DICŢIONARUL ENCICLOPEDIC ILUSTRAT „CARTEA ROMÂNEASCĂ14 PARTEA I DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE DIN ’TRECUT SI DE ASTĂZI DE I.-AUREL CANDREA PROFESOR LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCUREŞTI PARTEA II DICŢIONARUL ISTORIC ŞI GEOGRAFIC UNIVERSAL DE GH. ADAMESCU PROFESOR, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ" S. A. — BUCUREŞTI BULEVARDUL REGELE CAROL I, No. 3-5 (fost Academiei) www.dacoromanica.ro DICŢIONAR ENCICLOPEDIC ILUSTRAT „CARTEA ROMÂNEASCĂ» www.dacoromanica.ro DICŢIONARUL ENCICLOPEDIC ILUSTRAT „CARTEA ROMÂNEASCĂ11 PARTEA I DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE DIN TRECUT ŞI DE ASTĂZI DE I.-AUREL CANDREA PROFESOR LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCUREŞTI PARTEA n DICŢIONARUL ISTORIC ŞI GEOGRAFIC UNIVERSAL DE GH. ADAMESCU PROFESOR, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE EDITURA „CARNEA ROMÂNEASCĂ" S. A. — BUCUREŞTI BULEVARDUL REGELE CAROL I, No. 3—5 (fost Academiei) www.dYcoromanica.ro TOATE DREPTURILE DE REPRODUCERE REZERVATE LA „CARTEA ROMÂNEASCA* www.dacoromanica.ro PREFAŢA EDITURII Puţină vreme după înfiinţarea societăţii „Cartea Românească”, Consiliul ei de administraţie s’a gîndit la editarea unui Dicţionar enciclopedic al limbii române, care să poată fi la îndemîna oricui. Eram singura ţară, chiar faţă de vecinii de la sud, care nu poseda o enciclopedie cît de mică. Mai ales după alipirea la Vechiul Regat a celorlalte provincii, un dicţionar enciclopedic care să cuprindă pe lingă cuvintele usuale, tot ce represintă trecut istoric, geografia ţării ca şi amintirea energiilor etnice, ar fi adus cea mai serioasă contribuţie la apropierea sufletească între toţi cei cuprinşi în graniţele lărgite. Dorinţa Consiliului de administraţie a devenit acum fapt împlinit, iar „Cartea Românească” aduce dar neamului cel dintîiu Dicţionar ilustrat al limbii române. început în Februarie 1926, în zilele gloriosului Ferdinand I, încoronat la Alba-Iulia ca Rege al tuturor Românilor, Dicţionarul a fost isprăvit în al doilea an de Domnie al M. S. Regelui Carol al II-lea. Cu toată silinţa depusă, tipărirea Dicţionarului a ţinut aproape şase ani, ceea ce dovedeşte cît de mari au fost greutăţile de biruit, greutăţi de redactare ca şi de tehnică, mărite prin înăsprirea stării economice generale. în sfîrşit valurile au fost răzbite. Am ajuns la limanul dorit. Am avut deosebitul noroc ca redactarea să cadă pe mîini destoinice, încercaţi specialişti fie-care în ramura lui. D-l I-Aurel Candrea, profesor la Universitatea din Bucureşti, este un lexicograf şi filolog cu reputaţie bine stabilită. D-l prof. G. Adamescu, membru corespondent al Academiei Române, este cunoscut prin lucrările sale bibliografice. De rămînem recunoscători pentru rîvna depusă, ca şi pentru munca grea să-vîrşită, spre a duce la bun sfîrşit o operă atît de anevoios de îndeplinit. Dor le revine meritul întreg de a fi ştiut să închege o lucrare care va însemna, credem, un punct luminos în evoluţia culturii naţionale. Da rîndul nostru nu am ocolit nici un sacrificiu, pentru ca tehnica tipăririi să corespundă cuprinsului, iar dicţionarul românesc să nu fie mai prejos de acele dicţionare străine, cu care erau obişnuiţi majoritatea cărturarilor noştri. Tragem nădejde că aprecierea cititorilor nu ne va fi defavorabilă în această privinţă. Cele 11 milioane şi mai bine de litere, cuprinse în dicţionar, sînt citeţe, clare; materialul întrebuinţat a fost fabricat anume pentru această lucrare. Nu am făcut nici o economie la cheltuiala mare pentru ilustraţii, anume desenate pentru Dicţionar, cele mai multe după izvoarele, nepublicate unele, din bogata colecţiune a Academiei Române. Dicţionarul ilustrat al limbii române este format din trei părţi : 1. Dicţionarul limbii, cu cuvintele cele mai întrebuinţate în ouprinsul României. 2. Docuţiuni, maxime, proverbe străine şi române. 3. Geografia şi datele istorice referitoare în special la toate provinciile româneşti, cît şi sumare biografii a oamenilor de seamă. în întreaga această parte VII www.dacoromanica.ro nu s’au pierdut din vedere ţara şi neamul, ci s’a insistat cu deosebire asupra a tot ce poate să ne intereseze pe noi. Nu s’a trecut cu vederea nici personalităţile minoritarilor din România de azi. Ca prinos adus Academiei Române, am adăugat lista membrilor ei activi şi corespondenţi. Textul e lămurit prin numeroase ilustraţiuni de tot soiul. Dicţionarul cuprinde : Peste 7.000 de gravuri în text, mult mai numeroase decît în dicţionarele similare străine. 83 tablouri enciclopedice, mai toate referitoare la România. 120 hărţi geografice în text (între altele fie-care judeţ din România). Peste 1.000 portrete ale personagiilor celebre străine, dar mai ales române. 10 hărţi în culori (continentele şi România). 13 planşe în culori (tablouri vestite ale pictorilor români, decoraţiile româneşti, etc.). încheind cu bine această operă, adusă drept prinos neamului şi ţării, nu ne putem opri să nu mulţumim celor cari ne-au dat o mînă de ajutor, pentru a birui multe din piedicele ivite în cale. D-lui Prof. univ. I. Bianu, preşedintele Academiei Române, îi rămînem recunoscători pentru că ne-a pus la îndemînă, cu toată însufleţirea, bogatele colecţiuni de stampe ale înaltei instituţiuni de cultură naţională, spre a folosi pentru figurile trebuitoare. Din primele momente consiliul de administraţie al „Creditului industrial” ne-a sprijinit în chip deosebit, ceea ce ne-a mărit curajul de a încerca o întreprindere costisitoare de editură. Mulţumim şi D-lui Ing. Dan Costinescu, directorul fabricei de hîrtie „Letea”, pentru grija ce şi-a dat-o ca vagoanele de hîrtie, necesară pentru tipărirea dicţionarului, să fie de calitate superioară şi uniformă. Nu putem uita nici echipa de lucrători şi pe conducătorii lor pricepuţi, cari au contribuit, prin zelul lor, ca dicţionarul să apară în condiţiuni tehnice demne de o instituţie românească, arătînd astfel că sînt legaţi şi sufleteşte de ea. Ne-am pus toată străduinţa ca să împlinim cum se cuvine o lucrare de a cărei însemnătate în evoluţia noastră culturală ne-am dat seamă, de îndată ce am păşit la împlinirea dorinţei exprimata de Consiliul nostru de administraţie. Faţă de ţară, gîndul nostru a fost curat, încercînd, cu mari sacrificii, să umplem un gol simţit în literatura noastră. Pe cititori îi rugăm să fie îngăduitori cu lipsurile inerente unei asemenea lucrări, iar de sprijinul ce-1 vom găsi la ei, atîrnă îndreptarea din viitor, CARTEA ROMÂNEASCĂ. VIII www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ Dicţionarul de faţă se datoreşte stăruinţelor depuse pe lingă mine de simpaticii conducători ai Institutului de cultură naţională „Cartea Românească”. Dacă lucrarea ce şi-au propus să hărăzească neamului e izbutită, şi dacă umple în sfîrşit golul simţit pin’ acum de lipsa unui bun lexic românesc, Domniilor-lor trebue să li se adreseze toate mulţumirile; dacă, din potrivă, lucrarea mea nu corespunde aşteptărilor publicului căruia i se adresează, vina n’o poartă Domniile-lor, ci smeritul scriitor al acestor rînduri, care poate n’a fost destul de pregătit pentru îndeplinirea frumoasei misiuni ce i s’a încredinţat. O singură scuză ar putea-o invoca autorul, pentru micşorarea vinei lui, anume că a făcut tot ce e omeneşte posibil, jertfindu-şi o bună parte a vieţii, muncind ani îndelungaţi cîte 16 ore pe zi, ca să adune într’un mănunchiu florile răzleţite pe ici pe colo ale graiului românesc, pe care să-l pună cu drag la îndemîna ori-cui, ca să-i poată sluji de pildă şi îndrumare, de dascăl şi sfătuitor în toate împrejurările. Recunosc, din capul locului, că mare mi-a fost îndrăzneala de a lua asupră-mi — un om singur, supus ca ori-care altul slăbiciunilor — înfăptuirea unui astfel de ideal. Dar, Dumnezeu mi-e martor, nu mi-am precupeţit nici timpul nici sănătatea, ca să pot duce la bun sfîrşit greaua întreprindere ce luasem asupră-mi. Căci — precum zice diaconul Coresi, în epilogul Psaltirii lui din 1570, „deaca văzui că mai toate limbile au cuvîntul lu Dumnezeu în limba lor, numai noi, Rumânii, n’avem”, — constatînd, cu durere, că toate neamurile din jurul nostru, Sîrbii, Bulgarii, Cehii, Polonii, Ruşii şi Ungurii, ca să nu vorbesc de popoarele din Apus, au de mult la îndemînă admirabile dicţionare naţionale, de care pot fi mîndri, numai noi, Românii, nu, am cedat în cele din urmă stăruinţelor „Cărţii Româneşti” şi m’am pus cu rîvnă pe muncă. Ce e dreptul, lucrarea aceasta ar fi putut-o face alţii mai tineri şi mai pricepuţi, poate, decît mine, şi golul acesta ar fi putut fi umplut mai de mult, dar... n’au făcut-o, Şi-au dat seama, probabil, mai bine decît mine, de greutăţile întreprinderii şi mai ales de munca istovitoare ce urma s’o depună. Se vede că cunoşteau aforismul vestitului filolog Scaliger (1540—1609) că „mai uşoară poate fi socotită pentru cineva osînda de a munci toată viaţa la ocnă decît aceea de a face un dicţionar”, sau, poate, jură-mîntul lexicografului Giuseppe Rigutini {1830—1903) care, în al său „Vocabo-lario italiano della lingua pariata” (Firenze, 1893), strecurase, printre rînduri, la pag. 1284, ca şi strigătul înnăbuşit de durere al omului supus unor cazne grozave : „non voglio piîi comporre vocabolarj finchi campo !” (n’am să mai fac dicţionare cît oiu trăi !). De altfel, ştiam mai de mult, din experienţă, ce însemnează să te înhami la o astfel de lucrare. începusem adică, acum 25 de ani, colegul meu Ov. Densusianu şi cu mine, alcătuirea unui „Dicţionar general al limbii române”, în editura casei Socec. Tipărisem litera A într’o fasciculă de aproape 200 de pagini, dar redactarea şi publicaţiunea s’au oprit aci. împrejurări independente de voinţa noastră ne-au silit să renunţăm la continuarea lucrării. Ţin, cu acest prilej, să atrag atenţiunea că litera A a prezentului Dicţionar e în mare parte reproducerea sus-zisei publicaţiuni, datorite colaborării cu Ov. Densusianu. Planul, în trăsături IX www.dacoromanica.ro generale, conceput de amîndoi, a rămas aproape acelaşi în restul lucrării. Materialul strîns pentru continuarea Dicţionarului şi redacţiunea de la B—Z sînt însă în întregime opera subsemnatului; cad zecile de mii de fişe cu extrase din lecturi, făcute mai ’nainte, pentru alcătuirea „Dicţionarului general”, dacă n’au servit de ,,fultuialâ ianicerilor", ca sărmana bibliotecă a tatălui lui Costache Negruzzi, au slujit, în timpul ocupaţiunii, la aprinsul pipelor şi la întreţinerea focului din apartamentul meu, în care se lăfăiau duşmanii. M’am pus deci pe muncă... muncă titanică, de care numai cei ce s’au îndeletnicit cu acest gen de lucrări îşi pot da seama. Trebuiau extrase citatele din sute şi sute de volume, în parte necercetate. Noroc că cele mai multe le citisem mai de mult şi sublimasem în ele cuvintele ce mă interesau. Extragerea acestor cuvinte pe fişe şi copierea întregei fraze din care făceau parte e meritul soţiei mele. Fără ajutorul inteligent pe care mi l-a dat în tot cursul lucrării, niciodată Dicţionarul acesta n’ar fi văzut lumina zilei. Patru sute douăzeci şi cinci de mii de fişe, scrise de mîna ei, clasate în ordine alfabetică şi aşezate în 140 de cutii de cîte 30 de cm. lungime e materialul pe care mi l-a pus la îndemînă şi pentru care-i sînt adînc recunoscător. Trei ani şi mai bine a durat scrierea fişelor, şi de trei ori pe atîţia ani de muncă fără răgaz i-am consacrat redactării Dicţionarului. în sfîrşit, în ziua de 4 Octombrie a. c., dată memorabilă de acum înainte pentru mine, răbdarea mea, pusă la grea încercare, a fost recompensată : ultimul articol al Dicţionarului, cuvîntul Zuzuit — zuzuit dulce la urechile mele — fu redactat şi cele din urmă foi de manuscris le expediam tipografiei cu tradiţionala subscripţie Sfîrşit! ! ! însoţită de zeci de puncte de exclamaţie. Nouă ani din viaţa mea, nouă ani de muncă silnică, de înfrigurare, de nopţi întregi de meditare, de renunţare la tot ce-i e îngăduit ori-cui să guste din agrementele existenţei, iată ce reprezintă acest Dicţionar. Dacă totuşi lucrarea mea e departe de a fi desăvârşită, rog pe cititor s’o judece cu îngăduinţă şi cu duhul blîndeţei şi să n’o condamne pentru lipsurile şi scăderile ce va constata, căci „şi voi înşivă sînteţi oameni cu inimă de ţărînă ca şi noi, şi cu fire neprecepătoare de toate”, cum se exprimă, în graiu-i naiv, diaconul Coresi, în Predoslovia „Evangheliei cu învăţătură” din 1580. PLANUL DICŢIONARULUI. Lucrarea mea, după cum se anunţă prin titlu, cuprinde repertoriul aproape complet al cuvintelor dispărute din graiu şi acelea care se întrebuinţează astăzi. Din limba veche am dat, pe lingă cuvintele curente care circulau în graiu şi pe acelea care se refereau la stările de lucruri din trecut, la demnităţi, angarale, obiceiuri, etc. şi unora din aceşti termeni le-am dat adesea, după importanţa lor, o atenţiune deosebită. Materialul a fost cules din textele bisericeşti sau din scrierile cu cuprins religios, din pravile şi din cronici, din tot felul de documente (hrisoave, zapise, hotărnicii), etc. Am lăsat afară numai acele turcisme care n’au fost niciodată cunoscute de marea masă a populaţiunii şi care se întîlnesc numai sporadic la cronicari. De asemenea n'am menţionat unele derivate fanteziste ale Mitropolitului Dosoftei sau ale lui Dimitrie Cantemir, şi nici acele slavisme fără importanţă care se întîlnesc cîte o singură dată în textele bisericeşti. Atît cu privire la limba din trecut. Altfel stau lucrurile cu privire la limba de astăzi. în aceasta intră : 19 cuvintele băştinaşe comune mai tuturor Românilor de dincoace de Dunăre; 20 cuvintele care circulă numai într’o parte a teritoriului ţării; 30 neologismele curente, cele mai multe de origine franceză, cunoscute de mai toţi oamenii culţi; 4* termenii tehnici, introduşi treptat, de la o vreme încoace, privitori la toate ramurile ştiinţei şi, în genere, la toate manifestaţiunile activităţii omeneşti. Acestor patru, categorii de cuvinte le-am consacrat o atenţiune specială în redactarea Dicţionarului. în ce priveşte prima categorie, adică cuvintele băştinaşe comune tuturor Românilor de dincoace de Dunăre, tratarea lor în Dicţionar s’a făcut pe larg, ilustrîndu-se fie-care nuanţă de înţeles cu cîte unul sau mai multe citate din scriitori. Unele din ele, în special cele privitoare la istoria noastră, la aşe-zămintele din trecut, la viaţa şi îndeletnicirile ţăranului, la datine şi credinţe, la X www.dacoromanica.ro literatura populară, etc., sînt adesea adevărate articole de enciclopedie (••■ alun, babă, baladă, balaur, ban2, basm, boier, claie ... strigoiu, vîrcolac, zînă, zmeu). Acestea şi altele justifică pe deplin titlul de „enciclopedic" pe care l-am dat Dicţionarului. Toate locuţiunile şi proverbele curente, cu explicaţiunile lor, precedate totdeauna de semnul ©, spre a fi găsite la prima ochire, au fost incorporate la locul cuvenit. Am socotit că trebuesc descinse larg porţile pentru aceste expre-siuni caracteristice, care oglindesc aşa de fidel modul de gîndire şi întreaga psihologie a poporului. Cred astfel că n’am lăsat de o parte nimic din ceea ce trebuia pentru a scoate la iveală vitalitatea acestor termeni curat româneşti, moşteniţi din generaţie în generaţie, de atîtea veacuri, şi pe care neologismele caută să-i cotropească. Aceşti termeni constitue miezul limbii noastre. în jurul lor au venit să se grupeze treptat cuvintele pătrunse mai tîrziu în graiu. Potrivit împrejurărilor, sau mai bine supunîndu-se necesităţilor, aceste cuvinte şi-au lărgit cu timpul întrebuinţarea, altoindu-se cu sensuri nouă, rezultat inerent al progresului şi al cerinţelor culturii. Nu tot astfel stau lucrurile cu termenii din a doua categorie, provincia-1 i s m e 1 e întrebuinţate numai ici, colo de Românii de dincoace sau de dincolo de Carpaţi, din Muntenia sau din Moldova, din Oltenia sau din Dobrogea, de la munte sau de la şes. Pe acestea le-am trecut în Dicţionar precedate de semnul o, cu indicaţia regiunii unde circulă. Recunosc că însemnările de Băn. Bucov Maram. etc., făcute de mine, spre a arăta partea ţării unde se aud aceşti termeni, prezintă cîteodată ceva arbitrar. Nu totdeauna un cuvînt însoţit de ex. de indicaţia Băn. circulă numai în Banat. Dese ori întrebuinţarea lui radiază şi mai departe, în partea apusană a Olteniei sau la N. de Mureş, în Crişana sau în colţul de S.-V. al Ardeiului. Neavînd la îndemînă mijloacele de control, nici mult aşteptatul Atlas linguistic al graiului românesc, am fost nevoit să mă mulţumesc cu izvoarele de care dispuneam. Aceasta în ce priveşte extensiunea teritorială a cuvîntului. Mai grea a fost însă, în foarte multe cazuri, redarea sensului exact al cutărui sau cu-tărui cuvînt întrebuinţat numai în cîte un colţişor oare-care al ţării. Nu odată mi s’a întîmplat ca răspunsurile ce mis’au dat cu privire la înţelesul unui cuvînt săfie diametral opuse între ele sau să fie aşa de vagi, aşa de neînţelese, încît lămurirea ce mi se dedea echivala cu zero. Nici revistele, nici diferite alte publicaţiuni care înregistrează forme dialectale, cu explicaţiunile lor, nu mi-au fost în multe cazuri de folos ; ba, din potrivă, mă încurcau mai mult. Iată cîteva exemple de felul cum sînt explicate unele cuvinte în diferite publicaţiuni: Padină, care circulă în Oltenia, Banat şi în Munţii Sucevei, e explicat astfel: a) „Loc potrivă sub deal; poalele unei coaste” (Boeeann, Glosar de cuvinte din Mehedinţi, p. 17). b) „Groapă, crov” (Mehedinţi — Noua Revistă română, VIII, p. 87). c) „Faţa dealului” (Banat — ibid., p. 194). i) „Pajişte, loc neted şi cu iarbă” (Munţii Sucevei — Şezătoarea, 111, 84). Smidă, termen cunoscut în Moldova, Bucovina, Transilvania, Banat, etc. e definit în următoarele chipuri: a) „Desiş de spini, rugi şi tufe de alun” (Bihor — Convorbiri literare, XX, 10x7). b) „Locul unde a rămas tăietură de pădure” (Munţii Sucevei — Şezătoarea, II, 43) şi cam tot astfel in Bucovina „loc unde se găseşte mtxltă căzătură de pădure şi copaci putregăiţi” (Stefanelll, Documente, p. 4) şi in Moldova „pădure căzută la pămînt, copac peste copac, şi care a început a putrezi şi a o cuprinde smeura şi murele” (Şezătoarea, V, 174). c) „Morman de butuci şi crengi, aruncate peste olaltă în desordine” (Transilvania — Păşea, Glosar, s. v.). d) „Pădure de brazi mici” (Transilvania — Păcală, Monografia comunei Răşinariu, p. 141). Zăpodie, termen frecuent în topografie: a) „Ruptură de deal” (Chlrlţescu, Grănicerul, glos.). b) „Faţă întinsă pe deal mare sau mic” (C. Conachl, în Vricariul, I, 228). c) „O poieniţă în mijlocul unei păduri” (I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, I, 337) şi „boltitură, adîncătură mare în coasta unui deal” (Id. ibid.). d) „Vale” (Biblia de la r688, Ierem. XLVIII, 8 şi tot astfel in Codrule Todorescu, 114T, edit. Drăgauu, p. 228). XI www.dacoromanica.ro Iată felul de informaţiuni pe care le-am avut cu privire la sute şi sute de cuvinte dialectale. Nu e deci exclus ca — ori-cîtă bunăvoinţă aş fi pus ca să mă regăsesc în acest dedal de sensuri şi, adesea, de forme stîlcite — să se fi strecurat ici şi colo cîte o interpretare inexactă. Acestea vor dispărea, nădăjduesc, în ediţia viitoare, cu ajutorul binevoitorilor cititori, cari, în interesul superior al ştiinţei, mă vor informa şi mă vor îndruma pe calea cea bună. Neologismele curente, totdeauna precedate de semnul *, au fost explicate sau prin cuvintele curat româneşti care le corespund, sau, în lipsa acestora, printr’o definiţie scurtă, dar cît se poate de clară. Citate din autori s’au dat numai la o parte restrînsă din acestea. M’am ferit de a introduce în Dicţionar acele formaţiuni de cuvinte recente, cum sînt, d. ex. a conferenţia „a ţinea o conferenţă” (de ce nu atunci şi a discursa „a face un discurs” ?), a concerta „a da un concert”, etc. etc., create, de ieri de alaltăieri, de cîte un gazetar francez şi adoptate cu prea multă grabă şi uşurinţă de presa noastră. De asemenea cuvinte nu se simţea nevoie şi n’au ce căuta în limbă. Am însemnat totdeauna cu o acele cuvinte sau expresiuni care se abat de la firea limbii noastre, pe care vulgul le-a stîlcit, şi care, prin urmare, trebue evitate. De asemenea, am însoţit de semnul ✓ acele cuvinte sau sensuri, care se întrebuinţează rar sau apar numai în operele unora din literaţii noştri de frunte şi sînt mai toate creaţiuni proprii ale acestora. Dintre termenii tehnici, introduşi de puţină vreme în limbă, mai toţi din franţuzeşte, am menţionat numai o parte relativ restrînsă, precedîndu-i şi pe aceştia de semnul *, care indică originea lor recentă. M’am mulţumit să aleg, din miile de cuvinte, întrebuinţate numai de specialiştii fie-cărei arte sau ştiinţe, numai pe acelea pe care cititorul le poate întîLui cîteodată în lecturile curente, iar nu în scrierile speciale. E poate o măsură arbitrară, dar n’am putut face altfel. Dacă aş fi procedat altminteri, aş fi încărcat Dicţionarul cu un balast de mii de cuvinte pe care cititorul n’ar fi avut, poate, niciodată prilejul să le caute. Dar, cu modul acesta, la întrebarea naivă ce mi s’a pus de atîtea ori: „cîte cuvinte are Dicţionarul dumitale”, aş fi putut răspunde cu mîndrie: „cincizeci de mii” ori „şaizeci de mii", în loc de aproape patruzeci de mii, cît cuprinde şi cît trebue să cuprindă în realitate. Ca şi cum valoarea unui dicţionar trebue judecată după numărul de cuvinte înşirate ! De asemenea, nu s’au trecut în Dicţionar, pentru economie de spaţiu, substantivele verbale derivate din infinitive, ca ajutare, căptuşire, cunoaştere, încărcare, înverzire, etc., al căror înţeles e numai acţiunea exprimată de verb, fără alt sens complementar. Acelea însă care, pe lîngă înţelesul abstract de „faptul de a . . . .”, au căpătat şi alte sensuri accesorii, ca d. ex. clădire, lucrare, mîncare, vedere, etc., le-am înregistrat regulat la locul lor. Ca să nu încarc iarăşi prea mult Dicţionarul cu înşirarea tuturor cuvintelor compuse cu ne-, care exprimă o noţiune contrarie sau negativă, ca n e aşezat, n e făcut, n e pricepere, n e cuviincios, etc., am arătat la pag. 828 felul cum am procedat. După aceste lămuriri indispensabile cu privire la alegerea cuvintelor introduse în Dicţionar, să arătăm acum modul în care a fost tratat fie-care articol în parte. Sensurile fie-cărui cuvînt sînt despărţite prin n şi precedate de cîte o cifră închisă în cerc ® © ® .. . Am început, nu cu înţelesul cel mai comun pe care-1 are, ci cu cel mai vechiu, din care s’au desvoltat treptat celelalte. Am căutat, în felul acesta, să stabilesc, pe cît posibil, înlănţuirea logică între sensurile derivate şi cel primitiv. Şi de oare ce, cum remarcă foarte judicios Voltaire „un dictionnaire sans citation est un squelette", fie-care definiţie sau lămurire a unui sens este urmată de unul sau mai multe citate din scrieri, care vin să ateste întrebuinţarea cu-vîntului şi să completeze adesea definiţia dată. Am căutat totdeauna, din zecile de exemple ce aveam extrase pentru unele sensuri, să aleg pe cele mai clare, pe cele mai caracteristice, pe cele mai frumoase. Fraza citată are, în cele mai multe cazuri, un înţeles deplin; acolo unde, din pricina lungimii citatului, a fost nevoie să-l scurtez, am însemnat prin ... omisiunile făcute din textul original. Cît priveşte scrierile şi autorii din cari am extras exemplele, a trebuit să fac, fireşte, o selecţiune. Am dat, în primul rînd, o atenţie deosebită literaturii popu- XII www.dacoromanica.ro lare şi scrierilor neperitoare, în graiu curat popular, ale lui Creangă, Ispirescu, Ion Pop Reteganul, Anton Pann..., textelor bisericeşti şi cronicilor. Am făcut apoi extrase din operele în proză şi versuri ale literaţilor de seamă, dispăruţi din mijlocul nostru. Din scrierile literare ale autorilor în viaţă, n’am citat decît foarte puţin, şi anume din aceia la cari cuvintele provinciale sau rare abundă la tot pasul. Să mă ierte, deci, pleiada de scriitori de frunte cari fac astăzi fala literaturii noastre, că nu i-am citat în Dicţionar, şi aceasta pentru motivul, binecuvântat şi de ei şi de mine, că se află încă în viaţă. Lucrările de specialitate, mai vechi şi mai nouă, mi-au furnisat şi ele un număr respectabil de citate. De altfel, recunosc că am ciugulit, pe ici pe colo, cîte un citat dih dicţionarele lui Tiktin, Laurian-Masâim, Costinescu, Fr. Dame, cînd exemplele găsite la aceştia erau mai caracteristice decît acelea pe care le extrăsesem eu din alte scrieri. De altă parte, Dicţionarul în curs de pubHcaţiune al Academiei române şi ,.Dicţionarul universal" de L. Şăi-neanu mi-au fost de un real folos la tot pasul. Dacă însă recunosc, în mod cinstit, că m’am servit de aceste lucrări, aceasta nu vrea să zică că am făcut tot timpul împrumuturi din acestea. Coincidenţele de definiţii şi de exemple ce se constată, destul de rar, de altfel, îşi au explicarea firească că, şi unii şi alţii, am fost nevoiţi să recurgem la aceleaşi mijloace de informaţiune, uneori singurele existente, şi că am făcut, atît ei cît şi eu, extrase din aceleaşi scrieri. Etimologia fie-cărui cuvînt e dată, numai cînd e sigură, la sfîrşitul articolului, între paranteze pătrate [ ] şi cu litere rărite. Atunci cînd cuvîntul străin din care derivă cel românesc are o formă identică, sau aproape identică cu acesta, m’am mulţumit, pentru economie de spaţiu, să dau simpla indicaţiune fr.(^= francez), sau it.(= italian), sau tc.(= turcesc), etc. Originea unui cuvînt derivat din altul românesc e indicată, sau între paranteze pătrate d. ex. [f a 1 ă], sau în corpul articolului, prin cuvîntul de origine scris cu Utere rărite. Acolo unde lipseşte ori-ce informaţiune cu privire la etimologie, însemnează că originea cuvîntului e necunoscută sau că cea propusă de filologi e foarte dubioasă. în ce priveşte ortografia, m’am abătut întru cîtva de la scrierea curentă, înlocuind pe â cu î, păstrîndu-1 însă numai în Român şi derivatele lui. Imperfectul verbelor de a patra conjugare l-am redat prin -eam, -eai..., în loc de -iam, -tai... al scrierii oficiale. Aceste modificări par a fi proiectate şi de Academie, dar nu s’a luat pîn’ acum nici o hotărîre în privinţa lor. Ordinea alfabetică se deosebeşte şi ea puţin de cea adoptată pîn' acum, întru cît am despărţit pe i de î, pe s de ş şi pe t de ţ. Astfel, la căutarea unui cuvânt în Dicţionar, să se aibă în vedere că î vine în urma lui i, ş e aşezat după s, iar ţ după t. EXECUŢIUNEA TEHNICĂ. Trecînd de la lămuririle date cu privire la redactarea Dicţionarului la acelea relative la executarea tehnică a lucrării, ţin să atrag atenţiunea că am renunţat la caracterele cursive, întrebuinţate de obiceiu pentru citate, în urma constatării făcute că obosesc prea mult ochii şi îngreuează căutarea unei informaţiuni în articolele mai lungi. Le-am înlocuit cu oaraotere somi-grass, care au avantajul de a ieşi mai în evidenţă, fără a prezenta inconvenientul de a obosi vederea. S’au întrebuinţat în total 7 feluri de caractere, fie-care cu destinaţia lor specială, şi anume: x. majuscule grase, pentru cuvintele din capul articolului. 2. majuscule semi-oease, pentru formele secundare din capul articolului. 3. Caractere cursioe, pentru abreviaţiuni, însemnări gramaticale şi numele ştiinţifice ale animalelor sau plantelor. 4. Caractere de rlnd, de corp 7, pentru definirea cuvintelor. 5. stmi-graae de nnd, pentru exemple, citate din autori sau forme gramaticale. 6. oapitaluţe mărunte, între paranteze, pentru indicarea autorilor. 7. Caractere de nnd, de corp 6, pentru explicaţia figurilor. XIII www.dacoromanica.ro îşi poate ori-cine închipui că o lucrare, executată cu o atît de mare diversitate de caractere, nu prezenta o muncă uşoară pentru un corector. Graţie însă străduinţei şi perspicacităţii ajutorului meu, D-l Gheorghe G. Predescu, licenţiat în litere, care a citit de cîte 5—6 ori, cu multă băgare de seamă, toate corecturile, nu s’au strecurat decît foarte puţine greşeli de tipar, dacă se ţine seamă de enormul număr de aproape 11 milioane de litere întrebuinţate în Dicţionarul limbii române. Pentru ajutorul lui inteligent şi desinteresat, ţin să-i aduc şi pe această cale mulţumirile mele. Semnele simbolice s-t, ^ • etc. întrebuinţate pentru a înlocui abre-viaţiunile obicinuite, ca (Zool.), (Arheol.), (Giogr,), etc. le-am preferat pentru două motive : i° pentru scurtimea lor, putînd astfel cîştiga un spaţiu destul de apreciabil ; 20 pentru înlesnirea găsirii, într’un articol mai lung, a sensului special căutat. înţelegerea de la sine a acestor semne nu prezintă o mare dificultate, aşa că cititorul nu va avea nevoie să recurgă în tot momentul la tabela explicativă. Ilustraţiunea Dicţionarului cu gravuri instructive, dare şi artistice, a fost una din grijile de căpetenie ale mele şi ale Casei editoare. Mai mulţi desenatori, în frunte cu D-l Kalman, lucrînd sub direcţiunea Domnului Menny To-neghin — harnicul şef al editurii,, Cărţii Româneşti”, care m’a mai ajutat, cu ex-perienţa-i luminată în toate chestiunile tehnice dificile—au executat cde peste 6000 de gravuri şi tabde de ansamblu. Acestor abili mînuitori ai peniţei m’am asociat şi eu adesea, executând mai bine de 500 de desenuri. N’am căutat prin acest mare număr de ilustraţiuni, care întrece tot ce s’a făcut pîn’ acum în lexicografic, să fac din Dicţionarul meu o carte de poze. Fie-care gravură îşi are rostul ei precis : să lămurească o noţiune necunoscută sau puţin cunoscută, să precizeze mai bine o definiţiune, uneori prea sumară. Mai ales, în ce priveşte etnografia, datinele şi lucrurile din trecut, n’am ezitat să consult sute şi sute de volume, să răsfoiesc mii de stampe din preţioasa colecţiune a Academiei Române. Am mai recurs Şentru acestea la admirabilele lucrări de etnografie ale Domnilor N. Iorga, G. Oprescu, ache Papahagi, Tzigara-Samurcaş, Vuia, şi la bogata colecţie de fotografii a Seminarului de Sociologie din Bucureşti de sub măiastră conducere a colegului D. Guşti. Nu pot încheia această prefaţă, mai lungă decît aş fi dorit să fie, fără a adresa, mulţumirile mele cele mai călduroase neobosiţilor conducători ai „Cărţii Româneşti”, Consiliului de administraţie, Domnilor Directori generali, Carol Rasidescu şiNicolae Ionniţiu, Domnilor administratori-delegaţi profesor A. G. Ioachimescu şi inginer G. Dobrovici şi veneratului preşedinte al acestui înalt Institut de cultură, profesorului şi savantului Ion Simionescu. Domniile-lor n’au ezitat nici un moment să dea curs, tuturor cerinţelor mele cu privire la executarea tipografică desăvîrşită a. lucrării, deşi sacrificiile materiale ce impuneau uneori editurii erau considerabile. Numai graţie lor, această publieaţiune unică în analele tipografiei româneşti, a putut apărea în condiţiuni tehnice admirabile. Paris, 23 Octombrie io3i. I.-AUREE CANDREA. XIV www.dacoromanica.ro PREFAŢĂ Nu e trebuinţă să arăt necesitatea unui dicţionar istoric şi geografic. în toa'e ţările civilizate se publică multe şi se ţin în curent cu mersul evenimentelor prin ediţium numeroase. La noi s’a făcut pînă azi prea puţin în această direcţie. De aceea m’am decis să mă apuc de lucru şi să trec peste toate greutăţile pentru a-1 da gata odată cu partea I din Dicţionarul Enciclopedic al Cărţii Româneşti. Trebue să arăt aci normele de cari m’am călăuzit la alcătuirea lui. De şi este dicţionar universal, am dat mai mare desvoltare numelor proprii celor privitoare la România şi la Români, iar din cele streine am ales pe cele cari fac parte din cultura generală strict necesară ori-cui şi pe cele cari au legătură cu ţara şi poporul român. De aceea nume de Francezi Germani, etc. cari nu figurează de loc sau prea pe scurt în dicţionarele respective, se vor găsi aci cu desvoltări mai mari privitoare la raportul lor cu ale noastre. Am insistat la publicişti asupra acelor opere cari privesc ţara noastră, la literaţi am arătat cari sînt traducerile româneşti. Geografia a fost tratată mai pe larg la ţările apropiate sau legate politiceşte ori economiceşte de noi, mai pe scurt la celelalte, deci mai mult pentru Europa, mai puţin pentru celelalte continente. Privitor la România am pus munţii, rîu-rile, lacurile, etc., iar în privinţa centrelor de populaţie am dat loc tuturor oraşelor, comunelor rurale cari au o populaţie de peste 2.000 locuitori, plus acelea cari au o notă interesantă din alte puncte de vedere. Geografia României a fost o parte grea de redactat, pentrucă în cursul ariilor cît a ţinut lucrarea acestui dicţionar s'au produs legi administrative {1925,1929). cari au modificat limitele judeţelor şi numele lor, orînduirea comunelor rurale, gruparea lor în circumscripţii administrative. Legea din 1931 n'am putut-o ţinea în seamă, fiindcă lista comunelor şi satelor a apărut cînd lucrarea noastră era* întocmită aproape pînă la ultimele litere. Greutatea mare a stat în faptul că unele comune din lista anexată legii din 1925 nu figurează nici ca sate în cea din 1929. în privinţa numelor de persoane româneşti am căutat să aplic criteriile pe cari le am văzut ţinute în seamă de diferite dicţionare străine de acelaşi fel. Am pus persoane din diferite categorii şi ocupaţiuni sociale, domnitori, oameni politici (toţi miniştrii de la 1859 pînă azi), magistraţi la înalta Curte de Casaţie, militari, scriitori, artişti, comercianţi, etc., căutînd a înfăţişa astfel toată activitatea desfăşurată în ţările noastre în cursul secolelor. Fireşte, e vorba de cei decedaţi. în ce priveşte pe cei în viaţă, am avut norme fixe, şi am ţinut să figureze : Membrii Academiei Române (toate categoriile), profesorii universitari cari au cel puţin 25 de ani de funcţiune (din 1905), scriitorii şi artiştii cari au obţinut premiul naţional, dintre oamenii politici cei cari au fost prezidenţi de consiliu sau şefii partidelor care au fost vreodată chemate a forma guvernul. Ţin să accentuez că n’am intenţionat să fac un dicţionar al contemporanilor, ci un dicţionar istoric. în privinţa portretelor, n’am pus pe al nici unui om în viaţă, afară de membrii familiei regale. XV www.dacoromanica.ro Pentru a lămuri cît mai complet pe cititori, am notat accentul fiecărui cuvînt, pe cît mi-a fost posibil să-l aflu, căci la numirile geografice româneşti n’am avut totdeauna informaţii şi unele n’au fost sigure. Am însemnat şi pronunţarea numelor streine : am făcut-o cu aproximaţie, servindu-mă de literele obişnuite în româneşte şi în limbi mai cunoscute, fără a complica prin semne convenţionale. Cînd n’am fost bine informat, am renunţat la ea. Ortografia numelor proprii streine am păstrat-o la cele modeme, iar la cele antice (latineşti şi greceşti) am simplificat-o, cum fac şi Italienii, fireşte după pronunţarea îndatinată la noi mai ales prin cărţile de şcoală, dar am notat în parenteză şi scrierea care se găseşte în limba germană sau franceză. Pentru listele de cărţi ale autorilor, am avut mare supărare din pricina obiceiului ce s’a luat de către unii dintre editori de a nu pune anul imprimării. Asemenea şi la traduceri, la cari lipseşte de multe ori şi numele traducătorului. Mi-am impus ca redactarea să fie cît se poate mai obiectivă — şi pentru cei decedaţi, dar mai ales pentm cei în viaţă— am expus numai faptele lăsînd la o parte calificarea lor. Fireşte că într’o lucrare de felul acesta nu poate fi vorba de originalitate. Dacă un scriitor francez a zis despre cărţi în genere : „on fait Ies livres avec des livres”, apoi cu atît mai mult se poate zice aceasta despre un dicţionar. Aci trebue să te mulţumeşti cu cercetările altora. Din aceste cercetări a trebuit să fac o alegere cînd informaţiile erau contradictorii. Mi s’a întîmplat să găsesc, chiar în lexicoanele streine, cazuri în cari faptele a două persoane erau atribuite uneia din ele. Nu mai Vorbesc de nepotrivirea de date (naştere, moarte) de la un lexicon la altul. Pentru a remedia, într’o’măsură, greşeli posibile, am preferit pentru persoanele din diferite ţări datele din lexicoanele respective, cu gîndul că mai bine trebue să ştie un autor italian cînd s’a născut ori a murit un Italian şi tot aşa pentru Francezi, Germani, etc. Greutatea cea mare a fost pentru partea românească : lipsuri de informaţii şi contradicţii între izvoare. Ca să fiu bine documentat ar fi trebuit să întreprinz însumi cercetări istorice speciale şi călătorii prin ţară, ceea ce ar fi fost, fireşte, imposibil, faţă de timpul şi mijloacele de care am dispus. Partea de contribuţie personală este în ceea ce priveşte specialitatea mea şi informaţiile ce am luat de la diferite instituţii în privinţa organizării sau funcţionării lor sau a unor date necesare. Aşa dar, după cărţile ce am cercetat am lucrat Dicţionarul meu. Am avut şi ajutorul cîtorva persoane cărora ţin să le mulţumesc aci: d-lui Profesor I. Si-mionescu, pentru controlul părţii ştiinţifice, d-lui general C. Constandache, pentru partea militară d-lui Svilocosici, pentru numele sîrbeşti, d-lui Porsche, profesor în Sibiu, pentru informaţii privitoare la localităţi şi persoane din Transilvania, d-lor I. Lupu şiM. Maievschi, funcţionari ai Bibliotecii Academiei, pentru materialul din lexicoanele ungureşti şi ruseşti, funcţionarilor superiori de la diferite ministere la cari m’am adresat pentru informaţii, direcţiei recensămîntului, precum şi tuturor persoanelor particulare cari mi-au dat relaţiuni şi date privitoare la persoana lor sau a membrilor familiei lor. Asemenea d-lui M. Toneghin, care mi-a dat un preţios ajutor pentru partea tehnică, realizarea ilustraţiilor, etc. Ilustraţiile am căutat să le iau după cele mai bune izvoare (indicînd izvorul pentru cazul celor puţin cunoscute). în aşezarea alfabetică, am pus cuvintele cu a, apoi cele cu ă, asemenea pe cele cu i şi apoi cele cu î, cele cu s şi apoi cele cu ş, cele cu t şi apoi cele cu f. încă un cuvînt înainte de a termina. Chestiunea greşelilor de tipar. Mi-am dat toate silinţele să fie cît mai puţine, am avut şi ajutorul cîtorva persoane binevoitoare, afară de corectorii speciali ai tipografiei. Dar oricum, nu negăm că vor fi rămas încă (am şi descoperit cîteva în coaiele deja trase) ; de aceea voiu încheia reproducînd următoarele din Molitfelnicul tipărit la Tîrgovişte în IJI3 : „Iară cei ce vă veţi întîmpla a ceti... ce greşală veţi afla veri în cuvinte veri „în slove, îndreptaţi cu duhul blîndeaţelor, nepuindu-ne în ponos, că precum „iaste cu neputinţă ceriul a să vedea fără de nori, aşa şi tipariul fără de greşală”. GHEORGHE ADAMESCU. XVI www.dacoromanica.ro DICŢIONAR ENCICLOPEDIC ILUSTRAT AL LIMBII ROMÂNE DIN TRECUT Şl DE ASTĂZI DE l.-A. CANDREA PROFESOR LA FACULTATEA OE LITERE DIN BUCUREŞTI Le premier livre d'une nation est dictionnaire de sa langue VOLNAY. XVII www.dacoromanica.ro BIBLIOGRAFIE V. ALECSANDRI. — Opere complete. Teatru (1-111). Bucureşti, 1875. — Opere complete. Proză. Bucureşti, 1876. — Poesii (1-111). Bucureşti, 1875—80. — Poesii populare ale Românilor. Bucureşti, 1866. Gr. ALEXANDRESCU.— Scrieri in versuri şi proză. Bucureşti, 1913. ANTIM IVIREANUL.—Didahiile sau Predicile lui Antim. Bucureşti, 1888—9. NIC. BĂLCE3CU. — Istoria Românilor sub Mi-hai-Vodă Viteazul. Bucureşti, 1910. Andrei BÂRSEANU. —Cincizeci de colinde. Braşov, 1890. I. A. BASSARABE3CU. — Schiţe şi Nuvele. Bucureşti, 1923. — Un dor împlinit. Bucureşti, 1919. — Vulturii. Bucureşti, f. a, I. G. BIBICESCU. ~ Poesii populare din Transilvania. Bucureşti, 1893. BIBLIA, tradusă, din greceşte de ŞERBAN şi RADU GREGEANU. Bucureşti, 1688. Pr. I. BlRLEA.—Balade, colinde şi bocete. Bucureşti, 1924. — Clntece poporane din Maramureş. Bucu- reşt[ 1924. N. A. BOGD’AN. — Poveşti şi anecdote din popor. Iaşi, I. a. — Şi nouă şi vechi, Iaşi, I. a. D. BOLINTINEANU. —Poesii(i-u). Bucureşti, 1877. — Proză. Bucureşti, f. a. I. 41. BRĂTESCU-VOINEŞTI. — în lumea dreptăţii. Iaşi. 1907. — tntunerec şl lumină. Bucureşti, f. a. — în slujba păcii. Bucureşti, f. a. Tit BUD. — Poezii populare din Maramureş. Bucureşti, 1908. BUDM-DELEANU. — Ţiganiada. Bucureşti, 1925. Lexiconul BUDAN (: Lexicon Valachico-Latino-Hungaro-Gcrmanicum). Buda, 1825. Iuliu BUGNARIU. — Muza Someşană. Poezii poporale române din jurul Năsăudului. Gherla, 1892. T. BURADA. — O călătorie in Dobrogea. Iaşi, 1880. Dim- CANTEMIR. — Hronicul vechimei a Ro-mano-Moldo-Vlahilor. Bucureşti, 1901. — Istoria ieroglifică. Bucureşti. 1883. I. L. CARAGEALE.— Teatru (l-ii). Bucureşti, 1918. — Novele, povestiri. Bucureşti, 1919. — Schiţe nouă. Bucureşti, f. a. — Momente, schiţe, amintiri. Bucureşti, 1919. — Reminiscenţe. Bucureşti, 1915. — Abu-Hasan. Bucureşti, 1915. Gh. GAT ANĂ. — Balade poporale din gura poporului bănăţean. Braşov, 1895. — Poveştile Banalului culese din gura popo- rului. Gherla, 1893. CIAUŞANU, FIRA, POPESGU. — Culegere de folklor din judeţul Vllcea. Bucureşti. CODICELE CIVIL al Moldovei, promulgat de SGARLAT GAL IM AH, trad. din 1833. Bucureşti, 1873. CODICELE CIVIL al Tării-româneşti, promulgat de Domnul Ioan CARAGEA (trad. din 1833). CODUL CIVIL In vigoare. CODUL COMERCIAL In vigoare. CODUL PENAL în vigoare. G. GONAGHI. — Poesii. Iaşi, 1856. CONVORBIRI LITERARE. Iaşi, 1868 şi urm. GORESI.