DICŢIONARUL ENCICLOPEDIC ILUSTRAT „CARTEA ROMÂNEASCA11 PARTEA I DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE DIN TRECUT ŞI DE ASTĂZI DE I.-AUREL CANDREA PROFESOR LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCUREŞTI PARTEA II DICŢIONARUL ISTORIC ŞI GEOGRAFIC UNIVERSAL DE GH. ADAMESCU PROFESOR, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ" S. A.— BUCUREŞTI BULEVARDUL REGELE CAROL I, No. 3—5 (fost Academiei) www.dacoromanica.ro DOROBANŢI D sm. ® A patra literă a alfabetului, a treia din seria consonantelor; se numea In alfabetul ciri-lic .,dobru”(A H ® Cifră romană Insemnind 500. «DA1 (dau; 'perj. dădui, detei, O dadei; pari. dat) 1. vb. Ir. ® a Întinde cuiva să ia ceea ce cere, ceea ce-i trebue sau ceea ce i se cuvine (in opoziţie cu a lud); cere şi ţi se va da;" de pomană, a dărui; y : dreptate; » voie; " un sfat; " pace, a lăsa in pace ţ[ ® A oferi un preţ: i-am dat Un milion pe casă şi n’a primit ţ[ © A Oferi in dar: cel ce dau la mese şl la ospeţe cunoscuţilor şl prietenilor lor iisp.) ţ| ® A vinde: cum dai trandafirii, mamă, o Întrebai eu tare ? ţDLVR.ţ; " pe bani; " pe datorie ţ[ © A jertfi: a-şi " viaţa pentru patrie ţ[ © A Însărcina, a pune Să facă ceva: "de luoru; " să-şi facă haine H © A produce, a face: " poame; » iarba, a Încolţi; " frunze ţ[ ®(A scoate: " un ţipăt; un miros plăcut ţ[ ® A Inmlna, a preda, a Încredinţa: ~ in seama ouiva; In primire; a-şi " fata după cineva, a o mărita H ® A pune, a aşeza: ~ ia o parte; ţ| © A duce, a purta, a plimba: pe borfaşi Ii da prin tlrg, bătlndu-1 la spete (i.-gh.) Kj @ A Împărţi: ~ cărţile ţ| ® A lovi CU, a trage: " pe cineva cu capul de pereţi; ~ o palmăj ~ pinteni; dete o săgeată, dete două, şi nu-1 nimeri iisp.) 1 ® A arunca: la cucoşul ist obraznic şl-1 dă In fÎntina ceea (CRo.); » pe fereastră; » pe scări, " Jos, a arunca jos; a coborî; ~ afară, a alunga, a izgoni din casă, etc.; a vărsa, a borl; f : -«• vina pe olneva ţ| © A Împinge: » uşa de perete ţ| ® ~ cu..., a unge, a rnlnji, a spoi: " ghetele cuvacs; —' ou ceară H @ A hotărî, a orlndui (vorb. de soartă): aşa i-a lost dat; a face Să se întîmple: Dar’-ar Domnul Dumnezeu... U ® A ura: " bună ziua ţ| ® A căuta, a Încerca, a Se pregăti: a dat să plingă, dar ochii lui nu mai aveau lăcrămi ivlah.i ; ţ[ ® Urmat de un substantiv, e întrebuinţat perifrastric in locul verbului: " ajutor, a ajuta; ascultare, a asculta; " brincl, a Imbrlnci; — fuga, a fugi; — gata, a găti, a isprăvi; " greş, a greşi; — naştere, a naşte; ~ năvală," busnc, a năvăli;" vina, a Învinui ţ| ® Formează diferite locuţiuni: " dosul, a fugi;" drumul, a lăsa să plece; " loo, a aprinde; " îoo, a produce; " ochii, a zări, a vedea;" tlrcoaie, a umbla de jur Împrejur; " ţi te, a alăpta; ~ de ruşine; ~ ureche (mar.), a asculta. 2. vb. inlr. ® A umbla, a merge : " înainte; " înapoi; " Îndărăt ca raoul; tată-său dete pe altă parte şl-1 ieşi înainte iisf.i ; nimeni nu se Încumeta să dea dincolo ou piciorul (s.-ALD.) H © A trece: deteră prin too şi prin apă, şl după dlnşill iisp.) ţ| © A mişca, a clătina: cine dă din mlinl, nu se ’nneacă; m’am adăpostit la spatele trăsurii, dlnd din mlini şi din picioare (i.-gh.) ; " din cap ţ| © A veni: dnd mai dai pe la noi P de trei zile n’a mai dat pe-acasă; mal In toată ziua da pe la şcoală icrg.) ; a-i " in gind K © A ieşi: a dat sulletu] din mine; dă lapte din piatră; 11 dete rlnjitul prin piele iisp.) ; l-a dat slngele pe nas ţ[ © A intra: li dă apa In gură; li dete un fier ara prin inimă; de se va prileji să dea lupii In vii iprv..mb.) K © A (se) atinge, a se lovi: a dat cu eapui de tavan; " ou capul de prag, de zid; « de fund; a« cu nasul de pămlnt, a Cădea U ® A Intilni, a găsi: in pragul dealului, dai de oasele boierului Dinu iix-zamf.) ; căutind lntr’o ladă... dau peste o gazetă de cele mari (i.-gh.) li ® A ajunge: " de capăt, da eăpătiiu ţ| ® A lovi, a bate: ce dai In mine P deteră In pâglnl de-i sv In tară iisp.) ; ~ ou sabla; " ou piciorul; <" peste nas; slujitorii deteră In tlmpine şl In surle iisp.) ; fP' : nici cit ai da lnoremene; unde dai şi unda crapă ■*- CRAPA ţ[ © A arunca: " ou pietre lntr’un pom; toată lumea dă In pomul ou roade (znn.) ţ[ ® A trage, a descărca: " ou puşca, cu praştia In cineva; " la semn; » din tunuri ţ[ © A cădea: » In (sau pe) brlnoi; " In apă; dedeau in gropi de proşti ce erau iisp.) ; cărturarul... dădu In genuchl, cerlnd Iertare (dlvr.); (F : a dat păcatul peste mine ţ| ® A se face, a se produce: dete un Îngheţ de nu se mai puteau mişca din loo iisp.) ţj ® A avea vederea spre: ferestrele odăii mele dau In curte, In grădină ţ| ® Urmat de o prepoziţie insofitâ de un substantiv, formează locuţiuni perifrastice, în locul verbului simplu: ~ in copt, a se coace; " in genunchi, a îngenunchia; ~ In spor, a spori; ~ de. ştire, a Înştiinţa; " de veste, a vesti; înainte, a continua, a urma ţ| @ Formează numeroase locuţiuni: " de gol; ~ de hao ; a-i mina ; a-şl » in petic; " de urmă, etc. (»w cuvintele respective). ii- vb. refl. ® A se duce, a se pune, a se aşeza: se dete In lături; dă-te la o parte; a se ** mal Încolo; a se ~ Înapoi; 11 venea să se dea la umbră sub olte un copao nalt şi stufos iisp.) H © A Se lăsa: ase« rămas, prins, Învins; a se " spre odihnă; a se » somnului ţ| s A intra: a se " In vorbă ţ| © A trece: se dete In partea el iisp.) ţ| © A se atinge, a se apropia: lupul se dă ia oi, uneori şi la oameni ţ[ © A se deda: a se " la băutură ţ| © Formează numeroase locuţiuni: a se " afund, a se a-funda, a se cufunda; a se " pe ghiaţă; a jos, a se cobori; a se ~ peste cap, a se rostogoli (peste cap); a se " drept, a vrea să treacă drept.., a face să creadă lumea că e...; a se" in vorba, etc. [lat. dare]. DA9 adv. de afirma ţiune: ai fost acolo t—Da; ei ştia una şl bună: olnd o zice ", să fie " iisp.) ; ba m- BA [SÎ.]. 379 www.dacoromanica.ro DA- DAI DA5 COTlj. i Dar: Mai credeai tu una ca asta P—-Da de unde l (VlaH.) ; ~ de unde şi plnă unde pe la noi P (alecs.) ; nici pe dracul să-l vezi, *+> nici cruoe să-ţi Iaci ™ A ciopli, a scobi cu dalta. DĂLTUITţTRĂ (pl.-turi sf. «v3* Scobitură făcută cu dalta( ■ 1744) [d ă 1 t u i], •DAM1 sm. Mamifer rumegător ce seamănă cu cerbul; tră- Fig. 174a. Dalmatică. _ 1743. Dălţi. Fig. 1744. Dâltuitură. Fig. 1745. Dam. eşte'pe jumătate sălbatec în pădurile din nordul Fig. 1748. Faţă de masă damascată. se trlntl Africei şi se creşte adesea în pădurile din toată Europa (Dama vulgaris) 0 1745) [lat.]. DAM- sn. I Mai adesea damuri (de oase) pl. 0 Palat, casă mare boierească (în basmele mun-tene): 11 ia şi-l dace... la nişte —uri de case, In fundul pustietăţii (r.-coo.) Ii ® Mold. Şandrama, mică şură în dosul casei (rv..crg.) 1t 3 Olten.Zid gros, vechiu. 'DAMA (pl.-me) sf. 1' Doamnă, cucoană: damele se adăpostiră Intr'o chilie (alecs*) ; ~ de onoare, Fi 6 Damâ Fj doamnă din socie- de cupă. Joc le lame. tatea înaltă ataşată pe lingă persoana unei suverane sau unei prinţese U - * Figură în jocul de cărţi: ~ de pică, ~ de cupă ( • 1746) U 3 g Jeton rotund întrebuinţat la jocul de tableţ] 4 £)0Joc de dame, joc cu pioni sau cu jetoane rotunde care se joacă pe o tablă de şah 0 1747) [fr.]. DAMăSC sbst., DAHASC Sf. f 1 Stofă de mătase cu dese-nuri în relief, fabricată dintru’n-tîiu la Damasc U 4 = adamascA [tc. d am a sq o], •DAMASCAT adj. Se zice mai ales de pînzeturile de masă lucrate cu flori sau cu chipuri, In felul stofelor de Damasc (■ 1748 . •DAMASCHINA (-Inez) vb. tr. A incrusta în oţel firicele ţie aur sau de argint [fr.]. •DAMASCHINAT adj. p. dahaschina . ■ Incrustat cu firicele de aur sau de argint (■ 1749) 1] © Îmbrăcat cu damasc: pe o veche canapea ^ă (olvr.) . DAMBLA, DAMLA (pl.-laie) sf. ■ t Hemoragie care se produce fără de veste, în urma căreia trupul întreg sau o parte a trupului îşi pierde mişcările şi simţirea, fără ca circulaţiunea şi respiraţiunea să fie întrerupte; apoplexie: mă temeam, gros cum e, să nu-i vie vre-o dambla (|.-gh.) ; l-a lovit damblaua; să nu te trezeşti Intr’o dimineaţă mort de dambla (alecs.) ^ « / Paralizie H 3 p Voie, Chef, poftă: tn ştii damblaua mea pentru floarea asta (bas.); lasă-mă... să-mi fac damblaua, şi-apoi viu eu (R.-coo.) [tc. damlâ], DAMBLAGIU, DAMLAGjrr, DAMBLALIU adj. şi sm. f Apoplectic; paralitic: cinci ani a zăcut pe spate damblagiu ibr.-vn.) [dambla]. ’DAMIGEANĂ (pl.-gene) s/.Vas mare de stielă groasă îmbrăcat cu răchită împletită 0 1750 [«.]. DAMLA... rm- DAMBLA... •DAMNARE, * DAMNAŢIUNE sf. Osîndire la chinurile iadului [fr.]. 'DAMNAT adj. 1 Osîndit la chinurile iadului H © F Chinuit: suflet ~ [fr.]. •DAMNAŢIUNE sf. Pedeapsă, osîndă la muncile iadului [ir]. DĂMOL... DOMOL... * dAnac sm. Olten. ® Flăcău: se tăcuse mare, ştii colea, ~ (R.-coo.); '-'ii şi tetele se duo dis de dimi’ neaţă la baltă <şez.) II O Băiat măricel (de 10-12 ani): se pomeneşte... cu un ** de copil frumos... că-i bate In uşă (r.-coo.) [big. d a n a k ti „viţel” < tc.]. ‘DANAIDE sf. pl. •»- P.IST. DANANAIE sf. F 1 Ciudăţenie, minunăţie, lucru de mirare: dar ce ~ o mal ti aceasta t (fil.) U : Olten. Catrafuse, calaballc (ciaus.i. Fig. 1749. Miner şi teaca dama-scliinate. Fig. 1750. Damigeană. 381 www.dacoromanica.ro DAJ- DĂN DÂN DAR . t DĂNĂOARĂ adv. Odată; nice —, niciodată: n'au tăcut nice — ucidere (prv.-lp.> [de + lină + oară]. "DANCING (pi.-guri) sn. Local de petrecere unde se dansează In spec. dansurile moderne) [engl.]. DANCIU i npr. m. *j © F Poreclă dată Ţiganului in spec. copilului de Ţigan), de la numele propriu, foarte răspindit la aceştia: intr’o căsuţă mică... şedea un cloroln... eu muierea şi ou olnol danci (ret.) [big. Danie], DĂNCIUC sm. F dim. danciu. Poreclă dată copiilor de Ţigani: o Ţlgăncută sdrenteroasă şi lihnită, cu un — aproape gol In braţe icar.) . DANCÎTELEA ev- OlT -ţ ®. DANDANA (pi. -naie) s/. ® Alarmă, sgomot de clopute: Pun clopotele ’n mişcare Si tac mare — (alecs.j ; se auzea sunetul clopotului de — (negri ţ| ® F Sgomot mare, gălăgie, tămbălău, tărăboiu: pe atunci nunta era — mare (negr.1 ţ[ © Belea, bocluc, daravere, Încurcătură: mai pune banii islazului, mai dijma... şi clte dandanale toate (jip.i [big. < tc. tantana], O DĂNDĂNAIE sf. F Mold. = dănănaie ! clnd mai vede şi astă crăpa de ciudă (Crg.) [dânânaie + dandana]. 'DANDISM sbsl. Calitatea de dandy, felul de a fi, de a se Îmbrăca, ctc. al unui dandy [fr.]. DANDOASELE ev- DOS. •DANDY sm. Tînăr îmbrăcat cu o eleganţă exagerată, prea bătătoare la ochi [engl.]. •DANEZ i. adj. • Din Danemarca, al locuitorilor din Danemarca: limba —ă; cline —, cline de rasă, cu părul lins, cu pielea albă, pătată cu negru, ce seamănă cu ogarul (J 1751). 2. DANEZ sm., DANEZĂ (pf.-ze) sf. Locuitor din Danemarca [it.J. DANGi sau dANqai interj. ® Imită sunetul Fig. 1751. Cîine danez. Clopotului: lntr’o sară iar Încep clopotele de vecernie: ... dangaI danga! (furt.»; pr. est. despre ori-ce sunet metalic: clnd s’a atins de mijlooul ei, dangl a plesnit cercul icrg.i [onom.]. DANGA (pf.-gale) sf. Dungă, vargă făcută cu fierul roşu de-a lungul spinării cailor sau vitelor [tc.]. DANGA (-gbez), dAnqăluj (-uesc) vb. tr. A face o danga pe spinarea cailor sau vitelor. DĂNGĂNI (-ănesc) vb. intr. A suna prelung [vorb. de Clopot): (clopotul) cel mare dăngănl încă de trei ori (sad.) [dan g!]. DĂNGĂNIT Sbst. =3 DANGĂT: un singur clopot, al cărui — dulce... Îmi sună şl acum in urechi iorig.) [d ă n- găni]. , DANGĂT (pl.-ăte) sn. Sunetul prelung al clopotului: —ui clopotului răsună rar, înduioşat, In tio- roasa împărăţie a nopţii (VLAH.) [dan g!]. DANIE sf. © Dăruire: ştia formele care se cereau pentru ca să taci o — cuiva ibr -vn.) ţ[ ® Dar, lucru dăruit [In spec. unei instituţiuni religioase, unei biserici, etc., sau vorb. de locurile dăruite de vechii Domni supuşilor sau mănăstirilor) : Domnul Întăreşte o — mănăstirii Neamţului (vlah.) [vsl.j. DĂNOS adj. Darnic: — de mină ialecs.-p.) [vsl. dană „dat, dăruit"]. •DANS (pi.-suri) sn. = DANŢ Tfr.l. •DANSA (-sez) vb. ir. şi intr. A dănţui [fr.]. •DANSANT adj. Făcut, destinat pentru dans: muzică —ă; serată —ă [fr.]. •DANSATpRsm., dansatoare sf. Persoană care dansează la un bal, etc. sau care are profesiunea de a dansa. Fig. 1752. Dantelă. •DANTELĂ (pi.-le) sf. tu Ţesătură cu găurele, alcătuind diferite de-senuri, împletită cu gliţia sau cu alte unelte speciale; horbotă (1752): uriaşa Împletitură de fier pare că pluteşte !n aer, uşoară ca o» (vlah.) [fr. dentelle]. 'DANTELAT adj. <£5 împodobit cu danteluri sau CU colţişori ca la dantele: Opt mari fereşti, ogiva ~e (alecs.i [fr. dentele]. •DANTELURĂ (pi.-nri) sf. ia Colţişori sculptaţi In formă de dinţi ([®j 1753) [fr.]. •DANTESC adj. s? Propriu şi caracteristic lui Dante [it.]. _. „ , „ •DANTţST = DENTIST: părea Fl&’ Dantelur&- un ^ ce se prepară să-i scoată o măsea (vlah.) . •DANTURĂ ev DENTţJRĂ. •DANŢ (pi.-turi) sn. Şir de mişcări cadenţate ale corpului, cu paşi făcuţi după anumite regule, în sunetul muzicei; joc: Dorind şl el să se prlnză cu aceşti tineri la — (pann) [dans + germ. T a n z'. •DĂNŢUţ (-uesc) vb. intr. ® A juca, a-şi mişca corpul în cadenţă executînd un d a n ţ: se auzi o muzică care, vrlnd, nevrlnd, te făcea să dăntueşti dsp.) * ® isaia dăntueşte, imn pe care-1 cîntă preotul, după cununie, ocolind de trei ori sfîntul pristol: psaitit clntau rugăciunile obişnuite la asemenea slujbe, sflrşind cu Isaia dărfţueşte c(sp.i ; de aci, Isala d&nţueşte, CU înţelesul de Căsătorie: nu mi-o pominit nici becjiiu de Isaia dănţueşte (alecs.j. ‘DĂNŢUITOR sm., dănţuitoare sf. Dansator, dansatoare: dănţuitor pasionat, prin baluri era neobosit (vlah.) ; privirile mele se opriră asupra unei dănţui-toate (gn.) [dănţui]. •DANUBIAN adj. • Privitor la Danubiu, dunărean [fr.]. t DĂNUţ (-uesc) vb. tr. A dărui, a face o danie. DAOAGA (pZ.-ge) sf. Olten. = DOAGĂ. ODĂOGI = dogj. O DĂOLI (-oieso) vb. refl. Trans. Apllnge tare, a se boci, a se văicăra: etunoi începu fata... a pllnge şi a »* (ret.> [aoleul]. DĂPĂNA ev DEPĂNĂ- DĂPĂRÂ, depăra (dapăr) vb. tr. şi refl. ® A (-şi) Smulge părul (din cap): au Început... a se dăpăra şi a se sgărie iţich.) ; Şi ’napoi s’a lnturnat Fată albă sglriind, Cosită galbenă depărind (mar.) ţ| © A (se) părui: Dnpă ce destnl se depărară... Dederă a să prici Intre sine (bd.-del.) (lat. depllare]. DĂPUNE, vat! icar.). 2. adv. ® Deci, prin urmare (numai in interiorul propoziţiunii): spune-ml dar, oe cauţi pe-aici P la începutul propoziţiunii se întrebuinţează cu acest sens numai compusul aşa «: «dar ne-am înţeles ? f ® Mold. = DA. DARA sf. V Greutatea vasului In care se află o marfă său a învelişului In care e împachetată, care se scade la clntărit; ©: mai mare «na declt ocaua sau nu lace «ua cit ocaua, lucrul de care ne ocupăm nu merită osteneala pe care ne-o dăm sau cheltueala pe care o facem [tc.J. ODÂBAB (pl.-abe, -aburi) sn. Tr.-Carp. Olten. Bucată: un dine duce un ~ do carne In gură (VARL.) [ung.], t DARABAN, tdArăban t) sm. t Soldat de gardă In Moldova’ ostaş din pedcstrime, corespunzător dorobanţului muntean: ourg spre staniştea oştilor darabani şl glotaşl (VLAH.) [pol. d F a b a 11 t]. O DARABANĂ pi.-ne) S/. J Tobă: surlele, trlmbi-tele şl darabanele 11 făcură cinstea cea de pe urm& igrig.i ; a bate darabana, a) a bate toba: b&tea darabana cu degetele pe masă ibr.-vn.) ; b) a scoate la mezat, a scoate la vînzare: a bătut darabana la uşa bietului Gheorghieş (orl.) ; c) a da tuturor în vileag, a da d» ştire la toţi [comp. pol. rut. taraba n]. t DARABANGIU sm. Toboşar, cel ce bătea darabana. ţ DĂRĂBANŢ w DARABAN. ODĂRĂBUI (-uesc), DArAburi (-ureso) vb. tr. Tr.-Carp. A fărlma în bucăţi: a văzut un tag mare... şl tot l-a dărăbuit şl la ars (şez.) [dărab]. ODĂRĂBVŢ (îJl.-uţe) sn. Tr.-Carp. dim. dArab. DARAG, dărac (pi.-ace) sn. Unealtă de piep- tănat lhia, cînepa şi inul (jj 1754): lină albă trecută prin dărao (DLVR.) [ tc. ] r DĂRĂCI (-âcesc Vb. tT. A pieptăna lina, cînepa, eter. cu daracul: Una după oe se spală, se dărăceşte, spre a se alege cea bună de cea rea (ion.) ; una dărăcea şl cealaltă Împletea la un Fig. 1754. Darac. ciorap (fil.) ; 0: ea Începu să dără-oească prin părul lui Conu Dinu (D.-zamfj. DĂRĂCIT sbst. Faptul de a d ă r ă c i. ODARADĂICĂ (pl.-ce) sf. Mold. Trăsură sap căruţă veche," stricată, hodorogită: ee« hodorogită (alecs.) [rut. taradâjka]. DĂRÂMA, DĂRÎMA (-ăm, -lm, Mold. dărm) vb. tr. ® t Olten. Ban. A tăia crengi sau frunze dintr’un copac: de va dărăma neştlne In pădure tăind ramurile din copaci (prv.-mb.) © A da jos, a doborî la pămînt (un copac, un zid, o clădire, etc.): « o casă; izbind ou picioarele In sobă, o şl darmă la pămlnt (CRG.i H ® F A răpune, a prăpădi [lat. de-ramare]. DĂRÂMAT sbst. Faptul de a dărăma. DĂRÂMĂTURĂ, dărîmATUrA. mai adesea pl. dAbAmATPRI sf. ® Crengi tăiate sau rupte de vtnt dintr’un copac şi doborlte la pămlnt crv-crg.) H ® Grămadă de cărămizi, moloz, lemne, etc. provenite din dărâmarea unei clădiri; ruină: îşi adună ceata lntr'o culă, sub nişte dărămături de ziduri iisp.) [dărăma]. DARĂ MI TE tw DAR1 1 ®. O DÂRAP - DARAB. DĂRĂPĂNA, DERĂPANA (-apăn) 1. vb. tr. ® A prăpădi, a aduce mari stricăciuni, a ruina: ohi- riaşii i-au dărăpănat toată casa; arendaşii derapănă pădurile şi ecaretele moşiilor (fil.) ; a-şi ~ sănătatea | ® A doborî, a prăbuşi, a nărui; ®: să-i dărapene cu armele domnia (ODOB). 2. vb. refl. ® A se prăpădi, a se ruina: cetăţile se dărăpănă, oraşele se pustieso ivlaho ^ ® A Se prăbuşi, a Se nărui: o ploaie Vijelioasă, de crezi că se dărăpănă munţii (vlah.) [lat. *d e r a p î n a r el. DĂRĂPĂNARE sf. ® Faptul de a (se) dâră p ă n a ţ[ ® Prăpădire, ruinare; prăbuşire H ® Ruină. DĂRĂPĂNAT adj. ® p. DArAPAnA HH C NE-dărApanat U ®' Prăpădit, năruit, ruinat: rămăşiţele unei cetătl «e, de pe vremea luptelor Iul Traian eu Daell (VLAH.). DÂRĂPĂNĂTOR adj. p. dArApAna. Care dărăpănă, aduce stricăciuni, prăpădeşte, ruinează: un negoţ strlcăcios şi « sănătăţii locuitorilor (i.-gh.). DĂRĂPĂNĂTURĂ (pi.-turi) sf. Clădire d â-răpăna tă, ruiiiă: cele două magazii mari, oe se Înălţau In laţa dărăpănăturii iul 1 se păreau plnă la cer (GRL.) . DARA VERE,fp DARAVRRA (pl. -erl), P DARA VELA (pf.-eii) sf. tyi Afacere, negustorie: jignit ln Interesele şl daraverlle lui comerciale vlah.) : cu mai marii tăi, daraveră să n’aibi (pann) [format după tc. a 1 y s v e r i s „dare-avere”]. DARDĂ (pl.-de) sf. ^ Un fel de suliţă alcătuită dintr’o vargă de lemn cu un fier ascuţit la capăt ( ■ 1755 : Încep a asvlrll Intr’lnşll cu săgeţi, snliti, darde şi lănci (bAlc.) [pol.]. ’DARDĂR pl.-ire) sn. db Un joc de cărţi: plnă ne vine partida, să tăcem un « (BR.-VN.). DARE sf. ® Faptul de a da T ® Ceea ce se dă; dar; ©:«a trece marea, cu daruri poţi izbuti ori-ce ţ[ ® « de mină, bună stare, avuţie: om cu« de mină, om cu stare, înstărit: îmbla adese-ori pe la alţi oameni mal cn « de mină după milostenie ISB.) r ® « de seamă, expunere, raport (refăcut după ir. comp te-rendu) ţ® & Bir, dajdie, contri- _ buţiune: strigau să le rădice acele grele dări p. ce le aruncase (let.). pârdă. DARIE sf. * Plantă ierboasă cu * flori galbene dispuse într'un spic lung (Pedicu-laris campestris\. DĂRÎMA rm- DARAMA. ODĂRÎNA1 (-ln) vb. tr. Trans. Băn. A speti, a deşela [lat.’ de-renare< ren]. O DĂRÎNA* rv- DORjNGA. DĂRÎNAT adj. p. dArîna Trans. Băn. ® Deşela t, spetit K ® F Stricat, prăpădit; răutăcios; încăpăţînat. DĂRMA ww dArAma. DAR-MI-TE •»- DAR1 1 ®. •DARN adv. Numai In loc. in—, In zadar: In« răsună vocea-mi de Eco repeţită (emin.i [it. indarno]. DARNIC adj. Căruia-i place să dea ajutoare, daruri, etc. 1T1T C nedahnic [dar], DĂRNICIE sf. Însuşirea, faptul de a fi d a r - II ic: nu era om s&-şi clntărească dărnicia ln asemenea momente (GN.). DĂRUEALĂ (pl.-eli) sf. Lucru dăruit; de—, de dar, (de) dăruit; Nn ml-e Roşu de vlnzare, Şi-i dat de— (hasd.) [d ă r u i]. DĂRUI (-uesc) vb.tr. A da în dar, a face un dar: la botez, ciobanul dărui finului său o oale tătătoare usp.); ©!: lucrul la timp dăruit preţueşte îndoit; F : li dăruise Însă Dumnezeu o mlndruleană de fată (grig.) ; dărneşte-ml viaţa (crg.i [vsl. darovati]. •DARVINISM sbsf. Teorie biologică expusă de naturalistul englez Darvin, care caută să ezplice originea speciilor vii prin transformarea unora ln altele, din ce in ce înaintate, ln virtutea unei selecţiuni iacoştiente, datorite luptei pentru existenţă [îr]. •DARVINIST sm. Partizan al darvinismului[fr], ODĂS...» DES... o DĂSAGĂ... W DESAGA... DASCĂL, Mold. dascal snl. (DTP Învăţător, cel ce Învaţă carte pe copii: vremea Învaţă pe aoela ce n’au dascăl (pann) *[ ® rtij Gîntăreţ la biserică, psalt: el fusese crescut de tată-săn ca să fie dascal de biserică (GN.) [ngr. StSaaxaXo;]. DĂSCĂLAŞ sm. # dim. şi iron. dascăl: acei bie(i cari an fost depozitarii limbii şi naţionalităţii noastre (I.-gh.). DĂSCĂLECIU, DASCALECIU sm. f- D a s c â prost, cu puţine cunoştinţe de carte: cn domniile ia-narioţilor se introdusese ln ţară o mulţime de dascaleci (I.-GH.) . 383 www.dacoromanica.ro DAR- DAS DĂS DE - DĂSCĂLESC f* ^ De dascăl: voiu învăţa a scrie,., lără ajutorul cnegr.); la Împărţeala colivei, oe-rea o parte nepotrivită cu meritele Iui dăscăleşti (gn.J. DĂSCĂLEŞTE adv. f. Ca un dascăl. DĂSCĂLI (-ăiesc) vb. ir. A da poveţe, a povăţui, a învăţa pe cineva ca un dascăl, cum şi ce fel să facă sau să vorbească; a dojeni; a mustra: ii dăscăleşte de-1 Învaţă să iacă vre-o răutate (prv.-lp.) ; de ctnd li tot dăscălesc en P geaba, sunt grei de cap icar.) . DĂSCĂLICESC adj. I- De dascăl, privitor la dascăl: meşteşugul DĂSCĂLIE sf. ■ t învăţătură, ştiinţă: acea ţară este... cuibul a toate dăscăliile şi Învăţăturile (m,-cost.) ; de o va fi făcut vre-un om de cinste şi va fi scrisă curmare (prv.-mb.) 2 ^ Meseria de dascăl: se apucă iară de dăscălia lui iisp.) ; lmbrăţişă meşteşugul vinătoriei In locul breslei dăscăliei ign.). DĂSCĂLIME sf. r aâ col. dascăl. Mulţime de dascăli, toţi dascălii: am găBito mulţime de adunată de pe la catiheţi (Crg.j. DĂSCĂLIT sbst., DĂSCĂLITţTR (pZ.-turi) Sf. F Faptul de a dăscăli: muierea se puse pre el cu dăs-călitura şi... atita-1 dăscăli, plnă-l făcu de se duse la rit (CIAUS.). DĂSCĂLIŢĂ (pZ.-ţe) sf. ® g. învăţătoare: cela ce-şi va da fata la vre-o ~ muiare pentru să o Înveţe carte (prv. lp.) ; dăscăliţa sărăcie ’nvaţă pe om meserie ipanni ® t aâ Nevasta unui dascăl. ţ DASIE sf. Q1 Spirit aspru: toata lumea se aruncase In dasii şi perispomeni inesr.) [ngr. Saoztccj. DAT 1. adj. p. da UU c nedat. 2. sbst. ® Faptul de a d a 11 ® Datină, obiceiu U j (pî.-turi) sn. j?(p) Boală dată prin farmece, prin vrăji, de un duşman: 91 sa mă speli pe mine... de,»' ip.prv.); IARBA-~ULUI tw FECIORţCĂ ®. ‘DATA (-tez) 1. vb. ir. A pune data (la o scrisoare, pe un act, etc.): din vama Sibiului dateazd el fai-mosnl ordin de zi pe armata (i.-gh.). 2. vb. intr. A fi început într’un timp oare-care : armele de loc dateazd diu veacul al XlV-lea [fr.]. DATĂ1 (pl. daţi, ori) sf. ® Cuvînt psin care se arată unul din momentele cînd. se face o lucrare, oînd aceasta e repetată sau se poate repeta mai adesea: o data, scris odata ev ODATĂ; de doua ori (iv OARĂ); l-am vlzut o singură -».; altă — [iv ALTĂDATĂ ; nu mai era ohip să doarmă oum dormea alte dăţi (Crg.) ; de astă — era gătită şi mai frumos », de viaţă; Şi ’ncărcat de-o frumuseţe dătătoare de ispite (VLAH.). DĂTĂTURĂ (pZ.-turi) sf. ® Faptul de a d a, de a lovi, de a împuşca, etc. (o singură dată): răteză capul iepurelui dintr’o ~ (flor.) 1) ® © Farmec, vrajă, aruncătură: animalele care oaloă... in d&tăturile de fapt isez.). DATINĂ, d^tinA (pl.-ni) sf. Obiceiu (al unui popor, al unei societăţi) consacrat, înrădăcinat de mai multă vreme, rămas din timpuri vecbi: păstrător credincios al limbii şi-al datinilor părinteşti (vlaho; aşa-i e deţină (R,-cod.) [vsl. d ă d i n a, modificat după dat]. *DATţV (pZ.-ve) sn. cu Caz al declinării la care se pune obiectul indirect, spre a arăta atribuţiu-nea, destinaţiunea; răspunde la întrebarea cui p cărni a) P la cine P ia oe P [lat.]. DATOR, ţ detqriu adj. ® V Care are de dat altuia o sumă de bani luată ou împrumut, de de urma unei afaceri, etc.: cine e >»*, este îndatorat a-şi plăti datoria dnpă tocmeală ileg.-car.) ; O: cine nn e dator e destul de bogat; O : parcă toată lumea i-e datoare, se zice despre cineva care stă posomorit, fără voie bună; O: Dumnezeu nu rămine la nimeni mai curind sau mai tirziu, Dumnezeu răsplăteşte sau pedepseşte pe fie-care după faptele sale; e ~ vindnt, are atîtea datorii, îneît nimic nu-i mai aparţine II © Care are obligaţiunea morală sau materială să facă un lucru: ori -ce om e să ajute pe aproapele său; toţi cetăţenii slnt datori să se snpană legilor [lat. debltorius > t detoriu > dator, refăcut sub inluenţa lui dat]. DATORI (-oresc), ✓ DATORA (-orez) Vb. tr. ® V A fi d a t o r, a avea de plătit: tmi datoreşte soo de lei U ® A avea o datorie, o obligaţiune morală faţă de Cineva: soţii îşi datorase unul altuia credinţă, sprijin şi ajntor (cod.-civ.j ; Ini Ii datoresc postul pe care l-am căpătat» DATORIE sf. 1 Ceea ce e d a t o r cineva Să plătească: (e) ceea ce este neştine dator să plătească din împrumutare dau din pagubă ileg.-car.) ; a-şi plăti datoriile ; 6 : făgădneaia dată e <•> curată ipann) ; a face datorii, a Împrumuta bani, a cumpăra fără bani, cu 0-bligaţiunea de a plăti mai tirziu; a lua pe •»•, a lua, a cumpăra fără a plăti imediat: eine ia pe <•> plăteşete de două ori (znn.) ; iw PUBLIC ţf © Ceea ce trebue să facă, să Împlinească cineva, obligaţiune morală, Îndatorire: e de datoria mea să-l previn; datoriile cetăţeanului; a-şi lace datoria. DATORINŢĂ, DĂTopjNTĂ (pl.-ţe) Sf. Obligaţiune, Îndatorire: sillndn-se totdeauna să-şi împlinească toate dătorinţele sale oum sa cade (sb.) [datori]. DATORNIC stn. V 1 Cel ce e dator să plătească o sumă împrumutată,debitor H © t Creditor. DĂITLA, dAhxjla, de(h)ula (-ulez) 1. vb. Ir. A slei puterile, a istovi, a speti: aufietu-mi dăuiat şi sdrobit de răstrişte (ooob.j; v&zlnd că atlta sarcină II dâhu-lase de tot iisp.) ; Şaptalul, debulat de alergături, a lost trimis mai Intliu la Camier (I.-gh.). 2. vb. refl. A se istovi, a se speti: sa mă mai odihnesc şi en puţintel acasă, că m’am debulat de atltea trebu-şoare (car.) . ODĂULI (-uiesc) vb. refl. Trans. (pşc.) A se jeli [daoleo]. ODĂţTN, dAPNE ştii. Bân. Trans. #= TĂpN. •DĂUNA (-nez) vb. Ir. A aduce pagubă, stricăciuni [daun â]. •D^UNĂ (pZ.-ne) sf. ® Pagubă, stricăciune: ze ounoştea că meditează... vre-o nouă •»< inegr.) U ® pl. fi Daune-interese, despăgubire pentru nişte pagube sau neajunsuri suferite [formaţiune savantă din lat. dam num]. •DĂUNĂTOR, ‘dAunAciqs imar.) adj. Care aduce pagubă, stricăciune, vătămare [dăuna]. DĂTJNĂZI tm- DEUNĂZI. ODĂUNE •»- DĂţJN. DAÎJRIT adj. poet. = AURIT. DAVALMA, DE-AVALMA wm- AVALMA. DĂVĂLMAŞ, devAlmaa sm. Coproprietar, stâ-pîn împreună' cu altul pe 0 moşie, pe o proprietate, etc.: cei ce slnt numai părtaşi sau devălmaşi (leg.car.) [de-avalma], DĂVĂXiMĂŞIE, DEVĂLMĂŞIE sf. Stâpînire in comun, de către doi sau mai mulţi proprietari, a Unei moşii, etc.: un salonaş ee-l aveau cu toţii In devălmăşie (o.-zamf.) [d ă v ă 1 m a ş]. DEM deh: Mold. dă! interj. F ® Exprimă un fel de reticenţă Înainte de a face cuiva o mustrare sau mărturisirea unui lucru, unui adevăr pe care n'ar cam voi Sâ-1 spună: oăci, de! corb la oorb ochii nn-şi scoate iisp.) ; fie şi aşa, dacă porunciţi... numai, dă! să nu fin vinovat ign.) ; d'apoi dă! nn-i cum vrem noi, ci-i oum vrea Cel-de-sus (Crg.j; apoi del cucoane, oapnl men nn mă duce aşa departe nsp.) 1[ ® Aida de! w AIDA [comp. ngr. vte, srb. alb. d e] DE3 prep. ® Arată punctul de plecare (în spaţiu şi In timp): a plecat ~ acasă; w aloi; a venit ~ alară; departe; dincolo; a căzut ^ sus; doarme ** aseară; atunci; a sosit ^ curind; ^ dimineaţă, ^ teri, mult, 384 www.dacoromanica.ro ~ Luni, » opt cile; uneori prepoziţia s’a contopit Intr’un singur cuvlnt cu adverbul următor: deasupra, dedesupt, dincoace, din&untro. demult, deodată, dinainte, dlseară, etc. (»■ aceste ouvinte ; — alte ori. de e urmat de O altă prep.: » către ziuă; a plecat » cu seara; coşul » pe casă; a venit» peste Nistru; gunoiul — subt pat, etc.; » ia(scris ţi deia) care arată Începutul sau punctul de plecare (In spaţiu şi in timp): » ia Bucureşti ia Paris; » la mic plnă la mare; * la o vreme încoace; Cite- odată de s’a contopit cu prep. următoare intr’una singură: din(=d e + in),dintre, etc. (ivaceste cuvinte); —in mod eliptic,prep. de se întrebuinţează in loc de „declnd era, din timpul cînd“: » mic;» copil; » tlnăr U © Arată originea: Vin»’ Drăgăşanl; floam» olmp; animale » munte; t (astăzi Înlocuit prin din): se trag » acei neam (m.-cost.) ţ| © Arată o separaţiune sau scoaterea unui conţinut: s’au despărţit unii» alţii; s’a lăsat » carte; a curăţat nucile » coajă; a scuturat hainele » pral ţ| ® Arată cauza şi electul: s’a bolnăvit ^ friguri; tremură » frig: s’a ghemuit « frică; plinge » bucurie; mi se rupe inima * milă; numai pot * oboseală; li vezi coastele » slab ee e; uneori de se repetă dinaintea a doliă substantive, cu Înţeles contrariu: » voie » nevoie; » milă» silă;» bine» rău ■ © Arată materia din care e făcut un lucru: o masă» lemn; nnlnel» aur; ciorapi» lină D © Instrumentul: o lovitură » baston; la o bătaie » puşcă ţ| © Obiectul Sau persoana despre care se vorbeşte: o carte» basme; tratat » algebră; nu-mi pasă » asta; nu mi-e frică » tine; In limba veche, In loc de despre: » numirile pe au avut apele aceste şi » patru părţi ale lumii (N.-cost.i * © Arată destinaţiunea, scopul: haină » ceremonie; cutie » scrisori; odaie » culcare; sală » mincare; a se găti » răsboiu; gata » plecare; nu e bun » nimic; » cep pentru ce ? Ţ © Arată O specificaţiune: meseria » Cizmar; tratat » pace; ministru » războia ţ[ ® între două substantive, cu un sens de ironie, de dispreţ, de compătimire, de admiraţiune. etc.: hoţul » păgubaş; păcătosul » meşter; un prăpădit» argat (isp.) ; un dolofan » copil; un Înger» fată; un drao » băiat; lllleori, cu acelaşi sens, între un substantiv, un adjectiv sau o interjecţie Şi un pronume: săracul» mine; ferice» tine; vai» ei;—însoţeşte un adjectiv căruia-i urmează o complinire: lipsit» simţ; sărao » minte; slab » înger ţ| '© Arată calitatea, şi anume. însoţit de un substantiv, înlocueşte un adj. calificativ: » căpetenie sau » frunte (=principal, fruntaş), » obşte sau » rlnd ( =Comun), » folos ( =folositor , » treabă, » omenie, etc.; formează, tot astfel, locuţiuni adverbiale: » geaba ( = zadarnic); » grabă ( = grabnic, curînd); » obiceiu; » sigur; » fel ( =nicidecum)ţ » loc (nicidecum; îndată), etc. 1) @ Arată valoarea: o piesă» cincizeci de bani; — arată cantitatea: o armată» 50.000 de oameni; — se pune Intre numerele de la 20 In sus şi substantivul pe care acestea le determină: douăzeci» cărţi; 365 » zile;— tot astfel după adverbele de cantitate sau de mod: atit» mult; destui » late; aşa » bine ţ| ® Arată măsura (de spaţiu şi de timp): casa e înaltă» 5 metri; băiatul e» trei ani şl fata» cinci;» ce,.., CU Cit... (ir CE) H ® Arată conţinutul: un pahar» apă; un coş» mere; un butoiu» vin ţ[ ® După verbele care arată o atingere sau o apucare: s'a atins» zid; ti ţinea » mină; se muncea ca s’o sceaţă, trăglnd-o clnd » coadă, oind » cap, clnd » picioare MSP.) * ® Arată partea dintr’un tot: o bucată» pline; o foaie» viţă; un grăunte» nisip; o boabă» strugure;—de aci, partitiv: unul » al noştri; după ce primi... clte ceva » ale gurii iisp.) ; în limba veche mai des întrebuinţat, în loc de actualul din: numai o parte » Nemţi supuşi n’au fost (n.-cost.) ; o parte »italia zece ani de atunci; mai des întrebuinţat in limba veche U ©Dinaintea unui verb la infinitiv [în spec. după ex-presiuni impersonale): e bine -»> a face pomană, e greu -»» a judeca cu nepărtinire; mai adesea în limba veche, cu infinitivul întreg: s’au apucat -»> a batere cetatea; nu era -» a şuguire ou ei (m.-cosd 1 © Urmat de un supin, arată provenienţa sau scopul: cai-»' furat; a da -»-băut; maşină-»' treierat; uşor -»- Invătat; — (le aci, locuţiunile: -»' ajuns; e un lucru) -»> necrezut; (e ceva) -»» speriat, etc. r © Urmat de prep. a, însoţită inai adesea de un substantiv articulat, exprimă: a) modul: de-a curmezişul, de-a dreptul, de-a lungul, de-a dreapta, de-a tumbar de-a umeri, etC.; b) un j O C (în spec. de copii): de-a hoţii, de-a baba-oarba, de-a capra r © Vocala e se elide uneori dinaintea unui cuvînt începător CU O vocală: d’apoi, d’o palmă, d’un cot [lat. d e]. DEM. conj. copulativă, i Are înţelesul apropiat de „Şi”: le-au pus scaunele-»' au şezut den dreapta Domnului (gk.-ur.) ; Nicolai-Vodă... şedea la divan-» giudeca ţara (nec.); s’au apucat-»- au rupt bourului coarnele csb ); mai adesea Intre două impevative: du-te -»te oui-că; părinte! vină de-mi deschide poarta 1 isb.) (§) Incit: e un ger -»> crapă pietrele; inima Începu să-i tă-căească -»- părea că o să-i spargă pieptul iisp.) * (5) Că: o Întrebă care să fie pricina -»- stă tristă U © Precedat de verb la forma negativă, numai: B'am« ( — am numai) două; nu ştiu ~ oe-am învăţat; —’ numai, afară numai: plnă seara nu jucă cu altul, * numai şi numai cu dineul >ispj ţ| © — să..., in loc Să: —’ să ’ntinzi mina la trecători, mai bine te-ai apuca de lucru ţ[ © Mold. Numai, dar: mă vfră In toate boalele, —' n’am Încotro, trebue să mă duc (CRG.) 1[ © Numai peste o clipă, într’o clipă, imediat, Îndată, pe loc: să vil numai ~ U ® Trans. Nici ~ nicidecum, de loc, defel: dar clnd ajunse iacei mai mic, soaţa nu voi să spună nici ■»< (ret.) [d e2 + c î t]. •DECLAMA f-am) vb. tr. ® A rosti, a recita (In spec. versuri) cu glas tare, cu tonul şi gesturile potrivite: versori; tinerii şi tinerele... se Întreceau oare mai de oare să le declame mai frumos (l.-OH.) ţ| © A vorbi cu patimă împotriva unei persoane sau unui fapt [fr.]. •DECLAMATOR 1. sm. ® Cel ce declamă H © Orator sau scriitor emfatic, care întrebuinţează numai expresii şi fraze pompoase. 2. (şideclamatoriu) adj. Emfatic, umflat,bombastic ca al unui declamator: ton stil ~ [fr.]. •DECLAMAŢIUNE, ‘DECLAMAŢIE sf. ® Faptul de a declama; arta de a declama: poetul Aristia... ne desmierda prin nişte declamaţii Inimoase (bol.) ; profesor deU © întrebuinţare de expresii şi de fraze pompoase într’o vorbire sau într’o scriere, unde nu se potrivesc ţ] © Discurs pătimaş, plin de injurii Împotriva cuiva [fr.]. 'DECLARA (-ar) 1. vb. tr. ® A arăta, a face cunoscut prin graiu sau în scris: a declarat că renunţă la ori-ee pretenţiune; ~ războiu, a face cunoscut unei puteri că se porneşte războiu împotriva ei U © A mărturisi, a destăinui: i-a declarat dragostea ce ara pentru sora el U © fy A hotărî, a rosti o hotărlre judecătorească: l-au deolarat vinovat. 2. vb. refl. ® A se arăta, a se da pe faţă, a se manifesta, a izbucni: frigurile s’au deolarat; e’a deolarat un incendiu ][ © A se rosti pentru sau contra, a lua parte pentru sau împotriva cuiva: e’a deolarat împotriva ori-cării sohimbări a legii; e’a declarat pentru intrarea In războiu [fr.]. •DECLARABIL adj. Ge poate fi declarat [fr.]. ‘DECLARANT sm.,-ANTA (pl.-te) sf. Persoană care declară,’ In spec. In faţa judecătorului [fr.]. •DECLARAT adj. p. declara. Mărturisit, pe faţă: un duşman ~ al războaielor DII © NEDECLARAT. 'DECLARATOR sm. Cel ce declară [fr.]. DEC- DEC 387 www.dacoromanica.ro DEC- ’DECLARAŢiyNE, •DECLARAŢIE Sf. ® Fap-nrn tul de a declara 1f ©Act verbal sau scris prin Ut-U care se declară ceva;» da războia, act diplomatic prin care se face cunoscut unei puteri că se porneşte războiu împotriva ei; » de dragoste, mărturisirea dragostei; »a drepturilor omului, actul (Un 14 Sept. 1791 In care Adunarea Naţională a Franţei a arătat In mod solemn care stnt drepturile omului şi ale cetăţeanului [fr.]. •DECLASAT adj. şi sm. Decăzut, care nu o-cupă In societate rangul pe care ar fi putut sau ar fi trebuit să-l ocupe [fr.]. 'DECLIN sbst. Starea unui lucru care se apropie de sflrşit, scăpătat:—ui vieţii [fr.]. •DECLINA (-ta) i- vb. tr. ® o? A recita sau a scrie diferitele forme ale unui substantiv, ale unui adjectiv sau ale unui pronume, la toate cazurile 1 © A-ţi — numele, a spune cine este: sunt cutare, ii răspund eu, deollnindu-i numele |i pronumele (i.-gh.) f © A A nega, a nu recunoaşte competenţa unui tribunal t © A refuza, a respinge: am declinat onorul oe mi se tăcea (I.-gh.). 2. vb. intr. ® A se apropia de sflrşit, de scăpătat : In scurtele răstimpuri clnd soarele declină (ALECS.i r ® F A Slăbi: raţiunea ta declină mlecs.i ţj © A Se depărta de ecuator (vorb. de un astru) 1) © 15 A se depărta de nord (vorb. de acul busolei) [fr]. 'DECLINABIL adj. & Care se poate declina ti) c jndeclinabil [fr.]. 'DECLINARE sf. ® Faptul de a declina t © O? = DECLINA ŢITJNE. * DECLIN ATOR (IU) (pl.-oare,-or ii) STl. ® A Excepţiune prin care apărătorul neagă competenţa unui tribunal t © A Cutioară care conţine un ac magnetic şi care serveşte pentru a o orienta pe teren o planşetă, o hartă etc. [fr. dlâ c 1 i n a t o i r e]. 'DECLINAŢIUNE, 'declinaţie sf. ® Or Totalitatea schimbărilor pe care le suferă terminaţiunile substantivelor şi adjectivelor la diferitele cazuri t ® ☆ Distanţa la care_ se află un astru de la ecuatorul ceresc; e echivalentă în sfera cerească cu ceea ce pe globul nostru se numeşte latitudine; astfel declinaţiunea stelei M este arcul de meridian MA cuprins Intre această stea şi ecuatorul EEi cercul de declinaţiune al unei stele (d. e. al stelei M) este cercul sferei "cereşti care trece prin steaua M şi prin axa lumii pp (fa] 1761) H © 15 - mag-netică, unghiul cuprins Fig. 1761. Declina- Fig. 176a. ţiunea Unei stele. Declinapune magnetică. Intre meridianul magnetic şi meridianul astronomic (0 1762) H Unghiul pe care-1 for- mează un plan vertical sau o aliniere cu meridianul locului ce se ia In consideraţie [fr.]. 'DEGIVITATE sf. Inclinaţiunea unui costiş, a unei teren ‘sau a ori-cărei alte suprafeţe [fr. . Fie-care din extremităţile lungueţe şi mobile ale mîinilor şi picioarelor, la oameni şi animale ([■] 1766): <»>ui cei mare; ^ul arătător: '~ul de miiloo; ~ul molar ; ~ul cel mlo; O : cinci de- gete sint la o mină şi unul cu altul nu se potriveşte, nu sint două persoane sau două întimplări care să semene între ele întocmai; a arăta pe cineva cu <»ul, a-1 face de rîsul lumii, a-1 expune dispreţului tuturor; & : a se ascunde după ~, a căuta cu puţină abilitate să-şi ascundă părerea sau intenţiunile (întocmai cum fac copiii cari îşi ascund faţa cu mina, spre a nu fi ll66 De_ văzuţi), a căuta pretexte fără rost; gete. G. Dege- : a atinge ou »ul, a fi foarte tul cel mare.— aproape (în spaţiu sau în timp); A. Degetul ară-©: a-şi da cu~ui (Sau cu ~ele) in tător. M. De-ophi, a) a fi pe o cale greşită, a se ff1?1 înşela rău; b) a fi întunerec beznă: inelar.-m. De-era o noapte d'ale de să-ţi dai ou <*>ele getul cel mic. In oebi de Întunerec Inghi- Fig. 1767. Degetar. Fig. 1768. Degeiar. Fig. 17®. DegetâruJ. © U © ♦ degete L-Rosn Fig. 1770. Degeţel-roşu. 390 www.dacoromanica.ro ţire, trecerea substanţelor alimentare în stomac prin faringe (*1 1771) [fr.]. DEGRABĂ •»- GRABA. 'DEGRADA (-adez) 1. «6. tr. ® destitui pe cineva dintr’o slujbă, din-tr’o demnitate, din-tr'un rang mai ridicat, ca nevrednic sau In semn de necinste: <»• un ofiţer H .© ® A înjosi, a micşora *. o umilea faptul părăsirii şi o degrada gelozia iD.-zamf.) 11 ® & A slăbi treptat lumina, umbrele, colorile. 2. vb. refl. ® A se înjosi U ® A cădea Intr’o stare de jOS t iată oum a'a degradat bietul oraş i (NEGR.) [fr.]. ■DEGRADARE sf. Faptul de a’ (se) din gură A scoale, a Fig. 1771. Deglutijiune (Secţiune)-L. Limba.—N. Fosele nazale.—A. Trecerea acrului. — B. Trecerea bolului alimentar.— C.Cerul furii. — E. Epiglota. F. Faringele.— • G. Laringele.— O. Esofagul. degrada; starea In care se află cel degradat; înjosire. 'DEGRADATOR 1. adj. Care degradează: este ceva mal-v declt] gelozia p (d.-zamf.). 2. (pî.-oare)sn. Placă cu crestături de care se servesc fotografii spre a degrada umbrele de la conturul unui portret H 1772) [fr.J.l 'DEGREVA (-evez) vb. tr. A micşora impozitele |]fr.]* DEHl ev DEl DEHĂMA w DESHAMA-•DEHISCENT adj. * Se zice despre fructele care se deschid singure clnd ajung la maturitate [tr.]. Felul în de la sine Fig. T772-Degradator. cind ajung •DEHISCENŢĂ sf. * care fructele se deschid la maturitate (i®]1773) [fr.]. DEHOCA ir DIHOCA. DEHULA tw dăula. 'DEICJD adj. şi sm. Ucigaş al lui Isus, fiul lui Dumnezeu [fr-]. 'DEIFldA (-fio) vb. tr. ® A pune tnrln-dul zeilor, a socoti de zeu ŢI © ® A cinsti, a slăvi peste măsură [lat.]. 'DEISM sbst. Sistemul acelora cari cred In Dumnezeu şi în nemurirea sufletului, fără a admite Insă revelaţiunea [fr.]. 'DEIST sm. Partizan al deismului [fr.]. DEÎMPĂRŢIT sbst. ± Număr care trebue împărţit, primul termen al împărţirei [d e +1 m p ă r-ţ it]. DEÎNMULŢIT sbst. ± ® Primul factor într’o înmulţire Ţ| © Cantitatea care se adună repetat In-tr’o Înmulţire de doi factori [de + lnmulţirej. 'DEJA adv. De pe acum, de pe atunci; dinainte [fr-]- ’ ODEJĂ sf. Mold. Trans. Curătoare, vasul In care curge vinul din teasc ([li 1774) [ung. d 6 z s a < si.]. Fig. 1773. Dehiscenta. A. Fructul violetei.—B. Teacă de leguminoasă.—C. Fructul plesnitoarei. 'DEJEGŢIUNE, 'dejecţies/. ® Evacuarea materiilor fecale ÎI © pl. Materii fecale evacuate [fr.]. DEJGH... 1»- DESGH... DEJ GHIN A w DESBINA. DEJMĂ... •»- DIJMĂ... DEJUCA (-Joc) vb. tr. A zădărnici, a face să nu izbutească un proiect cu urmări rele [după fr. d 6-j ou er], Fig. 1774. Deja. DEJUGA (-Jug) vb. tr. şi intr. ®  scoate jugul, a scoate boii de la jug: el lşl dejugă boli In larmaroo (GN.) *j © A se Opri, a poposi CU carul Intr’un loc: dar eu ce mă fac, cine mal dejugă la moara mea P (dlvr.) ; de aci : la rea moară am dejugat (1,-gh.), am nemerit-o rău aci, am venit Intr’un loc unde slnt numai încurcături K ® (F) A se aşeza, a se încuiba Intr’un loc: zărăda a dejugat la culcuşul nostru tisp.i [lat. *d i S j U g a r e]. DEJUGĂTOABEs/. Loc de popas: aci la hanul acesta era oea mal Însemnată « pe drumul Bărăganului (S.-AUD.) [dejuga], 'DEJUN (pl.-unuri) sn. © Mîncarea de dimineaţă sau de amiazi ţ| © Timpul clnd se măntncă de amiazi [dăjuna], 'DEJUNA (-unez) vb. intr. A mtnca dimineaţa Sau la amiazi: am dejunat eu o Poftă necunoscută mie de multă vreme (i.-gh.) [fr. dăjeuuer]. DEJURNĂ adj. invar, x Care face serviciul (în spec. militar) peste zi; a fl a-şi avea serviciul peste zi; un om al politiei care doarme pe o laviţă (car.) [rus. < fr.l. t DEjyRSTVA, dejtjrstfA sf. X Corp de gardă: duclndu-mâ să văd pe poetul Alexandre sen la dejurstlă la Gorgan! (I.-GH.) [rUS.]. DELA cm- DE2 ®. t DELĂ (pl.-ie) sf. A © Pricină, proces (comp. DEALA) 11 © pl. Acte (de proces): dulapuri ou dele afumate (auecs.i [rus.]. 'DELABRA (-brez) vb. tr. şi refl. A (se) dărăpăna [fr-]. 'DELABRARE sf. Faptul de a (se) delabra, dărăpănare: un rău şl mal mare este... « aparatului intelectual ivlah.). 'DELAPIDA = DILAPIDA. 'DELĂSA (-las) vb. tr. A părăsi, a lăsa In părăsire, a abandona [fr.]. 'DELATOR sm, rt Cel ce denunţă justiţiei (o crimă sau un delict), denunţător [fr.]. DELĂTURA (-tur) vb. tr. A înlătura: prin aceasta delăturăm de la noi puterea viaturilor (grm.) [de- lături], DELĂTURI sm- LĂTURE. 'DELÂŢiyNE sf. rt Denunţare secretă [fr.]. DELE sm- DELĂ. DELEAN Sin., DELEANCĂ (pl.-lence) Sf. ® O Care locueşte p'rin părţile de lingă munte, Intre munte şi şes K © deleanca sf. Joc cu lăutari (pamf.) [deal]. 'DELEATUR sbst. # Semnul de întrebuinţat la corecturi spre a arăta că trebue să se suprime o literă, unul sau mai multe cuvinte, etc. [lat. med.]. 'DELECTA (-tez) vb. tr. şi refl. A (se) desfăta: se delectau mal mult ou oltlrea tntlmplărllor lui Alexandra Macbedon (i.-gh.) [fr.]. 'DELEGA (-eg) vb. Ir. A însărcina, a trimite pe cineva cu împuternicirea de a lucra, de a cerceta, de a judeca, etc., In numele altuia sau In numele unei autorităţi [fr.]. 'DELEGAT 1. adj. p. delega. 2. sm. Persoană însărcinată cu o delegaţiune. "delegaţiune, 'delegaţie sf. ® Faptul de a delega ţ[ ® împuternicire de a lucra, de a cerceta, de a judeca, etc. In numele unei autorităţi K © Persoanele trimise cu această însărcinare 11 © rt Act prin care un debitor transportă creditorului său o sumă care-i e datorită de alt debitor [fr.]. 'DELETER adj. Vătămător, care vatămă sănătatea, care pune viaţa în primejdie: gaze —e [fr.]. t DELETNICI = Îndeletnici. 391 www.dacoromanica.ro DEG- DEL DEL DEM . * DELFIN sm. ® Mamifer marin din ordinul cetaceelor (DeVphinus delphis) (0 1775): ciţiva ~i se Joacă împrejurai lui, sărind pe faţa apei ialecso ; Dobroşea e reprezentată In marea ţării noastre prin doi <'<1 U ® Constelaţiune, numita depopor „Crucea” sau „Crucea mică” ( • 1776) H ® t Titlu pe care-1 purta odinioară fiul cel mai mare al regelui Franţei, moştenitorul presumptiv al tronului [lat.]. ţ DELIBAŞĂ sm. t Şeful garclei domneşti, căpetenia deliilor: lasese trimis... să dea nişte scrisori vis ir laie unui (fil.) Fig. 1775. Delfin. [tc.]. 'DELIBERA Fig. 1776. Delfinul. (-erez) vb. intr. ® A chibzui, a se gindi. a se sfătui, a desbate Intre mai mulţi cu privire la o afacere H ® A chibzui |în sine cu privire la o hotărlre de luat [fr.]. ’DELIBERANT adj. Care deliberează, care chibzueşte: Adunare /»â [fr.]. ‘DELIBERARE, * DELIBERAŢIUNE sf. Faptul de a delibera, chibzuire, desbatere [fr.]. ‘DELIBERATIV adj. Care are dreptul de a-şi da părerea şi de a vota hotăririle luate In desba-terile unei adunări: vot»* [fr.]. ‘DELICAT adj. ® Gingaş, plăplnd, fraged: sănătate •* c nedelicat U ® Greu, Încurcat, care te pune In încurcătură: sltnatlnne **ă; chestiune ~â U ® Greu de mulţumit, gingaş: e toarte la mincare U ® Fin, subţire: trăsăturile 1) © Meş- teşugit, lucrat cu multă Indemlnare-, cu multă băgare de seamă: o lucrare -»ă: tu taci lucruri mai din topor, en mai <~e (croj U ® Scrupulos asupra moralei, asupra bunei cuvinţe: conştiinţă ~ă U ® Gustos, plăcut la gust, ales: mtnoări — e, bucate alese [fr.]. ‘DELICATESĂ (pi.-se) Sf. Lucru de mincare delicat, ales; magazin de delicatese [fr.]. ‘DELICATEŢĂ (pl.-te) $f. ® Fire plăpindă, gingaşă Ut © nedelicateTA t ® Fineţă, subţirime t ® Gingăşie t ® Meşteşugire, îndemînare t © Scrupulozitate, susceptibilitate t ® Băgare de seamă, circumspecţiune t © Aptitudine de a judeca cu fineţă [fr.]. ‘DELICIOS adj. Foarte gustos, minunat de bun, desfătător, Inclntător: Intre vis şl viată este o lume de minuni delicioase (neve.) [fr.]. ‘DELICIU (pl.-icii,-iciuri) sn. Plăcere deosebit de mare, desfătare: am să cunosc tntine deliciurile căsătoriei (ALECS.) [fr.]. ‘DELICT (pl.-te) sn. A ® Călcare a legii; vină, greşală t ® Fapt pedepsit de tribunalul corec-ţional: <•< de presă ţ ® Corpul -«'ului, ceea ce dovedeşte că s’a săvîrşit o crimă, o nelegiuire, că s’a făcut o călcare de lege t © Prins tn flagrant prins asupra faptului, In momentul cind săvirşeşte călcarea de lege [fr. d fe 1 i t]. •DELICTUOS adj. A Ce ţine de delict [fr.]. ‘DELICUESCENT adj. Care are proprietatea de a absorbi umezeala din aer [fr.]. ‘DELICUESCENŢĂ sf. 15 Proprietatea pe care o au anumite corpuri de a absorbi umezeala din aer [fr.]. ‘DELIMITA (-itoz) vb. Ir. A Însemna hotarele, limitele, marginile [fr.]. ‘DELINCUENT sm. A Cel ce a comis un delict [fr.]. ‘DELIR (pl.-iruri) sn. ® t Aiureală, vorbire lntr’aiurea, turburare a minţii pricinuită de boală t © © Rătăcire a minţii, turburare sufletească pricinuită de o patimă violentă t ® Entuziasm poetic [fr.]. alfabetului ‘DELIRANT ® / Gare delirează* care aiurează care face pe bolnav să aiureze : Friguri ~e t ® (F Extravagant, desordonat [fr.]. •DELIRIUM TREMens sbsl. f Boală caracterizată printr’o tremurare nervoasă a feţei şi a membrelor, pricinuită de abuzul băuturilor alcoolice [lat.]. t DELIU 1. adj. şi sm.t Voinic, viteaz, foarte Îndrăzneţ: delii ce rup In două ursul năprasnio (dlvr.) ; Ce Rom&n e mai», La tine-i hergheligiu (toc.). jg. t delii sm. pl. S ® Corp de călărime uşoară, la Turci, care da năvală orbeşte asupra^ duşmanului (0 1777) t ® Ceată de călăreţi Înfiinţată de Mihai Viteazul t ® în epoca fanariotă, gardă dom- (icnească alcătuită din Amăuţi [V [tc. d e 11]. ODELNIC adj. ® O/ten. în^K ^1/^1 Stare: e să-şi fie casa (rv.-crg.) t _ ® Trans. Curăţel, frumuşel j.-1777. 1)eliu-fdupă [sl. d â 1 n i k O]. O gravură din a. 1606). t DELNIŢĂ (pl.-fe) Sf. Olten. S ® Loc semănat la spatele [casei: avea... drept avere o casă şi delnifa ei ou pruni (lung.) li © Mic loc de arătură [sl. d ă 1 n i ca]. DELOS adj. : vreme >»ă; să mă bucur... de rodul îndelungatei mele trude (car.i; ani In- deînngafi, mulţi ani de-a rindul U © Îndepărtat: Pe cel deluf delungat, Herge-un căruf ferecat (şezo. DELUROS adj. A. Cu dealuri, plin de dealuri. DELUŞEL (pl.-ele), DELUŞQR (pl.-oare), DELQT (pl.-te) sn. *A. dim. DEAL: Pe două deluşele, Stan donă săgefeie... (gor.). ghicitoare despre „sprlncene”; Mi-haiu aşază tunurile pe un deluşor vecin (bas.) . ‘DEMAGNETIZA 1. vb. tr. 15 A face să piardă calitatea magnetică [fr.] . 1778. Delta Dunării. alt- Fig. 1779. Frunză deltoidă. 392 www.dacoromanica.ro 2. vb. refl. A-şi pierde Însuşirile magnetice [magnetiza], "DEMAGOG sm. ® Cel ce se preface că susţine interesele poporului, linguşindu-1, spre a clştiga Încrederea şi favoarea lui şi a-1 domina apoi: invidioşii şl -•'ii... exploatează ignoranta mulţimii.(i.-gh.) r © Partizan al demagogiei [fr.]. 'DEMAGOGIC adj. De demagog, privitor la demagogie [fr.]. 'DEMAGOGIE sf. ® Stare politică In care puterea e dată pe mina mulţimii, a poporului de jos 1 ® Mijloace, linguşiri Întrebuinţate spre a-şi atrage simpatia poporului [fr.]. 'DEMARCARE, * DEMARCAŢIţTNE, "DEMARCAŢIE sf. Hotărnicire, delimitare, separaţiune; linie de —, linie trasă pe pămint, pe hartă, etc. spre a Însemna hotarele a două proprietăţi, a două ţinuturi, etc. [fr.]. 'DEMASCA [-maso, -maschez) vb. tr. şi refl. ® A(-şi) scoate masca f © © A (se) da pe faţă, a (se) da de gol, a-şi da arama pe faţă: te rog, in numele păr in te Ini men, ca să demasei pe trădător (alecs.) [fr.]. 'DEMENT adj.- t Nebun, smintit [fr.]. 'DEMENŢĂ sf. ® f Nebunie, sminteală f © F Purtare extravagantă [fr.]. 'DEMERIT sbst. Lipsă de merit; ceea ce face pe cineva să fie nevrednic de stimă, să merite a fi dojenit [fr.]. 0 DEMERLIE tw DIMERLţE. "DEMERS (pl.-suri) sn. Ceea ce face cineva spre a izbuti lntr’o Întreprindere [fr. dămarche, refăcut după mers]. ODEMICA •»- dimica. "demineralizare sf. t Eliminare a substanţelor minerale prin urmare In proporţii mai mari declt cele normale [fr.]. ‘DEMISIE sv DEMISIţTNE. 'DEMISIONA, (-onez) vb. intr. A-şi da demisiu-nea [fr.]. "DEMISIONA.R adj. şi sm> Care şi-a dat de-misiunea [fr.]. 'DEMISIUNE, "demţsie sf. Act prin care cineva declară că renunţă la o slujbă, la o demnitate: a-şi da .•'a [fr.]. • "DEMIURG sm. +*+ ® Dumnezeul creator, în filosofia platonianâ H © Sufletul universal, principiul activ al lumii, după doctrinele gnosticilor [ f**.]. DEMINCARE, demIncat sbst. sf. Ceea ce se dă, ce se aduce cuiva de mlncare: îndată mă şi trimite mama on demlncare In ţarină (Crg.i; dă tu tlăcăului demlncatnl ce i-am iăcnt (EMIN.) . DEMlNCĂRICĂ sf. dim. DEMÎNCARE: la han am găsit şl — şi pat de odihnă dsp.). demIncat ■■ demincare. DEMÎNECATE tw MÎNECAT. "DEMN adj.'® Vrednic, care merită: — de laudă, de oompătimire, de Încredere U © Potrivit CU: a dat un răspuns » ae un prost U © Cum se cade, distins prin calităţile sale U © Grav, serios, mîndru: o înfăţişare—ă [lat. dîgnus, modificat ca şi lemn din 1 ig n u m]. t DEMNA — ÎNDEMNA- 'DEMNITAR sm. Cel ce are o dregătorie, o demnitate însemnată [fr. dignitaire, refăcut după demn]. 'DEMNITATE sf. ® Funcţiune însemnată, dregătorie înaltă, de mare cinste într’un Stat fl © Nobleţă ce inspiră respect, mărire, ifos, mln-drie: Ce drăguţă-i In —a ei de mamăl (vlah.) [fr. di-g n i t â, refăcut după demn]. "DEMOAZELĂ (pl.-le) sf. f Domnişoară [fr. demoiselle], 'DEMOCRAT adj. şi sm. it.-bud) Care vrea democraţia, partizan al democraţiei: eu, domnnie. nn sint aninai —, sint ohiar demagog (|.-gh.) [fr.]. "DEMOCRATIC adj. Q De democraţi(e), privitor la democraţi(e) [fr.]. "DEMOCRATIZA (-izez) vb. tr. $ A face Să fie democrat [fr.]. ’ 'DEMOCRAŢIE sf. O Formă de guvernă-mlnt In care poporul e suveran [fr.]. 'DEMODAT adj. Ieşit din modă, care nu mai HFM e la modă [fr.]. _ 'DEMOGRAF sm. Ce ce se ocupă cu demo- IJtN grafia [fr.]. 'DEMOGRAFIE sf. Statistica amănunţită a popoarelor [fr.]. 'DEMON sm. ® La cei vechi, geniu nevăzut, duh bun sau rău: —ni ini Soarate II © La creştini, drac, diavol, duh necurat: nn mă sparţi tu on de-aoeste, — spurcat oe eşti icrg.) *J © 0 Un — sufletul tăn este (EMiN.) U © F Om rău, fiinţă afurisită; copil răutăcios, drac de copil [lat.]. 'DEMONETIZA (-izez) vb. tr. ® A lua unei monete valoarea-i’legală, a declara o monetâ ca lipsită de valoare U © © A deprecia, a face să nu mai aibă trecere [fr.]. 'DEMONIAC, 'demqnic adj. Îndrăcit, posedat de demon [fr.]. 'DEMONSTRA (-wz) vb. tr. ® A dovedi In mod evident U © * A preda o lecţiune punlnd sub ochii elevilor obiectele de care se vorbeşte [fr.]. 'DEMONSTRATIV adj. ® Care slujeşte să demonstreze: raţionament — U © Care dă prea mult pe faţă sentimentele lui intime: persoană —& f © & \ Adjectiv —, vorbă pusă pe lingă un substantiv pentru a arăta anume de care lucru sau fiinţă este vorba, şi dacă se află aproape sau departe de persoana care vorbeşte (ex.: acest om, acel lnern, celelalte cărţi); pronumele —, care are aceeaşi însemnare ca adjectivul demonstrativ, dar ţine locul unui nume de fiinţă sau de lucru (ex.: acesta = acest om; aceia = acel om, acel lucru, etc.) H © o? Qen—, care are de scop lauda sau dojana [fr.]. ’DEMONSTRATOR sm. Cel ce demonstrează, care face demonstraţiuni [fr.]. "DEMONSTKAŢIUNE, * DEMONSTRAŢIE Sf. ® Raţionament prin care se demonstrează, se dovedeşte ceva U © Dovadă, tot ce serveşte să dovedească un lucru U © ff Lecţiune în care profesorul face să se vadă obiectul despre oare vorbeşte: o — de botanică H © X Manevră militară avlnd de scop să înşele pe duşman 1 © G Manifestaţie a publicului pe stradă f © pl. Semne vădite, mărturisiri exterioare prin care-şi arată Cineva sentimentele: demonstraţiuni de prietenie [fr.]. 'DEMONTA (-tez) vb. tr.TF" A desface părţile sau bucăţile din care e alcătuit un mecanism, din care se compune o maşină, un instrument, etc. [fr.]. 'DEMORALIZĂ (-izez) 1. vb. tr. ® A face să piardă sentimentul moral H © A strica moravurile H © A face să piardă curajul, a descuraja. 2. vb. refl. ® A pierde sentimentul moral 1f © A-şi pierde curajul, a se descuraja [fr.]. ■DEMORALIZARE, "DEMORALIZATl(VN)E sf. Faptul de a (se demoraliza; rezultatul acestui fapt [fr.]. "DEMORALIZATOR 1. adj. Care demoralizează. g. sm. Cel ce demoralizează [fr.]. 'DEMORALIZAŢI (UN)E DEMORALIZARE. 'DEMOTIC adj. Se zice despre scrierea de care se folosea poporul la vechii Egipteni: scriere —a [fr.]. DEMULT sw MULT. t DEN ’= DIN. 'DENATURA (-orez) vb. Ir. ® A schimba natura, firea unui lucru, prin amestecarea unor anumite substanţe: spirtul se denaturează spre a nn pntea li Intrebnlnţat ca băntură, oi nnmai In industrie san la ars U © — o frază, o idee, a-i schimba înţelesul, astfel îneît să însemneze cu totul altceva ţ ® A schimba în rău sentimentele fireşti [fr.]. 'DENATURAT adj. ® p. DENATURA II © Căruia i s’au schimbat însuşirile fireşti: spirt — H ® Neomenos, care n’are sentimentele bune pe care le inspiră natura: un fin*»'; o m&m& DENCIU = dangiu. 'DENDRITĂ (pl.-te) sf. ® Desen natural în formă de ramuri sau de muşchiu ce se observă pe 393 www.dacoromanica.ro DEN-unele TOce (t) 1780) 1 ® £> Prelungiri foarte ramificate ale unor celule nervoase [fr.]. UtU *DENDRITIC adj. Care preziniă ramificaţiuni ca ale dendritelor [fr.]. “DENDROGRAFIC sau “dendrolqoic adj. ♦ Privitor la dendrografie [fr.]. “DENDROGRAFIE sau “dendroloajB sf. ţ Partea botanicei care se ocupă de arbori [fr.]. •DENEGA (-eg) vb. Ir. A tăgădui [lat.]. “DENICOTINIZA (-izez) vb. ir. A micşora cantitatea de nicotină din tutun [fr.]. DENIE sf. Serviciu divin făcut în timpul nopţii (lunea, miercurea şi vinerea din săptâmlna mare): Se opresc smeriţi In cale Credincioşii de la denii (D.-zamp.) [t b d e n i e < vsl. b ă d ă n i j e], 'DENIGRA (-rez) vb. tr. A ponegri: an să-i denigreze, să-i calomnieze de c&lc&tori de legi (i.-gh.) [fr.]. “DENOMINATIV adj. 03 Care servă să numească: cnvint " [fr.]. -“DENOTAI (-not) vb. tr. A însemna, a arăta: uniformitatea şi simetria denotă un gust ordinar ^ (vlah.i [fr.] “DENS adj. ® Des, Îndesat, Îngroşat, compacţii © Greu, In raport cu volumul ocupat [lat.]. “DENSIMETRU (pl.-tre) sn. fi Instrument, de felul areometrului, cu care se află densitatea unui lichid M 1781) [fr.]. “DENSITATE sf. fi ® Starea unui corp ale cărui molecule slnt strînse unele de altele H ® Starea unui corp care pare greu in raport cu volumul său H ® fi Raportul Intre greutatea unui volum anumit al unui corp şi greutatea aceluiaşi volum de apă distilată la temperatura de 40 C.: —a aurului este 19,27; <^a unui corp se m&soară cu acelaşi număr ca şi greutatea sa specifică [fr.]. “DENTAL 1. adj. ® £> De dinţi, ce ţine de dinţi H ® ar consonante -acelea care se rostesc atingind, mai mult sau mai puţin, dinţii cu limba (ex.:d, t,z, etc.). 2. dentalA (pi.-ie) sf. 03 Consonantă dentală [fr”]. “DENTAR adj. De dinţi, privitor la dinţi; sistem ", totalitatea dinţilor unui animal; şcoală ~ă, unde se învaţă den-stistica: oabinct ", [cabinet de dentist [fr. d e n t a i r el. DENTICĂJ, = [DERUTA. •DENTINĂ Sf. Si Substanţa osoasă din care e alcătuit dintele, fildeş [fr.]. “DENTŢST sm., DEN-TţSTĂ (pi.-te) sf. Chi- mrg(ă) care Îngrijeşte sau scoate dinţii [fr.]. “DENTISTICĂ sf. Arta dentistului, chirurgie dentară. DENTIŢĂ (pl.-Je) sf. A Plantă cu flori galbene ce creşte pe lingă locurile umede; numită şi „den-ticâ”, „denţică”1 „doi-dinţi”, rclr-ligior”, „iarbă-roşie”, etc. (Bidens tripartita) (l£] 1782). “DENTIŢIUNE sf. Ieşirea firească a dinţilor, creşterea dinţilor la copii [fr.]. “DENTURĂ, “DANTURĂ (pl.-uri) sf. Si Şirul, cununa dinţilor, felul cum slnt Înşiraţi sau alcătuiţi dinţii Fig. 1781. Densime-tru Fig. 1782. Denţică. Fig. 1783. Dantură. 1783) [fr.]. DENŢICĂ = DENTJTĂ. “DENUMI (-nmeso) vb. ti. ® A numi o persoană, a o pomeni Intr’un act U ® A da un nume unei persoane sau unui lucru [fr. dfnommer, refăcut după numi]. “DENUMJRE sf. Numire, nume dat unei persoane sau unui lucru [denumi]. “DENUNŢ (pî.-ţuri) sn. rt Faptul de a denunţa; semnalarea, arătarea unui vinovat. “DENUNŢA (-nat) 1. vb. tr. ® A arăta, a pirî pe cineva ca vinovat 1] ® © A da de gol, a da pe faţă: 11 denunţă poporalul... ca exploatatori ai muncii 1I.-GH.) H ® " un tratat, un armistiţiu, a face Cunoscut că tratatul, armistiţiul a luat sfirşit. 2. vb. refl. A se arăta, a se declara singur ca vinovat de o faptă [fr. d6noncer], “DENUNŢĂTQR sm. rt Cel ce denunţă: a recunoscut In " pe amicul său (I.-gh.). *DENUTRIŢIUNE sf. ? Starea unui organism viu In care dezasimilarea Întrece asimilarea [fr.]. DEOARECE sw- OARE. DEOBŞTE 'wm- OBŞTE. DEOCAMDATĂ adv. Plnă una alta, pentru moment: Ercule se cam codi " şl nu avea poltă să se su-puie nsp.) [de-o-cam-dată]. DEOCHETOR... = DEOCHIETQR... DEOCHIA, ‘© DIOCHIA (-chiu) ţ. vb. tr. A fermeca, după credinţa poporului, cu ochii, cu privirea, invidioasă sau răutăcioasă, produclnd persoanei ameţeli, dureri de cap, leşin, sau chiar alte boale mai serioase: au deochlat-o ou ochii lor de bahne robitoare (alecs.) . 2. vb. refl. ® A fi lovit de deochiu: unele scuipară de trei ori In vlnt, ca să nu se deoache 'DLVR.) H © © A se Strica: s’a deochiat vremea (Crg.) [o Chi u], DEOCHIAT adj. ® p. DEOCHIA H ® © Cu vază; ce bate la OChiu: Ilind Încă nou şi puţin" In partid (vlaho 1[ ® © Rău văzut, cu renume prost U ® (f F Prea din cale afară, exagerat: oind vei vedea că Încep a croi clte una mai "ă (ODOD.i. DEOCHIETQR sm., deochietoare sf. Cp re deoache (întrebuinţat mai adesea In descin-tece). DEOCHIETURĂ (pl.-turi) sf. Deochiu (întrebuinţat mai ales in desclntece) [de ochi a]. DEOCHIU, © DEDEOCHiu, (de)diochiu sbst. ® Fermecare cu privirea care, după credinţa tuturor popoarelor, produce persoanei atinse ameţeli, dureri de cap Însoţite de căscaturi, fierbinţeli, leşin, scurgeri de slnge din nas sau chiar alte boale mai serioase; acestea pot fi provocate, sau involuntar — prin mirare — sau, cu voinţă — printr’o privire invidioasă sau plină de răutate, de ură —; pot deochia, In genere, cei cu ochi albaştri sau verzi, mai rar ochii negri de Ţigan, copiii întorşi de la ţtţă, etc. Se pot deochia, nu numai oamenii, ci şi vitele, semănăturile şi ori-ce lucrare sau fabricaţie de-a noastră; prezervativele Întrebuinţate de popor slnt: amuletele (usturoiul, un fir de aţă sau de panglică roşie), benchiul făcut pe frunte, scuiparea persoanei, prin rostirea formulei: să nu-i iie dedeochiu! etc.; persoanele atinse de deochiu se lecuesc mai adesea prin desclntece: trebue să meargă numai dectt acasă, să puie să-l desctnte de deochiu (car.) U ©J F A se (in) trece cu dedeochiul icrg.i, a merge prea departe, a se Întinde prea mult, a o face prea din cale afară: dar, trate dragă, mă treci cu dlochlul, cu boierii şi divanul d-tale (Negr.) [de-ochiu]. DEODATĂ adv. ® Fără veste, pe neaşteptate H ® )n acelaşi timp: era poruncă să nu ieşim clte doi" (crg.) [d e - o d a t ă], DEOPARTE w PARTE. DEOSEBI adv. ® La o parte, deosebit; in", mai ales, mai cu seamă, In special 1f ® Separat, fie-Care In parte: trei panduri... an ieşit" înaintea lui (Tich.) [d e + vsl. o s e b 6 ..pentru sine”]. DEOSEBI, DEOSIBJ (-beso) 1. vb. tr. ® A despărţi, a alege, punlnd de-o parte, cele ce nu slnt deopotrivă, a separa H ® ©A despărţi cu mintea: a "binele de rău, adevărul de minciună U © A recunoaşte, a distinge o persoană sau un lucru 394 www.dacoromanica.ro Intre mat multe asemenea: de mnite ori nu pntea să-l deosibească tuni de altoi nsp.i t © A face Să nu fie deopotrivă, să nu fie la fel cu alţii t © A face mai cu vază, a scoate la iveală. 2. vb. refl. © A se despărţi; a se alege Intr’un fel H © A se recunoaşte, a se distinge intre mai mulţi; cine se apucă să Înveţe pe nerod nn se osibeşte de nebun (panni ; dramurile nn se mai osebese de ţarine (vlah.) f ® A nu fi deopotrivă, a nu semăna f © A se arăta mai cu vază, a fi superior altora: mătuşă-mea... se deosebise asa de mult In rolnl Clitemnestrei. incit li rămăsese nnmele , mai ales, mai cu seamă, tn deosebi. DEOSEBIT, OSEBIT 1. adj. © p. (DE)OSEBl f ® Care se deosebeşte, care nu e la fel, cu totul altul. 2. adv. © La o parte, despărţit, nu la un loc cu altul sau cu alţii • © ~ de, afară de. DEPĂNA (deapăn), DApANA (dapăn) 1. vb. tr. © u. A desfăşura firul de pe scul sau de pe fuse, în-făşurîndu-1 pe mosor sau pe un ghem: preoteasa too-mai se alia depănind tortnl de pe tuse nsp.); desfăşurau jnrn-bltele de peteală, le depănan şi lăcean o urzeală lungă de trei coti o.-gh.) H © ® A desfăşura, a deşira: glndui incepn să depene pe lusnl conştiinţei bolnave lormele şl colorile închipuirilor (car.) ; să nn ne depărtăm on vorba şl să Încep a depăna llrnl poveştii (CRG.I. 2. vb. refl. A se desfăşura, a se Întinde: dira neagră a brazdei se deapănă de la un capăt la altnl al lannlnl ca pe nn mosor (grl.) [lat. ‘depanar e].- DEPĂNAT sbsl. Faptul dea depăna;® f: a lua pe cineva la a-i da Un frecuş. DEPÂNĂTOARE sf. Unealtă cu care se deapănă tortul de pe scul, după ce s’a spălat; numită mai adesea „vîrtelniţă”. DEPĂNĂTURĂ (pî.-turi) sf. H| Faptul de a depăna; ceea ce s’a depănat. DEPĂRA mt- dApAra. DEPĂRCIOR adv. dim. departe. Cam departe; nu prea departe: Să mă duc» Îs pnlca care mi-e dor (Pamf.). DEPĂRTA, (-tea) 1. vb. tr. A pune, a duce, a trimite departe. 2. vb. refl. © A se aşeza mai departe, a se duce departe de un loc sau de cineva: Qondoie negre mnite se depărtan de maluri (ALEC8.I t © ® A se «on vorba, a Se abate de la subiect: să nn ne depărtăm cn vorba şi să Încep a depăna llrnl poveştii tcRG.). 'DEPARTAMENT (pi.-te) sn. 0 © Parte din administraţiunea unui Stat care intră In atribu-ţiunile unui minister: »>ni afacerilor străine U © In Franţa, porţiune de teritoriu (district, judeţ) administrată de un prefect [fr.]. DEPĂRTARE sf. © Faptul de a (se) depărta t ©’ Loc depărtat t ® Spaţiul cuprins între două locuri sau între două lucruri, distanţă. DEPĂRTAT adj. © p. depărta t ® Care se află departe:’tară ~a. DEPARTE adv. La o mare distanţă (de spaţiu sau de timp © (aproape); (©: încet, încet, a-jungi; loc. adv. de »>, de la o mare depărtare, de la oare-care distanţă; mai»', la oare-care distanţă; mai Încolo; nn mal declt ieri, abia ieri; (a spune, eto. ceva) pe »<, nu de-a dreptul, cu oare-care Înconjur: lntr’o zi, el Însuşi mi-a mărturisit-o... cam pe —' islv) [de - parte]. DEPĂRTIŞOR adv. dim. DEPARTE: văzn cam ~ înaintea Ini ceva negrind (sb.) . “DEPĂŞI (-ăşesc) vb. Ir. A Întrece [fr. d ep a s -ser, refăcut după păşi], ’DEPAVA (-avez) vb. Ir. A scoate pavajul, a strica caldarlmul: » o şosea [fr.]. ‘DEPENDENT adj. Care depinde, care atîrnă (de), ascultător, supus [fr.]. 'DEPENDENŢĂ (pi.-ţe) sf. © Supunere, a-tlrnare 1) © ’pl. Accesoriile (bucătărie, odaie de baie, etc.) unei case [fr.]. ‘DEPEŞA (-eşez) vb. tr. + A trimite o depeşă, a telegrafia [fr.]. ‘DEPEŞĂ (pt.-eşi) sf. ^ Telegramă [fr.]. *DEPILATOR sbsl. £ Se zice despre ori-ce substanţă medicamentoasă Întrebuinţată pentru a face să cadă părul [fr.]. ‘DEPINDE (-pind) vb. itiir. i A atlma (de cineva), â fi sub ascultarea cuiva f ® A sta în puterea, In mina cuiva, a fi supus voinţei cuiva: viitorul tării dumitale depinde de soarta acestni războin (l.-GH.) n ® A urma, a proveni: efectul depinde de cauză n © A face parte din, a ţine de: acest teritoriu depinde de fura noastră [fr. d 6 p e n d r el. ‘DEPINGE (-ping) vb. Ir. A descrie, a zugrăvi: avusese slăbiciunea de a-1 crede astfel, onm 11 depingean acei cari 11 săpan o.-gh.) [lat.]. ‘DE PLANO ioc. adv. lat. A De-a dreptul, fără anchetă, fără formalităţi sau desbateri. ‘DEPLASA (-aşez) 1. vb. Ir. A muta, a urni, a schimba uii lucru de la locul lui. 2. vb. refl. A se urni, a pleca dintr’un loc, a-şi schimba locul [fr.]. ‘DEPLASAMENT (pl.-te) sn. © Faptul de a (se) deplasa t © Impunerea unei alte reşedinţe unui funcţionar f ® a» Greutatea cantităţii de apă deslocuită de un vas; ca unitate de măsură se întrebuinţează tona (= 1000 Kgr.) [fr.]. ‘DEPLASAT adj. p. deplasa > Care nu e la locul lui ÎI ® (F Nepotrivit, necuviincios: o vorbă »'ă. DEPLIN I. adj. Căruia- nu-i lipseşte nimic, desăvirşit: devenit»' stăpln pe averea sa , loc. adv. Cu totul, cu desâ-vlrşire: ca să iii pe »> mulţumit [d e - p 1 i n]. DEPLINĂTATE sf. Starea unui lucru deplin, desăvlrşire. DEPLINI — ÎNDEPLINI. ‘DEPLlNGE (-pitng) vb. tr. A jeli, a tlngui, a p 11 n g e’ pe cineva sau soarta cuiva: depiinge pe ne-norocitnl acela, care nn e deolt o victimă a neglijentei altora (car.) [format după fr. deploror], ‘DEPLORAI (-or) vb. tr. A deplînge: deplorau nedreptatea care apăsa două clase toarte numeroase ale tării o.-gh.) [Ir.]. ‘DEPLORABIL adj. De pllns, de jale, jalnic; vrednic de milă: clnd vedem... atltea lapte nrlte, unele »«, altele ridicnle (Car.) [fr.]. ‘DEPOLARIZA(-lzez) vb. Ir. A BA face să dispară la polul pozitiv al unei pile stratul de hidrogen care produce polarizarea [fr.]. ‘DEPONENT I. adj. a/ Verb »>, verb latin care are forma pasivă", iar sensul activ. 2. sm. Verb deponent [fr.]. ‘DEPORT (pi.-turi) sn. V Sumă pe care o plăteşte vînzătorul la termen pentru a i se prelungi termenul de predare al titlurilor vlndute [fr.]. ‘DEPORTA, (-tez) vb. tr. A transporta pe un condamnat într’un loc depărtat, afară din ţară, de unde nu mai are voie să plece [fr.]. ‘DEPORTARE, ‘DEPORTAŢI0NE sf. © Faptul de a deportat © Pedeapsă care consistă In transportarea unui condamnat politic într’un loc depărtat, afară din ţară, unde e oslndit să rămîie pe veci [frj. ‘DEPOSEDA (-edez) rb. Ir. A lua cuiva stăpî-nirea pe care o’are asupra unui lucru [fr.]. ‘DEPOU (pl.-oori) Stl. = DEPOZIT [fr. d f p 6 t], ’DEPOZANT sm. Depunător, cel ce depune [Ir-]- ‘DEPOZIT (pl.-ite) sn. © Lucru dat cuiva In păstrare", lucru încredinţat cuiva t © Locul unde se păstrează, unde e depus un lucru, magazie t © V Locul unde sînt depuse în mare cantitate lucruri de vînzare: »< de lemne; »» de vinuri t © Drojdiile sau ori-ce lucru ce se aşază pe fundul unui vas umplut cu un lichid lăsat în repaus [lat. cu sensurile fr. d e p 6 t], ‘DEPOZITĂ (-««*) vb. Ir. A depune Intr’un loc, Intr’un depozit. ‘DEPOZITAR sm. © Acela căruia i se încredinţează un depozit t © ® Păstrător: acei bieţi dăicâ- 395 www.dacoromanica.ro DEO- DEP DER QPD_ laţi cari an fost —ii limbii «i nationaiitătiCnoastre [fr.]. 'DEPOZl'J'rţrNE sf. ‘depoziţie. Declaraţiune, mărturie dată Înaintea judecaţii fr.]. ODEPRĂCI adv. Bucov. Cu totul, cu desăvirşire: l-an strlns numai In mină ei l-au tnrtit — (sb.) [d e + rut. preţ]. •DEPRAVA (-vez) vb. tr. şi refl. A (se) strica, a (se) desmăţa, a (se) destrăbăla [fr.]. •DEPRAVARE sf. Faptul de a (se) deprava, desmăţare, destrăbălare: ne-a lăsat pradă coruptinnii pi depravării (I.-gh.). •DEPRAVAT adj. p. deprava. Stricat, des-măţat, destrăbălat. •DEPRAVATQR sin. Gel ce depravează, strică (moravurile cuiva) [fr.]. •DEPRAVAŢIţJNE Sf. = DEPRAVARE: lumina adevăratei oivilizatiuni n’a risipit încă norii cei gropi... ai depravatiunii (nu) [fr.]. •DEPRECIA (-eciez), DEPREŢIA (-(iaz) vb. tr. A scădea, a nesocoti preţul, valoarea, meritul: ambiţiosul caută a deprejia pi a Înnegri pe acei cari s’au ridicat prin muncă pi prin talent (I.-gh.) [fr.]. •DEPRECIERE sf. Faptul de a deprecia. •DEPRESIUNE sf. ® Lăsare în jos, apăsare; apăsătură; afundătură, loc lăsat in jos: o — a oaselor craniului; o — de teren; (J : — morală, descurajare, copleşire morală U © fi Goborirea mercurului In tubul barometrului: — barometrică f © Micşorarea valorii: —a rentei U ® Unghiu de —, unghiul format de o rază vizuală tangentă la suprafaţa mării cu orizontul [fr.]. •DEPREŢIA tv DEPRECIA- t DEPREUNĂ adv. împreună, dimpreună [d e -pre-ună]. •DEPRIMA (-im, -lmez) vb. tr. ® A produce o depresiune, o*apăsătură, o afundătură; a copleşi U © ® A micşora, a deprecia (meritul, cinstea cuiva) [fr.]. •DEPRIMARE sf. ® Faptul de a deprima ţ ® ® ‘Copleşire morală: starea asta a lui de descurajare, de — morală ivlah i . DEPRINDE (-prind) 1. vb. tr. A învăţa pe cineva să poată faGe un lucru cu înlesnire sau cu plăcere, fără desgust, a-1 învăţa să se poată servi de ceva; a face să-şi însuşească prin învăţătură, prin exerciţiu; a obicinui: cu şcoala ta l-ai deprins ou nărav icrg.) . 2. vb. refl. A se învăţa; a se obicinui: a se — cu necazurile; nu pot să mă deprind ou glndul că n’am să te mai am (vlaho [lat. deprehendăre]. DEPRINDERE sf. ® Faptul de a (se) deprinde 1) ® Obicinuinţă, lucru cu care s’a deprins, s’a Obicinuit cineva:—a din tinereţe rămlne şi la bătrinete csb.) D © Lucru pe care a ajuns cineva să-l înveţe, să-l facă după o repetare deasă, exerciţiu U ® pl. Apucături (bune sau rele). DEPRJNS adj. p. deprinde. învăţat; obicinuit. ODEPT adv. Bucov. — drept. DEPUNĂTOR sm. Gel ce depune. •DEPţfNE1 (-pun) 1. vb. tr. ® A pune jos un lucru (pe care-1 purta cineva); — armele 1 0 V A face un depozit, a da ceva In păstrare, a încredinţa cuiva un lucru ca să i-1 păstreze 1) 3 A lăsa un depozit (de nisip, etc.), drojdii, pe fundul unui vas H © A destitui, a scoate dintr’o slujbă, din-tr’unpost U © rt A da mărturie, în faţa judecăţii, despre cele ce ştim, a face o depoziţie f ® A a-testa, a sluji de dovadă, a dovedi, a mărturisi U ® rt A trimite la închisoare U ® rt — o piingere, a înainta o plîngere unei autorităţi judiciare U ® A da, a trece : — un examen. 2. vb. refl. A se aşeza la fund (vorb. de un depozit de nisip, de drojdii, etc.). [lat. d e p o -n 6 r e], DEPUNE2 *»• DAPUNE. DEPţTNERE sf. ® Faptul de a depune (în toate înţelesurile) U ® Depozit, păstrare, Încredinţare: Casa de depuneri ir CASA2 ® 1f © rt Depoziţie, mărturie dată înaintea justiţiei. •DEPURATIV adj. şi (pî.-ive) sn. & (Medica- ment) care curăţă organismul de impurităţi, acti-vlnd în general curăţirea sîngelui [fr.]. DEPUS i»- DApţJS. •DEPUTAT sm. O Persoană aleasă, prin votul obştesc, trimisă să reprezinte la Cameră interesele poporului: Camera deputaţilor [fr.]. •DEPUTĂŢIE sf. O Starea, funcţiunea de deputat: pentru dinsul deputăţia nu era declt un prilej de gbesefturi Partea cea mai groasă şi mai adlncă a pielei, acoperită de epidermă şi în care se află rădăcinile perilor şi ale glandelor pielei (3 1785) pr.]. ‘DERMATOLOG Sm. t Medic ce se ocupă In special cu boalele de piele [lr.]. 'DERMATOLOGIC ad]. Privitor la dermatologie [fr.]. 'DERMATOLOGIE sf. t Partea medicinei care se ocupă cu studiul pielei [fr.]. 'DERMATOZĂ sf. t Nume generic al boa-lelor de piele [fr.]. DERMEA tr D IR MEA. 'DEROBA (-obez) vb. refl. A nu a-sculta de călăreţ, asvirlindu-se In lături la sărirea unui obstacol, sau refu-zlnd de a o lua pe drumul hotărlt (■vorb. In spec. de caii de curse) (g 1786) [fr.]. ^ 'DEROGA (-rog) /«s» *v vb. intr. ® A se _. „ , abate de la, a In- Flg- 1786- Oerobare. frlnge, a modifica o convenţie, un act, o lege. un obiceiu f ® A fi contrar celor convenite sau stabilite prin lege, prin uz f © A lucra, a săvîrşi împotrivă, contrar cu ceva f © f A face un lucru nevrednic de starea, de rangul său [fr. . 'DEROGATORIU adj. rt Care conţine o de-rogaţiune [fr.]. ’DEROGAŢIUNE sf. Faptul de a deroga [fr.]. DERVIŞ sm. Călugăr musulman: zece pe un covor pot Încăpea, iară doi Împăraţi !ntr‘o (ară nu Încap (m.-cost.) ((®) 1787, 1788) [te.]-DES l. adj. ® Cu părţile din care e alcătuit Fig. 178S. D. Dermă.— E. Epidermă. lucrul, strlns apropiate unele de altele (c rar): păr Iarbă deasă; ţesătură deasă; odată intră... lntr’un Fig. 1787. Derviş. codru ~ şi Întunecos ca fundul iadului şl ^ ca peria (mera.) ; pieptene ai Cărui dinţi sînt foarte apropiaţi unu de altul U ® Numeros într’un M „ e... 4 spaţiu restrlns: popa- Flg 1788. Derviş dm Ş.hstra laţlune deasă; zăpada, ^oade bSs+i. după Valeno. puzderia, măruntă şl deasă, ca lăiua la oernut (DLVRJ f © Făcut adese-Ori; ©: socoteala deasă e frăţie aleasă, dacă faci mai adesea socoteala, nu risci să te cerţi cu prietenul cu care ai daraveri. 2. adv. Ades(ea), adese-ori: Dacă — sărbători faci, Nu o să al oe să ’mbracl ipanni [lat. denSUS], DES-, scris şi dez- (Înainte de cuvintele care Încep cu o vocală sau cu b, d. j, 1, m, n, r, v, a), prefix care se compune cu verbe spre a arăta contrariul înţelesului verbului simplu, sau o acţiune defa scoate, de a desface, etc. [lat. dls-şi de-e x-]. 'DESABONA, 'DEZABON* (-onez) 1. Vb. tr. A face să înceteze abonamentul, să nu mâi fie abonat. 2. vb. refl. A renunţa la un abonament [fr.]. 'DESACORD, 'dezacord (pl.-durl) sn. Lipsă de acord, neunire, neînţelegere [fr.l. ’DESACORDA. 'DEZACORDA (-cord) Vb. Ir. © J A strica acordul unui instrument muzical cu coarde H © ® A provoca neunirea, neînţelegerea [£•]• DES AFECŢIUNE,' dezafecţivne sf. încetarea afecţiunii, dragostii: atrlbue nemulţumirile şl desafec-ţlnnea poporalul namal intrigilor opozlţlunll o-gh> [fr.]. DESAGĂ, DASAOA, ODISAgA (pi- agi) s/., J DE- SAO sm. ’® Fie- care din cei doi saci ai de- esja sagilor:f i-am pus In desaga din dreapta, peste nişte haine icarj ; nrw!} \\\ amplu cealaltă dăsagă ou galbeni | | j^ şl plecă (dlvrj; Intrase... ca In f^f | gul de oărţl pe oasa Ini, ou desa umăr (dem.) f ® pl. Doi saci Împreunaţi la deschizătura lnr şi cari se poartă atîrnaţi pe umeri sau se aşază de-o parte şi de alta a şelei (3 1789, 1790): i s'an rătăcit an cămăraş a Ini, ou o păreche de desagi on galbinl (NEC.); la-ţi, popo, dăsagll şi Fig. 1790. D. D. Desagi, tolagal şl pe lol ţl-e dramul (CRo.it cu acelaşi înţeles şi sg.: îşi luă desaga] de ~pe umeri şi o puse jos lingă el (ON.); toţi... ou pistoale la brlu şl ou olte un desag ou merinde la spinare o -oh.) [ngr. bg.]. DESĂGĂRIŢĂ (pî.-ţe) sf. Călugăriţă care umblă cu desagii să stringă de-ale mlncării, etc. pentru maicile din mănăstire: maica Eviampia, desăgăriţa din Varatlo (Crg.). O DESĂGEI sm.pl. Dpsagi (mai mici): asemenea slut ţesuţi şi desăgell negri (PAc.). DESAGI rm- DESAGA. ODESĂGI (-geso) vb. tr. Motd. Trans. A Încărca, a îndesa (ca Intr’O desagă): am mers la moară on un sac desăgit pe mărţlnă (RET.). 'DESAGREGA, DEZ- (-eg, -eghei) ţ. Vb. tr. A reduce tn grăunţe, a preface in pulbere. 2 vb. refl. A se preface In grăunţe, In pulbere [fr"]. Fig. 1789. Desagi. 397 DER- DES www.dacoromanica.ro DES DES DESĂGyŢĂ (pl.-te) Sf. dim. DESAGA: t»i luară f le-ca re deBĂguţa de-a umeri hsp.). DES AMĂGI, dez- (-Asesc) vb. tr. A scoate din amăgire, a desiluziona [des - + a m ă g i]. DESAMĂGIRE, dez- sf. < Faptul de ades-amăgit © Pierderea iluziunilor, deziluzie: simt ai acum adlnca * ce mă cuprinsese (slv.i. ‘DESAPROBA, dez- (-prob) vb. tr. A nu aproba: declarind că nu susţine nici pe eterlştl, nioi răscularea Greoilor pe care o desaproba (i.-gh.) [d c S- + a p r o b a, după fr. dtsapprouver], * DES APROBATOR, dez- act). Care dcsaprobă [fr.]. DESĂRA (-sar) vb. Ir. A spăla, a cură ţi de sare, a scoate sarea din ceva [des - + săra]. DESĂRCINA (-inez, -sarcin) vb. Ir. A lua Însărcinarea [Însărcina], ‘DESARMA, ‘DEZARMA (-mez) 1. vb. tr. © X A lua cuiva armele, a-1 sili să-şi predea armele 1) © A scoate artileria şi toate celelalte arme dintr’un vas de războiu şi a-1 lăsa In port H ® © A potoli, a domoli furia, supărarea cuiva. 2. vb. intr. a A reduce forţele militare, a da drumul soldaţilor [fr.]. 'DES ARMAT adj. © p. desarma II ® ©Potolit, domolit t j k Lipsit de ceva necesar: clnd ochiul e ~ şi neputincios, auzul pare că luptă să şi Vază (CAR.). ‘DESARTICULA, *dez- (-lez) vb. tr. © A scoate oasele din Încheieturile lor t © £) A tăia încheieturile oaselor unui schelet, spre a le separa [fr.]. ‘DESASIGURA, dez- (-ur) i. vb. tr. A nu mai lăsa sub garanţia unei societăţi de asigurare. 2. vb. refl. A Înceta de a mai fi asigurat [des-+ a s i e u r a]. « ‘DESASIMILA. DEZ- (-llez vb. Ir. A produce o dezasimilaţie [ir!]. ‘DESASIMILAŢIVNE, dez- sf. Faptul care se produce în organism cînd unul sau mai multe elemente ale unui ţesut viu, animal sau vegetal, sînt eliminate din acest ţesut şi trec în stare de materie inertă [fr.]. ‘DESASOCIA, dez- (-olez) 1. vb. tr. A desface, a distruge o asociaţie. 2. vb. refl. A se desface dintr’o asociaţie, din-tr’o tovărăşie, a înceta de a fi tovarăş [fr.]. ‘DESAVANTAJ, dez- (pl.-ale) sn. Neajuns; ne-priinţă: pagubă'[fr.]. ‘DES AVANTAJA, DEZ- (-Jez) vb. tr. A aduce neajuns, a păgubi, a lua folosul cuiva [fr.]. ‘DESAVANTAJOS, dez- adj. Care pricinueşte desavantaje, păgubitor, nepriincios [fr.]. DESĂVÎRŞI (-şese) i vb. tr. A sfîrşi pe deplin, a perfecţiona. 2. vb. refl. A se perfecţiona: istoria va Judeca valoarea acelor cari s’au desăvîrşlt Anatomie —ă, descrierea a-mănunţită a oaselor, muşchilor, etc. 1[ ® A Geometrie —a, parte a geometriei care, reprezintă şi Studiază corpurile prin ajutorul proiecţiilor [fr.l. 'DESCRIPŢIUNE, 'descripţie sf. ® Descrierea stării", însuşirilor unui lucru sau unei fiinţe ® Lucrare sau cuvlntare prin care se descrie, se zugrăveşte un fapt ţ[ ® Carte In care se descrie o ţară *[ ® Inventar amănunţit ffr.]. 'DESCRIS adj. p. descrie ‘iţi c nedescris. DESCRUCIŞA (-işez) vb. tr. A desface ce e încrucişat: — braţele [încrucişai. DES CRUNTA (-crunţi vb. refl. A face să nu mai fie încruntat: deocamdată s’au descruntat sprlncenela tatei (vlah.) [încrunta]. DESCUIA (-cuiu) vb. ti. © A deschide cu cheia (lacătul, broasca): — aşa; cheile mele deseule orl-ce broască (8N.> ţ[ © (£ A face să nu mai fie constipat [lat. dlscuneare], DES CUIERE sf. Faptul de a descuia. DESCULŢ ţ. adj. Cu picioarele goale: nu era să umble cu pielea goală $1 — ca giştele (Crsj. 2. sbst. Căderea unghiilor (la vitele mari cornute) [lat. 'dlsculceus]. f DESCULŢA (-cult) vb. tr. şi refl. Tr.-Carp. A (se) descălţa: Plrăutcu apă rece, Deroulta-m-olu şl ie-olu treee ok.-brs.) [lat. ’dîsculreare], t DESCUMPĂRA = RĂSCUMPĂRĂ. DESCUNUNA (-nun) vb. tr. A desface cununia, a divorţa: Frunză verde bob şl linte. Descnnnnă-mă, părinte (vor.i [cununa]. 'DESCURAJA (-ajez) 1. vb. tr. A face să piardă curajul. 2 vb. refl. A-şi pierde curajul [fr.]. 'DESCURAJARE sf. Faptul de a (se) descuraja, pierderea curajului. 400 www.dacoromanica.ro •DESCURAJATOR adj. Care descurajează: această... Intlmplare produce o impresie descurajatoare in spirite (alecs.) [descuraja]. DESCURCĂ (-ourc) vb. Ir. şi refl. ® A (se desface, a (se) despărţi ceva încurcat: tireie oind încurcă, anevoie se descurcă (ZNN.) • ® A lămuri un lucru greu de priceput ţi © ® A scoate (a ieşi din încurcătură: te-al virlt In Încurcătura asta, acum descurcă-te, dacă po(i [încurca]. DESCUSUT adj. p. descoase: croitorul ymblă cu haina ~>ă (panni. O DESCUTROPţ (-op) vb. tr. şi refl. Băn. A (se) desveli, a (se) descoperi [cu tropi]. •DESDĂUNA (-nez) vb. tr. A despăgubi [des--f d ă u n a] ‘DESDĂunare sf. Faptul de a desdăuna; despăgubire: păgubaşele s'au mulţumit ou această armo-nioasă ~ . DES (-DE-(DIMINEAŢĂ DIS. DESDOI, dezdoj (-doiu) vb. tr. A desface un lucru îndoit" [î n d o i]. DESEARĂ tw DISEARA. O DESEMNA1 »•- DESENA. •DESEMNĂ2, "designa (-nes) 1. vb. tr. ® A arăta, a indica pe cineva sau ceva cu un semn special, cu o expresiune specială, după care se poate recunoaşte uşor «[ ® A hotărî, a destina pentru o anumită slujbă. 2. vb. refl. A se semnala [fr. d 6 s i g n e r, refăcut după semna = s i g n e r]. "DESEN, O desemn (pi.-nuri) sil. ® Reprezentarea unui obiect cu creionul, cu condeiul sau cu penelul; ~ linear, desen ale cărui trăsături sînt făcute cu ajutorul liniei şi compasului, reprezen-tînd planuri de case, de mobile, de maşini, etc. ţ[ ® Arta care învaţă pe cineva să deseneze II ® Ornamente simetrice pe o stofă, pe hlrtie de tapetat, etc. H < C3f Conturul figurilor unui tablou li ® aj) Planul unei clădiri [fr. des sin]. •DESENĂ, totală a mărlurllor. ‘ DESFĂCUT 1.adj.p.DESFACEUU C NEDESFACţTT. 2. sbst. Faptul de a desface: desfacere. DESFĂŞA (-faş) vb. tr. A destace, a scoate fa-şele unui copil: luă copilul, 11 desfăşă, U spălă si l primeni (isp.) [î nfăşa]. DESFĂŞURA (-ăşnr, - ăsor) I.. vb tr. i A desface, a destinde, ceea ce era înfăşurat: Ele desfăşură una din multele legături cu merinde pc forma *f ® A (se) poci, a (se) uriţi [fr. dăfi-UuO gu r p r], 'DESFIINŢA (-tez) vb. tr. A face să nu mal fie, să nu mai existe, a nimici fiinţarea unui lucru: a anula, a abroga, a suprima [i n f i i n ţ a]. DESFIRA (-Urji.vb. fr. i A desface o ţesătură fir cu Jir, a destrăma U » A deosebi K © A desluşi, a lămuri. 2. vb. refl. t A se răsfira fd e s - + f i r]. DESFOIA (-foin) vb. tr. şl refl. A (se) despuia de foi, a (se) desfrunzi [des- + f o a i ej. DESFRÎNA (-nez) 1. vb. tr. A lua calului frlul. 2. vb. refl. ® A-şi pierde, a-şi lepăda frîul; ®: tis-cai* simte că mintea-i se destrtnă (ALEca.); i se desfrl-nase fi i sa lărgise matele spre luat (N.-cost.) D © ® A se da desfriului, a se abate la plăceri neiertate, a trăi în deSfrinare: s’au destrlnat In viaţă lără de ruşine (LET.) [des- -)- frlne]. t DESFRÎNĂCiyNE sf. Desfrinare, desfrlu [d e s f r i n a]. DESFRÎNARE sf. ® Faptul de a (dfe) des-frlna | © Traiu plin de petreceri necumpătate, neiertate, neruşinate: şi-a prăpădit averea in risipă şi ’n desfrlnări K® ® De un traiu neruşinat, plin de desfrlu. 2. sm. Om desfrlnat. DESFRÎU sbst. © = DESFRINARE © U © Ne-cumpătare, exces [des- + f r 1 u]. DESFRUNZţ (-zesc) vb. tr. şi refl. A (se) despuia de frunze: ...şl domolind fugarii Ce sburdă pe ’ntu-neric şi desfrunzesc fugarii ialecs.) [înfrunzi]. DESFRUNZţT adj. p. DESFRDNZţ: copacii, aproape desfrunziţi, aveau aerul că se glndeso la lucruri nes-spus de triste (vlah.) . DESFUNDA (-fund) vb. tr. şi refl. © A scoate fundul unui vas: cum văzură butea, o prinseră şi o desfundară să vadă ce-i In ea (ret.) ţ[ © A (se) destupa: desfundă-tl urechile; ml s’a desfundat nasul ţ| ® A (se) deschide calea într’un loc neumblat: acolo trece noua cale ferată care desfundă munţii şi răzbate In Transilvania (vlah.) ; s’au astupat ulitl cari erau, s’au desfundat altele care nu erau (br.-vn.) ţ| ® A (SC) Săpa pămintul, scoţlnd la suprafaţă rădăcinile, pietrele, etc.: e tristă şi urftă lama la tară... cfnd ploile reci desfundă pămintul (Odob.) ; plouase de se desfundase munţii (isp.) [Înfunda]. DESFUNDĂTURĂ (pl.-turi) sf. Loc desfundat: paşii lor se cunosc prin desfundăturile munţilor (vlah.) [desfunda]. DESGĂRDINA, DESGRADINA, DEZ- (-inez) Vb. tr. şi refl. © A sări’ o doagă din g a r d i n ir.-cod.) ţ| © A (se) scoate, a (se) desprinde, a (se) rupe din rădăcină, din locul unde e înţepenit, legat: răminea cugltul iesgărdinat din guler (D..ZAMF.); Începu movila să se cutremure... de părea că vrea să se desgrădineze depămlnt (isp.) H © A (se) Îndepărta: nu puteam să-l mai desgărdinez de mine (crAUş.). DESGHEŢ, dez- (pî.-eturi) sn. Faptul de a se desgheţa. topirea gheţii. DESGHEŢA, dez-,odej- (-ghet) i. vb. tr. A face să se topească ghiaţa. 2. vb. refl. © A se topi ghiaţa, a Înceta de a mai fi îngheţat ţ © A se Împuţina gerul, frigul ţ| ® ® A-şi pierde sfiala, neindemlnarea [lat. dfsglaciare]. DESGHEŢAT, dez-, O DEJ- adj. © p. T)ES-gheta H1f © nedesghetat U © ® Nesfios, vi- Oili; Indemlnatec: Împăratul... vorbea ou fiul gazdei, un copilandru desghetat şi sfătos nsp.). O DESGHEURA, DEZ-, DEJ- (-eur) = DESGHIORA - DESGHţN, dez-, dejghp» (pl.-inmi) sn. © Săritură a calului: In sprintene desghinuri Îşi sa,ltă caii sprinteni ialecs.) 1f © Lovitură cu pintenii sau cu băţul spre a face caii să se ridice In două picioare: sporea lumea dlnd desghinuri cailor (I.-OH.) [tC. d i Z -gh in], DESGHINA tw DESBINA- DESGHIOCA, DEZGHIOCA, DEJGHIOCA (-ghioc) 1. vb. tr. © A curăţi de păstăi, de teci, de coajă, (fasolea, mazărea, etc.), a dcsfăca porumb; pasatul... se bate bine In piuă de se delghioacă coaja de pe el (şez.) ; la t clacă de dosghiocat păpuşoi icrg.) ţ[ © — DESGHIORA (r.-cod.) 11 © (f A desface, a desprinde: puterea apei desghiocase hartane mari din pămintul malurilor (H..UR.). 2. vb. refl. A se desface, a se desprinde carnea de pe Oase: fier se carnea cea fragedă bine otnă se desghlocă toată de pe oase (ret.) ; © : capete se rostogoleau, braţe se deschiocau in.-ur.) [lat. 'dlsglubjcare]. DESGHIORA, DEZ-, DEJ- (-ghior) vb. tr. Olten. Băn. A desface de coaje (nucile) [lat. 'disglu-berare], * DES GOLI, DEZ- (-olesc) 1. vb. tr. ® A lăsa gol, despuiat, descoperit: pleşuvul 11 ridică Încet de la pămlnt şi-i dezgoli pieptul iemin.) ; ® : l-au desgolit de cinstea şi slava preoţiei (prv.-mb.). 2. vb. tr. A răminea gol, despuiat [d e s -+go li]. DESGOVEALĂ, dez- sf. Imbrobodirea miresei: hora desgovelei (odob.) [desgovi], DESGOVţ, dez- (-ovesc) vb. tr. A Îmbrobodi mireasa (de către nuna mare, urmînd ca de aci Înainte să poarte totdeauna broboadă) [govic]. DESGRĂDţ, dez- (-dese) vb. Ir. A desface, a Strica gardul: coşarul... tot strfmb i separe, (şi) iar 11 dexgrădeşte (panni [Îngrădi]. DESGRĂDINA **- DESGARDINA. DESGRĂDţT adj. © p. DESGRAdi ţ| ® Fără gard, neîngrădit, cu gardul stricat: de va ti luat cineva... vr-o vie... de o va lăsa dezgrădită, acela să-şi piarză munca (prv.-mb.). DESGROPA, dez- (-grop) vb. tr. A scoate din groapă, din pămlnt, a' desmormlnta [îngropa]. ODESGURGA (-gurg) vb. tr. Trans.A desnoda: desgargă cureluşa... cu care era îng argat şerpariul (ret.) [ ingurgaj. ODESGURZţ, DEZ- (-zeso) vb. tr. Trans. © A descoase opinca; a descurca ceva Încurcat [Ingu rzi], 'DESGUST, DEZ- sbst. © Lipsă de gust H © Scirbă, greaţă: In vorbele iul era atlta durere şi Incit ar fi mişcat pe cel mal Împietrit om (dlvr.) [fr. dăgoClt, refăcut după gust]. 'DESGUSTA, dez- (-gust) i. vb. fr. © A produce desgust, a-i lua gustul, a face să-i treacă pofta U © A sclrbi, a îngreţoşa. 2. vb. refl. A prinde desgust; a i se sclrbi [fr. dăgoăter. refăcut după gusta], 'DESGUSTĂTOR adj. verb. desgdsta © Care desgustă li © Sclrbos. DESHĂMA, / DEHĂMA (-ham) vb. tr. A lua hamurile de pe cai, a scoate caii din hamuri: se apucară să deshame caii In tăcere (D.-zamf.) ; anul dehămă şâuagul şi porni pe fugă spre poştă să caute ajutor . DESPĂRECHIA aw DESPERECHIA. DESPĂRŢEALĂ sf. © Despărţire H © t Deosebire H © t Despărţenie, divorţ: după muierea ini să se iacă călugărită (prv.-mb.); carte de ^ [despărţi], DESPĂRŢENIE sf. © Despărţire: momentul despărţeniei de părinţi era solemn pentru mireasă (I.-oh.) ţ| © Desfacerea căsătoriei, divorţ: carte de~; o a»e- menea lume... unde se Inchiagă logodne şi se urzesc desp&r-tenii (gn.) [despărţi], DESPĂRŢI (-part) 1. vb. tr. © A face să nu mai fie Împreună, a depărta unul de altul (două lucruri sau două fiinţe care au stat laolaltă : s’au luat la bătaie, dar eu l-am despărţit *[ © A Împărţi lin spaţiu prin ceva pus la mijloc intre diferitele părţi: am despărţit curtea In două prlntr’un gard ţj ® A servi ca despărţitură: un zid desparte cele două grădini 1 ® A servi de hotar (vorb. de un obstacol firesc): Carpatll despart Ardealul de vechiul regat *j © A Se afla intre (vorb. de spaţiu şi de timp): două ceasuri ne despart de ţinta noastră; şaizeci de chllometrl ne despart de Pioeşti u ® A pronunţa divorţul, a desface căsătoria: tribunalul n’a vrut să-l despartă *j © A deosebi: sensibilitatea desparte pe animal de plantă. 2. vb. refl. © A se depărta unii de alţii (vorb. de cei ce au stat laolaltă) 1) © A divorţa, a nu mai fi căsătoriţi: s’a despărţit de temela lui ţ[ ® A se deosebi: viata omului puţin s'ar despărţi de dobitocul cel mut (n.-cost.) [lat. ’dispartire], *DESPĂRŢIMÎNT (pi.-minte) sn. © Despărţitură, loc separat ţ) © $ Una din diviziunile regnului vegetal sau animal [fr. djparte-m e n t, refăcut după despărţi], DESPĂRŢIRE sf. © Faptul de a (se) despărţi ţ © Una din diviziunile administrative ale unui oraş ©t Comisariat: l-am văzut, trecea pe la — (CAR.). DESPĂRŢITOR adj. verb. desparţi. Care desparte. DESPĂRŢITURĂ (pî.-tnri) sf. © Ceea ce desparte două lucruri, (gard, zid, etc.) 1) © Parte despărţită prin ceva dintr’un dulap, intr’o cutie, etc. K s Diviziune, clasă deosebită [despărţi], DESPĂŞI (-ăşesc) vb. tr. A trece Înapoi (peste corpul unei persoane, unui copil (peste care s’a păşit) [des - + păşi]. DESPĂTURĂ (-tur) vb. tr. © A desface un lucru îndoit, a ’desdoi K © A desface păturile (des - + impătufaj. www.dacoromanica.ro DESPECETLUI (-lueso) vb. tr. A desface un pachet, o scrisoare pecetluită; a desface pecetea: despecetluiam o sorisoare plină de taine oare nu ml-era adresata mie (dlvr.) [des - -(-pecetlui]. DESPEDEGA - DESPIEDEOA- 'DESPERA (-per, -perez) 1. vb. tr. A face Să piardă nădejdea, a aduce Ia desnădejde. g. vb. intr. A se desnădăjdui [fr. desespă-rer], 'DESPERARE sf. Faptul de a despera; desnădejde, clesnădăjduire: Desperări de pornnceală pi dureri Inotaipuite ;vlah.) . 'DESPERAT adj. p. despera. ® Desnădăjduit, fără nădejde H ® Fără nădejde de scăpare, pierdut: intr’o stare —ă ţ[ ® Făcut de un om care şi-a pierdut ori-ce nădejde: o hot&rire —a K ® ® Adine mihnit. DESPEREGHIA, DESPÂRECHI& (-cbiez) vb. tr. ® A lua, despărţindu-le, unul din două lucruri, din două animale, etc. care formează o pereche ţ ® A lăsa stingher [Imperechia], DESPERECHIAT, DESPĂR- adj. p. DESPE-Rechia. ® Căruia’i s’a luat obiectul animalului cu care forma o pereche ţ ® Care nu se potrivesc unul CU altul: citeva scaune despereobete Împrăştiate pe lingă păreţi (ALECS.). DESPETRECE (-treo) vb. tr. Trans.= despAşj: treoind olneva peste copil, acesta n’o să mai crească, dacă nu-1 despetrece ipac.) id e s - -(-petrece e]. DESPICA (-pic) 1. vb. tr. ® A crăpa, a tăia, a sparge in două, a spinteca, a despărţi in lungime: ^ lemne; a tras gabia 9! i-a despicat capul In două (dlvr.) ; Moisi a despicat Marea Roşie cu toiagul; ** capul ouiva ou sabia ţ ® A trece prin, a străbate, a răzbate: pe aioi trece linia ferată care despică munţii şi răzbate tn Ardeal (vlah.) ţ] ® ® — inima, a rupe, a sfişia inima, a pricinui o vie compătimire t ® ® — aerul, vfntui, a sbura repede: păsările aleargă, despicăvlnturile (dlvr.) ; — valurile, a Înainta repede (vorb. de o luntre, de o corabie). g. vb. refl. © A se crăpa in două, a se spinteca: Oum nu se despică locul oe te (ine Şi să te înghită I ipann) H ® A se desface, a se deslipi, a se depărţi:dacăs’ar fi despicat pămlntul dinaintea lui... n’ar fi rămas mai aiurit (GN.); de cfnd s’au despicat şi s’au despărţit de Biserica răsăritului (let.) [lat. 'despicare < splcu m]. DESPICAtURA (pl.-turi s/. Bucată despicată dintr’un lemn; crăpătură de lemn, ţandără: ce l-oiu cocoll Intr’o zi o’o — 1 (alecs.) [despic a]. DESPIEDECA, -dica (-dec, -dio) vb. tr. A scoate piedica (de la picioarele unui cal sau unei vite, de la roata unei trăsuri, etc.): acolo va găsi păscind un cal împiedecat, pe acela să-l despledlce şi să-l încalece ivor.) [împiedeca]. DESPINTEC4. (-eo) vb. tr. A spinteca, a despica: se repede spre Nltă cu sabia ridicată să-i de-splntece capul icar.). DESPLETI (-teso) 1 .vb.tr. ® A desface ceea ce e împletit i| ® A desface pletele, cozile împletite: Părul mi l-oiu — Şi pre tine te-olu jeli ok.-brs.). g. vb. refl. ® A-şi desface pletele, cozile: îşi despletise părul pe umerii rotunzi iemin.) H © ® A se desface: nenumărate plrae se despletesc, In cărări de argint, peste Întinsele şesurl (vlah.) [imp let ij. DESPLETIT adj. ® p. DESPLETI: apele ei se rezlefesc şi se ’mprăştle ca vitele unei funii despletite (vlah.) ţ[ ® Cu părul desfăcut. DESPODOBţ (-obeso) vb. tr. şi refl. A(-şi) lua podoaba, a(-şi) scoate podoabele, gătelile: îndată ce-l despodobeso, r&mlne o gloabă (STĂM.) [Împodobi], t DESPOIA m- DESPUIA- DESPOPÎ (-popeso) vb. tr. A scoate din popie: Mlhaiu... puse pe mitropolit de-1 despopi (BAlc.) [des-+ P O p i]. 'DESPOPULA (-uiez) 1. vb. tr. A Împuţina numărul locuitorilor (dintr’o ţară, dintr’un oraş), numărul animalelor, copacilor dintr’o pădure, etc. g. vb. refl. A-şi pierde locuitorii, a-şi împuţina animalele, etc. [des- -(-popul a]. 'DţISPOT sm. ® Suveran cu putere nemărginită care stăplneşte după a sa voinţă şi se poartă tiranic cu supuşii săi ţ| © ® Persoană care caută să-şi impună voinţa, tiranisind şi apăslnd pe cei- DES-lalţi [fr.]. p,ro DESPOTGOVţ (-oveso) 1. vb. tr. A scoate ca- UCo lului potcoavele. 2. vb. refl. A-şi pierde potcoavele, a rămînea fără potcoave [des--(-potcovi]. 'DESPOTIC adj. De despot, tiranic [fr,]. 'DESPOTISM sbst. 1 Puterea pe rare o are un despot ţ| ® Stăplnire, autoritate arbitrară, tiranică: a luptat pe fată... pentru libertate In oontra —ului (i.-gh.) ; ®: ea ne face a răbda —ui îngrozitor al iernii (alecs.) [fr.]