\
               Vasile Breban
 
A
    a1 s.ra. invar. Prima liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
    a2 interj. Exclama?ie prin care se exprim? surpriz?, admira?ie, entuziasm, sau necaz, sup?rare, indignare etc.
    a3 prep. 1. Preced? infinitivul: a citi. 2. Stabile?te un raport de compara?ie: miroase a ars. 3. Formeaz? locu?iuni: de-a dreapta.
    a1 prep. (Urmat de numerale) De cīte...: cinci monede a trei lei.
    ab?, abale, s.f. Stof? groas? de lin?, prelucrat? la piu?.
    ab?c, abace, s.n. 1. Instrument pentru calcule aritmetice simple, alc?tuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile colorate. 2. Grafic care serve?te pentru a u?ura efectuarea unor calcule. Var.: ab?c? s.f.“ abac? s.f. v. abac.
    abajur, abajururi, s.n. Dispozitiv care īndreapt? lumina unei l?mpi īn direc?ia dorit?.
    aband(5n, abandonuri, s.n. Faptul de a abandona, p?r?sire; renun?are.
    abandon?, abandonez, vb. I. 1. Tr. A p?r?si pe cineva (familia, copiii) l?sīndu-1 f?r? sprijin. 2. Tr. ?i intr. A renur.?a la ceva; a se retrage dintr-o īntrecere sportiva.
, ?!>ai;o? gjn. Lentii’jl Vinul arbore exotic, de Culoare neagr?, din care se fac mobile, instrumente muzicale de suflat etc.
    aljatiij, abataje, s.n. 1. Locul dintr-o min? unde se execut? extragerea unui minereu sau a unei roci dintr-un z?c?mīnt; opera?ia de extragere a minereului sau a rocii. 2. Doborīrea arborilor (īn exploat?rile forestiere).
    abate1, aba?i, s.m. Titlu dat unor preo?i catolici.
    abāte2, abat, vb. III. 1. Tr. ?i refl. A (se) īndep?rta (de la o direc?ie), (fig.) de la o norm?, de Ia o linie de conduit?. 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii) A veni pe nea?teptate, cu putere.
    abatere, abateri, s.f. 1. īnc?lcare a unor dispozi?ii, a unor norme. 2. Diferen?a dintre valoarea m?surat? a unei m?rimi ?i valoarea ei real?.
    abator, abatoare, s.n. Ansamblul cl?dirilor ?i instala?iilor unde se taie vitele destinate consumului.
   ab?tut, -?, ab?tu?i, -le, adj. Descurajat, deprimat.
   abcis, abcese, s.n. Acumulare de puroi, abdic?, abdic, vb. I. Intr. A renun?a la tron. abdomen, abdomene, s.n. Partea corpului dintre torace ?i bazin. ^
   _ abdominal, -?, abdominali, -e, adj. Care apar?ine abdomenului, care se refer? la abdomen.
   abeccd?r, abecedare, s.n. Manual pentru īnv??area scrisului ?i cititului.
   afcerdnt, -?, aberan?i, -le, adj. Care constituie o abera?ie.
   aber??ic, abera?ii, s.f. 1. Abatere de la normal. 2. Defect al imaginii produse de un instrument optic, care se manifest? prin neclaritate, deformare sau prin formarea de iriza?ii pe contururi (abera?ie cromatic?).
   abiā adv. 1. Cu greu, anevoie. 2. Foarte pu?in; de foarte pu?in? vreme.
   abil, -?, abili, -e, adj. Īndemīnatic, iscusit; descurc?re?, abilitdto s.f. Īndemīnare, iscusin??. alii<5tic, -?, abiotici, -e, adj. (Biol.) Lipsit de via??.
   abis, abisuri, s.n. Pr?pastie, adīncime. abisāl, -?, abisali, -e, adj. De abis; de la mari adīncimi (īn m?ri ?i oceane).
   abject, -?, abjec?i, -te, adj. Care inspir? repulsie, josnic, vrednic de dispre?.
   ablativ s.n. Caz al declin?rii īn unele limbi, abneg??io s.f. Devotament (dus pīn? la sacrificiu).
   aboli, abolesc, vb. IV. Tr. (Jur.) A desfiin?a o institu?ie, o stare social-politic?; a anula o lege·
   abomin?bil, -?, abominabili, -c, adj. Oribil; dezgust?tor.
   abond, abonez, vb. I. Tr. ?i refl. A(-?i) face un abonament.
   abonamfint, abonamente, s.n. Conven?ie prin care, īn schimbul unei sume de bani, se ob?ine, pe o anumit? perioad?, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a primi un ziar, o revist? etc.; īnscris care consemneaz? acest drept.
   abondt, -?, abona?i, -le, s.m. ?i f. Persoan? care beneficiaz? de un abonament.
ABORDA
 10
    abordi, abordez, vb. I. Tr. A īnctfpe studierea unei probleme, tratarea unui subiect; a deschide vorba despre ceva.
    abwdāj, abordaje, s.n. Ciocnire a dou? nave sau a unei nave de un obstacol.
    aborigen, -?, aborigeni, -e, adj. B??tina?, autohton. .
    abracadabrant, -u, abracadabran?i, -te, adj. Ciudat, bizar.
    abra?, -u, abra?i, -e, adj. {Despre cai) N?r?va?; (despre oameni) r?u, violent.
    abra.rsuno s.f. Roadere a unui corp prin frecare de alt corp mai dur.
    abraziv, -?, abrazivi, -e,. adj., s.n. (Material) cu care se pot desprinde, prin frecare, a?chii mici din alt material.
    abrcYĪā, abreviez, vb. I. Tr. A prescurta un cuvīnt, un titlu.
    abreviere, abrevieri, s.f. Cuvīnt, titlu etc. prescurtat.
    abrog?, abrog, vb. I. Tr. A scoate din vigoare o lege sau alt act normativ.
    abrupt, -?, abrup?i, -te, adj. Cu pant? foarte mare.
    abrutiza, abrutizez, vb. I. Refl. ?i tr. A-?i pierde (sau a face s?-?i piard?) īnsu?irile morale, specific umane.
    abscis?., abscise, s.f. Una dintre coordonatele carteziene, care, al?turi de ordonat?,' serve?te la stabilirea pozi?iei unui punct īn plan sau īn spa?iu.
    abscons, -?, abscon?i, -se, adj. Greu de īn?eles; obscur.
    absent, -u, absen?i, -te, adj. Care lipse?te; _ (fig.) care nu este atent;,distrat.
    absent?, absentez, vb. I. Intr. A lipsi dintr-un loc unde ar trebui s? fie prezent.
    absen??, absen?e, s.f. Lips? a cuiva din locul unde ar fi trebuit s? se aīle.
    absolut, -?, absolu?i, -te, adj., adv. 1. Adj. Care este independent de orice condi?ii ?i rela?ii; considerat. īn raport cu sine īnsu?i; perfect, des?vīr?it; (substantivat, n.; īn filozofia idealist?) principiu ve?nic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. 2. Adj. (Despre o m?rime fizic?) A c?rei valoare este independent? fa?? de oricare sistem de referin??. 3. Adv. Cu totul, exact.
    absolutism s.n. Putere nelimitat? a unui monarh; regim politic bazat pe o astfel de putere.
    absolutiza, absolutizez, vb. I. Tr. A socoti ceva ca absolut, ignorīnd caracterul s?u relativ, limitat.
    absolrent, -?, absolven?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care a terminat un an ?colar, un ciclu sau o form? de īnv???mīnt.
    absolvi, (1) absolvesc, (2) absolv,· vb. IY. Tr.
  1. A termina un an ?colar, un ciclu etc. de īnv???mīnt. 2. A scuti de pedeaps?.
    absorbant, -?, absorban?i, -te, adj. Care absoarbe.
    absorbi, absorb, vb. IV. Tr. 1. A īncorpora (un gaz, un lichid). 2. (Fig.) A interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
   absorb?ie, absorb?ii, s.f. Fenomen prin care un lichid sau un solid īncorporeaz? din afar? o substan??.
   abstinent, -ii, abstinen?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care se ab?ine de la unele alimente, b?uturi, de la satisfacerea unor necesit??i fiziologice etc.
   abstract, -?, abstrac?i, -te, adj. 1. Care este gīndit separat de contextul real, concret, din' care face parte. 2. Conceput īn mod prea general; greu de īn?eles (din lips? de exemplific?ri concrete).
   abstractiz?rc, abstractiz?ri, s.f. Opera?ie a gīndirii prin care se desprind ?i se re?in unele dintre īnsu?irile ?i rela?iile obiectului cercetat.
   abstrāc?ic, abstrac?ii, s.f. Abstractizare; rezultatul abstractiz?rii.
   absurd, -?, absurzi, -dc, adj. Care contrazice gīndirea logic? sau bunul-sim?; (substantivat, n.) prin absurd = admi?īnd un ra?ionament fals.
   absurditate, absurdit??i, s.f. Ceea ce este absurd.
   abfibild, ab?ibilduri, s.n. Mic desen colorat, aplicat, prin lipire, pe un obiect; (la pl., glume?) nimicuri, fleacuri; mici ?mecherii.
   ab?ine, ab?in, vb. III. Refl. A se re?ine de Ia ceva; a nu se pronun?a, a nu-?i exprima p?rerea sau votul.
   abunda, pers. 3 abund?, vb. I. In?r. A se g?si din bel?ug.
   abundent, -?, abunden?i, -te, adj. Care se g?se?te īn cantitate mare; bogat, īmbel?ugat, abundent? s.f. Bel?ug, bog??ie, abur, aburi, s.m. Vapori de ap?. aburi, aburesc, vb. IV. Refl. A se acoperi cu aburi.
   abuz, abuzuri, s.n. 1. īnc?lcare a legalit??ii, fapt? ilegal?; abuz de putere = fapt? sāvīr?it? de cineva prin dep??irea atribu?iilor sale; abuz de īncredere = īnsu?irea, īnstr?inarea sau refuzul de a restitui un bun care i-a fost īncredin?at. 2. Exces: abuz de alcool.
   abuz?, abuzez, vb. I. Intr. 1. A comite o fapt? ilegal?. 2. A folosi ceva īn mod exagerat.
   abuziv, -?, abuzivi, -e, adj. 1. Ilegal, ari)itrar. 2. Exagerat, excesiv.
   ac, ace, s.n. 1. Ustensil? de metal, ascu?it? la un cap?t ?i prev?zut? la cel?lalt cu o gaur? prin care se trece un fir, servind la cusut. 2, Nume dat unor obiecte sau unor piese alungite, avīnd diverse īntrebuin??ri: ac cu g?m?lie; ac āe siguran??; acul busolei; ac indicator (la aparate de m?surat); ac de macaz. 3. Organ de ap?rare al unor animale: acul albinei.
   acadea, acadele, s.f. Un fel de bomboan? preparat? din zah?r topit.
   acadfimic, -?, acadcmici, -e, adj. Care ?ine de o academie, privitor la o academie.
   academician, -?, academicieni, -e, s.m. ?i f. Membru al unei academii.
   acadcmie, academii, s.f. 1. Institu?ie superioar? de cultur? a c?rei misiune este s? contribuie la dezvoltarea ?tiin?elor ?i artelor. 2. ?coal? de īnv???mīnt superior, acajii s.m. invar. Mahon.
ACID
   ncalmic s.f. Perioad? de lini?tire (a vīntului, a valurilor); (fig.) r?stimp de lini?te īntr-o perioad? fr?mīntat?.
   ac?ut?, acante, s.f. Nume dat unor plante erbacee decorative din regiunile calde; ornament arhitectonic care imit? frunzele acestei plante.
   acapard, acaparez, vb. I. Tr. A pune st?pīniro pe ceva, a-?i īnsu?i (īn mod abuziv) un bun.
   acar, acari, s.m. Muncitor care manevreaz? acele de macaz.
   acarit, acareturi, s.n. Construc?ie auxiliar? care ?ine de o cl?dire, de o gospod?rie.
   acari?n, acarieni, s.m. (La pl.) Ordin de arahnide mici, transmi??toare ale unor boli; (?i la sg.) animal din acest ordin.
   acās? adv. La (īn sau spre) casa īn care locuie?ti;, (fig.) la locul natal, īn patrie.
   ac?t?rii adj. invar. (Despre lucruri) Bun, corespunz?tor; (despre oameni) de seam?.
   accelera, accelerez, vb. I. Tr. A m?ri viteza (de deplasare, de rota?ie etc.).
   accelcr?ndo adv. (Muz.) Din ce īn ce mai repede.
   accelerat, -?, accelera?i, -te, adj. Cu vitez? variabil? īn sens cresc?tor; tren accelerat (?i substantivat, n.) = tren cu vitez? sporit? (?i care opre?te numai īn g?rile importante).
   accelerator, (1) acccleratoare, s.n., (2) acceleratori, s.m. 1. S.n. Mecanism care serve?te la varia?ia īn sens cresc?tor a tura?iei unui motor; -accelerator de particule — aparat folosit pentru a m?ri viteza particulelor elementare īn scopul realiz?rii unor reac?ii nucleare. 2. S.m. (Chim.), Substan?? care m?re?te viteza unei reac?ii.
   accelera?ie, accelera?ii, s.f. Varia?ie īn sens cresc?tor a vitezei unui corp, a unui mecanism etc.
   accent, accente, s.n. 1.' Pronun?are mai intens? a unei silabe sau a unui cuvīnt; semn prin care se marcheaz? aceast? intona?ie sau alt? particularitate de pronun?are. 2. Fel particular de a pronun?a, specific unui grai sau unei limbi.
   accentu?, accentuez, vb. I. 1. Tr. A marca prin accent; a scoate īn relief prin intona?ie. 2. Tr. (Fig.) A sublinia o idee, a o īnt?ri. 8. Refl. (Fig.) A se intensifica.
   accepta, accāpt, vb. I. Tr. A fi de acord, a consim?i; -a primi.
   accep?ie, accep?ii, s.f. Sens, īn?eles al unui cuvīnt. Var.: accep?iune s.f. accep?iune s.f. v. accep?ie, accis, accese, s.n. 1. Posibilitate sau drept de a ajunge undeva; intrare. 2. Manifestare brusc? a unor tulbur?ri organice, care se repet? la intervale variabile; izbucnire violent? a unei st?ri suflete?ti. 3. (Cib.) Proprietate a sistemelor de memorie de a permite īnregistrarea ?i reg?sirea informa?iei.
                                                                accesibil, -?, accesibili, -e, adj. 1. La care se poate ajunge (u?or). 2. Care este u?or de īn?eles, accesibilitate s.f. īnsu?irea de ā fi accesibil, accesoriu, -ic, accesorii, adj. (Adesea substantivat., n.) Care constituie un element secundar, ajut?tor.
   accident, (1,,2, 4) accidente, s.n., (·’) accident!, s.m. 1. S.n. Īntīmplare neprev?zut? care provoac? o avarie, r?nirea sau moartea cuiva. 2. S.n. Defectare, avarie īn func?ionarea unei ma?ini, a unei instala?ii. 3. S.m. (Muz.) Alte-ra?ie. 4. S.n. Accident de teren = neregulari-late a solului.
   accidenta, accidentez, vb. I. Refl. ?i tr. A suferi (sau a .provoca cuiva) un accident.
   -  accidental, -?., accidentali, -c, adj. Īntīmpl?tor; secundar, neescn?ial.
   . acefal, -?, acefali, -c, adj. (Despre unele animale inferioare) Care nu are cap.
   acil, accā, acei, acele, adj. dom. Care este (mai) departe de subiectul vorbitor. Var.; (oīnd urmeaz? dup? substantiv) acela, aceea adj. dem.
   acela1, aceea, aceia, acelea, pron. dem. Indic? pc cineva sau ceva care este (mai) departe de subiectul vorbitor; drept aceea = prin urmare, deci.
   acela2, acfica adj. dem. v. acel. acela?i, aceea?i, accia?i, acelea?i, adj. dem. Tot acela; chiar acela.
   acerb, -?, acerbi, -e, adj. īnver?unat, necru??tor; agresiv.
   acest, aceast?,. ace?ti, aceste, adj. dem. Care esle (mai) aproape de subiectul vorbitor. Var.: (cīnd urineaz? dup? substantiv) acesta, aceasta adj. dem.
   acesta1, aceasta, ace?tia, acestea, pron. dem. Indic? pe cineva sau ceva care este (mai) aproape de subiectul vorbitor.
   acesta2, aceasta adj.dem. v. acest, acet?t, aceta?i, s.m. Sare sau ester al acidului acetic.
   acetic, -li, acetici, -e, adj. Acid acetic — lichid incolor, cu miros īn?ep?tor, folosit īn alimenta?ie sub form? de o?et (īn propor?ie de 3%—9%).
   acetilen? s.f. Gaz incolor, ob?inut prin ac?iunea apei asupra carbidului, utilizat īn industria chimic?, īn sudur? etc.
   aceton? s.f. Lichid incolor, volatil, folosit ca dizolvant īn industria de lacuri ?i vopsele.
   acliGn?, āchene, s.ī. Tip de fruct uscat, a c?rui s?mīn??, acoperit? cu un īnveli? tare, nu este lipit? de acest īnveli?.
   achita, achit, vb. I. i. Tr. ?i refl. A-?i pl?ti o obliga?ie material? sau moral?. 2. Tr. (Jur.) A declara nevinovat pe cineva.
   achizi?ie, achizi?ii, s.f. 1. Procurarea nnor bunuri, de obicei prin cump?rare. 2. Procurare de obiecte rare.
   achizi?iona, achizi?ionez, vb. I. Tr. A procura prin achizi?ie, aci adv. v. aici.
   aciclic, -ii, aciclici, -e, adj. (Despre combina?ii chimice) Care nu con?ine atomi* lega?i īn cicluri; care nu func?ioneaz? īn cicluri.
   aciculār, -?, aciculari, -e, adj. (Despre frunze) īn form? de ac.
   acid,     acizi, s.m. (Chim.) Substan?? care, īn solu?ie apoas?, are gust acru ?i īnro?e?te hīrtia albastr? de turnesol, iar īn combina?ie cu metale, care īnlocuiesc hidrogenul, formeaz? s?ruri.
ACIDITATE
 13
   nciriiiiitr s.f. Cantitatea tic acid dintr-o solu? ie ; ariditate gastric? = cantitatea de acid din sucul gastric.
   acidulat, -ii. acidula?i, -le, adj. C?ruia i s-a ad?ugat, acid.
   ncio?ic s.f. Nume popular dat unor metale sau aliaje (iu special bronzului).
   arinii,' aciuez, vb. Refl. (Pop.) Ase ad?posti undeva sau la cineva, a se prip??i.
   aclama, aclam, vb. I. Tr. A-?i manifesta, prin urale sau aplauze, aprobarea sau entuziasmul; a ova?iona.
   aclamii?ie, aclama?ii, s.f. (Mai ales la pi.) Manifestare a aprob?rii sau a entuziasmului prin uralc sau aplauze.
   nclimntizit, aclimatizez, vb. I. Tr. A adapta o plant? sau un animal la un climat nou.
   acnee s.f. Boal? de piele caracterizat? prin apari?ia, mai ales pe fa??, a unor co?uri.
   acolad?, acolade, s.f. Semn grafic īn form? <le arc, care une?te, vertical sau orizontal, cu-"vin 1 o, formule, cifre etc,
   acolit, acoli?i, s.m.. Persoan? caro ajut? pe cineva īn ac?iunile sale; p?rta?, complice, acolo adv. īn acel loc.
   acomoda, acomodez, vb. I. Refl. A se deprinde cu noi condi?ii de via??, de munc? etc.
   acompania, aeompaniez, vb. I. Tr. 1. A executa partea de acompaniament a unei piese muzicale. 2. A īnso?i, a īntov?r??i pe cineva.
   acompaniament, acompaniamente, s.n. Totalitatea elementelor armonice, ritmice subordonate uneia sau mai multor linii melodice principale, vocale sau instrumentale.
   acont, aconturi, s.n. Sum? de bani pl?tit? īnainte īn contul unor servicii sau furnituri; avans.
   acontā, acontez, vb. I. Tr. A da un acont, af.opcr?mīnt, acoper?minte, s.n. Ceea ce serve?te la acoperit.
   acoperi, acop?r, vb. IV. Tr. 1. A a?eza peste un lucru ceva care s?-l ascund? vederii, s?-l protejeze sau s?-I astupe; (refl.; fig.) s-a acoperit de glorie. 2. (Mii.) A ap?ra, a proteja. 3. A ascunde, a t?inui. 4. A dep??i īn intensitate, a īn?bu?i (un zgomot, o melodie). 5. A corespunde, a satisface: suma acoper? cheltuielile.
0.  (Sport) A str?bate (o distan??); a acoperi terenul = a fi activ permanent, pe tot terenul de joc.
   acoperire, acoperiri, s.f. 1. Ac?iunea d ea (se) acoperi. 2. Fond de valori certe pe baza c?rora b?ncile de emisiune asigur? convertirea bancnotelor. 3. Aplicare pe suprafa?a unui obiect a unui strat metalic protector.
   acoperi?, acoperi?uri, s.n. Partea care acoper? o construc?ie.
   acoperit, -?. acopcri?i, -te, adj. (Despre cer) Noros, īnnorat.
   acoril, acorduri, s.n. 1. Īn?elegere īntre dou? sau mai multe persoane (fizice sau juridice) īn vederea īncheierii, modific?rii sau desfiin??rii unui act juridic; acord global = form? de re-
tribuire· a muncii ī'n· care· plata se· face īn func?ie do cantitatea, calitatea ?i importan?a muncii. 2. Plat? in acord = form? de retribuire a muncii normate īn raport cu rezultatele ob?inute. 3. (Gram.) Concordan?? de num?r, gen, caz sau persoan?, īntre cuvinte legate īntre ele prin raporturi sintactice. 4. (Muz.) Sonoritate rezultat? din reunirea a cel pu?in trei sunete do īn?l?imi direrHe care formeaz? o unitate armonic?.
   acorda, (1, 2) acord, (3) acordez, vb. I. Tr.
1. A da ceva (cu bun?voin??). 2. A stabili un acord gramatical. 3. A aduce tonurile unui instrument muzical la īn?l?imea corect?.
   acordcon, acordeoane, s.n. Instrument muzical portativ cu burduf ?i claviatur?.
   acordeonist. -ii, acordconi?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care cīnt? la acordeon.
   acosta, acostez, vb. I. 1. Intr. (Despre nave) A se apropia de cliei, de ??rm, de alt? nav? etc.
2. Tr. (Fig.) A opri pe cinfeva din drum ?i a i se adresa īn mod sup?r?tor.
   acostamint, acostamente, s.n. Fī?ie, de obicei nepavat?, la marginea p?r?ii carosabile a unui drum.
   acotilcdon?t, -5, acotiledona?i, -te, adj. (Despre plante) Cu embrionul lipsit de cotiledoane.
   acraniāt, -?, acrania?i, -te, s.m. ?i f. (La pl.) īncreng?tur? de animale primitive lipsite do craniu; (?i la sg.) animal din aceast? īncreng?tur?.
   acreal? s.f. īnsu?irea de a fi acru; gust acru. acredita, acreditez, vb. I. Tr. A numi un reprezentant diplomatic permanent īntr-o ?ar? str?in?.
   acreditare, acredit?ri, s.f. Ac?iunea de a acredita: scrisoare de acreditare = document oficial prin care se atest? calitatea unui agent diplomatic de a reprezenta un anumit stat īn rela?iile cu alt stat.
?  acreditiv, acreditive, s.n. Dispozi?ie dat? de emitent unei b?nci de a pl?ti din disponibilul acestuia sau din creditul pe care i-1 acord? banca, o sum? de bani beneficiarului.
   acri, acresc, vb. IV. Tr. ?i refl. A face s? devin? (sau a deveni) (mai) acru; (refl.) a so altera, a se strica.
   acribie s.f. Exactitate, rigurozitate (īn cercetarea ?tiin?ific?).
   acritur?, acrituri, s.f. Aliment acru; (īn special) mur?tur?.
   nerol):it, -?, acroba?i, -te, s.m. ?i f. Gimnast specializat īn acroba?ii.
   acrobatic, -ā, acrobatici, -ce, adj. (Ca) de acrobat: salt acrobatic.
   acroba?ie, acroba?ii, s.f. 1. Exerci?iu dificil de echilibristic?. 2. Arta sau profesiunea acrobatului.
   acromatism s.n. Proprietate a unui sistem optic de a fi lipsit de abera?ie cromatic?.
   acropol?, acropole, s.f. Citadel? īn ora?ele din vechea Grecie, a?ezat? pe o īn?l?ime, ?i īn care se g?seau principalele edificii.
 13
ACVAFORTE
   acrostih, acrostihuri, s.n. Poezie īn care literele ini?iale ale versurilor alc?tuiesc un cuvīnt sau o propozi?ie.
   acro?a, acro?’ez, vb. I. Tr. A ag??a, aprinde; (la fotbal) a intercepta mingea īn aer.
   Aera1, acri, s.m. Unitate de m?sur? englez? pentru suprafe?e de teren (egal? cu aproximativ 4047 m2).
   norii-, -ii, acri, -e, adj. 1. Care are gustul caracteristic al o?etului. 2. (Fig., despre oameni) Moroc?nos, ursuz.
   act, acte, s.n. 1. Document eliberat de o autoritate, prin care se atest? un fapt, o obliga?ie etc. 2.Manifestare a activit??ii umane; fapt?, ac?iune;« lua act = a lua cuno?tin?? de ceva. 3. Principala subīmp?r?ire a unei opere dramatice.
   actiniile s.f. pl. Elemente chimice din seria actiniului,’cu propriet??i asem?n?toare cu ale acestuia.
   actinic, actinii, s.f. Animal marin nevertebrat din īncreng?tura celcnteratelor, cu aspect de floare, care tr?ie?te, fixat pe stīnci.
   actiniu s.n. Element radioactiv din mine-reurile de uraniu.
   activ, -?, activi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care particip? īn mod efectiv la o ac?iune; harnic, sīrguincios; (chim.) substan?? activ? = substan?? care intr? u?or īn reac?ii; (gram.) diatez? activ? = diafeza care arat? c? ac?iunea verbului este s?vīr?it? de subiect. 2. S.n. Activ de partid — colectiv de membri ai partidului, constituit pe ling? un organ de partid, pe care īl sprijin? sistematic īn īntreaga sa activitate. 3. S.n. Totalitatea mijloacelor economice apar?inīnd unei īntreprinderi, institu?ii sau organiza?ii economice.
   activ?, activez, vb. I. 1. Intr. A desf??ura o activitate. 2. Refl. A intra īn cadrele permanente ale armatei. 3. Tr. (Chim.) A face ca o substan?? s? intre mai u?or īn reac?ie cu alta.
   activist, -?, activi?ti, -ste, s.m. ?i f. Mi|itant pe t?rim social-politic, membru al unei organiza?ii de partid sau de mas?, care se consacr? muncii īn acea organiza?ie.
   activit?tc, activit??i, s.f. 1. Ansamblu de acte fizice, intelectuale ?i morale f?cute cu un anumit scop; manifestare a unei energii, for?e etc.; munc?. 2. M?sur? a radioactivit??ii unui element radioactiv..
   activiza, activizez, vb. I. Tr.-A face pe cineva s? fie mai activ; a intensifica, a gr?bi desf??urarea unei activit??i.
   acttfr, actori, s.m. Artist care interpreteaz? roluri īn piese de teatru sau īn filme.
   actoricesc, -e?sc?, actorice?ti, adj. Care se refer? la actori. .
   actri??, actri?e, s.ī. Artist? care interpreteaz? roluri īn piese de teatru sau īn filme.
   actual, -?, actuali, -e, adj. De acum, din prezent; de actualitate, la ordinea zilei.
   actualitate, actualit??i, s.f. Faptul de a fi actual; ceea ce este actual, īntīmplare curent?.
   actualiza, actualizez, vb. I. Tr. A face s? fie actual, a aduce īn actualitate.
   actualmente adv. īn momentul dc fa??, īn prezent.
   nc?ion?, ac?ionez, vb. I. 1. Intr. A īntreprinde o ac?iune. 2. Intr. A exercita o influen?? asupra cuiva sau a ceva. 3. Tr. (Mec.) A pune īn mi?care, a antrena, a face s? func?ioneze.
   ac?ionar, -S, ac?ionari, -c, s.m. ?i f. Persoan? care posed? ac?iuni (0).
   ac?iune, ac?iuni, s.f. 1. Desf??urare a unei activit??i. 2. Exercitare a unei for?e asupra unui corp. 3. (Gram.) Starea, mi?carea exprimate prin verbe.' 4. Desf??urarea īntīmpl?rilor īntr-o oper? literar?. 5. (Jur.) Act prin care se cere rezolvarea unei pricini. G. I-Iīrtie de valoare care dovede?te participarea de?in?torului la capitalul unei societ??i ?i īn virtutea c?reia acesta prime?te dividend, acu adv. v. acum.
   acuarel?, acuarele, s.f. 1. Tehnic? īn pictur? care folose?te culori diluate cu ap?. 2. Vopsea folosit? īn acuarel? (1); pictur? executat? cu o astfel de vopsea, acuitate s.f. Ascu?ime, agerime a sim?urilor, acum adv. 1. īn momentul de fa??, īn prezent; imediat. 2. īnainte cu...; acum doi ani. Var.: acu, acuma adv. acuma adv. v. acum.
   acumul?, acumulez, vb. I. Tr. A aduna, a strīnge, a īnmagazina.
   acumul?ro s.f. 1. Ac?iunea de a acumula. 2. (Ec. pol.) Proces economic care const? īn utilizarea unei p?r?i a venitului societ??ii pentru īnf?ptuirea reproduc?iei l?rgite.
   acumulator, acumulatoare, s.n. Aparat sau rezervor utilizat pentru īninagazinarea energiei sub diferite forme.
   acupuncturii s.f. Metod? terapeutic? originar? din China, care const? īn introducerea unor ace fine de metal sub piele, īn anumite puncte corespunz?toare unor organe ?i regiuni ale corpului.
   acurate?e s.f. Grij?, aten?ie deosebit? īn execu?ia unui lucru.
   acustic, -?, acustici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care emite, transmite sau recep?ioneaz? unde sonore. 2. S.f. Parte a fizicii care se ocup? cu studiul sunetelor, 3. S.f. Calitatea (unei s?li) de a asigura o (bun?) audi?ie.
   acut, -?, acu?i, -te, adj. 1. (Despre boli) Cu evolu?ie scurt? ?i manifest?ri intense. 2. (Muz., despre sunete) īnalt, ascu?it.
   acuza, acuz, vb. I. Tr. 1. A imputa cuiva o gre?eal?, a īnvinui, a īnvinov??i. 2. A v?di, a. manifesta.
   acuzat, -īi, acuza?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? īnvinuit? de ceva.
   acuzativ s.n. (Gram.) Caz care are ca func?iune specific? Exprimarea complementului direct ?i a unor atribute, acuza?ie, acuza?ii, s.f. Acuzare, īnvinuire, acvaforte s.f. Procedeu de gravare a unei imagini pe o plac? de cupru cu ajutorul acidului azotic.
ACVAPLAN
 14
   acvapl?n, acvaplane, s.n. Plan?? de lemn cu ajutorul c?reia se lunec? pe ap?, fiind remorcat? de o ambarca?ie cu motor.
   acvariu, acvarii, s.n. Vas sau bazin cu ap? īn care.se ?in plante sau animale acvatice vii; sal?, cl?dire īn care se afl?_ astfel de bazine.
   acvatic, -?, acvatici, -e, adj. 1. Care tr?ie?te īn ap?. 2. Format din ap?: mediu acvatic.
   acvil?, acvile, s.f. Gen de p?s?ri r?pitoare de zi, mari, cu cioc puternic, īncovoiat la vīrf.
   acvilin, acviline, adj. Nas acvilin = nas coroiat.
   ad?gio adv. (Muz.) Lent, rar. adagiu, adagiī, s.n. (Rar) Maxim?, sentin??, adaos, adaosuri, s.n. Ceea ce se adaug? la ceva.
   adapt?, adaptez, vb. I. 1. Tr. A face s? se potriveasc?, s? corespund?. 2. Refl. A se obi?nui cu ceva, a se acomoda.
   adaptare, adapt?ri, s.f. Ac?iunea de a (se), adapta; (biol.) modificare a organismelor vii īn raport cu mediul īnconjur?tor.
   ad?p?, adāp, vb. I. Tr. A da unui animal ap? de b?ut; (refl., despre animale) a bea ap?.
   ad?pist, ad?posturi, s.n. Loc ferit (sau construc?ie) care ap?r?, care protejeaz?.
   ad?posti, ad?postesc, vb. IV. Tr. A pune la ad?post; (refl.) a se a?eza īntr-un loc ferit.
   ad?ug?, ad?ug, vb. I. Tr. A mai pune peste..., a pune īn plus; a completa ceva īn scris sau verbal.
   adecvat, -?, adecva?i, -te, adj. Potrivit, corespunz?tor.
   ademeni, ademenesc, vb. IV. Tr. A atrage, a ispiti; a seduce.
   adenii?, adenite, s.f. Inflama?ie a ganglionilor limfatici.
   adept, -?, 'adep?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care ader? la o teorie, la o doctrin?, care īmp?rt??e?te convingerile cuiva.
   ader?, a?&r, vb. I. Intr. 1. A se al?tura unui partid, unei mi?c?ri, unei ideologii. 2. A se lipi, a se ?ine strīns lipit.
   ader6nt, -?, aderen?i, -te, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care ader? (2), care este strīns lipit de ceva. 2. Adj., s.m. ?i f. (Persoan? sau colectivitate) care ader? la o idee, la un partid, la o mi?care.
   aderfin??, aderen?e, s.f. 1. īnsu?irea de a fi aderent; for?? care men?ine dou? corpuri īn contact. 2. (Med.) ?esut fibros ap?rut īn urma unei infec?ii, unind organe care īn mod normal sīnt separate.
   adesea adv.' De multe ori, des. adeseori adv. Adesea.
   adev?r, adev?ruri, s.n. Oglindirea fidel? a realit??ii obiective īn gīndire; concordan?? īntre cuno?tin?ele noastre ?i realitatea obiectiv?.
   adev?rat, -?, adev?ra?i, -te, adj. Conform· cu adev?rul \ veritabil, real; (adverbial) corect, just.
   adeveri, adeveresc, vb. IV. Tr. A confirma exactitatea unui fapt, a unei afirma?ii;, (refl.) a se dovedi ca adev?rat, a se confirma.
   adeverin??, adeverin?e, s.f. Dovad? scris? prin care se recunoa?te un fapt, un drept.
    adeziune, adeziuni, s.f. 1. Aderare la ceva; exprimare scris? a acestei ader?ri. ; 2. For?? care men?ine īn contact dou? corpuri, datorit? atrac?iei dintre moleculele acelor corpuri.
    adeziv, -?, adezivi, -e, adj., s.m. (Substan??) care are proprietatea de a lipi, care se folose?te pentru lipit.
    ad-h<5c adv. Anume pentru acest scop. adia, pers. 3 adie, vb. I. Intr. (Despre vīnt) A sufla u?or.
    adiacent, -?, adiacen?i, -te, adj. Al?turat; unghiuri adiacente = unghiuri care au acela?i vīrf ?i o latur? comun?.
    adic? adv. ?i anume, cu alte cuvinte; la urma urmei.
    adiere, adieri, s.f. Suflare lin? de vīnt. adineaori adv. v. adineauri, adineauri adv. Cu pu?in īnainte. Var.: adineaori adv.
    ad-intcrim adj. invar. Provizoriu, interimar: ministru ad-interim.
    adio interj. R?mas bun; r?mīi cu bine. adipis, -ofis?, adipo?i, -oase, adj. (Anat.) ?esut adipos = ?esut format din celule pline cu gr?sime.
    adi?ional, -?, adi?ionali, -c, adj. Care se adaug?, care trebuie ad?ugat.
    adine, -?, (1, 2, 3) adinei, adj., (4) adincuri, s.n. 1. Adj. (Despre ape, vase etc.)-Al c?rui fund este departe de suprafa??, de marginea de sus. 2. Adj. (Fig.) Puternic, intens, .profund: somn adine.. 3. Adj. Care se īntinde departe, vast, īntins. 4. S.n. Parte adīnc?, ādīncime.
    adinei, adlncesc, vb. IV. Tr. 1. A face s? fie mai adine (1); (refl.; fig.) a se l?sa absorbit de ceva, a se cufunda īn... 2. A cerceta, a studia īn profunzime.
    ādīncime, adincimi, s.f. Faptul de a fi adine (1); distan?? de la suprafa?a unei adincituri sau a unei ape pīn? la fundul ei; (fig.) profunzime, intensitate.
    adīncitur?, adincituri, s.f. Parte «dīncit? a unei suprafe?e.
    adjectiv, adjective, s.n. Parte de vorbire flexibil? care arat? o īnsu?ire a unui obiect sau a un?i fiin?e ?i care se acord? cu substantivul ce denume?te lucrul sau fiin?a respectiv?.'
    adjcctiv?l, -?, adjectivali, -e, adj. Care) are valoare de adjectiv, care este exprimat" .prin-tr-un adjectiv; articol' adjectival — articoL carc īnso?e?te un adjectiv determinant al unui nume de persoan? sau al unui substantiv articulat.
    adjudeca, adjudec, vb! I. Tr. A atribui lin bun scos la licita?ie aceluia care ofer? pre?ul cel mai mare.
    adjunct, -?, adjunc?i, -te, adj. Persoan? imediat subordonat? conduc?torului unei institu?ii.
    adjutant, adjutan?i, s.m. Ofi?er cu atribu?ii
 ? de secretar pe līng? comandantul unei unit??i militare.
    ad littoram adv. īntocmai, cuvīnt cu cuvint, liter? cu liter?.
ADUN?TUR?
   administra, administrez, vb. I. Tr. 1. A con-duoo, a gospod?ri (o īntreprindere, o institu?ie etc.). 2. A da unui bolnav un anumit medicament.
   administrativ, -īi, administrativi, -c, adj. Care se refer? la 'administra?ie; care eman? de la ua organ de administra?ie.
   administrator, -oiire, administratori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? oare administreaz? un bun sau un patrimoniu.
   adaiinistr??ic, administra?ii, s.f. 1. Ac?iunea de a administra (1); administra?ie de stat = form? de activitate a statului pentru realizarea func-?iiler sale; totalitatea organelor de stat care realizeaz? aceast? activitate. 2. Totalitatea organelor care administreaz? o institu?ie sau o īntreprindere.
   admira, admir, vb. I. Tr. A privi pe cineva sau ceva cu un sentiment de īneīntare, de respect.
   adaur?lnl, -?, admirabili, -e, adj. Minunat, īneīnt?tor; excelent.
   admirativ, -īi, admirativi, -e, adj. Care exprim? admira?ie.
   admira?ie, admira?ii, s.f. Sentiment de īn-cīntare, de stim? fa?? de cineva sau ceva.
   admisibil, -?, admisibili, -e, adj. Care poate fi admis.
   admit?n?? s.f. M?rime egal? cu inversul im-pedan?ei unui circuit electric.
   admite, admit, vb. III. Tr. 1. A primi ca bun, a considera ca adev?rat; a fi de acord; a permite. 2. A da curs favorabil unei cereri. 3. A accepta, a primi (un candidat;- un solicitant).
   admitere, admiteri, s.f. Ac?iunea de a admite; examen de admitere (?i substantivat, f.) == examen pe baza c?ruia un candidat poate fi primit Sntr-o form? (superioar?) de īnv???mīnt.
   admonesta, admonestez, vb. I. Tr. A mustra cu severitate.
   adnota, adnotez, vb. I. Tr. A face īnsemn?ri pe marginea unui text, pentru a-1 explica sau īatregi.
   adolescent, -?, adolescen?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? la vīrsta adolescen?ei.
   adolescen?? s.f. Perioad? a vie?ii omului īntre vīrsta pubert??ii ?i cea adult?.
   adSnis s.m. (De obicei ir.) Nume care se d? (dup? un personaj legendar din antichitate) unui tīn?r foarte frumos.
   adopta, adopt, vb. I. Tr. 1. A īnfia un copil. 2. A-?i īnsu?i felul de a fi al cuiva; a accepta
o  p?rere, o metod?. 3. A accepta ceva īn urma unui vot: a adopta o lege.
   adoptiv, -?, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Care a fost adoptat; (despre p?rin?i) care a adoptat un copil str?in.
   adop?ie, adop?ii, s.f. Faptul de a adopta un copil. Var.: adop?iune s.f.
   ador?, ador, vb. I. Tr. 1. A avea mare admira?ie pentru cineva sau ceva; a iubi īn cel mai īnalt grad. 2. A sl?vi o divinitate.
   udoriibil, -u, adorabili, -e, adj. Plin de farmec, īneīnt?tor.
   adormi, adorm, vb. IV. Intr. ?i tr. A trece (sau a face pe cineva s? treac?) la starea de somn.
   adormit, -?, adormi?i, -te, adj. Care este.cuprins de somn; (fig.) lipsit de vioiciune, lene?; (īn limbaj bisericesc) mort.
   adrenalin? s.f. Hormon produs de glandele suprarenale, folosit ca medicament.
   adres?, adresez, vb. I. 1. Refl. A se īndrepta cu vorba c?tre cineva; a trimite o cerere unei institu?ii. 2. Tr. A scrie adresa pe o scrisoare.
   adres?nt, -?, adresan?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? c?reia īi este adresat? o scrisoare; destinatar.
   adr<5sit, adrese, s.f. 1. Indica?ie pe scrisori, pe colete etc., cuprinzīnd numele ?i domiciliul destinatarului. 2. Comunicare oficial? f?cut?īn scris de o institu?ie. 3. (Cib.) Expresie (numeric?) indicīnd o surs? sau o destina?ie a informa?iei ce urmeaz? s? fie īnregistrat? de un calculator electronic.
   adsorb?nt, adsorban?i, s.m. Corp solid pe suprafa?a c?ruia se . pot fixa substan?e prin adsorb?ie.
   adsorbi, pers. 3 adsoarbe, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) fixa prin adsorb?ie.
   ads<jrl)?ie s.f. Fixarea moleculelor unei substan?e pe suprafa?a unui corp solid.
   aduce, aduc, vb. III. 1. Tr. A lua un lucru cu sine ?i a veni cu el undeva. 2. Tr. A da, a produce: pomii aduc rod. 3., Intr. A sem?na cu cineva.
   aducere, aduceri, s.f. Ac?iunea de a aduce; aducere-aminte = amintire.
   adiic?ie, aduc?ii, s.f. Construc?ie hidrotehnic? destinat? dirij?rii apei de la locul de captare la cel de folosire.
   adul?, adulez, vb. I. Tr. A lingu?i, a flata īn chip servil.
   adulmec?, adulmec, vb. I. Intr. (Despre animale) A sim?i, cu ajutorul mirosului, prezen?a cuiva sau a ceva.
   adult, -?, adul?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Organism, persoan?) care a ajuns la maturitate, care ?i-a terminat cre?terea.
   adulter, adultere, s.n. īnc?lcarea fidelit??ii conjugale de c?tre unul dintre so?i. adumbri, adumbresc, vb. IV. Tr. A umbri, adun?, adun, vb. I. 1. Tr. A strīnge la un loc; a aduce din toate p?r?ile; a ridica de pe jos. 2. Tr. (Mat.) A face o adunare. 3. Refl. A se strīnge laolalt?.
   adun?re, adun?ri, s.f. 1. īntrunire a mai multor persoane īn scopul discut?rii unor probleme de interes comun; Adunare Na?ional?= organ suprem al puterii de stat īn unel6 ??ri socialiste; adunare general? a oamenilor muncii = form? superioar? de conducere colectiv? a unit??ilor socialiste. 2. Opera?ie aritmetic? prin care se totalizeaz? mai multe numere īntr-unul singur.
   adun?tur?, adun?turi, s.f. Gr?mad? de obiecte disparate; (peior.) grup de oameni aduna?i la īptīmplare.
ADVENTI?TI
 1G
   adventism s.n. Doctrin? practicat? (Ie o secl? religioas? cre?tin? care predic? „a doua venire“ apropiat? a ltii Hristos.
   adventist, -?, adventi?ti, -ste, s.m. ?i f. Adept al adventismului.
   adventiv, -?, adventivi, -e, adj. (Despre r?d?cini) Care so dezvolt? pe diferite p?r?i ale planlei.
   adverb, adverbe, s.n. Parte do vorbire, īn general neflexibil?, care determin? un verb, un adjectiv sau alt adverb.
   adverbial, -ii, adverbiali, -e, adj. Cu valoare de adverb, folosit ca adverb.
   advers, -ii, adver?i, -se, adj. 1. A?ezat īn fa??, opus. 2. Potrivnic, du?m?nos.
   adversar, -?, adversari, -e, s.m. ?i f. Persoan? care lupt? īmpotriva alteia (īntr-o competi?ie, īntr-un proces ele.) sau īmpotriva unei concep?ii, a unei teorii.
   adversativ, -?, adversativi, -e, adj. Propozi?ie adversativ? = propozi?ie care exprim? o opozi?ie fa?? de coordonata ei; conjunc?ie adversativ? = conjunc?ie care introduce o propozi?ie adversativ?.
   adversitate, adversit??i, s.f. īmprejurare potrivnic?.
   aed, aezi, s.m. Poet-cīnt?re? din Grecia antic?, fier, (2) aere, s.n. 1. Amestec de gaze care constituie atmosfera terestr?; aer condi?ionat = aer din īnc?peri trecut printr-un sistem special de ventila?ie, pentru a-?i p?stra calit??ile fizice normale. 2. īnf??i?are, aspect; a-?i da aere — a lua o atitudine de superioritate.
   aerian, -?, aerieni, -e, adj. 1. Care se afl? īn aer. 2. Care se refer? la avia?ie. 3. (Fig.) Transparent, -diafan.
   aerisi, aerisesc, vb. IV. Tr. A l?sa s? p?trund? īntr-o īnc?pere aer proasp?t; a expune un obiect la aer.
   aero- Element de compunere īnsemnīnd „aer“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   aertfb, -?, aerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care nu poate tr?i f?r? oxigen.
   aerodinamic, -?, aerodinamici, -e, adj., s.f.
 1. Adj. (Despre vehicule) Construit astfel īneīt s? īntīmpine o cīt mai mic? rezisten?? la deplasarea sa īn aer. 2. S.f. Ramur? a mecanicii fluidelor care studiaz? mi?carea corpurilor īn aer ?i īn alte medii gazoase.
   aerodin?, aerodine, s.f. Aeronav? mai grea decīt volumul aerului dezlocuit.
   aerodrom, aerodromuri, s.n. Teren special amenajat pentru decolarea ?i aterizarea aeronavelor.
   aerofagie s.f. īnghi?irea unei cantit??i mari de aer, odat? cu saliva sau cu alimentele.
   aerofofoie s.f. Team? patologic? de curen?ii de aer.
   aerogara, aerog?ri, s.f. Ansamblu de cl?diri pe un aeroport, unde se afl? serviciile pentru traficul aerian.
   aerolit, aeroli?i, s.m. Meteorit avīnd aspectul unei pietre.
    aeroinodel, aeromodclc, s.n. Model de avion, de dimensiuni reduse, cu-sau f?r? motor.
    ucromodelism s.n. 1. Ramur? a tehnicii care se ocup? cu studiul ?i construc?ia aeromode-lelor. 2. Ramur? a sportului in care se folosesc. , aeromodele.
    acronaut, -?, acronau?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care face parte din echipajul unei aeronave.
    aeronautic? s.f. 1. ?tiin?a ?i tehnica construirii de aeronave. 2. Tehnica naviga?iei aeriene.
    aeronav?, aeronave, s.f. Vehicul care se poate deplasa īn aer.
    aeroplan, aeroplane, s.n. Avion, aeroport, aeroporturi, s.n. Ansamblu constituit din terenul, cl?dirile ?i instala?iile necesare decol?rii, ateriz?rii, ad?postirii ?i īntre?inerii aeronavelor.
    aeropurtat, -īi, aeropurta?i, -te, adj. (Despre trupe) Care se transport? cu ajutorul aeronavelor.
    aerosol, aerosoli, s.m. (Mai ales la pl.) Particule lichide sau solide dispersate intr-un gaz sau īn aer, avīnd īntrebuin??ri īn medicin?.
    aerostat, aerostate, s.n. Aeronav? mai u?oar? decīt aerul dezlocuit.
    aerostatic? s.f. Ramur? a mecanicii fluidelor care se ocup? cu studiul echilibrului gazelor ?i al solidelor īn aer.
    aoroterapic s.f. Metod? de tratament al bolilor pulmonare cronice prin cur? de aer (de munte, comprimat,, rarefiat etc.).
    afabil, -?, afabili, -e, adj. Cordial, afectuos, afalnil??io s.f. Ansamblul īntīmpl?rilor care alc?tuiesc intriga unei opere literare epice sau dramatice.
    afacere, afaceri, s.f. 1. Treab?, īndeletnicire, ocupa?ie. 2. Tranzac?ie comercial? sau financiar? care implic? adesea specula.
    afacerism s.n. Folosire de c?tre cineva a situa?iei sale profesionale sau sociale īn scopul realiz?rii de profituri personale.
    afacerist, -?, afaceri?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care practic? afacerismul.
    afar? adv. Dincolo de limitele unui spa?iu īnchis; īn exterior; (in) afar? de... = f?r? a mai socoti ?i...
                                                               afazie, afazii, s.f. Pierdere total? sau par?ial? a facult??ii de a vorbi ?i de a īn?elege vorbirea, afect, afecte, s.n. Tr?ire emo?ional? intens?. afect?1, afectez, vb. I. Tr. A destina (o sum? de bani, materiale etc.) unui anumit scop.
    afect?2, afectez, vb. I. 1. Tr. A mīhni, a īntrista. 2. Tr. A simula o anumit? stare sufleteasc?. 3. Intr. A se preface; a-?i da aere.
    afectiv, -?, afectivi, -e, adj. Privitor la sentimente; sentimental.
    afectivitate s.f. Ansamblul proceselor afective; comportare emotiv?.
    afectuos, -oas?, afecluo?i, -oase, adj. Care manifest? afec?iune; prietenos.
    aīce?iune, afec?iuni, s.f. 1. Simpatie, ata?ament fa?? de cineva. 2. Boal?, stare patologic? a unui organ.
 17
AGENT
   afiliu s.n. Punctul cel mai dep?rtat de Soare de pe orbita unei planete.
   afemeiat, afemeia?i, adj., s.m. (B?rbat) care umbl? dup? femei, c?ruia īi place s? fac? curte femeilor.
   afer?t, -?, afera?i, -te, adj. Care este sau care pare foarte ocupat.
   aferent, -?, aferen?i, -te, adj. 1. Care decurge din ceva, care este īn leg?tur? cu ceva. 2. (Anat.) Vase aferente = vase caro se vars? īn altele sau care p?trund īntr-un organ.
   aferez?, afereze, s.f. Dispari?ia unui sunet sau a unui grup de sunete de Ia īnceputul unui cuvīnt.
   afet, afeturi, s.n. Suportul ?evii la unele arme de foc (tunuri, arunc?toare de mine etc.).
   afilia, afiliez, vb. I. Refl. (Despre institu?ii, organiza?ii etc.) A se al?tura altei institu?ii sau organiza?ii, c?reia i se subordoneaz?.
   afin, afini, s.m. Arbust scund din regiunile de munte, cu fructe' negre comestibile.
   afin?rc, afin?ri, s.f. Opera?ie metalurgic? pentru īnl?turarea impurit??ilor dintr-un metal, ?fin?, afine, s.f. Fructul afinului, afinitate, afinit??i, s.f. 1. Potrivire īntre oameni sau īntre manifest?rile lor, datorit? unor īnclina?ii comune. 2. (Chim.) Proprietate a dou? substan?e de a reac?iona īntre ele.
   afirm?, afirm, vb. I. 1. Tr. A declara (īn mod ferm), a sus?ine (cu t?rie). 2. Refl. A se face remarcat.
   afirmativ, -?, afirmativi, -e, adj. Care con?ine o afirma?ie, care are un sens pozitiv.
   afirm??ic, afirma?ii, s.f. 'Exprimare, sus?inere a unei p?reri; (la pl.) vorbe care exprim?
0 afirmare.
   afi?, afi?e, s.n. īn?tiin?are, de obicei tip?rit? ?i expus? public, cuprinzīnd informa?ii de interes general.
   afi??, afi?ez,vb. 1.1. Tr. Aexpune un afi?.2. Tr. (Fig.) A manifesta īn mod ostentativ o anumit? atitudine. 3. Refl. (Fam.) A ap?rea īn tov?r??ia cuiva, cu inten?ia de a face impresie.
   afi??j, afi?aje, s.n. Faptul de a afi?a; punere īn eviden??.
   afi?ier,· afi?iere, s.n. Loc special (vitrin?, panou) unde se expun afi?ele.
   afix, afixe, s.n. Nume generic pentru prefixe, sufixe ?i infixe1.
   nSīn?t, -fi, afina?i, -te, adj. (Despre p?mīnt, z?pad? etc.) R?rit, īnfoiat.
   afl?, aflu, vb. I. 1. Tr. A lua cuno?tin??, a c?p?ta ve?ti sau informa?ii despre ceva. 2. Refl. A se g?si īntr-un loc sau īntr-o situa?ie oarecare.
   afluent, afluen?i, s.m. Ap? curg?toare considerat? īn raport cu apa mai mare īn care se vars?.
   afludn?u s.f. 1. Mul?ime de oameni care se īndreapt? spre acela?i punct. 2. Cantitate mare;
1 bel?ug.
   afhix, afluxuri, s.n. 1. Deplasare a unui fluid c?tre un anumit loc. 2. Afluen?? (1).
   afon, -?, afoni, -e, adj. Care nu poate cīnta corect, car“ nu are voce.
                                aforism, aforisme, s.n. Maxim?, cugetare, african, -5, africani, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Referitor la Africa, din Africa. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din popula?ia b??tina?? a Africii.
   afroilizi?c, afrodiziace, s.n. Substan?? care stimuleaz? impulsurile sexuale.
   afront, afronturi, s.n. Jignire, insult? adus? cuiva īn public.
   ?ft?, afte, s.f. Ulcera?ie care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui.
   aīto?s?, aftoase, adj. Febr? aftoas? = boal? infec?ioas? specific? animalelor rumeg?toare, caracterizat? prin febr? ?i erup?ii pe mucoase.
   afum?, afum, vb. I. 1. Tr. A, expune un aliment la fum, pentru a-1 conserva. 2. Tr. A umple cu fum o īnc?pere, pentru a distruge anumite insecte; (intr.; despre sobe) a scoate fum. 3. Refl. A se acoperi cu un strat do fum; (despre mīnc?ri) a c?p?ta gust ?i miros nepl?cut de fum, īn timpul expunerii la foc. 4. Refl. (Fig.) A se īmb?ta u?or.
   aīuniiitur?, afum?turi, s.f. Produs alimentar conservat prin expunere la fum. afund adv. īn adīncime.
   afund?, afund, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) cufunda. 2. Refl. A p?trunde adīnc; (fig.) a se pierde īn dep?rtare.
   afurisi, afuriscsc, vb. IV. Tr. A arunca anatema asupra cuiva.
   afurisit, -?, afurisi?i, -te, adj., s.m. ?i f. R?u, tic?los; (fam.) .?trengar, pozna?, ag? s.f. v. ng?. ag?le adv. īncet, domol, ag?p?, agape, s.f. Osp?? īntre prieteni, agar-ag?r s.n. Substan?? extras? din anumite alge marine, folosit? īn microbiologie, īn industria alimentar? etc. agasa, agasez, vb. I. Tr. A plictisi, a enerva, agas?nt, -?, agasan?i, -te, adj. Care agaseaz?, ag?t, agate, s.n. Varietate cristalin? de silice, folosit? ca piatr? semipre?ioas?.
   agatīr?i s.m. pl. Popula?ie scitic? (din sec. VI ī.e.n.) de pe cursul mijlociu al Mure?ului.
   ag?v?, agave, s.f. Nume dat mai multor specii de plante ornamentale cu frunze mari, pīn? la 2 m, originare din America. ?
   ?gil, agi, s.m. (īnv.) 1. Ofi?er din vechea armat? otoman?. 2. ?ef al unei agii. Var.: ag?, agale, s.f.
   ag???, aga?, vb. I. 1. Tr. A atīrna ceva īntr-un cui sau īntr-un cīrlig. 2. Refl. A se prinde, a se apuca cu mīinile de ceva; (despre ?es?turi) a se rupe prinzīndu-se īntr-un obiect ascu?it.
   ageamiu, -ic. ageamii, adj., s.m. ?i f. (Fam.) Nepriceput, ne?tiutor.
   agenda, agende, s.f. 1. Carnet īn care se noteaz?, pe zile, lucr?rile ce urmeaz? s? fie executate. 2. Ordine de zi.
   agent, agen?i, s.m. 1. Reprezentant oficial al unui stat, al unei institu?ii, organiza?ii etc., avīnd anumite atribu?ii. 2. Factor activ, care provoac? sau influen?eaz? un fenomen fizic, chimic etc.
AGEXTUIīA
 18
   agentur?, agenturi, s.f. 1, Cas? do comer? condus? de un agent (1). 2. Grup organizat aflat in slujba unor for?e str?ine.
   agen?ie, agen?ii, s.f. 1. Reprezentan??,^ filiala sausucursaī? a unei institu?ii ori a unei īntreprinderi. 2. Agen?ie (interna?ional?) de pres? = institu?ie care culege, pentru pres? ?i radio-televiziune, informa?ii din diverse domenii de activitate.
   uger, -ii, ageri, -c, adj. Tute īn mi?c?ri; iste?, de?tept; (despre ochi) vioi, p?trunz?tor, agerime s.f. īnsu?irea de a fi ager. aglieiismii s.f. (Bis.) Ap? sfin?it?, aghiotant, aghiotan?i, s.m. (īnv.) Ofi?er ata?at pe fīng? un comandant militar.
   aghiu?? s.m. (Fam. ?i glume?) Drac.
   acie,    agii, s.f. Organ administrativ din sec. XVIII — XIX, īns?rcinat cu men?inerea ordinii publice.
   agil, -?, agili, -e, adj. Care se mi?c? u?or ?i repede.
   agilitate s.f. U?urin?? īn mi?c?ri, agi?i, agit, vb. I. 1. Tr. A mi?ca repede, īntr-o parte si in alta. 2. Refl. A fi nelini?tit, a nu sta locului, a se fr?mīnta. 3. Refl. A se revolta, a se r?zvr?ti; (tr.) a a?i?a.
   agitii?, -?, agita?i, -ie,' adj. Care se agit?, nelini?tit," tulburat; (despre perioade de timp) fr?mīntat, tumultuos.
   agitator, -oare, agitatori, -oare, s.m. ?i f., s.n. 1. S.m. ?i f. Persoan? care face agita?ie politic?. 2. S.n. Aparat folosit pentru omogenizarea unui amestec de substan?e.
   agitatoric, -?, agitatorici, -e, adj. Care serve?te sau se refer? Ia agita?ie.
   ngit?tio s.f. 1. Mi?care intens?, īncoace ?i īncolo, de oameni, vehicule etc. 2. Stare de nelini?te excesiv?. 3. Agita?ie politic? = mijloc de īnrīurire politic? a con?tiin?ei maselor ?i de atragere la realizarea unor scopuri ?i obiective imediate, prin lozinci, īntruniri, pres?, radio etc.
   aglomera, aglomerez, vb. 1.1. Reīl. A se aduna la un loc īn num?r mare. 2. Tr. A lega intre ele granulele, firele sau fi?iile care compun un material.
   aglomerat, -?, aglomera?i, -te, adj. (Despre spa?ii) Ticsit; suprapopulat; (despre materiale) ob?inut prin aglomerare.
   aglomera?ie, aglomera?ii, s.f. īngr?m?dire de oameni, īmbulzeal?.
   aglutina, aglutinez, vb. I. Refl. Ase īmpreuna, a se uni.
   aglulin?nt, -?, aglutinan?i, -te, adj. Care lipe?te, care une?te; limb? aglutinant? = limb? īn care raporturile gramaticale se exprim? cu ajutorul unor sufixe sau prefixe.
   agnostioism s.n. Concep?ie filozofic? ce neag? posibilitatea cunoa?terii realit??ii obiective sau a esen?ei fenomenelor.
   agonie s.f. Stare a organismului care preced? moartea.
   agoniseal? s.f. Ceea ce se agonise?te, agonisi, agonisesc, vb. IV. Tr. Ā dobindi, a cī?tiga prin munc?.
   agoniza, agonizez, vb. I. Intr. A fi īn agonie, agora s.f. Pia?? īn ora?ele din Grecia antic?, unde se ?ineau adun?rile publice ?i undo se aflau principalele institu?ii.
   ngoraīobīe s.f. .Team? patologic?, obsesiv?, de spa?iile largi, deschise, de pie?e etc.
   agraf?, agrafe, s.f. Nume dat unor obiecte care servesc pentru a fixa p?rul, o hain?, o hīrtie etc.
   agramat, -a, agrama?i, -te, s.m.?i f. Persoan? care face gre?eli elementare de limb?; (p. cxt.) incult.
   agrar, -?, agrari, -e, adj. Care se refer? la proprietatea funciar?; in care predomin? agricultura.
   agrara, agravez, vb. I. Refl. ?i tr. A (se) īnr?ut??i.
   agravant, -?, agravan?i, -te, adj. Care agraveaz?; circumstan?e agravante = circumstan?e care contribuie la īn?sprirea pedepsei unui inculpat.
   agrea, agreez, vb. I. Tr. A vedea cu ochi buni, a simpatiza.
   agreabil, -?, agreabili, -e, adj. Pl?cut; simpatic, agreg?, pere. 3 agreg?, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se urii, a se alipi.
   agregare, agreg?ri, s.f. Faptul de a se agrega; stare dc agregare — fiecare dintre st?rile (solid?, lichid?, gazoas?) sub care se pot prezenta substan?ele.
   agregat, agregate, s.n. 1. Grup format prin cuplarea unei ma?ini de for?? cu una sau mai multe ma?ini de’ lucru. 2. Material granular folosit pentru mortare ?i betoane.
   agrement, agremente, s.n. 1. Pl?cere, distrac?ie. 2. Consim??mīnt dat de un stat pentru numirea unei persoane ca ?ef de misiune diplomatic? sau consul al unui stat str?in.
   agresiune, agresiuni, s.f. 1. Atac armat lansat de unul sau mai multe state īmpotriva altui stat. 2. Atac īmpotriva unei persoane.
   agresiv, -5, agresivi, -e, adj. 1. Care atac?' f?r? a fi provocat; provocator. 2. Care atac? o substan??, un mediu, agresivitate s.f. īnsu?irea de a fi agresiv, agresor, -oare, agresori, -oare, s.m. ?i f. Cel care s?vīr?e?te o agresiune.
   agricol, -?, agricoli, -e, adj. Caro se refer? la agricultur?; care provine din agricultur?.
   agricultor, -oare, agricultori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu agricultura.
   agricultur?, agriculturi, s.f. 1. Cultivarea p?-mīntului. 2. Ramur? a produc?iei materiale care are ca obiect cultura plantelor ?i cre?terea animalelor.
   agri?, agri?i, s.m. Arbust din regiunile de munte, cu fructe comestibile.
   agri??, agri?e, s.f. Fructul agri?ului, agro- Element de compunere īnsemnīnd „agricol“, „agricultur?“, care serve?te Ia for-, marea unor substantive ?i a unor adjective.
   agrobiologie s.f. ?tiin?? care studiaz? ac?iunea legilor biologice asupra culturii plantelor ?i cre?terii animalelor.
 19
ALB
   agrochimie s.f. ?tiin?? care studiaz? dinamica elementelor nutritive īn sol ?i īn plante.
   agrontfm, agronomi, s.m. Specialist īn agronomie.
   agroncSmic, -?, agronomici, -e, adj. Privitor la agronomie.
   agronomic s.f. Complex de ?tiin?e care cuprinde totalitatea cuno?tin?elor referitoare la produc?ia agricol?.
   agrotehnic? s.f. ?tiin?? care se ocup? cu rela?iile dintre factorii de vegeta?ie, sol ?i plantele cultivate.
                                                                  agrozootolmio s.f. Tehnica cultiv?rii plan-telor-furajere ?i a cre?terii animalelor domestice, agurid? s.f. Strugure acru, necopt, ah interj. Exclama?ie care exprim? durere, mil?, dezn?dejde sau mul?umire, admira?ie.
   aha interj. Exclama?ie care exprim? satisfac?ia cuiva la īn?elegerea unui lucru.
   ahii s.m. pl. Popula?ie a?ezat? īn Peloponez la īnceputul mileniului al doilea ī.e.n.
   ah<5 interj. Strig?t cu care se īncetine?te sau se opre?te mersul boilor.
   ahti?t, -?, ahtia?i, -ie, adj. Lacom, dornic de ceva. aicea adv. v. aici.
   aici adv. īnacest loc; īn acest moment, acuma. Var.: aci, aicea adv. aidoma adv. La fel, īntocmai. ai6vea adv. īn realitate; cu adev?rat, aisberg, aisberguri, s.n. Bloc mare de ghea?? desprins din ghe?urile polare, care plute?te pe · oceane.
   aiura, aiurez, vb. I. Intr.'TA delira; a vorbi f?r? sens, a spune lucruri absurde.
   aiurea adv., adj. 1. Adv. īn alt loc, īn alt? parte. 2. Adj. (Fam.) Z?p?cit.
   aiureal?, aiureli, s.f. Vorbire lipsit? de sens, absurditate.
   aiurit, -?, aiuri?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Om) cu mintea tulbure; z?p?cit.
   ajun, ajunuri, s.n. 1. Zi sau perioad? de timp care preced? un eveniment. 2. Faptul de a ajuna; zi īn care se ajuneaz?.
   ajun?, ajunez, vb. I. Intr. A ?ine post complet, a nu mīnca nimic.
   ajtinge, ajung, vb. III. 1. Intr. A se afla la destina?ie (sau īntr-un anumit loc), dup? parcurgerea unui drum; a atinge o anumit? limit? īn timp. 2. Tr. A prinde din urm? o fiin?? sau un vehicul; (fig.) a egala|pe cineva. 3. Intr. A reu?i s? atingi ceva care se afl? a?ezat mai sus; a se īntinde pīn? la. 4. Intr. A atinge un anumit nivel, (fig.) un scop. 5. Intr. A deveni: a ajuns medic. G. Intr. A fi īn cantitate suficient?.
7. Intr. (Peior.) A parveni, ajuns s.n. De ajuns — destul, ajur, ajururi, s.n. Broderie pe o ?es?tur? din care s-au scos anumite fire.
   ajusta, ajustez, vb. I. Tr. A adapta, a face s? se potriveasc?.
   ajut?, ajiit, vb. I. Tr. A da cuiva ajutor; (refl.) a se servi de cineva sau de ceva ca ajutor; (intr.) a fi de folos, a sluji.
    ajutor, -o?rc, ajutori, -oare, s.m. ?i f., s.n.
 1.  S.m. ?i f. Persoan? caro ajut? pc cineva.
 2.  S.n. Sprijin, asisten??, sus?inere (īn munc? sau īn īmprejur?ri grele).
    ajutor?, ajutorez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material).
    al, a, ai, ale, art. 1. (īnaintea unui pronume posesiv sau substantiv īn genitiv posesiv:) al meu; ai vecinului. 2. (īnaintea numeralelor ordinale): al doilea.
    ala-b?la subst. invar. Ce mai ala-bala? — ce . atīta discu?ie?
    alab?stru s.n. Varietate do ghips din care se -fac obiecte de ornament.
    al?c s.n. Specie de grīu, foarte rezistent?, din regiunile muntoase.
    al?i, alaiuri, s.n. Mul?ime de oameni care īnso?esc o parad?, o ceremonie, o persoan? de seam?; mul?ime de oameni care se iau dup? cineva.
    al?lt?icri adv. īn ziua care o preced? pe cea de ieri.'
    al?lt?sear? adv. īn seara zilei de alalt?ieri, alam?, (2) al?muri, s.f. 1. Aliaj de cupru ?i zinc. 2. (La pl.) Obiecte do alam? (1).
    alambic, alambicuri, s.n. Aparat folosit pentru distilare.
    alambie?t, -?, alambica?i, -te, adj. Foarte subtil, greu de īn?eles, complicai.
    aland?la adv. īn dezordine; f?r? noim?, alarm?, alarmez, vb. I. Refl. ?i tr. A (se) nelini?ti, a (se) speria; (tr.) a pune īn stare de alarm?.
    alarmānt, -?, alarman?i, -le, adj. Care alarmeaz?.
    al?rm?, alarme, s.f. 1. Semnal prin care se anun?? o primejdie. 2. Nelini?te, spaim? la apropierea unei primejdii.
    alarmist, -?, alarmi?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care īmpr??tie ?tiri alarmante; (adjectival) ?tiri alarmiste.           '        <
    alaun s.n. Sulfat dublu al unui metal tri-valent ?i /al unuia monovalent; (p. restr.) sulfat dublu de aluminiu ?i potasiu.
    al?mi, al?mesc, vb.1V. Tr. A acoperi un obiect de metal cu un strat sub?ire de alam?.
    al?pt?, al?ptez, vb. I. Tr. A hr?ni un nou-n?scut cu laptele propriu secretat de glandele mamare.
    al?tur?, al?tur, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) a?eza al?turi, a (se) apropia; (refl.) a adera la o cauz?, la o mi?care, al?turea adv. v. al?turi, al?turi adv. Līng? cineva sau ceva; unul līng? altul sau īmpreun? cu altul. Var.: al?turea adv.
    al?ut? s.f. v. l?ut?.
    alb, -?, albi, -c, adj., s.n. 1. Adj. De culoarea laptelui, a z?pezii; ras? alb? = grup do popoare care se caracterizeaz? prin culoarea deschis? a pielii; versuri albe = versuri f?r? rim?. 2. Adj. C?runt. 3. S.n. Culoare ob?inut? prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii
ALBANEZ
zilei; a semna īn alb = a isc?li un act īnainte de-cfii completat. 4. S.n. Albul ochiului = scle-rotic?.                          _       .
   albanez, -?, albanezi, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la Albania; (substantivat,, f.) limba vorbit? īn Albania. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din popula?ia constituit? ca na?iune īn Albania.
   albastru, -?, alba?tri, -stre, adj., s.n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin; (fig.) melancolic; inim? albastr? = triste?e. 2. S.n. _Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situat? īntre verde ?i indigo.
   albatros, albatro?i, s.m. Pas?re marin? asem?n?toare cu pesc?ru?ul, dar mult mai mare decīt acesta.
   alb?strea, alb?strele, s.f. Plant? erbacee de cīmp, cu flori albastre.
   alb?stre?l? s.f, Colorant albastru folosit pentru a accentua culoarea alb? a unor’obiectc.
   alba?tri, alb?stresc, vb. IV. Tr. A cl?ti rufele īn ap? amestecat? cu alb?streal?.
   albea?? s.f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare alb?. 2. Leucom;. (impropriu) cataract? (2).
   albi, albesc, vb. IV. 1. Intr. ?i tr. A deveni (sau a face s? devin?) mai alb. 2. Intr. A īnc?run?i.
   al bici (īs, -o?s?, albiciosi, -oase, adj. Care bate īn alb.
   albie, albii, s.I. 1. Vas lunguie?, de lemn sau de metal, folosit pentru sp?latul rufelor, pentru sc?ldatul copiilor etc. 2. Por?iune a unei v?i, acoperit? permanent sau temporar de ap?.
   albili??, albili?e, s.f.,Fluture de culoare alb?, a c?rui larv? se hr?ne?te cu frunze de varz?.
   albin?, albine, s.f. Insect? cu aparatul bucal adaptat pentru supt, care tr?ie?te īn familii ?i produce miere ?i cear?, albiniirit s.n. Apicultura, albmism s.n. Anomalie congenital? care const? īn lipsa pigmen?ilor din piele, p?r, ochi. albi?oār?, albi?oare, s.f. (Iht.) Oble?. albitur?, albituri, s.f. 1. (La pl.) Ruf?rie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de pe?ti.
3.  (Tipogr.) Spa?iu alb īntre cuvinte sau īntre rīnduri.
   album, albume, s.n. 1. Caiet special īn care se p?streaz? fotografii ?i ilustrate sau īn care se scriu versuri, citate etc. 2. Volum de fotografii, ilustra?ii etc.
   albumen s.n. ?esut din semin?ele unor plante, īn care se depoziteaz? substan?ele organice de rezerv?.
   albumin?, albumine, s.f. Protein? care intr? īn compozi?ia sīngelui ?i a altor lichide organice.
   albuminurie s.f. Prezen?a albuminei īn urin?, īntīlnit? īn diferite boli de rinichi, alburiu, -ie, alburii, adj. Albicios. alburn s-.n. Strat lemnos situat īntre scoar?a ?i inima trunchiului unui copac.
   albu?, albu?uri, s.n. Substan?? proteic?, alb?-transparent?, care īnconjur? g?lbenu?ul oului.
   alcalin, -?, alcalini, -e, adj. (Chim.)’ Care are propriet??ile unei baze.
   alcaloid, alcaloizi, s.m.; Substan?? bazic? azotat?, folosit?, īn doze mici·, ca medicament.
   alc?tui, alc?tuiesc, vb. IV. 1. Tr. A construi, a īnjgheba, a īntocmi. 2. Tr. Aconslil.ui,a forma īmpreun?. 3. Refl. A lua fiin??; a fi formal, din.
   alc?tuire s.f. Ac?iunea de a o.lc?tui; īntocmire, constituire; compozi?ie, structur?.
   alchimie s.f. Chimia evului mediu care, pe līng? practicile do ob?inere a unor produse, urm?rea ?i prefacerea metalelor īn aur, descoperirea elixirului vie?ii (izvor de via?? ve?nic?).
   alchimist, alchimi?ti, s.m. Persoan? care practica alchimia.
   alcool, (1) alcooli, s.m.,(2) alcooluri, s.n. 1. S.m. Lichid incolor, inflamabil, ob?inut prin fermentarea zaharurilor din cereale, din fructe etc. ?i folosit la prepararea b?uturilor spirtoase, ca dezinfectant etc. 2. S.n. B?utur? alcoolic?.
   alcoolic, -?, alcoolici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care con?ine alcool. 2. S.m. ?i f. Be?iv.
   alcoolism s.n. Intoxica?ie cu alcool, datorit? consumului excesiv, repetat, de b?uturi alcoolice.
   alcoolmetru, alcoolmetre, s.n. Instrument pentru determinarea cantit??ii de alcool dintr-o solu?ie.
   alcov, alcovuri, s.n. Loc mai ridicat sau firid? īntr-o camer? de dormit, unde se a?az? patul.
   ald?m??, ald?ma?uri, s.n. B?utur? oferit? cu prilejul īncheierii unei tranzac?ii.
   aldeliid?, aldehide, s.f. (Chim!) Compus organic ob?inut prin oxidarea unor alcooli; aldehid? formic? = formaldehid?.
   aldin, -?, aldine', adj., s.f. (Liter? de tipar) care are liniile mai groase decīt cele alo literelor obi?nuite.
   aldoster<5n s.m. Hormon secretat de glanda suprarenal?, cu rol important īn metabolismul apei.
   alean, aleanuri, s.n. Suferin??, durere sufleteasc?; melancolie, dor.
   aleatoriu, -ie, aleatorii, adj. Care depinde de un eveniment nesigur; supus īntīmpl?rii.
   alee, alei, s.f. Drum īntr-un parc, cu arbori ?i flori pe margini; strad? m?rginit? de arbori; strad? īngust? ?i scurt?.
   aleg?tor, -oare, aleg?tori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care voteaz? la alegeri.
   alege, alig, vb. III. 1. Tr. A-?i fixa o preferin??, a se decide īntre mai multe posibilit??i; a se hot?rī. 2. Tr. A desemna pe cineva prin vot. 3. ?r. A deosebi dintre al?ii, a separa, a scoate din ceva. 4. Refl. A r?mīno cu ceva de pe urma unei ac?iuni.
   alegere, alegeri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) alege. 2. (La pl.) Desemnare prin vot a celor ce urmeaz? s? intre īn componen?a unui organ reprezentativ.
   alcgdrie, -?, alegorici, -e, adj. Care reprezint? o alegorie; car alegoric — vehicul pe care se reprezint? o scen? simbolic? ?i cu care se defileaz? la anumite s?rb?tori.
   alegorie, alegorii, s.f. Procedeu artistic con-stīnd īn exprimarea unei idei prin mijloace
ALINEAT
?concrete; personificare īn pictur? ?i sculptur? a unei idei abstracte, alei interj, v. alelei.
   alelei interj. Exclama?ie caro exprim? entuziasmul, minia sau p?rerea de r?u. Var.: alei interj.
   aline adv. īncet, f?r? grab?, alerg?, alerg, vb. I. Intr. 1. A fugi (dup? cineva sau ceva); a participa la alerg?ri (2). 2. A se repezi īnt.r-o anumit? direc?ie sau c?tre un anumit scop; a umbla de colo pīn? colo dup? treburi (sau f?r? o ?int? precis?).
   alergare, alerg?ri, s.f. A. Faptul de a alerga. 2. (Mai ales la pl.) Prob? atletic? de fug? pe anumite distan?e. 3. Curse de cai.
   alerg?tor, -oare, alerg?tori, -oare, adj., subst.
1.  Adj. Carp alearg?. 2. S.m. ?i f. Atlet care concureaz? la probe de alerg?ri. 3. S.f. Dispozitiv pe care sc pun mosoarele cu fire, pentru a fi urzite.
   alerg?tur?, alerg?turi, s.f. Deplas?ri dese, repetate, dup? diverse treburi.
   alcrgen, -?, alergeni, -e, adj., s.n. (Substan??) care provoac? alergie.
   alergie, -?, alergici, -e, adj. Care se refer? la alergie.
   alergie, alergii, s.f. Cre?tere patologic? a sensibilit??ii organismului fa?? de anumite substan?e str?ine (introduse prin respira?ie, prin alimenta?ie etc.j.
   alert, -a, aler?i, -te, adj. Vioi, iute. aler?ii, alertez, vb. I. Tr. A puno īn stare de alarm?.
   alert?, alerte, s.f. Alarm?; “'(p. ext.) semnal conven?ional interna?ional prin care se atrage aten?ia astronomilor, geofizicienilor etc. asupra producerii unor fenomene cere?ti.
   ales, -eās?, ale?i, -se, adj. Deosebit, pre?ios, distins.
   ales?tur?, ales?turi, s.f. Procedeu de orna-me»tare a ?es?turilor populare romāne?ti, prin separare cu mīna (dup? model) a firelor de urzeal? ?i de b?t?tur?.
   aleurcin? s.f. Substan?? proteic? prezent? īn semin?ele de cereale, leguminoase ?i oleaginoase, alovln, alevini, s.m. Larv? (pui) de pe?te, alexandrin, -?, alexandrini, re, adj. Care ?ine de civiliza?ia elenistic? din Alexandria;' vers alexandrin = vers de 12 silabe, cu cezur? dup? silaba a ?asea.
   alez?, alezez, vb. I. Tr. A prelucra fin interiorul unei piese.
   alez?j, alezaje, s.n.. Diametrul interior al unei piese cilindrice.
   alezor, alczoare, s.n. Scul? folosit? pentru alesare.
   ilfa s.m. invar. Numele primei litere a alfabetului grecesc.
   alfabet, alfabete, s.n. Totalitatea literelor folosite īn scrierea unei limbi, a?ezate intr-o •rdine conven?ional?; alfabetul Morse = alfabet special folosit īn telegrafie, literele fiind reprezentate prin linii ?i puncte.
   alfabetic, -?, alfabdici, -e, adj. A?ezat īn ordinea alfabetului.
   alfabetiza, alfabetizez, vb. I. Tr. A īnv??a pe un analfabet s? scrie ?i s? citeasc?.
   sīlg?, alge, < s.f. Plant? inferioar? acvatic?, utilizat? īn agricultur?, industrie etc.
   algebr? s.f. Ramur? a matematicii care studiaz? opera?iile aritmetice, f?cīnd abstrac?ie de valorile lor numerice, numerele fiind īnlocuite cu litere.
   algoritm s.n. (Log., mat.) Regul? de calcul aplicabil? la un anumit tip de opera?ie matematic?.
   alia, aliez, vb. I. 1. Refl. A īncheia un tratat de alian??. 2. Tr. A elabora un aliaj.
   aliaj, aliaje, s.n. Produs rezultat fie prin topirea laolalt? a dou? ori a mai multor metale sau a unor metale cu metaloizi, fie prin difuzarea unuia īn masa celorlalte.
   alian??, alian?e, s.f. 1. īn?elegere politic? īntre state, pe baza unui tratat; leg?tur? īntre dou? sau mai multe grupuri īn vederea unui scop comun. 2. Rud? prin alian??. = persoan? devenit?, īn urma c?s?toriei, rud? cu rudele so?ului (siiu ale so?iei), alias adv. Zis ?i..., numit ?i... aliat, -ii, alia?i, -te, adj., s.m. ?i f.(Persoan?, partid, stat) care a intrat īn alian?? cu cineva.
   alibi, alibiuri, s.n. Dovad? prin care se constat? c? atunci cīnd s-a s?vir?it infrac?iunea īnvinuitul se afla īn alt? parte decīt la locul s?vīr?irii ei.
   alic?, alice, s.f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele mici, sferice, de plumb, cu care se īncarc? cartu?ele pentru vīnarea animalelor mici.
   alicot?, alicote, adj. (Mat.) Parte alicot? = parte dintr-o m?rime care se cuprinde de un num?r īntreg de ori īn aceast? m?rime.
   alidsid?, alidade, s.f. Rigl?, prev?zut? cu un dispozitiv de vizare, folosit? īn topografie la trasarea unghiurilor.
   aliena, alienez, vb. I. Tr. (Jur.) A īnstr?ina, alienat, -?, aliena?i, -te, adj., s.m. ?i f. Nebun, alifie, alifii, s.f. Preparat farmaceutic īn form? de past? unsuroas?, folosit extern.
   aligator, aligatori, s.m. Gen de crocodil specific apelor Chinei ?i Americii de Nord.
   aliment, alimente, s.n. Produs īn stare natural? sau prelucrat care con?ine substan?e nutritive ?i serve?te ca hran?.
   aliment?, alimentez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) hr?ni. 2. Tr. A aproviziona cu combustibil, cu materie prim?, cu energie etc. instala?ii, īntreprinderi sau localit??i.
   alimentar, -?, alimentari, -e, adj. Privitor la alimente: regim alimentar.
   alimcntu?ie, alimenta?ii, s.f. Hr?nire. alinii, alin, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) potoli, a: (se), domoli, a (se) lini?ti.
   alineat, alineate, s.n. Rīnd dintr-un text, care īncepe mai la dreapta decīt celelalte, pentru a marca o idee nou?; fragment de text care īncepe cu un astfel do rīnd.
ALINIA
 22'
   alinia, aliniez, vb. I. Tr. ?i refl. A (sc) a?eza īn linie dreapt?.
   aliniament, aliniamente, s.n. Elemente arhitectonice dispuse īn linie dreapt?.
   olint, alinturi, s.n. Faptul de a (se) alinta; dezmierdare.
   alinta, alint, vb. I. Tr. A jnīngīia, a dez-mierda; (tr. ?i refl.) a (se) r?sf??a, a (se) r?zgiia.
   alior, aliori, s.m. Gen de plante care con?in un suc l?ptos, otr?vitor.
   aliotmiin s.n. (Rar) Turcime. alipi, alipesc, vb. IV. Refl. ?i tr. A(se) al?tura, ali?veri?, ali?veri'?uri, s.n. (Fam.) Vīnzare, nego?, afaceri. ,
   alitera?ie, alitera?ii, s.f. Procedeu stilistic constīnd’īn repetarea aceluia?i sunet sau grup de sunete īn cuvinte care se succed?.
   aliv?nc?, alivenci, s.f. (Reg.) Fel de mīncare f?cut? din m?lai amestecat cu lapte b?tut (?i cu brīnz?) ?i coapt? īn cuptor cu unt sau cu smīntīn?.
   alizarinīi s.f. Colorant ro?u, din care deriv? o serie de al?i coloran?i de diverse nuan?e.
   alizoe s.n. pi. Vīnturi regulate cu direc?ie constant?, care sufl? tot timpul anului īn regiunile tropicale.
   allegretto adv. (Muz.) īn tempo vioi (dar mai moderat decīt allegro).
                                                                allegro adv. (Muz.) īn tempo vioi; repede, alman?l), almanahuri, s.n. 1. Calendar cu-prinzīnd ?i material beletristic, diverse date informative etc. 2. Publica?ie periodic? pentru un anumit domeniu de activitate.
   alo interj. Exclama?ie prin care se cheam? sau se r?spunde la telefon.
   aloca, aloc, vb. I. Tr. A destina o sum? de bani sau materiale pentru un anumit scop.
   aloca?ie, aloca?ii, s.f. Sum? de bani sau bunuri destinate unui anumit scop; ajutor īn bani. alocurea adv. v. alocuri, alocuri adv. Pe-alocuri = pe ici pe colo, īn unele locuri. Var.: alocurca adv.
   alocu?iune, alocu?iuni, s.f. Scurt?' cuvin tare ocazional?.                           ·
   aloe s.f. Nume dat mai multor specii de planta exotice cu frunze c?rnoase care con?in un suc folosit īn industria farmaceutic?.
   alogen, -?, alogeni, -e, adj. Care se deosebeste (prin natur? ?i origine) de mediul īn care se afl?.
   alānj?, alonje, s.f. (Sport) 1. Mi?care de īntindere rapid? a bra?ului. 2. Lungimea bra?elor unui sportiv.
   alotropic s.f. Proprietate a unor elemente chimice de a se prezenta sub mai multe forme cu propriet??i fizice diferite.'
   alpaca1 s.f. Animal rumeg?tor din America de Sud; stof? fin? fabricat? din līnā acestui animal.
   alpaca^ s.f. Aliaj de nichel, cupru ?i zinc, inoxidabil, folosit la fabricarea tacīmurilor, a instrumentelor muzicale etc.
   alpen?tdc, alpen?tocuri, s.n. Baston cu vīrf metalic ascu?it, folosit īn alpinism, alpestru, -ii, alpe?tri, -sire, adj. Alpin.
   alpin, -īi, alpini, -c, adj. Caracteristic mun?ilor Alpi sau (p. gener.) regiunilor muntoase īnalte.              ,
   alpinism s.n. Ramur? sportiv? caro cuprinde ascensiunile īn mun?i, īn special escaladarea locurilor greu accesibile.
   alpinist, -?, alpini?li, -sie, s.m. ?i f. Persoan? caro practic? alpinismul.
   alt, alt?, al?i, alte, adj. Care nu este acela?i cu cel obi?nuit, cu cel de fa?? sau cu cel despre· care este vorba.
   altar, altare, s.n. 1. Ridic?lur? de piatr? pe care se aduceau īn vechime jertfe zeilor. 2. Parte a bisericii īn care se oficiaz? liturghia.
   alt?dat? adv. 1. īn trecut, odinioar?. 2. īn viitor.
   altceva pron. nehot. Alt lucru, altcineva pron. nehot. Altul, alt? persoan?, āltcīndva adv. Alt?dat?, siltcuin adv. Altfel.
   Altcumva adv. Altfel, āltcori adv. īn alte rīnduri, alt?dat?, altera, alterez, vb. I. 1. Refl. ?i tr. Asuferī (sau a face s? sufere) transform?ri (īn r?u); a (se) descompune, a (se) strica. 2. Tr. (Muz.) A modifica īn?l?imea unui sunet.
   alterā?ic, altera?ii, s:f. (Muz.) Modificarea īn?l?imii unui sunet; semn care marcheaz? aceast? modificare.
   alterca?ie, alterca?ii, s.f. Schimb violent de-cuvinte; ceart?.
   altern, -?, alterne, adj. Unghiuri alterne interne (sau externe) = fiecare dintre cele dou? perechi de unghiuri formate īn interiorul (sau. īn exteriorul) a dou? drepte t?iate de o secant?, de » parte ?i de alta a acesteia; frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) a?ezate de o parte ?i do alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite.
   altern?, alternez, vb. I. Intr. ?i tr. A lua (sau a face s? ia) pe rīnd unul locul altuia, a reveni (sau a face s? revin?) succesiv.
   alternan??, alternan?e, s.f. Revenire prin alternare.
   alternativ, -?, alternativi, -e, adj. (Adesea, adverbial) Care alterneaz?; curent electric alternativ = curent electric a c?rui intensitate ī?i schimb? sensul īn mod periodic.
   alternativ?, alternative, s.f. Posibilitatea de a alege īntre dou? solu?ii care se exclud.
   alte?a, alte?e, s.f. Titlu dat principilor ?i principeselor dintr-o cas? domnitoare.
   altfel adv. 1. īn alt chip. 2. Dac? nu..., īn caz contrar...
   altimetru, altimetre, s.n. Instrument cu care se m?soar? altitudinea fa?? de un nivel do referin??.
   altist, -?, alti?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? cu voce de alto.
   altitudine, altitudini, s.f. īn?l?imea unui punct de pe suprafa?a terestr?, calculat? īn raport jiu nivelul m?rii sau cu un punct de referin??’ ales conven?ional.
AMBALAJ
   alti?ā, alti?e, s.f. Partea mīnecii de la um?rul unei ii, ornamental? cu cus?turi, nltminterea adv. v. altminteri, altminteri adv. Altfel. Var.: altminterea adv. alto s.m. Voce (de femeie sau de copil) īntre sopran ?i tenor.
   altoi1,’ altoaie, s.n. Ramur? cu muguri folosit? la altoit; plant? altoit?.
   altoi2, altoiesc, vb. IV. Tr. A introduce un altoi īn ?esutul unei plante, cu scopul de a-i da acesteia īnsu?irile plantei de la care provine altoiul.
   altruism s.n. Calitatea de a ac?iona dezinteresat pentru binele celorlal?i oameni.
   altoi, alta, al?ii, altele, pron. nehot. ?ine locul unui nume de fiin?? sau de lucru care nu este aceea?i sau acela?i cu fiin?a sau cu lucrul despre care s-a vorbit sau care este de fa??. altundeva adv. īn alt? parte, alnāt, aluaturi, s.n. Past? ob?inut? din f?in? amestecat? cu ap? ori lapte, gr?sime etc.; din care se prepar? pīine, cozonac, pr?jituri, alumin? s.f. (Chim.) Oxid de aluminiu, aluminiu s.n. Metal u?or, de culoare argintie, ductil ?i maleabil; mult folosit īn tehnic?, īn industria aviatic? etc., sub form? de aliaje.
   alun, aluni, s.m. Arbust īnalt de 2 — 5 m, cu frunze rotunde ?i cu fructe comestibile, de form? sferic? sau ovoidal?.
   alun?, alune, s.f. Fructul alunului; aluna de p?mint (sau american?) = numele unei plante tropicale, al c?rei fruct, format īn sol, are semin?e comestibile.
   alunec?, alānec, vb. I. Intr."l. A-?i pierde echilibrul, c?lcīnd pe o suprafa?? lucioas?; a se deplasa u?or din locul unde se afl?. 2. (Despre dou? corpuri) A se deplasa unul fa?? de cel?lalt f?r? a se rostogoli ?i r?mīnīnd mereu īn atingere.
   alimoc<5s, -o?sii, aluneco?i, -oase, adj. Pe care se alunec? u?or; care alunec? u?or.
   alunecu?, alunecu?uri, s.n. Loc alunecos; ghe?u?.
   ahm61ul s.m. art. Numele unui dans popular romānesc.
   alunele s.f. pl. Plant? erbacee cu flori albe, cu tubercule ?i frunze comestibile.
   alunga, alung, vb. I. Tr. A goni, a īndep?rta (de la sine).
   alungi, alungesc, vb. IV. Refl. A se face mai lung; (Ir.) a prelungi.
   alunii īi, aluni?e, s.f. Mic? excrescen?? de culoare īnchis? pe piele.
                                alunizii, alunizez, vb. I. Intr. A aseleniza. alur? s.f. Fel de a se mi?ca sau de a merge; ritm īn care se desf??oar? o īntrecere sportiv?.
   aluviāl, -3, aluviali, -e, adj. Format din aluviuni.
   aluvion?r, -?, aluvionari, -c, adj. Aluvial. ahiviu s.n. (Geol.) Holocen. aluviune, aluviuni, s.f. Material (mīl, nisip, pietri?, bolovani) adus de apele curg?toare ?i depus pe fundul albiei, pe mal sau la v?rsare.
   aliizic, aluzii, s.f. Cuvīnt sau fraz? prin care se face referire la o persoan?, la o situa?ie etc. f?r? a le numi direct.
   alvcoliir, -?, alveolari, -e, adj. Care se refer? la alveole.
   alvccil?, alveole, s.f. Fiecare dintre cavit??ile maxilarelor īn care sīnt īnfip?i din?ii; alveol? pulmonar? = fiecare dintre cavit??ile de la extremitatea bronhiolelor.
   alvi?? s.f. Produs zaharos, fabricat din caramel, nuci, migdale, esen?e aromate etc.' , omiibil,-ti, amabili, -e, adj. Prietenos; politicos, amabilitate, amabilit??i, s.f. īnsu?irea de a fi amabil; atitudine, fapt?, vorb? amabil?.
   amalgfim, amalgame, s.n. Aliaj de mercur cu alt metal; (fig.) amestec de elemente disparate.
   aman s.n. A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare strīmtoare, la mare lips?. ainan6t, amanete, s.n. Gaj. amanet?, amanetez, vb. I. Tr. A da ceva drept gaj.
   amant, -?, aman?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care īntre?ine rela?ii intime de dragoste cu cineva īn afara c?s?toriei.
   aniur, -?, amari, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care are gustul pelinului, al chininei, al fierii; (fig.) chinuit, nec?jit. 2. S.n. Jale, chin, necaz. 8. S.n. Cantitate mare, mul?ime: amar de ani.
   am?rnic, -?, amarnici, -e, adj. Stra?nic, grozav; crunt.
   amairtr, -oare, amatori, -oare. s.m. ?i f., adj.
1.  (Persoan?) c?reia īi place ceva, care are o pasiune pentru ceva; (persoan?) care este dispus? s? cumpere ceva. 2. (Persoan?) care se ocup? cu o art? sau cu o meserie, f?r? a fi profesionist.
   amazoan?, amazoane, s.f. 1. (Mitol.) Femeie apar?inīnd unui trib r?zboinic legendar. 2. (Fam.) Femeie care practic? sportul c?l?riei.
   am?gi, am?gesc, vb. IV. Tr. A īn?ela; a ademeni.
   am?gitor, -o?re, am?gitori, -oare, adj. Care am?ge?te.
   am?mint, am?nunte, s.n. Lucru neesen?iāl, element secundar, detaliu; cu de-am?nuntul = pīn? īn cele mai mici detalii.
   am?nun?it, -?, am?nun?i?i, -te, adj. Care cu-prinde multe am?nunte; .detaliat; (adverbial) cu de-am?nuntul. am?r?ciune, am?r?ciuni, s.f. Durere,' triste?e, am?rcul?, am?reli, s.f. Gust amar. am?rī, am?r?sc, vb. IV. Refl. ?i tr. A c?p?ta (sau a face s? capete) un gust amar; (fig.) a (se) īntrista, a (se) mīhni.
   am?rīt, -?, am?rt?i, -te, adj. (Adesea substantivat) Sup?rat, trist; nenorocit, pr?p?dit.
   am?rui, -uic, am?rui, adj. Cu gust u?or amar. ambal?, ambalez, vb. I. 1. Tr. A īmpacheta.
2.  Refl. (Despre motoare) A dep??i viteza de rota?ie nominal?; (fig., despre oameni) a se īnfl?c?ra, a se antrena īntr-o ac?iune.
   ambalaj, ambalaje, s.n. Faptul de a ambala
(1); material cu care se īmpacheteaz?.
AI\in AI! CAD EU
 2-1
   ambnrcader, ambarcaderc, s.n. Loc undo se īmbarc? m?rfurile ?i c?l?torii pe o nav?.
   ambarc??ic, ambarca?ii, s.f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vīsle, cu pīnze sau cu molor.
   ambasad?, ambasade, s.f. Reprezentan?? diplomatic? condus? de un ambasador.
   ambasador, ambasadori, s.m. Agent diplomatic cu rangul cel mai īnalt.
   ambiant, -ii, ambian?i, -le, adj. Care se g?se?te īn jur; īnconjur?tor: mediu ambiant.
   ambian?ii, ambian?e, s.f. Mediu īn care tr?ie?te sau īn caro se afl? cineva.
   ambidfixtru, -ii, ambidextri, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care se folose?te cu aceea?i īndemī-narc de ambele mīini.
   ambigen, -?, ambigeni, -e, adj. (Gram.; ?i substantival, n.) Neutru.
   ambiguitate, ambiguit??i, s.f. īnsu?irea de a fi ambiguu.
   ambiguu, -u?, ambigui, -e, adj. Neclar, echivoc, ambii, -ele num. col. Amīndoi. ambi?ie, ambi?ii, s.f. Dorin?? puternic? de a realiza ceva, de a dobīndi glorie, onoruri.
   ambi?iona, ambi?ionez, vb. I. Tr. A. de?tepta īn cineva ambi?ie;’(refl.) a se str?dui s? realizeze ceva; a se īnc?p??īna.
   ambi?ios, -o?s?, ambi?io?i, -oase, adj. Plin de ambi?ie.
   ambrazur?, ambrazuri, s.f. Deschiz?tur? īn pere?ii unei fortifica?ii, prin care se execut? trageri cu tunul, cu mitraliera.
   ?mbr?, ambre, s.f. 1. Substan?? ceroas?, cu miros de mosc, format? īn intestinul ca?alotului. 2. Ambr? galben? = chihlimbar.
   ambreī?, ambreiez, vb. I. Tr. A cupla un motor cu altul antrenai, prin intermediul unui ambreiaj.
   ambrci?j, ambreiaje, s.n. Dispozitiv folosit la cuplarea ?i decuplarea a doi arbori īn timpul func?ion?rii.
   ambrozio s.f. (Mitol.) Hran? a zeilor, despre caro se credea c? d? nemurire ?i tinere?e ve?nic?.
   ambulant, -?, ambulan?i, -te, adj. Care se deplaseaz? dintr-un loc īn altul.
   ambulan??, ambulan?e, s.f. 1. Forma?ie medical? īn spatele frontului, care d? r?ni?ilor primele ajutoare. 2. Vehicul pentru transportarea la spital a celor accidenta?i sau grav bolnavi.
   ambulatoriu, -ie, ambulatorii, adj., s.n. 1. Adj. (Despre tratamente medicale) Care nu necesit? internarea bolnavului īn spital. 2. S.n. Institu?ie medical? īn care se acord? asisten?? f?r? ca bolnavii s? fie interna?i.
   ambuscad?, ambuscade, s.f. Procedeu de lupt? care const? īn atacarea inamicului prin surprindere īntr-un loc propice, pe c?ile lui de ac?iune.
   ameliora, ameliorez, vb. I. 1. Tr. si refl. A (se) īmbun?t??i, a (se) īndrepta. 2. Tr. A efectua o ameliorare (2).
   ameliorare, amelior?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) ameliora. 2. Proces de creare a unor noi rase de animale ?i noi soiuri de plante de cultur? sau de īmbun?t??ire a raselor ?i a soiurilor existente.
   amenaj?, amenajez, vb. I. Tr. A aranja, a potrivi īn vederea unei anumite utiliz?ri.
   amenajare, amenaj?ri, s.f. Ac?iunea de a amenaja,,· amenajare hidraulic? = ansamblu do lucr?ri executate pentru prevenirea ac?iunilor d?un?toare ale unui curs de ap?.
   amend?1* amendez, vb. 1. Tr. A aplica o amend?. amend?2, amendez, vb. I. Tr. A aduce amendamente.
   amendament, amendamente, s.n. Modificare adus? textului unui proiect de lege, de tratat ele.
   amend?, amenzi, s.f. Sanc?iune constīnd īn plata unei sume de bani.
   amenin??, amānin?, vb. I. 1. Tr. A manifesta inten?ia de a-i face cuiva un r?u. 2. Intr. A fi gata s?..., a fi pe punctul de a...
   amenoree s.f. Absen?? a ciclului menstrual, nment, amen?i, s.m. Inflorescen?? din flori foarte mici, īn?irate pe o ax? ?i atīrnīnd ca un ciucure. /
   amcric?n, -?, americani, -e, adj., s.m. ?i f.
1.  Adj. Referitor la America (īn special la Statele Unite), din America. 2. S.m. ?i 1'. Persoan? care face parte din popula?ia Statelor Unite sau (mai rar) a altui stat din America..
   amorindi?n, -?, amerindieni, -e, s.m. ?i f. Persoan? apar?inīnd uneia dintre popula?iile b??tina?e din America.
   ameriz?, amerizez, vb. I. Intr. (Despre hidro' avioane) A coborī ?i a se opri pe ap?.’
   amfistcc, amestecuri, s.n. 1."Reunire de lucruri diverse; complex format din elemente diferite.
2.  Interven?ie īntr-o problem?, īn treburile altuia.
   amestec?, amislec, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A forma un amestec; (tr.) a schimba ordinea, a īncurca.
2.  Rel’l. A interveni īntr-o ac?iune, īntr-o disciu ?ie; (despre grupuri de fiin?e deosebite) a p?-, trunde unii printre al?ii.
   amestec?tur?, amestec?turi, s.f. īngr?m?dire de lucruri sau de fiin?e īn neorīnduial?.
   ametist, ametisle, s.n. Varietate de cuar? de culoare violet?, folosit? ca piatr? pre?ioas?.
   ame?e?l?, ame?eli, s.f. Senza?ia de pierdere a echilibrului.
   ame?i, ame?esc, vb. IV. 1. Intr. ?i tr. A fi (sau a face s? fie) cuprins de ame?eal?; (fig.) a (se) z?p?ci. 2. Refl. A se īmb?ta u?or. amfibi?n, amfibieni, s.m. Batracian, amfibiu, -ie, amfibii, adj., s.n. 1. Adj. (Despre fiin?e) Care poate tr?i atīt īn ap? cīl ?i pe uscat sau caro are o faz? de dezvoltare īn ap? ?i una pe uscat. 2. S.n. Vehicul care se poale deplasa pe uscat ?i pe ap?.
   amīiboli s.m. pl. Grup de minerale din clasa silica?ilor.
   amfibr?li, amfibrahi, s.m. Picior de vers formal (īn metrica antic?) dintr-o silab? lung? īntre dou? silabe scurle sau (īn metrica modern?) dintr-o silab? accentuat? īntre dou? neaccen-luate.
   amīiox, amfioc?i, s.m. Acraniat marin cu cor*, pul transparent, de forma unui pe?ti?or.
 25
AMPLIFICA
   amfiteatru., amfiteatre, s.n. (īn antichitate) Edificiu de form? circular? pentru jocurile publice, locurile pentru spectatori fiind a?ezate īn trepte; (ast?zi) sal? de cursuri, de spectacole etc., cu locurile a?ezate īn plan īnclinat.
   amfitrion, -o?n?, amfitrioni, -oane, s.m. ?i f. St?pīnul unei case, īn raport cu oaspe?ii s?i.
   ?mfov?, amfore, s.f. Vas maro de p?mīnt, īn care se p?stra īn antichitate vin, untdelemn, cereale etc.
   asifoter, -5, amfoteri, -e, adj. (Despre substan?e) Care so poate comporta atit ca acid cīt ?i ca baz?.
   amiabil, -?, amiabili, -e, adj. Prietenos; binevoitor.
   amiaz?, amiezi, s.f. Mijlocul zilei, cīnd Soarele se afl? Ia cea mai mare īn?l?ime deasupra orizontului. Var.: amī?zi s.f. amiāzi s.f. v. amiaz?.
   amib?, amibe, s.f. Protozoar lipsit de membran?, care so mi?c? cu ajutorul, pseudopodelor, amic, -?, amici, -e, s.m. ?i f. Prieten, amic?l, -?, amicali, -e, adj. Prietenos, prietenesc, amici?ie, amici?ii, s.f. Prietenie, amid?, amide, s.f. Derivat al amoniacului, folosit īn industrie.
   amidon s.n. Polizaharid? aflat? īn gr?un?ele de cereale, īn tuberculele de cartofi etc., constituind elementul de baz? īn multe alimente.
   amigd?l?, amigdale, s.f. Fiecare din cele dou? forma?ii anatomice situate de o parte ?i de alta a omu?orului.
   amigdalit? s.f. Inflama?ie acut? sau cronic? a amigdalelor.
   amii?z?, amilaze, s.f. Ferment care transform? amidonul īn componente asimilabile.
   amin interj. (Bis.) A?a s? fie!; (fam.) adio! s-a terminat! nu mai e nimic de f?cut!
   amin?, amine, s.f. Compus organic derivat al amoniacului.
   aminoacid, aminoacizi, s.m. Acid organic, constituent principal al proteinelor.
                                                                 aminte adv. Ā-?i. aduce aminte — a-?i aminti, aminti, amintesc, vb. IV. 1. Refl. A-i reveni ceva īn minte. 2. Tr. A pomeni, a men?iona.
   amintire, amintiri, s.f. 1. Faptul de a(-?i) aminti; imagine p?strat? īn memorie; lucru de care cineva ī?i aduce aminte. 2. (La pl.) Memorii.
   amiral, amirali, s.m. Cel mai īnalt grad īn marina militar?.
   amitozīi s.f. Diviziune celular? direct? prin strangularea nucleului īn dou? sau īn mai multe •p?r?i.
   amīn?, amin, vb. I. Tr. A l?sa īndeplinirea unui lucru pentru mai tīrziu.
   amfndoi, -d(iu? num. col. ?i unul ?i altul, amn?r, amnare, s.n. Bucat? de o?el cu care se love?te cremenea, producīnd seīntei.
   amnezie, amnezii, s.f. Pierdere, total? sau par?ial?, a memoriei.
   amnios, amniosuri, s.n. Membran? care protejeaz? fetusul.
   amnistia, amnistiez, vb. I. Tr. A acorda o amnistie. ,
   amnistie, amnistii, s.f. Act al putorii de stat prin care se īnl?tur? r?spunderea penal? pentru o infrac?iune s?vīr?it?.
   amoniac s.n. Gaz compus din azot ?i hidrogen, cu miros īn?ep?tor, īntrebuin?at la fabricarea de īngr???minte ?i de explozivi.
   amonit, amoni?i, s.m. Cefalopod fosil, cu cochilia īn form? de spiral?.
   amoniu s.n. (Chim:) Radical monovalent, avīnd propriet??ile unui metal alcalin.
   amonte adv. In amonte = īn susul apei. amor, amoruri, s.n. Dragoste, iubire; amor propriu = pre?uire exagerat? a propriilor calit??i; demnitate, mīndrie.
   amoral, -?, amorali, -e, adj. Care nu are no?iunea moralit??ii; care este indiferent fa?? de moral?.           ’                   .
   amorez, amorezi, s.m. Iubit, amorez?, amorezez, vb. I. Refl. A se īndr?gosti, amorf, -?, amorfi, -e, adj. (Chim.) Care nu are structur? cristalin?.
   amorsa, amorsez, vb. I. Tr. (Tehn.) A provoca o explozie, o desc?rcare electric? etc.
   amārs?, amorsc, s.f.. Dispozitiv pentru aprinderea unui exploziv.
   amortisment, amortismente, s.n. Stingere treptat? a unei datorii.
   amortiz?, amortizez, vb. I. Tr. 1. A atenua intensitatea unei oscila?ii, a unui zgomot, a unui ?oc. 2. A stinge (rambursa) o datorie pl?tind-o treptat; a recupera o investi?ie.
   amortizor, amortizoare, s.n. Dispozitiv care reduce amplitudinea unei oscila?ii, a unui ?oc, a unei izbituri.
   amor?e?lu, amor?eli, s.f. Stare de insensibilitate trec?toare a corpului sau a unei p?r?i a corpului.
   amor?i, amor?esc, vb. IV. Intr. A avea o stare de amor?eal?, a deveni insensibil.
 _ amovibil, -?, amovibili, -e, adj. (Despre func?ionari) Care poate fi revocat sau mutat dintr-un post īn altul.
   ampen?j, ampenaje, s.n. Dispozitiv care serve?te la stabilizarea ?i la schimbarea direc?iei de zbor a unui avion.
   amp<5r, amperi, s.m. Unitate de m?sur? a intensit??ii curentului electric.
   ampermetru, ampermetre, s.n. Instrument pentru m?surarea intensit??ii curentului electric.
   amperor?, amperore, s.f. Unitate de m?sur? pentru cantitatea de electricitate consumat? īn decursul unui interval de timp.
   amplas?, amplasez, vb. I. Tr. A a?eza (o ma?in?, o instala?ie, o construc?ie etc.) pe un anumit loc.
   amplasamdnt, amplasamente, s.n. Loc pe care se a?az? o instala?ie, o construc?ie etc.
   amplidin?, amplidine, s.f. Ma?in? electric? amplificatoare.
   amplific?, amplific, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) m?ri, a da (sau a c?p?ta) amploare; (tr.) a face s? creasc? valorile unei m?rimi (intensitate, tensiune electric? etc.).
AMPLIFICATOR
   amplificator, amplificatoare, s.n. (Fiz., telin.) Dispozitiv folosit pentru a amplifica valorile .unei m?rimi.
   amplitudine, amplitudini, s.f. 1. Valoarea absolut? maxim? a elonga?iei unei m?rimi periodice. 2. īntindere, amploare.
   amploare s.f. īnsu?irea de a fi amplu, amploiilt, -?, amploia?i, -te, s.m. ?i f. (Ie?it din uz) Func?ionar.
   amplu, -?, ampli, -e, adj. Larg, dezvoltat, amprent?, amprente, s.f. Urm? īntip?rit? prin ap?sare pe o suprafa??.
   amputa, amputez, vb. I. Tr. A īndep?rta, pe cale chirurgical?, un membru al corpului.
   amul6t?, amulete, s.f. Mic obiect c?ruia i se atribuie puterea magic? de a aduce noroc.
   amurg, amurguri, s.n. Timpul dintre apusul Soarelui ?i l?sarea nop?ii.
   amu?i, amu?esc, vb. IV. Intr. A deveni mut; (fig.) a īnceta de a vorbi, amuza, amuz, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) distra, amuzament, amuzamente, s.n. Distrac?ie, amuzant, -?, amuzan?i, -te, adj. Distractiv, amvon, amvoane, s.n. Mic balcon īntr-o biseric?, de unde se predic?.
   an, ani, s.m. 1. Perioad? de timp corespunz?toare unei revolu?ii a P?mīntului īn jurul Soarelui. 2. An lumin? — unitate de m?sur? astronomic? egal? cu distan?a str?b?tut? de lumin? īntr-un an (1). anabolism s.n. Asimila?ie. anacolut, anacolute, s.n. Gre?eal? de exprimare constīnd īn schimbarea construc?iei gramaticale īn cursul aceleia?i fraze.
   anacronic, -?, anacronici, -e, adj. Care con?ine un anacronism.
   anacronism, anacronisme, s.n. 1. Fixarea unui fapt (istoric) la alt? dat? decīt cea real?. 2. Obicei sau idee īnvechit?.
   anaeriib, -?, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care poate s? tr?iasc? īntr-un mediu lipsit de oxigen.
   anaīor?, anafore, s.f. Procedeu stilistic constīnd īn irepetarea unui cuvīnt la īnceputul mai multor fraze sau p?r?i de fraz?.
                                                             anagram?, anagrame, s.f. Schimbare a ordinii' literelor unui cuvīnt, pentru a ob?ine alt cuvīnt. an?l, -?, anali, -e, adj. Care se refer? la anus. anale s.f. pl. 1. Scriere istoric? īn care evenimentele, sīnt īnregistrate an de an. 2. Publica?ie ?tiin?ific? periodic?.
   analEabit, -u, analfabe?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care nu ?tie s? scrie ?i s? citeasc?, analfabetism s.n. Ne?tiin?? de carte, analgezic, -?, analgezici, -e, adj., s.n. (Medicament) care calmeaz? durerile.
   analitic,-8, analitici, -e, adj. Care se bazeaz? pe analiz?; limb? analitic? — limb? īn care raporturile gramaticale sīnt exprimate prin cuvinte izolate.
   analiz?, analizez, vb. I. Tr. A examina p?r?ile din care e compus un fenomen sau un obiect; a identifica compozi?ia unei substan?e.
   analiz?, analize, s.f. Metod? general? de cercetare a realit??ii, bazat? pe descompunerea unui īntreg (obiect sau proces) īn elementele lui componente ?i pe studierea separat? a fiec?ruia dintre acestea.
   analizor, analizoare, s.n. Aparat cu ajutorul c?ruia se efectueaz? o analiz?.
   analog·, -?, analogi, -e, adj. La fel, asem?n?tor, analdgīc, -?, analogici, -e, adj. Bazat pe analogie.
   analogie, analogii, s.f. Asem?nare īntre dou?, sau mai multe fenomene, no?iuni, situa?ii.
   ananas, anana?i, s.m. Plant? cultivat? īn zonele tropicale; fructul comestibil al acestei plante.
   aminghio s.f. A fi la ananghie — a se afla īntr-o situa?ie grea, dificil?.
   anap6st, anape?ti, s.m. Picior de vers format (īn metrica antic?) din dou?'silabe scurte ?i una lung? sau (īn metrica modern?) din dou? sifebe· neaccentuate ?i una accentuat?.
   anapoda adv. Pe dos, de-a-ndoaselea. anarhic, -?, anarhici, -e, adj. Care este propriu anarhiei, care duce la anarhie.
   anarhic s.f. Stare de dezorganizare, de haos;, lips? de disciplin?.                          '
   anarhism s.n. Curent politic mic-burghez oare neag? necesitatea oric?rei puteri ?i autorit??i de stat.          '
   anarhist, -?, anarhi?ti, -sie, s.m. ?i f. Adept al anarhismului; (adjectival) propriu anarhiei.
   anastfn s.m. Plant? aromatic? cultivat? pentru uleiul eteric ?i substan?ele grase care se extrag, din semin?e.
   anatem?, anateme, s.f. Excludere din sinul bisericii.
   anatomic, -ii, anatomici, -e, adj. Privitor la anatomie.
   anatomie s.f. 1. ?tiin?? care studiaz? structura omului, animalelor ?i plantelor. 2. Structur? a unui organ sau organism.
   anatoxin?, anatoxine, s.f. Toxin? detoxiflcat?,. folosit? pentru vaccinarea īmpotriva unor infec?ii.
   ancadramdnt, ancadramente, s.n. Chenar decorativ la o u?? sau la o fereastr?.
   anccstr?l, -a, ancestrali, -e, adj. Provenit de la ascenden?i īndep?rta?i; str?mo?esc.
   anchet?, anchetez, vb. I. Tr. A supune unei anchete.
   ancliit?, anchete, s.f. 1. Cercetare efectuat? do un organ de stat pentru a l?muri īmprejur?rile īn care s-a produs un fapt ?i pentru a stabili eventuale r?spunderi. 2. Cercetare ?tiin?ific? f?cut? pe baz? de chestionare.
   anchiloz?, anchilozez, vb. I. Refl. A c?p?ta o-anchiloz?.
   anchildz?, anchiloze, s.f. Suprimare total? sau par?ial? a mi?c?rilor unei articula?ii.
   dncic, ancii, s.f. Mic? lam? elastic?, la gura instrumentelor muzicale de suflat.
   ancor?, ancorez, vb. I. Tr. 1. A imobiliza o· nav? cu ajutorul ancorei. 2. A fixa un element de construc?ie de teren sau de o alt? construc?ie.·
 "27
ANIMALITATE
   ?ncor?, ancore, s.f. 1. Pies? grea de metal, legal? de o nav?, ?i care, l?sat? pe fundul apoi, imobilizeaz? nava. 2. Pies? cu care se fixeaz? un element de construc?ie, anddnte adv. (Muz.) īn tempo rar, lini?tit, andantino adv. (Muz.) Pu?in mai repede decīt andante.
   andezit, andezite, s.n. Roc? vulcanic? folosit? ca piatr? de pavaj ?i de construc?ie.
   andiv?, andive, s.f. Cicoare· de gr?din?, ale c?rei frunze se folosesc ca salat?.
   andrea, andrele, s.f. Ac lung ?i gros, cu care ?se īmpletesc obiecte de līn?, de bumbac etc.
   «ndrocfiu, androcee, s.n. Totalitatea staminelor une'i flori.
   androgin, -?, androgini, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care ?ine de ambele sexe. 2. S.m. Individ de ?sex masculin care prezint? caracteristici sexuale secundare feminine.
   anecdot?, anecdote, s.f. Istorioar? hazlie, cu un final nea?teptat.
   anecdotic, -a, anecdotici, -e, adj. Cu caracter de anecdot?.
   anolid, anelide, s.n. (La pl.) īncreng?tur? de viermi inela?i; (?i la sg.) vierme din aceast? īncreng?tur?.
   anemia, anemiez, vb. I. Refl. ?i tr. A ajunge (sau a face s? ajung?) īn stare de anemie.
   animic, -?, anemici, -e, adj. Care sufer? de anemie.
   anemie s.f. Stare patologic? determinat? de «c?derea globulelor ro?ii din sīnge.
   nnemometru, anemometre, s.n. Instrument folosit la m?surarea vitezei vīntuīui.
   anemon?, anemone, s.f. Plant? erbacee, spontan? «au cultivat? ca plant? decorativ?, cu flori ?de diferite culori.
   aneroid, aneroide, adj. Barometru aneroid = •barometru metalic.                                 *
   anestezia, anesteziez, vb. I. Tr. A provoca o •anestezie.
   anestezie, anestezice, s.n. Substan?? care provoac? anestezie.
   anestezie, anestezii, s.f. Suprimare temporar? ?a sensibilit??ii corpului, cu ajutorul unor substan?e chimice sau al unor agen?i fizici, ancvdie adv. .Cu greu, abia. ancvoiiīs, -o?s?, anevoio?i, -oase, adj. Greu, •obositor.
   ancvrism, anevrisme, s.n. Dilatare a peretelui unui vas sanguin.
   anex?, anexez, vb. I. Tr. 1. A al?tura, a pune al?turi. 2. (Despre un stat) A face un act de anexiune.
   anix?, anexe,· s.f. Element secundar, al?turat la ceva.
   anexionist, -fi, anexioni?ti, -ste, adj. Care duce •o politic? de anexiune.
   anexiune, anexiuni, s.f. Alipire cu for?a de c?tre un stat a teritoriului altui stat.
   angaja, angajez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) īncadra īntr-un loc de munc? (prin īncheierea, unui contract). 2. Refl. A se obliga la ceva, a-si 3ua un angajament; (tr.) a atrage dup? sine o
 obliga?ie. 3. Tr. ?i refl. A (se) antrena īntr-o ac?iune; (refl.) a o lua pe un anumit drum.
   angajament, angajamente, s.n. 1. Obliga?ie pe care ?i-o ia cineva pentru efectuarea unui lucru. 2. Angajare a cuiva īntr-un loc de munc?.
   angajat, -?, angaja?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? īncadrat? īntr-un loc de munc?.
   nngard, angaraie, s.f. (Mai ales la pl.) Greutate material?; necaz, belea.
   angelic? s.f. Plant? erbacee a c?rei r?d?cin? se folose?te īn industria farmaceutic?. Var.: an-glielic? s.f. angliclic? s.f. v. angclic?. anghil?, angliile, s.l‘. Pe?te migrator īn form? de.?arpe.
   angliindro s.f. Plant? medicinal?, erbacee, cu frunze mari, spinoase, folosit? ?i īn alimenta?ie.
   anghina s.f. Inflama?ie a faringelui ?i a amig-dalelor; anghina pectoral? = boal? caracterizat? prin sufoc?ri ?i dureri īn regiunea inimii. Var.: angin? s.f.
   angin? s.f. v. anghin?. nngiospfirm, -?, angiospermi, -e, adj., s.f.
 1. Adj. (Despre plante) Cu s?mīn?a īnchis? īn fruct. 2. S.f. (La pl.) īncreng?tur? de plante ale c?ror semin?e sīnt īnchise īn fructe; (?i la sg.) plant? din aceast? īncreng?tur?.
   anglicism, anglicisme, s.n. Expresie specific? limbii engleze.
   anglo-saxiīn, -?, anglo-saxoni, -e, s.m. ?i f. Persoan? f?cīnd parte din popula?iile germanice care au ocupat Insulele Britanice īn sec. V—VI. ango?s?, angoase, s.f. Nelini?te, īngrijorare, angdra s.f. Nume dat unor rase de animale cu p?rul lung ?i m?t?sos; p?rul prelucrat al acestor animale.
   aiigren?, angrenez, vb. I. Tr. 1. A pune īn leg?tur? elementele unui angrenaj. 2. A antrena īntr-o ac?iune.
   angrenaj, angrenaje, s.n. Ansamblu de ro?i din?ate folosit pentru a transmite, f?r? alunecare, un cuplu īntre doi arbori motori ai unei ma?ini.
   angrtf adv. īn cantitate mare; cu1 ridicata, anhidrid?, anhidride, s.f. Substan?? care, reac?ionīnd cu apa, formeaz? un acid.
   nniliil?, anihilez, vb. I. Tr. A īnl?tura, a reduce complet.
   anilin? s.f. Lichid uleios, incolor, folosit īn industria coloran?ilor, a medicamentelor etc.
 •  anim?, 'anim, vb. I. Tr. A face mai activ, a īnsufle?i.
   anim?l, -a, animali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Fiin?? organizat?, īnzestrat? cu capacitatea de a sim?i ?i a se mi?ca. 2. Adj. De animal, propriu animalelor.
   aniradlic, -?, animalici, -e, adj. De animal, specific animalelor; (fig.) brutal; josnic.
   animalier, -?, animalieri, -e, adj. Care se refer? la animale; (despre opere de art?) care reprezint? animale.
   animalitate s.f. Comportare brutal?.
ANIMAT
 28
   animat, -5, aminti?i, -ic, adj. Viu, īnsufle?it,; d.zscne uniunile — fiirn constituit, dintr-o suita dc desene a c?ror proiec?ie d? impresia de mi?care.
   animator, -mire, animatori, -oare, S.m. ?i f. Persoan? care īnsufle?e?te o activitate.
   nnimā?ic s.f. Mi?care continu? ?i zgomotoas? de oameni, de vehicule.
   animism s.n. Credin?? a oamenilor primitivi īn duhuri, spirite ?i īn existen?a unor for?e oculte ale obiectelor.
   animozitate, animozit??i, s.f. Atitudine ostil? fa?? de cineva.
   oninā, anin, vb. I. Tr. A atīrna, a ag??a, aiiidn, anioni, s.m. (Chim.) Ion cu sarcin? negativ?.
   aniversai, aniversez, vb. I. Tr. A s?rb?tori īmplinirea unui nuin?r de ani de la data la care E-a petrecut un eveniment.
   aniversar, -?, aniversari, -e, adj. Care aminte?te de un eveniment petrecut la aceea?i dat? cu linul sau mai mul?i ani īn urm?.
   aniversare, anivers?ri, s.f. Faptul de a aniversa; zi īn caro se aniverseaz?.
   niuid, anozi, s.m. Electrod pozitiv, anodin, -ii, anodini, -e, adj. Lipsii de importan??, f?r? valoare; f?r? consecin?e.
   anofel, anofeli, adj. ?ln?ar anofel — gen de ?īn?ari dintre care unele specii transmit malaria.
   nnomalic, anomalii, s.f. Ceea ce constituie o abatere de Ia normal.
   nnonim, -?, anonimi, -e, adj., subsl. 1. Adj., E.m. ?i f. (Persoan?) cu nume necunoscut. 2. Adj. (Despre texte) Al c?rui autor nu este cunoscut. 3. S.f. Scrisoare nesemnat?.
   anonimat s.n. Faptul de a fi anonim.
_ anorganic, -?, anorganici, -e, adj. īn compozi?ia c?ruia intr? numai substan?e minerale.
   anormal, -īi, anormali, -e, adj. Care se abate do la normal.
   anost, -si, anosti, -sie, adj. Plicticos, monoton, searb?d. Accentuat ?i: anost.
   anotimp, anotimpuri, s.n. Fiecare dintre cele patru mari diviziuni ale anului (prim?var?, var?, toamn? ?i iarn?).
   ansamblu, ansambluri, s.n. 1. Mul?ime de elemente asociate ordonat, care constituie o unitate func?ional?, utilitar? sau estetic?. 2, Colectiv de arti?ti.
   antablanu'nt, antablamente, s.n. Element de arhitectur? care sus?ine acoperi?ul unei construc?ii.
   antagonic, -ii antagonici, -e, adj. Antagonist, antagonism, antagonisme, s.n. Contradic?ie dc neīmp?cat intre clase, grupuri sau forte sociale cu interese diametral opuse.
   antagonist, -?, antagoni?ti, -ste, adj. Care reprezint? un antagonism.
   antarctic, -ii, antarctici, -e, adj. Situat la polul sud sau īn regiunea polului sud.
   ante- Element, de compunere īnsemnīnd „īnainte“, „anterior“, care serve?te la.formarea unor substantive, adjective ?i verbe.
   antebelic, -fi, antebeiini, -c, adj. Anlcrior unui r?zboi.
   antebra?, antebra?e, s.n. Partea bra?ului de la col pīn? la īncheietura rniinii.
   antecedent, antecedente, s.n. Fenomen caro preced? alt fenomen; fapt anterior unei anumite date; (la pl.) simptome care preced? o boal?.
   antedata, antedatez, vb. 1. Tr. A pune pe un act. sau po o scrisoare o dat? anterioar? cclei reale.
   antediluvian, -ii, antediluvieni, -e, adj. Caro a precedat glacia?.ia cualcrnar?; (fig.) str?vechi; perimat.
   aiitomeridiān, -?, anlemeridiani, -c, adj. Do dinainte de amiaz?.
   anten?, antene, s.f. 1. Fiecare dintre cele dou? apendice de pe capul arlropodelor, care servesc ca organ do sim?. 2. Dispozitiv formal, din conductoare ?i alle elemente de circuit prin care se radiaz? in spa?iu sau se recep?ioneaz? din spa?iu unde electromagnetice.
   untcpemiltim. -?. antepenultimi, -<·, adj. Caro ocup? locul al treilea, socotind de la ultimul.
   anter?, antero, s.f. Partea terminal? a staminei, īn caro se afl? polenul.
   anteridie, anteridii, s.f. Organ do īnmul?ire al unor plante, īn care iau na?lere celulele sexuale masculine.
   anterior, -oar?, anteriori, -oare, adj. 1. Care preced? īn timp. 2. Care este a?ezat (mai) īn fa??.
   anteriu, anterie, s.n. Hain? lung?, purtat? do preo?ii ortodoc?i, iar īn trecui de boierii romāni.
   anterozoid, anterozoizi, s.m. (Bol.) Celul? sexual? masculin?, format? īn anteridie.
   antet, anteturi, s.n. Indica?ie tip?rit? īn partea de sus a unei hīrtii sau a unui plic, con?inīnd numele ?i adresa unei institu?ii sau a unei persoane.
   antetren, antetrenuri, s.n. Vehicul cu dou? ro?i, care se cupleaz? cu un tun, cu o ma?in? agricol? etc. īn vederea transportului acestora.
   antevorbitor, -osire, antevorbitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care a luat cuvīntul īntr-o adunare. īnaintea altor persoane.
   anti- Element de compunere īnsemnīnd „īmpotriva“, care serve?te la formarea unor substantive ?i adjective.
   antiaerian, -?, antiaerieni, -e, adj. Destinat s? lupte sau s? apere īmpotriva atacurilor aeriene.
   antialcoolic, -?, antialcoolici, -e, adj. Care combate alcoolismul; care nu consum? alcool.
   antibiotic, antibiotice, s.n. Substan?? caro distruge microbii sau le opre?te īnmul?irea.
   antic, -?, antici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Caro a existat īn trecutul īndep?rtat sau dateaz? do alunei; care apar?ine popoarelor din antichitate. 2. S.m. ?i f. Persoan? apar?inīnd popoarelor din antichitate.
   anticamer?, anticamere, s.f. Camer? īn care a?teapt? cei ce urmeaz? s? fie primi?i īnlr-o audien??.
 20
ANTRACIT
 anticar, rtiiricari, s.m. Negustor do c?r?i vechi; colec?ionar do obiccte antice.
 anticariat, anticariate, s.n. Īntreprindere care cump?r? ?i vinde c?r?i vechi.
 antichitate, (2) antichit??i, s.f. 1. Epoca civiliza?iei vechi (īn special a celei greco-romane).
 2.  (Mai ales la pl.) Obiect antic.
 anticiclon, anticiclaane, s.n. Regiune īn caro presiunea atmosferic? cre?te do la periferie spre centru.
 anticipa, anticipez, vb. I. Intr. A face sau a spune ceva īnainte do o anumit? dat?.
 anticipa?ie s.f. Cu anticipa?ie = īnainte de termenul stabilit.
 anticlericalism s.n. Opozi?ie fa?? dc clericalism, anticlin?l, anticlinalc, s.n. Zon? a unei cute geologice a c?rei convexitale este situat? c?tre suprafa??.
 anticolonialism s.n. Mi?care īndreptat? īmpotriva colonialismului.
 anticonstitu?ional, -?, anticonstitu?ionali, -c, adj. Care īncalc? prevederile constitu?iei.
 anticorp, anticorpi, s.m. Substan?? care ia na?tere in organism, avind rolul de a combate efectul toxinelor secretate de bacterii.
 antiderapant, -fi, antiderapan?i, -te, adj. Care īmpiedic? deraparea vehiculelor.
 antidot, antidoturi, s.n. Substan?? care neutralizeaz? ac?iunea unei otr?vi.
 antifascist, -ii, antifasci?ti, -sie, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care este īmpotriva fascismului.
 antifraz?, antifraze, s.f. Procedeu stilistic prin care o expresie, o fraz? sīnt folosite īn sens contrar celui obi?nuit.
 antige! s.n. Solu?ie care coboar? temperatura de īnghe? a apei, servind la r?cirea motoarelor cu ardere intern?.
 antīgen s.n. Substan?? care, la introducerea īn organism, determin? apari?ia unui anticorp.
 antiimperialist, -a, antiimperiali?ti, -ste, adj. Care este īmpotriva imperialismului.
 antilogaritm, antilogaritme, s.n. Num?r al c?rui lo^iritm este egal cu num?rul dat.
 antilop?, antilope, s.f. Nume dat unor rumeg?toare ou picioare lungi ?i sub?iri, care tr?iesc īn ??rile calde; pielea t?b?cit? a acestor animale.
 anfitnatcrie s.f. Form? a materiei īn care unele propriet??i sīnt opuse celor ale materiei obi?nuite, constituen?ii s?i fundamentali fiind antiparticulele.
 antimonarhic, -a, antimonarhici, -e, adj. Care este īmpotriva· monartiiei.
 antimoniu s.n. Metaloid de culoare alb?-cenu?ie, īntrebuin?at īn tehnic? sub form? de aliaje.
 antiinnncitoresc, -c?sc?, antimuncitore?ti, adj. Care este īmpotriva intereselor clasei muncitoare.
 antinevralgic, -?, antinevralgici, -e, adj., s.n. (Medicament) care calmeaz? nevralgiile.
 antinomie, antinomii, s.f. Contradic?ie īntre dou? teze ce se exclud reciproc ?i care pot fi demonstrate logic īn neeba?i m?sur?.'
   antiparticul?, antiparticule, s.f. Particul? elementar? caro se deosebe?te, prin anumite particularit??i fizico (sarcin? electric? ?i moment magnetic de semne opuse), de particula cu aceea?i mas?.
   antipartinic, -?, antipartinici, -c, adj. Care se opune concep?iilor ?i programului partidului din caro face parte.
   nntipiHic, -a, antipatici, -c adj. Care inspir? antipatic.
   antipatic, antipatii, s.f. Sentiment de aversiune fa?? de cineva.
   antipiretic, -?, antipirctici, -c, adj., s.n. (Medicament.) caro face s? scad? febra.
   antipod, antipozi, s.m. Fiecare dintre punctele diametral opuse de pe suprafa?a P?mīntului; (fig.) persoan? sau lucru opus altei persoane sau altui lucru.
   antirābic, -ii, antirabici, -c, adj. Care combate turbarea.
   antisemit, -?, antisemi?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) caro admite sau practic? antisemitismul.
   antisemitism s.n. Atitudine ostil? fa?? dc evrei, bazat? pe discriminare rasial? sau religioas?.
   antiseptic, -?, antiseptici, -e, adj., s.n. (Substan??) care combate dezvoltarea microbilor.
   antisocial, -?, antisociali, -c, adj. Care īncalc? normele de convie?uire social?, cave d?uneaz? societ??ii.
   antistatal, -?, antistatali, -c, adj. īndreptat īmpotriva intereselor statului.
   antistrof?, antistrofe, s.f. A doua stan?? (replica strofei) a unei poezii lirico, cīntat? do cor īn teatrul antic grec.
   antitanc adj. invar. Folosit īn lupta contra tancurilor.
   antitetic, -?, antitetici, -e, adj. Caro con?ine o antitez?; care folose?te antiteza.
   nntitiz?, antiteze, s.f. Opozi?ie īntre dou? no?iuni, idei, judec??i etc.; figur? de stil care se bazeaz? pe contrastul dintre dou? idei, expresii, situa?ii etc.
   antitific, -?, antitifici, -c, adj., s.n. (Medicament) care combate iebra tifoid?.,
   antitoxin?, antitoxine, s.f. Substan?? care neutralizeaz? ac?iunea toxinelor.
   antologie, -?, antologici, -c, adj. De antologie; reprezentativ.
   antologie, antologii, s.f. Culegere do texte reprezentative din opera unuia sau a mai multor autori, dintr-o literatur?, dintr-o perioad? etc.
   antonim, antonime, s.n. Cuvīnt care, considerat. īn raport cu altul, are sensul exact contrar.
   nntozoar, antozoarc, s.n. (La pl.) Clas? de animale reprezentat? prin polipi; (?i la sg.) animal din aceast? clas?.
   antracen s.n. Hidrocarbur? extras? din gudronul de huil? ?i folosit? la fabricarea unor coloran?i.
   antracit s.n. C?rbune do p?mīnt do calitate superioar?.
ANTRACT
   antract, antracte, s.n. Pauz? īntre dou? acte ale unei reprezenta?ii.
   ?nlraxs.n. Boal? infec?ioas? la animale (transmisibil? ?i omului),' manifestat? prin abcese pulmonare, gaslroinlestinale ?i cutanate, antren s.n. Anima?ie, bun? dispozi?ie. _ antrcmi, antrenez, vb. I. 1. Tr. A atrage īntr-o ac?iune, astimula; (roti.) a se īnsufle?i, ase īnfl?c?ra. 2. Tr. A trage dup? sine; a pune īn mi?care.
 3. Tr. ?i refl. A (se) preg?ti pentru o activitate sportiv?, a face antrenament.
   antrenament, antrenamente, s.n. Exerci?ii metodice f?cīnd parte din procesul do preg?tire sportiv?.
   antrenant, -?, antrenan?i, -te, adj. Caro stimuleaz?.
   antrenor, -oare, antrenori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? calificat? caro se ocup? cu antrenarea sportivilor.                       „ .         ''
   antrepozit, antrepozite, s.n. Cl?dire īn care se •depoziteaz? m?rfuri sau materiale (īn special pentru import-oxporl).
   antreprenor, -oare, antreprenori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care execut? lucr?ri īn antrepriz?.
   antrepriz?, antreprize, s.f. Form? de executare a unor lucr?ri, pe baz? de contract ?i caiet ?de sarcini, do c?tre o persoan? sau o īntreprindere pentru o alt? persoan?.
   antreu, antreuri, s.n. Prima īnc?pere (mai mic?) a unei locuin?e, īn care se intr? direct •de afar?.
   antricot, antricoate, s.n. Carne de vit? sau de porc, din regiunea intercostal?.
   antropofag·, -?, antropofagi, -e, s.m. ?i f. Persoan? care m?nīnc? came de om; canibal.
   antropoid, -?, antropoizi, -de, adj., s.f. 1. Adj. (Despre maimu?e) Care seam?n? cu omul.
 2. S.f. (La pl.) Grup de maimu?e superioare, asem?n?toare cu omul; (?i la sg.) maimu?? din acest grup.
   antropologie s.f. ?tiin?? care studiaz? originea, •evolu?ia ?i varietatea biologic? a omului, īn ?corela?ie cu condi?iile naturale ?i social-culturale.
   antropometrie s.f. Disciplin? ?tiin?ific? care se ocup? cu tehnica m?sur?rii diferitelor p?r?i ale corpului omenesc.
   antropomorf, -?, antropomorfi, -e, adj. ī. Antropoid (1). 2. (Despre obiecte de art? sau reprezent?ri ornamentale) Care are form? de fiin?? omeneasc?.
   antropomorfism s.n. Concep?ie care atribuie unor lucruri, vie?uitoare sau procese din natur? forme ?i īnsu?iri omene?ti.
   antroponimic, -?, antroponimici, -e, adj., s.n. J. Adj. Care se refer? la antroponimie. 2. S.n. Nume de persoan?.
   antroponimic s.f. 1. Ramur? a lingvisticii care studiaz? numele de persoan?. 2. Totalitatea numelor de persoan? dintr-o regiune, dintr-o limb? etc.
   antropopitec, antropopiteci, s.m. Maimu?? ?considerat? precursorul omului.
   an?iSm, -ii, antumi, -e, adj. (Despre scrieri) Publicat īn timpul vie?ii autorului.
   anturaj, anturaje, s.n. Mediul, compania, societatea īn care tr?ie?te_ cineva.
   anual, -?, anuali, -e, adj. Care are loc o dal? pe an sau īn fiecare an; care dureaz? un an.
   anuar, anuare, s.n. Publica?ie anual? caro prezint? activitatea unei institu?ii, a unei ??ri etc.; publica?ie anual? a unei institii?ii ?tiin?ifice.
   anula, anulez, vb. I. Tr. A suprima, a declara nul.
   aniime adv. 1· Adic?, iat? care. 2. īnadins, inten?ionat. 3. īn mod exact.
   anumit, -?, anumi?i, -te, adj. 1. Care a fost precizat, stabilit. 2. Deosebit, special. 3. Unul, oarecare.
   anun?, anun?uri, s.n. īn?tiin?are scris?, anun?a, anun?, vb. I. Tr. A aduce la cuno?tin??; a vesti sosirea cuiva, rostindu-i numele cu glas tare.                  ^
   anurie s.f. īncetarea secre?iei urinare, īntīl-nit? īn unele boli de rinichi.
   anus, anusuri, s.n. Orificiu la extremitatea intestinului gros.
   anvelop?, anvelope, s.f. Pies? de cauciuc care īmbrac? ?i protejeaz? camera de aer a unei ro?i de vehicul.
   anrergilr?, anverguri, s.f. 1. De mare anvergur? = pe plan mare, vast. 2. Distan?a dintre extremit??ile unei aripi de avion, dintre vīrfurile aripilor īntinse la p?s?ri, fluturi etc.
   anxiet?te s.f. Stare de nelini?te, de team? nedeslu?it?.
   anxios, -o?s?, anxio?i, -oase, adj. Nelini?tit, īngrijorat.
   anzeriforme s.f. pl. Ordin de p?s?ri īnot?toare, cu picioarele scurte avīnd trei degete unite printr-o membran?.
   aoleu interj. Exclama?ie de spaim?, de durere etc.
   aort?, aorte, s.f. Cea mai mare dintre artere, care transport? sīngele oxigenat īn tot corpul, aortit?, aortite, s.f. Inflama?ie a aortei, apanaj, apanaje, s.n. 1. Domeniu feudal acordat de suveran membrilor familiilor regale. 2. Bun atribuit cuiva sau acaparat de cineva; (fig.) ceea ce este propriu cuiva.
   apar?t, aparate, s.n. 1. Sistem tehnic care serve?te la efectuarea unor opera?ii, la transmiterea energiei sau la transformarea ei dintr-o form? īn alta. 2, (Anat.) Ansamblu de organe care servesc la īndeplinirea unei func?ii īn organism.
 3. Totalitatea serviciilor ?i a personalului dintr-o institu?ie; aparat de stat = totalitatea organelor de stat care īndeplinesc func?iile acestuia.
 4. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop.
   aparat?j, aparataje, s.n. Totalitatea aparatelor folosite īntr-un anumit domeniu.
   aparatur? s.f. Totalitatea aparatelor care asigur? func?ionarea unei instala?ii, a unei ma?ini etc.
   apargnt,-?, aparen?i,-te, adj. 1. Care este altfel decīt pare. 2. C?r?mid? aparent? = c?r?mid?
 31
APLOMB
 special?, netencuit?, folosit? de obicei la fa?adele unor cl?diri.           '
   aparin?ii, .aparente, s.f. īnf??i?area exterioar? (adesea neconform? cu realitatea) a cuiva sau a ceva; in aparen?? = la prima vedere, judecind dup? exterior.
   apari?ie, apari?ii, s.f. 1. Ivire. 2. Ie?irea unei publica?ii de sub tipar.
                                                                  opartanuSnt, apartamente, s.n. Grup de īnc?peri dintr-o cl?dire, care formeaz? o unitate ?i serve?te ca locuin??, apurto adv. Separat; deosebit de...; special, apnrtcnint? s.f. Faptul de a apar?ine cuiva, apartheid s.n. Politic? de discriminare rasial? practicat? de guvernul Republicii Africa de Sud īmpotriva popula?iei b??tina?e de culoare.
                                                                  apar?ine, apar?in, \b. III. Intr. A ?ine de cineva sau de ceva, a fi proprietatea cuiva; a face parte din... apa?, apa?i, s.m. Derbedeu, haimana; ho?. apatie, -?, apatici, -e, adj. Cuprins de apatic, apatie s.f. Lips? de interes, de vlag?, de energie.
   apatrid, -a, apatrizi, -de, s.m. ?i f. Persoan? f?r? cet??enie.
   āpii, ape, s.f. 1. Lichid transparent ?i incolor, f?r? gust ?i f?r? miros, reprezentīnd o combina?ie din o parte oxigen ?i dou? p?r?i hidrogen, ?i care formeaz? unul din īnveli?urile P?mīntti-lui; ap? dulce = ap? de riuri ?i de izvoare. 2. Denumire dat? unor preparate industriale, farmaceutice sau de parfumerie; ap? tare = numele popular al acidului azotic; ap? de colonie = lichid parfumat folosit īn cosmetic?; ap? grea = combina?ie a oxigenului cu deu-teriul. 3. Sudoare; saliv?.
   ap?r?, ?p?r, vb. I. Tr. 1. A interveni īn ajutorul cuiva sau a ceva, sus?inīndu-1 īmpotriva unei ac?iuni ostile; (refl.) a se īmpotrivi unui atac; a se dezvinov??i. 2. A p?zi un teritoriu.
 3. A pune la ad?post; a feri, a ocroti. 4. A pleda o cauz? īn fa?a justi?iei.
   ap?rare, ap?r?ri, s.f. 1. Ac?iunea do a (se) ap?ra. 2. Persoan? care ap?r? o cauz? īn fa?a justi?iei. 3. (Sport) Totalitatea juc?torilor din-tr-o echip? care ap?r? poarta.
   ap?r?tor, -oare, ap?r?tori, -oare, s.m. ?i f. 1. Persoan? care ap?r? sau sprijin? pe cineva, care ap?r? cauza cuiva īn fa?a justi?iei. 2. (Sport) Juc?tor din ap?rare (3).
   ap?rfia, ap?r, vb. II. Intr. A se ar?ta, a se ivi, a lua na?tere; (despre publica?ii) a ie?i de sub tipar, ap?rie s.f. Ap? mult? (v?rsat? pe jos), ap?s?, ap?s, vb. I. 1. Tr. ?i intr. A se l?sa (cu toat? greutatea) asupra unui lucru, a īmpinge cu putere. 2. Tr. (Fig.) A asupri. 3. Intr. A accentua īn vorbire un cuvīnt, o fraz?. 4. Tr. A chinui, a cople?i.
   ap?s?t(5r, -oare, ap?s?tori, -oare, adj. Care cople?e?te, chinuic?te; care asupre?te.
   ap?tis, -o?s?, ap?to?i, -oase, adj. Care con?ine mult? ap?.
   . apeduct, apeducte, s.n. Construc?ie hidrotehnic? servind la transportul apoi do la punctul do captare pīn? la col de folosire.
    apel, apeluri, s.n. 1. Strigarea numelor membrilor unoi colectivit??i, pentru a verifica prezen?a lor. 2. Chemare1 adresat? maselor. 3. Cerere, rug?minte. 4. Semnal sonor sau luminos, semnificīnd necesitatea stabilirii unei leg?turi telefonice.
    apel?, apelez, vb. I. Intr. A cere ajutorul cuiva; a recurge la...
    npolativ, apelative, s.n. Substantiv comun; nume.
    apendice, apendice, s.n. 1. (Anat.) Mic? prelungire a cecului. 2. Ceea ce constituie o prelungire sau o completare a unui lucru.
    apendicit?, apendicite, s.f. Boal? constīnd īn inflamarea apendicclui (1).
    aporcdpfio s.f. Integrare a percep?iilor īn experien?a individual? anterioar?.
    aperitiv, aperitive, s.n. Gustare care se ia īnainte do mas?.
    apetsil, -?, apetali, -c, adj. (Despre flori) F?r? petale.
    apeten?? s.f. Tendin?? spre ceea ce poate satisface īnclina?iile naturale.
    apetisant, -a, apetisan?i, -te, adj. Care stimuleaz? pofta do mincare.
    apetit s.n. Poft? de mīncare. apicol, -?, apicoli, -c, adj. Care so refer? la apicultura.
    apicultor, -oare, apicultori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care so ocup? cu apicultura.
    apicultura s.f. 1. ?tiin?? caic se ocup? cu cre?terea ?i īngrijirea ra?ional? a albinelor.
   2.  Cre?terea albinelor.
    aplana, aplanez, vb. I. Tr. A potoli, a lini?ti o neīn?elegere, un conflict.
    aplaud?, aplaud, vb. I. Tr. ?i intr. A balo din palme pentru a-?i exprima mul?umirea, aprobarea, admira?ia.
    aplauze s.f. pl. B?t?i repetate din palme, īn semn de aprobare, dc mul?umire, de admira?ie.
    aplcc?, aplic, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) pleca,, a (se) īndoi; (fig.) a (se) supune.
    aplec?t, -?, apleca?i, -te, adj. īnclinat; (fig.) care are aptitudini pentru ceva.
    aplic?, aplic, vb. 1. Tr. 1. A pune un lucru peste altul, f?cīnd s? adere, s? so fixeze. 2.. A pune īn practic?, a folosi, a īntrebuin?a.
   3.  A raporta un principiu general la un caz particular.
    aplicat, -?, aplica?i, -te, adj. 1. Fixat, lipit.
   2.  Pus īn practic?; (despre ?tiin?e) care are -aplica?ii practice nertiijlocito.
    aplicativ, -?, aplicativi, -e, adj. (Despre ?tiin?e, cercetare ?tiin?ific? etc.) Ale c?rui rezultate pot fi puse īn aplica?ie; care este legat nemijlocit de practic?.
    aplica?ie, aplica?ii, s.f. 1. Punere īn practic?.
   2.  Aptitudine, īnclina?ie.
    apl<5ml) s.n. Atitudine dīrz?, īndr?zneal? (sfid?toare).
APNEE
 32
   apnfe s.f. Oprire temporar? a respira?iei, apocalips s.n. Viziune fantastic? a sfīr?itu-lui lumii, in concep?ia religiei cre?tine. <-
   apocaliptic, -?, apocaliptici, -c, adj. Insp?i-Riint?tor, īngrozitor.
   npoctfpu, apocopc, s.f. Dispari?ia unui suno? sau a unui gru'p de sunete de la sfir?itul unui cuvīnt.
   apocrif, -?, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Atribuit altui autor decīt celui adev?rat.
   apod, -?, apozi, -de, ad,j. (Despre unele animale) Lipsit de picioare.
   apod'oz?, apodozc, s.f.· (Gram.) A doua parte a unei perioade, caro exprim? consecin ?a primei p?r?i.
   ap of iz Ti, apofize, s.f. Proeminen?? pe suprafa?a unui os.
   apogeu, apogcc, s.n. 1. Punct culminant īn dezvoltarea unui fenomen. 2. Punctul cel mai dep?rtat de P?mīnt de pe orbita Lunii, a unui satelit artificial etc.
   apogiatiir?, apogiaturi, s.f. Ornament melodic constīnd dintr-unul sau mai multe sunete executate īnaintea sunetului principal.
   apoi adv. 1. Dup? aceea, pe urm?. 2. Pe līng? asta, ?i īnc?. Var.: p?i adv.
   apolitism s.n. Atitudine do indiferen?? ?i pasivitate fa?? de activitatea politic?.
   apologet, apologe?i, s.m. Persoan? care laud? (exagerat) meritele cuiva sau a ceva.
   apologetic, -?, apologetici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care con?ine o apologie. 2. S.f. Ramur? a teologiei, care are ca scop ap?rarea cre?tinismului.
                                                                 apologie, apologii, s.f. Elogiu, laud? (exagerat?) adus? cuiva; scriere sau discurs apologetic, apometru, apomclre, s.n. Contor pentru ap?. apoplectic, -?, apopleclici, -e, adj. Propriu apoplexiei; (despre oameni) predispus la apo-plexie.
   apoplexie, apoplexii, s.f. Pierdere brusc? a cuno?tin?ei ?i a posibilit??ii de mi?care, datorat? īn special unei hemoragii cerebrale.
   aptirt, aporturi, s.n. Contribu?ie adus? de cineva īntr-o ac?iune comun?.
   apos, -o?s?, apo?i, -oase, adj. Care con?ine (prea mult?) ap?; umoare apoas? = lichid transparent, aflat īntre cornee ?i cristalinul ochiului.
   apostat, -?, aposta?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care a s?vīr?it o apostazie.
   apostazie, apostazii, s.f. Renegare public? a unei credin?e religioase.
   aposteriori adv., adj. invar. Dobīndit īn urma ?experien?ei.
   apostil?, apostile, s.f. Rezolu?ie pus? pe o peti?ie, pe un raport otc.
   aptfstol, apostoli, s.m. (Bis.) Nume dat fiec?ruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos; (fig.) adept ?i propagator īnfl?c?rat al unei doctrine.
   apostolat s.n. Misiunea de apostol, apostrof, apostrofuri, s.n. Semn ortografic īn form? de virgul?, care indic? dispari?ia accidental? īn rostire a unui sunet, apostrof?, apostrofez, vb. I. Tr. A mustra.
   apostrof?, apostrofe, s.f. 1. Mustrare (pe un ton violent). 2. Figur? retoric?, prin caro un vorbitor sau un scriitor se adreseaz? direct unei persoane sau unui lucru personificat.
   apoteni?, apoteme, s.f. 1. Segment de dreapt? care une?te centrul unui poligon regulat cu mijlocul oric?rei laturi. 2. Segment de dreapt? care une?te vīrful unei piramide regulate cu mijlocul oric?rei laturi a bazei ei.
   apoteoz?, apoteoze, s.f. Divinizare a unui erou sau a unui īmp?rat, īn antichitate; (fig.) pream?rire, glorificare.
   apozi?ie, apozi?ii, s.f. Atribut substantival īn cazul nominativ (sau īn acela?i caz cu substantivul determinat).
   aprecia, apreciez, vb. I. Tr. 1. A evalua. 2. A pre?ui pe cineva sau ceva.
   apreciabil, -?, apreciabili, -e, adj. Destul de mare, de mult etc.
   apreciere, aprecieri, s.f. Ac?iunea de a aprecia', pre?uire.
                                                              apret, apreturi, s.n. Preparat cu care se trateaz? ?es?turile sau fibrele textile pentru a le face lucioase, ne?ifonabile, impermeabile etc. npreta, apretez, vb. I. Tr. A trata cu apret, aprig, -?, aprigi, -e, adj. Iute, īnfocat; aspru, īnver?unat.
   aprilie s.m. A patra lun? a anului, aprinde, aprind, vb. III. 1. Tr. A da foc; a face s? ard? focul; a face s? lumineze. 2. Refl. A lua foc; a īncepe s? lumineze. 3. Refl. (Fig.) A se īnfl?c?ra; a se īnro?i la fa?? (īn urma unei emo?ii).
   aprindere, aprinderi, s.f. 1. Faptul de a (se) aprinde; aprindere de pl?mini = congestie pulmonar?. 2. (La motoarele termice) Ini?ierea arderii combustibilului īn camera de combustie.
   aprins, -?, aprin?i, -se, adj. 1. Care arde; care d? lumin?. 2. (Fig.) īnv?p?iat; īmbujorat; pasionat. 3. (Fig.) (Despre culori) Puternic, violent.
   apriori adv. īn mod aprioric, aprioric, -?, apriorici, -e, adj. Anterior expe-rion?oi; independent de experien??, bazat numai pe ra?iune.
   aproape adv., s.m. art. 1. Adv. La o distan?? mic?, nu prea departe. 2. Adv. Peste pu?in timp.
3. Adv. Cam, mai: aproape nimic. 4. S.m. art. Orice om (īn raport cu ceilal?i).
   aprob?, aprob, vb. I. Tr. Ā fi de acord, a īncuviin?a.
   aprod, aprozi, s.m. (īnv.) 1. Dreg?tor la curtea domneasc?. 2. Slujba? caro introducea publicul īn unele institu?ii.
   aprofundā, aprofundez, vb. I. Tr. A cerceta temeinic o problem?.
   apropia, apropii, vb. I. 1. Refl. A seduce, a se a?eza aproape de cineva sau de ceva; a ajunge aproape de un anumit moment. 2. Tr. A duce, a a?eza līng? cineva sau ceva. 3. Refl. A se asem?na cu cineva sau cu ceva.
   apropiat, -?, apropia?i, -te, adj. 1. Care se afl? aproape. 2. (Fig.) Care este legat suflete?te de cineva.
 33
ABC
  apropiGrc, apropieri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) apropia. 2. Vecin?tate.
  apropā, (2) apropouri, adv., s.n. 1. Adv. Fiindc? a venit vorba... 2. S.n. Aluzie (r?ut?cioas?)..
  npropriu, apropriez, vb. I. Tr. A-?i īnsu?i un lucru str?in.
  aproviziona, aprovizionez, vb. I. Tr. ?i refl. A-(?i) procura din timp materiale, hran?.
  aprovizionare, aprovizion?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu care se ocup? cu procurarea unor materiale, bunuri de consum ctc.
  aproxima, aproximez, vb. I. Tr. A determina valorile aproximative ale unei m?rimi.
  aproximativ, -?, aproximativi, -e, adj., adv.
  1. Adj. Aproape exact, aproape adev?rat. 2. Adv. Cam, aproape, circa.
  aproximiī?ie, aproxima?ii, s.f. Evaluare, apreciere aproximativ?.
  apt, -?, ap?i, -le, adj. Potrivit, bun (pentru...), apter, -?, apteri, -e, adj. (Despre insecte) Lipsit de īiripi.
  aptitudine, aptitudini, s.f. īnclinare, aplica?ie spre ceva.
  apuca, apuc, vb. I. 1. Tr. A lua, a prinde, a īn?f?ca. 2. Refl. A se prinde, a se ag??a de ceva.
  3. Tr. A ajunge, a reu?i s? vad? sau s? fac? ceva.
  4. Refl. A īncepe s? fac? ceva. 5. Intr. A mo?teni un obicei: a?a a apucat din b?trtni. 6. Intr. A se angaja pe un drum.
  apucat, -?, apuca?i, -te, adj. Care se enerveaz? repede; s?rit, ?icnit.
  apuc?tur?, apuc?turi, s.f. 1.'" Prindere cu mīna. 2. (Fig.) Obicei r?u, deprindere rea.
  nptine, pers. 3 apune, vb. III. Intr. (Despre a?tri) A asfin?i; (fig.) a fi īn declin, a dec?dca.
  apus1, apusuri, s.n. 1. Trecerea unui astru sub orizont; moment al zilei cīnd apune,Soarele.
  2. Vest.
  ap?s2, -?, apu?i, -se, adj. Disp?rut pentru totdeauna.
  apusc?n, -ii, apuseni, -e, adj. Care se afl? la apus; care apar?ine apusului Europei (?i īntregii Amcrici); occidental.
  ar, ari, s.m. Unitate de, m?sur? pentru suprafe?e de teren, egal? cu 100 m2.
  ani, ar, vb. I. Tr. A t?ia brazde cu plugul, preg?tind p?mīntul pentru a fi cultivat.
  arab, -fi, arabi, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la arabi (2) sau la ??rile locuite de ei; (substantivat, f.) limba vorbit? do arabi. 2. S.m. ?i f. Persoan? apar?inīnd unuia dintre popoarele semitice' din Orientul Apropiat ?i din N. Africii.
  arab6sc, arabescuri, s.n. Ornamenta?ie specific? artei arabe, constīnd din linii ?i motive geometrice.
  ar?bil, -?, arabili, -ie, adj. (Despre p?mīnl) Bun pentru arat ?i cultivat.
  ar?c, araci, s.m. Par lung, care serve?te la sus?inerea vi?ei de vie, fasolei etc.
  aragaz, (2) aragazuri, s.n. 1. Gaz petrolier lichefiat, folosit drept combustibil. 2. Ma?in? de g?tit care folose?te acest combustibil.
   aragonit s.n Carbonat de calciu utilizat la confec?ionarea unor obiecte de ornament, araliid?, arahide, s.f. Alun? de p?mīnt. arahnid?, arahnide, s.f. (La pl.) Clas? de animale nevertebrate din īncreng?tura artropodelor; (?i la sg.) animal din aceast? clas?.
   ar?in?, (2) ar?muri, s.f. 1. Cupru. (La pl.) 2. Obiecte f?cute din cupru.
   aranja, aranjez, vb. I. Tr. A pune īn ordine, a rīndui, a potrivi.
   aranjament, aranjamente, s.n. 1. īn?elegere, īnvoial?. 2. Prelucrare a unei buc??i muzicale pentru voce sau pentru instrumente. 3. (Mat.) Grupare, dup? anumit? regul?, a unor elemente, numere etc.
   arareori adv. Rareori, rar. ar?t s.n. Ac?iunea de a ara. ariimī, ar?mesc, vb. IV. Tr; A acoperi un obiect de metal cu un strat sub?ire de aram?.
   ar?t?, arit, vb. I. 1. Tr. A da la iveal?; a expune privirii. 2. Tr. A indica printr-un gest pe cineva sau ceva. 3. Tr. A indica o direc?ie, o m?sur? etc. 4. Tr. A explica, a da o explica?ie. 5. Tr. ?i refl. A (se) manifesta, a da dovad? de...
   ar?t?re, ar?t?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a ar?ta. 2. Halucina?ie; stafie, fantom?, monstru.
   ar?t?tor, ar?t?toare, s.n. Degetul al doilea de la mīn? (cu care se arat?).
   ar?tos, -o?s?, ar?to?i, -oase, adj. Frumos, chipe?; impun?tor.
   ar?tur?, ar?turi, s.f. P?mīnt arat. arbalet?, arbalete, s.f. Arm?, folosit? īn trecut, cu care se aruncau s?ge?i ?i proiectile.
   arbitra, arbitrez, vb. I. Tr. 1. A solu?iona un litigiu īn calitate de arbitru. 2. A conduce o competi?ie sportiv?.
   arbitr?j, arbitraje, s.n. 1. Solu?ionarea unui litigiu de c?tre un arbitru. 2. Conducere a unei competi?ii sportive.
   arbitrar, -?, arbitrari, -e, adj. Care ac?ioneaz? dup? bunul plac sau dup? judecata proprie.
   arbitru, -?, arbitri, -e, s.m. ?i f. 1. Persoan? īns?rcinat? s? rezolve un litigiu. 2. Persoan? calificat? īn conducerea competi?iilor sportive.
   arbor?, arborez, vb. I. Tr. A īn?l?a un steag pe o cl?dire, pavilionul pe catargul unei nave etc.
   arbore, arbori, s.m. 1. Copac; pom. 2. Nume dat unor plante lemnoase din care se extrag anumite substan?e sau ale c?ror semin?e sīnt folosite īn alimenta?ie: arbore dc cacao, arbore de cafea, arbore de chinin?. 3. Organ de ma?in? care, prin rotire īn jurul axei sale, transmite o mi?care.
 4. Catarg.
   arborescent, -?, arborescen?i, -ie, adj. (Despre plante) Care are īnf??i?area unui arbore. _ arboret, arboreturi, s.n. Totalitatea arborilor de acela?i soi care cresc pe o anumit? por?iune de p?dure.
   arboricol, -u, arboricoli, -e, adj. (Despre viet??i) Care tr?ie?te īn arbori. -arbust, arbu?ti, s.m. Plant? lemnoas? ramificat? de la r?d?cin? īn form? de tuf?.
   arc, (1, 3, 4, 5) arcuri, (2) arce, s.n. X. Arm? primitiv? folosit? la aruncarea s?ge?ilor. .2.
3 — Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curent
ARCADA
 31
 (Mat.) Por?iune dinlr-o curb?. 3. Element do rezisten?? al unei construc?ii arcuite; arc dc triumf = construc?ie monumental? cu una sau trei arcade, ridicat? īn amintirea unui fapt īnsemnat. 4. Resort elastic do o?el, folosit pentru amortizarea ?ocurilor, pentru exercitarea unei for?e elastice etc. 5. Arc clcclric — desc?rcare electric? īntre doi electrozi.
   nrc?d?, arcade, s.f. 1. Element arhitectural format dintr-un arc ?i din elementele care īl sus?in. 2. Forma?ie anatomic? īn form? de arc (ex. arcada ochiului).
   arcan, arcane, s.n. La? pentru prinderea sau pentru priponirea vitelor.
   nre??, arca?i, s.m. O?tean īnarmat cu arc. arc? s.f. (Rar) Corabie.
   arctic, -?, arctici, -e, adj. Situat la Polul Nord sau īn regiunea Polului Nord.
   arcui, arcuicsc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) īndoi īn form? de arc.
   arcā?, arcu?uri, s.n. Vergea de lemn, īntre capetele c?reia sīnt īntinse fire de p?r de cal ?i cu care so produc sunete la instrumentele cu coarde.
   ?rde, ardj vb. III. 1. Intr. (Despre foc) A fi aprins; (despre obiecte) a se mistui prin foc; (tr.) a da foc, a b?ga īn foc, a consuma prin ardere. 2. Tr. A strica o mīncare, expunīnd-o prea mult ac?iunii focului. 3. Tr. A expune c?r?mida, ceramica etc. ac?iunii focului, īn procesul de fabrica?ie. 4. Intr. A da lumin?, a lumina.'
 5. Intr. A r?spīndi c?ldur? mare, a dogori; (despre oameni) a avea febr?. C. Refl. A se frigo (atingīnd un obiect fierbinte); (fam.) a se p?c?li.