— Carte cu învăţătură (1581)^publicată de Puşcariu şi Procopovici. Bucureşti, 1914. — Psaltirea (1577). Bucureşti, 1894. — Tetravanghelul (1562). Bucureşti, 1889. Miron GOSTIN. — Carte pentru descălecatul din- tliu al Moldovei (tipărită In Letopiseţile Ţării-Moldovii, î). Neculai GOSTIN. — Carte pentru descălecatul din-tliu a.1 Moldovei (tipărită In Letopiseţile Ţării Moldavii, 1-m). I. GOSTINESGU. — Vocabularu Romanu-Fran-cesu. Bucureşti, 1870. G. GOŞBUG. — Balade şi idile. Bucureşti, f. a. — Fire de tort. Bucureşti, I. a. — Povestea unei coroane de oţel. Bucureşti, I. a. — Războiul nostru pentru neatlmare. Bucu- reşti, 1914. — Super st iţiunile păgubitoare ale poporului nostru. Bucureşti, 1909. Ion CREANGĂ. — Scrierile lui Ion Creangă (i-u). Iaşi, 1892. Ion CREANGĂ. Revistă de limhă, literatură şi artă populară (l-vin). Bîrlad, 1908—1916. Fr. DAME. — Nouveau Dictionnaire roumain-franşais (i-iv). Bucureşti, 1893—1895. — încercare de terminologic poporană ro- mână. Bucureşti, 1898. DELAVRANGEA.—HagiTudose, comedie. Bucureşti, f. a. — între vis şi viaţă. Bucureşti, 1893. — Sultănica. Bucureşti, 1908. — Trubadurul. Bucureşti, 1887. V. DEMETRIUS. — Strigoiul. Bucureşti, 1920. Ov. DENSUSIANU.—Graiul din ţara Haţegului Bucureşti, 1915. A. DONICI. — Fabule. Iaşi, I. a. DOSOFTEIU.—Dumnezeiasca Liturghie. Iaşi, 1679. — Psaltire In versuri. Iaşi, 1673. — Viaţa şi Petrecerea Sfinţilor. Iaşi, 1683. M. DRĂGHIGI. — Iconomia rurală şi dumes- nică. Iaşi, 1834. XIX www.dacoromanica.ro M. EMINESCU. — Poesii complete. Iaşi, I. a. — Proza literară. Bucureşti (ed. „Minerva”), f. a. EVANGHELIE ÎNVĂŢĂTOARE. Govora, 1642. N. M. FILIMON. — Ciocoii vechi şi noi. Bucureşti, 1863. A. FLORINI. — Poveşti populare. Bucureşti, 1904. T. FRlNCU şi Gh. CANDREA. — Românii din Munţii Apuseni. Bucureşti, 1888. — Rotacismul la Moţi şi Istrieni. Bucureşti, 1886. D. FURTUNĂ. — Din viaţa poporului român. Bucureşti, 1913. — Vremuri înţelepte. Bucureşti, 1913. — Cuvinte scumpe. Bucureşti, 1914. N. GANE.—Novele (î-u). Bucureşti, I. a. Em. GlRLEANU. — Privelişti din ţară, schiţe, însemnări. Bucureşti, 1925. — Din lumea celor ce nu cuvinlă. Bucureşti, 1927. — Bătrlnii. Bucureşti, 1928. — Nucul lui Odobac. Bucureşti, I. a. M. GASTER.— Chrestomaţie română (1-11). Bucureşti, 1891. Tr. GERMAN.—Meteorologie populară. Blaj, I. a. IonGHICA.— Scrisori către V. Alecsandri. Bucureşti, 1915. Const. GOLESCU w Const. RADOVICI. Iordache GOLESCU. — Pilde, povăţuim i cuvinte adevărate şi poveşti, publicate In I. A. ZANNE, Proverbele Românilor. Bucureşti, 1895-1901. A. GOROVEI.— Cimiliturile Românilor. Bucu- reşti, 1898. — Credinţe şi superstiţii ale poporului român. Bucureşti, 1915. Em. GRIGOROVITZA.—Chipuri şi graiuri din Bucovina. Bucureşti, 1905. — De la hotare. Bucureşti, 1905. — Schitul Cerebucului. Bucureşti, 1908. — Duduia Pulheria. Bucureşti, 1922. — Cucoana Raluca. Bucureşti, 1924. B. P. HASDEU. — Etymologicum magnum Ro- maniae (î-iv). Bucureşti, 1886-1893. Enea HODOŞ. — Poezii poporale din Banat. Sibiu, ,1898. Ion IONESCU.— Calendar pentru bunul cultivator. Bucureşti, 1861. — Agricultura română din judeţul Dorohoi. Bucureşti, 1866. — Agricultura română din judeţul Mehedinţi. Bucureşti, 1868. Nicolae IORGA.— Studii şi documente privitoare la istoria Românilor (î-xxni). Bucureşti. — Sate şimănăstiri din România. Bucureşti, 1. a. — Negoţul şi meşteşugurile in trecutul româ- nesc. Bucureşti, 1906. P. ISPIRESCU. — Legende sau basmele Românilor. Bucureşti, 1892. — Poveştile unchinşului sfătos. Bucureşti, 1907. — Pilde şi ghicitori. Bucureşti, 1880. — Jucării Şi jocuri de copii. Sibiu, 1891. JARNIK şi BÂRSEANU. — Doine şi strigături din Ardeal. Braşov, 1895. Gr. M. JIPESCU. — Opincarul, ceea ce este şi cum trebuesă fie săteanul. Bucureşti, 1881. — Râurile oraşelor. Bucureşti, 1884. — Suferinţele ţărănimii. Bucureşti, 1888. M. KOGĂLNICEANU. — Letopiseţile Ţării Moldavii (l-iu). Iaşi, 1846-52. Ch. LAUGIER.— Conlribuţiuni la etnografia medicală a Olteniei. Craiova, I. a. A. T. LAUR IAN şi J. C. MASSIMU. — Dicţionarul limbei române (i-u). Bucureşti, 1871-76. — Glosariu cu vorbele din limba română străine prin originea sau forma lor. Bucureşti, 1871. XX Sofronie LIUBA şi Aureliu IANA. — Topografia satului şi hotarului Măidan. Mihail LUNGIANU. — Zile senine. Bucureşti, 1914. — Clacă şi robot. Piteşti, 1916. — Însăilări. Bucureşti, 1924. George MAIOR.— Zootehnia sau cultura generală şi specială a vitelor comute. Bucureşti, 1899. — Manual de agricultură raţională. Fito- technia. Bucureşti, Braşov, 1898. N. MANOLESCU. — Igiena ţăranului. Bucureşti, 1895. Sim. Fior. MARIAN.— Ornitologia poporană română (i-u). Cernăuţi, 1883. — Nunta la Români. Bucureşti, 1890. — Naşterea la Români. Bucureşti, 1892. — lnmormlntarea la Români. Bucureşti, 1892. — Vrăji, farmece şi desfaceri. Bucureşti, 1893. — Satire poporane române. Bucureşti, 1893. — Sărbătorile la Români. 1. Cîmilegile. Bu- cureşti, 1898. — Sărbătorile la Români, u. Păresimile. Bucureşti, 1899. — Sărbătorile la Români, ui. Cincizccimca. Bucureşti, 1901. — Insectele in limba, credinţele şi obiceiurile Românilor. Bucureşti, 1903. — Hore şi chiuituri din Bucovina. Bucureşti, 1911. I. T. MERA. — Din lumea basmelor. Bucureşti, 1906. Mihail MOXA. — Cronica (tip. In Hasdeu, Cu-vente den bătrlni, voi. î). Nicolai MUŞTE. — Letopiseţul (tip. In Letopist-ţile Ţării-Moldovii, voi. iu). Ion NECULCE. — Letopiseţul Ţării-Moldovei (tip. In KOGĂLNICEANU, Letopiseţele, voi. ii). C. NEGRUZZI. — Scrieri complete (î-ni). Bucureşti, 1872. Emilian NOVACOVICI. — Din comoara Bănatului. — Jocuri copilăreşti bănăţene. — Monografia comunei Răcăşdia. A. I. ODOBESCU.— Scrieri literare şi istorice (l-mi. Bucureşti. Victor ONIŞOR. — Doine şi strigături din Ardeal. Iaşi, I. a. Ion OTESCU. — Credinţele ţăranului român despre cer şi stele. Bucureşti, 1907. Victor PĂCALĂ. — Monografia comunei Răşi-naru. Sibiu, 1915. PALIA de la Orăştie (1581-1582), edit. de Mario ROQUES. Paris. 1925. Tudor PAMFILE. — Cimiliturile româneşti. Bucureşti, 1908. — Jocuri de copii din satul Ţepu (î-u). Bu- cureşti, 1906-7. — Jocuri de copii. Bucureşti, 1909. — Din viaţa poporului român. Bucureşti, 1910. — Industria casnică la Români. Bucureşti, 1910. — Sărbătorile de vară la Români. Bucureşti, 1911. — Cintece de ţară. Bucureşti, 1913. — Boli şi leacuri. Bucureşti, 1911. — Cintece de ţară. Bucureşti, 1913. — Agricultura la Români. Bucureşti, 1913. — Povestea lumii de demult. Bucureşti. 1913. — Sărbătorile la Români: Sărbătorile detoam- nă şi postul Crăciunului. Bucureşti, 1914. — Sărbătorile la Români: Crăciunul. Bucu- reşti, 1914. — Diavolul invrăjbitor al lumii. Bucureşti, 1914. — Cerul şi podoabele lui. Bucureşti, 1915. — Comorile. Bucureşti, 1916. — Duşmani şi prieteni ai omului. Bucureşti, 1916. — Văzduhul. Bucureşti, 1916. www.dacoromanica.ro — Pămlnlul. Bucureşti. Anton PANN. — Culegere de provrrburi sau povestea vorbii. — O Şezătoare la (ară, etc. Bucureşti, 1904. Z. G. PANŢU. — Vocabular botanic. Bucureşti, 1902. Taehe PAPAHAGI. — Images d'Uhnographie roumaine (i, u). Buearest, 1928. — Cercetări in munţii Apuseni. Bucureşti. 1925. — Graiul şi folkloml Maramureşului. Bucu- reşti, 1925. Pomp. PARVESCU.— Hora din Cartai. Bucureşti, 1908. Nic. P AS CULES GU. — Literatura populară românească. Bucureşti, 1910. Ştefan PAŞCU. — Glosar dialectal. Bucureşti. G. A. POLIZU. — Vocabular Romăno-German. Braşov, 1857. Miron POMPILIU. — Balade populare române. Iaşi, 1870. N. D. POPESCU. — Basme. Bucureşti, 1892. Iosel POPOVICI. — Die Dialelde der Munteni und Pădureni in Hunyader Komitat. Pravila bisericească tipărită la 1640 In Mănăstirea Govora: edit. Academiei Române. Bucureşti, 1884. Pravila lui Vasilc Lupu. Iaşi, 1646; edit. Gh. I. SION. Botoşani, 1875. Pravila lui Matei-Basarab (Îndreptarea Legii). Tirgovişte, 1652. Psaltirea Scheiană, edit. I. A. GANDREA. Bucureşti, 1916. Gonst. RADOVICI (Const. GOLESGU). — Însemnare a călătoriei mele făcută in anul 1824-1825-1826. Bucureşti, 1915. G. RĂDULESGU-GODIN. — Din Muscel, cln-tece poporane. Bucureşti, 1896. — Legende, tradiţii şi amintiri poporane, Bucureşti, 1910. — Din viaţa poporuluiromăn.Bucureşti, 1913. — îngerul Românului, poveşti şi legende din popor. Bucureşti, 1913. G. RĂDULEŞCU-CODIN şi D. MIHALACHE.— Sărbătorile poporului. Bucureşti, 1909. I. POP-RETEGANUL. — Poveşti ardeleneşti (î-v). Braşov, 1888. — Opşaguri. Gherla, 1897. — Povestiri din viaţa ţăranilor români. Si- biu, 1900. — Pilde şi sfaturi pentru popor. Gherla, 1900. — Povestiri. Sibiu, 1908. Mihail SADOVEANU. — Cocosllrcul albastru. Iaşi, 1921. — Crlşma lui Moş-Precu. Bucureşti, I. a. — Drumuri basarabene. Bucureşti, 1. a. — Dumbrava minunată. Bucureşti, 1926. — Foi de toamnă. Iaşi, 1921. — La noi, în viişoară. Bucureşti, 1921. — Neamul Şoimăreştilor. Bucureşti, f. a. — Pildele lui Cuconu Vichentie. Iaşi, 1922. — Strada Lăpuşneanu. Iaşi, 1921. — Umbre. Iaşi, 1. a. G. SANDU-ALDEA. — Pe drumul Bărăganului. Bucureşti, I. a. , — In urma plugului. Bucureşti, f. a. Ioan SBIEREA. — Poveşti poporale româneşti. Cernăuţi, 1886. Elena D. SEVASTOS. — Poveşti. Iaşi, 1892. — Anecdote poporane. Iaşi, I. a. — Nunta la Români. Bucureşti, 1889. Gr. SIMA AL LUI IOAN. — Din bătrini. Sibiu, 1886. — Ardeleanul glumeţ. Sibiu, 1889. Ion SIMIONESCU.— Tratat de Geologie. Bucureşti, 1927. — Oameni aleşi. 1. Străinii. Bucureşti, 1924. — Oameni aleşi. n. Românii. Bucureşti, 1925. — Oraşe din România. Bucureşti, 1925. — Ţara românească. Bucureşti, 1923. I. SLAVICI. — Nuvele (l-vi). Bucureşti, î. a. — Din bătrini. Bucureşti, f. a. — La răscruci. Bucureşti, 1906. — Poveşti. Bucureşti, 1908. T. D. SPERANTIA. — Anecdote populare (1-111). Bucureşti, 1892-93. C. STAMATI. — Poezii şi proză. Bucureşti, I. a. — Musa românească. Iaşi, f. a. Teod. STAMATI. — WOrterbuch der deutscken und romanischen Sprache. Iaşi. 1852. D. C. STURDZA-SCHEEANU.—Acte şi legiuiri privitoare la chestia ţărănească. Bucureşti, 1907. Lazăr ŞĂINEANU. — Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române. Bucureşti, 1900. Şezătoarea. Revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare (î-xx). Fălticeni, 1892 şi urm. H. TIKTIN.—Dicţionar romăn-german (vol.i-m). Gr. G. TOCILESGU. — Materialuri folkloristice (1-11). Bucureşti, 1900. Tribuna din Sibiu. St. St. TUŢESCU. — O parte din sfinţii poporului. Craiova, 1908. — Taina ăluia. Piatra-Neamţ, I. a. D. ŢICHINDEAL. — Filosofice şi politice prin fabule, învăţături morale. Bucureşti, 1838. Alex. ŢIPLEA. — Poesii populare din Maramureş. — Bucureşti, 1908. Grig. URECHE. Domnii Ţării-Moldovei şi viaţa lor (tip. în Letopiseţile Ţării-Mol-dovii, voi. î). Neslor URECHE. — In Bucegi, 1906. Uricariul. — Publ. dc T. CODRESCU. Iaşi, 1852 şi urm. Iancu VĂCĂRESCU.— Colecţie dinpoeziile d-lui marelui logofăt Bucureşti, 1830. Mitrop. VARLAAM. — Carte românească de învăţătură. Iaşi. 1643. Alex. VASILIU. — Poveşti şi legende. Bucureşti, 1928. AIcsiu VICIU. — Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului român din Ardeal. Bucureşti, 1906. — Colinde din Ardeal. Bucureşti, 1914. Vas. VÎRCOL. — Graiul din Vilcea. Bucureşti, 1910. , Alex. VLAHUŢĂ. — Dan. Bucureşti, 1893. — Din durerile lumii. Bucureşti, f. a. — Din goana vieţii. Bucureşti, i. a. — Din trecutul nostru. Bucureşti, 1913. — In viitoare. Bucureşti, 1901. — Poezii. Bucureşti, 1915. — România pitorească. Bucureşti 1908. Elena N ICUL IŢA-VORON CA. — D alinele şi credinţele poporuluiromăn. Cernăuţi, 1903. Gustav WEIGAND.—Jahresberichl des Instituts filr rumănische Sprache (î-xxvi). Duiliu ZAMFIRESGU. — Anna. Bucureşti, 1911. — Furfanţo. Bucureşti, I. a. — Novele romane. Bucureşti, I. a. — Pe marea neagră, poezii. Bucureşti, f, a. — Tănase Scatiu. Bucureşti, 1916. — Viaţa la ţară. Bucureşti, I. a. I. A. ZANNE. — Proverbele Românilor (î-ixl. Bucureşti, 1895-1901. xxr www.dacoromanica.ro ABREVIATIUNI a.—anul Abs. sau abs. — absolut ac. —- acuzativ adj— adjectiv adv. =■ adverb{ial) alb. = albanez (ALEC8J = ALEC8ANDHI * (ALECS.-P.) ALEC8ANDBI a , Podii populare (ALX.) — OR. ALEXAKI1KEBCU * (ANT.-IV.) — AN TIU IVIKEANUL* ar. = aromân, maccdo-român arăb. — arăbesc art. = articol, articulat augm. = augmentativ aux. auxiliar (BALCI — N. HALCFSCU * Băn. Bănat (BAS.) 1- a. BASbARARKSCU * (BD.-DEL.) BUDAI-DKI.EANU “ bg. = bulgăresc (BOD.) = N- A. BOGDAN * (BIS.) — I. O. BIRIOEBCU * (bibl.) = biblia de la lfi88* bibi. biblic biz. = bizantin big. = bulgăresc (BOL.) !>• BULIN TINLANU a (BRL.) PK I. BÎltLEA * IBR—VN.) I- AL. BHATESCU-VUINI.Ş 11 a Bucor. = Bucovina (BUD.) lexiconul hui ian * (BUR.) T. 11URADA * C — contrariu (CANT.) D. CANT LMIK * (CAR.) I. L. CAHAGIALE * (CAT.) OH. CATANA * (CIAUŞ.) — CIAfŞANr * cit. citeşte clas. = clasic ICOO.-CAL.) CODUL CA LIMA II (COO.-C1V.) CODUL CIVIL (COD.-COM.) = CODUL COMERCIAL (COD.-PEN.) CODUL PENAL (CODR.) = 1IL CODJiESCU * col. — colectiv comp. — compară (CON.) COSTACJIE CONAC1II * conj. conjunct iune conj. — conîugare (CONV.) — CONVOHBIUI LlTEKAllF (COR.) — COHE8I * (COST.) ION C08IINESCU * (COŞB.) OH. COŞBLC * (C.-RAD.) — CONSTANTIN UADOVlCl (CRG.) ION CREANGA * (DAM.) VK DAM* * dat. — dativ def. = definit dem. = demonstrativ (DEM.) — V. DEMETRIUS * (DENS.) — OV. DENSU8IANU * der. = derivat(e) dial. = dialectal dim. = diminutiv (OLVR) — B. DELAVKAKCKA a (DON.) = A. DOVICI * (008.) — D060FTEI a (DRAGH.) = M. DKĂGIIICI * (D.-ZAMF.) — DU1LIU ZAMFIHK8CU * d. Hr. = după Hristos elipt. = eliptic (EMIN) = U. EU1NESCU * encl. enclitic engl. — englez etim. — etimologic (EV.-OOV.) EVANGHELIA dl1 1(1 UO- vora expr. = eXpresiune(a) ® figurat F — familiar /. = feminin fam. = familia Pig. = Figura (FIL.) N. FILIMON * (FLOR.) — AL. FLORINI * fr. — francez ^ (FR.-CDR.) 1. FRÎXCU i}l Gll CAN-DltEA * (FURT.) II. FU «TUNA * (GAST.) M. GA6TKK * gen.-dat. — genitiv dativ genit. genitiv geogr. — geografic germ. german (GN.) N. DANE * (GOL.) IOHDACHT GOLI* SCU * (GOR.) = A. GOKoVEt * gr. = grecesc (GRIG.) = EMIL GHIGOItOVI l / A * (GRL.) EMIL GÎRLEANU * (GRM.) ~ THAIAN GERMAN * (GR-N ) OKAIUL NOSTlîU (GR.-UR.) — GH. PRFGHE * (HASD.) — «• P. HASDEU * (HOD.) = ENEA IfODOŞ * id. idem (l.-GH.) = ION GHICA * (IK.-BRS.) = I. U. JARN1K ŞÎ A BÎR-8EANU * imp. sau imper. = imperativ iul) ind. sau indic. indicativ[ul) inf. = infinitivţul) inter. — interogativ interj. = interjecţie iritr — intransitiv (ION) — ION IONE8CU * (IRG.) — N. iOKGA * iron. = ironic (1SP.I — P* I8PIUE8CII * it. = italian în. Hr. = Înainte de Hristos IJIP.) = G. Jli’ESCU * impr. = Împrumutat din româneşte) lat. sau lat. — latin (LAUG.) = LAUGIER * (LEG.-CAR.) = LEGIUIREACAHaGKA* (LET.) IJ510PI6K7’E * (LIUB.) — L1URA ŞI IAN A * (L.-M.) LAUH1AN Şi MAisSIM * loc. locuţiune loc. adv. locuţiune adverbială loc. conj. locuţiune conjunctivă (LUNG.) MI1IAIL I.UNGIAXU * m. = masculin (MAI.) OII. MAIOU * IMAN.) = DII.N. UANOLESCU * (MAR.) — 81U. PL. MARIAN * Maram. — Maramureş (M.-COST.) M1H0N C08TIN ’ (MERA) * I. I. MIDIA ' Mold. Moldova Munl. — Muntenia (MUST.) — MCOLAE MUbTE * (MX.) MIIIAIL UO\A * n. neutru (N.-COST.) NICOLAE COSI IN * (NEC.) — ION NKCITLCE * nedef. nedefinit (NEOR.) = C- NEUBUZ/.I a nehol. ncholăi it ngr. neo-grecesc (NOV.) NOVACOVICX * npr. nume propriu num numeral (N..UR.) — NKSTOR UUECIIK * Oaş. Ţara Oaşului (ODOB.) AL. 0DOBE8CF * Olten. Oltenia (OT.) — I. OTESCr a (p popular — proverb, locuţiune proverbială p. — participial (PAC.) — V. FACALĂ (palo = falia de la Orăştia * (PAMF.) TL-UOB FAM FI LE a (PANN) — VNTON FA NN a (PAP.) — TACHE FAFAIIAGI a part — parlicipiuţl) (PASC-) — N. PĂ8CULESCU a per/. = perfcct(ul\ XXII www.dacoromanica.ro pers. — persoana, personal pers. — persan p. ist. = Partea a doua a Dicţionarului pl. = plural poet. — poetic pol. = polonez (POL.) = o- POLIZU * (POP.) — N. D. POPESCO * port. = portugez pos. = posesiv (P.PRV.) — P* PÎRVESCU * pr. anal. = prin analogie (PR.-CIV.) = PROCEDURA CIVILA * pref. = prefix prep. = prepozifie pr. exag. = prin exagerare pr. ext. = prin extensiune prez. = prezent[ul) (pr.-gov.)= pravila de la Govora* pron. = pronume propr. — propriu prov. = provensal iprv.’Lp.) pravila iui Vasile Lupu * (PRV.-MB.) PRAMLA lui Matd- Basarab * (PS.-6CH.) — I’SAL'l IREA 8CIIEIANA * (PŞC.) PAŞCU * (R.-COD.) C. UADULESCU-CODIN * refl. = reflexiv rel. = relativ (RET.) = ION POP RETEOANU * rom. - român, romanic rus. - rusesc rut. — rutcan (rv.-crg.) ~ revista ion Creangă * (8AD.) = MIHAIL SADO) EANU * (S.-ALD.) — BANDU-ALDEA * (SB.) = ION SRIEREA * sbst. =substantivmasculin fără plural sau cu pluralul neatestat sec. — secolul (SEV.) — ELENA 8EVASTOS * sf. — substantiv feminin (SIM.) — ION SIMIONESCU * sl. sau slav. — slav, slavon slov. sloven (SLV.) — ION SLAVICI * sm. - substantiv masculin sn. — substantiv neutru spec. = special (SPER.) — TII. SPERANTIA * srb. — sîrbeso (STĂM.) CAVALERUL STAMATI * (stm.-wb.) — Dicţionarul de TII. STAMATI * (ST.-ŞCH.) ~ O* O. STURD/A-SCIIEIANU * sub j = subjonctiv(ul suf. sau suf. — sufix(ul) (SAIN.) — L. ŞAINEANU * (şez.) revista Şezătoarea * tăt. tătăresc (T.-BUD) = TIT BUD * te. = turcesc (TEOD.) = OU. DEM. 'JEODOIFSCU * (TKT.) — H- TIKI'IN * (TOC.) = OR. TOCILESCU * tr. = transitiv, trecut Trans. — Transilvania Tr.-Carp. — Transcarpatin (trib.) tribuna din Sibiu * (TUTO = tuikscu * (PCN.) = D- ŢICUINDEAL * ţig. = ţigănesc (TPL.l = TIPCEA * , ung. = unguresc unipers. = unipersonal (UR.) NESTOR URECHE * (ji (N.-UR.)) urm. — următor(i) v. — vechiu (VAC.) = VACARKSCU * (VARL.) — MITROPOLITUL VARLAM 'VAS.) — AI" VA8ILIU * vb. — verb verb. — verbal (VIC.) AL. VICIU * viit. — vii tor (ui) (VlRC) '• ViHCOL * (VLAH.! = AL. VLAIIUŢĂ * (VOR.) EL. NIC. VORONOA * vorb. vorbind vsl. = vcchiu slav vulg. — vulgar (WO.) — O. WEIOAND * (ZNN.) — I. A. ZANNE * * A se vedea la pag. xjx-xxi titlurile şi ediţiunile lucrărilor din care s’au extras citate. SEMNE SIMBOLICE *SS Acustică ţgf Aerostatică S Agricultură £> Anatomie ^ Arheologie, Istoria antică Arhitectură ± Aritmetică, Matematici Arme •k Astronomie Automobilism, velocipedie --5®£* Aviaţiunc 2 Băuturi ^ Biserică, Teologic A Botanică k Bucătărie ■Ofea Căi ferate f) Calendaristică S: Chimie y Comerţ, Finanţe * Decoraţiuni şi Modalii *1 Didactică, Şcoli fi Electricitate ■aj Erai di că •jfc Farmacie +*+ Filosofie ■jg Fizică Fotografie • Geografie Geologic A Geometric t Istorie (D îmbrăcăminte â îmbrăcămintea capului L încălţăminte \ Jocuri, Sporturi ^ Jocuri de cărţi 9 Jocuri do aoroc rt Juridic j** Literatură Mamifere 3» Marină f Medicină. Chirurgie © Meşteşugari, Meserii X Metalurgie © Meteorologie 5 Metrică, Poezie X Militărie ® Mineralogie £5 Mitologie iHr Mobile JMorărit Muzică % Nevertebrate ® Numismatică h Păsări U Păstorit «î» Peşti, Batraciene, Reptile €3* Pictură ■ O Politică, Administraţiune H Poştă Ca Retorică, Gramatică >> ’ Spulptură * Silvicultură,Arboricultură O Teatru W" Tehnologie, Unelte + Telegrafie # Tipografie, Legătoric Topografie Ţesătorie, Ţesături O Vase 1» Arta veterinară V Vînătoare A Zidărie ® Argot O Provincialism t Cuvînt sau sens vechiu, păstrat tu unele regiuni t Cuvlnt sau sens dispărut din care derivă < derivat din H separă sensurile sau diversele categorii gramaticale ale aceluiaşi cuvînt [ ] Etimologia cuvintului XXIII www.dacoromanica.ro CUPRINSUL TABELELOR. Şl PLANŞELOR pag. I. Abreviaţiuni curente .... 3 II. Unelte agricole.............. 25 III. Alfabetul ................... 30 IV. Alfabetul arab .............. 70 V. Alfabetul armenesc .... 81 VI. Semne astronomice .... 91 VII. Autografe................... 102 V1U-IX. Biserici şi Mănăstiri . . . 148-9 X. Boieri...................... 158 XI. Alfabetul bulgăresc .... 182 XII. Caractere tipografice . . . 222 XIII. Tipuri de case româneşti . 230 XIV. Ceramică românească . . . 248 XV. Ciobani.................... 269 XVI. Clopote..................... 294 XVII. Clopoţei.................... 295 XVIII. Corecturi tipografice . . . 335 XIX. Corpuri de caractere . . . 339 XX. Alfabetul ebraic............ 447 XXI. Lista elementelor chimice . 455 XXII. Alfabetul german .... 535 XXIII. Aparate de gimnastică . . 542 XXIV. Alfabetul grecesc........... 558 XXV. Imnuri naţionale .... 60 i XXVI. Interioare de caseţărăneşti 619 XXVII. Işlice..................... 627 XXVIII. Jocuri...................... 681 XXIX. Jucării făcute de copii. . . 689 XXX. Lămpi ...................... 693 XXXI. Lăutari..................... 699 XXXII. Leagăne..................... 701 XXXIII. Linii...................... 715 XXXIV-XXXV. Mărci româneşti . . . 746-7 XXXVI. Sistemul metric ............ 769 XXXVII. Moara...................... 790 XXXVIII. Mobilierul ţăranului .... 792 XXX IX-XL. Instrumente muzicale . . . 814-5 XLI-XLII. Navigaţie................... 826-7 XLIII. Unelte neolitice ............. 834 XLIV. Nevertebrate.................. 837 pag. XLV. Rase de oi............... 850 XLVL Olărie.................... 865 XLVII. Alfabetul orbilor........ 872 XLVIII. Pălării.................. 889 XLIX-L. Păstorit................ 906-9 LI. PIrghii ...................... 947 LII. Porţi. ....................... 961 LI1I-LIV. Porturi naţionale...... 976-7 LY. Ruine....................1086 LVI. Alfabetul rusesc.........1089 LVII. Scoarţe.................1119 LV III. Alfabetul slrbesc .... 1159 LIX. Alfabetul slavon . . . , . 1161 LX. Solide...................1173 LXI. Stenografie ........ 1201 LXII. Suprafeţe...............1235 LXIII. Alfabetul surdo-muţilor . . 1237 LXIV. Telegrafie şi Telefonie . . . 1285 LXV. Alfabetul telegrafic Morse . 1286 LXVI. Temple...................1288 LXVII. Topografie..............1314 LXVIII. Troiţe...................1338 LXIX. Alfabetul turcesc........1346 LXX-LXXIII. Uniforme...................1376-9 LXXIV. Unităţi de măsură .... 1381-2 LXXV. Valute...................1400 LXXVI. Vehicule..................1410 LXXVII-LXXVIII. Vertebrate .... 1415-6 LXXIX-LXXX. Vînzători ambulanţi . . 1436-7 EXXXI. Zodiacul .......................1467 PLANŞE I-II. Ciuperci. III-V. Decoraţii. VI-VII. Drapele. VIII. Ouă Încondeiate. IX. Pietre preţioase. X-XI. Scoarţe. XII-XIII. Picturi. XXIV www.dacoromanica.ro ALKbATUlCl A» sm. Prima litera şi prima vocală a alfabetului; purta în alfabetul cirilic numirea de „az“. A2. interj. Exprimă mirarea, durerea, îndoiala. A3 prep. © Întrebuinţată dinaintea infinitivului (a avea, a aorte) ţ| © Pusă după anumite verbe însoţite de substantive, pentru a restrînge înţelesul general al verbului după ideea, însuşirile substantivului: abia putu tace oeva oare sâ mai semene a grădină (isp.) ; calcă a popă; cobeşte a moarte; miroase a mucegaiu; trage a sărăcie; fluieră a paguba ţf © Formează adverbe şi locuţiuni adverbiale: aoasă, adeseori, atond, alături, alene, aminte, anevoie (In limba veche şi in graiul poporului, formaţiunile acestea apar mai des: atimp, aprins, a mină, a umăr) ţ| © Precedată de prepoziţia de, formează: a) locuţiuni adverbiale: de-a longui, de-a rindui; b) numele unor jocuri de copii: de-a baba-oarba, de-a hoţii ţ| © Se pune la gen.-dat. dinaintea adjectivelor şi pronumelor nedeterminate şi dinaintea numeralelor: vorba a niscai-va oame nl; tată a doi copil [lat. a d]. A* ari. al. A* pron.adj.dem.f. Al. ABĂ* (pl. abale) s/. © Postav de lină groasă, de obiceiu alb, mai rar de altă Coloare: înăuntru mal erau nn ştiu olte bnoătl de abale cispj || © a. Haină făcută din acest postav [tc.-ar.] ABAi2 interj. Precede In genere o'întrebare şi exprimă mirarea, îndoiala: abal moşule, încotro P (dlvr.) ; abal Dragomlre maloă, lumea se prăpădeşte de trlg, şl tu stal şi cfnti din fluieri (vlah.i. 'ABAC (pl.-ace) sn. © ffri Tăbliţă care formează partea* de sus a capitelului unei coloane (• 1) U © r* Maşină cu care Învaţă copiii să socotească, alcătuită din nişte bile mobile Înşirate pe mai multe sîrme paralele, numărător, socotitor cu bile- ţţ®) 2) [fr. a b a q u e < lat.]. ABAGERIE sf. V A - telier, prăvălie unde se Fig. i. A. Abac. Fig. a. Abac. lucrează sau se vlnd abale: Duca-Vodă de oopll mic viind aice In tară, au fost la dugblană la (must.) [abagiu]. ABAGţtr sm. Cel ce lucrează sau vinde abale [tc.]. 'ABAJUR (pl. -ururi) sn. Apărătoare de sticlă, de metal, dfrbîrtie, etc. ce se pune la o lampă sau luminare, spre a concentra şi coborî lumina (I ■ ] 3): —' ul şl toate oele luerate ou lgllta In fel de tel de tete icar.1 [fr. abat-jour], ‘ABANDON (pl.-onuri) sn. A Ac- F,e- 3- Abajur, tui prin care cel asigurat părăseşte pe seama asigurătorului proprietatea lucrurilor asigurate şi cere toată suma tocmită pentru asigurare (COD.-CIV.) (COD.-COM-) [fr.]. 'ABANDONA (-on, -onez) vb. tr. A părăsi, a lăsa In părăsire, 'în voia în------- tlmpiării: am abandonat proiectul de călătorie; a fost o mamă rea, şl-a abandonat cop 111 [fr.]. ABANOS sm. A Lemnul negru, tare şi greu al unui arbore din India şi insula Cei-lan (Diospyros ebenum) ( h 4): F,s- Abanos, bastoane lungi de —, cu mineral de fildeş nţ} Trimis al papei către un cardinalnou numit ţ 3 Trans.©Deputat [fr.) Boala copiilor, epilepsie [a* + b o a 1 ăj. ‘ABOLţ (-oisso), vb. fr. A © A desfiinţa, a suprima o lege, o instituţiune [fr.]. ‘ABOLIRE, ‘ABOLITiyNE, ‘abolitie sf. n © Desfiinţare, suprimare (a unei legi, a unei institu- ţiuni): abolltiunea robiei... şl a olăcll_slnt victorii ale libertăţii (vlah.) [fr.< lat.]. ‘ABOMINABIL adj. Care-ţi face groază, care te desgustă, urlcios; foarte rău, foarte urlt: a comis o crimă are an caracter a făcat o lucrare ~ă [fr.< lat.]. ‘ABONA (-onez) 1. vb. tr. A face un abonament pentru cineva. 2. vb. refl. Atace un abonament pentru sine [fr.]. •ABONAMENT (pi. -te) sn. învoială făcută in schimbul unei sume plătite Înainte, pentru a se bucura pe un timp hotărlt de unele foloase, d. e. pentru primirea unei gazete, pentru intrarea la un spectacol, pentru a călători cu trenul etc. [fr.]. ‘ABONAT adj. sm. p. abona. Care a făcut un abonament H1I c neabonat. * AB ONDENŢĂ tr ABUNDENTA. ‘ABORDA (-dez) 1. vb. intr. a, A trage la ţărm, a se apropia de uscat: abordind intr'nn port al aoelel in sa le (i.-GH.). 2. vb. tr. ® a, A izbi, a produce o ciocnire Intre două corăbii ţf ® A se apropia de cineva Şi a-i vorbi: tărannl, privind In Domn pe eăpetenla sa, 11 abordează cn piept deschis, siolndn-1: ta, Doamnei (neor.) f ® ^A se apuca de studiat ceva, de tratat un Subiect: a abordat nn subiect gren [fr.]. ‘ABORDABIL adj. De care te poţi apropia lesne: e nn om patina Uf© INABORDABIL [fr.]. ‘ABORDAGIU (pt. -aga, -agil), ‘ABORDAJ [pl. 2 www.dacoromanica.ro TABELA I. ABREVIAŢII)NI CURENTE ABO- A .Alteţă in-4°, in-80. ... .ln-quarto, ln-octavo AA. LL .Alteţele Lor ing .inginer AA. LL. RR .Alteţele Lor Regate IS. HS .Isus Hristos a. c, .anul curent. I. P. S. S ..înalt Prea Sfinţia Sa a. Cr .înainte de Cristos 1. o. sau 1. cit. . (la) locul citat A. I .Alteţă Imperială L. S . .locul sigiliului a. m. ( = ante meridiem) înainte de amiazi MM. LL ..Majestâţile Lor A. R .Alteţă Regală M. S ..Maiestatea Sa A. S .Alteţa Sa N . .Nord A. S R .Alteţa Sa Regală N. B ..Nota bene B. p .bun pentru N. N ..cutare cap .capitol(ul) no ..numărul C/C sauot. crt... ..cont curent Onor ..Onoratul(ui) ef. (=confer).. . compară op. e. sau op cit...opul citat C. F. R .Căile ferate romlne p. sau pag. .. C-ia sau Comp. ..Compania pass. (=passim).In diverse locuri comp .compară p. o. c ..pentru copie conformă c. p .carte poştală p. m. (post meridiem) după amiazi D . Domn(ul) P. P ..portul plătit d. e. sau de ex. ..de exemplu P. S .. Post-scrip turn D-ei sau D-nei. . Doamnei P. s. s ..Prea Sfinţia Sa D-a sau D-na .Doamna P. T. (=pleno titulo) cu titlul deplin DD . Domnii P. T. T ..Poştă, telegraf, telefon D-lor .Domnilor; dumnealor R. M. S .. Regia monopolurilor Statului D-lui .Domnului; dumnealui r» ..recto D° (— dilo) ... .ce s'a spus Înainte S ..Sud D-r . Doctor Sf ..Sfintul D-ra, D-rei ... . Domnişoara, Domnişoarei S. M R. ... ..Serviciul maritim rom In D-sa, D-sale ... . Domnia-sa, Domniei-sale S. S ..Sfinţia Sa D-ta, D-tale . .Dumneata, dumitale S. T ..Sfinţia Ta Dv . Domniei - voastre, dum - S-ta ..Sflnta neavoastră ş. a ..şi altele, şi alţii D-zeu . Dumnezeu ş. a. m d. ... ...şi aşa mai departe E .Est T. S. F ..Telegrafie fără fir etc. ( = et cariera) şi altele şi celelalte urm. ... .... ..următor(ul) ex . exemplu Exe . Excelenţă. Excelenţei V ..Vest F-co .franco V° . .verso f> ..folio vv ..Voevod ibid. ( = ibidem). .tot acolo w -c .. Water-closet, privată id. ( — idem) ... .. acelaşi x ..anonim, necunoscut sn. a. Ciocnirea a două corăbii sau vapoare pe mare [fr.]. •ABORIGEN 1. adj. O Care-şi are obirşia din ţara !n care trăeşte, băştinaş, neaoş. 2. aborigeni sm. pl. Locuitorii cei dinţii ai unei ţări [fr.]. *ABQRT...= AVORT... •ABRACADABRANT adj. Ciudat, bizar, extraordinar [fr.]. ABRAŞ adj. (Dtt Cu o pată albă sub coadă (vorb. de cai) Şf © ® ® Nenorocos, de piază rea: de oamenii on părul roşu a& te Iernaţi, că sint »t ţ © ® Rău, arţăgos. Foc se lace căpitanul eă-i din lirei, iui ~ (vlah.i [tc. e b r a sj •ABREVIA (-vlez) vb.tr. S? A prescurta (vorb. mai ales de 6 scriere): a scurta cuvintele [lat.]. •ABREVIARE, * ABREVIAŢIţTOE, "ABREVIAŢIE sf. ® Prescurtarea cuvintelor prin scoaterea u-nora din litere (w tabela I): tini lui Nae Băiăceanu din Ploesti, zla prin abievlaţle Naiba (i.-qh) 1] © Semnul scurtării ffr.Clat.]. ■ABROGA (-rog) vb. ir. A desfiinţa, a suprima (o lege, un d'ecret, o datină, etc.) [fr.< lat,]. •ABROGARE, * ABROG AŢIUNE, "ABROG ATIB St. Desfiinţare, suprimare a unei legi, etc. [fr. < lat.] •ABRyPT adj. ® Cu povlmişul aproape drept, repede, prăpăstios (vorb. de unmunte.de un deal): povirnUuri H ® © ** Neegal, fără legătură Intre idei («orb. de stil) [fr.< lat.]. •ABRUTIZA (-izez) vb. Ir. şi refl. A (se) timpi, a (se) îndobitoci [fr.]. *AB(S)CISĂ (pl.-l*p), © ‘ABSOIZA (pt.-iae) s/. A Una din cele două coordonate prin care se determină poziţiunea unui punct Intr’un plan, cealaltă purtlnd numele de ,,ordonată". Abscisa este de fapt distanţa de la un punct M la o axă OX a planului (,,axa ordonatelor"), această stanţă fiind socotită paralel cu o altă axă fixă OY („axa absciselor"). Punctul M are drept abscisă distanţa AM sau OB şi ca ordonată distanţa BM sau OA (mă- -+■------j--------v surate algebric) (lş) 7) /0 ,.B , „ [Ir. < lat f*b- 7- Abscisa. •ABSClZiyNE sf. f înlăturarea prin tăiere a unei părţi a corpului [fr.< lat.l. * •ABSENT,-TA adj. sm. f. Care iipseştejdintr’un loc, care nu e de faţă [fr.< lat.]. •ABSENTA (-to*) vb. intr. A lipsi dintr’un loc, a nu fi de faţă, a face lipsiri [fr.< lat.]. •ABSENTEISM sbst.s Obiceiul unora din marii proprietari de a trăi tn alte ţări sau departe de moşiile lor, pe care le dau In exploatare a-rendaşilor, sau le lasă în Îngrijirea unor administratori [fr.]. •ABSENTEIST sm. s Care practică absenteis. mul [fr.]. •ABSENŢA (pi. -la) sf. Lipsă, lipsire [tr. > lat.J. •ABSIDĂ (pl.-da), s/.flji Partea din rund a bisericii dindără-tul corului, odinioară singura parte bol-" tită a clădirii (H 8): tn partea despre fund e simulată o mică — sau altar pentagon cu fereastră toooB,i[fr. < lat.]. *ABSţNT SbSt. ® ţ = PELIN © H ® Fig. 8. Absidă. S Bău- 3 www.dacoromanica.ro ABS ABU . tură alcoolică verde prep arată cu frunzele şi vtrfurilp florifere ale pelinului lfr.< lat.]. 'ABSOARBE... = ABSOiBl.. •ABSOLUT 1. arij. i Nemărginit, fără margini, desâvirşit” independent, cu puteri depline: na buonr&m astăzi da cea mal libertate de cugetare al da «criere (I.-ghj ; stăpln —; patere —ă; guvern —; rege ~ H © Poruncitor, căruia toţi trebue să i se supună, care nu ingădue să fie contrazis: caraoter —; pr. ext. majoritate «i ţ > Tr.-Carp. jfr Care a terminat toate cursurile unei şcoale: pedagog—; teolog — ; ea reeomăndălueso că-s teologi al filozofi absoluţi toooB.) U < st Curat, neamestecat cu apă: alcool » ţ® Genitiv —, ablativ —, construcţiuni In care verbul e Înlocuit printr’un participiu sau un adjectiv atributiv, pus In cazul genitiv In greceşte, tn cazul ablativ in latineşte. 2. dv. © In mod nemărginit, dcsăvlrşit: dispune — de puterile ce l-an fost încredinţate ţ © Cu desăvlrşire, CU totul: turnatul este — Interzis; — lm-poslbll , nu ştiu ^ nimic ţ ® bleapărat, negreşit, fără doar şi poate: trebue — sa-ti vorbesc. 2. sbst. +++ Ceea ce există de sine, independent de ori-ce condiţiune [lat. absolutus, cu accepţiunile particulare ale fr. a b s o 1 u], 'ABSOLUTISM (pi.-lame, -lsmuri) Sn. Oclr-muire cu puteri depline, absolute [fr.]. •ABSOLUTIST sm. Q Partizan al absolutismului [fr.]. •ABSOLUTORIU i- adj. n rri Care dă abso-luţiunea (unui* delict, unui păcat): judecată absolutorie. 2. (pi. -torn) sn. Tr.-Carp. f- Absolvire; diplomă de absolvire [fr. absolutoire şi germ. Absolutorium< lat.]. * ABSOLUŢiyNE sf. © fi Judecată prin care nu se dă nici-o osîndă unui vinovat din pricină că legea nu prevede pedeapsă pentru delictul făptuit H O mt Iertarea păcatelor, deslegare de păcate [fr. < lat.]. •ABSOLVENT,-tA sm. f. ff- Care a terminat toate clasele, toate cursurile unei şcoale: sa pricepe să dnte din vioară, ci 1 - al Conservatorului (vlah.) [germ. Absolvent< lat.]. •ABSOLVENŢA (pl. -te) sf. f Faptul de a absolvi cursurile unei şcoale: a treout examennl de — [absolvent]. •ABSOLVţ (-solv) vb. Ir. i it A nu da nici o pedeapsă, ’a ierta de pedeapsă (pe un vinovat) ţ i mf A ierta păcatele, a deslega de păcate II a i' A ierta, a desvinovăţi, a declara nevinovat 1 < *• A termina cursurile, toate clasele unei şcoale [lat. a b s o 1 v e r c, în parte cu accepţiunile fr. absoudre], •ABSORBţ (-sorb) vb. tr. < A primi, a lăsa să pătrundă In sine o substanţă lichidă sau gazoasă, a SUge, a înghiţi: buretele absoarbe apa; sarea absoarbe umezeala din aer ţ © (F) A ocupa CU totul pe cineva, a cuprinde cu totul mintea cuiva: politica din afară ml-a absorbit toate glndurlle (i.-gh.) [fr.< lat.]. •ABSORBIRE, * ABSORPŢIţTNE, *ABS(JRPTIB Sf. Faptul de a absorbi [fr.]. * ABSORBţT adj. © p. ABsoRBif® ® Adincit, Cufundat cu mintea: era foarte — de experienţele pe care le făcea li li @ NE ABSORBIT. •ABSORBITOR adj. verb. absorbi. Care absoarbe. •ABSORPŢIUNE iw ABSORBIRE. * ABSTENŢIONIST sm. ® Partizan al abţinerii de la vot [fr.]. * ABSTENŢIUNE sf.fi ® Abţinere, faptul de a se abţine de la judecarea unui proces, de a lua parte la vot, etc. [fr.]. •ABSTINENT, -tA adj. sm. f. Care e cum- f ătat, cu măsură la mlncare şi băutură, lnfrlnat fr. < lat.]. •ABSTINENŢA (pl.-te), sf. © Abţinere, în spec. de la mîncări şi băuturi, cumpătare, ln-frlnare U © cm* Post: zile de — [fr. < lat.]. •ABSTRACT ţ. adj. © Care arată o stare, o însuşire, etC. (dor, putere, bunătate, adlnolme), fn spec. o Însuşire privită singură, fără să fie raportată la un anumit subiect: termen—; idee—ă ţ ® f ştiinţe —e, matematicele H® cu Nume —, substantiv care arată o stare sau o Însuşire H® ± Număr care nu exprimă mărimi reale, obiecte ce se pot măsura sau număra U © ® Greu de Înţeles, nepătruns: acriitor —. 2. sbst. Ceea ce e abstract: >ă nu oonfundăm -ui cu concretul [lat. cu accepţiunile fr. a b s t r a 11]. •ABSTRACŢIUNE, ‘ABSTRACŢIE sf. © Faptul de a Înlătura cu glndul elementele străine obiectului de care ne ocupăm; a iaca — (de ceva), a nu se gtndi pentru moment, a lăsa la o parte, a nu pomeni, a nu ţinea seamă, a socoti ca şi clnd n’ar exista II© +++ Operaţiunea spiritului care consideră In mod izolat o parte numai, o singură Însuşire a unui obiect, fără a ţinea seamă de celelalte; rezultatul acestei acţiuni: minte aplecată spre abstracţiuni [fr.< lat.]. 'ABSTRAGE (-ag) vb. tr. +•+ A considera în mod izolat numai o parte, numai o singură Însuşire a unui obiect, fără a ţinea seamă de celelalte: pentru această problemă, trebue să abstragem Însuşirile fizice ale oorpuiui [lat. abstrahere, modificat după a t r a g e, cu accepţiunile fr . a fost r a i r ej. •ABSTRUS adj. cu ^ Greu de priceput, neînţeles, Încurcat [fr.< lat.]. •ABSURD adj. Împotriva dreptei judecăţi, bunului simţ: o părere ; slnt aga Inttmplărl —e care-t 1 turbură mintea (br..vn.i [fr.< lat.]. •ABSURDITATE sf. Nepotrivire cu dreapta judecată; caracterul, starea unui lucru absurd:, se poate să spui astfel de absurdităţi P (car.) [fr. ac-de-mare, un peşte de forma unui ac lung (30-90 cm.) şi subţire (Syngnathus acuş) [lat. acuş]. ACADEA (pl.-dele) sf. Za-harica făcută din zahăr ars [tc.-ar. ’a k y d â]. 'ACADEMIC adj. De academie, de felul unei academii, ce aparţine unei academii: dis- curs^; societate ^ ă; Intre el se încinse o înaltă desbatere ~ă despre crimă şl cauzele el (car.) ; Cp stil stil solemn, uneori şi cu înţeles pejorativ, stil după reguleprea învechite, rece, fără , ÎT"* . viaţă; V diplomată, dinpirteaF,e•I^•AcuI•Doamne,• unei şcoale superioare ţţ ţţ (g neacademic [fr.]. ‘ACADEMICIAN sm. Membrul unei academii de Învăţaţi [fr.]. 'ACADEMIE sf. ® Societate de învăţaţi (literară, ştiinţifică, artistică), ln genere cu un număr limitat de membri ţţ © Clădirea ln care o asemenea societate îşi are sediul ţţ © fi Diviziune universitară ln Franţa: ~ de medicină ţţ © f. Şcoală superioară de arte, comerţ, exerciţii fizice (dans, SCrimă), etc.: de mnzlcă; —- de comerţ, etC. ţţ © ^ de biliard, local public ln care se află instalate biliarde de preciziune şi unde se organizează adesea concursuri între profesorii sau amatorii de biliard ţţ © ^ Şcoala filosofică a lui Platon; locul unde se ţinea această şcoală [fr. < gr.]. ACAFTIST = ACATIST. 'ACAJU sbst. ♦ Mahon [fr.]. 'ACALMIE sf. ®0i Potolirea momentană a vlntului şi a mării ţţ © 0 Linişte momentană: trecem prlntr’o perioadă de —- [fr.]. 'ACANT sbst. 'ACANtA (pl.-tej sf. ® ♦ Gen de plante din care singura speţă cultivată pe la noi (Acanthus longifolius) e numită de popor „talpa-ursului” ţţ © (Ci Ornament care imită frunza acestei plante (H 13) < lat.]. 'ACANTACEE sf. pl.+ Familie de plante cotiledoane, al cărei tip e acantul [fr.]. Fig. 13. Acant. [fr. di- ABU- ACA www.dacoromanica.ro ACA ACC . ‘acapara (-am) vb. (r. ® V A cumpăra toate mărturile de pe o piaţă spre a le vinde mai scump H © Pr. ext. A-şi însuşi totul In paguba altora, a lua totul pentru sine, nelăslnd nimic altora: gratie proteotiunll, an acaparat toata funcţiunile mai bine plătite [fr.]. * ACAPARATOR,-toare adj. sm. f. Care acaparează [fr.]. AC4.R1 sm. © © Cel ce fabrică a c e U © 4&H. MacagiU: răsucindu-şl şapca ea mina, ea <*>ii de la drumul de fier ibr.-vn.j . ACAR* (pl. -are) sn. Cutiuţă de păstrat a c e. O ACAR’ (pl. -aie) sn. Trans. (mar.) Obiect de fier ori de aramă, lat de un deget, cu capetele rotunjite şi adunate puţin laolaltă, avlnd astfel forma unei semi-lune; se Întrebuinţează de ţărance la pieptănătură spre a se forma In jurul lui conciul. O ACAR4 adv. Tr.-Carp. (întrebuinţat numai in compuneri). Măcar, ori: aoar-ce, aotr-eine, aear-eate, aoar-unde [ung. akar]. acaret (pi.-etnii,-ete) sn. © Clădire cu dependenţele ei: era trist baiul in oaie se găseau celelalte <*'uri ale moşiei id. zamf.) f © f Avere nemişpă-toare ftc.-ar.]. O acăriţă1 (pl.-ite) sf. Cutiuţă In care se păstrează ace (hasd.) [acar]. O ACĂRIŢĂ3 (pl.-ite) sf. Trans. cbuo.) = CA-ppşA [ngr. â*dpt]. O ÂCARNIŢĂ (pl.-ite) sf. Mold. Trans. (haso.) Cutiuţă, teacă In care se păstrează acele, aţa şi alte mărunţişuri trebuincioase la cusut [acar]. AC^SĂ adu. In, la locuinţa mea, ta, sa, etc.: e ~; sa întors *** ; n’a plecat de a mai veni de- <•>, a se dumeri, a-şi veni In simţiri; a fi pe placul Cuiva: acum mai vii de aşa mai vii de ; I© : a nn-i ti toti boii <», a nu fi cu voie bună, a-i lipsi ceva; m- pisica, socoteala [lat. ad-casam]. OACĂSTĂU (pl-taie,-tauă) sn. ţ. Tr.-Carp. © Spln-zurătoare ţj © ® iron. Persoană Înaltă peste măsură şi uscăţivă (trib.>. 2. acAstAi sf.pl. Mold. OEoo.) Case mari; grajduri; schelele din jurul unei case în lucrare; ori-ce lucrare măreaţă de construcţie [ung. a-k a s z t o(f a)]. O AGĂŢARE1 adj. indef. Anumit, oare-care: in- gerul Domnului pogorlla In ^ ceasuri In lao si turbura apa fHASD.). O AGĂŢARE *, acAtAbii, acAtAbilea adv. inv. Mold. Bucov. 1 De preţ, ales, de vre-un folos deosebit, de mare treabă: Vasiiie-vod& isi cernea barba, pe atita se cunoştea că nu avea ac&tare minte sau trioa iui Dumnezeu (rec.) ţj ® Cum se cade, mai de Seamă, mai bine: cam Iris afară, dar nici aici nu-i mal aoătărll (sad.). ‘ACATALECTIC adj. 9 Verscăruia nu-i lipseşte nici o silabă în piciorul din urmă [lat.< gr.]. ACATIST (pl.-te) sn. ® Imn cîntat Vineri seara in a cincea săptămină din Postul Paştilor spre slava Născătoarei de Dumnezeu şi pe care credincioşii îl ascultă stînd în picioare ţ[ © Orice rugăciune şi cintare către Sfînta Fecioară: mult a mal alersat cu '•'8 si paradise pe ia blserlol (I.-gh > H ® Ceea ce se dă preotului care face aceste rugăciuni şi cîntări [vsl. < gr.]. ACATISTIER (pl.-re) sn. Carte de imnuri şi alte rugăciuni către Născătoarea de Dumnezeu [acatist]. O AGAT sm. Trans. * = salcJm [ung. a k â c < germ J. ACĂŢA (aoat, acfit), AGATA (agat, agăţ) 1. vb. tr. ® A atîrna, a prinde de un cuiu, a anina: Îşi acfttă hainele In cuiu U ® A Spînzura: Cine adnce funia, Pe aoela l-om ao&ta 2. vb. refl. ®A se prinde, a se apuca de ceva (ţinîndu-se cu miinile, cu ghiarele): se agăţă de primele ramuri ale dudului (OLVR.); amlndol ştiam a ne acăta ca veveriţele pe viiturile oele mai Înalte ale copacilor (I.