. DESPOTMOLI (-oleso) vb. tr. a, A aduce iar pe linia de plutire’ o corabie, un vas care s’a împotmolit, care s’a Innomolit [Împotmoli]. DESPOVĂRA (-ărez) vb. tr. A uşura de povară, a scoate povara [Împovăra], DESPOVĂŢUI (-tueso) vb. tr. A da o altă po-vaţă, a povăţui cu totul altfel; a desfătui [des-+ p o v ă ţ u i]. DESPRE prep. ® t De către, din partea, spre (VOrb. de Situaţiunea unui lOC): iară hotarele Dachlei — răsărit era apa Nistrul, amiazâzi marea Neagră şi Dunărea, ^ apus Panonia, ^ miazănoapte Morava şi Podolia (m.-cost.) ^ ® t Din partea (in raport cu persoane): pentru multe valuri ce avea — Turoişi — Unguri (M..coer.>; fiind... calea pe uscat pufln sigură — tllbari (bol.) ; astăzi numai tn expresiuni ca: buniou-său — mamă K ® Spre, către (vorb. de timp): — ziuă, spre ziuă, către ziuă: nu adormisem deolt — ziuă (dlvr.) ţ[ ® In Ce priveşte, CU privire la: ştergeţi-vă pe bot — puroei, zise Hogorogea cu oludă ,crg.) ; am pus la cale — masă (alecs.) ; — partea mea, olt — mine, Intru cit mă priveşte pe mine H ® De (vorb. de subiectul unei lucrări, unei convorbiri, etc.): — ce a tratat tn conferinţa de astâziP — Despre electricitate şi efectele ei [de + s p r e]. DESPRESURA (-sor) vb. tr. X A ridica Impre-surarea, a retrage’oştile care Împresurau o cetate [i mp r es u r a]. DESPREŢ... ev DISPREŢ... DESPREUNA (-un) vb. tr. A despărţi, a desuni pe cei ce stau Împreună sau două lucruri ce au fost împreunate; a despărţi de bărbat: Pe noi ne-a des-preunat. Din arat pină In cărat (IK.-BRS.); despreunăm de tot şi o despărţim pe această fâmeie cutare de bărbatul ei (Prv.-mb.) [Împreuna], DESPRDVLĂVĂRA (-vărează) vb. refl. unipers. A se face primăvară: de cum se desprlmăvărează... craiul Ungariei Îşi ridică oastea (vlah.) . DESPRINDE (-prind) i. vb. tr. ® A desface ce era prins său legat: Să-tl desprind din creştet vălul, Să-l ridio de pe obraz (eminj U ® A lua din cuiu ceva atir-nat sau agăţat: Îşi desprinse vioara din ouiu şi... Începu a clnta (dlvr.). 2. vb. refl. A se desface de unde era prins, legat, agăţat, a se deslipi: un turn Întreg din aripa stingă s’a desprins şi s’a prăbuşit In apă (vlah.) *, e’a desprins din braţele Ini şl a fugit; barca s’a desprins de la mal [d e S - -t- prinde], DESPRIPONI (-oneso) vb. tr. A deslega calul de la p r i p o n: desprlponeşte-ml calul de colo şl adu-ml-1 la Curte (s.-ALD.). 'DESPROPRIETĂRI (-ăresc) vb. tr. A expn-pria [împroprietări], DESPUIA, DESPOIA (-poiu) 1. vb. tr. ® A des-brăca pînă la piele, a lăsa gol, In pielea goală U ® A prăda de tot, a jefui: l-a despuiat de toată averea rămasă de la părinţi ţ[ ® A lăsa fără: a despuiat pomul de frunte K ® — scrutinul, a număra voturile f i (A beli: a jupui de piele: nămistul unui om, de va strica... bou sau vacă sau oaie... şi le va despola In pădure... să plătească toată paguba (Prv.-lp.). 2. vb. refl. ® A se desbrăca pînă la piele, a se lăsa In pielea goală ţ] ® A-şi scoate, a-şi lepăda tot, a Se lăsa fără: pomul s’a despuiat de frunze ţ| © A se lipsi cu totul de ceva [lat. d I s poli a r e], DESPUIAT adj. ® p. despuia ţ ® In pielea goală. DESPUIERE sf. Faptul de a (se) despuia, t DESPUIETORIU sm., -toa»e sf. Stăplnitor, -toare [d e s p u n e]. 405 www.dacoromanica.ro DES DES . tDESPţTNE (-pun) vb. tr. A stăplni [lat. dls-p o n e r e]. î DESPţJS sbst. ® Stăpînire K ® Puterp [d e s-p ii n e], DESRĂDĂCINA, dez- (-inez) vb. Ir. şi refl. ® A (se) scoate din rădăcină; a (se) smulge CU rădăcină CU tot; (p : nu se nevoiră să dezrădăcineze... nunul seminţele... Învăţăturii (prv.-mbj 1( ® F) A (se) stlrpi, a (se) desfiinţa (un obiceiu rău şi vechiu): greu... se desrădâclnează obiceiurile si năravurile vechi icarj. DESROBI, DEZ- (-beso) 1. vb. Ir. ® A scoate, a da drumul din robie, a face să nu mai fie rob: Alecsandrl a desrobit printre cei dintiiu pe Ţiganii săi ţ ® A scoate de sub jugul unei puteri, a emancipa: cugeta să-şi desrobească (ara de sub jugul Musulmanilor (l.-GH.). 2. vb. refl. ® A scăpa de robie, a nu mai fi rob U 2 ® A scăpa dintr’o stare apăsătoare: caută să se desrobească de sub greutatea acestei nevoi ibr.-vn.) [d e S - + robi]. DESROBţRE, dez- sf. Faptul de a (se) d e s-r o b i, pmancipare. DESROŞţ, dez- (-oseso) vb. Ir. A scoate, a şterge roşul, roşaţa [des + roşi]. DESRUGINţ, dez- ( inesc) vb. Ir. A scoate rugina [d e s - + r u gi n i]. DESRUMENţ, dez- (-enesc) vb. tr. şi refl. A(-şi) scoate rumeneala (de pe obraz): Mindra... olnd se rumeneşte. Nici doi bani nu mai plăteşte ok.-brs.) [des- + rumeni], DESSĂRA = des Ara. DESSUCţ (-uceso) vb. tr. A desface ceea ce e sucit, a desvirti [des - -l-suci]. DESSUFLECA. (-eo), DESSUMETE (-et) vb. tr. A desface la loc in îiieca suflecată sau sumeasă [sufleca; sumele], DESŞIRA — deşira. DESŞUMENI, dez- (-enesc) vb. refl. A se dume ri, a-şi (re)veni In fire, a se trezi: cind se desşumeneso oei doi tratl, mai ia, dacă mal ai ce (r.-cooj [şumă n]. DESTĂINUI (-uesc) ţ. vb. tr. A spune, a descoperi cuiva 0 taină: avea un confident cărula-1 destăinuia toate... planurile si speranţele lui (i.-gh.). 2. vb. refl. A mărturisi, a încredinţa cuiva o taină a sufletului său: dacă ar fi avut mamă, 1 s'ar fi destăinuit, si ar fi povăţuit-o (VLAH.) [d e S - + t ă i n Ui], DESTĂINUţRE sf. ® Faptul de a (se) destăinui H © Ceea ce se destăinueşte: ultima seri-soare a Saşei coprindea o din cele mai mişcătoare io.-zamf.) . ODESTĂRNIŢA (-iţez) vb. tr. Bucov.A scoate t a r n i ţ a, şaua: l-au destărnltat si l-au întins poclăzlle Si tarnita la soare (sb.). •DESTILA DISTILA. •DESTIN'(pl.-ine, -inuri) sn. ® Soartă, ursită: chemat să ia In mina lui ageră şi norocoasă ^ele acestui popor (vlah.) ^ ® Divinitate mitologică care orînduia orbeşte soarta oame- *|s nilor; e reprezentată, în mod ’jj /m/lij> alegoric, printr’o femeie legată > ft. la ochi ( ■ 1793 [lat.]. • IVR •DESTINA ( i- vb. tr. ® A meni, a hotărî dinainte (între- buinţarea unui lucru, unei per- soane) H ® A pregăti (pentru ceva): l-a destinat pioutrii *1] ® A Fig. 1793. Destinul. păstra, a rezerva, a pune de o parte pentru un anumit scop: am destinat această sumă pentru cumpărături; l-au destinat acest premiu. g. vb. refl. A se pregăti pentru un scop, pentru O carieră oare-care: ateliere In care copiii să Înveţe meseria la care se destină (i.-GH.) [fr.]. •DESTINAT adj. ® p. destina f © Menit, ursit, hotărît de soartă. •DESTINATAR Sm., "DESTINATARA (pi.-re) Sf. Persoană căreia' se adresează, i se trimete up lucru [fr.]. •DESTINAŢIUNE, * destinat™ Sf. ® Menire, scop, hotărîre t© întrebuinţare anumită H ® Pregătire, păstrare pentru un anumit scop t © Locul către care se Indreptează, unde vrea să ajungă cineva sau unde se trimite ceva [fr.]. DESTţNDE (-tind) 1. vb. tr. Q A slăbi ceva ce era întins, a destrăma: — un arc H ® A trage înapoi: ca întinse o mină, o aduse la gură. apoi o destinse repede (olvr.) H ® A desface, a întinde, a răsfira: aripele 11 © A desfăşura, a întinde la larg: Ba sta Îşi destinse armia In rlndueală de bătaie (6Alc,). 2. vb. refl. ® A se desface, a se întinde, a se răsfira; a se desfăşura: cind murgul serii începe treptat peste pustii (ooob ); nu se putea In front mai mnlt de doisprezece oameni [fr.]. DESTOARGE (-torc) vb. tr. ® A Întoarce la loc reva Întors’ sucit 1| ® F A se despăgubi de ceva: lncallea să-şi destoarcă răbdările suferite icarj [Întoarce]. DESTOCMţ (-mese) vb. tr. şi intr. A desface, a strica o tocmeală (r.-cooo [des - + tocmi]. DESTOţ, DESTOIA (-toiu) vb. tr. Mold. Bucov. © A-şi ~ inima, a-şi uşura inima, a spune tot ce are pe inimă, tot ce-i apasă sufletul: după ca şi-au mai destolat el inima şi s’an întrebat de sănătate (sb.) ; a-şi asupra euiva, a-şi descărca necazul asupra cuiva, a-şi răcori inima: Deci boierul se gtndea Vr’nn prilej asupra popii Să-şi destoaie de-ar găsi (sperJ ţ) © A-şi -v foamea, a-şi potoli foamea [d e s - + t o i u]. DESTOINIC adj. ® f Vrednic: an sfinţit pre Anastasie, om ~ a primire slujba păstoriei sale ; el era om «,ta frica Ini Dumnezeu şi cinstit usp.i 1] © In stare (de a face ceva), capabil, apt: nu mă simţeam ~ de a duce lupta pină la sfirşlt lat. desîdăratu m]. DEŞIRA (-şir) ţ. vb. tr. ® A desface ceea ce er i înşirat: ~ ghemul; ($: prinde a ~ ca de pe un mosor firul frumoaselor lui aduceri aminte (vlah.) H * A scoate mărgelele de pe şirag H © A face să treacă rind pe plllli: astfel Îmi deşirai zilele in atelierul meu, lucrlnd lemnu (N..UR.) I Îmi deşiram in minte frumuseţile de odinioară (DLVR.) . 2. vb. refl. ® A se Întinde, a se lungi, destin-zindu-şi IncheetUI'ile: atunci Păsărilă se deşiră odată şi se Înalţă plnă la lună H * A-şi desface şirul: pasările... se deşiră, iar se strlng şl iar se răresc (grl.) [lat. dlsSrrare], DEŞIRAT adj. ® p. DEŞIR* H ® Lung (ca şi cinci şi-ar fi destins încheieturile): şl era lung şi c'un picior mal scurt şl cu altul mal lung lOLVR.) ' ® Rupt: hainele de pe dlnsa erau sflşlate şl (isp.). DEŞT DEGET. DEŞTEPT 1 .adj. ® Care nu doarme, treaz: a visa a fi cu mintea aiurită, rătăcită: am ajuns ca un năuc, visez —, nu mai ştiu ce fac tisp.i ţ[ ® F Cu mintea ageră, deschis la minte, inteligent; iron.: e ~ ca oala cu Jug , e » ca oala dnd dă In norolu, e prost de dă In gropi. 2. sm. Om deştept, inteligent; (P : mal bine la pagubă cu un declt la clştlg cu un nătărău (znn.j ; ^ul făgădueşte şl prostnl trage nădejde [lat. de-exCltus]. DEŞTEPTA ( ept) 1. vb.tr.® A scula, a trezi din somn: m'a deşteptat In zori de zi K ® FA des-chidp mintea, a face deştept: oăiătoriiie deşteaptă pe om *1 ® A provoca, a aţîţa, a trezi în minte, în suflet. 2. vb. refl. ® A nu mai dormi, a se scula din Somn, a se trezi: Tare-aş vrea s’adorm odată şl să nu mă mal deştept ivlah.i ; Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte t ® ® A se trezi, în minte, în suflet: alte plăceri ml se deşteptau ln suflet icrg.) [lat. d e - e x c 11 a r e]» DEŞTEPTĂCIUNE sf. însuşirea omului deştept, inteligenţă. DEŞTEPTARE sf. ® Faptul de a (sc) deşteptat 2 & Semnal dat la cazarmă (cu goarna cu toba) ca să se deştepte soldaţii: după citva timp începea să sune is.-aldj. DEŞTEPTĂTOR 1. adj. verb. deştept*. Care deşteaptă. 2. DEŞTEPTĂTOR (pî.-toare) S)l. Ceasornic care sună la ceasul cînd vrea cineva să se deştepte din somn ( ■ 1794 . DEŞTERNE, DIŞTERN (-tern) vb. tr. A întinde ca o pătură ce se aşterne, a desfăşura: pămintui se desface ca din scutite şl-şl dişterne priveliştile din ce ln ce mal limpezi Fig. 1794* (VLAH.) aşterne]. Deşteptător. t DEŞTINDE (-ind), t DEŞTJNGE (-ing) vb. intr. A se coborî, a descinde [lat. dSscendire]. DEŞUCHIAT, Motd. Trans. ŞUCHIAT, -*TA adj. şi sin. f. ® F Smintit, într’o ureche: cei mai mulţi erau năzuroşl, tembeli şl deşuchlaţl osp.) ' ® Destrăbălat: mişcările şl gesturile slnt şl mal deşuchlate icar.) t DEŞUGUBINĂ (pl.-Ini) sf. ® Crimă, nelegiuire, păcat de moarte (ucidere, tîlhărie, adulter) II © (Mai adesea şugubjnă). Amenda plătită pentru răscumpărarea unei astfel de crime; cuvint păstrat astăzi numai ln loc. F: a da de şugubină, a da de ruşine, a face de ocară [vsl. ’duSegublni ,,piorzîndu-şi sufletul”]. t DEŞUGUBINARIU sm. Strîngător al amenzilor, al deşugu’binilor. 'DETAIL — DETALIU. 'DETÂILIST sm V Vinzător In detaliu, cu mărunţişul, CU bucata: cuqtpăra mal ’nainte acele o-blecte de la băcanul ~ (l.-GH.) [fr.]. 'DETALIA (-liez) vb. tr. A înşira, a spune, a povesti cu de-amănuntul, a da cit mai multe amănunte [fr.]. 'DETALIU (pî.-iii) sn. ® V Vlnzare cu mărunţişul. cu bucata f ® Amănunt: o lnme vie pe care poetnl o vede desluşit ln toate detaliile (vlah.) 1f ® In loc. adv. cu mărunţişul; cu de - amăruntul [fr.]. 'DETAŞA (-aşez) vb. tr. şi ref. A (se) desface, a (se) desprinde, a (se) deslipi [fr.]. 'DETAŞAMENT (pl.-te) sn. x Mică ceată de soldaţi, un oare-care număr de soldaţi luaţi din-tr'o trupă mai mare spre a împlini o misiune a-numită [fr.]. •DETECTIV sm. Agent de siguranţă, poliţist însărcinat cu urmărirea afacerilor criminale: mă luai pe urmele lui mal discret declt un bâtrln —• icar.) [fr.]. •DETECTOR (pl.-oare) sn. A Aparat cu care se prind undele herţiene (Întrebuinţat în radiofonie) [fr.]. ’DETENTOR sm. rt Cel ce opreşte, ce ţine de fapt san de drept un lucru la sine; deţinător [fr.]. 'DETENŢIUNE sf. Popreală, ţinere la inchi-soare: după trei ani de ^ şi de boală, l-a ajuns moartea (i.-gh.) [fr.]. 'DETERIORA (-orez) vb. tr. şi refl. A (se) strica a (se) prăpădi, a aduce (aajun'ge) In stare rea [fr.]. •DETERIORAT adj. p. deteriora. Stricat, prăpădit. 'DETERMINA (-mln) 1. vb.tr. © A hotărî, a arăta ln mod precis, a preciza ţf ® A face să ia o hotărlre 11 ® A pricinui, a cauza, a produce. 2. vb. refl. A se hotărî, a lua o hotărîre [fr.]. 'DETERMINANT sm. + Expresiune simbolică ln forma unui pătrat, a unei sume algebrice de produse care serveşte de obiceiu la rezolvarea e-cuaţiunilor lineare [fr.]. 'DETERMINATIV adj. 03 Care determină Înţelesul unui cuvint sau al unei propoziţiuni, dlndu-i un sens precis şi restrins: acest, acei, celălalt, ete. slnt adjective «e [fr.]. 'DETERMINISM sbst. *** Sistem filosofic care atribue motivelor, iar nu numai voinţei, actele să-vlrşite de noi [fr.]. 'DETERMINIST sm. +♦+ Partizan al determi-nismluui [fr.]. 'DETESTA (-test) vb. tr. A uri grozav, a nu putea suferi [fr.]. 'DETESTABIL adj. ® De nesuferit, care tre-bue urît 1f ® Foarte urlt, foarte râu: un timp ~ [fr.]. O DEŢINĂ — DATINA. ’DETO adv. De asemenea, la fel [it.]. tDETOR... DATQR... 'DETRACAT adj. şi sm. Smintit, ţicnit: se vor găsi cinci detracaţi cari să susţină că mania lor a lost o criminală (VLAH.) [fr.]. ’DETRACTA (-tez) vb. tr. A defăima, a vorbi de rău; a depreţia meritul cuiva [fr.]. 'DETRACTOR sm. Cel ce detractează, defăimător, clevetitor [fr.]. DETREABĂ tm- TREABA. 'DETRIMENT sbst. Pagubă: se blama vlnzarea averii... In — ui creditorilor şl ln lolosul familiei (l.-GH.) [fr.]. 'DETRONA (-onez) vb. tr. A scoate din scaunul domniei, a da jos de pe tron [fr.]. DETUNA (-tun) 1. «6. fr. ® © A trăsni, a lovi CU trăsnetul: an căzut lulger din cerln de l-an detonat (dds.) ; Slntilie prorocul... unde-1 zăreşte, acolea-1 detună (bd..del.) ; (p : detuna-l-ar (pamf.>, unul din numeroasele epitete ale diavolului H ® A dărîma, a nărui, a surpa, a dobori la pâmint: lle-care lovitură spărgea... detuna păreţi! de pămlnt ai duşmanului ion.). 2. vb. intr. A pocni, a răsuna ca tunetul, a bubui [lat. detonare]. DETUNAT ad], p. DETUN*. ® Trăsnit, lovit de trăsnet; surpat: un brad se înălţa singur şl pe un virt de munte iemin.) D ® F Ameţit de băutură. DETUNĂTOR1 adj. verb. detun*. ® Care detună H ® Răsunător: un glas-*. 'DETUNĂTOR2 (pl.-toare) sn. ^ Capsulă sau aparat destinat să provoace pocnirea unui ex-plosiv [fr. dătonateur, refăcut după detuna]. DETUNĂTURĂ (pf.-turi) sf. ® t © Trăsnet 1f ® Pocnet, sgomot puternic produs de descărcarea unei arme, de inflamarea unei mase ga- 408 www.dacoromanica.ro zoase sau de schimbarea bruscă a volumului unui Corp: o ~ puternică tăcu să sblrnle geamurile coletăriei (br,vn.) *| © Dărîmătură, năruitură, surpătură: ne aşezăm lntr’o ~ de mal isao.) [detuna], 'DEŢINE (-ţin) vb. tr. ® A ţinea în silă, a ţinea la sine pe nedrept (un lucru ce nu-i al său) ţ[ © A ţinea închis, arestat [fr.]. ~ DEŢINUT 1. adj. p. DEŢJNE. 2. sm. Arestat, persoană ţinută Închisă [după fr. d ă t e n u], DEIJNĂZI, dăpnAzi adv. Acum cîteva zile, mai zilele trecute, de curînd, nu de mult: vezi să mă dai iar de ruşine ca mai dennăzl (1,-gh.); să-ţi răsplătesc binele ce ai făcut mai dăunăzl cu omnl acela (sb.i [de -U n ă - z ii. t DEyNAZILE, DAţTNAZJLE = DEţINĂZţ. ‘DEUS EX MACHINA loc. lat. O Arată un desnodămînt datorit intervenţiei unui personaj cu totul neaşteptat. DE-VALE m- VALE. 'DEVALIZA (-zez) vb. tr. A prăda, a jefui [fr.]. DEVĂLM^Ş... m- DAvALMAS. 'DEVANSA, (-sez) vb. tr. A o lua înainte, a întrece : s’a hotărlt să se devanseze epoca izbucnirii (revoluţiei) (i.-oH.) [fr.l. 'DEVASTA (-tez) vb. tr. A pustii [fr.]. ODEVEGHÎA (-ghiez) vb. tr. A da pe faţă, a da la iveală; a destăinui: ca să nu-1 mai devegheze la alţii, l-a făgăduit că-i dă lucru mare IR.-COD.) [veghi a]. 'DEVELOPA (-pez) vb. tr. A face să apară, cu ajutorul unei substanţe chimice, imaginea formată pe o placă fotografică [fr.]. 'DEVELOP.ABIL = DESFĂŞURABIL [fr.]. 'DEVELOPÂNTĂ sf. A Curbă descrisă prin mişcarea unora din capetele unui fir Întins al cărui celălalt capăt e fixat pe o curbă, firul Însuşi fiind la începutul mişcălii dispus de-a lungul acestei curbe [fr.]. 'DEVELOPARE sf. jsţ. Faptul de a d e v’e-1 o p a; c peraţiunile prin cari se face să apară imaginea (H 1795). 'DEVELOPATOR (pî.-toare) sn.JHeOri-ce substanţă chimică care face să apară imaginea latentă obţinută In fotografie [fr.]. 'DEVŞNĂ (pi.-ne) sf. * g> Neşansă, nenoroc (la joc): tu Fig. i79s.Develo-eşti devena, de vom pierde (dlvr.) [fr. parea unui film. d 6 v e i n e]. 'DEVENŢ (-vin, -viu) vb. tr. © A se face, a Începe a fi U ©A trece dintr’o stare intr’alta, a ajunge: Şi glasul meu devine ctnteo (vlah.) [fr.]. DEVER1 sbst. V Vînzare (în negoţ ; alişveriş: face w mare, vinde mult; —ml (fiind mare, fireşte că aceşti se îmbogăţiră curlnd cisp.) [tC. devr], 'DEVER2, DI(E)VER, DIAVER sm., -ERA (pi. re), -eriţA (pl.-ţe) sf. Trans. Bân. Cavaler (domnişoară) de onoare .al mirelui (a miresei), numit, după regiuni, „vornicel”, „vătăjel”, „frate de mireasă”, etc. [srb. d j e v e r, big. dă verii]. ODEVESI = adAvAsi. 'DEVIA (-viez) vb. intr. A se abate (din drumul cel drept, din direcţiunea apucată), a cîrmi; ©: —' de la bunele prlnoipii, din calea cea bună; raporturile vieţii deviază, proporţiile ge prefac (OLVR.) [fr.]. 'DEVIAŢIUNE, 'deviaţie sf. © Faptul de a devia; abatere din drumul apucat înainte H ® Schimbarea direcţiunii fireşti: ~a coloanei vertebrale; ungblu de ——a tirului [fr.]. 'DE VISU loc. adv. lat. Văzut cu ochii lui. 'DEVIZ (pl.-ize) sn. Listă în care sînt trecute In mod amănunţit toate lucrările de făcut pentru clădirea unei case, pentru construirea unei maşini sau pentru o instalaţiune oare-care, cu însemnarea costului fie-cărei lucrări sau furnituri In parte [fr. d e v i s], 'DEVIZĂ (pl.-ze) sf. © Sentenţă favorită a cuiva care exprimă pe scurt şi uneori alegoric, o glndire, un sentiment H ® © Partea blazonului unde e înscrisă o astfel de sentenţă: Deviza stemei României e „Nihll sineDeo” adică „Nimic fără Dumnezeu” DEŢII © V Plata in străinătate a unei poliţe, calcu- p.. i lată in valuta ţării respective [fr. devise]. U 1A DE-VÎNT l»- VtNT. DIpVLĂ (pi.-le) sf. F Căpăţlnă: la o vlrstă aşa de crudă a strfns in devia lui atlta învăţătură ivlAH.1 [Comp. srb. deblo „butuc”]. t DEVLET sbst. Guvernul împărăţiei turceşti, imperiul turcesc [te.]. 'DEVONIAN adj. Se zice despre o formaţiune geologică situată Intre terenul silurian şi terenul carbonifer [fr.]. 'DEVORA (-vor) vb. tr. © A mînca sfîşiind cu dinţii ţ © A mînca cu lăcomie, a înghiţi H • ® A prăpădi, a risipi tot, cheltuind nebuneşte: a devorat toată moştenirea rămasă de la părinţi Ş| ® A nimici, a mistui: focul a devorat toată clădirea H Q A citi CU marc grabă: o carte H © A străbate In fuga mare, a înghiţi pâmlntul: ~ spaţiul 1j © A Sorbi (cu privirea): ~ ou ochii ţ[ © A înghiţi, a mistui: ~ o ruşine, o ocară [fr. < lat.]. 'DEVORANT adj. Care devoră; mistuitor [fr.]. 'DEVQT adj. şi sm. Evlavios, cucernic, biseri-cos [fr.]. 'DEVOTA (-otez) vb. refl. A se consacra, a se închina cu totul; a se jertfi [lat.]. 'DEVOTAMENT (pl.-te) sn. © Faptul de a se devota t ® Dispoziţiune de a se devota, de a se jertfi pentru altul [fr. devodment, refăcut după [devota]. 'DEVOTAT adj. p. devota. Plin de devotament, gata să se jertfească pentru cineva. DEVREME tw vreme. 'DEXTERITATE sf. Iscusinţă, Indemlnare, dibăcie [fr.]. 'DEXTRţNĂ (pi.-ns) sf. 3? © Substanţă gu-moasă extrasă din amidon, care se întrebuinţează In locul gumei arabice: materia lipicioasă do pa timbre este deztrină ş| © pi. Compuşi obţinuţi prin hidratarea amidonului cu ajutorul fermenţilor sau acizilor [fr.]. 'DEXTROGţR adj. ţ Care face să devieze la dreapta planul de polarizaţie [fr.]. DEZ-... DES-... 'DEZASTRQS adj. Care pricinueşte un dezastru, nenorocit, funest: a produs asnpra stării Ini sufleteşti o Inrfnrire atlt de dezastroasă (VLAH.). 'DEZASTRU (pl.-tn) sn. Nenorocire grozavă, mare prăpăd: te erezi Intr'o lume dărăpănată, pustiită tn urma unui mare — (VLAH.) [fr.]. DEZB... DEZD... sv DESB... DESD... 'DEZERTA (-tez) vb. intr. © A părăsi un loc, un partid H "© X A fugi din armată 1 ® xA trece la vrăjmaş [fr.]. 'DEZERTOR sm. Cel ce dezertează, soldat fugit din armată; pr. ext.: ~ politic, cel ce părăseşte un partid, trecînd la adversari [fr.]. DEZG... DEZH... •«- desq... desh... DEZI... sv DEŞI... DEZL... DEZM... DEZN... •«- DESL... DESH... DESN... DEZO... sv-DESO... 'DEZOLA, (-olez) i. vb. tr. © A pustii, a prăpădi K © A pricinui o mare întristare. 2. vb. refl. A se întrista foarte mult [fr.]. 'DEZOLANT adj. Care dezolează; întristător [fr.]. 'DEZOLARE sf. Faptul de a (se) dezola; întristare a'dlncă. 'DEZOLAT adj. © p. dezola H ® Foarte întristat: melancolia unul negustor care n’are muşterii tl stă —' In uşa prăvăliei ivlah.) . DEZU... DEZV... sw DEStf... DESV... 'DIABET sbst. * Boală caracterizată prin se-cretarea de urină încărcată cu zahăr, boală de zahăr [fr.]. 'DIABETIC ţ. adj. f De natura diabetului. 2. sm.' Persoană care suferă de diabet [fr.]. 'DIABOLIC adj. © Drăcesc, care vine de la necuratul: era de o ~ă frumuseţe In roohla ei de vară, albă (vlah.» 1t ® ® Foarte rău 1[ ® ® Foarte greu: o lueraro -vă [fr.]. 409 www.dacoromanica.ro DIA DIA preotului Fig. 1797. Diacon. ‘DIA.BOLO sbst. Jucărie de copii, de origine japoneză, constlnd dintr’un fel de mosoras subţiat la mijloc, care se aruncă in sus şi se prinde pe o sforicică legată de două beţe (3 1796) [fr.]. diac (pl. diaci) sm. ® ţ Scriitor de cancelarie, logofeţel: diecii divanului f © Trans. Scriitor: Badia mea tlnăr Şede la masă scriind' Şi din inimâ oftlnd ok.-brs.) ® Tr.-Caro. Cărturar; student: un~ singur de sine lnvât&t, că nimenea nu-1 putea Întrece in vorbe (uch.) ţ[ ® f Trans. Maram. ^ Psalt, clntăreţ la biserică [vsl. d i j a k a „diacon”]. DIACON sm. -şâ Rangul cel mai jos In ierarhia preoţească; Fi&.1796. DîaboIo. diaconul nu poate savirşi cele sfinte, ci numai ajută episcopului In serviciile divine (3 1797) [gr.]. DIACONAR(IU) (pi.-are) sn. „i Carte care cuprinde miroanele ce se zic Ia liturghie [ngr.]. j ‘DIACONE(A SĂ (pl. ese), * DIA-conjţA pi.-te) s/. ® Văduvă care, In Biserica primitivă, sâvirşea, anumite ceremonii ale cultului şi lngrijia pe cei săi'aci şi bolnavi: se cade să tie popa de ani 80, dlaoonll de 25, iară diaconitele de patruzeol (prv.-mb.) ţ[ © femeie protestantă care îngrijeşte pe bolnavi în spitale şi instrueşte copiii [fr. diaconesse; vsl. dijakonira]. DIACONESC adj. săi De diacon. DIACONÎE sf. rjdi Starea, calitatea de diacon, t DIACONIŢĂ rr DIACON? (A)SA. ‘DIACRITIC adj.: semn—, accent care se pune pe una din vocalele unui cuvlnt spre a deosebi pe acesta de alte cuvinte scrise la fel, dar cu însemnare deosebită [fr.]. “DIADELF adj. ţ Se zice despre staminele Împreunate în două mănunchiuri [fr.]. "DIADEMĂ (pl.-mc) s/., {C DIAD?h (pl.-mo, -muri) sn. © Podoabă a frunţii, legătură, panglică Împodobită cu pietre scumpe cu care suveranele îşi Încingeau odinioară fruntea ( ■ 1798): şi pune diademă pe trântea ta senină (co$e.) ; (£): El ii pune pe-a ei trânte mlndra diadem de stele (emin.) H © X1 Regalitate H ® Găteală de diamante sau de alte pietre preţioase cu care femeile îşi Împodobesc capul (3 1799) [fr.]. ţ DIADIMĂ - diadema [gr.]. DIADOH sm. © l Urmaş, moştenitor (al tronului, al unei demnităţi Înalte) K © Moştenitorul tronului, în Grecia, (în epoca regalităţii) [gr.]. ‘DIAFAN adj. © Stră-văzător, străveziu; prin care trece uşor lumina şi prin care se poate vedea destul de limpede: Soarbe ceaiul aromatlo din o tasă ~ă (alecs.) K ® Pr. ext. şi ® Foarte slab: apucind mina cea rece si —ă a ambrei iemin.) [fr-]- JDIAFENDEFSI, -DIPS{(-elseso,-lpseso) vb. tr. şi refl. A (se) apăra: să ne lăsăm să ne despoaie P să nu ne diatendetsimP (alecs.i [ngr.]. * DIAFRAGMĂ (pl. -me) sf. © £> Muşcbiu foarte subţfre şi In formă de boltă care desparte pieptul de abdomen (1® 1800) K ® Membrană care separă cele două nării] ® Fr. ext. Despărţitură subţire, In genere mobilă, care in- Fig. 1798. Diademă. Fig* 1799* Diademă. Fig. 1800. D. Diafragmă. terceptează comunicaţiunea a două părţi ale unui aparat sau unei maşini; diafragma unni gramofon, membrană prinsă In-tr’un disc cilindric ce serveşte la reproducerea sunetelor lntr’un gramofon (3 1801) 1t ® 15 JSS Disc opac cu o gaură centrală care se pune lntr’un instrument de optică spre a regula can- v ~=— ' 1 titatea de lumină ce tre- D Fig. 1803. Diagonală. Fig. 1802. Diafragmă I. — Detaliu. — 2. (D.) Situaţia pe gramofon. buie lăsată să treacă (Jj] 1802) [fr.]. ‘DIAGNOSTIC 1. adj. t Care ajută să se cunoască boala. 2. sbst. Partea medieinei care se ocupă cu diagnoza [fr.]. ‘DIAGNOSTICA (-îchez) vb. tr. t A recunoaşte, a stabili, după anumite semne, boala de care suferă cineva: după o jumătate oră, dootorul fmi zise oă nu poateou siguranţă (D..ZAMP.) [diagnostic]. ‘DIAGNOZĂ (pl.-ze) sf. f Cunoaşterea boalei prin examinarea bolnavului [germ.]. ‘DIAGONAL 1. adj. h Care uneşte două vlr-furi nealăturate ale unuir poligon sau unui poliedru: linie <^ă. g adv. Oblic, ca o linie diagonală. iţ. DIAGONALA (pZ.-le) sf. Linie diagonală (ă] 1803): diagonalele unui drep-tnnghlu stnt egale [fr.]. ‘DIAGRAMĂ (pl.-me) sf. © Plan’grafic, cit se poate de simplu, servind să dea o idee clară despre un obiect: publieind... o— bine făcută ;1 o ezplicaţiune asupra tratatelor (I.-GH.) f ® ♦ Plan grafic al organelor, florilor şi fructelor unei plante, prin proiecţiune (3 1804) 1[ ® Linie trasă pe hlrtie de a- | numite aparate care dau indicaţiuni continue; figură grafică care arată mersul uniri fenomen: diagramele mersului nnui motor [fr.]. ‘DIALECT (pl.-te) sn. CD Graiul unei regiuni mai mult sau mai puţin Întinse care se deosebeşte de limba literară prin anumite particularităţi fonetice, morfologice şi lexice: ~nl aromân; ~nl meg- lenit; —ui lstro-român [fT.]. * DIALECTAL adj. cd De dialect, privitor la dialect [fr.]. ‘DIALECTICĂ sf. cd Arta de a raţiona metodic [fr.]. ’ ‘DIALECTICIAN sm. cd Care ştie, care raţionează după re’gulele dialecticei [fr.]. ‘DIALECTOLOGIE sf. cd Ştiinţa care se 0-cupă^cu studierea dialectelor [fr.]. ‘DIALIPETAL adj. ţ Se zice despre o plantă a cărei corolă are petalele separate [fr.]. ‘DIALISEPAL adj A Se zice despre o plantă al cărei potir are sepalele separate [fr.]. ‘DIALţZĂ sf. & Analiză chimică bazată pe proprietatea pe care o au coloidele de a nu stră- Fig. 1804. Diagrama trandafirului. 410 www.dacoromanica.ro bate membranele poroase: dozajul areal se lace ou ajutorai dlalizel [Ir.]. •dialog (pi.-ogari) sn. © Convorbire intre două sau mai multe persoane ţ © O Ceea ce-şi spun între ele personagiile unei piese de teatru H ® Operă literară In lormă de convorbire: ~uriie morţilor de Lucian [fi*.]. DIAMANT (pl.-te) ® Piatră preţioasă, transparentă, strălucitoare, formată dintr’un cărbune cristalizat şi a cărei tărie Întrece pe a celorlalte pietre scumpe, aşa căjle poate sgiria pe toate Fig 1805. Diamante celebre. A. Steaua Polara.—B. Marele-duce de Toscana.— C. Steaua Sudului.— Fig. 1806. D. Koh-i-noor. Diamante. (II 1805) K © Unealtă a geamgiilor, alcătuită dintr’un miner la capătul căruia e fixat un mic diamant, cu care se sglrie sticla spre a se tăia în acel loc (i@ 1806) 11 ® # Caracterele cele mai mici (de 4 puncte) întrebuinţate In tipografie (•»■ tabela XIX) 11 © a, Vîrful unei ancore Itw 0 H9) [gr-]- DIAMANTICALE sf. pl. Giuvaericale (de diamant): zi on zi i-a luat diamanticalele şi scalele (car.) [ngr.]. 'DIAMANTIFER adj. Care conţine diamant [fr.]. 'DIAMETRAL i. adj. A Ce ţine de diametru, care are proprietăţile unui diametru; pian planul care împarte o suprafaţă in două porţiuni echivalente. 2. adv. © De la un capăt la celălalt al diametrului H ® Cu desăvîrşire, cu totul opus: interese ~ opuse [fr.]. 'DIAMETRU sm. A © Linia dreaptă care trece prin centrul unui cerc şi se opreşte, de o parte şi de alta, la circonferenţă, împărţind astfel cercul in doua părţi egale (0 1807) H © Linia dreaptă, trasă i oiametru sau Închipuită, care împarte o figură (0 elipsă, o sferă) sau un astru in două părţi egale: ~ul pdmlntnlui H ® •tr ~ aparent, unghiul Sub care se vede un astru din locul de observaţie H ® Cea Fig. i8o7- Diametru, mai mare lăţime a unui corp rotund [fr.]. •DIAPASON, 'diapazon (pl.-onnri) sn. © J întinderea sunetelor pe care le poate străbate un glas sau un instrument, Intre limita cea mai de jos pînă la cea mai ridicată K ® © Tonul, temperamentul unui mediu social: a se pune la <^til mulţimii; inima lor nu putea să bată In «•'ui cel romăneso (i.-gh)H ® J Mic instrument alcătuit din două braţe de oţel şi care serveşte să reguleze tonul; dă nota la şi exe- T Fig. i8o8.WDiapazon. Cundă (0 1808): Clnd olntam In 6 cor, lovea diapazonul de eolţul catedrei (sad.) [fr.]. 'DIAREE sf. * Urdinare [fr.]. 'DIASTAZĂ sf. © fit- Ferment solubil care transformă diferite substanţe: ptlalina şi pepslna sint dia- staze; rezervei© alimentare ale vegetalelor devin asimilabile «raţie acţiunii diastazeior H ® / Despărţire accidentală a două oase articulate [fr.]. ţ DIASTIMĂ (pl.-rne) sf. Interval, spaţiu de timp: văzlnd că este atlta ~ de vreme de clnd ai plecat iisp.» [ngr.]. 'DIASTOLĂ sf. t Mişcarea de dilatare a inimii şi arterelor [fr.]. -ţ- DIATĂ sf. Testament: a* zice cartea prin care orlndueşte mortal cine sd-i lie moştenitor (leg.-car.) [ngr.]. *DIATERMIE sf. 5? Metodă terapeutică Îăcînd să treacă în organizm căldura produsă de un izvor electric [fr.]. 'DIATEZĂ (pl.-ze) sf. Predispoziţia de a contracta anumite boale [fr.]. ’DIATOMEE sf. pl. ♦ Familie de alge microscopice [fr.]. * DIATONIC adj. J In care sunetele merg gradat prin tonuri şi semitonuri: gamă ~ă (0 1809) [1T.]. Fig. 18C9. Gama diatonică. Fig. 1810. Dibă. 'DIATRIBĂ (pl.-be) sf. 1 Critică violentă şi răutăcioasă H © Discurs injurios, scriere plină de injurii [fr.]. O DIAVER «•- DJVER. DIÂVOL sm. © Drac: şi-a virlt coada Intre dlnşii /vni învrăjbirii (isp.i K © Băiat sburdalnic, neastîm-părat, copil gălăgios, poznaş, obraznic: aşa ~ nici că s’a dat pe faţa pămlntului (ALECS.) [ngr.]. DIAVOLESC, -eascA adj. Drăcesc, de d fa -voi. DIAVOL IE sf. Drăcie [diavol]. DIAVOLIŢĂ (pl.-te), DIAVOLOAICA (pl.-ce) sf Fată ’sburdalnică, neastimpărată, şlrengăriţă: dia. voliţa asta trebue să ştie toate (vlah.) ; da vezi ce frumoasă-i dlavoloaica! Iţi vine s’o mănlnci de vie (alecs.i. i DIBĂ (pl.-be) sf. Instrument de tortură pentru încătuşat criminalii (g 1810) [vsl. dyba], DIBĂCIE, O GHIBĂCIE sf. însuşirea omului d i b a-c i u; iscusinţă, tndemi-nare, pricepere: ajunsese de o dibăcie vestită In călărie şi vlnătoare (I.-gh.). DIBACIU, O qhIbaciu adj. Iscusit, indeml-natec, priceput: el erau toarte dibaci In meşteşugul de a şe lupta (13P.): nici tablourile nn se lao lără pictori, nlol dantelele lără mllnl dibace (I.-gh.). DIBLĂ ev DJPLA. DiBUI (-buesc) vb. tr. © A căuta’’' pipăind, a pipăi prin intunercc: Pe iereştl se sule noaptea, Dlbulnd încetişor iemin.) ; dibnind zidul, ooolll grădina şl ajunsei In dreptul porţilor idlvr.) ; dlbuind prin codru şl cercetlnd să dea peste potecă, ieşi la un luminiş iisp.) U © A găsi după multă Căutare: clnll dlbulră In sllrşlt nn tanr sălbatic (odob.) H ® A nemeri: unchln-meu, care dlbnla foarte bine poreclele, nnnla 11 zicea gămălie (I-gh,). DIBUITE: PE-', PE DIBUITELE IOC. adv. Dibuiud, pipăind prin tntunerec: lnalntlnd pe —, a dat en mina peste o cutie de chibrituri de pe masă (br.-vn.i ; merse pe dibuitele şl In vlrlnl degetelor pînă ce ajnnse la grajd (ISP.I [dibui]. DICĂ sf. Moment hotăritor, numai In expres, ia —, la adică: să nn cumva să mă laşi la — (alecs.i ; tocmai acnm la n’am nici o mlngllere (CRG.) [comp. ADICĂ]. DICANICESC adj. Judecătoresc: ourn te mal proslăveşti on slujba dlcanlceascăP (aleos.) [ngr. St^otvtxoţ] t DICASTERIE sf. Tribunal bisericesc care pronunţa divorţurile: m’aş îi măritat chiar şl de a eincea oară, dacă ar Ii Fig. 1811. fost iertat de ~ (alegs.) [ngr.]. Dicher. DICHRR (pi.-erori) sn. Sfeşnic bisericesc cu două luminări (închipuind cele două naturi ale lui Christos) (0 1811) [ngr.]. / 411 www.dacoromanica.ro DIA- DIC 0| Q. DICHICIU sn. Mold. Unealtă de lemn a cizma- p..p rului cu care se fac florile pe talpă, pe căpută, etc., Ull numită şi „găleant": ea acuşi te clnStuesc Irnmusel an —1 (Crg ). DICHIS (pl.-icuri, t -Ise sn. ® t Unealtă: on ce — l-au lovit de l-au omorlt (prv.-mb.) ţf ® Lucru de-al Casei, mobilă, sculă: ceva ţoale ori vre-un — In casa lai, tută! iisp.) ; unelte |1 —uri pentru mancă «1 pentru casă (isp.) ţ] ® Tot ce e de trebuinţă: porunci s& aducă ti-nărulul dulceaţă, calea, tntun, ou tot —ul cuvenit (d.*zamf.) ; ajunse Iruntaţ al satului, ou vltlsoare, ca pluguleţ si ca toate ■•'urile unul om au parte lăsată de la Dumnezeu iisp.) ţ[ ® Bună rindueală, rost: casele erau deretecate ca tot —ui (car.) ţ[ © pl. Găteli femeieşti [probabil sbst. ierb. din dichisi]. DICHISţ (-îsesc) vb. tr. şi refl.® A(se) găti cu cele de trebuinţă, a (se) îngriji de cele trebuincioase: cel mijlociu, după ce se dichisi si el, cum ştiu mal bine, plecă, si el spre apus (isp.i ţ] © A (se) găti frumos, a (se) îmbrăca cu îngrijire, a (se) împopoţona [ngr. ?totxeto, aor. Stotxtoa], DICHISIT adj. ® p. dichisi t ® Gătit frumos, CU îngrijire; împodobit: intre cei mal dichisiţi Si mal sprinteni, doi mal ou seamă trăgeau atenţiunea sexului (i.-oh.) ; făcu altul mal Irumos si mal * (isp.) . DICHIU sm. Iconomul unei mănăstiri: peste ciţlva ani pot s’ajung — la vr’un mitoc (CRO.) [ngr.]. 'DICOTILEDON ţ. adj. * Cu două cotiledoane (■ 1812). 2. dicotiledoane sf. pl. Totalitatea plantelor a căror sămînţă posedă două cotiledoane [fr.]. 'DICTA (-tez) vb. tr. ® A pronunţa rar cuvintele unei fraze pentru ca altul să le poată scrie t ® T A inspira, a sugera: am tăcut ce ml-a dictat dreapta judecată ţf ® (£j A impune, a porunci ce trebue să faca: — condiţiuni, legi [fr.]. 'DICTANDO adv. După dictat: caiet de — [germ. <’lat.]. 'DICTARE sf. ® Faptul de a d i c t a K © » Lucrare pe care o dictează profesorul şcolarilor, dictat. 'DICTAT (pl.-te) sn. ® Faptul de a dicta? © Ceea ce s’a scris după dictare. 'DICTATQR sm. ® A Magistrat cu puteri absolute numit, la vechii Romani, pe timp de şase luni, In împrejurări grele ? ® Astăzi: persoană învestită, pentru un timp anumit, cu o autoritate suverană şi absolută [fr.]. 'DICTATORIAL adj. De dictator, privitor la dictatură: puteri ~e [fr.]. 'DICTATVRA (pl.-turi) sf. ® Demnitatea de dictator (la vechii Romani) II ® Putere absolută şi temporară [fr.]. 'DICTON (pl.-toane) sn. Zicătoare [fr.]. 'DICŢIONAR (pl.-re sn.X^® Carte care cuprinde, în ordine alfabetică, toate cuvintele unei limbi cu explicaţia lor în acea limbă sau traduse într’o limbă străină ? ® Carte care cuprinde, în ordine alfabetică, toţi termenii unei anumite ştiinţe, toate numele proprii istorice sau geografice, etc. cu lămuririle necesare: — medical: — botanic; — goo-graiic, etc. t ® Pr. ext. Totalitatea cuvintelor pe care le cunoaşte cineva şi le întrebuinţează în vorbire, lexic, vocabular: —ui unui copii este toarte, pe sponci la Inoeput (vlaho [fr.]. 'DICŢIONĂRAŞ (pl. aşe) sn. dim. DICŢIONAR. 'DICŢiyNE sf'. a> Elocuţiune, totalul calităţilor generale şi gramaticale ale discursului; modul de rostire al unui discurs, al unor versuri, chipul de a alege şi de a aşeza cuvintele în fie-care frază: elegantă; ~ poetică; nioiodată piuă atnnoi na auzisem o ~ mal corectă şl mal plăoată (I.-gh.) [fr.]. 'DIDACTIC 4.# adj. ® Pentru învăţămînt, după care se învaţă: carte — ? ® Menit să in- StrueaSCă: gen poem băiat sărao, el se destină la cariera ~ă ci.-gh.) t © Particular unei ştiinţe. 2. ’didacticAs/. Artadeapreda (o învăţătura)[fr.]. 'DIDACTţL adj. Care are clte două degete la fie-care picior (ca boul, oaia, capra) [fr.J. t DIDAHIE sf. Predică: didahiile lui Antlm Ivi-reanul [ngr.]. t DIDASCAL sm. învăţător [gr.]. 'DIDELF = marsupial [fr.]. DIDIŢEL tr DEDEŢRL. DIECţjL Sm. dim. Diac: Hi te oere-un —, Here-1 mindră, dupi el P (IK.-BHS.). ODIEGţŢĂ(pl.-te) sf. Trans. Nevasta unui diac: lelea Oana, dieoiţa, era Ungă el (RET.). 'DIEDRU (pl.-re) 1. sn. A Unghiul format prin întllnirea a două plane (g 1813) ;ocartepe jumătate deschisă formează oarecum un unghiu diedru. 2.adj.Un unghia — [fr.]. Fig. 1813. Diedru. 'DIERŞZĂ (pl.-ze) Sf. co Separarea unui diftong în două silabe [fr.]. 'DIŞTĂ1 (pl.-te) sf. Paza de anumite feluri de mîncare şi ae băutură sau impunerea unui anumit fel de hrană în unele cazuri de boală sau pentru păstrarea sănătăţii, regim: a ţinea — [fr.]. 'DIŞTĂ2 (pl.-te) sf. Adunare In care, în unele ţări, se discută afacerile Statului: dieta Poloniei: In 7 Februarie 1595 se deBOhlde dieta republicii polone la Cracovia (halci [fr.]. 'DIETETIC 1. adj. Privitor la dietă1, la regim. 2. 'dietetică sf. Arta de a-şi păstra sănătatea, higienă [fr.]. 'DIETJNĂ (pl.-ne) sf. Adunare particulară, dietă a unei provincii: trimise o scrisoare in numele aoestor dletine adunate (salc.) [fr.]. 'DlţlZ (pl.-eauri) sn. J Semnul £ care se pune înaintea unei note spre a o ridica cu un semiton [fr. d i â s e < it. d i e s i]. 'dieza (-zez) vb. tr. J A pune un diez înaintea unei note, a o ridica cu un semiton [fr.]. 'DIFAMANT adj. Defăimător, ceea ce se face sau se zice* pentru a vătăma cinstea şi numele bun al cuiva [fr.]. ‘DIFAMATOR sm. Cel ce defaimă, defăimător [fr.]. 'DIFEREND (pl.-enda) sn. Pricină, neînţelegere (tn spec. cu privire la o sumă pentru care nu ne putem învoi) [fr.]. 'DIFERENŢĂ (pl.-te) sf. ® Deosebire, nease-mănare, nepotrivire ? © ± Numărul prin care se arată cu cit o sumă mai mare întrece pe o alta mai mică: 11 e diletanta intre ie «18 1 ® ± Cantitatea ce trebue adăugată algebric scăzătorului, spre a obţine pe descăzut [fr.]. 'DIFERENŢIA (-ties) ţ. vb. tr. ® A arăta, a stabili deosebirea între două sau mai multe lucruri ţ] © ± A calcula o diferenţială sau o derivată. 2. vb. refl. A se deosebi [fr.]. ‘DIFERENŢIAL i. adj. ® Care arată deosebirea ce există între "două lucruri ? ® ± Care procedează prin diferenţe cit se poate de mici: oan-titâti —e; caicul —, acela care are de obiect să găsească diferenţiala unei funcţiuni; ecuaţia —4, ecuaţiune tn care necunoscutele figurează şi prin derivatele lor. 2. 'diferenţială sf. i ® Produsul între derivata unei funcţini şi creşterea infinit de mică a variabilei independente ? ® — totali, suma produselor derivatelor parţiale ale unei funcţiuni de mai jnulte variabile independente prin creşterile infinit de mici ale variabilor corespunzătoare [fr.]. 'DIFERI (-ier) vb. intr. ® A se deosebi, a nu fi la fel, de o potrivă ? © A nu fi de aceeaşi părere [fr. d i f f ă r e r]. 'DIFERJT adj. p. DiFERţ. Deosebit, care e altfel. 'DIFICJL adj. ® Greu, anevoios, anevoie; 0: timpuri —e, împrejurări —e ? © Anevoie de mulţumit, care nu se învoieşte lesne cu alţii, care nu se împacă uşor: un om—, un caracter — [fr.< lat.]. 'DIFICULTATE sf. ® Greutate (de a face ceva), anevoinţă ? © Piedică, obstacol ? © Neînţelegere [fr. < lat.]. 'DJFQRM adj. Care n’are forma firească; pocit, Fig. 181a. Dicotiledon. 412 www.dacoromanica.ro Slut, Schilod: animale —e, monştri ce te privesc ameninţător (VLAH.) [fr.]. 'DIFORMA (-me*) vb. tr. A strica forma, a poci, a Sluţi: l-a diformat fălcile si i-a dat o aparentă de mastodont (ALECS.) [fr.]. 'DIFORMITATE sf. © Defect, stricăciune, greşală in formă sau în proporţiune ţ] ® Pocitură, sluţenie, urîţenie [fr.]. 'DIFTERIC 1- adj. * Care e de natura dif-teriei: angină —a (•— difterje). 2. ştii. Bolnav de difterie [fr.]. 'DIFTERIE sf. t Boală microbiană, epidemică, contagioasă, foarte primejdioasă, caracterizată prin formaţiunea unor membrane false, mai ales în faringe, în laringe şi In nări; cînd acestea se formează la amigdale sau In faringe, boala e numită angină difterlcă, cînd se formează In laringe, se numeşte crup; amîn-douâ poartă, In graiul poporului, numirea generică de „anghina" (®1 1814) [fr.]. 'DIFTONG sm. ca Sunetul format din două vocale rostite dintr’odată, precum ea, au, etc.; In limba română sînt 19 diftongi, anume: ai, au, ăl, ău, 11, lu, ea, el, eu, ia, ie, io, iu, oa, oi, ou, ua, ul şi UO [fr. < gr.]. 'DIFTONGA (-gez) vb. tr. şi refl. ca A (se transforma In diftong: In limba romlnă, vocala O ac-centuată se dlltongează cînd In silaba următoare se află un A, un A sau un E; astfel OS devine OASE, FRUMOS devine frumoasa, etc. [fr.]. 'DEFyZ adj. ® împrăştiat, răsplndit, risipit; lumină «ă, lumina împrăştiată de soare cînd acesta nu Se Vede direct: lumina —ă nu produoe umbre ţ] ® Care înşiră multe fără să fie clar: avocat —, scriere —ă [fr.J. •DIFUZIBUi adj. fi Care se împrăştie In toate ţesăturile: hidrogenul este gasul cel mai — [fr.]. 'DIFUZIUNE sf. ® fi îinprăştiere, răspindire: —a luminii ’ ţţ ® Amestec intim şi lent al unor gaze sau lichide de densităţi diferite II © Pătrunderea unei substanţe In toate ţesăturile organismului ţţ ® ® înşirare de cuvinte de prisos [fr.]. 'DIFUZOR (pl.-oare) sn. ® lâ» Parte a camerei de carburaţie a motorului unde se pulverizează benzina prin trecerea curentului de aer ţţ © (tea în radiofonie, aparat care transformă în vibraţiuni sonore energia mecanică comunicată de un receptor telefonic [fr. di f-fuseur], 'DIG (pl.-guri) sn. Zăgaz, stăvilar, stavilă (® 1815): două diguri largi de piatră călăuzesc valurile cana* lulul In l&nntrnl mării (vlah.) Fig. 1815. Dig. [fr. d i gu e]. 'DIGAMA sf. Literă a alfabetului primitiv grecesc’(F), echivalentă cu v sau f [fr. gr.]. 'DIGERA (-«1 «re») vb. tr. ® A mistui (bucatele) ţţ ®  cerceta cu temeiu, a medita adine, a se sili să înţeleagă ţţ ® A suferi, a răbda ceva Supărător: — o ruşine, o ocară [fr.]. 'DIGESTE sf. pl. Colecţie de 55 de cărţi cu hotărîri ale jurisconsulţilor romani, compusă din ordinul împăratului Justinian [fr. < lat.]. *DIGESTIBIL Care se poate digera cu uşurinţă, uşor de mistuit [fr.]. *DIGESTIBILITATE sf. Uşurinţa cu care se pot mistui alimentele [fr.]. 'DIGESTiyNE, 'digestie sf. Faptul de a digera; mistuirea bucatelor [fr.]. 'DIGESTţV adj. Care servă la digestiune, care înlesneşte mistuirea; aparat--, totalitatea organelor cu ajutorul cărora se face digestiunea bucatelor introduse In corp (® 1816) [fr.]. 'DIGITAL adj. Ce ţine de degete: urme —a; calcul — , socoteală pe degete [fr.]. Fig. 1814. Bacterii de difterie. 'DIGITALĂ (pl.-la) sf. ♦ ® - DEGETAR 1] ® = degetel-Rqşu [fr.]. 'DIGITALINĂ (pi.-ine) sf. * Substanţă foarte veninoasă extrasă din degeţelul ro-u; întrebuinţată K esorAi FICATUL «tlESTINUl subţiri medicină la unele boale ale inimii [fr.]. 'DIGITAT adj. A Care are forma 0/0« unui deget; se zice flE"“ despre o frunză compusă care are ouaoeww? mai mult de trei foliole dispuse ca degetele mlinii deschise (jjg) 1817) [fr.]. 'DIGITIGRA- DEsf.pl. Familie ae animale care, ca pisica, cjinele, etc. calcă In vlrful degete- Fig. 1816. Aparatul digestiv, lor (®1818) [fr.]. 'DIGRESIUNE sf. Abatere de la subiect, partea unui discurs străină de subiectul principal: din— In ^ , atlt a lnngit-o, Incit l-a ajuns sttrşitnl viefii [fr.]. DIBLA1! interj. Strigătul cu care ursarii îndeamnă urşii ia joc: ursul a prins-o In labe t diha, Martine 1 (alecs.) [pro- ‘ babil scurtat din d i h a n i e]. CD IHAs adv. = DIHAI: săracii soldaţi, mai — declt vitele rabdă (VLAH.). ODIHAI adv. Mold. Mai-, mai mult, mai bine, mai grozav, şi mai şi: mă pricep Fig. i8t7. Frunza digitata. şi la desolnteee, mai — deolt Baba-Cloanţa (alecs.) . DIHANIE sf. ® * Suflare, tot ce are suflet, fiinţă H ® + Băn. Popor, lume multă, mulţime ţ| ® Fiară, jiganie, animal sălbatec sau monstruos: pindl ea să vază ce apucături are dihania cea spuroată nspj ; văzu la capul lui o — lungă şl deşirată, cu păr ca de lup, ou oebii ca doi cărbuni aprinşi (Olvr.) [vsl. dyhanije „răsuflare”]. ODIHOCA, DEHOCA (-00) 1. vb. tr. _. . . Motd Bucov. © A tăia a fărîma In bucăţi: am zărit puişorul ist de şarpe, am unuI vrut să-l omor, dar el s’a rugat să nu-1 dihoc mamifer (ŞEZ.); am aflat un tap rozlnd pe prispă şi l-am digitigrad. dihocat şi eu (sb.) ţf ® A speti. 2. vb. refl. A se speti [lat. ’devocare], DIHONIE sf. ? Neînţelegere, ceartă, vraj - bă: mare — şl zarvă se făcu (cant.) ; unii din boierii cel mari bagă zisanii şi dihonia in popor nap.) [ngr.]. ODIHONIŢĂ (pl.-te) sf. D o h o t n i ţ ă, pă-comiţă, vasul In care se ţine păcura de uns carul. DIHQR sm. © Animal mamifer, care seamănă cu jderul, şi care Se vînează Fig. l8ao. Dihor.puturos, pentru blana lui; e de coloare cenuşie-cafenie pe spinare, iar pieptul e alb (Martes foina) (0 1819): vinătorui zări printre ierburi şi pietroaie căpătina lungăreaţă a unul — (ooob.) ţ] ® — 4e oimp, — puturos, animal din aceeaşi familie, cu blana cafenie, care răsplndeşte un miros foarte neplăcut (Mustela putmius) (01820) DIF- DIH 413 www.dacoromanica.ro DIJ- DIN [vsl. *dyhorti > slov. dihur, rus. thoru, etc.]. DIJMĂ, odejmA (pi.-me) sf. Zeciuială, dare anualii consistlnd din a zecea parte din recolte [si.]. t DUMAR sm. Cel ce încasa dijma, dijmuitor: ln urma — ilor, multe blriese babele (PanM. ţ DlJMĂRţT sbst. Dare In bani ce se plătea o-dinioară, în Muntenia, pentru stupi şi rîmători: — şl oierit Pe lume n’am pomenit, De clnd eram copil mie itoc.) [dijmă], DIJMUI, o dejmtjj (-nsec) vb. tr. A lua d i j m ă: ... voi, oilor, na ştiţi C& lupul totdeauna din turmă dejmu-eşte (don). DIJMUITQR sm. Cel ce strînge dijma [di j -muij. •DILATA (-lat, -latez) 1. vb. Ir. ® A Întinde, a lăţi, a lărgi, a umfla, a mări volumul: căldura dilata cor-pnrile; Convulsiv Iţi strînge mina, lacom nările-şi dilată (vlah.) H ® A mări, a lărgi o deschizătură. 2. vb. refl. A se întinde, a se umfla, a-şi mări volumul: toate metalele se dilată la căldură [fr.J. •DILATABIL adj. fi Care se poate dilata [fr.]. * dilATÂBilitate sf. 15 însuşirea pe care o au unele corpuri de a se dilata la căldură [fr.]. • DILATAŢiy NE, 'DILATATIE, ‘DILATARE ® sf. fi Faptul de a se dilata ţ| © / —a stomacului, mărimea volumului stomacului;-»* inimei = iper-trofja ptiMEi ţ| © f Operaţiune prin care se dilatează un orificiu 1 © fi Mărirea volumului unui corp cu ajutorul căldurii, lără ca acel corp să-şi schimbe natura U © fi Coeficient de —, creşterea unităţii de lungime, de suprafaţă sau de volum a unui corp cînd temperatura creşte cu 1» C. [fr.]. •DILATORIU adj. A Care pricinueşte o zăbavă, o înt’îrziere, o aminare; care face să tărâgă-nească [fr.l. •DILEMĂ {pl -me sf. +t+ Argument, raţionament care Împarte lucrul cu putinţă în două alternative contradictorii şi care dovedeşte că, şi Intr’un caz şi intr’altul, soluţiunea e aceeaşi [fr. d i -lemmc]. •DILETANT sm., "diletanta (pl.-te) ® Amator, amatoare pasionată de muzică: se pitulaseră Ungă uluol ca să asoulte Inimoasele melodii ale Junei diletante (i.-bh.) U ® Pr. ext. Acela care se ocupă de un lucru, de o ştiinţă, de o artă, numai de plăcere [fr. < it.]. •DILETANTISM sbst. Gust pasionat pentru muzică sau pentru o artă oare-care [fr.]. © DILI (-iese) vb. Ir. A da. •DILiGENŢĂ, 'DILIJENŢĂ (pZ.-Je) Sf. ® SÎT-guinţă, silinţă, strădanie H ® Trăsură mare care făcea odinioară serviciul regulat între diferite localităţi, transportînd călători şi bagajele lor (l3 1821): dllljenta soseşte In sflrşit cu a-proape trei ceasuri de Intlrziere (car.) ; a înfiinţat o diligentă de-a-dreptul Intre Ruşi şi Bucureşti msp.) [fr.]. •DILUA (-luez) vb. tr. ® A subţia cu apă, mai adăugind apă 1j © © A atenua; a o lăsa mai moale [fr.] •DILUVIAN ad]. ® De potop, ca de potop: ploi »e 1 ® y&iâ Care aparţine diluviului: nămol — [fr.]. •DILtTVTU (pi.-vii) sn. ® Potop t ® jfcjS Depozite de terenuri, de pietriş rotunjit prin rostogolire, din epoca cuatemară [fr. c'lat.]. •DIMENSIUNE, "DIMENSIE sf. ® întinderea unui corp într’o direcţiune determinată: cele trei dimensiuni principale slnt lungimea, lăţimea ş Înălţimea sau adlncimea *j © Mărime; măsură: In crderul care ardea, Imagina sfredelului lua nişte d Imens ii ne mal Închipuite (caui [fr.]. O DIMERLIE, DlăURLIE, DEMERLJE Mo/d. Bucov. Baniţă: se suie iute ln pod şl scoboară de acolo... vre-o două dimerlii de pasat (CRG.); un cap sbnrllt şi mare olt o di-mirlle ign.j ; bucuros ţl-aş da o pătrare de făină, dară slnt sărac şl ln car am numai trei demerlll (sa.) [tc. d 1 m e r 11 „de fier"]. DEMICA m- dumica. •DIMICÂTON sbst. Pînză de bumbac lustruită pentru căptuşeală [fr. demi-coton], DIMIE sf. Aba, postav de lînă: dlmia este albă, toarte puţin se Întrebuinţează boltă negru sau roşu (ion.); haine de — groasă, tivite cu şiret de lină (CAR.) [tC. d i m 1], *DIMIGEANĂ Sf. © = DAMIGEANA. DIMINEAŢĂ (pi.-eţi) i. sf. Timpul de la răsăritul soarelui plnă la amiazi; de —, de vreme (în timpul dimineţii): s’a sculat de -»-; © : ziua bună de — se cunoaşte; mai de -»-, mai de vreme (In timpul dimineţii) ; © : cine se scoală mai de -»-, acela e mal mare; bună dimineaţa, urare ce se adresează cuiva dimineaţa. 2. dimineaţa adv. In timpul dimineţii. •). BţJNĂ-DIMINEAŢA sf. A Mold. = zorele-pitice [lat. "demanlti a]. DIMINECIOARĂ (pi.-re) sf. dim. DIMINEAŢA: I] vedea pornind călare de ^ la clmp (s. ald.). •DIMINUA (-nuez) vb. tr. şi refl. A (se) micşora; a (se) împuţina, a scădea [fr. < lat.]. •DIMINUTIV adj. şi (pt.-ive) sn. qj Se zice de un cuvînt format prin adăugarea unui sufix care-i modifică sensul, arătîndu-1 că e mai mic decit lucrul sau fiinţa pe care le reprezintă euvintul primitiv: picioruş e —ui lui picior; Îşi cumpără moşloare, v însoare şl alte —e de acestea (şez.i ; sutlz —, sufix care micşorează înţelesul unui cuvînt [fr.]. •DIMINUŢIUNE sf.Micşorare, împuţinare [fr.]. O DIMIRLIE tm- DIMERLIE. DIMON 'sm. ® Demon, diavol, drac: piei, di-mone, ueigă-te-ar cruceai (dlvr.) H ® (f Om afurisit, îndrăcit: —ul de dascăl are de glnd să ne omoare (ISP.) ţ| ® © Copil răutăcios, drac de copil: —ii de copii nu i-au dat nici acolo pas (sad.) [ngr.]. •DIMORF adh. ® a* Care se poate cristaliza ln două forme diferite: sulful e — 1 © # Care are două forme diferite [fr. dimorphe]. •DimORFISM sbst. Proprietatea corpurilor diinorfe [fr.]. DIMPOTRIVĂ •»- împotriva. DIMPREUNĂ •«- Împreuna. DIN prep! Arată: © Punctul dc plecare dintr’un loc, dintr’un spaţiu închis sau limitat: a ieşi — odaie; a pleca — oraş, dinţară; a picat — cer; a sări lac in put; a umbla loc In loc; a trec» —mină în mină T © Timpul de cînd începe: — zi ln zi, — copilărie, — tinereţe, — născare ţl ©L U-crui, materia din care e făcut ceva: e lâcut — . bucăţi; — lemn tare ţf ® Cauza: — pricina lui; — vina mea; — nebăgare de seamă —; lntlmplare; s’nu luat — dragoste; a murit — lacere ţ|© Instrumentul: a da — umeri; a clnta — vioară; a zice — Iluer; a scrlşni — dinţi; a sorbi — ochi ţ[ ® Un Înţeles partitiv: unnl — ei; o parte — casă* a scurta — cale ţ| © Modul: a cunoaşte - vedere; o ştiu— auzite; a prinde-sborţ] ©Se Inlocueştc mai adesea prin dintr, dinaintea lui an o, al (a, al, ale), a pronumelor personala etc: dintr’un ( — din un), dlntr'o ( = din o), dlntr’al mei, dlntr’lnsul ( = din dînsul), etc.; ucapostrolat, dintru se Intebuinţează. ureori in loc de din: dintru stint lăcaşul tău (vlah.) ; vin tinerii dintrn alte ţări spre învăţătură cc.-rad.> şi locuţiunea dintru ’ntiiu, la Început, in primul rind [de + ln > ţdein, den]. *DţNĂ sf. 15 Unitatea de forţă în sistemul C. G. S.: dina este torta care imprimă unei mase de 1 gram o acceleraţie de 1 om. pe secundă [fr. dune]. DINAFARĂ m- AFARĂ. •DINADINS •«- ADINS. DINAINTE i- adv. şi prep. (constr. cu genitivul) ® In faţă, din laţă: nu sta —a locului; numai sclntel mi s’au făcut pe dinaintea ochilor ; lucrul s’a petrecut —a a trei martori 1[ ® înainte (de vremea de acum) sau de mai apoi: ţi-o spun —, ca să ştii ce ai de tăcut: cei —a noastră aveau alte obiceiuri ţ © Care stă (stătea), care este (era) înainte: cel de pe uimă va Ii oa şl oel — 2. sf. Partea dinainte (a unei cămăşi, a unei bluze, etc.): scoate... scurt el cile... ale ou dinainţtle de vulpe I (Jip.) [de + Înainte > t denainte]. Fig. i8ai. Diligentă. 414 www.dacoromanica.ro ‘DINAM dm. fi Sistem de forte format dintr'-un cuplu şi alta forţă perpendiculară planului Cuplului: ori-ce sistem de forte aplicate unui oorp solid • echivalent cu un [fr.]. ‘DINAMIC adj. 1. Privitor la mişcarea considerată in raport cu forţele care o produc: tort& ~a. 2. * dinamică */. "fi i Partea mecanicei care studiază mişcările In raport cu forţele care le produc [fr. dynamique]. ‘DINAMISM sbst. +++ Sistem filosofic care atri-bue materiei forţe vii şi active [fr.]. ‘DINAMITĂ (pi.-te) sf. Materie explosivă alcătuită dintr’un amestec de nitroglicerină cu diferite substanţe poroase, ca nisip mărunt, cărămidă pisată, etc.; e foarte Întrebuinţată la exploatarea minelor şi carierelor [fr.]. DINAMITAR (D) sm. Cel ce se serveşte de dinamită spre a distruge clădiri, spre a o-morl, etC.: Ce-mi paşi mie deO'Donivan si de toţi dinamitării din lamei q.-gh.). •dina-MO sm. invar, sau (pl.-mouri) sn. ip“ Cuvlnt prescurtat din (maşină) di-namo-eieotric& şi Însemnează o maşină de inducţiune pro-duclnd un curent electric şi In care clmpul magnetic e format de electro-magneţi HM 1822) [fr.]. * DINAM O - ELECTRIC adj. tw dinamo [fr.]. ’DINAMOMETRIC adj. mo metru [fr.]. *DINAMOMŞTRU (pl.-tre.) sn. «'“Instrument cu ajutorul căruia se măsoară puterea unui om sau unui animal, forţa unui motor, etc. (H| 1823) [fr.]. DINAPOI adv. şi prep. (constr. cu genitivul). In, din partea care e Înapoi, care se află Înapoi, din- dădărăt: unui sta dinainte si altoi ; partea —'; se aşeză «a mea [d elin a p o i > t denapoi], DINAR sm. ® Veche monedă romană de argint care valora la Început zece, apoi şaisprezece aşi ([D 1824) 51 © Veche monedă franceză de argint, de aur sau de aramă 5) © t Veche monedă de aramă, care circula In Ardeal, valorlnd, la Început, a zecea, mai tlrziu a o suta plnă la h treia suta parte dintr’un florin crăiesc; alt dinar, de o valoare necuno- ^ scută, circula, In timpurile vechi şi In Moldova (3 1825) 51 ® In Ser- ______ ^ bia, monedă de argint, de Fig. 182a. Dinamo. P” Privitor la dina- Fig. 1823. Dinamometru. Fig. 1824. Dinar roman. Fig. 1825. Dinar unguresc al lui Matei-Corvin. Fig. 1826. Dinar sirbeso. valoarea unui leu (Înainte de războiul mondial) (iH 1826) [ngr.] ‘DINASTIC adj. Privitor la o dinastie, partizan a dinastiei domnitoare [fr.]. ‘DINASTICISM sbst. Devotament pentru dinastie [dinastic]. ‘DINASTIE sf. ® Succesiune de principi, regi, Împăraţi, etc. din aceeaşi familie, cari au domnit tntr’o ţară 51 © Familia domnitoare [fr.]. DINĂyNTRU adv. Care se află înăuntru [de + înăuntru]. DINCOACE adv. ® Care se află Încoace, de QIM. partea asta: ~ de carpati 5( ® Mai ~, adv. de timp. ....... Mai In spre timpurile noastre, mai aproape ae UIN noi: noi nu sfntem de pe ofnd poveştile, ol sfntem mal — ou vre-o două, trei zilo (dam.) [de + Încoace], DINCOLO adv. ® De partea cealaltă: ~ de Dunăre; rare-ori mai vezi oiţe o căruţă cu drumeţi, oe merg —-(irq.) ; umbla de colo piuă ~ şi astimpăr nu-şi mai găsea dsp.» aşa 51 ® Trans. <•> de an, anţărţ [de + 1 n -colo. DINCOTRO adv. Din care parte, din care direcţie: mulţimea de oamBnf s’au Împrăştiat ile-oare -»< au venit; isb.) —' bate vlntul! se aude bubuitul 1 [de -f- în- cotro], DINDĂRĂT adv., dîndărătul (constr. cu genitivul) prep. In, din partea cure e îndărăt, dinapoi: in par*ea -~ul zidului [de + In d ără t], DINDATĂ adv. îndată; oe, Îndată ce [d e + Îndată], O DINEAOREA = ADINEAOREA: ohiar mai s’au dus (Crq.) . ‘DINEU (pl.-euri) sn. ® Prînz, mincarea de la amiazi 51 © Mîncarea, masa de seară 51 ® Bucatele ce se servesc la una din aceste mese 51 ® Masă mare, ospăţ [fr. dine r], O DINGĂ = DE LÎNGĂ. O DIN IO ARE A = ADINEAOREA: din dragostea cea mare de mai Îmi venea aoum să le strlng de glt icro.i . DINLĂUNTRU «w ÎNĂUNTRU ‘DIN OS AUR (US) sm. Gen de reptile fosile, din epoca mezozoică, de o mărime uriaşă, care se ţineau mai mult pe picioarele dindărăt, spriji-nindu-se pe o coadă puternică; acest gen cuprinde megalosau-rii, ihtiosauriişi igua-2; nodonii [fr.]. *' ‘DINOTERIU(M) sm. j&â Mamifer fosil de genul elefantului, de o mărime uriaşă, care avea doi fildeşi Îndoiţi la falca de jos şi mai multe măsele; trăia şi prin ţările noastre In epoca .miocenă (H 1827) [fr.]. dinspre Înspre. DINTE sm. © £> Fiecare din oscioarele Înfipte In fălcile omului şi ale multor animale care servesc ca organe ale masticaţiunii, ca arme de atac sau de apărare (H 1828-1830): a-i ore-şte, a-i cădea, a scoate un a-I durea dinţii; dinţi de lapte, cei dintliu dinţi ai copilului, In număr de 20, cari cad pe rlnd plnă Fi l8a8 la vlrsta de 7 ani şi In Dinte, locul cărora cresc alţii; C.Coroană, dinţi artlticiali, dinţi falşi, —R. Răd.V nume dat dinţilor puşi de dentist, spre a Înlocui pe cei ce Smaij. — F. Fii lipsesc; ®: a tăia ca dinţii babei, a nu de£-~ Pl‘lp?’ tăia de loc, a nu fi ascuţit, a avea "Artera1-V ştirbituri (vorb. de uneltele tăioase); vină.-N. Nerv. O ®: e soare on dinţi, se zice Clnd se arată soarele pe cer pe un ger straşnic; — &'■ aproape dinţii declt părinţii, ne pasă mai mult de noi declt de alţii; oehin pentru ochiu, ~ pentru se zice de o răzbunare egală cu suferinţa Indurată; a-şi lua Fig. 1830. Dinţii omului. Inima In dinţi, a-şi I- Falca de sus. II Falca de jos. face curaj, a se îrn- M. M*. Măsele mari. - mm'. Măsele bărbăta; a se scobi ””a-C- C'- Can,n,-I.I'. Inc,sivi. in dinţi de un lucru, a-şi lua nădejdea de a mai că- Fig. 1827. Dinoterium Fig. 1829. Dinte (Secţiune), C. Coroana.— G, Gitul.—R. Rădăcina.—S, Suprafaţa coroanei. — Z. 415 www.dacoromanica.ro DIN- păta un lucru, a li silit să renunţe la ceva; n(D cal, strepezi U © tţ« Pr. anal. Vlrl, colţ ascu- L'lr ţit: dinţii pieptenului, ferestrăulul: dinţate; dinţii ţ DJNTELE- Fig. 3832. Dintele-dracului. W dinţii unei roate unei frunze ţi calului sau PORUMBUL -DINTE- de-cal, varietate de porumb de origine americană, ale cărui-^3 boabe au la virf un şănţuleţ ca ^ mişuna de la * 1 dintele calului „ .. -. 1831); din-/^.YM tele - dracului / V-/ h O plantă ierboasă cu gust dc piper, cu flori albe, Fi l8 roşii - purpurii Dintele-calului. ‘-au verzui, numită şi ,,iarbă - iute” „ iarbă - roşie”, „piperul -bălţii” sau „piperul-broaştei”; creşte prin locuri umede, prin mlaştini,bălţi sau piraie (Polygonum hydro’piper) (■ 1832) [lat. dentem). DINTÎIU ww INTIIU. DINTRE ir JNTRE. DINTREG mr ÎNTREG. DINTRU DIN. DINŢAR sm. 1 ^ Unealtă cu [care se îndreptează dinţii lerestrăului (i^j 1833) * 2 pl. 2. U11 fel de grătar ce se pune In dreptul scocurilor morii, spre a opri murdăriile ce vin pe apă (dam.). DINŢĂRIT sbst. Plată pe care aveau obieeiu s’o ceară Turcii de la creştinii cari i-au ospătat, ca despăgubire pentru ostenirea dinţilor; de (ici, tron.', mişcaţi tot pl&clnte di găini fripte, iar la urmi vă plăteşte şl —ui (crg.) după tc. diş-parasî „bani de Fii>; >833-dinţi”]. D“t*r. DINŢAT adj. ® tt—• Cu d i n ţ i, cu marginea crestată în lormă de dinţi: roată -A (LrJ 1334 H ® ia Uu scobituri sau săpături In formă de dinţi T ® A Se zice despre lrunzele ce au marginea crestată: frunză ~S (iffl] 1835). DINŢIŞOR sn. dim. dinte: na-ma balaurului ascuţea ou o pilă •«'ii ei cei frumoşi. dinţvră - înjură ©. DINVM - DA-NAM, dinum-da-NUM sbst. Trans. Chef cu mlncărl şi băuturi şi cu mare veselie: eă pun la mÎnoate, al băute, la dinum-da-nam(RHT.); acolo era mare dinum-danum, ospăţ mare, nuntă Împărătească (ret.) [ung. di-n o m dă n o mj. dinuntru înăuntru. DIOC sbst. A 1 Plantă i< rboa’să, cu flori roşii-vin-lete, dispuse în capitule ovale; numită şi „floarea-florilor", „ghioc”, „sglă-voc" sau „smoc" (Cen-taurea phrygia) (■ 1836 H ® = ALBĂSTRIJĂ H ® — SGLĂVQC 1 . "DIOCEZĂ (pf.-ze) sf. 1 t Diviziune administrativă a Imperiului roman sub Constantin cel Mare H 2 Trans. dieceză Eparhie, întindere a unei Fig. 1834. Roată dinţată. Fig. 1835. Frunză dinţată. Fig. 1836. Dioc. ţări administrate, din punctul de vedere religios, de un episcop [fr. < germ. D i fi z e s ej. "DIOCEZAN, Trans. diecezan adj. ^ De dioce-ză, privitor lâ o dioceză [fr. < germ. d idzesan], DIOCHIA... ev DEOCHIA .. "DIQIC adj. A Se zice despre plantele care au florile’mascule pe o tulpină, iar cele femele pe altă tulpină [fr.]. ’DIONIZIAC 1. adj. A Privitor la Bacchus. 2. *dioniziace sf. pl. Sărbători care se prăznuiau In Atica In onoarea lui Bacchus [fr.]. "DIQPTRIC 1. adj. 15 Care se întemeiază pe aplicaţiunea legilor refracţiunii luminii: telescop —. 2. "diqptrică sf. Partea fizicei care se ocupă cir studiul refracţiunii luminii [fr.]. "DIOPTRIE sf. 15 ® Unitatea de putere a lentilelor sau sistemelor optice; puterea unei lentile a cărei distanţă focală este dc 1 m. H ® / Puterea lentilelor ochelarilor [fr.]. "DIORAMĂ (pl.-me) sf. Tablou zugrăvit pe o pînză de’ mare dimensiune, întinsă pe un plan vertical, şi primind lumina de sus; spectatorii, aşezaţi în întunerec, îl văd printr’un fel de coridor întunecos, şi par a avea, în faţa lor un peisagiu real: In timpul Iul Caragea veni, pentru prima oară, un Întreprinzător de —, şl clădi nn teatru de scindurl (fil.) [fr.]. t DI ORIE sf. ri Termen de plată: vrei să-ţi plătesc acum... sau să-ţi lac zapls cu —• P (fil.) [ngr.]. "DIORIT sbst. Rocă alcătuită aproape numai din feldspat şi amfibolit [fr.]. ODIP-CE conj. Maram. De ce [d (r) e p (t) - c e]. "DIPETAL adj. A Se zice despre corola care are două petale; format din două petale [fr.]. ODIPLĂ, DIBLĂ (pZ.-le) sf. ® Olten. Trans. jVioară: de frică, s’au pitulat In dipla unui lăutar (pamf.) ; bărbaţii... se veseleau cu dntârile cimpoaielor... şi cu diblele lăutăreşti (ooobi Fig. 1837/ Diplft. ® Trans. Jucărie care imită arcuşul şi vioara ([0] 1837) [comp. srb. d i p 1 e „cimpoiu”]. ODIPLAŞ sm. Trans. J Cel ce cîntă din d i p Jfă, lăutar. "DIPLEGIE sf. t Paralizie a membrelor, d,e amindouă părţile corpului [fr.]. 'DIPLŞE sbst T Sistem telegrafic care permite să se transmită simultan două depeşi pe acelaşi fir şi în acelaşi sens [fr.]. "DIPLOMĂ (pl.-me sf. © Hrisov, sinet H ® Act semnat de la o Universitate, de la o Facultate sau de la o şcoală specială, prin care se conferă un grad în învăţămîntul superior: — de bacalaureat, de licenţiat, de doctor, de Inginer, de avocat [fr.]. "DIPLOMAT, -ATĂ 1. adj. şi sm. f. Care a Obţinut o diplomă: elev(ă) ~(ă) a Şcoalei de Bele-arte; un — al Şcoalei de Poduri şi Şosele. 2. sm. © O Cel însărcinat cu o funcţiune diplomatică sau care se ocupă de diplomaţie U © (F Om fin şi şiret. 3. adj. O Care se pricepe bine in diplomaţie: un ministru — [fr.]. "DIPLOMATIC adj. Ce ţine de diplomaţie; agent <•>; corp , ambasadorii şi miniştrii străini acreditaţi pe lingă o putere [ir.]. "DIPLOMATICĂ sf. Arta de a descifra hrisoavele vechi, de a verifica autenticitatea lor, etc. [fr.]. "DIPLOMAŢIE sf. © Ştiinţa raporturilor internaţionale, a interesele Statelor între ele 11 ® Relaţiunile dintre State întreţinute prin ambasadori sau miniştri plenitpotenţiari H © Personalul ambasadorilor H ® ® Manopere abile In viaţa privată comparate cu acelea ale diplomaţilor: cită -»> n’a Întrebuinţat el la eump&r&toarea astal (BR.-VN.) [fr.]. "DIPLOPIE sf. f Turburare a vederii care face să se vadă obiectele duble [fr.]. "DIPOD adj.^t; Care are numai două picioare [fr.]. DIPT adv. Maram. Pentru [drep t]. "DIPTER1 1. adj. % Cu două aripi: insectă —â. 2. (p/.-ere) sn. Insectă cu două aripi şi cu gura 416 • www.dacoromanica.ro prevăzută numai cu un organ pentru supt, precum e musca, ţînţarul, etc. (jbj 1838) [fr.]. • ••i Crizalida. 3. Larva. 4. Insectă perfectă. 5. Picior. 6. Aripă. 7. Antene. 8. Abdomen. *DEPT£Ra (pi.-ere) sn. {fia Templu, la cei vechi, înconjurat cu două şiruri de coloane care formau ca două aripi la dreapta şi la stingă lui (j 1839) [fr.]. •DIPTICE sf.pl. ® Două tăbliţe, prinse cu balamale, care se deschideau ca o carte, şi în care se înscriau numele consulilor şi magistraţilor mai de seamă J 1840) ţi © Registre întrebuinţate odinioară de mănăstirile şi bisericile din Occident în care se înscriau, ca într’un pomelnic, numele binefăcătorilor şi ale episcopi-lor [fr.l. ODIRÂDICA = DERETICA. DIRŞCI sm. pl. sfa Stîlpii pe care se sprijină streaşină bordeiului [tc. direk]. t DIRECLIE sf. (g) Veche monetă de argint, bătută în Spania, pe care Fip. 1839. Dipter. Fig. 1840. Diptice. Fig. 1841. Direciie. erau reprezentate două columne (columnele lui Hercule); circula în ţară în vremea lui Garagea şi valora (după Filimon) 121/, piaştri (■ 1841) [tc. d i r e k 1 i „cu stil] i”]. •DIRECT 1. adj. ® Drept, care merge în linie dreaptă’, care”nu face cotituri sau ocoluri ţ[ © Tren care merge la destinaţie fără a se schimba vagonul t ® Fără intermediar, nemijlocit: oomu-nicaţiune »ă; corespondenţă —ă; acţiune ~ă ţ[ ® ® Atac ~, care merge de-a dreptul la persoană sau la lucru ţ[ © Formal: dovadă —ă ţ[ ® Qj Complement care completează Înţelesul unui verb activ şi stă totdeauna în cazul acuzativ; mod ~, indicativul ţ[ ® Discurs ■», care se presupune a fi rostit de persoana însăşi; stil -», cînd autorul exprimă el însuşi gindirea sa ţ[ © G? Constructiune ~ă, construc-ţiune în care subiectul, verbul şi complementele sînt aşezate în ordine logică, după normele fireşti ale vorbirii ti © indirect. 2. adv. ® Drept, de-a dreptul, în linie dreaptă 1 ©"Fără înconjur, fără ocol: a merge» la tintă 1 ® Cu totul, de tot: » împotrivă 1 © Nemijlocit, fără intermediar [fr. < lat.]. •DIRECTIVĂ (pi.-ve) sf. Totalitatea regulelor de urmat într’o lucrare, într’o întreprindere [fr.]. •DIRECTOR sm., directoare (pl.—re) sf. A.cela, aceea care dirijează, care conduce o întreprindere, o administraţie pub ică, etc.: » de «coală; »ui in- DIP-vătămlntulnl secundar; —ui fabrloel [fr.]. p,|O •DIRECTORAT (pî.-ate) sn. ® Funcţiunea de director T © Timpul cit durează această funcţiune [fr.]. •DIRECTORIAL adj. ® Ce ţine de direc-toriu, ce emană de la directorii!: putere ~h. 1 © Ce ţine de o direcţiune, de un director [fr ]. ‘DIRECTORIU sbst. ® @ Consiliu însărcinat cu o direcţiune publică 1 © t Consiliu compus din cinci membri căreia constituţia anului m (1795) îi încredinţase, în Franţa, puterea executivă (1795-99) [fr. directoire . •DIRECŢIUNE, ‘direcţie sf. 1 Faptul de a dirige, de a conduce, conducere; direcţiunea afacerilor 1 © Administraţiune: »a unul stabiliment; —a generală a poştelor 1 © Funcţiunea de director 1 ® A-tribuţiunile, întinderea unei direcţiuni 1 © Biroul şi reşedinţa unui director 1 ® Partea către care este îndreptată sau se îndreaptă o persoană sau un lucru II ® 15 Sensul în care lucrează o forţă 1 © Mecanismul care permite cîrmirea automobilului [fr.]. t DIREGĂTOR... iv DREGĂTOR... t DIREGE — DREGE. O DIREGI sm. pl. = DIRECI. t DIREPT... — DREPT... f DIRES 1. adj. p. DIRESE = DRES: răchlul Insă era ~... si el s’au Îmbătat cuo (se.). 2. (pl.-ese) sn. I Document, hrisov, act vechiu emanat de la Domn sau de la o administraţie publică: au... trimis... «1 », ce-i zio ei atlserif, de domnie neschimbată, Iul «1 seminţiei Iul (m.-cost.>. 3. sbst. t Faptul de a d(i)rege, dres: »ui borşurilor 11 fao numai gospodinele bune ($ez.i 0 DIRESALĂ sf. ® Mold. X Mîncare lichidă d i -r e a s ă cu smlntlnă sau cu alt ceva bun: diresaia e o mlnoare de Irupt 1 © Băn. Apă sărată în care tăbă-carul lasă să se moaie pieile, după ce lc-a curăţit de păr (uue.) [d i r e s]. DIRETECA, DIRETICA ev DERETICA. * •DIRIGE ev DIRIJA. •DIRÎGENT1. adj. ® Care dirige, care conduce, care are principala conducere: ministru »; clasele ~e 1 © (• Profesor » profesor însărcinat cu supravegherea disciplinei unei clase. 2. sm. ® fc. Conducător al unui oficiu postai 1 © S- Profesor dirigent 1 © J Cel ce conduce un cor sau o orchestră [fr. dirigeant]. •DIRIGINTE = DnUGENT. •DIRIGUI ev DIRIJA. •DIRIGUiTQR sm. Care dirijează, care conduce, Conducător: intelectualii slnt... inspiratorii, »ii opiniei publice 1) © Taler cu care se umblă Pjiq serică spre a primi ofrandele In bani [ngr. 8 L/IO vsi d i s k (o s) fi]. 'DISC2 (pl.-ourl) sn. © ■£\ Placă grea de metal, de formă circulară, pe care atleţii se exercitau, In vechime, s’o arunce la o mare depărtare K ® Nume dat, In genere, unui corp solid, subţire, de formă circulară, avînd două suprafeţe paralele (i®) 1844) 11 ® ☆ Suprafaţa vizibilă a soarelui sau a lunii: soarele apunea In pulbere de aur os un <*< t Fig. 1846. Discul lui Newton. Fig. 1845. Disc. »rlaş de v&pale ibr.-vn.| U ® dfeli Placă rotundă, albă pe o parte şi roşie pe cealaltă, care arată dacă linia de cale ferată e liberă sau nu f© 1845) 11 © fi '••oi iui Newton, aparat prevăzut cu un disc împărţit în 7 sectoare colorate în ordinea In care se urmează feţele curcubeului; Invîrtirea repede a acestui disc îl face să apară de coloare alburie (ţT| 1846) f © J Placă de gramofon f © ♦ Nectar în formă de mei In jurul pistilului la unele flori (3 1847) [fr.]. 'DISCERNĂMţNT (pi.-minte) sn. © Faptul de a discerne; deosebire H ® Facultatea de a deosebi, de a judeca lucrurile bine, cu mintea sănătoasă [fr.]. ‘DISCERNE (-cern) vb. tr. © A deosebi (prin alegere) un lucru de altul, a alege, a distinge 1) © A vedea limpede, a judeca bine [fr.]. 'DISCIPLINA (-lnez) vb. tr. A forma, a învăţa, a supune pe cineva la nişte regule hotărîte, a obicinui pe cineva să se supună, a aduce Fie- 1847. la ascultare [fr.l. Discul unei flori. 'DISCIPLINA (pl.-ne) sf. © Creştere, educa-ţiune, instrucţiune U © Regulă de purtare comună şi datoriile profesionale impuse membrilor unui ordin, unei corporaţiuni: Consiliul fle ~ ai avocaţilor U © v> Orînduiala care domneşte într’un stabiliment de instrucţiune U ® a Reguli stricte observate In armată, raportul dintre şefi şi subordonaţi: disciplina militară [fr.]. 'DISCIPLINABIL adj■ Uşor de disciplinat [fr.]. •DISCIPLINAR adj. Ce ţine de disciplină; pedepse <~e, acelea care privesc greşelile contra disciplinei şl care slnt aplicate de consilii speciale In fie-care corp sau de curţi superioare [fr.]. •DISCIPLINAT adj. p. disciplina. Supus la disciplină: şcolari bine dlsolpllnatl HH © NEDISCIPLINAT. •DISCIPOL sm. © Cel ce primeşte de la altul învăţătură H ® Cel ce adoptă doctrinele unui maestru, continuă şipropovădueşte opera acestuia: crezi că te-aş îl aleB de ^ al mea, de na te ştiam vrednic şl adlno P (EMtN.) [fr. < lat.]. 'DISCOBOL sm. /a Atlet sau luptător la Grecii cei vechi care se îndeletnicea să arunce cu discul (. 1848) [fr.]. •DISCONTINUARE sf. Precurmare, încetarea uneiucrări pentru cităva vreme [fr.]. •DI1SCONTINUITATE sf. Lipsă de continuitate [fr.]. 'DISCONTINUU adj. Care prezintă discontinuităţi [fr.]. “DISCONTO sbsl. V = scont [germ.]. ‘DISCORDIA (-do*) 1. vb. tr. J ® A desacorda H ® ® A pune In nepotrivire, In desa-cord. 2. vb. intr. A fi discordant. 3. vb. refl. A se desacorda: trono 1 «’a discordat ghitaraI (Alecsj [fr.]. •DISCORDANT adj. ® Care nu se acordă, care nu se potrivesc între ele: caraotere, opinlnnl, oolorl ~e 1) ® J Lipsit de armonie, nearmo- nios: an vuet gard şl /-/ ban de stricat nervii ooi mai solizi (on.1 ; ©: singura notă şi aupârâtoare... este dascălul ţ din strana dreaptă (VLAH.) ^ (D straturi ~o, pături geologice care nu sînt paralele intre ele (©1849) [fr.]. 'DISCORDANŢĂ (pj.-ţe) sf. © Defectullucrurilorcenu stnt In acord Intre ele, ce nu se potrivesc unul cu altul, nepotrivire : discordanţa caracterelor, colorilor 1[ ® J Lipsă de armonie, de acord, nearmo- nie: discordanţa vooilor, instrumentelor H ® jug Felul cum sînt aşezate straturile discordante [fr.]. ‘DISCORDAT adj. p. DISCORDA. Fig. 1848. Discobol. Fig. 1849. Straturi discordante. Desacordat, neaCOrdat: Clnd, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire *e (VLAH.). •DISCORDIE sf. ® Neunire, desbinare, vrajbă, neînţelegere gravă Intre două sau mai multe persoane f © Zeiţa învrăjbirii; mărul —ei, pricina gllcevii, învrăjbirii (aluziune la mărul pe care Discordia l-a aruncat Intre zei, cu inscripţiunea „celei mai frumoase” şi care a fost pricina certei dintre Junona, Minerva şi Venus şi a deslănţuit. ca urmare, războiul Troii) [lat.], f DISCOS sr DISC1©. “DISCREDIT sbst. Pierderea sau scăderea creditului, trecerii de care se bucură (vorb. de persoane sau de lucruri) [fr.]. •DISCREDITA (-itez) 1. vb. tr. A face să cadă In discredit, a defăima: Întrebuinţează toate mijloacele pentru a-1 <•> In oohil poporului (I-gh.) . 2. vb. refl. A-şi pierde creditul, trecerea [fr.]. •DISCRET adj. ® ± Cantitate ~ă, care se compune din mai multe lucruri diferite unul de altul K © ® Cu măsură, cu băgare de seamă, cumpătat In vorbele şi faptele sale; un om —, care ştie să păzească taina ce i s’a Încredinţat, cu lacăt la gură K ® ® Care se păzeşte să atragă prea mult atenţiunea, oare caută să nu bată la ochi, abia simţit, abia văzut (vorb. de lucruri): cltevn felinare de birlic colorată... Împrăştiau o lumină /vă [vlah.) 1J1J © INDISCRET [fr.]. •DISCREŢIE ev DISCREŢIţJNE. “DISCREŢIONAR adj. rt Putere ~&, facultatea dată unui judecător de a da sau a lua hotărlri, In unele cazuri, după aprecierea sa personală [fr.]. •DISCREŢIUNE, discreţie s/. ® Rezervă, cumpătare, băgare de seamă In vorbe şi In fapte: Manea era un om do maro probitate ş i —' (|.-gh.) Iffl © JN-DISCRETI(VN)E H ® A pune la /va cuiva, a se lăsa CU totul în voia hotăririi, judecăţii cuiva, cu privire la soarta sa: a n la /va euiva, a depinde de voinţa, de bunul plac al cuiva, a fi la cheremul cuiva K ® La -v, cit vrea, cft pofteşte, din belşug [fr.]. 'DISCULPA (—ouip) vb. tr. şi refl. rt A (se) des-vinovăţi, a arăta că nu e vinovat, că n’a făcut greşala ce i se impută [fr.]. 'DISCURS (pl.-suri) sn. Vorbire Înaintea publicului sau a unei adunări constituite asupra unui subiect special, cuvlntare: a ţinea un -s ~ politic [fr.]. •DISCURSIV adj. +♦+ Care deduce prin raţionament o propoziţie din alta [fr.]. 418 www.dacoromanica.ro 18.000 ‘DISCUTĂ (-cat) vb. ir. A desbate, a cerceta cu de-amănuntul o chestiune şi a spune totul în-favoarea sau împotriva ei [ fr. ]. •DISCUTABIL adj. Ce poate fi discutat ff © NŞDISCtTTABIL, INDISCUTABIL [fr.]. •DISCUŢIUNE, ‘discuţie sf. ® Faptul de a discuta, desbâterc, cercetare cu de-amănuntul a unei chestiuni: •« anul proiect de lege f © Ceartă, ilceavă, dispută [fr. d iscussison, refăcut upă discuta]. DIS(-DE)-DIMINEAŢĂ, DIZ-, DES-, DEZ-, t Dnizi-, t dInzi-, t dins- adv. In zori de zi, foarte de dimineaţă: se prezentase dis-de-dimlneaţă la serviciul la care refuzase d’a se mai duce (i.-gh.) ; a dona zi des-demi-neat&, cum s'au sculat, şi-an gătit calul isb.1 ; a doua zi... dlnzi-de-dimlneaţă porni spre Rusciuo (balo ; dlnzi-de-diml-neată, feciorul de Împărat... Îşi luă ziua bună de la... mal-că-sa (odob >; tot astfel t DIS-DE-MlNECATE, DlNZ-... Şl miine dlnz-de-mlnecate... Ne vom porni noi mai departe (don.) precum şi ţ dis-de-noapte, diz-, etc., încă in puterea nopţii, pînă a nu se lumina de zi [d 1 n s + de + dimineaţă (noapte)]. DISEARĂ ev SEARA. •DISECA (-sec) vb. tr. ® £) A spinteca, a tăia un cadavru său numai o parte dintr’însul spre a-i studia organele, spre a determina cauza morţii, etc. 1 ® ţ A tăia părţile unei plante spre a studia Structura ei; (F : cruzimea cu care-şi dlseacă Inima şl-şl dă In vileag toate durerile Intime (VLAH.) ţi © (J' A corecta o lucrare, o scriere în cele mai mici amănunte ale ei [fr. dissâquer]. •DISECŢIUNE, disecţie sf. ® £) * Faptul de a diseca cercetarea părţilor disecate H ® ® Cercetare toarte amănunţită a unei lucrări [fr.]. •DISENTERIC 1. t adj. Ce ţine do disenterie. a. sm. Bolnav de disenterie [lr.] . •DISENTERIE sf. t Boală contagioasă care se manifestă prin urdinare foarte lrecuenlă şi dureroasă, compusă din mucozităţi şi sînge [fr.]. •DISERTA (-tez vb. intr. A cerceta cu de-amănuntul o chestiune, vorbind sau scriind asupra ei [fr.]. •DISERTAŢItJNE, DISERTAŢIE sf. ® Faptul de a diserta, cercetare cu de-amănuntul a unei chestiuni, vorbind sau scriind asupra ei: ia un aer doctoral şi începe o lungă disertaţiune politico-umanitarâ (i.-gh.) H © *■ Compoziţie literară sau discuţiune orală asupra unei chestiuni, făcută de elevii liceelor [l'r.]. •DISGRAŢIA, DIZGRAŢIA (-ţiez) vb. fr. A înceta de a favoriza pe cineva, a scoate din graţie; a oropsi, a urgisi. *DISGR AŢI AT adj. p. DISGRAŢIA. ® Căzut în disgraţie, lipsit de favorurile, de hatirul, de bunele graţii ale unei persoane influente 1 © Oropsit de soartă, urgisit f © ~ (de natură Pocit, dilorm. •DISGRAŢIE sf. ® Pierderea favorului, buhelor graţii ale unei persoane influente; a cădea in a li oropsit H © Lipsă de graţie [lr. disgrâce]. •DISGRAŢIQS adj. ® Lipsit de graţie ‘| © Neplăcut, urîcios [lr.J. DISGUST... = DESGUST... •DISIDENT adj. şi sm. aâ O Ale cărui păreri (în materie religioasă sau de doctrină politică) nu se acordă cu acelea ale majorităţii [fr.]. •DISIDENŢĂ (pf.-ţe) sf. O Deosebire profundă, desacord în ce priveşte părerile religioase sau doctrina politică [fr.]. ’DISILABIC adj. ca Bisilabic [fr.]. •DISXMILA (-iiez) vb. tr. şi refl. Ca ® A(-şi) schimba în alt sunet unul din două sunete identice sau de acelaşi fel care se află într’un cuvînt: In cuvtntu) „tulbure”, din „turbure”, primul ,,r” s’a disi-miiat in „î” f © A dispărea dintr’un cuvînt vorb. de unul din două sunete identice : in forma „fe-reastă”, din „fereastră”, al doilea „r" s’a disimilat ff © ASIMILA [fr.]. •DISIMILAŢiyNE, DISIMILAŢIE sf. Qj Faptul de a (se) disimila: „tulbure” a rezultat din „turbure” prin ~ 11 © A8IMILAŢI(UN)E [fr.]. •DISIMULA (-uiez) 1. vb. tr. ® A ascunde, a nu-şi da pe faţă sentimentele, proiectele, etc.: Q|g. a-şi ~ ura, durerea 1 © A se (pre)face că nu vede, p. .Q că nu aude, că nu simte, că nu pricepe ceva. 2. vb. refl. A se ascunde, a sepitula, a se piti [fr.]. ‘DISJUNCTIV adj. ® ca Care uneşte cuvintele separind ideile; conjunctiuni~e, conjuncţiunile sau, nici, fie, etc. 1 © *** Propozlţlune ~ă, propoziţie compusă din doi membri între cari se găseşte o particulă disjunctivă. Ex.: a plecat sau s’a încuiat In odaie [fr.]. "DISJUNCŢIUNE sf. ® Separarea lucrurilor unite, împreunate * © ca Suprimarea conjunc-ţiunilor coordinative într’o frază 1 » rt Separarea a două instanţe, a două proceduri 1 © A Ruptura bruscă a unui curent electric indus [lr.]. ‘DISJUNGE (-Jung vb. tr. fi a separa două pricini, două proceduri, pentru a le judeca deosebit [lat.]. ‘DISLOCĂ, dizloca (-loo) vb. tr. ® A scoate, a desface din locul lor părţile unei maşini 1 j A scoate din încheieturi, a serinti: — braţul 1 © a ~ o armată, a trimite unităţile din care se compune In cantonamente sau la garnizoanele lor [fr.]. ‘DISOCIA (-oiaz vb. tr. şi refl. & A (se) descompune în elementele din care e compus: ~apa [lr.]. ‘DISOLUBIL adj. i St Ce se poate disolva, solubil 1H'((: indisolubil f : fi Ce poate fi rupt, desfăcut: căsătorie —a [fr.]. ‘DISOLUŢIUNE, DISOLUŢIE sf. — DISOLVARE [fl-.]. •DISOLVA, o dizolva (-solv) i. vb. Ir. i Se A topi într’un lichid: ~ zahărul, sarea In apă ţţ © A face să înceteze, a sparge: o adunare, un congres ţ[ © fi A desface, a anula: ~ o căsătorie. 2. vb. refl. i G? A se topi într’un lichid f © A înceta de a mai funcţiona, a se sparge, a se Împrăştia : congresul s’a disoivat 1 © fi A se desface, a Se anula: căsătoria s’a disoivat [lat.]. •DISOLVANT, © dizolvant l. adj. Se Se zice despre un lichid care are proprietatea de a disolva un corp solid, un alt lichid sau un gaz: apa e un lichid ~ prin excelenţă. 2. (pi.-te sn. Se Un lichid care are proprietatea să disolvc alt corp [fr.]. •DISOLVARE, O dizolvare sf. Faptul de a disolva i St Operaţiune prin care un corp solid, lichid sau gazos se amestecă intim cu un lichid fără a-i turbura limpezimea sau transparenţa, topire 1 © Imprăştierea membrilor, spargerea unei adunări: <»a corpurilor legiuitoare f ® fi Desfacere, anulare: ~a unei căsătorii. ‘DISONANT adj. Care produce o disonanţă, un sunet neplăcut urechii [fr.]. ‘DISONANŢĂ (pf.-ţe) sf. ® J Emisiune din-tr’odată de’mai mute sunete, de note care nu se acordă Intre ele, care produc un acord fals 1 © ca Intllnirea mai multor vorbe care produc un sunet neplăcut urechii 1 ® ca Amestec neplăcut, near-monios de diferite stiluri [fr.]. ‘DISPARAT adj. Care produce o impresiune neplăcută prin nepotrivirea lui, prin lipsa de conformitate, de armonie [fr.]. •DISPĂREA, dispare (-par vb. intr. ® Ase face nevăzut, a pieri din ochi 1 © A înceta de a fi; ®: această datină a început să dispară f © A pleca pentru a nu se mai întoarce, a se duce pentru totdeauna f © » din lume, a muri sau a se retrage în singurătate, departe de lume 1 © A nu mai putea fi găsit, a nu i se mai putea da de urmă [fr. disparaltre, refăcut după părea]. ‘DISPARITATE sf. Nepotrivire, mare deosebire între două lucruri ce se compară între ele: de vtrstă [fr.]. • DISPARIŢIUNE, DISPARIŢIE sf. i Faptul de a dispărea, de a’se face nevăzut 1 © încetare de a fi [fr.]. ‘DISPENSA (-s6z ţ. vb. tr. i A împărţi, a distribui f s ’ A scuti, a libera, a deslega pe cineva de o obligaţie, de un serviciu: ~ de serviciul militar. 2. vb. refl. A se lipsi, a se abţine: mă pot chiar şl de tlgura lui (VLAH.) [fr.]. 419 www.dacoromanica.ro □IS' ‘DISPENSĂ (pl.-se) sf. ® Voie de a călca, de nic a nesocoti o regulă, un obiceiu, deslegare: ~ de a Ulo posti H ® Scutire; In spec. X scutire parţială sau totală de serviciul militar [Ir.]. ‘DISPENSABIL adj. Care poate fi dispensat, căruia i se po'ate acorda o dispensă © indispensabil [Ir.]. ‘DISPENSA.RIU [pl.-arii), ‘DISPENSAR [pl.-are) sn. t Aşezămint de binefacere unde se dau, fără plată, consultaţiuni şi medicamente săracilor [fr.]. ‘DISPENSATOR sm. Gel ce distribue, împăr-ţitor, distribuitor [fr.]. ‘DISPERSIE sf. * Boală a unei părţi din tubul digestiv (stomacul, intestinul subţire) caracterizată printr’o digestiune dificilă şi însoţită de dureri [fr.]. ‘DISPEPTIC adj. şi sm. / Care sufere de dis-pepsie [fr.]. ‘DISPERA, ‘despera (-er, -«raz) vb. intr. A nu mai avea speranţă, a nu mai trage nădejde, a (se) desnădăjdui [fr. dăsespărer]. ‘DISPERAT, ‘DESPERAT adj. p. DISPERA, DESPERA. Desnădăjduit, care a pierdut ori-ce nădejde. ’DISPERSIUNE sf. ® împrăştiere, risipire, răsplndire t ® "fi Descompunerea In colori a unor raze luminoase ce trec printr’un mediu re-fringent [fr.]. ‘DISPLĂCEA (-piao) vb. intr. A nu (mai) plăcea, a nu (mai) fi pe plac, a fi neplăcut: pin’aoum n’ai tăout nlmio oare aă-ml Ii displăcut ialecs.) [it. dis-p i a c e r e, refăcut după plăcea]. ‘DISPLĂCERE sf. Faptul de a displăcea; neplăcere; supărare: »> ajta na ti-o priolnueşte des (D.-ZAMF.). ‘DISPNţlE sf. t Greutate de a respira [fr.]. ‘DISPONţBIL adj. ® De care se poate dispune liber: bani ~i 1) © x Care este In disponibilitate 1 ® rt Se zice despre partea din avere de care poate cineva să dispună prin donaţiune sau testament [fr.]. ‘DISPONIBILITATE sf. ® Starea a tot ce este disponibil H ® O x Situaţiunea unui funcţionar public şi In spec. a unui militar In neactivi-tate care poate fi rechemat In serviciu H ® pl. V Sume disponibile [fr.]. ţ*DISPOZA (-ozez) = DISPUNE. ‘DISPOZITIV (pi.-ive) sn. ® rt Partea finală a unei legi, a linei sentinţe sau a unui decret care cuprinde dispoziţiile, spre deosebire de partea de la început care conţine preambulul, motivele, etc. H © Planul după care e alcătuit un aparat tehnic [fr.]. ‘DISPOZIŢiyNE, * dispoziţie sf. ® Orlnduială, aşezare Intr’o anumită ordine:'*'» părţilor oorpaiui; a anul apartament, împărţeala odăilor Intr’un apartament 11 © cu Partea retoricei care arată cum trebuesc aşezate ideile în cea mai bună ordine t ® Plan: nnei lacr&ri 1 ® X Aşezarea trupelor In ordine de bătaie H © pl. Pregătiri H ® Starea sănătăţii corpului: a 11 in bonă ~ H © Stare sufletească, voie bună sau rea: ne strica dispoziţia la toţi ou tăcerea gl veoinlca Iul melancolie ivlah.) "i © Aplecare, pornire, inclinaţiune, aptitudine: are dispoziţiuni literare sau ştiinţifice serioasa (I.-gh.) K © Putere, facultate de a dispune: are -•'a asupra averii Întregi TI ® Modul de întrebuinţare: o utilă a fondurilor publice U ® rt Regularea prin testament, prin voinţa din urmă: a-si lua ultimele dispoziţiuni U @ rt Dispunere de averea sa t © rt Fie-care punct regulat printr’o lege, printr’o hotărire; a legii, ceea ce ordonă legea 11 ® ouiva, în serviciul, la or- dinele cuiva, la îndemlna cuiva [fr.]. ‘DISPRŞŢ, ✓ despreţ sbst. ® Sentiment care face pe cineva să nesocotească un lucru, să considere pe cineva nedemn de atenţie sau de stimă t ® Sentiment care face pe cineva să nu pună nici un preţ pe ceea ce alţii apreciază mult [it.]. ‘DISPREŢUI, ✓ despreŢUJ (-ueso) 1. «6. fr. ® A avea dispreţ pentru cineva t ® A nesocoti, a nu lua In seamă, a nu da nici o atenţie: am să-l despreţuieso iubirea şl am să te chem să Iii martor la umilirea el ion.). 2. vb. refl. A avea dispreţ pentru sine sau unul pentru altul. ‘DISPREŢUITOR. ~a traeţlonată a petrolului ^[ © Lichidul obţinut prin această operaţiune [fr.]. ‘DISTILERIE sf. Locul unde se distilează; fabrică de alcool şi de alte băuturi spirtoase [fr.]. ‘DISTINCT adj. ® Deosebit, diferit K ® Desluşit, lămurit, curat; adv.: deodată apăru ~ figura glreată... a unchiului său ivlah.) [fr.]. ‘DISTINCTIV adj. Ge servă să deosebească, să distingă, să se recunoască: semn-*' [fr.]. ‘DISTINCŢiyNE, 'DISTJNCŢIE sf. ® Faptul de 420 www.dacoromanica.ro a distinge, osebire: «a bineiai de răa t © Deosebire, ceea ce face să se distingă, să se recunoască unul de altul: semn de « t ® Cinste, merit, vază: persoane de « H © Menţiune onorabilă, decoraţiune: « onorifică [fr.]. 'DISTINGE (-tins) 1. vb. tr. © A deosebi, a alege, a face deosebirea: « binele de râu t ® A face o deosebire, a stabili o diferenţă: meritai singur distinge pe oameni H ® A ridica mai presus de ceilalţi, a face mai de cinste, mai cu vază: lucrările iui l-au distins printre toţi oamenii de Ştiinţă 1 V A primi CU cinste, a cinsti mai cu deosebire. 2. vb. refl. ® A se deosebi, a se arăta diferit H © A se zări H © A se ridica mai presus de ceilalţi, a se ilustra [fr.]. 'DISTINS adj. ® p. distinge H ® Care s’a ridicat mai presus de ceilalţi, cu vază, eminent, ilustru: eine nn-i scriitor, pi Încă —, In tara asta blagoslovită! (VLAH.). 'DISTRA (-trez) 1. vb. tr. ® A face pe cineva să se gindeasc’ă la altceva decît la ceea ce-1 (preocupă, a-i abate atenţiunea în altă parte t ® A-l face să petreacă, să mai uite de griji. 2. vb. refl. A petrece, a căuta distracţii, a se veseli, a se amuza [fr . distraire]. 'DISTRACTJV adj. Care distrează, care te face să petreci: spectacol «[distracţie]. 'DISTRACŢIVNE, 'distracţie sf. ® Lipsă de atenţiune, nebăgare de seamă t © Petrecere de scurtă durată [fr.]. 'DISTRAGE (-ag) 1. vb. tr. ® A face să se gin-dească la altceva, a-l Împiedeca de a se gîndi la ceva t ® — distra i ®. 2. vb. refl. = distra g [fr. d i s t r a i r e, refăcut după trage]. 'DISTRAS adj. p. distrage şi distrat adj. p. DISTRA. Cu glndul aiurea, dus pe glnduri: m’a m- trebat liniştit, ca un aer distras, ca şi cam ar ti vorbit prin somn (vlah.) . 'DISTRIBUţ (-bnln) vb. tr. ® A Împărţi, a da unora şi altora: « bani, cărţi U © A aşeza, a dispune: « trupele; « camerele nuni apartament [fr.]. 'DISTRIBUITOR 1. adj. şi sm. Care d i s t r i-b u e, cel ce împarte, împărţitor. 2. (pl.-toare) sn. ® Organul unei maşini cu aburi, unei locomotive, care permite intrarea aburului în cilindru şi scoaterea lui, cu ajutorul unei manivele t ® « automat, automat în care, dacă se pune o monetă sau o fisă de metal, se poate scoate din el unul din obiectele ce conţine. 'DISTRIBUTIV adj. ® Care distribue H © & Numeral «, care arată împărţirea la fie-care din indivizi a unei părţi dintr’un număr, dintr’o cantitate: le-a dat la fie-care olte oinoilei [fr.]. 'DISTRIBUTQR (pl.-toare) Sn. = DISTRIBUITOR 2 [fr.]. 'DISTRIBUŢIUNE, 'DISTRIBUŢIE sf. ® Faptul de a distribui, împărţire: «a mnnoii in ateliere; «a premiilor ţ] © ia Împărţirea scrisorilor de către factor t © Împărţeala camerelor unui apartament [fr.]. 'DISTRICT (pî.-te) sn. • Subdiviziune teritorială sub raportul administrativ, judeţ: Romănia este împărţită In 71 de «e [fr.]. 'DISTRUCTIV adj. Care are însuşirea de a distruge [fr. destructif], 'DISTRUCTOR adj. şi sm. Care distruge, distrugător [fr. destructeur], 'DISTRUCŢIUNE, 'DISTRUCŢIE, 'DISTRUGERE sf. Faptul de a distruge, prăpădire, stricare, spargere [fr. destruction], 'DISTRUGE (-Ug) 1. vb. Ir. ® A dărîma pînă la temelie î| ® A prăpădi; a nimici; a desfiinţa t © A face să dispară, să nu mai fie. 2 vb. refl. ® A se nimici unul pe altul t © A se omori, a-şi face seama singur [it. distrug g e re]. 'DISTRUGERE »w DISTRUCŢIUNE. 'DISTRUS adj. p. DISTRUGE ţt ©NEDISTRUS Dărîmat pînă la temelie; nimicit, prăpădit. ODIŞTERNE (-tem) 1. vb. tr. Mold. A desfăşura, a destinde: pămlntnl se desface ca din sontlce şi-ţi dişteme priveliştile din oe In ce mai limpezi (vlah.). ţ. vb. refl. A se deslăşura, a se întinde: peste dun- gile de brfidet ce se diştem pe vale ca nişte grădini (vlah.) [aşterne]. DITAI adv. © Coşcogea, cogeamite: un « nrsni aplecat asupra babei, smorcăind şi scuiplnd-o (N.-ur.) ; Înţeleg să pltngă un copil, dar el, ^ omul! (pamf.). 'DITIRAMB sm.şi (pl.-be) sn. © ^ La vechii Greci: poem liric şi dans în onoarea lui Bacchus ţ| © S Compoziţiune poetică entuziastă, care se apropie de odă, de care diferă însă prin neregula-ritatea stanţelor: a simţit gustul de a clnta In elegii fi in«e poetice iodob.) © ® Laude exagerate [fr.]. 'DITIRAMBIC adj. ® * De felul ditirambului: poezie «ă H © ® Peste măsură, exagerat: laude «e [fr.]. 'DITO adv. V De asemenea, de acelaş fel (termen de registru de contabilitate): două brăţări de aur, « una de argint [germ. < itj. ODiyDIU sbst Mold. Personificarea frigului, în graiul copiilor: Închideţi uşa, că vine « (pamf.) . 'DIURETIC adj. şi (pî.-ice) sn. f Se zice despre un medicament care provoacă o secreţiune abundentă de urină [fr.]. 'DIUREZĂ sf. f Secreţiune puternică de urină [fr.]. 'DITJRN adj. ® Care se face într’o zi; mişcarea «a a pămlutului, rotaţiunea pămîntului în jurul lui u © A Floare «ă, plantă «ă, ale cărei flori se deschid şi se închid în aceeaşi zi ţ © i Păsări «e, păsări de pradă (ca vulturii, şoimii, etc.) care sboară căutlndu-şi hrana in timpul zilei, spre deosebire de „păsările nocturne” [fr.]. 'DIURNA (pi.-ne) sf. Plata, indemnizarea pe o zi a unui funcţionar, a unui deputat, etc. [lat.]. 'DIURNIST sm. Ajutor la o cancelarie, funcţionar plătit cu ziua, care primeşte diurnă. t DIVĂ sf. Minune, lucru de mirare t DIVIGTAR sm. Boierinaş care avea slujba la Curte de a ţine în ordine călimările domneşti şi cele trebuincioase pentru scris [tc. divitdarj. •DIVIDE (-ia) vb. tr. şi refl. ± A (se) împărţi exact, în părţi egale [lat.]. 'DIVIDEND (pi.-de) sn. V © Partea debene-ficiu ce revine acţionarilor de fie-care acţiune 1j ® Partea fie-cărui creditor în împărţirea activului unui laliment [fr.]. •DIVIN adj. © Ce vine de la Dumnezeu, dum-nezeesc, ceresc; --a Providenţa, Pronia cerească; voinţa ~â, voinţa lui Dumnezeu H © Ce se face pentru Dumnezeu: slujba -~a H © ® Minunat, Incintă-tor, Înzestrat cu Însuşiri mai presus declt ale tuturor de felul Său: ai avut noroo aă găseaţi o femeie —ă (VLAH.) [fr.]. •DIVINATORIU adj. Privitor la divinaţiune, Care Serveşte la ghicit; bagheta dlvlnatorle— bagheta magica [fr. divinatoire], •DIVINAŢiyNE sf. © Ghicirea viitorului, pretinsa artă de a cunoaşte şi de a prezice viitorul 5[ © Mijloacele Întrebuinţate în această artă [fr.]. •DIVINITATE sf. © Natura lui Dumnezeu ţ| © Dumnezeu Însuşi 1) ® Ceea ce se slăveşte ca pe Dumnezeu: se Închina la ban ea la o •*- H © Zeu, zeiţă a păglnilor [fr.l. •DIVINIZA (-izez vb. ir. 1 A pune In rlndul zeilor, a ridica la rangul de zeu H © A slăvi peste măsură: 11 divinizam in fie-care vers (VLAH.) [fr.]. ‘DIVIZA, (-izez vb. Ir. şi refl. A (se) divide, a 'se împărţi [fr.]. •DIVIZIBIL adj. 1 Ce se poate Împărţi 1) © ± Ce se poate împărţi exact cu altul: numărul 15 e ~ prin 3 «1 prin 5 511) C indivizibil [fr.]. ‘DIVIZIBILITATE sf. 1 15 Proprietatea ce posedă materia de a putea fi Împărţită în părticele infinit de mici © ± Proprietatea ce posedă un număr întreg de a se putea împărţi exact prin alt număr întreg [fr.]. •DIVIZIE m- DIVIZIUNE. •DIVIZION (pl.-oane) Sn. H = DIVIZIUNE © [fr.]. 'DIVIZIONARI, adj. © V clasă «A, clasă paralelă, clasă de aceeaşi categorie, creată pe lingă o şcoală, clnd numărul elevilor e prea mare pentru a Încăpea intr’o singură clasă H © [d ! r d ! ii. DÎRDÎI (-dăiu) vb. intr. (D A tremura (de frig Sau de frică): calul se cutremură şi dlrdlie din toate Încheieturile ca de frigurile morţii (car.) ; şi aşa tremurau de tare, de le dlrdliau dinţii In gură (CRG.j; toţi căzură In genuchi, afară de cel din urmă căruia li dlrdliau picioarele (DLvr.) ^ (D A flecări: dac’ar şti el... de unde am pornit astă noapte, n’ar mai ~ de geaba asupra căişorilor mei 1 (crg.) ; Şi vorbeşte, Dlrdleşte, Din gură hodorogeşte (alecs.) [onom.]. DÎRDÎIALĂ sf. Tremură tură: cuprins de o nouă ~ de friguri (car.) [d 1 r d îi]. DÎRDORĂ sf.© Invălmăşală, Încurcătură; toiu: ln dlidora luptei nu băgă de seamă ce se tăcu al treilea mneu nsp.); acum Întreg satul e ln dlrdora finului (lung.) l-a abătut de dlrdora Însurătorii (D.-zamf.) ![ © Păţanie (r.-coo.) [bg. dărdorja „mormăiu, flecă-resc”]. O DÎRGLĂ ev- DRÎGLĂ. O DÎRÎI (-riiu) vb. ir. Oaş. A sglria [vsl. d I r a t i]. O DÎRÎÎ(E)TURĂ (pl.-turi) Sf. Trans. Sgîrietură: pe unde trecea, lasă ln urmă-i o dlrlitură destul de adlncă imar.) [d Ir li], DÎRJ sv DÎRZ. DÎRJALĂ (pl.-jeli) sf. © Olten. Nuia lungă, prăjină, par: ln pădure se ducea, D'o — că lua, D’o mare, Sta să-l croească ’n spinare (toc.) ţ[ © Trans. Coadă (de sapă, de lopată, de coasărde topor) K © Trans. (vie.) S Coada cea lungă a imblăciilor, ce se ţine In mină [bg. d ă r z a 1 ol. O DÎRJEA (pl.-Jele) sf. Trans. (psco S = DÎRJALA ®. DÎRJIE v DÎRZ IE. O DÎRLÎI (-niu, -îăeso) vb. tr. şi intr. A clnta Încet; a fredona: ln urmă clteva ol şchioape şi un flăcău dlrllind din fluier (lung.) [comp. bg. d ă r 1 j a s e „a se certa’ ’ ] • DÎRLOAG (pî.-ge) sf. Mîrţoagă, gloabă, cal slab şi bătrin: o <•> de cal; ©: a fi, a ajunge slugă la a sluji celui mai de rînd, a fi supus celui mai mic dini re toţi: să-l slărml capul, dacă nu vrei să fii slugă la ~ (ŞEZ.I; adică de ce să nu se bage slugă la nsp.) [comp. bg. d r ă g 1 a „slabă”, d r ă g 1 a s ă „mîrţoagă”]. DÎRLQG, ţ dAloq $m. i Hăţ, cureaua frîului la Calul de Călărie: Scatiu sta ghemuit, cu dlrlogll strlnşl In mina stingă, Înfipt ln şea ca un xrr'*j^ţr,lL. ip.r”* drac (D.-zamf.) ; Moş Nichifor apucă iepele de dlrlog, drneşte căruţa (crg.) «3 t © f Ştreangul legat de căpă-||||||| pa Strul calului (Vico: mutarea lui jx-'g să tragă măgarul de dălogul căpestru- lui (PRV.