 _ ardei, ardei, s.m. Plant? erbacee anual? cultivat? pentru fructele ei, verzi sau ro?ii, īntrebuin?ate īn alimenta?ie.
   ardelean, -?, ardeleni, -e, adj., s.m. ?i f. Transilv?nean.
   ardeleanc?, ardelence, s.f. Transilv?neanc?. ardelenesc, -e?scu, ardelene?ti, adj. Transilv?nean.
   ardelene?te adv. Ca īn Ardeal, īn felul ardelenilor.
   ardelenism, ardelenisme, s.n. Cuvīnt sau expresie caracteristic? vorbirii ardelenilor.
   ardere, arderi, s.f. Faptul de a (se) arde; (la pl.) proces de oxidare a substan?elor vii din organism.
   nrdezie, ardezii, s.f. Roc? argiloas? sub form? de pl?ci, īntrebuin?at? la acoperitul cl?dirilor.· ardoare s.f. īnfl?c?rare, pasiune, arciīl s.n. Suprafa?? de r?spīndire a unei specii, a unui gen etc. de plante sau de animale.
   ar6n?, arene, s.f. Spa?iu din mijlocul unui circ, īn care se desf??oar? reprezenta?iile; teren de sport, cu spa?iu (tribune) īn jur pentru spectatori.
   arenda, arendez, vb. I. Tr. A da sau a lua īn arend?.
   arenda?, arenda?i, s.m. Persoan? care ia un bun īn arend?.
  arend?, arenzi, s.f. (īn capitalism) Folosire, exploatare a unui bun (teren agricol), īn schimbul unei sume de bani; suma pl?tit? proprietarului de c?tre arenda?.
  arcomCtru, areomelrc, s.n. Instrument pentru m?surarea densit??ii unui lichid sau a concentra?iei unei solu?ii.
  areop?g, areopaguri, s.n. Organul suprem judec?toresc la vechii atenieni.
  ar6st, aresturi, s.n. De?inere sub paz? legal? a unei persoane; locul de?inerii.
  aresta, arestez, vb. I. Tr. A priva de libertate (un condamnat, īnvinuit sau inculpat), īn temeiul unui mandat de arestare.
  argat, -?, arga?i, -te, s.m. ?i f. (īn capitalism) Muncitor agricol salariat; slug?.
  arg?seāl?, arg?scli, s.f. Ac?iunea do a arg?si; amestecul de substan?e cu care se arg?se?io.
  arg?si, arg?sesc, vb. IV. Tr. A prelucra pieile ?i bl?nurile cu anumite substan?e pentru a le face trainice, flexibile ?i impermeabile.
  argert, argcle, s.f. (Pop.) 1. R?zboi dc ?esut.
  2. Scheletul do Idmn al unei construc?ii.
  argil?., argile, s.f. Roc? sedimentar? alc?tuit? din silica?i, resturi de organisme etc., īntrebuin?at? īn ceramic?, la fabricarea materialelor refractare, īn sculptur? etc.
  argint s.n. Metal pre?ios, maleabil ?i ductil, de culoare alb?-cenu?ie; argint-viu = mercur.
  argint?, argintez, vb. I. Tr. A acoperi un obiect cu un strat sub?ire de argint.
  argint?rie, argint?rii, s.f. Obiecte de argint, argintiu, -ie, argintii, adj. De culoarea ?i str?lucirea argintului.
  arg(5n s.n. Gaz inert, incolor, care se g?se?te īn atmosfer? ?i se īntrebuin?eaz? la umplerea becurilor sau tuburilor electrice.
  argonaut, argonau?i, s.m. Nume dat īn legendele vechi grece?ti unor eroi care au c?l?torit pe corabia Argo spre Colchida.
  argijtic, -?, argotici, '-e, adj. Care apar?ine argoului, de argou.
  argou, argouri, s.n. Limbaj conven?ional al anumitor categorii sociale, care folosesc cuvinte speciale sau cu sensuri deosebite, pentru a nu fi īn?elese de restul societ??ii.
  orgument, argumente, s.n. Ra?ionament, prob?, folosit? pentru a demonstra’ceva.
  argument?, argumentez, vb. I. Tr. A dovedi, a demonstra ceva cu argumente.
  arh?ic, -S, arhaici, -e, adj. Care apar?ine sau este caracteristic unor vremuri trecute.
  arhaism, arhaisme, s.n. Cuvīnt sau expresie arhaic?.
  arhaiz?nt, -?, arhaizan?i, -te, adj. Cu aspect arhaic.
  arhanghel, arhangheli, smi. (Bis.) C?petenie a īngerilor.
  arheg(5n, arhegoane, s.n. (Bot.) Organ femei de reproducere, caracteristic pentru mu?chi, ferigi, gimnosperme.
  arheolog, arheologi, s.m. Specialist īn arheologie.
 35
ARMA
   aTheologio s.f. ?tiin?? care studiaz? trecutul istoric al omenirii pe baza interpret?rii vestigiilor materiale.
   arheopterix s.m. Pas?re fosil? cu caractere intermediare īntre reptile ?i p?s?ri.
   arhetip, arhetipuri, s.n. Tip, model originar; manuscris original (dup? care se fac copii). · arhi- Element de compunere care serve?te Ia formarea unor substantive, c?rora le d? sens de superioritate, ?i a unor adjective cu sens superlativ.
   arhiduce, arhiduci, s.m. Titlu dat principilor din fosta cas? domnitoare a Austriei.
   arhiepiscop, arhiepiscopi, s.m. Titlu onorific dat unor episcopi; (p. ext.) mitropolit.
   arliicriu, arhierei, s.m. Denumire general? pentru gradele superioare ale clerului.
   arhimandrit, arhimandri?i, s.m. Titlu dat stare?ului unei m?n?stiri mari.
   arliimilionār, -?, arhimilionari, -e, s.m. ?i f. Persoan? foarte bogat? (care posed? o avere de multe milioane).
   arhipelag, arhipelaguri, s.n. Grup de insule dintr-un ocean sau dintr-o mare.
   arhiplin, -?, arhiplini, -e, adj. Peste m?sur? de plin.
   arhitect, -?, arhitec?i, -te, s.m. ?i f. Specialist īn arhitectur?.
   arhitectonic, -?, arhitectonici, -e, adj. Care se refer? la arhitectur?.
   arhitectur? s.f. ?tiin?a ?i arta de a proiecta ?i construi cl?diri; stilul, planul unei cl?diri.
   arhitrav?, arhitrave, s.f. Element de construc?ie, constituind partea inferioar? a antabla-mentului.
   arhivār, arhivari, s.m. Func?ionar īns?rcinat cu p?strarea actelor ?i documentelor unei arhive.
   arhiv?, arhive, s.f. Totalitatea actelor sau documentelor unei institu?ii, unui ora? etc. care se refer? la activitatea acestora.
   arhivist, -ii, arhivi?ti, -ste, s.m: ?i f. Specialist īn arhivistic?.
   arhivistic? s.f. ?tiin?? care are ca obiect conservarea ?i studierea documentelor cu valoare istoric?.
   ?rlion s.m. Titlu de polite?e dat īn trecut boierilor.
   arhondaric, arhondarice, s,n. Cl?dire sau arip? a unei cl?diri īntr-o m?n?stire, rezervat? g?zduirii oaspe?ilor.
   arlionte, arhon?i, s.m. Titlu dat īn Atena an-tiefl magistra?ilor supremi din conducerea republicii.
   arian, -?, arieni, -e, s.m. ?i f. Denumire dat? īn trecut popoarelor care vorbesc limbi indo-euro-pene iar īn prezent popoarelor indo-iraniene; denumire dat? de rasi?tii germani a?a-zisei rase superioare nordice (germanice).
   ariei, arici, s.m. Mamifer insectivor cu botul ascu?it ?i corpul gros, acoperit de ?epi; arici-de-marc = animal marin nevertebrat, cu corpul acoperit de ?epi.
   arid, -?, arizi, -de, adj. (Despre p?mīnt) Uscat, sterp.
   iiric1, arii, s.f. Loc special amenajat unde se treier? cerealele.
 . ario2, arii, s.f. 1. M?sur? a unei suprafe?e. 2. Zon? de r?spīndire a unui fenomen, a unui’ fapt de limb?, a unui grup de plante sau animale etc.
   ario3, arii, s.f. Compozi?ie muzical? vocal? care face parte dintr-o oper? sau operet?; compozi?ie muzical? instrumental?.
   arierat, -?, ariera?i, -te, adj. īnapoiat mintal, ariergard?, ariergarzi, s.f. Unitate militar? care se deplaseaz? īn urma for?elor principale, ca element de siguran??.
   arin, arini, s.m. Nume dat unor specii de arbori cu florile grupate īn amen?i, care cresc pe malurile rīurilor ?i prin p?durile umede, arini?, arini?uri, s.n. P?duricede arini, aripat, -?, aripa?i, -te, adj. īnaripat; (despre fructe ?i semin?e) prev?zut cu un apendice jn form? de arip?.
   arip?, aripi, s.f. 1. Organ al p?s?rilor, al unor insecte ?i al unor mamifere care serve?te la zbor.· 2. (Iht.) īnot?toare. 3. Organ de susten-ta?ie al unui avion. 4. Parte a unei construc?ii, care se prezint? ca o prelungire lateral?; fiecare dintre extremit??ile unei cl?diri. 5. (Sport) Extrem?. G. (Fig.) Grupare extrem? a unei organiza?ii, a unui partid.
   aripio?r?, aripioare, s.f. 1. Diminutiv al lui arip?. 2. (Iht.) īnot?toare.
   aristoerdt, -?, aristocra?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care apar?ine aristocra?iei.
   aristocra?ie, aristocra?ii, s.f. P?tur? social? privilegiat?, datorit? situa?iei sale economice ?i originii sale sociale; aristocra?ie muncitoreasc? = denumire dat? unei p?turi pu?in numeroase a clasei muncitoare din unele ??ri capitaliste, c?reia burghezia īi acord? unele avantaje materiale īn scopul diminu?rii luptei revolu?ionare a proletariatului.
   aritmetic, -?, aritmetici, -e, s.f., adj. 1. S.f. Ramur? a matematicii care studiaz? propriet??ile numerelor ?i opera?iile ce se pot efectua cu ele. 2. Adj. Care se refer? la aritmetic? (1).
 . aritmie, -?, aritmici, -e, adj. Lipsit de ritm.
   aritmio s.f. Tulburare a ritmului normal al contrac?iilor inimii.
   aritmogr?f, aritmografe, s.n. Aritmometru īnregistrator.
   aritmom6tru, aritmometre, s.n. Aparat cu care se efectueaz? opera?ii aritmetice, arivism s.n. Comportare de arivist, arivist, -?, arivi?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care caut? s? parvin? prin orice mijloace.
   arlechin, (1) arlechini, s.m., (2) arlechine, s.n. 1. S.m. Personaj comic din vechea comedie italian?. 2. S.n. Fiecare dintre extremit??ile laterale, din fa??, ale unei scene.
   arm?, armez, vb. I. Tr. 1. A a?eza ?i a fixa arm?tura unui element de construc?ie, a unei galerii de min? etc. 2. A manipula mecanismul de aprindere al unei arme de foc, īn vederea
 3*
 ARSIAIMENT
 ac?ion?rii percutorului. 3. A cchipa o nav? cu colo necesare naviga?iei.
   armamCnt, armamente, s.n. Totalitatea mijloacelor tehnice do lupt?; arme.
   nnn??, arma?i, s.m. (īnv.) Dreg?tor domnesc īn ?ara Romāneasc? ?i īn Moldova, cu sarcini administrative ?i judiciare.
   nrrmit, -?, arma?i, -le, adj. 1. īnarmat. 2. (Despre conflicte) īnso?it de ac?iuni militare.
 3. Prev?zut cu arm?tur?.
   armat?, armate, s.f. 1. Totalitatea for?elor militare ale unui stat; mare imitate operativ?, alc?tuit? din mai multe unit??i tactice. 2. (Fig.) Colectivitate care ac?ioneaz? īn vederea unui scop comun.
   armator, armatori, s.m. Persoan? care echipeaz? o nav?; proprietar de nave.
   arm?, arme, s.f. 1. Unealt? sau ma?in? care serve?te la atac sau la ap?rare, la vīnat, īn unele probe sportive etc.; arm? de foc = arm? care folose?te pulbere exploziv? pentru aruncarea proiectilelor. 2. Categorie de trupe specializate ?i dotate pentru un anuinit fel de lupt?.
   arm?sar, arm?sari, s.m. Cal mascul nccastrat, folosit ca reproduc?tor.
   arm?tur?, arm?turi, s.f. 1. Totalitatea aparatelor de control, dc comand? etc. ale unei instala?ii, ale unei ma?ini etc. 2. Ansamblul elementelor de sus?inere a unei lucr?ri miniere subterane; totalitatea barelor ?i sīrmelor de o?el din interiorul elementelor de construc?ie din beton.
   armean, -?, armeni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor Ia Armenia; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Armenia. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din popula?ia constituit? ca na?iune īn cadrul R.S.S. Armenia.
   armcānc?, armenee, s.f. Femeie care face parte din popula?ia armean?.
   armenesc, -c?sc?, armene?ti, adj. Armean, arminden, armindeni, s.m. Numele popular al zilei de 1 mai; s?rb?toare popular? de prim?var?, ?inut?, de obicei, la aceast? dat?.
   armisti?iu, armisti?ii, s.n. īncetare temporar? a ostilit??ilor militare, prin īn?elegerea p?r?ilor beligerante.
   anndnic, -?, armonici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei; armonios. 2. S.f. Vibra?ie (oscila?ie) care īnso?e?te o alt? vibra?ie de aceea?i natur?, considerat? fundamental?.
   armonic?, armonici, s.f. Acordeon de dimensiuni mai mici, ac?ionat prin butoane.
   armonie, armonii, s.f. X. (Muz.) īmbinare melodioas? a mai multor sunete; parte a teoriei muzicii care studiaz? acordurile. 2. Bun? īn?elegere īntre oameni, acord.
   armonios, -oās?, armonio?i, -oase, adj. Care are armonie; melodios.
   armoniu, armonii, s.n. Instrument muzical cu claviatur?, asem?n?tor cu orga.
   armoniza, armonizez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A face.s? fie (sau a deveni) armonios; a (se) potrivi. 2. Tr. A compune acompaniamentul la o melodie.
   armur?, armuri, s.f. 1. īmbr?c?minte metalic? pentru protec?ia r?zboinicilor din antichitate
                                                                                                                  3G
 ?i din evul mediu. 2. (Muz.) Totalitatea semnelor' de altora?io puse la īnceputul unui portativ.
   am?iit, arn?u?i, s.m. (īn evul mediu) Osta? mercenar din garda domneasc?.
   arnic? s.f. Plant? erbacee mcdicinal?, cu flori galbene-portocalii.
   arnici s.n. Fire de bumbac r?sucite, vopsite īn diferite culori, cu care se fac īnflorituri pe c?m??i, pe ?tergare etc.
   arog?, arog, vb. I. Tr. A-?i atribui, cu de la sine putere, o calitate, un drept.
   arog?nt, -?, arogan?i, -te, adj. Caro se poart? cu arogan??. '
   nrog?n?? s.f. Purtare sfid?toare, obraznic?. aromat1, aromate, s.n. Mirodenie. aromat2, -?, aroma?i, -te, adj. Caro are arom?, arom?., arome, s.f. Miros pl?cut al anumitor · substan?e (comestibile).
   aromfin, -?, aromāni, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din popula?ia romāneasc? din sudul Peninsulei Balcanice. 2. Adj. Care se refer? la aromāni (1); (substantivat, f.) dialect al limbii romāne, vorbit de aromāni, (1).
   aromflnc?, aromānce, s.f. Femeie care face parte din popula?ia aromān?.
   aromi, aromesc,' vb. IV. Intr. A fi cuprins de un somn u?or; a dormita.
   arpac?? s.n. Produs alimentar ob?inut prin decorlicarea boabelor de grīu, do orz sau de mei.
   arpagic s.n. Ceap? mic?, ob?inut? din s?mīn-?? ?i care, r?s?dit?, d? ceapa obi?nuit?.
   arp6giu, arpegii, s.n. (Muz.) Executarea succesiv? a notelor unui acord.
   ars, -?, ar?i, -se, adj. 1. Mistuit de foc; stricat, descompus (fiind expus prea mult ac?iunii focului); degradat īn urma unui tratament termic.
 2. Expus ac?iunii focului īn anumit scop: c?r?mid? ars?. 3. īnnegrit de foc, de fum; (despre oameni) īnnegrit, pīrlit de soare.
   ars6n s.n. Element chimic semimetalic ai c?rui compu?i sīnt folosi?i īn medicin? ?i ca insecticide.
   arsenal, arsenale, s.n. īntreprindere īn care se repar? sau se fabric? ?i se depoziteaz? armament.
   ars6nic s.n. (Chim.) Pulbere fin?, alb?, toxic?, folosit? contra ?oarecilor; (pop.) ?oricioaic?.
   arsiīr?, arsuri, s.f. 1. Ran? produs? de foc, de c?ldur? etc. 2. Senza?ie de usturime cauzat? de o boal?, de sete etc.
   ar?ic, ar?ice, s.n. Os al articula?iei genunchiului., la miei ?i la capre; (Ia'pl.) joc de copii, la care se folosesc aceste oase.
   ar?i??, ar?i?e, s.f. C?ldur? marc a soarelui, z?duf.
   ?rt?, arte, s.f. 1. Form? a activit??ii umane care are drept scop producerea unor valori estetice, folosind mijloace cu caracter specific; totalitatea operelor care apar?in acestei activit??i. 2. Īndemīnare īntr-o activitate; īndeletnicire care cere pricepere ?i anumite cuno?tin?e.
ASCENDENT
   arter?, artere, s.f. 1. Vas sanguin prin care circul? sīngele de la inim? la organe ?i ?esuturi. 2. Cale important? de comunica?ie. 3. Conduct? hidraulic? sau linie electric? principal?.
   arterial, -?, arteriali, -e, adj. Referitor la artere.
   arterioscler<5zii s.f. Boal? caracterizat? prin īngro?area ?i sclerozarea pere?ilor arterelor, arterit?, arterite, s.f. Inflama?ie a unei artere, artezi?n, -ii, .arteziene, adj., s.f. (Izvor sau fintīn?) din care apa ?ī?ne?te cu presiune.
   articol, articole, s.n. 1. Expunere scris?, īntr-o publica?ie periodic?, pe o tem? politic?, economic?, ?tiin?ific? etc. 2. Diviziune īntr-un act normativ (lege, decret), marcat? printr-un num?r de ordine. 3. Diviziune īntr-un buget sau plan financiar. 4. Obiect de comer?. 5. Parte de vorbire flexibil? care se al?tur? unui substantiv (sau unui echivalent al lui) pentru a individualiza obiectul desemnat de acesta.
   articula, articulez, vb. I. Tr. 1. A pronun?a un sunet, un cuvīnt. 2. A ad?uga un articol unui substantiv (sau unui echivalent al lui).
   articula?ie, articula?ii, s.f. 1. (Anat.) Leg?tur? existent? īntre aou? sau mai multe oase; locul acestei leg?turi. 2. (Tehn.) Leg?tur? īntre dou? sau mai multe corpuri solide, care permite mi?carea relativ? a acestora.
   artiīici?l, -u, artificiali, -e, adj. 1. Care imit? un produs al naturii: flori artificiale. 2. F?cut dup? criterii subiective, arbitrare. 3. Nesincer, pref?cut.
   artificier, artificieri, s.m. Specialist īn manipularea ?i īntre?inerea explozivilor, muni?iilor, īn producerea exploziilor īn g?urile de min?.
   artificios, -o?s?, artificio?i, -oase, adj. Lipsit de naturale?e, artificial;
   artificiu, artificii, s.n. 1. Procedeu ingenios folosit pentru a īmpodobi sau a modifica realitatea. 2. (Mat.) Artificiu de calcul = procedeu folosit pentru a rezolva o problem? pe o cale scurt?, ingenioas?. 3. (La pl.) Amestec de substan?e chimice ?i carburan?i folosit la semnaliz?ri luminoase, pentru a produce efecte de lumin? ?i culori etc.
   artilerie, artilerii, s.f. Ansamblu de arme de foc cu care se arunc? proiectile grele la distan??; unitate militar? al c?rei principal armament este constituit din astfel de arme.
   artilcrist, artileri?ti, s.m. Militar dintr-o unitate de artilerie.
   artiodactil, artiodactile, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere avīnd picioarele terminate cu dou? degete mari, copitate, ?f dou? degete rudimentare; (?i la sg.) animal'din acest ordin.
   artist, -8, arti?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care lucreaz? īntr-un domeniu al’ artei; (p. restr.) actor; (p. ext.) persoan? foarte iscusit? īntr-o īndeletnicire.
   artistic, -?, artistici, -e, adj. Care apar?ine artei; executat cu art?.
   artiz?n, artizani, s.m. Persoan? care execut? produse de artizanat.
   artizan?t, artizanale, s.n. Me?te?ug practicat cu art?; produse de artizanat = obiecte lucrate artistic ele me?te?ugari, artrit?, artrite, s.f. Inflama?ie a unei articula?ii, artritic, -u, artritici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Cauzat de artrit?. 2. S.m. ?i f. Persoan? care sufer? de artrit?.
   artroptfd, artropode, s.n. (La pl.) īncreng?tur? de animale nevertebrate, cu corpul format din segmente articulate ?i schelet extern chitinos; (?i la sg.) animal din aceast? īncreng?tur?.
   artr<5z?, artroze, s:f. Boal? articular? reumatic?, cu evolu?ie cronic?, ar?ag, ar?aguri, s.n. (Pop.) Pornire spre.ceart?, ar??r, ar?ari, s.m. Arbore cu lemnul alb, rezistent,. īnrudit cu paltinul.
   ar??gos, -o?s?, ar??go?i, -oase, adj. Cert?re?, arunc?, arunc, vb. I. 1. Tr. A face (printr-o mi?care violent?) ca ceva s? ajung? la o distan?? oarecare. 2. Tr. A īndep?rta ceva r?u sau nefolositor, a lep?da. 3. Intr. A da cu ceva īn cineva. 4.,Refl. A se repezi, a se avīnta.
   arunc?tor, -o?re, arunc?tori', -oare, s.m. ?i f. Sportiv specializat īn aruncarea discului, greut??ii, suli?ei etc.
   arunc?tur?, arunc?turi, s.f. Ac?iunea de a arunca; la o arunc?tur? de b?? = foarte aproape; dintr-o arunc?tur? de ochi = dintr-o privire, dintr-o dat?, repede, arvun?, arvune, s.f. (Pop.) Acont, arz?tdr,-o?re, arz?tori, -care, adj., s.n. 1. Adj. Caro arde; fierbinte. 2. Adj. (Fig.) ? Puternic, intens; care cere o solu?ie imediat?, urgent: problem? arz?toare. 3. S.n. Dispozitiv care serve?te la amestecarea unui combustibil cu o parte din aerul necesar arderii.
   as, a?i, s.m. 1. Carte de joc avīnd cea mai mare valoare īntre c?r?ile de aceea?i culoare.
2. (Fig.) Persoan? care se distinge īn mod deosebit īntr-un domeniu oarecare.
   as?lt, asalturi, s.n. Atac decisiv asupra unei cet??i, unei localit??i, unei pozi?ii fortificate.
   asalta, asaltez, vb. I. Tr. A da un asalt; (fig.) a cople?i pe cineva cu cereri, cu rug?min?i.
   asambla, asamblez, vb. I. Tr. A reuni, īntr-un sistem tehnic, elementele care īl compun.
   asana, asanez, vb. I. Tr. A īnl?tura surplusul de ap? dintr-o. regiune (īn scopuri economice ori sanitare).
   asasin, -?, asasini, -e, s.m. ?i f. Persoan? care s?vīr?e?te un asasinat.
   asasin?, asasinez, vb. I. Tr. A omorī, a ucide cu premeditare, asasinat, asasinate, s.n. Omor cu premeditare, ascarid, ciscarizi, s.m. Nume dat unor viermi parazi?i; limbric.
   ?sc?, asce, s.f. (Bot.) Celul? īn care se formeaz? sporii la unele ciuperci.
   ascendent, -?, ascenden?i, -le, adj., subst. 1. Adj. Care urc?; (fig.) care se dezvolt?, care progreseaz?; linie ascendent? = linie genealogic? care urc? de la copii la p?rin?i, la bunici etc. 2. S.m. ?i f. Rud? īn linie dreapt? dintr-o
ASCENDEN?A
 38
genera?ie anterioar?. 3. S.n. Autoritate (moral?) asupra cuiva.
   ascenden??, ascenden?e, s.f. Linie de rudenie ascendent?.
   ascensiune, ascensiuni, s.f. 1. Mi?care de jos īn sus a unui mobil; īn?l?are īn atmosfer?. 2. Urcare pe un munte. 3. (Fig.) Dezvoltare, cre?tere.                     ?
   asccnstīr, ascensoare, s.n. Instala?ie cu ajutorul c?reia se transport? pe vertical? persoane sau materiale īn cl?dirile cu mai multe etaje.
   ascet, -?, asce?i, -te, s.m. ?i f. Pustnic; (fig.) persoan? care ī?i impune o via?? auster?.
   ascetism s.n.’ 1. Mod de via?? caracterizat prin austeritate extrem?. 2. Concep?ie religioas? sau moral? care preconizeaz? ascetismul (1).
   ascomicete s.f. pl. Clas? de ciuperci care se īnmul?esc prin spori forma?i īn asc?.
   ascult?, asc?lt, vb. I. Tr. 1. A-?i īncorda auzul pentru a percepe vorbe, sunete, zgomote; a fi atent la ceea ce se spune sau se cīnt?. 2. A examina oral un elev; a audia un martor īntr-un proces. 3. A īmplini o dorin??, o rug?minte a cuiva; a se conforma unui sfat sau unui ordin.
   ascultārc, ascult?ri, s.f. Faptul de a asculta; a fi sub ascultarea cuiva = a fi sub autoritatea cuiva.
   ascult?tor, -oare, ascult?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se supune unui sfat, unui īndemn, unui ordin. 2. S.m. ?i f. (Mai ales la pl.) Persoan? care ascult? o povestire, o conferin??, care audiaz? un concert etc.
   ascunde, asc?nd, vb. III. 1. Tr. ?i refl. A (se) sustrage vederii. 2. Tr. (Fig.) A t?inui o fapt?, un gīnd.
   ascuns1 s.n. Pe ascuns = īn tain?, pe furi?. ascuns2, -?, ascun?i, -se, adj. Nedescoperit, nedezv?luit; om ascuns = om care nu-?i d? pe fa?? gīndurile sau faptele.
   ascunz?toare, ascunz?tori, s.f. Loc īn care se poate ascunde cineva sau ceva.
   ascunzi?, ascunzi?uri, s.n. Loc tainic, ferit; (fig.) tain?, secret; cu ascunzi?uri = f?r? sinceritate.
   ascu?i, ascut, vb. IV. 1. Tr. A face s? devin? mai ascu?it; a face vīrf unui obiect. 2. Tr. ?i refl. (Fig.) A (se) face mai ager, mai p?trunz?tor.
   ascu?ime s.f. Agerime a min?ii, perspicacitate, ascu?i?, ascu?i?uri, s.n. T?i? sau vīrf ascu?it al unui obiect.
   ascu?it, -?, ascu?i?i, -te, adj. 1. Cu muchie t?ioas? sau cu vīrf. 2. (Fig.) Viu, p?trunz?tor; īnver?unat, aprig; (despre sim?uri) foarte dezvoltat; (despre sunete) strident. 3. (Mat.) Unghi ascu?it = unghi mai mic de 90°.
   ascu?ito?re, ascu?itori, s.f. Ustensil? cu care se ascut obiecte t?ioase, creioane etc. asear? adv. īn seara zilei precedente, asedi?, asediez, vb. I. Tr. A 'supune unui asediu.
   asediator, -o?re, asediatori, -oare, adj., s.m. (Armat?) care asediaz?.
   asediu, asedii, s.n. Īncercuire cu for?e armato a unei localit??i, a unui loc īnt?rit etc., pentru a-1 cuceri; stare de asediu = regim de restrīn-gere a libert??ilor publice, impus īn unele state burgheze, īn īmprejur?ri considerate ca excep?ionale, ?i acordarea unor puteri excesive organelor de poli?ie ?i autorit??ilor militare.
   aseleniz?, aselenizez, vb. I. Intr. (Despre vehicule cosmice) A coborī pe suprafa?a Lunii.
   asem?n?, asām?n, vb. I. Refl. A sem?na cu cineva sau cu ceva; (tr. ?i refl.) a (se) socoti la fel cu altul.
   asem?nare, asem?n?ri, s.f. Faptul de a (se) asem?na; (mat.) coresponden?? īntre punctele a dou? figuri, astfel īneīt raportul lungimilor segmentelor omoloage s? fie constant.
   asem?n?tor, -oare, asem?n?tori, -oare, adj. Care seam?n? (sau este la fel) cu cineva sau cu ceva.
   as6mcnca adj. invar., adv. 1. Adj. Asem?n?tor; (despre poligoane) cu unghiurile corespunz?toare egale ?i cu laturile corespunz?toare propor?ionale. 2. Adj. Astfel de...; atīt de...
 3. Adv. Tot a?a; deopotriv?. 4. Adv. Pe līng? aceasta, īnc?, mai; totodat?. Var.: asemeni adj. invar., adv.
   asemeni adj. invar., adv. v. asemenea, asemui, asemuiesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) asem?na.
   asentiment s.n. Consim??mīnt, aprobare; a fi in asentimentul cuiva = a proceda īn conformitate cu dorin?a cuiva.
   asepsie s.f. Starea unui obiect (chirurgical)' care a fost sterilizat; absen?a microorganismelor.
   aseptic, -?, aseptici, -e, adj. Lipsit de microorganisme, sterilizat.
   aser?Mme, aser?iuni, s.f. (Fii.) Enun? dat ca adev?rat; (p. ext.) afirma?ie.
   aservi, aservesc, vb. IV. Tr. A subordona o na?iune, o ?ar? unor interese str?ine.
   asesor, -o?re, asesori, -oare, s.m. ?i f. Reprezentant al oamenilor muncii īn unele complete de judecat?.
   _ asexuat, -?, asexua?i, -te, adj. (Despre plante ?i animale) Care nu are caractere de apartenen?? la unul dintre sexe; īnmul?ire asexuat?
 —  īnmul?ire prin spori sau prin diviziune.
   asezona, asezonez, vb. I. Tr. A pune ingrediente īntr-o mīncare.
   asfalt, asfalturi, s.n. 1. Roc? sedimentar? constituit? din hidrocarburi r??inoase ?i compu?i ai sulfului ?i azotului. 2. Amestec de bitum cu materiale minerale, īntrebuin?at la pavarea drumurilor; (p. ext.) drum asfaltat.
   asfaltā, asfaltez, vb. I. Tr. A aplica un' strat de asfalt pe funda?ia unui drum.
   asfin?i, pers. 3 asfin?e?te, vb. IV. Intr. (Despre a?tri)_ disp?rea sub orizont, a apune, asfin?it s.n. Apus.
   asfixia, asfixiez, vb. I. Tr. ?i refl. A suferi o asfixie, a (se) sufoca.
 39
ASPRI
   nsfixie, asfixii, s.f. īmpiedicare sau oprire a respira?iei (provocat? de absorbirea unui gaz otr?vitor, de īnec etc.).
   nsi?tic, -?, asiatici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Referitor la Asia, din Asia. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din popula?ia b??tina?? a Asiei.
   asiduit?te s.f. St?ruin??, silin??, sīrguin??; perseveren??.
   asiduu, -u?, asidui, -ue, adj. St?ruitor, perseverent.
   asigur?, asigur, vb. I. 1. Tr. A oferi o garan?ie pentru efectuarea unui lucru; a face ca ceva s? fie sigur; (refl.) a-?i lua m?surile de precau?ie.
2. Tr. ?i refl.1 A īncheia un contract de asigurare.
   nsigurdre, asigur?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a, (se) asigura; punere īn siguran??. 2. Raport juridic īn baza c?ruia cel asigurat sau alt? persoan? are dreptul la o desp?gubire īn cazul producerii riscului prev?zut; asigur?ri sociale = sistem de ocrotire material? a oamenilor muncii, prin acordare de pensii, ajutoare materiale etc., īn caz de pierdere a capacit??ii de munc?.
   asimetric, -?, asimetrici, -e, adj. Lipsit de simetrie.
   asimetrie s.f. Lips? de simetrie, asimila, asimilez, vb. I. 1. Tr. A transforma substan?ele nutritive digerate īn substan?e proprii organismului. 2. Tr. ?i refl. A fi supus unui proces de asimilare (2). 3. Tr. A-?i īnsu?i cuno?tin?e, idei. 4. Refl. (Lingv., despre’sunete) A se transforma īn alt sunet, sub influen?a unui sunet aflat īn apropiere. 5. Tr. A introduce īn procesul de fabrica?ie produse sau tehnologii noi.
   asimilare, asimil?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) asimila. 2. Proces de integrare a unei colectivit??i īn alt? colectivitate, pierzīndu-?i caracteristicile proprii (limb?, obiceiuri etc.).
   asimil??ie, asimila?ii, s.f. Proces metabolic īn cursul c?ruia substan?ele nutritive digerate sīnt transformate īn substan?e proprii organismului.
   asimptot?, asimptote, s.f. Dreapt? do care se apropie o curb?, dar pe care nu o atinge īn nici un punct la distan?? finit?.
   asin, asini, s.m. M?gar.
_ asincron, -?, asincroni, -e, adj. (Despre ma?ini electrice) Cu viteza rotorului diferit? de viteza de sincronism.
   asiriān, -?, asirieni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Referitor la Asiria, din Asiria. 2. S.m. ?i f. Persoan? care f?cea parte din popula?ia semitic? care a tr?it īn statul sclavagist Asiria.
   asistii, asist, vb. I. 1. Intr. A lua parte la...; a fi de fa??. 2. Tr. A sta pe līng? cineva pentru a-1 ajuta sau pentru a-1 ap?ra.
   asistent, -?, asisten?i, -te, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care este de fa?? la ceva. 2. S.m. ?i f. Persoan? care lucreaz? pe līng? cineva, ajirtīndu-1; asistent universitar = grad īn īnv???mīntul superior, inferior lectorului.
?  asistin?u s.f. 1. Grup de persoane care asist? la un spectacol, la o conferin?? etc. 2. Sprijin,
ajutor; asisten?? social? = sistem de ajutorare material? a persoanelor care ?i-au pierdut capacitatea de munc?; asisten?? mutual? = colaborare politic?, economic? ?i militar? īntre state īn vederea unor interese’ comune.
   asmu?i, asmut, vb. IV. Tr. 1. A īndemna un cīine s? se repead? la cineva. 2. (Fig.) A īndemna pe cineva la ac?iuni du?m?noase.
   asocia, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se īntov?r??i; (refl. ?i tr.) a (se) al?tura unei idei, unei ac?iuni.
   asociat, -ii, asocia?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care s-a īntov?r??it cu cineva; membru al unei asocia?ii.
   asociativ, -£, asociativi, -e, adj. 1. (Despre memorie) Care evoc? imagini prin asocia?ie
(2). 2. (Despre opera?ii matematice) Care nu depinde de ordinea termenilor (factorilor).
   asocia?ie, asocia?ii, s.ī. 1. Grupare de persoane creat? īn vederea unui scop comun ?i organizat? pe baz? de statut. 2. Proprietate ā psihicului de a lega īntre ele mai multe imagini senzoriale sau idei, apari?ia unei reprezent?ri atr?gīnd īn con?tiin?? o alt? reprezentare.
   asolauient, asolamente, s.n. Succesiune a culturilor pe un teren, īnso?it? de lucr?rile corespunz?toare īn vederea asigur?rii fertilit??ii solului.
                                 asonant?, asonante, s.f. Rim? imperfect?, asorta,’asortez, vb. I. 1. Tr. A a?eza laolalt? diverse lucruri, pentru a forma un tot armonios.
2.   Refl. A se potrivi (ca m?rime, culoare etc.).
   asortiment, asortimente, s.n. Ansamblu de produse din aceea?i categorie, dar de forme ?i calit??i diferite.
   aspect, aspecte, s.n. īnf??i?are, fel de a se prezenta al unei fiin?e sau al unui lucru.
   aspectuds, -ods?, aspectuo?i, -oase, adj. Cu aspect pl?cut.
   asperitate, asperit??i, s.ī. Proprietate a unor corpuri de a fi aspre, zgrun?uroase.
   aspersiiine s.f. Stropire cu un lichid sub form? de pic?turi;
   asperstfr, aspersoare, s.n. Dispozitiv de pulverizare a apei, folosit la irig?ri. ,
   aspic s.n. Mas? gelatinoas? ob?inut? prin fierberea oaselor ?i a c?rnii ?i folosit? la unele feluri de mīncare (ca garnitur?).
   aspira, aspir, vb. I. 1. Tr. A trage aer īn pl?-mīni, a inspira. 2. Tr. (Despre pompe) A trage, a absorbi lichide, gaze etc. 3. Intr. (Fig.) A n?zui spre ceva.
   aspirant, -?, aspiran?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care aspir? la ceva, care dore?te s? ob?in? ceva.
   aspirator, aspiratoare, s.n. Aparat pentru aspi-rarea prafului, a fumului, a gazelor etc.
   aspira?ie, aspira?ii, s.f. 1. Faptul de a aspira; tragere, absorbire a unui fluid. 2. 'N?zuin?? spre ceva.
   aspirin?, aspirine, s.f. Preparat farmaceutic folosit pentru a combate febra.
   aspri, aspresc, vb. IV. Tr. ?i refl. A face s? devin? (sau a deveni) mai aspru.
asprime
 40
   asprime, asprimi, s.f. 1. Proprietatea de a fi aspru. 2. (Fig.) Severitate.
   aspru, -ii, aspri, -e, adj. 1. Cu suprafa?a zgrun-?uroas?; (despre porii, p?r ctc.) cu firele tari, ?epoase. 2. (Despre ap?) Cu multe s?ruri cal-caroase; dur?. 3. (Despre oameni) Sover. Astiizi adv. Azi.
   astinic, -?, astenici, -e, adj., s.rn. ?i f. (Persoan?) caro sufer? de astenie.
   astenic s.f. Stare patologic? manifestat? prin sc?derea capacit??ii de efort fizic ?i psihic.
   astoreāl?, astereli, s.f. C?ptu?eal? de seīnduri a?ezat? pe un schelet de lemn, pentru a sus?ine un strat de material, īnvelitoarea unui acoperi? etc.
   astcrisc, asteriscuri, s.n. Semn grafic īn form? do stelu?? prin care se trimite la o not? sau se marcheaz? un cuvīnt neatestat ?i reconstituit.
   astoroid, asteroizi, s.m. Nume dat micilor planete din sistemul solar.
   astfel adv. īn acost fel, a?a; a?a īneīt, prin urmare, deci.
   astigm?tic, -u, astigmatici, -e, adj. 1. Caro prezint? astigmatism (1). 2. (Despre persoane) Care sufer? de astigmatism (2).
   astigmatism s.n. 1. Defect al unor lentile, datorit? c?ruia imaginea unui punct, apare ca dou? mici segmente de dreapt?. 2. Defect al vederii, cauzat do inegalitatea curburii corneii sau a cristalinului.
   astīmp?r s.n. Odihn?, lini?te, tihn?, astīmp?rā, astīmp?r, vb. I. Refl. ?i tr. A (se) lini?ti, a (se) potoli; a īnceta (sau a face s? īnceteze), a (se) domoli. Var.: stīmp?rā vb. I. astm s.n. v. astm?.
   astmatic, -?, astmatici, -c, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care esle cauzat de astm?. 2. S.m. ?i f. Persoan? care sufer? do astm?.
   astm? s.f. Boal? caro se manifest? prin greutate īn expira?ie ?i prin nevoia intens? de aer. Var.: astm s.n.
   astragiīl, astragalc, s.n. Fiecare dintre cele ?apte oase caro formeaz? tarsul.
   astrahan s.n. Blan? cu p?rul m?t?sos ?i buclat, ob?inut? de la mieii din rasa caracul.
   astral, -?, astrali, -c, adj. Care se refer? la a?tri.
   astringent, -?, astringen?i, -te, adj. (Despre unele substan?e) Care produce o contractare a ?esuturilor organismului.
   astrofizicii s.f. Ramur? a astronomiei care studiaz? structura ?i compozi?ia corpurilor ccre?li, precum ?i fenomenele care so produc īn acestea,
   astrolāb, astrolabc, s.n. Instrument folosit īn trecut pentru determinarea pozi?iei a?trilor sau a coordonatelor geografice ale unui loc.
   astrolog, astrologi, s.m. Persoan? caro practic? astrologia.           ·
   astrologie s.f. Pseudo?tiin?? care ī?i propune s? prezic? viitorul prin cercetarea pozi?iei si mi?c?rii a?trilor.
   astronaut, astronau?i, s.m. Persoan? care c?l?tore?te īn spa?iul cosmic cu o astronav?; cosmonaut.
   astronaiitic?. s.f. ?tiin?a ?i tehnica zborurilor īn spa?iul cosmic; cosmonautic?.
   astronilvii, astronave, s.f. Nav? cosmic?, astronom, astronomi, s.m. Specialist īn astronomie.
   astronomic, -?, astronomici, -e, adj. Care se refer? la astronomie; (fig.) de propor?ii foarte mari.
   astronomio s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul a?trilor ?i al universului.'
   ?stru, a?tri, s.m. Corp ceresc (stea, planet? etc.).
   astupa, astup, vb. I. Tr. A īnfunda, a īnchide, a acoperi o deschiz?tur?.
   asuda, asud, vb. I. Intr. 1. Asecreta sudoare, a transpira. 2. (Fig.) A munci din greu. 3. A se aburi: geamul asud?.
   asum?, asum, vb. I. Tr. A lua ceva asupra sa, pe seama sa, a se angaja la ceva.
   asuprit prep. .1. Peste, pe. 2. īnspre, spre; īmpotriva. 3. Cu privire la..., despre.
   asupri, asuprcsc, vb. IV. Tr. A lipsi pe cineva de drepturi, a oprima.
   asupritor, -oare, asupritori, -oare, s.m. ?i f., Persoan? caro asupre?te.
   asurzi, ?surzesc, vb. IV. Intr. A deveni surd; (tr.; despre zgomote) a buim?ci, a ame?i.
   asurzitor, -oare, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote) Care asurze?te; intens, puternic, a? interj. Da do unde! nici vorb?! a?ā adv., adj. invar. 1. Adv. īn felul acesta, astfel; īntocmai, exact.. 2. Adj. invar. Asemenea, astfel de..., alīt de (mare, mult, frumos etc.). a?adar adv. Prin urmare, deci. a?chia, a?chiez, vb. I. Tr. A t?ia īn a?chii, īn fi?ii; a prelucra un obiect prin desprindere de a?chii.
   si?chie, a?chii, s.f. Bucal? mic? ?i sub?ire, desprins? dintr-un corp.
   a?eza, a?<!z, vb. I. 1. Refl. A se pune pe un scaun, pe p?mīnt etc. pentru a ?edea; (despre p?s?ri) a se l?sa din zbor pe ceva’. 2. Refl. (Despre lichide īn fermenta?ie) A se limpezi; (despre unole materii īn suspensie) a se depune la fund.
3.  Tr. A pune s? stea sau s? ?ad? īntr-un loc;' (refl.) a se stabili īntr-un loc. 4. Tr. A pune īn ordine, a aranja.
. a?ezare, a?ez?ri, s.f. 1. Ac?iunea de o (se) a?eza; situare. 2. Loc unde s-a stabilit cineva; grup de locuin?e, localitate.
   a?ezat, -?, a?eza?i, -te, adj. Lini?tit, serios, cuminte; _ cump?tat, chibzuit.
   a?cz?mīnt, a?ez?minte, s.n. Funda?ie (2); a?ez?mint cultural = institu?ie pentru propagarea ?tiin?ei ?i culturii.
   a?tept?, a?tāpt, vb. I. 1. Tr. A sta undeva pentru a fi de fa?? la ceva, pentru a vedea pe cineva. 2. Tr. A avea r?bdare; a-i da cuiva r?gaz. 3. Refl. A conta pe ceva.
 41
ATIT
   a?teptare, a?tept?ri, s.f. Ac?iunea de a (sc) a?tepta; peste (sau sub) a?tept?ri = mai mult (sau mai pu?in) decīt ai crezut sau ai prev?zut.
   a?terne, a?tārn, vb. III. 1. Tr. A īntinde peste ceva o pīnz?, un covor etc.; a- preg?ti patul pentru culcare; a preg?ti masa. 2. Tr. A īmpr??tia un material īn a?a fel īneīt s? formeze un strat. 3. Refl. (Fig.) A se apuca temeinic de o treab?.
   a?tcrniit, a?ternuturi, s.n. 1. Faptul de a (se) a?terne. 2. Totalitatea obiectelor cu care se preg?te?te patul pentru culcare. 3. Culcu? f?cut din paie pentru animale.
   atiic, atacuri, s.n. 1. Ac?iune de lupt? ofensiv?; agresiune īmpotriva cuiva. 2. ini?iativ? īntr-un joc.sportiv. 3. Apari?ie brusc? ?i puternic? a unei boli.
   ataca, atac, vb. I. Tr. 1. A porni un atac; a comite o agresiune. 2. A avea (sau ? lua) ini?iativa īntr-un joc sportiv. 3. A duce o campanie violent? īmpotriva unei persoane, unei teorii etc. 4. A v?t?ma, a distruge. 5. A īncepe studierea unei probleme. G. A īncepe executarea unei buc??i muzicale.
   atac?nt, -?, atacan?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care atac?; (sport) juc?tor din lima de atac.
   ataraxic s.f.. Termen care desemneaz?, la diver?i filozofi greci, lini?tea, senin?tatea sufleteasc? drept ideal moral.
   atare adj. Astfel de..., asemenea; ca atare = deci, prin urmare.
   ata?, ata?e, s.n. Anex? la un vehicul motor, folosit? pentru transport de persoane sau de bagaje.
   ata??, ata?ez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) al?tura de cineva sau de ceva; (refl., fig.) a se lega suflete?te de cineva sau de ceva.
   ata?amint s.n. Afec?iune puternic? ?i durabil? fa?? de cineva sau de ceva.
   ata??t, ata?a?i, s.m. Cel mai mic īn grad dintre membrii unei reprezentan?e diplomatice.
   a?āvie, -?, atavici, -e, adj. Transmis prin atavism.
   atavism, s.n. (Biol.) Apari?ie la un descendent a unei caracteristici pe care a posedat-o un ascendent īndep?rtat.
   atebrln? s.f. Medicament folosit īn tratamentul malariei.
   ateism s.n. Concep?ie materialist? care respinge orice credin?? īn supranatural, īn existen?a lui Dumnezeu, a zeilor, a spiritelor etc.
   atel?j, atelaje, s.n. Ansamblu format din animalele care trag un vehicul ?i harna?amentul necesar.
   atil?, a?ele, s.f. Pies? cu care se imobilizeaz? īn mod provizoriu un membru fracturat.
   atelīir, ateliere, s.n. 1. Unitate de lucru, independent? sau f?cīnd parte dintr-o īntreprindere industrial?, īn care se confec?ioneaz? produse sau se fac repara?ii. 2. īnc?pere īn care lucreaz? pictorii, sculptorii etc.
   atempor?l, -ā, atemporali, -e, adj. Care nu esle determinat sau condi?ionat de un moment istoric dat; care nu depinde de timp.
   ntcn?ns?, atenanse, s.f. Corp secundar al unei case sau parte secundar? a unei locuin?e.
   ateniu, atenee, s.n. Nume dat unor institu?ii cultural-?tiin?ifice; cl?dire care ad?poste?te o astfel de institu?ie.
   atenian, -?, atenieni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care apar?ine Atenei sau locuitorilor ei. 2. S.m. ?i f. Locuitor al Atenei.
   atent, -ii, aten?i, -te, adj. 1. Care urm?re?te un lucru cu aten?ie. 2. Binevoitor, amabil, politicos.
                                                                 atent?, atentez, vb. I. Intr. A s?vīr?i un atentat, atent?t, atentate, s.n. 1. Tentativ? de omor, de v?t?mare a integrit??ii corporale a unei persoane. 2. Infrac?iune s?vīr?it? īmpotriva ordinii sociale sau politice a unui stat.
   atin?ic, (2) aten?ii, s.f. 1. Concentrare a psihicului īntr-o anumit? direc?ie, asupra unui anumit lucru; preocupare, grij? pentru ceva.
2. Amabilitate, bun?voin??; (concr.) dar, cadou. Var.: aten?iune s.f.
   aten?iune s.f. v. aten?ie, atenu?, atenuez, vb. I. Tr. 1. A mic?ora intensitatea unui fenomen, gravitatea sau importan?a unui fapt. 2. A reduce intensitatea unei m?rimi fizice.
   atenuant, -?, atenuan?i, -te, adj. Care atenueaz?; -circumstan?e atenuante = īmprejur?ri care contribuie la mic?orarea pedepsei unui inculpat.
   aterinii, aterine, s.f. Pe?te marin, lung de 10—15 cm, cu corpul aproape transparent.
   ateriz?, aterizez, vb. I. Intr. (Despre avioane) A coborī po suprafa?a P?mīntului. atest?, atist, vb. I. Tr. A dovedi; a confirma, atest?t, atestate, s.n. Act prin care se atest? ceva.
   atiu, -6c, atei, -ee, s.m. ?i f. Persoan? care respinge orice credin?? religioas?.
   ?tic, -ii, atici, -e, adj. Caracteristic Aticei antice sau locuitorilor ei.
   aticism s.n. Ceea ce caracterizeaz? stilul, scriitorilor din Atena antic?: elegan??, rafinament, m?sur?.
   atinge, ating, vb. III. 1. Tr. ?i refl. A lua contact u?or cu ceva. 2. Tr. A lovi u?or; (fig.) a provoca pagube; a ofensa, a jigni pe cineva.
3. Tr. A ajunge la o anumit? limit?, la o anumit? distan?? (īn timp sau īn spa?iu). 4. Tr. A pomeni (īn treac?t) despre ceva.
   atiti'idinc, atitudini, s.f. 1. ?inut? a corpului. 2. Fel de a fi sau do a se comporta; a lua atitudine = a-?i afirma punctul de vedere.
   atīrn?, adm, vb. I. Intr. 1. A sta suspendat (fiind prins sau ag??at de ceva); (tr.) a ag??a, f?cīnd s? cad? liber īn jos. 2. A se apleca (sub o povar?). 3. A depinde de cineva sau de ceva.
   ntīt, atīta, atī?i(a), aiītea, adv., pron. nehot., adj. hehot. 1. Adv. (De obicei īn forma atlt) A?a de mult, de tare, de bine etc. 2. Pron. nehot. (Mai ales īn forma atīta) īnlocuie?te un nume sau o propozi?ie care exprim? un num?r, o m?sur?, o cantitate etc.: atīta-i tot. 3. Adj. hehot. Care este a?a de mult, de tare etc.: atl?ia
ATLANT
  42
oameni. 4. Adj. nehot. Numai acesta·: alīta lucru iti cer.
   atl?nt, allan?i, s.m. Statuie de piatr? repre-zentīnd un b?rbat, folosit? ca element de sus?inere īn locul unei coloane.
   atlas1 s.n. Prima vertebr? cervical?, articulat? cu occipitalul.
   atlas2, atlase, s.n. Lucrare alc?tuit? din h?r?i geografice, geologice, lingvistice etc.
   atl?z, atlazuri, s.n. ?es?tur? cu o fa?? lucioas?, folosit? pentru c?ptu?eli ?i fe?e de plapum?.
   atlet, -n, atle?i, -tc, s.m.’ ?i f. Persoan? care practic? atletismul; (fig.) persoan? cu o constitu?ie fizic? robust?.
   atletism s.n. Ramur? a sportului care cuprinde probe de alerg?ri ?i mar?, s?rituri ?i arunc?ri sau probe combinate.
   atmosfer?, (3) atmosfere, s.f. 1. īnveli? gazos care īnconjur? P?mīntul; aer. 2. (Fig.) Mediu social, ambian??; stare de spirit care se creeaz? īn jurul cuiva sau a ceva. 3. Unitate de m?sur? pentru presiune.
   atmosfcric, -?, atmosferici, -e, adj. Privitor la atmosfer?.
   atol, atoli, s.m. Insul? īn form? de inel, alc?tuit? din schelete de corali.
   at<5m, atomi, s.m. Cea mai mic? parte dintr-un element care mai p?streaz? propriet??ile chimice ale acestuia.
   atomic, -?, atomici, -e, adj. Specific atomilor, alc?tuit din atomi; energie atomic? = energie nuclear?; arm? (sau bomb?) atomic? = arm? de nimicire īn mas? a c?rei for?? de distrugere e bazat? pe energia nuclear?.
   atomi9m s.n. Concep?ie (formulat? īnc? din antichitate) dup? care materia este format? din atomi (concepu?i ini?ial ca particule indivizibile).
   atomoelectric, -?, atomoclectrici, -e, adj. Central? atomoclcctric? = central? pentru producerea energiei electrice, care folose?te reactoare nucleare.
   aton, -?, atoni, -e, adj. (Despre vocale, silabe) Care nu este accentuat.
   atonalism s.n. Tehnic? īn compozi?ia muzical? modern? caracterizat? prin renun?area la legile tonalit??ii ?i ale armoniei clasice a sunetelor.
   atotputernic, -?, atotputernici, -e, adj. Care are putere nelimitat?; (substantivat, m. art.) Dumnezeu.
   atot?tiutor, -oāre, atot?tiutori, -oare, adj. Care ?tie tot.
•  atractiv, -?, atractivi, -e, adj. Atr?g?tor, captivant.
   atrac?ie, atrac?ii, S.f. 1. Ac?iune reciproc? īntre dou? corpuri, care tinde s? le apropie. 2. īnclinare puternic? spre cineva sau ceva; farmec exercitat asupra cuiva; ceea ce atrage, captiveaz?.
   atrage, atrāg, vb. III. Tr. 1. A exercita o atrac?ie (1). 2. A determina pe cineva s? vin? sau s? se duc? undeva; a exercita o atrac?ie (2).
8. A avea drept consecin??.
   atr?g?tor, -oare, atr?g?tori, -oare, adj. Care atrage, atractiv.
   atribui, atribui, vb. IV. Tr. 1. A acorda, a conferi. 2. A pune pe seama sau īn socoteala cuiva.
   atribut, atribute, s.n. 1. īnsu?ire esen?ial? a unui obioct, f?r? de care acesta nu poate exista ?i nici nu poate fi conceput; simbol, semn distinctiv. 2. Parte secundar? a propozi?iei, care determin? un substantiv sau un echivalent al acestuia.
   atributiv, -?, atributivi, -e, adj. Care' are func?ia de atribut.
    atribu?ie, atribu?ii, s.f. Sfer? de autoritate, do activitate sau de competen?? a cuiva, ?triu s.n. (Anat.) Auricul, iitriurn s.n. Curtea interioar? a caselor romane, atroco adj. invar. Cumplit, fioros, atrocit?tc, atrocit??i, s.f. Cruzime; fapt? cumplit?.
   atroīi?, pers. 3 atrofiaz?, vb. I. Refl. A suferi o atrofie.
   atroSic, atrofii, s.f. Regresiune morfologic? sau func?ional? a unui ?esut sau organ.
   atropin? s.f. Alcaloid extras din m?tr?gun?, m?selari?? etc., folosit īmpotriva spasmelor ?i ca dilatātor al pupilei.
   a?ii, atuuri ?i (1) atalc, s.n. 1. Carte de joc (sau culoare) socotit? ca avīnd o valoare mai mare decīt celelalte.' 2. Element care ofer? cuiva, īntr-o anumit? īmprejurare, un avantaj sau o ?ans? īn plus.
   atiincea adv. v. atunci, atiinci adv. īn momentul acela; īn acela?i timp cu alt? ac?iune sau imediat dup? aceea. Var.: atuncea adv.
 ?  ā??, a?e, s.f. Fir textil folosit la cusut, la fabricat ?es?turi etc.
   atic? s.f. Pīnz? rar? ?i sub?ire, de bumbac, a?ine, alin, vb. III. Refl. 1. A sta īn calea cuiva, pīndindu-i trecerea. 2. A sta gata pentru a prinde ceva.
   a?inti, a?intesc, vb. IV. Tr. A-?i īndrepta privirile spre cineva sau ceva; a īndrepta o arm? de foc spre. o ?int?.
   a?ipi, a?ipesc, vb. IV. Intr. A fi cuprins de un somn u?or.
   a?īj?, a?ī?, vb. I. Tr. A aprinde sau a īnviora focul; (fig.) a īnt?rit?.
   . a?<5s, -o?s?, a?o?i, -oase, adj. (Despre plante) Care are īn structura sa fibre sau filamente.
   au interj. Exclama?ie de durere, mirare, bucurie etc.
   audia, audiez, vb. I. Tr. 1. (Jur.) A asculta un martor. 2. A asculta un ?ir de lec?ii, de cursuri, de īnregistr?ri muzicale etc.
   audibilit?te s.f. Proprietate a unei vibra?ii de a putea īi auzit?, datorit? valorilor pe care le ia frecven?a acesteia.
   audien??, audien?e, s.f. Primire a unui solicitator de c?tre o persoan? care are o func?ie de r?spundere.
 43
AUTOCtAVA
   audio-- Element de compunere servind la formarea unor cuvinte care se refer? la undele sonore de frecven?e audibile.
   audiofrccYin?? ’s.f. Frecven?? a unei unde 'sonore care poate fi perceput? de auz.
   audiometru, audiomelre, s.n. Aparat folosit pentru m?surarea acuit??ii auditive.
   auditiv, -?, auditivi, -e, adj. Privitor la auz. auditor, -odre, auditori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care ascult? un curs, o conferin??, un concert.
   auditoriu s.n. Totalitatea auditorilor, asisten??.
   audi?ie, audi?ii, s.f. Ascultare a unei buc??i muzicale; prim? audi?ie = prezentare a unei buc??i muzicale pentru prima oar? in public.
   augmenta, augmentez, vb. I. Tr. A m?ri, a spori.
   augmentativ, -5, augmentativi, -e, adj., s.n. (Lingv.) (Afix)-pare, ata?at la un cuvīnt, indic? un obiect mai mare deeīt cel indicat prin cuvīntul de baz?; (cuvīnt) format cu un astfel do afix.
   augur, (1) auguri, s.m., (2) augure, s.n. 1. S.m. Preot la romani care pretindea c? poate prevesti viitorul dup? zborul ?i cīntecul p?s?rilor. 2. S.n. Prevestire f?cut? de augur (1); a fi de bun augur = a fi semn bun (pentru reu?ita unui lucru).
   dugust1 s.m. A opta lun? a anului. august2, -u, augu?ti, -ste, adj. Pream?rit, sl?vit; : maiestuos, m?re?.
   aul?, aule, s.f. Sal? mare īntr-o institu?ie de cultur?, destinat? festivit??ilor.
   dur s.n. 1.. Metal pre?ios, de culoare galben? str?lucitoare, din care se fac obiecte de valoare; aur alb = energia c?derilor de ap?; aur negru = c?rbune; epoc? de aur = perioad? de īnflorire. 2. (Fig.) Lucru de mare pre?; bani, avere, dur? s.f. Aureol? (2).
   aure<ilu, aureole, s.f. 1. Cerc luminos cu care pictorii īnconjur? capetele sfin?ilor. 2. (Fig.) Str?lucire, glorie, faīm?.
   aureomicin? s.f. Substan?? cliīmic? sub form? de pulbere, folosit? ca antibiotic.
   auri, aurcsc, vb. IV. Tr. A acoperi un obiect cu un strat sub?ire de aur.
   auricul, auricule, s.n. Fiecare dintre cele dou? desp?r?ituri superioare ale inimii.
   aurifer, -?, auriferi, -e, adj. (Despre terenuri, roci, rīuri) Care con?ine aur.
   aurir?, aurore, s.f. 1. Lumin? ro?ie-portocalie, care apare la orizont īnainte de r?s?ritul Soarelui; auror? polar? (boreal? sau austral?) = lumin? difuz?, verde sau ro?iatic?, care apare noaptea pe bolta cereasc? īn regiunile polare. 2. (Fig.) īnceput (al unei epoci).
   auscultd, auscull, vb. I. Tr. (Med.) A examina func?ionarea inimii sau a pl?mīnilor ascultīnd cu urechea sau cu stetoscopul.
   auspiciu, auspicii, s.n. 1. (īn antichitatea roman?) Prevestire f?cut? de auguri. 2. Sub auspi-ciile'cuiva = sub protec?ia, sub patronajul cuiva.
   auster, -?, austeri, -e, adj. Sobru, cump?tat; sever.
   austeritate s.f. īnsu?irea de a fī auster, sobrietate, cump?tare.
   austral, -u, australi, -e, adj. Sudic, australian, -?, australieni, -c, adj., s.m. ?i f.
 1. Adj. _ Privitor la Australia, din Australia.
 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din popula?ia Australiei.
   austriac, -?, austrieci, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la Austria, din Austria. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din popula?ia Austriei.
   atistru s.n. Vīnt secetos care bate din sud-vest īn Banat, Oltenia ?i Muntenia.
   au?fil, au?ci, s.m. Nume dat unui gen de p?s?ri mici, asem?n?toare cu sticle?ii.
   dut, (2) auturi, adv., s.n. (Sport) 1. Adv. īn afara terenului de joc. 2. S.n. Situa?ie īn care mingea este īn afara terenului de joc.
   autarhie, -?, autarhici, -e, adj. Cu caracter de autarhie.
   autarhie s.f. Politic? economic? prin care o ?ar? se izoleaz? de economia celorlalte ??ri.
   autfintic, -?, autentici, -e, adj. Care este conform cu adev?rul; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci; (despre acte) īntocmit īn forme care īi atribuie putere doveditoare, autenticitate s.f. Faptul sau īnsu?irea de a fi autentic.
   autentific?, autentific, vb. I. Tr. A face ca un act s? devin? autentic.
   auto1- Element de compunere īnsemnīnd „de la sine“ ?i care serve?te la formarea unor substantive, adjective ?i verbe.
   duto2 1. Adj. invar. Care se prefer? la automobile. 2. Element de compunere īnsemnīnd „automobil“ sau „automat“ ?i care serve?te la formarea unor substantive.
                                                                 autoap?rare s.f. Ap?rare prin mijloace proprii, autoaprindero s.f. Aprindere a combustibilului īntr-un motor f?r? interven?ia unei surse de c?ldur? exterioare, datorit? presiunii īnalte.
   autobdz?, autobaze, s.f. Centru do īntre?inere, repara?ii ?i garare a autovehiculelor.
   autobiografic, autobiografii, s.f. Biografia unei persoane scris? sau expus? de ea īns??i; scriere īiterar? īn care autorul ī?i poveste?te via?a.
   autobuz, autobuze, s.n. Autovehicul cu caroseria īnchis?, folosit pentru transportul de persoane īn comun.
   autocamion, autocamioane, s.n. Autovehicul cu caroserie deschis?, folosit pentru -transportul de materiale.
   autocamionet?, autocamionete, s.f. Camion de dimensiuni mai reduse.
   autoedr, autocare, s.n. Autobuz folosit mai ales pentru excursii.
   autoccfdl, -?, autocefali, -e, adj. (Despre biserica ortodox?) Care are conducere de sine st?t?toare.
   autocistern?, autocisterne, s.f. Autovehicul prev?zut cu o cistern? pentru transportul lichidelor.
   nntocldvii, autoelave, s.f. Recipient īnchis ermetic, folosit mai ales la steriliz?ri sub presiune.
AUTOCONTROL
 44
   autocontrol, auloconlroale, s.n. Control exercitat. asupra propriei persoane.
   autocrat, autocra?i, s.m. Conduc?tor cu puteri absolute al unei ??ri.
   autocra?ie, auīocrafii, s.f. Form? do guvern?-mīnt. antidemocratic?, īn care puterea politic? este concentrat? īn inimile unei singure persoane.
   autocritic, -ii, autocritici, -c, s.f., adj. 1. S.f. Analiz? critic? a propriei activit??i. 2. Adj. Bazat pe autocritic? (1), p?truns de spiritul autocriticii.
   autodafe, autodafeuri, s.n. Ardere pe rug la care erau condamna?i de c?tre inchizi?ie cei socoti?i eretici; (p. ext.) ac?iune care duce la distrugere prin foc.
   autodeterminare s.f. Principiu īn virtutea c?ruia o na?iune are dreptul de a-?i alege, f?r? amestec din afar?, statutul politic ?i calea de dezvoltare economic?, social? ?i cultural?.
   autodidact, -ii, autodidac?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care ?i-a format un anumit nivel ?tiin?ific f?r? a fi urmat o form? regulat? de īnv???mint..
   autoduba, autodube, s.f. Autovehicul īnchis, folosit pentru transportul de materiale fragile, produse alimentare etc.
   autofinan?are, autofinan??ri, s.f. Finan?are din fonduri proprii.
   autog?r?, autog?ri, s.f. Gar? pentru īmbarcarea ?i debarcarea din autovehicule.
   autogen?, autogene, adj. Sudare autogen? = sudare prin topire, f?r? adaos de material str?in.
   autogir, autogire, s.n. Vehicul aerian care folose?te, īn locul aripilor, o elice de sustenta?ie care se rote?te īn jurul unui ax vertical.
   autograf,-S, autografi, -e, adj.,s.n. (Semn?tur? sau text) scris de propria mīn? a autorului.
   autoguverna, autoguvernez, vb. I. Refl. (Despre state) A se conduce singur, f?r? amestec str?in.
   autohttīn, -?, autohtoni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care s-a format ?i s-a dezvoltat pe teritoriul pe care tr?ie?te ?i īn prezent; b??tina?.
   autoimpunere, autoimpuneri, s.f. Contribu?ie b?neasc? pe care o dau de bun?voie cet??enii unei localit??i, īn vederea unor lucr?ri de interes ob?tesc.
   automat, -?, automa?i, -te, adj., s.n. 1. Adj. (Despre ma?ini sau aparate) Care efectueaz? anumite opera?ii f?r? interven?ia nemijlocit? a omului; (despre anumite opera?ii) care so efectueaz? prin ac?iunea unui dispozitiv mecanic; (fig.; adesea adverbial) care so face de la sine, f?r? participarea ra?iunii. 2. S.n. Aparat sau ma?in? care efectueaz? anumite opera?ii īn mod automat (1). 3. S.n. Pistol-mitralier?.
   automatic? s.f. Disciplin? care se ocup? cu studiul metodelor ?i al mijloacelor pentru realizarea automatiz?rii proceselor tehnologice.
   automatism s.n. Proces fiziologic care so desf??oar? f?r? participarea con?tiin?ei.
   automatizare s.f. Echiparea unei instala?ii cu automate (2).
   automi?e?rc s.f. Mi?carea neīntrerupt? a materiei, determinat? de contradic?iile interne proprii tuturor obiectelor ?i fenomenelor.
   automobil, automobile, s.n. Autovehicul pe cel pu?in patru ro?i, folosit pentru transportul do persoane ?i materiale.
   automobilism s.n. Sport īn care concuren?ii conduc automobile.
   automobilist, -?, automobili?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care practic? automobilismul.
   automotor, automotoare, s.n. Vehicul de cale ferat? prev?zut cu motor propriu, folosit pentru transportul do c?l?tori.
   autonām, -?, autonomi, -c, adj. Care se bucur? do autonomie.
   autonomio s.f. 1. Independen?? īn guvernare. 2. Situa?ie a unei na?iuni care are dreptul de a se autoguverna īn cadrul unui stat federal. 3. Situa?ia celui ce dispune liber do propria voin??.
4. Autonomie dc zbor — durata maxim? de men?inere a unui avion īn aer f?r? alimentare cu combustibil.
   autoportret, autoportrete, s.n. Reprezentare a propriei persoane, īn pictur? sau īn literatur?.
   autopropulsat, -?, autopropulsa?i, -te, adj. (Despre ma?ini, vehicule etc.) Caro se deplaseaz? folosind energia unei surse proprii.
   autopsie, autopsii, s.f. Disecare a unui cadavru, pentru a stabili cauza mor?ii.
   autir, -oiiro, autori, -oare, s.m. ?i f. 1. Persoan? care creeaz? o oper? literar?, artistic?, ?tiin?ific? sau publicistic?. 2. Persoan? care produce sau comite ceva.
   autoritar, -?, autoritari, -e, adj. Care caut? s?-?i impun? voin?a, autoritatea.
   autoritate, autorit??i, s.f. 1. Putere, drept de a da dispozi?ii, de a impune cuiva ascultare.
2. Organ al puterii de stat competent s? emit? dispozi?ii cu caracter obligatoriu; reprezentant al puterii de stat. 3. Prestigiu, vaz?; persoan? care se impune prin prestigiul s?u.
   autoriz?, autorizez, vb. I. Tr; A īmputernici pe cineva pentru exercitarea unui drept sau pentru s?vīr?irea unui act.
   autorizat, -?, autoriza?i, -te, adj. īmputernicit s? fac? sau s? spun? ceva; f?cut sau spus de o persoan? īndrept??it?^ ,
   autoriza?ie, autoriza?ii, s.f. īmputernicire sau permisiune (oficial?) de a face ceva; document prin care se acord? aceast? īmputernicire.
   autosanitar?, autosanitare, s.f. Autovehicul echipat pentru transportul bolnavilor, r?ni?ilor etc.
   autoservire s.f. Sistom de desfacere a m?rfurilor, īn care clientul se serve?te singur.
   autostop, autostopuri, s.n. Instala?ie de semnalizare luminoas? a?ezat? la intersec?ia str?zilor pentru reglementarea circula?iei; instala?ie de oprire automat? a unui tren cīnd linia nu este liber?.
   autostrad?, autostr?zi, s.f. ?osea principal? pentru circula?ia cu vitez? mare a autovehiculelor.
AVERE
   antosug6stic, autosugestii, s.f. Sugestie exercitat? asupra propriei persoane; influen?are a propriei comport?ri.
   auto?enil?, auto?cnile, s.f. Autovehicul de transport prev?zut cu ?enile ca organe do rulare.
   antotipie, autotipii, s.f. Procedeu de executare a unui cli?eu constīnd īn reproducerea imaginilor cu ajiitorul unor puncte.
   juttotomie s.f. Autoamputare a unei p?r?i a corpului (coad?, picior), caracteristic? unor nevertebrate, ca form? de ap?rare.
   autotractor, autotractoare, s.n. Autovehicul de mare putere destinat tract?rii unor remorci, ma?ini etc.
   autotrār, -u, autotrofi, -e, adj. (Despre organisme) Care ī?i sintetizeaz? hrana direct din substan?e anorganice.
   autoturism, autoturisme, s.n. Automobil pentru transportul unui num?r mic de persoane.
   autottirn, autoturQuri, s.n. Autovehicul prev?zut cu o platforma montat? pe un schelet īn form? de turn, servind la executarea unor lucr?ri la instala?iile aeriene.
   autoutilitar?, autoutilitare, s.f. Vehicul pentru transportul unor cantit??i mici de m?rfuri.
   autovaccin, autovaecinuri, s.n. Vaccin preparat din germeni izola?i do la bolnavul īnsu?i.
   autovehicul, autovehicule, s.n. Vehicul terestru autopropulsat.
   autumn&l, -?, autumnali, -e, adj. De toamn?, tomnatic.
   auxiliar, -fl, auxiliari, -e, adj. Care are o func?ie' secundar?, ajut?toare; verb auxiliar = verb care ajut? la formarea timpurilor ?i modurilor compuse.
   auxin?, auxine, s.f. Substan?? organic? activ? care condi?ioneaz? cre?terea plantelor.
   atiz s.n. Sim? cu ajutorul c?ruia se percep sunetele; percepere a sunetelor.
   auzi, aud, vb. IV. 1. Tr. A percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului; a asculta; a īn?elege, a pricepe. 2. Tr. ?i intr. A afla ?tiri, nout??i; din auzite = din cīte s-a aflat de la al?ii. 3. Refl. impers. A se vorbi, a se zvoni, aval adv. In aval = īn josul apei. avalan??, avalan?e, s.f. Mas? de z?pad? care se desprinde de pe coasta unui munte ?i alunec? la vale; (fig.) cantitate mare (de...), n?val? (de...).
   avancronicii, avancronici, s.f. Cronic? a unui spectacol scris? īnainte de a avea loc premiera.
   avangard?, avang?rzi, s.f. Unitate sau subunitate militar? care se deplaseaz? īn fa?a for?elor principale ca element de siguran??; de avangard? = care este īn frunte, care conduce.
   avangardism s.n. 1. Concep?ie ?i atitudine fals-revolu?ionar?, caracterizat? prin m?suri premature, aventuriste, necorespunz?toare etapei istorice date. 2. Denumire dat? curentelor literar-arl.istice ap?rute la īnceputul sec. XX, care negau canoanele artei tradi?ionale, recurgīnd la forme ostentative, uneori excentrice.
   avanpost, avanposturi, s.n. Subunitate militar? de siguran?? instalat? īn fa?a for?elor principale, pe direc?ia probabil? de atac a inamicului.
   avanpremier?, avanpremiere, s.f. Spectacol dat ca ultim? repeti?ie, īnainte de premier?.
   avans, avansuri, s.n. 1. Sum? de bani pl?tit? anticipat, īn contul unor lucr?ri, unor servicii, unor venituri viitoare etc.; acont. 2. A face cuiva avansuri = a īncerca s? cī?tigi prietenia cuiva prin promisiuni sau concesii. 3. Interval de timp sau distan?? cu care cineva sau c;va este īnaintea altuia.
   avansa, avansez, vb. I. 1. Intr. A īnainta; a se dezvolta, a progresa. 2. Tr. A ridica pe cineva īn grad, a-1 promova īn munc?. 3. Tr. A da cuiva cu anticipa?ie o sum? de bani.
   avanscen?, avanscene, s.f. 1. Partea scenei cuprins? īntre cortin? ?i ramp?. 2. Fiecare dintre cele dou? loji situate ling? scen?.
   avantiij, avantaje, s.n. 1. Folos, profit ob?inut de cineva īn plus (īn raport cu altul). 2. Superioritate a unei persoane fa?? de alta, datorit? unor īmprejur?ri mai favorabile. 3. Favoare, privilegiu.
   avantaj?, avantajez, vb. I. Tr. 1. A acorda cuiva un avantaj; a favoriza. 2. (Despre īmbr?c?minte, coafur?) A scoate īn relief calit??ile fizice ale cuiva.
   avantaj ds, -oāsii, avantaja?i, -oase, adj. Care prezint? un avantaj.
                               avar, -?, avari, -e, adj., s.m. ?i f. Zgīrcit. avari s.m. pl. Popula?ie turcic? a?ezat? īn Europa īn timpul marii migra?iuni a popoarelor.
   avaria, avariez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) strica, a (se) deteriora.
   avarie, avarii, s.f. Stric?ciune, deteriorare suferit? de o nav?, de o ma?in?, de o construc?ie etc.
   avari?ie s.f. Zgīrcenie.
   avat, ava?i, s.m. Pe?te r?pitor de ap? dulce, lung de 50—60 cm.
   avatar, avataruri, s.n. Transformare, schimbare (chinuitoare) īn evolu?ia unei fiin?e.
   ave?, am, vb. II. Tr. 1. A st?pīni, a poseda, a de?ine. 2. A fi compus din: casa are 4 camere.
3.  A ?ine, a purta: in min? are cartea. 4. A fi de o anumit? dimensiune, greutate, vīrst? etc.
5.  A fi cuprins do o senza?ie, de un sentiment; a suferi de o boal?. 6. A trebui s?...: am de citit.
7.  (Cu valoare do verb auxiliar) Serve?te la formarea timpurilor ?i modurilor compuse.
   aventura, aventurez, vb. I. Refl. A īntreprinde o ac?iune īndr?znea??, riscant?.
   aventur?, aventuri, s.f. 1. Ac?iune īndr?znea?? ?i riscant?; īntreprindere dubioas?. 2. Leg?tur? amoroas? īntīmpl?toare.
   aventurier, -?, aventurieri, -e, s.m. ?i f. Persoan? carii īntreprinde aventuri.
   aventuros, -oās?, aventuro?i, -oase, adj. Care constituie o aventur? sau are caracter de aventur?; (despre oameni) c?ruia īi plac aventurile, ac?iunile īndr?zne?e ?i riscante.
   avere, averi, s.f. Totalitatea bunurilor care se afl? īn patrimoniul cuiva.
AVERS
   avers s.n. Fa?a unei monede sau a unei medalii, īnf??i?īnd chipul emi??torului, slema ??rii etc.
   avers?, averse, s.f. Ploaie toren?ial? de scurt? durat?.
   aversiune, aversiuni, s.f. Sentiment de dezgust, de repulsie fa?? de cineva sau de ceva.
   avcrtism6nt, avertismente, s.n. 1. Sanc?iune administrativ? pentru o abatere disciplinar?. 2. (Sport) Avertizare adresat? de arbitru unui sportiv care joac? nereglementar.
   avertiza, avertizez, vb. I. Tr. A atrage cuiva aten?ia, a preveni pe cineva (asupra consecin?elor unei ac?iuni).
   avertizor, avertizoare, s.n. Aparat de semnalizare folosit īn scopul prevenirii accidentelor sau avariilor.
   aviatic, -?, aviatici, -e, adj. Referitor la avia?ie, de avia?ie.
   aviator, -o?re, aviatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care piloteaz? un avion sau face parte din echipajul unui avion.
   avia?ie, avia?ii, s.f. 1. Naviga?ie aerian? cu aeronave mai grele decīt aerul; ?tiin?a ?i tehnica acestei naviga?ii. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o ?ar?, o societate de transport etc.
   avicol, -ii, avicoli, -e, adj. Care se refer? la avicultura.
   avicult(5r, -o?re, avicultori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu avicultura.
   avicultura s.f. ?tiin?? care se ocup? cu cre?terea ra?ional? a p?s?rilor de curte.
   avid, -5, avizi, -de, adj. 1. Plin de interes, de pasiune (pentru lucruri folositoare). 2. Lacom.
   avidit?te s.f. 1. īnsu?irea de a fi avid (1). 2. L?comie.
   avion, avioane, s.n. Aeronav? mai grea decīt aerul, cu aripi de sustenta?ie, propulsia fiind asigurata de motoare.
   avionct?, avionetc, s.f. Avion mic, pentru sport, turism etc.
   avitaminoz? s.f. Boal? provocat? de lipsa vitaminelor din alimenta?ie.
   aviz, avize, s.n. 1. Document prin care se comunic? o īn?tiin?are cu caracter oficial. 2. P?rere, apreciere a cuiva (din afar?); rezolu?ie a unei autorit??i.
   aviz?, avizez, vb. I. Tr. 1. A īn?tiin?a (prin-tr-un aviz). 2. A-?i exprima p?rerea; a da o rezolu?ie.
   avīnt, avīnturi, s.n. 1. Tīlan, īnsufle?ire; vioiciune. 2. Progres, dezvoltare rapid?.
   avīntā, avīnt, vb. I. Refl. A se repezi plin de īnsufle?ire spre cineva sau ceva; (fig.) a porni cu elan īntr-o ac?iune.
   avoc?t, -?, avoca?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? calificat? pentru a acorda asisten?? juridic?, avocatur? s.f. Profesiunea de avocat, avort, avorturi, s.n. īntrerupere accidental? sau provocat? a sarcinii, īnainte ca f?tul s? fie viabil.
   avorta, avortez, vb. I. Intr. A pierde f?tul prin avort.
                                                               avorton, avortoni, s.m. 1» Fiin?? n?scut? īnainte de termen. 2. (Fig.) Om degenerat, stīrpiiur?. avut, -ā, (1) avu?i, -te, adj., (2) avuturi, s.n.
1. Adj. Bogat. 2. S.n. Avere, avu?ie, avu?ii, s.f. Avere, bog??ie.
   ax, axe, s.n. 1. Organ de ma?in? de form? cilindric?, supus īn special la solicit?ri de īncovoiere. 2. Osia unui vehicul.
                                                                 ax?, axez, vb. I. 1. Tr. A centra, a echilibra.
2. Tr. ?i refl. (Fig.) A (se) concentra īn jurul a ceva.
                                                               ?xii, axe, s.f. 1. Dreapt? pe caro se consider? un anumit sens de parcurs; dreapt? orientat?.
2. Dreapt? imaginar? īn jurul c?reia se roie?te un corp.
   axi?l, -?, axiali, -e, adj.' Care se refer? la o ax?; situat pe o ax?.
   axil?, axile, s.f. Locul unde se īmpreun? o ramur? cu trunchiul unei plante sau o frunz? cu ramura.                 '
   axiologie s.f. Disciplin? filozofic? avīnd drept scop studiul valorilor īn via?a social?.
   axioin?tic, -?, axiomatici, -e, adj. Caro se bazeaz? pe o axiom?.
   axiiSm?, axiome, s.f. Enun? prim, nedemonstrat, din care se deduc, pe baza anumitor reguli, alte enun?uri; propozi?ie care, īmpreun? cu altele, st? la baza demonstr?rii unor teoreme dintr-o teorie ?tiin?ific?.
   azalec, azalee, s.f. Nume dat mai multor arbu?ti ornamentali exotici, cu flori ro?ii, roz sau albe.
                                                               azbest s.n. Mineral fibros, cu luciu m?t?sos, neinflamabil, cu largi īntrebuin??ri īn industrie.
   azbociment s.n. Material de construc?ie ob?inut dintr-un amestec de ciment ?i azbest.
   ?zi adv. 1. īn ziua care este īn curs; azi-noapte = īn noaptea precedent?; azi-diminea?? = īn diminea?a acestei zile. 2. īn prezent, īn zilele noastre.
   azil, aziluri, s.n. Loc unde g?se?te cineva ocrotire sau ad?post ; drept de azil = acordarea de c?tre un stat a dreptului de stabilire pe teritoriul s?u unor persoane urm?rite īn ?ara lor din motive politice.
   ?zim?, azime, s.f. Turt? din aluat nedospit, coapt? de obicei īn spuz?.
   azimut s.n. Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical care trece prin locul respectiv ?i printr-un punct dat.
   aztft s.n. Element chimic gazos care se g?se?te . īn atmosfer? īn propor?ie de aproape 80%. azotat, azota?i, s.m. Sare a acidului azotic, aziitic adj. Acid azotic = acid oxigenat al azotului, oxidant puternic, folosit la fabricarea explozivilor, a īngr???mintelor, a fibrelor artificiale etc.
   azur s.n. Culoare albastr? deschis?; (p. ext.) albastrul cerului, azuriu, -ic, azurii, adj. Albastru-deschis. azvīrli, azvirl, vb. IV. 1. Tr. A arunca. 2. Intr. (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele.
   azvīrlitur?, azvirlituri, s.f. Arunc?tur?.
 fi s.m. invar. A doua liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
 ?la, ?ia, ?ia, alea, pion. dem., adj. dem. (Pop. ?i fam.) Acela, aceea.
 ālalal?, ?ialalt?, ?ialal?i, ale/alte, pron. dem., adj. dem. (Pop. ?i fam.) Cel?lalt.
   ?st, ?sta, 6?ti, asie, adj. dem. (Pop. ?i fam.; cīnd urmeaz? dup? substantiv are forma ?sta, asta) Acest, aceast?.
   ?sta, ?sta, ??tia, astea, pron. dem. (Pop. ?i fam.) Acesta, aceasta.
   iist?lalt, nst?lalt?, ??tialal?i, astelaīte, pron. dem. (Pop. ?i fam.) Acesta care este mai aproape (de vorbitor).
   § s.m. invar. A treia liter? a alfabetului lim-     vintelor din familia acestuia ?i a unor nume
bii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?;         proprii de persoan?,
se folose?te >n scrierea cuvintului romān, a cu-
B
  li : in. invar. A pab.i īib'i'ā a aUab'tulni limbii rt'111 ;”in1 ? 1 i * nīi* īijī mdat ni a· >k:\' I.'i lilcjj.
  !>:i ii·1·.·. 1. Ni' 'id· ? mn, fi'i : finl/irind o afirma?i.· 1 ;ni i< jcLMiii'1: b ’ <!<’. bi n-i. />'* inr<) ?
  ]M· liht'-t. in pin . (in i <·i.·!;i! h’ cti .--in*· iir-11;i) S m... ī ;m ; < itt' 1 . *īnd: !>i una, hi <iltn. liab.’ir · ni. v. baluiciu
                A'jA ni. ^ ) Ta!ā ; (fam.; la pi.) pārml \ .f Y.<r. : !inl*;i<· s.m.
  )i:0uli«\ b.thnīh       j,          s.m. (Fam. ?i  d'-pr.) Om
  b ā I r i u vi ir p’ 1! i!11? i«i.
  Ii.'iIi.'i.     '-.f.                   b.Mrīn.Ī;  zrlrlr babei
  {sau !>:!?<·!? r)     - pritn''l'· 7 ī 1 * * {‘.»sau 1 ‘J) din luna
  marii··, < iml vr- mea ol·· s< liiīn 1 >.'*Irmn».
  ImMInnie,   bs.f. Ynrbirv                          Sau s^riern
  eonii?;·*·; inv.“dm.V*,al.'i mar··, in< urrritnr.l.
  hiiluti.               s .ni. Num«* dat p«*;l ilor ini fi do
  rīp.'i «Iul· <·.
  IkiImW«!, }:i!> ;r./r/r/‘t s.n. Parl-a din stinsa a
  lIH'-i 11: i Vt ·.
  Icilmrni?ā, }? ??/- >rr. i'·', F.ib'i nritā ?i rea. bar, //.’-r ir;, > . n . Platform.*! pl III i! oa r-· pentru tr.iri'p<>r( ti·* oanvrii, V'hjrule etc. de la un mal la «vl.dalt al tui- i ap·'.
  barnbuirrāt, -ā, }>n^r.Jaur· .iut -tr, siibsl. 1. S.n. Fvmi· :i n· ral p· iitru absolven?ii linului; titlul *d>imul in \umri ar-Mui * xam*-n. ‘J. S.m. ‘i f. 1 '· r -"nīi.** « ar·1 a tr-.nil ? ·x«iin‘·11111 d(i baca-! a i: r ? ; t ( (1 ).
  bnranālā, / 7-7’; s.f. (La p).) S?rb-Moar·· la ;->:nim, īnchinatā 7"īil;ii I'viiu^: ifitr.; ?i la p· Ir·-'· r.· rjnin..ti*a-j si d· '1r.’d.»ālat.i. bacanta, I \ s.f.                                         a      zeului
  I·;’: bus:      f i LT.) f - r n < ? i - * d> -frinnt.*i.
  bacara5 s.f. Cristrl d·· oalital·'·                -'riorirTi.
  barar?1 s.f. Num* ]·? unui ioc d· c.'<r!i. bārā. !         £.f. Tip dv fra- t r/iruo?, cil miezul
  i' :ri· c. īn           5··   a Im 5· rnini- !?·.
  t'.KĪKĪilā ’-‘.f. Īl'ī'inā ?irit* li- Ti rd'tinutā din fv:.··! fi fvrmald . ].], intr· Irji?^?--,!.*· īn specia] ca ir;:*'·' rhl             l:\    *}?: rIrolohriic-’t.
  ī'n'-i. l· r · ī, ?.m. C ī o 1 · n tī c 1 r<' c^ndi^e o sllnj. l'r.cil. L·::'.:, s.n. Cai·:ri?: d·:- forma unui L:vt· :;c.
  iTifihir. -?; l·adj. Privitor !a bscili; pr:vo;at -j-· ba-iili.
            », Ī’orim-iilr, s.ī. I1! ājilnrā ]*r«‘j»nral'1 din T<*i *!«? pl.V inl.i, rnn'i .^au migdale ?i :,iroj> »Ic /.aliār.
   liar?i?. hnr?i?itri, s.n. Suina d·· bani dala riiiva prs!«· plala l uvi-niln, p<*nlni un ‘‘‘rviciu piT^nnal.
   l>!U“if‘ritin, «?. burfrrimi, ~r, adj, l’nvil·»!' la bai l'Tii, prndns fi«· barirrii.
   liactiTicid, ·»* hnrtcridii, -d<\ adj.f s.n. (Sub-slan(?) carf mnoar? barli-fiih·.
   barl(TĪ<‘, Iff'trrii, s.f. Num»· dai inifmor^ani?:* nulor uniflulan·, 111 slrurlura foail*· ‘impl?, dinlr»1 can· un«·!" provoiirā boli inlVr(i(>a.i:<\ luwlfrioījit:, bnrtrrinfn^i% s.m. Micinur^aniani rarf <lislnm·* barlrn'ilr.
   ImcIrrioIiiL', bfir[rrio/ng{t s.m. Sp«'f:iali.';l īn bai-lorinln^i»·.
   luu'lerlolnirīp r-.f. Rnnuir.'i a liinln^ici cum arf; r.a nbif' l sludiul barlrriilor.
   !>i\i-l('riozā. hartrrio:·', s.f. Nurnr dai difrribdor b^li al«· planb-lor. provoca!·· d<· bacl»-fii.
   Iiādo s.m. I. 'iVriwn d«‘ adr«san· (la l.ac.i) unui bārbat rnai īn vin !ā. i2. Tcrun-n cu caic f<·rn· iI** fl<· Ia ?ar 'i s<· :idrv.t<',nzii iubitului.
   lindijonā. bndijmicz, vb. I. Tr. 1. A utu'o <1 pari*· bolnava a corpului cu o robi?i'· medica· in* nloas?. A iicop* ri cu un slral sub?ire bilii-miuos suprafa?a poroasa sau fisuralā a unei ?r.c.p· asfaltai*·.
   haitii s.f. (Farn.) Noroc.
   batrā s.f. Mab-rial ob?inut din carapacea l»roa<-b.lor ('‘Mor»*·'·, utili/.at Ia confec?ionarea de pi*-pbni, brā?'iri olc.
   ba^āj. bnQajrt r.n. Totalilalea luerurilor caro se iau inlr-o c.’ilātorie; ba'^aj dr runo'jintr lo!a!itnb-a cunoylin?eJor pe care 1«; are cineva.
   bazab'lā, bncat'!/', s.f. 1. Lucru, fapt de rnicā irnporlan*’1, fleac. 2. Mica piesa muzicala in-s t ru rn f n t a l ā.
   hairateliza, b'icairlizsz, vb. i. Tr. A rnicyora importan?a unui lucru, a unui fapt; a :;nb-apr’icia.
   bazhelā. faziirte, H.f. Vcr^':a sub?ire ?/i tj'joar.'i cu car-; dirijorii conduc un ansamblu muzical; bo?i;'·'? rn caro se lovesc coardeio v^u īam<d<. unui irifirurnent. muzical: hrj^bnā ma^Uu -- bc-tlfor de caro cf. ^/.p.v.cr; s/.ornalorii.
BALNEOCLIMATERIC
   b?liic, -ii, bahici, -e, adj. īnchinat zeului Ba-chus; referitor la Bachus; de b?utur?, de chef. baiader?, baiadere, s.f. Dansatoare indian?. baie1, b?i, s.f. 1. īmb?iere, sc?ldat. 2. Cl?dire special? pentru īmb?iat; cada īn care se īmb?-iaz?; apa folosit? īn acest scop; baie de soare = expunerea corpului Ia ac?iunea razelor soarelui.
3. Recipient īn care se pune un lichid sau o solu?ie, in vederea unor opera?ii chimice; lichidul folosit la astfel de opera?ii. 4. (La pl.) Sta?iune balnear?. bāie2, b?i, s.f. (Reg.) Min?. biiierfl, bāieri, s.f. Sfoar? sau curea prins? la un obiect, cu ajutorul c?reia acesta poate fi transportat, atīrnat sau legat.
   baionit?, baionete, s.f. Arm? de o?el cu vīrf ascu?it, care poate fi fixat? la ?eava unei pu?ti.
   bairam, bairamuri, s.n. 1. Numele a dou? mari s?rb?tori musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef.
   bai?, bai?uri, s.n. Solu?ie folosit? la colorarea lemnului, la preg?tirea pieilor pentru t?b?cire etc.
   bal, baluri, s.n. Petrecere cu dans, care are loc seara ?i noaptea.
   balad?, balade, s.f. Poezie epic? īn care se relateaz? o ac?iune eroic?, o legend?, un fapt istoric etc.
   balal?icu, balalaici, s.f. Instrument muzical de form? triunghiular?, cu trei coarde, care emite sunete prin ciupire.
   balama, balamale, s.f. Dispozitiv metalic folosit pentru a lega un panou d'e un cadru fix (la u?i, la ferestre), astfel īneīt s? permit? panoului o mi?care de rota?ie.
                                                                balamiic, balamucuri, s.n. Spital pentru aliena?i mintali; (fig.) g?l?gie mare; dezordine, balans, balansuri, s.n. Mi?care de pendulare, balansii, balansez, vb. I. Tr. ?i refl. A face (sau a imprima) o mi?care oscilatorie; a (se) leg?na.
   balansiGr, balansicre, s.n. 1. Element al unui mecanism care poate transmite o mi?care oscilatorie. 2. Pr?jin? cu care ī?i men?in echilibrul acroba?ii pe sīrm?. 3. (Biol.) Fiecare dintre cele dou? organe de echilibru pentru zbor la diptere.
   balansoar, balansoare, s.n. Fotoliu cu t?lpi curbate, care se poate balansa.
   bal&n?ii, balan?e, s.f. 1. Aparat folosit pentru determinarea- greut??ii corpurilor. 2. Tablou prin care se compar? ?i se raporteaz? indicatorii economici necesar a fi corela?i, echilibra?i; balan?? de verificare = opera?ie contabil? prin care se face controlul exactit??ii īnregistr?rilor In conturi, la o anumit? dat?; balan?? comercial?— raportul īntre valoarea general? a importului ?i cea a exportului unei ??ri, pe o anumit? perioad?.
   balast, balasturi, s.n. 1. Amestec de pietri? ?i nisip, īntrebuin?at ca material de construc?ie. 2. Strat de pietri? pe care se a?az? traversele de cale ferat?. 3. Lest de ap? cu care se īncarc? o nav? pentru a-i m?ri stabilitatea; (fig.) ceea ce este īmpov?r?tor, nefolositor.
   balastier?, balastiere, s.f. Carier? de pietri? ?i nisip.
   bal?ur, balauri, s.m. Monstru fantastic din basme, imaginat ca un ?arpe cu mai multe capete.
   balcaniad?, balcaniade, s.f. īntreceri sportive cu caracter periodic, la care particip? sportivi din ??rile balcanice.
   balcanic, -?, balcanici, -e, adj. Privitor la mun?ii Balcani sau la Peninsula Balcanic?.
   balcon, balcoane, s.n. 1. Platform? cu balustrad? la peretele exterior al unei cl?diri, comuni-cīnd mi interiorul. 2. Rīndul de locuri dintr-o sal? de spectacol a?ezate deasupra parterului.
   baldachin, baldaehinuri, s.n. 1. Acoper?mīnt īmpodobit cu perdele, a?ezat deasupra unui pat, a unui tron etc. 2. Acoper?mīnt de pīnz? care se purta deasupra capului unui demnitar la anumite procesiuni, bile s.f. pl. Saliv? care se prelinge din gur?. baloi?j, baleiaje, s.n. Deplasare a spotului luminos pe ecranul unui osciloscop, al unui televizor· etc.
   balen?, balene, s.f. 1. Nume dat unor mamifere acvatice r?spīndite īn oceane, al c?ror corp poate ajunge pīn? la 30 m lungime. 2. Lamel? flexibil?, fabricat? din fanoane de balen? (1) sau din materiale plastice ?i folosit? Ia corsete, la umbrele etc.
   baleniir?, baleniere, s.f. Nav? u?oar? ?i rapid?, echipat? pentru vīnarea balenelor.
   balerin, -?, balerini, -e, s.m. ?i f. Persoan? care practic? baletul (1).
                                                                 baldt, balete, s.n. 1. Gen de dans artistic, ale c?rui figuri sīnt executate dup? o compozi?ie muzical?; spectacol format din asemenea dansuri; compozi?ia muzical? dup? care acestea se execut?. 2. Ansamblu de balerini ?i balerine, baletist, -ft, baleti?ti, -ste, s.m. ?i f. Balerin(?). baligii, baligi, s.f. Excrement de animale mari. balist?, baliste, s.f. Ma?in? de r?zboi folosit? īn antichitate pentru aruncarea de suli?e, bolovani, proiectile de plumb etc.
                                                                 balistic, -?, balistici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Privitor la mi?carea proiectilelor īn spa?iu. 2. S.f. Disciplin? care studiaz? mi?carea corpurilor grele aruncate īn spa?iu, balivdrn?, baliverne, s.f. Vorb? goal?, palavr?, balizaj, balizaje, s.n. Semnalizare prin balize, baliz?, balize, s.f. 1. Reper servind la indicarea pozi?iei unui punct geodezic. 2. Semnal folosit pentru delimitarea zonelor navigabile, a limitelor unui aerodrom etc.
   bālmo? s.n. Mīncare preparat? de obicei din ca? dulce fiert īn lapte de oaie, la care se adaug? ?i pu?in m?lai.
   balnear, -?, balneari, -e, adj. Privitor la b?ile curative.
   balnco- Element de compunere īnsemnīnd „balnear“, care serve?te la formarea unor adjective.
   balneoclimateric, -?, balneoclimaterici, -e adj. Balnear ?i climateric.
BALVEOCXrMATIC
   balneocliin?tic, -u, balnsoclimatici, -c, adj. Bal-neoclimalcric.
   Ijalneoīog·, balncologi, s.m. Modic spocialist īn balneologie.
   balneologie s.f. ?tiin?? caro studiaz? ac?iunea curativ? a apelor minerale sau termale, a n?molurilor ele.
   balncoterapie s.f. Terapeutic? prin ape minerale sau termale ?i n?moluri.
   bulon, baloane’ s.n. 1. Aerostat f?r? mijloace de propulsie, alc?tuit dintr-o īnvelitoare sferic? impermeabil?, umplut? cu un gaz mai u?or decīt aerul, Ia care se ata?eaz? o nacel?; baloane de s?pun = b??ici formate din cl?buci de s?pun. 2. Juc?rie format? dintr-o membran? elastic? umplut? cu aer sau cu un gaz mai u?or decīt aerul. 3. (Sport) Minge. 4. Vas do laborator, de form? sferic?.
   balon?, baloncz, vb. I. Refl. A i se umfla cuiva abdomenul, din cauza gazelor adunate īn intestine.
   balonziiul, balonzaide, s.n. ?es?tur? impermeabil? de bumbac sau de m?tase; pardesiu de ploaie confec?ionat dintr-o astfel de ?es?tur?.
   balot, baloturi, s.n. 1. Pachet maro de materiale (līn?, paie) sau de haine, rufe etc. 2. O?el-balot = band? de o?el īntrebuin?at? la confec?ionarea cercurilor de butoaie, la ambalaje etc.
   balotaj, balotaje, s.n. Situa?ie īn care nici unul dintre candida?ii la o alegere nu īntrune?te majoritatea legal? de voturi, fiind necesar? repetarea alegerii.
   balsam, balsamuri, s.n. 1. Esen?? parfumat? extras? din r??ini sau din alte substan?e vegetale ?i folosit? īn medicin?. 2. (Fig.) Alinare, mīn-gīiere.
   baltag, baltage, s.n. Topor mic, cu coad? lung?, folosit īn trecut ?i ca arm?.
   balt?, b?l?i, s.f. 1. Ap? st?t?toare permanent?, cu vegeta?ie ?i faun? specific?; zon? inundabil? cu locuri unde stagneaz? apa. 2. Ap? de ploaie adunat? īntr-o adīncitur?; groap? cu ap?.
   baltic, -?, baltici, -e, adj. Care apar?ine M?rii Baltice sau regiunilor īnvecinate.
   balustrad?, balustrade, s.f. Element de construc?ie de forma unui panou, folosit pentru a m?rgini un balcon sau o scar?, pentru a opri accesul īntr-un anumit loc sau pentru a marca o trecere obligatorie.
   balustru, balu?lri, s.m. 1. Fiecare dintre stīlpii ?care formeaz? o balustrad?. 2. Compas pentru trasarea cercurilor foarte mici.
   bārn?, bame, s.f. Plant? anual? cultivat?, cu fructe p?roase (capsule), folosite īn alimenta?ie.
   bambus, bambu?i, s.m. Numele unor specii de plante exotice, cu tulpini drepte cilindrice, folosite ca material de construc?ie, ca vergi de pescuit etc.
   ban1, bani, s.m. 1. (Ec. pol.) Marf? care īndepline?te func?ia de echivalent general al tuturor celorlalte m?rfuri; moned? (de metal sau de hīrtie). 2. Subunitate monetar? egal? cu a suta parte dintr-un leu. 3. (La pl.) Avere.
                                                                                                           50
   ban2, bani, s.m. (in ovul mediu) Mare dreg?tor īn ?ara Romāneasc?; guvernator al Olteniei.
   banal, -ii, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate, comun.
   banalitate, banalit??i-, s.f. (La sg.) Caracterul a ceea ce este banal; (?i la pl.) lucru banal, idee banal?.
   banaliza, banalizez, vb. I. Refl. ?i Ir. A deveni (sau a face s? devin?) banal, banan, banani, s.m. Bananier, banan?, banane, s.f. 1. Fructul comestibil al bananierului. 2. Piesa de metal cu ajutorul c?reia se stabile?te un contact electric.
   bananier, bananieri, s.m. Plant? tropical? arborescent?, cu frunze foarto mari ?i fructo comestibile.
   banc1, bancuri, s.n. 1. īngr?m?dire do nisip, pietri? sau n?mol pe fundul m?rilor sau al fluviilor. 2. Cīrd maro de pe?ti. 3. Postament pe care se monteaz? dispozitive, utilaje etc.; mas? de lucru īntr-un atelier.
   banc2, bancuri, s.n. Numele unui joc de c?r?i; (fam.) glum?, anecdot?.
   bancar, -?, bancari, -e, adj. Care se refer? la o banc?2.
   banc?1, b?nci, s.f. Scaun lung pentru mai multe persoane; scaun cu pupitru pentru ?colari.
   b?nc?2, b?nci, s.f. Institu?ie care execut? opera?ii de plat? ?i de credit; banc? de emisiune = banc? īnvestit? cu dreptul de a emite bancnote.
   bancher, banclicri, s.m. Proprietar sau maro ac?ionar al unei b?nci cu capital particular.
   banchit, banchete, s.n. Mas? cu caracter festiv, organizat? īn cinstea unei persoane sau unui eveniment.
   ' banchet?, banchete, s.f. 1. Banc? montat? īn unele vehicule. 2. Por?iune orizontal? īn lungul unui terasament.
   banchiz?, banchize, s.f. īngr?m?dire de ghe?uri plutitoare īn regiunile polare.
   bancndt?, bancnote, s.f. Hīrtio-moned? folosit? ca mijloc de plat?.
   bancrut?, bancrute, s.f. Situa?ie do insolvabilitate a unei firme, īnso?it? de nereguli financiare (bancrut? frauduloas?).
   bandaj, bandaje, s.n. 1. Fī?ie de tifon sau de pīnz? cu care se fixeaz? un pansament sau se imobilizeaz? o parte bolnav? a corpului. 2. īmbr?c?minte, de o?el sau de cauciuc, a obezii unei ro?i.
   bandaj?, bandajez, vb. I. Tr. ?i refl. A(-?i) aplica un bandaj.
   band?1, bande, s.f. 1. Grup de r?uf?c?tori. 2, Trup? de muzican?i.
   band?2, benzi, s.f. 1. Fī?ie de stof?, hīrtie, piele etc., cil care se leag? sau se īnf??oar? ceva; fī?ie cu care se garnise?te un articol de īmbr?c?minte. 2. Band? de magnetofon = fī?ie de material plastic acoperit? cu o pelicul? din material magnetic, pe care se imprim? ?i de pe care se pot reproduce īnregistr?ri f?cute cu magnetofonul; band? rulant? = fī?ie continu?
k
BARICADA
 caro serve?te la deplasarea obiectelor īn timpul prelucr?rii lor. 8. Band? do circula?ie = fi?ie dintr-un drum rezervat? circula?iei īn accla?i sens a unui ?ir de vehicule. 4. Band? de frecven?? = domeniu continuu de frecven?e īn telecomunica?ii.
                              Im mierlit?, banderole, s.f. 1. Fī?ie do hīrtie lipit? īn jurul unui ambalaj, al unei c?r?i etc. 2. Fī?ie de pīnz? pus? īn jurul bra?ului ca semn al unei anumite īns?rcin?ri, bandit, bandi?i, s.m. Tīlhar; r?uf?c?tor, banditisc, -c?sc?, bandite?ti, adj. De bandit, bandulier?, banduliere, s.f. Band? de stof? sau de piele a?ezat? de-a curmezi?ul pieptului spre a sus?ine o arm?.
                              bandur?,’ banduri, s.f. Instrument muzical popular ucrainean, cu 8 pīn? la 24 de coarde.
  bang interj. Cuvīnt care imit? sunetul clopotului.
  bani??, bani?e, s.f. Veche unitate de m?sur? pentru’cereale, cu capacitatea īntre 21 — 34 1; vas avīnd aceast? capacitate.
                              ban'j<5, banjouri, s.n. Instrument muzical cu 5—9 coarde ?i cu cutia de rezonan?? din piele.
  bnob?b, baobabi, s.m. Arbore tropical cu diametrul tulpinii pīn? la 20 m.
  baptism s.n. Sect? religioas? cre?tin? care practic? botezul la vīrst? adult?.
  baptist, -?, bapti?ti, -ste, s.m. ,?i f. Adept al baptismului.
  bar1, bari, s.m. Unitate de m?sur? pentru presiune, egal? cu un milion de‘bar».
  bar2, baruri, s.n. 1. Local public īn care consumatorii stau īn picioare sau pe scaune īnalte īn fa?a tejghelei. 2. Dulap sau compartiment īntr-un dulap īn care se p?streaz? sticlele cu b?uturi. 3. Local de noapte cu program muzi-cal-distractiv.
  bar?, barez, vb. I. Tr. 1. A opri trecerea, circula?ia, printr-un anumit loc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-1 anula.
  barabdi, baraboi, s.m. Plant? erbacee cu r?d?cina īngro?at?, comestibil?.
  baracament,.baracamente, s.n. Ansamblu de bar?ci.
  bar?c?, bar?ci, s.f. Construc?ie de seīnduri, folosit? ca magazie, locuin?? provizorie etc.
  baraj, baraje, s.n. 1. Construc?ie care opre?te cursul unui rīu, pentru a se forma un lac de acumulare. 2. (Mii.) Lucrare f?cut? cu Scopul de a opri īnaintarea inamicului. 3. (Sport) Īntrecere īntre sportivi sau echipe aflate la egalitate, pentru a se putea departaja.
  bār?, bare, s.f. 1. Bucat? lung? de lemn sau de metal, avīnd diverse īntrebuin??ri; bar? fix? = aparat de . gimnastic? format dintr-o vergea groas? de metal fixat? īntre doi stīlpi.
2. Fiecare dintre cele trei bīrne din care e f?cut? poarta Ia unele jocuri sportive. 3. Loc pe care īl ocup? avoca?ii īntr-o sal? de judecat? īn timpul pledoariei. 4. Linie folosit? pentru separare īn interiorul unui text; (muz.) linie vertical? cu care se separ? m?surile pe portativ.
   barb?r, -?, barbari, -e, s.m. ?i f. 1. Nume dat de vechii greci ?i de romani celor care apar?ineau altor popoare. 2. (La pi.) Nume dat popoarelor marii migra?iuni de la īnceputul evului mediu. 3. (Fig.; adesea adjectival) Persoan? necivilizat?; om crud, s?lbatic.
   barbarie, barbarii, s.f. 1. Stadiu rudimentar de dezvoltare social-cultural?. 2. Comportare care dovede?te lips? de respect fa?? de cultur? ?i civiliza?ie.
   barbarism, barbarisme, s.n. Cuvīnt īmprumutat dintr-o limb? str?in? f?r? a fi necesar.
   barb?, b?rbi, s.f. 1. P?r care cre?te Ia b?rba?i pe b?rbie ?i pe obraji. 2; B?rbie. 3. Smoc de p?r pe care īl au unele animale sub bot.
   barbfit?, barbete, s.f. Smoc de barb? l?sat s? creasc? pe p?r?ile laterale ale fe?ei.
   barbi?(5n, barbi?oane, s.n. Barb? mic? l?sat? s? creasc? numai pe vīrful b?rbiei.
   barbīturic,-?, barbilurici, -e, adj., s.n. (Medicament) care are o ac?iune calmant? asupra sistemului nervos central.
   barbtin, barbuni, s.m. Pe?te mic, de culoare ro?iatic?, cu carnea foarte apreciat?, barbut s.n. Joc de noroc cu zaruri, barcagiu, barcagii, s.m. Luntra?, barc?n?, barcane, s.f. Dun? de nisip īn form? de potcoav? cu convexitatea īn partea din care bate vīntul.
   barcarol?, barcarole, s.f. 1. Cīntec al gondolierilor vene?ieni. 2. Compozi?ie muzical? cu caracter liric ?i mi?care ritmic?.
   barcaz, barcazuri, s.n. Ambarca?ie de lemn, de dimensiuni mari, folosit? mai ales de pescari.
   b?rci, b?rci, s.f. Ambarca?ie mic?, cu vīsle, cu pīnze sau cu motor, barcliit s.n. v. barhet.
   bard, barzi, s.m. Poet la vechii cel?i, care compunea ?i recita cīntecc r?zboinice sau religioase; (p. ext.) poet.
   bard?, b?rzi, s.f. Secure cu lam? lat? ?i cu coada scurt?, folosit? mai ales la cioplitul lemnului.
   b?rom1 adv. M?car, cel pu?in. barim2, bareme, s.n. 1. Tabel īn care sīnt trecute, gata calculate, valorile unor elemente sau date. 2. (Sport) Norm? care trebuie realizat? pentru a se putea califica īntr-o competi?ie.
   baret?, barete, s.f. 1. Benti?? īngust? de piele cu care se īncheie un pantof. 2. Panglic? de decora?ie; semn distinctiv al unei decora?ii, care se poart? īn locul acesteia.
   barbet s.n. ?es?tur? de bumbac (cu desene), īlanelat?. · Var.: bnrehet s.n.
   bdric, -u, banei, -e, adj. Care se refer? la presiunea atmosferic?.
   baricad?, baricadez, vb. I. Tr. A īnchide (un drum) printr-o baricad?; (refl.) a se pune la ad?post īn dosul unei baricade.
   baric?du, baricade, s.f. īnt?ritur? improvizat?, folosit? mai ales īn timpul unor lupte de strad?.
 I
BAR IE
 52
   b?rie, barii, s.f. Unilalo de m?sur? pentru presiune egal?, cu presiunea de o din? pe un centimetru p?trat.
   bariiru, bariere, s.f. 1. Bar? mobil? cu care se opre?te temporar circula?ia pe o ?osea, tre-. cerea peste o linie ferat? etc.; loc unde se īntretaie o ?osea cu linia ferat?; (fig.) piedic?, obstacol. 2. Loc pe unde se intr? īntr-un ora?.
   baril, barili, s.m. Unitato de m?sur? pentru capacitate, folosit? īn special pentru produse petroliere, egal? cu 158,9 1 īn America ?i cu 163,5 1 īn Anglia.
                                                           barisffir? s.f. Partea central? a globului p?-mīntesc, cu densitatea foarte mare. bari?, bari?e, s.n. Broboad? sub?ire de līn?. bariton, baritoni, s.m. Voce b?rb?teasc? intermediar? īntre tenor ?i bas; cīnt?re? care are o astfel de voce. Accentuat ?i bariton.
   bariu s.n. Metal moale, alb-argintiu, ai c?nii compu?i sīnt folosi?i la fabricarea vopselelor, a sticlei, īn medicin? etc.
   barman, barmani, s.m. Persoan? care serve?te la un bar2 (1).
   baro?nu, baroane, s.f. Femeie cu titlu de baron; so?ie sau fiic? de baron.
   barde, -?, baroci, -e, adj., s.n. (Stil artistic) caracterizat prin gustul pentru grandios, bog??ia ornamenta?iei arhitecturale, folosirea frecvent? a liniei curbe etc.; (despre construc?ii, mobil? etc.) realizat īn acest stil.
   barometru, baromelre, s.n. Aparat pentru m?surarea presiunii atmosferice.
   bardn, baroni, s.m. Titlu nobiliar īn apusul ?i centrul Europei, superior cavalerului ?i inferior vicontelui, baroneas?, baronese, s.f. Baroan?, bards, baroase, s.n. Ciocan mare ?i greu. barosān, -?, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare ?i greu; (fig.; substantivat) persoan? influent?, bogat?.
   barosctfp, baroscoape, s.n. Aparat pentru detectarea ?i m?surarea presiunii atmosferice.
   baron, barouri, s.n. Organiza?ie profesional? a avoca?ilor.
   b?rz?, berze, s.f. Nume dat unor p?s?ri migratoare, lipsite de glas, cu ciocul, gītul ?i picioarele foarte lungi.
   bns, (1) ba?i, s.m., (2) basuri, s.n. 1. S.m. Vocea b?rb?teasc? cea mai grav?; cīnt?re? care are o astfel de voce. 2.. S.n. Instrumentul care are cel mai grav sunet dintr-o categorie de instrumente.
   basc s.n. v. basc?.
   basc?, b??ti, s.f. Beret? cu marginile īndoite īn?untru. Var.: basc, bascuri, s.n.
   bdschot s.n. 1. Joc cu mingea īntre dou? echipe, fiecare dintre ele tinzīnd s? introduc? mingea cu mīna īn co?ul echipei adverse. 2. (Mai ales la pl. m.) Ghete de baschet (1). b?schetbal s.n. Baschet (1). basculant, -?, basculan?i, -le, adj. Care poate oscila īn jurul unei axe orizontale; camion (va-gonet etc.) basculant = camion (vagonet) a
c?rui cutie poate fi ridicat? lateral sau frontal pentru a se desc?rca.
   bascul?, bascule, s.f. Balan?? cu bra?e inegale, folosit? la cīnt?rirea corpurilor cu greutate mare.                                             1
   basit, base?i, s.m. Cline de vīn?toare cu corpul lunguie? ?i picioarele scurte.
   basidie, basidii, s.f. Organ al unor ciuperci pe care se formeaz? sporii.
   basm, basme, s.n. Nara?iune (popular?) īn care se povestesc īntīmpl?ri fantastice ale unor personajo imaginaro.
   basma, basmale, s.f. Bucat? do ?es?tur? (colorat?) cu caro femeile ī?i acoper? capul.
   basorelief basoreliefuri, s.n. Sculptur? ale c?rei forme ies pu?in īn relief pe un fond cu caro fac corp comun.
   bilsta adv. (Fam.) Destul! gata! bastard, -?, bastarzi, -de, s.m. ?i f. Copil n?scut īn afara c?s?toriei.
   bastiment, bastimente, s.n. Nav? (de r?zboi) de mare tonaj.
   bastion, bastioane, s.n. Lucrare de fortifica?ie īn form? poligonal? sau cilindric?, construit? de obicei la col?urile unei fort?re?e.
   baston, bastoane, s.n. B??, de obicei curbat la un cap?t, care serve?te ca sprijin la mers.
   ba?buzdc, ba?buzuci, s.m. (īn evul mediu) Voluntar ?urc din trupele neregulate; (fig.) om crud, violent, ba?ca adv. Pe deasupra, īn plus; separat, ba?tin? s.f. De ba?tin? — autohton, batal, batali, s.m. Berbec castrat, batalion, batalioane, s.n. Subunitate militar? format? din mai multe companii.
   batant, -?, batan?i, -te, adj. (Despre u?i, ferestre) Caro se īnchide ?i se deschide printr-o mi?care de rota?ie īn jurul unei axe verticale situato la una dintre margini.
   batardtfu, batardouri, s.n. Incint? alc?tuit? din pere?i etan?i, executat? īn mijlocul unei ape, īn interiorul c?reia, 'dup? evacuarea apei, se execut? lucr?ri (pentru funda?ii, picioare de poduri etc.).
   bate, bat, vb. III. 1. Tr. ?i refl. A (se) lovi, a. (se) atinge cii putere, a (se) izbi; (intr.) a bale la ochi = a atrage aten?ia; a fi suspect; a bate din palme = a aplauda. 2. Refl. A se lua la b?taie; a se lupta, a se r?zboi; (tr.) a īnvinge, a cī?tiga; a se dab?tut= a se l?sa īnvins, a ceda.
 3. Tr. A lovi repetat un obiect de altul, cu un anumit scop: a bate coasa (pentru a o ascu?i); a bale covoarele; a bate bani = a fabrica monede; a bate pasul pe loc = a nu progresa. 4. Intr. (Despre arme de foc) A trimite proiectilul pīn? la...; (despre vīnt) a sufla. 5. Intr. (Despre inim?, puls) A zvīcni, a palpita; (despre clopote, ceasornice etc.) a emito sunete ritmice. (!. Intr. (Despre culori) A avea o nuan?? de...
   baterie, baterii, s.f. 1. Subunitate de artilerie format?, de regul?, din dou? sec?ii. 2. Grup de aparate, dispozilive sau piese care īndeplinesc aceea?i func?iune; baterie electric? = ansamblu de acumulatoare (pile) electrice legate īn serie.
DALACARI
8. Ansamblul instrumentelor de percu?ie dintr-o orchestra. 4. Vas cu ghea?? īn care se afl? sticle cu b?utur? (un litru de vin ?i o sticl? de sifon), batic, baticuri, s.n. Basma, batir, batire, s.n. Fir de bumbac folosit la īns?ilat.
   batiscāf, batiscafuri, s.n. Aparat (īn form? de nava) pentru studii oceanografice la mare adīn-cime.
. batist s.n. ?es?tur? sub?ire de bumbac sau de
in· V
   batist?, batiste, s.f. Bucat? p?trat? de pīnz?, īntrebuin?at? la ?ters nasul sau fa?a.
   batjocori, batjocoresc, vb. IV. Tr. A face pe cineva de, rīs, de ocar?; a umili, a īnjosi.
   batjocur?, batjocuri, s.f. Luare īn rīs, ocar?, insult?.
   bat<5g, batoguri, s.n. Spinare de morun sau de nisetru s?rat? ?i afumat?; (p. gener.) carne de pi?te s?rat? ?i afumat?.
   bat<5n, batoane, s.n. Bucat? (de vanilie, de ciocolat? etc.) īn form? de bastona?. ' battz?, batoze, s.f. Ma?in? de treierat, batracian, batracieni, s.m. (La pl.) Clas? de animale nevertebrate care pot tr?i atīt īn ap? cit ?i pe uscat; (?i la sg.) animal din aceast? clas? (ex: broasca), bauxit? s.f. Minereu de aluminiu, baz?, bazez, vb. I. Refl. A se īntemeia pe ceva, a avea īncredere īn sprijinul cuiva.
   bazacdnic, bazaconii, s.f. Lucru bizar, extravagant; (fam.) n?zbītie, pozn?.
   bnziilt, bazalturi, s.n. Roc? vulcanic? de culoare īnchis?, īntrebuin?at? la construc?ii ?i pavaje.
   bazār, bazaruri, s.n. Loc īn care se vīnd tot felul de obiecte, īndeosebi m?run?i?uri.
   bāza, baze, s.f. 1. Partea de jos pe care se sprijin? un corp, un edificiu etc. 2. Una dintre laturile unui triunghi sau ale unui patrulater ori una dintre fe?ele unui poliedru, reprezentat? de obicei īn pozi?ie orizontal?. 3. Ceea ce formeaz? temeiul, elementul fundamental a.ceva; baza economic? (a societ??ii) = totalitatea rela?iilor de produc?ie īntr-o etap? determinat? a dezvolt?rii sociale; baz? tehnico-material? = totalitatea mijloacelor de produc?ie, inclusiv elementele materiale ale ?tiin?ei, privite īn leg?tura lor cu nivelul de instruire profesional? a for?ei de munc?. 4. Loc cuprinzīnd oamenii, mijloacele materiale ?i instala?iile necesare pentru o anumit? activitate: baz?. sportiv?; baz? militar?; baz? de aprovizionare.. 5. Baza craniului = partea craniului care īnchide cutia cranian? spre ceaf?. 6. (Chim.) Substan?? care, in solu?ie apoas?, alb?stre?te hīrtia ro?ie de turnesol iar īn reac?ie cu un acid formeaz?
o  sare.
   b?zedov s.n. Boal? caracterizat? prin gu??, proeminen?a globilor oculari, palpita?ii, stare nervoas? etc. Se nume?te ?i boala lui Bascdotv.
   Mzic, -?, bazici, -e, adj. Care are propriet??ile unei baze (G).
   bazilic?, bazilici, s.f. 1. (La romani) Edificiu public cu interiorul īmp?r?it, prin ?iruri de coloane, īn trei sau cinci p?r?i. 2. Biseric? catolic? de mari propor?ii.
   bazin, bazine, s.n. 1. Rezervor deschis, de mari propor?ii, construit din piatr?, ciment etc. ?i destinat colect?rii unui lichid, īn vederea unor opera?ii tehnice, pentru practicarea īnotului etc. 2. Parte a unui port undo sta?ioneaz? navele. 3. Regiune din care un rīu, un lac etc. ī?i colecteaz? apele. 4. Regiune bogat? īn z?c?minte de minereuri. 5. (Anat.) Cavitate format? de cele dou? oase iliace.
   bazdn, bazoane, s.n. Bucat? de stof? sau de piele aplicat? pe partea dind?r?t a pantalonilor, pentru a-i īnt?ri.
   b?bfec, -eāsc?, b?be?ti, adj. īn felul babelor; leacuri b?be?ti = mijloace empirice de vindecare a bolilor.
   b?can1 s.m. Lemnul unui arbore exotic din care se extrage un colorant ro?u.
   b?can2, b?cani, s.m. Negustor care vinde produse alimentare.
   b?c?nie, b?c?nii, s.f. Pr?v?lie īn care se vīnd diferite produse alimentare.
   b?ci??, b?ci?e, s.f. Femeie care conduce o stīn?; so?ia baciului.
   b?d?ran, -?, b?d?rani, -e, s.m. ?i f. Persoan? cu purt?ri grosolane.
   b?d?r?nie, b?d?r?nii, s.f. Fapt? sau vorb? de b?d?ran.
   b?dic?, b?dici, s.m. (Pop.) B?di??, b?dio, b?dii, s.m. (Pop.) B?di??, b?di?? s.m. 1. Diminutiv al lui bade. 2. Termen cu care se adreseaz? la ?ar? unui frate mai mare.
   b?g?, bag, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) introduce, a (se) vīrī undeva. 2. Tr. A b?ga īn seam? pe cineva (sau ceva) = a da aten?ie, a observa; a b?ga de seam? = a fi atent, a avea grij?.
   b?īftt, b?ie?i, s.m. 1. Copil de sex b?rb?tesc. 2. Adolescent, tīn?r. 3. Fiu (al cuiva). 4. (īnv.) Tīn?r angajat la un st?pīn. b?ii?, b?ie?i, s.m. (Reg.) Miner, b?io?āndru, b?ie?andri, s.m. B?iat mai m?ricel, b?ie?esc, -eāsc?, b?ie?e?ti, adj. De b?iat, specific .b?ie?ilor.
   b?ie?e?te adv. Ca b?ie?ii, b?i?ui, b?i?uicsc, vb. ĪV. Tr. A acoperi cu bai? suprafa?a unui obiect.
   b?jendr, b?jenari, s.n}. (īnv.) 'Pribeag, fugar (din cauza invaziilor du?mane, a asupririi etc.).
   b?jeni, b?jenesc, vb. IV. Intr. (īnv.) A pribegi, a pleca īn b?jenie.
   b?jenie, b?jenii, s.f. Fug? (īn mas?) a b?jena-rilor.
   b?ltii, -āie, b?lai, -aie, adj. (Despre oameni) Blond; (despre animale) pl?van.
   b?lan, -?, b?lani, -e; adj. B?lai.          !
   Imlubune?l?, b?l?b?neli, s.f. Mers nesigur, leg?nat.
   b?l?b?ni, b?l?b?nesc, vb. IV. Refl. A se leg?na īn iners, a se cl?tina.
   b?l?c?ri, b?l?c?resc, vb. IV. Refl. A se b?l?ci.
bAlAcealA
  liiUiM'Piilii, h?luccU, s.f. Faptul dc a sc b?l?ci, b?l?ci, b?l?cesc, vb. IV. Refl. A se juca cu mīinile ?i cu picioarele plesc?ind prin ap?.
  b?l?ng?ni, b?l?ng?nesc, vb. IV. 1. Intr. (Despre clopote) A suna lare. 2. Refl. A sc b?l?b?ni.
  b?l?rie, b?l?rii, s.f. Nume dat buruienilor caro cresc in locuri necullivale; loc n?p?dit do buruieni.
  b?lig?, pers. 3 balig?, vb. I. Refl. (Despre animale) A-?i lep?da baliga.
  b?ligiirj b?ligarc, s.n. Amcslec do balig? cu paie (folosit ca īngr???mīnl); (p. restr.) balig?.
  b?lm?ji, b?lm?jesc, vb. IV. Tr. 1. A amesteca, a īncurca mai multe lucruri. 2. A vorbi īncurcat.
  b?lds, -o?s?, b?lo?i, -oase, adj. 1. Cu bale, plin de bale. 2. (Despre lichide) Care curge gros (ca balele).
  b?lt?ri?, -e:t??, b?lt?re?i, -e, adj. Do balt?, din regiunea b?l?ilor; (substantivat, m. sg. art.) vīnt c?ldu? ?i umed, care bato dinspre miaz?zi (mai ales īn sud-estul ??rii).
  b?lti, pers. 3 b?lte?te, vb. IV. Refl. ?i intr. (Despre ap?) A stagna formīnd b?l?i, b?ltoace.
  b?ltoac?, b?ltoace, s.f. Balt? mocirloas?; ap? de ploaie adunat? prin gropi.
  b?l??t, -it, b?l?a?i, -te, adj. (Despre animale) Cu p?rul de culori diferite; (despre stofe, haine) cu prea multe culori, colorat f?r? gust.
  b?n?t s.n. (Reg.) Triste?e, p?rere do r?u; sup?rare, necaz.
  b?n??ean, -?, b?n??eni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Din Banat., privitor.la Banat. 2. S.m. ?i f. Persoan? (originar?) din Banat.
  b?n??e?nc?, b?n??cnce, s.f. B?n??ean?, b?ncu??, b?ncu?e, s.f. Veche moned? romāneasc? de argint, īn valoare de 50 de bani.
  b?nise, -c?sc?, b?ne?ti, adj. De bani, privitor la bani.
  b?net s.n. Bani mul?i, avere mare īn bani. b?nie, b?nii, s.f. Func?ia sau rangul de ban2, b?nos, -o?s?, b?no?i, -oase, adj. (Despre ocupa?ii) Care aduce cī?tig mare.
  b?nui, b?nuiesc, vb. IV. Tr. 1. A presupune, a presim?i. 2. A suspecta pe cineva ca fiind autor al unei fapte (rele).
  b?nuial?, b?nuieli, s.f. 1. Presupunere, supozi?ie. 2. Atitudine de neīncredere fa?? de cineva; suspiciune.
  b?nu?, b?nu?i, s.m. 1. Diminutiv al lui ban1.
  2.  Germenul oului fecundat. 3. Mic? plant? erbacee cu flori mici, rotunde.
  b?r?gan, b?r?ganuri, s.n. ?es īntins, cu caracter de step?.
  b?rb?t, b?rba?i, s.m. 1. Persoan? adult? de . sex masculin; om īn toat? iirea, plin de putere.
  2.  · So?. _                                   ii'
  b?rb?tesc, -c?sc?, b?rb?te?ti, adj. 1. Caracteristic b?rba?ilor, de b?rbat. 2. Plin de energie, curajos, voinic. b?rb?tC?te adv. Ca b?rba?ii, cu b?rb??ie, b?rb?tu?, b?rb?tu?i, s.m. Mascul al unor animale.
  b?rb??ie s.f. Faptul de a fi b?rbat; putere, curaj, energie.
   b?rbie, b?rbii, s.f. 1. Partea fe?ei dc sub lxizr» inferioar?, care formeaz? o proeminen?? rotunjit?. 2. Partea c?rnoas? care atirn? sub falca de jos la unele animale.
   b?rbier, b?rbieri, s.m. Frizer, b?rbicrc?l?, b?rbicrcli, s.f. Faptul de a sc b?rbieri; (fam.) l?ud?ro?enie, minciun?.
   b?rbieri, b?rbieresc, vb. IV. T. Tr. ?i refl. A (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se l?uda peste m?sur?; a min?i.
   b?vbi??, b?rbi?c, s.f. ?erve?el care se leag? la gitul copiilor mici cīnd m?nīnc?.
   b?rbinf?, b?rbtn?c, s.f. (Reg.) Vas f?cut, din doage, īn care se p?streaz? laptele sau brīnza.
   b?rbiis, -o?s?, b?rbo?i, -oase, adj. Cu barb? mare; neb?rbierit.
   b?rbiinc s.n. Dans popular fecioresc r?spīndit īn Transilvania.
   b?rd?c?, b?rdace, s.f. Can? mic? de p?mīnt sau do lemn.
   b?rz?iin, b?rz?uni, s.m. Bondar, b??c?lie s.f. (Fam.) A lua pc cincva īn b??c?lie = a-?i bate joc de cineva.
   b??ic?, b??ic, vb. I. Refl. A se umple de b??ici; (tr.) a-i produce cuiva b??ici.
   b??ica, b??ici, s.f. 1. (Anat.) Vezic?. 2. Umfl?tur? ’pe piele, con?inīnd o materie lichid?. 3. Mic? umfl?tur? plin? cu aer, care se formeaz? la suprafa?a unor lichide.
   b??tina?, -?, b??tina?i, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care se afl? din mo?i-str?mo?i pe p?mīn-tul pe care locuie?te; autohton.
   b?t?ic, b?t?i, s.f. 1. Lovitur? repetat? (dat? cil mīna sau cu lin obiect); b?taie de cap = ir?-mīntare a min?ii; trud?, osteneal?; b?laie de joc = batjocur?; fapt? urīt?; b?laia pe?tilor = boi?te. 2. Lupt?, b?t?lie. 3. Sunet ritmic produs de un motor sau de un mecanism īn func?ie; zvīcnirea inimii. 4. Suflare a vīntului.
 5. Distan?a pīn? la care o arm? poale arunca proiectilul. C. L?tratul cīinilor.
   b?t?ios, -o?s?, b?l?io?i, -oase, adj. Care este gata s? se ia la b?taie.
   b?t?lie, b?t?lii, s.f. 1. Lupt? īntre dou? for?e armate. 2. (Fig.) Efort depus pentru īndeplinirea unui scop.
   b?t?tor1, b?t?toare, s.n. 1. B?? sau lop??ic? cu care se bat covoarele. 2. B?? avīnd o roti?? cu g?urele la unul dintre capote, cu care se bate smīntīna īn putinei, ca s? se aleag? untul. 3. Unealt? cu care se īndeas? p?mīntul.
   b?t?tor2, -o?re, b?t?tori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. B?t?tor la ochi = care atrage īn mod izbitor aten?ia. 2. S.f. Mecanism care destram? ?i cur??? de impurit??i smocurile de bumbac.
   b?t?tori, b?t?toresc, vb. IV. Tr. A bate, a b?tuci (un teren, o arie etc.); a īndesa p?mīntul.
   b?t?torit, -?, b?t?tori?i, -te, adj. 1. (Despre terenuri) B?tut, īndesat; (despre drumuri) pe care se circul? mult, 2. (Despre palme) Cu pielea īngro?at?, cu b?t?turi.
   b?t?tur?, b?t?turi, s.f. 1. Locul b?t?torit din fa?a casei; curte. 2. īngro?are a pielii, In palme
 ss
BENEFICIAR
                                sau pe t?lpi. 8. Firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii, pentru a forma ?es?tura.
     Ijiitiiu?, -u, b?t?u?i, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care caut? pricin? de b?taie, b?teiil?, b?teli, s.f. B?t?tur? (3). b?trīn, -?, b?trlni, -e, adj., subst. 1. Adj. īnaintat īn vīrst?; fat? b?trīn? = fat? r?mas? nem?ritat?, trecut? de vremea m?riti?ului. 2. Adj. Care exist? de mult timp. 3. S.m. ?i f. Persoan? īn vīrst? īnaintat?. 4. S.m. pl. (Fam.) P?rin?i.
                                li?trīnpsc, -c?sc?, b?trine?ti, adj. Caracteristic b?trīnilor, de demult, vechi; cintec b?trīnesc = balad? popular?, b?trīne?te adv. Ca b?trīnii. b?trīne?e, b?trine?i, s.f. Vīrst? īnaintat?, b?tuci, b?tucesc, vb. IV. 1. Tr. A b?t?tori.
  2.  Refl. (Despre piele) A. se īngro?a. 3. Refl. (Despre fructe) A se zdrobi.
     b?tut, -u, b?tu?i, -te, adj. 1. Care este (sau a fost) lovit. 2. Lapte b?tut = lapte u?or fermentat. 3. (Despre drumuri) Pe care se circul? mult, b?t?torit.
     b??, be?e, s.n. Bucat? de lemn lung? ?i sub?ire, avīnd diferite īntrebuin??ri.
     b??(5s, -o?s?, l??o?i, -oase, adj. 1. Drept, ?eap?n. 2. (Fig.) Īngīmfat.
     b?tit, -?, b?u?i, -te, adj. Beat. b?utdr, -oare, b?utori, -oare, s.m. ?i f. (Reg.) Be?iv.
     b?utur?, b?uturi, s.f. Lichid'Care se bea; jīn special) lichid cu con?inut alcoolic (ex. vin, ?uic?).
                                 bea, beau, vb. II. 1. Tr. A īnghi?i un lichid.
  2.  Intr. A consuma b?uturi alcoolice.
     beat, -?, be?i, bele, adj. īn stare de ebrietate; {fig.) cople?it de. o emo?ie puternic?, beatitudine s.f. Stare de fericire deplin?. bcbS s.m. Copil mic, copila?, bec, becuri, s.n. Balona? de sticl? prev?zut īn interior cu un filament care devine incandescent cīnd este str?b?tut de un curent electric; bec de sudur? = pies? la aparatele de sudur?, prin care iese amestecul de gaz combustibil ?i •oxigen.
                                bec?r, becari, s.m. (Muz.) Semn care anuleaz? un bemol sau un diez anterior, redīnd notei
  - tonul natural.
     beca?in?, becatine, s.f. Nume dat unor p?s?ri migratoare care tr?iesc īn regiuni ml??tinoase, becliir, becheri, s.m. Burlac, beci, beciuri, s.n. 1. Pivni??. 2. īnchisoare (īn subsolul unei cl?diri).
     becisnic, -?, lecisnici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. ' (Om) neputincios, sl?b?nog. 2. (Om) nepriceput, beduin, -?, beduini, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? care apar?ine unei popula?ii arabe nomade din Peninsula Arab? ?i din nordul Africii. 2. Adj. Care apar?ine beduinilor (1), privitor la beduini.
     begiīnie, begonii, s.f. Nume dat unor specii de plante ornamentale, cu flori albe, roz sau ro?ii ?i frunze diferit colorate.
   behaviorisin s.n. Concep?ie care consider? c? obiectul psihologiei trebuie s? se reduc? la studiul exclusiv al comportamentului exterior, eliminīndu-se con?tiin?a.
   beli?i, pers. 3 beh?ie, vb. IV. Intr. (Despre
oi ?i capre) A scoate strig?tul caracteristic speciei.
   bei, bei, s.m. 1. Guvernator al unei provincii din fostul Imperiu otoman sau supuse acestuia.
2. Titlu dat unor suverani, vasali sultanului.
   beizadeu, beizadele, s.f. (īnv.) Fiu de domn; principe, bej adj. invar. Cafeniu-descliis. bel, beli, s.m. Unitate de m?sur? pentru intensitatea sunetului.
   bcladon?, beladone, s.f. M?tr?gun?; preparat farmaceutic ob?inut din aceast? plant?.
   bolcitig, belciuge, s.n. Verig? de metal, fixat? cu o scoab? sau cu un ?urub, ?i prin care se trece un lac?t, un lan? etc.
                                                               btildi??, beldi?e, s.f. Pe?te de ap? dulce, lung de 10—15 cm, cu spinarea albastr?-vcrzuie. belea, belele, s.f. īncurc?tur?, pacoste, bucluc, beleinnit, belemni?i, s.m. Cefalopod care a tr?it īn mezozoic.
   beletristic, -?, beletristici, -e, adj. Care apar?ine literaturii artistice; (substantivat, f.) literatur? artistic?.
   belfer, belferi, s.m. (Depr. sau fam.) 1. īnv???tor, profesor. 2. Persoan? care tr?ie?te īn lux.
   belgi?n, -īi, belgieni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la Belgia, din Belgia. 2. S.m. ?i f. Persoan? (originar?) din Belgia.
   beli, belesc, vb. IV. Tr. (Pop.) A jupui. I)clic(5s, -o?s?, belico?i, -oase, adj. (Livr.) R?zboinic, agresiv.
   beligerant, -?, beligeran?i, -te, adj. Care se afl? īn stare de r?zboi.
   belinogrāf. belinografe, s.n. Aparat de transmitere a imaginilor fixe (desene, fotografii), pe cale electromagnetic?, bcl?tig s.n. Abunden?? de bunuri materiale, liclvcdirc subst. Construc?ie, teras? a?ezat? pe un loc ridicat, de unde se poate vedea departe.
   bem<51, bemoli, s.m. (Muz.) Semn conven?ional caro arat? c? nota de pe linia sau spa?iul pe care este aplicat trebuie coborīt? cu un semiton.
   b6n?, bene, s.f. Cutia unui autocamion īn care se īncarc? materiale.
   benchetui, benchetuiesc, vb. IV. Intr. A petrece, a chefui.
   benedictin, -?, benedictini, -e, subst.. 1. S.m. ?i f. C?lug?r (sau c?lug?ri??) dintr-un ordin īntemeiat īn secolul al Vl-lea. 2. S.f. Un fel de b?utur? spirtoas? (preparat? la īnceput de ace?ti c?lug?ri).
   beneficii, beneficiez, vb. I. Intr. A trage un folos, a profita de pe urma cuiva sau a ceva.
   boneficidr, -?, beneficiari, -e, s.m. ?i f. Persoan?, institu?ie sau colectivitate care beneficiaz? de ceva.
 i
BENEFICIU
 SG
   beneficiu, beneficii, s.n. Cī?lig, profit, folos; (īn socialism) venit net, al unei īntreprinderi; sub bcncficiu dc inventar = sub rezerva unui control ulterior.
   l»enov<51,-?, benevoli, -c, adj. F?cut do bun?voie, bengal, bengale, adj. Foc bengal = foc de artificii.
   bonglii, benghiuri, s.n. (Pop.) Pat? mic? dc culoare neagr? pe obraz sau pe trup.
   benign, ,-il, benigni, -e, adj. (Despre boli) Care nu este grav.
   benti??, benti?e, s.f. Fī?ic do pīnz? cusut? pe marginea gulerului, a mīnccii etc.
   benzen, bsnzcni, s.m. Hidrocarbur? lichid?, incolor?, folosit? īn industria chimic?, a parfu-murilor, a medicamentelor etc.
   benzin? s.f. Produs petrolier sau dc sintez? format dintr-un amestec de hidrocarburi lichide, utilizat ca principal combustibil pentru motoare.
   benzine, benzoiei, adj. Acid benzoic = acid organic folosit īn industria farmaceutic? ?i, alimentar?.
   ber?rie, ber?rii, s.f. Local īn care sc bea bere. berbec, berbeci, s.m. 1. Masculul oii. 2. Ma?in? de r?zboi, īntrebuin?at? īn antichitate la spargerea zidurilor ?i a por?ilor unei cet??i. 3. Utilaj folosit Ia baterea stīlpilor, a pilonilor etc. Var.: berbeco s.m. berbece s.m. v. berbcc. berbeleacul s.n. art. De-a berbeleacul = do-a rostogolul.
   berc, boiire?, berci, -e, adj. (Despre animale) Cu coada scurt? sau scurtat?.
   bere s.f. B?utur? slab alcoolizat?, ob?inut? prin fermentarea unei infuzii de mal? ?i flori do hamei.
   berechit s.n. 1. Bel?ug, abunden??'; (adverbial) din bel?ug, din abunden??, 2. Noroc, fericire, prosperitate.
   boregatiī, beregate, s.f. Laringe; gitlej. beret?, berete, s.f. ?apc? moale, f?r? cozoroc, bcrgnmāt?, bergamotc, s.f. Soi de pere rotunde, galbene, zemoase; (adjectival) pere bergamotc. Var.: pergaimit? s.f.
   berl-bCri s.n. Boal? provocat? de lipsa vitaminei B! din alimenta?ie.
   berii, beriluri, s.n. Silicat natural do aluminiu ?i beriliu, unele variet??i fiind folosite ca'pietre pre?ioase.
   beriliu s.n. Metal alb, dur, īntrebuin?at īn unele aliaje u?oare.
                             berkeliu s.n. Element chimic radioactiv, bernardin, bernardini, s.m. Ras? de clini do culoare alb? cu pete ro?cate, originari din Elve?ia, dresa?i s? descopere c?l?torii r?t?ci?i īn mun?i.
   bern? s.f. īn bern? = (despre steaguri) coborit pe jum?tate, īn somn de doliu.
   besnetefi, besactele, s.f. (īnv.) Cutie de lemn ornamentat?, īn cārc sc p?strau bijuterii, tutun etc.
   besfi?l, -J, bestiali, -c, adj. Crud, feroce; animalic.
   bistie, bestii, s.f. Fiar?;'(fig.) om crud, feroce, be?cliie, be?chii, s.f. Fer?str?u alc?tuit dint.r-o pīnz? lat? cu dou? mīnere, pentru a fi ac?ionat dc doi lucr?tori.
   be?leag? s.m. (Fam.) Om neputincios, ramolit, be?teleiilil s.f. (Fam.) Mustrare, be?teli, be?telcsc, vb. IV. Tr. (Fam.) A mustra cu asprime.
   betatron, betatroane, s.n. Accelerator utilizat pentru a imprima energii foarte mari electronilor.
   botc?g, -?, betegi, -c, adj. (Pop.) Schilod, infirm.
   beteiil? s.f. M?nunchi de fire lungi de metal, aurii sau argintii, cu care se īmpodobesc iniresole.
   beteji, betejcsc, vb. IV. Tr. (Pop.) A provoca cuiva o infirmitate; (refl.) a deveni infirm.
   betelie, betelii, s.f. Fī?ie īngust? aplicat? īn partea de sus a pantalonilor, a fustei otc.; tivi tur? f?cut? īn acela?i loc (prin care se petrece un elastic, un ?iret etc.).
   bete?ilg, bete?uguri, s.n. (Pop.) Infirmitate, beton s.n. Material de construc?ie alc?tuit dintr-un amestec do pietri?, nisip cu ciment ?i ap?, caro se īnt?re?te ?i devine rezistent.
   betonā, betonez, vb. I. Intr. ?i tr. A turna pasta de beton īn cofrajelo unei construc?ii.
   bctoni6r?, betoniere, s.f. Ma?in? pentru prepararea betonului.
   betulacie, bctulaccc, s.f. (La pl.) Familie de plante lemnoase cu flori grupate īn amen?i, care se polenizeaz? cu ajutorul vīntului.
   be?ie, be?ii, s.f. 1. Stare do intoxica?ie īn care se afl? omul beat. 2. Petrecere cu mult? b?utur?; be?ie rece (sau cu stupefiante) = intoxica?ie provocat? de introducerea īn orgaliism a unor stupefiante. 3. (Fig.) Be?ie de cuvinte = stil umflat, bombastic.
   be?iv, -?, be?ivi, -c, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care are viciul be?iei.
   be?ivan, -?, be?ivani, -e, adj., s.m. ?i f. Be?iv, bezea, bezele, s.f. 1. (Fam.) S?rutare trimis? cuiva simbolic cu vīrful degetelor. 2. Pr?jitur? f?cut? din albu? de ou b?tut cu zah?r.
   bczm6tie, -ii, bezmetici, -e, adj. F?r? rost, f?r? c?p?tīi; z?p?cit.
   b6zn?, bezne, s.f. īntuncric mare, do nep?truns, bi- Element de compunere īnsemnīnd „de dou? ori“, „dublu“, care serve?te la formarea unor adjectivc ?i a unor substantive.
   biamiil, -?, bianuali, -e, adj. Care se produce, apare sau se īntīmpl? de dou? ori pe an.
   biatlfin s.n. Complex sportiv cuprinzīnd dou? probe.
   bibin, bibani, s.m. Pe?te r?pitor do ap? dulce, lung de 25 — 30 cm.
   bibcl6u, bibelouri, s.n. Mic obiect do art? decorativ?.
                                                            biber, biberi, s.m. Castor; blan? de castor, biberdn, biberoane, s.n. Sticl? prev?zut? cu tetin?, servind la al?ptarea artificial? a sugarilor.
   bibilicii, bibilici, s.f. Pas?re domestic? de m?rimea unei g?ini, cu o proeminen?? cornoas-? pe cap.
BILIAR
   biblic, -?, biblici, adj. Privitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie.
   biblie, biblii, s.f. Carte sacr? alc?tuit? din Vechiul testament ?i din Noul testament.
   bibliofag, -u, bibliofagi, -e, adj., s.m. ?i f. (Insect?) care se hr?ne?te cu celuloza din hīrtie.
   bibliofil, -ii, bibliofili, -e, s.m. ?i f. Colec?ionar <3e c?r?i rare ?i pre?ioase.
   bibliograf, bibliografi, s.m. Specialist īn domeniul bibliografiei.
   bibliografie, bibliografii, s.f. 1. Ramur? a bibliologiei care se ocup? cu descrierea, sistematizarea ?i r?spindirea publica?iilor. 2. List? a lucr?rilor unui autor sau a scrierilor referitoare la o anumit? problem?. 3. Carte care cuprinde o bibliografie (2).
   bibliologie s.f. ?tiin?? care se ocup? ou studiul c?r?ii ca fenomen al vie?ii social-culturale.
   biblioraft, bibliorafturi, s.n. Clasor de carton īn care se p?streaz? acte, coresponden?? etc.
   bibliotecar, -S, bibliotecari, -c, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu administrarea unei biblioteci.
   bibliotec?, biblioteci, s.f. 1. Institu?ie care colec?ioneaz? c?r?i, reviste etc., pentru a fi utilizate de cititori. 2. īnc?pere īn care se p?streaz? (?i se citesc) c?r?ile; mobil? cu rafturi pentru p?strarea c?r?ilor. 3. Colec?ie de c?r?i de aceea?i specialitate, publicate de o editur? īn volume identice ca format ?i aspect.
   biblioteconomie s.f. Ramur? a bibliologiei care studiaz? modul de organizare ?i conducere a bibliotecilor.
   bicarbonat, bicarbona?i, s.m. Sare a acidului carbonic; bicarbonat de sodiu — sare folosit? īn farmacie ?i īn buc?t?rie.
   bicefal, -?,bicefali, -e, adj. Cu dou? capete, bicentenar, -?, bicentenari, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care dureaz? de dou? secole, care a īmplinit dou? sute de ani. 2. S.n. A dou? suta aniversare a unui eveniment.                               ^
   biceps, biccp?i, s.m. Mu?chiul dintre um?r ?i cot, care face s? se īndoaie antebra?ul.
   bici, bice, s.n. Curea (sau īmpletitur? de curele, ori de cīnep?) legat? de un b??, cu care se īndeamn? vitele la mers.
   biciclet?, biciclete, s.f. Vehicul cu dou? ro?i, folosit pentru o singur? persoan? ?i ac?ionat prin dou? pedale; biciclet?-tandem = biciclet? pentru dou? persoane, avīnd dou? ?ei ?i dou? perechi de pedale.
   biciclist, -?, bicicli?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care umbl? pe biciclet?.
   biciui, biciuiesc, vb. IV. Tr. A lovi cu biciul; (fig.) a critica cu mare asprime.
   biciii?c?, biciu?ti, s.f. 1. Crava??. 2. Bici scurt ?i sub?ire.
   bieoMr, -?, bicolori, -e, adj. Care are dou? culori.
   biconc?v, -?, biconcavi, -e, adj. Care are dou? fe?e concave opuse.
   biconv6x, -?, biconvec?i, -xe, adj. Care are dou? fe?e convexe opuse.
    bideu, bideuri, s.n. Vas de toalet? pentru sp?l?turi intime.
   bidinea, bidinele, s.f. Perie de v?ruit pere?ii, bidiviu, bidivii, s.m. Cal tīn?r, iute.            ’ '
    bidon, bidoane, s.n. 1. Vas de tabl? sau de material j)lastic, īn care se p?streaz? sau se transport? lichide. 2. Plosc? folosit? de solda?i ?i de excursioni?ti pentru a-?i p?stra apa sau alt? b?utur?.
    biil?, biele, s.f. Organ de ma?in? īn form”i de bar?,_ care serve?te la transformarea mi?c?rii rectilinii īn mi?care de rota?ie sau invers.
    bienal, -?, bienali, -e, adj. Care dureaz? doi ani; care are loc sau apare o dat? la doi ani; (despre plante) care d? roade la doi ani.
    biet, bidti?, bie?i, -te, adj. 1. Vrednic de mil?; (despre mor?i) regretat, r?posat. 2. Vrednic de dispre?, f?r? valoare, neīnsemnat.
    bil?, bifez, vb. I. Tr. A face un mic semn īn dreptul unor cifre sau cuvinte (dintr-o’ list?), ca un indiciu c? au fost verificate.
    biftec, bijtecuri, s.n. Friptur? din mu?chi de vac?.
    bifurc?, pers. 3 bifurc?, vb. I. Refl. A se desp?r?i in dou? ramuri.
    bifurc??ie, bifurca?ii, s.f. Faptul de ase bifurca; locul unde se bifurc? ceva.
    bigam, -?, bigami, -c, s.m. ?i f. (Persoan?) care se face vinovat? de bigamie.
    bigamie, bigamii,· s.f. Infrac?iune care const? .īn īncheierea unei noi c?s?torii da c?tre o persoan? deja c?s?torit?.
    bigot, -?, bigo?i, -le, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) exagerat de religioas?.
    bigudiu, bigudiuri, s.n. Obiect de toalet? īn form? de tub scurt īn jurul c?ruia se r?suce?te o ?uvi?? de p?r pentru a o ondula.
    bijuterie, bijuterii, s.f. Obiect de podoab? f?cut din metal nobil (?i pietre pre?ioase).
    bijutier, bijutieri, s.m. Persoan? care face sau vinde bijuterii.
    bilan?, bilanluri, s.n. Document care reflect? situa?ia’ activului ?i pasivului unei activit??i financiare dintr-o anumit? perioad?; (fig.) rezultatul unei activit??i desf??urate īntr-o perioad? dat?.
    bilateral, -?, bilaterali, -e, adj. 1. Care are dou? p?r?i (sau dou? laturi) opuse, simetrice; care prive?te īn acela?i timp dou? laturi sau dou? aspecte ale unui īntreg. 2. (Despre contracte, conven?ii) Caro oblig? īn mod reciproc p?r?ile interesate.
    bil?1, bile, s.f. Obiect sferic de metal, de sticl?, de lemn etc., cu diverse īntrebuin??ri. bil?2 s.f. (Anat.) Fiere.
    bilet, bilete, s.n. 1. Scrisoare scurt?, de cīteva . rīnduri. 2. Bucat? de hīrtie sau de carton de format mic, care atest? un drept (ocuparea unui loc īn tren, la teatru etc.). 3. (Fin.) Bilet de banc? = bancnot?; bilet de (sau la) ordin = cambie prin care un debitor se oblig? s? pl?teasc? creditorului o sum? de bani īntr-un anumit loc ?i la o anumit? dal?.
    biliar, -?, biliari, -e, adj. Care se refer? la bil?2. .
 I
BILIARD
   biliard, biliarde, s.n. Joc īn care sīnt deplasate un num?r de bile, prin lovirea uneia dintre ele cu tacul; mas? special? pe caro se practic? acest joc.
   bilingv, -a, bilingvi, -e, adj. 1. Care vorbe?te īn mod curent dou? limbi. 2. Scris īn dou? limbi, bilion, bilioane, s.n. Num?r egal cu o mie de miliarde (īn unele ??ri) sau cu un miliard (īn alte ??ri).            ’                   '·
   bilunar, -?, bilunari, -e, adj. Care se face sau apare de dou? ori pe lun?.
   bimba??, bimba?i, s.m. Comandant īn vechea armat? turceasc?; a tr?i ca bimba?a — a tr?i īn bel?ug, īn r?sf??.
   bimetalism s.n. Sistem monetar bazat pe dou? metale, aurul ?i argintul.
   bimilenar, -?, bimilenari, -e, adj. Care are o vechime sau o durat? de (circa) dou? mii de ani.
   biinotor, -oārc, bimotori, -oare, adj. Cu dou? motoare; (substantivat, n.) avion cu dou? motoare.
   biu?, binale, s.f. Cl?dire de zid?rie īn construc?ie sau īn repara?ie.
   biniir, -?, binari, -e, adj. Compus din dou? unit??i, din dou? elemente.
   bino adv., s.n. sg. 1. Adv. īn mod favorabil, pl?cut, confortabil; a?a cum se cere. 2. Adv. Exact, precis; frumo?i reu?it. 3. Adv. De tot, pe deplin, complet. 4. S.n. sg. Ceea ce este recomandabil din punct de vedere moral; fapt? bun?.
5.  S.n. sg. Mul?umire, fericire, bun?stare.
   binecrescut, -?, binecrescu?i, -te, adj. Care a primit o bun? educa?ie, care are purt?ri cuviincioase.
   binccuvīntfl, binecuvintez, vb. I. Tr. 1. (Despre divinitate) A rev?rsa asupra cuiva gra?ia divin?. 2. A invoca harul divinit??ii pentru cineva.
   binefacere, binefaceri, s.f. Fapt? bun?, ajutor, binef?c?tor, -oare, binef?c?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Bun, folositor. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face bine altora, bineīn?eles adv. Desigur, fire?te, binemerit:! vb. I. Tr. A cī?liga dreptul la: recuno?tin?a cuiva.
   bine?e s.f. (Pop.) A(-?i) da bine?e = a (se) saluta.
   binevenit, -a, bineveni?i, -te, adj. 1. A c?rui venire face pl?cere. 2. Oportun.
   binevoi, binevoiesc, vb. IV. Tr. A avea bun?voin?a de a...
   binevoitdr, -oārc, binevoitori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care arat? bun?voin??.
   bini?or adv. Diminutiv al lui bine; (substantivat) a lua pe cineva cu bini?orul = a lua cu binele, a proceda cu blīnde?e.
   binoclu, binocluri, s.n. Instrument optic alc?tuit din dou? lunete paralele, folosit pentru a privi obiectele dep?rtate.
   biatfm, binoame, s.n. Expresie algebric? constituit? din suma sau diferen?a a dou? monoame.
   bio- Element ds compunere care exprim? ideea de „via??“, servind la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   biobibliografic, biobibliografii, s.f. Biografia unui autor īmpreun? cu lista lucr?rilor lui.
   biocenoz? s.f. Totalitatea organismelor legate do un anumit loc de via??.
   biochimic s.f. Parte a chimiei care studiaz? compozi?ia chimic? a materiei vii īn corola?ie cu procesele biologice.
   biocuren?i s.m. pl. Activitate electric? prezent? īn ?esuturile ?i organele fiin?elor vii.
   biofizic? s.f. ?tiin?? care studiaz? procosele biologice din punct de vedere fizic.
   biogcnfe? s.f. Teorie dup? care oHcc fiin?? ia na?tere din alt? fiin??. '
   biogeografie s.f. Ramur? a geografiei care studiaz? reparti?ia īn spa?iu a plantelor ?i animalelor.
                             biogr?f, biografi, s.m. Autor al unei biografii, biografie, biografii, s.f. Scriere īn care se expune (?i se comenteaz?) via?a unei persoane, biolog, biologi, s.m. Specialist īn biologie, biologic, -5, biologici, -e, adj. Care se refer? la via?? sau la biologie; chimie biologic? = biochimie.
   biologie s.f. ?tiin?? care studiaz? via?a, materia vie; studiul organismelor vii.
   bioinetrie s.f. ?tiin?? care aplic? metodele statistice la studiul organismelor vii.
   bionic? s.f. Disciplin? care se ocup? cu studiul proceselor biologice ?i al structurii organismelor vii, elaborīnd modele care pot servi la imaginarea unor aparate sau instala?ii tehnice perfec?ionate sau cu totul noi.
   biopolitic? s.f. Politic? rasist? care īncearc? s? justifice unele ac?iuni agresive, acaparatoare, prin argumentul superiorit??ii biologice, īndeosebi rasiale.
   biopsie, biopsii, s.f. Extragere pe cale chirurgical? a unui fragment de ?esut dinlr-un organism viu pentru a fi studiat la microscop.
                             biosfer? s.f. Partea din īnveli?ul P?mīntului īn care se manifest? via?a. ? biosociologie s,f. Concep?ie ne?tiin?ific? dup? care factorul determinant al dezvolt?rii socialo este factorul biologic, redus la no?iunea de ras?. biotie, -?, biotici, -e, adj. Referitor la via??, biotop s.n. ’Mediu geografic care ad?poste?te o biocenoz?.
   bioxid, bioxizi, s.m. Oxid care cor ?ine doi atomi de oxigen īn molecul?.
   bipartit, -?, biparti?i, -te, adj. Care cuprinde sau implic? dou? p?r?i; (despre o īn?elegere) la care particip? dou? state sau dou? partide.
   bipid, -?, bipezi, -de, adj. Care umbl? īn dou? picioare.
   biplān, biplane, s.n. Avion cu dou? rīnduri de aripi, a?ezate una deasupra celeilalte.
   bipolar, -P, bipolari, -e, adj. (Despre ma?ini, aparate electrice) Care are doi poli electrici sau magnetici.
   bir, biruri, s.n. (īn evul mediu) Dare .perceput? īn bani de c?tre domnie; tribut.
   birefringin?? s.f. Dedublare, prin refrac?ie, a razelor de lumin? la p?trunderea īn anumite medii.
 5»
BlTLAN
   Ijirjiir, birjari, s.m. Vizitiu (?i proprietar) al unei birje.
   birj?, birje, s.f. Tr?sur? (le pia??, birocrat, -?, birocra?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care practic? birocratismul.
   birocratism s.n. Mod de a rezolva problemele . publice, caracterizat printr-un stil de munc? formalist, dominat de preocuparea exagerat? pentru lucr?rile de birou, pentru aspectele secundare ale problemelor, birocratic, birocra?ii, s.f. Birocratism, binīu, birouri, s.n. 1. Mas? de scris (cu sertare).
 2. īnc?pere (sau local) īn care lucreaz? func?ionarii sau īn care profeseaz? cineva. 3. Organ de conducere al unei organiza?ii politice, de mas?, ob?te?ti etc.
   riirt, birturi, s.n. Restaurant (mic), birui, birui, vb. IV. Tr. 1. A īnvinge, a īn-frīnge (un du?man). 2. (Fig.) A-?i st?pīni un sentiment; a fi cople?it de un sentiment, de o emo?ie etc. biruin??, biruin?e, s.f. Victorie, izbīnd?. l)iruit<5r, -o?re, biruitori, -oare, adj., s.m. ?i f. īnving?tor.
   bis adj. 1. A doua oar?, repetat. 2. (Cu valoare de interjec?ie) Strig?t prin care spectatorii solicit? s? se repete o parte a unui program artistic.
   bis?, bisez, vb. I. Tr. 1. A cere s? se repete o parte dintr-un program artistic. 2. A repeta o parte a unui program, la cererea publicului.
   biscuit, biscui?i, s.m. Produs alimentar f?cut din f?in?, ou?, zah?r etc. ?i copt īn diferite forme.
   bisfct, bisec?i, adj. An bisect = an de 366 de zile.
   biscctor, -o?re, bisectoare, adj., s.f. 1. Adj. Plan bisector = plan care īmparte un diedru īn dou? diedre egale. 2. S.f. Dreapt? care trece prin virful unui unghi ?i īl īmparte īn dou? unghiuri egale.
   biseric?, biserici, s.f. 1. Cl?dire destinat? celebr?rii unui cult cre?tin. 2. Comunitate religioas? apar?inīnd aceluia?i cult. 3. Institu?ia cre?tinismului īn ansamblu.
   bisexudt, -?, bisexua?i, -tel adj. Hermafrodit, bisil?bic, -?, bisilabici, -e, adj. Format din dou? silabe.
   biarmit s.n. Metal alb cu reflexe ro?ietice, īntrebuin?at, sub form? de combina?ii, īn’medicin?.
   bisturiu, bisturie, s.n. Instrument, īn form? de cu?it, folosit īn chirurgie.
   bit, bi?i, s.m. (Cib.) Unitate de m?sur? a cantit??ii de informa?ie.
   bitum s.n. Produs ob?inut din reziduuri de petrol ?i folosit la prepararea asfalturilor, ca izolant etc.
   bitumcn s.n. Material bogat īn hidrocarburi, provenit din transformarea, īn p?mīnt, a resturilor de organisme.
   biuret?, biurete, s.f. Tub de sticl? gradat, folosit īn lucr?ri de laborator.
   bivalent, -?, bivalen?i, -te, adj. (Despre elemente sau radicale chimice) Care are valen?a doi.
   bivālv, -?, bivalvi, -e, adj. Care are dou? valve, bivol, bivoli, s.m. Animal domestic rumeg?tor (asem?n?tor cu boul), cu p?rul negru, mai rar alb.
   bivoli??, bivoli?e, s.f. Femela bivolului, bivuac, bivuacuri, s.n. Sta?ionare temporar? (īn corturi) a trupelor, īn afara localit??ilor.
   bizām, bizami, s.m. Specie de mamifer roz?tor din America de Nord, cu blan? pre?ioas?.
   bizantin, -?, bizantini, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Bizan? sau la Imperiul bizantin. 2. S.m. ?i f. Locuitor al Bizan?ului.
   bizantinologie s!f. Disciplin? care studiaz? istoria, literatura ?i arta bizantin?.
   bizar, -u, bizari, -e, adj. Ciudat, straniu, extravagant.
   bizarerie, bizarerii, s.f. Ciud??enie, extravagan??.
   bizd?, bize?e, s.n. Bucat? de piele care se pune ca garnitur? la īnc?l??minte.
   biz<5n, bizoni, s.m. 1. Mamifer din familia bo-videlor, cu fruntea mare, bombat? ?i coarne scurte. 2. Piele de bizon (1).
   bizui, bizui, vb. IV. Refl. A se īncrede īn...; a se baza pe...
   bīi?rui. biigui, vb. IV. Intr. A vorbi f?r? noim?, a īng?ima.
   bījbīi, btjbīi, vb. IV. Intr. A orbec?i prin īntuneric; a c?uta ceva, pip?ind prin īntuneric.
   bīlbīi, bilbīi, vb. IV. Intr., refl. ?i tr. A pronun?a nedeslu?it cuvintele, repetīnd unele silabe.
   bīlbīi?l?, bllbtieli, s.f. Faptul de a (se) bilbīi. bīlcj, btlciuri, s.n. Tīrg mare, ?inut la date fixe; (fig.) g?l?gie, h?rm?laie.
   bīldībic interj. Cuvīnt care imit? zgomotul produs de c?derea unui corp īn ap?.