-gh.) ; ©: omul clnd e să se ’nnece, seacatăşi de un pain ţ] © A se prinde din nebăgare de seamă de un cuiu, de un mărăcine, sau de vre-un colţ ascuţit: 1 se acătară labele de dinainte de 6 boia butoiului (odob.) ţ] ® © A nu se mai des-lipi de cineva, a nu-1 mai slăbi, a nu-i mai da pace: se acată de om ea soaiul de oaie (ret.) ţj ® A se Căţăra: şi pnnlnd lada tos, a’au acâtat pe măi să la merele (se.) [lat. ‘accaptiare], ACĂŢĂRA (-atăr) vb. refl. A se căţăra: vede un băiet oe se acătăra pe stllpul porţii de teama olnilor (CRGJ [»r CAŢARA]. ACĂŢĂTOR, aqAtAtob i. adj. p. acATA. Care Se acaţă: plante acătătoare. 2. ACATATOABE, AGAtATOABE (pl.-tori) sf. Ss. Şiret, lănţişor cusut la o haină pentru a se putea atîrna. ji. acAţAtoabe, agătAtoabe s/. pl. i Ordin de păsări din care fac parte ghionoaia, papagalul, cucul, pupăza, etc (H 14) ACĂŢĂTţfRĂ, AGAtAtvrA (pl.-turi) sf. Ruptură, sfîşie-tură făcută de un . cuiu sau de un vîrf T4- Acajăioare. ascuţit de care s’a acăţat un lucru. O ACĂU (pl. acană) sn. Tr-Carp. Măsură pentru lichide (=56 litri) [ung. ak6]. ‘ACCELERA (-era) vb. tr. A grăbi, a iuţi [fr.< lat.]. ffi ‘ACCELERAT adj. ® p. ACCELERA ţ] © Tren <•> şi <•> (pl. -ate) sn. Tren cu mare iuţeală. ‘ACCELERAŢIUNE, ‘ACCELERAŢIE sf. ® Mărirea iuţelii U © Săvlrşire grabnică H ® B Cantitatea constantă cu care creşte iuţeala în fie-care secundă [fr.< lat.]. ‘ACCENT (pl.-te) sn. ® ca Ridicarea vocii pe vocala unui cuvint: — tonio H © co Semnul pus ie 0 vocală spre a arăta acest accent: ascutit r), ~ grav ( x), «•>oiionmtiex (j*) ţj ® co Intensitatea vocii pe una din silabele unui cuvtnt f © 9 J <•> prozodie, muzical, intensitatea sunetului pe un timp al măsurii ţ[ © Mlădierea vocii caro exprimă o stare a sufletului: lainic; — dra- l matio; scoaseră din viori 9I cobze nişte ^0 foarte pate- tioa (fil.) n © Intonaţiune particulară a locuitorilor unei ţări: »» italienesc ; —' francez [lat. ac-c e n t u s cu accepţiunile particulare [ ale fr. accent], ‘ACCENTUA (-tnez) 1. vb. tr. i co A ridica vocea pe o vocală 1J ® <27 A pune pe o vocală semnul care arată accentul ţ| ® A da vocii mai multă intensitate pe o silabă H ® A pronunţa cu mai multă tărie, făcînd să reiasă importanţa ideii exprimate. 2. vb. refl. A se întări, a căpăta mai multă tărie, a ieşi în evidenţă: mişcarea politică pornită de ourind se accentuează din ce In oe mai mult [fr.]. ‘ACCENTUAT adj. p. ACCENTUA UH © NŞI-ACCENTUAT. ‘ACCENTUARE, ‘ACCENTUATIUNE, ‘ACCEN-tuatie sf. Faptul de a accentua [fr. a c-centuation]. ‘ACCţlPT (pl.-te) sn. V 1 Declaraţiunea pusă pe o poliţă prin care cel ce iscăleşte se o-bligă să plătească la scadenţă suma prevăzută în acea poliţă: acceptarea se exprimă prin cnvintnl .accept” (cdd.-com.i ţj ® Poliţa acceptată [germ. A c c e p t < lat.]. ‘ACCEPTA (accept) vb. tr. ® A primi (o propunere, un dar) ţ| © V A se îndatori să plătească o poliţă la scadenţă [fr.< lat.]. ‘ACCEPTABIL adj. De primit, ce se poate primi KH © neacceptabil, inacceptabil [fr.], ‘ACCEPTANT sm. V Cel ce acceptă o poliţă: ‘«iii oontraotează direct obligaţiunea de a plăti cambia icod.-com.) [fr.]. ‘ACCEPTARE sf. ® Faptul de a accepta U © V Inda’torirea de a plăti o poliţă la scadenţă: ~a anei cambii trase la o epocă fixă de la înfăţişare trebue să fie datată icdd.-cdm.). ‘ACCEPTAŢIVNE sf. ® Faptul de a accepta U © V Actul prin care cel ce iscăleşte se obligă să plătească la scadenţă suma prevă- www.dacoromanica.ro ZUtă In poliţă.-. ~a trebue <4 (le scrisă pe cambie fi semnaţi de acceptant (coo.-com.) [fr.]. * ACCEPŢiţTNE, 'aoc^pţie sf. Qj Înţelesul In care se ia un cuvlnt [îr.< lat.]. ‘ACCŞS (pl.-ese) sn. ® f Întoarcerea, revenirea periodică a unei boale: ~ de tuse; de ne-bnnle » —ele de Ir lauri prin care trenase după naştere (BR.-vN.i H ® f Izbucnire (a unei stări sufleteşti): ~ de baenrle; ~ de mtnle [fr.< lat.]. * ACCESIBIL adj. ® De care te poţi apropia lesne, la care se poate ajunge uşor: muntele aoesta e pat In <»• excursioniştilor ţj ® 0: gradai universitar... a devenit # Inteligentelor celor mal mediocre Distincţiune acordată acelora (dintre şcolari mai ales) cari s’au a-propiat mai mult de cei premiaţi [fr. ) de frasin;- sa se notarasca care . de aUlna d) de fag;_4) de din jucători va juca ffoarea-soarelui;- f) de teiu;-Intliu: a da ~ [fr. q k) de secară;— i) de ulm. acquit], ACHIUJ (pl.-iuri)sm. \ Tac [rus. kij], ‘ACHIZITOR sm. Cel ce face oachiziţiu- n e. Klg. îs- Lampă cu acetilenă. ^AGHIZIŢiyNE, *ACHizţŢiE sf. ® Dobîndire, cumpărare U © Lucrul doblndit, cumpărătură; găsirea unei persoane potrivite pentru un anumit scop:a făcut o bună ~ [fr. a c q u i s i t i o n< lat.]. ACţ adv. i (de loc). In locul acesta: de aci; pin' aol; pacl: pe-acl p'aproape; p’acl prin preajmă; apleca (sau a se duoe, a fugi) pe-acl 1 n o o I o, a pleca în grabă dintr’un loc, a-şi căuta de drum; fjip’aoi ti-e dramul, a fugit, s’a făcut nevăzut 1) © (de timp). In momentul acesta, acum: de nnde ptet» era tăcere, acam te asarzeaa strigătele şl sgomotnl iisp.) ; de « înainte băiatul umbla prin pădure şl prindea păsări iisp.) ; de « 1 n c o 1 o plnă avară sile tră lră ferlc 1(1 (slv.i; aci... aci..., clnd... Cînd....: e soare, ~se'ntu- necă (vlah.) f ® ctt p'aoi sau p’acl p’aei, mai, mai; nu lipsea mult: ta mi-al deschis pleoapele, căci p'aol p’acl era să le tnchiz de veci (olvr.i U ® 0* Aci e aci, acum e momentul hotărltor, aci e toată greutatea (ewdrum) [lat. ecce-hic], tAClA, ŞACIE, }acji(a) adv. I Aci, pe loc ţ O îndată. tACţC (pl.-icuri) sn. a, Luntre în formă de şaică [tcj. şACţCE(A) adv. Ari [lat. ecce-hicce], ‘AGIGULAR adj. A Subţire şi ascuţit ca acul [fr.]. 7 ACC- ACI www.dacoromanica.ro ACI- "-ACID i- adj © Acru, acrişor: gust —. H © « t* Cu'Însuşiri de acid. ş. (pi.-de) sn. şi [pi.-m) sm. Or Compus hidrogenat care roşeşte hlrtia de turnesol albastră şi casre se poate combina cu oxide bazice spre a forma săruri: — azotio, apă tare; — citric, sare de lămlie; — moriatic, spirt de sare: — oxalic, sare de mărriş; — suiturlo, vitriol [fr.| t ACOLISITQR adj. verb. acolisi şi sm. Care se acoliseşte, care stărueşte In toate chipurile să păgubească pe cineva; molipsitor. •ACOLJT sm. ©ph* Un fel de paraclisier In biserica apuseană ]) © însoţitor, tovarăş: li văzurăm pllmblndn-se ca acoliţii ini nedespărţiţi [fr.]. ACOLO adv. In locul acela: de —; pin’ —; pe —; de pe —; apoi o lud lntr’ — ande mila Domnalai l-o duce nsp.i; dintr’ —, din spre locul acela, din partea aceea; Mold. pin’ pe—, plnă Intr’atlt, din Cale afară: acesta na-i vr'an laora pin’ pe —, copiii hăt, zise baba Facultatea care permite ochiului de a percepe clar imaginile obiectelor aşezate la distanţe diferite [fr. < lat.]. •ACOMPANIA (-aniez) vb. tr. © A Însoţi, a întovărăşi, a petrece pe cineva U © J A Însoţi cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăţi muzicale întărind-o şi mărin-du-i astfel efectul: incspul să-l acompaniez, bătlnd toba oa deştele pe fandai pălăriei (car.) [fr. a C C O m- pagner], •ACOMPANIAMENT (pl.-ente) sf. J Faptul de a acompania o bucată muzicală: şi glasal lai se pierde lntr’an „ara! ural” oa — de. cobză şi de vioare «vlah.) [fr. accompagnement]. •ACOMPANIATOR sm. © însoţitor ]J © J Care acompaniază pe altul In executarea unei bucăţi muzicale [fr. accompagnateur]. 'ACOMPT, * acont (pl.-turi) sn. Plată parţială a unei datorii: d!ndu-!e clte an mic acont şt aslgorlndn-le plata integrală (i.-gh.) [ir.]. ACOPEREMÎNT (pl. -minte, -mlntori) STl. © Ceea ce slujeşte spre a acoperi, spre a Înveli; Invelitoarea casei; adăpost: le-an orescat nişte coarne că au fost străbătut prin podul casei pin’ peste ***-(vor.) ; se odihniră §1 dormiră sub •^ul cerului msp.) -mi capului, pălăria, căciula, tistimelul, mahrama, etc.; -mi pioioareior, Încălţămintea, ciorapii, etc. f © O Capac U@pI.Brf Cele trei văluri, din care-două mai mici, cu care se acopere discul şi potirul, si unul mai mare, numit „aer”, cu care se învelesc celelalte [•»• coperemJnt]. ACOPERI (-păr,-p«r), I. vb. tr. © A pune ceva deasupra unui lucru deschis In partea de sus, spre a astupa intrarea, spre a nu lăsa să pătrundă Ceva înăuntru: —' o casă; —' o oală op capacul ][ © A fi aşternut peste ceva nelăsînd să se vază ce e dedesubt: un strat gros de zăpadă aoopere pămlntnl H © (0 A Încărca: —' de ruşine;—* de ocară; — de gloria 1) © ® A Înlocui o sumă, un lucru care se chel-tueşte, care se pierde, de care e nevoie: — ohei- 8 www.dacoromanica.ro tuelile; cita economii trebue să fac ca să-mi acoper pa** ţnba; Isi acoper nevoile din poame st legume (ret.) ^ © ® A ascunde, a tăinui: mă mir de Hiron cum ea acoperit acest lucru de na l-au scris (nec.i. 2. vb. refl.: ctmpal se acopere de verdeaţă; cerul s'a acoperit de nori [lat. a c c(o)o p p r i r e]. ACOPERIMÎNT — acoperemJnt. ACOPERIRE s/. ® Faptul de a acoperit © V Contravaloare (garanţie) pentru un împrumut 1f ® ^ Trecerea unei stele pe dinaintea alteia ce se află mai departe de pămtnt. ACOPERIŞ (pl.-isori-işe) sn. ţ£b întreaga tnveli-toare a unei clădiri: ploaia răpăie pe ~ele de şindrilă iolvr.) [acoperi]. ACOPERIT 1. adj. ® p. ACOPERI: casă ~ă ea olane; cărbune^ ca cenuşă t © (£) Cutropit, covtrşit: văzlnda-se acoperiţi de atlta mulţime de Turci (N.-cost.) * ® (f Ascuns, tăinuit; tainic: lucrurile nu puteau ră-minea mult timP (isp.i ; gÎnduri *e; cărbune se aice despre acela care tace şi muşcă pe furiş tt © NEACOPERIT. 2. sbst. Faptul de a acoperi. O ACOPERITOARE sf. ® Invelitoarea casei 1f ® Capac t ® fflt =* ACOPEREMINT ® Ta C 0-p e r i] ACOPERITORsm. ® Cel ce acopere (In spec. o casă) t ® © Ocrotitor: ajutoriu şi acope-rltoriu să tăcu mie in mlntuire ibibl.). ACOPERITURĂ (pl.-turi) sf. ® Faptul de a acoperit® Ceea ce s ujeşte spre a acoperi, acoperemlnt: tao acoperituri peste tot capul (bibl.). "ACORD (pl.-duri) sn. ® înţelegere deplină, unire (în ce priveşte părerile, sentimentele): •«ml domneşte In această familie; a fi de <«•, a fi de a-ceeaşi părere, a se potrivi la gînd; a cădea de a cădea la învoială, a se învoi t ® <2? Raportul unui cuvînt cu alt cuvînt ale cărui modificări (In ce priveşte genul, numărul, persoana) trebue să le urmeze: •«•ui subiectului cu verbul; ~U1 adjectivului cu substantivul t ® J COTD-binaţiune de sunete suprapuse, armonie producă de două sau mai multe sunete auzite deodată: o şoaptă acoperită de un de orgă idlvr.i t ® Sunet dulce, armonios: Duios em şi gingaş —-ui îngeresc X Zer înăcrit, jintiţă Întrebuinţată în loc de oţet. la Inăcrirea bucatelor [aer ul. ACRIŞOR adj. Cam acru, puţin acru. ACRIT'1.. adj. p. ACRI Iii C neacrit. 2. sbst. Faptul de a (se) acri. ACRITURĂ (pl.-turi) sf. ® însuşirea, starea de a fi acru f ~ , © Lucru acru f ® __js pl. H Bucate acre, ‘ verdeţuri (legume, poame) acre sau înăcrite [acri ]. ACRIU adj.Cam acru, puţin acru: dulceaţa de coarne...era acrie (grig.). •ACROBAT sm. X Jucător pe funii întinse la oarecare Înălţime (j[] 19): aco-io Bint acrobaţi cari pot să-ţi fia profesori Fig. i9. Acrobaţi. (alecs.) [fr.< gr.]. 6 \ _ "ACROBATIC adj■ \ De acrobat, ce seamănă cu jocul acrobatului: •• dănţuiau din picioare fl făoeau întorsături —e , timpul în care soldatul e sub drapel 1f © ca Forma —ă a varbaiai, care exprimă acţiunea H ©A lua parte <^ă la oeva, a lucra cu slr-guinţă la ceva, a ajuta cu munca, cu influenţa sa, la Înaintarea unei Întreprinderi la realizarea unui scop DU (iu inactiv, ne activ. 2. sbst. V Suma la care se ridică averea u-nui negustor, socotindu-se ceea ce i se datoreşte şi marfa pe care o posedă: ~>ai oazei te ridioă ia oinoi iote de mii de lei [fr.< lat.]. •ACTIVA (-ivet) vb. tr. A grăbi o lucrare; a pune în mişcare: daelndu-mă la Poartă oa să activez lacra rea hfrtiilor (i.-omj [fr.l. •ACTIVITATE sf. © Putere de a lucra: era Fig. 04. Actinometru. înzestrat mo* uimitoare ţ © Muncă: a desfăşurat o <•> extraordinară 1j © A fi In ^ SOU In ~ do serviciu, a fi în slujbă (vorb. de un funcţionar, de un militar) 1f © ® sferă de întinderea întreprinderilor, lucrărilor, proiectelor cu care se 0-CUpă Cineva: sfera Iui de ~ na e aşa de restrlnsă cum crezi 1[ © In plină în toiul lucrării DU r. NEACTIVITATE, INACTIVITATE [fr. < lat.]. *ACTQR sm., ‘ACTRIŢĂ (pl.-u*) sf. O Acela, aceea care joacă într’o piesă de teatru [fr.]. •ACTORAŞ sm. dim. iron. O Actor fără vază, fără talent. tACTORIŢĂ= ACTRIŢĂ: actorita, In loc să ias& pe uşă, ieşea prin părete (Negr.) [actor]. •ACTRIŢA er ACTOR. •ACTUAL, adj. Din timpul de faţă, de acum: e îngrozit de moravurile politice *. [fr.]. 'ACTUALITATE sf. © Starea lucrului actual 1f © pl. Intlmplări din timpul de faţă: Jurnalismul nu poate trăi deolt din actualităţi [fr.]. 'ACTUARsm. ® Funcţi >nar Însărcinat cu calculele şi cu statistica In unele administraţiuni publice, la bănci, societăţi de asigurare, etc. [fr.l. O ACŢIE sf. V Tr.-Carp. *w acţiune © [germ.]. •ACŢIONA (-onez) vb. tr. © rt A trage In judecată, a chema înaintea judecăţii H© rt—1 Apune In mişcare [fr.]. •ACŢIONAR sm. V Gel ce posedă una sau mai multe acţiuni lntr’ o întreprindere financiară sau industrială [fr.]. •ACŢIUNE sf. © Lucrare, faptă, tot ce face Cineva: nu-1 cred capabil de o * rea; a fi In <•*, a fi în mişcare; a pune tn a pune in lucru, a pomi oeva 1[ ® Inrîurire, influenţă, putere de a lucra: fooul n’are nioi o ^ asupra asbestulai; dojana mea n’a avnt nici o ^ asupra lui «f ® o** înlănţuirea faptelor principale, desfăşurarea, mersul unei piese de teatru 1f © rt Dreptul de a trage in judecată; proces: ausil să-i respingă -•'a fără a se ridioa de pa scaun (BR.-VN.) U © V acţiune. Tr.-Carp. acţie. Parte (luată ca unitate de măsură) pe care o are cineva din capitalul social al unei Întreprinderi; Înscrisul care reprezintă această parte [fr.clat.]. ACU adv. Acum: a trăit plnâ mai ~ şase luni; Q: acu a acu. acum trebue să se aleagă lntr’un fel, acum e momentul hotărltor. •ACUARELA (pl. -ele) sf. & Pictură uşoară făcută (mai adesea pe hlrtie) cu colori transparente subţiate cu apă [fr.cit.j. * ACU ARELIST sm. & Pictor de acuarele [fr.]. •ACUARIU (pl.-ariuri -arii) sn. Rezervorul in care se* Întreţin animale sau plante acuatice ( ţ] 25) [fr.< lat.]. *ACUATICad;. Care tră-eşte In apă: plante ani-mal răpit de dnlcile clntărl ale anei armonioase pleiade de zlne '•'e iodob.) [fr.< lat.]. ACUFUNDA (-fund) vb. tr. şi ref1. ® A (se) cufunda: O stea albastră cade şi’n spaţiu s’acufundă (Alecs.) ; pr. ext.: de eşti dură de pădure, du-te şi te acufundă ’n pădure (vor.) f ® (£ A prăpădi, a da de pagubă: Văd că dumneata, care ştii legile, mai răn mă acufunzi (CRO.) [ CUFUNDAI- ACUFUNDAT adj. ® p. ACUFUNDA H ® f : şezind cu ne încetare In cărţi acnfnndaţi inegr.i. * ACUILĂ, ‘ACVILĂ (pf.-ile) sf. ® i Vultur: El te privesc şi se măsoară Ca donăacnile cumplite id zamf.) TI © 22 Pajură: purtlnd acvila creştină pe coiful lor de fier (odob) [lat.]. •ACUILIN, ‘acvilin adj. încovoiat ca ciocul vulturului, coroiat, coclrjat: nas [fr. bună [fr.]. ACyŞA, acuşi adv. F ® Chiar acum H ® Numai decît, îndată: dormi fără grijă, că acuşi se face Jiuă (crg.) H ©Acuşi... acuşi..., clnd... cînd..., aci... aci...: blajina noră migăia prin casă, acuşi la strujlt pene, acuşi Îmbăia tortul, acuşi pisa mălaiul icrg.i [a C uj. ACUŞICA adv. F Chiar acum [acuşi]. ACUŞOR (pl.-oare) sn. dir>l. AO. 'ACUT adj. ® Pătrunzător: ee uită la dInsa cu o expresie de ironie şi de milă id.-zamf.) ţf © Foarte Simţitor: durere *4 ţ ® / Boală ~>ă, boală grea şi care înaintează repede f ® a Accent accent ascuţit [lat.]. OACUTROPI (-op) vb. Ir. 0/ten. Băn. A acoperi, a înveli [•»- cutropî]. O ACţTŢ sbst. dim. ac. •ACUZA (-uz) 1. vb. tr. rt A învinovăţi, a învinui, a arunca vina asupra cuiva; a trage In judecată, a pir?: l-au acuzat de furtul aceeta fără să albă dovezi. 2. vb. refl. A se învinovăţi, a arunca toată vina asupră-şi [fr.clat.]. "ACUZABIL adj. i*i Care se poate acuza [fr. (sb.i [VSl.]. "ADAMANTIN adj. ♦ Care are tăria şi strălucirea diamantului [fr.< lat.], t ADAMASCĂ sf. feâ ® Un fel de ţesătură de mătase cu flori sau desenuri care mai ’nainte se fabrica în oraşul Damasc II ® Mold. Ojţesătură înjpatru sau cinci iţe a cărei urzeală este de in sau bumbac, iar bătătura de lină de diferite Colori: la ferestre splnsurau nişte perdele de ~ ign.) (p) 28) [rus.]. ADĂOGA, ADAOGE, ADĂOGI-" e«-ADĂUGA... Fig. a8. Adamască. t ADĂOSĂTOR sm. Cel ca-re-şi însuşeşte, care adaugă ceva pe nedrept la bunurile sale icant.i [adaos], tADAosAturA (pi.-tnri) sf. ® $ Adaus; sporire, creştere'; parte adăugată, intercalată (la un text): celelalte ce mal slnt scrise, «•- de un Eustratla Logofătul şi de un 8imion Dascălul, nu letopiseţe, ce slnt ocări şi basne (m.-cosm f © Băn. Innăditură. t ADAosurA (pl.-snri) sf. (dos.) Lucru adăugat la altul; adaus. t ADAOŞAG (pl.-gnri) sn. t Bir plătit peste dările obicinuite: era ~ peste văcărit citi un tult de vită înec.) [adaus + su/.-ş a g], ADĂPA (adăp) i. vb. tr. ® A duce vitele la apă, a da de băut (laviţe): n’a adăpat încă vacile K © A da de băut (la oameni): l-a adăpat ou lapte dulce 1 ® A uda (pămîntul) f ® «•» ou otravă, a Otrăvi: şi-l adăpă cu otravă cumplit (oosj. 2. vb. refl. ® A bea (vorb. de vite) 1 © A bea, a-şi stlmpăra setea (vorb. de oameni); ®: In luptă clnd i-e sete ou slnge ee adapă ialecs.) f © A se Uda: pămîntul s’a adăpat de ploaie f ® ©: se adapă la Izvoarele ştiinţei; a ie «ou învăţătură f ® 01: ştiu en In oe apă se adapă, Ştiu ce glnduri are, Cunosc Scopurile lui; a se <•» In aceeaşi apă ou oineva, a fi înţeles cu cineva [lat. adaquarel. ţ ADĂPĂCiy NE, adApabe sf. Faptul de a (se) a d ă p a. ADĂPAT i. adj. p. adApa f f © nuadApat. 2. sbst.'® Faptul de a adăpa: ~ui vitelor; ~ui pămintului ţ[ © f Otrăvire: oontra —ulni, babele de la tară întrebuinţează mal cu seamă argint-viu (haso.>. ADĂPĂTOARE (p{.-tori) Sf. ® Locul unde se adapă animalele: fildeşii, viind ia ~ şi văstnd oă in loc de apă este altceva, se întoarseră iisp.i U © Vasul, jghiabul din care se adapă vitele ((! 29). ADĂPĂTOR adj. Care adapă. $ ADĂPĂTURĂ (pl. -turi) sf. Adăpare, uda- re: la răsad ca acesta ~ ou puhoiu de stn?e să se fie cuvenit (cant.) [adăp a]. ADĂPOST (pl.-osturi, -oaste) sn. (D Loc unde se apără cineva de vînt şi de vreme rea: vtntui clnd bate, te dai tn lături intr’un ~ *1 te odihneW inec.j \ ® [s»-DIATA], ADICĂ, adecă adv. © Prin aceasta se Înţelege, (care Însemnează) cu alte cuvinte: să se proci- tească băieţii şi fetele, adică să ascalte dascălul pe lie-care (CRG.) f © Şi anume: să-mi pregăteşti tot ce trebue pentru scris, ^ blrtie, cerneală şi condeiu ^ © Va Să zică, cum s’arzice (înpropoz. interogat.) : ~ n’ai aflat nimio P vrei să mă înşeli P f © După pron. cine, ce şi adv. oum, cind, unde, întrebuinţat adesea spre a reaminti sau lămuri mai bine, prin expli-caţiunea ce urmează, idee a exprimată in prop. precedentă: n spuse toată şiretenia pricinii, cam adică fusese la vinat, oum se IntUnise ca credinciosul Împăratului, oum vorbise ou el »isp.) f © + Iată: adecă eu... (începutul celor mai multe zapise vechi); adecă doi oameni voiau să intre In ourte şi cinele nu-i lăsa (ret.) ţ © La în momentul deciziv, la urma urmelor: toomai acum la adică n’au nioi o mlngllere (CRg.j. ADICĂLE(A), adicăte(lea) adv. ® Adică: oum l-ar strânge el Iu braţe... olnd să vie vorba la o adicătelea (vlah.) . ADIERE sf. ® Faptul de a a d i a U © © Suflare lină, vlntişor: nioi măcar nu se olătlnă ca do o ~ de vlnt frsp.). ADIMENI... sw ADEMENI... •ADINAMIG adj. t ® De adinamie, privitor la adinamie 1 © Care sufere de adinamie [fr.]. 'ADINAMIE sf. t Slăbiciune mare a organismului, lipsă totală de puteri [fr.; bj Mold. fără glumă, serios: vorbeşti In — ori vroi să şngneştl r (Cro.) U © Din—, nu In glumă sau din Intimplare, ci cu hotărlrea luată dinainte: din*— mi-a răsturnat oer-neala ne scrisoare f ® Cu dinadinsul, anume, CU SCO-pul hotărit; cu slrguinţă; cu ori-cepreţ: a treia zt ou dinadinsul lăon să-l 11c dramul ne la acelaşi conaclu iisp.) ; f mal ou dinadinsul, O o u tot adlnsal, fără nici o glumă, foarte serios; cu toată stăruinţa: 8'a apucat cu tot dinadinsul să numere licoare greşeală do tipar; oirşmarlal nu-i lasă, d le cere plata cu tot adlnsal (sb.) f © (Vii de— , CU mai multă stăruinţă, mai vlrtos f © tinde-', anume, cu intenţiune, cu premeditare: maiti din boierii leşeşti socoteau oă face In de— să piară Oastea toată (gr. ur.) 1 © cu de— , cu stăruinţă; mai on de— , mai cu seamă, In deosebi f © t c u de -ni, cu luare aminte, cu îngrijire, cu multă băgare de seamă, foarte -se- riOS: să oaute cu de <^ul să îndemne In tot ohlpnl pre ereticii de aoolo să se întoarcă cătră pravoslavie iprv.-mb.); mai ou de ~ui, în deosebi, mai cu seamă, mai ales: ou toţii sfătuindu-Be, mai ou de^ul Tomşa Hatmanul (gr.-ur.) 1î ® î cu tot d 0~ui, foarte serios. 2. Înadins, Intr'^ adj. Anume: a fost din parte-i 9I-0 Inadinsă cercare de a oonatrlnge al&bioiunile limbii romlne (odob.j. 13 ADE- ADI www.dacoromanica.ro ADI ADM 3- î prOTl. i Adins-eluşi, el InSUŞi, adins-mineşi, pe mine însumi; adins-tineşi, pe tine * © ţ Adins-voi («0, adim-aiji, voi Intre voi, ei între ei, unii cu alţii [lat. ad-de-ipso]. t ADINTA (adint) vb. inlr. (oos.) itkt.) A lua aminte. OADINTE adv. Maram. Oaş. Adineauri [lat. ad-de-ante]. *ADIO 1. interj. i Rămas buni rămîi cu binel (cuvlnt de poliţe fă la despărţire): c’am zis da mult — fericir I (VLAH.) ţ] 2 F iTOU. S’a dUS, a trecut timpul C...: — nepăsare a copilăriei, ««'libertate, — terieire 1 (i.-gh-i. 2. sbst. Adio 1 ag adio 1 şi lără revedere ialx.) [it. a d d i o]. •ADIPOS adj. ® Ce are caracterele grăsimii: tesut — 11 © Plin de grăsime [Ir.]. •ADIPOZITATE sf. / Supia-încărcare de grăsime de natură bolnăvicioasă [Ir.]. •ADIŢIONA (-onez) vb. ir. ± A aduna [Ir.]. •ADIŢIONAL adj.Ce e sau trebue să fie adăugat: artiool — [Ir.]. •ADIŢIUNE sf. ® Adăugare, adaus f © ± Adunare [Ir. < lat.]. 'ADiyNCT sm. Ajutor (al unui profesor, magistrat," etc.) [germ. < lat.]. •ADIUTANT = adjutant [germ. < lat.]. ADlNC i. adj. ® Care e găurit, scobit, plnă la o mare depărtare de suprafaţă: apă —a; put—; farfurie —ă; (F : Închinăciune —ă, CU corpul mult plecat spre pămlnt f © (F Greu de pătruns, temeinic: etllntă —ă; Învăţătură —â; vorbă—ă: glnd—; minte ««A; Înţelepciune —â; Învăţăminte pline de o filosoiie —ă toooB i f © Mare, puternic: o jale —ă li cuprinse toate simţirile iooob.i; dor —; iubire «i Des, prin care OCiliul nu poate Străbate: noapte —ă; Întunecime »ă ţ ® Neturburat de nimic: in tăcerea -«da codrului, biruitorul doarme (vlah.) 1| ® Greu: somn — f ® La —i bătrinete, ia o virstă foarte Înaintată. 2. adv. ©: a ara—; a Înfigea U © (£): a dormi —; a ofta-; — mişcat. Ş. (pl.-cnri) sn. ffl Adincime, fund: —ul mării; te trage pe furii, apa la — (CRQ.) ţ| © ®: se mlbni plnă in —ul sufletului; n’ apnca săauză de la dascălul ceva, că el Învăţa mal din — decit dascălul r ® A-şi însuşi (o părere, un plan, etc.); a primi ceva ca bun: eomisinnea a adoptat proiectul de lege 1] ® A alege ceva ca fiind mai bun, mai plăcut, mai frumos, mai vrednic de urmat: au adoptat In totul moda din Paris [fr.< lat.]. 'ADOPTARE sf. © A Luare de suflet, înfiere 1f © Faptul de a adopta (o părere, etc.), însuşire, primire: proiectului de lege; unei mode ridicole. •ADOPTAT, -AtA adj. sm. f. p. adopta: —ui are dreptul să oeară desfiinţarea adopţiunii In timp de un an de Ia ajungerea la majoritate (COD.-CIV) 1|1[ C NEADOPTAT. •ADOPTATOR, -toare sm. f. A Acela, aceea care adoptă', care a adoptat un copil străin: oel adoptat nu va dobfndi nioi nn drept de moştenire asupra bunurilor rudelor -«-ului (COD.-civ.). "ADOPTţV adj. A © Care a adoptat, care a luat (un copil) de suflet: tată ~ 1[ j Care a fost adoptat, luat (ca copil) de suflet: oopii ţf © CD Patrie ~ă, ţară străină pe care şi-o alege cineva în locul patriei adevărate [fr.Clat.]. •ADOPŢIUNE sf. © A Luare de suflet, înfiere: «a va da celui adoptat numele adoptatorului pe care 11 va adăuga la adevăratul său nume icod.-civ.) H © Faptul de a adopta (o părere, etc.), primire 1[ ® Patrie de ţară străină pe care şi-o alege cineva In locul patriei adevărate [fr.Clat.]. •ADORA (ador) vb. tr.® rri A se Închina la Dumnezeu, a slăvi cu smerenie şi cu adlncă iubire divinitatea sau cele dumnezeeşti: trebue să adorăm pe Dumnezeu şi numai lui să-i slujim; ~ voinţa divină 1j © Pr. ext. A slăvi, a cinsti; a iubi cu patimă un lucru: virtutea; muzica; dantul î[ ® A iubi cu Înfocare pe Cineva: Ador pe aoest demon, ou ochi mari, cu părul blond iemin.) [fr.Clat.]. •ADORABIL adj. © Vrednic de adorat ţ[ © Drăgăstos, vrednic de iubit cu Înfocare: un copil o mamă —ă ţ[ ® F tron. Nostim [fr.C lat.]. •ADORARE sf. Faptul de a adora; închinăciune, Slăvire, iubire înfocată: Duioasa cioclrlie oe vecinio către soare se ’nalţă ’n ^ (ALECS.j. * ADORAT,-AtA adj. Sm. f. p. ADORA: Un ohip de-a pururi —, Cum nu mai au perechi iemin.) ; Iartă-mă, adorata mea ivLAil.) ţ[1[ NEADORAT. •ADORATOR, -toare sm. f. Acela, aceea care adoră, care' iubeşte cu Înfocare. •ADORAŢIUNE, ‘ADORAŢIE s/. = ADORARE [fr. < lat.]. O ADORLEA (de-) adu. Trans. ifr.-cdr.) De altădată [adoarâ], ADORMI (adorm) l. vb. tr. © A face să doar-mă: abia a putut să adoarmă copilul; l-au adormit ou clo- * roform II ® Pr. exag. A plictisi la culme, a obosi pe cineva Intr’atlt incit să-l cuprindă somnul: era singura carte care avea puterea a-1 — inegrj t © A Incinta In aşa fel simţurile cuiva Incit Să-l facă să doarmă: zicea din fluier nişte doine de te adormea iisp.) 1) © f A face să stea liniştit prin Fi". 31. Adormirea Maicii Domnului (din „Antologhion*—1643). făgădueli mincinoase, prin amăgiri, etc.: te lăţă a fi adormit ou operante zadarnice ţ|© (£) A potoli, a linişti, a alina: ea ză-tl adoarmă chinul, durerea, dorul, etC. 15 ADM- ADO www.dacoromanica.ro ADO ADU 2. vb. inlr. i A Începe a dormi, a-1 cuprinde Somnul: do la o vreme i-a furat somnul pe amlndoi sl au adormit duşi icrg.i; ©: Glndu-1 adoarme In nemiş-oan (vlah.) 1J © ® A se moleşi, a lucra alene: bagă de seamă să nu adoarmfi lucrătorii U © ® A lln-cezi, a tinji, a sta în loc, a înceta: de cind cu criza, toate afacerile au adormit H © © A se pierde, a dispărea: sentimentul de dreptate pe care-1 sădisem In inima lui adormise acum U © 0 A muri: pentru că si sven-ţiia lui era om si-i era a muri, să războli putinei si asia adormi (varl.i; mai adesea In slil biblic: a ~ in (sau intru) Domnul; lol astfel a ~ somnul (cel) de veci, a ~' somnul cei înng iisp.) , a muri In pace [lat. a d-dormire). ADORMIREsf. © Faptul de a adormi ţii ((i NEADORMJRE U ® ?) Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare, numită şi Sîntă-Măria mare, ce se ţine de biserica creştină la 15 August, intru amintirea morţii Preacuratei Fecioare ( ■ 31). ADORMIT, -IŢĂ adj. sm. f. ® p. adormi : sade ca ~ U © (F Mort: vor Învia morţii si voiu ridica pre cel adormiţi din pămint (N.-cost.) *i © (Fi Care zace tn nesimţire: priveliştea era vrednică de a Incinta sufletele cele mai <^e ialecs.i H © © Molatec, trlndav, care abia se mişcă, care pare că doarme de-a -’n picioarele: nu-i venea lui... să-I crează nestine că este nebarnlc, mototol si "SP.l li1Î (fi NEADORMJT. t ADORMITA (-itez) vb. inlr. A adormi: ador-mltat-au Păstorii tăi (bibl.) [dormita]. ADORMITOR adj. verb. adormi. ® Care a-doarme, care aduce somn: buruieni adormitoare; miros ^; muzică adormitoare: clipesc somnoros din oobl as-ouitind suetui —' al apei ivlah.i U ® Pr. exag. Plictisitor, obositor: e o carte adormitoare. ADORMIŢELE s/. pl. ♦®=DEDITEIH ® Trans. «=zorele ® T © Trans. — volbură ©[adormit]. ’ADRAGANT sf . * & Gumă produsă de planta Aslragalus vcrus şi care e Întrebuinţată în farmacie la facerea hapurilor, pastilelor, etc. [fr.]. * ADRESA (-esez) 1. vb. Ir.® [«A trimite, a în-drppta (o scrisoare, un pachet, etc.): nu ştiu unde să-l adresez scrisorile 1f ® A arăta, a face, a exprima: mulţumiri; * complimente ţţ ® A VOrbi Cuiva: nu l-am adresat nici o vorbă. 2. vb. refl. ® A se Îndrepta cu vorba către cineva, a vorbi cuiva: nu s’a adresat către mine H © A se Îndrepta către cineva spre a-i cere o lămurire, un sfat, un ajutor, etc.: tată-său, dac’a văzut ...c& nu-i vine de hac, s’a adresat la stăDlnire (i.-Gtf.) [fr.]. •ADRESĂ (pi.-ese) sf. ® tT Numele şi locuinţa unei persoane scrise pe o scrisoare, un pachet, etc., spre a arăta unde trebue să se trimită şi cui să se predea: am scris greşit adresa H © Locuinţa Unei persoane: l-am uitat adresa II © F La adresa ouiva, avînd în vedere pe cineva, ţintind pe cineva: n'am răspuns la nici unul din aceste atacuri răutăcioase la adresa mea U © ţţp Scrisoare trimisă de o autoritate, scrisoare oficială: Ministerul l-a trimis o ~ de mulţumire H © © Manifestaţiune (a vederilor, dorinţelor, etc.) a Corpurilor legiuitoare către capul Statului: ~ de răspuns la Mesagiul Tronului H © O Discurs adresat suveranului de un corp administrativ, judiciar, sau de o Întrunire de cetăţeni [fr.j. •ADRESA.NT, sm. -ANTA sf. fei Acela căruia, a-ceea căreia i-e adresată o scrisoare, destinatar(ă) [germ. A dressant], t ADRESARISI, ţ ADRESUţ = ADRESA, t ADUCĂTOARE sf. Ca Semnele „ “ sau « » întrebuinţate clnd se citează cuvintele cuiva sau clnd e vorba să se deosebească cuvintele puse Intre aceste semne de restul textului, ghilemele [aduc e]. ADUCĂTOR, -TOAHE adj. sm. f. ® Care a-d U C e H © ~ aminte m- AMINTE. ADţJGE (aduc) 1. vb. Ir. ® A duce pe cineva undeva: ml-a adus oaspeţi la masă; G: ce vlnt i aduc» (pe la noi)p se zice văzlnd pe cineva sosind Intr’un loc unde nu te-ai fi aşteptat să vie; pr. exl.: martori U « A duce ceva undeva, la ci- neva: ţl-am adus toate cărţile; pr. exl.: ~ dovezi U J ©: —' o veste; mal aduse vorba Încă odată despre copiii lui cei pierduţi iisp.i ; G: vorba vorbă aduce; vorbind de soarte, de cele ce se pot Intlmpla pe neaşteptate: nu Ştim cum ne va mai aduce si pe noi Dumnezeu dsp.); G: nu ştii ce poate să aducă ziua de miine, nu ştii ce se poate Intîmpla plnâ miine; G; nu aduce anul ce aduce ceasul, într’un timp scurt se poate Intîmpla ceea ce nu se întlmplă In vreme Îndelungată; unele lucruri vin pe neaşteptate 1J ® A da un venit: munca lui d'abia aducea cu ce bruma să-şi ţie zilele iisp.i U © A produce, a face să dobîndeascâ ceva: ~ rod, bucurie, cinste, folos; abs. O : vorba dulce mult aduce U © A pricinui: su- părare; ~ stricăciune; ~ pagubă; ruşine ţ] ® ^ la Îndeplinire, a Îndeplini, a Împlini, a Săvlrşi; ~ la capăt, a sflrşi cu bine (o lucrare); ~ ia cunoştinţa, a face cunoscuţi] ® A face să ajungă; ©: l-a adus la (sau in) sapă de lemn, l-a sărăcit H © A Îndupleca: abia l-am adus să se mai lase deturnat 1] © A Îndoi, a pleca, a Încovoia: aduotndu-i ia pămint, ti tăie capul H ® A răsuci o armă, a o ridica potrivind-o astfel ca să lovească mai bine: aducind toroipanul mai iute deoit fulgerul, păli pe unul la dreapta, pe altui Ia stingă iisp.i U © Jmper. adu I ado 1 adă I dă-mi Încoace: adusorisoarea s’ociteso şi eu U © ± iv NUMITOR. 2. vb. inlr. ® ^ ou (cineva, ceva), a-sl —' ou (cineva, oeva), a semăna Intru cîtva, a avea puţină asemănare: am doi copilaşi... oari Isl aduc de departe ou Neagoe Basarab (alecs.) ţ| © A(-şi) aduce aminte, tw AMJNTE1 ®. 2. vb. refl. ® a se ~ cu (cineva, ceva), a semăna Intru cltva, a avea puţină asemănare H © A se Îndoi, a se Încovoia: se încleştară... si începură a se ~ unul pe altul [lat. adducăre]. ADUCERE sf. ® Faptul de a adace; * aminte, amintire 1ffl © neaducere ţ[ © a Mandat de poruncă de a aduce pe cineva Înaintea judecătorului. •ADUCTOR adj. Se zice de un muşchiu care apropie un membru de planul de simetrie al corpului, sau care apropie două organe simetrice unul de altul [fr. Mişcarea produsă de un muşchiu aductor [fr. < lat.]. 'ADULA (-uiez) vb. tr. A linguşi pe cineva In mod josnic [fr. < lat.]. 'ADULARE, 'ADULAŢIVNE, 'ADULATIE sf. Faptul de a ’ a d u 1 a; linguşire josnică [fr. < lat.]. * ADULATOR,-toare adj. sm. f. Care adulează, linguşitor josnic [a d u 1 a). t ADULMA (adulm) vb. (f. ® V A adulmeca (dos.» H © © A afla, a prinde de veste: aduimă că Ferdinand trimite şi el solii la Unguri poftind cu Inşe-l&ciuue Înnoirea crăiei (n.-cost.). ADULMECA, ADURMECA (.-mec) vb. Ir. ® V A simţi prin miros vlnatul, a găsi, a descoperi după miros urma, dlra vlnatului (vorb. de ciini): mi-am adus aminte că dlbania de lup adulmecă şi vine după fum (Crg.) ; copoiul adurmecă dlra fiarei prin ţărlnă (odob.) H © Pr. exl. A descoperi prin miros urma sau adăpostul cuiva (vorb. de animale): dulăii... adulmeclnd mirosul cărnurilor cgn.) ; cinele tot adurmeclnd tncătrău au apucat fugarii (ret.) ţ| © f A presimţi (o primejdie, uneltiri duşmăneşti), a descoperi, a afla: ca copoii adulmecă ori-ce mişcare a domniei iodob.i [comp. addlma]. ADULMECÂTOR,-TOARE adj. sm. f. Care adulmecă: hulpea din fire este bună adulmecă toare (CANT.). •ADULT 1. adj. Vlrstnic, ajuns la desvol-tarea deplină a creşterii, a priceperii: băiat fată «•'ă; (J? minte ^ă. 2. sm. (mai ales la pl. adulţi, vorb. de amlndouă sexele): această boală nu atacă pe adulţi; scoală de a-duiţi [lat.]. •ADULTER1 adj. Care calcă credinţa conjugală: a doua zl femeia era izgonită de sub streaşină conjugală (|.-gh<) [fr. < lat.]. •ADULTER1 sbsl. Călcarea credinţei conjugale: I-au găsit vinovat de ~' [fr.]. •ADULTERIN adj. Născut dintr’un adulter [fr. < lat.]. *ADULTERIU sbsl. = ADULTER*. 16 www.dacoromanica.ro ADUMBRI “(-breşe) i_. vb. tr. A face umbră, a da Umbră, a umbri: frunzişul cel des al copacilor adumbreşte acest colt fermecător al grădinii; pr. ext.l se vedea umbra albă a femeii adumbrlndu-şl cu mina arcurile sprlncenelor (car.). 2. vb. refl. A se pune, a sta la umbră, a se umbri: copaciul sub care se adumbrise era măreţ msp.) [lat. adumbrare. cu schimbare de conjug.]. ADUMBRITOR adj. verb. adumbri. Care a-dumbreşte. 600 ADUNA (adun) 1. vb. tr. ® A stringe la un loc (vorb. de oameni), a întruni; a chema pe mai mulţi Intr’un loc (spre a se sfătui, spre a lucra împreună), a porunci să se strîngă la un loc: aduna lumea de pe lume In pustiul codrilor (CRG.l ţ[ © A strînge la un loc (ce era risipit, împrăştiat), a grămădi (vorb. de lucruri): a adunat bani mulţi; «a: adună unde n’a risipit, se' zice despre cei ce umblă după cîştiguri pe căi piezişe; ®: cine na adună pentru sine, adună pentru alţii, se zice pentru cei Sgir-ciţi cari nu ştiu să se folosească de averea lor; (F): a-şi — puterile, glndurlle, minţile ţ| ® A strînge de pe jos, a culege: s a dus să adune uscături din pă-dnre f ® f A împreuna laolaltă (pe cineva cu cineva), a face să se intîlnească: cu mare pază l-au dus la urdle şi aice i-au adunat cu vezlrul (N.-cosT.); Gt: a tunat şi i-a adnnat, se zice Clnd se însoţesc la o treabă tot oameni de aceeaşi teapă, potriviţi la fire şi la cusururi U ® ± A adăuga mai multe numere unul la altul spre a le întruni intr’unul singur. 2. vb. refl. ® A se stringe la un loc (vorb. de oameni, de orl-ce fel de fiinţe): ei trăiau şi se adunau la sfat Intr’un munte nsr.i; @ : se adună ca muştele la miere ţ| © A se strînge la un loc, a se grămădi (vorb. de lucruri): cele bune să se adune, cele rele 8& se spele, urare rostită cînd închină cineva paharul H © A se însoţi, a umbla cu cineva, a ln-tîlni adesea: nu te cu oameni proşti şi nerozi (pann>: fj): spune-mi cu cine te aduni, şi-ti voiu spune cine eşti [lat. adunare], t ADUNĂCIUNE sf.® întrunire f © împreunare [adun a], ' ADUNARE s/. ® Inaptul de a (se) aduna, stringere, grămădire, culegere, etc. ţi © Rezultatul acestei acţiuni, persoane întrunite pentru o petrecere, pentru a se sfătui, etc.: se apropie de ~a nuntaşilor, tocmai clnd erau In toiul chefului iisp.) ; obşteasoa Adunare, vechiul parlament al Ţării; Adunarea deputaţilor, Camera; Adunările legiuitoare, Camera şi Senatul ţ[ © Lucruri strinse la un loc, Culegere, COlCCţiune: sint şi multe odăi cu — de arme (c.’Kad.) ; — de legi f ® ± Operaţiune prin care se adaugă mai multe numere sau expresiuni una la alta spre a le întruni într’una singură ţ| © x Semnal dat de gornişti sau toboşari în garnizoane, cantonamente sau tabere pentru ieşirea tiupei pe locul de adunare fie pentru diferite servicii, fie pentru pornirea în marş. ADUNAT 1. adj. p. ADUNA HH (C NEADUNAT. 2. sbst. i Faptul de a adunaţi © $ Adunare, întrunire, sobor ţ| © t Strinsură, avere. a. adunata sf. Trans. Una din cele douăsprezece figuri ale jocului căluşarilor ipamf.i. ADUNĂTOR.-toare adj. sm. f. ® Care adu-n ă ţ[ © Spre. > Muncitorul care strînge fînul cosit. ADUNĂTURĂ (pi.-turi) sf. ® Mulţime strîn-să din toate părţile, strinsură ţ| © Mulţime de oameni (de jos) adunaţi la un loc, mai adesea fără vre-un scop serios: d’apoi călugării i o — de zamparagll duglişi, din toată lumea, cuibăriţi prin mănăstire icro.i ţ| © îngrămădire, strinsură de lucruri (mai adesea fără valoare) ţ| ® Spec. xt Oaste alcătuită din oameni strlnşi în pripă, fără alegere : şi etrlnglnd păstorii de pre munţi şi altă —, au Intrat in tară (N.-C08T.) ţ| © t Adunare, întrunire: adunătura sfinţilor apostoli (Dos.) [adun a]. ADURMECA •*- ADULMECA, t ADURMI (adorm) = ADORMI, t ADURMÎTA =■ ADORMITA. ADVS 1. adj. ® p. ADycE ţ| © îndoit, plecat, încovoiat: un tlnăr splnatlc, lungăreţ la chip şi cam — de spate, tăcea corecturi (vlah.) ţ|ţ[ © NŞlADys. I.-A. Când rea. —Dicţionar enciclopedic ilustrat. -1*7 părţile unei Fig. 32. Rădăcină adventivâ (de iederă). 5. sbst. ® Faptul de a aduce ţ| © (pl.-suri) — ADU SATURA: bine să mi limpezeşti, de ură, de piră, de —uri, de supusuri, de făpturi, de daturi (mar.). ADUSĂTURĂ (pi.-turi )sf. / (R Boală adusă In casă prin vrăji: toate făcăturile, toate pusăturlle, toate adusăturile, te grăbeşte şi le adună (mar.). t ADVARE sf. pl. ® mţf Mic sul de piele sau de pergament pe care Evreii îl atîmă de braţ sau pe frunte şi pe care sînt scrise nişte versete din Sflnta Scriptură filacteră (•»- filacterii) f © Orice se purta de cei superstiţioşi spre a se apăra de boale, de farmece, etc., amulet. 'ADVENTIST adj. şi sm nâ Se zice despre o sectă americană. Întemeiată în 1831 de Vil-liam Miller. care aşteaptă o a doua venirp, foarte apropriată a lui Is. Hr.; adepţii ei serbează ca zi de Odihnă Sîmbăta [engl.]. 'ADVENTIV adj. A Se zice de plante care se nasc în alte locuri decît acelea unde ar trebui să se desvolte normaj,: muguri —i; rădăcini —e (IV] 3?) [fr.]. 'ADVERB (pi.-bo) sn. 03 Parte de cuvin t invariabilă care determină mai de apruape circumstanţele acţiunii unui verb (merge iute), ori gradul însuşirii exprimate de un adjectiv (mai bun), sau precizează chiar înţelesul unui alt adverb (foarte bine); — de loc (unde, acolo); — de timp (olnd, atunci); — de mod (cum, aia); « de cantitate (cit, a 111), — de afirmare (d a); — de negare (nu, ba);—, de îndoială (poate) [fr. >. 'ADVOCĂŢIE sf. A Ocupaţiunea, meseria dp advocat. 'ADVOCĂŢIME Sf. col. ADVOCAT. ADVON (pi.-oane) sn. ^ Tinda din nâuntru a bisericii: — ui de la Snagov e o cameră pătrată cu patru Pilaştri octogoni (ODOR). 'AER1 (pl.-re) sn. ® 15 Fluid gazbs care formează în jurul pămîntului un strat de 80-100 km., de neapărată trebuinţă pentru Întreţinerea vieţii animalelor şi vPgetalelor: — curat; — stricat; — nesănătos;- rece; —ul mării ţ| © Văzduh, spaţiul între Cer şi pămînt: s’a ridicat In —; Plutind uşor In — ca vlntui ce adie ialecs.) ţ| © înfăţişare, faţă: avea un — atlt de idiot şi de rldlcul (Vlahj ţ| ® Chip înglmfat de a se purta: şi-a mai pierdut din aerele sale de erou (vlah.) [lat. aer, în parte cu accepţiunile fr. a i r]. AER* (pi.-re) sn. mţ ® Văl cu care se acoper sfintele daruri H © Spec. Vălul cel mare care sp pune la proscomicţie, unde înfăţişează cerul pe care s’a arătat steaua la naşterea Mîntuitorului; ADU- AER www.dacoromanica.ro AER- vălul de pe sfînta masă care Înfăţişează piatra *r« pusă pe mormlntul lui Hr.: Domnul nostru Isus Cbi istoi oum este zugrăvit pe sftntul » idem.) [gr. ‘AERA (-re») 1. vb. tr. O A face să intre aer curat: » o odaie H s A svlnta, a întinde la aer: — hainele, blănlie. 2. vb. refl A-şi face vlnt (cu ceva) [fr.]. AEREL sm. A Substanţă albă sau brună, cu miros urlt şi gust greţos, întrebuinţată tn medicină sub numirea de asa foelida [a i o r], ‘AERI (-resc)... = AERA-. ‘AERIAN adj. i Din aer, care trâeşte In aer, ce Se Intimplă In aer: plantă »ă; fenomen »; călătorie ~ă: Păuni mtndri, fulgi de soare, dnloi minuni »e (alecs.) ţ[ i De aer: diferitele strate »e ţ| © fF Uşor, curat ca aerul; foarte gingaş: flintă <-«1 © Gaz— wm- GAZ ® [fr.]. ‘AERIFER adj. £) Care aduce aerul (pentru respiraţiune): canal ~ [fr.]. ‘AERIFORM adj. fi Qy Ce seamănă cu aerul, care are însuşirile fizice ale. aerului; se zice de fluidele care, deosebindu-se de aerul atmosferic prin natura lor proprie, i se aseamănă prin transparenţa, elasticitatea lor, etc.: fluid —; corp —; substanţă —â [fr.]. AERISEALA {pl. sil) sf. Faptul de a aerisi. AERISI (-isesc) vb. tr. © A Înlocui aerul stricat prin aer curat, a lăsa să intre aer curat (intr’o încăpere), a Împrospăta aerul: Florie», vezi tu de mal aeriseşte nlfel oasa (BR.-vn.i f © A Svlnta, a SCOate la aer curat, a întinde la aer: ar fi bine să aeriseşti din elnd In o|nd hainele din dulap [ngr. âhpizot Ca^e aduce un lichid la un organ: vase •« [fr s Se zice de pedepsele prin care se răpeşte unui oslndit viaţa sau libertatea: manca silnică este o pedeapsă «ă şl infamantă [ir.]. 'AFLUENT sm. . 'AFRONT (pc.-turl) sn. Ocară făcută cuiva (cu vorba sau cu fapta) fiind de faţă şi alţii, înfruntare : II făcuse —ui de a nu voi sd-I primească ca ambasador la Petersburg (|.-gh.) [fr.]. 