-MB.) % (â) Dă(r)logipî. Trans. JBpy Două bucăţi de lină, îmbrăcate în pînză, pe care le pun femeile Fig. 1852. Dawiogi. pe cap, la dreapta şi la stingă, pentru a aşeza peste ele cozile; sînt legate între ele printr’o sforicică (dens.) (l*] 1852). O DIRLTJIU (pl.-oaic) sn. Trans. J © Bucium făcut din scoarţă de salcie ţ © Ţeava cimpoiului prin care se suflă, suflătoare (dens.) [d î r 1 i i], O DţRLU sbst. Trans. Unealtă de lemn cu care se trage jăratecul din cuptor, cînd se coace piine, cociorvă (cdnv.i. DÎRMOC = DlRMQZ. t DÎRMOIA (-oiez), t DÎRMONI (-nesc) Vb. tr. A trece prin dirmoiu (d i r m o n), a cerne: ie dir- moniră şi le aleseră de neghină şi de pleavă (prv.*mb.). t DÎRMOIETURĂ (pi.-turi) Sf. icant.) Ciuruitu-ră, ceea ce s’a trecut prin dîrmon [dirmoia]. DÎRMON (pl.-moane), DÎRMQIU (-moaie) sn. Ciur cu găuri mari, pentru cernutul seminţelor; ®: trecut prin ciur şl prin dîrmon, cu multă experienţă, pă--ţit, trecut prin multe întîmplări şi neajunsuri: un boier bătrin, trecut prin dur şl prin dîrmon, d’&ia care auzise, văzuse, păţise multe iisp.) [ngr. Spopovt]. ţDÎRMONI »v DÎRMOIA. DÎRMOTIN Sm. ♦ = QSUL-IRPURELUI. DÎRMOZ sm. A Frumos arbust, cu fiori albe, care produce nişte boabe roşii ce devin mai tîrziu negre; creşte prin regiunile muntoase (Vibumum DÎR-lantana). nr»A ODÎRNI (-nesc) vb. intr. Băn. A se atinge: au ln- UUA ceput a-l ruga să nu dlrnească la ticăloasa bătrlnă (rch.) [srb. d ir n u t i]. DÎRSTĂ, drJstA (pi.-te) sf. Un fel de piuă de bătut dimiile, sumanii, etc.: ln lungul apei, herăs-trae, mori, pive şi dlrste zorite ivlah.j ; numai drlstele şi pivele toacă pe plrău ivlah.) [bg. dr&StâlO]. DÎRSTAR sm. Cel ce lucrează la dlrste, piuar: femeile... cinstese pe pivar şi pe —, să aibă ln vedere lucrul lor (lung.). DÎRVALĂ sf. Mold. Lucru prost, de rlnd, de întrebuinţat la ori-ce; cal de~, cal prost, care poate fi Întrebuinţat la ori-ce muncă; haine de ce se poartă In toate zilele, puţind fi murdărite la lucru; om de salahor; ®: a taoe pe cineva de a-l ocări, a-l face cu ou şi oţet [dlrvăli]. O DÎRVĂLI (-ălesc), DÎRVArj, DlLVARţ (-ărese) vb. tr. © A munci în tot felul, a pune la tot felul de lucrări, a prăpădi prin tot soiul de munci K ® A feşteli, a murdări csez.i [d Irvar], ţ DÎRVAR sm. Ţigan întrebuinţat de stăptn la tot felul de lucrări, ln special la căratul lemnelor din pădure [sl. dr tiv ari „tăietor de lemne”]. DÎRVÂRI ev DÎRVA14. DÎRZ, dîrj adj. Foarte Îndrăzneţ, semeţ: şase veacuri de neadormită şi dlrză Împotrivire la năvala atltor vrăjmaşi (vlah.) ; păcat de aşa... femeie, să fie aşa de oruntă şl dlrjă (CAR.) [vsl. drfiza], O DÎRZĂ (pl.-ze) sf. Băn. Trans. Cîrpă, sdreanţă (V1C.) (DENS.) . O DÎRZ ARI sm. pl. Băn. Chemaţii miresei cari merg spre ospătare la mire (vic.>. DÎRZIE, f dIrjîe sf. Mare îndrăzneală, seme- ţie: nu arma ta mă domoleşte, ci dlrzia ta faţă ou mine (i -gh.); 1 s’au Închinat lrumos şi i-au grăit ou dlrjie (se.) [d î r z]. *DO sm. J Prima notă a gamei majore tip o 1853) [&.]. r DOAGA (pl.-ge)j sf. © Fie-care din scindurile curbe din care e alcătuită suprafaţa laterală a unuibu-toiu ( . 1854): am o bute văruită, fără neam de '•'(gdr.), Qhi- jrjg. 1853. Fig. 1854. citoare des- do. d. Doagă. pre „ou”; ©>: 11 lipseşte o e cam smintit,' e ţicnit, e cam într’o parte, nu-i în toate minţile t ® ® Fire, felul de a fi: cu blrăul lese omul uşor la capăt, numai să-l cunoască doaga lui (slv.) ; ln doaga cuiva, la fel, asemenea ca cineva, de-o fire cu cineva: de mi-a veni şl Iorgu ln doaga el, 11 trimit la Golla (alecs.) ; ©: a ajunge In doaga copiilor, a ajunge să aibă mintea copiilor, a deveni copilăros t © ®J Hal, păţanie: dedesc ln doaga ăluia care a cintat (r.-cdd.); a fi In doaga morţii, a fi pe sfirşite, a nu mai avea mult de trăit [lat. d o g a]. DOAMNĂ (pl.-ne) Sf. 1 t Soţia Domnului, Domnitorului (Ţ] 1855): Doamna Cbiajna; Elena Doamna ţ[ © Titlu dat unei femei măritate, cucoană: stimată doamnelor şl domnilor I Doamna Fopescu K © ♦ DOAMNA-CODRULUI, DOAMNA-MARE = MĂTRĂGUNĂ— ;CQNDURUL-DOAMNEHvOON- Doamnă romftnă DUR;—PAPUCUL-DOAMNEI IV PAPUC dln sec, ul al [lat. dom(!) na], xv,,‘-lea- DOAPĂ (pl.-pe) sf. F ® Mold. Femeie scurtă şi groasă (rv.-crg.) [dop]. DOAMNE-AJVTĂ »v AJUTA 2. DOAR, DOARA adv. © t Cumva, oare-cum t © Oare ? ~ nu ştii p ce mă mai întrebi p Mai adesea precedat de au (sv AU): au doară el să lle de vină că nu ştiu pe lumea asta nimic p iisp.) t ® 1 Dacă, dacă cumva: (mai adesea in Întrebări indirecte): de să vor vătăma 423 www.dacoromanica.ro DOB DOC „ vre-unele, sau doară vor şi omori pe vre-una (prv.-mb.) ; şi tTimise corbul să vază doară au încetat apa (bibl.) ; mai adesea precedat de au: pentru să-l cunoască giudeţul au doară să face, au cu adevărat iaste nebun (PRV.-LP.) ^ © Poate : nu ştia cum s’o mai canonească, doar o fa ce-o să-şi ia lumea ’n cap (vlah.) ; doară el va Ii mai norocos declt cel maro (ret.) ; adesea repetat ^ alergară dinaintea fetei, doar doar or faoo-o să-i iubească (car.) ; doar azi, doar mine şi-a veni hăbăucul In fire (ret.) ^ © Cel mult, atî-ta numai (că), numai: Ahl garafa plntecoasă, doar de sfeşnic mai e bună (eminj e ca vita, doar nu paşte (Pann) ; doar glasul apelor sbuciumate răsună ca un bocet (vlah.) ; căci nu doară de florile mărului era el zeu alergător (ISP.) ; uneori întăxit prin numai: nu va putea să se mai apuce de cinstea ce au avut, doară numai In voia patriarhului (prv.-mb.) © Tocmai: apoi de asta doar am venit la dumneata iw ATjT; In loo de ~, se pomeneşte ou oslndă ipanni ; mal bine este să fii o'un om vrednic la pagubă declt c’un mişel la doblndă inegr.) 1[ © t Pradă, jaf ţ ® V Folos ce trage cineva din banii daţi cu Împrumut: ~ se zice cu atit ce după too-meală dă datornloul tmprumutătorului său pentru datoria sa (LEG.-CAR.); a lua bani cu *; a plăti »; cu * de zece la sută; ~ oompusă, dobîndă care socoteşte drept capital împrumutat, la începutul fie-cărui termen, capitalul mărit cu dobînzile; simplă, dobîndă care se socoteşte numai la capitalul împrumutat (în opoziţie cu compusă); F a plăti oua plăti cu vîrf Şi îndesat: am început să-l plăteso cu ~ pumnii din grădină şl brlnca de la şooală ign.) [d O b î n d i]. DOBÎNDI (-deso) vb. tr. i t A trage un folos, a ciştiga H © t A birui, a învinge ţ ® t A cuceri H 4 A ajunge să aibă, să i se dea, să cîştige ceva, a căpăta, a Obţine: se Îndură norocul şl ou dlnsul şl doblndl un drag de copilaş (ISP.) [vsl. d O b Şd ş], DOBÎNDITOR sm. Cel ce d o b i n d e ş t e. DOBORÎ (-bor) vb. Ir. i A da jos, a culca la pămînt, a trinti, a răsturna, a dărîma: dobor? in drumu-l copacii de trei ani (ISP.) K © © A birui, a faCO să nu mai poată sta în picioare, a copleşi: dar despre ziuă somnul o dobori şl adormi şl ea icrg.) [vsl. d O - ( de tot) + o b o r i t i], DOBOŞER sm. Mold. Toboşar [ung. doboş]. DOBROGEAN 1. adj. O Din Dobrogea. 2. DOBROGEAN sm., DOBROGEANCĂ [pl.-ence) Sf. Locuitor, locuitoare din Dobrogea. DOBRO (M)NIC, sm., DOBRQ(v)NIOA sf. ♦ = dumbravnîc» [rut. dubrovnyk]. ODOBZA (-zez) Trans., dobzAla (-aiez) Mold. vb. tr. A snopi in bătăi, a umfla în bătăi, a bate măr: gorile rele ziceau că-1 şi dobza, clnd Ii da mina (ret.)’, eiv lasă, ticăloaselor, că v’oin dobzăla eu d’acu ’nainte (CRG.> [ung. d o b z a n i „a umfla”]. O DOC* sbst Mold. Pînză groasă de aţă pentru haine de vară, dril: un tlrgovet, In manta de «•<... trece repede, privindu-ne lung (sad.). *DOC2 9W DOCK. O do căi •«- doc An j. ODOCAEE adv. Oaş. Maram. Odată [de-o -c ale]. ODOCĂNI (-ăneso), dooăj (-ăesc) vb. tr. Olten. (rv.-crg.) (ciauş.) © A stărui pe lingă cineva, a-i bate capul: l-am docălt eu să nu vlndă vaea (CIAUS.) 1] © A dojeni, a mustra. * DOCAR, 'dogcar [pi.-ars) sn. Trăsurică uşoară, cu două sau patru roate (,j] 1856): găsim... un docar spălat de ploi şi uscat de soare org.) ; pe clnd ea vorbea, un dogoar eu doi oal trumoşl Intră pe poartă (0.-zamf.| [fr. djog-cart< engl.]. "DOCĂRAŞ (pî.-aşe) sn. dim. DOCAR: porni in ~ ou un Fi l8 6 Docar argat din curte drept vizitiu (s.-ald.). "DOCENT sm. f Profesor care face cursuri la o universitate, fără a fi retribuit şi fără ca studenţii să dea examene la aceste cursuri [germ.]. "DOCENŢĂ (pî.-ţe) sf. f) Titlul de docent; examen de examen dat pentru obţinerea titlului de docent [germ.]. "DOCIL adj. Supus, ascultător, uşor de condus [fr.]. "DOCILITATE sf. Supunere, blindeţe, dispoziţie firească* de a se lăsa a fi instruit, condus [fr.]. "DOCK, "doc (pl. dookuri, docnri) sn. 3, ® Basin în- conjurat de cheiuri unde se încarcă şi se descarcă corăbiile, şi unde se află mari magazii pentru depozitat măr-furilntr’unport (• 1857): aloi slnt... docurile ou largul lor basin înconjurat de magazii de grlne şi de mărfuri, la uşa cărora trag coră- biile din Dunăre (vlah.) K © ~ plutitor, basin plutitor pe care se Îmbarcă un vas destinat pentru reparaţii (a 1858) [fr. < engl.]. 424 www.dacoromanica.ro DOCSĂ, dqcsie F sf. Minte, pricepere: om on destoJft docsă la cap ospj ; na era om ca docsie la cap (flor.j [ngr. 8o5«], DOCSASTAR sbst. aJ Carte bisericească care cuprinde docsologiile cîntate la sărbători [ngr.]. DOCSOLOGţE sf. Cintare liturgică de laudă •şi de prea mărire a sfintei Treimi [ngr.]. 'DOCT adj. şi sv%. învăţat, cărturar (fr.l. 'DOCTOR sm. ® Persoană care, după ce a trecut anumite examene şi a prezentat una sau două teze, primeşte titlul cel mai înalt pe care il conferă o Universitate sau o Facultate: ~ in litere; In ştiinţe; ** In drept; In medloină; In teologie; in chimie H © Cel ce exercită profesiunea de a vindeca bolnavii, medic, doftor ţ[ ® -1 ai Bise-rioii, teologi cari au scris despre doctrinele creştinismului [lat.]. 'DOCTORAL adj. ® De doctor, privitor la un doctorU © © Mărginit şi pedant: ton ia un aer <« pi începe o lungă disertaţtune polltlco-umanltară (i.-SH.). 'DOCTORAND sm. fi Student în medicină, în drept, etc. care are de trecut numai examenele de doctorat, spre a căpăta titlul de doctor [germ.]. 'DOCTORAT [pi.-a te) sn. fi ® Gradul sau titlul de doctor U © Examenul ce trebue trecut spre a căpăta titlul de doctor [fr.]. 'DOCTOREASĂ [pl.-rese) sf. ® Soţia unui doctor, unui medic U © Femeie care a obţinut titlul de doctor. 'DOCTORJE sf. * Leac prescris de doctor, medicament. 'DOCTRINĂ (pî.-ne, -ni) sf. ® Totalitatea dogmelor unei religiuni, a principiilor unui sistem de filosofie, ale unei şcoale, etc. U © Teorie asupra unui punct special al ştiinţei: doctrina liberului arbitru 1J ® Părere, opinie: ~ juridică [ir.]. 'DOCTRINAL adj. De doctrină, privitor la o doctrină [fr.]. 'DOCTRINAR sm. Partizan al sistemului politic care consideră drepturile raţiunii mai presus de acelea ale regilor, şi ale popoarelor [fr.]. 'DOCUMŞNT (pl.-mente) Sil. ® Act, dovadă 1f © Act vechiu, zapis, sinet [lat.]. 'DOCUMENTA (-te*) vb. tr. A dovedi, a întări cu acte, a se sprijini pe documente [fr.]. ODODĂ1 sf. Olten. Ţaţă, dadă [bg.]. ODODĂ* sf. Motd. Se zice unei femei căreia, după ce s’k spălat pe cap, ti stă părul lins, neted işez.i [bg. srb. d o d o 1 a „paparudă”]. O DODĂa(pl.-de) sf. Trans. (vie.) cpşco Mînă (în graiul copiilor). tDODĂI... W DODEJ... 'DODECAEDRU sm. A Solid a cărui suprafaţă e compusă din douăsprezece feţe plane; <•> regulat, ^ ■>. solid a cărui suprafaţă f \ e compusă din două- f \ spreceze pentagoane I 1 regulate egale (iD 1859) V J [fr-1- V J •DODECAGON (pl V-------- -oane) ST». • P’oligon Fig. 1859. Dode-cu douăsprezece laturi caedru regulat. 1860) [fr.]. 'DODECASILAB 1. (pl.-abe) sn. * Vers de douăsprezece silabe. 2. adj. De douăsprezece silabe: Vers — [fr.]. 'DODECASILABIC adj. V = DODECASILAB ă. t DODECAR sm. ® Monedă, în valoare de 12 lei (vechi), care circula pe timpul lui Caragea? nu e nefer In oştirea noastră care să nu aibă elte un pungoiu plin ou mahmudele ti •~i (FU..) [ngr.]. t DODEI (-deeso), t DODAI (-dăese) vb. Ir. A aduce supărare, a nelinişti, a strîmtora [vsl. dodăjati], t DODEIALĂ, t DODAialA (pl.-ieli) sf Supărare, strîmtorare [dodei]. DODII sf. pl. Fa vorbi iu ~, a vorbi Intr’aiurea, a aiuri: vorbeşti şi tu ia aşa In clteodată (CR6.); ml ■e pare oă vorbeşti cam In lăclndu-ml o asemine întrebare (NEOR.). ODODOLA DODOLOAIE sf., DODOLQIU STW. Băn. Paparudă [srb. d o d o 1 a]. Fig. 1860. Dodecagon. ODODOLEŢ, DODONET, D0D0LQŢ. adj. (cONV.) (dens.) (tum (pac.) Rotund, gogonat, gogoneţ. ODODREAN (pl.-eanurl,-ene) sn. Olten. (Ciaus.) Rămăşiţa nutreţurilor date la vite, torişte. DOFTĂ sf. F Nu e de vre-o «, nu e de nioi o nu e bun de nimic, nu e de nici o treabă, nu e nici o scofală (de el, de asta) (r.-cod.> (ciau$.> (rv.-crg.>. DOFTOR sm. ® Medic, doctor: oind să va alia că vraciul laste dascal, coma le dzic, acestora Costum de bal mas- , cat care se pune ca o I manta pe umeri şi acopere tot corpul, şi cu Fl„ l8.0 O glugă în care Se a- Dominican, scunde capul CI11872) (P şi DOMţN: îmi cunoaşte dominai, trebue să mi-1 schimb numai deoit (carj U © Persoană Îmbrăcată cu un astfel de costum: acel ~ plăcut şi elegant n’a lostaltă persoană deoit singură ea ialecs.) f ®@ JOC Compus din 28 de dreptunghiuri, mai adesea de fildeş, pe care se află Însemnate clte un număr oare-care pe puncte: ar li putut să joace Inoă două partide de * Fig. 1871- Dominicană. 427 www.dacoromanica.ro DOL- DOM DOM DON . ia „imperial" (vl*h.> U * q Fie-care din aceste piese de joc ( ■ 1872) [Ir.] DOMIRI, DUMIRI, refl. A pricepe lăm seama, a-şi explica: şi caut să mă dumeresc unde m& alin ivlah.j ; copilul nu se doinirea de ce cocorii umblă Înşiruiţi trlmbă (isp.) ; toţi dlingeau şi nu se puteau dumeri despre semnele ce îace mama Fig. 1872. Domino. Fig. 1873. lor (CRG.) [vsl. *d 0- Domino. măriţi „a măsura deplin’’]. DOMN sm. ® ţ Stăpln: nimenea nn poate la doi domni sluji (cor.) H ® Stăpînul lumii, Dumnezeu: nu-t cum glndeşte omul, oi-1 cum vrea Domnul icrg.j ; Domnul Dumnezeul nostru; Doanme Dumnezeule! casa Domnului, biserica; Maica Domnului, Sfînta Fecioară, Maica Precista; F: slngeleDomnului, vinul; a lăsa pe cineva In plata sau In mila Domnului, a lăsa In pace, a nu-i face nici un rău (= a-1 lăsa să-i plătească Dumnezeu): se Imbllnzlră oa nişte miel şl-şl cerură iertare: Ercule-1 lăsă In mila Domnului avuţii, ~ s& aibă oopii H © A ura: «•> cuiva sănătate, viată lungă. 2. vb. inir. A-i fi dor de cineva sau ceva: băiatul începu să pllngă şi să dorească de părinţi nsp.). 'DORIC adj. tfa ordin stil cel mai simplu din cele trei ordine de arhitectură la vechii Greci (H 1878, 1879) [fr.]. DORINŢĂ (pl.-te) sf. Ceea ce doreşte cineva să’aibă, să dobindească, să i se facă, etc.): zmeul Işl bate capul cum să-i împlinească dorinţa de învăţătură. ’ 2. sm. Cel ce doreşte reva: <~ii de a ocupa aoest post, să se adreseze direcţiunii. ^ ODORÎNGĂ (pl.-gi) sf Olten. © Par, prăjină de purtat hîrdăul (ciauşj H © Prăjină lungă pe care[se Întind rufele şi care se pune de obiceiu sub streaşină casei [srb. d o r o n g a, modificat după p ă-rîngă]. 'DORMEZĂ (pi.-ze) sf. im Canapea pe care se poate dormi [fr. dormeuse], DORMI (dorm) vb. intr. © A fi în nemişcare, cuprins de somn: se oulcă şi dormi dusă lisp.i ; ®: Dorm şi llorile ’n grădină iemin.) ; — deştept, ~ d’a-n-pl-oioareie, a pica de somn; swbuştean, iepureşte; © : oum Iţi vei aşterne, aşa vei — tw AŞTERNE H © A Se Odihni, a zăcea: clmpiile Bulgariei, in pămintul cărora dormeau osemintele oelor morţi (D.-zamf.i ; ®; sub vechile ruini... dorm atltoa amintiri din istoria neamului lor (vlah.) [lat. dormi re], DORMITA, Trans. DURMiTA(-itez) vb. intr. A dormi uşor şi întrerupt, a moţăi: citeodată violeanul somn amăgeşte Pe acel ee dormitează (stăm.) ; eu mă fae că dormitez, trăglnd eu ochiul pe sub oozorocul şepcii (Car.) ; ®: la stingă, dormitau de atlta vreme zidurile circului lui Maxenţiu (d.-zamf.) [lat. dormitare], DORMITOR (pî.-toare) sn. ® Odaie de dormiţi®» Sală mare, ou multe paturi, In care se culcă elevii unui pensionat, membrii unei comunităţi. etc. ODORNĂ pî.-ne) Sf. Olten. Trans. A. Vtrtej de apă, bulboană Şezut, partea posterioară a corpului omului: olnd e cineva mlnios, se zice că in ziua aceea s a sculat ou ~ui in sus (vor i TI < /~ui palmei, miinii, partea superioară a miinii: cu^ul palmei Îl izbi atlt de tare, Incit ameţi pe Tarta-cot usp.) •[ ® Partea dindărăt a unui obiect, opusă feţei: ~ul unei Cărţi, ■unei loi de hlrtie, unul cutlt, unei stole, unei case ‘ « Pe d e-a-ndoa- seie loc. adv. a) întors, pus cu dosul unde trebue să stea faţa: a Îmbrăcat cojocul pe ».; meşterul a tencult aldul de la poartă si mi-a bătut numărul 6 d’a-ndoasele (car.) ; b) altlel de cum trebue, de cum e firesc, de cum s’ar aştepta cineva, anapoda: toate ie tăcea pe ~ ln slujba blserlosască (gn.) ; clte s'a ’ncercat să tacă, toate l-au Ieşit pe-*> (vlah.) ; tot ce tăcea, 11 ieşea d'a-ndoasele (isp.)^T ® Loc apărat de soare, de ploaie: pentru iernatul oilor... tace perdele stuhulte si la un loc unde va tl mal ~ (iot*) K ® Coasta unui munte care priveşte spre miază-noapte (C „fată”) [lat. vulg. *dos-sus< dorsus]. t DOSADĂ (pl.-ăzi) 1 sf. Chin; Întristare nespusă K ® Băn. Ocară, înfruntare [vsl.]. t DOSĂDI (-ădesc) vb. tr. ® A chinui, a amărl 1[ © A ocări, a înfrunta [vsl. dosaditi], t DOSĂDIT adj. p. dosAdi © t Chinuit TI © t Amărit: ieşiră deci la mal, dosăditii de el msp.i îf ® Olten. Prost, nătărău (rv.-crg.). 'DOSAR (pf.-are) sn. Teanc de acte privitoare la aceeaşi chestiune; a închide -~ui, a nu se mai ocupa de acea chestiune: lml găsesc prietenul... cufundat tn-tr’un ~ gros şl răsfoit (i.-gh.) ; a pune la a lăsa baltă a nu se mai ocupa de ceva [fr. dossier], DOSCĂ sf. Olten. Bucată mare de lemn uscat, de trunchiu despicat [comp. srb. dosita, big. d ă s k a, rus. doskâ, etc. „sclndură”]. DOSELNIC adj. Lăturalnic, ascuns, dosnic: umblaţi cu plri ascunse... cu mijloace *0 (ALECS.)[d O s]. DOSI (-osesc) 4. vb. Ir. şi refl. A (se) ascunde: i-au plesnit prin minte ca să aducă... mulţi ostaşi... şi să-i dosească undeva ln tindă (SB.) ; mă dosesc după un copac (grl.) . 2. vb. intr. fAo lua la fugă, a o şterge: escortele te lasă ln mina tllharllor şl dosesc, ln loo să stea să te apere (BOL.) [d 0 S]. t DOSLUŞI — DESLUŞI. ODOSNIC 4. adj. Care se află mai la o parte, mai retras, unde nu se poate zări, ascuns: pe Uliţele strimte şi '*'0 de lingă grădina Icoanei (DLVR.) . 2. Sf. * © DQSNICĂ-GAL- benă, plantă ierboasă cu flori galbene dispuse în capitule, pe care poporul o întrebuinţează ca să vrăjească cu ea de urit (Car-pesiurn cemuum) (■ 1885) TI ® DQSNICĂ-VJNĂTĂ = CLO-COŢEI 1 . DOSPEALĂ sf. ® Faptul de a d o s p i: se taie planta... şi apoi se pune In apă, ca să stea la ^ (pamfj % ® Ceea ce face ca să dospească, ferment. DOSPI (-pese) vb. tr. A face să fermenteze, să crească aluatul: aluatul mic lntr’o covată mare toată frl- mlntătura dospeşte (CANT,). 2. vb. intr. A fermenta, a creşte (aluatul : ntnea de hrişcă... nu dospeşte nici creşte aşa de bine ca aceea de grlu (ion.); y : In capul lui dospeşte tescovina tuturor discuţiilor de răsplntii şi cafenele (vlah.) [vsl. *d O S p ă t i], DOSPIT adj. p. dospj. ® Fermentat (vorb. de aluat); TITI (ci nedospit f - (T>) Copt la minte. t DOSTOI (-toeşte vb. refl. unipers. A se cădea, a se cuveni vsl. rtostojati], t DOSTOIANIE sf. Moştenire [vsl.]. ODOŞTINĂ (pf.-ini) sf. Trans. Loc ferit de soare; partea dealului miază-noapte care se află spre (fr.-cdr.) . 'DOTA (-tez) vb. tr. ft A înzestra [fr.]. 'DOTĂ {pl.-ta) sf. ft Zestre [fr. < lat.]. 'DOTAL adj. rt De zestre, privitor la zestre: sub regimul ~ [fr.]. 'DOTAŢIţUN E sf. © înzestrarea unei biserici, unui spital, unui aşezămînt public sau de binefacere, etc. cu un capital, cu o moşie, cu un venit, etc. T[ ® Capitalul, venitul, etc. dat acestor aşezăminte [fr.]. DOUĂ «*■ DOI. DOUĂSPREZECIME sf. A douăsprezecea parte; douăsprezecimi provizorii, mensua-lităţi acordate de Camere guvernului spre a a sigura serviciile publice, în aşteptarea votării bugetului anual. DOUĂZECI num. De două ori zece:» do soldaţi; ~ de zile; ~ şl unu(l ; >•' şi una; ~ şl cinci. DOUĂZECILEA num. ord. m. ai /. a două-zecoa, care ocupă locul, rangul, şirul arătat prin numărul douăzeci. DOVADĂ (pf.-vozi) sf. ® Ceea ce dovedeşte, adevereşte ceva; a da «, a dovedi T[ ® Semn, mărturie : dovezi de prieteşug Ţ[ 3 fi Mărturie în scris, adeverinţă, act justificativ [dovedi]. 430 www.dacoromanica.ro DOVEDI (-dese) vp. ir. ® A arăta prin raţionament, prin mărturii că un lucru este adevărat, a adeveri: n’a putat să dovedească nevinovăţia lui; a dovedit cu acte că banii slnt ai lui; — cu martori z A arăta, a manifesta ţ s A scoate la capăt, a prididi: ciubotele nu le putea dovedi din clrpit (crg.i T| ' A scoate Ia iveală, a da la iveală, a izbuti să afle, să facă cunoscut: n’au putut să dovedească pe hoţi ţ| © A Învinge, a birui: se Întreceau care de care să dovedească pe celălalt ia bău.ură msp.) ; Ercule dovedi pe acel dulău şi-l omori tispj [vsl. d o v e d 4]. J DOVEDITOR adj. verb. dovedi. Care dovedeşte. ODOVÎNCAT adj. Adlncat cgr-ni (r.-codj. ODOVÎNCĂTURĂ (pl.-turl) sf. Adlncătură (prv.-mb.) [do vîn cat]. «j •DOVLEAC, O/ten. dovlete sm. ® # Plantă din familia cucurbitaceelor, cu tulpina întinsă pe pămlnt şi acăţătoare, cu flori mari galbene, al cărei fruct comestibil, rotund sau lun-găreţ, e de mărime şi coloare variabilă; originară din America, e mult cultivată la noi de ţărani pe : cîmp şi In grădini; din seminţele aflate In interiorul fructului se prepară un uleiu alimentar, Întrebuinţat şi în industrie; poartă diferite numiri, după regiuni: Mold- bostan, Trans. Băn. curcubătă, etc. (Cucurbita pepo) ( ■ 1886) 11 CD (F F Gap gros şi sec, căpăţînă II © Dovleac turcesc, Mold. bostan alb, varietate a acestei plante, originară din India răsăriteană, cu fructul mare, turtit, prezentlnd pe suprafaţă 10 coaste prevăzute cu tubercule (Cucurbita melopepo) Ltr. dev-1 e k}. DOVLECEL, Mold. bostăned sm. A Varietate de d o v 1 e a c (Cu-curbila pepo), cu fructele mici, lun-găreţe, aproape cilindrice, cultivată prin grădinile de zarzavat pentru trebuinţele Culinare ( ■ 1887 : Intr'un — Vorbesc matele in el (sor.i, ghicitoare despre „casă”. DOX... vm- DOCS... Fig. 1886. Dovleac. Fig. 1887. Dovlecel. ‘DOZA (dozez vb. Ir. ® A pune doza prescrisă K © * fi-  determina greutatea fie-căreia din substanţele care intră Intr’un medicament, Intr’un compus chimic, etc. [fr. doser], ‘DOZĂ (pl.-ze) sf. ® A Cantitate dintr’un medicament ce trebue să ia bolnavul dintr’odată 1) © A Cantitatea precisă a fie-căruia din elementele ce fac parte dintr’o substanţă compusă, ce intră în compoziţia unui medicament, etc. H © F Cantitate oare-carc: are o mare — de energie [fr. d O S e]. ‘DOZABIL adj. Care se poate doza, a cărui cantitate se poate determina [fr.]. •DOZAJ (pî-Je) Faptul de a doza [fr. dosage], ODRABINÂ, DR&ghinA [pi.-ini) sf. Mold. Bucov. |ţ* Loitra carului: stau carele... eucuiate sub plnzele întinse peste cercurile deasupra drablnelor igrig.) ; Alţii stau pe draghlnl, alţii chiar pe scări (SPER.) [rut. drabina]. ODRĂBINAR, drAGHINAB sm. Mold. Bucov. Şţ™* Fie-care din cei doi carlmbi ai loitrei carului [dra-b i n ă ]. DRAG sm. ® Căpetenia Îngerilor răzvrătiţi Împotriva lui Dumnezeu şi cari au fost asvirliţi din cer In fundul iadului, Satana; fie-care din aceşti Îngeri in parte cari poartă Încă, In graiul poporului, numele de diavol, demon, tartor, naiba, necuratul, plrdalnicul, procletul, încornoratul, Scaraoschi, Michiduţă, Aghiuţă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, etc. U © Foarte des Întrebuinţat, In graiul comun, in Înjurături şi jurăminte: să-l ia—ul; ducâ-se—ului: s’a dus —ului (şi ® s’a prăpădit), a lăsatului; să mă la —ui, dacă... U © Ca un fel de interjecţie, In excla- maţiuni care arată supărarea, mirarea, încurcătura in care se află cineva, etc.: ca dracul unde dracu să tie t pe unde dracu a putut să plece p cui dracu să-l treacă Prin glnd t cine dracu l-a adus Încoace P pe cine dracu să trimit p Tot astfel, spre a arăta neîncrederea, sau spre a tăgădui ceva: pe dracul ţ[ © închipuirea pe care şi-o face poporul despre aspectul şi firea diavolului se resfrînge In nenumăratele locuţiuni şi proverbe pe care le Întrebuinţează: e negru la faţă (dracu rlde de porumbe negre şi pe el nu se vede) şi grozav de urît parcă-1 dracul pe uscat, despre un om foarte urlt; bărbatul să fie puţintel mai frumos declt dracul); poartă coame (de aci epitetele de încornoratul, Comea, etC.) Şi are coadă (dracul si-a vlrlt coada Intre ei, a St Imit vrajbă Intre ei; a trage pe dracu de coadă, a se lupta din răsputeri spre a agonisi ceva; dracul, cfnd n’are de lucru, îşi clntăreste coada ; e foarte rău (de aceea, tot ce e rău, afurisit, e ai dracului: omul dracului, lucrul dracului, Neamţul dracului, o vreme a dracului; banul e ochiul draoulul; nepotul e salba dracului; baba sau lamela 0 calul dracului; un om rău e numit ~ impeiitat, dracul goi); e neastlmpărat, svăpăiat (de aci: un — de copil, un*»' de temele); e deştept, a-totştiutor şi are multe şiretlicuri la Indemlnă ca să-i atragă sau să-i biruească pe oameni; şi tfebue deci evitat (dracu ştie; mare e Dumnezeu, meşter e —*ul; a vedea pe —ul, a da de sau peste —ul, a O păţi; a se Juca ou —ul; nu te pune cu —ul; nu căuta pe —ul); se ţine scaiu de oameni (mai ales de popi şi de călugări), spre a-i atrage In cursă, spre a le ciştiga sufletul (nu pot scăpa de el oa de —ul; se tine după mine ca —ul după călugăr sau după popă); intră In corpul omului spre a-i face rău, spre a-1 Înfuria, etc. (e cu draci; e plin de draci; au intrat dracii Intr’Insul; a băga In draci sau In toti dracii); şade departe sau umblă pe locuri depărtate (unde şl-a Înţărcat—ul copiii; pe unde şi-a spart—ul opincile; la —ul In praznic ; locueşte adesea In baltă (de aci epitetul cel-din-baltă; —ul şade In baltă şi rlde de altul), uneori In spini şade ca dracu In splnUsau pe mărăoini); nu-1 poate alunga decît crucea sau tă-rnlia (de aci epitetul: ucigă-l crucea; nici pe —ul să-l vezi, nici cruce să-ţi taci; lâ-ţi crucea mare, că e —ul bă- trln; a fugi sau a se teri ca —ul de tămlle); numai femeia îi vine de hac (femeia a lmbătrlnit pe —ul; te-mela-1 Judecă pe —ul şi-l scoate şi dator), etc. ţ| © Alte locuţiuni: In gură cu Dumnezeu şi In inimă ou dracul, sau mănincă sfinţi şi scuipă draci, despre cei făţarnici; cere cit —ui pe tatâ-său, cere prea mult (pentru un lucru dc vinzare ; a face pe —ul In patru, a face tot posibilul, a Încerca toate, a se lupta din răsputeri, etc. H © a cornul- —ului — barba-pqpii; djntele- —ULUI iw DINTE; MUŞCATA-—ULUI,1»- MUŞCAT ; SCAIUL-— ULUI; SPINUL —ULUI m- SCAIU; SPAT A DRACULUI «w SPATA 1 © DRAC-DE- mare, peşte de mare, ce , • seamănă cu bibanul a cărui primă aripioară dorsală n_„ . e înarmată cu ghimpi plini F,K’ ,888’ Dracde-mare. devenin(Trachinusdraco) ■ 1888) [lat. draco]. DRACARIE sf. Drăcie: olte drăcărll le vin In cap, toate le fae (Crg.) [drac]. DRĂCESC, adj. De d ra c, al dracului. DRACEŞTE adv. Ca un drac; In mod afurisit, îndrăcit. DRĂCIE sf. 1 Faptă drăcească, a dracului: trebue să fie vre-o fermecători© sau vre-o altă *+> aoi usf.j ţ ® Scornitură răutăcioasă, uneltire ascunsă t ® Ştrengărie, poznă: intr’o zi vru să glumească cu împăratul, să mai facă vr’o ~ (DLVR.) [drac]. DRACILA (pi.-le), DRACINA [pi.-ne) sf. A Arbust spinos cu scoarţa cenuşie şi cu lemnul galben; face flori "nlbene, cu miros neplăcut, iar fructele slnt nişte boabe de un roşu aprins; creşte prin tufişuri şi în lunci; se cultivă spre a face garduri vii (0 1889) (Berberis vulgaris) [vsl. d r a 6 i j e]. DRĂCEME sf. col. drao. Toţi dracii; mulţime Fjg. 1889 Dracilă. 431 DOV- DR www.dacoromanica.ro DRĂ _ de draci: se duse Întins la ial de băffă In toate bolile DR '’p’răgoaigă (pl.-ce) sf. © Femeie rea, afurisită, îndrăcită: pricepuse drăcoalca ol lno& na scăpase de primejdia Fig. 1897 Drapel. [fr.]. Care lucrează energic [vorb. de purgative);©: a întrebuinţa mijloace [fr.]. *DREADNOUGT(cif. drednot) (pl.-turi) sn. ^ Cuirasate foarte puternice, de o mărime colosală [engl.]. ODREANGĂ sf. Oaş. Clopot spart. DREANŢĂ ~-sdreanţÂ. DREAPTĂ sw DREPT. DREÂVĂ [pl. dreve) sf. ® Instrument In formă de arc cu care plăpomarul bate lina, drlng ţ © Fie-care din beţele sau vergelele care trec prin mosoarele alergătoarei de urzit •*- J] 71 U ® Stinghia de-a curmezişul aripii morii de vlntŢvsl. drăvo „lemn”]. DREGĂTOR, t DEREGATQR, ţ diregAtqr sm. © t Conducător, cîrmuitor II © înalt funcţionar: dregătorii cei mari iau un porumbel... (şi) II aruncă In sus usp.) ; direg&torii şi judeţele de Dre la toate scaunele Moldovei (prv.-lp.) [d (e)reg e]. DREGĂTORESC, t DEREGĂTORESC, ţDIREGĂTO-RESC adj. De dregător: la cea mal mică greşală dre-gâtorească... capul vinovatului se splnzura In poarta curţii 1898. Draperie. (NEGR.) . DREGĂTORIE, ţ DER.EGATORŢE, t DIREGATORJE sf. Slujba unui Înalt funcţionar, funcţiune înaltă: nu-l făcuse ou dlregătorie la curte (N.-cost.) ; ajunsese la înalte dregătorii, atlt la divan, cit şi la ordie (ooob.) [d (e) r e- gător], DREGĂTORIME sf. col. dregAtqr. Clasa, mulţimea funcţionarilor înalţi: sfătuitorii Domnilor ... ~a şi boleretnl scăpătsră (jip.i . DREGE, ţDER&GE, ţ DIREGE (-eg; perf. -esol; part. -os) vb. Ir. CD t A conduce, a Îndruma, a călăuzi: urmele mele ( paşii mei) deroge după euvlntnl tău (ps. sch.) H® A pune in ordine, a rlndui, a pregăti Cum trebue: mai direge una, mai alta prin casă, ea muiere vrednică (fr.-cdr.) ; deşertă ploica, îşi drese glasul şi lncepn (Negr.) ; Tuşi, Îşi drese gltlejul şi ’ncepu a povesti (pann) ' © A face, a pune la cale: s’a luat după dlnsnl, să vadă ce va direge cu banii (SB.) ; ei nu ştiau ce să Iacă, ce să dreagă, ca să umble după placul ei (isp.) I © F A pedepsi, a-i veni de hac: ei las’, măi bade, că te oin drege eni (alecs.) H © X A pune într’o mlncare condimentele necesare sau a-i adăuga lapte, unt, ouă, zahăr, etc., spre a-i da un gust mai bun: nnii fac diresala flerblnd barabulele cu borş şi droglndn-le cu smintind (şez.) H ® ~ vinul, a-1 amesteca cu apă sau diferite ingrediente H © A sulemeni, a da cu suli-man, a spoi (obrazul): femeile In Orient an nrlolosul obl-ceiu de a-şi drege obrazul en sul im an H © ţ A turna (vin) In pahare: păhaniicul al treUe... dlţege şi el Ia masa Domnului (GR.-UR.); clnd păhămiceii dreseră pe la totl I.-A. Candrea. — Dicjionar enciclopedic ilustrat. 433 DRĂ- DRE www.dacoromanica.ro DRE .prin pahare, Mihnea se scul& iodob.) 1 ® A îndrepta rtpp ceva stricat, a repara: un ceasornic; F : meşterul C strică şl drege de încă '[ ■ ■ ® A coase pe unde e rupt, a pune un petec, a clipi iorb. de o rulă, de O haina, de o Incăl ţ ămin te ; ©: mai rău te rupi, clnd vrei să te dregi rp ia corp, trintă ’! © CU Complement ~sw COMPLEMENT 11 ® Ce e opus părţii stingi: mina dreaptă; ochiul, piciorul -»• f m Care se află Ia mina dreaptă stînd cu faţa în direcţiunea curgerii unei ape: ţărmul ai Dunării. 2. sbst. Piciorul drept: a călca cu~ui. a. (pî.-turi) sn. ® Facultatea legitimă de a face sau pretinde ceva, de a dispune de ceva sau de cineva, etc.: omul n’are numai ^uri, ci şi datorii; a avea ^-ul de viaţă şi de moarte; ^uri civile, politice, sociale; ~u\ de vot; de războiu şi de pace; ^ul celui mal tare © Ceva ce aparţine în mod legitim altuia, Ceea ce se cuvine altuia: clnd amlncat^ul vre-unuia şin’a trecut de la dlnsul p ibr.-vn.) T © (P) Plată, leafă Cuvenită: dă-mi ^ul meu, că mi s’a urlt aci msp.) ; să mă lăcomesc eu la-^ul unei slugi vechi şi credincioase ca tine P (alecs.) © Ceea ce poate face sau pretinde cineva de la altul în virtutea unor anumite legături ce-i uneşte: prietenia are ^uriie ei H ® Voie* cădere: n’ai ^ să te amesteci In treburile mele © Titlu legitim de a aspira la ceva: puţini candidaţi au^ul să ocupe acest post U © Ştiinţa legilor, jurisprudenţa: a studiatul; Facultatea de profesor de ~ ‘ţj © ri Materie specială a legilor, corp de legi:~ui civil, penai, comercial *| © a fi in a avea facultatea, legitimă, puterea, căderea: nu era In ^ să-mi ceară acest lucru Tî © De în mod legitim, firesc: acestea mi se cuvin mie de ^ *| ® Dreptate: nu-i vorbă, ^ avea părintele Trandafir (slv); cu cu ~ui, cu (bună) dreptate: Mări-ta Judecă şi fă ce e ^ul usp.i ; persan pe nedrept; cu ~ sau fără drept, CU dreptate Sau fără dreptate: nu este un singur om de Stat... care să nu-şi dea. cu ^ sau fără titlul de liberal (I.-gh.); e cu~(ui , se cuvine, se cade: nu-i cu~ să mori tu ’naintea mea (alecs.) H © La ~ul vorbind, vorbind ade-văiul, pentru a spune curatul adevăr: ia ~ui vorbind, nu eşti numai aşa o vacă de muls pentru îie-care (CRG.) © ~ui lui Dumnezeu, e tot ce poate fi mai adevărat, recunosc Că aşa e: ~ul lui Dumnezeu, In asemenea caz... ruşinea va rămlnea numai pe seama mea (odob.i ® în ‘•'ul, în faţa, în direcţiunea: Intre odaia mea şi a lui este o uşă In ~ul căreia am pus un dulap (vlah.) ; de la o vreme, mi s’a pus. vorba ceea, soarele In ~ul inimii (gn.) ; prinsul, cam în faţa: prinsul unui pod, mi-a ieşit înainte un urs grozav (CRG.). 4. DREAPTA sf. © Mina dreaptă: Dumnezeu... blagosloveşte încet cu dreapta, şi caerul, din alb, se face deodată negru (vlah.) ; © : ce face dreapta să nu ştie stingă lf © Partea din direcţiunea mînii drepte: a o lua ia dreapta; a apuca spre dreapta; păli pe unul la dreapta, pe altul la stingă (ISP.) ; la (salt In dreapta şi la SCIU In) stingă, În toate părţile: muncea In dreapta şi In stingă ca doar doar a încăleca pe nevoie (CRG.) ; t de- a-dreapta, t din-a-d(i reapta loc. culv., în dreapta, la dreapta: mă aflam Intre două grădini d’a-dreapta şi d’a-stlnga (I.-gh.); In trăsură, pusei pe Băiau din-a-dreapta mea (gn.) *j © X Aripa dreaptă a unei armate H @ ® Grupul din-tr’o adunare legislativă, aşezat la dreapta prezidentului, care reprezintă partidul cu ider conservatoare U © DREAPTĂ [pi. drepte sf. A; Linia dreaptă. o. drept, t derept, t dirept aclv. © In linie dreaptă, fără a se abate din drum, fără să ocolească: a merge ^ Înainte; capra... merse ^ ca pe ciripie la stuful cu fiori *'sp.î © Fără încunjur, fără a Se Sfii, fără a ocoli adevărul: el nu mai suceşte vorba, ci spune ^ In faţă, dacă i s’a pus ceva pe inimă (slv.) © Sincer, cinstit, conform cu adevărul sau cu dreptatea: ceia ce vor să judece Intliu să ceară de la Dumnezeu să le dea Inţeiepţie şi pricepere (Prv.-mb.); împăratul... îşi chemă fetele, ie întrebă, poruncindu-le să-i spue ~ nsp.) ; (Q : mai bine stai strlmb şi Judecă (sau vorbeşte) 434 www.dacoromanica.ro <•< ţf © DE-A- ~dl loc. adv. Fără a se abate, fără a ocoli, fără Înconjur, direct: golătatea înconjuri, iar foamea di de-a-dreptul iCRG.j. 0. prep. © $ Pentru: derept numele tio, Doamne, cură picatul mleu (ps.-scH.); derept oare, pentru ce, de ce; derep(t)-ce, pentru ce, de ce; derept acea(ia), de aceea f ® in loc de, ca: m’a luat drept altul; ~ orl-ce plată, l-a tras o bătaie [lat. directus], DREPTAR, t D(E)REPTAR(Itr) (pl.-are) sn. © Unealtă a dulgherului, colţar, ghiunie ([111388): meşterii... clnd lucrează lemne sau pietre ...puind acel drep-tariu, le tocmeso şi le netezesc (prv.-mb.) ^ Şurub mare de lemn tn legătură cu roata morii, servind S’O încetinească Sau s’o iuţească: morarul strlngeori mal di drumul d legitim, de a răsplăti şi a pedepsi, justiţie: ~a omenească © «w- nedreptate, strîmbAtate [drept + - ă-t) a t e]. DREPT-CREDINCIOS »w CREDINCIOS. •DREPTUNGHIU pi.-ghiuri) 1. sn. A Paralelogram ale cărui unghiuri sint drepte (ÎD 1903); se obţine suprafaţa unei drept-unghiu Inmulţindu-se baza cu înălţimea. 2. adj. Care are Fig. 7913. Fig. 1904. un unglliu drept: Drepiunghiu. Triunghiu triunghiu ~ ( • 1904) dreptunghiu. [drept + un gh iu, format după fr.rpctangle]. •DREPTUNGHIULAR adj. A © Care are forma unui dreptunghiu Ţ[ © Care se taie In unghia drept. DRES, tDERES, t DIRES 1. adj. p.D[E)REOE © NED I RES. 2. sbst. Faptul de a drege: «*ui ciorapilor; diresul borşului cu ouă se face aşa (şez.) . ţţ. dresuri, t diresuri sf. pl. © X Diferite ingrediente, arome sau condimente ce se pun In bucate spre a le fare mai gustoase: Asta-i a Romănuiui Plăcută mlnoare, Gătită cu dresuri sev.) ţ[ © 3 Aromate sau alte ingrediente ce se pun în vin, spre a-1 face mai gustos, spre a-1 preface: cu Tin prisne şl plin de deresuri dos.) ţ[ © Sulimanuri şi alte unsori ce se pun pe obraz spre a ascunde sbirciturile. petele şi alte urme lăsate de pecetea vremii: pe aici n’au putut răzbate nici dresurile nici st&mburlle oraşelor (vlah.) U © A face dresuri, a lua dispoziţiile necesare: fata Împăratului Îşi făcu dresurile oum o Învăţase tatăl său (ISP.) . 1. t dres, t dires pî.-ese) sn. Act, document, hrisov, zapis: au apucat... zaplsele Intru carele au lost şl dresele cele de domnie a Iul Vaslllsc, nepotul Iul Despot (LET.). 'DRESA (-esez) vb. tr. 1 A Învăţa, a forma, a deprinde im cal la călărie sau la ham a învăţa un ciine la vtnătoare ŢI © A învăţa pe un animal dompstic sau sălbatic să facă anume mişcări, anumite acte care amuză pe spectatori: adresa clinele să sară peste o frlnghie; ~ o focă, un elefant, o maimuţă, un urs Ţi ® Pr. ext. A deprinde, a învăţa pe cineva cum să se poarte, cum să slujească, etc.: dacă vrei să al o slugă bună, dreseaz’o cu răbdare şl ou blindate (br.-vn.i 1] 1 A aşterne pe hirtie,a redacta: ~ un proces-verbal [fr. dresser], •DRESAJ sbst. Faptul de a dresa un ral, un cline, un animal sălbatec) [fr. dressagej. DREŢE tw- DUMINECEA- O DREVELI (-eleso) vb. rt. Trans. w-şi drJmbA1]. DRÎNG (pi.-guri) sn., Olten. drînd sbst. ® J Instrument de muzică popular, alcătuit dintr’un arc de fier şi o lamă mobilă; pus în gură, Intre buze, şi, făcînd să vibreze lama cu degetul, produce un sunet muzical monoton (0 1908): Rumănul ciută din gură..., din * , din tllincă (jip.i 1 © Unealtă a plăpămarilor, In formădearc, cu care bat lina, Fie- 1908. Dringuri. Ca să scoată din ea materiile străine [srb. d r n da]. DRjNGA-DRÎNGA! inter. Imită sgomotul vibraţiunii d r 1 n g u 1 u i. DRÎNGĂLĂU sm. F Pierde-vară; cheli iui a prins-o odată... la chiolan, la iarbă verde, ca consulul rusesc şi cu al(i drlngălăi (car.) [comp. DRAgAlAu]. DRÎNGĂNI (-ănesc), DRlNGăJ (-aia, -ăesa) vb. intr. J ® A clnta cu dringul H ® A scoate sunete nearmonioase, a clnta prost dintr'un instrument cu coarde sau dintr’un pian: nn vii să ascniti pe Ţinea drlngănind din plano f (alecsj (| ® t A bate In palme :nn sa cade a drlngăi, adecă a plesni In palme (prv.-mb.). DRÎSTĂ tr DÎRSTA. DROAGĂ (pi.-ge) sf. Mold. ® — DRIC ® f ® F Căruţă mare, greoaie şi hodorogită: aduseră o «* ln care puseră calul Împuşcat (D-zamf.) [rus. droga]. DROAIE sf. Mulţime, ceată, sumedenie, duium: se deschide...uşa odăii din dreapta, prin care năvăleşte owii copil (br-vn.) ; se văzu ocolită de... oe'dc clni (ret.) ; ou droaia, adunaţi grămadă, în mare număr: dnd are să lle vara ploaie, umblă...ţlnţarii seara ou droaia (mar.) ; 2. adv. A veni, a alerga, etc. «*, a veni, etc. cu grămada: gloatele... veneausă se înscrie la oaste (isp.). DROANGĂ (pi.-ge) sf. Mold. Rj Talangă ce se atîrnă de gîtul oilor (rv. cro.). DROB1 ţ. sm. Bulgăre (de sare): să spui că aduoi nişte —1 de sare de la ocnă (CRG.). 2. (pl.-buri) sn. Măruntaie (în spec. de miel): să tal mielul ăla al nostru şl să-i mlncăm —'u msp.) ; plăcinta de nj şl căpătlnlle de miel la tavă (car.i [bg. drobi, srb. drob]. DROB1, DROG, DROC (pamf.) sbst. ♦ ® Mic arbust cu tulpina foarte ramificată şi păroasă, cu flori galbene, dispuse în umbele la vîrful ramurilor (Cytisus Heufellii) f © Plantă ierboasă din familia cruciferelor, cu frunze aspre, cu peri, cu flori mici galbene-aurii, dispuse în ciorchini (Neslea paniculata) (■ 1909) ţ[ ® = ■ DROBUŞQR ® f ® = LŞ3MNUL-BQBULU1 , f ® = GINţSTRU f ® = DROBJTA 1| © ^ Mic arbust cu ramuri lungi, subţiri şi rotunjite, acoperite cu peri aspri,, cu flori galbene, numit şi „drob-de-munte” (Cytisus hirsutus) [rut. d r o k, rus. d r o k ti], DROBINĂ (pî.-ini) sf. Bulgăre mare de sare, drob de sare (rv.-crs.i [bg.]. DROBIŞOR, DROGHIŞQR sbst' ţ* ® = DROBJTA t ® = DROBUŞQR ®y [drob2, d r o g]. DROBIŢĂ, DROGHJTA (pl.-fe) Sf. ♦ Mic arbust cu flori galbene, ale cărui ramuri, fierte în apă, dau o frumoasă coloare galbenă, des întrebuinţată la ţară pentru boit; numit şi „drob”, „drog”, „drobişor”, „drobuşor”, „genistră”, „gro-zamă“, etc. (Genista tinctoria) (îl 1910) [d r o b2, drog]. DROBŞOR sbst. ♦ ® = DROBJTA t ® = DROBUŞQR ©. DROBUŞOR sbst. ♦ ® Plantă ierboasă din familia cruciferelor, cu flori galbene, dispuse în ciorchini, ale cărei frunze, fermentate, dau o fru- Fig. 1909. Drob. Fig. 1911. Drobuşor. Fig. 1910. Drobiţă. moaşă coloare albastră, întrebuinţată la boit; numită şi „drob(i)şor”, „drobuşoară”, „boien-gioaie”, „cardama”, „laba-mlţei”, etc. (Isatis tinctoria) (0 1911) H © = ginjstru® H © = drobjtA [d r o b2]. DROBUŞOARĂ (pl.-re) sf. * = DROBUŞQR ®. DROG tr DROB2. *DROG* (pî.-oguri sn. £ & Nume generic pentru substanţele întrebuinţate în farmacie sau ln chimie [fr. d r o g u e] DROG2 sv DROB2. •DROGHERIE sf. V ® Comerţ de droguri f © Articolele vîndute de un droghist [fr. d r o -guerie], •DROGHţST sm. V Comerciant ce vinde droguri, buruieni de leac, săpunuri, parfumuri, etc. [fr. drogu iste]. DROGHJŢĂ tr DROBJTA. DROJDIE sf. ® Ceea ce se depune, după cltăva vreme, pe fun- / dul unui vas ln care se află uni lichid; ® F: e pe drojdii, se zice’ despre cel ce a fost odată cu stare şi care are acum numai rămăşiţe din averea sa H © Spec. de vin, _. de bere substanţa solidă care se Dl$g: separă din vin sau din bere, şi se 1 depune pe fundul vasului; se întrebuinţează la dospitul plinii, la facerea raohinlni de <•> (sau de drojdii), etc. (0 1912)U © ® Gu-noiu, lepădătură, tot ce este mai prost, mai stricat, mai de lepădat : drojdia poporului, societăţii [vsl. d r o i d i j e]. ’DROMADER Cămilă care are numai o cocoaşă şi umblă foarte iute; trăeşte cu deo-r. ^ ' , sebire în Arabia şi în nordul Flg‘ «ns-Dromader-Africei (Camelus dromedarius) (31 1913) [fr.]. 436 www.dacoromanica.ro DROPICĂ (pl.-id) sf. t Numele popular al idropiziei: veni... In Tarigrad bolnav de * şl peşte puţină vreme an murit înec.) [ngr. 68pu>ittxac], DROPIGOS adj. şi sm. * Bolnav de dropică [ngr. âSptojctxoţ]. DROPIE, Olten. dropinA sf. i® Pasăre din ordinul picioroangelor, de mărimea curcanului, In-altă de peste un metru, ‘tfFfy ce trăeşte prin clmpii şi-şi face cuibul într’o adlncătură a pămîntului; are carnea gustoasă şi e foarte căutată ca vlnat (Otis tarda) (3 1914): şi eu am văzut clrdurlle de dropii, cutrierind cu pas măsurat... acele şesuri fără margine (odob.) MICĂ — SPURCACIU [bg. srb. droplja]. Fig.r9i4.DroP... DROPIOIU sm. i Bârbătuşul dropiei: au dat roată, ore, zile şi luni Întregi, Împrejurul falnicilor dropiol (odob.). ODROPNIŢĂ pl.-ţe) Sf. Mold. (pamf.jţ = DROBJTĂ. DROŞCĂ (pl.-oşte) sf. Trăsură pe arcuri, birjă ([a] 1915): nioi-odatd droşcă unul Greo n'a ridicat colbul de pe drumurile noastre (VLAH.) [rus. d r o 2 k a]. DROŞCAR sm.Bir-jar, cel ce conduce o droşcă: un — să mă Fie- 1915- Droşcă. batjocorească de la ochii ialecs.i. DROŞCUŢĂ (pi.-te) sf. dim. droşcă. DROT (pl.-oturi) Sfl. ® Sîrmă: sita... selace ori din— ori din plnză de păr de cal (Sez.) U ® Arc (Spirală) de Slrmă: era o canapea... ale cărei —uri ieşeau ca bulgării tn urma plugului (d.-zamf.) [ung. d r 0 t < germ. D r a h t]. DROTAR sm. Trans. © Cel ce leagă cu drot oalele şi alte vase sparte sau crăpate i^iarna, vara, Umblă ţara Biet feciorul de-»' (ret.). DRUG Sm. Mold. Bucov. = DRUGI uşa llind bine Întărită cu un —, In curmeziş, In contra tllbarllor (vor.) (rut. druk]. DRUETE sm. Olten. Trans. Lemn gros şi scurt, trunchiu de lemn (pso ). DRUG sm. ® Par gros de lemn sau vergea groasă de metal: venea rotarul poştlel călare, aduclnd un — de lemn la spinare = ciocâlAU [drugă + (c io c) ă 1 ă u] ODRUGÂLEAŢĂ (pl. efe) sf. ® Trans.ipsco -druga ® K ® ă Pus mare pentru tors lina (pşc.>. t DRUGAR sm. # Lucrător tipograf care tipăreşte foile, tipăritor [germ. Drucker]. ODRUGHINEAŢĂ (pl.-efe) sf. Mold. ® Prăjină scurtă (ţe care e legată găleata la o fîntlnă (rv.-crg.) k ©Drug SCUrt şi gros: la o — groasă de stelar... şi, pici la tlmpla dracului (crg.). DRUGXJLEŢ S?7l. dim. DRUG © : făcu nişte **1 mici, fie-care puindu-i d’a-curmezişul pe dragii cei mari hsp.) . ‘DRUID sm. Preot la vechii Gali (■ 1916): Druizii cei sălbatici jertfeau pe oslndiţi (ALX.) [fr.]. •DRUIDIC adj. Privitor la* druizi şi la religiunea lor: cultul - [fr.]. ‘DRULDISM sbst. Sistemul religios al druizilor cari admiteau eternitatea materiei şi a spiritului, viaţa viitoare, jertfele omeneşti şi adorau ca zei forţele naturii personificate [fr.]. DRUM (pt.-muri) sn. ® întin-f dere de loc bătătorit, pietruit, etc. pe unde umblă oamenii cu picioarele, cu trăsura, cu carul, Fig. 1916. Druid. cale: Pe —ui de costişe ce duce la Vaslui (alecs.) ; unde se lntllnesc —urile, la Împreunarea celor două văi... este o moară (slv.) ; — de fără, şosea: printre aceste rămăşiţi de locuinţă şi muncă omenească, trecea —ul de fată (grig.) ; — mare, locul de trecere al tuturor, pe unde umblă toţi oamenii clnd se duc de la un loc la altul: bătrlnl, Însurăţel, tlăcăl... se Îndeasă la —ul mare care duce la vatra satului (dlvr.) ; hof de —ui mare, care atacă oamenii In drum spre a-i jefui; a finea-urile, a) a umbla fără rost, haimana; b) a sta In calea oamenilor spre a-i jefui: carne va finea -urile şl căile oamenilor de va fura... să-l arunce tn ocnă (prv.-mb.)j fţ ; a merge, a călca (pe) alăturea ou —ul, a nu merge pe drumul drept, pe calea cinstită; ®: a vorbi alăturea cu—ul, a) a vorbi In neştire, prosteşte; b) a scoate din sărite; ®: a aluneca alăturea cu —ui (rv.-crg.), a se abate de la subiect, de la Chestiune; a bate—ul (sau—urile), a ti (mereu) pe —uri, a umbla mereu In toate părţile, fără a se opri undeva, fără a se aşeza Intr’un loc, a umbla fără căpătliu: blne-fl şede... să umbli lela pe-uri In halul acesta(CRG.); De trei nopţi şl două zile bate — tăr’ de popas (Vlah.) ; © : olne umblă pe toate -urile, nu alunge nicăeri (znn.>, cel ce se apucă de multe, nu ajunge la nici o ispravă;s«- car; in—, Inmijlocul drumului, In cale, pe jos: banii li găseşti In — şi tot trebue să-i numeri, se zice aceluia care nu-şi face socoteala banilor, care, primindu-i de la altul, li bagă In buzunar fără să-i numere; a-i sta în —, a-i forma piedică, a-i sta înainte pe unde trebue să treacă; ®: a insa, a răminea pe —uri, In cea mai mare sărăcie, fără să aibă unde să-şi plece capul (I 2 Ofcit — de (ier, cale ferată (tv cale:©) (I © Direcţiunea către care se îndreaptă, calea pe care trebue s’o urmeze 'Cineva: a apucat —ul spre răsărit; care-1 —ul spre poştăf a-i arăta —ul; a rătăci —ul; Q F: pe ici ţi-e —ulI a plecat iute, a şters-o: lulnd nucile pe care le ochise, incăiecă şl, pe ici fi-e —ul I hsp.) K < Distanţă, depărtare de la un loc la altul, cale de umblat: e un — lung pin’ acolo *[ © Călătorie; Q: Călătorului 11 şade bine cu—ul (br.-vnj, cel ce călătoreşte trebue să pornească de vreme şi să nu stea mu t locului; ®: a-şi căuta de —, a se duce Intr’ale sale, a nu se opri ca să se amestece In treaba altora; a se găti de —, a se pregăti să plece, a-şi face preparativele de plecare; in —, în timpul călătoriei, pe clnd umbla pe cale; ia —, In călătorie: a porni ia —; la —, mănlncă omul ce găseşte (znn.) ; — bun 1 urare de Călătorie bună aceluia care pleacă undeva; ţoale de — ir foaie ţ| ® a da —ui, a) a lăsa liber, a slobozi, a lăsa Să plece: calului li dete —ul să pască pe unde va voi hsp.) ; b) a pune In mişcare; c) a da curs liber: e loc. dar se stăplneşte, nu-şi poare da —ul supărării (br..vn.); d) a deslega; a da—ul unul nod; e) a permite să intre: a da —ul In casă 11 ® Peste —, In faţă: şade cu casa peste — de noi U ® —ul robilor hsp.) , calea laptelui (••- cale ©) [srb. drum < gr. 8oo- fLO?]. DRUMAR (IU) sm. Tr.-Carp. Drumeţ: băură apă şi ei, ca drumerii, clnd slnt obosif 1 de ca ele (ret.) [drum], ODRUMAŞ adj. şi sm. Drumeţ: pe călătorul străin... nu-1 goni... ci-1 primeşte şi-l cinsteşte, lnlesnin-du-i cele trebuincioase ca unui om ~ (pann) [drum]. O DRUMĂTORIU sm. Trans. (dens.) Drumeţ [drum+ (c ă 1) ă t o r]. 437 www.dacoromanica.ro DRO- DRU DRU DUC DRUMEAG, drumeag sbst. Drum Îngust, cotit: drumeacul pe oare venin el şerpuia printre cele două lanuri (s.-ald.) ; oprindu-se In drumeagul de pe marginea lăstarului (br.-Vn.i. ODRUMECIU sbst. (R.-COD.) = DRUMEAc. DRUMIÎŢ sm., drumeatA (pi.-ete sf. Care călătoreşte pe jos, călător, călătoare: trecu pe lingă un diavol şchiop oarele ţinea calea drumeţilor nep.) ; a dat drumeţe! un corn de prescure şi un păhăruţ de vin icro.) [tl r u m]. DRUMXJLEŢ pi.-ete sn. dilll. DRUM: aciia slnt... munţii cu păduri şi cu ~e de picior (C. RAD.). DRUMUŞOR pi.-oare) sn. dini. DRUM: a mers el pe ~ul acela plnă la sora cea mijlocie tvoR.). ■DRUPA pi. -pe Sf. A Fruct cărnos şi zemos cu un singur simbure.ca pruna,cireaşa, piersica, etc. (3 1917) [fr.]. Fig. 1917. Drupe: 1. prună; 2. cireaşă; druşcA 3. caisă ; 4 piersică. (pl. -uşte sf. Mold. Trans. Bucov. Maram. Prietenă a miresei, de obiceiu o soră sau o vară primară, care o inso-ţeşte pe mireasă la cununie şi are anumite atribu-ţiuni la nuntă; uneori se numesc două druşte pentru mire, şi alte două, pentru mireasă imar.i [vsl. druilka „prietenă”]. 'DUAL pi.-ale sn. a? Formă de plural, întrebuinţată, în anumite limbi, cînd e vorba numai de două lucruri sau de două persoane lat.]. J* DUALISM pi.-me) sn. i *4 +*+ Sistem religios şi filosofic care admite două principii suverane, eterne şi independente, unul al binelui, altul al răului: Zend-Avesta este Biblia ~ulul; credinţele Bogo-miiiior slnt bazate pe «• K = Coexistenţa a două principii opuse [fr.]. 'DUALIST 1. adj. 3 *** Ce priveşte dualismul: credinţă ~ă; .sistem ■». 2. sin. Partizan al dualismului [fr.]. DUBĂ pî.-i» sf. i 3, Mică luntre de pescari (făcută în timpurile mai vechi dintr’un trunchiu de stejar scobit) ( ■ 1918) 1 ® Căruţă închisă de toate părţile, în care se transportă arestaţii la sau de la puşcărie (3-;l919) K Fig. 1918. Dubă «Fig. 1919. Dubă. > Pr. ext. Puşcărie: norodul a băgat la — pe noul împărat idlvr.) ; citi s’au prins cu mina In sac... toţi au pupat duba uip.i J[ © Mold. Cadă mică în care se scurge rachiul din ţevile cazanului (alambicului) (pamf.) ţ 5 Ţrans. Coş, de formă cilindrică, făcut din scoarţă de cireş, cusută cu spini, în care se adună cireşe (vie.) K « Trans. Piuă, dîrstă ivic.) * r Trans. = BUhattt 2 : duba e din doage de brad şi are forma unui ciubăraş; peste ambele funduri e trasă şi bine încordată o piele argăsită de cine; ... are un vuet ascuţit care se aude de la o depărtare de o jumătate de oră (fr.-cdr.) [comp. rus. dubă, rut. dub „stejar, luntre”]. DUBĂţ (-aesc vb. Ir. Trans. A face să răsune duba sau buhaiul ipamf.). DUBALĂ, ✓ DUBEALĂ pl. beli sf. ® Mold. Bucov. argăscală: In această tăbăceală sau dubeală steteau pieile şase săptămlni (pamf.) ; la cada cu dubală, cum&tre lup, că nu-i de obipl icro.i ţ[ 2 Mold. Trans. F l* Om leneş, femeie sau vită leneşă, putoare, puturos după mirosul pieilor) cpamfo (PşC., [rut. d u b y lo]. DUBĂL4.R sm. Mold. Bucov. Maram. < © Argă-Sitor, tăbăcar: Putrozi-v’ar trupu’n pari Şi pielea la *»-i ivoR.i U 2 Bucov. % — caraban [dubală]. DUBĂLĂRIE sf. Mold. Bucov. Maram. © CD Ar-găsitorie, tăbăcărie; el petrece de regulă In dubala sau 438 argăseala de pe lingă dubălăril (mar.) ţ[ © Meseria d U-b ă 1 a r u 1 u i. DUBAS pi.-asuri) sn. Mold. ^ ® Luntre mare, întrebuinţată mai ales de pescari: răzbea cu «-ui lui, duclnd peşte, plnă ’n tlrgul cel mare al Dunării (SAD.) K © Ponton: pod de —-uri [rus. d u b a s Ci], DUBEALĂ ir DUBALĂ. DUBEŞ sbst. 0 In jocul de table, se zice cînd zarurile arată fie-care cîte un punct: li mai da mata Şi Un ~ (D.-ZAMF.) [ tc. ]. DUBI (-besc vb. tr. şi refl. Bucov. Mold. Trans. A (se) argăsi, a (se) tăbăci: adună pieişoarele şi puse meşterii să le dubească (mera ) [rus. dubiţi, rut. duby ty, etc.]. 'DUBIOS adj. îndoielnic, îndoios, nesigur [lat.]. - 'DUBITATIV ad]. Of Care exprimă îndoiala [fr.]. 'DUBIU sbst. îndoială, nesiguranţă: nu mai putea să rămîie nici un ~ despre un râzboiu apropiat (i.-m.) [lat.]. 'DUBLA (-loz vb. tr. ® A îndoi, a da îndoit 1[ © O A înlocui pe actorul obicinuit: un roi [fr.]. •DUBLĂ ew DUBLU. •DUBLE sbst. Imitaţie de metal preţios (aur, argint); se obţihe galvanizind obiecte de cupru sau alamă; în ultimul timp obiectele de-' slnt de aur, dar de un titlu mic [fr. double . •DUBLET (pî.-ete sn. 1 fflSe zice despre două cuvinte care au aceeaşi origine, dar din care unul a intrat în limbă într’o epocă foarte tîrzie în raport CU cel dintîju; astfel maestru şi magistru derivă şi unul şi altul din lat. magister, - strum, dar primul a fost moştenit de-a dreptul din graiul Romanilor, pe cînd celălalt a intrat în limbă abia In veacul al xix-iea, ca împrumut direct din latineşte *[ © Se zice despre un al doilea exemplar al unei cărţi, al unei medalii, monete antice, etc. într’o bibliotecă sau colecţiune: era... In relatinne cu Laurian şi cu Bolliac... pentru studiul de medalii antice şi schimburi de <~e (I.-gh.) fr. doublet]. •DUBLON sm. <9) Numele a trei vechi monete de aur spaniole (3 1920 [fr. . •DUBLU i. adj. 1 îndoit, de două ori atît: preţ — *1 © Compus din două lucruri sau părţi la fel: o uşă dublă «r © y Partidă dublă, contabilitate dublă, sistem de contabilitate în care se înscrie pentru fie care articol creditul şi debitul de calitate mai bună: bere dublă ai unei curbe, punct prin care trec ale curbei li © ± Rădăcină dublă, trebue luată de două ori. 2. DUBLĂ (pi.-le) Sf. i = BEcATţNA-DUBLĂ [fr. double], DUCĂ1 sf. (gj Dus, mers, plecare: o -»• şi-o venită pin’ la BIrlad, nu-i lucru de şagă (PAMF.); a ti pe a) a fi gata de plecare; b) a nu mai avea mult de trăit; a se găti de a se găti de plecare [duc c2]. f DUCĂ2 (pi.-ci sm. A purta, a ţinea în mîini, a fi încărcat cu ceva: « un copil In braţe; « o povară; « un sac In spinare 5] 2 A Căra, a transporta: « sacii cu grlu la moară; trăsura mănăstirii ne duce a doua zi spre Ceahlău org.) ţ i A trage: un tel de brişcă uşoară, s’o duoi cu uu cal o.-gh.) ţj © A îndrepta: s'o pornim cu ce-om apuca, Încotro ne-o duce norocul (Olvr.) ; (F': “-1« capul ew CAP ® 5] © A face o mişcare cu mina într’o direcţiune oare-care: « mina la gură, la oohi ţ| ® A conduce, a mina: « copii la scoală: doi oameni pe cari slujitorii... li duceau la Împăratul ca să-i taie usp.i; « pe cineva la groapă, a-i petrece la locul de înmormîntare; « vitele ia păşune K © A scoate undeva, a face să ajungă într’un loc: Pe drumul de costişe ce duce la Vaslui (alecs.) ; F : « la capăt »w capAt ©; ®: « in ispită, a face pe cineva să cadă în păcatul ispitei «] ® A purta încoace şi încolo, a face să meargă după sine (ţinindu-1 de mină, etc.); ®: « pe cineva de nas ev-NAS; « calul de căpăstru K © « cu sine (pe cineva sau ceva), a lud CU Sine într’un loc: Eu mă duc, mlndra rămlne, Cum să tac s’o duc cu mine F ok.-brs.) H © A amina: mă tot duce cu vorba 5] ® A îndura, a suporta, a suferi:« lipsă, nevoie de ceva Tf © A rezista: nu prea o duc la irig ţi ® « aorul dor K ® A petrece, a trăi: « o viaţă plăcută, un tralu amărlt; a dus-o aşa doisprezece ani Încheiaţi (r.-cod.) ; n’are s’o mai ducă mult. mai are puţine zile de trăit; şi ducea el zile bune Împreună creţ.); am auzit că de la o vreme Încoace tntr’o băutură o duce (CAR.) 1 © A o « bine, rău cu sănătatea, etc. , a Se afla lntr’0 stare bună, îea: cum o mai duci p ţ] ® At A trage, a desena, a construi: « un cerc, o tangentă, o perpendiculară. g. vb. refl. 1 A pleca de undeva, a părăsi un loc ( C A VENJ : Eu mă duo, maică, departe. Tu rămll cu grija ’n spate (mar.) ţ] ® A merge Intr’un loc: de ce s’o ti duolnd... să-şi petreacă seara la avocatul Vineanu P ibr.-vn.) : s’a dus după dootsr ţ| © A se propaga, a se iăspîndi, a se împrăştia: s’a dus vestea despre Isprăvile Iul 1 © f A trece: s’au dus timpurile aoelea *| s A dispărea, a pieri (din ochi, etc.): bătrlnll se duc ;1 cu ei se duo şi obiceiurile noastre (Dlvr.) 1 © A se prăpădi: noi beţivi nu slntem... pe ce se duce toată munca noastrăP (vlah.) ţj © A muri: gol m’am născut, gol o să mă duo iznn.) 1 © A se « după olneva, a-1 lua de bărbat: şl b’b dus, sărmana, după acest om care putea să-l fie bunic (vlah.) * )® (p Du-te, du-te, a mers mereu înainte: se pune zmeul iar la cale, du-te, du-te, piuă de-abia răsufla de obosit (ret.) K ® (£, Du-te, vino, a) Încoace şi încolo; b) treacă-meafgă 1 calea-valea, tot ar mai merge; un du-te, vino, o mişcare continuă încoace şi Încolo; mai du-te, vino, treacă-meargă, se mai poate [lat. d u c S r p], DUCERE sf. Faptul de a se duc e. •DUCESĂ (pi.-se sf. © gg Soţia unui duce ţ] ® Stăpînitoarea unui ducat ţ] ® MARE-ducssA, soţia unui mare-duce [it. durhPSsa], •DUCTIL adj. fi Care se poate bate şi întinde în foi subţiri, care se poate trage In fire, fără a se rupe, mlădios [fr.]. •DUCTILITATE sf. 15 Însuşirea pe care o au lucrurile ductile (in spec. metalele) de a se putea bate şi Întinde în foi subţiri, de a se trage In fire, fără a se rupe [fr.]. DUCULI (-ulesc), DUCULUJ (-ueso) vb. refl. Trans. Băn. A Se cuveni, a se cădea: mie dee-ml pace să o mlnţesc piuă ’n capăt, oum se duculeşte (RET.) [ung. d u-k â 1 n i]. DUD sm. A 1 Arbore, originar din China, şi cultivat la noi pentru fructele sale albe, comestibile, numite „dude (albe)”, Mold. „agude (albe)”, etc.; frunzele lui constitue hrana de căpetenie a viermilor de mătase; numit şi Mold. „agud (alb)”, Fig. 1923. Dud-negru. Fig. 1924. Dud-alb. Trans. „frăgar”, etc. (Morus alba) (_■] 1924 H © «-negru, Mold., „agud(-negru)”, Trans. „frăgar”, arbore, originar din Persia, acli-matat şi cultivat la noi pentru fructele sale („dude negre") gustoase (Morus nigra) - 1923) [tc. d u dl. DUDĂ1 (pî.-de sf. ♦ Fructul dudu lui/ •w DUD. DUDĂ2 (pî.-de Olten. Băn. Trans. Ţea-vă, burlan, urloiu (cdnv. (dens.) (fr.-cdr.) (v)c.) [ung. srb. duda]. DUDĂI ( -ăesc, -ăiu) 1. vb. tr. Olten. Trans. Maram. A fugări, a lua la goană, a alunga (fr.cdr.) (brl.>. 2. vb. intr. = dudui 2 [comp. dudui]. ODUDĂU (pl.-dae) sn. Mold. Bucov. Trans. ♦ Bălării, buruieni mari: curtea malott lui Petrea Piperlul... abia se zărea din « şi mărăcini (sb.) ; dudaele şi plrloagele crescuseră mal Înalte declt pomnşoara şi piersicii (o.-zamf.) [ung. d u d v a]. DUDĂUAŞ (pi.-aşe) sn. Mold. Bucov. Trans. ♦ dim. DUDAu: Foaie verde «, Ce mai face Codănaşp (vor.). ODUDOI (-oiu) vb. tr. Olten. (R.-coo.) DUDAJ. ODUDOÎU (pl.-oaie) sn. Trans. J Bucium făcut din scoarţă de salcie (vtc.) [ung. duda]. DUDUCĂ (pl.-uci sf. F Mold. Bucov. Cucoană, cuconiţă, domnişoară: lumea o numea tot«, deşi petrecuse douăzeci şi cinci de ani Într’o jelire după răposatul ei soţ (gn.) [comp. tc. dudu]. DUDUCUŢĂ pî.-ţe) sf. Mold. Bucov. DUDUCA: Duducuţa cea frumoasă Se mărită şl ne lasă (vor.) . DUDUI (-duiu) 1. Vb. tr. © A Îmboldi: un măgar care pleacă fuga, duduit cu băţul dinapoi de cornaoul său (negr.) •] ® Trans. Olten. A alunga, a izgoni, a pune pe fugă: tatăs-o Ii dudui, adecă-1 făcu pierduţi prin pădure (RET.); lua pe slugi la zor, le păcălea şi le duduia (R.-coo.). 2. vb. intr. vb.refl. 1 A bubui, a vui: mai bău un păhar de vin şi iar auzi duduind oeva pe horn (RET.); apa duduie ca vlntul id.-zame.) ; duduia fooul In cuptor (dlvr.) ţ[ © A Se Sgudui: începe să joace de duduia pimlntul (r.-cod.) ; începe a toca In stative de plrlle păreţii casei şi duduie Iereştrile icrg.) ; oum or pune In ouptor un lemn mai mult, să duduie toată corabia (C.-rad.) [onom.]. DUDUIE sf. F Mold. Bucov. Cuconiţă, domnişoară; duducă: Duduia Pulherla... nici că vroia să audă de cele zise (grig.). DUDUIT sbst., DUDUITURA (pl.-turi) sf. Faptul dea dudui; rezultatul acestei acţiuni, bubuit, bubuitură; Sguduitură: se aude un duduit de paşi pe podea (br.-vn.) ; se auziră nişte pocnete şi tunete, bubuituri, şi dudulturl îngrozitoare nSP.) DUDUIŢ pî.-ţe sf. Mold. Bucov. dim. duduie : Ici In vale pe oostiţă Se primbla o « (vor.) . DUDULE AN sm. S Trans. © Cocean de porumb (vie.) r’ ® Olten. dudulqiu 2 [comp. dud A2]. DUDULOIU (pi.-oaie Sil. Olten. 1 DUDA2 ţ[ 2 * « de ceapă, lujer de ceapă, băţos şi cilindric, care poartă în vli’f seminţele. DUDUMAC adj. şi sm. Olten. Nebun, smintit. DUDUREAŢ (pi.-eţe) sf. Băn. Q Oală de lapte (VIC.). DUDURyz adj. © Bădăran, mojic, necioplit uip.) K ® Prost, nătîng (vie.) ilung.). •DUEL pî.-eiuri) sil. © Luptă (cu sabia sau cu pistolul) intre două persoane, spre a spăla o ofensă adusă uneia din ele (J 1925 : a provoca ia«; a se bate in» ţ 1 £ Luptă in genere [fr.]. •DUELA (-lez), t DUELGJ (-gesc vb. refl. A se bate în duel: nu are declt a nu se duelgi pentru dlnsa (ALECS.). •DUELGIU Siil. © = bonjurist: dădeau şi ei ti- 439 www.dacoromanica.ro DUC- DUE DUE DUL nerilor cite an ibrişin pe la nas, numindu-i bonjurişti, duelgil, pantalonari (Crg.) T ® DueliSt: ei slnt duelgii, nu se tem de nimică isp.) ; a-şl da —ul, a muri: bolnăvlndu-se greu, şi-a dat —•ui, tocmai clnd ajunsese Îngrijitor la biserica... din Tataraşi ccrgj H © aă Spirit, fiinţă neîntrupată: stintui-Duh, Dubui-siint, una din cele trei feţe ale sfintei Treimi, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul 11 < p Nălucă, stafie, fiinţă neîntrupată, diabolică, care se arată oamenilor în anumite împrejurări şi-i sperie sau îi chinueşte: oum se auzi cocoşul, —ui peri ca o nălucă (isp.); — rău, necurat 1) © (£, Minte, inteligenţă, isteţime: Se lovesc la —, la minte, şi trăeso ca frăţiori (pann) ; tatăl letel mărturisi că n'a ştiut să pre-ţuească-ul tetei sale usp.); de —, spiritual, isteţ: noul amiral era un om vesel şi de — (I.-gh.) ; —uri, vorbe de spirit: m'am săturat de —urile dumitale (alecs.i © Pornire sufletească: ne stătuia ou—ul bllndeţei să ne ţinem de ceaslov şi psaltire ţcRo.) Ş| ® pl. ţ Intenţiuni: Gheor-gbe Racoti... lmplut Iiind) de —uri spre mari lucruri (M..COST.) T© pl. t însuşiri, apucături: aretele...—urile cele de arete ce purta Îşi sebimba (cant.) [vsl. d U hă], DUHAN sbst. Trans. Băn. = TUTUN [srb.]. DUHĂNţ ăneso Vb. intr. Tr.-Carp. Mold. A fuma (tutun): SIn-Petru avea datină de a —...nu din ţigară, ci din pipă (mar.) ; nici nu i s’a dus lipul de după ureche, şi duhăneşte ca un ursar (sad.) [duhanj. DUHLI (-lese , DUHLUJ (-uesc vb. intr. Mold. A răspîndi un miros greu, neplăcut, a puţi: duhieşte Ide o parte grajdul, iar de alta uriaşe căzi In care tlerbe ţuica (irg.) [d u hi. DUHLIT, DUHLUIT adj. p. duhl(u)I Mold. Puturos, cu miros greu, neplăcut. DUHNET (pi.-ete) sn. Olten. (ciauş.) = DUHOARE [d u h n i). DUHNI (-neso) vb. intr. ® A răspîndi un miros urît, a puţi: duhnea de la zece paşi a rachiu (sad.) f © A sufla: vtntul de-atară duhneşte pe uşă (Carj ; — la ureche (car.), a sufla, a şopti la ureche [vsl. duhnşti], DUHOARE sf. Miros urit, greţos, putoare: din canalari... iese In răstimpuri o ^ grea, care te lnneacă (vlah.); s’a făout In casă o ^ aşa de grozavă, Incit bărbatul pe loo s’a trezit Inspăimlntat (crg.) [(i U h + (p U t)- oare]. ODUHONIŢĂ (pi.-ţe) Sf. = DIHpNITĂ: ung carele ori căruţele, atlrnă lanţul, duhonlţa, toporul (jip.i . DUHORţ (-orăsc) vb. intr. A răspîndi o iu-h O a r e, a puţi: In seara aceea duhorea a rachiu şi-avea poftă de vorbă (vlah.) . DUHOT — DQHOT. DUHOVNIC sm. nâ © t Cleric 1[ © Preotul căruia i se spovedeşte cineva: —ui de va spune păcatele colora ce 1 se ispovedeso, acela să albă canon (prv.-mb.) : —ul spovădueşte şi pe cel bun şi pe cel rău (znn.). DUHOVNICESC adj. © De duhovnic, privitor la duhovnic Tf © Spiritual: nu-i mai plăceau locurile acelea unde murise... părintele său cel ^ cjsp.j H © Parte duhovnicească, preoţime: s’ar fi jurat... s& nu mai aibă a face cu parte duhovnicească cit a trăi el (CRG.). DUHOVNICŞŞTE adv. mţ Ca un duhovnic: stătuim deci — pe toţi locuitorii ţârii con.). DUHOVNICI (-îceso) l. ^ vb. tr. A lua spovedania, a spovedi : Vrlnd Să-şi scape glndul, In şllrşlt se duse La un popă-anume să-l duhovnicească (sper.). 2. vb. refl. A se spovedi: prietena nu se mal duhov-niceşte la Căldăruşanl (car.) [duhovnic]. DUHOVNICJE sf. a£ Calitatea de- duhovnic: mărturisesc pre dlnsul ca un destolnlo preoţiei pre vilul meu de — outare (prv.-mb.). DUIOS adj. © t Dureros, jalnic, plin de jale 1[ © întristat, trist, melancolic: lacrimi fierbinţi şl sărutări duioase le-au fost lor vorba cea dintliu (BB.); Se toarce ’n glndu-mi firul duioaselor poveşti (emin.);— adu.: el se uită lung, — la amlndoi copiii (vlah.) © MlngliOS, mişcător, care moaie inima: miile de pasări etntan tel de fel de clnteoe aşa de duioase, de erau In stare să ta adoarmă usp.) [lat. ’doliosus < doliu m]. DUIOŞIE sf. ® Sentiment de iubire amestecată cu compătimire pentru o fiinţă mai slabă, pentru un copil, etc.: mama-şl priveşte copilul ou—; o milă, o iubire din ce In oe mai adlncă pentru tatâ-său, dă ochilor el priviri de o nespusă — (vlah.) H © Melancolie: o — dulce şi liniştită li umplu sufletul (emin.) ; clnta cita o doină plină de — (slv.) [duios]. DUIUM (pl.-umuri) sn. ©X t Pradă: a’au !n-tlmplnat cn Tătarii... earll ducea robii şl —ul ce apucase din iaşi (n-cost.) H © x t Droaie, mulţime compactă de ostaşi, grosul armatei: cn multă grijă Înaintează—ul turcesc In lănntrul acestei ţări (vlah.) ; In sftrşlt venea — ul oastei (neor.) f © cu — ui, cu grămada, în mare număr: inepţii şl mlzgăleli copilăreşti ieşite ou —ul de sub teascurile tipografiilor (vlah.)* [tc. d O j U m]. DUL* (pl.-luri) sn. Olten. Trans. f © Umflătură ce iese pe corp; ganglion (dens.) (pşc.) ^ © Mold. Umflătură, nod pe ghiaţă sau pe lemne (şez.>. DUL* (pl.-lurf) sn. Băn.Trans.Kţ Bucată de lemn care se bagă prin toarta căldării cu lapte clnd se pune deasupra focului (dens.). DULAM& (pî.-ămi) sf. d) © t Veche haină boierească de Origine poloneză: peste dnlama poloneză de catllea stacojie, avea cabanlta turcească (Neor.) ; feciorii de boierinaşi purtau... dulăml de catifea, cu nasturi de argint usp.) f ® ţ Haină lungă pe care o purtau în vechime neguţătorii, preoţii şi lăutarii: intră in casă şl Klr Costea ou cite o — veche de postav putred (fil.) *’ © Olten. Suman de dimie albă, lung pînă la călcîie, purtat de ţărani ţ[ ® = cqntAş ®: chira, într’o cu hlrşii de vulpe, se repede Înspre Cornul Caprei (dlvrj [tc. srb. d o 1 a m â]. ODULANDRAGIU sm. Mold. Haimana, om fără 440 www.dacoromanica.ro căpătîiu: după dejun, mergea regulat la cafenea, locul de Intllnire a tuturor dulandragiilor (Gn.) [tC. d O 1 a n d y- ry^i „coţcar”]. DULAP 1. (pl.-apuri sn. O (Hi Mobilă de lemn In care se păstrează haine, rufe, cărţi sau diferite vase) (3 1927, 1928): - de hal- ne; ^ de bucătărie; scoate iute din fundul dulapului... o trlmbiţă veche... şi o tulea pe uşă (grig.) ÎI © Construcţie de grinzi, de care slnt atimate mai multe leagăne, care, prin învlrtire în jurul F,S- Pul?P F>c- 1928. «u lalte [Mo/d. „scrlnciob”); lumea se dă In — cu deosebire la sărbătorile Paştilor, de la Florii plnă la Ispas (3 1929): se întoarce soarta ca o roată: ea astăzi te înalţă ca un ^ şi mline te dă peste cap ipann) n © es Roată pentru trasul boran-gicului. 2. sm. Sclndură lungă, lată şi groasă: o lungă şuviţă de apă cară ghile şi ~i din herăstraele munţilor (vlah.) [tc. do la bl. DULAPAŞ (pi.-aşe), F,g. ic29. Dulap. DDLĂPIQR [pl.-loara) sn. (HI dim. DULAP 1 ® : scoate iute din fundul dulăpaşului o trlmbiţă veche (grig.). . DULĂU sm. © Cline ciobănesc mare lăţOS (l?_ 1930); de va ucide neştine ^ păstoresc, ce se zice ^ de turme de oi... să plătească toată paguba (prv. lp.) ; cenuşe-rii— m’o tiuit ca pe-un ^ cu tingirea ’n coadă (alecs.) ^ © ir ■»- cţiNE ® [comp. pol. dolow], o DULBINĂ (pî.-lnl) sf. Trans. Băn. (conv.i (mub.i = bulboana [bg. d ă 1 b in a]. DULCE 1. adj. ® Cu gustul caracteristic zahărului sau mierii (C acru, amar, sărat, etC.): Înalt cit casa, Verde ca mătasea, ^ ca mierea, Amar ca fierea (GOR.i, ghicitoare despre „nuc" K ® Îndulcit cu Zahăr: cafeaua nu e destul de — ţ[ © A Migdale dulci, migdale cu gust plăcut, spre deosebire de „migdalele amare" ţ[ © Plăcut la gust, gustos: carnea de lingă os e mai — (znn.) ţ[ © Plăcut la auz: Un glas de cobuz Dulce la auz (alecs.-p.i ţ(© Plăcut în genere, care dă simţurilor o impresiune plăcută: s’a sculat peste noapte, cam spre ziuă, olnd somnul este mai — nap.) ţ| ® Temperat, nici cald, nici rece: oiimă — 1 © Apă —, apă de izvor, de rluri, etc., bună de băut, spre deosebire de apa sălcie sau sărată t © Lapte — •— LAPTE ţi ® Lin, domol: Gondola, leagăn —, ne prlmblă Împreună (alecs.) ţ[ © Bllnd: vorba — mult aduce ipann) t @ Iubit, scump, drăguţ, gingaş: oeior ce duo mal mult dorul, le pare mai — odorul (znn.) ; O mamă, — mamă, din negura de vremi, Pe freamătul de frunze, la tine tu mă chemi iemin.) K @ / (P) Bube-dulci m- BUBĂ ® ţ[ ® Trans. Bun, adevărat (Sorb.de rudenii : frate—, soră — ţ[ ® a IARBĂ-— m- IARBĂ; LEMN-— iw LEMN. 2. sbst. ® însuşirea de a fi dulce; ceea ce e dulce: omul are un — şl un amar (znn.); e sătul de —, vrea şl amar (znn.) ţ| © biJ Perioada de peste an în care nu se posteşte, în care semănlncă frupt;— le Crăciunului, răstimpul dintre Crăciun şi începutul postului Paştilor, cîşlegi(le de iarnă): se ’mpiineşte in —ie Crăciunului patru ani de olnd a murit (BR.-VN.); (zile, mincare) de —, de frupt, cînd nu se posteşte, ce nu e de post: Romănul numeşte olşlegi toate zilele cele de frupt sau de — de peste an (mar.) ; se uită prin talerele tuturor, să vadă cine mănlncă de post şi cine de — (0.*zamf.) [lat. d u 1C i S, -ce m]. Fig. 193°. Dulău. 3. dulciuri' sf. pi- X Prăjituri şi tot felul de aluaturi dulci: fata se şterse binişor la gură... fericită că nu mai era silită să primească... dulciuri (O.-zamf.i. DULCEA.G adj. 1 Puţin dulce, ce se apropie de dulce (dar fără gust): doctoria e —ă şi nu-mi place U © ® Fără gust, anost, searbăd: in poezia noastră —ă, lină şi fără adlncime, versul lui Eminescu răsare lntr’un relief izbitor (vlah.) K ® © Care vrea Să pară bllnd, prietenos: ii vorbi cu un ton —. DULCEAŢA (pi.-eţi, -eţuri) sf. 1 însuşirea a tot Ce este dulce: dulceaţa zahărului, mierii ţ| s Voit), de temperatură, de climă: se bucură de frumuseţea florilor şi de dulceaţa şi curăţenia cerului hsp.i ţ| ® Plăcerea deosebită pe care o găseşte cineva într’un lucru: dulceaţa somnului ţ| < p Bucurie, fericire: Cine strică dragostea... Să n’aibă altă—, Numai bănat pe fată (pap.) ţ ©|Blindeţe: Mă chema ou bi-nişorul şi eu—-ml vorbea ipann) ţ| a pi. Bunătăţi, lucruri bune (de mincare): l-au hrănit eu toate dulcetlle lumii (sb ); mai bine o bucată de pline goală in pace, declt o mie de dulceţuri cu ceartă (ZNN.) ţ| © R) Fruplul oilor, laptele şi produsele lui ce dau oile sau caprele: baciul... face cu mina lui din dulceaţa oilor şi a caprelor: caş, urdă... unt, caş cava le, brlnză (jip.i « X Fructe fierte în zahăr: ^ de trandafiri, de fragi, de coacăze, de smeură; cea mai migăloasă şi aleasă ^ era... dulceaţa de miez de nucă (grig.). DULCEGĂRIE sf. ® însuşirea de a fi d u 1 -ceag ţ ® j. Vorbire, purtare dulceagă: nede-prins cu asemenea dulcegării sentimentale, 11 pişcă de păr (O.-ZAMF.). ‘DULCINEE sf. iron. Femeia care este obiectul unei pasiuni’ridicule, aceea către care sboară gln-dul celui amorezat (după numele femeii de care era îndrăgostit Don Quichotte): toate declaraţiile... tinerilor eleganţi către dulcineele lor se scriu in versuri ibol.i [lr.]. DULCIŞOR 1. adj. Cam dulce: Ochii lelel care-mi plac, şi mieriori, Mă chiamă sub primişori (Ik^-brs.). 2. sm. ♦ Plantă, cu flori purpurii dispuse In ciorchini, ce creşte pe stlncile şi prin păşunile din regiunea alpină; numită şi „cap-de-cocoş” (Hedisarum obscu-rum) (3 1931 . DULCIU adj. 1 Cam dulce: Nici o poamă nu-1 dul-cle Ca struguraşul din vie (Ik.-brs.) H ® © = DULCEAG ® ©: glas —. ODULCUŢ adj. Cam dul-C e: olnd borşul e acru tare, ca să se facă mal —, se adauge cu apă (SEZ.). Fig. i93i- Dulcişor. ODULETE sm. Băn. A dovleac. DULGHER sm. ® Meşteşugar care lucrează lemnăria unei clădiri [Moid. „teslar”, Trans. „bârdaş") ( . 1932) [tc. d Q 1 g ă r]. DULGHERIE sf. © ® Meseria dulgherului: moştenise de la bunică-su... aplecare la ^ (BR.-VN.) H ® Atelierul dulgherului. O DULMĂCA ADULMECA- DULUŢĂ sf. numai In expr. Ţ a se duce —, a o şterge, a fugi şi a se face nevăzut: lungi pasul... şl se duse —, de nu mal dete ou mina de dln-sul (isp.) ; cînd... să pun mina pe dlnsul, l-am pierdut urma, şl să te duci-1 icrg.i. ‘DţJMĂ (pl.-me) sf. O Parlament în Rusia (cu începere de la 1905) [rus.]. DUMĂI tw DOMAj. DUMAN sm., dumană sf. Nume dat de ţărani unei vite (bou, vacă) născute Dumineca: E tot ca Duman al tău din coşăreaţâ (jip.i. 441 www.dacoromanica.ro DUL- DUM DUM DUM DUMATa (pî.-t«) Js/. ţ Toma t ă, pătlăgea roşie ipampo. DUMBEŢ, dumbAT, DîmbET sm. ♦ > Plantă din familia labiatelor, cu flori purpurii sau trandafirii, dispuse Intr’un ciorchin la vlrful tulpinii; creşte prin tufişuri, pe marginea pădurilor şi prin locuri pietroase, numită şi „(buruiană-dc-) spul-berătură , „jugărcl” sau „jugă-reţ” (Teucrium chamaedrys) ■ 1933) 1| 2 = IARBA-usturoasA [vsl. *dţblcl< dşbă „arbore, stejar”]. DUMBRAVĂ (pî.-ăvi) sf. * ® Pădure de Stejari: au semănat ghindă şi a’au îăcut care trăeşte şi Jn ziua de astăzi, de se văd copacii mari şi groşi (let.i 11 2 Pădurice în vale, pe loc şes, pe lingă rîuri, cu copacii ră- Fig. ?933-riţi: vara... cutrieram dumbrăvile şi Dumbeţ. luncile umbroase icroi [vsl. dşbrava], DUMBRĂVEANCĂ (pl.-ence, -enci) sf. i Pasăre de coloare "albastră-ver-zuie, cu ciocul negru şi picioarele galbene-cafenii, care se hrăneşte cu insecte, mai ales cu greieri şi lăcuste; trăeşte mai mult prin dumbrăvi; numită şi „căcău” sau „cioară-pucioasă” (Coracias garrula) ( • 1934): Din căpiţă In căpiţă, Fig. >934- dumbrăveanca saltă ’n sbor ialecso ; pe Dumbrăveancă. deasupra poienii, din asfinţit, veneau şiraguri de dumbră-venci (saoj. DUMBRĂVIOARĂ (pl.-re), DUMBRAVIŢA (pl. -te) Sf. t dim. DUMBRAVA: alături de o dumbrăvioară ... se desluşea chipul negru al unei maşini de aburi igrig.). DUMBRAVNIC sbst. ♦ ® Plantă ierboasă, mirositoare, din fam. labiatelor, cu frunzele ca ale cireşului, cu flori • purpurii, trandafirii sau pestriţe; se poartă de flăcăi şi fete, se pune la icoane şi printre haine, in ladă, pentru că răspîndeşte un parfum plăcut; numită şi „dumbrainic”, „dumbrajnic”, „dobro(v)nică”sau,,dobro (miri ic” (Melittis melissophyllum) ( • 1935): In aer e un îmbătător miros de mintă şi de ~ ivlah.) H 2 = CţNEP A-CODRULUI [vsl. dîbravlnfl „de pădure"; comp, rus. dubrovnikti]. ’DDM-DUM sbst. Glonţ care se deformează cînd ajunge la ţintă, producînd nişte răni îngrozitoare; dreptul ginţilor interzice întrebuinţarea acestor gloanţe In războiu [fr. < engl.]. DUMERI im- DOMIRJ. t DUMESNIC, fDOMşrsNic adj. i Domestic, îmblînzit (despre animale : ceia ce va fufa găini, glşte şi alte paseri dumesnice... a treia oară să-l splnzure (prv.-lp.i ; au turburat toate vieţuitoarele dumesnice pre clmp (TicH.); Chiar bivolii dumesnlcl de el se răzleteso ialecso 1J ® t Bllnd, (despre oameni t 3 Bucov. s Pămint dumesnic, pămint gras; iarbă dumesnică, iarbă fragedă [lat. domăstlcus, influenţat de vsl. do-mastlnfl]. t DUMESNICţ, t domesnicj (-icesc) vb. tr. şi refl. A se) domestici, a se îmblînzi: graurii... se domesni-cesc bine In colivie iodob ) [d u m e s n i c]. t DUMESTEC, -TIC..., DUMESTNIC... = DUMESNIC..: cela ce va fura găini, glnşte şi alte păsări dumestice... a treia oară să-l splnzure (prv.-mb.). DUMICA, t DEMICA, t DIMICA (-ic) 1.1)b. tr. ® A tăia In bucăţi mărunte, a fărâmiţa: carnea au du-mlcat-o măruntei isb.i ; (£): pe această arşiţă mare au dumicat el toată oastea isb.i H ® A în spec. A tăia bucăţele de pline, de mămăligă, de brlnză, etc. In fapte sau In alt aliment lichid. 2. vb. refl. A se fărlmiţa, a se Îmbucăţi: moşiile s'au dumicat pe mulţimea gurilor ivlah.) [lat. d e - m î - care]. DUMICAT, t DEMICAT, f dimicat 1. adj. p. DUMICA...: In unele localităţi se mănlncă terciul cu felii de brlnză dumicate In el imani. 2. sm. Îmbucătură, bucată din ceva (pîine, mămăligă) cit se bagă dlntr'odată în gură: îmbucă cltlva dumicaţi de mămăligă uip.i ; —nl să ti-1 taci cit Iţi încape In gură iznn.). 3. sbst. A MIncare făcută din bucăţi de pline fierte In apă sau, mai rar, în vin ipac.). DUMINECĂ, duminică (pl.-ci) sf. ® 1) A şaptea zi (la catolici, tnttia zi) a săptămlnii, consacrată, la creştini, cultului şi odihnei; Dumineca, In ziua de Duminică: ce-ai cusut Dumineca, să descoşi, că-i rău de fulgere şi de trăsnete (Rv. crg.) 11 ® Spec. Dumineca lăsatului de carne, Duminica din săptămlna albă sau a lăsatului de brlnză; Dumineca lăsatului de brlnză, Duminica din săptămina mare (cu care Începe postul Paştilor); Dumineca Floriilor, stălpărilor, Duminica In care cad Floriile; Dumineca Tomii, care cade la o săp-tămlnă după Paşti; Dumineca mare, Rusaliile; Duminica tuturor dnitiior, care cade la o săptămtnă după Rus ilii; Duminoca ttnără, prima Duminică după luna nouă T » & (p Apa Dnminioii, un rlu care după credinţa poporului curge Împrejurul raiului H ® siinta Duminecă, ziua de Duminică personificată de popor Î11 chipul unei babe lumea cuvioşilor sau pe nişte locuri Îndepărtate, neumblate de nimeni; se vorbeşte de ea, mai ales în basme, ca de o fiinţă nefăcătoare, care ajută cu sfaturile şi cu darurile ei pe Făt-frumos sau pe alt erou al basmului, ca să-şi poată ajunge scopul [lat. (dies domlnlca], DUMINECEA, DUMINICICA, DU-DUNICUŢA, dummitA sf. A Plantă ierboasă care creşte Întinsă pe pămint şi face flori galbene; fetele o pun In lăutoare, că-i bună de desfăcut; numită si ,,dreţe’ sau „gălbenele (-de-pădure)” (Lysimachia nummularia) (Ţ| 1930). [srb. d u m -ii a 6 a]. DUMINICĂ DUMINECA. DUMÎNICţCĂ, duminicVTA, duminitA m-du-MINECEA- DUMIRI m-DOMERI. DUMITALE «w DOMNJE. DUMITRţŢE sf. pl. Mofd. ♦ = TUFANICA: căsuţe albe... cu flori multe dintre cari se 'naltă mai mlndre tomnaticele — ivlah.) [ ini loresc pe la Sf. Dumitr u]. DUMNEAEI, DUMNEATA «w DOMNIE. DUMNEZEESC adj. 1 Alui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu, divin: tăcerea adlncă ce domnea In locaşul — avea un caracter misterios ialecso 11 ® t E-vlavios, pios, cucernic, bisericos: Niooiai Alexandru Vodă era... om păzea tare blserloa (n.-costo. DUMNEZEEŞTE adv. 1 Ca Dumnezeu t ® F Extraordinar de bine, de tare, ete.), admirabil, de minune, In mod desăvirşit: vorbeşte, cintă ~ ,- ştia lecţia DUMNEZEI (-zeeac) vb. tr. 1 A pune în rlndul zeilor, a slăvi ca pe Dumnezeu r® P) A slăvi, a adora (în spec. pe o femeie) peste măsură. DUMNEZEIRE sf. 1 Faptul de a dumnezeii!® Fiinţa, esenţa, natura lui Dumnezeu, divinitate T s Dumnezeu Însuşi, în spec. zeu pă- gin: Tot ce 'nalţă omul la (alecs.i; jurlndu-se şi... lulnd martură —a inegro 1| ® Obiect de idolatrie căruia i se Închină cineva ca unui zeu: aurul esto singura lui » 1 1 j Evlavie, religiozitate: purced din biserică... cu cinste şi ~ (N.-costo fflj © t NEDUMNEZEfRE, lipsă de e\ lavie, nereligiozitate: dacă s'au aşezat Domn tării, toată ereticia şi nedumnezeirea şi-au arătat (N.-costo. DUMNEZEIŢĂ (pl.-ţe), DUMNEZEOAIE sf. Zeiţă: au sleit bozi, chipuri şi bozoaie sau dumnezeite de lut (n.-costo [Dumnezeu]. DUMNEZEU, t dumne(d)zAu sm. ^ ® Fiinţa unică, supremă, fără Început şi fără sfîrşit, creatoare şi stăplnitoare a tot ce există: de ’nceput au care şade In Fig. 1930 Duminecea. 4 42 www.dacoromanica.ro făcut Dumnezău ceriul şi p&mtntal , numele unui danţ popular, DUNĂREAN, Ban. dunAre'anţ £. adj. ® 9 Privitor la D u n ă-r e, de la Dună-re: astăzi capitala noastră.. .sporeşte... In mijlocul clmpiei dunărene (vlah.). 2. D UN Are an TU sm. Băn. . 0 VInt de apus care aduce ploaie. "DUNE sf. pl. -A. Mici movile de nisip pe care le grămădeşte vîntul pe ţărmul mării şi le ’mpinge Fi?. 1937. Dune în Sahara. mereu către interiorul ţării; aceste movile se unesc Încetul cu încetul şi dau naştere unor valuri de nisip, cum sint, de pildă, acelea ce se întind pe ţărmul mării Negre, de la Tekir-Ghiol pînă la Nistru, în pustiul Saharei, etc. ( • 1937) [Ir.]. •DUNETĂ pi.-te cea mai ridicată dinapoia vasului ( ■ 1938) [fr.]. DUNGĂ (pî.-gi) sf. ® Linie, făşie, vargă, vîrstă de altă coloare pe o suprafaţă, pe o stofă, etc.: tot in dungi ca ştergarele, dar dungile mai late şl mal rare, se iac şl tetele de perne (vor.) K © Făşie, dîră: îşi duse ochii In jos pe dunga albă a drumului (vlah.) H 3 Urmă lăsată pe corp de o lovitură cu biciul: biciui ii tăcuse dungi vinete pe spinare K , Brazdă, sbircitura: fie care an săpa o mai adlncă In inima ei m.-ZAMr.) c 3 Muchie: dunga cuţitului 1 3 Margine, lăture: dunga patului [vsl. d aga „arc”]. DUNGAT adj. Cu dungi, vlrstat, vărgat. DUNGĂŢEA sf. A Plantă ierboasă, cu Hori purpurii, originară din Europa meridională şi cultivată adesea prin grădini; numită şi „nohot” (Lotus tctragonolnbus) jsj 1939 dungat . DUNGUŢĂ pî.-ţe sf. dim. DUNGA: nişte rocuil de atlas In dungute ivor.i . 'DUNKEMAN sui. ^ Şerul’ fochiştilor pe un vapor. *DUO sbst. J duet: apoi Începu un ^ pe coarda a treia şi a patra (olvr.) [fr.]. •DUODECIM (pl.-me) sf. J Intervalul dintre li trepte diatonicc [it.]. ’DUODECIMAL adj. ± Se zice despreun sistem de numeraţie al cărui număr de bază el2 fr.]. * DU ODENUM sbst. ± Partea intestinului subţire, lungă de 12 degete, care e legată imediat de stomac şi care comunică cu acest organ prin deschizătura numită „pilor” 1»- . 1816 [fr.]. ’DUOLET pl.-ett sn. Grup de două note e o valoare egală care ţin locuia treinute într’o măsură ternară sau într’o măsură compusă F‘£- T9î°- Duolet. din ritmi ternari ( ■ 1940 [fr.]. DUP1 sm. /. Despieătură lungă şi subţire, de şindrilă, cu oare se joaeă copiii in ~i, aruneînd mai multe despicături de acestea în sus şi prinzîn-du-le pe dosul palmei, după anumite regule. DUP2 sbst. Mold. (şez.i ® Smoc de lină sau de păr mototolit: s'o încins o’un ~ de lină (şez.i 1) © Bucată de piele, cu păr cu tot, ce se întrebuinţează la măturatul vetrei. DUP3! interj. ® Imită tropăitul papucilor, opincilor, etc.: s’ande dup ! dup 1 in cerdac (sao.) H 3 Imită sgomotul Înfundat produs de o izbitură, buf!: prinse pre cel mort de grumaz şl ~ 1 cu el pre fereastră tn drum (cat.) [onomat.; comp. ceh. dup „bufnet” şi gr. oounoţ „bufnet; tropăit”]. DTJPĂ1 prep. ® Arată timpul sau Incul ( în urma): » trei zile se pregătiră de drum usp.); © : ~ ploaie vine şi senin; ~ amiazi; —■ prlnz tw PRÎNZ ; ~ aceea, apoi, in urmă; ~ ce ir CE 2 6 ; venea w mine; unul ~ altnl; fulger ~ fulger spintecă tăria ivlah.) ; tw LUME U ® A se lua a se ţinea a uima, a urmări pc cineva: Într’o zi, se luă w un iepure... şi nu-1 nemeri iwi; se tlnean mereu ~ dlnsul; a alerga ~ olneva; a urmări: cine aleargă ~ doi iepuri nu prinde nici unul; a alerga w ceva, a căuta, a umbla să dobîndească ceva: muri- sf. a. Mică punte în partea Fi?. 1938. Dunetă. 443 www.dacoromanica.ro DUM- DUP DUP _ torii mai mult aleargă ~ taudă declt ^ hulă {N.-cost. ^ (DPus H! IR ^ Uima verbelor a merge, a nmbla, a se duce, a trimite, UUrv otc., arată scopul: sa dus ~ apă, s’a dus să caute, Să aducă apă; l-a trimis ^ doctor; se trezeşte.., cu o babă... care umbla ^milostenie (CRG.); colindase...prin Bâtele dimprejur meştere şi cărturăresc (dlvr.) *f < Arată 0 conformitate: şi-şi ie un sullet de noră întocmai ^ chipul şi asemănarea celei dintliu (CRG.); ^ porunca mea; ~ părerea mea, ^ placul lui; ^ împrejurări; ~ spusele lui ^ 5 Mijlocul, instrumentul: pasărea ~ clntec se cunoaşte ^ s Arată obiectul asupra căruia se no artă acţiunea verbului: moare ~ dlnsa; erau nebune^ Joc (isp.) © îndărătul:» siimenii îşi băteau den săneţe de /^case cm,.cosi.î ; zărindu-mă într’un colţ P® '•'Uşă, a venit la mine şi m’a luat de mină (1,-gh.) ^ © Cu, în expres-Siun ile a da, a logodi, a mărita, etc. o Iată cineva: o soră o dedese ^ Poniatovski, alta o logodise ~ Sborovski (gr.'UR.) ; unde ai mai pomenit tn ca o Iată de împărat să se mărite ~ un poro P cisp.i sw DţTCE 2 ® ^ u ~ cit, pe Cit, atlta Cit, In măsura: In loc.,, să-mi dee ajutor la trebi, ~clt IIajută puterea (CRG.i; aista nu-i semn bun, ^clt ştiu eu (CRG.) îl ® ~ cum, precum, aşa Cum: II şi vede viind răpede, dar nu aşa ~ cum se dusese (Crg.) [lat. d e -post]. DUPĂ2, t DţTPRE prep. ©De p (r) e: dupre lata pămlntului i-au şters (let.) ; aţi perit toţi după faţa pămln-tului (bibl.) ^ ® = DţTPA1 ® : l-au poreclit Rareş, dupre numele muierii ce au fost după alt bărbat (gr.-ur.). DUP AC sm. F Mold. Ghiont, pumn: ar trebui să-mi iacă cineva ceata doldora de ~i (FLOR.J [comp. Srb. dupac „lovitură”]. DUPĂI (-Sesc), DUPUJ (-uesc) vb. tr. Mold. Bucov. i A călca cu sgomot, a tropăi: cind n dup&esc opiu-cile In bătătură (sad.) ; ain auzit nu ştiu ce dupăind prin ogradă isb.) ţ| © =BUFNţ © [COmp. DUPl* şi ceh d u p a t i, slov. du pi ti „,a tropăi”]. DUPĂITsbsf. Mold. Bucov Faptul de a d u p ă i, tropăit: un a, grăbit pe sală (grl.). DT.JPCĂ (pi.-ci) sf. ® Mold. Piesă de argint de 50 de bani, băncuţă ipamf.) ; scoase din buzunarele bluzei sale un pumn de gologani si de dupci (D-zamf.i [comp. DţTTCA]. t DUPLECA = ÎNDUPLECA-•DUPLEX' sbst [> ^ Sistem telegrafic care permite trimiterea în acelaşi timp, pe acelaşi fir, a două telegrame în sens opus. •DUPLICA (-ic) vb. tr. A îndoi, a dubla [lat.]. ‘DUPLICAT (pl.-ate) sn. i Al doilea exemplar identic cu primul dintr’un act (contract, chitanţă, etc. ţ[ 2 dublet ® [germ.]. •DUPLICITATE sf. Făţărnicie, rea credinţă, ViCleilie: —a si laşitatea caracterului său (fil.) [fr.]. t DUPRE m- DUPĂ2. t DUPRETUTINDENI adv. De pretutin-d e n i. DUPUţ tm- DUPAl. DUPURLUţ (-uesc) vb. tr. isez.) A jumuli, a smulge de pene o pasăre. DUPUROS adj. Mold. Bucov. Ciufulit, sblrlit: o răpciugă de cal grebănos, ~ şi slab (crg.) ; Intllneşte o căţea slabă, viermănoasă şi duporoasă (vor.) [d. U p2]. ’DUR1 adj. © Tare, vlrtos, pietros H ® Greu de sglriat: diamantul e cel mai ^ din toate corpurile ® f Aspru, cumplit, neîndurat, nemilos [fr.]. DURU interj. Întrebuinţată în expresiunile ~ tn sus, * In Jos sau ~ la deal, ~ la vale sau ~ încoace, ~ încolo, spre a arăta o mişcare continuă încoace şi încolo, un schimb de vorbe în care unul spune una, altul alta: a intrat la tocmeală cu im Jidan, şi, In sus, ~ tn )os, a căpătat... o pălărie de paie (vlah.) ; in sllrşit —- la deal, la vale, unul mai dă, altui mai lasă, st Pre-peieao mărită capra (crq.i ; se întrebuinţează şi formele dura la deal, dura la vale sau dura-vuxa, durai-vurai: In slirsit, durai-vurai, sara vine si--. Harap-Alb se pune de strajă chiar la uşa ei (CRQ.). DURAU interj, i m-dur2l f ® Imită sgomo-tul unui obiect ce se rostogoleşte: ~u ~. DURD 1. adj. Grăsuliu, plinuţ ipol.). 2. durdA [pi.-ia) sf. © Femeie scurtă şi groasă (cost.)ţ| © fr Flintă, puşcă (în limba haiducilor): se va cobori pe o cărare de munte, cu durda sa pe spinare ialecs.) ţ[ © Trans. Ghioagă ţintuită ir.-cod.) (wg.i [comp. ung. durda]. DURDUCA (-duc) vb. refl. A se rostogoli, a se da de-a d u r a. DURDUI (-uiu) vb. intr. Mold. Trans. © = dudui 2: avea cal bun şi durduia pămlntul subt el (s.-ald.); de va ~ înainte de SIn-Georgiu, vor umbla vremi tari peste vară (grm.) © A durăi: trăsura noastră se auzea dur-duind In fundul pietrişului plraielor (alecs.). DURDUIT sbst. Mold. Faptul de a durdui; duduit; durăit, huruit: *nl carelor pe paveaua oraşului (ALECS.). DURDULICA (-ic) vb. refl. Trans. A se rostogoli, a se da de-a dura, a se durduca: m durdniică peste cap pină ajung cblar lingă dlnsa (ret.). DURDULIŢĂ (pi.-te) sf. dim. DURDA ®: să văd dacă dnrdnlita, ca care m’am hrănit treizeci de ani, mai Ştie să tacă treabă ign.). DURDULŢU adj. © Grăsuliu, scurt şi Îndesat: părea si mai îndesată, si mai durdulie încă (grig.) *) © Plin Şi Îndesat, doldora: Inlătisarea pnngoclnlal le răstoarnă cu desăvirgire mişcarea icar.i . DURD UMAN sbst. Mold. Se zice unei femei scurte şi groase: cită ~uii (rv..Cro.) [durd], DURDURĂ Sf. -- DJRDORA: In dnrdnra bătăii, te strecori gi scapi gi tu on lata curată osp.). 444 www.dacoromanica.ro DUREA (întrebuinţat numai la a 3-a pers. Sg. doare, pl, dor; impf. durea; pf. duru; part. durut) vb. tr. i A simţi durere Intr’o parte a trupului: a-l capul, m&selele, pioioarele; 11 dor şalele; Dănllă crăpa de durere, dar orlolt 11 durea de tare, el tot Îşi tiuu inima cu dinţii icrs.i ; O : lie-care ştie (sau se leagă) unde-1 doare; fie-care ştie unde-1 doare măseaua, fie-care-şi dă mai bine seama deolt altul de propriile sale suferinţe sau nevoi; m- atinge 1 © f © ©: A-i « inima, a fi mîhnit, a-i părea rău, a-i fi jale, a i se rupe inima; 11 durea inima clnd vedea că nu se silesc copiii la Învăţătură (|.-gh.) ; pe totl II durea inima după letişoara de Împărat (mera) [lat. d 0 1 § r e]. DURERE sf. © Suferinţă fizică: « de cap, de măsele, de picioare; a geme, a tipa, a se svlrcoll de «, a alina «a; a-i trece «a; O crudă adlno m’a pătruns [BOL.); permanenta boalelor şi a durerii e condiţia existentei noastre (br.-vn.) f © © Suferinţă morală, amar, chin, mîh-nire, obidă: Unde-i unul nu-i putere La nevoi şi la « (alecs.) ; Mi-a rămas inima rece şi ’mpietrită de « (vlah.) * © © cu'« de inimă, cu mîhnire, cu părere de rău, cu jale, cu milă [durea], DUREROS adj. © Ce pricinueşte durere, ce doare: o rană dureroasă U © Ce arată durerea: tlpete dureroase f ® © Plin de amărăciune, de tristeţe, de jale, Îndurerat: privire dureroasă; adv.i Trişti şi obosiţi. In luru-ţi, ochii cată « (vlah.) . DURIGĂ ţ-ig) vb. tr. şi refl. Trans. A (se) rostogoli, a (se) da de-a dura: scoate arapul mărgeaua şi o durigă pe masă (ret.) ; dar banii-s rotunzi, s'au durigat din punga Ianoului Intr’a lui Izlg, pe vinars (ret.). O DURIGĂ (pl.-igi) Sf. = DţTRA. ODURIME sf. Durere (mai ales in desclntece). Să-i sooti toată răutatea, Toată greutatea... Durimile, usturimile (toc.) [d u r e aj. •DURITATE sf. © )5 • însuşirea de a fi dur, tare, vlrtos’; rezistenţa pe care o opune un corp clnd voim să-l sgîriera cu un vlrf ascuţit-, pentru a aprecia duritatea unui mineral s’a alcătuit o scară a durităţii compusă din următoarele 10 tipuri: 1». Talcul (cel mai moale); 2" ghipsul; 3° calcita; 4° fluorina; 5° apatita; 6° ortoza; 7° cuar-ţul; 8° topazul; 9° corindonul; 10° diamantul (cel mai dur din toate) f © © Asprime, neîndurare [fr.]. DURIŢĂ (pl.-ţe) Sf. dirn. DURA: calcă Lică de-i sună dur iţa de la pinten (br.-vn.). ODVRLĂ sf., durlan, durlac sm. Mold. Olten. Băieţel: băieţandru; flăcău: ce iaci, măi durlă P (rv.-crg.) ; De ce, Doamne, nu muream, Clnd eram tlnăr dur-lan P (Pamp.) . DURLIGI sm. pl. Mold. 1. = TÎRLICI: au ieşit pe prispe copii bălani numai In « (sad.). O DURLOIU (pl.-oaie) sn. Trans. J Un fel de trişcă sau fluier făcut din coajă de alun ivlah.) . O DURLUţ (-neso) vb. intr. Mold. J A clnta din trişcă: un eloban... păştea oile, durlulnd din trişcă (gr-n.) [dutloiu], t DURMţ = DORMţ. j- DURMITA = DORMITA. t DUROARE sf. © Durere: să se pocăiască vredni-ceşte cu « şi cu inemă Inlrintă (prv.-mb.) ; Să, sooti toată boala, Toata «a (toc.) f © pl. Reumatism, podagră [lat. dolor, - ore m], •DURŞUS (pî.-usuri) sm. # Linie de albitură ce se pune Intre rînduri, spre a nu li prea apropiate [germ. Durchschussl O DURU CA (-uo) vb. tr. şi refl. Trans. = durigă: banii... slnt rotunzi, ei se tot durucă plnă n'ai nioi unul In pungă (ret.). DURUţ (-uiu) Vb. intT. © = DURAI®: de vale, In drumul Impărăteso, duruiau căruţele (gris.) f © A răsuna (de lovituri dese): sala duruia de tropote (grl.). O DURUIELE sf. pl. Trans. Kt X Jintiţa ce ră-< mine In fundul căldării, după ce se fierbe zărul şi se alege urda mc.). DURUIT sbst., duruitură (pî.-tun) sf. Faptul de a durui; rezultatul acestei acţiuni; hurui- tură: toarte rar se auzea pe pod durultul unei căleşte inegr.) ; ce duruitură se aude In podul casei P (sb.). DURUITOARE sf. = HÎRÎITOARE [durui]. DURUITURĂ ew- DURUIT. ODURyŢ sbst. Olten. Băn. (p Suman (de dimie albă sau neagră) [srb. d o r o c, ung. daroc]. DURZ^U sm. Maram. # (brl.) (pap.) > = IENUPĂR i ţ) © = PIN. DUS 1. adj. > p. DUCE: oine apuca a se duce pe-a-tunci Intr’o parte a lumii, adesea « rămlnea plnă la moarte (Crg.) H © Adlncit, afundat: ou oohii mioi, apropiaţi şi duşi In Jundul capului (VLAH.) f © « pe glnduri, Cufundat In cugetări f © a dormi «, a dormi adine: soacra horăia, dormind «ă icrg.i 11 ® © F Nebun, smintit. 2. sm. © Cel plecat, cel ce s’a dus; ®: duşii de pe lume, morţii: o povesti şi el duşilor de pe lume... păţania (luns.) ; a li, a vorbi ou duşii de pe lume, a aiura: mă, eşti ou duşii de pe lume P (br.-vn.). ş. sbst. Faptul de a se duce, ducere, plecare: oe era de tăcut ou «ui acasă (lung.) ; a luat un bilet de « şi Întors; după «ui lui Ron gheneralul de la Brăila (N.-COST.). *DUŞ(pl.-şuri) sn. © ŢIşnire de apă sau de aburi pe o parte a corpului, baie de apă ce ţlş-neşte ca dintr'o stropitoare (g 1941): « rece, « de aburi: Îmi reoomandă să lac Fig.\i94i.!Duş. «uri scoţiene (b.-ald.> f © © Răspuns aspru şi neaşteptat, opăreală: a căpătat. un « [fr. d o u c9l e]. ODUŞAMEA (pl.-mele) Sf. Mold. (fia = DUŞUMEA: bate mătănii ou Ir un tea plnă Ungă d uşa mele (grl.). DUŞCĂ sf. F ® Înghiţitură (de apă, de vin, de rachiu, etc.j, cit poate Înghiţi cineva dintr’o- dată: Ii mai trase o « de apă şi se sculă să plece (VLAH.); a tras o « de rachiu din plosoa lui cea de Braşov (crg.) * © A bea de «, a-i da duşoa, a da de « sau de-a duşoa, a bea dintr'o Înghiţitură: bău de « paharul de Cotnar ce-i sta dinainte (GN.); a apucat... să dea de « un ciocănel de ţuică (lung.) ; totdeauna Îşi umplea olte un păhar de vin şi-l da de-a duşca (RET.) [srb. d u s k a]. DUŞEŞ sbst. © g Se zice la jocul de table, clnd zarurile aruncate arată fie-care clte şase puncte f © ® t Intlmplare norocoasă, noroc: n’au tost niciodată duşeşi oa această domnie (n.-cost.) [tc. dyâyâ]. Dyşi sm. pl. Toane (bune sau rele), cheji: ce nu poate Rumănu, olnd II-1 găsi In « buniP (jip.) ; nu e In «i ăi buni (ciauş.) [VSl. dusa]. ’DUŞLAG sbst. »P“ Priboiul cu care se găuresc cercurile de fier ale buţilor spre a le nitui [germ. Durchschlag], DUŞMAN 1. sm., DUŞMANĂ (pl.-ne), ; Nu te uita oblu ’n curte Că duşmanele mi-s multe (IK.-brs.) ; Atunci li face duşmanul trate... Şi duşmanca soţioară... Clnd a tace plopul pere (vor.) ; duşman de moarte, lnvlerşu-nat, vrăjmaş neîmpăcat, care urmăreşte pe cineva cu duşmănia plnă la moarte;—IQ,: iereşte-mă, Doamne, de prieteni, oă de duşmani m’oiu păzi singur; nu da Împrumut, că-ţi faci duşmani; clnd ai bani, ai şi duşmani H © Poporul, ţara, armata cu care ne aflăm In războiu: Ungurii au lost duşmanii de veacuri ai Ro-mănilor; ostaşii creştini erau... plini... de dorinţa de a se măsura cu «ul (balc.) ; Unde-s doi puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte ialecs.) II © © Duşmanul omenire!, diavolul f © Căruia i-e silă de ceva, care nu poate Suferi ceva: am lost totdeauna un duşman aprig al proceselor. 2. adj. Care urăşte pe cineva, care se poartă cu vrăjmăşie, care are sentimente neprietenoase: oastea «ă [tC.]