                                                                bīntui, pers. 3 bīntuie, vb. IV. Intr. (Despre elemente ale naturii, epidemii etc.) A se abate, a sq produce, a se desf??ura (cauzīnd pagube), bīrf?, birfe, s.f. (Fam.) Bīrfeal?. bīrīeāl?, birfeli, s.f. Faptul de a bīrīi; vorbe def?im?toare.
   birfi, btrfesc, vb. IV. Tr. A vorbi de r?u, a calomnia.
   bīrīi, bīrīi, vb. IV. Intr. A vorbi īntr-una; (tr.) a-i bate cuiva capul, a cic?li.
   birlig?, pers. 3 birlig?, vb. I. Tr. (Despre animale)'A-?i īndoi coada īn sus.
   bīrlog, btrloguri, s.n. Ad?postul (s'ipat īn p?mīnt) al ursului; (fig.) culcu?, locuin??.
   bīrnu, bīrne, s.f. 1. Grind? de lemn, cioplit? dintr-un trunchi de copac. 2. Aparat de gimnastic? format dintr-o grind? de lemn cu l??imea de 10 cm, dispus? orizontal.
   bīrs?n, -?, btrsani, -e, adj. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lin? lung? ?i aspr?.
   bīrs?, btrse, s.f. Parte a plugului pe care se monteaz? br?zdarul, cormana ?i plazul. bīt?, bile, s.f. Ciomag.
   bi?ii n, biilani, s.m. Pas?re mare de balt?, cu pene cenu?ii, cu gītul ?i picioarele lungi.
BI?II
 60
   bi?ii, bi?ii, vb. IV. Intr. ?i refl. A mi?ca repede din mīini ?i din picioare sau din cap; (despre animale) a da din coad?, bizdīc s.n. (Fam.) Toan?, capriciu, bizii, bizii, vb. IV. Intr. (Despre insecte) A produce un zumz?it caracteristic zborului; (despre copii) a plīnge, a seinei.
   blaeīifiu, blacheuri, s.n. Bucat? de metal care se aplic? pe vīrful ?i pe tocul īnc?l??mintei, pentru a le proteja.
   blagoslovi, blagoslovesc, vb. IV. Tr. A binecuvānta.
   blajin, -?, blajini, -e, adj. Blīnd, pa?nic, prietenos.
   blam, blamuri, s.n. Dezaprobare public? a cuiva sau a ceva.
   blama, blamez, vb. I. Tr. A dezaproba, a condamna īn mod public.
   blān?,, (1) bl?ni, (2) bl?nuri, s.f. 1. Piele de ani- > mal cu p?r mult ?i des; piele (cu p?r cu tot) prelucrat?. 2. Hain? confec?ionat? din blan? (1).
   blancbit?, blanchete, s.f. Formular (pentru telegrame, mandate po?tale etc.).
   blasfemie s.f. (Livr.) Def?imare a lucrurilor sfinte.
   blastul?, blastule, s.f. Stadiu embrionar la metazoare.
   blaza, blazez, vb. I. Refl. A se dezgusta de ceva, a se plictisi, a deveni indiferent.
   blazdn, blazoane, s.n. Ansamblu de semne conven?ionale care constituie emblema unui stat, a unui ora?, a unei familii nobiliare etc.
   bl?nār, bl?nari, s.m. Meseria? care prelucreaz? bl?ni sau confec?ioneaz? obiecte de īmbr?c?minte din blan?, blcīarit?, blcfarite, s.f. Inflama?ie a pleoapelor, bleg, bleāg?, blegi, -e, adj. 1. Lipsit de energie, molīu; prost. 2. (Despre urechi) Pleo?tit, blinda s.f. Sulfur? natural? de zinc. . blenoragie s.f. Boal? veneric? infec?ioas? caracterizat? prin scurgeri purulente.
   bleojdi, bleojdesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A holba ochii, a se zgīi.
   blestem, blesteme, s.n. Impreca?ie prin care se invoc? abaterea unei nenorociri asupra cuiva; (īn basme ?i legende) vraj? c?zut? asupra cuiva sau a ceva.
   blestem?, bUslem, vb. I. Tr. A rosti un blestem; a īnjura, a oc?ri.
   blestemat, -% blestema?i, -te, adj. 1. R?u, tic?los. 2. (īn supersti?ii) Aflat sub puterea unui blestem.
   blestem??ie, blestem??ii, s.f. Fapt? sau purtare . de om r?u, tic?los, bleu adj. invar. Albastru-descliis. Pr.: blo. bleumarin adj. invar. Albastru-īnchis. Pr.: blomarin. blid, blide, s.n. (Pop.) Strachin?, blind?, blindez, vb. I. Tr. A acoperi cu un blindaj.
   blindaj, blindaje, s.n. īnveli? din pl?ci groase pe metal, care protejeaz? un aparat, un mecanism, o ma?in? de lupt? etc.
   blindat, -?, blinda?i, -te, adj. 1. Prev?zut cu blindaj; (substantivat, n.) ma?in? de lupt? prev?zut? cu blindaj. 2. (Despre unit??i militare) Dotat cu ma?ini de lupt? blindate (1).
   blitz s.n. Surs? de lumin? intens? ?i de scurt? durat? cu care este prev?zut un aparat fotografic.
   blīnd, -?, blinzi, -de, adj. Pa?nic, prietenos, omenos; (despre animale) care nu face r?u; care nu e sperios. blīnde?o s.f. īnsu?irea de a fi blīnd. bloc, blocuri, s.n. 1. Bucat? maro dintr-o materie solid?; gr?mad? de lucruri care alc?tuiesc o mas? unic?; bloc de desen — grup de foi de liīr-tie prinse īntre dou? scoar?e tari, folosite la desenat; In bloc = īmpreun?. 2. Cl?dire mare cu mai multe etaje. 3. Alian??, īn?elegere, conven?ie īntre state, partide etc., pentru realizarea unor scopuri comune. 4. Bloc cardiac — tulburare a ritmului inimii datorit? bloc?rii influxului nervos care str?bate mu?chiul cardiac.
   bloeā, blochez, vb. I. 1. Tr. A supune unei blocade. 2. Tr. A īnchide o arter? de circula?ie, un circuit electric etc. 3. Tr. A opri (temporar) folosirea unor produse sau a unor fonduri; a opri completarea unui post vacant. 4. Refl. (Med., despre organe ale corpului) A nu mai func?iona. 5. Refl. (Despre un organ de ma?in?) A se imobiliza brusc, din cauza unei defec?iuni.
   blocad?, blocade, s.f. Sistem de m?suri (politice, economice, militare) prin care se urm?re?te izolarea unui stat de c?tre alte state, pentru a-1 obliga s? accepte anumite condi?ii.
   blocaj, blocaje, s.n. Ac?iunea de a (se) bloca; procedeu tactic de ap?rare strīns? sau de oprire a unei ac?iuni a.dverse īn unele īntreceri sportive.
   blond, -?, blonzi, -de, adj. (Despre p?r) De culoare deschis?; (despre-oameni, adesea substantivat) care are p?rul de culoare deschis?, blondin, -?, blondini, -e, adj., s.m. ?i f. Blond, blues s.n. Numele unui dans lent; melodia, cu caracter melancolic, dup? circ se danseaz? (provenit? din cīntecele negrilor americani1).
   blum, blumuri, s.n. Semifabricat de o?el, cu sec?iunea dreptunghiular?.
   bluming, bluminguri, s.n. Laminor pentru blumuri.
   bluz?, bluze, s.f. Obiect de īmbr?c?minte pentru partea superioar? a corpului.
   bda s.m. invar. Gen de ?erpi mari nevenino?i din regiunile tropicale.
   bodb?, boabe, s.f. Fruct c?rnos īn mijlocul c?ruia se g?sesc sīmburii.
   bo?c? s.f. A nu pricepe (sau a nu ?ti) (nici o) boac? = a nu pricepe (sau a nu ?ti) nimic.
   bo?c?n, -?, boac?ni, -e, adj. (Fam.) Prostesc, stupid; a o face boac?n? = a face un lucru cu totul nepotrivit, prostesc.
   bo?l?, boli, s.f. 1. Tulburare a s?n?t??ii; (pop.) boala copiilor = epilepsie; boal? de zah?r = diabet. 2. Dezechilibru produs īn corpul plantelor.
   boare s.f. Adiere slab? de vīnt.
BOI.
   boiirf?, boarfe, s.f. (Fam.) Ruf? sau hain? veche, uzat?.
   bob1, (1, 2) boabe, s.n., (3) bobi, s.m. 1. S.n. •S?min?a unor plante, mai ales a cerealelor.
 2. S.n. Obiect mic (care seam?n? cu un gr?unte).
 3. S.m. Plant? din familia leguminoaselor, cu p?st?i mari, cultivat? pentru nutre?.
   bob2, boburi, s.n. Sanie de metal format? din dou? p?r?i articulate, folosit? la concursuri.
   bobin?, bobinez, vb. I. Tr. A īnf??ur? un fir, un cablu etc. īn jurul unui suport.
   bobin?, bobine, s.f. Pies? cilindric? pe care se īnf??oar? un fir, un cablu, o band? etc.; ansamblu format din aceast? pies? ?i firul īnf??urat; bobin? electric? = element al unui circuit electric, constituit dintr-un ansamblu de spire conductoare.
   bobīrndc, bobirnace, s.n. Lovitur? dat? cu degetul mijlociu, destins brusc de sub degetul mare; (fig.) ripost? r?ut?cioas?.
   boboc, boboci, s.m. 1. Floare nedeschis?, nedezvoltat? īnc? deplin. 2. Pui de gīsc? sau de ra??; (fig.) īncep?tor īntr-un domeniu; recrut; student īn primul an.
   bobot, bobote, s.n. A vorbi (sau a merge, a umbla) in bobote = a vorbi (sau a umbla) f?r? rost, la īntīmplare.
   boboteaz? s.f.. (Rel.) S?rb?toarea botezului lui Iisus Hristos.
   boc interj. Cuvīnt care imit? zgomotul produs de lovituri (repetate).
   bocanc, bocanci, s.m. Gheat? rezistent?, cu talpa groas?.
   boc?ni, boc?nesc, vb. IV. Intr. A lovi īn ceva (de mai_ multe ori) cu un obiect tare.
   boc?ni?tir?, boc?nituri, s.f. Zgomot produs prin lovituri cu un obiect tare.
   boccia, boccele, s.f. Leg?tur? f?cut? dintr-o bucat? de pīnz?, īn care se pun diverse obiecte.
   bocet, bocete, s.n. 1. Plīns zbuciumat, īnso?it de vaiete. 2. Cuvinte, versuri spuse sau cīntate cu glas jalnic la īnmormīnt?ri.
   boci, bocesc, vb. IV. Intr. ?i refl. A plīnge tare, cu vaiete; (tr.) a jeli un mort cu bocete (2).
                                                                bocitoare, bocitoare, s.f. Femeie care boce?te la īnmormīnt?ri. bden? s.f. Īnghe?at bocn? = īnghe?at tare. bde??, boc?e, s.f. Gr?mad? de lemne acoperite cu p?mīnt, care se transform?, prin ardere īnceat?, īn c?rbuni.
   bod6g?, bodegi, s.f. Local mic, unde se consum? gust?ri ?i b?uturi.
   bodog?nedl?, bodog?neli, s.f. Faptul de a bodog?ni.
   bodog?ni, bodog?nesc, vb. IV. Tr. A vorbi īncet ?i nedeslu?it; (intr.) a bomb?ni īmpotriva cuiva sau a ceva.
   boem,_-?, boemi, -e, subst., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? (mai ales artist) care duce o via?? dezordonat?, plin? de priva?iuni. 2. Adj. Care corespunde firii boemilor (1). 3. S.f. Mediuīn care tr?iesc boemii (1), via?? de boem.
   bogdt, -?, boga?i, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are avere mare. 2. Care se afl? īn
 cantitate mare; care cuprinde ceva īn cantitate mare.
   bog?tan, -?, bog?tani, -e, s.m. ?i f. (Depr.) Om bogat.
   bog??ie, bog??ii, s.f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale, de obiecte pre?ioase etc. 2. Starea, condi?ia celui bogat. 3. Resurse naturale. 4. Abunden??.
   bogdaproste interj. (Pop.) Cuvīnt prin care se mul?ume?te celui care d? de poman?; (substantivat) ca un pui de bogdaproste = nenorocit, ca vai de el.
   bogliit, -?, boghe?i, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre g?ini) Cu un smoc de pene pe cap. 2. Mare ?i frumos.
   boghiu, boghiuri, s.n. Dispozitiv īn form? de c?rucior pe care se sprijin? ?asiul vagoanelor de tren sau do tramvai ?i care īnlesne?te īnscrierea acestora īn curbe.
   boi1, boiesc, vb. IV. Tr. (Pop.) A vopsi; (refl.; peior.; despre femei) a se farda. boi2, boturi, s.n. (Pop.) Trup, statur?, boia, (1) boiele, s.f. 1. (Pop.) Vopsea. 2. Condiment ob?inut din ardei ro?u uscat ?i pisat.
   boiangerie, boiangerii, s.f.’ Atelier pentru vopsirea materialelor textile.
   boicot, boicoturi, s.n. Sistare organizat?, total? sau par?ial?, a rela?iilor cu o persoan?, cu o organiza?ie, cu un stat etc., ca represalii pentru unele ac?iuni ale acestora.
   boicota, boicotez, vb. I. Tr. A exercita un boicot.
   boier, boieri, s.m. 1. St?pīn de mo?ii (care de?inea ?i o func?ie īnalt? īn statul feudal).
 2.  (Fam.) Persoana cu preten?ii de aristocrat.
   boierise, -c?sc?, boiere?ti, adj., s.n. 1. Adj. Care apar?ine boierilor, privitor la boieri. 2. S.n. (īn evul mediu, īn Moldova) Obliga?ie a ??ranilor dependen?i de a executa munci agricole īn folosul boierului.
   boiere?tii adv. Ca boierii; foarte bine, foarte comod.
   boieri, boieresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se comporta ca un boier, boierie,-boierii, s.f. Calitatea, rangul de boier, boierime s.f. Totalitatea boierilor, clasa boiereasc?.
   boierodic?, boieroaice, s.f. So?ie de boier; mo-?iereas?.
   boiler, boilere, s.n. Rezervor metalic īnchis,' prev?zut cu un sistem de īnc?lzire a apei necesare consumului īn cl?diri.
   boi?te, boi?ti, s.f. Depunerea ?i fecundarea icrelor; b?taia pe?tilor.
   boi?tian, boi?teni, s.m. Pe?te mic din apele de munte.
   bojdiuc?, bojdeuci, s.f. (Reg.) Cas? ??r?neasc? mic?, s?r?c?cioas?, bojoc, bojoci, s.m. (Pop.) Pl?mīn. bol, boluri, s.n. 1. Bol alimentar — pasta rezultat? din amestecarea alimentelor cu saliva din gur?. 2. Vas de form? sferic?, cu sau f?r? picior.
BOLBOROSEALA
  bolboroseala, bolboroseli, s.f. Vorbire nedeslu?it?.
  bolborosi, bolborosesc, vb. IV. Intr. ?i tr. A ?vorbi īncet ?i nedeslu?it.
  bold, bolduri, s.n. Ac cu g?m?lie. boler<5, bolerouri, s.n. 1. Hain? femeiasc? scurt?, f?r? mīneci. 2. Numele unui dans popular spaniol.
  boli, bolesc, vb. IV. Intr. (Pop.) A ii bolnav un timp mai īndelungat.
  bolid, bolizi, s.m. Meteorit de dimensiuni relativ mari, care cade pe P?mīnt.
  bolnav, -?, bolnavi, -e, adj., s.m. ?i f. (Fiin??) care sufer? de o boal?.
  boln?vicios, -oiis?, boln?vicio?i, -oase, adj. Caro se īmboln?ve?te u?or.
  bolovan, . bolovani, s.m. Bucat? mare de piatr? (sau de alt material solid).
  b<51t?, bol?i, s.f. 1. Element de construc?ie (la cl?diri, tuneluri etc.) cu suprafa?a interioar? concav?; gang sau galerie cu tavanul arcuit; bolta cereasc? = cerul. ,2. Construc?ie' care serve?te de sprijin plantelor ag???toare; (fig.) arcul format din ramurile copacilor.
  bolti, pers. 3 bolte?te, vb. IV. Refl. A lua (sau a avea) form? -de bolt?.
  boltitur?, boltituri, s.f. Partea arcuit? a unei bol?i.
  bomba, bombez, vb. I. Tr. ?i refl. A da (sau a lua) o form? convex?.
  bombarda, boinbardez, vb. I. Tr. 1. A supune ?unui bombardament. 2. (Fiz.) A proiecta electroni, neutroni etc. asupra unui corp.
  bombardament, bombardamente, s.n. Lovirea masiv? a unui obiectiv cu bombe, proiectile de artilerie, rachete.
  bombard?, bombarde, s.f. Ma?in? de r?zboi din evul mediu, cu care se aruncau bolovani.
  bombardier, bombardiere, s.n. Avion de bombardament.
  bomb?stic, -S, bombastici, -e, adj. (Despre vorbe, stil) Emfatic.
  bomb?, bombe, s.f. 1. Proiectil cu īnc?rc?tur? exploziv?, _ incendiar?, atomic? etc. care se lanseaz? din avion. 2. (Sport) Lovitur? puternic? de minge. 3. (Fam.) ?tire senza?ional?.
  4. (Arg.) Local r?u famat.
  borob?nc?l?, bomb?neli, s.f. Faptul de a bomb?ni.
  bomb?ni, bomb?nese, vb. IV. Intr. A vorbi singur, īncet ?i nedeslu?it (exprimīnd o nemul?umire, un protest).
  bombeu, bombeuri, s.n. Vīrful. bombat (?i īnt?rit) al pantofilor, ghetelor etc.
  bombo?n?, bomboane, s.f. Mic preparat dulce, de diferite forme ?i culori.
  bomboncrie, bombonerii, s.f. Magazin īn care se vīnd bomboane.
  bomboniera, _ bomboniere, s.f. Vas mic sau cutie īnecare se p?streaz? bomboane.
  bomfaier, bomfaiere, s.n. Fer?str?u de min? pentru t?iat metale.
  bompres, bomprese, s.n. Catarg aproape dri-zontal, montat la prora unei cor?bii.
   bon, bonuri, s.n. Act pe baza c?ruia se elibereaz? o marf?, un obiect; not? cu care se achit? ?i se ridic? marfa īntr-un magazin; bon de tezaur = (īn capitalism) titlu do obliga?ie emis de stat pentru a ob?ine īmprumuturi de la cet??eni sau de la b?nci.
   b<5n?, bone, s.f. Femeie angajat? īntr-o familie pentru a īngriji copiii ?i a-i īnv??a o limb? str?in?.
   bonc?lui, pers. 3 bonc?luie?te, vb. IV. Intr. (Despre unele animale) A scoate mugete prelungi.
   bondar, bondari, s.m. Insect? mare din ordinul himenopterelor; (pop.) nume dat oric?rei insecte mari care bīzīie.
   bondoc, -o?c?, bondoci, -oace, adj. Mic de statur? ?i gros, īndesat.
   bonet?, bonete, s.f. Scufie īnnodat? sub b?rbie; tichie de pīnz? alb?, purtat? de personalul sanitar, de buc?tari etc.
   bonier, boniere, s.n. Carnet din caro se deta?eaz? bonuri.
   bonific?, bonific, vb. I. Tr. A sc?dea dintr-o factur? o anumit? sum? (pentru a compensa o lips?, o pierdere etc.).
                                                            bonifica?ie, bonifica?ii, s.f. Reducere a unei obliga?ii de plat?, pentru a compensa o daun?, o pierdere, bonjiir interj. (Fran?uzism) Bun? ziua! bonjurism s.n. Ansamblul concep?iilor ?i manifest?rilor care caracterizau pe bonjuri?ti.
   bonjurist, bonjuri?ti, s.m. Denumire dat? pe la mijlocul sec. XIX tinerilor īntor?i de la studii din Fran?a (adesea purt?tori ai unor idei avansate).
   bondm, bonomi, s.m. (Livr.) Om bun, cumsecade, blajin.
   bont, boānt?, bon?i, boante, adj. F?r? virf, ciuntit; (despre degete) scurt ?i gros.
   bonttfn s.n. (Fran?uzism) Reguli de comportare īn a?a-numita societate īnalt?, boom s.n. Perioad? de avīnt economic. bor1 s.m. Element chimic ai c?rui compu?i mai cunoscu?i sīnt boraxul ?i acidul boric.
   bor2, boruri, s.n. Marginea circular? r?sfrīnt? a p?l?riei.
   bdra s.m. invar. Vīnt puternic care bate pe coastele de nord-est ale M?rii Adriatice ?i ale M?rii Negre.
   borāci s.n. Unealt? manual? pentru g?urit metale.
   borangic, borangicuri, s.n. Fir ob?inut din gogo?ile viermelui-de-m?tase; ?es?tur? f?cut? din acest fir.
   btfrax s.n. Sare a unui acid derivat de la bor, īntrebuin?at ca antiseptic, īn sudur? etc.
   borcan, borcane, s.n. Vas de form? cilindric?, de sticl?,'de plastic etc., īn care'se p?streaz? conserve, preparate farmaceutice etc.
   borc?ndt, -?, borc?na?i, -te, adj. Mare, gros, umflat.
   borceag s.n. Cultur? furajer? format? dintr-un amestec de leguminoase ?i cereale.
   bord, borduri, s.n. Fiecare dintre cele dou? p?r?i laterale ale pun?ii unei nave; la bord =
BEAC
pe puntea unei nave; (p. est.) īn avion sau pe o nav? cosmic?, bordaj, bordaje, s.n. Perete lateral al unei nave. bordfii, bordeie, s.n. Locuin?? rudimentar?, s?pat? (pe jum?tate) īn p?mīnt. bordei, bordeluri, s.n. Cas? do prostitu?ie, borderou, borderouri, s.n. Tabel sau list? īn care se īnscriu sumele unui cont, hīrtiile din-tr-un dosar etc. bordd adj. invar. Ro?u-īnchis. borduri, borduri, s.f. 1. Fi?ie, band? sau dung? pe marginea unui obiect. 2. Band? īngust? format? din blocuri de piatr?, cu care se m?rginesc trotuarele.                   '
                                                             borcdl, -?, boreali, -e, adj. De (Ia) nord, din emisfera nordic?, borfa?, borfa?i, s.m. Ho? de lucruri m?runte, borliit, borhoturi, s.n. Ceea ce r?mīne de la distilarea fructelor, a cerealelor (īn industria alcoolului, a berii etc.).
   boric adj. Acid boric = acid al borului, folosit ca antiseptic, borma?in?, borma?ini, s.f. Ma?in? de g?urit. b<5rn?,’ borne, s.f. 1. Piatr?, stilp etc. cu care se marcheaz? punctele geodezice pe teren, distan?a pe ?osele etc. 2. Pies? metalic? a unei ma?ini sau a unu! aparat electric, prin care se realizeaz? conectarea acestuia la re?eaua electric?.
   borodn?, boroane, s.f. Grap?, borobod??, boroboa?e, s.f. (Fam.) Fapt? nesocotit?, pozn?.
   bor?, bor?uri, s.n. Zeam? cu gust acru, preparat? din t?rī?e fermentate; ciorb? preparat? cu aceast? zeam?.
   bort?, borte, s.f. Gaur?.
   borfds, -o?s?, bor?o?i, -oase, adj. (Pop. ?i fam.) Cu burt? mare; (la f.) gravid?, brfrviz s.n. Ap? mineral?, boschet, boschete, s.n. Grup de arbori sau de arbu?ti īntr-o gr?din? sau īntr-un parc. · boscorodedl?, boscorodeli, s.f. Faptul de a boscorodi.
   boscorodi, boscorodesc, vb. IV. 1. Intr. ?i tr. A vorbi singur, spunīnd vorbe neīn?elese. 2. Tr. A cic?li.
   bostan, bostani, s.m. (Reg.) Dovleac. bostdn1 s.n. Dans lent, asem?n?tor cu valsul. •biston2 s.n. Pres? manual? pentru tip?rituri de format mic.
   bosumlld, bosumflu, vb. I. Refl. (Fam.) A se sup?ra, a se īmbufna.
   bo?orāg, -odg?, bo?orogi, -oage, s.m. ?i f. (Pop.) Persoan? care sufer? de hernie; (ir.) b?trān neputincios.
   bo?orogi, bo?orogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se īmboln?vi de hernie; (ir.) a se ramoli, a deveni neputincios.
   bo?tīn?, bo?tine, s.f. 1. R?m??i?? de faguri din care s-a scos mierea ?i ceara. 2. Tescovin?.
   bot, boturi, s.n. 1. Partea anterioar? a capului unor mamifere, cuprinzīnd gura ?i nasul. 2. Partea ascu?it? (din fa??) a unui obiect.
   botdnic, -a, botanici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se refer? la plante; gr?din? botanic? = gr?din? īn care se cultiv? (īn condi?ii naturale sau īn ser?) specii de diferite plante. 2. S.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul plantelor.
   botanist, -u, botani?ti, -ste, s.m. ?i f. Specialist īn botanic?.
   b(5t?, bote, s.f. Vas de lemn, īnfundat la ambele capete, cu o mic? deschidere pe capac, īn care se p?streaz? ?i se transport? ap? sau alte lichide.
   botez, botezuri, s.n. Ritual cre?tin prin care cineva este primit printre credincio?ii bisericii, īnso?it de atribuirea unui prenume;’ (mil.)ioie-zul focului = prima participare activ? a cuiva la o lupt?.
   boteza, Joiez, vb. 1.1. Tr. ?i refl. A (se) supune ritualului botezului. 2. Tr. A da cuiva (sau la ceva) un nume (de batjocur?).
   botīor, botfori, s.m. Cizm? cu turetci tari ?i īncre?ite.
                                                                botgros, botgro?i, s.m. Pas?re sedentar? cu ciocul gros ?i tare. botin?, botine, s.f. Gheat? īnalt?; cizmuli??. botni??, botni?e, s.f. Ap?r?toare care se leag? la botul cīinilor ca su-i īmpiedice de a mu?ca, al vi?eilor ca s? nu poat? suge etc.
   bot«5s, -ods?, boto?i, -oase, adj. (Despre oameni) Cu gura mare, īn form? de bot; (fig.) bosumflat, sup?rat.
   botriocefdl, botrioeefali, s.m. Vierme īn form? de panglic?, lung de 8 — 12 m, care tr?ie?te ca parazit īn intestinele omului, bo?, bo?uri, s.n. Cocolo?. bo?i, bo?esc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) mototoli; a (se) īncre?i, a (se) zbīrci.
   bou, boi, s.m. Taur castrat, folosit ca animal de trac?iune, ?i a c?rui carne serve?te ca aliment.
   b<5ur, bouri, s.m. 1. Taur s?lbatic care tr?ia odinioar? ?i īn ?ara noastr?. 2. Vechea stem? a Moldovei, reprezentīnd un cap de bour (X).
   bourcsc, -edsc?, boure?ti, adj. (īn jocurile de copii, despre coarnele melcului) Ca de bour.
   boYide s.f. pl. Familie de mamifere rumeg?toare din care fac parte bovinele, caprinele, ovinele etc.
   bovin, -?, bovini, -e, adj., s.f. 1. Adj. Din spe?a boului. 2. S.f. (La pl.) Subfamilie de rumeg?toare din care fac parte vitele cornute mari; (?i la sg.) animal din aceast? subfamilie.
   box1 s.n. Sport īn care doi adversari lupt? īntre ei cu pumnii īmbr?ca?i īn m?nu?i speciale.
   box2 s.n. Piele de bovine, din care se confec?ioneaz? fe?e de īnc?l??minte, box?, boxez, vb. I. Intr. A practica boxul. b<5x?, boxe, s.f. 1. Desp?r?itur? sau compartiment Sn interiorul unui loeal (la tribunal pentru acuza?i, Ia restaurant pentru mas? separat? etc.). 2. Desp?r?itur? īntr-un grajd, pentru un singur animal.
   boxer, boxeri, s.m. Sportiv care practic? boxul1, boz, boji, s.m. Plant? erbacee cu miros nepl?cut, cu flori albe ?i fructe negre. brac1, braci, s.m. Prepelicar.
BRAC
 brac2, bracuri, s.n. De?euri rezultate īn cursul fabric?rii hīrtiei.
 braconfij, braconaje, s.n. Praclicai'ea ilegal? a vīnatului sau a pescuitului.
 braconier, braconieri, s.m. Persoan? care practic? braconajul.
 bractie, braciee, s.f. Frunzi?oar? crescut? pe tulpin?, la subsuoara c?reia se afl? o floare.
 brad, brazi, s.m. Arbore din familia pinnree-lor, īnalt pīn? la 50 m, cu tulpina dreapt? ?i frunze aciculare.
 br?g? s.f. B?utur? acri?oar?, preparat? din f?in? de mei, de porumb sau de secar?.
 brabidl, -?, brahiali, -e, adj. Care se refer? la bra?e.
 brahiopodc s.f. pl. Clas? de nevertebrate marine cu cochilie format? dintr-o valv? ventral? ?i una dorsal? ?i cu dou? bra?e pe laturile gurii.
 brahicefiil, -?, brahicefali, -e, adj. (Despre oameni) Care are craniul cu diametrele longitudinal ?i transversal aproape egale.
 brahman, brahmani, s.m. Preot al lui Brahma; membru al primei caste sacerdotale indiene.
 brabmanism s.n. Religie antic? indian?, al c?rei zeu suprem era Brahma.
 brambura adv. F?r? rost, f?r? noim?; īn dezordine.
 branc?rd?, brancarde, S.f. Targ? pentru transportul r?ni?ilor sau al bolnavilor.
 brancardier, -?, brancardieri, -e, s.m. ?i f. Persoan? care transport? r?ni?ii sau bolnavii cu brancarda.
 brand, branduri, s.n. (Ie?it din uz) Arunc?tor de mine1 (2).
 brandenMrg, brandenburguri, s.n. ?nur sau g?itan cusut ca garnitur? pe pieptul unor haine.
 branhie, branhii, s.f. Organ de respira?ie prezent la numeroase animale acvatice.
 branhiopode s.f. pl. Ordin de crustacee de ap? dulce, cu apendice toracice prev?zute cu excrescen?e care servesc la respira?ie.
 brani?te, brani?ti, s.f. P?dure b?trīn? (rezervat? spre p?strare); (p. gener.) p?dure.
 bran?ament, bran?amente, s.n. Por?iune de conduct? care face leg?tura īntre o conduct? principal? (de ap?, gaz, electric? etc.) ?i una secundar? de distribu?ie.
 bran??, bran?e, s.f. Specialitate, ramur? sau domeniu de activitate (īn meserii, nego? etc.).
 bran?, bran?uri, s.n. Bucat? de piele, de carton sau de plut? care se aplic? īn interiorul īnc?l??mintei, peste talp?.
 bras s.n. Stil de īnot caracterizat prin mi?c?ri largi, īn plan orizontal, cu bra?ele· ?i cu picioarele.
 brasard?, brasarde, s.f. Banderol? (2). braserie, braserii, s.f. Local īn care se servesc preparate culinare, de patiserie ?i de cofet?rie, b?uturi, cafea etc.
 brasīir?, brasicre, s.f. Obiect de lenjerie pentru copii sau femei, care acoper? pieptul.
 bra?odv?, bra?oave, s.f. (Fam.) Palavr?, minciun?.
   -bra?, bra?e, s.n. 1. Parte a membrului superior cuprins? īntre cot ?i um?r; partea de la um?r pīn? la īncheietura mīinii; .(p. ext.) membrul superior al corpului omenesc; bra?e de munc? — totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de munc?. 2. Cantitate care se poate duce īn bra?e (1). 3. Obiect sau parte a unui obiect care seam?n? cu bra?ul (1): bra?ele balan?ei. 4. Ramifica?ie a unei ape curg?toare.
   brav, -?, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, brava, bravez, vb. I. Tr. A īnfrunta cu b?rb??ie o primejdie; a se expune īn mod inutil unei primejdii.
   bravad?, bravade, s.f. Fapt? sau vorb? prin care se īnfrunt? o persoan?, o situa?ie etc.
   bravisimo interj. (Fam. ?i ir.) Excelent, foarte bine.
   bravo interj. Exclama?ie de aprobare, de laud?; foarte bine, excelent.
   bravur?, bravuri, s.f. Vitejie, curaj; fapt? vitejeasc?.
   brazd?, brazde, s.f. 1. Fī?ie de p?mīnt r?sturnat? cu plugul; urm? l?sat? īn p?mīnt de plug; din brazd? = (despre vite īnjugate) din dreapta.
 2. Bucat? de p?mīnt, desprins? cu iarb? cu tot.
 3. Rīnd de iarb? sau de cereale cosite. 4. Strat de legume sau de flori.
   br?cinār, br?cinare, s.n. ?iret (sau curea) cu care se strīng i?arii īn jurul mijlocului, brudet, br?dciuri, s.n. P?dure de brazi, br?di?or, br?di?ori, s.m. Plant? erbacee cu tulpina culcat?, cu frunze mici, aciculare.
   br??ar?, br???ri, s.f. 1. Podoab? (de metal pre?ios) purtat? de femei la īncheietura mīinii.
 2. Pies? de metal, de obicei inelar?, care se strīnge īn jurul unor ?evi, tuburi etc. pentru a le fixa.
   br?zda,'br?zdez, vb. I. 1. Tr. Ā trage brazde cu plugul. 2. Tr. A l?sa urm?, a face un f?ga?.
 3. Refl. (Despre obraji) A se zbīrci. bruzdur, br?zdare, s.n. Parte a plugului care
 taie brazda īn plan orizontal.
   bro interj. (Fam.) 1. Exclama?ie de mirare. 2. Cuvīnt cu care ne adres?m cuiva.
   breasl?, bresle, s.f. (īn orīnduirea feudal?) Organiza?ie de meseria?i din aceea?i bran??.
   breaz, -?, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Care are o pat? alb? īn frunte sau o dung? alb? pe bot. 2. (Ir.) De?tept, iste?,-grozav.
   brebenel, brebenei, s.m. Numele unor specii de plante erbacee de p?dure, cu flori purpurii, albe sau g?lbui.
   brec, brecuri, s.n. Tr?sur? u?oar? prev?zut? cu b?nci, cu care se pot transporta 8 — 10 persoane.
                                                            brcldc, brelocuri, s.n. Mic? podoab? care se poart? atīrnat? la gīt, la ceas sau la br??ar?, breslā?, bresla?i, s.m. Membru al unei bresle, bre??, bre?e, s.f. Sp?rtur? īntr-un zid, īntr-o fortifica?ie militar?, īntr-un dispozitiv de lupt? etc.
   bretea, bretele, s.f. 1. (La pl.) Pies? de īmbr?c?minte confec?ionat? din dou? fi?ii de elastic, de piele etc. care se petrec peste umeri pentru a sus?ine pantalonii. 2. Fī?ie sau panglic? aplicat?
 65
BRONHIOLA
 la unele obiecte de īmbr?c?minte pentru a le sus?ine pe umeri.
   bretil?, bretele, s.f. Sistem de ramifica?ie de cale ferat?, montat īntre dou? linii paralele.
   bret<5n, bretoane, s.n. P?r l?sat pe frunte ?i retezat scurt, īn linie dreapt?.
   brevet, brevete, s.n. Document oficial prin care i se recunoa?te cuiva o calitate sau i se acord? o distinc?ie; act prin care se certific? dreptul de inventator.
   breveta, brevetez, vb. I. Tr. A recunoa?te īn mod oficial o inven?ie, printr-un brevet.
   brcviiir, breviare, s.n. Lucrare īn care sīnt expuse sumar no?iuni dintr-un anumit domeniu.
   brezaio, brez?i, s.f. 1. Joc cu caracter de pan-tomim?, apar?inīnd teatrului folcloric. 2. Persoan? mascat?, care joac? pe la casele s?tenilor la anumite s?rb?tori.
   briantin? s.f. Produs cosmetic care serve?te pentru a da str?lucire p?rului.
   bric, bricuri, s.n. Corabie cu dou? catarge, cu pīnze p?trate, folosit? īn trecut īn scopuri militare.
   briceag, bricege, s.n. Cu?ita? de buzunar, cu una .sau mai multe limbi care se pot strīnge, intrīnd īntre pl?sele.
   brichet?1, brichete, s.f. Mic aparat de buzunar, pentru aprins ?ig?rile.
   brichitu2, brichete, s.f. Produs de form? geometric? ob?inut prin presarea anumitor materiale m?runte.
   brici, brice, s.n. Instrument de b?rbierit cu limb? de o?el ?i cu mīner.
   bridge s.n. Numele unui joc de c?r?i, brigād?, brig?zi, s.f. 1. Mare unitate militar?, superioar? regimentului. 2. Forma?ie de muncitori ce īndeplinesc īn comun anumite sarcini de produc?ie. 3. Brigad? artistic? = forma?ie artistic? de amatori, care fac parte dintr-un colectiv de munc?.
   brigadier, -?, brigadieri, -e, s.m. ?i f. 1. Persoan? care face parte dintr-o brigad? (2). 2. Brigadier silvic = tehnician din administra?ia p?durilor.
   briliant, briliante, s.n. Diamant ?lefuit, folosit ca piatr? pre?ioas? (aplicat? pe bijuterii).
   brio s.n. Cu brio — cu mult? īnsufle?ire; īn mod str?lucit..
   brioīite s.f. pi. īncreng?tur? de plante cu coipul redus la un tal sau diferen?iat īn tulpini ?i frunze custructur? foarte simpl? (ex. mu?chii).
   biiā?u, brio?e, s.f. Pr?jitur? īn form? de pīi-ni?oar?, f?cut? din aluat de cozonac.
   brīozoāre' s.f. pl. Clas? de nevertebrate mici, care tr?iesc fix'āte pe fundul apei sau pe obiecte din ap?, alc?tuind colonii.
   bri?c?, bri?ti, s.f. Tr?sur? mic?, u?oar?, ne-acoperit?.
   britānic, -?, britanici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Marea Britanie. 2.’ S.m. ?i f. Persoan? care apar?ine popula?iei Marii Britanii.
   briznnt, -ii, brizan?i, -te, adj. (Despre explozive) A c?rui combustie este foarte rapid?.
   briz?, brize, s.f. Yīnt regulat care sufl? la ??rmul m?rii, ziua spre uscat, iar noaptea spre mare.
   brizbiz, brizbize, s.n. Perdelu?? la partea de jos a ferestrei; (la pl.) vol?na?e, panglicu?e, dantele etc. ,
   brīncii1 s.f. 1. Boal? contagioas?, specific? porcilor. 2. Numele popular al erizipelului.
   brīncii2, brlnci, s.f. (Reg.; literar, īn expr.) Mīn?; pe brīnci = pe mīini ?i pe picioare, tī-rīndu-se.
   brāndu??,, brīndu?e, s.f. Nume dat unor specii de plante, cu flori divers colorate, īn form? de pOnie.
   briaz?, brīnzeturi, s.f. (La sg.) Produs alimentar ob?inut din lapte coagulat; (la pl.) diferite variet??i ale acestui produs.
   brīnzi, pers. 3 brinze?te, vb. IV. Refl. (Despre lapte) A se face ca brīnza; a se strica.
   brīfizoāic?, brīnzbaice, s.f. Un fel de pl?cint? umplut? cu brīnz?.
   brīu, brīie, s.n. 1. Cing?toare lat? pe care o poart? ??ranii. 2. Partea corpului pe care o īncinge brīul (1). 3. Element decorativ care m?rgine?te partea de jos a unui perete, īnconjur? o u?? sau o fereastr? etc.
   brodsc?, broa?te, s.f. 1. Animal din clasa batracienilor, f?r? coad?, cu gura larg? ?i ochii bulbuca?i, cu picioarele dinapoi adaptate pentru s?rit. 2. Broasc? ?estoas? = nume dat mai multor specii de reptile, cu corpul īnchis īntr-o carapace osoas?. 3. Mecanism montat la u?i, la sertare etc., servind la īncuierea ?i descuierea acestora cu ajutorul unei chei.
   broboad?, broboade, s.f. Basma mare pe care o poart? femeile pe cap sau pe spate.
   broboan?, broboane, s.f. Pic?tur? mare de sudoare.
   broboni, brobonesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) acoperi cu broboane.
   brocart, brocarturi, s.n. ?es?tur? de m?tase, ornamentat? cu fire de aur sau de argint, brod?, brodez, vb. I. Tr. A coase o broderie, broderie, broderii, s.f. Cus?tur? decorativ? īn relief pe o ?es?tur?.
   brodfiz?, brodeze, s.f. Femeie care lucreaz? broderii.
   brodi, brodesc, vb. IV. (Pop. ?i fam.) 1. Tr. A o scoale bine la cap?t, a o nimeri. 2. Refl. A se g?si din īntīmplare undeva.
   brom s.n. Metaloid lichid, toxic, īntrebuin?at īn farmacie, īn industria chimic? etc.
   bromhidric adj. Acid bromhidric — gaz in-
 ? color īntrebuin?at la ob?inerea bromurilor.
   bromur?, bromuri, s.f. Sare a acidului bromhidric; bromur? de potasiu = sare de potasiu īntrebuin?at? drept calmant.
   briSnhic, -?, bronhiei, -e, adj. Care se refer? la bronhii.
   bronhie, bronhii, s.f. Ramifica?ie a traheii, prin care aerul ajunge la pl?mīni.
   bronhiol?, bronhiole, s.f. Subdiviziune a bronhiilor, care p?trunde profund īn ?esutul pulmonar.
5 — Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curent
BRONHOPNEUMONIE
 CC
   bronliopneumonic, bronhopncumonii, s.f. Boal? constīnd īn inflama?īa bronhiilor, a bronhiolelor ?i a lobulilor pulmonari.
   bron?it?, bron?ite, s.f. Inflama?ie a bronhiilor, manifestat? prin tuse puternic?.
   brontozāur, brontozauri, s.m. Gen de reptil? uria?? din era secundar?.
   bronz, bronzuri, s.n. Aliaj de cupru (cu staniu, aluminiu, plumb etc.) cu variate utiliz?ri īn tehnic?; obiect do art? f?cut din acest aliaj; epoca bronzului — perioad? din istoria omenirii, īn care s-a generalizat folosirea bronzului.
   bronza, bronzez, vb. I. 1. Tr. A acoperi un obiect cu- un strat sub?ire do bronz. 2. Refl. A se īnnegri (de soare).
   broscdi, broscoi, s.m. Masculul broa?tei, bro?ii, bro?ez, vb. I. Tr. 1. A lega īmpreun? foile unei c?r?i, ale unui caiet. 2. A prelucra suprafa?a unei piese cu bro?a (2).
   br<5??, bro?e, s.f. 1. Bijuterie prev?zut? cu un ac, prin care se fixeaz? de rochie. 2. Unealt? de a?chiere cu care se prelucreaz? .suprafe?ele pieselor metalice.
   bro?ur?, bro?uri, s.f. Lucrare tip?rit?, cuprin-zīnd un num?r mic de foi. brotiic, brotaci, s.m. (Zool.) Brot?cel. brot?cel, brot?cei, s.m. Broasc? mic? de culoare verde.
   bruceloz?, bruceloze, s.f. Boal? contagioas? a vitelor, transmisibil? la om prin alimentele provenite de la animalele bolnave.
   bruftui, bruftuiesc, vb. IV. Tr. A brusca pe cineva. Var.: bruītului vb. IV. bruftului vb. IV. v. brurtuī. bruia, bruiez, vb. I. Tr. A perturba o audi?ie radiofonic?.
   bruiaj s.n. Faptul de a bruia, brum?, pers. 3 brumeaz?, vb. I. 1. Intr. A c?dea brum? (1). 2. Tr. A acoperi cu brum? (1).
   brumar s.m. Numele popular al lunii noiembrie.
   brum? s.f. 1. Cristale de z?pad? formate īn nop?ile reci, prin īnghe?area vaporilor de ap? din atmosfer?. 2. Strat alburiu care acoper? unele fructe sau plante. 3. (Fig.) Cantitate mic? din ceva.
   brum?ril s.m. Numele popular al lunii octombrie sau (īn unele regiuni) septembrie.
   brum?riu, -ie, brum?rii, adj. 1. De culoarea brumei (1). 2. Prune irum?rii — varietate de prune acoperite cu o pulbere alburie.
   brun, -?, bruni, -e, adj. Cafeniu-īnchis; (despre oameni) brunet.
   brunii, brunez, vb. I. Tr. A acoperi, pe cale chimic?, o pies? de o?el sau de cupru cu un strat proiector de oxizi de culoare brun?.
   brunfi?, -?, brune?i, -te, adj. Cu p?rul negru si cu tenul negricios.
   brusc, -u, bru?ti, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce pe nea?teptate, subit.
   bruscii, bruschez, vb. I. Tr. A trata pe cineva cu asprime.
   brusche?e s.f. Comportare, atitudine aspr?, grosolan?.
   brusture, brusturi, s.m. Nume dat unor specii de plante erbacee cu frunze mari ?i lato ?i cu flori purpurii sau violele.
   brut, -?, bru?i, -te, adj. 1. (Despre materiale, obiecte etc.) Care nu a fost īnc? prelucrat sau transformat īn produs finit. 2. (Despre greutatea m?rfurilor) Din care nu s-a sc?zut dāraua; (despre un venit) din care nu s-a sc?zut impozitul.
   brutiil, -?, brutali, -c, adj. Lipsit do delicate?e, aspru, grosolan.
   brutalitate,brutalit??i, s.f. Fire, purtare, fapt? de om brutal.
   brutaliz?, brutalizez, vb. I. Tr. A trata pe cineva cu brutalitate.
   brut?r, brutari, s.m. Lucr?tor caro fabric? pīine.
   brut?, brute, s.f. Om care se poart? cu brutalitate.
   brut? rcāss', brut?resc, s.f. Femeie caro fabric? pīine, so?ia brutarului.
   brut?rie, brut?rii, s.f. Loc unde se fabric? pīine.
   bruto adv. īn tolal (f?r? a sc?dca daratia, impozitele etc.).
   bub?, bube, s.f. Nume dat unor umfl?turi purulente ale ?esutului celular de sub piele; bub? neagr? = d?lac.
   bul)6i, buboaie, s.n. (Pop.) Furuncul, abces, bubtfnic? adj. Cium? (sau pest?) bubonic? = cium? care se manifest? prin tumefac?ie ganglio-nar?.
   bubuī, pers. 3 b?buie, vb. IV. Intr. (Dospre tunet, arme de foc etc.) A produce un zgomot puternic (repetat la intervale scurte).
   bubuit s.n. Zgomot puternic, īnfundat, produs do tunet, de explozii etc. bubuitur?, bubuituri, s.f. Bubuit, buburuz?, buburuze, s.f. Mic? insect? cu corpul rotund, cu aripile ro?ii, p?tate cu ?apto puncte negre.
   bucal, -?, bucali, -e, adj. Privitor la gur?; pe cale bucal? = pe gur?.
   bucat?, (1, 2) buc??i, (3) bucate, s.f. 1. Parte rupt? sau t?iat? dintr-un corp solid; parto din-tr-un īntreg, considerat? ca o unitate; exemplar. 2. Oper? literar? sau muzical? (do propor?ii reduse). 3. (La pl.) Feluri de mīncaro; (pop.) grīne, cereale.
   bi'c?l?ie, buc?l?i, s.f., adj. (Oaie) cu līna alb? ?i cu botul negru.
   buc?l?t, -?, buc?la?i, -te, adj. Cu obrazul gr?-su?, durduliu.
   buc?tar, buc?tari, s.m. B?rbat care are meseria de a g?ti mīncare.
   buc?t?reas?, buc?t?rese, s.f. Femeie care are meseria de a g?ti mīncare.
   buc?t?rie, buc?t?rii, s.f. 1. Camer? sau cl?dire īn care se g?te?te mīncare. 2. Mod specific de a g?ti mīncare.
   buc??ic?, buc??ele, s.f. Diminutiv al lui bucat?; ceva (pu?in) de mīncare.
\
BUJOR
   liuced, buccle, s.f. 1. Man?on de metal montat īntre dou? piese. 2. Man?on de font? cu care se c?ptu?e?te butucul ro?ilor unui vehicul.
   buche, buchi, s.f. A doua liter? din alfabetul chirilic; liter?, alfabet; cuno?tin?e de scris-citit.
   buch6r, bucheri, s.m. Persoan? care īnva?? pe dinafar?, īn chip mecanic.
   buclifit, buchete, s.n. 1. M?nunchi de flori legate īmpreun?. 2. Arom? special? a unor vinuri de calitate superioar?.
   iniehise?lu, buchiseli, s.f. Faptul de a buchisi, buchisi, buchisesc, vb. IV. Tr. ?i intr. A lucra cu mult? trud? ?i migal?, f?r? spor; a citi cu greutate.
   buciarda, buciardez, vb. I. Tr. A prelucra cu bueiarda piatra de construc?ie.
   bucidrd?, buciarde, s.f. Ciocan prev?zut cu din?i de?i, cu care se prelucreaz? piatra de construc?ie, imprimīndu-i-se adīncituri sau ?an?uri.
   bucium, buciume, s.n. Vechi instrument muzical de suflat, de forma unui tub lung f?cut din coaj? de tei sau din lemn, folosit (mai ales de ciobani) pentru a da semnale.
   bucium?, bucium, vb. I. Intr. A sufla din bucium.
   bucl?, buclez, vb. I. Tr. ?i refl. A(-?i) r?suci pārul, f?cīndu-1 bucle. '
   buclat, -?, bucla?i, -te, adj. (Despre p?r) Cu bucle, cīrlion?at.
   bucl?, bucle, s.f. 1. ?uvi?? de p?r, r?sucit? īn spiral?. 2. Curb? foarte pronun?at? a unui fir, a unei conducte, a unui rīu etc.                     ,
   bucluc, buclucuri, s.n. īncurc?tur?, belea, necaz!
   bucluca?, -5, bucluca?i, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoana) care caut? ceart? cu orice pre?.
   bucodvn?, bucoavne, s.f. (īnv.) Abecedar sau (p. ext.) orice carte tip?rit? cu litere chirilice.
   bucolic, -?, bucolici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Pastoral, cī?npenesc. .2, S.f. Mic poem pastoral, bucovinean, -?, bucovineni, -e, adj., s.m. ?i f.
 1. Adj. Din Bucovina, care se refer? la Bucovina.
 2. S.m. ?i f. Persoan? (originar?) din Bucovina. bucoTinc?nC?, bucovinence, s.f. Bucovinean?, btic??, buc?e, s.f. Bucea.
   bucur?, bucur, vb. I. Refl. 1. A fi cuprins de bucurie; (tr.) a procura cuiva o bucurie. 2. A dispune de...; a avea parte de... 3. (Peior.) A rīvni la ceva, a īncerca s? profi?i de ceva (ce nu-?i apar?ine).
   bucurie, bucurii, s.f. Sentiment de mul?umire, de satisfac?ie sufleteasc?.
   bucurds, -o?s?, bucuro?i, -oase, adj., adv. 1. Adj. Care se bucur?, care este cuprins de bucurie. 2. Adv. Cu pl?cere, din toat? inima.
   budinc?, budinci, s.f. Preparat culinar f?cut din orez, legume, brīnz?, lapte, ou?, unt etc., de obicei copt īn cuptor.
   budism s.n. Religie r?spīndit? īn Asia, care propov?duie?te ascetismul,' renun?area la pl?cerile vie?ii.
   budist, -ii, budi'jti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care ?ine de budism. 2. S.m. ?i f. Adept al budismului.
   budo?r, budoare, s.n. Camer? intim? a unei femei.
   buī1 interj. Cuvīnt, care imit? sunetul īnfundat produs de o c?z?tur?, de o explozie etc.
   buf2, -ii, bufi, -e, adj. (Despre comedii sau opere) Cu caracter comic exagerat.
   bnīdnt, -?, bufan?i, -te, adj. (Despre obiecte de īmbr?c?minte) Umflat, īnfoiat.
   buEct, bufete, s.n. 1. Dulap īn care se p?streaz? vesela. 2. Local mic sau camer? īntr-un local in care se servesc mīnc?ri (reci) ?i b?uturi.
   bufetier, -a, bufetieri, -e, s.m. ?i f. Persoan? care conduce un bufet (2) sau serve?te la un bufet.
   bufni, bufnesc, vb. IV. 1. Intr. A produce un zgomot īnfundat (prin c?dere, lovire etc.). 2. Intr. A izbucni (īn rīs). 3. Tr. A izbi cu putere.
   bufnitur?, bufnituri, s.f. Zgomot produs prin c?dere, lovire etc.
   bufni?ii, bufni?e, s.f. Pas?re r?pitoare de noapte, cu cap mare ?i ochi galbeni, cu smocuri lungi de pene la urechi.
   bufoh, bufoni, s.m. Personaj comic la cur?ile medievale; m?sc?rici; (ast?zi) persoan? care stīrne?te veselie prin glume sau gesturi ridicole.
   buged, -?, bugezi, -de, adj. (Reg.) Buh?it, puhav.
   bueit, bugete, s.n. Balan?a veniturilor ?i cheltuielilor unui stat, ale unei īntreprinderi, institu?ii, organiza?ii, familii etc., pe o perioad? determinat? (de obicei, un an).
   bugetar, -?, bugetari, -e, adj. Privitor la buget, prev?zut īn buget; exerci?iu bugetar = perioad? de timp īn care se efectueaz? opera?iile cuprinse īntr-un buget.
   buh s.n. (Pop. ?i fam.) A-i merge cuiva buhul =» a i se duce vestea, a ajunge de pomin?, buh?, buhe, s.f. Bufni??.
   bulidi, (1) buhai, s.m., (2) buhaiuri, s.n. 1.
 S.m. Taur. 2. S.n. Instrument popular care produce un sunet asem?n?tor cu mugetul taurului, folosit de colind?torii cu plugu?orul.
   buli?i, buh?iese, vb. IV. Refl. A se face puhav la fa?? (de boal?, de somn etc.).
   buiandrug, buiandrugi, s.m. Grind? de sus?inere a?ezat? deasupra unei u?i, unei por?i, unei ferestre.
   buiestrd?, buieslra?i, s.m. Cal care merge īn buiestru.
   buiistru s.n. Mers particular al calului ?i al altor animale, caracterizat prin faptul c? acestea calc? deodat? cu amīndou? picioarele din aceea?i parte.
   buimfic, -?, buimaci, -e, adj. Ame?it, z?p?cit (de somn).
   buim?ci, buim?cesc, vb. IV. Refl. ?i tr. A deveni (sau a face s? devin?) buimac.
   bujie, bujii, s.f. Dispozitiv al motoarelor cu aprindere electric?, prev?zut cu doi electrozi intre care se produce seīnteia necesar? pentru aprinderea amestecului carburant īn cilindru.
   bujdr, bujori, s.m. Nume dat mai multor specii de plante cu flori mari ro?ii, roz sau albe, dintre care unele sīnt cultivate ca plante decorative.
BULA
   bul?, bule, s.f. 1. B??ic? de aer sau de gaz in masa unui corp. 2. Sfer?, glob de metal sau de sticl?. 8. (īn antichitate ?i īn evul mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb; act care purta o astfel de pecete.
   bulb, bulbi, s.m. 1. Tulpin? subteran? de form? sferic? a unor plante. 2. Bulbul ochilor — globul ochilor.
   bulbii, bulbili, s.m. Bulb mic (īn special c??el de usturoi).
   bulbo?n?, bulboane, s.f. Viitoare, bulbuc, bulbuci, s.m. B??ic? de ap?, de s?pun ctc.                _                               ? '
   bulbuci, bulbuc, vb. I. Refl. (Despre ochi) A se holba.
   bulbucat, -u, bulbuca?i, -te, adj. Ie?it pu?in īn afar?, formīnd o proeminen??; (despre ochi) holba?i.
   buldtfg, buldogi, s.m. Cīine cu capul mare, cu botul turtit, cu labele scurte ?i groase.
   bulddzer, buldozere, s.n. Ma?in? alc?tuit? din-tr-un tractor pe ?enile, folosit? la s?parea ?i nivelarea terenurilor, la desz?pezirea ?oselelor etc.
   bule?ndr?, bulcndre, s.f. Hain? veche, uzat?; (la pl.) lucruri de mic? valoare.
   buletin, buletine, s.n. 1. Act oficial care atest? identitatea unei persoane. 2, Not? informativ? de actualitate ?i de interes public; buletin medical s= not? informativ? privind starea unui bolnav. 8. Publica?ie periodic? cuprinzīnd scurte studii de specialitate, d?ri de seam? etc. 4. Buletin de vot = imprimat pe care se scrie numele candida?ilor la o alegere ?i prin care aleg?torii ī?i exercit? dreptul de vot.
   bulov?rd, bulevarde, s.n. Arter? urban? de maro circula?ie, de obicei plantat? pe margini cu arbori.
   bulovardifir, -?, bulevardieri, -e, adj. De bulevard; (fig.; despre spectacole) amuzant, u?or; superficial, de mic? valoare.
   b'.ilMu, buīfeie, s.n. Fiecare dintre cele dou? speteze care leag? partea de sus a jugului cu partea de jos.
   bulg?r, -?, bulgari, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la Bulgaria; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Bulgaria. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Bulgariei, bulg?r s.m. v. bulg?re.
                               bulg?re, bulg?ri, s.m. Bucal? compact? de p?-mīnt (sau de alt material). Var.: bulg?r s.m. bulg?rise, -c?sc?, bulg?re?ti, adj. Bulgar (1). bulg?vo?ic?, bulg?roaice, s.f. Femeie care face parte din poporul bulgar.
   buliba?ii, buliba?i, s.m. Conduc?tor al unei cete de ?igani nomazi.
   bulin, buline, s.n. 1. Capsul? īn care se īnchid prafurile luate ca medicament. 2. Buc??ic? rotund? de liīrtie cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 8. (Mai ales la pl.) Desen rotund imprimat pe o ?es?tur?. Var.: bulin? s.f. bulin? s.f. v. bulin.
    bulion s.n. 1. Past? sau zeam? de p?tl?gele ro?ii· conservat?. 2. Mediu lichid pentru culturi de microorganisme.
    buWn, buloanc, s.n. Tij? (cu cap) folosit? la asambl?ri.
    buluc adv. Cu gr?mada, unul peste altul, īnghesuindu-se.
    bulum?c, bulumaci, s.m. Stīlp de lemn. bulz, bulzi, s.m. Bulg?re, cocolo? (de m?m?lig?).
    bum interj. Cuvīnt care exprim? zgomotul produs de o lovitur?, de o detun?tur? de arm?. bumb, bumbi, s.m. (Pop.) Nasture, bumbac, (1) s.m., (2) sin. 1. S.m. Plant? textil?, īnalt? pīn? la 130 cm, cultivat? mai ales īn ??rile cu clim? cald?. 2. S.n. Fibre textile ob?inute din puful de pe semin?ele de bumbac-
 (1); fir r?sucit din aceste fibre, īntrebuin?at la ?esut sau la cusut; ?es?tur? din fire de bumbac(2).
    bumbīic?ri??, buinb?cari?e, s.f. Nume dat mai multor plante erbacee ale c?ror fructe sīnt acoperite cu peri lungi.
    bumb?cil s.n. A?? de bumbac mercerizat, folosit? la broderii.
    bumerang, bumeranguri, s.n. Arm? din lemn curbat, folosit? de indigenii din Australia, care revine la locul de unde a fost aruncat?, dac? n-a atins ?inta.
    bun, -?, (1—5) buni, -e, adj., s.m. ?i f., (G) bunuri, s.n., (7) adv. 1. Adj. Care are īnsu?iri pozitive; care se poart? bine ou al?ii; care ī?i .īndepline?te īn mod corespunz?tor obliga?iile; corect, cuviincios; (despre copii) cuminte, ascult?tor; poam? bun? = oni de nimic, tic?los; ?bun de gur? = vorb?re?, limbut; bun-sim? = mod logic de gīndire, de apreciere; bun?-cuviin?? = purtare cuviincioas?; bun?-credin?? = sinceritate, onestitate. 2. Adj. Corespunz?tor sau potrivit scopului, folositor; pl?cut; bun-gust — gust estetic fin, rafinat. 8. Adj. Veritabil, autentic; cu bun?-?tiin?? = cu con?tiin??· ?i responsabilitate. 4. Adj. Mare, zdrav?n; īntreg, deplin; in bun? parte = īn mare m?sur?; v?r bun — v?r primar; fra?i buni = fra?i de la acela?i tat? ?i aceea?i mam?. 5. S.m. ?i f. (Pop.) Bunic, bunic?.
 6.  S.n. Ceea ce este util societ??ii sauindivi-zilor, pentru a le asigura bun?starea; avere, bog??ie; element al patrimoniului unei persoane (caro poate consta dintr-un lucru sau dintr-un drept). 7. Adv. Bine, da, a?a.
    bunavestire s.f. S?rb?toare cre?tin? īnchinat? vestirii na?terii lui Hristos.
    bun?o?r? adv. De exemplu, cum ar fi... bunfst?ro s.f. Situa?ie material? bun?, pros-• per?.
    bunutāte, (3) bun?t??i, s.f. 1. īnsu?irea de a fi bun. 2. Fapt? bun?, binefacere. 3. Mīncare bun?; lucru de calitate bun?.
    bun?v<5io s.f. De bun?voie = nesilit de nimeni, bun?voin?? s.f. 1. Purtare, atitudine binevoitoare. 2. Tragere de inim?, rīvn?, zel.
    bunc?r, bunc?re, s.n. 1. Siloz de dimensiuni reduse, pentru materialo granulare. 2. Mic ad?post militar blindat.
 69
BUTADA
   blinda, bunde, s.f. Hain? b?rb?teasc? lung? ?i larg?, īmbl?nit?; cojocel scurt, f?r? mīneci, pentru femei ?i b?rba?i.
   bungftliv, bungalovuri, s.n. Locuin?? de lemn sau din īmpletitur? de trestie, l?r? etaj, īnconjurat? de vegeta?ie.
                                                              Imn?ret, bungeturi, s.n. P?dure deas?, bunic, bunici, s.m. Tat?l tat?lui sau al mamei; (la pl.) p?rin?ii p?rin?ilor; (p. ext.) str?mo?i, bunic?, bunici, s.f. Mama tat?lui sau a mamei, buni, pers. 8 bureaz?, vb. I. Intr. A ploua cu pic?turi m?runte ?i dese.
   Imrātic, buratici, s.m. Brot?cel. btir? s.f. Ploaie m?runt? ?i deas?, burduf, burdufuri, s.n. 1. Sac f?cut din piele net?b?cit? sau din stomac (de oaie, de capr?), in care se p?streaz? sau se transport? brīnz?, f?in?, ap? etc. 2. Sac f?cut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied īn care se īnmagazineaz? aerul la cimpoi, la armonic? etc. 3. īn-velitoare de piele pentru picioare la tr?surile descoperite. 4. Perete pliant, a?ezat pe laturile pasajului dintre vagoanele de cale ferat?.
   burduh?nds, -oās?, burduh?no?i, -oase, adj. (Fam.) Cu burt? mare.
   burdu?i, burdu?esc, vb. IV. 1. Tr. A umple tare, a ticsi. 2. Refl. (Despre tencuieli, placaje etc.) A se scorojii-a se co?covi. 3. Tr. (Fig.; fam.) A bate zdrav?n pe cineva.
   burdt s.n. Fir gros ?i neregulat de m?tase natural?; ?es?tur? f?cut? din acest fir sau din fire noduroase de bumbac.
   burate, bure?i, s.m. 1. Nume dat· unor specii de ciuperci. 2. Burete de mare = animal nevertebrat, cu scheletul format dintr-o re?ea de fibre elastice, care tr?ie?te īn colonii, fixat pe stīncile submarine; obiect f?cut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc etc.), servind ca obiect de toalet?, la ?ters tabla etc.
   burg, burguri, s.n. Cetate medieval? fortificat?; (p. ext.) ora? vechi.
   burghfe, -fi, burghezi, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la burghezie, propriu burgheziei; care face parte din burghezie. 2. S.m. ?i i. Persoan? care face parte din burghezie; mic-burghez = persoan? care face parte din mica burghezie; (fig.) persoan? cu vederi īnguste.
   burghezie, burghezii, s.f. Clas? social? dominant? īn orīnduirea capitalist?, care st?pīne?te principalele mijloace de produc?ie, exploateaz? munca salariat? ?i de?ine puterea de stat; mica burghezie = categorie social? intermediar? īntre burghezie ?i proletariat, format?, īn cea mai mare parte, din micii produc?tori ?i micii comercian?i.
   burghiu, burghie, s.n. Unealt? de o?el de forma nnei tije cu muchii ascu?ite, cu care se pot face g?uri cilindrice īntr-un material solid.
                                                             buric, burice, s.n. Cicatrice r?mas? pe mijlocul abdomenului, dup? t?ierea cordonului ombilical, burlac, burlaci, s.m. B?rbat nec?s?torit, burl?n, burlane, s.n. Tub de tabl? prin rare se scurge apa de ploaie de pe acoperi?; tub de tinichea sau de olane prin care trece fumul din
sob? īn co?; tub de font?, de o?el etc., cu diverse utiliz?ri īn exploat?rile miniere.
   burlesc, -?, burle?ti, adj., s.f. 1. Adj. De un comic exagerat. 2. S.f. Compozi?ie muzical? de mici propor?ii, cu caracter umoristic.
   bnriet, burleturi, s.n. ?nur gros din bumbac, cauciuc etc. care se pune la u?i ?i la ferestre pentru a īmpiedica p?trunderea frigului.
   burni??, pers. 3 burni?eaz?, vb. I. Intr. A bura. burni??, burni?e, s.f. Bur?. burs?1,,burse, s.f. Ajutor b?nesc sau īntre?inere gratuit? acordat? (de stat) unui elev sau unui student.
   biīrs?2, burse, s.f. Institu?ie (?i pia??) capitalist? unde se negociaz? hīrtii de valoare ?i valute str?ine sau unde se desf??oar? tranzac?ii de m?rfuri; burs? neagr? = comer? clandestin.
   bursier, -?, bursieri, -e, s.m. ?i f. Elev sau student care beneficiaz? de o burs?1, bursuc, bursuci, s.m. Viezure, burt?, bur?i, s.f. (Pop.) Abdomen, pīntece. burtds, -oās?, burto?i, -oase, adj. Cu burt? mare.
   bnrui?n?, buruieni, s.f. Nume dat plantelor erbacee necultivate (care d?uneaz? culturilor agricole).
   buruiends, -o?s?, buruieno?i, -oase, adj. (Despre terenuri) N?p?dit de buruieni.
   burzului, burzuluiesc, vb. IV. Refl. A se sup?ra; a se r?sti la cineva; (fig., despre vreme) a se schimba īn r?u.
   buscul?d?, busculade, s.f. īnghesuial?, īnv?lm??eal?.
   busol?, busole, s.f. Instrument alc?tuit dintr-un cadran ?i un ac magnetic care, l?sat liber, se a?az? pe direc?ia nord-sud.
   bust, busturi, s.n. Partea superioar? a corpului omenesc; sculptur? care reprezint? numai aceast? parte a corpului.
   busuioc, -o?c?, busuioci, -oace, s.m., adj. 1. S.m. Plant? erbacee de gr?din?, cu flori albe sau trandafirii pl?cut mirositoare. 2. Adj. Cu arom? ?i miros de busuioc (1); (substantivat, f.) varietate de vi?? de vie; pere busuioace = varietate de pere v?ratice.
   bu?i1 s.m. pl. De-a bu?ilea = tīrindu-se pe brīnci.
   bu?i2, bu?esc, vb. IV. Tr. A lovi cu pumnul; a īmbrinci, a trīnti.
   bu?on, bu?oane, s.n. 1. Dop (cu ghivent). 2. Pies? cilindric? de por?elan, care con?ine firul fuzibil al unei siguran?e electrice.
   bu?tean, bu?teni, s.m. Trunchi de copac t?iat ?i cur??at de crengi.
   bu?uiii?, bu?umez, vb. I. Tr. A freca un cal cu un ?omoiog de paie.
   but1, buturi, s.n. Coaps? a animalelor rumeg?toare; bucat? de carne din aceast? parte a corpului, servind ca aliment.
   but2, buturi, s.n. Fiecare dintre stīlpii din. terenul de ?int?.la jocul de rugbi.
   butad?, butade, s.f. Vorb? de spirit (de obicei ironic?).
BUTAN
 70
   butan s.n. Gaz incolor extras din gazele de sond? ?i care, lichefiat, constituie componentul principal al aragazului.
   buta?, buta?i, s.m. Por?iune de ramur? tin?r?, de vi?? de vie, de r?d?cin? etc. deta?at? de planta-mam? ?i s?dit? pentru a forma o plant? nou?.
   but??i, btit??esc, vb. IV. Tr. A īnmul?i o plant? prin but??ire.
   bute, bu?i, s.f. Butoi.
   lmt£lcu, butelci, s.f. (Reg.) Sticl? pentru lichide; damigeana mic?.
   butelie, butelii, s.f. Vas de sticl?, de metal sau de material plastic folosit pentru depozitarea ?i transportarea unor materiale fluide, gra-nulare sau pulverulente; butelie de Leyda = condensator electric alc?tuit dintr-un vas cilindric, de capacitate mic?, cu arm?turi metalice.
   butiric adj. Acid butiric = acid organic caro se g?se?te īn gr?simile animale, mai ales īn unt.
   butoi, butoaie, s.n. Vas de lemn f?cut din doage, mai larg la mijloc decīt la capete, folosit pentru p?strarea lichidelor, mur?turilor etc.
   but(5n, (1) butoane, s.n., (2) buloni, s.m. 1. S.n. Mic? pies? care, prin ap?sare sau īnvīrtire, transmite comanda pentru o ac?ionaro mecanic? sau electric?. 2. S.m. Un fel de nasture mobil, de metal, sidef etc., cu care se īncheie man?etele c?m??ilor.
   butonier?, butoniere, s!f. Mic? t?ietur? intr-un obiect de īmbr?c?minte sau de ruf?rie, cu marginile īnt?rite, prin care se trfece un nasture sau un buton; (p. ext.) parte a reverului unei haine, unde se īnfige o floare, o insign? etc.
   butuc, butuci, s.m. 1. Bucat? dintr-un trunchi gros de copac t?iat. 2. Partea de jos, mai groas?j a tulpinii vi?ei de vie. 3. Partea central? a unei ro?i, īn care se monteaz? spi?ele. 4. Bucat? groas? de lemn prev?zut? cu g?uri, īn care se b?gau odinioar? mīinile, picioarele sau gītul aresta?ilor.
   butuc?nos, -o?sīi, butuc?no?i, -oase, adj. Grosolan ; necioplit.
   buturug?, buturugi, s.f. R?d?cin? cu o parte din trunchiul, t?iat, al unui arbore; bucat? de lemn, groas? ?i noduroas?.
   buzdt, -?, buza?i, -te, adj. Cu buze mari ?i groase.
   buz?, buze, s.f. 1. Fiecare dintre cele dou? p?r?i c?rnoase care m?rginesc gura; buz? de iepure = buz? u?or despicat?, constituind o ? anomalie congenital?. 2. Marginea unui vas. 3. Marginea unei r?ni. 4. Ascu?i?ul unor instrumente de t?iat.
   buzdugān, buzdugane, s.n. M?ciuc? sau ghioag? de fier, folosit? odinioar? ca arm? de lupt? sau ca semn al puterii domne?ti.
   buzna adv. A da buzna — a intra undeva repede ?i pe nea?teptate, a se repezi s? intre (sau s? ias?).
   buzunar, buzunare, s.n. Un fel de s?cule? aplicat la haine, īn care se ?in lucruri m?runte; bani de buzunar = sum? mic? de bani, pentru cheltuieli m?runte; dic?ionar de buzunar = dic?ionar de format mic.
   buzun?ri. buzun?resc, vb. IV. Tr. A fura cuiva ceva din buzunar.
c
   c s.m. invar. A cincea liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
   ca1 adv. 1. La fel cu, ca ?i. 2. Decīt: mai mare ca acesta. 3. īn calitate de..., fiind... 4. īn ce prive?te...: ca m?rime, haina se potrive?te. S. De exemplu, precum: pietre pre?ioase ca diamantul, smaraldul, rubinul.
_ ca8 conj. (Urmat de „s?“) Introduce propozi?ii subordonate: ?i-am f?g?duit aceasta ca s? te īmpac.
   cabalin, -ii, cabalini, -e, s.f., adj. 1. S.f. (La pl.) Denumire generic? dat? cailor. 2. Adj. Care apar?ine cailor, privitor la cai.
   cabalistic, -?, cabalistici, -e, adj. Misterios, tainic: obscur.
   caban?, cabane, s.f. Cl?dire (la munte) pentru ad?postirea turi?tilor, vīn?torilor etc.
   cabanier, -?, cabanieri, -e, s.m. ?i f. Administrator al unei cabane.
   cabands, cabano?i, s.m. Cirn?cior sub?ire, preparat din carne de vit? ?i de porc.
   cabarit, cabarete, s.n. Local de petrecere, cu dans ?i program de variet??i.
   cabernet s.n. -Soi de vi?? de vie; vin ro?u produs din acest soi de vi??.
   cabestdn, cabestane, s.n. Aparat de ridicat sau de deplasat sarcini pe distan?e relativ scurte, prin trac?iune cu ajutorul unui cablu sau al unui lan?, utilizat pe nave, autovehicule grele etc.
   cabin?, cabine, s.f. 1. Camer? sau īnc?pere mic?, amenajat? īntr-o cl?dire sau īntr-un vehicul, cu destina?ii speciale: cabin? de ascensor; cabin? telefonic?. 2. Mic? īnc?pere la bordul unui vas.
   cabinet, cabinete, s.n. 1. īnc?pere destinat? exercit?rii unei profesiuni; biroul unei persoane cu munc? de r?spundere. 2. Serviciu destinat unor studii ?i consulta?ii de specialitate: cabinet medical; cabinet tehnic; cabinet de partid. 3. (īn unele ??ri) Guvern, consiliu de mini?tri.
   cablogr?m?, cablograme, s.f. Telegram? transmis? prin cablu submarin.
   cdbln, cabluri, s.n. 1. M?nunchi de fire vegetale (textile) sau metalice r?sucite, folosit la trac?iune sau la ridicat greut??i. 2. Conduct? electric? format? din mai multe fire metalice īmbr?cate īntr-un īnveli? etan?, izolator.
   cabotaj, cabotaje, s.n. Naviga?ie comercial? de-a lungul coastei m?rilor.
   oabotin, -ft, cabotini, -e, s.m. ?i f. Actor (sau actri??) f?r? talent; (p. ext.) persoan? care urm?re?te succese u?oare.
                                                            cabra, cabrez, vb. I. Intr. (Mai ales despre cai) A se ridica pe picioarele de dinapoi; (despre avioane) a se ridica brusc cu partea anterioar?, cabr?j, cabraje, s.n. Ac?iunea de a cabra, cabriolet?, cabriolete, s.f. Tr?suric? u?oar?, cu dou? ro?i.
   oacāo s.f. Produs sub form? de pulbere ob?inut prin m?cinare din semin?ele arborelui de cacao, servind la prepararea ciocolatei sau a unor b?uturi hr?nitoare; b?utur? preparat? din acest produs; unt (sau ulei) de cacao = substan?? gras? extras? din pulberea de cacao ?i folosit? la fabricarea ciocolatei, īn cosmetic?, īn industria farmaceutic? etc.
   cacealmd, cacealmale, s.f. (La jocul de c?r?i) Inducerea īn eroare a adversarului, l?sīndu-i impresia c? ai c?r?i mai bune decīt el.
   cacofonie, cacofonii, s.f. Asocia?ie nepl?cut? de sunete.
   cactacco s.f. pl. Familie de plante exotice cu tulpinile c?rnoase ?i cu frunzele īn form? de ?epi.
   cactus, cactu?i, s.m. Nume dat mai multor specii de plante din familia cactaceelor.
   cadastru s.n. Ansamblul lucr?rilor tehnice pentru stabilirea suprafe?elor funciare; eviden?a propriet??ilor funciare..
   cadaveric, -?, cadaverici, -e, adj. De cadavru; ca do cadavru.
   cadavru, cadavre, s.n. Corpul unui om sau al unui animal mort.
   cdd&, c?zi, s.f. 1. Vas mare pentru īmb?iat.
2.  Recipient mare, din lemn, metal, beton etc. pentru lichide necesare īn unele opera?ii tehnologice. 3. Z?c?toare (1).
   caden?at, -?, caden?a?i, -te, adj. Executat īn caden??, ritmic.
   caden??, caden?e, s.f. 1. Repetare ritmic? a unei mi?c?ri; frecven??; vitez? de repetare a unui fenomen. 2. Succesiune ritmic? a unor unit??i poetice sau muzicale.
   cadiu, c?dii, s.m. Judec?tor musulman.
 i
CADINA
   e.adī'n?, cadine, s.I. Sclav? dintr-un harem, cildmiu s.n. Metal alb-argintiu, folosit, sub form? de aliaje, īn tehnic?, īn reactoarele nucleare otc.
   cadtfu, cadouri, s.n. Dar2 (1). cadra, pers. 3 cadreaz?, vb. I. Intr. A se potrivi, a corespunde.
   cadran, cadrane, s.n. 1. (La instrumentele do m?sur?) Suprafa?? (circular?) cu anumite divi: ziuni, pe care se poate urm?ri deplasarea unui ac indicator. 2. Fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate de semiaxele unui sistem de coordonate rectangulare, cadr? s.f. v. cadru.
   cadril, cadriluri, s.n. Dans cu mi?care lent?, īn cursul c?ruia partenerii se schimb? īntre ei.
   cadril?t, -?, cadrila?i, -te, adj. (Despre ?es?turi) Cu desene īn form? de carouri. .
   cadru, cadre,' s.n. 1. Ram? pentru tablouri sau fotografii; tablou, fotografie īnr?mate. 2.1 •«r-vaz al unei u?i sau ferestre. 3. (Fig.) Mediu, ambian??. <1. (Fig.) Limitele unei probleme sau ac?iuni. 5. Schclet din bare de lemn, de metal sau de beton armat, īntrebuin?at īn construc?ii, (i. (La pl.) Efectiv al oamenilor muncii dintr-o īntreprindere, inslitu?ie sau organiza?ie; (rar la sg.) persoan? din acest efectiv. 7. Spa?iu īn limitele c?ruia e cuprins? o imagine pe o pelicul? cinematografic?. Var.: cadra s.f.
   caduc, -?, caduci, -e, adj. ?ubred, pieritor; (despre frunze, flori) care cade (īn fiecare an) de timpuriu; (despre acte juridice) care nu mai are putere legal?.
   caduceu, caducee, s.n. Sceptrul zeului grec Hermes, reprezentat printr-un baston cu dou? aripioare īn vīrf ?i īnconjurat de doi ?erpi.
   calc?, cafele, s.f. S?mīn?a arborelui de cafea; b?utur? preparat? din aceast? s?mīn?? (sau dintr-un surogat).
   cafegiu, cafegii, s.m. (Fam.) B?utor pasionat de cafea.
   caīein? s.f. Alcaloid extras din cafea sau din ceai, cu īntrebuin??ri īn medicin?; cofein?.
   cafenc?, cafenele, s.f. Local public īn care se consum? cafea, ceai, b?uturi alcoolice etc.
   cafeniu, -ie, cafenii, adj. De culoarea cafelei pr?jite.
   caftan, caftane, s.n. Manta lung? pe care o purtau īn trecut domnitorii ?i boierii romāni.
   c?hlu, cahle, s.f. Plac? de teracot? sau de faian?? folosit? la construc?ia sobelor sau a ?emineelor.
   caia, caiale, s.f. Cui pentru potcoave, caidc, caiace, s.n. 1. Ambarca?ie de sport condus? cu ajutorul unei padele. 2. Sport practicat cu aceast? ambarca?ie.
   caiaf?, caiafe, s.f. Persoan? f??arnic?; a trimite pe cineva de la Ana la Caiafa = a purta pe cineva cu vorba.
   caic, caice, s.n. 1. Ambarca?ie īngust? cu dou? catarge. 2. Luntre u?oar?, īngust? ?i lung?.
   cuier, caiere, s.n. M?nunchi de līn?, de in, de cīnep? etc., care se pune īn furc? pentru a fi tors.
   caiet, caiete, s.n. Fascicul «lin foi <īe liīrtie legate sau bro?ate, folosit la scris.
   caimac, cairnacuri, s.n. 1. Pojghi?? care se formeaz? la suprafa?a laptefni fiert. 2. Spum? care apare la suprafa?a cafelei īn urma fierberii.
   caimacam, caimacami, s.m. (īn trecut, īn ?ara Romāneasc? ?i īn Moldova) Loc?iitor al domnului.
   caim?n, caimani, s.m. Specie de crocodil din America Central? ?i de Sud. cainoz<5ic s.n. Neozoic.
   cais, cai?i, s.m. Pom fructifer cu coroana piramidal? ?i flori albe cu nuan?e roz.
   cais?, caise, s.f. Fructul caisului, de culoare galben?-portocalie.
   cal, cai, s.m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicat?, folosit la c?l?rie ?i la trac?iune; cal de b?taie = persoan? h?r?uit?, muncit? de to?i; (tehn.) cal-putere = unitate de m?sur? a puterii egal? cu 75 de kilogrammetri pe secund?. 2. Aparat de gimnastic? pentru s?rituri. 3. Pies? la jocul de ?ah.
   cal?, calez, vb. I. Tr. A regla (a fixa orizontal) .suportul unui aparat topografic de vizare.
   calabalīc, calabaliciiri, s.n. Obiecte felurite īn dezordine; bagaje, catrafuse.
   calafat s.n. Cīl?i sau cīrpe destr?mate īmbibate cu catran, folosite pentru etan?area pun?ilor ?i bordajelor de lemn ale navelor.
   calaic?n s.n. Sulfat feros īntrebuin?at ca dezinfectant sau colorant.
   calambur, calambururi, s.n. Joc de cuvinte ba-, zat pe asem?narea formal? a unor cuvinte deosebite ca sens.
   calamin? s.f. Reziduu provenit din arderea combustibilului īntr-un motor cu ardere intern?, care poate provoca perturba?ii īn func?ionarea motorului.
   calamitate, calamit??i, s.f. Dezastru care love?te o colectivitate (ex. inunda?ii, molime, cutremure etc.).
   calandra, calandrez, vb. I. Ti·. A trece un material printr-un calandru (1) īn vederea sub?ierii, netezirii etc. acestuia.
   calandru, calandre, s.n. 1. Ma?in? de lucru' cu mai mul?i cilindri rotitori, printre care trece for?at un material pentru a fi calandrat. 2. (Tipogr.) Pres? pentru imprimare īn relief.
   calapdd, calapoade, s.n. Pies? de lemn īntrebuin?at? la confec?ionarea īnc?l??mintei sau la men?inerea formei acesteia; form? de lemn pe care se īntind c?ciulile sau p?l?riile.
   c?lii1, cale, s.f. 1. īnc?pere sub puntea unei nave, īn care se depoziteaz? īnc?rc?tura. 2. Platform? u?or īnclinat? pe care se construiesc sau se repar? nave. 3. Pies? care se a?az? īn fa?a ro?ii unui vehicul pentru a-1 imobiliza.
   cāl?2, cale, s.f. Plant? decorativ? cu flori mari albe, r?sucite īn form? de cornet.
   calc, calcuri, s.n. 1. Hirlie de calc = hīrtie translucid? folosit? la executarea desenelor īn tu? ?i la transpunerea lor pe ozalid. 2. Atribuirea de sensuri noi, dup? model str?in, unor cuvinte existente īn limb?; formarea unor cuvinte noi
īl
CALIGRAF
 prin trathuserea din alt? limb? a elementelor componente ale acestora.
   calcan1, calcane, s.n. Perete exterior al unei cl?diri, f?r? u?i sau ferestre (acoperit de un ād asem?n?tor al cl?dirii vecine).
   «aldin?, edlcani, s.m. Pe?te de mare cu corpul turtit lateral ?i cu ochii pe partea sting? a capului.
   calcariiu, calcanee, s.n. Unul dintre oasele care formeaz? c?lcīiul. '
   calcar, calcare, s.n. Roc? sedimentar? format? din carbonat de calciu. Accentuat ?i calcar.
   caleards, -o?sii, calcaro?i, -oase, adj. Care con?ine calcar.
   calceSSnie s.f. Varietate de silice, folosit? «a piatr? semipre?ioas?.
   «alclif?,. calckiez, vb. I. Tr. X. A copia un desen sau o schi?? pe hīrtie de calc. 2. A forma cuvinte sau expresii noi prin procedeul calcului (2). ealciiia vb. I. v. calciīica. eaSeiīic?, pers. 3 calcific?, vb. I. Refl. (Despre ?esuturi) A se īnt?ri prin depunere de s?ruri de calciu. Var.: calcifia vb. I.
   calchia,-calcinez, vb. I. Tr. A īnc?lzi un material la o temperatur? īnalt?, īn scopul elimin?rii apei, arderii substan?elor organice etc.
   calcio-*vecehio s.n. Gen de tencuial? ornamental? cu -suprafa?a :igrun?uroas?.
   calcit s.n. Carbonat natural de calciu, care alc?tuie?te 'calcarul, marmura etc.
   c?lciu s.n. Metal alb-argintiu, foarte r?spīndit īn natur? sifb form? de combina?ii, avīnd multiple utiliz?ri in construc?ii, īn industrie etc.
   calcopaSfā >s.f. Sulfura natural? de cupru ?i fier.                                ,  .     '
   calcul, (X, 5) calcule, s.n., (3) calculi, s.m. 1. S.n. Ansamblu de opera?ii matematice f?cute cu scopul de a g?si valorile unor m?rimi. 2. Sin. Plan, combina?ie, socoteal?. 3. S.m. Con-cre?iune, asem?n?toare cu o pietricic?, format? accidental īn anumite organe interne ale omului.
   calcul?, calculez, vb. I. Tr. A face un calcul; a evalua.
   calculat, -?, calcula?i, -te, adj. (Despre persoane) Chibzuit, socotit.
   calculator, calculatoare, s.n. 1. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit īn opera?iile matematice. 2. Instala?ie sau aparat cu care se efectueaz? automat opera?ii matematice ?i logice: calculator electronic.
   calcul??ic, calcula?ii, s.f. Faptul de a calcula; ansamblu de calcule f?cute īn scopul determin?rii unor indicatori.
   caīculrtz?, calculoze, s.f. Litiaz?, cald, -?, calzi, -de, adj. 1. Care se afl? la o temperatur? relativ ridicat? fa?? de mediul ambiant sau corpul omenesc. 2, Fierbinte, īncins. 8. C?lduros.
   caldarīm, caldarimuri, s.n. Pavaj executat din bolovani; drum pavat sau asfaltat.
   c?lc, c?i, s.f. Drum; din cale-afar? = peste m?sur?; a fi pe cale de... = a fi gata s?...; (anat.) c?ile respiratorii = aparatul respirator. 2. (Fig.)
®>rreci?i&, linie luat? de o dezvoltare, de o mi?care; metod?, mijloc: pe calea tratativelor.
   'calea?ca, c?le?ti, s.f. Tr?sur? elegant?, pe arcuri foarte flexibile.
   ?salci'loscrtp, calcidoscoape, s.n. Dispozitiv al-caluit dintr-un tub cu mai multe oglinzi, cu ajutorul c?rora se formeaz? diferite imagini sime-ftmce ale unorcorpuri mici, colorate, din interior.
   ‘ealond?T,calendare, s.m 1. Sistem de īmp?r?ire a timpului īn ani, luni ?i zile. 2. Indicator (cartc, agend?) al succesiunii lunilor, s?pt?mīnilor ?i zilelor unui an.
   «calcndarīstīe, -?, calendaristici, -e, adj. Privitor la calendar, conform calendarului; an calendaristic = an socotit de la 1 ianuarie pīn? la 31 decembrie.
   «calende s.f. pi. Numele primei zile a fiec?rei luni la romani' :la calendele grece?ti = niciodat? (grecii neavīnd „calende“).
   •calf?, calfe, s.ī. (īn trecut) Lucv?tor caro <lupS perioada de ucenicie era obligat s? mai lucreze un timp la patronul s?u.
   caīibr?, calibrez, vb. I. Tr. A prelucra un obiect pentru a ob?ine forma ?i dimensiunile prescrise.
   caEbni, calibre, s.n. 1. Diametrul interior al unui orificiu circular (ex. al ?evii unei arme).
 2. Instrument cu care se verific? dimensiunile unei piese. 3. (Fig.) M?rime, propor?ie, calitate.
   calic,-?, calici, -e, adj. (Adesea substantivat) %. Foarte s?rac; cer?etor. 2. (īnv.) Infirm, calici, calicesc, vb. IV. Intr. A deveni calic (1). calicie s.f. 1. S?r?cie extrem?. 2. Zgīrcenie. caliciine s.f. Mul?ime de oameni s?raci, ealiciu, calicii, s.n. īnveli?ul extern al florilor, 'alc?tuit din sepale.
   ealif, califi, s.m. Titlu dat ?efilor religio?i ?i politici la musulmani.
   calif?t, califate, s.n. 1. (īnv.) Form? de stat īn teritoriile st?pīnite de arabi. 2. Demnitatea de calif.
   calific?, calific, vb. I. 1. Refl. ?i tr. A dobīndi (sau a ajuta s? dobīndeasc?) un nivel corespunz?tor de preg?tire īntr-o specialitate. 2. Refl. A ob?ine'dreptul de a participa la o etap? superioar? īntr-o competi?ie sportiv?, cultural? etc.
 3. Tr. A caracteriza pe cineva sau ceva, a-i atribui o calitate.
   calificare, calific?ri, s.f. Ac?iunea de a fse) califica; preg?tire profesional?, teoretic? ?i practic? īntr-un anumit domeniu.
   calificat, -?, califica?i, -le, adj. 1. Care are preg?tirea profesional? corespunz?toare. 2. (Despre infrac?iuni) S?vīr?it īn anumite condi?ii, bine precizate.
   calificativ, -5, calificativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care calific?: adjectiv calificativ. 2. S.n. Termen folosit pentru a caracteriza o persoan? sau un lucru; (īn unele ??ri) sistem de notare (cu „bine“, „suficient“ etc.) a elevilor ?i studen?ilor.
   caliīorniu s.n. Element chimic radioactiv transuranic.
   caligr?f, -?, caligrafi, -e, s.m. ?i f. Persoan? care se ocupa īn trecut cu copierea artistic? de c?r?i ?i manuscrise.
CALIGRAFIC
 li
   caligrafie, -u, caligrafici, -e, adj. (Despre scris) Cite?, ‘rumos.
   caligrafie s.f. Deprinderea de a serie frumos; fel de a scrie al cuiva.
   calitate, calit??i, s.f. 1. Totalitatea īnsu?irilor ?i laturilor esen?iale īn virtutea c?rora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri; īnsu?ire (īn special bun?) a unei persoane sau a unui lucru. 2. Titlu, situa?ie care confer? un drept.
   calitativ, -īi, calitativi, -e, adj. Privitor la calitate.
   ca'.m, -?, calmi, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Despre natur?) īn stare de lini?te deplin?; (despre oameni) lini?tii, potolit. 2. S.n. Stare de lini?te deplin?; lips? de fr?mīnt?ri; st?pīnire de sine; sīnge rece.                                          .
   calm?, calmcz, vb. I. Refl. ?i tr. A (se) lini?ti, a (se) potoli.
   calmant, -?, calman?i, -te, adj., s.n. (Medicament) care calmeaz? durerile.
   calomcl s.n. Clorur? mercuroas?," cu īntrebuin??ri īn medicin?.
   calomnia, calomniez, vb. I. Tr.'A vorbi de r?u, a def?ima.
   caiomniatdr, -oare, calomniatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care calomniaz?.
   ealomnie, calomnii, s.f. Afirma?ie mincinoas?, f?cut? cu scopul de a atinge onoarea sau reputa?ia cuiva.
   caloric, -?, calorici, -e, adj. Referitor la c?ldur?.
   calorio, calorii, s.f. Unitate de m?sur? a energiei termice, egal? cu c?ldura necesar? pentru a ridica temperatura unui gram de ap? distilat? de la 19,5 Ia 20,5° C.
   calorifer, calorifere, s.n. Instala?ie pentru īnc?lzirea central? (cu aburi, ap?, aer) a unei cl?diri; (p. restr.) radiator al unei astfel de instala?ii.
   calorific, -?, calorifici, -e, adj. Care produce sau transport? c?ldur?.
   calorific, -?, calorifugi, -e, adj. R?u conduc?tor de c?ldur?.
   calorigen, -?, calorigeni, -e, adj.· Care produce c?ldur?.
   calorimctrio s.f. Parte a fizicii care se ocup? cu metodele de m?surare a fluxurilor de c?ldur?.
   calorimctru, calorimetre, s.n. Instrument pentru m?surarea cantit??ii de c?ldur? emanat? sau absorbit? de un corp.
   calot?, calote, s.f. 1. Fiecare dintre cele dou? por?iuni ob?inute prin sec?ionarea unei sfere cu un plan. 2. Partea de deasupra a unei p?l?rii, care acoper? capul. 3. Calot? glaciar? — mas? de ghea?? care acoper? regiunile polare. 4. Calot? cranian? = partea superioar? a cutiei craniene.
   caltabo?, caltabo?i, s.m. Un fel de cīrnat f?cut din m?runtaie de porc, cu orez ?i ingrediente.
   calup, calupuri, s.n. 1. Calapod, tipar (īn c?r?mid?rie, ol?rie etc.). 2. Bucat? de material s?pun, ghea?? etc.) de form? paralelipipedic?.
   calv&r, calvaruri, s.n. Chin, suferin?? īndelungat?.
   calvin, -?, calvini, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la calvinism. 2. S.m. ?i f. Adept al calvinismului.
   calvinism s.n. Sistem teologic protestant, īntemeiat īn sec. XVI de Calvin, calvi?ie s.f. Chelie, ple?uvie. cam adv. Aproximativ, aproape; oarecum, īntrucītva.
   camarad, -?, camarazi, -de, s.m. ?i f. Coleg; prieten.
   camavil?, camarile, s.f. Grup de favori?i ai unui suveran, care influen?eaz? īn interesul lor ' personal politica statului.
   cam?, came, s.f. Proeminen?? pe suprafa?a unui ax sau a unui disc, care serve?te la deplasarea periodic? a unui organ.
   Cilm?t?, carnete, s.f. Dobīnd? excesiv? īncasat? de c?m?tar.
   cambie, cambii, s.f. Document prin care cineva se oblig? s? pl?teasc? la.un anumit termen o sum? de bani aceluia pe care documentul īl desemneaz?.
   c&mbiu s.n. ?esut vegetal care asigur? cre?terea īn grosime a tulpinii ?i r?d?cinii.
                                                           cambriiin s.n. Prima perioad? a erei paleozoice. c?mbulu, cambule,^s.f. Pe?te de mare cu corpul turtit, cu amīndoi [ochii pe partea dreapt?.
   camMz?, cambuze, s.f. Magazie de alimente pe o nav?.
   cani6c, camee, s.f. Piatr? dur?, sculptat? īn relief, servind ca podoab?.
   caniolcdn, cameleoni, s.m. Reptil? din regiunile tropicale, care are proprietatea de a-?i schimba culoarea pielii dup? cea a mediului īnconjur?tor.
   camilie, camelii, s.f. Plant? ornamental? cu flori mari, albe sau ro?ii.
   camer?, camere, s.f. 1. īnc?pere īntr-o cl?dire; muzic? de camer? = compozi?ie muzical? pentru un mic num?r de instrumente. 2. Nume dat unor īnc?peri cu destina?ie special?: camer? de lucru; camer? de comand?; camer? obscur? — īnc?pere īntunecoas? īn care se' prelucreaz? materialul fotografic. 3. Camer? de ardere (sau dc combustie) = spa?iu īnchis īn care are Ioc arderea amestecului combustibil-aer la motoarele cu ardere intern?. 4. Camer? de luat vederi = aparat cu ajutorul c?ruia se ob?in imaginile pe pelicul? īn procesul film?rii.' 5. Tub toroidal de cauciuc umplut cu aer, care se a?az? īn?untrul anvelopei, pe roata unor vehicule; balon de cauciuc umplut cu aer, īn interiorul anvelopei la unele mingi de sport. C. Denumire dat? adun?rii legislative īn unele ??ri.
   camerist?, cameriste, s.f. (Ie?it din uz) Fat? īn cas?.
   camorton, camertonuri, s.n. Instrument format din unul sau mai multe tuburi sonore, folosit la acordarea instrumentelor muzicalo.
   camfor s.n. Substan?? volatil?, cu miros caracteristic, folosit? īn farmacie ?i la fabricarea celulozei.
CANGRENA.
   c?mgarn s.n. Stof? de calitate superioar?, din fire netede de līn?, cu o ?es?tur? special?.
   camion, camioane, s.n. 1. Autocamion. 2. Vehicul cu trac?iune animal?, folosit pentru transportul de m?rfuri sau materiale.
   camionāj, camionaje, s.n. Transport de m?rfuri cu camionul.
   camionet?, camionete, s.f. Autocamionet?. campament, campamente, s.n. Instalare temporar?, īn torturi, a unei unit??i militare, a unui grup de turi?ti etc.
   cnmp?nic, campanii, s.f. 1. Totalitatea opera?iilor armate executate pe cīmpul do lupt?, !ntr-o anumit? perioad?. 2. Ac?iune organizat? īn vederea realiz?rii īntr-o anumit? perioad? de timp a unor sarcini importante: campanie agricol?.
   campanul?, campaniile, s.f. (’3ot.) Clopo?el t2)·
   camping, campinguri, s.n. Loc īn care sīnt instalate corturi sau c?su?e pentru turi?ti. Pr.: chemping.
   campion, -o?n?, campioni, -oane, s.m. ?i f.
1.  Persoan?, echip? etc. care cucere?te' primul loc īntr-o competi?ie sportiv? na?ional?, interna?ional?, mondial? sau olimpic?. 2. (Fig.) Lupt?tor de frunte pentru o cauz?.
   campionat, campionate, s.n. Competi?ie organizat? pe o prob? sau pe o ramur? sportiv?, prin care se stabile?te cel mai bun sportiv sau cea mai bun? echip?.
   camufla, camuflez, vb. I. Tr. ?i refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului; (t’r.) a acoperi o surs? de lumin?. 2. (Fig.) A (se) deghiza, a (se) ascunde.
   camuīl?j, camuflaje, s.n. Faptul de a (se) camufla; material īntrebuin?at pentru camuflare.
   canadian, -?, canadieni, -e, adj., s.m. ?i f.
1.  Adj. Referitor la Canada, din Canada. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din popula?ia Canadei.
   canadian?, canadiene, s.f. Hain? scurt?, de obicei impermeabil?.
   can?f, canafuri, s.n. Ciucure, canaf?s s.n. Pīnz? rar?, foarte apretat?, folosit? ca furnitur? la īmbr?c?minte.
   canal, (1) canaluri, (2, 3, 4) canale, s.n. 1. Albie artificial? care leag? īntre ele dou? m?ri, dou? fluvii etc.; construc?ie hidrotehnic? servind la irig?ri; curs de ap? īndiguit; cale de circula?ie pe ap?, ?inind loc de strad?, īn unele ora?e. 2. Conduct? prin care sīnt transportate lichide. 3. (Anat.} Forma?ie organic? īn forai? de tub prin care circul? diferite lichide īn organismele animale: canal lacrimal. 4. Canal de transmisiune — cale de transmitere unilateral? a programelor de radiodifuziune; canal de televiziune = canal de . radiocomunica?ii destinat transmisiunii unui.program de televiziune radiodifuzat?.
                                                            canulic, canalii, s.f. Mi?el, tic?los, nemernic, canaliza, canalizez, vb. I. Tr. 1. A īndrepta cursul unei ape pe un canal; (fig.) a dirija o ac-
                                                                ?iune īntr-o anumit? direc?ie. 2. A prevedea o localitate cu canale de scurgere.
   canapea, canapele, s.f. Mobil? cu sp?tar ?i cu bra?e, de obicei capitonat?, pe care se poate ?edea ?i dormi.
   caniir, canari, s.m. Mic? pas?re cīnt?toare, cu pene. galbene.
   canat, canaluri, s.n. Fiecare dintre panourile mobile din care sīnt alc?tuite u?ile, ferestrele etc.
   canav?, canavale, s.f. Pīnz? rar? formīnd o īmpletitur? cu p?tr??ele regulate, pe care se execut? anumite broderii.
   can?, c?ni, s.f. Vas cu toart? folosit la b?ut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare.                1
   canc?n, cancanuri, s.n. Vorbe r?ut?cioase la adresa cuiva.
   canccl?r, cancelari, s.m. ?eful guvernului īn unele state.
   cancol?ric, cancelarii, s.f. Birou (serviciu) īntr-o institu?ie, destinat lucr?rilor administrative.
   c?ncer s.n. Tumoare malign? caracterizat? printr-o īnmul?ire rapid? a celulelor, cu distrugerea ?esuturilor normale.
   cancerigen, -?, cancerigeni, -e,· adj. Care poate provoca apari?ia cancerului.
   cancerös, -o?s?, cancero?i, -oase, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la'cancer. 2. S.m. ?i f. Bolnav de. cancer.
   cancioc, canciocuri, s.n.. Unealt?, īn form? de lingur? tronconic?, cu care se scoate mortarul din targ? ?i se a?az? pe c?r?mizi.
   candel s.n. Zah?r cristalizat īn prisme transparente.
   cnndel?bru, candelabre, s.n. Suport cu mai multe bra?e, pentru lumin?ri sau becuri electrice.
. c?ndol?, candele, s.f. 1. Lamp? cu ulei, care se aprinde la morminte sau la icoane. 2. Unitate de m?sur? pentru intensitatea luminoas?.
   candid, -?, candizi, -de, adj. Plin de candoare; nevinovat.
   candid?, candidez, vb. I. Intr. 1. A fi propus candidat (sau: a-?i pune candidatura) īntr-o alegere. 2. A se prezenta la un concurs.
   candidat, -?, candida?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care candideaz?.
                                                                candidatur?, candidaturi, s.f. Faptul de a candida; calitatea de candidat, cnndo?ro s.f. Nevinov??ie, cur??enie moral?, caucā, canele, s.f. Cep cil robinet de scurgere, caro serve?te pentru a scoate lichidul dintr-un vas.
   canelur?, caneluri, s.f. Fiecare dintre ?an?urile paralele executate pe suprafa?a unei piese, a unei coloane etc.
   caridviis, canevasuri, s.n. 1. Schi?? a unui desen. 2i Re?ea de linii trasate īn vederea īntocmirii unei h?r?i.
   c?ngc, c?ngi, s.f. Pr?jin? de lemn cu cīrlig do fier la un cap?t, cu care se apuc? obiectele aflatela distan??.
   cangren?, cangrene, s.f. Putrezire a unei p?r?i din ?esuturile unui organism. Var.: gangrena s.f.
 CANGUR
    cangur, canguri, s.m. Mamifer marsupial din Australia, cu coada lung? ?i cu picioarele anterioare scurte.
    canibal, -?, canibali, -e, s.m. ?i f. Antropofag; (fig.) om crud, feroce.
    canicular, -?, caniculari, -e, adj. De canicul?; dogoritor.
    canicul?, canicule, s.f. C?ldur? mare specific? zilelor de var?.
    canide s.f. pl. Familie de mamifere carnivore, din care fac parte lupul, vulpea, ?acalul etc.
    canin, -?, canini, -e, adj., s.m. 1. Adj. Privitor la cīini, de cīine; ras? canin?. 2. S.m. Fiecare din cei patru din?i lungi ?i ascu?i?i, afla?i īntre incisivi ?i m?sele.
    canidnj canioane, s.n. Vale adīnc? ?i īngust?, cu versan?i abrup?i.
    canistr?, canistre, s.f. Bidon cu īnchidere etan??, folosit la transportul benzinei, al laptelui etc.
    cande, canoe, s.f. Ambarca?ie u?oar?, condus? cu ajutorul unei pagaie; sport practicat cu , aceast? ambarca?ie.
    canBn, canoane, s.n. 1. Norm?, regul? bisericeasc?; pedeaps? dat? pentru c?lcarea unei astfel de norme; (fig.) suferin??, chin. 2. Norm? caracteristic? artei anumitor epoci; (fig.) regul? formalist?. 3. Compozi?ie muzical? īn care dou? sau mai multe voci, intrīnd succesiv, execut? īmpreun? aceea?i melodie.
    canonad?, canonade, s.f. Tragere de artilerie, executat? de mai multe guri de foc īntr-un timp . scurt.
    can<5nic, canonici, s.m. Preot catolic care face parte din consiliul episcopal.
    canonī6r?, canoniere, s.f. Nav? mic? de lupt?.
    canotaj s.n. Nume dat sporturilor nautice care se practic? īn ambarca?ii cu vīsle.
    canotor, -oare, canotori, -oare, s.m. ?i f. Sportiv care practic? canotajul.
    eant, canturi, s.n. .1. Muchie. 2. Lam? īngust? de o?el montat? pe marginile t?lpii schiului.
    oentalup, cantalupi, s.m. Varietate de pepene galben cu coaja br?zdat? īn felii ?i cu miezul aromat.
    oantarid?, canlaride, s.f. Insect? verde-aurie din care se extrage o substan?? folosit? īn industria farmaceutic?.
 , cantat?·, cantate, s.f. Compozi?ie pentru voce, cor ?i orchestr?, cu caracter solemn sau liric.
    oantilin?, canlilcne, s.f. Melodie sentimental?, īntr-o mi?care moderat?.
    cantin?, cantine, s.f. Local unde se serve?te masa studen?ilor, elevilor, muncitorilor ele.
    cantitate, cantit??i, s.f. Ansamblul determin?rilor exprimate prin num?r, m?rime, īntindere, yolum, durat? etc.
    cantitativ, -?, cantitativi, -e, adj. Care se refer? la eantitate.
    canto s.n. Muzic? vocal?.                   -·,
    eantdn, cantoane, s.n. 1. Cl?dire īnzestrat? cu utilajul necesar pentru supravegherea ?i
                                                                                                              75
 īntre?inerea unei c?i de comunica?ie. 2. Subunitate a unei brig?zi silvice. 3. Unitate teritorial-administrativ? īn unele ??ri.
   cantona, cantonez, vb. I. Intr. A se instala īntr-un cantonament.
   cantonament, cantonamente, s.n. 1. Sta?ionare temporar? a unor trupe īntr-o localitate; locul unde se sta?ioneaz?. 2. Loc īn care se preg?tesc sportivii pentru o competi?ie.
   cantonier, -?, cantonieri, -e, s.m. ?i f. Persoan? īns?rcinat? cu paza ?i īntre?inerea unei c?i de comunica?ie. ?
   can?onet?, can?onete, s.f. Cīntec scurt (asem?n?tor cīntecului popular italian).
   c?nur? s.f. Nume dat firelor scurte de līn? r?mase dup? d?r?cit ?i folosite pentru ?es?turi mai groase.
   caolin s.n. Rob? argiloas?, de culoare alb? sau u?or colorat?, folosit? īn industria ceramicii, a hīrtiei etc.
   cap1, (1, 2, 3, o) capete, s.n., (4) capi, s.m. 1 S.n. Extremitatea superioar? a corpului omenesc sau cea anterioar? la animale, unde se afl? creierul, principalele organe de sim? ?i orificiul bucal. 2. S.n. (P. ext.) Individ, om. 3. S.n. (Fig.) Minte, gīndire, judecat?. 4. S.m. C?petenie, ?ef, conduc?tor, o. S.n. Extremitate, vīrf al unui obiect, al unui instrument etc.; partea extrem? cu care īncepe (sau se sfīr?e?te) ceva; īnceput, sfir?it, cap?t; cap de pod = por?iune de teren cucerit? sau men?inut? pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de ap?; capul coloanei = īnceputul, fruntea coloanei; cap de afi? = primul nume dintr-o list?; de la cap = de la īnceput; de la īnceputul rīndului; capul mesei = locul de onoare la o mas?; in cap = (dup? un numeral) exact.
   cap2, capuri, s.n. Proeminen?? a uscatului, care īnainteaz? īn mare.
   ?capabil, -?, capabili, -e, adj. 1. Care este īn stare de a s?vīr?i ceva. 2. Bine īnzestrat, destoinic.
   capac, capace, s.n. Acoperitoare care se pune deasupra deschiz?turii unui vas, unei l?zi etc.
   capacit?te, capacit??i, s.f. 1. Volum al unui recipient. 2. (Tehn.) Posibilitate pe care o are un corp sau un sistem de a acumula o cantitate dintr-o m?rime. 3. Posibilitatea, priceperea de a realiza ceva.
   Ciip?, cape, s.f. Pelerin? scurt? de blan? sau de stof?.
   cap?t, capete, s.n. Extremitate, limit? a unui corp, a unei suprafe?e etc.; īnceput sau sfīr?it al unei perioade de timp, al unei ac?iuni.
   capcan?, capcane, s.f. Dispozitiv pentru prinderea unor animale; curs?.
   capel?, capele, s.f. Biseric? mic? (īntr-un cimitir).
   capelmaistru, capelmai?tri, s.m. Dirijor al unei orchestre mici; ?ef al unei fanfare militare.
   cāpcr?, caperc, s.f. Bobocul unui arbust mediteranean, folosit drept condiment.
   c?pio s.f. Boal? a oilor, care se manifest? prin ame?eli ?i mi?c?ri dezordonate.
CAPTIV
   capil?r, -ti, capilari, -e, adj. Sub?ire, īngust: vas capilar = vas sanguin microscopic; tub capilar = tub īngust īn care se manifest? fenomenul de capilaritate.
   capilaritāto s.f. Proprietate a lichidelor de a se ridica sau a coborī, de Ia sine, īn tuburi capilare.
   capi?dn, capi?oanc, s.n. Glug?, purtat? de femei ?i de copii.
   eapit?l1, capitaluri, s.n. 1. Valoare care prin exploatarea muncii salariate aduce plusvaloare.
2. Sum? (mare) de bani investi?i īntr-o afacere.
   capitul-, -?, capitali, -e, adj. De prim? importan??, fundamental; repara?ii capitale — repara?ii fundamentale (la o cl?dire, la o ma?in? etc.); pedeaps? capital? = pedeaps? cu moartea; litere capitale = litere majuscule.
   capital?, capitale, s.f. Ora? unde ī?i au re?edin?a organele supreme ale puterii de stat.’ capitalism s.n. Orīnduire social? bazat? pe proprietatea privat-capitalist? asupra principalelor mijloace de produc?ie ?i pe exploatarea muncii salariate ?i īn care puterea politic? este de?inut? de burghezie.
   capitalist, -u, capitali?ti, -ste, adj., s.m. ?i f.
1. Adj. Care apar?ine capitalismului, privitor la capitalism. 2. S.m. ?i f. Persoan? care posed? capital ?i ī?i īnsu?e?te plusvaloarea rezultat? din exploatarea muncitorilor salaria?i.
   capit?lu??, c?pit?lu?e, s.f. Liter? de tipar majuscul? avīnd aceea?i īn?l?ime cu litera mic? din acela?i corp.
   eapitdl, capiteluri, s.n. Partea superioar? (ornamentat?) a unei coloane sau a unui pilastru.
   capitol, capitole, s.n. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucr?ri ?tiin?ifice, literare etc.
   oapiton?, capitonez, vb. I. Tr. 1. A aplica material de umplutur? pe o mobil?, īnainte de a fi tapisat?. 2. A c?ptu?i o u?? cu un material izolator.
   eapitul, capitule, s.n. Infrorescen?? cu axul scurt, l??it, purtīnd numeroase flori mici.
   capitula, capitulez, vb. I. Intr. (Despre armate sau ??ri) A īnceta ostilit??ile (īn anumite condi?ii) ?i a depune armele; (p. ext.) a ceda īn fa?a piedicilor sau a greut??ilor.
   cāpiu, -ic, capii, adj. (Despre oi) Bolnav de capie; (despre oameni) z?p?cit, n?uc.
   «apīntdrtur?, capīntorturi, s.f. Pas?re mic?, cenu?ie-brun?, care ī?i r?suce?te des capul.
   capdc s.n. Fibre vegetale ob?inute din fructul unui arbore exotic ?i folosite ca umplutur? la pl?pumi, saltele etc.                   /
   capodoper?, capodopere, s.f. Oper? artistic? de valoare excep?ional?.
   caporal, caporali, s.m. Grad militar imediat inferior celui de sergent.
   capdt, capoate, s.n. īmbr?c?minte femeiasc? de cas?, de obicei lung? ?i larg?.
   capot?, capotez, vb. I. Intr. (Despre autovehicule) A se r?sturna, dīndu-se peste cap; (despre avioane) a intra cu botul īn p?mīnt.
   capot?, capote, s.f. Acoperi? pliabil al unui vehicul; īnveli? metalic care acoper? motorul unui automobil.
   capr?, capre, s.f. 1. Gen de mamifere rumeg?toare cu coarne, avīnd p?rul format din fire lungi ?i aspre; capr?-neagr? (sau capr?-de-muntc) = capr? s?lbatic? cu p?rul brun-negru, din regiunile alpine. 2. Joc popular tradi?ional de Anul nou, constīnd din diferite figuri executate de un fl?c?u mascat īn chip de capr?. 3. Aparat de gimnastic? pentru s?rituri. 4. Suport de lemn pe care se taie lemnele cu fer?str?ul. 5. Scaun īn partea de dinainte a tr?surii, pe care st? vizitiul.
   capricios, -oās?, capricio?i, -oase, adj. Cu toane, inconsecvent, schimb?tor.
   capriciu, capricii, s.n. 1. Dorin?? extravagant? ?i trec?toare;' atitudine schimb?toare, nea?teptat?; toan?. 2. Compozi?ie muzical? de form? liber?, adesea cu caracter de improviza?ie.
   capricorn s.n. Constela?ie din emisfera austral?; tropicul capricornului = paralel? aflat?; la 23° 27' latitudine sudic?.
   capritdi, caprifoi, s.m. Nume dat unor specii de arbu?ti cu flori albe, g?lbui sau ro?ietice, cultiva?i ca plante ornamentale.
   caprine s.f. pl. Denumire generic? dat? caprelor.
   caprolactum? s.f. Substan?? organic? īntrebuin?at? la fabricarea relonului.
   caprdn sji. Fibr? sintetic? ob?inut? din capro-lactam?.
   capsa, capsez, vb. I. Tr. A prinde foi, acte etc. cu capse.
   capsator, capsatoare, s.n. Dispozitiv de birou folosit pentru capsare.
   c?ps?, capsi, s.f. 1. Pies? utilizat? la īncheierea unor obiecte de īmbr?c?minte, la prinderea laolalt? a unor hīrtii etc. 2. Dispozitiv umplut cu o materie exploziv?, folosit la cartu?ele armelor de foc, la provocarea exploziei īn mine etc.
   capsul?, capsule, s.f. 1. Tip de frupt uscat de-hiscent. 2. īnveli? solubil īn care se īnchid unele medicamente cu gust nepl?cut, pentru a fi mai u?or īnghi?ite, o. Vas special, folosit īn laboratoare. 4. Cutie metalic? plat? cu capac deformabil, care constituie partea sensibil? a diferitelor tipuri de manometre; capsul? telefonic? = cutie de dimensiuni mici care con?ine microfonul sau receptorul aparatului. 5. Capac de metal cu care se astup? unele sticle.
   capt?, captez, vb. I. Tr. 1. A colecta lichide, gaze sau pulberi fine īn tuburi, īn rezervoare etc. 2. A intercepta. 3. (Fig.) A atrage, a captiva.
   captalān, captalani, s.m. Plant? medicinal? cu frunze mari, late ?i cu flori purpurii.
   captatdr, captatoare, s.n. Captator de curent = aparat montat pe vehicule cu trac?iune electric?, pentru a realiza un contact alunec?tor cu firul de contact.
   captiv, -ii, captivi, -e, adj. Lipsit de libertate; rizonier; balon captiv = balon legat prin ca-luri de sol.
CAPTIVA
   captiv?, captivez, vb. I. Tr. A cuceri, a fermeca.
   captivant, -?, captivan?i, -te, adj. Care captiveaz?.
   captivitate s.f. Faptul de a fi captiv; starea īn care se afl? un captiv.
   capMr, captoare, s.n. (Telec.) Dispozitiv care transform? semnalele acustice sau optice īn semnale electrice.
   captur?, capturez, vb. I. Tr. 1. A lua prizonieri; a pune mīna pe materiale apar?inīnd inamicului. 2. A prinde un r?uf?c?tor. 3. A prinde īn capcan? un animal s?lbatic.
   captur?, capturi, s.f. Bunuri materiale capturate.
   car1, care, s.n. 1. Vehicul mare cu patru ro?i, cu trac?iune animal?. 2. Car funebru — dric.
 3. Car de asalt = tanc. 4. Carul-mare ?i carul-mic = numele a dou? constela?ii, formate din cī?e ?apte stele.
   car2, cari, s.m. Insect? din ordinul coleoptere-lor care tr?ie?te īn lemn ?i se hr?ne?te cu acesta.
   car3, caruri, s.n. Pies? a ma?inii de scris pe care se fixeaz? liīrtia ?i care, prin deplasare, face posibil? scrierea succesiv? a literelor ?i rīndurilor.'
   carabin?, carabine, s.f. 1. Pu?c? u?oar?, cu ?eava scurt?. 2. Cīrlig īnchis printr-un arc, fixat la cap?tul unui lan? sau al unei curele, pentru a prinde de el diferite obiecte.
   carac?ti??, caracati?e, s.f. Cefalopod cu corpul oval ?i cu opt bra?e prev?zute cu ventuze..
   caracter, caractere, s.n. 1. Ansamblul īnsu?irilor psihice fundamentale ale omului. 2. Tr?s?tur? distinctiv? a unui lucru; īnsu?ire, particu-'laritate a ?inui organism. 8. Caracteristic? a unui ansamblu de litere, cifre ?i semne de tipar.
   caracteristic, -?, caracteristici, -e, s.f., adj. 1. S.f. īnsu?ire specific? predominant? a unei fiin?e, a unui lucru, a unui fenomen. 2. Adj. Care constituie o caracteristic?. 3. S.f: Partea īntreag? a unui logaritm. 4. S.f. (Fiz.) Reprezentare grafic? a dependen?ei dintre anumite m?rimi.
   caracteriza, caracterizez, vb. I. Tr. 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva. 2. A scoate īn eviden?? tr?s?turile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru, sau fenomen.
   caracterologic, -?, caracterologici, -e, adj. Care se refer? la caracter.
   caracud?, caracude, s.f. 1. Pe?te de balt? cu corpul turtit lateral, lung de 25—30 cm. 2. Nume generic dat pe?tilor mici.
   caraciil s.m. Ras? de oi ai c?ror miei au o blan? buclat? (cunoscut? sub numele de astrahan).
   caraghios, -o?s?, caraghio?i, -oase, adj. (Adesea substantivat) Comic, ridicol.
   caragliioslīc, caraghioslācuri, s.n. Fapt? sau vorb? neserioas?, care stīrne?te rīsul.
   caranibdl, caramboluri, s.n. (La jocul de biliard) Atingerea cu bila proprie a celorlalte dou? bile; (fam.) īncurc?tur?, z?p?ceal?; ciocnire.
   cnram61 s.n. Produs ob?inut prin īnc?lzirea zah?rului ?i folosit īn cofet?rie sau la colorarea unor b?uturi.
   caramfil?, caramele, s.f. Bomboan? f?cut? din caramel.
   carantin? s.f. Izolare preventiv? a persoanelor care au fost īn contact cu un bolnav contagios sau care vin dintr-o regiune bīntuit? do o epidemie.
   carap?cc, carapace, s.f. īnveli? chitinos, cal-caros sau osos care protejeaz? corpul unor animale.
   caras, cara?i, s.m. Pe?te de balt?, lung de 15—20 cm, din familia crapului.
   carat, carate, s.n. Indice pentru con?inutul īn aur al aliajelor acestuia; unitate de m?sur? pentru masa pietrelor pre?ioase, egal? cu 0,2 g.
   caraul?, caraule, s.f. (īnv.) Paz?, straj?; om care face de paz?.
   caravan?, caravane, s.f. Convoi de oameni ?i animale de povar?, care transport? m?rfuri prin pustiuri; convoi de vehicule ?i de c?l?tori care parcurg acela?i drum; grup de vehicule, cu personalul aferent, care urmeaz? acela?i itinerar, īn scopuri culturale, sanitare etc.
   caravel?, caravele, s.f. Corabie cu pīnze, rapid?, folosit? īn trecut de spanioli ?i de portughezi.
   carbid s.n. Carbur? de calciu, care, īn reac?ie cu apa, d? acetilena.
   carbodv?, carboave, s.f. Veche moned? ruseasc?.
   carbolineuni s.n. L chid de culoare brun?, ob?inut prin distilarea c?rbunelui ?i folosit la impregnarea lemnului.
   carbolOy s.n. Aliaj cu duritate mare, folosit la armarea unor piese, ob?inut din carbur? de wolfram īn'liant de cobalt.
   carbon s.n. Metaloid foarte r?spīndit īn natur? (sub form? de diamant, grafii, c?rbune etc.), component de baz? al tuturor substan?elor organice; hirtie-carbon =.liīrtie de copiat.
   carbonar, carbonari, s.m. Membru al unei organiza?ii revolu?ionare italiene din secolul al XlX-lea.
   carbonat, carbona?i, s.m. Nume dat s?rurilor acidului carbonic. '
   ,carbonic, -?, carbonici, -e, adj. Acid carbonica acid oxigenat al carbonului.
   carbonifer, -?, carboniferi, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Despre terenuri) Care con?ine z?c?minte, de c?rbuni. 2. S.n. Perioad? din era paleozoic?, īn cursul c?reia s-au format principalele z?c?minte de c?rbuni.
   carboniza, pers. 3 carbonizeaz?, vb. I. Refl. (Despre lemne) A se preface īn c?rbune (prin ardere īn prezen?a unei cantit??i insuficiente de aer); (despre alte materii) a se descompune (prin ardere).
   carboriindum s.n. Carbur? de siliciu, īntrebuin?at? ca abraziv.
   catbur?nt, carburan?i, s.m. Combustibil li-
 chid, folosit la motoarele cu ardere intern?.
  75
   carburator, carburatoare, s.n. Aparat īn care se formeaz? amestecul carburant la motoarele cu ardere intern? ?i cu aprindere electric?.
   carbiīr?, carburi, s.f. Compus al carbonului cu un metal.
   carcas?, carcase, s.f. 1. Scheletul unei ma?ini, al unei construc?ii etc. 2. īnveli? de metal care sus?ine (?i protejeaz?) un aparat, un mecanism, o ma?ina etc.
   ciircer?, carcere, s.f. īnc?pere mic?, īntunecoas?, folosit? alt?dat? īn īnchisori, caz?rmi, ?coli pentru deten?iunea temporar? a unei persoane.
   carcin<5m, carcinoame, s.n. Tumoare malign? a ?esutului epitelial.
   cardā, cardez, vb. I. Tr. A prelucra un material textil Ia card?.
   cnrdānic, -?, cardanici, -e, adj. (Tehn.) Articula?ie cardanic? = articula?ie care permite mi?carea relativ?, īn jurul a dou? axe rectangulare, a corpurilor īntre care este montat?; arbore cardanic = organ de ma?in? care transmite mi?carea printr-un sistem de articula?ii carda-nice.
 _ ciīrd?, carde, s.f. Ma?in? pentru destr?marea ?i paralelizarea fibrelor unui material textil.
   cardiāc, -?, cardiaci, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la inim?. 2. S.m. ?i f. Persoan? care sufer? de o boaT? de inim?.
   cardinal, -?, cardinali, -e, adj., s.m. 1. Adj. Principal, fundamental; punct cardinal = fiecare dintre cele patru puncte (nord, sud, est, vest) īn care meridianul ?i paralela locului se intersecteaz? cu linia orizontului; numeral cardinal — numeral care exprim? un num?r īntreg abstract sau un num?r determinat de obiecte, fiin?e etc. 2. S. m. Cel mai īnalt titlu <iin ierarhia bisericii catolice, dup? cel de pap?.
   cnrdiogr?f, cardiografe, s.n. Aparat care īnregistreaz? b?t?ile inimii.
   cardiogram?, cardiograme, s.f. Curb? ob?inut? prin _ īnregistrarea b?t?ilor inimii cu ajutorul cardiografului.
   cardiolog, -?, cardiologi, -e, s.m. ?i f. Medic specialist īn bolile de inim?.
   cardiologio s.f. Ramur? a medicinii care se ocup? cu studiul func?iilor ?i afec?iunilor inimii.
   cardiovascular, -a, cardiovasculari, -e, adj. Care se refer? la inim?·?i la vasele sanguine; sistem cardiovascular = aparat circulator.
   caro pron. 1. (Interogativ) Cine? ce? 2. (Relativ; cu valoare de conjunc?ie) Am adus cartea pe care mi-ai cerut-o; care mai da care = unul mai mult (sau mai tare) decīt altul.
   carcn?to s.f. pl. Grup de p?s?ri care au sternul prev?zut cu o caren? (2).
   caren?, carene, s.f. 1. Partea exterioar? a unei nave, situat? sub linia de plutire. 2. Proeminen?? alungit? a unor organe (ex. a sternului la p?s?ri), caren??, caren?e, s.f. Lips?, deficien??, caret, care?i, s.m. Broasc? ?estoas? din m?rile calde, din a c?rei carapace se ob?ine bagaua.
                                                                                                               CARNET
   carfit?, carete, s.f. Tr?sur? īnchis?, cu patru ro?i.
   careu, careuri, s.n. 1. Mod de a?ezare, īn form? de p?trat, a unor persoane sau obiecte, 2 (Sport) Suprafa?? delimitat? īn cīmpul de joc, īn care se aplic? reguli speciale.
   carcvii pron. neliot. Cineva, oarecare, vreunul, cargobtff, cargoboturi,. s.n. Nav? maritim? comercial? pentru distan?e mari. cargrīu, cargouri, s.n. Cargobot. carii, pers. 3 cariaz?, vb. I. Refl. (Despre din?i) A se g?uri, a facc carii.
   cariatid?, cariatide, s.f. Statuie reprezentīnd o femeie, care īndepline?te func?ia unei coloane de sus?inere.
   caricatural, -?, caricaturali, -e, adj. De caricatur?, privitor la caricaturi.
   caricatur?, caricaturi, s.f. Desen īn care_ se exagereaz? inten?ionat unele tr?s?turi (negative) ale persoanei sau situa?iei reprezentate. ;
   caricaturist, -?, caricaturi?ti, -ste, s.m. ?i f. Artist specializat īn caricaturi.
                                                                 caricaturiza, caricaturizez, vb. I. Tr. A īnf??i?a pe cineva sau ceva printr-o caricatur?, carie, carii,.s.f. Cavitate produs? īntr-un dinte. carier?1, cariere, s.f. Exploatare minier? la suprafa?? pentru nisip, pietri?, calcar, piatr? etc.
   carier?2, cariere, s.f. Profesiune, ocupa?ie, caricrism s.n. Tendin?? de a parveni prin orice mijloace.
   carierist, -?, carieri?ti, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care practic? carierismul. _ caridca s.f. Dans popular din America Latin?, caridpsu, cariopse, s.f. Tip de fruct uscat, caracteristic cerealelor.
   caritabil, -?, caritabili, -e, adj. Milos, generos, oarit?to s.f. Atitudine plin? de generozitate fa?? ,de cineva.
   carīmb, carīmbi, s.m. 1. Parte a cizmei care acoper? piciorul do la glezn? īn sus. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei.
“carling?, carlingi, s.f. Parte din corpul unui avion īn care st? pilotul ?i unde se g?sesc comenzile de zbor.
   carmāc, carmace, s.n. Unealt? de pescuit, f?r? nad?, format? din mai multe ?iruri de cīr-lige mari īn care se aga?? pe?tii.
   carmin s.n. Colorant ro?u folosit īn cosmetic?, īn pictur? etc.; culoare ro?ie vie.
   carnal, -?, carnali, -e, adj. De carne, privitor la carne; trupesc. .
   carnav?l, carnavaluri, s.n. Petrecere popular? cu deghiz?ri, care alegorice, ‘focuri de artificii etc.
   c?rnc, c?rnuri, s.f. 1. ?esutul muscular al corpului oamenilor ?i al animalelor. 2. Bucat? din ?esutul muscular al animalelor, folosit? ca aliment. 8. Partea moale a fructelor (care con?ine s?mīn?a).
   carnet, carnete, s.n. 1. Caiet mie de buzunar, pentru diferite īnsemn?ri. 2. Document, īn ? form? de carne?el, care atest? apartenen?a posesorului la o organiza?ie.
 CARNIVOR
   cnruivdr, -?, carnivori, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se hr?ne?te cu carne. 2. S.n. (La pi.) Ordin de mamifere care se hr?nesc cu carne; (?i la sg.) animal din acest ordin.
   car<5, carale, s.n. Culoare la c?r?ile de joc, īnsemnat? prin romburi de culoare ro?ie.
   carosabil, -u, carosabili, -e, adj. (Despre drumuri) Pe care pol circula vehicule rutiere; (despre o parte a unui drum) care este rezervat? acestei circula?ii.
   caroserie, caroserii, s.f. Partea superioar? a unui vehicul, īn care se transport? bunuri sau persoane.
   carotaj, carotaje, s.n. Determinare a constitu?iei scoar?ei terestre prin analiza carotelor
 (2)·
   cnr?t?, carole, s.f. 1. Soi de morcov) timpurii.
 2. Prob? de roc? extras? prin foraj.
   cnrotdn s.n. Pigment ro?u-portocaliu care se g?se?te īn unele ?esuturi ale plantelor ?i animalelor.
   carotid?, carotide, s.f. Fiecare dintre cele dou? artere care duc sīngele de la inim? la cap.
   cor<5u, carouri, s.n. P?tr??el pe unele stofe, format din dungi de alt? culoare decīt fondul.
   carp s.n. Grup de opt oase mici care formeaz? articula?ia dintre antebra? ?i palm?, cnrpatin, -a, carpatini, -e, adj. Carpatic, carpatic, -?, carpatici, -e, adj. Al Carpa?ilor, din Carpa?i.
 _ carpel?, cārpele, s.f. Frunzi?oar? modificat?, situat? īn centrul florii, īn care se g?sesc ovulele.
   carpen, carpeni, s.m. Arbore cu frunze ovale din?ate ?i cu flori īn amen?i, cu lemnul dens ?i rezistent, cārpit?, carpete, s.f. Covora?, carst, carsturi, s.n. Form? de relief rezultat? īn urma eroziunii ?i dizolv?rii rocilor de c?tre apele subterane sau de suprafa??.
   carstic, -u, carstici, -e, adj. Privitor la carst, specific carstului.
   cart, carturi, s.n. Serviciu de patru ore executat, pe schimburi, la bordul unei nave de c?tre membrii echipajului.
   cart?, cartez, vb. I. Tr. 1. A repartiza scrisorile la po?t? dup? adresele destinatarilor. 2. A transpune pe h?r?i sau pe schi?e topografice caracterele diferitelor elemente din natur?.
   ciirt?, carte, s.f. 1. Act īn care erau consemnate, īn evul mediu, anumite drepturi sau libert??i fundamentale. 2. Act care st? la baza activit??ii unei organiza?ii interna?ionale.
   curte, c?r?i, s.f. 1. Scriere tip?rit?, legat? sau bro?at? īn volum. 2. (Fig.) īnv???tur?, ?tiin??.
 3. Carnet cu date personale: carte de membru. 4. Bucat? de carton cu īnsemn?ri scrise sau tip?rite, cu desene ori figuri, servind pentru diferite scopuri: carte po?tal?; carte de vizit?; c?r?i de joc. o. (īnv. ?i pop.) Scrisoare.
   cartel, carteluri, s.n. 1. Uniune monopolist? īn cadrul c?reia īntreprinderile capitaliste participante stabilesc pre?urile ?i condi?iile de vīn-zare a m?rfurilor, ī?i distribuie pie?ele de desfacere, p?strīndu-?i ins? independenta de pro-
                                                                                                                      80
 duc?ie ?i de vīnzare. 2. Alian?? īntre dou? sau mai multe partide politice din ??rile capitaliste.
   cnrtfl?, cartele, s.f. Bucat? do liīrtie sau de carton cu bonuri deta?abile, cu ajutorul c?rora se ob?in produse ra?ionalizate.
   ciirter, cartcre, s.n. īnveli? metalic pentru anumite p?r?i īn mi?care ale unei ma?ini.
   cnrtczi?n, -?, cartczicni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la cartezianism. 2. S.m. ?i f. Adopt al cartezianismului. 8. Adj. Coordonate carteziene = coordonate raportate la un sistem de referin?? format din dou? sau trei drepte concurente.
   cartezianism s.n. Concep?ia filozofic? a lui Descartes ?i a adep?ilor lui, caracterizat? prin ra?ionalism, mecanicism ?i dualism.
   cartiir, cartiere, s.n. 1. Parte (cu caractere distinctive) a unui ora?. 2. Parte din comandamentul unei mari unit??i militare; marele cartier general = organul suprem de conducere a armatei īn timp de r?zboi.
   cartiloginds, -oās?, cartilagino?i, -oase, adj. Format din cartilaje.
   cartilaj, cartilaje, s.n. ?esut animal elastic ?i rezistent, cu rol de sus?inere.
   c?rting s.n. Sport practicat cu automobile speciale mici, lipsite de caroserie.
   cdrtnīc, cartnici, s.m. Ofi?er care face serviciul de cart pe o nav?.
   cartof, cartofi, s.m. Plant? cu tulpini subterane terminate prin tuberculi comestibili; (p. restr.) tuberculul acestei plante.
   cartofiīr, -fi, cartofori, -e, s.m. ?i f. Persoan? care are patima jocului de c?r?i.
   cnrtogruf, -?,' cartografi, -e, s.m. ?i f. Specialist īn cartografie. .
   cartografia, cartografiez, vb. I. Tr. A executa h?r?i ?i planuri topografice.
   cartografic s.f. Tehnic? a īntocmirii h?r?ilor ?i planurilor topografice.
   cartogrām?, cartograme, s.f. Reprezentare grafic? a unor m?rimi referitoare la r?spīndirea ?i gradul de intensitate ale unor fenomene statistice.
   carttfn, cartoane, s.n. 1. Hīrtie groas? compact?, foarte pu?in flexibil?; carton asfaltat = carton impregnat cu bitum, utilizat ca material izolant. 2. T?vi?? de carton (1) pentru pr?jituri.
   cartotic?, cartoteci,. s.f. 1. Totalitatea fi?elor de eviden?? privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o institu?ie. 2. Cutie sau dulap unde se p?streaz? asemenea fi?e.
   cartu?, cartu?e, s.n. 1. (La armele de foc) Tub, prev?zut cu o caps? de amorsare, care con?ine īnc?rc?tura de exploziv ?i glon?ul sau alicele. 2. Bucat? de exploziv servind la producerea exploziilor īn mine. 3. Ornament sculptat sau gravat (īn form? de sul), avīnd la mijloc un spa?iu liber pentru anumite inscrip?ii. 4. Ambalaj care con?ine mai multe pachete de ?ig?ri.
   cartu?ier?, cartu?iere, s.f. Cutie mic? de metal sau de piele, prins? de obicei la centur?, īn care se ?in cartu?ele.
CATACLISM
   carnsil, carusele, s.n. C?lu?ei, cas?, casez, vb. I. Tr. A desfiin?a o hot?rīre judec?toreasc? īn urma admiterii recursului.
   cas?bil, -?, casabili, -e, adj. 1. Casant. 2. (Despre hot?rīri judec?tore?ti) Care poale fi casat.
   casant, -?, casan?i, -te, adj. Care se sparge sau se sf?rīm? u?or.
   casat?, casate, s.f. Sortiment de īnghe?at? mai consistent?, dispus? īn straturi.
   casfi?ie s.f. (īn unele state) Organ judec?toresc suprem care are dreptul s? caseze o hot?rīre judec?toreasc?.
   c?s?1, case, s.f. 1. Cl?dire servind ca locuin??. 2. Gospod?rie. 3. Familie. 4. Neam, dinastie.
 5. īnc?pere special? īntr-o cl?dire, avīnd o anumit? destina?ie: casa ascensorului; casa sc?rii.
 0. (Tipogr.) Cas? de litere = cutie īn care se p?streaz? literele ?i semnele tipografice. 7. Nume dat unor institu?ii sau a?ez?minte: cas? de cultur?. 8. īntreprindere, firm? comercial?.
   cas?2, case, s.f. 1. Dulap sau lad? de fier īn care se ?in banii sau hīrtiile de valoare. 2. Mas?, pupitru, ghi?eu, īntr-un magazin sau īntr-o institu?ie, unde se fac īncas?ri ?i pl??i, se elibereaz? bilete de c?l?torie etc. 8. Suma de bani de care dispune la un moment dat o casierie.
   cascad?, cascade, s.f. C?dere natural? de ap? pe cursul unui rīu.
   cascaddr, cascadori, s.m. Actor de cinema care dubleaz? pe protagonist īn secven?ele periculoase.
   c?sc?, c??ti, s.f. 1. Acoper?mīnt de protec?ie pentru cap, folosit de militari, sportivi etc.; dispozitiv metalic de forma unei c?ciuli, folosit la uscatul p?rului īn atelierul de coafat. 2. Receptor electroacustic format din una sau dou? capsule telefonice care se pun la urechi.
   caschet?, caschete, s.f. 1. Un fel de ?apc? de stof?, cu cozoroc. 2. Acoper?mīnt de cauciuc pentru cap, folosit de īnot?tori.
   caser<51?, caserole, s.f. Capsul? de por?elan, cu coad?, folosit? īn laborator.
   caset?, casete, s.f. 1. Cutie īn care se p?streaz? bani sau mici obiecte pre?ioase, ori īn care se introduce placa sau filmul pe care se fotografiaz?. 2. Text imprimat pe ultima pagin? a unei c?r?i, con?inīnd anumite date (num?rul cfililor, data tip?ririi etc.).
   casctofon, casetofoane, s.n. Magnetofon de’ .'dimensiuni reduse, avīnd benzile magnetice īnchise īn casete.
   casier, -?, casieri, -e, s.m. ?i f. Persoan? care distribuie ?i īncaseaz? banii īntr-o īntreprindere sau institu?ie.
   casierie, casierii, s.f. Serviciu īnlr-o īntreprindere sau īntr-o institu?ie, unde se primesc, se p?streaz? ?i se distribuie banii, casicri?ii, casieri?e, s.f. Casier?, casnic, -?, casnici, -e, adj., s.f. 1_ Adj. Care ?ine de gospod?rie, de familie. 2. S.f. Femeie care se ocup? cu gospod?ria '(nefiind salariat?).
   casolet?, casolete, s.f. Vas metalic, servind Ia sterilizarea pansamentelor ?i a unor instrumente medicale.
    cast, -?, c??ti, -ste, adj. Pur, neprih?nit, castan, castani, s.m. Arbore cu frunze simple, din?ate, cu flori mici g?lbui ?i cu fructe comestibile; castan s?lbatic = arbore cu frunze compuse, cu flori albe sau ro?cate ?i cu fructe necomestibile.
    castan?, castane, s.f. 1. Fructul castanului, de form? sferic?, cu coaja tare, cafenie'. 2. Fiecare dintre micile forma?ii cornoase de pe fa?a interioar? a picioarelor calului.
    castaniet?, castaniete, s.f. Instrument muzical de percu?ie, format din dou? pl?cu?e prinse do degete ?i folosit (mai ales īn Spania) la acompaniatul dansului ?i al muzicii.
    castaniu, -ic, castanii, adj. (Despre p?r) De culoarea castanei.
    cast?, caste, s.f. (īn India ?i īn alte state orientale) Grup social īnchis, strict delimitat de altele prin origine, privilegii .etc.; (p. ext.) grup social īnchis, care ī?i ap?r? cu stricte?e interesele.
    castil, castele, s.n. 1. Cl?dire mare.medieval?, fortificat?, īn caro locuiau seniorii feudali; (ast?zi) cas? mare, imitīnd arhitectura medieval?. 2. Castel de ap? = 'rezervor a?ezat pe o construc?ie īnalt?, destinat acumul?rii ?i distribuirii apei.
    castelan, -?, castelani, -e, s.m. ?i f. Persoan? care st?pīne?te un castel, care locuie?te īntr-un castel.
    castitate s.f. īnsu?irea de a fi cast. castor, castori, s.m. Mamifer roz?tor cu blan? pre?ioas?, care tr?ie?te īn colonii, construindu-?i ad?postul pe malul apelor.
    castri?, castrez, vb. I. Tr. A extirpa glandele sexuale, provocīnd sterilitatea.
    castravete, castrave?i, s.m. Plant? legumicol? cu tulpina tīrītoare; fructul comestibil al acestei plante.
    castrdn, castroane, s.n. Vas adīnc, īn care se serve?te supa ?i alte feluri de mīncaro.
                                                                 cāstru, castre, s.n. Tab?r? roman? īnt?rit?, ca?, ca?i, s.m. ?i ca?uri, s.n. Ī. Produs alimentar preparat din lapte (de oaie). 2. Substan?? albicioas? care se formeaz? īn col?urile ciocului la puii de p?s?ri.
    ca?aldt, ca?aloti, s.m. Cetaceu din m?rile calde, asem?n?tor cu balena.
    ca?caval s.n. Specie de brīnz? fin?, īn form? de turte, preparat? din ca? de oaie. ca?it?, ca?ete, s.f. Capsul? (2). ca?exie s.f. Sl?bire general? a organismului, comun? mai multor boli.
                                                                ca?mir s.n. ?es?tur? moale, fin?, din līna unor capre crescute īn Ca?mir ?i īn Tibet, cat, caturi, s.n. Etaj; catul de jos = parter, catabolism s.n. Proces de dezasimila?ie care are loc īn organismele vii, īnso?it de eliberare de energie.
    cataclism, cataclisme, s.n. Schimbare brusc?, de mare intensitate, petrecut? īn natur? sub influen?a unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare; (fig.) r?sturnare brusc?, . distrug?toare, īn via?a social?.
CATACOMBA
   catacomb?, catacomba, s.f. Galerie' subteran? care servea primilor cre?tini drept loc de refugiu, de cult ?i de īnmormintare.
   catadicsi, catadicsasc, vb. IV. Tr. (Fam.) A g?si de cuviin?? s? fac? ceva.
   catafalc, catafalcuri, s.n. Postament īnalt pe care so a?az? sicriul unui mort pīn? la īnmor-mīntare.
   catatoez?, catahreze, s.f. Figur? de stil prin care se atribuie unui cuvīnt īn?elesul altui cu-vīnt cu sens apropiat.
   cataif, cataifuri, s.n. Pr?jitur? f?cut? din dou? straturi de t?i?ei pr?ji?i ?i īnsiropa?i, īntre care se pune fri?’c?.
   catalan, -?, catalani, -e, adj. Care se refer? la Catalonia (Spania), din Catalonia; (substantivat, f„) limb? romanic? vorbit? īn Catalonia.
   catalepsio s.f. Sindrom caracterizat prin suspendarea activit??ilor voluntare ?i p?strarea neschimbat?, timp īndelungat, a pozi?iei īn care se afl? corpul.
   cataligc s.f. pl. Pr?jini prev?zute cu cīte un suport pe care se, pun picioarele pentru a umbla īn locuri noroioase.
   cntalfeaMr, catalizatori, s.m. Substan?? care modific? viteza unei reac?ii chimice, ea īns??i reg?sindu-se nemodificat? Ia sfīr?itul reac?iei.
   oataliz?, catalize, s.f. Proces prin care se schimb? viteza unei reac?ii chimice, sub influen?a unor catalizatori.
   cataltfg, cataloage, soi. Registru, caiet,"list? care con?ine o īn?irare metodic? de nume de fiin?e sau de obiecte, titluri de c?r?i etc.
   cataloga, cataloghcz, vb. I. Tr. 1. A īnregistra īntr-un catalog. 2. (Fig.; depr.) A categorisi, a califica.
   catapeteasm?, catapetesme, s.f. (La bisericile ortodoxe) Perete care desparte altarul de restul bisericii.
   catapl?sm?, cataplasme, s.f. Past? (din diverse substan?e), īntins? pe o bucat? de pmz?, care se aplic? pe o parte bolnav? a corpului.
   catapult?, catapultez, vb. I. Tr. A lansa, a arunca ceva cu ajutorul unei catapulte.
   catapult?, catapulte, s.f. 1. Ma?in? de r?zboi din antichitate, ou care se aruncau la distan?? pietre grele asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea avioanelor de pe bordul navelor portavion. 8. Dispozitiv pentru lansarea din avion a pilotului, īn caz de pericol.
   catār, cataruri, s.n. Inflama?ie a unei mucoase, īnso?it? adesea de secre?ie.
   cataract?, cataracte, s.f. 1. Cascad?. 2. Boal? de ochi, provocat? de opaeifierea cristalinului.
   catar?m?, catarame, s.f. Pies? de metal, de os etc.., cu care se īncheie o cing?toare.
   cat?rg, catarge, s.n. Stīlp do lemn sau tub de metal fixat (vertical) pe o nav? pentru a sus?ine pīnzele sau antenele de telegrafie f?r? fir.
   catastif, catastife, s.n. (īnv. ?i fam.) Registru, condic?.
   catastrofal, -?, catastrofali, -e, adj. Care produce o catastrof?, care are propor?iile -unei catastrofe.
   catastrof?, catastrofe, s.f. Eveniment tragic cu urm?ri dezastruoase de mari propor?ii.
   catedral?, catedrale, s.f. Biseric? mare, īn care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un arhiepiscop.
   catedr?, catedra, s.f. 1. Pupitru a?ezat pe o estrad?, la care stau profesorii, oratorii etc. 2. Post īn īnv???mīnt, func?ie de profesor; unitate de baz? īntr-o institu?ie de īnv???mīnt superior.
   categoric, -?, categorici, -a, adj. (Adesea adverbial) Hot?rīt, precis;, necondi?ionat.
   categorie, categorii, s.f. 1. No?iune fundamental? care exprim? īnsu?irile ?i rela?iile esen?iale ?i generale ale obiectelor ?i proceselor realit??ii. 2. Grup de fiin?e, de obiecte, de fenomene de acela?i fel sau foarte asem?n?toare.
   categorisi, categorisesc, vb. IV. Tr. (Fam.)
1. A a?eza pe categorii. 2. A califica.
   catehism, catehisme, s.n. Carte care cuprinde (sub form? de īntreb?ri ?i r?spunsuri) principiile religiei cre?tine.
   ca ti nu, eaterie, s.f. 1. Lan? de mun?i. 2. (Chim.) Lan? de atomi lega?i .prin valen?e, caterinc?, caterinci, s.f. Fla?net?, caterpil?r, caterpilare, s.n. Tractor pe ?enile, folosit īn special la lucr?ri rutiere.
   catet?, catete, s.f. Fiecare dintre laturile unghiului drept al unui triunghi dreptunghic.
?  catetir, catetere, s.n. Instrument care se introduce īntr-o cavitate a organismului īn scop terapeutic sau pentru stabilirea diagnosticului.
   catgut s.n. Fir (preparat din intestinul unor animale) folosit pentru suturi chirurgicale.
   catifea, catifele, s.f. ?es?tur? de m?tase, de līn?, de bumbac etc., avīnd pe fa?? fire dese ?i scurte, perpendiculare pe suprafa?a ?es?turii.
   catifcl?t, -?, catifela?i, -te, adj. Cu aspect de catifea; moale, pufos; (fig., despre glas) pl?cut, mīngīietor.
   catihet, catihe?i, s.m. (īn trecut) Profesor de religie!
   cation, cationi, s.m. (Chim.) Ion cu sarcin? electric? pozitiv?.
   catīr, catiri, s.m. Animal domestic, rezultat din īmperecherea m?garului cu iapa; (fig.) om īnc?p??īnat.
   catīre?, catlrce, s.f. Femela catīrului. catod, catozi, s.m. Electrod prin care iese curentul electric dintr-un mediu conductor.
   catolic, -?, catolici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care apar?ine catolicismului, privitor la catolicism. 2. S.m. ?i f. Adept al catolicismului.
   catolicism s.n. Confesiune cre?tin? care recunoa?te primatul papei.
   catraīuse s.f. pl. (Fam.) Obiecte casnice m?runte (īn dezordine), catr?n s.n. Gudron.
   catren, catrene, s.n. Strof? (sau poezie) format? din palru versuri.
   catrin??, catrin?e, s.f. Obiect de īmbr?c?minte din portul na?ional romānesc al femeilor, con-stīnd dintr-o bucat? dreptunghiular? de stof?
CAZEMATA
  (ou ales?turi),· care se poart? ca fust? sau ca ?or?.
     ca?aveic?, ca?aveici, s.f. Ham? ??r?neasc? scurt’? (?i-īmbl?nit?), purtat? de femei, c???,.caie, s.f. (Fam.) Femeie rea, cic?liloare. caucazi?n, -?, caucazieni, -e,· adj., s.m. ?i f.
  1.  Adj. Care apar?ine Caucazului, privitor la Caucaz. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din una dintre popula?iile Caucazului.
     cauciuc, (2) cauciucuri, s.n. 1. Material elastic ?i rezistent ob?inut din latexul unor plante sau fabricat prin procedee chimice. 2. Anvelop? pentru ro?i.
     cauciucdt, -?, cauciuca?i, -te, adj. Acoperit (sau impregnat) cu cauciuc.
^ caudine adj. A trece pe cineva pe sub furcile caudine = a impune īnvinsului condi?ii umilitoare; a supune pe cineva unei critici aspre.
     cauper, caupere, s.n. Instala?ie pentru pre-īnc?lzirea aerului folosit la furnale.
     catistic, -?, caustici, -e, adj. 1. (Despre substan?e) Care atac? ?esuturile animale sau vegetale. 2. (Fig.) Mu?c?tor, satiric.
     cautgr, cautere, s.n. Instrument folosit pentru cauteriz?ri.
     cauteriza, cauterizez, vb. I. Tr. A distruge un ?esut (patologic) cu ajutorul cauterului sau unei substan?e caustice.
     cau?iune, cau?iuni, s.f. 1. Sum? de bani depus? pentru a garanta īndeplinirea unei obliga?ii asumate pentru sine sau pentru altul. 2. Sum? de bani depus? pentru l?sarea īn libertate a infractorului pe timpul procesului penal.
     cauz?, cauzez, vb. I. Tr. A fi cauza a ceva; a pricinui, a produce.
     cauzdl, -?, cauzali, -e, adj. Propozi?ie cauzal?
  —   propozi?ie subordonat? exprimānd cauza pentru care se s?vīr?e?te ac?iunea din propozi?ia regent?; conjunc?ie cauzal? = conjunc?ie care introduce astfel de propozi?ii.
     cauzalitate s.f. Raport obiectiv, necesar, īntre cauz? ?i'efect.
     cauzativ, cauzative, adj. Verb cauzativ = verb factitiv.
     c?uz?, cauze, . s.f. 1. Fenomen care preced? ?i produce un alt fenomen; pricin?, motiv. 2. Temeiul juridic al unei ac?iuni (5). 3. Problem? social? care intereseaz? o larg? colectivitate de oameni: cauza p?cii.
     cav, -?, cavi, -e, adj. Care are o cavitate; ven? cav? — fiecare dintre cele dou? vene care transport? sīngele la inim?, caval, cavale, s.n. Fluier mare ciob?nesc, cavalcad?, cavalcade, s.f. 1. Plimbare c?lare f?cut? īn grup; goan? cu cai. 2. Grup de persoane care fac īmpreun? o plimbare c?lare.
     cavaler, cavaleri, s.m. 1. (īn evul mediu) Nobil īnvestit de rege (sau de un reprezentant al lui). 2. Titlu onorific dat īn unele ??ri posesorului unor anumite decora?ii. 3. Om amabil, binevoitor, generos. 4. Tīn?r nec?s?torit.
     cavalcrisc, -c?sc?, cavalere?ti, adj. De cavaler; nobil, generos.
   cavalerie, cavalerii, s.f. Categorie de trupe care folosesc caii ca mijloc de transport al lupt?torilor.
   cavalerism s.n. Purtare nobil?, de cavaler. . cavalerist, cavaleri?ti, s.m. Militar din cavalerie.
   cavatinii, cavatine, s.f. Arie liric?, de mici propor?ii, dintr-o oper?.
   cavirn?, caverne, s.f. 1. Pe?ter?. 2. Cavitate patologic? (mai ales īn pl?mīni). ,
   cavcrnicol, -?, cavernicoli, -e, adj. De pe?ter?; care tr?ie?te īn pe?teri.
   cavcrnos, -o?s?, cavcrno?i, -oase, adj. Cu caverne; (fig., despre voce) cu timbru gros, īnfundat.
   caviar s.n. Icre negre preparate prin s?rare. cavitate, cavit??i, s.f. 1. Gaur? īntr-un corp. 2. Spa?iu gol īn corpul omului sau al animalelor, īn care sīnt a?ezate anumite organe.
   cavdu, cavouri, s.n. Construc?ie īntr-un cimitir, cu una sau mai multe cripte.
   caz, cazuri, s.n. 1. īmprejurare, circumstan??; caz de con?tiin?? = situa?ie īn care cineva ?ov?ie īntre sentimentul datoriei ?i un interes propriu; a face caz de ceva = a acorda prea mult? importan?? unui lucru. 2. Īntīmplare; accident. 3. (Gram.) Fiecare dintre formele prin care se _ exprim? func?iile sintactice ale substantivului, adjectivului,* articolului, pronumelui ?i numeralului.
   caz?, cazcz, vb. I. Tr. A instala pe cineva temporar īntr-un hotel, īntr-un c?min etc.
   cazdc, cazaci, s.m. 1. Persoan? f?cīnd parte dintr-o popula?ie rus? s tabilit?, īn sec. XV—XVI, īn regiunile de margine ale statelor rus ?i polono-lituanian, ?i care, īn schimbul unor privilegii, avea anumite obliga?ii militare. 2. (īn Rusia ?arist?) Soldat din unit??ile de cavalerie.
   cazac?, cazace, s.f. Bluz? cu mīneci largi, lung? pīn? mai jos de talie ?i īncheiat? strīns la gīt.
   cazan, cazane, s.n. 1. Vas mare de metal, folosit īn gospod?rie pentru fiert sau īnc?lzit.
2.  Rezervor metalic īn care se introduce ap? pentru a fi īnc?lzit? sau transformat? īn abur necesar centralelor termoenergetice, industriei textile etc.; instala?ie care serve?te la distilarea alcoolului. 3. (Geogr.) C?ldare. .
   cazangerie, cazangerii, s.f. Atelier īn care se construiesc sau se repar? cazane, cisterne etc.
   cazangiu, cazangii, s.m. Muncitor calificat care lucreaz? īntr-o cazangerie.
   caz?nic, cazanii, s.f. Predic?; carte religioas? care cuprinde predici.
   cazarmament s.n. Totalitatea efectelor de pat ale unui militar.
   cazarm?, caz?rmi, s.f. Cl?dire īn care sīnt instalate unit??i militare.
   cazcinii s.f. Protein? care se g?se?te īn lapte ?i care este cel mai important component al brīnzeturilor.
   cazemat?, cazemate, s.f. Lucrare militar? de ap?rare, construit? de obicei din beton armat, īn care sīnt instalate tunuri, mitraliere etc.
    cazier, caziere, s.n. X. Dulap compartimentat īn care se p?streaz? acte, dosare etc. 2. Cazier judiciar = fi?? de eviden?? īn care se consemneaz? antecedentele penale ale cuiva.
    cazinou, cazinouri, s.n. Local public (īn sta?iunile balneare ?i climaterice), cu restaurant ?i cu s?li pentru jocuri (de noroc), spectacole ?i dans.
    <? iv7,n'ii, cazmale, s.f. Unealt? pentru s?pat p?mīntul, format? dintr-o lam? metalic? ascu?it?, fixat? la o coad? de lemn.
    cdzn?, cazne, s.f. 1. Chin, supliciu, tortur?. 2.. Str?duin??, osteneal?.
    <‘i\7.ou, -?, cazoni, -c, adj. De cazarm?; milit?-resc.; (peior.) aspru, rigid.
    cazudl, -?, cazuali, -e, adj. 1. Īntīmpl?tor, accidental. 2. (Gram.) Care arat? cazul gramatical: desinen?? cazual?.
    cazuiir, cazuari, s.m. Gen de p?s?ri mari din Oceania, asem?n?toare cu stru?ul, cu pene negre īntrebuin?ate ca podoab?.
    cazuistic? s.f. Parte a eticii (īn special a celei religioaso catolice) care caut? s? rezolve cazurile de con?tiin??, adic? problemele morale suscitate de īmprejur?ri de via??; (p. ext.) argumentare subtil?, sofistic? īn sus?inerea unor teze false sau īndoielnice.
    c? conj. X. Introduce propozi?ii subordonate: ?i-am spus c? plec. 2. (Adversativ) Numai c? — dar, īns?. 3. C? bine zici = a?a e, īntr-adev?r. c?ci conj. Pentru c?, fiindc?, c?ciulii, c?ciuli, s.f. X. Acoper?mīnt pentru cap, f?cut din blan?. 2. (Fam.) Om, persoan?: cite un leu de c?ciul? = cīte un leu de fiecare.
    c?ciuli, c?ciulesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se ploconi (pentru a ob?ine ceva), a se pleca.
    e?de?, cad, vb. II. X. Intr. A se deplasa de sus īn jos, a se l?sa īn jos (prin propria greutate); (despre frunze, flori, din?i, p?r etc.) a se desprinde. 2. Intr. A se r?sturna, a se pr?v?li.
 3. Intr. (Despre osta?i) A muri īn lupt?; (despre pozi?ii strategice) a ajunge īn st?pīnirea adversarului. 4. Intr. (Despre guverne) A fi obligat s? se retrag? de la cīrma statului. 5. Refl. uni-pers. A se cuveni.
    c?delni??, c?delni?e, s.f. Vas de metal īn care se arde t?mīie la slujbele religioase.
    c?.(Icre, c?deri, s.f. X. Faptul de a c?dea; cobo-rīre spre p?mīnt; r?sturnare, surpare. 2. Faptul de a ajunge īn st?pīnirea cuiva; cucerire: c?derea Contfanlmopolului. 3. (Fig.) Nereu?it?, e?ec.
 4. C?dere de ap? = cascad?.
    c?īt?ni, c?ft?nesc, vb. IV. Tr. X. (īnv.) A numi pe cineva domn sau īntr-un rang de boierie. 2. A bate, a lovi.
    c?i, c?iesc, vb. IV. Refl. A recunoa?te c? a gre?it; a regreta, a-i p?rea r?u.
    c?ind, c?inez, vb. I. X. Tr. A comp?timi pe cineva. 2. Refl. A se tīngui, a se v?ita.
    c?in??, c?in?e, s.I. P?rere de r?u, regret; re-mu?care.
    c?lare adv. īnc?lecat.
    c?l?futui, c?l?f?iuiesc, vb. IV. Tr. A astupa cu ealafat.
   c?lur??, c?l?ra?i, s.m. Nume dat īn trecut osta?ilor din cavalerie.
   c?l?re?, -cā??, c?l?re?i, -c, s.m. ?i f. Persoan? care c?l?re?te, care practic? c?l?ria.
                               c?l?ri, c?l?resc, vb. IV.. intr. A umbla c?lare; (tr.) a mīna calul stīnd c?lare pe el._ c?l?rie s.f. Ac?iunea ?i arta de a c?l?ri. c?liUtfr, -oare, c?l?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. X. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care c?l?tore?te.
 2. Adj. (Despre p?s?ri) Migrator.
   c?l?tori, c?l?toresc, vb. IV. Intr. A face o c?l?torie.
   c?l?torie, c?l?torii, s.f. Drum pe care īl face cineva īntr-un loc (mai) dep?rtat.
   c?l?u, c?l?i, s.m. B?rbat īns?rcinat cu executarea osīndi?ilor la moarte; (fig.) om crud, sīngeros.
   c?l?uz?, c?l?uze, s.f. Persoan? care c?l?uze?te pe cineva; (fig.) īndrum?tor īntr-o ac?iune, īntr-un domeniu de cercetare etc.; īndreptar, ghid. ?
   c?l?uzi, c?l?uzesc, vb. IV. Tr. A conduce pe un drumj a īndruma; (refl.) a se conduce dup?...
   c?l8.uzit6r, -o?re, c?l?uzitori, -oare, adj. Care c?l?uze?te, care īndrumeaz?.
   c?lcd, calc, vb. I. X. Intr. A p??i. 2. Tr. A īnc?lca, a pustii, a pr?da. 3. Tr. (Pop.; despre b?rb?tu?ul p?s?rilor) _A fecunda. 4. Tr. A b?t?tori, a strivi (cu picioarele); a tescui strugurii.
 5. Tr. (Fig.) A nesocoti o lege, o obliga?ie. 6. Tr. A netezi ruf?ria, īmbr?c?mintea cu fierul de c?lcat
   _c?lcāre, c?lc?ri, s.f. X. Faptul de a c?lca; (fig.) nesocotirea unei legi, unei obliga?ii; abatere de la un principiu. 2. Atac armat (cu scopul de a jefui).
 _ culc?tdr, -oi?a, c?lc?tori, -oare, subst. X. S.m. ?i f. Meseria? care calc? haine sau ruf?rie īntr-un atelier, īntr-o sp?l?torie. 2. S.f. Vas īn care se calc? (4) strugurii.
   c?lc?torie, c?lc?torii, s.f. Atelier unde se calc? rufe, haine.
   c?leīi, c?lcīie, s.n. X. Partea posterioar? a labei piciorului; partea ciorapului sau a īnc?l??mintei care acoper? aceast? por?iune a labei; c?lcliul lui Ahile = latura slab?, punctul vulnerabil al unui lucru sau al unei persoane. 2. Partea de jos sau de dinapoi a unor obiecte.
   c?ldare, c?ld?ri, s.f. X. Vas tronconic de metal, prev?zut la partea superioar? cu o toart?, cu care se transport? s?u īn care se p?streaz? apa. 2. Cazan (2). 3. Depresiune circular? de origine glaciar? īn zona mun?ilor īnal?i.
   c?ldur?r, c?ld?rari, s.m. Me?te?ugar care face sau repar? c?ld?ri ?i vase de aram?.
   c?ld?nS??, c?ld?ru?e, s.f. X. Diminutiv al lui c?ldare. 2. Plant? erbacee ornamental? cu flori albastre, violete, rar albe sau roz.
   c?ldur?, c?lduri, s.f. X. Starea de īnc?lzire a unui corp; senza?ie produs? de corpurile calde; (la pl.) timp c?lduros. 2. Temperatur? a corpului mai ridicat? decīt cea normal?. 3. (Fig.) Atitudine prietenoas?, afec?iune. 4. Perioad? īn cara
 85
caprut
 animalele femele manifest? dorin?a de a se īm-perechea.
   c?lduros, -mis?, c?lduro?i, -oase, adj. 1. Care p?streaz? c?ldura. 2. (Fig.) īnsufle?it; afectuos.
   c?li, c?lesc, vb. IV. 1. Tr. A m?ri duritatea unui metal, īnc?lzindu-1 la o temperatur? ridicat? ?i r?cindu-1 apoi brusc. 2. Tr. ?i refl. (Fig.; despre oameni) A (se) īnt?ri, a se o?cli. 3. Tr. A pr?ji alimente (īn special varz?) īn gr?sime.
   c?lif?r, c?lifaU, s.m. Numele a dou? p?s?ri acvatice, asem?n?toare cu ra?ele ?i cu gī?tele, una cu pene albe, c?r?mizii ?i verzi, cealalt? cu pene ro?ii-ruginii.
   c?limar?, c?lim?ri, s.f. Vas mic de sticl?, de metal etc. īn care se p?streaz? cerneala.
   c?lin, c?lini, s.m. Arbust s?lbatic, cu flori albe ?i fructe ro?ii, necomestibile, cultivat uneori ca plant? decorativ?.
   c?lin?, c?linc, s.f. Fructul c?linului, folosit īn medicina popular?.
   c?l?un, c?l?uni, s.m. (īnv. ?i pop.) īnc?l??minte de s?rb?toare asem?n?toare eu cizmele.
   c?lug?r, c?lug?ri, s.m. B?rbat care face parte dintr-o comunitate m?n?stireasc?.
   c?lug?resc, -casc?, c?lug?re?ti, adj. De c?lug?r; ghiveci c?lug?resc = ghiveci f?r? carne.
   c?lug?ri, c?lug?resc, vb. IV. Refl. A se face c?lug?r (sau c?lug?ri??).
   c?lug?ri??, c?lug?ri?e, s.f. 1. Femeie care face parte dintr-o comunitate m?n?stireasc?. 2. Insect? carnivor?, de culoare verde-cafenie.
   c?lu?, c?lu?uri, s.n. 1. Bucat? de lemn sau de metal care se introduce īn gura unui animal pentru a-1 for?a s? o ?in? deschis?; obiect care se introduce īn gura unei persoane pentru a o īmpiedica s? strige. 2.'Pies? de lemn pe care se sprijin? coardele unui instrument muzical.