'AFTE sf. pl. f Bubuiiţe, sgrăbunţp, băşicuţe care se fac pe buze, pe gingii, in gitlej, etc. [fr. ap h te „limbă”); din fibrele Irunzelor, lungi de peste 2 metri, se fac frlnghii şi diferite ţesături ( . 41) [fr. . AGEAMIU. Mold. AGEMIU,JE adj. şi sm. j. Începător, nepriceput, novire, iără experienţă: era şi ageamie şi ’ntamurati că ni-meni na ştia juca mai bine oa ea (car.) : la vlnătc.rie.. mă pricep cam tot atlta preclt ae pricepea vestitul ^ (dddb ţ ţAGEM 1. adj. sm. • Perscn din Persia: o samă de Turci s'au ridicat asupra împăratului ^ilor (must.). 2. sm. J Semn In notele orientale bisericeşti [tc~-ar. ’a g e m]. î AGEMESC, t AGIMESC adj. • Persan [a gem]. AGEMIU «w AGEAMIU. •AGENDA sf. V Calendar de birou sau de buzunar ru numeroase foi albe în care oamenii de afaceri, comercianţii, etc. Înscriu cele ce au de făcut intr’o anumită zi sau oră (J 42) [fr.]. •AGENT sm. © Tot ce lucrează, puterea care lucrează sau produce o acţiune oare-care: agenţii de productiune slnt munca, natura şl capitalul *i © Agenţi chimici, substanţe care operează descompunerea altor substanţe sau care produc o schimbare chimică H ® V Persoană care se ocupă de afacerile altuia, ale unei case de comerţ sau care e Însărcinată cu o slujbă, cu o misiune publică sau privată; ~ de afaceri, cel care se însărcinează cu afacerile de interes ale altuia; ~ de schimb, mijlocitor pentru vînzarea şi cumpărarea valorilor de bursă (titluri de rentă, acţiuni, obligaţiuni, etc.) n © O Agent dipiomatio, persoană trimisă de un guvern pe lingă alt guvern străin cu Însărcinarea de a apăra interesele Statului pe care îl reprezintă şi ale cetăţenilor lui ţ[ ® O Slujbaş, funcţionar subaltern însărcinat cu aducerea la Îndeplinire a ordinelor şi dispoziţiunilor unei administraţiuni a Statului: ~ de politiede si-guranţâ; — judec&toresc; —' vamal [ fr. ]. ‘AGENTURĂ (pl.-turl) sf. = AGENŢIE [germ. A g e n t u r]. •AGENŢIE sf. © Slujba sau însărcinarea unui agent H © Casă de afaceri, administraţiune condusă de unul sau mal mulţi agenţi | ® Pr. ext. Locul, clădirea unde o asemenea administraţiune Îşi are sediul: de publicitate; ~ teatrală; ~ telegra- fică [it. agenziaj. AGER 1. adj. 1 Tăios, ascuţit: toate cu gurile căscate, toate ou dinţii —i şl ou ghiare ascuţite (ret.) ţi i Pătrunzător: ochiul cel ~ al lui ştefan văzu unde O să ajungă treaba (ISP.I; privire «4 ţ) ® Sprinten, Uşor la fugă: intră In ourtile domneşti In săltăturile şi desghinurile nnui armăsăraş arăbesc — şi sglobin (Odob ) ţ © Iute la sbor: Priveşte pe deasnpra-i cum trec necontenit Nori lnngi şi vulturi *1 in sbor neobosit (ALECS.) Ţ ® Iute la acţiune: Tnroul, bllnd clnd este vremea de blindate, stimat şi * olndu-i vreme de sumetie (m.-cost.> 11 ® Harnic, Indemlnatec, di-baciu: tini împăratului era mai de mină, mai istet şi mai Îndrăzneţ iisp.) 1 © Isteţ: (era) o sgltie de copilă ~ă la minte şi aşa de silitoare de Întrecea mai pe toti Fig. 43. Agenda. băieţii icrg.) 1 ® Puternic, vîrtos, viguros: vese şi voios la inimă, ~ şi vlrtos la trnp (ooos.1 1) ® F : le-ar spune ou pana lui vă că deşteptarea de la 1848 nu a fost opera unui singur om (i.-OH.). 2. t sm. Slugă a diavolului, cel ce îndeplineşte poruncile mai-marelui diavolilor: să tie scoasă den mănăstire ca o părtaşă a Satanei şi a tuturor ~ilor lui (PRV.-MB.) [lat. a g 11 i s, - I e m]. AGERI (-erese) 1, vb. tr. A face ager, a ascuţi (spiritul): felul acesta de lucrări ageresc mintea copilnlui. 2. vb. refl. A deveni ager. AGERIME sf. © Iuţeală, vioiciune, uşurinţă (la alergat, la sbor): aleargă ou multă ţ[ © înde-mi îna re, dibăcie: mlinile-i reci şi tremurlnde pare că pierdnse lndemlnatica lor — (ODDB.1 ţl © Pătrundere, isteţime: cu »s mintii şi cu Intelepciuneu-i firească domni In pace toată viata lui iisp.) [a g e r], t AGESG adj. t Ce ţine de agă: sinjitorii de curte şi cu dărăbanţii ageşti (let.). AGEST (pi.-turi), OAGESTRU (pl.-truri.-tre) Stl. Mold. Bucov. Trans. imar.i (sez.i (hasd.> © îngrămădire de lemne, buşteni, crengi, vreascuri, aduse de apele repezi şi aşezate într’un loc la cotitura unui rlu, formlnd astfel un fel de stăvilar: au să-l lepede apele pe gunoaie şi mii... la un agestru (sao.) U ® Pr. ext. Trans. (fr.-cor.> Loc scutit de vlnt II ® Trans. ® Venetic [lat. a g g e s t u m]. O AGESTA vb. ir. Trans. A păzi, a scuti, a ocroti: mulţam, că mi-ai agestat pruncul (fr.-cdr.j[sv AGESTI]. O AGESTI (-tesc), O AGESTRl (-treso) 1. vb. tr. BuCOV. Trans. imarj maso.) A aşeza, a Îngrămădi lemne, buşteni, etc. la malul unei ape (vorb. de apele repezi), a forma un a g e s t. 2. vb. refl. © A se Îngrămădi, a se aşeza [vorb. de buştenii aduşi de apă) D © ® A se pripăşi, a se opri Intr’un loc. O AGESTRl ww AGESTI. O AGESTRU.... ir AGEST ... t AGHENT sm. @ © Slujbaş inferior al unei administraţiuni a Statului (■*- agent) ţ) ® Spec. Mold. Slujbaş al poliţiei, al unui birou de servitori [germ. Agent ori rus. agentă]. •AGHENŢIE sf. ©= agenţie ţ| © Spec. t Cancelaria, funcţiunea agentului austriac In Romi- nia: nu cumva vrei să-l lăsăm casă meargă la aghenţie P (alecs.) [agenţie + aghent], AGHESMUI (-usse) 1. vb. tr. ^ © A stropi cu aghiasmă D© Mold. F iron. A trage O bătaie: Îl aghesmuesc cu astă labă oum o numeşti d-ta (alecs.1 T © Bucov. F A fura: despre un lucru furat se zice ,,1-a aghesmuit'* (vor.i. 2. vb. refl. F iron. A se ameţi, a se chercheli. AGHESMUIT adj. © p. AGHESMUI U © F iion. cherehelit, cam beat: tămtiet şi — gata de dimineaţă (Crg.) r1l (& NEAGHESMUIT. O AGHESTIN(A) tw AGHISTIN(Ă1. O AGHIAMANT (pl.-ante) sn. Tr.-Carp. « Diamant [ung. gyâmânt], AGHEASMĂ, aiasmă sf. © g& Apă sfinţită de preot după un anume ritual cu prilejul punerii temeliei unei biserici, unei case, la inaugurarea vre-unui aşezămlnt, la ziua Intli a fiecărei luni, la redeschiderea unei biserici reparate, la sfinţirea unei biserici, la botez, etc.: an stropit cu aiasmă de sus plnă jos (1.-GH.); — marc, apa sfinţită din ziua de Bobotează (6 Ianuarie) pe care poporul, încredinţat că e bună de leac, o păstrează mai mult timp 1[ © F iron. Rachiu, numit şi — rusoasoă: se Invlrteşte lumea ou mine de atlta aghiasmă rusească (Crg.i ; Mold. @1: vrei, nu vrei, bea Grigore se zice Clnd de voie, de nevoie trebue să faci ceva [gr. âţlaspa]. AGHEASMATAR (pi.-are) sn. wJ © Vasul, receptaculuî In care se păstrează aghiasma (ÎS] 43) U © Cartea ce cuprinde rugăciunile care se fac la stropirea cu aghiasmă [ngr. ăf iaau.axâp:]. AGHIAZMĂ = AGHIASMĂ. AGHIOS (pi.-ioase) sn. & ni CIntare de laudă la liturghie spre slava Sf. Treimi şi care Începe Fig. 43-Aghiasma-tare. 22 www.dacoromanica.ro ou cuvintele „Sfinte Dumnezeule11; imnul triumfal sau cîntarea de biruinţă la liturghie, la care poporul răspunde „sflnt, sfînt, sflnt Domnul Savaot11 1[ © © F: a trage in », ■ trage (la) aghioase, a) a clnta tare, mai ales cu glas monoton; b) a sforăi, a horcăi tare In somn: de veselie, trase nişte aghioase o’on glas tirlt de amuţi gălăgia şezătoarei ; tu, go-gimite flăcău In putere, să-i tragi la aghioase, şi eu... să motăiu deşteaptă (car.); i-a clntat popa ^ul, a murit [gr. ■AGHIOTANT - ADJUTANT. OAGHISTIN(Ă) sf. ♦ Ti.-Carp. = castan(ă) [ung. g e s z t e n y e], AGHIUŢĂ npr. m. (J) Ss(P Nume comic dat de popor necuratului U ® (p a-i iura a adormi (greu): oum bău 11 şi fură oăzu Intr’o amorţeală sor ou moartea hsp.) ; a-1 lua a muri. AGIALÎC - HAQIALjC. AGIAMIU = AGEAMIU. AGICĂ = HAGICA. t AGţE sf. t ® Rangul de agă ca slujbă militară H ® Demnitatea de agă (ca rang de boierie) H ® Prefectura poliţiei: n trimit numai deott la ~, să-şi ia mertlcul şl de-aoolo (CAR.) ţ[ ® Poliţie; toţi agenţii poliţiei: arhon sftrdar... rădică toată agla in picioare 1 (alecs.). t AGIESC adj. t = ageso [a g i e]. ‘AGIL adj. Sprinten, iute, care se mişcă cu multă uşurinţă: tigrul, maimuţa şl plsloa slnt animale toarte ~e [fr. . ţ AGOANĂ Sf. = AGONIE [gr. dtfluv). O AGOD sn. Trans. ® Nărav; obiceiu, fire: li cunosc ~ul, că om din el nu va ti fn veci iret.) 1 ® Rost, rinduială: De nu ştii la cal ~ul, Astupă cu tine glodul (ret.) [comp. srb ugod]. O AGODI (-od, -odeso) vb. Ir. Tr.-Carp. A aştepta [comp. srb. ugoditi], "AGONIE sf. ® Lupta Intre viaţă şi moarte In ceasurile cele mai de pe urmă ale fiinţei: un biet oă-lugăr bogonisea pe slavoneste, dar ou glas slab, rugile «1 iodobo; a fi in agonie, a se lupta cu moartea, a trage de moarte K ® F : Imperiul roman era In cea mai frumoasă « e, de sigur, agonia verii (bas.) [fr. < gr.]. AGONISEALĂ (pl.-eii) sf. Ceea ce s’a agonisit, cîştigul doblndit prin muncă, rodul muncii: tată-său le lăsase lor toată agoniseala de o viată de preot al satului "sp.) [agonisi]. AGONISI (-iseso) vb. tr. ® A doblndi prin muncă, a aduna foloase cu multă trudă: s’au hotărlt... să meargă *n lume ca să slujească şi aşa să-şi agonisească hrana iod.); a-şi ~ v'a a, a clştiga prin muncă cele trebuincioase pentru traiu ® Pr. ext. A doblndi, a Căpăta: nume rău de... viclean şi-au agonisit (must.) [gr. â-ftovtoa AGONISITĂ sf. ® Ceea ce s’a agonisit, cîştigul dobindit prin muncă, iodul muncii: mi-hal se străduia să-şi îngrădească pentru vremile viitoare rodul birulntii şi agonisita trudelor lui (vlah.) 1f ® ţ Faptul de a agonisi: nu era cine să ]e tacă de mlncare acasă_ olnd îmbla prin sat după « isa.l. 23 www.dacoromanica.ro A6H- A60 A60- A6U EXPLICAŢIUNI LA TABELA II. UNELTE AGRICOLE: 1. Plug cu grindeiu de lemn. 12. Batcă. 23. 24. 25. Greble. 2. Plug universal. 13. Secere 26. Treierătoare cu manej. 3. Plug de coaste. 14. 15. Roabe. 27. Grapă de lemn cu dinţi de 4. Greblă mecanică. 16. Sapă. fier. 5 Semănătoare in rinduri. 17. Tirnăcop. 28. Prăşitoare. 6, Tăvălug. 18. Lopată. 29. Vînturătoare. 7. Tăpoiu, 19. Cazma. 30. Presă de fin. 8. Furcă. 20. Secerătoare simplă. 31- Cositoare. 9. Maşină de întors finul. 21. Coasă. 32. Trior (Cilindru de sortat). 10. Cotiugă. 11. Grapă de mărăcini. 22. Coasă cu greblă. Coasă cu crivea. 33. Garnitură de treierat. "AGONIZA (-1zez) vb. inlr. © A se lupta cu moartea, a trage de moarte, a fi In agonie: spre seară începu să agonizeze ' © Pr. rxt. Se zice de persoanele copleşite de vlrstă sau de boală: batri-nnl acesta agonizează de zece ani ţj ® ® Se zice despre lucrurile al căror sfîrşit e apropiat: căpetenii de lnmină Începu a — lumeglnd iemin.» [fr.]. "AGORA sf. © Piaţă mare publică în oraşele Greciei vechi ® Adunare a poporului ce se ţinea în una din aceste pipţe [gr.]. "AGRAFĂ (pi.-ale) sf. Pafta, chiotoare de metal, etc. la o cingătoare sau ia o haină, avînd deobi-ceiu oare-care ornamentaţie, copcă [fr.]. t AGRĂI (-âesc) vb. inlr. Tr.-Carp. © A se îndrepta cu vorba către cineva, a grăi cuiva; a zice: dar Ileana agrăla; pe-a cui seamă mă dud P (ret.) ţl ® ţ A vorbi: ce să pntem clnta şl — cineş pleelndu-se Domnului jcor.) [eu-GRAj], OAGRĂMĂDI (-ădeso) vb. tr. Tr.-Carp. A îngrămădi [ w grAmÂdi], •AGRAMAT,-TA adj. sm. f. Fără învăţătură, lipsit de cultură [gr. a-fpap.(j.aToţ]. "AGRAR adj. S ® Ce priveşte cîmpul, ţarina: hectarul este o măsură —ă © Ce priveşte agricultura: lege —ă [fr. a g r a i r e < lat.]. , I OAGRAŢIA (-atiez)... Tr.-Carp. = GRATIA... "AGRAVA (-avez) 1. vb. tr. A îngreuia (o vină, O împrejurare o Stare); laptele acestea l-au agravat s Cuat lunea. 2. vb. refl. A sc îngreuia; a se înrăutăţi: starea bolnavului se agravează din zi In zi [fr. < lat. ]. "AGRAVANT, adj. Ce îngreuiază (o vină. o împrejurare), îngreunător: circumstanţe —e [Ir.]. ‘AGREA (agreez) 1. vb.tr. A primi, a găsi de bun: societarii n'au agreat această numire tăcută tără ştirea lor. 2. vb. inlr. A fi pe placul cuiva, a-i plăcea: aceste motive no i-au agreat [fr.]. "AGREABIL, adj. Plăcut: am tăcut o călătorie —a ţţ c neagreabil [fr.]. "AGREGA (agreg, -eghez) vb. tr. şi refl. A (se)alipi, a (se) strlnge laolaltă: cristalele se agregă [fr. < lat.]. "AGREGAT1 sm. i> Acela care, pe baza lucrărilor sau a unui concurs, a obţinut titlul de profesor universitar de un grad inferior profesorului titular [fr. agrăge]. "AGREGAT1 (pt.-ate) sn. & Strlnsură, unire strînsă a unor părticele, a unor molecule: un — de silice şi de tier [fr. a g r e g a t < lat.]. * AGREGAŢiyNE, ’ agreg ATEE sf. © & Unirea strînsă a unor părticele, a unor molecule, aşa Incit să formeze un singur tot ţ[ ® g- Gradul de agregat universitar [fr. < lat.]. "AGREMENT (pi.-te) sn. Plăcere, desfătare, distracţie: am tăcut on voia] de — u.-gh.) [fr.]. "AGRESIUNE sf. Năvălire asupra cuiva, lovirea cuiva, fără ca acesta să fi dat pricină de gllceavă, atac neprovocat: a respins agresiunile vrăjmaşilor alunglndo-i peste hotare [fr. < lat.]. "AGRESIV adj. Care caută să atace pe cineva, să-l lovească-: discurs —; o ege este —ă cind atinge libertatea unui popor [fr.]. ‘AGRESQR sm. Cel ce năvăleşte asupra cuiva ca să-l atace cel dintiiu, care săvlrşeşte o agresiune: după lntliol moment de surpriză, tnhătă de piept pe — (car.» [fr. < lat.]. A GREŞ ■= agriş. O AGRICEA (pi.-cele) sf. Băn. A = ciuboţjca- CVCVLVl [sw AGLfCAJ. "AGRICOL adj. s © Care se îndeletniceşte cu lucrarea pămîntului: popor — 1 © Care priveşte munca clmpului; unelte ~e (sw tabela ii) [fr.]. ‘AGRICULTOR sm' s Cel ce lucrează pămîn-tul, cel ce se îndeletniceşte cu munca clmpului [fr. < lat.]. "AGRICULTURĂ sf. s Lucrarea pămîntului, munca clmpului, plugărie [fr. < lat.]. "AGRIMENSQR sm. Cel ce se ocupă cu măsurătoarea de tprenuri agricole [fr.]. "AGRIMENSURĂ sf. Măsurătoarea terenurilor agricole [lat.]. AGRIŞ sm. ♦ © Arbust cu ramurile spinoase; produce nişte boabe lungăreţe mai adesea păroase, verzi, galbene sau roşii; au un gust foarte acru clnd slnt crude, dar devin aromatice şi dulci, cînd ajung la maturitate; creşte pe locuri stîncoase şi se cultivă adesea prin grădini (Ri-bes grossularia) (V) 45) K ©—-roşu1 = dracilA© li ©—-ROŞU1 = COACÂZ © [ung. egres], m AGRIŞĂ (p/.-lşe, -Îşi) sf. A Fructul agriş u-ţ^s^v 1 u i. * AGROLOGIE sf. S Ştiinţa culturii pămln-tului [fr.]. • ' "AGRONOM sm'. S Cel ce cunnaşte bine ştiinţa agriculturii, studiază de aproape îmbună- Fig. 45 Agriş, lăţirile ce s’ar putea a- duce lucrării pămîntului şi îndrumează spre o cultură mai sistematică a clmpului [fr. < gr.]. "AGRONOMIC adj. S Ce ţine de agronomie, privitor la agronomie: institut —; ştiintă —& [fr.]. "AGRONOMJE sf. s Ştiinţa despre lucrarea sistematică a pămîntului [fr.]. + AGRU (pî.-re) sn. ® Băn. Olten. S Loc de arat, arătură, ţarină H © Ban. Strat deasupra (hasd.» ţ © Olten. S Rodul pămîntului. recoltă [lat. ager, agrum]. O AGUD sm. Mofd. A = DUD: nn drum între zidari şl intre o livadă de agozi ialecs.» [agud ă], O AGUDĂ (pl.-de) sf. Mold. A = DUDA [srb. big. j ago da]. OAGUR sm. Băn. A Viţă sălbatică care face struguri mărunţi şi acri [ngr. â-foupoţ], OAGURA (-nr) vb. tr. Trans. A proroci a bine [lat. "a gura re < au gu rare]. AGURIDĂ (pl. -de) «/. A Strugure crud foarte acru; [©■; Părinţii m&nlncă — şi Iiilor li ea strepezesc dinţii, păcatele părinţilor le ispăşesc copiii; : on încetai (cu înceta!) se face agurida mlerr sau Încet, Încet agurida se iece miere, dacă stăruim cu răbdare în munca noastră, ducem la capăt cele mai grele treburi ; ©: s’a tăcnt agurida miere, se zice de cei învrăjbiţi cînd se împacă [ngr. âfoopiSct], AGURIDAR, agurizar sm. A Viţă de vie rodind nişte struguri sălbatici, lăuruşcă [a g u-ridă]. A GURI JO ARĂ (p/.-oare) sf. A Mică plantă cu flori frumoase galbene, albe şi roşiatice ce se deschid numai la soare; se cultivă adesea ca plantă 24 www.dacoromanica.ro TABELA n. UNELTE AGRICOLE www.dacoromanica.ro ACU Al S . decorativă mai cu seamă printre pietre (Porlulaca grandijlora) fa] 46):—«minata pe joi, printre pietre ibas.i [aguridă]. AGURIZAR tw- AQtlEI-DAB. t AGURIZI (-îzeso) vb.intr. (B18L.1 A rodi struguri acri [aguridă]. A GUST = AUGUST [ at. *agustus [A g u s t], AH 1 i. interj. Exprimă durerea, necazul, părerea de rău, satisfacţiunea de a fi scăpat de o primejdie, de o supărare. 2. ah (pl. aburi) sn. Exclamaţiune de durere, Oftat: ai dori... să trăese ou tuşea si jungblurlle ai aburite Fig. 46. Agurijoară. şi Palpitaţiile d-tale idlvr.) . AHA 1 interj. Exprimă satisfacţiunea de a fi nimerit, de a fi priceput, de a-şi fi amintit ceva: abat ia acu l-am găsit leacul (Crgj. AHAia pron. adj. dom. f. = acea, aceea. AHÂL(A) prm. adj. dem. m. = acel[a). O AHAst(A) pron. adj. dem. m. = acest(a). AHO t interj. 1 Strigătul prin care se îndeamnă boii înjugaţi la plug sau la car ca să-şi Încetinească mersul sau să se oprească In loc: abo! car nebun, aho! olnd te-oiu încărca cu saci de la moară, atunci s& mergi asal icrgi Ş © Pr. eXt. Strigătul prin care căutăm a opri pe cineva de a face sau spune ceva: abol abol destul, că pntlna-1 plină ou vlrl si nu mal InoaPe nimic In ea (SB.1. AHOTNIC,-icA adj. sm. /. Mold. Care doreşte din suflet (să doblndească, să faoă ceva), care are multă dragoste (pentru ceva, pentru cineva): muiere —â de luoru si neoinstltoare '0 zile alinte iSez.i ; multă minte-fl mai trebue, zicea tata, văzlnd-o asa de —ă pentru mine (crg) [rut. o h o t n y k]. AHT (pi.-tnri) sn. 1 Dor înfocat (pentru ceva pierdut, ppntru reva cu neputinţă de Împlinit Sau de Căpătat): AJungă-te —pi meu Un’ ti-a Ii dramul mai greu 1 ivor,> Ş[ 1 Oftat, suspin: eu trăgeam nişte —uri de se stlrneau tofi olnii mahalalei ialecs.i. AHTIA (-tiez) vb. refl. A dori din tot sufletul ceva, a căuta cu ori-ce preţ să dobindească ceva, a jindul: se abtiază după o luncile bănoasă [aht]. AHTIAT adj. p. ahtia. Dornic, care doreşte Ceva CU Înfocare, jinduit: ara — de teatre şi petreceri; o droaie de oooonaşi... ahtiat! vlnători de zestre (vlah.). t AHTINAM (pi. -amnri) sn., ţ AHTINAMEA (pi. -mele) s/. Tractat de pace Intre Poartă şi alte State [tc. ’ahd-namâ]. Aii* interj. 1 Precedă sau urmează o întrebare la care aştepţi un răspuns afirmativ: ai, ce aloi, aşa e că l-am păcălit de minune? — Va să zică cam asa stau îuorariie, atp *[ © Exclamaţiune de durere, de uimire, de ciudă, de spaimă, la auzul unei veşti neplăcute Ş[ 3 aide, hai: — 8ă mergem 1 fAI* sm. pl. de la an. AI* ari. s»-Aii. AI*, Ai adj. dem. m. pl. tw- Al. O AJ* (aiesc) vb. tr. Tr.-Carp. X A găti cu usturoiu, a pune usturoiu In bucate fa i u], AIA. Aia pron. dem. tw- Ala. t AIAN (pl. aieni) sm. ® Primarul unui oraş turceso U pl. - Cetăţenii de seamă dintr’un oraş ftc.l. tALAR sbst. 1 Controlarea şi regularea oficială a măsurilor şi greutăţilor Ş[ © Fixarea preţului obiectelor de consumaţiune [tc.]. AIASMĂ tw- AGHIASMA. O AIASTA tw- AESTA. O AIÂSTĂ tw- AEST. AIAZMĂ = AGHIASMA. Aţei, ajce(a) 1. adv. In locul acesta: am venit — ou (ludul să-l Intllneac; pin’ —; de—, din locul acesta, din (lucrurile, faptele] acestea: de — se poate vedea eă...; p e —, prinTlocul acesta, prin părţile acestea: pa — e mare lipsă da apă; pe — pe aproape, In apropiere de locul acesta, prin împrejurimi; a ae duoe pe — inooio, a pleca, a porni dintr’un Ioc fără gind de întoarcere: să vă ajute Dumnezeu, zie călătorii, gl ie dno pe aloi Încolo (ret.). 2. interj. V Strigăt către prepelicar însoţit de o indicaţiune cu degetul spre a-i arăta locul unde trebue să caute vinatul [lat. ad-hicce], AIDA 1 interj. © = AIDE: cu bătu ’n mină, —, —, pină ajunge aooio nsp.i ŞJ © — dei exprimă neîncrederea, îndoiala: Aida da 1 Coana Vata P Mie -mi apnl P n’o ştiu eu p (car.) [tc. ayda], AID AMA C tw- HAIDAMAC. AIDAŢIi interj, aideţii O AIDĂU = haidAu. AIDE: ah>emi aideţii © interj. Întrebuinţată ca Îndemn de a merge, de a porni sau de a începe o acţiune: — să neapuo&mde luoru; repetat —, — exprimă mersul neîntrerupt: si aide, aide, merse cale lungă si mai lungă nsp.) Ş] © Exprimă Încă: a) îmbărbătarea, încurajarea: aide 1 prietene, nu te întrista pentru atlta lucru de nimio; b) O poruncă: aida 1 pleacă, si să nu ta mai văd pe-aici i c) O concesiune, fie: Alde 1 Ii sise Dunăre oam in doral lelii, poate vai 11 si tn bun la ceva nsp.) [tc. hay de], AIDOMA adv. © La fel, asemenea, întocmai, Chiar aşa: pesta noapte născu si roaba un copil, — cu ai Împărătesei nsp.) Ş] © Mold. Aievea: ai (i jurat că la-a văzut — (vlah.) [svAVJDOMA]. AIDUC = HAIDUC. AIEPT (pl.-turi) sn. Trans. (haso.) in expre-siunea: a lua pe cineva eu — ui, a lua pe cineva cu zorul, de sus [aiepta1]. • AIEPTA1 (aiept) 1. vb. tr. Trans. © A repezi, a asvlrli: aiaptă ciolanul... toomai In ureebea iul Aortei (bd.-del.) H © A îndrepta, a arăta drumul cuiva Ş[ © A potrivi Ş[ © A nimeri, a ghici. 2. vb. refl. © A se repezi, a seavlnta, a se asvlrli: numai ce B’alaptâ calul galbin si se ’nalfâ plnă la Dumnezeu (ret.) 1 © f A se făli [lat. adjectare]. AIEPTA* (aiept) vb. tr. A ademeni, a îndemna (la ceva) [lat. a 11 ă c t a r e]. O AIERLEA = AIUBELE(A). AIESMUţ = AGHESMUJ. AIEVEA, t A(I)EVE, t AIAVE(A) 1. adv. In fiinţă, in realitate: ceasul acesta a mai Presus de clte aievea mintea mi-a visat (odob.>. 2. adj. © In fiinţă, real: nu ştia de-s toata acestea aievea, ori poate că numai visează isb.) ŞI © ţ Pe faţă, făţiş, deschis: ei nu-i venea la aocoteală să se arate Ini aievea nsp.) [a* +vsl. jave], AILALTĂ pron. adj. dem. 1. = alaltA [a i a + alaltă]. A IMAN A = HAIMANA. AIMţNTEREA, o AIMJNTRE (LEA) = ALTMJN-terea [lat. a 1 i a-m ente], AINDE, OAJNDERE(A), OAfNDlNE adv. Tr.-Carp. Aiurea, intr’alt loc, alt-undeva [lat. aliunde]. 'A.INFAS (pi.-suri) sn. # Bordură formată din . linii, din puncte sau din înflorituri, ce se pune In jurul paginilor sau altor forme, chenar [germ. Einfass (ung)]. O AININ(E) $m. A = ANJN. t AINTE adv. Înainte, mai ’nainte [lat. abante], AIOR* sm.Trans. A — LEURDA [a i u]\ AIOR* sm. A © Plantă cu frunze lanccolate şi flori galbene ; creşte prin fineţe umede (Euphorbia esula) (■ 47) Ş] © = laptele-cucului [a 1 i o rl. OAIRE(A), AJRI(LEA), A|R(e)lea adv. Tr.-Carp. = aiure(a), AIURI(lea). AISt Ais 1 = hAisi OÂJST(A) = aest(a). O AţSTALALT pron. adj. dem. m. Mold. (pl. aistlaialti; gen.-dat sg. alstnialalt, pl. aistorlalti) = CESTALALT [a i s t + a I a 11]. Fig. 47. Aior. 26 www.dacoromanica.ro AIŞOARĂ (pl.-oare) sf. * = USTUHOIŢA [a i U ]. AIŞOR sm. * ® = DSTUBOJTA H © = GHIOCEI ® H © = CRIN -DE -PĂDURE U ® Bucov. = DALAO © [a iu], AIT!1, AITII interj. = HAITI: altI o pierdui, m&l (pann) ; aiti 1 acum s’a isprăvit nsp.) . OAţT* 1. adj. p. Al X Gătit cu aiu, usturoiat. 2. ajte sf. pl. Trans. = AITUri. OAITURI sf. pl. Mold. Trans. X Piftie [a i5]. OAIU sm.Tr.-Carp. ♦ ® = usru-rqiuu © =pur2®i}© aiul-oioarei Trans. = ceapa-cioarei1 u ® Trans. AIU-DE-pAdvre = leurdA şi crin-de-pAdvre u ® a iu-de-VARĂ = ustukqiu if © Trans. AIU-sAlbatic, a) plantă ierboasă bul-boasă ce creşte printre stinci şi păşuni (Allium ochroleucum); b) varietate de usturoiu ce creşte prin grădini şi locuri sterpe (Allium Fig.48,Aiu-sâlbatic oleraceum) ([£] 48) U © Trans. AnJL-şAEPELUi, plantă ierboasă cu tulpina Invîr-tită în spirală ca şi încolăciturile unui şarpe; creşte prin livezi, fineţe, tufişuri şi pe marginea pădurilor; se întrebuinţează în bucătărie (Allium scorodoprasum) ( ■ 49) [lat. al (1) iu m], AIURA (-rez), AIIJRJ (-reso) vb. intr. ® A fi cu gindurile duse, cu mintea zăpăcită H ® A vorbi într’a i u r e a , ca un smintit, a visa deştept: bolnavul a alnrat toată noaptea; locuitorii rldeau de dInsul, ca de unul oe aiurează sau visează deştept (isp.); ou sflnta-tl looană In braţe am colindat aiurind plaiurile si olmpiile iodobj. AIURARE, aiurire sf. Faptul de a aiura; rezultatul acestei acţiuni: atlta-ml trebuia oa aiurările mintii mele să ajungă la oulme ign.) ; Şl mintea lui tarată de-a cerului mişcare Se pierde ’n aiurire plutind sub bolta mare ialecs,). AIURE(A), aiuri adv. ® Intr’alt lOC, alt-undeva: vr’o trei sute de oameni au purces din Tighinea In sus, nu.ştiu la Iaşi merg, au aiure cnec.) ţ[ ©De», loc. adv. Aiul-sarpelui. Dintr’alt loc, din alte părţi; din alte împrejurări, din alte fapte, din alte cărţi, de la alţii: neavtnd Domnia putinţă de aiurea cu ce plini porunoile împărăteşti, s’au scornit un obiceiu pe vite IN.-COST.); pe », printr’alte locuri *[ © a vorbi » sau intr’», a vorbi ca un smintit, a visa deştept: ce-a pătit bătrtnui, de vorbeşte Intr’aiurea P ialecs.i; a glndi * sau Intr’»., a Ii ou gtndui », a rătăci cu gindul departe, a fi cu mintea dusă; a călca intr’». a nu fi statornic, credincios: te-am Înţeles eu de mult că-mi calci tntr'aiurea ialecs.i [lat. a 1 i u b ii. AIUREALA sf. Faptul de a aiuri, zăpăceală a minţii: se deşteptă din aiureala pe care i-o lăsase aburul vinului id.-zamf.i. t AiyRELE(A),tAiţjRiLE(A) adv. Aiurea, altundeva: mergeau unii In tara muntenească, alţii In tara leşească şi pe aiurele pe unde puteau (must.). AIURI1... sv-AIURA-. AIURI1 sv- AiyRE(A). AIURIT adj. p. aiuri. Cu nuntea zăpăcită: cade sdrobită pe un jeţ, legăntndu-şi capul... » de suferinţă (CAR.). OAIURLE(A) adv. Aiu rea. OAiyŞsw.. OAIUŞ04RA(pl.-re), sf., OAIUŞQRSTO. ♦ = USTUROJŢĂ [a i u]. îAJDER sm. Balaur [tc.-pers.]. O AJOMI (ajom.-omeso) Băn. Trans. = AJUMJ. O AJTEZĂU i interj. întrebuinţată de către femei, cînd trec pe lingă altele care urzesc pînză: Doamne ajutăl [contras din ajute zău]. OAJUMEALĂ sf. Trans. Faptul de a ajumi. OAJUMI (-urnesc) vb. intr. Olten. Băn. Trans. ® A aţipi, a adormi (mai ales de copii) 1 ® A se juca de-a-ascunsele [srb. imetl], O AJUMţT sbst., OajumjtA sf. Olten. Băn. Trans. Fir- 49- Numai In loc.: de-a-ajumitul, de-a-ajumita, jOCul copilăresc de-a-ascunsele [ajumi]. AJUN (pl.-nuri) sn. ® erii Ziua sau seara dinaintea unei sărbători, in spec.: »ui Bcbctezii, »ui Anu-lul-nou sau »ul Sflntulul Vaslle, »ul Orăoiunului, personificat prin Moş-AJun(ul) ; a umbla cu Moş-Ajunul, a ura pe la casele oamenilor în noaptea de 23 spre 24 Decemvrie, rostind formula consacrată: bună dimineaţa la Moş-Ajunl U © Pr. ext. Ziua sau seara dinainte, puţin timp înainte, foarte aproape, de: In »nl alegeri or; In »ui bătăliei; In »ul morţii U © f Trans. Post: zi ue »; pleca cu » sufletul mleu (cor.) [ajuna], + AJUNA (ajun) vb. intr. mj ® A mînca de sec sau de post ţ| © A nil mînca nimic, a posti: care va » toată ziua In a; vorb. de vlrstă: » bătrln; » la adinei bătrtnete; vorb. de O Stare decăzută: ce-am ajuns noi tn tara noastră I iisp.) ; ® ; » la sau In) sapă de lemn, A Sărăci de tot f ® A ajunge vremea (SOU o vreme' să..., a veni (timpul): a ajuns vremea să dăm două părţi oiocoiului şi una nouă (gr-n->, de aci, elipt.: astfel a domnit el 7 ani şi ajunsese să tremure boierii cei răi şi oio-coii (I.-oh.) 1i © Elipt, (in loc de » ou viaţă, » a trăi): Marti, de-om ajunge ou sănătate, am să ieu nepotul cu mine icrg.); nu mai ajungeţi să vedeţi ziua de mine (crg.); de aci, în jurăminte şi blesteme: să n’ajung ziua de mtinel n’ar mai ajunge Paştile! n’ar mai ajunge cu zilei Eu, Sandu Napoilă P... atunoi s’ajungi tu, gulera-tuiei ialecs.) U ® A atinge cu vîrful, cu marginea, CU Capătul: oopaciul era măreţ şi parcă se lupta să ajungă la nori nsp.); 0: supărarea lui ajunsese la oulme U © A fi destul de mare, de înalt, spre a atinge ceva, spre a pune mina pe ceva;®: vulpea, dacă nu ajunge ia struguri, zice oă stnt acri (s«- PISICA); <5 : nu-i ajungi ou prăjina la nas, e prea înfumurat f © A fi destul: ajunge 1 sau ajungăI destuii mai bine să ’ntreacă deott să nu ajungă (znn.) (ev- MĂCIUCĂ) | © A-i ajunge, a fi destul de mare ca să cuprindă, ca să acopere tot corpul (vorb. de o învelitoare): s’au întins mai mult dectt le ajunge toiul un-.); de aci, a-i fi destul, a avea de ajuns: nu-mi ajungeau banii de drum; ajun- AIŞ- AJU 27 www.dacoromanica.ro de «agii destul ai glumit, Încetează cu glumele; Al A 13r- ex^' a se mulţumi: na 1 ajunge că v’a lăsatpe dramuri. "LA 3. t)b. Tefi' q a veni unul lingă altul, a se In-tllni (după o alergătură, o fugărire); ©: roatele se goneso una pe alta si nu se ajung niciodată f ® A se înţelege (In taină) cu cineva: iio anii să se tie agiuns Cantacuzlnestll ou un dottor sl să-l tie otrăvit (NEC.) ŞI © A se Învoi, a cădea la Învoială: se vede ca nu a'au ajuns ou tlrgul (ALEce.); nu ne-am putut « din preţ Ş] © A fi destul: nu se ajunge pinza ŞI © A avea destul, a se Îndestula, a se mulţumi: nu se ajunge cu leala ce are II ® A-i reveni ca parte (Intr’o Împărţeală): asa erau de multe, olt abia la trei, patru se ajungea oiţe un grăunţ de griu iret.) [lat. adjungfire], AjyNS i. adj. © p. ajunge H@ neajuns ţi ® Răzbit, biruit, doborlt: « de osteneala drumului, puse sl el capul Jos nsr.) ŞI © înţeles, Învoit: iară Grigorie-Vodă, fiind si el « fn cărţi cu craiul Gel ce ajustează U © Spec. © Lucrător mecanic care împreunează diferitele părţi ale unei maşini executate de alţi lucrători şi le potriveşte bine ca să poată funcţiona [fr.]. AJUTA (ajut) 1. vb. Ir. © A da ajutor, a sprijini pe cineva la greu sau la nevoie: « pe săraci; vecinul lor li ajută cu slaturile sl poveţele lui cele de mult folos cep.) u © A sluji, a folosi: nu-1 mai ajută capul, ochii, picioarele; după cit II ajută puterea, cit poate, pe cit li permit mijloacele. 2. vb. intr. i A fi lntr’ajutor, a da ajutor: să-tl ajute Dumnezeul ŞI 2 A-i fi de folos: sfatul tău nu-ml ajută la nimic ţi © Asa să-mi ajute Dumnezeul formulă de jurămînt; Doamne-aJută: sau Cruce-ajutăt invocaţiune a muncitorului clnd se apucă de lucru, a aceluia care porneşte la drum sau întreprinde ceva greu: înjugă boii la car. zise Doamne-ajuti, si se duse Ia pădure icro.) — ; Gata sintetic - Gata. — Cruce ajută 1 să te văd Graure băietei ialecs.) ; de aci, F: a-i tot da ou Doamne-aJută, a sili, a zori pe cineva să iacă un lucru fără voie sau fără vreme U © Strigătul de Doamne-aJută al aceluia care se află In nevoie a ajuns să însemneze ,,bătaie“, adică şi cauza care te face să invoci ajutorul divin: vezi să nu te pomeneşti cu Doamne-aJută pe spinare ipanni *! © d e (sau mai d e) Doamne-aJută, mai de seamă, mai bunicel, de oare-care preţ, cu care să te poţi mulţumi In lipsă de ceva mai bun: ar fi voit ei să-si boteze oopilul cu vr’un nas mal de Doamne-aJută nsp.) Şl ® f • Cruce-ajută, semnul crucii pus la Începutul abecedarului: bătui In cere era aşezată fila cu oruce ajută (croi. 3. vb. refl. © A lua în ajutor, a se folosi de ajutorul cuiva: m’am ajutat si eu cu cine am putut ŞI ® A se folosi, a avea un folos: cu atlta numai nu mă ajut [lat. adjutare]. AJUTĂTOR i. adj. © Care aj ută Ş] © 03 Verb —, care slujeşte la conjugarea unora din timpurile altui verb. 2. t sm. Cel ce dă ajutor: ajutătoriul nu s’ar pedepsi ou pedeapsa vinovatului (Prv.-mb.>. AJUTOR 1. (pî.-toate, ✓ -toruri) 871. © Sprijin (cu vorba, cu sfatul, cu fapta) dat cuiva la greu sau la nevoie: nu ml-a folosit Intru nimio «ul tău; ou «ul lui Damnezea; ■ da •; Împăratul Rudolt făgădui că va da «uri In bani nsp.); a primi «; a-i fi de «; a-i fi In (sau lntr’)«; a veni (sări, alerga) oulva In « sau In «ul oulva; a trimite In (sau Intr’) «ul oulva; a cere «; a striga «; de aci ajutori strigătul aceluia care se află în primejdie; a da (sau a-i sta) mina de «, a ajuta, a da sprijin Şf ® t t Un fel de dare directă ce plăteau pe la sflrşitu) veacului trecut atlt poporul cit şi boierii. 2. sm. şi (pl.-toare) STl., AJUTOARE (pî.-toare) sf. ~ Care dă ajutor; care lucrează împreună cu cineva sau sub porunca cuiva: Dan răsfoieşte dosarele pe cari 1 le adusese de cu seară «ul (vlah.) ; « de primar; «v de Judecător; chelăreasa... o luă să-i fie ajutoare (isp.) [lat. a d j u t o r i u m]. ___ AJUTORA (-orez)... OAJUTURA (-tur)... - AJUTORI...: făcu legătură tare cu Vladislav... să sară unul pentru altul si ză se ajutoreze (isp.); poate tot m’ar ajutura Si m’ar scoate din nevoie (se.) [lat. * a d j u t 0 r i ar e < adjutoriu m]. AJUTOR? (-oresc) 1. vb. Ir. A da ajutor, a veni în ajutor. 2. vb. intr. A ajuta, a fi lntr’ajutor. a. vb. refl. A primi ajutor (de la cineva), t AJUTORIE sf. Tr -Carp. A j u t o r, sprijin: M’ai tăcut mamă ficior, Să fiu tatei de-ajntor, Clnd eram de- «, H au luat la cătănie ivor.i. AJUTORţNŢĂ (pl.-inte) sf. © Ajutor, sprijin: dlnd multdmită prea înaltului Dumnezeu pentru ajutorinţa ce a primit de la dlnsul (isp.) ŞI © 2 t Un fel de dare directă (tn Moldova) ce se storcea pe la sftrşitul veacului trecut de la popor de două ori pe an, vara şi iarna [ajutori], OAJUTURA iv AJUTORA- AL1 art. m. [pl. ai; /. sg. a, pl. ale). Se Întrebuinţează: a) dinaintea adjectivelor şi pronurnelor posesive: un trate al meu; ai noştri slnt mai mari; b) dinaintea unui genitiv, clnd articolul enclitic nu precedă imediat: oamenii cei mari ai tării; minunatele povesti ale Rominiior; c) dinaintea numeralelor ordinale (chiar clnd precede articolul enclitic): al doilea, a treia, veacul al douăzecilea; d) precedat de de, iv-DE [a’+art.-l]. O AL2 IV- ĂL. ĂL, Oal pron. adj. dem. m. (pj (pl.ăi, gen.-dat. sg. ălui, pl. ălor;—f. Sg. a, pl. ale, gen.-dat. sg. ălei, ăi, pl. ălor) = CEL: ăl mal mare; ăl de colo; sări, cutărită, de sullă In ăl foc idlvr.) [lat. 111 U m, 111 a m]. ALĂ = HALA1. ĂLA, OALA pron. adj. dem.m.fg (pl. ăia, gen.-dai. sg. ăluia, pl. ălora; /. sg. aia, pl. alea, gen.-dat. sg. ăleia, pl. ălora) = ACELA, ACEEA: dă laudă sflntnlul că trecuse noaptea aia lnngă tise.); vorba ăluia, proverb, zicătoare; d’aia, de aceea: de ce... d’aia (sau de aia...), CU Cit... Cu atlt,..: de ce creştea, d’aia se făcea mai frnmoasă (isp.); IV URS Ş] ALTĂ-AIA, ALTE-ALEA, iv ALT 1. [ă 1]. ALABABULĂ, ALABABURĂ = ARAB AB URA. ALA-BALA sbst. numai in expresiunea ®: ce mai aia-băia...p ce mai este nou, ce se mai petrece...?: ce mal « prin cetatea asta romfneascăP (sao.i : se dusese de-a minune să vadă ce mal « pe la flăcăii ce atau de plndă iisp.i . ALABALÎC sm. *a> v PĂSTRĂV-DE-MARE [tc.]. •ALABASTRU sm. co ® Varietate de gips de o albeaţă străvăzătoare şi foarte moale, din care se fac diferite obiecte de ornament: răsti -rtndu-si apa limpede pe lespezi netede de « (vlah.) ; 0: sin de «, umeri de «, foarte alb(i) ţ © «calcar, calcar cristalin, gălbuiu şi străvăzător care provine din stalactitele carbonatului de calciu; se Întrebuinţează de asemenea ca piatră de ornament [lat.l. A_LAC (pl.-ce) sn. A © Varietate de grlu, cu spicul lung şi rar, care poate fi cu mustăţi sau fără mustăţi; bobul e Îmbrăcat cu o coajă groasă şi aspră, obtuză şi prevăzută cu un mic dinte la vlrf; din alac se face făină, precum şi o scrobeală aproape tot aşa de frumoasă ca şi cea de orez ( Tri icum spelta) ( r, 50): Frunză verde trei «o. Fă-mă 28 www.dacoromanica.ro Doamna, ca mi-1 tace l ** de mătase vărgată [tc. a 1 a g a]. ALAGEA8s/.(î> numai în Ioc. prot). a păţi o ~ (sau «na), a-şl cftpftta <~ua, a fi amăgit In aşteptările sale, a o păţi, a cădea In mare nevoie. O ALAGICĂ sf. Mold. Bucov. <$ez.> (mar.) dim. ALAGEĂ1. ALAHi interj. Strigătul de războiu al Turcilor (mai adesea repetat: Aiahi Aiaii() (tc.-ar. Allah „Dumnezeu”]. ALAIU (pl.-aluri) sn. © Mulţime de persoane care urmează pe cineva spre a-iface cinste, spre a-1 sărbători: maro şl muzici şl călăreţi Însoţesc pin1 la «orabiepe tlnărnl mnsatlr (VLAH.)f © Pr. ext. p,- -0 Alac. Gloată gălăgioasă strînsă In jurul cuiva sau care se ia după cineva: cum văzură alaiul ca «ere venea tata săracului, se repeziră la dlnsa nsp.); se zice de asemenea despre o haită de clini mai ales, cari Însoţesc pe cineva cu lătrăturile lor: Din depărtare deodată se auzi un clmpoln Făclndu-l * toti clinii cu lătratul din ’napol (panni H © J4 t Ordine de bătaie, trupe în linie; trupă, regiment, escadron; paradă militară, in spec. pompa militară cu care se în-tîmpina la intrarea In ţară noul Domn sau altă persoană de seamă, venită cu vre-o misiune politică pe lingă Domn: la alaiuri, boierii cel mari mergeau călări pe cal arăpeşt (i.-gh.) [tc. a 1 a y), ĂL AL ALT. ĂWĂlLALT, ĂLĂLANT, ALALANT pron. adj. dcm. tu. F (pl. ăl(a)iaitl; gen.-dat. sg. ălui(a)-lalt, pl. ălor(a)lalţi;—f. sg. alaltă, pl. alalte; gen.-dat. sg. ălellalte, pi. ălorlalte) = CELALALT, CEALAL-tA [ă l2 + a 1 a 11], t ALALT pron. adj. dem. m. (pl. aiaiţl; gen.-dat. sg. aiăltul. pl. aiăitor);—ţ. sg. alaltA (pl. alalte; gen.-dat. sg. alaltel, pl. alăltor) = CELĂLALT, CEALALTĂ [al8 + alt], ALALTĂIERI adv. > Ziua înainte de ieri U © Hai m sau (mai) ieri deunăzi, acum cîteva zile, de curlnd: mal A* am trecut pe aici usp.i ţ © De ieri de de curlnd, de puţină vreme; iasă, lupine, că doar nu mă cunoşti de ieri de a» (car.) ; a nu 11 de Ieri de a*, a nu fi nepriceput, fără experienţă: doar nu-s harabaglu de ieri de a» (crq.i [a laltâ+ ieri]. O ALALTĂMÎNI adv. Tr.-Carp. Poimîine [a -laltă -t-mlineL ALALTĂSEARĂ adv. © Seara înainte de aseară K © Hai «>, acum cîteva seri, Intr’o seară nu de mult: m’au fermecat... mult mai a» la teatru (alecs.j [a 1 al tă -f seară], O AL$M, al|h sm. f Dare ce plăteau Tătarii Domnilor Moldovei pentru păşunatul vitelor: apu- clndu-ne noi să dăm Hăriel Sale Domnului Holdovel a. îndoit pe bucatele noastre (uet.) [tC.-tăt. a 1 y m]. ALAMĂ 1. sf. 'A Aliaj de cupru (66-67 %) şi zinc (33-34%), de coloare galbenă; fiind mai tare şi mai puţin alterabilă la umezeală decît cuprul, e foarte mult întrebuinţată în industrie. 2. alAhuri pl. Nume colectiv pentru tot felul de vase sau obiecte de a-lamă: alerga la gard, unde vizitiu frecau alămurile (O. zamf.i . ALĂMAR sm. v Cel ce lucrează sau vinde obiecte, vase de alamă. ALĂMĂRIE sf. © T7— Atelier, prăvălie unde se lucrează sau se vînd alămuri ţ[ ©pl. - alămuri [a 1 ă mar], ALĂMAT adj. Ferecat cu a 1 a m ă: Cu cafit m te tăiai, La pămtnt te mutai (şez.). * ALAMBţC (pl.-icuri,-ice) sn. Se (Aparat pentru distilarea lichidelor, cazan pentru pregătirea ţuicii, rachiului, spirtului @51) [fr.]. ALĂMIT adj. sm-alăhujt. ____ tsoJjţrtlB Fig. 51. Alambic. ALĂMIU adj. De coloarea alamei. O ALĂMţlE sf. © Mold. Tr.-Carp. A = LĂMttE U © Mold. Un joc ţărănesc. OălămîiOAra sf. A = gutuie [alămii el. OALĂMÎJTĂ sf. ♦ = lăhIjtA [alămlie], O ALĂMÎiu sm. a — LĂMÎro. t ALĂMOJNĂ (pl.-ne) sf. Pomană[vsl. almu-t In o sau ung. alamizsna]. ALĂMUIT adj. Ferecat cu alamă. ALANDALA adv. © Fără rost, pe dos: toate merg © Fără nici 0 noimă: ea li vorbesc una, şl el Îmi răspunde ~ [ngr. al.).’ ivz’ â/.Âmv], 'ALĂPTA (-tez) vb. tr. A da să sugă [lapte, .după fr. a 11 a i t e r). 'ALĂPTARE sf., 'alăptat sbst. Faptul de a alăpta. 'ALARMA f-mez) J.. vb. Ir. A nelinişti, a speria, a îngrozi (printr’o veste rea, prin apropierea unei primejdii): ştirile despre Întinderea răscoalei an alarmat pe orăşeni. 2. vb. refl. A se nelinişti, a se speria, a se îngrozi (de o primejdie reală sau închipuită): lumea s’a alarmat la vestea acestui războia apropiat [fr.]. 'ALARMĂ (pl.-me) sf. > H Semnal, strigăt pentru chemarea la arme; In manevre şi In luptă semnalul dat pentru mergerea la atac sau pentru a vesti apropierea vrăjmaşului; în garnizoană, cantonamente şi tabără, semnalul dat pentru strîn-gerea repede pe piaţa de adunare cu muniţia întreagă: a da alarma; strigăt de <»; semnal de de incendiu, semnal dat pentru a vesti izbucnirea unui foc H © H Turburare, învălmăşală pricinuită de apropierea vrăjmaşului K ® F Nelinişte, teamă, spaimă pricinuită de gtndul unei primejdii apropiate: băiatul, văzlnd sălbătăcia, dete un ţipăt de ~ (car.) ; a da semnalul de * [fr.]. .. . 'ALARMANT, adj. Care alarmează, neliniştitor; stare ~ă; veşti ~e [fr.]. O ALAŞ (pl.-şuri) sn. i £} A Podeală, schele, podurile şi scările ce se aşază pentru zidari ca să poată lucra la ridicarea unei clădiri f © Trans. Pătul t© Trans. (irib.i Adăpost pentru vite la os-pătării [ung. âllâs]. O ALĂTRA. Olten. ... — LĂTRA—: Iutr’un vlrf de plop, Aiatră un dine orb (gor.> (ghicitoarea despre „vînt") [lat. aliat rare]. O ALĂTRĂTOR, adj. verb. alătra. Olten. Care latră: Am o soacră drtitoare Şi-o boldeică-alătrătoare (TOC.). ALĂTURA (-ur,-urez) 1. vb. tr. i A pune a 1 ă-t u ri, a aşeza unul lingă altul: alăturaţi mesele, ca să fie îoe pentru toţi K © A apropia, a aduce alături : la a mea Învăţătură la aminte şi la cuvintele mele alătură-ţl urechea (bibl.) K ® A adăuga, a anexa: vel alătura la petiţiune şi actele legalizate TI © ŞA pune faţă în faţă, a confrunta, a compara: m’am nevoit de am alăturat izvodul slovenesc lingă cel grecesc (BIBL,,. 2. vb. refl. © A veni alături, a se aşeza lingă cineva sau ceva, a se apropia: apoi, deschizind un cortel, se alătură de mine (alecs.) r © A Sta alături, a fi în atingere, a se hotărnici: moşia se aiăturează spre răsărit ca siliştea satului K ® t A SC asemăna, a fi asemenea, a se potrivi: omul se alătură ou dobitoacele căle fără minte şl să asămănă lor (bibl.) . ALĂTURARE sf. © Faptul de a (se) a 1 ă-t u r a K © Comparaţiune: fac o frumoasă intre rege şi popor ijip.i ; in cu, faţă de, comparat cu. t ALĂTURAŞ sm. Vecin de alături al unei moşii II ă t u"r a ş + a 1 ă t u r i], ALĂTURAT ±. adj. p. alătura, i Pus alături, care stă alături, unul Ungă altul, alipit: a’au aşezat În Jurul celor două mese ~e *1 © Anexat: toate actele ad »( f ® Învecinat, alipit: se vedea licărind o lumină slabă In odaia ^ă. | 0 A Unghiuri ^0, unghiuri adiacente H H © nralAtur^t. 2. adv. Pus alături, anexat: aci ~ vă trimit şl certificatele cerute. ALĂTURI, alAture(A), X ALATURSXA) adv. <3> Lîngă'cineva sau ceva, în spec. pe acelaşi rînd, în aceeaşi linie: şade mai dură încă două case alăture, una la dreapta şi alta de-a stingă celei b&trlneştt (Crg.) ; loc. adu.: pe de ~ strecoară-te pe ^; casele 29 ALA- AL www.dacoromanica.ro ALA- da ; rude de ~, fraţii, unchii, nepoţii, verii, etc., * I q spre deosebire de rudele tn linie directă, cum sint părinţii, moşii, strămoşii, copiii, nepoţii, strănepoţii, etc. H ® Unui lingă altul; laolaltă, împreună: oamenii cu cari am trăit v H ® v de, loc. prep., lingă: au Inocent Iă aldească * de canele noastro * ® v ou, loc. prep., in rînd cu, (pe) lingă; faţă de, In comparaţie CU: glontul treou v ou capnl tlnărulul (Neor.) ; tu eu optzeci de mii de fălci de moşie şi el un ghior-lan, şl uite oe gură tace v cu mine! (I.