. DUŞMĂNESC adj. De duşman, vrăjmă-şesc: Vin cu porunei domneşti Şi ou glnduri duşmăneşti (ALECS. p.). DUŞMĂNEŞTE adv. Ca un duşman: se 445 DUR- DUŞ www.dacoromanica.ro DUŞ- DVO Poartă "" ou mine; Te tocmeşte Si Plăteşte omeneşte (PANN). DUŞMĂNI (-&Desc j. vb. tr. A purta ură. împotriva cuiva, a-1 prigoni ca pe un duşman: La cel ce te duşmăneşte Ta ca bine-1 răsplăteşte Cep, astupuş de lemn ce se pune la gaura făcută în doagele unui bu-toiu H - Băn. Uaura în horn pe unde iese fumul (NOV.) (RV.-CRG.) ipsc.) fsrb. dusnili „răsunătoare’’]. DUŞUMEA (pf,-meie sf. & Pardoseala de scinduri dintr’o 0-daie ( • 1942 : bătu cu piciorul In Pămlnt şi aeo-dată se deschise In două Fig 1942. Duşumea. ~-ua casei (isp.) ; ww DUŞAMEA [tC. dflsemĂ], ţ DVTCĂ (pl.-ce, -ci, ; se pomeneşte şi de jumătăţi de ■»<, în valoare de 2 creiţari: se ruga.,, să nu-i lupească toate spatele, cl numai ca de o dutcă de 2 grlţart ise i '1 © Maram. Vechi monete de argint în valoare de 10 şi de 20 de creiţari: Na, mtndră, ţine-ml teşea, Că am două dutce ’n ea, Da ne-om duce şl le-om bea (brl.) [comp. dpfcA [rut. d u d o k, - d k a, pol. du-d e k, -dka, ung. d u t k a < germ. Deut]. DUTCUŢĂ (pl.-ţe) sf. Maram. ; l-a acoperit cu iblncile de la cal (lung.). •EBONJTĂ sf ., *ebonit sbst. Substanţă tare, lucioasă, uşoară şi rezistentă, obţinută prin vulcanizarea cauciucului amestecat cu pucioasă; se întrebuinţează la facerea mînerelor de cuţite şi de bastoane, a bilelor de biliard, a diferite obiecte de fantezie, la aparate electrice şi de radiofonie, etc. [fr.]. 'EBRAIC adj. A vechilor Evrei: limbară; alfabetul—' lv TABELA XX) [fr.]. •EBRAISM sbst. cu Fel de vorbire particular limbii ebraice [fr.]. •EBRAIST sm. 03 învăţat care se ocupă în special cu limba ebraică [fr.]. 'EBRIETATE Sf. Beţie: trei inşi cari aveau aerul a fi Intr'o stare de — pateDtă... i-au tăiat drumul (car.) ; tustrei erau veseli, In una din acele stări de — sufletească (VLAH.) [fr.]. •EBULIŢIUNE sf. fi- Fierbere în clocotel[fr.]. fECARET = ACARET. ’ECARTE (pZ.-euri) sn. 4 Numele unui joc de cărţi între două persoane [fr.]. TABELA XX. ALFABETUL EBRAIC Numele Semnul Litere finale Valoarea Valoarea numerică Alef.... . N .. .. . a . . . î Beth . .. . 3-.. .. b, v. . 2 Gliimel . o... ...g ... 3 Daleth.. .-\... ...d... 4 Hă • n--- V . ..h ... 5 Vau.... • 1 ••• . . . V . . . 6 Zain ... • î •• • .. . z . . . 7 Heth.. . • n--- . . rh . .. 8 Teth .. . • B •• ... t... 9 Iod . 1 . . . . . . i. . . 10 Caf . 3 .. . . k, ch . 20 Lamed.. . ţ,... . .. 1... 30 Mem... • 0 ■ • • • D • ... m .. 40 Nun.... . j... . .. n . .. 50 Samech. • D • .. .s ... 60 Ain .... • V •• . . . e .. . 70 Pe • 0 •• . .p, f... 80 Ţadi ... . ţj... ..y... ...ţ... 90 Koff.... • p •• ... ti .. 100 Reş .... • *1 •- . . . r . . . 200 Şin, sin . • w' • • • -s,ş • • 300 Tau.... • n • . . th .. . 400 ’ECATOMBĂ {pl © Jertfă de o sută _ ’.-be) sf. __ _ de boi sau de alte animale ce se făcea la popoarele vechi: asemenea jertfe, de cita o sută de vite deodată, se numiră ecatombe osp.i ; vitele jertlite In ecatombe, adică cu sutele, pe altarele zeilor (ODOb.j f © (£) Jertfirea unui 447 www.dacoromanica.ro ECh ECh , mare număr de oameni, măcel, vărsare de sînge [Ir.]. ‘ECHER (pi.-ere) sn. Instrument de lemn, de metal, de celuloid, etc. în formă de triunghiu dreptunghiu, care serveşte în desenul linear la tra gerea perpendicularelor sau paralelelor, la verificarea unghiurilor drepte, etc. (0 1943 ; — de arpentor, instrument care serveşte la ducerea perpendicularelor pe teren, şi care constă dintr’o prismă cu feţele laterale prevăzute cu ferestruici [fr. iquerre]. 'ECHIDISTANT adj. A i Se zice despre două puncte egal depărtate de un al treilea f 2 Se zice despre două linii, două suprafeţe, două planuri sau două corpuri egal depărtate între ele în toate punctele întiderii lor: două drepte paralele slnt —e [fr. C- pjg. 1040. Echere, quidistant], 'ECHIDISTANŢĂ (pl.-te) A Calitatea a to ce este echidistant [fr. âquidistance]. *ECHILATER(AL adj. 1 A Care are laturile egale: triunghiu — ■ 1944) 1 - Iperbolă echilateră, iper-bolă ale cărei asimptote slnt perpendiculare [fr.]. 'ECHILIBRA (-brez) 1. vb.tr. 1 A ţine, a pune în echilibru, a cumpăni ţi 2 © A face ca din două lu- Fig. 1944. cruri, unul să nu întreacă pe celă- Triunghiu echi-lalt: — eheltuellle sl veniturile. a era 2. vb. refl. A se pune în echilibru, a se cumpăni [frT]. 'ECHILIBRIST sm. Persoană care s’a deprins cu exerciţiile de echilibru al corpului, mergînd pe o frînghie întinsă sau ţinlnd ridicate în echilibru diverse obiecte ( ■ 1945 [fr.]. 'ECHILIBRU (pl.-bre)sn. ® fi Starea unui corp menţinut în nemişcare sub influenţa a două sau mai multe forţe egale care lucrează fie-care în sens contrariu şi se distrug una pe alta; în graiul obicinuit, starea unui corp care nu se apleacă nici într’o parte nici într’o alta (0 1946): a sta in—; a-şl păstra —ul; potcapul părintelui Catihet nu se mai ţinea deolt prin o minune de — [fr.]. ‘EDIL sm. © Nume dat fie-căruia din cei patru magistraţi romani cari aveau inspecţia asupra, clădirilor publice, jocurilor şi aprovizionării oraşului 1[ © @ Consilier comunal al unui oraş mare [fr.]. 'EDILITAR adj. Privitor Ia edili. Ia edilitate [fr.]. 'EDILITATE sf. © Funcţiunea edilului şi durata ei ţ[ © ® Totalitatea consilierilor comunali ai unui oraş mare [fr.]. 'EDITA (-itez)î)&. tr. A publica, a tipări, a senate de’ sub tipar (o carte, o gravură, o compoziţie muzicală, etc.) [fr.]. 'EDITOR 1. sm. S* Librar care publică scrierea unu{ autor. 2. adj.: librărie editoare [fr.]. 'EDITORIAL adj. Se zice despre numărul unui ziar în care se găseşte un articol de fond scris şi nesemnat de redactorul-şef, sau despre ori-ce alt articol a cărui răspundere şi-o ia în întregime redneţiunea ziarului [fr.]. 'EDITURĂ (pi.-tari) sf. © Faptul de a edita şi rezultatul acestei acţiuni ţ © Librăria care editează o carte [edita]. ‘EDIŢIUNE, edjtte sf. S” © Tipărirea şi publicarea unei cărţi f © Totalitatea exemplarelor dintr’ odată ieşite de sub tipar: Letopiseţele de Ko-gălniceanu au spărnt In două ediţii; ediţia a zecea a unul roman [fr.]. 'EDUCA (-uc) vb. tr. £ A creşte copii, a le da creştere, instrucţiune [lat.]. 'EDUCATORI, adj. © Privitor la educaţiune % ® Care dă educaţiune. 2. sm. Cel.ce dă creştere, educaţiune copiilor [fr.]. > ' EDUCAŢIţTNE, educatib sf. ® # Creşterea unui copil clesvoltîndu-i însuşirile fizice, Intelectuale şi morale: educaţia femeilor la noi e atlt de neîngrijită. Incit nici nu trebue a mai pomeni de ea inegr.) ; casă de —, institut unde se primesc copiii în pensiune spre a Ie da creştere, spre a-i instrui f © — profesională, instrucţiunea ce se dă cuiva cu scopul de a-1 pregăti pentru o meserie ţ © Cuno- 450 www.dacoromanica.ro ştinţa şi practica obiceiurilorfsocietăţii in ce priveşte manierele, politeţa şi buna cuviinţă: om f&r& rău crescut, mojic [fr.]. *EFEB sm. ® ^Tînăr In stare de a purta armele (la vechii Greci): Alclblad, floarea <~ilor din Atena, tăie lntr'o zi coada cea mai frumoasă a anal oilne iodob.i ţţ © Cel ce intră In virsta pubertăţii, flăcău [ir. e p h â b e]. 'EFECT (pl.-te) sn. ® Ceea ce e produs de o cauză: na e nlol an fără canzft TI ® Acţiune, lucrare: a face a lucra, a opera TI ® îndeplinire, realizare: wnl ameninţărilor sale TI ® rt Urmare, aplicaţiune; <~ele legii; legea n'are retroaotlv TI © Impresiune morală: sosirea lai a produs an ban *; vroia să încheie ca o frază de ** (vlah.) TI © & Impre-siunea produsă prin contrastul colorilor, prin opo-ziţiunea umbrei şi a luminii TI © \ La biliard: mişcare particulară produsă cu tacul asupra bilei TI © ~ de comerţ, poliţă, scrisoare de credit; ~e publice, <~e de stat, rente asupra Statului, acţiuni şi diverse valori cotate la Bursă; ~e mobiliare, hu-nuri, averi mişcătoare TI ® pl. Haine, straie, îmbrăcăminte (de care se serveşte o persoană): —e militare [lat. efiectus, cu înţelesurile Ir. e 1 1 e t ]. •EFECTţV 1. adj. ® Urmat de efect, care produce efect: protectiune ~ă TI © Care există de fapt; real, pozitiv: l-a trimis ca ajutor o armată de zece mll de oameni ^1; putere g. (pf.-ive) sn. x Numărul real al soldaţilor unei armate, unei trupe [fr.]. •EFECTUA (-toca) vb. tr. A pune în lucrare, a Îndeplini, a aduce la îndeplinire, a sâvlrşi [fr.]. * EFEMEIAT = AFEMEIAT. •EFEMER 1. adj. ® Care trăeşte numai o zi: flori, anlmaie ţ ® Trecător, ce ţine foarte puţin timp, de scurtă durată, vremelnic: ferlolre^ă; glorie <»ă; ollol de papagll Izgoniţi de prin licee, cari lao reviste (VLAH.). 2. 'efemere sf.pl. #Gen de~ insecte nevroptere ce se nasc şi mor în aceeaşi zi ii 1958) [fr.]. * EFEMERID f )E Sf. pl. Fig. 1958. Efemere. ® ir Tabele astronomice prin care se determină, zi cu zi, poziţiunea astre-lor n © ** Scrieri sau simple notiţe care arată evenimentele Intlmplate în aceeaşi zi a anului, la diferite epociH^® In antichitate: titlul unor scrieri In care se povestea zi cu zi viaţa unui personaj [fr.]. •EFEMINAT adj. = afemeiat:] tina «a, oare- COm »â (D..2AMF.) [fr.]. EFENDI sm. Titlu onorific dat, In Turcia funcţionarilor civili şi învăţaţilor: aeosta era doctorul, oasel anul •— din Constantlnopoll (bol.) [tc.]. ‘EFERVESCENT adj. & Ce este în efervescenţă sau poate intra In efervescenţă [fr.]. •EFERVESCENŢA (pl.-te) sf. ® a- Fierbere, clocotire prin degajarea unui gaz din interiorul unui lichid: creta produce •— otnd e pasă Intr’on pahar oo apă amestecată ca an acid oare-care TI © © Sbucium, emoţiune sgomotoasă a sufletului: efervescenta mi-niei TI © © Clocot, frămlntare, agitaţie sgomotoasă (a unei mulţimi): efervescenta gloatelor [fr.]. •EFICACE adj. Care-şi produce efectul, prielnic: an mijloo~ [fr.]. ‘EFICACITATE sf. însuşirea a tot ce este eficace: »« anul remedia [fr.]. •EFICIENT adj. Care-şi produce de fapt efectul: soarele este caviar a căldării [fr.]. ‘EFIGIE s/. ® <0 GV Reprezentarea In relief sau în pictură a chipului unei persoane (se zice In spec. despre portretele reproduse pe o monetă sau o medalie): monetă oa efigia regeioicaroi TI ® © Personificare, reprezentarea vie a unui lucru ideal: eiigia durerii TI © rt Chipul unetpersoane, executat, în mod grosolan, care se atlma de o splnzurătoare clnd această persoană era oslndită la moarte prin contumace [fr.]. ‘EFLORESCENT adj. a Care-şi pierde o parte din apă la temperatura ordinară, din care cauză se acopere la suprafaţă cu o pulbere măruntă: oar- bonatal de sodiu este —- [fr.]. •EFLORESCENŢ (pl.-te) sf. ® A începutul înfloririi unei plante, momentul clnd dă în floare TI © a- Fenomen pe care-1 prezintă unele substanţe solide care devin pulverulente, clnd sînt expuse la aer liber: <•< salină TI © / Mică erupţiune, acută sau cronică, care apare pe piele [fr.]. 'EFLţTVIU (pl.-vii) sn. © / Nume dat substanţelor organice alterate, care stau suspendate în aer, şi care dau naştere mai ales frigurilor intermitente sau malariei TI © 19 » electrio, descărcare electrică, invizibilă sau foarte puţin luminoasă, care se produce între două suprafeţe de sticlă TI © Efluvii magnetice, nume dat influenţelor exercitate de magnetizatori asupra persoanelor magne-tizate, şi atribuite unui pretins fluid magnetic [Ir.]. *EFOD sbst. îmbrăcămintea de in, scurtă şi fără mîneci, cu care se Imbrăcau odinioară preoţii evrei [fr.]. EFOR1 sm. Membru al unei eforii: am fost prezentat Iul Beizadea Nlonlaohe Sn(a... atunol postelnlo şl w al «coaielor o.-GH.) [gr. EifOpoţ]. •EFORI4 sm. pl. H Magistraţi lacedemonieni în număr de cinci cari aveau sarcina de a veghia asupra autorităţii regilor şi a senatului, înfrînînd excesele lor de putere [fr.]. EFORIE sf. ® Corp de bărbaţi meniţi să conducă o instituţiune de cultură sau de binefacere, alcătuind un fel de consiliu de administraţie: eforia «coaielor, compusă din Mitropolitul ţării şi din doi boieri, veghia odinioară asupra şcoalelor şi fondurilor lor; eforia spitalelor, care se ocupă CU administraţia şi ţinerea în bună stare a spitalelor; eloria anal llcea, anal glnmazla, cari se ocupă CU administrarea fondurilor acestor şcoli TI © Sarcina acestui corp de bărbaţi TI © Locul, unde aceştia se adună şi unde sînt instalate birourile funcţionarilor [ngr. stopata). •EFQRT (pl.-tari) sn. Sforţare, silinţă, străduinţă: <~ul de care avea nevoie oa să se zcoale din pat 1 se înfăţişa ca o durere (vlah.) [fr.]. •EFRACŢIţJNE, efracţie sf. Spargerea de către un hoţ a unei uşi, a unei Încuietori: fort prin » [fr.]. OEFTA (-tez) vb. refl. Olten. A se afla, a se găsi, a se da la iveală: hoţii n’au putut 11 ettaţi (ciauşj. EFTIN... = IEFTIN... •iTUZIUNE, ’EFVZIE sf. ® Vărsarea, Imprăşti-ereaunui lichid; ®: de singa, măcel TI © ® Vie şi sinceră demonstraţiune de prietenie, de dragoste: o primeşte ou •— In braţe (car.) [fr.]. •EGjftL 1. adj. ® De o potrivă, la fel, asemenea In ce priveşte valoarea, calitatea sau cantitatea: merite <~e; same <~e; lungimi TI © Care este totdeauna acelaşi, care nu se schimbă, uniform: a merge ca an pas ; an «tll TI ® Partida estetă, se zice despre doi jucători, despre doi luptători cari slnt sau nu sînt de aceeaşi forţă TI ® Care e de o fire bllndă, care nu-şi schimbă calmul ce-1 caracterizează: totdeauna Ură a se lăsa alterat măcar de orl-ce împrejurare (car.) TI © Care Se bucură de aceleaşi drepturi: totl cetăţenii slnt ~i Înaintea legii TI © Indiferent: ml-e ~ dacă va veni sau na. 2. sm., 'egală (pt.-ie) sf. Acela, aceea care e de o potrivă cu altul, care ocupă acelaşi rang cu altul: na sta de vorbă deott oa egalii lai; egala el In şcoală; a 11 tara a nu avea păreche. 3. adv. In mod egal, de o potrivă, la fel [fr.]. 'EGAL£. (-aiez) 1. vb. tr. (D A face egal, a face de o potrivă: -*< părţile TI © A fi egal cu, a fi de o potrivă: nimeni na l-a egalat pfn’acom. 2. vb. refl. ® A deveni egal TI © A se pretinde egal, a se socoti la fel, de o potrivă cu [fr.]. 'EGALITAR adj. şi sm. ® Căruia-i place egalitatea: societate .«a TI © Care e partizan al egalităţii Intre oameni: Ideile «1 democratice începuse a se Introduce ohlar In saloanele elegante (I.-GH.) [fr.]. •EGALITATE sf. ® însuşirea a tot ce este 451 www.dacoromanica.ro EFE- EGA Fig. 1959. Eghilete. • Din Egipt, privitor E6E- egal, de o potrivă cu cineva sau ceva: -** a două p 1 p Unii, a două sume; » de vfrstă, de merit U ® » Înaintea c L. C legii, stare In care se află cetăţenii de ori-ce rang, de ori-ce clasă socială, fără excepţiuni sau privilegii, avlnd toţi aceleaşi datorii şi bucurindu-se de aceleaşi drepturi U ® Organizaţiune socială in care toate privilegiile claselor slnt desfiinţate: «•'a este o asplraţiune nobilă ei generoasă a omului de bine (i.-gh.) U ® Uniformitate: — pasului, pulsului U ® » de caracter, păstrarea neclintită a aceluiaşi caracter in ori-ce împrejurare [fr.]. *EGEMONIE sf. ® /_s Supremaţie a unui oraş asupra celuilalt, in Grecia veche K © Pr. ext. In timpurile moderne supremaţia unui Stat fă-cind parte dintr’o confederaţiune asupra celorlalte State confederate [fr. h 6 g 6 m o n i e]. EGET-BEGET •«- GET-BEGET. •EGHILETĂ' (pi.-te) sf. x Şiret, găitan cu capetele Îmbrăcate cu metal in formă de ace, care împodobesc uniformele jandarmilor, sergenţilor, etc. (J 1959) [fr. aiguillette]. •EGHTPŢIENE sf. pl. # Caractere tipografice semi-grase, de o tăietură specială. •EGIDĂ (pi.-de) sf. ® Scutul zeiţei Mi- li nerva (Jîg] 1960) H ® ® Scut, protecţie, 0-crotire [fr.]. •EGIPTEAN 1. adj. la Egipt. 2. sm., •EGIPTEANCA (pl.-ence) sf. Locuitor, locuitoare din E-gipt. •EGIPTOLOG sm. sL Învăţat care se ocupă cu istoria şi antichităţile Egiptului [fr.]. •EGIPTOLOGIE adj. ^ Privitor la egiptologie [fr.]. •EGIPTOLOGIE sf. ^ Studiul istoriei şi antichităţilor E-giptului [fr.]. *EG|RA tw HEGJRA. Fig. 1960. Egidă. EGLENDISI, ENGLENDISJ, EGUNDISJ, o ÎNGLIn-disj (-iseso) vb. refl. A petrece, a se amuza: spune... cum s'a eglendisit la bal la O or te (Negr.i; treceţi In odaia cealaltă şi vă englendisiti după plăcere (fil.) ; plnă una alta se Ingllndiseau la clrcioma de la colţ (D.-zamf.) [ngr. “EGLOGĂ (pl.-ge) sf. « Un fel de poezie pastorală In care se introduc ciobani cari vorbesc intre ei: eglogele ini virgiiiu [fr.l. 'EGOISM sbst. Fel de a fi al omului care ori-ce glndeşte, vorbeşte sau lucrează, face totul pentru sine, Iără a-i pasa de alţii: aşa e de vast »ui omenesc, Incit toate neajunsurile noastre personale devin calamităţi publice (D.-zamf.) [fr.]. •EGOIST,-tA adj. şi sm. /. Care are viţiul egoismului: om«; sentimentele; ochii mei egoişti vedeau numai pentTU mine (D..ZAMF.) [fr.]. E GR ASIE = IGRA8JE. •EGRŞTĂ (pl.-te) sf. ® Buchet de pene răsfirate cu care se Împodobesc chipiu- »II .<■ rile sau coifurile militarilor, cape- ’l/.yţ» tele cailor la marile parade, etc. ( • 1961): ...egretele-albicioase Mişcln-du-se departe, oa umbre fioroase ialx.) r ® Buchet de diamante sau de măr-^. .^ . -găritare, in formă de egretă, pe care-1 c>'2''v L i- ^ - «• Fig. 1961. Egrete. poartă femeile ca podoabă [fr. a gr e 11 e]. EGUMEN sm. Superiorul u-nei mănăstiri de călugări, stareţ: ceia ce va înjura pre călugăr, acela înjură pre lui şi pre mănăstire (prv.-mb.) ; <^ii nu pot da In arendă moşiile mănăstireşti (LEG. CAR.) [gr. ^T00|ievo«]. EGUMENIE sf. ® Sarcina, demnitatea egumenului, stăreţie: primi aci cu mulţumire ogumenia bogatei mănăstiri Snagovul (oooe.) ţi © Timpul Fig. 196a. Eider. cit se exercită această demnitate: clădirea s’a reparat snbt egumenia Grecului Anania, mitropolit de Sivas iirg.i . EHEII sau EHEHEii interj, (p) Arată că lucrul de care a pomenit interlocutorul e cu mult mai mare, mai important, etc. decit glndeşte: Ajung eu oare lntr’un oeas aooloP «I nioi in două ceasuri; rareori şi HEI I hei I dară olnd li mai vedea şi p’asta, să vedem ce-o să mai zidi iisp.) [comp. HEIl]. t EHO = ECOU: acest din urmă cuvint găsind un » in toate inimile, fu ca o sotnteie electrică inegr.i ; Grozavul ei buhnet — repetează O’o sută de guri (stm.-wb.). EI1 ev EL. ŞIi* interj. ® t Servă ca afirmaţiune (= dai): Şi grăi lor Isns: Înţelegeţi aceste toatep Grăiră lui: eil Doamnei (cor.) u ® Clnd se interpelează cineva: eil lasă, ticăloaselor, că v’oiu dobzăla eu de-acu Înainte (crg.) U ® In propoziţiunile interogative: ei 1 bade, oe este mai gras pe lumea asta p «sp.i ţţ © Concesiv: eil tie cum zidi ţj © Arată 0 ezitare: Da ce-s acele so-. lomonii, moş Nichifor P — Ei I Jupfneşică dragă, asta nu se poate spune icrg.) U © Ei aş I ee- AŞ I © » bine I fie I ei bine 1 vorbeşte dt vei voi, te ascult uspj [după fr. e h bienl) K © Uneori repetat: eii eil ce-i de făoutp (crg.) [® < vsl. e j; ®—onomat.]. v' •EIDER sm. % Specie de raţă d cărei puf foarte fin se fac perniţe, pămi,etc. ((U1962)[fr.< germ.]. EL pron. pers. m. de pers. a 3-a; pl. ei; dat. sg. iui, aton (proclitic sau enclitic) i, fi; ac. sg. pe el, aton 1, 11; dat. pl. lor, aton ie, 11; ac. pl. pe ei, aton i, li; — f. sg. ea; pl. ele; dat. sg. ei, aton i, ii; ac. sg. pe ea, aton o; dat. pl. lor, aton le, li; ac. pl. pe ele, aton le [lat. Illum, lila m.]. •ELABORA (-orez) vb. tr. ® A modifica o materie printr’o* lucrare Îndelungată: stomacul elaborează alimentele U © ® A perfecţiona gradat: » o idee H © A pregăti cu îngrijire: — un proiect de lege [fr.]. ‘ELAN1 (pl.-anuri) sn. Avlnt, pornire, sufletească [fr.]. •ELAN* sm. ^ Specie de cerb, de mărimea unui cal, care trăeşte In Suedia, Norvegia. Livonia, Rusia, Finlanda şi Siberia (Alces pal-matus) (■ 1963) [ir.]. •ELASTIC 1. adj. ® Care are elasticitate: gazurlle slnt «e; bretele • canapelele cele care te Baltă ca plăcere (Alecs.) ; gumă © gumilastic, cauciuc K © Care produce elasticitate: torţă ~4 | ®(f) Care se poate acomoda cu tot felul de Împrejurări: spirit»;conştiinţă »ă, conştiinţă puţin scrupuloasă. 2. * elastic (pl.-icuri) sn. ® Ţesătură in care intră şi fire de cauciuc, din care se fac bretele, jaretiere, cingători, etc. K © Gumă elastică [fr.]. •ELASTICITATE sf. ® fi însuşirea ce au unele corpuri de a se mlădia, de a se turti, de a se strlnge, clnd se apasă pe ele, şi de a-şi relua apoi forma primitivă, clnd Încetează forţa care a lucrat asupra lor: »a unui arc; »a aerului K © ® Starea unui spirit, unui suflet comparat cu un arc elastic: fn »a sa de convicţinni, trata acel mare şi generos act al Romănilor de uneltire diavolească (I.-gh.) [fr.]. ţELCIU sm. Odinioară: ambasadorul unei puteri pe lingă Poartă: vezi pe cucoana aceea care şade In loja de lingă »1 Prusiei P (fil.) [tc. el ăi], ELCOVAN sm. % = pescăruş ©: Privind in depărtare un sbor de »i ialecs.) [tc. j e 1 k O V a n]. •ELECTIV adj. O ® Care e numit prin alegere: rege »; se zice şi despre funcţiuni care se dau prin alegere 1( © cameră »ă, cameră numită prin votul alegătorilor [fr.]. * ELECTIVITATE s/. © Calitatea ori-cărui cetăţean care poate fi chemat la o funcţiune prin alegere [fr.]. •ELECTOR sm. t Principe al vechiului imperiu al Germaniei care lua parte la alegerea Im- Fig. 1963. Elan. 452 www.dacoromanica.ro Demnitatea princi- Fig. 1965. Scînteie electrică. pârâtului: <«11 Imperiului erau, de la secolul al XlV-lea vină la al xvn-lea, In număr de şapte [fr.]. •ELECTORAL adj. O ® Privitor la dreptul de a alege, la alegeri: lege <»ă; ooleglu /~1[ © Întrunire <«4, Întrunire de alegători lăcută pentru a asculta pe candidaţi şi a discuta vederile lor politice f © iute ~e, liste In care slnt înscrise numele tuturor acelora care au dreptul de a vota la alegeri {fr-]- •ELECTORAT Sbst. t pilor electori din vechiul imperiu german f ® Teritoriul supus u-nui elector [fr.]. 'ELECTRIC adj. A © Care este de natura electricităţii, sau e produs de această cauză: tortă ~ă, cauza necunoscută a fenomenelor electricităţii; tiuld fluid imponde- F|S- I964- Maşină electrică, rabil care se bănueşte că produce fenomenele electricităţii; ourent~ w curent g © f © Scînteie <~ă, deSCărCă-tură care se produce Intre două corpuri sub forma unei setatei sau unei trăsături luminoase (©| 1965) H © Maşină generator de electricitate (3D 1964) H © Motor —/ = ELECTROMOTOR f © Arc /■/ = ARC VOLTAIO (rm- arc ®) II © © Care există sau se propagă cu O iuţeală extraordinară: a1 au întors In tară ca mişcaţi vrintr’o gtndiro •«'ă (i.-GH.) [fr.]. •ELECTRICITATE sf. A ® Proprietate ce se manifestă la suprafaţa unor anumite corpuri frecate, încălzite, comprimate sau supuse unor acţiuni chimice şi care consistă ta aceea că aceste corpuri atrag alte corpuri pe care apoi le resping, produc setatei, comoţiuni In corpurile organice, etc. Corpurile care se bucură de această proprietate stat: chihlibarul, răşina, sticla, etc.;/- pozitivă, aceea care se desvoltâ pe sticla frecată cu o piele de pisică sau cu o bucată de postav de lină;/- negativă, aceea care se desvoltă pe răşina frecată [fr.]. •ELECTRIFICA (-lic) vb. tr. A © A înlocui prin tracţiune electrică tracţiunea cu aburi, etc. la drumurile de fier, vapoare, tramvaie, etc. 1f © A adapta, a introduce electricitate la o exploatare industrială [fr.]. •ELECTRIZA (-Izea) 1. vb. tr. A © A pune un corp ta stare de a produce fenomene electrice: •— un oorp prin lrecare 1f ® A produce Cuiva O Sgu-duitură electrică cu ajutorul buteliei de Leyda, a unei baterii electrice, etc. 1f © ® A produce asupra spiritului o impresiune puternică care-1 Înflăcărează: oratorul a electrizat adunarea; Romănil... electrizaţi lnoă prin izblndă, 11 goneau dinaintea lor ca pe ni|te turme de vite (BAi.c ). 2. vb. refl. © A deveni electric 1f © ® A fi entuziasmat, a se înflăcăra [fr.]. •ELECTRIZABIL adj■ A Care poate fi electrizat 1I1I © NEELECTRIZABIL [fT.]. •ELECTRO-CHIMIC adj. Privitor la elec- tro-chimie: analiză-^a [fr.]. * ELECTRO -CHIMIE sf. Partea chimiei care se ocupă cu fenomenele chimice ta care electricitatea joacă un rol de căpetenie [fr.]. •ELECTROCUTA (-utez) vb. tr. PI A ucide printr’o puternică descărcare electrică [fr.]. •ELECTROCUŢiyNE sf. PI Moarte pricinuită printr’o puternică descărcare electrică [ir.]. "ELECTROD sm. Pi Placă metalică ori sîrmă aşezată tatr’un lichid electrolitic (tatr’o pilă elec- Fig. 1966. trică, etc.) prin care trece curentul: — pozitiv, n«-gativ (Ji 1966) [fr.]. •ELECTRO-DINAMIC I. adj. Pi Privitor la electrodinamică. 2. ‘eleotrodinamicA sf. pt Ramură a electricităţii care studiază fenomenele datorite acţiunii curenţilor electrici asupra lor înşişi, asupra magneţilor şi reciproc [fr.]. •ELECTRO-DINAMISM sbsf. Pi Totalitatea fenomenelor produse de' un curent electric [fr.]. •ELECTRO - DINAMOMţTRU _ - (pl.-tn) sn. tpi Aparat care serveşte t*" E- _ ctrozl-să măsoare intensitatea unui curent electric [fr.]. •ELECTROFOR sm. A Aparat, imaginat de Volta,'alcătuit dintr’o turtă răşinoasă care se electrizează frecta-du-se cu o piele de pisică; deasupra turtei se pune un disc metalic cu miner de cristal, unde se culege şi se păstrează fluidul electric (âl 1967) [fr.]. •ELECTRO-GALVANIC adj. A Privitor la electricitatea galva- ^ nică [fr.]. •ELECTROGEN adj. A Care Fig. 1967. produce electricitate [fr.]. Electrofor. •ELECTROLIT sm. A Corp lichid care poate fi descompus prin curentul electric [fr.]. •ELECTROLITIC adj. a Care posedă însuşirea unui electrolit sau se raportă la electroliză: difoeiatie /-â, desfacerea unui electrolit ta atomi ori ta grupe de atomi materiali, încărcaţi cu electricitate; n«r /-, onpru, fier, cupru, curăţat de corpuri străine cu ajutorul electricităţii [fr.]. •ELECTROLIZA (-Izez) vb. tr. A A opera o electroliză [fr.]. •ELECTROLIZA (pf.-ize) sf. A Descompunerea, prin-tr'un curent electric, a diferitelor elemente din care’ e format un corp compus FiS- I968- Electroliza. (3 1968); electroliza apei al fost făcută, pentru prima oară, ta 1800, de fizicianii englezi Carlisel şi Nicholson [fr.]. •ELECTRO-MAGNET sm. a Instrument alcătuit dintr'un drug de fier, de formă variabilă, înfăşurat cu un fir conductor izolat, care lucrează ca şi un magnet ta timpul trecerii unui curent electric; e foarte întrebuinţat ta numeroase aparate, precum: sonerii, t] telegrafe, telefoane, etc. (3 1969) [electro+magnet, după fr. -llâctro-aimant]. •ELECTROMAGNETISM sbst. A ® Partea fizicei care tratează despre raporturile intre e-lectricitate şi magnetism ţ[ © To -talitatea fenomenelor produse prin acţiunea mutuală a corpurilor electrizate şi a magneţilor [fr.]. • ELECTROMETALURGIE sf. A Procedeuri e-lectrice pentru separarea metalelor de minereurile lor [fr.]. •ELECTROMETRIE sf. A Măsurarea cantităţilor de electricitate [fr.]. *ELECTROMŞTRU (pî.-tre) sn. A Instrument care serveşte la măsurarea intensităţii electrice desvoltate la suprafaţa u-nui corp, sau pentru recunoaşterea naturii electricităţii cu care un corp e încărcat (_■] 1970) [fr.]. •ELECTROMOTOR (pî.-toare) Fig. 1969. Electro-raagnet. Fig. 1970. Electrometru. i. sn. A Se zice despre ori-ce maşină'care funcţionează prin curenţi electrici; se numeşte şi „motor electric” ă) 1971). 453 www.dacoromanica.ro ELE- ELE ELE EJ-I . 2. adj., f. *electromotrjce ® Care desvoltă electricitate ŢI ® For|& electromotrlce, cauza care produce sau tinde să producă tatr’-un circuit manifestaţiuni electrice [fr.]. 'ELECTRON sm. A Fie-care din părticelele infinit de mici de electricitate negativă din care e format un curent electric [fr.]. 'ELECTRO-NEGATJV adj. A Se zice despre ori-ce corp care, v,Flgm I97I-In electroliză, se duce către polul tlectrom° Exprimă mai ales mirarea, amestecată cu neîncredere, la auzul unei veşti, corespunde oare-cum lui ,,ce spui?” sau „nu mai spune I”: exclamarea „hani” (= engl. hOW)... coreu-pânde... cn poznaşul ~ î al Românilor (alecs.) . ‘ELEMENT (pl.-te) sn. ® +%. în f jlosofia naturală a celor vechi, fie-care din cele patru principii fundamentale (t „stihii") din care, după credinţa lor erau constituite corpurile: pămlntul, apa, aerul şi focul H © & Astăzi, ori-ce corp simplu, adică acela care nu poate fi descompus ta mai multe substanţe de naturi diferite H © £• Corp compus care intră ta formaţiunea unui alt corp complex: acidul nitric si potasa slnt —ele silitrei ţ| © A Fie-care din cele două cupluri, zinc şi aramă, care intră ta construcţiunea pilei lui Volta; fie-care parte analogă unui astfel de cuplu, ta ce priveşte efectele ei, şi care este una din părţile integrante ale fie-că-reia din diferitele pile întrebuinţate astăzi: un — Boasen ţ| © Pr. ext. Tot ce intră ta compunerea unui lucru şi din care acesta e alcătuit: cuvintele stnt —ele vorbirii ţ[ © Mediul ta care trăeşte un animal: —ui peştilor e apa; (f): a li, a nu 11 In —ui său, a fi, a nu fi ta locul, ta mediul care-i e favorabil, care-i place, unde se simte la largul lui: şi tr&ese in durere ca ’n —ui meu (alx.i ţ|© pi. Primele noţiuni ale unei ştiinţe sau arte: —e de gramatică greacă ţ| © pl. Elementele, agenţii atmosferici, natura şi accidentele solului [fr.]. ‘ELEMENTAR adj. ® Ce este de natura elementului: moleculele—e ţ| © Se zice despre ori-ce organ, vegetal sau animal, care nu este o agrega-ţiune de organe mai simple decît dtasul H © Se zice despre ori-ce ţesut animal sau vegetal a cărui natură diferă de acea a altor ţesuturi ţ| ® Care expune elementele unei ştiinţe sau unei arte: tratat — de chimie H © f- clase —e, clase pentru începători, unde se învaţă elementele, lucrurile cele mai simple [fr.]. ‘ELEN = ELJN. ‘ELENISM (pl.-me) sn. 03 © Fel de a Vorbi particular limbii greceşti H © Civilizaţia greacă [fr.]. ‘ELENIST sm. a? învăţat care cunoaşte bine limba greacă şi face lucrări asupra ei [fr.j. ELEŞTEU tw HELEŞTEU. ‘ELEV sm., ‘eleva (pi.-ve) sf. © f> Acela, aceea care primeşte sau a primit lecţiile, învăţătura cuiva ta arte sau ta ştiinţe H © Acela care ta anumite arte urmează genul, felul de a lucra al maestrului, discipoli] © P Cel ce primeşte instrucţiunea tatr’un liceu sau gimnaziu, tatr’o pensiune, ta-tr’o şcoală specială, .etc. [fr.]. ‘ELEVATOR (pl.-toan) sn. îP Maşină, aparat care serveşte să ridice greutăţi mari [fr.]. ‘ELEVAŢUJNE, elevateb sf. A Reprezentarea geometrică a unui obiect, a unei clădiri, a unei maşini pe un plan vertical [fr.]. ‘ELF sm. Geniu sau divinitate a văzduhului, ta mitologia scandinavă [fr. < germ.]. ‘ELIBERA (-erez) vb. ir. A preda, a remite: — im certificat [lat.]. ‘ELICE sf. © A Linie curbă obţinută prin înfăşurarea unei drepte pe suprafaţa unui cilindru: tangenta la — tace un unghia constant ou generatoarele oilin- Fig. 1975. Elice de vapor. Fig. 1976. Elice de aeroplan. druiui II © a. Aparat de propulsiune cu ajutorul căruia vapoarele înaintează ta apă; se compune din trei sau patru aripi de oţel sau de bronz care se tavîrtesc ta jurul unei osii (|aj 1975) 454 www.dacoromanica.ro TABELA XXI, LISTA ELEMENTELOR CHIMICB ELI" I NUMELE 6 6 3 33 Greutatea atomicâ N-rul atomic Anul descoperirii NUMELE Simbo- lul Greutatea atomică N-rul atomic Anul descoperirii 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 Actinium Aluminiu Antimoniu Argint Argon Arsenic Aur Azot Barium Bismut Bor Brom Cadmium Caesium Calciu Carbon Cerium Clor Cobalt Crom Cupru Dyprosium Erbium Europium Fier Fluor Fosfor Gadolinium... Gallium .... Germanium... Glucinium ... Hclium Hidrogen Holmium Indium Iod Iridium Krypton Lanthan Lithium Magneziu Manganez Ac Al Sb Ag Ar As Au Az Ba Bi B Br Cd Cs Ca C Ce CI Co Cr Cu Dy Er Eu Fe F P Gd Ga Ge G1 He H Ho In I Ir Kr La Li Mg Mn 227 27.1 120,2 107.88 39.88 74.96 197,2 14.01 137,37 209.0 11.0 79.92 112,40 132.8 40.07 12.05 140,25 35,46 58.97 52.01 63,57 162.5 167.7 152.0 55,84 19.0 31.04 157,3 69,72 72.5 9,1 4.0 1.008 163.5 114.8 126.92 193,1 82.92 138.9 6,94 24,32 54.93 89 13 51 47 18 33 79 7 56 83 5 35 48 55 20 6 58 17 27 24 29 66 68 63 26 9 15 64 31 32 4 2 1 67 49 53 77 36 57 3 12 25 1899 1827 1895 1772 1774 1808 1826 181748 1860 1808 1779 1804 1774 1733 1797 1886 1843 1896 1771 1669 1880 1875 1886 1868 1766 1886 1863 1811 1804 1898 1839 1817 1808 1775 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 ercur Molybden Neodym Neon Nickel Niobium Osmium Oxigen Palladium .... Platină Plumb Polonium Potasiu (Kal.) .. Praseodymium Radium Rhodium Rubidium .... Ruthenium ... Samarium .... Scandium Selcnium Siliciu Sodiu Staniu Strontium .... Sulf Tantal Tellur Terbium Thallium Thorium Thulium Titan Tungsten Uranium Vanadium.... Xenon Ytterbium.... Yttrium Zinc Zirconium .... Hg Mo Nd Ne Ni Nb Os 0 Pd Pt Pb Po K Pr Ra Rh Rb Ru Sm Sc Se Si Na Sn Sr S Ta Te Tb TI Th Tu Ti W U V X Yb Y Zn Zr 200,06 96.0 144.3 20,02 58,68 93,5 190.9 16.0 106,7 195.2 207.2 210,0 39,10 140.6 226,0 109.9 85,45 101.7 150.4 44.1 79.2 28.3 23.0 118.7 87,63 32,06 181.5 127.5 159.2 204.0 232.4 168.5 48,1 184.0 238.2 51.0 130.2 173.5 88,7 65,37 90,6 80 42 60 10 28 41 76 8 46 78 82 34 19 59 88 45 37 44 62 21 34 14 11 50 38 16 73 52 65 81 90 69 22 74 92 23 54 70 39 30 40 1782 1885 1898 1804 1844 1803 1774.75 1803 1750 1898 1807 1885 1898 1803 1860 1845 1879 1879 1817 1810 1807 1793 1802 1793 1843 1861 1828 1879 1789 1781 1789 1830 1898 1909 1794 1789 Ş[ © Aparat de propulsiune cu două aripi, de lemn sau metal, care se întrebuinţează la aeroplane, spre a transforma mişcarea de rotaţie a motorului în mişcare propulsivă sau tractlvă ([gj] 1976) D © £) Partea externă şi periferică a pavilionului urechii [fr.]. •ELICOID 1. adj. A în formă de elice: curbă 2. (pl.-i'zi) sm. Suprafaţă descrisă de o dreaptă care se mişcă făclnd un unghiu constant cu axa unui cilindru circular, pe care o întllneşte, şi care dreaptă se razimă pe o elice înfăşurată pe acel Cilindru: supralata şurubului este un [fr.]. 'ELICOID^L adj. Care este în formă de elice: ghintorile tunurilor stnt de obiceiul [fr.]. •ELICOPTER (pl.-ere) sn. Aparat de aviaţie a cărui elice se învîrteşte în jurul unui ax vertical ffr.]. ’ELIDE (-ia) vb. tr. ar A suprima vocala finală a unui cuvlnt dinaintea vocalei începătoare a CUVlntului următor: vocala ,,u” se elide In expresiunea „nu avem”, care devine „n’avem” [Ir.]. •ELIGIBIL adj. Care poate fi ales, care întruneşte condiţiunile spre a putea fi ales [fr.]. •ELIGIBILITATE sf. Totalitatea condiţiu-nilor cerute spre ’a putea fi ales [fr.]. "ELIMINA (-mln, -minez) t)b. fr. © A scoate, a Suprima, a Şterge: s’au eliminat mai multe nume de pe listA 1 @ A da afară, a alunga, a îndepărta: l-a eliminat din şcoală U ® ± ^ o cantitate algebrică, a O face să dispară dintr’o ecuaţiune 1f © ± <*• o necunoscuta intre doua ecuatiuni, a scrie că cele două ecua-ţiuni au o rădăcină comună [fr.]. •ELIMINATOR(IU) adj. Care elimină: in algebră, ne servim de metoda eliminatoare; probă elimina-toare [fr.]. ELIN 1. sm. Grec (din vechime). 2. ădj. A Elinilor: limba ~i, [gr.], tELINESG adj. Grecesc (vechiu): limba ellneasaă [e li n]. tELINEŞTE adv. Greceşte, In limba greacă veche [e i i n e s c]. t ELINICĂ sf. ar Limba greacă clasică, în opoziţie cu graiul modern, numit „aplâ”: l-ai inv&tat <•> întocmai ca pe un grămătio domneso (fil.) [ngr.]. •ELIPSĂ (pi.-se) sf. © ar Figură de gramatică prin care se suprimă unul sau mai multe cuvinte dintr’o propoziţie. Ex. N’are să vie.—Atltapagubăl în această din urmă expre-siune, constatăm elipsa verbului să am, care se subînţelege; tot astfel în proverbele : dai, n’ai şi n’ai carte, n’alparte, constatăm Cîte O Fie. 1077. Elipsă, elipsă, conj. dacă fiind sub Înţeleasă 1f ® A Curbă plană, închisă, descrisă de un punct care se mişcă astfel că suma distanţelor lui la două puncte fixe F, F’ („focarele” elipsei) este constantă (H 1977, 1978): 455 www.dacoromanica.ro ELI- Tralactor,1,e planetelor In Joia] «oarelul înnt elipse [fr ■-■■r 6llîpS6]i — tM t 'ELIPSOGRAF (pl.-te) ST». k Instrument cu care se trag elipse ( . 1980) [Ir.]. 'ELIPSOID (pi.-ide) st». A Solid care ia naştere din In-vlrtirea unei jumătăţi de e-lipsă In jurul uneia din axele ei (H 1979) [fr.]. 'ELIFSOIDAL adj. k Care Fig. 1978. Construi-are forma unui elipsoid [ir.]. rea unei elipse. 'ELIPTIC adj. ® ca Se zice despre o expre-siune care conţine o elipsă: ,,!lel" e o erereslnne ■«'& Fig. 1981. Elitre. Fig. 1979. Elipsoid. Fig. 1980. Elipsograf. In loc de „lie si asa”1 sau ,,!ie cum vreil" 1) © A< Care e de natura elipsei: ţigară H ® A Care ţine de elipsă: segment [fr. e 11 i p t i q u e]. 'ELIFTICITATE sf. ® ca Calitatea unei ex-presiuni, unei propoziţii eliptice 11 © A Forma eliptică a unei figuri [ir.]. 'ELITĂ (pl.-te) sf. Ceea ce este mai bun, mai de seamă, mai distins, mai vrednic de ales, floarea: elita nobilimii; elita armatei; de distins: un snllet de [ir.]. ’ELITRU (pl.-tre) ST». 4ţ Aripa su-^ perioară, cor-noasă, care acopere aripile membranoase ale cole-opterelor (0 1981) [fr. 6 1 y t r e]. 'ELIXIR (pt.-ire) sn. © * Nume generic dat preparatelor care rezultă din amestecul unor siropuri cu alcoolate K © ® Ceea ce e mai bun, mai preţios Intr’un lucru [fr.]. 'ELIZIUNE sf. ca © Faptul de a elide H ® Suprimarea vocalei finale a unui cuvlnt dinaintea vocalei Începătoare a cuvtntului următor [fr.]. © ELOGINŢĂ = EPOCUENŢA. 'ELOCtJENT adj. © Care vorbeşte bine, care are elocuenţă: tlnftrnl sol vorbea franţuzeşte ca apa sl «a 0.-0H.) 11 © ® Care produce aceeaşi impresiune ca şi vorbirea cea mai elocuenţă: mă întrebă ou o privire mai <»ă deelt vorba Ştiinţa care se ocupă cu studiul anatomic şi fiziologic al embrionului de la apariţiunea lui plnă la naştere [fr.]. 'EMBRION sm. şi (pl.-ioane) sn. © Germenul In prima stare de desvoltare In plntecele mamei li ® A Germenul plantei Închis In sămlnţă şi rare se desvoltă prin lncolţire H © ® Se zice despre un lucru care e abia in formaţiune, care abia ia naştere [fr.]. 'EMBRIONAR adj. © Privitor la embrion if © Care e Încă’In stare de embrion, In stare rudimentară 11 © ® Care Începe abia, care se află Încă la Început: stare ~ă; faze —e [fr.]. 'EMERţT adj. © * Se zice despre un profesor retras la pensie şi rare se bucură de onorurile datorite titlului său 1 © ® Care a Imbătrlnit In meseria, In deprinderile lui: an băntor un beţiv de frunte [fr], 'EMETIC (pl.-ice) sn. A © Clorat de potasiu şi de antimoniu, care provoacă vărsături K © Pr. ext. Medicament care provoacă vărsăturile [fr.]. 456 www.dacoromanica.ro 'EMFATIC adj © Plin de emfaz&: ton <* H © Sons~, care dă mai multă tărie, mai multă măreţie înţelesului cuvlntului [fr.]. 'EMFAZĂ sf. © Pompă afectată, măreţie, Tn-gtmfare In vorbire sau In gesturi ţ[ ® co Figură de retorică care consistă In întrebuinţarea unui cuvlnt care arată multă tărie, cum a. e.: Înflăcărat da minte, mort de sete [fr. emphas e]. *EMFITEOZA (pl.-se) Sf. rt = EMBATJC [fr. emphyteose]. 'EMFIZEM (pî.-eme) sn. £) Tumoare albă, e-lastică, nedureroasă, provocată prin introducerea aerului Intr’un ţesut celular: ~ pulmonar [fr. em-physime]. 'EMICJCLU (pl.-ioiuri) sm. Pală mare In care scaunele sau băncile slnt aşezate In semicerc sau In formă de potcoavă ţj®] 1982) [fr. h im i c y ol ej. 'EMIGR^ (-lirei) vb. tntr. ® A-şl părăsi ţara spre a se stabili Intr’alt loc, a pribegi a bejenări U ® A pleca dintr’o ţară, la anumite epoci ale anului, spre a căuta o climă mai dulce, vorb. de păsările călătoare: rlndunelele emigrează la apropierea iernii [fr.]. 'EMIGRANT Sm,., 'EMIGRANTA (pî.-te) sf. Acela, aceea care ’emigrează, pribeag(ă), bejenar [fr.], ' EMIGRAŢIUNE, 'EMIGRARE sf. ® Faptul de a emigra, pribegie, bejenie H ® Plecarea regulată, la anumite epoci ale anului, a unora din animale, spre a căuta o climă mai dulce: —a rin- duneleior [fr.]. 'EMINAMENTE adv. In gradul cel mai înalt, In mod covirşitor [fr. ăminemment]. 'EMINŞNT adj. Care întrece pe ceilalţi, care se ridică, se distinge mai presus de toţi: un şoolar [fr.]. 'EMINŞNŢĂ sf. ® Loc înalt, înălţime, ridică tură de teren 1) ® Superioritate, excelenţă 1) ® Titlu de onoare ce se dă cardinalilor [fr.]. 'EMIPLEGIE, ‘hemiplegie sf. t Paralizia unei jumătăţi a corpului [fr.]. 'EMIR sm. ® Titlu dat, la Turci, acelora care pretind a se trage din seminţia lui Mahomet H ® La Arabi: şef, căpetenie H ® Guvernatorul unei provincii sau unui trib mai mare, la popoarele musulmane [fr.]. 'EMISAR sm. Agent căruia i se încredinţează o misiune" secretă, In genere puţin onorabilă (să iscodească ceva, să împrăştie veşti alarmante, să urzească intrigi, etc.): «’au desooporit nişte ai guvernului sovietio [fr. ămissaire]. O EMISFER (pl.-ere) Sîl. = EMISFERA: De două ori noaptea, ou umbzale sale, Emlslerul nostru l-a Învăluit 1ALX.). 'EMISFERĂ (pî.-te) sf. ® • Jumătatea unei sfere, semi-sferă H ® • Fie-care din cele două jumătăţi ale globului pă-mlntesc separate una de alta prin ecuator: emisfera boreală Sau septentrională, emisfera anstrală sau meridională ţţ ® ☆ Fie-care din cele două jumătăţi ale sferei cereşti separată una de alta prin ecuatorul ceresc H © pi. "fi Emisfere de Magdeburg, două capace metalice, avlnd fie-care forma unei jumătăţi de sferă, care se pun unul peste altul, după ce se face vidul Intre ele; din cauza presiunii at- Fig. 1983. mosferice, ele se alipesc aşa de Emisfere de tare unul de altul, Incit cu foarte Magdeburg. mare greutate se pot desprinde (g 1983) [fr.]. 'EMISFERIC adj. In formă de emisferă [fr.]. 'EMlSRjNE sf. ® Faptul de a emite ţ] ® Punere In circulaţiune: -~a unor bancnota lalso ţţ ® Producere: —' de sunete; <*a luminii [fr.]. .'EMISTţH (pl.-lburi) sn. * Fie-care din cele două jumătăţi (adesea de lungime neegală) ale unui vers, despărţite prin cezură [fr.]. 'EMITE (-it) vb. fr. ® 15 A produce In afară, a face să pornească dintr’Insul: rasele pe oare le emite soarele ţţ ® rt A pune In circulaţiune anumite valori: ~ bilete da bancă, acţiuni ţ[ ® ® A rosti, a produce, a da la iveală, a manifesta: ~ un sunet; -v o părere [lat.]. 'EMOLIENT adj. şi (pf.-te) sn. t (Medicament) care’ are proprietatea de a muia o parte inflamată: cataplasm [fr.]. ’EMOPTIZŢE = HEMOPTIZIE. ’EMOR... tw HEMOR... 'EMOTIV 1. adj. ® Privitor la emoţiune: turbu-rări -~e ţ[ ® Foarte accesibil emoţiunilor: lire ~ă. 2. sm., 'emotiva (pl.-ve) sf. Persoană care se emoţionează foarte uşor [fr.]. 'EMOTIVITATE sf. Predispoziţie de a se emoţiona de cel mai mic lucru [fr.]. 'EMOŢIE «- EMOŢIUNE, 'EMOŢIONA (-onen) 4. vb. fr. A produce O emoţiune: aştept să mă emoţionezi, aştept să mă larmeol (VLAH.). 2. vb. refl. A simţi o emoţiune [fr.]. 'EMOŢIONANT adj. Care emoţionează, mişcător: simţim că... «Îs mal •« fraza mor In cura noastră (VLAH.) [fr.]. EMOŢIţTNE, EMOŢIE sf. Mişcare, turburare a sufletului care se produc sub imperiul unei idei, unui spectacol, unei veşti sau, spontan, sub influenţa unei perturbări nervoase: ara galbenă de emo-tlune si aproape nn putea să vorbească (D.-zamT.I [fr.]. 'EMPIREU sbst. Partea cea mai înaltă a cerului unde, după închipuirea celor vechi, era lăcaşul zeilor şi al prea-fericiţilor [fr.]. 'EMPIRIC 4. adj. ® Bazat numai pe experienţă: metodă ~ă; medioină ~ă ţ[ ® Care e călăuzit numai de experienţă, care e partizan al empirismului: lilosot «r. 2 sm. ® +++ Filosof care atribue experienţei originea tuturor cunoştinţelor noastre ţ[ ® Şarlatan, cel ce practică In mod ilegal medicina, şi caută să vindece pe bolnavi prin leacuri cunoscute numai de el II ® Veterinar fără diplomă [fr.]. 'EMPIRISM sbst. © Metodă experimentală; cercetare făcută numai prin experienţă, fără teorie ţ] ® +++ Sistem filosofic după care originea tuturor cunoştinţelor noastre e atribuită numai experienţei ţ| ® Starea unei ştiinţe clnd faptele nu slnt legate Intre ele prin nici o lege generală sau teorie ţ] © Teorie medicală Întemeiată numai pe experienţă ţ] © Şarlatanie [fr.]. ’EMPIRIST srn. = EMPIRIC 2. 'EMUL sm. Rival, concurent [fr.]. * EMUL AŢIUNE, 'emdlaţie sf. Ambiţiune de a egala, de a Întrece pe cei ce fac bine, pe cei ce au merite [fr.]. 'EMULSIUNE sf. ® & Preparat lichid care seamănă cu laptele şi care se obţine axnesteclndu-se cu apă nişte seminţe oleioase pisate ţ[ ® jb» Preparat care reacţionează la lumină şi cu care se acoper plăcile, filmele şi hlrtia fotografică [fr.]. ENAGHI, ENACHE tm- ENE. EN MU GHE ENA ST? loc. F (rămasă din timpul Fanarioţilor), a îi ** cu oinava, a fi intim, pe un picior de egalitate cu cineva: m’am ttoutou oorllen(ll taraiulul 1ALECS4 [ngr. kva p.00 xal eva oou], 'ENCEFAL sbst. £) Totalitatea centrelor nervoase care, la toate animalele vertebrate, slnt Închise In cavitatea craniană (Jj| 1984) [fr.]. 'ENCEFALITĂ sf. f Inflama-ţiunc a encefalului; ~ letargică, boală caracterizată printr’o somnolenţă progresivă, care se termină mai adesea cu moartea bolnavului [fr.]. 'ENCICLICĂ (pi.-ioe) sf. cA Scrisoare circulară a papei cu privire la o chestiune de dogmă sau de disciplină [fr.]. 'ENCICLOPEDIC adj.jf © Privitor la enciclopedie ţ[ ® Care Îmbrăţişează toate ştiinţele: revistă —ă; dicţionar'*' [fr.]. 'ENClCLOPEDţE sf. © Totalitatea ştiinţelor H ® Carte care tratează despre toate ştim- 457 www.dacoromanica.ro EMF- ENC ENC- tete» 1x1 care se Sosesc Întrunite cunoştinţele pri-ckit" v^oare te toate ştiinţele; ©: o vie, se zice despre ENT un om cu cunoştinţe universale, care cunoaşte toate ştiinţele ţl © Tot ce se cunoaşte despre o ştiinţă: —' medicală [fr.]. ‘ENCICLOPEDIST sm. ® Autorul unei enciclopedii ţ[ © Pie-care din autorii cari au colaborat la marea enciclopedie franceză, publicată la sflrşitul veacului al xvni-lea sub direcţiunea lui Diderot şi a lui d’Alembert (»»- P. ist.) [fr.]. 'ENCLITIC adj. io Se zice despre un cuvtnt lipsit de accent care se razimă pe cuvlntul precedent, de care e legat printr’o trăsătură de unire. Ex.: lasă-mă prinde-1, voibeţte-i [fr.]. ENCOMION iv-ENGQMION. ’ENDECAGON (pZ.-oane) st». A Poligon care are uns- l prezecelatur şiformeazăprin urmare unsprezece unghiuri (H 1985) [fr]. * ENDECASILAB (IC) adj. * Se zice despre versurile (grece sau latine) de unsprezece _. _ _ . Silabe: vers- [fr.l. F,g. 1985. Endecagon. ‘ENDEMIC adj. / Care are caracterul endemic: lepra era <~ă In ludea [fr.]. ‘ENDEMIE sf. f Boală care blntue de obi-ceiu lntr’o ţară sau lntr’un ţinut şi care este datorită unei cauze locale [fr.]. ‘ENDOCARD sbst. £> Membrană care căptuşeşte cavităţile inimii [fr.]. ‘ENDOCARDITA sf. / Inflamaţiune a endo-cardului [fr.]. ‘ENDOCARP sbst. 4 Membamă care căptuşeşte cavitatea pericarpului fructelor ([1 1986) [fr.]. ‘ENDOSMOZA sf. 15 Fenomen prin. care două lichide In mişcare, separate ( printr’o membrană organică, devin sediul unui curent dublu: lichidul care are o densitate mai mică posedă o iu- Fig> I986 ţealâ mai mare şi pătrunde din afară Endocarp. Înăuntru, pe clnd cel cu o densitate mai mare iese afară (mişcarea aceasta din urmă e numită „exosmoză”); endosmoza e aplicată In industria zahărului [fr.]. ‘ENDOTŞRMIC adj. & Se zice despre o combinaţie chimică care se efectuează prin absorbirea căldurii [fr.]. ENDRIŞAIM = INDRIŞAIM. ENE, ena’che, enachi ® npr. m. ţ| © (P) Un fel de personificare a somnului, corespunzătoare* lui Morfeu: a venit moş Ene pe la gene (isp.) (pamf.>; Knaehi M pnnea pe gene-i (CRG.I, a adormit. ’ENEAGON (pZ.-oane) sri. A Poligon cu nouă laturi şi prin urmare cu nouă unghiuri ([®] 1987) [fr.]. ‘ENERGIC adj. Plin de energie, care dă dovadă de multă e-nergie: om«; remediu măsuri —e [fr.]. ‘ENERGIE sf. ® Puterea activă a organismului: ~ musoulară ţ[ © Putere firească şi eficace pe care o au lucrurile: remediu lărS ~ ţţ ® Vigoare a Sufletului, virtute, vlagă: el !|1 cheltueso o bună parte din energia... mintii lor erude pe tlpteurile pedante (vlaho ţi © 15 Facultatea pe care o posedă un corp de a produce un travaliu mecanic; cauza ori-cărui fenomen natural: ~ electrică [fr.]. ‘ENERGUMEN sm. ® Care e stăplnit de diavol, Îndrăcit ţj* © © Care vorbeşte şi se agită ca un disperat, ca un turbat, ca un om scos din minţi, apelpisit [fr.]. ‘ENERVA (-vcs) vb. tr. şi refl. ®A (se) moleşi, a(-şi) slei puterile fizice sau morale ţi ® A(-şi) irita sistemul nervos: poate ţi vlntul mă enerva... urla aţa de ainlţtru (vlah.) [fr.]. ‘ENERVANT adj. Care enervează, capabil să enerveze: o dădură ~â; vedea.» atltea lichelele, o’a-deeea tl coprindea o iclrbă Imensă (vlah.) [fr.]. Fig. 1987. Eneagon. Fig. 1988. Engolpion. ‘ENERVARE sf. ® Faptul de a (se) e n e r va; rezultatul acestei acţiuni ţ| © Starea celui enervat. ENGLENDISI •«- eglendisj. t ENGLENGEĂ, EN0LM0E4 sf. Petrecere, amuzament: facem un otus-bir de engllngea piuă se va găti masaf (fil.) [tc. e g 1 e n g 6], ‘ENGLEZ i. adj. • Din Anglia, privitor la Anglia, a locuitorilor din Anglia: limba «~ă. 2. sm., engleza (pl.-ze), englezoaica (pl.-oe) sf. Lo’cuitor, locuitoare din Anglia [it. i n g 1 e s e], ‘ENGLEZESC adj- = englez 1. ‘ENGLEZEŞTE adv. ® După obiceiul, In felul Englezilor ţi © In limba engleză [englezesc]. ENGOLPION (pi.-ioane) sn. ajJ Iconiţă rotundă, de smalţ, de aur sau de argint, cu chipul lui Dumnezeu Tatăl, ori al Mlntuitorului, ori al sfintei Fecioare, pe care o poartă arhiereul la piept, atîmată de un lănţişor petrecut pe după gît; numită şi „pa-naghiu” sau „panaghion” (ia] 1988) [gr. efxoXittov]' t ENGOMION, encomion sbst. Elogiu, cuvintare de laudă: iată-1, faceti-1 nn engomion (Alecs.) ; să nn capeţi de la mine dedt un encomion llutnratio ţi fără temeiu iodobi [ngr. Iy*1“Iuov]« ENIBAHAR, INţBAH&R Sbst. Ar-deiu pisat care se pune la clrnaţi: «nibahar ţi alte mirodenii (pil) [tc. yeni-bahar „aromă nouă”]. ENICER... = IENICER... ‘ENţGMĂ (pZ. -me) sf. ® Ghicitoare ţ[ © Lucru greu de priceput, tot ce nu se poate Înţelege CU uşurinţă: purtarea iul In această Împrejurare e o ~ pentru mine; Clnd eţtl enigma Însăţi a vieţii mele ’ntregi, Azi văd din a ta vorbă că nu mă Înţelegi iemin.) [fr.]. ‘ENIGMATIC adj. ® Care conţine o enigmă, al cărui Înţeles nu este lămurit: discnrs ~ ţ[ © Care nu poate fi Înţeles, pătruns cu uşurinţă, care apare ca o enigmă: nn zlmfcct llutura pe buzele sale,id.-zamf.) [fr.]. ENORIAŞ s®1- aâ Cel ce ţine de o enorie, locuitorul unei enorii: arau pătrunse sufletele tuturor •ilor noţtri (car.). ENORţE sf. sâ Cartieţul ai cărui locuitori slnt supuşi, In cele spirituale, conducerii unui preot: cununia se celebra la amlazi la biserica cnoriei (I.-OH.) [ngr. Svopia], ‘ENORM adj. ® Peste măsură de mare, grozav de mare: am o avere ~ă ţ[ © © Grozav, excesiv: a comis o greţală «~ă; — adv.: m’am pliotlsit » [fr.]. ‘ENORMITATE sf. ® însuşirea a tot ce Întrece ori-ce măsură, ce e de o mărime excesivă; grozăvie, grozăvenie: <~a elefantului; ~a crimei să-virţite ţ[ © vi. Vorbe absurde, revoltătoare, grozăvii, prăpăstii: adresă divanului mal multe cereri gogonate... ţi alte asemenea enormităţi o.-gh.) [fr.]. *ENSIFORM adj. 4 Care are forma unei săbii [fr.]. ‘ENTERITA (pî.-te) sf. f Inflamaţiunea membranei mucoase a intestinelor [fr.]. ‘ENTEROCOLţTĂ sf. > Inflamaţiunea intestinului subţire şi a colonului [fr.]. ‘ENTIMŞMA (pZ.-me) sf. A- Silogism redus la două propoziţiuni, din care prima e numită antecedenţă iar a doua, consecuentă. Ex.: ouget, deci exist (se subînţelege premiza majoră: ori-ce îilnta care ougetă există) [fr. enthymăme]. ‘ENTITATE sf. +++ Ceea ce constitue existenţa unui lucru,’ existenţă considerată ca distinctă şi independentă de lucrul Însuşi (termen de filosofie scolastică) [fr. e n t i t 6]. ‘ENTOMOLOG = ENTOMOLOGţST. ‘ENTOMOLOGIE adj. % Privitor la entomologie [fr.]. ‘ENTOMOLOGIE sf. %. Partea zoologiei care tratează despre insecte [fr.]. ‘ENTOMOLOGţST sm. # Cel ce se ocupă cu studierea -insectelor, care face colecţiuni de insecte [fr.]. 458 www.dacoromanica.ro 18.000 'ENTOZOAR (pî.-are) sn. % Animal care trăeşte ca parazit in corpul altui animal; se zice în spec. despre viermii intestinali [fr.]. 'ENTUZIASM sbst. ® Starea fizică dezordonată ca aceea a sibilelor în momentul cind proroceau 1f © Pr. ext. Inspiraţiune divină manifestată prin viziuni profetice: -»ui profeţilor K © Foc, avînt, înflăcărare de care e cuprins poetul, artistul, în momentul compoziţiei: —ui transporta pe poeţi 1[ ® Exaltare extraordinară a sufletului: -» religios, rizboinie ţ[ © Mare bucurie: fn primit cu ~ K © Admiraţiune exagerată: are un — orb pentru acest poet [fr.l. 'ENTUZIASMA (-mez) 1. vb. tr. A inspira entuziasm, a înflăcăra. 2. vb. refl. A fi cuprins de entuziasm [fr.]. 'ENTUZIAST adj.şi sm. © Inspirat, vizionar K © Care e cuprins lesne de entuziasm, care se entuziasmează uşor: nn-i de loc —»ă şi nu admiră nimio (vlah.) t © Ce ţine de entuziasm, plin de bucurie: demonstratlnnl ~e [fr.]. ' ENUMERA (-erez) vb. tr. A număra unul cîte unul: oonsimte... să transmită... o notă In care enumera nemulţumirile ei contra Porţii (l.-SH.) [fr.]. 'ENUMER AŢIUNE, enumeraţie sf. ® Faptul de a enumera Tf ® a> Figură de retorică prin care se trece în revistă toate chipurile, toate împrejurările, toate părţile 1[ © Partea unui discurs, care precedă peroraţia, în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentaţie [fr.]. 'ENVNŢ (pl.-turi) sn. i Condiţiunile pe care trebue să le satisfacă necunoscutele unei probleme [fr. k n o n c 6]. 'ENUNŢA (-unt) vb. tr. A expune, a exprima clar, precis prin vorbă sau în scris:-» un adevăr [fr.]. 'EOCEN adj. şi sbst. uhA Se zice despre straturile de teren sedimentar care formează baza terenului terţiar; ele sînt suprapuse cretei şi suportă etajul miocen [fr.]. 'EOLIAN 1. adj. O © Ce aparţine Eolienilor; dialect dialect grec întrebuinţat de Alceu şi de Sapho II © J Harpă -ă [fr.]. 'EPENTEZĂ (pl.-ze) sf. & Adăugarea unei litere sau unei silabe In interiorul unui cuvlnt: formele tărăgăna, hizean, salatră au rezultat prin — din trăgăna, hrean, salată [fr.]. 'EPIC adj. © v Se zice despre marile compozi-ţiuiii In versuri în care poetul povesteşte o acţiune eroică: iliada si Eneida sînt poeme —»e K © • Care a compus o epopee: poet-» K ® » Propriu epopeei: gen-»; ton -» ţ ® ® Demn de o epopee: înotă-»a [fr.]. 'EPICARP sbst. * Pieliţa care acoperă fructul unei plante O 1989) [fr.]. 'EPICEN adj. Qj Se zice, în gramatică, despre substativele care însemnează şi partea bărbătească şi partea femeiască. P>g> 1989- Ex.: barză, potlrniche [fr.]. Epicarp. 'EPICENTRU (pl.-tre) sn. .a* Punctul de pe suprafaţa globului de unde se propagă sgudu-iturile unui cutremur [fr.]. 'EPICICLOIDĂ sf. A Curbă descrisă de un punct luat pe circumferenţa unui cerc mobil care se învlrteşte pe un alt cerc fix, tangent cu celălalt [fr-1. 'EPICICLU sm. ☆ Cerc care se presupunea descris de o planetă şi al cărui centru se lnvîrtea In jurul pămîntului, descriind un alt cerc numit „deferent” [fr.]. 'EPICUREISM •»- EPICURJSM. 'EPICURIÂN 1. sm. ® A- Sectator al lui Epicur K © ® Sensual, voluptuos, cel ce caută plăcerile fizice. 2. adj. ® Conform cu doctrina lui Epicur: sistem —< 1[ ® Care caută plăcerile simţurilor: morală -»& [fr.]. 'EPICURISM, EPICUREISM sbst. A © Doctrina lui Epicur şi a epicurienilor K © Morala epicu-rienilor, doctrina acelora cari caută numai plăcerile simţurilor [fr.]. 'EPIDEMIC adj. © f Ce ţine de epidemie: boală —ă 1| © (Pl Ce se lăţeşte, ce se propagă foarte iute, ca o epidemie [fr.]. * EPIDEMIE sf. ? Boală, molipsitoare sau nu, care atacă un mare număr de persoane în acelaşi timp şi In acelaşi loc, molimă, boleşniţă: — do febră tifoidă, da ciornă; totdeauna, după o —», oa gi după un războiu, omenirea caută a-gi recăpăta nivelul (l.-GH.) [fr.]. 'EPIDEMIOLOGIE sf. t Ştiinţa epidemiilor [fr.]. 'EPIDERMĂ (pi.-me) sf. © &> Membrană transparentă care face parte din piele şi acopere toată suprafaţa dermei (■•-[■] 1785) K © Pr.ext. ♦ Pieliţă subţire care acopere suprafaţa diferitelor părţi ale unei plante ierboase şi ale- mlădiţelor tinere U © Pr. ext. Pătura din afară care înfăşură ceva: epiderma globului pămlnteso [fr.]. 'EPIDERMIC adj. £> Ce ţine de epidermă, privitor la epidermă [fr.]. EPIEC sbst. & Se zice la jocul de table, clnd zarurile aruncate arată fie-care cîte un punct: să te ferească Dumnezeu... să dau un", că eşti mart (D.ZAMR.) [tC.]. 'EPIFIT adj. ♦ Se zice despre un vegetal care trăeşte pe scoarţa altui vegetal [fr. 6 p i p h y t e]. 'EPIGASTRALGIE sf. f Durere la epigastru [fr.]. 'EPIGASTRIC adj. Q> Ce ţine de epigastru: regiunea —'A [fr.]. 'EPIGASTRU sbst. &> Partea superioară şi mijlocie a pîntecelui [fr.]. 'EPIGLOTĂ sf. £> Supapă cartilaginoasă care, aşezată In partea superioară a laringelui, acopere ca un capac, glota în momentul înghiţirii, şi împiedică astfel introducerea alimentelor sau băuturilor în căile aeriene [ir| 2044) [fr.]. 'EPIGONI sm. pl. ® a **■ p. ist. II © Pr. ext. Urmaş: Iară noiP noi epigoniit Simţiri reci, harfe sdroblto iemin.1 [gr.]. 'EPIGRAF (pl.-ate) sn. ® Inscripţie pusă pe un edificiu pentru a arăta data, destlnaţiunea clădirii, etc. 1F © Scurtă citaţie dintr’un autor pusă la începutul unei cărţi sau unui capitol spre a-i indica spiritul [fr.]. 'EPIGRAFIC adj. A© Ce e propriu epigratiei: stil —< © Privitor la epigrafie: descoperire —»ă [fr.]. ' EPIGRAFţE sf. Ştiinţa care se ocupă cu descifrarea şi lămurirea inscripţiunilor [fr.]. 459 www.dacoromanica.ro ENT EPI EP|. 'EPIGRAFIST sm. Cel ce studiază inscripţiu-pp. nile, care e versat In epigraîie [ir.]. Cri 'EPIGRAMA (pi.-me) s/. © v La cei vechi, mică poezie despre ori-ce lei de subiect: Antologia greacă este o culegere da epigrama ţ[ © t Poezie scurtă care se termină cu o vorbă de spirit, cu o aluzie Înţepătoare 1T ® Pr. ext. Vorbă Înţepătoare sau batjocoritoare aruncată In conversaţie la adresa cuiva [Ir.]. 'EPIGRAMATIC adj. Ce ţine de epigramă: etll-; trăsătură —ă [Ir.]. 'EPIGRAMATJST sm. r Autor de epigrame [ir.]. EPUATOR(rcJ) adj. Ce smulge părul, ce-1 lace să cadă [ir.]. •EPILEPSIE sf. t Boală nervoasă, caracterizată prin pierderea subită a cunoştinţei şi prin convulsiuni; numită de popor „aboala", „alte-alea", „boala-copiilor”, „ceas-rău” sau „ceasul (-cel)-râu”, „ducă-se-pe-pustii”, „năbădaie", „pedepsie", etc. [ir.]. . •EPILEPTIC i. adj. f © Care e de natura epilepsiei: convuisiunt —e H © Supus la epilepsie. 2. sm. Bolnav de epilepsie, care are atacuri de epilepsie [Ir.]. JgJ •EPILQG (pl.-oguri) sn. Concluziune, încheiere, rezumat pus la silrşitul unei poeme, unui discurs, TdTAAÎH IUHkX **Xt6pWAA I) cţ)itoA^H uihkov c4>pzumt8m AX^h C(ţ)Hl l « A3HACAC MIpi£H aX GiUUJl HpdH ♦ eX aXflAHOlf JCAHlIbt EtrHtpt At AcpdUIOEb 4Mb AlXn HţCA4HÎ6 ntATpoy C(ţ>NT£AC KÎpiţH (Cpl€ flOflHAlâ pXlVMHtlJJH CăALţEAtrA CÎAItLţC pXMÂHiH IHHtCA KpfqiHHH ♦ k Xmi roiţii uihc^ntSm lIAKEAă ÂnAti KlTfAltOpHHTiNH Ăl K4II6 *£AClHT4B£Ctf£K*M4HKHNC€ ÂrpAH IHN'tH kXkHNTC kXaU£A£CI *£KÂTfc- î* MÎE A«HXAHHT« H£Al]EAlC€ A/HBA CTpîH HA • AltA ElpXr^Ki TOlţH C(ţ>CN l|H n8pHNi|H OÂpC SdA^HlH OAţl Griltl)» 64 pc nonu • AK2pop4MÂHAX4BCHH4*is CTÎKîpiţH Rp«|IHH£l)lHKXMlM4HNU CllE TtCKA HţlITHNALCZHÎJ xXa£SC H£ C2Ct AXÂCKA • IUHkX 3HC4 (RXiIÂhXaXh X4N£ UllrţrtKpb • CKJHC4MI eX J.Î&KCHL KO fCCH ukplrOKfll|J£ • UIHtXa<4 XÎQKt> * UlHC4XAlcnXT£ A»XH4 aXM4'H 7 3HAE UiH C4^9(ţ)p2ii)HT£ AaXh4 AXrCffXÂf ÎC Ă 3HA€ £ZAtTO 3 Ml« Ai£T4T< Mf4tU0Sk4 Fig. 1990. Epilogul Tttravanghtluluiromânesc din a. 1561. şi mai ales al unei cărţi: —ui Tetravangheininl roma-neso al lui Coresl ([Ş] 1990) [Ir.]. EPINGEA »w IPlNGEa. •EPIRQT 1. adj. • Privitor la Epir, ce ţine de Epir. 2. sm. Locuitor din Epir: secretarul guvernului era un — ci.-gh.) [ir.]. EPţSCQP sm. rni Prelat de rang Înalt, al doilea după Mitropolit, Însărcinat cu administrarea spirituală a unei eparhii, vlădică, ® piscop: ( ■ 1991): —ul ln norls altui arhiereu să nu hirotonească, nici să Iacă liturghie Ţesut celular care acopere suprafaţa mucoaselor [fr.]. •EPITET (pl.-ete) sn. ® £o Cuvlnt care serveşte să califice, adjectiv calificativ. Ex.: in „cer albastru", onvlntnl „albastra" e an —: păze;te-te de ligori el —e cari nn spun nimio (Vlah.) ţ| © Pr. ext. Poreclă: nnmele meu strălucea de o sută de ori pe patra aoloane, împodobit In Iei de Iei de —e (i.-OH.) [fr.]. •EPITETIG adj. cb Care serveşte ca epitet [fr.]. EPITRAFţL, EPITRAHJL(ro) sv PATBAHJB-EPITROP sm. © t Împuternicit, reprezentant: Domnezea a tăcut — pe duhovnic la toate păcatele iant-iv.) ţ] © rt Tutore, curator (/. epitboapA): —ni este ve-ohilul tatălui celui nevrtstnio |i chivernisitornl creşterii şi averii Ini (LEs.-carj; mama Iiind epltroapă a sărmanilor ei copil (leg.-car.) U ® Mold. Membru dirigent ln administraţia unei biserici sau unui aşezăm tnt filantropic: —il spitalelor SI. Splridon din Iaşi [gr. ’eitttp&itoţ]. 460 www.dacoromanica.ro EPITROPIE sf. © Funcţiunea deepitropf © 1*1 Tutelă, curatelă: Tămăsei trist şl orfan sub epi-tropia nnei mătuşi ignj U ® Mold. Administraţia unui aşez&mlnt bisericesc sau filantropic ( = efo- rie): Epltropla spitalelor SI. Spirldon din laţi. t EPITROPISţ (-îseso) vb. tor. rt A servi de tutore, a fi epitropul averii unui minor, unui interzis, etc. ‘EPIZOAR (pl.-are) sn. # Animal care trăeşte ca parazit pe pielea altor animale [fr.]. ‘EPIZQD (pl.-oade) sn. © Acţiune Intîmplă-toare legată de acţiunea principală Intr'o poemă, într’un roman, Intr’o povestire, într’un tablou H ® lntlmplare, incident, fapt care se rapoartă la alte evenimente importante [fr.]. ‘EPIZODIC adj. Care e de natura epizodului, Inttmplător, care nu e esenţial acţiunii principale [fr.]. ‘EPIZOOTIC adj. W Ce ţine de epizootie, de natura unei epizootii [fr.]. ‘EPIZOOTIE sf. yţ Epidemie printre animale: caii 9I boli nu se mal Îmbolnăvesc... epizootia Intră In gaură de şarpe (I.-gh.) [fr.]. EPÎNGEA = iPtNOEA. ‘EPQCĂ (pl.-ooi) sf. © t Punct determinat In istorie; momentul clnd s'a lntlmplat un fapt istoric însemnat: naşterea Mintal torului este «900a do la oara se socoteşte era oreştină ţj ® J Eveniment Însemnat ales In istorie pentru a stabili diviziuni; fie-care spaţiu de timp cuprins Intre două din a-ceste evenimente: epoca cruciatelor; epoca lanarlotd ţj ® a face se zice despre un fapt însemnat, de care se va vorbi multă vreme, care se va pomeni In istorie ţ| © Fie-care din vtrstele succesive ale globului, perioadă de timp In care s’au petrecut anumite perturbaţiuni ori s’au depus anumite straturi pe scoarţa pămlntească, In care se găsesc anumite fosile, deosebită de altă perioadă de timp anterioară sau posterioară, care prezintă caracteristice diferite: epoca trlasică, Inraslcă, cretaoică [fr.]. ‘EPODĂ (pi.-de) sf. * © A treia parte a unei poezii lirice, la vechii Greci, care se împărţea In strofă, antistrofă şi epodă K © Epodeie iui Horatiu, numele ultimei cărţi a odelor poetului [fr.]. ţ EPOHĂ Sf. = EPOCĂ: s& ne lnturnăm privirea de la această amară ineor.) ngr.[ eitoX’*)]-‘EPOLŞT (pl.-ete), ‘EPOLETĂ (pf.-ete) Sf. a © Ornament format dintr’o bantă lată de ţesătură de fir, împodobită mai adesea de ciucuri, pe care-1 poartă militarii la fie-care umăr al vestonului sau mantalei (g] 1993): oe vicleniei să fîSgnjăi mă uite... pentrnoă nu port epolete (Neor.) ; 11 cade epoletu] (dlvr.) H © ® Mfii Grad de ofiţer: a obtlnut epoleta [fr. MIM®'ui ăpaulette]. ‘EPONIM adj. şi sm. ^ © Titlul primului din cei nouă arhonţi Fig. 1993. ai Atenei, care dădea numele său Epoleta. anului H © Divinitate ~ă, aceea care dădea numele său unui oraş [fr.]. ‘EPOPŞE sf. © V Poemă epică, povestire In versuri a unor acţiuni mari şi eroice, cu personagii mai adesea legendare; Intimplările şi faptele povestite se petrec de obiceiu In timpurile fabuloase sau eroice, iar miraculosul şi supranaturalul joacă un rol însemnat In desfăşurarea evenimentelor: niada este o ~ ţ| © Serie de acţiuni glorioase demne de o epopee [fr.]. ‘EPRUBETĂ (pl.-te) sf. 2- Tub de sticlă închis la unul din capete care serveşte să primească gazele ce se desvoltă în anumite experienţe de chimie sau In care se încălzesc cantităţi mici de lichid (g] 1994) [fr. ăprouvette]. ‘ţIPSiLON sm. 03 Numele grecesc al literei e (*) [gr.]. ‘EPTAGON (pl.-oane) sn. A Poligon cu şapte laturi şi cu’şapte unghiuri (im] 1995) [fr.]. ‘EPUIZA (-1»*) 1. vb' tr. © A slei, a seca, a scoate tot ţ| © A nu mai rămlnea, a nu mai lăsa nimic. 2. vb. ref. A se istovi [fr. 6 p u i s e r]. ‘EPURĂ (pl.-re) sf. A Desen linear care reprezintă In proiecţii diferitele părţi ale unei maşini, ale unei case, etc. după metodele geometriei descriptive ffr.]. *ŞRĂ (pl.-re) sf. © Epocă fixă de la care încep să se socotească anii: era creştină, era oomonă, care începe de la 1 Ianuarie a anului 1 de la naş- _. terea MIntuitorului; era bizantină, era r^a1®5' bisericească salt era da la facerea Înmii, p g n' întrebuinţată, de cronicari, de documentele şi de publicaţiunile noastre vechi, începe de la 1 Sep-tembre, anul 5508 In. d. Hr.; era olimpiadelor, de la 1 Iulie 776 In. de Hr.; era romană, începe de la întemeierea Romei, la 24 April 753 In. de Hr.; era musulmană (=hegira), de la 16 Iulie 622 d. Hr.; era republicană, stabilită In Franţa cu începere de la 22 Septembre 1792 şi suprimată de la 1 Ianuarie 1806 ţ[ ® Epocă însemnată, In timpul căreia a Început o nouă ordine de lucruri: a început o ~ de prosperitate [fr.]. ‘ERALDIC 1. adj. & Privitor la blazon, la steme.'la armorii: arta ~ă. 2. eraldică sf. Ştiinţa blazonului, stemelor, armoriilor [fr. hâraldique]. ‘ERALDIST sm. ® Cel ce se ocupă cu ştiinţa eraldică [fr.]. ‘ERATĂ (pl.-te) sf. $ Inşirarea greşelilor de tipar cu îndreptările ce trebuesc făcute, ce se publică la sftrşitul unei cărţi [fr. e r r a t a]. ‘ERATIC adj. © t Neregulat: friguri <~e ţ| ® Blocuri ~e, sfărămături de stlncă care par a fi fost transportate departe de formaţiunile cărora aparţineau (JD 1996) [fr.]. ‘ERBACŞU adj. ţ © Care are caracterele, înfăţişarea ierbii, ierbos ţ[ © Plantă erbacee, Plantă Ierboasă (ev IERBOS©) [fr.]. ‘ERBAR (IU) -IERBAR.' ‘ERBIVQR adj. şi sm. Se zice despre a-nimalele care se hrănesc mai ales sau numai cu iarbă: calul e Se zice despre unii muşchi cari servesc să ridice anumite organe: muşohiu ~[fr.]. *EREGŢIUNE sf. Ridicarea unui monument: ~bl unei statue [fr.]. ‘EREDE sm. i*t Moştenitor [lat. haerede m], ‘EREDITAR adj. © rt Care se transmite prin dreptul de moştenire: proprietăţi ~e ţ[ ® Care se transmite de la părinţi la copii, vorb. de însuşirile şi defectele fizice sau morale: boaie ~e; ®: i«i aducea aminte... de preludltllle şl vanităţile ~e, de care nu se mal putea desface ivlah.) [fr.]. ‘EREDITATE sf. © rt Calitatea de moştenitor ţ[ © rt Dreptul de a moşteni H ® © Urmare la tron, succesiune la unele demnităţi, etc. K © Condiţiune organică care face ca anumite Însuşiri ori defecte fizice sau morale să treacă de la părinţi la copii [fr.]. EKŞS (pl.-esuri) sn., Mold. t EREASĂ (pl.-ese) sf. © fdS) Credinţă eretică, erezie: ds ereasa paputăşaeeă... Îndată s'au botezat... Intorelndu-să la ortbodozlo (CAKT.1; olndu se va despărţi bărbatul de muiaro-şl... pentru ereee, de va ti unui eretio iprv.-lp.) ţ] ® Credinţă deşartă, superstiţie: Căci nu mă ’nolntă azi oum mă mlşoară Poveşti şl doine, gbloltorl, eresuri (Emini ţ[ ® Pr. ext. Părere, credinţă opusă acelora^tmpărtăşite de toată lu- Fig. 1994-Eprubete. 461 www.dacoromanica.ro EPI- ERE ERE _ mea: tu nn poţi înţelege un biet eullet ca el meu, comun el pop plin de eresuri ivlah.) [vsl. e r e S 0 < gr.]. COt ERETE, HERPTE, t ARpTE (dos.), fHĂRET (bibl.) sm. i ® Pasăre mare, răpitoare, de coloare cenuşie, cu plntecele alb, picioarele galbene şi ciocul negru; sboară repede şi sgomotos, ataclnd toate păsările şi mamiferele mici; numită şi „(he)erete-de-porumbei”. „uliu” sau „uliul-găinilor”, „hă-rău”, „cobăţ , „găinar”, „porumbar”, etc. (As-tur palumbarius) (Ja) 1997): ei se repezea ca un ere te şi i-1 smulgea din mină (i.-gh.) H ® Pasăre răpitoare, cu spinarea albastră, capul cenuşiu şi cu o pată albicioasă pe ceafă, cu penele cele mari ale aripilor şi ale cozii negre; sboară ca rlndunica, ţinlndu-şi aripile Încovoiate ca o secere; se hrăneşte cu păsărele şi e spaima rlndunelelor, din care cauză e numită şi „ere-tele-rlndunelelor” (Falco subbuteo) u © — -ROŞU, — DE-SEARA = VlNTUREE H© — -DE- iarnA, — -pitjc =* vindere ir [probabil de aceeaşi origine cu hArAT]. “eretic, * eretic 1. nâ adj. Care constitue o erezie: doctrină patriarhul^ iprv.-mb.). 2. sm., eretica (pl.-ce) sf. Care profesează sau susţine o doctrină eretică: de s& va g&si s& tie eretie, s& va certa ou moarte cumplită (PRv.*lp.>; cela ce-ş va despărţi muiarea, pentru căce iaste eretică (prv.-mb.) [Ir./ * < vsl. e r e t i k fi]. t ERETICESC adj. etâ Care constitue o erezie: patriarhul eretio de va tace... cazanie si învăţătură ereti-cească (prv.-mb,> [eretic]. fERETICIE sf. nâ Erezie, doctrină eretică: Fif. 1997- Ere te. celelalte învăţături, zicea ei, slnt numai nişte ereticii (CRG.). “EREZIARH sm. ai Autorul unei erezii; capul unei secte eretice [gr.]. “EREZIE sf. ® oiii Rătăcire în materie religioasă, doctrină greşită, condamnată de Biserică K ® Pr. ext. Părere, credinţă opusă aceleia împărtăşite de toată lumea: părerea că pămlntul stă nemişcat |i oă soarele se Invlrteşte împrejurul lui e o — ştiinţifică [fr. h ă r ă s i e]. “ERG sm. Ţ5 Unitate de travaliu care coresp-punde acţiunii unei forţe de 1 dină clnd mişcă o masă de 1 gram pe distanţa de 1 centimetru [fr.]. ’ERGO conj. lat. Deci, prin urmare. “ERGOTINĂ sf. & Substanţă otrăvitoare extrasă din cornul de secară; face să se contracte muşchii şi ţesutul vaselor sanguine [fr.]. “ERGOTISM sbst. / Otrăvire provocată de cornul de secară; se manifestă prin convulsiuni sau prin accidente gangrenoase [fr.]. O ERHĂ, ierhA sf. Mold. Trans. Un fel de piele de viţel, subţire, foarte bine tăbăcită, care se pune pe bondiţe şi pe care se cos florile (fr.-cdr.) [pol. j e r h a, ung. i r h a]. “ERIGE 1. vb. tr. A ridica, a Înălţa: — o statuă. 2. vb. refl. A se da drept, a vrea să treacă drept, a-şi lua atitudinea de: a se — in censor public [fr.]. “ERIZIPEL sbst. / = brjncA2 ® [fr.]. “ERMAFRODISM sbst. întrunirea unora din caracterele amlnduror sexelor Intr’un singur individ [fr.]. “ERMAFRODţT adj. şi sm. ® Termen prin care se arată o fiinţă care Întruneşte caracterele amlnduror sexelor: meioui e — f © $ Se zice despre florile care au In acelaşi timp stamine şi pistil [ir.]. “ERMELIN (pi.-ine) sn. = HERMINA [germ.]. “ERMENEyTTG sf. ^ Arta de a tucui, de a interpreta textele sfinte [fr.]. “ERMETIC >r HERMETIC. t ERMÎNIE sf. gA Tllcuire, interpretare (a unui text religios): noi, cetind erminille şi ttlcovanllle sllntei Scripturi (do#.) [gr. ţpfj.-nvsia]. “ERMJT sm. gA Pustnic, sihastru [fr.]. “EROARE sf. © Părere sau doctrină greşită H ® Greşală: — de oaioui ţ ® -fr Diferenţă Intre calcul şl observaţie [fr.]. ERQDIU sm. i = STlRC-ALB: 11 mal date... pene de — din cele mai bumoase (bâlci [vsl. e r o d i j]. “ERQIC adj. ©^.ISS Ce aparţine vechilor eroi din mitologie: timpurile U © * Se zice despre poezia primitivă care clnta pe eroi, şi pr. ext. poezia nobilă, de un avlnt Înălţător; vers—, la cei vechi, hexametrul, la cei moderni, versul alexandrin; poemă —ă, poemă epică; comedie—a, comedie In care personagiile slnt de un rang Înalt f ® Care aparţine vitejilor, vitejesc, viteaz: Mihai Viteazul, una din cele mai —e fisuri in istoria omenirii (VLAH.) II © Plin de eroism: a ştiut să Invieze umbrele Slorioase ale —ului nostru trecut (I.-gh.) * © / Foarte puternic, foarte eficace: un remediu —; ®: un remediu —, un mijloc—, o acţiune hotărltoare care pune capăt unei situaţiuni foarte grele [fr.]. “EROI-COMIC adj. Se zice despre o poemă care tratează despre un subiect comic în genul 6pop66Î: Ţiganiada este o poemă In 12 olnturi [fr.]. ‘EROIDĂ (pl.-de) sf. s* Epistolă In versuri compusă ca şi clnd ar fi scrisă de un personagiu mitologic sau legendar: Eroideie iul Ovidiu [fr.]. “EROJNĂ1 (pl.-ne) sf. ® Femeie care dă dovezi de mare vitejie, de multă nobleţă de sentimente 1] ® ® f O Femeie care este principalul personaj Intr’o poemă, Intr’o piesă de teatru, Intr’un roman [fr.]. “EROINĂ1 sf. A Produs stupefiant, succeda-neu al morfinei [fr.]. “EROISM sbst. ® Caracter, calităţi, virtuţi de erou; mărinimie rară: ol ora sublim de abnesaro şl do — (i.-gh.) f ® Faptă eroică, vitejie [fr.]. “ERONAT adj. Greşit, care conţine greşeli [fr. e rr o n 6]. “EROTIC adj. Privitor la amor, care clntă dragostea: poem —; toate deolaraţiilc —o alo tinerilor eleganţi către dulclneele lor se scriu In versuri (bol.) [fr.]. “EROU sm. ® 2S Nume dat In mitologia antică acelora, cari erau socotiţi ca fiii unui zeu şi unei muritoare sau ai unei zeiţe şi unui muritor 1f © ® Acela care se distinge printr’o vitejie extraordinară sau prin izblnzi strălucite In războiu f © ® Ori-cine se distinge prin forţa caracterului, printr’o rară nobleţă de sentimente, prin virtuţile lui Înalte H © ® O Personajul cel mai de seamă Intr’o poemă, Intr’o piesă de teatru, intr’un roman H © Pr. ext. —î unei aventuri, acela căruia i s’a Intlmplat aventura; —î zilei, acela care, la un moment dat, atrage asupră-i atenţiunea publicului [fr. h 6 r o s]. “EROZIUNE sf. © Roadere, rosătură f ® Ad Fenomen geologic datorit acţiunii apelor de ploaie, a rlurilor, a mării sau a gheţarilor [fr.]. “EROZţV adj. jtâ Care are proprietatea de a roade, rozător: puterea—ă a gheţarilor [fr.]. “ERUDJT adj. şi sm. Savant, mare Învăţat [fr.]. *ERUDIŢiyNE, “erudiţie sf. Ştiinţă adlncă, cunoştinţe Întinse cu privire la limbile vechi, la originile popoarelor, la inscripţii şi medalii, In-tr’un cuvlnt la toate documentele şi materialele ajutătoare istoriei: glndesc la adlnca erudiţie a acestui daSOăl (NEGR.) [fr.]. “ERUPE (-up) vb. intr. ,&& A ţlşni afară cu violenţă plnă la o mare Înălţime, a face erupţi-nne (vorb. de un vulcan, de o sondă de pe-tiol, etc.) [lat. erumpere, modificat după rupe]. “ERUPTţV adj. ® Privitor la erupţiunile vulcanice H ® / însoţit de erupţiuni: biguri—e [fr.]. “ERUPŢIUNE, erupţie sf. © .aiA Izbucnirea unui vulcan care aruncă din gura lui, cu o mare violenţă, cenuşă, nisip, apă clocotită şi alte materii. H ® .Ad Ţlşnire afară cu violenţă şi la o mare Înălţime a petrolului dintr’o sondă H ® t Un fel de spuzeală (de bubuliţe sau pete) ce se iveşte pe piele H © —a dinţilor, apariţia dinţilor la copii, ieşirea lor din alveole [fr.]. “ESCADRA (pl.-dre) sf. 3, Mai multe vase de războiu puse sub comanda unui singur şef [fr.]. “ESCADRILĂ (pl.-ie) sf. © ^ Mică escadră de vase uşoare, precum torpiloare, fregate, corvete, etc. H ® Grup de aeroplane: — de iupt&, com- 462 www.dacoromanica.ro pusă din avioane de vlnătoare sau de luptă (cu bombe, mitraliere sau tunuri uşoare) [fr.]. 'ESCADRON (pi.-oane) sn. X Diviziune a unui regiment de cavalerie comandată de un căpitan, analogă unei companii de infanterie [fr.]. 'ESCAPADĂ (pi.-de) sf. F Ştergerea dintr'un loc pentru a se duce să petreacă, spre a face ştrengării [fr.]. ‘ESCHIMOS •*- F. IST. ‘ESCORTĂ (-tez) vb. tr. A Însoţi, a Întovărăşi pe cineva spre a-1 supraveghia sau spre a-1 apăra: mulţimea pare c& escortează pe cineva (car.) [fr.]. ‘ESCORTĂ (pl.-te) sf. ® Ceată Înarmată care Însoţeşte pe o persoană, un convoiu, baagii, etc. spre a le supraveghia sau a le lua apărarea: esoor- tele te lasă In mina Miliarilor şi dosesc, In loc s& stea s& te ape» ibol.i U ® X Trupă de soldaţi ce Însoţesc pe suveran sau pc un mare personagiu spre a-i face onoare: regimentul de ^ H ® a, Vase de răz-boiu ce Însoţesc bastimente de transport, vapoare comerciale etc. [fr.]. ‘ESCROC sm. Pungaş, potlogar, coţcar [fr.]. ‘ESCROCA (-ochea) vb. tr. A scoate, a stoarce, a lua ceva de la cineva prin Înşelăciune, prin viclenie [fr.]. ‘ESCROCHERIE sf. Pungăşie, potlogărie, stoarcerea unui lucru de la cineva prin Înşelăciune, prin viclenie [fr.]. ‘ESCUADĂ (pl.-de) sf. X Fracţiune dintr'o companie sub ordinile unui caporal sau unui brigadier, căprărie [fr.]. ‘ESENŢĂ (pl.-te) Sf. ® Fiinţă: esenţa divină, Dumnezeu K ® Firea intimă a unui lucru oarecare, ceea ce face ca un lucru să fie ceea ce este, să aibă acea natură t ® ♦ Felul copacilor din cari e alcătuită o pădure t ® * Substanţă aromatică, foarte volatilă, care se extrage din unele vegetale: <•* de roze, apă de trandafir: de tere- bentină [fr.]. ‘ESENŢIAL 1- adj. ® Ce ţine de esenţa sau de natura proprie a unui lucru, ce este In firea lucrului: rotunjimea este -~ă ceronlnl 1) ® Neapărat trebuincios, indispensabil: dreptatea este o virtute«ă a unui rege ţ| © caractere ~e, acelea care arată particularităţile cele mai de seamă. 2. sbst. Lucrul de căpetenie, cel mai de seamă [fr.]. ‘ESOFAG (pi.-agurl) sn. £> Tub digestiv care se întinde, paralel cu şira spinării, de la faringe plnă la stomac (••- [®] 1816) [ir. oesophage], ‘ESOFAGIAN adj. £> Privitor la esofag [fr.]. ‘ESPERANTO sbst. Limbă artificială născocită In anul 1887 de doctorul rus Zamenhof, cu intenţiunea de a servi ca limbă universală. ‘EST sbst. • Răsărit (punct cardinal) [fr.]. O EST A... = acesta, Asta... "ESTETIC adj. +++ Privitor la sentimentul frumosului [fr.]. ‘ESTETICĂ sf. +++ Ştiinţa care determină caracterul frumosului In producţiunile naturii şi ale artei [fr.]. ‘ESTETICIAN sm. +++ Cel ce se ocupă de estetică [fr.]. ESTJMP adv. Anul acesta: an n’am clştlgat, ~ am păgubit, la anul trag nădejde (panni ; an e'a are şl ~ sullă r IATAC. *ETÂJ (pl.-aje) sn. ţCu Cat [fr.]. ‘ETAJERĂ (pl.-m) sf. Mobilă compusă din tăbliţe sau rafturi suprapuse (B| 2001): lntr’nn colt o ** cu cărţi, la mijloc o masă ovală (VLAH.) [fr.]. ‘ETALA (-alaz) 1. vb. tr. ® V A expune (la galantar) mărfuri spre vlnzare U © ® A arăta cu mare fală, a face paradă: a-şt ~ ştiinţa, lnznl. g. vb. refl. A se arăta, a se desfăşura, a se Întinde cu fală: se etalează marele bazar de forme goale şi pompoase (VLAH.) [fr.l. ‘ETALAJ (pt.-aje) sn. ® V Expunere de mărfuri spre vlnzare 1 ® V Marfa expusă spre vlnzare; galantar H © © Ori-ce lucru pe care-1 arată cineva cu fală, cu care face paradă [fr.]. ‘ETALON (pl.-oane) sn. ® Armăsar de repro-sucere ţ| © Modelul măsurilor şi greutăţilor autorizate t © 15 Instrument sau aparat tip după care se construesc altele asemenea [fr.]. ’ETAMBOO (pl.-oori) sn. a, Grinda de lemn sau de fier "pe partea dinapoi 1 ' (pupa) unei corăbii, pe care e Înţepenită cîrma (|0| 2002) [fr. itambot]. ’ETAMBREU sbst. a, ® Deschizătura de pe puntea unui__________ vas prin care trece catartul f ® Deschizătura prin care trece cir-ma [fr. 61 a m b r a i]. ‘ETAMJNĂ (pl.-na) sf. «Ţesătură uşoară, plnză foarte ra- Fig. aooa.Etambon. ră [fr.]. ‘ETAPĂ (pl.-pa) sf. X Popas, locul unde o trupă In mariş se opreşte spre a petrece noaptea [fr.]. ‘ETATE sf. Vlrstă [lat. a e ta tem]. ‘ETATIZA (-izaz) vb. fr. ® A face să fie administrat de Stat 1 © f A acorda unei şcoli particulare aceleaşi prerogative de care se bucură şcolile Statului [fr. 61 a t „Stat”]. ETC. prscurtare din lat. et oaetera, şi celelalte, şi aşa mai departe. 463 www.dacoromanica.ro ESC- ETC ETE- ETR . ETE! interj. ® *= ® Iată U ® Uită-te. "ETţîR (pi.-erori) sn. ® 15 La cei vechi: regiune superioară a atmosferei pe care o socoteau plină de un aer foarte curat, foarte dilatat şi capabil de a se aprinde U ® 15 La moderni: fluid ipotetic, foarte elastic care se bănueşte a fi răsplndit In spaţiu şi In interiorul corpurilor şi ale cărui . ondulaţiuni ar produce fenomenele de lumină şi de căldură 51 ® ® -fr Cerul, văzduhul 51 © & Lichid foarte volatil ce se obţine prin distilarea unui acid amestecat cu alcool; ~ saltar io, lichid inflamabil, de miros plăcut, care produce anestezie: <«' fle petrol, esenţă uşoară de petrol [fr.l. ETERĂ (pi.-re, -rl) s/. Mold. U-nealtă de pescuit, un fel de vlrşâ făcută din plnză de voloc Întinsă pe cercuri de nuiele (Q 2003) [rut. jater]. •ETERIC adj. ® Fig. 3003. Eterft. "fi Care e de natura eterului celor vechi 51® ® Boita ~ă, cerul, văzduhul 51 ® ® Foarte nobil, prea Curat: aa vrut să tacă ou ori-ce preţ o eroină de roman sentimental (car.). ETERţE Sf. serp. IST: mnlti din boieri... t&eean parte din.» (i.-OH.) [ngr.]. ETERIST 1. adj. Ce ţine de eter ie: după mai mnlte conferinţe tinute... de comitetul .» (i.-oh.). g. sm. Cel ce face parte din eterie, partizan al eteriei: eterlştil omoară ’n Iaşi pe toti Turcii oarl le cad In mină (vlah ). •ETERN 1. adj. ® Care n’a avut început şi nu va avea sflrşit, vecinie: Dumnezeu e — 5J ® Care nu va avea sflrşit, care va dura totdeauna: In raiu domneşte -»nl bine (alecs.) ; cetatea —ă, Roma. 2. eternul sm. Dumnezeu [lat.]. •ETERNITATE sf. ® Durată care n’are nici început nici sfîrşit, vecinicie 51 ® Viaţa viitoare, cea fără de sflrşit, vecie 51 ® ® Un timp foarte lung, veac: 1 se păru o -» de ruşine maladivă (dlvr.) [fr.]. "ETERNIZA (-izez) 1. vb. tr. ® A face să dureze fără Sfîrşit: a-şi.» numele, gloria 51 ® A lungi peste măsură, a tărăgăna: -» un proces, un războia. g. vb. refl. ® A dura fără sfîrşit, a sta vecinie, a se perpetua: abuzurile se eternizează 51 © FA nu mai pleca, a nu se mai mişca dintr’un loc [fr.]. •ETEROCLIT adj. Care se depărtează de re-gulele artei; bizar, ridicul: o olădlre ~ă [fr.]. ‘ETERODOX adj. Contrar dogmei Bise-ricei: părere -~ă [fr.]. • ETERODOXţE sf. g& Părere contrară dogmei Bisericei [fr.]. *ETEROGEN adj. ® Care nu e de aceeaşi natură CU altul sau cu altceva: elementele ~e ale nnui corp; trecerea animalului de la starea omogenă la o stare <»ă se face... pe diferenţierea organelor (vlah.) 51 ® ± Numere ~e, numere compuse din Întregi şi din fracţiuni 51 ® & corp ■», ale cărui părţi n’au toate aceleaşi proprietăţi fizice sau chimice 51 ® 03 substantiv .», substantiv neutru, acela care e de un gen la singular şi de alt gen la plural 51 ® •*£ Bocete, roce ale căror părţi constitutive diferă Intre ele In ce priveşte natura şi aspectul lor 51 ® ® Se zice despre o adunare ai cărei membri slnt divizaţi prin opiniuni contrare; care nu e de aceeaşi natură intelectuală sau morală: consiliul e compus din elementele; o societate, o adunare [fr.]. •ETEROGENEITATE sf. Calitatea a tot ce peţp ptprnfypn Tfr 1 •ETEROMAN sm., -ăNA (pl.-ne) sf. Care are viţiul de a bea eter (sulfuric) [fr.]. "ETEROMANţE sf. Obiceiul, viţiul de a absorbi eter [fr.]. *ETEROMORF adj. Ale cărui părţi prezintă forme diferite: borstll yl infuzorllle ss numsso animale «»e, pentru că corpul lor are forme ou totul neregulate [fr.]. *ETIAJ (pL-aJe) sn. Nivelul cel mai scăzut al apelor unui rlu, unui fluviu [fr.]. 'ţîTIC i. adj. +♦+ Privitor la morală. 2. etica sf. Ştiinţa moralei, partea filosof iei care tratează despre morală [fr.]. •ETICHETA (-«tei) vb. tr. A lipi o etichetă [fr. 61 i ci u e t e rl. •ETICHETA (pi.-te) sf. ® Bileţel, însemnare ce se pune sau se lipeşte pe un obiect, spre a i se indica natura, provenienţa, preţul, etc.: osul era alb şi luolu, dar nu avea niol o » lipită pe el (NEOR.) 51 ® Ceremonial al Curţii 51 ® Forme ceremonioase, re-gule convenţionale de politeţă stabilite şi uzitate de particulari Intre ei: am găsit pretenţii şi etichete care mi-o tăiat deodată tot gustul de petrecere (alecs.) [fr. ătiquette]. *ETţL (-nuri) sn. & Radical ipotetic (C*H‘) compus din carbon şi hidrogen care există In alcoolul obicinuit şi Intr’un mare număr de compuse organice [fr. ăthyle]. "ETILIC adj. ££ Se zice despre compuşii cari conţin radiealul stilului: alcool.» [fr.]. ‘ETlLţNĂ (pl.-ne) sf. & Hidrocarbură gazoasă ce există In gazul de iluminat (C2H‘) [fr.]. 'ETIMOLOGIC adj. 03 ® Privitor la etimologie: «tiinfa'~ă, ce ţine seamă de etimologie; ortografie 51 ® Care dă etimologia cuvintelor: dicţionar.» [fr.]. •ETIMOLOGICEŞTE adv. 03 In ce priveşte etimologia, după regulele etimologiei [etimologic]; •ETIMOLOGIE sf. 03 ® Ştiinţa privitoare la originea, derivarea şi compunerea cuvintelor 5[ ® Originea unui cuvlnt 51 ® Partea gramaticii numita mai adesea „morfologie” [fr.]. •ETIMOLOGJST sm. 03 ® învăţat care se ocupă cu cercetarea etimologiilor 51 ® Partizan al ortografiei etimologice [fr.]. • ETIOLOGIE sf. ® A. Studiu asupra cauzelor lucrurilor 5[ ® t Partea medicinei care tratează despre diferitele cauze ale boalelor [fr.]. •ETIOPIAN sm. • Locuitor sau originar din Etiopia [fr.]. 'ETIOPIC adj. Privitor la • Etiopia, ce ţine Etiopieni: scriere -~â (|@j 2004) [fr.]. Vifton ; Vioo-H : : >k°m?i'flrh.C s A<4 A9*> : ‘XflTn : os .», osul ciuruit care formează barâi craniului, cavităţile nasului şi orbitele. 2. sbst. Osul etmoid [fr.]. "ETNIC adj. • ® Ce aparţine unei naţiuni sau unei rase: caracter ■» 51 ® Cu care se numeşte locuitorul unei ţări, unui ţinut, unei localităţi: nume ^ [*•]• •ETNOGRAF sm- învăţat care se ocupă cu etnografia [fr.]. "ETNOGRAFIC adj. Privitor la etnografie [fr.]. •ETNOGRÂFJE sf. Ştiinţa care se ocupă cu studierea şi descrierea diferitelor popoare, din punctul de vedere al originilor, moravurilor şi credinţelor, felului lor de traiu, etc. [fr.]. •ETNOLOG, "etnologist sm. Cel ce se ocupă de etnologie [fr.]. •ETNOLOGIC adj. Privitor la etnologie [fr.]. •ETNOLOGIE sf. Ştiinţa care studiază formaţiunea caracterelor fizice ale raselor o-meneşti [fr.]. •ETNOLOGIST •*- ETNOLOG. 'ETOLOGIE sf. Studiul obiceiurilor şi credinţelorunui ^ popor [fr.]. Fig. sooş. EtravS. ‘F.TOPF.F. sf. 03 Pictura moravurilor şi pasiunilor omeneşti [fr.]. •ETRAVĂ (pl.-n) sf. a, Totalitatea pieselor 464 www.dacoromanica.ro care alcătuesc partea dinainte, botul unei corăbii (§ 2005) [fr. âtravej. •ETRySC P. IST. *ETyvĂ (pl.-ve) sf. Aparat de desinfectare sau de sterilizare prin aburi ([®j 2006) [ir.]. i. pron. pers. sg. de persoana inlliu; dat. mie, aton (proclitic sau enclitic) mi; ac. pe mine, aton mă, m'; — pl. noi, dat. noul, aton ne, nl; ac. pe noi, aton ne. 2. ţruL sbst. Persoana omenească, Indivi- zan. — Ţ. Ţeava care duce aburii Sn etuvă. — E. Etuvă. — O. Obiecte de desinfectat. dualitatea conştientă de ea însăşi, care e în acelaşi timp subiectul şi obiectul gîndirii ei: o desăvir-şltă curmare a Inacţiunii organelor mă lăcn să cred... că o secundă eul meu nu m'a cunoscut (d.-zamf.) ; Întreaga lume exterioară... e numai atlta timp prezentă... cit timp e aci pe un oare-oare ,,eu" spre a o pereepe (s.-ald.) [lat. e g o; mihi; m e; — nos; nobis]. ’EUCALIPT(US) sm. $ Mare şi frumos arbore din fam. mirtaceelor, o-riginar din Australia, care creşte pînă la 100 de m. înălţime; are numeroase întrebuinţări: frunzele lui sînt folosite în medicină, scoarţa lui serveşte la argăsitul pieilor, iar lemnul lui, foarte tare, şi care rezistă putrefacţiunii, serveşte la construcţiuni de poduri, de zăgazuri, de corăbii, etc. (Eucalyplus globulus) (Jn 2007) [fr.]. 'EUCARJSTIC adj. njj Privitor la eucaristie [fr.]. 'EUCARISTIE sf. rtJ In Biserica catolică: cuminecătură [fr.]. 'EUDIOMETRU (pl.-tre) sn. 15 Instrument ce serveşte la analiza aerului atmosferic şi la sinteză, prin scînteia electrică, a diverse corpuri gazoase (_>] 2008) [fr.]. ‘ EUFEMţSM (pl.-me) sn. CB Figură de retorică care consistă în îndulcirea expresiunii întrebuinţate de obiceiu pentru o noţiune urîtă, neplăcută, care ne umple de groază sau de sclrbă. Prin — se dau diavolului numirile de Necuratul, Cel-dln-baltă, Aghiuţă, etC., duhurilor rele care, după credinţa poporului, produc ologeala, li se zice DInsele, Frumoasele, Milostivele, Aie-stinte, etc., diferitelor erupţiuni pe corp: bube dulci, bundă, epilepsiei, aboală, alte-alea, etc. [fr.]. Fig. aoo8. ‘EUFEMISTIC adj. CB Ce ţine de Eudio-eufemism, întrebuinţat prin eufemism: metru, termen — [germ. euphemistisch]. 'EUFONIC adj. J cb Ce produce eufonie [fr.]. * EUFONIE sf. ® J Sunet plăcut f ® cb Care face pronunţarea mai lesnicioasă sau mai plăcută urechii [fr.]. * EUNUC sm. Om castrat care păzeşte un ha- Fig. aoo7«Eucaiiptus. rem: ştia din încercai* cit pretueste gl credinţa —ilor (FiL.) [fr.]. ’EUREKA 1 = EVRTKAl 'EURITMţE sf. ® rCa Frumoasă proporţiune a unui monument de arhitectură ţ[ ® Of Armonie de compoziţie în pictură sau în sculptură f ® J Perfecţiune de ritm a unei bucăţi muzicale [fr. eurythmiej. 'EUROPEAN 1. adj. • Din Europa, privitor la Europa. 2. sm., europeanoA (pî.-ence) sf. Locuitor, locuitoare din Europa. 'EUROPENESC adj. = EUROPEAN: nlltele oraşelor europeneşti, trase cu stoara, an multă monotonie şl obosesc vederea (negr.). 'EUROPENEŞTE adv. • Ca Europenii, în felul Europenilor: s’a Îmbrăcat — ineor.i. 'EV (pi. evuri) sn. t —ni mediu, una din marile diviziuni ale timpurilor istoriei universale, de la căderea imperiului de Occident (an. 475)pînă la cucerirea Constantinopolului de către Turci (an. 1453) [lat. aevus], 'EVACUA (-ouez) vb. tr. ® A înceta de a ocupa o ţară, un loc, a părăsi: trupele au evaouat localitatea; — o sală, o casă f ® A goli, a deşerta (plntecele) [fr.]. 'EVADA (-adez) vb. intr. A scăpa, a fugi, din închisoare [fr.]. 'EVALUA (-uez) vb. tr. ® A preţui valoarea, a-şi da părerea asupra preţului cit face un lucru f ® A fixa aproximativ o cantitate: durata fenomenului Iu evaluată la cinci minute [fr.]. 'EVANGELIAR, 'EVANGHELIAR (pî.-are) sn. Carte bisericească care cuprinde cele patru evanghelii, ce se citesc peste an în biserică, tetra(e)-vanghel [fr.]. 'EVANGELIC, 'EVANGHELIC adj. tai ® Privitor la evanghelie H ® Conform cu evanghelia: morală —ă f ® Privitor la religiunea protestantă: capelă —ă; ministru'— [fr.]. 'EVANGELIST, 'evanghelist sm. ai Fie-care din cei patru apostoli (Matei, Marcu, Luca, Ioan) Fig. 3009. Evanghelis- Fig. aoio. Evanghelistul Marcu (după Apos• tul Luca (după Apostolul din a. 1683). toiul din a. 1683). cari au scris evangheliile ([®] 2009, 2010) [fr. şi vsl. < gr.]. EVANGHELIE sf. ai ® Legea, învăţătura Mlntuitorului f ® Fie-care din cele patru cărţi în care se cuprinde viaţa şi învăţăturile lui Isus Hristos: Evanghelia Iul Matelu f © — EVANGELIAR; U: a-şl pune capul sănătos sub—, a se băga singur, nesilit de nimeni şi de nimic, în încurcături ţf © Partea din evanghelie ce se citeşte la slujba divină II © F @ înjurătură în care se pomeneşte de evanghelie: după patru ore de răcnete şl înjurături... de stlnţl şl evanghelii... Intram In curtea poştlel (i.-GH.) [vsl.< gr.]. 'EVANTALIU (pl.-alll), 'EVANTATO (pl.-aluri) I.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat. 465 3° www.dacoromanica.ro ETR- EVA EVA- EXA sn. = APArAto^RE (S) (■ 2011): penele de struţ ale nnul evantai iu eu pl&selele de baga (vlah.) ; largi evantaiuri cari se ’n-ehideau şl se deschideau (ON.) [fr. 6 v e n t a i 1]. •EVAPORA (-orez) 1 .vb.tr. fi A preface un lichid In aburi. £ig. noii. 2. vb. refl. ® A se preface In Evantaiul, aburi U ® CP) A se risipi, a se pierde [fr,]. *EVAPOR AŢIUNE, EVAPORARE sf. fi Faptul de a (se) evapora,’ prefacerea unui lichid In aburi şi Imprăştierea lui In aer [fr.]. 'EVAZIUNE, evazie sf. Faptul de a evada, fugă pe sub ascuns, scăpare din Închisoare [fr.]. 'EVAZIV ţ. adj. Ce servă a eluda, a evita, a o-coli; răspuns răspuns In doi peri. 2. adv. răspundea * şl mai mult prin gesturi (pil.) [fr.]. •EVENIMENT (pf.-te) sn. ® Tot ce se Intlm-plă, Intlmplare: a stat aşa mult şi s’a gindit, " foarte rar in viaţa iul (vlah i 1 ® Incident dramatic Intr’o lucrare literară [fr.]. •EVENTUAL adj. Intlmplător, ce poate să se Intîmple sau nu; subordonat unei Inttmplări nesigure: clauză, moştenire clştiguri care nu Slnt fixe şi regulate [fr.]. •EVENTUALITATE sf. ® Caracterul a tot ce este eventual 1 ’® Ceea ce poate să se Intlm-ple, Intlmplare viitoare, nesigură: eventualităţile unui războiu [fr.]. t EVGHENICOS adj. Nobil, de origine nobilă: pre- evghenicoşilor boieri şi oucoane I (NcGR.) [ngr. S&Y trtxo? ]. •[EVGHENIE sf. Nobleţă: oind mă glndeso la evghenia lamiliei noastre, nite, îmi vine ameţeală (Neor.) ; Evghenia noastră, titlu (obicinuit mai ales In epoca fanariotă) la adresa unei persoane nobile: oreditorii Evgheniei noastre calecs.) [ngr. t EVGHENISI (-iseso) vb. Ir. A Înnobila, a face nobil: pro cele varvare neamuri le cinsteşte şi le evghenl-seşte (cant.) [ngr. esîofsvlţto]. t EVGHENIST adj. şi sm. Nobil: tinerele odrasle din tulpina "â păşeau triumfal peste toate treptele ierarhiei (Alecs.) ; vino să te sărut, "UI mamei (l-sh.) [ngr. st)7evf|ţ]. *EVICŢIUNE sf. rt Deposedare [fr.]. •EVIDENT adj. Vădit, ce se poate constata limpede şi fără greutate, ce nu mai e nevoie să fie dovedit, Învederat: are dreptate, dreptate ~ă şi absolută (BR.-VN.) [fT.]. •EVIDENŢA sf. ® Caracterul a tot ce este evident; Invederarea unui adevăr care nu mai are nevoie să fie dovedit 1 © a pune in ", a scoate la iveală, a arăta în mod învederat, a face ca un lucru să fie văzut de toţi, să atragă luarea aminte a tuturor; a se pune in <«, a se arăta cu intenţiunea de a fi remarcat, de a atrage luarea aminte a tuturor ; a ti in <•>, a fi aşezat astfel ca -să fie băgat In cpornă dp tntî f fr 1 •EVIDENŢIA (-ţie.) vb. tr. şi refl. A (se) arăta In mod vădit [evidenţă]. •EVITA (-») ci», tr. A ocoli pe cineva pe care nu voim să-î Intllnim, a se da In lături, a se feri de cineva sau de ceva neplăcut sau vătămător: ori de oiţe ori II lntllneam, 11 evitam (I.-gh.); — o ceartă [fr.]. •EVITABIL adj. Ce se poate evita, de care te poţi feri 11 © inevitabil [fr.]. EVLAVIE sf. ® -dî Dragoste de Dumnezeu şi de cele sfinte, pietate, cuvioşie: ne simţeam ca Intr’o biserică, pătrunşi de un sentiment de " (vlah.) 1 ® Pr. ext. Respect: Rada iul, al cărui noma 11 pronunţă ea", e pentru el toată fericirea (br.-vn.> [ngr. ebă^eta], EVLAVIOS adj. ^ Plin de evlavie, cuvios, pios, temător de Dumnezeu: Că slnt prea evlavioasă şl mă tem de Dumnezeu (PANN). •EVOCA (-00) vb. tr. © A face să apară duhurile sau sufletele morţilor prin vrăji sau cu ajutorul unor anumite formule 1 © ® A aminti, a aduce aminte, a rechema In minte: Dar tu-mi evoci o lume ’ntreagă De care... doruri mistice mă leagă (vlah.) [fr.< lat.]. •EVOCATOR sm. Cel ce are darul de a evoca [fr.]. ‘EVOLUA (-nes) vb. intr. face evo- luţiuni (tmb. de o trupă, de un vas) 1 © ® A se desvolta treptat, a trece prin faze progresive [fr.]. * EV OLUŢIUNE, evolPTIE sf. ©xs, Manevră de trupe sau de vase care-şi schimbă poziţia după regule de tactică 1 © © Desvoltare treptată a unei idei, a unei ştiinţe, a unei arte, etc. [fr.]. EVREESC adj. 0 Ce ţine de Evrei, privitor la Evrei. EVREEŞTE adv. 0 ® In felul Evreilor, ca Evreii 1 © în limba Evreilor [evreesc], EVREU sm., evreică (pi.-oe) sf. 0 Care profesează religiunea mozaică [gr. sppaîoţ]. 'EVRIKAi exclamaţiune atribuită lui Archi-me’de (la descoperirea legii sale hidrostatice) ce Însemnează: am descoperiţi am găsiţi [gr. eBpvjxa], •EVUL-MEDIU w EV. *EX-, particulă ce precedă titulatura unei demnităţi sau funcţiuni, numirea unei ocupaţiuni, etc., spre a-i adăuga înţelesul de „fost”, „vechiu” (w t BIV): ex-mlnistrn [lat.]. *EX ABRUPTO loc. lat. Ca De-a dreptul, fără preambul, fără a’face vre-o introducere. •EXACT adj. ® Care nu se abate cltuşi de puţin de la adevăr: socoteală "ă; adevărul", ora "â 1 © Care nu se depărtează de loc de model, întocmai la fel, fidel: copie "ă; traducere "ă 1 ® Care face lucrurile la timpul hotărlt, punctual: e totdeauna^ la lntllnire © Ştiinţele "e, matematicile şi ştiinţele ce se întemeiază pe matematici [fr.]. "EXACTITATE sf. Calitatea a tot ce este exact; punctualitate, regularitate. •EXACŢIUNE sf. Faptul unui perceptor, unui administrator, etc. care caută să stoarcă cit mai mulţi bani, peste ceea ce i se cuvine şi chiar clnd nu i se datorează nimic: Caiimah ara mazilit pentru Fig. aora. Exaedru. multele ezacţiuni... cari... adusese poporul la desperare (I.-gh.) [fr.]. ’EXAEDRU, HEXAEDRU adj. şi (pl.-dre) 'sn. A (Figură geometrică o care are şase feţe ([■] 2012): oubul este, un^ regulat [fr.]