 3. (Rog.) C?lu?ar (1).
   c?lu?ar, (2) c?lu?ari, s.m. 1. Numele unui dans popular jucat de un grup de fl?c?i. 2. Fl?c?u care execut? acest dans.
   e?lu?ei s.th. pl. Instala?ie constīnd din mai mul?i cai mici de lemn,*pe care īncalec? copiii, ?i care se īnvīrte?te īn jurul unei axe.
   c?lu?, c?lu?i, s.m. 1. Diminutiv al lui cal. 2. C?bu?-’dc-marc — pe?te marin, lung de 8—10 cm, cu capul asem?n?tor cu cel al calului.
   e?msir?, c?m?ri, s.f. 1. īnc?pere īn care.se p?streaz? alimente īntr-o gospod?rie. 2. (īnv.) Camer?, odaie.
   cum???, c?m??i, s.f. 1. īmbr?c?minte f?cut? dim pīnz?, m?tase etc., care se poart? pe piele, acoperind partea superioar? a corpului; c?ma?? de noapte = ve?mīnt, de .obicei lung ?i larg, care se poart? noaptea; c?ma?? de for?? = ve?-mīnt special, cu care se imobilizeaz? nebunii furio?i. 2. Membran? sau īnveli? al unor materii sau corpuri.
   c?mu?uilil?, c?m??uieli, s.f. 1. Pojghi?? care acoper? unele maiorii sau obiecte. 2. C?ptu?eala interioar?, de zid?rie sau beton, a unui . tunel.
   c?m?tar, c?m?tari, s.m. Persoan? care d? bani cu īmprumut īn schimbul unei carnete.
   c?m?t?rie, c?m?t?rii, s.f. Faptul de a da bani cu cam?t?; ocupa?ia c?m?tarului.
   c?mil?, c?mile, s.f. Mamifer rumeg?tor din Africa ?i Asia, cu una sau cu dou? cocoa?e, folosit la c?rat poveri.
   c?min, (1, 4) c?minuri, (2, 3) c?mine, s.n.
1.  Sob? joas? de zid, cu vatra larg deschis?.
2.  Co? pe unde iese fumul. 3. (Fig.) Cas? p?rinteasc?, familie; c?min studen?esc = a?ez?mīnt īn care locuiesc studen?ii; c?min cultural = institu?ie pentru r?spīndirea culturii īn mase.
4.  īnc?pere subteran? care permite accesul la o conduct? de canalizare sau de alimentare cu ap?.
   c?ni, c?nesc, vb. IV. Tr. A vopsi p?rul īn negru.
   c?p?stru, c?pcstre, s.n. Parte din harna?a-ment care se pune pe capul calului pentru a-1 lega la,iesle sau pentru a-1 conduce undeva.
   c?p?tii, c?p?tiie, s.n. 1. Parte a patului pe care se pune capul; pern? (sau alt obiect) pe care se pune capul; carte de c?p?tii = carte fundamental? īntr-o disciplin?. 2. Cap?t, sfīr?it.
   c?p?tui, c?p?tuiesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A(-?i) face un rost, o situa?ie.
   c?p?tuial?, c?p?tuieli, s.f. īmbog??ire; parvenire ;. stare, avere.
   c?p??īnu, c?p??īni, s.f. 1. Cap de animal t?iat pentru consum; cap de om mort; (ir.) cap mare de om. 2. Parte bulbucat? a unei plante, format? din tulpin? sau din suprapunerea frunzelor: c?p??in? de varz?.
   cupu?īnos, -ons?, c?p??ino?i, -oase, adj. Greu de cap; īnc?p??īnat.
   c?pc?un, c?pc?uni, s.m. Monstru din mitologia popular?, īnchipuit ca mīnc?tor de oameni; (fig.) om r?u, crud.
   c?petenie, c?petenii, s.f. Conduc?tor, ?ef; de c?petenie = principal, fundamental.
   ctipe?e?, c?pe?ele, s.f. Parte a frīului, alc?tuit? din curelele care trec peste capul ?i botul calului.
.. c?pi?, c?piez, vb. I. Intr. 1. (Despre animale) A se īmboln?vi de capie. 2. (Fig.) A se ?icni, a se scrīnti la cap.
   c?pitan, c?pitani, s.m. 1. Grad de ofi?er, īntre locotenent-major ?i maior; c?pitan de port = conduc?torul unui port. 2. Comandant al unei nave. 3. Conduc?torul unei echipe sportive.
4.  C?petenie (ex. de haiduci).
   c?pit?nie, c?pit?nii, s.f. Autoritate administrativ? ?i poli?ieneasc? īntr-un port.
   c?pi??, c?pi?e, s.f. Gr?mad? de fin, de form? conic?.
   c?prar, c?prari, s.m. (Pop.) Caporal, c?prioar?, c?prioare, s.f. Animal rumeg?tor de p?dure, cu corpul zvelt ?i cu picioarele sub?iri.
   c?prior, c?priori, s.m. 1. Masculul c?prioarei. 2. Fiecare dintre bīrnele īmpreunate la un cap?t, care sus?in acoperi?ul unei case.
   c?prui, -ie, c?prui, adj. (Despre ochi) De culoare cafenie deschis?.
CAT?UN
   c?p?un, c?p?uni, s.m. Plant? erbacee cu tulpina lirilomv, cu flori mici albe, cultivat? pentru fructele ei comestibile.
   c?p?un?. c?p?uni, s.f. Produsul c?p?unului (fruct' fals) format clin ingro?area receptacu-lului floral.
   c?ptu?eal?, c?ptu?eli, s.f. 3. Material textil cu care se dubleaz?, in interior, anumite obieclc de īmbr?c?minte; material aplicat, pe felele interioare ale īnc?l??mintei. 2. īmbr?c?minte interioar? a unui sistem tehnic, servind ca strai protector.
   c?ptu?i, c?ptu?esc, vb. IV. Tr. 1. A fixa c?ptu?eala la o hain? sau la īnc?l??minte. 2. A acoperi interiorul unui sistem tehnic cu un strai de protec?ie.
   c?pu??, c?pu?e, s.f. Gen de aearieni parazi?i, transrni??tori ai unor boli, care se fixeaz? pe corpul animalelor sau al oamenilor, hr?nindti-se cu singele lor.
   c?pul;!. c?putcz, vb. I. Tr. A pune c?pute noi la o īnc?l??minte uzat?.
   c?piīt?, c?putc, s.f. Partea īnc?l??mintei caro acoper? pe deasupra laba piciorului.
   curii, car, vb. I. Tr. A transporta dinlr-un Ioc in altul; (refl., fam.) a pleca de undeva (pe furi?).
   c?rare, c?r?ri, s.f. 1. Drum īngust, pe caro se poate umbla numai cu piciorul. 2. Linie rezultat? din desp?r?irea īn dou? a p?rului de pe cap.
   c?v?b?nī, c?r?b?nesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A pleca repede (?i pe furi?) de undeva.
   c?r?bu?, c?r?bu?i, s.m. Insect? d?un?toare din ordinul coleopterelor, cu elitrele de culoare castanie.
   c?r?mid?, c?r?mizi, s.f. Material de construc?ie ob?inut prin uscarea ?i arderea unei paste de argil?, nisip ?i ap?.
   c?r?mid?rie, c?r?midarii, s.f. Fabric? de c?r?mizi.
   c?r?miziu, -ic, c?r?mizii, adj. De culoarea c?r?mizii, ro?iatic.
   e?r?tiir?, c?raturi, s.f. Transport; material care se transport?.
   c?r?u?, c?r?u?i, s.m. Persoan? care face c?r?u?ie.
   c?r?u?ie, c?r?u?ii, s.f. Transport do m?rfuri sau de persoane f?cut cu c?ru?a.
   c?rbunar, c?rbunari, s.m. 1. Muncitor care lucreaz? la producerea c?rbunelui de lemn. 2. .Persoan? care vinde c?rbuni.
   e?rlmn?rie, c?rbunarii, s.f. Loc unde se produce c?rbune de lemn.
   c?rbune, c?rbuni, s.m. 1. Roc? sedimentar? de culoare g?lbuie sau brun? pīn? Ia neagr?, format? prin incarbonizarea resturilor vegetale ?i folosit? drept combustibil; c?rbune de lemn = mangah 2. Jeratic. 3. Antrax. 4. T?ciune (2).
   c?rnos, -ous?, c?rno?i, -oase, adj. Cu mult? carne, musculos: (despre fructe) cu mult miez.
   c?rp?nos, -o?s?, c?rp?nosi, -oase, adj., s.m. ?i f. Zcircit. c?rpini?, c?rpini?uri, s.n. P?durice de carpeni.
   c?rturar, c?rturari, s.m. Om ?nva?at, erudit, e?rtur?rc?s?. c?rtur?resc, s.f. I'emeie caro se· ocup? cu ghicitul in c?r?i.
   c?rtur?resc, -c?sc?, c?rtur?re?ti, adj. De c?rturar.
   c?rucior, c?rucioare, s.n. 1. Tr?suric? īn care sīnt. purta?i copiii mici. 2. Vehicul de dimensiuni reduse cu care se transport? sarcini mici pe distan?e scurte. 3. Dispozitiv al unei ma?ini-uuelle, care poart? unealta sau piesa de prelucrai.
   cunint, -ii, c?run?i, -tc, adj. (Despre p?r, barb?) Care a īnceput s? albeasc?; (despre oameni) care are fire de p?r alb.
   c?ru?a?, c?ru?a?i, s.m. Persoan? caro conduce o c?ru??, care face transporturi cu c?ru?a.
   c?nit?, c?ru?e, s.f. Vehicul cu trac?iune animal? (mai ales cu cai), asem?n?tor cu carul, dar mai mic ?i mai u?or dccīt acesta.
   c?s?pi, c?s?pesc, vb. IV. Tr. A t?ia, a m?cel?ri.
   c?s?tori, cus?torese., vb. IV. Refl. ?i tr. A (se) uni prin c?s?torie.
   c?s?torie, c?s?torii, s.f. Conven?ie īncheiat? printr-un act de stare civil? īntre un b?rbat ?i o femeie care sc hot?r?sc s? īntemeieze o familie.
   c?s?torit, -?, c?s?tori?i, -tc, adj. (Despre b?rba?i) īnsurat; (despre femei) marital?.
   c?sc?, casc, vb. I. 1. Tr. A deschide gura (pentru a minca, a vorbi ctc.); a deschide gura mare, printr-o mi?care reflex?, din cauza soiīinului, a oboselii etc.; casc?-guru s.m. = gur?-casc?. 2. Refl. (Despre obiecte) A se deschide pu?in, a se cr?pa.
                                                              c?scat, -?, c?sca?i, -tc, adj. 1. N?t?fle?. 2. (Despre ochi) Holbat, c?snicie, c?snicii, s.f. Trai īn comun al so?ilor, c?soaie, c?soaie, s.f. Construc?ie executat? īn albia unui riu, servind ca puncl de sprijin īn lucr?rile hidrotehnice.
   c?su??, c?su?e, s.f. Diminutiv al lui cas?; c?su?? po?tal? — ghi?eu la po?t? pentru scrisorile pe care ie ridic? adresantul īnsu?i.
                                                              c??una, c??unez, vbi I. 1. Intr. Ā-i veni cuiva pe nea?teptate un gīnd, o poft?, o toan?. 2. Intr. A prinde necaz pe cineva. 3. Tr. A pricinui. e?t?nu, c?tane, s.f. (Reg.) Soldat, osta?, c?tiire, c?l?ri, s.f. Pies? metalic? montat? pe ?eava unei arme de foc, care serve?te la ochire.
   c?tin?, c?tini, s.f. Numele a dou? specii de arbu?ti spino?i, unul cu frunze īnguste, argintii pe fa?a inferioar?, cel?lalt cu frunze īn form? de solzi, cultivat ca gard viu.
   c?tinel adv. īnceti?or, lin, domol, c?tr?ni, c?tr?nesc, vb. IV. 1. Tr. A īmbiba cu catran. 2. Refl. ?i tr. (Fig.) A (se) sup?ra foarle tare.
   c?tre prep. Spre, īnspre; pe la, cam pe la; dinspre.
   c?tun, c?tune, s.n. Grup de case mai' mic decit un sat, neconstituind o unitate administrativ?.
   c?tu??, c?tu?e, s.f. (Mai ales la pl.) Dispozitiv cu care se leag? miinile (?i picioarele) unui arestat.
CEJ>A
   c???r?, c?t?r, vb. I. Refl. A se sui, ag??īn-?du-so (po un zid, pe un copac etc.). c??ea, c??clc, s.f. Femela cīinelui. c??el, c??ei, s.m. 1. Pui de cīine; pui de animal s?lbatic (asem?n?tor cu cīinele). 2. C??elul-ji?ininlului = orbete; cat ciul-frasinului — can-tarid?. 8. C??el de usturoi = fiecare dintre p?r?ile care alc?tuiesc c?p??īna de usturoi.
   c??clamlru, c??elandri, s.m. C??el (1) mai mare.
   c??iiie, c??ui, s.f. Vas īn care se ard mirodenii, c?ii?, c?u?e, s.n. Vas īn form? de lingur? mare, cu care se scoate ap? din g?leat?, f?in? din sac etc.
   c?ut?, cāut, vb. I. 1. Tr. A īncerca s? g?se?ti ?pe cincva sau ceva. 2. Tr. A īncerca s? ob?ii ?ceva, a umbla dup?... 3. Refl. (Despre m?rfuri) A fi solicitat. 4. Tr. A īngriji un bolnav; (refl.) a-?i īngriji s?n?tatea. 5. Tr. A-?i da silin?a, a se str?dui. C. Intr. A urm?ri cu ochii, a se uita; (tr.) a cerceta, a examina. 7. Intr. A avea aspectul, īnf??i?area...
   c?utare, c?ut?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a c?uta; cercetare. 2. īngrijire; tratament medical. 3.^1 ?aiica c?utare = (despre m?rfuri) a avea trecere, a se vinde u?or; (p. ext.) a se bucura de considera?ie.
   cuutnt, -Ti, c?uta?i, -te, adj. (Despre vorb?, stil, gesturi) Afectat.
   c?ut?tdr, -oiirc, c?ut?tori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care umbl? s? descopere un lucru.
   c?ut?tur?, c?ut?turi, s.f. Fel de a privi; expresie a ochilor.
   c?z?cesc, -e?sc?, c?z?ce?ti, adj., s.f. 1. Adj. Privitor la cazaci, al cazacilor. 2. S:f. ar? Numele unui dans popular ucrainean.
   c?z?tir, -oare, c?z?tori, -oare, adj. Care cade; sica c?z?toare = meteor.
   c?z?tur?, c?z?turi, s.f. 1. Faptul de a c?dea. 2. (Dcpr.) Om sau animal b?trīn, neputincios.
   c?zni, c?znesc, vb. IV. 1. Refl. A se str?dui din greu. 2. Tr. A supune la cazne.
   c?zut, c?zu?i, adj. (Despre ochi) īnfundat īn cap.
   cepron. invar. 1. (Interogativ) Ce? = poftim?; de ce tiu? = cum s? nu, desigur. 2. (Adverbial) Ce flori-frumoase ! 3. (Cu valoare de conjunc?ie) Nu ?tiu ce s? fac. 4. (Relativ) Care: pe zi ce trcce:        ?
   cea interj. Strig?t cu care se mīn? boii spre dreapta.
   cencīr, -a, ceaciri, -e, adj. (Despre ochii unei persoane) De culori diferite; (despre oameni) care are astfel de ochi.
   cc?l?, ccfe, s.f. Partea posterioar? a gītului, (p. ext.) a capului.
   ceai, (1) s.m., (2, 3) ceaiuri, s.n. 1. S.m. Arbust exotic, cultivat pentru frunzele lui; frunzele uscate ale. arbustului. 2. S.n. B?utur? ob?inut? din frunzele de ceai (1) sau din ale unor plante medicinale. 3. S.n. Reuniune īntre prieteni, īn cursul dup?-amiezii, la caro se serve?te ceai (2).
   ceain?rie, ceain?rii, s.f. Local unde se serve?te ceai (2).
   ceainic, ceainice, s.n. Vas special pentru prepararea ceaiului (2).
   ceang?u, ceang?i, s.m. Persoan? care face parte dintr-o popula?ie de secui stabilit? (īn sec. XV) īn Moldova.
   ceap?, cepe, s.f: Plant? legumicol? cu tulpin? subteran? comestibil?, īn form? do bulb.
   ceapr?z, ceaprazuri, s.n. ?iret s£u ciucure de m?tase sau de fir cu care se īmpodobesc hainele (militare), draperiile, tapi?eriile etc.
   ecapraz?r, ceaprazari, s.m. Fabricant sau negustor de ceaprazuri ori de alte obiecte de uniform?.
   ceapr?z?rie, ceapr?z?rii, s.f. Atelier īn care se confec?ioneaz? sau pr?v?lie īn care se vīnd ceaprazuri.
   cear? s.f. 1. Substan?? solid? sau īn form? de past?, de origine natural? sau sintetic?, folosit? la fabricarea lumin?rilor, a cremei de ghete, a pastelor de lustruit etc.; cear? ro?ie = ceara folosit? la sigilarea scrisorilor, la īnchjderea ermetic? a flacoanelor etc.; cear? de p?mint = ozocherit?. 2. Cerum?n.
   cearc?n, cearc?ne, s.n. Dung? vīn?t? care apare īn jurul ochilor unui om obosit sau bolnav.
   cc?rda?, cearda?uri, s.n. Numele unui dans popular maghiar.
   cear?af, cear?afuri, s.n. Obiect do ruf?rie f?cut din pīnz?, caro se a?terne pe pat sau cu care se īmbrac? plapuma.
   ceart?, certuri, s.f. Schimb do cuvinte aspre īntre dou? sau mai multe persoane.
   ceas, ceasuri, s.n. 1. Or? (1). 2. Instrument care serve?te la m?surarea intorvalelor de timp.
   ceasl? s.f. Nume dat unor soiuri de vi?? de vie pentru struguri de mas?.
   ceaslov, ceasloave, s.n. Carte bisericeasc? cu-prinzīnd rug?ciuni ?i cīnt?ri pentru diferite momente ale zilei.
   ceasārnic, ceasornice, s.n. Ceas (2). ceasornicar, ceasornicari, s.m. Persoan? care repar? sau vinde ceasuri (2).
   ceasornic?rie, (2) ceasornic?rii, s.f. 1. Mesoria de ceasornicar. 2. Atelier sau magazin undo se repar?· sau se vīnd ceasornice.
   cea?c?, ce?ti, s.f. Vas mic de por?elan, faian?? etc., care serve?te la b?ut.
   ceat?, cete, s.f. 1. Grup (neorganizat) de„ oameni; grup de animale de acela?i fel. 2. (īnv.) Grup de oameni īnarma?i; trup?.
   ce???, ce?uri, s.f. Particule de ap? care plutesc aproape de suprafa?a solului.
   ceaiin, ceaune, s.n. Vas de font? īn care se prepar? m?m?liga, se fierbe apa, laptele etc.
   cec1, cecuri, s.n. Document prin care posesorul unui cont dispune plata unei sume de hani din disponibilul s?u persoanei indicate.
   cec2, cecuri, s.n. Primul segment al intestinului gros.
   cecitdte s.f. Absen?? a vederii, orbire, ced?, cedez, vb. I. 1. Tr. A renun?a la un bun, donīndu-1 sau vīnzīndu-1. 2. Intr. A renun?a la un punct de vedere; a renun?a la o lupt?,
 I
CEDRU
recunoscīndu-se īnvins. 3. Intr. (Despre boli) A sc?dea     din  intensitate. 4. Intr. (Despre obiecte) A nu                                           rezista unei presiuni. .
   cidru, cedri, s.m. Numele mai multor specii do arbori exotici, cu lemnul tare, cu miros puternic, folosit pentru mobile, tn sculptur? etc. coīaloo      s.f. Durere    de cap.
   ccf?lic,  -īl, cefalici, -e, adj.    (Anat.) Caro  se
refer? la cap.
   cdalopod, cefalopode, s.n. (La pl.) Clas? de molu?te marine cu gura īnconjurat? de mai multe bra?e prev?zute cu ventuze; (?i la sg.) animal din aceast? clas?.
   cefalorahidian, -?, cefalorahidicni, -e, adj. Care se refer? la cap ?i la coloana vertebral?; lichid cefalorahidian = lichid care se g?se?te īn ventri-culii cerebrali ?i īn canalul rahidian.
   ceralotorāce, cefalotorace, s.n. Parte a corpului lā arahnide ?i la crustacee, format? prin unirea capului cu toracele.
   colorist, -?, ceferi?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? din serviciul c?ilor ferate romāne.
   ceg?, ccgi, s.f. Pe?te de ap? dulce, lung de 60—70 cm, cu un ?ir do pl?ci osoase pe laturi.
   ceh, -ii, cehi, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune īn partea de vest a Cehoslovaciei (Cehia). 2. Adj. Privitor la Cehia sau la popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Cehia, colie?te adv. īn limba ceh?; īn felul cehilor, cehoslovac, -?, cehoslovaci, -e, s.m. ?i f., adj.
1.  S.m. ?i f. Locuitor al Cehoslovaciei. 2. Adj. Privitor la Cehoslovacia sau la popula?ia ei. cel1, cea pron. dem. v. cela3. cel2, cea, cei, ccle, adj. dem., art. adj. 1. Adj. dem. Acela, aceea. 2. Art. adj. Casa cea nou?; ?tefan cel Mare. Var.: (1) cela, c6ea adj. dem. cela1, cioa adj. dem. v. cel2. cela2, ceea, ceia, celea, pron. dem. Acela, aceea. Var.: cel, cea pron. dem.
   cel?lalt, cealalt?, ceilal?i, celelalte, pron. dem.
1.  Cel mai dep?rtat dintre doi: s? vin? cel?lalt; (adjectival) cealalt? cas?. 2. (La pl.) To?i cei do fa?? (sau care sīnt lua?i īn considerare) afar? de cel sau cei sco?i din discu?ie. 3. Care este imediat urm?tor; (adjectival) In ziua cealalt?.
   colebrā, celebrez, vb. I. Tr. 1. A s?vīr?i īn mod solemn un act īnsemnat: a celebra o c?s?torie.
2.  A s?rb?tori un eveniment.
   cclebritiite, (2) celebrit??i, s.f. 1. īnsu?irea de a fi celebru. 2. Persoan? celebr?.
                                                              celebru, -?, celebri, -e, adj. Renumit, vestit, celentcr?t, celenterate, s.n. (La pl.) īncreng?tur? de metazoare cu corpul īn form? de sac prev?zut cu un orificiu īnconjurat de tentacule; (?i la sg.) animal din aceast? īncreng?tur?.
   celest, -?, cele?ti, -ste, adj. (Livr.) Ceresc; (fig.) minunat, divin.
   celibat s.n.^Starea civil? a celibatarului, celibatar, -?, celibatari, -e, s.m. ?i f. Persoan? (īn special b?rbat) nec?s?torit?, cello s.m. Violoncel.
   celofan s.n. Foi?? sub?ire ?i transparent? de celuloz?, folosit? la ambalaje.
   celofibr?, celofibrc, s.f. Fibr? textil? sintetic? ob?inut? din celuloz?.
   colt, -?, ccl?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? dintr-o veche popula?ie caro a locuit īn Europa apusean? ?i central?.
   cfiltic, -?, celtici, -c, adj. Privitor la cel?i. celulilr, -ii, celulari, -e, adj. Privitor la celul? (i); alc?tuit din celule.
   ccliil?, celule, s.f. 1. Element constitutiv al organismelor vii, format, īn genere, din nucleu, citoplasm? ?i membran?. 2. Fiecare dintre cavit??ile fagurilor. 3. īnc?pere strimt? īn īnchisori, unde sīnt izola?i anumi?i aresta?i sau condamna?i.
   celuloid s.n. Material plastic folosit la fabricarea filmelor fotografice ?i a unor obiectc uzuale.
   celuloz? s.f. Polizaliarid, component principal al pere?ilor celulari ai plantelor, folosit ca materie prim? īn industrie.
   cenaclu, cenacluri, s.n. Grup de litera?i sau de arti?ti, avind un program estctic comun.
   conot?f, ccnotafc, s.n. (Livr.) Monument funerar ridicat īn memoria unei persoane decodate alo c?rei oseminte se g?sesc īn alt loc.
   centaur, centauri, s.m. Fiin?? imaginar? 'din mitologia greac?, īnchipuit? cu trup de cal ?t bust omenesc.
   ccntendr, centenare, s.n. īmplinirea a o sut? de ani de la un eveniment īnsemnat; s?rb?torirea acestui eveniment.
   centczim?l, -fi, centezimali, -e, ,adj. Care reprezint? a suta parte dintr-un īntreg.
   eonii- Element de compunere caro intr? īn denumirea submultiplilor unit??ilor de m?sur?, exprimīnd a suta parte din īntreg.
   ccntigrām, centigrame, s.n. Unitate de m?sur? a masei, egal? cu a suta parte dintr-un gram.
   centim?, centimc, s.f. Valoare b?neasc? repre* zentīnd a suta parte dintr-un leu vechi.
   centimitru, (1) centimetri, s.m., (2) centi-metre, s.n. 1. S.m. Ijnitato de m?sur? pentru lungime, egal? cu a suta parte dintr-un metru. 2. S.n. Panglic?. īmp?r?it? īn centimetri (1), folosit? īn croitorie, īn magazinele de textile etc.
   contr?, centrez, vb. I. 1. Tr. A fixa o pies? de prelucrat la o ma?in?-unealt? īn pozi?ia corect?.
 2. Tr. A orienta spre centru; a grupa īn jurul unui nucleu. 8. Intr. (Sport) A trimite mingea spre centru.
   central, .-?, centrali, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se afl? īn centru; care provine dintr-un centru.
 2. Adj. (Fig.) Care ocup? o pozi?ie principal?. 8. S.f. Instala?ie īn care se produc anumite forme de energie, se efectueaz? o opera?ie tehnologic? centralizat? etc.: central? electric?; central? telefonic?. 4. S.f. Central? industrial? = unitate economic? reunind īntreprinderi cu profil similar, a c?ror activitate o coordoneaz?.
   centralism s.n. Sistem de organizare administrativ?, economic? sau politic? potrivit c?ruia organele locale sīnt subordonate organelor centrale; centralism democratic = principiu de baz? īn organizarea ?i activitatea partidelor
 M
comuniste ?i muncitore?ti ?i a statelor socialiste, care const? īn īmbinarea conducerii centralizate cu participarea larg? ?i activ? a membrilor colectivit??ii.
   centraliza, centralizez, vb. I. Tr. A concentra īntr-un singur loc; a face s? depind? de o singur? conducere.
   centrifug, -?, centrifugi, -e, adj., s.t. 1. Adj. Care tinde s? se dep?rteze de centru; for?? centrifug? = tor?? datorit? c?reia -un corp aflat īn mi?care de rota?ie tinde s? se dep?rteze de axa de rota?ie. 2. S.f. Ma?in? pentru separarea, cu ajutorul for?ei centrifuge, a componen?ilor cu densit??i diferite dintr-un amestec lichid.
                                                                             centripet, -?, centripe?i, -te, adj. Care tinde s? se apropie de centru; for?? centripet? = for?? datorit? c?reia un corp aflat īn mi?care de rota?ie tinde s? se apropie de axa de rota?ie, cintrn, (1, 2, 4) centre, s.n., (3, 5) centri, s.m.
1.  S.n. Punct īn raport cu care punctele unei figuri geometrice sīnt dispuse īn perechi simetrice sau se g?sesc la aceea?i distan?? de el;
   unct central; centru de greutate = punctul e aplica?ie al rezultantei for?elor de gravita?ie ce ac?ioneaz? asupra particulelor din care este alc?tuit un corp. 2. S.n. De centru = (despre partide ?i grup?ri politice) de mijloc, īntre partidele de dreapta ?i cele de stīnga. 3. S.m. (Sport) Juc?tor care se afl? īn mijlocul liniei de atac sau de ap?rare. 4. S.n. Loc, localitate (sau parte a unei localit??i) īn care este concentrat? o anumit? activitate. 5. S.m. (Anat.) Centru nervos = grup de celule nervoase care primesc ?i trimit (spre periferie) stimuli. .
   centur?, centuri, s.f. 1. Curea de piele, de pīnz? etc. cu care se īncinge talia; (mii.) curea de piele care se pune īn jurul taliei ?i de care se aga?? sabia sau baioneta; centur? de salvare = echipament care serve?te la men?inerea unui naufragiat la suprafa?a apei; centur? de siguran?? = echipament de protec?ie folosit de muncitorii care lucreaz? pe stilpi, la īn?l?ime. 2. Centur? de radia?ii = fiecare dintre cele dou? zone din jurul P?mīntului īn care radia?ia corpuscu-lar? ionizant? este foarte puternic?.
   centurie, centurii, s.f. 1. Subdiviziune īn armata roman?, cuprinzīnd o sut? de osta?i. 2. Diviziune politic? īn vechea Rom?, cuprinzīnd o sut? de cet??eni.
   centurion, centurioni, s.m. Ofi?er roman care comanda o centurie.
   cenu??r, cenu?are, s.n. 1. Cutie a?ezat? sub focarul unui cazan, al unei sobe etc., īn care se colecteaz? cenu?a. 2. (īn t?b?c?rie). Bazin cu o solu?ie special? īn care se pun pieile crude pentru a le īndep?rta epiderma ?i p?rul.
   cenu?? s.f. 1. Reziduu format din substan?e minerale care r?mīn dup? arderea unui corp.
2.  Cenu?? vulcanic? = mas? de' materii fine, aruncate de un vulcan īn erup?ie.
   cenu??re?s?, cenu??rese, s.f. Personaj din basme, īnchipuit ca o fat? persecutat? de mama vitreg? ; (fam.) fat? persecutat? īn familie.
                                                                                                                    CERCELU?
   cenu?iu, -ie, cenu?ii, adj. De culoare gri. ccnzitār, -?, cenzitari, -e, adj. Sistem electoral cenzitar = sistem electoral īn care recunoa?terea dreptului de vot este īn func?ie de averea'cet??enilor.
                                                                            cinzor, cenzori, s.m. 1. Persoan? care verific? o gestiune. 2. Persoan? īns?rcinat? cu cenzura.
3.  (La romani) Magistrat īns?rcinat cu recens?māntul persoanelor ?i al averilor si cu supravegherea moravurilor publice.
                                                                            cenzur?, cenzurez, vb. I. Tr. A aplica cenzura, cenzur?, cenzuri, s/. Control exercitat, īn unele state, asupra publica?iilor, spectacolelor etc.; organ de stat care exercit? acest control.
   cep, cepuri,' s.n. 1. Dop de lemn cu care se astup? gaura unui butoi; canea. 2. Proeminen?? la o pies?, care intr? īn scobitura altei piese cu care se īmbin?.
   cer1, ceri, s.m. Arbore mare, asem?n?tor cu stejarul, cu 'ructul ghind?.
   cer=, ceruri, s.n. 1. Spa?iul nem?rginit īn care se afl? a?trii; partea din acest spa?iu v?zut? de pe P?mīnt; aer, v?zduh; sub cerul liber = afar?, īn aer liber; cerul-gurii = bolta cavit?tii bucale. 2. (Rel.) Rai.
   ceramic? s.f. Arta ?i tehnica de a fabrica obiecte prin fasonarea ?i arderea argilelor sau a altor substan?e plastice; obiecte fabricate prin aceast? tehnic?.
   cerat, -?, cera?i, -te, adj. Acoperit sau impregnat cu cear?.
   cerb, cerbi, s.m. Mamifer rumeg?tor, de p?dure, cu corpul mare ?i cu coarnele ramificate; eerb-lop?tar = specie de cerb cu coarne late.
   cerber, (2) cerberi, s.m. 1. Animal fabulos din mitologia greac?, reprezentat ca un cīine cu trei capete care p?zea intrarea la por?ile infernului.
2.  (Fig.) Paznic, sever, cerbice s.f. Ceaf?; grumaz, corboāic?, cerboaice, s.f. Femela cerbului, cerc, rercuri, s.n. 1. Curb? plan? īnchis? ale c?rei puncte sint egal dep?rtate de un punct fix numit centru; suprafa?? limitat? de aceast? curb?. 2. Figur?, desen, mi?care īn form? de inel: 3. Cerc polar = fiecare dintre cele dou? paralele de 66°33' latitudine nordic? ?i latitudine sudic?. 4. Cerc vicios — gre?eal? de logic?, constīnd īn faptul c? se demonstreaz? o tez? cu ajutorul alteia, care trebuie ea īns??i demonstrat? cu ajutorul primei. 5. Nume dat ia diverse obiecte de form? circular?; band? de metal cu care se strīng doagele unui butoi. 0. Grup de oameni uni?i prin interese comune, prin preocup?ri sau convingeri comune etc. 7. (Fig.) īntindere, limit? de atribu?ii, de preocup?ri.
   corcii, cerc, vb. I. Tr. (Pop.) A īncerca, a c?uta s?..., a se str?dui.
   cercār, cerc?ri, s.m. Larva g?lbezei. cercel, cercei, s.m. Mic obiect de podoab? pentru femei, care se fixeaz? la urechi.
   cercelu?, cercelu?i, s.m. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu flori roz, ro?ii sau violete.
 i
CERCETA
   cercet?, ccrcctez, vb. I. Tr. 1. A examina; a studia, a consulta. 2. (Jur.) A facc o cercetare ?·
   cercetārc, ccrcct?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a ccrccla; studiere, examinare; (jur.) activitate desf??urat? de organele īn drept, pentru a stabili anumite faple. 2. (Mii.) Ac?iune efectuat? pentru a culege date asupra for?elor inamice. 3. Investiga?ie īn vederea descoperirii ?i punerii īn eviden?? a noi cuno?tin?e.
   cercelu?, cerceta?i, s.m. Militar care execut?, o cercetare.
   cercet?tor, -olire, cercet?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care cerceteaz?. 2. S.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu cercet?ri īntr-un domeniu ?tiin?ific sau tehnic.
   cercoTCii, cercevclc, s.f. Cadru īn tare se fixeaz? geamurile.
   cerci s.m. pl. Pereche de apendice cu rol senzorial la unele insecte.
   ccroui, cercuicsc, vb. IV. Tr. A pune cercuri la un vas din doage.
   cerdac, cerdace, s.n. Mic pridvor (īnchis cu gcamlīc).
   cere, cer, vb. III. 1. Tr. A se adresa cuiva pentru a ob?ine ceva; a cere de poman? — a cer?i.
 2. Tr. A pretinde, a reclama; a impune. 8. Refl. A fi solicitat.
   cereal?, cereale, s.f. Grup de plante agricole (alimentaro ?i furajere) din familia gramincelor.
   cerealier, -ii., cerealieri, -e, adj. De cereale; care produce cereale.
   cerebel, cerebele, s.n. Creierul mic. cerebral, -ii, cerebrali, -e, adj. 1. Privitor la creier. 2. Mintal, intelectual. 3. (Despre oameni) Care se conduce numai dup? criteriile ra?iunii.
   cerebrospināl, -ii, cerebrospinali, -e, adj. Care apar?ine creierului ?i m?duvei spin?rii.
   ceremonial, ceremoniale, s.n. Totalitatea regulilor dup? care se fac anumite ceremonii.
   ceremonie, ceremonii, s.f. Solemnitate; act s?vīr?it dup? anumite reguli protocolare; maestru de ceremonii =. persoan? care dirijeaz? desf??urarea unei solemnit??i.
   ceremonios, -oiisii, ceremonio?i, -oase, adj. Care t;e comport? sau se face cu mare polite?e.
   cerere, cereri, s.f. 1. Solicitare, rug?minte; solicitare scris?, peti?ie. 2. C?utare, cerin??; cantitate de bunuri ?i de servicii necesare consumului.
   ceresc, -c?sc?, cere?ti, adj. 1. Privitor la bolta cerului. 2. Dumnezeiesc, divin.8. (Fig.) Minunat, fermec?tor.
   cerezinu, cerezine, s.f. Produs ob?inut (lin ozocherit? sau din reziduuri de petrol ?i folosit īn industrie.
   cerg?, cergi, s.f. P?tur? (de lin?), cerin??, cerin?e, s.f. Nevoie; preten?ie, exigen??, ceriu s.n. Element din familia lantanidelor, folosit la fabricarea pietrelor de brichet?, a proiectilelor trasoare etc.
   cerne, cern, vb. III. 1. Tr. A trece un produs pulverulent sau granulai prin sit? sau prin ciur, pentru sortare. 2. Intr. impers. A ploua m?runt.
    cernciilii, ccrneluri, s.f. Substan?? colorat?, care serve?te la scris, la tip?rit etc.
    cerni, cernesc, vb. IV. 1. Tr. A vopsi īn negru.
 2. Refl. A se īmbr?ca īn haine negre, in senin de doliu.
    ccrnozidni, cernoziomuri, s.n. Grup de soluri foarte fertile, de culoare īnchis?.
    coros, -ofis?, ccro?i, -oase, adj. Ca ccara; bogat īn cear?.
    cer?ctiīr, -oiire, cer?etori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care cere do poman?.
    cer?ctoric, cer?etorii, s.f. Faptul de a cer?i, cer?i, cer?esc, vb. IV. 1. Intr. ?i tr. A cerc do poman?. 2. Intr. A cerc ceva cu st?ruin?? (īnjo-sindu-se).
    cort, -ii, cer?i, -te, adj. Sigur, neīndoielnic, cer?ii, cert, vb. I. 1. Refl. A schimba cuyinlo aspre cu cineva; a rupe rela?iile do prietenie cu cineva. 2. Tr. A mustra, a dojeni.
    cert?re?, -eājii, cert?re?i, -e, adj. Care cajitu ceart?, c?ruia ii place cearta.
    certifica, certific, vb. I. Tr. A confirma, a dovedi īn scris exactitatea unei fapte, autenticitatea unui īnscris.
    certificat, certificate, s.n. Act oficial prin caro-se certific? ceva.
    certitudine, certitudini, s.f. īncredere deplin?, siguran?a.
    cerni, ccruicsc, vb. IV. Tr. A lustrui cu «car?. cerumen s.n. Substan?? ceroas? caro se formeaz? īn canalul extern al urechii.
    ceruz? s.f. .Carbonat de plumb folosit la prepararea unor vopsele.
    ccrvic?l, -si, cervicali, -e, adj. Caro se Tefer? la· partea dind?r?t a gītului.
    cesionii, cesionez, vb. I. Tr. A faco o cesiune, cesifine, cesiuni, s.f. Transmiterea, ca titlu oneros, de c?tre o persoan? altei persoane a unui drept do crean??, īn temeiul unui contract.
    cestod, cestode, s.n. (La pl.) Clas? de viermi parazi?i intestinali; (?i la sg.) vierme din aceasta clas?.
    cetaceu, cetacee, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere mari, acvatice, cu corpul asem?n?tor ru al pe?tilor; (?i la sg.) animal din acest ordin (cx. balena, delfinul).
    cetate, cet??i, s.f. 1. Ora? fortificat. 2. Ora? (sau cartier) cu anumite caracteristici: cetate universitar?.
    cet??ean, -u, cet??eni, -e, s.m. ?i f. Persoan? care apar?ine unui stat ?i care se bucur? de anumite drepturi ?i are anumite obliga?ii fa?? de acel stat.
    cet??enesc, -c?sc?, cet??ene?ti, adj. De cet??ean,
 ’ al cet??enilor.
    cet??enie, cet??enii, s.f. Calitatea de cet??ean, cet??uie, ect??ui, s.f. Diminutiv al lui cetate;· fort?rea??.
    ceter?, ceteri, s.f. (Reg.) Vioar?, cetin?, cetini, s.f. Ramur? de conifere, cetlui, cetluicsc, vb. IV. Tr. A lega strīns. ceton?, cetona, s.f. Nume dat unor compu?i organici, cu miros caracteristic, dintre caro cel· mai simplu este acetona..
CHERHANA
   cef<Ss, -n?s?, ce?o?i, -oase, adj. Cu cea??, īntunecat de cca??.
   covā pron. nehot., adj. nehot., adv. 1.1’ron. ncliot. Un lucru oarecare (mic, neīnsemnat, sau de valoare, important). 2. Adj. nehot. Oarecare, cītva. 8. Adv. Īntrucītva.
   cci?ri cezari, s.m. Titlu dat īmp?ra?ilor romani; īmp?rat.
   cezarian?, cezariene, s.f. Interven?ie chirurgical? īn regiunea abdominal?, īn scopul extragerii f?tului viu īn cazuri de na?tere grea.
   cozār?. cezuri, s.f. Pauz? īn interiorul unui vere, care īmparte versul īn p?r?i simetrice.
   cbeag, cheaguri, s.n. 1. Ferment extras din -sucul gastric al rumeg?toarelor tinere, folosit pentru īnchegarea laptelui. 2. Mas? gelatinoas? care se formeaz? prin coagularea sīngelui.
   cliob?p, chebapuri, s.n. Friptur? la frigare, ?specific? buc?t?riei turce?ti.
   chec, checuri, s.n. Pr?jitur? preparat? din -aluat cu gr?sime, stafide, rahat etc.
   chef, chefuri, s.n. 1. Petrecere zgomotoas?, cu mīncare ?i b?utur?. 2. Voie bun?, veselie. 3. Dorin??, toan?, capriciu.
   cUcfāl, chefali, s.m. Nume dat la dou? specii ?de pe?ti marini, cu partea superioar? a capului mare ?i turtit?.
   cheīir, s.n. Produs lactat acidulat, preparat din lapte dulce.
   clicfliu, -ie, cheflii, adj. C?ruia īi plac chefurile.                                 ‘ '
   cheīni, pers. 3 chefne?te, vb. IV. Intr. (Despre ?cīinī) A l?tra scurt ?i repetat (urm?rind vīnatul). chefui, chefuiesc, vb. IV. Intr. A face chef. chei, cheiuri, s.n. Construc?ie amenajat? pe malul unei ape, servind la consolidarea malului, la acostarea navelor ?i la efectuarea opera?iilor portuare.
   chiie, chei, s.f. 1. Obiect de metal servind pentru a īncuia ?i a descuia o broasc? sau un lac?t.
 2. (Fig.) Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; sistem conven?ional pentru scrierea ?i descifrarea unei coresponden?e secrete; pozi?ie-cheie = pozi?ie strategic?, economic? etc. de prim? importan??. 3. Unealt? cu care se strīnge ori se desface un ?urub sau o piuli??; mic instrument cu care se r?suce?te resortul unui ceas sau al altor mecanisme; unealt? cu care se īntind coardele unor instrumente muzicale. 4. Semn conven?ional pus la īnceputul portativului pentru a indica pozi?ia unei note ae o anumit? īn?l?ime ?i prin aceasta a tuturor celorlalte note. 5. (La pl.) Vale strimt? ?īntre doi pere?i īnal?i de stīnc?. C. Cheie de iolt? = piatra din mijlocul unei bol?i, care asigur? coeziunea celorlalte pietre; (fig.) element de baz? pentru īn?elegerea sau dezlegarea unei probleme.
   chel, cheal?, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) C?ruia i-a c?zut p?rul de pe cap.
   cheiului, pers. 3 chelalSie, vb. IV. Intr. (Despre •cīini) A scoate sunete tīnguitoare. cliel?l?it s.n. Faptul de a chel?l?i.
   chclbe s.f. (Reg.) Boal? care provoac? c?derea p?rului.
   chelbris, -oāsft, chelbo?i, -oase, adj. (Reg.) Care iire chelbe; chel.
   cheli?ne?l?, chelf?neli, s.f. (Fam.) B?taie zdrav?n?; mustrare aspr?.
   chelf?ni, chelfuncsc, vb. IV. Tr. (Fam.) A bate zdrav?n; a mustra cu asprime.
   cheli, chelesc, vb. IV. Intr. A deveni chel. chclie, chelii, s.f. C?derea p?rului de pe cap; por?iune a capului de pe care a c?zut p?rul, chilner, chelneri, s.m. Osp?tar, clifilneri??, chelnerite, s.f. Osp?t?ri??, chclonieni s.m. pl. Ordin de reptile care cuprinde broa?tele ?estoase.
   cheltui, cheltuiesc, vb. IV. Tr. 1. A īntrebuin?a hanii pentru a cump?ra sau a pl?ti ceva. 2. A consuma timp, energie, mijloace materiale etc.
   chcltuiiil?, cheltuieli, s.f. 1. Faptul de a cheltui; bani cheltui?i. 2. Consum de energie, de mijloace materiale etc.
   chem?, chem, vb. I. 1. Tr. A-i cere cuiva s? vin? mai aproape sau īntr-un anumit loc. 2. Tr. A impune cuiva (īn mod oficial) s? se prezinte undeva; a chema īn judecat? = a introduce o ac?iune īn justi?ie īmpotriva cuiva; a chema la ordine = a cere cuiva s? respecte disciplina.
3.  Refl.-A avea numele de..., a se numi.
   chemare, chem?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a chema; invita?ie sau ordin de a se prezenta īntr-un anumit Ioc. 2. īndemn de a participa la o ac?iune.
3.  Proclama?ie, i. (Fig.) īnclina?ie, voca?ie; misiune, menire.
   chemat, -?, chema?i, -te, adj. Care are īnsu?irile, posibilit??ile de a face ceva.
   ch6mbric? s.f. ?es?tur? sub?ire de bumbac, bine apretat?, vopsit? īntr-o singur? culoare.
   chenar, chenare, s.n. Margine colorat? sau desenat? a unei suprafe?e; element decorativ care īncadreaz? ferestrele sau u?ile. .
   chenzinal, -?, chenzinali, -e, adj. Care se refer? la chenzin?.
   chenzin?, chenzine, s.f. Retribu?ie primit? pentru o jum?tate de lun?; perioad? de timp pentru care se prime?te aceast? retribu?ie.
   chcotoare, cheotori, s.f. Mic ochi de a??, de ?iret, de stof? prin care se petrece nasturele pentru a īncheia o hain?.
   chepeng, chepenguri, s.n. U?? sau capac, orizontal sau īnclinat, care īnchide intrarea īntr-o pivni??, īn magazia unei nave etc.
   clicratinii s.f. Protein? care intr? īn componen?a unghiilor, a p?rului, a penelor etc.
   chcrclioli, cherchelesc, vb. IV. Refl. A se īmb?ta u?or, a se ame?i.
   cherci, cherci, s.m. Denumire comercial? dat? scrumbiei s?rate ?i conservate.'
   cherem s.n. A fī la cheremul cuiva = a fi la dispozi?ia, la bunul plac al cuiva.
   cherestea s.f. Material lemnos (seīnduri, grinzi) īntrebuin?at īn construc?ii.
   cherhana, cherhanale, s.f. Construc?ie pe malul unei ape, destinat? sort?rii, prelucr?rii ?i depozit?rii temporare a pe?telui.
CIIEItMEZA
 S2
    chermeza. chermeze, s.f. Petrecero īn nor liber cu nnmcii fi dans.
    chcrsin, chersine, s.n. (Rog.) Albie īn caro se fr?mīnt? aluatul pentru pīino.
    clicrvrin. chervane, s.n. (īnv.) 1. Car maro pentru transport de m?rfuri ?i persoane. 2. Caravan? de care.
    cheson, chcsoanc, s.n. 1. Vehicul do artile'ie pentru transportul muni?iei. 2. Construc?ii· du forma 11 noi cutii, folosit? la executarea lucr?rilor de repara?ii la o nav?, sub linia de plutire. Construc?ie do beton, do zid?rie etc,, care serve?te la executarea de funda?ii sub ap?. chestie s.f. v. chcstiimc. chcstionn, chestionez, vb. I. Tr. A pune cuiva īntreb?ri asupra unei probleme.
    chestiomii·, chcstionarc, s.n. List? de īntreb?ri scrise referitoare la o problem?, Ia o persoan? etc.
    chcstiiinc, chcstiuni, s.f. 1. Ceoa ce constituie obiectul unei preocup?ri. 2. īntimplare, fapt divers. Var.: chistīo s.f.
    chestor, chestori, s.m. ?eful unei chesturi, chcstiira, chesturi, s.f. Organ poli?ienesc din trecut, superior.comisariatelor.
    chit?, chcte, s.f. Adunare de bani, prin contribu?ie voluntar?, īntr-un anumit scop.
    chezsi?, -a, chezasi, -c, s.m. ?i f. (Pop.) Persoan? caro garanteaz?, care r?spunde pentru altul.
    chez??ie, chez??ii, s.f. Faptul de a garanta pentru altul.
    chiabur, chiaburi, s.m. ??ran apar?inīnd chia-burimii.
    chiaburime s.f. Burghezie a satelor, caro ī?i asigur? veniturile din exploatarea muncii salariate, din arend?ri de p?mint, din specul? ?i cam?t?.
    chiar adv. 1. īntocmai, exact. 2. Pin? ?i...; īnc? ?i: chiar ?i cl. 3. Intr-adev?r, de fapt.
    chibi?, chibi?i, s.m. Persoan? care asist?, f?r? s? joace, la un joc do c?r?i, la o partid? de table ctc.
    chibrit, chibrituri, s.n. Be?i?or de lemn cu o g?m?lie dintr-un material inflamabil, caro serve?te la aprins focul, ?igara etc.
    chibritclni??, chibritelni?e, s.f. Suport pentru cutia de chibrituri.
    chibzui, chibzuicsc, vb. IV. X. Tr. ?i inlr. A reflecta, a cump?ni. 2. Tr. A pune la cale, a pl?nui.
    chibzuial?, chibzuieli, s.f. Faptul de a chibzui. chibzuin?? s.f. Chibzuial?, chibzuit, -u, chibzui?i, -te, adj. Socotit, cump?nit.
    chic?, chici, s.f. (Pop. ?i fam.) Partea p?rului de pe cap (la b?rba?i) l?sat? s? creasc? mai lunet?.
    chicheri??, chicheri?e, s.f. Insect? parazit? care tr?ie?te in blana oilor, hr?nindu-se cu sīngele acestora.
    cliicliineā??, chichine?e, s.f. (Fam.) Cas? sau camer? mic?, s?r?c?cioas?.
    chichirez s.n. (Fam.) S-are nici un chichirez — n-are nici un haz, nici o noim?.
   chichi??, chichi?e, s.f. (Fam.) ?iretlic, vicle?up; a-i c?uta cuiva chichi?e = a-i c?uta cuiva gre?eli, cusururi.
   chicinet?, chicinetc, s.f. īnefipero mic? (in unele apartamente), servind do obicei ca buc?t?rie.
   chiciur? s.f. Cristale de ghea?? care so depun iarna po arbori, pe obieclelo de po sol etc.
   chicot, chicote, s.n. Rīs cu izbucniri (īnfundate).
   chicoti, chicotesc, vb. IV. Intr. A rīdu cu izbucniri | īn fundate).
   chitl?. chifle, s.f. Produs de panifica?ie do forma unei piini?oare, f?cut? din f?in? alb? de grīu.
   chiticii, chiftele, s.f. Preparat culinar īn form? de turt? mic? f?cut? din carne tocat? ?i pr?jit? īn gr?sime.
   chifti, pers. 3 chifte?te, vb. IV. Intr. (Despre lichide) A ?ī?ni, a ie?i la suprafa??.
   chihlimbar, chihlimbare, s.n. R??in? amorf?, transparent? sau translucid?, do culoare gnlbon?, brun? sau verzuie, folosit? Ia fabricarea unor obiecte de podoab?.
   chil1 s.n. Lichid l?ptos, aflat īn intestinul sub?ire ?i reprezentīnd rezultatul digestiei. chil2, chile, s.n. (Fain.) Kilogram, chit?, chile, s.f. Element, principal al scheletului unei nave, dispus pe fundul acestoia, īn planul longitudinal.
   chilie, chilii, s.f. Od?i?? īntr-o m?n?stire; (p. oxt.) camer? mic?.
   chilim, chilimuri, s.n. I. Covor (turcesc) cu dou? fe?e. 2. Broderie lucrat? po etamin? sau pe canava cu fire de lin? sau de mutase.
   chilipir, chilipiruri, s.n. Afacere avantajoas?; ci?tig nea?teptat; cump?r?tur? foarte ieftin?.
   chilipirgiu, chilipirgii, s.m. Persoan? care umbl? dup? chilipiruri.
   cliiln?, chilne, s.f. (Pop.) I. L?di?a tr?surii pe caro ?ade cel ce min? caii. 2. Codīrl?.
   chilo?i s.m. pi. Obiect de lenjerie sau do sport, care acoper? corpul de la talie pin? mai sus do genunchi.
   chimen s.m. Chimion.
   chimic, -?, chimiei, -e, adj. Privitor la chimic; care folose?te substan?e din domeniul chimiei; crcion chimic — creion cu min? violet?, a c?rui urm? pe hīrtic so ?terge greu.
   chimiciile s.f. pl. Nume generic dat produselor chimice.
   chimie s.f. ?tiin?? care studiaz? structura ?i propriet??ile substan?elor, precum ?i transform?rile po care acestea le sufer? prin regruparea atomilor ?i modificarea leg?turilor dintre ei.
   chimion s.m. Plant? erbacee alo c?rei semin?e, aromatice, sint folosite īn buc?t?rie ?i īn farmacie.
   chimioterapie s.f. Tratament al unor boli cu ajutorul substan?elor chimice.
   chimir, chimire, s.n. Brīu lat de piele, prev?zut cu buzunare, pe caro īl poart?,.la ?ar?, b?rba?ii.
   chimist, -?, chimi?ti, -sie, s.m. ?i f. Specialist in chimie.
CHITARA
   chimizare, chimiz?ri, s.f. Introducerea pe scar? larg? a procedeelor chimice īn procesele de produc?ie.
   ciiimoniī, chimonouri, s.n. 1. Croial? de hain? femeiasc?, cu mīnecile dintr-o singur? bucat? cu restul hainei. 2. Hain? lung? ?i larg?, purtat? īn Japonia.
   chimval, chimvale, s.n. Instrument muzical folosit īn vechime, alc?tuit din dou? talere de aram?.
   chin, chinuri, s.n. Suferin?? fizic? sau moral?; tortur?.
   chindie, chindii, s.f. 1. Parte a zilei c?tre asfin?itul Soarelui; loc de pe bolta cereasc? unde se afl? Soarele spre sear?. 2. Numele unui dans popular, cliinestezie s.f. Sim? al mi?c?rilor corpului, chinez, -?, chinezi, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor Ia China; (substantivat, f.) limba vorbit? īn China. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune īn China.
   chinezesc, -easc?, chineze?ti, adj. Chinez (1); zidul chinezesc = zid uria? ridicat la grani?ele Chinei, īncepīnd din sec. III ī.e.n., ca m?sur? de ap?rare īmpotriva invaziilor hunilor.
   chinezoaic?, chinezoaice, s.f. Femeie care face parte din poporul chinez.
   ching?, chingi,-.s.f. 1. Fī?ie de piele sau de cīnep? cu care se strīnge ?aua pe cal. 2. Pies? de lemn sau de metal cu care se fixeaz? p?r?ile componente ale unui obiect.
   chinin? s.f. Alcaloid extras din coaja arborelui de chinin?, utilizat īn tratamentul malariei ?i al unor st?ri febrile.
   chinoroz s.n. Funingine foarte fin? folosit? la fabricarea cernelii de tipar, a unor vopsele etc.
   chinovār s.n. Sulfura de mercur de culoare ro?ie, folosit? ca medicament ?i colorant.
   chint?l, chintale, s.n. Unitate de m?sur? pentru mas? egal? cu 100 kg. chint? s.f. v. cvint?.
   chintesen?? s.f. Ceea ce este esen?ial, fundamental.
   chinui, chinuiesc, vb. IV. 1. Tr. A supune pe cineva la chinuri. 2. Refl. A se str?dui, a face eforturi mari.
   chinuitor, -oare, chinuitori, -oare, adj. Care chi-nuie?tei
   chiolhan, chiolhanuri, s.n. (Pop. ?i fam.) Petrecere mare. '
   chior, chioar?, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) C?ruia īi lipse?te un ochi, care vede numai cu un ochi. 2. (Despre surse de lumin?) Care d? o lumin? slab?, insuficient?.
3.  Ap?. chioar? = b?utur?, sup? etc. prea diluat?.'
   chior?i, pers. 3 chiār?ie, vb. IV. Intr. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorit? gazelor din interior.
   chi'rl, chior?sc, vb. IV. 1. Intr. A-?i pierde un 1 chi; a-i sl?bi cuiva vederea. 2. Refl. (Fam.) A se uita'cu mare aten?ie, cu curiozitate.
   chiori? adv. A se uita chinri? = a privi cruci?, (p. ext.) a se uita cu du?m?nie.
   chio?c, chio?curi, s.n.^ 1. Construc?ie mic?, a?ezat? pe str?zi, īn g?ri, pe stadioane, unde se vīnd ziare, ?ig?ri, r?coritoare etc. 2. Mic pavilion īn gr?dini sau īn parcuri.
   chiot, chiote, s.n. Strig?t puternic, chip, chipuri, s.n. 1. Fa??, obraz, figur?; expresie a fe?ei, īnf??i?are. 2. ;Desen, sculptur? care reprezint? o figur? omeneasc?. 3. Fel; mijloc, modalitate. 4. (Adverbial) Chipurile = vorba vine, cic?.
   chiparods?, chiparoase, s.f. Plant? decorativ? cu flori albe-verzui sau roz, pl?cut mirositoare.
   chipat6s, chiparo?i, s.m. Arbore r??inos cu lemnul rezistent, parfumat, īntrebuin?at īn industrie.
                                       chipe?, -?, chipe?i, -e, adj. Frumos, ar?tos, chipiu, chipie, s.n. Un fel de ?apc? cu cozoroc, chirci, chircesc, vb. IV. Refl. A se ghemui ' (la p?mīnt), a se face mic; (despre plante) a so pipernici.
' chiria?, -?, chiria?i, -e, s.m. ?i f. Persoan? care ocup? o locuin?? prin īnchiriere.
   chiric, chirii, s.f. Sum? pl?tit? pentru folosin?a unei locuin?e sau a unui alt lucru īnchiriat, chirigiu, chirigii, s.m. (īnv.) C?r?u?, chirilic, -?, chirilici, -e, adj. Alfabet chirilic = vechi alfabet slav, folosit īn trecut ?i la noi.
   chiromnnfie s.f. Practica supersti?ioas? a ghicitului īn palm?.
   chiroptere s.f. pl. Ordin de mamifere adaptate la zbor.
   chirpici s.n. C?r?mid? nears?, f?cut? dintr-un amestec do lut, paie ?i b?legar.
   chirurg, chirurgi, s.m. Medic specialist īn chirurgie.
   chirurgical, -?, chirurgicali, -e, adj. Referitor la chirurgie.
   chirurgie s.f. Ramur? a medicinii care trateaz? bolile prin interven?ii operatorii.
   chise?, chisele, s.f. Vas mic pentru dulcea??, chiseli??, chiseli?e, s.f. 1. Fiertur? de prune sau din diferite fructe amestecate. 2. (Fig.) Amestec din care nu se īn?elege nimic.
   chist, chisturi, s.n. 1. Tumoare benign?. 2. īnveli? protector al unor animale inferioare.
   clii?i??, chi?i?e, s.f. īncheietura piciorului de deasupra copitei, la cai, la bovine etc.
   chi?leiig s.n. (Reg.) Lapte prins, lapte acru* clii?tdc, chi?toace, s.n. Muc de ?igar?. chit1 adv. (Fam.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva).
   chit2 s.n. Material ob?inut din substan?e minerale ?i un aglomerant, folosit pentru a fixa geamurile īn cercevele, pentru a astupa g?urile īn lemn etc.
   chitan??, chitan?e, s.f. Act scris prin care se dovede?te primirea unei sume de bani, a unor bunuri etc.
   chitan?iir, chitan?iere, s.n. Carnet cu foi deta?abile pentru chitan?e.
   chitar?, chitare, s.f. Instrument muzical cu coarde care emite sunete prin ciupire sau lovire* Var.: ghit?r? s.f.
CHITARIST
     chitarist, -?, chitari?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? caro cīnt? la chitar?.
     chiti, chitesc, vb. IV. Tr. (Pop.) A socoti, a chibzui; a pune la cale.
     chitic, chitici, s.m. (Reg.) Nume generic pentru pe?tii m?run?i; (adverbial) a t?cea chitic = a nu scoate nici o vorb?.
     chitin? s.f. Substan?? organic? din care este format scheletul extern al unor insecte ?i crustacee.
     chitr?, chitre, s.f. Fructul cliitrului, asem?n?tor cu l?mīia.
     chitru, chitri, s.m. Arbore exotic, cu fructe •comestibile.
     chitui, chituiesc, vb. IV. Tr. A netezi, a astupa sau a fixa cu chit2.
     chi? interj. Cuvīnt care imit? sunetele-caracteristice ale ?oarecilor.
     chifāi, pers. 3 chi??ie, vb. IV. Intr. (Despre .?oareci) A scoate sunete ascu?ite, caracteristice.
     chi?c?n, chi?cani, s.m. Animal insectivor ase- · m?n?tor cu ?oarecele.
     chi?ibu?, chi?ibu?uri, s.n. (Fam.) Fapt m?runt, neīnsemnat.
     chi?ibu?ar, -?, chi?ibu?ari, -e, S.m. ?i f. Persoan? care d? importan?? lucrurilor m?runte, care g?se?te cusur la toate.
     chiu s.n. Cu chiu cu vai = cu mare greutate, chiui, chiui, vb. IV. Intr. A scoate strig?te puternice (de bucurie); a spune strig?turi (la . hor?).
     chiuituri!, chiuituri, s.f. Strig?t, chiot; versuri .glume?e sau satirice, strigate īn timpul dansurilor populare.
     chiul, chiuluri, s.n. (Fam.) A trage chiulul = a se sustrage de la īndeplinirea unei obliga?ii.
     chiulangiu, chiulangii, s.m. Persoan? care -obi?nuie?te s? chiuleasc?.
     chiuMsTi, chiulase, s.f. Pies? care īnchide cilindrii unui motor cu ardere intern?. Var.: •culis? s.f.
     chiuli, chiulesc, vb. IV. Intr. A trage chiulul, chiup, chiupuri, s.n. Vas mare de lut, īn care .-se p?streaz?.mur?turi ?i diverse lichide.
     chiuretaj, chiuretaje, s.n. īndep?rtarea, cu ajutorul chiuretei, a unor forma?ii sau ?esuturi •organice.
     chiurft?, chiurete, s.f. Instrument chirurgical folosit pentru chiuretaj.
     chiuvet?, chiuvete, s.f. Vas de por?elan sau de metal sm?l?uit, prev?zut cu scurgere, care se fixeaz? īn perete dedesubtul unui robinet de ap?.
     chiv?r?, chivere, s.f. Un fel de chipiu īnalt, folosit īn trecut de militarii din anumite arme.
     chiverniseal?, chiverniseli, s.f. (Pop. ?i fam.) Bun?stare, avere.
     chivernisi, chivernisesc, vb. IV. Tr. (Pop. ?i ?fam.) 1. A administra. 2. A agonisi; (refl.) a ajunge Ia o situa?ie material? bun?.
     chivot, chivoturi, s.n. Cutiu?? īn care se p?streaz?, īn altar, cuminec?tura.
   .chivu??, chieu?c, s.f. (Reg.) Femeie care se īndeletnice?te cu spoitul caselor.
   chix, chixuri, s.n.(Fam.) E?ec; a da chix = a da gre?.
   ci conj. 1. Dimpotriv?: nu aici, ci acolo. 2. Dar; īns?.
   cian s.n. Gaz incolor, toxic, cu miros de migdale amare.
   cianhidric adj. Acid cianhidric = lichid volatil, foarte toxic, folosit la combaterea d?un?torilor agricoli.
   cianur?, cianuri, s.f. Sare a acidului cianhidric.
   cibernetic? s.f. ?tiin?? care are ca obiect studiul matematic al leg?turilor, comenzilor ?i controlului īn sistemele tehnice ?i īn organismele vii.
   cicatrice, cicatrice, s.f. Urm? l?sat? pe corp de o ran?.
   cicatriza, pers. 3 cicatrizeaz?, vb. I. Refl. (Despre r?ni) A se vindeca (l?sīnd o cicatrice).
   cic? adv. 1. Se zice c?. 2. Chipurile! vorba vine!
   cic?lc?lu, cic?leli, s.f. Repro?uri repetate, pentru lucruri de nimic.
   cic?li, cic?lesc, vb. IV. Tr. A certa mereu pe cineva, pentru fapte neīnsemnate.
   ciclām?, ciclame, s.f. Plant? decorativ? cu frunze verzi pe o parte ?i purpurii pe alta ?i cu flori ro?ii sau albe. Var.: ciclamen s.m. ciclamen s.m. v. cīclam?. ciclic, -?, ciclici, -e, adj. Care face parte dintr-un ciclu sau se desf??oar? īn cicluri.
   ciclism s.n. Ramur? sportiv? practicat? cu biciclete speciale.
   ciclist, -?, cicli?ti, -ste, s.m. ?i f. Sportiv care practic? ciclismul; biciclist.
   ciclocros, ciclocrosuri, s.n. Prob? ciclist? pe un teren, accidentat, parcurgīndu-se unele por?iuni pe jos.
   ciclon, cicloane, s.n. Vīnt puternic cu vīrte-juri, īnso?it de ploi toren?iale, specific regiunilor tropicale.
   ciclop, ciclopi, s.m. Figur? mitologic? de uria? antropofag, cu un singur ochi.
   ciclotrdn, ciclotroane, s.n. Accelerator ciclic folosit īn fizica nuclear? pentru a imprima energii mari particulelor relativ grele.
   ciclu, cicluri, s.n. 1. Succesiune de fenomene, st?ri etc. care se realizeaz? īn evolu?ia unui proces, īncepīnd de la o anumit? situa?ie pīn? cīnd se revine la situa?ia ini?ial?; ciclu de conferin?e = serie de conferin?e asupra unui subiect unitar.; 2. Lan? īnchis de atomi, din molecula unei substan?e. 3. (Fiz.) Totalitatea valorilor succesive pe care Ie ia o m?rime periodic? īn timpul unei perioade.
   cico?rc, cicori, s.f. Plant? erbacee cu flori albastre, din a c?rei r?d?cin? se prepar? un surogat de cafea.
   cidru s.n. B?utur? alcoolic? ob?inut? din must de mere (sau din alte fructe).
   cifoz?, cifoze, s.f. Deforma?ie a coloanei vertebrale care const? īntr-o proeminen?? dorsal?.
 95
CINIC
   cifra, cifrez, vb. I. 1. Refl. A atinge suma de..., a se evalua la... 2. Tr. A transpune un text īntr-un cifru.
   cifr.it, -?, cifra?i, -te, adj. Scris īn cifru, cifr?, cifre, s.f. 1. Semn grafic folosit pentru scrierea numerelor; num?r. 2. Num?r care indic? valoarea unei m?rimi caracteristice unei substan?e. 8. Cifr? de afaceri = totalul īncas?rilor unei firme din activitatea sa.
   cifric, -īi, cifrici, -e, adj. Exprimat īn cifre, cifru, cifruri, s.n. 1. Sistem de semne conven?ionale cu- care se transmit comunic?ri secrete. 2. Combina?ie de cifre sau de litere cu ajutorul c?reia se pot deschide īnchiz?tori secrete.
   cil, cili, s.m. Prelungire la suprafa?a unor celule, caracteristic? unui grup de protozoare, servind īn special la locomo?ie.
   eili?r, -?, ciliari, -e, adj. īn form? de cili. cilindric, -?, cilindrici, -e, adj. De forma unui cilindru.
   cilindru, (1, 2) cilindri, s.m., (3) cilindre, s.n.
1.  S.m. Suprafa?? descris? de o dreapt? care se deplaseaz? paralel cu ea īns??i, sprijinindu-se pe o curb? īnchis?;' corp geometric m?rginit de o astfel de suprafa?? ?i de dou? plane paralele. 2. S.m. Organ de ma?in? de sec?iune circular?, mobil īn jurul axei lui; organ de ma?in? tubular, īn interiorul c?ruia se poate deplasa un piston. 3. S.n. Joben.
   cimbri?or s.m. Plant? aromatic? cu flori ro?ii-purpurii sau albe, folosit? ca infuzie.
   cimbru s.m. Plant? erbacee cu frunze aromate, folosite drept condiment.
. ciment s.n. Material pulverulent ob?inut prin m?cinarea clincherului, care īn contact cu apa se īnt?re?te, fiind folosit īn construc?ii.
   cimcntii, cimentez, vb. I. Tr. A consolida cu ciment; (refl. ?i tr.; fig.) a (se) īnt?ri.
   cimilitur?, cimilituri, s.f. (Pop.) Ghicitoare, cimi?ir, cimi?iri, s.m. Arbust decorativ, cu flori galbene:verzui.
   cimitir, cimitire, s.n. Loc (īngr?dit) unde se īngroap? mor?ii.
   cimpanzeu, cimpanzei, s.m. Specie de maimu?? antropoid? din Africa ecuatorial?.
   cimpoi, cimpoaie, s.n. Instrument muzical popular, alc?tuit dintr-un burduf cu unul sau mai multe tuburi sonore.
   cimpoier, cimpoieri, s.m. Cīnt?re? din cimpoi, cin?, cinez, vb. I. Intr. A lua masa de sear?, cindbru s.n. Sulfura de mercur, de culoare ro?ie, folosit? la prepararea vopselelor, cin?, cine, s.f. Masa de sear?, cincantin s.m. Varietate de porumb cu tulpina scurt? ?i cu bobul m?runt.
   cinchi, cinchese, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ghemui la p?mīnt.
   cinci num. card. Num?r natural situat īntre patru ?i ?ase; (cu valoare de num. ord.) capitolul cinci.
   cincila s.f. Mamifer roz?tor din America de Sud, asem?n?tor cu veveri?a, cu blana cenu?ie, pre?ioas?.
   cincilea, cincca num. ord. Care se afl? īntre al patrulea ?i al ?aselea.
   cincime, cincimi, s.f. A cincea parte dintr-un īntreg.
   cinciniil, -?, cincinali, -e, adj. (?i substantivat, n.) Care se īntinde pe o perioad? de cinci ani: plan cincinal.
   cincisprezcce num. card. Num?r natural situat īntre paisprezece ?i ?aisprezece.
   cincisprezccclea, cincisprezccca num. ord. Care se afl? īntre al paisprezecelea ?i al ?aisprezecelea.
   cincizeci num. card. Num?r natural situat īntre patruzeci ?i nou? ?i cincizeci ?i unu.
   cincizecilca, cincizecea num. ord. Care se afl? īntre al patruzeci ?i nou?lea ?i al cincizeci ?i unulea.
   cine pron. 1. (Interogativ) Care (anume)?
  2. (Relativ) Acela care.
   cineast, -īi, cinea?ti, -ste, s.m. ?i f. Specialist īn arta sau īn tehnica cinematografic?.
   cmecliih, cinecluburi, s.n. Asocia?ie de .cinea?ti neprofesioni?ti.
   cinefil, -ii, cinefili, -e, s.m. ?i f. Persoan? c?reia īi plac filmele, amator de filme.
   cinegetic,, -ii, cinegetici, -e, adj. (Livr.) Privitor la vīn?toare.
   cinei interj. Cinel-cinel = formul? cu care-īm ep unele ghicitori.
   cinema s.n. Cinematograf, cinemascop s.n. Procedeu de proiec?ie a filmelor pe un ecran lat.
   cinematic?, cinemateci, s.f. 1. Colec?ie de filme p?strate ca documente. 2. Cinematograf (1) unde se pot viziona filme din istoria cinematografe!.
   cinem?ticu s.f. Ramur? a mecanicii care studiaz? mi?carea corpurilor, f?r? a ?ine seama de-for?ele care o produc.
   cinematograf, cinematografe, s.n. 1. Sal? de spectacole unde se proiecteaz? filme. 2. Cinematografie.
   cinematografic, -?, cinematografici, -e, adj. Privitor la cinematografie.
   cinematografie s.f. Arta ?i tehnica īnregistr?rii fotografice pe pelicul? a unor ac?iuni, peisaje etc. ?i a proiect?rii lor pe un ecran.
   cinerām? s.f. Procedeu de realizare a filmelor-panoramice care d? impresia c? imaginile sīnt īn relief.
   cincr?r?, cinerare, adj. Urn? cinerar? — urn?. īn care se p?streaz? cenu?a mor?ilor._
   cincscdp, cinescoape, s.n. Tub catodic folosit, pentru reproducerea imaginilor de televiziune.
   cinetic, -?, cinetici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se refer? la mi?care; energie cinetic? = energie pe care o posed? un corp aflat īn mi?care. 2. S.f. Ramur? a mecanicii care se ocup? cu legile-mi?c?rii.
   cineTā pron. nehot. O persoan? oarecare, cing?toare, cing?tori, s.f. Fi?ie de pīnz? sau de piele, cu care se īncinge mijlocul.
   cinic, -?, cinici, -e, adj. (A.desea substantivat) Care sfideaz? regulile moralei ?i de convie?uire^ social?.
?CINISM
 se
  cinism s.n. Atitudinea omului cinic; fapt? de om cinic.
  cinste s.f. 1. Onestitate, corectitudine. 2. Respect, stim?, pre?uire. 3. (Pop.) Dar, cadou.
  cinsti, cinstcsc, vb. IV. Tr. 1. A da cuiva ?cinstea cuvenit?. 2. A osp?ta pe cineva.
  cinstit, -ii, cinsti?i, -te, adj. Onest, corect; virtuos.
  cintez, cintezi, s.m. B?rb?tu?ul cintezei, cintezii, cinteze, s.f. Mic? pas?re cīnt?toare, -cu penajul cenu?iu-alb?strui ?i cu o dung? alb? pe aripi.
  cintezoi, cintczoi, s.m. Cintez. clntru, cintre, s.n. Partea concav? a unei bolti; cofraj pe care sc zide?te o bolt?.
  cinzeac?, cinzcci, s.f. Veche unitate de m?sur? pentru b?uturi, echivalīnd cu aproximativ
  0,16 litri; sticl? avīnd aceast? capacitalo.
  ciofirii, ciori, s.f. Nume dat mai multor specii ?de p?s?ri din familia corbului, cu pene negro sau cenu?ii.
  cioareci s.m. pi. Pantaloni ??r?ne?ti din ?es?tur? groas?, de lin? sau de postav.'
  ciob, cioburi, s.n. Bucat? dintr-un obiect de sticl?, de faian?? etc. spart.
  cioban, ciobani, s.m. Paznic sau proprietar de oi.
  ciob?nesc, -c?sc?, ciob?ne?ti, adj. Privitor la •ciobani.
  ciob?nit?, ciob?ni?e, s.f. Femeie care p?ze?te oile; so?ie de cioban.
  ciobi, ciobesc, vb. IV. Tr. A ?tirbi un obiect -de sticl?, de por?elan etc.
  cioc1 interj. Guvīnt care imit? zgomotul produs de lovituri īntr-un obiect sau material tare.
  cioc2, ciocuri, s.n. 1. Partea anterioar?, cornoas?, a capului p?s?rilor. 2. Virf al unor obiecte.
  3. Barbi?on.
  ciocan1, ciocane, s.n. 1. Unealt? de metal sau de lemn folosit? la prelucrat materiale tari, la b?tut cuie etc. 2. Material sportiv format dintr-o bil? de metal care se arunc? la distan??.
  3. Unul dintre cele trei oscioare din urechea medie.
  ciocan-, ciocane, s.n. (Fam.) P?h?rel cu gītul strimt ?i lung, din care se bea rachiu.
  cioc?ni, cioc?nesc, vb. IV. 1. Intr. A lucra ceva lovind cu ciocanul. 2. Tr. (Fig.) A bate la cap, a cic?li. 3. Intr. A bate repetat (cu degetul) īntr-un corp tare; a bate īn u??.
  cioc?nīto?re, cioc?nitori, s.f. Nume dat unor p?s?ri de p?dure cu cioc puternic, cu care sparg coaja copacilor pentru a-?i c?uta hrana.
  eioc?nitur?, cioc?nituri, s.f. Zgomot produs de lovituri īntr-un obiect tare.
  ciochin?, ciochine, s.f. Partea dind?r?t (bifurcat?) a ?eii.
  cīocirliin, ciocīrlani, s.m. 1. Pas?re de culoare cenu?ie-g?lbuie, cu un mo? de pene īn vīrful capului. 2. B?rb?tu?ul ciocīrlici. >
  ciocīrlie, ciocirlii, s.f. Pas?re cīnt?toare mic?, cu penajul pestri?, care se ridic? Ia īn?l?imi mari.
  cioclu, ciocli, s.m. Persoan? care transport? mor?ii la groap?.
   ciocni, ciocnesc, vb. IV. 1. Refl. (rccipr.) ?i tr. A (se) lovi unul de altul; (refl., fig., despre idei, interese) a veni īn contradic?ie. 2. Tr. A lovi u?or unul de altul paharele cu b?utur?, īn semn de urare. 3. Tr. A sparge u?or un obiect fragil (do por?elan, do sticl? etc.); (despre pui) a sparge coaja oului īn caro s-a dezvoltat. 4. Refl. (Despro armate) A se īncaier?.
   ciocnire, ciocniri, s.f. Ac?iunea do a (sc) ciocni; b?t?lie, lupt?; (fig.) conflict īntre idei, interese.
   ciocrīi, ciocoi, s.m. Termon de dispre?, pentru un exploatator (parvenit din rīndul arenda?ilor); (p. ext.) boier.
   ciocoiesc, -i?se?, ciocoie?ti, adj. Privitor la ciocoi.
   ciocoimo s.f. P?tura social? a ciocoilor, ciocoism, ciocoismc, s.n. Situa?ie sau purtare de ciocoi; (p. ext.) parvenitism.
   ciocolat?, ciocolate, s.f. Produs comestibil- din cacao ?i zah?r (cu adaos do ingrediente).
   cioflingar, cioflingari, s.m. (Fam.) Om de nimic, sec?tur?.
   ciolan, ciolane, s.n. Os (mare) de animal; (fam.) os de om.
   ciol?nos, -oiis?, ciol?no?i, -oase, adj. Cu oase mari.
   ciomag, ciomege, s.n. B?? mare, gros. ciom?geal?, ciom?geli, s.f. B?taie (cu ciomagul)·
   ciom??ī, ciom?gesc, vb. IV. Tr. A bate zdrav?n, ciond?neal?, ciond?neli, s.f. Ceart? u?oar?, ciond?ni, dond?nesc, vb. IV. Refl. recipr. (Fam.) A se ciorov?i.
   ciopīr?i, ciopir?esc, vb. IV. Tr. A t?ia īn buc??i; a t?ia r?u, īn buc??i neregulate.
   ciopli, cioplesc, vb. IV. 1. Tr. A t?ia a?chii din ceva. 2. Refl. (Fig., despre oameni) A c?p?ta deprinderi civilizate; a se cultiva.
   cioplitor, cioplitori, s.m. Muncitor care ciople?te piatr?.
   ciopdr, ciopoare, s.n. 1. Grup de animale, cīrd. 2. Grup de oameni, ceat?, mul?ime.
   cior?p, ciorapi, s.m. Obiect de īmbr?c?minte din fire de līn?, de bumbac, de m?tase sau sintetice, care acoper? piciorul.
   ciirb?, ciorbe, s.f. Fel de mīncare constīnd dintr-o zeam? de legume, de carne sau de pe?te, uneori acrit?.
   ciorchine, ciorchini, s.m. Tip de inflorescen?? format dintr-un ax cu ramifica?ii pe care se g?sesc numeroase (lori; (p. ext.) strugure.
   ciordeal?, ciordeli, s.f. (Fam.) Furt de lucruri m?runte.
   ciordi, ciordesc, vb. IV. Tr. (Fam.) A ?terpeli, ciorn?, ciorne, s.f. Lucrare scris? provizoriu, īn prim? redactare.
   ciordi, cioroi, s.m. B?rb?tu?ul ciorii, ciorov?i, ciorov?iesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se certa pentru nimicuri. ‘
   ciorov?ial?, ciorov?ieli, s.f. (Fam.) Ceart? u?oar?, gīlceav?.
   ciorp?c, ciorpace, s.n. Minciog. -ciortan, ciortani, s.m. Crap de 1 — 2 kg.
 97
CITA?IE
   ciot, cioturi, s.n. 1. Parle r?mas? dintr-un copac t?iat sau rupt. 2. Parte r?mas? dintr-un membru ciuntit al corpului. 3. Nod proeminent īntr-un trunchi, intr-o scīndur? etc.
   cioturrts, -onsii, cioluro?i, -oase, adj. Cu cioturi. eioYic?, ciovici, s.f. Pas?re cu pene m?slinii, albe sau g?lbui pe gu??, cu coada ca de rīn-dunic?., ,
   ciozvirt?, ciozvlrte, s.f. Bucat? mare de carne, eipic, cipici, s.m. Papuc de stof? sau din līn? īmpletit?.
   ciprinid, ciprinide, s.n. (La pl.) Familie de pe?ti de ap? dulce, cu solzi rotunzi ?i cu o singur? īnot?toare dorsal?; (?i la sg.) pe?te din aceast? familie.
   cipric?t, -?, ciprio?i, -te, s.m. ?i f. Locuitor al Ciprului, cir s.n. (Reg.) Terci.
   eirāc, ciraci, s.m. Discipol; (depr.) persoan? care urmeaz? īn mod servil pe cineva.
   circ, circuri, s.n. 1. Spectacol constīnd din acroba?ii, gimnastic?, prezentare de animale dresate etc.; localul īn care se desf??oar? astfel de spectacole. 2. Incint? circular?, neacoperit?, īn care se desf??urau jocurile publice la romani.
3.  (Geogr.) C?ldare (3). circa adv. Aproximativ, circ? s.f. (Fam.) Circumscrip?ie, circuit, circuite,- s.n. 1. Sistem de conducte sau de conductoare prin care pot circula lichide, gaze, sarcini electrice etc. 2. Drum parcurs pe un itinerar cu īntoarcere la locul de plecare.
   circul?, circul, vb. I. Intr. 1. A umbla, a se deplasa; (despre fluide) a fi īn neīntrerupt? mi?care. 2. (Despre idei, ?tiri, zvonuri) A se r?spīndi, a se transmite. 3. (Despre bani) A avea curs.
   circulant, -?, circulan?i, -te, adj. Care circul?, care se afl? īn circula?ie.
   circulfir, -?, circulari, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care are form? de cerc; care descrie un cerc.
2.  S.f. Dispozi?ie trimis? īn scris organelor īn subordine.
   circulator adj. Aparat circulator = inima ?i sistemul de vene ?i artere prin care circul? sīngele.
   circula?ie, circula?ii, s.f. 1. Faptul de a circula; mi?care, deplasare. 2. Mi?care a unui lichid, a unui gaz etc. īntr-un anumit circuit.
3.  Schimb de bunuri sau de m?rfuri (prin intermediul banilor).
   circumcizie, circumcizii, s.f. T?ierea īmprejur a prepu?ului (practicat? de unele popoare).
   circumlcrin??, circumferin?e, s.f. 1. Lungimea unui cerc. 2. Linie care īnconjur? un loc sau un corp rotund; lungime a conturului unui corp.
   circumflex, circumflexe, adj. Accent circumflex = accent īn form? de unghi cu vīrful īn sus, cu care se noteaz? sunetul l (ā) īn limba romān? sau vocalele lungi īn unele limbi.
   circumscrie, circumscriu, vb. III. Tr. 1. A construi o figur? geometric? circumscris?. 2. A delimita, a īncadra o problem?.
   circumscrip?ie, circumscrip?ii, s.f. Subdiviziune a unei unit??i administrativ-teritoriale (sanitare, electorale etc.).
   circumscris, -u, circumscri?i, -se, adj. (Despre poligoane) Ale c?rui laturi sīnt tangente la un cerc; (despre cercuri) care trece prin vīr-furile unui poligon.
   circumspect, -?, circumspec?i, -te, adj. Precaut, prudent.
   circumspcc?ie s.f. Pruden??, precau?ie, circumstan??, circumstan?e, s.f. īmprejurare care īnso?e?te un fapt, o ac?iune sau un fenomen.
   circumstan?ial, -u, circumstan?iale, adj. Complement circumstan?ial = complement care arat? īn ce īmprejur?ri se petrece o ac?iune sau cum se prezint? o īnsu?ire; propozi?ie circumstan?ial? = propozi?ie secundar? care are īn fraz? rolul complementului circumstan?ial dintr-o propozi?ie.
   circumteristru, -u, circumtcrc?tri, -stre, adj. Care īnconjur? P?mīntul.
   circumyolu?ic, circumvolu?ii, s.f. Fiecare dintre cutele de pe suprafa?a creierului.
   circ?d?, cirezi, s.f. Grup mare de vite cornute, cirea??, cire?e, s.f. Fructul cire?ului, cire?, cire?i,' s.m. Pom roditor cu flori albe ?i cu fructe comestibile mici, sferice.
   circ??r s.m. Numele popular al lunii iunie, cirip interj. Cuvīnt care imit? sunetele caracteristice ale p?s?relelor.
   ciripi, ciripesc, vb. IV. Intr. (Despre p?s?rele) A scoate sunete caracteristice.
   ciroz?, ciroze, s.f. Boal? cronic? a ficatului, caracterizat? prin distrugerea celulelor hepatice.
                                                                 cist6rn?, cisterne, s.f. Recipient de metal pentru lichide, montat pe un cadru de vehicul; rezervor destinat īnmagazin?rii’ unor lichide. cisticiSrc, cisticerci, s.m. Form? larvar? a teniei. cisticercozS s.f. Boal? la animale (rareori la om) datorit? localiz?rii cisticercilor in diferite organe ale corpului, cistit?, cistite, s.f. Inflama?ie a vezicii urinare, cistoscop, cistoscopuri, s.n. Instrument īntrebuin?at la cistoscopic.
   cistoscopie, cistoscopii, s.f. Examen al cavit??ii vezicii urinare, f?cut cu ajutorul cisto-scopului.
   ci?mea, ci?mele, s.f. Instala?ie ^pentru scos ap? dintr-o conduct? sau dintr-un izvor.
   cita, citez, vb. I. Tr. 1. A men?iona, a indica o persoan?, un fapt, pentru a confirma ceva.
2. A reproduce īntocmai ceea ce a spus sau a scris cineva. 3. A chema pe cineva īn fa?a unui organ judiciar. t
                                                                 citadel?, citadele, s.f. (īnv.) Mic? fort?rea?? īn incinta unui ora?; castel sau cetate construit? īn afara zidurilor unui ora?, pentru a-1 ap?ra, citadin, -?, citadini, -e, adj. (Livr.) Or??enesc, citat, citate, s.n. Fragment dintr-o scriere reprodus īntocmai.
   cita?ie, cita?ii, s.f. īnscris prin care cineva este chemat īn fa?a unui organ judiciar sau de urm?rire penal?.
— Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curent
CITE?
   cite?, -eii??, cite?i, -c, adj. (Despre scrisul de min?) Caro se poate citi u?or.
   citi, cilcsc, vb. IV. Tr. 1. A parcurge un. text, pentru a lua cuno?tin?? de con?inutul lui; a descifra o partitur? muzical?; a controla indica?iile unui aparat de m?sur?. 2. (Fig.) A descoperi gīndurile sau sentimentele cuiva, din expresia figurii sale. 3. A īnv??a, a studia, citit, -ii, citi?i, -te, adj. Cult, īnv??at, instruit, cititor, -oiire, cititori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care cite?te; cititor īn stele = astrolog.
   citologic s.f. Ramur? a biologiei care se ocup? cu studiul celulelor.
   citoplasm? s.f. Constituent fundamental al colulei, de natur? proteic?.
   citric, -ii, citrici, -e, adj. Acid citric = acid organic care se g?se?te īn i?mīi, portocale etc.; fructe citrice (?i substantivat, f. pl.) = nume generic pentru l?mīi, portocale, mandarine etc.
   citronad?, citronade, s.f. B?utur? r?coritoare, preparat? din suc de l?mīie, zah?r ?i ap?. Var.: sitron?d? s.f.
   ciub?r, ciubere, s.n. Vas cu dou? toarte, f?cut din doage ?i folosit pentru p?strat sau transportat lichide.
   ciubotar, ciubotari, s.m. (Reg.) Cizmar, ciubot?, ciubote, s.f. (Reg.) Cizm?, ciubo?ic?, ciubo?ele, s.f. Diminutiv al lui ciubot?; ciubo?ica-cucului = plant? erbacee cu frunze ovale ?i flori galbene.
, ciubuc, (1, 2) ciubuce, (3) ciubumri, s.n. 1. Pip? cu ?eav? lung?. 2. Ornament īn relief pe marginile unui perele, ale unei ferestre etc. 3. (Fam.) Ci?tig (m?runt) ilicit; bac?i?.
   ciubucar, ciubucari, s.m. (Fam.) Persoan? caro umbl? dup? ciubucuri (3).
   ciuciulete, ciuciule?i, s.m. Ciuperc? comestibil? cu p?l?ria zbīrcit?; (adverbial) ud ciuciulete = ud pīn? la piele.
   ciucure, ciucuri, s.m. Ornament f?cut dintr-o īmpletitur? sau dintr-un m?nunchi de fire, cu care se īmpodobesc marginile unei cuverturi, unei draperii, ale unui ?al etc.
   ciudat, -?, ciuda?i, -te, adj. Straniu, bizar, ciud? s.f. Necaz, sup?rare, amestecat? cu invidie sau cu p?rere de r?u.
   ciud??enie, ciud??enii, s.f. Lucru ciudat, īn-līmplare curioas?.
   ciuī, (1) ciufuri, s.n., (2) ciufi, s.m. 1. S.n. Smoc de p?r zbīrlit. 2. S.m. Pas?re r?pitoare de noapte, asem?n?toare cu bufni?a, cu dou? smocuri de pene deasupra urechilor.
   ciufuli, ciufulesc, vb. IV. Tr. A zburli (p?rul, barba).
   ciuguleiilii, ciuguleli, s.f. Faptul de a ciuguli; ceea ce se ciugule?te.
   ciuguli, ciugulesc, vb. IV. Tr. (Despre p?s?ri) A apuca (hrana) cu ciocul; (despre oameni) a minca luīnd cīte pu?in din alimente.
   cium, ciuini, s.m. Plant? erbacee a c?rei r?d?cin? se folose?te la fabricarea s?punurilor, īn medicin? ca expectorant etc.
   ciulama, ciulamale, s.f. Mincare din came de pas?re, cu sos gros de f?in?.
                                                                ciulcundrn s.f. art. Numele unui dans popular, ciuli, ciulcsc, vb. IV. Tr. (Despre animale) A ridica urechile īn sus (penlru a-?i īncorda auzul); (despre oameni) a asculta cu marc alen-?ie.
   ciulin, ciulini, s.m. Plant? erbacee cu tulpina ?i frunzele spinoase, care cre?te pe terenuri necullivate.
                                                                 ciumat, -īi, ciuma?i, -te, adj. Bolnav'de cium?, ciiiinu, ciumc, s.f. Boal? epidemic? foarte grav?, contagioas? (transmis? prin ?obolani).
   cium?Mio s.f. Plant? medicinal? foarto toxic?, cu flori albe ?i fructe spinoase.
   ciung, -?, ciungi, -e, adj. Care are o mīn? retezat?.
   ciunti, ciuntesc, vb. IV. Tr. A t?ia, a amputa; a reteza (plante, crengi). .
   ciupeal?, ciupeli, s.f. Faptul do a ciupi; (fig.) furt de sume mici de bani sau de lucruri m?runte.
   ciupfirc?, ciuperci, s.f. (La pl.) īncreng?tur? de talofite lipsite de clorofil?, care se reproduc prin spori; (?i la sg.) plant? din aceast? īncreng?tur?.
   ciupi, ciupesc, vb. IV. Tr. 1. A pi?c?; (despre p?s?ri) a apuca cu ciocul; a ciuguli.'2. A mīnca rupīnd cīte pu?in dintr-un . aliment. 3. A rupe vīrful l?starilor unei plante, pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. 4. A fura cīte pu?in.
   ciur, ciururi, s.n. Unealt? do cernut materiale granular?, cereale etc.
   ciuruc, ciurucuri, s.n. Lucru f?r? valoare; (fig.) om care nu este bun de nimic.
   ciurui1, ciuruiesc, vb. IV. 1. Tr. A da prin ciur. 2. Refl. A se g?uri īn mai multe locuri.
   ciurui3, pers. 3 d?ruie, vb. IV. Intr. A curge, ?iroind, cu un zgomot caracteristic.
   ciut, -?, ciu?i, -tc, adj. (Despre animale) F?r? coarne; cu coarnele t?iate sau c?zute, ciut?, ciule, s.f. Femela cerbului, ciutur?, ciuturi, s.f. G?leat? f?cut? din doage, cu care se scoate ap? din fīnlīn?. civic, -fi, civici, -e, adj. Cet??enesc, civil, -?, civili, -e, adj. 1. Care se refer? la raporturile dintre cet??eni sau dintre ace?tia ?i organele statului; drepturi civile = drepturi recunoscute persoanelor fizice ?i persoanelor juridice; stare civil? — situa?ia unei persoane īn raport cu familia; parte civil? = persoan? care, īntr-un proces penal, formuleaz? preten?ii pentru acoperirea pagubei pricinuite prin s?vīr?irea infrac?iunii. 2. Care nu este militar sau nu are caracter milit?resc; (substantivat) persoan? care' nu face parte din cadrele armatei.
   civiliza, civilizez, vb. I. Tr. ?i refl. A face s? devin? (sau a deveni) civilizat.
   civilizat, -?, civiliza?i, -te, adj. 1. Care a ajuns la un nivel īnalt de dezvoltare, la un standard de via?? ridicat. 2. Politicos, manierat.
   civiliza?ie, civiliza?ii, s.f. Nivel de dezvoltare a culturii materiale ?i spirituale a societ??ii; (p. ext.) nivel īnalt de dezvoltare a unei societ??i.
 99
ClRLION?
   civism s.n. Atitudine de bun cet??ean, cizela, cizelez, vb. I. Tr. A prelucra fin suprafa?a unui obiect de metal; a retu?a, a finisa.
   cizmiir, cizmari, s.m. Meseria? care confec?ioneaz? (?i repar?) īnc?l??minte.
   cizmii, cizme, s.f. īnc?l??minte (de piele, de cauciuc etc.) care· acoper? .piciorul pīn? aproape de genunchi.
   cizm?rie, cizm?rii, s.f. 1. Atelier īn care se confec?ioneaz? (?i se repar?) īnc?l??minte. 2. Meseria cizmarului.
   ciinc, clini, s.m. Mamifer carnivor domesticit, folosit pentru paz?, vīn?toare etc.
   i'īinise, -e?sc?, cīine?ti, adj. De cīine, al cīi-nilor; (fig.) r?u, hain.                                N
   cīini?te adv. Ca.un cīine; (fig.) cu du?m?nie; cīine-cīine?te = cu mare greutate.
   cīinos, -o?s?, cīino?i, -oase, adj. Crud, r?u, hain.
   cīl?i s.m. pl. Fire scurte r?mase īn urma d?-r?citului inului ?i al cīnepii.
   e.īmp, cīmpuri, s.n. ?i (mai ales īn expr.) cīnīpi, s.m. 1. ?es, cīmpie; ogor; īntindere de p?mīnt īn afara unei localit??i; munca eimpului = munci agricole. 2. Loc, spa?iu, por?iune de teren unde se,desf??oar? o anumit? activitate, se petrece un fenomen, se exercit? o for?? etc.: ctmp electric; clmp vizual; cīmpul muncii = sfer? de activitate, mujic?.
   cīmpcān, cīmpcni,. s.m. Locuitor de la ?es. cīmpenesi'., -eāsc?, cīnipcne?ti, adj. De (la) cīmp (I) sau de (la) ?ar?; specific vie?ii de la ?ar?.
   cīmpie, ctmpii, s.f. ?es. cīnd adv. J. īn care moment? īn care timp?; cīnd a?a, cīnd a?a = ba a?a, ba altfel. 2. (Cu valoare de conjunc?ie) L-am v?zut cind a plecat; spiine-mi cīnd s? te a?tept.
   cīndv? adv. īntr-un moment neprecizat (trecut sau , viitor).
   cīncpār, cintp?ri, s.m. Mic? pas?re cīnt?toare care se hr?ne?te mai ales cu semin?e de cīnep?.
   cīuepii s.f. Plant? erbacee cultivat? pentru fibrele textile care se scot din tulpin? ?i pentru uleiul extras din semin?e ?i folosit la prepararea lacurilor.
   cīnopi?tc, ctnepi?ti, s.f. Teren cultivat cu cīnep?. ,
   cīnt, ctnturi, s.n. X. Cīntare, cīntec; ciripit de p?s?ri. 2. Diviziune a unui poem epic.
   cīnt?, cīnt, vb. I. Tr. ?i intr. 1. A emite un ?ir de sunete muzicale care formeaz? īmpreun? o melodie; (despre p?s?ri) a scoate ciripitul caracteristic speciei. 2. A scrie versuri (īn cinstea cuiva).
   cīntjir, cīntare, s.n. Instrument care serve?te la eīnt?rit.
   cīntAre, cīnt?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a cīnta; melodie. 2. Cīntec de laud?, imn.
   cīnt?ri?, -c???, cīnt?re?i, -e, s.m. ?i f. 1. Persoan? care cīnt? (cu vocea); artist a c?rui profesiune este de a cīnta. 2. Poet.
   cīnt?ri, cīnt?resc, vb. IV. 1. Tr. A determina greutatea (masa) unui corp cu ajutorul oīnta-
rului, balan?ei etc.; (fig.) a aprecia, a chibzui; a cīnt?ri din ochi = a evalua ceva din vedere, cu aproxima?ie. 2. Intr. A avea o anumit? greutate (mas?); (fig.) a valora, a pre?ui.
   cīnt?tor, -oare, cīnt?tori, -oare, adj. (Despre p?s?ri) 'Care cīnt?; (substantivat, m.; pop.) coco?; (pe) la cīnt?tori = īn zori.
 . cīntec, cīntece, s.n. X. ?ir de sunete muzicale, vocale sau instrumentale; ciripitul p?s?rilor; zumzetul unor insecte. 2. Compozi?ie literar? īn versuri, īnso?it? adesea de melodie; cīntec. de leag?n = cīntec liric cu care se adorm copiii mici; cīntec b?trīnesc = balad? popular? veche.
   cir interj. Cuvīnt care imit? cronc?nitul ciorilor, cīrīitul g?inilor etc^; (adverbial) cīr-mīr = cu ceart?, cu tocmeal?.
   circ interj. A nu zice nici cīrc = a t?cea chitic.
   cīrcīi s.f. In cīrc? — īn spinare, cīrc?itic, cīrc?ieci, s.m. (Zool.) Scolopendr?. eīrceie, cīrceie, s.f. Pies? de lemn sau de fier, cu care se leag? tīnjala de pro?ap (cīnd se īnjug? patru boi).
   circii, cīrcei, s.m. X. Contrac?ie involuntar? a mu?chilor, īnso?it? de o senza?ie dureroas?.
 2. Organ vegetal ’ al unor plante, cu ajutorul c?ruia acestea se aga?? de corpurile din jur.
   cīrciumur, cīrciumari, s.m. Proprietar al unei cīrciumi.
   circium?, cīrciumi, s.f. Local unde se consum? b?uturi alcoolice.
   cīrcīum?rciis?, cīrcium?rese, s.f. X. Nevast? de cīrciumar; proprietara unei cīrciumi. 2. Plant? erbacee ornamental?, cu flori mari, albe, galbene sau ro?ii. 1
   cīrcīurn?rit?, cīrcium?ri?e, s.f. Cīrcium?reas?
 W·
   cīrcoti?, -?, cīrcota?i, -e, adj. (Adesea substantivat) Care caut? tot timpul ceart?, care e mereu nemul?umit.
   cīrent?, cīrcote, s.f. Gīlceav?, ceart?, cīrd, cīrduri, s.n. X. Grup mare de animale, de p?s?ri, de pe?ti. 2. (Depr.) Ceat? de oameni.
 3. (Fig.) Mul?ime, gr?mad?, ?ir (de nni).
 ?  cīrd??ie, ctrd??ii, s.f. īntov?r??ire īn scopuri necinstite.
   cīrīi, pers. 3 cirīie, vb. IV. Intr. (Despre p?s?ri) A scoate sunete scurte, guturale.
   cīrīiulu, cīrīieli, s.f. X. Cīrīit. 2. Bomb?neal?, ceart?.
   cīrīit s.n. Faptul de a cīrīi. cīr??, cīrje ?i cīrji, s.f. I. B?? bifurcat la partea superioar?, de care se servesc infirmii la mers. 2. Baston īncovoiat la partea superioar?.
   cīrliin, cīrlani, s.m. X. Miel sau ied īn??rcat. 2. Mīnz sau cal pīn? la trei ani.
   cīrlig, cīrlige, s.n. X. Pies? de metal īncovoiat? la un cap?t, servind pentru a atīrna, a prinde sau a ag??a un obiect. 2. Pies? metalic? a undi?ei, īn forma unui ac īndoit, īn care se īnfige momeala. 3. īncuietoare la o u??, care se prinde īntr-un belciug. 4. Andrea.
   cīrlion?, cīrlion?i, s.m. Bucl? de p?r, zuluf.
ClRLION?A
 100
 cīrMon??, ctrlion?ez, ? vb. I. Tr. A bucla p?rul, a lace cīrlion?i.
 cīrlion??t, -?, cirlion?a?i, -te, adj. (Despre p?r) Buclat.
 cīnn?ci, ctrmaci, s.m. Persoan? care manevreaz? cīrma unei nave.
 cīrm?, cīrme, s.f. 1. Dispozitiv, cu ajutorul c?ruia se conduce o nav? sau o aeronav?. 2. (Fig.) Guvernare, cīrmuire.
 cīrmi, cirmesc, vb. IV. Intr. A schimba direc?ia de rmers.
 cīrmīz (1, 2) s.m., (3) s.n. 1. S.m. Plant? erbacee cu fructe mici, sferice, ro?ii sau negre.
 2. S.m. Co?enil?. 3. S.n. Materie colorant? ob?inut? din fructe de cīrmiz (1) sau din gogo?i de co?enil?.
 cīrmui, ctrmuiesc, vb. IV. Tr. A guverna, a conduce.
 cīrmuire, clrmuiri, s.f. Ac?iunea de a cīrmui; organ de conducere.
 cīrmuitdr, -o?re, cīrmuitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care guverneaz?, care conduce.
 cīrn, -fi, cirni, -c, adj. (Despre nas) Mic ?i ridicat pu?in īn sus; (despre oameni) cu nasul mic ?i ridicat īn sus.
 cīrn&t, cīrna?i, s.m. Produs alimentar din carne tocat?, introdus? īn intestine de porc, de oaie sau din material plastic.
 cīrni, cīrncsc, vb. IV. Intr. ?i tr. (Pop.) A (se) īndrepta īn alt? direc?ie.
 cīrp?ci, cīrpaci, s.m. Meseria? care lucreaz? prost.
 cīrpu, cīrpe, s.f. 1. Bucat? de pīnz? folosit? pentru ?ters praful, vasele etc. 2. Scutec. 3. (Fig.) Om f?r? personalitate.· cīrp?tār, cirp?toare, s.n. 1. Taler de lemn pe care se taie carnea, ceapa etc. 2. Scīndur? pe care se īntinde aluatul.
 cīrpe?l?, cirpeli, s.f. Repara?ie sumar?, cīrpi, cirpesc, vb, IV. Tr. A petici; a repara, cīrpitur?, cirpiluri, s.f. Repara?ie sumar? (prost executat?).
 cīrti, ctrlesc, vb. IV. Intr. A-?i exprima nemul?umirea (prin murmure); a protesta.
 cīrti??, clrti?e, s.f. Mamifer insectivor cu blana neagr?, pre?ioas?, care tr?ie?te īn galerii subterane.
 ci?i??, cifi?e, s.f. Vierme mic care se dezvolt? īn brīnz?.
 cī?īegi s.f. pl. (La cre?tinii ortodoc?i) Interval de timp īntre dou? posturi, cīnd se poate mīnca de dulce.
 cī?tig, ci?tiguri, s.n. Ceea ce cī?tig? cineva; bun material cī?tigat.
 cī?tig?, cī?tig, vb. I. 1. Tr. A dobīndi bani sau alte bunuri materiale (prin munc?); (fig.) a dobīndi experien??, cuno?tin?e etc. 2. Tr. A atrage de partea sa. 3. Tr. A ob?ine o victorie.
 4. Intr. A-?i spori calitatea, greutatea etc.
 cī?tig?t<5r, -o?re, cī?tig?tori, -oare, adj., s.m. ?i f.
 1, Adj., s.m. ?i ī. (Persoan?) care a ob?inut un avantaj, o victorie asupra cuiva. 2. Adj. Care d? dreptul la cī?tig.
   cit1 adv., conj. 1. Adv. In ce m?sur?,, īn ce grad; īn ce durat? de timp. 2. Adv. (Cu valoare de prepozi?ie, īn compara?ii) Cit muntele dc mare.
 3. Conj. (Introduce propozi?ii temporale, modale sau atributive) īn timpul īn care...; īn m?sura īn care... 4. Conj. (Introduce propozi?ii completive directe) Am dat. cit mi-a cerut.
   cit"-, cituri, s.n. Rezultatul īntreg al unei īmp?r?iri.
   cīt3, -?, citi, -te, pron. 1. (Interogativ) Cit cost?? Cit e ceasul? 2.(Nehot?rīt) Cit? frunz? ?i iarbu = īn cantitate foarte mare.
   cīte adv. Formeaz? numerale distributive ?i colective: dou? cile dou?; cite trcle.
   cītclea, cīta pron. interog. (Precedat do ait. al, a; este folosit pentru a afla locul pe care īl ocup? cineva sau ceva īntr-o serie) Al eiiclea? a cita?
   cīteod?ta adv. Uneori, din cīnd īn cīnd. cītesi- Element de compunere īnserrmīnd „to?i (toate) laolalt?“, care serve?te la formarea unor numerale colective: cite?ipatru.
   cītime, citimi, s.f. Ceea ce se poate m?sura sau, num?ra.
   cītu?i adv. Citu?i de pu?in = oricit de pu?in; absolut deloc.
   cītv?, cīi?v?, ci?iva, citeva, pron nehot., adj. nehot. Un num?r mic, o cantitate mic?.
   cl?cu, cl?ci, s.f. 1. Munc? gratuit? pe care ??ranul iobag era obligat s? o presteze īn folosul proprietarului de p?mīnt. 2. Munc? colectiv? benevol?, pe care o fac ??ranii unii īn folosul altora, īnso?it? de obicei ?i de o mic? petrecere.
   cl?ie, cl?i,''s.'f. Gr?mad? maro de fīn sau de cereale, de obicei de form? conic?; (fig.) gr?mad? de lucruri sau de fiin?e īn dezordine.
   chinui, clame, s.f. Agraf? cu care se prind foi volante, p?rul. etc.
   claD, clanuri, s.n. 1. Comunitate din comuna primitiv?, format? din oameni uni?i prin leg?turi de rudenie ?i de limb?.’ 2. (Peior.) Clic?.
   clandcslin, clandestini, -e, adj. F?cut īn ascuns, ilegal. ^
   cl?n??, clan?e, s.f. 1. Mīner la broasca u?ii. 2. (Peior.) Gur?.
   clāpīi, clape, s.f. 1. Fiecare dintre piesele mobile care alc?tuiesc claviatura unui pian, n unei orgi etc. 2. Fiecare dintre discurile unei ma?ini de scris sau de calculat care, prin ap?sare, fac s? se imprime litere sau cifre. 3. Bucat? mobil? de stof? care cade peste deschiz?tura unui buzunar. 4. Capac, clapdn, claponi, s.m. Coco? castrat, clar, -?, clari, -e, adj. 1. Care se distinge bine; limpede, pur, transparent; (despre aer, cer) senin, luminos. 2. (Despre sunete, voce) Care r?sun? distinct. 8. U?or de īn?eles, l?murit, evident.
   clarific?, clarific, vb. I. Tr. A face s? devin? mai clar, a l?muri.
   clarinCt, clarinete, s.n. Instrument muzical de suflat, īn form? de tub l?rgit la un cap?t, prev?zut cu g?uri ?i cu clape.
CLEIUC
   claritate s.f. īnsu?irea de a fi clar, limpede; calitate a stilului de a fi u?or do īn?eles.
   clarobsciir s.n. Procedeu grafic ' ?i pictural de distribuire a luminii ?i a umbrelor īn vederea ob?inerii efectelor dorite.
   elarviiz?tdr, -oiire, clarv?z?tori,      -oare, adj.
Care īntrevede clar cum se va desf??ura īn viitor o ac?iune.
                                                                      clnrrāiiino s.f. Calitatea de a fi clarv?z?tor, clas?, clasez, vb. I. 1. Tr. A aranja ceva pe clase, pe categorii. 2. Refl. A ob?ine un anumit loc īntr-un clasament. 8. Tr. (Jur.) A dispune īncetarea unui proces penal. ·.
   clasament, clasamente, s.n. Ordinea valoric? īn care sīnt grupa?i participan?ii la o competi?ie sportiv?.
   clas?, clase, s.f. 1. Grup do obiecte, de fenomene sau de fiin?e cu īnsu?iri comune. 2. Clase sociale = grupuri mari de oameni constituite istoric, care se deosebesc īntre ele prin situa?ia lor economic? determinat?, īn esen??, de pozi?ia lor fa?? de mijloacele de produc?ie. 8. (Biol.) Categorie sistematic? inferioar? īncreng?turii ?i superioar? ordinului. 4. (Mat.) Fiecare dintre grupele de cīte trei cifre ale unui num?r cu mai multe cifre. 5. Unitate organizatoric? īn īnv???-mīnt compus? dintr-un num?r de elevi de aceea?i vīrst?; sal? īn care.se ?in cursurilo pentru un astfel de grup. 6. Categorie, grad, rang (la vagoanele de tren, de tramvai 'etc.). 7. Rang, grad, categorie īn care este īncadrat cineva potrivit func?iei de?inute.
   cīāsic, -ii, clasici, -e, adj. 1. Care apar?ine clasicismului, care se refer? la clasicism. 2. (Despre opere literare, artistice etc.) Care serve?te ca model de perfec?iune. 3. (Despre scriitori, oameni de ?tiin??; adesea substantivat) A c?rui oper? ī?i p?streaz? valoarea de-a lungul veacurilor. 4. Tipic, caracteristic.
   clasicism s.n. 1. Ansamblu de tr?s?turi proprii culturii antici greco-latine. 2. Curent literar ?i artistic īn arta ?i literatura european?, ap?rut īn sec. XVII, care tindea spre imitarea modelelor greco-latine.
   'clasific?, clasific, vb. I. Tr. 1. A repartiza pe clase sau īntr-o anumit? ordine. 2. A stabili locul cuvenit cuiva īn urma unui examen, a unui concurs etc.
   clasdr, clasoare, s.n. Map?, album, cutie etc. īn care se p?streaz? hīrtii sau documente clasate.
   cl?stic, -?, elastici, -e, adj. (Despre roci) De-tritic.
   claustra, claustrez, vb. I. Refl. ?i tr. (Livr.) A (se) īnchide īntr-o m?n?stire sau (p. ext.) īntr-un loc retras.
   clāuz?, clauze, s.f. Prevedere cuprins? īntr-un act juridic.
   clavccin, clavecine, s.n.' Vechi instrument muzical cu claviatur? ?i cu coarde.
   claviatur?, claviaturi, s.f. Totalitatea clapelor unui pian, ale unei ma?ini de scris etc.
   clavicul?r, -?, clavieulari, -e, adj. Care' ?ine de clavicul?.
 clavicul?, clavicule, s.f. Fiecare dintre cele dou? oaso care se articuleaz? cu sternul ?i cu omopla?ii.          4 .
 clavir, clavire, s.n. (Rar) Pian. clax6u, claxoane, s.n. Dispozitiv- de semnalizare sonor?, folosit la autovehicule.
 claxona, claxonez, vb. I. Intr. A semnaliza cu claxonul.
 cl?tnie, cl&buci, s.m. 1. Spum? pe care ? ???? s?punul amestecat cu ap?. 2. Spum? care apare la suprafa?a unor lichide cīnd fierb. 3. Saliv? spumoas? cu b??ici.
 cl&c??, .cl?ea?i, s.m. 1. ??ran obligat s? foc? clac? (1). 2. Persoan? care ia parte la o clac? (2).
 cliVli, cl?desc, vb. IV. Tr. 1. A zidi, a construi.
 2.  A a?eza unul peste altul, īn mod sistematic, lucruri’de acela?i fel.
 cl?dire, cl?diri, s.f. Construc?ie, cas?, edifi-iu. cl?mp?ni, cl?mp?nesc, vb. IV. Intr. A produce un zgomot caracteristic prin lovire, prin trīn-tirea unui capac etc.
 ' cl?n??ni, cl?n??nesc, vb. IV. Intr. A-?i ciocni īn mod, ritmic din?ii (de frig, de fric? etc.).
 cl?n?iu, cl?n??i, s.m. Om care vorbe?te mult (?i pe un ton agresiv).
 cl?pStig, -?, cl?p?ugi, -c, adj. (Despre urechi) Mare ?i aplecat īn jos.
 cl?ti, cl?tesc, vb. IV. ī. Tr. A limpezi īn ap? curat? un obiect sp?lat. 2. Refl. ?i tr. (īnv. ?i pop.) A (se) cl?tina.
 cl?tin?, clatin, vb. I. 1. Tr., intr. ?i refl. A (se) mi?ca u?or, īntr-o parte ?i īn alta. 2. Refl. A ?ov?i īn mers, a se īmpletici; (fig.) a fi īntr-o situa?ie critic?.
 cl?tin?tur?, cl?tin?turi, s.f. Mi?care agitat? sau ?ov?itoare. .
 cl?tit, -ii, cl?ti?i, -te, adj., s.f. 1. Adj. Limpezit cu ap?. 2. S.f. Un fel de pl?cint? sub?ire, pr?jit? īn gr?sime.
 clean, eleni, s.m. Pe?te de ap? dulce, cu corpul gros, acoperit do solzi mari.
 'cleī?i, clif?i, vb. IV. Intr. A mīnca cu zgomot, clci, cleiuri, s.n. 1. Substan?? vīscoas? care serve?te la lipit. 2. Suc gros care se scurge din scoar?a unor arbori.
 cleios, -o?s?, cleio?i, -oase, adj:         Lipicios;
 (despre p?mīnt) vīscos, clisos.
 clim?, cleme, s.f. Dispozitiv de īmbinare de-montabil? a dou? sau a mai multor elemente.
 clemen??, clemen?e, s.f. (Livr.) īndurare, iertare; indulgen??.
 elenei, elenciuri, s.n. 1. (Pop.) Cīrlig (f?cut dintr-o creang?). 2. (Fig.) Sens ascuns, tīlc; motiv de ceart?.
 clepsidr?, clepsidre, s.f. Instrument cu care se m?sura īn. trecut timpul, dup? cantitatea de ap? sau de nisip scurs?, printr-un orificiu, dintr-un rezervor.
 cleptom?n, -?, cleptomani, -e, s.m. ?i f. Persoan? care sufer? de cleptomanie.
 cleptomanie s.f. Impulsie patologic? pentru furt f?r? urm?rirea unui profit.
 cler s.n. Totalitatea preo?ilor unui cult. cifric, clerici, s.m. Membru al clerului.
CLERICAL
 102
   doricii, -?, clericali, -c, adj. Privitor la clerici, cle?t?r s.n. (Poetic) Cristal, cle?te, de?ii, s.m. 1. Unealt? care serve?te pentru a apuca, a smulge, a inimii piese ele. 2. Unealt? de forma unui cle?te (1), folosit?'īn diverse opera?ii. 3. Nume dat picioarelor anterioare ale racilor ?i crabilor. ' cleveteal?, cleveteli, s.f. Bīrfeal?. clcvcti, clevetesc, vb. IV. Tr. A birfi, a def?ima, client, -?, clien?i, -te, s.m. ?i f. 1. Persoan? care cump?r? (regulat) de la un magazin sau care consum? īntr-un local public. 2. Persoan? considerat? īn raport cu medicul sau cu avocatul s?u.
   clientel?, clientele, s.f. Totalitatea clien?ilor unui magazin, unui avocat, unui medic ele.
   clinincteriu s.n. Perioada de sfīr?it. a maturit??ii, caracterizat? prin īncetarea fiziologic? a func?iei genitale.
   clim?t, climate, s.n. 1. Clim?. 2. (Fig.) Mediu, atmosfer? social?, moral? etc., ambian??.
   climateric, -?, climaterici, -c, adj: Privitor la clim?; (despre sta?iuni, localit??i etc.) cu clim? potrivit? pentru odihn? sau pentru tratarea unor boli.
                                clim?tic, climatici, -ce, adj. Climateric, cliaiatologie s.f. ?tiin?? care studiaz? clima, clim?, clime, s.f. Totalitatea proceselor ?i fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice.
   clin, clini, s.m. 1. Bucal? de pīnz? sau de stof? folosit? ca parte component? sau ca adaos la un obiect de īmbr?c?minte. 2. Petic de p?mīnt sau de p?dure de form? triunghiular?.
   clinclier s.n. Produs ob?inut Ia fabricarea cimenturilor ?i folosit la pavaje, pardoseli etc.
   clinchet, clinchete, s.n. Sunet produs de clopo?ei, do ciocnirea paharelor etc.
   ciinglierit s.n. Material fabricat din fire de azbest ?i de cauciuc, din care se confec?ioneaz? garnituri rezistente la temperaturi ?i presiuni īnalte.
   clinic, -8, clinici, -e, adj., s.f. 1. Adj. De clinic?; realizat īn cadrul unei clinici: examen clinic. 2. S.f. Unitate spitaliceasc? īn care se efectueaz? īnv???mīntul practic de specialitate.
   clinician, -?, clinicicni, -e, s.m. ?i f. Medic care lucreaz? īntr-o clinic?.
   clinometru, clinometre, s.n. Instrument care serve?te la m?surarea unghiurilor īn plan vertical fa?? de orizont.
   clinti, clintesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) mi?ca pu?in din loc. 2. Tr. (Fig.) A determina pe cineva s? se abat? de la convingerile sau liot?-ririle sale.
   clip?, clipe, s.f. Interval de timp foarte scurt, clipi, clipesc, vb. IV. Intr. A apropia ?i a dep?rta, īn mod reflex, pleoapele una de ’alta. clipit?, clipite, s.f. Clip?. clipoci1, clipocesc, vb. IV. Intr. 1. A clipi. 2. A mo??i.
   clipoci2, pers. 3 clipoce?te, vb. IV. Intr. (Despre ape curg?toare) A produce un zgomot u?or.
   clips, clipsuri, s.n. Bro??, cercel etc. .care se prinde cu un fel de clap? sau cu un arc.
   cliring s.n. Sistem do decontare f?r? numerar, īntre b?nci sau īntre state, prin compensarea reciproc? a crean?elor ?i datoriilor. Scris ?i: clearing.
   clis?, clise, s.f. P?mīnt argilos īmbibat cu ap?.
   clism?, clisme, s.f. Introducere a unui lichid pe cale rectal? pentru evacuarea for?at? a materiilor fecale.
   clisos, -o?s?, cliso?i, -oase, adj. Vī?cos, cleios, clistir, clistire, s,n. Irigator. cli?eu, cli?ee, s.n. 1. Imagine fotografic? negativ?; plac? sau film fotografic developat. 2. (Tipogr.) Plac? (de lemn, de metal ele.) pe caro s-a reprodus sau s-a gravat o imagine, pentru a fi imprimat?. 3. (Fig.) Fraz? banal?, repetat? prea des.
   clitiris s.n. Mic organ erectil la femeie, situat līng? canalul urinar.
   clivaj s.n. Proprietate a unor cristale de a se desface īn foi sau pl?ci cu suprafe?e plane.
   cloac?, cloace, s.f. 1. Canal subteran, īn care se vars? murd?riile dintr-un ora?. 2. B?ltoac? murdar? ?i r?u mirositoare. 3. Cavitate terminal? a tubului digestiv, la reptile, p?s?ri, amfibieni, īn care se deschid canalul genital ?i urinar.
   cloan??, cloan?e, s.f. (Pop.) Bab? rea ?i ar??goas?; (fam., peior.) gur?.
   cloci, clocesc, vb. IV. 1. Tr. (Despre p?s?ri) A.sta pe ou? pentru a le īnc?lzi ?i a scoate din ele pui. 2. Tr. (Fig.) A pl?nui, a urzi. 3. Refl. (Despre alimente) A c?p?ta gust ?i miros nepl?cute; a se altera.
   clocit, -?, cloci?i, -te, adj. (Despre alimente, b?uturi) St?tut, alterat.
   clocitoare,^ clocitori, s.f. Instala?ie sau aparat pentru clocitul artificial al ou?lorsau al icrelor.
   clocot, clocote, s.n. 1. Mi?care zgomotoas? a lichidelor cīnd fierb. 2. Agita?ie zgomotoas? a apei m?rii, a unui rīu etc.; (fig.) zbucium, fr?mīntare.
   clocoti, clocotesc, vb. IV. Intr. 1. (Despre lichide) A fierbe īn clocot; (despre ape, rīuri) a se agita cu putere, cu zgomot. 2. (Fig.; despre pasiuni) A fi gata s? se dezl?n?uie. 3. (Fig.) A r?suna cu putere, a vui.
   clocotici s.m. Nume dat unor specii de plante cu frunze din?ate ?i cu flori mici, galbene, care cresc prin paji?ti.
                                                               clonc interj. Cuvīnt care imit? strig?tul clo?tii. clonc?ni, pers. 3 clonc?ne?te, vb. IV. Intr. (Despre clo?ti) A scoate strig?te caracteristice.
   clondir, clondire, s.n. Vas de sticl? cu gītul scurt ?i strimt, īn care se p?streaz? b?uturi, clon?, clon?uri, s.n. (Pop.) Cioc, plisc, clop, clopuri, s.n. (Reg.) P?l?rie, clopot, clopote, s.n. 1. Obiect de metal īn form? de par?, cu o limb? care, lovindu-se de pere?i, produce sunete. 2. Clopot scufund?tor — cutie de metal sau de beton īn care se introduce aer sub presiune, servind la executarea de lucr?ri sub ap?.
COARBA
   clopotni??, clopotni?e, s.f. Turn de biseric? sau construc?ie izolat? īn care sīnt instalate clopotele.
   clopo?ei, clopo?ei, s.m. 1. Clopot mic. 2. (La pi.) Nume dat unor plante erbacee cu flori īn form? de clopot.
   clor s.n. (Chim.) Gaz galben-verzui, foarte toxic, folosit ca dezinfectant ?i decolorant. clonit, clora?i, s.m. Sare a acidului cloric. clorhidric adj. Acid clorhidric — acid cu-miros īn?ep?tor, folosit īn industria chimic?.
   clorofil?, s.f. Pigmentul de Culoare verde al plantelor.
   clorofiliān?, clorofiliene, adj. Asimilatie clcro-filian? = proces prin care plantele verzi sintetizeaz? substan?ele organice din bioxidul de carbon ?i din ap?.
   cloroKrm s.n. Compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, īntrebuin?at īn medicin? ca narcotic, anestezic ?i analgezic.
   cloromicetin? s.f. Antibiotic utilizat īn tratamentul bolilor infec?ioase.
   cloroprdn s.n. Lichid incolor din care, prin polimerizare, se ob?ine cauciucul sintetic.
   clorotic, -ii, clorotici, -e, adj. Bolnav de clo-roz?; palid, firav.
   clorozīi s.f. 1. Form? de anemie caracterizat? prin culoarea palid?-verzuie a pielii. 2. Boal? a plantelor manifestat? prin decolorarea frunzelor.
   doririi, cloruri, Sof. Sare a acidului clorhidric; clorur? de sodiu — sare de bjic?t?rie; clorur? de polivinil = produs macromolecular īntrebuin?at ca material īn construc?ii, īn electrotehnic? etc.; clorur? de var — pulbere alb? care absoarbe aprf. īntrebuin?at? ca decolorant ?i dezinfectant.
   closet, closete, s.n. Instala?ie igienic? servind la satisfacerea nevoilor fiziologice de evacuare.
   clo? s.n. Croial? īn form? de clopot, cu falduri sau evazat?.
   clo?c?, clo?ti, s.f. G?in? (sau alt? pas?re) care cloce?te sau care ī?i īngrije?te puii; clo?ca-cu-pui = constela?ie din emisfera boreal?’, clovn, clovni, s.m. Artist comic de circ. club, cluburi, s.n. Asocia?ie īntemeiat? cu scopul de a crea membrilor s?i condi?ii pentru desf??urarea, īn timpul Jiber, a unei activit??i (culturale, sportive etc.).
   clup?, clupe, s.f. Instrument pentru m?surarea diametrului arborilor.
                                                                 cneaz, cneji, s.m. Conduc?tor al unui cnezat, cnezat, cnezate, s.n. (īn evul mediu) Form? de organizare politic? de tip statal, bazat? pe autoritatea unui cneaz; teritoriu st?pīnit de un cneaz.
   entfeaut, cnocauturi, s.n. Situa?ie a boxerului care, īn urma unei lovituri, cade la podea ?i, neputīndu-se ridica timp de 10 secunde, este scos din lupt?.
   cnut, cnuturi, s.n. Bici cu mai multe sfīrcuri prev?zute la capete cu alice de plumb.
   coabitd, coabitez, vb. I. Intj·. A tr?i īmpreun? (īn aceea?i cas?); a convie?ui.
   coac?z, coac?zi, s.m. Arbust cu flori galbene-verzui, cultivat pentru fructele sale.
    coac?z?, coac?ze, s.f. Fructul comestibil al coac?zului, īn form? de bobi?e ro?ii, dispuse īn ciorchini.
    coace, coc, vb. III. 1. Tr. A supune un aliment la ac?iunea, c?ldurii, īn cuptor, pentru a-1 face bun de mīncat; (refl.; despre alimente) a fi expus focului din cuptor. 2, Refl. (Despre plante, fructe) A ajunge la maturitate. 3. Intr. (Despre r?ni, bube) A face puroi.
 ' co?d?, cozi, s.f. 1. Apendice cu care se termin? partea din spate a corpului vertebratelor; p?rul care acoper? acest apendice; partea poste-rioar? a pe?telui, a ?arpelui etc.; smocul de pene de la partea posterioar? a p?s?rilor. 2. P?rul lung-, īmpletit, al femeilor. 3. Partea care leag? frunza, floarea, fructul de tulpin? sau de creang?..
 4. Partea dinapoi, mai lung?, a unor ve?minte.
 5. Prelungirea luminoas? a cometelor. C. Minerul unor obiecte sau instrumente. 7. Partea de la sfīr?it a unui lucru; coada ochiului — col?ul extern al ochiului. 8. ?ir de oameni care a?teapt? s? le vin? rīndul la un ghi?eu, la un magazin etc. 0. Coada-?oricelului = plant? erbacee, alo c?rei flori se folosesc īn medicin?.
    coaf?, coafez, vb. I. Refl. ?i tr. A (-?i) ondula p?rul (la coafor).
    coafez?, coafeza, s.f. Femeie care are meseria de a coafa.
    coafor, coafori, s.m. B?rbat care are meseria de a coafa.
    coafur?, coafuri, s.f. Felul cum este aranjat sau ondulat p?rul la femei.
    co?gul, coaguli, s.m. Mas? de substan?? īnchegat?; cheag.
    coagul?, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se īnchega.
    coagulant, -?, coagulan?i, -te, adj., s.m. (Substan??) care are proprietatea de a coagula.
    coaj?, coji, s.f. 1. ?esutul extern, protector al r?d?cinilor, tulpinilor ?i ramurilor unor plante; īnveli?ul exterior al fructelor, al semin?elor etc.; īnveli?ul tare, calcaros al oului. 2. Partea :-xlerioar?, mai tare, a unor alimente coapte.
 3. Strat exterior, īnt?rit, al unei r?ni.
    coal?,, coli, s.f. Foaie dreptunghiular? de hīr-tie, de celofan etc.; coal? de tipar = unitate de m?sur? pentru volumul unei c?r?i, egal? cu 16 pagini tip?rite.
    coali?ie, coali?ii, s.f. Alian??, īn?elegere īntre state, partide sau grup?ri politice pentru realizarea unor scopuri, comune.
                                                                  coaliza, coalizez, vb. I. Refl. A face o coali?ie, co?m?, coame, s.f. 1. P?rlung?i stufos pe gītul unor animale. 2. Creasta unui deal sau a unui munte. 3. Partea superioar?, orizontal?, a unui zid; linia de īntīlnire a dou? versante de acoperi?, coān? s.f. v. cucoan?.
    coaps?, coapse, s.f. (La oameni) Partea piciorului īntre ?old ?i genunchi; (Ia animale) partea superioar? a picioarelor dinapoi, cuprins? īntre crup? ?i gamb?. ‘
    co?rb?, coarbe, s.f. Unealt? manual? de g?urit, format? dintr-o tij? cotit? cu care se ac?ioneaz? burghiul.
COARDA
 101
   coard?, coarde, s.f. 1. Fir elastic la anumite instrumente muzicale, care produce, prin vibrare, sunete; coarde vocale = forma?ii ligamen-toase simetrice din interiorul laringelui, care, prin vibrare,1 produc vocea. 2. Segment de dreapt? care/ine?te dou? puncte, ale unei curbe.
S.  Sfoar? care leag? bra?ele fer?str?ului ?i care, prin r?sucire, īntinde pīnza uneltei. 4. Frīnghie folosit? īn gimnastica artistic?, īn jocurile de copii etc. 5. Ramur? a butucului vi?ei de vie.' C. ?uvi?? de sirop de zah?r, prea tare legat. PI. ?i: corzi.
   coarn?, coarne, s.f. 1. Fructul comestibil al cornului1. 2. Soi de vi?? de vie cu boaba lunguia?? ?i cu coaja tare.
   coas?, coase, s.f. Unealt? agricol? pentru cosit, compus? dintr-o lam? de o?el fixat? pe o coad? lung?.
   co?se, cos, vb. III. Tr. 1. A prinde īntre ele p?r?ile din care se compune o hain?, a fixa un nasture etc. cu ajutorul a?ei ?i al acului. 2. A īmpreuna, cu ajutorul unui fir special,'marginile unei pl?gi.
   coast?, coaste, s.f. 1. Fiecare dintre oasele care leag? coloana vertebral? de stern, alc?tuind cutia toracic?. 2. Partea lateral? a corpului, de la umeri pīn? la ?old. 3. Pant?, povīrni?.
4.  ??rm, mal.
   coautor, -o?re, coautori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care a efectuat o lucrare sau a s?vīr?it o ac?iune īmpreun? cu altcineva.
   coaxial, -?, coaxiali,-e, adj. (Despre figuri sau corpuri) Care are o ax? comun? cu alt? figur? sau cu alt corp.
   cobai, cobai, s.m. Mamifer roz?tor folosit īn medicin? pentru experien?e de laborator; (fig.) subiect pentru experimentare.
   cobalt s.n. Metal dur, alb-argintiu, īntrebuin?at īn tehnic? ?i īn industrie.
   cobe, cobe, s.f. 1. Boal? a g?inilor ?i a gī?telor, manifestat? prin apari?ia unei excrescen?e carti'.aginoase sub limb?. 2. (īn supersti?ii) Pas?re, (p. ext.) fiin?? sau lucru care preveste?te o nenorocire.
   cobi, cobesc, vb. IV. Tr. (īn supersti?ii) A prevesti ceva r?u.
   cdbili??, cobili?e, s.f. Bucat? de lemn curbat? cu care se poart? pe um?r g?le?i cu ap?, co?uri etc.
   coborī, cobor, vb. IV. 1. Intr. ?i refl. A se da jos dintr-un vehicul (sau dintr-un loc mai ridicat) ; a (se) l?sa īn jos. 2. Tr. A cobori tonul (sau glasul) = a vorbi cu un ton mai blīnd ?i mai sc?zut. 3. Intr. (Despre corpuri cere?ti) A se apropia de asfin?it. 4. Intr. A se trage’ din... 5. Tr. A face s? scad? valoarea unei m?rimi.
   eoborī?, coborl?uri, s.n., Faptul de a coborī; povīrni?, drum īn pant?.
   coborītor, -oare, coborltori, -oare, adj. 1. Care coboar?; care descre?te. 2. Care se trage din...; descendent.
   cobr?, cobre, s.f. ?arpe veninos din Africa ?i Asia, caracterizat prin pete negre pe gīt, sem?-nīnd cu ni?te ochelari.
   cobiir, coburi, s.m. (Pop.) Toc de piele atīrnat la ?a, īn care se purta īn trecut pistolul, cobiiz, cobuze, s.n. Un fel de fluier sau caval, cobzar, cobzari, s.m. L?utar care cīnt? din cobz?.
   c<5bz?, cobze, s.f. Instrument muzical cu coarde, avīnd cutia de rezonan?? foarte bombat?, care emite sunete prin ciupire.
                               coc1, coci, s.m. Bacterie de form? sferic?. coc2, cocuri, s.n. Piept?n?tur? femciasc? cu p?rul r?sucit sau īmpletit la ceaf? ori īn cre?tet.
   cdca s.m. invar. Arbust exotic din ale c?rui frunze se extrage cocaina.
   00ca-c(51a s.f. invar. B?utur? r?coritoare care con?ine zah?r caramel ?i substan?e vegetale extrase din frunzele de coca (decocainizate) ?i din semin?ele de cola.
   cocain? s.f. Alcaloid extras din frunzele de coca ?i īntrebuin?at ca anestezic local.
   cocainomān, -u, cocainomani, -e, s.m. ?i f. Persoan? care folose?te cocaina ca stupefiant.
   cocard?, cocarde, s.f. 1. Insign? purtat? de militari la chipiu sau de civili la piepl, īn anumite ocazii. 2. Floare de cear? alb?, pe care o poart? invita?ii la nunt?.
   etic?1 s.f. 1. Aluat. 2. Past? cleioas? din f?in? amestecat? cu ap?, folosit? la lipit.
   coc?2, coci, s.f. 1. Structura fuzelajului unui avion, alc?tuit? numai din pere?i periferici. 2. Ansamblu constituit din scheletul unei nave ?i dīn īnveli?ul ei exterior.
   coccidio, coccidii? s.f. (La pl.) Ordin de prolo-zoare parazite care tr?iesc īn celulele epiteliale ale animalelor, provocīnd anumite boli; (?i la sg.) protozoar din acest ordin.
   coccis, coccisuri, s.n. Os mic triunghiular, de la cap?tul inferior al coloanei vertebrale.
   cocean, coceni, s.m. 1. Tulpin? de porumb.
2. ?tiulete de porumb de pe care s-au desf?cut boabele. 8. Mijlocul tare al anumitor fructe sau legume.
                              cochet, -?, coche?i, -le, adj. Care caut? s? plac? (unei persoane de sex opus) printr-o īmbr?c?minte īngrijit?, prin purt?ri alese, c?utate.
   cochet?, cochetez, vb. I. Intr. A uza de cochet?rie pentru a pl?cea; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare.
   cochet?rie, cochet?rii, s.f. Atitudine, purtare, mod de a se .īmbr?ca prin care cineva caut? s? plac? (unei persoane de sex opus), cochil? s.f. v. cochilie.
   cochilie, cochilii, s.f. 1. īnveli? calcaros sau silicios al unor molu?te, foraminifere etc. 2. Form? metalic? folosit? pentru turnarea unor piese, a lingourilor etc. Var.: cochil? s.f. cocin?, cocini, s.f. Cote? pentru porci, cociofib?, cocioabe, s.f. Cas? mic?, s?r?c?cioas?, d?r?p?nat?.
   cocioc, cocioace, s.n. N?mol vegetal amestecat cu r?d?cini de stuf ?i de papur?, formīnd uneori mici insule plutitoare.
   cociorv?, cociorve, s.f. Unealt? alc?tuit? din-Ir-o plac? (triunghiular?) cu o coad? lung?,
 105
CODRU
folosit?, pentru a scoate jarul din cuptorul de pīine.
   cocīrj?, coclrjez, vb. I. Refl. A se gīrbovi. coclauri s.n. pl. Locuri pustii, pr?p?stioase, neumblate.
   cocleal?, cocleli, s.f. Strat din carbonat bazic de cupru, de culoare verde, toxic, care se formeaz? pe suprafa?a obiectelor de cupru sau de alam?; gust specific al alimentelor p?strate īn vase coclite.
   cocle?, cocle?e, s.n. Fiecare dintre perechile de fire ale i?elor, printre care se trec firele do urzeal?.
   cocli, pers. 3 cocle?te, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de aram?) A se acoperi cu un strat de cocleal?; (despre alimente) a c?p?ta gust de cocleal?.
   cocoa??, cocoa?e, s.f. 1. Protuberqn?? natural? pe spinarea unor animale, format? din gr?sime. 2. (Med.) Cifoz?.
   cocoli, cocolesc, vb. IV. Tr. (Pop. ?i fam.) 1.
A īngriji pe cineva īn mod exagerat. 2. A r?sf??a.
   cocoliī?, cocoloa?e, s.n. Bo?, gliemotoc; (īn special) bulg?re mic de f?in? sau de m?lai, r?mas nefiert īntr-o mīncare care n-a fost bine amestecat?.
   cocolo?i, cocolo?esc, vb. IV. Tr. 1. A face cocolo?, a mototoli. 2. A trece cu vederea, a ascunde, a mu?am?liza.
   cocon, coconi, s.m. īnveli? protector īn care stau larvele unor insecte; gogoa??.
   cocrtr, cocori, s.m. Pas?re migratoare, cu gītul ?i picioarele lungi, cu penele cenu?ii.
   cocos s.m. Nuc? de cocos — fructul cocofie-rului, care con?ine un suc l?ptos comestibil ?i' a c?rui coaj? are īntrebuin??ri īn industrie; ulei' de cocos — substan?? gras?, ob?inut? din nuca de cocos ?i folosit? Ia fabricarea s?punurilor de toalet?.
   cocostīrc, cocostīrci, s.m. Barz?, coco?, (1, 2) coco?i, s.m., (3) cocoa?e, s.n. ].
S.m. Masculul g?inii; coco? de munte (sau s?lbatic) = pas?re s?lbatic? mare, cu pene negre ?i verzi-alb?strii. 2. S.m. Denumire dat? categoriei boxerilor care au greutatea īntre 51 ?i 54 kg. 3. S.n. Cioc?nelul c.are love?te percutorul la armele de vīn?toare.
   coco?ii, coco?ez, vb..I. Refl. A se ghebo?a. coco?at, -?, coco?a?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care are cocoa??.
   cocotier, cocotieri, s.m. Palmier cu un buchet mare de frunze īn vīrful tulpinii, cu fructele ' (nucile de cocos) comestibile.
   coco?i, coco?, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) urca pe ceva, a (se) a?eza pe un loc mai ridicat; (fig.), a (se) ridica īntr-un post sau la o situa?ie neine-ritat?.
   cocs, cocsuri, s.n. Produs solid, ob?inut prin carbonizarea la temperaturi īnalte a c?rbunilor sau a unor produse petroliere, īntrebuin?at īn metalurgie, īn industria chimic?, drept combustibil ele.
                                 cocsacīz, cocsactzi, s.m. Plant? erbacee exotic? a c?rei r?d?cin? con?ine un latex.folosit la fabricarea cauciucului. Var.: cocsagīz s.m. cocsagīz s.m. v. cocsacīz. cocserie, cocserii, s.f. Ansamblul instala?iilor īn care se fabric? cocsul.
   cocsiīicā, cocsific, vb. I. Tr. A transforma c?rbunii de p?mīnt īn cocs.
   cocteil, cocteiluri, s.n. 1. B?utur? preparat? dintr-un amestec de b?uturi alcoolice. 2. Recep?ie cu un num?r restrīns de participan?i.
   cod1 s.m. Pe?te marin, lung pīn? la 1,5 m, cu trei īnot?toare dorsale, din ficatul c?ruia se extrage untura de pe?te.
   cod2, coduri, s.n. 1. Ansamblul unor reguli de conduit?. 2. Act normativ cuprinzīnd principalele norme dintr-o anumit? ramur? a dreptului: cod civil; codul muncii. 3. Sistem de semnale sau de semne conven?ionale servind Ia transmiterea unor mesaje; (cib.) sistem de simboluri care reprezint? informa?ia; cod po?tal = num?r care se īnscrie pe trimiterile po?tale īn dreptul numelui localit??ii pentru ca aceasta s? poat? fi mai u?or identificat?. 4. (Biol.) Cod genetic = mecanism biochimic prin care se realizeaz? īnregistrarea, conservarea ?i transmiterea informa?iei ereditare.
   coda, codez, vb. I. Tr. A efectua codajul unui mesaj.
   cod?j s.n. Opera?ia de transformare a unui mesaj īntr-un ?ir de semne conven?ionale cuprinse īntr-un cod (3).
   codan?, codane, s.f. Feti?can?, coda?, -ii, coda?i, -e, s.m. ?i f., adj. (Persoan?) care r?’mīne īn urma altora cu munca, cu īnv???tura etc.
   codit, coda?i, adj. (Despre ochi) Prelung, migdalat.
   eodcal?, codeli, s.f. Faptul de a se codi; ?ova-ial?, ezitare.
   codein? s.f. Alcaloid extras din opiu, folosit ca sedativ al tusei.
   cddex, codexuri, s.n. Codice, codi, codesc, vb. IV. Refl. A ?ov?i, a ezita, ciīdico, codice, s.n. Culegere de texte vechi, īn manuscris.
   codicil, codicile, s.n. Act prin care se modific? un testament.
   codifici, codific, vb. I. Tr. A reuni (legi, documente) īntr-un cod.
                                codinii s.f. 1. Līn? de calitate inferioara, tuns? de pe capul, 'coada sau picioarele oilor. 2. Grīu de calitate inferioar?, codiri?tc, codiri?ti, s.f. Coad? de bici. codīrl?, codirle, s.f. Partea din spate, mobila, care īnchide co?ul unui car sau al unei c?ru?e. ^ codobatur?, codobaturi, s.f. Pas?re mic?, cenu?ie, cu coada lung? pe care o mi?c? īntruna.
   codobfilc, codobelci, s.m. Nume dat melcului īn jocurile de copii.
   codrd?, codro?i, s.m. Gen de p?s?ri migratoare, insectivore, de m?rinrea vr?biei.
                                  codrii, codri, s.m. 1. P?dure mare ?i b?trīna.
2. Bucat? mare de pīine sau de m?m?lig?.
 COECHIPIER
   coechipier, -?, cocchipieri, -c, s.m. ?i f. Membru al unei echipe de munc? sau sportive, considerat īn raport cu tovar??ii s?i.
   coefici6nt, coeficien?i, s.m. 1. (Mat.) Constant? care multiplic? o m?rime variabil?. 2. M?rime, de obicei f?r? dimensiuni, caro indic? o anumit? proprietate a unui material sau a unei substan?e.
3.  Raport dintre valorile a dou? m?rimi, care caracterizeaz? o opera?ie sau un proces.
   coercitiv, -?, coercitivi, -e, adj. Care arc puterea, dreptul sau calitatea de a constringe; cimp coercitiv = intensitatea cīmpului magnetic īn care se anuleaz? magnetiza?ia unui corp. coerci?ie s.r. (Livr.) Constrīngere. coerent, -?, coeren?i, -te, adj. 1. Care este format din elemente strīns legate īntre ele. 2. (Fiz.; despre dou? sau mai multe unde) Care au aceea?i lungime de und? ?i diferen?e de faz? constante īn timp.
   coeren??, coeren?e, s.f. īnsu?irea de a fi coerent, coexist?, coexist, vb. I. Intr. A exista īn acela?i timp sau īmpreun? cu cineva sau cu ceva.
   coexisten??, coexisten?e, s.f. Existen?? simultan? a mai multor lucruri, fenomene etc.; coexisten?? pa?nic? — principiu de politic? extern? potrivit c?ruia statele cu orīnduiri social-economice diferite trebuie s? dezvolte rela?ii pa?nice, f?r? a apela, īn rezolvarea litigiilor' dintre ele, la for?? sau la amenin?area cu for?a.
   coeziiinc, coeziuni, s.f. 1. (Fiz.) For?? care men?ine īn contact diferite p?r?i ale unui corp', datorit? atrac?iei dintre moleculele acelui corp.
2.  (Fig.) Leg?tur? intern? strīns?; unifeite.
   cof?, cofe, s.f. Vas mic f?cut din doage de brad, cu o singur? toart?, īn care se p?streaz? ap?. cofein? s.f. Cafeina.
   _ cofetar, cofetari, s.m. Persoan? care. face sau vinde produse de cofet?rie.
_ cofet?rie, cofet?rii, s.f. Local īn care se vīnd ?i se consum? pr?jituri si alte dulciuri, cofeturi s.n. pi. Dulciuri, cofruj, cofraje, s.n. Tipar de lemn sau de metal īn.care se toarn? betonul, mortarul etc., pentru a se īnt?ri īn forma dorit?.
   cofret, cofrete, s.n. Firid? īnchis? īn care sīnt fixate siguran?ele unei instala?ii electrice, cogeamite adj. (Fam.). Co?cogea, cognitiv, -?, cognitivi, -e, adj. (Fii.) Referitor la cunoa?tere.
   cognoscibil, -?, cognoscibili, -e, adj. (Fii.) Care poate, fi cunoscut.
   coīiort?, cohorte, s.f. Unitate de pedestra?i la romani; (fig.) mul?ime, ceat?.
   coif, coifuri, s.n. Acoper?mīnt de metal pentru protec?ia capului, purtat īn vechime ,de osta?i.
   coincide, pers. 3 coincide, vb. III. Inlr. 1. (Despre evenimente) A se petrece īn acela?i limp sau in acela?i loc. 2. A fi la fel cu ceva, a se potrivi; (despre figuri) a se suprapune perfcct.
   coinciden??, coincidcn?e, s.f. Faptul de a coincide; potrivire a unor fapte, evenimente etc.
                                                                                                                      īos
   cointcrcs?, cointeresez, vb. I. Tr. A face ca cineva s? fie interesat īnlr-o ac?iune īmpreun? cu al?ii; a suscita interesul cuiva, īn vederea realiz?rii unui scop comun.
   eointcrcs?re s.f. Ac?iunea de a cointeresa; cointeresare material? — principiu potrivit c?ruia se īmbin?, īn procesul de produc?ie, stimularea material? cu r?spunderea material?.
   coji, cojesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre piele) A se jupui, a se cur??a de coaj?. 2. Refl. (Despre pere?i, tencuial? etc.) A se co?covi, a se scoroji.
3.  Tr. A cur??a de coaj?.
   cojoc, cojoace, s.n. Hain? ??r?neasc? din piele de oaie prelucrat? cu līn? cu tot.
   cojocar, cojocari, s.m. Persoan? care lucreaz? sau vinde cojoace, c?ciuli etc.
   cojoc?ric, cojocarii, s.f. Atelier unde se confec?ioneaz? (sau pr?v?lie unde se vīnd) cojoace, c?ciuli ctc.'
   col, coluri, s.n. Partea mai īngust? a unui organ sau a unui os.
   cola s.m. invar. Arbore exotic cu fructo do forma unei nuci, care con?in alcaloizi stimulan?i ai sistemului nervos.
   colabor?, colaborez, vb. I. Intr. 1. A participa la o ac?iune f?cut? īn comun. 2. A publica un articol, un studiu, īntr.-un ziar sau īntr-o revist?.
   colaborare, colabor?ri, s.f. Ac?iunea de a colabora; form? de rela?ii īntre state, organiza?ii etc. īn vederea solu?ion?rii unor probleme de interes comun.
   colaborator, -oare, colaboratori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care coiaboreaz?.
   colabora?ionist, -ii, colabora?ioni?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan?' care colaboreaz? cu ocupan?ii str?ini afla?i pe teritoriul ??rii sale.
   col?c, colaci, s.m. 1. Pīine (īn form? do inel) f?cut? din suluri do coc? īmpletit?. 2. Obiect de form? inelar?; colac de salvare = inel de plut? sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul c?ruia un naufragiat se poale men?ine la suprafa?a apei. 3. īmprejmuire de piatr? sau do lemn, īn jurul unei fīntīni.
   colagen s.n. Substan?? de natur? proteic? din ?esutul conjunctiv, cartilaginos ?i osos, care prin fierbere se transform? īn gelatin?.
   colaj, colaje, s.n. Procedeu in arta modern? care const? īn compunerea unui tablou prin lipirea laolalt? a unor elemente eterogene, col?n, colane, s.n. Salb?; colier, colaps, colapsuri, s.n. Pierderea total? a for?elor organismului datorit? unei insuficien?e circulatorii.
   colateral, -?, colaterali, -e, adj. L?turalnic, secundar; rudenie colateral? — rudenie īntre fra?i ?i surori ?i īntre descenden?ii acestora.
   coia?ion?, cola?ionez, vb. I. Tr. A confrunta copia unui text cu originalul.
   col?c?r, cnlncari, s.m. (Pop.) Persoan? care roste?te ora?iile la nunt?, coli) s.n. (Rog.) Praf.
   colc?i, pers. 3 colc?ie, vb. IV. Intr. A fierbe īn clocot; a mi?una, a foi.
 107
COLOANA
                                  cole? adv. (Pop.) 1. (Pe) aici, (pe) aproape. 2. Atunci, īn timpul cīnd... 3. īn toat? puterea cuvīntului. colecist, colccisturi, s.n. Vezicul? biliar?, colccistit?, colecistite, s.f. Inflama?ie a veziculei biliare.
-  colect?, colectez, yb. I. Tr. A aduna lucruri, materiale, bani etc. īntr-un anumit scop; (despre abcese) a face puroi.
   colect?, colecte, s.f. Ac?iunea de a aduna bani sau obiecte prin contribu?ie benevol? (īn scopul ajutor?rii cuiva).
   colectiv, -?, colectivi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care este realizat prin participarea mai multora; care apar?ine tuturor. 2. Adj. Substantiv colectiv = substantiv care, īn forma de singular, nume?te o pluralitate de obiecte de acela?i fel, considerate ca un īntreg. 3. S.n. Grup de persoane care particip? Ia īndeplinirea unor sarcini comune.
   colectivism s.n. Principiu fundamental al moralei comuniste, care preconizeaz? devotamentul fa?? de colectivitate, recunoa?terea priorit??ii intereselor ob?te?ti, īntemeiat? pe īn?elegerea concordan?ei generale dintre interesele individuale ?i cele sociale, solidaritatea ?i īntrajutorarea tov?r??easc?.
   colectiyit?tc, colectivit??i, s.f. Grup de oameni care tr?iesc ?i muncesc īn comun; (p. ext.) societate.                       '    ?
   colcctiviz?, colectivizez, vb. I. Tr. A trece īn proprietate colectiv?; a face s? aib? caracter colectiv.
                                  colcctcjr, -o?re, colectori, -oare, adj., s.n. (Vas, conduct?) īn care se colecteaz? gaze sau lichide.
                                  colectiir?, colecturi, s.f. Oficiu de colectare a c?r?ilor pentru aprovizionarea bibliotecilor.
   colec?ie, colec?ii, s.f. Serie de obiecte de valoare artistic?, ?tiin?ific? etc., adunate ?i aranjate sistematic; culegere de opere literare, ?tiin?ifice etc.
   colec?iona, colec?ionez, vb. I. Tr. A aduna obiecte pentru (a alc?tui) o colec?ie.
   colec?ionar, -?, colec?ionari, -e, s.m. ?i f. Persoan? care colec?ioneaz?; posesor al unei colec?ii.
   coleddc's.n. Canal prin care se vars? fierea īn duoden.
   coleg, -?, colegi, -e, s.m. ?i f. Persoan? care munce?te sau īnva?? īmpreun? cu altele, considerat? īn raport cu acestea.
   colegi?l, -?, colegiali, -e, adj. De coleg; tov?r??esc.
   colegialitate s.f. Atitudine, sentimente de bun coleg.
   colegiu, colegii, s.n. 1. Denumire dat? unor organe colective de conducere. 2. Colectiv de judec?tori īn cadrul instan?ei supreme. 3. (īn trecut) Organiza?ie de liber-profesioni?ti.
   coleopter, coleoptere, s.n. (La pl.) Ordin de insecte cu o pereche de aripi tari (elitre), care acoper? o a doua pereche, membranoase; (?i la sg.) insect? din acest ordin.
   coleric, -?, colerici, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care are dese izbucniri de mīnie.
  colesterol s.n. Slerol care se g?se?te īn untura de pe?te, īn creier, īn sīnge etc. colct, colete, s.n. Pachet expediat prin po?t?, colct?rie, colet?rii, s.f. Colete; serviciu ?i mijloc de transportat colete.
  colhoz, colhozuri, s.n. Form? de cooperativ? agricol? de produc?ie īn XJ.R.S.S.
  colhdznic, -?, colhoznici, -e, s.m. ?i f. Membru al unui colhoz.
  colibacil, colibacili, s.m. Bacii care se g?se?te īn intestine.
  colibaciloz?, colibaciloze, s.f. Infec?ie provocat? de colibacili.
  colib?, colibe, s.f. 1. Cas? mic?, s?r?c?cioas?.
  2. Ad?post provizoriu pentru p?stori, paznici de cīmp etc.
  colibri s.m. Nume dat mai multor specii de p?s?ri foarte mici, din America tropical?, care se hr?nesc cu nectar.
  colic?, colici, s.f. Durere abdominal? violent?, colier, coliere, s.n; ?irag de m?rge'Ie sau de pietre scumpe, care se poart? la gīt.
  collliu, -Se, colilii, s.f., adj. 1. S.f. Numele mai multor specii de plante erbacee cu tulpini sub?iri, īnalte, cu peri albi īn vīrful semin?elor; alb-colilie = (despre p?rul capului) complet alb.
  2. Adj. Alb.
  colimatdr, colimatoare, s.n. (Topogr.) Instrument optic pentru vizarea unei direc?ii, colin?, coline, s.f. Deal mic. colind, colinde, s.n. 1. Faptul, obiceiul dea colinda. 2. Cīntec tradi?ional de Cr?ciun ?i de Anul nou.
  colind?, colind, vb. I. Intr. 1. A umbla cu colindul. 2. A umbla de colo pīn? colo; (tr.) a cutreiera.
  colind?tor, -o?re, colind?tori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care umbl? cu colindul.
  colir s.n. Medicament lichid, folosit īn tratamentul bolilor de ochi.
  colit?, colite, s.f. Inflama?ie acut? sau cronic? a colonului.
  coliv?, colive, s.f. Preparat din grīu fiert, zah?r ?i nuci pisate, care se īmparte ca poman? la īnmormīnt?ri ?i la parastase.
  . colivie, colivii, s.f. 1. Cu?c? mica īn care se ?in īnchise p?s?rele cīnt?toare sau decorative.
  2. Construc?ie de metal care serve?te la transportul personalului ?i materialelor īn pu?urile de min?.
  coliziune, coliziuni, s.f. 1. Ciocnire violenta īntre dou? corpuri. 2. (Livr.) Conflict; disput?.
  colmatāre, colmat?ri, s.f. Depunere de aluviuni īn bazinul unei ape.
  colnic, colnice, s.n. 1. Colin?. 2. Drum īngust peste un deal sau printr-o p?dure.
  c<5Io adv. Acolo.                   ...        .
  coloan?, coloane, s.f. 1. Stīlp cilindric servind ca element de sus?inere a unei p?r?i dintr-un edificiu. 2. Coloan? vertebral? = totalitatea vertebrelor care formeaz? axul scheletului.
  3. Mas? cilindric? a unui fluid care ?ī?ne?te din-tr-o conduct?, dintr-un rezervor etc. 4. ?ir de cifre a?ezate unele sub altele; rubric? īntr-un
  COLOCATAU
  registru, tntr-un formular etc. 5. Fiecare dintre diviziunile vertical« ale unei pagini de ziar, de revist? etc. (!. Grup de oameni sau do vehicule care īnainteaz? īn ?iruri lungi. 7. (Cinema) Coloan? sonor? = ansamblul do sunete (cuvinte, muzic?) care īnso?esc imaginile filmului.
   colocatar, -u, colocatari, -c, s.m. ?i f. Persoan? caro locuie?te īn acela?i spa?iu locativ cu alto persoane.
   roldcvin, colocvii, s.n. 1. Discu?ie pe o tem? dal? (īntre oameni de ?tiin??). 2. Form? de control periodic al cuno?tin?elor studen?ilor, con-stīnd din discu?ii, lucr?ri practice etc.
   colodiu s.n. Solu?ie de nitroceluloz?, folosit? īn medicin? ?i īn tehnic?.
   colofcSniu s.n. R??in? folosit? īn industria hīrtiei, a lacurilor etc.
   rolngaritm, cologaritmi, s.m. Logaritmul inversului unui num?r dat.
   coloid, coloizi, s.m. Substan?? care se g?se?te īn slavo coloidal?.
   eoloirtāl, -?, coloidali, -e, adj. (Chim.) Stare coloidal? — stare de diviziune a materiei, de obicei o dispersie a unei substan?e solide īnlr-un lichid.
   colon1, colonuri, s.n. Por?iunea final? a intes-Iinului gros.
   coltfn2, coloni, s.m. Muncitor agricol īn Imperiul roman.
   colonad?, colonade, s.f. ?ir de coloane care formeaz? un ansamblu arhitectonic.
   colon61, colonei, s.m. Grad de ofi?er superior, īntre locotenent-colonel ?i general-maior.
   colonial, -ii, coloniali, -e, adj. Privitor la colonii; īn stare de coloniq; provenind din colonii.
   coloniale s.f. pl. Articole alimentare de b?c?nie (ceai, cafoa etc.), provenite de obicei din ??ri exotice.                            t
   colonialism s.n. Politic? a statelor imperialiste de cucerire ?i subjugare economic? ?i politic? a unor teritorii ?i ??ri slab dezvoltate din punct de vedere economico-social.
   colonie, colonii, s.f. 1. Cetate sau ora? īntemeiat de vechii fenicieni sau'greci pe teritorii str?ine. 2. Regiune sau ?ar? aflat? sub domina?ia unei puteri str?ine. 3. Grup de oameni de aceea?i na?ionalitate, a?eza?i īntr-o ?ar? sau īntr-un_ ora? str?in. 4. Grup de copii afla?i īn sta?iuni balneare sau climateric.c. 5. Grup de animale din aceea?i specie care tr?iesc īn comun.
   colonisi, -?, coloni?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care s-a stabilit īntr-o colonie (2, 3).
   coloniza, colonizez, vb. I. Tr. 1. A popula un ?inut sau o ?ar? cu oameni adu?i din alto ?inuturi ori din alte ??ri. 2. A transforma īn colonie un teritoriu sau o ?ar?.
   colontīiīu, colontitluri, s.n. (Tipogr.) Indica?ie tip?rit? deasupra textului fiec?rei pagini de carte, cuprinzind titlul lucr?rii sau al capitolului etc.
   color adj. invar. (Despre imagini) īn culori, colorat.
                                                                                                                      108
   colorii, colorez, vb. ī. Tr. 3. A da unui obiect o anumit? culoare cu ajutorul unei vopsele. 2. (Fig.) A da vorbirii sau scrisului o nuan?? vio, expresiv?.
   colorant, -?, coloran?i, -le, adj., s.m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S.m. Substan?? cu care*'se coloreaz?.
   coloratur?, coloraturi, s.f. Mod de inlerprelare vocal? caracterizat prin-caden?e, triluri etc.
   colorimctrio s.f. Determinare a caracteristicilor unei culori.
   colorimitru, colorimclre, s.n. Aparat folosit pentru determinarea concentra?iei solu?iilor substan?elor colorate.
   colorist, -a, colori?ti, -ste, s.m. ?i f. Pictor care se distinge prin coloritul po care īl d? tablourilor sale.
   colorit, colorituri, s.n. Culoare; totalitatea culorilor unui obiect.
   coliSs, colo?i, s.m. Om (sau obiect) de o m?rime neobi?nuit?.
   colosul, -?, colosali, -c, adj. Foarte mare, uria?.
   colporta, colportez, vb. I. Tr. A r?spīndi zvonuri, ?tiri (false).
   colportaj s.n. (īnv.) Distribuire a ziarelor, a c?r?ilor.,
   colportor, colportori, s.m. Persoan? care r?s-pīnde?te zvonuri, ?tiri (false).
   col?, (1, 2) col?uri, s.n., (3, 4, 5,0} col?i, s.m.
 1. S.n. Punct unde se īntīlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri; extremitate, vīrf; por?iune cuprins? īntre dou? laturi care se unesc. 2. S.n. Loc īndep?rtat, retras. 3. S.m. Dinte (canin) al animalelor; fragment dintr-un dinte sau dintr-o m?sea rupt?. 4. S.m. Fiecare dintre din?ii greblei, grapei ele. 5. S.m. Vīrful ierbii (sau al altor plante) cīnd īncepe s? se dezvolte. 0. S.m. Vīrf ascu?it de slīnc?.
   col?ār, col?are, s.n. 1. Poli?? sau dul?pior a?ezat īn' col?ul unei camere. 2. Echer de care se servesc zidarii.
   col?os, -oās?, col?o?i, -oase, adj. Obraznic, ar??gos.
   col?una?, col?una?i, s.m. Mīncare f?cut? din buc??i de aluat umplute cu brīnz?, carne sau dulcea?? ?i fierte īn ap?.
   col?uros, -oas?, col?uro?i, -oase, adj. Cu multe’ col?uri.
   eolumbneii adj. Musc? columbac? (?i substantivat) = insect? mic?, dipter?, a c?rei īn?ep?tur? veninoas? poate provoca- moartea vitelor.
   columbofil, columbofili, s.m. Cresc?tor de porumbei.
   column?, columne, s.f. Monument īn form? de coloan?, ridicat īn amintirea unui eveniment important.
   comanda, comand, vb. I. Tr. 1. A da un ordin, o dispozi?ie; a ordona executarea unei mi?c?ri.