-sh.) ; in spec. CU Înţeles pejorativ: a merge v ou adevărul sau cu dreptatea, a merge pe căi piezişe, a se abate de la adevăr, etC.: epistolele mele niciodată nu le vor Putea R&si v ou adevărul o-oho; ••• DRUM ® [a* + 1 a t u r e], OALĂTURIŞ adv. Trans. Intr’o parte [alături], O ALĂU1 (pl.-uri) sn. Trans. V Arvună (haso.) [ung. e 1 6 (p e n z)]. O ALAUa - HALĂU. •AiiÂyN sbst. fi- Sulfat dublu de aluminiu şi de potasiu, piatră acră; e o sare albă care cristalizează In octaedri mari, u-neori In cuburi; are un gust astringent; se disolvă in apă; are numeroase Întrebuinţări, in medicină, boiange-rie, tăbăcărie, etc., iar in economia casnică, la limpezirea apei ( ■ 52) [germ.]. ALAUK — laur. t ALĂUTĂ LAVTA. fALĂUTAR — LAUTAR: nici al&utarlul carele zice cu alăuta pre la tlrguri şi pre la sborurl şi pre la nunte nu poate să ia Zatâ de om bun sau de boiariu (prv.-mb.). ALĂUTAŞ Trans. (bud.) = LAUTAŞ. t ALAVASTRU = ALABASTRU [gr. âXo^aatfioţ). ALB 1. adj. i De coloarea laptelui sau zăpe- zii: hlrtie ; faţă ^ă; ca zăpada, ca Tarul, ca laptele, ca spuma laptelui, ca lebăda, oa crinul; ~ colilie; păr perl -~i r*~ PAR ţ a Curat: cămaşă vă; rufe ve ^ s Pline -~&, pline de griu, de făină albă, spre deosebire de plinea de secară sau de grîu amestecat cu alte cereale K ® 2 vin v, vinul de coloare deschisă, spre deosebire de vinul negru, roşu; ştrngnrl -~i II a Tţyite -~e, se Înţeleg de obioeiu sub acest nume boii şi vacile: vita ~4, boul şl vaca, stnt temeiul ncgutătorlcl şl a gospodăriei (orAgh.) *1 ® Pămlnt —, pămînt de coloare deschisă, albicioasă, pentru făcutul oalelor 1) ® ^ Arme —e, arme de oţel, ca sabia, lancea (spre deosebire de armele de foc) 1) ® 9) Bani vi, bani de argint, bani buni; ©: a strlnge bani -~i pentru zile negre, a economisi, a fi prevăzători' • Calea -~ă, calea pe care o face, după nuntă, mireasa la casa mirelui U ® zi ~ă: dud am ajuns In sat era ziua cind am ajuns In sat se făcuse bine ziuă: © zile —e (✓ zi —a), zile de mulţumire, lericite H © Noapte —a, noapte de nesomn, de veghicre U © Lumea ~ă, lumea pămîntească, lumea care se vede, spre deosebire de cea subpă-mîntească: Învăţa oa nealţii pe lumea asta vă tisp.); ®:«» duce in lumea ~ă {znno, a-şi lua lumea in cap; a trăi (sail a duce) lumea —ă (haso.) (coşb.), a duce O viaţă veselă, a petrece K « săptămina —a, săp-tămîna din urmă Înaintea postului mare, cînd se mănlncă numai frupt alb, adică lăpturi şi ouă: Joi ln săotămlna —â spală femeile cămăşile ea să fie albe peste an ivor.i 1J ® 0 Vlnt (haso.), vlnt de mia-ză-zi K © 9 versuri ~e, versuri nerimate K ® O t Conservator, spre deosebire de „roşu”, liberal: tiarele unele slut —e şi altele roşit (i.-sh.) ţ ® Pe lingă alte nume de colori, se adaogă alb pentru a arăta o nuanţă mai slabă a colorii respective: aib-ai-bastru, alb-roşu, ti ® ©: Nici vă niot neagră: a) nici O vorbă, nimic; b) fără nicio vorbă, fără niciun motiv, deodată ;~a, neagră, asta este, nu mai face vorbă, mulţumeşte-te cu ce vezi, cu ce ţi se dă; ba e —a, ba • neagră, se zice clnd cineva nu vrea să se hotărască lntr’un fel, cind nu se lasă să fie înduplecat; plnă ln plniale —e w PÎNZA; de olnd lupii -vi, de mult, din timpuri străvechi; onnosent oa un oai v, Cunoscut bine; a Împleti cosiţa (sau coada) -vă, a Im— bătrlni fără să se mărite. 3- sbst. ® Coloare albă, suprafaţă albă: am sglrist plnă am dat de -v; (a acria) negru pe -v, lămurit, de care-nu se mai poate Îndoi nimeni; oa de la -v ia negru, arată o deosebire mare Intre două lucruri: găsi o deosebire Intre dlnsil ca de la -v la negru (ISP.1; a face din -v negru si din negrn -~, a Înfăţişa un lucru cu totul altfel de cum este de fapt 1) ® V Poliţa in -v, fără a fi Înscrisă scadenţa H ® £) -vui ochiului •m-QCBIU H © 0 v-nl zilei,-vnl zorilor, zorile: efnd se arătă -vul zilei, mi 8e păru că am scăpat de la cine ştie ce chinuri iispo ; ln vul zorilor ies pe pnnte (vlah.) . •i. stn. ® Băn. (hasd.) Un fel de vierme care trăeşte din sucul lemnelor şi al legumelor şi e stricăcios la cartofi H © 0 Care face parte din partidul conservator: tatnltatea —ilor şl a roşilor est» atlt de mare (I.-GH.) ţ (? »d( argint, -v de plumb, Ceruză. 4. albă sf. ® Vită albă (mai des iapă albă): -va ’nalnte, -va la roate, oiştea goală pe de-o parte (CRG.); <©: « mlncat ca va de ham, e trecut prin multe necazuri. e doborit de nevoi; ©: a trecut -va prin ham, nu mai este ce a fost, au trecut vremile acelea; ©: a trecut ~a dealul (znn.), a trecut timpul, e prea tirziu; 0:«« ln car, va sub car, se zice despre cel săraci cari. neavind decît un lucru, Îşi fac cu el toate nevoile D ® 0 Zori: cocoşii începură a vesti că vine alba ln sat iisp.) ® Făină; ©: a vedea va ln oăplstere (sau tn strachină) (znn.), a vedea ce se alege din ceva, a-şi ajunge scopul, ln spec. a trage un folos, a se Îmbogăţi U © Albe, pl. .a, Rufe; haine albe (l-m.) [lat. albuş]. 'ALBANEZ 1. adj. • Din Albania, propriu locuitorilor din Albania. 2. albanez sm., -RZA (pl.-eze) sf. Locuitor din Albania [fr.T. 'ALBANEZESG adj. = ALBANEZ. *ALBANEZEŞTE adv. In limba albaneză, ca Albanezii. ALBĂSTREAUA (pl.-eii) sf. ■ Coloare a 1 -bastrâ 1 ® întindere albastră: sa înaltă pe albăstrea la cerului un părete Îngust şi negru (ODOR). ALBĂSTREL 1. adj. De coloare albastră mai slabă. 2. ALBĂSTREA (pl.-rele) Sf. 9 = ALBĂSTRJŢĂ. ALBĂSTRI (-trese) 1. vb. irUr. ® A se arăta, a Se vedea albastru: dealurile se z&reso albăstrind ln depărtare D ® A se Învineţi: mă bătea la tălpi plnă albăstream (gr.-n.) U © ® A se arăta în haine străine, Ciocoieşti: cind văd eioeoii albăstrind (hasd.). 2. vb. tT. A Văpsi ln albastru: am albăatrlt lina. iţ. vb. refl. A deveni albastru. ALBĂSTRIME sf. ® Coloare albastră: e prea multă v in peisajul acesta T] ® Întindere albastră: Plutind sub cer albastra pe-a mării v (alecs.j *’ © ® (F Oameni îmbrăcaţi în haine străine, cio-COime, venetici: mnltă v te socoteşte vită lncăltatăfşl d’ala te robeşte mereu ijip.) . ALBĂSTRIOR adj. Albastru de o nuanţă mai slabă. ALBĂSTRIT 1. adj. ® p. ALBĂSTRJ H ® © Plin de ciocoi, de oameni străini: tara vă uip.i. 2. sbst. Faptul de a albăstri. ALBĂSTRIŢĂ (pl.-ite) sf. 9 Plantă ierboasă făclnd flori albastre ca cerul, rar roşii sau albe, dispuse in mari şi frumoase capitule Ia vlrful ramurilor; 'creşte prin semănături, pe locuri aride şi pietroase şi pe marginea drumurilor (Cen-laurea cyanus) (• 53). ALBĂSTRIU adj. Care se apropie de albastru, care bate in albastru: mii de îicnrioi sburători stropeso aerul ou luminile lor albăstrii (vlah.) . ALBASTRU i. adj ® De coloarea cerului senin, vinăt: floare albastră; ~ ca cerul; ^ ca floarea de cicoare; ^ închis; ^ deschis; ochi albaştri; cine n’are ochi negri sărută şi albaştri, la nevoie, omul se mulţumeşte cu ce are t ® « PIATRA-ALBASTRA PIATRA ^ ® Mold. * ® 30 www.dacoromanica.ro Bubă albastră, bubă ce se face la Încheieturile degetelor (hasd.1 H ffi ® (p & Haină aibaatră, haină orăşenească, ciocoiască K © © A clnta da inimă aibaatră, a cin ta de jale. _ 2. sbst. Albăstrime: —ui carnlnl, mării; a trăi {sau a dona) ea verde en~ : a avea a nu vedea bine lucrurile, a se înşela; : a iaca ~ in căidi (znn.1, se zice ctnd e luat cineva In bătaie de joc [lat. *a 1 b 11 i aj. ALBŞIU I. adj. Bălan. 2. sm. ® Care are părul alb:ctiivei _. 11 aosaa pa ceată Vra-o cincizeci de călăraşi Al'bea^tă Şl ou doi albei de naai (Bta.i *1 ® ♦ (hasd.) Specie de iarbă albicioasă cu fire tari şi spic ramificat. ALBENEŢ >w- ALB INEL ALBEŢ i. adj. ; IQ: capul de măgar nu albeşte niciodată cznn.), omul nesimţitor nu se trece, nu Imbâtrlneşte K © A se zări alb, a licări: pe coastele lor, otteva sate albesc ca nişte grămezi de marmoră ialecs.) ; se vedea albind zăpada ca un ştergar alb, nemărginit (SN.i K ® ® A-i ~ ochii, a aştepta zadarnic după ceva . 2. vb. tr. © A face alb: clorul are proprietatea de a . _ ALBILIŢĂ (pl.-ito) Sf. 4 Fluture de varză alb, cu două yţg sau patru pete negre pe aripi (Pieris brassicae) ([■] 57). ALBIME sf. însuşirea de a fi alb, coloare 1 " " mnraoioptită - O ALBINA1 (- inez) vb. tTur. A tj?-' alerga încoace şi încolo, ca Fi Aibiiiţ&. albina (mar.>. O ALBINA" (-blnez) vb. refl. Olten. (mar.) A se faoe ziuă: se alblnează de ziuă [a 1 b]. ALBINĂ (pl.-ine) sf. © 4 Insectă care produce mierea şi ceara (Apis meUifica) (J358): albinele roiesc de la - - ' [E sf. însuşirea de a Dloare albă: Nioi mar- ff l -~a ta nu'ntrece (alecs.i. jtpJ ^ A1 (- im») vb. irdr. A vţ-' ^VA>V Dumineca marc plnă la Slm-Pie-tru; blztlt de albine ; harnic ea-o ~ ; G : l-an mnşoat albinele de limbi, se Zice despre cineva care stă tăcut sau care s’a Îmbătat; ~ lucratoare, albină care lucrează la fagur (hasd.) ; o» iMPARATEASCA maso.) = matca ţ[ © 4 ~ mare, de pAmInt, de pAdure, bondar U © 4 ~ TKJA-neascA, albina ţiganului, bondar, gărgăun, viespe H * ♦ Plantă ierboasă cu flori frumoase ce seamănă foarte mult cu o albină: creşte pe locuri argiloase, pe coaste şi rlpe cu iarbă sau pe marginea pădurilor (Ophrys cor-nuta) {[■]59) [lat. *a 1 vina < a 1 v u s]. albinaR sm. Cel ce se ocupă cu creşterea albinelor. ALBINĂREL sm. Bucov. i = prigoare [albinar], ALBINĂRIE1 sf. © 4-col. albjnA u 3 Loc unde se Cresc albine: mii şi milioane de albine ieşind de prin albin&rii sboarâ de la o floare la alta (mar.>. ALBINĂRIE» sf. Ocupa-ţiunea cu creşterea albinelor [albină]. OALBINEALĂ sf. (r.-cod.) Dare spre bine, îmbunătăţire ă sănătăţii, a stării [a 1 b 1 n 1]. ALBINET sbst. 4 col. albjnA ©. Mulţime de albine. Fig. 59. Albină. ALBINEŢ, oalbenet adj. De o coloare a-proplată de cea albă, albicios, palid, bălan: OI, leliţa albineafă, Nu te tlne-aşa măreaţă, Căbădita-1 al-binet, Nu ee tlue-aşa măreţ cvor.i ; Fruntea ta oea albeneată Umple-mi sinul de dulceaţă cik..brs.). O ALBINI (-ineso) 1. vb- tr. A da la iveală (r.-cod.). 2. vb. irdr. A da spre bine, a mai prinde putere, a ajunge In. stare mai bună: a dat Dumnezeu că a mal început să mai alblneasoă [alb]. ALBINIOARĂ (pl.-oare) sf. 4 dim. ALBJNA 1 (MAR.). 'ALBINISM sbst. Anomalie din naştere a unor persoane, care consista in aceea că părul este a-proape alb, coloarea pielei spălăcită şi pupila ochiului roşletică [fr.]. ALBINIŞ sbst. 4 col. albjnA (hasd.> (mar.i. ALBINÎŢĂ (pl.-ita) sf. 4 dim. ALBJNA®. o ALBINÎU adj. (mar.) - ALBţlIU [a 1 b], 'ALBINOS sm. Care se naşte cu anomalia al-binismului’[fr.]. 31 www.dacoromanica.ro ALB- ALC ALBINUŢĂ (pi.-aţe) Sf. 4 dim. ALBţNĂ ©. ALBIOARĂ (pl.-oare) s/. ® Albie mică K © Mold. Postava In care curge făina la moară isez.i [lat. alveola}. ALBIOR adj. Cam alb. ALBIŞpR 1. adj. Cam alb: şi ia taţă-s albi- şoare, Albişoare, roşioare, Ca 9i nişte merişoare (IK.-brs.). 2. albişpr sm. i xs> = oBLţT 11 © pl. , rafinator de zahăr [a 1 b i]. ALBITURĂ (pi.-turi) sf. ® ® Ban de argint (In graiul hoţesc) 1) © # Materialul tipografic (durşusuri, cuadraţi, regleţi, etc.) ce se pune intre cuvinte şi printre rinduri In spaţiile libere H © pl. Pînzeturi albe, rufe: Ana scoate cărţi, haine şl albituri dlntr'un culăr (VLAH.) *1® pl. Lucruri Ce bat in alb, ce licăresc de departe: parcă se zăresc nişte albituri (gr~n). ALBIŢĂ (pi.-lţe) sf. ® i = OBLEŢ H © ♦ Mică plantă ierboasă din familia cruciferelor, cu flori galbene care devin mai tir-ziu albe; creşte prin cîmpii sterile, coline aride şi prin locuri pietroase; numită şi „disculeţ” sau „ciucuşoare” (Alyssum cali-cinum) (■ 60) 1) © * = crucu- ŞOARĂ. ALBţU adj. 1. Albicios:o dungă albie... se arătă... la marginea răsăritului (GN.). 2. adv.: O biserică măreaţă, Strălucind ~ prin ceaţă (ALECS.» [a 1 £>]. ALBiyŢĂ (pi.-uţe) sf. dim. ALBIE1: o uitasem acasă pe prispă In albluţă (CRG). t ALBţU adj. Mold. (dos > (dragh.) *= ALBţU [alb]. Fig. 60. Albiţâ. alboare sf. Lumină, licărire albă (sb.) (coşb i [lat. alb or, -o rem], ALBUIU adj. = ALBţU. ALBULEŢ 1. adj. (MAR.) = ALBţU. 2. sbst. # (ION.) = ALBEŢ. 'ALBţlM (pZ.-muri,-me) sn. ® Volum cu pagini albe in care cineva înseamnă versuri, cugetări, amintiri; (f> : răslolm împreună -'-ui suvenirilor noastre (i.-gh.) U s Mai multe foi de hîrtie groasă legate la un loc şi in care se păstrează fotografii, cărţi, mărci poştale, etc. (i^l 61): erau pe-o masă -'•uri de lotografll (BR-vn.i [fr.]. ALBUMEALĂ sf. * = Fig. 6i. Album. floarea-doamnei [lat. a 1 b u m e n +-e a 1 ă]. ’ALBUMEN sbst. a Ţesutul care se formează în acelaşi timp cu embrionul în sacul embrionar după fecundarea ovulelor; poate fi constituit din amidon, materii grase, etc. [fr. dat.]. “ALBUMINĂ sf. fi Substanţa albă organică, cuaternară. din care se compune în mare parte albuşul oului şi serul sîngelui [fr.]. ’ALBUMINOID 1. adj. fi Care seamănă cu albumina. ş. fi sm. Substanţă care este de felul albuminei “ALBUMINURIE sf. f Boală caracterizată prin prezenţa albuminei In urină [fr.]. ALBUMIŢĂ (pi.-lţe) Sf. « = ALBUMEALA. ALBURI (-uroso) vb. intr. A se zări ca ceva alb: calea robilor albnrea pe cerul liniştit (OLVr.) [a 1 b 0 are]. ALBURţT adj. Acoperit de ceva alburiu: vă aăreso senlaţl din car dimineaţa, brumaţi ori alburiţi, de păreţi eă slnteţl de o antă de ani (jip.) [alburi]. ALBURţU adj. Ce bate In alb: in juru-i se des-lace un rotocol de lumină alburie (vlah.) [alboare). ’ALBDRN sbst. ♦ Stratul de lenjn albicios care se găseşte imediat sub scoarţă [lat.]. ALBUŞ (pi.-şuri) sn. ® Substanţă mucoasă, albă-gălbuie, care iuconjoară gălbenuşul şi care devine albă prin fierbere: ~ui oului U © £> —ni ochiului, albul ochiului, sclerotica (sw-ochiu) [a 1 b], ALBUŢ 1. adj. dim. alb. 2. albptA sf. **= Iapă albă (mar.>. ALCA = HALCA. ’ALCAIC 1. adj. V ® vers vers din metrica greacă şi latină care, sub forma endecasilabică, se compune din patru picioare şi o cezură, primul un spondeu, rar un iamb, al doilea un iamb, apoi cezura, tn urmă doi dactili sau un dactil şi un amfimacru Iw ---)H © strofă ~.ă, strofă ale cărei două versuri dintliu slnt alca-ice endecasilabice. 2. sn. Vers alcătuit In felul acesta [fr.]. ’ALCALI = ALCALţU. “alcalimetrie sf. & Partea chimiei care se ocupă cu modul de dozare a alcaliilor din car-bonaţii de sodiu sau de potasiu [fr.]. “ALCALIMETRU (pZ.-tre) sn. fi- Instrument cu ajutorul căruia se determină gradul de puritate al alcaliilor [fr.]. “ALCALIN adj. fi Care aparţine grupului alcaliilor, care conţine un alcaliu sau un corp avtnd unele proprietăţi ale alcaliilor; propriu alcaliilor: băi <*■•; gust ~; săruri care provin din combinarea unui alcaliu cu un acid; metale ~e, acelea care, combinate cu oxigenul, dau un alcaliu (potasiu, litiu, etc.) [fr.]. “ALCALINITATE sf. fi Însuşirea de a fl alcalin [fr.]. ’ALCALINIZA (-Izez) vb. fr. fi A da unei substanţe proprietăţi alcaline [fr.]. “ALCALINIZARE, 'ALCALINIZAŢIUNE, ’ALCALI-nizatib sf. fi Faptul de a alcaliniza [fr.]. “ALCALţU (pî.-ain) sn. fi Nume care, In chimia veche, se da celor trei baze solubile: potasa sau alca-liul mineral, soda sau alcaliul vegetal şi amoniacul sau alcaliul volatil; chimiştii moderni au conservat acest termen pentru aceste trei corpuri, dar il mai aplică litinei, baritei, etc. [fr.]. ’ALCALIZA... = ALCALINIZA... “ALCALOlfa sm. fi Substanţă organică azotată cu proprietăţi alcaline care se poate combina cu acizi pentru a forma săruri [fr.]. t ALCAM (pf.-muri) sn. ® Viclenie, cursă': ne-am colundat şl ne chinuim În năDăştlle vrăjmaşului şt in -''Urile ini (corj U © Trans. itrib.) (bud.) Viclenie, apucături ascunse, tertipuri [ung. a 1 k a 1 o m], 'ALCARAZAS sbst. Vas de pămtnt poros tn care lichidele se răcesc repede prin evaporaţiunea care se produce prin păreţii lui -(■ 62) [fr. < sp.]. ALCĂTUI (-tuesc) 1. vb. tr. ® A face, a crea 1[ © A Întocmi: legea n’a fost bine alcătuită H © A compune ceva înscris: ,^aronlcnlRomano-Holdo-Vlahllor” alcătuit de Dlmltile Oantemlr; : Cn ce dascăl locueşte. Aşa carte-alcătueşte (pann), cu cine trăeşte sau se însoţeşte cineva, aşa-i e firea H ® A face ceva prin Fig 6a punerea mai multor lucruri la un loc: Aicarazas. sorise pe nişte pietre scumpe elte o slovă, după aceea Înşiră pietrele şl alcătnl nomele copilului (isp.) U © A face la un loc, a constitui (vorb. despre un tot): ţăranii alcătuesc cea mal mare parte a ţării noastre H © î A înfiinţa: Havrocordat carele an alcătuit şcoale: ell-neasoă, italienească, turcească, slovenească (c.-rad.j U © t A ortndui, a aşeza, a pune tntr’un loc. 2. vb. refl. ® A fi compus, a consta din...: casa se atcătneşte din cinci Încăperi U © A se forma: atlta slnge curse din spurcăciunea de scorpie, Incit se alcătui o baltă (isp.) U © t A se Înţelege asupra unui lucru, a cădea de acord, a se Învoi: m’am dus de grabă de m’am alcătuit on Tlvandlera ca să-l Un locnl ialecsj [ung. a 1 k o t n i]. ALCĂTUIALĂ (pf.-leli), sf. ® Felul de a fi 32 www.dacoromanica.ro al unui lucru, Întocmire: mintea noastră nu este In stare Să afle toatit alcătulala acestei lumi TI ® Lucru rezultat clin Împreunarea mai multor părţi deosebite, un tot de clădire, etc.: In virfnl satului este o ~ pe care Sărăcinenii o numesc biserica islv.1 [alcătui]. ALCĂTUINŢĂ (pi.-infe) sf. (bud.) (pol.) (l.-m.) Felul de a fi ăl unui lucru, întocmire [alcătui]. ALCĂTUIRE sf. © Faptul de a alcătuit © Felul de a fi al unui lucru, Întocmire: ~a vieţii noastre sociale sufere de multe neajunsuri f © $ Culegere, colecţiune, scriere compilată: el făcu toate alcătuirile... Si... le Împreuna lntr’una (prv.-mb.) t © înţelegere, învoială: este oprit a se face alcătuiri căsătoreşti Intr’acest chip (cod~cal.i f © t Amestecătură, combinaţie: li-au pus denainte... un tel de vin de multe alcătuiri (oast.). ALCĂTUIT 1. adj. ® p. alcAtui c NPALCĂ-TCJt t © t % Făcut într’un anumit scop, măestrit. 2. sbst. Faptul de a alcătui. ALCĂTUITQR,-toare adj. srn. f. Care a 1-Cătu eşte ceva: Părţile alcătuitoare ale acestei maşini; ~il programului au uitat mai multa puncta esenţiale. * ALCHIMIC adj. & Ce priveşte alcliimia [Ir.]. 'ALCHIMţE sf. & Pretinsă ştiinţă din evul mediu ce urmărea găsirea pietrei filosofale care să prefacă toate metalclele in aur, şi descoperirea pa-naceului universal, a leacului care să vindece toate boalele [Ir. < lat.]. * ALCHIMIST sm. it Care se ocupa cu alchimia [fr.]. 'ALCION sm. © & Pasăre mitică de mare despre care cei vechi spuneau câ-şi face cuibul numai unde e marea calmă ; era socotită ca prevestitoare de bine 1| © %. Specie de polip[fr.< lat.]. * ALCIONIC adj. ^ De aleion. ‘ALCOOL (pi.-iuri) sn.it® Spirt H © Principiu neutru ncazotat format din carbon, hidrogen şi oxigen, capabil de a se uni direct cu acizii şi de a-i neutraliza formînd eteruri, cu eliminarea apei: -»■ etilio, metiiio 11 ® Lichid incolor, transparent, mai uşor decît apa, obţinut prin tratarea spirtului ordinar cu var nestins sau barită [fr.]. •ALCOOLAT sm. © & Combinaţiune de un alcool cu un metal alcalin: ~ de sodiu & ©H Preparat farmaceutic obţinut prin macerarea In alcool a unor substanţe aromatice, medicinale [l'r.]. 'ALCOOLIC, -ică adj. sm. f. © Care Conţine alcool: băutură ~ă; substanţă ~a K © Care are patima băuturii [fr.]. ‘ALCOOLISM sbst. Obiceiu de a consuma prea mult alcool, de a bea peste măsură; starea celor care abuzează de alcool: pe Ungă viţiul ~lul... are şl patima foitelor (car.) [fr.]. Fig. 63. •ALCOOLIZA (-izez) J.. vb. fr. A pune AIcool-alcool intr’un lichid. me(ru. 2. vb. refl. A bea prea multe băuturi alcoolice [fr.]. •ALCOOLIZARE, * Al- COOLIZAŢIţWE, * ALCOOLIZATIE sf. Faptul de a (se) alcooliza [fr.]. •ALCOOLMŞTRU, *al-coomşitru sn. 15 Instrument pentru a măsura cantitatea de alcool cuprinsă Intr’un lichid spirtuos ( ■] 63) [fr.]. •ALCOOLOMETRIE, •alcoometrie sf. 15 Parte a fizicei care arată procedcu-rile după care se poate măsura cantitatea de alcool conţinută Intr’un lichid spirtuos [fr.]. * ALCOOMETRU.-w AL- COOLMETRU. ALCORAN ew CORAN [ar. el k u r a ii]. •ALCOV (pl.-ovnri) sn. tfij Despărţituri! dintr’o odaie unde se aşază patul, ascuns cu ajutorul unor uşi sau perdele {[®J 64) [fr.]. Fig. 64. Alcov. ALCOVAN (bol.) = ELCOVAN. ALDĂMAŞ, Mold. ADALMAS (pl.-şurl) sii. © V Băutură care sp dă, cinste care se face clnd două părţi s’au învoit la o alacere, au căzut la înţelegere pentru o cumpărare sau vlnzare; a da, a bea ~ul: acum chiamă pe plvnlceri şi să le bem aldămasul... (ODOB); n’al dat adalmaş pentru vlnzarea boilor bătrinul Alecu Foreson, Grigore Cuza şl alţi clţiva de aceştia (CRG.) U © Cu Înţeles mai vag, pentru a arăta o asemănare, identic cu ex-prcsiunilc .de felul lui...“, „unul ca...“: De ~ tine, fătul meu. Mulţi viteji ucis-am en (ALECS.). ’ALDEBARAN sbsi. ir Stea de mărimea ln-tîiu din constelaţiunea Taurului (>»- luceafArul-PORCPSC. porcar, deşteptător) [fr.]. *ALDE(H)IDĂ (pi.-ide) sf. Compus organic foarte inflamabil format din hidrogen, oxigen şi carbon, constituind cel dintiiu grad de oxidaţiunc a alcoolurilor; derivă din alcooluri prin eliminare de hidrogen [fr.]. ^L-DE-SIIS sm. (jţ) Ccl-de-sus, Dumnezeu [ă 1+d c+s u s]. •ALDINĂ (pl.-ine) sf. # Literă grasă, numită astfel după Aldo Manuzio (1448-1515) care a inventat şi Întrebuinţat cel dintiiu acest gen de litere [it. a 1 d i n o]. f ALDUI (-uesc) vb.tr. ® Tr.-Carp. A binecuvlnta (Întrebuinţat deseori In salutări): eă te niduenscă D-zeu f © iran. Mold. A lovi cu putere (rv.-cro.) [ung. & 1 d a n i], f ALDUIALĂ (pl.-ieii), sf. Tr.-Carp. Binecuvlntare [a 1 d u i]. t ALDUIRE sf. Tr.-Carp. © Faptul de a a 1 d u i U © Binecuvlntare. ALE1 sv-al1. ALE1 e^AL. ALEA ev ALA. ţ ALEAN (pî.-nuri) sn. Mold. 7rans. ® Dor, suferinţă: mate jale şi » or fi mai duolnd mamele lor pentru dlnşii (crg.) U © Trans. Duşmănie, rivalitate: Duşmanele mi-e multe: Ctte-s da la noi la deal Toata tin pe mine * uk.-brs.) f © Trans. (wq.i A avea * pe cineva, a avea ciudă pe cineva U © t In, intr’~, toc. adv. Împotrivă: txecumu In Cblpru, derep-ce era văntnln intrau (coD-voR.) ij ® t In ~ui, toc. prep. împotriva: dracul Intra toată vremea Imblă Intru ~ul ispăsenlei oamenilor (cor.) [ung. ellen]. ţ ALEANEŞ, t aleaniş adj. sm. Potrivnic, duşman [ung. ellencs]. •ALEATORIU adj. ® Ce depinde de anumite Împrejurări, de Intlmplare: oiştigni ia joo este totdeauna ceva U © V rt contraot convenţiunea reciprocă ale cărei efecte, în privinţa beneficiilor şi pierderilor, pentru toate părţile, ori pentru una sau l.-A. Candrea.—Dicţionar enciclopedic ilustrat. 33 3 www.dacoromanica.ro ALC- ALE ALE- mai multe din ele, depind de un eveniment incert; ALE astfel slnt: contractul de asigurare, Împrumutul maritim, jocul şi prinsoarea, contractul de rentă pe viată ccod,civ.i [fir.]. * ALEBARDĂ (pl. -arde) Sf. Armă medievală compusă dintr’o coadă lungă plnă la doi metri in vlrful căreia era fixat un fier mai adesea In formă de topor (_•] 66) [fr. hallebardej. 'ALEBARDIER sm. X Soldat* înarmat cu alebardă ( •] 67) [fr. hallebardier]. ’ALţE {pl. alee, alei) sf. Drum pentru plimbări pe marginile căruia slnt plantaţi arbori: tustrei o lnar& la goană prin aleele tăcute ale grădinii (VLAH.) [fr.]. ALEFfE Sf., ţALEFJUStl. (cant.) = ALIFIE. ALEGA1 (-eg) vb. refl. ® A se prinde de cineva ne mai dlndu-i răgaz, făclndu-1 să -4— se gindească mereu la un lucru: De oine dorul s’aleagă Nul pale lacra de «agă (teod.i f © A cuprinde : o piroteală moleşl-toare se alegă de oobll Iul iisp.) f ® A se ţinea mereu de cineva, a nu mai slăbi pe cineva pen- Vlebardă. Fig. 67. Alebardier. tru a-i spune, a-i cere ceva; a supăra pe cineva cu vorbe plictisitoare, cu clevetiri: » alegară de dinsai Sl-l căuta ceartă ca luminarea iisp.) 1f © A Stărui pe lingă cineva: atnnoi toţi se alegară de dlnsa să le găteasoă Intr’o si ea bucatele iisp.) [lat. al liga re]. 'ALEGA* (-eghei), vb. Ir. A spune ceva cu scopul de a proba, a aduce înainte un motiv: ceea oe aie-ghează ei, nu se poate susţine [fr. all6guer< lat.]. OALEGĂDI (-ădeso), OALEOADUJ (-duesc) 1. vb. Ir. Trans. A mulţumi, a îndestula: Deei gindeste şi făgădueşte SI pe linii damitale Ii alegădueşte imar.). 2. vb. refl. Trans. itrib.) A fi mulţumit cu ceva, a se Îndestula [ung. e 1 6 g e d n i]. ALEGĂTOR 1. adj. ® Care a 1 e g eţf © Trans. Care nu se mulţumeşte cu ori-ce, pretenţios, mofturos: eţti prea — la mlnoare. 2. sm. O Care are dreptul de a lua parte la alegeri, de a vota. ALEGĂTORţSC adj. uip.i De alegeri, privitor la alegeri, electoral [alegător]. ALEGĂTţTRĂ (pl.-tnrl) Sf. ® Alegere (hasd.) U s Alegerea părului in cărare (cost.) [alege]. 'ALEGAŢiyNE, 'ALEGAŢIE, sf. ® Faptul de a alega* ţ] © înaintare a unei păreri, afirmaţiune, motiv: alegaţluoile lui pot 11 uşor spulberata [fr. < lat.] ALEGE (-eg, p/.-esel, part.-ta) 1. vb. Ir. ® A lua un lucru dintre mai multe, socotindu-1 mai potrivit pentru un anumit scop: al ales oe e mal bun; f&: oine alege oulege sau alege plnă oalege, se ziGe despre cineva care aşteaptă mereu ceva mai bun şi pe urmă se mulţumeşte cu ori-ce U ® A deosebi, a lua pe cineva dintre mai mulţi: l-a ales de bărbat; ••-sprinceana 1f ® A arăta pe cineva cum este din fire; ©: vinul alege p» om (znn.i, la beţie se vede firea fie-căruia 1f © A despărţi: am ales părui in două; Isl alegea oărarea la oglindă (VLAH.) ţ] ® A despărţi un lucru de altul, a curăţi: oum alege păstorul oile din capre (bibl.>; am ales mazărea; ©I: a neghina din gria, a despărţi un lucru bun de altul rău, a deosebi pe cei vrednici de cei nevrednici U © Din două, ori mai multe lucruri, a se hotărî pentru unul: aiege-ti: in săbii să ne tăiem, In buzdugane să ne lovim ori In luptă dreaptă să ne luptăm iisp.! ; — din două una, a se hotărî Intr’un chip II © A hotărî lntr’un fel, a decide: Numai sabla va alege (Teod.1 f ® A da cuiva prin simplu consimţimlnt sau prin vot anumite drepturi, O distincţiune: l-au ales Domn; — deputat TI © A înţelege: Bălan să-ţi aleagă din gură oe spui, dacă nu vorbeşti desluşit (CR0.1 H ® t A despărţi o moşie de alta, a o hotărnici H ® t A întrebuinţa la ceva, a folosi n @ A dreptatea, a arăta de partea cui e drep- tatea 1f ® <3: Urma alege, la sflrşit are să se vadă, are să se hotărască 1f ® A ţese desenuri sau flori pe 0 SCOarţă, etc.: ţese, alege, ooase si aruncă {lori pe gherghef (slv.). 2. vb. refl. © A se desface din ceva, a ieşi la iveală; G>: bate apa să s’aleagă unt, munceşte In sec; (©: s’a lege brlnza (sau urda) din ter (ZNN.), S’alege binele din rău K ® A se desface dintr’o mulţime: din toţi lupii, se alege unul ou o gură olt un braţ de mare (gr.-n.) U ® A se deosebi de alt cineva, a se distinge: Să m’alegl dintre toate celelalte tete, Oum se alege păunul din pene (R.-cod.) 1f © A se găsi: tocmai tu te-al ales să-ml vorbeştit 1] ® A se arăta limpede, a se desluşi: nu ştiu ce este că nu ml se alege, tlind prea departe iisp.) f ® A ieşi, a rezulta: să vedem oe se va alege sl din aceasta; el nu vede nici un spor să s’aleagă din toată vrednloia iui (vlah.) H © A rămlnea cu ceva, a avea un clştig, a profita: din două milşoare de lei, m’am ales numai ou două sute (fil.) H ® A fi hotărît, a fi menit: Arde-mi-te-ai, codru des, Văd bine că s’a ales, Din tine să nu mai ies (alecsj H ® A ajunge, a deveni: ai noştri s’au ales tot oameni haralol şi de Ispravă (vlah.) f ® A-i veni cuiva poftă de ceva, a avea gust de ceva: nu 1 se alegea nloi de mlnoare niol de odihnă (ispj f ® J A se hotărî (O luptă, etc.): şi s’au lovit In vie-o două trii rÎnduri şl nu s’au putut alege (NEC.) 1f @ t A hotărî: ale oltor vecini hotare se vor amesteca, să se aleagă şi să se descopere eu cărţile lor de hotărnloll (leg.-car.) H ® t A se Intlmpla să fie, a veni pe lume: să-l ne iui di- reaptă ocină... Iul şi ouconllor săi şl a tot rodul său oine să va alege (gast > r ® ©: A se - prat şl pulbere (pral şi oe-nuşă, lum şl scrum, sau numai pral, pulbere), a nu mai rămlnea urme; de aci, dese-ori, In blesteme: zloe că-1 negustor, alege-s’ar praful! (car.) 1] © ©: Nu se alege oMigui din pagubă, se zice clnd nu iese nici un profit dintr’o afacere [lat. allegăre]. ALEGERE sf. © Faptul de a alege: baba era multămltă ou alegerea ce-a lăcut (Crg.) H ® Darea de drepturi,-de o distincţiune prin simplu consimţimlnt sau prin vot: —a de Domn; —a deputaţilor. ţALEGţND adv. Afară numai..., doar numai...: nu este D-zeu alto, alegtndu de mine (ps.*sch.) ; fu om ca şi noi, numai liră de păcate (varl.) [alege]. 'ALEGORIC adj. Ce cuprinde o alegorie, ce priveşte alegoria: „Istoria lerogllfiofi” a lui Caotemlr e o scriere —â; „Divina Comedie” a lui Dan te are mai multe înţelesuri ~e [fr.]. 'ALEGORIE sf. ® Arătarea unui lucru, prin cuvinte sau figuri sub o formă îndepărtată de cea proprie a lui, dar lăsînd să reiasă din ea ideea, înţelesul pe care voim să-l punem In evidenţă (d. e. reprezentarea morţii printr’ un schelet cu o coasă: (® 68); alegoria e des întrebuinţată In pictură şi sculptură pentru a impresiona mai adine 1f © co Metaforă desvoltată prin care ’ lucrurile se exprimă In a-cest chip [Ir.]. ’ALEGORIST sm. Care explică un lucru In chip alegoric [fr.]. 'ALEGRU adj. J Vesel, Vioiu: cea mai alegră arie semăna un prohod (Negr.) ; m ALEI 1 interj. Exprimă dorinţă, mustrare, ciudă, mirare, spaimă (se întrebuinţează mai ales In poezia populară): Alelei! murgulet mlo, Aleii dragul meu voinio, De-al putea la bătrlnete, Cum puteai la tinereţe (ALECS.-P.) , 'ALEIU sn. (dlvr.) - alee. ALELE (I) 1 ALE LEU 1 ALELE LEI •■- ALEI: Alelei 1 Doamne, oum sburau Voinicii totl ou minei (Alecs.). ALELUIA! interj. © ^ Exclamaţie de slăvire a iui D-zeu In clntecele bisericeşti K © © F: A’olnta oulva <•, a îngropa pe cineva; a faoe cuiva a prăpădi pe cineva, a-1 da gata K ® Se întrebuinţează familiar pentru a exprima ideea că nu mai putem avea nădejde de un lucru, -că s’a isprăvit Fig;. 68. Alegorie. ALLEGRO [fr.]. 34 1000 www.dacoromanica.ro CU el: dacă nici ca slujba aoaasta na 1* vel Împăca a-tunci — i [vsl. a 1 e 1 u j a sau ngr. &XX-rj/.ou:a j. ţ ALEM sbst. © Semiluna aşezată pe giamii sau alte clădiri publice H © i Steag cu semiluna In vîrl ce se da de către Sultan Domnilor romlni ca semn de suzeranitate [tc.]. ALEMI (-emesc) vb. tr. V (teod.i A sttrni şoimii din culcuşul lor. ALENE 1. adv. Încet: calcă —; tnmnl alb — fes din cămin (cops.). 2. adj.: sa a azi numai olătlrea nudelor ţi susurul — al Tlntnletnlnl de vară (odob.i [a ' -(■ lene]. t ALENŞIG, t A-LENşya sbst. Duşmănie [ung. ellensăg]. ALEO 1 - AOLEO 1 ALEOLEQ I = A-LEI! ALEE GA (alerg) 1 iQDQS.',; loc de alergare: cerbii Intră In —... şl slut urmăriţi da vtnători iodob.) ţ[ © Unealtă de lemn care serveşte la urzirea plnzei; pe ea ţărancele aşează mosoarele cu tort şi, ţinlnd-o In mină, a-leargă de urzesc pinza Împrejurul casei sau pe nişte pari aşezaţi la o depărtare potrivită cu numărul coţilor ce trebue ţesuţi ([@170); uneori aler-gătoarea e fixă şi lirele sint duse din ea pe nişte pari ([■] 71) ţ[ © & Piatră alergătoare, la moară ţi © Alergătoare pl. i Ordin de păsări cu aripi ne- ALE- ALE Fig. 70. Alergătoare. PP. Parii de urzit. —U. Urzeala.—FF. Furci de urzit, furculiţe. — F’F’. Fofeze, fuscei, cotoci, lăturaşe.—CC. Cuiele alergătorii.— BB. Beţele mosoarelor, vergelele alergătorii, dreve. —,R.j Răzămătoare, sprijinitoare, limbă.—MM. Mosorele- vb. intr. © A fugi iute, a da fuga: — intr’nn smiet, in fuga mare; © : aleargă oa la pomană sau oa la colaol; ţy : — on limba scoasă după ceva, a umbla mult pentru a căpăta ceva, a dori mult ceva; — pe capete, a alerga punîndu-şi toate silinţele ţ[© ®: atunci revoluţia alergă din capitală In capitală, din popor In popor (l.-OH.) ţ[ ® A se grăbi, a veni în grabă: cam vor vedea că Măria ta vii cu putere, Îndată vor alerga şi-l vor lăsa (NEOR.i ţ[ © A veni la cineva pentru a-i cere sprijin, a recurge la cineva: olnd I se isprăvesc banii, aleargă la mine ţ[ © A Căuta, a dori cu stăruinţă ceva: aleargă după bogăţii ţ[ © A sbura iute Încoace şl încolo: albinele aleargă din floare In floare să strtngă miere ţ[ © ifp: sonmpnl mal mnlt păgubeşte şl leneşul mal mult aleargă, cine ţine la preţ, ori e sgircit, are mai multe pierderi, şi cine lasă un lucru dintr’o zi pe alta e ameninţat pe urmă să alerge degeaba;—la copaoul căzut, toţi aleargă să taie orengi, cînd cineva e doborît, toţi caută să-i facă rău; »•- iepure. 2. vb. tr. © A sili la fugă, a goni; l|: a-si — calul sau caii, a lua prea multă îndrăzneală, a se prea întrece: mi-am alergat calul alei înaintea d-stră, fiind-că vă ştiu de Romlni, şl Romlnnl e bun la suflet osp.' ; parcă-1 aleargă Turcii, se zice de cineva care fuge de parcă l-ar alunga cineva, e tot grăbit, umblă zăpăcit ţ[ © A cutreiera: am alergat tot oraşul să-l g&seso ţ[ © ® a-şi — ochii, a-şi duce privirile dintr’o parte în-tr alta: Iar fratele cel mai mare Pe drum ochii şi alerga (ALECS.). ii- vb.refl. A fugi unul după altul: am patru su~ rori, ziua 9! noaptea se aleargă 9! una pe alta nu se ajung» (ghicitoarea despre „roate") [lat. *a 11 a r g a r e < 1 a r g u s]. ALERGACIU sm. (cost., Om oare curier. ALERGARE sf. ® Faptul de a © Osteneală: am iz- butit să-l capăt fără multă ~ ~ (de cal) în-^ J5 trecere la fugă, cursă — de cal (g 69). - tALERGĂRIŞTE sf : — de cai (Dos.), a-lergare de cai; loc unde se iau la întrecere caii, liipodrom [alerga]. ALERGAT 1 .sbst. - ALERGARE, alergătura.. 2. Pe — e, ou — ul (pann), 11 n t r'~e, loc. adv. Aler-gînd repede, intr’un suflet. ALERGĂTOR 1. adj. © Care aleargă ţ[ © Harnic: Am nevastă, frâţioare, Iute şl alergătoare (şez.) ţj © £ piatră alergătoare ihasdo, piatra de deasupra a morii, care se învîrteşte. 2. alergător sm. © Cel oare aleargă, curier: sfatul zeilor găsi ou cale să trimită pe Mercur, —ul lor hsp.) ţ[ © pl.\ Cei cari In jocul „de-a mingea în opt’’ aduc mingea celor ce o prind ipamf.i. ş. alergătoare sf. © Alergare de cai: oai de — Alergare de cai. desvoltate, aşa că nu’pot sbura; au gîtflung.rpicioare lungi puternice, cu care aleargă foarte repede, precum: struţul, casoarul, etc.; se găsesc mai ales In emisfera de sud. ALERGĂTURĂ (pl.-turi) sf. ® Faptul de a a 1 e r g a ţ[ © Umblare încoace şi încolo, oboseală: un an Întreg de alergături, de Btărulnţe, de protestări (car.) ţ[ © -v de cai, distanţa pe care o străbate un cal dintr’o fugă ţ[ © t — de cai (bibl.) ilet.i, a-lergare de cai. OALERGĂU sm. Trans. (bud.) Care aleargă, curier. ALES 1. adj. © p. alege ţ[ţf © neales ţ[ © Care se deosebeşte prin Însuşiri rari de altul: o mină de oameni aleşi cari se deosebesc prin faptele... lor cele Inimoase osp.) ; societate aleasă; lume aleasă; mulţi (sint) chemaţi, (dar) puţini (sint) aleşi, se zice pentru a arăta cum din mai mulţi, prea puţini se disting; — — pe (sau după) sprinceană, ales după plac; tot unul şi unul ţ[ © Lămurit, vădit, hotârît: că de multe ce sint şi dese, nu le putem spune •» (teod.) ţ[ © 13 Ţesut CU flori, CU desenuri: pe patul de eolndnrl e aşternută o scoarţă, aleasă In fel de fel de mlgălltnrl idlvr.) . g. sm. © Care a primit de la cineva o favoare, care e deosebit de alţii pentru anumite însuşiri: Doamne, multă răbdare ai dat aleşilor tăi icrs.) ţ[ © Cui i se dă prin simplu consimţimînt ori vot o demnitate, O distincţiune: —ul Judeţului Iaşi la Cameră ţ[ © Acela (aceea) pe care şi-l (şi-o) alege cineva de mire (de mireasă): Mi-oiu găsi şi eu aleasă, Alta ’n lume mal frumoasă (hasd.) ; —ul (aleasa) Inimii ţ[ © t pl. t Aleşii (satului), ţărani de frunte ai unui sat cari conduceau afacerile lui cu dreptul de a da unele hotărîri, de a judeca neînţelegerile dintre săteni; cuvîntul se mai păstrează şi azi în unele locuri, clnd este vorba de ţăranii fruntaşi ai unui sat, cari au vre-o funcţiune administrativă. 3. adv. © Cu însuşiri rare, mai de seamă: scrie —; vorbeşte — ţj © Cu de-amăruntul, de aproape, hotărît, limpede: ŢI-am spus, bade, rupt —, Că nu pot aă te tubeso (ik.-brs.) ţ[ © f Mai cu seamă: Antloh Vodă foarte era milostiv, şl — spre călugări străini şi la mănăstiri (n.-cost.) ţj © — de bine, foarte bine: tinerii au trăit tare eu ticnă şl se înţelegea — de bine Intre daltă (SB.) ţ[ © Mal —, ajmaicu seamă; poezia noastră populară este bogată mal — In genul lirle; b) mai mult, mai VÎr-tos: cu mănăstirile nu se răscumpără slngele, el mal — Ispiteşti şl înfrunţi pre D zeu 1f ® t Alegere ţ ® Mai adesea pl. ales&turl, desenul, florile dintr’o ţesătură (Tjwpag. 1): scoarţele şl alesăturlle ce tae podoaba casei (vlah.) ţf ® >> Desen, flori săpate tn piatră, etc.: graţioase aiesiturl sculptate pe piatră ; © Plasă de pescuit (vie.) [a* + ung. 1 e s]. t ALEŞUI (-uesc)... = LEŞ(Jf... OALEU1 Trans. = ALiu. ALEU* 1 m- AOLEO: aleu 1 destul, nu mai oblul 1 . ALEXANDRIE sf. /*■ Carte care povesteşte In chip fantastic viaţa şi cuceririle lui Alexandru cel Mare (sw-F. ist.). •ALEXANDRJN1 adj.»Din Alexandria (Egipt): filosof literatura ***& [fr. < lat.]. •ALEXANDRIN1 adj. 1. • Vers versul clasic francez de douăsprezece silabe cu cezura după silaba a şasea; In versificaţia noastră Ii corespund versuri ca acestea: Plinge ji suspină I tlnăra domniţa, Dulce ji suavă I ca o garofijâ (boli. 2. sm. şi (pt.-ine) sn. Versul alcătuit In felul acesta: după ce lăudat —vin curat te să la te si frumos dichisite ale unul poet iodob.) [fr.]. ALEXII(LE) sf. pl. ©Ziua Sf. Alexie (17 Martie); ţăranii serbează această zi pentru ca să fie feriţi ei şi vitele lor de muşcăturile de şarpe şi de alte animale. ALFA1 sm. ® Co Prima literă a alfabetului grecesc (A, o) t ® ® a n $i omega, a fi tot, a fi stăptn pe toate, cel mai de frunte: eu slnt~ si omega, începutul Sl silrşitul (BiBL.j [gr. SX'ţa], *ALFA* sf. ♦ Plantă din familia gra-mineelor, din care se fac Împletituri, frlnghii şi se fabrică hlrtie; creşte tn Spania, Grecia şi mai ales tn Algeria ( ■ 72) [fr. a 1 p h a]. •ALFABET (pt.-turi,-te) sn.®a/Toate literele care reprezintă sunetele unei limbi:'«uigrecesc; K x jivete j f F f fe 8 Sa dzelo sau dzialu clz 6 £ G % ge, ghe 9 3 3 zemlia z 7 10 H h ha 10 H h ije i 8 11 1 i i 11 1 ' i i 10 12 1 i ■ i 12 K k caco r, k 20 lf J j je 13 A a liudie sau lude 1 30 14 K k ca 14 AA ai mislite sau mislete m 40 15 L 1 le 15 H ii naş n 50 16 M m me 16 0 . on 0 70 17 N n ne 17 II n pocoi p 80 18 0 0 0 18 P P riţi sau rtţă r 100 19 P p pe 1£ rc c slovo sau slovă s 200 (0 q) (chiu) 20 r r tvirdo sau ferdu t 300 20 R r re 21 «v «V UCU u 400 21 S s se 22 £ S u u 22 s Ş şe 2c iu Iu 35 m u iaco Ia 36 m H ie ie 37 A A ia ta, ea 38 /R * ius I 39 ă ă csi cs 60 40 * 4- psi ps 700 41 0 * fita th, ft 9 42 r v ipsilon, ijiţă i, u 400 43 Jţ. * în in [ 44 M v gea g 36 www.dacoromanica.ro “ALFABETIC adj. După şirul literelor alfabetului: indic© ~: In ordine ~ă [fr.]. * ALFABETICEŞTE adv. In felul alfabetului; In ordinea literelor unui alfabet [alfabetic]. t ALFAVITA sf. cu © Alfabet ţ Abecedar: Dumneata vrei aă mă bat]ocăreşti, să mă vni la ~ ineor i [ngr. ctAţ-ct + p-ijTa]. ALFEL = Altfel. ‘ALFENID sbst. 5? Aliaj de cupru, zinc, nichel şi fier; se întrebuinţează mai adesea argintat la fabricarea taclmurilor de masă [fr.]. *ALG (pl.-ge) sf. A Plantă criptogamă ■care creşte în ape dulci, sărate sau în pămln-turile umede; mărimea ei variază de la o miime de milimetru pînă la 400sau 500 de metri: unele specii se întrebuinţează la îngrăşatul pămîntului sau servesc la prepararea iodului (ii 73) [fr. a 1 g u e< lat.]. ‘ALGARADĂ (pi. -da) sf. Năvală, ieşire la luptă împotriva cuiva pe neaşteptate [fr. (f Amestec de tot felul de lucruri: In mintea lui etn» bizar de idei [fr.]. ‘ALIANŢA (pl.-ante) sf. ■ © Încheierea unei înţelegeri în vederea unei acţiuni politice (vorb. de două Sau mai multe State): alianţa Intre Franţa ţi Rusia s'a făcut pentru apărarea intereselor Împotriva Germaniei, etc.: Tripla-alianţă, alianţă între Germania, Austria şi Italia, încheiată în 1887 (•*• P. ist.); tratat de ~~ ofensivă şi defensivă; VOrb. de partide politice: In vederea alegerilor, Naţionaliştii au făcut ^ cu socialiştii ^ © întovărăşire: e o ~ a celor neputincioşi împotriva celor vrednici T @ Unire a două familii prin Căsătorie: a In tem rude prin ^ (fr.]. “ALIAT,-aţă adj. sm. f. p. AUA: aliaţii ambelor ALF-putori au fost Învinşi ţ| H f. NEALIAT. . . . 'ALIBI, ‘alibiu (pZ.-biuri) sn. rt Prezenţa unei ALI persoane in alt loc declt acela unde era bănuită că se afla intr’un anumit timp; in materie criminală sau corecţională, alibiul este invocat ca mijloc de apărare de un acuzat care caută să aducă dovada că, din cauza absenţei lui din locul unde crima sau delictul s’a făptuit, nu se poate să fi luat parte la ele: a stabili, a invoca, a-sl crea ud ~ [fr. < lat]. ALIC sn., alică sf. mai adesea alice, hauce pl. ■ ^ Plumbul mic şi rotund cu care se Încarcă puşca: le Împărţea iarbă si alloe, cita patru umpluturi de puşcă (i.-gh.) ; eu ilngur si en două hallce, şi-acele pentm iepuri! (qrl.) ţ[ © pl. A Bucăţele de cărămidă sau de piatră care se pun in tencuială spre a o_ întări sau pentru a astupa un gol [ngr. XaXixt]. ALICĂRIE sf. A - ALIC ©. ALICI1 (-iceso) vb. tr. ctkt.i imar.> a A pune mici bucăţi de cărămidă sau de piatră în tencuială pentru a o Întări [a 1 i c], ALICI1 (-icesc) vb. refl. i A licări din depărtare, a se vedea mai limpede dintre alte lucruri: in partea asta lncoa, drept Înainta, mi se aliceşto albind ceva iisp.) ţ ® A se Îndrepta (vorb. despre vreme), ase Întrema despre cel ce a fost bolnav) . •ALICOT adj., 'alicqtA (pl.