. *EX AEQUO loc. lat. ca Pe acelaşi picior de egalitate, in mod egal. •EXAGERA (-erez) vb. Ir. ® A da lucrurilor proporţiuni mai mari declt au In realitate, a mări peste măsură 1 © A lăuda sau a defăima peste măsură [fr.]. •EXAGERAT adj. © p. EXAGERA 11 © NEEXAGERAT 1 © câre cuprinde o exageraţiune, care înfăţişează lucrurile mai mari declt slnt, care întrece ori-ce măsură: laudele; In momentele acestea, cele mal mici... lucruri capătă... o importanţă (vlah.). •EXAGERATOR sm. Cel ce exagerează [fr.]. •EXAGERAŢIUNE, EXAGERATE, EXAGERARE sf. Faptul de a exagera; rezultatul acestei acţiuni; defăimare sau laudă peste măsură [fr.]. •EXAGON, HEXAGON (pt.-oane) | sn. A Ori-ce poligon cu şase laturi | şi şase unghiuri (iă| 2013) [fr.' •EXAGONAL, hexagonal adj. A © In formă de (h)exagon 1 © Care are drept bază un (h)exagon: piramidă "ă (\i 2014) [fT.]. •EXALA (-al) 1. vb. tr. A scoate aburi, a răsplndiun miros: bălţile exală aburi deşi. 2. vb. refl. A ieşi aburi, a se răsplndi un miros: de pe paginile acestei... cărţi simţi că se exală Un miros particular de vechime (vlah.) [fr. exhaler]. * EXAL AŢiyNE, EXALAU® sf. © Faptul de a (se) exala 1 ® Abureală, miros [fr.]. •EXALTA (-alt, . fr.® A ridica în slăvi, a Pirami/ă' eMţonajâ. lăuda peste măsură 1 ® © A aprinde, a înflăcăra, a entuziasma: " spiritele. -2. vb. refl. A se aprinde, a se înflăcăra, a se entuziasma : Închipuirea se exaltă şi reohiamă trecutul stră-lnoit (alecs.) ţfr.]. Fig. 3013. Exagon. 466 www.dacoromanica.ro "EXALTARE lw EXALTAŢItJNE. •EXALTAT 1. adj. ® p. exalta K ® ® Entuziasmat, 'înflăcărat, aprins peste măsură. 2. sm.: E an ~ * EXALT AŢIUNE, EXALTAT^, EXALTARE sf. ® Faptul de a ’(se) exaltai ® Glorificare, slăvire 1 ® Aprindere a minţii, stare de spirit Înflăcărată In mod neobicinuit 1 ® t Exces de activitate a unui organ [tr.]. •EXAMEN (pf.-ene) sn. ® Cercetare 1 ® f Probă la care e supus un candidat spre a se constata ce cunoştinţe are: a da*<; a supune onai *-; a trece un <*; Şl 'n trei Ioni cn ’neredintare că dan » on el (pann) [fr.]. •EXAMINA (-inez) vb. tr. ® A observa, a cerceta cu luare aminte, a privi cu băgare de seamă 1 © f> A supune unui examen, a pune Întrebări unui candidat spre a constata ce ştie [fr.]. •EXAMINATOR, EXAMINATOARE adj. şi sm. f. t Care examinează: profesor examinator; olnd nn gogoman snstine că n'ai dreptate gi olnd acel gogoman ti-0 examinator, Închide gura gi taci (dlvr.) [fr.]. ’EXANTEMĂ (pl.-me) Sf., EXANTEM (pl.-eme) sn. ? Boală de piele caracterizată printr’o roşeaţă a pielii, care dispare sub presiunea degetului, şi care nu e însoţită de spuzeală [fr.]. •EXANTEMATIC adj. f Care e Însoţit de exantemă: tifos'.*- [fr.]. ’EXARCAT, exarhat (pl.-ate) sn. ® Teritoriul guvernat de un exarh 1 ® Demnitatea de exarh [fr.]. EXARH sm. ® ţ Locţiitor al Împăraţilor din Constantinopol, care guverna provinciile din Apus şi-şi avea reşedinţa la Ravena (567—752) 1 ® t Locţiitor al Împăratului însărcinat să guverneze Africa 1 ® nii ~ui plaiurilor, unul din titlurile pe care le purta Mitropolitul primat [gr. e;apXoţ]. •EXASPERA (-erez) vb. Ir. A Întărită peste măsură, a scoate din răbdări : scena din urmă ou bărbatu-său o revolta, o exaspera (D. zamp.) [fr.]. "EXASPERANT adj. Care exasperează, care te Scoate din răbdări: la el versul se urzea Inoet... ou o tortură de minte, adesea *•& olnd face o declaratiune care va fi socotită ca dogmă ţ[ © ® fi? Intr'un ton magistral şi deciziv. *EXCEDE (-oed) vb. tr. rt A trece peste [fr.]. •EXCEDENT (pl.-te) sn. V Sumă, număr ce Întrece ceea ce se cerea să fie, prisos: -*- bndgetar; *» de Încasări [fr.]. •EXCELA (-elez) vb. irUr. A Întrece pe ceilalţi, a fi mai presus, a fi superior prin meritul, prin Însuşirile sale [fr.]. •EXCELENT adj. Foarte bun, minunat: nn vin [fr.]. •EXCELENŢĂ (pl.-ţe) sf. ® Calitate desăvlr-şită, mai presus de ori-ce H © Prin —, loc. adu. In cel mai Înalt grad U © Titlu ce se dă ambasadorilor, miniştrilor [fr.]. •EXCENTRIC i. adj. ® A Se zice ae două cercuri conţinute unul Intr’altul, dar care n’au acelaşi centru (j®] 2015) Iffl © concentric f © Care e departe de centru, mărginaş: cartier — f ® ® De un caracter ciudat, original: nn oa *; prin ochii lui soăpărasa o inspiraţie -*-ă. Eig. aoIŞ- g. sm. Orn CU apucături Cercuri bizare, originale. excentrice. a. sbst. W” Organ de maşină care transformă o mişcare circulară continuă Intr’o mişcare lineară alternativă [fr.]. •EXCENTRICITATE Sf. ® * -aorbitei unei planete, distanţa de la centrul orbitei plnă la unul din focare ţ[ ® A Raportul între lungimea distanţei focale şi lungimea axei mari Intr’o elipsă (weljpsA) U © Starea unui punct, unui loc de- părtat de centru} unei localităţi: ~a mahalalelor K ® ® Ciudăţenie, originalitate a caracterului, a-pucăturile [fr.]. •EXCEPTA (-tez) vb. tr. A lăsa afară, a nu socoti, a scoate din număr, a nu ţine seamă: dacă vom excepta vre-o două, trei judeţe din Moldova agricultura nu... a ieglt încă din starea primitivă (l.-pa.) [fr.]. •EXCEPŢIONAL adj. ® Care formează o excepţie U © Extraordinar: talent*- [fr.]. •EXCEPŢIUNE, sf. excepţie ® Faptul de a excepta K © Abatere de la regula generală, deosebire de ceea ce se Intlmplă de obiceiu: nu e regulă fără -*- 11 © rt Mijloc Întrebuinţat de apărare prin care tinde sau să se amlie procesul sau să critice forma sub care a fost intentată acţiunea [fr.]. •EXCES (pi.-ese) sn. ® Ceea ce trece peste măsura Obicinuită: viaţa lui Eminesou, adlno sdrunoinată de un lung — de muncă gi de suferinţe (Vlah.i H © — de putem, greş al a unui funcţionar care face ceea ce atribu-ţiunile lui nu-i permit să facă U ® Neeumpă-tare: tace-*- de băuturi spirtoase 1[ ® pl. Violenţe, maltratări [fr.]. •EXCESIV adj. Ce trece peste măsura obicinuită şi cuviincioasă [fr.]. •EXCITA (-«) i. vb. tr. ® A Îndemna, a Îmboldi, a daghies: *> pe oineva ia muncă U © A Îmbărbăta, a Încuraja, a Însufleţi: -*- curajul o ui va H ® A aţlţa, a Întărită, a asmuţi U © A provoca, a face să se nască, a pricinui: -irisul, mila H © / A produce O excitare: cafeaua l-a excitat prea mult. 2. vb. refl. A se Întărită; a se Însufleţi [fr.]. ’EXCITABIL adj. Ce poate fi excitat: temperament *- mi’ c neexcitabil [fr.]. •EXCITANT adj. şi [pl.- te) sn. t (Medicament) care’excită, Însufleţeşte, aţlţător [vorb. de organele vitale): cafeaua e un — [fr .]. •EXCITARE sf. ® Faptul de a (se) excita, Imboldire, ’aţlţare, însufleţire U © f Stare de activitate mai mare a unui organ sau a tuturor organelor. •EXCITATOR i. adj. şi sm. Care excită. 2. (pi.-toate) sn. A Instrument metalic cu care se descarcă un aparat electric, fără a simţi vre-o sguduire (_£) 2016) [fr.]. •EXCLAMA (-am) vb. tr. A scoate exclamaţii [fr.l. Fie- a016- Excitator. •EXCLAMATIV adj. co Care exprimă o exclamaţie: propoziţiune *-ă [fr.]. •EXCLAMAŢIUNE, EXCLAMAŢIE Sf. ® Strigăt de bucurie, de mirare, de indignare, etc.: In larma aceasta... de ezolamaţii, care-ml dau uneori impresia oă mă găsesc intr’o casă de nebuni (Vlah.) U © CD Pnnot de*>, semnul de punctuaţiei Întrebuinţat după o exclamaţie sau la sflrşitul unei propozi-ţiuni exclamative [fr.]. •EXCLUDE (-ud) vb. fr. ® A da afară dintr’o adunare, dintr’o societate, etc. ţ © A nu primi, a scoate, a depărta pe cineva de a lua parte la ceva: colegul meu a fost exclus din examen (vlah.) K ® A fi incompatibil, a nu se potrivi cu: calitatea de advocat nu exclude pe aceea de profesor [lat.]. •EXCLUzrv i. adj. ® Care are puterea de a exclude K ©‘ Care aparţine numai unei persoane sau unei anumite categorii de persoane: dreptul de a graţia e privUegiui *< al suveranului 1| ® Care admite numai felul său de a vedea şi respinge pe al altora. 2. adV. ® Numai şi numai: sala era rezervată*' membrilor sooietăţii K © Fără a se socoti, In afară de: oursurile ţin plnă la 1 Iunie*' [fr.]. •EXCLUZIVISM sbst. Spirit excluziv [fr.]. •EXCLUZIVÎST sm. Persoană cu spirit excluziv [fr.]. •EXCOMUNICA (-io) vb. tr. ^ A afurisi [lat.]. •EXCOMUNICARE sf. aA Faptul de a excomunica, afurisi’re, afurisenie. •EXCREMENT (pl.-te) sn. Tot ce iese In mod firesc din corpul omului sau animalelor, scîrnă, baligă [fr.]. •EXCRESCENŢĂ (pl.-ţe) Sf. ® / Crescătură, 467 www.dacoromanica.ro EXA- EXC EXC .umflătură, cucuiu ce se formează pe o parte I PYI oare-care a corpului la om sau la animale t ® ♦ ^Al Crescătură ce se formează pe tulpina unui copac, unei plante [fr.]. *EXCRETQRIU adj. g) Care servă la excre-ţiune: (lande ezcretorll [fr.]. * EXCREŢIUNE sf. © Scoaterea afară a materiilor netrebuincioase din unele organe ale corpului omului sau animalelor: ~a saiivei t © Materia scoasă din aceste organe [fr.]. OEXCRpG... = ESCROC... ‘EXCURSIONIST sm. Cel ce face o excursie [fr.]. •EXCURSIVNE, ‘excursie sf. © Plimbare sau călătorie de scurtă durată făcută In Împrejurimi sau Intr’un ţinut nu prea depărtat t ® ® Digresiune [fr.]. 'EXECRA (-crez) vb. tr. A urî, a scîrbi, a-i fi sclrbă de'cineva sau de ceva [fr.]. ‘EXECRABIL adj. Sclrbos, de care ţi-e sclrbă, foarte rău [fr.]. ‘EXECUTA (-ut) 1- vb. tr. © A pune In lucrare, a Îndeplini, a aduce la îndeplinire, a Împlini: " un proiect; — porunca culca t ® © A face după un plan, după un model: " un monument t ® J A cin ta: " o bucată de muzică K © X " mânem, a face manevre t ® r» A face o poprire pe averea unui datornic spre a o vinde prin autoritatea judecătorească H © A aduce la îndeplinire oslnda la moarte (Împuşcarea, splnzurarea, etc.) pronunţată de autoritatea judiciară: erimi- naiul a fost exeoutat In zori de zi. g. vb. refl. A se supune, a primi să facă un lucru ce este Împotriva voinţei sau intereselor sale [fr.]. ‘EXECUTABIL adj. Ce se poate executa, uşor de îndeplinit tH © nşexecdtabil [fr.]. ‘EXECUTANT sm. J Muzicant care-şi execută partea sa dintr’un concert [fr.]. ‘EXECUTIV adj. Care face să se execute legile; puterea aceea dintre puterile publice care e însărcinată să aducă legile la Îndeplinire: pu- tarea trebue să lie separată de puterea legislativă [fr.]. ‘EXECUTOR sm. © Cel ce execută, ce aduce la Îndeplinire ţ[ © rt testamentar, acela pe care testatorul l-a însărcinat să aducă la îndeplinire clauzele testamentului său [fr.]. ‘EXECUTORIU 1. adj. rt Care trebue pus In execuţie; care dă puterea de a procede la o execuţie judiciară: sentinţă ezeoutorie. g. sbst. Actul, sentinţa prin care ni se dă dreptul de a sili pe cineva la plata cheltuelilor după formele judecătoreşti [fr.]. ‘EXECUŢIţTNE, •execuţie sf. © Punere In lucrare, săvlrşire, Îndeplinire, împlinire: ~a unul proiect; apune in ", a aduce la îndeplinire t® © Lucrare după un plan, după un model; "a unul monument t ® J Cin tare: "a unei bucăţi de muzică t © x Silirea, prin soldaţi trimişi la domiciliu, să-şi îndeplinească O datorie: Ii duceau prin sate, pe la oamenii cari trăgănau ou plata birului... ei asta se chema a trimete catane la execuţie (orio.i ; a sta ", a Sta pe lingă cineva, pe capul cuiva, stăruind să facă ceva contra voinţei sale: Uaxentlan veni execuţie pe capul Iul şi-l luă vrlnd, nevrlnd la dlnsul (D.-ZAMF.) t © A Poprirea averii unui datornic spre a o vinde prin autoritatea judecătorească t © Pierzare, omorlrea unui osîndit (prin Împuşcare, splnzu-rare, etc.); " militară, pedeapsă cu moarte ce se aplică unui soldat; pluton de", plutonul Însărcinat cu împuşcarea unui oslndit: telul plutonului da execuţie... a vrut... să-l lege la ochi Înainte de Împuşcare (BR^VN.) [fr.]. ‘EXEGŞT sm. ca învăţat care se ocupă cu exegeza [fr.]. ‘EXEGŞTIC adj. ca Care servă să explice, să interpreteze, să tălmăcească: comentat "; metodă "â, aceea care procedează prin interpretarea textelor [fr.]. ‘EXEGŞZ (pl.-ze) sf. © ca Explicaţiune gramaticală şi cuvlnt cu cuvlnt a unui text, a unui pasagiu t © ^ Interpretare gramaticală şi isto- rică a Bibliei, (tllcuire) ţ[ ® Explicarea legilor şi textelor de drept: exegeza Codului [fr.]. ‘EXEMPLAR i- <*dj- © Care poate servi de pildă: purta» ~ă t ® Care poate Îngrozi ca exemplu : pedeapsă "ă. 2. (pi.-are) sn. © Model de urmat t © Pie-care obiect asemenea obţinut prin tipar, gravură, etc.: dicţionarul s’a tipărit In zece mll da "e ţ[ © Animal, vegetal, etc. păstrat Intr’o colecţiune de istorie naturală [fr.]. ‘EXEMPLIFICA (-Ho) vb. Ir. A demonstra cu exemple [it.]. ‘EXEMPLU (pl.-pie) sn. © Pildă, ceea ce poate fi imitat ca model: urmat! exemplele bune «1 vă teriti de oeie rele; a lua", a urma pilda, a se conforma cu K © A da "i, a face cel dintliu un lucru t © Lucru de la care se poate trage o Învăţătură; persoană ale cărei fapte pot servi ca Învăţătură t © Lucru la fel cu alt lucru despre care se vorbeşte; fără ", fără pereche, fără seamăn t © Model de scriere, izvod: " de scriere ciriiică H © ca Text citat spre a sprijini o regulă de gramatică, Întrebuinţarea sau Înţelesul unui cuvlnt, unei expre- siuni: In acest dicţionar, feluritele înţelesuri ale cuvintelor slnt sprijinite pe exemple luate din autori H © De ", Ioc. adv. De pildă, bună-oară, dlnd exemplul următor, ca pildă [fr.]. ‘EXEQUATUR sbst. O Autorizaţie dată unui consul sau ori-cărui agent străin de a-şi exercita funcţiunile In ţara In care e acreditat [lat.]. ‘EXERCITA (-itez) 1. vb. tr. © A deprinde, a pregăti, a Învăţa, a instrui: a-»i" corpul;" soldaţii H © A se Îndeletnici cu, a practica: " o meserie II © A Întrebuinţa: a-«i" talentele, eloouanta ţ[ © A valorifica: a-şi" dreptul, drepturile H © A produce: " o acţiune, o influenţă 1[ © " un drept, a lucra In virtutea unui drept. 2. vb. refl. A se deprinde, a se pregăti, a se Învăţa, a se instrui [lat.]. ‘EXERCIŢIU (pl.-tii) sn. © Faptul de a (se) exercita, deprindere, pregătire: aceasta se învaţă după un lung" H © a Deprinderea soldaţilor cu mî-nuirea armelor, cu diferite evoluţiuni, cu călăria, etc. H © Mişcări prin care se caută să se mlădieze corpul: exerciţii de gimnastică 1[ © Ceea ce exercită mintea, facultăţile intelectuale:" de memorie 1[ © (• Lucrare, temă dată şcolarului spre a se deprinde să aplice regulele învăţate:" de caicul, de gramatică K © J Bucetă de muzică compusă anume pentru a familiariza pe executant cu unele dificultăţi ale chitului sau instrumentului t © îndeletnicire, practică: "i medicinal t ® crâ Practicare: "i cultului H © îndeplinirea unei funcţiuni: a li in "ui funcţiunii H ® Valorificarea unui drept: "i unui privuegiu t ® Period de un an In care se percep şi se Întrebuinţează veniturile Statului: "1 anului 1930; pr. ext.: In "1 unui an, In Cursul unui an [fr.]. •EXERGĂ (pl.-go) sf. <9 ® Mic spaţiu rezervat pe o medalie pentru a pune o dată, o inscripţie t © Data sau inscripţia însăşi [fr.]. ‘EXERSA (-sez) vb. tr. şi refl. © = exercita t © J A face exerciţii de muzică: " ia pian [fr.]. ‘EXIGENT adj. Care nu se mulţumeşte cu puţin, pretenţios, nelngăduitor: profesorii nu slnt destul de exigenţi q.-gh.) [fr.]. * EXIGENŢĂ (pl.-te) sf. © Firea, pretenţiu-nea celui exigent t © pi. Trebuinţe, nevoi: nişte... instituţiuni ce nu mai corespund exigenţelor moderne (CAR.) [fr.]. ‘EXIGIBIL adj. Care se cere a fi împlinit neapărat’: o datorie "ă (i.-gh.) Ut © nrexiojbil [fr.]. *EXJL (pl.-iiuri) sn. © Surghiun, izgonire din ţara lui din ordinul guvernului t © Starea acelui care se află In surghiun t ® Locul unde se retrage cel izgonit din ţara lui t © Pr. ext. Ori-ce loc unde e silit cineva să stea şi unde nu simte plăcere [fr.]. '‘EXILA (-nas) d. vb. tr. © A trimite In exil, a surghiuni t ® Pr. ext. A îndepărta, a urgisi, pe cineva, a nu-i permite să mai dea ochi cu noi. 2. vb. refl. A se condamna la un exil voluntar; a se retrage departe de lume [fr.]. www.dacoromanica.ro ‘EXILAT ţ. adj. p. exila. 2. sm.' Cel ce trăeşte în exil, surghiunit. ‘EXISTA (-tot) vb. intr. © A avea fiinţă, a fiinţa, a vieţui, a trăi H ® A fi, a se afla ţj ® A dăinui [fr.]. ‘EXISTENT adj. Care există, ce este acum, ce este In fiinţă: voeşte răsturnaraa ştirii de lucrurile (i.-GH.) 1fi[ © NEEXISTENT [fr.]. ‘EXISTENŢĂ (pl.-te) sf. ® Starea a tot ce există; fiinţare 1f ® Viaţă, traiu: duce o — mizerabili; abia Iţi elştlgă existenta ţ[ ® Stare socială: are o frumoasă ~ [fr.]. *EX-LţBRlS sbst. Foiţă, mai adesea cu un de- sen simbolic, care se lipeşte pe scoarţa unei cărţi, spre a arăta pe posesorul ei sau biblioteca din care face parte (Hj 2017) [lat.]. *EXQD 1. sbst. A doua carte a Pentateu-cului în care Moise povesteşte ieşirea Evreilor din Egipt. 2. (pl.-odnri) sn. ® Emigrarea unui popor ţ[ © O Partea finală a unei tragedii greceşti care cuprinde desnodămîntul şi catastrofa [fr.]. EXOFLISI (-iseso) Vb. Ir. ® ţ A plăti tot, a a chita ŢI © F ® A se scăpa de cineva, a-1 trimite Să se plimbe: bato-mi in uşă Olnd I-îi * pe Crfioftnel tcAR.i [ngr. viit. s^oifX-rjau) < sţoipXm]. ‘EXOFTALMţE sf. r Ieşirea ochiului din orbita sa [fr.]. 'EXONERA (-orez) 1. vb. tr. A scăpa, a libera, de o sarcină, de o obligaţiune. g. yb. refl. A se plăti de o datorie, a se libera de 0 Obligaţiune: nn esta exemplu oa un proprietar să nu se exonereze In mai puţin de treizeci de ani (i.-gh.) [fr.]. f EXOPRICĂ sf. rt Ori-ce avere a femeii măritate, care nu e cuprinsă în zestre, parafernă: toată averea mişcătoare sau nemişcătoare oiţe are muierea alară din zestrea ei, *> se zice (leq.-car.) [ngr. iţtottpotxa]. * EXORBITANT adj. .Peste măsură de mare, (prea) din cale afară: oretentu *•; preţ ~ [gr.]. ‘EXORCţSM (pl.-mo) sn. ® Molitvă pentru gonirea dracilor şi a duhurilor rele U © Vrajă, formulă de vrăjit [fr.]. ‘EXORCIST sm. Cel ce citeşte molitve pentru alungarea dracilor [fr.]. ‘EXORCIZA (-izez) vb. tr. Q A citi molitve pentru gonirea dracilor şi duhurilor rele K © A vrăji [fr.]. ’EXQRD (pl.-duri), ‘EXORDIU (pl.-dii) sn. ® CD Partea de la Început a unei cuvîntări, începutul unui discurs: bietul sol a luat-o la fugă speriat, ultlnd şi exord pi naraţiune (l.-GH.) 1 ® Pr. Cit. început [fr.]. *EXOSMQZĂ (pl.-ze) sf. Q ENDOSMQZĂ [fr.j. ‘EXOTŞRIC adj. +♦+ Exterior, public; se zice despre doctrina, pe care filosofii antici o profesau în public, spre deosebire de doctrina lor secretă sau „ezoterică” [fr.l. ‘EXOTŞRMIC adj. a- Se zice despre o reac- ţiune chimică care desvoltă căldură: arderea îAmpu, £)(|. a lemnelor, eto. slnt reacţiile [fr.]. ryn ‘EXOTIC adj. Din ţări străine: plantele; acest EAr tip *... atrage fireşte atenţia de argus a celor tineri confraţi (car.) [fr.]. ‘EXPANSIBILITATE sf. Proprietate a gazelor sau aburilor de a ocupa un spaţiu din ce In ce mai mare [fr.]. ‘EXPANSIUNE sf. ® "fi Dilatarea unui corp înzestrat cu expansibilitate H © £) ţ Prelungirea unui organ: ~a unei aponevroze ţ[ ® Acest organ însuşi prelungit ţ| ® ® Desvoltare, întindere: ~a mişcării revoluţionare ţţ ® (fj Revărsare, destăinuire, comunicare a cugetărilor şi sentimentelor sale: farmecul nespus pe care-1 simţi in *a generoasă a propriei tale vieţi (VLAH.) [fr.]. ‘EXPANSIV adj. ® "g Care poate să (se) dilate: tortă ~ă; fluid ~ H © ® Care destămueşte uşor tot ce are pe suflet, cu inima pe buze, comunicativ: Priboianu, gros, vorbariţ, * ou toată lumea (VLAH.) [fr.]. ‘EXPATRIA (-triez) 1. vb. tr. A sili pe cineva să-şi părăsească patria. 2. vb. refl. A-şi părăsi patria, a pribegi [fr.]. ‘EXPECTATIVĂ (pl.-ve) sf. Aşteptare întemeiată pe probabilităţi, pe făgădueli: a sta in ~; a avea expectativa unei moşteniri; era o politică ou totul de ~ (i—oh.) [fr.]. ‘EXPEDIA (-diez) vb. tr. ® A trimite, a face să plece, a porni la destinaţiune: *> o iadă cu drumul de fier; *> un onrier Ţ[ © A grăbi executarea unui lucru, a face în grabă, a căuta să sflrşească cit mai de grabă: *> o afacere, un proces ţ[ © A se coto-rosi, a se desbăra: *> pe un creditor ţ[ ® V A face o copie conformă: * un oontract [fr.]. 'EXPEDIŞNT (pi.-te) sn. ® Mijloc de a o scoate la capăt, de a ieşi din încurcătură, tertip ţ[ © pl. Mijloace nepermise, blamabile, de a-şi procura bani: trăeşte din** [fr.]. ‘EXPEDITIV adj. Iute la treabă, care nu stă mult la gînduri [fr.]. ‘EXPEDITOR sm. v D*1 ® Cel ce expediază o marfă, o scrisoare, trimiţător ţ[ © Cel ce-şi ia însărcinarea să expedieze Ia destinaţie şi să se ocupe de primirea mărfurilor unui negustor [fr.; sensul ® după germ. Spediteur]. ‘EXPEDIŢIE •*- EXPEDIŢIUNE. * EXPEDÎŢIONAR i. sm. V Cel ce expediază pentru altul mărfuri cu poşta, cu drumul de fier, etc. 2. adj. X Armată ~ă, oştire însărcinată cu o expediţie militară [fr.]. ‘EXPEDIŢiyNE, expediţie sf. ® ISI Faptul de a expedia, trimitere de mărfuri, scrisori, etc.: expediţia scrisorilor Ţ[ © Grabă, terminare în grabă: expediţia afaoerllor curente ţf ® X Serie de Operaţiuni militare împotriva unei ţări Ţ[ ® a. Călătorie pe mare pentru a face descoperiri, pentru a face o întreprindere sau pentru negoţ ţf © rt Facerea unei copii de pe un act: —a unui contraot [fr.]. t EXPEDUI (-ueso) vb. tr. = EXPEDIA: am axpe-duit pe singurul meu tovarăş de călătorie A înceta, a pieri, a dispărea [fr.]. •EXPIRARE, EXPIRATUiNE, expiraţie sf. ® Faptul de â expirai! ©g) Gonirea din plămîni a aerului inspirat ţ ® ti Scadenţa unui termen: la —ii contractului: ţ[ © Sflrşit: la expirarea anului [fr.]. •EXPLETIV 1. adj. Qj ® Se zice despre un cuvînt care se poate lăsa afară fără a schimba înţelesul propoziţiunii. Astfel în exemplele: să mi-l baţi măr; du-m i-te, mi e Cxpletiv U © Particulă ~â, cuvinţel sau parte dintr’un cuvînt care se adaugă la un alt cuvînt fără a-i schimba înţelesul. 2. (pl.-ive) sn. Cuvînt explctiv, particulă ex-plctivă [fr.]. •EXPLICA (-ic) 1. vb. tr. ® A lămuri, a desluşi, ceea ce nu e destul de limpede 1 2 A arăta, a face cunoscut cauza, motivul unui fapt care pare neînţeles: — un lenomen; acum Imi explic purtarea lui ţ[ © ~ un autor, un text, a-1 tălmăci, a-1 traduce, dînd toate lămuririle spre a fi bine înţeles. 2. vb. refl. ® A-şi arăta gîndul, a face cunoscut felul său de a vedea H © A avea cu cineva o explicaţie [fr.]. •EXPLICABIL adj. Ce poate fi explicat UH (C NţEXPLICÂBIL, INEXPLICABIL [fr.]. •EXPLICATIV adj. Care servă să explice [fr.l. •EXPLICATOR adj. şi sm. Care explică [fr.]. •EXPLICAŢIUNE, EXPLICAŢIE, EXPLICARE Sf. ® Faptul de a explicaU © Cuvinte prin care se lămureşte un lucru, care lucru poate fi înţeles, lămurire, desluşire ţ[ ® Lămurirea cauzei, motivului unui lucru care pare neînţeles:-«a unui lenomen; aceastae ^apurtării lui —© £7 Traducerea unui autor însoţită de toate lămuririle necesare spre a fi înţeles U © Lămurire, justificare ce se cere cuiva pentru nişte vorbe pe care le-a rostit şi care se pot interpreta ca o ofensă [fr.]. •EXPLICIT adj. şi adv. Lămurit, limpede, desluşit: clauză,' voinţă—ă 1[1I © NEEXPLICIT [fr.]. •EXPLOATA (-tez) vb. tr. ® A trage un folos, a scoate profit de pe urma unui lucru prin cultivarea, prin lucrarea lui: — o moşie, o pădure, o mină; piatră de lier avem multă,... dar nu o exploatăm (l.-GH.) H © j' A căuta să-i aducă cit mai mult folos, a şti să tragă foloase, a specula: taotica linguşitorilor cari exploatează ignoranţa şi patimile populare (j.-gh.>; ^ curio- xitatea mulţimii K © © A stoarce, a trage cit mai mult folos în mod nedrept, profitînd de munca altuia: lucrătorii se pllng că-i exploatează Patronii [fr.]. * EXPLOATARE, EXPLOATAŢiyNE sf. ® Faptul de a e x p l’o a t a (o moşie, o pădure, o mină, etc.) K ® Lucrul exploatat U © Locul unde se exploatează H ® ® Folos excesiv şi nepermis ce se trage din munca altuia [fr.]. •EXPLOATATOR sm. ® Cel ce exploatează U ® (F Cel ce trage foloase excesive şi nepermise din munca altuia; cel ce speculează ignoranţa, slăbiciunea, etc., altuia: Îmbogăţirea repede şi greu de Înţeles a cltorva —1 politici (VLAH.) [fi ]. •EXFLOATAŢIVNE sw- EXPLOATARE. 'EXPLODA (-odez) vb. intr. & A face explozie [lat. cxplo’dere]. •EXPLORA (-orez) vb. tr. ® A cutreiera, a străbate locuri neumblate, a umbla încoace şi încolo, căutlnd să facă descoperiri: a explorat tinnturile erotice U © A cerceta cu privirea; a examina cu băgare de seamă [fr.]. "EXPLORATOR sm. 6 Cel ce cutreieră, străbate locuri neumblate spre a face descoperiri geografice, ştiinţifice [fr.]. •EXPLORAŢIţJNE sf. ® • Faptul de a explora o ţară K ® Cercetare cu luare aminte [fr.]. •EXPLOZIBIL adj. & Care poate face explozie UH c neexplozibil [fr.]. •EXPLOZIUNE, explozie sf. ®" St Izbucnire violentă şi sgomotoasă a unei materii ce se a-prinde şi sfărlmă totce-i stă în cale: ~a unei mine, unui cazan U © ® Izbucnirea unei patimi, unei răscoale, unei boale, etc.: o ~ de minte [fr.]. 'EXPLOZIV1 1. adj. & ® Care are caracterul unei explozii U © Ce poate face explozie: ma- terii ^e. 2. (pl.-ive) sn. Corp solid sau lichid care, sub diferite influenţe (izbire, ridicarea temperaturii, etc.) desvoltă o mare cantitate de gaze explozibile, din care rezultă efecte de sfărlmare, de asvlrlire la mari depărtări, etc. [fr.]. 'EXPLOZIV* adj. şi (pl.-ive) sn. Q? Se zice despre acele consonante (d, b, a, t) la a căror rostire aerul iese din gură cu o mică explozie [germ.]. •EXPONENT sm. ± Literă sau cifră pusă la dreapta şi ceva mai sus a unei cantităţi numerice sau algebrice spre a arăta la cc putere c ridicată această cantitate. Ex.ia*; (a+b)3;x‘; în aceste exemple, x, 3, 4 sînt exponenţi [germ.]. •EXPONENŢIALĂ (pi.-la) adj. şi sf. ± Se zice de o cantitate algebrică care arc o necunoscută ca exponent. Ex.: a1 [fr.]. •EXPORT (pl.-turi) sn. V ® Faptul de a exportai © Produsele, mărfurile exportate. •EXPORTA (-port) vb. tr. V A transporta în străinătate, spre a le vinde, produsele solului sau ale industriei naţionale: nenorocirea n’ar 11 c& exportăm prea Puţin de al nostru, ei că importăm prea mnlt (VLAH.) [fr.]. •EXPORTABIL adj. V Ce poate fi exportat TU © neexportabil [fr.]. •EXPORTATOR sm. V Cel ce exportă mărfuri, cel ce face comerţul de export [fr.]. •EXPORTAŢIUNE sf. = EXPORT [fr.]. •EXPOZANT sân. Cel ce expune lutr’o expo-ziţiune produsele industriei sale, lucrări de artă, etc. [fr.]. *EXPOZIŢIUNE, expoziţie sf. © Expunere, faptul de a expune U © ~ de pictură, de sculptură, aşezarea într’un local a unui mare număr de tablouri sau de operă de sculptură, ale unui sau mai multor artişti, spre a fi văzute de public U © ~ u-niversaiă, aceea în care figurează produsele tuturor ţărilor U ® Locul unde se face o expoziţie [fr.]. EXPRES1 1. adj. Hotărlt, formal: ordin g. adv. © In mod hotărlt, formal U © într’a-dins, anume. 3. sm. Trimis Însărcinat cu o misiune specială [fr.]. •EXPRES* adj. şi (pi.-estul) sn. (Tren) ~, se zice despre un tren cu mare iuţeală care se opreşte în drum numai la staţiunile importante, tren ac- celerat: lingă peron aştepta un ~ gata de plecare (Br.-vn.) [fr. express < engl.]. •EXPRESIţTNE, expresie sf. ® Faptul de a exprima U © Mod de a-şi exprima glndirea prin graiu sau în scris U © Cuvîntul însuşi întrebuinţat, în acest scop: ~ nobilă, lamiliară, vulgară, trivială ţ[ ® Modul cum impresiunile de afară se zugrăvesc pe trăsăturile feţei noastre (|E] 2018): ce ligură tristă, ce oohi pierduţi şi ce expresie de linişte silşietoare (vlah.) t © Afts. O anumită dispoziţie a trăsăturilor feţei care face ca sentimentele să se zugrăvească pe ea în caractere aparente: are un cap plin de U © Of J> Reprezentarea vie şi naturală a pasiunilor, atitudinilor, acţiunilor figurilor pictate Sau sculptate: ligurile acestui tablou au multă •»' U © Manifestare: adunarea deputaţilor ar trebui să lia 47.0 www.dacoromanica.ro voinţei naţiunii U ® ± Formulă: Expres lunea lungimii oeronlni este 8 »R f ® + algebric», reunire de termeni algebrici II ® ± Bedncerea unei tractinni la oea mai simplă simplificarea unei fracţiuni prin cel mai mare comun divizor al celor doi termeni, aşa ca noua fracţie să fie ireductibilă [fr.]. * EXPRESIV adj. ® Care exprimă bine ceea ce gtndeşţe sau spune, plin de înţeles U © Plin de expresie: lignrile lor~e... compuneau un tablou demn de penelul unul mare artist (Alecs.) ţ1f © NţiEXPRESţV [fr.]. ‘EXPRIMA (-im) £. vb. fr. ® A arăta prin glas, a reda prin cuvinte, a rosti, a spune: a-pi gindirea K © A reprezenta prin scriere, prin desen Sau muzică: acest poet, acest pictor exprimă bine pasiunile H © A manifesta, a face cunoscut: a-şi~ durerea prin lacrimi; a-gi » bucuria. g. vb. refl. A-şi arăta gindirea prin cuvinte: s*a exprimat in termeni energici [fr.]. ‘EXPRIMABIL adj. Ce se poate exprima 1)1 © neexprimab’il [fr.]. ‘EX-PROFESSO loc. adv. lat. Ca unul ce-şi cunoaşte bine' subiectul, care e de meserie: a trata o chestiune •EXPROPRIA (-priez) vb.fr. A A deposeda pe cineva de un loc, de o casă, plătindu-i o despăgubire, mai ales pentru cauză de utilitate publică [fr.]. ‘EXPROPRIERE sf. A Faptul de a e'x p r o -pria. ’EXPULSA (-nlsez) vb. tr. ® A izgoni, a alunga pe cineva dintr’o ţară, dintr’un loc unde era stabilit sau pe care-1 poseda U © / A goli, a deşerta, a da afară [fr.]. ‘EXPULSARE sf. Faptul de a expulza. •EXPUNĂTOR sm. ® Cel ce e x p u n e U © = EXPOZANT. 5 6 •EXPţTNE (-pun) 1. vb. tr. ® A pune sub ochii tuturora, a aşeza astfel ca să fie văzut de public: * mărfuri spre vlnzare H © Se zice despre artişti, agricultori, industriaşi, cari pun operele, produsele lor sub ochii publicului, cari fac o expoziţie H © A pune, a aşeza, a întoarce Intr’o parte oarecare: la vint, la soare 1[ ® A pune In pericol, a primejdui: a-şi * viata 1f © A pune In situaţiunea de a suferi, de a păţi ceva : <•» să pată o ruşine U © A supune la o acţiune: ia ioc 1f ©A face cunoscut, a explica: ~ o doctrină n ® A părăsi, a abandona, a lepăda In stradă: ^ un copil. 7 8 9 10 Fig. aoi8. Expresiunile feţei: i. Bucuria.— a. Rl-sul. — 3. Tristeţea. — 4. Suferinţa.— 5. Pilosul.— 6. Uimirea. — 7. Ura. — 8. Mînia. — 9. Spaima. — 10. Dispreţul. g. vb. refl. ® A se arăta, a se pune In vederea tuturor, a se da In privelişte U © A se pune In primejdie, a-şi primejdui viaţa II © A se aşeza astfel Incit să servească de ţintă: a se tocului vrăjmaşului 1[ © A se pune Intr’o situaţiune care poate să-i aducă neplăcere, In care ar putea păţi ceva: a M ~ unui retuş; a se — să pată o ruşine [lat. e X p O -năre]. ‘EXPţJNERE sf. ® Faptul de a (se) expune 1 ® Povestire, naraţiune: a tăcut o olar» • faptelor H © Explicaţiune: ~ de motive; doctrinei creştine U © începutul unei lucrări literare în care se arată subiectul ce urmează a fi tratat; EXP- «•- EXPOZmţTNE. p y T •EXTATIC adj. ® Cauzat de extaz: transpor- tAl trai «cf® Inclntat pînă la extaz, care produce un fel de extaz: admiraţia aproape —ă de care tl umpleau operele marilor maeştri [fr.]. ‘EXTENSIV adj. © Care are proprietatea de a întinde, de a produce o extensiune: torţa 1) © Ca Care arată o extensiune: înţelesul ~ ai unui cuvlnt 11 © £> cultură ~ă, se zice despre cultura in care, prin faptul că se dispune de o întindere vastă de teren, nu e nevoie să se întrebuinţeze procedeele cele mai perfecţionate [fr.]. •EXTENSO (IN-) wm- IN-EXTENSO. ’EXTENSOR 1. adj. £> Care serveşte să întindă : muşchii —1 ai braţului. g. (pi.-oare) sn. Aparat de gimnastică pentru desvoltarea musculaturii [fr.]. •EXTENUA (-nuez) vb. tr. şi refl. A (se) obosi peste măsură,'a (se) istovi [fr.]. •EXTENUARE sf. Faptul de a (se) extenua, istovire, oboseală peste măsură. •EXTERIOR adj. 1. 0 ® Care este In afară, Care se petrece pe din afară: zidurile exterioare; oul tul 1f ® Care priveşte ţările străine: comer- ţul Membrele, in spec. mlinile şi picioarele, spre deosebire de trunchiu H ® Mărime grozavă, enormitate, grozăvie:—a nenorocirilor sale K ® Exces: a trece de la o — la alta U ® Starea cea mai rea, cea mai de nesuferit la care poate să ajungă cineva, ananghie, strîm-toare K ® Starea unui bolnav care e aproape să moară, ultimele clipe ale vieţii H ® La—, la ultima—, clnd nu mai ştie ce să facă, In cea mai mare nevoie [fr.]. 'EXTRINSEC adj. ® Ce vine de afară, ce se află In afară: cauze —e r © Valoarea —ă a unei monete, aceea pe care i-o atribue legea [fr. e x t r inse q u e], 'EXUBERANT adj. Peste măsură de Îmbelşugat, prea bogat: vegetaţie —ă; a răsărit din toate părţile... o artă —ă care a uimit lumea (Vlah.) ; stil —, Stil plin de exuberanţă [fr.]. 'EXUBERANŢĂ sf. ® îmbelşugare prea mare, prisos ce Întrece ori-ce măsură: — de vegetaţie; se umple de această splendoare şi *** de viată a naturii In- tineri te (vlah.) H © ca Defectul scriitorului care pierde ori-ce măsură, care nu ştie să se oprească: — de Idei, de stil [fr.j. 'EXULTA (-uit) vb. irttr. A nu mai putea de bucurie [fr.]. ’EX-VOTO sn. Tablou sau obiect aşezat de către o persoană Intr’o biserică, ca urmare a unei făgăduinţe solemne: se alia o icoană făcătoare de minuni, pe oare erau atlrnate o mulţime de — (I.-oh.) [fr.]. 'EZITA (-it) vb. inlr. A sta nehotărlt, a sta In cumpănă’, a şovăi, a pregeta, a se codi [fr. h 6 s 11 e r]. 'EZITARE, 'ezitaţivne sf. Faptul de a e-z i t a, nehotărlre, şovăială: am văzut o ezitare, o luptă de o clipă, dar a primit (VLAH.) [fr.]. 'EZOFAG tm- ESOFAG. 'EZOTERIC adj. **+ Se zice despre o doctrină secretă pe care unii filosofi o Împărtăşeau la clţiva din discipolii lor [fr.]. 472 www.dacoromanica.ro 13.600 F sm. A şasea literâ a alfabetului, a patra din procedee mecanice ţ[ ® A pune să se fabrice, a ţinea o fabrică II © ® A plăsmui, a născoci [Ir.]. 'FABRICA (pl.-iei) sf. Stabiliment unde se fabrică, unde se lucrează diferite obiecte In cantităţi mari: Prin sate, prin o raţe, pe la fabrici, Cerşin-du-şi loo de muncă ivlah.) [fr.]. ‘FABRICANT sm., 'fabricANTA (pl.-te) Sf. If” Persoană care fabrică sau pune să se fabrice [fr.]. ‘FABRICARE, * FABRICA TIVNE, ‘FABRICAŢIE Sf. ® Faptul de a fabrica; arta de a fabrica H © Rezultatul acestei lucrări [fr.l. ‘FABULĂ (pl.-ie) sf. jp © Apolog sau mică povestire (In proză sau In versuri) In care, pentru a da o lecţiune de morală, se pun tn scenă animale sau chiar lucruri neînsufleţite cărora li se atribue acţiuni, sentimente şi graiu, Întocmai ca la oameni U © Legendă mitologică ţi © Pr. ext. Povestire mincinoasă, născocire, minciună [lat.]. ‘FABULIST sm. P* Autor de fabule [fr.]. ‘FABULOS adj. © Născocit, scornit, plăsmuit: povestire fabuloasă ţ[ © St Privitor la mitologie, ce ţine de legendele mitologice: se dan copiilor... nume din Istoria fabuloasă pi tantazistă a antichităţii (car.) H ® De necrezut, de neînchipuit, exagerat: tm preţ ~; o avere fabuloasă [fr.]. OFACĂLĂU (pl.-laie) sn. Bucov. = fAcAleJ 0 FĂCĂLEŢ (pl.-eţe) sn. © Băţ rotund In formă de sul, uneori în formă de lopăţică, cu care se mestecă mămăliga, melesteu, mestecău, culeşer (■! 2020): amestecă vorba oa ^ul mămăliga «$» Mănunchiu de ţăndări de brad, de molift, de coaje de mesteacăn, etc. ce se aprinde noaptea spre a atrage peştii şi a-i prinde Fig. aoai. Fachîe. cu mina sau cu ostia (ig) 2021) [lat. f a c (0) 1 a]. OFACHIOL sbst. Trans. Văl străveziu cu care se Îmbrobodesc femeile [ung. f â t y o 1; comp. FACHnt]. "FACHIR = FAKJR. OFACHXU sbst. Băn. Broboadă Îngustă cu cape'tele frumos Impistrite, cu care femeile mai In v listă se Îmbrobodesc peste conciu: se leagă... ou nn şi se înnoadă, la creştet aşa, că, capetele /«'lai să aco~ Fig. 202a. Unghiu facial. pere conciul de la ceaîă (uua.) [ung. îa t y ol; comp. FAemOL]. 'FACIAL adj. £> Ce ţine de faţă; unghiul, unghiul format de două linii care pornesc de la baza nasului şi ajung una la partea de sus a frunţii, cealaltă la deschizătura urechii (igl 2022) [fr.]. 'FACIL adj. Lesne, uşor [fr. < lat.]. 'FACILITA (-ttez) vb. tr. A Înlesni, a uşura [fr-]- •FACILITATE sf. înlesnire, uşurinţă [fr.]. FACLĂ (pl.-io) sf. © Făclie 1)*’© Maşala, torţă 0 2023) [big.]. FĂCLţE sf. © Luminare lungă şi groasă de ceară Întrebuinţată mai a-desea In biserici şi la morţi: biserica de alături, luminată tn roşu de tăeliile credincioşilor cari o ocoleau In sunetul olopotelor (br-vn.) ; Galben ca tăclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea (alecs.) U ©m$» FACH(l)E: clnd pes-ouia... cu teapa şi tăclia, parcă-şl mal uita... de amar (grig.) 1| © © Lumină 1) © © Flacără, văpaie H ® © Celebritate, ilustraţiune: tăoiia «tiintei [bg.-srb.]. FĂCLIER sm. ® Cel ce fabrică sau vinde făclii. OFĂCLIEŞ sm. Bucov^db = LicuRicrcr [făclie]. Fig. 3033. FĂCLÎOARĂ (pl.-te), FĂCLIPTĂ (pi.-ţc) Facla. Sf. dirn. FĂCLIE: aduceau in casele lor clte o ramură de brad Împodobit ou făolioare osp.); se şl zăreso noaptea de departe ca nişte făoliute mititele (se.). *FAC-SPVULE, ‘facsimile sn. im. /f Reproducere Întocmai a unei scrisori sau a unui desen (cu mina, cu ajutorul fotografiei, etc.) [fr.]. •FACTAGIU (pl.-agll), FACTAJ (pl.-aje) sn. ISI A © Transportul unui colet de mărfuri, a unui grop de bani, etc. de la gară sau de la poştă la domiciliul destinatarului f © Preţul acestui transport [fr.]. •FACTICE adj. © Meşteşugit, artificial, făcut sau imitat prin meşteşug: aceste fotografii reprezintă o parte... din viata ■ pe care o trăim (vlah.) H © Nefiresc [fr.]. •FACTOR sm. © El Poştaş, Impărţitor de scrisori, funcţionar care duce la domiciliu scrisorile trimise prin poştă H © ± Fie-care din numerele ce trehuesc Înmulţite Intre ele: tn exemplul 4X6=20, numerele 4 şl 5 se numeso factori H © © Fie-care din elementele ce lucrează pentru obţinerea unui rezultat : se crede on adevărat un — important la progresul naţional (vlah.) [fr.]. 474 www.dacoromanica.ro *FACTORIE sf. V Birou al unei case comerciale europene în colonii (in spec. In India) [Ir.]. •FACTOTUM sm. invar. Persoană care se bucură de încrederea stăp Inului şi se ocupă de toate trebile dintr’o casă : el • pleci potent care închiriază oasele şi care înlesneşte... multănţirile bolnavilor (alecs.) [Ir.]. “FACTURA (-nrez) vb. tr. V A face O factură, a înscrie într’o factură mărfurile vlndute [fr.]. ‘FACTURĂ (pl.-turl) sf. ® V Socoteală amănunţită a felului mărfurilor vîndute, a cantităţii şi preţurilor lor U © Modul în care e executată o operă literară sau artistică: severitatea de ~ şi tăietura sculpturală a versurilor lui Dan (vlah.) [fr.]. 'FACŢIOS adj. şi sm. Care caută să provoace turburări într’un Stat, turburător, răzvrătitor: fatuitatea tactioşilor şi a demagogilor este atlt de mare (|.-gh.) [ir.]. •FACŢIUNE, factie sf. ® O Partid care caută să provoace turburări într’un Stat sau într’o Societate: condeiele cele agere, consacrate partidelor şi facţiunilor (i.-GH ); apăsau puternlo, dimpreună ou factiile, anarhia... şi libertatea publică >bAlc. 11 © & Paza făcută pe rînd de fie-care soldat al unui post, strajă [fr.]. •FACULĂ (pi.-le) sf. -{r Pată luminoasă pe suprafaţa soarelui [fr.]. •FACULTATE sf. ® Putinţa, darul, dreptul, mijlocul de a'face un lucru: cade )os Încetul cu lncetnl, pierde —a de a se mişca (bolj u © însuşirea, proprietatea unui corp: magnetul are ~a di a atrage Herul 1[ © Talent, aptitudine, înlesnire K ® 0 Corpul profesorilor însărcinaţi săpredea cursurile de drept, de literatură, de ştiinţă, etc. într’o universitate:~a de litere, de ştiinţe, de drept, de medicină, de teologie [fr.]. •FACULTATţV adj. ® Ce e liber cineva să facă sau să nu facă: curs ~ U ® Care lasă cuiva putinţa de a face sau de a nu face [fr.]. FĂCUT i. adj. ® p. face nţ © nefAcut u © Lucru —, farmec, vrajă: pare că era un lucru —de tot de dlnsul se lmpledloa osp.i. 2. sbst. Facere; fabricaţiune: inoep a mă da ia scris şi la —- cădelniţa In biserică (CRG.); conu’ Nae... Îşi urmează —ul ţigărilor (BR.-VN.) ; In ^ul zilei, In —' de zi [fr.]. FÂFĂLţŢG sm. M. Bucată de lemn cilindric cu care se ridică pietrele morii cînd trebuesc ferecate; numită şi „tăvălug’’. FĂFĂLţTGĂ sf. ® Figură caraghioasă f © Caraghios | ® Glumă proastă; caraghioslîc. FAG1 sm. A ® Copac mare de pădure care creşte în regiunile muntoase şi al cărui lemn e întrebuinţat la facerea uneltelor, mobilelor şi la Încălzit; fructul său e numit „jir” (Fagus silva-ticaj ((!■]! 2024): şl dineul nalt şl falnio... Iese-un glas plăplnd şi lalnio (alecs.) f © Lem- nul acestui copac [lat. fagus], FAG* sm. = FACTOR: Fag de miere că gusta, Căprioara desmierda (Alecso Fig. 3034. Fag. [refăcut din pi. faguri]. tFĂGADĂ (pi.-de) sf. Făgâdueală, făgăduinţă aşa te tll —P (r.codj [făgădui]. OFAGĂDAR(ru) sm. Trans. Clrciumar, birtaş: figădarlul Insă nu se lnvoia... ziolnd că e strimt, c& slnt oameni mulţi (RET.) [f ă g ă d ă u]. CFĂGĂDAŞ (pl.-aşe,-aşuri) sn. Trans. Bân. Mold. Făgădueală, făgăduinţă, lucru făgăduit: împăratul nu-şi poate trage vorba, trebua eă Împlinească —ui (ret.) [ung. fogadâs]. OFĂGĂDĂU (pi.-dac) sn. Trans. Mold. Circiumă, birt, OSpătăriC, *han: Rău-i, Doamne, răn-i, zăn, Clnd nn-i vin la — (ik.-brs.) [ung. f O g a d 6]. FĂGĂDUEALĂ (pi.-neii) sf. Ceea ce s’a făgăduit, făgăduinţă: Radu-Vodă s’a ţinut de — şi a lăcut o biserică (ist*.) • T V: tăgădueala dată e datorie curată (HANN) [făgădui]. FĂGĂDUI (-duesc 1. vb. ir. ® t A primi in gazdă f © A încredinţa, a-şi lua îndatorirea, a-şi da cuvîntul că va face sau va da un anumit lucru, a promite; ©: nu tăgădui ce nu poţi Împlini; Iţi făgădueso dinainte că Înapoi nu m’oiu Întoarce (crq.) ; Împăratul a Început să-i făgăduească toate bunurile din lume (isp.); Q): a — marea cu sarea (şl Oltul eu totul), a făgădui toate bunătăţile, lucruri nenumărate şi cu neputinţă de împlinit. 2. vb. refl. ® A făgădui: Negru-Vodă se tăgădui să tacă un schit de călugări In locul acelui copac scorburos usp.i K ©ŞA face o făgădueală solemnă (in spec. lui Dumnezeu), a încredinţa cu jurămînt că vaface ceva [ung. fogadnij. FĂGĂDUINŢĂ (pl.-te) sf. © Ceea ce f ă găti u e ş t e sau a făgăduit cineva, făgădueală, pro- misiune: nu te hrăni cu nădejdea şi cu făgăduinţele; slnt nevoit să entreer toată lumea plnă voiu găsi făgăduinţa pentru care m’am născut (isp.) ® Ţara fâgăduintii, pămlntul făgăduintii, ţară sau regiune fericită, blagoslovită, îmbelşugată. O FĂ G AN sm. Bucov. | Fag tînăr, făguleţ: Pă-curariul dormea dus la umbra unui ~ (mar.) * FĂGAŞ, VĂQAS (pl.-aşe) sn. © Urma adlncă ce lasă roţile unei trăsuri sau unui car într’un păru în t moale, Ogaş: roatele bilştel tăiau lăgaşa subţiri pe iarba plăplndă a pămlntulul jilav (odqb.j; dlnd Într’un văgaş adlno Îngheţat, m’am pomenit cn trăsura lntr’un peş (I.-gh.); ©: să nn credem vreodată o&... opintirile noastre vor tace să sară lumea din făgaş deodată (car.) 11 © ^i._Urma săpată de un torent in curgerea lui: voinioii munţilor păşeso sprinteni pe făgaşele apelor (vlah.) ; că beau apă din văgaş $1 mănino felii de caş (TOC.) (tm- OQAS) [ung. vagă s]. FĂGET (pl.-ete) sn. * Pădure deîfa’gi: Poia-tiştea vine limpede şl grăbită... splntecind —■ni unei văl (VLAH.). FĂGEŢŞL, ✓ FAQITEL (pi.-ele) sn. * dim. FA-QRT: la cotitura drumului, din făgltel, iaca II lese înainte Bardao (sad.). •FAGOCIT sm. t Element viu [care apără organismul împotriva invaziunii microbilor, înglobîndu-i şi distruglndu-i [fr. phagocyte]. •FAGOCITOZĂ sf. / Atacul şi distrugerea microbilor din organism de către fagociţi [fr. phagocytose]. FAGpT (pl.-ote) sn. j Un fel de flaut lung (cam de 1.? m. 30) cu cinci găuri şi un număr varia-bilde clape, care se desface în mai multe bucăţi; e întrebuinţat in orchestrele simfonice (□ 2026) [fr. < it.]. FĂGVru, fAbuişicid, fAqulean sm. A dim. faq 1. FAGUR, faoubb sm. Strat de ceară cu celule in care albinele îşi depun mierea (® 2025): faguri de miere slnt vorbele plăcute (znn.); rămase lnore- Fig. 3035. Fagur. Fig. ao36. Fagot. 475 FAC- FA6 www.dacoromanica.ro FÂG FAL menită le «palmă, on tata albă ca tagmele (8lv.) [lat. f avfilus]. FĂGURAŞ, FĂQUREL sm. dirn. FACTOR: Că miluţa de Ia nene Făguraş dulce de miere (mar.). FĂGţTŢ sm. ♦ dim. FAQ. •FAIANŢA (pi.-te) sf. Olăriejustruită sau smălţuită care imită porţelanul (J 2027) [Ir. talence], FAIER (pi.-ere) sn. F Mustrare aspră [germ. Feuer], 'FAILIBIL adj. Carepoate să greşască IMF © infailibil [ir.]. 'FAILIBILITATE sf. Putinţa de a greşi' IMF © jn-FAILIBILITATB [ir.]. •FAIMĂ (pl.-me) sf. Veste, renume, reputaţie: tot apusni şi răsăritul se umplu de talma acestei birninte dip.i [lat. iama, refăcut după defăima], •FAIMOS adj. Vestit, renumit [lat. famosus + faimă], •FAIN adj. F ® De calitate fină 1[ © Ales, distins, elegant H © Minunat: taină idee! [germ. f e i n], FĂINĂ, Băn. fAnjnA, Trans. fArîNA sf. © Pulberea albă rezultată din măcinarea grlneior: ~ de grln, de secară U © <•< de păpuşolu, de porumb, mălaiu *' ® Pr. anal. ~ de cari, pulbere fină, măcinătură de lemn mlncat de cari: tălna de cari se Intrebnlntează, nn numai la opărituri, cl şl la alte rane (mar.) U © (© Altă ~ se macină acum la moară, S’&U schimbat lucrurile, nu mai e cum a fost; i-a trecut tălna prin traistă, şi-a trăit traiul, şi-a făcut rlndul, nu mai e ce a fost; soump la tărite şl îettin la se zice despre cineva care nu face economie la cheltueli mari şi se scumpeşte pentru un lucru de nimic; ou nn oohin ia slănină şl ou altui la se zice In ironie despre cei ce se uită cruciş, cari privesc chiorîş [lat. f a -rina], FĂINAR sm. © V Negustor de f ă i n â f © Căruţaş care transportă făina de la moară. FĂINĂRţE sf. V Prăvălie In care se vinde făină; depozit de făină. FĂINpS i. adj. © Care are Însuşirile sau înfăţişarea făinci: Pe nliti sclrtie omătnl — (don.) f © Ce conţine făină, plin de făină. 2. fAinoase sf. pî. S< Aluaturi (tăieţei, fidea, macaroane, plăcinte, etc.) [lat. farinosus, refăcut după făină)]. OFĂITAŞ (pi.-aşa) sn. Olten. ^ Fultuială, umplutura de cllţi sau de clrpe ce se bagă In ţeava unei arme de foc [ung. fojtâs]. ■FAKIR sm. Un fel de călugăr indian care trăeşte din milostenii, Împinge austeri- Fig. 3038. Fakir Îngropat de viu. Fig. 3039. Fakir. nitcnţă şi de chinuire a trupului; unii din ei se arată publicului mlnuind şerpi veninoşi, fără a suferi de pe urma muşcăturilor lor, uimesc lumea ca prestidigitatori neîntrecuţi, ba chiar se lasă a fi Inmormlntaţi de vii şi stat desgropaţi şi readuşi la viaţă dupăcltva timp ([•] 2028, 2029) [fr. < ar.]. FALĂ sf. ■ Slavă, glorie, mlndrie: Mănăstirile Secul şl Neamţul, altădată lala bisericii romăne (CRo.) Ii © Mlndrie deşartă, trufie, fudulie: creştea inima in-tr’Insul de bnourie şi de » (isp.i ; tu cauţi să-ţi taci o — din viţii pe care nu le ai (Vlah.) ; Gf: ~ goală, traistă Fig. 3037. Sobă de faianţă. uşoară icroj (ret.), se zice despre săracul lnglmfat, mlndru, şi despre cel ce se făleşte cu multe, dar care In realitate n’are nimic t ® Paradă, pompă, Strălucire: Ştefan purcese la biserioă on toată lala domnească (isp.) [vsl. h v a 1 a]. t F ALAI TAR sm. Călăreţ pe unul din caii Înaintaşi Înhămaţi la o trăsură boierească sau de paradă : lată că soseşte dinaintea hanului o oaleaşoă mare ou « şl cu o oeată de curteni călări (CAR.); lată, In oostume de amirali, <~il care duc călări steagurile ibr,vn.) [rus. f O -rejtorfl < germ. V o r r e i t e rl. OFĂLĂLĂI (-ăesc) vb. intr. Mo/d. Bucov. A foşni: Din papnoi plioscăind, Din fustă fălălăind ivoro. FALANGĂ1 (pi. tălăngi) sf. © t Sul de lemn cu care se legau picioarele oamenilor ca să fie bătuţi la tălpi: nn era vorbă de nimio altă declt a pune la^ pe stolnlonl curţii (Neor.) ; tl legară on ploloarele la ~ (alecsu li © Bătaie la tălpi: tot aşa să umbli cit vel ti la mine, o’apoi te aşteaptă falanga (isp.) ; 11 trlnteşte la pămlnt şi, din Porunca domnească, ti trage o ~ (I.-OH.) [ngr. cf.aX<4ffaţ]. ‘FALANGĂ* (pl.-ge) sf. © & Corp de infanterie la vechii Macedoneni ţ[ © pi. X Trupe, In genere: a văzut pe Alexandra Machedon gonindu-şl falangele pe urmele Geţilor Inspăimfntaţi (VLAH.) ; ®: de trei ori şi-an ridicat Carnaţii falangele de stlnoi Împotriva ei (vlah.) 1] © 63 Fie-care dintre cele trei oscioare ale degetelor de la mlini şi de la picioare [lat. < gr.]. •FALANSTER (pi.-ere) sn. Locuinţa indivizilor cari, In sistemul lui Fourier, s’au adunat pentru a trăi laolaltă: vorbea de mijloacele ce ougeta şi proieota pentrn înfiinţarea unni ~ (i.-oh.) [fr.]. •FALANSTERIAN 1. sm. Persoană care lo-cueşte într’un falanster; care adoptă sistemul falansterelor lui Fourier: tl urmează la conferinţele lui Fourier şl se pomeneşte ~ (i.-ohj. 2. adj. Ce ţine de falanster: era un farmeodescrierea lrnmuseţllor... In cetatea —â (1.-0H.) [fr.]. t FALBALA (pl.-alale) sf. (j) Făşie largă de Stofă plisată ce împodobeşte de jur împrejur partea de jos a unei rochii: in loo de rochii on lalbaiale, va avea un peştlman (Neor.) ; printre rochiile de mătăsArii înflorate, printre falbalale, mangeturi şl volane (odob.) [ngr, sau rus.< fr.J, FALCĂ (pi. făioi) sf. ® S> Fie-care din cele două bucăţi osoase şi încovoiate în care slnt înfipţi dinţii omului şi ai vertebratelor (|0| 2030): laica de sus, falca de jos; on fălcile Intrate unele Intr’alteie, de macre ce eran (isp.) ; am căscat de mi-au trosnit lăloile (car.) ; F: a da fălci, a mlnca cu lăcomie; ®: Fig. 3030. Falca de jos la om. a muta cniva lălcile din loc, a-i strlmba fălcile, a-1 da o palmă sdravănă; O ■ cn o ~ In cer şl on alta fn pămfnt, într’O fugă nebună; necăjit foc, gata să prăpădească tot ce întîlneşte în cale (in spec. In limba basmelor, vorbind de balauri, zmei şi zmeoaice) f © Pr. ext. £> Partea cărnoasă a obrazului care acopere fălcile : de te va lovi cineva presta laica dreaptă, tn să tntorol şl cea stingă (prv.-mb.) * © fr*— Pr. anal. pl. Se aplică la diferite obiecte sau unelte, prin asemănarea ce prezintă cu fălcile omului sau ale animalelor, sau prin funcţiunea ce au de a apuca ceva: fălcile carului, crăcii de la furca carului; fălcile săniei, tălpile de lemn cu care alunecă sania pe zăpadă (•»- ® sanie) ; fălcile corăbiei, laturile încovoiate care alcătuesc partea dinainte a corăbiei; fălcile cieşteior, Intre care se apucă cuiul (g 1291), etc. [refăcut din pl. t faioi, sg. laice < lat. falx, falcem „coasă", din cauza asemănării ce prezintă Incovoietura acesteia cu falca]. FĂLCARIŢĂ (pi.-ţe) sf. F ® Numele popular al tetanosului, In spec. la copii, cărora li se încleştează fălcile şi toate încheieturile trupului: fălcarita... se lecneşte prăjind falca umflată on o falcă de cal găsită pe rlpl san pe clmp (pamf.) [f a 1 C &]. FĂLGATĂ sf. A = suUTIcA [falcă]. O FĂLCĂU adj. Mofd. işez.) = fAlcos. FALGE sf. £> Măsură de suprafaţă obicinuită 476 www.dacoromanica.ro în Moldova egală cu 320 de prăjini pătrate (80 de prăjini in lungime şi 4 prăjini In lăţime, prăjina socotită de 3 stînjeni,stînjenul de 8 palme domneşti) sau aproape 14.322 de metri pătraţi: ooseste ea sooio lntr'o zi olte o sută de t&lol de iarbă (sa.) [lat. f a 1 X, lalcem „coasă”, adică atlta loc cît poate cosi un om într’o zi]. FĂLCEA, mai adesea pl. fălcele sf.® TF“ Tălpile cu care alunecă sania pe zăpadă (•»■ sanie) ţ[ ® Stinghiile de lemn, numite şi „chingi”, spe-teze" sau „curmezişuri” care leagă între ele blă-nile ce alcătuesc fundul sau scoarţele carului ţj ® Bucăţile de lemn numite şi „lopâţele” sau „fofeze” care alcătuesc partea de sus şi de jos a cîrceiei de la tlnjala unui car ţ[ ® H Cele două braţe numite şi „mîini”, „mînuşi”, „fofeze” etc. la vatalele de la războiu ţi © ggj Sclndurelele Intre care intră limba meliţei sau meliţoiului ţi ® Spe-tezele paralele înfipte în oblîncurile samarului (•w samar) H © Partea căpăstrului sau căpeţelei ce trece pe la fălcile calului; la capătul de jos al fălcelelor se Incătărămează zăbala (•»■ [a] 831) [falcă]. O FĂLCER1 sm. Mold. S Cosaş care se tocmeşte cu f a 1 c e a . FĂLCER1 sm. FELCER. OFĂLCESC adj. Mold. întrebuinţat numai în expr.: prăjină tăicească, prăjină de f a 1 c e ( = 36 de stlnjeni pătraţi) închipuind un dreptunghiu de 4 prăjini în lungime şi de 1 prăjină în lăţime. t FALCONET (pZ.-ete) sn. Mic tun care a-runca ghiulele de un calibru foarte mic (IU 2031): Romănll luară In astă izblndă pase steaguri gi două tunuri laloonete Cu f ă 1 c i 1 e mari: _ , Bulgari tăleoşi ou barba F s' a°31- FaIconet-ascuţită şi ochii înfundaţi (mo.) % ® F MînCăCiOS, mîncău, lacom: Bă lăsăm p’ăşti fălcoşi coconi să se mai Ingraşe din puţinul nostru (JiP.). O FALD (pl.-duri) Sîl. Mold. Cută: o perdea lungă şl grea cu <~wi largi (vlah.) ; mantia domnească cade In '•'urii grei al marmurii de Carrara oro.) [rut. f a 1 d < germ. Falte]. 'FALŞNĂ (pl.-ne) sf. % Familie de fluturi de noapte dintre cari unii fac mari stricăciuni copacilor din păduri, viţei de vie, etc. (U 2032) [fr. p hală ne]. \ tFALŞT (pl.-eturl) sn. Atelaj de patru cai înhămaţi cîte o pereche şi pe doi din cari încalecă doi vizitii sau surugii în costume bogate: o oucoană... permiţlndu-gl Într’o zi a legi la primblare ou »url a produs un mare scandal ialecs.) [comp falaitar]. FĂLEŢ adj. Trans. Băn. Fălos, trufaş, fudul, mîndru: Oe te tii, mlndro, făleaţă, Că nu-i măta jude-oeasăP (Toc.i; La mlndra cea alblneaţă. Nu-mi place că-i prea l&leată (nov.) [vsl. h V a 11 C ij. FĂLŢ1 (-leso) 1. vb. tr. t A slăvi, a preamări. 2. vb. refl. ® A se mîndri, a se arăta mîndru de ceva: toata împărăţia se fălea că o să aibă un împărat înţelept iisp.) U ® A se fuduli: Ţiganul... au mai aflat prilej ca să se fălească şi înaintea lui (8b.) [vsl. h va li ti], O FĂLI2 (-lese) Vb. intr. Băn. A lipsi, a avea un defect [srb. faliţi < germ. f e h 1 e n]. 'FALIE sf. Spărtură, crăpătură într’o rocă care se desface în două părţi, depărtîndu-se una de alta (U 2033) [fr. faille]. 303a. Falenâ. Fig\ 3033. Falie OFĂLIE — FELIE. FÂL- "FALIMlpNT (pi.-te) sn. tjd Starea unui negus- F Totalitatea cuvintelor care derivă din aceeaşi tulpină: barbă, bărbie, bărbos, bărbăţie, eto., fac parte din aceeaşi — [lat. + fr. familie]. •FAMILIST sm. ® Om cu familie: sint" precum videţi, Insă poate mâ-ţi întreba unde mi-e familia P (ALEC8.). OFĂNĂ — făbA. *FÂN^.L sm. © Felinar mare: luminată de f analul ce era aprins In balcon id.-zamf.> U © ® Far: stăplna aceii capele era —ui care mă lumina imeor.) [fr.]. O FANAR1, t fAnar (pi.-are) sn. Mold. Bucov. Felinar: Imblat-au toată noaptea ou fănare (N. cost.); fanarele trăsurii aruncau... pe sosea o pată lungă de lumină (ALECS.) [tC.]. FANAR1, t fAnar sbst. Mahala din Constan-tinopol, unde locuia altă dată numai nobilimea greacă: merglnd drept la casele cele părinteşti ce avea la Fănar ilet.) ; plăointarii, lăptarii si bucătarii Fanarului (I.-gh.). O FANARAGIU1 sm. Mold. Aprinzător de felinare, lampagiu: niel un pedestru nu era pe tUiţl, afară de tanaragii care strigau regulat ,,raita!** e dinaintea lui ivlah.) [fr.]. ‘FANTOŞA (pl.-şe) sf. Păpuşe care, prin mijlocul unor sfori sau unui mecanism ascuns, joacă pe scena unui teatru, marionetă [fr.]. FAPNIC m- FAPTNIC. tFÂPT1 adj. p. face. Făcut. FAPT* 1. (pi.-te, t -turi) Stl. © Lucru făCUt, ceea ce se face; un ~ împlinit, un lucru făcut, o acţiune săvlrşită care nu se mai poate schimba H © Intîmplare, ori-ce se în timp lă: un <•> divers, o în-tlmplare, o ştire de puţină importanţă, un incident H © Povestire de cele ce s’au făcut: Mie Apostolilor n © De în realitate, aievea, efectiv © «> e că..., e un adevăr necontestat că... © în- ceput (al zilei, al nopţii, etC.): «Mii zilei se aprinde pe a dealurilor frunte ialecs.) ; alaltăeri, in «ml zilei, mă deştept tresărind icar.) ; Ajung In «*111 serii In şanţurile lor nu se vindecă omul decît prin anumite desclntece; iarba-datului-şi-faptului w fecio- RICĂ ©. 2. sm. © 5»*, Omida fluturelui numit „strigă" H © ♦ = TRIFOIAS; FAPTUL-MARE = ŞTEVIE [lat. f a c t u m], FAPTĂ (pl.-te) sf. Acţiune săvîrşită, ispravă: ai făcut o bună, rea; de la vorbă şi plnă la este mare . deosebire icrg.); O: nici o fără (răs)plată; oum e fapta şi plata sau după şi plata [lat. f a C t aj. FĂPTAŞ sm. Gel ce a făptuit o crimă, un de-tlict [fap’tăj. FAP(T)NIC sm., faf(t)nicA sf. ♦ Buruiană pe care poporul o întrebuinţează ca doctorie pen- FAN-tru vindecarea boalei provenite din fapt. cad FĂPTUI (-ueso) vb. Ir. A săvîrşi, a comite: rAia cine In politioă vorbeşte puţin şi făptueşte mult are caracter uip.); «■ o crimă; te-am pălmuit pentru fapta oe al făptuit iisp.) [fapt]. FĂPTUITOR, -toare adj. verb. şi sm. f. făptui. Care făptueşte. FilPTURĂ [pl.-turi) sf. ® t Facere, zidire, creaţiune: făptura înmii H © t Lucru plăsmuit: făptura miniior lui icor.) ® Fire, lume, univers K © Fiinţă plăsmuită, creatură: făpturile plăsmuite de Prometeu erau numai băieţi iisp.) ; nu rlde, că şi asta-1 făptura lui Dumnezeu, ca şi noi icro.) ; bătrlnul şi meşterul clrmaoiu pare o «• din bisme ivlah.) © Fiinţă (în genere): li mergea numele că este cea mai frumoasă «• de sub soare iisp.) 1[ ® înfăţişare, chip, statură: atit eşti de frumoasă la ohip şi la «< ialecs.) [lat. factura] ‘FAR [pl.-ruri) sn. 31, © Aparat compus dintr’o lanternă foarte puternică, cu lumini adesea electrice, permanente sau intermitente, aşezată în vîrful unui turn, ridicat pe o stîncă în mijlocul mării sau pe ţărm, spre a servi de călăuză navigatorilor ([®] 2039. 2040): ne urcam încet spre /^ul din vîrful insulei (vlah.) t © ® Ceea ce luminează sau UT I călăuzeşte: UndeI luna-şi aprinde «ml >, tainic de lumină ialecs.) 1[ © l&g Fig. 3039. Far. Felinar cu lumină puternică la un automobil ([T] 2041) [fr.]. O FĂRĂ sf. Trans. Neam (în spec. rău), soiu rău de Oameni: ce «■ rea de om (dens.) [comp. alb. f a r *]. FĂRĂ 1 .prep. © Lipsit de, care n’are, unde nu se află: *** bani; *** lumină; munţi; «> voie; adesea urmat de de:«> de ştirea mea; « (de) veste, pe neaşteptate; «'vreme, la vreme nepotrivită; Înainte de vreme: li tm- Fig. 3040. Far. Fig. 3041. Far de automobil. bătrlnesc «■ de vreme ivlah.) ; Mold. «> sine, deodată, dintr’odată: Cade « sine In groapa ou Jaratlo icro.) D © Se construeşte cu subjoncti\ml sau cu infinitivul, şi în cazul acesta din urmă poate fi însoţit de de: «' să-şi mal bată capul; « oa vre-unul din noi să-l oprească; « a pierde vremea; «r de a mai zice o vorbă ţ ® «> doar şi poate sw DOAR H © Trans. Numai: Italla-1 ţară bună, Fără mie-mi pare rea ok.-brs.) H © ţ Afară de: ou 15 mii de Turci« alţi lefecii ce-i adunase (gr.*ur.). 2. conj. Trans. Ci [lat. foras]. FĂRĂ-DE-LEGE 1. sf. Nelegiuire, faptă nelegiuită: hojma le spunea... ce l aşteaptă pentru fără-de-legiie lor inegrj. 2. adj. Nelegiuit: păcat, sărmanul, să moară ca un cine«> icro.) [fără + de + 1 e g e]. FARAFASTjCURI sf. pl. Mold. F Nimicuri, fleacuri, bazaconii, mofturi: m’am săturat de toate farafastlcnrile dumitale ialecs.) . t FĂRĂ-FUND (pl.-duri) sn. Abis, prăpastie. OFAragăU (pî.-găe) sn. Oaş. Bardă, teslă [ung.]. FĂrA-LŞGE = FArA-DE-LEGE. FĂRĂ-MINTE tw MINTE. ‘FARANDOLĂ (pl.-ie) sf. Dans, originar din sudul Franţei, care se execută de mai multe persoane ce se ţin de mină [fr.]. FARAON sm. © Poreclă dată Ţiganilor, din cauza părerii greşite că ar fi originari din Egipt: Măi Ţigane, Faraoane! De ce nu aveţi şi voi O biserică ca noi ? (mar.) U © Una din numeroasele denumiri populare ale diavolului ipamf.) (furt.) H © ^ Un fel de joc 479 ■ www.dacoromanica.ro FĂR _ de cărţi, împrumutat de la Francezi, ce seamănă _ • — cu StOSUl: ţi-a pierdut etatea Io cărţi tocind ~nl (aleca.) r AK [Faraon, numele vechilor regi ai Egiptului; fr. Pharaon], FĂRAŞ (pi.-aţe) sn. Lopâţică in care se stringe gunoiul dupăcesemătură(G[|2042) [tc.]. OFARBĂ sf. Tr.-Carp. Coloare; vâp- Sea: de acolo au Ieşit atlta de multe feluri de haine pestriţe şl In tot felul de farbe (tich.) [germ. Farbe]. "FARD (pi.-dnri) sn. Suliman: —ui şl sprlncenele din cale afară f&oute ale mamei (vlah.) [fr,]. •FARDA (-de*) vb. ir. şi refl. A (se) sulimeni [fr.]. FARFARA sm. © Palavragiu, flecar, care nu ştie să ţie o taină, gură-spartă K © ® Advocat [tc.]. OFARFASIT adj. şi sm. Mold. Mofturos, năzuros: dar voţ, mangosltUor ţi tarlagltUor, da alte ori IU H dormit In strohF icro.). FARFURĂRIE sf. ® col. farfurje K ® Diferite vase de porţelan sau de faianţă: tel da tel de mărimi de — ţi sticlărie (car.). FARFURţE Sf. ® t Porţelan: boala da armnrar... «a leoueţte... ou — da cea bonă Fig. 0043. Farfurii: t. Farfurie adîncă.— 9. Farfuria întinsă. pisată ţi amestecată on apă (drash.) H © Vas de porţelan sau de faianţă, pus pe masă dinaintea fie-cărui mesean, şi din care min încă ([®] 2043): — întinsă; — adlncă [tc.]. j «j FARFURIOARĂ (pl.-re), FARFURIUŢA (pi.-te) ® sf. dim. farfurie i[ ® Far» furie mică ce se pune subt O ceaşcă: linguriţe de argint, tar» torinţe ţl ceţtl de porţelan idlvrj. FĂRIM... = fArJm... OFĂRÎNĂ sf. Mold. Trans. Bucov. = faina. •FARINGE sbst. £> Parte a tubului digestiv con • stituind un canal care se leagă de o parte de gură şi de fosele na-sale, de altă parte de esofag şi de traheea-L arteră; gltlej, înghi-ţitoare ([■]2044) [fr.]. •FARINGITĂ (pi. -tt)sf.f Inflamaţiunea faringelui [fr.]. OFARINQS adj. = FÂINQS: scutură un sac pe răsadniţă (mar.) [f ă -rină]. •FARISEISM sbst. ® Caracterul fariseului ţ[ © © Făţărnicie, ipocrizie [fr.]. FARISEU, * FA-riseiu sm.'® Membru al sectei religioase la vechii Evrei care observa cu sfinţenie toate preceptele legii lui Moisi şi care făcea paradă de pietatea lui: nn mal laco ţl tu atlta vorbă ea fariseul cel fâţarnio (CRS.); fariseul, tot fariseu este, In toate timpurile ţl la toate popoarele usp.i 1i © © Făţarnic, prefăcut, ipocrit: Farisei ţl mult făţarnici, Intriganţi ţl necinstiţi (LET.)[vSl. f a r i s ă i < gr.]. FĂRÎMA, ‘frătat, după sl. ' (p obratim< bratfl „frate”]. FĂRTĂŢIE, fîrtătje sf. © Legătura Intre doi f 1 r t a ţ i: eu ştiam oâ flrtăţia nu se dezleagă (SB.) ti ® Tovărăşie, prietenie intimă, t FARTIR — CFARTţR. OFĂRTOI (-oesc) 1. vb. fr. Trans. Bucoi/.A da Intr’o parte carul apucîndu-ldinpartea dindărăt. g. vb. refl. A aluneca intr’o parte (vnib. de o sanie) pe un drum prea neted sau aplecat [ung. fartolni]. ‘FASCE sf. pl. (Ant.) Mănunchiu de nuieie de mesteacăn legate cu nişte curele Încrucişate şi cu o secure în vîrf, ce purtau lictorii care precedau pe magistraţii romani ( ■ 2046) [lat.]. ‘FASCICOL Ipl-ole) sn. = FASCICULĂ. 'FASCICULĂ (pl.-ie) sf. Mai multe coaie legate Împreună dintr’o carte ce nu se publică deodată in Întregime ci, treptat, la anumite intervale [fr.]. •FASCICULAT adj. A Dispus in formă de mănunchiu: rădăcină —â (jg] Fig. 3046. 2047) [fr.]. ‘FASCINA (-inez vb. Ir. © A fermeca Ş[ ©’ A paraliza mişcările cuiva supunindu-1 cu privirea ŞŢ ® F A ameţi, a răpi prin nuri, prin frumuseţe [fr. < lat.]. •FASCINANT adj. Care fascinează : neputlnd să-şi ia ochii de la acea dulce, ameţitoare, —ă aparitiune (vlah.) [fr.]. ‘FASCINATOR.-toare adj.sm.f. Care fascinează’ farmecă, Incintă, ameţeşte cu privirea, cu frumuseţea, etc. [fr.]. *FĂSCIOARĂ (pl.-re) sf. .Fasciculă [lat. f â s c i o 1 a]. ‘FASCISM sbst. F. IST. [it.]. Fig. 2047. Râdă-•FASCIST adj. şi sm. 0 Parti- cin» fasciculată. z!in al programului de guvernare al fascismului, adept al fascismului: guvern — [it.]. FASOLE, tf Mold. Bucov. fasqlA (pl.-le) sf. * 1 Plantă leguminoasă, originară din America, ale cărei păstăi, verzi sau galbene (fa-sqle-tucAră), sau boabe (albe, roşiatice, pestriţe, etc.) slnt foarte Întrebuinţate In alimen-taţiune (t{] 2048) (Phaseolus mlqaris); unele specii slnt agăţătoare şi se Încolăcesc in jurul porumbilor, printre cari sînt semănate sau alaracilorori parilor puşi anume ( —-de-araci, —-de-par), altele, au tulpina scurtă şi se susţin singure Fig. 3048. Fasole. ( —-oloaga, —-pitica) (Phaseolus nanus); cele mai răsplndite şi căutate varie- asce. / tăţi in ţară silit: —a-ouşoabA, cultivată mai mult FÂR-în Moldova,—a-obAdatA, răspîndită in Muntenia — « e şi —A-lAtAreatA in formă de rinichi, —a-tuoArA, r Ay cu păstaia lungă şi galbenă; o altă varietate, numită —-mare, originară din America de Sud, face Hori mari, de un roşu aprins sau albe, şi se cultivă adesea ca plantă ornamentală (Phaseolus mulllflotus) ŞI ® FASQLEA-OIOAREI — REMF ŞI © fasqle-japonezA - SQIE ŞI © Păstaia plantei plnă nu se desvoltă intr'însa boabele; numită şi — verde ŞI © Bobul din păstăi, ajuns la maturitate Ş" ® (P Dinte: strlnge-tl llpltorlle, că se vid fasolele (ALECS.), strlnge-tl fasolele (Vor.), inchide-ţi gura să nu se vază dinţii *[ © F a da ca ia —, a lovi cu putere, fără milă [ngr.]. FASOLEALĂ (pi.-ele sf. (f'j Faptul de a se fasoli. FASOLI (-olesc) vb. refl. (Pi A face mofturi, nazuri, marafeturi, fasoane, a se izmeni: s’a cam fasolit la Început, dar In sflrşlt s'a lmbllnzlt ca o mioară (alecs.) [formaţiune populară din fasoane]. FASOLICĂ Sf. * © FASOLE ŞI 2 OREŞ-NITA. ‘FASON (pl.-soane sn. © Modul cum un lucru e făcut, în spec. forma ce se dă unei haine, unei pălării; croială: vestit prin —ul Jiletcilor (Neor.) ŞI ® Lucrul, lucrarea unui meşteşugar: am cumpărat singur stofa şi l-am plătit numai —ul Ş ® pl. F Nazuri, mofturi, marafeturi, izmenituri, maniere afectate: şl atunci să poftească iar d. Judecător să ne mal facă fasoane! (Car.) [fr.]. ‘FASONA (-nez) vb. tr. © A da unui lucru forma, fasonul ce trebue să aibă *[ ® (p> A forma Încetul cu încetul spiritul [fr.]. *FAST sn. Lux măreţ, măreţie, fală [fr.]. “FASTĂ adj. f. numai in expr. zi —, zi favorabilă;'zile faste, zile in care, la Romani, era îngăduit ca tribunalele să ţie şedinţă şi să împartă dreptatea [lat.]. FASTE sf. pl. © Calendarul vechilor Romani in care erau Înşirate zilele de lucru şi cele oprite de ori-ce lucrare Ş" © — consulare, tabele pe care erau Înscrise numele consulilor In ordine cronologică Ş] © Registru public, în care se treceau laptele mari şi vrednice de pomenire [lat.]. ‘FASTIDIOS adj. Plicticos, plictisitor, anost: ar fi ~ a mă întinde mai mult asupra acestui subiect (i.-gh. [fr. < lat.]. ‘FASTUOS adj. Care desfăşură un lux prea măreţ, falnic: Curtea activă şi fastuoasă a lui Constantin-Vodă (ooob.) [fi*. < lat.]. FĂSUIŢĂ (pl.-(e) Sf. ♦ = OREŞNIŢA. OFĂSUIU sm. ♦ Olten. Bân. - fasqle [srb. f a s u 1 j], O FASULĂ (pl.-le), FABULE Sf. ♦ = FASQLE [bg. f a s u 1]’. FAŞĂ, FAŞE (pl. făşl), o FÂŞIE (pl. făşii) sf. © Făşie, legătură In—“ ' * ‘ plnză cu care se te scutece ( ■ copii, să le dai laşă Pruncie; din —, din vlrsta cea mai fragedă, din prun- cie: Încă pe clnd era In făşii, Marta avea obiceiul de punea toa- tă lumea ’n mişcare FlS- Faşă. Fig 2050. Faşă. (slv.) ; in faşă, la Început, pînă nu se desvoltă, plnă nu ia proporţii: datoria noastră de patrioţi este să lnnă-buşlm complotul In faşă (alecs.) Ş[ © Făşie lungă şi îngustă de plnză foarte subţire cu care se bandajează o rană (j|j| 2049) Ş[ * făşie 2 : ţăranul nostru... cată... să facă din o faşă moşie in lege (lung.) [lat. fascia], OFĂŞCUŢĂ (pi.-te) sf. Mold. Putinică cu capac în care se ţine unt, brinză, lapte acru, etc. [rut. f a s k a]. O FÂŞIE faşă. FÂŞIE sf. © Bucată lungă şi Îngustă tăiată sau sfîşiată dintr’o materie (plnză, piele, etc.): alţii călcau ou iuţeală pe o — de tulpan întinsă (ooob.) ; (F : gusta şi lunga (ie In faşă copilul pes-2050) : clnd botezi lungă (gor.) ŞI I.-A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat. 481 www.dacoromanica.ro 31 FAŞ FAT _ De-atunci negară eternă se desface In iâijii ţ[ 2 Bucată de pămlnt, lungă şi Îngustă: acestei bogate t&şii de pă-mlnt... natura i-a dat cu amindonă mlinile din toate frumuseţile (vlah.) [faşă]. •FAŞINĂ (pl.-ne) sf. x Mănunchiu de nuele care intră în construc-ţiunea unor lucrări de fortificaţiune sau de terasament şi care servea adesea pentru a umplea şanţurile ce trebuiau trecute spre a năvăli la asalt (• 2051) : Cum ei la şanţuri alergau Cn scări şi cu Fig. 2051. Faşine. faşine (alecs) [Ir.]. 'F AŞIONABIL adj. Care se ţine de moda lumii elegante: ele Işi comunicau astfel ana alteia ideile lor sociale şi —e (I.-gh.) [fr. < engl.]. FĂŞIOARĂ (pi.-re) sf. dim. FÂŞIE. OFĂŞIU, FAşju sm. Băn. Cumnat (clnd e vorba de doi inşi ale căror soţii slnt surori). FĂT (pî. feti) sm. ® Copilul In pîntecele mamei II 2 tCopil, băiat, fecior: despre fetii de Împărat ce mi-ai spus, mi se rupe inima (CHGJ; se Închină cu smerenia nnui — de Domn cuvios (odobi ; tu ai ceva, —ui tatii, ai ceva... spune-mi ibr-vn.i ; astăzi aproape numai în expr. ~ui meu! copilul meu! băiete! De-ai de tine, -ni meu, Mulţi viteji ucis-am eu ialecs.) ţ[ ® Trans. Paracliser, ţlrcovnic: Cobea-i feciorul —ului de la noi din sat creţ.) <|T ® In basmele populare: ttt-logofăt, copil cu bisuşiri extraordinare predestinat a deveni eroul basmului: eu i-aş face doi feti-iogote-ţi, cu totul şi cu totul de aur nsp.) *1 © Făt-frumos, eroul basmelor populare, frumos şi viteaz din cale afară, care izbuteşte să răpuie zmeii şi balaurii, şi se însoară, mai adesea, cu o fată de împărat sau cu o zlnă măiastră: ai trăit şi tu in basme... te credeai şi tu o zlnă, Şi-aşteptai ca să te fure, vre-un Făt-frumos să vină (vlah.) [lat. fetus], FATĂ (pi. fete) sf. ® Copilă, persoană de sex feminin, nemăritată, în opoziţie cu „băiat”: dacă vei bea apă unde bea curcubeul, te faci o lună băiat şi o lună — (vor.) ; voi slnteti fete şi numai un băiat m’ar scoate din nevoie tisp.); am o singură fată şi-oiu vedea eu pe cine mi-oiu alege de ginere icro) ţ[ © Femeie încă nemăritată, în opoziţie cu „nevastă”, „femeie", „muiere”: Eşti nevastă ori eşti —, Ori zlnă din cer picată P (alecs.) ; voiu câta să-fi dau o lată bună din sat, cu niţică zestricică (isp.); f: de clnd era mama (sau bunica) —. de foarte multă vreme, cu mulţi ani înainte; — mare, a) copilă în vîrstăde măritat; b) fecioară, virgină; parcă-i o — mare, e Cuminte, aşezat: cuminte, harnic şi ruşinos ca o — mare (CRO.); el era de treabă, smerit, sfiicios ca o — mare (isp.) ; — stătntă, — bătrlnâ, — in păr, fată rămasă nemăritată, care a trecut peste vîrsta de măritat ţi ® Fecioară, virgină ( $ — fecioară) ţ| ® Fiică: baba punea pe fata unchiaşului la toate greutăţile casei (isp.) ţi © pi. © Fetele clmpulni, fetele codrului, unul din numeroasele nume ale ielelor T © — m casă, servitoare, slujnică, juplneasă H ® ☆ Fata mare, Fata (mare) cu cobilifa, numele popular al constelaţi unii Orionului ţ| © A PARUL-fetei •»- pAr, ruşinea-fetei e»- ruşine 1j ® Bucov. Furnică lucrătoare, furnică fără aripi [lat. făta]. FĂTA (a 3-a sg. (fată) vb. tr. şi intr. © A naşte (vorb. de animalele mamifere), a face pui: oaia finului fătase nn miel osp.) ; (@: clnd li dai li lată vaca (sau iapa); clnd li cei, fi moare viţelul (sau mlnzul), se zice despre cei cari caută tot felul de scuze, clnd e vorba să înapoieze un lucru pe care l-au căpătat cu Împrumut, după multe stăruinţe din partea lor ţ[ ® ® tron. A produce: vă petrecefi vremea a — nişte stihuri schilăvoase ineqr.) [lat. f e t a r e], FĂTĂCIUNE sf. ® Rt Fătatul oilor: de la perdelele de oi oe slnt cu — pe moşie ţ| © Locul unde fată oile 1) ® Organul genital al vacii, al scroafei, etc., fătătoare [făt a]. •FATAL adj. ® Ursit, sortit, hotărît de soartă astfel Incit să nu se poată schimba, să nu poată fi înlăturat H © Care are urmări nenorocite, ce e de nenoroc: lualnte de a lua —a hotărire, arătase semne de mare nelinişte (cari ; lovitură —ă. lovitură care prici-nupştp mnnrtpn [fr.]. FĂTĂLĂU - FETELRU. 'FATALISM sbst. +*+ Doctrină care neagă liberul arbitru şi după care toate cîte se întîmplă sînt ursite de mai ’nainte şi nu se pot înlătura [fr.]. •FATALIST 1. sm. Cel ce crede în fatalism. 2. adj. Care ţine de fatalism [fr.]. •FATALITATE sf. ® Ursita, soartă de care nu poate scăpa cineva, ce nu se poate înlătura sau schimba: el părea că se supune unei fatalităţi oarbe (o.-zamf.) ţ" c împrejurare nenorocită ce nu se putea prevedea sau opri: a fost se vede o—..., toate erau lntr’adins pregătite pentru peirea lui (vlah.) [fr.]. FĂTAT 1. adj. p. fAta. Care a fost fătat. 2. sbst. ® Faptul de a făta*1 © Timpul cînd fată animalele. FĂTĂTOARE1. adj. f. Care fată: oaie, vacă —; la botez, ciobanul dărui finului său o oaie fătătoare (ISP.) . 2. sf. ® Locul undp fată animalele ţ| ® Partea genitală a varii, a bivoliţii, a iepii sau a scroafei. FĂTĂTţTRĂ (pl.-turi) sf. ® Produs al animalelor fătătoare, ceea ce s’a f ă t a t ţ[ ® (£) t Scornitură: toate, pină la una, scornituri şi din slabi crieri fătături slnt (CANT.). FĂT-FRUMOS sv-FAT. •FATIDIC adj. Care desvălue ce a fost hotărît, ursit de soartă [fr.]. FĂT-LOGOFĂT •*- FAT ®. FĂTOIU sbst. augm. fata. Ironic, despre o fată crescută mare, sdravănă. cu înfăţişare de bărbat: dintr’atltica s’o făcut coşcoge — (alecs.) . •FATUITATE sf. 1 înfumurare, îngimfare prostească şi obraznică: —a îacţioşilor şi a demagogilor... orbeşte şi pe unii şi pe aifii (i.-gh.) ţ| 2 Obrăznicie [fr.] O FĂTUŢĂ (pi-te) Sf. dim. FATA. FAŢĂ (pl. fete) sf. ® £> Partea anterioară a capului omului, unde se află fruntea, ochii, nasul obrajii, gura şi bărbia; obraz: a se spăla pe—; ®: uită-te la — şi mă ’ntreabă de viată; de pe — se cunoştea că era beţiv Împărătesc nsp.i; ev- CURAT; (F : a ii cu două fete (sau a fi taler cu două fete), a fi făţarnic, ipocrit; schimbarea la —, arătarea măreaţă a M Intuit orului pe muntele Tabor dinaintea a trei din apostolii săi; sărbătoare creştină (19 August), în amintire acestui eveniment, numită şi Preobrejenie 11 © K (vorb. de divinitate): Dumnezeu şl-a întors tafa de la dtnsui •[ © Pr. ext. Toată partea dinainte a trupului omenesc: a Sta in fata cuiva; a cădea cu fata la pămlnt; baba se culcă pe pat, cu faţa la părete (CRO.) 1 © ® a faoe —, a ţinea piept, a Ii în stare să plătească: dar nu ştii cit ne costă seratele directorului? cu ce să mai fac — Dumnezeu ştie! (Olvr.) ţi © Prezenţă: a spus-o in fata noastră: a-i spune (verde) in —, a-i spune curat, desluşit, fără înconjur; ia fata locului, chiar pe locul cu pricina, unde s’a întîmplat lucrul; a fi (de) —, a fi prezent: hanurile gem de lume care a venit să fie — la alegerea Împăratului lisp.i: iu timpul de —, acum, In vremea de astăzi •" © f Persoană: fefe mari; fete bisericeşti; am mai Îmbiat eu cu maico boieroaice şi cu alte fete cinstite icrgj ţ[ © înfăţişare, aspect, stare, situa-ţiune: a schimba fafa lumii, fata lucrurilor ţj © Punct de vedere, lăture: această chestiune are mai multe fefe ţ| ® Suprafaţă: aburi deşi acopereau fafa apel (gn.) ; fafa pămlnt ului; a şterge de pe fafa pămlntului, a face să dispară cu desăvlrşire; S fafa ariei, locul unde se treieră cerealele ţ] ® A Fie-care din suprafeţele plane ale unui poliedru: cubul are şase fete *] © Pagină: fie-care foaie de hlctle are două fete ţ| @ Partea anterioară, dinainte, a unui lucru, aceea care e făcută spre a se înfăţişa de preferinţă vederii: fafa casei, tata bisericii; uşa din — C @ Partea exterioară, din afară a unui lucru; in spec.: — unei stofe, partea stofei mai netezită, mai lustruită, lucrată mai cu îngrijire, etc. care trebue să se vadă la o îmbrăcăminte; ©: mal mult afă declt —, nu face ata olt tata •»- ATA ©; — de per(i)nâ, îmbrăcămintea de pînză, etc. cu care se lnlaţă o pernă; — de masă, plnzătura care se aşterne pe o masă (g 2052); — de piapomă, cearşaful cu care se căptuşeşte o plapo- 482 www.dacoromanica.ro mă *[ ® <.v Partea dealului sau a muntelui Întoarsă spre soare i$ez.> " © Coloare: arendăşoaice gătite şi împodobite cu toate Ielele ouroubeulut iodob.)> lata ( obrazul) iui faţa sfeclei, nasul un arde iu roş (ISP.1; a Iaca sau a schimba fete (fete , a se Îngălbeni, a se Înverzi, a se Înroşi de necaz, de frică, de ruşine, etc.: bietul chir Ianulea făoea fete fete (Car.) ; lasă capul In Jos şi, tăclnd, începe a face fete fete . FĂŢIŞ \. adv. Pe faţă, deschis, fără a se ascunde: să no Împotrivim^ şi pieptiş năvălirii modei (isp.). g. adj. Care se face, se spune pe faţă, fără a se tăinui: se luptă Împotriva vrăjmaşilor făţişi oi legi creştineşti (BAlc.) . t FĂŢIŞA = ÎNFĂŢIŞĂ. *FĂŢIŞĂT i. adj. © p. fAţişa u © Vădit, dat pe faţă: hot—. 2. adv. Pe faţă, deschis. I FĂŢOAIE sf., FATOIU (pi.-oaie) sn. Maram. Oaş. Faţă de’ masă mcj ipap.». FĂŢUEALĂ (pl.-eii) sf. < Faptul de a f ă -ţ U i 1) © (fj F Bătaie: supăraţi de purtarea Ini Pă-cală... II luară la (isp.). FĂŢUI (-uesc) vb. tr. © A netezi, a face neted, oblu, a da o 1 a ţ ă frumoasă: artiştii.., scormoneau, frecau, tătuian şi sclivisiau cu dăltita (odob.) U © (£) F A pălmui, a bate sdravân peste faţă: îl mai ta-tulră, 11 mai trudiră, de credeai că se pierde prin mtinile lor I1SP.). FĂŢUITOaRE sf. A Unealtă a zidarului cu care 1 â ţ u e ş’t e, netezeşte stratul de tencueală aruncată cu mistria pe zid. FĂŢUITOR = FALTUMOR. OFĂţTLĂ pi.-le) sf. Trans. Mutră. "FAUN sm. Zeu cîmpenesc la Latini, Înfăţişat mai adesea cu coarne şi cu picioare de ţap (■ 2053) [lat.]. "FAUNĂ (pl.-ne) sf. Totalitatea animalelor unei ţări, a unei regiuni, sau a unei epoce geologice [fr.]. t FAUR1 sm. i Fierar, covaciu: Fi se miră oum ~ul ... toată zioa tupăneşte ou Fauii ciocanul In lăuria lui (Ţich.j ; spuse că este calfă de ^ şi ar vrea să-şi capete de lucru (ret.) © Bucov, % Gîndăcel lungăreţ şi subţire, cu scutul gîtului în loriua unei potcoave de cal (li| 2054 (Elater seqetum) [lat. iabrn m). FAUR2 sm. Februarie [refăcut din f ă u r a r*]. FĂURAR1 sm. ® Fierar, covaciu: porunci lui Vulcan... carele era şl mare meşter ~ (isp.i [iau rj. FĂURAR2 sin. Februarie [lat. f e - Fig. 3054, bru ari ii s]. Faur. ,FĂURĂRIEs/. © Trans. ® Atelierul făurarului, covaciului; fierărie, covăcie 1) © Meseria faurului, covaciului. OFĂUREL sm. P 0 = fAurar. FĂURI (-resc uft. ir. © © A lucra fierul bătindu-1 cu ciocanul, după ce a fost înroşit în foc: mi se pare că aud Ciclopii făurind fulgerele lui Joe . "FAVOARE sf., t FAVQR(pl.-oruri) sn. © Semn (le bunăvoinţă, de protecţiunp (din partea unei persoane cu vază, din partea publicului) © Consi-deraţiune, trecere de care se bucură cineva pe lingă o persoană cu vază 1) © Semn de dragoste, de prieteşug; hatîr 11 © Bilet de care dă cuiva dreptul să intre fără plată intr’un teatru, la un concert, etc. 1) © In~a cuiva, in folosul, în prolitul, spre binele cuiva: lupta se sllrşl In favorul nostrn (alecs i [fr 1 "FAVORABIL adj. © Care acordă cuiva o favoare 1j © Priincios: vint —ocaziune —â U » Care e in favoarea, in folosul cuiva: a avea o părere —ă despre cineva IjK NEFAVORABIL [fr.]. "FAVORIT 1. adj. >>i sm. > Preferat. care este mai iubit, mai plăcut derit altul sau altceva T © Cel ce se bucură de lavoarea FiS- ao.55-cuiva. Favorite. g. FAVORITA (pi.-te) sf. 1 -Iubita unui suveran: favoritele din harem (in in mină soarta împărăţiei turceşti (fil.) 11 © pl. (; — de Domn, prinţ, beizadea; — de lele, copil din flori, bastard; — de bani gata ww ban1® ţ[ ® Trans. Flăcău ® Slugă, servitor: — in casă; — boieresc slujbaş al unui proprietar pe o moşie; peste —ii boiereşti slnt puşi vătafii, iar aceştia slnt subt ascultarea vechilului H © * iabba-fe-ciqrilor = feciorică © [lat. *fetioluse).t]. O FELIGĂ = FERIGA. ‘FELIN adj. ® Care seamănă cu o pisică K ® ® Prefăcut ca o pisică [fr.]. FELINAR (pl.-are) sn. Un fel de cutie transparentă (cu pereţii de obiceiu de sticlă) tn care se aprinde o luminare sau o lampa, care astfel sînt apărate de [17# vlnt (]§] 2064, 2065): o luminare de seu Fig. 3064, Felinare. Fig. 2065. Felinar de trăsură. FEL- FEL care ardea Într’un — atlmat In tavan (l-gh.) [comp. tc. fenar], FELIOARA (pl.-re) sf. dim. felie. OFELIŢ (pi.-iţe) sf. Trans. dim. fele: am In-trat să beau o ^ de vin (ret.i. t FELIU - FEL. t FfiLIURIME e«- FELURIME. OFELIUŞÂG sbst. Mold. Fire, obiceiu: fel, soiu: s’a culca ş’a adormi, cu oobii deschişi, cum 1-1 ^ul »■ Ferestrău circular. tv*“ A tăia cu ferestrău!: Ţiganii măstrueac... cercurile de la un căpătliu (carj. OFERFELIŢĂw FERFENIŢĂ. FERFENIŢĂ, FER-felitA, ferferiţA (pl. •ţe sf. Sdreanţă: îmbrăcat In odăjdii rupte lerfeniţă (vlaho ; Îşi rupea ciobotele ferfeniţă juclnd împreună cu noi icrgo; umblă plnă toate ferferiţă i se făcură Fig. 3080. (Peşte-)Ferestrău. opinoile (RET.). FERFENIŢI (-îţeso) vb. tr. şi refl. A (se) face ferfeniţă, a (se) sdrenţui, a (se) rupe In bucăţi: au jucat atita cu dlnsa pin’ ce i ş’au ferfeniţit hainele (Sr.) ; era rupt. ferfeniţit, nespălat, ca vai de dineul (voro . FERFENIŢOS adj. Sdrenţăros, sdrenţuit, rupt ferfeniţă: văzu femeia desculţă şl ferleniţoasă (GN.); pareă-l văd cit era de icrgo. FERFÎN sm. f = VlZDOAOA. FERI (-resc) i. vb. intr. A se da la 0 parte, a se da In lături: De te-atlng, să feri In lături (emiho ; Ieri, cine de zmeu, din drumul meu I (ret.) ; Ieri I de ţi-I să mal minei mămăligă (bd.-del.). 2. vb. tr. ® A apăra, a ocroti, a păzi: pe tata împăratului o ferea calul de loviturile zmeului osp.); Doamne fereştei ferească Dumneaeui să ne păzească Dumnezeu! mai bine să facem cruce şi să zicem: feri-ne, Doamne! (ret.i t * A păzi o poruncă, un obiceiu, o datină; a ţinea o sărbătoare, a o observa cu sfinţenie. •i. vb. refl. ® A se da la o parte, în lături, spre a evita ceva: soarele şi luna se feriră din calea el (ret.) ’ - A se păzi, a se apăra: ea se feri să nn o vază nimeni şi fugi (isp.) ; omul de hoţul din casă nn se poate feri (Zhn.) (lat. vulg. *auferîre = clas. auferre; comp. arom. a firi re]. f FERICA (-10) vb. tr. Trans. ® A ferici, a socoti fericit TI © A ura: acela îşi ferică ini şi rău, care altuia ferică (rch.) [lat. *f e 1 i c a r e]. FERICĂ tm- FEREGÂ. FERICAT adj. p. ferica. Fericit : fericaţi tiă- mlnzii şi Insetoşaţii, că aceia sătura-se-vor ccor.). FERICE* i. adj. Fericit; mai adesea In con-Strucţiunea de: * de mine; » de noi; ^ de el; — de noroadele din Împărăţia aceea hsp.i. 2. sf. Fericire; a-i bate «-a, a da norocul peste el: tn ziua clnd primia paralele, ne bătea *a ,DLVR.); era şl drăgălaş — bată-l^al — puiul de împărat (odob.) [lat. f P 1 î C e m]. FERICE* FEREGÂ. FERICI (-icesc)l. vb.tr. 1 A da fericii ea, a face fericit ţ| ® A SOCOti fericit: te fericeam In glndul meu că ai găsit o soţie atlt de frumoasă (alecso . 2. vb. refl. A se socoti fericit: şi mereu se fericea De popa oe-an căpătat (ret) [ferice]. OFERICIE sf. Fericire [ferice], FERICIRE sf. ® Stare de mulţumire sufletească deplină: iaca «—a visată de mai ’nainte, cum i’a împlinit icRGă t ® Intimplare norocoasă: a fost o -*■ pentru mine. că am scăpat de aloool rr C NEFERICIRE [ferici]. FERICIŢI, adj. ® p. ferici t ® Care se află tn fericire,’ tntr’o stare de deplină mulţumire sufletească 1[H©NEFERICIT ţ[® Norocos: Intimplare~ă. 2. sm. Om fericit. OFERIE sf. Trans. 0 Măsură de capacitate de conţinutul unei vedre. FERIGĂ... ■«- FEREqA... 487 www.dacoromanica.ro FER FET FERIT adj. p. FERI. t FERÎIE — herAie. *FERM adj. ® Statornic, neclintit, hotărlt: caraoter g las in eroda re & U ® Cumpărare sau virizare •**, cumpărare «au vînzare de efecte publice plătibile la un termen fix [fr.]. 'FERMĂ (pl.-me) s/. S Moşioarâ, gospodărie a-gricolă mai mică: o ~ mal mică de patru hectare, In loc de a da venit, aduce pagubă (I.-gh.j; termă-model, gopodărie agricolă servind drept şcoală de agricultură [fr.]. FERMAN ev FIRMAN FERMECA (termec, farmec),1* FĂKMĂCA, f FARMECĂ vb. Ir. ®  face farmece cuiva, a-i arunca farmece, a-1 lega prin farmece H © © A Incinta, a desfăta: aceste minunate daruri... termecară minţile domnitei (odob.i; măreţia sl sălbătăcla acestor locuri... toate te fermeca ivlah.) [lat. *p h a rm a c a r e]. FERMECAT adj. ® p. fermeca 1 ® Legat prin farmece’n ® © tncintat, desfătat. FERMECĂTOR.tFÂRMECATQR, OFARMAcATOR, -roARE 1. adj. ® verb. fermeca. © Care farmecă: vaslllsenl oel eu ochi tărmăcătorl ichg.) 1 s K Incintă-tor: privelişti fermecătoare... alunecă fantastic Îndărătul nostru (vlaho. 2. sm. /. Acela (aceea) care se îndeletniceşte cu farmecele: nmblară ei ce umblară şi deteră peste un fermecător meşter nsp.); de va chema şi fărmecătoare sau desolntătoare, nu-ş socoteşte să fie făcut aşa greşală mare (PRV.-MB.) ; împărăteasa... mare fermecătoare şi strlgoaie mal spun cil era (ret.). FERMECĂTORESC adj. De fermecător: ori-cine intra In acest palat ~ Ieşea tncintat de plăcerile ce gusta Intr’Insul (pil.). FERMECĂTORIE sf. ® Meseria fermecătorului 1[ ® Operaţiune a unui fermecător, farmec, vrăjitorie: trebUB să fie vre-o ~ sau vre-o altă drăcie aci (ISP.I. FERMECĂTURĂ, O FARMĂcAtVRA (pl.-turi) sf. Faptul de a’ fermeca; rezultatul acestei acţiuni, farmec, fermecătorie: o fată s’a socotit, Să facă fermecâtură tot ou pizmă şi ou ură (IK.-BRS.). •FERMELIE sf. (PJ — INFIRMERIE. FERMENEA (pî.-nele) sf. (£> ® t Scurteică cusută cu fir, cu sau fără blană, ce purtau odinioară boierii în timpul Verii: boierii oei mari... Imbrăcau... vara fermeneaua scurtă ci.-gh.) ţj ® Astăzi, în Muntenia, o scurteică îmblănită cu piele de oaie, scurtă pînă la mijlocul trupului, purtată de ţăran sau de ţărancă (3 2081) [tc. fermenăj. •FERMENT (pl.-te) sn. şi sm. (pl.-enti) ©it-Ori-ce substanţă organică care, în anumite condiţiuni, produce descompunerea altei substanţe organice: ~ alcoolic; ~ laotio ; ~ acetlo ţ[ ® © Tot ce poate da naştere sau să întreţie un sentiment, O patimă: un ~ de discordie , [fr] •FERMENTA (-tez i. vb. tr. & A pune în fermentaţiune, a dospi. 2. vb. intr. ® SrA intra în fermentaţiune, a dospi, a fierbe 1 ® F A se desvolta, a fi în fierbere [fr.]. 'FERMENTAŢIUNE, FERMENTAŢIE sf. ® & Ori-ce fenomen chimic produs sub influenţa unui ferment, dintre care cele mai însemnate sînt: —a alcoolică, »s tactică şi ~>a amoniacală; in graiul Obicinuit, fenomenul e numit mai adesea „dospire” sau „fierbere” 1f ® © Agitaţiune, turburare, fierbere a spiritelor) [fr.]. •FEROCE adj. Crud, sălbatec, nemilos [fr.< lat.]. ‘ 'FEROCITATE sf. Cruzime, sălbăticie (vorb. dc fiare sau de’ oameni nemiloşi) [fr.l. OFERŞTER sm. Mold. Tr.-Carp. t Silvicultor; pădurar [germ. POrster], •FERTIL adj. \ Roditor, rodnic, mănos, care produce mult © neferth, [fr.]. 'FERTILITATE sf. \ Rodnicie, calitatea a tnt ce este fertil [fr.]. Fig. 2081. Fermenea. 'FERTILIZA (-izez) vb. tr.\ A face roditor, fertil [fr.]. *FERŢĂ {pl.-te) sf. a, Fie-care din făşiile de plnză care, cusute Împreună, alcătuesc pînza unei corăbii [it. ferzo]. •FERUGINOS, adj. Qr Care conţine (oxid de) fier: apă feruginoasă [fr.]. 'FERVENT adj. Înfocat, arzător, plin de înfocare, de zel: se aşterne din zl In zl mai —• pe lacra (vlah.> [fr.]. FES fol. fesuri) sn. ® Acoperemînt al capului în formă de con trunchiat, mai adesea de dimie roşie, mai rar de altă coloare, ain creştetul căruia atlmă în genere un ciucur negru: se poartă mai ales de Turci ji de alte popoare balcanice (3 2082); odinioară purtat şi dc boierii şi cocoanele de la noi; în unele regiuni ale Munteniei, mai ales prin păr(ile dună- Fig-. 2082. Fee. rene, îl mai poartă şi astăzi unele femei bătrîne: nn om tln&r, de o statură mijlocie, Purtlnd un ^ pe cap (Negr.) ; am să-i aduc un ^ roş... ca sâ-şi mai aducă aminte din tinerele (Crg.i; j© ®: i-a turtit ~ul, a făcut-o fiartă H ® 4|1 FESUL-POPn = FESUŞQR [tc.]. FESCIOR sn. dim. fes. FESFESELE sf. pl. Mold. Zorzoane, dichisuri femeieşti: să mă fae PuPolcă, ou~ boiereşti, ca să nebunească flăcăii după mine ialecs.) [tc. f C S f e S 6]. FESIŞOR [pl.-oare) sn. dim. FES. FESTĂ (pl.-te) sf. Păcăleală răutăcioasă, ren-ghiu, poznă: IM aminteşti festele ce jucam numeroşilor noştri creditori P ialecs.) [comp. it. festa „sărbă-t<03 re” ]. •FESTIV adj. De sărbătoare [lat.J. "FESTIVAL (pl.-aluri) sn. J Mare serbare muzicală [fr.]. •FESTIVITATE sf. Serbare solemnă [fr. < lat.]. •FESTON (pl.-toane) sn. © Ghirlandă, cunună de flori şi de ra- Fig. 2083. Feston. Fig. 2084. Festoane. ® £& Ornament de arhitectură Infăţişlnd aceste ghirlande (3 2084) f ® Să Broderie la marginea unei pînze (3 2085) [fr.]. 'FESTONAT adj. împodobit, brodat CU Fig. 2085. Feston. festoane [fr. festonnă]. FESUŞOR sm. Gîndac mic şi rotund ca o mărgea roşie (Porphyrophoia polemica) [fes]. FEŞNIC ew SFEŞNIC. FEŞTANIE s—* SFEŞTANIE FEŞTELI (-elesc) i. vb. tr. Mold. BuCOV. Băn. Olten. A murdări, a terfeli, a mînji: da cum nu! că numl-oiu — eu minatele ; mucările ou cari mai răteza... leştila groasă a luminării (grig.) [vsl. S V ă § t i 1 O]. O FETEA (DE-A) AFţTEA (DE-). FETELEU sm. ® Flăcău cu Înfăţişare şi cu apucături de fată, căruia-i place să petreacă mai mult printre fete şi să se ocupe cu lucruri femeieşti K ® Hermafrodit. OFETELQŞĂ (pl.-şe) sf. Băn. dim. FATA. 488 www.dacoromanica.ro FETESC adj. De fată: aşa-tl trebue, dacă umbli după păpnci feteştii (ret.). FETEŞTE adv. Ca o fată, In felul fetelor [f e-t e s o], ’ FETI (-teso) vb. intr. A trăi, a petrece timpul ca fată (nemăritată). FETJCĂ sf. ® dim. FATĂ: Ileana să II fost p’a-tunci » de vre-o doisprezece ani p FEVRUARIE sm. = febbuarie [medio-bg.]. r IL Fi» (sunt sau 8lut) vb. ®a> Leagă atributul de subiect: Dumnezen e bun K © A exista, a avea fiinţă: a »an a nu ~ H ® Urmat de diverse prepoziţii, exprimă locul, timpul, starea, felul de ocupaţiune, originea, felul de a fi, materia, etc. U © A se afla: nn slnt odăi goale K ® A Se întîmpla: ce o fi o fi; şl fu lntr’uu ceas bun lncrul acesta (ret.); aşa a fost să fie, aşa a trebuit să se întîmple U ® Imperfectul urmat de să arată o lucrare care era gata să se întîmple: era să plece, dacă nn venlam; era să cad K © Mi-e că..., mi-e teamă că... 1) © ev FJE U © Băn. Este, da [lat. fieri], FI21 interj. Arată desgustul. scîrba: fi! nu-i frumos, domnule inegr.) ; fit Lulută, fi! nn-1 frumos să stai oa să te sărute (alecs.). t'FIACĂR (pZ.-ăre), fiacru (pZ.-cre) sn. Trăsură, birjă: mă aruncai lntr’un flacăr şl ieşit pe uliţă ialx.) ; foarte rar se auzea... nn fiacru ce trecea oa săgeata (odob.) [germ. Fiaker, fr. fiacre], FIARĂ (pl.-re) sf. ® ^ Animal sălbatic crunt, lighioană Sălbatică: acolo elavea vecini fiarele pădurilor (13P.); nn slnge negru lăsă din ea, fiara spurcată (isp.) ; ©: a lua ochi de a-şi lua lumea In cap (de foc şi amar); locuţiune care îşi are originea de la vrăjile ce se fac cuiva cu „ochi de fiară”, spre a-i aduce necazuri U © ® Om crud: Ţii minte, ~ spurcată, Clnd m’aplecam să beau apă, Mă picai on oi2ma ’n ceată (Toc.) [lat. f 6 r a]. FIARE le- FIER. 'FIASCO sbst. Neizhîndă completă; a facea 0 scrin ti cu totul, a nu izbuti de loc: on toată indulgenta auditorului, trupa de amatori făcut un mare —' (NEGR.) [ît.]. t FIĂSTRU sm. Fiu vitreg. — fiastră (pl.-tre) sf. Fată vitregă [lat. filiastrum, - t r a m]. 'FIBRĂ (pl.-re) sf. ® g> Fie-care din filamentele lungi şi subţiri care prin împreunarea lor, alcătuesc ţesăturile organelor : — musculară (0j 2088); nervoasă n © A Fie-care din filamentele lemnoase alcătuite din celule prelungite ale vegetalelor (ni 2089) u ® ® Filamentele unora din substanţele minerale: fibrele amiantnlul U © J ® Coarda unui instrument, coarda simţitoare la om: omul acesta are fibra Fif. 2088. Fig. 9089. sensibilă [fr.L Fibre musculare. Fibre. 'FIBRINA Sf. lemnoase. £> Materia organică complexă care există în sînge şi în limfă şi care se separă de aceste lichide sub formă de filamente [fr.]. 'FIBROM sbst. f Ori-ce tumoare a ţesutului fi-bros formată sub piele [fr.]. 'FIBRQS adj. Compus din fibre [fr.]. 'FIBULĂ (pî.-ie) sf. ^ Agrafă, cheutoare cu care se prindeau două părţi ale unui vestmînt (iU 2090) [lat.]. FICAT sm. ® S> Cea mai voluminoasă din glandele corpului omului sau. animalelor, aşezată în partea dreaptă a abdomenului, care secretează glucoza şi fierea 1[ © pl. Organele interne ale toracelui şi abdomenului, măruntaie: porunei Joe unui vultur ca să sflşie pieptul Ini Prometen şl In fie-care zi să-l roază din ficaţi (ISP.) H © pl. j Adlncul inimii: a vorbi da ia ficaţi (ciauş.); pllngerlle şi rugăciunUe lor Fig. 3090. m’an atins la ficaţi (isp.) [lat. ficatum]. ribulă romană. FICĂŢEL sm. ® dim. ficat 1[ © ficăţei sm. pl. X Bucăţi de ficat (de pasăre, de purcel, de viţpl, etc.) fripte la frigare. 489 www.dacoromanica.ro PIP. O FICATEŢ sm. Ban. X Clmat fă -ut cu ficaţi tocaţi. rit ficheş, fichieş sbst. Scindurică din lemn de fag cu care olarul ridică vasele de lut d<* pe străgălie ( • 2091 . FICIOR... FECIOR... t FICLEAN VICLEAN... ÎFICLEŞUG = VICLEŞUG. Fig. 2091. Ficheş. FICS... = FIX... •FICTIV adj. ® închipuit, născocit, plăsmuit (de mintea, de imaginaţia cuiva r © Convenţionali valoare ~h [fr.]. •FICŢIUNE s/. închipuire, născocire, plăsmuire (a minţii, a imaginaţiei) [fr.]. FIDEA sf. Tăieţei lungi şi foarte subţiri, care se prepară in fabrici şi se cumpără gata pentru fiert In supă [ngr. (j.iSjţ]. •FIDEICOMIS sbst. A Dispoziţiune prin care un testator'insărcinează pe moştenitorul sau legatarul său să remită unei a treia persoane toată sau o parte din averea ce-i lasă [lat.]. •FIDEL 1. adj. ® Care se ţine de euvlnt, de fă-gădueala dată Ţ ® Statornic In prietenie, in dragoste, In principiile sale, devotat: prieten partizan <»• T ® Credincios, cinstit: »iugâ*1 ® Exact, care nu se abate de la adevăr, care păstrează Întocmai: traducător ^; memorie [fr.]. 2. adj. Cu fidelitate, in mod fidel; exact [fr.]. •FIDELITATE sf. ® Calitatea a tot ce este fidel U r Statornicie H ® Credinţă ţ| © Exactitate [fr.]. OFIDEU — FEDEU. 0 FIDÎLEŞ = FEDELEŞ. •FIDUCIAR adj. 1 A Se zice despre moştenitorul fictiv instituit printr’un fideicomis: moştenitor H ® Care are valoare numai atlt timp cit 1 se acordă Încredere: monedă ban de htrtie, bilete de bancă [fr.]. FIE1 sf. Fiică [lat. fi li a]. FJE2 Imperativul lui A fi, întrebuinţat cu funcţiunea de adv. sau de conj. 1. adv. 1 Cu Înţelesul con'cesiv sau potenţial: dacă vezi pe cineva In mare nevoie, ^ şi un duşman, treime sâ-1 ajuţi; destulă muncă avu, dar că izbuti (isp.); ~ şi-un lup mincat de-o oaie . OFIERĂ.T, fieret sbst. Olten. Bani mulţi, bănet (ciauş.) [fier]. OFIERATAIE sf. pl. Olten. Diferite obiecte sau unelte de fier [lat. ’ferratalia]. FIERBĂTOARE sf. Kt Despărţitura din Stină unde se fierbe laptele. FIERBE (fierb ţ. vb. inlr. ® A face băşici sub acţiunea focului, (vorb. de un lichid): apa fierbe la o sută de grade; >’ : aerul fierbe de zăpuşeală ivlah.) ; fierbe sin-gele in mine de necaz; ©: nn te amesteca sau nu-ţi băga lingura "(sau nasul unde nn-ţi fierbe oala, nu te amesteca unde nu eşti chemat, unde nu ţi-e treaba; ©u a ~ tot intr’o oală a fi la fel, de aceeaşi teapă: zeii cel buni oa şi cei nebuni, to(i flerbean intr'o cală usp.) ; 3: la Omni cn noroc, fierbe oala fără foo, toate-i izbutesc aceluia ce are noroc; © : ~ pe cineva fără apă (sau in oală seacă), a-i face multe necazuri, a-1 chinui a-mar; ©". tot donă oale-mi fierb, Una seacă şi alta goală, duc o viaţă ticăloasă, fiind lipsit -de toate, o duc rău de tot ţ[ © A fermenta (vorb. de vin) II © © A fi intr’o mare agitaţiune sufletească: fierbea in mea, c& bolnavei Ii era totdeauna mai rău clnd înnopta icar.j; fierbea satul Întreg după ce auzise Inttmplarea asta (RET.) !î © © A fi aprins: 8inan, fierblnd de mînie, îşi ridică grosul armatei şl trece podul ivlah.). 2. vb.tr. © A face să fiarbă: ~ apa, laptele U © A pune să fiarbă cu leşie: ~ rufele ţ[ © © A fac-e să Fig. 2094. Fierar. 490 www.dacoromanica.ro fiarbă de mlnie: no ştii cum mi liarbe el pe mine de doni sSptimini (car.) [lat. ffrvâre], FIERBERE sf. ® Faptul de a fierbe H ® (F Agitaţie, mişcare Încoace şi Încolo; turbu-rare, sbucium: pe tot briul eheinlol e Îmbulzeală, a-mestec de limbi (vlaho U ® Fermentaţie. FIERBIN CI OR adj. dim. FIERBINTE; bolnavul... bea aşa culcat un pahar de lapte • (mar.) . FIERBINTE adj. © Foarte cald: l-an aliat plin de plftcinte, nici reci nioi fierbinţi, numai bune de mlncat (sb.) K © ® Arzător, Înflăcărat: o rugScinne ; a se ruga cu lacrimi fierbinţi [lat. fervăntem]. FIERBINŢEALĂ, INFIERBINTEALĂ, f FIERBINŢEALA (pl.