 2. A avea comanda unei unit??i militare. 3.
 A cere livrarea unui produs, executarea unei _ lucr?ri, prestarea unui serviciu etc. 4. A pune īn func?iune sau a opri un sistem tehnic.
109
connc
   comandament, comandamente, s.n. 1. Organ de conducere a unei mari unit??i militare. 2. (Fig.) Porunc?; regul?; norm?.
   comandant, -?, comandan?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care comand? o unitate (militar?), o garnizoan?, o nav? etc.
   comand?, comenzi, s.f. 1. Ac?iunea de a comanda; ordin, porunc?. 2. Func?ia de comandant. 3. Cerere prin care se solicit? livrarea unui produs, prestarea unui serviciu etc. 4. Opera?ie prin care se pune in func?iune, se regleaz? sau se opre?te un sistem tehnic.
   comandit? s.f. (īn unele state) Societate īn comandit? = societate (4) īn care o parte din membri r?spund solidar ?i nelimitat pentru obliga?iile societ??ii fa?? de creditori, pe cīnd ceilal?i numai īn limitele capitalului investit de ci.
   comando, comandouri, s.n. Corp de trupe organizat ?i antrenat pentru ac?iuni deosebite.
   comandor, comandori, s.m. (īn trecut) Grad de ofi?er superior din avia?ia ?i marina militar?, corespunzīnd gradului de colonel.
   com?rnic, comarnice, s.n. Loc la stīn?, unde se pune la uscat ?i unde se p?streaz? ca?ul.
   comasa, comasez, vb. I. Tr. A reuni, a strīnge laolalt? (loturi de p?mīnt, unit??i economice etc.).
   com? s.f. Pierdere total? prelungit? a cuno?tin?ei, a sensibilit??ii ?i a motilit??ii voluntare, cauzat? de afec?iuni grave alo centrilor nervo?i superiori.'
   com?n?c, comanace, s.n. Acoper?mīnt pentru cap, de form? cilindric?, f?r? boruri, purtat de c?lug?ri ?i c?lug?ri?e.
   -combatant, -?, combatan?i, -te, adj. (Adesea substantivat) Care apar?ine unei unit??i mili-!are de lupt?; care ia parte la lupte.
   combate, comb?t, vb. III. Tr. 1. A lupta īmpotriva unor atitudini, unor idei. 2. A lua m?suri de stīrpire a unui flagel social, a unei boli etc.
   combativ, -?,.combativi, -e, adj. Care sus?ine cu dīrzenie o idee, o concep?ie.
                                                              combativitate s.f. īnsu?irea de a fi combativ, combin?, combin, vb. I. 1. Tr. A īmpreuna, a īmbina, a potrivi. 2. Tr. ?i refl. A (se) uni prin-tr-o reac?ie chimic?, dīnd na?tere unei substan?e compuse.
   combinat, combinate, s.n. Mare unitate economic? constituit? din mai multe īntreprinderi īntre care exist? o slrīns? leg?tur? ?i interdependen?? tehnologic? ?i economic?.
   combina?ie, combina?ii, s.f. 1. īmbinare, reunire, combinare; (fam.) aranjament, plan.
2.  (Chim.) Substan?? alc?tuit? din dou? sau mai multe elemente diferite; corp compus.
   combin?, combine, s.f. Ma?in? de lucru complex? care īndepline?te, īntr-un proces tehnologic, mai multe opera?ii; combin? agricol? = ma?in?.care execut? simultan mai multe lucr?ri agiicole (secerat, treierat, formarea baloturilor de paie etc.); combin? minier? — ma?in? care
efectueaz? t?ierea rocilor ?i colectarea, minereului din frontul de lucru..
   combinezon, combinezoane, s.n. 1. Obiect de lenjerie care se poart? de c?tre femei, sub ro-
chie.  2. īmbr?c?minte de protec?ie.
   comburānt, -?, comburan?i, -te, adj., s.m. (Corp) care īntre?ine arderea, avīnd īn componen??, de regul?, oxigen.
   combustibil, combustibili, s.m. Material care are proprietatea de a arde, fiind folosit ca izvor de c?ldur?; combustibil nuclear = material īntrebuin?at pentru a produce energie īn reactoarele nucleare (ex. uraniu, plutoniu), combiistie, combustii, s.f. (Tehn.) Ardere, eomcdiiin, -?, comedieni, -e, s.m. ?i f. Actor (actri??) de comedie.
   comcdi?nt, -?, comedian?i, -te, s.m. ?i f. 1. (īnv.) Comedian. 2. Actor (actri??) de circ.
   comedie1, comedii, s.f. Oper? dramatic? al c?rei subiect ?i deznod?mīnt provoac? rīsul.
   com6dic2, comedii, s.f. (Pop. ?i fam.) Īntīm-plare ciudat?, pozn?, bazaconie.
-  comcdon, comedoane, s.n. Mic? forma?ie sebacee cu extremitatea neagr?, care astup? orificiul unei glande sebacee.
   comemora, comemorez, vb. I. Tr. A celebra amintirea unei personalit??i sau a unui eveniment important.
   comemorativ, -ii, comemorativi, -e, adj. Care evoc? un eveniment īnsemnat, o personalitate etc.
   comonduirc, comenduiri, s.f. Organ militar care supravegheaz? ordinea ?i disciplina īntr-o unitate militar?, intr-o localitate etc.
   comensurabil, -ii, comensurabili, -e, adj. (Mat,., despre m?rimi) Care pot fi m?surate cu aceea?i unitate de m?sur?.
   coment?, comentez, vb. I. Tr. 1. A discuta interprelīnd un fapt, o īntimplare. 2. A interpreta, a analiza critic o oper? literar?, istoric? etc.
   comentariu, comentarii, s.n. Faptul de a comenta; discu?ie (critic?); interpretare.
   comentator, -oiirc, comentatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care comenteaz?, care 'interpreteaz?.
   comercial, -?, comerciali, -e, adj. Care so refer? la comer?.
   comercializa, comercializez, vb. I. Tr. A pune un produs īn comer?.
   comerciant, -8, comercian?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu comer?ul (privat,).
   comer? s.n. Activitate economic? constīnd din vīnzarea-cump?rarea m?rfurilor.
   comcsc?n, -?, comeseni, -e, s.m. ?i f. Persoan? care ia masa īmpreun? cu al?ii.
   comestibil, -?, comestibili, -e, adj. Care este bun de mīncat.
   comet?, comete, s.f.' Corp ceresc apar?inind sistemului solar, alc?tuit dintr-un nucleu luminos, avīnd uneori o prelungire īn form? de coad?.
   comic, -?, comici, -c, adj., subst. 1. Adj. Care este.propriu comediei. 2. S.m. Actor de comedie.
comic?rie
nr
ii. S.n. Categoric cstclicu īn a c?rei sfer? intr? clemmt'īle, iispoctt;le care provoac? rīsul.
   comic?rie, comic?rii, s.f. Fapt? sau situa?ie care provoac? rīsul.
   comis, comi?i, s.m. (īn trecut) Mare dreg?tor care avea īn grija sa caii ?i grajdurile cur?ii domne?ti.
   comisar, comisari, s.m. 1. (īnv.) ?eful unui comisariat de poli?ie. 2. Persoan? īnvestit? de c?tre o autoritate superioar? cu īmputerniciri speciale.
   oomisnvint, comisariate, s.n. (īnv.) Sco?ie a poli?iei or??ene?ti.
   comisie, comisii, s.f. Organism colectiv, de stat, sau ob?tesc, cu caracter permanent, sau temporar, avīnd ca sarcin? analizarea unor probleme, efectuarea unor activit??i de control ?i revizie, propunerea de m?suri pentru perfec?ionarea activit??ii etc.
   comisitfn, comisioanc, s.n. 1. īns?rcinare dal? cuiva de a procura sau a transmite ceva.
2. Sum? de bani ce i se cuvine comisionarului.
   coinisioniir, comisionari, s.m. 1. Persoan? caro se ocup? cu transmiterea do scrisori sau pachete particulare. 2. Intermediar īn opera?ii comerciale.
   comitngiu, comitagii, s.m. Membru al unei organiza?ii revolu?ionare bulgare din trecut.
   comitat, comitate, s.n. (In evul mediu) Unitate administrativ-teritorial? in unele ??ri.
   comite1, comit, vb. III. Tr. A s?vīr?i (o gre?eal?, o lapt? rea).
   comite1, comi?i, s.m. (īnv.) Conduc?tor al unui comitat.
   comitit, comitete, s.n. Organ de conducere colectiv? a unor organiza?ii politice, ob?te?ti, sociale etc.; organ, for de conducere a activit??ii īntr-un anumit domeniu.
   comoar?, comori, s.f. Cantitate maro de bani sau obiecte de pre?; avu?ie, avere.
   comod, -?, comozi, -de, adj. 1. De care te po?i folosi u?or ?i īn mod pl?cut. 2. (Despre oameni) Care nu vrea s? fac? eforturi.
   comod?, comode, s.f. Mobil? cu sertare mari suprapuse, in care se p?streaz? lenjeria.
   comodituto s.f. Atitudinea unei persoane comode.
   coinolie, como?ii, s.f. Zguduire brusc? ?i puternic? a unui organ; como?ie cerebral? — ?oc puternic al creierului, provenit din c?dere, dinlr-o lovitur? etc.
   compact, -?, compac?i, -te, adj. (Despre materii) Dens, īndesat; (despre un grup de oameni) numeros ?i des.
   compnctiirc, compact?ri, s.f. Opera?ia de īndesar? a p?mīntului, a materialelor etc. cu ajutorul compact orului.
   compactor, compactoare, s.n. Utilaj folosit la īndesarca umpluturilor de p?mīnt, a stratului de la suprafa?a unui teren, a unei ?osele etc.
   companie1, companii, s.f. 1. Tov?r??ie, īnso?ire. 2. Grup mic de oameni care ī?i petrec vremea īmpreun?. 3. Mare īntreprindere capitalist? (de transport, industrial?, comercial? etc.).
   compunie;, companii, s.f. Subunitate militar? mai mare decit plutonul ?i mai mic? decit. batalionul.
   compar?, compar, vb. I. Tr. A stabili asem?n?rile ?i deosebirile dintre dou? sau mai multe lucruri, fiin?e, fapte.
   comparativ, -?, comparativi, -c, adj. 1. Care se bazeaz? pe o compara?ie; care serve?te pentru compara?ie. 2. (Gram.) Gradul compara?ie (?i substantival, n.) = grad do compara?ie al adjectivelor ?i adverbelor, prin care se arat? c? o īnsu?ire a unui obiect sau a unei ac?iuni se afl? īntr-un grad mai maro, mai mic sau egal īn raport cu a altora sau cu ea īns??i.
   compara?ie, compara?ii, s.f. 1. Faptul de a compara; grad do compara?ie — form? pe care o iau adjectivele ?i unele adverbe, pentru a ar?ta m?sura mai mare sau mai mic? a īnsu?irii exprimate de acestea; termen dc compara?ie = c.uvint, expresie sau no?iune cu caro se compar? ceva.
2. Figur? do stil care const? īn relevarea raportului de asem?nare dintre dou? obicctc, persoane sau ac?iuni.
   compartiment, compartimente, s.n. 1. Desp?r-?itur? īntr-un vagon de cale forat?, īntr-o īnc?pere, īntr-un dulap etc. 2. Sfer?, sector (de activitate).
   compartiment?, comparlīmcntez, vb. I. Tr. A īmp?r?i un spa?iu īn compartimente.
   compas, compasuri, s.n. Instrument pentru trasarea cercurilor, format din dou? bra?e articulate.
   compatibil, -?, compatibili, -c, adj. Care poate exista sau se poate exercita īmpreun? cu altceva.
   compatibilitato s.f. Faptul de a fi compatibil, compatrifit, -oāt?, compatrio?i, -oale, s.m. ?i f. Persoan? considerat? īn raport cu alt? persoan? din aceea?i ?ar?.
   comp?rea, compar, vb. II. Intr. A ap?rea īn fa?a unui organ de jurisdic?ie (ca inculpat sau ca martor).
   comp?timi, comp?timesc, vb. IV. Tr. A sim?i sau a manifesta p?rere de r?u fa?? de suferin?ele cuiva.
   compindiu, compendii, s.n. Expunere succint? a unei concep?ii, a unei discipline sau a unei lucr?ri.
   compcnsa, compensez, vb. I. Tr. A īnlocui ceea ce s-a consumat sau cheltuit; a īndrepta un r?u printr-un bine; a desp?gubi.
   compensa?ie, compensa?ii, s.f. Faptul de a compensa; ceea ce serve?te pentru a compensa.
   competent, -?, competen?i, -le, adj. 1. Care este bine informai īntr-un anumit domeniu; care este īn m?sur? s? aprecieze un lucru; capabil. 2. Care are atribu?ia, c?derea, dreptul de a face un lucru.
   competen??, competen?e, s.f. Faptul de a fi competent, capacitatea de a se pronun?a intr-o problem?, de a exercita anumite atribu?ii.
   competitiv, -?, competitivi, -e, adj. Care poale suporta o concuren??.
iu
COMPRESIBIL
   compctitdr, -ofire, competitori, -oare, s.m. ?i
i.  Concurent.
   competi?ie, competi?ii, s.f. Concurs (sportiv); īntrecere.
. compilsi, compilez, vb. I. Tr. A aduna din lucr?rile altora idei, p?reri, date, f?cīnd olucrare nou?, f?r? contribu?ii personale.
   compilator, -oare, compilatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care compileaz?.
   compil??ie, compila?ii, s.f. Faptul de a compila; rezultatul compil?rii.
   compl?cea, complac, vb. II. Refl. A se sim?i mul?umit īntr-o anumit? situa?ie (nesatisf?c?toare).
   complement, complemente, s.n. 1. Ceea ce se adaug? pentru a īntregi ceva. 2. Parte secundar? a propozi?iei, care determin? un verb, un adjectiv sau un adverb.
   complementar, -?, complementari, -e, adj. Care compline?te; care completeaz?; unghiuri complementare = unghiuri a c?ror sum? este 90°; culori complementare = culori care, prin suprapunere, dau culoarea alba.
   complot, -?, (1) comple?i, -te, adj., (2) completuri, s.n. 1. Adj. īntreg, des?vīr?it, deplin; (despre mijloace de transport) care are toate Jacurile ocupate, 2. S.n. Complet de judecat? = colectiv alc?tuit din num?rul legal de judec?tori (?i de asesori) care iau parte la solu?ionarea unui litigiu.
   complota, completez, vb. I. Tr.' A ad?uga pentru a face s? fie complet, īntreg.
   complctiv?, completive, adj. Propozi?ie completiv? (?i substantivat) = propozi?ie subordonat? care are rol de complement pe līng? verbul din alt? propozi?ie.
   complex, -?, complec?i, -xe, adj., s.n. 1. Adj. Care este format din mai multe p?r?i; care īntrune?te īn sine mai multe laturi, sau elemente diferite. 2. S.n. Īntreg format din mai mulle elemente; asociere īntr-un tot a mai multor fenomene, st?ri etc. 8. S.n. Ansamblu de unit??i comerciale, industriale etc., cu func?ii deosebite, dar grupate teritorial pentru a servi aceluia?i scop.; complex sportiv — baz? sportiv? amenajat? pentru mai multe ramuri de sport,
4.  S.n. Ansamblu de tendin?e incon?tiente formate din copil?rie, care determin? comportarea ulterioar? a persoanei; complex de inferioritate = sentiment de neīncredere īn for?ele proprii.
   complexat, -?, complexa?i, -te, adj. St?pīnit de complexe (4).
   complexitate s.f. Faptul de a fi complex, īnsu?ire a ceea ce este complex.
   complezent, -fi, complezen?i, -te, adj, Binevoitor, amabil,
   complezen?? s.f. Amabilitate, complic?, complic, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) īncurca; a (se) agrava, a (se) īnr?ut??i. ?        ?
   complicat, -?, complica?i, -te, adj. Alc?tuit din multe elemente; greu de īn?eles sau de descurcat.
   complic??ie, complica?ii, s.ī. Faptul de a (se) complica; element patologic nou (agravant) care apare īn cursul evolu?iei unei boli.
   complice, complici, -e, s.m. ?i f. Persoan? care, cu inten?ie, īnlesne?te sau ajut? s?vīr?irea unei infrac?iuni.
   complicit?te s.f. Faptul de a fi complice, compliment, complimente, s.n. Cuvīnt de laud?, de m?gulire; (la pl.) salut?ri.
   complini, complinesc, vb. IV. Tr. A īntregi, a completa.                    ^
   complit, comploturi, s.n. Uneltire a unui grup de persoane īn scopul s?vīr?irii unor acte īmpotriva statului, urm?rind schimbarea formei de guvern?mīnt.
   complota,' complotez, vb. I. Intr. A urzi un complot.
   complotist, -u, comploti?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care ia parte la un complot.
   componcnt, -?, componen?i, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intr? ca parte īntr-un īntreg. 2. S.n. Fiecare dintre substan?ele care alc?tuiesc un sistem fizico-chimic. 8. S.f. Fiecare dintre m?rimile ce alc?tuiesc un sistem de m?rimi.
   componen??, componen?e, s.f. Compozi?ie (1), alc?tuire.
   componistic, -u, componistici, -e, adj. Privitor la o compozi?ie muzical?.
   comport?, comport, vb. I. 1. Refl. A avea o anumit? conduit?. 2. Tr. A aduce cu sine; a necesita.
   comportament, comportamente, s.n. 1. Modalitate de a ac?iona īn anumite īmprejur?ri. 2. Ansamblul manifest?rilor obiective ale animalelor ?i ale oamenilor.
   comportamental, -?, comportamentali, -e, adj. Care se refer? la comportament.
   compost s.n. Īngr???mīnt agricol natural, compost?, compostez, vb. I. Tr. A marca data cu compostorul.
   compostor, compostoare, s.n. Aparat cit ajutorul c?ruia se imprim? data pe un bilet de c?l?torie.
   compot, compoturi, s.n. Preparat alimentar din fructe fierte īn ap? cu zah?r.
   compuiHT?, compotiere, s.f. Vas īn care se serve?te compotul Ia mas?.
   compozit, -ii, compozi?i, -te} adj., s.f. 1. Adj. Alc?tuit din elemente disparate. 2. S.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, cu flori mici, dispuse īn capitule; (?i la sg.) plant? din aceast? familie.
   compozitor, -oārc, compozitori, -oare, s.m. ?i f. Autor de lucr?ri muzicale.
   compozi?ie, compozi?ii, s.f. 1. Totalitatea elementelor care alc?tuiesc o unitate; structur?, alc?tuire. 2. Lucrare muzical?. 8. Dispunere dup? anumite reguli a elementelor unui desen, unei picturi sau sculpturi. 4. Compunere (2).
   compres?, comprese, s.f. Bucat? de pīnz? udat? cu ap? sau cu un preparat' medicinal, care se aplic? pe o regiune bolnav?.
   Compresibil, -?, compresibili, -e, adj. Care poate fi comprimai.
COMPRESOR
112
   compresor, comprcsoarc, s.n. 1. Ma?inii caro serve?te la comprimarea unui gaz. 2. Ma?in? prev?zut? cu un cilindru mctalic masiv, servind la nivelarea ?i īndesarea tcxasamcntolor.
   comprim», comprim, vb. I. Tr. A mic?ora volumul unui corp, prin presiune; (fig.) a īmpiedica s? se manifeste, a īn?bu?i.
   comprimiif, -ii, comprima?i, -tc, adj., s.n. 1. Adj. /Ier comprimat = aer supus unei presiuni mari, fiind utilizat īn industrie. 2. S.n. Tablet? medicinal?.
   compromis1, compromisuri, s.n. Acord, īn?elegere bazat? pe conccsii reciproce.
   compromis2, -ii, compromi?i, -sc, adj. 1. Discreditat. 2. Primejduit; stricai.
   compromite, compromit, vb. III. 1. Refl. ?i Ir. A-?i pierde (sau a face s?-?i piard?) buna reputa?ie. 2. Tr. A pune īn primejdie; a strica, a distruge.
   compromi??tor, -oiire, compromi??tori, -oare, adj. Care (poate) compromite pe cineva.
   compiinp, compun, vb. III. Tr. 1. A alc?tui un īntreg; (refl.) a fi alc?tuit din... 2; A crea o oper? literar? sau muzical?.
   compiincre, compuneri, s.f. 1. Ac?iunca do a compunc; alc?tuire, īmbinare. 2. Lucrare ?colar? asupra unei leme date. 3. Procedeu de formare a unui cuvīnt nou, prin alipirea a dou? sau mai multe cuvinte existente.
   compus, -īi, compu?i, -sc, adj., s.m. 1. Adj. Alc?tuit din mai multe p?r?i; (gram.) timp compus = timp formal cu ajulgrul unui verb auxiliar. 2. S.m. (Chim.) Combina?ie (2).
   computcr, computerc, s.n. Calculator electronic.
   comun, -ii, comuni, -c, adj. 1. Care apar?ine mai multora sau tuturor; care prive?te pe to?i, do care se folosesc to?i; substantiv comun — substantiv cu care se denumesc toate obiectele de acela?i fel; (mat.) factor comun — num?r prin care se divide oricare dintre termenii unei sume do numere; divizor comun = divizor pentru dou? sau mai multe numere date; multiplu comun = num?r divizibil prin mai multe numere īntregi date; numitor comun — numitor caro apar?ine mai multor frac?ii. 2. Obi?nuit, frecvent; banal, do rīnd; loc comun = banalitate, lucru cunoscut.
   comuniil, -ii, comunali, -c, adj. Privitor la comun?.
   comunard, -ii, comunarzi, -de, s.m. ?i f. Participant la Comuna din Paris din 1871.
   comun?, comune, s.f. 1. Unitate administrativ? de baz? compus? din unul sau mai multe sate. 2. Comuna primitiv? = prima orinduire social-economic? a societ??ii umane, caracterizat? prin nivelul sc?zut al for?elor de produc?ie, prin munca īn comun, prin proprietatea comun? asupra mijloacelor de produc?ie, prin reparti?ia egalitar? a produselor muncii ?i prin inexisten?a claselor socialo ?i a statului.
   comunic?, comunic,,\b. I. 1. Tr. A informa, a īn?tiin?a; a face cunoscut. 2. Intr. (Despre
oameni) A fi īn leg?tur?. 3. Inlr. A avea leg?tur? cu..., a ducc la...
   comunicant, comunicante, adj. Vase comunicante = dou? sau mai multe vase care comunic? Intre ele, astfel īncīl un lichid turnai intr-umil trece ?i in celelalte, ajungīnd īn toate la acela?i nivel.
   comunicare, comunic?ri, s.f. J. Ac?iunea do o comunica; īn?tiin?are, ?tire, veste. 2. Rela?ie, leg?tur?. 8. Lucrare ?tiin?ific? prezentat? intr-un cerc do speciali?ti.
   comunicat, comunicate, s.n. īn?tiin?are oficial?, transmis? prin pres?, radio ele., asupra unor evenimente importante.
   comunicativ, -ii, comunicativi, -c, adj. Caro intr? u?or īn leg?tur? cu al?ii.
   comunicii?ic, comunica?ii, s.f. Leg?tur? inl.ro puncte diferite pentru transport de persoane, do obiecte, jicnlru transmiterea de semnale ele.; sistem tehnic folosii pentru realizarea acestei leg?turi; comunica?ii de mas? = mass-inedia.
   comunism s.n. Orīnduiro social-economic? bazat? pe proprietatea comunist? unic? asupra mijloacelor de produc?ie ?i caracterizat? prin-tr-un īnalt nivel al dezvolt?rii for?elor de produc?ie, pe baza ?tiin?ei ?i (clinicii īnainl.nle, prinlr-un īnalt nivel al con?tiin?ei sociale, prin-tr-o productivitate ridicat? a muncii socialo, care fac posibil? satisfacerea deplin? a tuturor necesit??ilor popula?iei ?i reparti?ia dup? principiul: „de Ia fiecare dup? capacit??i, fiec?ruia dup? nevoi“.
   comunist, -fi, comuni?ti, -ste, adj., s.m. ?i f.
1.  Adj. Care ?ine de comunism, caracterislio comunismului. 2. S.m. ?i f. Membru al unui partid comunist (1), lupt?tor pentru comunism.
   comunitate, (2) comunit??i, s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor fiin?e sau lucruri. 2. Grup do oameni cu interese, credin?e sau normi- de via?? comune; totalitatea locuitorilor dinlr-o localitate, dintr-o ?ar? otc.
   comuniune, comuniuni, s.f. Leg?tur? trainic?, unire slrīns?.
   cornu?ii, comut, vb. I. Tr. 1. (Jur.) A schimba o pedeaps? mai grea īntr-una mai u?oar?. 2. A īnlocui un sistem dc conexiuni clectrice prin-tr-allul.
   comutativ, -u, comutativi, -e, adj. Care prezint? comutalivitate.
   comutntiritutc s.f. Proprietate a unei rela?ii sau a unei opera?ii matematice de a fi independent? de ordinea elementelor pe care le con?ine.
   comulnt<5r, comutatoare, s.n. Dispozitiv pentru inversarea sensului unui curent electric sau pentru īnlocuirea unui sistem de conexiuni printr-allul.
   con1- Element de compunere īnscmnīnd „īmpreun? cu“, care serve?te la formarea unor substantive, adjective sau vorbe.
   con2, conuri, s.n. 1. Suprafa?? descris? de o dreapt? care se deplaseaz? sprijinindu-se pe o curb? īnchis? fix? ?i pe un punct fix, exterior curbei; corp geometric m?rginit de o astfel de suprafa?? ?i de un plan. 2. Fructul conifere-
CONCORDAT
lor. 3. Form? de relief, dc' dimensiunile unui munte, constituit? din lav? īn urma erup?iilor vulcanice
   conabiu, -ie, conabii, adj. Ro?u-īnchis; vi?i-niu.
   con?c, conace, s.n. 1. Cas? boiereasc? la ?ar?, pe o mo?ie. 2. Loc de popas.
   cona?ional, -?, cona?ionali, -e, s.m. ?i f. Persoan? considerat? īn raport cu alta care face parte din aceea?i na?iune.
   concasā, concasez, vb. I. Tr. A sf?rīma īn buc??i mici pietre, c?rbuni, minereuri etc. concasor, concasoare, s.n. Ma?in? de concasat. conc?v, -?, concavi, -e, adj. Care prezint? o concavitate.
   concavit?te, concavit??i, s.f. Scobitur?, adīn-citur?.
   concede, conced, vb. III. Tr. (Livr.) A īng?dui, a īncuviin?a; a ceda un drept.
   conccdiii, conccdiez, vb. I. Tr. A elibera din-tr-o func?ie, a īndep?rta din serviciu.
   concediu, concedii, s.n. Interval de timp īn care angaja?ii sīnt scuti?i de a presta munca.
   concentra, concentrez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) sfringe; a (se) aduna, a (se) acumula īntr-un' singur loc. 2. Tr. A chema vremelnic rezervi?ti īn armat?. 3. Refl. A-?i īncorda aten?ia, gīndul, īntr-o anumit? direc?ie. 4. Tr. (Chim.) A m?ri concentra?ia unui component dintr-o solu?ie sau , dintr-un amestec.
   concentrat, concentrate, s.n. 1. Produs bogat īn minerale utile. 2. Produs alimentar caracterizat printr-un volum mic ?i prinlr-un procent mare de substan?e hr?nitoare.
   concentr??io, concentra?ii, s.f. (Chim.) Raportul dintre cantitatea de substan?? dizolvat? ?i cantitatea de solvent sau de solu?ie ob?inut?.
   concentric, -si, concentrici, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care au acela?i centru.
   concepc, eoncip, vb. III. 1. Tr. A gīndi sau a proiecta ceva nou. 2. Tr. A pricepe, a īn?elege.
3. Intr. (Despre o femeie) A r?mīne īns?rcinat?.
   concept, concepte, s.n. 1. No?iune. 2. Ciorn?, schi??.
, conceptual, -?, conceptuali, -e, adj. Care se refer? la concept (1).
   conceptic, concep?ii, s.f. 1. Mod de a concepe (1). 2. Ansamblu de idei cu privire la o problem? ?tiin?ific?, filozofic? etc. 3. Procreare, z?mislire (a unui copil).
   concern, concerne, s.n Organiza?ie monopolist? complex? care reune?te mai multe īntreprinderi capitaliste din diferite ramuri ale economiei, dependente de un anumit grup financiar.
   concert, concerte, s.n. Executare īn public a unor opere muzicale; compozi?ie muzical? ampl?, scris? pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestr?.
   concert?, concertez, vb. I. Intr. A da un concert.
   concertmnistru, concertmaiftri, s.m. Primul violonist (sau instrumentist) al .unei orchestre simfonice.
   concesic, concesii, s.f. Cedare, renun?are la ceva īn folosul sau īn interesul altuia.
   concesiona, concesionez, vb. I. Tr. A da īn concesiune.
   concesionar, concesionari, s.m. Persoan? care de?ine o concesiune.
   concesiiine, concesiuni, s.f. Conven?ie prin •care un stat acord? unor persoane (fizice sau juridice) dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului.
   concesiv, -īs, concesivi, -e, adj.-Care face concesii ; propozi?ie conecsiv? = propozi?ie subordonat? care arat? c? de?i exist? o piedic?, ac?iunea din propozi?ia regent? se realizeaz? sau se poale realiza.
   concct??e?n, -?, concet??eni, -e, s.m. ?i f. Persoan? considerat? īn raport cu alta care este din acela?i stat sau din acela?i ora? cu dīnsa.
   conchide, conchid, vb. III. Tr. ?i intr. A trage o concluzie.
   conchistador, conchistadori, s.m. Nume dat aventurierilor spanioli pleca?i s? cucereasc? teritorii īn America, dup? descoperirea acestui continent.
   conci, conduri, s.n. Coc2, concilia, conciliez, vb. I. Tr. A pune de acord, a īmp?ca mai multe p?reri, idei etc.
   conciliabul, conciliabule, s.n. Consf?tuire (secret?) īntre persoane care pl?nuiesc ceva.
   conciliant, -?, concilian?i, -te, adj. Care se las? u?or īnduplecat, care cedeaz?.
   conciliator, -oare, conciliatori, -oare, adj. Care tinde spre īmp?carea unor divergen?e.
   ednein?, concine, s.f. Numele unui joc de c?r?i, concis, -?, conci?i, -se, adj. (Despre stil* vorbire) Scurt, concentrat.
   concizie s.f. Calitatea de a fi concis. Var.; coneiziune s.f.
   conciziune s.f. v. concizie, concludent, -?, concluden?i, -te, adj. Care convinge; conving?tor.
   conclusiv, -ii, conclusivi, -e, adj. Care constituie o concluzie; propozi?ie conclusiv? =propo-zi?ie care exprim? o concluzie.
   concluzie, concluzii, s.f. 1. Judecat? care re^ zulta din alte judec??i ?i care Īncheie un ra?ionament ; (mat.) parte din enun?ul unei teoreme care se cere demonstrat?. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale. 3. (La pi.) Sus?inerile p?rjilor ?i ale procurorului īntr-un proces.
   concomitent, -?, concomiten?i, -te, adj. Care se petrece īn acela?i timp cu altceva.
   concord?, pers. 3 concord?, vb. I. Intr. A corespunde, a se potrivi.
   concordant, -?, concordan?i, -te, adj. Care concord?.
   concordan??, concordan?e, s.f. Acord, potrivire; coresponden??; concordan?a timpurilor = coresponden?a timpurilor.
   concordat, concordate, s.n. Tratat īncheiat īntre.Vatican ?i diferite state pentru reglementarea raporturilor dintre biserica catolic? ?i acile state.
 CONCORDIE
    concordie s.f. (Rar) īn?elegere, armonie, concrescen??, concrescen?e, s.f. Cre?tere īmpreun?, patologic?, a dou? ?esuturi.
    concrescut, -?, concrescu?i, -te, adj. (Despre frunze, semin?e) Care a crescut īmpreun? cy altul, formīnd un tot.
    concret, -ii,, concre?i, -ie, adj. Care poate fi^ perceput cu sim?urile; precis, bine determinat.'
    concretiza, concretizez, vb. I. 1. Tr. A īnf??i?a ceva īn mod concret. 2. Tr. ?i refl. A (se) materializa, a (se) Realiza īn mod practic.
    concre?iunc, concre?iuni, s.f. Agregat mineral format prin depunere de material rezultat din solu?ii īn jurul unui nucleu.
    concubin, -a, concubini, -e, s.m. ?i f. Persoan? care īntre?ine rela?ii de concubinaj.'
    concubinaj s.n. Convie?uire īntre un b?rbat ?i o femeie f?r? a fi uni?i prin c?s?torie.
    concura, concurez, ,vb. I. 1. Intr. A participa la un concurs. 2. Intr., refl. ?i tr. A (se) lupta pentru īntīietate īn comer?, a(-?i) face concuren??.
 3.  Intr. A tinde spre acela?i rezultat.
    concurent, -fi, concuren?i, -te, adj., s.m. ?i f.
 1.  Adj. Care face concuren?? altuia. 2, Adj. Care tinde spre acela?i rezultat; (despre linii) . .care trec prin acela?i punct. 3. S.m. ?i f. Participant Ia un concurs sportiv.
    concuren??, concuren?e, s.f. 1. īntrecere īntr-un domeniu de activitate. 2. Rivalitate, lupt? īntre comercian?i sau industria?i pentru. acapararea pie?ei, a clientelei.
    conciirs, concursuri, s.n. 1. īntrecere sportiv?. -2. Examen pentru dobīndirea unui post, a unei burse etc. 8. Ajutor, sprijin. 4. Concurs de īmprejur?ri = totalitatea īmprejur?rilor care influen?eaz? la un moment dat o situa?ie.
    condamn?, condamn, vb. I. Tr. 1. A pronun?a . o condamnare. 2. A dezaproba.
    condamnabil, -?, condamnabili, -e, adj. Care merit? s? fie condamnat, dezaprobat.
    condamnare, condamn?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a condamn?; aplicare a unei sanc?iuni penale.
 2.  Dezaprobare categoric?.
    condei, condeie, s.n. Unealt? de scris īn form? de be?i?or la care se adapteaz? o peni??; (fig.) īndemīnare la scris, talent scriitoricesc.
    condensa, condensez, vb. I. 1. Refl. (Despre gaze, vapori) A se transforma, prin r?cire, īn lichid. 2. Tr. ?i refl. A (se) face mai dens.
    condensator, condensatoare, s.n. 1. Aparat care serve?te la condensarea unei mase de vapori.
 2.  Sistem de dou? conductoare, separate prin-tr-un izolator, folosit pentru a acumula sarcini electrice.
    condensor, condensoare, s.n. Sistem de lentile folosit īntr-un instrument optic pentru concentrarea luminii asupra unui obiect.
    condescendent, -?, condescenden?i, -le, adj. Care d? dovad? de condescenden??.
    condescenden?? s.f. Purtare plin? de bun?voin?? fa?? de cineva; (peior.) aer de superioritate.
    condicii, condici, s.f. 1. Registru. 2. (īnv.) Colec?ie de legi, cod.
                                                                                                                  iu
   condiment, condimente, s.n. Substan?? (picart-t?) cu caro se d? gust sau arom? unor produse alimentare.
   condiment?, condimentez, vb. I. Tr. A da gust mīnc?rii, ad?ugīndu-i condimente. ?
   condi?ie, condi?ii, s.f. 1. Fapt sau īmprejurare de care depinde apari?ia unui fenomen sau care influen?eaz? ac?iunea unei cauze; (la pl.) īmprejur?rile īn care are loc un fenomen. 2. Clauz? a unei īn?elegeri, a unui contract. 3. Situa?ia social? a cuiva.                 *
   condi?iona,·condi?ionez, vb. I. Tr. 1. A constitui condi?ia de care depinde ceva; a provoca ceva, a fi cauza unui lucru. 2. A pune anumite condi?ii; a accepta ceva sub rezerva anumitor condi?ii.
   condi?ional, -?, condi?ionali, -e, adj. Care depinde de o condi?ie; care cuprinde’ o condi?ie; (gram.) mod condi?ional = mod personal care exprim? o ac?iune a c?rei realizare depinde de īndeplinirea unei condi?ii; propozi?ie condi?ional? = propozi?ie subordonat? exprimīnd o ac?iune de a c?rei īndeplinire depinde realizarea ac?iunii din propozi?ia regent?.
   'condi?ionat, -?, condi?ioria?i, -te, adj. Aer condi?ionat = aer men?inut, prin instala?ii speciale* īn anumite condi?ii de temperatur?, umiditate ?i puritate.
   condolean?e s.f. pl. Cuvinte prin care cineva ī?i exprim? participarea la durerea unei persoane c?reia i-a murit cineva apropiat.
   condomiiliu s.n. Regim potrivit c?ruia un anumit teritoriu este supus autorit??ii politice a dou? sau mai multe state.
   condor, condori, s.m. Cel mai mare vultur, cu capul ?i gītul gola?e, care tr?ie?te īn mun?ii Americii de Sud.
   condotier, condotieri, s.m. (īnv.) C?petenie de mercenari īn Italia (sec. XIV— XV).
   conduc?tor, -o?rfc, conduc?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care conduce. 2. S.m. ?i f. Persoan? sau organ care conduce un partid, o institu?ie, o īntreprindere etc.
   conduce, conduc, vb. III. 1. Tr. A īndruma un grup de oameni, o institu?ie, o īntreprindere; (fig.) a dirija o discu?ie, o dezbatere; 2. Refl. A se orienta dup?.„ 3i Tr. A dirija un vehicul.
4. Tr. A īnso?i pe cineva. 5. Tr. (Despre corpuri) A transmite o cantitate de c?ldur?, de electricitate etc..
   conducere, conduceri, s.f. Ac?iunea do a (se) conduce; persoan? sau colectiv care conduce; conducere colectiv? = ac?iune de īndrumare, orientare, dirijare a unei activit??i, exercitat? pe baz? de decizii adoptate de un organ colectiv.
   eondnetān?ii s.f. M?rime care define?te capacitatea unui conductor de a conduce curentul electric.
   condiict?, conducte, s.f. 1. ?eav? sau ansamblu de ?evi pentru transportul fluidelor pe un anumit traseu. 2. Fir metalic sau cablu prin care circul? un curent electric.
   conecua, conectez, v». u. „r. Ā realiza o leg?tur? conductoare īntre dou? conducte elcctrice.
   conex?, conexe:, vb. I. Tr. A lega īmpreun?, a al?tura.
   conexiune, conexiuni, s.f. 1. Leg?tur?, raport, rela?ie. 2. Leg?tur? īntre dou? sau mai multe conducte electrice.
   confec?ie, confec?ii, s.f. Obiect de īmbr?c?minte fabricat īn serie.
   confec?iona, confec?ionez, yb. I. Tr. A prelucra un material pentru a ob?ine un obiect; a produce īmbr?c?minte, īnc?l??minte ctc.
   confedera?ie, confedera?ii, s.f.. 1. Uniune de state independente, avīnd anumite organe comune (parlament, guvern etc.). 2. Reunire a mai multor organiza?ii ob?te?ti.
   confer Termen prin care se face o referire, o trimitere la un text l?muritor, la o^lucrare etc. Se scrie prescurtat: cf.
   confcren?i?, conferen?iez, vb. I. Intr. A ?ine o conferin??.
   conferen?iār, -a, conferen?iari, -e, s.m. ?i f.
1. Persoan? care ?ine o conferin??. 2. Grad īn īnv???mīntul universitar, īntre lector ?i profesor.
   conferi, confer, vb. IV. 1. Tr. A acorda un titlu, un grad, o decora?ie. 2. Intr. A discuta cu cineva o chestiune important?.
   confcrin??, conferin?e, s.f. 1. Expunere f?cut? īn public asupra unei teme. 2. īntrunire a reprezentan?ilor unor state sau ai unor organiza?ii politice, ob?te?ti, ?tiin?ifice etc. pentru a dezbate probleme de importan?? major? a activit??ii lor; conferin?? la nivel īnait = īntrunire la care particip? ?efii de state sau ?efii de guverne; conferin?? dc partid = for superior al unei organiza?ii de partid, care se īntrune?te pentru a dezbate probleme ale activit??ii organiza?iei, pentru a alege organele sale de conducere etc. 3. Conferin?? de pres? = īntīlnire īn cadrul c?reia o personalitate a vie?ii politice, culturale etc. face o expunere ?i r?spunde Ia īntreb?rile reprezentan?ilor presei.
   confesion?l, -?, confesionali, -e, adj. Care ?ine de o confesiune (2).
   confesiune, confesiuni, s.f. 1. M?rturisire a unor fapte sau sentimente intime. 2. Religie, cult. confGte s.f. pl. v. conicii, confeti s.f. pl. Buc??ele rotunde de hīrtie colorat?, pe care participan?ii la petreceri ?i le arunc? unii altora. Var.: conK?e s.f. pl.
 8*
rin judec?tore?tii sau īn urma dispozi?iei unei autorit??i.
   conflagra?ie, conflagra?ii, s.f. R?zboi la care iau parte mai multe state.
   conflict, conflicte, s.n. 1. Neīn?elegere; diferend; discu?ie violent?, ceart?. 2. Ciocnire īntre interesele sau sentimentele personajelor, care determin? desf??urarea ac?iunii īntr-o oper? literar?.
   confluen??, confluen?e, s.f. Locul unde se unesc dou? ape curg?toare.
   confdrm, -?, conformi, -e, adj. (Despre acte, texte etc.) Care corespunde, care se potrive?te; care este la fel (cu altul).
   conform?, conformez, vb. I. Refl. 1. A se pune, de acord cu... 2. A se supune unei legi, unei dispozi?ii.
   conīorm??ie, conforma?ii, s.f. Structur? fizic? general? a corpului, a unei suprafe?e de teren etc.
   conformism s.n. Acceptare mecanic?, necritic? a unor idei, hot?rīri sau convingeri ale altora.
   conformist, -u, conformi?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care d? dovad? de conformism, conformitdto s.f. Potrivire, concordan??, confort s.n. Totalitatea condi?iilor care asigur? o existen?? comod?, pl?cut?, civilizat?.
   confortabil, -?, confortabili, -e, adj. Care ofer? confort.
                                 conir?te, confra?i, s.m. Coleg de profesiune, confrunt?, confrunt, vb. I. Tr. A pune fa?? īn fa?? (pentru a compara sau verifica ceva).
   confund?, confund, vb. I. I. Tr. A lua o persoan? drept alta sau un lucru drept altul. 2. Refl. A se contopi, formīnd un singur tot.
   confuz, -?, confuzi, -e, adj. Neclar, nedeslu?it, confuzie, confuzii, s.f. Faptul de a confunda; īncurc?tur?, z?p?ceal?.
   congela, congelez, vb. I. Tr. A face s? īnghe?e, congenital, -u, congenitali, -e, adj. Din na?tere, īnn?scut.
   congistie, congestii, s.f. Aflux excesiv de sīnge īntr-o parte a corpului.
   congcstionā, congestionez, vb. I. Refl. A avea o congestie; a se īnro?i la fa??.
                                 conglomerat, conglomerate, s.n. Roc? format? din sf?rīm?turi rotunjite ale unor roci mai vechi cimentate cu calcar, silice etc.; (fig.) īmbinare, amestec de elemente eterogene, congrega?ie, congrega?ii, s.f. Ordin monahal.
\
CON'GIĪES
HG
   congres, congrese, s.n. 1. īntrunire (na?ionalii sau interna?ional?) īn caro sc dezbat probleme tic ordin ?tiin?ific, politic, economic ctc. 2. Organ suprem de conducere al unor partide politice, organiza?ii do mas? sau ob?te?ti.
   oongresist, -ā, congrcsifti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care ia parte Ia un congres.
   congruent, -?, congrucn?i, -le, adj. Care concord?; (despre figuri geometrico) caro sint egale; (despre numere īntregi) care dau acela?i rest la īmp?r?irea cu un num?r īntreg.
   congruen?ii, congrucn?c, s.f. īnsu?irea do a fi congnient.
   coniac, coniacuri, s.n. B?utur? tare, ob?inut? prin distilarea vinului.
   cfmic, -?, conici, -c, adj. De forma unui con1, conifer, conifere, s.n. (La pl.) Ordin de plante lemnoase cu frunze persistente, aciculare sau solzoase, ?i flori   īn form? de conuri; (?i  la sg.)
arbore sau arbust    din acest ordin.
   coniven?ii s.f. Dc coniven?? cu... = de acord cu, īn complicitate cu...
   conjcctiiru, conjcciuri, s.f. P?rere bazat? pe ipoteze, pc presupuneri.
   conjuga, conjug, vb. I. 1. Tr. A modifica formele unui verb       dup? persoan?, timp,     mod    ?i
diatez?. 2. Refl.    A  se īmbina, a se uni.
   conjugurc, conjug?ri, s.f. Ac?iunea de a conjuga; flexiunea verbului; categorie de verbe cu aceea?i termina?ie la infinitiv.
   conjunct, -a, conjunc?i, -Ic, adj. Forme conjuncte = formele scurte ale verbului „a fi“ la indicativ prezent (ex. -s īn loc de sint); formele neaccenluate ale pronumelui personal la dativ ?i la acuzativ (cx. -mi, ?i-).
   conjunctiv, -?, conjunctivi, -e, adj. (Anat.) ?esut conjunctiv = ?esut de sus?inere din corpul omului ?i al animalelor; (gram.) mod conjunctiv (?i substantivat, n.) = mod personal al verbului, care exprim? o ac?iune realizabil?.
   conjunctiv?, conjunctive, s.f. Membran? care acoper? fa?a interioar? a pleoapelor ?i suprafa?a globilor oculari (cu excep?ia corneei).
   conjunctivit?, conjunctivitc, s.f. Inflama?ie a conjunctivei.
   conjunctur?, conjuncturi, s.f. Concurs de īmprejur?ri.
   conjunc?ie, conjunc?ii, s.f. Parte de vorbire ncflexibil? care leag? dou? propozi?ii dintr-o fraz? sau dou? cuvinte cu acela?i rol sintactic īn Ir-o propozi?ie.
   conjur?, conjur, vb. I. Tr. A ruga st?ruitor, conjura?ie, conjura?ii, s.f. (Rar) Conspira?ie, complot.
   conlocuitor, -oare, conlocuitori, -oare, adj. Care locuie?te īmpreun? cu altcineva, īn aceea?i re-ginne sau ?ar?.
   conlucra, conlucrez, vb. I. Intr. A colabora, conopid?, conopide, s.f. Plant? leguminoas? cu inflorescen?a c?rnoas?, alburie, folosit? īn alimenta?ie.
   conov??, conove?e, s.n. Funie fixat? pe ??ru?i, la care se leag? caii.
   consacra, consacru, vb. I. 1. Tr. A destina, a īnchina. 2. Tr. ?i refl. A (sc) dedica.
   consncnit, -?, consacra?i, -te, adj. Stabilit prin uz sau prin tradi?ie; (despre oameni) considerat, ca fiind o autoritate īnlr-un anumit domeniu, consnnguin, -ii adj. v. consangvin, consnngvin, -ii, consangvini, -c, adj. (Despre fra?i, .surori) Care au acela?i lat?, dar nu ?i aceea?i mam?. Var.: consangiiin, -ii adj.
   cons?tean, -īi, cons?teni, -c, s.m. ?i t. Persoan? considerat? īn raport cu alta caro locuie?te īn acela?i sat.
   consecin??, consecin?e, s.f. Rezultai, urmare a unei ac?iuni.
   consecutiv, -5, consecutivi, -c, adj. Care urmeaz? f?r? īntrerupere; propozi?ie consecutiv? = propozi?ie circumstan?ial? caro exprim? urmarea ac?iunii (sau st?rii) din propozi?ia regent?.
   consocvcnt, -?, consecven?i, -te, adj. Caro nu so abale de Ia principiile sale.
   consecven??, consecven?e, s.f. Faptul de a fi consecvent.
   consemn, conscmnc, s.n. Totalitatea obliga?iilor pe care le are un militar īn timpul serviciului dc paz?; ordin, dispozi?ie.
   \consemnii, conscmncz, vb. I. Tr. 1. A īnregistra, a nota. 2. A depune o sum? do bani spro p?strare la o organiza?ie de stat specializat?. 3. A interzice unui militar ie?irea din cazarm? pentru un anumit timp.
   consins, consensuri, s.n. Acord, īn?elegere, conserv?,'consārv, vb. I. Tr. A men?ine un aliment īn stare nealterat?, a p?stra; (refl.) a se menaja.
   conserv?nt, conscrvante,. s.n. Substan?? caro īmpiedic? fermentarea unor produse alimentare.
   conserv?rc, conserv?ri, s.f. 1. Ac?iunea do « (sc) conscrva; instinct de conservare = instinct de ap?rare pe care īl au oamenii ?i animalele, īn scopul men?inerii fiin?ei proprii. 2. Faptul c? o m?rime (energia, masa) nu poate fi creat?, nici distrus?.
   conservator1, conservatoare, s.n. ?coala superioar? de muzic?.
   conservator2, -ofire, conservatori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) cārc este legat? de trecui, care manifest? conservatorism.
   conservatorism s.n. Ata?ament fa?? de formele vechi, dep??ite, alo vie?ii politice, economice, culturale.
   cons6rv?, conserve, s.f. Produs alimentar supus unui tratament pentru a puica fi p?strai mai mult timp ncalterat.
   consf?tux, consf?tuiesc, vb. IV. Refl. A so sf?tui īmpreun?.
   consf?tuire, consf?tuiri, s.f. Ac?iunea de a se consf?lui; īntīlnire de lucru a colectivului unei īntreprinderi sau institu?ii, a reprezentan?ilor unor domenii de activitate, ai unor organiza?ii politice, ob?te?ti, ai unor state, īn care se discut? probleme de interes comun.
   consfin?i, consfin?csc, vb. IV. Tr. A da un caracter durabil, a stabili.
 CONSTRUCTOR
   constructor, -o?re, constructori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care particip? la lucr?ri de construc?ie.
   construc?ie, construc?ii, s.f. Faptul de a construi; cl?dire.
   construi, construiesc, vb. IV. Tr. 1. A realiza o cl?dire, o ma?in? etc., pe baza unui proiect; (p. ext.) a face, a īnf?ptui, a crea. 2. A desena o figur? geometric?. 3. A forma o fraz? (dup? regulile gramaticale).
   consul, consuli, s.m. 1. ?ef al unei reprezentan?e oficiale cu rang de consulat. 2. Magistrat suprem īn republica roman?.
   consular, -a, consulari, -c, adj. Privitor la consul sau la consulat.
   consulat, consulate, s.n. 1. Reprezentan?? oficial? a unui slat in alt stat, cu func?ia de a asigura protec?ia ?i ap?rarea intereselor statului pe care īl reprezint? ?i ale cet??enilor acestuia.
2.  Func?ia de consul.
   consult, consulturi, s.n. Examinarea unui bolnav de c?tre o comisie medical?.
   consult?, consult, vb. I. Tr. 1. A lua avizul unei persoane autorizate, competente, a cere o p?rere; (refl.) a se sf?tui cu cineva. 2. A cerceta un text pentru a se informa.
   consultant, -?, consultan?i, -te, s.m. ?i f. Specialist care lucreaz? īntr-o institu?ie, dīnd indica?ii īn probleme care privesc specialitatea sa.
   consultativ, -u, consultativi, -e, adj. Care ī?i d? avizul īn anumite probleme; care are caracter de consulta?ie, consulta?ie, consulta?ii, s.f. 1. P?rere, aviz.
2.  Examinare a unui pacient de c?tre medic.
3.  Īndrumare dat? elevilor, studen?ilor sau doctoranzilor de c?tre profesor.
   consuni, consumuri, s.n. 1. Folosire a unui bun pentru satisfacerea nevoilor oamenilor ?i ale produc?iei. 2. Cantitatea de materiale, materii prime, energie etc. folosite pentru a realiza o lucrare, un proces tehnic etc.
   consum?1, consum, vb. I. Tr. 1. A īntrebuin?a, a folosi. 2. A īntrebuin?a ca hran?; a mīnca.
   consum?2, consum, vb. I. 1. Tr. A mistui, a nimici. 2. Tr. ?i refl. (Fig.) A (se) istovi, a (se) uza.
   consumator, -o?re, consumatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care consum? bunuri rezultate din produc?ie; persoan? care consum? mīncare sau b?utur? īntr-un local public.
   consmn??ie, consuma?ii, s.f. Faptul de a consuma; totalitatea alimentelor pe care le consum? cineva īntr-un local public.
   con?tient, -?, con?tien?i, -te, adj. 1. Care ī?i d? seama de realitatea īnconjur?toare. 2. Care ī?i d? seama de posibilit??ile sale, de rolul ce-i revine īn societate.
   con?tiincios, -ods?, con?tiincio?i, -oase, adj. Care ī?i face datoria.
   con?tiinciozitate s.f. īnsu?irea de a fi con?tiincios.
   con?tiin?? s.f. Forrtia cea mai īnalt? de reflectare psihic? a realit??ii, proprie numai oamenilor, produs al activit??ii creierului uman; faptul
                                                                                                            118
de a-?i da seama, de a īn?elege; con?tiin?a social? = via?a spiritual? a societ??ii ca reflectare a vie?ii ei materiale; reflectare a existen?ei sociale īn con?tiin?a societ??ii; con?tiin?? de clas? = parte a con?tiin?ei sociale care reflect? existen?a social? a unei clase determinate ?i care exprim? interesele ?i ?elurile ei.
   cont, conturi, s.n. Socoteal? scris? sub form? de balan?? (2), care reflect? valoric existen?a ?i mi?carea unui mijloc economic, ale unui proces economic etc.; eoni curent = cont. deschis de o banc? unui client, pentru p?strarea mijloacelor b?ne?ti ale accstuia.
   conta, contez, vb. I. Intr. 1. A se bizui pe cineva sau pe ccva. 2. A avea īnsemn?tate, greutate.
   contabil, -u, contabili, -c, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la contabilitate. 2. S.m. ?i f. Persoan? specializat? īn lucr?rile -de contabilitate.
   contabilitate, contabilit??i, s.f. Totalitatea opera?iilor de īnregistrare a mi?c?rii fondurilor materiale ?i a mijloacelor b?ne?ti dinlr-o institu?ie sau īntreprindere; ?tiin?? care se ocup? cu teoria accstor opera?ii.
   contahiliz?, contabilizez, vb. I.Tr. A īnregistra o opera?ie economic? īn conturi.
   cont?ct, contacte, s.n. 1. Atingere nemijlocit? īntre dou? corpuri, īntīlnire a dou? for?e etc.; contact electric — leg?tur? electric? īntre dou? piese sau elemente conductoare. 2. Leg?tur?, rela?ie īntre oameni.
   contn?ifis, -o ii s?, contagio?i, -oase, adj. (Despre boli) Care se transmite de la om la om.
   container, containere, s.n. 1. Lad? sau cutie cu dimensiuni standardizate folosit? pentru transportul de m?rfuri sau materiale. 2. Recipient destinat īnc?rc?turii utile a unei rachete.
   contamina, contaminez, vb. I. Tr. A transmite o boal? molipsitoare.
   cont??, cont??e, s.n. Hain? lung? īmbl?nit?, purtat? īn trecut de boieri.
   cānte, con?i, s.m. 1. Conduc?tor al unei provincii, īn evul mediu. 2. Titlu de noble?e ereditar.
   contempl?, contimplu, vb. I. Tr. A privi īndelung (?i cu admira?ie).
   contemplativ, -īl, contemplativi, -e, adj. īnclinat spre contemplare, vis?tor.
   contempor?n, -?j contemporani, -e, adj. Caro exist? sau se petrece īn timpurile noastr.e; (despre oameni, adesea substantivat) care tr?ie?te sau a tr?it īn acela?i timp cu cineva (sau cu ceva).
   contemporaneitate s.f. Epoca contemporan?; ceea ce are caracter contemporan.
   contencids s.n. (īn unele state) Serviciu do avoca?i īn cadrul unor īntreprinderi sau institu?ii, care ap?r? drepturile ?i interesele acestora, . conteni, contenesc, vb. IV- Intr. ?i tr. A (se) īntrerupe, a īnceta (sau a face s? īnceteze), contes?, contese, s.f. So?ie sau fiic? de conte, contest?, contist, vb. I. Tr. A f?g?dui, a nu recunoa?te.
   contesta?ie, contesta?ii, s.f. Plīngere īndreptat? de partea nemul?umit? īmpotriva unei hot?riri (judec?tore?ti).
 119
CONTRARIA
   context, contexte, s.n. 1. Fragment dintr-o •scriere īn care se g?se?te un cuvīnt sau un pasaj prezentīnd un anume interes. 2. (Fig.) Conjunctur?, stare de lucruri la un moment dat.
   contiguu, -?, contigui, -ue, adj. (Livr.) īnrudit, unit cu ceva; apropiat de ceva.
   continent, continente, s.n. Vast? īntindere de uscat, m?rginit? (aproape) total do m?ri ?i -oceane.
   continentul, -ii, continentali, -e, adj. Privitor la continente; oare se afl? po un continent; clim? continental? = clim? uscat?, cu varia?ii mari do temperatur?.
   contingent, contingente, s.n. Totalitatea cet??enilor n?scu?i īn acela?i an ?i lua?i īn eviden?a organelor militare.
   coiītingin?u, contingen?e, s.f. Leg?tur?, rela?ie īntre lucruri, fenomene, evenimente.
   continuii, continuu, vb. I. Intr. A merge īnainte; a nu īnceta; (tr.) a duce mai departe un lucru īnceput.
   continuitate, continuit??i, s.f. Faptul de a fi continuu.
   continuu, -u?, continui, -e, adj. Neīntrerupt, neīncetat; curent electric continuu = curent electric cu un singur sens, a c?rui intensitate e constant? īn timp.
   contondent, contondente, adj. (Despre obiecte) Ale c?rui lovituri provoac? contuzii.
   contopi, contopesc, vb. IV. Refl. A se īmpreuna, a sc''uni strīns, formīnd un singur tot.
   contor, contoare, s.n. Aparat care. īnregistreaz? cantitatea de, ap?, gaze, energie electric? etc. consumat? īntr-un anumit interval de timp.
   contorsiona, contorsionez, vb. I. Refl. (Despre trup sau p?r?i ale lui) A se r?suci īh mod violent ?i involuntar.
   contract, contracte, s.n. Acord īncheiat īntre dou? sau mai multe persoane fizice ori juridice, din care decurg anumite drepturi ?i obliga?ii.
   contract?, (1, 2) contractez, (3) pers. 3 contract?, vb. I. 1. Tr. A īncheia un contract; a lua asupra sa o obliga?ie. 2. Tr. A se īmboln?vi, a se molipsi de o boal?. 3. Refl. A se strīnge, a se zgīrci; (despre corpuri) a-?i mic?ora dimensiunile īn urma unui proces fizic sau tehnologic.
   contractant, -H, contractan?i, -te, s.m. ?i f., adj. (Persoan?) care īncheie un contract.
   contractual, -ii, contractuali, -c, adj. Referitor la un contract; stipulat īntr-un contract.
   contrac?ie, contrac?ii, s.f. 1. Scurtare, zgircire a unui mu?chi. 2. Mic?orarea volumului unui corp.
   contradictoriu, -ie, contradictorii, adj. (Despre idei, tendin?e, fenomene) Care se contrazic intre ele.
   contradic?ie, contradic?ii, s.f. 1. Rela?ia de unitate, coexisten?? ?i lupt? a laturilor, propriet??ilor ?i tendin?elor contrare, proprii esen?ei tuturor proceselor ?i obiectelor, ?i care constituie for?a motrice ?i con?inutul intern al mi?c?rii ?i dezvolt?rii. 2, Nepotrivire de idei, fapte etc.
   contraīnce, contrafāc, vb. III. Tr. A reproduce, īn scop fraudulos, documente, obiecte de pre? etc., dīndu-le drept autentice.
   contrafort, contraforturi, s.n. Masiv de zid?rie sau de beton care īngroa?? din loc īn loc un zid pentru a-1 consolida.
   contraindic?t, -?, contraindica?i, -te, adj. Nepotrivit, nerecomandabil; neprielnic.
   contraltu, contralte, s.f. Cint?rea?? cu voce de contralto.
   contr?lto s.n. Voce feminin? cu registrul cel mai grav.
   contramanda,, contramandez, vb. I. Tr. A re-
CONTItARIETATE
 120
   contrnrictiito s.f. 1. Stare de surprindere nepl?cut?. 2. Raport logic īntre dou? no?iuni sau judec??i care se exclud reciproc, contrariu, -io adj., s.n. v. contrar, contrasemna, contrasemnez, vB. I. Tr. A-?i pune semn?tura pe un act semnat īn prealabil do un organ ierarhic superior.
   contraspionaj s.n. Serviciu special īns?rcinat cu urm?rirea ?i combalerca spionajului.
   contrftst, contraste, s.n. Opozi?ie puternic? īntre dou? sau mai multe lucruri, st?ri, fapte.
   contrast?, contrastez, vb. I. Intr. A fi īn contrast cu cineva sau cu ceva.
   contratimj), contratimpi, s.m. (Muz.) Deplasare a accentului de pe un timp tare al m?surii pe un timp slab.
   contravaloare, contravalori, s.f. Echivalentul (īn bani) al unui lucru; valoare dat? īn schimbul alteia.
   contraveni, contravin, vb. IV. Intr. A s?vīr?i o abatere de la o lege, de la un regulament etc.
   contravenient, -ii, contravenien?i, -te, s.m. ?i
f.  Persoan? care s?vīr?e?te o contraven?ie.
   contravin»ic, contraven?ii, s.f. Abatere de la o lege, pentru care se aplic? o sanc?iune administra tiv?.
   contrazice, contrazic, vb. III. 1. Tr. A exprima o p?rere contrar? celei exprimate de-altcineva; a dezmin?i un fapt, o situa?ie. 2. Refl. A spune ceva īn opozi?ie cu cele afirmate anterior de tine īnsu?i; (despre afirma?ii, depozi?ii etc.) a nu se potrivi.
   contr?, contre, s.ī. Lovitur? prompt? de r?spuns a unui sportiv la un atac lansat de adver-sar.
   contribu&Ml, -īl, contribuabili, -e, s.m. ?i f, Persoan? care pl?te?te impozite.
   contribui, contribui, vb.IV. Intr. A-?i aduce contribu?ia la o ac?iune comun?; a īnlesni apari?ia sau dezvoltarea unui fapt, a unei ac?iuni etc.
   contribii?ie, contribui?i, s.f. 1. Parte cu care cineva contribuie la o ac?iune comun?. 2. Impozit.
   contrdl, controale, s.n. 1. Verificare a unei activit??i, a modului de func?ionare a unei instala?ii, a calit??ii unor produse etc. 2. Verificarea propriilor manifest?ri.
   controla, controlez, vb. I. Tr. 1. A supune controlului. 2. A domina, a st?pīni; (tr. ?i refl., despre oameni) a-?i supraveghea propriile ac?iuni.
   controlor, -oiire, controlori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? īns?rcinat? cu exercitarea unor opera?ii de control.
   controversat, -u, controversa?i, -te, adj. Care formeaz? obiectul unei controverse.
   controvers?, controverse, s.f. Discu?ie īn contradictoriu asupra unei probleme; discu?ie aprins?.
   contumacie s.f. Absen?? nejustificat? de la judecat? a unui inculpat.
   contiir, contururi, s.n. Linie care m?rgine?te o suprafa??, un obiect; reprezentare grafic? a acestei linii.
   contura, conturez, vb. I. 1. Tr. A trasa conturul unui obiect. 2. Tr. ?i refl. (Fig.) A (se) preciza, a (se) īnchega īn forme precise.
   con?ii/,ie, contuzii, s.f. Traumatism care const? din strivirea ?esuturilor īn urma lovirii cu un corp dur, net?ios.
   con?ine, pers. 3 con?ine, vb. III. Tr. (Despre recipiente) A avea īn interior, a cuprinde; (despre c?r?i, texte) a fi alc?tuit din...
   con?inut s.n. 1. Ceea ce se afl? īnlr-un recipient sau īn alt spa?iu limitat. 2. Ceea ce se cuprinde īntr-un text; tabl? de materii. 3. Totalitatea elementelor care constituie esen?a lucrurilor.
4. Fondul de idei ?i afectiv al unei opere literare sau artistice.
   con?opist, -?, con?opi?ti, -sic, s.m. ?i f. (Depr.) Func?ionar caro execut? lucr?ri m?runte de-birou.
   convalcscent, -?, convalescen?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care se afl? īn stare de convalescen??.
   convalescen?? s.f. Perioad? prin care trece un bolnav dup? vindecare, pīn? la īns?n?to?irea deplin?.
   convve?ie s.f. (Fiz.) Transmiterea c?ldurii sau curentului electric īn interiorul corpurilor fluide, prin deplasarea de ansamblu a mediului.
   convoior, conveicre, s.n. Transportor cu mi?care continu?, format din elemente flexibile (benzi, cabluri etc.).
   convenabil, -?, convenabili, -e, adj. Care convine; acceptabil.
   conveni, convin, vb. IV. Intr. 1. A fi pe placul cuiva, a se potrivi. 2. A· c?dea de acord.
   convenien??, convenien?e, s.f. (Mai ales la pl.) Regul? de purtare impus? īntr-o anumit? societate.
                                                           convdn?io, conven?ii, s.f. īn?elegere, acord, pact. conven?ional, -?, conven?ionali, -e, adj. 1. Stabilit printr-o conven?ie. 2. Nenatural, artificial.
   convirgo. pers. 3 pl. convārg, vb. III. Intr. A se īndrepta spre acela?i punct sau (fig.) spre acela?i scop.
   convergent, -?, convcrgcnti, -te, adj. Care se īndreapt? spre acela?i punct; lentil? convergent? = lentil? care adun? īntr-un focar toate razele ce o str?bat.
   convergen?a, convergen?e, s.f. Faptul de a converge, īnsu?irea de a fi convergent.
   convers?, conversez, vb. I. Intr. A sta de vorb? cu cineva, a discuta.
   conversa?ie, conversa?ii, s.f. Convorbire, discu?ie.
   conversiune, conversiuni, s.f. Modificare a condi?iilor unui īmprumut (de stat) prin mic?orarea dobīnzilor, prelungirea'termenului de amortizare etc.
   converti, convertesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A adera (sau a face pe cineva s? adore) la o anumit? convingere (religioas?). 2. Tr. A schimba (bancnote) īn aur sau īn devize.
 121
COPIST
     convertizor, convertizoare, s.n. 1. Cuptor īn caro se transform? fonta īn o?el. 2. Ma?in? electric? (sau grup de ma?ini) care transform? curentul continuu īn curent alternativ, sau invers.
     convex, -?, convcc?i, -xe, adj. Care are suprafa?a bombat?.
     convcxit?te, convexil??i, s.f. īnsu?irea de a fi convex; partea convex? a unui obiect.
     convic?iune,'convic?iuni, s.f. (Livr.) Convingere, convie?ui, convic?uiesc, vb. IV. Intr. A tr?i laolalt?, īn acela?i loc cu cineva.
     convingrtor, -oiirc, conving?tori, -oare, adj. Care are puterea de a convinge.
     convingc, conving, vb. III. Tr. ?i refl. A-?i da (sau a face pe cineva s?-?i dea) seama c? ceva este īntr-un anumit fel, a (se) īncredin?a de ceva.
     convingcre, convingeri,-s.f. Ac?iunea de a (se) convinge; p?rere ferm? asupra unui lucru.
     convoc?, convoc, vb. I. Tr. A chema (oficial) o persoan?, un grup sau un corp constituit s? vin? īntr-un anumit loc.
  , convocare, convoc?ri, s.f. Ac?iunea de a convoca; īn?tiin?are scris? prin care cineva este convocat.
     convdi, convoaie, s.n. ?ir de persoane sau de vehicule care merg īn aceca?i direc?ie (?i cu acela?i scop).
     convorbire, convorbiri, s.f. Conversa?ie, discu?ie; convorbire telefonic? = comunica?ie bilateral? prin telefon.
     convulsie, convulsii, s.f. Spasm, convulsiv, -Ti, convulsivi, -e, adj. Care se refer? la convulsii; īnso?it de convulsii; tuse convulsiv? = boal? contagioas?, frecvent? la copii, manifestat? prin tuse puternic? ?i accese spasmodice violente.
     coopera, cooperez, vb. I. Intr. A colabora cu cineva, a-?i da concursul la o ac?iune.
     coopernre s.f. Faptul de a coopera; conlucrare (sistematic?) a unor persoane, unit??i.economice sau ??ri.
     cooperatist, -?, coopcrati?ti, -ste, adj. Privitor la coopera?ie; care ?ine de coopera?ie.
     cooperativ?, cooperative, s.f. īntreprindere so- · cial-economic? format? prin asocierea, pe baza liberului consim??mīnt, a unui grup de meseria?i, produc?tori agricoli etc. pentru producerea, cump?rarea sau desfacerea īn comun a unor produse,
- pentru prestarea unor servicii etc.
     cooperativizare s.f. Unire liber consim?it? a micilor produc?tori īn cooperative.
     cooperator, -oare, cooperatori, -oare, s.m. ?i f. Membru al unei cooperative.
     coopcru?ie s.f. Sistemul cooperativelor din-tr-un anumit domeniu.
     coopta, cooptez, vb. I. Tr. A primi pe cineva īntr-un colectiv.
     coordond, coordonez, vb. I. Tr. A pune de acord p?r?ile unui tot; a īndruma īn sens unitar o serie de activit??i.
     coordonare, coordon?ri, s.f. Ac?iunea de a coordona; (gram.) rela?ie stabilit? īntre propozi?ii sau p?r?i de propozi?ie legate īntre ele, f?r? ca una s? depind? de alta.
   coordonat, -fi, coordona?i, -te, adj., s.f. 1. Adj. Pus de acord, armonizat;propozi?ie coordonat? — propozi?ie aliat? īn raport de coordonare cu alta.
2.  S.f. (Gcom.) Fiecare dintre numerele care precizeaz? pozi?ia unui punct īn raport cu un sistem de referin??. 3. S.f. Coordonate geografice = elemente care determin? pozi?ia unui punct pe suprafa?a P?mīntului prin intermediul paralelelor ?i meridianelor. 4. S.f. Coordonate astronomice = perechi de distan?e unghiulare care servesc la determinarea pozi?iei unui astru.
   copac, copaci, s.m. Plant? cu trunchiul lem- . nos ?i cu crengi ramificate, formīnd o coroan?. , copaie, copui, s.f. Albie, covat?, copiistie, copastii, s.f. Partea superioar? a. bordajelor unei nave.
   cop?rtā?, -?, cop?rta?i, -e, s.m. ?i f. Persoan? care particip? la o īmp?r?eal?.
   copc?1, copci, s.f. Sistem format din dou? piese (un cīrlig ?i un inel) care serve?te pentru a īncheia o hain?.
   copc?2, copci, s.f. Gaur? f?cut? īn ghea?a unui rīu, a unei b?l?i etc., pentru pescuit sau pentru scos ap?.
   copeic?, copeici, s.f. Moned? divizionar? valo-rīnd a suta parte dintr-o rubl?.
   copert?, coperte, s.f. īnveli?ul unei c?r?i sau al unui caiet. PI. ?i: coper?i.
   copiii, copiez, vb. I! Tr. 1. A transcrie un text, redīnd īntocmai con?inutul lui. 2. A reproduce, a imita (servil) un text, o lucrare etc.
   ciīpie, copii, s.f. Reproducere exact? a unui text, a unei opere de art?, a unei fotografii etc.; (peior.) imita?ie servil?, f?r? valoare.
   copil1, copii, s.m. 1. P.?iat sau fat? īn primii ani ai vie?ii; (fig.) om naiv, f?r? experien??.
2.  Tīn?r, adolescent; copil dc cas? = fiu de boier caro f?cea alt?dat? serviciul de paj. 3. Fru, fiic?; copil legitim — copil n?scut īn cadrul c?s?toriei.
   c<5pil2, copiii, s.m. L?star secundar (mai ales la porumb).
   copilandru, copilandri, s.m. B?iat īn perioada de trecere de la copil?rie la adolescen??, copil?, copile, s.f. 1. Fiic?. 2. Fat? tīn?r?. copil?resc, -ciiscu, copil?re?ti, adj. Specific copiilor; (fig.) nechibzuit, naiv. copil?re?te adv. īn felul copiilor, copil?ri, copil?resc, vb. IV. Intr. A-?i petrece anii copil?riei (undeva sau cu cineva).
   copii?ric, copil?rii, s.f. 1. Timpul cīt. cineva este copil. 2. Fapt?, vbrb?, purtare, de copil; naivitate.
   copil?ros, -oiis?, copil?ro?i, -oase, adj. Ca un copil; naiv; zburdalnic, neastīmp?rat.
   copile?, eopile?i, s.m. Vl?star care r?sare la tulpina unui fir de porumb.
   copiii, copilesc, vb. IV. Tr. A t?ia l?starii secundari, nefolositori ai unei plante.
   copi(5s, -ous?, copio?i, -oase, adj. īmbel?ugat, abundent.
   copist, -?, copi?ti, -ste, s.m. ?i f. 1. Persoan? care se ocupa (īnainte de r?spīndirea tiparului) cu copierea de.manuscrise. 2. (īnv.) Func?ionar inferior.
 COPITAT
   copilul, copitate, s.n. (La pl.) Grup de mamifere avīnd degetele acoperite ou copile; (?i la sg.) animal caro face parte din acest grup.
   copil?, copite., s.f. Forma?ie cornoas? caro acoper? degelole la unele mamifere.
   cople?i, cople?esc, vh. IV. Tr. 1. A cuprinde din loale p?r?ile, a n?v?li asupra cuiva, a-I doliorl. 2. A impresiona, a emo?iona puternic.
   copiii, copoi, s.m. Ciine de vīn?loare do t.alie mare, care urm?re?lo vinului dup? miros.
   ciipru s.f. Miezul use.al al nucii de cocos, din care se ob?ino untul de cocos.
                             coproduc?ie, coproduc?ii, s.f. Produc?ie cinema-lografie? realizat? prin colaborarea unor studiouri de filme din dou? sau mai mulle (uri. coprologin s.f. Studiul maleriilor· fecale, copropriel?le, coproprict??i, s.f. Sl?piniro īn comun a unui bun.
   copt, coapl?, cop?i, conplc, adj. 1. (Despre alimente) Caro a fosl. supus c?ldurii dinlr-un cuptor .?i a devenii, bun de mīno.al; (despre frucle ?i planle) ajuns la deplina .dezvollare.
2.  (Despre oameni) Deplin dezvoli.nl, malur. !t. (Despre abcese) Caro a f?cui puroi ?i esle gala s? sparg?.
   copliiru, copturi, s.f. 1. Pr?jitur? coapl? īn cuptor. 2. Iluli? coapl?, abces; puroi.
   copulativ, -ii, copulativi, -e, adj. (Despre conjunc?ii) Care leag? p?r?i de propozi?ie sau propozi?ii de acela?i fel; propozi?ie copulativ? -??? propozi?ie coordonat?, legal? de coordonata ei prinlr-un raport de asociere; verb copulativ — verb oare in! ni īn alc?tuirea predicatului nominal, l'?eind leg?tura intre subiect .?i numele predicativ.
   cor, coruri, s.n. Ansamblu de cīnl?re?i oare execut? īmpreun? o compozi?ie muzical?compozi?ie destinat? s? fie eīnlal? de nil astfel de ansamblu.
   eonibie, cor?bii, s.f. Nav? cu pīnze, folosit? īn trecui pentru transport .?i pentru ac?iuni mililare.
   eonii adj. invar. De culoare ro?ie cu nuan?e de galben.
   coral', cornii, s.m. Animal celenlerat care Ir?iesle īn colonii īn m?rile calde, ?i din al c?rui schelei oalcaros, ro?u sau alb, se fac obiee-le de podoab?.
                             coral". -?, corali, -e, adj. De cor, penlru cor. cornllfr, coralicri, s.m., adj. 1. S.m. (La pl.) Clas? de animale celenlerato cu schelelul ealearos; (?i la sg.) animal din aeeasl? clas?. 2. Adj. De coralicri (t), formal din coralicri.
   coran s.n. Carto care con?ine dogmele ?i lezelo religiei musulmane.
   eornp(5rl. corapoarte, s.n. Raport de completare, care īnso?e?te un raport f?cui dc altcineva.
   rorAslft s.f. Lapte de vac? muls in primele zile dup? f?lare.
   eoriUiicr, corubieri, s.m. Navigalor, marinar pe o corabie.
   eorh, corbi, s.m. Pas?re mare omnivor?, cu pene negre ?i cu cioc puternic.
                                                                                                                   1K
   corci, pers. 3 corce?te, vb. IV. Refl. (Despre planlo ?i animale din specii diferite) A se īncruci?a.
   coreii firii, corcituri, s.f. Animal sau plant? provenind dinlr-o īncruci?are īnlre specii diferite.
   corcodii?, corcodu?i, s.m. Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu fructe comcsLibile, galbene, vinele sau ro?ii.
   corcodu?i, corcodu?e, s.f. Prudul corcodu?ului, cord, corduri, s.n. (Anat.) Inim?, cordea, cordele, s.f. 1. Panglic?. 2. Tenie, cordial, -ii, cordiali, -c, adj. Plin do afec?iune, pornii din ?oal? Jnima.
   cordialituto s.f. īnsu?irea de a fi cordial; amabilitate, bun?voin??.
   cordon, cordoane, s.n. 1. Centur?, cing?toare; cordon litoral = fi?io de uscat caro desparte o lagun? sau un liman do mare. 2. Conduct? electric? flexibil?. !5. ?ir do militari de-a lungul unui traseu; cordon sanitar — ansamblul m?surilor de izolare aplicale pe un anumit teritoriu īn cazul unei epidemii.
   corect, -?, c.orce?i, -te, adj. A?a cum trebuie, conform cu anumite norme sau reguli.
   corec?ii, corectez, vb. I. Tr. ?i refl. A(-?i) īndrepla gre?elile sau defectele.
   coroclitudinc s.f. Calitatea de a fi corect; purtare, 'atitudine corect?.
   corectiv, corcctii’c, s.n. Ceea ce corecteaz?, rectific? ceva.
   corector, -oiīrc, corectori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care face corecturi.
   corectur?, corecturi, s.f. īndreptare a gre?elilor de tipar; text tip?rit pe care s-au corectat aceste gre?eli.
   coric?lc,’corec?ii, s.f. 1. Pedeaps? corporal?, b?laie; cas?, de corec?ie — loc īn care ī?i execut? pediiapsa infractorii minori. 2. Cantitate caro Irebuie adunal? sau sc?zut? din rezultatul ob?inui prinlr-o m?surare, pentru a compensa erorile de care este afeclal? m?sur?toarea.
   corec? Ionii 1, -?, corec?ionali, -e, adj. Care pri-ve?le o infrac?iune.
   eoree s.f. Boal? de nervi caracterizat? prin mi?c?ri involuntare, dezordonate.
   coreean, -?, coreeni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privilor la Coreea; (substantivat, f.) limba vor-bil? īn Coreea. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parle din poporul constituit ca na?iune in Corcea.
   corogriH, coregrafi, s.m. Maestru de dans ?i de balet.
   coregrafie s.f. Aria dansului ?i a baletului, coreii, corelez, vb. I. Tr. ?i refl. A fi (sau a face s? fie) īn corela?ie.
   corelativ, -u, corelativi, -e, adj. Care se refer? la corela?ie: conjunc?ii corelative — conjunc?ii care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordona-toare.
   corela?ie, corela?ii, s.f. Rela?ie reciproc? īntro dou? sau mai mulle lucruri, fenomene ele.
CORONAMENT
   coresponda, corespondez, vb. I. Intr. A fi īn coresponden?? cu cineva.
   corespondent, -ii, coresponden?i,_ -te, s.m. ?i
f., adj. 1. S.m. ?i f. Colaborator la'un ziar, care trimite ?tiri din localitatea īn care se afla. 2. Adj. Unghiuri corespondente = uVighiuri, egale īntre ele, formate de aceea?i parte a unei. secante care taie dou? drepte paralele. 3. Adj. Membru corespondent = membru al unei institu?ii ?tiin?ifice sau al unei academii, cu drept ?de vot consultativ.'
   coresponden??, coresponden?e, s.f. 1. Scliimb de scrisori īntre dou? sau mai multe persoane; scrisorile schimbate astfel: 2. Relatare a unor fapte, f?cut? de corespondentul unui ziar.
3.  Raport'īntre lucruri, fenomene, p?r?i ale unui īntreg care concord? īntre ele; (gram.) coresponden?a timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propozi?ii subordonate ?i predicatul regentei.
   corespunde, corespund, vb. III. Intr. 1. A l?spunde cerin?elor, a?tept?rilor, a fi potrivit pentru... 2. A fi īn leg?tur? sau īn comunica?ie cu ceva; a fi situat īn acela?i plan cu ceva.
   corespunz?tor, -ofirc, corespunz?tori, -oare, adj. Care corespunde, care este- potrivit, conform cu...
   corMn?, corhane, s.f. Coast? de deal abrupt?, corli?nit s.n. Transportul (prin tīrīre sau rostogolire) al bu?tenilor de la locul do unde au fost t?ia?i pīn? la o cale de comunica?ie.
   coriiindru, coriandri, s.m. Plant? erbacee, ale c?rei semin?e se folosesc- īn industria farmaceutic? sau drept condiment.
   corid?, coride, s.f. Lupt? cu tauri, obi?nuit? īndeosebi īn Spania ?i īn America Latin?.
   coridor, coridoare, s.n. 1. Spa?iu lung ?i īngust care serve?te ca loc de trecere īntre īnc?perile unei cl?diri. 2. Por?iune īngust? de teren care leag? dou? puncte.
   corifeu, corifei, s.m. Personalitate de frunte īntr-un anumit domeniu de activitate.
   corigent, -?, corigen?i, -te, s.m. ?i f. Elev care nu a ob?inut la sfīr?itul anului nota de trecere la una sau dou? materii, urmīnd s? fie reexaminat.
   corigin??, eorigen?e, s.f. Situa?ia unui elev corigent; examenul dat de un corigent.
   corij?, corijez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) corecta, corimb, corimbe, s.n. Inflorescen?? īn care coditele florilor sīnt de lungime inegal?, florile ajungīnd īns? aproape Ia acela?i nivel.
   corindon s.n. Oxid de aluminiu folosit ca abraziv, unele variet??i fiind pietre pre?ioase.
   corintic, -?, corintici, -e, adj. Ordin corintic = orrjin arhitectonicxaracterizat prin coloane zvelte ?i prin capitelul īmpodobit cu sculpturi reprezentīnd foi de acant?.
   corist, -u, cori?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care cīnt? īntr-un cor.
   coriz?, corizc, s.t. Guturai, cormun?, cormane, s.f. Parte a plugului care r?stoarn? brazda.
    cormor?n, cormorani, s.m. Pas?re palmiped? acvatic?, cu ciocul lung, īncovoiat, care se hr?ne?te cu, pe?ti.
    corn1, corni, s.m. Arbust cu lemnul foarte tare, cu fructe ro?ii, comestibile.
    corn2, (1, 2, 5) coarne, (3) cornuri, s.n., (4) corni, s.m. 1. S.n. Fiecare dintre cele dou? excrescen?e osoase de pe osul frontal la mai toate animalele rumeg?toare; fiecare dintre cele patru organe tactile ?i vizuale ale melcului.
 2.  S.n. Obiect f?cut din corn sau cu form? de corn (1); recipient pentru p?strat praful de pu?c?; cornul lunii = luna īn primul ?i ultimul . p?trar. 3. S.n. Produs de panifica?ie īn form? de semicerc. 4. S.m. Instrument muzical de suflat.
 5.  S.n.. Fiecare dintre cele dou? mīnere ale plugului. 6. Cornul secarei = ciuperc? parazit? care tr?ie?te īn ovarul unor graminee. cornalin? s.f. Varietate ro?ie de agat. corncc, cornce, s.f. Membrana anterioar?, transparent?, a ochiului.
    cornet, corncte, s.n. Bucat? de hīrtie r?sucit? īn form? de pīlnie, īn care se īmpacheteaz? diferite lucruri m?runte.
    cornier?, corniere, s.f. Bar? de metal avīnd profilul sec?iunii transversale īn forma literei L.
    cornist, -?, corni?ti, -ste, s.m. ?i f. 1. Gornist.
 2.  Istrumentist care cīnt? din corn2 (4).
    -corni??, corni?e, s.f. Partea superioar?, ie?it? īn afar?, a zidului unei construc?ii.
    corniz?, cornize, s.f. Vergea de lemn sau de , metal do care se atīrn? perdelele.                 >
 ( cornos, -ous?, corno?i, -oase, adj. Care are consisten?a cornului2 (1).
    cornut, -?, cornu?i, -te, adj., s.f. (Animal) care are coarne.
    coroan?, coroane, s.f. 1. Podoab? pentru cap, īn form? de cerc, f?cut? din flori sau frunze. 2. Cunun? de flori care se pune la morminte. 3. Podoab? de metal ornat? cu pietre pre?ioase, purtat? de monarhi la ocazii solemne; (fig.) putere monarhic?. 4. Totalitatea crengilor unui arbore. 5. Por?iunea vizibila a dintelui; īmbr?c?minte de metal, de por?elan etc. cu care se acoper? un dinte stricat. G. Coroan? solar? = regiune luminoas? īn jurul Soarelui. 7. Unitate monetar? īn unele ??ri.
    corobora, coroborez, vb. I. Tr. A sprijini, a īnt?ri, a confirma.
    cortfi, coroi, s.m. Nume dat unor p?s?ri r?pitoare, asem?n?toare cu uliul.
    coroiat, -?, coroia?i, -teu adj. (Despre ciocul p?s?rilor ?i despre nas) īncovoiat, aplecat īn jos.
    coroid?, coroide, s.f. Membran? pigmentat? a?ezat? īntre sclerotica ?i retina ochiului.
    corolar, corolare, s.n. 1. Concluzie caro deriv? nemijlocit dintr-o teorem?. 2. Idee care reiese dintr-o teorie, dintr-o afirma?ie etc.
    corol?, corole, s.f. Totalitatea petalelor unei flori.
    coronament, coronamente, s.n. 1. Element terminal ornamentat, situat la partea superi-
CORONAR
oar? a unui edificiu. 2. Partea superioar? a unui dig, a unui baraj ele.
   coronar, -?, corona<-i, -e, adj. (Despre vasele sanguine) īn form? de coroan? (īn jurul unui organ).
   coronarian, -a, coronarieni, -e, adj. Care se refer? la arterele coronare.
   coropi?ni??, coropi?ni?e, s.f. Insect? cu corpii! greoi, cu picioarele din fa?? ca ni?te lope?i, caro roade r?d?cinile plantelor.
   corosiv, -fi, corosivi, -c, adj. Caro provoac? o coroziune.
   coroziune, coroziuni, s.f. 1. Proces de degradare a suprafe?ei unui corp metalic exercitat de oxigenul din aerul umed sau de o substan?? chimic?. 2. Eroziune a unei roci, sub ac?iunea apei, a vīntului ele.
   corp, corpuri, s.n., (2 ?i) corpi, s.m. 1. Organismul considerat ca un īntreg anatomic ?i func?ional; trup; trup f?r? cap. 2. Por?iune determinat? dinlr-o substan??; parte dintr-un ansamblu format? dinlr-un singur obiect ; corp ceresc — astru; corp geometrie = corp m?rginit do fe?e definite geometric; corp delict = obiect caro a servit (sau era destinat s? serveasc?) la s?vīr?irea unei infrac?iuni; corp de legi = colec?ie de legi; corp de case = cas? mare, cu mai multe aripi; (chim.) corp simplu = substan?? ale c?rei molecule sīnl formate din atomi de acela?i fel. 8. Parte principal? a unui obiect, a unei construc?ii sau. ma?ini. 4. Unitate cu care se m?soar?, īn tipografic, m?rimea literelor. 5. Totalitatea persoanelor care formeaz?, prin func?ie sau profesie, o unitate; corp diplomatic = totalitatea reprezentan?ilor diplomatici din alte state acredita?i pe līng? un stat; corp de armat? = unitate militar? mai mare docit o divizie; corp de gard? = cl?dire sau īnc?pere īn care se afl? garda, la o unitate militar?.
   corpolCnt, -?, corpolen?i, -te, adj. Despre oameni) Cu corpul mare; voinic, corpolen?ii s.f. īnsu?irea de a fi corpolent, corporal, -ii, corporali, -c, adj. Privitor la corp; perchezi?ie corporal? = perchezi?ie f?cut? unei persoane; pedeaps? corporal? = pedeaps? cu .b?taia.
   corpora?ie, corpora?ii, s.f. 1. (īn feudalism) Organiza?ie de me?te?ugari. 2. (īn linele ??ri) Mare īntreprindere’ (societate pe ac?iuni).
   corpuscul, corpusculi, s.m. Corp de dimensiuni foarte mici, p?rticic? de materie.
   corsaj, corsaje, s.n. Parte a unei rochii care acoper? bustul.
   corsflr, corsari, s.m. (īn trecut) Comandant al unei nave particulare, care, cu īnvoirea guvernului, ataca ?i jefuia vasele inamice.
   corset, corsete, s.n. Centur? elastic? lat?, care serve?te la strīngerea taliei; corset medical — aparat f?cut din ghips, care serve?te la imobilizarea coloanei vertebrale.
   cort, corturi, s.n. Ad?post portativ demonta-bil, f?cut dintr-o pīnz? impermeabil?.
   cortigiu, cortegii, s.n. ?ir de persoane care īnso?esc o ceremonie.
   cdrtex, cortexuri, s.n. Cortex cerebral — scoar?a cerebral?; cortex suprarenal = partea peri-•feric? a glandei suprarenale.
   corticnl, -ii, corticali, -c, adj. Care apar?ine īnveli?ului exterior al unui organ animal sau vegetal; care apar?ine scoar?ei creierului...
   corticostordn, corticostcroni, s.m. Hormon prezent īn cortexul suprarenal.
   corticosuprareniilii adj. Gland? corticosupra-rcnal? = gland? endocrin? pereche,, indispensabil? vie?ii, reprezentat? de por?iunea corlical? a glandei suprarenale.
   cortin?, cortine, s.f. Perdea de stof?, de catifea etc., care desparte scena de sal? intr-un teatru.
   cortiztfn, cortizoni, s.m. Hormon secretat do glanda corticosuprarenal?.
   cortur?r, -S, corturari, -c, s.m. ?i f. ?igan nomad care locuie?te īn cort.
   corup?tor, -mire, corup?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) caro corupe.
   corupe, corup, vb. III. Tr. A abale pe cineva de la linia moral?, de la datorie; a strica, a denatura o idee, un sentiment etc.
   corupt, -fi, corup?i, -te, adj. Caro calc? legile moralei; (despre cuvinte, fraze etc.) deformat., denaturat.
   eoriip?ie, corup?ii, s.f. Abatere de la moralitate, de la datorie.
   corvet?, corvete, s.f. Nav? cu pīnze, armat? cu tunuri, folosit? īn trecut īn ac?iuni militare.
   corvidc s.f. pl. Familie de p?s?ri din caro fac parte corbul, cioara,' gai?a etc.
   corvoad?, corvezi, s.f. Munc? gratuit? pe caro o prestau alt?dat? ??ranii īn folosul mo?ierilor sau al statului; (īig.) obliga?ie nepl?cut?, munc? silit?.
   cosa?, cosa?i, s.m. 1. Omoare cose?te. 2. Nume dat unor insecte care produc, prin mi?carea elitrelor, sunete caractcristico.
   cosoc?nt?, cosccante, s.f. Func?ie trigonometric? ce asociaz? fiec?rui unghi un anumit num?r, egal cu secanta unghiului complementar.
   cosi, cosesc, vb. IV. Tr. A t?ia (cu coasa .sau cu ma?ina) iarb?, cereale etc.
   cdsinus, cosinusuri, s.n. Func?ie trigonometric? ce asociaz? fiec?rui unghi un anumit num?r, egal cu sinusul unghiului complementar.
   cositosirc, cositori, s.f. Ma?in? de cosit, cosit?r s.n. Stan iu.
   cositori, cositoresc, vb. IV. Tr. A acoperi un vas de metal cu un strat sub?ire de cositor.
   cosi??, cosi?e, s.f. P?rul femeilor, -īmpletit īn una sau dou? cozi.
   cosmitic, -īi, cosmetici, -c, adj., subst. 1. Adj., s.n. (Preparat) caro serve?te la īngrijirea fe?ei sau a p?rului. 2. S.f. Arta de a īngriji īn mod igienic tenul; profesiunea cosmeticianului.
   cosmeticidn, -?, cosmeticieni, -e, s.m, ?i f. Persoan? care se īndeletnice?te cu cosmetica.
COTEI
   cdsmic, -īi, cosmici, -e, adj. Care ?ine de cosmos; privitor la cosmos; spa?iu cosmic — spa?iu infinit īn care se afl? planetele, stelele, galaxiile etc.; radia?ie cosmic? = radia?ie corpus-cular? ?i electromagnetic? provenit? din spa?iul cosmic.
   cosmodrdm, cosmodromuri, s.n. Teren amenajat pentru lansarea sateli?ilor artificiali ai P?mīntului ?i a navelor cosmice.
   cosmogonie s.f. Ramur? a astronomiei care studiaz? formarea ?i evolu?ia corpurilor cere?ti.
   cosmografie, cosmografii, s.f. Ramur? a astronomiei care se ocup? cu descrierea corpurilor ?i fenomenelor cere?ti.
   cosmologie s.f. Ramur? a astronomiei care studiaz? structura ?i evolu?ia cosmosului, precum ?i legile generale care īl conduc, cosmonaut, cosmonau?i, s.m. Astronaut, cosmonautic? s.f. Astronaulic?. cosmopolit, -?, cosmopoli?i, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care ?ine de cosmopolitism; care manifest? cosmopolitism. 2. (Despre- centre populate) Īn care tr?iesc mai’multe na?ionalit??i, vorbind limbi diferite.
   cosmopolitism s.n. Concep?ie care propag? indiferen?a fa?? de patrie, neīncrederea īn capacit??ile creatoare ale propriului popor, dispre?ul fa?? de valorile culturii materiale ?i spirituale ale propriei na?iuni, fa?? de limba ?i tradi?iile na?ionale progresiste.
   cdsmos s.n. Universul, lumea care ne īnconjoar?, nem?rginit? īn spa?iu ?i īn timp.
   cosrtr, cosoare, s.n. Cu?it cu vīrful īncovoiat, folosit īn viticultur? ?i īn pomicultur?.
   cost s.n. Cheltuial? exprimat? īn bani, f?cut? pentru producerea sau cump?rarea unui bun, efectuarea unei lucr?ri sau prestarea unui serviciu; pre? dc cost = totalul cheltuielilor f?cute pentru fabricarea ?i desfacerea unui produs.
   cost?, pers. 3 cost?, vb. I. Intr. A avea un pre?; a se ob?ine cu pre?ul...; (tr.) m? cost? o sut? de lei.
                                    costcliv, -?, costelivi, -e, adj. Slab, usc??iv, costisitor, -oure, costisitori, -oare, adj. Scump, costi??, costi?e, s.f. Coast? de-deal; pant?, costi??, costi?e, s.f. Carne de porc din regiunea mijlocie a coastelor.
   costrfi, costrei, s.m. Plant? erbacee cu flori purpurii, cu rizom puternic, tīrītor.
   costum, costume, s.n. 1. īmbr?c?minte b?rb?teasc? compus? din hain? ?i pantaloni; īmbr?c?minte femeiasc? compus? din fust? ?i jachet?. 2. Fel de īmbr?c?minte pentru anumite ocazii; īmbr?c?minte caracteristic? unui popor, unei regiuni, unei epoci.
   costum?, costumez, vb. I. Refl. A se īmbr?ca cu un costum special (pentru, scen?, pentru bal mascat etc,).
   costumfi?ic, costuma?ii, s.f. Faptul de a se costuma; costum special pentru scen?, pentru bal mascat etc.
   co?1, co?uri, s.n. 1. Obiect f?cut din nuiele, papur? etc., servind la transportarea sau depozitarea temporar? de obiecte diferite. 2. (La
   baschet) Plas? fixat? pe un cerc, prin care se trece mingea. 8. Parte a morii, īn care se toarn? gr?un?ele de m?cinat; parte a batozei, īn care se bag? snopii. 4. Acoper?mīnt mobil de piele s?u de pīnz? al unei tr?suri. 5. īmpletitur? de nuiele īn form? de lad?, care se fixeaz? pe podul carului, cīnd se transport? lucruri m?runte. 6. Canal īngust,. prelungit pīn? la acoperi?ul casei, prin care iese fumul din sob?. 7. Co?ul pieptului = cavitatea toracic?.
   co?2, co?uri, s.n. Bubuli?? purulent? care se formeaz? uneori pe fa?? sau pe corp.
   co?ur1, co?ari, s.m, Persoan? care cur??? de funingine co?urile.
   co?ar2, co?are, s.n. 1. Construc?ie cu pere?ii din nuiele, īn care se p?streaz? porumbul. '2. īngr?ditur? de ,nuiele īn care sīnt ad?postite oile, vacile etc.
   co?ciiig, co?ciuge, s.n. Sicriu, co?cogea adj. (Fam.)· Foarte mare. co?cogeamite adj. (Fam.) Co?cogea, co?covi, pers. 3 co?cove?te, vb. IV. Refl. (Despre tencuieli, furnirurile de pe mobile etc.) A se coji, a se desprinde.
   co?eniln, co?enile, s.f. Insect? (originar? din Mexic) din care se extrage cīrmīzul.
   co?mar, co?maruri, s.n. Vis greu, ap?s?tor; (fig.) grij? mare, obsedant?.
   co?ni??, co?ni?e, s.f. 1. Co? mic, folosit la tīrguieli. 2. Stup f?cut din papur? sau nuiele.
   cot, (1) coaie ?i (2) coluri, s.n., (3) co?i, s.m. 1.
S.n. Articula?ia dintre bra? ?i antebra?; partea exterioar? a acestei articula?ii; partea mīnecii care o acoper?; coate-goale s.m. invar. = (depr.) om s?rac. 2. S.n. Cotitur? a unui drum, a unei v?i etc.; (tehn.) tub curbat, care face leg?tura īntre dou? conducte cu direc?ii diferite. 3. S.m. Veche unitate de m?sur? pentru lungimi, egal? cu, aproximativ, 60 cm.
   cot?, cotez, vb. I. Intr. (Despre ac?iuni, hīrtii de valoare etc.) A avea o anumit? valoare, un anumit curs.
   cotangent?, cotangente, s.f. Func?ie trigonometric? ce asoziaz? fiec?rui unghi un anumit num?r, egal cu tangenta unghiului complemen-, tar.
   cot?ri«, cotarle, s.f. Cīine pr?p?dit, jig?rit, cot?, cote, s.f. 1. Parte cu care cineva contribuie la o cheltuial? comun? sau care īi revine īn urma unei īmp?r?eli; parte dintr-un tot c?reia i se d? o anumit? destina?ie. 2. Altitudinea unui punct de pe teren fa?? de o suprafa?? de referin??; cota apelor = nivelul unei ape curg?toare. 8. Ansamblu de semne (cifre, litere) care indic? locul unei c?r?i sau unui document īntr-o bibliotec?, īntr-un inventar etc. 4. Dimensiunile (pe o schi??) ale unui obiect, ale unei ma?ini etc.
   cotcodac interj. Cuvīnt care imit? strig?tul g?inii (dup? ce a ouat).
   cotcod?ci, pers. 3 cotcod?ce?te, vb. IV. Intr. (Despre g?ini) A scoate strig?tul caracteristic.
   cotfi, cotei, s.m. Cīine de talie mic?, cu picioarele scurte.
cotenea?A.
 126
   cotcncā??, cotcnc?e, s.f. Cote? mic. cotcric, coterii, s.f. Grup rostrīns de persoane caro urm?resc scopuri ascunse, egoiste.
   cotit, cote?c, s.n. 1. Ad?post pentru p?s?ri, porci, cīini. 2. īngr?ditur? de nuiele servind de capcan? pentru pe?ti.
   coti, cotcsc, vb. IV. Intr. A face o cotitur?; a schimba direc?ia.
   cotidian, -ii, (1) cotidieni, -e, adj., (2) cotidianc, s.n. 1. Adj. De fiecare zi, zilnic. 2. S.n. Gazet? care apare zilnic.
   cotig?, cotigi, s.f. 1. C?ru?? mic? folosit? la transporturi u?oare. 2. Ansamblul celor dou? ro?i pe care se sprijin? grindeiul plugului.
   cotilcdon, cotilcdoanc, s.n. Frunz? a embrionului plantelor cu semin?e, care hr?ne?te planta imediat dup? īncol?ire.
   cotiledomit, -ti, cotiledona?i, -te, adj. (Despre plante) Care are unul sau mai multe cotiledoanc; (substantivat, f. pl.) nume generic al plantelor care au cotilcdoane.
   cotit, -ii, coti?i, -te, adj. Cu cotituri, cotitur?, cotituri, s.f. 1. Cot (2). 2. (Fig.) Transformare esen?ial? īn desf??urarea unei ac?iuni, a unui eveniment etc.
   cotiza, cotizez, vb. I. Intr. A pl?ti o cotiza?ie, cotiza?ie, cotiza?ii, s.f. Sum? fix?, pl?tit? periodic de membrii unei asocia?ii, ai unei organiza?ii etc.
   cotlet, cotlete, s.n. Sortiment de carne, īmpreun? cu osul, t?iat? din partea superioar? a coastelor.
   cotlon, cotloane, s.n. 1. Loc ascuns, neumblat. ?2. Firid? sub cuptorul vetrei ??r?ne?ti, cotoi, cotoi, s.m. Motan, cotonogeala, cotonogeli, s.f. (Fam.) B?taie zdrav?n?.
   cotonogi, cotonogesc, vb. IV. Tr. (Fam.) A bate zdrav?n pe cineva.
   cotor, cotoare, s.n. 1. Tulpin? a legumelor sau a plantelor erbacee. 2. Parte a unui chitan?ier r?mas? dup? ce au fost desprinse jum?t??ile deta?abile. 3. Partea lateral? a unei c?r?i, unde se leag? foile.
   cotoroan??, cotoroan?e, s.f. Femeie b?trīn? ?i rea.
   cotrob?i, cotrob?iesc, vb. IV. Intr. A scotoci, r?v??ind lucrurile.
   cotropi, cotropesc, vb. IV. Tr. A ocupa prin violen?? un teritoriu str?in.
   cotropitor, -o?rc, cotropitori, -oare, adj., s.m. ?i f. Invadator.
                                                                        coturn, coturni, s.m. īnc?l??minte cu talpa -groas? pe care o purtau actorii īn teatrul antic, co?c?r, co?cari, s.m. (Fam.) ?arlatan, punga?, co?c?rie, co?c?rii, s.f. (Fam.) ?arlatanie, pun-g??ie.
   co?ofan?, co?ofene, s.f. Pas?re din familia cor-videlor, cu penele negre pe spate ?i albe pe piept ?i pe partea inferioar? a aripilor.
   coulomb, coulombi, s.m. Unitate de m?sur? pentru sarcina electric?, egal? cu cantitatea de electricitate transportat? īntr-o secund? prin-tr-un conductor de un cirrent electric continuu ?de un ainper.
                                                                        covalen?ā, covalcn?c, s.f. Leg?tur? chimic? intre atomii unei moleculc, realizat? prin punerea īn comun a unuia sau a mai multor elcctroni. covat?, covc?i, s.f. Albie (1). cov?sit adj. Lapte cov?sit = lapte īnchegat ?i acrit cu ajutorul unui cuib de lapte prins.
    covcrcot, covercoturi, s.n. Stof? fin? de lin?, cu ?es?tura deas? ?i leg?tura īn diagonal?.
    covert?, coverte, s.f. Puntea superioar? a unei nave.
    coviltir, coviltire, s.n. Acoperi? la c?ru??, f?cut dintr-un schelet de nuiele, peste care se īntinde o rogojin? sau o pīnz? groas?.
    covīr?i, covir?esc, vb. IV. Tr. A īntrece cu mult, ca num?r, ca for?? etc.
    eovīr?iiīir, -o?rc, covīr?itori, -oare, adj. Care covīr?e?te; foarte marc, extraordinar.
    covor, covoare, s.n. ?es?tur? groas? de lin?, de bumbac etc., cu desene de diferite culori, cu care se īmpodobesc īnc?perile (de obicei a?ternut? pe podea).
    covrig, covrigi, s.m. Produs de panifica?ie īn form? de inel, de opt etc.
    covr-boy s.m. P?zitor de vite din fermele americane.
    cox?l, -?, coxali, -e, adj. Care se refer? la coaps?.
    coxalgio s.f. Tuberculoz? a articula?iei soldului.
    coz adv. (P>.eg.) Frumoas? coz = foarte frumoas?.
    cozerie, cozerii, s.f. (Livr.) Conversa?ie familiar?, amical?.
    cozonfic, cozonaci, s.m. Produs alimentar din aluat dospit, fr?mīntat cu ou?, unt, zah?r ?i lapte.
    cozoroc, cozoroace, s.n. Partea chipiului sau a ?epcii, īn form? de semicferc, caro umbre?te .?i protejeaz? fa?a.
     crab, crabi, s.m. Crustaceu marin decapod cu / abdomenul foarte scurt.
    crac, craci, s.m, (Pop.) 1. Piciorul omului, de Ia coaps? pīn? la c?lcīi. 2. Ficcare din cele dou? p?r?i ale pantalonilor.
    crac?re, crac?ri, s.f. Tratarea, la temperaturi ?i presiuni īnalte, a motorinei, p?curii etc., pentru a ob?ine benzin?, crac?, cruci, s.f. Creang?, craii, crahuri, s.n. (īn capitalism) Criz? acut? a vie?ii economice, manifestat? īndeosebi prin sc?derea foarte mare a cursurilor Ia burs?.
    crai, crai, s.m. 1. (Mai ales īn basme) īmp?rat, rege. 2. B?rbat u?uratic, care se ?ine de chefuri ?i de femei. 3. Crai-nou — lun?-nou?.
    cr?inic, -?, crainici, -e, subst. 1. S.m. (Īnv.) Persoan? care anun?a mul?imii ?tirile oficiale. 2. S.m. ?i f. Persoan? care transmite comunic?rile oficiale, anun?? programul etc. la un post de radio sau de televiziune.
    cram?, crame, s.f. Cl?dire la o vie, īn care se prelucreaz? strugurii ?i unde se depoziteaz? uneltele de lucru.
 —vu «uue;
 '?1 a(ij· Care
 IST.
 oas? de lin?, ‘firile culori, e {de obicei
 piaifica?ic īn din fermele se refer? la icula?iei ?ol·
                                                                                                                                                                                               = foarte fru-ersajie fami- [ j
 limentar din ! ut, zal?r ?i !
                                                                                                                                                                                                                  i
 opiului sau a | umbre?te ?i ’
                                                                                                                                                                                                                  i
 : decapod cn |
 1 oainlui, de j 5 din cele
 temperaturi
 rii etc., pen-
 Criz? acut? •eosebi prin i a burs?.
 ?e) Īmp?rat, j'de cheiuri iu?. i S.m. (īnv.) īl» olici?1?·   ,
 ; CCBlUIlic?·   ;
 la un po=t      ;
 in care te    |
 iMww i&c^Asin#iu.
   crap, crapi, s.m. Pe?te de ap? dulce, cu solzi mari, cu dou? perechi de must??i īn jurul gurii.
   cras, -ii, era?i, -se, adj. Sub orice limit?, extrem (īn sens r?u).
   crater, cratere, s.n. Partea superioar?, īn form? de pīlnie, a unui vulcan, prin care se revars? lava īn timpul erup?iilor.
   cratim?, cratime, s.f. Liniu?? folosit? pentru a desp?r?i un cuvīnt īn silabe,” pentru a ar?ta c? dou? cuvinte se pronun?? īmpreun? etc.
   crati??, crati?e, s.f. Vas de metal de form? rotund?, cu dou? toarte, īn care se fierbe sau se pr?je?te mīncarea.
   craul s.n. Stil de īnot īn care sportivul, stīnd cu fa?a īn jos, mi?c? alternativ bra?ele, executīnd īn acela?i timp o forfecare pe plan vertical cu picioarele.
   crava?a, crava?e, s.f. Un fel de bici mic de piele, folosit la c?l?rie.
   cravat?, cravate, s.f. Accesoriu al īmbr?c?mintei b?rb?te?ti, constīnd dintr-o fī?ie īngust? de stof? sau m?tase, care se īnnoad? la gīt; cravat? de pionier = basma triunghiular? de culoare ro?ie, cu tricolor pe margini, pe care o poart? la gīt pionierii.
   cr?c?na, cr?cane, s.f. Crac? ramificat? (folosit? pentru a sprijini ceva).
   cr?c?na, cr?c?nez, vb. I. Refl. ?i tr. A(-?i) desface picioarele. īn l?turi;
   cr?c?nat, -?, cr?c?na?i, -te, adj. Cu picioarele dep?rtate, īntinse īn l?turi (sau curbate īn afar?).
   cr?ciiin, cr?ciunuri, s.n. S?rb?toare cre?tin? simbolizīnd na?terea lui Hristos.
   cr?ias?, cr?iese, s.f. (Mai ales īn basme) īmp?r?teas?, regin?.
   cr?i??, cr?i?e, s.f. Nume dat la dou? specii de plante erbacee cu flori galbene-portocalii, cu miros p?trunz?tor.
   cr?n??ni, cr?n??nesc, vb. IV. Intr. A produce un zgomot caracteristic, rozīnd cu din?ii ceva uscat sau tare.
   cr?p?, crap, vb. I. 1. Intr. ?i tr. A (se) desface (īn mod brusc), a (se) despica. 2. Tr. A-īntre-deschide; (refl.) a se cr?pa de ziu? — a se face ziu?.
   cr?p?tur?, cr?p?turi, s.f. Sp?rtur?, plesnitur?; deschiz?tur? (mic?).
(jrersoanaj) care creeaz?.
   creatur?, creaturi, s.f. Fiin?? vie, om; individ, crea?ie, crea?ii, s.f. Ac?iunea de a crea; produs al muncii creatoare, oper? creat?.
   crca?ionism s.n. Concep?ie teologic? potrivit c?reia lumea ar fi fost creat? de Dumnezeu.
   crtSile, cred, vb. III. 1. Tr. A fi īncredin?at de existen?a sau de adev?rul unui lucru. 2.' Tr. A recunoa?te dreptatea cuiva. 3. Tr. A socoti, a fi de p?rere. 4. Intr. A avea īncredere īn cineva. 5. _ Intr. (īn concep?iile , religioase) A admite existen?a lui Dumnezeu; a avea o anumit? credin?? religioas?.
   credincios, -o?s?, credincio?i, -oase, adj. 1. Demn de īncredere; devotat. 2. (Adesea substantivat) Care crede īn existen?a lui Dumnezeu.
   crcdin??, credin?e, s.f. 1. Faptul de a crede. 2. Devotament fa?? de cineva sau de ceva. 3. Convingere despre existen?a lui Dumnezeu; religie.
   credit, credite, s.n. 1. Rela?ie b?neasc? īntre creditor (care acord? un īmprumut sau vinde m?rfuri ori presteaz? servicii pe datorie) ?i debitorul s?u. 2. (Fig.) īncredere; autoritate, trecere de care se bucur? cineva.
   credit?, creditez, vb. I. Tr. A-i acorda cuiva un credit; a īmprumuta pe cineva cu o sum? de bani.
   creditor, -oārc, creditori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Institu?ie, persoan?) care acord? un credit.
   credul, -?, creduli, -e, adj. Care se īncrede prea u?or īn cineva.
   credulitate s.f. īnsu?irea de a fi credul, creier, creieri, s.m. 1. Partea cea mai important? a sistemului nervos central la vertebrate, situat? īn cutia cranian?; organ al gīndirii ?i al con?tiin?ei la om; creierul mic = partea creierului aflat? īn regiunea posterioar? ?i. inferioar? a craniului; creierul mare = partea creierului aflat? īn regiunea anterioar? ?i superioar? a craniului. 2. (Fig.) Minte, inteligen??; element care organizeaz? sau conduce o ac?iune.
   creion, creioane, s.n. Ustensil? pentru scris sau desenat, īn form? de be?i?or de lemn sau de metal īn interiorul c?ruia se afl? o min? neagr? sau colorat?.
   crcion?, creionez, vb. I. Tr. A schi?a un desen; (fig., īn literatur?) a schi?a un portret, un personaj.
   crem adj. invar. Alb-g?lbui.
Cr.nMALICnA
   ercmnliir?. cremalicrc, s.f. Bar? din?at? cārc se angreneaz? cu o roat? cilindric? din?at?.
   crematoriu, crematorii, s.n. 1. Cl?dire destinat? inciner?rii mor?ilor. 2. Cuptor pentru arderea gunoaielor.
   crem?, crcmc, s.f. 1. Preparat culinar f?cut, din laple, ou?, zah?r, cafea, ciocolat? ele. 2. Produs cosmetic, alitie. !1. Crem? ?c ghete = preparat pentru uns ?i lustruit, īnc?l??mintea de piele.
   cremene s.f. Varietate comun? do opal caro produce seīntei cīnd este lovit? cu obiecte de oloi; buc??ic? din aceast? piatr?, folosit? la sc?p?rat cu amnarul.
   crenel, creneluri, s.n. Deschiz?tur? īn jiartca superioar? a zidului unei cet??i sau al unui turn de ap?rare, prin care se aruncau proiectilele.
   crcnvur?t, crcrn’ur?ti, s.m. Cīrn?cior din carne de vil? ?i sl?nin? tocate fin.
   creol, -?. crcoli, -c, s.m. ?i f. Nume dai urma?ilor primilor coloni?ti europeni din America Latin?; (adjectival) limb? crcol? = limb? rezultat? din amestecul spaniolei, portughezei sau francezci cu un idiom indigen din America Latin?.
   crcolinii s.f. Lichid ob?inui la distilarea c?rbunilor de p?minl ?i folosit ca dezinfcctanl.
   creozdt s.n. Lichid exlras prin distilare din gudronul do lemn ?i folosit in industrie ?i īn medicin?.
   crop s.n. 1. Cauciuc natural, de culoare alb?-g?lbuie, din care se fac t?lpi la īnc?l??minte. 2. ?es?tur? sub?ire, īncre?it?, do m?tase sau do lin?.
   crepon s.n. ?es?tur? cu cre?uri neregulate ?i cu bobite īn relief.
   creponat, -?, crcpona?i, -Ic, adj. īncre?it, crepuscul, crcpuseule, s.n. īnserare, amurg, crepuscular, -?, crepusculari, -e, adj. Privitor la crepuscul.
   cresc?tor, -oare, cresc?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care cre?te: numere cresc?toare. 2. S.m. ?i f. Persoan?, īntreprindere sau gospod?rie care se ocup? cu cre?terea animalelor.
   cresc?torie, cresc?torii, s.f. Loc special amenajat unde se cresc animale.
   crescendo adv. (Muz.) Crescīnd, sporind progresiv īn intensitate.
   crest?, crestez, vb. I. Tr. A face crest?turi, crcst?tur?, crcst?luri, s.f. T?ietur?, ?an? pu?in adine.
   crestoma?ie, crestoma?ii, s.f. Culegere de texte din diferi?i autori.
   ere??, cre?e, s.f. Institu?ie īn care sīnt īngriji?i copiii pīn? la vīrsta de trei ani, pentru mamele caro sīnt in produc?ie.
   cre?te, cresc, vb. III. 1. Intr. A se m?ri treptat, a se dezvolta. 2. Tr. A īngriji un copil, a-1 educa; a pr?si, a īnmul?i animale sau p?s?ri. 3. Intr. A spori ca num?r, volum, intensitate, valoare.
   cre?tere, cre?teri, s.f. 1. Ac?iunea de a cre?te; dezvoltare. 2. Educa?ie.
   cre?tet, crc?tete, s.n. 1. Vīrful capului. 2. Vīrf, culme.
 cre?tin, -?, cre?tini, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care apar?ine cre?tinismului, privitor la cre?ti-        j
 nism. 2. S.m. ?i f. Adepl al cre?tinismului.             i
 cre?tinii, cre?tinevb. I. Tr. ?i refl. A (se) boteza īn religia cre?tin?, a (se) face cre?tin,         j
 cre?tin?tate s.f. Lumea cre?tin?.                     ;
 cre?tinism s.n. Religie Ia baza c?reia st? Ve-        ;
 chiul ?i Noul testament.                                 ;
 crotnceu, -ie, crctacci, -ce, adj. (Despre roci) Format din crel?, do natura cretei.
 cretiicic s.n. Ultima perioad? a erei mezozoice, caracterizat? prin depuneri ealcaroasc.
 cret?, crcte, s.f. I. Roc? de culoare alb?,formal? prin acumularea resturilor foraminifere.
 2. Obiect fabricat din sulfat de calciu, cu care se scrie pe tabl?.
 cretin, -?, cretini, -c, s.m. ?i f. Bolnav do cretinism; (p. exl.) imbecil, idiot.                   i
 crctinism s.n. Boal? manifestat? prin īnapo-          j
 iere mintal? ?i tulbur?ri de cre?tere.                   i
 crcton s.n. ?es?tur? rezistent?, imprimat?, din       j
 care se fac draperii, huse pentru mobil? etc.            1
 cre?, crea??, (1) crc\i, -c, adj., (2, 3, 4) crc/uri, s.n. 1. Adj. (Despre p?r, blan?, lin? etc.) R?sucii.     \
 īn inele, cīrlion?at, buclai. 2. S.n. Bucl? de p?r,      j
 cīrlion?. 8. S.n. īncre?itur?, cul? la un obiect de īmbr?c?minte. 4. S.n. īncre?itur? a pielii, zbīrcilur?, rid.
 creuzet, creuzete, s.n. 1. Vas f?cut dintr-un material rezistent la c?ldur?, folosii pentru unele reac?ii chimice. 2. Bazinul de la partea inferioar? a cuptoarelor din metalurgie, īn care se adun? metalul topit.
 crcvet?, crcvctc, s.f. Nume dat unor cruslacce marine comestibile.
 crez, crczuri, s.n. 1. Convingerile, principiile,     |
 concep?ia cuiva despre via??. 2. Expunere succint? a dogmelor fundamentale alo religiei cre?tine.
 creziirc s.f. īncredere; a da crezare = a acorda īncredere, a se īncrede.
 erezumīnt s.n. (īnv.) Crezare, īncredere, crczol, crczoli, s.m. Lichid exlras din gudroa-     j
 nele do lemn ?i de c?rbune, folosit ca antiseptic.       ;
 cri interj. Cuvīnt care imit? cīnlccul greie-         :
 rului.
 criblur?, cribluri, s.f. Piatr? dur?, spart? m?runt, folosit? la lucr?ri do asfaltare.             i
 cric, cricuri, s.n. Aparat penlru ridicat greut??i mari, la īn?l?ime mic?.
 erichet s.n. Joc sportiv īntre dou? echipe care lovesc o minge cu ni?te be?e speciale penlru a o introduce īn poarta adversarului.
 crim?, crime, s.f. Infrac?iune cu un grad ridicat de pericol social; (īn special) omor.
 criminal, -?, criminali, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care constituie o crim?; care se refer? la o crim?. 2. S.m. ?i f. Persoan? caro a s?vīr?it
 o crim?.
 criminalistic? s.f. ?tiin?? care studiaz? mijloacele si metodele penlru descoperirea ?i prevenirea infrac?iunilor.
 i
\
 ii Crcī|10 ! c^‘a st? ye.
 :';, fpeiPre tocii -tei.
 c‘ii mezozoice wase.
 ;jc® sil?, tor· 1 ioraminilere. calciu, cu care
 B'.'īnāV de r;,j.
 itī prin ir.apo iii.
 "primat?, din mobil? etc.
 -· 3. 4) mim. ·'· ftc.l R?sucit ? Bucii de pār \ la un obiect 'ituTd a pielii
 :! dintr-un mai i pentru uneia irteainferioari care se aduni?
 •;:or cruslacet
 principiile Est-nnere s'.i'-i !e religiei cre?
 ·.· = a acords
   criminalitate s.f. Totalitatea infrac?iunilor s?-vīr?ite pe un anumit teritoriu īntr-o anumit? perioad?.
   crin, crini, s.m. Plant? erbacee ornamental?, cu flori albe, str?lucitoare, cu miros puternic.
   crinolin?, crinoline, s.f. Fust? lung? ?i larg? īn form? de clopot, care se purta īn sec. XIX.
   cript?, cripte, s.f. Construc?ie subteran? īn care se depun sicriele mor?ilor.
   criptic, -?, criptici, -c, adj. Ascuns, secret; greu do īn?eles.
   criptogihn?, criptogamc, s.f. (La pl.) Grup mare de plante inferioare, f?r? flori, care se īnmul?esc prin spori; (?i la sg.) plant? din acest grup.
   criptografie s.f. Scriere secret?, cu ajutorul unui cod de semne conven?ionale.
   criptogram?, criptograme, s.f. Text scris cu caractere secrete.
   crisalid?, crisalide, s.f. Nimfa fluturilor, crispa, crispez, vb. I. Refl. (Despre fa??, degete) A se contracta (din cauza unei īncord?ri nervoase).
   CTĪstāl, (1) cristale, (2) cristaluri, s.n. 1. Corp solid cu fe?e plano ?i cu o form? geometric? regulat?. 2. Sticl? de o fabrica?ie special? ?i de calitate superioar?; obicct fabricat din aceast? sticl?.
   cristalin, -?, cristalini, -e, adj., s.n. 1. Adj. Caracteristic cristalului; limpede, transparent; (fig., despre sunete, voce) sonor (ca cristalul). 2. S.n. Parte a ochiului, de forma unei lentile, situat? īnapoia irisului.
   cristaliza, cristalizez, vb. I. 1. Intr. ?i refl. A se transforma dintr-o stare gazoas?, lichid? sau solid? amorf? īn stare solid? cristalin?. 2. Refl. ?i tr. (Fig.) A (se) īnfiripa, a lua (sau a da) o form? precis?.
   cristalografie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul cristalelor.
   cristci, cristei, s.m. Pas?re c?l?toare care tr?ie?te pe cīmp?i īn stuf?ri?ul din apropierea IWiWkiff.
                                                                                                                     CROMATIC
   crizantem?, crizanteme, s.f. Plant? decorativ?, cu flori de culori variate, care īnflore?te toamna tīrziu.
   criz?, crize, s.f. 1. Manifestare violent? a contradic?iilor economico, politice, sociale etc. 2. Lips? acut? (de m?rfuri, de forj? de munc?, de timp etc.). 8. Moment critic īn desf??urarea unei boli; acces brusc al unei boli cronice; tensiune, .zbucium sufletesc.
   crīcni, crīcncsc, vb. IV. Intr. A protesta, a se īmpotrivi eu vorba.
   crīmpci, crhnpeie, s.n. F?rīm?, fragment, frīn-tur?.
   crīinpo?ic s.f. Soi autohton de vi?? de.vie, cu struguri alb-verzui sau ruginii.
   erīncen, -?, crinceni, -e, adj. Cumplit, aprig, īnver?unat.
   crīug, cringuri, s.n. P?durice tīn?r?; tuf?ri?, desi?.
   crīsnic, crīsnice, s.n. Unealt? do pescuit, alc?tuit? dintr-o plas? fixat? la cap?tul unei pr?jini lungi.
   croat, -?, croa?i, -Ic, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Referitor la Croa?ia (Iugoslavia); (substantivat, f.) idiomul vorbit īn Croa?ia. 2. S.m. ?i f. Persoan? caro face parte din poporul constituit ca na?iune īn Croa?ia.
   croazier?, croaziere, s.f. C?l?torie (do pl?cere) pe mare.
   crocant, -?, crocan?i, -te, adj. (Despre unele alimente) Care cr?n??ne?te cīnd este mestecat īn gur?.
   crochet?, crochcte, s.f. Preparat culinar din aluat, gri?, zarzavat etc., īn form? de bastona?e, pr?jite īn gr?sime.
   crochiu, crochiuri, s.n. Desen sumar executat dup? natur? cu mīna liber?.
   crocodil, crocodili, s.m. 1. Reptil? mare din regiunile tropicale, cu corpul acoperit de pl?ci osoase. 2. Ciom? cu f?lci din?ate folosit? pentru leg?turi electrice provizorii.
CROMATINA
 130
 siv? do semitonuri. 2. S.f. Ansamblul culorilor unui tablou, ale unui mozaic etc.; colorit.
    cromatin? s.f. Substan?? care constihiie componenta de baz? a nucleului celular.
    croruatografic s.f. Metod? de separare a 'Componen?ilor unui amestec prin trecerea lor prin-tr-un material adsorbant, poros.
    cromolitografie, cromolitografii, s.f. Reproducere litografic? īn mai multe culori.
    cromosīir? s.f. Strat gazos de culoare ro?ie, care īnconjur? Soarele.
    cromotipie s.f. Procedeu de tip?rire īn mai multe culori.
    cromozom, cromozomi, s.m. (Biol.) Corpuscul
 - specific nucleului, care se formeaz? īn timpul diviziunii celulare ?i de?ine informa?ia ereditar? specifica.
    cronc?ni, pers. 3 crānc?ne, vb. IV. Intr. (Despre corbi sau ciori) A scoate sunetele caracteristice speciei.
    crdnic, -?, cronici, -e, adj. (Despre boli) Care are o evolu?ie lent?, de durat?.
    cronicar, cronicari, s.m. 1. Autor de cronici (1). 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, care public? cronici (2).
    cronic?, cronici, s.f. 1. Scriere cu con?inut istoric, obi?nuit? īn evul mediu, īn care evenimentele sīnt īnregistrate īn ordine cronologic?. 2. Articol de ziar sau de revist?, caro comenteaz? evenimentele politice, sociale sau culturale de actualitate. 3: Scurt? comunicare oficial? a unor evenimente.
    cronogTtU1, cronografe, s.n. Scriere din trecut cu caracter popular, reprezentīnd o sintez? a istoriei universale.
    cionogrāī2, cronografe, s.n. Instrument pentru īnregistrarea duratei de desf??urare a unui eveniment, a unui fenomen etc.
    cronologie, -?, cronologici, -e, adj. Aranjat īn ordinea succesiunii īn timp.
    cronologie, cronologii, s.f. Succesiune īn timp a evenimentelor; list? care cuprinde o astfel de succesiune; disciplin? care se ocup? cu stabilirea datelor istorice.
    cronometra, cronometrez, vb. I. Tr. A m?sura durata unei ac?iuni cu ajutorul unui cronometru.
    cronometru, cronomctre, s.n. Instrument de precizie pentru m?surarea intervalelor de timp.
    cros, crosuri, s.n. Prob? sportiv? de alergare pe un teren- variat ?i cu obstacole.
    crosu, crose, s.f. Baston de form? special? cu care este condus pucul sau mingea la anumite jocuri .sportive (hochei, golf).
    cro?et?, cro?etez, vb. I. Tr. A īmpleti cu cro?eta.
    cro?et?, cro?ete, s.f. Ac lung de metal, de os etc. cu care se fac dantele ?i alte īmpletituri.
    cro?eu, cro?ee, s.n. Lovitur? lateral? scurt?, la box.
 crov, crovuri, s.n. Mic? depresiune de teren, criice, cruci, s.f. 1. Obiect format din dou? buc??i de lemn, de metal sau de piatr?, a?ezate perpendicular una pe cealalt? ?i constituind simbolul religiei cre?tine. 2. Gest f?cut cu dege-
 tele pe frunte, pe piept ?i pe umeri, reprozer)tīnd crucea (1). 3. Figur? sau desen īn form? do cruce (i); cruce ro?ie = semn distinctiv al centrelor de asisten?? medical?, al spitalelor, ambulan?elor, al punctelor do prim-ajutor etc. 4. Cuvīnt care intr? īn componen?a unor nume de medalii, decora?ii, insigne. 5. Loc unde se īntretaie dou? sau mai multe drumuri. G. Crucea c?ru?ei = pies? de lemn pus? de-a curmezi?ul peste pro?ap, īn locul unde acesta se īmbin? cu c?ru?a.
   craci, crucesc, vb. IV. Refl. A se mira foarte tare, a se minuna.
   cruciad?, cruciade, s.f. Nume dat expedi?iilor militare de colonizare īntreprinse de feudalii din Europa occidental?, īntre anii 10% ?i 1270 īn Orientul Apropiat, sub pretextul eliber?rii mormīntului Iui Iiristos de sub turci.
   crucial, -?, cruciali, -e, adj; Moment crucial = moment decisiv, liot?rītor.
   cruciat, crucia?i, s.m. Participant la o cruciad?.
   cruciKr?, crucifcre, s.f. (La pl.) Familie do plante dicotiledonate, cu petalele dispuse īn form? de cruce; (?i la sg.) plant? din aceast? familie.
   crucific?, crucific, vb. I. Tr. A r?stigni, crucifix, crucifixe, s.n. Obiect de cult, reprezentīnd pe Hristos r?stignit.
   cruci?, -?, cruci?i, -e, adj., adv. 1. Adj. Sa?iu. 2. Adv. īntret?indu-se īn chip de cruce.
   cruci??tor, cruci??toare, s.n. Nav? de lupt? protejat? de o cuiras? ?i īnzestrat? cu tunuri.
   crud, -?, cruzi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Care n-a fost fiert, fript sau copt; (despre plante, fructe) neajuns la maturitate; (despre fiin?e) aflat īnc? īn dezvoltare, tīn?r. 2. (Despre unele materiale) Brut, neprelucrat. 3. (Fig., despre fiin?e ?i despre manifest?ri ale lor) Nemilos, inuman.
   cruditate, crudit??i, i'.f. īnsu?irea de a fi crud; (Ia pl.) legume, fructe, verde?uri crude, proaspete.
   crug, cruguri, s.n. (īnv. ?i pop.) 1. Orbit? a Lunii sau a unei planete. 2. Crugul cerului = bolta cereasc?.
   crunt, -?, crun?i, -te, adj. īnsetat de sīnge, crud, neomenos; (despre lupte, īncle?t?ri) crīn-cen, sīngeros.
   crup s.n. Afec?iune a laringelui la copii, caracterizat? prin respira?ie zgomotoas?.
   crup?, crupe, s.f. Partea superioar? a corpului unor mamifere, cuprins? īntre ?ale ?i baza cozii.
   crupo s.f. pl. Boabe de cereale m?cinate mare, din care se fac diferite mīnc?ruri.
   crupon, crupoanc, s.n. 1. Partea din mijloc, mai groas? ?i mai rezistent?, a pieilor t?b?cite. 2. Plac? de cauciuc din care se fac t?lpi pentru īnc?l??minte.
   crustacin, crustacee, s.n. (La pl.) Clas? de artropode, majoritatea acvatice, avīnd tegumentul impregnat cu calcar; (?i la sg.) animal din aceast? clas?.
s\!ire sau
cas? cu comple-•ughituri. ziua; cu
m?rimi ;u multi-; energic. iritor la a fizicii ;e petrec
?ecizat?). natural, , care se terialelor
a cuatcr-;e; (sub-
cu ?ase i a treia
lacitatea
1. Adj.
ma care na?iune
aui cub;
al cilin-, folosit
iropean? e pleac? i volume
bra?ului
1 penele caracte-
īpa prin dobīndi ;i atrage
n. ?i f. uicerire.
 mo?at; (despre pui de animale cornute)'c?ruia īncep s?-i creasc? coarnele.
           ciicur?, cucurc, s.f. (īnv.) Tolb? de s?ge?i, cucurbitacie, cucurbitacce, s.f. (La pl.) Familie do plante dicotiledonate, cu tulpin? tīrī-toare, cu fructul mare, c?rnos; (?i la sg.) plant? din aceast? familie (ex. pepenele).
   cucurigu interj. Guvīnt care imit? cīntecul coco?ului.
   cucuruz, cucuruzi, s.m. (Reg.) Porumb; ?tiulete de porumb.
   cucut?, cucute, s.f. Plant? erbacee otr?vitoare, cu miros nepl?cut, īntrebuin?at? īn farmacie.
   cucuveii, cucuvelc, s.f. Pas?re r?pitoare de noapte cu penajul brun-cenu?iu ?i cu ochii galbeni.
   cuf?r, cuferc, s.n. Lad? cu capac, īn care se p?streaz? sau se transport? diverse obiecte.
   cuīuudā, cufund, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A intra (sau a face s? intre) īntr-un lichid sau īntr-o materie moale; (refl.) a se pierde īn umbr?, īn īntuneric etc. 2. Tr. (Fig.) A se l?sa cuprins, cople?it de o activitate, de somn etc.
   cuīundar, cufund?ri, s.m. Gen de p?s?ri pal-mipede mari, cu ciocurile ascu?ite ?i cu aripile īnguste.
   cufiimliUiir?, cufundaturi, s.f. Faptul de a se cufunda; adīncitur?, loc scufundat.
                       cugct, cugctc, s.n. 1. Gīndire, gīnd, minte. 2. Con?tiin??, cugeta, ci'igct, vb. I. Intr. A se gīndi, a medita, cui, cuic, s.n.. Pies? de metal sau de lemn, format? dintr-o tij? cu vīrf ascu?it, cu care se fixeaz? īntre ele dou? piese.
   cuib, cuiburi, s.n. 1. Culcu? pe care ?i-l fac p?s?rile pentru a se ad?posti, pentru a-?i depune ou?le ?i a le cloci. 2. (Fig.) Locuin??, s?la?; (peior.) loc unde se unelte?te ceva. 0. Groap? mic? īn care se seam?n? unele legume sau cereale. 4. Grup de fermen?i care produc acrirea laptelui, a bor?ului etc.
   cuibar, cuibare, s.n. Cuib īn care ī?i depun ou?le p?s?rile de curte.
   cuib?ri, cuib?resc, vb. IV. Refl: (Despre p?s?ri) A se a?eza īn cuib sau īn cuibar; (fig.; despre oameni) a se aciua, a se prip??i.
   cuier, cuiere, s.n. Suport de lemn sau de metal, prev?zut cu cīrlige sau cu bra?e, de'care se atīrn? haine, p?l?rii etc.
   cuirasiit, euirasale, s.n. Denumire īnvechit? pentru navele do r?zboi prev?zute cu cuiras?.
CUIRASA
 132
   cuiras?, cuirase, s.f. īnveli? do o?el caro protejeaz? corpul navelor mari de lupt?.
   cui?or, cui?oare, s.n. 1. Diminutiv al lui cui. 2. (La pl.) Mugurii aromatici ai unui arbore exotic, folosi?i drept condiment. culus& s.f. v. chiulas?.
   cul?, culc, s.f. (īnv.) 1. Turn de ap?rare. 2. Locuin?? boicreasc? fortificat?, r?spīndit? īn trecut īn Oltenia.
   culcii, culc, vb. I. 1. Refl. A se īntinde (pe pat) pentru a dormi sau a se odihni. 2. Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi sexuale cu cineva. 3. Tr. A a?eza pe cineva (pe pal) pentru a-1 face s? doarm?; a ad?posti pe cineva peste noapte. 4. Tr. A a?eza un obiect īntinzīndu-1 sau r?sturnīndu-1 la p?mīnt ori peste ceva.
   culcu?, culcu?uri, s.n. Locul de culcare al p?s?rilor ?i animalelor; loc (improvizai) de dormit pentru oameni; ad?post.
   culce, culec, s.f. Fiecare dintre cele dou? picioare de pe maluri ale unui pod.
   culigc, culig, vb. III. Tr. 1. A ridica ceva de pe jos; a aduna. 2. A recolta cereale, fructe, flori etc.
   culigerc, culegeri, s.f. Ac?iunea de a culege; colec?ie.
   culis s.n. 1. Recoltarea fructelor, a cerealelor. 2. Timpul cīnd se recolteaz?.
   culinar, -?, culinari, -c, adj. Privitor la buc?t?rie, la prepararea mīnc?rii.
   culis?, culise, s.f. 1. Spa?iu scenic situat īnd?r?tul decorului, de unde intr? actorii īn scen?. 2. (Fig.) Dedesubturile unor ac?iuni sau st?ri de fapt. 3. Organ de ma?in?, īn form? de jghrab, īn caro se poate deplasa o pies? mobil?.
   culmo, culmi, s.f. 1. Partea cea mai īnalt?, prelungit? a unui munte sau a unui deal; punctul cel mai īnalt din drumul parcurs de un corp ceresc. 2. (Fig.) Gradul cel mai īnalt pe care il poate atinge cineva sau ceva īn evolu?ia sa.
   culmina, pers. 3 culmineaz?, vb. I. Iīitr. A atinge gradul cel mai īnalt, a ajunge la apogeu.
   culminant, -ii, culminan?i, -te, adj. Punct culminant = moment de vīrf īn desf??urarea unei ac?iuni.
   culoar, culoarc, s.n. 1. Coridor. 2. Spa?iu īngust de-a lungul unui vagon de calo ferat? din care se intr? īn compartimente. 3. Suprafa?? delimitat? a unei piste de alerg?ri, a unui bazin de īnot etc. pe care ī?i desf??oar? proba un concurent sau o echip?. ’
   culoare, culori, s.f. 1. īnsu?ire a luminii determinat? de compozi?ia sa spectral? care face ca ochiul s? perceap? īn mod diferit radia?iile incidente^ pe retin?, avīnd aceea?i intensitate dar lungimi de und? diferile; (despre oameni) de culoare = care apar?ine rasei negre sau galbene; culoare local? = exprimarea, īnt'r-o oper? literar?, a caracteristicilor unui anumit loc. 2. Substan?? īntrebuin?at? pentru a vopsi sau a picta. 3. Fiecare dintre cele patru categorii īn care se īmpart c?r?ile de joc.
   culpabil, -?, culpabili, -e, adj. Care se afl? īn culp?.
   culpabiatāte s.f. Situa?ia unei persoane aflalo īn culp?.
   ciilpā, culpe, s.f. Gre?eal? care const? īn s?vīr-?irea unei fapte ilicite, cu consecin?e p?gubitoare.
   cult1, culte, s.n. 1. Adorare mistic? a unor fiin?e (reale sau fantastice) ori a unor entit??i abstracte. 2. Religie, confesiune; totalitatea ritualurilor unei religii. 3. Sentiment do admira?ie deosebit? fa?? de cineva sau ceva.
   cult2, -ii, cul?i, -te, adj. Care are un nivel īnalt de cultur? ?i de cuno?tin?e.
   cultiva, cultiv, vb. I. 1. Tr. A lucra p?mīntul, a sem?na, a īngriji ?i a recolta plante agricole. 2. Tr. (Fig.) A se ocupa cu rīvn? de cova. 3. Refl. ?i tr. A (se) instrui.
   cultiviibil, -?, cullivabili, -e, adj. (Despre p?-mīnt) Care poate fi cultivat.
                                                           cultivat, -?, cultiva?i, -te, adj. Cult, instruit, cultivator, -Olive, cultivatori, -oare, subst. 1. S.m. ?i f. Persoan? care cultiv? p?mīntul. 2. S.n. Ma?in? agricol? care serve?te la afinarea p?-mīnlului, la distrugerea buruienilor etc.
   culturii, -?, culturali, -e, adj. privitor la cultur? (X), de cultur?.
. culturaliza, culturalizez, vb. I. Tr. A ridica nivelul cultural, a instrui.
   cultur?, culturi, s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale ?i spirituale create de societatea omeneasc? de-a lungul istoriei; totalitatea cuno?tin?elor pe care le are cineva. 2. Totalitatea lucr?rilor agrotehnice necesare plantelor agricole. 3. Teren cultivat cu un anumit fol de plante. 4. Cre?tere, pr?sire a unor animale: cultura viermilor de m?tase. 5.. Cultur? de bacterii = colonie do bacterii ob?inut? īn laborator pentru scopuri ?tiin?ifice. C. Cultur? fizic? = ansamblul mijloacelor folosite pentru dezvoltarea armonioas? a corpului omenesc.
   cum adv., conj. 1. Adv. (Interogativ) īn ce mod?; (enun?iativ) īntr-un fel oarecare. 2. Adv. De ce?; cum s? nu! — desigur, se īn?elege de la sine. 3. Adv. Ce? poftim? 4. Adv.’ Cu cīt? cu ce pre?? 5. Conj. Introduce propozi?ii subordonate; am f?cut cum ai spus.
   cumatru, -?, cumetri, -e, s.m. ?i f. Na?ul sau na?a īn raport cu p?rin?ii copilului botezat.
   cumctrie, cumetrii, s.f. (Pop.) 1. Rela?ie do īnrudire īntre cumetri sau cumetre. 2. Petrecere, osp?? la un botez.
   cuminec?, cuminec, vb. I. Refl. ?i tr. (Bis.) A (se) īmp?rt??i.
   cuminec?tur?, cuminec?turi, s.f. (Bis.) Īmp?rt??anie.
   cuminte, cumin?i, adj. 1. Cu purt?ri bune, lini?tit. 2. De?tept, īn?elept; prev?z?tor, prudent.
   cumir.?enic s.f. Faptul de a fi cuminle. cumin?i, cumin?esc, vb. IV. Refl. ?i tr. A (se) lini?ti, a (se) potoli; a deveni (sau a face s? devin?) mai serios, mai īn?elept.
   cumnat, -?, cumna?i, -te, s.m. ?i f. Fratele sau sora unuia dintre so?i īn raport cu cel?lalt so?.
   cump?n?, cumpene, s.f. 1. Bīrn? do lemn a?ezat? pe un stīlp īnalt, avīnd la unul dintre
 s.f. 1. Ac?iunea do a a line arma in cump?-mijloo (sprijinindu-?i Chibzuial? (īn vorb?,
 i?i, -te, adj. Chibzuit.
 1. Tr.. 1. A ob?ine un
 2. (Fig.) A cī?tiga pe itindu-1.
 ip?r?tori, -oare, s.m. ?i ??, care face cump?r?-
 luri, s.f. Faptul de a ' ?at.
 dreapt?, echilibru su-
 modera?ie (la mīncare
 aii, -te, adj. (Despre ir) Cu m?sur?, st?pīnit,
 -te, adj. Feroce, crud, .rte, mult, stra?nic. (Despre oameni) De
 De?inerea de c?tre o mai multor func?ii īn
 I. Tr. 1. A de?ine īn lai multe func?ii. 2. A dou? sau mai multe tc.
 zi, -de, s.m. si f. Per-)·
 tori gro?i, albicio?i, īn
 fel oarecare. 2. Poate,
 e, adj. Scriere cunei-ere cu litere īn form? popoare antice, orien-ter? folosit? īn aceast?
 III. Tr. 1. A lua cu-
 fenomenele īnconjur?-dobīndi cuno?tin?e pe ien?ei. 3. A ?ti sati a ecunoa?te, a identifica;
 3 observa.
?v?iuuu cauiwjsssi. 'A/a u                 \? cī ijjī ttai'u.'ii'jjjtiii?ju<’-cs.
   cununa, cunun, vb. I. 1. Refl. A se c?s?tori (dup? ritualul religios). 2. Tr. (Despre preo?i) A declara pe miri c?s?tori?i. 3. Tr. A fi na? cuiva la cununie.
   cunun?, cununi, s.f. 1. īmpletitur? īn form? de cerc, f?cut? din flori sau frunze, care se pune pe cap īn anumite ocazii. 2. Coroan? care se acorda īn antichitate īnving?torilor (īn r?zboi sau la concursuri sportive, literare etc.). 3. Coroan? care se pune pe capul mirilor. 4. Funie de ceap? sau de usturoi.
   cununie, cununii, s.f. Solemnitatea (religioas?) a c?s?toriei.
   ciip?1, cupe, s.f. 1. Vas larg ?i pu?in adīnc, din care se bea. 2. Trofeu care se atribuie cī?-tig?torului unei competi?ii sportive; (p. ext.) competi?ie īn care se atribuie un astfel de trofeu. 3. Recipient deschis, la excavatoare, betoniere etc., īn care se īncarc? diverse materiale.
   cup?2, cupe, s.f. (La jocul de c?r?i) Carte cu figuri īn form? de inim? de culoare ro?ie.
   cupeu, cupeuri, s.n. (īnv.) 1. Tr?sur? do lux, īnchis?. 2. Compartiment pentru c?l?tori intr-un vagon de cale ferat?.
   cupid, -?, cupizi, -de, adj. (Livr.) Avid do cī?tig, lacom.
   cupiditate s.f. L?comie mare de bani, de cī?tig.
   cupla, cuplez, vb. I. Tr. A realiza o leg?tur? īntre dou? elemente ale unui sistem tehnic.
   cuplaj, cuplaje, s.n. 1. Faptul de a cupla; leg?tur? realizat? īntre dou? elemente dintr-un sistem tehnic. 2. Manifesta?ie sportiv? alc?tuit? din dou? jocuri de acela?i fel, c?re se desf??oar? īn continuare pe acela?i teren.
   cuplet, cuplete, s.n. 1. Scurt? pies? muzical? vocal?, cu caracter vesel sau satiric. 2. Poezie satiric? alc?tuit? din mai multe strofe ?i un refren.
   cupletist, -?, cupleti?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care cīnt?, recit? sau compune cuplete.
   cuplu, cupluri, s.n. 1. Pereche format? din persoane (de sex opus). 2. (Fiz.) Sistem compus din dou? for?e egale ?i antiparalele.
   cupfil?, cupole, s.f. Bolt? care acoper? un dom, o turl?, un mare edificiu etc.
   cupon, cupoane, s.n. 1. Partea deta?abil? a unui document, a unui bilet etc., care confer?
CUPRINDE
 13«
 de?in?torului anumite drepturi. 2. Bucata r?mas? dintr-un val de material textil.
   cuprinde, cuprind, vb. III. 1. Tr. A īnconjura pe cineva sau ceva cu mīinile sau cu bra?ele; (tr. ?i refl.) a (se) īmbr??i?a. 2. Tr. A īmpresura din toate p?r?ile, a īnv?lui; a īmbr??i?a cu privirea. 3. Tr. A pune st?pīnire, a cuceri; (despre st?ri fizice sau suflete?ti) a apuca, a st?pīni. 4. Refl. (Mat., despre numere) A intra de... ori īn alt num?r. 5. Tr. (Despre lucr?ri, texte) A fi alc?tuit din..., a con?ine. 0. Tr. (Despre epoci) A se īntinde pe o anumit? perioad?.
   cuprins1, cuprinsuri, s.n. 1. Con?inut; tabl? de maiorii. 2. īntindere, suprafa??; spa?iu īn-, conjur?tor.
   cuprins2, -?, cuprin?i, -se, adj. īnst?rit, bogat.             .
   cuprinz?tor, -oare, cuprinz?tori, -oare, adj. Care cuprinde mult; scurt ?i cuprinz?tor = f?r? mult? vorb?; categoric.
   cupru s.n. Metal de culoare ro?iatic?, maleabil ?i ductil, bun conduc?tor de electricitate, cu numeroase īntrebuin??ri īn industrie.
   cuptor, cuptoare, s.n. 1. Construc?ie de c?r?mid?, de piatr?, de lut etc. īn care se coace pīinea; desp?r?itur? la ma?ina de g?tit pentru copt pr?jituri sau alte preparate. 2. Prelungire a vetrei (deasupra sau īn jurul cuptorului 1) la casele ??r?ne?ti. 3. Instala?ie industrial? pentru topirea unor materiale sau pentru alte opera?ii tehnologice; cuptor ?e var — varni??. 4. C?ldur? mare, ar?i??; (pop.) luna lui cuptor = luna iulie.
   curaj s.n. For?? moral?, fermitate īn ac?iuni, īndr?zneal?.
   curajis, -o?s?, curajo?i, -oase, adj. Plin de curaj, īndr?zne?. ·
   curant, curan?i, adj. Medic curant — medic sub a c?rui īngrijire direct? se afl? un bolnav.
   cur??, -?, cura?i, -te, adj. 1. Lipsit de murd?rie, de praf, de pete etc.; (despre aer) lipsit de impurit??i; (despre fiin?e) care iube?te cur??enia; (substantivat, n.) a trece (sau a scrie) pe curat = a transcrie un text de pe o ciorn? pe alt? foaie sau alt caiet, f?r? corecturi. 2. (Fig.) Cinstit, sincer; cast, nevinovat. 3. Pur, neamestecat; (despre cer) f?r? nori, senin; (despre ap?) limpede; (despre glas) sonor, cristalin.
   cnratelii, curatele, s.f. Institu?ie pentru ocrotirea unei persoane care are capacitate civil? dar care nu-?i poate ap?ra singur? interesele (din cauza b?trīnetii, a unei infirmit?ti fizice etc.).
   curativ, -?, curativi, -e, adj. (Despre mijloace terapeutice) Care vindec?.
   curator, curatori, s.m. Persoan? care exercit? atribu?iile stabilite prinlr-o curatel?.
   cur?, cure, s.f. Aplicare metodic? a tmor mijloace terapeutice.
   curutur?, curaturi, s.f. Loc īntr-o p?dure, cur??at de arbori.
   cur??a, cur??, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A īndep?rta murd?ria de pe sine sau de pe un obiect. 2. Tr. A īndep?rta coaja de pe fructe, legume, ou?.
 3.  Refl. (Fam.) A muri; (tr.) a omorī. Var.: cura?i vb. IV.
   cur???torie, cur???torii, s.f. Atelier īn care se cur??? (chimic) obiecte de īmbr?c?minte.
   cur??imic, cur??enii, s.f. Calitatea do a fi curat, starea unui lucru curat.
   cur??i vb. IV. v. cur??a.
 . curb, -?, curbi, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Despre linii) īn form? de arc īncovoiat; (despre planuri) boltit. 2. S.f. Linie arcuit?. 3. S.f. Linie care reprezint? grafic fazele succesive, variabile, caracteristice unui fenomen. 4. S.f. Curb? de nivel = linie care une?te pe o hart? punctele aflate la aceea?i altitudine. 5. S.f. Por?iune cu axa curb?
 (1) din traseul unei c?i de comunica?ie terestre.
   curb?, curbez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) īncovoia, a (se) face curb.
   curbiliniu, -ie, curbilinii, adj. īn form? de curb? (2), alc?tuit din curbe.
   curbur?, curburi, s.f. īndoitur? īn form? de arc; locul unde se g?se?te o astfel de īndoitur?.
   curcan, curcani, s.m. Pas?re domestic? mare, cu coada lat?; masculul curcii, curc?, curci, s.f. Femela curcanului, curcubeu, curcubeic, s.n. Fenomen optic, de forma unui aīc multicolor desf??urat pe cer, care se datore?te refrac?iei, reflexiei totale ?i dispersiei luminii solare īn pic?turile de ap? din atmosfer?.                              .           ?
   _ curc?, curele, s.f. 1. Fī?ie lung? ?i īngust? de piele, materiale textile, cauciuc, mase plastice, avīnd diferite īntrebuin??ri; cing?toare dintr-o astfel de fī?ie. 2. (Tehn.) Curea de transmisie = band? ? continu? de piele sau de pīnz?, care transmite mi?carea de rota?ie de la un arbore la altul prin intermediul ro?ilor.
   curel?r, curelari, s.m. Me?ter care confec?ioneaz? curele, hamuri etc.
   curent, -?, curen?i, -te, adj., s.m., s.n. 1. Adj. De fiecare zi, uzual, actual: lucr?ri curente. 2. Adj. Caro circul?, care este īn curs: pre? curent; expresii curente — expresii obi?nuite, uzuale. 3. Adj. Ap? curent? = instala?ie de ap? potabil?, care poate fi folosit? īn permanen??. 4. Adj. (Despre vorbire) Curg?tor, fluent; (adverbial) vorbe?te curent franceza. 5. S.m. Deplasare de ansamblu a particulelor unui fluid; cursul unei ape, īn direc?ia pantei; curent marin = mi?care a apei īn m?ri ?i oceane provocat? de vīnturi, de maree etc. C. S.m. Curent electric = deplasarea sarcinilor electrice īntr-o anumit? direc?ie. 7. S.n. (Fig.) Ansamblu de idei, de teorii,’ care ī?i fac la un moment dat drum īn opinia public?: curent literar; a se pune (sau a fi) la curent = a se informa (sau a fi informat) despre un lucru.
   curcnt?, pers. 3 curenteaz?, vb. I. Tr. (Despre conductoare electrice) Ā atinge pe cincva, pro-dueīndu-i un ?oc.
   curg?tor, -oure, curg?tori, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. (Fig.) (Despre vorbire, stil) Care se desf??oar? u?or ?i armonios.
        111      135
       Var.;      ciirge, pers. 3 curge, vb. III. Intr. 1. (Despre
                  ape) A se mi?ca necontenit īn direc?ia panlei;
 • v? Care se     (despre alte lichide) a se scurge, a se prelinge,
                  a picura; (despre sīnge) a circula. 2. (Despre a;' a ti     recipiente) A l?sa s? se scurg? con?inutul. 3.
                  (Despre unit??i de timp) A trece.
 ...                 curier, -?, curieri, -e, s.m. ?i f. Persoan? din
 !5'· fepre , serviciul unei institu?ii, care duce la destina?ie i;°.?JMri) '     coresponden??, mesaje etc.
 ? Vfi'1 cr.re    curios, -o?s?, curio?i, -oase, adj. 1. Care mani-
       ia-        fest? curiozitate; care este indiscret. 2. Ciudat,
 '•eniir/a        straniu, neobi?nuit.
 ;e akfe la ;     curiozitate, (2) curiozit??i, s.f. 1. Dorin?a de
 3 wa curlij      a cunoa?te ceva nou sau neobi?nuit; indiscre?ie.
 *?- iifaire.     2. Caracterul ciudat al unui lucru sau fenomen;
 ?! īncovoia,     lucru ciudat, neobi?nuit.
                  curīnd adv. Peste pu?in timp, īndat?; degrab?, de         re|j)ede.
CUTA
p?s?ri care tr?iesc pe ling? casa omului. 2. (īnv.) Locuin?a de la ?ar? a unui mo?ier. 3. Re?edin?a unui suveran; suita acestuia; .totalitatea persoanelor cu func?ii īnalte la palat. 4. Numele «nor institu?ii judec?tore?ti ?i administrative: curte de apel. 5. Aten?ie deosebit?, manifest?ri de afec?iune adresate unei femei cu scopul de a-i cī?tiga simpatia sau dragostea.
   curtedn, -?, curteni, -e, s.m. ?i f. (īnv.) Persoan? care īndeplinea o anumit? slujb? la curtea unui suveran.
   curtenitor, -oare, curtenitori, -oare, adj. Politicos, amabil (fa?? de femei).
   curtezan, curtezani, s.m. (Ast?zi ir.) B?rbat care face curte (5) unei femei.
   curtezan?, curtezane, s.f. Femeie de moravuri u?oare care tr?ia la curtea unui suveran sau a unui nobil.
CUTE
 136
   ciitc, cutc, s.f. Piatr? (gresie) pentru ascu?it coasa ?i alte obiecte de t?iat.
   ctitor, cuiere, s.n. 1. Ambarca?ie mic?, cu aburi sau cu pīnze, folosit? la pescuit. 2. Ambarca?ie de sport cu vele, cu un singur catarg ?i cu bompres.
   cuteza, cutez, vb. I. Tr. A īndr?zni, a se īncumeta.
   cutczun?il, cutezan?e, s.f. īndr?zneal?, cutez?tor, -oare, cutez?tori, -oare, adj. īndr?zne?.
   cufictil?, cuticule, s.f. Strat sub?ire ?i rezistent care acoper? suprafa?a liber? a unei celule epileliale.
   cutie, cutii, s.f. 1. Obiect de carton, de lemn sau de metal, in form? do cub sau de paralelipiped, īn care se p?streaz? diverse lucruri. 2. Cutie de viteze = cutie īn care se afl? mecanismul schimb?torului de vitez? la automobile; cutie de rezonan?? = cutie de o construc?ie special?, care amplific? sunetele; cutie cranian? = cavitate osoas? īn care se afl? creierul.
   ciitr?, cutre, s.f. Persoan? f??arnic?, intrigant?.
   cutreiera, cutrāicr, vb. I. Tr. A str?bate diferite locuri, a colinda, a hoin?ri.
   cutremur, cutremure, s.n. Mi?care brusc? ?i pulernic? a scoar?ei terestre, provocat? de disloc?ri subterane, de erup?ii vulcanice etc.; seism.
   cutremur?, cutrāmur, vb. I. 1. Refl. (Despre P?mīnt) A se zgudui din cauza unui cutremur. 2. Refl. ?i tr. A (se) cl?tina, a (se) scutura; (fig.) a (se) īnfiora; a (se) īnsp?imīnta.
   cutremur?tor, -oare, cutremur?tori, -oare, adj. Care īnfioar?; care impresioneaz? profund.
   cutum?, cutume, s.f. Norm? de drept izvorīt? dintr-o practic? īndelungat?.
   cu?it, cu?ite, s.n. 1. Unealt? de t?iat format? dintr-o lam? metalic? fixat? la un miner; instrument de os sau de metal, cu care se taie hīrtie sau foile unei c?r?i. 2. Bisturiu. 3. Scul? a?cliietoare la ma?inile-unelte.
   cu?itār, cu?itari, s.m. 1. Persoan? care face sau vinde cu?ite ?i alte instrumente de t?iat. 2. (Fam.) Scandalagiu (gata s? loveasc? cu cu?itul).
   cu?ito?ic, cu?itoaie, s.f. Instrument format dintr-o lam? t?ioas? de o?el, cu dou? minere, folosit de dulgheri, dogari etc. pentru cioplit.
   cu?ovlah, -?, cu?ovlahi, -e, s.m. ?i f. Nume dat de c?tre popula?ia greac? localnic? aromānilor din Macedonia.
   cu Iu interj. Strig?t cu care se cheam? cīinii. cuv?, cuve, s.f. 1. Recipient folosit la diferite opera?ii tehnice ?i de laborator. 2. Partea superioar? a unui cuptor metalurgic.
   cuveni, pers. 3 cuvine, vb. IV. Refl. 1. A-i reveni cuiva de drept. 2. A fi conform cu cerin?ele morale, a se c?dea.
   cuvertur?, cuverturi, s.f. īnvelitoare pentru pat, pentru mas? etc.
   cuviincios, -misii, cuviincio?i, -oase, adj. Caro respect?bunacuviin??; decont, politicos.
   cuviin??, cuviin?c, s.f. Regul? de bun? conduit?, purtare cuviincioas?; polite?e.
   cuvids, -oās?, cuvio?i, -oase, adj. Cucernic, evlavios.
   cuvīnt, cuvinte, s.n. 1. Unitate de baz? a vocabularului, care reprezint? asocierea unuia sau a mai multor sensuri ?i a unui complex sonor; cuvinte grele = vorbe do ocar?; cuvinte īncruci?ate = joc distractiv īn care trebuie g?site o serie de cuvinte, aranjate dup? anumite reguli īntr-o figur? geometric?. 2. Gīnd, idee exprimat? prin vorbe; cuvīnt introductiv = prefa??; purt?tor de cuvīnt = persoan? autorizat? s? exprime īn mod public punctul de vedere al unui stat sau.al unei organiza?ii oficiale. 3. Cu-vīntare, discurs. 4. Promisiune, f?g?duial?; angajament; om de cuvīnt = om care ī?i ?ine promisiunile; a-?i da cuvīntul = a se angaja īn mod hot?rīt c? va face (sau nu va face) un anumit lucru. 5. P?rere, opinie, punct de vedere: a-?i spune cuvīntul.
   cuvīnti, cuvīntcz, vb. I. Tr. A vorbi; a ?ine un discurs.
   cuvīntārc, cuvīnt?ri, s.f. Discurs rostit in public.
   cuvīnt?tor, -odre, cuvīntutori, -oare, adj. Care vorbe?te, care are īnsu?irea de a vorbi.
   cuzinit, cuzine?i, s.m. (Tehn.) Pies? de metal care c?ptu?e?te un lag?r ?i īn care intr? fusul (la o ma?in?).
   cvadr?nt, cvadrante, s.n. Instrument format dintr-un sfert de cerc gradat ?i o lunet?, cu care se m?sura īn trecut īn?l?imea a?trilor.
   cvadrig?, cvadrige, s.f. Car pe dou? ro?i, tras de patru cai, folosit de romani la cursele de circ ?i la triumfuri.
   cvadrimottfr, cvadrimotoare, s.n. Avion cu patru motoare.
   cvadripol, cvadripoluri, s.n. Re?ea electric? cu dou? borne de intrare ?i cu dou? borne de ie?ire.
   cvartal, cvartale, s.n. Grup de locuin?e dispuse, de obicei, īn jurul unui spa?iu verde ?i delimitate de.mai multe str?zi.
   cvdrt?, cvarte, s.f. (Muz.) Interval dintre dou? sunete ale gamei la distan?? de patru trepte.
   cvartet, cvartete, s.n. Forma?ie compus? din patru persoane care execut? īmpreun?, vocal sau instrumental, o compozi?ie muzical?;compozi?ie scris? pentru o astfel de forma?ie.
   cvas s.n. B?utur? acri?oar?, r?coritoare, preparat? din fructe sau din pīine, ap? ?i mal?.
   cvasi adj. invar., adv. (Livr.) Aproximativ, cam, aproape.
   cvint?, cvinte, s.f. (Muz.) 1. Interval dintre dou? sunete ale gamei la distan?? de cinci trepte. 2. Forma?ie de cinci c?r?i consecutive, de aceea?i culoare, la jocul de c?r?i. Var.: chint? s.f.
   cvintet, cvintete, s.n. Forma?ie compus? din cinci persoane care execut? īmpreun?, vocal sau instrumental, o compozi?ie muzical?; compozi?ie scris? pentru un astfel de ansamblu.
  d s.m. invar. A ?asea liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
  da1 adv. Cuvīnt cu care se exprim? o aprobare, un consim??mīnt sau se r?spunde afirmativ la o īntrebare.
  da2, dau, vb. I. 1. Tr. A īnmīna; a pune la dispozi?ie, a oferi; a-?i da via?a = a se jertfi; a-?i da sfir?itul = a muri. 2. Tr. A atribui, a repartiza cuiva ceva. 3. Tr. A face, a executa, a īndeplini ceva: a da un examen', a da o lupt?.
4. Tr. A produce, a face: pomii dau roade. 5. Tr. A pl?ti: cit ai dat pe mere? G. Tr. A vinde: cum dai porumbul? 7. Tr. A arunca, aazvīrli: a da afar?. 8. Intr. A īncepe s?..., a fi pe punctul de a...: d? s? plece. 9. Tr. Cu compliniri, exprim? o ac?iune īndreptat? sau exercitat? asupra cuiva sau a ceva: a da In judecat?; a da (un copil) la ?coal? (la meserie et.c.). 10. Tr._A scoate, a emite: a da un chiot. 11. Tr. A īnf??i?a, a prezenta: a da un concert. 12. Intr. Cu compliniri, indic? un gest cu o anumit? semnifica?ie: a da din cap-, a da din umeri (īn semn de neduine-
   dacoroniun, -?, dacoromāni, -e, adj., s.m. 1. Adj. (Despregraiuri, cuvinte etc.) Care apar?ine romānilor din nordul Dun?rii; (substantivat, f.) dialcctul vorbit de dacoromāni (2). 2. S.m. (De obicei la pl.) Romān din nordul Dun?rii.
   dactil, dactili, s.m. Picior de vers format dintr-o silab? accentuat? ?i dou? neacceniuate (īn metrica modern?) sau dintr-o silab? lung? ?i dou? scurte (īn metrica antic?).
   dactilograf, -?, dactilografi, -e, s.m. ?i f. Persoan? care profeseaz? dactilografia.’
   dactilografii!, dactilografiez, vb. I. Tr. A scrie la ma?ina de scris.
   dactilografie s.f. Tehnica sau profesiunea de a scrie la ma?ina de scris.
   dactiloscopie s.f. Procedeu do identificare a persoanelor pe baza amprentelor digitale.
   dadaism s.n. Curent literar-artistic ap?rut īn 1916, īn apusul Europei, caracterizat prin negarea oric?rei leg?turi īntre gīndire ?i expresia artistic?, prin ridicarea hazardului la rangul de principiu de crea?ie.