-te) sf. i Se zice despre o cantitate care se cuprinde de un număr exact de ori in alta: numărul 6 asta o parte —& a numărului 20 [fr. a 1 i q u o t e.]. •ALIDADA (pi.-ade) sf. Instrument care serveşte In unele operaţiuni ale ridicării planurilor şi la măsurarea unghiurilor; e compus dinlr’o riglă mobilă orizontală, la extremităţile căreia se găseşte clte o placă perpendicu- fjl . Iară, una cu o deschizătură 1 fj longitudinală, realaltă cu o I deschizătură mai largă p™" ^i*tu — i li care se vizează obiectele fi-xatp pentru măsurare ( »]74) Fig.74. Alidadâ. [fr-]- 'ALIENA (-«nez) l.vb. fr. © A A trece altuia stă-plnirea asupra unui lucru, a Înstrăinaţi © ® A Îndepărta de la sine. a pierde: si-> alienat toata simpatiile. 2. vb. refl. F A-şi pierde minţile, a Înnebuni [fr. < lat.]. *ALIENABIL adj. A Care se poate aliena, care poate fi Înstrăinat: proprietate ~ă [fr.]. ‘ALIENABILITATE sf. fi Însuşirea de a putea fi alienabil [fr.]! •ALIENAT,-ATĂ adj. sm. f. © p. ALIENA f © ® Care şi-a pierdut minţile, nebun: spital de alienaţi. •ALIENAŢiyNE, *AUEN4TIE sf. © rt Faptul de a aliena f © ® >■ (urmat uneori de mentală) Pierdere a minţii, nebunie [fr. < lat.]. ‘ALIENIST adj. şi sm. f Care se ocupă cu studiul boalelor de alienaţiune mentală: doetor »; e un ^ bine cunoscut [fr.l. ALIFIE sf. A Unsoare Întrebuinţată la răni, bube, etc.: ~ vlnătă; ~ de obraz; aă mal «lase loonlni frnnzisoara şi alifia de pe ţaţă cjip.i [ngr. tt/.ot i - presurA-surA. ALIOR sm. A © Plantă ierboasă cu flori gălbui dispuse In umbele mult radiate; creşte pe coline aride, pe clmpuri nisipoase şi pe lingă drumuri (J2) 75) (Euphorbia •yparissias) ţj ® = i lat. a u r e o 1 u s< = LAPTE LE-CţTCULUI t coloarea florilor galbene ca aurul]. ALIPI (-pese) l. vb. tr. © A pune, strlns unul lingă altul Incit să formeze un singur trup, o singură bu-v Cată: oltlstrelnlnu s'au gfndlt să alipească ., tara noastră la a lor I ţ[ ® A apropia, a Al face pe cineva tovarăş cu alţii: a fost lireso ca recunoştinţa pe oare le-o datora să-l alipească de el. 2. vb. refl. © A se alătura de cineva: se alipi de bătrlnă, o cuprinse pe după glt cu braţele (dlvr.) ţj ® A se a-propia de cineva cu glndul de a trage vre-un folos: s'a alipit pe lingă el şl Izbutit să-l moştenească averea ţ[ ® A face părtaş al unei idei, al unei credinţe :~catoiioii au Fig. 75. Alior. urmărit plndul ca Rom Inii s& se alipească la biserica lor [--LIPI]. ALIPIRE sf., alipit sbst. Faptul de a (se) alipi. tALISIDA (pl.-ide) sf. Mold. Lanţ de ceasornic [ngr. dXootSa]. _ O ALISTlNC Mold. (ioc.) = halastJncA. alişveriş (pl.-şari) sn. V ® Mers bun al afacerilor de comerţ, vtnzare, dever: nu-i nici de o letca le In plată (alecs.) ţj © A avea a face—, a face afaceri, a vinde, a clştiga ţj © a lace cuiva a Cumpăra de la Cineva: nu ml-au făcut ~ batăr de nn frano de parale teAo.) ţj © t Comerţ, negustorie [tc.]. 38 www.dacoromanica.ro * ALITERA (-ereaz&) vb. unipers. G> A forma a aliteraţie: „malta şl mărunte" alltereazA Intre ele. •ALITERAŢIUNE, * aliteraţie sf. Gr Repetarea aceluiaşi sunet, aceleiaşi silabe, la începutul a^două sau mai multe cuvinte care stau aproape într’o expresiune, înir’o frază: „In lung şi in lat" formează o [fr.]. ~ALIVANCĂ (pî.-venei) sf. Motd. Bucov. X (întrebuinţat obicinuit la pl.; forma de sg. e dată de (Alecs.)). Fel de plăcinte: Allvenclle se fao... din I&ln& de p&puşoln cernută prin sltft deasă, amesteclnd şl patină I&lnă de gria; făina de păpuşoln se opăreşte ou lapte, apoi se pane jmlntlnă, ant, o oală de ohlşleag scopt sau brlnză, se pune mărunt tocat mărar, barpaolcă şl ştir roşu şl se amestecă; m toarnă cu lingura pe frunze şl se coc In ouptor; olnd slnt gata, sa aşază cu smlnttnă Hartă ivor.). O ALIVANI (-ănesc) vb. refl. ® A se duce prin lume fără a i se da de rost (r.-cod.j ţj © A se alipi de ■cineva ca să poată trăi (rv.-crg.j. ALIVANTA adv. Peste cap, întrebuinţat mai ales în expr.: a cădea, a veni, a da împiedicat ca pl «loarele In mlneclle contăşalal, căzuse la pămlnt icrs.). ALIVŞNCI, alivinci sf. pl. Mold. Joc popular, un fel de horă de mai multe părechi şi jucată cu paşi mărunţi şi repede (în unele părţi îi zice şi plăcinte mol) (hasd.) (pamf.j. * AUZ ARIN A sf. Principiu colorant întrebuinţat în industrie; altădată se extrăgea din rădăcina de garanţă (roibă) [fr.]. ‘ALIZŞE adj. şi sn. pl. O (vlntorl) vinturi regulate şi constante care suflă de o parte şi de alta a ecuatorului, mai ales pe oceane; ele suflă de la nord-est în emisfera noastră şi de la sud-est în •emisfera australă [fr.]. t ALÎM ww al Am. •ALLEGRETTO i. adv. it. J Cu oare-care vioiciune. ceva mai slab decît „allegro”. 2. (pZ.-ctturi) sn. J Bucată de muzică executată în felul acesta. •ALLRGRO i. adv. J Cu vioiciune, repede. 2. (pl. -egruri) sn. Bucată muzicală executată în felul acesta [it.]. 'ALMANAH (pl.-ahuri), "ALMANAC (pl.-acari), sn. ^ © Calendar care, pe lingă înşirarea zilelor, cuprinde informaţiuni variate (astronomice, meteorologice, comerciale, etc.), parte distractivă, etc.: Anecdota, calamburul—acolo fiind la preţ—Cată-le prin almanahuri si vei trece de isteţ wlah.> H (D Publicaţiune a-nuală care dă informaţiuni anumite, cum este Almanahul de Qotha, care indică genealogiile tuturor familiilor domnitoare [fr.]. CALMAR (pl.-are,-aruri) sn. Trans. Dulap [ung. almario m], ’ALMEE sf. Cîntăreaţă din Orient care improviza versuri şi dansa la sărbători „ publice ori intime (H76): Aimeea ce $ în dansuri atlt de ruşinoase se arată ibol.) ^•ALM IC AN TARAT (pl.-te) sn. ☆ Cerc imaginat pe sfera cerească, pa-ralel cu orizontul, cu ajutorul căruia L se determină înălţimea astrelor [fr.]. «M ALMINTERI, ALMJNTRELE(a) = ALTMINTERI, ALTMINTRELEA. O ALOI1 interj. Bucov. Trans. Haide, pleacă, fugii -îfk •ALOI* interj. Cuvînt convenţional Fig. 76. Almee. prin care se cere comunicaţiunea cu cineva la telefon [fr. Cu valoarea nominală (vorb. de efecte publice, obligaţiuni, etc.): am vlndut acţiunii» [germ. < it.]. •ALPESTRU adj. © • Din Alpi H © Ce seamănă cu Alpii, ce se găseşte In Alpi, ce este caracteristic regiunilor muntoase Înalte: naturi ai-pestră; planta alpestre [fr. < lat.]. •ALPIN adj. © Ce se găseşte, ce creşte în Alpi K 2 Ce este caracteristic regiunilor muntoase Înalte: vegetaţlune [fr.]. •ALPINISM sbst. Gust.p asiun e pentru excursiuni în munţi [fr.]. •ALPINIST,-istă sm. f. Care face excursiuni pe Alpi sau pe alţi munţi înalţi ([^ 79) [fr.J. •ALSACIAN adj. 9 ±. Din Alsacia. 2. alsacian, alsacianA (pl.-ane) sm. f. Locuitor, locuitoare din Alsacia [fr.]. ţ ALSĂU sbst. Ce este propriu cuiva, însuşire (dos.) [a ll + său]. t ALSAUI (-uesa) 1)6. Ir. (bud.) Fig. 79. Alpinist. A însuşi [a'l s ă u], ALT1, ALTĂi-adj.nehol. (pl.*M,*H»;gen.-dat.$g. altui, altei, pl. altor). 1 Care nu e aceeaşi persoană sau acelaşi lucru: alţi oameni; alte !mpre)ur&rl ţ[ © Pe 39 www.dacoromanica.ro ALT- lingă alte adj. num. ori pron.: am mai mers —-e . . — trei ceasuri si au ia am ajuns; —' cineva nu Ştiu să mai fi fost AL I | © (p,: —ă-aia, ~e-aiea, expresiune pentru a arăta ceva nehotărit. ceva ciudat ori neplăcut: narcă-i ~â-aia; de aici înţelesul de ceva urit, ceva monstruos ce SC arată: credeai că este vâ-aia, nu flintă de om iisp.); ceva ce te face să te bolnăveşti: i,tremura de gfndeai c’au dat ve-alea peste el (gr..n.), de unde, sen -sul de boală grea, epilepsie, ş. a.: Mama Stanca, apucată ea de —e-alea... o rupse la picior (DLVR.); mă faci să intru In ve-alea cu nebuniile taie icar.) ţj ® Pe lingă adv.: v nimio nu ptiu să-ti mal spun ţ[ © v fel tv ALTFEL * ® O: Farcă-i (de) pe ~ă lume, SC Zice de Cineva cufundat In gînduri, care e străin de ce se petre ce; — a o întoarce pe ~ă foaie, a schimba mereu tonul sau a căula să prezinte lucrurile cum ti convine mai bine-, — asta-i <~s căciulă, se zice pentru a arăta că un lucru s’a schimbat, că Intr’o convorbire nu s’a spus ce trebuia şi pe urmă se ajunge la înţelegere: asta i >vă căciulă, mai putem sta acum de vorbă uip.i; cu acelaşi Înţeles şi: /~â giscă sau /~â vorbă ţ[ © De -vă parte, şi elipt. de alta (opus lui pe de o parte): de n parte mă Îndemna să plec, de -vă parte ar fi voit să mai rămllu; pe de o parte l-a cuprins spaima, pe de alta s’a ln-drăolt de oiudă icrs.) ţ[ » ţ De -vă, dC altlcl: In zilele acestui Domn de vă trăia boierii bine ilet.i *’ ii t vă oară odinioară (•«- alteori) ţ| n ~a dată altădata 2. altul, alta pron. nehot. (pl. aitu, altele;—gen.-dăî. sg. altuia, alteia, pl. altora). © Cineva sau ceva străin, deosebit de cei de faţă sau de cei cunoscuţi, care nu e aceeaşi persoană sau acelaşi lucru: fie care se tine mai cuminte declt vul ICANN); nu e frumoasă pălăria asta, dă-ml alta; (©: cine sapă groapa vuia cade singur In ea; — ce (le nu-tl place, vuia nu face; — 11 intră pe-o ureche şi-i iese pe alta ţj @ Pe lingă adj. ori alt pron.: cine (sau care) v ar fi putut face asa ceva? n’am mai văzut pa nimeni altui T @ Asociat sau In opoziţiune cu unul: si-au jurat credinţă unul vuia; O: unuia li place popa, vuia preoteasa; si unii si alţii slnt tot aşa de răi T © Unul ca v, deopotrivă: femei una ca alta de tinere usp.i. y. ALTA, ✓ ALT, t ALTA Mold. [pl. altele) pron. nehot. ® Altceva, alt lucru: i-a trăsnit acum alta prin minte; biserica Eplsooplel nu se deosebeşte prin altă declt prin o clopotniţă inegr.) ; am altele acum pe capul meu *’ © Alta... alta, una... alta: alta e a auzi şl alta a vedea T © Pe lingă adj. ori alte pronume: mai ştiu eu multe altele despre tine; ce alta tl-aş mai putea oare spune a-cum ? *’ ■> Pe lingă adv.: nimic alta (sau alta nimic) nu mai ştiu *’ © Asociat sau In opoziţiune cu una: unii susţin una, alţii alta; una 11 întrebi şi alta răspunde (car.) ; una... şi alta, întliu... şi al doilea: s’au sfătuit omul cu femeia să dee fata după dlnsul, una că-i foarte harnio şi cuminte şi alta că şi lata se cam trage dună dlnsul (sb.) ; plnă una alta, deocamdată; ce mai una aitaF ce să mai lungim vorba? ce să mai pierdem timpul ? din una, din alta sau din una In alta, Intinzîn-du-se la vorbă, treclnd de la un subiect la altul; nici una nioi alta, nici mai mult nici mai puţin, fără vorbă mult ă: ei nici una nici alta. voiau să vlneze lighioi sălbatice (isp.); una peste alta, a) una după alta, grămadă, b) toate la un loc: ana peste alta tac o sută de lei f • Nu alta, zău aşa: Ţiganul să crape, nu alta, de ciudă si de urgie (sb.) ţ[ © Nu de alta, nu din altă pricină f ® Nu mi-i de alta, nu mă Îngrijesc, nu-mi pas& de altceva; nu mi-i de alta, dar se poate să-l rog şi să mă refuze ţ[ ® Intre altele, pe lingă alte lucruri: mi-a vorbit, intre altele, de ce e hotărtt să Iacă de acum înainte [lat. a 11 (e) rum, -r a m]. ALT» = Alto [germ.]. ALTA w alt1. ALTĂDATĂ adv. ® Odinioară: v era lumea mai miloasă ÎI © In alte rlnduri (In trecut sau tn Viitor): a vorbit mai bine ca v; voiu cumpăni v mai bine hotărtrile mele ţ[ ® Nev, (nu», cum n’a mai fost, cum nu s’a mai Intlmplat altădată: s’a arătat ou-viincios ca ne^■ de va fi mârs asapră-i ca armele goale sau ca soţii malte ca na (prv.-lp.) faltă -fdată]. •ALTAIC adj. • Din Altai (munţi tn Asia); se zice despre rasele, sau limbile a căror origine se presupune că trebue căutată tn aceste părţi ale Asiei Ifr.]. ALTAR (pl.-are), t altabiu sn. ® Partea blsc- Fig. 8o. Altar. ricii despărţită prin catapeteazmă de locul unde stau credincioşii şi In care preotul să-I vlrşeşte taina liturghiei CD 80): a duce ia v, a duce la cununie K * ® Biserică, credinţă: a a-păra cu toată tăria vul K ® (£) A se jertfi pe vulpstrieitj ® Ri- dicătură din piatră, pămint sau lemn pe care cei vechi aduceau jertfe făceau libaţiuni şi săvirşeau ceremoniile cultului (□ 81) K ® «ţ=-> Zidul de cărămidă refractară care serveşte a opri. la clădirile maşinilor cu aburi, ca aerul să treacă prin cenuşar direct in cutia de foc [lat. a 11 a r i u m]. ALTCEVA pron.nehot. ® Alt lucru: mai spune-mi v; nai v mai bun de făcut ? . u © NJ v, zău a->a; nu alta: părea că A1,!&'a„;ic. te nngea Ia inimă, nn v /isp ); pnrcă-ml vine să shor, nu v ,Crg.) ţf ® Nu pentru v, nu doar pentru alt motiv [alt1 + ceva). ALTCUM adv. Băn. Trans. © Altfel: cântă şi mă ascultă, v nu mal stăm de vorbă ţ[ © De v, de altminteri : glndnl nici n’a fost răn de v (ret.) [a 111 + C U ni], O ALTCUMVA adv. Băn. Trans. Altfel [alt1 + c u m v a], ALTEORI adv. Altădată (In eorelaţiune cu uneori): nneorl e aşa de bun, v nn-i ohip să-i vorbeşti [a 11 e + ori], •ALTERA (-eres) 1. vb. Ir. 0 A da altă înfăţişare; a schimba In rău, a Strica: lumina a alterat coloarea lichidului ţ( © A falsifica: cine face o citaţiune, nu trebue niciodată să altereze înţelesul textului ţj © J A schimba natura unei note sau unui acord sau unui ritm stabilit cu ajutorul accidenţilor. 2. vb. refl. ® A-şi schimba înfăţişarea ţ[ © A se strica [fr. < lat.]. ■ ALTERABIL adj. Ce se poate altera Ţţ[ © INALTERABIL, NEALTERABIL [fr.]. •ALTERABILITATE sf. însuşirea a tot ce este alterabil T1 (fcj inalterabilitate [fr.]. •ALTERAT adj. © p. ALTERA TU (C NEALTERAT K i Schimbat, turburat: era... atlta asprime Ia glasul ei (vlah.) . * ALTERAT OR,-TOare sr??. /. Care alterează [fr.]. •ALTERAŢiyNE, " alteratie sf. ® Faptul de a (se) altera 11 © J Schimbare cu ajutorul acei-denţilnr: v cromatică; v melodică: v ritmică, schimbarea unui tempo cu alte indicaţinni de mişcare [fr.]. •ALTERCAŢIţTNE, 'ALTERCAŢIE sf. Ceartă, gil-ceavă, neînţelegere [fr. < lat.]. ‘ALTERN, adj. © A Unghiuri ve, unghiurile egale, luate cîte două, oare se găsesc de o parte şi de alta a unei secante duse printre două linii paralele ([H] 82); J?*8»- .V”FhI*?rS *lle.rn®-In spec. : unghiuri alteme-in- ,^1 terne, unghiurile alterne aşe- Unghiuri alrerneUxrerAe: zate intre cele două paralele şi unghiuri alteme-externe, cele Care slnt aşezate In afara celor două paralele f © A Frunza ve, frunzele aşezate de o parte şi de alta a tulpinei, dar fără ca una să fie In faţa alteia (01 83) ţ[ © S Cultură vă, cultură alternativă [fr.clat.]. •ALTERNA (-ut) 1. vb. intr. A veni \ pe rlnd.cînd unul clnd altul (vorb. despre două persoane sau lucruri): *ina _ alternează cn noaptea. Fig. ^3- Frun- 2. vb. Ir. S A schimba pe rtnd na- ze alterne-tura vegetalelor care se seamănă in acelaşi pă- 40 www.dacoromanica.ro mint: principial d( a » imitările f’a constatat toarte bun ţfr. < lat.]. •ALTERNANT adj. © Care alternează ţ[ © s cultură —ă. cultnrît alternativă [fr.]. •ALTERNANŢĂ (pi.-te) sf. © Faptul de a al-Ierna: alternanţa frunzelor: alternanţa culturilor pe ace- iaşi teren 1) © Starea lucrurilor care alternează [Ir.]. •ALTERNATIV j,. adj. © Care alternează ţ[ © y cultură —â, operaţiune prin care se schimbă pc rlnd natura vegetalelor ce se seamănă In acelaşi pămint H © **+ Propozitinne ~ă. propozitiune care cuprinde două afirmaţiuni, din care numai una poate Ii admisă II © A curenţi —i, curenţi cari străbat un circuit, cînd intr’un sens, clnd In sensul invers ţf © rt obligaţiune <«4, obligaţiune care prevede două sau mai multe lucruri şi de care debitorul este liberat In urma predării unuia din ele; obligaţiune care lasă debitorului liberă alegerea Intre mai multe teluri de a se achita. 2. adv. Pe rlnd, clnd unul clnd altul. •ţ. alternativa (pl.-ive) sf. Alegerea unui lucru. unui mijloc, unei căi din două eare-i stau cuiva Înainte: nn-mi rămlnedectt alternativa săplec[fr.]. • ALTERNATOR sm. A Maşină dinamo-electrică ce produce curenţi alternativi [fr.]. •ALTEŢĂ (pl.-eţel sf. Titlu de onoare ce se dă prinţilor şi prinţeselor din casa domnitoare: Alteţa Regală, Alteta Sa [it. a 1 t e z Z &]. ALTFEL adv. © In alt chip: e ou total — de eam mi-'am lnohlsuit ţf © Dacă nu, atunci: Imt pan bine «ă recunoşti, eăol — n am mai li stat de vorbă * © In-colo, de altminteri: Pare el aşa, dar «eom ban U © De —, a) In alt Chip : dar nn oumva să laoi de «, că nlol In borta şoarecelui nn eşti scăpat de mine (CRg.i ; b) InCOlO, de altminteri: e cam svlnturat, dar de — se pricepe bine In meseria ini ţl © — de, de alte feluri, de alt soiu: nn mai aveţi — de stote f [a 1 t+f e 1]. •ALTIMETRIE sf. A cA. Parte din geometria practică ce se ocupă cu măsurarea înălţimilor [fr.]. •ALTIMETRU (pl.-tn) sn. 19 *=^«> Aparat cu care se măsoară altitudinea [fr.]. ’ALTţSSIMO adv. it. J Cu note foarte ridicate, foarte sus. •ALTIST,-istă (pl.-iste) sm. f. J © Cu o voce mai puţin înaltă şi mai plină decît a sopranului © Muzicant(ă) care cîntă din instrumentul alto ffr.l. •ALTITUDINE sf. yA. înălţime, in spec. înăl- !imea unui loc măsurat deasupra nivelului mării după fr. a I t i t u d e]. ALTţŢĂ (pl.-ite) sf. Cusătura (cu flori, fluturi) de pe umerii cămăşilor ţărăneşti: de obiceiu cusătura aceasta se pune pe cămăşile femeieşti, dar uneori şi pe cele bărbăteşti (@84): se Îmbrăcă cn cămaşa Iul oca... on altlţe pe la glt ţisp.ţ; '©: nioi lelea on blr-neaţă, nici badea cn altlţe, bărbatul să fie bărbat şi femeia femeie, fie-care să lie cum li este dat [srb. 1 a t i c a]. O ALTÎNGIC (pl.-louri) sn., OALTlNOEA (pl.-gele) Sf. Mold. A = CONDVRUL-DOAMNEI [tc. ALTMINTERI, ALTMINT(E)RE(Ă), ALTMINTRE' Le(a) adv. © In alt Chip, altfel: trebne procedat — ţf © Dacă nu: bine că te-al răzglndit, — lăceal nn pas gropit ţi © De altfel, încolo: e cam Încet la lnorn, — se pricepe In meseria lnl Şf © De —, de altfel: s’a partal rău, de — aşa e telul lnl [lat. a 1 t e- r a-mente], ’^LTO sm. J ® Voce mai gravă de femei sau de copii, intermediară între sopran şi tenor ţf © Partea etntată cu asemenea voce Intr'un cor H © Instrument de muzică (DU 85) [it.]. t ALTOAIE sf. Trans. ♦ Mlădiţa Fig 85.Alto. cu care se’altoeşte [sw-altqiu]. OALTOAN (pl.-oane) sn. Mold. A Pom altoit (HAsn.) [W ALTO IU]. OALTOANĂ (pl -oane) sf. Mold. A © Pom altoit (HAsn.) ţf ©’ Varietate de cireşi şi de struguri cu boabe cărnoase (şica adj.: cireşi —: poamă—ă) [bv-altqiu]. Fig. 84. Alţija. alty ngyk]. ALTOI. Mold. Trans. oltoi (-oescl vb. ir. © A A lua dintr’o plantă o mlădiţă şi a o introduce, lăctndu-se o tăietură, intr’o altă plantă, pentru a da acesteia calităţile celei dintliu şi a-i Înnobila speţa ţ[ s A Impllnta, a tace să trâească In ceva, tn cineva (o Însuşire)* mlndrle pe care a ştiut s’o altoiască adine şi In jalea şi In veselia ostaşului romln for.oB) ţ © / A vaccina. 2. vb. refl. F A se schimba prin introducerea unui element nou: de cînd obiceiurile noastre s’au altoit cu,,parole d’honneur”. altoiul a corupt în parte vechea şi curata simplitate (I.-gh ) [ung. O 1 t a 11 i], ALTOIALĂ (pl.-leii) sf. © A Faptul de a alto i H © f Vaccinare. ALTOIT i- adj. p. altoi @[ C NE ALTOIT. 2. sbst © * Faptul de a altoi ţ[ * t Vaccinare. ALTOITOR sm. © a Care altoeşte H © t 1'accinator [alto i]. ALTQIU vpl.-olnrl) sn. şi (pl. altoi) sm. © ♦ Mlădiţă care se pune într’o plantă pentru a fi altoită (@86) ţi © ♦ Pom altoit H i F Ce se tmpllntă, ce e pus să trăească in ^urletul cuiva: în om se pnn altoaie Clnd rele şl clnd bnne ivac.) ţj © t Vaccin [ung. oltovâny]. 'ALTRUISM sn. &. însuşirea de a fi bun cil alţii, de a ajuta pe alţii, pornire desinteresată [fr.]. 'ALTRUIST, -jstA adj. sm. f. +’+ Care are Însuşirea altruismului: lira —ă: porniri —e; e un — ffr.]. ALTUI... = ALTOI... ALUAT (pl.-turi) sn. X © Făina amestecată cu apă frămintată: Q: Şi făină şi — Tot Impramnt le-a luat, se zice despre cei de tot nevoiaşi, care trăesc numai din împrumut iznn.i f © Aluat pentru dospit, plămădeală: aluatul cit dornic toată Irămlntătnra o dospeşte (gol.) II © (mai des la pl.) Prăjitură: —urile cele mai plăcuta la Ponor slnt plăcintele şl colţunaşii (Vor.) ţf © © A fi tot dintr’nn —, se zice pentru a arăta asemănarea, potrivirea tn Însuşiri a mai multora; din —ul acestora e plămădită litota Ini CMmiţă ivlah.) [lat. allevatum Metal de coloare albă-al-hăstrie, cel mai uşor din toate metalele; se Întrebuinţează lafabricarea deinstrumente de chirurgie, tuburi de instrumente optice, vase de bucătărie şi alte diferite obiecte care trebue să fie şi uşoare şi trainice [fr.]. •ALUMINOS adj. â* Care conţine alumină [fr.]. O ALUMN sm Trans. Copil: şcoală dc —1 [lat.]. O ALUMNEU (pl.-nea) sn. Trans. I> Şcoală de copii (germ. Alumneum]. ALUN sm. ţ © Arbust cu frunze păroase In formă de inimă; florile lui masculine formează ceea ce se numeşte In popor ..mlţişori”; creşte prin păduri şi tufişuri (Corylus avellana) ((@87); 13 : a ajunge la rosteai de —, a sărăci de tOt (2NN.); alunul joacă un rol Însemnat In credinţele şi obiceiurile poporului; cu o vărguţă de alun ce se scutură peste o ulcică pusă In vatră, babele fac de dragoste; cine desclntă un şarpe cu un băţ de alun, H ia puterea de a muşca, de aici şi credinţa că cu frunze de alun se lecueşte muşcătura de şarpe; tot cu o vargă de alun, cu care s’a descintat o ALT- ALU 41 www.dacoromanica.ro ALU- ALU Fig. 87. Alun. broască muşcată de şarpe, se crede că se pot alunga norii şi grindina; In poezia populară, alunul apare iarăşi foarte des, multe versuri încep Ind cu formula tipică: fruu- să verde de ~ U ® ALUN-TURCESC, a) mic arbore cu flori ca ale a-lunului, dar mult mai mari şi mai lungi; creşte prin pădurile din regiunea montană (Coryius . columa); b) arbust care seamănă cu alunul, dar se deosebeşte prin fructele lui lungăreţe, mari, brun-roşcate şi cu coaja subţire; creşte prin păduri, In regiunile montane (Coryius lubu-losa) [alună]. ALUNA (-unez), vb. tr. şi intr. A holba (numai In expresiunea ochii, a face ochii mari). ALUNĂ (pZ.-ne) sf. ţ ffl Fructul'alunului U 2 alună-turceasca, fructul alunului turcesc II ® alpnA-americanA, sămînţa oleaginoasă,_ce_ se mă-nlncă mai adesea prăjită, a plan-tei exotice Arachis hypoyeae ([H 88)H © Trans. ALUNA (-DB- pAmInt), cartofi] © Mold. alune- DB-PAmINT (hasd.) = ALUNELE1 ţ ® Trans. alUNA-poroească = ghinda [lat. ab ell an a], ^ ALUNAR ţ. sm. ® VInzător de a 1 u n e, fn spec. de alune prăjite: slmlglli... făceau contract ou şi ou vlnzâtoril de şerbet din Fanar (filo U % 3* = piş U C .-T — Bucoy. Trans. i = gAinusA-de-MUNTEU < i »= gaiţa-DE-MUNTE. 2. adj. i GAmvşA-ALUNARA = GAINUŞA-DE-MUNTE. ALUNĂREASĂ (pl.-e.e), sf. V Vînzâtoare de alune [alunar]. ALUNAT adj. p. aluna, numai In expresiunea: ochi aiunati, ochi deschişi mari, holbaţi. ALUNEA1 (pl.-nele) Sf. ® A dim. ALUNA U * Joc popular : II amăgeşte Dnmnezen din zile, mult se mai trudeşte, se luptă cu moartea . AMĂNUNŢIT, AMĂRUNTIT 1. adj. © p. AMĂNUNT!...: de va tl lata ogorului foarto amărnuţită şl ln-foiată «on.) ir ® Cu toate amănuntele, ţinînd seamă de cele mai mici amănunte: mi-a făont o descriere — ă a locurilor pe oare le-a vlsltat. 43 www.dacoromanica.ro ALV- AMA AMA- AMB 2- adv. Cu de-amănuntul: să-mi povesteşti toate •i. sbsl. Faptul de a amănunţi. AMAN-ZAMAN loc. adv. Zor-nevoie, cu Orice preţ: ăla, să-l lmpramut ou patru mii de lei (BR.-VN.) [tC.]. AMAR 1. adj. © De un gust neplăcut, ca al pelinului, al lierii, etc. (c dulce) : ~ oa nerea, oa veninul, ca pelinul; migdale ~e; F : rădăcina Învăţăturii e ~ă, dar rodul el a dulce (znn.>; fP sare ~ă, sulfat de magneziu K » ® Trist, mihnitor, chinuitor, dureros, Crud; grozav: ajunsese In cea mal sărăcie (NEOR.); In păduri trozneso stelarii, E un ger cumplit! (alx.) ; sile ~e, traiu nesuferit, plin de necazuri: şl eu, proastă, să nu ştiu nimic şl să-ml Iac zile -ve de, o mulţime (comp. o groază de bani): văzlnd pe ouooşul său... înconjurat de atlt ~ de gătite (Cro.) ; nu 1 se lntlmplase niciodată, In atlta — de vreme, nlmlo din olte visase ivlahj ; e greşită construc-ţiunea atltla amari de...: de atltla de ani vecini cu moşiile (D.-ZAMP.) (iv-HARG). i- interj. Exprimă o mlhnire sau durere adincă, o ameninţare, mai adesea In construcţia vai şi —: clnd venla apoi Iarna, ... val şl —I islv.) [lat. a m a r U s]. * AMARĂ (ţţf.-are) sf. a. © Funie ce slujeşte spre a opri o corabie la uscat sau spre a o lega de altă corabie 1) s ori-ce fel de funie ce se Întrebuinţează spre a lega diferite lucruri Intr’o corabie: am intn- nit bricul turcesc, i-am dat —' şi l-am remorcat (l.-GH.l [fr. a m a r r el. amărÂCIOS adj. Cam amar, puţin amar. AMARACiyNE s/. i Însuşirea, starea a tot ce este a m a r ţ] s Gust amar: gustă dottoria, să vadă dacă este potrivită din — (car.) K © ® Durere sau mlhnire adincă, necaz, obidă: pe buzele ei crăpate trecea olte uu surls trist şi plin de — (dlvr.) . AMĂRĂLTJŢĂ (pi.-ute) sf. ţ Mică plantă Ierboasă cu flori galbene aurii, care creşte prin locuri umede, prin păduri; conţine un suc amar cu proprietăţi tonice (Gentiana filiformis) [a m ă r e al. "AMARANTĂ (pl.-te) sf. ♦ = ŞTIR [fr. < lat.]. AMĂREALĂ (pl.-eii, -ele) sf. © Amărăciune: nu e nici o dulceaţă să nu fie urmată de — (ret.) K © Mică plantă ierboasă cu flori mai adesea albastre, roşielice, mai rar albe; creşte prin flncţele uscate, prin locurile nisipoase de la rîmp, coline şi din munţi; din cauza proprietăţilor sale tonice, expectorantc şi sudo-rifice, e Întrebuinţată în medicină In contra afecţiunilor pulmonare (Polygalavulg., P. comosa) (3 91) [a m ă r 1]. amArel i. adj. dim. amar. 2. amArea (pl. rele) Sf. A Trans. =■= armurar. AMĂRIME, amărJme sf. Amărăciune [amar]. AMĂRIU, amărJu adj Cam amar, puţin amar: florile vişinilor lmprăşteau mi- Fig.91. Amăreală. rosul lor jilav şi am&riu (orl.) ; pe glt simţi ud ffUBt amă* rlu, coclit (DLVR.) . AMArJ (-ărăsc) i- vb. ir. © A face amar: băutul» aceasta ml-a amărtt gura 1) z ® A Întrista, a mthni adine, a necăji: ml-a amărlt zilele viata, zu-lletul; asta o amăra pe copilă ptnă ’n fundul sufletului (carj. 2. vb. refl. © A deveni amar ţ © (J A se mlhni adine, a se necăji, a se chinui - cum nu m’aş căina şi nu m’aş — ,oă lată slnt olog nsp.) ţ © A duce 0 viaţă plină de necazuri: iacă mă amărăsc şl eu pe aloi, pe lingă casă ts-vi [lat. *a mărire]. AMĂRIME tm- AMĂRJME AMÂRÎRE sf. © Faptul de a (se) amărl 1f © Mlhnire: —a oare sufletu-l apasă iemin.i. AMĂRÎT,-tTĂ 1 adj. sm. f. > p. amărI K © ® Adine mihnit, necăjit, supărat: viată ~ă; traiu zile ^e; clnd glndesc, ^ul de mine, că am să mă Intoro iar la dlnsa acasă, îmi vine să turbez (Crg.) ^ a Om ^ (şez.), om uscat, de care nu se mai prinde carnea. 2. adv. ţ Cu durere, amarnic: Văitindu-se ~, In văpaie plnă ’n glt (pann). AMĂRÎTOR adj. © Care amărâşteU © ®! să nu Iacă ca părinţii lor, rudă lntoartă şi amărl-toare (bibl.i. AMĂRÎU *w AMĂRJU AMARNIC 1. adj. 1 Grozav, spălmtntător, Înfricoşat: iarna de gerul cel — trăsnea grinda In odaie (Emin.) îf © Grozav, nelndurat, straşnic (vorb. de persoane): omul aprig e mal mult declt iute. e — ivor.i . 2. adv. © Grozav, îngrozitor: vara te Innădnşl de căldură şl ţluţarll te ehtnuese — icro.) U ® Mold. Foarte, peste măsură, extrem: Ţiganul era — de fudul (sad.) [ama r]. AMĂRUNT... *w AMĂNUNT... OAMĂRUNŢA1 (-tez)... = AMĂNUNŢJ...: îngheţurile ce au să urmeze amăruntează fata ogorului oom.) [»w MĂRUNTA]. OAMĂRUNŢA* (-unt)... Olten.= AMENINŢA... [•*■ AMĂNUNTA]. AMĂRUNŢELUL (DE-) w MĂRUNŢEL. AMĂRUNŢÎ (-ţese)... IV AMĂNUNŢJ...: amărun-tind ori-ce problemă (dlvr.) . OAMĂRUŞ sm. * Bucov. = călin [ama r]. AMĂRUŢ i. adj. Cam amar, puţin amar. 2. AMĂRUŢĂ (pi.-ute) Sf. ♦ © = AMĂRĂLUTĂ 1 ® = IARBA-GĂII, AMĂSURAT adj. adv. Tr.-Carp. Potrivit (cu), conform (cu), corespunzător: aouma i-a adus, — făgădutntei. pe fiul său (şez.) [măsurat]. 'AMATOR, -toare sm. f. © Care are o aplecare, o plăcere, un gust deosebit pentru ceva, iubitor: — de vlnat, de pescuit, de dans î) © Se zice mai ales, cu privire la artele frumoase, despre acela că-ruia-i plac foarte mult aceste arte, fără a se Îndeletnici CU dlnsele: —- de pictură, de sculptură, de muzică [fr. < lat.]. ‘AMAZONĂ (pi.-one), ‘AMAZOANĂ (-oane) sf. © & Nume dat de cei vechi unor femei războinice care ar fi locuit In Sciţia (;>1] 92): amazoanele acestea erau nişte muieri viteze oare na vreaa să ştie de nimeni usp.) K © ^ Rochie lungi pe care o poartă femeile clnd călăresc t © Călă- Fig. 93. Amazonâ antică. Fig. 93. Amazonă. reaţă Îmbrăcată cu o astfel de rochie ((s) 93) [fr. < lat.-gr.]. ţAMBAC sbst. © K- Tăbliţă, placă de şeris ţ © Socoteală [ngr. apiraxoc]. * AMBALA (-iez)i. vb.tr. V A Împacheta mărfuri In ptnză, In'lăzi, etc., spre a putea fi păstrate şi transportate fără să fie supuse la stricăciuni: un tapiter ambala pianul (vlah.j . 2. vb. refl. © A-şi lua vlnt, a scăpa (vorb. de cai) 11 © ® A se aprinde fără veste de mlnie, a se lăsa a fi tîrît dc o pasiune, a sc iuţi, a se pomi deodată [fr. emballer]. 44 www.dacoromanica.ro 'AMBALAGIU (pl.-age.-agii), * AMBALAJ (pl.-aje), sn. ® Faptul de a ambala, împachetare ii 2 Tot ce slujeşte spre a ambala: hlrtie, carton, plnză, lăzi, butoaie, etc. [îr. emballage], 'AMBALAT sbst. Faptul de a ambala. AMBAR- = HAMBAR. ’AMBÂRASA (-nsaz) vb. tr. A încurca (pe cineva),apune în încurcătură [fr. embarrasser). ’AMBARASANT adj. Care pune în încurcătură : •« află într’o situaţie foarte [fr. embar-rassant], ’AMBABCADEH (pî.-ere) sn. a, Cheiu; punte care înaintează în mare plnă la înălţimea unui vapor şi de unde se îmbarcă mărfurile şi călătorii [fr. embarcadâre]. ’AMBARDA (-dea) vb. intr. a, A face ambardee [fr. e m b a r d e r]. 'AMBARDEE (pi.-dee) sf. a* Mişcare de rota-ţiune de la stingă la dreapta şi de la dreapta la stînga pe care vlntul sau un curent puternic o imprimă părţii dinainte a unei corăbii [fr.l. ‘AMBASADĂ (pl.-ade) sf. © ® Funcţiunea reprezentantului unui Stat pe lingă alt Stat: a fost trimis in la Londra ţ[ © In mod colectiv, ambasadorul şi personalul care lucrează sub direcţiunea acestuia: face parte din ~ U © Clădirea in care lo-cueşte ambasadorul şi unde se află instalată cancelaria acestuia: B’a dus Sâ-3i Vizeze paşaportul Ia » © Deputaţiune trimisă la un prinţ sau la un Stat suveran, solie [fr.]. 'AMBASADOR 1. sm. © © Persoană trimisă de un prinţ sau Stat suveran să reprezinte pe lingă o curte străină interesele Statului şi persoana Suveranului de la care a primit misiunea, sol: a fost numit —- al Angliei la Paris U © Pr. ext. Persoană trimisă pe lingă alt cineva cu însărcinarea de a face oare-care demersuri sau de a-i comunica ceva: du m’am putut înţelege cu ^ul pe care mi l-ai trimis. 2. AMBASADOARE (pl.-doare) Sf. © Soţia unui ambasador H © Pr. ext. Femeie trimisă pe lingă cineva cu o misiune oare-care [fr.]. 'AMBE(LE) iw AMBII. 'AMBETA (-eter) 1. vb. tr. A plictisi. 2. vb. refl. A se plictisi, a i se urî [fr.]. *AMBETANT adj. Plicticos, plictisitor [fr. e m-bStant]. 'AMBIANT adj. Care înconjoară, înconjurător: fluid <•>; mediu <•<; 15 aer <»-, aerul care împresoară un corp, cu care acesta este în atingere peste tot sau mai pe toată suprafaţa sa [fr.J. 'AMBIANŢĂ s/. Ceea ce înconjoară, ce consti-tne un mediu material, intelectual sau moral [fr.]. 'AMBIDEXTRU.-tră adj. sm. f. £> Care se slujeşte deopotrivă şi cu aceeaşi Indeminare de mina dreaptă şi de cea stingă [fr. < lat.]. 'AMBIGEN adj. ax Avlncl forme de amtndouă genurile: substantivele zise de obicelu ,,neutre*' sint ~e In limba romlnâ, avind forma masculină la singular şi feminină la plural [după lat. ambigenus]. 'AMBIGUITATE sf. G> Defectul unui cuvînt, unui discurs de a fi ambiguu: nu vei găsi in răspunsul Iul nioi o urmă de ~ [lat.]. 'AMBJGUU adj. ax Care se poate lua in două înţelesuri, echivoc (vorb. de un cuvint, de un discurs): ml-a dat un răspuns w [lat.]. 'AMBII. 'AMBE(LE) (gen.-d. m. ambilor, /. ambelor) num. Amlndoi: ambii prieteni; ambele miini; uneori forma nearticolată ambe precedă substantivul cu sau fără articol: Curierul de ambe sexe [lat. a m b o]. OAMBŢŢ sn. (g), 'AMBIŢIE sjf. = AMBIŢIUNE. 'AMBIŢIONA (-lonez) 1. vb. tr. A căuta ceva, a umbla după ceva, a năzui la ceva cu mare rivnă, Îndemnat fiind de ambiţiune: boierii, pe oari bogăţia II snmetise, Începură a ~ domnia şl rădică cinstita cruce (VArl.) [vSl. amflbonil]. 'AMBOSA (-osez) vb. tr. a, A dispune legăturile unei corăbii astfel ca să se menţină vasul apărat într’o direcţiune dată [fr. embosser], 'AMBRĂ (pl.-bre) sf. & Substanţă grasă şi aromatică cu miros pătrunzător ca de mosc, care se extrage din intestinele caşalotului, dar care se mai găseşte plutind la suprafaţa mării, chihlibar cenuşiu; se întrebuinţează în parfumeric: insulele se înălţau cu scorburi de tămlie şi ou prund de~ (emin.i [fr.]. 'AMBRASĂ (pl.-se) sf. Făşie de stofă sau şiret gros, de care atîrnă mai adesea un ciucure, şi care slujeşte să ţină strîns mijlocul unor - -perdele sau draperii (■ 94) [fr. e m-brasse], 'AMBRAZURĂ (pl.-uri) sf. X Deschizătură, ferestruică de formă prismatică făcută în masivul unei baterii prin care să poată trece gura unui tun [fr. embrasure]. t AMBRIBOIU1. sm. A = pESmA ®. 2. adj. Roşu închis, moliorît- din mătase roşletlcă să se facă * chasd.) [tC.-ar. amberbui, comp. ngr. âp.nspp.ir6î|. 'AMBROZIAC adj. Care are un miros foarte plăcut, ca acela care se presupune a-1 fi avut ambrozia [fr.]. 'AMBROZIE sf. ® J1!} Hrana zeilor Olimpului, după cum nectarul era băutura lor; ea avea darul de a conserva tinereţea acelora ce o gustau şi de a-i face nemuritori ţ] © Pr. ext. Mlncare foarte gustoasă, delicioasă: gustlnd un fel de compusă din puţin lapte, puţin şvarţ şi puţin zahăr (cari [lat. < gr.]. 'AMBULANT adj. © Care umblă din loc in loc, Care nu e stabil: Cine dorul să-şi Închine Unei statal ~e 1 ivLAH.1 © V Negustor care umblă din oraş în oraş sau care colindă străzile spre a-şi vinde marfa K © 0 Actori ambulanţi, cari merg din oraş in oraş spre adareprezentaţiuniţ 1 x spital spital provizoriu unde se primesc şi se îngrijesc militari răniţi sau bolnavi [fr. < latj. 'AMBULANŢĂ (pl.-ante) sf. ■ X Un fel de spital militar aşezat la o mică depărtare de cimpul de bătaie şi uncie se transportă imediat răniţii spre a li se da rele dinţii îngrijiri (OU 95) T - bpital improvizat in diferite cartiere ale unui oraş în timpul unei epidemii sau unui răz-boiu civil [fr.]. AMEAZĂ... = AMIAZI. . ’AMEBĂ = AMJBA. © AMELICĂ = AMERICA, t AMELINŢ A... = AMENINŢA... 'AMELIORA (-orez) ţ. vb. tr. A îmbunătăţi, a face mai bun, a aduce în stare mai bună, a îndrepta. 2. vb.refl. A se îmbunătăţi, a se îndrepta: «tarea bolnavului s’a mai ameliorat [fr.]. 'AMELIORANT adj. Imbunătăţitor [fr.]. 'AMELIORARE, 'AMELIORAŢIUNE. • ameliora- TIE sf. © Faptul de a (se) ameliorai) 2 îmbunătăţire. stare mai bună [fr.]. 'AMELIORATOR adj. Care ameliorează [fr.]. t AMELIŢA1 (-iţj vb. tr. Olten. Bucov. - AMENINŢA: tăietorul ameliţlad, Ii căzu mina (Dos.). 1 AMELIŢA* (-iţ) vb. intr. A pomeni in treacăt (într’o scriere) despre o inttmplare, a menţiona: nlme n'au amellţat măcar cit de puţin de aceste oe am scris noi (N..COST.1. t AMELIŢĂTURĂ (pl.-turi) sf. Pomenire In treacăt (într’o scriere), menţiune [a m e 1 i ţ a1]. 'AMENAJA (-ajez) vb. tr. © A împărţi cu rîn-duială: ~ apeie unui izvor H © A întocmi Intr’un anumit scop, a aranja: In vederea oaspeţilor, s’a amenajat altfel apartamentul si ® ♦ A regula tăierea unei -Jw. Fig. 95. Ambulanţă. 45 AMB- AME www.dacoromanica.ro AME AME păduri In aşa fel ca lemnele să nu se isprăvească niciodată [fr.]. ’AMENAJAMENT (pl.-ente) sn., ‘AMENAJARE, sf. ® Faptul de a amenajau©* îngrijirea tăierii unei păduri [fr.]. ‘AMENDA (-dez) vb. tr. ® A face mai bun, a îmbunătăţi, a îndreptau® O Spec. A aduce îndreptări, schimbări (unei legi): Ierna nu trebue desfiinţată, oi nnmai amendaţi U © S A îmbunătăţi pămlntul, a schimba natura solului, a-1 Ingrăşa prin adăugarea unor substanţe străine care-1 fac mai roditor U © * A oslndi la amendă, a globi: l-an amendat cn 50 de lei pentrn contravenţie [fr.]. ‘AMţlNDĂ (pZ.-enzi, aude) ® sf. rt Pedeapsă în bani, gloabă: martorul citat, care nn vine înaintea jndec&tll, se va oslndi la o « care nn va fi mai mare de 100 de lei (PR civ.) U © A tace — onorabilă (pentru ceva), a-şi oere iertare, a-şi recunoaşte In public greşeala [fr.]. ‘AMENDABIL adj. Care poate fi amendat, care se ponte îndrepta [fr.]. ‘AMENDAMENT (pZ.-ente) srt. ® îmbunătăţire, îndreptare U © O Spec Schimbare, modificare propusa la o lege, la o hotărire cu prilejul discu-ţiunii ei în Corpurile legiuitoare U © ^ Tot ce slujeşte să îmbunătăţească pămlntul şi să-l facă mai roditor; îngrăşămtnt [fr.]. AMENINŢA (-int), AMERINŢA (-rint) 1. vb. tr. ® A Ja cuiva a înţelege, a-1 înfricoşa prin vorbă, ?rin faptă, prin gesturi, prin scris, că trebue să se eamă de mînia sau răzbunarea lui, de răul ce are de glnd să-i facă, etc.: l-a ameninţat ou bătaia, ou moartea U ® Pr. ext. (vorb. de primejdiile de cari are Să se teamă Cineva): după ce se văzu scăpat da Primejdia ce-l ameninţase hsp.i . 2. ut>. intr. A face cu mina, cu arma, cu un lucru oare-care, un semn, o mişcare, cu scopul de a înfricoşa pe cineva, de a opri în loc pe un duşman, de a-1 reduce la neputinţă (mai adesea în basme, cînd este vorba de puterea vrăjilor): avea trei beţi-yoare In mină Sl, clnd a ameninţat, toata onrtile s'au risipit (vor.) ; ameninţă asnpra lor vi se lăcnră stane de piatră tisp.) [Lat. *amminaciare< minaciae]. AMENINŢARE, amerintarb sf. ® Faptul de a ameninţa: —a este mai grea pentru nn suflet ea se datină uşor deolt chiar lovitura icar.i U ® Vorbă, faptă, gest, etc. prin care se ameninţă cineva. AMENINŢĂTOR, AMERintAtqr,-toarb adj. ym. f. Care ameninţă: acest nor — de groaznică vijelie se apropia de tara lor (bAlc.); a mers la Primărie, apoi la snbprefectnră, să denunţe pe ameninţător (CAR.). AMENINŢĂTURĂ, AMERINTAtuhA (pZ.-tnrt) Sf. leuo.) = AMENINŢARE. ‘AMENITATE sf. ® Plăcere ce produce frumuseţea unui loc U © Pr. ext. Firea aceluia care primeşte cu bunăvoinţă, cu bllndeţe pe cineva, afabilitate: erau siguri a găsi Ia dlnsni o primire plină de — (i.-oh.) [fr. < lat.]. ’AMENT (pl.-te) sn. * Inflorescenţă asemănătoare cu un spic, formată din reunirea pe o axă principală a mai multor flori unisexuate, fără codiţă (aşa la salcie, anin, alun, plop, stejar, etc.) ([i] 96); m- MÎTIŞ9R [lat.]. ’AMENTACEE sf. pl. « Familie de arbori cu flori monoice sau dioice dispuse în amonte [fr.]. ‘AMERICĂ sf. Pînză de bumbac ordinară ţesută În fabrici : zio că plnza de oasă trăegte mal 2. mnlt declt acea de tlrg numită — (ion.) Araente de alun. [America], ‘AMERICAN adj. 1. ® ® Din America, care locueşte sau s’a născut In America (In spec. în Sta-tele-Unite) u © Ca în America: reclamă —ă u © * ALUNA —A tw ALUNA. U ® ♦ NVCA — A ew NUCA. 2. american, americana (pZ.-ane) gm. f. Locuitor din America (tr p. ist.); ţi> se face —, se preface că nu ştie nimic, se face niznai. ‘AMERICĂNESC adj. Din America, în felul, după obiceiul Americanilor. ‘AMERICĂNEŞTE adv. ® După Obiceiul, în felul AmericaiiilorU ® Co în limba americană. ‘AMERICANISM (pî.-isme) sn. ® G? Particularitate a limbii engleze vorbite In America (fn spec. în Statele-Unite) U © Purtare, apucătură americănească [fr.]. ‘AMERICUŢĂ (pî.-nte) sf. ♦ Specie de muşcată (Pelaruonium horlulanum) [America]. OAMERINDA (-dez) Trans. = MERINDA. AMERINŢ£... ir AMENINŢA--- AMESTEC (pZ.-ecnrf) sn. ® Punere la un loc a mai multor lucruri U ® Lucruri îngrămădite fără nici un rost, confuziune U © împreunare de mai multe lucruri, de mai multe însuşiri: Laureat era —ni cel mal plăcut de om serios si de ceea ce se numeşte „uu gamin" o.-oh.) U © Participare la un lucru, la o afacere, faptul de a fi tovarăş cu cineva (mai des in in(eles pejorativ): ai tace mai bine să stai deoparte, si n’ai nici un — In această afacere U © Legătură, raport: se strecoară In inima ooolilor datina si obiceiuri ce n’au nici trn — on datinile moştenite de noi de la străbunii Romani uip.i U ® t Pretenţie asupra unui lucru % © t De-—ui,loc. adu. Amestecat la un loc, împreună: porţile zidinlni tocmite an aur St ou argint de-ameaateou! (oos.) [amesteca]. AMESTECA j-ec) 1. vb. tr. ® A pune două, ori mai multe lucruri la un loc pentru a schimba însuşirile lor sau a scoate ceva nou din ele: a amestecat vin on rachiu U © A pune ceva într’un lichid şi a-1 mişca uşor ca Să se topească: amestecă mal bina zahărul in apă U © A face pe cineva să ia parte la ceva ce nu e potrivit cu firea, cu demnitatea lui: I-a amestecat ai pe el In aoeastă afacere necinstită U © A pune lucruri de acelaşi fel In alt şir, a schimba felul Cum Stnt aşezate: la lopata sl amestecă puţin nisipul u © ~ ou pămlntul, a face una cu pămlntul: ourtlle Domnului Gheorghe Ştefan... au bătut vljellUe vremii sl le-au amestecat ou pămlntul (VLAH.) U ® A Încurca; ©: — vorba ca făcăletnl mămăliga iznn.), a bllbli, a vorbi fără şir U © t A vorbi de râu pe cineva, a intriga contra lui, a-1 denunţa: s'au tăgăduit că nu-1 va amesteca la Poartă Pre Dimitrafco-Vodă (NEC.). ş. vb. refl. ® A se schimba firea unui lucru prin contopirea de elemente deosebite: nn este rasă, nn este poPor, oare si un se amestece cn altele U © A lua parte Ia ceva, mai ales fără nici un rost, fără a fi Chemat: la Început eu nn mă prea amestecam, le lăsam pe ele să aleagă şl să hotărască ivlah.) ; nn mă bag, nn mă amestec iisp.); ©: se amestecă nude nn-l fierbe oala ; ©: se a-mestecă ca mărarul (SOU ca pătrunjelul,cimbrul) In bucate; ©: oine te amestecă In tărtte, U mânlnoă porcii U ® A Se pierde, a dispărea printre alţii: s'a amestecat in mulţime U © t A avea legături cu cineva, a veni In atingere CU cineva: eu prieten mintos nn te amesteca (bibl.) U © t A avea pretenţii Ia ceva: să ne si de ia noi slngllor noastre acela sat dereaptă ocină si alt nimb să nn să ameastece (haso.) U © t A-şi pierde mintea: la grijă era şl toată tabăra leşească, ase se amesteca să de tău lealii (M.