-eii)sf. © Căldură arzătoare; dogoare; arşiţă: au şi lucit soarele cu mare fierbinţeală, cumu-i in luna lui Iulie (nec.) ; unde nn dă soarele o fierbinţeală (vor.) © Căldură mare In trup, temperatură ridicată: Începui să simţ la frunte şi la tlmple fierbinţeală (Car.); lntr’o noapte avuse fierbinţeli mari (ret.); ctnd mă deştop-taiu şi eu din fierbinţeală (isr.) U ® F Ardoare: cit am fost in fierbinţeala compunerii, mi se părea că ce scriu e frumos (ON.) ; In lnfierbinţeala vlnătorii nu va fi văzut tocmai bine (odob.) [fierbinte]. FIERE sf. © £> Lichid verde-gălbuiu, foarte amar secretat de ficat: amar ca după credinţa poporului, băşica ce conţine fierea poate să crape In om de supărare mare sau de osteneală: plesni ~ frumoasă 1[ © Mutră: a făcut o ~ caraghioasă H © înfăţişarea unui obiect, a unei fiinţe, prin desen, pictură, sculptură, etc. chip: figurile unui tablou 1[ © Diferite mişcări făcute la dans: figurile cadrilului H © A înfăţişarea unei linii, a unei suprafeţe sau a unui Fig. 9095. Fierea-pămîntului. volum geometric 1[ © & <•> de gramatică sau de retorică, formă deosebită şi expresivă a vorbirii, In care cuvintele nu se iau In înţelesul lor propriu, sau nu slnt aşezate după construcţia lor firească T © Simbol, imagine simbolică [fr. clat.l. ‘FIGURANT sm., figuranta (pl.-te) sf. © Dansator (dansatoare) înlr'un balet *| © O Personaj accesoriu sau mut Intr’o piesă de teatru [fr.]. •FIGURAT adj. © p. figura H © înfăţişat H ® Reprezentat prin semne sau figuri H © QJ Reprezentat printr’un simbol sau printr’o alegorie H © Oi Sens înţeles deosebit de cel obicinuit, de cel propriu, Intrebuinţindu-se figuri de cuvinte sau de cugetare: o foaie de stelar (sens propriu), o foaie de blrtie (sens figurat). •FIGURATIV adj. Care Înfăţişează un lucru sau simbolul unui lucru [fr.]. ‘FIGURAŢIE sf. O Toţi figuranţii dintr’o piesă [fr.]. ‘FIGURINĂ (pl.-ne) sf. Statuetă mică, în spec. mică figură antică de teracotă, de- bronz, etc.: figurine mioi, palide şi bucălate (vlah.) [fr.]. FIICĂ (pl.-ce sf. Fata, în raport cu tatăl sau cu niama ei [f i e]. FIICUŢĂ (pl.-ţe) sf. dim. FIICA: iţi mai dan, fiicuţa mea, o panglică (msra). FIINDCĂ conj. Arată cauza, motivul: din pricină că [fiind (pârtie. lui a fi) + c ă]. FIINŢA (-ţez i>6. intr. A avea fiinţă, a fi, a exista. FIINŢĂ (pl.-ţe) sf. © însuşirea de a f i, de a exista, existenţă; a avea~, a exista, a fi H © Prezenţă: In fiinţa jndecătorului H © Ori-ce e Însufleţit, vieţuitoare: omenească; fiinţa supremă, Dumnezeu. $FIL sm. Elefant [tc.]. FILĂ (pl.-ie) sf. © Foaie (dintr’o condică, dintr’o Carte): cărţi răscolite, pe filele cărora a scris vremea Istoria sbuoiumată a pămlntului (vlah.) H © # Foaie dintr’un manuscris [ngr.]. •FILACTERII sf. pl. Bucăţi de pergament, cu versete din Biblie, Închise Intr'o cutioară de piele, de formă cubică, ce-şi pun Evreii pe frunte şi pe braţul sting, ctnd îşi fac dimineaţa rugăciunea O 2096) [gr.]. t FILADĂ (pl.-de) sf. Broşură: această ~ nn slnt la Îndoială că In puţine zile o vei învăţa (neqr.) [ngr. ţ.uXl.ââ'z]. t FILALIU sbst. S Ţesătură foarte subţire din care se făceau odinioară zovoane, şervete, etc.: piaza mesei şi şervetele erau de — (neor.) [tc. f i 1 e 11]. •FILAMENT (pl.-te) sn. ♦ Iţi- Fig. 9096. Filacterii. şoară, firicel (înţesaturile plantelor sau organelor animalelor) [fr.]. ‘FILAMENTQS adj. t Compus din filamente: alge filamontoase [fr.]. ‘FILANTROP sm., FILANTROAPA (pl.-pe) sf. Persoană care-'şi iubeşte semenii şi caută, prin binefaceri. să le îmbunătăţească soarta [fr. < gr.]. •FILANTROPIC adj. De filantrop, privitor la filantropie [fr.]. •FILANTROPIE sf. Iubirea umanităţii manifestată prin binefaceri, prin caritate [fr.]. ţ FILARGHIRIE sf. Iubire de bani, poftă de a strlnge bani, arghirofilie [gr.]. ‘FILARMQNIC adj. J Iubitor de muzică; societate /~ă, societate care se ocupă cu cultivarea mu-zicei [fr.]. •FILATELIC adj. Privitor la filatelie [fr.]. •FILATELIE sf. Pasiune pentru colecţionarea de mărci poştale [fr.]. •FILATELIST sm. Cel ce colecţionează mărci poştale [fr.]. ‘FILATURĂ (pl.-uri) sf. © Fabrică unde se toarce, prin procedee mecanice, lina, bumbacul, mătasea, etc. [fr.]. FILDEŞ ţ. sbsl. Colţ, dinte de elefant, din care se fabrică diverse obiecte O 2097). 491 www.dacoromanica.ro FIE- FIL 14.000 FIL- 2. sm. t Elefant: In toate părţile să te dool dopa tipii nat, numai In pădnrea »~llor nu nsp.) [tO. fii - disîl. 'IL FILELEN wm- FILO-, t FILENDREŞ = FELEN-DBES: cepchem. de ~ stacojiu (ODOR ). t FILER sm. Trans. ® © Mică monedă reprezen-tlnd a o suta parte din-tr’o coroană (a vechii mo-narchii austro-ungare) ([■] Fig. 3097. Fildeş. 2098) K 2 t Obol [ung. fi 11 6 rj. FILERI sm. pl. l. Un fel de pantofi ţărănpşti [tc.] •FILEU (pl. -euri) sn. Un fel de reţea, lucra- j tă cu igli-ţa, In formă de plasă cu 0-chiuri mari (3 2099) LFig. 3098. Filer. [filet]. FILFIRIC FIRFIRIC. FILFISQN, FILFIZON sm. © Tînăr împopo-ţonat, cu pretenţii de eleganţă, fante, ţafandache : la un llllizon, un nătărău, Ile-1 lui acolo 1 igrl.) [probabil alterat din vive le son, refrenul cbitecului revoluţionar francez]. •FILIAL adj. Fi esc, de fiu, cum se cuvine unui copil faţă de părinţii săi: pietate ~â [fr.]. •FILIALĂ (pl.-ie) sf. V Sucursala unei case de comerţ [germ.]. •FILIAŢIUNE, filiaţie sf. © Linie de rudenie care se coboară de la strămoşi la urmaşi sau se urcă de la copii la strămoşi ţ] ® © Şir de lucruri care se nasc unele din altele şi au o legătură strinsă Intre ele: -ui cuvintelor, ~a limbilor [fr.]. Fig. 2099. Fileu. •FILIERĂ (pl.-re) sf. © zut cu o" placă de oţel In care se află găuri din ce In ce mai mici prin care se trece treptat un metal care trebue prefăcut In sîrmă sau a cărui grosime trebue măsurată (H 2100) ţ] © © Şir de stări, de încercări prin care trece o persoană Sau un lucru: a trece prin <•> [fr.]. •FILIFORM adj. ♦ In formă de fir(e): irunz&<~d[fr. •FILIGRAN © Obiect lucrat din fire de argint sau de aur împletite Intre ele02fOl, 2103): lucrat In cea mal aleasă horbotă de filigrană de aur (Jir.) F,6- al0>- Filigrana. Instrument prevă- •ir Fig. 2100. Filiere, (pt.-ane) sn., FILIGRANA (pL-ne) sf. Fig. 3103. Fig. 3103. Filigrane de pe hlrtia fa- Cruce in filigrană, bricată la Braşov în sec. al xvi-lea. 1[ © Literele sau figurile făcute In pasta unei foi de hlrtie care .se străvăd clnd e expusă la lumină, cum e, de pildă, la biletele de bancă 0 2102) [fr.]. FILIMICĂ sf. ♦ — GAlbinele. FILIPI, © PILJPI sm. pl. 9 Zilele de 14-16 No- emvre (In unele regiuni, de la 13-17 Noemvre pe care le ţin oamenii de la ţară, ea să fie feriţi de lupi şi de alte fiare sălbatice; astfel numite de la apostolul F i 1 i p, a cărui zi se serbează la 14 Noemvre. •FILIPICĂ (pî.-ce) sf. /*“■© Fie-care din cele patru discursuri rostite de Demostene Împotriva lui Filip, regele Macedoniei 1[ © ® Discurs violent şi agresiv [fr. < gr.]. •FILISTEAN sm. • Popor care locuia In sud-vestul Palestinei; fu bătut de Samson şi supus mai tîrziu de David. •FILM (pl.-me) sn. © Peliculă de celuloid preparată anume care înlocueşte plăcile la un aparat de fotografie U © Făşia lungă şi îngustă de aceeaşi materie pe care se fotografiază cu un aparat, de cinematograf ţ[ ® Pr. ext. Tabloul, scena, etc. ce se proiectează pe pînza unui cinematograf [fr. < engl.]. FILO-, FIL-, prefix grec, dind cuvlntului compus înţelesul de „iubitor de..., prieten al...".— filelen sm. Iubitor de Greci, prieten al Grecilor.— filoromAn sm. Prieten al Românilor. — filosemjt sm. Prieten al Evreilor. FILODQRMĂ (pl.-me V - FILQTIM 2 [ngr. ţ] © Subtil, ingenios: Drept preot toarce-nn greer nn glnd ~ şl obscur iemin.) f ® Isteţ, dibaciu, şiret [fr.]. FINĂ "r FIN1. "FIN^L t. adj. © De la sfîrşit, de la urmă, care e la fine: literă ~ă; silabă «4; rezultat — li ® Cauză ~'ă, scopul pe care şi-l propune cineva, cauza care produce un efect determinat dinainte. 2. sbst. J Bucată de muzica care formează partea din urmă a unei opere, a unui concert, etc. 3. finala (pl.-e) sf. © a> Litera sau silaba de la sfîrşitul unui cuvlnt 1f © A. Lupta decisivă care hotărăşte victoria Intr’o Întrecere sportivă [fr.]. "FINALITATE sf. A- Doctrină care admite existenţa unei cauze finale, a unui scop final [fr.]. "FINANCIAR i. adj. V Privitor la finanţe: legislaţie ~ă. 2. sm. V Gel ce face operaţiuni de bancă, care se "pricepe In afacerile de finanţe [fr.]. OFINANŢ sm. Tr.-Carp. X Funcţionar militar la vămile austro-ungare, care urmărea In special con- FIL-trabandele: Că de vin neşte O să te prindă de tsp.ftrip Crezlnd c’ai Inrat tâbao (ret.) [germ.]. "FINANŢE sf. pl. © Averea unui particular ţ[ © Banii şi veniturile unui Stat: ministrul de [fr.]. OFINCEN sbst. Trans. ♦ = molştră. "FINE sf. Sfîrşit, urmă: in In sfîrşit, In cele din urmă [fr. . "FINEŢĂ (pl.-te sf. © însuşirea a tot ce este fin K © Subţirime ţ[ ® Delicateţă U © Exce-enţă K © Subtilitate, ingeniozitate ţ| © Isteţime, şiretenie [fr.]. "FINEZ 1. adj. • Al locuitorilor din Finlanda: limba ~â. 2. sm., FiNţzA (pl.-ze) sf. Locuitor, locuitoare din Finlanda [fr. f i n o i s]. "FINI (-nasc vb. Ir. A sfîrşi, a isprăvi, a termina [fr.]. tFINIC sm. ♦ Curmal [vsl. < gr.]. FINIE sf. Rudenia dintre fini şi naşi sau llUni: iasteşi altă rudenie de pre cununie, care se oh iarnă... năşie sau ~ (prv.-mb.). FINIŞOARĂ (pl.-ne) Sf. (Hm. FJNA. FINIŞOR sm. dim. FIN 1: .»ul ţi-e bine, gras şl rotund ca un pepene ibr.-vn.) . "FINIT 1. adj. p. FINI IU © INFINIT. 2. sbst. Sfîrşit, isprăvit, fine. O FINUŢ sm. dim. FIN 1: N&naşul iul Dumnezeu Şi ou scump »ul său (mar.). -FIOLĂ (pl.-ie) sf. 0 Sticluţă (in spec. de medicamente): atmoslera grea de mirosul substanţelor lncbise In fiole iemin > [fr.]. OFIONG (pî.-guri , FIQNC (pl.-ouri) sn. Mofd. © Fundă de panglici, făcută mai adesea cu ciucuri: lan să-ml mal dreg flongu de la testemei ialecs.i : o legat cu o cordea albastră şl are un Ilonc Înnodat cu mare îngrijire (sad.) II © ♦ saschuj [ngr.]. FIOR sm. ® Sensaţiune de frig Însoţită de o uşoară tremurătură produsă de o temperatură scăzută sau de friguri; răcori H © ® Aceeaşi sensaţiune produsă de frică, de groază, de o emoţiune violentă. Ptc.: a-1 lua^i; a băgaţi !n oase; un ~ rece ca ghiaţa li trece prin vine (CRG.)î inima-ţi bate de un ~ neînţeles, ca şi cum ar ti intrat Într’o lume de Închipuiri {vlah.) [lat. f ăb Pis]. *FIORD {pl. -duri) sn. • Cuvlnt suedez care însemnează „golf”; coastele apusene ale Norvegiei prezintă nişte fiorduri adinei, cu maluri Înalte, săpate de vechi gheţari (_•] 2108, 2109). "FIORţN sm. ’fl Monetă de argint în vechiul imperiu au- . Fig. 2109. Stro-ungar, a cărei F,ord (reprezentare geografică), valoare era de aproape 2 lei, 10 [it.]. "FIORITURĂ, mai adesea pl. fioritvri sf. © J Note adăugate de un compozitor sau de un executant ca un fel de ornament pentru a Înfrumuseţa 0 frază melodică: Imita... întoarcerea vaollor din Gnillaume Teii, on toate fioriturile olarinetei (i.-qh.) ţ 2 ai ~ de stil, floricele, podoabe mărunte adăugate stilului [it.]. FIOROS adj. Care Infioară, care dă fiori (dc groază, de spaimă, etc.), Îngrozitor, groaznic, înspăimlntător: se opri In lata meaon oobl tloroşl ion.) ; la o Înălţime fioroasă deasupra peşterii (vlah.) . FIR (pf.-re) sn.'® ♦ Fibră, aţişoară lungă ce se scoate din coaja plantelor textile (clnepă, in, etc.), sau care se răsuceşte prin toarcere din lină (din bumbac, din mătase, etc.) K ® Substanţă flexibilă şi foarte subţire pe care omizile şi păianjenii Fig. 2108. Fiord. 493 www.dacoromanica.ro FIR-o srot din corpul lor H ® ® Şir neîntrerupt, ur-pip mare continuă: sâ Încep a depănatul poveştii (CRO.i; rlo ^,U] nelegiuirilor tale s’a stlrşlt (isp.) 1f ® ® .«ui vieţii, «»ui zilelor, viaţa (prin aluzie la firul pe care-1 ţes ursitoarele) K ® Pr. anal. Tot ce este subţire si lung ca un fir: ~ de pâr; <» de iarbă; —-de usturoiu; «de busuioc; 1 se mal ţinea viaţa Intr’un * de pâr [lat. f 11 U m ]. FIRAV, HţRAV adj. Slăbuţ, delicat: copilul priveşte la cbipul iirav... şi-i vine să pllngă (grl.) [vsl. •hyravi). FJRE sf. © Natură, făptură, totalitatea lucrurilor create K © Vieţuitoarele, fiinţele din natură, lumea Însufleţită T ® Organizaţia particulară a fie-cărei fiinţe: ori-ce dobitoc lucrează după «.a sa K ® Fel de a fi (al omului : constituţie, temperament, caracter, apucături, aplecare sufletească: aţa e omenească; e slab de ^; e iute la dar tare bun ia inimă (vor.) 1 © Minte, pricepere, cuget; cumpăt; in toată .«a, In toate minţile, cu mintea Întreagă, sănătoasă: nu ţi-e ruşine obrazului, om bătrln, In toată I (i.-gh.) ; a se trămlnta cu ~a, a-şi încorda mintea, a-şi bate capul: Irămlntlndu-se CUM ca să alle ca ce-ar putea să tie In nevoiaşul acela de tron (isp.); a se pierde cu ~a, a se trece ou -«a, a-şi pierde cumpătul : dacă simţi că tata se pierde cu '«a, o Imbărbătă iarăşi (isp.); dlnd de băuturlcă din belşug, s'au trecut ou /«a (mera) ; a-şi ţinea <~a, a se stăpîni, a nu-şi pierde cumpătul, răbdarea, curajul: ţlne-ţl tirea, Susano, bun e Dumnezeu, o trece ş’asta [Dlvrj ; a scoate din a) a scoate din minţi, a face să alunece cu mintea; b) a scoate din sărite, a face să-şi piarză cumpătul, răbdarea : câta sâ scoată din pe cucoanele cele tinere (t.-OH.); a-şi veni in a reveni la starea normală de mai ’nainte, a-şi recăpăta curajul, sîngele rece: mai pe urmă, Imbărbătlndu-se, şi-a mal venit puţin In —' (CRG ) ţ[ © Period, soroc, menstruaţie H @ t Prespre p(r)este a) supranatural; nefiresc; b) peste măsură, afară din cale U ® f De-a firea, deosebit (de bun, de vrednic, de priceput, de frumos): de va ti, oum am zis, om de-a /«a, atunce să tie scos şl gonit den looul lui (prv.-mb.) in/, lui a fi]. t FIRESAR IU) am. % Mică insectă de coloare cafenie care-şi depune ouăle subt coaja prunelor şi cireşelor, cînd slnt încă verzi; numită şi „pru-nar” sau „burghiaş” (Ryncliiles cupreus) [ung. ftlresz „ferestrău”]. FIRESC adj. Natural, cum trebue să fie din fire, cum l-a lăsat firea UŞI © nefiresc. t FIREŞ, fjriş, hjriş adj. Trans. ® Natural, nelegitim : copii ţ| © Firesc, aşa cum l-a făcut firea ţi ® Originar [fire]. FIREŞTE adv. ® In mod firesc: din fire ţi © Bine înţeles, natural, de sigur, negreşit, t FIRţîTIC adj. Trans. i Vehement, furtunatic, pornit spre ceartă, spre bătaie: pentru vitejii sint fraţii tăi, că slnt mai bătrlni şi mai «i (ret.) * © Cu toane, nărăvaş: îşi făceau petrecere cu ea, fiindcă... se prefăcea Iudă şi ~ă (mera.) . FIRETURI ev- FIR ®. FEREZ ev- FmjZ. FIRFIRIC, FILFIRţO. FI (R FIRJO Stil., FIRFIRICA (pî.-ioi), fifiriqA (pî.-igi) sf. ® Veche monetă de argint, foarte mică, a cărei valoare a variat In diferite timpuri; In Ardeal, cam pe la sflrşitul veacului trecut, se da acest nume moneteior de argint de 10 şi de 20 de creiţari: de toată vita mare să plătească pe an l/» sfanţ, şi de oaie un filtirio (st.-şch.) ; dacă-s daţi afară din slujbă, carboava scade cit un tifirlg I, CÂRTI ROMÂNEŞTII! 'Diamii (ALSC8.); strică pe toată ziua zace scobitori şi dă bacşiş un flrflrlg (alecs.) ; Hal bine ţineai să şoză firfirica ’n buzunar (pann) [probabil din germ. Pfifferling, numele unei ciuperci, Întrebuinţat F pentru un „lucru de puţină valoare”]. FIRFISON, FIRFIZQN — FILFISON: aşa şi cu fir-fIsonul ăsta (BR.-VN.). FIRICEL (pi.-ele) sn. dîrri. FIR: o leagă de ramură cu un ~ de mătasă (br.-vn,); nu găseai prin ea nici« de pălămidă (isp.i. FIRIDA (pi.-de) sf. © Adincătură, scobitură dreptunghiulară făcută Intr’un zid, ca o fereastră oarbă, şi care serveşte ca loc pentru o statuă sau altă figură sculptată, mai adesea Insă ca dulăpior fără uşi pentru pus oale sau alte vase: se vedea săpat Intr’o — vulturul ţării (ooob.) ; monştri ce te privesc ameninţători din firidelelor negre (vlah.) © Spaţiul lăsat intre stîlpii sau trupurile unei sobe: in această ~ pun sătenii multe lucruri ca să sa usuce (mani ; arunctndu-şi pălăria In firida sobei De coloarea fisticului (verde bă-tind In galben): am intiinit in lume ochi... şi mai albaştri şi mai fistichii (gn.) ® CF (£j Ciudat: Fig. 3113. Fistic, gust/, [tc. fystyk y]. »• -s 'FISTULĂ (pi.-le) sf. t Canal patologic care se formează uneori Intr’o parte a corpului şi prin care se scurge mai adesea puroiul unei răni sau produsul unei secrcţiuni [fr.]. 'FISTULOS adj. ® Cilindric şi gol pe dinăuntru K © De "natura unei fistule [fr.]. 'FIŞ sbst. $ Amestec dp litere de diferite caractere şi grade [germ. F i s c h]. 'FIŞĂ {pl.-ye sf. ® Foaie, de obiceiu micuţă, de hîrtie sau de carton, pe care se face o înseninare şi care apoi se clasează Împreună cu altele *1 © «ES Bucată rotundă de metal care se înfige Intr’o gaură spre a stabili contactul pentru o comunicaţiune telefonică ( ■ 2114) [fr.] OFIŞAG (pl.-aguri) sn. Trans. Bân. = FlŞfC ®: Îşi făcea ~uri şi hai 1 ou un căpău după el (ret.) [ung. fise]. OFIŞCĂ {pl. iiytl, -te) sf. ® Biciuşcă: eto« vlrltă In carlmbnl cizmei din dreapta Kig*. 2114. F. Fişa. (d.-zamf.) ([ © Lovitură de biciuşcă: stăpinui trage o<— mlorarolul ilung.i. FIŞIC, OFAŞJC {pl. -icuri, -ice) sn. ® ^ t Cartuş u © t Rachetă (de artificii): Odată casa cea veche dintr'un lăyio s'an aprins (stăm.) 1 ® Sul de bani: se glndeşte că mal bine l-ar II dat banii In flylce (br.-vn.) ; Vodă i-a pus două tăsicuri de napoleoni In mină (car.) © Hlrtie sucită In formă de con, pentru pus bomboane, alune, stafide, etc. [tc. fisek . 'FIŞIU (pî.-iuri) sn. â. Broboadă [fr. f i c h u]. OFIŞPAN sm. Tr. -Carp. Prefect (in ţinuturile româneşti "de sub vechea împărăţie austro-ungară) [ung. f o i s p â n . FIŞTE-CARE... m- FIE-CARE... O FIŞTEICĂ (pl.-ol) sf. Olten. (ciauş.) Sfoară de moşie. OFIŞTIGOAIE sf. Trans. onc.) Fluier ce-şi fac copiii din coajă de salcie. FIŞTOC = SFIŞTQO. FIT i". adj. - cfit. 2. sbst. numai in loc. şcolărească: a trage la«, a lipsi de la şcoală, umbllnd fugar; a lipsi, plecind pe furiş, dp la o oră de clasă. 'FITANŢĂ (pl.-to) sf. ® = CHITANŢĂ. OFITĂU sbst. Trans. Bumbac roşu sau negru cu care se’ cos motive pe albituri [ung. f e j t o]. FITE-CE... FIE-CF... FITIL (pl.-iiuri) sn. © Bumbac răsucit ţesut hi formă de şnur care se pune lntr’un lichid inflamabil sau care, la fabricarea luminărilor, se | acopere cu un sţrat de său sau de ceară, spre a putea arde ( • 2115) U © Funie de cilţi muiaţi intr’o materie inflamabilă, spre a da foc minelor, tunurilor sau pu- _ ştilor primitive: nn ianlcar avlnd pig. 2115. Fitiluri «al aprins la puşca sa >bAlc.) ; ®: a da « b* cuiva, a-1 aţlţa, a-1 Întărită, a-i da pricină de ceartă [tc.]. FITUI (-nasc 1. vb. tr.® A păpa, a mlnca (toţi banii), a cheltui tot. g. vb. refl. © A (se) achita U © A se isprăvi, a Se goli: porunci de mai adusa (bucate), dară yi acele se II-tuiră lntr'o clipă nsp.); ambarele se golese..., elăile de tln se fitnesc (dlvr.) [fit]. FIŢĂ (pl.-te), FITOAICĂ (pl.-ce) Sf. X$» = SVlR-LUGÂ. FIŢUICĂ (pl.-ei) sf. © Petec de hlrtie pe care se fac diferite Însemnări ţ] © ® Chitanţă: bine-voeyte In sflryit să-mi dea IHulea pentrn achitare icar.) . FIU* sm. © Băiatul, In raport cu tatăl sau cu mama lui *[ © Băiat, fecior:« de Domn 1) © Fini Ini Dumnezeu, Isus Hristos U © Urmaş, descendent [lat. f i 1 i u s]. FIU!* interj. =Fit O FIULARE sf. © Olten. Bân. Trans. «•“ Bulfeu (la jug) H ©" Băn. / Fie-care din vergelele de fier ce leagă cormana de trupiţa plugului U © Olten. Salba, guşă, ia boului [lat. 'f i b (u) 1 a r i a]. FIULEŢ, OFIPT sm. dim. fju. 'FIX i\ adj. © Nemişcat, neclintit, care nu se mişcă din loc; stele ti», acelea care-şi păstrează poziţia unele tn raport cu altele U © Neschimbat, statornic, care nu variază: preţ« *1 © idee «ă, idee care preocupă mereu pe cineva, care nu-i dă pace să se glndească la altceva t © Care nu se descompune, rare se plimină cu greu: oorp «. 2. adv. In mod fix: a privi«, a se uita«, a se uita ţintă (la cineva), fără a-şi bidrepta privirea in altă parte [fr.]. 'FIXA (-sas 1. vb. tr. © A inţepeni, a prinde, a aşeza" în tr’un loc astfel incit să nu se mai mişte de acolo U © « ochii, privirea, a pironi, a aţinti, a se uita ţintă f © A hotărî: « o si, « un preţ U ® a* A Împiedeca de a se volatiliza: « mercurul. g. vb. refl. ® A se aşeza In mod stabil Intr’un loc, a se statornici, a se stabili U ® A se Înţepeni, a se prinde [fr.]. 'FIXITATE sf. Însuşirea a tot ce este fix: in «a privirii el, dusă, aiurită, e o vădită resemnare ivlah.) [fr.]. 'FIZIC 1. adj. i 15 Care se raportă la natura materială; ytTinte «e, acelea care au drept obiect să Studieze natura şi proprietăţile corpurilor şi să observe diferitele fenomene care rezultă din acţiunea lor reciprocă; proprietăţi «e,acelea pe care le putem recunoaşte cu simţurile noastre 1[ © Material In opoziţie cu „moral"): lume«ă. g. sbst. Exteriorul unei persoane: un« plăcut [fr. physique], 'FIZICĂ sf. 15 ® Ştiinţa care studiază proprietăţile "generale ale corpurilor şi fenomenele care nu aduc nici o modificare profundă in natura acestor corpuri U © Garte care tratează despre această ştiinţă ţ ® « cerească, ştiinţa care se ocupă In acelaşi timp de fizică şi de astronomie [fr.]. 'FIZICEŞTE aclv. 15 Sub raportul fizic; bl ce priveşte corpul (in opoziţie cu „moraliceşte”): era aya de zdrobit yi de Îndurerat « ivlah.i . 'FIZICIAN sm. fi învăţat care se ocupă cu studiul fizicei'[fr.]. 'FIZIOCRAT sm. Economist care socoteşte pă-mlntul ca singurul izvor de avuţie naţională [fr.]. 'FIZIOCRAŢIE sf. Doctrina economică a fi-ziocraţilor [fr.]. 'FIZIOGNOM... = FIZIONQM... 'FIZIOGRÂF sm. Cel ce se ocupă de fiziografio [fr.]. 495 www.dacoromanica.ro FIZ- 'FIZIOGRAFIE sf. Descrierea naturii şi a fe- Fîq nomenelor ce se produc Intr’insa [Ir.]. y "FIZIOLOG sm. Cel ce se ocupă de fiziologic [Ir.]. •FIZIOLOGIC adj. De fiziologie, privitor la fiziologie [ir.]. •FIZIOLOGIE sf. © Ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenelor vieţii şi a luncţiunilor organice la animale şi la vegetale f ® Scriere, carte In care se tratează această ştiinţă [Ir.]. •FIZIOLOGIST sm. = fiziolqo [fr.]. •FIZIONOMIE sf. ® Exprcsiune care rezultă din totalitatea trăsurilor feţei: i«i schimba vocea «i fizionomia In atltea feluri clte persoane erau (bk>vn ) r ® Caracter distinctiv, înfăţişare particulară: fizionomia unei ţări, unei epoce [fr.]. •FIZIONOMIST sm. Cel ce se pricepe să cunoască caracterul cuiva după fizionomie [fr.]. FÎLi FÎLi interj. Imită fîlfiitul aripilor: ratele fiii fiii fiii sburară In stol si se duseră hsp.i. FÎLFÎI (-mu) vb. intr. ® A da din aripi produ-clnd fîşii'tul caracteristic sborului: îigbioiie bătăturilor fllfliră, speriate, In lrunzisul pomilor (DLVR.); g- '<>. Fintina lui Manole ginale K © Coşul prin (Curtea-de-Argeş). caro iese fumul Intr’o casă ţărănească [lat. f o u t a n a]. Fig. 3117. Fisă. FÎNTÎNAR sm. © Cel ce are meseria de a face flntlni, meşter de fîntîni. FÎNTÎNEA, FÎNTtNJCA (pi.-neleî, FÎNTlNIOARA (pl.-re), fIntInitA (pi.-to) sf. dim. fIntJnA. O FÎRN adj. Olten. Care vorbeşte pe nas, fonf. FÎRNÎI (-iese) vb. intr. A vorbi pe nas, a fon-făi [fiIrn]. FÎRNÎIT adj. © p. FÎRNlţ t © Care vorbeşte pe nas, fonf: dascălul Iordache ^ul de la strana mare (CRG.j. tFteŞI... = SFtRŞJ... 1 fîrTA (pl.-tc) sf. §• Numele slovei © (f) din scrierea "ciriliră [vsl. frfitfi, Iertă]. FÎRTAT... sw FARTAT... FÎRŢ sf. Copil mic şi neastîmpârat. OFÎRTIGAU, fîrţîoAu sm. Mold. F Fluieră-vlnt; becisnic irv-crgo [f 1 r ţ ă]. OFÎRŢOG adj. Mold. Sburdalnic, sglobiu, nc-astîmpărat: am să cunun pe toboşarul ou copila cea flr-toagă (alecs.) [firţă]. FÎSĂ (pi.-se) sf. 3. Soiu de păsărele de 15—17 cm.,’ de coloare cafenie-cenuşie, cu plntccele albicios, care trăescprin locurile sterpe, hrănin-du-se mai ales cu insecte şi cu viermi; aleargă cu multă vioiciune şi dau mereu din coadă ca şi codobaturile (Anthus campestris, A. pratensis, A. cervinus) O 2117). FÎSAR stn. = FUSAR. Fîsîi, fosAj (-siiu,-ăiu,-ăeso) vb. intr. ® A face un sgomot ca acela pe care-1 produce aerul suflat cu putere prin nări: glnsacul flslie olnd sa apropie cineva da gfşte (pamf.) ; călugărul fosălnd întinse un lăvlcer pe laviţă ivlah.i 1 © Se zice despre sgomotul pe care-1 produc aburii ce ies dintr’un lemn ud băgat în foc sau din apa In care s’a băgat un fier tare Încălzit [onom.]. ofîstA = FUSTA. O FÎSTÎC tm- FISTIC. FÎSTICI (-icosc) vb. refl. A-şi pierde cumpătul, a o sfecli, a" se ului, a se buimăci, a se zăpăci: sa ameţi şi se fistici clnd se văzu înconjurat de o mulţime de înme «sp.i [f I s t î c, propriu ..a se înverzi, a se face verde (la faţă) ca fisticul**; comp. a o sfeoii „a se face roşu ca sfecla”]. t FÎŞCHIE sf. Mold. Mustăreaţa din bălegarul vitelor: sao de mătasă şi plin de ~ (cant.) [big. f ă ă k i j a]. O FÎŞCHIU, FÎSTIU sm. Mold. Bucov. A Coadă de usturoiu de toamnă în vîrful căreia s’a făcut să-minţă. OFÎŞCÎţ (-oîiu) vb. intr. Maram. A fluiera (brl.) [comp. FişcAf]. FÎŞÎţ (-ştiu -şăesc), Flşlf (-şii, -şieso) Vb. intr. A face un sgomot ca acela produs de frunzele mişcate de vînt sau prin trecerea cuiva printre ele, de hlrtie răsfoită, de iarbă prin care trece coasa, de mişcarea unei stofe de mătase, etc.: frunzele de pomi fi-şiiau de adierea vlntului (isp.); cununi de flori uscata tl-şăesc amirosind iemin.i [onom.]. FÎŞÎIT, FlşiiT sbst. ® Faptul de a flşîi; foşnet, ’sgomotul produs de frunzele mişcate de vînt, de htrtia răsfoită, de iarba ce trece prin Coasă, etc.: se auzea flşlitul unui cline care alerga prin mirişte ibr-vn.) ; un uşor flşlit se auzi prin grădină osp.); auzi un flşlit de rochie şi tresări ca din somn (VLAH.) H © SgO-motul produs de curgerea apei: nu se mai aude decit... flşlitul somnoros al apei (vlah.). FÎŞÎITURĂ, fIşiiturA (pl.-turi) sf. Flşlit: clnd bâtea vlntul flşiitura trestiei şi a rogozului făcea să auză şoptind aceste vorbe cisp.j ; se auzeau Intr’o adlncătură flşilturi de coase şi clntecede cosaşi (car.) [fîşîi, fîşii]. FÎŞNŞŢ adj. © Ţanţoş, fudul H © Neastîm-părat: auzi... o lnnecăciune de bou iute şi ~ la lug (jip.i. FÎŞT(I) 1 interj. Imită sgomotul produs dc cineva care porneşte repede şi fără veste dintr’un loc: Clnd o prinzi de urechi Face flşti I In coştlreată (cor.) [onom.]. OFÎŞTICA (-tio) vb. refl. Trans. A se furişa: clnd n’a băga de seamă ia-i cheile de la brlu şi te flştioă la mine (ret.) [comp. flşti]. 496 www.dacoromanica.ro FţŢĂ (pl.-te) sf. ws$» ® Peştişor mic, ori-ce peşte mărunt care înpoată repede: iezi de-i putea s& prinzi ire-o » de peşte usp.) ţ[ © = SVÎRLţroA ® (F) Copilaş mic şi vioiu, sburdalnic: dumneata erai o cind Ii c&ram logofătului di bdtrln ou boii mei lemne (JiP.i [fit Ii]. FIŢIŞOARĂ (pi.-re) sf. dim. F)TA. Peştişor: Prins-ai vre-un peştişor... vr’o olteia fitişoare p (pann). FÎŢÎI ( -tiio, -tieso) 1. vb. tr. şi intr. A-şi mişca repede coada, a da din coadă, a biţii: iat& c& vine o coţofană... tot jaclnd şi flţlind din coadă (isp.i ; miloeşte clinele, de vrei să-ţi tlţle coada (pann). 2. vb. refl. A se mişca încoace şi încolo, a nu avea asttmpăr [onom.l. O FLĂCĂI (-dese) vb. intr. A trăi, a petrece timpul ca flăcău (neinsurat). FLĂCĂIANDRU, Mold. flAcAuandru srn. Termen de dragoste, de simpatie pentru f 1 ă c ă u :Dinu era un flăcăiandru istet, deştept, înfipt şi spirt,nu glumă (isp.). FLĂCĂI AŞ, Mold. flAcAdaş sm. dim. flAcAu: Dumnezeu să primească şl să te norocească, dragul mamei flăcăiaşl (isp.) ; Şi flăcăuaşi In fugă mlnlnd clrduri de boi (ALECS.). O FLĂCĂIE sf. Timpul petrecut de cineva ca flăcău (plnă a nu se însura): se gindea... ia o iubire veche din Intlia lui ~ (sao.I. FLĂCĂIME sf. COl. FLĂCĂU: bătrlneţele cu sfatul, ^a cu voioşia şi muieretul cu zarva (Dlvr.) . FLĂCĂOAN... = flăcAuan... FLACĂRĂ (pl.-dri, flăcări) sf. ® Partea luminoasă care se Înalţă ca o piramidă sau ca o limbă de foc dintr’un corp care arde, pară, văpaie (dgl 2118): dote, una după alta, peste munţi de oremene, din care ţlşneau flăcări de foo (isp.) ; a arde ou flăcări ® FOC: a arunca In flăcări; a fi In flăcări, a arde: toată clădirea e in flăcări ® © Pasiune, înfocare, patimă,. FLĂCĂRA vl>. intr. A scoate, a arunca flăcări, a arde cu flăcări. FLĂCĂRAIE sf. ® Flacără marc: descălecat la fldcdrala trosnltoare a brazilor toDOB.) 1[ © Flăcări uşoare care se Fig. an8. arată uneori noaptea pe locurile mo- Flacără, cirloase, şi unde-şi închipue poporul că *- f-uiijîna-ard comorile ascunse în pămînt: ildcd- ™"r.^ cva“] râie alburii leşlan pe acolo din pămînt unde |,on_^ ■tătarăascunse... comorile de laPletroasaioDOB.). Vapori de FLĂCĂROS adj. Plin de flăcări, acid stearic care arde In flăcări. volatilizat. FLĂCĂU sm. ® Tînăr In vîrstă de -«.Hidro-însurat 1 © Tînăr rămas neinsurat, hol- coi~ teiu; ~ tomnateo, bărbat căruia i-a tre- pus djn hi'. . cut vremea de însurătoare şi a rămas drogenpur, celibatar: la vlrsta de 28 de ani. tat&l meu, hidrogen văzlndu-se ~ tomnatio, se lnsură (Negr.) . carbonat şi FLĂCĂU AN, FLAcAoAN sm. Mold. Părticele de Flăcăiandru: avea ca argaţi doi Ilăcăuani carbon< işez.i ; un Il&c&oan al draoulul ne-a luat In rls icrg.i [flăcău], FLĂCĂUANDRU •*- FLAcAlANDRU. O FLĂCĂUÂŞ — FLAcăIAS : Si —i in lng& mlnlnd olr-durl de bol ialecs.). ‘FLACON (pi.-coane) sn. Sticluţă care se astupă cu un dop de cristal, de porţelan sau de metal (■ 2119) [fr.]. ‘FLAGEL (-ele) sn. ® Biciu U © ® Mare calamitate: niciodatăacest ~n'a lăcnt atlteavictime (i.-gh.) [lat.]. ‘FLAGEOLETĂ (pi.-te) sf. J ® Instrument de muzică de genul flautului, făcut din lemn sau din metal, care se Întrebuinţează în orchestre şi în muzica militară pentru sunetele sale acute (iD 2120) H ® Joc de orgă cu aceleaşi efecte U ® Sunet produsţla vioară cu degetul aproape de căluş [fr.]. Fig. 2119. Flacon. Fig. 2120. Flageolete. T adj. Care se comite in acel mo- p î Ţ-in ~ delict, prins asupra faptului val I mlnca- ‘FLAGRANT ment: prins [fr.]. FLAIMyC sm. Tont, prostănac: tfl-ar moliile, flalmncnlel ialecs.). O FLAMĂ sf. Trans. ® Uscăciune, secetă, arşiţă f ® Mulţime, grămadă, droaie [lat.]. ‘FLAMAND 1. adj. • Din Flandla. 2. flamand sm., FLAMANDA (pl.-ie sf. Nume dat locuitorilor din Flandra (Franţa, Belgia) şi altor populaţiuni de origine germanioă din Belgia [fr.]. ‘FLAMIN sm. Titlu dat In Roma cea veche unui preot care era ataşat la un templu consacrat unei divinităţi (^] 2121) [lat.]. ‘FLAMINGO sm. 3t Pasăre mare de apă, cu picioarele şi gltul lungi, cu pene roşii sau roşietice 2122) (Phoenicopterus roseus) : Noaptea ~ cel roşa apa ’ncet, încet pătrunde iemin.) [germ ] FLĂMţND adj. şi sm. ® Căruia i-e foame, care sufere, care e chinuit de foame (în opoziţie cu „sătul”): bogatul nu crede niciodată celui sărac, aloi sătulul celui (znn.); a fi ~ ca un lup, a-i li tare foame; O : Mii codri visează, cine duce mare lipsă de un lucru tot la acel lucru i-e gindul ţ| ® ® Lacom [lat. flamma-bundusl. o fl Amin di ci os adj. Lacom: morarul... turnlnd cind şi olnd boabe In coşul^(lung.) [flâmînd]. t FLĂMÎN GIUNE sf. Foame grozavă [f 1 ă- — mlnd]. FLĂMÎNZARE, mai adesea pl. flAmînzAri sf Fiş;. aiai. i' Jamin. Fig. aiaa. Flamingo. Partea pintecelui animalelor (Inspec. boi şi cai) intre coaste şi şold, numită şi „deşert”, care formează o adîncătură cu atlt mai ma- . re, cu cit animalul e mai rău hrănit: cind i se vede plntecele atlrnat In Jos, cu "'-ţ jr ^ fl&mlnzările adinei, corpul e deşirat (mai.) [flămlnd], FLĂMÎNZI (-zesc) 1. vb. tr. A face să sufere, să fie chinuit de foame, a lăsa, a ţinea flămlnd. 2. vb. intr. A i se face foame, a deveni flămlnd: înţeleptul îşi găteşte Încă pin’ nu flămlnzeşte (znN.). FLĂMÎNZICĂ sf. A Plantă ierboasă, cu tulpina păroasă şi ou flori galbene (Draba neinorosa) (3 2123) [f lăm în dj. t FLĂMÎNZIE sf. Foame grozavă [flămlnd]. FLĂMlNZţLĂ sm-jT Tip din basme care, ori-cît de mult ar mlnca, tot rămine flămlnd: pe semne o’aista-i foametea, sac fără fund (CRG.). FLAMURĂ (pl.-rl,-re) sf. Steag mic, slegu-leţ de’formă triunghiulară (uj| 2124): Catargurl poleite cu lungi flamuri uşurele ialecs.) ; cu flamure de r&zboiu la catart ţs- ,| (l-gh.) [ngr.]. ‘FLANC (pl. -curi) sn. a Latu-rea, coasta dreap- ĂffiL tă sau stingă a unei coloane dc trupe [fr.]. OFLANEA (pl.-le) s/. Mold. -flanrlA. ‘FLANELĂ (pl .-le £', Olten. Mold. = FLEOARTA. FLEURĂ, FLEAURA sf. iron. Trans. (bud.) icap.) © Gură,"bot: tacă-ti neural f © Gură Spartă, gură flecară[comp. flear(A) şi rut. fljâvora „femeie care spune vorbe necuviincioase”]. ‘FLEXIBIL adj. Mlădios, care se poate Încovoia uşor, fără să se rupă; ®: spirit-. Uf c inflexibil [fr.J. •FLEXIBILITATE sf. însuşirea de a fi flexibil [fr.]. ‘FLEXIONAR gdj. 03 Care are flexiuni: limbile indo-europene alnt limbi —« [fr.]. ‘FLEXiyNE sf. © încovoiere, Îndoire; Inmlă-diere: mtyearede-. f © Modificarea produsă In- 498 www.dacoromanica.ro Fig-. 3128. .Flintă. tr’un cuvînt prin terminaţiunile declinării sau conjugării [fr.J. FLEZNI (-neso) vb. tr. Băn. A plesni (cu palma peste obraz . FLINTĂ (vl.-t»)sf. Odinioară: puşcă lungă haiducească ţsj 2128): Se oonoso încă n urmele gloantolor renezite din dintele pandurilor lui Tudor (vlah.) [pol. sau ung. flinta < germ. Flintei. FLINTULIŢĂ pl. -ţa) si cliin. flşntA. O FLISG (pi.-cori) sil. Bot, rit, plisc: ~nl sau rltal ou care sug... e toarte lung subţire (mar.) . O FLISCĂ sf. Băn. i = codobatura [comp. srb. pliska, rut. llystka], O FLISCAl (-căiu) vb. intr. Trans. (bud.i A şuera. O FLIŞCĂ sf. Mold. (pamf.) Tiflă. FLIT (pl.-turi sn. Tr.-Carp. ® Rit, bot (al porcului): Îşi bagă nasul, oa porcul ~ul In lături (nov.) K ® F Bot, gură: ţine-ţi '•'Ul I OFLITJRŢ sm. Oaş. Nume de bat-jocură dat Românilor din părţile Maramureşului cari nu ştiu vorbi româneşte. O'fiâlyStSĂ sf. Băn. Femeie) arţăgoasă, certăreaţă. OFLIXJŞCĂ sf. Mold. Bucov. Băn. Ciocan de rachiu, cinzeacă: Trage-o ~ omul, gi ’n sflrglt s’apucă să-si aprindă pipa (sper.); Hal ou tlluşca si stngeapul, C’a rămas badea ou napul (vor.) [comp. rut. f 1 j a S k a < germ. Flăsrhrhen. O FLIUŞTiyc (pi.-ucuri) sn. Mold. Mîncare (de dimineaţă), gustare făcută la repezeală [germ. FrdhstQck], FLOACĂ - FLOC. CTFLOACĂN sbst. Trans. Floacele care cad de pe pielesau din lină, clnd se ţese [lat. 'floccluus], FLOANCĂ = FLEOANCA. FLOARE sf. ® ♦ Partea plantei, alcătuită din foi sau’ petale, albe sau colorate, adesea mirositoare, care se desvoltă, la o anumită epocă a anului, pe ramurile ei şl în care se găsesc organele de reproducere ( • 2129): zilele omului slnt ca olmpulul (znn.) ; IO*: cu o. nu se tace (primă) vară, dintr'un singur exemplu nu se poate trage Fig. «39. Floare: nici O Concluzie; ~ la ureche, lucru petală; — st) sta* uşor, de puţină însemnătate: ml"ă’.7.î*.i®*.pa ..! lucrurile cele mai grele... la el erau * la ureche cisp.i ; de florile mărului, Mold. Trans. de Hori de oua, In zadar,ţde geaba, fără nici un folos, numai cu numele: oăoi nu doară de florile mărului se Îndoapă cu învăţătura cita 20 si 30 de ani (ISP.); nu slnt eu numai de florile mărului printipul Zamfir (I.-GH.); nu tl-1 greu să-ţi plani vremea de flori de cuc t, (alecs.i ; nu de flori de cuc i-au pus [' oamenii numele Procletul (retj; a pune flori după ureche, a Înşela, a încornora, a pu- rr ne coame: vrei să-mi pui flori după ureebieu sfrUltu cel de GăluscăF (Alecsj ; copil din flori, copil nelpgitim, bastard H ® Ori-ce plantă de ornament: un gbiveciu de fiori t ® * ?e Întrebuinţează cu un ppitet sau un determinativ spre a denumi o mulţime de plante: floare-bro-şteascA, plantă cu flori galbene, numită şi „pi-ciorul-cocoşului” sau „rărunchiu" ( ■ 2130) (iia -nunculus acris) ; flo area-călugărului «»-cAluqAr ®; floarea-ciy mei = ciuccrasi ; floarea -ciutei = — c) carpelă; - h) nectar. Fig. 0130. Floare-broştească. Fig. 3131. Floarea-Doamnei. GAINţJŞI; FLOAREA-CRVCII PRISTQLNIC; floarea- CUCULUI ser CCC; FLOAREA-CUNUNII CURCUBEU ® ; floamîa-doamnei, plantă ce creşte în vîrful munţilor şi pe păşunile stîncoase cu frumoase flori albe flocoase; numită şi „floarea-reginoi” „lloarea-dom-niţei”, „albumenlă”, .,flocoşele” (Clnaphalium leonhtpodium) ■ 2131 ; FLOAREA-fJnUlui Fl-RUTA1; FLOAREA-FLQRILOR DIQC; FLOARE-DE-FRI-GURI = FIEREA-PAMJNTULUI mr FIERE ®) ; FLOARE - frumoasa bAnvţi; floarea-grIului albA-stritA; floare-de-leac1, plantă, cu flori galbene-aurii, re creşte prin tulişuri umede; se cultivă adesea ca plantă decorativă; numită şi „gălbenele”, „bujorel”, „piriorul-roroşului” (Ranun-culus repens); floare-de-leac: galbenele 1 GOARE; FLOAREA-NQPŢII MIRODENIE'®; FLOARE-DE-QCHI SILUR; FLOAREA-PAIULUI ALBASTRJŢA; FLOAREA-PĂSĂRILOR, FLOAREA-PAŞTILOR, FLOAREA- pAŞtelui, mică plantă ierboasă^a cărei tulpină face o singură floare albă sau roză care se deschide In Martie-Aprilie (epoca Paştilor); numită şi „oiţă”LJ,păştiţă”, „găinuşă”, ete. (Anemone nemo-TOSa) fiH 2133): pe oovorul galben de frunze moarto dedesubt ea arăta albă... tloarea-paştelui (sad.) ; FLOARE-DE- ferinA, plantă cu flori galbene-aurii dispuse In capitule mărişoare frumoase; numită şi „iarbă-de-perină” întrebuinţată de popor spre a colora in galben (Anthemis tinetn-ria) (jjj 2134); floarea-reginei •w FLOAREA-DOAMNEI; FLOAREA- şarpelui ---- mama - pădurii »; floarea-soarelui, plantă originară din America, cu tulpina dreaptă şi Înaltă une-,ori de 2 metri, cu flori frumoase şi mari, galbene ; cultivată mai adeseapen-tru seminţele ei o-leaginoase; numită şi „sora-soarelui” (Iie-lianthus a-nnuus) Fig. 3134. Floare-de-perină. Fig. 3135-Floarea-soarelui. _ 2135 ; FLOARE-DE-STEA ARSENIC; floarea-stupilor — ROINITA; floarea-untului verigel; floarea-vJntului floarea-pAsArilor : floarea-ZMEULUI — BARBA-POP II; — FLQRI-DE-paie, plantă, originară din Australia, cu tulpina ţeapănă, cu flori frumoase de diferite colori, cari par uscate ca paiele (Helichrysum bracteatum) (lşJ 2136 ; FLORI-DOMNEŞTI8URGVCI; FLORI-MĂRUNTELE — toporaşi (Viola odoratu) f © Desen, In-făţişind o floare cusută, brodată sau tipărită pe O ţesătură: le albă oa laptele Împănată ou flori galbene (ret.) f ® Strat de mucegaiu re se formează la suprafaţa vinului, oţetului, etc. 1 ® «*"" Vîrful ascuţit al sfredelului, care pătrunde in lemn 1 © Băr- 499 www.dacoromanica.ro FLE- FLO FL OJWa ehi ii (H 52137) K ® # Partea caracterului de FI 1 ipogrulie care reprezintă litera sau semnul, spre r LU «tawBv. deosebire de restul suportului de plumb (sv ■ 893) 1) ® ~ de făină, făina cea mai lină • ® & de pucioasă, pulbere de pucioasă obţinută prin volatilizare sau sunlimare U © (P Tot ce poate fi mai bun, mai fin, mai de seamă. elită: Intlmpinat de 840 de tineri Greci... ~a tinerimii (l.-SH.i; vecinul meu Bogonos e *'U vecinilor inegr.) ţi© Tot re poate fi comparat cu f ramu -seţea sau frăgezimea unei flori: cu frumoasă şi mlndră ~ a & Ornament Momentul cînd desvoltarea Fig. 3136. Flori-de-paie. Fig. 2137. F. Floare. înzestrat literatura romănă (i.-gh i ţj al stilului: flori de retorică ţ[ ( un lucru sau o persoană se află In deplină, în toată frumuseţea, în toată strălucirea, In toată puterea: In ~a Vieţii; In ~a vlrstel; In ~a tinereţii H © Aromă, parfum (despre băuturi) f ® + Coloare, faţă [lat. flore m]. FLOARŢĂ sf. ® fleoartA 11 ® ® Bilet de bancă de 500 de lei. FLOC11. (pl. tioace) sn. Mir smoc dp păr, de lină Sau (le mătase: mai multe fire de lină tinute loalaltă formează şuviţe, şi mai multe şuviţe Împreunate Intr’un mi-nuchiu mai mare formează pletele, floacele sau latele (mai.) ; pe eap purtau căciuli cu tioace albastre (FIL.). 2. sm. pl. Părul din regiunea organelor genitale lat. f 1 o c c u s]. 'FLOC1 (pi.-ocuri) sn. zy Plnză triunghiulară ce se ridică de la bompres ( > 2138) [comp. Ir. 1 o c]. FLOCÂI (-ăesc) vb. Ir. ® A smulge părul, floacele: înşfacă iedul de ureebi şi-l llocăeşte şi-l lumu- "*■—' '— • - -leş te (CRG.); după ce a scăpat din minile Fi 2I g F|oc mele ca im l9Pure flocăit (gn.) ţ ® (F) A trage pe cineva de păr, a-1 părui, a-J bate sdravăn. FLOCAN adj. şi sin. (Cline) fIoco«: din vale vine abia tirindu-se un olne — pî mijlocul UlitiilSLV.) [fio C . FLOCOS adj. ® Cu floa’ce multe, lînos, miţos, cu păr des şi moale: cline ( ■ 2139) ; sta a-şezată pe velinta lg‘ flocoasă d’a-dreapta bolnavului iodob.) FLOOOASA OATUSNIOA şi TALPA-GlSTEI ® *[ BDRETE-FLO00S ev BURETE. 2, flocoasA sf. 4 mAturi (Sorghum vulgare) [la"t. flocrosus). FLOCOŞEL sm. 4 1 Numele unei ciuperci Cline flocos. 1f ® ♦ IARBA- ® 4 Fig. 2140. Flocoşel. Fig. 2141. Flocoşel-albastru. comestibile, cu pălăria cărnoasă, de coloareTrugi-nie, gălbuie sau alburie, uneori scămoasă pe deasupra; numit şi „burete-ţepos” (Hydnum repan-dum) (J] 2140) 1[ ® ev burete-flocos K ® —albastru, ciupercă de coloare albastră-alburie, cu miros aromatic de anason (Hydnum suaveolens) (012141) [flocos]. FLOCOŞELE sf. pl. 4 ® Mjcă plantă llnoasă, cu flori albe-gălbui, ce creşte mai ales pe păşunile uscate şi pe locuri pietroase (Filago arvensis) (ll! 2143) H © = CURCUBEU H ® = FLOAREA -DOAMNEI [ f 1 o — c o s]. FLOCOŞI- CĂ sf. 4 ® Plantăierboa-să, acoperită cu peri moi, cu flori albu-, rii sau roşie-tice (Holcus lanatus) (S' 2142) 1[ © ( [flOCOS]. Fig.3143. Flocoşică. Fig.3143. Flocoşele. FLOCUŞOR, FLOCUT sn. dim. FLOC. OFLOIER, FLOIERĂ... = FLUIER... FLONCĂNI w FLEONCANJ. 'FLORA sf. ® & Zeiţă a florilor la Latini, soţia lui Zefir (■ 2145) H © Carte In care se face descrierea plantelor ce cresc de la sine Intr’o ţară 1[ ® 4 Totalitatea plantelor ce cresc spontan Intr’o ţară sau care au existat Intr’o anumită epocă geologică: flora Alpilor; flora tropicală; flora epocii terţiare [fr. < lat.]. 'FLORAL ^ adj. 4 Ce:: ţine de floare: ^ caliciul şi corola slnt Învelişurile -a [fr.]. FLORAN-Ţ(A) sv FLO-RJNTE. FLORAR sm. ® Cultivator sau vin-zător de flori Mafu ^ ^jUna Fig.ai44.Florăreasă. Fig. 3145. Flora. FLORĂREASĂ (pl.-rese) sf. Vînzătoare de flori (J2144) [florar], FLORĂRIE sf. ® Grădină unde se cultivă f 1 o r i 1 e U ® Seră, Încăpere încălzită unde s° cultivă iarna florile: Iarna, In florăria acoperită cu Btl-clă,ce şi-o clădise In fundul curţii ibr-vn.) ţ[ ® Prăvălie în care se vînd flori (jf] 2146). FLOREAN1, sm. Nume dat unui bou bălţat sau fătat la F 1 o r i i. ii FLOREAN2 sv FLORJNTE. 'FLORETĂ (pf.-te)s/./^“Spadă lungă şi flexi- 1— bilă, cu la- L ma în pa- * tru muchi, întrebuin -ţaţă pentru exerciţii de scrimă ([£] 2147): am de gind să-l sgirlu titlul cel fals cu virful floretei (ALECS.) [fr. f 1 e u -r e t]. FLORI AN sv FLORJNTE. FLORICEA (pl.-cele), FLORICICA (pZ.-ele)' sf. ® dim. floare ţţ ® Mold. floricica, numele unei hore (pamf.) ip.prv.iU ®pi.î< Boabe de porumb coapte, Fig. 3146. Florărie. Fig.3147.Florete. 50U www.dacoromanica.ro Fig. 2149. care seamănă cu nişte flori mici, [albe ca zăpada numite în Mold. „cocoşei” (J] 2148): îşi oumpără niţele -(loricele boabe usp.) • ’FLORIFER adj. ♦ Care poartă flori: tulpină [fr.]. FLORII sf. pl- ©® Dumineca înainte dePaşti, în care zi se împart la biserică mlţişori întru amintirea ramurilor de curmal CU care a fost F‘S- 3148. Vînzătoare de floricele întîmpinat Mîn- calde ,a Mo§'* tuitorul, la intrarea sa triumfală în Ierusalim, de către locuitorii acestui oraş 11 © simbăta ~ior, Slm-băta dinainte de Florii, numită şi Sîmbăta Iui Lazăr [flori; comp. fr. Pâques fleuries], FLORIN, FLORJNT, FLORJNT SITl. (9) ® = FIORţN 11 © ~ olandez, monetă de argint, întrebuinţată în Olanda, în valoare de 2 lei, 10 aur (02149) [germ. Florin]. FLORINTE, FLORANT, FLORIAN. FLOREAN Sm., FLORANTA (pl.-te) sf. i Păsărică frumoasă, de coloare verde-Florin-olandez* măslinie, amestecată pe ici pe rolo cu galben (Fringilla chloris) (0 2150): mâoă- lendri, stigleţl, llorenl... Îşi găsesc aloi *~ sălaşul (grl.) [comp. gr. XXopiţ;tc. f 1 o r i j a]. •FLORIST sm.., FLORISTĂ* (pl.-te) sf. ® Florar, florăreasă H © © Cel ce (aceea care) fabrică flori artificiale [fr.]. OFLORIU adj.Olten. Cu pete albe (vorb. de boi sau de oi): mieluşeii albi, llorll, cel mai mulţi negri, sbnrdă prin ogrăzi (lung > [floare]. OFLOŞCOTĂ (pl.-te) sf. Ban. = FLOTAC. OFLOŞCOTINĂ sf. Trans. (pşc.) gantă. O FLOŞTERI ew FLOŞTORI. O FLOŞTINĂ (pl.-ini) Sf. ® = FLQŞCOTĂ D © Frunză de varză acră . OFLOŞTOANCĂ sf. Trans. (pşc.) Femeie leneşă. OFLOŞTOMOC (pl.-oace) s?7. Băn. = FOLOMQC. O FLOŞTORJ' (-oreso), FLOŞTERI (-ereso) vb. tr. Trans. Maram. A aşterne cu piatră, a pava cpsco (brlo [germ. p f 1 a s t e r n]. •FLOTA (pl.-te) sf. a, © Un număr oarecare de corăbii sau de vase de râzboiu care călătoresc Împreună, avînd aceeaşi destinaţie: meşter- şuguia să aprinsă liotele, adeoă galioanele cele de oaste de pe apă (n.-cost.i H © Armata navală a unei naţiuni Tfr.]. •FLOTABIL adj. ® Care poate pluti: lemn H © Se zice despre apele curgătoare al căror curent poate căra buştenii: rin-. [fr.]. FLOTAC (pl.-ac») sn. O Fulg mare de zăpadă. •FLOTANT adj. © Plutitor D ® ® Şovăitor, nestatornic, schimbător, care nu se poate hotărî într’un fel: spirit ~ 1) ® Care nu stă locului; nestabil, care umblă încoace şi încolo, care vine şi pleacă: el devin vagabonzii uliţelor: ... populaţia -^ă de netrebnlol, leneşi şi derbedei . OFOFLENCHIXJi interj. Mold. Exprimă contra-rietalca pentru o Intlmplare neaşteptată şi supărătoare, tronc! la vr’o clteva obrăpiri... <•’ F tr. A bate, a trage o bătaie: am să te foesc urlt (PAmf.) [pl. foi < foaie]. FOILEANĂ sf. A dim. foaie. *FOILETA (-tez) vb. tr. A răsfoi: loiletlnd cartea, dau de un portret cvlah.) [fr. feuilleter]. •FOILETON (pi.-oane) sn. ** © Locul din partea de jos a urnii ziar unde se publică un roman, un articol de literatură, de critică, etc. T © Articolul tipărit în această parte a ziarului [fr. f e u iile t o n]. *FOILETONţST sm. /f Autorul articolelor publicate în foiletoane [fr.]. FOILţŢĂ sf. A dim. foaie. FOIOF(Q)IU Sm., FOIOFţE sf. A = bArbănqc. FOIOS 1. adj. © Care are multe foi 1 © Alcătuit din multe pături: un zid Înalt de stlnci foioase (vlah.). 2. sn. Una din cele patru despărţituri ale stomacului rumegătoarelor, numită mai adesea „ghem”. FOIŞOARĂ (pl. - re) sf. dim. foaie. FOIŞOR (pî. -oare) sn. & © t încăpere în catul de sus al unei case sau într’un turn; terasa unei clădiri înalte H © Astăzi: <*’ de foo, clădire înaltă în formă de turn, pe terasa de sus a căreia stă un observator, spre a zări unde s’a declarat un incen- diu (V[ 2172): se auzea goarna din ^ul pompierilor (BR-vn.i H ® Pridvor, cerdac, balcon (la uşa de intrare a bisericilor, a caselor boiereşti şi chiar ţărăneşti ■ 2173 *] © Pavilion izolat, chioşc (într’un parc sau aiurea în mijlocul naturii) [ung. f o 1 y o s o]. FOITAU sbst. / Verigă de fier care încinge grindeiul plugului în dreptul găurii în care se află aşezat fierul lung [ung. f o j 16]. FOţŢĂ (pl.-te) sf. © dim. foaie 1) © Foaie mică de hîr-tie; ~ de ţigară, foaie mică şi subţire de hîrtie în care se înveleşte tutunul, spre a se face ţigări H © Foaie subţire de metal: -~de aur t © Foaie subţire de hîrtie roşie, cu care se sulimcnesc femeile; suliman: chiar de n’ar avea buze rumene...1^tot n'ar da cu ^ (Dlvr,) ; In deşert slnt şi de geaba foiţe şl rumeneii ipannj U © Scoarţă (ţesătură subţire de lînă) ţărănească, împodobită cu flori sau alesături, ce se aşterne pe pat sau pe jos jp Modern: foileton: se duce să-şi scrie foita pentru Jurnal (vlah.) Tj © F ^ Cărţi de joc: pe lingă viţiul alcoolismului... are şi patima foiţelor (Carj. FOIŢICĂ sf. dim. foită. FOIU "r FOALE2. FOIULEANĂ sf. dim. FOAIE. O FOJGĂI '(-Aeso) vb. intr. Mold. A mişuna, a furnica, a foi, a viermui: glndaci folgăind In toata părţile foaie, (CRgj; pădurea fojgâia de o mulţime de balauri (CRO.). OFOLAR (pl.-aer sn. Băn. (J> Pieptar dc piele de oaie [foaie]. t FOLĂRIT sbst. Dare ce plătiau st Inele din Moldova în a dona jumătate a veacului al wm-lea [f o a 1 p]. FOLFĂI -ăese) vb. intr. A mesteca vorbele sau îmbucăturile in gură, cum fac oamenii bătrini cari nu mai au dinţi, a molfăi, a morfoli. •FOLIACZ3U adj. A Ce seamănă cu o ce arc înfăţişarea sau natura unei frunze [fr.]. •FOLIANT (pl.-te) sn. $ Carte in-fo-lio, de mărimea unei coaie [germ.]. •FOLICULĂ (pl.-ie) sf. A Fruct uscat format de o singură frunză de natura carpelei, îndoită în formă de pungă ([• 2174) [fr.]. 'FOLIO sbst. A ® Filă, foaie dintr’o carte (inspec. veche) sau dintr’un manuscris ţţ © Numărul fie-cărei pagini sau foi dintr’o astfel de carte sau dintr’un manuscris 1| © Id-ioHo tw- m-fqlio. 'FOLIQLĂ (pl.-ie sf. A Fie-care din frunzişoa’relp care intră in formaţiunea unei frunze compuse (l-I 2175) •FOLKLOR (pl.-or uri) sn,sy Termen creat "pe la jumătatea secolului trecut, din cuvintele engleze lolk „popor" şi lore „ştiinţă”, spre a designa totalitatea credin-1 ţelor, datinclor, obiceiurilor pă- ’ strate în popor, precum şi Iite- Fj_ ai7. Foliole ratura populară (cintece, balade, s' 75 proverbe, rime copilăreşti, etc.) transmisă pe cale orală, din tată in fiu. din generaţie în generaţie. FOLKLQRIC adj. **" Privitor la f o 1 k 1 o r. 'FOLKLORIST sm. f ® Cel ce se ocupă cu studii de folklor ţ © Cel ce adună sau publică material de folklor [fr.]. OFOLMOTOC - FOLOMQC. o FOLOMOC (pl.-oace) sn. Băn. Mototol, şomoiag (de paie, de’fin, etc.), lucru strîns ca un ghem: se Împiedecă ln scaun şi căzu la pămlnt <■*', ca o oucurbătă Fig. 2174. Folicu lă. [fr.]. FOC- FOL (CAT.). FOLOS (pl.-oase) sn. Ciştigul moral sau material ce-1 dobîndeşte cineva de la altul sau de pe urma unui lucru, profit, avantaj: oine ride mai la urmă, ride mai on iisp.) ; a aduce ; a trage —; ln '—ui meu, 505 www.dacoromanica.ro FOL FOR de care foloseşte, folositor; a fi de a fi de mare ce ce ajută? la ce serveşte? [î fălos gr.-biz. A umbla grăbit, a se mişca tn grabă de colo pină colo: toati lumea lorlotea In sus ţi ’n joa icar.i ; samsarii care for-loteac de colo pini oolo (br.-vn.) ţ i A fierbe, a clocoti Încet la foc {vorb. de mincările care au scăzut prea mult şi s’au îngroşat : scrobul cu smlntlnă mai forfoteşte Încetişor (vlah.) ţ| ® f F A-i toca mereu gura, a flecări: gura forfoteşte, lumea vorbeşte (nov.) ţonom.]. •FORMA (-mez) 1. vb. Ir. ® A crea, a plăsmui, a da fiinţă şi formă ţ] ® A da o formă anumită după un tipic, după un model, a desena: -«• un tri-unghiu T ® A alcătui, a constitui, a compune: — un Stat; <•< ministerul; ~ o familie ţ] ® A crea, a da naştere la: ~ cuvinte nouă ţ] ® A produce printr'o modificare : timpurile unul verb f ® A organiza: ~ un batalion ţ] ® A concepe, a imagina: un proiect, un pian II ® A educa, a instrui, a cultiva prin instrucţiune, prin educaţiune: şcoala formează pe copil ţj ® A exercita, a deprinde: experienţa formează pe om; războiul formează pe soldat. 2. vb. refl. © A lua o anumită formă sau infă-ţişare ţ] ® A se alcătui, a se compune ţ] » A se produce ţ] ® A se educa, a se instrui ţ » A se deprinde [fr.]. •FQRMĂ1 (pi.-me sf. ® înfăţişarea txterioară a unui corj), chip, figură, lăptură H * pl. Conturu-rilecorpului, trăsături: forme frumoase, grosolane; ou oiţă voluptate Îşi mlădie Trupul tormele-1 rotunde (vlah.) ţi ® TS & Starea fizică a unui corp:<« solidă, lichidă, gazoasă u ® Felul de a fi, felul de Fig. 2183. Formă. întocmire, COllstituţiune: forma unui guvernămtnt, monarhică ţj © co înfăţişare deosebită a stilului, felul de exprimarea ideilor:poetică; •*. neîngrijită H ® Felul cum un lucru este înfăţişat sau tratat: această scriere păcătueşte prin forma ei *! © Chip de a proceda, de a se conduce după normele sau regu-lele Stabilite: apăzl formele legale; vitiu de * ţi ® De ■*', de ochii lumii, numai aşa ţ| ® Fel, chip: in toate formele ţ] ® Oi înfăţişarea deosebită pe care o au cuvintele după funcţiunea pe care o îndeplinesc: * gramaticală; » masculină, feminină; ~ de singular, de plural; forma prezentului ţ] ® fţ® Model, tipar, calapod, unealta sau vasul care serveşte să se dea unui lucru o formă anumită ţj] @ $ Ramă, per- vaz de fier in care se strîng pagincle culese spre a se da la maşină (■ 2183) [fr. < lat.]. O FORMĂ2 pl.-me sf. Mold. 1 Cuptor de brutărie *" 2 Brutărie, pitărie [te. furun], O FORMĂCA... FERMECA— •FORMAL 1. adj. 1 Privitor la formă ţ] ® Lămurit, hotărit, precis: declaratiune, promisiune <~â ţ] ® După normele procedurii: cerere ~ă. 2. adv. în mod hotărit, precis: i-a tăgăduit — o’o să facă să i se dea lui moşia ibr.-vn.i [fr. formei]. •FORMALINĂ sf. Aldehidă formică, corp obţinut prin oxidarea moderată a alcoolului me-tilic; întrebuinţată ca antiseptic [fr.]. •FORMALISM sbst. 1 Observarea exagerată, prea scrupuloasă a formelor şi formalităţilor ţ] © Considerare a formei, fără a se ocupa prea mult de fond sau de realitate [fr.]. •FORMALIST, -tA adj. şi sm. f. Tipicar, care observă in mod exagerat, prea scrupulos formalităţile prescrise sau cerinţele etichetei [fr.]. ‘FORMALITATE sf. 1 Norma, regula întocmită după care trebue să procedeze cineva la redactarea unui act, la chemarea in judecată, etc.; tipic: a îndeplini lormaiitătile legale ţ] 2 Politeţa, ceremonia, eticheta care trebue păzită : după iormB-lit&ţile de rigoare, am început să convorbim despre vreme (CAR.) [fr.]. ‘FORMALIZA (-izez vb. refl. A se supăra, a se simţi atins, a lua în nume de rău [fr.]. •FORMAT i. adj. p. forma HH C NEFORMAT. 2. (pf-te sn. 1 Mărimea, dimensiunea unei coaie de liirtie ţ] 2 Mărimea unei cărţi care depinde de numărul foilor şi de dimensiunea fiecărei coaie de hîrlieţ] ® # Lungimea şi lăţimea ce se dă rlndurilor unui text ce se culege Ir.]. •FORMAŢIUNE, ‘formaţie sf. 1 Faptul de a (se) forma, alcătuire, întocmire, organizare *] ® in Felul cum slnt formate sau dispuse trupele pe teren; totalitatea elementelor care alcătuesc o trupă [fr.]. *FORMIC adj. £> Acid lichid incolor, care arde pielea, obţinut prin descompunerea acidului oxa-lic în prezenţa glicerinpi; se extrage şi din unele furnici; aldehică -»ă, formalină [fr. . •FORMIDABIL adj. îngrozitor, groaznic, spăi-mîntător [fr.]. ‘FORMQL sbst. Produs organic, cu proprietăţi antiseptice [fr.]. ‘FORMULA (-lez vb. Ir. 1 A redacta după fur-mula cerută, după regulele stabilite: ~ o cerere, — o piingere, ^ o retetă f 2 A exprima cu termeni proprii şi precişi: a-şi •*. gindul [fr.]. ‘FORMULĂ (pi.-le sf. 1 Model, formă legiuită sau convenţională după care trebue să fie alcătuit un act civil sau religios, o reţetă, etc. *| ® Felul de a se exprima întrebuinţat de toată lumea într’o împrejurare anumită: ~ depou- te{&; formula cu care se Încheie o scrisoare ® + Expresiunea unei legi sau unui rezultat matematic: ~ algebrică ţ| ® & Expresiune care reprezintă în mod prescurtat elementele din caro e alcătuit un corp compus: h2oe formula apei ţ[ © Reţetă, ordonanţă (medicală) [fr.]. •FORMULAR (pl.-aro) sn. 1 Culegere de formule H © Model după care trebue să se dreseze un act, un tablou sau o situaţiune financiară [fr.]. FORNĂI FORAI. O FOROSTĂU sbsl.! Trans. Oaş. ♦ MA-lAoaib [comp. ung. faraszto „obositor”]. •FORT (pî.-turi) sn. X Lucrare de fortificaţie, in tăritură făcută pentru apărarea unui oraş, unui port, etc. v -____, [fr.]. -UJ ^ • F O R T ĂR EA.Ţ Ă Fig. 2184. Fortăreaţă. (pl.-eta) sf. x Cetate, cetăţuie, oraş sau loc Intă- FOR- FOR 507 www.dacoromanica.ro FOR FOT 14.000 , rit ( • 2184): casa era o adevărată ~ şl odaia lol un arsenal ci.-gh.) [ fr. ]. •FORTE 1. adj. > Puternic, tare, robust *1 2 Dibaciu, priceput, experimentat. 2. adv. J Cu putere, tare [fr. -f it.]. •FORTIFICA (-ic) vb. Ir. Q A întări, a da (mai multă putere, a face puternic, a oţeli 1 * x A apăra eu fortificaţiuni, a înconjura cu întărituri [lat.]. •FORTIFICAŢIUNE, FORTIFICAŢIE sf. ® Faptul de a fortifica, de a întări H © x Lucrare de apărare a unui oraş, a unei cetăţi, Intăritură, meterez [fr.]. "FORTUIT adj. Intîmplător, care vine din în-tîmplare, pe neaşteptate: cazurile nu mă privesc isn.) [fr.]. FORTţJNĂ = FURTUNA. •FORŢA (-tez) 1. vb. Ir. ® A deschide cu Sila, a sparge: ~ o casă de bani, ~ uşa u ® A sili, a nevoi, a ronstrînge K ® A iuţi: pasul K ® A căuta să facă, să ajungă prin sforţări prea mari. peste măsură [fr.]. 2. vb. refl. A se sili, a se nevoi [fr.]. •FORŢĂ (pî.-te) sf. ® Putere, tărie H ® pl. Oştiri, trupe: a aduna forţe; tortele navale, armata de mare ţi ® .Silă: a lua cu torta, a pătrunde cu torta; cSmaşe de ~ ţ| ® ~ majoră, faptului, puterii la care nu ne putem opune, siliţi fiind de drept (prin supunerea datorită unui suveran, unei legi, etc.) sau de fapt (opriţi de o împrejurare neprevăzută, de un accident, etc.) H©Putere, vigoare intelectuală: torta spiritului K ® Tărie, energie morală: de caracter ţ[ • © 13 Ori-ce cauză in stare să producă, să modifice sau să distrugă mişcarea 11 ® de inerţie, stare de indiferenţă a unui corp pentru odihnă sau pentru mişcare [frj. •FORŢAT adj. i p. fort A H ® Silit, făcut de nevoie, care nu face de bună voie H ® Nefiresc, nenatural: rls —'; surlzlnd c’o politeţă (dlvr.) ‘ ® Te întrece măsura obicinuită; iute, grăbit: marş HK (î: nefortat. FORUN [pl.-une) sn., FORţlN (pl.-ne) sf. Olten. Sobă de zid; cuptor [srb. furuna]. *FORZEŢ (pî.-eturi) sn. # Foaie albă sau colorată ce se pune la legarea unei cărţi Înaintea şi în urma loilor tipărite [germ.]. •FOSĂ [pl .-sa sf. £> Cavitate: tosele nazale, nările [fr.l. OFOSĂI m- FÎStţ. "FOSFAT sm. Q: Sare formată diu combinarea aridului fnsiuric cu o bază: •»- de calciu, •»- de plumb f fr.l. •FOSFIT sbst. & Sare a acidului fosforos [fr.]. •FOSFOR sbsl. •s> a- Metaloid otrăvicios, transparent, incolor sau alb-gălbuiu, foarte inflamabil chiar printr’o uşoară frecare, luminos la întunerec şi avînd un miros de usturoiu; se extrage din fosfatul de calciu al oaselor şi se întrebuinţează la fabricarea chibriturilor [fr.]. •FOSFORA (-orez vb. intr. A lumina în întunerec ca fosforul: In unda luminoasă ce noaptea fosforea^ă (ALECS.). •FOSFORAT adj. Ce conţine fosfor [fr.]. •FOSFORESCENT adj. Care prezintă fenomenul fosforescenţei, care pare luminos la întunerec: ochii pisicii slnt foslorescenţl [fr.]. •FOSFORESCENŢĂ (pL-ţe) sf. Proprietate ce posedă unele corpuri de a fi luminoase In Intune-rec, fără să se producă vre-o conibinaţiune sau să se degajeze vre-o căldură sensibilă: fosforescenta liou-cllor, a mării, etc. [fr.]. •FOSFQRIC adj. Or. Aeid~, acid mai bogat In oxigen deeît acidul fosforos [fr.l. •FOSFORITĂ sf. ® Mineral de coloare albă-gălbuie, format din fosfat de calciu [fr.]. •FOSFOROS adj. Acid —, acid format din fosfor, oxigen şi hidrogen [fr.]. •FOSFOROSCOP (pî.-oape) sn. 15 Instrument cu care se observă la Întunerec un corp expus mai ’nainte la lumină, spre a se vedea dacă e fosforescent [fr.]. •FOSFţfRĂ sf. a- Ori-ce combinaţie a fosforului cu un metal sau cu un corp îndeplinind funcţiune de metal: <*• de calciu [fr.]. 'FOSIL 1. adj. Care se găseşte In sînul pă-mintului ca rămăşiţă a animalelor sau plantelor care au existat In timpuri geologice anterioare epocei cuater-nare. 2. sn. (pi.-le), FOSILA (pi.-le) sf. uMB Rămăşiţă sau urmă petriliratăaunui animal sau vegetal din străvechile timpuri geologice şi care se găsesc îngropate în F,S- al8S- Fosl1 (Mamut), sînul pămîntului O 2185) [fr.]. 'FOSILIZA (-izezj vb. refl. A trece la starea fosilă; (jj: toroplrea şi Uncezeala In care mă fosilizez de o săptămlnă (VLAH.) [fr.]. FOST ® pari. lui fi1 K ® Care a ocupat altădată o funcţiune, ieşit din funcţiune: *e ministru. O FOŞĂI = FOŞNI. O FOŞĂLĂU, fuşAlAu sbst. Mold. Bucov. Unealtă de scărmănat lîna sau cî-nepa, numită aiurea „piepteni” sau „pieptenei" ([U 2186). O FOŞCĂI (-căiu, -căesc) vb. intr. Mold. Bucov. ® - FOJGAl: o mulţime de Fig. 2186. Foşălău. glndăcei... foBcăind încoace şi încolo (mar.) ^ © FOŞNJ: ce foşcăie prin frunze P (RV.-crg.). O FOŞCĂITURĂ (pi.-uri) sf. Mold. Bucov. Faptul de a foşcăişi rezultatul acestei acţiuni; foşnet: nu auzea... decit dud şl clnd nişte foşcălturi şi plrllturl de vreascuri (sn.). o FOŞCĂLUI = FOJ0A4. FOŞNĂI( -ăesc) Vb. intr. = FOŞNI: aud foşnălnd fuste (alecs.) [foşăi + foşni]. FOŞNEALĂ sf., foşnet, Mold. foşnit (pî.-te) sn. ® Sgomotul produs de ceva care foşneşte, flşîit: auz foşneală printre coceni icar.>; un foşnet uşor da aripi 11 făcu să ridice ochii (grl.) ; Vom asculta orga pădurii Foşnitul frunzelor In vlnt ivlah.) ; se auzi la gura vizuniei un foşnit curiOB (ON.) H ® Pr. anal.: foşnet de valuri (vlah.) . FOŞNI ( -nesc) Vb. intr. ® A flşii: crengile Încep să se mişte, frunzele foşnesc de vlnt (vlah.) ; abia calcă de grija ca nu cumva să foşnească Iarba (br..vn.i; se cobori pe scări, foşnind din rochii (o.-zamf.) H ® Pr. anal: tn jurul nostru valurile foşnesc (vlah.) ; o cascadă foşneşte mătăsos In fundul prăpăstiei iirg.). FOŞNIT ev- FOŞNEA LA. FOŞNiTţTRĂ (pî.-uri) sf. Foşnet: ne mal auzind nici o ~ de păpuşoi (CRG.) [f o Ş n ii. OFOŞTOMOC [pl.-oace) sn. Băn. Trans. = folo-MQC: a căzut ~ (rv.-crg.) ; Încearcă pe rtnd ~ul de ohei ce avea, dar In zadar (mera). FOTĂ (pl.-te) sf. (f) Bucată dreptunghiulară de stofă de lînă, cu cusături sau ale-sături de diferite colori, lungă pînă aproape de glezne, pe care o poartă ţăranca, de la brîu în jos, punind una dinainte şi alta in partea dinapoi a corpului; fota dinainte se mai numeşte în Munt. pestelcă, iar cea dinapoi, mai lată, >.preg (Olten. vllnio şi zavelcă; Mold. catrintă sau cretintă; Trans. păstură şi zadie): avea nişte fote lucrate numai cu mătase şi ou fluturaşi de argint (ISP.) ( 2187) [tC. fotă]. *FOTEL (pL-eluri) sn. (Hl = FOTOLIU : pe ~uri şi pe Jos stau grămădite tel de fel de jucării (car.). •FOTOCHIMIE sf. a Ramură a ştiinţei care studiază fenomenele F,6- m87- Fotă. chimice în raporturile lor cu lumina [fr.]. ’FOTOCROMIE sf. „ţu# Fotografie cu colori naturale [fr.]. •FOTOELECTRIC adj. fi Care produce lumină electrică sau care utilizează această lumină [fr.]. •FOTOGEN (IC) 1- adj ® 15 Care produce (sau este produs de) lumină ţ ® JW A cărui fotografie apare bine pe pînza cinematografică. 508 www.dacoromanica.ro Fig. 3188. Fotoliu. 2. fotogen sbst. Gaz de lampă, petrol, etc. [fr.]. •FOTOGRAF sm. 4!** Cel ce exercită arta sau meseria de a fotografia [fr.]. ‘FOTOGRAFI.^, (-tiez) vb. tr. 41** A reproduce o imagine cu ajutorul fotografiei [fr.]. “FOTOGRAFIC adj. JMt Privitor la fotografie; produs prin fotografie: aparat ", aparat cu ajutorul căruia se fotografiază (•»-1® 151); reproducere "ă [fr.]. •FOTOGRAFIE sf. 41** ® Arta de a reproduce întocmai pe plăci de sticlă, pe foi de hirtie, etc. anume preparate cu substanţe chimice, imaginile 0-biectelor care se formează în camera neagră a unui aparat fotografic, trecind printr’un obiectiv H © Imaginea Însăşi obţinută prin acest procedeu: album de fotografii [fr.]. • FOTOLITOGRAFIE sf. # Litografie al cărei desen s’a reprodus pe piatră prin procedee fotografice [fr.]. •FOTOLIU (pî.-lii, -liuri) sn. m1 ® Scaun mare cu spate şi braţe, jeţ, jilţ ((■] 2188): ~i său 11 aşteaptă ou braţele întinse ialecso H © O Scaun, loc de şezut In primele rlnduri tntr’o sală de Spectacol: " de orchestră ţj ® Scaunul, funcţiunea de prezident al unei adunări [fr. f a u t e u i 1], •FOTOMETRIE sf 15 Partea fizicei care se 0-cupă cu măsurarea intensităţii luminoase [fr.]. •FOTOMETRU (pl.-tre) sn. 15 Instrument cu care se măsoară intensitatea luminei (■ 2189) [fr.]. •fotosculpturA sf. j** Procedeu fotografic pentru a reproduce sculpturile [fr.]. •FOTOSFERĂ sf. £ învelişul gazos şi luminos al soarelui [fr.]. •FOTOTERAPţE Sf. f Întrebuinţarea luminii ca mijloc unora din boale, ca lupus, variola, •FOTOTIPIE sf. # Reproducerea fotografiilor prin tipografie [fr.]. •FOX-TERRIER sm. *t, Soiu de cline cu părul lins, întrebuinţat la vînat (_«j 2190) [engl.]. •FOXTROT (pî.-otnri) sn. Dans originar din America [engl.]. ‘FRAG (pZ.-cnriJSÎÎ. (P Haină Fig-. 2I^0. Fox-terrier. bărbătească de ceremonie, fără pulpane dinainte, şi care se termină din dărăt prin două poale lungi 2191): oozile "ulnl i se rldlcan de la spate [fr.]. •FRAGTVR sbst. # Literă germană, colţuroasă, întrebuinţată în tipografie [germ.]. •FRACTURA, (-raz) Vb. tr. A frînge, a rupe, a fărâma, a sparge: " braţul, uşa [fr.]. •FRACTURĂ (-tari) sf. t Ruptură, fărlmare a unui os: fractura braţului [fr.]. •FRACŢIE *m- FRACŢIUNE. •FRACŢIONA ( -onez) vb. Ir. A împărţi în mai multe părticele, a îmbucătăţi [fr.]. •FRACŢIONAR adj. ± Se zice despre ori-ce cantitate în care intră 0 fracţiune; număr ", număr r'S- arşi. Frac. compus dintr’un întreg şi o fracţiune [fr.]. •FRACŢIUNE, FRACŢIE sf. ® Parte, părticică, bucată dmtr’un tot U ® ± Cantitate formată din una sau mai multe părţi dintr’o unitate divizată In părţi egale: o treime, două oinoiml slut fracţiuni; Intr’o fracţiune, „numitorul” arată In clte părţi egale s’a Fig. 3189. Fotometru. de vinderare a etc. [fr.]. împărţit unitatea; „numărătorul” arată clte părţi din acestea s’au luat; numărătorul şi numitorul se scriu despărţindu-se printr’o liniuţă, (oriz mtală sau oblică), punîndu-se primul deasupra, iar celălalt dedesubt; fracţiunea „două cincimi" se va scrie deci -y- sau*/5 © " zecimală sau decimală se numeşte aceea al cărei numitor e 10 sau numărul acesta ridicat la o putere oare-care (100, 1000, etc.). Ex. Vi»; ‘/io»; 7iooo, care se scriu de obiceiu 0.5; 0,06; 0,007 [fr.J. OFRĂDAMESER (pl.-sere) sn. Bân. Briceag [germ. Pedermesser]. tRAG sm. ♦ ® Mică plantă ierboasă, cu flori albe,al cărei fruct, „fragă", cărnoasă şi roşie, e apreciată pentru gustul ei dulce-acri-şor şi foarte aromatic ([5] 2192) (Fragaria vesca) H ® = CĂPŞUN [lat. fragu m]. FRAGA (pî. fragi)s/.®swFRAGH ® ~-tatăr(e as-că, plantă ierboasă, cu fructe roşii pe care ţărancele le întrebuinţează ca suli-man (Blilum virgalum) [lat. fraga. pi. din f ra gum]. O FRĂGAR sm. Trans. Băn. ♦ = DUD: Fâ-mă frunză de ", La bgdita’n buzunar ok.-brs.) [f r a g], FRAGED, Ofraget adj. ® Plăpînd, gingaş, Slab, delicat: clnd se viza dinaintea nnel Illnte atlt de fragede şi de plăplnde nsf’.i; piele fragedă, fină, delicată; slnt încă trupuri frage te pi... se pot lesne strica ctich.) ' ® Moale: carne "ă II ® ® Necopt, crud, neformat pe deplin: minte "ă U ® Tinăr: virata "ă, vîrstă de copil; "ele generaţii (VLAH.) [lat. 'fraglduS, din fragilis, prin schimbare de sufix]. FRAGEZI (-ezesc) 1. vb. tr. A face fraged. 2. vb. refl. A deveni fraged. FRĂGEZpVfE sf. ® însuşirea lucrurilor fragede: se burară de "a florilor (ispj K t £): "a vlrstel. •FRAGIL adj. ® Care se sparge, se sfarmă uşor 1 ® Care se poate strica uşor. netrainic, şubred 1j ® ® Supus ia greşeli, expus a greşi, gre-şelnic [fr. < lat.]. •FRAGILITATE sf. ® 15 Însuşirea lucrurilor fragile 1J © Slăbiciune, nestatornicie, netrăinicie [fr.]. •FRAGMENT (pi.-te) sn. ® Bucată dintr’un lucru spart, fărîmat, frîntură, spărtură, ciob, etc. H ® ® Ceea ce s’a păstrat dintr’o carte pierdută sau dintr’un manuscris if ® Părticică dintr’o scriere, dintr’un discurs [fr.]. •FRAGMENTA (-toz) Vb. tr. A împărţi în fragmente, a îmbucăţi [fr.]. •FRAGMENTAR adj. Compus din fragmente [fr.]. FRĂGULţŢĂs/. *Mică plantă ierboasă, cu flori galbene-ver-zui, avînd un slab miros de mosc; numită şi „moscuşor” (Adoxa moschatellina) (lm 2193) [fragă]. ’FRAHT (pi.-turi) sn. Scrisoare de trăsură, borderou In care slnt înscrise mărfurile transportate cu calea ferată şi cheltuelile de transport [germ. F r a e h tl. •FRAI adj. Liber [germ. freij. FRĂMÎNTA (-tot) 1. vb. tr. ® A îndesa cu mlinile amestecul Fig:.ai93.Fră2uiita. de făină şi apă spre a-1 transfor- ma In aluat: femela co no voeşte iă frămfnte, toată ziua cerne (znn.) H © Pr. ext. A îndesa cu mlinile sau a călca cu picioarele lutul spre a-1 face mai legat : 11 puse iă frămfnte imală şi-şi lipi oaza islv > f ® ® A Călca, a Sdrobi: trlnteşte baba In mijloonl casei şi o frămtotă cn picioarele ccro.) H © A chinui, a pro- 509 FOT- FRĂ www.dacoromanica.ro FRĂ-, luce colici, voib. do o boilă de stomac, etc.: a dat rn X holera peste mine şi m'a !r&mlntat şi m’a sglrcit olrcel (CRG.) j * T>: mintea, creierii, etc.: astfel de dorinţe li Irămlntă meren minţile {odob>; după ce-şi mai fr&mlntă creierii o toană tise.» ; zadarnic luptă să gonească gindurile care-1 fră-mlntă icarj . 2. vb. refl. i A se sbuciuma, a se agita, a se Sbate: un sullet stingher care se sbate şi se Irămlntă (br.-vn.) ; cu tirea. cu Klndul. cu mintea, n-ţi bate, a-şi sparge capul, a se rhinui cu glndul (spre a afla ceva, spre a ieşi dintr’o Încurcătură, ete.) Ii © A se chinui, a se munci, a se svlrcoli (de durere): trămtnttndu-se ca să scape din lat (ispj ; ziua la soare, el se frămlnta In du-* rere T 1 A se desbate, a se agita o chestiune): mnltft vreme s’au trămtntat acest lucru In stat im -cost.) /lat. ‘lragmentare]. FRĂMÎNTARE sf. i Faptul dea frămin ta H 2 CB pl. Frămlntărl de limbă sau trlnturl de limbă, cuvinte, adesea alcătuite din Silabe sau din grupuri de consonante ce nu se pot pronunţa repede Iară greşală, şi care se rostesc In petrecerile de la şezători, stlrnind rlsul tuturor prin greşelile ce se produc. Ex.: calcă capra’nclenci, clenciul crapă'n cinci, crapă capul capril ’n cinci, precum orapă clenciu’n cinci tşEZ.). FRAMÎNTAT ţ. adj. p. ERAMtNTA ţ|ţ C NE-frAmîntot. 2- sbst. Faptul de a frămlrta. FRĂMÎN TĂTTJRĂ pl.-turi sf. © Aluatul frămlntat H s / “ la ln,mă, colici U ® Sbu-cium, agitaţiune: s’a stlr-nlt o larmă şl o * groaznică printre Lesl igrio.) [f r ă-m 1 n t aj. •FRANC1 sm. i Mone- Fig. 3194. Franc francez de argint. dă do argint (şi de bronz, de la războiul mondial încoace) Iran ccză corespunzătoare leului nostru (il 2194, 2195) « © Monetă de argint elveţiană de valoarea unui leu de aur ( ■ 2190) H » Leu fr. . ‘FRANC-1. adj. Deschis, sincer, care vorbeşte precum glndcşte. fără a-şi ascunde glndul: caracter 2. «do.: a vorbi ~ [fr.]. ‘FRANC* 1. sm. A Popor de rasă germanica care năvăli In Galia cu Începere din veacul al m-lea şi se stabili acolo, contopindu-se cu timpul cu popuinţiunea de baştină ( ■ 2197). 2.adj. 1 Privitor la Franci T ■t Limba—ă, jargon amestecat (din limbile franceză, italiană, spaniolă şi arabă) vorbit de pescarii din porturile Mediteranei [fr.j •FRANCA -chez Vb. I). 1 A plăti taxele de transport înainte t 1 ^ A lipi mărcile necesare pe o scrisoare [franco]. •FRANCAT adj. p. FRANCA Fig. 3197. Franc. Al cărui port s’a plătit dinainte. FRANCEZ 1. adj. • Din Franţa, privitor la Franţa. 2. FRANCEZ, © FRANŢUZ sin., FRANCEZA (pi.- «o,® franţuzoaica (pl.-ce) sf. Locuitor sau originar din Franţa it. f r a n c e s e, rus. francuză]. ■ FR AN CHEŢĂ (pl.-t») sf. Sinceritate: a vorbi cu <•<; ti suri dea cu toată lranche iniţiat In societăţile ~e (I.-gh.) ['fr.]. "FRANCO1 adv. 1 V Liber sau scutit de chel-tueli de transport, fără plată, fără taxă T © Francat [it.]. ’FRANCO2 adj. Francez; întrebuinţat numai în compunerigerman, rus it.]. •FRANCOFIL adj. şi sm. Cel ce are simpatii (exagerate pentru Francezi [fr.]. OFRĂNCUI (-uesc) vb. Ir. 0/ten. iciaus.) A sfănţufc [franc]. FRĂNCUŢ, frAncuşqr sm. (Hm. franc1. OFRANŢOZ sm. © FRANŢUZ ţ[ © Trans. (pac.) i = florjnte". FRANŢUZ fr FRANCEZ. FRANŢUZESC adj. Francez; chele franţuzească tm- cheie ® [Franţuz]. FRANŢUZEŞTE adv. © Ca Franţuzii H © In limba franceză. FRANŢUZI ( -zeac vb. refl. A imita modele şl apucăturile Francezilor [Franţuz]. FRANŢUZISM pl.-me sn. \ orbă, expresiune Împrumutată sau imitată din limba franceză. FRANŢUZIT 1. adj. p. franţuzi. 2. sm., franţuzită pl.-te sf. Care e tn totul influenţat(ă) de apucăturile Francezilor. FRANZELĂ, Motd. Bucov. franzqlA ipl.-lt S/.X Jimblă, piine albă, de prima calitate, mai adesea de formă lungăreaţă: franzelă tăiată talii, muiată ta lapte IVOR.) ngr.]. FRANZELAR sm. © V Cel ce face sau vinde franzele. FRANZELĂRIE sf. V Brutăria undo se coc sau prăvălia unde se vind franzele. FRANZELUŢĂ sf. © dim. franzela ţ| 2 Pîi-nişnară mică, rotundă, din făină de prima calitate. O FRANZOLĂ m- FRANZELA. •FRAPA "(-pez) vb. Ir. © A impresiona, a surprinde 1 © «ampanls. a o răci, punlnd-o la gliiaţă [fr.]. •FRAPANT adj. cuprinzător, izbitor, bătător-la ochi, care impresionează mult [fr.]. OFRAPSIN... = FRASIN... FR AS sn. / p O boală a copiilor, caracterizată prin crampe: oopilui... ca să nu capete nu i se dă tlta cu mlnile pline de aluat ipac.) [srb. f r a s < germ. Praisen]. FRASIN sm. ♦ © Copac mare do pădure, al cărui lemn tare e Întrebuinţat în lucrările de rotărie (Fraxinus cxcel-sior) (l) 2200, 2201) K © Lemnul acestui copac [lat. fraxinus]. FRĂSINEL sm. ♦ © Fig. aaoo. Frasin. Plantă ierboasă, ale cărei frunze se aseamănă cu cele de frasin; face: 510 www.dacoromanica.ro flori mari albe sau trandafirii, cu miros puternic; e cultivată adesea prin grădini (Dictamnus fra-zinella) ( ■ 2202) H © © A umbla (de) frunza ului, ' a umbla fără nici un rost, fără nici o treabă. In dorul lelii. FRĂSI-NET sn. * Pădure de frasini [lat. f rax ină-tu m], FRĂSI- N{Ş sn. A Fig. aaoi. Frasin. Fig. aaoa. Frâsinel_ Pădurice In care predomină frasinul. O FRĂSUI (-uoso) vb. refl. Mo/d. Bucov. ® A umbla, a se mişca de colo plnă colo, fără astimpăr, plin de nelinişte H ® A se vâita, a se tlngui [rut. frasuvaty Sa], OFRAŞCĂ Sf. i — COŢOFANA. FRATE sm. © Cel născut din aceiaşi părinţi sau numai din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă: glntem <*< şl soră; a se Iubi ea fraţii; ©: —1 (cu) —, dar brlnza pe bani, clnd e vorba de negoţ, de afaceri băneşti, nu se ţine seama de prietenie, fie-care trebue să plătească ca şi un străin H ® ♦ sJnge n ® ~ bun, ~ drept, care e născut din aceiaşi părinţi; vitreg, născut din acelaşi tată şi dintr’o marnă deosebită sau din aceeaşi mamă şi din alt tată; baţi de lapte, cei ce au supt de la aceeaşi doică: ~ de ornce tw CRUCE ţf ® Termen cu care ne adresăm cuiva In semn de prietenie sau de dragoste frăţească: ce mai zici. dragă, de aşa ceva P 1ţ ® Persoană pentru care trebue să avem aceleaşi sentimente ca pentru un frate; se zice In genere despre toţi oamenii, ca şi clnd ar fi toţi născuţi din aceiaşi părinţi: toţi oamenii sint baţi; despre toţi Creştinii: batii noştri Intru Hristos U ® Tovarăş, camarad: ba(i de arme, cari au făcut războiul împreună; ©: lâ to — ou dracul plnă vei trece puntea 1) © Titlu care se dă unora dintre călugări sau pe care şi-l dau călugării între ei H © Titlu pe care şi-l dau lrancmasonii unul altuia *1 ® pl. «•' Vlăstari, o-drasle ce cresc la rădăcina porumbului, copileţi, pui T ® în legătură cu adj. pos. (meu. tăn, său) se întrebuinţează, la gen -dat. sg., şi forma frătine-: casele Irătine-meu; i le-am dat bătine-aăn [lat. f r a t e r sau (ratre m]. 'FRATŞRN adj. Frăţesc, de frate [lat.]. 'FRATERNITATE sf. Frăţie; dragoste, prietenie ca Intre fraţi [Ir.]. 'FRATERNIZA (-izez) vb. intr. A se înfrăţi, a-şi arăta prietenie, "dragoste ca nişte fraţi: oiiterii muscali şi români... au fraternizat şl a’a băut şampanie (CAR.) rft.]. OFRĂTIC, frAtiltjc Maram. sm. dim. frate. 'FRATRICID ţ. adj. şi sm. Care-şi ucide fratele sau sora. 2. sbst. Climă pe care o făptueşte cel ce-şi ucide fratele sau sora ffr.]. FRĂTyŢ sm. Bân. Nume dat Bănăţenilor de baştină de către Românii (porecliţi Bufani sau Ţăreni) veniţi din alte părţi şi stabiliţi printre aceştia [f r a t e]. FRĂŢRSC adj. De frate, ca de frate: dragoste frăţească. FRĂŢŞŞTE adv. In mod frăţesc, ca un frate, ca fraţii: am fmpărtlt toate <*.; a’an sârnta ...şi s’an duş careşi In partea şa (SB.I. FRĂŢICĂ sm. F Termen de prietenie cu care ne adresăm cuiva care ne este ca un frate. FRĂŢIE sf. © Legătură de prietenie, de dragoste ca între f r a ţ i, fraternitate: mai pre nnni ae lepăda de aceea <•> care f&ouse pre sllnta evanghelie (prv.-mb.! H ® - de ornce, datina de a se lega fraţi de cruce. FRĂŢINE- tw FRATE. FRĂŢIOR sm. © dim. frate H ® Termen cu care ne adresăm cuiva In semn de prietenie FRĂ-sau de dragoste frăţească: la spune-ml, mâl trăţioare, ppp ursul ce lncrn-tl şopti P cpanni H ® A CIORHOIAG). ■ î\t FRĂŢIŞOR sm. dim. frate. 'FRAUDA (-de*) vb. Ir. © A lipsi pe cineva prin fraudă de ceea ce i se datoreşte H © A comite o fraudă spre a nu plăti taxele de vamă datorite [fr.]. 'FRAUDĂ (pl.-de) sf. © înşelăciune, înşelătorie, tot ceea ce se face cu rea credinţă, cu intenţia de a înşela H ® Sustragerea mărfurilor de la plata vămii sau a taxelor legiuite [fr.]. •FRAUDULOS adj. Făcut cu fraudă: alegeri frauduloase; faliment creditorii falitului ** se mulţumesc cu zece la sută din capete (fiu) ; e culpabil de bancrută frauduloasă comerciantul falit care a sustras sau falsificat registrele sale (cod.-com ) [fr.]. ‘FRAZA (-zez) vb. Ir. A face să se simtă unde începe şi unde sfirşeşte o frază muzicală [fr.]. *FR$ZĂ (pi.-») sf. © ca Două sau mai multe propoziţiuui reunite la un loc şi formtnd un tot complet T © J Partea unei bucăţi de muzică care formează un tot complet: se înălţa In avintni generos al bazelor muzicale (D.-zamf.) [Ir.]. 'FRAZEOLOGIE sf. © Mod deosebit de a construi frazele, particular unui scriitor sau unei limbi H ® Vorbe goale, Inşirare de vorbe lipsite de temeiu: Încurca bugetul tării ou politica vamală... lntr’o ~ imposibilă (D.-zamf.) [fr.]. FREAMĂT (pl. [frige + linte]. •FRIGLAN adj. iw boneta [fr.]. •FRIGQR sn. ♦ = FIEREA-PAMţNTULUI ©. Fig. 2211. Aparat frigorific- ■ FRIGORIFER (pl.-ere) sn. Aparat destinat să producă un frig intens [fr.]. * FRIGORIFIC adj. Care produce frig; care determină scăderea temperaturii în jurul lui: aparat- (- 2211) [fr.]. FRIGURI w FRIG©-®. FRIGURICĂ sf. A Mică plantă ierboasă, cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale, cu flori trandafirii, ce creşte prin ltneţe şi poieni umede; numită şi „fierea-pămlntului”, „ţintau-ră”, etc. (Erithraea pul-chella) (■ 2212) [friguri]. FRIGUROS adj. 1 Care te face să simţi frigul, care nu te apără de ajuns de frig: iarnă fri- guroasâ; haină friguroasă, odaie frigu- roasă ţ[ © Plăpind la frig, care nu suportă uşor frigul [lat. frîgo-riisus], FRIMITURĂ = FArIMĂTUrA. FRIPT i". adj. © p. frige: carne —â; (f : a sări (ca) —, a Se SCula _. . deodată fii picioare, ca şi clnd Fl6-22I2-Fr'guncâ. l-ar fi fript cineva: atuncea a sărit zmeul ca — drept In picioare (sb.) ; 0 : a minca — pe cineva, a-1 prăpădi, a-lda gata ţ[ © F : — de sete, de toarne . •FRIVOL adj. © De nimic, fără valoare, fără Însemnătate: argument —, pretext — TI © Dşuratec, care se ocupă numai cu lucruri de nimic: însurat Fig. 2213. De-a fripta. c’o femeie —ă, cochetă (vlah.) ; jertfă glorioasă a unei societăţi —e pi nepăsătoare (Vlah.) [fr.]. •FRIVOLITATE sf. © Uşurinţă de caracter, lipsă de seriozitate:—a pi oochetăria balurilor tnţeari fusese (vlah.) ţ| © Lucru frivol [fr.]. •FRIZA (-izez , (p) freza vb. tr. şi refl. ©’Aţin-creţi, a inclrlionţa părul ţ| © A (se) pieptăna cu îngrijire [fr.]. “FRIZĂ (pl.-ze) sf. jfij © Partea dintre arhitravă şi cornişă, Împodobită adesea cu basoreliefuri sau alte sculpturi numite metope (H 2214) n © (fi) Pr. anal. Basoreliefuri, ornamente, dispuse ca o friză In jurul unui vas, deasupra unei uşi,etc.[ fr.]. •FRIZER, 6- *“4- Fnzfi-ce atirnă ca nişte ciucuri la marginea unei stofe, unei haine, unui brlu, etc. ţ[ © Băn. Brăcinar, cingătoare H ® Maram. Oaş. Fringhie [lat. flmbria]. I.-A. Candrea, — Dicţionar enciclopedic ilustrat. 513 33 FRI- FRÎ www.dacoromanica.ro FRÎ FRU (sistem .( FRÎMSEŢE... = FRUMUSEŢE... ‘FRÎNĂ (pl.-ne) sf. şa» Aparat adaptat la o trăsură, la un vagon, la o locomotivă, la un automobil spre a-i Încetini iuţeala sau a o opri In loc O 2215, 2216): puţine vagoane de călători «Ini prevăzute eu » de mină (car.) ; a strlnge Irlna [fr. f r e i n]. •FRÎNAR sm. Slujbaşul Fig. 2215. Frinâ de vagon de la vagonul Westingliouse). din coada unui tren care strlnge frlna: orl-oe tren trebue să aibă la coadă un ~ de siguranţă (car,). ttFRÎNC sm. Nume generic pentru Occidentalii __ de rasa latină (Francezi — Italieni) [vsl. fragă]. t FRÎNCESC adj. De F r î n c, privitor la Frlnci, occidental. FRÎNCUŞĂ sf. ♦ Varietate de struguri, cu boabele mici şi rare: poama » mică la boabe, rară pe ciorchine şi de o mare dulceaţă Fig. 2216. (ION.) f F r I n c]. Frîna de automobil. FRţNGE (irtng) ţ. u6. tr. ® A rupe în două: » plinea, o nuia, mina, piciorul; mai bine... Imi Irlng pana declt să laud... virtuţile unui om care n’a (ost deelt o secătură (I.-gh.) ; tr FRÎNT s ţ © A îndoi tare: a-şi » mijlocul t © A-şi — miinile, a-şi îndoi cu violenţă degetele mlinilor în semn de durere, de des-nădejde sau de căinţă t © F A sdrobi: » inima ţ[ © ® t A învinge, a înlrîngc. ‘i.vb.refl. Ase rupe In două; a se îndoi tare [lat. frângere]. FRÎNGHŢE sf. Sfoară groasă şi răsucită, funie (jl] 2217): o legase cu o ^ de mătase roşie (isp.i [f r 1 m b i e]. FRÎNGHIER sm. © V Cel Fig. 2217. Fringhie. ce face sau vinde f r î n g h i i. FRÎNGHIOARĂ (pl.-re) sf. dim. FRÎNGHţE-FRÎNGHIUŢĂ (pl.-ţe) sf. © 'dim. FRÎNGHţE f © #■ Specie de muşchiu de coloare verde-deschisă (Funaria hygrometrica). FRÎNT adj. © p. FRţNGE. Rupt în două t ® ® Sdrobit, rupt de oboseală ţ] © F: beat », beat turtă, biruit de băutură U © Nici o para <~ă, nici un ban, nimic: de-1 găsi o paradă In toată casa, să ml-o baţi In lrunte (alecs.) ţ[ © © Na-ţi-o <~ă. că ţi-am dres-o I (Sau na-ţi-o bună, că ţl-am trlnt-o), Se zice aceluia care, într’o situaţiune grea, propune o SO-luţiune ridiculă [lat. ‘franctus], FRÎNTţJRĂ (pl.-turi) sf. © Rezultatul acţiunii de a frlnge H 2 £) Locul unde s’a frînt un os, fractură t ® Bucată frîntă sau ruptă din ceva, fragment ; F : Intre trlnturile de glnduri ce se rostogoleau In capul său (car.) ; lnglnă o » de otnteo bătrlnesc r © Frlntură de limbă tr frAmîNTARE © ţ[ © Băn. S Locul din ţarină rămas nesemănat unul sau doi ani [lat. *franctura< fractura]. FRÎU (pl. (rine şi trie, ✓ Irlnri) sn. © Toată CU-relăriâ ce se pune pe capul şi în gura calului (că-peţeala, hăţurile sau dîrlogii, zăbala) spre a-1 putea mina 1 © Hăţuri: a strlnge »l t ® ® Ceea ce reţine In marginile datoriei, raţiunii, etc.; a ţinea in », a Stăpîni (avîntul cuiva); a pune », a Infrtna, a pune stavilă, a opri: a pune » limbii, patimilor; puneţi ^ la gură şl lacăt la inimă (pann);adi«, a lăsa în voie, a da drumul; lără », neînfrînat H © Frlne pl. ® Conducere, Clrmuire: a lua Irlnele guvernului; Îndată Insă oe norocul ne dă pe mină Irlnele Statului... lu- crurile se sebimbă (i.-gh.) [lat. frenum]. FRÎULEŢ (pl.-ţe) sn. dim. FRÎU. *FRONT (pl.-turi) sn. H Faţa unei trupe aşezate în linie, linia oştirii care stă în faţa inimicului; a lace a sc întoarce cu faţa spre inimic; a ieşi din » [Ir,]. 'FRONTAL adj. g) Al frunţii, ce ţine de frunte: osul» [fr.]. FRONTAVQIU sm. n f Militar necioplit [front + vistavoiu]. 'FRONTIERĂ (pl.-re) sf. Graniţă, hotar [fr.]. 'FRONTISPICIU (pl.-oii) sn. © {Qa Faţada principală a unei clădiri mari t ® # Titlul de pe prima pagină a unei cărţi, împodobit cu figuri sau desenuri [fr.]. 'FRONTON (pl. -oane) sn. t£j) Ornament de formă triunghiulară sau în segment de cerc, deasupra porţilor, uşilor sau ferestrelor unei clădiri, adesea împodobit cu figuri sau alte decoraţiuni (J2218, 2219) [fr.]. 'FRUCT (pl.-te) sn. © ♦ Poamă, rod, productul vegetalelor care se desvoltă din floarea lor (.■] 2220): a aduce »e la masă ţ| © »ul oprit, fructui Fig. 2219. Fronton. Fig. 2220. Fructe. X. Cariopsâ de ovăs. — 2. Achenâ de alună. — 3. Samară de ulm.—4. Samară de paltin. — 5. Foliculă de nemţişori-de-eîmp. — 6. Foliculă de calcea-calului. — 7. Păstaie de * muştar - de - cimp. — 8. Silicule de traista-ciobanului. — 9. Capsulă de liliac. — 10. Capsulă de sclnteuţă. — XI. Drupă de coarnă.— 12. Bacă de lămiie. pomului din raiu din care mîncă Eva şi-i dete şi lui Adam să măntnce; ® lucru pe care-1 doreşte cineva, cu toate că e oprit 1] © pl. Roade, tot ce 514 www.dacoromanica.ro produce pămîntul pentru hrană: »eie pămlntulul U © ® Rezultat, produs, folos, profit: »ui amorului acestor doi oameni fa Dionis (emin.) : a pierdut/^ul muncii salo II © pl. i*s Veniturile unei moşii, ale unui imobil, etc. [lat.]. 'FHUCTIDOR sm. ?) A douăsprezecea lună a calendarului republican francez (de la 18 August— 16 Septembrc) [fr.]. ■FRUCTIERĂ (pl.-re) sf. 0 Vas tn care se pun frurtelP pe masă. "FRUCTIFER adj. ♦Care produce poame, roditor: pom» [fr.]. ■FRUCTIFICA (-tio) vb. Ir. A aduce roade. ® foloase, cîştig. beneficii materiale [lat.]. ■FRUCTUOS adj. Care dă ruade bune, ® avantajos, lucrativ [fr.]. ■FRUGAL adj. Care se mulţumeşte cu bucate simple; cumpătat, alcătuit din bucate simple şi comune, din bucate puţine sau strict necesare: regim»; hrăni »ă; ospăţ » [fr.]. ■FRUGALITATE sf. Cumpătare, Însuşirea celui frugal sau a tot ‘-e e frugal [fr.]. ■FRUGIFER adj. ♦ Care dă roade, fructe [fr.]. ■FRUGIVOR adj. Se zice despre ori-ce animal (mamifer, pasăre sau insectă) care se hrăneşte cu fructe, cu grăunţe, cu substanţe vegetale [fr.]. FRUMOASELE •*- FRUMOS g. FRUMOS 1. adj. ® Bine făcut, cu trăsături regulate, cu l'orme plăcute: om», temele fru- moaşă; e frumoasă ca o zînă, ca un soare, ca un boboc; serai », femeile; m- plAcea H ® Cu Înfăţişare plă^ cută, care Întruneşte multe însuşiri bune şi plăcute : o casă, o grădini, o haini frumoasă; o tari frumoasă; vorbe frumoase; un miros» H © Senin: timp», zi frumoasă "i © Liniştit: o mare frumoasă © Vrednic dc laudă, lăudabil: fapte frumoase 1| © însemnat: o avere frumoasă 1| © ♦ FLOARE-FRUMOASĂ = BĂNUŢI-2. adv. ® In chip frumos: a se împodobi » II © Binişor, încet, liniştit: stal»! 2. SVl. Cel ce e frumos; (Cp: nu se Întreabă de casa »ulul, ol de oasa harnicului (Pamf). 4. sn. Frumuseţea personificată, perfecţiunea: adevărul, binele şl»ul;»ul ideal. g. frumoasele sf. pl. p Nume eufemistic dat Ielelor [lat. formosus], t FRUMSEŢE, O FRUMSATA = FRUMUSEŢE. FRUMUSEŢE sf. ® însuşirea a tot ce e f ruin o s (la fizic şi la moral) 1 © Lucru foarte frumos 1 ® Femeie foarte frumoasă. FRUMUŞEL, /.-şicA adj. ® dim. frumos ţ| © Drăgălaş, drăguţ, gingaş. 2. adv. Binişor, încetişor. a. FRUMUŞELELE sf. pl. fP — FRUMOA- SE LE. FRUMUŞICĂ «w- FRUMUŞEL, tFRUNCE (pl.-cele) sf. Frunte [lat. ’fron-11 c e 11 a], FRUNTAR (p/.-re sn. ® Cureaua de la hamuri care trece peste fruntea calului ■ 831 1 © j>, O grindă răzimată pe stratul morii, prin care trece pisc,oaia < © Trans. -5 Catapeteasmă H© Făşie de catifea cu care se leagă femeile pe frunte, pe sub căiţă, cn să nu iasă părul de subt ea [lat. frontale. ■FRUNTARIE — FRONTIERA. FRUNTAŞ adj. şi sm. ® (Om de irunte. de primul rang, printre cei dinţii: declt codaş in oraş, mai bine 'n satul tău» ; elipt.: atunci noi, la <•>, băieţii ; o ~ de cai, o distanţă rît poate fugi un cal în galop, fără Să se oprească; a da fuga, a da o a fugi, a alerga repede; a pune pe<~, a lua la a fugări, a sili să fugă f ® cu fuga, repede, iute, de grabă; in în treacăt, în grabă; pe grăbit, repede, pe apucate; din d’a ’n fuga, în pripă, în goană, aler-glnd. 2. FţroA adv. Iute, în fugă, alergînd, fugind: fe-olorul se Intoaroe — speriat (I.-gh.) ; au plecat — şl au lăsat toată tabăra pustie (m.-cost.) ; de aci, prin elipsa verbului : oind s’a văzut scăpat, —' speriat la prepeliţă IBR..VN.); a Încălecat pe murgul şl — ’napol (i.-gh.j ; nici mal aşteptă să lee apă, ci ~ la stăplnă-sa (Crg.) [lat. fuga]. FUGACIU adj. Bun de fugă, care fuge iute: fiind oaii mal fugaoi (Toc.) [lat. f U g a X, -a C e m]. FUGAR adj. şi sm. i Cel ce caută prin fugă scăparea (din ţara lui, de la oaste, de sub Stăpînirea cuiva, etc. : altul încearcă să găsească o scuză pentru ~ icar.i; a umbla a rătăci, fugind de undeva : odată a umblat o săptămină — de la şcoală (VLAH.) D © Cal: Dă friu, cuprinde gltul ~ului spumat (coşb.) 11 ® Trecător, care trece repede, fugitiv: clipe —'0 ; o impresie ~ă de urit II răsări In Bullet (d.-zamf.). FUGĂRI (-ăreso) vb. ir. A pune pe fugă, pe goană, a Urmări gonind: pină să-l uclgă Romănll ce-l fugăreau, se uoideau el Intre dinşll iisp.) [fugi]. FUGARNIC adj. şi sm. Fugar: in sufletul el de«i, încolţeşte un simtlmint stăruitor de milă (grl.) . FUGĂTOR adj. verb. fuqj. ® Care fuge H © Care fuge’ iute, care aleargă: omul ou pietrele de ploloare şl fata fugătoare porniră împreună ons.Prune Coapte: dă-ml olţiva tuloeli (VIG.); se hrăneso... cu... prune coapte (tulcel) ori făcute chlsălltă (pac.). FULG sm. © 1 Pană fină şi moale, mai ales de pe burta păsărilor: uşor ca un făcu un culcuş numai 516 www.dacoromanica.ro din «>i de pasări, de se enlunda In pnt, olnd se o ni ca (isp.) II ® ® ca -~m pe apă, uşor, fără greutate; In voia ta- tîmplării: ajunseră negustori grei ca »ol pe apă (Ispj; a bate. de să-i meargă lalgll, a Snopi In b&taie: dete ei Turcilor un frecuş, de le merse fulgii CISP.i ţ] ® © Pt. anal. Părticica cristalizată de apă care cade sub formă de ninsoare: «■ de zăpadă; Fulgii zbor, plutesc in aer. ca un roin de fluturi albi (alecs.i 11 ® Pt. anal. A Un fel de puf ce se desprinde din inflorescenţa unor plante ca păpădia, etc. şi care se împrăştie in vtnt ca nişte fulgi: «d uşori de păpădie rătăceau prin văzduh. FULGER (pl.-ore) sn. © ® trunzătoare provenită din descărcarea electrică a doi nori, însoţită sau urmată adesea de tunet ([Ş] 2226): norii deca se lovesc unul ou altul... lasă sunet şi foc, adecă tunet şi «■ (prv.-mb.i; ®: Un ~ se aprinde in ochii lui pe loc (alecs.i ; un «■ de bucurie; iute ca~ui; de aci (modem): tren «■, care merge cu cea mai mare iuţeală H ® Pr. ext. Trăsnet: cuvintele tale an căzut ca un w In gloata ce te înconjura (alecs.i ; ®: toată preutimea arunca «e de blăstămuri asupra acelor oe trăgeau tabac (ion.) H ® ® Eveniment dezastros şi neaşteptat [lat. fulgSrem]. FULGERA (-eră) i. vb. unipers. intr. © ® A se produce fulgere: fulgera a furtună dinspre miazănoapte (VLAH.); olnd fulgeră, să nu Btal lingă cline sau pisică, oăoi te va trăsni (gor.i H ® A produce fulgere: Să văd norii fulgerlnd (alecs.i ; ®: (păglnll) In toate părţile fulgerau şl trăsneau on armele lor (GR.-Ufl.i; tună şi fulgeră de minie H ® A luci ca un fulger, a sclnteia t ® ® A trece repede ca un fulger: n’am graiu să spun ce-mi fulgera prin creieri In acel moment suprem ion.i. 2. vb. tr. ® A lovi ca fulgerul, a trăsni: fuigera-te-ar Dumnezeul (orm.i ; să nn îndrăzneşti să te mişti, oă te fulger; ®: Iar popii fulgerau blăsteme (coşb.i ţ[ ® A Săgeta: lunghiurile care mă fulgerau ia fie-care răsu-flare (BR.-VN.); numai din olnd In cind Ii fulgeră, ou alte o uitătură (bas.) [lat. vulg. fulgărare< clas. ful-gutare], 2- vb. refl. / ® A căpăta fulgerătură: oaia s’a fulgerat. FULGERAREsf. ® Faptul de a fulgera H ® J Licărire, sclnteiere: o*de speranţă lunecă pe fata lui Decebal (VLAH.). FULGERAT 1. adj. ® p. fulgera 11 ® Pr. ext. Trăsnit, ca lovit de trăsnet: şiruri, şiruri cădeau fulgeraţi de armele păglnilor usp.i ; Mltu a picat «■ H ® / ® Bolnav de fulgerătură: oaie «di. 2. sbst. Faptul de a fulgera, fulgerare. FULGERATIC adj. Ce trece iute ca un f u 1-g e r: o licărire «ă (jip.) . FULGERĂTOR i. adj. verb. fulgera. ® Care fulgeră H ® Săgetător: mă aşteptam la o a doua căutătură... şi mal fulgerătoare ion.). 2. o fulgerătoarele sf. pl. Băn. D ® Zilele de 16-18 Ianuarie care, după credinţa poporului, stat trei zile rele de fulgere, trăsnete şi vifore (MAR.I. FULGERĂTURĂ (pl.-turi) sf. ® / ® Boală năprasnică care loveşte pe om din senin, fără cauză aparentă (mai adesea „epilepsia”, alte-ori „junghiul”, durerea de cap, etc.): lovea pe om fulgerătura etnd se uita asupră-l (isp.) U ® fhi O boală a oilor [fulgera]. FULGEREŞTE adv. Iute ca fulgerul. FULGUţ (-ue) vb. unipers. © A ninge cu fulgi rari: Noemvre Inoepea să fulguească (vlah.) ; ful-guia de ninsoare; clnd lama tulgue ou soare, e semn oă are să ningă tlrzin (şez.i . FULGUIALĂ sf. © Faptul de a fulgul: fulgi mari de omăt... Închiseră zarea... on fulgnlala lor bezmetică (DEM.). *FULGURITĂ(p l.-te) sf. -frTub sticlos produs de trăsnet clnd pătrunde In pămtat şi topeşte mate- Lumina vie şi pă- Fig. aaaâ. Fulger. riile silicoase cu care vine In atingere (0 2227) [fr.]. FULIE sf. ® A Floare de narcis, zamacadea (Narcissus poeticus) H ® Podoabă de pietre scumpe ta forma acestei flori [tc. f u 1 i a]. •FULMICOTON sbst. £t Substanţă explozivă care se prepară din bumbac muiat Intr’un amestec de acid sulfuric şi de acid nitric [fr.]. •FULMINANT adj. ® Care trăsneşte : Jupitar «■ H ® Care produce trăsnete H ® Care face uşor explozie: praf — H © ® Ameninţător, care izbucneşte ameninţător: In căptuşala fie-cărui jrjgt 222,, autoraş găseşti materia «ă a unui critic, gata Fulgurită. să facă explozie (Vlah.) [fr.]. "FULMINAT sbst. ir Sare explozivă formată din combinarea acidului fulminic cu oxid de mercur, cu oxid de argint sau cu oxid de aur: de mercur [fr.]. 'FULMINIC adj. Sr Aoid «■, corp organic, foarte exploziv, compus din oxigen şi cianogen [fr.]. FULTUI... tr FUITUJ... FUM (pi.-muri) sn. ® Masă gazoasă combinată cu părticele solide (funingine, cenuşă, etc.) care se desface din corpurile care ard; ©: pină nu taci foo, — nu iese tr foc H ® Cantitatea de fum pe care o trage cineva dintr’odată din ţigară sau din lulea H ® pl. t ® Substanţe medicamentoase cu care se afumă bolnavii (In popor), punîndu-le pe cărbuni : negustor de salcie, «-uri şi alte otrăvuri (cRo.l H © ® Casă In care se locueşte, familie: nu e sat mare, stă numai din vr’o 40 de «•uri (RET.) H ® pl. ® Aspira-ţiuni deşerte, Ingîmfare, vanitate; ~uriie şi strim-băturlle feciorilor de bani gata ivlah.) ; 11 intrase «■urile In cap că ar fi ceva de dlnsul (isp.) ţ[ ® A «-UL-PĂMţNTU- lui = fumArjţA [lat. fumusj. FUMA (-mez) vb. tr. A aspira şi a scoate fumul de tutun prin gură, a bea tutun [lat. fumare], FUMAR (pl.-are) (fia Gaură, deschizătură făcută pe acoperişul caselor ţărăneşti, pe unde iese fumul din pod [lat. f u m a r i u m], FUMĂRAIE, FUMĂRIE, fumăreATA sf., Ceea ce răm Inc pe fundul unui vas © Partea cea mai depărtată de intrare; margine, capăt: ~al pădurii; ~ul grădinii; ai s& te daci In —.ui iadalui (org.) t © Partea dinainte sau de dinapoi a carului, care se razimă pe loitre (|Şy 2231) [lat. fu n du s]. •FUNDA (-dez) 1. vb. Ir. A întemeia, a înfiinţa, a institui. 2. vb. refl. A se Întemeia; a se bizui [fr. londe r]. Fix. 3331. Fund (de car). Fig. 2232. Ftmdă. Fig. 2233. Fundă. FVNDA (pî.-de s/.ţp ® Panglică, făşie de pinză, de mătase, etc. legată în formă de nod (§1 2232) 1] © Cravată legată In formă de fundă (_■] 2233) [ngr.]. FUNDăCi.sm. i © Numele mai multor varietăţi de păsări fără coadă, din ordinul palmipe-delor; pot sta numai vertical pe pămint şi innoată foarte iute, cufund indu-şi corpul aproape în Întregime în apă, din care pricină se numesc şi „cufundări” (Podiceps cri-stalus) (i®]2234): (P. minor, P.nigricollis P. rubricollis) H © = BODÎRLăn tu 2. (pi.-ace)sn '■ © S Partea de desubt a unei ]_ clăi, podină t ® Băn. Un fel î de cojoc fără m îneci [fund]. •FUNDAMENT (pî.-te) sn. © Temelie, zidăria care for- Fls- a33S- Fundac-mează baza, sprijinul, unei clădiri, unui zid, etc. t ® # Planşa de seînduri pe care se pun formele; masa de fier (din maşină sau dc lingă maşină) in care sc Închid formele de tipărit t ® ® Temeiu, bază, ceea ce serveşte de sprijin, clementul pe care se întemeiază: justiţia este ~ni statelor [fr.]. 'FUNDAMENTAL adj. © Care serveşte de temelie la o clădire: piatra «â ţ® (p) Principal, de căpetenie, esenţial: trăsăturile —e 1 se redeşteptau acum ln spirit (car.) [fr.]. O FUNDAREAŢA adj. f. Olten. cciaus.) Căciulă căciulă cilindrică, cu fund (fără virf). FUNDARISI (-isesc) vb. inlr. a, A arunca ancora [ngr.]. •FUNDAŞ sm. \ La jocul de foot-ball: unul din cei doi jucători cari stau in f u n d (şi la spatele cărora e „portarul”). •FUNDATOR, FUNDATOARE adj. şi sm. f. întemeietor, întemeietoare [fr.]. FUNDATOARE sf. Fund de căruţă. FUNDĂTURA (pî.