DAMA
   d?mu, dame, s.f. 1. (īnv.) Doamn?. 2. Piesa cea mai important?, dup?'rege, la jocul de ?ah;, carte de joc pe care este īnf??i?at? figura unei femei. 3. (La pl.) Joc alc?tuit din discuri albe ?i negre, pe care juc?torii le mi?c?, dup? anumite reguli, pe o tabl? asem?n?toare celei de ?ah.
   dambla s.f. 1. (Pop.) Apoplexie; acces de furie.
2.  (Fam.) Poft?, chpf.
   damblagi, damblagcsc, vb. IV. Intr. ?i refl. (Pop.) A paraliza.
   damblagiu, -ie, damblagii, s.m. ?i f. (Pop.) Paralitic.
   damigean?, damigene, s.f. Vas mare de sticl?, de obicei īmbr?cat īntr-o īmpletitur? de papur?, de nuiele sau de material plastic, folosit pentru a p?stra sau a transporta lichide.
   dimii, dane, s.f. Loc de acostare pentru vase, amenajat īntr-un port de-a lungul cheiurilor.
   d?neing, dancinguri, s.n. Local de petrecere unde se danseaz?. Pr.: dansing.
   dandana, dandanale, s.f. (Fam.) 1. Bucluc, belea. 2. Zgomot mare, t?r?boi.
   d?ndi s.m. Tīn?r elegant; b?rbat de o elegan?? exagerat?.
   danfiz, -īi, danezi, -c, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la Danemarca; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Danemarca. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Danemarcii.
   danga, dangale, s.f. Semn f?tut pe corpul cailor sau al vitelor, pentru a le putea identifica.
   dang?t, dang?te, s.n. Sunet prelung al clopotului.
   danian s.n. Ultimul etaj al cretaciculuU danie, danii, s.f. (īnv. ?i pop.) Dar, dona?ie (unei biserici, unei m?n?stiri etc.).
   dans, dansuri, s.n. 1. Succesiune de mi?c?ri ritmice executate īn tactul unei melodii ?i constituind una dintre formele artei. 2. Ac?iunea de a dansa.
   dans?, dansez, vb. I. Intr. ?i tr. A executa un dans.
   dansant, -?, dansante, adj. (Despre serate, petreceri) La care se danseaz?.
   dansator, -oare, dansatori, -oare, s.m. ?i f.
1.  Persoan? care danseaz?. 2; Persoan? a c?rei profesiune este dansul.
   dantel?, danteles.f. īmpletitur? cu modele variate folosit? ca garnitur? la rufe, la perdele etc.
   dantel?rie, dantel?rii, s.f. Cantitate mare de dantele; variet??i de dantel?.
   dantur?, danturi, s.f. 1. Totalitatea din?ilor unei persoane. 2. Felul īn care sīnt a?eza?i din?ii. 3. Ansamblul din?ilor unor organe de ma?ini.
   danubian, -a, danubieni, -e, adj. Dinregiunea Dun?rii.
   dar1 conj. 1. Leag? propozi?ii sau p?r?i de propozi?ie adversative: a? veni, dar nu pot. 2. īn propozi?ii conclusive: s? v? spun dar ce s-a īntlmplat. 3. Introduce o propozi?ie interogativ?: dar cind vrei s? plec?m? Var.: dār? conj.
   dar2, daruri, s.n. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit cuiva f?r? plat?, īn semn de prietenie
sau ca ajutor. 2. Voca?ie, talent; darul vorbirii — talent oratoric.
   dar? s.f. Greutatea ambalajului, a recipientului etc. īn care se cīnt?re?te, se p?streaz? sau se transport? o marf?.
   daiah?n?, darabane, s.f. Tob? mic?. darāc, darace, s.n. 1. Unealt? pentru piept?nat līna, cīnepa sau inul, format? dintr-un sistem de din?i de o?el monta?i pe un suport de lemn. 2. Dispozitiv constituit din dou? piese cilindrice prev?zute cu din?i īn form? de cuie, folosit pentru sc?rm?natul līnii ?i al altor materiale textile.
   daravcr?, daraverc, s.f. 1. Afacere; treburi. 2. īncurc?tur?, belea, bucluc', dār? conj. v. dar1.
   d?r?īhito conj. Mai mult decīt atīta; dar, dar īnc?. Var.: d?rmite conj.
   dāre, d?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a da; dare de scam? = raport, referat. 2. (Pop.) Impozit, diīrmite conj. v. dar?mite, d?mic, -?, darnici, -e, adj. Generos, m?rinimos, darvinism s.n. Concep?ie evolu?ionist? elaborat? de Ch. R. Danvin, care explic? originea ?i evolu?ia speciilor de plante ?i animale prin interac?iunea urm?torilor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopula?ia, lupta pentru existen?? ?i selec?ia natural?.
   darvinist, -?, darvini?ti, -sta, adj., s.m. ?i f.
1. Adj. Privitor la darvinism. 2. S.m. ?i f. Adept al darvinismului.
   dasc?l, dasc?li, s.m. 1. Cīnt?re? de biseric?.
2. (Pop.) īnv???tor (la ?ar?); profesor. 3. (Fig.) īndrum?tor īntr-un anumit domeniu; propagator al unei doctrine.
   dat1, daturi, s.n. 1. Faptul de a da. 2. Realitatea, ca punct de plecare al cunoa?terii; fapt din care rezult? sau se deduc altele. 3. (Pop.) Soart?, destin.
   dat2, -?, da?i, -te, (2) ?i d??i, adj., s.f. 1. Adj. Pus la dispozi?ie, oferit; transmis. 2. S.f. Fiecare dintre cazurile cīnd se produce un fapt; rīnd, oar?: dala trecut?; data viitoare.
   ?  data, datez, vb. I. 1. Tr. A pune data pe o scrisoare, pe un act’etc.; a stabili data unui fapt. 2. Intr. A-?i avea īnceputul,-a se fi produs, a īncepe din...
   daiāt, -?, data?i, -te, adj. (Despre acte, scrisori) Care poart? dat?; (despre evenimente) c?ruia i s-a stabilit data.
   dat?, date, s.f. 1. Timpul precis cīnd s-a produs sau urmeaz? s? se produc? un eveniment; indica?ia acestui timp pe un act, pe o scrisoare.
2. (La pl.) Fapte, elemente care servesc ca punct de plecare īn cercetarea unei probleme sau pentru a trage o concluzie, a lua o hol?rīre etc.
3. Fiecare dintre numerele, m?rimile, rela?iile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme.
   datin?, datini, s.f. Tradi?ie, obicei consacrat; deprindere, uzan??.
   dativ s.n. Caz al declin?rii care· exprim?, de obicei, destina?ia ac?iunii unui verb, avīnd mai ales func?ia de complement indirect ?i r?spun-zīnd la īntrebarea „cui“.
DEBITA
   dator, -oare, datori, -oare, adj. 1. Care are de pl?tit o datorie (b?neasc?); īndatorat fa?? de cineva pentru un ajutor, un serviciu etc. 2. Obligat (moralice?te) s? fac? un anumit lucru.
   dator?, datorez, vb. I. 1. Tr. A avea de pl?tit cuiva o datorie (b?neasc?); a avea o obliga?ie (moral?) fa?? de cineva. 2. Refl. A avea drept cauz?. Var.: datori vb. IV.
   datorat, -?, datora?i, -le, adj. Care trebuie pl?tit sau restituit cuiva, datori vb. IV. v. datora, datorie, datorii, s.f. 1. Sum? de bani sau orice alt bun datorat cuiva. 2. Obliga?ie legal? sau moral?; īndatorire.
   datorit, -?, datori?i, -te, adj. 1. Cuvenit. 2. Provenit din..., cauzat de...; (cu valoare de prepozi?ie, īn forma datorit?) din cauza; mul?umit?.
   datornic, -?, datornici, -e, s.m. ?i f. Persoan? care are de pl?tit o datorie.
   d?una, daune, s.f. 1. Pagub?; prejudiciu (material sau moral). 2. (La pl.) Desp?gubiri.
   d?dac?, d?dace, s.f. Femeie angajat? īntr-o familie pentru īngrijirea copiilor mici.
   d?d?ci, d?d?cesc, vb. IV. Tr. 1. A īngriji un copil, īn calitate de d?dac?. 2. (Ir.) A īngriji pe cineva ca pe un copil, a-1 asista īn orice ac?iune.
   d?inui, d?inuiesc, vb. IV. Intr. A continua s? existe, a persista, a dura.
   d?ltni, d?ltuiesc, vb. IV. Tr. A lucra, a fasona un obiect cu dalta.
   d?ng?ni, pers. 3 d?ng?ne?te, vb. IV. Intr. (Despre clopote) A suna.
   d?n?ui, d?n?uiese, vb. IV. Intr. (Pop.) A dansa.’
   d?r?ci, d?r?eesc, vb. IV. Tr. A sc?rm?na sau a piept?na cu daracul līna, cīnepa, inul.
   d?r?p?n?, pers. 3 d?r?p?n?, vb. I. Refl._ A se ruina, a se n?rui.
   d?r?p?n?tur?, d?r?p?n?turi, s.f. Construc?ie ruinat?, d?r?p?nat?.
   d?rīm?, d?rim, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) pr?bu?i, a (se) surpa, a (se) ruina; (fig.) a (se) distruge.
   d?rīmutur?, d?rim?turi, s.f. Cl?dire, zid etc. d?rīmat; material c?zut dintr-o astfel de cl?dire.
   d?rnicie, d?rnicii, s.f. īnsu?irea de a fi darnic, generozitate, m?rinimie.
   d?rui, d?ruiesc, vb. IV. 1. Tr. A da un lucru īn dar, a face un dar. 2. Refl. A se dedica, a se consacra (unui scop, unei idei).
   d?sc?lesc, -c?sc?, d?sc?le?ti, adj. Caracteristic dasc?lilor, al dasc?lilor.
   d?sc?li, d?sc?lesc, vb. IV. Tr. 1. A īnv??a, a pov??ui. 2. A cic?li.
   d?sc?lime s.f. Tagma dasc?lilor; mul?ime de dasc?li.
   d?sc?lit? s.f. (Pop.) īnv???toare (la ?ar?), d?t?tor, -o?re, d?t?tori, -oare, adj. Care d?, care ofer? (ceva).
   d?mi?, d?unez, vb. I. Intr. A pricinui (cuiva) o pagub?.
   d?un?tor, -o?re, d?un?tori, -oare, adj. Care d?uneaz?, care aduce pagube; (substantivat,
  m.) organism animal sau vegetal care atac? plante ori animale, producīnd pagube.
   de1 conj. 1. (Exprim? raporturi de subordonare) In caz c?, dac?; cu toate c?, de?i; c?, pentru c?. 2. (Exprim? raporturi de coordonare) ?i; ori... ori.
   de2 interj. Introduce afirma?ii ?i replici, ex-primīnd ?ov?ial?, nep?sare, nesiguran??: de! n-am ce-?i face; apoi de !
   de3 prep. 1. Introduce atribute: sal? de spectacol; un tablou de Grigorescu; fel de fel. 2. Introduce un nume predicativ: el e de vin?. 3. Introduce complemente: o ia de bun?; vai de capul lui. 4. īn construc?ii cu func?ie de subiect: e u?or de spus. o. īn construc?ii cu numerale ordinale sau cardinale: dou?zeci de lei; cel de-al doilea. 0. Ca element de compunere (īn cuvinte care se scriu īmpreun? sau care formeaz? locu?iuni): deoarece, de ctnd, de aceea, de-abia.
   deal, dealuri, s.n. Ridic?tur? a scoar?ei p?-mīntului, avīnd īn?l?imea īntre 200 ?i 800 m; la deal = īn sus,_urcīnd.
   de?ltfel adv. īn alt? ordine de idei. deasupra adv. Peste ceva; īn partea de sus; pe deasupra = peste ceva; īn plus fa?? de ceva; superficial.
   deband?d? s.f. Dezordine; z?p?ceal?, debara s.f. īnc?pere accesorie īntr-o locuin??, care serve?te pentru depozitarea unor obiecte (folosite mai rar).
   deljaras?, debarasez, vb. I. Refl. A se descotorosi, a se sc?pa de cineva sau de ceva.
   debarc?, debarc, vb. I. X. Intr. A coborī pe uscat, de pe o nav?. 2. Tr. (Fam.) A īnl?tura pe cineva dintr-un post de conducere.
   debarcader, debarcadere,, s.n. Loc amenajat pe malul unei ape pentru īmbarcarea ?i debarcarea c?l?torilor sau materialelor.
   debil, -?, debili, -e, adj. Firav, pl?pīnd. debilit?, debilitez, vb. I. Refl. ?i tr. A deveni (sau a face s? devin?) debil.
   debilit?te s.f. Stare de sl?biciune a organismului, s?n?tate ?ubred?; debilitite mintal? = stare de īnapoiere mintal?.
   debit1, debite, s.n. 1. (Ast?zi rar) Tutungerie. 2. Cantitatea de fluid sau de material m?runt care trece, īn unitatea do timp, prin sec?iunea unei conducte, a unui canal etc.; (fiziol.) debit cardiac = cantitatea de sīnge expulzat? de ventriculul stīng īn aort? la fiecare contrac?ie a inimii. 3. (Fig.) Vorbire repede; ?uvoi de vorbe.
   debit2, debite, s.n. Datoria unei persoane fizice sau juridice creditate; coloan? īn partea sting? a unui cont, īn care se īnscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv.
   debit?1, debitez, vb. I. Tr. X. A furniza o cantitate de fluid, de energie etc. 2. (Fig.) A da drumul la un ?ir neīntrerupt de vorbe (neinleresan-te, plictisitoare). 3. A t?ia un material īn buc??i de forme ?i dimensiuni adecvate folosirii sau prelucr?rii ulterioare.
   debit?2, debitez, vb. I. Tr. A īnscrie o sum? īn debitul2 unui cont.
DEBITOR
 140
   debitor, -oārc, debitori, -oare, adj., s.m. ?i f.
1.  Adj. (Despre sume de bani) Care se īnscrie īn debil2; datorat. 2. Adj., s.m. ?i ī. (Persoan?) care datoreaz? sume de bani sau m?rfuri.
   deblfiu, dcbleuri, s.n. S?p?tur? deschis? f?cut? sub nivelul terenului, pentru executarea platformei unei c?i de comunica?ie, construirea unui canal etc.
   debloci, cīefjlochez, vb. I. Tr. 1. A īnl?tura obstacolele care īnchid o cale do comunica?ie. 2. A repune īn stare de func?ionare o ma?in? sau un aparat blocat. 3. A scoate de sub blocare bani sau valori b?ne?ti.
   deborda, pers. 3 debordeaz?, vb. I. Inlr. (Despre ape curg?toare) A se rev?rsa; (despre lichidul dintr-un vas) a da pe din afar?.
   debreiā, debreiez, vb. I. Intr. A desface leg?tura dintre dou? mecanisme cuplate printr-un ambreiaj.
   uchu?eu, debu?exiri, s.n. Pia?? (p. oxt. regiune, ?ar?) īn caro m?rfurile se pot desface u?or ?i pe scar? mare.
   debtii, debuturi, s.n. īnceput; primii pa?i pe care īi face cineva īntr-o profesiune (īn special artistic? sau literar?).
   debuta, debutez, vb. I. Intr. A-?i face debutul (ca artist, ca scriitor etc.).
   debutant, -u, debutan?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? īncep?toare īntr-o carier? (artistic?); om lipsit de experien??: īncep?tor.                     '     1
   dcca- Element de compunere care īnseamn? „zece“ ?i serve?te la formarea unor substantive ?i adjective.
   decad?, decade, s.f. Perioad? de zece zile con-seculive (dedicat? unei activit??i speciale sau unui eveniment deosebit).
   decadent, -?, decaden?i, -te, adj. 1. Care se afl? īn declin. 2. Care este propriu decadentismului.
   decadentism s.n. Nume dat ini?ial grup?rii literare simboliste ap?rut? īn Fran?a spre sfīr-?itul secolului al XlX-lea ?i r?spīndit apoi ?i īn literatura altor ??ri. ..
   decaden??, decaden?e, s.f. Regres, declin; dec?dere moral?, decafdru, decaedre, s.n. Poliedru cu zece fe?e. deeaīeiniz?, decafeinizez, vb. I. Tr. A extrage cafeina din boabele verzi de cafea.
   dccagān, decagoane, s.n. Poligon cu zece laturi.
   decngonāl, -?, decagonali, -e, adj. In form? de decagon.
   decalaj, decalaje, s.n. Distan?are īn spa?iu sau in timp; (fig.) nepotrivire" īntre situa?ii, fapte, concep?ii etc.
   decalcifia, decalcifiez, vb. I. Refl. (Despre organisme) Ā pierde calciul din ?esutul osos ?i din din?i. Yar.: decalcificā vb. I. dccalciīic? vb. I. v. decalcifia, decalibra, pers. 3 decalibreaz?, vb. I. Refl. (Despre ?eava armelor de foc) A-?i deforma calibrul, a se l?rgi prin uzur?.
   dccalitru, decalitri, s.m. Unitate de m?sur? pentru capacit??i, egal? cu zece litri.
   decalog s.n. Serie de zece porunci (religioase ?i eticc) cuprinse īn Vechiul testament.
   dccamdtru, dccamctri, s.m. Unitate de m?sur? pentru lungimi, egal? cu zece metri.
   dcciiu, -?, dccani, -c, s.m. ?i f. 1. Membru al corpului profesoral universitar īns?rcinat cu conducerea unei facult??i. 2. Titlu dat persoanei celei mai īn vīrsl? sau cu vechimea cea mai mare īn anumite corpuri constituite.
   decanat, decanate, s.n. Demnitatea de decan; birourile undo lucreaz? decanul (?i personalul ajut?tor).
   decanta, decantez, vb. I. Tr. A limpezi un lichid prin separarea particulelor solide pe care le con?ine.
   dccant<5r, decantoarc, s.n. Aparat pentru separarea, prin depunere, a unei suspensii.
   decapā, decapcz, vb. I. Tr. 1. A cur??a suprafe?ele unor piese de metal, īn vederea unor opera?ii ulterioare. 2. A s?pa ?i a īndep?rta un strat de p?mīnt de la suprafa?a unui teren.
   decapita, decapitez, vb. I. Tr. A executa un condamnat prin t?ierea capului; a t?ia capul, a ucide.
   dccapod, dccapode, s.n. (La pl.) Ordin do crustacee cu zece picioare; (?i la sg.) crustaceu din acest ordin.
   decapotabil, -?, decapotabili, -e, adj. (Despre autovehicule) A c?rui capot? poate fi strīns? sau ridicat? dup? necesitate.
   decar, dccari, s.m. Unitate de m?sur? pentru suprafe?e do teren, egal? cu zece ari.
   dccarbnrurc s.f. Opera?ia de reducere a procentului de carbon dintr-un aliaj de fier.
   dccasihlb, -?, decasilabi, -e, adj., s.m. (Vers) care are zece silabe.
   decasildbic, -?, dccasilabici, -e, (adj. (Despro versuri) Alc?tuit din zece silabe.
   decastir, decasteri, s.m. Unitate de m?sur? folosit? pentru cubajul lemnelor, egal? cu zece steri.
   decatliīn, decatloanc, s.n. Prob? sportiv? combinat?, alc?tuit? din zece probe atletice care se disput? īn dou? zile consecutive.
   decatron, decatroanc, s.n. Tub cu desc?rc?ri electrice īn gaze, cu catod rece, utilizat īn tehnica calculatoarelor electronice, In tehnica nuclear? etc.
   dec?dc?, decad, vb. II. Intr. A ajunge īntr-o stare (material?, social? sau moral?) mai rea.
   dec?dere, dec?deri, s.f. Faptul de a dcc?dea; dec?idere din drepturi — pierdere a unor drepturi prin neexercitarea lor īn termenul prev?zut; lipsire a unei persoane de unele dintre drepturile sale civile sau politice ca urmare a s?vīr?irii anumitor infrac?iuni.
   dec?zut, -?, dec?zu?i, -te, adj. Aflat īn stare de dec?dere; depravat, declasat.
   dcccdā vb. I. Intr. (Despre oameni, mai ales la perfectul compus pers. 3) A īnceta din via??, a muri.
   dcced?t, -?, deceda?i, -tc, adj. (Despre oameni Mort, r?posat.
DECOLORAT
   deceler??ic, dccelcra?ii, s.f. Sc?dere a vitezei unui mobil.
                                            decembrie s.m. A dou?sprezecea lun? a anului, decembrist, -fi, decembri?ti, -ste, s.m. ?i f. Nume dat revolu?ionarilor ru?i de origine nobiliar? care au organizat, la Petersburg, r?scoala armat? din decembrie 1825 īmpotriva absolutismului ?arist, deceniu, decenii, s.n. Perioad? de zece ani. decent, -?, decen?i, -te, adj. Cuviincios; pudic, decin?? s.f. Respectare a bunelor moravuri; bim?-euviin??; pudoare.
   decep?ie, decep?ii, s.f. Deziluzie, dezam?gire, docep?ion?, decep?ionez, vb. I. Tr. A īn?ela 'speran?ele sau īncrederea cuiva.
 . deccm?, decārn, vb. I. Tr. A acorda un premiu, o decora?ie.
   deces, decese, s.n. īncetarea din via?? a unei persoane.
   deci1- Element de compunere care intr? īn denumirea submultiplilor unit??ilor de m?sur? pentru a exprima a zecea parte din īntreg.
 . dcei2 conj. Prin urmare, īn consecin??.
   dceibel, .decibeli, s.m. Unitate de m?sur? a intensit??ii sunetului, egal? cu a zecea parte dintr-un bel.
   decide, decid,vb. III. 1. Intr. ?i refl. A lua o hot?rīre (alegīnd īntre mai multe posibilit??i). 2. Tr. A convinge, a īndupleca pe cineva s? fac? un lucru.
   deeigr?m, decigrame, s.n. Unitate de m?sur? pentru mas?, egal? cu a zecea parte dintr-un gram.
   dceilitni, decilitri, s.m. Unitate de m?sur? pentru capacit??i, egal? cu a zecea parte dintr-un litru.
   deeiin?, decimez, vb. I. Tr. (Despre r?zboaie, epidemii) A omorī oameni īn num?r foarte mare.
   decimal, -?, decimali, -e, adj. (Rar) Zecimal; balan?? decimal? = balan?? zecimal?.
   decimetru, decimetri, s.m. 1. Unitate de m?sur? pentru lungimi, egal? cu a zecea parte din-tr-un metru. 2. Rigl? gradat? cu lungimea de zece centimetri.
   decis, -?, deci?i, -se, adj. Ferm, hot?rīt, ne?ov?ielnic.
   decisiv, -?, decisivi, -e, adj. Care determin? luarea unei hot?riri definitive, care decide.
   deeīzie, decizii, s.f. Hot?rīre- luat? sau solu?ie adoptat? de cineva; hot?rīre luat? de o autoritater, de o instan?? judec?toreasc? etc.
   deeīt adv., conj. 1. Adv. Numai: nu r?fnlne dectt pu?in; n-ai declt ~ f? ce vrei. 2. Adv. īn compara?ii de inegalitate: e mai mare dccit el. 3. Conj. Introduce propozi?ii modale: mai mult stric? dccit drege.
   declama, declam, vb. I. Tr. A rosti un text literar (in versuri) cu voce tare ?i cu ton adecvat.
   declamat<5r, -o?re, declamatori, -oare, adj. (Despre stil, ton) Pompos, bombastic.
   dctlamii?ic, declama?ii, s.f. 1. Arta de a declama. 2. Vorbire cu un ton teatral, emfatic.
   declan?a, declan?ez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) dezl?n?ui, a (se) stīrni. 2. Tr. A provoca suprimarea rapid? a unei z?vorīri, a unei piedici, īn vederea punerii īn mi?care a unui mecanism.
   declara, declar, vb. I. 1. Tr. A anun?a ceva prin grai sau prin scris; a afirma deschis. 2. Refl. A recunoa?te despre sine c?..., a se recunoa?te, drept... 3.'Tr. A face o comunicare cu caracter oficial īn f??a unei autorit??i. 4. Refl. A lua atitudine, a se pronun?a pentru sau contra (cuiva sau a ceva).
   declara?ie, declara?ii, s.f. 1. Afirmare deschis? a unui punct de vedere, a unui sentiment. 2. Relatare f?cut? (in scris) unei autorit??i de c?tre o persoan?. 8. Denumire dat? unor documente politice sau juridice interna?ionale; act al unui partid, guvern sau stat prin care se proclam? unele principii fundamentale. 4. Declara?ie de r?zboi = incuno?tin?are prealabil? f?cut? de un stat c?tre alt stat despre īnceperea r?zboiului īmpotriva acestuia.
   declasa, declasez, vb. I. Refl. A dec?dea din punct de vedere moral sau social.
   declic, declicuri, s.n. Dispozitiv care serve?te la eliberarea unei piese imobilizate īn raport cu alta.
   declin, declinuri, s.n. 1. Coborīrea unui astru pe bolta cereasc? spre apus. 2. (Fig.) Dec?dere a unei civiliza?ii, a unui popor etc.
   declin?, declin, vb. I. Tr. 1. A trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale. 2. A refuza s?-?i asumi o sarcin?,, o r?spundere.
   declinare, declin?ri, s.f. Ac?iunea de a declina; trecerea unui substantiv, adjectiv, pronume etc. prin toate cazurile; clas? de substantive sau adjective cu acelea?i forme de flexiune.
   dcclin??ic, declina?ii, s.f. Declina?ie magnetic?= unghiul format. īntr-un anumit loc de meridianul magnetic cu meridianul geografic.
   dccoct, decocturi, s.n. Solu?ie rezultat? din fierberea unor plante īn vederea extragerii principiilor active din acestea.
   decod?, decodez, vb. I. Tr. A descifra un cod sau un mesaj transmis pe baza unui cod.
   dccod?j, decodaje, s.n. Transformare a datelor codate īn caractere care pot fi citite.
   decol?, decolez, vb. I. Intr. (Despre aparate de zbor) A se desprinde de pe p?mīnt sau de pe ap? ?i a-?i lua zborul.
   decolonizare s.f. Proces de īnl?turare a sistemului colonial ?i de ob?inere a independen?ei de c?tre fostele colonii.
   dccolor?, decolorez, vb. I. 1. Tr. A īnl?tura culoarea do pe o ?es?tur?, de pe un tablou. 2. Refl. (Despre ?es?turi) A-?i pierde culoarea (la soare, la sp?lat etc.), a c?p?ta o culoare mai ?tears?.
   dccolor?nt, -?, dccoloran?i, -te, adj., s.m. 1. Adj. Care decoloreaz?. 2. S.m. Material sau substan?? care serve?te pentru a decolora.
   decolor?t, -?, decolora?i, .-te, adj. Care ?i-a pierdut (total sau par?ial) culoarea.
\
142
 DECOLTA
   decolta, dccollcz, vb. I. Tr. A r?scroi (mult) un vc?mīnt īn jurul gītului.
   dccolteu, decolleuri, s.n. 1. R?scroiala f?cut? īn jurul giUilui la o hain? femciasc?. 2. Parte a corpului care apare descoperit? din r?scroiala unei haine.
   decompensa, decompensez, vb. I. Tr. ?i refl. A face s?-?i modifice (sau a-?i modifica) starea de echilibru func?ional.
   decompresiune, decompresiuni, s.f. Reducere a presiunii diri cilindrul unei ma?ini sau dintr-un recipient.
   deconcerta, deconccrlcz, vb. I. Tr. (Livr.) A face pe cineva s?-?i piard? siguran?a de sine; a dezorienta.
   deconect?, deconectez, vb. I. 1. Tr. A desface leg?tura stabilit? īntre o ma?in? sau un aparat electric ?i un circuit sau o re?ea electric?. 2. Refl. A se relaxa, a se calma, a’ se destinde.
   dccongelii, decongelez, vb. I. Tr. A readuce un corp congelat, īn starea lui ini?ial?.
   decdnt, deconturi, s.n. Decontare; document cu ajutorul c?ruia se justific? o cheltuial?.
   dccont?, decontez, vb. I. Tr. A justifica, pe baz? de acte, īntrebuin?area unei sume primite.
   decontfire, decont?ri, s.f. Ac?iunea de a deconta; opera?ie contabil? prin care se justific? folosirea unei sume de bani primite.
   dec<īr, decoruri, s.n. 1. Totalitatea obiectelor folosite pentru a crea cadrul necesar desf??ur?rii unui spectacol, pe scen? sau īn film; (fig.) cadru, ambian?? īn care se petrece o ac?iune.
2.  Ornament, podoab? care serve?te pentru a decora (1) ceva.
   dccora, decorez, vb. I. Tr. 1. A īmpodobi o cl?dire sau o camer? cu ornamente, zugr?veli etc. 2. A acorda cuiva o decora?ie.
   dccorativ, -?, decorativi, -e, adj. Care serve?te la decorare; art? decorativ? = arta de a decora
(1) interiorul ?i exteriorul unei case, mobilierul, obiectele de uz curent etc.
   decoratdr, -oare, decoratori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu decorarea cl?dirilor, a vitrinelor etc.; persoan? care face decoruri pentru teatru, pentru filme etc.
   decord?ic, decora?ii, s.f. Distinc?ie conferit? unei persoane sau unui colectiv pentru o fapt? eroic?, pentru merite deosebite īn munc? etc.
   decorticā, decortichez, vb. I. Tr. A cur??a de coaj? unele semin?e īn vederea consumului sau a prelucr?rii ulterioare.
   decovil, decovile, s.n. Cale ferat?, īngust?, provizorie, folosit? la exploat?ri locale temporare (īn special forestiere).
   decrepit, -?, decrepi?i, -te, adj. Atins de decrepitudine.
   decrepitudine s.f. Stare de b?trīne?e īnaintat? caracterizat? prin sl?biciune excesiv?.
   decrescendo adv. (Muz.) Descrescīnd, sc?zīnd treptat īn intensitate.
   decret, decrete, s.n. Act emis de Consiliul de Stat sau de pre?edintele ??rii, prin care se reglementeaz? situa?ii generale (decret cu putere de lege) sau situa?ii individuale concrete.
   decreta, decretez, vb. I. Tr. A da un decret, a hot?rī prin decret; (fig.) a declara ceva pe un ton emfatic, senten?ios.
   decro?d, decro?ez, vb. I. Tr. A desprinde ceva care a fost ag??at sau prins.
   decupa, decupez, vb. I. Tr. A t?ia o stof?, o hīrtie ele., potrivit unui anumit contur sau model; a t?ia o parte dintr-un īntreg.
   decupat, -?, decupa?i, -te, adj. T?iai dintr-un tot; pantofi decupa?i — pantofi care las? c?l-cīiul descoperii.
   decupla, decuplez, vb. I. Tr. (Tehn.) A desface elementele unui cuplaj (1).
   decurge, pers. 3 deeiirge, vb. III. Intr. 1. A se desf??ura, a se petrece. 2. A-?i avea originea īn..., a rezulta din...
   decurs s.n. In decurs de... (sau in decursul a... ) = īn timp de..., īn cursul desf??ur?rii...
   deda, dedau, vb. I. Refl. A se deprinde cu ceva, a se acomoda, a se obi?nui; a se n?r?vi.
   dedesubt, (2) dedesubturi, adv., s.n. 1. Adv. Sub ceva, īn partea de jos; (adjectival) de jos: īnc?perea de dedesubt. 2. S.n. Partea cea mai de jos, cea mai adīnc?; (fig.) partea ascuns?, t?inuit?.
   dedesubtul prep. Sub.
   dedic?, dedic, vb. I. 1. Tr. A īnchina cuiva o oper? proprie, īn semn de omagiu sau de afec?iune. 2. Refl. A se consacra unei idei, unei activit??i, unei ac?iuni.
   dcdicā?io, dedica?ii, s.f. Text scris pentru cineva pe o carte, pe un album etc., īn semn de omagiu sau de afec?iune.
   dedi{61, dedi?ei, s.m. 1. Nume dat unor specii de plante erbacee toxice, cu flori mari, diferit colorate. 2. (Zool.) Dcdifel-de-mare = actinie.
   dedubl?, dedublez, vb. I. Refl. A se īmp?r?i īn dou?; a c?p?ta (simultan sau succesiv) dou? aspecte sau dou? forme deosebite.
   dcdubl?re, dedubl?ri, s.f. Ac?iunea de a se dedubla; dedublarea personalit??ii= tulburare psihic? constīnd īn disocierea personalit??ii la acela?i individ īn una normal? ?i alta morbid?.
   deduce, dedixe, vb. III. Tr. A trage o concluzie din dou? sau mai multe premise.
   deductiv, deductivi, -e, adj. Care procedeaz? prin deduc?ie; care folose?te deduc?ia.
   deduc?ie, deduc?ii, s.f. Form? de ra?ionament īn care concluzia rezult? cu'necesitate din premise.
   dedurizurc, deduriz?ri, s.f. Dedurizarea apei
 —  reducerea durit??ii apei prin īndep?rtarea excesului de s?ruri de calciu ?i magneziu.
   defalc?, defalc, vb. I. Tr. A desprinde una sau mai multe p?r?i dintr-un īntreg; a īmp?r?i un īntreg īn mai multe p?r?i.
   deīnvo?ie s.f. In defavoarea cuiva = īn dezavantajul cuiva.
   defavorabil, -a, defavorabili, -e, adj. Contrar intereselor cuiva, nefavorabil.
   defavoriza, defavorizez, vb. I. Tr. A dezavantaja.
   deīazdj, defazaje, s.n. Diferen?a dintre fazele a dou? m?rimi sinusoidale de aceea?i frecven??.
   defensiv, -?, defensivi, -e, adj. Care ap?r?, care este f?cut pentru a ap?ra, defensiv?,, defensive, s.f. Ap?rare, deferen?i s.f. Considera?ie deosebit?, stim?, respect; condescenden??.
   deferi, defer, vb. IV. Tr. A trimite pe cineva īnaintea unui organ de judecat? ori de urm?rire penal?.
   defetism s.n. Lips? de īncredere īn posibilitatea reu?itei unei ac?iuni.
   deīibr?re s.f. Desfacere īn fibre a materialului celulozic al plantelor.
   deficient, -?, deficien?i, -te, adj. Care d? sau produce mai pu?in decīt trebuie; (substantivat) persoan? lipsit? de anumite facult??i fizice sau psihice.
   deīici?n?ii, deficien?e, s.f. Lips?, gre?eal?, sc?dere; lips? a anumitor facult??i fizice sau psihice.
   dcīicit, deficite, s.n. Diferen?a cu care cheltuielile dep??esc veniturile. .
   deficitar, -?, deficitari, -e, adj. Care este īn deficit.
   defila, defilez, vb. I. Intr. 1. (Despre trupe sau despre o mul?ime) A trece īn coloan? organizat? prin fa?a comandan?ilor sau a reprezentan?ilor autorit??ilor, pentru a da onorul cu ocazia unei serb?ri, a unei parade. 2. A se succeda f?r? īntrerupere.
   dcīiHhi, defileuri, s.n. Vale īngust? ?i adīnc? din zonele muntoase.
   defini, dcfinesc, vb. IV. Tr. A formula o defini?ie; a stabili cu precizie, a caracteriza.
   deīlord, deflorez, vb. I. Tr. A rupe membrana himenului (īn urma unui act sexual, a unei interven?ii chirurgicale etc.).
   deforma, deformez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A(-?i) strica forma. 2. Tr. (Fig.) A reproduce inexact, a denatura.
   deformant, -fi, deforman?i, -te, adj. Care deformeaz?; care denatureaz?.
   deformare, deform?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) deforma; deformare profesional? = folosire mecanic? a unor deprinderi c?p?tate prin exercitarea profesiunii. 2. (Tehn.) Opera?ie prin care se ob?ine o modificare permanent? a formei, volumului,· suprafe?ei unui material.
   defri?a, defri?ez, vb. I. Tr. A īnl?tura (prin t?iere) arborii de pe un teren.
   defunct, -?, defunc?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Om) mort, decedat.
   degaj?, degajez, vb. I. Tr. 1. A r?spīndi, a emana (c?ldur?, miros etc.). 2. A elibera ceva de un obstacol; (la fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie, pentru a evita o ac?iune periculoas? din partea adversarului. 3. A īndep?rta o por?iune de material de pe o pies?, de pe un teren etc. īn vederea unei opera?ii ulterioare. 4. A elibera pe cineva de o sarcin?, de o īndatorire. Prez. ind. pers. 3 ?i: degaj?.
   degaj&t, -?, degaja?i, -te, adj. 1. Eliberat de un obstacol sau de o obliga?ie. 2. (Despre oameni) Liber, nestingherit (īn comportare, īn manifest?ri).
   degaza, degazez, vb. I. Tr. A īndep?rta gazele de pe o suprafa?? sau dintr-un spa?iu īnchis.
 DEGEABA
   dege?bn adv. īn zadar, f?r? folos; pe gratis, degener?, degenerez, vb. I. Intr. 1. A pierde, total sau par?ial, unele īnsu?iri morfologice sau func?ionale. 2. A se schimba īn r?u.
   _ degenerat, -?, degenera?i, -te, adj. Care ?i-a pierdut īnsu?irile caracteristice (morfologice sau func?ionale).
   de?ouerescen??, degenercscen?c, s.f. Modificare regresiv? a unui ?esut sau a unui organ, cu reducerea randamentului lor.
   deger?, deger, vb. I. Intr. A suferi o deger?.-tur?, a amor?i de frig; (despre plante, fructe) a se strica, a-?i pierde puterea de germina?ie (din cauza gerului).
   deger?tur?, deger?turi, s.f. Irita?ie sau ran? produs? de frig'
   deget, degete, "s.n. 1. Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfīrsesc mīinile ?i t?lpile picioarelor Ia om sau labele unor animale. 2. Veche unitate de m?sur? pentru lungimi egal? cu l??imea unui deget. S. Pies? la secer?īori, combine de cereale etc., care separ? ?i sprijin? plantele īn momentul t?ierii.
                                                           deget?r, degetare, s.n. Mic obiect de metal sau din material plastic folosit pentru a proteja degetul cu care se īmpinge acul cīnd se coase, deget?ri??, degetari?e, s.f. (Bot.) Dege?el-ro?u. dege?el, dege?ele, s.n. 1. Diminutiv al Iui deget.
 2. Dege?el-ro?u = plant? erbacee veninoas?, cu flori ro?ii-purpurii, din ale c?rei frunze se extrage digitalina.
   deghiza, deghizez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) īmbr?ca īn a?a fel ineīt s? nu poat? fi recunoscut.
   degivr?, degivre:, vb. I. Tr. A īnl?tura stratul de gheat? sau de chiciur? care se formeaz? pe suprafe?ele ee vin īn contact cu aerul umed īa temperaturi sc?zute.
   degivrdr, degivroare, s.n. Instala?ie de protec?ie a unui avion contra form?rii straturilor de ghea?? pe aripi, ampenaje, elice e!c.
   deglutifie, deghiti?ii, s.f. Actul fiziologic al Īnghi?irii.
                                                            degrab? adv. Repede; de vreme, de timpuriu, degrad?, degradez, vb. I. 1. Tr. A īnjosi; (refl.) a ajunge īntr-o stare de dec?dere. 2. Tr. A pedepsi un militar prin luarea gradului.
 3. Refl. (Despre lucruri) A se strica, a se deteriora; (despre terenuri) a-?i pierde stabilitatea ?i productivitatea.
   degradant, -a, degradan?i, -te, adj. Care degradeaz?, care īnjose?te.
   degradare, degrad?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) degrada; īnjosire. 2. Pedeaps? militar? care const? īn luarea gradului: degradare civic? = pedeaps? complementar? privativ? de drepturi,
 o. Schimbare īn r?u, deteriorare.
   degres?, degresez, vb. I. Tr. 1. A īndep?rta gr?simea de pe suprafa?a unui obiect de metal.
 2. A extrage gr?simea dintr-un aliment.
   degres?nt, degrez-an?i, s.m. Substan?? folosit? pentru degresare.
   degreva, degrevez, vb. I. Tr. A scuti o persoan? sau o institu?ie de anumite sarcini.
                                                                                                                   141
   degringolad?, degringolade, s.f. Pr?bu?ire, c?dere, rostogolire; (fig.) dec?dere, degradare; ruinare.
   degro??rc, degro??ri, s.f. Opera?ia de prelucrare prin a?chiere a unei piese brute pentru a o aduce la dimensiunile apropiate do cele definitive.
   degust?, degust, vb. I. Tr. A aprecia, cu ajutorul gustului, mirosului, calit??ile unui produs alimentar (mai ales vin).
   deliisceut, -?, dehiscen?i, -te, adj. (Despre fructe, antere etc.) Care se deschide de la sine cīnd ajunge la maturitate.
   dehiscen?? s.f. Proces de deschidere de la sine a unui fruct, a unei antere ajunse la maturitate.
   deism s.n. Orientare filozofic?-religioas? din sec. XVII — XVIII care recunoa?te existen?a lui Dumnezeu numai ca creator al universului, negīnd interven?ia Iui in desf??urarea evenimentelor din univers.
   delmp?r?it s.n. (Mat.) Primul termen al unei īmp?r?iri, care urmeaz? s? fie īmp?r?it la cel de-al doilea termen.
   deīnnvul?it s.n. (Mat.) Primul factor al unei īnmul?iri, care urmeaz? s? fie īnmul?it cu cel de-al doilea factor.
   dej? adv. De pe acum, īnc? de pe acum (sau de pe atunci).
   dejalen, dejalenuri, s.n. ?es?tur? fin? de bumbac mercerizat, din care se fac bluze, c?m??i b?rb?te?ti etc.
   dejec?ie, dejec?ii, s.f. 1. Evacuare a materiilor fecale; materia evacuat?. 2. Ap? murdar? provenit? din industrie sau din gospod?rii, care degradeaz? apele naturale īn care se scurge.
 3.  Con de dejec?ic = form? de relief alc?tuit? din pietri?, nisip, argil? etc. depozitate de toren?i īn locul unde se mic?oreaz? panta.
   dejuca, dejoc, vb. I. Tr. A z?d?rnici planurile sau uneltirile cuiva.
   dejug?, dejug, vb. I. Tr. A scoate boii din jug. dejun, dejunuri, s.n. Masa de amiaz?; micul dejun = masa de diminea??.
   dejun?, dejunez, vb. I. Intr. A lua masa de la amiaz?.
   delapida, delapidez, vb. I. Tr. A s?vir?i o delapidare.
   delapidare, delapid?ri, s.f. Infrac?iune care const? in īnsu?irea, folosirea sau traficarea de c?tre un angajat a unor sume de bani sau a altor bunuri din avutul ob?tesc, aflate īn administrarea sa.
   delapidator, -oare, delapidatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care delapideaz?.
   delator, -oare, delatori, -oare, s.m. ?i f. Denun??tor.
   del?s? vb. I. Refl. (Folosit mai ales la perfectul compus) A dovedi nep?sare sau neglijen?? fa?? de o munc? īnceput?.
   delco s.n. Denumire comercial? dat? copului distribuitor al motoarelor cu aprindere electric?.
   delecta, delectez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) desf?ta.
 145
DEMISIE
    deleg?, deUg, vb. I. Tr. A da cuiva o delega?ie
 w*
    delegat, delega?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care a primit o delega?ie. , deleg??io, delega?ii, s.f. 1. īns?rcinare dat? cuiva de a se prezenta undeva ?i de a ac?iona īn numele celui ce-1 trimite; act care atest? aceast? misiune. 2. Grup de reprezentan?i ai unoi organiza?ii politice sau ob?te?ti la o conferin??, la un congres etc.'
    delfin1, delfini, s.m. 1. Cetaccu r?pitor cu corpul īn form? de fus, de 2 — 3 m lungime, cu botul alungit ?i prev?zut cu numero?i din?i. 2. Procedeu de īnot caracterizat prin mi?c?ri simultane ale bra?elor, dinainte spre īnapoi, coordonate cu b?taia īn plan vertical a picioarelor.
    delfin2, delfini, s.m. Titlu dat mo?tenitorului prezumtiv al tronului Fran?ei.
    delibera, deliberez, vb. I. Intr. (Despre membrii unui complet de judecat?, ai unui organ legislativ etc.) A chibzui īmpreun? (?i īn secret) pentru a lua o hot?rīre.
    deliberat adj. In mod deliberat = dup? o prealabil? chizbuire; f?cut inten?ionat.
    deliberativ, -a, deliberativi, -e, adj. Care delibereaz?, care ia liot?rīri; vot deliberativ = (spre deosebire de votul consultativ) vot al c?rui rezultat este obligatoriu īn luarea unei liot?rīri.
    delicat, -?, delica?i, -te, adj. 1. Ginga?, fin, gra?ios; pl?pīnd; (despre mīnc?ruri) fin, ales. 2. (Fig., despre oameni ?i manifest?rile lor) Plin de aten?ie, lipsit asprime. 8. (Despre situa?ii, probleme) Care cere mult? b?gare de seam?, mult? pruden??; greu.
    delicates?, delicatese, s.f. (Mai ales la pl.) Aliment fin, ales.
    dclicate?e s.f. Fine?e, amabilitate īn comportare.
    delicios, -o?s?, deliciosi, -oase, adj. 1. (Despre mīnc?ruri ?i b?uturi) Foarte bun; foarte gustos. 2. (Fig.) Pl?cut, fermec?tor.
    deliciu, delicii, s.n. Pl?cere mare; (fig., fam.) lucru sau fiin?? īneīnt?toare.
    delict, delicte', s.n. Infrac?iune de mai mic? gravitate, pedepsit? cu amend? penal? sau cu īnchisoare corec?ional?.
    delicvescont, -?, delicvescen?i, -e, adj. (Chim.) Care are proprietatea de a absorbi vaporii de ap? din atmosfer?, combinīndu-se cu ei.
    delimita, delimitez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) m?rgini, a (pe) limita; a (se) contura.
    delincvint, -?, delincven?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care a s?vīr?it un( delict.
    delir, deliruri, s.n. 1. Tulburare a con?tiin?ei, caracterizat? prin halucina?ii, aiur?ri etc., in-tīlnit? īn anumite boli mintale sau īn st?ri febrile. 2. (Fig.) Stare de exaltare, entuziasm excesiv.
 , delira, delirez, vb. I. Intr. A fi īn delir.
    delir?ut, -?, deliran?i, -te, adj. Care delireaz?; (fig.) care se aseam?n? cu delirul (t), exaltat.
    deliriuin s.n. Delirium tremens = criz? care apare la alcoolicii cronici ?i care se manifest?
 10                                               N
 prin halucina?ii, tremur?turi ale fe?ei ?i ale membrelor etc.
   del(5c adv. Nicidecum.
   diiltu, delte, s.f. Form? de relief care apare, prin acumularea aluviunilor, Īn zona de v?rsare’ a unei ape curg?toare īntr-un lac, īntr-o mare sau īntr-un ocean.
   deltoid, -?, deltoizi, -de, adj., s.m. 1. Adj. īn form? de triunghi. 2. S.m. Mu?chi din regiunea um?rului, care determin? rota?ia bra?ului.
   delurds, -o?s?, deluro?i, -oase, adj. CuinuUe dealuri.
   deluviu, deluvii, s.n. Material sedimentar provenit din dezagregarea rocilor, aflat īn curs de transport sub influen?a apelor pe pantele unnr versan?i.
   demachia, demachiez, vb. I. Tr. ?i refl. A(-?i) ?terge machiajul sau fardul de pe obraz.
   demagnetiza, demagnetizez, vb. I. Tr. A face ca un corp s?-?i piard? propriet??ile magnetice.
   demag6g, demagogi, s.m. Persoan? care folose?te fraze bombastice, declara?ii, promisiuni mincinoase etc., pentru a-?i crea popularitate.
   demagdgie, -?, demagogici, -e, adj. De demagog; cu caracter de demagogie.
   demagogie, demagogii, s.f. Purtare, atitudine de demagog.
   demar?, demarez, vb. I. Intr. (Despre motoare, autovehicule) A se pune īn mi?care, a porni; (despre sportivi) a porni īn vitez? (īntr-o curs?).
   dcmarc?, demarckez, vb. I. X. Tr. A īnsemna printr-o linie de demarca?ie; a delimita, a desp?r?i. 2. Refl. (Sport) A sc?pa de sub supravegherea adversarului.
   demn roi fi o, demarca?ii, s.f. Delimitare, separare; linie de demarca?ie = linie care desparte dou? ??ri, dou? terenuri sau (fig.) dou? no?iuni.
   demardr, demaroare, s.n. Dispozitiv sau mecanism care serve?te la pornirea unui motor.
   demasc?, demasc, vb. I. Tr. ?i refl. 1. A(-?i) scoate masca. 2. (Fig.) A (se) ar?ta īn adev?rata lumin?, a(-?i) da pq fa?? planurile sau gīndurile.
   dement, -?, demen?i, -te, adj., s.m. ?i f. 1. Adj., s.m. ?i f. Nebun. 2. Adj. Nebunesc, demen??, demen?e, s.f. Aliena?ie mintal?, demirs, demersuri, s.n. Interven?ie f?cut? pe līng? cineva cu scopul de a ob?ine un anumit rezultat.
   demilitariza, demilitarizez, vb. I. Tr. A desfiin?a, total sau par?ial, pe un anumit teritoriu (de obicei īn urma unei conven?ii interna?ionale) armata, armamentul, industria de armament ?i instala?iile militare.
   demilitarizare, demilitariz?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a demilitariza. 2. Regim juridic al unui teritoriu, stabilit printr-un tratat interna?ional, īn temeiul c?ruia pe teritoriul respectiv sīn-t desfiin?ate fortifica?iile ?i instala?iile militare ?i nu sīnt men?inute for?e armate sau armamente.                                  >
   demisie, demisii, s.f. Declara?ie (scris?) prin care un angajat cere s? i se desfac? contractul de munc?.
 PEMISIONA
 116
   demisiona, demisionez, vb. I. Intr. A-?i prezenta demisia.
   demisol, demisoluri, s.n. Parte a unei cl?diri, situat? pe jum?tate sub nivelul solului.
   demite, demit, vb. III. Tr. A destitui, a concedia.
   demitizārc s.f. (Lit.) Reac?ie fa?? de conven?ii, .fa?? de formule constituite, fa?? de ceea’ ce genereaz? atitudini stagnante care frīneaz? īnnoirea.
   demiu, demiuri, s.n. Hain? mai groas? decīt pardesiul ?i mai sub?ire decītpaltonul, care se poart? de obicei prim?vara ?i toamna.
   demiurg s.m. (La Platon) Nume dat divinit??ii, „creator“ al universului. demīnc?re s.f. Mīncare, hran?, demn, -?, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). 2. Care impune respect.
   demnitar, demnitari, s.m. īnalt func?ionar de stat.                                ...
   demnitate, demnit??i, s.f. 1. Atitudine demna; autoritate moral?; prestigiu. 2. Func?ie īnalt? īn stat.
   demohiliziī, demobilizez, vb. I. Tr. 1. A trece o armat? la starea de pace; a l?sa la vatr? trupele mobilizate. 2. (Fig.) A face s? sl?beasc? vigoarea, tenacitatea cuiva.
   demobilizator, -oare, demobilizatori, -oare, adj. Care demobilizeaz? (2), care descurajeaz?.
   democrat, -?, democra?i, -te, adj., s.m. ?i f.
 1. Adj. Democratic. 2. S.m. ?i I. Adept al democra?iei, militant pentru democra?ie. _
   democratic, -?, democratici, -e, adj. Propriu democra?iei; bazat pe principiile democra?iei.
   democratism s.n. Totalitatea principiilor care asigur? realizarea libert??ilor democratice; caracterul, īnsu?irea a ceea ce este democratic.
   democratiza, democratizez, vb. I. Tr. A introduce un regim democratic; a reorganiza un stat, o institu?ie etc. pe baze democratice.
   democra?ie, democra?ii, s.f. Form? de organizare ?i de conducere politic? a societ??ii, care proclam? principiul exercit?rii puterii de c?tre popor; democra?ie socialist? = form? superioar? a democra?iei, bazat? pe de?inerea puterii politice de c?tre oamenii muncii, pe proprietatea ob?teasc? asupra mijloacelor - de produc?ie, pe unitatea intereselor fundamentale ale tuturor claselor ?i categoriilor sociale, asigurīndu-se īn fapt participarea maselor la conducerea societ??ii, valorificarea aptitudinilor ?i a capacit??ii membrilor societ??ii īn toate domeniile vie?ii sociale; democra?ie intern? de partid = principiu organizatoric al partidelor comuniste ?i muncitore?ti, care asigur? tuturor membrilor de partid dreptul de a participa efectiv la dezbaterea ?i rezolvarea tuturor problemelor īn leg?tur? cu politica partidului ?i cu via?a organiza?iilor de partid.
   demoda, demodez, vb. I. Refl. A īnceta s? mai fie la mod?; a se īnvechi.'
   demodulator, demodulatoare, s.n. Circuit sau montaj electric īn care se efectueaz? demodula-?ia oscila?iilor modulate.
   demodulu?ie, demodula?ii, s.f. (Telec.) Proces de ob?inere a semnalului primar dintr-un semnal modulat.
   demograf, demografi, s.m. Specialist īn demografie.
   demografic, -?, demografici, -e, adj. Privitor la demografie.
   demografie, demografii, s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul fenomenelor ?i proceselor privind num?rul, reparti?ia geografic?, structura ?i mi?carea popula?iei umane.
   domol?, demolez, vb. I. Tr. A d?rīma o construc?ie sau un element de construc?ie.
   d£mon, demoni, s.m. Diavol, drac; (fig.) om r?u.
   demonetiza, demonetizez, vb. I. 1. Tr. A retrage din circula?ie anumite monede. 2. Tr. A devaloriza semne b?ne?ti care nu au valoare intrinsec?. 8. Refl. A se devaloriza; (fig.) a se deprecia.
   demonic, -?, demonici, -ce, adj. De demon; dr?cesc, diabolic.
   demonism s.n. 1. Credin?? īn demoni. 2. Atitudine diabolic?.
   demonstra, demonstrez, vb. I. 1. Tr. A dovedi prin argumente, prin exemple, adev?rul (sau neadev?rul) unei afirma?ii, unei teorii etc.; a face dovada, prin calcule ?i ra?ieinamente, a adev?rului exprimat de o teorem?. 2. Intr. (Despre grupuri, mul?imi) A manifesta (2).
   demonstrant, -a, demonstran?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care particip? la o demonstra?ie (2).
   demonstrativ, -?, demonstrativi, -e, adj. 1. Care demonstreaz? sau serve?te la o demonstra?ie (1); (despre gesturi, atitudini) care exprim? īn mod ostentativ un sentiment, o p?rere etc. 2. Pronume demonstrativ = pronume care arat? locul īn timp sau īn spa?iu al unui obiect fa?? de vorbitor; adjectiv demonstrativ = adjectiv care arat? dep?rtarea sau apropierea unui obiect.
   demonstra?ie, demonstra?ii, s.f. 1. Demonstrare, pe baz? de argumente ?i de exemple, a realit??ii unui fapt; procedeu logic de īntemeiere deductiv? a adev?rului unui enun?; (mat.), ra?ionament prin care se dovede?te adev?rul unei teoreme. .2. Manifesta?ie public?.
   demont?, demontez, vb. I. Tr. A desface un mecanism, un aparat, un instrument, īn p?r?ile Iui componente.
   demont?hil, -a, dcmontabiK, -e, adj. Care poate fi demontat.
   demoraliza, demoralizez, vb. I. Refl. ?i tr. A-?i pierde (sau a face pe cineva s?-?i piard?) īncrederea īn sine.
   demoralizānt, -fi, demoralizan?i, -te, adj. Care demoralizeaz?, descurajator.
   demoralizdt, -?, demoraliza?i, -te, adj. Descurajat, deprimat.
   dfimos s.n. (īn Grecia antic?) Denumire dat? p?turilor de oameni liberi dintr-un ora? care aveau drepturi politice depline.
 117
DEOSEBI
   dcmiiit adv. Cu mult timp īnainte, de mult? vreme.
   demir, denari, s.m. 1. Moned? de argint īn Huma antic?. 2. Moned? arab? de aur caro a circulat īn evul mediu ?i īn unele ??ri din Europa.
   donaturā, denaturez, vb. I. Tr. 1. A schimba (inten?ionat) sensul unor cuvinte, al unor idei. 2. A altera un produs ad?ugīndu-i o substan?? str?in?, care s?-l fac? impropriu pentru alt scop decīt cel pentru care a fost destinat.
   denaturānt, -?, denaturan?i, -te, adj., s.n. (Substan??) folosit? pentru a denatura un produs.
   denaturat, -?, denatura?i, -te, adj. 1. Lipsit de sentimente fire?ti: p?rinte denaturat; copil denaturat. 2. Spirt denaturat = alcool destinat īntrebuin??rii industriale, fiind f?cut impropriu pentru consuma?ie.
   dendrit?, dendrite, s.f. 1. Prelungire a proto-plasmei celulei nervoase prin care impulsul nervos este transportat spre corpul celulei. 2. Agregate minerale īn form? arborescent?.
   dendrologie s.f. Parte a botanicii care se ocup? cu studiul plantelor lemnoase.
   dendrometru, dendrometre, s.n. Aparat pentru m?surarea indirect? a īn?l?imii arborilor net?ia?i.
   deneg?, denig, vb. 1. Tr. (Īnv.) A nega, a t?g?dui; a refuza.
 . deneg&ro s.f. Ac?iunea de a denega; denegare de dreptate = refuzul, f?r? temei legal, al unui organ de jurisdic?ie de a solu?iona o pricin? ce i s-a īncredin?at spre lezolvare.
   denicotiniz?, denicotinizez, vb. I. Tr. A īndep?rta (sau a reduce) nicotin? din tutun, prin trecerea ei īn combina?ii mai pu?in nocive.
   denier, denieri, s.m. Unitate de m?sur? pentru fine?ea firelor de m?tase.
   denigra, denigrez, vb. I. Tr. A def?ima, a ponegri.
dens; num?rul de obiecte sau de fiin?e de pe o unitate de suprafa??.
_ (lentul, -?, dcntali, -e, adj. (Despre consoane; ?i substantivat, f.) Care se. articuleaz? prin apropierea vīrfului limbii de din?ii incisivi.
   dentar, -?, dentari, -e, adj. 1. Referitor la din?i. 2. Care apar?ine dentistului, privitor la dentist.
   dentin? s.f. ?esut osos care formeaz? masa principal? a dintelui.
                                                              dentist, -?, denti?ti, -sie, s.m. ?i f. Stomatolog, dcntisiie? s.f. Stomatologie, dentifie, denti?ii, s.f. 1. Totalitatea din?ilor mamiferelor; modul īn care sīnt a?eza?i din?ii. 2. Procesul de formare ?i de apari?ie a din?ilor la copii.
   dccuclcariziiro s.f. Interzicerea producerii, depozit?rii sau amplas?rii de arme nucleare pe un continent, īntr-o regiune geografic?, īnlr-o ?ar? etc.
   denud??ie, denuda?ii, s.f. 'Proces de nivelare a reliefului sub ac?iunea agen?ilor geografici externi.
   denumi, denumesc, vb. IV. Tr. A da un nume, a. numi.
   denumire, denumiri, s.f. Faptul de a denumi; nume dat unei fiin?e sau unui lucru; cuvīnt cu care numim ceva.
   denun?, denun?uri, s.n. (Jur.) Informare adresat? unui organ de urm?rire penal? despre s?vīr?irea unei infrac?iuni de c?tre cineva.
   denun?ii, denun?, vb. I. Tr. 1. A face un denun?. 2. A desface unilateral un contract sau un tratat.
   denun??tor, -oare, denun??tori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care face un denun?.
?  denutri?ic, denutritii, s.f. Sc?dere important? īn greutate, provocat? de unele tulbur?ri de metabolism, deoareco conj. Fiindc?, de vreme ce. deocamdat? adv. Pentru moment, īn mod pro-
DEOSEBIRE
 118
a face s? se diferen?ieze. 2. Refl. A se distinge, a se remarca. 3. Tr. A recunoa?te, a distinge un lucru dintre altele.
   deosebire, deosebiri, s.f. Ac?iunea de a (se) deosebi; lips? de asem?nare, diferen??; cu deosebire = īn mod special.
   deosebit, -?, deosebi?i, -ta, adj., adv. 1. Adj. Diferit de altul; altfel. .2. Adj. Ie?it din comun, neobi?nuit; distins, remarcabil. 3. Adj. Separat, desp?r?it. 4. Adj. (La pl., precedīnd substantivul) Felurit, divers. 5. Adv. Deosebit de... = cit se poate de..., foarte; īn afar? de, pe līng?.
   depanare, depan?ri, s.f. (Tehn.) Repararea unei pene, la un vehicul, la o ma?in?, la un aparat etc.
   depanat?r, depanatori, s.m. Muncitor care repar? autovehicule, ma?ini, aparate etc.
   deparazita, deparazitez, vb. I. Tr. A īndep?rta, a distruge parazi?ii de pe plante, animale etc.
   departaja, departajez, vb. I. Tr. A pune cap?t unui balotaj; (refl.) a se diferen?ia(īntr-o īntrecere sportiv?).
   departament, departamente, s.n. 1. Subdiviziune a unui minister; (īn unele state) minister. 2. (īn Fran?a) Unitate administrativ-teri-lorial?.
   departamental, -?, departamentali, -e, adj. Care ?ine de un departament, privitor la un departament.
   departe adv. 1. La mare distan??, īntr-un loc dep?rtat; rud? de departe — persoan? dintr-o ramur? īndep?rtat? a familiei cuiva. 2. īntr-un moment dep?rtat (īn trecut sau īn viitor).
   dep?n?, dedp?n, vb. I. Tr. 1. A desf??ura firele textile de pe un scul, īnf??urindu-le pe un mosor sau f?cīndu-le ghem. 2. (Fig.) A desf??ura amintiri, gīnduri.
   depun?toare, depanatori, s.f. Vīrtelni??; dispozitiv pe care sīnt a?ezate sculurile la ma?inile de dep?nat.
   dep?rta, dep?rtez, vb. I. 1. Refl. A se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a pleca (mai) departe; (fig.) a se īnstr?ina de cineva sau de ceva. 2. Tr. A duce ceva mai departe; a trimite sau a ?ine pe cineva departe; (fig.) a izgoni pe cinevaj a alunga. 3. Refl. A se abate de la subiect.
   dep?rtare, dep?rt?ri, s.f. 1. Faptul de a (se) dep?rta. 2. Loc situat la o mare distan?? de vorbitor. 3. Distan??.
   dep?rtat, -?, dep?rta?i, -te, adj. 1. Care este la (mare) distan??. 2. Care este departe, īn timp, de momentul actual.
   dep??i, dep??esc, vb. IV. Tr. 1. A īntrece pe cineva care merge īn aceea?i direc?ie. 2. A trece pr-5te o anumit? limit?. 3. A īntrece puterile, atribu?iile sau competen?a cuiva.
   dep??it, -?, dep??i?i, -te, adj. īnvechit, perimat.
   dependent, -?, dependen?i, -te, adj. Care depinde de cineva sau de ceva; (despre ??ri) lipsit de autonomie.
   dependen??, dependen?e, s.f. Faptul de a fi dependent; stare do subordonare a unei ??ri fa?? de o putere str?in?.
   dependin??, dependin?e, s.f. īnc?pere accesorie a unei locuin?e (baie, buc?t?rie, c?mar? etc.); (la pl.) ansamblul acestor īnc?peri; construc?ii (garaj, magazie) care constituie accesoriile unei cl?diri.
                                                             depersonalizare s.f. Dispari?ia con?tiin?ei propriei persoane, īntilnil? īn unele boli psihice, depe??, depe?e, s.f. (īnv.) Telegram?, dcpi?meiitiirc s.f. Decolorare a pielii sau a p?rului din cauza sc?derii sau dispari?iei pigmentului.
   depii?, depilez, vb. I. Tr. 1. A cur??a de p?r pielea care urmeaz? a fi t?b?cit?. 2. A īndep?rta p?rul de pe fa?? sau de pe corp (in scop igienic sau estetic).
   depilator, depilatoarc, s.n. Substan?? folosit? pentru a depila (2).
   depinde, depind, vb. III. Intr. 1. (Despre persoane, institu?ii, ?inuturi etc.) A fi subordonat cuiva. 2. (Despre situa?ii, fapte etc.) A fi īn func?ie de..., a atīrna de...
   depista, depistez, vb. I. Tr. A da de urma unui lucru ascuns sau necunoscut.
   deplas?, deplasez, vb. I. 1. Tr. A lua ceva. dintr-un loc ?i a pune īn alt loc; (refl.) a se mi?ca din pozi?ia ini?ial?, a se disloca. 2. Refl. (Despre oameni) A se duce undeva pentru un timp limitat (in interes de serviciu).
   deplasament, deplasamente, s.n. Greutatea volumului de ap? dezlocuit de o nav?.
   deplasare, deplas?ri, s.f. 1. Faptul de a (se) deplasa; in deplasare = īn c?l?torie pentru interese de serviciu. 2. (Astr.) Deplasare spre ro?u = deplasare c?tre lungimi de und? mai mari a liniilor de emisie ?i de absorb?ie din spectrul unor corpuri cere?ti care se īndep?rteaz? de P?mīnt.
   deplasat, -?, deplasa?i, -te, adj. 1. Mi?cat sau mutat de la locul lui. 2. (Despre oameni ?i despre manifest?rile lor) Care nu este a?a cum se cuvine īn raport cu situa?ia sau cu momentul dat; nepotrivit, nelalocul lui.
   deplin, -?, deplini, -e, adj., adv. 1. Adj. īntreg, complet; des?vīr?it, perfect. 2. Adv. De tot, īn īntregime, complet.
   deplin?tate s.f. Faptul de a fi deplin, deplīnge, depllng, vb. III. Tr. A fi cuprins de mil? fa?? de cineva sau ceva, a comp?timi.
   deplorabil, -?, deplorabili, -e, adj. Vrednic de plīns, de comp?timit.
   depolariz?, dcpolarizez, vb. I. Tr. A reduce sau a anula o stare de polarizare; a īmpiedica sau a face s? dispar? polarizarea electrozilor unei pile electrice.
   deponent1, -?, deponen?i, -te, s.m. ?i f. Depun?tor.
   deponfint2, -?, deponen?i, -te, adj. (Despre verbe, īn limba latin?) Care are form? pasiv? ?i īn?eles activ.
   depopula, depopulez, vb. I. Tr. (Despre calamit??i) A reduce numeric sau a distruge īn
 149
DERETICA
maro parte popula?ia unei ??ri sau a unei regiuni.
   deporta, deportez, vfa. I. Tr. A trimite for?at pe cineva īntr-o regiune īndep?rtat?, ca m?sur? represiv?.
   deportare, deport?ri, s.f. Faptul de a deporta; situ?v?ia unei persoane deportate.
   deposed?, deposedez, vb. I. Tr. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru.
   (lepdn, depouri, s.n. Cl?dire īn care se ad?postesc ?i se īntre?in locomotive, Vagoane de tren sau de tramvai ete.
   depdzit, depozite, s.n. 1. Loc sau construc?ie īn oare se p?streaz? m?rfuri,· materiale etc. 2. Ceea ce se depune spre p?strare (m?rfuri, bani, hīrlii de valoare etc.); depozit legal = fond de c?r?i constituit prin predarea obligatorie de c?tre tipografii sau edituri a unui num?r de exemplare din fiecare volum tip?rit marilor bibliotcci din ?ar?. 3. (Geol.) Acumulare de material sedimentar.
   depozit?, depozitez, vb. I. 1. Tr. A pune spre p?strare īntr-un depozit. 2. Refl. A se depune, a se sedimenta.
   depozitar, -?, depozitari, -e, s.m. ?i f. Persoan? c?reia i se īncredin?eaz? un lucru spre p?strare.
   depozi?ie, depozi?ii, s.f. Declara?ie a unui martor f?cut? īn fa?a organelor de urm?rire sau a instan?ei de judecat?.
   deprava, depravez, vb. I. Refl. A deveni depravat.
   depravat, -?, deprava?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) dec?zut? din punct de vedere moral.
   deprecia, depreciez, vb. I. 1. Tr. A socoti un lucru sub valoarea lui real?; a nesocoti. 2. Tr. ?i refl. A(-?i) mic?ora valoarea sau calitatea.
   depreci?t, -?, deprecia?i, -te, adj. 1. Cu valoarea sc?zut?. 2. Desconsiderat.
   depreciativ, -?, depreciativi, -e, adj. Care dovede?te lips? de considera?ie, care con?ine o not? de dispre? sau de batjocur?.
   depresion?r?,· depresionare, adj. Zon? depre-sionar? = zofi? din atmosfer? īn care presiunea este sc?zut? (favorizīnd formarea ciclonilor).
   depresiune, depresiuni, s.f. 1. Form? de relief aflat? la un nivel mai jos decīt regiunile din jur. 2. Depresiune atmosferic? — arie cu presiune sc?zut?, favorabil? form?rii ciclonilor, īn zonele cu clim? temperat?. 3. (Fig.) Stare patologic? de triste?e ?i de descurajare profund? ?i persistent?. 4. (Ec. pol.) Faz? a ciclului economic capitalist, care urmeaz? dup? criz?, īn care produc?ia se men?ine la un nivel sc?zut, m?rfurile se vīnd la pre?uri sc?zute īn condi?iile īn care r?mīne redus? ?i puterea de cump?rare a maselor muncitoare.
   depresiv, -?, depresivi, -e, adj. Care produce starea de depresiune sau sc?derea tensiunii arteriale.
   deprim?, deprim., vb. I. Tr. A īntrista, a mīhni, a descuraja.
   deprim?nt, -?, depriman?i, -te, adj. Care deprim?.
   depriude, deprind, vb. III. 1. Refl. ?i tr. A (se) obi?nui, a (se) īnv??a, a (se) familiariza. 2. Tr. A-?i īnsu?i anumite cuno?tinte īntr-un domeniu.
   deprindere, deprinderi, s.f. 1. Faptul de a (se) deprinde; obi?nuin??, obicei. 2. Pricepere, destoinicie, īndemīnare.
   depun?tor, -o?rc, depun?tori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care depune spre p?strare o sum? de bani, hīrtii de valoare etc.
   depune, depun, vb. III. 1. Tr. A l?sa un obiect din mīn?, punīndu-1 undeva; a depune bani = a īncredin?a o sum? de bani spre p?s-strare; a depune armele = a se declara īnvins; a depune ca martor = a face o depozi?ie. 2. Refl. (Despre particule solide aflate īn suspensie) A se a?eza la fund, formīnd sedimente.
   depiincre, depuneri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) depune; sum? de bani depus? la o institu?ie bancar?. 2. Acoperire a unui corp cu un strat de material.
   depurativ, -?, depurativi, -e, adj., s.n. (Medicament) care cur??? organismul favorizīnd eliminarea toxinelor ?i a produ?ilor de deza-simila?ie.
   deput?t, -?, deputa?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? aleas? īntr-un organ legislativ (reprezentativ) al puterii de.stat.
   deput??ie, deput??ii, s.f. 1. Sarcina, calitatea de deputat. 2. (īnv.) Delega?ie, solie.
   deraia, deraiez, vb. I. Intr. 1. (Despre trenuri, tramvaie) A s?ri do pe ?ine. 2. (Fig.) A se abate de la subiect, a vorbi aiurea.
   der?nj, deranjuri, s.n. 1. Dezordine, neorīn-duial?. 2. (Fig.) Stīnjenire; tulburare a lini?tii (cuiva).
   deranj?, deranjez, vb. I. Tr. 1. A face dezordine; a r?v??i; a-?i deranja stomacul = a c?p?ta o indigestie. 2. (Fig.) A stingheri pe cineva, a-i tulbura lini?tea sau activitatea; (refl., īn formule de polite?e) a se osteni pentru cineva.
   deranjament, deranjamente, s.n. Perturbare a func?ion?rii normale a unei ma?ini, a unui aparat, a unei instala?ii.
   derap?, pers. 3 derapeaz?, vb. I. Intr. (Despre vehicule) A aluneca oblic fa?? de direc?ia de īnaintare.
   deratiz?, deratizez, vb. I. Tr. A stīrpi ?oarecii sau ?obolanii dintr-un loc.
   derbeddu, derbedei, s.m. Om de nimic, haimana.
   ddrbi, derbiuri, s.n. 1. Curs? clasic? de trap sau de galop a cailor īn vīrst? de trei ani. 2. Īntīlnire sportiv? de mare importan??.
   derdelii?, derdelu?uri, s.n. Loc īn pant? unde se dau copiii cu s?niu?a.
   deregla, pers. 3 deregleaz?, vb. I. Refl. (Despre sisteme tehnice) A ie?i din regimul normal sau din func?ionarea normal?.
   dcroticā, derātic, vb. I. Intr. A face cur??enie ?i ordine prin cas?.
 I
 DERIVA
   deriva, deriv, vb. I. 1. Intr. (Mai ales la pers. 3) A proveni din...; (despre limbi, cuvinte, sensuri) a-?i trage originea din...; (despre cuvinte) a se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tr. A abate o ap? curg?toare din albia ei natural?. 3. Tr. (Mat.) A calcula derivata unei func?ii.
   derivare, deriv?ri, s.f. Ac?iunea de a deriva; (lingv.) procedeu prin care un cuvīnt se formeaz? din altul (cu ajutorul sufixelor ?i al prefixelor) ; stabilirea provenien?ei unui cuvīnt din altul.
   (lcrivāt, -u, deriva?i, -te, adj., subst. 1. Adj. Care deriv? din ceva; (substantivat, n.) cuvīnt care deriv? din altul. 2. Adj. (Despre cursuri de ap?, canale, drumuri) Ab?tut din direc?ia normal?, din traseul natural. 3. S.in. Produs industrial ob?inut dintr-o materie prim?.
4.  S.m. (Cliim.) Combina?ie chimic? ob?inut? din alt? combina?ie ?i p?strīnd de obicei structura de baz? a combina?iei principale din care provine. 5. S.f. (Mat.) Limita raportului dintre cre?terea unei func?ii ?i cre?terea variabilei, cīnd aceasta tinde spre zero.
   deriva?ie, deriva?ii, s.f. Ramifica?ie a unui curs de ap?, a unei c?i de comunica?ie, a unui circuit electric etc.
   deriv?, derive, s.f. 1. Unghiul dintre direc?ia axei longitudinale a unei nave sau aeronave ?i direc?ia de deplasare a acestora. 2. Unghiul format de planul de tragere al unei arme cu planul de ochire, la tragerile indirecte. 3. Partea fix?, anterioar?, a ampenajului unui avion, al unui planor etc.
   dcrivtfr, derivoare, s.n. Pies? plat? prins? sub chila unei ambarca?ii cu pīnze pentru a īmpiedica deplasarea lateral? a ambarca?iei.
   derizoriu, -ic, derizorii, adj. (Despre pre?uri, valori) Neīnsemnat, de nimic.
   derīdere s.f. A lua pe cineva īn derīdere = a lua īn b?taie de joc.
   dermatin? s.f. īnlocuitor al pielii ob?inut prin aglomerarea unor de?euri de piele natural?.
   dennatit?, dermatite, s.f. Denumire generic? pentru afec?iuni inflamatorii ale pielii.
   dermntogr?f, dermalografe, s.n. Creion colorat care serve?te la machiaj.
   dermatolog, dermatologi, s.m. Medic specialist īn boli de piele.
   dermatologie s.f. Ramur? a medicinii care se ocup? cu studiul pielii ?i al afec?iunilor ei.
   dermatomicozii, dermatomicoze, s.f. Denumire generic? pentru afec?iunile pielii provocate de ciuperci microscopice.
   dermatoz?, dermatoze, s.f. Denumire generic? pentru bolile de piele.
   dermu, derme, s.f. Stratul mijlociu al pielii vertebratelor.
   dirmic, -?, dcrmici, -e, adj. Privitor la derm? sau (p. ext.) la piele.
   deroga, derog, vb. I. Intr. A face o excep?ie de la prevederile unui act normativ, ale unui statut etc. īn temeiul unui act de aceea?i natur? sau de acela?i grad.
                                                                                                                 130
                              i
    derogatoriu, -ic, derogatorii, adj. Care con?ine o derogare.
    derula, derulez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) desf??ura.
    derut?, derutez, vb. I. Tr. A īncurca pe cineva, a-1 z?p?ci, a-1 dezorienta.
    derutant, -u, derulan?i, -te, adj. Care deruteaz?.
    derut? s.f. Z?p?ceal?, dezorientare, dervi?, dervi?i, s.m. C?lug?r musulman (cer?etor).
    des1- (Cīnd e urmat de o vocal? sau de o consoan? sonor? are forma dez-) Element do compunere cu sens privativ care serve?te la formarea unor substantive, a unor adjective ?i a unor verbe. Var.: dez-, dis-.
    des2, dc?s?, de?i, -se, adj. 1. (Despre corpuri compuse din acelea?i unit??i) Cu p?r?ile componente foarte apropiate; (despre ?es?turi) ?esut strīns. 2. (Despre ploaie, cea??, umbr?) Compact, dens. 3. (Despre mul?imi) Cu clementele componente a?ezate strīns unele ling? altele. 4. (Despre fapte, fenomene; adesea adverbial) Care se repet? la intervale foarte apropiate, care se īntīmpl? frecvent.
    (lesiig s.m. v. desag?, desag?, desagi, s.f. Sac format din dou? p?r?i ^(sem?nīnd fiecare cu o traist?), care se poart? atīrnat pe um?r sau pe ?a. Var.: dessig s.m.
    dcsalinizd, desalinizez, vb. I. Tr. A īndep?rta s?rurile dintr-un lichid.
    desānt, desanturi, s.n. Trupe debarcate sau para?utate pe teritoriul ocupat de inamic.
    des?r?, des?rez, vb. I. Tr. A īndep?rta sarea dintr-un aliment, a face s? fie mai pu?in s?rat.
    des?rcina, des?rcinez, vb. I. Tr. A elibera pe cineva de o sarcin?, de o obliga?ie, dintr-o func?ie.
    dcs?vīr?i, des?vīr?esc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) perfec?iona; a da (sau a lua) o form?, definitiv?.
    des?vīr?irc, dcs?vīr?iri, s.f. Ac?iunea de a (se) des?vīr?i; cu des?vīr?irc = cu totul, pe deplin, īn īntregime.
    des?vīr?it, -u, des?vīr?i?i, -te, adj. (Adesea adverbial) Perfect; complet, deplin.
    descalific?, descalific, vb. I. 1. Tr. A declara pe cineva nedemn de stim? sau de respect. 2. Tr. A exclude un concurent (sau o echip?) dintr-o competi?ie sportiv?, pentru abateri do la regulament. 8. Refl. A-?i pierde calificarea (profesional?).
    desc?leca, desc?lec, vb. I. Intr. 1. A se da jos de pe cal. 2. (īn limba cronicarilor) A se a?eza statornic īntr-un loc, īntemeind o ?ar?.
    desc?lec?t s.n. 1. Coborīre de pe cal. 2. Ter; men folosit mai ales de cronicari pentru a desemna īntemeierea ??rii Romāne?ti ?i a Moldovei.
    desc?lec?tor, desc?lec?tori, s.m. (īn limba cronicarilor) īntemeietor de ?ar?.
    descul??, descdl?, vb. I. Refl. ?i tr. A(-?i) scoate īnc?l??mintea din picioare, desc?l?at, -u, desc?l?a?i, -te, adj. Descul?.
 i CUe a ((se)) ea unui cu-b ac?iunea .re electric?
 c, adj. Care care justi-
 īclan?are a
 cur??a de l?cite/
 Ij. (Despre
 Tr. A des-'
 refl. A (se) ’ig.) dintr-o
 ;n al unei termen, ij., s.m. ?i ī. Persoan?
 lire īn linie lelor cuiva
 Despre pie-īplasa, a-?i itru.
 Tr. A acor-īor organe
 ate un na?ii, desprin-Tr. ?i refl.
 [j. (Despre re; (despre
 a la o parte īancvra un despre u?i, ;chide gura a?tepta din un plic; a uit? foaie), intr-o cavi-i īncepe s? espre flori) m drum, o
dEntr-un cuplaj sportiv. 2. Īnceperea dezbaterilor intr-o adunare constituit?. 8. Primele mi?c?ri cu care se īncepe o partid? de ?ali. 4. Distan?a, aria care caracterizeaz? īntinderea transversal? a unui gol; distan?a dintre f?lcile unui cle?te, unei unelte de prins etc. 5. Spa?iu liber l?sat īntr-un zid pentru iluminare, aerisire etc.
   deschis, -?, deschi?i, -se, adj. 1. (Despre u?i, ferestre etc.) Dat īntr-o parte pentru a l?sa liber? deschiz?tura corespunz?toare; (despre īnc?peri, l?zi, sertare etc.) cu u?a sau cu capacul neīnchis ori neīncuiat; (despre vehicule) noaco-perit. 2. (Despre ochi) Neacoperit de pleoape; (despre mīn?) cu degetele īntinse; (despre aripi) desf?cut pentru zbor; (despre r?ni) care sīnge-reaz? sau supureaz?. 3. Scrisoare dcschis? = text (cu ton polemic) redactat īn form? de scrisoare destinat? publicit??ii; vot deschis = vot-pe fa??, prin ridicare de mīini; ?edin?? deschis? — ?edin?? la care pot participa ?i persoane din afara organiza?iei respective. 4. (Despre terenuri) Neīngr?dit; (despre drumuri) f?r? obstacole; ora? dcschis = ora? īn care nu se afl? obiective militare ?i care, īn baza normelor de drept interna?ional, nu poate fi atacat sau bombardat īn timp de r?zboi; port deschis = port īn care au acces navele de orice na?ionalitate. 5. (Despre circuite electricc) Care este īntrerupt. G. (Despre culori) Cu nuan?e apropiate mai mult de alb.
   deschiz?tor, -oiirc, deschiz?tori, -oare, s.m. ?i f. Deschiz?tor de drumuri = ini?iator, inovator.
   deschiz?turii, deschiz?turi, s.f. Spa?iu liber prin care se poate vedea sau prin care se poale p?trunde īn interiorul unui lucru.
   descifrii, descifrez, vb. I. Tr. 1. A citi, a deslu?i un text necite? sau scris īntr-o limb? necunoscut? ori cu semne conven?ionale. 2. A citi ?i a interpreta o partitur? muzical?.' 3. (Fig.) A īn?elege ceva ascuns, obscur.
   descifrabil, -?, descifrabili, -e, adj. Care poate fi (u?or) descifrat.
   descinde, descind, vb. III. Intr. 1. A se da jos (dintr-un vehicul); a se opri īntr-un loc, a Irago (la o gazd?, la un hotel). 2. A face o descindere. 3. A se trage din...; a-?i avea originea.
   descindere, descinderi, s.f. Ac?iunea de a descinde; deplasare a nnni organ de urm?rire penal? la locul s?vīr?irii unei infrac?iuni pentru a face constat?ri.
DESCINGE
 152
   descinge, descing, vb. III. Tr. ?i refl. A(-?i) desface cing?toaroa, brīul, cureaua.
   descins, -?, descin?i, -se, adj. F?r? cing?toare (sau brīu, curea), neīncins.
   descīlci, desctlcese, vb. IV. Tr. A descurca fire īncurcate de a??, de p?r etc.; (fig.) a l?muri, a limpezi.
   dcscīnt?, descint, vb. 1.1. Intr. A rosti descīn-tece pentru a īndep?rta un farmec, a vindeca o boal? etc. 2. Tr. A fermeca, a vr?ji (prin des-cīntece). 3. Tr. (Fam.) A mustra, a bate la cap.
   descīntcc, dcscīntece, s.n. Faptul de a dcscīnt?; formul? magic? rostit? de cei care descīnt?.
   desclei?, desclciez, vb. I. Tr. 1. A dezlipi ceea ce a fost lipit, ou clei. 2. A cur??a ?es?turile de apretul aplicai pe firele de urzeal? īnainte de īnceperea ?esutului.
   dcscle?t?, descle?tez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) desface dintr-o strīnsoare, dintr-o īncle?tare.
   descoase, descos, vb. III. 1. Tr. ?i refl. A (se) desface din cus?turi. 2. Tr. (Fig.) Apune cuiva multe īntreb?ri st?ruitoare, pentru a afla anumite lucruri.
   descoji, descojese, vb. IV. Tr. A cur??a do coaj?, descompleta, descompletez, vb. I. Tr. A lua o parte dintr-un tot, l?sīndu-1 incomplet; (refl.) a īnceta de a mai fi complet.
   descompune, descomp?n, vb. III. 1. Tr. A desface īn p?r?ile sau īn elementele din care este alc?tuit; (refl., fig.) a se destr?ma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii organice) A se altera; a putrezi. 3. Refl. (Despre oameni) A dec?dea din punct de vedere moral; (despre fa??) a se crispa.
   descompimci'o, descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune; reac?ie chimic? īn urma c?reia o substan?? constituit? din molecule cu structur? mai complicat? trece īn mai multe substan?e alc?tuite din molecule cu struclur? mai simpl?.
   desconcentrii, desconcentrez, vb. I. Tr. A l?sa la vatr? militarii concentra?i.
   descongestiona, descongestionez, vb. I. Tr. 1. A face ca un organ s? se elibereze de un aflux de sīnge. 2, A elibera un Ioc de un surplus de oameni. 3. A face ca o cale de comunica?ie s? nu mai fie aglomerat?.
   desconsidera, desconsider, vb. I. Tr. A nu acorda stim? sau aten?ie, a nu lua īn seam?.
   descoperi, descop?r, vb. IV. 1. Tr. A lua, a ridica obiectul care acoper? sau. īnvele?te pe ci-nevasau ceva; (refl.) a-?i scoate p?l?ria. 2. Tr. ?i refl. A (se) da pe fa??, a (se) dezv?lui, a (se) tr?da. 3. Tr. A g?si un lucru c?utat, necunoscut sau ascuns; (fig.) a p?trunde o tain?, un mister.
   descoperire, descoperiri, s.f. Faptul de a descoperi ceva; obiect, fenomen etc. descoperit.
   descoperit, -u, descoperi?i, -te, adj. 1. Expus vederii, dezvelit; f?r? p?l?rie, cu capul gol. 2. (Fin.) F?r? acoperire legal?. 3. (Mii.) Lipsit do ap?raie.
   descoperitor, -oāre, descoperitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care face o descoperire.
   descotorosi, descotorosesc, vb. IV. Refl. ?i tr. A sc?pa de cineva sau de ceva care sup?r?, incomodeaz?.
   dcscoto?m?ni, descoto?m?nesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A(-?i) scoate din hainele prea multe sau prea groase.
   descovoi?, descovoi, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) dezdoi, a (se) īndrepta.
   descreierat, -?, descreiera?i, -te, adj. (Adesea substantivat) F?r? minte, nes?buit, smintit.
   descresc?tor, -oare, descresc?tori, -oare, adj. Care descre?te.
   descre?te, descresc, vb. III. Intr. A se mic?ora, a se īmpu?ina, a sc?dea.
   dcscrc?i, descre?esc, vb. IV. 1. Tr. A desface cre?urile (unei ?es?turi, unei haine etc.). 2. Tr. ?i refl. A nu mai fi (sau a face s? nu mai fie) īncruntat; (fig.) a (se) īnsenina la fa??.
   descrie, descriu, vb. III. Tr. 1. A prezenta, a zugr?vi ceva prin cuvinte. 2. A trasa o linie curb?, un arc de cerc etc. 3. A parcurge o traiectorie.
   descriere, descrieri, s.f. Ac?iunea de a descrie; scriere (sau pasaj dintr-o scriere) īn care se descrie ceva.
   descriptiv, -?, descriptivi, -e, adj. 1. Care descrie sau care con?ine o descriere. 2. Geometrie? descriptiv? = ramur? a geometriei, care are ca scop reprezentarea figurilor spa?iale prin desene executate īn plan.
   dcscuam?, pers. 3 descuameaz?, vb. I. Refl. (Despre epiderm?) A se coji (īn urma unei boli).
   descuia, desciii, vb. I. Tr. A deschide cu cheia.
   desciil?, -u, descul?i, -e, adj. Cu picioarele goale, f?r? īnc?l??minte (?i f?r? ciorapi).
   descump?ni, descump?nesc, vb. IV. Tr. A face pe cineva s?-?i piard? echilibrul sufletesc.
   descump?nit, -u, descump?ni?i, -te, adj. Care ?i-a pierdut echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat.
   descuraj?, descurajez, vb. I. Refl. ?i tr. A-?i pierde' (sau a face pb cineva s?-?i piard?) curajul, speran?a.
   descurajare, descuraj?ri, s.f. Faptul de a (se) descuraja; deprimare, demoralizare.
   descurca, descurc, vb. I. 1. Tr. A face s? nu mai fie īncurcai; a descīlci. 2. Tr. (Fig.) A l?muri, a clarifica o problem?, o situa?ie. 3. Refl. A ie?i dintr-o situa?ie īncurcat?.
   descurc?re?, -c???, descurc?re?i, -e, adj. Caro ?tie s? ias? din situa?ii īncurcate, dificile.
   descusut, -?, descusu?i, -te, adj. (Despre obiecte cusute) Cu cus?tura desf?cut?, desear? adv. īn seara zilei curente, desec?, descc, vb. I. Tr. 1. A elimina excesul de ap? de pe un teren. 2. A elimina apa din anumite materiale.
   desemn?, desemnez, vb. I. Tr. A indica pe cineva ca fiind potrivii pentru a ocupa o anumit? func?ie sau pentru a īndeplini o sarcin?.
   desen, desene, s.n. 1. Reprezentare gralic? a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj, prin linii, puncte, culori etc.; desen tehnic = repre-
i face cuiva
. A servi o !n folos pu-unc?ionarea
rofl. A (se)
. 2. Tr. ?i lin leg?tura cineva sau n? la starea
0  scrisoare, ra, a desp?-ide petalele. 7. Intr. (īn ;upra cuiva, a de a (se) 2. Anulare.
Descompus; Anulat. 3. ?e scrisori,
te un copil
īntinde un nit??i mili-
1 la dispozi-e priveli?ti nta īn fa?a venimente) k realiza o
c?iunea de i suprafe?ei imp, a unor oper? lite-
trece, a se a fermeca.
, adj. Care
nvelitoarea plapum?, refl. A (se) :fl. (Despre ide.
   maiwimb mpjnc?i, -®,a®j. ((ailesea su)j)-stantivat) Destr?b?lat, imoral.
   desfrīu s.n. Purtare desfrīnat?, depravare, imoralitate.
   desfrunzi, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci) A-?i pierde frunzele.
   desfund?, desfund, vb. I. Tr. 1. A deschide un butoi, seo?īndu-i fundul sau dīndu-i cep; a destupa o sticl?. 2. A cur??a un canal, un ?an?, o conduct?. 3. (Despre ploaie, rev?rs?ri de ape etc.) A face ca un drum, un teren s? devin? impracticabil. 4. A ara adīnc (pentru anumite planta?ii); a des?eleni un teren.
   desfundat, -a, desfunda?i, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle etc.) Cu capacul sau cu dopul scos; (despre conducte, ?evi etc.) golit de impurit??ile care īl obturau. 2. (Despre drumuri, terenuri) Impracticabil (din cauza ploilor).
   desU?mā, desh?m, vb. I. Tr. A scoate hamul do pe cal; a desprinde calul de la c?ru??.
   deshidrata, deshidratez, vb. I. Tr. ?i refl. (Despre corpuri, substan?e) A-?i pierde (sau a face s?-?i piard?), total sau par?ial, apa pe care o con?ine.
   desliidrnt?re, deshidrat?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) deshidrata; pierderea sau reducerea anormal? a apei din ?esuturile organice, prin transpira?ie, v?rs?turi etc.
   deshuma, deshumez, vb. I. Tr. A dezgropa osemintele unui mort.
   desigila, desigilez, vb. I. Tr. A scoate sigiliul de pe un obiect; a deschide o īnc?pere sco?īn-du-i sigiliul.
   desigur adv. Da; f?r? īndoial?, cu siguran??, desime, desimi, s.f. 1. īnsu?irea de a fi dos, compact, īndesat. 2. Desi?.
   desinen??, desinen?e, s.f. Element morfologic care se adaug? la tema cuvintelor flexibile pentru a ar?ta cazul, num?rul, genul (īn flexiunea nominal?) sau persoana, num?rul, diateza (īn flexiunea verbal?).
   desi?, desi?uri, s.n. Grup des de arbu?ti sau de tufe.
   deslu?i, deslu?esc, vb. IV. Tr. 1. A distinge, a deosebi, a prinde cu urechea; a percepe, a observa, a vedea (la o lumin? slab?). 2. A l?muri, a clarifica o problem?, o idee. 3. A explica, a l?muri cuiva un lucra.
DESLU?IT
 lot
   deslu?it, -n, deslu?i?i, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Care se andc sau se vede limpede. 2. Care este clar, u?or dc īn?eles.
   desolidariza, desolidarizez, vb. I. Refl. A nu mai fi de acord cu cineva sau cu ceva, a nu mai ac?iona al?turi do cincva, a se separa.
   desorbfie, desorb?ii, s.f. īndep?rtarea de pe suprafa?a unui corp a unei substan?e adsorbile.
   despacheta, despachetez, vb. I. Tr. A scoate un obiect din ambalajul īn care este īmpachetat; a desface un pachet.
   desp?duri, desp?duresc, vb. IV. Tr. A t?ia (īn mod nera?ional) p?durile dinir-o regiune.
   desp?gubi, desp?gubesc, vb. IV. Tr. A pl?ti cuiva echivalentul unei pagube (materiale) suferite.
   desp?gubire, desp?gubiri, s.f. Ac?iunea de a desp?gubi; compensare a unei pagube; sum? de bani pl?tit? unei persoane care a suferit un prejudiciu.
   desp?r?i, despart, vb. IV. 1. Refl. A p?r?si pe cineva sau ceva; (despre un grup do persoane) a se separa, plecīnd īn direc?ii diferite. 2. Refl. (Fig.) A rupe leg?turile cu cineva; a renun?a la ciheva sau la ceva. 3. Refl. A divor?a. 4. Tr. A separa, a izola; (tr. ?i refl.) a (se) īmp?r?i īn dou? sau īn mai multe p?r?i.
   desp?r?ire, desp?r?iri, s.f. 1. Faptul de a (se) desp?r?i; separare. 2. Divor?. 3. īmp?r?ire, segmentare; diviziune.
   desp?r?ifur?, desp?r?ituri, s.f. Parte separat? dintr-o īnc?pere, dintr-o lad?, dintr-un recipient etc.; compartiment.
   desp?turi, desp?lurese, vb. IV. Tr. A desface un lucru īmp?turit.
   despecetlui, dcspecetluiesc, vb. IV. Tr. A desigila.
   desper?, dcsptr, vb. I. Inlr. A-?i pierde speran?a, a dezn?d?jdui. Var.: disper? vb. I.
   desper?re, desper?ri, s.f. Faptul de a despera.; cu desperare_ = īn mod dezn?d?jduit; (fig.) din toate puterile. Var.: disperare s.f.
   desperat, -?, despera?i, -te, adj. (Adesea substantivat) Ajuns la desperare; (despre manifest?ri, atitudini) care dovede?te desperare. Var.: disper?t, -? adj.
   dcspercclie?, desperechcz, vb. I. Tr. A separa dou? obiecte sau dou? fiin?e care formeaz? o pereche; a descompleta ceva (care formeaz? o serie).
   despic?, despic, vb. I. Tr. 1. A sparge un obiect de-a lungul, desf?cīndu-1 īn dou? sau mai multe buc??i; (refl.) a se cr?pa. 2. A str?bate (v?zduhul, o mul?ime compact? etc.). 3. (Fig.) A p?trunde cu perspicacitate, a interpreta, a analiza.
   dcspie?tur?, despicuturi, s.f. Cr?p?tur?; bucat? despicat? din ceva.
   despiedic?, despiedic, vb. I. Tr. 1. A scoate piedica de_ la picioarele unui animal sau de la mata unui whicul. 2. A ridica piedica de la o urin? de foc.
   despleti, despletesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) desface din īmpletitur?; a(-?i) desface cosi?ele.
   despletit, -fi, despleti?i, -tc, adj. (Despre p?r) Ncīmpletit; (despre femei) cu p?rul ncīmplctit., l?sat liber.
   despot, despo?i, s.m. 1. (īn antichit.alo ?i īn evul mediu) Conduc?tor cu puteri discre?ionare. 2. (Fig.) Persoan? excesiv de autoritar?.
   dcspotcovi, dcspotcoi’csc, vb. IV. Refl. (Despre cai) A-?i pierde potcoavele; (tr.) a scoate unui cal potcoavele.
   despotic, -?, despotiei, -c, adj. Caracteristic despo?ilor; tiranic, dictatorial.
   despotism s.n. Regim politic caracterizat prin putere nelimitat? ?i guvernare arbitrar?, neīngr?dit? do nici o lege; (fig.) comportare arbitrar?; samavolnicie.
   despotmoli, dcspotmolcsc, vb. IV. Tr. A scoato o nav?, un vehicul din īmpotmolire; a cur??a un ?an?, un bazin etc. do n?molul depus pe fund.
   despov?ra, despov?rez, vb. I. Tr. A lua sau a ii?ura cuiva povara.
   despr?fuire, despr?fuiri, s.f. Separare ?i eliminare a prafului dintr-un curent do aer sau de gaz.
   despre prep. (Introduce complemente, sau atribute) 1. īn leg?tur? cu..., privitor la... 2. Aproape de..., c?tre: era despre ziu?. 3. Din partea, de la.
   despresur?, despresor, vb. I. Tr. A scoale din īncercuire o localitate sau o grupare militar?.
   desprim?v?r?, pers. 3 desprim?vureaz?, vb.
 I. Refl. A se face prim?var?.
   desprinde, desprind, vb. III. 1. Tr. A separa un lucru de altul cu care este unit sau prins; a rupe, a dezlipi; a desface din locul unde este prins. 2. Tr. A scoate un animal din jug sau din ham. 3. Refl. A se desface (?i a c?dea) din locul unde este fixat; a se separa dintr-un tot; (despre oameni) a ie?i dintr-un grup, a se deta?a. 4. Refl. (Fig.) A se contura, a se deslu?i; a reie?i, a rezulta. ' despui?, despoi, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) dezbr?ca īn pielea goal?. 2. Tr. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui. 3. Tr. A scoate dintr-un text, dintr-o publica?ie tot ce intereseaz? dintr-un anumit punct de vedere.
   despuiat, -?, despuia?i, -tc, adj. 1. Dezbr?cat īn pielea goal?; (despre plante) lipsit do frunze, de verdea??. 2. Jefuit, pr?dat.
   despuiere, despuieri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) despuia. 2. Despuierea scrutinului = scoaterea din urn? a buletinelor de vot ?i num?rarea lor.
   dest?inui, desl?inuicsc, vb. IV. Tr. ?i refl. A m?rturisi o tain?; a-?i da pe fa?? gīndurile sau sentimentele.
   destin, destine, s.n. Soart?; (īn concep?iile mistice) for?? supranatural? care hot?r??te tot ce se īntīmpl? īn via?a cuiva.
   destin?, deslinez, vb. I. Tr. 1. A hot?rī, a stabili ceva dinainte. 2. A ursi, a predestina.
   destinatar, -?, destinatari, -e, s.m. ?i f. Persoan? c?reia i se trimite ceva.
   destina?ie, destinai ii, s.f. 1. īntrebuin?are (dinainte bol?rīt?). 2. Loc sau persoan? c?tre
 «arc se īndreapt? cineva sau unde se trimite ceva.
   destinde, destin?, vb. III. Refl. 1. A sl?bi din īncordare; (fig.) a se lini?ti, a se calma. 2. (Despre fiin?e, despre corpul sau p?r?i ale corpului lor) A se īntinde, a se īndrepta.
   destindere, destinderi, s.f. 1. īncetare a unei īnoora3ri; atenuarea ?i īnl?turarea treptat? a st?rii de īncordare^ din via?a interna?ional?; (fig.) sl?bire a unei tensiuni nervoase, a unei st?ri de spirh īncordate. 2. (Fiz.) Expansiune
   destins, -?, destin?i, -se,· adj. Relaxat, destitui, destitui, vb. IV. Tr. A īndep?rta pe cineva dinlr-un post sau dintr-o func?ie.
   dcstoinic, -?, destoinici, -e, adj. Vrednic; iste?, īndemīnaf ic; capabil.
   destoinicie s.f. īnsu?irea de a fi destoinic; pricepere, īndeinīnare.
                                destr?b?la, destr?b?lez, vb. I. Refl. A duce o viat? imoral?; a avea purt?ri destr?b?late, destr?b?lat, -?, destr?b?la?i, -te, adj., s.m. ?i f.
1. Adj. Care duce o via?? imoral?; (despre manifest?ri ale oamenilor) care denot? imoralitate.
2. S.m. ?i f. Persoan? desfrīnat?.
   destr?ma, destram, vb. I. 1. Refl. ?i tr. (Despre ?es?turi sau obiecte ?esute) A (se) zdren?ui (prin desfacerea ?i ruperea firelor). 2. Tr. A desface, a afina un material textil fibros, īn vederea unei prelucr?ri ulterioare. 8. Refl. (Fig.) A se descompune, a se dezmembra; a se dizolva.
   destr?maturi s.f. Fire rupte, destr?mate, destroieni, dcslroicnesc, vb. IV. Tr. A desz?pezi.
                                                                destracfiv, -? adj. v. distructiv, destul, -ii, destui,'-le, adj., adv. 1. Adj. Care este īn cantitate suficient?. 2. Adj. Care este īn num?r sau īn cantitate mare; care este mai mult decīt trebuie. 3. Adv. Atīt cit trebuie, de ajuns;
gol. 2. Adj. (Despre terenuri, regiuni) Lipsit de viet??i sau do vegeta?ie; nelocuit, nepopulat.
3.  Adj. (Fig.) F?r? teniei, f?r? miez. 4. Adj. (Fig.) F?r? folos, zadarnic. 5. S.n. Spa?iu gol; pustietate. 0.· S.n. Regiune uscat?, cu clim? arid?, cu vegeta?ie ?i animale pu?ine ?i popula?ie foarte rar?.
   de?ert?, de?iri, vb. ī. Tr. (Pop.) A goli. de?ert?ciune, de?ert?ciuni, s.f. 1. Lips? de valoare; lucru lipsit de valoare. 2. U?urin??, vanitate.
                                                                de?eu, de?euri, j..n. Parte dintr-o materie prim? sau dintr-uu material care cade sau se degradeaz? īn cursul prelucr?rii ?i nu mai poate fi folosit? direct īn acel proces de prelucrare, de?eu?, de?euez, vb. I. Tr. A lua ?aua de pe cal. dc?eu?t, -?, de?eua?i, -te, adj. (Despre animale de c?l?rie) C?ruia i s-a scos ?aua. dosi conj. Cu toate c?, m?car c?. de?iri, de?ir, vb. I. Refl. 1. (Despre m?rgele sau alte obiecte) A ie?i do pe a?a pe care sīnt īn?irate (īmpr??tiindu-se). 2. (Despre a?a īnf??urat? pe gheme) A se desf??ura. 3. (Despre obiecte īmpletite) A se desface din īmpletitur?^.
4.  (Fig.; despre oameni) A se īntinde īn toat? lungimea lui.
   de?irat, -ti, de?ira?i, -te, adj. 1. Desf?cut, desf??urat; (fig.; despre manifest?ri ale gīndirii) f?r? ?ir, dezordonat. 2. (Fig.; despre oameni) īnalt ?i slab.
   de?tept, -capt?, de?tep?i, -te, adj. 1. Care nu . doarme; treaz. 2. Care are mintea_ ager? ?i īn?elege repede; care dovede?te inteligen??.
                                                                de?tept?, de?tāpt, vb.'I. 1. Refl. ?i tr. A (se) trezi’din somn sau din letargie, din amor?eal?.
2.  Refl. (Despre gīnduri, sentimente) A lua fiin??. 3. Refl. A deveni con?tient, a-?i da seama de realitate.
                                                                de?tept?re, de?tept?ri, s.f. 1. Faptul de a (se) de?tepta; momentul cind se treze?te cineva din
   ’        .n.«.__īl                         /iica /rilTnmnihn
DETA?ABIL
 ISC
   deta?abil, -?, deta?abili, -c, adj. Caro poate fi deta?at, desprins.
   deta?ament, deta?amente, s.n. 1. Echip?, grup.
2.  Grup de unit??i militare reunite temporar pentru o misiune de lupt? cu caracter independent.
   detcctii, dctcctcz, vb. 1. Tr. A identifica, a determina prezen?a unui gaz, a unei mine, a unui semnal radioelectric etc.
   detcctiv, detectivi,s.m. Agent secret, īn serviciul poli?iei sau al unei persoane particulare.
   dcfeetdr, dctcctoarc, s.n. Dispozitiv folosit pentru a constata prezen?a unui corp sau a unui fenomen.
   detiejic, detcctii, s.f. Identificare a prezen?ei unui semnal util īnlr-o recep?ie de unde electromagnetice.
   defdntii, detente, s.f. 1. (Fiz.) Expansiune
(1). 2. Calitatea fizic? a unui sportiv (ob?inut? prin combinarea for?ei ?i a vitezei) de a se desprinde de la sol; putere de īmpingere brusc?.
   deten?iune, deten?iuni, s.f. Pedeaps? privativ? de libertate.
   dctcrgint, detergen?i, s.m. Substan?? ob?inut? pe cale chimic? ?i folosit? īn industria textil?, īn piel?rie sau īn gospod?rii ca mijloc de sp?lare.
   deteriora, deteriorez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) uza, a (se) strica, a (se) degrada.
   determinii, detārmin, vb. I. Tr. 1. A pricinui apari?ia sau dezvoltarea unui fenomen. 2. A stabili caracterele unui corp, unei plante etc., īn vederea clasific?rii lor. 3. A calcula, a deduce pe baza anumitor date. 4. A decide pe cineva s? ia o hot?rire. 5. (Gram., despre cuvinte) A preciza, a l?muri sensul unui cuvīnt pe care īl īnso?e?te.
   determinant, -u, determinant i, -te, adj. 1. Care determin?, care este de natur? s? determine ceva; hot?rīlor. 2. (Gram.) Care precizeaz? sensul unui cuvīnt sau al unei propozi?ii.
3.  (Substantivat, m.; mat.) Tablou format din numere, monoame etc. dispuse pe un num?r egal de linii ?i coloane, care se folose?te la rezolvarea sistemelor de ecua?ii.
   determinare, determin?ri, s.f. Faptul do a determina; (gram.) cuvīnt sau propozi?ie care precizeaz? sensul altui cuvīnt sau al altei propozi?ii cu care este īn leg?tur?.
   determinat, -?, determina?i, -te, adj. Stabilit, hot?rit; (gram.) precizat printr-o determinare.
   determinativ, -?, determinativi, -e, adj. (Adesea substantivat, n.) Determinant.
   determinism s.n. Concep?ie filozofic? potrivit c?reia toate fenomenele din univers se afl? īn interdependen??, condi?ionīndu-se reciproc, se supun cauzalit??ii ?i legit??ii naturale.
   detest«, detist, vb. I. Tr. ?i refl. (Despre persoane) A (se) uri, a (se) dispre?ui.
   detestatul, -5., detestabili, -e, adj. Vrednic de dispre?, de ur?.
   detonānt, -?, detonan?i, -le, adj. Care poate exploda.
   deton??ie, detona?ii, s.f. Explozie; zgomotul produs de o explozie.
   detrneu vb. 1. Refl. (Livr.; folosit numai Ia timpurile compuse) A se dezechilibra mintal; a dec?dea din punct de vedere moral.
   detracat, -?, dctraca?i, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Dezechilibrat, ?icnit; vicios.
   dctrndii, dctractcz, vb. I. Tr. (Livr.) A ponegri, a def?ima.
   detractor, -oiire, detractori, -oare, s.m. ?i f. Calomniator.
   dctrinifnt s.n. In detrimentul cuiva (sau a ceva) = īn dauna, īn paguba cuiva (sau a ceva).
   de?ritic, -ii, dctritici, -c, adj. (Despre, roci, depozite sedimentare etc.) Format din f?rīmi-?area rocilor preexistente prin ac?iunea agen?ilor externi.
   detrona, detronez, vb. I. Tr. A īnl?tura do la tron, a scoate din domnie.
   detuni, pers. 3 det?n?, vb. I. Intr. A hiibui, a r?suna.
   detunutdr, -oiire, detun?tori, -oare, adj. Cure bubuie, care r?sun? puternic.
   detun?tur?, detun?turi, s.f. Bubuitur? puternic? (produs? de o explozie sau do o arm? de foc).
   deturna, deturnez, vb. I. Tr. 1. A da unor fonduri b?ne?ti alt? destina?ie decīt cea prev?zut? legal. 2. A abate un avion din itinerarul normal, silind pilotul s? ia direc?ia ce i se impune.
   de?in?tor, -oare, de?in?tori, -oare, s.m. ?i f.
1.  Persoan? care arc īn st?pīnire un lucru, cu obliga?ia de restituire. 2. Persoan? caro de?ine ceva (un titlu, o func?ie).
   dc(ine, de?in, vb. III. Tr. 1. A avea un lucru īn st?pīnire provizorie sau īn p?strare. 2. A poseda un titlu, un premiu etc., a ocupa uri post, o func?ie. 3. A īnchide pe cineva (pentru cercet?ri sau dup? ce a fost condamnat).
   de?inut, -?, de?inu?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? aflat? īn deten?iune.
   deun?zi adv. (Pop.) Acum cīteva zile. deutivin s.n. Izotop al hidrogenului (numit, ?i hidrogen greu), folosii drept combustibil termonuclear.
   devdlo adv. Mai la vale, mai īn jos. devaloriza, devalorizez, vb. I. Tr. ?i refl. (Despre bani) A(-?i) reduce valoarea, a (se) deprecia.
   devalorizare, devaloriz?ri, s.f. Ac?iunea do a (se) devaloriza; reducere oficial? a valorii monedei īn raport cu aurul sau cu valutele str?ine.
   devansii, devansez, vb. I. Tr. 1. A īntrece, a dep??i pe cineva. 2. A face s? se petreac? ceva mai devreme decīt era normal sau prev?zut.
   devasta, devastez, vb. I. Tr. 1. A distruge, a pustii o ?ar?, o regiune etc. 2. A jefui, a pr?da.
   devastator, -oāre, devastatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care devasteaz?, care distruge; pustiitor.
   dev?lm??ie, dev?lm??ii, s.f. 1. (īnv.) Form? de st?pīnire īn comun a unei p?r?i din hotarul satului, specific? ob?tii s?te?ti. 2. Activitate desf??urat? īn comun.
   developa, developez, vb. I. Tr. A trata un film, o plac? sau o hīrtie fotografic? cu un reactiv chimic, pentru a face s? apar? imaginea.
 157
DEZBATE
   developator, developatoare, s.n. Substan?? chimic? folosit? pentru developarea unui material fotografic.
   deveni, devin, vb. IV. Intr. 1. A se preface īn..., a lua forma de... 2. A ajunge s? fie, a se face.
   devenire, deveniri, s.f. Faptul de a deveni; transformare, evolu?ie.
   dever s.n. Volumul unor vīnz?ri de m?rfuri exprimat īn bani.
   deversiirc, , devers?ri, s.f. 1. Trecerea apelor (unui rīu) peste maluri. 2. Scurgerea surplusului de ap? dintr-o amenajare hidraulic? peste un deversor.
   deversor, deversoare, s.n. Construc?ie care asigur? scurgerea dirijat? a surplusului de ap? īntr-o amenajare hidrotehnic?.
   devia, deviez, vb.'I. Intr. 1. A se abate de la direc?ia dat?. 2. (Fig.) A se īndep?rta de la subiect; a apuca pe un drum gre?it.
   deviator, -oare, deviatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care se abate de la linia politic? a partidului din care face parte.
   devia?ie, devia?ii, s.f. Abatere de Ia direc?ia dat?, de la normal; (med.) devia?ie de sept ’= deformare a peretelui desp?r?itor al cavit??ilor nazale.                          '                ’ (
   deviere, devieri, s.f. 1. Faptul de a devia; devia?ie. 2. Īndep?rtare a unei persoane sau a unui grup de persoane de la linia politic? promovat? de partidul din care fac parte.
   deviz, devize, s.n. Situa?ie īntocmit? anticipat, īn care se prezint? detaliat cheltuielile necesare execut?rii unei lucr?ri.
   deviz?, devize, s.f. Formul? care exprim? concis _ o idee c?l?uzitoare īn comportarea sau in activitatea cuiva.
   devize s.f. pl. Mijloc de plat? īn rela?iile interna?ionale, constīnd din cambii, bilete la ordin, cecuri etc. exprimate īntr-o valut? str?in?.
   devon, devoni, s.m. N?luc? (2) de metal, de forma unui pe?ti?or, prev?zut? cu cīrlige ?i folosit? la prinderea pe?tilor r?pitori.
   devoni?n s.n. Perioad? a erei paleozoice, caracterizat? prin existen?a plantelor terestre simple, a animalelor nevertebrate, a pe?tilor ?i batracienilor.
   devora, devorez, vb. I. Tr. (Despre animale ?i, ironic, despre oameni) A mīnca cu l?comie,’a sfī?ia cu din?ii, a īnghi?i pe nemestecate; (fig.) a consuma, a mistui.
   devot?, devotez, vb. I. Refl. A se pune, cu toat? inima, īn serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra.
   devotamfnt s.n. Ata?ament sincer fa?? de o cauz?, fa?? de o persoan?.
   devot?i, -?, devota?i, -te, adj. Plin de devotament, credincios.
   devo?iune s.f. (Livr.) Evlavie, pietate, cucernicie.
   dcvrime adv. De timpuriu, din timp. dexteritate s.f. Dib?cie, īndemīnare.
   dextrin?, dextrine, s.f. Substan?? ob?inut? din amidon, īntrebuin?at? ca apret textil, ca īnlocuitor al gumei arabice etc. dez- v. des1-.
   dezacord, dezacorduri, s.n. Lips? de acord, de armonie (īntre sunete sau, p. ext., īntre puncte de vedere, concep?ii etc.).
   dezacorda, dezacordez, vb. I. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A-?i pierde consonan?a tonurilor (din cauza sl?birii coardelor).
   dezagreabil, -?, dezagreabili, -e, adj. Nepl?cut, sup?r?tor.
   dezagreg?, pers. 3 dezagrtg?, vb. I. Refl. 1. (Despre corpuri) A se desface īn p?r?ile constitutive; (fig., despre comunit??i) a-?i pierde coeziunea. 2. (Despre roci) A se fragmenta sub ac?iunea agen?ilor externi.
 _ dezam?gi, dezam?gesc, vb. IV. Tr. A deziluziona, a decep?iona.
   dezam?git, -?, dezam?gi?i, -te, adj. īn?elat īn a?tept?rile lui; decep?ionat.
   dezangajare s.f. īncetarea st?rii do īncordare ?i a conflictelor dintre for?e armate adverse.
   dezaprob?, dezaprob, vb. I. Tr. A se declara īmpotriva a ceva; a nu aproba, a nu īncuviin?a.
   dezarma, dezarmez, vb. I. 1. Tr. A-i lua cuiva armele; a sili pe cineva s? predea armele. 2.
 • Intr. (Despre state) A-?i lichida sau a-?i limita for?ele armate ?i armamentul. 3. Tr. (Fig.) A pune pe cineva īn imposibilitate de a riposta.
   dezarmant, -?, dezarman?i, -te, adj. Care face pe cineva s? nu poat? reac?iona sau riposta.
   dezarmare s.f. Ac?iunea de a dezarma; complex de m?suri privind lichidarea sau limitarea armamentului ?i a for?elor armate ale statelor.
   dczarticul?, dezarticulez, vb. I. Tr. A amputa un membru din articula?ie; (refl.; despre oase) a ie?i din īncheieturi.
   dezasimil??ie, dezasimila?ii, s.f. Transformare a unor substan?e proprii organismului īn substan?e mai simple, pe care organismul le elimin?.
   dez?stru, dezastre, s.n. Nenorocire mare, catastrof?.
   dezastruos, -o?s?, dezastruo?i, -oase, adj. Cu caracter de dezastru; catastrofal.
   dezavantaj, dezavantaje, s.n. Situa?ie nefavorabil? pentru cineva (īn raport cu altcineva).
   dezavantaj?, dezavantajez, vb. I. Tr. A crea cuiva un dezavantaj.
   dezavantajos, -o?s?, dezavantaja?i, -oase, adj. Care dezavantajeaz?; nefavorabil, neprielnic.
   dezavuft, dezavuez, vb. I. Tr. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau ac?iunile cuiva.
   dezax?, dezaxez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. (Tehn.) A(-?i) schimba pozi?ia, astfel īneīt axa s? fie deplasat? din pozi?ia ei normal?. 2. Refl. (Fig.; despre oameni) A-?i pierde echilibrul moral.
   dezaxat, -u, dezaxa?i, -te, adj. (Adesea substantivat) Dezechilibrat moral; tulburat mintal.
   dezb?te1, dezbat, vb. III. Tr. A desface ceva care a fost fixat īn cuie.
DEZBATE.
 138
    dezbate2, dezbat, vb. III. Tr. 1. A discuta pe -larg o problem?, a supune ceva discu?iei. 2. A examina o cauz?, un proces.
    dezbatere, dezbateri, s.f. Faptul de a dezbate"; discu?ie asupra unei probleme; (jur.) discutarea unei cauze īn fa?a instan?ei de judecat? de c?tre p?r?ile unui proces.
    dezb?r?, dezbar, vb. I. Refl. 1. A se dezobi?nui de un obicei r?u, de un n?rav. 2. A se descotorosi de cineva.
    dezbin?, dezbin, vb. I. 1. Tr. A produce discordie, vrajb? īntre dou? sau mai multe persoane. 2. Refl. A se desface, a se separa.
    dezbr?c?, dezbrac, vb. I. Refl. ?i’ tr. A-?i scoate (sau a scoate cuiva) īmbr?c?mintea.
    dezbr?cat, -?, dizbr.?ca?i, -te, adj. Neīmbr?cat (complet), cu hainele scoase de pe el.
    dezbrobodi, ?ezbrobodesc, vb. IV. Refl. A-?i scoate broboada (basmaua etc.) de pe cap.
    dczdoi, dezdoi, vb. IV. 1. Tr. A desface, a īntinde un lucru īndoit. 2. Refl. A se īndrepta, a reveni la pozi?ia dreapt?.
    dezechilibrā, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. ?i tr. A-?i pierde (sau a face s?-?i piard?) echilibrul; (refl.; fig.) a-?i pierde judecata dreapt?. 2. Refl. A se produce un dezechilibru īntre veniturile ?i cheltuielile dintr-un buget, dintr-o balan?? etc.
    dezechilibru s.n. Lips? de echilibru; (fig.) tulburare mintal?.
    dezechipa, dezechipez, vb. I. Refl. A-?i scoate echipamentul, a se dezbr?ca.
    dezerta, dezertez, vb. I. Intr. 1. A p?r?si īn mod nejustificat unitatea militar? din care face parte; a fugi de pe cīmpul de lupt? (?i a trece la inamic). 2. (Fig.) A se sustrage de la īndeplinirea unei obliga?ii.
    dezertor, dezertori, s.m. Militar care dezerteaz?, dezesperftnt, -ii, dezesperan?i, -te, adj. (LiVr.) Care duce la desperare.
    dezghe?, dezghe?uri, s.n. Topirea natural? a ghe?ii sau a z?pezii.
    dezghe??, dezgh&?, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide īnghe?ate) A redeveni lichid; (despre oameni) a se dezmor?i, a se īnc?lzi. 2. (Fig.) A deveni mai vioi, mai iste?, mai īndemtnatic.
    dczglic??t,. -?, dezghe?a?i, -te, adj. 1. (Despre lichide īnghe?ate) Redevenit lichid. 2. (Fig.; despre oameni) Iste?, vioi.
    dezghioc?, dezghioc, vb. I.· Tr. A īndep?rta īnveli?ul anumitor fructe, pentru a scoate semin?ele din interior; (īn special) a soa?e boabele, de fasole din p?st?i.
    dezgoli, dezgolesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) descoperi, a l?sa (sau a r?mīne) descoperit.
    dezgrop?, dezgrop, vb. I. Tr. 1. A scoate un cadavru din mormīnt; a scoate din p?mīnt un obiect īngropat. 2. (Fig.) A scoate la iveal? fapte din trecut, uitate.
    dezgust s.n. Aversiune, repulsie, scīrb?. dezgust?, dezgust, vb. I. Tr. A-i provoca cuiva scīrb?, aversiune, a-1 face s?-?i piard? pofta sau ?dorin?a de ceva.
   dezgust?tor, -oare, dezgust?tori, -oare, adj. Caro treze?te dezgust.
   dezicc, dezic, vb. III. 1. Tr. A contrazice, a nega. 2. Refl. A-?i retrage cuvīntul; a retracta.
   deziderat, deziderate, s.n. Ceea ce ar fi de dorit s? se realizeze.
   dczilfizie, deziluzii, s.f. Pierderea iluziilor, decep?ie, dezam?gire.
   deziluziona* deziluzionez, vb. I. Tr. A pricinui cuiva o deziluzie, a dezam?gi.
   dezinīcct?, dezinfectez, vb. I. Tr. A distruge bacteriile ?i alto microorganisme patogene, īn scopul īmpiedic?rii contamin?rii.
   dczinfect?nt, dezinfectante, s.n. Substan?? folosit? pentru dezinfec?ie.
   dczinMc?ic, dezinfcc?ii, s.f. Distrugerea bacteriilor ?i a altor microorganisme patogene.
   dezinforma, dezinformez, vb. I. Tr. A informa gre?it.
   dezintegra, dezintegrez, vb. I. Refl. (Despre nuclee atomice) A.se transforma spontan īn alte nuclee atomice, prin emiterea unor particule.
   dezintoris s.n. Lips? de interes, indiferen??; nep?sare.
   dezinteresa, dezinteresez, vb. I. Refl. A nu manifesta interes pentru cineva sau ceva, a nu se mai īngriji de cineva sau de ceva.
   dezinteresat, -?, dezinteresa?i, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu urm?re?te un interes sau un folos personal.
   dezintoxic?, dezintoxic, vb. I. Tr. ?i refl. A īnl?tura efectele unei intoxica?ii.
   dezinv<51t, -?, dezinvol?i, -te, adj. Care se ma-nifest?liber, degajat.
   dczinvoltiir? s.f. Atitudine, comportare fireasc?, degajat?.
   dezl?n?ui, dczl&n?ui, vb. IV. Refl. ?i tr. A izbucni (sau a face s? izbucneasc?) cu violen??, a (se) declan?a; a(-?i) da curs liber.
   dezleg?, dezlig, vb. I. Tr. 1. A desface o leg?tur?; a elibera ceea ce este legat sau īmpachetat; (refl.) a se desface din leg?turi. 2. (īn supersti?ii) A elibera de un jur?mīnt, de o obliga?ie; (rel.j a face s? i se ierte cuiva p?catele. 3. A rezolva probleme, ghicitori etc.
   dezlcg?t^ -?, dezlega?i, -te, adj. 1. Desf?cut din leg?turi, l?sat liber. 2. (Rol.) Absolvit de p?cate. 3. (Despre probleme, ghicitori etc.) Rezolvat.
   dezlipf, dezlipesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) desprinde din locul unde este lipit sau fixat. 2. Refl. (Despre oameni) A se dep?rta de ceva sau de cineva.
   dezlīn?, pers. 3 dezlineaz?, vb. I. Refl. A se sc?mo?a, a se destr?ma; (fi?·; despre gīnduri, vorbe,’ stil) a-?i pierde concizia, firul logic, a se īmpr??tia.
   dczlīndt, -?, dezlīna?i, -te, adj. Sc?mo?at, destr?mat; (fig.) f?r? ?ir, f?r? logic?, prolix.
   dczlocuit, -u, dezlocui?i, -le, adj. (Despre lichide) Scos din locul pe care īl ocupa, fiind īnlocuit,de un corp solid.
   dezm??, dezm??uri, s.n.\ 1. Purtare destr?b?lat?, imoral?. 2. Debandad?, anarhie.
                                                            3e a (se) sminte o
   A ara lin amorfi. ?i tr. mor?eal? īfl. (Des-; (despre , vegeta-
                                                            " Tr. A dreptul
                                                            1. īnl?-de bunu-
                                                             I. Refl. particu-
 ii tr. A-?i idejde. 3lui care
                                                           ! un nod
                                                            Desf?cut ni) īnalt
 ilu?iona-, a unui literare,
                                                            . ?i refl. ird?) un
                                                            idep?ria ?ele r?u
                                                             dj., s.n. dezodo-
 a mīhni. e īntrista; (fig.)
i u-m-j niMJtuJiiJ.
   dezorienta, dezorientez, vb. I. Tr. ?i refl. 1. A face pe cineva s?-?i piard? (sau a-?i pierde) sim?ul orient?rii. 2. (Fig.) A face pe cineva s?-?i piard? siguran?a īn felul de a judeca, de a ac?iona.
   dezorientat, -?, dezorienta?i, -Ic, adj. 1. Caro nu se poate orienta, care nu ?tie unde se afl?. 2. (Fig.) Care nu ?tie ce hot?rīre s? ia īntr-o anumit? situa?ie.
   dezoxW?, dezoxidez, vb. I. Tr. A īndep?rta oxigenul dintr-o substan??.
   (le;:oxidant, -?, dezoxidan?i, -te, adj., s.m. (Substan??) care dezoxideaz?.
   dezoxiribonucleic adj. Acid dezoxiribonucleic = component specific al nucleului celular cu rol esen?ial īn mecanismul ereditar al organismelor vii.
   dezr?d?cina, dezr?d?cinez, vb. I. Tr. 1. A scoate din p?mīnt o plant?, un copac, cu r?d?cin? cu tot. 2. (Fig.) A face s? dispar? (o idee, o deprindere etc.).
   dezr?d?cinat, -u, dezr?d?cina?i, -te, adj. 1. Scos din r?d?cini. 2. (Despre oameni) Care ?i-a p?r?sit locul de na?tere ?i nu se poate obi?nui cu noul loc; care nu se poate adapta lanoicondi?ii (de via??).
   dezr?suci, dczr?sucesc, vb. IV. Tr. A face ca ceva s? nu mai fie r?sucit.
   (lezrolii, dezrobesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) elibera din robie sau de sub o asuprire; (tr.) a elibera un stat sau un popor de sub o ocupa?ie str?in?.
   (lczumnnizii, dezumanizez, vb. I. Tr. ?i refl. A face pe cineva s?-?i piard? (sau aT?i pierde) caracterele specific umane.
   ilezumllā, dczi’anflu, vb. I. 1. Tr. A face ca un obiect umflat sau un organ inflamat s? revin? la volumul normal; (refl.) a-?i rec?p?ta volumul normal. 2. Refl. (Fig.; despre oameni) A-?i reveni dintr-o stare de exaltare, a se potoli.
   dezv?lui, dezv?lui, vb. IV. Tr. A da la iveal?; a dest?inui, a divulga, dezv?? s.n. Dezobi?nuire.
   dezv???, dezv??, vi). I. Refl. ?i tr.. A pierde (sau a face pe cineva s? piard?) un obicei (r?u).
   dezveli, dezvelesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A da la o parte o īnvelitoare, a (se) descoperi; (Ir.) a da jos īnveli?ul de pe o cas?. 2. Tr. A inaugura un monument, o statuie.
DEZVINOV??I
 1G0
   dezvinov??i, dezvinov??esc, vb. IV. Rofl. A-?i dovedi nevinov??ia.
   dezvirgina, dezvirginez, vb. I. Tr. A deflora, dezvolta, dezvālt, vb. I. 1. Refl. (Despre materie ?i despre fenomene ale naturii ?i societ??ii) A trece de la o stare calitativ? veche la alta nou?, de la o treapt? inferioar? la alta superioar?. 2. Refl. (Despre plante, animale) A evolua, a cre?te; (despre oameni) a evolua din punct de vedere intelectual. 3. Tr. A amplifica īn mod creator o teorie, o doctrin?.' 4. Tr. A expune īn mod am?nun?it un subiect, o problem?. 5. Tr. A produce, a degaja (c?ldur?, energie etc.).
   dezvoltare, dezvolt?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) dezvolta; succesiune de transform?ri constituind o mi?care ascendent?, progresiv?, de la inferior la superior, de la simplu la complex.
   dezvoltat, -?, dezvolta?i, -te, adj. 1. (Despre fiin?e ?i īnsu?irile lor) Ajuns la gradul normal de evolu?ie; aflat īntr-un stadiu īnaintat. 2. (Despre idei, planuri, teorii) Expus īn mod am?nun?it.
   di interj. Strig?t cu care se'īndeamn? caii sau la oii la mers.
   diabet s.n. Boal? caracterizat? prin eliminarea unei mari cantit??i de urin? (ca unic simptom) sau ?i prin cre?terea concentra?iei glucozei īn sīnge.
   diabetic, -?, diabetici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. De natura diabetului, caracteristic diabetului.
 2. S.m. ?i f. Persoan? care sufer? de diabet.
   diabdlic, -?, diabolici, -e, adj. Dr?cesc; r?u, crud; perfid, viclean.
   diac, dieci, s.m. Scriitor de cancelarie ?i slujba? al vistieriei īn ??rile romāne?ti; c?rturar, om īnv??at.
   diacon, diaconi, s.m. Cel mai mic grad īn ierarhia preo?easc?.
   diacritic, diacritice, adj. Semn diacritic = semn grafic care d? unei litere o valoare special?.
   diacronic, -?, diacronici, -ce, adj. Evolutiv, istoric.
   diacronie s.f. Desf??urarea istoric? a unui fenomen.
   diadem?, diademe, s.f. Podoab? īn form? de cunun?, f?cut? din metal pre?ios ?i īmpodobit? cu pietre scumpe, purtat? pe cap de suverani sau de unele grade ecleziastice.
   diadoli, diatlohi, s.m. Nume dat generalilor lui Alexandru Macedon.
   diaīiin, -?, diafani, -e, adj. Foarte sub?ire, foarte pu?in dens; (despre pielea omului) fin?, delicat?.
   diafilm, diafilme, s.n. Film fotografic care cuprinde o succesiune de diapozitive.
   diafonie s.f. Interac?iune cu caracter perturbator īntre circuite de telecomunica?ii, diaīorez? s.f. Transpira?ie abundent?, dicīr?gm?, diafragme, s.f. 1. Mu?chi lat ?i sub?ire care separ? toracele de abdomen. 2. Plac? elastic?, sub?ire (la microfon, la telefon etc.), care poate produce sunete prin vibrare. 3. Dispozitiv la aparatele fotografice care limiteaz? o
 deschidere reglabil?, l?sīnd s? treac? mai mult? sau mai pu?in? lumin?.
   diagnostic, diagnostice, s.n. Identificare a unei boli, dup? simptomele ci sau dup? rezultatul examenelor de laborator.
   diagndz?, diagnoze, s.f. Diagnostic, diagonal, -?, diagonali, -e, s.f., adj. 1. S.f. Segment de dreapt? care une?te dou? vīrfuri neconsecutive ale unui poligon; īn diagonal? — de-a curmezi?ul. 2. S.f. Curea purtat? dc-a curmezi?ul pieptului, la unele uniforme militare.
3. S.f. Tip de ramifica?ie care permite trecerea unui vehicul de cale ferat? de pe o linie pe alta.
4. Adj. Care este īn form? de diagonal?; cruci?, curmezi?.
   _ diagram?, diagrame, s.f. 1. Grafic care reprezint? varia?iile unui fenomen. 2. Schem? repre-zentīnd locurile īntr-o sal? de spectacol, īn vagoane etc. 3. Linie tras? pe hīrlie de un aparat īnregistrator, reprezentīnd desf??urarea unor fenomene.
   dialect, dialecte, s.n. Ramifica?ie teritorial? a rinei limbi, cuprinzīnd de obicei mai multe graiuri.
   dialectal, -?, dialectali, -e, adj. Care se refer? la un dialect, care este caracteristic unui dialect.
   dialectic, -?, dialectici, -e, s.f., adj. 1. S.f. Teorie general? a principiilor devenirii realit??ii, a dezvolt?rii naturii, societ??ii ?i gīndirii; teorie ?i metod? general? de cunoa?tere a realit??ii ?i de transformare revolu?ionara a acesteia. 2. Adj. Care este conform cu principiile dialecticii, care se bazeaz? pe dialectic?.
   dialectician, -?, dialecticieni? -e, s.m. ?i f. Persoan? care gīnde?te conform cu principiile dialecticii, care st?pīne?te dialectica. /
   dialcctolog, -?, dialectologi, -e, s.m. ?i f. Specialist īn dialectologie.
   dialectologie s.f. Ramur? a lingvisticii care se ocup? cu studiul dialectelor ?i al graiurilor unei limbi.
   dialipctal, -u, dialipetali, -c, adj. (Despre plante cu flori) A c?rei corol? are petalele separate, neconcrescute.
   dialisepāl, -?, dialisepali, -c, adj. (Despre plante cu flori) Al c?rei caliciu are sepalele separate, neconcrescute.
   dializ? s.f. Trecere a unei substan?e care se g?se?te intr-o solu?ie printr-o membran? ce separ? solu?ia de dizolvant.
   dialog, dialoguri, s.n. 1. Convorbire īntre dou? (sau mai multe) persoane; convorbire intre reprezentan?ii a dou? p?r?,i, a dou? ??ri etc. 2. Form? de convorbire īntre personajele unei opere literare.
   diamngnetism s.n. Proprietate a unor corpuri de a avea magnetiza?ia orientat? īn sens opus intensit??ii cīmpului magnetic.
   diam?nt, diamante, s.n. Varietate cristalin? de carbon, avind cea moi mare duritate dintre toate mineralele, folosit? ca piatr? pre?ioas? sau ca abraziv.
DIECEZA
lj. (Despre on?.ine dia-
Lsem?n?tor
i diametral ire; (adver-
de dreapt? :rc sau ale ora; lungi-
.rument. de ovire, emi-frecven??, instrumen-
le fotogra-ilac? trans-un ecran,
:stat? prin de consis-
re serve?te
are fiziolo-mplerii lor
:are const? ie interne, nalt? frec-
ramatical? subiect ?i
is? de alge nchis īntre lin aceast?
ormat? īn tilizat? ca
atonic? — nete muzi-emitonuri. nt?; pam-
im.) Nume vioi, iste?,
??cesc.
.ic, iscusit. :usin??. cīnt? din
1, de metal ind pentru ?urub etc. ?ov?ielnic, ·. A c?uta,
 pip?ind prin īntuneric. 3. Tr. A g?si, a descoperi pe cineva care se ascunde.
   dichis, dichisuri, s.n. 1. (La pl.) Obiecte m?runte, accesorii care completeaz? ceva. 2. Podoab?, g?teal?.
                  (īichiscul? s.f. Pap tul de a (se) dichisi; g?teal?, dichisi, dichisesc, vb. IV. 1. Refl. A se īmbr?ca cu īngrijire; (pcior.) a se g?ti prea mult, in mod exagerat. 2. Tr. A potrivi un lucru cu mult? migal?.
   dicotiledonāt, -?, dicotiledona?i, -te, adj., s.f.
 1. Adj. (Despre plante) Al c?rei embrion arc dou? cotiledoane. 2. S.f. (La pl.) Clas? de plante al c?ror embrion are dou? cotiledoane.
   dict?, dictez, vb. I. Tr. 1. A rosti rar ?i deslu?it cuvintele unui text pentru ca ascult?torul s?'le poat? scrie īntocmai. 2. A impune ceva īn mod categoric.
   dictaīon, diclafoane, s.n. Magnetofon special utilizat pentru īnregistrarea de mesaje vorbite care urmeaz? a fi dactilografiate ulterior.
   dictando s.n. invar. Scriere obi?nuit?, pe caiete cu linii orizontale, paralele.
   dictare, dict?ri, s.f. Ac?iunea de a dicta (1); lucrare ?colar? care const? īn scrierea unui text dictat.
   dictat, dictate, s.n. Act prin care unul sau mai multe state impun altui stat anumite condi?ii, obligīndu-1 s? le accepte īmpotriva voin?ei lui.
   dictator, dictatori, s.m. Persoan? care exercit? conducerea unui stat avīnd puteri nelimitate.
   dictatorial, -?, dictatoriali, -e, adj. Impus cu for?a.
   dictaturii, dictaturi, s.f. 1. Institu?ie politic? •īn care de?in?torul puterii este īnvestit cu autoritate nelimitat? prin legi. 2. Conducerea de stat a societ??ii, īnf?ptuit? de clasa dominant?; dictatura proletariatului = puterea de stat a clasei muncitoare, instaurat? prin_ revolu?ia socialist?, ?i pe care o exercit? īn alian?? cu ??r?nimea ?i cu ceilal?i oameni ai muncii, īn interesul ?i cu participarea majorit??ii poporului, dicton, dictoane, s.n. Zic?toare, maxim?, dic?ionar, dic?ionare, s.n. Lucrare lexicografica cuprinzīnd cuvintele unei limbi, ale urnii domeniu de activitate etc., aranjate īn ordine alfabetic? ?i explicate īn aceea?i limb? sau traduse īntr-o limb? str?in?.
   dic?iune, dic?iuni, s.f. Modul de a pronun?a cuvintele sau sunetele; arta de a pronun?a corect ?i clar pe scen?.
   didactic, -?, didactici, -c, adj., s.f. 1. Adj. Referitor la īnv???mīnt; menit s? instruiasca.
 2. S.f. Parte a pedagogiei caro stabile?te principiile, metodele ?i formele de organizare ale procesului de īnv???mīnt.
   didacticism s.n. Folosire exagerat? a metodelor didactice.
   didahie, didahii, s.f. (Bis.; īnv.) Predica, cazanie; (p. ext.) īnv???tur?.
   diecez?, dieceze, s.f. (Bis.) Eparhie.
i>ii;t>tut
   dU'dru. tUalrr, s.n. Figur? geometricii format? din (Idila srmiplaue m?rginite do aceea?i dreapt?: (aiijoci ival) unplii dirdru.
   dioloctrie, dirlrclrirc, s.n. Material īzoinnt. sus-(.·[’,I i 1 >iI de a se polariza electric temporar, uli-li/.al la condensatoarele electrice.
   diesel s.n. Motor diesel = molor ou ardere intern? la care combustibilul pe aprinde datorit? (••mperaturii īnalte a aerului comprimat do piston. Pr.: dizel.
   d iot ii1, diete, s.f. Regim alimentar special, recomandat īn tratamentul unor boli.
   diet?:, dirlr, s.f. Adunare legislativ? (in unele ??ri capitaliste).
   dietetic, -ii. dietetici, -c, adj., s.f. ]. Adj. Privitor la diel?1, de dict?. 2. S.f. Ramur? a medicinii oaie stabile?te regimurile alimcnlarc indi-(ale īn diferite boli.
   diez. diezi, s.m. (Muz.) Semn conven?ional caro arat? c? nota īnainlea c?reia este ])us trebuie ointat? cu un semiton mai sus; (adjectival, dosim· nolc) caro se cīnl? cu un semiton mai sus.
   diferind, diferende, s.n. Neīn?elegere, dezacord; conlrovers?.
   diferen??, diferent,·, s.i. 1. Lips? do asem?nare; deosebire·, diferen?? d·: nivel = deosebire de altitudine īnlre dou? puncte dc pc suprafa?a globului terestru. 2. (Mat.) Num?rul rezultat din-tr-o sc?dere.
   diferen?iii, diferen?ia:, vb. I. Refl. A se deosebi ((le allceva sau de altcineva); (tr.) a stabili deosebirea dintre dou? sau mai multe lucruri.
   dileren?iitl. -?. diferen?iali, -c, adj., s.n. 3. Adj. Care face s? se deosebeasc?, care diferen?iaz?. 2. Adj. (Mat.) Calcul diferen?ial = capitol al analizei matematice care se ocup? cu definirea si ou studiul propriet??ilor derivatelor. 3. S.n. Mecanism constituit din ro?i din?ate carc, an-grenindu-sc, transmit ro?ilor unui autovehicul, in anumite situa?ii, tura?ii diferite.
   (LiVcn.n?lut, -ii, diferen?ia?i, -tc, adj. Care s.e deosebe?te de altul: preturi diferen?iate.
   dK'ori, difer, vb. IV. Intr. A nu fi la fel, a se deosebi.
   diīeril, diferi?i, -tc, adj. Care se deosebe?te de cineva sau de ceva: (la p!., preccdīnd substantivul la care se refer?)' fel de fel de..., tot felul de...
   dificil, -?. dificili, -c, adj. 1. Care prezint? dificult??i, greu de f?cut sau de rezolvat. 2. (Despre oameni) Care se īmpac? greu cu al?ii; greu de mul?umit; mofturos, capricios.
   diiieult?to, dificult??i, s.f. Greutate (ivit? īn munc?), piedic?, obstacol.
   diīonri. -?, diformi, -e, adj. (Despre fiin?e sau despre p?r?i ale corpului lor) Care prezint? anomalii: v.rīt, pocit.
   difennii?ie. diformit??i, s.f. Abatere de la aspectul normal, de la propor?iile normale.
   (iiīiact?. pers. 3 difrāci?, vb. I. Refl. A produce fe n t ’· i o n 11! d i ī re e! i o i.
   tliīr?eiie. difrac?ii, s.f. Fenomenul de abatere '··' la propagarea rectilinie a unei unde la margi-; · ' unui obstacol.
   diitirie. -ii. diftcrici, -o, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Re natura diftoriei: unghir.a difterirā diftoi’ic. 2. S.m. ?i f.. adj. (Persoan?) bolnav? do diflorie.
   diīlerie. difterii. s.f. Boal? infoo?ioas? grav?, provocat? de baeilul diflcrio, caro te localizeaz? īn faringe.
   diftinfi s.f. ?es?tur? do bumbac, deas? ?i rozis-teni?, cu una dinlre fe?e pufoas?.
   diftong, diftongi, s.m. Grup do dou? sunet·· (vocal? ?i scmivocal?) oare se pronun?? in aceea?i silab?.'
   diftong?, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma īn diftong; (Ir.) a pronun?a o vocal? transformīnd-o īn diftong.
   difuz, -?, difuzi, -a, adj. Īmpr??tiat, r?spīndil. in toate p?r?ile.
   difuzii, difuzez, vb. I. 1. Tr. A propaga o idee, o ?tire (prin viu grai, prin .scris,prin radio ele.). 2. Tr. A pune īn vinzare o carie, o publica?ii' ele. 3. Refl. (Despre molceulele unui corp) A p?trunde. īn masa altui cm-p; (despre lumin?, c?ldur? ele.) a se īmpr??tia, a se propaga.
   diiuziliilitiito s.f. īnsu?irea pe cart,· o au unele corpuri dc a se difuza.
   difuzie s.f. v. difuziuni'. , difuziune, difuziuni, s.f. 1. impr??liere (1). 2. P?trunderea moleculelor unui corp īn masa altui corp. Var.: difuzie s.f.
   difuzor, difuzoare, s.n. 1. Aparat care transform? energia eleclric? īn energie acustic?, fiirid īntrebuin?at Ia aparatele, de radiorecop?io ?i la instala?iile de amplificare a sunetului. 2. Aparat bazat pc principiul difuzibilit??ii corpurilor, īntrebuin?at la extragerea unor substan?e (ex. a zah?rului din sfecl?).
                                                               dig, diguri, s.n. Construc?ie de piatr?, de beton sr.ii de p?mīnt, f?cut? spre a īmpiedica rev?rs?rile de ap?, spre a corecta albia unei ape ele. diger?, diger, vb. 1. Tr. A mistui alimentele, cligeniliiī, -ii, digerabili, -c, adj. Care poate fi digerai (cu u?urin??).
   digestie, digestii, s.f. Procesul de transformare a alimentelor ingerale īn substan?e care pol ii asimilate de organism.
   digestiv, -?. digestivi, -e, adj. Referitor Ia digestie; aparat dig<^tiv — totalitatea organelor cu ajutorul c?rora se face digestia.
   digital, -ii, digitali, -a, adj. Carc se releia la degete; amprente digitale —- urrne l?sate pe un corp do vii ful degetelor de la min? (?i care permit identificarea unei persoane).
   digiiiilinu s.f. Substan?? extras? din frunzele dege?elului-ro?u ?i folosit? īn tratamentul bolilor cardiovasculare.
   digita?ie s.f. Tehnica repartiz?rii degetelor pe clapele s; u pe coardele unui instrument muzical.
   digifigr?d, digitigradn, s.n. (La pl.) Nume (lai mamiferelor care se sprijin? īn mers nurnai j?'t degete; (?i la sg.) mamifer care face parte din acest grup.
   digresiune, digresiuni, s.f. Abatere dc la subiectul tratat fin cursul unei expuneri).
   dihai adv. (Pop. ?i fam.) Mai dihai = mai grozav, ?i mai ?i decil...
 163
DINAMISM
   dih?nip, dih?nii, s.f. Animal s?lbatic; namil?, monstru.
   dihonie, dihonii, s.f. Ceart?, discordie, vrajb?. dih:Sr, dihori, s.m. Mamifer, carnivor de m?rimea linei pisici, cu corpul lung ?i sub?ire, cu picioarele scurte.             ,        ’»
   dihotomic s.f. (Log.) Diviziune īn dou? p?r?i a unui concept.
   dijm?, dijme, s.f. Dare reprezentānd a zecea parte din produse, perceput? de c?tre st?pīnii feudali de la produc?torii direc?i.
   diimui, dijmuicsc, vb. IV. Tr. A aduna, a lua diima: (fig.) a-?i face parte din ceva īn mod abuziv, a lua pe nedrept.
   dilat?, dilat, vb. I. Refl. 1. (Despre corpuri) A-?: jn?ri dimensiunile sub ac?iunea c?ldurii. 2. (Despre organe ale corpului) A se m?ri, a se l?rgi.
   dilat?fie, dilata?ii, s.f. Cre?tere a dimensiunilor unni corp sub ac?iunea c?ldurii.
   AiSatoiuetru. dilatomelre, s.n. Instrument cu care se m?soar? dilata?ia corpurilor.
   dilaturīu, -ie, dilatorii, adj. (Jur.) Care tinde spre aminarea solu?ion?rii unui litigiu.
   dilem?, dileme, s.f. Ra?ionament disjunctiv-ipoletic care pune dou? alternative dintre care trebuie aleas? una de?i ambele duc la acela?i rezultat; alternativ? care pune pe cineva īn īncurc?tur?.
   diletant, -?, diletan?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? de art?, ?tiin?? sau tehnic? numai din pl?cere, f?r? a avea preg?tirea profesional? corespunz?toare; (peior.) persoan? care nu adīn-cer-to problemele specialit??ii sale.
   diletantism s.n. Faptul de a fi diletant; amatorism.
   diligen?ii, diligente, s.f. Tr?sur? mare, acoperit?, cu.care se f?cea īn trecut transportul c?l?torilor ?i al po?tei.
   dftiīīsru. ff?īliHpr.. wīb- II. Tip. A tnaiifPeAvai tr·ir>nromftipaflno
   dimie, dimii, s.f. ?es?tur? groas? de līn? din care se confec?ioneaz? obiecte de īmbr?c?minte ??r?neasc?.
   diminea??, dimine?i, s.f. 1. Prima parte a zilei (din zori piu? la prīnz); (adverbial) diminea?a = īnainte de prīnz. 2. (Bot.) Bun?-diminca?a = zorea.
   (limimi?, diminuez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) mic?ora, a (se) īmpu?ina, a sc?dea.
   diminutiv, -u, diminutivi, -e, adj., s.n. (Cuvīnl) derivat cu ajutorul unui sufix diminutival.
   'diminutivul, -?, diminutivali, -e, adj. Sufix diminutival = sufix care formeaz? derivate denumind lucruri sau fiin?e mai mici decīt. cele ex-primaie de cuvīntul de baz? sau incluzīnd o not? afectiv?.
   dimorī, -?, dimorfi, -e, adj. Care prezint? di-morfism.
   diiuorīism s.n. 1. Proprietate a unor substan?e de a cristaliza īn dou? forme deosebite. 2. Existen?a a dou? tipuri structurale la aceea?i specie de animale sau de vegetale.
   dimpotriv? adj. invar., adv. 1. Adj. Aflat īn partea cealalt?, opus. 2. Adv. Din contra, invers, cu totul altfel.
   dimprejur adv., adj. invar. Din jur. dimprcjurul prep. Din jurul cuiva sau a ceva. dimpreun? adv. īmpreun?, din prep. 1. Introduce un atribut care indic? locul unde se afl? cineva sau ceva, ori un complement care arat? punctul de plecare: casa din vale; am plecat din sat. 2. Introduce un complement circumstan?ial de timp, de mod, de cauz? etc.: vine din or? in or?; am f?cut-o din neb?gare de seam?.
   dinadins adv. īn mod inten?ionat, anume; cu tot dinadinsul = cu toat? st?ruin?a, cu orice pre?.
   dinafar? adv. Pc dinafar? = pe de rost.
DINAMITA
   dinamita, dinamitez, vb. I. Tr. A distruge ceva sau a īndep?rta, a disloca (roci) cu ajutorul dinamitei sau al altui exploziv.
   dinamit? s.f. Exploziv ob?inut din glicerina, folosit īn exploat?rile miniere, la aruncarea īn aer a obstacolelor naturale* etc.
   dinamiza, dinamizez, vb. I. Tr. A face ca cineva s? fie mai dinamic.
   dinamometru, dinamometre, s.n. Instrument cu care se m?soar?,for?ele.
   dinapoi adv. īn spate, īnapoi, dinapoia prep. īn spatele, īnapoia cuiva sau a ceva.
   dinar, dinari, s.m. Unitate monetar? īn unele ??ri.
   dinastic, -?, dinastici, -e, adj. Privitor la dinastie; partizan al dinastiei.
   dinastie, dinastii, s.f. Familie ai c?rei membri se succed? la cīrma ??rii; ?ir de suverani din-tr-o astfel de familie.
   din?, dine, s.f. Unitate de m?sur? pentru for?? egal? cu for?a caro imprim? unei mase de 1 gram o accelera?ie de 1 cm pe secund? la p?trat, din?iintru adv..Din interior, dincoace adv. īn partea aceasta (dinspre vorbitor).
   dincolo adv. īn partea cealalt? (opus? vorbitorului) ; (īn credin?ele religioase) pe lumea cealalt?.
   dincotr<5 adv. (De obicei interogativ) De unde, din ce parte, din ce direc?ie, dind?r?t adv. Dinapoi, dind?r?tul prep. Dinapoia. dinen, dineuri, s.n. Masa de sear? (īn special de gal?).
   dingo s.m. invar. Cīine s?lbatic din Australia, dinoteriu s.m. Mamifer proboscidian, mai mare decīt elfefaniul, cu filde?ii curba?i īn jos.
   dinozaur, dinozauri, s.m. Reptil? uria?? din ordinul dinozaurienilor, care a tr?it īn mezozoic.
   dinozauri?n, dinozaurieni, s.m. (La pl.) Ordin de reptile din mezozoic, de dimensiuni gigantice; (?i la sg.) dinozaur.
   dinspre prep. 1. Din direc?ia, de c?tre... 2. Cam spre...: dinspre ziu?.
   dinte, din?i, s.m. 1. Fiecare dintre forma?iile osoase fixate īn maxilare, servind pentru a rupe ?i a mesteca alimentele sau pentru a mu?ca; (p. restr.) fiecare dintre forma?iile osoase-a?ezate īn partea din fa?? a maxilarelor; din?i de lapte = primii din?i care le cresc copiilor (?i care mai t.īrziu cad, fiind īnlocui?i cu al?ii).’ 2. Fiecare dintre crest?turile sau zim?ii de pe marginea unor unelte, piese sau organe de ma?ini; fiecare dintre col?ii pieptenului, ai greblei etc.
   din?ii adj. invar. Primul (dintr-o serie de lucruri de acela?i fel); primul ca valoare, ca importan??; (adverbial) la īnceput, īntīi.
   dintre prep. 1. Introduce atribute care indic? locul sau complemente care arat? punctul de plecare: ?oseaua dintre Bucure?ti ?i Ploie?ti; a ie?it soarele dintre nori. 2. Introduce atribute care exprim? o corela?ie: raporturile dintre oameni.
                                                          dintru prep. 1. (Cu sens local) Din, dinspre: dintr-acplo. 2. (Partitiv) Din: ci?iva dtnlr-un grup. 3. (Cu sens temporal) De la: dintru īnceput. din?at, -?, din?a?i, -te, adj. Cu din?i; crastat. diod?, diode, s.f. Tub electronic cu doi' electrozi.
   dioic, -?, dioiei, -e, adj. (Despre plante) Care are florilemascule ?i femele pe indivizi deosebi?i ai aceleia?i specii.
   dionisiac, -?, dionisiaci, -e, adj. Care st; refer? la cultul zeului Dionysos.
   dioptrie, dioptrii, s.f. Unitate de m?sur? a convergen?ei lentilelor, egal? cu convergen?a unei lentile care are distan?a focal? de 1 m.
   ditfptru, dioptre, s.n. Suprafa?? care separ? dou? medii transparente cu indici de refrac?ie diferi?i.
   diordm?, diorame, s.f. Tablou de mari dimensiuni, alc?tuit din diferite planuri ?i care, sub aspectul unui joc de lumini, d? spectatorului impresia realit??ii.
   diorit, diorite, s.n. Roc? eruptiv? de culoare cenu?ie, folosit? ca piatr? de construc?ie, la pavaje etc.
   diplegie, diplegii, s.f. Paralizie bilateral? a unor p?r?i ale corpului.
   diplomat1, -?, diploma?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care a ob?inut o diplom?.
   diplomat2, -?, diploma?i, -te, s.m., adj. 1. S.m. Agent diplomatic. 2. Adj. Care ?tie cum s? procedeze ca s?-?i ating? scopul; abil, subtil.
   diplomatic, -?, diplomatici, -e, adj. Referitor la diploma?ie; agent diplomatic = persoan? trimis? de un stat pentru a-1 reprezenta īn alt stat īn rela?iile politice cu acesta.
   diploma?ie, diploma?ii, s.f. 1. Activitate dus? de un stat, prin organe specializate, pentru īnf?ptuirea scopurilor ?i sarcinilor politicii sale externe. 2. Cariera de diplomat2.
   diplom?, diplome, s.f. 1. Act prin care se certific? preg?tirea profesional? a unei persoane ?i care īi d? dreptul s? poarte un anumit titlu. 2. Act eliberat unui participant la un concurs sau la o expozi?ie, prin care i se recunosc rezultatele ob?inute’sau calitatea lucr?rilor expuse.
   dipdl, dipoli, s.m. 1. Dipol electric — sistem de dou? puncte materiale foarte apropiate, īnc?rcate cu sarcini electrice egale ?i de semne contrare. 2. Dipol magnetic = ansamblul celor doi poli ai unui magnet.
   dipter, diptere, s.n. Ordin de insecte cu o singur? pereche de aripi; (?i la s;;.·) insect? din acest ordin.
   direct, -?, direc?i, -te, adj., s.f., adv. 1. Adj. Care duce la ?int? f?r? ocol. 2. S.f. (La box) Lovitur? dat? prin īntinderea· mīinii īn linie dreapt?. 3. Adv. De-a dreptul, f?r? ocol. 4. Adj. Care se face sau are loc f?r? intermediar; impozit direct = impozit perceput nemijlocit po baza datelor de care dispun organele fiscaie; stil direct = reproducere īntocmai a spuselor cuiva; (gram.) complement direct = complement care determin? un verb tranzitiv. 5. Adv. īn mod nemijlocit; f?r? ascunzi?uri. C. Adv. M?rimi
DISCRE?IE
                               ipind «na
                               :rc?te sau :re?te sau
                               ndrumare
                               ubordine,
                                                              .f. t. Adj. direc?ia, conduit?, Curb? pe i ale unei
                               ?i f. Per-?eprindcre
                                director2.
 ,1 directo-:?ie.
 īn spa?iu jsf??urare ? tuturor Ac?iunea idere ele. anducere; me īn sis-xu a unui domeniu r folosite
   Care se n fascicul ent.
                               rea ?i īn-1 profesor
                               , Profesor elevi. 2.
 dj. (Rar; s?tor. e; a da o anumit? :str?. ie form? j c?l?tori īpulsie ?i
                               ;i f. Per-īestr?. se refer? ri a unei
                               re se des-zgur?.
 de form? c? īmp?r-reproduse t? repede, a luminii ); (anat.) ezal īntre = hernie
 a unui disc intervertebral. 2. Plac? circular? care serve?te la īnregistrarea ?i reproducerea vocii, a sunetelor muzicale etc. 3. (Sport) Plac? de lemn sau din alt material, folosit? de atle?i pentru arunc?ri la distan??.
   disccniiimīnts.n. Facultatea do a p?trunde ?i a aprecia un lucru la justa lui valoare.
   discerne, discirn, vb. III. Tr. A distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu p?trundere.
   disciplina, disciplinez, vb. I. Tr. ?i refl.· A (se) obi?nui cu spiritul de ordine, de disciplin?.
   disciplinar, -u, disciplinari, -e, adj. (Adesea adverbial) Privitor la disciplin?; pedeaps? disciplinar? —? sanc?iune aplicat? cuiva pentru neres-pectarea regulilor de disciplin? din cadrul institu?iei sau organiza?iei din oare face parte.
   disciplinai, -ii, disciplina?i, -te, adj. Care dovede?te spirit de disciplin?, care se supune disciplinei.
   disciplin?, (2) discipline, s.f. 1. Totalitatea regulilor de purtare obligatorii pentru membrii unei colectivit??i; respectarea acestor reguli; ordine. 2. Ramur? a unei ?tiin?e.
   discipol, discipoli, s.m. Persoan? care adopt? (?i continu?) īnv???tura sau doctrina unui maestru.
   dlscolidī, discoboli, s.m. Atlet care practic? aruncarea discului.
   discontinuitate, discontinuit??i, s.f. Lips? de continuitate; (mat., fiz.) varia?ie brusc?, īn salturi a valorii unei m?rimi.
   discontinuu, -?, discontinui, -e, adj. Care este lipsit de continuitate.
   discordii, pers. 3 discordeaz?, vb. I. 1. Intr. A fi īn discordan??, a nu se potrivi. 2. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda.
 • discordant, -?, discordanti, -te, adj. Nepotrivit, nearmonios, strident; not? discordant? = vorb? sau fapt? care nu se potrive?te īn cazul sau īn momentul respectiv.
   discordan??, discordan?e, s.f. Nepotrivire, dezacord.
   discordie, discordii, s.f. Neīn?elegere, dezbinare; ceart?, vrajb?.
   discotec?, discotcci, s.f. Colec?ie de discuri
 (2); mobil? cu rafturi īn care se p?streaz? astfel de colec?ii; īnc?pere special? pentru p?strarea ?i audierea discurilor.
   discrcditā, discreditez, vb. I. Tr. ?i refl. A face s?-?i piard? (sau a-?i pierde) considera?ia, a (se) compromite.
   discrepant, -?, discrepan?i, -ic, adj. Care nu se potrive?te, care distoneaz?.
   discrepan??, discrepan?e, s.f. Nepotrivire, dezacord.
   discret, -ii, discre?i, -te, adj. Care ?tie s? p?streze o tain?; rezervat, re?inut īn vorbe ?ijn ac?iuni; (despre vorbe, gesturi, manifest?ri) care nu bate la ochi, care nu atrage aten?ia.
   discre?ie s.f. Calitatea de a fi discret, de a p?stra o tain?; rezerv? īn comportare, re?inere īn vorbe.
 DISCRE?IONAR
   disere?ion?r, -ii, discre?ionari, -e, adj. (īn unele state) Puteri discre?ionare = puteri, recunoscute de lege, īn virtutea c?rora unele organe de stat pot lua m?suri f?r? ca ini?iativa lor s? fio īngr?dit?.
   discriminant, -u, discriminan?i, -te, adj. Discriminatoriu.
   discriminare, discrimin?ri, s.f.. 1. Deosebire, distinc?ie f?cut? īntre dou? sau mai multe lucruri. 2. Diferen?iere restrictiv? de drepturi pentru o parte a popula?iei unei ??ri, pentru o organiza?ie, pentru unele ??ri fa?? de altele etc.; discriminare rasial? = politic? de nedrept??ire sau de persecutare a unor categorii de cet??eni pe motivul apartenen?ei lor rasiale.
   discriminatdriu, -ic, discriminatorii, adj. Caro face discriminare, care sus?ine discriminarea.
   uiseni, discuiesc, vb. IV. Tr. A lucra p?mīntul cu discuitorul, īn vederea preg?tirii pentru sem?nat.
. discuitdr, diseuitoarc, s.n. Unealt? agricol? format? din mai multe discuri de o?el care laie ?i afineaz? solul.
   disculp:·, disculp, vb. I. Tr. ?i refl. (Livr.) A (se) dezvinov??i.
   discurs, discursuri, s.n. Expunere f?cut? īn fa?a unei adun?ri pe o tem? politic?, moral? etc.
   discursiv, -n, discursivi, -e, adj. (Despre un procedeu de cunoa?tere) Care ī?i atinge scopul printr-o scrie do etape sau de opera?ii intermediare, deducīnd o idee din alta.
   discursivitate s.f. īnsu?irea de a fi discursiv;, calitatea unei expuneri de a fi explicit?, bazat? pe gīndirea ra?ional?.
   discut?, discul, vb. 1.1. Intr. A sta de vorb? cu cineva (īn leg?tur? cu o anumit? chestiune).
2.  Tr. A analiza, a dezbate īn colectiv o lucrare, un proiect, o lege etc.
   discutabil, -ii, discutabili, -e, adj. Care (mai) poate fi discutat; īndoieinic, contestabil.
   discu?ie, discu?ii, s.f. 1. Convorbire, conversa?ie; controvers?, disput?. 2. Dezbatere, examinare, analiz?.
   dis-de-flminc??? adv. Foarte de diminea??, īn zorii zilei.
   disec?, disec, vb. I. Tr. A face o disec?ie; (fig.) a analiza ceva īn mod minu?ios.
   disec?ie, disec?ii, s.f. Deschidere, sec?ionare a corpului sau a unor p?r?i ale lui īn scopul studierii lor anatomice sau pentru efectuarea unei opera?ii.
   diseminare, disemin?ri, s.f. īmpr??tiere, r?s-pīndire; īmpr??tiere natural? a semin?elor, fructelor, polenului etc. dup? maturizarea lor; r?spīndire īn organism a agen?ilor unei boli.
   discEsiune. disensiuni, s.f. Neīn?elegere, dezacord ; ceart?.
   diserta?ie, diserta?ii, s.f. Expunere īn care se trateaz? o problem? īn mod ?tiin?ific.
   disident, -?, disiden?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care, f?cīnd parte dintr-o colectivitate, are p?reri deosebite de acelea ale majorit??ii.
   disiden?ii, disiden?e, s.f. X. Deosebire de opinii.