-co&r.) (tw mesteca1) [lat. *ammlxtlcare< m i x t u s ]. t AMESTEGĂCIUNE sf . Amestecare. AMESTECARE sf. ® Faptul de a (se) amestecau® Participare la ceva U ® t Vorbire de rău despre cineva, intrigă, denunţare. AMESTECAT 1. adj. ® p. amesteca UU C ne-amesteoatU® De tot felul; lume—aU © $ Nehotărît Încurcat, confuz: sl a$a au stătut lucrurile — e doi ani (nec.) U © $ Nehotărnicit: lllnd moslla Ulmuletilor —ă şl nebotărltă de cătră alte sliletl ale lor (haso.). 2. sbst. Faptul de a (se) amesteca. AMESTECĂTOR.-toabe adj. sm. f. ® Care amesteca U ©’ t Care vorbeşte de rău pe cineva, intrigant, denunţător: i-au ptnt nnmitrasoo-Vodă precum are fraţi In Tarlgrad |1 slnt —i de donrnll (N.-COST.). AMESTECĂTURĂ (pl.-tnri) sf. ® Multe lucruri puse la un lo’c pentru a alcătui ceva nou U © îngrămădire de lucruri fără rost, confuziune U © Lume de tot felul, de toate condiţiile U © t învălmăşeală: jumătate de oaste fugise... şi se tăonse — mare (m..cost.) U © t Neînţelegere, duşmănie: era multă — Intre Legi, că nn-şi pntea alege orain (nec.) U ® t Intrigă: s'au temnt... de aoeale amestecături oe-I amesteoasâ Vasilie-Vodă la Poartă (M..COST.) U © t Faptul de a Se 46 www.dacoromanica.ro amesteca într’o afacere, de a pretinde ceva, preten- ţiune: nimine... ou acea moşie treabă să n’albă nici vre-o ** (hasd.) H ® t încurcătură, situaţiune turbure: socotind oă Intre acele amestecături i se vor închina Ini (gr.-ur.) U © + s«- regula [amesteca], t AMESTECĂŢIŞ (pl.-îşnri) sn. Multe lucruri amestecate la un loc, belşug de lucruri: den tăn ai Îmbogăţit pre toţi Împăraţii uămlntnlni (bibl.). •AMETIST (pi.-iste) sn. ® ® Varietate de cuarţ transparent de coloare violetă; se găseşte mai ales în Brazilia şi Madagascar ([|jj 97) 1) ® ~ oriental, varietate violetă de corindon, cu strălucire sticloasă sau de sidef: e birefringent şi se electrizează prin frecare; se găseşte în granituri, bazalturi şi nisipuri diaman-tifere; e foarte preţuit în bijuterie [fr.]. AMEŢEALĂ (pl.-teii) s/. ® Turburare a stării cuiva din cauza unei indispoziţii, unei boale: l-a luat on Irig şi on o treo ameţeli şi sudori de zăpuşală de greutatea saculni de pe umăr (vlah.) 1) © Stare în care cineva nu-şi mai dă seamă de ce se petrece, e zăpăcit: nnll dondăneau oa nebunii, plnă-i apuoa K 2 Mai des întrebuinţat în loc. adv. De«: nu vezi o’a trecut soarele de ~ ; ţ Intrn^: In|ru amiadzâ-dzi străluci lumină multă de năprasnă spre menre(coD..voR.>; t pre-^: acest răspuns au venit iui Dimitraşco-Vodă Intr’o zi pre ** (NEC.i: ţdnp&<«: şi audziră glasul Domnului Dumaedzeului ce îmblă In raiu la răcoare după amia-dzădzi (fal.) lî ® Cruce tocmai la ceasurile 12: oind va 11 soarele oruce atunoi te răpede iute şi apucă un puiu ibb.) . 2. sbst. (cuart. t amiazăzui, amiazăzea) ® Ceasurile 12 din zi, amiaza: şi-mi iu amiazăzea ca miezul noptel (gast.) 1î (D t Ziua mase, ziua în amiaza mare: U-i ducea... la primblare şi-l privea tot norodul ziua ~ mare (Nec.) H ® 0 ţ Sud: numai ce vâzum despre ^ un nour cum să rădică de o parte de oer (m.-cost.) k [lat. a d mediam d i e mj. 47 www.dacoromanica.ro AMI AMI AMIEZI, amiaza 1. adv. D ® Ora 12 din zi (✓ întrebuinţat tsinour): Si umbra o înghite clnd ziua e amiază ialecs.) Şj 2 (De obiceiu In loc. adv.): la 'n »: © Fină să zică „bou breaz”, Vine soare'e la amlazl (znn.i, sr zice despre cineva încet la vorbă, la lucru, tembel; de-~; spre —; către pe (' a) d u o ă —: i«b» Trans. Motd. chasd.j, pe la 1 după amiazi *| < Cruce <**, tocmai la 01 a 12: clnd soarele e cruce 2. amiazi, amiaz sbst., amiază s/. ® Timpul de la ora 12 din zi; locul pe care-1 ocupă pe cer soarele la această oră: tocmai clnd soarele e deasupra amla- zului (odob ); era trecut de amiază (Crg.) 2 pe la (ol amiază : ne-am pomenit pe la o amiază la Hanul Grecilor (vlah.) II ® Amlazul mare: clnd tu la amlazul mare, tugarul stătu locuiţii (odob) t i ziua In (sau la) amiaza mare: se ridică o negură ziua În amiaza mare, de nu se vedea om cu om usp.) •( ® Amiaz(ă), mtncarea de la 12, prînzul; a Tace amiaza sau amlazul, a prinzi Ş| ® ® Amlazl, Sud : pe un deal despre amlazl a statului Şubarăul se găseşte o Piatră In patru muchi (odob.) (•*- NAMIEZI, NAMIAZĂ) [ami a zăz i], •AMIBĂ (/,!.-be) sf. 4. Gen de animale proto-zoare al căror corp e format dintr’o masă proto-plasmică, In genere incoloră, tn interiorul căreia se găseştp un nucleu; trăesc în apele dulci şi chiar pe uscat ([®] 101) [fr .]. * AMIC sm.,* amică (pî.-cels/. Prietcn(ă) ** <: neamjc [lat.]. •AMICABIL adv. Prieteneşte: mă întreabă...amloabll, Insă destul de rece: adevărat vorbeşilF Fig. 101. Amibă (EMIN) Mat.]. •AMICAL adj. ■ De amic, prietenesc: legături —e ŞT 2 Prietenos: Înţelegerea cu locotenentul Bastard a fost..• ~ă (i.-GH.j •’*' c neamical rfr. < lat.]. t AMICIE — AMICIŢIE; legăturile de ~ dintre Mun- teni si Moldoveni (i.-gh.) [amic]. •AMICIŢIE sf. Prietenie Ş[T (6. Neamicitie [lat.]. “AMIDON sbst. St Substanţă pulverulentă, gră-unţoasă, albă, insolubilă în apă, care se extrage din grăunţele cerealelor (griu, ovâs, porumb, ' --*■ &l etc.) şi dintr’un mare număr de plante (cartofi, morcovi, , etc.); din ea se face scrobeala i*fc£>ă (H 102) [fr ] O AMIEZĂZA (-ăzez) vo intr. ^ Trans. iret.) A mlnca de amiazi [amiazăzi]. Fi_ „ _ . , AMIEZI’ = AMIAZI. ede°amidonUnîe O AMIEZI* (-ezeso), O AMIEZA (-ezez) vb. iiltr. Olten. Trans. ® A lua masa de amiazi, a prinzi Şl © Motd. ipamf.i A se odihni la amiazi (vorb. despre vite). •AMIGDALĂ (pi.-ale) sf. £) Fiecare din cele două glande, în formă de migdale, aşezate de o parte şi de alta tu fundul gurii, unde Începe -Itlejul; se inflamează uşor In urma unei a răceli ([®)103» [fr. < lat.]. •AMIGDALITĂ sf. ? In-flamaţie a amiadalelor, gliei [fr.]. •AMIGDALOID 1. adj. In formă de migdaiă. 2. sbst. jh-il Rocă In a rărci masă se văd amestecate mici corpuri In formă de migdale [fr. a>Peştişor de mare de 10—20 cm.; are corpul lungăreţ şi botul ascuţit şi e de coloare verzuie pe spate, iar pe plntece e argintiu; se conservă mai a-desea sărat, tn hnt.oaip (Engraulis encrasicho-^^M. lus) ( [®] 110) [ngr. X ţ Fig. in. Amuletă antică. 50 www.dacoromanica.ro © -«ui dimineţii (fr.-cdr.), zorile ţ| © .£): Trist e deşertul •ce se’ntinde Pe sub —al vieţii (ALEcs.) [amurgi], AMURGI (-geşte) J.. vb. unipers. © A se lăsa amurgul, a insera: plnă una alta, amurgeşte bine icrs.i; siua (sau lumina) amurgeşte (bur.) (alecs.). 2. ✓ vb. intr. A-l apuca seara (pe undeva): se ’ngrăm&deau ea lapii asupra unui biet om care a amurgit pe drum (gr.-n.) [svMURQl]. AMURGIT 1, adj. p. AMURGI: zarea a trecutului (ODOB.). 2. sbst. = AMURG; cind tu pe la —, Intilnl un om iisp.) ; loc. adv. p e —e, 1 a —e (hasd.), în amurg, t AMURŢţ... = AMORŢI... O AMUŞ (pl.-uşe) sn. Ban. Groapă In care argă-sitorul pune In apă şi var pieile ce au stat amoiu [ung. h a m v a s]. O AMUŞI1 adv. Mold. Bucov. Trans. ©Acuşi, îndată H ® Amuşi... amuşi, acum... acum..., ctnd... Cind...: am o puică: — e albă, — e neagră (gor.) {ghicitoarea despre ,,zi şi noapte”)!) © Amuşi-amuşi, mereu, într’una, îndată [amu], O AMUŞI* (-uşesc) vb. tr. Băn. A smulge părul de pe piei după ce au stat tn a m u ş. OAMUŞINA (-lnez) vb. tr. şi intr. Trans. A adulmeca: pisica amuşlnă şoarecele. O AMUŞULUI (-uesc) vb. tr. Trans. (fr.-cdr.) = muşlui. fAMUŢA (-ut) Mold. Băn. Trans. A asmuţa, a Întărită clinii să sară asupra cuiva: Busuioc amutâ otnii 4a la noi după dinsa ,se\.) [»»-MUŢA]. t AMUŢAT sbst. Faptul de a a m u ţ a. t AMUŢATOR,-toarb adj. sm. f. Care a m u ţ ă. ■j-AMUŢĂTURA (pl.-turi) sf. Faptul de a a-ffluţa. AMUŢEAXĂsf. © Starea cuiva care a amuţit 1 @ Tăcere pe care şi-o impune cineva: prin amaţeala noastră am ajuns plnă azi oum am putut uipj . AMUŢI (-uteso) 1. vb. intr. © A deveni mut, &-şi pierde graiul: cineva poate să amuţească In urma unei emofiuni puternice, a unei boale ţ| © ® A nu mai da semn de viaţă, a fi In neactivitate: politica pre-dominlnd, literatura a amutlt ineor.) (| ® A nu mai vorbi Cltva timp, a tăcea de-odată: de-odată amuţirăm cu totii (vlah.) II © © A înceta de a mai face sgomot: otnd sosea In totul horei, amuţea larva (dlvrj ; pianul amuţeşte ca prin farmec ţcMO. 2. vb. tr. © A face pe cineva să ajungă mut: Se gură m’au amutlt isev.) U © ® A opri ceva de a mai face Sgomot: rlul... amutlndu-şi valurile, adoarme sub un mal Înalt de piatră (vlah.) . ţţ. t vb. refl. A-şi opri glasul, a tăcea: amuteşte-te, pane mina ta pmste gura ta (bibl.) [lat. *ammu tîre < m u t u s]. AMUŢIT sbst. Faptul de a amuţi. 'AMUZA (—un, -uzez) 1. vb. tr. A desfăta, a face pe cineva să petreacă, să rîdă. 2. vb. refl. A se desfăta, a-şi petrece timpul cu lucruri plăcute [fr.]. 'AMUZAMENT (pl.-te) sn. Desfătare, petrecere a timpului cu lucruri plăcute: mulţi trăesc cu ideea oă viata trabuc să fie un vecinie — [fr.]. 'AMUZANT adj. Care amuzează: cartea aceasta -e toarte —â [ir.]. 'AMUZATOR, -toare adj. sm. f. Care amuzează [după fr. amuseur], t AMVOANĂ, / AHVQN (pl.-ne) sf. ai = AM-TpN: Ferind de-a sale valari amvona creştinească (alecs.). AMVON (jjl.-voane,-vonuri) STl. Un fel de tribună mai ridicată în interiorul unei biserici, de unde se citeşte evanghelia ■sau se predică ([3 112): s’a dat predicatorul Jos dlu — (CMt.i; In predicile sale de pe amvoanele bisericilor, înţepa ea viespea , fără întrerupere; ——ui curent, anul în care ne aflăm; —ui trecut; —ui viitor: (in) —ul acesta, curent, trecut, viitor (CU înţeles adverbial) ; — acum un —, a trecut un an de atunci, în cursul anului trecut, într’un moment oare-care al anului trecut 1) © Q Cu privire la fenomene meteorologice: — Ploios, secetos, triguios 1[ n Cu privire la recoltă, la afaceri: — bun, mănos, Îmbelşugat, rodulo, rău, mijlociu 1) ® V Sumă de plătit pentru un an: arendaşul lml mal datoreşte un — ţţ © Dată: documentul aoesta e ţâră — 1) ® Cu —ul, pe termen fix de cîte un an; cn -ii, treetnd la mijloc mulţi ani: nu-i văd ou anii; la —ul, anul viitor, i după ce a trecut un an: ©t: mal bine astăzi un ou declt la—ul un bou, mulţumeşte-te cu mai puţin şi mai sigur declt să aştepţi prea mult altceva; ©: merge la nuntă şl zloe si ia —ui, se zice despre cineva care vorbeşte nesocotit; la —ul ou bine, la mulţi —, urări de anul nou, de ziua onomastică, etc. 1) @ Pe —, pe timp de un an, în cursul unui an: pe — odată sau odată pe —, în cursul unui an odată; p este —, ţprespr e—, în timpul anului: va II ascultat din tot ce a Invâtat peste —; dajdia şi toate greutăţile olte-s prespre — (prv.-lp.i ; de peste —, din timpul unui an; t intru —, (In) timp de un an: cel ce nu va posti patru posturi Intru — (hasd.) ; Intru mulţi ani, urare de anul nou, de ziua onomastică f ® An ou an, an de an, $ an pre an, în fiecare an: din an In an, la interval de un an, un an după altul; t în fiecare an: şl alegea el eu statul din — In — elte doi mai mari cărora le zicea consall (N.-cosr.) ; — într’un —, In doi —i, etc., timp de un an, după trecere de un an, etc.; ©: odată-i Crăciunul într’un —, nu-i totdeauna sărbătoare, nu petrece omul totdeauna bine; plnă tn-tr’un —, după trecere de un an; pe un —, pentru un an; de nn —, de doi —î, etc.,-a trecut un an de cînd, etc.; dnpă nn —, doi ani, eto., după trecere de un an, etc.; peste nn —, după ce va trece un an; la un — odată sau odată la un —, la doi ani, eto., odată tn interval de un an, etc.; ©: din — in Paşte, rar de tot U ® Pr. exag.: de o sută sau de o mie de —1, de un timp foarte îndelungat 1) ® Ani, pl. Vorbind de anii vîr-Stei: e de cincisprezece —1; mie. mare de —1; —ii ia cal se eunose după dinţi ţ| © ANUL-NQU, ziua de 1 Ianuarie, Sf. Vasile. 2. adv. Anul trecut: — pe vremea aceasta căzuse zăpadă; vin de —; — vară, vara trecută; — lamă, iama trecută; mai —, cam acum un an, nu e tocmai mult de atunci [lat. annus], ANA npr. m. © Personaj biblic, unul din arhiereii din timpul lui Hristos (•*• P. ist.) H © @: a purta (sauaduce,amina) pe elneva de la — la Caiafa, a mina pe cineva dintr’un loc într’altul, a-l purta mereu cu vorba. 'ANABAPTISM sbst. mf Credinţa anabaptiştii lor [fr. < gr.]." 'ANABAPTIST 1. sm. ni Părtaş al -ectei care şi-a luat naştere In secolul al XVI-lea din mişca rea protestantă şi care propovăduia că cineva tre-bue să se boteze din nou la vîrsta cînd îşi dă seamă de Însemnătatea acestui act, botezul din copilărie fiind socotit neeficace. 2. adj. De anabaptist: seota, doo^lnă — ă [fr.< gr.]. ’ANACARD sm. A Gen de arbori ce cresc în America intertropicală şi al căror fruct e o nucă 51 www.dacoromanica.ro ANA ANA reniformă, foarte gustoasa-, se cultivă şi în florării (■ 113) [fr.]. •ANACOLUTĂ pl. -ut* sf. co înlăturarea unui corelativ (lintr'o frază 'oare nu Înţelege să tacă, in loc de: acela care nu Înţelege să tacă); frază fn c i re se trece brusc de la o ronstrucţiune gramaticală la alta (ml-al cerut de atltea ori sfaturi, ti le-am dat si nu le-ai urmat) [fr. (vie.) £) Sărbătoare populară care se ţine în unele locuri le 1 Iulie, în altele la 22; cine lucrează atunci la vie, se crede că i se usucă via; se zice că in ziua aceea arde piatra In apă. t ANAFORA (pf -ale) sf. t Raport CC se făcea de slujbaşi unei autorităţi, în spre. raport adresat Domnului: li oiteam, ceasuri întregi, analorale de-ale di-vanurilor (l.-GH.) [llgr. âvaropct]. ANAFORĂ1 tw NAFURA [vsl. •ANALECTE sf. pl. Bucăţi alese din litera- * tura unui popor [lat.]. •ANALFABET, -etA adj. sm. f. Care nu ştie carte, persoană’ incultă [germ.]. •ANALGEZIC adj. f Care produce analgezie[fr.]. •ANALGEZIE sf. t Pierderea sensibilităţii în ce priveşte durerea, nesimţire produsă prin introducerea în organism a unei substanţe [fr. < gr. ]. •ANALGEZINĂ sf. ip & = ANTIPIKINA [fr.]. * ANALIST1 "sm. Scriitor de anale [fr.J. •ANALIST* sm. ® Care e deprins a face analize, în spec. în ştiinţele matematice ţ| 2 Care cercetează şi descrie cu de-amănuntul un lucru: era cel mai neindurat — in viata de toate zilele iblvr-j [fr.]. •ANALITIC adj. ® Care se lace prin analiză: metodă «s'l 2 Care arată lucrurile în amănunte; programă ~ă, programă care explică punct cu punct părţile ei generale 1] ® ± Care întrebuinţează algebra şi calcul infinitezimal: geometrie •«', mecanică ~ * © co Limbi <~e, limbi care au forme hotărtte, distincte, pentru exprimarea noţiunilor In înţelesurile şi raporturile lor variate [fr.]. •ANALIZA (-izez) 1. vb. tr. ® Faptul de a face o analiză. 2. vb. refl. A se cerceta pe sine cu de-amânun-tuf, a căuta să pătrundă ceea ce se intimplă în Starea sa internă: e in fina omulnl cult să se analizase mai mnlt declt cineva incult [fr.]. •ANALIZĂ (pf.-ize) sf. ® Descompunerea unui lucru In elementele lui '■onstitutive, a unui corp In părţile ce-l alcătuesc: analiza anei fraze, anei gln-diri; se’ zice şi de lucrurile morale şi intelectuale: analiza inimii omeneşti, analiza pasiunilor " © Cercetare de aproape, amănunţită a unui lucru, a unei scrieri: să tăcem analiza discnrenlni pe care l-a rostit ţ ® chimică, descompunerea prin diferite pro-cedeuri a unui corp în elementele din care e alcătuit, cercetarea substanţelor care au pătruns In-tr’un corp: analiza apei, slngelui, aernlni; —' calitativă ev CALITATIV; ~ cantitativă ev CANTITATIV t © fi ~ spectrală metodă de analiză prin care se poate cunoaşte natura intimă a unui corp observînd, cu ajutorul spectroscopului, spectrul luminii sale ţ © + »• matematică = CALCUL INFINITEZIMAL t ® A ~ psicologică, cercetare a facultăţilor sufleteşti. in spre. cercetarea felului In care se prezintă sufletul cuiva ţ ® Co ~ gramaticală, cercetarea cuvintelor dintr’o frază, arătlndu-se felul lor, dacă sînt substantive, adjective, etc., schimbările la care sînt supuse în ce priveşte genul, numărul, cazul, modul de conjugare, etc., în ce caz, în ce număr slnt puse, etc.; ~ logică, arătarea părţilor unei fraze, desfacerea ei In propoziţiuni şi în părţile lor, subiect, predicat, atribut, etc. ţ| ® A Metodă de descompunere prin care se trece de la efect la cauză, sau de Ia consecinţe Ia principii, de la particular la general, de la compus la simplu; cu înţelesul acesta, analiza e opusă sintezei [fr. < gr.l. •ANALIZABIL adj. Care se poate analiza [fr.]. •ANALIZATOR sm. Care analizează [fr.]. •ANALOG1 adj. Care are oare-care asemănare, potrivire cu alt lucru [fr. < gr.]. ANALOG* (pi.-guri) sn. rrf = ANALQOHION. ţ ANALOG* sbst. (tkt.) Parte proporţională, cî-time [ngr. cevâ\o-(ov], ţ ANALOGHIE sf. ® —analogie ţ| ® Împărţire proporţională, repartiţiune: 80.000 de iei strinsl prin ~ de la aceşti sărmani locuitori iirgj [ngr. iivaXo’fiat]. Fig. 113. Anacard. 52 www.dacoromanica.ro Fig. ir4-Analoghion. ANALO&HION (pî.-oane), i ANALOGHIU (pl -ocbii) sn.'rri Pupitrul pe care se ţin cărţile In biserică şi unde stă clntăreţul; pupitrul portativ pe care se citeşte In mijlocul bisericii A (Op 114) [ngr. âvaXofiov]. ţ AN ALO GHISI (-isesc) vb. tr. A , ("V l potrivi, a socoti Intr’un anumit fel; I __L a bnpărţi proporţional, a repartiza '' ■" [ngr. ăva/.ofiîiu). 'ANALQGIC adi. Care are Însuşirea analogiei, care se face prin analogie [fr.]. •ANALOGIE sf. ® Asemănare, potrivire Intre un lucru şi altul tn unele părţi ale lor: limba romlnâ aro multă ou limba italiană; prin prin asemănare, prin apropiere tntre u-nele lucruri: din ca ştim, putem deduce prin ~ că aşa se va intimpia 11 « ± Proporţie [fr. < lat.]. •ANAMORFQZĂ (pl.-oze) s/.fi ® Desen diform, grotesc, al unui obiect, care, aşezat orizontal In faţa unei oglinzi conice sau cilindrice, e redat fără deformare II ® Imagine diformă, grotescă, a unui obiect reflectat de o oglindă curbă [fr.]. •ANANAS sm. * ® Plantă eu frunze lungi şi Înguste, dinţate şi spinoase pe margini, aşezate în rozetă; originară din America tropicală, se cultivă azi tn mai toate regiunile calde, şi In Europa In sere (Ananas sativus) f ® Fructul acestei plante, de coloare gălbuie-ro-şietică şi de formă ovoidâ avlnd In vîrf un buchet de bracteo foliacee; este unul din fruct ele rele mai plăcute la gust (Bll 115) *]® Pere ~,pere cu gust de ananas [fr.]. ANANGHIE sf. Nenorocire, suferinţă, strîmtoare : a ajuns la mă găsesc In cea mal grea ~ (vlah.) [ngr. âvci-fv.-r]] *ANAPŞST sm. 9 Picior din metrica veche, compus din două silabe scurte şi una lunga (-----) [lat. < gr.]. •ANAPESTIC adj. 9 Vers vers ce cuprinde anapeşti [lat.]. ANAPODA 1. adv. ® Altfel de cum trebue, dc-a’n-doasele, pe dos: toate lncrurlle le so ii ne şi le Iaca ~ (alecs.) ; toate îmi merg ~ H ® Razna: să nu oare cumva s’o luaţi ~ peste olmp cu glndui usp.i . 2. Intervertirea ordinii fireşti a cuvintelor (de noroe lipsit am lost, In loc de: am lost lipsit de noroc) [fr. < gr.], ţ ANATEFTER (pl.-erori) sn. Registru [tc.]. ANATEMĂ (pi.-eme) sf. „jţ Afurisanie; de obi-ceiu in jurăminte, blesteme: s& tie anatema; ţsă ne dat anatemei [ngr. &vâil-5|J.aJ. t ANATEMESI (-esese) vb. refl. not A se face nelegiuit, a se desface de biserică: de arhiereu de s’au alurisit san de prent sau singur pre sine de s’an anatemesit (dos.) [anatemă]. •ANATEMIZA (-izez) vb. tr. ^ A alunga din cinul bisericesc, ’ a afurisi, a blestema [după fr. anathămatiser]. •ANATOCISM shst. V Capitalizarea doblnzii unei sume date cu împrumut [fr.]. •ANATOMIC adj. (O Ce priveşte anatomia: stndin [fr.]. •ANATOMICEŞTE adv. £> După principiile anatomici. •ANATOMIE sf. ■ fp * Studiul structurii unui corp (animal oii vegetal) cu ajutorul disecţiei 1 ® jVJ Faptul de a diseca: a lace anatomia nnni corp 1* ® Piesă re — corp sau parte a unui corp care a fost disecată şi preparată spre a putea fi conservată; reproducere in gips, ete. a părţii unui corp sau a corpului întreg pentru studiul anatomie: ţ ® (f Cercetare amănunţită a unui lucru: e greu să faci anatomia tuturor pasiunilor omeneşti [fr. Pasăre mitologică, cu penele frumos colorate şi strălucitoare ca soarele, de care se pomeneşte In basmp; a venit aonm din soare ~ catariga Şi-a clntat din cinp de am io.-zamp.). ANDŢVIE sf. * plantă ierboasă cu flori albastre sau albe; originară din Tnrkestan şi Asia-Mică, se cultivă şi prin părţile noastre pentru uzul culinar, In special ca salată (Cichorium endivia) (• 122) [ngr. &v*lfo + fr. endive], A’N-DOASELE (DE-) loc. adv. am- DOS. ■ ANDOSA (-osez) vb. ir. bgd , A pune ca girant iscălitura sa in dosul unei poliţe [fr.]. ANDREA1 (pl.-tale) sf. ® Mold. Bucov. Trans. = undrea ţ[ ® Bucov. Trans. £> Acd.eamt I2a Andivie. (sau andrelele) grumezulni, gltnlni, a) vinele gttului; 61 claviculă ţi ® J Olten.B&n. Un fier lung care prinde fierul lat de grindpiu, avlnd ia capul de sus fierul zis amnar ţf ® pl. Mold. (haso.) S. Lemne In lăuntrul morii care ţin podul. ANDREA2 = tNDREA. ANDREIU, oANDRira (sf.) npr. m. © Ziua de 30 Noemvrie clnd se sărbătoreşte acest sflnt; după credinţele poporului trebue să ne ferim, In noaptea care precedă această sărbătoare, de fiare sălbatice şi mai ales de strigoi, cari se zice că ies atunci la cete pe la răsptntii; pentru a alunga strigoii, se ung uşile eu usturoiu [vsl. And re j a]. ANDRIŞEA (pi.-şele) Sf., ANDRIŞ&L Sm., ANDRI-ŞJE Sf. #• =SfNOELE-VOINICDLUI [av- JNDRIŞAIM]. ANDROC sn., ANDROACĂ (pl.-oace) Sf. .e, Fustă de lină ţesută In casă, rareori din stambă; se poartă de femeile de la ţară: cn ii albe, ou androace largi 9! scurte S'*/VrVT‘i^î ,* Fig. 124. Andromeda. 54 www.dacoromanica.ro Fig. 126. Barometru aneroid. •ANEMIE sf. ® f Stare bolnăvicioasă caracterizată prin împuţinarea numărului globulelor roşii din slnge sau prin alterarea calitativă a acestora şi mai ales prin reducerea cantităţii de hemoglobina ce cuprind globulele f © Stare bolnăvicioasă. slăbiciune In general [Ir.]. "ANEMOGRAF (pi.-ai») sn. 0 Aparat pentru înregistrarea automatică a direcţiunii, iuţelii şi duratei vtnturilor (fr.J. ——- ’ANEMOGRAFIE sf. 0 Parte a meteorologiei care se ocupă cu descrierea vinturilor [Ir.]. •ANEMOMETRIE sf. Q Parte a meteorologiei care se ocupă cu măsurarea iuţelii şi tăriei vinturilor Ffr.]. *ANEMO METRU sn. fi O Instrument care serveşte la măsurarea iuţelii şi puterii vinturilor (rH] 125) [fr.1. •ANEMOSCOP (pl. -ooape) sn. 0 Instrument care serveşte să arate schimbările direcţiunii vlntului [Ir.], t AN ERISI (-18083) vb. tr. A F>g Ia5-nimici, a strica o hotărlre, a Anemometru. anula: hotftraste Domnia sa si aneriseste dania de mal înainte (uric.) [ngr. otvatp-»)3a< ocvoc.pm]. •ANEROID adj. 15 Barometru barometru lără mercur, întemeiat pe principiul elasticităţii metalelor (IU 126) [Ir.]. •ANESTEZIA (-eziez) vb. ir. f A produce anestezie [Ir.]. •ANESTEZIC 1. adj. t ® Care produce anestezie: Irisul este —; eterul, rlorotormul, Stovaina Novocaina slut substanţe <•'0 II © Somn —, somnul produs prin întrebuinţarea agenţilor anestezici. 2. anestezic (pi.-i«) sn. Substanţă care produce anestezie [Ir. 1. •ANESTEZIE sf. * Pierderea generală sau locală a Iacul lăţii de a simţi; poate Ii rezultatul unei boale sau să lie produsă în mod artificial, mai ales In chirurgie, spre a împiedeca pe bolnav de a simţi durerea pricinuită de o operaţiune [Ir. © Greutate de a lace ceva, dificultate: » zicea Biibiitu, din canza anevointei ce avea la vorbire (I.-gh.) r ® loc. adl\ Os», CU greu: azi se găsesc slugi mai cu —' declt înainte (BR.-VN.); cu mare — se deslipi oalul de stăptnul său hsp.i [anevoie]. ANEVOIQS adj. Greu de lăcut, de Îndeplinit: după un ceas de sule —, ne oprim pe virtul Păpuşii (VLAH.) [anevoie]. •ANEVRISM (pl.-ma)sn. t Umflătură ; plină cu slnge lichid sau coagulat, pro- ] dusă In pereţii unei artere şi comuni- : clnd cu ea; ruperea ei pricinueşte moar-1 tea (IU 127) [Ir. ase de coloare verde-albicioasă şi cu flori roşii-yiolacec, Învelită de solzi membra-n îşi şi cărnnşi la bază; e cultivată pentru solzii rămaşi ce constitue o excelentă I ‘gumă (Cţ/nara scolymm) ( ■] 130 [agr. a*"/.!vâpa]. tANGHIRĂ (pi.-re sf. a,— ANCORA 0 : nu !lloa anghlra... care uşor se aruncă In apă şi cu anevoie se ardică ipanni [ngr. 3, xopv. . ţ ANGHIRETE .ţiist. (hasd.) AN-GHEREST. ’ANGţNĂ, (!■ *ANGHJNA (pl.-ini) sf. f 1 Inflamarea fariiigcluişiagitlejiilui caracterizată prin greutatea de a înghiţi şi de a respira : îmi slnt acasă amlndoi copilaşii bolnavi de anghlnă (SR-VN.) 1î © ~ diftaricâ w- DIFTŞRIC 1[ © » de piept, nevralgie a nervilor inimii caracterizată prin dureri acute In regiunea inimii puţind să se întindă în diferite direcţiuni, In deosebi de-a-lungul braţului sting plnă la mină, care devine foarte palidă; bolnavul simte că se sfirşeşte şi accesele durează riteodată un sfert de ceas [fr. < lat.]. •ANGIOSPERME sf. pl. a Nume dat unei clase de vegetale fanerogame la care sămtnţa e închisă tntr’un periearp [fr.]. ANGLICĂ sf. (pl.-ci) $ = CIUBOŢJCA-CUCULUI [»•- AGLJCA], •ANGLICAN ţ. adj. Ce priveşte anglicanis- mul: cult biserică ~ă. 2 srn. Care profesează anglicanismul [fr.]. •ANGLICANISM sbst. Religiunea oficială a Angliei (w p. ist.) [fr.]. •ANGLICISM (şjt.-isme) sn. a? Fel de a vorbi particular limbii engleze; expresiune, construcţiune proprie limbii engleze, trecută in altă limhă [fr.]. ANGLICIU, ANGLI CEL sm. A = CIUBOŢJCA-Cp-CULUI [w AGLICA], ANGLIE sf. Stofă de haine de calitate interioară: Si cu nădragi de Petece pe ei o mie imej [srb. a n g l i j a], •ANGLO-AMERICAN 1. adj. • Care ţine de Englezi şi de Americani. 2. sm. © Persoană de origine engleză, născută In America ţ[ ® Originar din Statcle-Unite ale Amerieei de Nord [fr.].' * ANGLOFIL,-ilA adj. sm. f. Care iubeşte pe Englezi Ir.]. * ANGLOFOB,-PBA adj. sm. f. Care urăşte pe Englezi [fr.]. •ANGLOFOBIE sf. Ură contra Englezilor [fr.]. •ANGLOMAN,-ANA adj. sm. f. Care admiră peste măsură pe Englezi, obiceiurile şi datinelc lor, care-i imită In toate [fr.]. * AN GLOMANIE sf. Admiraţiune afară din cale a Englezilor,'a instituţiilor lor politice, a moravurilor, obiceiurilor, modelor lor, etc. [fr.]. •ANGORAţ. sm.f. Numedatunor varietăţi de pisici, iepuri şi capre'originare din Angora (Ana-tolia) şi care slnt carac- terizate printr’un păr lung şi mătăsos. 2. adj. Din Angora: pisică'** ( ■ 131); capră -» (• 13-2). Fig. 131. Pisică angora. •ANGRENAJ (pl.-aje măselelor de ia o roată cu ale altei roţi (fă] 133) f ® © Serie de anumite Împrejurări care se Incll-resc, se complică una pe alta [fr. engrenage]. Fig. 132. Capră angora. sn. ® sv-“ Îmbucarea Fig. 133. Angrenaj. 'ANGROSIST sm. Negustor care cumpără şi vinde marfă in cantităţi mari [fr. e n g r o s + germ. Grossist]. •ANGULAR adj. In formă de unghiu [lr. < lat.] •ANHIDRIDĂ (pl. - ide) sf. & Compus oxigenat care, unindu-se eu apa, poate produce un acid; ■» carbonică, acid carbonic: .» sullu-roasă, acid sulfuros [fr.]. * ANHIDRU adj. fi- Care nu conţine apă: sare anhidră [fr.]. •ANIHILA (-ilez) 1)6. Ir. A Înlătura efectul unui lucru, a înlătura pe cineva, a nimici, a zădărnici: substanţa aceasta anihilează acţiunea otrăvii [fr.]. •ANIHILARE, * ANIHILAŢlţfNE, ‘ ANIHILAŢIE sf. Faptul de a anihila [fr.]. •ANIHILATOR adj. Care anihilează [fr.]. •ANILINĂ sf. si- Substanţă alcaloidă preparată din gudronul provenit din distilarea cărbunilor de piatră Î11 fabricarea gazului de iluminat; prin acţiunea bicromatului de potasiu, capătă o frumoasă coloare violetă; prin acţiunea biclorurei de staniu, dă o coloare roşie numită fucsină: aceste colori sint Întrebuinţate la văpsirea mătăsurilor, linurilor, etr. şi la fabricarea cernelii [fr.]. •ANIMA (-Imez) 1. vb. Ir. A Însufleţi: devotamen-tele entuziaste care animau atltea inimi nobile şi generoase (l.-OH.). 2. vb. refl. ® A căpăta viaţă, a se Însufleţi: oraşul s’a mai animat ţ] ® A se înviora [fr. de intenţiile cele mai bune tată de mine t © Plin de viaţă, vioiu, însufleţit: balnl pe iarbă verde (a fost) toarte ~ ei vesel (CAR.). •ANIMATO adv. U. J Cu vioiciune fit.]. * ANIMAŢIUNE, ‘ANIMAŢIE sf. Faptul de a (se) anima, vioiciune, însufleţire: vorbea cu multă ~ [fr. < lat.]. •ANIMISM sbst. ++♦ Doctrină care expliră prin amestecul sufletului toate manifestaţiunilc vieţii, doctrină care atribue suflet şi lucrurilor neînsufleţite [fr.]. •ANIMIST 1. adj. Ce priveşte animismul: doctrină ~ă. 2. sm. Care împărtăşeşte animismul [fr.]. •ANIMOZITATE sf. Pornire, ^ aprindere, ură: a vorbit cu multă-» [fr. < lat.]. ANIN sm. A ® Arbore cu frunze ovale, ascuţite la vlrf, dedesubt albicioase şi acoperite cu peri moi, eu flori vcrzui-roşietice, dispuse In amente; creşte prin luncile şi pe malurile torentelor şi rlurilor de la munte, atingind o înălţime de 8-10 metri; scoarţa lui, de co- Fig. 134. Anin (alb), loare cenuşie, c Întrebuinţată In industrie ca tinetorială; e numit şl <» alb. » -oe-Nuşţu.-»-R09U(Alnus incana) (•] 134,135): iazul umbrit de sălcii şi de -»i . 2. vb. refl. © A rămînca prins, acăţat, într’un loc"aşezat sus: s’a aninat băţul In pom f © A se prinde, a se apuca de ceva (ţinindu-sc cu mlinile): Cu braţele-amlndouă de Ritul meu te-anini tEM n.) * ®A se prinde cu mlinile de cineva, a se amesteca printre alţii, a intra In joc: Duminica nu ne aninam in horă declt toţi patru la rind (VLAH.); © : Amin, amin. Şi eu m’c- nin, se zice despre cineva caro vine nepoftit unde slnt alţii, la masă, la petrecere, sau iron. cînd vrea să spună cineva că e de areeaşi părere cu arela care a vorbit înaintea lui Ţ © A se prinde din nebăgare de seamă de un cuiu, do un mărăcine, etc. ‘ © A se lega de cineva, a sări asupra ruiva: Si pe ioc ei s’aduna şi de Grue s'anina (alecs.*p i *' ® A sc ţinea mereu de cineva, a nu-i mai da pace, a-1 urmări mereu, a Se alega: se anină de mine ca scaiul de oaie [lat. •allevinareclevare]. jl,. ANINĂ (pl.-ine) sf. * Fructul A®" an in ului: amentâ femelă a .Xvîjâî aninului ( ■] 137). Q ANINACIQS adj\ Care se a- WWkw n i n ă uşor. ' ANINĂRIE sf. 4> (cosi.) LOC unde cresc mulţi anini. grC ANINAŞ sm. ♦ Arbust de 2-4 Rgf* metri, numit şi,,liliac de munte”, **■ cu frunzele ovale ascuţite, cu flori Fîg. 137. Anine, verzui dispuse în amcnte: creşte In tufişuri pe pâminturile reci şi umede din regiunea alpină (Alnus viridis) [anin]. ANINĂTOR 1. adj. Care anină. 2. anulatoare sf. V Loc unde căprioara e gonită de clini. O ANINE sm. 0/ten. B6n. * = ANIN. ÂNINIŞ (pl.-işnri) sn. a Loc unde cresc anini, pădure de anini. ANISON sbst. Mold. A = ANASQN [ngr. âvtsov]. OANIŞ sbst. Trans. A = ANASQN [ung. anis], ANIŞOR sm. dim. AN: ăl mai mare eă ti avut şapte (Car.) . ‘ANIVERSA (-sez) vb. Ir. A sărbători un eveniment întimplat mai înainte la aceeaşi dată [a n i-versare]. ‘ANIVERSAR adj. Ce aminteşte tntr’o anumită zi un eveniment întimplat mai înainte la aceeaşi dată: sărbătoare —ă [fr.]. ‘ANIVERSARE sf. Sărbătoare în amintirea u-nui eveniment întimplat mai Înainte la aceeaşi dată: <—a naşterii; la aniversări... punea in scenă cita o bucată de teatru In limba germană (I.-6H.) [fr.l. *ANIZETĂ (pi.-ete) sf. 2 Licoare spirtoasă fabricată cii esenţă de anason [fr. a n i s e 11 e], t ANOCATO adv. în neorinduială, de-avalma: Îmi Iac casa — tot cu jocuri şi cu nebunii (Alecs.) [ngr. ANI-BV(I> XCITU)]. AMT *ANOD sm. # Electrodul pozitiv al unei pilc aaimi electrice fir.]. ‘ANODIN ndj. © t Care potoleşte durerea: remediu ~ şi’ 1 Bllnd, fără multă putere, neînsemnat: măsură —â: critică ~ă [fr. fa n t i- + u m a n i t a r]. 'ANTIUNIONţST adj. şi sm. t Care era Împotriva unirii Principatelor romlne: minca-i-ar focn, ~i iorl.) (a n t i-+ unionist]. 'ANTOLOGIE sf. f Culegere de bucăţi alese dintr'o literatură; fn spec. culegere de poezii [fr. < gr.]. ANTONICĂ (pl.-ice), ANTONIGA (pî.-lge) sf. A Plantă ierboasă cu flori albe dispuse în umbeie compuse şi fructe aromatice; creşte prin tufişuri, pîraie şi poienile umede din pădurile de munte (Chaerophyllum aromaticum); t (p fiartă în apă sau plămădită In rachiu, serveşte ca leac contra durerilor de cap ipamf.i. 'ANTONIM i. adj. 03 Care are un înţeles opus (contrariul sinonimului): bogăţie si sărăcie sint două cuvinte ~e. 2. (pi.-ime) sn. Cuvînt cu înţeles opus [fr.]. 'ANTONIMIE sf. 03 Alăturare de două cuvinte cu înţeles opus: un mort viu [fr.]. 'ANTONOMAZĂ (pi.-eze) sf. 03 Figură de retorică prin care în locul unui nume comun se pune un nume propriu sau în locui unui nume propriu se dă, prin perifrază, calificativul care-1 caracterizează (un zoii, un critic răutăcios; luptătorul de ia Abrud, Avram Iancu) [fr. < gr.]. îANTRAC sbst. n> Rubin [gr. ăvt)-pa£]. ’ANTRACEN sbst. & Substanţă chimică ce se extrage din gudron; se întrebuinţează la prepararea mai multor colori artificiale, iar în medicină ca antiseptic [fr.]. 'ANTRACIT sm. «• Cărbune depămlnt, foarte tare, care arde greu, dar produce multă căldură [fr.]. 'ANTRACT (pi.-acte) sn. O Timpul ce se lasă între acte la o piesă de teatru [fr. entr’acte]. 'ANTRAX sm. f Tumoare dureroasă şi tare, numită de popor „serpengea”, „bubă rea”, sau „bubă neagră” [fr. •ţ. vb. intr. A pllnge, a jeli [a o 1 e o]. AOLICĂ1 interj. Arată un necaz uşor sau prefăcut, o mustrare blîndă: Aoilcă, daollcă! Mult ml-e drăgullta mică Timp al conjugaţiunii greceşti arâtlnd o acţiune trecută [fr. Boală, hidropizie; i* boală la cai = APUCARE ®; a lua-, a căpăta această boală U ® / (p) (hasd.) ~ albă, cataractă la ochi; — neagră, pierdere totală a vederii in urma unei nevrite optice, a unei intoxicaţii, etc. K @ Ape, pl. Jocul de colori pe care-1 face o piatră preţioasă, un metal, o Stofă, etC.: diamantul acesta are ape frumoase K ® 11‘ A bea o' goală, chioară, a bea numai apă, fără nimic altceva; ® goală, se zice despre ceva fără nici un rost. 0 nimica toată u ® (©i: A vorbi (şaua şti) oa apa (sau ca pe ~), a vorbi, etc. fără a se Încurca, curgător; merge ca apa, merge bine, fără nici o piedică; 11 merge ca din li merge bine; merge oa apa la deal, merge greu; oind dorm si aMie, cind e linişte adincă; a creste ca din a creşte iute; a veni ca o — turbată, a veni repede, mlnios; ca fulgul pe —, uşor, nestatornic; ca frunza m —la voia întlmplării; a sorie pe a încerca ceva zadarnic; a fi tot o —, a fi la fel, de o seamă; toţi se scaldă intr’o toţi slnt deopotrivă; a se asemăna (a semăna) ca două picături de a se asemăna (a semăna) aşa de mult Incit să nu se poată deosebi unul de altul; stau apele In loe de frumoasă oe e; e urlt (sau slut) de aeopere apa sau de îngălată apele (znn.i; a închega si aMie. se zice despre vrăjitori cari, după credinţa poporului, pot aproape solidifica apa; minte de inchiagă apele, se zice despre cine minte cu multă Îndrăzneală; a băut apă de pe ghiafă (znn.i, se zice despre cineva cîrn; parcă i-a adus apa, se zice despre oameni cari vin grămadă, pe neaşteptate; a-i veni ouiva apa la moară, a-i veni cuiva prilej să facă ceva, a-i veni vremuri mai bune; a lua (sau a tăia) cuiva apa de la moară, a Împiedica pe cineva să mai facă ceva; a nu mai bea rece pe glrlă, are să mai treacă mult timp; ce pe ~ nu curge, o nimica toată; apa trage la matca ei şi omul la teapa Iul sau apa vine iar la matca el, cineva se Întoarce iar la obiceiurile lui, revine de unde a plecat; mai curge apa pe unde a mai ours, ajunge cineva ce a mai fost; a se Întrece întrece , a se Obrăznici; l-a scos apa la mal, a scăpat de nevoie; a trăi oa pestele in a trăi bine, a huzuri; l-a venit apa pe urechi (znn.i, i-a venit ttrziu mintea; i-a ajuns apa la gură, a ajuns In mare primejdie, nu ştie cum să scape; a scăpat căciula pe ~ (znn.i, a scăpat prilejul; caută să Îmbete lumea cu —- rece, vrea să amăgească lumea cu vorbe goale; nu stih In ce » se adapă, nu ştiu ce gind are; o scaldă in două ape, e nehotărlt, şovăitor; Băn., ml s’au făcut creerll ~ m’am buimăcit; a avea — ia cap (znn.i, a nu fi teafăr la minte; a fi iu apele iul, a fi In voia lui, a se simţi bine; a-i lăsa fu apele iul, a-1 lăsa In voia lui; a-1 scoate din apele lui, a strica cuiva voia; — lină gl adlnoă, se zice despre cineva ascuns, şiret; şapte ape in chisăiita, se zice clnd cineva se laudă de o Înrudire cu persoane cu care de fapt se înrudeşte numai de departe; apa nu e bună nici in cizme, expresiune Întrebuinţată de cei ce au patima băuturii; apa trece, pietrele rămin, lucruri neînsemnate trec şi rămln cele 62 statornice, temeinice; necazurile trec fără să ne doboare; singeie » nn ie face, se zice despre puterea pe care o au legăturile de slnge, Înrudirile de a-proape, fie-care ţinînd la ai săi, orice s’ar Intîm-pla; ulciorul nu merge de multe ori la Cind se expune cineva prea adesea unei primejdii, cind face mereu fapte rele, o păţeşte în cele din urmă [lat. a q u al. O APĂ-BOTEAZĂ sf. Tr.-Carp. ^ Bobotează. tAPALT (pl.-turi) sn. S Dreptul de vlnzare a unor lucruri (sare, cărţi de joc, etc.) ce se dădea numai unor negustori: carnea, plinea şl luminările sc vindeau la contraccll ou (fil.) [it. a p p a 1 t Ol. "APANAGIU (pl.-agii,-agiuri), “APANAJ (pi.-ale, -ajuri) sn. ® t Proprietate a suveranilor (in Franţa se da de rege copiilor născuţi mai tlrziu sau fraţilor şi se întorcea iarăşi la Coroană cind linia bărbătească a acestora se stingea) 1) ® ® Ce este In stăplnirea cuiva; ce este in firea cuiva sau a unui lucru: acele puţine slujbe devenise apanagiul a trei patru familii (i.-gh.) [fr.J. OAPAOS, Oapaus Mold. = paos. APAR sm. © Cel ce aduce, cel (®l 151) 1) ® a, tCorăbier H © t Vărsătorul (constelaţie) (hasd.> [lat. aquarius]. AP Ara (apăr) 1. vb. tr. © A sări In ajutorul cuiva pentru a-i da ajutor, pentru a-i scăpa viaţa; ©: apără-mă de găini, că de dini nu mă tem, se zice despre cei voinicoşi, dar fricoşi H ® A păzi de o primejdie, a feri: paratrăznetul apără casele In timp de furtună; Dumnezeu să vă apere de cele rele (crgj 1[ ® Doamne- apără I a) să (ne) ferească Dumnezeu; b) nici de cum, cu nici un preţ; c) eufemism pentru de-aş fi femele, nu l-as lua, Doamne-apără! (pamf.) ; o fl Doam-ne-apărăI să ne facem oruce gl să zicem: ferl-ne, Doamnet (RET.i H © A ocroti, a lua sub ocrotirea sa, a nu lăsa pe cineva să vorbească rău de altul: îgi apără mereu neamul 1[ ® A susţine Împotriva cuiva o părere, etc.: slnt dator să-mi apăr Ideile 1) © rt A asista pe cineva dinaintea judecăţii: avooatui m’a apărat bine 11 © rt un proces, a căuta să arate dinaintea tribunalului dreptatea unei cauze U ® t A opri de la un lucru, a Împiedica pe cineva să facă ceva: boierii totl U apăra de acea cale să nu se ducă den tară gl den domnie (n.-cost.> 1) ® t A pune piedici la ceva să nu se îndeplinească: multă vreme s’au frămfntat acest lucru In sfat gl oltlva pre stanca apăra acest lucru să nu fie (m.-cost.) H ® t A Îndepărta de la ceva: de la toată calea vloleană au apărat picioarele meale (cos.) 1J © $A refuza: nu i-an apărat craiul ajutorlul său (n.-cost.) . 2. vb. refl. © A lupta pentru a Înlătura loviturile cuiva, pentru a-şi scăpa viaţa 1) ® x A se lupta în războiu împotriva duşmanului 1) ® A se păzi de cineva, de ceva, a se feri: igiena ne învaţă oum să ne apărăm de boale; ©: apără-mă de prieteni, că de dugmanl mă apăr singuri) ® rt A căuta să se desvinovăţească: el se apăra... că nu gtle la sufletul său nlmlo tisp.) 1) © $ A se Împotrivi, a nu consimţi la ceva: ei apărindu-se ce vinde apă Fig. 151. Apar (în Moldova). Necuratul: ea să nu fie gl vrlnd să fugă noaptea, el l-au păzit să nu fugă (must.) 1| © t A fi scutit: pot să se apere de tutelă persoanele oare laa parte din oier icoo^civ.) [lat. "apparare < p a r a r e]. O APĂRAIE m- AP ARIE. O APĂR ÂMÎNT (pi.-minte) sn. Trans. — apArare [apăr a]. APĂRARE sf. © Faptul de a (se) apărau® Ferire de primejdii, sprijin, pază: a lua A Păşune, pădure oprită. APĂRĂTOR,-toare 1. adj. sm. f. ® Care'a p ăr ă, in spec. oare apără pe cineva dinaintea judecăţii: olreiogaril, porecliţi |i apărători... s’ar apuca de muucă |CRO.> ţ ® APĂRĂTORII INDEPENDENTEI, medalie comemorativă, (creată prin decretul din 5 Iunie 1878 şi conferită tuturor militarilor şi asimilaţilor de ori-ce grad cari au luat parte In campania •din 1877-1878 (g 153). 2. apărătoare sf. © Lucru făcut ca să apere de ceva: pu- zără Ierusalimul ca o <•< de poame (Dos.) | ® • ie muşte, băţ in vlrful căruia slnt legate nişte flşii de hlrtie sau de papură şi cu care se alungă muştele (g 154) U ® Obiect ce se descbide In formă de semicerc, alcătuit din pene sau din flşii de hlrtie, de plnză, etc., lipite pe beţişoare de lemn sau de os şi cu care-şi face cineva vlnt, evantaliu: au început nă-i facă vlnt ou nişte apărători de pena mlădioase de păun icar.) 1f ® Perniţă umplută cu ctlţi, care attmă In afara bordului unei corăbii sau •care se dă afară In momentul acostării, pentru a apăra barca să nu se lovească de vasul Sau de cheiul unde e acostată f © A Plantă ierboasă din familia labiatelor, cu flori purpurii dispuse în verticile multiflore; creşte prin tufişuri, margini de pădure, poieni, livezi şi locuri necultivate; numită şi „somnişor” (Cli-nopodium vulgare) (g 155) U ® + Plantă ierboasă, păroasă, aromatică, din familia labiatelor, cu frunze mici eliptice şi puţin dinţate pe margini, cu flori purpurii, rar albe, dispuse In verticile axilare, globuloase, şi care se micşorează spre vîrf; creşte prin bălţi, pe marginea rîurilor.şi Fig. 15+. Apără-toare de muşte. prin locuri mlăştinoase; e întrebuinţată In medicină pentru proprietăţile ei stimulante, stomachice şi carminative; numită şi „busuiocul-cerbilor”, „busuioc-de-cîmp”, „izmă-proastă” sau „poleiu” (Menlha pulegium) (H 156). APĂRĂTURĂ (pî.