-turi) sf. © Ulicioară înfundată, care n’are ieşire la celălalt capăt; drum astupat 1[ © Pădure deasă [(in) funda]. •FUNDAŢIUNE, fundaţie sf. © întemeiere; înfiinţare, inst'ituire H © Fond constituit pentru o. operă caritabilă sau culturală, aşezâmlnt: universitară Carol I [fr.]. O FUNDEIU (pl.-ele) sn. © Trans. Maram. O parte a intestinului (R.-COD.). O FUND OAIE sf. © Olten. Băn. Temelia casei t © Trans. aA. înfundătură in munţi (pac.) coens.i II ® Trans. £ Piatra de desubt a morii, piatra nemişcătoare, stătătoare, zăcătoare [fu ud]. t FUNDUCsm. ® Veche monedă deaur turcească, care circula la noi pe la începutul veacului trecut: numără cele cincizeci pungi de bani In mahmudele, do decari , i şi rublele (filo [tc. ]. O FUNDUREIU sm., FUNDURJE sf. Trans. , dric H © De moarte; jalnic, foarte întristător, [fr.]. •FUNERALII sf. pl. Ceremonia unei Inmor-mlntări pompoase: i s’au tăcut ~ naţionale [fr.]. •FUNERAR ddj. Privitor la funeralii, de tn-mormîntare: cheitueii urnă care conţine cenuşa unui mort; piatră <■»£, care e pusă pe un mor-mînt [fr.]. •FUNEST adj. © Care aduce o mare nenorocire, prevestitor de nenorociri, aducător de moarte; an războia ~ ^( © întristător, dureros: amiciţie [fr.]. •FUNGA (pi.-gi) sf. a. Frînghie ce trage sus o pinză, un felinar, etc. [it. fionco], FUNICEI sm. pl. / (f Un fel de clrcei proveniţi din scurtarea muşchilor. î FUNICEL = FUHNICEL. FUNICICĂ sf. dim. FUNIE. 518 www.dacoromanica.ro "FUNICUL (pi.-ie) sn. * Codiţa care leagă să-mlnţa de pericarp ([D 2235) [fr.]. "FUNICULAR adj. şi (pl.-nn) sn. Se zice de un _ \ tren care urcă o pantă re- Q QQ O O O > pede, cu ajutorul unui cablu r ~ metalic care leagă două __„ _ . vagoane, din care unul se F'e" a3S" Fu ' 4 urcă pe cînd celălalt se coboară: tiea~;~ electric (J 223 >). FUNIE Sf. © Sfoarăgroa-să răsucită, de ctnepă ori de teiu, frtnghie: a lega cu lunii; ® iron. drept ca lonia ’n traistă, strlmb, nedrept; ©: a i se apropia (sau a i se stringe) funia de par, (saude steal&r), a ise Înfunda, a i se apropia sflrşitul, a nu mai şti cum să scape, cum să iasă din încurcătură; nu vorbi de ~ In casa spl uzura tu- - _ . . lui, nu vorbi F,e- a236' Fun.cular. de unele lucruri dinaintea cuiva care s’ar putea simţi atins, crezînd că se face aluzie la dînsul 1) © v de paie, sarcină de paie cit poate duce omul în spate (pamf.) H ® t Funie, de lungime variabilă, cu care se măsura păinîntul; — de moşie, sfoară de moşie; a trage ou lunia, a măsura o moşie [lat. f u n e m], FUNIER sm. © V Cel ce fabrică sau vinde funii. O FUNIGĂNĂ sf. Mold. Trans. - FUNINGINE: cînd cade funigăna de ps hogeag, e semn de vreme rea (grm>. O FUNIGEI1 sm. pl. Mold. Trans. Fire albe şi uşoare, ca "de păianjen, care plutesc în aer în zilele frumoase de toamnă: toamna, mulţi<•< plutind prin aer — semn de toamnă lungă (grm.). FUNIGEI2 - FURMCEL. FUNţNGINE, o FUNIGINE, O FUNINGAnA sf. Materia neagră ce depune fumul pe olanele coşurilor: negru cava; s’au lost uns pe fată on cărbuni şl cu funingini (sb.) ; oind arde funinginea de la gura cuptorului, are să vremuească (gor.) [lat. fulîglnem]. FUNINGINQS, O funiginos adj. Plin de funingine ; negru ca funinginea [lat. fuliglno-s u s . FUNIŞOARĂ (pî.-re) sf. dim. FUNIE. FUNT sm. Unitate de măsură, de greutate de aproximativ 1ji kgr.: chila are 400 de oca, oca are 8 funti (ion.); Ad’ o glajă de palincă şi doi funti de carne friptă (ret.) ; un v de luminări [rus. < germ. Pfund]. t FUR sm. Hoţ : — zicem celui ce fură, adică la pe asouns (leg. car.) [lat. fur, -reni]. FURA (fur) vb. tr. © A lua pe ascuns sau cu sila bunul altuia; ©: hoţul fură si Jură; w-qu )| ® A răpi: zmeii fură fetele de împăraţi ţ] ® 0 v o sărutare, a săruta pe furiş; v oohii, a fermeca, a face să vadă altfel realitatea; v inima, a se îndrăgosti; ~ minţile, a-i lua minţile, a-i întoarce capul: a ştiut să mă aducă şl să-mi fure minţile (vlah.i; ~ somnul, a face să nu poată dormi; a-i v somnul, a adormi pe nesimţite : puse şi el capul Jos şi-l fură somnul iisp.i "li © A-şi însuşi pp. nedrept: v o idee; — un titlu [lat. furare]. "FURAGER adj. $ Bun de nutreţ: plante ~e [fr. fourrager]. "FURAJ (pî.-age) sn. Nutreţ (în spec. pentru caii unei armate) [fr. fourrage], "FURAJIERĂ (pî.-re) sf. * Car astfel întocmit spre a putea transporta furaj [fr.]. "FURAJOR sm. a Soldat de cavalerie care umblă după furaj: ei lnttmpină fn oale o samă de Turol -vi oe duceau nişte turme de dobitoace (balc.) [fr.]. FURAT 1. adj. © p. FURA TI © De v, provenit de pe urma unui furt: se va certa oa un fur cela ce va primi lucru de vin casa lui (Prv.-mb.); nu este nici măcar dăruit, ci este tocmai lucru de v (odob.) . 2. sbst. Faptul de a fura. FURĂTOR 1. adj. verb. fura. Care fură. 2. sm. Maram. Hoţ. t4Umătură (pf.-turi) sf. Furat: tu m’ai îndemnat la turături (sb >. FURCĂ (pZ.-cl) sf. © ^ Unealtă alcătuită dintr’o prăjină de lemn tare terminată prin doi sau trei craoi ascuţiţi şi încovoiaţi, numiţi „coame”; cu ajutorul ei se stringe finul, se întorc sau se cară snopii, etc. ([•] 2237) ţ| © Pr. anal. Nume dat la diferite lucruri FiS- aa3l-ce prezintă doi craci ca şi furca; furca Furcă-pjj|ninii*sţîlpul, între [crăcii de sus ai căruia osci- ( Fig. 2238. Furcă de tors. F. Furcă. — D. Fus.-I. Fir. - L.'jC. Caier. Fig. 2239, 2240. sculptate din 1 ransilvania. lează 'cumpăna"! puţului (»w put) : lingă un puţ părăsit, ou ghizdurile desfăcute şi cu furca strlmbă (lung.) ; furca scrinciobuiui, stîlpul orizontal de care e fixat scrînciobul; furca carului, numită şi „pisc” sau „gruiu”, partea carului, fixată de osie, caro leagă inima de proţap; g) furca pieptului, extremitatea inferioară a Sternului: fratele li trase un pumn straşnio In furca pieptului (Car.) t ® Fie-care din stllpii groşi de stejar de care se prind cosoroabelo şi care susţin acoperişul şi pereţii caselor ţărăneşti t © Par cu două crăcane In partea de sus ce se tmplîntă în pămînt la construirea unui pă-tul sau pentru alte scopuri t ® Kt O crestătură ce se face la urechile oilor, numită şi „furculiţă” 519 FUN- FUR www.dacoromanica.ro FUR FUR f © pl. SpLnzurătoare: fntr’aoel loo ce an tnrat dobitocul acolo să-l iplnznre In turci (prv.-mb.) f © Furcile eandine tw CAUDJN «I © Băţ, la capătul căruia se leagă caierul (de clnepă, de in, dc lină) spre a Ţara-Haţegului. din Muntenia. li tors (0 2238-2244); a da de a da de făcut, de împlinit lucruri grele, istovitoare; a mai) avea de--, a avea încă unele lucruri grele • de făcut, unele greutăţi de învins; a bate a bate sdra-văn; a ţinea <•>, a ţinea morţiş ţ[ ® Şezătoare, unde Se toarce CU furca: olntau ou toatele clnd erau ia ** tisp.i; fî vorbe de vorbe de clacă [lat. furca]. OFURCĂRIE sf. Mold. Şezătoare, clacă de tors: serile liniştite de toamnă li veniră Înainte, cu dăcile, ou Iurcăriile lor (8.-ALD.) [furcă]. FUR CEA sf. Furca carului. FURCER, . Locul de împreunare a două văi sau vălcele. a FURCQIU (pl.-oaie) sn. ® augm. fvrcA f © S Furcă mare ce se întrebuinţează mai ales la căratul finului şi al snopilor. FURCULIŢĂ (pl.-te) sf. ® X Unealtă de masă, de forma unei furci mici, cu trei sau patru dinţi, cu care se duc bucăţile de came sau legumele la gură (H 2246); F: cn barba in ale cărei părţi laterale sînt ascuţite şi mai lungi declt mijlocul K © Kt Crestătură unghiulară ce se face, ca semn de recunoaştere, la urechile vitelor şi fn spec. la ale oilor K ® 1P" Lişiţele carului [furcă]. (pl.-P) sf. Trans. ® dim. O FURCUŢĂ furcA 1 © Furculiţă : vătavnl I] cinsti ca o lingură, o ^ şi un ouţit de argint (RET.) H ® Partea de la piciorul calului de la scobitura tălpii, alcătuită dintr’o Fig. 3246. Furculiţă de lemn sculptată Fig. 3245. Furgon. (Răşinari). materie cornoasă, mal moale şi mai elastică; numită şi „rîndunică”. FURDA sf. ® Rămăşiţe de proastă calitate de la lucratul lînei sau pieilor ţ| © Rămăşiţe de lepădat, mardale [tc. hurdă; comp. srb. furda]. FURGÂSI (-âsesc) vb. tr. F A fura, a şterpeli [fura + g ă s e s c]. •FURGON (pl.-oane sn. Trăsură mare, acoperită, pentru transportul bagajelor şi muniţiu-nilor unei armate (iiJ 2245) [fr.]. •FURIBUND adj. Apucat de furii, aprins de mînie, turbat [fr.]. •FURIE sf. ® Mînie grozavă, nestăplnită, turbare H © Violenţă grozavă; patimă nc-stăpînită H ® pl. JŞs Numele a trei divinităţi feminine din Infernul păgln, a căror menire era să chi-nuească pe cei vinovaţi (H 2247) K © F Femeie rea şi iute la mînie [fr.]. •FURIRR sm. * p. _ ... Subofiţer însărcinat e' F e* cu hlrtiile cancelariei companiei [fr.]. FURINCEL, furnicel sn. f Buboiu, furuncul, bubă, de mărimea unui bob de porumb, care se formează pe piele şi coace: această boală de pi«i«, numită furnicel, se vindecă dacă se spală ou apă fiartă (mar.) [lat. ’luruncMlus], •FURIOS adj. ® Cuprins de furie, înfuriat, mîniat grozav, turbat de mînie, foc şi pară de mînie T © Foarte violent: vint ~ [fr.]. FURIŞ adv., mai adesea: peTrans. de-a furişa, de-a furişul, pe subt ascuns, căutlnd să nu fie văzut: de să va găsi vre-un păstor iu de oi să fie mulglnd oile stăplnu-aău # (prv.*mb.) ; se ascunse Încet şi pe ~ In fundul unei bufi goale (ODOB4; rlul... alunecă de-a furişa peste prundişul lins islv.) ; Ţiganul se uita pe de-a furişul la ei (mera) [f u r], FURIŞA (-işez) vb. refl. A intra, a se apropia, a ieşi, a se depărta pe furiş, a se strecura pe nesimţite, fără a fi văzut sau auzit: se furişă şi de astă. dată de intră In cămara letelor (isp.) . FURIŞOR sm. # Un fel de viespe mică, negricioasă, care-şi face cuibul pe drumuri şi pe cărări (Pompilus vialieus) (_•] 2248) [f u r]. FURLANDISI (-isesc vb. refl. F A se fuduli, a se făli, a se umfla în pene: mai prinseră puţin |ş limbă şi Începură a se ~ şi ei (ispj. FURLUA vb. ir. F A fura, a şterpeli: mai fie- care tovarăş al mea furluase clte ceva (Cro.) [fura + lu a]. *FţTRMĂ (pl.-mc) sf. Cp ® Formă U © Formalitate, act: scoate turme de le primărie (ciauş.). •FURNAL (pl.-aie) sn. Cuptor înalt (de turnătorie, etc.) [fr. l'ourncau]. FURNICA (-ic 1. vb. intr. A umbla de colo pînă colo în mare număr, a se mişca în toate păr- Fig. 3348. Furişor. Fig. 2249. Furnică. 1. Furnică lucrătoare, fată. — 3. Bărbătuş.~ 3."iFe’ meiuşcă. - 4. Larvă, puiu.— 5. Nimfă, sac, sâcu-şor. — 6. Gogoaşă, perină. —7. Ouă. — 8. Antenă, mustaţă. — 9. Picior.— 10. Aripă de bărbătuş.— 11. Aripă de femeiuşcă. ţile ca furnicile, a mişuna: pe mal, ia schelă, furnică mulţimea oa la blloiu (vlah.) ; printre slugile oe furnicau 520 www.dacoromanica.ro Fig. 2250. Furnicâ-mare. de colo pină colo msp.i ; 0: un freamăt furnică de colo pină 00lo prin mulţime (CAR.). 2. vb. tr. unipers. A simţi ciupituri, mlncărimi, înţepături pe piele, ca şi cînd ar umbla pe ea furnici: un fior rece... mi furnici pini ’n creştet ccarj [lat. formicarej. FURNICĂ (pl.-ci) sf. # ® Familie de insecte din ordinul hi’menopterelor, cu un număr foarte mare de speţe (peste 1200), remarcabile prin instinctul lor desvoltat; trăesc In societăţi numeroase şi slnt foarte harnice, lucrlnd neîncetat pentru strîn-gerea previziunilor de iarnă (Formica) (|®| 2249); din numeroasele specii de furnici, poporul distinge mai ales următoarele : furnica - neagra (sau ~-micA, ~ -de-casA, -~-de-ClMP, ~ - DE - FlNAT) (Formica nigra); furnjca-galbenA, a cărei muşcătură e foarte dureroasă (Formica flava); furnica-roşie [sau -~-de-grădjnă), de mărimea celei negre, care trăeşte mai ales pe lingă locurile băltoase, dar şi prin fînaţe sau grădini; muşcătura ei e extrem de dureroasă (Formica laevinodis, F. rubida); FURNICA-DE-COPACI [SOU FURNICAR - RQSU), furnică mare, de coloare roşie ca sîngele, ce trăeşte prin păduri (Formica sanguinea); furnica-mahe (sau ~ -DE-PADURE, ~ -SALBATICA, FURNICAR), CU mult mai mare decît furnicile de rînd, trăeşte prin pădurile de brazi unde-şi face muşuroaie din cetină, bucăţele de frunză, paie, beţişoare şi chiar pietricele (Formica rufa) (li) 2250); harnic ca o —'; a tăbărî ca furnicile (la stejar), a se Îngrămădi la un lucru, a da năvală; a-i umbla cuiva furnici prin miini, prin picioare , a nu avea nici un astîm-pâr; ouâ de furnici, larvele mici jdbe care ies din ouăle furnicilor 1) © —-ROŞIE, speţă de furnică de coloare roşcată, care trăeşte prin pădurile de brazi (Formica rula) ţi ® furnicA-leu, gen de insecte nevroptere din ţările calde (l-’1 2251) [lat. formica). FURNICAR1 (pl.-are) sn. ® % Cuib, muşoroiu de Fi " FUrn'ica.,eu. furnici, locul unde se strîng şi locuesc furnicile (igj 2253): prindeţi un liliac Îngropaţi lntr’nn ' (ALECS.t ţ[ © f Mare mulţime de oameni care umblă de colo pină colo ca furnicile: a un — de lume de toată mină îbr-vn.j; deasupra acestui ** de muncitori (vlah.) [lat. f O r- micariu m], FURNICAR* sm. ® # = FURNICA - MARE; '•'-ROŞIE = FURNICA-DE-COPACI K © 1 PRIGOARE t ® i. SCORTAR 11 ® Mamifer, cu botul lung şl 5i-l . Fig. 3352. Furnicar. Fig. 3353. Furnicar. ascuţit, care se hrăneşte cu furnici (Myrmecophaga jubala) ■ 2252 [furnică]. O FURNICĂRIE Sf. cmar.1 — FURNICAR1 ®. FURNICĂTURĂ (pl.-turi sf. Sensaţiune de ciupituri, de mlncărimi sau de înţepături pe piele, ca şi clnd ar umbla pe ea furnici [furnica]. FURNICEL ev FURINCEL. FURNICţJŢĂ (pi.-ţe Sf. % dim. FURNICA. 'FURNIR sbst. Placă subţire de lemn (de nuc, de ’mahon, etc.) care se aplică pe un lemn de calitate inferioară, la fabricarea mobilelor [germ.]. 'FURNISA (-isez) vb. tr. ® A aproviziona de obiceiu, a procura prin vlnzare: ~ pline ţ[ ® A procura, a da:~ bani [fr. fournir], 'FURNISOR sm. ty» Cel ce furnisează, negustor care face furnituri [fr.]. 'FURNITURĂ (pl.-turt) sf. ® V Faptul de a furnisa, de a aproviziona; marfa pe care o furnizează negustorii H ® (P Căptuşeala, garniturile, nasturii, etc. ce Întrebuinţează croitorii sau tapiţerii In afară de stofă [fr.]. 'FUROARE sf. Mlnie grozavă, furie, turbare [fr.]. 'FURT pt.-turi sf. ® Faptul de a fura, hoţie, furtişag 1) * Lucrul furat [lat.]. OFURTEAŢĂ sf. Trans. ? Qj Numele unei boalp nedefinite bine (mătrice, reumatism) ipac.) onc.) ipsc.i. FURTIŞAG, t FURTUŞAG (pl.-agurl) sn. Furt, hoţie: nu s’nud pe-nici gtlceve ori bătăi ori lurtlşaguri (vlah.) ; Dumnezeu n’ajută celui care umblă cu furtuşag (CRo.)- FURTUIALĂ w FUITUIAhA. FURTUN (pl.-nnnri) sn. Maţ de plnză sau de cauciuc, cu care se stropesc grădinile, etc. (■ 2254). FURTUNĂ (pl.-ni) sf. ® O Vînt puternic Însoţit adesea de ploaie, de fulgere, tunete şi trăsnete: cine seamănă vlnt culege ^ (znn.) ; după ^ vine si vremea bună (znn.) ţ[ ® ® Sbuciumare, turbu-rare sufletească; de- F. . sordine, turburarema- s' °‘,‘ re In viaţa unui stat: o cestiune mare menită să aducă o adevărată — politică (1,-gh.) H ® F Năvală impetuoasă: Sub apriga — a cetelor romăne (alecs.j [gr.-biz. cyoopToova < lat. fortuna „soartă”]. FURTUNATIC, furtunatec 1. adj. ® Vijelios, plin de f u r t u n i, de sbuciumări: primejdiile In care Zurtunaticele lui tinereţe II aruncau cu nesocotinţă (gn.) K ® Motd. Bucov. Capricios, cu toane: furtunatie se zice clnd e cineva prea apucat sau ou toane (vor.) . 2. adv. Ca o furtună, ca o vijelie: s'aruncă <•> spre rob atunci Sultanul (COşb.). FURTUNOS adj. ® O Blntuit, turburat de furtună; care aduce furtună K © ® Violent, agitat, sbuciumat: o noapte furtunoasă; trecuse vre-o trei luni de la Iurtunoasa mea convorbire cu Urbuhard (1,-GH.). tFURTUŞAG m- FURTIŞAG. 'FURUNCUL sm. t Bubă, buboiu, mic abces care se formează pe piele, coace şi produce febră [fr.l. FUG1 (pl.-se) sn. © Unealtă de lemn pe care se deapănă şi se răsuceşte firul (de lină, de in, de cinepă) tors dintr’o furcă: | (ia) 2256): torcea clte un oinr plin de —e (CRO.); CF : glndul Începu să depene pe —ul conştiinţei bolnave icar.i 1) © Pr. anal. ^Diverse părţi ale uneltelor de ţesut, depănat, etc., care se aseamănă cu forma fusului: —ui su-veicii, ^ vlrtelniţei, ^ul sucalei ^ © .i '•'Ul de lemn, osia de lemn, (numită şi„grindeiu”) a morii de apă care pune roata In mişcare; osia care pune In mişcare jugul joagărului; —ui de fier, osia care , morii K © La car: —ui osiei, partea osiei ce trece prin gaura butucului roţii 1) © Piciorul vertical al roţii de rare se serveşte olarul pentru facerea oalelor 1) © X. Aparat de gimnastică alcătuit dintr’o bară orizontală Înfiptă In doi stllpl (■ 2255) D © Ţipar, fusar [lat. fusum). 'FUS* sm. Măsură de suprafaţă pentru pieile de Încălţăminte [germ. Fuss], FUSAR sm. xsje Peşte ce trăeşte In cele mal Fig/r2a55. Fus. pune In mişcare pietrele 521 www.dacoromanica.ro FUR- FUS FUS .mari adlncimi ale rlurilor; are forma unui mor-p. .y moloo de broască; capul mare, iar corpul subţiat •Ui treptat tn formă de Iu s; e de coloare negricioasă şi are solzi mici, dar noduroşi, aspri şi răpănoşi ca pila; numit şi „fus”, „sular” sau ,,rlp’’ (Aspro streber) (Q 2257). FUSCŞL, FUŞ- TRL (pi.-ei) sm. ® Fig. 2357. Fusar. $ Bltă: Romul... au apucat un luţtel şi loveşte pro Trate-său Rom prin mijlocul trupului iM..cosr.) H ® 5a Fie-care din beţele, numite şi „vergele” sau „joarde”, care se vlră, la războiul de ţesut, printre firele natrei, pe unde trece suveica, ca să nu se Încurce: punind tuşeai pintre rost, oa si nu se Inc&lcoască natra icro.) ® Băţ lung de un metru şi mai bine, crestat la amîndouă capetele de care se leagă iţele la războiu U ® Foiţă, fie-care din beţele orizontale al unei SCări: Şi călclnd încet inel De pe tuscel pe Ioscei, Tul In pod sub coperişi (ret.) H ® Fie-care din beţele verticale ale loitrei de la car, spiţă, spetează H ® fuscrii pl. ir (P Numele unei constelaţii (maro [lat. fustlcăllus]. FySTĂ (pi.-te) sf. ® (D Partea Îmbrăcămintei femeilor care se poartă de ia talie In jos, foi: lusta ei de atlas albastru deschis (negro D ® Aceeaşi îmbrăcăminte, de plnză, de mătase, etc., purtată la oraş dedesubtul foilor (g 2258) H ® ® iron. Femeie: prin protecţie Fig. 23511. F. Fustă. de tuste iemino [ngr. «poooxa; comp. şi bg. fu s-t a]. FUSTANELĂ (pi.-le sf. © Haină bărbătească, purtată de Greci şi de Albanezi, de forma unei fuste scurte plnă ia genunchi, cu multe încreţituri n§j] 2259): purta mlndru o —■ ornată si creată (i.-gh.) fngr.]. O FUŞĂLĂU •»- FOŞAlAU. o FUŞTĂ (pi.-te) Sf. Mold. Bucov. = fvstA. t FUŞTAŞ, FUSTA5 sm. X Lăncier, oştean înarmat cu f u ş t e, făcînd parte din garda domnească: un lostaş de-ai curţii domneşti (I.-GH.). f FUŞTE (pi.-ti) sm. şi (pi.-turi) sn. ® t Bîtă, toiag H ® ţ Suliţă, lance H ® ♦ Frunzele de ceapă Împreunate intr’o tulpină vlrtoasă, tn vîrful căreia se fac seminţele [lat. fus tem]. OFUŞTŞIU (pi.-eie) sn. = FUSCRI.: a sărit motanul peste războiu şi au oăzut trei luşteie (slvj. FîR- 2259. FUŞTEL •*- FCTSCŞ1L. F. Fustanelă. •FUTURISM sbst. 9 Gf f* Gen de poezie, pictură şi sculptură modernistă, de origine italiană, prin care se rupe cu desăvirşire cu literatura şi arta tradiţionalistă, cu logica, armonia şi forma normală, exaltlndu-se sensualismul expresiv; In pictură şi sculptură, figurile reprezentate sînt astfel schimonosite, Incit abia se poate înţelege ce vor să Inlăţişeze [fr.]. ( •FUTURţST sm. 9 & /» ® Poet, pictor, sculptor adept al futurismului ţ] ® Partizan jil futurismului [ir.]. ‘FUZIBIL adj. fi Care poate fi topit [Ir.]. •FUZIBILITATE sf. fi Însuşirea de a putea fi topit [fr.]. •FUZIONA (-nez) vb. intr. şi refl. A face o fuziune, a (se) a'mesteca laolaltă, a se contopi [fr.]. •FUZiyNE sf. ® & Trecerea unui corp solid la starea lichidă sub influenţa căldurii sau sub acţiunea unui disolvant; topire H ® © Amestec, împreunare, contopire [fr.j. DIN OCTOIUUL ŢIPAM! ÎN I7CO. 522 www.dacoromanica.ro oospodXkib G sm. A şaptea literă a alfabetului, a cincca din seria consonantelor; purta In alfabetul ci-rilic numirea de „glagol” (!'). O GĂBĂNAŞ (pi.-aşe) sn. Trans. (dens.) Şură pentru bucate [ung. gabonas]. •GABARDINĂ (pl.-ne) sf. EJ Stofă de lină Întrebuinţată mai ales la hainele de damă [fr.]. •GABARIT (pl.-ite)sn. Un fel de arc de lemn sau de fier de dedesubtul căruia se trec vagoanele încărcate, spre a se vedea dacă dimensiunile lor nu întrec regula admisă ( • 2260) [fr.]. O GABĂŞI ww OABUJ. •GABELA (pi.-le) sf. Impozit asupra rărnii, asupra sării [fr.]. •GABIE sf. 2, ® Platformă Înconjurată de o balustradă în vîrful fie-căruia din catartele prin- Fi 226o R cipale (112261, 2262) f ® Nu_ *'g-**°- Gabaut. mele a diferite pînze legate de ca-tarte [it.]. * GABIER sm. 2, Marinar Însărcinat cu diferite manevre grele In vîrful ntartclor [it.]. ‘ GABION (pl.-oane) sn. X Coş dp nuiele, cilindric şi fără fund care, umplut cu pămlnt, apără parapetele tran-şeclor şi bateriilor (1 2263) [fr.]. O GABJA Sf. F Mold. Bucov. ® Mină, labă: a pune gabja pe cineva, a-1 Fig. 2261. Fig. 2262. Inhăta, a pune laba pe Gabie. Gabie, el (furt.) (pamf.) t © Palmă: mi-a dat o ~ bnn& (RV.-crg.) [g ă b j i]. O GĂBJI m- GABUJ. •GABRIOLETĂ sf. = CABRIOLETA : înhămat la o - uşoară (BR.-VN.) GABROVEANsm. © V Cuţi-lar.meşterde cuţite ordinare, zise Fig. 2363. de Gabrova (oraş In Bulgaria). Gabioane. OGĂBUI (-uesc), GAB(ă)ŞJ (-şese), GABJŢ (-jesc), vb. tr. Mold. Bucor. A prinde pe cineva la strlm- toare, de unde nu mai poate scăpa; a Inhăţa, a pune laba pe cineva: Kăbuese pupăza pe ouă (crs.>; lata da împărat găbăşl bondariul (FLOR.); olt pe ca era a’o găbjască la nişte găini (vor.) ; Alungind la vizunie, ae vlrl cu sacu ’n ea, Pe ursoaică z’o găbjească (sper.). OGAD (pi.-do) sf. Mold. (sez.) = gadinA [bg.]. OGADE sf. pi. F Gaide, gaibe, gaibarace: cu ~le in sus (pamf.) (furt.). GADIN (pi.-ni, -ne) sf. ® ^ Piară sălbatică, dihanie, jivină: vor li dat niscare godine de vor li stricat şl alte vite (prv.-mb.) ; curăţi mai multe ţări de toate gadi-nlle şl jivinele sălbatece usp.i 1 © Olten. Spec. Lup | ® Băn. Spec. pl. 41 Insecte, lăcuste, viermi, omizi, etc. care devastează clmpul [bg.]. GĂDINEŢI sm. pl. Trans. - filjpi [gadină], GAE OAIE. GÂ! GAi interj. Imită găgăitul gîştelor. O GAGA sf. Olten. Ţaţă (clnd ţăranca se adresează’ surorii ei mai In vlrstă) [din graiul copiilor], GAgAI, GlGtJ (-ăe, -ăese, -gie.glesc) vb. intr. © A striga gal gal ca giştele: cinci gişte sălbatice... prinseră a umbla pe apă găgăind (sad.) r © F Despre gălăgia pe care o fac femeile vorbind: clnd vorbesc multe femei la un loc, se spune In rls că glglesc giştele (vor.) . GAgAUŢ sm. Numele unei populaţiuni creştine, în Dnbrogca, care vorbeşte turceşte. gAgAuţA adj. şi sm. /. (un ~ şi o aplicat Insă numai Ia bărbaţi). Prost, neghiob, nerod, gogoman: tude ce eşti ~ şi taci F (car.) ;o lată aşa de vioaie... să iubească pe un «•> (car.) ; porunci slugilor sale să-l hulduească ca p'o (isp.i; ca tofi găgăutii... mă in* vlrteam eu gura căscată (l.-OH.) [com. ung. gâgd ]. OGĂGI (-ăgesc) vb. refl. A se plictisi, a i se uri, a i se sr.lrbi (r^cod.) (rv.-crg.). GAGICA sf. ® Ibovnică, amantă rţig.]. OGAGIOS adj. Supărăcios, ursuz [găgi]. * GAGIST sm. ® O Actor angajat cu leafă 1[ © X Muzicant angajat cu leafă In fanfara unui regiment: un om care congedlază gaglştll, un om căruia nu-i trebue muzică (BR.-VN.) ţ[ ® n Creditor Care are un gaj de la debitorul său. * GAI AC sbst. ♦ Arbore din Amerira centrală, al cărui lemn foarte tare e mult Întrebuinţat In industrie si din nare se scoate răşina de ~ [fr.]. OGAIBARA (gaibăr) vb. Ir. A se urca, a se căţăra, a se aburca (rv.-crg.) fgaibă]. 523 www.dacoromanica.ro Fig. 2264. Iarba-gâii. Fig. 2265. Gaie. GAI- GAIBAHACE, gazbe sf. pl. F Craci, pi-e»i doare: o dete cu gaibaracele In sos (isr.i; căzu cn gaibele In OrAI snj (isp.) ; a Întors ne Nită cu gaibele in sus (i.-OH.) [comp. OAIDA]. GAICĂ1 (pi. găici, galce) sf. ® 1 X Fâşie, bantâ de postav cu butoniere la amindouă capetele, care se încheie pe nasturi la spatele mantalei milit&reşti ţ[ © Olten. Copcă H ® Olten. Un fel de şiret negru care se coase pe şube ţ| © pl. Sforile cu cari ciobanii îşi leagă piciorul puţin mai jos de genunchi (rv.-cro.j [comp. rus. g a j k al. O GAICĂ* sj. Olten. Ţaţă, lele. OGĂICTJŢĂ (pi.-ta) sf. dim. gaică1. GAZDĂ (pi.-de) sf. © J Cimpoiu n ® pl. F Craci, picioare răscăcărate şi ridicate In sus (după asemănarea ce prezintă cu cele două ţevi ale cimpoiului, clnd burduful e uipflat): ce (l-al Întins galdele aşa F (rv.-crs.) ; cn galdele ’n sus [bg. srb.]. gaie sf. ® 1 Pasăre răpitoare, din familia şoimilor, de coloare ruginie; se hrăneşte cu mici mamifere, cu păsări tinere, cu reptile, broaşte şi insecte; poporul crede că ea nu bea apă decît de pe stînci sau din cea adunată de ploaie, fiind pedepsită de Dumnezeu pe care n’a vrut să-l aiute să aleagă uscatul de apă; de aci: se usucă de sete ca gala cpamf) (Milvus regalis) (,-| 2265) ţ ® ® A se (insa —- după elneva, a se ţinea scaiu de cineva, a nu-1 slăbi o clipă; a-l lua gala, a-1 mlnca gala, a O păţi, a da de dracul: te ia gala, elnd (1-olu trlntluna ’n piept ou sapa (jip.i ţ[ ® De-a mama-gala, de-a baba-gala, de-a pula-gala, un joc de COpii ţ[ ® ţ IARBA-0A11, plantă ierboasă, cu frunzele dinţate, acoperite cu peri aspri, In formă de cirlig, cu flori galbene, dispuse In capitule mărişoare; numită şi „a-mâruţă” (Picris hieracioides) (l-j 2204). 0 GAIGANĂ, cAiganA sf. Sân. Trans. X Jumări (de ouă) (tc. k a i g a n a). GĂIMÂCEALĂ (pl.-ceii) sf. Buimăceală [comp. Ingă im a). GĂINA (-nes) 1. vb. intr. A llncezi (ca o g ă- 1 n â bolnavă): mă-sa nu se lndreptează, oi găinează IISP.I. 2. vb. refl. A se găinăţa, a-şi lepăda găinaţul. GĂINĂ (pl.-ni) sf. ® i Pasăre domestică, din ordinul galinaceelor, femeiuşcă, cocoşului j 2266) : găina care cloceşte^ nlolodată nu e rasă (pahhi ţ ® O : găina bătrlnă tace zeamă bună, cei bătrlni au uneori- calităţi, datorite experienţei lor, pe care nu le au tinerii; găina bea apă şi se uită la Dumnzeu, trebue să fim recunoscători, să mulţumim lui Dumnezeu pentru binele ce ne face; găina care clntă seara, dimineaţa n'are ou, Cine face gură multă, face treabă puţină; găina vecinului e mai grasă, lucrul altuia ni se pare totdeauna mai bun, mai de preţ; găina, olnd se vede in grămadă, rlcle cu picioarele, despre Cei ce se văd In belşug şi fac risipă; deolt un an mai bine o zi cocoş, mai bine puţină vreme In belşug, decît totdeauna în nevoie; a-i etnta găina in casă, a fi sub ascultarea femeii, a se lăsa să-i poruncească femeia; a trăi ca găina la moară, a trăi In belşug; a ajuns oul mal oumlnte deolt găina, clnd Cei tineri vor să dea sfaturi celor bătrlni; a sta ca o — plouată, a sta lipsit de curaj, ruşinat, ca o curcă plouată; a mlnca numai picioare de a fi mincinos, flecar: bărbierii erau... flecari, vorbăreţi şl uşori de gură, paro’ar fi mlncat numai la picioare de găină iisp.) ; a se culca odată ou găinile, foarte de vreme, cum inserează; a avea orbul găinilor, a nu vedea bine (In Special seara): dau oblorl unul peste altul, de parcă avem orbul găinilor icrgj ţ[ ® ☆ GĂINA, numele po- Fig. 3366. Găină. Fig. 3267. Găinar. pular al constelaţiei Pleiadelor, găinuşa, cloşca cu pui H ® i gAjna-lui-dumnezeu = buburuză ţ © i ~-de-apA = ljsitA t ® i '•'-SĂLBATICĂ = gqtcă® K > t (y> cur de un fel de pecingine if © A PARĂSITA-GAjNII, CţJRU-GApra — PĂPĂDIE K ® ® Pălărie [lat. g a 11 î n a). GĂINAR sm.® Vînzătorde găini (^2267) 1 ® Hoţ de lucruri mărunte (propr. hoţ de găini), borfaş H ® i — E- BETE 1. GĂINĂREASĂ (pi, -ese), GAl-nărjţă (pi.-t«) sf. Păzitoare, îngrijitoare de g ă i n i şi de celelalte păsări de curte: o rugă ca s’o primeasoă să fie găinăreasa Cărţii cisp.j . GĂINĂRIE sf. Curticica unde se ţin, locul unde se culcă găinile; coteţ de găini. GÂINĂRIŢĂ tm- GĂINĂREASĂ. GĂINAŢ (pi. -ate) sn. Excremente de* găini sau de alte păsări: numai ou un <•> de cioară, marea nu se spurcă ipahni [lat. (stercus) galii n a c e u m]. GĂINĂŢA (-tez) vb.refl. A-şi lepăda găinaţul. GĂINI (-nese) vb. intr. A lîncezi: de clteva zile găinla aşa llngezlnd osp.) [srb. ga ni ti; Comp. şi qAina] GĂINIŢĂ sf. A = băluscă [găină]. GĂINUŞĂ (pl.-şe,-şi) sf. ® % dim. GAjNĂ t ® ☆ găinuşa, numirea populară a constelaţiei Pleiadelor, găina, ClOŞCa CU pui: Clnd Sfinţeşte găinuşa şi răsare luceafărul de dimineaţă, atunol Îndată se tace ziuă (maro 1î ® i Pasăre sălbatecă cu pene ruginii, împestriţate cu alb şi negru, care trăeşte prin pădurile de brazi şi e căutată ca vlnat pentru camea-i foarte gustoasă; numită şi„găinuşcă”, „găinuşă-de-alune", „alunar”, ,,găinuşă-de-munte”, „găinuşă-roşie”, „găinuţă-roşie”, „gotcă (roşie)”, „ieruncă”, „brădişoa-ră“, etc. (Tetrao bonasia) (tfUT 2268) t ® i= auşel ® U ® i * -DE -BALTĂ = CQRLĂ: sburau soe-riate drduri de... găinnşi-de-baltă = CĂRĂBUŞ: găinuşele blzliau aburind greoaie (dlvr.) ţ[ ® A = BĂLUŞCĂ K ® A = FLOA- rea-paştilor n ® ♦ pl. Plantă veninoasă cu rădăcina groasă, tlrltoare, cu tulpina lungă şi subţire, cu flori mici, albe, In vîrful tulpinii; numită şi „floarea-ciutei11 sau „turiţă-albă” (Isopyrum tha-liclreides) (LfJ 2269) t ® ♦ = PĂ3TITĂ ®. GĂINUŞCĂ Sf. ® 1 = GĂINUŞĂ ® 1! * ☆ = găinuşa. GĂINUŢĂ (pi. -te) sf. > V dim. GĂINĂ: bate Şi tu cucoşui tău, să se ouă oa găinuţa mea (VOR.) K ® i = CQRLĂ ţ[ ® pl. A = buruiană-de-cjnci-degete [găină]. O GĂIOARĂ Maram., GĂIŞOARĂ Oaş. (pi.-re) sf. & dim. gaie. GĂITAN (pi.-ane) sn. (D Fire de lină, de bumbac, de mătase, sau de metal (argint, aur), Împletite sau răsucite ca nişte şireturi, întrebuinţate ca Ornament la haine: oătane... Îmbrăcate ou mlntene... împodobite ou tricolore (F1L.); ®: a merge a merge strună, drept, fără nici o sminteală [tc.]. GĂITĂNAR sm. © V Cel ce fabrică sau vinde găitane.’ GĂITĂNAT adj. împodobit cu găitane, galonat. GĂITĂNI (-ăneso) 1. vb. tr. A împleti găitane. 2. vb. refl. ® A se Împleti (ca firele unui găitan). GAIŢĂ1 (pi.-te) sf. ® i Pasăre cu pene pestriţe şi cuun moţ frumos pe cap; prinsă de mică, Fig. 2268. Găinuşă. (D.-ZAMF.) V ® % Fig. 2269. Gâinuşi. 524 www.dacoromanica.ro se domesticeşte uşor şi Învaţă chiar unele cln-tece şi chiar vorbe, pe care le repetă Intr’una, fiind foarte flecară; numită, după regiuni, şi „zaiţă” „soiţă“, „mătieş”, etc. (Garrulus glanda- rius) (|Χ1 2270) : avea tm mierloiu care tluiera căzăceaşca şi o care vorbea ruseşte (car.) ; Gaiţa ce imiteazâ ori-ce sunete bizare (alecs.); de aci F, femeie câreia-i toacă gura într’una: gaiţa cea de cucoana Caliopi, care m’o asurzit on miorlăiturile (ALECS.) II © i —de- MUNTE, pa- M3 fii săremare,de coloare bru- '-/<]%/ nă, care tră- ■" - •* * w eşte prin pădurile de la munte şi se hrăneşte cu cucuruz de . Gaits-d’e- brad,cualu- Fig. 3270. Gaiţa. munte. ne, cu nuci, etc.; numită şi „alunar” sau „nucar” (1J2271) (Nucifraga caryocatactes) H ® i ~-VtNA-tA= dumbrAveancA li © Trăgătorul cleştelui de scos cercuri. GAIŢĂ* s/. Mold. Bucov. ® Petrol ţ| © Lampă primitivă ţărănească cu petrol. 0 GAI(U) pî.-iuri) sn. Ban. Trans. 4 Pădurice la ŞC*S; desiş de arbuşti: mai oorlnd poţi Oft an -» on epurl declt o muiere (Nov.) [srb. gaj], ‘GAJ (pl. -juri) sn. ® rt Amanet, zălog H © <¥> Garanţie, chezăşie, mărturie, dovadă ţ[ © In jocurile de societate, obiect pe care-1 depune jucătorul, cind a făcut o greşală, şi pe carc-1 răscumpără numai după ce a suferit pedeapsa hazlie la care a fost supus [fr. gage]. ' GAL sm.0t Locuitor din vechia Ga-lie (Franţa de azi) ( ■ 2272) [lat.]. ‘GALĂ sf. 1 Paradă, ceremonie : haine de ~: reprezentaţie de -» ţ| © Masă mare, ospăţ ceremonios: prinz de ~ [fr.]. ‘GALACTOMETRU sm. 15 Instrument cu care sc măsoară densitatea laptelui 02273) [fr.]. ‘GALACTOZĂ sf. 8? Un fel de glucoză formată prin acţiunea acizilor minerali a-supra lactozei [fr.]. GĂLĂGIE sf. Sgomot mare produs de o mulţime care vorbeşte In gura marc,' care strigă sau se ceartă, larmă: Incepn a tace o -», de Fig. 9979. credeai oft s’a aprins tlrgul (isp.i. Şef Gal. GĂLĂGIOS adj. Pgo-motos, care face gălăgie: undele iui limpezi ;i gălăgioase (vlah ); olnd glstele Iz g&l&gioase şi umblft după mlnoare ou lftoomio trag a ploaie (gri..). GĂLĂMOZ ■*- GOLOMQŢ. ‘GALANT 1. adj. ® Îmbrăcat luxos, elegant, fercheş li © Politicos, graţios, care ştie cum să se poarte H ® Care caută să placă femeilor: pe vremea aceea, nu era luoru lesne de 1 şi nu ! le-cine Îndrăznea a tace curte (I.-oh.) . 2. sm. Curtezan: mftcelarli luaseră obiceiul s& umile pe galanţi ou ţeava ca pe berbeci (I.-oh.) [fr.]. ‘GALANTAR (pi.-are) sn. Vitrina unei prăvălii, fereastra unde se expun obiectele de vînzare [g a- 1 a 111 eri ci. ‘GALANTERIE sf. ©Politeţă, purtare curtenitoare faţă de femei H © Obiecte mici, mărunţişuri, podoabe, etc.: pr&v&lie de •» [fr.]. ‘GALANTINĂ (pl.-ne) sf. K Came fragedă (de Viţel, dc purcel, de pasăre, etc.), preparată cu diferite ingrediente, care se poate conserva multă vreme, spre a fi mlncată rece [fr.]. ‘ GALANTQM, galanton adj. şi sm. ® Dar- nic: a fost galantoni şi a dat un bun bacşiş (car.) ; Cuzea era om bun, galanton (gr.*no; ^ ou punga altuia, darnic cu banii altuia [fr. galant homme]. ’GALANTOMIE sf. Dărnicie; purtare de Fig. 9973. Galacto-metru. Fig.. aa74* Gălbâjoară. galantom: răselătind totl cari l-au ajutat (FiL); pierduse... cu acea .» cu care se pierd banii picaţi din cer (Dlvr.). O GĂLĂTUŞ (p(.-use) sn. Mold. Bucov. Trans. © X Cocoloş mare de mămăligă (cu brlnză la mijloc) ţ[ © ® r Pumn dat In cap. GĂLĂŢEAN 1. adj. • Din (oraşul) Galaţi. 2. galAţean sm., GAlAţeancA (pl.-ence) sf. < Locuitor (locuitoare) din Galaţi H © GAlAţeancA sf. Numele unui danţ ţărănesc: numele unui joc dc cărţi. O GĂLBĂGIOS = GĂLBEGIOS. GĂLBÂJOARĂ, OALBAŞOARA (pl.-re) sf. A Plantă, cu flori galbene, numită şi „gălbinele”, „floare (iarbă-, rădăcină- de-lungoare” (Lysimachia vulgaris) (jJ 2274) [gălbează]. GĂLBÂJOS VW GĂLBEJQS. GALBĂN... vw GALBEN... GĂLBEÂZĂ, Bân. Bucov. cAl-b(e)azA sf.'® CU Boală molipsitoare a oilor, produsă de un vierme ce se găseşte în ficat şi in băşica fîerii : Spnnc-i c& turma toată zace de rea gftlbcazft (Alx.) ; oile le-a dat, c& Intrase c&lbaza ’n ele (ret.) ţ|j© A călbeazA © [comp. alb. Ktl'bazs, g 11' -baze]. GĂLBEJI (-ejesc) vb. refl. A se îmbolnăvi de gălbeâză (vorb. de oi). GĂLBEJIT adj. p. gălbeji. 1 GA Care s'a îmbolnăvit de gălbeâză T * ? Vorb. de oameni (prin influenţa cuvintului galben): îngălbenit la faţă, cu faţa galbenă ca ceara (de pe urma unei boalc), palid. GĂLBEJQS, O gălbăjqs, gAlbAgiqs adj. © GA Ce sufere de gălbeâză (vorb. de oi) H © * Despre oameni: gălbejit, galben la faţă. GALBEN, galbin, o alb An 1. adj. ® De co- loarea paiului, lămiii, mălaiului, şofranului, aurului,pucioasei, etc.: Iloare -»ă, lrunzft -»ă, ceară -»ă, ţ| © Despre coloarea feţei: searbăd,/] palid: era la tată i avea pielea era -» ca ceara, ca turta de ceară; \ rasa ~&, rasa mongolă, caracteristică in special prin ccloarea galbenă a pielei ţ] ® Despre păr: bălan, blond: un p&r -» luciu; -» ca aurul (ret.) T © t Friguri -~e vw FRIGURI TI 5 A LEMN- -» = DRAOILĂ U © BURETE--» vw BURETE. 2. sn. Coloarea galbenă. [s. sm. 8 Veche monedă de aur, de provenienţă străină, care circula la noi in ţară şi ai cărei curs a variat mult in decursul vremurilor; in timpul din urmă (în a doua jumătate a veacului al xix-lea) valora 11 lei, 75: -»i austrlaoi ( ■ 2275);-»i împărăteşti, -»i olandezi; o zalbă de -»i; (Q): oine nu oruţă paraua, nici de -» nu-i c milă (pann) [lat. galblllus]. GĂLBENARE tw G ALB IN ARE. GĂLBENÂŞ, GALBIN AŞ, O gAlbAnas sm. dini. GALBEN a. GĂLBENEALĂ, GĂLBINEA- -lA (pi.-eli) sf. i Coloare gal-' benă a (feţei), paliditate ţ[ ® Vopsea galbenă pe care femeile de la ţară o extrag din plante: după cules răohitieă, de tăcut gălbenele (car.) . GĂLBENEL, gALBINEl 1. adj. dim. galben. Cam galben. 2. sm. <9) dim. galben ş. 3. gAlbenea sf., mai adesea galbenele, gAlbinele pt. A ® Plantă acuatică cu flori gal- Flf‘ x‘l6‘ Gâ benea' bene, ale căror petale slnt mai lungi dectt caliciul: creşte prin ape stătătoare şi prin mlaştini; numită şi „hreniţă” (Nasturtium amphibium) (iD 2276) U © pl. Numele mai multor plante ra-nunculacee cu flori galbene-aurii, numite şi „bo- Fig. 9275. Galben austriac. 525 www.dacoromanica.ro GAI- GÂL Fig. 2277. Gălbenele. GĂL - glari”, „piciorul-cocoşului” (Ranunculus pedatus, RAI -R- polyanthemus), ,,gălbenele-de-pădure” (Ran. OML- aureus) (0 2277) 1f ® pl- = I4EBA-DE-LUNQOARE ţ © (t,' pî. = BURETE-GALBEN II © 'J pl. Plantă decorativă, originară din sudul Europei, cu flori galbene-aurii, numită şi „filimică”, „rufu-liţă", ruşnică”, etc. (Calen-dula officinalis) ( • 2278) ţ « pl. = duete k ® pl. = GALbAJOArA. GĂLBENţlT, gAlbinet, sbst. col. (f Mulţime de galbeni. GĂLBENUŞ, gAlbinvS, O GALBAnVŞ (pi.-şe, -suri) sn Partea galbenă a oului de găină şi al altor păsări: tacă era cam răguşit, le bea cu gălbenuş de ou. $1 1 se dregea organul islv.) 1f © A = LTJBIŢ. GĂLBENUŞĂ sf. A ® 8CRIN-TITOARE ■ I U © - BURUIAnA-DE- CJNCI-DEGETE GALBIN.... m- GALBEN... GÂLBINARE, gAlbenare, OgAlbAnahe sf. ® t Stare bol- _ năvicioasă provenită din vărsarea^ fierii !n stnge şi caracterizată prin coloraţiunea galbenă a albuşului ochilor, a pielei feţei, etc.; icter: unii oameni nu măulucâ gălb&nus... să nu se îmbolnăvească de gălbănare (cor.) H ® ♦ Plantă, cu flori purpurii, numită şi „pălămidă” sau ,,pălă-mida-boiangiilor”, pentru că se scoate din ea o coloare galbenă de vopsit sculele (Serralula linctoria) ( ■ 2279 . GĂLBINEŢ adj. Bălaiu, blond [galben], GĂLBINIGIOS, GALBINJU adj. Cam g a i b e n, care dă tn galben, gălbuiu. GĂLBINIŢĂ (pi.-te) sf. ♦ SUGEL-GALBEN [galbeni. GĂLBIOR 1. adj. Care bate In g a 1 b e n, gălbuiu. 2. sm. 1 ® dim. galben a; veniţi ou mine pe ceea lume, -^li mei! (alecs.) ţ © f pl. = BURETE-GALBEN1. gAlbişor adj. »r bur&te-galbişqr. GALBIXJ adj. Gălbuiu: caii nscatl P9 coaste smulg Iarba gălbie a sasului vitreg iirg.i [lat. *g a 1 b I n e 11 S -a, -u m]. GĂLBUIU adj. Care bate In galben, galben deschis: ...orzul este lungniet, Cu o coajă cam gălbuie, si teapă Id vlriulet (panni [g a 1 b e n, refăcut după o 1 b u i u], ^.GĂLEATĂ (pl.-oti sf. ® Vas de lemn în care se mulge laptele de la oi (jj 2281-2284) î ® 0 Vas de lemn sau de metal cu care se cară sau Fig. 3278. Gălbenele. Fig". 2279. Gălbinare. sp scoate apă din puţ j 2280), cu care Fig. 2280. Găleată de puţ. Fig. 2281—2284. Găleţi de muls. ie transportă varul pentru zidari, etc.; ®: toarnă cn găleata, plouă foarte tare H ® Conţinutul unei găleţi: o ~ de apă H ® Măsură de capacitate pen tru lapte (== 12 ocale), brinzâ (= 5 ocale), ce reale (= 80 de litri) fl ® î Dare pe cereale, in trodusă de Mihnea-Vodă, în 1577 [lat. vulg. gali e ta]. ' GALENĂ sf. Sulfură de plumb, care se prezintă în cristale sau în mase compacte şi din care se extrage plumbul ( ■ 2285) [fr.j GALENŢE sf. pl., GA-LENTi sm. pl. Un fel de papuci de lemn ( • 2287) [ngr.]. £'GALERĂ (pi.-re) Sf. 3, ® cu bordurile puţin ridicate, cu ptnze şi vîsIp, odinioară foarte * Z Fi?. 2285. Galenă. Corăbioară lungă, Fi?. 3386. Galeră. Fi?. 2287. Galenţi. întrebuinţată In Mediterana ([■. 22.86): cele zece galere... tură descărcate de tot telnl de arme si muniţii ibilci H © pl. Osîndă de a vîsli pe galerele Statului, obicinuită odinioară la popoarele care aveau marină, corespunzătoare ocnei sau muncii silnice de astăzi ffr.]. 'GALERIAN sm. Oslndit la galere [fr.]. 'GALERIE sf. ® Coridor, sală lungă, tindă, acoperită, în interiorul sau in afara unei clădiri, servind ca loc de trecere, de plimbare, etc. H ® Sală în care se află expusă o colecţiune de tablouri, de statui, de portrete, de obiecte de istorie naturală, de maşini industriale, etc. H ® Co-lecţiunea Însăşi a acestor tablouri, statui, etc. 1f © Drum subteran Intr’o mină: in uriaşele galerii deschise la o adlncime de aproape 0 sută de metri (vla (1 K © 3, Balcon descoperit care în- 'I cunjură partea dinapoi a unei corăbii ţ ® Balconul Flg- 228a GaI‘r,e-cel mai de sus Intr’o sală de spectacol; prin ext. însuşi publicul care priveşte spectacolul din acest loc 1f ® Grup de persoane care privesc în jurul unor jucători: împrejur uumeroasă cbr.-vn :; (p): singura preocupare (a ziarişti lor) este de a face efec asupra galeriei (i -gh.) 1 ® Drug de lemn sau de metal de Flg- 2209- Galerie. care se atîrnă perdelele sau draperiile (^ 2288) 1f ® Placă dreptunghiulară sau circulară de metal, Înconjurată de o îngrăditură, care se pune dinnaintea unei sobe, ca să nu cadă cărbunii pe duşumea (ji] 2289) [fr.). GALEŞ, galiş adj. şi adv. © Care privesc cu dor, cu tristeţe, cu jind (vorb. de ochi); duios: Ce te uiţi cu ochii galeşi la copacii trişti şi gol P (vlah.) ; să te uiţi la el ou ochi galişi (alecs.) ; se mai uită odată la dlnsul cu o privire galeşă şi miloasă (isp.) ; ea atunci se uită galiş la mine jcrg.) © Lînced: era tot galeş, trist, şi dus pe glnduri CISP.I; mamă, te văd tot galeşă şi ţ te pierzi d’a’n picioarele usp.i. GĂLETAR ţ.sm. ®Tran$. © Cel ce face găleţi cdens.i f ® Maram. Cel ce mulge (oile) în găleată, mulgător (PAP.). 2, (pl.-are) sn. Mo/d. (pamf.) 0 Un fel de hîrdău în care se spală rufele 1 OGĂleTUşA sf. 0 dim. gAleatA. O GAT.FĂD adj. Băn. Olten. Galben la faţă, gălbejit. Fig. 2290. Găletar. ] 2290). 526 www.dacoromanica.ro Fig. aaoi. Picior de galinaceu. O GĂLFEZI (-ezeso) vb. intr. Bân\ Trans. A se Îngălbeni la faţă: biata (aţii... se sparte... el, gălfezind, abia se mai poate ţinea pe picioare (mar.) [g a 11 ă d]. 'GALICAN adj. câ Privitor la biserica Franţei independentă, In unele privinţe, de autoritatea papei: biserica [fr.]. 'GAUCISM (pl.-me) sf. Qj Construcţiune, locuţiune, vorbă particulară limbii franceze [fr.]. GĂLIGAN sm. Lungan; un ~ de şcolar, cit nn bivol de mare' (i.-gh.) [gligan]. ‘GALIMATIE sf. Şir de vorbe goale, încurcate, fără legătură Intre ele şi lipsite de Înţeles [fr.]. •GALINACEE sf. pl. i Ordin de păsări, care cuprinde cocoşul şi găina, ca tipuri principale, curcanul, fazanul, păunul, bibilica, prepeliţa, potimichea, etc.; — şi sy. GAUNACşir. pasăre din acest ordin (0 2291 [fr.l. GALION (p(.-oane) sn. ® t Corabie mare de războiu (3 2292) H ® 3, în poezia populară: corabie de transportat mărfuri t ® # Sclndurică sau placă dreptunghiulară de zinc cu clte o stinghie pe două din laturi, pe care zeţarul deşartă vingălacul cu rln-durile culese: numită şi „şif” (0 2293) [ngr.]. GALIŞ ■«- GALEŞ. GÂLIŢĂ (pl.-tc) sf. Bucov. i ® _. = gaitA1 ® H ® pi. Păsări de curte Flg- 3^a~Ga,lon-(găini, raţe, gişte, etc.): inconl»- rat de atlta amar de galite (CRG.); rărită $i-a crescut glşte şi rate şi alte gaiite (ret.) [comp. vsl. galica „cioacă”]. 'GALOFOB adj şi sm. Care urăşte pe Francezi [fr.]. "GALOFOBIE sf. Ură împotriva Francezilor [fr.]. 'GALOMAN adj şi sm. Care admiră peste măsură şi caută să imite In toate pe Francezi [fr.]. 'GALOMANIE sf. Admirnţiunc şi dragoste exagerată pentru Francezi [fr.]. * GALON pl.-oane) sn. ® ® Fâşie, panglică, şiret de lină, de mătase, de fir (aur, argint) ce se coase pe marginea unui vestmînt, ca podoabă sau pentru a ascunde o cusătură ([Mi2294): livreaua in galoanele de lir apare... si... Dre2intâ un Dlic mare (vlah.) H © X Fâşie de lină sau de fir ce se coase pe mîneca subofiţerilor, spre a arăta gradul ce-1 au: -«'de fruntaş, de ca- Fig. 2294. Galon. poral, de sergent H © 0> X Subofiţerii, gradaţii: galoanele steteau de-o parte (pamf.) [fr.]. 'GALONAT adj. (J) Împodobit cu galoane: livrele galonate (odob.i . 'GALOP (pl.-purl) sn. ® Goana cea mai mare a calului, compusă dintr’o serie de sărituri (0 2295); ®: societatea noastră a mers şi ea, clnd mal la pas, olnd mai In spre o desfăşurare... mai largă (vlam.i H ® Numele unui dans modern cu mişcări foarte vioae [fr- Fig. 2293. Galion. Fig. 2295. Galop. GALOPA (-nea) vb. intr. A merge In galop, In goana calului: d’abia se puteau tbm de dineul cei doi lăturaşi, galoplnd In toga mare (i.-OH.) [fr.]. 'GALOPANT adj. ® Care merge In galop, foarte repede H ® / Ftizie, oftică ftizie care Fig. 2296. Galoş. Inaintează7foarte repede şi răpune In scurt timp pe bolnav: a clştigat... nn Inngbin bun care... l-a dat Intr’o oftică (|.-oh.) [fr.]. 'GALOŞ sm. I Încălţăminte de cauciuc ce se poartă peste ghete, spre a le feri de umezeală sau de noroiu (0 2296): îşi lasă •«'ii la scară (negr.i [fr.j. GĂLUŞCĂ (pl. -uste, -uşti) sf. X Cocoloş de a-luat, de griş, sau de came tocată: gălnştele se fae din făină de grln (şez.) ; F: a înghiţi găiuşca, a răbda o dojană, o mustrare, a suferi în tăcere o ocară sau o batjocură [rus.]. 'GALVANIC, adj. Jf Privitor la galvanism: pilă ~ă: curent ~ [fr.]. 'GALVANISM sbst. Jf ® Fenomene electrice produse In muşchi prin trecerea unui curent (semnalate pentru intlia oară de Galvani) t © Electricitate desvoltată prin acţiunea chimică care rezultă din contactul a două substanţe eterogene [fr.]. ‘ GalvanizA (-izez) vb. fr. ® 15 A electriza cu ajutorul pilei galvanice t © A da o vigoare, o vitalitate factice şi trecătoare: simţeau că galvanizează un corp mort (I.-gh.) [fr.]. 'GALVANIZARE sf. 15 © Faptul de a galvani z a H© Operaţiune prin care se acopere fierul cu un strat subţire de zinc, spre a-1 feri de oxidare. ' GALVANO sbst. # Clişeu tipografic obţinut prin galvanoplastie [fr.]. •GALVANOCAUSTICA sf. / Cauterizare lentă prin curentui electric [fr.l. 'GALVANOMETRU (pl.-tre) sn. Jf Instrument cu care se măsoară intensitatea curenţilor electrici ( ■ 2298) [fr.]. ' GALVANOPLASTIE adj. Jf Privitor la galvanoplastie [fr.]. 'GALVANOPLASTIE sf. Jf ® Operaţiune prin care se a- Fig. 2297. Galvanoplastie. Fig. 2298. Galvanometiu. plică cu ajutorul pilei galvanice, un strat metalic pe un obiect H © Operaţiune prin care, se obţine cu ajutorul curentului electric, tiparul sau matriţa unui obiect (medalie, caracter tipografic etc.), după care acest obiect poate fi apoi reprodus (- 2297) [fr.]. 'GALVANOSGOP (pî.-oape) sn. Jf Un fel de gal-vanometru care face sensibile vederii efectele galvanice (_^j 2299) [fr.]. ' ' GALVANOTIPIE sf. # Reproducere, prin procedee electrolitice, a unor gravuri în relief, a caracterelor tipografice, etc. pentru a obţine un clişeu numit „gal-vano” [fr.]. 'GAMA (pl.-me) sf ® J Seria, scara celor şapte note muzicale principale (do, re, mi, fa, sol, la, si), aşezate In ordinea lor de urcare sau de co-bortre (0 2300) H © ® Serie de colori care trec gradat de la una la alta: strâbâtlnd toată gama colorilor (vlah.) [fr.] Fig. 2299. Galvanoscop. -sr* Do Re Fa Sol f? Fig. 2300. Gamă. GĂMĂLJE sf. Capătul mai gros, bulbucat al acului cu care se prinde ceva: acea inima din noi se îăcu cit o ^ de ac (odob.j [ung. g O m O 1 y]. 527 www.dacoromanica.ro GĂL- GÂM 1S.000 GÂM-, GĂMAN sm. MIncău, mlncăcios, nesăţios, n >n lacom: ~ul minca căzăceşte (dlvr.). OArx 'GAMBĂ (pi.-be sf. Partea piciorului de la genunchiu pînă la glezne [it.]. ’GAMBIERĂ JAMBIERA, f 'GAMELA (pl.-le) sf. X Vas mic de metal In care soldatul Îşi primeşte porţia de mîncare(j!])230l) [Ir.]. *G AM O PETALĂ adj. f. ♦ Corolă C0■ rolă ale cărei petale stnt lipite una de alta (• 2302) [fr.J. ' GAMOSEPAL adj. ♦ Se zice despre un caliciu ale cărui sepale slnt lipite una de alta [fr.]. Fig. 2301. Gamelă. Fig. 2302. Corolă gamopetaJă. 'GARĂ (pl.-gâti) ® Staţiunea unui drum de fier, 'locul de sosire şi de plecare a trenurilor dintr’o localitate ([®]2303) H ® Clădirea dintr’o astfel de staţiune, unde se vlnd biletele şi unde aşteaptă călătorii [fr.]. GARAFĂ •*- CARAFA. "GARAJ (pl.-aje) sn. ® i&ii Aducerea, adăposti-rea vagoanelor Intr'o gară pe nişte şine unde nu circulă trenurile: linie de — H ® Si» Adăpost pentru automobile, biciclete, etc. 'GARANT adj. şi sm. ® Care-şi ia răspunderea pentru un lucru: puterile — e ij ® V rt Chezaş [fr.]. 'GARANTA -te* vb. fr. ® V * A-şi lua răspunderea unei datorii făcute de altul, a da chezăşie, a se pune chezaş f ® A răspunde de bună calitatea lucrului vîndut H ® A Încredinţa, a certifică [fr.]. Fig. 2303. Gară. 1. Gara. — 2. Gara de mărfuri. — 3. Marchiză. — 4. Remiză pentru locomotive.— 5. Post de acar.— ţ 6. Rezervor. — 7. Priză de apă. — 8. Semafor. — 9. Disc. — 10. Şine. — ir. 12. Macazuri. — 13. Traverse. — 14. Parapet. — 15. Plăci turnante. — 16. Peron. — 17. Peronul cărbunilor. — 18. Gabarit. — 19. Tunel. — 20. Viaduct. GANCE sf. Defect corporal, boală organică (mai ales la vite), rană Învechită [comp. rut. ganfi]. GANG(pl.-guri) sn.£1® Trecere pe sub bollitura unei porţi sau unei case: a intrat, către seară, pe wul unui palat icar.) ; o vedea... lntrind ou o trlcă de tilhar sub ~ui unui hotei (vlaho ® Coridor, galeri >, sală [germ.]. 'GANGĂ sf. ® Substanţele pietroase şi cristalizate care umplu un filon şi în care se află amestecat minereul sau piatra preţioasă [fr.]. 'GANGLION (pl.-oane) sn. 1 Mică umflătură globuloasă, tare, care se formează In tmdoane şi în muşchi 1 ® Numele nodurilor ce se găsesc pe traiectul nervilor sau vaselor limfatice [fr.]. 'GANGLIONAR adj. £) Care prezintă gangli-onne; care e de natura ganglionului nervos [fr.]. ’GANGRENĂ... •»- CANGRENA... GANGUR rm- GRANGUR. GÂNŢĂ (/jî.-te) sf. Olten. (vîrco % Ori-ce insectă dipteră ca musca, albina, etc. GĂOACE, ghioace, ghioacA sf. ® Coaja Oului: în ziua de Paşti, să nu arunoi phlocile ouălor roşii afară, oâ-ti arunoi norooul şi rodul (GoR) ţf ® Coaje de nucă, de alună, de migdală, etc.: scoase din găoacea de nucă rlndul de haine ® Gaura şezutului t © Canalul vaginal. * GARD interj. 4 Imită strigătul cioarei (—clrl). GAR1 sbst., OARA sf. Băn. Cenuşă de paie arse [srb.]. 'GARANŢĂ pl.-te) sf. A = RQIBA [fr.]. 'GARANŢIE, sf. ® V rt îndatorire de a plăti datoria altuia, în cazul cind acesta nu plăteşte, chezăşie U ® Ceea ce garantează, ceea ce încredinţează, certifică un lucru [fr.]. GARD1 (pi.-duri) sn. ® împrejmuire în jurul unei grădini, unei curţi, unui 2304. Gard de ţarc sau ocol de vite, făcută mai adesea din pari împletiţi cu nuiele ( ■ 2304);alte-ori din spini, bolovani, etc.: a ocoli, a îngrădi, a Imprejmul cu un <•>; Înaintea uşel era o curte Îngrădită cu —. de nuiele (mera) ; -~ul fără proptele oade In timpuri grele cznn.) ; «•» viu, împrejmuire formată din arbuşti plantaţi şi în plină vegetaţie (H 2305); toată grădiniţa mea (e) lnounjurată cu <•< viu inegr, nuiele. Fig. 2305. Gard viu. 528 www.dacoromanica.ro a sări peste --uri, a umbla după femei (sau femeile după bărbaţi); a lega pe cineva la «-, a-1 prosti, a-1 face să creadă lucruri npadevărate; a lega cartea de" (sad.) (pamf.), a se lăsa de carte; prost ca «mi, foarte prost; a o potrivi, a o nimeri (ca Ieremia cn oiştea'n ", a face sau a spune o prostie, a face una boacănă; a-si pune " la gară, a-şi pune lacăt la gu- ră; a dBalega ca-lul de la «v (CRG.), a deschide gu- F,g- a3°6- Gard sterP- ra să vorbească, a spune cp ştie; a da ceva din"ni popii (pamf.) sau din "ni oanoel. a refuza să dea: din "ui O an cei ţi-a da-o Imnăratul, dacă n’oiu fi şi eu pe-acolo «crg.) wm- o chiu, orb ţ ® «aş» Împletitură de nuiele aşezată în mijlocul unei ape, pentru prins peşte; numită şi „gard sterp” (Q 2306) [comp. alb. ga r 6], ‘GARD1 = GUARD. 'GARDĂ (pl. gărzi) sf. X ® Pază, Strajă: a (ace ", a li de "; soldat de ", intern de " ţ| © Soldaţii însărcinaţi a face paza f ® Corp de", soldaţii aşezaţi într’un loc anumit, spre a fi distribuiţi la diferite servicii ţ[ ® Garda pieţei, cazarma, locul unde stau soldaţii însărcinaţi cu paza oraşului şi care serveşte şi de închisoare militară ţ ® Număr de soldaţi însărcinaţi cu paza unui principe, unui comandant, etc.; " de onoare, corp de soldaţi însărcinaţi să însoţească pe un personaj, in semn de cinste ţ[ ® " naţională, " civică, miliţie burgheză K © js Partea de la minerul unei săbii care acopere şi apără mina, strajă: puse mina pe garda săbiei (b.-zamf.) f ® N. La scrimă: poziţiune în care cineva e apărat de loviturile adversarului [fr.l. 'GARDŞNIE sf. * Arbust originar din America tropicală cu flori mari, elegante, albe şi foarte mirositoare, ce se cultivă ca plantă de ornament (Gar- , denia) (■ 2307) ffr.l. /j. 'GARDEROBĂ (pj.-be), Sf. GARDERQB pl.-oabe) sn.® fH( Dulap de haine, de rufe f ® Cameră unde se ţin haine şi tot ce trebue pentru îmbrăcăminte U®.aToate hainele sau îmbrăcămintea unei persoane [fr.]. 'GARDEROBIER sm. G Cel ce la un teatru, la o sală de spectacol, etc. ia in păstrare hainele (mantalele, pălăriile, galoşii, etc.) spectatorilor [garderobă]. •GARDIAN sn. Hă Păzitor, paznic [fr.]. GARDINĂ (pi.-ni sf., N gard in sm. © Scobitura, crestătura, şanţul făcut la capetele dinăuntru ale doagelor (unui butoiu, unpi găleţi, etc.), spre a putea sta fundulH ©Marginea de deasupra ghizdurilor unei fîntini, doagelor unui vas de lemn [comp. germ. Gargel]. GĂRDINAR, O QArDINŞîR (pl.-re) sn. Unealtă a dogarului cu care acesta face gar-d i n i 1 e la doage (0 2308). ‘GARDIST sm. Sergent de stradă [gard â]. GĂRDUI (-uesc) vb. tr. A îngrădi, a împrejmui cu un _. g ^ j. ^ Fig. 2308. Gărdinare. GĂRDULEŢ, OUAhdUT (pl.-te) sn. dim. gard. GARGARĂ(pl.-re) sf. f © Faptul de a se gar-gariza: a tace " f © Băutura, medicamentul cu care se gargarizează cineva [ngr.]. GARGARISI — GARGARIZA [ngr.]. GĂRGĂRIŢĂ (pl.-te) sf. % Mic gîndac cafeniu, lung de 3—4 milimetri, care-şi depune ouăle în boabele de grîu, de mazăre, de bob, etc,. unde se desvoltă viermele, făcînd mari stricăciuni Fig-. 2307. Gardenie. bucatelor din magazine şi hambare, mai ales cînd nu sînt bine îngrijite: se deosebesc mai multe specii: gărgăriţă - de - bucate sau gărgAriţa-neaorA (Calandra granaria) (0 2309 ),găRGAriţa- .U 6AR- 6AR Fig. 3309. Găr- Fig. 331 o. Gâr- Fig. 3311. gărilă-de-bucate, gâriţâ-de-bob. Gărgărijă-de-mazăre. de-bob (Bruchus granarius) (0 2310), g&rgA-rita-de-mazAre sau mAzArarul (Bruchus pişi) (@ 2311) etc. [comp. srb. ga gri ca]. GĂRGĂRIŢPS adj. Cu gărgăriţe, găurit de gărgăriţe. 'GARGARIZA (-izez) vb. refi. t A-şi clăti gura sau gîtlejul cu un lichid [fr.]. GĂRGĂUN sm. 1 * Cea mai mare şi mai veninoasă dintre viespi care sbîmăe tare, cînd sboară; numită şi „băr-zăun”, „găun”, etc. (Vespa crabro) (. 2312) f © pl. ® Toane, capricii, fumuri, idei extravagante: nu m& mai tace să-mi intre «vii In cap (isp.) ; cînd oare Iţi vor ieşi -vii din cap, bărbate (GN.) p OGĂRÎNĂ (pi.-ni) Sf. Bân. Trans. a Loc unde s’a tăiat codrul şi a crescut pădure tt-nără; pădurice. 'GARMOND sbst. # Caracter tipografic de zece puncte, între petit şi cicero (s»-^ tab. xix) [germ.]. GĂRNICIOARĂ (pl.-re) sf. O dim. garniţA. 'GARNISI -lsesc vb. tr. A găti, a îngriji, a împodobi cu cele trebuincioase: " o odaie ou mobile, " o Pălărie ca flori [fr. garnir], 'GARNITURĂ (pl.-turi) sf. © Ceea ce se pune, ce se adaogă la un lucru spre a-1 garnisi, spre a-1 împodobi: Înregistrase... colorile si garniturile cocoanelor la baluri (I.-gh.) ţ| © Asortiment deplin; " de treierat, maşină de treierat (cu alburi) cu toate accesoriile ei [fr.]. O GARNIŢĂ, gîrniţA (pi.-fe) sf. Olten. Mold. 0 Bucov. Găleată de tinichea, de zinc, etc. [comp. srb. g r n a c, pol. garniec], ' GARNIZOANĂ(pl.-ne sf. x © Trupe instalate Intr’o cetate, într’un loc întărit, spre a-1 apăra ţf © Oraşul unde e instalată o trupă [fr.]. GAROAFĂ (pl.-ie) sf. $ © Gen de plante, cu flori mai adesea roşii, trandafirii sau albe, cu miros foarte plăcut, cu foarte multe specii, din care o parte cresc sălbatice, iar altele Fig. 3313. Garoafe. Fig.3314. Garoafe ■ d e.munte. GAROAFE - DE - MUNTE, GAROAFE - SĂLBATICE sau „flori-domneşti”, o sperie a acestei plante care creşte prin fîneţele, poienile şi păşunile umede I.■ A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat. 529 www.dacoromanica.ro 34 GAR GAU (Dianthus supcrbus) (3 2314) [ngr. (pl.-te) sf. roafă, numi- _ /Attll şi „garoafe-'&vMM i-clmp”, „ga- Vffl. \Vij afe-sălbatice” 'a . din munţi Y«poCjpaA.ov . garofiţA © GAROFJŢE* pi. Varietate de garoafă, numită ’ de-roafe sau ,,cuişoare”, \ 'J cu flori purpu- 1 rii, care creşte \ prin flneţeleus- 1 cate, prin livezi \ şi pe coline (Di- ' anlhus carlhu- Fig. 3315. Fig. 3316. siancrrum) ( ■ Garofije. Garofite-de-gritdină. 2315) H © garopjte-de-qrAdpîă, varietate de garoafă, originară din apusul Europei, cu flori numeroase dispuse in fascicule, grupate în buchete, cultivata prin grădini (Dianthus barbatus) (■ 2316). GAROŞ adj. Pătat pe spinare cu negru: cline capră ~ă [srb. ga rusa „oaie neagră’’]. GĂSELNIŢĂ [pl.-te) sf. # piuture mic, larvele căruia, numite „careţi”, se introduc In stupi şi minincă ceara din faguri; se mai numeşte şi „inolia-albinelor” (Gal-leria melonella) (■ 2317) [\sl. ga s ă n i ca]. GĂSI (-fisesc) 1. vb. Ir. peste un lucru pierdut sau ascuns căutlndu-l sau din intiinplarc, a afla: mi-am găsit inelul; n’a găsit pe nimeni acasă; rămli ou Dumnezeu, tată. si să te găseso sănătos (isp.i; pe unde nu cauţi, pe acolo II găseşti; au găsit o comoară; cine caută, găseşte ev- CĂUTA! © ; J; : Fig. 33x7. Găselniţă. © A da peste cineva; a-şl <%> beleaua; a nu-şi — astimpăr; vreme ou prilej; a nu-şi locui, a nu putea sta liniştit (de nerăbdare, de durere, etc.), a nu se mai astlmpăra; a-şi ~ omul, a da peste unul mai tare, mai priceput, etc. care să-l poată birui K © A descoperi (după cercetări sau meditări Îndelungate), a inventa, a născoci: ~ un mijloc, ~ un leac ţ[ © A SOCOti, a chibzui, a i se părea (că e bine sau rău): ~ cu cale ev- CALE (u), « de cuviinţă, — nimerit ţf © A-i veni pe neaşteptate, a i se Intlmpla: am ajuns ce n’am gindlt, şl mă mir ce m’a găsit. 2. vb. inlr. 1 A-i veni aminte, a-i trece prin minte, a-i abate să se apuce de ceva): tocmai acum ţi-ai găsit să speli P 1) © ţl-al găsit! vorbă Să fiel ei aşi! 3. vb. refl. © A exista, a se afla: nu se mai găseşte alta pe lume ţ[ © A fi (undeva): a se ~ de Iată. GĂSIT sbst. Faptul de a găsi: bun bătrinule, Ii spuseră ei (isp,). GĂSITOR adj. verb. găsi. Care găseşte. “GASTEROPODE sf. pl. # Clasă de moluşte care se mişcă cu ajutorul unui picior larg şi turtit situat sub plntece; tipul de căpetenie e melcul [fr.]. •GASTRALGIC adj. f Privitor la gastralgie [fr.]. •GASTRALGIE sf. t Durere situată In regiunea stomacului [fr.]. •GASTRIC adj. t Care aparţine stomacului, privitor la stomac, rare se formează In stomac: suc ~ [fr.]. •GASTRITĂ sf. t Inflamaţiune a (mucoasei) stomacului, aprindere de maţe [fr.]. •GASTRO-ENTERITĂ sf. t Inflamaţiune simultană a muroasci stomacului şi a aceleia a intestinelor [fr.]. •GASTROLOGIE sf. X Arta culinară [fr.]. ‘GASTRONOM adj şi sm. X Care ţine la bucate bine gătite şi la băutură bună, care se Închină pîntecelui [fr.]. “GASTRONOMIC adj. X Privitor la gastronomie [fr.]. •GASTRONOMIE sf. X Arta de a minca bucate bine gătite: o plăcintă plntccoasă... cap d’opcră In — (NE GR.) [fr.l. GAŞCA (pl. gâşte) sf. © Mold. Şatră, baracă K © Adunătură, clică, tovărăşie, cuib de oameni cu apucături sau cu scopuri rele: am să... sparg gaşca asta de ţiltori şi de tiitoare (D.-zamf.). GAŞPER sm., gaşperiţA (pl.-te) sf. Una din numeroasele porecle date Ţiganului (Ţigăncii): ăl dinţii Gaşper... cum păşi pe uşă... s’a buimăcit (Jir.); Gaşperita se duse îndată In bucătărie şi puse la cale ce să facă ou mielul (isp.) [ G a ş p a r, unul din cei trei regi magi, Înfăţişat, de obiceiu, ca un Arap], GATA adj. invar, şi adv. © Isprăvit, la care nu mai trebue lucrat nimic, făcut de tot, gătit: hainele slnt mlncarea e hainea, ce Se cum-pără făcute (nu după măsură) din prăvălie; pe bani numerar, (plătind) peşin (nu pe datorie) t © Pregătit, dispus, pe cale de a face ceva: eşti ~ P — de plecare Ş| © De-a fără a munci, fără a-şi da vre-o osteneală; de tot, cu totul: Doar eu glndul le glndeşte. Si de-a ~ toate-i vin (VLAH.); credea să găsească de-a ~ o armată organizată şi disciplinată (i.-gh.); a veni la a găsi treaba făcută de alţii; a da a isprăvi; a prăpădi; gata-gata, cit p’aci: gata-gata să facă iar războaie şi vărsări de slnge (car.) [comp. alb. g a t]. t GATA >v gAtj, GĂTEALĂ (pt.-eii) sf. .e. îmbrăcămintea şi podoabele cu care se gătesc, se dichisesc femeile, toaletă: fetele... ardeau de neastlmpăr să vadă găteala de mireasă a Martei (slv.) : pr. exl.: se înaltă, strălucitoare In găteala ei... biserica lui Stetan cel Mare iirq.). GĂTEJ sn,, mai adesea pl. găteje. Nuiele, crengi uscate pentru aprins focul, uscături, vreascuri: un ^ ca din Intlmplare, se aprinse ca un Chibrit (DEM.); aprinseră un Ioc de paie cu clteva ~e do drum, de plecare, de războlu; © : nu e pentru cine se găteşte, ci pentru cine se nimereşte ţ[ © A Sta gata, a fi pe cale Să... clnd se gătea a-1 strivi cu piciorul «sp.i; poate lle-olne să ucigă... pre cela ce să gătează să-l fure (prv.-lp.) H © X A face bucate, a prepara mlncarea la foc: ~ de mlncare : ~ bucate ţ[ © d) A (se) Îmbrăca frumos, a (se) dichisi: ~ ca de sărbătoare. 2. vb. tr. şi inlr. A isprăvi, a slirşi, a fi gata: ~ de citit o carte; cu scrisul. 3. vb. tr. A da gata, a prăpădi, a nimici. O GĂTII sf. pl. Maram. Oaş. (D Izmene largi pe care le poartă bărbaţii, vara, In loc de pantaloni (3 2318) [ung. gatya], GĂTIT 1. adj. p. găti. © Pregătit preparat tX © Preparat la foc (despre bucate) t ® (D împodobit, dichisit. 2. sbst. Cp Faptul de a (se) găti. ( GĂţfN, gAune sm. Trans. Oaş. # = GĂRGĂUN: Se pun pe lingă tăhulul Şl-1 umplu ou găuri capul (ret.) [lat. * C a V o-n e m]. OGĂţTNĂ (pl.-ni) sf. Bucov. Gaură In pămlnt care are forma unei jumătăţi de cuib de pasăre: îşi lao căsuiciie lor prin... găunl In pămlnt (ret.) [lat. cavo, -vone m]. O GĂUNOIU sm. Trans. (conv.) % = GĂUN. GĂUNOS adj. © Găurit pe SCorburoS: dinte —'; In tulpina găunoasă acopaoiului iodob.) t © Lipsit de miez, sec: alună, nucă găunoasă ; (£i: are capul — şl-1 clntă greierii In el (JIR.) [găună]. GĂUNOŞI (-oşesc) vb. tr. A face găunos. GĂUNOŞITURĂ [pl.-turi) sf. Scorbura, golul dintr’un lucru găunoşit, căruia i s’a deşertat miezul [găunoşi]. Fig. 3318. G. Gătii. dinăuntru, 530 www.dacoromanica.ro GAURĂ (pl. găuri) sf. ® Deschizătură sau adîncâtură, mai mare sau mai miră, făcută intr’un lucru (Mold. „bortă”): «•> mare; ~ adlncă; găurile Iluie-rnlni; a se nita Prin gaura broaştei; gaura inelului, acului, cheii; gaura urechii, pc unde se atirnă cerceii; ** In Pămlnt; de şoarece, de şarpe; nn veţi scăpa nici In gaură de şarpe (isp.i; doară nu s’o lace ~ In cer ew CER2 ®; a astupa o <•<, ® a plăti 0 datorie: sumă cu care... ar ti putut astupa multe găuri ihr..vn.i TI © CE) Casă proastă, bordpiu ţ] ® Celulă tn fagur ţ| ® •»" ahşjc [lat. c a u 1 a]. GĂURAR (pl.-are) sn. ® £3 Lopăţică, scîndu-rica cu mai multe găuri de la sulul dinainte al războiului (»»-LU 106,C) 11 ® Tro/js.Mr-eOtricală, unealta de fier ru care se fac găuri la opinci (vie.). GĂURI (-resc) vb. tr. A face o gaura (sau mai multe găuri): ©: picătura găureşte piatra: ~ urechile, a face găurile pentru atlrnat cerceii; ® a asurzi. GĂURICĂ (pl.-rele), GAURţCE Sf. dim. GAURA: bagă cheia in găuricea uşii celei de aramă (mera). O GĂURICIOS aclj. Băn. Cu găuri, găunos. GĂURIT 1. adj. V■ GAURJ ti (£J NEGAURţT. 2. sbst. Faptul de a găuri. GĂURITOARE sf. $ Unealtă sau maşină de găuri t. OGĂUROS adj. Oaş. Cu găuri, găunos. 0 GĂURUŢĂ (pl.-te) sf. Oaş. dim. GAURA. GĂVAN pl.-ne, ✓-nuri) sn. ® Partea scobită a lingurii: Ia cutitul si le taie De la lingnri tot <~ul (sper.) 1 ® Maram. Trans. (pap.) (dens.) 0 Lingură mare în- trebuinţată la stlnă, polonic 1 ® Palma miinii, cînd adunăm degetele, făclnd-o ca un căuş *1 ® £5 Orbită, scobitura In care e aşezat ochiul: li luceau ochii in '■“urile lor adinei (sao i 1 © O Strachină de lemn SCObit (lîJ 2319): Ţiganii... s’au vorbit... să ducă si ei Dlocon domnului 2319. Găvan, nn ^ cn lapte acru (JIP.) : gazda... umoln nn ^ de lemn cn porumb liertt ® $ Jghiabul mesei tîmplarului, in care sc ţin uneltele [comp. gr.-biz. fapeva şi big. srb. vaga n]. GĂVĂNAT adj. Scobit, concav ea un g ă v a n. O GAVANOS (pl.-oase) sn. Mold. 0 Borcan vas de lut smălţuit pentru păstrat dulreaţâ, untură, Sare, ctc.: scrisoarea era scurtă, dar întovărăşită de clteva gavanoase OU dulcetl (GN.) [te. kavanOS]. OGAVANOŞEL (pl.-ele) sn. O dim. gavanos.Bor-căn.'lŞ: merge de ascunde '“'ele (alecs.) ; Acolo, —e, aici eipnri, butelcuţe (STĂM.). O GAVĂT sm. cal. Olten. Bân. ® % Paraziţi, păduchi, viermi: gadlnl... Însemnează... lăcuste, omizi, viermi, goange şi alt (mar.) ţj ® Olten. '.ft, Lupi [bg. g a v e d ]. O GĂVĂyNĂ = VAGAUNA: se ase nn şese pe senine tn atare ^ sub pămlnt (merA) ; rendez-vouş i-a dat In şură, ori In nod de p (Emin.) . fGĂVQZD (pl.-oazde) sn. ® Cuiu; cuiu pentru şindrilit (FR.-coR.) ţ] © Oaş. Trans. Ic, pană (cu care se crapă lemnele) [vsl. gvozdă]. t GĂVOZDI(-deso)l. vb. intr. îA ţintui cu cuie. 2. vb. tr. Mold. A Înghesui, a ghemui; a piti: veveriţele găvozdltennapeste altaicRG.) [vsl. g V o zdi t i.] GAVRILĂ sm. Numele popular al ursului, Moş Martin [npr. Gavril(ă)]. *GAZ> (pl.-ze) sn. Q S; Nume dat tuturor corpurilor fluide ca şi aerul; — de iluminat, ~ aerian, gazul obţinut prin distilarea cărbunilor de piatră, întrebuinţat pentru luminat H © Petrol de lampă [fr.]. *GAZ2 sbst. E8 Ţesătură foarte subţire, de mătase sau de fir; zăbranic [fr. gaze). GĂZAR sm. V Cel ce vinde petrol de luminat (^1 2320) [gaz], GAZDĂ (pl.-de) sm. şi f. ® Stăpîna sau stăpînul casei", in raport cu oaspeţii pe care-i primesc: si el si gazda s’an sculat on noaptea ’n oap (Vlah.); a trage in a primi In '»*; ~ de hoţi, cuib de hoţi; cel ce adăposteşte pe hoţi In casa lui şi tăinueşte obiectele furate: e mai răn gazda lotrilor declt lotrul ctich.i; gazda de Iuri să sc pedepsească ca turul (leg. car.) ; ® F: gazda bătăilor, cel ce primeşte bătăi de la toţi f ® Locuinţă provizorie, odaie ’ " " cas$ particulară ţ| ® 7> -Carp. Gosprdnr, om cu casă, cu dare de mină, bogătaş [ung]. O GĂZDAC, OAzdao adj. şi sm. Trans. Maram. Bogătaş: Lăcomit-am. lăcomit. lăcomit ia şapte vaci ş’am luat hlda de găz- daci(IK.-BRS.) [ung. gazdag]. OGĂZDĂCEŞTE adv. Trans. Ca un g ă z d a c, ca un bogătaş: nime nu era mai Intlln declt el, gătat colea —la biserică (ret.) . O GĂZDĂCIE sf. Trans. (conv.) B igăţie, stare de g ă z-d a c. O GĂZDĂLUI (-ălnesc) vb. intr. Maram. A face trebile casei, gospodăriei (brl.) [gazdă]. O GĂZDAN sm. Oaş. Bogătaş [gazdă], O GĂZDÂŞAG (pl.-aguri) sn. Trans. (oens.i GAz-DUŞAG. O GĂZDOIU ,9?n., gAzdoaie sf. Tr.-Carp. \ Stăpînul, stăpîna casei 1 © Bogătaş ă : Lăcomit-am, lăcomit, Lăcomit la şase boi, Ş’am luat hlda de găzdoi uk.-brs.) [gazdă], GĂZDUI (-uesc) 1. vb. Ir. A primi pe cineva in gazdă, a-i oferi adăpost (peste noapte sau pentru mai multă vreme): tmi tăcn cinstea să mă găzduească In odaia stăplnului său (GN.). 2. vb. intr. A trage în gazdă, a şedea în gazdă, a se instala la cineva pentru cttva timp. GĂZDUIRE sf. ® Faptul de a găzduiţi® Adăpost in'casa cuiva li ® Ospitalitate: mai mulţumi Încă dată ds buna ~, nu te supăra (vor.). O GĂZDUŞAG (pl.-guri) sn. Maram. Avere, bogăţie [ung. gazdasâgj. *GAZEL (pl.-eînri) sn. 0 Cuvint arab care însemnează, în literatura turcească şi cea persană, o poezie uşoară consacrată amorului sau beţiei. •GAZELĂ (pl.—ie) sf. •**= Specie de antilopă ce trăeşte mai ales în Afric- J~------1 în Siria (^ 2321) [fr.]. •GAZATĂ (pl.-te) sf. Zia tind Intr’o ladă uitată, dau peste mari (l.-GH.) [fr]. •GAZETAR sm. Zia - rist, jurnalist [gazetă]. •GAZETĂRESC adj. /?> De g a z e t a r. •GAZETĂRIEs/. jP Profesiunea de g a z e t a r, ziaristică : ar ti putut avea o clientelă mult mal numeroasă, dacă s’ar li lăsat de ~ (vlah.) . ^ig. a3aI- Gazelă. O GĂZI (-ăzesc) vb. tr. Bân. A călca în picioare [srb. g a z i t il. •GAZOGEN (pl.-ene) sn. S? Aparat pentru prepararea în casă a apei gazoase [fr.]. GĂZOIU (pl.-oaie) sn. (R.-cod.) GAZQKNIŢA. •GAZOLINĂ sf. & Lichid foarte inflamabil ce se obţine prin distilarea petrolului ffr.]. Fig. 339a. Gazometre. •GAZOMETRU (pl.-tre) sn. ® T5 Cilindru de tablă de fier, de un mare diametru, care serveşte 531 6AU- 6AZ www.dacoromanica.ro 0 A 7. să Înmagazineze gazul de luminat fabricat de o uzina şi să-i dea o presiune regulată In timpul OEA combustiunii lui O 2322) ţ[ © Aparat care arată cantitatea de gaz de iluminat Întrebuinţată Intr’un local, conţor («w 0 1438) [fr], * GAZON sbst. Pajişte deiarbă scurtă şi măruntă: poteci de nisip roşa Înconjurau partere de<~, tnsm&Uate ca Ilorile oele mai delicate (I.-gh.) [fr.]. O GAZORNIŢĂ (pl.-ţe) sf. Lampă primitivă de petrol (0 2323) : in lumina săracă a gazornltel, asculta glumele Si vorbele lor isad.) [gaz ©]. ‘GAZOS adj. © De natura gazului, care se prezintă In stare de gaz f © Se zice despre anumite băuturi Încărcate cu gaz In disoluţiune: îimo-nadă gazoasă; apă gazoasă, acid Carbonic disolvat bi apă sub presiunea a 4—5 atmosfere [fr.]. *GĂZUI (-ueso) vb. fr.® A unge cu gaz (petrol) un lucru, spre a-i da foc iciausj. GRABA adv. (mai adesea precedat de prep. de). © în zadar, zadarnic, fără folos: ~ ea acum lăcea jurăminte ipamf.i; ea, ticăloasa, mă trudeam ~ (r.-cod.j; nici o săgeată na se ducea In vlnt de * iisp.i; -»■ vil, ~ te duci, rupi nişte papuci f © Fără bani, fără a plăti, gratis: mi le-a dat de ~ [tc. gabba]. O GEAC sbsl. Olten. © Ri Sedilă, săculeţ de pînză rară pentru brînză f © Trăistuţă (în care pun copiii cărţile, mîncarea, etc. cînd se duc la şcoală) [srb. g ak]. GEALAT, gelat sm. © Călău, glde L-l 2325): nn gealat, o* o izbitură de topor, 11 sbură capul de pe umeri ivlah.i ; F : Ah I laoomă moarte, gelat mult cumplit, Mi-ai răpit soţia... (stăm.) ; doi gealaţi m’au dus la beciui de piatră idlvr.) 1 © Băn. % = muscar [tc. g e 11 a d], GEALĂU (pî.-ăe s-n (9=* Rindea lungă întrebuinţată de timplari; nu- Fig. 2324. Gealău. Fig. 3335. Gealat. mită şi „buhaiu“ sau ,,robanc” ([• 2324) [ung. g y a 1 6]. GEAM (pi.-muri) sn. © Sticlă, de' obiceiu plană, care se aşază In cercevelele ferestrelor sau, uneori, tn locul tăbliilor uşilor ( • 2326): a se alta pe w geamantan. s Fig. 2333. Gazornilâ. GEAMANDURĂ (pl.-re) sf. a, Corp plulitnr de obiceiu tn formă de butoiu, care se aşază pe suprafaţa apei, şi se prinde de fund cu lanţuri sau ancore; indică navigatorilor un loc primejdios sau arată drumul ce trebue să urmeze corabia (J] 2329) [comp. ngr. ot|xav5oopa]. GEAMANTAN, Mo/d. GEAMANDAN* (pl. -ne) sn. bac de piele sau de pînză, cutie îmbrăcată cu piele sau pînză, In care se pun lucrurile (In spec. de Îmbrăcăminte) ce se iau în călătorie (l^j 2328): scotoci prin trăsură si prin geamantan (I.-gh.) ; o trăsură. . . încărcată oa geamandane, trase la scară ign.) [tc. g a m a-d a n]. Fig. 3338. Geamantan. Fig. 2339. Geamanduri. GEAMANTĂNAŞ [(pl -aşe) sn. dim. GEAMANTAN. GEAMĂT sv GEMET. GEÂMBARALE = geamparale. GEAMBAŞ sm. © V Negustor sau samsar de cai: Mos Nichiior era si ~de cai ţ) © Mijlocitor necinstit ; pungaş, hoţ: se teme de musafirii ~1 de noapte iisp.i 1[ © t înşelător [g a m b a z]. GEAMBAŞLÎC (pl.-icuri) sn. Meseria de geambaş: de ce ai să te apuci P... de avocăţie P... Fig. 3330. Geamgiu. Fig. 3331. Geamie. ce vinde sau pune geamuri la ferestre (0) 2330) [tc. gamgy], GEAMIE sf. câ Casă de rugăciune la Mahomedani; templu mai mare decît moscheea (02331): in Bagdad, tie-care mahala lsi are geamia ei (Carj ; multe biserici creştineşti le schimbă In geamii iisp.i [tc. g a m 1]. GEAMLÎC (pl.-icuri) sn. © Toate geamurile unei locuinţe f © s£a Galerie, sală cu pereţii de geamuri (!■ 2332): casele ale verzi cu ~ (Car.) ; fata singură la părinţi bolea lntr'un ** de cleştar idlvr.) [tc. g a m-1 y _ Fig. 333a. Geamlic. GEAMPARALE. ✓ CEAMPARALE sf. pl. © J Castaniete: Începe să cinte un ointeo... jnelnd oeamparalele 532 www.dacoromanica.ro (car.) H © ® Melodie, Viers: privighetorile.... trăgeau nişte geamparale de-ţi lua auzul (isp.) [tC. 6 a 1-p ară.]. GEANĂ (pl. gene) sf. © t Pleoapă: no mal dede nici pic de somn in genele ei plnă dimineaţa [it.]. ‘GELOZIE sf. © Teama, neliniştea, bănuiala de a fi inşclat(ă) în dragoste: şarpele geloziei o muşcă de inimă (d.-zamf.) ţ| © Pizmă, invidie [it.]. GELUI (-neso vb. fp* Ir. A netezi cu g e a î ă u 1, a da la rindea, i ‘GEMĂ (pl.-me) 1. sf. Ori-cepia-| tră scumpă (|_^ 2335): Sclipeau zorii I zilei, prin aerai şters, In geme şi aur do\ straie (d.-zamf.). 2 adj. © sare •>», sarea extrasă din sinul pămîntului, din ocne, şi formată, ca şi sarea de mare, din clorură de sodiu [fr.]. GEMĂNARE sf. ©♦Ramură bifurcată, creangă crescdtă tn formă de furcă ţ| © Fig. 3335. Gemă antică sculptată. pl. # Gemă nări, lişiţele, furculiţele carului [lat. GFA-•gămlnaria]. /-cm GEMĂNARIŢĂ (pl.-ţe) sf. ♦ © Plantă din OtIM familia orchidaceelor, numită şi „bujorei”, ,,po-roinic” sau „sculătoare”, cu flori mari şi frumoase, purpurii (Orchis papilionacea) 1] s ţTNTOL-vacii [gemânare], O GEMAR sm. (r.-cdd.) © - geamgiu [g e a m], GEMĂT wm- GEMET. GEMĂTOR adj. verb. geme. Care geme. GEME (gem) vb. inlr. © A-şi exprima durerea, suferinţa (fizică sau morală) scoţînd. la fie-rare răsuflare, un sunet plîngător, nearticulat, a se văita: codoşea de babă gemea subt talpa iadului icrg.) ; despre animale: In loc să geamă boli, scirţie carul (vlah.) ; © despre vljiitul vlntului, despre foşnetul arborilor, despre curgprea sgomotoasă a apelor, despre sclr-ţlitul lemnelor etc.: vlntul vijleşl geme ou nişte jalnice glasuri (dddb.) ; clnd şuera, clocotea codrul, gemeau văile (CRG.); numai o flntlnă işl mişcă gemind cumpăna el ln vint (EMIN) r © ® A fi asuprit, apăsat: ţara geme subt asuprirea Tomşel (NEgr.) ; ţara Întreagă geme sub biciul şi caznele domneşti (fil.) II © A fi plin, Copleşit de Ceva: prăvălia gemea de muşterii (car ); curtea şl ullţlle gem de porci (isp.); numai magaziile bogatului... nemilostiv gemeau de bucate (MAR.) [lat. gămăre]. GEMEN(I) tm- GEAMAn. GEMET, ge(a)mAt (pl. gemete) sn. Sunetul nearticulat scos de cel care geme: o săptămină încheiată Îşi chinul bărbatul ou /~ele el (isp.) ; şl, suferind, In veci n’am scos un gemăt (VLAH.); ® Se zice despre vljiitul vlntului, arborilor, etc. [lat. gămltus]. ‘GEMINAT adj. ♦ Imperechiat, aşezate două clte două [fr.]. ‘GEMINAŢiyNE sf. © împerechiere ţ] © Qi Repetiţiune de două ori a aceluiaş cuvlnt [fr.l. ‘GEMULĂ (pl.-le) sf. ♦ Muguraş care, desvol-tinduse, dă naştere primelor lrunzişi are ale unei plante [fr.]. ‘GEN pl.-nuri) sn ® Grupă de indivizi care au anumite caractere comune; neam: -~ul animal; ~ui mmm, neamul omenesc, toţi oamenii, întreaga omenire 1] © Fel, soiu, mod: un nou «•> de viaţă 1] ® Felul de a scrie, de a executa o operă muzicală: <•* simplu, — sublim ţj © Subdiviziune a fie-cărei specialităţi literare sau artistice: ~ui epic U © o? Terminaţiunea, forma pe care o iau substantivele spre a arăta sexul masculin sau remenin al fiinţei arătate prin acest substantiv, şi, prin analogie, acela al obiectelor şi al noţiunilor abstracte: ln limba romănă avem trei «•Miri: masculin, lemenln şl neutru ţ| © In istoria naturală, genul este o subdiviziune a „familiei” şi cuprinde un număr oare-care de „specii” care au caractere comune [lat.]. ‘GENDARM... JANDARM... ‘GENEALOGIC adj. 1 Privitor Ia genealogie H © Arbore —' sw ARBORE © [fr.]. ‘GENEALOGIE sf. Spiţa neamului, Inşirarea strămoşilor cuiva’ după gradul lor de Înrudire [fr.]. ‘GENEALOGIST sm. Cel ce alcătueşte genealogii [fr.]. ‘GENERA1* i- odj. © Comun tuturor fiinţelor sau lucrurilor de acelaşi fel, obştesc: părere nemulţumire ţţ © Adunare *^ă, a Întregului COrp, a tuturor cari fac parte dintr’un corp f ® V Procură ~â, pentru toate afacerile şi fără nici o rezervă T © Cu puteri foarte mari, foarte întinse în funcţiunea pe care o ocupă: direotor inspeetor 2. sbst. Ce- jxoşa ea ce convine Igy3 l< unei catcgo-rii întregi, u- trUeg:gan in- I ] I ) chide de la ^ J j I I I ' la particular. / ' j 2. sm.x O- ' / fiţer superior, .pjg. 3336. B. General de brigadă. — D. de Un grad General de divizie.— C. General mai Înalt de- de corP de armată. Cit colonelul; «•> da brigadă; mt da divizieX ~ de corp 533 www.dacoromanica.ro GEN- de armaţi, rare comandă, o brigadă, o di vizir, un corp | PFO dc armală (iAl 2336). 4. Iu —, loc. adv. In genere, de obiceiu, Îndeobşte fr.]. ‘GENERALISIM sm. H General mai mare peste toţi generalii, care are sub comanda lui toate armatele unei puteri: puntni serrioiie lor ia dispozi[iunea —ului. lără condiţie (I.-gh.) [fr.]. 'GENERALITATE sf. ® însuşirea a tot ce este general r 2 Cel mai mare număr, aproape totalitatea: —a oamenilor; In —a cazurilor, în mai toate cazurile T 3 pl. Lucruri generale şi ştiute, fără legătură strinsu cu subiectul: a spune generalităţi [fr.]. •GENERALIZA -izez 1. vb. tr. A face comun, gem ral, a da o mai mare Întindere, a împrăştia, a lăţii cit mai mult: —o idee, un oblceln, o formală algebrică. 2. vb. refl. A deveni comun, general, a se lăţi [fr-l- ‘GENERALIZATOR adj. şi sm. Care generali ‘-ază fr. . ‘GENERATOR 1. adj. Care produce, care dă naştere. 2. generatqr pl.-toare) sn. i # Cazanul unei maşini cu aburi 1 © fi — de electricitate, ori-ce a-parat care transformă o formă oare - care de energie electrică: elementele voltalce ;1 acumulatorii slnt generatoare de curent electric. a. generatoare sf. A Linia care, prin In-virtirea ei în .jurul unpi axe, dă naştere unei suprafeţe; astfel o semi-cirronferenţă, Invîr-tindu-se in jurul diametrului ei, dă naştere suprafeţei unei sfere [fr.]. *GENERAŢIUNE, GENERAŢIE sf. ® Faptul de a da naştere unei fiinţe sau unui lucru asemenea; naştere: procreaţiune: —a oamenilor; —a plantelor H ® © Producţiune: —a ideilor 1[ © Posteritate, urmaşii; —a iui Noe H © Toţi oamenii care trărsc cam în aceeaşi epocă: —a de ia 1848; generaţiile treoute, viitoare; mi-ai zugrăvit, cn un adevărat talent de pictor, unele figuri din generaţia ce ne-a precedat (i.-gh.) H © Grad de filiaţiune In linie directă: bunicul, tatăl şl llul aparţin la trei generaţii deosebite [fr.]. ‘GENERE, numai în loc. adv. In —, in mod general, de obiceiu, îndeobşte [it.]. ‘GENERIC adj. Propriu unui gen: caracter — [fr.]. •GENEROS adj. © De o fire, de o inimă nobilă, aleasă; mărinimos: sentiment suflet faptă generoasă; nu va fi popor pe lume... mai ^ şi mai de ispravă ca poporul romanesc (vlah.) © Darnic, Cai'C dă bucuros, cu mina desrhisă H ® (F întăritor şi foarte bun: vin — [fr.]. •GENEROZITATE sf. ® Nobleţă de suflet, I mărinimie 1 © Dărnicie [fr.]. ‘GENEZĂ (pl.-ze) sf. © Furmaţiunea unui organ; naştere, producere; geneza Înmii, cosmogonia; geneza omului, naşterea speţei umane; geneza limbilor, originea şi desvoltarea graiurilor 11 © ml Prima carte a vechiului Testament care cuprinde povestirea crcaţiunii lumii [ir.]. ‘GENIAL adj. înzestrat cu geniu, ce arată geniul: o operă —ă [fr.]. ‘GENIALITATE sf. însuşirea, caracterul a tot ce este genial [fr.1. ‘GENITAL adj. Care serveşte la generaţiune, la naştere; privitor la organele procreaţiunii [fr.]. ‘GENITIV sn. a/ Caz ai declinării care indică pe posesor sau originea, dependenţa, etc. [lat.]. ‘GENIU (pl.-nil) sn. ® 2^ Spirit, duh, bun sau rău, care veghia, Jn tot cursul vieţii, asupra soartei unui om: —1 iul socrate; Iml închipuiam că mă aflam In Împărăţia fantasmelor, răpit de cerni nuni — de noapte ialscs.) H © spirit care veghia asupra destinelor unui popor, unei ţări, unui oraş, etc., Înger ocrotitor: —1 Romei H ® (F Persoană care are o înrlurire fericită sau nefastă asupra soartei sau acţiunilor cuiva: —1 bun, —1 răn al onlva t © Dispoziţie naturală, aptitudine, talent: a avea —1 poeziei, picturii U ® Talent superior şi creator, inspiraţiune creatoare: om de —-, —1 iui Alecsandrl U © Om care posedă un astfel de talent: e un mare —. H © Caracter propriu, distinctiv, al unui om, al unui popor, al unei limbi,etc.: —1 Românului, — limbii latine H ® H Arta de a fortifica, de a ataca sau de a apăra o cetato, un loc întărit; —ui militar sau —1. corpul de trupă însărcinat cu lucrările . Fie- =337- Geniu, de apărare şi de Căpitan. 5. Soldat. G. General, asediu ale unei cetăţi (iiJ 2337) [lat. g e n i u s, fr. g â n i e]. ‘GENTIL adj. Drăgălaş, frumuşel, gingaş; plăcut, nostim rfr.l. •GENTILEŢA lpl.-U>) sf. © Drăgălăşie, gingăşie 1[ © Purtare gentilă, atenţie delicată II ® Vorbă plăcută şi de spirt [fr.]. ‘GENTILOM sm. ® Om de familie, de viţă nobilă (in Occident): ca —li şl cavalerii din timpul Renaşterii (0dob.) II © Om de omenie, om cum se cade -[fr.]. ‘GENŢIANĂ Sf. A = GHJNTURĂ; CVPE [lat.]. GENUCHIU •*- GENTJNCHIU. ‘GENUFLEXIUNE sf. îndoirea genunchiului la pămint, Ingenuchierea [fr.]. GENUNCH(I)ER (pl.-ere) SH. Mold. ® ® Pieptar lung plnă la genunchi 1 © 9 Legătură de piele ce se pune la genunchii cailor (1X12338). GENUNCHIA — 1NGEN (JNCHIA • GENUNCHII!, GENVCHIU Sin. şi (pl.-chi, ’-che) sn. ® (P încheietura osului coapsei cu fluierul piciorului (la om şi la animale) ( ■ 2339,2340): a-i tremura genunchii; a Îndoi, a pleoa genunchii ; a lua, a finea pe genunchi; a şedea pe genunchii oniva U © In genunchi, CU ge- 3Tj„r nunchii la pămînt: a sta in genunchi; a nunc se ruga in genunchi; a se pune, a cădea, a da in genunchi, a Ingenunchia [lat. g e n u c u 1 u m]. GENţJNE sf. © LOC foarte adine Intr’o a-pă; apă adlnră şi lină: sc&p&t&m iar lntr’o —, oglindă in care vezi copacii cu vlrful in Jos (VLAH.) n © ® Abis, Fig. 2339. Fig. 2340. Ge-prăpastie fără fund: Genunchiu. nunchi. F. Fe-Soarele g’o stinge in —a cea adlncă (EMIn.) ; ~ ţ" la stingă se deschide o gură lnspăimlntă- bia, —~P. Pe rotoare, — fără fund (N. ur.) [lat. ’ g y r o- ' neu. n e m]. ‘GEOCENTRIC adj. © Privitor la centrul pămîntului 11 & -te Se aplică la longitudinea şi latitudinea unei planete văzută de la Pămînt [fr.]. ‘GEODEZIC adj. nfcâ Privitor la geodezie [fr.]. 'GEODEZIE sf. Ştiinţa care are de srop să studieze, prin măsurători cit se poate de exacte, figura globului pămîntesc [fr.]. ‘GEOFAG adj. Care mănîncă pămint [fr.]. ‘GEOGENIG adj. ^ Privitor la geogenie [fr.]. ‘GEOGENIE sf. Partea geologiei care studiată originea şi formaţiunea pămîntului [fr.]. ‘GEOGNOSIE sf. ,*>!$ Partea geologiei care studiază structura şi compoziţia rocelor şi maselor minerale conţinute In pămînt. ’GEOGNOST sm. Jtâk Naturalist care se ocupă de geognosie [fr.]. ‘GEOGNOSTIG adj. jfcgj Privitor la geognosie [fr.]. 534 www.dacoromanica.ro TABELA XXn. ALFABETUL GERMAN Caractere de tipar Ser e r e Valoa- rea Caractere de tipar Ser i e r e Valoa- rea Minus- cule Majus- cule Minuscule Majuscule Minus- cule Majus- cule Minuscule Majuscule a 31 a a 0 6 sir a 0 â a dA/ a e P * X p b 33 X X b q c X ; a răspunde prin ^uri; a imita şurile cuivaafirmativ, negativ, ameninţător, semnificativ, expresiv ; dascălul tinse braţul spre cuvintele scrise cusn» maiestos inegr.) ; nu prea aud bine discursul, dar şurile şi mimica slut de o elocuentă suficientă ivlah.) [fr.]. * GEST AŢIUNE, gestaţie s/. Sarcină (la animale ,starea unui animal din momentul clnd a luat Inplntece pînăfată; timpulcît durează sarcina [fr.]. ‘GESTICULA (-lez) vb. intr. A face prea multe gesturi, a da din mlini (vorbind): ea începe să-i înşire... cum gesticulau şi ţipau una la alta ivlah.) [fr.]. ’GESTICULAŢIUNE, GESTICULAŢIE S/. Faptul de a gesticula [fr.].’ ‘GESTIUNE st. V Faptul, modul de a gera. de a administra [fr.]. GET-BEGET, ✓ EGET-BEGET adv Din tnoşi strămoşi, neaoş, curat: vă e ruşine să iiti Moldoveni curaţi. Romăni get-beget ialecs.) ; noi ăştia get-beget coada vacii, născnti şi Imbătriniti In tara asta (i.-gh.>; numai ei doi erau boieri eget-beget (BR.-vn.l [tc. g e d-b i-g e d]. t GEVREA (pî.-rele) sf. Batistă de mătase sau de pînză fină brodată; învăţa cusături de vapeluri, de gevrele şi de sangulii ci.-oh.j ; vicleana femeie scoase o » albă din buzunarul unei sour-teici (fil.) [tc. fievră]. ‘GEYSER ev GŞ1ZER. GHEA... evGHIA...,VEA..., VIA...1 GHEABĂ tw GHEBE. GHEATĂ pl. ghete) sf. I încălţămintea obicinuită a orăşenilor, care acopere piciorul plnă mai sus de glezne (32341) [it. ghetta]. Fig. 3341. Gheată. O GHEB (pî.-buri) sn. Mofd. ® Cocoaşâ f © Pr. ext. înălţime, ridicătură: în fund, munţii îşi rotunjesc ^ uri ie tărcate de soare (vlah.) . GHEBĂ, CHEBA [pl.-be, ✓ -buri) sf. ® Haină bărbătească lungă plnă la genunchi, făcută mai adesea din aba, pe care o poartă ţăranii In loc de manta: se calcă pe prispă afară, înfăşurat In ghebă şi In cojooul ini uşr.); i-au îmbrăcat la fel, cu Gheburi albe şi cuşme nouă icrg.) [tc. k e b e]. GHEBE sf. pl-, ® ure, ciupercă comestibilă cu carnea albă şi tare, fără gust şi fără miros (Col-lybia longipes) [gheb]. GHEBOS adj. Mold. Cocoşat : Era şi-o cocoană gheboasă In spate ipanni [gheb]. O GHEBOŞA (-şez) vb. refl. ® A deveni ghebos, a se cocoşa K © A-şi încovoia Spinarea: cei trei se gheboşară covtrşiti (OEM.). GHEBOŞAT adj. part. gheboşa. ® Cocoşat: mă încarc namaî de pitici gheboşati ijip.i 1 © Cu Spinarea încovoiată: ...un Român c’o biată leancă... Gheboşat mer-gind la togă (sper.). GHEBRA —- GEBKEA. t GHECET (pl.-turi) sn. Vad, trecătoare [tc. g e <5 i t]. GHEENĂ sf. rdJ Iad: Vai ! gheena s’a deschis (VLAH.) J e păcat... să mă afundez eu cu totul In focul gheenei iodob.j [vsl. g e e n n a]. O GHEIZĂŞ (pl.-sc) sn. Maram. iffcU Tren [ung. gJzfls]. ‘GHEIZER cv- GElZER. GHELĂ sf. 0 în jocul de table: căderea unor zaruri care nu pot folosi celui ce a jucat. O GHELĂI (-ăesc) vb. intr. ® Olten. A face gălăgie, a face zarvă (ciauş.) f © v*. A lătra (vorb. de copoi) fW '— Fig. 3343. Ghebe. (vîrc.) [g h e 1 a i uj. O GHELĂIEŢ sm. Olten. (vtrco Om care rlde mult. O GHELAiu sbst. Olten. Sgomot, gălăgie. GHELÂU Olten. (vîrc.) = GEALAu. GHELCIU sn. «5» ® = GHIGpRT f © = PALA-mjdA-d’e-baltA. o GHELEATĂ = gAleatA. GHELIR (pî.-iuri) sn ® tVenit f ® ® Venit neaşteptat, cîştig din Intîmplare: toate aceste ~ori slnt bune, dar vin cu ţîrîita (fil.) [tc.J. GHELMES sm. X3> ® = palAmjdă-de-baltă f ® — ‘ GHIGpRT- GHEM (pl.-me, -muri) sn. ® Mototol, rotogol făcut din aţă, tort, sfoară, sau mătase, depănată (H 2343): baba goli un sac de Inioare şi-l umpln on —o (ret.) ; clnd stăpina casei tăcea la ciorap, plsicnl se Juca cu /~ul (ispj ; a face a depăna (aţa, tortul, etc.) în formă de mototol; a se iaca a se strlnge ca un mototol, a se ghemui f ® Una din cele patru despărţituri ale stomacului rumegătoarelor f © A Fig- a343. GHEMELE-Pppn = REMF [lat. Vulg. Ghem. *g lă m u s= clas. glomus]. GHEMIŞ, GHiMţş sm. ® Om mic de stat (cit un ghem), pitic, ghibirdic. O GHEMÎRDOC sbst. Om mic scund şi gros (ca un ghem): sa oiorovăeşte ou fecioru-său, un ~ de om (LUNG.). O GHEMOŞA (-oşez) vb. refl. A se strlnge ca un ghem, a se gheboşi: le vezi... ghsmoşate pe oiţe on scăuneclu lung ilung.i. GHEMOTOC (pl.-oace) sn. Obiect motolit In formă de ghem: s’aplecă şl luă #vnl: ers ceva înfăşurat înăuntru (Car.), 536 www.dacoromanica.ro GHEMUI (-uesc) vb. tr. şi refl. A (se) strlnge, a (se) mototoli In formă de g&em: mă ghemuit lntr’un colt mă Înfiorai (DLVR.). GHEMUIT adj. p. ghemui. Strîns, mototolit ca un ghem: olt îl zlnllea da mare şed ou trupul — i}i cu picioarele sglrclto (alecs.) . GHEMULEŢ (pi.-te), GHEMUŞQR (pi.-oare), O GHEMUT (pi.-Ute) sn. dim. GHEM: Am dou& ghemn-şoare cit îe-arunc, atita se duc (gor.), ghicitoare despre „OChi”; dlntr’acest ghem se scot ghemute ou oare se luoreazi chilimul (ion.). GHENAR, ghenab(i)e sui. 2) Ianuarie [vsl.]. GHENERAL Sm. & = GENERAL. O GHENU(N)GHE = GENţlNCHIU. O GHEOAGE — GAO*CE. GHEON OAIE = GHIONOAIE. O GHEORA (-™a) vb. tr. Băn. Olten. A curăţa boabele de pe porumb [lat. glabrare], GHEORGHIN sm. A — PĂDUCEL. GHEORGHINĂ = GHERGHINA. O GHEORMĂN ir GHERMAN. •GHEPARD sm. ^ Fiară sălbatică, Înrudită cu pisica, cu tigrul, etc. cu corpul acoperit de pete gal-bene-negricioase: trăeşte In Asia de miază-zi, unde e domesticită pentru vlnătoa-re (Fetiş jubata) (i^j 2344) [IT& JHERAN sbst. Coada, minerul cleştarului de care se ... serveşte dogarul (w ■ 1290) , r„ Fig. a344. Ghepard. O GHERBE sf. gl. Toane; in -vie lui, liniştit, In toane bune (r.-cod.> ; striga... cu un glas... al unui om liniştit şi in toate -«-le Iul ) f ® Mică baracă, chioşc in care se vinde pline, etc. [fr. g u 6 r i t e]. GHERGHEF (pl. -furi) sn. © Cadru, alcătuit mai adesea din patru teze de lemn mobile, alteori de formă rotundă, pe Care se întin- Fig. 9347. Gherghefuri, de plnza, mătasea, etc. pentru brodat (■ 2347): ne-a arătat nn războiu de ţesut şi-un ...lucrate toate de mina lui ivlah.) ; să a-duci aici -^ul cel cu Turcu călare (alecs.) © Dispozitiv alcătuit din patru stinghii aşezate în formă de dreptun-p ghiu, care serveşte la întinsul' perdelelor spălate, spre a se usca netede, ca şi cum ar fi călcate H ® • $ Unealtă a le- Fig. 3348. Gherghef, gătorului de care se serveşte spre a coase cărţile (_■] 2348) [tc.]. GHERGHIN sm. A = PăducEl. GHERGHţN (pl.-ne) sf. A Plantă de grădină cu flori frumoase, roşii, galbene sau violete, însă Fig. 3346.^Gherete. fără miros; numită şi „dalie» (• 2349) (Dahlia variabilis) [germ. Georgine], tGHERGHIR (pî.-re, -irU5i)sn. Mold. Boltitură, sau cămară boltită, in care, - pe vremuri, se ascundeau o-biectele mai de preţ din casă, spre a le pune la adăpost de jafuri sau de incendiu: in casele bătrlneşti... cu^e şl cămări pietruite, vljiitul viforniţei străbate Inăbu-şit (orl.) [tc. k j a rg i rj. •GHERIDON (pl.-oane) sn. Mesei oară rotundă, cu unul sau trei picioare (.■] 2350): apropie un ^ linsă biufou, Intre părinte şi tlnăra clientă (car.) [fr.]. Fig. 2349. Gherghină. GHERLĂ (pl.-le)$f. închisoare: stntem sătul de — şi de Prigonirile domnului director (vlah.) ; zăcea acnm bolnav pe lespezile gherlei (sad.) [Gherla, oraş în Transilvania, cu o închisoare renumită], GHERLAN ev- GHI0RLAN2. GHERMAN, GHERMAN ev GHIQR-MAN. O GHERMEG sbst. ff” Speteaza de la mijloc a loitrelor, care leagă ca-rîmbul de sus de oel de jos; numită şi „cercel” sau „scoabă” [tc.]. t GHERMESU T, GHERMESIT (pl. -tnri) sn. Un fel de stofă de mătase Sau de atlaz: pentru iarnă aveau benişuri lungi de ghermeslt, bl&nite cu samur (VOR.) [tc. germsud]. GHEROC (pl.-ocurl, -oace) sn. (J) Haină bărbătească CU pulpane, redingotă: un-» mare, a cirul talie 11 vine pini la glezne (CAR.) [germ. Gelirock]. GHES, ghies (pl.-surl) sn. © Ghiont, lovitură uşoară dată cu cotul sau cu pumnul: c&rturarii îşi deter& ghies pe sub masă (DLVR.) H © (£- îndemn; a da —, a îmboldi, a zori: dădu ghies rotaşilor şl urni din loo căruţa (dlvr); calul o Îmbărbăta şi-l da ghes să meargă Înainte (isp.k 'GHEŞEFT (pî.-turi) sn. F Afacere, In spec. necinstită: tip politica In mină, fac «-uri (d.-zamf.); cerln-du-le a se face oameni cu munca lor... dar nu a se Înavuţi din —uri şl gheliruri (ion.) [germ. G e,S -Chftft]. GHEŞEFTAR sm. F Cel ce face g h e ş e f-turi, afaceri"neoneste; speculant necinstit. GHETE Sf. pl. I ev GHEATA. * GHETRE sf. pl. I Carlinbi de piele, de postav, de pîriză sau de lină care se încheie cu nasturi In jurul pulpei piciorului sau acoper numai partea deasupra a ghetelor ([ă] 2351): gătltl fle-care, de la — plnă la pălărie cu olte un costum nou vină toresc. ion.) [fr. g u 6- t r e s]. •GHETTO sbst. Cartier al Evreilor, în evul mediu, In unele oraşe din Italia, de unde nu aveau voie să iasă:Jmaha- laua Evreilor, soiu de ^ misterios, ce formează nn oraş întreg şi separat (alecs.) GHE- GHE Fig. 3350. Gherid on. Fig. 2351- Ghetre. [itcii rHEŢAR sm. Cantitate" mare de ghiaţă, în văile înalte ale munţilor, care nu se topeşte niciodată şi alunecă uneori la vale ((1)2352) [g h i a-ţă, format după fr. g 1 a c i e rl. GHEŢĂRIE sf. © Fig. 3352. Gheţar. Groapă sau bordeiu unde se păstrează ghiaţă pentru vară ((Mi 2353) U ® © Odaie friguroasă. GHEŢQIU (pl.-oaie) sn. Q Ţurţur de ghiaţă care atlmă de streaşină. 537 www.dacoromanica.ro Fig. 3353. Gheţărie. 0HE- GHEŢOS adj. Plin de ghiaţă; îngheţat; 6i_i . rece ca ghiaţa; auzeam scrişniturile săniei pe grunzurll îl I gbetoşl (GRIG.i. GHEŢUŞ (pl.-şuri) sn. Strat subţire de g h i a-ţ ă, care se formează pe drumuri, după o ploaie urmată de ger, poleiu: a plouat grozav şi s’a l&cut... un de nu te mai poţi ţinea pe picioare (Crgj. GHEUN... •»- GHION... O GHEUŞA ev GHIOŞ*. O GHEUŞÂ adj. Olten. (vtrco ţft Capră neagiă cu o pată albă pe bot. GHEVENT •»- GHIVJNT. O GHEZEŞ GHEIZĂS. GHIARĂ (pl.-n sf. ® i Unghia ascuţită şi cîrligată a păsărilor de pradă şi a unora din animalele carnivore ( • 2354): ghiarele vulturului, corbului; ghiarele pisicii; dacă calul nu făcea o săritură la o parte, lupul Înfigea ghiarele Intr’lnsa USP.i t 2 ® Mină, labă (prin asemănarea, în mod dispreţuitor, a unghiilor cu ghiarele): umblă nişte duşmani să pună gblara pe mine (car.) ţ ® (F Fi„ a,-,. Ghiară. Stăplnire, dominaţiune, robie: a scăpa, a scoate din ghiarele cuiva; mai bine să murim... declt să cădem In ghiara acestor nelegiuiţi CISP.» ^ ® (F A Iuriei ~ te strluge ca Iu cleşte (VLAH.i ; a scăpa din ghiurele morţii. GHIALŢĂ $f. i O Apa îngheţată: stoiu de bolovan de —; rece ca ghiaţa; cum se topeşte gbiata de soare, asa vor perl păcatele tale (prv.-mb.); a se da pe a aluneca, avlntîndu-se pe suprafaţa îngheţată a unei ape; (f): inimă de ~ (jsp.i, inimă rece, nesimţitoare t ® F Fiuri reci: eram ou gbiata In spate de frică (Crs.) ţ ® © A rupe, a sparge ghlata, a înlătura primele greutăţi într’o afacere, a farc să dispară jena, lipsa dc îndrăzneală într’o convorbire: ee rupe gbiata de Îndată si Fig. 2355. Gheţuri polare. ee trezesc vorbind despre igrasia odăiţelor (BR^VN.) e' ® Bani bani număraţi, bani peşin : aveam acuma 40 de mii de lei bani ** In buzunar ^ ® pl. GHEŢURI, suprafaţă întinsă acoperită de ghiaţă, în spec In vîrfurile munţilor sau Ia pol (J] 2355): lainicul munte, acoperit odinioară de gheţuri (vlah.) U ® ♦ Plantă, cu flori miri, albr, cu frunzele acoperite^ cu papile albe ce seamănă' cu mici boabe de ghiaţă ([5] 2356) (Mesembryant-hernum crystallinum) [lat. Fig. 3356. Ghiaţă. vulg. glacia — clas. glacles). GHIAUR 1. sin. Nume de batjocură dat de către Turci popoarelor de altă religie, în spec. creştinilor; necredincios: Glaba-etendi... rămase orb ln-tr’un războlu, la un măcel contra —ilor (dlvr.j: lei ridică oastea si pleacă fnvfforat spre tara semeţului * Peşte de apă dulce, de coloare venic măslinie, cu capul scurt şi în-desat, cu botul obtus şi în--' covoiat, cu aripile dorsale terminate cu ghimpi; numit şi Fig. 2358. Ghigorţ. „ghelmes", „ghiborţ”, „ghelciu”, „moş” sau „răspăr” (Acerina cemua) (a 2358): văzu tn ciutură nn (isp.) . O GHIGOSI (-osesc) vb. tr. Mold. A snopi în bătaie lovind cu pumnii, a ghiontui: trinteşte baba... «i-o frămlntă cu picioarele şi-o ghigoseşte (Crs.j ; Ivan Începe a-i — muscălepte icro.i. O GHJJĂ {pl.-il) sf. Ban. ® ♦ Foaie de porumb t ® Coajă de ou. O GHIJOAGĂ sf. ^ Mîrţoagă, gloabă bătrînă, cal slab şi prăpădit: ~ urlcioasâ ce eşti! icro.>. O GHIJURĂ (pl.-uri) sf. Olten. A Porumb crescut mic, cu boabele foarte rare, care se dă la vite. O GHILĂ (pi.-le) sf. Mold. = BILA: o lungă sn-viţă de apă cară ghile şi dulapi din herăstraele munţilor (VLAH.) . 538 www.dacoromanica.ro O GHILAN sm. Mold. Bou cu par închis şi cu dungi albe [ung. g y i 1 ă n], O GHILÂU sn. Olton. — GEALAu. "GHILEMELE sf. pl. Semnele „ ” sau « întrebuinţate, la scris sau la tipar, spre a închide citaţiile [fr. guillemets], O GHILI... = BILţ -- O GHILOSI (-osesc) vb. Ir. şi refl. Mold. A (se) spăla mult, frecînd (u-sej cu Săpun: SImbâta no ghilosim, Duminica ne gătim (pamf.i [g h i 1 i]. 'GHILOŞA guilocher ‘GHILOŞARE sf. Ornament de sculptură, de pictură, eto. compus din linii sau trăsături ondulate care se Incruci-şază şi slnt aşezate cu simetrie (H 2359, 2360) [ghiloşa]. •GHILOTINA ghilotina [fr.]