2.  Grup de persoane care fac opinie separat?
                                                                                                                   ICC
                                                              īntr-o organiza?ie constituit?, īntr-un partid etc.; sciziune ivit? prin ac?iunea unui astfel de
en,?\
   fhsiiail?, pers. 3 disimileaz?, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A se modifica sau a disp?rea sub influen?a unui sunet identic sau asem?n?tor din acela?i cuvīnt..
                                                              disimuli';, disimulez, vb. I. Tr. A ascunde adev?rata īnf??i?are a unui lucru; a masca, a camufla.
   disipaier, disipatoarc, s.n. Construc?ie executat? īn.aval de corpul unui baraj, destinat? s? mic?oreze viteza apei.
   disjunct, -īi, disjunc?i, -te, adj. (Mat.) Mul?imi disjuncte = mul?imi care nu au elemente comune. ‘
   disjunctiv, -si, disjunctivi, -e,adj. Care separ?, care deosebe?te; propozi?ie disjunctiv? = propozi?ie coordonat? care se afl? īntr-un raport de excludere fa?? de coordonata di; conjunc?ie disjunctiv? = conjunc?ie care leag? propozi?ii disjunctive.
   disjunctor, disjunctoarc, s.n. īntrerup?tor care, īn cazul unei perturba?ii, īntrerupe automat circuitul electric pe care īl protejeaz?.
   (iisjunc?ic, disjunc?ii, s.f. Rela?ie logic? īntre dou? enun?uri care se exclud reciproc.
   disloc?, disloc, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) mi?ca din loc; a (se) desprinde din īntregul din care face parte. 2. Refl.· (Despre straturi gcologiee) A-?i modifica pozi?ia ini?ial?. 3. Tr. ?i refl. (Mii.; despre trupe) A (se) deplasa dintr-un loc īn altul.
   disocia, disociez, vb. 1.1. Refl. (Despre molecule) A se scinda īn molecule mai simple sau īn atomi. 2. Tr. A separa īntre ele no?iuni, idei etc.
   disonan??, disonan?e, s.f. Lips? de consecven?? īntre sunete; asociere nearmonioas? de cuvinte, de silabe etc.
   disparat, -ii, dispara?i, -te, adj. F?r? leg?tur? cu alte lucruri de acela?i fel; desperecheat, r?zle?.                   ,
   disparent, -?, disparen?i, -te, adj. Care este pe cale s? dispar?.
   dispari?ie, dispari?ii, s.f. Faptul de a disp?rea (din fa?a ochilor, din via??, din actualitate).
   disp?rea, dispar, vb. II. Intr. 1. A ie?i din cīmpul vizual; a se pierde f?r? urm?. 2. A īnceta s? mai existe; (despre persoane) a muri.
   disp?rut, -?, disp?ru?i, -le, adj. Care nu se mai vede; care nu mai poate fi g?sit; care a īncetat s? mai existe; mort.
   dispeccr, dispeceri, s.m. Tehnician care urm?re?te ?i reglementeaz? permanent un proces tehnic, un proces de produc?ie, mersul trenurilor etc.
   dispecerat, dispecerate, s.n. Func?ia dispecerului; serviciul īn care ī?i desf??oar? activitatea.
   dispens?, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva. 2. Tr. A scuti pe cineva de o obliga?ie, de o īndatorire.
   dispensar, dispensare, sin. Institu?ie sanitar? prin care se acord? asisten?? medical? ambulatorie pe un anumit teritoriu.
stare de dis-descompuno dia?ii mono-ai)A deplasa rele aglome-u?in expuse
                                                           īmpr??tiat.; i?tiat?, lips?
iere, r?spīn-a?ii compuse onente; r?s-in masa altei
                                                             nil pl?cea,
?ie, īntīlnit? itorii.
dj., s.n. ī. sl? la dispo-3 ocupat. i f?r? o des-d dispune.
;.f. 1. Faptul i nibilitate = u de care se
nsamblu de nit fel (f?r? viciu, unele o anumit? upare a for-unei unit??i lupt? sau a
dero obliga-tiv; m?sur? torie pentru mor obiecte numit plan.
                                                           i?? do cineva
                                                           A manifesta trata cu dis-
   (USjUUfc -ia «iispu?i, -se, ai)]. M i/i dltspus s?... = a se declara gata s?..., a fi īnclinat s?...; a fi bina (sau prost) dispus = a fi vesel, multumit (sau nemul?umit, f?r? chef); a fi u?or ame?it de b?utur?.
   disputu, disput, vb. I. ī. Tr. (Despre persoane, colcctivit??i) A fi īn concuren??, a rivaliza; a lupta pentru ceva: ī?i disputa īntiictatca. 2. Refl. (Despre competi?ii sportive) A avea loc, a se desf??ura.
   disput?, dispute, s.f. 1. Discu?ie in contradictoriu, dezbatere, ceart?. 2. Lupt? pentru īntiie-fate; īntrecere sportiv?.
   distant, -ii, distan?i, -tc, adj. Rezervat, necomunicativ.
   distan?ii, distan?ez, vb. I. 1. Tr. A aranja fiin?e sau lucruri l?sīnd anumite intervale īntre ele; (refl.) a se dep?rta de cineva sau de ceva, a īntrece. 2. Refl. (Fig.) A dep??i pe cineva ca valoare.
   distan?ii, distan?e, s.f. 1. Interval care desparte dou? puncte īn spa?iu; dep?rtare. 2. Interval de timp intre dou? momente, īntre dou? evenimente.
   disicn s.n. Silicat natural de aluminiu folosit la fabricarea unor produse refractare.
   disiili, distihuri, s.n. Grup de dou? versuri caro au īn?eles de sine st?t?tor.
   (listilii, distilez, vb. I. Tr. A trece un lichid īn stare de vapori prin īnc?lzire pīn? la fierbere, urmat? de condensarea vaporilor ob?inu?i.
   distilat, -?, distila?i, -te, adj. Caro a fost supus distil?rii; (substantivat, n.) produs ob?inut prin distilare.
   distilerie, distilerii, s.f. Instala?ie industrial? īn care se efectueaz? opera?ia de distilare.
   (Jistir.ci, -ti, distinc?i, -te, adj. 1. Care se deosebe?te de alte lucruri de acela?i fel. 2, Clar, l?murit, deslu?it.
   distinctiv, -?, distinctivi, -e, adj. Prin caro se deosebe?te un lucru de altul.
   distinc?ie, distinc?ii, s.f. 1. Deosebire. 2. Atitudine aleas? īn īnf??i?are, īn ?inut?. S. Decora?ie sau titlu care se acord? cuiva pentru anumite merite.
   distinge, disting, vb. III. 1. Tr. A deosebi un lucru do altul; a observa, a remarca, a deslu?i.
2.  Refl. A se remarca, a se eviden?ia. īi. Tr. A acorda cuiva o distinc?ie.
DISTINS
 168
    distins, -ii, distin?i, -sc, adj. 1. Care sc remarc? prin īnsu?irile sale; deosebii,; eminent, ilustru.
 2. Plin de distinc?ie (2).
    distona, pers. 3 distoneaz?, vb. I. Intr. A nu se potrivi (cu ansamblul din caro face parte), a fi īn dezacord; (despre sunete muzicale) a suna fals.
    distonant, -īi, distonan?i, -te, adj. Caro distoneaz?.
    distorsiune, distorsiuni, s.f. 1. (Fiz., telec.) Abatere (sup?r?toare) a unei imagini, a unei unde otc. de !a forma ini?ial?. 2. R?sucire convulsiv? a unor p?r?i ale corpului.
    disini, distrez, vb. I. Refl. A petrece timpul īn mod pl?cut; (tr.) a face pe cineva s? se amuze.
    distractiv, -ii, distractivi, -e, adj. Care distreaz?; amuzant.
    distrac?ie, distrac?ii, s.f. 1. Ceea ce distreaz?; petrecere, amuzament. 2. Lips? de aten?ie.
    distrage, distrag, vb. III. Tr. A abate aten?ia cuiva de la o activitate, de la o preocupare.
    distrat, -īi, distra?i, -te, adj. Care este cu gīndul īn alt? parte; neatent.
    distribui, distribui, vb. IV. Tr. A repartiza, a īmp?r?i ceva īn mai multe locuri sau la mai multe persoane.
    distribuitor, -o?rc, dislribuito'ri, -oare, s.m. ?i f., s.n.· 1. S.m. ?i f. Persoan? care distribuie ceva.
 2. S.n. Pies?, mecanism, dispozitiv caro serve?te la distribuirea unui material, a curentului elecj trie otc.
    distributiv, -?, distributivi, -e, adj. 1. Numeral distributiv = numeral caro arat? repartizarea sau gruparea numeric? a' obiectelor. 2. (Mat.) Care reprezint? proprietatea de distributivitate.
    rtistributivit?te s.f. (Mat.) Proprietate a unei opera?ii matematice de a putea fi efectuat? separat asupra diferi?ilor termeni dintr-o expresie.
    distribu?ie, distribu?ii, s.f. 1. Faptul de a distribui. 2. Repartizarea rolurilor dintr-o pies? la actori; ansamblul actorilor care joac? īntr-o pies?. 3. Repartizarea ?i transmiterea la diferi?i consumatori a unui fluid, a unui flux de energie otc. 4. Ansamblu de organe ale unei ma?ini termice care comand? automat admisia ?i evacuarea agentului energetic.
    district, districte, s.n. Unitate adminislrativ-teritorial? īn unele ??ri.
    distrofic, -?, i\istrofiei, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se rerer? la distrofie. 2. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care suferii de distrofie.
    i’nsivoiie, disirofii, s.f. Alterarea structurii normale a unui ?esut, a unui organ, a unei regiuni anatomice sau a īntregului organism, datorit? unei tulbur?ri de nutri?ie.
    distructiv, -?, distructivi, -e, adj. Distrug?tor. Var.: destmctiv, -ii adj.
    distrug?tor, -oare, distrug?tori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care distruge, nimicitor. 2. S.n. Nav? de lupt?, f?r? cuiras?, dotat? cu armament de artilerie, rachete ?i torpile.
    distruge, distrug, vb. III. 1. Tr. A face s? nu mai existe, a nimici. 2. Tr. ?i refl. (Fig.) A face
 s?-?i piard? (sau a-?i pierde) averea, s?n?tatea, lini?tea sufleteasc? etc.
   distrus, -ii, distru?i, rse, adj. 1. Nimici?, d?rī-mat. 2. (Fig.; despre oameni) Ruinat din punct de vedere intrai, fizic sau material.
   ditai adj. invar. (Fam.) Foarte mare, co?cogea.
   ditamai adj. invar. (Fam.) Foarte mare, co?cogea.
   ditiramb, ditirambi, s.m. Poem liric antic dedicat zeului Dionysos; (ast?zi) poem liric elogios, (p. exl.) laud? excesiv?.
   ditirambic, -ii, ditirambici, -c, adj. (Despre vorbire, stil) Plin do laude exagerate.
   diuretic,-:!, diuretici, -c, adj., s.n. (Medicament) care m?re?te secre?ia ?i eliminarea urinei.
   diurez?, diureze, s.f. 1. Proces fiziologic do producere ?i eliminare a urinei. 2. Cre?terea secre?iei ?i excre?iei de urin?.
   diiirn, -ii, diurni, -e, adj. De zi, din timpul zilei; care dureaz? o zi (24 de ore).
   diurn?, diurne, s.f. Indemniza?ie zilnic? pl?tit? cuiva pentru acoperirea cheltuielilor f?cute īntr-o deplasare īn interes do serviciu.
   divagd, divaghez, vb. I. Intr. A vorbi aiurea, ab?tīndu-se do la subiect.
   divaga?ie, divaga?ii, s.f. Abatere de la subiect; digresiune.
   divin, divanuri, s.n. 1. Canapea f?r? sp?tar, pe care se poate ?edea sau dorini. 2. (īn trecui) Denumire a sfatului domnesc din Moldova ?i din ?ara Romāneaso?.
                                                                           div?, dive, s.f. Artist? mult admirat? de public. diverge, pers. 3 pl. divārg ,vb. III. Intr. (Despre raze) A se r?sfira plecīnd din acela?i puric!.
   divergent, -?, divergen?i, -te, adj. 1. Care, plecīnd dintr-un punct comun, se dep?rteaz? īn direc?ii diferite; lentil? divergent? = lenlil? care produce divergen?a razelor de lumin? ce o str?bat. 2. (Fig.; despre concep?ii, atitudini) Care difer?, care se contrazic.
   divergen??, divergen?e, s'.f. 1. īnsu?irea de a fi divergent (t). 2. Deosebire de p?reri, de concep?ii; neīn?elegere.
   divers, -īi, diver?i, -se, adj. 1. Deosebit, variat, felurit; fapt divers = īntīmplare banal?; (substantivat, f. pl.) probleme m?runte ?i Variole j(care formeaz?, de obicei, ultimul punct dintr-o ordine de zi a unei ?edin?e). 2. (La pl.; precedind substantivul la care se refer?) Tot felul de...
   diversifica, diversific, vb. I. Tr. A face ca vn lucru, un proces etc. s? capete forme multiple ?i variate.
   diversionisni s.n. Atitudine, manifestare diversionist?.
   diversionist, -?, diversionis?i, -sie, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Cu caracter de diversiune (X); care caut? s? provoace o diversiune. 2. S.m. ?i f. Persoan? care provoac? (sau īncearc? s? provoace) o diversiune.
   diversitate s.f. Caracterul a ceea ce este divers; varietate, felurime.
   diversiune, diversiuni, s.f. X. īncercare de a schimba cursul unei ac?iuni, do a abate gīndu-
 I
                                                                                                                                                                                                        •Mititea,
                                                                                                                                                                                                                  COjCO-
  '?         co?.
  ! 1::ic snti,’ ?;;a liric
  ;-!· ī'Hp-e i:
  :p;!c;ic j0 L:;;-'is se·.
                                                                                                                                                                                                           -i- tinipul
  .           fA-
         Ceste
  :::x
  r-'H aiuiea, -Jsd'iecl;
                                                                                                                                                                                                          ? in t-?-’l!
                                                                                                                                                                                                          ?-i'v;c:ciii
         iD-:=p-e pi?:. !. Cī:ī. p!·?· r'-'īīij in '= !;aii!ī <-.? o stfs'iisi)
 rilo sau planurile cuiva (croind probleme false, īn?el?toare). 2. Ac?iune militar? f?cut? cu scopul cie a abate aten?ia inamicului de la activitatea din zon? īn care so preg?te?te sau se īndreapt? atacul.
   divertisment, divertismente, s.n. 1. Distrac?ie, amuzament. 2. Compozi?ie muzical? instrumental? cu caracter distractiv. 8. Suit? muzical? alc?tuit? dintr-o serie de piese cu caracter diferit.
   divide, divid, vb. III. Tr. ?i refl. A (se) diviza, a (se) īmp?r?i.
   dividend, dividende, s.n. Parte din profitul unei societ??i pe ac?iuni caro ii revine unui ac?ionar īn raport cu ac?iunile pe care le posed?.
   divin, -?, divini, -e, adj. 1. Care apar?ine unei divinit??i; considerat c? provine de la Dumnezeu (sau de la zei); dumnezeiesc. 2. (Fig.) Minunat, īneīnt?tor.
   divina?ie, divina?ii,' s.f. Putere magic? atribuit? unor persoane de a ghici viitorul.
   divinitate, divinit??i, s.f. 1. Dumnezeu; zeu, zeitate. 2. Natur?, esen?? divin?.
   diviniza, divinizez, vb. I. Tr. A adora, a iubi nespus de mult; (in concep?iile mistice) a considera drept divinitate.
   diviza, divizez, vb. I. Tr. ?i refl. 1. A (se) īmp?r?i īn mai multe p?r?i. 2. Ā (se) dezbina.
   divizibil, -?, divizibili, -e, adj. Care poate fi divizat; care se īmparte exact (f?r? rest) cu alt num?r.
   divizibilit?te s.f. Proprietatea a dou? numere īntregi, a dou? polinoame ele., de a se īmp?r?i exact īntre ele (f?r? a da rest).
   divizie, divizii, s.f. 1. Mare unitate militar?, constituit? din mai multe regimente. 2. Categorie de calificare a echipelor sportive.
   divizion, divizioane, s.n. Subunitate a unui regiment de artilerie, constituit? din mai multe baterii.
                                                        s.m. ?i f. si f. ĪPer-
 dizonteric, -n, dizenteriei, -e, adj.,
 1. Adj. Privitor la dizenterie. 2. S.m. soan? bolnav? do dizenterie.
 dizenterie, dizenterii, s.f. Infec?ie acut? lera-lizat? īn intestinul gros, caracterizat? prin scaune diareice cu sīnge.
 dizeur, dizeuri, s.m. Cīnt?re? de muzic? u?oar?. Pr.: dizor.
 dizfiuz?, dizeuze, s.f. Cinl?rea?? de muzic? u?oar?. Pr.: dizoz?.
 dizgra?ia, dizgra?iez, vb. I. Tr. A lipsi pe cineva de bun?voin?a, de favoarea de care s-a bucurat pīn? atunci.
 dizgra?ie, dizgra?ii, s.f. Pierdere a favoarei, a bun?voin?ei unui superior, a unei persoane influente.
 dizgra?ios, -oas?, dizgra?iofi, -oase, adj. Lipsit de gra?io, de farmec.
 dizolv?, dizolv, vb. I. Tr. 1. A face ca o substan?? solid?, lichid? sau gazoas? s? se disperseze īn alt? substan?? (de obicei lichid?), ob-?inīndu-se o solu?ie. 2. A desfiin?a o organiza?ie, o asocia?ie, o adunare.
 dizolviīn?, -?, dizolvan?i, -te, adj., s.m. (Substan??) care are proprietatea de a dizolva.
 diim?, dīlme, s.f. (Reg.) Form? de relief cu aspect de deal mic, izolat ?i cu vīrful rotunjit.
 dīmb, dimburi, s.n. Ridic?tur? de teren mai mic? decīt dealul; mic? ridic?tur? de p?mīnt la marginea unui ?an?, a unei gropi etc.
 dīnsul, dīnsa, dtn?ii, dīnsele, pron. pers. El,
 ea.
 <l:rS, dire, s.f. 1. Urm? sub?ire ?i continu? l?sat? pe p?mīnt, pe nisip, pe z?pad? etc. de un obiect tīrīt, de un lichid etc. 2. Dung?, linie; raz? de lumin?.
 dīrdīi, di r?ii, vb. IV. Ihtr. 1. A tremura de frig (sau de fric?); (despre din?i) a cl?n??ni.
 2. (Despre ferestre, p?mīnt etc.) A se cutremura;
 DOAGA
   doag?, doage, s.f. Fiecare dinf.ro piesele dc lemn plato (sau u?or īncovoiate) din care sīnt f?cute ciuberele, butoaiele etc.
   doiimn?, doamne, s.f. x. Termen de polite?e pentru o femeie c?s?torit?; doamn? dc onoare = femeie din īnalta societate, aflat? īn serviciul unei prin?ese sau unei regine. 2. (īnv.) So?ie de domn (2) sau de boier.
   doar adv. 1. Numai: doar tu ai venit? 2. Vezi bine, desigur: dc unde ?tii? doar nu e?ti'ghicitor.
3.  Poate; probabil; f?r? doar ?i poate = fur? nici o īndoial?. Var.: dosirii adv. doar? adv. v. dor.r.
   dobitoc, -Oiic?, dobitoci, -oace, s.n., s.m. ?i f.
1.  S.n. Animal patruped (domestic.) 2. S.m. ?i f. Calificativ dat unui om prosl sau lipsit de bun-sim?.
   dobitocese, -c?sc?, dobitocc?ti, adj. De dobitoc: stupid.
   dobitocie, dobitocii, s.f. Fapt? sau vorb? prosteasc?, nesocotit?.
   dobīndii, dobīnzi, s.f. 1. Sum? de bani caro se pl?te?te de c?tre debitor creditorului pentru un īmprumut b?nesc. 2. Cī?tig, profit.
   dobīndi, dobīndesc, vb. IV. Tr. A ob?ine ceva īn urma unui efort; a primi, a c?p?ta.
   doborī, dobor, vb. IV. Tr. 1. A culca la p?mīnt, a r?sturna. 2. A da jos, a face s? cad?. 3. A distruge, a nimici; (fig.) a birui, a cople?i.
   doborīt, -?, dobori?i, -le, adj. Distrus suflete?te. d(Sbo?, dobo?uri, s.n. Tort f?cut, din foi de aluat suprapuse, īntre care se introduce crem?, foaia de deasupra avīnd o glazur? de zah?r ars.
   dobrogean, -?, dobrogeni, -e, adj., s.m. ?i f.
1.  Adj. Din Dobrogea, privitor la Dobrogea. 2.
S.m. ?i f. Persoan? (originar?) din Dobrogea. dobrogeanc?, do'orogence, s.f. Dobrogean? (2). doc1 s.n. ?es?tur? de bumbac din care se confec?ioneaz? obiecte de īmbr?c?minte, prelate etc.
   doc5, docuri, s.n. 1. Bazin īnconjurat de cheiuri īn caro sta?ioneaz? navele īn timpul īnc?rc?rii ?i desc?rc?rii m?rfurilor. 2. Construc?ie special? īn ?antierele navale destinat? lans?rii la ap? a navelor, execut?rii unor lucr?ri de repara?ii ?i de īntre?inere a acestora etc.; doc plutitor = instala?ie plutitoare destinat? lucr?rilor do repara?ie a navelor.
   doc?r, docare, s.n. Tr?sur? mic? ?i u?oar? cu dou? sau cu patru ro?i.
   docSnt, docen?i, s.m. 1. Grad didactic onorific īn īnv???mīnlul universitar din unele ??ri. 2. Doctor docent — titlu ?tiin?ific acordat doctorilor īn ?tiin?e care s-au distins printr-o activitate deosebit?.
   docen??, doccn?e, s.f. Titlul ?i func?ia do docent.
   docher, docheri, s.m. Muncitor care lucreaz? la īnc?rcatul ?i desc?rcatul vapoarelor īn docuri.
   docil, -?, docili, -c, adj. (Adesea adverbial) Supus, ascult?tor.
   docilitate s.f. īnsu?irea de a fi docil, doct, -ii, doc?i -te, adj. īnv??at, erudit.
                                                    170
   doctor, doctori, s.m. 1. Medio. 2. Titlu ?tiin?ific acordat de o institu?ie dc īnv???mīnt, superior sau de un institut academic; doctor honoris causa
 —  titlu onorific acordat do o universitate unor persoane cu merite mari īn domeniul ?tiin?ei sau al culturii. 3. (Fam.) Persoan? foarte priceput? īntr-un anumit domeniu.
   doctorii, -?, doctorali, -c, adj. (Despre atitudini, ton etc.) Grav, solemn; pedant; īncrezut, īn-gīmfai.
   doctorand, -īs, doctoranzii -de, s.m. ?i f. Persoan? īnscris? pentru doctorat.
   doctorat, doctorate, s.n. Stagiu de calificare ?tiin?ific? superioar?, efectuat dup? terminarea studiilor universitare, pentru ob?inerea titlului dc doctor (2).
   doctorie, doctorii, s.f.'j Medicament, doctori??, doctori?e, s.f. Femeie medic, (īoctriniir, -?, doctrinari, -c, adj., s.m. ?i f.
 1. Adj. Privitor la o doctrin?. 2. S.m. ?i f. Persoan? care formuleaz? sau sus?ine o doctrin?.
 3. S.m. ?i f. Adept al unor p?reri preconcepute, dogmatice.
   doctrin?, doctrine, s.f. Ansamblul tezelor fundamentale ale unui sistem filozofic, politic, ?tiin?ific etc.
   docum6nt, documente, s.n. 1. īnscris prin care sc atest? un fapt, se confer? sau se recunoa?te un drept etc. 2. Text scris sau tip?rit, inscrip?io, fotografie ori alt? m?rturie caro serve?te la cunoa?terea unui fapt actual sau din trocul.
   documcutu, documentez, vb. I. Refl. A se informa temeinic (pe baz? de documente).
   documentar, -?, documentari, -c, adj., s.n. 1. Adj. Cu caracter sau cu valoare de document; care serve?te la documentare. 2. S.n. Film sau scriere care prezint? fapte autentice, reale.
   documentat, -ii, documenta?i, -te, adj. Dovedii prin documente; bazat pe documente; (despre oameni) bine informat.
   documcnt??ic, documenta?ii, s.f. Totalitatea mijloacelor de informare asupra unei probleme.
   (loOccaidvu, dodccacdrc, s.n. Poliedru cu dou?sprezece fe?e.
   dodecafonic s.f. (Muz.) Folosirea consecvcnl? īn compozi?ie a color dou?sprezece sunete ale gamei cromatico.
   dodecflgtfn, dodccagoane, s.n. Poligon cu dou?sprezece laturi.
   dodecasil?b, dodecasila.be, s.n. Vers care are dou?sprezece silabe.
   dodii s.f. pl. (Pop. ?i fam.) A corbii in dodii = a vorbi intr-aiurea.
   doftorici, doftoricesc, vb. IV. Tr. (Pop. ?i fam.) · A īngriji un bolnav (folosind mai ales miilorce empirice).
   dog, dogi, s.m. Ras? de cīini de talie mare, cu botul gros ?i urechile aplecate.
   dogar, dogari, s.m. Me?te?ugar care face sau repar? vase din doage.
   dogiirie, (2) dog?rii, s.f. 1. Meseria dogarului. 2. Atelier īn care se lucreaz? obiecte din doage.
   dfige, dogi, s.m. Titlu purtat dc conduc?torul politic al unor republici italiene din trecut.
                                                               DOMINION
   dolean??, dolean?e, s.f. Dorin??; plingere, jalb?, ddīic, dolii, s.f. Linie do intersec?ie a dou? versante de acoperi?, care formeaz? im unghi intrind.
   (loiihflceī?l, -ii, dolihoccfeli, -c, a<'i. (Despre oameni, adesea substantivat) Cu craniul alungit din fa?? c?tre spate.
   (Min?, doline, s.f. Form? do relief admcit?, cu aspect de pīlnie.
   doliu, doliuri, s.n. I. Durere adinc? pricinuit? de moartea cuiva sau de o marc nenorocire ob?teasc?. 2. Semn exterior (īmbr?c?minte sau bant? neagr?) prin care cineva ī?i exprim? doliul (X); zi de doliu = zi care aminte?te de un eveniment dureros.
   dolmun, dolmane, s.n. Hain? ofi?ereasc? scurt?, īmbl?nit? ?i īmpodobit? cu brandenbnrguri.
   doime::, dolmene, s.n. Monument megalitic din epoca preistoric?, format dintr-o lespede mare do piatr?, a?ezat? orizontal po dou? pietre vcrficalc.
   doloMu, -īs, dolofani, -e, adj. Gras, durduliu. (Momit s.n. v. dolomitīi. dolomit? s.f. Mineral constituit din carbonat de calciu ?i de magneziu; roc? gr?un?oas? alc?tuit? din acest mineral, utilizat? ca material refractar, ca piatr? de construc?ie ctc. Var.: dolomit s.n.
   dom, domuri, s.n. Catedral? impun?toare; cupol? deasupra unei cl?diri monumentale.
   domeniu, domenii, s.n. 1. Proprietate funciar? feudal?; mo?ie mare. 2. Sector al unei ?tiin?e, al unei arte etc.; sfer? do activitate.
   domestic, -?, domestici, -e, adj. 1. (Despre animale) Care tr?ie?te pe ling? casa omului, fiind folosit īn anumite scopuri. 2. Care se ?ine de cas?, de gospod?rie; (p. exf.) inlim, privat.
   domestici, domesticesc, vb. IV. Tr. A īmblīnzi un animal s?lbatic, obi?nuindu-1 s? tr?iasc? pe linp? casa omului.
   domicilii!, domiciliez, vb. I. liitr. A-?i avea domiciliul undeva; a locui.
   domiciliu, domicilii, s.n. Locul, casa īn care locuie?te cineva īn mod statornic.
   domin», domin, vb. I. 1. Tr. A ?ine pe cineva sub influen?a sa, a-1 st?pīni. 2. Refl. A-?i re?ine sentimentele, a se st?pīni. īl. Tr. ?i intr. A īntrece prin īn?l?ime lucrurile sau fiin?ele din jur; a se īn?l?a deasupra tuturor. 4. Tr. ?i intr. A se impune prin num?r, valoare, intensitate; (sport) a-?i dep??i adversarul.
   dominant, -?, dominan?i, -te, adj., s.f. 1. Adj. Caro domin?; (p. ext.) predominant, caracteristic, specific. 2. S.f. (Muz.) Treapta a cincea a modurilor major ?i minor.
   domina?ie, domina?ii, s.f. St?pīnire, autoritate exercitat? asupra altora.
   dominican, -?, dominicani, -c, s.m. ?i f., adj.
1.  S.m. ?i f. C?lug?r (sau c?lug?ri??) dintr-un ordin catolic, īntemeiat la. īnceputul secolului al XlII-lea. 2. Adj. Care se refer? la dominicani (*)·
   <iomini<5n, domimoane, s.n. Denumire a unor posesiuni engleze care se bucurau do o anumit?
DOMINO
 independen?? (?i care au fost apoi declaralc suverane ?i egale īn drepturi cu Marea Brilanie).
   domino, (1) dominouri, s.n. 1. īmbr?c?minte de bal costumat., īn form? de mantie lung?, cu glug?. 2. Numele unui joc de societate la care se folosesc 28 de piese plate, īnsemnate cu un num?r de puncte ?i pe care juc?torii le combin? īntre elo dup? anumite reguli.
   domn,, domni, s.m. 1. Termen de polite?e peni ni un b?rbat. 2. Titlu purtat de suveranii ??rii Romāne?ti ?i ai Moldovei. 3. Dumnezeu; Iisus Ilristos; (la vocativ, īn forma doamne) exclama?ie de surpriz?, mirare, am?r?ciune.
   domnise, -c?sc?, domne?ti, adj. Privitor la domni (2); care eman? de la un domn (2); boieresc.
   domne?te adv. Boiere?te; ca boierii, domni, domnesc, vb. IV. Intr. A guverna īn calitate de domn (2); (fig.) a st?pīni, a domina: domne?te lini?tea.
   domnie, domnii, s.f. 1. Demnitatea de domn
 (2): autoritatea politic? ?i juridic? a domnului
 (2). 2. Domina?ie, putere, st?pīnire. 8. īn locu?iuni, cu valoare de pronume de reveren??: domnia voastr?.
   domni?oar?, domni?oare, s.f. Termen de polite?e pentru o fat?; domni?oar? de onoare = fat? care īnso?e?te pe mireas? la cununie.
                                                          domni?or, domni?ori, s.m. (Pop.) Termen de polite?e pentru un tīn?r (de la ora?) nec?s?torit, domnitcir, -o?rc, domnitori, -oare, s.m., adj.
 1.  S.m. Domn (2); (spec.) titlu purtat de suveranii Romāniei īntre 1859 ?i 1881. 2. Adj. Cas? (sau familie) domnitoare = dinastie.
   domni??, domni?e, s.f.· 1. Fiic? de domn (2).
 2.  (Fam.) Termen de adresare pentru o femeie tīn?r?.
   domol, -odl?, domoli, -oale, adj. 1. (Adesea adverbial) F?cut f?r? grab?, īncet; cu intensi-tate_ sc?zut?. 2. (Despre sunete, glas, vorbire) Lini?tit, lin, īncet; (despre oameni), blīnd, blajin. 3. (Despre atmosfer?, clim?, vīnt) Temperat, dulce, potolit.
   domoli, domolesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) calma, a (se) tempera; a face s? se mi?te (sau a se mi?ca) mai īncet. 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii) A se potoli, a sc?dea īn intensitate; (despre suferin?e fizice) a se atenua, a se lini?ti, don?, donez, vb. I. Tr. A face o dona?ie. donsU?r, -?, donatari, -e, s.m. ?i f. Persoan? īn favoarea c?reia se face o dona?ie.
   donator, -oāre, donatori, -oare, s.m. si f. Persoan? care face o dona?ie; donator de sīnge —
 , persoan? care ofer? o cantitate din sīngele s?u pentru transfuzii.
   doc??ie, dona?ii, s.f. Act prin care o persoan? transmite cu titlu gratuit un bun al s?u altoi persoane; bun transmis printr-un astfel do act.
   dond?ni, dond?nesc, vb. IV. Intr. A spune vorbe f?r? īn?eles; a bomb?ni.
   doni??, doni?e, s.f. Cof?; g?leat? īn care se mulg vacile sau oile.
   dnnjon, donjoane, s.n. Turnul principal al unui castel medieval.
   do'iju?n, donjuani, s.m. (Fam.) B?rbat caro umbl? dup? aventuri amoroase.
   don, dopuri, s.n. 1. Bucat? de plut?, de cauciuc, de lemn ele. cu care se astup? o sticl?, un flacon etc. 2. Bucal? do lemn care astup? deschiz?tura de sus a fluierului, a cavalului ele., l?sīnd numai o gaur? mic?, prin care-se sufl?.
   dop?, dopez, vb. I. Tr. ?i refl. A(-?i) administra o substan?? excitant? spre a ob?ine, temporar, m?rirea randamentului fizic peste cel normal, dopāj, dopaje, s.n. Faptul de a (se) dopa. dor, doruri, s.n. Dorin?? puternic? de a revedea pe cineva drag, de a reveni la ceva; nostalgie; n?zuin??, dorin??; poft?.
   dori, doresc, vb. IV. Tr. 1. A rīvni, a n?zui la ceva; a fi st?pīnit de dorin?a de a avea sau de a ob?ine ceva; a l?sa dc dorit = a nu fi a?a cum trebuie, a nu satisface. 2. A ura cuiva ceva.
   doric, -5, dorici, -cc, adj. Ordin dorin — ordin de arhitectur? greac? caracterizai prin coloane f?r? baz? ?i cu capitel lipsit de ornamente.
   dorin??, dorin?e, s.f. 1. Stare sufleteasc? a celui care dore?te ceva, care rīvne?te, aspir? la ceva. 2. Poft?, gust.
   doritor, -o?rc, doritori, -oare, adj. Care dore?te, care este dornic de ceva.
   dormez?, dormeze, s.f. Canapea f?r? sp?lar, de obicei cu c?p?tīi, pe care se poate dormi.
   dormi, dorm, vb. IV. Intr. 1. A se g?si īn stare de somn; (fig.) a fi mort. 2. A r?mīne peste noapte undeva, a mīnea.
   dormit?, dormitez, vb. I. Intr. A mo??i, a a?ipi din cīnd īn cīnd.
   dormitor, dormitoare, s.n. 1. Camer? do dormit. 2. Mobil? ?pecial? pentru camera de dormit, dorn, dornuri, s.n. Priboi1, dornic, -?, dornici, -ce, adj. Care dore?te, doritor.
   doroban?, doroban?i, s.m. (La pl.) Corp de osta?i pede?tri, cu leaf?, din ?ara Romāneasc? ?i din Moldova; (?i la sg.) soldat care f?cea parte dintr-un astfel de corp.
   dorsal, -?, dorsali, -e, Adj. Din regiunea spatelui.
   do3, dosuri, s.n. 1. Partea de dind?r?t, din spate, a unui lucru, a unei fiin?e, a unei construc?ii etc.; ?ezut, fund; dosul mīinii (sau al palmei) = partea din afar? a mīinii; de-a-ndoa-, sclca = altfel decīt trebuie, anapoda. 2. Partea mai pu?in ar?toas? a unei ?es?turi; partea din interior a unei haine. 3. Loc ferit, ad?postit, unde nu bate soarele.
   dos?r, dosare, s.n. Totalitatea actelor referitoare la o problem? sau la o persoan?; īnvelitoare de carton īn care se p?streaz? astfel de acte.
   dosi, dosesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) ascunde. 2. Tr. A fura ceva (ascunzīnd).
   dosnic, -?, dosnici, -cc, adj. (Despre str?zi, cl?diri etc.) Retras, izolat.
   dospe?l?, dospeli, s.f. Faptul de a dospi; substan?? fermentat? care serve?te pentru a face s? dospeasc? un aluat.
do sex opus: iubit(?)
  din dragoste
                                                                                                                                              Iiiliin’, (irr:
                                                                                                                                            sau din prietenie
Caro
 dc dragul... pentru...
   draci!, dragiicz, vb. I. Tr. 3. A s?oa cu '!1 a i sub ap? scolind materialul s?pat. L’. A cur?] a do mine o cale navigabil?.
   drāg?, drngc, s.f. Instala?ie plutitoare ru rare so drapeaz?.
   drn?lin?, ilrnglinr, s.f. .Echipament de lucru monlat pe un excavator, compus dinlr-o cup? ata?at? la un bra? lung, care serve?te Ia s?pat ?i la īnc?rcat p?mīntul.
   (lracMi?n, dragomani, s.m. (īnv.) Interpret, tālmaci oficial īn tarile din Orient; marc dragoman = īnalt, dreg?tor al Por?ii otomane, care se ocupa do rela?iile diplomatice cu statele europene.
   dragon1, dragnnnc, s.n. ?nur din fir metalic, terminat cu un ciucure, care so atirn? la minerul s?biei.
   dragon3, dragorii, s.m. 1. Monstru fabulos reprezentat cu aripi do vultur, gheare de leu ?i coad? do ?arpe. 2. (īnv.) Soldat din cavalerie cchipat a?a fel ca s? poat? lupta ?i pedestru.
   dragiir, dragoarc, s.n. Nav? folosit? pentru culcgorca minelor marine.
 _ dragoste s.f. Sentiment de afec?iune pentru cineva sau ceva; sentiment, de iubire fa?? do o persoan? de sex opus.
   drahm?, drahme, s.f. 1. Moned? de argint in Grecia antic?; unitate monetar? din Grecia contemporan?. 2. Veche unitate de m?sur? pentru greut??i.
   drnjjeu, drajeuri, s.n. 1. Bomboan? f?cut? din cristale dc zah?r, sīmburi do fructe, creme ele. ?i acoperit? cu o glazur? do ciocolat? sau d·· zah?r. 2. Medicament, in form? de pilul?, īnvelit īn zah?r sau īn ciocolat?.
   drum, dramuri, s.n. 1. Vechy iinitalo de m?sur? pentru greutate ?i pentru cry'acitale. 2. Buc??ic?, i?rim?.
   dramatic, -?, dramatici, -c, adj. 1. Care ?ine de dram?, privitor la dram? sau la teatru; art? dramatic? = ansamblul principiilor ?i regulilor privitoare la interpiclarea ?i punerea in scen? a unei piese de teatru; genul dramatic — gen literar cuprinzīnd opere scrise pentru a fi reprezentate pe scen?. 2. (Despre intīmpl?ri, situa?ii ele.) Zguduitor, impresionant.
   dramatism s.n. 1. īncordarea ac?iunii intr-o oper? dramatic?. 2. Tensiune, īncordare; lupt? ascu?it? īntre interese ?i sentimente.
   dramatiza, dramatizez, vb. I. Tr. 1. A prelucra o oper? literar? (epic?) pentru a putea li reprezentat? pe scen?. 2. (Ir.) A exagera gravitatea unei situa?ii, a unui fapt.
   dramatizare, dramatiz?ri, s.f. Ac?iunea de a dramatiza; pies? literar? (epic?) adaptat? pentru prezentarea pe scen?.
   dramaturg, dramaturgi, s.m. Autor de piese de teatru.
   dramaturgie s.f. 1. Totalitatea operelor dramatice care apar?in unui popor, unei epoci, unui autor etc. 2. Art? dramatic?.
T>r.,·. va
  i;i
                                                             dr-nnir. s.f. 1. Pies? tic lenlru caracterizat? prin oglindirea vie?ii reale, intr-un con-
iJic! complex pi puternic; dram? liric? (sau mv-:ira!r'.) : oper? uni7.ifī;-i cu 1111 puternic caracter
drama! ic. 2. Arl? dramatic?. īntimplare tragic?, nenorocire.
   dr.inif?, dranite, s.f. (Reg.) Scīnduric? dn lemn de li - .·> (1. mai mare decil ?indrila, folosil? la acoperitul raselor ??r?ne?ti.
   drap?. drapez, vb. 1. Tr. 1. A īmpodobi sau a acoperi cu o draperie. Li. A aranja in mod artistic faldurile unei draperii, cutele unui obiect
de īmbr?c?minte pir,.
   (Iran:·!, drapele, s.n. Fi?ie de pinz? sau de m?tase (inlr-una sau mai multe culori, adesea cu o stem? sau cu o emblem?), prins? do o lance lung? de lemn ?i reprezenlind semnul distinctiv al unui stat, al unei unit??i militare sau al unei organiza?ii; a fi sub drapel — a servi in ramat?.
   draperie, draperii, s.f. Perdea grea de stof? sau de (Miilea, cu falduri.
   drastic, -?, drastici, -ce, adj. .Foarte aspru, lind.d, violent: (despre medicamente sau 'tratamente) cu efect rapid ?i puternic.
   dmvidi?n. -?. dravidieni, -e, s.m. ?i f. Persoan? f?eīnd parte din grupul de popula?ii de ras? intermediar? īntre cea alb? ?i cea neagr? care tr?iesc īn unele regiuni din India, Ceylon ?i Pakistanul de Vest.
   dr?cesc, -c?sc?, dr?ce?ti, adj. Privitor la draci; diabolic.
   dr?cie, dr?cii, s.f. 3. Fapt? rea; ?treng?rie, pozn?. 2. Minun??ie, ciud??enie.
   draconic?, dr?cnaice, s.f. 1. Fiin?? imaginar? de sex feminin, considerat? ca spirit al r?ului.
2.  (Fig.) Femeie rea, afurisit?; (fam.) fat? sau femeie vioaie, istea??.
   dr?cos, -osis?, dr?co?i, -oase, adj. Pozna?, ?trenga r.
   dr?covenie, dr?covenii, s.f. Dr?cie.
   «r?cni. drrct’icsc, vb. IV. Tr. A īnjura, a blestema (pomenind pe dracul).
   (Ir?sri'ie?. dr?gaicc, s.f. 1. S?rb?toare popular? (la 2 i iunie) in care se celebreaz? coacerea holdelor: sīnziene. 2. Dans popular care se joac?, do obicei, la dr?gaie? (1); fiecare dintre fetele ca.re joac? acest dans. !!. Bilei ?inut la 24 iunie. •1. Plant? erbacee, cu flori galbene-aurii, earu cre?te prin livezi.
   drāe?l?-. -?. dr?g?la?i, -c, adj. Dr?gu?, gra?ios, dr?g?l??enie. dr?g?l??enii, s.f. Ging??ie, gratie: {1 a p!.) atitudine plin? de tandre?e fa?? de cineva.
   i’ir?cīUtii;. -o.V'?, dr?g?sto?i, -oase, adj. Iubitor, afe( t'K·:·.
   dr?gosti. dr??culesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tr. ?i refl. reci;':'. A(-?i) spune cuvinte de dragoste, a. (se) ne":.'.ieida. 2. Refl. recipr. A avea rela?ii de drageste cu cineva.
   dr?riīt. -ā. dr?suti, -e, adj., s.m. si f. 1. Adi. Frumos el. dr?g?la?". 2. S.ra. ?i f. (Pop.) Iubit(?), amant i?).
   dr?mui, dr?muiesc, vb. IV. Tr. A m?sura, a cint?ri, a īmp?r?i c.u precizie, cu minu?iozitate.
   dreava, dreve, s.f. (Pop.) Vergea; gratie, z?brea.
   dreg?tdr, dreg?tori, s.m. (in trecut, īn ?ara Romāneasc? ?i in Moldova) Demnitar la curtea domneasc? cu atribu?ii adminislrativc, militare ?i judec?tore?ti.
   dreg?torie, dreg?torii, s.f. Demnitatea, func?ia de dreg?tor.
   (irice, dreg, vb. 111. Tr. 1. A repara un obiect stricai ; (fig.) a īndrepta o gre?eal?, o nedreptate.
2. A potrivi gustul unei milit?ri. !!. A pune la cale, a aranja.
   droi:. drrnp.ri, s.n. 1. Lucrare subteran? pentru colectarea ?i evacuarea apei de infiltrai ie.
2. Tub sau me?? de tifon care se aplic? la o plag? pentru a īnlesni scurgere;! secre?iei.
   (Ireiiii, drenez, vb. I. Tr. I. A e/dec.ta ?i a evacua apa dintr-un teren, cu ajutorul unui dron (1). 2. A face s? se scurg? secre?ia diulr-o plag?, cu ajutorul drenului (2).
   (lrcpt. dreapt?, (1—T) drep?i, -te, adj., (5) adv., (0—8) drepturi, s.n., (!)) prep. 1. Adj. Care merge de la un punct la altul f?r? abatere; cart; nu este strīmb sau oblic; linie dreapt? (?i substantival, f.) = linie care une?te dou? puncte pe drumul cel mai scurt; unghi drept = unghi formal de dou? drepte perpendiculare una pe alia: (cu valoare (le interjec?ie) drep?i! — formul? de comand? militar? sau de gimnaslic?. 2. Adj. Potrivit drept??ii ?i adev?rului; just; (despre oameni) cinstit, integru; lupt? dreapt? — lupt? corp la corp, f?r? arme; pc (sau euj drept cuvin t = īn mod just, īntemeiat; (adverbial) a spune drept —a vorbi sincer, deschis, lī. Adj. (Despre p?r?i ?i organe ale corpului) Aflat īn partea opus? inimii; (substantival, f.) inina dreapt?.
4. Adj. (Fig.;substantivat, f. ari.; īn viata politic?) Grupare conservatoare, reac?ionar?. 6. Adv. in linie dreapt?, f?r? ocol: merge drept la ?int?: de-a dreptul = f?r? a se abate din drum; īn mod nemijlocit, pe fa??, f?r? īnconjur; in dreptul... ~ īn fa?a...; prin dreptul... = prin fala..., pe dinaintea...; 0. S.n. Totalitatea regulilor ?i normelor care reglementeaz? rela?iile sociale inlr-o societate dat?. 7. S.n. ?tiin?? care studiaz? regulile ?i normele de drept. 8. S.n. Prerogativ? sau putere recunoscut? unei persoane de a pretinde altei persoane o anumit? .comportare. 9. Prep. (introduce complemente) īn loc de...; īn calitate de..., ca; drept cine m? iei? = cine crezi c? sīnt?; drept cārc — prin urmare, in concluzie, a?adar.
   dreptar, dreptare, s.n. Scindur? cu muchiile perfect drepte, folosit? in construc?ii pentru trasare sau pentru verificarea suprafe?elor plane.
   dreptate s.f. Principiu moral ?i juridic care cere s? se respecte drepturile fiec?ruia, s? se dea fiec?ruia ceea ce i se cuvine; faptul de a recunoa?te drepturile fiec?ruia.
   drepturglii, dreptunghiuri, s.n. Patrulater cu toate unghiurile drepte.
 lor.
 ī cale ferat?, u motor, ser-
 ;reac?) Nimf?
 't) A conduce 1 evita adver-
 rl) Procedeu iblind adver-
 inui car, f?r? (Fig.) Punct unei ac?iuni;
 sau negustor
 \ din fire de se conīec?io-le de corturi
 1 de maimu?e 1 maimu?elor
 3 se neteze?te
 nent. muzical ele fiind pro-;tice de o?el. meni sau do īare.
 , s.n. 1. S.m. e de miel; fel ī?runtaie.
 •e serve?te la ;a stupefiant. A(-?i) admi-Bxagerate de
 n īn care se īlet? ?i unele
 f. Proprietar at? care ser-
 Linor ciuperci ic fermenta?ii din una din-?menl pentru
   dru?c?, dro?te, s.f. (īnv.) Tr?sur? mic?, descoperit?; birj?.
   drug, drugi, s.m. 1. Bar? de fier sau de lomji, cu diverse īntrebuin??ri (mai ales īn construc?ii).
2. Fiecare dintre cele dou? t?lpi ale r?zboiului de ?esut.
   drug?, drugi, s.f. Fus mare cu care se torc fire groase pentru anumite ?es?turi (l?icere, saci o tc..)
   dn.id, druizi, s.m. Preot la vechii cel?i. drum, drumuri, s.n. 1. Gale de comunica?ie terestr? pentru circula?ia vehiculelor, a oamenilor ?i a animalelor; drvm-de-fier = cale ferat?; drum mare = ?osea de mare circula?ie. 2. C?l?torie. 8. Parcurs, rut?, itinerar; traseu; traiectorie.
   drumeag, drumeaguri, s.n. Drum īngust, drume?, -cāt?, drume?i, -e, s.m. ?i f. C?l?tor, drume?ie, drume?ii, s.f. C?l?torie; turism, driip?, drupe, s.f. Tip de fruct c?rnos, cu un singur sīmbure tare.
   dru?c?, dru?te, s.f. (Reg.) Fat? care īnso?e?te mireasa la cununie ?i are anumite atribu?ii la nunt?.
   duiil s.n. (Gram.) Num?r (deosebit de singular ?i do plural) folosit īn unele limbi pentru n indica dou? exemplare care alc?tuiesc de obicei o pereche.
   dualism s.n. Concep?ie potrivit c?reia la baza existen?ei ar sta dou? principii ireductibile, cel material ?i cel spiritual.
   dualitate s.f. īnsu?ire a unui lucru de a avea o natur? dubl?; ansamblu format din dou? elemente diferite sau opuse.
   dub?, dube, s.f. 1. Camionet? īnchis?, folosit? pentru transporturi. 2. Vehicul īnchis, cu ferestruici prev?zute cu gratii, cu care se transport? de?inu?ii; (fig.) pu?c?rie.
   dubios, -Oiis?, dubio?i, -oase, adj. Nesigur, īndoielnic; suspect.
   dubitativ, -?, dubitativi, -e, adj. (Despre propozi?ii) Care exprim? o īndoial?, o nehot?rīrc, o nesiguran??, o posibilitate sau o b?nuial?, dubiu, dubii, s.n. īndoial?, nesiguran??, dubii, dublez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) face de dou? ori mai mare. 2. Tr. A reuni dou? materiale punīndu-le unul peste altul; a c?ptu?i.
3. Tr. A facc o lucrare la fel cu alta existent? (?i servind aceluia?i scop). 4. Tr. A īnlocui pe
 dubla
titularul unui rol intr-un spectacol; a interpreta un rol alternativ cu titularul lui.
   dubl?, duble, s.f. M?sur? de capacitate pentru cereale, egal? cu un dublu-decalitru.
   fīīibtO s.n. liniai placat cu un strat sub?ire de aur sau do platin?.
   dublet. dubi ele, s.n. Al doilea exemplar al unui obiect, al unei c?r?i etc. p?strat īntr-o colec?ie.
   dublu, -?, dubli, -c, adj. i. Care este de dou? ori mai mare sau cuprinde de dou? ori mai mult decit o m?rime sau o cantitate (lat?; care esto alc?tuit din dou? elemente identice sau asem?n?toare; dublu-deeimetru — rigl« cil lungimea de 20 de centimetri; ciwint cu dublu īn?eles — cuvīnl care poate fi īn?eles īn dou? feluri, dīnd na?tere la echivoc; (adverbial) a vedea dublu = a vedea dou? imagini ale aceluia?i obiect: 2. (Substantivat, m.) Dublu b?ie?i (fete sau mixt)
—   partid? de tenis (sau do tenis de mas?) īn care joac? cīte doi juc?tori de fiecare parte.
   dublurii, dubluri, s.f. 1. Actor care īnlocuie?te pe titularul rolului īntr-o pies? de teatru, īn-fr-un film etc. 2. C?ptu?eal? la o hain?.
   (Īncāt, (1) ducate, s.n., (2) ducali, s.m. 1. S.n. Teritoriu, stat guvernat de un duce. 2. S.m. Moned? dc aur sau de argint care a circulat īn trecut īn mai multe ??ri din apusul Europei (īntr-o perioad? ?i īn ??rile romāne?ti).
   diiefi s.f. (Precedat de prepozi?ii) Plecare; c?l?torie; a fi pe duc? = a fi po moarte.
   duce1, duc, vb. III. 1. Tr. A transporta ceva sau pe cineva intr-un anumit loc; a transmite ve?ti, vorbe ele.; a introduce, a conduce pe cineva īnlr-un loc. 2. Refl. A se deplasa, a pleca undeva; a disp?rea; (substantival) un du-le-vino = o mi?care continu? dc colo pīn? colo. 3. Inlr. (Despre drumuri) A conduce īnlr-un anumit loc. 4. Inlr. A avea drept rezultat. 5. Tr. A-?i petrece via?a, a tr?i. C. Tr. A īndeplini; a purta (r?zboaie, tratative etc.). 7. Tr. A trage sau a desena (linii).
   diicc2. duci, s.m. 1. (īn evul mediu). Mare sl?-pīn feudal; titlu nobiliar superior marchizului ?i inferior prin?ului. 2. Titlu purtat de unii conduc?tori de provincii sau de state.
   duces?, ducese, s.f. 1. Femeie care st?pīne?te un ducat (1). 2. So?ie de duce.
   ducipal, ducipali, s.m. Cal sprinten, frumos, voinic.
   duco s.n. Denumire comercial? pentru unele lacuri sau pentru solven?i, coloran?i etc. folosi?i īn industria lacurilor.
   ductil, -?, ductili, -c, adj. (Despre metale) Care ponte i'i tras īn fire sub?iri.
   (luciiiiiiile s.f. Proprietate a unor metale de a putea fi trasa īn fire sub?iri.
   dud, duzi, s.m. Numele unor specii de arbori cu fructe mici. c?rnoase, ale c?ror frunze constituie hrana viermilor de m?tase, dud?. dude, s.f. Fructul dudului, duduc?, duduci, s.f. Termen- de polite?e care se d?dea in trecut fetelor ?i femeilor tinere de la ora?.
                                                                                                            a:i;
   dudui, pers. 3 duduie, _vb. IV. Inlr. (Despre foc) A arde cu zgomot; (despre cl?diri, fereslre) a se zgudui, a se cutremura; (despre motoare, ma?ini) a produce un zgomot, ritmic, sacadat, duduie, dudui, s.f. Domni?oar?, duet, dueluri, s.n. 1. Lupt? care se desf??oar?, dup? anumite reguli, intre dou? persoane īnarmate. 2. Duel dc artilerie = ac?iune īn care artileriile p?r?ilor aflate īn lupt? trag simultan una asupra celeilalte. 3. (Fig.) Polemic? vie.
   duela, duelez, vb. I. Intr. ?i refl. reci pr. A se lupta īn duel.
   duet. duete, s.n. Compozi?ie muzical? cari! se execut? po dou? voci sau la dou? instrumente; ansamblu format din dou? voci sau dou? instrumente caro execut? īmpreun? o aslfel de compozi?ie.
   dughean?, dugheni, s.f. Pr?v?lie mic?, s?r?c?cioas?.
   (lugliie. dughii, s.f. Planl? erbacee din familia gramineelor, cultivat? ca nutre?.
   duli, duhuri, s.n. 1. (īn supersti?ii) Fiin?? supranatural? imaterial?; ar?tare, stafie; spirit r?u, drac. 2. Suflet, spirit. 3. Minte, inteligen??; vorba de duh = vorb? spiritual?. 4. R?suflare; a-?i da duhul = a muri.
   duhni, duhnesc, vb. IV. Intr. A r?spīndi un, miros urīt, greu.
   duhoare, duhori, s.f. Miros greu, urīt. duhovnic, duhovnici, s.m. Preot care spovede?te pe credincio?i.
   dui(5s, -oās?, duio?i, -oase, adj. 1. Mi?c?tor, emo?ionant. 2. Dulce, blīnd. 3. Jalnic, trist.
   duio?ie, duio?ii, s.f. 1. Ging??ie, sim?ire ginga??.
2.  Triste?e.
   duium s.n. Mul?ime, gr?mad?; gloat?; cu duiumul = īn num?r mare, cu gr?mada.
   dulāmfi, dulame, s.f. 1. 'Hain? de ceremonie purtat? īn trecut de domni ?i de boieri. 2. Hain? ??r?neasc? lung?, de obicei īmbl?nit?.
   .dulap, (1) dulapuri, s.n. (2) dulapi, s.m. 1. S.n. Mobil? (cu rafturi, cu cuiere) īn care se p?streaz? baine, rufe, c?r?i, vase etc. 2. S.m. Scīndur? lat? ?i groas?.
   dulilu, dul?i, s.m. Cīine rnare. dulce, (1—5) dulci, adj., ((>) s.n., (7) dulciuri, s.n. 1. Adj. Care are gustul caracteristic al mierii sau al zah?rului; care a fost īndulcit. 2. Adj. Lapte dulce — lapte proasp?t, nefermental. 3. Adj. (Despre ap?) De izvor, de rlu. 4. Adj. (Fig.; despre sunete, glas) Melodios, pl?cut la auz; (despre somn) lini?tit, calm; odihnitor; (despre clim?) moderat, temperat. 5. Adj. (Fig.; despre fiin?e ?i manifest?rile ior) Simpatic, pl?cut; ginga?, delicat; blīnd. C. S.n. Ceea ce e pl?cut, bun; ceea ce produc·1 pl?cere; (īn ritualul cre?tin) de dulce = (despre mīnc?ri) care este permis numai īn perioadele dintre posturi. 7. S.n. (Mai ales la pl.) Preparat culinar dulce (1).
   dulceag, -a, dulcegi, -ge, adj. (Despre mīnc?ri ?i b?uturi) Cam dulce; f?r? gust, searb?d.
   dulcea??, (2) dulce?uri, s.f. 1. īnsu?irea de a fi dulce; gust dulce. 2. Preparat din fructe sau flori
DURATA
fierte cu zah?r. 3. (Fig.) Calitatea do a fi pl?cut, de a produce pl?cere, desf?tare.
   dulceg?rie, dulceg?rii, s.f. Vorb?, atitudine care vrea s? par? prietenoas?.
   dulcicol, -?, dulcicoli, -e, adj. (Biol:) Care tr?ie?te īn apele dulci.
   dulghfir, dulgheri, s.m. Muncitor calificat care execut? construc?ii (sau elemente de construc?ii) din lemn.
   dulghcrie, dulgherii, s.f. Meseria dulgherului; lucr?rile executate de dulgher.
   dulie, dulii, s.f. Pies? īn care se fixeaz? becul electric ?i care asigur? racordarea acestuia la' circuitul’electric.
   dumbrav?, dumbr?vi, s.f. 1. P?dure tīn?r?, nu prea deas?. 2. P?dure de stejar.
   dumbriivnic, dumbravnici, s.m. Plant? erbacee, medicinal? ?i melifer?, cu frunze late ?i flori purpurii sau albe.
   dumbr?veimcu, dumbr?venci, s.f. Pas?re migratoare cu penajul albastru-verzui.
   dumeri, dumeresc, vb. IV. Refl. ?i tr. A pricepe (sau a face pe cineva s? priceap?), a(-?i) explica, a (se) l?muri. Var.: dumiri vb. IV.
   dnmicu, dumic, vb. I. Tr. (Pop.) 1. A f?rimi?a un aliment; a mesteca. 2. A t?ia pe cineva'īn buc??i, a ciopīr?i.
   dumiciit, dumica?i, s.m. (Pop.) Bucat? mic? rupt? dintr-un aliment; īmbuc?tur?, duminec? s.f. v. duminic?, duminical, -?, duminicali, -e, adj. De duminic?: repaus duminical.
   duminic?, duminici, s.f. Ultima zi a s?pt?mī-nii; (adverbial, īn forma duminica) īn fiecare duminic?. Var.: duminec? s.f. dumiri vb. IV. v. dumeri, dumnealui, dumneaei, dumnealor, pron. pers. Pronume de polite?e pentru persoana a 3-a singular.
   dumnoasā pron. pers. (Pop.) Pronume de polite?e pentru persoana a 3-a singular.
   dumneata pron. pers. Pronume de polite?e pentru persoana a 2-a singular.
   dumneavoastr? pron. pers. Pronume de polite?e pentru persoana a 2-a (singular ?i plural).
   dumnezeiesc, -iiscu, dumnezeie?ti, adj. 1. Divin. 2. (Fig.) Minunat, splendid.
   dumnezeie?te adv. Minunat, splendid, superb, dumnezeu, dumnezei, s.m. 1. Fiin?? imaginar? supranatural?, considerat? de credincio?i a fi creatoare a lumii, cauza ei primordial?, principiu al existen?ei ?i al ordinii universale. 2. Divinitate, zeu.
   dumping, dumpinguri, s.n. Export de m?rfuri la pre?uri mai sc?zute decīt cele de pe pia?a intern? ?i mondial?, eu scopul de a īnl?tura concuren?a.
   dun?, dune, s.f. Form?, de relief cu aspectul unor coame paralele, ap?rut? sub ac?iunea vīn-tului īn regiunile nisipoase.
   dun?re s.f. Ap? mare; dun?re de mīnios = foarte sup?rat.
   dun?rean, -?, dun?reni, -e, adj. Privitor la Dun?re, din regiunea Dun?rii.
   dunet?, dunele, s.f. Construc?ie situat? la pupa unei nave, deasupra pun?ii superioare,* unde se afl? cabinele echipajului.’
   dungat, -ii, dunga?i, -te, adj. Cu dungi, diing?, dungi, s.f. 1. Linie vizibil?, pe un fond de alt? culoare; dir?; cut?. 2. Marginea unui obiect; muchie; latur?, coast?; dunga pantalonului = muchie f?cut? cu fierul do c?lcat īn lungul pantalonului.
   duo s.n. invar: (Muz.) Duet. duodin, duodenuri, s.n. Por?iunea de la īnceputul intestinului sub?ire.
   duodenal, -?, duodenali, -e, adj. Privitor la duoden; care se formeaz? īn duoden.
   duodenit?, duodenite, s.f. Inflama?ie a mucoasei duodenale.
   diip? prep. 1. (Introduce un complement circumstan?ial de loc) īnd?r?tul, īn dosul, īn urma; dincolo de. 2. (Introduce un complement circumstan?ial de timp) Pe urm?, mai tīrziu. 3. (Introduce un complement circumstan?ial de mod) Potrivit cu, īn conformitate sau īn raport cu; la fel cu; avīnd ca model sau ca exemplu.
4.  (Introduce un complement de scop) Pentru.
5.  (Introduce un atribut) V?r dup? mam?. duplex s.n. 1. Carton fabricat prin lipirea a
dou? straturi de past?. 2. (Telec.) Sistem duplex, = sistem care asigur? comunica?ia simultan? bilateral? īntre dou? posturi corespondente.
   duplicat, duplicate, s.n. Al doilea exemplar al unui act sau al unui document.
   duplicitar, -?, duplicitari, -e, adj. F??arnic, ipocrit.
   duplicitate s.f. F???rnicie, ipocrizie, dur, -?, duri, -e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Tare, greu de p?truns. 2. (Despre ap?) Care con?ine s?ruri de calciu ?i de magneziu peste limita admis? pentru apa potabil? sau industrial?. 3. (Fig.; despre oameni) Aspru, sever; brutal.
   dura1 interj. Cuvīnt care imit? zgomotul produs do un corp care se rostogole?te; de-a dura
—   de-a rostogolul. dur?2, durez, vb. I. Tr. A construi, a zidi. dur?3, pers. 3 dureaz?, vb. I. lntr. A persista, a d?inui, a se men?ine (īn stare bun?); a se desf??ura īntr-o anumit? perioad? de timp.
                              durabil, -?, durabili, -e, adj. Care dureaz? mult timp; trainic, durabilitate s.f. Calitatea de a fi durabil, duraluminiu s.n. Aliaj de aluminiu cu cupru, magneziu etc., u?or ?i rezistent, folosii īn speciaī īn industria aeronautic?.
   duraraāter subst. Membrana extern?, fibroas? a meningelor.
   duramin, durarnenuri, s.n. Partea central? a tulpinilor ?i ramurilor la arbori ?i arbu?ti, mai intens colorat?.
   dnrut?, durate, s.f. 1. Interval de timp īn care se petrece ceva sau cīt dureaz? ceva. 2. (Muz.) Timpul cīt ?ine intonarea sau executarea unei note.
 DURATIV
   durativ, -?, durativi, -e, adj. (Despre verbe) Care arat? c? o ac?iune dureaz?, este īn desf??urare.
                              diird?, durdc, s.f. (īnv. ?i pop.) Pu?c?, fiinl?. durduliu,-ie, durdulii, adj. Dolofan, gr?suliu. durea, pers. 3 doare, vb. II. Tr. A sim?i o •durere fizic? sau (fig.) o suferin?? moral?; a produce cuiva o durere.
   durere, dureri, s.f. Suferin?? fizic? produs? de o boal?, de o lovitur? etc.; (fig.) suferin?? moral?, mīhnire.
   dureros, -o?s?, durero?i, -oase, adj. Care provoac? o durere (fizic? sau moral?); care exprim? o suferin??.
   durific?, durific, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) face mai dur.
                               durit?te, durit??i, s.f. Calitatea de a fi dur. durui, d?rui, vb. IV. 1. Intr. (Despre ma?ini, vehicule etc.) A face zgomot mare īn mers.
2.  Intr. ?i tr. (Fig.; despre oameni) A vorbi repede, cu glas ridicat; a turui.
                                                                                                          ni
   dus, -u, du?i, -se, adj. Plecat; dus pe ccca lume = mort; dus pc gīnduri = absorbit de ginditri.
   du?, du?uri, s.n. Instala?ie sanitar? conslīnd dintr-un dispozitiv prin care apa ?i?ne?te in jeturi sub?iri; baie, sp?lare f?cut? prin accst mijloc.
   dii?c? s.f. Cantitate de b?utur? (alcoolic?) care se bea dintr-o singur? īnghi?itur?.
   du?man, -īi, du?mani, -e, s.m. ?i f., adj. (Persoan?) care are o atitudine ostil? fa?? de cineva, care ur??te pe cineva sau ceva; inamic (īn r?zboi), du?manc?, du?manca, s.f. Du?man?, du?m?ne?te adv. Cu du?m?nie, du?m?ni,’ du?m?nesc, vb. IV.Tr. ?i refl. rccipr. A nutri sentimente ostile fa?? de cineva.
   du?m?nie, du?m?nii, s.f. Sentiment de ur? fa?? de cineva; atitudine du?m?noas?, ostil?.
   du?m?nus, -o?s?, du?m?no?i, -oase, adj. Ostil; r?uvoitor.
   du?umc?, du?umele, s.f. Pardoseal? de seīnduri. duzin?, duzini, s.f. Grup de dou?sprezece obiecte de acela?i fel, care formeaz? un tot.
 Uabetului st? liter?, surpriz?,
 Tīmplar .) timplar
 ?inut prin cantit??i
 invit prin īn reali-id forma
 Ia vechii ie vechii
 care ser-alcool al
 i de pre-e?ourilor
 ii lor īn iunea de
 a dintre ;a dinire vehicul, ī de tri-ea drep-ducerea
 (Despre i la dis-.pt? sau
 ;spre fi-egale. refl. A ī. 2. Tr. ie just?
 Care se
 2-fFig·,
 nderat.
   eeliīlibrīst, -?, echilibri?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu echilibristica.’
   echilibristic? s.f. Arta de a-?i p?stra echilibrul īn diferite pozi?ii sau mi?c?ri dificile al corpului.
   echilibru, echilibre, s.n. 1. Stare a unui corp supus ac?iunii unor for?e care se compenseaz?.
 2. Echilibru bugetar = situa?ia unui buget īn care veniturile acoper? cheltuielile. 3. (Fig.) Stare de lini?te, de calm, de armonie.
   echimoz?, echimoze, s.f. Pat? de culoare ro?ie-vine?ie, evoluīnd pīn? la galben, care apare’pe piele īn urma unei.lovituri; vīn?taie.
   ccliinocdc, cchinococi, s.m. Vierme parazit care tr?ie?te ca adult īn intestinul carnivorelor iar ca larv? īn unele organe ale rumeg?toarelor, porcilor sau omului.
   ecliinococoz?, echinococoze, s.f. Boal?, comun? omului ?i animalelor, provocat? de echinococ '.?i manifestat? prin apari?ia de chisturi pline cu lichid īn pl?mīni, ficat etc. ,
   eehinoe?ml, -ii, echinoc?iali, -e, adj. Privitor la echinoc?iu. Var.: echinosiul, -? adj.
   ccīiimiciiu, eehinoc?ii, s.n. Fiecare dintre cele dou? momente ale anului (la 23 septembrie ?i la 21 martie) cīnd ziua este egal? cu noaptea. Var.: cch'raox s.n.
   cchinoderm, cchinoderme, s.n. (La pl.) īncreng?tur? de animale marine nevertebrate, cu schelet calcaros format din pl?ci-, (?i la sg.) animal din aceast? īncreng?tur?, cehinox s.n. v. ccliinoc?iu. ecīiinoxi?l, -? adj. v. ecMnoc?ial. echip?, echipez, vb. I. Tr. 1. A īnzestra (o armat?, o nav?, un soldat etc.) cu cele necesare unei ac?iuni; (refl.) a-?i pune echipamentul, a se īmbr?ca. 2. A dota cu echipamentul necesar o īntreprindere, o instala?ie etc.
   echipaj, echipaje, s.n. Personalul de conducere ?i de deservire a unei nave, a unui avion etc.
   cohipaineni, echipamente, s.n. 1. Totalitatea obiectelor de īmbr?c?minte, īnc?l??minte ?i accesorii cu care este dotat un militar sau un excursionist, un sportiv etc. 2. Ansamblul de aparate, de dispozitive ?i mecanisme ale unei instala?ii, ma?ini etc., caro īi asigur? func?ionarea.
ECIIIPA
 mo
   echip?, echipc, s.T. Grup do oameni caro īndeplinesc o munc? sau o ac?iune comun?, sub conducerea unui ?ef; grup de sportivi organiza?i inlr-o forma?ie īn cadrul c?reia so antreneaz? ?i particip? la competi?ii.
   ccliipifir, -fi. cchipicri, -c, s.m. ?i f. Membru al unei echipe sportive.
   ecliipof cui iul, -?, cehi potent inii, -c, adj. (Despre o linie sau o suprafa??) Pe caro poten?ialul are aceea?i valoare.
   cc.liitiibil, -?, cchitabili, -e, adj. (Despre fapte, idei ele.) Caro se īntemeiaz? pe dreptate; just, drept, nep?rtinitor.
   echitate s.f. Dreptate; cinste, omenie, echitā?ic s.f. (Sport) C?l?rie, echivala, cchivalcz, vl). I. Intr. ?i Ir. A avea (sau a faco s? aib?) aceea?i valoare cu altceva sau cu altcineva; a fi (sau a face s? fie) egal.
   ccliivnlcnt, -ii, echivalen?i, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care are aceea?i valoare, aceea?i semnifica?ie, acela?i sens cu altceva; (despre figuri geometrice) care are aceea?i suprafa?? cu alt? figur?, f?r? a fi identic? cu aceasta. 2. S.n. M?rime, num?r ctc. care caracterizeaz? egalitatea sau echivalen?a a dou? cfecte sau a dou? ac?iuni.
   echivalen?ii, echivalente, s.f. īnsu?irea a ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnifica?ie etc.
   echivoc, -?, echivoci, -c, adj. Caro so poate īn?elege īn mai multe feluri, care d? loc la mai multe interpret?ri; (substantivat, n.) expresie, situa?ie, atitudine neclar?, ambigu?.
   celampsie, eclampsii, s.f. Sindrom īnlīlnit la unele femei c?tre sfir?itul sarcinii ?i manifestat prin convulsii, prin pierderea cuno?tin?ei etc.
   eclatant, -?, eclatan?i, -te, adj. (Livr.) Care impresioneaz? puternic; care produce vīlv?.
   cclatdr, cclatoarct s.n. Aparat electric folosit pentru m?surarea tensiunilor īnalte sau pentru proiec?ia contra supratensiunilor.
   eclectic, -?, cclcctici, -c, adj. (Adesea substantivat) Care adopt? sau sus?ine eclectismul.
   eclectism s.n. īmbinare mecanic?, hibrid? a mai multor puncte de vedere, idei, concep?ii etc. eterogene sau opuse.
   ecleziarh, ecleziarhi, s.m. Cleric care are īn grija sa rīnduiala serviciului religios īntr-o biseric?.
   _ ecleziastic, -?, ecleziastici, -e, adj. Privitor Ia biseric? sau la cler.
   eclimetru, eclimctre, s.n. Instrument pentru m?surarea unghiurilor verticale (de pant? sau zenitale).
   eclipsa, eclipscz, vb. I. Tr. 1. (Despre corpuri cere?ti) Ā īntuneca, total sau par?ial, un alt corp ceresc. 2. (Fig.) A l?sa īn umbr?, a dep??i, a īntrece.
   eclips?, eclipse, s.f. Dispari?ie (total? sau par?ial?) a imaginii unui astru datorit? interpunerii unui corp ceresc īntre el ?i observator sau intr?rii lui īn conul de umbr? a altui corp ceresc.
   ecliptic?, ecliptice, s.f. Orbita aparent? pe care
 o  descrie Soarele in mi?carea lui anual?.
   eclis?, ccUsc, s.f. Pies? do lemn sau de metal cu caro se acoper? rostul dintre dou? piese caro so īnn?desc īn prelungire.
   ecloziune, ecloziuni, s.f. Ie?ire a puiului (lin ou īn urma incuba?iei.
   ecluz?, ecluze, s.f. Construc?ie hidrotehnic? executat? pe traseul unei c?i navigabile, caro permite trecerea navelor īntre dou? por?iuni cu nivele do ap? diferite.
   ecologic, -ii, ecologici, -e, adj. Caro apar?ine ccologiei, privitor la ocologie.
   ecologic s.f. ?tiin?? care studiaz? interac?iunea dintre organisme ?i mediul lor de via??.
   ecoiKĪm, -omilii, economi, -oamc, adj., s.m. ?i
 f. 1. Adj. Caro chcltuie?lo cu cump?tare, care face economii. 2. S.m. ?i f. (īn trccut) Persoan? īns?rcinat? cu administrarea unei institu?ii sau a averii cuiva.
   economefrio s.f. Disciplin? cnro so ocup? cu aplicarea metodelor statisticc ?i matematice la analiza fenomenelor ?i procosolor economice.
   economic, -?, economici, -e, adj. 1. Privitor la economie. 2. Caro ccre cheltuieli pu?ine, caro permite economii; ieftin.
   economicos, -oiisu, economicofi, -oase, adj. Economic (2).
   cconomie, cconomii, s.f. 1. Ansamblul rela?iilor socialo de produc?io existente īntr-o anumit? orīnduire social?, determinate dc_ nivelul do dezvoltare a for?elor de produc?ie; cconomie politic? — ?tiin?? care studiaz? dezvoltarea rela?iilor sociale de produc?io, legile caro guverneaz? produc?ia, reparti?ia, schimbul ?i consumul bunurilor materiale ?i serviciilor economico īn societatea omeneasc? pe diforitolo ci trepte dc dezvoltare.· 2. Chibzuin??, cump?tare īn cheltuirea resurselor materiale sau b?ne?ti; (la pl.) bani economisi?i.
   economisi, economisesc, vb. IV. Tr. A folosi cu chibzuial? banii sau mijloacele materiale.
   economist, -?, economi?ti, -sie, s.m. ?i f. Specialist īn domeniul ?tiin?elor economice.
   ecosez adj. invar. (Despre ?es?turi) Cu carouri īn culori variate.
   ecosistem, ecosistcme, s.n. Ansamblu format din biotop ?i biocenoz?, īn cadrul c?ruia so stabilesc rela?ii strīnse atīt īntre organisme cit ?i īntre acestea ?i factorii abiotici.
   ectfu, ecouri, s.n. 1. Fenomenul do repetare a unui sunet, datorit? reflect?rii undelor sonoi'o pe un obstacol. 2. (Fig.) R?sunet, vīlv? produs? de o īntimplare, de un eveniment deosebit.
   ecran, ecrane, s.n. 1. Suprafa?? mat?, de obicei alb?, de pīnz?, de hīrtio etc. pe caro se proiecteaz? imaginile reale produse de aparate, folosit? īn cinematografie, in laboratoare etc.; micul ecran = televizor. 2. Perete sau īnveli? de protec?ie contra unor ac?iuni fizice exterioare.
   ecraniza, ecranizez, vb. I. Tr. A adapta o oper? literar? sau muzical? pentru a fi reprezentat? pe ecran (1).
   ecni adj. invar. De culoarea m?t?sii naturale nealbite. Pr.: ecrii.
 m
   pctazic, cetazii, s.f. (Mod.) Dilatare a unui organ tubular, a unui vas etc.
   ectfnic, eclenii, s.ī. (īn ritualul ortodox) ?ir de rug?ciuni rostite de preot sau de diacon īn cursul serviciului religios.
   ort o (ierni, ectodcrrne, s.n. Foi?a extern? a embrionului.
   ecuator s.n. Cerc imaginar pe suprafa?a P?-mīntului, rezultat diri intersec?ia cu planul caro trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor.
   ecuatorial, -?, ecuatoriali, -e, adj. Privitor la ecuator, specific sau caracteristic ecuatorului; de la ecuator.
   ecua?ie, ecua?ii, s.f. Rela?ie matematic? exprimat? sub forma egalit??ii a dou? expresii algebrice care con?in atīt m?rimi cunoscute cit -?i necunoscute.
   ecumenic, -?, cctfmenici, -e, adj. īnvestit cu autoritate care se extinde asupra īntregii biserici cre?tine.
   ecuson, ecusoane, s.n. 1. .Ornament sculptat sau pictat īn form? de scut, īmpodobit cu inscrip?ii, semne heraldice etc. 2. Mic? bucat? de stof? cusut? pe anumite uniforme, indicīnd apartenen?a la o organiza?ie, la o unitate etc.
   ecvestru, -5, ecve?tri, -stre, adj. C?lare; (despre opere plastice) care reprezint? o persoan? c?lare.
   ocvid, ecvide, s.n. (La pl.) Grup de mamifere imparicopitato erbivore, nerumeg?toare; (?i la sg.) animal care face parte din acest grup (ex. calul).
   eczem?, eczeme, s.f. Boal? de piele caracterizat? prin leziuni, umede sau uscate, īnso?ite de mīnc?rimi.
   edec, edecuri, s.n. Parīm? cu care se remorca de pe mal o ambarca?ie sau o nav? īmpotriva curentului cursului de ap?.
   edem, edeme, s.n. (Mod.) Acumulare de lichid
 SPiftflie tIisi ftn&iwiftīiīifipn
                                                                                                     EFEMERIDA
blica un text īnso?indu-1 de comentarii si de adnot?ri critice sau explicative.
   editor, -oiu'e, editori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? caro se ocup? cu editarea c?r?ilor, a revistelor etc.
   editorial, -?, editoriali, -e, adj., s.n. 1. Adj. Privitor la edituri sau la editare. 2. S.n. Articol dintr-un ziar sau dintr-o revist?, de obicei nesemnat, care exprim? punctul de vedere oficial al conducerii publica?iei īntr-o problem? important? la ordinea zilei.’ editur?, edituri, s.f. īntreprindere specializat? īn editarea de c?r?i, publica?ii periodice etc.
   edi?ie, edi?ii, s.f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere tip?rite prin folosirea aceluia?i za? tipografic. 2. Fiecare dintre competi?iile sportive care fac parte dintr-o serie periodic?, stabil?.
   educ?, educ, vb. I. Tr. A forma pe cineva prin educa?ie; a da educa?ie (unui copil).
1  educativ, -?, educativi, -e, adj. Privitor la educa?ie; care contribuie la educa?ia cuiva.
   oducator, -oare, educatori, -oare, adj., subst.
1. Adj., s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? do educa?ia copiilor ?i a tineretului. 2. S.f. Persoan? cu preg?tire special? care se ocup? de educa?ia copiilor pre?colari.
   cducā?ie, educa?ii, s.f. Ansamblu de m?suri aplicate īn mod sistematic īn vederea form?rii ?i dezvolt?rii īnsu?irilor intelectuale, morale ?i fizice ale oamenilor (īn special ale copiilor ?i tineretului); rezultatul acestei activit??i; educa?ie fizic? = ansamblu de m?suri care au ca scop asigurarea dezvolt?rii fizice armonioase a oamenilor.
   ? ci<sb, efebi, s.m. (īn Grecia antic?) Tīn?r īntre 18 ?i 20 de ani, care ī?i f?cea educa?ia (militar? ?i cet??eneasc?) īntr-o ?coal? special?; (ast?zi) tīn?r de o deosebit? frumuse?e.
   efict, efecte, s.n. 1. Fenomen care urmeaz? unui alt fenomen (numit cauz?) ?i care este produs īn mod necesar do acesta. 2. Impresie
EFERVESCENT
 182-
   efervescent, -?, efervescen?i, -le, adj. (Despre lichide) Care dezvolt? cu putere gaze, īn cursul unei reac?ii chimice; (fig.) agitat, clocotitor.
   efervescen??, efervescen?e, s.f. Degajare activ? ?i zgomotoas? de gaze īn masa unui lichid, īn cursul unei reac?ii chimice; (lig.) agita?ie, fierbere, fr?mīntare.
   efeminat, -?, efemina?i, -le, adj. (Livr.) Cu aspect sau caracter feminin; delicat; (p. ext.) molatic, mole?it.
   eficace adj. invar. Care produce efectul a?teptat, care are un rezultat pozitiv, eficacitate s.f. Calitatea de a īi eficace, eficient, -?, eficien?i, -te, adj. Eficace, eficien?? s.f. Eficacitate; eficien?? economic? — raportul dintre rezultatele ob?inute dintr-o activitate economic? ?i totalul cheltuielilor pe care Ie implic? activitatea respectiv?.               ,
   efigie, efigii, s.f. Reprezentare īn relief pb o moned?, pe o medalie etc. a chipului unei persoane (de obicei al unui suveran).
   eflorescent, -?, eflorescen?i, -te, adj. 1. Care īnflore?te. 2. (Chim.; despre s?ruri) Care pierde o parte din apa de cristalizare ?i cap?t? un aspect de pulbere.
   eflorescent?, eflorescen?e, s.f. 1. īnceputul īnfloririi unei plante; (fig.) dezvoltare. 2. (Chim.) Transformare īn pulbere a unor s?ruri cristalizate, prin pierderea apei de cristalizare. 3. Depunere de s?ruri care apare pe suprafa?a unor roci.
   efluviu, efluvii, s.n. Emana?ie gazoas? produs? de un corp ?i perceptibil? cu ajutorul mirosului; (fig.) curent, flux.
   efor, efori, s.m. Membru īn consiliul de conducere al unei eforii.
   cīoric, eforii, s.f. (īn trecut) Institu?ie administrativ? de utilitate public? social-cultural? (ex. eforia spitalelor).
   efort, eforturi, s.n. 1. īncordare a for?elor fizice sau intelectuale pentru realizarea unui randament mai mare decīt cel obi?nuit. 2. For?? interioar? ce ia na?tere sub ac?iunea unei solicit?ri la care e supus un corp ?i care se opune acestei solicit?ri.
   efrac?ie, efrac?ii, s.f. Spargere a zidurilor, for?are a īncuietorilor sau a oric?rui dispozitiv de īnchidere, ca mijloc pentru s?vīr?irea unei infrac?iuni.
   efuziune, efuziuni, s.f. 1. Manifestare puternic? a unor sentimente (frumoase). 2. Trecere a unui gaz printr-un perete poros.
   egal, -?, egali, -e, adj. 1. Care este la fel cu altul sau cu altceva īntr-o anumit? privin??; (despre oameni) care au acelea?i drepturi ?i acelea?i īndatoriri. 2. (?i substantivat, n.) Semnul grafic ( = ) cu care se marcheaz? o egalitate. 3. Neschimbat, statornic; (adverbial) mi-e egal = mi-e. indiferent.
   egal?, egalez, vb. I. Tr. ?i intr. A deveni (sau a face s? devin?) egal; (tr.; sport) a ob?ine un num?r de puncte egal cu cel ob?inut de adversar.
   egaliit, -?, egala?i, -le, adj. F?cut (sau devenit) egal; nivelat, uniformizat.
   egalitarism s.n. Concep?ie utopic? mic-bur-ghez? care preconizeaz? īmp?r?irea egal? a bunurilor, nivelarea retribuirii muncii, a trebuin?elor personale ?i a consumului individual al membrilor societ??ii.
   egalitate, egalit??i, s.f. 1. Stare a dou? sau a mai multor lucruri care sīnt egale īntre ele; (mat.) rela?ia dintre dou? m?rimi egale; (sport) situa?ie īn care mai mul?i concuren?i realizeaz? acela?i num?r de puncte. 2. Situa?ie īn care oamenii se bucur? de acelea?i drepturi ?i au acelea?i īndatoriri.
   egalizā, egalizez, vb. I. Tr. A realiza o egalitate, a face ca mai multe lucruri, situa?ii, m?rimi etc. s? fie egale īntre ele īn anumite privin?e.
   egalizator, egalizatoare, s.n. Substan?? cu propriet??i de egalizare a coloran?ilor īn solu?ie.
   egliilit, eghile?i, s.m. ?nur cu capetele īmbr?-’ cate īn metal, care īmpodobe?te uniforma unor militari.
   egid?, egide, s.f. Ocrotire, protec?ie; īndrumare, egiptean, -?, egipteni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Referitor la Egipt, la Republica Arab? Egipt sau la egipteni; (substantivat, f.) limba vorbit? de egipteni. 2. S.m. ?i f. Persoan? f?cīnd parte din popula?ia care locuia, īn antichitate, īn valea ?i īn delta Nilului; persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Republicii Arabe Egipt.
   egiptolog, egiptologi, s.m. Specialist īn egiptologie.
   egiptologie s.f. Ramur? a orientalisticii care se ocup? cu studiul istoriei ?i culturii vechiului Egipt.
   eglog?, egloge, s.f. Mic poem pastoral, egocentrism s.n. (Livr.) Preocupare excesiv? de propria persoan?, tendin?? de a raporta totul la sine īnsu?i ?i la interesele proprii.
   egoism s.n.1 Tr?s?tur? moral? care const? īn punerea intereselor personale mai presus de interesele ob?te?ti.
   egoist, -?, egoi?ti, -sie, adj. (Adesea substantivat) St?pīnit de egoism; determinat de egoism, care denot? egoism.
   egrenā, egrenez, vb. I. Tr. A separa firele de bumbac prin smulgerea lor de pe semin?e cu ajutorul unor ma?ini speciale.
   egret?, egrete, s.f. 1. Gen de p?s?ri migratoare do balt?, de culoare alb?, avīnd pe spate un smoc de pene lungi. 2. M?nunchi de pene de egret? (1), folosite alt?dat? ca podoab? la p?l?rii, la chipie etc.
   egumen, -?, egumeni, -e, s.m. ?i f. Stare?(?). ehei interj. Exclama?ie care exprim? admira?ie, bucurie, regret, nostalgie etc.
   ci interj. Exclama?ie care introduce sau exprim? o īntrebare, īnt?re?te un īndemn, exprim? mirare etc.
   ejacula, ejaculez, vb. I. Tr. A elimina sperma, ejector, ejeeloare, s.n. Aparat care serve?te la evacuarea unui fluid dintr-un rezervor.
   el, ea, ei, ele, pron. pers. 3. ?ine locul numelui persoanei despre, care se vorbe?te: el scrie; ea cīnt?; (la genitiv) c?r?ile lui; (la dativ) lui i se
na a uwao) «a c?iunii acelei l?dios, suplu. ;c. din fire de
a fi elastic. ) Familie de īor?os, cu pi-i din aceast?
e se refer? la
;riul romano-colegiul care
. Privitor la
ivitor la elec-z? de electri-
.m. ?i f. Per-! construc?ie, aparatelor ?i
fenomenelor īi?care sau īn
A introduce ctrice īn eco-icial-cultural?
idj. Dotat cu
.. A dezvolta .) A produce . ?i brusc?; a
re cu sensul care serve?te adjective, cior autopro-ectric, folosit pe distan?e etc.
\rame, s.f. In-;irici care īnmii.
;himiei fizice produse sub jmenele elec-
tpxEW?nssi© <a&aBDc®_ ac^ionatīe ®e aceste.
   electrolit, electroli?i, s.rn. Compus chimic care, dizolvat sau īn stare topit?, se disociaz? īn ioni, devenind bun conduc?tor de electricitate.
   electroliz?, electrolize, s.f. Descompunere a unui electrolit eu ajutorul curentului electric.
   clectromagiiet, clectromagne?i, s.m. Corp fero-magnetic magnetizat temporar cu ajutorul unei bobine str?b?tute de un curent electric.
   eloctroniagnctism s.n. Ramur? a electricit??ii care studiaz? cīmpurile magnetice produse du sarcinile electrice in mi?care, ac?iunea cīmpnlui magnetic asupra curentului electric etc.
   electromotor, electromotoare, s.n. Motor electric.
   clcctrdn, electroni, s.m. Particul? elementar?, cu cea mai mic? sarcin? electric? negativ?, care intr? īn compunerea atomilor tuturor substan?elor.
   clcctronic, -?, electronici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Referitor la electroni, bazat pe electroni. :ī.
S.f. Ramur? a ?tiin?ei care studiaz? fenomenele legate de mi?carea electronilor ?i ionilor īn corpuri sau īn cimpuri electrice ?i magnetice, o.
S.f. Ramur? a tehnicii care se ocup? cu aplica?iile practice ale ifenomenelor electronice.
   electronist, -si, eleetroni?ti, -ste, s.m. ?i f. Specialist īn electronic?.
   eleotroseop, eleetroseoape, s.n. Instrument cu ajutorul c?ruia se poate constata starea de electrizare a unui corp.
   electrostatic? s.f. Ramur? a fizicii care studiaz? interac?iunile dintre sarcinile electrice aflate īn repaus.
   electrotehnic? s.f. Ramur? a tehnicii care se ocup? cu aplica?iile fenomenelor electrice ?i magnetice.
   clectroterapio s.f. Tratament medical care folose?te curen?ii electrici ca agen?i terapeutici ai anumitor boli.
   elcKnt, elefan?i, s.m. Mamifer de talie mare cu tromp? mobil? ?i col?i lungi de filde?.
   elefantiazis s.n. Edem voluminos, cronic, al pielii ?i al ?esuturilor subcutanate, datorit, unor parazi?i.
   elegant, -ii, elegan?i, -te, adj. (Despre īmbr?c?minte) Frumos, f?cut cu gust; (despre oameni) īmbr?cat cu gust.
   e!eg:i:!?? s.f. Calitatea de a fi elegant; distinc?ie in atitudine, īn maniere.
   clopiir, -ii, elegiaci, -e, adj. Caro arc caracter de elegie; trisI, jalnic; (despre poe?i) care scrie elegii sau lucr?ri cu caracter de elegie.
   elegie, degii, s.f. 1. Specie a poeziei lirice In caro se exprim? sentimente de melancolie, de jale, do triste?e. 2. Compozi?ie muzical? cu caracter melancolic, nostalgic.
   element, clemente, s.n. 1. Partea cea mai simpl? a unui īntreg. 2. (Chim.) Substan?? simpl? format? dintr-o singur? specie de atomi care au acela?i num?r de protoni īn nuclcu; corp simplu, īi. Persoan? care face parte dintr-o colectivitate.
4.  Fenomen al naturii care se manifest? ca o for?? puternic?, o. Mediu īn care tr?ie?te o fiin??. C. Pil? electric?. 7. (Mai ales Ia pl.) Principiu de baz? al unei discipline; no?iune fundamental?.
   elcment?r, -?, elementari, -e, adj. 1. De baz?; esen?ial, fundamental; (despre c?r?i, manuale el.c.) care cuprinde elementele de baz? ale unei ?tiin?e. 2. Necomplicat, simplu, u?or de īn?eles.
   elen, -?, eleni, -e, adj,, s.m. ?i f. 1. Adj. Caro se refer? la Grecia antic? sau Ia popula?ia ei; (substantivat, f., īn forma elin?) limba greac? veche. 2. S.m. ?i f. Persoan? care f?cea parte din popula?ia Greciei antice. Var.: clin, -u adj.
   elenism s.n. Cultura epocii elenistice, elenist, -?, elcni?ti, -sie, s.m. ?i f. Specialist īn studiul limbii ?i culturii Greciei antice ?i epocii elenistice.
   elonistic, -u, elenistici, -e, adj. Privitor la elenism; epoca elenistic? = perioad? din istoria ?i civiliza?ia Greciei ?i a Orientului Apropiat ?i Mijlociu, cuprins? īntre anii 323 ī.e.n. (moartea lui Alexandru Maeedon) ?i 30 ī.e.n. (cucerirea Egiptului de c?tre romani), eie?teu s.n. v. lielc?tou.
   elev, -?, elevi, -e, s.m. ?i f. 1. Persoan? care urineaz? cursurile unei ?coli. 2. Persoan? care urmeaz? īn concep?ii sau īn ac?iuni pe maestrul s?u; discipol.
   elevator, elevatoare, s.n. Utilaj folosit pentru transportul materialelor pe direc?ie vertical? ?i pe distan?e relativ mici.
   cit, elfi, s.m. (īn mitologia popoarelor germanice) Fiin?? supranatural?, imaginat? ca un pitic, spirit al vīntului, apei sau focului.
   olibeni, eliberez, vb. I. 1. Tr. A pune īn libertate; a dezrobi. 2. P^efi. (Ie?it din uz; despre militari) A fi l?sat la vatr?. 3. Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o molecul?, r?mīnīnd īn stare liber?. 4. Tr. A scoate pe cineva dintr-o func?ie. 5. Tr. A da cuiva (la cerere) un act sau un document. C. Tr. A preda o marf?. 7. Tr. A evacua o īnc?pere, un teren etc.
   eliberator, -oare, eliberatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care elibereaz?, care dezrobe?te.
   elice, elice, s.f. 1. Organ de ma?in? rotitor, format din dou? sau mai multe pale dispuse simetric pe un butuc, folosit pentru propulsia avioanelor ?i a navelor, pentru antrenarea unui rotor etc. 2. Curb? īn spa?iu care taie, sub un
unghi constant, generatoarele unui cilindru sau ale unui con.
   clicoid, elicoidc, s.n. Suprafa?? generat? de o curb? care efectueaz? o mi?care olicoidal?.
   elicoid?l, -?, clieoidali, -e, adj. In form? de olice.
   elicopter, elicoptere, s.n. Vehicul aerian prev?zut cu una sau mai mulle elice portante, care poate decola ?i ateriza pe vertical?.
   eligibil, -?, eligibili, -e, adj. Care poate fi ales īntr-o func?ie sau īntr-un organ reprezentativ.
   elimin?, elimin, vb. I. Tr. A īnl?tura, a exclude; a da pe un elev afar? din ?coal?.
   eliminatoriu, -ie, eliminatorii, adj. Caro atrage eliminarea (dintr-un examen, dintr-un concurs etc.).
   clin, -? adj. v. clon.
   elips?, elipse, s.f. 1. Curb? plan? īnchis? pentru care suma distan?elor oric?rui punct al s?u Ia dou? puncte fixe (numite focare) esto totdeauna constant?. 2. Omiterea din vorbire (sau din scris) a unor cuvinte care nu sīnt absolut necesare pentru īn?elesul comunic?rii.
   elipsoid, elipsoide, s.n. Suprafa?? īnchis? ale c?rei sec?iuni plane sīnt elipse ?i care posed? trei plane de simetrie, perpendiculare dou? cīte dou?.
   olipsoid?l,-u, elipsoidali, -c, adj. Care are forma unui elipsoid.
   eliptic, -ii, eliptici, -e, adj. 1. īn form? de elips? (1). 2. Care con?ine o elips? (2).
   elit?, elite, s.f. Parte restrīns? a unei societ??i, considerat? ca cea mai distins? ?i identificat? de obicei cu aristocra?ia; de eiit«=alcs, deosebit .
   elitr?, elitre, s.f. Fiecare dintre cele dou? aripi tari ale unor insecte.
   elixir, elixire, s.n. 1. B?utur? cu propriet??i miraculoase, pe care īncercau s? o descopere alchimi?tii evului mediu. 2. (Farm.) Extract de uleiuri volatile, utilizat īn terapeutic?.
   elizeu, elizee, s.n. Loc undo credcau vechii greci c? se duc dup? moarte sufletele oamenilor virtuo?i.
   eliziune, eliziuni, s.f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvīnt, cīnd cuvīntul urm?tor īncepe tot cu vocal?, elocin?? s.f. v. elocven??.
   elocvent, -?, elocven?i, -te, adj. Caro expune frumos ?i conving?tor; care este plin de con?inui; expresiv, demonstrativ.
   elocven?? s.f. īnsu?irea de a fi elocvent. Var.: elocia?? s.f.
   elogia, elogiez, vb. I. Tr. A aduce elogii, a pream?ri.
   elogids, -oās?, elogio?i, -oase, adj. Care elogiaz?.
   cl<5gin, elogii, s.n. Laud? deosebit?, apreciere foarte favorabil?.
                                                            clong??ie, elonga?ii, s.f. 1. (Med.) Extensiune accidental? sau terapeutic? a unui ligament sau a unui nerv. 2. (Fiz.) Valoarea la un momeiit dat a unei m?rimi oscilatorii, elncid?, elucidez, vb. I. Tr. Al?muri o problem?.
  IS5
 elucubra?ie, elucubra?ii, s.f. Combina?ie hao-tic? de idei absurde.
 eludii, eludez, vb. I. Tr. A evita, a ocoli inten?ionat.
 ohivin, elui’iī, s.n. Totalitatea produselor ruinase pe loc īn urma procesului de alterare ?i dezagregare a rocilor.
 elve?ian, -?. elve?ieni, -e, adj., s.m. ?i f. 1, Adj. Care se refer? Ia Elve?ia sau la popula?ia ei. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din popula?ia Elve?iei.
 cmAii, emailuri, s.n. Mas? sticloas? constituit? din oxizi, care se aplic? pe suprafa?a unor obiecte metalice sau ceramice pentru a le proteja (si decora).
 emaila, emailez, vb. I. Tr. A acoperi cu email suprafa?a unui obiect.
 eman?, eman, vb. I. 1. Tr. A degaja, ar?sptndi un gaz, un miros etc. 2. Intr. A proveni, a-?i avea originea.
 emana?ie, emana?ii, s.f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori etc.). 2. Gaz radioactiv re-zullat din dezintegrarea radiului, a loriului ?i a actiniului.
 emancipii, emancipez,· vb. I. 1. Refl. ?i tr. A-?i cī?tiga (sau a face s?-?i cī?tige) independen?a.
 2. Refl. A se elibera de constrīngeri, de conven?ii sociale etc.
 embargo, embargouri, s.n. Interzicerea de c?tre un stat a exportului (sau. a importului) unor m?rfuri īn (sau din) alt stat.
 emblem?, embleme, s.f. Obiect sau imagine care simbolizeaz? ceva.
 embolie, embolii, s.f. Astuparea brusc? a unui vas sanguin cu un cheag de sīnge.
 embriolcgic s.f. ?tiin?? care studiaz? embrionul in toate fazele dezvolt?rii lui.
 embrion, embrioni, s.m. 1. Primul stadiu din viata oric?rui organism, īncepīnd de la fecun-
             „im.-, i»                 r™™»
                                                                                                      EMO?IONAT
   emigrii, emigrez, vb. I. Intr. A-?i p?r?si patria, stabilindu-se īn alt? ?ar?.
   emigrant, -a, emigran?i, -le, s.m. ?i f. Persoan? care emigreaz?.
   emigra?ie s.f. Emigrare; situa?ia unei persoane emigrate.
   eminamente adv. īn gradul cel mai īnalt; prin excelen??.
   eminent, -ii, eminen?i, -le, adj. Care se distinge prin calit??i deosebite.
   eminen??, eminente, s.f. Titlu dat cardinalilor, iar īn trecut ?i episcopilor catolici.
   eminescian, -?, eminescieni, -e, adj. Privitor la Eminescu, la opera lui Eminescu.
                                                              emir, emiri, s.m. Titlu dat guvernatorilor sau principilor domnitori īn unele ??ri musulmane, emirat, emirate, s.n. Stat condus de un emir. emisar, emisari, s'.m. Trimis īns?rcinat cu o misiune (secret?); sol.
   emisīer?, emisfere, s.f. 1. Jum?tate dintr-o sfer?. 2. Fiecare dintre cele dou? jum?t??i ale globului p?mīntesc, determinate de ecuator ?i de meridianul de referin??. 8. Emisfer? cerebral? = fiecare dintre cele dou? p?r?i simetrice ale creierului mare.
   emisie s.f. v. emisiune.
   emisiune, emisiuni, s.f. 1. Faptul de a emite; punerea īn circula?ie a banilor, a hīriiilor de valoare, a unei sorii de m?rci po?tale etc. 2. Producere a unei radia?ii. 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune. Var.: emisie s.f.
   ernisiv, -?, emisiei, -e, adj. Referitor la emisiune; emi??tor.
   emistih, emistihuri, s.n. Fiecare dintre cele dou? jum?t??i ale unui vers, desp?r?ite de cezur?.
   emite, emit, vb. III. Tr. 1. A expune, a lansa o p?rere, o teorie; a scoate, a da, a publica o lege, un decret. 2. A pune īn circula?ie o bancnot?, o
T.MĪn Aa                 a A r...r.rl.«.o i-orUatii
EMPīKEU
 18G
   empireu s.n. (īn mitologia greco-roman?) Partea oca mai īnalt? a cerului, unde se credea c? se afl? l?ca?ul zeilor.
   empiric, -?, empirici, -ce, adj. Bazat numai pe experien??.
   cmpiriocriticism s.n. Curent filozofic de la ssīr?itul secolului al XlX-lea, bazat īn special pe o interpretare idealist-subiectiv? a no?iunii de experien??.
   empirism s.n. Concep?ie filozofic? care accentueaz? (unilateral) rolul experien?ei īn procesul cunoa?terii.
   empl?stm, emplastre, s.n. Preparat farmaceutic plastic care se aplic? pe piele pentru izolarea r?nilor sau fixarea pansamentelor.
   emul, emuli, s.m. Persoan? care caut? s? egaleze sau s? īntreac? pe cineva.
   eaml??ie, emula?ii, s.f. Str?duin?a de a egala sau de ’a īntrece pe cineva.
   emiiīsio, emulsii, s.f. 1. Sistem constituit din-t.r-o dispersie a unui lichid īn alt lichid. 2. Emulsie fotografic? = emulsie (1) sensibil? la' lumin?, care se a?terne īn strat sub?ire pe hīr-tia sau pe filmele fotografice.
   cnantem, enanteme, s.n. Erup?ie ap?rut? pe mucoase īn unele boli contagioase.
   enceī?l, encefale, s.n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali ?i bulbul rahidian.
   cnccfalitu, encefalite, s.f. Inflama?ie a ?esutului nervos cerebral.
   enciclic?, enciclice, s.f. Circular? papal? adresat? tuturor catolicilor ?i cuprinzīnd directive īn probleme religioase, sociale etc.
   enciclopedic, -?, enciclopedici, -ce, adj. Cu caracter de enciclopedie; vast, cuprinz?tor.
   enciclopedie, enciclopedii, s.f. Tip de dic?ionar care trateaz? sistematic termeni din toate domeniile de activitate sau numai dintr-un anumit domeniu.
   enciclopedist, enciclopedicii, s.m. Nume dat ghiditorilor ?i savan?ilor francezi progresi?ti din secolul al XVIII-lea care s-au grupat īn jurul „Enciclopediei ?tiin?elor, artelor ?i me?te?ugurilor“.
   enclav?, enclave, s.f. Fragmente de roci īnglobate īn masa rocilor eruptive.
   enclitic, -ii, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care se ata?eaz? la un cuvīnt precedent, formīnd o unitate; articol enclitic = articol hot?rīt care se ata?eaz? la sfīr?itul unui cuvīnt.
   cndecasīl?l), endecasilabi, s.m*. Vers care are unsprezece silabe.
   endemic, -?, endemici, -ce, adj. (Despre plante sau animale) Care tr?ie?te numai pe un anumit teritoriu; (despre boli) care are caracter permanent īn anumite locuri.
   endoc?rd, endocarduri, s.n. Membran? sub?ire care c?ptu?e?te cavit??ile ?i valvulele inimii.
   ondoeardit?, endocardite, s.f. Inflama?ie a endocardului.
   endoc?rp, endocarpuri, s.n. ?esut tare care acoper? s?mīn?a unor fructe (ca prunele, cire?ele etc.).
   endocrin, -ii, endocrini, -e, adj. 1. Gland? endocrin? = .gland? care ī?i vars? secre?iile direct īn sīnge; gland? cu secre?ie intern?. *2. Care se refer? la glandele endocrine.
   endocrinologie s.f. Ramur? a medicinii ?i biologiei care studiaz? glandele endocrine ?i func?iile lor.
   endoderm, endoderme, s.n. 1. Foi?a interioar? a embrionului la animalele superioare. 2. Stratul interior al scoar?ei tulpinii sau r?d?cinii plantelor.
   endogamie s.f. Contractarea obligatorie a c?s?toriilor īn sīnul aceluia?i trib la unele popoare primitive.
   endogen, -?, endogeni, -c, adj. 1. (Geol.) Caro se datoreaz? energiei interne a P?mīntului. 2. (Med.) Care este produs in interiorul organismului.
   endosmoz? s.f. P?trundere a unui fluid, prin osmoz?, īntr-un spa?iu m?rginit de o membran? semipermeabil?.
   endosperm s.n. ?esut vegetal aflat īn semin?e, īn care se īnmagazineaz? substan?ele de rezerv? necesare cre?tprii embrionului.
   endotfirmic, -ii, endotermici, -ce, adj. (Fiz., chim.) Care se produce cu absorb?ie de c?ldur? din exterior.
   cnergiiic, -?, energetici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care se refer? la energie; sistem energetic = ansamblu de instala?ii care produce, transmite ?i distribuie energie electric? pe un anumit teritoriu. 2. S.f. ?tiin?a ?i tehnica producerii, distribuirii ?i folosirii energiei, sub diferitele ei forme.
   energic, -?, energici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de energie; (despre medicamente) care are ac?iune puternic?, imediat?.
   energic, energii, s.f. 1. For??, vigoare, capacitate de a ac?iona. 2. M?rime egal? cu capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic trecīnd dintr-o stare īn alta; energie atomic? (sau nuclear?) = energie degajat? īntr-o reac?ie de fisiune sau de fuziune.
                                                         enerv?, enervez, vb. I. Tr. ?i refl. A face s?-?i piard? (sau a-?i pierde) calmul, a (se) īnfuria, enervant, -?, enervan?i, -te, adj. Care enerveaz?, enervare, enerv?ri, s.f. Faptul de a (se) enerva; tensiune nervoas?, manifestat? prin nelini?te, agita?ie, ner?bdare.
   finglez, -īl, englezi, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Anglia sau la popula?ia oi; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Anglia. 2.
S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Angliei, englezesc, -c?sc?) engleze?ti, adj. Englez (1). engleze?te adv. Ca englezii; īn limba englez?, englezo?ic?, englezoaica, s.f. Femeie care face parte din poporul englez.
   enigmatic, -?, enigmatici, -ce, adj. Greu de īn?eles; misterios.
   enigm?, enigme, s.f. Lucru nel?murit, greu de īn?eles;, tain?, mister.
   cnologic s.f. ?tiin?? care se ocup? cu vinifi-ca?ia.
EPILEPTIC
   epileptic, -?, epileptici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Cu caracter de epilepsie. 2. S.m. ?i I. Persoan? bolnav? de epilepsie.
   opiliījr, epiloguri, s.n. Partea final? a unei opere literare, constituind un fel de concluzie sau de rezumat al operei, cu o expunere succint? a evolu?iei viitoare a personajelor; (fig.) sfīr?it al unei ac?iuni, al unei situa?ii.
   episcop1, cpiscopi, s.m. Grad īnalt īn ierarhia bisericeasc?, imediat inferior mitropolitului; persoan? care are acest grad.
   episcop2, episcoape, s.n. Aparat care serve?te ia proiec?ia figurilor de pe c?r?i, de pe fotografii sau de pe alte obiecte nelransparente.
   episcopie, episcopii, s.f. Teritoriu asupra c?ruia se extinde autoritatea unui episcop1; re?edin?a episcopului.
   episod, episoade, s.n. 1. Ac?iune secundar? īa ansamblul unei opere literare; parte dintr-o lucrare circumscris? la, un singur moment, la
o  singur? situa?ie. 2. īntimplāre, incident din via?a cuiva.
   episodic,'-ii episodici, -e, adj. Care ?ine de un episod; secundar, īntīmpl?tor.
   epistāt, epista?i, s.m. (īnv.) 1. Cel mai mic grad de ofi?er de poli?ie. 2. Administrator, intendent. Var.: ipist?t s.m.
   epistemologie s.f. Parte a gnoseologiei oare studiaz? procesul cunoa?terii; teoria cunoa?terii ?tiin?ifice.
   epistolar, -?, epistolari, -e, adj. Privitor la stilul, la modul de a scrie scrisori.
   epistol?, epistole, s.f. 1. (īnv.) Scrisoare. 2. Specie literar? īn care se abordeaz?, sub form? de scrisoare, un subiect filozofic, artistic etc.
   epitaf, epitafuri, s.n. 1. Inscrip?ie funerar? cuprinzīnd elogiul defunctului sau o sentin?? moral?. 2. Obiect de cult constīnd dintr-o ?es?tur? brodat? ?i reprezentīnd pe Hristos mort.
   epitaliim, epitalamtiri, s.n. (Livr.) Mic poem compus īn cinstea mirilor cu prilejul oficierii c?s?toriei.
   cpitoliāl, -?, epiteliali, -e, adj. Privitor la epi-teliu.
   epitfiliu, epitelii, s.n. ?esut care formeaz? īnveli?ul pielii, al mucoaselor, al canalelor excre-toare ale glandelor etc.
   epitet, epitete, s.n. 1. Cuvīnt care determin? īn chip expresiv un substantiv sau un verb. 2. Calificativ laudativ sau injurios dat cuiva, epitrop, epitropi, s.m. Tutore, epizootie, epizootii, s.f. Extindere a unei boli infec?ioase la un mare num?r de vite dintr-o regiune.
   epoc?l, -?, epocali, -e, adj. Care marcheaz? o epoc?; care are un mare r?sunet; memorabil.
   epocii, epoci', s.f. 1. Interval de timp din istorie, care se deosebe?te de celelalte prin anumite caracteristici. 2, Subdiviziune a unei perioade geologice. 8. Timp īn care se repet? periodic acela?i lucru: epoca ploilor. Accentuat ?i: epoc?.
   epdd?, epode, s.f. Poezie liric? compus? din distihuri.
   cpolfit, epole?i, s.m. Band? de stof? prins? pe umerii uniformelor ?i pe care se aplic?, do obicei, īnsemnele gradului (militar), ale specialit??ii etc.
   eponj s.n. ?es?tur? moale, cu fire buclate, din care se fac prosoape, halate de baie etc..
   epopee, epopei, s.f. Poem epic de mari propor?ii, īn care se povestesc fapte eroice (legendare sau istorice) i ?ir do fapte eroice, glorioase, epos, eposuri, s.n. (Livr.) Epopee; povestire, eprubet?, eprubete, s.f. Tub mic de sticl? cu pere?ii sub?iri, īnchis la un cap?t, īntrebuin?at īn laboratoare.
   epruvet?, epruvete, s.f. Obiect destinat efectu?rii īncerc?rilor de determinare a unor propriet??i ale materialului din care este confec?ionat.
   epuiza, epuizez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) termina, a (se) ispr?vi (prin vīnzare, consum etc.). 2. Tr. A termina studierea, l?murirea unei probleme. 3. Tr. ?i refl. A (se) istovi, a (se) extenua.
 - epuizant, -?, epuizan?i, -te, adj. Istovitor, extenuant.
   epur?, epurez, vb. I. Tr. A īndep?rta impurit??ile dintr-un material (solid, lichid sau gazos); a cur??a.                                    ;
   eradic?, eradic, vb. I. Tr. A dezr?d?cina; (p. ext.) a stīrpi, a extirpa.
   erat?, erate, s.f. List? ad?ugat? la o tip?ritur?, con?inīnd īndreptarea unor gre?eli (de tipar).
   erātic, -?, eratici, -e, adj. (Despre blocuri de piatr?, stīnci etc.) Dus, transportat (de ghe?ari) īntre alte forma?iuni geologice.
   er?, ere, s.f. 1. Perioad? istoric? care īncepe cu data unui anumit eveniment sau fapt ?i de la care se īncepe num?r?toarea anilor. 2. (Geol.) Cea mai mare diviziune a timpului din trecutul istoric al P?mīntului.
   erbacee, erbacee, adj. (Despre plante) Cu tulpina sub?ire, nelignificat?.
   erbicid, erbicide, s.n. Substan?? care distruge buruienile d?un?toare culturilor.
   erbiu s.n. Element chimic din familia lantani-delor.
   erbivdr, -?, erbivori, -e, adj., s.m. ?i f. (Mamifer) care se hr?ne?te cu vegetale (īn special cu iarb?).
   erect, -?, erec?i, -te, adj. (Despre tulpina unor plante) Ridicat īn sus, vertical.
   erectil, -?, erectili, -e, adj. Care se refer? la erec?ie; capabil de erec?ie.
   erec?ie, erec?ii, s.f. Schimbare a consisten?ei ?i a volumului unor organe (īn special genitaīe) sub influen?a afluxului de sīnge. cr&lc, erezi, s.m. (Livr.) Mo?tenitor, ereditar, -?, ereditari, -e, adj. 1. (Despre particularit??i fizice ?i psihice). Care se transmite prin ereditate (lj. 2. (Despre bunuri, privilegii etc.) Care se transmite prin mo?tenire; inartar-hie ereditar? = monarhie īn care tronul se las? mo?tenire.
ESCHIMOS
 ? a mate-:aracteris-himice de nire, suc-'
 tru.
 suprana-eroare. iare de zi, ?i īoarte
 a adjecti-erezii. ;ioas? īn rul c?reia 2. (Fig.)
 tru ener-e o for?? iz? punc-
 lat unor hormoni) c?iunilor
 rela?iile
 a.
 t a unor
 ir? drept
 re ro?ie,
 as? ma-culoare membre, i adver-Care incipiente)
 īn lite-ificil.
 t?, fals? Diferen-valoarea
 . refl. A
 ; eroilor; literare)
 are este comic = lalit??ilo ilīmpl?ri
 distinge feminin eie care f īntīm-
 fapte de ; vitejie,
    eronat, -?, erona?i, -e, adj. Gre?it, inexact, erotic, -?, erotici, -c, adj. Privitor'la dragoste, de dragoste.
    erdn, eroi, s.m. 1. Persoan? care se distinge prin vitejie, curaj, abnega?ie; osta? c?zut pe cīmpul de lupt?. 2. Personaj principal īntr-o oper? literar?; personaj principal al unei īn-tīmpl?ri deosebite.
    eroziune, eroziuni, s.f. Proces de roadere a solului prin ac?iunea unor agen?i externi; rezultatul acestui proces.
    eroziv, -u, erozivi, -e, adj. Care produce o eroziune.
    erudit, -u, erudi?i, -te, adj. Care posed? cuno?tin?e temeinice ?i vaste; savant, īnv??at; (despre opere ?tiin?ifice) care 'cuprinde cuno?tin?e profunde ?i vaste.
    erudi?ie, erudi?ii, s.f. Cunoa?tere temeinic? a uneia sau a mai multor ?tiin?e; cultur? vast? ?i temeinic?.
    erupe, pers. 3 erupe, vb. III. Intr. (Despre vulcani) A face erup?ie (aruneīnd lav?); (despre sonde) a azvirli cu putere afar? ?i?ei, gaze.
    eruptiv, -ii, eruptivi, -e, adj. 1. Care provine de la o erup?ie (1), care are origine vulcanic?.
  2. (Despre boli) Care este īnsotit de erup?ii pe piele.
    erup?ie, erup?ii, s.f. 1. Ie?ire brusc? ?i violent? din p?mīnt a lavei vulcanilor, a ?i?eiului etc.
  2. Apari?ia, pe corp, a unor pete ro?ii sau a unor b??icu?e, constituind simptomul unor boli; totalitatea acestor pete sau b??icu?e. erzii?, erza?uri, s.n. Surogat (de cafea), escadr?, escadre, s.f. Mare unitate a for?elor maritime militare.
    escadril?, escadrile, s.f. Subunitate a for?elor aeriene militare.
    escadron, escadroane, s.n. Subunitate a unui regiment de cavalerie (corespunzīnd unei companii de infanterie).
    cscalad?, escaladez, vb. I. Tr. A se c???ra pe un zid sau pe alt obstacol īnalt, pentru a trece de partea cealalt?.
    escaladare, escalad?ri, s.f. Ac?iunea de a escalada; (fig.) extindere treptat? a unei ac?iuni,, a unui conflict.
    cscaliidii, escalade, s.f. Escaladare; ascensiune; (fig.) extindere, intensificare.
  , cscdl?, escale, s.f. Oprire prev?zut? īn itinerarul unui vapor sau al unui avion, pentru aprovizionare, debarcarea sau īmbarcarea pasagerilor.
    escamota, escamotez, vb. I. Tr. 1. A face ca ceva s? dispar? f?r? s? se bage do seam?; (fig.) a ascunde; a denatura, a falsifica. 2. A retrage īn fuzelaj, dup? decolare, ro?ile de aterizare ale unei aeronave.
    cscapud?, escapade, s.f. Ie?ire de scurt? durat? (uneori pe ascuns) cu scopul de a petrece. cseliiiīKĪs, -fi, eschimo?i, -se, s.m. ?i f. Persoan?
  1  care face parte din popula?ia indigen? a ?inuturilor arctice din Europa, Asia ?i America.
ESCHIVA
 190
   cscīiivfi, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la o obliga?ie, de la o īndatorire'; a se retrage pe furi?.
   eschiv?, cschivc, s.f. Procedeu tehnic dc ap?rare folosit īn box, care const? īn aplecarea capului lateral sau īndoirea picioarelor pentru a evita lovitura adversarului.
   cscortā, escortez, vb. I. Tr. 1. A duce sub escort? (1) (un de?inut). 2. A īnso?i cu o escort? (2) 3).                                     ........
   escort?, escorte, s.f. 1. Paz? alc?tuit? din persoane īnarmate care īnso?esc pe de?inu?i ca s? nu fug?; persoanele care alc?tuiesc aceast? paz?. 2. Grup de oameni care īnso?esc pe īnal?ii demnitari. 3. Grup de nave sau de avioane militare care īnso?esc (īn timp de pace) o nav? sau un avion īn care c?l?toresc persoane oficiale importante sau (īn timp de r?zboi) alte nave sau avioane, pentru a le asigura paza._
   escroc, -o?c?, escroci, -oacc, s.m. ?i f. Persoan? care īn?al? pe al?ii ?i ī?i īnsu?e?te, prin manopere frauduloase, bunuri str?ine.
   escrocii, escrochcz, vb. I. Tr. A ob?ine, prin manevre frauduloase, bunuri str?ine.
   escrocherie, escrocherii, s.f. Fapt? de escroc; īn?el?ciune, pung??ie, ?arlatanie.
   eseist, -?, esei?ti, -ste, s.m. ?i f. Autor de eseuri, esen??, esen?e, s.f. 1. Totalitatea tr?s?turilor fundamentale ?i stabile ale unui lucru, constituind natura lui intern?; In esen?? = īn ceea ce este fundamental; īn ultim? analiz?. 2. Substan?? volatil? cu miros aromatic, extras? din plante sau preparat? sintetic, avīnd diferite īntrebuin??ri īn farmacie, parfumerie etc.; solu?ie concentrat? care, prin diluare, d? un produs alimentar. 3. Varietate, spe?? de arbori. -esen?ial, -?, esen?iali, -e, adj. Care ?ine de esen?? (l)j fundamental, principal; de prim ordin.
   eseu, eseuri, s.n. Studiu de propor?ii reduse, īn care autorul trateaz?, īn chip original, probleme literare, filozofice etc., f?r? inten?ia de ale epuiza.
   esofag, esofaguri, s.n. Parte a tubului digestiv cuprins? īntre faringe ?i stomac.
   csotcric, -?, esoterici, -e, adj. (Despre doctrine, ritualuri) Secret, ascuns; destinat numai unui cerc restrīns de ini?ia?i.
   espadril?, espadrile, s.f. īnc?l??minte u?oar?, de obicei cu fe?ele de pīnz? ?i cu talpa de sfoar?.
   esperanto s.n. Limb? artificial?, bazat? pe o gramatic? simpl? ?i pe un vocabular īmprumutat din cele mai r?spīndite limbi europene, creat? la sīir?itul secolului al XlX-lea cu scopul de a servi ca limb? interna?ional?.
   esplanad?, esplanade, s.f. Loc deschis (plantat cu arbori, iarb? ?i flori), aflat de obicei īn fa?a unei cl?diri monumentale.
   est s.n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat īn partea de unde r?sare soarele.
   estacad?, estacade, s.f. 1. Punte fix? la ??rmul unei ape, f?cīnd leg?tura cu nava acostat? la chei. 2. Platform? pe picioare īnalte, care realizeaz? comunica?ia īntre dou? puncte situate
deasupra solului. 3. Baraj f?cut la intrarea īntr-un port sau la gura unui fluviu, pentru protejarea contra minelor sau a obiectelor plutitoare lansate de inamic.
   ostfir, esteri, s.m. Compus rezultat dintr-un alcool ?i un acid organic sau anorganic oxigenat, prin eliminare de ap?.
   estot, -ii, este?i, -te, s.m. ?i f. Adept al estetismului.
   cstciic, -ft, estetici, -c, adj., s.n., s.f. 1. Adj. Care apar?ine esteticii, care corespunde cerin?elor esteticii. 2. S.n. Ansamblul īnsu?irilor ?i al fenomenelor studiate de estetic? (.3); domeniul esteticii. 3. S.f. ?tiin?? care studiaz? arta, considerat? cā forma cea mai īnalt? de creare ?i do receptare a frumosului.
   estetician, -5, esteticieni, -e, s.m. ?i f. Specialist īn estetic?.
   estetism s:n. Concep?ie care absolutizeaz? latura estetic? a artei, negīnd sau minimalizind rolul ?i importan?a con?inutului artistic.
   esfic, -?, estici, -c, adj. De la est, r?s?ritean.
. estim?, estimez, vb. I. Tr. A evalua, a aprecia (cu aproxima?ie) m?rimea, valoarea etc.
   estimativ, -?, estimativi, -e, adj. Care se refer? la o evaluare, la o estimare. \
   estival, -?, estivali, -e, adj. De var?. estomp?, estompez, vb. I. Tr. A potrivi cu estompa intensitatea umbrelor īntr-un desen; a diminua intensitatea unei culori sau a unor contururi; (tr. ?i refl.; fig.) a (se) voala, a (se) atenua.
   estompat, -?, estompa?i, -tc, adj. Cu umbrele sau cu conturul pierdut, ?ters; (fig.) vag, imprecis.
   estomp?, estompe, s.f. Mic sul de hīrtie, do piele etc., cu care se potrivesc umbrele la un desen executat īn creion, īn c?rbune sau īn pastel.
   eston, -?, estoni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Caro se refer? la R.S.S. Eston? sau Ia popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? de estoni (2).
2.  S.m. ?i f. Persoan? f?cīnd parte din poporul care s-a constituit ca na?iune īn Estonia, estoni?n, -?, estonieni, -e, adj., s.m. ?i f. Eston, cstorc?, estorchez, vb. I. Tr. A ob?ine ceva cu orice pre?, prin mijloace nepermise;’a stoarce pe cineva de bani.
   estrad?, estrade, s.f. 1. Scen? improvizat?, īntr-o sal? sau īn aer liber, pe care se desf??oar? reprezenta?ii artistice; concert (spectacol, muzic? etc.) dc estrad? = spectacol distractiv, variat 2. Platform? ridicat? deasupra nivelului unei s?li, pe caro se afl? masa unui prezidiu, o catedr? etc.
   estropiā, estropiez, vb. I. Tr. A mutila, a schilodi.
   estuar, estuare,_ s.n. Por?iune din zona de v?rsare a unui fluviu, l?rgit? ?i adīncit? pe ??rmurile afectate de maree puternice.
   e?afod, e?afoduri, s.n. (īn evul mediu) Platform? īn pie?ele publice,'pe care erau executa?i condamna?ii la moarte.
?ie provi-irialele ?i
0  cl?dire, rgumente
a dispo-unei co-; (coloan?
repartiza, ale sueee-’meaz? s? tle pe e?a-
istr? din-pe baza
>lul orga-un motor
le m?tase piept, ca ?i etc. 2. de femei ii. ī.
vapoare) udul unei gre?.
r?ile unei
1  cuprin-orizontal. iividuali-Diviziune
stabilit?
etaje, īn
iintr-unul oe care se
cu osten-
itate etc. Irul unui precizie 1 ca baz? erminat? 3 con?ine iri.
ida scara ipara un
de burn-i.
īre se g?-uin?at la
tc.
irate sau l? sau s?
in aparat
?.
   etan?eitate s.f. Proprietate a unui aparat sau a unui recipient de a fi etan?.
   etapa, etape, s.f. 1. Stadiu, faz?, interval de timp īn desf??urarea unei ac?iuni. 2, Distan?? str?b?tut? de^ o unitate īn mar?, īn timp de 24 do ore. 3. Distan?? determinat? dintr-o curs? sportiv?, care trebuie parcurs? f?r? oprire; parte dintr-o competi?ie e?alonat? īn timp. ctāto s.f. Vīrst?.
   etatiza, etatizez, vb. I. Tr. A trece un bun, o īntreprindere, o institu?ie īn administrarea statului.
   etcetera adv. (Arat? c? o enumerare ar putea fi continuat?) ?i al?ii, ?i altele, ?i a?a mai departe, eterni s.f. (Chim.) Etilen?. eter, (1) eteri, s.m., (2) s.n. 1. S.m. Compus organic lichid, incolor, foarte volatil ?i inflamabil, cu miros aromatic, avīnd numeroase īntrebuin??ri īn industrie, īn medicin? etc. 2. S.n. (Fig.) Aer, atmosfer?, v?zduh, cer.
   eteric, -ii, ctcrici, -ce, adj. 1. Caro are propriet??i asem?n?toare eterului (X). 2. (Fig.) Fin, subtil, diafan.
   eterio Nume dat unor societ??i patriotice grece?ti īnfiin?ate in vederea organiz?rii luptei antiotomane.
   eiorist, cteri?ti, s.m. Membru sau partizan al unei eterii.
   etern, -ii, eterni, -e, adj (?i adverbial) Caro exist? de totdeauna ?i va exista īntotdeauna.
   eternitate s.f. Faptul de a fi etern; existen?? nelimitat? īn timp.
   eterniza, eternizez, vb. I. Tr. A face s? dureze ve?nic, s? r?mīn? īn amintirea posterit??ii.
   eterogen, -?, eterogeni, -c, adj. Compus din elemente diferite; de prigine sau de provenien?? diferit?.
   ctiāj, etiaje, s.n. Nivel de referin?? al unui curs de ap?, īn raport cu care se m?soar? cotele apelor.
   otic, -?, etici, -cc, adj., s.f. 1. Adj. Privitor la moral?, bazat pe moral?. 2. S.f. ?tiin?? care se ocup? cu morala; teoria filozofic? a moralei.
 3. S.f. Totalitatea normelor de conduit? moral?.
   etichet?, etichetez, vb. I. Tr. 1. A aplica o etichet? pe un obiect. 2. (Fig.; depr.) A califica pe cineva sau ceva.
   etichet?, etichete, s.f. 1. Bucat? de hīrtie, de carton etc., care se fixeaz? pe sticle, borcane, pachete, purtīnd indica?ii de con?inut, destina?ie, pre? etc. 2. (Fig.; depr.) Titlu, calitate, nume sui· care se prezint? (sau figureaz?) cineva. 3. Norme de comportare, riguros stabilite, la cur?ile monarhilor, īn rela?iile dintre diploma?i etc.; reguli conven?ionale de comportare politicoas? īn via?a de toate zilele.
   citi, etili, s.m. Radical organic derivat din etan prin īndep?rtarea unui atom de hidrogen.
   etilen? s.f. Hidrocarbur? gazoas?, incolor?, inflamabil?, folosit? la fabricarea polietilenei, a cauciucului sintetic ele.
   etilic, -?, etilici, -ce, adj. Care con?ine etil; alcool etilic = alcool ob?inut prin fermentarea.
ETIMOLOGIC
 19!
 fructelor, cerealelor pic. ?i care intr? in compo-z iii a b?uturilor alcoolice.
    etimologie,· -?, etimologiei, -cc, adj. Privitor la etimologie; bazat pe elimologie.
    etimologie, (2) etimologii, s.f. 1. Stabilirea originii unui cuvīnt. 2. Etimon.
    etimon, ctimoanc, s.n. Cuvīnt (do obicei dintr-o limb? str?in?) din care provine un anumit cuvīnt. al unei limbi.
    etiopian, -ii, etiopieni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Etiopia sau la popula?ia ei. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parle din popula?ia Etiopiei.
    etniei<l, etmoide, s.n. Os mic, nepereche, for-mīnd o parte din scheletul nasului.
    etnie, -ii, cinici, -cc, adj. Referitor la apartenen?a la un popor, la formele de cultur? ?i do civiliza?ie spccifice unui popor.
    etnograf, -ii,, etnografi, -c, s.m. ?i f. Specialist īn etnografie.
    etnografie, -ii, etnografiei, -cc, adj. Care se refer? la etnografie.
    etnografie s.f. ?tiin?? care studiaz? originea ?i r?spīndirea teritorial? a popoarelor, cultura ?i moravurile lor, particularit??ile do via?? material? ?i spiritual?.
    etnologie s.f. ?tiin?? care studiaz? liniile directoare ale structurii ?i evolu?iei popoarelor.
    ctiil?, clole, s.f. Fī?ie lat? de blan? purtat? de . femei īn jurul gītului sau al umerilor.
    etos s.n. 1. Ansau blul tr?s?turilor morale specifice unui grup social sau unei epoci. 2. Specific cultural al unei colectivit??i.
    otrav?, etrave, s.f. Element' de rezisten?? care īnchide corpul unei nave la extremitatea prorei ?i cu care nava ī?i deschide drumul prin ap?.
    etrusc, -5, ctrusci, -cc, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la etrusci (2), care apar?ine etrus-cilor. 2. S.m. si f. (La.pl.) Popula?ie care locuia in mileniul I i.c.n. īn Italia ?i care a exercitat o puternic? influen?? asupra Romei (fiind mai tirziu complet, romanizat?); (?i la sg.) persoan? din aceast? popula?ie.
    etuv?, etuve, s.f. Recipient destinat fie usc?rii sau men?inerii la o temperatur? ridicat? a unor substan?e ori piese, fie steriliz?rii sau deparazit?rii.
    eu, (1) pron. pers. 1 sg., (2). euri, s.n. 1. Pron. pers. ?ine locul numelui persoanei care vorbe?te: cu citesc; (la dativ) mi-a dai cartea; (cu valoare do dativ etic) ?tiu cu cine-mi e?ti!; (la acuzativ) m? prive?te; (urmat de unul, una, la diferite cazuri, īnt?re?te ideea exprimat?) cu unul nu plec. 2. S.n. (Fii.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva: reflectarea propriei existen?e de c?tre con?tiin?a individual? a omului.
    cucaīipt, eucalip?i, s.m. Gen de arbori tropicali ?i subtropicali, īnal?i pīn? la 150 m, ale c?ror frunze con?in un ulei folosit īn medicin? ?i al c?ror lemn, foarte dur, se ioloseste īn construc?ii.
   eufemism, eufemisme, s.n. Cuvīnt. sau expresie .care īnlocuie?te un cuvīnt sau o expresie jignitoare ori necuviincioas?.
   cufoliie, eufonii, s.f. Sucoesiunc do vocale ?i consoane caro produce o impresie pl?cut? auzului.
   euforic, -ii, euforiei, -c, adj. De euforic, care provoac? euforie..
   euforie, euforii, s.f. Stare de bun? dispozi?ie exagerat? caro apare īn unele boli nervoase sau este provocat? do substan?e narcotice.
   eugenie s.f. Teorie (folosit? do. rasi?ti ?i fasci?ti īn scopuri antiumane) caro preconizeaz? ameliorarea popula?iilor umane prin m?suri genetice (sterilizarea, interdic?ia do a procrea cir,.).
   euharistie, euharistii, s.f. Cuminec?tur?, īmp?rt??anie.
   eunuc, eunuci, s.m. B?rbat castrat, folosit ca paznic al haremului Ia curtea sultanului.
   eupatrid, cupatrizi, s.m. Membru al arislo- · cra?ici gentilice īn Atica (Grecia antic?).
   curistie, -?, euristici, -ce, adj. (Despre procedee metodologice) Care serve?te la descoperirea unor cuno?tin?e noi.
   euritmic, -?, curitmici, -c, adj. Care are un ritm armonios.
   euritmic, curitmii, s.f. Armonie do sunete, do mi?c?ri (īn muzic?, dans otc.).
   curopeim, -5, europeni., -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care so refer? la Europa sau la popula?ia ei. 2. S.m. ?i f. Persoan? caro face parte din popula?ia Europei.
   europeniza, europenizez, vb. I. Refl. A adopta īmbr?c?mintea, obiceiurile caracteristice europenilor.
   ev, evuri, s.n. Perioad? din istoria omenirii; evul mediu — denumire conven?ional? a perioadei care ?ine de la apari?ia modului de produc?ie feudal pīn? la īnceputul dezvolt?rii modului dc produc?ie capitalist.
   evacua, cvacuez, vb. I. Tr. 1. A goli, a l?sa liber, a p?r?si (un imobil, o regiune ctc.). 2. A elimina fluidele uzate ?i nefolositoare dintr-o ma?in?; a elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic.
   evadii, evadez, vb. I. Inlr. (Despre de?inu?i)
A fugi din īnchisoare sau de sub paz?; (fam.) a fugi, a o ?terge.
   evadat, -ii, evada?i, -le, adj. (Adesea substantivat) Care a fugit din īnchisoare sau do sub paz?.
   evalua, evaluez, vb. I. Tr. A aprecia, a stabili valoarea, pre?ul, num?rul ctc.
   evangheliar, evangheliare, s.n. Carte caro cuprinde cele patru evanghelii.
   evanghelie, evanghelii, s.f. Parte a Bibliei caro' cuprinde legende privitoare Ia via?a ?i la īnv???tura lui Hristos.
   evanghelist, evangheli?ti, s.m. Fiecare dintre cei patru autori c?rora biserica le atribuie paternitatea unei evanghelii.
   evantai, evantaie, s.n. Obiect pliabil de hīrtie, de m?tase, de pene etc., folosit mai ales de femei pentru a-?i face vīnt ?i a se ap?ra de c?ldur?.
Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curent
EXCAVA?IE
 194
p?mīntul, la lucr?ri de terasamcnt, īn exploat?ri miniere etc.                        _
   excav??ie, excava?ii, s.f. Cavitate īn scoar?a p?mīnlul’ui, creat? de un fenomen īiatural sau f?cut? de om, pentru diferite scopuri.
   cxcedint, excedente, s.n. Ceea ce r?mīne dup? satisfacerea tuturor necesit??ilor; (ec.) cantitatea, valoarea cu caro veniturile sau resursele dep??esc cheltuielile sau consumul.
   exccdcnt?r, -?, excedentari, -e, adj. Care dep??e?te necesarul; care are un excedent.
   exccl?, excelez, vb. I. Intr. A-sc remarca, a se distinge īn mod deosebit īntr-un anumit domeniu.
   excelent, -ii, excelen?i, -te, adj. (Adesea adverbial) Care exceleaz?; foarte bun, foarte frumos, minunat.
   cxcelcn??, excelen?e, s.f. 1. Titlu folosit īn raporturile cu anumi?i demnitari. 2. Prin excelen?? = īn cel mai īnalt grad; cu deosebire, mai ales..
   excentric, -?, excentrici, -e, adj., S.n. 1. Adj. Neobi?nuit, ciudat, extravagant. 2. Adj. (Despre puncte) Care nu se afl? īn centrul unei figuri.
3. S.n. Organ de ma?in? īn form? de disc, montat pe un arbore rotitor, a c?rui ax? esto deplasat? paralel fa?? de axa de rota?ie a arborelui.
   excentricitate, excentricit??i, s.f. 1. īnsu?irea de a fi excentric; extravagan??. 2. (Tehn.) Defect de calare a dou? piese coaxiale sau concentrice.
   cxcept?, exceptez, vb. I. Tr. A l?sa deoparte, a exclude.
   excep?ie, excep?ii, s.f. Abatere de la o regul?; ceea ce nu se supune normei generale.
   excep?ion?l, -ii, excep?ionali, -e, adj. 1. Care constituie o excep?ie. 2. (?i adverbial) Foarte bun, minunat, excelent.
   cxcci'pt?, excerptez, vb. I. Tr. A extrage anumite pasaje, dale etc. dintr-o lucrare īn vederea studierii lor.
   cxces, excese, s.n. Abuz; lips? de m?sur?,'de cump?tare;. exces de zel = zel exagerat; exagerare.
   excesiv, -ti, excesivi, -e, adj. Exagerat; peste m?sur?; clim? excesiv? = clim? cu diferen?e mari de temperatur? īntre iarn? ?i var?; (adverbial) foarte..., din cale-afar? de...
   excit?, excit, vb. I. Tr. 1. A produce, a provoca o excita?ie. 2. A a?ī?a, a īnt?rit?; a stīrni. 3. A transmite un plus de energie unui sistem fizic (atom, molecul?, nucleu atomic ele.) peste energia sa normal?.
   cxcitabilit?to s.f. Capacitate a substan?ei vii de a reac?iona la stimuli.
   cxcit?nt, -?, excitan?i, -le, adj., s.n. 1. Adj. Care excii?. 2. S.n. Substan?? care stimuleaz? capacitatea func?ional? a organismului.
   cxcit??ie, excita?ii, s.f. 1. (Fiziol.) Reac?ie a unui organ, a unui ?esut, a unei celule sub influen?a unui excitant. 2. (Electr.) Producere a cimpului magnetic inductor util īn ma?inile, aparatele sau instrumentele electrice.
    cxcizic, exeizii, s.f. Sec?ionare ?i scoalero din organism a unei por?iuni do ?esut sau de organ.
    exclam?, exclam, vb. I. Tr. A scoate o exclama?ie; a striga.
    cxclam?re, exclam?ri, s.f. Ac?iunea do a exclama; exclama?ie; semnul, exclam?rii = somn do punctua?ie folosit dup? interjec?ii, dup?·vocativ, dup? propozi?ii exclamative sau imperative.
    exclamativ, -?, exclamativi, -e, adj. Care exprim? o-exclama?ie; propozi?ie exclamativ? . — propozi?ie care exprim? o stare afectiv?.
    exclamā?ie, exclama?ii, s.f. Cuvīnt, propozi?ie sau fraz? care exprim? o stare afectiv? puternic?.
    exclude, exclud, vb. III. Tr. A elimina, a īnl?tura, a da afar?.
    exclus, .-ii, exclu?i, -se, adj:, adv. 1.· Adj. īnl?turat, eliminat (dintr-o organiza?ie, din-tr-un colectiv). 2. Adv. Imposibil, inadmisibil.
    cxclusiv, -?, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre no?iuni abstracte) Care se exclud; caro ,se refer? la un singur lucru. 2., Adv. Numai, īn afar? de, exceptīndi
    exclusivism s.n. Atitudine a celui care refuz? s? ia īn considera?ie p?rerile sau ideile altora.
    cxclusivit?to s.f. īnsu?irea a ceea ce oslo exclusiv; in exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlal?i.
    excomunic?, cxcomiinic, vb. I. Tr. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioas?. .·' cxcrement, excremente, s.n. Materie rezultat? din digestie, care se elimin? prin anus.
    excrescen??, excrescen?e, s.f. ?esut cu aspect do tumoare crescut pe un organ sau pe corp.
    excret?, excretez, vb. I. Tr. A elimina prin excre?ie.                                  '    ;
    excretor, -o?re, excretori, ? -oare, adj. Care- se refer? la excre?ie: canal excretor.
    CKCre?ie, excre?ii, s.f. Faptul de a. ex’creta; proces de eliminare a substan?elor neutitizate de organism; substan?ele eliminate.
    cxcurs, excursuri, s.n. (Livr.) Digresiune, abatere de la subiect, pentru a l?muri o problem? secundar?.                                    ·
    excursie, excursii, s.f. Plimbare, sau c?l?torie (īn grup) f?cut? cu scop educativ, sportiv sau distractiv.
    excursionist, -ii, excursioni?ti, -?te, s.m. ?i f. Persoan? care face o excursie.
    execr?bil, -ii, execrabili, -e, adj. Resping?tor, detestabil, oribil.
    execut?, execut, vb. I. Tr. 11 A face, a confec?iona, a fabrica. 2. A īndeplini un ordin; (refl.) a se supune, a da ascultare. 3. A face exerci?ii de gimnastic?, figuri de balet etc. 4. A Ginta o bucat? muzical?. 5. A aduce la īndeplinire'un plan, o hot?rīre judec?toreasc? etc. 6. A aduce la īndeplinire o condamnare la moarte, a lua via?a celui condamnat.
    cxccut?nt, -?, executan?i, -te, adj. (Ade.sea .substantivat) Care execut?, care īndepline?te ceva..                                              '
EXPANSintL
aslfel do regiune), avīnd caracteristici proprii, neobi?nuite.
   expansibil, -?, expansibili, -e, adj. Care linde s? ocupe un spa?iu sau o suprafa?? din ce in ce mai mare.
   expansionism s.n. Politic? de expansiune (2). expansiune, expansiuni, s.f. 1. Cre?terea volumului unui fluid. 2. Extindere a influen?ei ?i domina?iei economice, politice ?i ideologice ale unui stat asupra altuia; acapararea (cu for?a) de teritorii str?ine. 3. (Fig.) Expansivitatc, comunicativitate.
                               expansiv, -ii, expansivi, -e, adj. Care are o. fire deschis?, un temperament comunicativ, cxpansivitdte s.f. īnsu?irea de a fi expansiv. expatriS, expatriez, vb.’I. Refl. A emigra, expectativ?, expectative, s.f. A?teptare bazat? pe anumite drepturi, promisiuni, calcule; a?teptarea unui moment potrivit pentru a interveni intr-o problem?, īntr-o situa?ie.
   expcctor?, expectorez, vb. I. Tr. A elimina prin tuse flegma.
   cxpcctor?nt, -?, expectoran?i, -te, adj., s.n. (Medicament) care favorizeaz? expectora?ia.
   expeeforā?ie, expectora?ii, s.f. 1. Faptul de a expectora, 2. Secre?ie a c?ilor respiratorii; flegm?.
   expedia, expediez, vb. I. Tr. 1. A trimite (prin po?t?) pachete, bani, scrisori etc., la o anumit? adres?. 2. (Fam.) A īndep?rta pe cineva, a-1 face s? plece. 3. (Fam.) A executa o lucrare repede ?i superficial.
   expedidnt, expediente, s.n. Mijloc (ingenios) de a face fa?? unei situa?ii grele, de a ie?i dinlr-o īncurc?tur?; mijloc improvizat, adesea ilicit, de a procura bani.                          '
   expeditiv, -ii, expeditivi, -e, adj. Care rezolv? lucrurile u?or ?i repede.
   expeditor, -oare, expeditori, -oare, s.m. ?i f., adj. (Persoan?) care expediaz? scrisori, pachete sau bani.
   expedi?ie, expedi?ii, s.f. 1. Faptul de a expedia bani, pachete, scrisori. 2. C?l?torie lung? f?cut? de im grup de persoane īn regiuni dep?rtate, cu scopuri ?tiin?ifice sau comerciale. 3. Campanie militar? f?cut? pentru a cuceri un teritoriu str?in, dep?rtai.
   expedi?ionār, -?, expeditionari, -e, adj. Corp expedi?ionar (sau armat? expedi?ionar?) = for?e armate care particip? la o expedi?ie (3).
_ experien??, experien?e, s.f. 1. Totalitatea cuno?tin?elor despre realitatea īnconjur?toare dobīn-dite in mod nemijlocit īn procesul practicii socialo. 2. Experiment.
   experiment, experimente, s.n. Procedeu de cercetare īn ?tiin??, care const? īn provocarea inten?ionat? a unor fenomene īn scopul studierii lor; experien??.
   experimenta, experimentez, vb. I. Tr. A verifica prin experien??.
   experimental, -?, experimentali, -e, adj. (Adesea adverbial) Bazat pe experien??; rezultat din experien??.
   experimentat, -?,experimenta?i, -te, adj. Caro are mult? experien?? intr-un domeniu; care a trecut prin multe īncerc?ri.
   expert, -ii, exper?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care posed? cuno?tin?e deosobite īnlr-un anumit domeniu; persoan? īns?rcinat? s? fac? o expertiz?.
   expertiz?, expertize, s.f. 1. Cercetare f?cut? de un expert; raportul caro cuprinde constat?rile expertului. 2. Expertiz? medical? = examinare a capacit??ii de munc? a unei persoane; consulta?ie sau autopsie f?cut? do medicul legist.
   expiā, expiez, vb. I. Tr. (Livr.) A isp??i o gre?eal?, o vin?.
   expir?, expir, vb. 1.1. Tr. A elimina din pl?mīni aerul (īn prqcosul de respira?ie). 2. Inlr. (Despre conven?ii, contracte) A īnceta s? mai fie valabil, prin īmplinirea termenului pentru care a fost īncheiat; (despre termene, perioade de timp) a ajunge Ia scaden??, a se īmplini.
   expirator, -odre, expiratori, -oare, adj. Care ajut? la expira?ie.
   expira?ie, expira?ii, s.f. Act fiziologic prin caro se elimin? aerul din pl?mīni.
   explic?, explic, vb. I. 1. Tr. A face s? fie mai u?or de īn?eles, a l?muri, a clarifica; a preda o lec?ie. 2. Intr. ?i tr. A servi drept explica?ie a unui fenomen, a unui lucru. 3. Refl. A-?i motiva ac?iunile; a se justifica. 4. Rofl. (Cu pronumele īn dativ) A īn?elege, a pricepe. 5. Tr.-?i-..refl. rocipr. (Despre’dou? sau mai multe persoane) A (se) l?muri asupra unei chestiuni (īn litigiu).
   explicabil, -?, explicabili, -e, adj. Care poate fi explicat.
   cxplicativ, -?, explicativi, -e, adj. Care explic?; dic?ionar explicativ = dic?ionar care explic? sensul cuvintelor.
   explica?ie, explica?ii, s.f. 1. L?murire, clarificare; expunere f?cut? īn vederea u?ur?rii īn?elegerii unui lucru. 2. Cauz? a unei īntīinpl?ri, a unui fenomen.
   cxplicit, -?, explici?i, -te, adj. (Adesea adverbial) Exprimat limpede, clar, deslu?it.
   exploata, exploatez, vb. I. Tr. 1. A folosi un bun, o resurs? īn vederea realiz?rii unor scopuri economice. 2. A acapara o parte din rezultatele muncii altuia pentru profitul propriu. 3. A trage folos (īn mod abuziv) din ceva, a profila de ceva.
   exploatare, exploat?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a exploata.; totalitatea lucr?rilor de punere īn valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic.
 2. īnsu?irea f?r? echivalent a unei p?r?i din munca produc?torilor nemijloci?i de c?tre proprietarii particulari ai mijloacelor de produc?ie.
 3. Exploata?ie.
   exploatat, -?, exploata?i, -le, s.m. ?i f. Cel caro este supus exploat?rii (2), asupra c?ruia se exercit? exploatarea.
   exploatator, -oāre, exploatatori, -oare, adj., s.m. ?i f. 1. (Cel)' care exploateaz? o min?, o p?dure etc. 2. (Cel) care exploateaz? munca altuia.
   exploat??ie, exploata?ii; s.f. 1. Unitate economic?, īntreprindere care exploateaz? terenuri, p?duri etc. 2. Terenurile, p?durile etc. care se afl? īn exploatare (1).
 197
EXPUNERE
   exploda, explodez, vb. I. Intr. 1. (Despre explozivi, proieclile ele.) A face explozie (1). 2. (Fig.; despre oameni) A interveni brusc ?i cu violen?? intr-o discu?ie; a izbucni.
   explor?, explorez, vb. I. Tr. A cerceta un ?inui necunoscut sau greu accesibil, īn scopuri ?tiin?ifice; a cerceta posibilit??ile de exploatare a unui z?c?mīnt.
   explorator, -oare, exploratori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care exploreaz?.
   explozibil, explozibile, s.n. (Impropriu) Ex-ploziv.
   explozie, explozii, s.f. 1. Reac?ie fizic? sau chimic? foarte rapid?, īnso?it? de degajarea unei cantit??i mari de energie. 2. Manifestare brusc?, de scurt? durat?, a unui sentiment.
   exploziv, -?, explozivi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care poate exploda; care poate produce explozie. 2. S.n. Substan?? care are proprietatea de a se descompune brusc ?i violent sub ac?iunea c?ldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltīnd c?ldur?, lumin? ?i gaze.
   exponat, exponate, s.n. Obiect expus īn cadrul unei expozi?ii, īntr-un muzeu etc.
   exponent, -?, exponen?i, -le, subst. 1. S.m. ?i f. Persoan? (sau grup) care reprezint? ?i ap?r?
o  idee, un curent, un principiu. 2. S.m. (Mat.) Num?r sau liter? scris? sus, la dreapta unei m?rimi matematice, indicīnd puterea la care tr?buie ridicat? acea m?rime.
   exponen?ial, -?, exponen?iali, -e, adj. (Mal.) Care con?ine un exponent (2).
   exponometrn, exponomelre, s.n. Instrument pentru stabilirea duratei de expunere a materialelor fotografice.
   export, exporturi, s.n. Faptul de a exporta; totalitatea opera?iilor prin care o parte din m?rfurile produse sau prelucrate īnlr-o ?ar? se vīnd pe pia?a altei (sau altor) ??ri; export de capital = plasare de capital īn alte ??ri, īn vederea ob?inerii de profituri.
   export?, export, vb. I. Tr. A vinde īn afara ??rii m?rfuri care au fost produse īn ?ar?.
   exportator, -oare, exportatori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?, ?ar? etc.) care export?.
   expozant, -?, expozan?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Persoan?, ?ar? etc.) care expune ceva la o expozi?ie.
   expozeu, expozeuri, s.n. Expunere am?nun?it? ?i sistematic? a unor fapte, idei etc.; dare de seam?.                             ?
   expozitiv, -?, expozitivi, -e, adj. Care explic?; īn care se expune; (despre lec?ii) prezentat īn forma unei expuneri.
   expozi?ie, expozi?ii, s.f. Prezentare public? a unor obiecte de art?, a unor produse ele..; locul, cl?direa unde sīnt expuse astfel de obiecte.
   exprfc1, -?, exprese, adj. Tren expres (?i substantivat, n.) = tren - care merge cu vitez? mare, oprindu-se numai Sn sta?iile principale; scrisoare expres? (sau colet expres) = scrisoare (sau colet) care, īn schimbul unei suprataxe, ajunge mai repede la destina?ie.
   expres5, -?, expre?i, -se, adj. Exprimat clar, limpede, l?murit; (adverbial) spccial pentru.,.; anume.
   expresie, expresii,.s.f. 1. Exprimare. 2. īmbinare concis? (?i fix?) de cuvinte care exprim?, adesea figurat, o idee. 3. Redare a gīndirii sau a sentimentelor prin cuvinte, prin mimic?; īnf??i?are exterioar? a figurii, care reflect? starea sufleteasc? a omului. 4. Ansamblu de numere, litere etc., legate īntre ele prin simbolurile opera?iilor matematice.
   expresionism s.n. Curent literar ?i artistic ap?rut īn Germania la īnceputul sec. XX,. definit printr-o puternic? angajare social?, supralici-tīnd caracterul subiectivai reprezent?rilor, ospi-rīnd c?tre exprimarea adev?rului prin sullinierea tr?s?turilor esen?iale ale realit??ii ?i poten?area expresivit??ii pīn? la violen??.’
   expresionist, -?, expresioni?ti, -sie, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Caro ?ine de expresionism. 2. S.m. ?i f. Adept al expresionismului.
   expresiv, -?, expresivi, -e, adj. (Despre vorbe, gesturi, privire etc.) Care exprim? ceva īn mod viu, plastic, sugestiv; care reflect? īn mod pregnant st?ri interioare; (despre opere de art?) care evoc? imagini vii.
                                                                   expresivitate s.f. Capacitatea de a fi expresiv, exprima, exprim, vb. I. Tr. A formula ?i a expune (prin cuvinte sau prin gesturi) p?reri, idei, principii etc.; (refl.) a reda prin cuvinte; a vorbi.
   exprimare, exprim?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) exprima; comunicare a unor idei sau sentimente.
   expropria, expropriez, vb. I. Tr. A deposeda pe cineva de un bun care se afl? īn proprietatea sa; a face un act de expropriere.
   expropriat, -?, expropria?i, -te, adj. (Despre bunuri) Luat prin expropriere; (despre persoane; ?i substantivat) care a fost supus exproprierii.
   expropriere, exproprieri, s.f. Ac?iunea de a expropria; trecere īn posesiunea statului, pentru lucr?ri de interes ob?tesc, a unui bun imobiliar.
   cxpiilsie, expulsii, s.f. 1. īmpingere īn afar? a unui gaz, a unui lichid etc. 2. Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic sau a unui corp str?in.
' expulza, expulzez, vb. I. Tr. 1. (Jur.) A obliga s? p?r?seasc? ?ara un str?in care a executat o pedeaps? sau a’ c?rui prezen?? pe teritoriul statului nu mai este dorit?. ,2. A īmpinge afar?, a sili s? ias?.
   expiine, expun, vb. III. 1. Tr. A prezenta, a face cunoscut prin cuvinte, prin explica?ii. 2. Tr. A a?eza la vedere, a ar?ta. 3. Tr. A a?eza un obiect īn a?a fel, īneīt s? se poat? exercita asupra lui o ac?iune, o influen??. 4. Tr. A supune un film, o plac? fotografic? ac?iunii luminii, īn vederea ob?inerii unei fotografii. 5. Tr. ?i refl. A pune (sau a se afla) īntr-o situa?ie periculoas?.
   expunere, expuneri, s.f. Ac?iunea de a (se) expune; relatare; ceea ce se relateaz?; expunere
EXTAZ
 198
{le motive — prezentare, explicare a unui proiect de act normativ, īmpreun? cu motivarea prevederilor mai importante pe care le con?ine.
   ext;'»7, extaze, s.n. 1. Stare psihic? de mare intensitate, care apare sub influen?a unor ritualuri sau īn unele st?ri patologice, caracterizat? prin sl?birea contactului cu lumea exterioar?, euforie, halucina?ii ele. 2. Sentiment de venera?ie, de adīnc? admira?ie pentru ceva.
   extazia, extaziez, vb. I. Refl. A fi cuprins de extaz (2).
   extaziat, -īl, extazia?i, -te, adj. Cuprins de extaz (2), īneīntat, fermecat.
   extemporal, extemporale, s.n. Prob? scris?, din lec?ia zilei, dat? elevilor pentru a le verifica cuno?tin?ele.
   extensibil, -a, extensibili, -e, adj. Care se poate extinde.
   extensibilitate s.f. īnsu?irea de a fi extensibil, extensiune, extensiuni, s.f. 3. Faptul de a se extinde; dezvoltare, amplificare. 2. Proces prin care un cuvīnt ī?i l?rge?te īn?elesul.
   extensiv, -ii, extensivi, -e, adj. Care are proprietatea de a se extinde; agricultur? extensiv? = sistem de agricultur? īn caro sporirea produc?iei se bazeaz? pe m?rirea suprafe?ei cultivate.
   extens<5r, -o?re, extensori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care arc rolul de a īntinde; mu?chi extensor = mu?chi care ajut? la īntinderea diverselor p?r?i ale corpului. 2. S.n. Instrument pentru dezvoltarea mu?chilor, format din tuburi elastice sau din arcuri de o?el.
   extenua, extenuez, vb. I. Refl. ?i tr. A (se) obosi peste m?sur?; a (se) istovi.
   extenuant, -ii, extenuan?i, -te, adj. Care extenueaz?; istovitor, epuizant.
   extenuiit, -ii, extenua?i, -te, adj. Obosit peste m?sur?, istovit.
   exterior, -oar?, exteriori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care este īn afar?, dincolo de o limit?; extern; comer? exterior = comer? f?cut de o ?ar? cu ??rile str?ine. 2. S.n. Partea din afar? a unui lucru. 3. S.n. Aspectul unei persoane ca ?inut?, īmbr?c?minte etc.
   exterioriza, exteriorizez, vb. I. Tr. ?i refl. A-?i exprima gīndurile sau sentimentele prin cuvinte, gesturi, mimic?.
   extcritorialitāte s.f. Regim special de care se bucur? anumite persoane (ex. agen?ii diplomatici), precum ?i sediile agen?iilor diplomatice, de a nu fi supuse jurisdic?iei statului str?in pe teritoriul c?ruia se afl?.
   extermin?, extermin, vb. I. Tr. A nimici cu totul, a stirpi definitiv.
   extern, -?, externi, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. A?ezat īn afar?; exterior; str?in; (despre[medi-camente) care se aplic? numai pe suprafa?a corpului; (mat.) unghi extern = fiecare dintre unghiurile formate de dou? drepte t?iate de o secant?, aHate īn afara dreptelor. 2. S.m. ?i f. Elev, ucenic care locuie?te ?i ia masa īn afara ?colii (sau a locului unde īnva??). 3. S.m. ?i f. Student īn medicin? care face .practic? intr-un spital.
   extern?!, externate, s.n. Stagiu 'de practic? īntr-un spital, pe care īl fac studen?ii īn medicin?; examen īn urma c?ruia sini admi?i studen?ii la acest stagiu.
   extinctor, extinctoare, s.n. Aparat care serve?te la stingerea incendiilor; sling?tor.
   extinde, extind, vb. III. Tr. A l?rgi spa?iul ocupai, do cineva sau de ceva; a l?rgi o sfer? de ac?iune; (refl.) a se īntinde ca suprafa??; a-?i l?rgi sfera de ac?iune.
   extirpa, extirp, vb. I.Tr. 1. A īnl?tura pe cale chirurgical? un organ sau o por?iune dinlr-un organ bolnav. 2. (Fig.) A distruge complet, astīrpi.
   extomi, extorehez, vb. I. Tr. A ob?ine ceva prin for??, prin amenin??ri, prin violen?? etc.
   extra- Element de compunere īnsemnīnd: a) „afar? (de)“, „(īn) afar?“, „deosebit, de“; b) „superior“, „deosebit“, „foarte“, ?i care serve?te la formarea unor adjective.'
   extrabugetar, -?, extrabugetari, ·e, adj. Caro nu este prev?zut īn buget, care sej'ace īn afara bugetului.
   extract, extracte, s.n. Substan?? sau amestec de substan?e extrase din diferite materii vegetale sau animale.
   extractiv, -ii, extractivi, -e, adj. Care serve?te la extragerea unor substan?e; care se refer? la extrac?ie.' .
   extractor, cxtracloare, s.n. Ma?in? sau aparat care serve?te la extragerea anumitor substan?e sau corpuri.
   extrac?ie, extrac?ii, s.f. 1. Opera?ia de aducere la suprafa?? a minereurilor. 2. (Chim.) Opera?ia de separare a unui component dintr-un amestec.
3. (Med.) Extragere a unui dinte sau a unui corp str?in introdus īn organism.
   extrafin, -?, extrafini, -e, adj. Foarte fin. extr?gc, extrag, vb. III. Tr. 1. A separa o substan?? de alta; a scoate un corp din locul īn care se afl?. 2. (Mat.) A extrage r?d?cina p?trat? (sau cubic?) = a calcula r?d?cina p?trat? (sau cubic?) a unui num?r.
   extraneitate s.f. Situa?ia juridic? a unei persoane care se afl? Sntr-o ?ar? str?in?.
   extraordinar, -?, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care iese cu totul din comun; (despre oameni) īnzestrat cu calit??i deosebite; (despre lucruri) foarte bun. 2. (Despre legi, m?suri) Care dep??e?te cadrul obi?nuit, care se aplic? īn cazuri excep?ionale.
   extrapolare, extrapol?ri, s.f. (Mat.) Determinare a valorii unei func?ii pentru o valoare a variabilei aflat? īn afara intervalului de valori alo variabilei pentru care func?ia este cunoscut?.
   extras, extrase, s.n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere; in extras = reprodus par?ial; extras de cont = document care con?ine copia opera?iilor efectuate īntr-un cont, īntr-’o anumit? perioad?. 2. Articol dintr-o publica?ie colectiv? prezentat separat (sub form? de bro?ur?).
   extra?colār, -?, extra?colari, -e, adj. Care se face īn afara programului sau activit??ii ?colare.
   extraterestru, -?, extraterestri, -sire, adj. Care se afl? īn afara globului terestru.
P
   partid politic, dintr-o adunare etc., care se situeaz? pe pozi?ii extremiste de dreapta (sau de sting?). 5. S.f. Juc?tor care ocup? locul cel mai īnaintat din sting? sau din dreapta īntr-o echip? de fotbal, de handbal sau de hochei. G. S.m. (Mat.) Primul sau ultimul termen al unei propor?ii. 7. S.n. (Mat.) Maximul sau minimul unei func?ii.
   extremism s.n. Atitudine sau concep?ie a unor curente politice, care caut?, prin m?suri violente sau radicale, s? impun? programul lor. extremist, -?, extremi?ti, -ste, adj., s.m. ?i f.
   1. Adj. Care dep??e?t.olimitele normale, moderato.
   2. S.m. ?i f. Adept al extremismului, extremitate, extremit??i, s.f. Limit? sau parte
   extrem?; punct final; parte periferic? a corpului, parte terminal? a unui organ.
   extrins<;c, -?, extrinseci, -e, adj. Care vino din afar? ?i nu din esen?a unui lucru.
   exuberant, -u, exuberan?i, -te, adj. Care are o
   I  vioiciune excesiv?; vioi, exp_ansiv.
   exuberiin??, exuberan?e, s.f. īnsu?irea de a fi exuberant.
   exult?, exult, vb. I. Tr. A sim?i ?i a manifesta o mare bucurie.
   czcrinu, ezerine, s.f. Alcaloid extras din semin?ele unei plante leguminoase, utilizat īn medicin?.
   ?  ezit?, ezit, vb. L Intr. A ?ov?i, a pregeta, a sta 5a īndoial?.
F
   f s.m. invar. A opta liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? lilcr?.
   Ta1 s.m. invar. Treapta a patra din gama vnajor?-tip; sunetul ?i nota corespunz?toare. īaa interj, v. f?.
   fabrica, fabric, vb. I. Tr. 1. A produce bunuri in cantit??i mari, cu mijloace mecanizate, Irans-fnrmīnd materia prim? īn produse finito. 2. (Fig.) A n?scoci, a pl?smui.
   labricānt, fabrican?i, s.m. Proprietar al unei fabrici; cel care fabric? ceva.
   fabricat, fabricate, s.n. Produs ob?inut prin fabrica?ie.