-tnri) sf. © Faptul de a a-p ă r a, apărare: val do ap&rătura lui U © Mold. (hasd.) A Pădure din care e oprit a se tăia lemne H ® t Loc de apărare: Belgradul care era apărătura nu numai a Tării Ungureşti, ol a toată creştinătatea ilet.) © î Ori-Ce te apără de ceva (de boale, etc.): icona şi-o au puc in oâ- mara sa... de« a tot răni (dos.) f ® t Scut, ocrotire: APĂ- cartea aceasta... blagoslovitului numelui Mării tale supt ^ o a p a am scris (Dos.). r\r/\ ‘APĂREA, ‘apare (-ar) vb. intr. © A se arăta, a se ivi, a veni: oriunde mă duo, îmi apare in oale U ® A ieşi la lumină, a se vedea: acnm... ambiţiunile mtot apar mai mult la suprafaţă (i.-gh.) ţi © A se arăta subt O anumită înfăţişare: lucrurile acestea Îmi apar oa o pedeapsă pentru păcatele trecute r„ © Spec. A ieşi la lumină (despre ceva tipărit), a se publica: cartea n’a apărat încă [ir. apparaltre, refăcut după p ă r e aj. ‘APARENT adj. ® Ce se arată subt o înfăţişare care nu e adevărată, care nu e- astfel după cum se arată, părut, închipuit, Înşelător: mişcarea —â a soare ini; moarte «i u © Ce iese mai bine la iveală: In Iaşi agitaţiunea era mai «4 (I.-GH.) [fr. < lat.]. ‘APARENŢĂ (pl.-enie) sf. © Felul de a fi al unui lucru, al cuiva, înfăţişare: o damă in virstă bine Îmbrăcată, de o ~ respectabilă (I.-oh.) U © Spec. Înfăţişare înşelătoare: nu trabuc să judeci pe cineva dnpă ~ (sau dnpă aparenta) ţ ® A salva aparentele, a Căuta să ascunză prin fel de fel de mijloace, prin tertipuri, ceva neplăcut, rău, spre a nu da lumii vre-o pricină de vorbă U © In după înfăţişare, după cum se arată, după cum se pare: in ~ ai crede oă este omnl cel mai bun [fr.]. APĂRIE, Mold. apăraie sf. Multă apă vărsată sau Îngrămădită Intr'un loc: in mijlocul odăii, apărie pe jos, gunoin şi glndaol icrg.) . APĂRIT sbst. Mold. (rv.-crg.) = APĂRIE. ‘APARIŢIUNE, ‘apariţie sf. ® Faptul de a apărea: a-şi tace~a; apariţia unui mort nn i-ar Ii zăpăcit mai tare (vlah.) U © Spec. Eşirea la lumină a unei tipărituri, publicare: « cărţii Ini a tăcut mare sgo-mot H ® Vedenie: era aşa de slab, Incit ai Ii creznt că e o — [fr. < lat.]. ‘APARTAMENT (pl.-ente) sn. £) RInd de odăi alcătuind o locuinţă separată Intr’o clădire mai mare unde locuesc şi alţii [fr.]. ‘APARTE 1. adj. Deosebit: areun car ac terontotnlw. 2. adv. Fără amestec cu alţii sau cu altceva, deosebit: locueşte pune lucrurile acestea ~ [după fr. & p â r t]. ‘APARŢINE(A) (-tiu, -(iu) vb. intr. © A fi In stăpînirea cuiva, a fi de drept al cuiva U © A face parte din ceva: elegia aparţine gennlni liric [după^fr. appartenir]. APĂSA (apăs) 1. vb. Ir. © A fi greu, a sta greu pe ceva: ajutâ-mi să cobor sarolna, că mă apasă pe umeri ţf © A atinge ceva de aproape, strîns: apasă mina pe frunte ţ ® A răzima: apasă-ti capul de pieptul meu ţ[ © © A asupri: apăsa fără milă pe cei slabi ţ © ® A copleşi: glndurl negre mă apasă. 2. vb. intr. i A fi greu; a sta greu, a se lăsa greu p e ceva: nu apasă mult In clntar; 0: părea că tot li mai apasă ceva pe inimă (slv.) ţ © A atlrna greu, a cădea greu In jos U ® A pune mina pe un lucru ce oferă rezistenţă: nn apăsa pe cocoşul puştii ţ © © A fi o sarcină grea asupra cuiva, a împovăra prea mult pe cineva: asnpra oui ar ~ mai greu această dare, dacă nu asnpra mnncitorulniP (I.-gh.) ţj © ~ pe un onvint, pe o vorbă, a rosti un cuvlnt în aşa fel, cu o pronunţare mai rară, Incit să se atragă mai mult luarea aminte asupra lui: ttnâra... cu chibriturile t m’a Întrebat unul, apăslnd ironic pe fiecare vorbă (car.) [lat. *appensare. 2. adv. ® Greu: calcă mai că doar nu eşti cocoană uip.) U © ®: vreau să mergem, răspunse — D-na Moroin idlvr.i . APĂSĂTOR 1. adj. ® Care apasă Ud)®: tristefoa aceea adlncă, apăsătoare (vlah.) ® ® Supară-tor, aspru: apăsătoarele cuvinte ale părintelui său icrg.I, 2. sm. Asupritor. APĂSĂTURĂ (pl.-turi)sf. Faptul de a apăsa. ‘APATIC adj. adv. Fără viaţă, fără vlagă, nepăsător [fr.]. 63 www.dacoromanica.ro APA- APL 'APATIE sf. Lipsă dc vioiciune, nesimţire, nepăsare: vorbeşte cu atlta ~: tşi petrece viata... In ~ pe la eatenele ialecs.j [fr. Ce seamănă cu apa, slab: vin ~ *! 2 Plin de apă: podelele aruncau In sus din bazna stropi de norolu^ g-gh.) ' O Bogat 111 apă: (Întind apătoasă (dos.) [*a p ă t a; w NEAPĂTAT]. APĂTOŞA (-osez) vb.refl. şi inlr. A lăsa apă, a SC umplea dc apă: bube... care nu dor de (el, ci numai apâtoieazil (mar.) [a fi ă t o S]. 'APEDUCT [pl.-te,-turi) sn. & Canal construit din pietre’ sau cărămizi, treclnd pe sub pămtnt sau la nivelul solului, u-neori sprijinit de arcade, A* pentru a conduce apa din- ^ tr’unloc intr’altul 157) [după lat. aquaeduc-t u s]. 'APEL [pl -lurl) sn. I Chemare, strigare după nume In ordinea tn care smt înscrise persoanele care trebue să fie de faţă la o adunare, Ia o înfăţişare, In «coală, etc.: a lipsi la — nominal © j* Semnal dat de gornişti sau de toboşari pentru a aduna soldaţii şi a constata dacă toţi slnt prezenţi: a suna ~ui 1] @ Rugăminte de a participa Fig. 157. Apeduct. la ceva: la ~ul Clmpineanului, totl Romlnll răspundeau (i.-gh ) *f ® ~ la arme, chemare pentru a lua armele V ® către popor, îndemn care se dă mulţimii sau sfat care i se cere In vederea unei anumite acţiuni f ® A (ac* la olneva, a cere sprijinul cuiva; a (ace ~ la bunătatea, la Patriotismul cuiva, etc. ţ| © t1! Acţiune făcută dc cineva la un tribunal superior împotriva unei judecăţi date de o instanţă inferioară: a (ace U » rt Curte de juridicţiune superioară care judecă In a doua instanţă o cauză judecată mai ’nainte dc un tribunal inferior [fr.]. 'APELA (-elez) vb. inlr. ® A cerc ajutorul cuiva, a recurge^ a face apel la sentimentele, etc. cuiva: apelez la bunăvoinţa dumltale ţ © rt A face acţiune la un tribunal superior împotriva unei judecăţi date în primă instanţă [fr. < lat.]. 'APELANT, -tA sin. /. rt Care face apel Împotriva unei judecăţi [fr.]. ţAPELARISI ţ-isesc) vb. inlr. A A face apel judecătoresc. 'APELATIV adj. şi (pî.-lve) sn. a> Se zice dc substantivele care exprimă o clasă întreagă de fiinţe sau lucruri de aceeaşi specie (se întrebuinţează mai adesea „nume comun”): om, arbor slnt nnme *0 ffr. <" lat.] 'APELAŢIUNE, 'apelatie s/. A Apel judecătoresc: părţile interesate au dreptul de apelaţiune In contra botărlrilor date de tribunal icod^civ.) [fr. < lat.]. APELPISI. APILPISJ (• isesc) 1. Vb. tr. A SCOate pe cineva din răbdări. 2. vb. refl. A-şl eşi din fire, a turba de necaz [ngr. âireATtioa ăns/.ir ♦ APELPISIE *• vermlcnlar, vermilorm sau (ileo) -cecal, prelungire de 4-12 cm., în Fig. 158. A. Apendice, formă de deget de mănuşă, a părţii inferioare a intestinului gros (g 158) [fr. < lat.]. 'APENDICITĂ (pi.-ite) sf. t lnflamaţiunc a apendicelui ilco-cecal [fr. 1. 'APENDICULAR adj.în formădeapcndicc [fr.]. 'APEPSIC adj. t Care şuiere dc a p e p s i c. 'APEPSIE sf. f Greutate de a digera, dige-stiune rea [Ir. < gr.]. 'APERCEPE (-cep) vb. Ir. şi inlr. +++ A prinde un lucru cu mintea, cu intelectul [apercep-ţiunc + percepe]. 'APERCEPTIBIL adj. +++ Care poate fi aper-ccput [ rr.]. 'APERCEPTIBILITATE sf. A ® Facultatea de a apercepe 1 © însuşirea de a fi aperceptibil [fr ]. 'APERCEPTţV adj. A Care are facultatea de a apercepe [fr.]. 'APERCEPTIVITATE sf. a Facultatea de a apercepe [fr.]. 'APERCEPŢIUNE, 'apercppţie sf. A Facultatea dc a prinde un lucru cu mintea, cu intelectul [fr.]. ‘APERITIV i.. adj. Care deschide pofta dc mincare. 2. {pl.-im) sn. 5 Băutură alcoolică luată înaintea mesei pentru a deschide pofta de mincare [fr. < lat.]. tAPESTI... = PEŞTI... 'APETAL adj. ţ Fără petale [fr.]. ■APETISANT adj. ® Care deşteaptă pofta de mincare f © F Plăcut: o (igură ~ă [fr.]. 'APETIT (pf.-tnri) sn. ® Poftă de mincare: singur numele bucatelor era deajuns ca să-mi tale ~ul (Negr.) 1[ ® Poftă In general, lăcomie (întrebuinţat In acest caz de obicciu la plural): slnt oameni ale căror ~url n’au margini [fr. < lat.]. 'APICULAT adj. 4 Terminat cu un vlrf scurt şi ascuţit [ir.]. 'APICULTOR sm. Care se ocupă cu creşterea albinelor, albinar, stupar [fr.]. 'APICULTUR sf. Creşterea albinelor, albină-rie, stupărie [fr.]. APILPISI... ir APELPISI... +APIPĂI...‘= PIPAI... ' fAPLA (i(/t). Simplu, vulgar: vorbeşte ~ [ngr.ânikâ] 'APLANA (-anez) vb. tr. 1 A Înlătura, prin in-tcrvenţiunca sa, o neînţelegere Intre mai multe persoane, o greutate ivită In calc, a ridica piedicile : am voit să aplanez Incidentul [după fr. a p 1 a 11 i r]. 'APLAUDA (aplaud) vb. tr. şi inlr. © A bate In palme pentru a-şi arăta aprobarea, admiraţiunea: toti an aplaudat pe orator 1 © A aproba, a împărtăşi vederile cuiva,O acţiune: Propunerea aceasta en toţi o aplaudară (alx.) [fr. applaudir Pieliţă albicioasă care. înconjoară muşchii şi Împiedică deplasarea lor, clnd se contractă [fr.]. ‘APOPLECTIC i. adj. t © De apoplexie, ce stă în legătură cu apoplexia: simptome »e ţ| © Care e predispus să fie lovit de apoplexie: se măritase ca an arenda? gras, ~ (vlah.) . 2, sm. Caro e predispus la apoplexie [fr.]. ‘APOPLEXIE sf. f Dambla: atac de »; l-a lovit iar apoplexia (CAR) [fr. iAPORIE sf. ® Problemă greu de deslegat: ca un deplin filosof, toată, aporia aa dezlegat îcant.) U © îndoială, încurcătură: de vreme ce vărnl evgheniei voastre v’an proscalisit, na încape nioi o ~ (alecs.) ; aceasta m& pune In mare ^ (fil.) [ngr. ăiropta], ‘APQRT1 (pl.-turi) sn. V Partea (de capital, imobile, etc.) adusă de fie-care asociat Intr’o întreprindere [fr.]. ‘APORT2 !interj. V Strigăt prin care se Îndeamnă un cline să aducă ceva: aporti strigă oiou Ingimtare prepelicarului (odob.i [fr. ap porte], ’APORTA vb. tr. V A aduce vinatul ucis sau ceea ce s’a aruncat (vorb. de un cline) [fr.]. APOS adj. ® Plin de apă: îoo » ţ] © Bogat In apă: iată că soseşte Ia un rin mare şl » foarte (sb.) ţ| 5 www.dacoromanica.ro APO" © De Sp&: din ochii ei albaştri şi mari curgeau şiroaie APR 40 mSr*4r,eat® apoase (Emini [lat. a q u 0 S u s]. «r APOSTASIE sf. ai Lepădare de religie, de credinţă: an tndrălalt si ridice simsnl apostasiel curico [ngr. âaootaotct]. APOSTAT 1. adj. ni Care s’a lepădat de credinţă, nelegiuit: călugăr «;®:E«o inimi de aur, el nn ■Ullet — (EMIN.) . 2. sm. ai Gel ce s’a lepădat de credinţă: nn ~ al credinţei creştine [ngr. ârcooTaTijc]. *A POSTERIQRI loc. adu. lat. +T+ Din ceea ce urmează, după consecinţe, după cercetarea faptelor; metodă metodă pe care o urmează cineva pentru a ajunge la unele concluziuni numai după ce a cercetat cu de-amânuntul faptele. 'APOSTILĂ Sf., 'APOSTJL sn. (pî.-ile) Notă, observaţiurie care se adaugă la ceva scris (la o pe-tiţiune, un raport, etc.): le adresa autorităţilor respective ou apostila domnească (I.-GH-) [fr. apOStille]. t APQSTIMĂ (p/.-ime) sf. > Bubă, buboiu, coptură [ngr. ttjtooTY)fj.a]. APOSTOL sm. rr(J 1 Unul din cei doisprezece propovăduitori ai Învăţăturilor lui Hristos U © gl«fHVtu3l»HH3mJV0WF3H * fdHJ (TMfcdlUO U$«ÎCTO »HK AftHf nicjrM ’ rfi(. r*d 4 figo? oysb t*obo rtTBo/jMjrioBirS M UA«3HJir • H4 »lÂTă ic TBUfHTHKf HOV1HTM • AONălOXlAHC 3dnOBt'AdU. dnAU Fig. 161. Pagină din Apostolul slavonesc din a.'1547. Pr. ext. Propovăduitor: unul din cel mal harnici ~1 şl luminători al neamnlnl nostru ivlah., ţ ® Partea din Noul Testament care cuprinde faptele apostolilor ( ■] 161, 162): cel mal vechlu —' romlneso este aşa nnmltnl „Codice Voronetean” [vsl. [fr.]. 'APOSTRQFĂ (pl.-oie) sf. © Cd Figură de retorică prin care ne adresăm de odată, cu ton viu, unei persoane prezente sau avem numai In vedere o persoană absentă, un lucru neînsufleţit K © Vorbă aspră, de mustrare: apostrofa moralistului a plătlt-o ou sarcasme (car.) [fr.]. 'APOTECĂ (pl.-teci) sf. & Spiţerie [germ. A-p o t h e k ei. APOTEGAR sm. A Spiţer: ~ sau splter, de carte şl de elmp (N.-cosr.) [ngr. âicoo-vjxctpioţ]. 'APOTEMĂ (p(.-eme) sf. A © Perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe una din tTOlItMMtfA-liAdUII. AXBCZrpAACKA KZM cţ>H • uih AtiiA A,e CkVa4T#AI A# XC PlnpHCECd • UIH A4 C^pfEHTt , M^fbrZtbdCE K^EHHTEAS NZpdE^pH CKpHCC ♦ UIH CA0l[7KEE IE6 KZ Tp A C$Nl|H d>EU[A _• U)H 411)4 C$pă UI4 TpEMtTEft l-jjx Tfl KOpmflMI * J1X TpIMtrCft • MITHAtU 4 Itl «4IEU ♦ gT0U ÎJifitU s 34 4EEAL KEW4Tl4nftZ 1\X IC XC KOi/- E0/MXjl,CirMH£3cX « UIH COCTEHL(ţ)(ldT£ * EECtptlUH A^MHE^eX Kd’pEAE CZHTt/h HTp^KOpHHfltlEAtlECLcţmi HTEJţtidXC KEM41(H3$HL[HUJHK^T0qRl£A liktM-SHŞM EAEJţdutfaHh HOCTp&lX ÎC /O „ AHTpVTOiTEAOK&fl EA6 » 4Ulfî*Aept Ulri jJ M4W * ^ OlfAltlţ* £0401 UIH n4*l£ P.6 |Kr OI4Î S ţţjţu JţOVA lip* «OACU UHCâll h3 Fig. 162. Pagină din Apostolul rominesc din a. 1563. laturile lui (®j 163) H © Perpendiculară coborltă din vlrful unei piramide regulate pe una din laturile poligonului de bază [fr.]. 'APOTEOZA (-ozez) vb. tr. A preamări, a slăvi pe cineva [fr.]. 'APOTEOZĂ (pl.-ae) © Preamărirea cuiva (a unui rege, erou) tnfăţişlndu-l ca un zeu 1 © Slăvirea cuiva cu onoruri deosebite [fr. apothăose]. t APOTICĂ... = APOTECA... [ngr. âtcofi-fix-q]. 'APOZIŢIUNE, 'AP0ZIŢIE sf. cd Substantiv care se pune pe Fig. 163. Apotema. lingă un alt substantiv pentru a-i servi de calificativ, de epitet: Caroi, Regele Romt-□îsi [fr. ® Necruţător, crud: va izbuti poate să scape şl de dinţii —'i al dulăilor (ddob.) H © De înfăţişare sălbatecă, greu de suit (vorb. de un munte): munţi ou... coastele lor —i, rlpoase şl surpate (odob.). 2. adv. ® Cu înflăcărare, cu patimă: tine — la reputaţia iui f © Cu răutate, cu mtnie, crunt: se uită ~ la toţi 1 © tn chip spăimlntător, grozav: Vueşte ~ clmpul si armele răsună iALECs.j. APRIL(IE) sbst. A patra lună a anului; O: April şl prieşte şl plrleşte (vor.) [vsl. a p r i 11 sau gr. &Rf>tXto;|. APRINDE (aprind, aprlnz, perf. aprinsei, part. aprins) i’. vb. tr. > A face să ardă, a da foc: aprinde fooul | ( ţ A arde: mal grase dobitoace junghla şl a-prlndea pe jertfelnlo (N. cost.) r ® i'Jv A Încălzi, a face roşu (în atingere cu căldura, în urma unei emo-ţiuni): Domnul faţa-şl aprindea (alecs. p.) U © © A înflăcăra, a pune In mişcare un sentiment, a aţîţa o patimă: Dragostele te-ameţesc Şl te-aprlnd, te scot din minte (alecs.-p.) n © A-şi —■ paie in cap, a-şi atrage singur o neplăcere, necazuri, a se băga singur într’o primejdie. 2, vb. refl. ® A lua foc, a începe să ardă pentru a da căldură, lumină, etc.: ohlbriturlle fiind umede, nu s’au aprins r 2 Pr. ext.: stelele s’au aprins Iarăşi pe cer T ® © Dn fulger se aprinde In ochii Iul pe loo (alEcs.) U © F A începe să strălucească, a sclnteia: ochii iul se aprindeau de dorul răzbunării (I.-gh.) r 2 © A se încălzi, a se Înfieri)înta -(în urma unei emoţiuni); B’a aprins singeie in ei TI © © A se face roşu (In atingere cu căldura. In urma unei emoţiuni): i s’a aprins faţa stlnd atlta la too; s’a aprins de mlnle U © ® A se înflăcăra: se aprinde prea mult In dlsouţlune r ® ' I1') A se pune în mişcare, a se aţîţa, a creşte In putere (in spec. O stare sufletească): pofta de răzbunare s’a aprins In el; a se — de dragoste T ® A se ~ foo, a se mlnia, a se necăji deodată 11 ® ® F a 1 se ouiva căioi-leie după oineva, a se îndrăgosti nebun de cineva 1 © A se incinge, a se strica în urma căldurii produse de umezeală: făina, griul, finul s’a aprins [lat. a p-p r e(h e)n d ă r e]. APRINDERE sf. ® Faptul de a (se) a p r in-d e: —a luminărilor | 1 ® / Inflamaţiune: —■ de plă- mini =- pneumonie*1 « <1 înflăcărare, pornire: vor- APR- beşte cu multă ADD OAPRINJOARĂ {pl.-oare) sf. Trans. Chibrit [a- ArK prinde], APRINS I.. adj. ■ p. APRINDE: cărbuni aprinşi TT r. neaprjns f 2 f Foarte viu [vorb. de culori): roşu — U © (f încălzit, roşu la faţă (in atingere cu căldura, In urma unei emoţiuni): toată lata-i era~ă T © © Stăpinit de o emoţiune puternică: ~ de mlnle T © £ înflăcărat, nestăplnit, fără măsură: dlscuţlune —>ă; imaglnaţlune ~ă; dragoste ~ă; mlnle <~ă; sete ~ă T © încins, stricat: făină —a. 2. sbst. © Faptul de a (se) aprinde; pe ia (sau in) —mi luminărilor, spre seară f ■ Boală la cai şi vite comute pricinuită diu fuga mare sau de prea multă muncă. APRINS O ARE sf. Bucov. Pe la aprlnsorl, pe la aprinsul luminărilor, spre seară: pe ia aprlnsorl, dui-ceaţa sta legată bine (grig.) [aprins]. O APRINSURĂ (pl.-suri) sf. Trans. —APRINDERE [aprins], APRINZA.CIOS adj. Care se aprinde uşor. APRINZĂTOR 1. adj. 1 Care aprinde: aduseră... răşină şl alte materii aprinzătoare iBAlc.i T © Care se aprinde uşor, care ia foc cu uşurinţă. ®Pr. ext. © / Boală aprinzătoare, boală care produce inflamaţiuni. 2. t sm. Cel ce aprinde luminările: un aprindzătoriu de lumlnele svlntulul să ’nvăţasă a fura făcliile (dos,). y. APRINZĂTOARE (pl.-tori) sf. ® Trans. Chibrit H © Mic aparat (mai adesea de buzunar) cu care se poate produce o flacără pentru aprins ţigara (• 164) [aprindel. / OAPRINZĂTURĂ (pt.-turi) sf. = APRINDERE. *A PRipRI loc. adv. lat. înainte de a se cerceta cu de-amănuntul faptele, Înainte de a se face experienţa. 'APRIORISTIC adj. Care se face pe cale „a priori”: metodă -* [după germ. aprioristisch]. pjg. i64- O APRÎNJOR sbst. Moltf. Trans. (hasd.) Aprinzătoare. Timpul de cînd răsare soarele pină pe la ora7dim,, numit şi „aprinzul cel mic”. t APRÎNZ sbst. Mold. Bucov. Trans. (hasd.) ivor.> Timpul’de pe la ora 7 pină pe Ia 9 dimineaţa, numit şi —ml cel mare: clnd au fost slmbătă pe —-ui cel mare, lată oă au şl sosit Beklr Aga (N..cost.) ; —ml (cel) mlo iw aprînjor [lat. ad prandiu m]. APROAPE 1. adv. 1 Nu departe de cineva, de Ceva (în lOC Sau în timp): şade ~; iarna e ~; © : Mai ~ dinţii Deoit părinţii, ne îngrijim mai mult de noi decit de părinţi, de cei cu cari trăim în legături StrinSe T © ~ de loc. adv.: grădina e»de casă; —> de bătrlneţe; e —- de mintea omului, poate fi uşor de priceput, înţeles de mintea omumi; © : cămaşa e mai a-proape de piele, fie-care se îngrijeşte mai mult de sine, de ai săi T © De -* loc. adv. Din apropiere; ©: de departe trandafir, de ~ borş ou ştir; a cerceta de —'; a avea de ~ pe oineva. a avea pe cineva ca persoană de încredere ; a avea mai de —■ pe oineva, a se îngriji mai mult de Cineva; a Ii rudă de —' ou cineva; cel (mal) de —, cel cu care trăeşte cineva In legături strlnse, credinciosul, intimul cuiva T © p e — loc. adv. Prin a-propiere: care vor fi pre —' de mare vor muri de groaza valurilor ei (gast.i; pe-aloi pe —pe-acolo pe —- T 5 Cam: stat —' doi ani de otad nu ne-am mal văzut T © (Urmat de obiceiu de o negafiune sau de un cuvlnt cu înţeles negativ) Mai-mai: era ~ să nu-1 mai recunosc; e —» de necrezut T ; în momentul de a...: otad — să pleo, a venit oineva care m’a reţinut 1 ■ Cit pe-aci: era —< să ml se lntlmple o mare nenoroolre. 2. aproapele, de-aproapele sm. Fie-care om In parte şi toţi oamenii în genere, semen: să iubeşti p* —'le tău ca pe tine Însuţi [lat. ad-prope]. APROAPEA prep. Aproape de, în apropiere de: Iar —' carului, E mama haiducului (ALECS.-r 1. 'APROBA (-ob) vb. tr. 1 A împărtăşi ce crede, ce spune, ce face cineva: aprob toate părerile taie T © A da întărire unei dispoziţiuni, unei cereri, a încuviinţa: ti-a aprobat petiţia 1 © A găsi că cineva 67 www.dacoromanica.ro APR- Îndeplineşte un lucru cum se cuvine, potrivit . p. ■ ideilor, sentimentelor sale şi ale altora: aprob ati-ArU tudlnea botftrltă pe care ai avut-o [lat.]. 'APROBARE sf. ® Faptul de a aproba Ţ ® împărtăşire a aceloraşi idei; întărire a unei cereri, încuviinţare, etc. TŢ c nea probare. •APROBAT adj. ® p. APROBA TU © NEAPROBAT T © 'a5 Bon pi — pentru suma de ..., formulă CU care acceptantul confirmă Intr’o poliţă primirea unei sume sau unei valori | © rt bun ®. •APROBATOR adj. Care aprobă [fr. < lat.]. •APROBAŢiyNE, 'APROBATEE Sf. = APROBARE [fr. < lat.l. APROD sin. ® Servitor la o autoritate (minister, etc.) Însărcinat cu paza sălilor, anunţarea persoanelor care vin să ceară informaţiuni, etc.; la tribunal, servitorul care strigă la uşă procesele, introduce In sală părţile, etc.: aude «ui strigindu-i pe nume (car.) H ® J t Tlnăr din suita Curţii, paj (numit şi « de ourte); împreună cu copiii de casă, a-prozii formau garda domnească; « de tirg, slujbaş Însărcinat cu incasarea sumelor datorate de cineva unui particular sau fiscului; « de divan, slujbaş însărcinat să aducă la judecată pe împricinaţi [ung. a p r 6 d]. •APROFUNDA (-de*) vb. tr. A pătrunde cu mintea In tainele uniii lucru, a-1 cerceta cu de-amă-nuntul, a fi stăpîn cu mintea pe un lucru: n’ai aprofundat destul chestiunea [după.fr. approfondi r], •APROFUNDARE sf., * aprofundat sbst. Faptul de a aprofunda. APROPIA (-piu) 1. vb. tr. ® A pune, a aşeza, a duce (mai) aproape: apropie scaunul Si s& ştim de vorbi; F : el ştia si apropie inimile si si cimenteze ideile (|.-gh.) * 2 A pune pe cineva alături de alţii, a-1 face să se asemene cu alţii: aceste picate IL apropie si mal mult de el T © t A atinge, a ajunge plnă la (vorb. de timp): Domnul, dupi ce apropiesi trei ani a domniei sale clet.). 2. vb. refl. i A veni, a se duce (mai) aproape de Cineva, de ceva: vaporul se apropie de ţărm; F : a se « de tinti; aşa se mal apropie de adevăr, măcar ci era păgini (N.-COST ); & • i se apropie lnnia de par PdNEB T ® © A fi aproape, a sosi (vorb. de timp): toamna se apropie T » A se atinge de ceva, a avea pretenţii asupra unui lucru: de acea moşie nimeni nu s'a putut«(|.-gh.) T © A veni In atingere cu cineva: e un om ursuz, nu se poate « nimeni de el T ® A veni In atingere de aproape cu cineva, a se stabili între unul şi altul legături mai Strlnse: noi studenţii munteniei moldoveni ne-am apropiat si mai mult Intre noi (i.-GH.) ţi © Se apropie de ziuă, se face îndată ziuă [lat. appropiare], APROPIAT 1. adj. ® p. APROPIA TU OS neapropiat T © Aşezat în apropiere: ei ooborim la hotelul cel mai« de gară T © Intim: e prietenul cel mai« al lui. 2. tsm. Persoană de aproape, intimă: deiungat-ai de mine soţul şl «ui (cor.) . 3. sbst. Faptul de a (se) apropia: după apropietui oştilor ungureşti (m.cost,). APROPlţRE sf. ® Faptul de a (se) apropia | i Venire în atingere, înţelegere cu cineva: nu cred si fie posibili o ~ Intre ei T © I n« (de) loc. adv. Aproape (de), lingă: looueso in « de gar... O APROPI(E)TAR = PROPRIETAR. APROPIETVRĂ (pl.-turi) sf. Locul unde se apropie, se Intllnesc, se îmbină două lucruri: an fel de durere la apropietura sprlncenelor (car.). •A PROPO(S) (cit. apropo) loc. adv. ® La timp, la loc potrivit: lucrul acesta ml-a venit toarte « T © Se întrebuinţează In convorbire, cînd voim să aducem aminte de ceva, să poruncim ceva, etc. ce stă In legătură cu ce s’a spus înainte: «, nu uita eă-i spui că-i aştept ţ[ © ~ de, despre, cu privire la: —- de cele ce ml-al spus, am mal aliat şl eu 06va [fr. â- propos], *APROPO(U) (pl.-ourl) sn. Lucru spus la locul lui, In gen. vorbă de baz, de spirit, bine nimerită: ne amuzeazi mult ou «urile lui [fr. â-p r O p O s], 8000 * APR OPRIA (-priez) vb. tr. ® A-şi însuşi ceva: au oiutat si-sl aproprieze pimlnturl întinse In ţâri depărtate (i.-oHj T ® A potrivi cu ceva, a face să corespundă Împrejurărilor: trebue să-şi aproprieze telul de a vorbi oeroulul In care se găseşte [fr. wul a umblat Şi de mina dreaptă m’a luat (Toc.). APUCĂTOR 1. adj. sm. f. ® Care a p u o ă ţi © $ Jefuitor, răpitor, lacom: Tătarii sfnt lupi ~i, pradă, robeso, baţ şi căznesc pre oreştlnl (must ). a. apucătoare sf. Fiecare din cele două fălci ale unui cleşte (dam.). APUCĂTţTRĂ (pl.-turi) sf. ® Cuprindere cu mina: le-a luat pe toate dintr’o singură ţf © Luare CU Sila, jefuire, răpire: trăeşte din jafuri, din apucături, din Înşelări (jir.) ţj © t ® Dureri, colici: 11 spăla De apucături, De lntllnlturl (toc.) ţ] © Mold. (hasd.) t ® Boală venită din argint-viu desclntat dat In vre-o băutură ţ| © pl. Obiceiuri, deprinderi, fel de a se purta: nu mă tmpao de loo ou apucăturile Iul; nu-1 lăsa să se joace... cu băieţi de seama Iul, ca să nu la apucături rele (vlah.) ţj © Aplecare, predispoziţiune: are apucături de artist [a p U C a]. APUNĂTOR adj. Care apune. APUNE (apune, perf. apuse, part. apus) vb. intr. ® ☆ A dispărea de pe orizont («oră. de un corp ceresc): soarele apune; © i-a apus steaua, Se zice despre Cineva care a ajuns rău, care nu se mai bucură de consi-deraţiunea dinainte, care nu mai are noroc ţf © © A se Închide (vorb. de ochi): oohu au apus şi s'au inohis (gast.) [lat. apponSre], APUNERE sf. -fr ® Faptul de a apuneţf © »i soarelui (bud.) (c.-rad.), apusul soarelui. ’APUNTAMENTE sn. pl. Leafă [după fr. a p-pointemen ts). A-PURUHEA (de-) loc. adv. tw pururea. APUS (pl.-usuri) sn. ® -{ţ Faptul de a apune: Tu eşti Dumnezeu de viată, tu eşti stea fără <•< (con.) ţf © -{ţ Timpul clnd apune soarele: pe ia •wui soarelui ţ[ © © Starea cuiva clnd se apropie de sfirşit, decădere : Măreţul turn, trist martor 1' al nostru trist» (ALX.); ~ui vieţii, anii (zilele) din urmă (ale vieţii) ţi © • Locul unde apune soarele, vest, occident; O: Îmi vorbeşti una de la răsărit şl alta de la ~ (pann), Îmi vorbeşti fără şir, fără legătură; ouitura din ~; Biserica —'ului. APUSEAN, -BANA adj. sm. f. O Din apus, despre apus. APUST (pl.-turi) sn. Mold. (hasd.) JL Păreţi de sclnduri In faţa iezăturii iazului unei mori, avlnd o stavilă care se ridică dacă apa a crescut In urma ploilor, unul lăslnd-o să se scurgă, căci altiel, um-pllndu-se iazul, s’ar strica iezătura [rut. o -pust], O A-PUTţlREA-FI (DE-) loc. adv. Mold. Bucor. sw PUTERE. t APUŢX vb. intr. A mirosi: nasuri au şl nu aput (COR.) [w PUŢI]. t APUŢIT sbst. (cor.) Simţul mirosului [ap u ţi]. ’AQUAFORTE sf. inv. OF # Gravură scoasă de pe o placă de aramă acoperită cu ceară şi pe care s’a Întipărit, prin acţiunea acidului azotic, desenul făcut cu un vlrf de oţel [it.]. * AQUAF ORTIST sm. & Cel ce face gravuri In aquaforte [fr. < it.]. *AR sm., tf (pl.-are) sn. Măsură de suprafaţă de 100 de metri pătraţi, decamctrui pătrat [fr.]. ARA. (ar) vb. tr. S ® A lucra, a răsturna pă-mlntul CU plugul: <•< de primăvară, de toamnă; i&: boli ară şl oaii măninoă, unii Îşi dau osteneala şi alţii se folosesc; — parcă a arat dracul cu el, Se zice despre cineva slab de tot, prăpădit [lat. arare]. O ĂRA i interj. Exprimă mirarea, supărarea, mustrarea: ăral hădică, zău taci, că-i vorbi ’ntr’un ceas bun (vlah.) [prescurtat din a r a c a' n-d e-m i n e]. *ARAB !• adj. • Din Arabia, al Arabilor: literatură '«'ă; alfabetul — (iw TABELA IV); cifre we, Cifrele i, 2, 3, etc.. spre deosebire de cifrele romane (I, II, III, etc.); cal <» ([■] 166); gumăâ wGUMA. 69 www.dacoromanica.ro ARA- tabela iv. alfabetul arab * *4 *** Valoarea Numele 1 l » » a elif > > - b be 0 * .> t te A J th (engl. dur) c t 3T ZS. g gim c t ST JS. h* ha c c ST ch chl A A » » d dai 3 9 ’ n th (engl. moale) thel j 1» 9 r rî j j » » z ze u: s sin lT AU A -%*• s ăin u* u* A£> ss sat J° u* Ad dh dhat k k J> ■0 t ty k k 9 9- z zî L, £ Jt & spirit aspru ain c. C V_S O £. * 1 JS SL A L i 3 g 1 q gain fe qaf x< r r k kef J J i 5 i lam <* i* : a-şi arăta arama, a-şi da arama pe ţaţă, a-şi arăta a-devărata fire (In Înţeles rău), a se da pe faţă 1 * Vas de aramă: Scoate vinul ou vadra, Rachiul cu arama. (TOC.) r © ,F. Clopot: curtnd arama sttntă va răsuna... ohemlnd ne credinoioşt la rugăciune inesr.) 1 t t ® Monedă de aramă (cor.) 1 © Arămuri pl. Obiecte, vase de aramă [lat. a (e) r a m e n]. ARĂM A (-mez)vb. tr. (haso.) A acoperi cu un strat de a r a mă obiecte de fier sau de alt metal pentru a le face să pară In Întregime de aramă. ABĂMAR sm. © V Cel ce lucrează sau vinde obiecte de’ a r a m ă. arăm Arie sf. © col. aramă 1 © © V Loc unde se lucrează sau se vlnd obiecte de aramă. ARĂMBAŞĂ = HARAMBASĂ. t ARAME sf. Băn. — ARAMĂ. ARĂMEASĂ (pî.-ese) sf. Vas petru lichide, măsură de capacitate de o oca, sau o jumătate de oca: aduc numai de olt o de vin chlhllbarlu (nu fără m â]. O ARAMETURI sn. pl. Lucrari, podoabe de a-r a m ă: 1 se tăcu... o coroană de tel de tel de —' (şez.j. ARĂMI (-ămesc)... (euo.) ukt.) = ARĂMA... O arămie sf. (haso.) Căldare mare de aramă [bg. a r a n i j a]. 70 www.dacoromanica.ro ARAMIN (Ă) = HAHAMJNA. ţ ARĂMIOARĂ [pl.-oare) sf. ţ) Monedă mică •de aramă (haso,). ARĂMIU adj. ® De coloarea arămii: păduri de trestii Işi leagănă In vlnt vlrlurile arămii (VLAH.) ţţ © De aramă, ca de aramă: aud... sunetul — şi piin- «aciu al vechiului olopot (grig.). ARĂMIZ sbst. Ban. Mătase. ARÂMOS adj. Care conţine multă aramă. O ARĂMUI (-ueso) Motd. istv.) = ARAMA. CARÂNĂ.!. = HRANA... ARANGHEL sm. (p = arhanghel. ’ ARANJA (-)ez) 1. u6. tr. ® A pune, a aşeza cu îngrijire la un loc, a pune In rlnduială: a aranjat •cărţile din bibliotecă ţţ © A potrivi bine: Işi aranjează toaleta ţţ ® A drege: am dat să-mi aranjeze ceasul, eă •era strioat ţţ © A Întocmi: nu ştie să-şi aranjeze viata ţţ © A pune la cale: am aranjat pentru ml ine o exourslune ţţ ® A isprăvi o afacere, a se înţelege asupra unui lucru: nu te mal ocupa, am aranjat eu tot ţţ © f iran. A i-o face cuiva, a vorbi de rău pe cineva pe lingă nitul: lasă că l-am aranjat eu pe lingă director. 2. i'6. refl. i A-şi face toaleta: aşteaptă-mă, că nu m’ăm aranjat încă ţţ = A-şi pune în ordine lucrurile din casă: ne trebue încă vre-o săptămtnă plnă ne vom —• ţţ © A se înţelege cu cineva asupra unui lucru, a •Cădea la Învoială: s’a aranjat cu creditorii [fr. a r-t a n g e r], 'ARANJAMENT (pî.-ente) sn. ® Faptul de a (se) aranja ţţ © Felul In care e aranjat un lucru, rlnduială: Îmi place mult —ui acestei odăi ţţ © învoială: «rad să ajung la un — cu creditorii [fr. arrange-m e n ti. 'ARANJATOR, -toare sm. f. Care aranjează [după fr. arrangeur], ARAP sm. © 9 Negru, om de rasă neagră: —ul de n'ar vedea Pe tatăl său şi pe moşul său negru, s’ar «mort iPANNi ţţ © In credinţele poporului, arapii apar ca doctori iscusiţi, reminiscenţă a artei medicale arabe, vestită In evul mediu ţţ © t Arab ţţ < # = cosaş imar.) [bg. srb. a r a p(d), ngr. âpatt i|ţj. $ ARAPCĂ sf. — ARAfoaICA: şi adecă o muiare — •dintr’acealea hotară (VARL.) [bg. Srb. arapk a]. ARĂPESC adj. i De arap ţţ s t Arăbesc: tara arăpească im.-cost.) ; boierii cei mari mergeau oăiărl pe «ai arăpeşti (I.-gh.). arăpeşte adv. Arăbeşte [a r ăp e s c]. arăpilă sm. Om negru ca un a r a p: Alei, —, Alei, măi Buzllă (alecs,.p,). ARĂPţME sf. © col. arap ţţ © * • Arabia: toţi Împăraţii arăplmel (gibl.). ARAPINĂ sf. Poreclă dată Ţiganilor: vâzn o — neagră ca lundul căldării (isp.i [vsl. bg. srb.]. ARAPNIC - HARAPNIC. ARÂPOAICĂ 1. (pi.-ce) sf. • Femeie de rasă neagră. 2. adj. aăină — işEz.i, găină cu oasele, carnea şi creasta vlnătă [arap]. ARAR (pî.-are) sn. SS Ţol gros şi rar, ţesut din păr de’ capră, din care se fac desagi, se acoper căruţe, etc; plnză groasă ordinară, din care se fac saci, etc. [tc. h a r a r]. ARAR(E) = ARARE-QRI. ARÂRE-ORI adv. Rar, numai clteodatâ: n ve- tleam ** pltmblndu-se singur şl posomorit (a3 + r a r e-f o r i], ARĂRIEL. sm. ♦ Plantâierboasă, cu miros greu, cu rădăcina cărnoasă, tulpina dreaptă, ramificată şi acoperită cu peri moi de coloare cenuşie; frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin; florile ro-şietice, mai rar albe; creşte prin locuri inculte, sterile şi pietroase,' cu deosebire pe un pămlnt cal-caros; numită şi „a(t)răţel”, ,,lim-ba-clinelui” sau „plescaiţă-roşie” ( {Cynoglossum officinale) (- 170). ARAT 1. adj. p.. ARA ţţţţ ©NŞl- Fig. 170. Arând. ARAT. 2. sbst. S ©Faptul de a ara ţţ © Timpul clnd se ară. ARĂTA (arăt) 1. «6. Ir. © A face semn sau a spune unde se află un lucru, In ce parte este ceea ce ’ caută cineva, a face să se vadă ceva: l-am arătat dramul oei mai şignr ţţ © A scoate la lumină; a pune In evidenţă: Dumnezeu pururea ne arată oeea oe ne duce spre pierzare ccor.) ţţ © A face cunoscut, a spune: trămlze pe Stoica... ca aă arate pllngertle zale Împotriva boierilor (OOOB.) ţţ © A expune, a istorisi: In partea dinţii va arăta viata Impăratnlui Romei (n.-cost.) ţţ © A da la iveală pe cineva, a-1 face să fie cunoscut aşa cum e: l-ai arătat ce lei de om este ţţ © A da dovezi de ceva: nn prea arată multă tragere de inimă la lucra ţţ © A plrl: am să te arăt la minister ţţ © A face să pară, a da cuiva Înfăţişare: Haina aceasta mă arată prea bătrln ţţ © — cnlva nşa, a-i face semn, a-i spune să plece ţ[ ® © Toată lumea (sau toti) 11 arată ou degetul, se zice despre cineva prea cunoscut prin defectele sale, care a făcut ceva nepotrivit, rău ţţ ® t — pricină, a învinovăţi ţ[ @ t — ouvint, a atrage luarea aminte (asupra unui lucru). 2. 1)6. intr. © A face cunoscut ţ[ s A pune In lumină, a proba: vremea are să arate elne a avut dreptate ţţ © A dovedi cuiva că poate să se răzbune, a Întoarce cuiva un rău: iasă, că i-om arăta eu ţţ © A părea, a avea Înfăţişare: arăţi mult mal tlnăr; arată rău Sau bine (la lată). ii. 1)6. refl. ® A ieşi la lumină, a apărea: soarele aci se arată, aci se asounde după nori ţţ © A Se vedea lntr’un loc, a se ivi: se arătase pe cer o stea ou coadă (i.-gh.) ţţ © A se vedea aşa cum e, a se cunoaşte; f©: ziua bună se arată de dimineaţă; — arama omului la beţie se arată ţţ © A voi Să pară: Işl smolesc ieatele sale, ca să se arate oamenilor postlndu-se s \ ţ; •$|/\ >•’ Fig. 171. A. Arătător. Fig. 17a. A. Arătător. lociu (■ 171) ţţ © ta? Indicativ;pronume —, pronume demonstrativ. 2. sm. şi [pl.-toare) sn. © Fie-care din limbile sau acele ce se învîrtesc pe cadranul unui ceasornic, spre a arăta ceasurile, minutele sau secundele (■ 172) ţţ © 15 Cursor (la aparate gradate). ARĂTĂTURĂ [pl.-turi) sf. © Faptul de a (se) arăta ţţ © Nălucire, vedenie ţţ © t In —, aie- vea: nu ou mintea văzut-au pre Domnul sau In ~ (HASO.). ARĂT OR adj. sm. S © Care ară: bbl —1 ţţ 1 Ce se ară: pămtnt, loo —. ARĂTOS adj. Care arată bine, cu Înfăţişare mlndră, impunător, chipeş, frumos: cum e bradul — 71 www.dacoromanica.ro ARA- AR ARA- Aşa-1 badea de frumos OK *brS.) ; îşi zidiseră nişte curţi ară-• op toase şl frumoase (sb.k ARU ARĂTyRĂ (pi.-turi) sf. s ® Munca ara j t u 1 U i: ^ de primăvară; loc de ^ ^ © LOC arat: se văd bungetele de brădet înnegrind zarea ca o proaspătă (vlah.) . ARĂŢEL sm. A ® — ARARIEL H © = LJMBA-msiuiui. t arAvqn sn., t arAvqnA (pl.-ne) Sf. ® = AR-VPnA H ® Logodnă [ngr. âppajsuiv, âppajituva]. t ARĂVONISI (-lsesc)... ® = ARVUNI-■■ H ® A logodi, a făgădui, a închina, a hărăzi (dos.) [ngr. &ppal5tuvi3'-/ âppa^cuvtCtu]. A-RAZNA (DE-) loc. adv. rw RAZNA. ARBAGIC(Ă) .= ARPAGfC(A). i ARBĂNAŞ sm. Albanez [bg. srb. A’rb an'asl. 'ARBITRAGIU (pl.-agii, -giuri), 'ARBITRAJ (pl. -je, -juri) sn. © rt Judecare a unei neînţelegeri cu ajutorul unuia âau mai multor arbitri 1] ® V Operaţiune prin care se caută un clştig din diferenţa decursă aceleiaşi valori, în acelaşi moment, pe pieţe deosebite [fr.]. 'ARBITRAI, adj. De arbitru [fr. clat.l. 'ARBITRAR i. adj. Care se face după voia, după bunul plac al cuiva: autoritate —ă; judecată ~ă: legea scrisă trebue să (le locul voinţei <~e şi a bunului plac il.-OH.)* 2. adv. Intr’un mod în care nu se ia in seamă decît voinţa, capriciul cuiva: olne guvernează «■, nu ae poate să nu deştepte nemulţumiri. 2. sbst. Lucru făcut numai după voia, după capriciul Cuiva: Intr’o societate bine organizată, «ml trebue să dispară [fr. < lat.J. "ARBţTRU1 sm. ® rt Persoană aleasă de două părţi sau de tribunal pentru a hotărî asupra unei neînţelegeri dintre ele, asupra unei afaceri: arbitrii se vor numi de către părţi prin act Insorls, autentificat de tribunal (pr.-civ,) ţ[ ® Care are deplină putere de a hotărî, de a judeca asupra unui lucru: a fi liber însemnează a fi singurul său «• de ceea ce tace el de ceea ce nu face (I.-gh.) [fr. •< lat.]. 'ARBJTRU* sbst. ® Voinţă, facultate de a hotărî asupra unui lucru H © +♦+ Liber «•, facultatea, putinţa de a lua vre-o hotărîre, călăuzit fiind numai de propria voinţă [fr. < lat.]. ARBţU (pl.-bie) sn. Varga cu care se Încarcă puşca, pistolul ([®] 173): se pune In teavă nn glonţ el se Împinge cn «-1 vină ajnnge In capăt iisp.) [tC. harbi], 'ARBOR = ARBORE. 'ARBORA (-orez) vb. tr. A împlînta, a înfige, a Înălţa ceva drept ca un arbore; in spec.: «• nn steag, a Înălţa, a ridica un steag lntr’un loc [fr.]. Fig. 173- * ARBORARĂ (pl.-ade)s/. a, Totalitatea Arbie-catartelor şi vergilor unei corăbji ( [•. 174) [arbor e]. 8 ’ARBORAŞ sm. dim. arbore. 'ARBORE sm. ® A Copac, pom; arbori de pădure, copaci cari alcătuesc pădurile, cum sînt bradul, fagul, ulmul, frasinul, arţarul, paltinul, etc.; arbori răginoei, copaci verzi a căror mîzgă îngroşată produce răşina, ca: bradul, pinul, cedrul, etc.; arbori fructiferi, pomi roditori; arbori de ornament, CO-paci cari se plantează pe alee, prin parcuri, grădini, boschete, etc. ţ| > a «•-puturos = cenuşer; ARBORE LE-VIE ŢII = TU IE H ® Cat ar t :«. trinehet, «. mio, — din provă, catartul care se află In apropierea provei; «• mare, catartul cel mai mare, aşezat a-proape de centrul vasului; «• artimon, catartul cel mai mic, aşezat aproape de pupă; «- gabier sv oa-bier H © «• genealogic, desen în formă de arbore din care se vede ieşind, ca dintr’un trunchiu, diferitele ramuri ale unei familii, spiţa neamului (XI175) H ® ££■ «'le Dlanei, cristalizaţie artificială în formă de arbore obţinută printr’un amalgam de argint; ~ie ini Jnplter, grupări cristaline de săruri de cositor; —ie iul saturn, cristalizări de plumb pe o lamă de zinc U ® Ax de transmisiune [lat.]. "ARBOREL Sm. dim. ARBORE. 'ARBORESCENT, adj. ♦ Care are formă, înălţimea unui arbore: se zice In spec. de plantele ale căror tulpine şi ramuri devin lemnoase [fr.< lat.]. 'ARBORESCŞNŢĂ (pl. -te) s/.A Însuşirea a tot ce creşte ca un arbore, a tot ce devine copac [ Tr> ]. 'ARBORET1 SOSt. COl. ARBORE. 'ARBORET2 (pî.-ete) sn. S. Partea de sus a unui ca-tart, cind acesta e alcătuit din mai multe bucăţi [it. alberetto, modificat după arbore], 'ARBORICULTOR sm. S Cel ce se ocupă cu cultivarea arborilor [fr.]. 'ARBORICULTURĂ sf. ^® Partea agriculturii care se ocupă cu cultura arborilor şi a arbuştilor, in spec. a pomilor roditori şi a arborilor de ornament H ® Cultura arborilor [fr.]. 'ARBORIZAT adj. ® Se zice despre unele pietre care prezintă arborizaţiuni: agată ~ă [fr.]. 'ARBORIZAŢIUNE, 'ARBORIZATIE Sf. ® Un fel de desen natural, de obiceiu negru, care se observă pe unele pietre, precum sînt agatele, şi care reprezintă ramuri de arbori, mai adesea însă frunze de ferigă H © Ramificaţiunile formate pe geamuri cind înghiaţă [Ir.], t ARBURE = ARBORE. 'ARByST sm. A Copăcel, tufă, plantă care nu creşte mai mult de 1 metru Înălţime [fr. < lat.]. ARBUZ... = HARBţTZ... ARC (pl. aronri, f arca) sn. ® A Porţiune a unei circonferenţe, a unei curbe ([M] 176): ~ de oerc; «• de elipză H © Armă primitivă alcătuită dintr’o bucată mai subţire de lemn sau de metal îndoită şi între capetele căreia se întinde un fir ou aju- b ig. 176. Arc de cerc. ,Fig..i77 Lampă cu arc. Fig.178.Arc torul căruia se aruncă săgeata ( •] 178): cind s'an apucat aă facă mănăstirea Putna, au tras cu «ml ştefan-Vodă dintr’un vlrf de munte (nec.>; ©: a avea multe coarde la a avea multe alte mijloace de a face ceva ţ © Pr. exl. Orice are o formă încovoiată- «mi sprâncenelor; avea dureri ne- !n spirală.—3. Arc cilindric. —4. Arc spiral.—5. Arc dt armă de foc. suferite In «-urile coastelor (vlaki H © (Q) ConstrUC-ţiune în formă de arc, încovoietură a unei bolţi; «. de triumf, monument In formă de poartă ridicat 72 www.dacoromanica.ro în amintirea unei biruinţe, a vre-unui eveniment însemnat, sau simplă construcţiune provizorie ridicată pe locul pe unde are să treacă un personaj de distincţiune la o sărbătoare, etc. (f-j 179) f © Unul din cei doi drugi de fier Îndoiţi In formă de arc pe care se razimă partea de sus, unde se stă, a unei trăsuri, căruţe, etc.: tr&sur& pe -«-uri ([®] 180‘) ţ ® Bucată de fier, de aramă, de oţel, etc. făcută şi aşezată astfel ca să vie iar Ia locul ei, la starea dintliu, clnd nu se mai apasă •asupră-i, resort (J1802'*); <~ui ceasornicului, zimbe-rec; <~ul spiral al eeasornicului (^) 180*) H © Olten. Băn. (HASO.) j= ARCţrşH®2?#J = ACOLADA ©f® voitaio, lumină puternică care ţlşneşte intre două bucăţi de cărbune legate cu cei doi poli ai unui generator electric: lampă ou <•< (voitaio) (r@) 177) [lat. arcuş]. î ARCA (pl. -cale) sf. i Sprijinitor, protector, Înalt demnitar al Porţii care lua sub protecţi-unea sa pe Domnii romi- ni: dedease ştire «1 la analele sale de sila ce-1 tăcea Vasilie-Vo- dă (M..COST.) itC.l. •ARCĂ Sf. Arca JuiNoe, CO- rabia In care s’a adăpostit NOe In timpul potopului (1 181) riat.]. ARCACIU (pl. -oluri) sn. © fft îngrăditură, ocol In care se închid oile, In grămezi mici, ca să nu se amestece unele cu altele H © îngrăditură de nuiole sau de răchită făcută de pescari prinderea sau păstrarea peştolui î.-ade) Sf. © Construcţiune In formă de arc ce se razimă pe stîlpi, pe coloane, care de obiceiu formează partea ex- . Fig. 182. Arcaciu. Fig. 183. Arcadă. terioară de jos a unor clădiri, şi pe unde se poate Circula ( • 183): săli mari, ou arcade sl boite Invtrtlte o.-qh.)H © (v> Parte încovoiată în formă de arc: an ocbil Intundatl In aroade clolănoase oro.) [ fr. ]. ■* AR CAIC... = ARHAIC... ţ ARCALIU sm. t Care e In mare cinste pe lingă un om CU vază: sortind «1 el această pricină la un lcirliu mare ce era <*■ (let.1 [tC. arkal y]. ARCAN (pi.-ane) sn. © Funie lungă ce se a-runcă, făclndu-i-se un laţ, asupra cailor sălbatici ca să-i prindă; In vechime se Întrebuinţa şi ca armă Ofensivă: Mina ce tuge casoloannl, De nu-1 prinde nici <*011 (ALEC8..P.); In vremile trecute, se întrebuinţa arcanul pentru a prinde pe tinerii ce urmau să servească ca ostaşi: pe bădiţa Vaslle 11 prinsese la oaste cu In apă, pentru (01 182). „ •ARCADĂ (t <*-ul (Cro.i; de aci: a prinde pe cineva cu <*ul, a-1 aduce ARC-săstea silit Intr’un loc1I © LaţH ©Joc popular, «np un fel de horă: <*