. * GHILOTINĂ şină cu care se ogez) ob. Ir. A face ghiloşâri [fr. Fig-- 2359-Ghiloşare. (-lnez) vb. tr. A Fig. 3360. Ghiloşare. tăia capul cu Fig. 2361. Ghilotina. (pl.-ne) Sf. Ma-taie capul celor osindiţi la moarte, în Franţa (J) 2361) [fr. g u i 11 o t i n e], O GHILŢ (pi.-furi) sn. Trans. ® Laţ de prins păsări ® Laţul de sirrnă cu care hengherii prind clinii de pe stradă. O GHILUŞ (pi.-uş uri) sn. Trans. Petrecere’ făcută de flăcăi noaptea, cu ocazia unei nunţi sau logodne tpşc.) [ung. gyiilăs]. GHIMBER, GHIMBJR sm. 4 Plantă, originară din India, cu rădăcina aromatică, întrebuinţată la bucate (Zinfjiber officinale) ([a] 2362) [ung. gyOmbir], t GHIMIE sf. Corăbioarâ: pe luciul Dunării se ivi o — cu plnzele umllate (alecs.) [ tc. ]. GHIMIRLIE sf. W" Fe-restrău cu pînza foarte îngustă, întrebuinţat de dulgheri ( ■ 2364). O GHIMOTOC = GHEMOTQC. O GHIMP GHIMPE. GHIMPA INGHIMPA. O GHIMP ĂL sin. Trans. 3. G i m p e 1]. GHIMPARIŢĂ sf. 4 Mică plantă ierboasă cu frunzeie foarte ascuţite; numită şi „iar-bă-ghimpoasă” sau „iarba-vătâmăturii” (Cryspis aculeata) [gh im p el. GHIMPE sm. ® 4 Spin, ţepuşă care creşte pe tulpina sau pe ramurile unor plante( ■ 2363): printre ghimpii mărăclnleulul de pe marginea Pădurii tlsP.) ; din lloare ies ghimpi, si din mărăcini llorl (bol.) ; ®: a sta ca pe ghimpi, a nu mai putea de nerăbdare H © ® Motiv de supărare : ar 11 cu totul neînţeles Bă mal albă ei vre-un — contra mea (crg.) 1| © Ţepuşă, aşchiuţă de lemn intrată sub piele t © Ţepuşă pe corpul unor animale, ca ariciul, etc. U © 4 Plantă ierboasă, cu flori purpurii, spinoase; numită şi „pasul-dropiei”, „scaiu-ghimpos” sau „scăiete” (Centaurea calci-trapa) © 4 Mic arbust, totdeauna verde, cu ramurile terminate fie-care printr’un spin, cu Fig. 236a. Ghimbir. — botrqs [germ. Fig. 3363. Ghimpi. Fig. 2364. Ghimirlie. Fig. 2365. Ghimpe. flori verzui; fructul lui e o boabă roşie, de mărimea unei cireşi, ce persistă şi peste iarnă (Ruscus aculeatvs) jîj 2365) H © * SCAIU 1( © 4 HOLERA U © * —-MASE — SCAIU-MAGARESC [dial.ghlmp, Băn. glămp, gllmp;eomp. alb. g ă m p], GHIMPOS adj.® Cu ghimpi, spinos, ţepos: zidurile... erau Înălţate printr’un gard viu... format din copăcel ghlmposl (i.-GH.) ţf © SCAIU-GHIMPOS GHIMPE ©. GHIN (pL-nuri) sn. fţ™ ® U-nealtă a dulgherului şi a rotarului, In formă de daltă fără minere de lemn, cu tăişul semicircular ( ■ 2366 t © U11 fel de cazma îndoită de amîndouă părţile laterale U© Trans. (pac.) L'n fel de cu-ţitaş cu tăişul In forina unghiei, cu care se lac săpături în lemn. •GHINĂRAR sm. (p General: Tot oral Sl tot crăiese mari, Alăturea cu —1 (COŞB.); lm-pârâtul era Intr'uu cort mimai cu '•'ii şi cu căpitanii lui (ret.) [germ. General]. Fig. 2{66. GHINDA (pl.-de) sf. ® $ Fructul khin. Stejarului j»] 2367): a pus pe Poloni să are şi să semene ~ In târna Îngrăşată cu slngele lor (vlaho ; porcul venea adeseori subt un g goron cu ghinde, şi acolo se hrănea cu *! ghinde (Tich.) Ţ © + Trrilă (în jocul ' de cărţi): craiu de aşteptam pe riga de caro, şi-mi iese cel de ~ (alecs.) [lat. vulg. glanda clas. glans, - ndem]. GHINDAR sm. Bucov. © > GAIŢA1 ® \ ® ţ = STEJAR: Tuîani, paltini, se Îngroziră loarte (ALX.) [ghindă]. GHINDOC sm. Bondoc, mic şi gros (ca o ghindă): ce-o mai Ii umbllnd după primărie? zise altul, negricios (lung.). 0 Fig. 2367. Ghindă. 6HI- 6HI GHINDURĂ (pi.-n) sf. £> © Amigdală H © Ganglion; glandulă [lat. glandula]. GHINDUROS adj. Cu ghin duri multe. 'GHINION pl.-ocne) sn. a Nenoror, neşansă (inspec. la cărţi : nu pot să bat măcar o carta ca —1 (alecs.) ; ce — al naibii! zicea Peruzescu, plin da necaz (gn.) [fr. guignon], OGHINITOARE sf. Trans. T‘/-s3 Unealtă a dogarului cu care netezeşte pe dinăuntru ciuberele, după ce a încheiat doagele (fr.cdr.> [ghinui]. GHINT1 (pi.-turi) sn. © Scobitura In formă de spirală a unui şurub Scobitura, In formă de spirală, înăuntrul ţevii unei arme de foc [pol. gwint arom .cil-o agă, 'chfoagă (comp. fagur C'laăur, dial. mădugăcmă- Fig. 3369. duuă), de unde, prin asimilaţiune, Ghioaga, gh i o a g ăl. GHIOALCĂ adv. De tot, cu totul, in expr.: plin •», piin pină sus, pină ia gură: plasa ara plină» de peşti cu solzii de aur (R.-codo; ud ud lioarcă, pină la piele. O GHIQB (pl.-buri) sn. Trans. <} SSt Putină pentru ţinut brinză. GHIOC1 sm. ® & Scoica albă, foarte lucie, a unui melc de mare, in spec. din oceanul Indian (Cly-paea moneta); servea odinioară, In Japonia, China, India şi Africa, { ca monedă; întrebuinţată la noi,' de vrăjitoare şi de Ţigănci, spre a ghici norocul cuiva (i®j 2370): a da, a căuta cu ~'ul r © Trans. Orbită: Fugi deochlu Dintre ochi, Din •*nl capului, Din lata obrazului (PAco. GHIOC5 sm. * ® Plantă, cu flori roşii-violete, dispuse In capitule ovale; numită şi „dioc”, „floarea-florilor”, „sglăvoc”, etc. _ taurea phryqia) H © = albAstrjţA. GHIOCEL1 sm. dim. ghiqc1. GHIOCEL* sm. mai adesea ghiocei pl. 4 © Plantă pe a cărei tulpină creşte cite o singură floricică albă, plecată In jos, care Fig. 3370. Ghioc. 02371) (Cen- Fig. 3371. Ghioc. Fig- 2372. Ghiocel. Fig. 3373-Ghiocei-bogaji. răsare la sflrşitul iernii, clnd abia începe să se topească zăpada; numită şi „clopoţei”, „cocorei", „primă-văriţă” (Galanthus nivnlis) 0 2372) H © GHIOCEI-MARI, GHI-ocEi-bogati, plantă ierboasă, cu flori albe plecate In jos; numită şi „luşce", „noduţe”, etc. (Leucojum aestimm) (■ 2373 j 1 ® ghiocEi-de-gradjnA 1 = ZARNACADEA H ® GHIOCEl-DE-MUNTE — COFRJNA 1] © GHI- ocel de-toamnA, plantă decorativă, cu floarea mare şi frumoasă, galbenă-aurie (Amar-yllis Iuţea) 0 2374). GHIOCIAR sm. Căruţaş care conduce un g h i o c i u. GHIOCIU (pl.-oiuri) sn. Car ce se poate lungi după voie, scoţlnd cuiul ce trece prin furculiţe şi prin inimă [tc. g o 6]. t GHIO JGOREA, GHIOJGHIOARE adv. Mold. Pe faţă, pe dinaintea ochilor, la lumina zilei: şi noi să Fig. 3374. Ghiocel-de-toamnă. Fig. 3375. Ghionoaie-neagră. Fig-. 2376. Ghionoaie-pestriţă. ne lăsăm, aga ghiojghioare, s& ne despoaie P (alecs.) [tC. gOzgdre], GHIOL (pl.-iuri) sn. ^ Lac, baltă, apă stătătoare, mai adesea adlncă: trecură repede prin două şi se opriră In cel de al treilea (d.-zamf.); mare ^ de apă trebue să fie In maţele lui (Crg.) [tC. gOl]. O GHIOLBANĂ (pf.-ne) s/. 0/ten. Mold. Trans. Femeie cu ochii mari, frumoasă, care cochetează cu unii şi CU alţii: laz’ pe mine, zise ghlolbana, o să allu eu năsdrăvăniile lui (ret.). GHIOLD (pL-duri sn. Ghiont: pe luriş ti de ta ~ şi-i şopti la ureche (isp.) [ghiont +b 0 1 d]. O GHIOLDUM (pl.-muri) sn. Mold. = GHIQLD. O GHIOMOTOC = GHEMOTQC. GHIONDER sn., ghionderA (pl.-re) sf. Prăjină de măsurat [tc. gOnder]. GHIONOAIE sf. i Numele mai multor specii de păsări acăţătoare, cu ciocul lung, cu care lovesc In trunchiul copa- - ' 1 cilor, spre a speria insectele şi a le sili să iasă din ascunzişul lor; numite şi „ciocănitoare”: chiotul ghionoail ce-şi j, -ascuţea noaptea oio-oul de coaja copacilor (odobi; slnt cunoscute la noi mai ales următoarele specii: GHIONOAXA - NEAGRA SdU GHIONOAIA-DE-MVNTE, CU CiOCUl mai lung dectt capul neagră peste tot afară de creştet, care e roşu (Dryocopus martius) 0 2375): ghio- noaia-neagră sfredeleşte trunchii copacilor (n.-ur.) ţ ghionoaia-pestritA, cu ceafa roşie, spinarea neagră $i plntecele gălbui u (Picus major) ( • 2376); ghio-noaia-micA, cu ciocul scurt, aproape conic, fruntea ccnuşie-gălbuie şi spinarea neagră, brăzdată cu alb (Picus minor) ; GHIONOAIE-VERDE = VARDARE. GHIONQIU (pl.-oae) sn. Ciocan mare şi ascuţit, întrebuinţat la 3377 săpatul şi cioplitul pietrelor (. 2377). Ghionoiu. GHIONT (pl.-turi) sn. Lovitură dată CU pumnul: Şi ’nespuse, mamă dragă; Ghionturl, palme să mi-i tragă, mai trlntindu-le prin turbincă nişte «^uri ruseşti JCRO.). GHIONTţ (-tesc)» GHIONTUJ (-uesc) vb. Ir. A da ghionturi; a-şi da coate: Eu întreb de ce-1 ghion-teşte, El cu ghiontul îndeseşte (sper.); ghion ti tune-am unul pe altul, chicotind Innăduşlt jcrg.) ; ghiontuindu-se şi călclndu-se pe picioare (BR.-vn.j. GHIONTXJXAXĂ (pZ.-ulell) sf. F Lovituri cu pumnul: miroase... a ^ (grig.) [g h i o n t u i]. GHIORĂI - CHIORAJ: ne ghlorăeso matele de loame (CRG). GHIORDAN •*- gherdAN. f GHIORDIE sf. ţp Haină lungă, un fel de giubea ce purtau cocoanele, pe vremuri, iama, peste biniş [tc. KQrdiye], GHIORDţTM [pl.-umori) sn. £ Joc de cărţi, asemenea stosului, odinioară la modă, mai ales In Moldova: casa plină de jucători... otusbir, —, ba şl ştos (car.) ; o grămadă de musallrl ie şi aşezaseră la (i.-oh.) [tc. gflrdum], GHIORGHIN sm. ♦ — fâducEl. GHIORLAN1, gherlan sm. Mold. Bădărăn, mojic, ţărănoiu: da oucoană Florlcă nu poţi să zici, ? (alecs.) ; din mojici, din ghiorlani şi din dobltoel nu ne mai scoateţi (CRQ.i; s’a Intllnlt intr’o zi o'un gherlan venit de la şes (lung.) . GHIORLAN5, gherlan sm. 7^ Şoarece mare, guzgan. GHIQRMAN, GHERMAN, GHpRMĂN sm. ® (£) Ziua slihtului Gherman (12 Mai), sărbătorită de popor, de teamă ca piatra să nu distrugă via şi holdele [bg Germană], 540 www.dacoromanica.ro o GHIOROAIE sf. Olten. = GHIONOAIE. O GHIOROIU (pi.-oaie) sn. (r.-cod.> = GmONQID. GHIORŢ! interj. Imită sunetul ce se aude când bea cineva cu înghiţituri mari [onom.l. GHIORŢĂI (-ăiu) vb. Ir. A înghiţi cu sgomot, CU înghiţituri marL intră in puţ şi începe să ghlortăle... la apă (r.-cod.) [g h i o r!]. O GHIOŞA, GHeuşa (-şez) vb. tr. Olten. (vîrc.) A destace coaja de nucă. GHIOTURA sf. Cn ghiotura, fără măsură, cu grămada, cu toptanul: unde nu s'apucă de însemnat greşeli eu ghiotura pe o dranlti Despică-tură în partea dinainte sau de o parte şi de alta a cioarecilor, împodobită cu găitan împrejur. GHIZDAV adj. Frumos, drăguţ,elegant:era doară Elena... mai ^ă decit toate mnlerlle Gretlll (CANT.) [vsl.]. GHIZDEA (pl.-dele) Sf. — GHIZD: o flntlnă cu ghizdele de stejar [CRG.J; prăjina fără găleată se bălăbănea deasupra ghlzdelelor (sad.)» GHIZDţlU sm. ♦ ® Numele mai multor specii ale unei plante ierboase (Lotus) ce seamănă cu trifoiul, bune ca nutreţ pentru cai: "-mărunt (Lotus comiculatus), numit şi „trifoişte”, „motocei” (■ 2387): —cu-patru-mvchi (Lotus sili-quosus)-MAREj Lotus uliffinosus) 1f © = culbeceasA. GHIZDUI (-uesc) vb. tr. A căptuşi' cu g h i z d ii r i (pereţii unei fîntîni). GHIZM... — GHISM... GHIZUNIE ev VIZUNIE. GI... = JI.'.., VI... GIA... = GEA... O GHIBAN sbst. Olten. 0 Vas de lemn în care curge rachiul din cazan [srb. gban]. •GIBON sm. Gen de maimuţe din vechiul continent care, împreună cu cimpanzeul, gorila şi orangutanul, alcătuesc Fig. 3386. Ghivinturi. Fig. 2387. Ghizdeiu. 541 www.dacoromanica.ro 6HI- 6IB 616 616 TABELA YXIH._______________________________ APARATE DE GIMNASTICA A. Portic. — t. i. Sc&ri oblice. — 2. Prăjiră mobilă. — 3. Trapez cu leagăn. — 4. Frînghie mobilă. — 5. Scară de frînghie mobilă. — 6. 9 Scări de frînghie mobile cu traverse de lemn. — 7. Frînghie cu noduri. — 8. Inele. — 10. Trapez. — II. Prăjină fixă. B. Bare paralele. — C. Octogon. —D. Bară fixă. Fus.— E. Trambulină. — F. Scară orizontală. — G. Bară de echilibru. — H. Masă de sărit. — 1. Frînghii de sărit. — J. Zid de urcat. — K. Prăjină de sărit. — L. Pasul uriaşului. — M. N. Extensoare. — O. Picioroange. — P. S. Haltere. Greutăţi. — R. Măciuci. — T. Fandare înainte. familia antropomorfelor; Irăesc In regiunile călduroase ale Indiei (H 2388) [fr.]. O GIG (pl.-guri) STl. Mold. Maram. = VIG: ~url de snmaDl icrgj ; Eu pe tine te-oiu lnvăli Cu —uri mari de bumbac ieot.i. "GIGANT sm. ® Uriaş: ca două braţe de întinse spre* cer (vlah.i H ® pi. Fiinţe uriaşe care, răscullndu-se împotriva lui Jupitcr, fură trăsnite de acesta [lat.]. “GIGANTIC adj. Uriaş, ca de uriaş, foarte mare, COlOSal: Îndrăzneţele arcuri de lier se Înaltă ca nişte aripi «e (vuh. [gigant], GIGEA adj. invar. Drăguţ, frumuşel (In graiul copiilor): Aşa, papă frumos, Iit~t ivlah.) [tc. g i g i]. 542 www.dacoromanica.ro Fig. 2388. Gibon. O GIGHIRI sm. pl. Olten. Măruntaie (de ori-ce animal) [srb. gigerica]. O GIGÎT adj. Mold. Subţire la trup, svclt: Giglt «a un tinăr brad, Vlrtos ca un vecbiu stejar (STĂM ). tGILÂLUI (-uesc) Vb. tr. A uri' [ung. gy ti lo Ini]. O GILĂU = gealAu. ’GILETCĂ r~- JILETCA, GIMBIR = GHIMBER. GIMIE — GHIMJE: glmia noastră aruncă ancora In portul Şiştovului cnoL.l • ‘GIMNAST sm. La vechi Greci, ccl ce indica exerciţiile gimnastice pe care trebuia să le execute fie-carc [fr.]. ‘GIMNASTICI, adj. \ Privitor la exerciţiile corpului: exerciţii ~e; pas ~, pas alergător, mers repede şi cadenţat, cum se obicinueşte mai ales de către trupe. 2. gimnastica sf. Arta, faptul de a-şi exersa corpul spre a-1 Întări: aparate de ~ (iw tabela xxiii) [fr.]. ‘GIMNAZIAL adj. *iDe gimnaziu: clase ~e. •GIMNAZIU pl.-zii) sn.®\ Locul unde vechii Greci făceau exerciţii atletice H La noi, şcoală secundară cu patru clase, alcătuind cursul inferior al liceului [fr.]. •GIMNOSPERM 1. adj. A Se zice despre o plantă care produce ovule sau seminţe care nu stnt Închise Intr’un ovar. 2. gimnosperme s/. pl. Diviziune a regnului vegetal care cuprinde toate plantele ale căror ovule se desvoltă pe o carpelă deschisă, cum e d. e. la conifere, etc. [fr.]. | ’GIMNOT sm. >s> Un peşte dc înfăţişarea ţipa-rului care produce puternice descărcări electrice; trăeşte în fluviile şi bălţile din America de Nord [fr. g i m n o t e]. *GIN sm. Geniu rău, demon, la Arabi: Acum desmier-clat Insă de a —ilor suflare (alecs.) [ar.]. •GINECEU sbst. ® ^ Nume dat, la' vechii Greci, I acelei părţi a casei rezervată femeilor H ® A Totalita-, tea organelor femele ale unei flori 2389) [fr.]. •GINECOLOG sm. f Medic care se ocupă In special dc ginecologie [fr.]. •GINECOLOGIC adj. t Privitor la ginecologie [lr.J. •GINECOLOGIE sf. f Ştiinţa care se ocupă cu fiziologia femeii [fr.]. GINERAŞ sm. dim. ginere: veniţi după mine, dragii mei (Nov.). GINERE sm. ® Bărbatul unei femei în raport CU Socrii săi: am o singură fată si-olu vedea eu pe cine ml-oiu alege de —' icroj ţ] © Mire: In toate zilele II vezi In birjă, gătit ea un ~ (vlah.i; fâf: după moarte si cal de se zice etnd ţi se oferă ceva prea tlrziu, la timp nepotrivit [lat. gănărem]. GINERI (resc) vb. Ir. A face pe cineva ginere (dlndu-i pe fiica sa de soţie): bătrlnul... vrea zor nevoie să mă glnerească (car.) ; ar fi poftit dumnealui Să-l glnerească, Illndcă avea trei fete (ISP.). GINERICĂ sm. dim. ginere. Mire. GINGAŞ adj. ® Plăptnd, fraged, Slăbuţ: fiind nu-1 prea sileam să se ducă la scoală cstam.) ; boiul Ii era asa de Incit Iţi venea s’o bei Intr’o bărdăouţă de apă (ISP.) H © Drăgăstos: broasca se dete de trei ori peste cap si se făcu o zlnă ~ă iisp.) ţ| © Alegător In mtncări, năzuros, care nu se mulţumeşte cu ori-ce, ci caută ce e mai bun sau mai frumos: na era că bea vinarsul şi pe nespălate şi pe ml nea te = GINGIE. GINGIE sf. £) Carnea care înveleşte dinţii la rădăcină [lat. glnglva]. GINGIRLŢU adj. caisa gingirils, cafea turcească CU caimac: si dela mine o cafea gingirlie... pentru Efpndi (dlvr.) [tc. | U | O 1 1], GINI (-nesc) vb. tr. ® A observa: gineşte marginea, bagă de seamă. tGINT (pi.-turi) sn. Neam [lat. gens, gSn-t e m]. •GINTĂ,*GINTE (pl.-ginţi) sf. Neam, rasă: căl-clndu-se In ploloare principiile cele mal sacre ale dreptului ginţilor (i.-gh.) [lat. gănteml. O GINTAR sbst. Olten. Praf ce se rade din drojdia vinului depusă în interiorul buţiilor; se Întrebuinţează la acrirea verzei, ştirului, etc. şi la boitul ţesăturilor. GINŢURĂ — GHINTURA: ochii albaştri al glnţurel... mă priveau ou stăruinţă (N.-UR.). GIO... = jo... GIOARSĂ ev CIOARSA. O GIOI (-oeac) vb. ir. Mold. Trans. (sez.i ipşco A învinge, a dovedi, a sătura pe deplin. GIOL (pl.-iuri) sn. 9 Numărul de arşice puse In joc de fie-care jucător; F: a face puiu de a lua toate arşicele; a şterpeli, a fura: t&ceau cite un puiu de cu glştele şi cu purceii de prin islazuri (odob.j [tc. g ti 1], GIOLAR sm. 9 Bun jucător cu arşicele: reputaţia lui de —' era mare (i -gho g i o 1]. O GIQLGIU - GIULGIU. GIONATE sf. pl. F Picioare, gaibe: mai bine-ţi sdroteam capul deolt —Ifi (dlvrj. •GIORNO, numai în loo. a giqrno, ca ziua: luminat a luminat cu lămpi multe [it.j. *GIPS = ghips. *GIR, *giro (pl.-ruri) sn. V Iscălitură ce-şi pune cineva in dosul unei poliţe, spre a-şi lua răspunderea plăţii sau spre a transmite altuia proprietatea ei [it. ?]. •GIRA (-rez) vb. tr. V A da un g i r, a garanta printr’un £lr. “GIRAFĂ (pl.-fe sf. -pt, Mamifer rumegător din interiorul Africei, înalt şi cu gltul foarte lung (■ 2391) [ fr. 1. “GIRANDOLĂ (pl.-le) sf. Oande-labru (ta] 2390) [lr.]. OGIREADĂ (pl. -rezi) sf. Mold. Trans. S © Şiră, stog (de fin, de paie, de grîu, etc.): unii secerau... alţii făceau clăi... alţii durau girezi icro.) ; dlnd foc satelor şl glrezllor de pine (gn.) ţ| © Grămadă (de cartofi, sfecle, etc.). tGIRIT — GERID. * GIROMETRU (pl.-tre) sn. Aparat cu care se măsoară iuţeala rota-ţiunii maşinilor (0 2392) [fr.]. •GLROSCOP (I (pl. -oape) sn. 15 Aparat inventat In 1852 de Foucault spre a demonstra tnvlrtirea pă-mîntului (g 2393) [fr.]. GIU... ■ JU... GIUBEA (pl.-bele) sf. (p ® Haină largă de postav, lungă plnă la pămlnt, purtata 0-dinioară de boieri de- Fis- “S92- Girometru. asupra anteriului: de-o mie de ori te prinde mai bine A3 616- 6IU 543 www.dacoromanica.ro GIU GÎL aţa, declt ca anteriu şi en <•> ialecs.); (m’oiu Îmbrăca in -v oa an boier isb.i f ® Haină, de aceeaşi formă, purtată in urmă de preoţii bătrini, de lăutari şi de Ţigani: popa lndeilndu-şi in brlu pulpana globalei (Dlvr.) ; mina stingă o tine (popa) In bnznnarnl globalii icar.) ţ| > Haină de sărbătoare, căptu- Fig. 2393. Giroscop. Fie. 3M.L Gillliplp şită cu blană, purtată astăzi de ţărani şi de ţărance (0 2394) [tc. gubâ]. O GIUBEICĂ pl.-oi) sf. Băn. (& Scurteică [g i u-b e a]. •G1UBEN = JOBEN. GIUD... JUD... GIUG... JUG... GIUGITJC adj. invar. F Drăguţ, frumuşel, nostim tc. g 0 g 0 k ]. GIUGIULEALĂ pl.-tii) sf. Faptul de a (se) giugiuli, desmierdare: dascălul... cu ochii galeşi şl cu giugiuleli, li zise (ISP.). GIUGIULI (-mese) vr. tr. şi refl. ® A (se) des-miprda cu vorbe .şi cu gesturi drăgăstoase: se va aprinde de dragoste pentru tine, Incit na va şti... cum să te giugiulească (Isp.j ; nevastă-sa... mi-1 giugiuleşte şi mi-i drăgosteşte (ret.) | © A se drăgosti (despre păsări : printre crăcile lui întinse se giugiuleau păsărelele MSP.) ; Deasupra noastră două presuri Pe-o ramură se giugilesc (vlah.) . O GIUGIUMĂ sf. Trans. «ş. JZMĂ: zeama extrasă din frunze de ^ se bea (Pâc.), O GIXJI (-uesc) vb. tr. GIOJ: cit le dan şi nu-i mai POt ^ (RV.-CRG.). GIULGIU (pZ.-giuri) s?i. ® $ Pînză foarte fină T 2 Pînză în care se înfăşoară mortul, linţoliu: Dar patru inşi vorbind In şoapte L-au dus In~ri Invălit (cdşb.) K ® ® Văl, acoperemînt, strat, etc.: Fantasmă învelită c’un ~ de albă ceaţă (ALECS.) ; totul se îmbrăcase Intr’un ~ de ger şi de întristare (ddob.) [ung. gy o 1 cs]. GIULGIUI (-uesc) vb. tr. A acoperi cu un giulgiu, CU Un văl: Luna giulgiueşte ou alba ei Zăpadă (ALECS.). O GIUMĂNARE = gemAnaRE. GITJMBUŞ pi.-şuri) sn. Garaghiozlîc, poznă: clnd se plictisea împăratul... II chema... să-i Iacă ^uri (car.i [tc. g 0 m b ti §]. GIUMBUŞEL adj. Hazliu, poznaş, care face giumbuşuri. GlţJN... — jun... GIUR... — jur... GIURGIN sf. Un fel de horă turcească, cu figuri şi gesturi caraghioase; a loca pe oinava ginr-gina (isr.1, a-1 duce de nas [tc.]. GIURGIUVEA - oercevea. GIURUMEA = GEREMEA-O GIUŞCĂ Sf.' t — PESCAR ©. GIUVAER (pl.-ere.-ernri) sn.. GIOVAERIC* (pl. -cale sf. ©’ Sculă preţioasă (cercel, inel, brăţară, etc.) de aur, argint, etc., Împodobită cu pietre Scumpe, bijuterie: să ne vindem ~urile, caii, nimicurile cari ne îmbată (d.-zamf.) ţ| © ® Lucru de mare preţ, persoană cu calităţi extraordinare: n&oat că ii-a luat Dumnezeu nu aşa ~ de b&rbat lise.) [ tc. § 6 va h i r ]. GIUVAERGIU sm. © V Cel ce face sau vinde giuvaere, bijutier [tc. gevahirgl]. O GIVORNIŢĂ (pi.-te) sf. © Mold. Vifor, viscol mare, viforniţă: In nopţile oele mari, oind era cita o ~ cnmplitâ (CROI. O GlB 1. sbst. Băn. Cocoaşe, gheb. 2. adj. Cocoşat, ghebos [ung. gdb.]. . O GÎBJI, GlBUf — GlMBA. tGlCI.i. GHICI... O GÎCLEJ =■ GlTLEJ. O GÎDĂLA ev gIdila. GÎDE Sin. Călău: lmp&ratnl porunci să-l splnzure (Ret.); doi glzi or să ţină victima răstignită jos (car.) . GIdila, o gIdili (-11), ogIdAla (-ia) vb. tr. © A provoca cuiva, printr’o atingere uşoară şi repetată a unei părţi a corpului, o sensaţiune particulară care-1 face să tresară şi să rîză fără voie: parca nalba gldila astă tinerime plină de Ioc (dlvr.) ; hlş, muscă 1 nu mă gldlli la urechi ialecs.) ţ| © ® A produce 0 Sensaţiune plăcută: versori minunate, cam gldilă auzul (Neor.1 ; a ~ pe cineva la inimă, a-i linguşi amorul propriu: zise doamna... o’an glas care-1 gldUi la imlnă ign.) [comp. bg. gudel mi j e „mă gldilă11]. GÎDILĂTOR, gIdilitqr adj. verb. gIdila (gI-DILţ). Care gidilă; F : din adtncnl cerului... se scobora ciripitul gldilitor al cloclrllel (ORL.). GÎDILĂTyRĂ, gIdiliturA (pl.-nri) sf. © Faptul de a gldila II © Sensaţiunea provocată de această acţiune: caii Simţind gldilătnra... sa scarpină ea dinţii (mar.) . GÎDILI... sv o Idila... GlDILIGIOS adj. Care se gldilă uşor. GÎDILICIU sbst. Gldilătură; ®: a avea ~ la limbă, a avea mlncărime de limbă, a avea poftă de vorbă: Moş Roată avea; li auzeam glllitnl răsuflării (s.-alo.) ; s’ande la marginea satnlni... gllnitnl llăcăilbr (JIR.); (£): glllitnl greu, puternic al maşinal (vlah.). GlGÎI ... w gAgAj... GÎGÎLICE sf. Fiinţă mică şi gingaşă; lucru mic, mărunţel: sărmanii glglllcil de cruzi s’au mai dos (CR6.1 ; două goange cit ~a (OLvr.) ; o •*' de pepene (pamf.). O GÎJULIE, GUJuLfE sf. Nume dat insectelor şi tlrltoarelor (viermi, reptile, etc.) de ori-ce soiu: clte gljnlii alnt, nici una nu este aşa curată (vor ); mnlti... serbează zina aceasta... ca să na se Înmulţească gujuliile şi en deosebim omizile (mar.) [comp. GjzA]. GÎLCĂ (pl.-ei sf. / © Umflătură sub piele H © pl. Amigdalită, inflamaţie a amigdalelor [sl. g a 1 k a]. GÎLCEAVĂ (pl.-oevl, doi oameni... şi va soaţe den loo unul pre altul (prv.-lp.) ; Ei dar odată sa gllceviră Pentru o floare ee Intllniră (ALX.). GÎLCEVITOR adj. verb. şi sm. gIlcevj. Care caută mereu gflceavă: elinii slnt gllcevitori, iară en din lire întăritor de glleeavă iticho. O GÎLDĂU (pl.-dae), GlLDAN (pl.-ane)sn. Olten. Băn. Groapă adlncă plină de apă; băltoacă; loc mai adine lntr’o apă [comp. glod]. GlLGÎI (-gie, -ţăe) 1. vb. intr. © A tlşni cu sgomot printr’o deschizătură mică, produclnd sunetul glii glii (vorb. de slngele ce ţişneşte din 544 www.dacoromanica.ro vine, de pe urma unei tăieturi, de apa din izvoare, etC.): Începu să gligle singeie dlutr’lnsul glrlS tisp.i; gîlgla Izvoarele de p&ouri (vlah.) ; pe sub p&mlnt gtlgie şl llerbe glodul noroios idddb.i t © Pr. anal. Despre fumul Ce iese din coşuri: din coşurile... fabrlcelor gllgle rotogoale negre de lum (vlah.) . S- vb. Ir. A turna pe gît, a bea cu înghiţituri mari, făCÎnd gil! gil!: beau bine şi iute racblu, 11 gtlgăe pe gît (jip.) ; iar gilgii, o&limane... şl iarna vine, Ooplli-S goi . O G|LMĂ (pi.-ms) sf. © gA. Dilmă, hîlm, dimb, movilă: la poalele Buoegilor se ridici cline bllnde, iute prelficute In gtlme piduroase in..ur.) Ii © Pr. ext. Umflătură noduroasă pe un copac sau pe corpul unui animal cr.-cdd.) [comp. hIlm]. O GÎLTAN — GlTLAN. t GÎMBăi vb. tr. Trans. A pune mina pc cineva, a-1 inhăţa, a-1 prinde; a-1 surprinde [waqîmba]-î GÎMBOSţ (-osesc) vb. tr. şi refl. A (se) Înşela, a (se) amăgi. GÎMF L A (gim!, glmilu) vb. refl. A se umfla (mai ales Inlimba descintecelor) [lat. vulg. * g o n-flare < ronflare]. ţ GÎMF ARE - INOÎMFARE [gîmfa], GÎMZA sf. ♦ O varietate de struguri ijip.i [bg.]. 15.600 GÎND (pl.-duri) sn. © Operaţiune a minţii, idee pe care şi-o formează mintea despre ceva, Cuget: alta —uri Îmi sburau prin cap (CRG.); cind ou —ui nu glndeştl, pe neaşteptate, fără veste; a sbura ca '—ui, foarte iute; intr’un —, ia un —, avind aceleaşi ginduri, gîndind In acelaşi fel U © Minte: a-şi Pune In —; a-i veni In —a-şl zice In —'; a număra In a-i da In —; a-î da, a-i trece prin — ţl ® Lucrul la care se glndeşte cineva, cugetare: a ghiol —ui cuiva; ~ ia — cu bucurie, se zice cind două persoane pomenesc deodată acelaşi lucru U © închipuire, imaginaţie: a-1 duce —ul; cine ştie unde-l poarta —ui; a-şi pune in —, a-şi Închipui 1) © Intenţiune, plan: ştiu cu ce — ai venit aici; a avea de —, a pune de —, a-şl pune In —, a-şi propune să facă ; a-şl muta sau a-şi iun — ul, a renunţa: la-ti—ul, pulul mamei, de la acest lucru sj» Insectă şi in genere jivină sclrboasă, tiritoare (şarpe, reptilă, etc.): micile glngănii ee furnicau in poala (Incului ivlah.) ; tl-tllan şl iortotean glng&nllle (car.) ; mulţimea nenumărată de glngănii şl Jlgănii lnspăimlntătoare ,crg.) [vsl. gqg-nanije], GţNGAV adj. şi sm. Cel ce are defectul de a rosti cuvintele ingăimat şi repetlnd silabele, bîlbîit: Preoţi bfttrlni ca iama, cu —ele glasuri (EMrN.) [vsl g^gnavfi . GÎNGĂVI (-âvesc), GtNGtţ (-glia), GtNGĂNJ (-ăneso) vb. intr. © A vorbi ca gin ga vii, a bllbti: el gingăvi de clteva ori aoeeaşi vorbă (vlah.); ou Chiorii ohlo-reşti, ou glngavii glngăveşti (znn.) H © A scoate CU 61L-GÎN X.-A. Candrea. — Dicţionar enciclopedic ilustrat. 545 35 www.dacoromanica.ro GIS GÎN- greu vorba din gură (de frică, de ruşine, etc.): ba «tiu, glngăvi avntnl, dar ce să lac ? (mar.) ; glngănii ol-teva cuvinte idioate (dlvr.) . GÎNGĂVIE sf. Defectul lingavului. GÎNGURI (-urflHo) vb. tr. şi tntr. A scoate sunete abia articulate, vorb. de copiii cari nu ştiu Încă vorbi: nici n’a Început copilul să glngurească bine (car.) ; mi alintam la slnu-1 glngurind icrq.) [onom.]. GÎNJ (pl.-juri) sn. şi (pl.-ji) sm. Nuia mlădioasă (de salcie, de carpen, de mesteacăn, de teiu, etc.) pîrlită In foc şi bine răsucită de care se slujesc uneori ţăranii, In loc de funie, ca să lege parii unul de altul, •; să Înţepenească leuca carului de carlmbul de sus, să lege cotiga de grindeiul plugului, pro- _. „ . ţapul de sanie, etc.f ■ 2398): F1g.a398.Gmj. ce leagă leuca cu loltra ca un ^ (ion.) i despriuzlnd —ui din pociumb, sprinten s’aruncă pe plută (VLAH.) [vsl. g a 4 I „nuia], GÎNJEIU (pi.-ele) sn.Părpăriţa morii [g 1 nj]. GÎNJEU sbst. Partea furcii de tors care poartă caierul. la furcile care se desfac In două [g 1 n-j e i ul. GÎNJUIT adj. Legat cu un g în,]. GÎNSAC sm. i Bărbătuşul giştei, gîscan: aleargă tremurlnd şl gllllnd ca un — (Alecs.) ; cine tură azi un ac, mline tură un — (pann) [vsl. *g a S a k ti]. fGÎNSCA {pl. gtnşte) sf. Motd. Tr.-Carp. = afscA: cela ce va fura găini, gînşte şi alte păsări dumesnice (prv.-lp.)î au strlns o mulţime de ouă de ^ (sb.). GÎR ev GjRA-MlRA. GţRA-MÎRA, QtR-MtRi interj. Imită gălăgia produsă de schimbul de cuvinte Intre persoanele Care se ceartă: glra-mtra, iată la etadă ajunsese cisf.); Trăeştl Inoai bine şl on bărbătelul, Ori ca pislonta, gtr-mlr 1 cu cătelnl f (pann) [onom.]. t GţRBĂ sf. ® t Spinare, spate, circă H ® ® Mold. Stăruinţă supărătoare; a se ţinea —, a se ţinea scaiu, a nu da pace: văzlnd oă se tine băietul — de dlnsa (florj [vsl. gărbă], ' GÎRBACIU, CÎRBACIU (pî.-ace) sn. ® BiCiU, alcătuit mai adesea din mai multe curele, cu Sflrcurile uneori plumbuite, care servea odinioară ca instrument de tortură: arătlndu-le ou douăsprezece etlrourl de plumb (fil.) ţ[ ® Bi-ciu mare şi gros (|D] 2399): căpitanul de poştă bătea ou —1 Îndoit pe unul dintre slujitori (car.) ţ[ © Fig. 3399. Girbaciu. Lovitură dată cu girba- Ciul: tratamentul se termina ou trei, patru glrbaoe peste pielea goală (i.-oh.) [tc. k y r b a 8; comp. bg. gă r-ba6]. O GÎRBI (-beec) vb. inlr. Bucov. Maram. Trans. A lătra: In pădure naşte, In pădure creşte, Vine-acasă şi girbeşte (vic.>, ghicitoare despre „meliţă". GÎRBIŢĂ (pl.-te) sf. ® f* Grebenul calului; grumazul boului H ® £) Ceafă, cerbice; ®: a mula ouiva girbita BO uita... la strălucitoarea monedă ce curgea ~ In palma sa cgn.) ; sburau capetele ca mingile... şl curgea slngele ^ (i.-GH.)*, lucrul Ieşeam din mlinile lor (CRG.) ^ © t Albia unui rîu: au nu unii apele din glrlele lor au abătut? jcant.i [bg. g&rlo]. O GÎRLAN = GlTLAN. O GÎRLÎpJ = GlTLRJ. GÎRLICIU (pi.-oluri) sn. ® Intrare îngustă în pivniţă său înbeciu(t|2400): se vedea 1 povtrnit al pivniţei on portile-i de zăbrele (odob.) ; se oo-borl apoi In pivniţă, —1 căreia se astupase (isp.i; el le mal ţinea şi In —1 beciului (d.-zamf.) K © Intrarea unei peşteri, a unui cavou, a unui bordeiu, etc.: de-abii Iaci vr’o douăzeci de paşi In —1 peşterei (vlah.) ; Intrarea In bordeiu se tace pe un ~ acoperit (ion.) [Srb. gr li 6]. GÎRLIŞOARA (pi.-re), GÎRLJŢĂ1 (pi.-te) Sf. dim. gJrlA : un pod peste o glrlltă dace la un adevărat oolt ăe ralu oro.). O GÎRLIŢA1 {pl.-(e) Sf. ® t Cerc de fier ce se punea, legat de un lanţ, în jurul gltului unor răufăcători (H 2401): na numai pledioUe In picioare, ce şi glrlita In grumazi i-au pus (canm 11 ® i Soiu de giscă de coloare neagră amestecată cu cenuşiu, cu o pată albă pe frunte (Anser albifrons) (3 2402) [vsl. gr O io ,,gîtlej“]. GÎR-MIR iv GlRA-M|BA. GÎRNEAŢĂ Sf. ţ — GţRKITĂ: de trei giruete destrunzlte erau legaţi trei ţărani (d.-zamf.). GÎRNEŢ sm. ® $ Stejar mic, ’tmăr K ® Par, grosuţ de stejar sau de alt lemn: Începe a cioclrtl un — de stejar din anul trecut icrq.) [gtrniţăl. _ GÎRNIŢĂ1 (pl.-te) Sf. F S' a4°a' GW,ta* ♦ O varietate de stejar mare, care creşte mai ales la şes şi la poalele munţilor,; unde formează păduri tn amestec cu fagul (Quercus conferta) [bg. srb. gr an ic a]. GÎRNIŢĂ1 iv GARNITĂ. t GÎRT^LN sbst. £) = GITL&N1: a a început zmăul cu şapte capete, turcul... cu larg şi nesăturat ~ a înghiţi (CANT.) . GÎSCĂ (pl.-şte, -şti) sf. ® i Pasăre domestică din ordinul pal-mipedelor, de coloare mai adesea albă sau cenuşie, ce prezintă oare-care asemănări cu raţa; se deosebesc la noi două specii: gIsca-DB-casA (Anser cinereus) (ji] 2403) şi qîsca-8Alb*tecA Fig. 2401. Girli^a. Fig. 2403. Gîscă-de*casă. 546 www.dacoromanica.ro (Anser segelum.) (JD 2404) ; un olrd de gişto; pene de —; a jumuli o ~ de Jumulit, om lesne crezător pe care-1 poţi exploata ;©: a strica orzul pe gişto, a da cuiva lucruri bune de care acesta nu ştie să se folosească; altă ■»- ww alt i © K © ® F Om prost, (mai adesea) femeie proastă H ® Talpa giştei, scriere urltă ce abia se poate citi: îşi zugravi iscălitura eu nişte Utere ca talpa glştll (gh.) 1| @ -f TALPA- gJştii, plantă, cu tulpina robustă, cu floricele trandafirii, cu frunzele mari, asemănătoare cu laba giştei; numită şi „coada-leului , „iarbă-flo-coasâ“, „somnişor”, etc. (Le-onurus cardiaca) i[ © Numele a diferite obiecte : piuliţa unui şurub; fusul virtelniţei; fie-care din st lipii cari sprijinesc coastele pris- Fig. 2404. pelor la casele ţărăneşti; pi. GîscS-ssibatecă. şurupelniţele teascului de vin, etc. Ii ® Trans X Bulz de mămăligă umplut cu brlnzâ II ® Mold. X Cocoşei de porumb, floricele [bg. gâ sk a). GÎSCAN sm. i Bărbătuşul giştei, gînsac: ş'un ~ pe varza, gras, fript la cuptor, Atlt deocamdată 1(1 cer ajutor (SPER.) [g 1 S C &]. GÎSCAR sm., gIscAbitA (pl.-to) sf. Păzitor, păzitoare de gişte; gtscariu] Impiratulul... era cu gtştele chiar In aretul Ilntlnii (ret.) [g ÎS că]. GÎSCARIŢĂ [pi-(e) sf. A Numele a două varietăţi de plante, cu tulpina i frunzele acoperite cu peri mici, cu lorile mici, albe, ce creşte prin locuri pietroase (Arabis alpina şi Ar. hirsuta) (_«i 2405) [giscâ]. O GÎSCOru sm. (conv.) i = gIscan. GÎSCULIŢA (pi.-(e), GlSOUŞOARĂ (pl.-re), gAscptA (pl.-(e) sf. dim. GţScA. GÎT (pi.-turi) sn. ® £> Partea corpului care uneşte capul CU trunchiul: lung, sourt; a răsuoi ^ul; a i se strlmba 1; m& doare In mi s’a pus un nod In a !i sătul pln&’n ~\ cu ştreangul de~; a strlnge de a sugruma; a-şi rupe —m, a se răni grav că-zlnd; a se arunca de ««•ui ouiva, a-1 a4°5- Gîsearijă. săruta, a-1 îmbrăţişa cu drag; F a tace a face nazuri, a stadlrz: nimeni nu cuteza să iacă sub aco- perişul iui isad.i; a o lua in -v, a lua asupră-şi să aducă la Îndeplinire ceva; a da pe a înghiţi (Inspec. o băutură); a da de a pierde, a prăpădi; a-i sta in a nu se putea împăca cu un gînd, cu o situaţie ţi © X pi. -~uri de raoi, cozi de raci fierţi, cărora li s’a scos coaja ij © Înghiţitură, duşcă: 11 trage un bun de apă rece (vlah.) ; dă babei vre-o clteva —uri de rachiu (crg.) K © Prin asemănare cu gitul o-mului: a) o parte a Îmbrăcămintei; ~ui cămăşii; b) la o puşcă: -'ui patului de puşcă; c) partea lungă şi strimtă a unei sticle, a unul ulcior; -~m sticlei; puse mina pe -~ul uioiorniui (duvr.) ; d) capătul lung al vioarei, CObzei, etC.: tlind Intr’o mină uscată -~ul lung al unei viori (dlvr.) ; e) trecătoare Îngustă: ia codruţ cos-minului este un * de plaln strimt (isp.) [vsl. ‘glăttl ,, Înghiţi tură”]. GÎT AR (pi.-are) sn. Cureaua lată a hamurilor care trece pe după gitul calului. 0 GÎTIŢA (pi.-to) sf. Mold. £) Gltlej; beregată: oltam... plnă ml so usca gltl(a (alecs.) [gl t], GÎTLAN* (pt.-ne) sn. g) Gltlej: spre a avea multă miere de la albine, este bine a le lăsa să lasă... printr’un ~ do lup (mar.) [vsl. 'glOtană]. GÎTLAN» sm. Mold. Bucov. 4 = bItlan ®. GÎTLÂNĂ sf. ♦ Varietate de prună ou gitul lung (r.-coo.) [goldană + g 111 an]. GÎTLEJ (pî.-je şi -Juri) sm. £> Partea interioară a gltului, cuprinzlnd faringele cu esofagul şi laringele CU traheea: sillndu-se să înghită un nod de obidă care 1 se urca In (BR.-VN.); se duceau atltea lucruri de mlncare pe şurile munoltorllor lise.); 1*1 drege <*,ul ou un păhar da vin profir iirg.) . GÎTOS adj. Cu gitul lung: Căci lebăda gltoasă Voia să dea o masă (alx.). GÎTUI (-ueso, -uiu) vb. tr. A Strlnge de g 11, a Suci gitul, a sugruma: nu strlnge aşa de tare, oă te gltuiu pe loc (alecs.) ; era cit pe oe să-ml gltui vaca GLAGOLE, glagqr I)E shst. I A patra literă a alfabetului cirilic (!’ K © F Pricepere, minte: am eu glagole in oap (Pann) ; dacă nu-1 glagore ’n cap, nu-1, şl pace bună (crgj; poate oă tl-or ieşi gărgăunii din cap şi-l mal prinde glagorle (lung.) [vsl. g 1 a g O 1 0]. ‘GLAGOLITIC adj. Alfabetul —, vechiul alfabet slav, care a precedat pe cel cirilic, şi care se mai păstrează in clteva comunităţi catolice din Croaţia [fr.]. O GLAJ (pi. glăji) sf. Olten. Mold. Bucov. Trans. Q Sticlă (materialul şi vasul : olud era ou glaia ’n mină, de închina celui ce l-a cinstit cu ea (ret.) [germ. G la S], O GLĂJER sm. Mold. Bucov. Trans. © © Sticlar, geamgiu ţ[ © V YInzâtor de sticle sau de geamuri (g 1 a j ă . O GLÂJERIE sf. Mold. Bucov. Trans. © Sticlărie, fabrică de sticlă [g 1 a j ă]. O GLĂJţŢĂ, GLAjUTA pi.-te) sf. Bucov. Trans. Q dim. GLAJA: O («de vin ars. Ca s’o tragem pe snb nas (vor.) ; se deprinse ou gl&Juta şi cn tăbacul (ret.). O GLĂMEIE, GLAMJE sf. Olten. Movilă mare pp cîmp, măgură, gorgan [romp. gllmă]. O GLAMNICA sf. Colac făcut, dintr’iin şervet răsucit pe careul pun femeile pe creştet clnd Fig. 2407. Glande ' dUC pe cap doniţa Sau altă salivare. F*. Glanda greutate [big. g 1 a v n i k fl]. parotida.-L. Clan-‘GLANDA (pî.-de) Sf. £> ® da sub-linguală.— Ori-ce" organ al corpului ani- GIa"da sub' ' malelor care secretează anumite m8X1 ar * sucuri; scuipatul e produs de -~ele eallvare (3g| 2407). lacrămile, de ~eie lacrimale f © / Gllcâ, umflătură ce se formează pe o parte a trupului [fr.]. 547 GÎS- 6LA www.dacoromanica.ro QLA- 'GLANDULĂ (pl.-ie) sf. £> Glandă mică [lat.]. _ . _ * GLANDULAR adj. Care e de natura glandelor GLO rtr.]. *GLANDULOS adj. De felul sau în forma glandelor [fr.]. GLANŢ (pl.-turl) sn. ® Piele de lac: se nrim-blă... încălţaţi cu botine de — (alecso; are să-mi Iacă rochieca la tirg şl cinbotele de — ialecs.i [germ. G 1 a n z]. GLAS (pl.-suri) sn. ® Sunetul produs de cineva, prin vibraţiunea coardelor vocale, clnd vorbeşte, Clntă, Strigă, etc., voce: — tare, puternio, răsunător, slab, stins, Inneeat, răguşit, ascuţit, piţigăiat, subţire, gros, limpede, frumos, armonios, melodios, expresiv, pllngător, rugător, tremurător, sgomot de —uri; a ridica —ul; a i se stinge —uiţ a nu avea —; a-1 peri —ni; a-şl preface —ui; a-şi drege —ui; intr*un — • deodată, împreună; de acord, în unanimitate; —ui poporului e— ui lui Dumnezeu «vlah.) f ® Despre păsări: Sburau tipind oucorl pe sus, cu — tlnguitor ccoşb.) H ® J Sunet, ton (al instrumentelor muzicale): tinguiosui — de clopot (Eminj; răsună înduioşat un — de bucium (Vlah.) ŢJ ® 0 Sgomot: —ul tunetului; -ui apelor U ® J Fie-care din cele opt melodii fundamentale cu care se clntă toate clntările noastre bisericeşti: să-i auzi ce — are, cum olntă din octoih —ul al optulea (alecso ; ştia şi el —urile pe din afară de biserică ţcRG.); preotul lua oetoihnl şl mai prooitea —urile I1SP.) r ® fVot r & Bucov. ♦ —uL-cycuLui imar.) = mArojca-cţroului [vsl. glas 11]. GLĂSCIOR SbSt. diîYl. QLAS : odată ou fooul, 11 se stinse şl lor —ul şi se făou scrum (isp.>. *GLASE adj. Mănuşi —, mănuşi de piele lustruită [fr. g 1 a c 6]. ţGLASI (sesc) vb. Ir. şi intr. ® A se tlngui cu glas tare H © A cinta H ® A grăi [vsl. g 1 a s i t i]. tGLASNICĂ Sf. Of Vocală: slove... oare se împart in glasnice. neglasnlce şl glasnlco-neglasnlce ineor.) [glas]. 'GLASPAPIR sbst. Hîrtie acoperită cu un strat de sticlă pisată Întrebuinţată la şlefuitul lemnului, metalelor, etc. [germ.]. GLASTRĂ (pl.-re) sf. Ghiveciu de flori: glastre de flori In cerdaourl şl pe la ferestre (vlah.) [ngr.]. t, GLĂSUI (-ueso) i. vb. Ir. şi intr. ® A cinta, a Intona: Un bondar rotund In plnteo... glăsueşte ’ncet un ofntec iewin.i f ® A cuvlnta, a grăi, a zice: feelorll... ştiau ce glăsulse tatăl lor (isp.> f ® A spune, a suna (In spec. despre ceva scris): să vedem ce glăsueşte zaplsul: lată ce glăsueşte o xlcătoare «isp.» . 2. vb. refl. A se tlngui cu glas tare. GLĂSUIRE sf. Faptul de a g lă s u i; glas; Intr’o —, Intr’un glas: toţi Intr’o — primiră de bună cugetarea boierului usp.). GLĂSUITOR adj. verb. olAsui. © Care glăsueşte f © Clntător: păsările... cele dulăi glăsuitoare (PANN). GLĂSULEŢ, GlAsuţ (pl. -te) sn. dim. o las. GLAVĂ (pl.-ve) sf. ® Căpăţlnă H ® Cap prost U ® t Capitol [vsl.]. GLĂVĂŢÎNĂ (pl.-Di) sf. Căpăţlnă: trase buzduganul şl-1 răteâză gl&văţlna (FLORo [bg. glavetina + căpăţlnă]. GLĂVOACĂ. qlăvoacb sf. ® Peşte din bălţile Dunării, de 10-15 cm., numit şi .,porcuşor-de-vad“ sau „guvi-die de-vad“ (Go-bias fluviatilis) ([•]2408)H > Peşte de 20-25 cm., cu capul şi gura mare, şi cu corpul subţiat spre coadă, astfel că seamănă cu un mormoloc de broască; f>b* *4°» Glăvoacă. trăeşte In bălţile Dunării şi mai ales In lacul Brateş; numit şi „guvidie-de-baltă“, „mitroacă“ sau „mitrocar“ (tiobius Kessleri) ( ■ 2409) H ® = sglăvoace [bg. gţlavoăQ]. * GLEBĂ sf. t Sub feudalitate, moşie de care Fig. 2408. Glăvoacă. erau legaţi şerbii, pe caren’o puteau părăsi niciodată; pr. ext. pămlntul de care erau legaţi rumânii sau iobagii: desfiinţarea gietei şi a clăcii... slnt victorii ale libertăţii (|.-gh.) [fr ] GLEDĂ so- GLJDA. O GLEMEIE = Ql&MŞHB, GLEZNĂ (pl.-vfi) sf. £) ® Osul articulaţiunii de jos a piciorului, ieşit afară, de-o parte şi de-alta, ca un nod (j®) 2410): înfăşură tot plolorul de la degete pină subt toată glezna (n.-costo ; muindu-şl gleznele In valuri, stră-bătea matca şerpultă a OtăSăUlui (ODOB.) f ® Partea piciorului animalelor mai jos de fluier; la cal: partea rotundă F,e- ^IO- Glezna. Fig. 2411- Gleznă, a piciorului, Intre fluier şi chişiţă (0 2411) [vsl. g1e zi ni] 'GLICERINA sf. fi- Lichid sirupos, incolor, inodor, cu gust dulceag, care se extrage din cele mai multe corpuri grase; Întrebuinţat In industrie şi In medicină [fr.]. 'GLICINĂ (pl.-ne) sf. ţ Gen de plante din familia leguminoaselor, cu flori violete dispuse In ciorchini mari; e cultivată ca plantă ornamentală (Wistaria chinmsis) (Ml 2412): trandafiri, —, iederă ...încadrau ferestrele şi uşa da la scară (I.-gh.) [fr.]. 'GLICOZĂ = QLU-cqzA [fr. 'g 1 y c o s e]. O GLIDĂ, GLţDĂ sf. Trans. Şir, rlnd de sol- daţi [germ. G 1 i e d]. GI~ - “ Fig. aşiă. Glicină. ÎLIE sf. S Brazdă de pămlnt cu iarbă cu tot, cit se poate scoate Odată CU hlrleţul: Ce forţă de Viată e In (lia pe care sapa o răstoarnă neagră (vlah.) . GLIGAN sm. ® 7*= Porc sălbatec, mistreţ: cad... —ii şi vierii săgetaţi (odob.i; un vier sau — sălbatio, îşi ascutea dintu (tich.) f ® ® Lungan, om crescut mare şi cam prost, găligan: toiogit ou pielea goală pe năsip, cit ml ţl-1 —ul (CRe.) [bg.]. 'GLIPTICĂ sf. Arta de a grava pe pietrele preţioase [fr.]. 'GLIPTOGRAFIE sf. f> Ştiinţa care se ocupă de pietrele gravate In antichitate [fr.]. 'GLIPTOTţîCĂ (pl.-eoi) sf. Colecţiune de pietre preţioase gravate; pr. ext. colecţiune, muzeu de sculpturi, de statui [fr.]. GLISTIR = clistjr. GLOABĂ (pl.-bo) sf. ® Pedeapsă In bani, amendă,' despăgubire: voia să-l ducă ia oborul de — vitele prinse fn holdele ei (BR.-vn.i ; tata a dat gloaba pentru mine (CRO.) f ® ^ Mîrţoagă, cal slab,prăpădit (In vechime, fiind obiceiul de a se plăti amenda şi In cai, cel amendat dădea calul cel mai prăpădit din Clţi avşa): nu ştii ce greu drum şl oe — de cal am aVUt (CAR.) [vsl.]. GLOATĂ (pl.-te) sf. ® Mulţime de oameni strlnşi la un loc, droaie, adunătură: aprozii... Văzlndu-se împresuraţi de atlta — ... se predară (odob.) ; El slnt veseli: au o — de naivi, ca să-i admire r ® Pr. ext. Mulţime (de ori-ce fel), grămadă: am văzut pe los diamanturl... — ipann) f ® Popor de rlnd, prostime, norod, vulg, plebe: Întrebuinţa creditul ce avea laOomn, spre împilarea gloatei (Negr.i f © Mold. Tr.-Carp. Copiii unei familii: să-i fie milă dedlnsa şl de gloata el care piere de foame (sb.i f ® t X Oaste de ţară, pedestrime recrutată de boieri din ţărănime; mai tlrziu: miliţieni : organizarea armatei permanente, a miliţiei şl a gloatelor, tăcea din tot Bomănnl un soldat la nevoie (bAlc.) [vsl. g 1 o t a]. 'GLOB (pl.-buri) sn. © Corp sau obiect rotund 548 www.dacoromanica.ro CE O sferă: Ca un — de aur luna strălucea (bol.) ; boierii— purtau In cap un — rotund de hlrşie brumfirie (|.-gh.) 1f ® • Pămîntul: toate animalele de pe ^ 1 3 ~ p&mintesc, terestru, sîerâ de carton sau de aramă care înfăţişează pâmlntul şl toate regiunile lui (H 2413); — oereso, glob analog pe care slnt însemnate constelaţiunile ((D 2414) t ® Sferă de cris- Fig. 241J Glob terestru. Fig. 2414. Glob ceresc. tal care se pune deasupra unei lămpi, unui bec electric, etc. (0 2415): Fin* ce se stinge focul, şl lampa ’n — se stinge ialecs.i ; turlele biseri-oilor strălucesc... ca nişte de cristal (vlah.) t ® Sferă de sticlă colorată, care se înfige pe un băţ Intr'o grădină, printre flori, ca podoabă: in miiiooui grădiniţii... un ~ de stiolă In vlrful unui băţ (Br.-vn.) Tf © feD /~ul ochiului (mai adesea pl. globi), bul- Fig:. 241S bul, gogoaşa ochiului: Sub pleoa- Glob de sticlă, pele Închise, —II oobllor se bat iemin.) ffr. J. ‘GLOBAL adj. Luat în bloc, socotit In total: venit —i sumă —ă [fr.]. GLOBĂN sm. Poreclă dată acelora care se sfinţeau preoţi, fără a avea nici o învăţătură. GLOBI (-obeso) vb. tr. A amenda, a pedepsi cu amendă, cu gloabă: se va certa după voia Jodecă-torlulul şl uneori sc va — cu bani (prv.-mb.); plrcălabul... 11 globeşte peste măsură pentru lucru de nimica Acoperemint al capului, spre a-1 apăra de ploaie sau de ger; are o formă Fig. 2417. G. Glotă. -A. Baza limbii.—B. Epiglotâ.— D. D. Coarde vocale — C. Carti-lagii. 549 GLO- GLU www.dacoromanica.ro 6LU- triunghiulară la orăşeni , ca şi colţul unui sac, r'r\C sau e a*căt'uit (la ţărani) dintr’o bucată de postav OUU dreptunghiulară, atlmată pe umeri şi care se strînge, legindu-se cu aţişoare spre a acoperi ca-pul (t 2418): din capul lealul Hon o ~ In chip de coif (isp.i ; Pe-al lor umeri poartăla brin paloş... (alecs.) II 2 s Maldăr de coceni de porumb, aşezat grămadă cu oare-care rinduialâ: tatăl lucrează la gluga de oocenl (br.-vn.) : flăcăii şi tetele făcură roată printre glugile on strujenl (sad.) [bg. g u g 1 a < germ Gugele], GLyMĂ1 (pl.-me sf. Vorbă sau faptă hazlie care provoacă rîs şi veselie (Mold. şagă : ~ spirituală, grosolană, proastă, nesărată; a face glume; a povesti glume; a înţelege gluma; a şti de »; a nu «ti de a lua lucrurile In serios, a nu lua lucrurile UŞOr; a lăsa gluma (la Fig. 2418. o parte , a începe să vorbească serios; Gluga, s’a îngroşat gluma, s’a Intreout cu gluma, luCl‘11 a început să devie serios, a luat o întorsătură îngrijitoare; nu-i (de e lucru serios, nu e de glumit; Hră în mod serios; nu în toată puterea ru-Vlntului, de-a binele: era un brad de flăcău, cblpe« şl drăgălaş, nu ~ usp.); in fără intenţii rele; ©•: cu glumele şl cu minciunile se onleg toamna prunele uip.) [vsl. g 1 u m a], 'GLţfMĂ* (p/.-me) ♦ sf. Fie-care din cele două bractee (ca nişte frunzişoare închircite) ce acoper floarea gramincelor; pleavă [fr.]. OGLUMAGIU adj. Băn. = GLUMEŢ. GLUMEŢ adj. Care face glume, bun de glume, hazliu, şăgalnic: povestire glumeaţă; de ~ era moş Nlohlfor, nn-i vorbă (CRG.); firea lui aşa de veselă şi de glumeaţă (odob.) [bg. g 1 U m e C ă]. GLUMI (-umesc) vb. intr. © A face, a spune glume, (Mold. „a ŞUgui“): hoţul zice c’aglumit. cind vede oă l-a zărit (ZNN.) 1 ® A nu a nu Şti de glumă, a lua lucrurile în serios. ’GLUTEN sbst. Gr Materie organică azotată care formează partea cea mai nutritivă a făinii cerealelor şi există mai ales în grîu: am ajuns a avea... nn grlu mai frumos... mai bogat In ~ (I.-oh.) fr.]. 'GLUTINOS adj. © Gr Asemenea glutenului; care conţine’gluten H ® Viscos [fr.]. ‘GNEISS sbst. Rocă cristalină formată din cuarţ, ’feldspat şi mica, cu straturi paralele negre sau albe fr.]. “GNOM sm. 2^ Numele duhurilor care se credea că locue.se în pămînt şi păzesc comorile [fr.]. ‘GNOMIC adj. of Se zice despre poeţii cari scriu sentenţe, regule de morală şl poezii de felul acesta: poet — '[fr. < gr.]. 'GNOSTIC sm. Nume dat, in primele trei veacuri ale creştinismului, ereticilor din Egipt şi din Siria cari amestecau filosofiile orientale cu mozaismul şi cu creştinismul, pretinzînd că cunosc natura lui Dumnezeu şi privind omul ca o ema-naţiune directă a divinităţii [fr.]. 'GNOSTICISM sbst. Doctrina gnosticilor [fr.]. GOAMBĂ "(pî.-le sf. Trans. (mar.) © = BORZA II ® ~-DE-clMP mAzArar. GOANĂ (pl.-ne sf. © Fugărire, urmărire în fugă; ă lua ia a goni, a fugări, a alunga; a pune pe a pune pe fugă; a nu slăbi din •«', a urmări Intr’una H ® Alergătură, fugă: aleargă sgomotoasele trenuri... repezite la vale, fn *** ameţitoare (vlah.) ; a veni lntr’o a o lua la ~ © Goana mare, aler- gătura cea mai repede a calului ( • 2419) H © V Vinâtoare cu gonaci: ~ de urşi şi eerbi (neor.j * © Prigonire,persecuţie: oum am ajuns acasă, >+* şi prigoană pe capul meu din partea boierului (CRO.) U © ^ Cărţi), neşansă, ghinion: nimic nu dă o expresie mai Proastă figurii omeneşti, ca o ~ continuă la cărţi (vlah.) *[ © Imperechierea taurului cu vaca [g o n i]. Fig. 3419. Goana mare. Nenoroc (la jocul de OGOANDIRĂ (pi.-de, -dre) sf. Bucov. imar.) Jk = BORZA. GOANGĂ (pl.-ge sf. % Insectă dc ori-ce fel: nici oă se stăvea vre-o ~ măcar pe la ei pe acolo (isp.i; noi mlncăm goange şi de tot felul de viermuţl (T(ch.j ; —' on foc (dens.), licuriciu. GOARNĂ (pi. -ne J sf. Trompetă,trimbiţă • 2420): a suna goarna; In liniştea serii se auzea goarna din foişorul pompierilor auulnd prelung atingerea Kig. 2420. Goarnă. (BR.-VN.) [rus. gornu], O GOAŢĂ (pl.-te) sf. Trans. - COGE(Aj- Gdeleta: MITE. O GOGER (pl.-ere) sn. Mold. Coteţ sau culcuş pentru pOrCi (RV.-CRG.) (PAMF.). O GOGI1 (-ogeso) vb. intr. Mold. Bucov.Trans. A boli, a lincezi, a zăcea: de la o vreme Începu a~ (sad.); nici nu paşte, oi numai şede aşa şi gogeşte (6B.). GOGI1 (-ogeso) vb. Ir. Mold. A curăţi cojile verzi de pe nuci «rv.-crgo. GOGÎLŢi intrj. Imită sunetul ce se aude cînd înghite cineva cu lăcomie îmbucături mari: si li mergeau sarmalele Întregi pe glt (Crg.) [onom.]. O GOGLEZ (pî.-eze) sn. Olten. Băn. Trans. © Gunoiu provenit din aşchii, rămăşiţe de fin, paie ele. ogrinji H ® pl. Olfen. Mere, pere, fructe in genere (ciauş.) H © pl. 0 Mofturi, fleacuri: li ticie inima cind fata li zlmbeşte şi-i spune oiţe ceva gogleze usp.) ; o Întreabă a oul fată este..., ea-i spuse alte gogle» hsp.i . GOGOAŞĂ, OGUG04ŞA (pl.-goşi, -goaşe) sf. © 4 Crescăturâ’ rotundă, excrescenţă de mărimea unei alune ce se face pe ramurile a diferite specii de stejari: ~ de rtotio, creşte pe ramurile tinere ale stejarului (Quercus infectoria), în urma înţepăturii „viespei-de-stejar”, şi se întrebuinţează 550 www.dacoromanica.ro Fig-. 2424. Gogoşi de ristic. pentru fabricarea cernelii, la înnegrirea sprîn-cenelor şi ca medicament astringent ( ■ 2424): plămădea, pe prispă, la nmbrft, gogoşi de ristio pentrn saliman (CAR.); de tolă, creşte pe ramurile tufei (Quercus pubescens) (,-| 2425); ® F: gogoşi (de tufă), minciuni, mofturi: vrei să ' ne spui mlnolunl gogonate şi gugoşl cornorata inegr.) ; li turnau lei de tel de gogoşi, care de oare mai umllate (car,) ţţ ® învelişul ca de bumbac în care se închide viermele de mătase şi din care se toarce mătasea (ja]2426); pr. ext. nimfa sau crizalida a diferite insecte, in spec. a fluturilor ţ[ © £> Bulbul, globul ochiului ţ® 5< Un fel de prăjitură de aluat care, pră-jindu-se, devine rotundă şi umflată: In vremea Domnilor fanarioţi, pl&ointele şi gogoaşele erau mult mai căutate (NEGR.) 1[ ® ♦ Soiu de ciupercă, rotundă ca un glob, cu carnea albă şi cu gust plăcut (tH 2427) (Physalis Al-kekenţjl) 1) © Trans. tvic.t $ Cartof. O GOGOLI (-oleso) vb. tr. Trans. Maram. Bucov. A c o c o 1 i, a giugiuli, a alinta: începu a sa drâgoşti ou fata, a o prinde, a o ^ (ret.). O GOGOLIE sf. Olien. Gogoaşă de mătase. ' O GOGOLpIU (pl.-oaie) sn. Olten. tciAUş.) (tut.) Bulgăre ro- Fig. 2425. Gogoşi de tufă. Fig. 2426. Gogoşi de mătase. Fig. 2427. Gogoaşă. tund. eocoloş de pămînt sau de zăpadă. GOGOMAN, guguman adj. şi sm. Prost, nâ-tâfleţ: să-i dovedim oă e numai un gogoman pedant ineor.) ; Ce-1 faoi prost şi gogoman Parcă prost e din ăst-an r (SPER.) [g°g]- GOGOMĂNIE, gugumănje sf. Prostie, faptă Sau VOrbă de gogoman: Dumnezeu te-a adus ca să ne scapi de gogomănia ce era să facem (NEGR.) ; te înceţoşezi... de tlmpenia 8i de gugumănia cărturarilor si a procopsitilor păglnătăţii nsp.i. GOGON (pî.-oane) sn. Globuleţ, bobuşor: ~ui de piatră soumpă găsit In pustie (jip.i. GOGONAT adj. ® Umflat şi rotund ca un g 0 g O n: oohli bălăbănoşl, gogonaţi şi roşiţi de neodlhnă uip.) 1) © 0 Exagerat, extrem de mare: adresă divanului mai multe cereri ~e, oum se lioe la tură; nişte prostit aşa de «« şl de nesărate (isp.i ; a iost silit să-l toarne O minciună de cele —e ialecc.i . GOGONEA (pl.-neie) sf. A ® Pătlăgică roşie, rotundă şi netedă, fără dungi 1) ® pl. Soiu de fasole rotundă şi foarte productivă [g o g o n]. GOGONEŢ adj. ® Rotund şi umflat, gogonat: găina li tăouse trei ouă gogonete (;ez.) V © ♦ Prună gogoneata, soiu de prună mică şi rotundă care se coace prin August [gogon]. GOGORIŢĂ [pl.-te) sf. ® & Fiinţă închipuită cu care se sperie copiii 1 ® ©Spaimă, sperietoa- Te! spaima spurcaţilor de Agareni, gogoriţa păcătoşilor de orestini iisp.) ; In zadar veniţi ou gogoriţe... oa să amăgiţi opinia publică (car.). GOGOŞAR1 sm. V Vînzător de prăjituri numite gogoşi. GOGOŞAR* sm. A Soiu de ardeiu, de forma unei pătlăgele roşii, oare se mănîncă mai adesea după ce a fost conservat In oţet® 2428) [go-g o a ş ă]. gogoaşa. Fig. 2428. Gogoşar. GOGOŞAR* sin. i = cocoş ar. GOGOŞEA (pl.-şele) Sf. dim. GOGOŢA = COCOTA: umilind pe cioara haină oare sa gogoţase pe tronul împărăţiei (dlVR.) . GOJGOGEA = coşcogea. GOL1 1. adj. ® Fără nici o îmbrăcăminte, desbrăcat, despuiat: ~ m’am născut, w o să mă duc (znn.) ; ou eapul ~; ou pieptul ou pioloarele goale, dCSCUlţ; ou iSau In) pielea goală; F: — nap, ca napul,-*- oa degetul, ~ (ca un) pistol, ~ puşcă, cu desăvirşire gol: copiii... gol puşcă, agătlndn-se de bietele femei (OLVR.) ţ[ © Pr. ext. Fără vegetaţie, fără păduri, etc.: dealuri goale; stlncă goală ţ © Fără aşternut: pe pă-mintni ~ ţ| © Care nu conţine nimic, deşert, în care fiu se află nimeni sau nimic: chilia era goală goluţă (Ret.) ; vara, matcă, rămtn oasele goale, numai ou femeile şl copiii ţţ © Scos din teacă: an venit asupra Ini de l-an îngrozit cu sabla goală (PRV.-MB.); oa sabla goală In mină, striga la al săi... să nu-şi piardă oumpătul (isp.) ţţ © Fără nimic alta, numai: a mlnca pline goală; mămăliga de barabnle se mânlncă şl goală ori oa mujdela «şez.i ; F nimica goală, absolut nimic: Încolo nlmio, dar nimica goală A răml-nea gol, deşert 1, ® A se “+30- Golf- despuia: de se va tlmpla de va o&dea lard tn păoat... se goleşte şl de acele daruri ce are (prv.mb.). GOLICIUNE sf. ® Stareaţ omului gol, despuiat, fără Fig. 2431. Golf. se. Q Fig. 2432. Jucător de golf. nici o îmbrăcăminte pe el H ® Trupul gol, pielea goală: ou olte o sdreanţă pe dlnşii, de li se vedea —a tisp.) H © ® Starea unui lucru arătată verde, fără nici un Înconjur: i-a arătat grozăvia crimei In ^3 gj O GOLÎMB sm. Băn. Trans. i - PORUMB (PL) [vsl. g o 1 ţb 01. O GOLÎmbar (pî.-are) sn. Băn. Pătulaş de porumbei [g o l î m b]. OGOLÎMBţŢĂ (pi.-te) Sf. Băn. i Porumbiţă [gol îmbl. GOLOGAN .sm.® ■ Monedă de aramă, In spec. aceea Întrebuinţată pină acum vre-o douăzeci de ani, In valoare de 10 bani: aruncam In mare, din timp In timp, alte trei ~i (i.-gh.) ; număra nişte ~i şi-i punea In il-şicuri (d.-zamf.) H ® x Monedă de aramă de trei parale. GOLOGĂNI (-ănesc) vb. tr. F A lua cuiva (prin Înşelăciune) banii, gologanii; a pun-găşi. O GOLOGOŢ (pl.-oate) sn. X Cocoloş (de mămăligă, bulz: se lac mai multe gologoate de mămăligă care se moaie In lapte (mar.). GOLOMĂŢ rr GOLOMQZ. GOLOMOZ (pl.-oaze), GOLOMQT (pi.-oate) 1. sn. ® Boţ, bulz, cocoloş H © Lucru boţit, făcut ghem U ® Moloz T ® ® Arababură, amestecătură, Încurcătură. g. sm. * Plantă, ale cărei flori au un aspect noduros; numită şi ,,go-lomăţ” sau „noduroasă” (Dactylis glomerata) (0 2433). GOLONEŢ ew GOLANET. o GOLOPĂR sm. Băn. * = calapAR-O GOLyMB sm. Băn. Olten.h = GO- GOLUŢ adj. dim. gol1. O GOMILĂ pl.-ie) sf. Băn. Grămadă de pămînt făcută spre a arăta hotarul Intre două moşii [srb.]. X GOMON sbst. Adunare, sfat Fig. 2433. [rus.]. Golomoz. O GOMONţ (-onesc) 1. vb. intr. Mold. Bucov. A sta de vorbă Împreună, a sta la taifas. g Vb. refl. Trans. Băn. A sta la Sfat, a se sfătui (In mod confidenţial, vorbind Încet) [g o m o n). O GOMOT (pl.-ote) sn. Mold. Bucov. Sgomot, vuet: —- de om nu se aude (qr.-n.) [rut.]. GON^CIU sm. ® X a Călăreţ uşor Înarmat, Întrebuinţat mai adesea ca cercetaş: trimiseră gonaci Fig. 3434. Gondola. metal şi iscoade In toate părţile (BALC.); aprodul —' se opri dinaintea acelei iezme (odob.i U ® <|^ Fugar, cal bun de fugă: bătind gonacii cu iataganele, un polc de călăreţi s’arată . sbst. Trans. Grăsime ce se alege pe deasupra la fierberea cartaboşilor (pac.>. GRĂSCEAN adj. dim. gras. Cam gras, grăsu-liu: un bătrln bine conservat, gl rumen la obraz ii.-oh.>; prlveso amtndol mica figură rotundă gl «4 a copilaşului (Vlah.) . GRĂSCIQR 1. adj. dim. oraş. Grăscean, gră-suliu. 2. qrAscioarA (pi.-re) sf. ţ = IngrAş ATO are ®. GRĂSIME sf. © Substanţă unsuroasă care există in diferitele părţi ale corpului omului şi animalelor ^ © Substanţa aceasta din corpul animalelor care se topeşte şi se Întrebuinţează la gătitul bucatelor şi In industrie, sub numele de „untură”, „osînză , „seu”, „unsoare”, etc. K ® Starea unei persoane foarte grase U ® Pată de grăsime [gras]. GRĂSULţU adj. dim. gras. Cam gras: minugi- ţele el cele grăsulii sl netede ca marmora (isp.i. GRĂSUN (E) sm., GRĂSUNĂ (pi.-ne) sf. ® Purcel, purcică ptnă la vîrsta de un an: abia aşteaptă Ignatul, să-şl tale grăsunul Cel ce exercită meseria de a săpa (în lemn, în metal, etc.), de a grava [fr.]. "GRAVURĂ (pl.-mi) sf. 1 f> Arta de a grava D © f> Lucrarea făcută de gravor H 1 # Stampă, imagine reprodusă după o placă gravată [fr.j. GREA •«- GREU. GREÂBĂN, grebăn sm. © iş Partea ridicată (la cal, "bou, vacă, etc.) din şira spinării, la împreunarea spetelor, In dreptul picioarelor de dinainte; glrbiţă (3 2460): se lipise broască de greabănul calului (3,-ald.) H © pl. Pr. anal. Coamă, Spinare, cocoaşă (uorb.. de munţi): un şir de munţi... falnic îşi înalţi grebenii colturoşi ivlah.) ; la stingă, grebenil păduroşi ai Clibucetulul (n.ur.) [vsl. g r e b e n II. GREACĂ ■*- grec. GREÂSĂ •«- GRESIE. GREAŢĂ sf. © ţ Greutate ţ[ © Sensaţiunea pe care o are omul clnd i-a căzut greu o mîncare şi-i vine Să verse: îmi vine »; ml se face » *[ © Silă, desgust, sclrbă: mi-e » si mai stau in casa asta (alecs.) ; ţi-e », cind auzi aşa ceva; fetei babei i-a fost » de dinsele şi s’a sfiit si le ia In mini csb.) [lat. vulg. "grăvltia]. GREBĂN tw GREABAN. GREBĂNAR (pl.-are) sn. Cureaua hamului care acopere greabănul calului, gltar. GREBĂNOS adj. ib Cu greabănul ieşit mult In afară, cocoşat, ghebos: o ripoiugi de oai », dupuros şi slab, de-i nnmirai coastele (CRâ.); pr. ext. despre oameni: Unbătrln cu barba (apoşă.. Qreb&nos de spate (stăm.) . GREBLA (-ie*) vb. tr. ® S A trage, a potrivi, a netezi CU grebla: Cine dracu-a mai vfizut... Cioara ou ciocul grebllnd Şi baba de joc fugind (sad.) ţ[ © A Strln- ge- cu grebla ţ[ © Pr. anal. A-şi trece degetele prin păr: uitlndu-se in tavan şi greblindu-şi timpi ele (br.-vn.). GREBLĂ (pl.-le) sf. 1 ✓ Unealtă de agricultură şi de grădinârie, cu dinţi de fier sau de lemn, ca la un pieptene, cu o coadă lungă de lemn, cu ajutorul căreia se adună, tirlndu-le la un loc, finul, paiele, cocenii sau bulgării de pă-mînt (L»j 2462): o babă lungă, seacă, ghe- boasă, cu nişte din(i lungi ca şi - colţii de la» (RET.); ®: Îşi tăcea mina » şi aduna mizele In banc (vlah.) ţ[ © / » mecanică, instrument de Fig. 3461. Fig. 3463. agricultură al- Greblă mecanică. Greblă, cătuit din două roţi prin care trece o osie din care pornesc dinţi de greblă, lungi şi Încovoiaţi; e tras de cai şi slujeşte la strlngerea finului O 2461) t © * grebla = rărită [bg. g r e b 1 o]. GREBLAR sm. © Cel ce face greble (pac.). GREBLÂŞ sm. Lucrător cu grebla Intr’o grădină. GREBLĂTURĂ sf. Ceea ce s’a adunat cu grebla [g r e b 1 a]." GREBLEŞ adj. Cu coarnele aduse ca dinţii greblei: bou»; coarne»*. 557 www.dacoromanica.ro 6RA 6RE ALFABETUL GRECESC GRE- GRE TABELA XXIV. Tipar Scris Valoarea ş numele Tipar Scris Valoarea ş numele (modern) Vechiu Modern (modern) Vechiu Modern A a j’ip XV a alfa N V V 11 nii ni B p,6 4 b beta v vita E g Z zi r Y J r 9 gama 0 0 O . -o- 0 omicron A î 2 aT d delta n K p Pi E E (u £ e epsilon p P % fi r ro Z C dz dzeta s °,ţ s sigma n •q 7b e eta i ita T T t ta 11 tav e h c9 Jcf th theta thita r 0 2X v iX Gpsilon i ipsilon 1 C. 2 'O i iota 4> X fi ph phi f H K X y£ ZO.OL k kappa X X ■X> jr h hi A A J) l lambda lamoda <1* ps psi M li fi' m mii mi il 01 ar £ 0 omega GREBLVŢ (pi.—te) sf. / dim. GREBLĂ. GREC 1. sm., grecoaică (pl.-ce , In căruţă de poştă, rupt, sărman, şi perpelit (alecs.) . GREER(E) = greier (E). * GREF sm. Măsură veche de lungime (= */* rup sau Vn dintr’un cot) (•»•[• 1529 : ootul se împărţea In 8 rupi iy, rupul In 2 greii [bg. g r e h.]. ‘GREFĂ (pl.-t») sf. rt Locul Intr’un tribunal unde se conservă diferitele condici şi acte de procedură şi unde se eliberează cărţile de judecată [fr.]. 'GREFIER sm. rt Funcţionar căruia i se încredinţează păstrarea actelor depuse la grefă, care scrie la şedinţă sentinţele date şi asistă pe judecător la descinderi, anchete, etc. [fr.]. GREGHETţN sm. * = oiocul-berzei. GREIER (E sm. * Insectă ortopteră care scoate, uneori ceasuri întregi, un sunet ascuţit şi pătrunzător, prin frecarea elitrelor' una de alta (3 2463i; speciile mai cunoscute la noi sint: —ul-de-cîmp (Grylluscampeshis) şi —ul-de-casă (Gryllus domesticus) care se deosebesc îi -tre ei prin mărime şi prin coloare [comp. lat. gryllus], GREIERUŞ sm. % — GRIER E : ieşeau pe prispă Fig. 2463. Greier. /vi slăbuţi şl vaclle-Domnului, vopsite roş eu negru (sad.) . t GREIME sf. ® Greutate, povară, sarcină: Scâ-zind ~a lor in oumpenele lumii (don.) ţf ® Mare mulţime, grosul unei armate: iată şl Balazid, ou~a lui, II calcă din urmă (vlah.) [greu]. O GREIŢAR sm. (f) — CREIŢAR: a simfit uu an pa trei <•»! (sb.) . OGREL, GRELfJŞ sm. — GREIER: olnd olntă greluşil... e semn de ploaie (obm.). 'GRENADĂ (pi.-de) sf. GRANATĂ. *GRENÂDINĂ (pi.-ne) sf. ® Un fel de stolă de mătase subţire îl © X Firop făcut cu zeamă de rodie [fr.]. 'GRENADIR, grenadier sm. x ® Odinioară, soldat de elită însărcinat să arunce granate t © Mai tirziu : în diferite State (Franţa, Prusia, Rusia, etc.) în arma infanteriei, s’a dat numele de ~i soldaţilor de statură înaltă reuniţi în com-pănii sau regimente de elită Fig. 2464. Grenadier Fig; 2465. (lăj 2464, 2465) francez (după tabloul Grenadier [fr.]. lui Charlet). rus (1756). GREOIU 1. adj. ® Care abia poate face o mişcare, din cauza greutăţii trupului, din pricina oboselii, lenei, etc.: cel ce se tmbulbează eu mtnoata multă 558 www.dacoromanica.ro se lace », leneş şi lncrnl nn-t sporeşte iisp.i ; stoluri de ra(e s&lbatioe Işl lllttie aripile greoaie pe deasupra apei ivlah.) H © ® Lipsit de vioiciune, de agerime, de îndemînare, de fineţă: spirite; stil» ţi © /. Bău. Maram. însărcinată, borţoasă. 2. adv.: se ridică » de pe scaun, lntinzlndu-şi membrele obosite (car.) [greu]. *GRES (pi.-esuri), OREZ (pî.-ezuri) Sil. Rocă alcătuită din grăunţe de nisip lipite între ele prin-tr’un ciment natural silicios, calcaros, argilos sau mamos; se întîlneşte în mai toate terenurile sedimentare [fr. g r 6 s]- GRESIE, *GRE(a)SE. OGREASA sf. ® Piatră formată din grăunţe mărunte de nisip ţi ® Cute (de ascuţit coasa, cuţitele, etc.) făcută din astfel de piatră: topasia... o freacă dohtorii pe o grease şi deacă o freacă, nu lase dentr’insa ruşală (prv.-mb.) ţ] ® Scin- dura pusă deasupra osiei dinainte a carului, numită şi „perinoc”, „scaunul de dinainte”, „masă”, etc. [comp. alb. girese]. GREŞ (pî.-eşuri) sn. ® Greşală: întrebarea n'are ; nime nu era harnic să-l împingă spre »Uri (5 LV.); fără (de », a) negreşit, de sigur, fără îndoială; b) fără greşeli, fără defecte: mlntula de spus... repede şi fără » istoria Vechiului Testament (Crq.) ; a da », a) a face o greşală; b) a nu nemeri, a greşi ţinta: de aceea s'a şi păzit întotdeauna... să nu dea » In ceva (VLAH.); a da a băga » (cuiva , a-i găsi o vină, o greşală, a-1 socoti vinovat ţ| © s Petecul de pămlnt lăsat nearat (din greşală), între două brazde ori printre arătură [greşi]. GREŞALĂ (pi.-şeii) sf. ® Faptă greşită, faptă rea, abatere în contra legii, în contra datoriei, în contra a tot ce e drept; păcat: a face »; a ierta o »; • nu-i greşaia mea; din » ţ( © Vorbă greşită; abatere de la o regulă, eroare: » de gramatioâ, de caloul, de tipar; clte greşeli va lace, să i le Însemne ou cărbune pe ceva (Crg.) [greş i]. GREŞELNIG adj. Aplecat la greşeli. GREŞI (-eşeso vb. tr. şi intr. Nelinişte sufletească, însoţită de un fel de teamă, cu privire la o persoană sau la un lucru; păs, Îngrijorare: a nu avea nici o »; intrase la » că o să-i lmbătrlnaască fa- r ,c tele la vatră iisp.i ; a duce »; a scăoa F>f?- 24°7. rl on-de o »: toţi alergară pe acasă, ou grija In sullet (Negr.) ; a fi ou grija In spate (znn.) ; fără », fără teamă, fără nici un gind neliniştitor ţj © Persoana, lucrul care ne pri-cinueşte această nelinişte: procesul acesta e Singura mea » 1[ ® Mare băgare de seamă, pază, atenţiune Încordată ca să nu se Intlmple ceva rău s| © Supraveghere, pază inspirată de o nelinişte sau de o afecţiune, de teamă să nu se întîmple ceva unei persoane sau unui lucru, îngrijire, solicitudine: a purta de » ţ[ © pl. Mold. Pomeniri făcute pentru cei morţi [big.]. GRIJANIE sf. nâ Cuminecătură, Impărtăşenie: apropie de buzele ci fripte linguriţa cu» (car.) ; roagă pe sfintia-sa... să vie aşa ’ndată cu stlnta » igrig.) [g r i j i.]. GRIJI (-jose) 1. vb. tr. şi intr. ■ t A gă'i, a pregăti, a îngriji, a prevedea cu cele trebuincioase ţi © Mold. Trans. A Îngriji: grijeşte-mă şi curătă-mă de omizi icrg.) ţ[ 8 Mold. Trans. A băga de seamă, a lua seama; a păzi: el Îşi grljea pieptarul ca oohii (ret.) ţi © Mold. Trans. A deretcca: n’avem oine să... grijească casa cum ştiu ele (RET.) ţ > A purta de grije 559 www.dacoromanica.ro GRI Fig. <2469. Grinzi. GRI- sufletului pentru odihna vecinică: să lin îngăduit măcar trei zile, In care să-mi grljesc sufletul icro.) *[ ® ~4 A împărtăşi; a cumineca. 2. vb.refl. ® Ase Îngriji li © nâ Ase împărtăşi: nu s'a grijit la Paste şi ]a Crăciun P (Dlvr.) [bg.]. t GRIJILIU, GRIJILJV, GRIJULIU, GRIJULIV adj. Mold. Bucov. Cu grijă, purtător de grijă: Uogorogea, băiet grijulir, Işi curăţă ciubotele frumos ccrgj ; cel mal mare-era harnic, grijuliv şl chiabur . 2. grivu stn., griva sf. Nume dat unui cline pestriţ, unei căţele pestriţe; ©: departe grlva de iepure, este departe de adevăr (se zice cuiva care caută să ghicească un lucru şi e departe de a-1 nemeri) [big.]. GRIVEIU sm. Nume de ciine griv, Împestriţat cu alb şi negru. t GRIVNĂ (pl.-ne) sf. ® ® Veche monedă, introdusă la noi din Polonia, a cărei valoare era de 48 de groşi D © Monedă rusească de 10 copeici [pol. grzyw-n a, rus. grivenka]. ^ GRÎNAR* sm. ©V Negustor de g r î n e H © Cărăuş de grîne: <^ii se întorc de la sate, de la mori şl porturi isf.i ţj ® — de var, groapă dreptunghiulară săpată tn pămlnt, unde se păstrează varul stins; ~ de nisip, loc de unde se scoate nisip; — de bucate pivniţă nezidită In care se păstrează cereale ţi ® Săpătură făcută In pămlnt, în care se îngroapă un mort: de-ar şti omul olnd are să moară, şi-ar săpa singur groapa UNN.) ; G : mortul de Ia — nu se mal întoarce, se zice cînd un lucru e pierdut pe veci, cînd nu mai e nădejde să-l recapeţi; a li ou un picior in—, a fi gata Să moară: mă vedeţi ou un picior In — şi altul afară iisp.i [comp. alb. gropi]. GROAZĂ (pl.-oaze, -ozi) sf. ® Spaimă mare care te sguduie şi-ţi dă fiori, care te face să Înlemneşti, să-ţi pierzi firea: a-Ui —; a-1 lua groaza; a-i apuca groaza; a intra In a bftga S(1U a vtit In **; a băga groaza In cineva; fugeau mai mult de /»» declt de armele Românilor fisp.i ; ţipetele celor dinainte aruncă ^ în sufletele celor din urmă ivlah.i li ® Persoana, lucrul care inspiră groază ţ ® ® F Sumedenie, mulţime mare (Incit te apucă groaza de numărul lor): costă o — de parale (BR.-VN.); era unde să încapă groaza de lume poftită din oraş (BR.-VN); am o — de avizuri de tăcut (car.) [vsl. grozaj. GROAZNIC adj. şi adv. Grozav, care te umple de groază: ză-l pedepsească toarte eu mari şl—c certări pre furi (prv.-mb.) ; un — neaztlmpăr li frămlnta creierii (GNJ [vsl. g r o zfnii]. GROBIAN adj. Mold.Trans. Mojic, bădăran, necioplit, grosolan: dacă... ai un bnnio aşa de —, pentru oe m’ai îndemnat să mă lupt cu el P (CRG.) [pol. < germ.]. + GROBIŞTE Sf. Cimitir ipşc.) mu.). O GROF sm. ţg Conte (german sau ungur): injun- ghiat de prinţişorii şi de -•'ii nemţeşti din secolul din urma (000B1 [ung. < germ.1. O GROFESC adj. trans. ţa De grof. O GROFOAIE sf. Trans. Contesă, soţia unui grof. *GROG (pl. -guri) sw. S Băutură preparată din apă fierbinte, rachiu sau rom, zahăr şi lămlie: 11 zării... blnd un — fierbinte (alecs.i [engl.]. GROHĂţ1 (-ăeşte, -ăe) vb. intr. A striga, a geme Oa porcul: porcul... mergea in urma lui, grohălnd şi muş-luind pe tos (CRG.); vine mistreţul grobăind din rit şi duduind pămintui ((ap.) [sl. grohati, grohotati]. GROHĂţ1 (-ăeze) vb. tr. s A aduna de pe arie, cu tlrnul, ultimele fire de paie rămase peste pleavă şi grlu, clnd se treieră cu caii [srb. gru ha ti]. GROHĂIT sbst. Faptul de a grohăi; strigătul porcului: aude un — de poro p ’aproape de dineul (ISP.). O GROHOI GROHAi1. *. GROHOT1 (pl.-te) S)l.^= GROHĂIT: un — ce venea desluşit dinspre pădure (grig.j. GROHOT1 (pl.-ote) sn. Trans. / Gunoaiele din grlu [grohăij. GROHOT1 {pl.-ote), GROHOTIŞ pl.-işuri) sn. Grămadă de bolovani adunaţi laolaltă de pe un loc arător sau năruiţi dintr'un munte: te zui anevoie pe-o lungă scară de grohotiş plnă la intrarea ei largă cvlah.) ; Începe a se zări surpă tura de grohotiş [sl. g r O h O t, gruhot], O GROHOTAR (pl.-ar®) sn. işez.i - GRQHOT1. O GROHOTţ1 (-oteso) rb. intr. = GROHAi1: dacă porcii... grohoteso, crede lata eă... Intr’nn an se va mărita imar.) . GROHOTI1 (-oteso) vb. intr. A se rostogoli, a se nărui (vorb. de pietrele tlrlte de o apă sau desfăcute dintr’un munte): din oe In oe mal tare s’aud gro-hotlnd bolovanii ttrttl in valurila-i posomorite (vlah.) [g r oh o t1]. GROHOTIŞ GROHOT1. ţ GROMOVNIC sbst. /** Carte populară de preziceri după tunete şi fulgere, rlnduite după zodiile fie-cărei luni (vsl. gromovlnu „de tunet”]. ‘GROP (pl.-puri) sn. fcg Săculeţ de bani, pecetluit, care se expediază prin poştă [it.]. GROP AN (pl.-ane) sn. Groapă mare (mai adesea plină de apă) (oens.i (rv.-crg.): mişunii cei ou 8rropanele pline de gria (ooob.j* O GROPĂNOS adj. Se 7,ice despre un loc cu multe gropane. GROPAR sm. Cel ce sapă groapa pentru morţi, cioclu, Îngropător: era-ui satului ea... apucase să sape... cei trei coti de pămlnt pentru veoinica odihnă (GRIG.). GROPĂREASĂ (pl.-ese) sf. Nevasta groparului. O GROP AŞ = gropar. GROPILĂ (pl.-le) sf. Gropiţă, groapă mică, adlncătură. GROPIŞ (pl.-işuri) sn. Loc plin de gropi. GROPIŢA (pl.-te sf. 1 dim. groapa. Groapă mică: săpă o — cisp.i ţ] ® Adlncătură mică In obraz, în bărbie sau la mlini: Face încă şi gropite In obraz şi gropite faoe ’n unghiul ucigaşei sale guri (EMIN ] V ® Mormlnt: l-au dus Intr'o — sau mormint plin de oase de morţi (TtcH.). O GROPIŢAŞ sm. Trans. (gr-n.)= GROPAR [gro- p i t a 1- o GR OPNICER sm. Mofd. Bucov. = GROPAR [g r o p n i ţ ă '. t GROPNIŢĂ (pl.-te) sf. © * Loc de îngropat morţi, cimitir In curtea unei biserici: ou marepetn-oere aduo taortul la biserică la — (m.-cost.) ţ[ ® X Groapă veche lntr’un loc, mină unde s’au extras odinioară metale din pămlnt: aşezat pe o costişă cleioasă, spartă de gropniti, băi din cari sc scotea odinioară fier (vlah.) [bg. g r o b n i c a]. GROS I- adj. 1 De mare diametru, voluminos, cu dimensiuni laterale mai mari dectt ale obicinuite (vorb. de trupul omului sau animalelorşi de lucruri), în opoziţie cu „subţire”: o femeie groasă; buze groase; mlini groase; ceafâ groasă; zidari groase; nn băt —; — de (sau la) obraz, obraznic, mojic, lipsit de ruşine; — la ceafă, bogat; ou pielea groază Sau — la piele, nesimţitor: oel fără obraz şi — Ia piele (TICH.) ţ| © Despre materiile toarse sau ţesute: fir—; iringhie groasă; postav—; piază groasă ţj ® f. GROASA, grea, borţoasâ, însărcinată ţi ® Des: fum — ; oeaţă groază; nori groşi ţ| ® ® Mojic, necioplit, bădăran: ţăranul oel —. aceia poate şovăi să nu se carte (prv.-mb.) ţ) © Grosolan, de prost gust, de om necioplit: vorbă groază; înjurături groasa; pre limba noastră a groază, dar sănătoasă, zicem... nap.); gluma «a cam groasă inegr.) ţ| ® De rînd, ordinar, de calitate proastă; lucrat fără fineţă; cojocar —, cel ce lucrează pieile de vite sau i.-A. Candrea.— Dicţionar enciclopedic ilustrat. 561 www.dacoromanica.ro 36 6RÎ- 6R0 6R0 .de oaie, spre deosebire de „cojocarul subţire’’, cp| I c;ire lucrează pieile animalelor sălbatice pentru Or\U blana lor: cea dlntlla era loonltă de bogasieri, a doua de cojocari subţiri «i groşi . GROSOLAN adj. © Lucrat din gros, din topor, fără fineţă U ® Mojic, necioplit, gros la fire, bădărănos: glume mal mult sau mai puţin «« şi necuviincioase (oooei [it.]. GROSOLĂNIE sf. Vorbă sau faptă grosolană; mojicie, firea omului grosolan: ou chipul căscăund, grosolănia se vedea scrisă ps lata lui iisp.) . GROSOMAN sm. Om gros şi greoiu: un ■— ce trage poate opt sute de litre ineqr.i ; pr. ext. mojic: cum se poate Ieri cineva de brutalitatea unul — f inegr.)-"GROSSO MODO loc. adv. lat. Fără a intra în amănunte, luat in întregime. GROSUŢ adj. dim. GROS. t GROŞ sm. (® © Veche monedă de argint *1 © înainte de războiu In Basarabia: două copeici 1) ® loc. F A Înşira, a îndruga moşi pe ~1, a Îndruga verzi şi uscate [pol. g r o s z < germ. G rose h e n]. OGROŞIŢĂ [pi.-te) sf. ® © Tr.-Carp. Mică monedă de argint, a cărei valoare a variat, după timpuri, Intre 2 şi 20 de creiţari: muierile., să puie In cutie numai citc o —, ar ii destul bani in cutie ITICH.) © Olten. (vtrc.) Monedă de dC> parale [g r o ş]. 0 GROŞTEIU sm., groşteicA sf. Olten. Purcel, purcică pînă la şase luni. GROŞTIOR GROSCIQR 2. •GROTĂ (pl.-te) S/. Peşteră [fr.j. “GROTESC adj. 1 Care imită natura în mod schimonosit, ciudat 1 2 Caraghios, de rls, ridicul, burlesc. 2 .sm.pl. % groteşti, anumită formă de caractere grase •*- tab. xii). ţ. sbst. Ceea ce e grotesc [fr.]. GROZAMĂ, grosamA, grosame sf. ♦ > Alic arbust, cu flori galbene, din ale cărui ramuri se fac mături (Genista saqiltalis) « 2479) H © = drqbiţA [comp. gnrn. dial. Gr au sen]. GROZAV l. adj. 1 Care umple de groază, care inspiră groaza, îngrozitor, Înfiorător, tciibil: o spaimă ~ă ţ] 2 Foarte mare, peste măsură de mare, extraordinar: ss auzea un tăiăboiu ~ (crg.) t ® iron. Mai de seamă (mai curajos, mai deştept, etc.) decit toţi: ce te crezi aşa ^ p; spune cit sinii eu de la limba latină şi la compoziţii (vlah.) ; a face pe<*111, a se arăta semeţ, foarte închipuit. g. adv. ® Îngrozitor, într’un chip care-ţi inspiră groază: femeia lui Ipate Începe atunci a tipa — icrg.) t © Tare, foarte mult : 86 buoura clnd vedea că mă trag ia ourte icrg.);~ de..., foarte, extraordinar de...: — de mare; e ~ de rău [big.]. GROZĂVENIE sf. Grozăvie, lucru grozav: se cutremură carnea omului, clnd se gindeşte la grozăvenia aceea îisp.i ; am Înţeles ce grozăvenii se petreceau prin spin-tecăturile munţilor cn.-ur.). GROZĂVI (-ăvascl vl. refl. \ sc nrăta grozav, a face pe grozavul, a se arăta foarte închipuit: cum vreţi să nu sa grozăvească acest Pic de la Mirandole. care... a strlns In devia Iul atlta Învăţătură r (vlah.). GROZĂVIE sf. ® Faptă grozavă, lucru groaznic, spăimlntător, stare Îngrozitoare: t se sbir-leau perii In cap la anzirsa unor asemenea grozăvii iisp.) ; nc apropiam de teribilul an 1840 despre oare se proroceau fel de fel de grozăvii (|.-gh.) 1f © t Urîţenie. t GROZNIC — GROAZNIC: de aoecsta s’a lnspăimftn-tat bietul popă şi mai ~ (sb.i . ţ GROZNICIE sf. Grozăvie, lucru groaznic. O GRUE1, GRţTHA (pt.-he) sf. fc Băn.' = cocqr [lat. g r u s, -uem]. * GRyE! sf. a. Maşină întrebuinţată la încărcarea şi descărcarea vapoarelor şi, In ge- Ilg. a*8o. Gruc.j ^ nere, la ridicarea poverilor grele şi la transportarea lordintr’unpunct Intr’altul (J 2480) 1 [fr. gtue], OGRUHUţ (-nesc) vb. tr. S GROHAl2: clnd svirlo plugarul ou lopata In sus bucatele gruhuite, stilnsa la steaj&r, svlrle si boabe gl pleavă. GRUIEŢ (pt.-tc) sn. ^ dim. GRVIU: de pe un~ obliciră o mare ceată de păglni (Bd.-del.). O GRUIU sbst. Tr. .Carp. Olten. ® Vlrf, muche de deal K © Delu şor ţ ® Piscul carului [lat. vulg. *g r u n n i u m]. t GRUMĂJER pt.-re) sn. Partea armurci, la cei vechi, care apăra gitul (■»• _■] 220 : la git avoan a* rotund de zale iooob.) [g r u m a z). GRUMĂJOR Sili. (P dim. GRUMAZ. GRUMAZ' pl.-aii, -azi) sm. © £> t Gitlej; glt *1 © Git partea trupului care leagă capul de trunchiu); ceafă, cerbicc (la om şi la animale): o dureau şalele şi —ii icrg.) ; să sdrobeso —ni spurcăciunilor de Agarenl îisp.i ; Părui tău b&lalu şl moale de ml-1 legi după — (Emin.) ; Grumaji de taur, umeri de sălbatec, Privire îndrăzneaţă ivlah.) ţ » ..ă, Stîncă ascuţită care se Înalţă deasupra celorlalte: se ’ncolăeeşte pe grumajll măreţelor stinoi (vlah.) [comp. alb. grumasj. GRUMĂZARE sf. < f © Boală de glt, de grumaz 1 2 (J) Gulerul cămăşii ipsc>. + GRUMB adj. i I Aspru, grosolan, ele rlnd H © Trans. Pine —a, piine neagră (de secară), ordinară (fr-cor.) [vsl. grşbi]. O GRUMPEN, GRUMPIR = CRUMPEN. •GRUND, *grunt sbst. Intiia coloare care se dă pe lemnul alb, Înainte de a-1 vopsi cu uleiu, etc. [germ. Grund]. GRUNJ... ir GRUNZ... GRUNŢUROS — GRUNZURQS. GRUNZ (pl.-nzi -nji), sm. Şi pl.-nzuri) sn., grunj sm. ® Bucată dintr’o materie tare şi fă-rimicioasă, drob, bulgăre: — de sare; la... un grunj mare de cărbune (Car.j ; In grunzii de ghiaţă se găsesc şi fire de rogoz (grm.) t 2 Bulgăre de noroiu îngheţat: zăpada acoperise grunzii ci.-gh.); auzeam scrlşaiturile săniei pe grunzurii gtaeţoşi igrig.) T 3 K Bulz: ^ de caş. GRUNZUROS, gruntctrqs, grunjqs adj. Cu g r u n j i, cu bulgări; grăunţos, granulos: o largă şosea... deseori Întreruptă de drumuri desfundate şi grunzu-roase hrg.) : o masă murdară, al oărei lemn, <•%' de vechime, era tăiat cu litere latine şi gotice ărbatu-şi, de va fi mişel sau ~ (prv.-mb.) H ® Slăbănog, şubred, bolnăvicios: mine poimlne avem să ne trezim nişte baballci **i şi oftigoşi (crg.) ^GUBĂVIE sf. t ® t Lepră f ® Fig'24814Guba-Boală cu răni care curg pe tot corpul; sililis (R.-COD.) [g u b a v]. GUBERNIE sf. O Diviziune administrativă în Rusia, provincie, district [rus.]. O GUDĂ (pi.-de) sf. Trans. (corn. mc.) ^ Căţea. . * GUDRON sbst.Q Lichid negricios, cu miros tare şi neplăcut, de un gust amar, obţinut prin distilarea unor anumite corpuri combustibile: « vegetai: « mineral fr. ]. 'GUDRONA -onez) vb. It. ® A linge cu gudron H © A aşterne gudron pe un drum [fr.]. GUDURA (-<“■) vb- tefl. ® A-şi arăta bucuria, dînd din coadă (mrb. de clini): Trie ae gudnr& pe lingă mine, mă bate cu coada (Br.-vn.); Începe a lătra şi a se *■' pe Ungă dlnsa (Dlvr.) 1î © ® A Se litlglişi I0)b. de Oameni : te-ai gudurat cu vorbe duloi, pentru ca să iei în casa mea locul mumei copilei mele (alecs,) ; femela se gudură ca un dino bătut (grl.j. O GUGĂI vb. intr. Ban. = GlGlf. o GUGANI s?n. pl- Trans. (devs.i Fpitet pe care-1 dau cei de pe Jii locuitorilor din părţile Haţegului [comp. GUGunsNi, gugulani]. O GUGIU (pî.-gil sil. .e, ® Mold. Bucov. Glugă mică: a venit al doilea ou —1 măntalei ivor.i I4 © Trans. mo Scufiţă, căiţă de copii [gugiunian]. ţ GUGIUMAN pi.-ne sn,.e, ■ Căciulă de samur, cu fundul alb pentru domnitor şi beizadele), sau cu fundul roşu (pentru boieri), ce se purta odinioară : un « de samur cu surguciu de pietre scumpe (odob.i ; la e. aveau Înfipte cita o panii (isp.i 1 © Un fel de căciulă purtată de Evreii bigoţi [tc. g O £ e m a n]. O GUGOAŞĂ tw gogoaşa. O GUGUIENI Olten.. gugulani Băn.sm. pl. Termen cu care sînt denumiţi oamenii străini (în spec. ciobanii) veniţi de prin părţile muntoase [comp. GUGANI]. O GUGULĂNESC adj. Bdn. De gugulani, Ca al gugulanilor: cine are clăbăf « poate bea şi ml nea cit vrea, tfirft a plăti (cAT.). GUGULEA sm. Drăguţ (termen de desmier-dare pentru copii): dragul moşului! — moşuluiI (alecs.) [gu gu 1 il. O GUGULI (-uiesc vb. Ir. Olten. Băn. A giugiuli, a cocoli, a desmierda [comp. g o g o 1 i]. GUGUMAN... sv gogoman... GUGUŞTiycĂ sf. i Varietate de porumbel [bg. gugustukQ „turturea”]. GUI-NEGUI loc. adv. (p) Zor-nevoie; vrlnd-nevrhld: iară Laşii, gul-negul, o fineau intr’ una ca eă via Ştefan ca să mi se închine Craiului lor (isp.i. GUIŢA (-it) vb. intr. A ţipa cu glas ascuţit (torb. mai ales d£ purcei): porcii... se iuţiră, pornind-o anapoda, guiţînd ca de cuţit (dlvr.) ; porcii guiţă cu furie Împotriva unor duşmani nevăzuţi urg.) ; despre mistreţi: Începu să mi-ţi guiţe ăl mistreţ de se auzea oale de nu ştia c!te conace (isp.i . GUIŢAT Sbst,y GUIŢĂTţJRA (pL-tnri) Sf. Faptul de a gu’iţa; ţipătul purcelului sau mistreţului: godacii... din clnd In clnd scot cfto un guiţat (sad.) ; auziră o guiţfiturfi de porc şi totdeodată văzură un porc mistreţmaretisp.i. GUJBĂ = cţrJBA. GUJULIE Sf. M0ld. (SEZ.I (RV.-CRQ.) # = GÎZULJE. GULAŞ sbst. St Un fel de tocană ungurească [ung.’ gulyâshus], GULEAIU sbst. Mold. Chef, petrecere: ai tras un «, de fi s'a dus vestea oa de popă tuns (Cro.) [rus. guljaj]. GULER(pI.-re sn.{|) © Partea hainei sau a cămăşii care Înconjoară gltul f © Fâşie de pînzâ, adesea scrobită, care se pune In jurul gltului prinzîndu-se cu butoni de cămaşă [ung. g a 11 6 r]. GULERAŞ (pî.-şe) sn. (D dim. GULER. GULERÂT adj. ® Care poartă un guler TI ® (F sm. Soldat sau funcţionar In uniformă; om mlndru şi obraznic: măi! eă obraznici mal sint şuieraţii ăşti cn zăblnfel (alecs.) ; apoi ce mai dlrdleşte şuierata cei de ciocoiu t (alecs.i II ® Cu alb In jurul gt-tului (vorb, de animale): cline «: porumbele. 'GULF-STREAM sbst. • Nume dat marelui curent de apă caldă din oceanul Atlantic care-şi ia naşterea In golful Mexicului şi, după ce trece la oare-care distanţă de-a lungul coastei Statelor-Unite, vine să Încălzească coastele apusene ale Europei [engl.]. GULIE sf. A ® Plantă comestibilă, al cărei fruct, de mărimea unei sfecle, creşte afară din păm int deasupra rădăcinii; se găteşte des, fiind loarte gustoasă: numită şi „calarabă” sau „caralambă” (Bras-sica oleracea) (t-j 2482 f ® Mold. = napi-porceşti [big. gulija], „ „ o GULURĂ GURULA. F,e- 3483. Gulie. *GVMĂ (pl.-ma sf. ® Substanţă cleioasă, mai adesea gălbuie, care curge din unii arbori; e solubilă In apă cu care formează un fel de lichid gros şi lipicios, din care cauză se Întrebuinţează mult în medicină şi In industrie; «arabică, extrasă dintr’o varietate de salcîm, Întrebuinţată Ia fabricarea lichidului de lipit; «elastică, p gumilastic sau gumilastru, cauciuc H ® Bucată de cauciuc Întrebuinţată pentru şters de pe hlrtie urmele de creion, petele de cerneală, ete. (3 2483) [lat. g u m ni i]. 'GUMAT adj. 1 Uns cu gumă (de lipit : hlrtie «ă f ® Apă «ă, hi care s’a disolvat gumă. ' GUMILASTIC, (p gumilastru sn. m- guma elastica. O GUNEAŢ (pl.-fe sil., GU- CREtOh* , tamr Fig. 2483. Gumă de şters. GÎMGURI: Legănat îşi merge Ce [11 g ung ură en viersul neaţA (pl.-fa) sf. Olten. (P Un fel de manta [srb. gu n a c (a)). GUNGUNI, GUNGURI mersul In clntărite de pasări (D.-ZAMF.). , GUNOI (-oeso) 1. vb. tr. ® / A Ingrăşa pămîntul CU g u n 0 i U: de rămlne miriştea goală, atunoi o gunoim (ret.) f ® A se băliga, a-şi depune excrementele: Pnpăza mofată... Gunoindn-şi cuibul din nărav şi lene (panni. 2. vb. refl. A putrezi; a slăbi de tot, a se topi d’a’n-picioareie: s’ajung să mă [gnneeso la garduri... să-mi Pice carnea putredă de pe oase (car.) . GUNOIER sm. Cel ce strînge gunoaiele de prin curţi şi de pe străzi (3 2484 . GUNOIQS adj. Plin de g u n o i u, de murdărie. GUNOIŞTE sf. 1 Locul unde se strîng gunoaiele Ţ » Grămadă de gunoiu T®v* Locul de pe-eimp Îngrăşat cu gunoiu [vsl. gnoiâte]. GUNOIU (pî.-oaie)sn. de vite cu care se. Ingraşe pămîntul: locui... eă-i Ingraşl... ou «, şl apoi să-l ari (drAoh.):«u1 se cară pe Fig. 3484. Gunoier. / Bălegar, excremente 563 www.dacoromanica.ro GRU- GUN 6UP- ci mo numai la lună nouă (gor.) t © Lepădături de tot p. .o felul de lucruri, murdării care se mătură şi se a-OLM\ runcă: tetele mari să nu dea alară ~ul măturat din casă dimineaţa sora ţaţa soarelui (gor.) ; a nu tace gunoaie multe la oasa cuiva, a nu sta mult în acea casă, din pricina neînţelegerilor cu ai casei U ® Necurăţenie, murdărie, fir de gunoiu; Q : oala acoperită nu dă gunoaie In ea; (©: vezi ~>ul din oohlu tău gl nu vorbi oe altul de rău; a-i sta ouiva ca un in ochi, a-i aduce supărare, a fi nesuferit: se văzură cotoroslţl de un musalir ce le sta ca ~ui in oohi iisp.i H ® (p Stare decăzută, noroiu; i societăţii [vsl. gnoJIL GVPA (pl.-pe) sf. X3$a Mic peşte de mare, de 20-30 cm. cu corpul lungăreţ, de coloare cenuşie-albăstruie, P. . cu nuanţe argintii pe pîn- Flg' 248> GuPa-tece; deasupra liniei laterale se văd trei sau patru dungi longitudinale aurii; numit şi „hupă” (Box boops) (şj 2485) [ngr. foorea]. GURĂ (pl.-n) sf. © £) Partea feţei, la om, compusă din buze, dinţi şi gingii, din partea dinăuntru a bucilor, cerul gurii, etc., în care se introduc alimentele şi pe unde iese vocea ( ■ 2486): a deschide, a închide, a căsca gura; a umbla ou gura căscată © Tot astfel la animale: gura calului, boului, oisioii; a scoate (a scăpa) din gura lupului; 6 : ce intră In gura lupului nu se mai sooate; a ţipa ca din gura şarpelui © Pv. ext.şi pr. anal. Intrarea, deschizătura unui loc, unui obiect oare-care: gura peşterii, pivniţei, podului, sobei, ouptorului; gura sticlei; gura sacului; gura tunului, gura ţevii, canalului; o pulbere lină de aur... se Împrăştie In sus. oa şi oum ar sulla-o gura unui vulcan (vlah.) H © (D aura cămăşii, deschizătura de la gît şi piept, prin care intră capul, cind se îmbracă 1 ® g> Se zice despre cavitatea gurii considerată din punctul de vedere al alimentelor ce se introduc într’lnsa: a duce ceva la a îi ou gura plină; abia au mălaiu de ~ (dlvr.) ; nu pusese femeia nimic in ~ de trei zile (Car.j ; O : pină nu măninci usturoiu, nu-ţi miroase gura; O: zeu Iţi dă, dar nu-ţi bagă In ; mură In Buză. de-a gata,fără să-şi dea cea mai mică os-c«™‘ teneală: era un pierde-vară care aştepta să-i dea Amigdaiă cineva mură In ^ «sp.î ; n'am pus nimic In n’am mîncat nimic; a-i lua plinea de la a-1 lipsi de clştig, de mi jloacel e de ex isten- ţă; a-şi pune gara la cale, a mînca; de-ale gurii, Fi&- 2486- Gura. m in care, hrană: de-ale gurii ne dă Cel-de-sus de ajuns şi de rămas (Vlah.) ; a-i lăsa gura apă ww £PA; a trăi de la mină pină la a avea abia strictul necesar pentru traiu; a uita de la mină pină la a uita uşor, imediat t © îmbucătură cît poate băga cineva în gură: pentru o de iarbă, lua vita Românului din bătătură (vlah.) © înghiţitură, duşcă: să sorb şi ea o * de apă pe gur-gnlnl ulciorului (Dlvr.) t • Sărutare, guriţă f ® Despre partea exterioară a gurii: a avea o ~ maro, o ^ olt o şură; a săruta pe ^; să rldă, pină 11 s'o duce gura la ureohi ou Dumnezeu şi In inimă cu dracul; li merge gura ca melita, Ii toacă gura Intr’una, Ii umblă gura ca o moară (stricată), vorbeşte într’una, nu mai tace din gură; •v OHIRţE ®; a tăcea din ••'ă; Îşi pane lacăt la pune-ţi lrln la » şi lacăt la Inimă (panni ; a vorbi on gara pe jumătate; ou Jumătate de ~ (Crg.), CU glas domol, fără Curaj; a Închide, a astupa gura ouiva, a-1 Sili, a-1 hotărî să tacă; a i se muia gura (crg.), a nu mai striga, a nu mai îndrăzni să facă gălăgie; e numai gura de el, despre cineva care strigă numai, dar nu e in stare să facă Ceva; In gura mare, CU glas tare; a tace a striga, a face gălăgie; a da o a ocărî: chema slujitorii şi le dete o ~ de-or pomeni-o «isp.i ; a-1 lua vorba din —, a spune tocmai ceea ce altul era să spună; gura lumii, ceea ce vorbeşte lumea despre cineva, ceea ce critică lumea; a se lua după gura cuiva, a se uita ia gura ouiva icrg.i, a crede tot ce spune altul; a-i lua gura pe dinainte, a spune din greşală un lucru ce ar fi voit să-l ascundă; a apuca cu gura, a sări să vorbească înaintea altuia: sistemul lor era de a nu asculta nici o jeluire, ol de a apuca ou gura Înainte (i.-gh.) H © Putinţa de a vorbi: ielele i-au luat gura şl picioarele (crg.) 1J © & Piesă de artilerie, tun: gură de ioc H ©o Braţul, partea unui riu la vărsarea lui în altă apă: gurile Dunării 1J ® ^ începutul unei ţesături: guraplnzei; [F : a lega gura pinzei, a pune capăt sărăciei, lipsei, a se înstări ţ[ © Tăiş: gura săbiei; iarba coaptă le flşle In gura coasei (IRG.) U @ r©- ~ de broască «w broască U @ ~ de ham, partea hamurilor care acopere pieptul calului, numită şl „pieptul hamului”, „pieptar” (2] 2487): tovarăşul lui se opintea voinic In gura de ham; clopoţeii aninaţi de gurile hamurilor zuruiau vesel (alecs,) 91 i« $ GURA-leului, plantă, originară din Europa meridională, cu Fig. 2847. flori roşii purpurii sau albe, cu p- Gură de haa>• gîtul mai adesea galben; numită şi ,,gura-mielului", „gura-moroiului’'sau „gura-ursului” ([Ei 2488) (Antirrhinum majus)-, gura-lupului, plantă ierboasă cu flori albastre-violete, ce creşte prin păduri şi tufişuri (Scutellaria altissima) (■ 2489); GURA-MÎŢEI = LINARITA; gura-PAHARULUI = TU- fănjcă [lat. gulal. GVRA-C^S CĂ, GURĂ - CĂSCATĂ tw CASCĂ-GURĂ. GURALIV, GURALIU adj. Limbut, vorbăreţ: această femeie... guralivă de n’o tntreo nioi glştele (isp.i; iar ai început, ghi-bixdio fudul şi guraliu ? (crg.) [gură, format sub influenţa bg. g 0-v o r 1 i v 01. O GURAN sin. X3> — ŞALĂU. O GURĂNţ (-nese) vb. intr. 0/ten. dim. GURĂ O GTJRIŞ tw GUREŞ. GURIŞOARĂ (pl.-tt) sf. £) dim. GURA. GURIŢĂ (pl.-te) sf. ® £> dim. GURA ţ] © Sărutare. OGURLUţ (-uiese) vb. intr. A guiţa (r.-cod.) ; pr. ext despre ţipătul păhărelelor: vribioii se ’ntoiau «i gurluiau din guşi iluno.i; despre porumbei: mergea vesel, dacft i se arăta un porumb gurluind (mar.). GURLUIU (pl.-uie) sn. 0 Gurguiul, gltul unui ulcior [gurguiu -fburluiu], O GURULĂ, GULURA sf. Olten. (Ciauş.) (r.-cod.) G u r ă de ham. GUST (p!.-tari) sn. ® Unul din cele cinci simţuri ale omului cu care deosebeşte, cu ajutorul limbii şi al cerului gurii, dacă un lucru e dulce sau amar, acru, sărat sau piperat, etc. f © Sen-saţia plăcută sau neplăcută pe care o percepem cu acest simţ de la o mtncare sau băutură: bucatele de la masa altuia slnt mai ou » (panni ; a nu avea (nici un) a avea un * amar; un » de cireşe ţ[ © Facultatea de a aprecia frumuseţea sau bunătatea unui lucru: a avea un » lin, delicat, prost, oiudat; a forma »ui f © Inclinaţiune pentru un lucru, aplecare firească spre ceva; inclinaţiune pentru o persoană, plac: a avea » pentru muzici; acest lucru, această femele nu e după »u] meu; nu poţi tace pe »ul tuturor ţ © Poftă, Chef, plăcere: prinsesem şi » de călugărie (cro.i ; i-a venit » să se plimbe f © Caracter propriu unui scriitor, unui artist, unei şcoale: tablou In »ul lui Rubens H © Graţie, eleganţă: e Im-brăeată cu » [lat. g U S t u m], GUSTA (gust) vb. tr. i A lua clte puţin în gură (dintr’o niîncare sau băutură) spre a-i cunoaşte gustul: după ce gustă odată sau de două ori din bucate, se opri (isp.) ; G: Cine n a gustat amarul Nu ştie ce e zahărul (panni U © A mînca sau a bea în mică cantitate, cit de puţin, numai spre a-şi potoli foamea, setea sau spre a-şi satisface pofta după ceva: abia am putut să gust ceva şl a trebuit să plec; aş vrea să gust şi eu odată poame de-acestea H ® ® A Simţi plăcere de pe urma unui lucru, a avea parte de ceva: începuse a » dulcetlle unei căsătorii potrivite ineqr.i ■ ® Maram. (pap.) A prinzi [lat. gustare]. GUSTAR sm. £) (p Luna August: mă dusei anu trecut, prin luna lui —- la uu stilp d’al tării [Jip.i [A gust < lat.augustus -fgusta]. GUSTARE sf. ® Faptul de a gusta H ® Ceea ce se gustă 1[ © Mîocare luată in cantitate mică, mai adesea in afară de ceasurile obicinuite pentru masă: se opresc Împreună la un conac pentru o » (car.i U ® Băn. Maram. Mincare de ainiazi, prinz. GUSTĂREALĂ (pl.-eil) sf. Faptul de a gustări: la lie-care », strlmba din nas şl scutura din umeri (D.-zamf.). GUSTĂRI (-âresc) vb. tr. A g u s t a, a mînca sau a bea cite puţin din ceva, spre a-i încerca gustul: gustărea rachiul oamenilor (d.-zamf.); Amlndol că vom cinsti, Vinlşor vom »(|K.-brs.) ; la oules, gnstăriţi strugurii pe nemtncate (jip.i. GUSTĂRICĂ Sf. dim. GUSTARE: făcură o »din merindele ce mai aveau (ISP.I. GUSTOS adj. Cu g u s t (bun), plăcut la mîn-care sau la băutură. GUŞĂ, guse (pl.-şi) sf. ® t Umflătură mare la gît, mai adesea sub bărbie, care se formează la oameni, mai ales la locuitorii din părţile muntoase, printr’o hipertrofie a glandei tiroide (f®) 2490): avea *o (roşă la glt olt o ploscă de cele mari (Crg.)J i se mă' reşte capul, făcîndu-i-se sub grumaz o ~ mare (sb.) 2 i Dilataţiune a esofagului, de forma unei pungi, la unele păsări, in care intră alimentele înainte de a ajunge In Stomac: vulturul se repezi la flnttnă şi-i adusa apă in ~(isp.i | © Grăsime care atîrnă la uhii oameni pe sub bărbie: căpitanul so scărpină pe »(OLVR.) 1 1 E Pielea ce atimă la vite (boi, vaci, tauri) sub glt, In faţa pieptului f © Pr. ext. £) F Glt f « Partea unei blăni intre glt şi plntece 1 ® AS? Maram. ipap.> Ju-rubiţă 1 © * GUŞA-porumbului1, plantă cu Xr} Fig. 3490. Guşa. Fig. 3491. Guşa-porumbului. Fig. 3493. Guşa • p oru m bului. Fig. 3493. Guşat. flori albe-verzui, cu boabe negre şi strălucitoare; numită şi „plescaiţă” (Cucubalus baccifer) (B 2493); —guşa-porumbului2, plantă cu florile albe, cu fructe In formă de capsulă; numită şi „băşicoasă” (Silene inflata) (. 2492); —guşa-porumbului * = odolean (Valeriana officina-lis) [comp. lat. vulg. gevsiae]. GUŞAT 1. adj. şi sm. ® t Care are o g u ş ă ( • 2498): încet vlsleso din aripi pe deasupra noastră gu-şafll pelicani (vlah.) ; guşaţii cu guşaţii se lncuscrese (znn.) 1 2 ® Timpit, idiot: Găgăutll şl guşaţii... slnt stă-plnll astei naţii iemin.i f © # Măr », pară »ă, prună ~ă, varietăţi de mere, pere, prune. 2. guşata (pl.-te) Sf. i =•- babitA. O GUŞĂŢEL, guşetel adj şi sm. Olten. iciauş.) * (Prun) ~, soiu de prun ale cărui fructe se coc în Iulie [guşat]. O GUŞI (-uşeso) vb. tr. A sugruma: lupul a gOŞit Oile (RV.-CRO.) [g U ş ă]. GUŞIŢĂ (pl.-te) sf. dim. GUŞA. GUŞTER sm. ® Un fel de şopirlă mare şi verde, despre care poporul crede că muşcă şi că e foarte veninoasă ( » 2494) (Lacerta viridis) : chiar şerpii, »ii şl şoplrlele, toate 1 se arătau lui In cale (odob.i; Unghii are, mită nu-i, Verde-i, » nu-1, Lungu-1. şerpe nu-i (oor.i, ghicitoare despre „rug” K © / Crup diltp-riC: piele de», uscată, prins In luna lui Mart, e bună de », o boală de glt (qor.) "[ © fp Gîtlej,esofag 11 © S> Omuşor, limbuţă din git: să-mi oadă ~ul, ca Ia copii (ALECS.) [big.]. GUŞTERARlŢĂ sf. A — brJncA2 [guşter]. O GUŞUţ -uiu,-ueso) vb. Ir. Trans. Fig. 3494. (DENS.) = GUŞI. Cap de guşter. GUŞULIŢĂ (pl.-te) Sf. dim. GUŞĂ: pasărea... scotea sunete... măiestre din gusuliţa ei (br.-vn.). GUTĂ (pl.-te sf. © Băn. Picătură, strop de apă î| © Trans. Oaş. f Dambla, paralizie: ohiar Şi paralizia, numită... », e pricinuită de trăsnet cgrm.) H ® f = FODAGRA: acest călugăr era culcat In pat, fiind bolnav de mulţi ani de » ibol.) [lat. g u t t a, ung. guta, fr. goutte], o GUTĂNAR IU) sn. Olten. * guturaiu. 'GUTAPERCA sf. Substanţă răşinoasă, asemenea cauciucului, dar puţin elastică, extrasă dintr’un copac (Isonandra percha) oare creşte In Indiile orientale, în insulele Bomeo, Sumatra, lava, etc., şi care, fiind impermeabilă, are numeroase întrebuinţări In industrie; fiind rea conducătoare de electricitate, servă ca izolatoare a conductorilor electrici [fr.]. GUTyiE, o GUTjIE, Băn. GUTJnA (pl.-ne) sf. 565 www.dacoromanica.ro GUR- GUT GUT- GVA 4 Fructul gutuiului: le Învăţam lei de lei de dulceţuri... Deltele de gutui (1 de mere (I.-bhj; eu slt rumen «1 gras, iar d-ta semeni cu o gutlie (negr i . GUTUIŢĂ pi.-te sf. 4 - VOKONJOĂ. GUTUÎU, QUTjru, Bân. GUTţN sm. 4 Pom roditor din familia rozaceelor, cu foi acoperite cu un puf al-bicios; cultivat pentru fructele sale, mai mari declt merele, de coloare galbenă, cu gust acri- ( cios şi cu miros aromatic i 2495) [lat. vulg. *c o t o -n eu s + srb. gdu nja). OGUTUNAR (pi.-re sn. Mold. t GUTURAIU: puteai aă prinzi un ~ de cele tătăreşti (ALECS.). GUTURAIU pl.-aie sn. t Boală la oameni provenită din inflamaţi-unea mucoasei nasului, numită, după legiuni, „gu-tunar”, „guturur1-, „ca- F,s- “w* Gutuîu. taroiu”, „troahnă”, „şuhărie’% etc. [lat. *gu t tura 1 i u m < g u 11 u r]. ţ, ‘GUTURAL ţ. adj. Care se rosteşte din git: sonet 2. gutukalA (pl.-ie sf. 03 Consonantă care se rosteşte din git [fr.]. O GUTURARI(U) sn. Often. Trans. Oaş. t — QU- TURA IU. •GUVERN (pL-ne) sn. O