   īnbrlc??ie, fabrica?ii, s.f. Proces tehnologic de produc?ie īntr-o fabric?.
   fabric?, fabrici, s.f. Unitate industrial? īn caro se transform? materia prim? īn produse finii -j, cu ajutorul unor ma?ini ?i utilaje.
   fabula?ie, fabula?ii, s.f. 1. Prezentare a unor fapte sau īntīmpl?ri imaginare drept reale sau posibile. 2. Afabula?ie.
   fiibul?, fabule, s.f. Scurt? povestire alegoric?, īn versuri sau īn proz?, īn care se satirizeaz?, prin procedeul personific?rii, anumite moravuri, deprinderi sau mentalit??i.
   fabulist, -?, fabulisti, -sic, s.m. ?i f. Autor de fabule.
   fabulos, -o?s?, fabulo?i, -oase, adj. 1. (Despre pre? ari, suine de bani, averi) Foarte mare; extraordinar. 2. Care apar?ine lumii fabulelor, pove?tilor; fantastic.
   f::ce, fac, vb. III. 1. Tr. A crea, a realiza; aexe-cula, a confec?iona; a zidi, a construi. 2. Tr. A pro:)'ice, a da na?tere. 3. Tr. A compune, a scrie: face poezii. 4. Tr. A parcurge o distan??: a f?cui un drum lung. a. Tr. A determina, a convinge, a obliga pe cineva la ceva. G. Tr. A preface, a schimba, a transforma. 7. Tr. A califica drept...: l-a f?cut ho?. S. Tr. A aranja, a preg?ti pentru un anumit scop; a face palul = a a?terne patul. 9. Intr. A merge, a se īndrepta spre...; a o coti spre...: face la dmnpta. K). Tr. A īnv??a, a studia; a practica o profesiune: facc medicina; facc avocatur?. 11. Tr. A se preface, a simula: face pe nevinovatul; (refl.) se face c? pleac?. 12. Refl. A se produce, a se inlīmpla; a deveni; s-a f?cut! = s-a executai; ne-am īn?eles!; (in
vis, in basme) se f?cea c?... — se p?rea c?. 13. Tr. ?i intr. A valora, a pre?ui, a costa; a merita, a fi vrednic de...: scump, dar face.
   facere, faccri, s.f. 1., Ac?iunea de a (se) facc; facere dc bine = binefacere; (īn credin?ele religioase) faccrca lumii = crearea lumii de c?tre Dumnezeu. 2. Na?tere.
   fachir, fachiri, s.m. 1. Ascet musulman sau hindus. 2. Prestidigitator, iluzionist.
   l'aeiiil, -fi, faciali, -c, adj. (Anat.) Caro ?ine de fa??, privitor la fa??.
   facies, faciesuri, s.n. 1. Aspect caractcrislic al fe?ei īn cursul unei boli. 2. Totalitatea particularit??ilor petrograficc ?i paleontologice ale unui depozit sedimentar.
                                                              facil, -?, facili, -c, adj. Care sO/face f?r? greutate; (p. ext.) superficial, facilita, facilitez, vb.I.Tr. A īnlesni, a u?ura, facilitate s.f. īnsu?irea a ceea ce este facil; faptul de a realiza ceva f?r? mari eforturi, iad?, facle, s.f. Tort?.
   facsimil, facsimile, s.n. Reproducere .exact? a unui text, a unui desen ele. prin fotografiere, galvanoplaslie sau copiere manual?.
   factice adj. invar. (Livr.) Artificial, pref?cut, factitiv, f aditive, adj. Verb factitiv — verb tranzitiv care arat? c? subiectul determin? pe cineva s? s?vīr?easc? o ac?iune.
 . īactoloide s.f. Aglomerarea de date ?i faple neesen?iale (?i neinterpretate) īntr-o oper? ?tiin?ific? sau literar?.
   factor, factori, s.rn. 1. Īmprejurare, condi?ie etc. care determin? apari?ia urnii proces, a unei ac?iuni, a unui fenomen. 2. (Mal.) Fiecare dintre termenii unui produs; factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se īmparte exact un nuin?r dat; factor comun = num?r sau poIi-nom prin care se īmparte oricare dintre termenii unei sume de numere sau de polinoame. 3. M?rime caracteristic? pentru un sistem tehnic, un material ele. definit? prin raportul a dou? m?rimi de natur? diferit?. 4. Func?ionar al po?tei care duce coresponden?a la destina?ie.
   factori?l, factoriali, s.rn. (Mat.) Produsul numerelor īntregi ?i pozitive consecutive īncepind de la 1 ?i pīn? la num?rul respectiv.
 are caut? edif ioase.
 (moral? lato de a nistiativ?
 superior, īai multe neniu de
 o nu este
 ?uri) F?r?
 cu patru ?.
 30 m, cu īn indus-ombusti-
 moase cu c achene. are ap?r? riile sau •m.
 igerarc a de c?lre
 zical de, cu un al a o ancie
 conslīnd re depun
 cu masa fe?e) cu sanitare,
 de care
 a dcvc-
 irumos,
 ifanterio mpacte, ite; (as-leni care [ia unor
   lalconiform, falconifornic, s.n. (La pi.) Ordin de p?s?ri r?pitoare de zi, cu ciocul gros ?i īncovoiat; (?i la sg.) pas?re din aceast? familie.
   fald, falduri, s.n. Cul? adīnc? la o hain? larg? sau Ia o stof? care alīrn?.
   falez?, faleze, s.f. 1. ??rm īnalt ?i abrupt al unei m?ri. 2. Fī?ie de teren amenajat? pentru plimbare pe malul m?rii.
   falie, falii, s.f. Ruptur? īn scoaria p?mīntului īn lungul c?reia se constat? denivelarea a dou? compartimente de straturi ca rezultat al mi?c?rilor tccUnice verticale.
   faliment, falimente, s.n. Stare de insolvabilitate a unui comerciant, constatat? de o instan?? judec?toreasc?; (fig.) ruin?; e?ec.
   falimentar, -?, falimentari, -e, adj. Caro se afl? īn stare de faliment; (fig.) care a suferit un mare e?ec.
   īaiit, -?, fali?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care se afl? īn stare de faliment; (fig.) (persoan?) care a suferit un e?ec total.
   fiilnic, -a, falnici, -c, adj. M?re?, grandios; (despre oameni) mīndru, seme?.
   fals, -?, (1—3) fal?i, -se, adj., (4) falsuri, s.n.
 1. Adj. Care nu corespunde adev?rului; neau-tenlie. 2. Adj. (Despre oameni) Pref?cut, f??arnic. 3. Adj. (Muz.) Care contravine legilor armoniei. 4. S.n. Alterare a adev?rului īntr-un aci, pvin adaosuri sau ?ters?turi, prin imitarea semn?turii etc.; (jur.) īnscriere in fals = procedur? prin care se urm?re?te stabilirea falsului.
   falset, falsete, s.n. Sunet din registrul cel mai acut al vocii unui cint?re?, .ivind un timbru specific (cu o nuan?? de artificialitate).
   falsific?, falsific, vb. I. Tr: A eontraface un lucru, cu scopul de a īn?ela; a prezenta ceva al!fel decīt este de fapt; a s?vii?i un fals (4).
   īaisiīie?t, -?, falsifica?i, -te, adj. Contraf?cut, denaturat (cu scopul de a īn?ela).
   falsificator, -oare, falsificatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care comite un fals (4).
   falsitate s.f. 1. Faptul de a fi fals; lips? de adev?r. 2. Atitudine f??arnic?, pref?c?torie.
   f?li, falturi, s.n. 1. Scobitur?, ?an? mic pe marginea unei piese, f?cut pentru a permite īmbinarea cu alt? pies?; īndoitur? pe marginea unei foi de tabl?, care permite īmbinarea cu alt? foaie. 2. Cle?te de form? special?, folosit pentru tragerea pe calapod a fe?elor de īnc?l??minte.
 3. Fiecare dintre buc??ile mici de piele care cad de la ma?ina de f?l?uit.
FAMAT
   iarn?t. -5, fama?i, -tc, adj. H?u famat — caro are o reputatic proast?.
   fanion, famcni, s.m. (Īnv.) B?rbat castrai; b?rbat dec?zut din punct de vedere moral.
   familiiil, -ii, familiali, -e, adj. Privitor la familie; care apar?ine familiei; destinat familiei.
   [nniiliār, -ii, familiari, -c, adj. 1. (Despre stil, exprimare ele.) Simplu, f?r? preten?ii; (despre atitudini, comport?ri, p. ext. despre oameni) simplu, prietenos. 2. Bine cunoscut, obi?nuit.
   lamiliiirisni s.n. Atitudine de intimitate, do prietenie neprincipial? īntre membrii unui eolee-tiv.
   familiaritate, familiarit??i, s.f. 1. Atitudine prietenoas?, intim?. 2. Familiarism.
   [amiliarizii, familiarizez, vb. I. Refl. ?i Ir. A (se) obi?nui, a (se) deprinde cu ceva.
   familie, familii, s.f. 1. Form? de comunitate uman? īntemeiat? prin c?s?torie, care une?te pe so?i ?i pc copiii acestora prin rela?ii strīnse de natur? biologic?, economic? ?i spiritual?; grup mai larg, cuprinzānd pe to?i cei ce se trag dintr-un sti'?mo? comun. 2. (Fig.) Grup de persoane, de popoare etc. legate prin comunitate de interese. 3. Categorie sistematic? īn biologic, subordonat? ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme. 4. Grup de cuvinte derivate din acela?i cuvint; grup de limbi care provin dinlr-o limb? comun? mai veclie.
   familist, -?, famili?ti, -sic, s.m. ?i f. Persoan? c?s?torit?.
   fnnii, fanez, vb. I. Refl. A se ofili, a se ve?teji; a se trece.
   fanariot, -?, fanario?i, -te, s.m., adj. 1. S.m. Grec. din p?turile īnst ?rit e care locuia īn cari ierul Fanar din Constantinopol; dreg?tor al Por?ii otomane sau domn īn ?ara Romāneasc? ?i īn Moldova, care provenea din rīndurile acestor greci. 2. Adj. Privitor la fanario?i; caracteristic fanario?ilor.
   familie, -īl, fanatici, -c, adj., s.m. ?i f. 1. Adj., .s.m. ?i f. (Persoan?) st?pīnil? de fanatism. 2. Adj. Care exprim? sau tr?deaz? fanatism.
   fanatism s.n. Ala?amenl p?lima?fa?? de o convingere, unit cu o total? intoleran?? fa?? de convingerile altora.
   fr.ndii, fandez, vb. I. Intr. (Sport) A face un pas mare, piciorul din fa?? fiind īndoit de la genunchi, iar cel?lalt īntins ?i sprijinit cu talpa pe p?mīnl.
   fandoseal?, fandoseli, s.f. (Fam.) Atitudine afectat?, mofturi, fasoane.
   fandosi, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A face mofturi: a-?i da acre.
   fancrostini?, fancrogame, s.f. Nume dat plantelor cu flori care se īnmul?esc prin semin?e.
   fanfar?, fanfare, s.f. Ansamblu muzical (militar) formal din instrumente de suflat ?i de percu?ie.
   fanfaron, -nan?, fanfaroni, -oane, s.m. ?i f. Persoan? plin? de sine, care se laud? cu calit??i īnchipuite.
   fanfaronad?, fanfaronade, s.f.Laud?desine zgomotoas? ?i exagerat?; l?ud?ro?enie.
   fanion, fanioane, s.n. Stegule? folosit pentru semnaliz?ri (īn .spori, Ia c?ite ferate ele.).
   īnnon, fanoane, s.n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Cul? a pielii de pe marginea inferioar? a gīlu-lui la bovine ?i la unele rase do ovine.
   fantasmagoric, -?, fantasmagorici, -c, adj. Care arc aspectul unei fantasmagorii.
   fantasmagorie, fantasmagorii, s.f. Idee, afirma?ie, manifestare bizar?; imagine fantastic? ireal?; vedenie.
   fantasm?, fantasme, s.f. Stafie, n?luc?, fantom?; imagine neclar?, ireal?; iluzie himer?.
   fantast, -?, fanta?ti, -ste, s.m. ?i f. (Livr.) Persoan? eu idei fantastice, ireale, ncrealizabilo.
   fantastic, -?, fantastici,-e, adj. 1. Care nu exist? īn realitate, care este pl?smuit do imagina?ie. 2. Grozav, extraordinar; (adverbial) fantastic de frumos. 3. (Despre oameni) Ale c?rui fapte sau idei au un caracter fantezist, fantazic s.f.v. fantezie.
   fiin??, fante, s.f. Deschidere īngust?, dreptunghiular?, īnlr-un perete, īnlr-o plac?, la un aparat optic ele.
   fante,/?««;;, s;m. f. (Fam. ?i pcior.) B?rbat u?uratic, afemeiat.. 2. Valel la c?r?ile do joc.
   fantezie, fantezii, s.f. 1. Imagina?io (specific? unui creator īn art?, īn ?tiin??); produs al imagina?iei, pl?smuire. 2. (Fam.) Capriciu. 3. Compozi?ie muzical? do form? liber?, avīnd un caracter de improviza?ie. Var.: īanlazie s.f.
   fantezist, -?, fantezi?ti, -ste, adj. i. Caro ?ine do fantezie (1), caro este un produs al fanteziei. 2. (Despre oameni) Care se las? dominai de imagina?ie, de idei fantastice.
   fanio’.nātic, -?, fantomatici, -e, adj. Cu aspect, de fantom?, ca o fantom?; care nu exist? īn realitate.
   fantom?, fantome, s.f. Fiin?? ireal?, creat? de fantezie; n?luc?, stafie.
   fapt, fapte, s.n. 1. Īntīmplare real?, eveniment, lucru petrecut īn realitate; ac?iune s?vīr?it? de cineva, fapt?; dc fapt — īn realitate, īnlr-adev?r. 2. Fenomen: fapte de limb?. 8. īnceput; (iii) faptul zilei = (īn) zori. fript?, fapte, s.f. Ac?iune s?vīr?it? do cineva; fapte de arma = acte de eroism militar.
   faptic, -?, faptice, adj. Care se refer? Ia fapte; care īnregistreaz? exclusiv faptele.
   far, faruri, s.n. 1. Instala?ie pe malul m?rii, pe o insul? etc., prev?zut? cu o surs? de lumin?, care serve?te la orientarea navelor īn timpul nop?ii. 2. Corp de iluminat (la automobile, la locomotive) care proiecteaz? lumina īnlr-o anumit? direc?ie, sub forma imui fascicul.
   far?d, farazi,' s.m. Unitate de m?sur? pentru capacitatea electric?, egal? cu capacitatea unui condensator care acumuleaz? o sarcin? electric? de un coulomb sub o tensiune de un volt.
   farafaslīc, farafasticuri, s.n. (Fam.; de obicei la pl.) X. Podoab? sau ornament f?r? valoare, inutil. 2. Moft, capriciu.
   faraon, faraoni, s.m. Titlu purtai de vcchii regi ai Egiptului.
FA?ADA
   lard, farduri, s.n. Produs cosmetic pentru colorat fa?a ?i buzele.
   {ard?, fardez, vb. I. Tr. ?irefl. A(-?i) da cu fard. farfurie, farfurii, s.f. Vas de faian??, de por?elan etc., cu fundul plat sau adincit, īn care se serve?te mīncarea.
   fnring?l, -?, faringali, -e, adj. Care apar?ine faringclui, care se refer? la faringe.
   faringe, faringe, s.n. Organ musculos ?i raem-branos, situat īntre cavitatea bucal? ?i esofag, reprezentīnd locul do īncruci?are a c?ii respiratorii cu cea digestiv?.
   faringi?n, -?, faringicni, -e, adj. Care apar?ine faringelui, care se refer? la īaringe, localizat īn faringe.
   faringit?, faringite, s.f. Inflama?ie a mucoasei faringelui.
   fariseic, -?, fariseici, -e, adj. De fariseu, ipocrit, fariseism s.n. Ipocrizie.
   fariseu, farisei, s.m. Membru al unei grup?ri politico-religioase la vechii evrei, care punea un accent exagerat pe formele exterioare ale cultului; (fig.) om f??arnic, ipocrit.
   farmaceutic, -?, farmaceutici, -e, adj. Privitor la farmacie; produs īn farmacie.
   farmacie, farmacii, s.f. 1. ?tiin?? care se ocup? cu prepararea, controlul ?i distribuirea medicamentelor. 2. Local īn care se prepar? ?i se vīnd medicamente'.
   farmacist, -u, farmaci?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? specializat? īn prepararea ?i vinderea medicamentelor.
   farmacologie s.f. ?tiin?? care studiaz? compozi?ia' ?i propriet??ile medicamentelor, ac?iunea pe care o au asupra organismului etc..
   ī?rmec, farmece, s.n. 1. (īn basme ?i supersti?ii) Ac?iunea de a fermeca; transformare miraculoas?, prin vr?ji, a lucrurilor. 2. Ansamblu de calit??i care produc admira?ie, pl?cere, ? īneīntare.
   Iurs?, farse, s.f. 1. Comedie īn care comicul rezult? din vorbe de spirit ?i din situa?ii amuzante, uneori burle?ti, f?r? aprofundarea psihologiei personajelor. 2. P?c?leal?, fest?.
   farsor, -oare, farsori, -oare, s.m. ?i f. 1. Persoan? care face farse (2), care se ?ine’de p?c?leli.·. 2. Impostor.
   fascicul, fascicule, s.n. M?nunchi de fire, linii etc. venind sau pleeīnd dintr-un punct; m?nunchi de raze luminoase cu sec?iune bine delimitat?; ansamblu, flux de particule care'se propag? īn .acela?i sens.
   fascicul?, fascicule, s.f. Fiecare dintre p?r?ile unei scrieri care se public? īn etape succesive.
   f?scie, fascii, s.f. M?nunchi de nuiele legate cu o curea īn jurul unei securi, purtat de lictorii care īnso?eau pe unii magistra?i romani.
   fascin?, fascinez, vb. I. Tr. 1. A atrage' pe cineva cu privirea. 2. A captiva, a· cuceri pe cineva prin īnsu?iri deosebite.
   īascinānt, -?, fascinan?i, -te, adj. Fermec?tor, captivant.
   fascin??icj fascina?ii, s.f. Atrac?ie irezistibil?, captivare.
   fascin?, fascine, s.f. Leg?tur? de nuiele, uneori umplut? cu piatr? sau cu p?mīnt, folosit? la executarea de lucr?ri sub ap? sau īn terenuri slabe' (consolid?ri de maluri, diguri etc.).
   fascism s.n. Ideologie ultrareac?ionar? ?i mi?care politic? totalitar? de oxtrem’? dreapt?, care exprim? interesele celor mai reac?ionare’ mai ?ovine ?i mai agresive cercuri ale marii burghezii monopoliste.
   fascist, -?, fasci?ti, -ste, adj., s.m! ?i f. li Adj. Care apar?ine fascismului, privitor 'la fascism.
 2. S.m. ?i f. Adept al fascismului.
   fasciz?, fascizez, vb. I. Tr. A introduce, a pro-' paga fascismul, a educa īn spirit fascist.
   fasole s.f. 1. Plant? din familia leguminoaselor, ale c?rei semin?e ?i p?st?i sīnt folosite īn alimenta?ie. 2. P?staia ?i boabele fasolei (1). 3. Mīncare preparat? din’p?st?ile sau din boabele de fasole (1).
   fastfn, fasoane, s.n. 1. Fel, mod īn oare este f?cut un lucru; croial?, model (al unei haine).
 2. (Fam.; la pi.) Mofturi, nazuri.
 , fasona, fasonez, vb. I. Tr. A da unui lucru o anumit? form?..
   īast s.n. Str?lucire, m?re?ie, splendoare; lux, pomp?.
   fastidios, -o?s?, fastidio?i, -oase, adj. Plicticos, anost, searb?d.
   fastuos, -o?s?, fastuo?i, -oase, adj. Cu mult fast, m?re?; splendid.
   fasung, fasunguri, s.n. (Tehn.) Dulie, fa??, fe?i, s.f. 1. Fī?ie de pīnz?, lung? ?i īngust?, cu care se īnf??oar? copiii mici, peste scutece. 2. Fī?ie de tifon cu care se leag? o ran?.
   fatal,.-?, fatali, -e, adj. 1. Care are urm?ri nenorocite, caro pricinuie?te' moartea. 2. Care este de neīnl?turat, care nu poate fi evitat.
   fatalism s.n. Concep?ie fiīozofic? sau religi-'-oas? dup? care tot ce se īntīmpl? este dinainte determinat de for?e supranaturale, de soart?, omul neputīnd interveni īn desf??urarea evenimentelor.
   fatalist, -?, fatali?ti, ,-sle, adj., s.m. ?i f.-l. Adj. Care se refer? īa fatalism, care se bazeaz? pe fatalisin. 2. S.m. ?i f., adj. (Persoan?) care crede īn ? fatalitate.
   fatalit?te, fatalit??i, s.f. 1. (īn concep?iile religioase) For?? supranatural?, soart?, destin care determin? dinainte via?a oamenilor. 2'. Concurs nefericit de īmprejur?ri care nu pot fi evitate.
                                                               fatalmente adv. īn mod fatal; inevitabil, fata morg?na s.f. Tip de miraj, frecvent īn ?inuturile calde, datorit? c?ruia imaginile obiectelor aflate la orizont (sau dincolo de orizont) apar r?sturnate, ca ?i cum s-ar reflecta īn ap?.
   ī?t?, fele, s.f. 1. Persoan? de sex* feminin, nec?s?torit?;' fat? īn casa. = femeie de serviciu īntr-o gospod?rie. 2. (īn raport cu p?rin?ii) Fiic?.
   fatidic, -ii, fatidici, -e, adj. (Livr.) Aduc?tor de nenorociri, fatal.
   fa?ad?, fa?ade, s.f. Fiecare dintre felele exterioare’ale unei cl?diri sau ale unui monument;
fa?a
 201
partea dinspre strad? (sau partea unde se g?se?te intrarea principal?) a unei cl?diri.
   Iti??, fe?e, s.f. 1. Partea anterioar? a capului omului; figur?, chip, obraz; a fi de fa?? = a ii prezent, a asista; de fa?? cu = īn prezenta...; om cu dou? fele — om f??arnic. 2. Expresie a figurii, min?. 3. Suprafa?? a unui obiect, a apei, a p?mīntului; partea lustruit? a unui obiect; partea exterioar? a unei ?es?turi; prima pagin? a unei foi de hirtie; fal? de mas? = ?es?tur? special confec?ionat?, cu care se acoper? masa; fal? dc pern? = īnvelitoare de pīnz? pentru perne. 4. Persoan?, personaj.
   īn?it?, falele, s.f. Fiecare dintre fe?ele ?lefuite ale unei pietre pre?ioase, ale unui obiect de sticl?, de metal ele.
   īrtult, faulturi, s.n. Abatere īn unele jocuri sportive, care const? īn īmpiedicarea unui adversar de a ac?iona īn teren, īn timpul jocului, faulta, faultez, vb. I. Tr. ?i intr. A comite fault, iiiun, fauni, s,m. Zeu al cīmpiilor, p?durilor ?i turmelor .Ia romani, īnf??i?at īn chip de om, cu coarne ?i cu picioare de ?ap.
   fnunu, faune, s.f. Totalitatea speciilor de animale dintr-o regiune, dintr-o anumit? epoc? geologic? ele.
   Iiumistic, -?, faunisliei, -e, adj. Care se refer? la faun?.
   faur1 s.m. Numele popular al lunii februarie. f?ur:, fauri, s.m. Fierar.
?  Iiivoāre, favoruri, s.f. Avantaj acordat cu preferin?? cuiva.
   favorabil, -ii, favorabili, -e, adj. 1. (Despre fenomene, īmprejur?ri etc.) Avantajos, prielnic pentru cineva. 2. (Despre oameni) Binevoitor.
   favorit, -?, favori?i, -le, adj., subst. 1. Adj. Care este preferat de cineva. 2. S.m. ?i f. Persoan? care se bucur? de o protec?ie deosebit? (?i care trage foloase de pe urma acestei situa?ii).
3. S.m. ?i f. (Sport) Concurent considerat ca avīnd cele mai mari ?anse de reu?it? la o competi?ie. 4. S.m. (Mai ales la pl.) Barb? care īncadreaz? fa?a de cele dou? p?r?i, l?sīnd b?rbia liber?.
   favoritism, favoritisme, s.n. Acordare nemeri-lat?, abuziv?, de favoruri.
   favoriza, favorizez, vb. I. Tr. 1. A face posibil?, ‘ a īnlesni desf??urarea unei ac?iuni, a unui eveniment etc. 2. A acorda cuiva (īn mod abuziv)
o  favoare, un avantaj.
   fazan, fazani, s.m. Pas?re sedentar?, de m?rimea unei g?ini, cu coada lung? ?i ascu?it?, al c?rei b?rb?lu? se distinge printr-un penaj viu colorat.
   fazii., fazs.f. 1. Fiecare dintre'etapele succesive din evolu?ia unui fenomen, din dezvoltarea unui proces; fiecare dintre st?rile succesive ale unei transform?ri. 2. Fiecare dintre aspectele succesive ale Lunii ?i ale unor planete, īn cursul mi?c?rii lor de revolu?ie. 3. Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem poli-fazat de circuite electrice.
   fnzitron, fazitroane, s.n. Tub electronic fo-. losit pentru modula?ia de faz? a unor oscila?ii de īnalt? frecven??.
   fazmetru, fazmetre, s.n. Instrument pentru m?surarea diferen?ei de faz? dintre dou? m?rimi electrice de aceea?i frecven??.
   fazotrdn, fazolroanc, s.n. Accelerator de particule de tipul ciclotronului, folosit pentru energii mai mari, īn care particulelo sīnt accelcrate īnlr-un cīmp electric alternativ cu frecven?? variabil?.
   ī? interj. (Pop.) Termen cu care se adreseaz? la ?ar? unei femei. Var.; fa interj.
   f?e?le?, f?c?le?e, s.n. B?? rotund, neted, folosit la mestecalul m?m?ligii.
   f?c?tor, -oare, f?c?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. F?c?tor-de-bine = binef?c?tor; f?c?tor-de-rclc = r?uf?c?tor.
   f?c?tur?, f?c?turi, s.f. (Pop.) Farmec, vraj?; mijloc īntrebuin?at do vr?jitoare.
   f?clie, f?clii, s.f. Luminare mare; tor??; (fig.) flac?r?; lumin?.
   f?cut1 s.n. Ac?iunea de a face; (īn supersti?ii) vraj?, farmec.
   l'?ciit2, -?, f?cu?i, -le, adj. 1. (Despre b?uturi) Falsificat. 2. Parc?-i un (lucru) f?cut, se spune cīnd ceva se īnlīrnpl? contrai· a?tept?rilor.
   f?ga?, f?ga?e, s.n. Urm? adīnc? s?pat? īn p?mīnt de ploaie sau de ro?ile unui vehicul; (fig.) direc?ie, drum; orientare, f?g?dāu, f?g?daie, s.n. (Rog.) Iian, circium?, f?g?dui, f?g?duiesc, vb. IV. Tr. A promite, f?g?duia)«, f?g?duieli, s.f. Promisiune, f?g?duin??, f?g?duin?e, s.f. F?g?duial?; p?-mīntul (sau ?ara) f?g?duin?ei = numele biblic al Palestinei; (p. ext.) ?inut bogat, roditor, fericit.
   f?get, f?gete, s.n. P?dure de fag. f?inure s.f. Boal? a plantei or provocal? de anumite ciuperci parazite ?i caracterizat? prin apari?ia pe organele atacate a unui puf alb-cenu?iu.
   f?in?, f?inuri, s.f. 1. Produs sub form? de pulbere fin?, ob?inut prin m?cinarea boabelor de cereale. 2. Pulbere ob?inut? prin m?cinarea anumitor materiale, utilizat? īn hrana animalelor, ca īngr???mīnt agricol etc.
   f?inos, -oās?, f?ino?i, -oase, adj. Caro are aspectul sau consisten?a f?inii; paste f?inoase (?i substantivat, f. pl.) = produse alimentare preparate din f?in?, ap?, uneori ?i ou?.
   f?leeā, f?lcele, s.f. 1. Fiecare dintre cele dou? bra?e ale piscului carului. 2. Fiecare dintre cele dou? bra?e ale afetului de tun.
   f?li, f?lesc, vb. IV. Refl. A se mīndri, a se l?uda (cu ceva sau cu cineva).
   f?los, -oās?, f?losi, -oase, adj. 1. Mindru, fudul; trufa?, seme?. 2. L?ud?ros.
   f?l?ui, f?l?uiesc, vb. IV. Tr. 1. A īndep?rta uri strat’sub?ire de pe partea c?rnoas? a pieilor t?b?cite. 2. A face fal?uri pe_ marginea unor obiecte pentru a le putea īmbina. 3. A īmp?turi colile de hīrtie tip?rite, in vederea bro?urii sau a leg?rii.
FEDERA?IE
   f?l?uitor, f?l?uiloare, s.n. ? 1. Rindea pentru executarea tal (uri lor la scīnduri. 2. Unealt? īn form? de cu?it, cu care se i'?l?uiesc colile unei tip?rituri.
   f?pta?, -?, f?pta?i, -e, s.m. ?i f. Persoan? care s?vii'?e?te o fapt? (condamnabil?).
   f?ptui, f?ptuiesc, vb. IV. Tr. A face, a s?vīr?i ceva; a comite o fapt? rea, condamnabil?.
   f?ptuitor, -oare, f?ptuitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care f?ptuie?te, care realizeaz? ceva; f?pta?.
   f?ptur?, f?pturi, s.f. 1. Fiin??, vietate. 2. īnf??i?are fizic? exterioar? a trupului, statur?.
   i'ilni?, f?ra?e, s.n. Obiect casnic īn form? de lopat? eu coada scurt?, īn care se adun?, cu m?tura, gunoiul.
   f?r? eonj., prep. 1. Conj. Cu valoare de nega?ie: cite?te f?r? s? īn?eleag?. 2.-Conj. De?i nu..., cu toate c? nu... 3. Prep. Lipsit de...; īn lipsa
 a...; excluzīnd; mai pu?in, minus.
   l?r?delige, f?r?delegi, s.f. Fapt? rea, nelegiuire. ; f?rīmii, f?rim, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) sf?rīma, a (se)_ sparge; a (se) zdrobi.
   f?rīm?, f?rīnie, s.f. Buc??ic? mic? r?mas? din-tr-un lucru spart, rupt, zdrobit.
   f?rīmicids, -o?s?, f?rīmieio?i, -oase, adj. Care se sf?rim? (sau se poate sf?rīma) u?or; sf?rī-micios.
   fiirīmi??, f?rīmi?ez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) preface in mici f?rīme.
   fiir?crot, f?r?ero?i, s.m. Nume dat aromānilor din Albania, din regiunea localit??ii Fr??ari.
   f?t, fe?i, s.m. Produsul de concep?ie din uterul mamiferelor, dintre perioada de embrion ?i momentul na?terii; (pop.) b?iat, copil; fulul meu, formul? cu care se adreseaz? cineva inai b?trin unui tīn?r; F?t-frumos = erou din basme, care reprezint? vitejia ?i frumuse?ea b?rb?teasc?; (p. ext.) tīn?r deosebit de frumos ?i curajos.
   f?ta, pere. 3 fāt?, vb. I. Tr. (Despre femelele animalelor mamifere) A na?te pui.
   f?t?to?re, f?t?toare, adj. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este apt? s? fete.
   f???mic, -?, f??arnici, -e, adj. Lipsit ele sinceritate, pref?cut, ipocrit.
   f???rnicie, f???rnicii, s.f. Lips? de sinceritate, pref?c?torie, ipocrizie.
   f??i?, -?, f??i?i, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se-.face· sau se spune pe fa??, deschis, sincer.
   fil?iii, f??uiesc, vb. IV. Tr. 1. Ā netezi, a hisLr’ui un obiect prin frecare, cioplire etc. 2. A netezi tencuiala pe un zid. 3. (īn industria t?b?c?riei) A cur??a pielea de impurit??ile r?mase dup? cenu??rit..
   f?juīfoāre, f??uitoare, s.f. 1. Unealt? de forma unei rindele, cu care se f??uiesc seīndurile sau piesele de lemn. 2. Dri?c?.
   f?urar1, f?urari, s.m. 1. (Reg.) Fierar. 2. (Fig.) F?uritor.
   f?urar2 s.m. Numele popular al lunii februarie, f?uri, f?uresc, vb." IV. Tr. A face, a crea, a īnf?ptui.
   f?uritor, -oare, f?uritori, -oare, s.m. ?i f. Persoan?, colectiv, organiza?ie care īnf?ptuie?te, creeaz? ceva.
   febr? s.f. 1. Temperatur? ridicat? a corpului peste 37°C, reprezentīrid o reac?ie a organismului la un agent infec?ios, toxic etc. 2. (Fig.) Emo?ie, nelini?te (īnaintea unui eveniment).
   febrifug, febrifuge, adj., s.n. (Substan??) care face s? scad? febra.
   febril, -?, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifest? prin febr? (1): stare febril?. 2. (Fig.) īncordat, agitat;Jntens: activitate febril?.
   febrilītātc s.f. Īncordare, agita?ie; activitate intens?.
   februarie s.m. A doua lun? a anului, fecal, -?, fecali, -e, adj. Care se refer? la materiile fecale; materii fecale (?i substantivat, f. pl.) = excremente.
   fceioiir?, fecioare, s.f. 1. Fal? maro, virgin?.
2.  (Rol.; art.) Maica Domnului. 3. (Art.) Numele unei constela?ii din emisfera boreal?.
   fecior, feciori, s.m. 1. Fiu, b?iat. 2. Fl?c?u.
3.  Servilor la casele boiere?ti; valet; fecior boier,"sc = v?taf pe mo?ia unui boier.
   feciorelnic, -?, feciorelnici, -e, adj. Curat, cast, nevinovat.
   fecioresc1, -c?sc?, feciore?ti, adj. De fecioar? (1), care se refer? la fecioare.
. fecioresc2, -c?sc?, feciore?ti, adj. Care apar?ine feciorilor (2), specific feciorilor; (substantivat, f.) numele/unor dansuri populare, cu figuri de virtuozitate, executate de fl?c?i.
   feciorie s.f. Calitatea de a fi fecioar? (1), castitate, virginitate.
   feciil? s.f. Amidon extras din cartofi, din r?d?cinile de manioc ele., folosit īn alimenta?ie.
   feeiind, -?, fecunzi, -de, adj. 1. Care este capabil de reproducere; care se īnmul?e?te u?or ?i repede; care d? multe roade. 2. (Fig.; despre oameni) Care scrie, compune mult, care realizeaz? multe opere artistice sau ?tiin?ifico; (despre imagina?ie) bogat.
   īccundā, fecundez, vb. I. Tr. A provoca procesul fecunda?iei, a face s? procreeze.
   feeund??ie, fecunda?ii, s.f. Proces de unire a gārne?ului’ mascul cu gametul femei, prin care se asigur? formarea unui nou reprezentant al speciei.
   fecunditate s.f. 1. Capacitate a organismelor de a se:reproduce, de a se īnmul?i. 2. Fertilitate (a solului).
   fedele?, fedele?uri, s.n. Butoia? mic, īn care se transport? sau se p?streaz? ap? ori vin. feder, federe, s.n. Lamb?. federāl, -?, federali, -e, adj. Privitor la o federa?ie (de state); care se prezint? sub form? de federa?ie.
   federalism s.n. Concep?ie ?i ac?iune politic? īn vederea organiz?rii statale sub form? de federa?ie.
   federa?ie, federa?ii, s.f. 1. Form? de organizare slatal? conslīnd; din unirea mai multor state; care ī?i p?streaz? organizarea proprie, avīnd īns? anumite organe politico-administralive ?i
FEDING
 206
                              legi comune. 2. Asocia?ie format? din-mai multe, organiza?ii (din acela?i stat sau din state diferite).
   feding, fedinguri, s.n. Sc?dere temporar? a intensit??ii undelor electromagnetice recep?ionate īn radiocomunica?ii, din cauza varia?iei st?rii atmosferice. Var.: fāding s.n.
                              feeric, -?, feeriei, -c, adj. Cu caracter.de feerie, plin de farmec, de poezie; minunat, īncīnt?lor.
   feerie, feerii, s.f. 1. Priveli?te minunat?, īn-cīnt?toare. 2. Reprezenta?ie teatral?, de circ etc. care īmbin? textul poetic cu muzica ?i dansul, īntr-un decor fantastic cu personaje supranaturale.
   fel, feluri, s.n. 1. Mod de a fi, de a ac?iona; soi, varietate, gen; de felul meu = dup? firea mea; dup? locul meu de ba?tin?; de fel din... — originar din... 2. Soi de mīncare, de bucate.
   ?  fol?li, felahi, s.m. Muncitor agricol'din ??rile-arabe.
   felcer, -?, felceri, -e, s.m. ?i f. Persoan? cu o preg?tire medical? medie, care ajut? pe medici, felceri?&} felceri?e, s.f. Felcer?, feldmarc?al, feldmare?ali, s.m. Cel mai īnalt . grad īn armatele de uscat ale unor state.
   feldspat, fcldspa?i, s.m. Grup? de minerale care alc?tuiesc īn special rocile eruptive ?i care sīnt utilizate īn industria sticlei, a ceramicii etc., unele variet??i fiind pietre semipre?ioase.
   felibru, felibri, s.m. Membru al unei- grup?ri literare din sudul Fran?ei, īntemeiat? īn 1854 cu scopul dezvolt?rii limbii ?i literaturii provensale.
   felicita, felici?i vb. L Tr. A adresa- cuiva cuvinte de laud? pentru un succes ob?inut; a exprima cuiva ur?ri de fericire cu- prilejul unei anivers?ri, unui eveniment important din via?? etc.; (refl., fam.) a se socoti mul?umit pentru ob?inerea unui rezultat.
                              felicitare, felicit?ri, s.f. Ac?iunea de a felicita; bilet; scrisoare etc. prin care cineva este felicitat.
   īelid, felide, s.n. (La pl.) Familie de mamifere carnivore cu corpul ml?dios, cu coad? lung? ?i gheare de obicei retractile; (?i la sg.) animal din aceast? familie (ex. pisica, leul).
   īclie, felii, s.f. Bucat? (sub?ire) t?iat? dintr-un īntreg.
   felin, -?, felini, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care apar- , ?ine familiei felidelor. 2. S.f. (La _pl.) Felid. 3. Adj. Suplu, gra?ios.
                                                            felinar, felinare, s.n. Dispozitiv pentru ilu-. minat, portativ sau fix, alimentat cu petrol, īclinitātc s.f. Suple?e, gra?ie (īn mi?c?ri), feliic?, feluci, s.f. Nav? mic? ?i īngust?, cu vele ?i cu rame, folosit? īn Marea Mediteran?-. felurime, felurimi, s.f. Diversitate, varietate, felurit, -?, feluri?i, -te, ādj. Divers, variat, femeie, femei, s.f. 1. Persoan? adult?' de sex feminin. 2. Persoan? de sex feminin c?s?torit?; (pop.) so?ie.
                              femeiesc, -iasc?, femeie?ti, adj. Feminin. feinciC?te adv. Ca femeile, īn felul femeilor, femeiu?c?, femeiu?ti, s.f. 1. Diminutiv al lui femeie; femeie dr?gu??, vioaie; (peior;) femeie neserioas?, u?uratic?. 2. Femel?.
   femel?, femele, s.f. Denumire generic? peritrto animalele de sex feminin.
   feminin, -?, feminini, -e, adj. De sex femeiesc; caro este propriu indivizilor de sex femeiesc; gen feminin (?i substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de fiin?e de sex femeiesc, precum ?i unele nume de lucruri.                 :-·
   feminism s.n. Mi?care social? care sus?ine egalitatea īn drepturi a femeii cu b?rbatul ?'?īn toate sferele de activitate.
   feminist, -?, femini?li, -ste, adj., s.m. ?l· f. (Persoan?) care sus?ine ?i ap?r? drepturile femeii.                 ’                           ?
   feminitAtc s.f. Ansamblu de tr?s?turi care constituie specificul caracterului feminin.
   femur, femure, s.n. Osul coapsei, de la genunchi īn sus.
   fcnic adj. Acid fenic. = fenol, īcniciān, -?, fenicieni, -c, adj., s.m. ?iifi-l. Adj. Care se refer? la Fenicia sau la> popula?ia ei. 2. S.m. ?i f. Persoan? care apar?inea popula?iei Feniciei.
   fonii s.n.· (Chim.) Radical organic derivat din: benzen prin eliminarea din molecul? a unui a?<?m de hidrogen.                                 .. . .
   īonilen s.n.. (Chim.) Radical organic provenit din benzen prin īndep?rtarea din molecul?,a doi atomi de hidrogen.
   fenix s.m. Pas?rea fenix = pas?re fabuloas? care, dup? o legend? antic?, atunci cīnd. ī?i', sim?ea sfir?itul se arunca īn foc ?i ren??tea din propria ei cenu??; simbol al reīnnoirii ve?nice.
   fenol, fenoli, s.m. Substan?? derivat? din benzen, incolor?, toxic?, , cu miros specific, folosit? , ca dezinfectant ?i īn industria chimic?.
   fenomen, fenomene, s.n. 1. Proces din natur? ?i societate; manifestare exterioar? a esen?ei unui lucru. 2. Fiin??, obiect, īntīmplare care surprinde prin noutate, prin īnsu?iri etc.
   fenomenal, -?, fenomenali, -e, adj. 1. Care apar?ine fenomenelor, privitor la fenomene, 2. Care iese din comun, uimind prin īnsu?irile sale.                                           '
   fcnoincnalism s.n. Concep?ie filozofic? dupā care nu exist?- sau nu pot fi cunoscute decit fenomenele, nu ?i esen?a lucrurilor.
   fenomenologie s.f. Curent idealist care ī?i propune -s? interpreteze fenomenele con?tiin?ei prin prisma orient?rii lor spre ceva ?i a con?inutului lo'r, f?cīn,d abstrac?ie de omul real-?i de activitatea lui psihic? concret?.
   lent?, fente, s.f. (Sport) Mi?care a corpului· executat? rapid, prin care. un juc?tor īncearc? s?-?i induc?.adversarul īn eroare.
   ferāt?, ferate, adj. Cale (sau linie) ferat? — drum prev?zut cu ?ine, pe care circul? trenurile.
   fer?str?u, fer?straie, s.n. 1. Unealt? a.vīnd form? de lam?, band? sau disc (de obicei din?ate), pus? īn func?iune mecanic sau manual, folosit? la t?iatul lemnelor, al metalelor sau al altor maleriale tari. 2. Instrument muzieal'ale?-tuit dinlr-o lam? de metal care, prin frecare» cu un arcu?, produce sunete.
 m.) Cu o īn-ij?, dichisit. Tr. ?i refl.
 i; precau?ie.
 l?tur? l?sat? vehicul etc., lumina; an-deschiz?turi, sie. 2. (Fam.) lou? ore de ofesor sau al
 3ri un obiect etal, pentru prin leg?turi cu pl?ci din i aur, argint neva īn lan-u??. 5. A , pentru a-i ice zim?i pe
 spre obiecte) ; īnt?rit prin npodobit cu īpe. 2. (Des-spre u?i sau re pietre de pre monede)
 n stof? fin? le boieri. 2. icoper? fa?a. a rupe īn
 ?i tr. A (se)
 idj. Cu haine
 >e cineva de >ost ; (intr., rcasc?. Dum-lapoi, a (se)
 pod plutitor ta vehicule,
 1 la altul al
 componen?a
 3 pe cineva
 urnire sufle-.unciīmpre-
 >ea substan-eplin? raul-īricire, care >il.
 r specii de 'inize mari,
                                                                FEROHIAGNETIC
 din?ate, pe spatele c?rora se g?sesc sporangi cu spori.                                          °
   ferimagnetism s.n. Ansamblul propriet??ilor magnetice alo feritelor.
   ferit, -?, feri?i, -te, adj. Pus sau aflat la ad?post; (despre locuri) t?inuit, ascuns.
   īerīt? s.f. Compus al 'unor metale bivalente cu oxid de fier, utilizat īn construc?ia unor piese din dispozitivele electronice.
   ferm, -?, fermi, -c, adj. 1. Hot?rīt, neclinlit, ne?ov?itor. 2. (Despre tranzac?ii comerciale, contracte etc.) Stabilit īn mod hot?rīt, īn condi?ii asupra c?rora nu se mai poate reveni.
   ferm?1, ferme, s.f. 1. Subunitate productiv? de baz? a unei īntreprinderi agricole de stat sau a unei cooperative agricole de produc?ie, organizat? ?i condus? de un specialist agronom. 2. Gospod?rie agricol? proprietate particular? (īn unele state).
   ferm?2, ferme, s.f. Construc?ie de lemn, de metal sau de beton armat, destinat? s? sus?in? īnvelitoarea unui· acoperi?.
   fermeca, f?rmcc, vb. _I. Tr. 1. A īneīnta; a ademeni, a atrage. 2. (īn basme ?i supersti?ii) A face .vr?ji.
   fermecat, -?, fermeca?i, -te, adj. 1. Plin de īneīntare, cuprins de admira?ie. 2. (īn basme ?i supersti?ii) Aflat sub puterea unei vr?ji.
   fermec?tor, -oare, fermec?tori, -oare, adj. Care farmec?.
                             ferment, fermen?i, s.m. Substan?? sau microorganism care provoac? fermenta?ie; enzim?.
   ferment?, pers. 3 fermenteaz?, vb. I. In Ir. A se afla īn stare de fermenta?ie (transformīn-du-se īn alt? substan?? sau allcrīndu-so).
   fermentare, ferment?ri, s.f. Ac?iunea de a fermenta; fermenta?ie.
   fermentat, -?, fermenta?i, -te, adj. Care a suferit un proces de. fermentare.
   fermenta?ie, fermenta?ii, s.f. Proces de descompunere a unor substan?e organice (īndeosebi a zaharurilor) sub ac?iunea fermen?ilor ?i transformarea lor īn alte substan?e.
   fermier, -?, fermieri, -e, s.m. ?i f. Proprietar sau arenda? al unei ferme1 (2).
   fermitate s.f. T?rie moral?, hot?rīro neclintit? īn p?reri, īn atitudini; statornicie, stabilitate.
   fermiu s.n. Element chimic transuranic. fermoar, fermoare, s.n. 1. īncheietoare pentru obiecte de īmbr?c?minte, gen?i, serviete etc., format? din dou? benzi paralele prev?zute cu un fel de copci care se īmbuc? ?i se ^desfac cu ajutorul unor mici piese de metal. 2. īnchiz?tor «le os sau de metal la un colier, la un album etc.
   feroaliaj, feroaliaje, s.n. Aliaj de fier cu unul sau cu mai multe elemente, folosit ca adaos la producerea o?elurilor aliate.
   feroce, feroci, -e, adj. Crud, nemilos, s?lbatic, īerocitato s.f. Cruzime, s?lb?ticie, īorodo, ferodimri, s.n. (Telm.) Metalazbest. feromEgnetic, -?, feromagnetici, -c, adj. Care posed? feromagneiism.
FEROMAGNETISM
 feromagnetism s.n. Proprietate a unor metale (fier, nichel, cobalt, unele aliaje) de a prezenta
 o   magnetizare permanent? chiar ?i īn absen?a cīmpului magnetic exterior.
 feros, -o?s?, fero?i, -oase, adj. (Despre combina?ii ale fierului) Care con?ine fier bivalent.
 feroviar, -?, feroviari, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la calea ferat?, de cale ferat?.
 2.  S.m. ?i f. Lucr?tor la c?ile ferate.
 ferpār, ferparc, s.n. Scrisoare de tip special prin care se anun?? na?terea, c?s?toria sau (mai ales) decesul cuiva.
 fertil, -a, fertili, -e, adj. (Despre terenuri) Roditor, productiv.
 fertilitate s.f. Calitatea unui teren de a fi fertil.
 fertiliza, fertilizez, vb. I. Tr. A m?ri fertilitatea unui teren.
 feruginās, -o?s?, ferugino?i, -oase, adj. Care con?ine oxizi de fier.
 ferv6nt, -?, ferven?i, -te, adj. Care lucreaz? cu pasitme, cu ardoare.
 fervoare s.f. Ardoare, zel. fes, fesuri, s.n. Acoper?mīnt pentru cap, de forma unui trunchi de con, f?cut din postav (ro?u) ?i purtat mai ales de musulmani.
 fis?, fese, s.f. Fiecare dintre cele dou? p?r?i posterioare, c?rnoase, ale corpului omenesc.
 fest?, feste, s.f. A-i face (sau a-i juca) cuiva
 o   fest? — a p?c?li pe cineva.
 festin, festinuri, s.n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos.
 festiv, -?, festivi, -e, adj. De s?rb?toare; m?re?, maiestuos.
 festival, festivaluri, s.n. Manifesta?ie artistic? (muzical?, teatral? etc.) cu caracter festiv, organizat? ocazional sau periodic.
 festivitate, festivit??i, s.f. Serbare cu caracter solemn, de obicei pentru celebrarea unui eveniment important.
 festin, festoane, s.n. Broderie īn form? de mici semicercuri, care m?rgine?te un obiect de pīnz?; ornament arhitectonic care imit? o astfel de broderie.
 feston?, festonez, vb. I. Tr. A tivi cu feston. īe?teli, fe?telesc, vb. IV. Tr. ?i refl. (Pop.) A (se) murd?ri.
 fe?til?, fe?tile, s.f. Fitil (de lamp? sau de luminare).
 fetise, -c?sc?, fete?ti, adj., s.f. 1. Adj. Care se refer? la fete, do fat?. 2. S.f. Soi romānesc de vi?? devie, cu ciorchini mici, cilindrici; vin de calitate superioar? ob?inut din strugurii acestui soi de vi??.
 fetid, -?, fetizi, -de, adj. Cu miros urīt, greu, resping?tor.
 fetie s.f. (Pop.) 1. Timpul petrecut ca fat?.
 2.  Virginitate.
 feti?, feti?uri, s.n. Obiect c?ruia īn religiile primitive īi erau atribuite īnsu?iri magice, fiind adorat ca divinitate; (fig.) idee, principiu care constituie obiectul unei adora?ii oarbe, nemo-tivate.
    feti?can?, feti?cane, s.f. Fal? īntre vīrsta copil?riei ?i a adolescen?ei.
    feti?ism s.n. 1. Cult pentru feti?uri; (fig.) venera?ie exagerat? pentru ceva. 2.’ Transformare incon?tient? īn mintea oamenilor a unor raporturi sociale īn raporturi īntre lucruri, īn condi?iile produc?iei de m?rfuri bazate pe proprietatea privat? (ex. credin?a c? m?rfurile au īnsu?iri supranaturale, soarta produc?torilor fiind legat? de soarta m?rfurilor).
    feti?iza, feti?izez, vb. I. Tr. A venera ceva ca pe un feti?.
    feti??, feti?e, s.f. Diminutiv al lui fat?; fiic? tīn?r? (īn raport cu p?rin?ii ei).
    fetru s.n. Pīsl? din fire de līn? sau din p?r de animale, īncleiate ?i presate, īntrebuin?at?’ īn special pentru confec?ionarea p?l?riilor, fetus, fetu?i, s.m; F?t.
    feudal,-?, feudali, -e, s.m., adj. 1. S.m. Membru al clasei st?pīnitoare īn feudalism, mare proprietar de p?mint. 2. Adj. Privitor la feudali sau la feudalism; din epoca feudalismului; orindu-ire feudal? = feudalism.
    feudalism s.n. Orīnduire social-economic? succedīnd sclavagismului ?i īn care baza rela?iilor de produc?ie o constituie proprietatea feudal? asupra p?mīntului ?i dependen?a personal? a ??ranilor fa?? de st?pīnii feudali, feudalitate s.f. Feudalism, fetid?, feude, s.f. Domeniu sau mo?ie īn evul mediu, pe care vasalul o primea de la seniorul s?u, īn schimbul anumitor obliga?ii.
    īi, sini, vb. IV. Intr. 1. (Ca verb predicativ) A exista, a avea fiin??; a se afla, a se g?si. 2. A-?i avea obīr?ia, a se trage, a proveni. 3. A avea componen?a, alc?tuirea: tava este de argint. 4. A se īntīmpla. 5. (Ca verb copulativ, formeaz?, īmpreun? cu numele predicaliv, predicatul) Ionel este elev. 6. (Impers.) Era cit pe ce s?...'= n-a lipsit mult s?... 7. (Ca verb auxiliar, serve?te la formarea unor timpuri compuse ?i a conjug?rii pasive) Trebuia s? fi plecat; apartamentul a fost zugr?vit.
    fiabilitate s.f. Grad de siguran?? īn func?ionare a unui sistem (dispozitiv, mecanism) in conformitate cu scopul pentru care a fost con-, ceput ?i realizat; capacitatea unui sistem tehnic de a putea fi utilizat un timp cīt mai īndelungat.
    fiar?, fiare, s.f. Animal s?lbatic mare, crud; (fig.) om r?u, crud.
    īiāsco s.n. (Livr.) Nereu?it? total?, insucces, e?ec.
    fibr?, fibre, s.f. 1. Material īn form? de fir sub?ire, de provenien?? animal?, vegetal? sau mineral?, ori produs pe_ cale sintetic?, folosit ca materie prim? īn industria textil?. 2. Nume dat forma?iilor anatomice alungite care a!c?-. tuiesc unele ?esuturi. 3. Celul? vegetal? alungit? din ?esutul lemnos al plantelor.
    fibrin? s.f. Protein? din singe, de culoare . alb?.         “
    fibrom, fibroame, s.n. Tumoare benign? (localizat? īndeosebi la uler sau la mamel?).
 *TIC&
   fiic?, fiice, s.f. Persoan? de sex feminin, considerat? .īn' raport cu p?rin?ii s?i.                >
   fiindc? conj. Pentru c?, deoarece; de vreme ?ce. .....
   fiin?a, fiin?ez, vb. I. Intr. A exista.
   -fiin??, fiin?e, s.f. l."iTot-ce are via??; -vie?uitoare; om, -persoan?. 2. Existen??; via??; a da fiin?? = a da via??, a na?te; -a f?uri, a realiza.
   fila, filez, vb. 1.1. Tr. A toarce. 2. Tr. A transforma fibrele textile īn fire. 8. Tr. A urm?ri pe cineva, f?r? ca acela s? observe. 4. Intr. (Despre l?mpi cu petrol) A scoate fum.
   filament, filamente, s.n. 1. Fir metalic sub?ire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent cīnd este str?b?tut, de un curent electric. 2. Forma?ie fililorm?.a: unor celule din ?esuturile animale sau vegetale.'
   filantrop, -oiip?, filantropi, -oape, s/m. ?i f. Persoan? care face acte de filantropie.
   filantropic, -u, filantropici, -e, adj. Privitor la filantropie: caracteristic filantropului.
   'filantropie s.f. Fapt? de caritate, binefacere īn folosul Cflor s?raci.
   filare, fil?ri., >.ī. 1. Ac?iunea de a, fila. 2. Faz? a manevrei de aterizare a unui avion, constīnd īn zborul aproape orizontal, la īn?l?ime mic?, īn si opul reducerii vitezei.
   filarmonic, -?, filarmonici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se refer? la activitatea de r?spīndire a culturii muzicale. 2. S.f. Institu?ie care are ca scop cultivarea ?i r?spindirea artei muzicale; orchestr? apar?inīnd unei astfel de societ??i.
   filatelie, -u, filatelici, -e, adj. Privitor la filatelie.
   filatelie s.f. Colec?ionare de m?rci po?tale, filfitelist, -n, filatelicii, -ste, s.m. ?i f. Colec?ionar de m?rci po?tale.
   filatur?, filaturi, s.f. īntreprindere sau unitate industrial? care se ocup? cu transformarea fibrelor textile īn fire.
   fil?, file, s.f. Fiecare dintre foile unei c?r?i sau ale unui caiet.
   .filde?, (1) filde?i, s.m., (2) fīlde?uri, s.n. 1. Fiecare dintre cei doi col?i ai elefantului. 2. Substan?? din care sint forma?i col?ii de elefant.
   iile s.n. Carne de calitate superioar? din lungul ?irei spin?rii unei vite, unui porc sau unui pe?te.
   filet,:filaturi, s.n. ?an? elicoidal s?pat,pe suprafa?a interioar? sau exterioar? a unei piese cilindrice ori conicc, īn vederea asambl?rii, iprin īn?urubare, cu ?l l? pies? similar?,· care are un ?an? corespunz?tor.
   fileta, filetez, vb. I. Tr. A executa un filet •pe suprafa?a unei .piese.
   filiu, fileuri, s.n. 1. Re?ea de a??,·cu· ochiuri īn form? de romb sau de p?trat, din care se confec?ioneaz? perdele, plase ele.; re?ea special?, din a??_ sub?ire, folosit? pentru men?inerea piept?n?turii. 2. (Sport) Plas? la volei,’la tenis ele.
   iilīizdn, filfizoni, s.m. Tīn?r cu preten?ii de · elegan?? ?i -cu preocup?ri neserioase.
                                                                                                               . 210
     filial, -?, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) Do fiu..
     filial?, filiale, s.f. Unitate īn subordine a unei institu?ii, īntreprinderi, asocia?ii etc.,a!e c?ror func?ii le īndepline?te īntr-un sector sau īntr-o regiune limitat?.
     filia?ie, filia?ii, s.f. Leg?tur? de īnrudire īn linie descendent? direct?, de la p?rinte la copil; descenden??; (fig.) leg?tur? īntre lucruri cure '’deriv? unele din altele.
     filier?, filiere, s.f. 1. Pies? perforat? prin care se trage īn fire sau īn bare un metal ductil. 2. Unealt? folosit? la executarea fileturilor. 3. Pies? a ma?inii de filat fibre sintetice. 4. (Fig.) Mijloc, cale, prin. care se poate ajunge la un rezultat.
     filiform, -?, filiformi, -c, adj. īn iorm? de fir. filigran, filigrane, s.n. 1. Lucr?tur? artistic? asem?n?toare cu o dantel?, executat? din fire sub?iri de aur, argint etc. 2. Marc? executat?, pe liīrtiile de valoare, pe hīrtia din care se fac timbre etc.
     filimic?, filimici, s.f. Plant? erbacee decorativ? ?i medicinal?, cu flori portocalii, pl?cut mirositoare.
     filipic?, filipice, s.f. Discurs violent, acuzator, īmpotriva cuiva.
     filistin, filistini, s.m. (Livr.) Om mul?umit de sine, m?rginit, meschin, f??arnic, la?.
     film, filme, s.n. 1. Band? flexibil? de celuloid, acoperit? cu un strat de material sensibil la ac?iunea luminii, folosit? īn fotografie, radiografie etc.; pelicul? pe care sīnt īnregistrate, īn cinematografie, imaginile ce urmeaz? s? fie proiectate pe. ecran. 2. Crea?ie cinematografic? ?i proieclareaei pe un ecran; (fam.) cinematograf.
  3. Strat sub?ire dintr-un lichid care se īntinde pe suprafa?a unui corp.
     filma, filmez, vb. I. Tr. A īnregistra imagini, momente, scene pe o pelicul? cinematografic?.
     filmotec?, filmoteci, s.f. 1. Colec?ie de filme cinematografice. 2. Loc special amenajat pentru p?strarea filmelor.
     filo- Element de compunere īnsemnīnd „iubitor“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
     filodendron, filodendroni, s.m. Plant? decora-. tiv?, originar? din regiunile ecuatoriale, cu frunze mari, late, adīnc crestate.
     īilodorm?, filodorme, s.f. Sum? ide bani pretins? in mod ilegal de cineva, īn schimbul unui beneficiu, al unui privilegiu.
     filogcnetic, -ii, filogenetici, -e, adj. Privitor la filogenie.
     filogenie s.f. Procesul de diferen?iere a unui grup de organisme īn cadrul evolu?iei lumii vii.
     filoliSg, -ogii, filologi, -c, s.m. ?i f. Specialist in filologie.
     filologic, -S, filologici, -c, adj. Privitor la filologie.
     filologie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul
  ? textelor vechi ?i al operelor literare, din pjinctul de vedere al limbii īn care au fost scrise, al
 i trans-   tinalism s.n. Concep?ie filozofic? idealist?
             potrivit c?reia orice fenomen sau proces repre-t^rezul- zin?? realizarea unui scop dinainte stabilit, valurile   īinnlist, -?, finaliali, -ste, s.m. ?i f. Sportiv
 materii care particip? Ia o 'final?.(4).
             finalitate s.f. Scopul īn vederea c?ruia se des-re care f??oar? o activitate; orientare, tendint? spre aceast? un scop.
             finaliza, finalizez, vb. I. Tr. A īncheia o ac-Persoa-    ?iune prin atingerea scopului urm?rit; a duce
 ale ale    la īndeplinire, a realiza.
 ? pro-     financiar, -īi, financiari, -e, adj., s.m. ?i f.
 e īn?e-    1. Adj.    Care se refer? la finan?e, (p. ext.) Ia
             bani, la  credite etc. 2. S.m. ?i f. De?in?tor de
 A face capital financiar; capitalist, bancher.
             finim?ā, finan?ez, vb. I. Tr. A sus?ine cu bani Fal? =     o institu?ie, o īntreprindere, o lucrare,
 īimi?tii   fin?n?e s.f. pl. 1. Expresie b?neasc? a rela?i-
 trans- ilor economice īn procesul reparti?iei produsului 3 de   o   social ?i  a venitului na?ional. 2. Totalitatea mij-
             _ loacelor b?ne?ti de care dispune statul, o in-
 ’ la fi- treprindere etc.
 Jfiei.     īine s.n. (Livr.) Sfīr?it; in fine — īn sfīr?it,.
 jneral?    finet, fineturi, s.n. ?es?tur? pufoas? de bum-
 nai gc- bac, din carele fac obiecte de lenjerie, t??ii ?i   fine?e s.f. īnsu?irea a ceea ce este fin, deli-
 ologice cat, pl?cut la aspect; (fig.) subtilitate, ingenio-jtiin?i- zilale.
 i?? de     finis?, finisez, vb. I. Tr. A executa ultimele
             opera?ii din procesul de fabrica?ie sau de con-
 1 fluid    fec?ionare a unui obiect, prin care i se dau aces-
 perme- tuia forma ?i dimensiunile dorite.
 Tr. A      finisaj, finisaje, s.n. Ac?iunea de a finisa,
 radi-      fini?, fitii?uri, s.n. Partea final? a \mei curse
 imin?)     sau probe sportive, īn care concuren?ii depun
 ?eastr?    efortul maxim pentru a ob?ine un rezultat cit
             mai bun.
 ide; ?i    finit, -?, fini?i, -le, adj. 1. Care a trecut prin
 filtru. toate fazele de prelucrare; terminat. 2. M?rgi-•at fo-    nit, limitat.
 an?ele     finlandez, -u, finlandezi, -e, adj., s.m. ?i X.
 uit’cu 1. Adj. Care se refer? la Finlanda sau Ia popu-ifeaua la?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Fin-ext.)      landa. 2.  S.m. ?i f. Persoan? care apar?ine
 olosit     poporului  constituit ca na?iune īn Finlanda,
 scicul.    īino-ugric, -?, fino-ugrici, -ce, adj. 1. Limbi,
 slent? fino-ugrice ----- familie de limbi vorbite īn unele., regiuni din nordul ?i centrul Europei .?i din nor-:t, de-    dul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghia-
 (Des-      ra etc. 2. Care se refer? la limbile fino-ugrice.
 (Fig.;     fiol?, fiole, s.f. Flacon mic do sticl?, incliis
 iespre     ermetic, īn care se p?streaz? medicamente U-
 ercep- chide sau pulverulente injectabile.                 _ .
 3.         fior, fiori, s.m. Senza?ie do frig, īnso?it? de
 nside-     un tremur u?or; emo?ie vie pricinuit? de un sen-
             timent puternic.
 , Care     fiord, fiorduri, s.n. Golf maritim strimt ?i
 ir?itul    sinuos, cu maluri īnalte ?i abrupte, intrat
 ire se adīnc īn uscat. _                         _         .
 , con-     fioros, -oās?, fioro?i, -oase, adj. Care. inspir?-
 ea. 3.     groaz?.
 I unei     fir, fire, s.n. 1. Produs ob?inut prin filarea
 peti?ii    mecanic? sau prin torsul manual al fibrelor
 .torul,    textile, ?i din caie se fac ?es?turi; fir cu plumb —
FI11AV
 212
dispozitiv formal dinlr-o sfoar? sub?ire cu o greutate metalic? la cap?t, servind la determinarea direc?iei verticale; firul apei = fī?ia din cursul unui rīu, unde apa are cea mai mare vitez?; (fig.) firul gindurilor = ?ir neīntrerupt de "īnduri; fir conduc?tor = direc?ie de urmat; linio de conduit?. 2. Corp solid cu lungimea foarte marc īn raport cu dimensiunile sec?iunii transversale; sīrm? de telefon, de telegraf etc. 3. ?uvi?? de aur sau de argint, folosit? ca podoab? la ve?minte. 4. Fiecare dintre elementele care alc?tuiesc iarba, p?rul etc.; fir de nisip = bob de nisip.
   firav, -?, firavi, -c, adj. Care are o constitu?ie delicat?; slab, pl?pīnd.
   fire, firi, s.f. 1. Natura īnconjur?toare. 2. Factur? psihic? ?i moral? a fiin?elor; caracter, temperament. 3. Minte, cuget.
   īiresc, -c?sc?, fire?ti, adj. 1. Din natur?; conform legilor naturii. 2. Natural, normal, de la sine īn?eles; (substantivat, n.) naturale?e, liri?to adv. Bineīn?eles; desigur, firet, fireturi, s.n. Broderie cusut? cu fir (3). firfiric, firfirici, s.m. Moned? mic? de argint, care a circulat īn trecut.
   firid?, firide, s.f. Adīncitur? īntr-un perete, īntr-un zid etc., f?cut? īn scop decorativ sau pentru a a?eza acolo diferite obiecte.
   firimitur?, firimituri, s.f. Buc??ic? foarte mic? de pīine (sau din alt aliment), firmament s.n. (Livr.) Bolta cereasc?, firman, firmane, s.n. Ordin, decret emis de sultan (prin care erau numi?i ori mazili?i domnitorii sau guvernatorii din ??rile supuse Imperiului otoman).
   firm?, firme, s.f. 1. Inscrip?ie pus? la intrarea unei īntreprinderi, a unui magazin etc. ?i care arat? denumirea, caracterul, destina?ia acestora; plac? pe care este scris? aceast? inscrip?ie. 2. Denumire sub care func?ioneaz? o īntreprindere din ??rile capitaliste.’
   firnis s.n. Solu?ie din ulei vegetal ?i oxizi metalici, folosit? la prepararea vopselelor, ca grund penlru lemn?rie etc.
   fis?, fisc, s.f. Mic? plac? de os, de metal sau de material plastic care īnlocuie?te, īn mod conven?ional, monedele la o plat?, care poate declan?a mecanismul unui automat etc.
   īisc s.n. Denumire a sistemului organelor de stat care au sarcina stabilirii, īncas?rii ?i administr?rii impozitelor ?i taxelor.
   fiscal, -?, fiscali, -e, adj. Privitor la fisc, caro apar?ine fiscului.
   fiscalism s.n. Politic? financiar? constīnd īn perceperea de la popula?ie a unor impozite ?i taxe exagerate.
   fiscalitate s.f. Sistem de norme privitoare la stabilirea ?i perceperea impozitelor ?i taxelor, fision?, fisionez, vb. I. Tr. A provoca o fisiune, fisiune, fisiuni, s.f. Reac?ie nuclear? de scindare a unui nucleu atomic greu īn dou? sau mai multe fragmente (cu degajarea unei mari cantit??i de energie).
   fistic s.m. Arbore din ??rile calde din semin?ele c?ruia se extrage un ulei folosit īn alimenta?ie; fructul acestui arbore.
   fistichiu, -ie, fistichii, adj. 1. (īnv.) De culoarea verdc-g?lbuie a semin?ei de fistic. 2. (Fig.) Ciudat, extravagant.
   fistul?, fistule, s.f. Canal format accidental sau pe cale chirurgical?, prin care se scurge o secre?ie sau puroiul dintr-o ran?.
   fisur?, fisurez, vb. I. Tr. ?i refl. A produce (sau a c?p?ta) fisuri.
. fisur?, fisuri, s.f. Cr?p?tur? īngust? ivit? īntr-un corp solid (de metal, por?elan, beton ele.).
   fi?a, fi?ez, vb. I. Tr. A extrage pe fi?e īnsemn?ri dintr-o lucrare scris?; a nota pe fi?e.
   fi??, fi?e, s.f. 1. Foaie mic? de liīrtie’ sau de carton, pe care se fac īnsemn?ri īn cursul unei document?ri, īn vederea elabor?rii unei lucr?ri; (īn biblioteci) foaie de carton pe care sīnt notate datele bibliografice privitoare la o carte sau la o publica?ie periodic?; fi?? de eviden?? = foaie volant? folosit? pentru urm?rirea sistematic? a unui mijloc sau proces economic; fi?? tehnologic? — ansamblul indica?iilor privitoare la tehnologia unui proces de lucru; formularul pe care se īnscriu aceste indica?ii. 2. (Tehn.) Pies? la cap?tul unui cordon, cari se introduce īntr-o priz?, pentru a stabili contactul unui receptor mobil cu o instala?ie electric?.
   īi?ic, fi?ieuri, s.n. Sul f?cut din monede de metal, a?ezate una peste alta ?i īnf??urate in hīrlie.
   fi?ier, fi?iere, s.n. 1. Colec?ie sau catalog de fi?e. 2. Dulap cu sertare, īn care se p?streaz? fi?ele.
   fi?iu, tfi?iuri, s.n. Batic sub?ire de m?tase, fit s.n.’ (Fam.) A trage la fii — a lipsi de la datorie; (despre elevi) a lipsi de la ?coal?: fitil, fitiluri, s.n. 1. ?iret, panglic? sau tub din fibre textile care absoarbe cu u?urin?? lichidele ?i care se introduce īn, felinare, l?mpi etc., pentru a fi aprins; partea textil? central? a unei lumin?ri. 2. ?nur care, muiat īntr-o substan?? inflamabil?, servea alt?dat? pentru aprinderea īnc?rc?turii la o arm? de foc; tub cu īnc?rc?tur? de pulbere, folosit pentru aprinderea explozivilor īn mine.
   īiting, filingari, s.n. Pies? de leg?tur? cu ajutorul c?reia se face īmbinarea ?evilor, a tuburilor etc. (la o deriva?ie, la schimbarea de direc?ie).
   īitocendz?, fitocenoze, s.f. Asocia?ie de plante care tr?iesc īntr-un anumit mediu, fiind condi?ionate de anumi?i factori fizico-geografici ?i biologici.
   fitopatologie s.f. Ramur? a biologiei care studiaz? bolile plantelor.
   fitoplanctdn s.n. Tolalilatea organismelor vegetale din plancton.
   fitotelinie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu metodele .de cultivare a plantelor agricole.
   fi?e s.f. pl. (Fam.) A face fi?e = a face mofturi, a se sclifosi.
a prinde un ’i clintit din 1 la ceva; a termen, un ?rire defini-un material ;e insensibil sutur? sau o npiedic? de-:izare cu un . īn c?rbune. :are se stro-rbune ca s? men?inerea
se folose?te fice dcveio-apiedica de-
g? evolu?ia īe plante ?i
fix; imobi-
;Vdj. Care se .n. Aspectul Caro se re-e are drept ??ilor genc-?i transfor-
Specialist īn
f.' Persoa-
Care se re-jlu?ie salin? serului san-1 sub form?
.z? func?iile
nblul t.r?s?-particular?; ioci, al unei
;.m. ?if. Per-:terul oame-
   i'īnut, fina?uri, s.n. Finea??. fīneu??, fine?e, s.f. Teren pe care cre?te iarba pentru fin.
   fīntīmir, fīntin?ri, s.m. Muncitor care se ocup? cu s?parea ?i cu īntre?inerea fintīnilor.
   īīntīnii, fīntīni, s.f. Groap? (de obicei cilindric? ?i cu pere?ii pietrui?i) s?pat? īn p?mīnt pīn? la nivelul stratului de ap?, ?i· care serve?te la alimentarea curent? cu ap? mai ales īn mediul rural; construc?ie (de zid) cu ap? (?ī?nitoare) servind ca element decorativ īntr-un parc.
   fivtiit, firta?i, s.m. (Pop.) Prieten nedesp?r?it, frate do cruce.
   fīsīī, fisīi, vb. IV. Intr. A scoate un sunet ?uier?tor, surd.
   fīstīceiil? s.f. Faptul de a se fistici, stare de z?p?ceal?.
   fistici, fistīcese, vb. IV. Refl. A se z?p?ci, a se intimida, a-?i pierde cump?tul.
   fī?1 interj. (Do obicci repetat.) Cuvīnt. care imit? zgomotul produs de mi?carea hīrtiei, a frunzelor etc.
   fī?2. fisuri, s.n. 1. Material impermeabil, sub?ire, din care se confec?ioneaz? haine de ploaie. 2. Hain? de ploaie confec?ionat? din fī?2 (1).
   fī?ie, fi?ii, s.f. 1. Bucat? lung? ?i īngust? de pīnz?, de piele et.c., t?iat? sau rupt? dintr-o bucat? mai maro. 2. Suprafa?? lung? ?i īngust? de teren.
   fī?īi, pers. .3 ftsīic, vb. IV. Intr. (Despre frunze, hīrlie ctc.) A l'o?ni.
   fī?ncāfīi, fi?ne?e, adj. (Fam., despre femei; ?i substantivat) Sprinten?, vioaie, neastāmp?rat?.
   fī?īi, s.f. 3. (Rog.) Nume dat speciilor de pe?te mic. 2. (Fam.) Nume dat unei femei neastāmp?rate.
   fī?īi, f 'i?ii, vb. IV. Refl. A se mi?ca de colo pīn? colo, f?r? astīmp?r.
   fī?īiiil?, fi?īieli, s.f. Umblet f?r? rost. dintr-un loc īn altul.
   flucihii, fl?c?ri, s.f. Mas? de gaze care iese dintr-un corp aprins ?i care arde dezvoltīnd lumin? ?i c?ldur?; (fig.) pasiune, c?ldur?, īnfl?c?rare.
   flacon, flacoane, s.n. Sticlu?? (īnchis? ermetic) īn care se ?in parfumuri, medicamente etc.
   flagel1, flageli, s.m. Forma?ie alungit? ?i sub?ire la unele protozoare ?i la spermatozoizi, servind ca organ de locomo?ie.
FLAGEL
 214
   flagel2, flageluri,' s.n. Calamitate, dezastru; boal?, epidemie.
   flagelii, flagclez, vb. I. Tr. A biciui; .(fig.)'a. satiriza cu asprime.
   flagelat, flagelate, s.n. (La pi.) Clas? de pro-tozoare caracterizate prin prezen?a unuia sau mai multor flageli; (?i la sg.) animal din aceast? clas?. '
   flagrant, -?, flagran?i, -te, adj. Evident, izbitor; flagrant delict — infrac?iune flagrant?.
   flāier, flaiere, s.n. Ma?in? pentru tors fire groase, cu care se transform?benzile de fibre-textile īn semitonuri. Var.: flycrs.n.
   īlajeolet, flajeolete, s.n. Mic instrument muzical de suflat, asem?n?tor cu flautul, folosit īn orchestre ?i fanfare.
   flamand, -?, flamanzi, -de, adj., s.m. ?i f. 1; Adj. Care se refer? la Flandra sau la popula?ia oi; (substantivat, f.).limb? germanic? vorbit? īn Flandra. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din popula?ia de baz? a Flandrei·.
   īlambii, flambez,·-vb. I. 1. Tr. A trece un.obiect printr-o flac?r? -pentru a-1 steriliza. 2. Intr. (Despre corpuri īn form? de bar?). A suferi fenomenul de flambaj.
   flamb?j s.n. īncovoiere a unei bare, a unui tub sau a unei pl?ci supuse ac?iunii unor sarcini exterioare, cīnd efortul atinge o· anumit? valoare critic?.
   flamingo, flamingi, s.m. Pas?re migratoare de m?rimea unei berze, cu gītul ?i picioarele foarte lungi ?i cu,pene albe cu nuan?e roz.
   flamur?, flamuri, s.f. 1. Steag, drapel; pavilion triunghiular purtīnd culorile na?ionale sau emblema marinei unei ??ri, folosit pe navele· de r?zboi. 2. Pavilion triunghiular folosit pentru semnalizarea cifrelor.· flanc, flancuri, s.n. 1. Extremitate lateral? a unei forma?ii de lupt?, de sport etc. 2. Parte lateral? a unui obiect. 3. (Poligr.) Carton special . servind la       confec?ionarea, prin presare,
a matri?elor de            stereotipie.
   flanc?, flanchcz, vb. I. Tr. 1. A ap?ra, a spri-· jini flancul unei unit??i militare. 2. A m?rgini ceva de ff parte ?i de alta. flanel s.n. v. flanel?.
   flanClu, flanele, s.f. 1. ?es?tur? u?oar?, moale ?i'pufoas?, de līn? sau de bumbac. 2. īmbr?c?minte .de līn? tricotat?, īn forni? do pieptar s?u de c?ma?? scurt?. Var.: flanel s.n.
   flān??, flan?e,        s.f. Pies? de leg?tur?  īntre
dou? conducte, īntre dou? ?evi etc.
   flasc, -?, flasci,-e, adj. F?r? rezisten??, moale, fle?c?it; (fig.) lipsit de vlag?.
   flash s.n. Lumin? puternica do scurt? durat?, produs? de un·, tub de desc?rcare, electric? ?i<: folosit? la, fotografiere.
   fla?netar, fla?netari, s.m. Muzicant ambulant, care cīnt? din fla?net?.
   fla?nfit?, fla?nete, s.f: Mic? org? portativ? pus? īn mi?care prin īnvīrtirea uiiei manivele; caterinc?, flata, flatez, vb. I. Tr. A m?guli.
   Diiut, flaute, s.n. Instrument muzical de' suflat, alc?tuit dintr-un cilindru de lemn sa:u de metal, cu'g?uri ?i cu clape.                       :
   flautist, -?, flauti?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care cīnt? din flaut.
   fl?c?iandrii, fl?c?iandri, s.m. Fl?c?u mai tīri?r. fl?c?ruie, fl?c?raie, sA. Flac?r? mare, vīlv?taie, fl?c?u, fl?c?i, s.m., Tīn?r neīnsurat. . fl?inīnd, -?, fl?mīnzi, -de, adj. C?ruia īi este foame.                                             ?
   fl?mīnzi, fl?minzesc, vb. IV. Intr.. A suferi de foame, a nu avea ce mīnca; (tr.) a ?ine pe cineva nemīncat.                            ‘
   fl?minzil? s.m. Ora ve?nic fl?mīnd; fl?mīnzit, -?, fl?minziti, -te, adj. īnfometat, fleac, fleacuri, s.n. Obiect de mic? valoare; lucru lipsit de importan??; (la pl.J palavre.
   fle?nc? s.f. (Fam.; depr.) Gur?; tacu-?i.flean-ca !. = tac?-?i gura! flc?ndur?, flenduri, s.f. Zdrean??, hain?, rupt?, flcā?c? s.f. Materie moale, ap?toas?; · (fig.) om lipsit de energie, de vlag?.                  ? ?:
   īlebii?, flebite, s.f. Inflama?ie a pere?ilor: venelor (īn special de la picioare).
   flec, flecuri, s.n. Bucat? de piele groas?', care se aplic? pe tocul īnc?l??mintei.
   flecar, -?, flecari, -e, s.m. ?i f: Persoan?,c?reia īi place s? flec?reasc?; limbut, palavragiu.· flecari, flec?resc, vb. IV.· ? Intr. A spune fleacuri, a tr?nc?nii
   flegmatic, -?, flegmatici, -e, adj. Cu fire'nep?-s?toare; calm, lini?tit, imperturbabil.
   flegm?, flegme, s.f. Mucozitate eliminata.’ din c?ile respiratorii prin tuse.
   flegmon, flegmoane, s.n. Inflama?ie purulent? localizat? īn ?esutul conjunctiv subcutanat.
   fleic?, fleici, s.f. Bucat? de carne do pe pīn-tecele bovinelor (care se consum? de obicei fript? pe gr?tar).
   flcnduros, -o?s?, flenduro?i, -oase, adj. Zdren??ros.
. fler, fleruri, s.n. Sim? de orientare rapid? īntr-o anumit? situa?ie; perspicacitate.
   fle?c?i, fle?c?iesc, vb. IV. 1. Intr. A produce un zgomot caracteristic umblīnd prin noroi sau prin ap?. 2. Refl. (Fig.) A se muia; (despre oameni) a se mole?i.
   fle?c?it, -?, fle?c?i?i, -te, adj. Moale, f?r? consisten??; (fig., despre oameni) mole?it.
   flexibil, -?, flexibili, -e, adj. 1. Caro poate fi īncovoiat f?r? a c?p?ta o deforma?ie permanent?; elastic, ml?dios. 2. (Gram.) Care are flexiune
inflexibilitate s.f. īnsu?irea de a fi flexibil, flexionar^ -?, flexionari, -e, adj. Care are flexiune (2).
   flexitine, flexiuni, s.f. 1. īncovoiere, riiīudi-ere. 2. Totalitatoa schimb?rilor pe carele sufer? forma unui cuvīnt1 pentru a exprima diferite raporturi gramaticale.                 :
   fllctcnii, flicte’ne, s.f. B??icu?? plin? cu sc?’ozi-tale care se formeaz? la suprafa?a pielii īn arsurile u?oare. ' ·                   "'   ·  *   ·
 I
I' LII OH
   [linii· s.n. Gaz ele culoare galben?-verzuie, cu miros īn?bu?itor, foarte activ din punct de vedere chimic.
   fliioroscint, -fi, fluorescen?i, -ic, adj. Care prezint? fUioreseen??; tub fluorcsccnt — tub pentru iluiiiinal, īn interiorul c?ruia se produce o desc?rcare electric?, inlr-’ju amestec de gaze ?i vapori de mercur.
   fluorescent?, fluorescente, s.f. Proprietate a iituir substan?e de a emite lumin? cit timp sini iradiate cu radia?ii ultraviolete sau cu raze X.
   īluorhulrie adj. Acid fluorhidric = gaz toxic, rezultat, din combinarea fluorului cu hidrogenul, folosit la gravarea pe sticl?.
   fluoriir?, fluoruri, s.f. Compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic.
   tlu?turātie, -ii, flu?turatici, -e, adj., s.m. ?i f. (Om)’ nestatornic, u?uratic, zv?p?iat.
   Unturi, flutur, vb.’ I. 1. Intr. (Despre p?s?ri, insecte) A bate din aripi; (despre steaguri, haine etc.) a se leg?na in vint, a fīlfīi. 2. Tr. A mi?ca un obiect īncoace ?i īncolo, a face s? filfiie.
   fluture, fluturi, s.m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, cu patru aripi adesea viu colorate, ?i a c?ror larv? este o omid?. 2. (La pl.) Paiete, ii. Procedeu tehnic de īnot īn care bra?ele execut? mi?c?ri simetrice dinainte īnapoi, iar picioarele o īmpingere īnapoi, īn plan orizontal.
   Iluviiil, -ii, fluviali, -e, adj. Privitor la fluvii; in leg?tur? cu un fluviu.
   fluviu, fluvii, s.n. Ap? curg?toare cu lungime mare ?i debit, bogat, care se vars? īntr-un ocean sau intr-o mare.
   riux, fluxuri, s.n. 1. Faz? de ridicare periodic? a nivelului apei unui ocean sau a unei m?ri, ia cadrul fenomenului de maree. 2. Curgere con-linu? ?i uniform? de lichide, gaze, parlicule etc.; (fig.) ?uvoi, val, rev?rsare; flux luminos — energia luminoas? pe care o emite un izvor de lumin? intr-o unitate de timp; flux magnetic
—   m?rime egal? cu produsul dintre induc?ia magnetic? perpendicular? pe o suprafa?? dat? ?i aria acestei suprafe?e. 3. Flux tehnologic — fazele succesive ale proce&elor tehnologice. 4. Flux de informa?ie — raportul dintre cantitatea de informa?ie ?i timpul in care ea este transmis?. IIyer s.n. v. flnier.
   īo?ie, foi, s.f. 1. Frunz?; petal? sau sepal?.
2.  Bucat? dreptunghiular? de hirtie (de scris); fil? dinir-un caiet, dintr-o carte, dintr-un registru: foaie de drum = document, special caro d? dreptul cuiva de a c?l?tori cu trenul (sau cu alt mijloc de transport. īn comun) f?r? a pl?ti costul c?l?toriei. 3. Bucat? dintr-un material, cu o grosime foarte mic?; foaie de tabl?. 4. Bucat? de pīnz? īntrebuin?at? īn toat? l??imea ei la confec?ionarea unui obiect de īmbr?c?minte: fust? din trei foi. 5. (Pop., la pl.) Fust?. 6. Foaie de cort = pīnz? impermeabil? din care se fac corturi: fonie de ahtat = aluat īntins cu vergeaua, din care se fac pl?cinte, t?i?ei etc.
   foaiir, foaiere, s.n. Sal? intr-un teatru, unde spectatorii ī?i pot petrece timpul in pauze.
                                                                                                                      21G
    foaie, foaie, s.n. 1. Burduf de piele cu pere?ii īncre?i?i, cu care se pompeaz? aer intr-o forj?; burduful plisat al unor instrumente muzicale.
 2.  (Pop). Pintecc, abdomen. Var.: (1) foi s.m.
                                                                    Iohiiio s.f. 1. Senza?ie provocat? do nevoia de a iniuca. 2. (Fig.) Dorin?? nest?vilit?, l?comie.
    foamete s.f. Lips? mare, general? ?i prelungit?, de hran?.
    foarfec? s.f. v. fonrrece. foftrfece, foarfece, s.n. Unealt? sau ma?in?-unealt? pentru t?iat, compus? din dou? lame t?ioase suprapuse, unite intre ele la mijloc. Var.: foarfec? s.f.
    foarte adv. ī. Ajut? la formarea superlativului absolut: foarte mic, foarte departe. 2. (Pop.; ca determinativ pe ling? im verb) Mult, tare: i?i foarte mul?umesc.
    fobie, fobii, s.f. Stare boln?vicioas? do fric?, f?r? un motiv real.
    foc1, focuri, s.n. 1. Ardere cu flac?r? ?i cu dezvoltare de c?ldur?; foc de artificii = ardere de materii inflamabile care produc jerbe do fl?c?ri colorate; scump foc (sau de mama focului) — foarte scump; (īn exclama?ii, adesea glume?, fam.) arz?-l focul. 2. Incendiu. 3. Lupt?, r?zboi; a intra in foc = a intra īn lupt?. 4. īmpu?c?tur?; foc ! = comand? militar? pentru a īncepe tragerea. 5. Entuziasm, avīnt; plin de foc = īnfl?c?rat, entuziast; īn focul... = in toiul, īn faza culminant?. G. Durere, chin', nenorocire; a-?i v?rsa focul — a spune ce are pe inim?.
    foea, focuri, s.n. Pīnz? triunghiular? de manevr? la prora unei nave.
    foeiil, -?, focali, -c, adj. Cu privire la focarul lentilelor sau al oglinzilor-, distan?? focal? = distan?a dintre centrul unei lentile ?i focarul ei.
    foc?r, focare, s.n. 1. Punct, do convergen?? a razelor unui fascicul. 2. Parte a unui cuploi· sau a unei instala?ii de īnc?lzire, in care arde combustibilul. 3. (Fig.) Punct de concentrare ?i de r?spindire a unor ac?iuni, a unor idei etc.
 4.  Focar dc infec?ie = centru al unui .proces inflamator; loc de unde se pot r?spindi microbi; (p. ext.) loc murdar, neīngrijit.
    foc?, foci, s.f. Nume dat unor mamifere acvatice cu corpul fusiform ?i cu membrele transformate in lope?i īnot?toare.
    fochist, fochi?ti, s.m. Muncitor calificat care dirijeaz? arderea combustibilului īntr-uu focar (2).
    focos, -o?s?, foco?i, -oase, adj., s.n. 1. Adj. Plin de foc1 (5), īnfocat, īnfl?c?rat. 2. S.n. Dispozitiv de aprindere a īnc?rc?turii explozive la proiectilele de artilerie, la bombe, inir.e etc.
    foen, focnc, s.n. Vint cald ?i uscat (caracteristic regiunilor alpine din Elve?ia · ?i Austria), care bate prim?vara dinspre crestele mun?ilor.
 ? Pr.: fon.
    fofe?z?, fofeze, s.f. Nume dat unor obiccle sau p?r?i de obiecte īn form? dc arip? ori de bra?; aripa unei ferestre sau a unei u?i'· fiecare dintre penele fixate la cap?tul stinghiilor vir-telni?ei.
   foileton, foiletoane, s.n. Articol) do literatur?, do ?tiin??, de art? sau fragment de roman caro se public? īn partea de jos a paginilor unui ziar sau unei reviste.
   l'oios, -ous?, foio?i, -oase, adj., s.n. 1. Adj. (Despre arbori) Cu frunze c?z?toare; (substantivat, f. pl.) denumire dat? speciilor de arbori ?i arbu?ti din īncreng?tura angiospermelor, cu frunze care cad toamna. 2. S.n. Unul din cele patru compartimente ale stomacului rumeg?toarelor.
 . foi?tir, foi?oare, s.n. Teras? deschis? ?i ie?it? din linia fa?adei, cu acoperi? sus?inut de stīlpi; pavilion sau chio?c īntr-o gr?din?sau intr-ocurte; (īnv.) foi?or de foc = turn de observa?ie pentru descoperirea incendiilor.
   foi??, foi?e, s.f. 1. Diminutiv al lui foaie; foaie sub?ire de hīrtie, de metal etc. 2. Frunz? mic?.
   foīeMr s.n. Totalitatea produc?iilor artistice (literare, muzicale, plastice etc.) create ?i r?s-pīndite de popor.
   folcloric, -?, folclorici, -e, adj. Privitor la folclor.
   folclorist, -u, folclori?ti, -sic, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu culegerea ?i studierea folclorului.
   folcloristic, -?, folcloristici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Folcloric. 2. S.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul folclorului.
   foiiacen, -ec, foliacei, -ee, adj. Care seam?n? cu o frunz?.
   folieul, foliculi, s.m. Forma?ie anatomic? de dimensiuni mici, īn form? de s?cule?.
   foiiealu, folicule, s.f. Tip de fruct uscat, īn form? de cornet, provenit dintr-o singur? carpet?.
   iuliRulin? s.f. Hormon secretat de glandele sexuale feminine.·
   itiiie, folii, s.f. Foi?? sub?ire de aur, aluminiu, material plastic etc.
   KHo s.n. Format de hīrtie sau de carte ob?inut prin īndoirea colii de hīrtie o singur? dat?.
   folifil?, foliole, s.f. Fiecare dintre frunzuli?ele care intr? īn alc?tuirea unei frunze compuse.
   foltis, foloase, s.n. Cī?tig moral sau material; avantaj, profit.
   folosi, folosesc, vb. IV. 1. Tr. A utiliza, a īntrebuin?a. 2. Intr. A fi de folos, a servi la ceva.
 3. Iiei 1. A trage folos din ceva; a profita de ceva.
 unui tablou, al unei ?es?turi etc.) pe care apar desenele sau figurile. 4. Nume dat unor probe sportive care se desf??oar? pe distan?e mari. 5. Totalitatea mijloacelor materialo ?i’ b?ne?ti de care dispune o īntreprindere, o organiza?ie economic? etc. fondā vb. I. v. tund?.
   Tondunt, -fi, fondan?i, -te, adj., subst. 1. Adj. Care so moaie, care se tope?te u?or. 2. S.n. Substan?? caro coboar? punctul de topire al unor aliaje metalice, al unor mase ceramice etc. 3. S.f. Bomboan? preparat? dintr-o umplutur? moale acoperit? cu un strat asem?n?tor cu ?erbetul.
 _ fondator, -Oiire, fondatori, -oare, s.m. ?i f. īntemeietor.
   fondist, -ii, fondisti, -sie, s.m. ?i f. Sportiy care practic? probe de fond.
   fonem, foneme, s.n. Cea mai mic? unitate sonor? a limbii, care are func?iunea de a diferen?ia cuvintele īntre ele, precum ?i formele gramaticale ale aceluia?i cuvīnt.
   fonetic, -?, fonetici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Privitor la sunetele unei limbi; ortografic fonetic? = ortografie bazat? pe principiul scrierii cuvintelor dup? cum se pronun??. 2. S.f. Ramur? a lingvisticii care studiaz? producerea, transmiterea, audi?ia ?i evolu?ia sunetelor limbajului articulat.                            ?          '
   īoneticifm, -?, foneticieni, -e, s.m. ?i f. Specialist īn fonetic?.
   fonetism, fonetisme, s.n. 1. Totalitatea sunetelor unei limbi, unui dialect etc. 2. Mod specific de a pronun?a un anumit sunet sau cuvīnt.
   fonf, īoiinī?, fonfi, foanfc, adj. Care vorbe?te pe nas.
   fonfui, fonf?i, vb. IV. Intr. A pronun?a cuvintele nazal.·
   fonic, -?, fonici, -c, adj. Care se refer? la sunete, format din sunete; sonor.
   fonograf, fonografe, s.n. Vechi aparat pentru īnregistrarea ?i reproducerea sunetelor.
   īoncgrāmu, fonogramc, s.f. 1. īnregistrare a sunetelor pe un disc, pe o band? de magnetofon, pe o pelicul? cinematografic? etc. 2. Mesaj transmis prin telefon ?i īnregistrat automat pe un formular special.
   fonologie, -īi, fonologiei, -c, adj. Privitor la foneme sau la fonologie.
FONOLOGIE
zu
   ?fonologie s.f; Ramur? a foneticii care se ocup? cu studiul sunetelor limbii clin punctul do vedere al valorii lor func?ionale.
   fonotec?, fonoteci, s.f. Colec?ie de īnregistr?ri sonore pe discuri, pe benzi de magnetofon ele.
   fontnnel?, fontanclc, S.f. Spa?iu ncosificat dintre oasele craniului la noul-n?scut.
   fontii, fonte, s.f. Aliaj de fier ?i carbon produs īn furnale ?i folosit la elaborarea o?elului sau la turnarea direct? a unor piese.
   for, foruri, s.n. 1. Pia?? īn Roma antic?, tinde ora concentrat? viata politic?, economic? ?i religioas? a ora?ului. 2. Autoritate, organ de stat; (p. ext.) organ politic, ?tiin?ific ctc. care se bucur? de o mare autoritate; for interior = con?tiin??.
   fora, forez, vb. I. Intr. A s?pa g?uri īntr-un teren pentru a ajunge la un z?c?mīnt, pentru a explora structura geologic? etc.
   foniib?r, foraib?rc, s.n. Pies? de metal īn form? de ?urub īn unglii drept, cu care se poate bloca o u?? sau o fereastr?.
   foraj, foraje, s.n. Ac?iunea de a fora; ansamblul opera?iilor executate pentru realizarea unei sonde.
   īoraminiīir, foraminifcrc, s.n. (La pl.) Ordin de protozoare marine, avīnd" corpul acoperit cu o cochilie calcaroas? prev?zut? cu orificii pentru pseudopode; (?i la sg.) animal din acest, ordin.
   forceps, forcepsuri, s.n. Instrument folosit pentru extragerea f?tului viu, īn cazul unei na?teri grele.
   forestier, -?, forestieri, -c, adj. Privitor la p?duri, de p?dure.
   forīeeii, foarfec, vb. I. Tr. 1. A t?ia īn buc??i cu foarfecele sau cu alt obiect t?ios. 2. (Fig.) A cerceta (o lucrare literar?, ?tiin?ific? etc.) cu o minu?iozitate exagerat?; a critica cu asprime.
   forfetar, -ii, forfetari, -e, adj; (Despre tarife, taxe, impozite etc.) Stabilit dinainte la o sum? global?, invariabil?.
   forfot? s.f. Mi?care gr?bit? ?i zgomotoas? de colo pīn? colo.
   forfoti, forfotesc, vb. IV. Intr. 1. (Despre mul?imi) A umbla īncoace ?i īncolo, a foi, a mi?una. 2. A fierbe cu zgomot īn?bu?it, a clocoti īncet.
   īdrint, forin?i, s.m. Unitate b?neasc? oficial? a Ungariei.
   forj?, forjez, vb. I. Tr. A prelucra un metal prin presare la cald sau la rece, cu ajutoiul ciocanului ori al presei.
   forjat, -?, forja?i, -te, adj. (Despre metale sau aliaje) Lucrat prin forjare; fier forjat — o?el prelucrat artistic prin forjare.
   forj?, forje, s.f. Instala?ie simpl?, fix? sau mobil?, pentru īnc?lzirea metalelor īn vederea forj?rii.
   forjor, forjori, s.m. Muncitor care lucreaz? la forj?.
   form?, formez, vb. I. Tr. 1. A da fiin?? ?i form? unui lucru; a face; (refl.) a c?p?ta fiin??, a lua o form?; a se dezvolta. 2. (Despre elemente
multiple) A, alc?tui, a constitui; a reprezenta.
 3. A instrui po cineva īntr-o profesie; a oduca. forin?l, -?, formali, -e, adj. 1. Privitor la form?,
 care ?ine de form?; (adverbial) īn aparen??. 2. Formulat precis, categoric. 3. F?cut de ftiriri?, caracterizat prin formalism.
   īormtildchM? s.f. Gaz cu miros īn?ep?tor, derivat de la motan, īntrebuin?at la fabricarea r??inilor sintetice, a lacurilor, coloran?ilor, explozivilor etc.
   formalism s.n. 1. Tendin?a de a da importan?? exagerat? formelor ?i formalit??ilor īntr-o activitate, īn dauna con?inutului. 2. Orientare caro acord? īntīictate formei operei de art?, care consider? forma ca scop īn sine ?i nu ca expresie a con?inutului.
   formalist, -ii, formali?ti, -ste, s.m. ?i f·., adj.
 1. (Persoan?) care d? dovad? do formalism. 2. (Persoan?) care adopt? o atitudine do polite?e exagerat?.
   formalitate, formalit??i, s.f. 1. Condi?ie de form? cerut? pentru valabilitatea unui act.’ 2. Corin?? impus? de regulile do polite?e.
   formaliza, formalizez, vb. I. Refl. A se sim?i jignit pentru c? cineva n-a respectat o regul? neīnsemnat? de polite?e.
   format1, formate, s.n. Ansamblul dimensiunilor care caracterizeaz? forma ?i m?rimea- unui corp plat; ansamblul dimensiunilor unui produs de hīrtie finisat sau al unui text tip?rit, de form?, dreptunghiular?.
   formiit2, -?, forma?i, -te, adj. InsLruit; maturizat, matur. .
   formativ, -?, formativi, -e, adj. Care ser.ve?te. sau contribuie la formarea cuiva sau a ceva.
   forma?ie, forma?ii, s.f. 1. īntocmire, obnsti-tuire, organizare. 2. Strat de roci dintr-o anumit? perioad? geologic?. 3. Forma?iune social-ccāno-mic? = treapt? de dezvoltare istorice?te determinat? a societ??ii, caracterizat? prin U-un anumit nivel al for?elor de produc?ie, prin'rela?ii de produc?ie corespunz?toare acestora, printr-o structur? social? specific? ?i o suprastructur? adecvat? bazei economice existente.
 4. (Mii.) Felul īn care este dispus? o unitatormi-litar?. 5. Ansamblu artistic. C. (Sport) Componen?a unei echipe. 7. Combina?ie de cifre· sau de figuri la unele jocuri. Var.: forma?iāno s.f.
   forma?iune s.f. v. forma?ie, form?, forme, s.f. 1. Modul de organizaro. a elementelor din caro se compune, un obiect, structura lui intern? ?i extern?- 2. īnf??i?are, aspect exterior; proprietate a unei figuri determinat? de raporturile dintre diferitele ei dimensiuni. 3. Form? de relief = aspect exterior al suprafe?ei terestre. 4. Tipar caro serve?te pentru a fabrica anumite obiecte sau pentru a le da o anumit? īnf??i?are. 5. (Lingv.) īnveli?ul sonor al unui cuvīnt. C. Fel, chip, mod; a fi in form? = a fi īn cele mai bune condi?ii fizico sau intelectuale. ? 7. Form? dc guvern?mlnt = mod de organizare,?i de conducere politic? ?i social? a unei· ??ri. 8. Dispozi?ie legal? de procedur?;
FOTBAL
 220
 jurul'corpului de la lalio īn jos, sau din dou? buc??i, una acoperind partea din fa?? a corpului (ca un ?or?.), cealalt? pe cea din spate.
   īotbai s.n. .Toc sportiv īntre dou? echipe de cile 11 juc?tori care lovesc o minge cu piciorul sau cu alt? parte a corpului īn afar? dc mīini, c?utīnd s? o introduc? īn poarta adversarului.
   fotbalist, -ii, fotbali?ti, -sic, s.m. ?i f. Persoan? care practic? fotbalul.
   fotbalistic, -ii, fotbalistici, -c, adj. Care se refer? la fotbal.
   foto-1 Element de compunere cu sensul „al luminii“, „produs de lumin?“ sau „fotografic“, servind la formarea unor substantive. foto2 adj. invar. Fotografic: atelier foto. fotoehimic, -ii, fotochimici, -e, adj. Caro se refer? la transform?rile chimico provocate sau accelerate do lumin?.
   fotoedpie, fotocopii, s.f. Copie fotografic? a unui document, a unui text etc.
   fotoclictric, -?, fotoclectrici, -c, adj. Efect fotoclectric = emisie de electroni de pe suprafa?a metalelor sub ac?iunea luminii; celul? foloeleclric? = element do circuit electric, bazat pe efectul fotoelectric, care las?,s? treac? prin el un curent de intensitate mai mare sau mai mic?, dup? cum iluminarea sa este mai intens? sau mai slab?, fiind īntrebuin?ai īn cinematografie ?i televiziune. (
   fotogenie, -?, fotogeniei, -e, adj. (Despre oameni) Care are calit??ile cerute pentru a putea fi reprodus īn mod avantajos īn fotografie sau īn film.
   fotograf, fotografi, s.m. Specialist īn tehnica fotografic?.
   fotografia, fotografiez, vb. I. Tr. A fixa imaginea unui obiect, a unei persoane otc. pe un film sau pe o plac?, cu ajutorul unui aparat fotografic.
   fotogruīic, -ii, fotografici, -e, adj. Privitor la fotografie; care serve?te la fotografiere; care este ob?inut prin fotografiere.
   fotografie, fotografii, s.f. Imagine pozitiv? ob?inut? prin fotografiere; tehnica fotografierii.
   fotogram?, fotograme, s.f. Fotografie luat? din avicn sau dinlr-un punct īpalt de pe P?mīnt, folosit? īn cartografie ?i īn topografie, fotogrammetrie s.f. Ramur? a topografiei care se ocup? cu determinarea formei ?i dimensiunilor obiectelor pe baza fotogramelor.
   foiograviir? s.f. Procedeu fotografic folosit Ia confec?ionarea cli?eelor, cu ajutorul c?ruia se ob?in plan?e care permit tirajul tipografic al imaginilor.
   fotoHiografie, fotulitografii, s.f. Procedeu de preparare a formelor de tipar prin fotografiere pe o plac? litografic?.
   fotoliu, fotolii, s.n. Scaun mare (capitonat), cu sp?tar ?i cu rezem?tori pentru bra?e.
   fotoliz?, fotolize, s.f. Descompunere chimic? a unei substan?e sub ac?iunea luminii.
   fotoluminescin?? s.f. Luminescen?? a unor substan?e provocat? prin iluminarea sau iradierea lor cu radia?ii ultraviolete ori cu raze X.
   fotometrio s.f. Parte a fizicii care se ocup? cu studiul ?i cu m?surarea radia?iilor luminoaso.
   fotomitru, fotometre, s.n. Instrument pentru m?surarea intensit??ii surselor do lumin?.
   fotomontaj, fotomontaje, s.n. Ansamblu de fotografii ori fragmente do fotografii dispuse īntr-o figur? unic?.
   foton, fotoni, s.m. Particul? (corpuscul, cuant?) a radia?iei electromagnetice.
   īotonastie s.f. Mi?care a petalelor sau a frunzelor provocat? do varia?ia intensit??ii luminii.
   fotoreportaj, fotoreportaje, s.n. Reportaj' care prezint? evenimente, fapte diverse etc., īn fotografii īnso?ite de un scurt text explicativ.
   fotoreporter, -?, fotoreporteri, -c, s.m. ?i f. Fotograf specializai īh instantanee pentru fotoreportaje.
   fotosensibil, -?, fotoscnsibili, -e, adj. (Despre substan?e) Care este sensibil la lumin?.
   fotosfer? s.f. Stratul exterior al Soarelui, care emite radia?ia luminoas?.
   fotosintiz?, fotosinteze, s.f. Asimilare cloro-filian?.
   fototec?, fototeci, s.f. Colec?ie de fotografii organizat? pentru diverse studii.
   fototelcgrafic s.f. Transmiterea pe cale electric? a unor imagini statice.
   fototerapie s.f. Tratament medical care folose?te radia?iile luminoase (natlirale sau artificiale).
   fototipic, fo'totipii, s.f. Procedeu prin caro se execut? reproduceri cu ajutorul unui cli?eu format dintr-un strat sub?ire do gelatin?, aplicat pe o plac? de cupru; reproducere ob?inut? prin acest procedeu.
   fototropism s.n. Mi?care automat? a organelor vegetale c?tre sursa de lumin?.
   fotozincografie s.f. Procedeu de reproducere a unei fotografii prin copierea pe o plac? do zinc.
   fovism s.n. Curent īn pictura francez?, ap?rut la īnceputul sec. XX, care exalt? culoarea pur?, distribuit? īn pete mari, adeseori violente, fox, foc?i, s.m. Foxterier. foxteriir, foxlcrieri, s.m. Ras? de cīini mici, cu urechile scurte ?i picioarele drepte, folosi?i pentru vīnarea animalelor din vizuini.
   fdxtrot, foxtroturi, s.n. Dans modern de ori-, gino american?, cu ritm sincopat.
   frac, fracuri, s.n.'Costum b?rb?tcsc do ceremonie, din stof? de culoare neagr?, cu sacoul scurt īn fa?? pin? īn lalie, iar īn spate terminat, cu dou? cozi lungi.
   fracturii, fracturez, vb. I. Tr. ?i refl. A produce (sau a suferi) o fractur?.
   fractur?, fracturi, s.f. 1. (Med.) Rupere, complet? sau incomplet?, a unui os. 2. (Tehn.) Suprafa?? neregulat? produs? prin ruperea unui obiect.
   inie fio, frac?ii, s.f. Simbol sau num?r reprezen-tīnd raportul a dou? numere īntregi.
   frac?ionā, fractionez, vb. I. Tr. A īmp?r?i un īnlrcg īn mai multe p?r?i egale.
 membrilor acelui partid: frac?iune parlamentar? — grupare īnl.r-un parlament formal? din reprezentan?ii unui anumil partid politic.
   frag, fragi, s.m. Plant? peren? din familia rozaceelor, cu tulpina scurt?, cu flori albe ?i fructe comestibile.
   fragii, fragi, s.f. Receptaculul c?rnos al fragului, pe suprafa?a c?ruia se g?sesc pres?rate fructele.
   fraged, fragezi, -de, adj. 1. (Despre plante) Tin?r, crud; (despre carne) care provine de la animale tinere. 2. (Despre copii) Mic, ginga?; virat? fraged? — virsta copil?riei.
   fragil, -ii, fragili, -c, adj. Care se sparge, se sf?rīm?, se fn'nge u?or; firav.
   fragment, fragmente, s.n. Parte sau frīnlur? dintr-un tot,; parte izolat? dintr-o scriere.
   fragment?, fragmentez, vb. I. Tr. A īmp?r?i, a t?ia īn fragmente.
   fragmentar, -ii, fragmentari, -e, adj. Care so prezint? īn fragmente, f?rīmi?.al.
   fralit, fra hturi, s.n. Document caro īnso?e?te o marf? transportat? pe calea ferat?; scrisoare de tr?sur?.
   fr?icr, -ii, fraieri, -e, s.m. ?i f., adj. (Om) prost., care nu ?l.ie s? profite īnt.r-o anumit? īmprejurare.
   l'ranc1, franci, s.m. Denumire a unit??ii b?ne?ti principale din Fran?a, Belgia, Elve?ia ?i numeroase alte ??ri.
   franc-, -ii, franci, -c, adj. Care spune pe fa??, f?r? īnconjur ce gīnde?te.
   franc?, franchez, vb. I. Tr. 1. A timbra o scrisoare. 2. A pl?ti anticipat taxa de transport pentru un colet.
   francez, -ii, francezi, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care so refer? la Fran?a's?u la popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Fran?a.
 2. S.m. Persoan? f?cind parte din poporul caro s-a constituit ca na?iune pe teritoriul Fran?ei.
   franche?e s.f. Calitatea de a fi sincer, de a-?i spune deschis gindurile.
   francisc?n, -ii, franciscani, -e, s.m. ?i f., adj.
 1. S.m. ?i f. C?lug?r (sau c?lug?ri??) din ordinele īnfiin?ate in sec. XIII de Francisc din Assisi. 2. Adj. Caro ?.ine do ordinul franciscanilor (1).
   franciunsun, francmasoni, s.m. Membru al unei organiza?ii francmasonica; adept al francmasoneriei.
ob?inute pe un ecran, ca urmare a ’ unui fenomen de interferen?? sau de difrac?ie. Var.: ('2) fr?nj? s.f.
   fran?? s.f. v. franj.
   fran?uzise, -casc?, fran?uze?ti, adj. Francez; (substantivat, f.) limba francez?.
   fran?uze?te adv. īn felul francezilor; īn limba francez?.
   Irnn?uzism, fran?uzisme, s.n. Cuvint sau expresie īmprumutat? din limba francez? de o alt? limb? ?i neadaptat? la sistemul acesteia.
   fran?uzit, -?, fran?uzi?i, -te, adj. (?i substantivat) Care imit? obiceiurile franceze ?i folose?te, f?r? a fi necesar, cuvinte ?i expresii franceze.
   fran?uzoaic?, fran?uzoaice, s.f. Femeie care face parte din poporul francez.
   franzel?r, franzelari, s.m. Persoan? care face sau vinde franzele.
   franzel?, franzele, s.f. Pline alb?, de form? lunguia??.
   franzcl?rie, franzel?rii, s.f. Pr?v?lie unde se vīnd franzele.
   īrapā, frapez, vb. I. Tr. 1. A face impresie, a bate la ochi. 2. A r?ci ?ampania sau alte b?uturi alcoolice cu ajutorul ghe?ii.
   frapant, -?, frapan?i, -te, adj. Care frapeaz?, care bate la ochi.
   frapier?, frapiere, s.f. Vas, de obicei din aluminiu, folosit pentru r?cirea cu ghea?? a b?uturilor.
   fr?sin, frasini, s.m. Arbore cu coroana rar?, cu fructe (samare) alungite, al c?rui lemn, rezistent ?i flexibil, se folose?te īn industria mobilelor, a articolelor de spori etc.
   fr?te, fra?i, s.m. 1. Persoan? de sex masculin considerat? īn raport cu alt? persoan? n?scut? din aceia?i p?rin?i (frate bun) sau numai din acela?i tat? ori din aceea?i mam? (frate vitreg)·, (la pl.) nume dat copiilor (b?ie?i ?i fete) n?scu?i din aceia?i p?rin?i; fra?i de lapte = copii care au supt la aceea?i doic?. 2. Termen familiar, prietenesc cu care se adreseaz? cineva unei persoane (indiferent de sex). 3. C?lug?r care nu este clcric ?i caYe ajut? la treburile gospod?re?ti. 4. L?star care cre?te din nodurile de la baza tulpinii cerealelor p?ioase.
   fratern, -ii, fraterni, -e, adj. Fr??esc, fraternitate, fraternit??i, s.f. Leg?tur? strins?, prieteneasc?, īntre persoane, colectivit??i sau popoare.
rit/V'l'i:UNr/,A
  222
    īnilmil'/.ii, fraternizez, vii. I. 1 n 1 r. A manif<!Klr< r.dulimunii! i'r??.e?li la^il (Io cineva; u Tmui isunu comunii cu cineva.
    Inilrloid, -ii, fratricizi, -tic, snbsl., adj. I. S.in. .f,ii T., adj. (Persoan?) cai'« ?i-a uc.is fratele ;;an sora. 2. S.u, Omni· do l'rulo finii (Io sor?. !(. Adj. Caro constituie n c.rim? fa?? (Io un fralo, o fiorii nan ra?? do minimii s?i.
    Viaiiilii, fraudez, vb. 1. Tr. A snvīr?i o frauda, fnuiilii. fraude, H.r. S?vir.?iroa ou roa-erodin??, pentru a ob?ine mi profit, u unor fapt.0 p?gubitoare piMil.ru allil persoan?.
    IViiikIiiIiīh, -oiiniI, frauilula?i, -aasc, adj. (Ilos-iro ac?iuni) (iiii’o no bazeaz? po fraud?, po īn?u-?l.orio.
    l'nV/.ĪV, fraze, s.f. īmbinare a dou? sau mai īimllo propozi?ii legale īnlrn olo prinl.r-nn raporl, do coordonare sau do subordonare; frazii muzical? ,!iuee,osinno do sunete o.aro formeaz? o iinil,al.o cu sens expresiv propriu.
    l'rii/,i>ol(i|vl(t; -ii, frazeologici, -r, adj. Caro j.ino do frazeologie, privitor la riwvmoloj?io.
    Vl'ir/.I'O logio, frazeologii, N,1'. I. Vel propriu mini limlii sau unui seriilor do a construi frazele. 2..Vorb?rie f?r? con?inut, vorlio goale.
    frilge/.i, fnlg-ezesc, vb. IV. Hori. .?i Ir. (llespro unolo alimente) A dovoni (sau a face s? dovin?) fraged.
    trilgoziino s.r, Īnsu?irea do a Fi fraged, frilmtiila, fr?mlnt, vh. 1. I. 'I'r. A amesteca (cu min?ile) un aluat, ponl.ru n-l preface īnlr-o mas? uniform?. 2. Tr. (l('i;?·.) A examina o idoo, im plan, o problem? inloreind-o po toate fe?ele, it. Tr. ?i rofl, A (so) mi;,«',a puternic; a. (so) agila; ,n (so) nelini?ti, a (so) īngrijora.
                                                                     I'riliiiīnliir«, fn'iniiiitāri, s.f. Ac?iunea do a (ne) friSmintn; noaslimp?r; tulburare, zbucium. IrilKliK'l, fritsineturi, s.u. l’?duro do frasini, -oi'ise?, fralc?ti, adj. (Iu do fralo, afectuos, di'voi al..
    I'rīljo?lo adv. Īu mod fr??esc, o.a fra(.ii,' fr??ie, frilfii, s.f, I. Leg?tur? do rudonio īnlro fra?i; iubire fr??easc?. 2. Prietenie slrins?, ?cald?; inl'r?liri'.
    freiimilt, fre<tm<itc, s.u.l. /.gontol surd, produs do Iniiizelo mi?cate do vini., do valurile m?rii olo.; murmur do voo.i nedeslu?ite. li. (Pig.) Fior, īnfiorare.
    liniile, -it. freatici, -<·, adj, , (l'ospro ape sau ptnv.o do apo subterane) Cave so ivl'l? po primul •siral. impermeabil din scoar?a terestr? ?i din caro so alimenteaz? izvoarele .?i finlinilo.
    I'i'oeil, frec, vh. I. Tr. I. A mi,?ea for?ai un corp po suprafa?a alini corp; a lustrui, a cur??a un obiect, ?torguidu-l. 2. A fric?iona o parlo a cor-l>ului. <5. A amoslooa (cu lingura) un alimonl, pontru a ob?ine o mas? omogen?. -I. (l''am.) A o\amina riguros pc cineva; a mustra cu asprime.
    VreoAre. freciiri, s.f. 1. Ac?iunea do a freca. 2. (1 ·'i.·..) Interac?iune a doua corpuri aflato īu contact, concret iv.ul? prin for?e ?i momente caro so opun deplas?rii sau tendin?ei do dopla-.suro a corpurilor unul fa?? do cel?lalt.
   f rocii)ii rit, ’frec?turi, s.f. 1. Loc caro ·poarlii urma nuci frec?ri. 2. (I>'ig.) Mustrare aspr?, it. (Kig.; la pi.) Divergen?e, neīn?elngeri.
   Ireou?ol s.m. pl. Aluat, ras po rāz?toare sau frooal, īn .palme, caro so_ fiorbo īn sup?. frec?ii', s.f. v. (riiijiiino. l'recii?, frcciifuri, s.n. .1. A-i trage cuiva un frcciif f- a muslra cu asprime. 2. (i''ig.; la pl.) J)iverf?en?,o, nfiin?.olof'cri.
   ficovinl, -ii, frcciH'.n[i, -ic, adj. Caro.su īntīnipl? des, la intervale do timp scurte.
   frervculii, frccve.ntcz, vl>. 1. ’I'r. A so duco (regulat.) la ?coal?, la spoclacolo ele.
   Irccv£n(.ii, frecven?e, s.f. l.Hepel.are (regulat?) a unei ac?iuni, a unui fenomen ele,. 2. Participare a elevilor sau a sl.uden?.ilor la cursuri, .‘1. Num?rul do ropel?vi alo unui fenomen periodic īnl.r-o mii 1 aIo de l.inip.
   frecmijiuiilni. frecvcnlmctrc, s.n. Instrument pentru m?surarea frecven?ei unei m?rimi caro varia·/,? periodic.
   Vi'etloiu'i, frnhmt'z, vb. 1. Tr. A īngina ineeli?or o melodie.
   l'rogiUii, fregate, s.f. 1. Nav? militar? c.u pinzo, ccliipal.? cu lunuri, l'olosil? īn Iroeul īn spocial pentru recunoa?teri. 2. Con do p?s?ri palmi-podo, cu coada ?i arijiilo lungi, caro l.r?iosc īn apropierea m?rilor tropicale.
   īnmul?ii, fream?t, vb. 1. Inl.r. 1. (Despro frunze, p. exl.. despre copaci, p?duri) A produce fream?t,. ,2. (Despro colectivit??i) A so mi?ca, a so agila.
   l'mivUe. -īi. frenetici, -r, adj, Cuprins do frenezie; (advi'i’bial) violent; pasional..
   frenezie, frenezii, s.f. Stare do excitare, puternic?, do pasiune violent?.
   iremilogio s.f. Teorie no?l.iin?ifie? potrivii c?reia ar exista anumite rela?ii īnlro forma craniului .?i unolo func?ii nervoase.
   froseīi, fresce, s.f. I. Picturii monumenlal-doeoral.iv?, fileul? po un zid cu leneniala īnc? ud?. 2. (Ki£.) Compozi?ie literar? do propor?ii mari, caro īnf??i?eaz? tabloul unei societ??i, al unei epoci.
   fretii, fretez, vb. I. Tr. A asambla prin strin-j?oro dou? piese, dou? tuburi metalice c.tc.
   fril?, frete, s.f. Tub sau inel metalic montai for?ai, la cxleriorul unei piese luimlare penlru a
o  consolida; fir melalio īnf??urat for?ai po o pies? lubular? penlru a-i m?ri rezisleu?a. frez adj. invar. .11 o culoarea fragilor, frez?, frezez, vb. 1. Tr. A prelucra un material prin a?cliiero cu freza*.
   frez?1, freze, s.f. Unealt? cu unul sau' mai multe t?i?uri dispuse simetric īn jurul unui ax, folosit? la prelucrarea prin a?oliiore.
   īft'zii3, freze, s.f. Piept?n?tur? b?rb?teasc?, friabil, -fi, friabili, -e, adj. (Despre materiale) Care se f?rimi?eaz? u?or.
   fri>'il s.f. Stare de mare nelini?te provoca?ii de nn pericol, real san imaginar.
   fricos, -oāsil, frico?i, -mjfe, adj. (Adesea substantival) Caro so las? u?or cuprins do fric?.
rnc t?iat? īn buc??i
. prepara un aliment focului (īn frigare,
i   pr?ji īn tigaie. 2. t sau despre corpuri , a provoca arsuri, c?li.
j., s.m. ?i f. 1. Adj. iu Ia popula?ia ei; uirlal? īn antichi-adoptat? īn timpul , ca simbol al liber-r al Frigiei. ilap de construc?ie regat frigorigen, iri īraluri sc?zute, ali-r alterabile.
;au indiferen?? fa??
e,  adj., s.n. 1. Adj. ce sau despre agen?i
ii  (la un mediu ce iu care so afl? la o
3.n. Ansamblu alc?tui producerea fri-n care trebuie reali-
-c, adj. Privitor la ;lanl? sau amestec sau transfer? frig; •ifer (2).
-e, adj. Caro poate t = agent frigorific, a tehnicii care slu-;iilc de producere a
>i7sc, adj. 1. Care are spre locuin?e) care p?streaz? c?ldura in?o) Care suport?
le p?s?ri cīnt?loare, ;x. cinteza, canarul,
. (Despre alimente) ? la foc, (p. ext.)
   ffriz, frize, s.n. U. Pies? de lemn de esen?? tare, folosit? la fabricarea parchetului ?i īn tīmpl?rie. 2. Chenar care īncadreaz? o pardoseal? de parchet īn lungul pere?ilor.
   friz?, frize:, vb. I. Tr. ?i refl. (Rar) A(-?i) ondula p?rul; a (se) coafa.
   friz?, frize, s.f. 1. Parte a antablamenluīui, cuprins? īntre arhitrava ?i corni?a unei coloane antice. 2. Ornament īn jurul unui vas, unui sarcofag, unei s?li etc., īn form? de band? cu picturi sau reliefuri.
   frizer, frizeri, s.m. Lucr?tor care se ocup? cu b?rbieritul ?i cu tunsul p?rului.
   frizerie, frizerii, s.f. Atelier pentru tuns, pentru ras ?i pentru frizat.
   frizeri??, frizerite, s.f. Lucr?toare caro se ocup? cu b?rbieritul ?i cu tunsul purului, frizur?,, frizuri, s.f. Frez?2, frīn?, frine:, vb. I. Tr. A opri sau a īncetini mersul unui vehicul cu ajutorul frīnoi; (fig.) a īmpiedica dezvoltarea sau manifestarea unei ac?iuni, a unei activit??i.
   īrīmir, frinnri, s.m. Muncitor īns?rcinat cu manevrarea frīnei de min? a vagoanelor de cale ferat?.
   fi'īn?, frine, s.f. 1. Dispozitiv pentru oprirea sau pentru īncetinirea unui corp ori a unui vehicul in mi?care. 2. (Fig.) Piedic?, obstacol in calea unei ac?iuni, a unei activit??i.
   frīnge, fring, vb. III 1. Tr. A rupe un obiect prin lovire, ap?sare sau īndoire; a fractura. 2. Refl. Ase apleca, a se īndoi de mijloc. 3. Tr. (Fig.) A īnvinge, a birui (in lupt?).
   frīngliie, fringhii, s.f. Cablu, sfoar? lung? ?i groas?, confec?ionat? din mai multe ?uvi?e de fibre, īmpletite sau r?sucite.
   frīnt, -?, frin?i, -te, adj. 1. Rupt; (despre linii) care prezint? īndoituri, īntors?turi (īn form? de unghi). .2. (Fig.) Foarte obosit, extenuat.
   frīntur?, frinluri,sj. 1. Bucal? rupt?, desprins? de la locul oi; parte dintr-un īntreg. 2. (Pop.) Fractur?.
   frīu. (1) friie, (2) frine, s.n. 1. Ansamblul curelelor, īmpreuna cu z?bala, care se pun pe capul unui cal pentru a-1 putea mina ?i conduce. 2» (Fig., Ia pl.) Conducere.
   frdmlu, fronde, s.f. Atitudine potrivnic?, sfid?toare, fa?? de cineva sau de ceva; opozi?ie-pornit? din motive personale.
FRONT
 224
                                                 i
   Tront, fronturi, s.n. 1. Locul unde se desf??oar? ac?iunile de lupl? īn timp de r?zboi; partea dinspre inamic a unui dispozitiv de lupt?; partea spre care este orientat? o forma?ie militar?, sportiv? ele. 2. Mare unilale operativ? compus? din mal multe armate; (fig.) grup organizat īn vederea unei lupte comune. 3. Por?iune dintr-un z?c?tninl. rnulc se face t?ierea rocilor, īn exploat?rile miniere, i. Planul vertical īn care este si-iuat? fa?ada unei cl?diri. 5. (Fiz.) Front dc und? — suprafa?a de und? cea mai dep?rtat? de surs? in cursul propag?rii unei undo.
   frontul, -ii, frontali, -c, adj. 1. Care ?ine de regiunea frun?ii. 2. Care se afl? īn fa??; care se face īn fa??.
   frontier?, frontiere, s.f. Linie caro desparte leritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de o īntindere do ap? care nu face parte din teritoriul s?u.
   frontispiciu, fronlispicii, s.n. 1. Partea superioar? a fa?adei unui edificiu sau a unui monument. 2. Prima pagin? a unei c?r?i, care cuprinde titlul, numele autorului ele.; partea dc sus de pe prima pagin? a unui ziar, cuprinzīnd numele ziarului ?i alte indica?ii.
   fronton, frontoane, s.n. Element arhitectural decorativ, de obicei do form? curb? sau triunghiular?, plasat deasupra intr?rii unui edificiu, deasupra u?ilor, a ferestrelor etc. · frotiu, froituri, s.n. Preparat īntins pe o lam? īn vederea unui examen microscopic.
   fruct, fructe, s.n. 1. Forma?iune caracteristic? plantelor angiosperine, care se dezvolt? din pistil (dup? fecundare) ?i care con?ine semin?ele. 2. (Fig.) Rezultat material sau moral alunei ac?iuni, al unei act ivi Iu?i.
   fructier?, fructiere, s.f. Vas īn care se pun fructele pe mas?.
   fructifer, -īi, fructiferi, -c, adj. (Despre pomi) Care produce fructe comestibile.
   fructifici, fructific, vb. I. 1. Inl.r. (Despre bani, capitaluri) A aduce venit, a spori. 2. Tr. (Fig.) A folosi cu profit o valoare, o situa?ie, o ocazic.
   īruet(5z? s.f. Monozaharid prezent īn fructele dulci, īn miere, īn flori etc.
   fructuos, -osis?, fructuo?i, -oase, adj. Care d? rezultate bune, avantajos.
   frugal, -n, frugali, -e, adj. (Despre mese) Alc?tuit din mīncare pu?in? ?i simpl?.
   frumos, -o?s?, frumo?i, -oase, adj., adw, s.n.
1. Adj. Care place pentru armonia liniilor, mi?c?rilor, sunetelor, culorilor; caro are īnsu?iri estetice. 2. Adj. Caro place din punct de vedere moral. 3. Adj. (Despre timp) Senin, calm, lini?tit.. 1. Adj. (Despre fapte, ac?iuni ale oamenilor) Remarcabil, bun, de valoare. 5. Adv. īn mod pl?cut, armonios, estetic. <!.,Adv. Bine, potrivit, a?a cun! se cuvine. 7. S.n. īnsu?ire a.obiee-felor naturii ?i a crea?iilor omene?ti care provoac? satisfac?ie estetic?.
   frumuse?e, frumuse?i, s.f. 1. īnsu?irea a ceea ce este frumos. 2. Lucru frumos sau persoan? frumoas?.
   frunt?r, fruntare, s.n. Cureaua care trece peste fruntea calului, legīnd p?r?ile laterale ale c?pe?elei.
   frunta?, -ii, frunta?i, -c, adj., s.m. 1. Adj. (?i substantivat) (Persoan?) care esle īn frunte īnlr-o activitate. 2. S.m. Grad militar īntre osta? ?i caporal.
   Minte, frun?i, s.f. 1. (La oameni) Partea dc sus a fe?ei, cuprins? īntre sprinceno ?i p?r ?i m?rginit? lateral de tīmple; (la animale) partea dinainte a capului, deasupra ochilor. 2. (Fig.) Ceea ce este mai bun, mai de seani?, mai ales; persoan? care se distinge dinlro altele; in frunte = īnainte, pe primul loc; īn locul cel mai de cinste. 3. Lichid ob?inut la īnceputul unei distil?ri frac?io-nate.
   frunzar. frunzare, s.n. 1. Desi? format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Umbrar f?cut din crengi. 3. Frunze uscate, servind ca a?ternut sau ca nutre?, pentru vite.
   frunz?, frunze, s.f. Organ principal al plantelor, format dintr-un limb ?i o codi??, care serve?te la respira?ie, transpira?ie ?i asimila?ie.
   frunz?re?l?, frunz?reli, s.f. Faptul de a frunz?ri.
   frunz?ri, frunz?resc, vb. IV. Tr. A r?sfoi repede foile unei c?r?i, ale unui dosar ele., cercetīnd con?inutul īn mod superficial.
   frunzi?, frunzi?uri, s.n. Frunzele unuia sau ale mai multor arbori; mul?ime de frunze.
   IrunziĪG, -o?s?, frtinzo?i, -oase, adj. Cu frunze multe ?i dese.
   īrupt. s.n. Produsul īn lapte al animalelor mulg?toare; derivate ale laptelui; mīncare de lapte, ou?, carne ?i pe?te (sau derivate ale lor) de la care cre?tinii ortodoc?i sīnl opri?i in zilele de post.
   frust, -?, fru?li, -sie, adj. (Livr.) Natural, simplu; rudimentar.
   frustra, frustrez, vb. I. Tr. A lipsi pe cineva (īn special statul) de un drept, de un bun.
   italie. adj. Acid ftalic = acid organic in form? de cristale albe, folosit īn industria maselor plastice.
   ftizie, -u. ftiziei, -c. adj., s.m. ?i f. Tuberculos, ftizie, ftizii, s.f. Tuberculoz? pulmonar?, ftiziologie s.f. Ramur? a medicinii care studiaz? tuberculoza pulmonar?.
   rucsin? s.f. Colorant, ro?u folosit Ia vopsitul pieilor, al ?es?turilor etc.
   ?r.dfil, -?, fuduli, -e, adj. Īngīmfat, īncrezut, inīndru; arogant.
   fuduli, fudulesc, vb. IV. Refl. A se f?li; a deveni īngīmfat.
   fudulie, (2) fudulii, s.f. 1. Faptul de a fi fudul. 2. (Pop.) Testicul al unor animale.
   fugaci, -e, fugaci, -c, adj. (Despre cai) Care alearg? bine, iute la fug?.
   fug?r, -ii, fugari, -c, adj,, s.m. ?i f. 1. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care a fugit de undeva pentru a scap? de o primejdie sau de o urm?rire. 2. Adj. Care Ireco repede; fugitiv. 3. Adj. (Des-
N
FUND
pre cai) Fugaci; (p. ext.; substantivat, m.) cal.
   fug?1 s.f. 1. Faptul de a fugi; deplasare rapid?, goan?, alergare; (adverbial, īn forma fuga) repede. 2. P?r?sire grabnic? (?i pe ascuns) a unui loc, pentru a sc?pa de o urm?rire, de o constrīngere sau de o primejdie.
   fug?2, fugi, s.f. Compozi?ie muzical? pe dou? sau mai multe voci, melodia pe o voce fiind reluat? pe rīnd de'celelalte voci.
   fug?ri, fug?resc, vb. IV. Tr. A goni pe cineva sau a-1 urm?ri, fugind īn urma lui.
   fugi, fug, vb. IV. Intr. 1. A se mi?ca īntr-o direc?ie cu pa?i repezi, a merge īn fug?; a alerga dup? cineva (pentru a-1 ajunge sau a-1 prinde). 2. A p?r?si īn grab? un loc pentru a sc?pa de o urm?rire, de o primejdie; (despre de?inu?i) a evada. 3. (Fig., despre vreme, ani, luni) A trece repede. 4. A se sustrage, ā se eschiva (de la o munc?, de la o r?spundere).
   fugit, fugi?i, s.m. Fugar, evadat, dezertor, fugitiv, -?, fugitivi, -e, adj. De scurt? durat?, trec?tor; care se face repede, superficial.
   fugu??, fugu?e, s.f. Diminutiv al lui fug?; a da fugu?a = a se duce repede, a da o fug? pīn? undeva.
   fuior, fuioare, s.n. M?nunchi de fibre de in, lin?, cīnep? preg?tit pentru tors.
   fular, fulare, s.n. 1. Fī?ie dintr-o ?es?tur? sau īmpletitur? de līn?, de m?tase etc., care se poart? iarna īn jurul gītului.,2. ?es?tur? u?oar? de matase pentru rochii.
   fulg, fulgi, s.m. 1. Pan? sub?ire, moale ?i m?t?soas?, care cre?te pe burta p?s?rilor ?i printre penele mari. 2. Cristale de ap? care se formeaz? iarna īn atmosfer? ?i care, c?zīnd pe p?mīnt, formeaz? z?pada. 3. (La pi.) Produs alimentar, sub form? de foi?e sub?iri, ob?inut din boabe de ov?z alimentar, din porumb, cartofi etc.
   fulgarin, fulgarine, s.n. Manta de ploaie confec?ionat? dintr-un material impermeabil.'
   fulger, fulgere, s.n. Desc?rcare electric? luminoas? care se produce īntre doi nori sau īn interiorul unui singur nor; ?edin?? fulger = ?edin?? care se constituie spontan, cu un scop deosebit; telegram?-fulger = telegram? care se transmite (īn schimbul unei suprataxe) mai repede decīt telegramele obi?nuite.
   fulgera, fālger, vb. I. 1. Intr. (La pers. 3) A se produce fulgere; (fig.) a scīnteia, a luci, a sclipi. 2. Intr. (Fig.) A se ivi sau a trece repede ca fulgerul. 3. Tr. (Fig.) A izbi puternic pe cineva; a str?punge, a str?fulgera pe cineva cu privirea.
   fulger?fdr, -o?re, fulger?tori, -oare, adj. 1. Iute, rapid, 2. (Fig., despre priviri) P?trunz?tor.
   fulgui, pers. 3 fulguie?te, vb. IV. Intr. A ninge cu fulgi rari.
   fulgui?lu, fulguieli, s>.f. Ninsoare u?oar? cu fulgi rari.
   fulgurānt, -?, fulguran?i, -te, adj. Care īmpr??tie o lumin? vie ?i de scurt? durat?.
   [ulmicofdn s.n. Exploziv puternic, ob?inut prin ac?iunea acidului azotic asupra celulozei.
   fulminant, -?, fiilminan?i, -te, adj. Care produce explozie;^ (fig.) violent; a?ī??tor, provocator.
   fulmin?t, fulmina?i, s.n. Fulminat de mercur = exploziv detonant folosit īn capse ?i amorse.
   fum, fumuri, s.n. 1. Suspensie de particule solide īntr-un mediu gazos, produs?, do obicei, dintr-o ardere incomplet?. 2. (Fig., la pi.) Īngīm-fare, _ preten?ii nejustificate. 3. Canal cotit īn interiorul unei sobe, prin care circul? gazele arse spre co?.
   fum?, fumez, vb. I. Intr. A trage fum de tutun din ?igar? sau din pip?.
   fumardle s.f. pl. Produse gazoase emanate de vulcani.
   fumat s.n. Faptul de a fuma; deprinderea, obiceiul de a fuma. fum?rie s.f. Cantitate mare de fum. fumutdr, -oare, fum?tori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care are deprinderea de a fuma.
   fumega, pers. 3 fumeg?, vb. I. Intr. A scoate fum; (despre l?mpi, lumin?ri etc.) a arde defectuos, producīnd fum.
   fumig?fic, fumiga?ii, s.f. Afumare īn scop terapeutic sau pentru dezinfec?ie, pentru deparazitare etc.
   fumigin, -?, fumigeni, -e, adj. (Despre unele-substan?e) Care produce fum.
   fumoar, fumoare, s.n. īnc?pere, amenajat? de obicei pe ling? s?lile de spectacol, īn care se poate fuma.
   fimiuriu, -ie, fumurii, adj. De culoarea fumului, cenu?iu.
   funciar, -?, funciari, -e, adj. Care se refer? la terenuri sau la alte averi imobiliare.
   func?ie, func?ii, s.f. (?i In forma func?iune) 1. Activitate pe care o presteaz? un func?ionar. 2. (Fiziol.) Activitate a unui organ, a unui ?esut, a unui aparat, specific? organismelor vii, animale sau vegetale. 3. Sarcin?, rol; destina?ie; (gram.) rolul sintactic al unui cuvīnt īn propozi?ie. 4. (Mat) Coresponden?? īntre elementele a dou? mul?imi prin care fiec?rui element al unei mul?imi i se asociaz? un element determinant al celeilalte. 5. A fi in func?ie de... = a depinde de... Var.; func?iune s.f.
   func?iona, func?ionez, vb. I. Intr. 1. A-?i exercita func?ia. 2. A fi īn stare de activitate, de produc?ie.
   func?ional, -?, func?ionali, -e, adj. Care se refer? la o func?ie, care ?ine de o func?ie, de īndeplinirea unei func?ii; (mat.) analiz? func?ional? ' = ramur? a matematicii care se ocup? cu studiul func?iilor (4) ?i al rela?iilor dintre ele.
   func?ionalitāto s.f. Capacitate a unor construc?ii, sisteme fizice, tehnice etc. de a īndeplini un rol, o func?ie, de a corespunde unor cerin?e.
   func?ionar,-?, func?ionari, -e, s.m. ?i f. Persoan? care presteaz? o munc? cu caracter administrativ, īn schimbul unei retribu?ii.
   func?ion?resc, -eiisc?, func?ion?re?ti, adj. Care se refer? la func?ionari, specific func?ionarilor.
   . func?iune s.f. v. func?ie, fund’, funduri, s.n. 1. Partea de jos a unui vas, formīnd baza lui; fiecare dintre cele dou? fe?e
15 — Dic?ionar nl Umbli romāne contemporane de uz curent
FUNDA
plano, opuse, alo unui buloi sau alo altui recipient; partea opus? deschiz?turii la unele obiecte. 2. (Fam.) ?ezut, dos. 3. Plac? de lemn pe care se r?stoarn? m?m?liga, se' toac? zarzavatul etc.
4. Partea de jos, īnchis?, a unei cavit??i naturale, a unei gropi, a unei v?i etc. 5. Partea cea mai īndep?rtat? a unui loc. C. Partea dinapoi a unui vehicul.
   īnmiifundez, vb. I. Tr. Apune bazele la ceva, a īntemeia, a īnfiin?a. Var.: fondii vb. I.
   fundal, fundale, s.n. 1. Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se deta?eaz? elementele principale ale compozi?iei. 2. Pīnz?, decor care īnchide īn partea dinapoi scena unui teatru. PI. ?i: fundaluri.
   fundament, fundamente, s.n. 1. Funda?ie, baz?, temelie a unei construc?ii. 2. (Fig.) Element pe care so īntemeiaz? ceva; baz?, temei.
   fundamenta, fundamentez, vb. I. Tr. A pune baze temeinice unei concep?ii, unei teorii; a demonstra, a argumenta īn mod ?tiin?ific.
   fundamentul, -?, fundamentali, -e, adj. De baz?, esen?ial; (despre cercet?rile ?tiin?ifice) care se efectueaz? asupra unor fenomene sau procese nou descoperite, c?utind s? stabileasc? legile acestora.
   funda?, funda?i, s.m. Juc?tor din ap?rarea unei echipe de fotbal, de rugbi etc.; ap?r?tor.
   funda?ie, funda?ii, s.f. 1. Ansamblul elementelor de. construc?ie care serve?te ca suport unui sistem tehnic (construc?ie, utilaj etc.). 2. Strat de teren pe care se reazem? o construc?ie; material peste care se aplic? īmbr?c?mintea unui drum. 3. Fond constituit pentru o activitate de interes ob?tesc; institu?ie creat? din astfel de fonduri.
   fund?, funde, s.f. Nod īn forma aripilor unui fluture, f?cut dintr-o fī?ie de m?tase sau de pīnz? ?i servind ca podoab?.
   fund?tur?, fund?turi, s.f. Strad?, uli?? īnchis? la un cap?t prin construc?ii.
   īundbru, -?, funebri, -c, adj. De īnmormīntare; trist, jalnic; mar? funebru = melodie solemn? care se cīnt? de obicei la īnmormīnt?ri.
   funeralii s.f. pl. Ceremonie de īnmormīntare sau de incinerare a unei personalit??i.
   funerar, -u, funerari, -e, adj. Care se refer? la funeralii, la īnmormīntare; urn? funerar? = vas īn care se p?streaz? cenu?a unui mort incinerat; piatr? funerar? (sau monument funerar) = lespede de piatr? (sau monument) care se a?az? pe un mormīnt.
   funest, -?, fune?ti, -ste, adj. Care aduce nenorocire sau moarte; trist; īntrist?tor.
   īungi s.m. pl. Denumire general? pentru ciuperci.
   fungicid, -a, fungicizi, -de, adj., s.n. (Substan??) care distruge ciupercile d?un?toare plantelor.
   īuniculār, funiculare, s.n. Mijloc de transport aerian pentru materiale sau pentru persoane, constānd din unul sau din mai multe cabluri purt?toare ori de rulare, de care sīnt suspendate cabine, vagonete ori c?rucioare.
   funie, funii, s.f. Sfoar? groas? r?sucit? din fibre vegetale; fringhie.
   funigil, funigei, s.m. (Do obicei la pl.) Fire ale unor p?ianjeni mici caro so v?d plutind ta aer toamna (mai ales īn zilele senine).
   funingine, funingini, s.f. Produs negru rezultat din arderea incomplet? a materiilor organice, care se depune mai ales pe partea interioar? a co?urilor.
   fur, furi, s.m. (īnv.) Ho?, tīlhar. furii, fur, vb. I. Tr. 1. A-?i īnsu?i pe nedrept, pc ascuns sau cu for?a, un lucru care apar?ine altcuiva; a-l fura pe cineva somnul = a adormi pe nea?teptate. 2. A r?pi pe cineva.
   fur?j, furaje, s.n. Produs de origine vegolal?, animal? sau mineral?, folosit pentru hrana animalelor; nutre?.
   furajer, -?, furajeri, -e, adj. Caro se īntrebuin?eaz? ca furaj.
   furc?, furci, s.f. 1. Unealt? agricol? format? dintr-o pr?jin? de lemn, avīnd la un cap?t doi sau trei din?i īncovoia?i, cu care so strīng paiele, finul etc. 2. Furca telefonului = partea lelctb-nului pe care st? receptorul; furca pieptului = extremitatea inferioar? a sternului; furca ftn-ttnii = stālpul pe caro 'so sprijin? cump?na fīn-tīnii; furca (sau furcile) drumului = r?spīntie. 3. Unealt? pentru torsul manual, formal? dinlr-o vergea de lemn, adesea ornamentat?, pe caro se prinde caierul.
   īurchit, furchcli, s.m. Dispozitiv fixat la marginea unei b?rci, pe care se sprijin? vīsla īn timpul vīslitului.
   furedi, furcoaie, s.n. Furc? (1) mare, īntrebuin?at? mai ales la īnc?rcatul finului ?i al snopilor.
   furculi??, furculi?e, s.f. Obiect de metal alc?tuit dint’r-un mīner ?i doi pīn? la patru din?i, care serve?te pentru a duco mīncarea la gur?; īn' furculi?? = (despre barb?) cu p?r?ile laterale mai lungi decīt mijlocul; (despre must??i) cu capetele r?sucite īn sus.
   i'urgon, furgoane, s.n. C?ru?? de mare capacitate, folosit? de unit??ile militare pentru transportul alimentelor, bagajelor etc.
   furibund, -?, furibunzi, -de, adj. Plin.de mīnie, furios.
   furie, furii, s.f. Mīnie nest?pīnit?. furiir, furieri, s.m.' Osta? īns?rcinat cu lucr?rile de birou ale unei unit??i militare.
   īurids, -o?s?, furio?i, -oase, adj. Cuprins de furie, mīnios.
   īuridso adv. (Muz.) Cu pasiune, vijelios, furi?, -?, furi?i, -c, adj. Care se face īn ascuns, pe neobservate; pe furi? = īn ascuns.
   furi?a, furi?ez, vb. I. Refl. A se strecura pe neobservate, pe nesim?ite.
   furmint s.m. Soi de vi?? de vie cu ciorchini cilindrici, cu boabe dese, verzi-g?lbui; vin de calitate superioar? ob?inut din strugurii acestui soi de vi??.
   fum?l, furnale, s.n. Cuptor īnalt īn form? de turn, construit din c?r?mizi refractare, folosit la elaborarea fontei din minereuri de fier.
FUZIUNE
   Jurnalist, furnali?ti, s.m.Muncitor caro lucreaz? ]a un furnal.
   furnicii, pers. 3 furnic?, vb. I. 1. Intr. (Despre fiin?e) A umbla de colo pīn? colo īn rrum?r mare, a forfoti, a mi?una. 2. Tr. impers. A avea senza?ia do mīnc?rime sau do īn?ep?turi pe piele.
   furnicar1, furnicare, s.n. 1. Ridic?tur? mic? de p?mīnt f?cut? de o colonie de furnici, mu?uroi; totalitatea furnicilor dintr-un mu?uroi. 2. (Fig.) Mul?ime do oameni care mi?un?. ’
   fnrnicdr2, furnicari, s.m. Mamifer din America de Sud, cu botul alungit ca o tromp?, cu limba lung? ?i cleioas?, care se hr?ne?te'cu furnici.
   furnic?, furnici, s.f. Nume dat unor insecte mici, do culoare, noagr? sau ro?ie, care tr?iesc īn colonii.
   furnic?tur?, furnic?turi, s.f. Senza?ie de īn?ep?turi ?i de mīnc?rime pe piele.
   furnir, furnire, s.n. Foaie sub?ire de lemn de calitalc superioar?, caro serve?te la fabricarea placajelor, a panelelor sau se aplic? pe lemnul din caro so fac mobile.
   funiiruf, furniruicsc, vb. IV. Tr. A aplica foi do furnir pe lemnul din care sb fac mobile.
   furnitur?, furnituri, s.f. Material accesoriu folosit īn croitorie.
   furniza, furnizez, vb. I. Tr. 1. A pune la dispozi?ia cuiva m?rfuri, materiale et.c., contra plat?, īwbaza unei īn?elegeri prealabile. 2. A procura, a da o informa?ie, o ?tire, datele unei probleme etc.
   furnizor, -oare, furnizori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? (fizic? sau juridic?) care furnizeaz? m?rfuri, materiale etc. .
   furtfrī s.f. pl. A face furori = a stīrni admira?ie, a face senza?ie.
   fursiic, fursecuri, s.n. Nume dat unor pr?jituri mici, uscate, cu sau f?r? umplutur?, furt, furturi, s.n. Faptul de a fura. furti?ag, furti?aguri, s.n. Furt, mai ales de lucruri m?runte.
   furtun, furtunuri, s.n. Tub flexibil do cauciuc, din material textil etc., folosit la conducerea, pe distan?? mic?, a gazelor sau a lichidelor.
   furtunutic, -?f'furtunatici, -e, adj. N?valnic, impetuos.
   furtun?, furtuni, s.f. 1. Vīnt puternic īnso?it do averse ?i desc?rc?ri electrice; vijelie. 2. (Fig.) Zbucium, tulburare sufleteasc?. 3. (Fig.) R?scoal?, revolt?.
   furtunos, -oiis?, furluno?i, -oase, adj. 1. Bīn-tuit de furtun?: mare furtunoas?. 2. (Fig.) Agitat, zbuciumat. 3. (Fig.) N?valnic, impetuos, violent.
   iur?nrnl, furuncule, s.n. Inflama?ie afoliculilor firelor de p?r, care poate cuprinde ?esuturile īnvecinate, provocīnd leziuni īntinso ale pielii.
   furunculoz?, furunculoze, s.f. Boal? manifestat? prin apari?ia repetat? de furuncule.
   Ins1, (1) fuse, (2—4) fusuri, s.n. 1. Unealt? alc?tuit? dintr-un be?i?or īngro?at la mijloc, pe care se īnf??oar? firul pe m?sur? ce este tors;
pies? Ia ma?inile do tors, care serve?te la r?sucirea ?i īnf??urarea firelor. .2. (Telm.) Por?iune cilindric?, conic? sau sferic? a unui arbore sau a unui ax, caro se sprijin? ?i se roie?te īntr-un lag?r. 3. (Arhit.) Partea principal? a unei coloane, cuprins? īntre baz? ?i capitel. 4. Fus orar = fiecare dintre cele 24 de por?iuni īn care este īmp?r?it? suprafa?a P?mīntului, prin meridiane distan?ate la 15 grade unul de altul.
   fus2, fusuri, s.n. Unitate de m?sur? a suprafe?ei pieilor, egal? cu 929 cm2.
   fusiir, fusari, s.m. Pe?te de ap? dulce cu corpul fusiform, de culoare galben?-castanie, lung do circa 15 cm.
   fuscei, fuscei, s.m. 1. Fiecare dintro vergelele care separ? firele de urzeal? la r?zboiul de ?esut. 2. Fiecare dintre vergelele orizontale caro formeaz? treptele unei sc?ri. Var.: fustei s.m.
   fusiform, -?, fusiformi, -e, adj. Care are form? de fus1.
   fustanel?, fustanele, s.f. Fust? scurt?, larg? ?i crea??, de culoare alb?, care face parte din costumul na?ional al grecilor ?i al albanezilor.
   fiist?, fuste, s.f. Obiect de īmbr?c?minte feme-iasc?, care acoper? corpul de la talie īn jos. fustei s. m. v. fuscei.
   futil, -?, futili, -e, adj. (Livr.) Lipsit de valoare, de importan??; inutil; neserios, frivol.
   futurism s.n. Curent literar-artistic ap?rut īn Italia la īnceputul .sec. XX, caracterizat prin negarea tradi?iilor clasice alo artei, pe care īncerca s? le īnlocuiasc? prin cultul vitezei, al ma?inii, sugerīnd'ritmul trepidant al vie?ii moderne.
   futurist, -?, futuri?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la futurism, care apar?ine futurismului. 2. S.m. ?i f. Adept al futurismului.
   īuzfint, -īi, fuzan?i, -te, adj. (Despre proiectile) Care explodeaz? īn aer, īntr-un anumit punct al traiectoriei.
   īuzcldj, fuzelaje, s.n. Partea de form? aerodinamic? ce constituie corpul avionului sau al planorului ?i care ad?poste?te īnc?rc?tura, postul de pilotaj ?i comenzile.
   fuzet?, fuzete, s.f. Fiecare dintre cele dou? dispozitive care permit orientarea ro?ilor unui autovehicul īn direc?ia dorit?.
   ilizibil, -?, fuzibili, -e, adj., s.m. 1. Adj. (Despre metale) Care poate fi topit u?or. 2. S.m. Element al unei siguran?e electrice format dintr-un fir sub?ire care se tope?te atunci cīnd este parcurs de un curent mai intens decīt cel prescris pentru re?eaua respectiv?.
   fuziona, fuzionez, vb. I. Intr. A realiza o fuziune, a so contopi, a se uni.
   fuziune, fuziuni, s.f. 1. Unificare a dou? sau mai multe grup?ri, partide politice, state etc. 2. (Fiz.) Topire. 3. Contopirea a dou? sau mai multe nuclee atomice u?oare īntr-unul singur, mai greu, cu degajarea unei mari cantit??i do energie.
15*
G
    g s.m. invar. A noua litera, a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?, gabiira, gabare, s.f. Nav? cu care se transport? ’ piatra ppntru lucr?rile hidrotehnice.
    gabardīnu s.f. Stof? de līn? cu dungi oblice pe ambele fe?e.                      v
    gabarit, gabarite, s.n. Contur format din liniile care delimiteaz? dimensiunile maxime admisibile ale unei ma?ini, ale unei cl?diri etc.
    gabie, gabii, s.f. Platform? orizontal? la partea de sus a unui catarg, servind ca post de observa?ie sau ca loc de unde se manevreaz? pa-rīmele.
    gabidn, gabioane, s.n. Co? de nuiele sau de sīrm?, umplut cu pietri? ori cu p?mīnt, cu care se consolideaz?, malurile apelor, bazele digurilor etc.
    gādīn?, gadine, s.f. (Pop.) Animal s?lbatic, jivin?.
    gaf?1, gafe, s.f. Pr?jin? prev?zut? cu un cīr- -lig Ia unul dintre capete, care serve?te la prins obiectele de la distan??.
    giU?2, gafe, s.f. Vorb? sau atitudine care poate aduce o jignire neinten?ionat?.
    gag, gaguri, s.n. Efect comic īntr-o pies? de teatru sau īntr-un film, rezultat din situa?ii contrastante, surprinz?toare.
    gāic?, g?ici, s.f. Band? de stof? cusut? īn talie la partea din spate a unei haine, pentru a-i mic?ora l?rgimea sau īn scop decorativ; benti?? prin care se trece cordonul sau cing?toarea.
    gaie, g?i, s.f. Pas?re r?pitoare de zi asem?n?toare cu uliul, dar cu coada bifurcat?.
    gAi??, gai?e, s.f. Pas?re sedentar? de m?rimea unei ciori, cu penajul frumos colorat, care poate imita glasul altor animale.
    gaj, gajuri, s.n. Garan?ie depus? īn contul unei datorii sau pentru executarea unei lucr?ri.
    gal, gali, s.m. Persoan? care f?cea parte din popula?ia de baz? a vechii Galii.
    galactic, -?, galactici, -e, adj. Care se refer? la galaxii.
    galactdz? s.f. Substan?? cu propriet??i asem?n?toare cu ale glucozei, prezent? īn vegetale ?i īn organismul animal, sub form? de deriva?i.
   galalit s.n. Mas? plastic?'dur?, ob?inut? din cazcin?, fiind īntrebuin?at? la fabricarea nasturilor, a pieptenilor etc.
   galdnt, -?, galan?i, -le, adj. (Despre b?rba?i) Manierat, atent, curtenitor fa?? de femei; (despre atitudini, gesturi etc.) politicos, amabil, galant?r, galantare, s.n. Vitrin? a unui magazin, galanterie, galanterii, s.f. 1. Polite?e, amabilitate fa?? de femei. 2. Obiecte m?runte de īmbr?c?minte (m?nu?i, cravate etc.) care se vīnd īn magazine.
   galantoni, -o?m? adj. v. galanton, galantdn, -oin?, galantoni, -oane, adj. (Fam.) Darnic, generos. Var.: galantdm, -oām? adj.
   galaxie, galaxii, s.f. Sistem stelar cuprinzīnd un num?r uria? do stele de m?rime ?i str?luciro foarte variate.
   gal?, gale, s.f. 1. Spectacol (sau ?ir de spectacole) cu caracter solemn. 2. Gal? de box = competi?ie sportiv? alc?tuit? din mai multe meciuri de box.
   giilbcn, -?, galbeni, -e, adj., subst. 1. Adj. De culoarea aurului, a l?mīii etc. 2. Adj. (Despre oameni) Palid; (despre p?rul oamenilor) blond; (despre p?rul cailor) ?arg. 3. S.n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, īntre portocaliu ?i verde. 4. S.m. Denumire a unor monede de aur_ str?ine, care au circulat ?i la noi īn evul mediu.
   galena s.f. Sulfura natural? de plumb, utilizat? la prepararea vopselelor, īn radiotehnic? etc.
   galen?i s.m. pl. Papuci cu talp? de lemn. galer?, galere, s.f. Corabie cu vīsle mīnuite de sclavi sau de condamna?i, folosit? īn antichitate ?i īn evul mediu.
   galerie, galerii, s.f. 1. Lucrare minier?'īn form? de tunel, prin care se p?trunde la locurile de lucru din min?. 2. Coridor lung īn interiorul sau īn afara unei cl?diri, servind ca loc de trecere. 3. Muzeu sau sec?ie a unui muzeu de art?, īn care sīnt expuse lucr?ri de pictur?, de sculptur? etc. 4. Balcon situat la cel mai īnalt nivel īntr-o sal? de spectacol; spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifest? zgomotos la un spectacol, la o īntrunire etc. 5. Conduct? de leg?tur? īntr-o lucrare hidroteh-
t
 229
GARANTA
nie?. C. Canal subteran s?pat de unele animale. 7. ISar? de lemn sau de metal do care se atīrn? perdelele.
   g?le?, -?, gale?i, -e, adj. (Despre ochi, privire) Care exprim? duio?ie, melancolie, triste?e.
   galic adj. m. Acid galic = acid organic care se g?se?te īn gogo?ile de ristic, folosit la fabricarea cernelurilor, a unor coloran?i, a unor medi-camenle etc.
   ?ulieism, galicisme, s.n. Expresie proprie limbii francezo.
   galimatias s.n. Vorbire sau scriere · confuz?.
/ galinacec, galinacec, s.f. (La pl.) Subordin de p?s?ri al c?rui tip este g?ina domestic?; (?i la sg.) pas?re care face parte din acest subordin.
   gttlidn, galioane, s.n. Corabie mare cu pīnze, folosit? īn trecut de spanioli pentru transportul de m?rfuri din colonii.
   g?līu s.n. Metal moale, cenu?iu, folosit la umplerea termometrelor pentru temperaturi īnalte, la confec?ionarea plombelor dentare etc.
   gal(5n, galoane, s.n. Panglic?, ?iret sau band? de metal care se prinde pe epole?i sau pe mine- -cile unei uniforme pentru a indica gradul; ?iret do m?tase sau de fir cusut ca podoab? pe unele haine, p?l?rii etc.
   galop, galopuri, s.n. Mersul cel mai rapid al calului.
   galop?, galopez, vb. I. Intr. (Despre cai) A alerga īn galop; (despre oameni) a fi purtat īn galopul calului.
   galopant?, galopante, adj. Tuberculoz? galopant? = tuberculoz? cu evolu?ie rapid?.
   galo?, galo?i, s.m. īnc?l??minte de cauciuc care se poart? peste pantofi, pentru a-i feri de umezeal?, de noroi.
   galvanic, -?, galvanici, -e, adj. Referitor la curentul electric produs de pile electrocliimice.
   galvanīz?, galvanizez, vb. I. Tr. A efectua opera?ia de galvanizare.
   galvanizare, galvaniz?ri, s.f. Acoperire, prin depunere electrolitic?, a unei piese metalice cu un strat sub?ire de zinc, pentru a o face mai rezistent? la coroziune.
   galvanocautir, galvanocautere, s.n. Cauter care folose?te ca surs? de c?ldur? curentul electric.
   galvanometru, galvanometre, s.n. Instrument folosit pentru m?surarea intensit??ii unui curent electric continuu, slab, sau numai pentru punerea īn eviden?? a unui astfel de curent.
   galvanoplastie s.f. Reproducere a unui obiect prin depunere electrolitic? de cupru, aur, nichel etc. pe o form? executat? dup? obiectul respectiv dintr-un material plastic adecvat.
   galvanoscdp, galvanoscoape, s.n. Instrument care indic? prezen?a unui curent electric continuu īntr-un circuit f?r? a-1 m?sura.
   galvanostegio s.f. Acoperire, prin depunere electrolitic?, a unei piese conduc?toare de electricitate cu un strat sub?ire dintr-un material oarecare.
   galvanotihnic? s.f. Ramur? a electrometalur-giei care so ocup? cu procedeele folosite īn galvanoplastie ?i galvanostegie.
   galyanotcrapie s.f. Metod? de tratament a unor boli cu ajutorul curentului electric continuu.
   galvanotipie s.f. Procedeu galvanoplastie de reproducere a plan?elor tipografice ?i a gravurilor.
   gama s.m. invar. Radia?ie gama = radia?ie electromagnetic? cu lungimea de und? foarte mic?, avīnd o mare putere de p?trundere.
   gamaglobulīnu s.f. Substan?? proteic?, cu ac?iune antimicrobian?, prezent? īn singele persoanelor imune.
   g?in?, game, s.f. 1. Succesiune melodic? cu-prinzīnd toate sunetele unei sc?ri muzicale, īn ordine ascendent? sau descendent?, ?i luīnd numele de la nota cu care īncepe. 2. Succesiune de culori īntr-o~ grada?ie armonioas?. 3. (Fig.) Serie, succesiune de obiecte, fenomene, situa?ii etc. alc?tuind un tot.
   g?mb?, gambe, s.f. (La oameni) Partea piciorului de la genunchi pīn? Ia glezn?; (Ia animale) por?iune a membrelor posterioare cuprins? īntre īncheietura genunchiului ?i copit?.
   gambet?, gambete, s.l" P?l?rie b?rb?teasc? din fetru tare, cu calota oval? ?i borurile r?sfrīnle.
   gambit, gambituri, s.n. Mod de deschidere la jocul de ?ah, prin care juc?torul cu piesele albe sacrific? un pion sau alt? pies? de mic? valoare pentru a ob?ine o pozi?ie favorabil? de atac.
   gamel?, gamele, s.f. Vas de metal in care osta?ii ī?i primesc, īn timpul aplica?iilor ?i campaniilor, por?ia de mīncare g?tit?.
   gamei, game?i, s.m. Celul? sexual? matur? a plantelor ?i animalelor.
   gainopet?l, -?, gamopetale, adj. (Despre flori) Cu petalele unite; (despre plante) a c?rei floare are petalele unite.
   gamosep?l, -?, gamosepale, adj. (Despre flori) Cu sepalele unite; (despre plante) a c?rei floare are sepalele unite.
   gang, ganguri, s.n. Loc de trecere, la nivelul terenului, pe sub o construc?ie; coridor, culoar.
   ganglion, ganglioni, s.m. Forma?ie anatomic?, alc?tuit? dintr-o mas? de celule nervoase, situat? pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv.
   gangrena s.f.v. cangren?, gangster, gangsteri, s.m. Nume dat īn S.U.A. escrocilor organiza?i īn bande.
   gar?, garez, vb. I. Tr. 1. A ad?posti un autovehicul īntr-un garaj. 2. A trece un tron sau o locomotiv? pe o linie de garaj.
   garaf?, garafe, s.f. Sticl? cu 'gītul lung.?i strimt ?i cu partea de jos bombat?.,
   garaj, garaje, s.n. 1. īnc?pere sau cl?dire special? destinat? ad?postirii (?i īntre?inerii) autovehiculelor. 2. Linie de garaj = linie de calo forat? pe care sīnt dirijate vagoanele cīnd trebuie s? sta?ioneze mai mult timp intr-o gar?.
   garant, -?, garan?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? sau institu?ie care d? o garan?ie.
   garant?, garantez, vb. I. Tr. 1. A da cuiva asigurare pentru executarea unei obliga?ii; a -asigura respectarea unui principiu, a unui drept. 2. A r?spunde de valoarea sau de calitatea unui
GARANTAT
 230
lucru, a unei m?rfi, do autenticitatea unei afirma?ii etc.
   garantat, -?, garanta?i, -Ic, adj. 1. (Despre m?rfuri, obiecte etc.) Pentru a- c?rui valoare sau calitate s-au dat garan?ii. 2. (Adverbial, fam.) Sigur, neīndoielnic.
   garan?ie, garan?ii, s.f. 1. Mijloc prin care se asigur? executarea unei obliga?ii; (concr.) ceea re serve?te drept asigurare. 2. Obliga?ie īn virtutea c?reia o persoan? r?spunde de ceva.
   giir?, g?ri, s.f. Ansamblu de cl?diri ?i de instala?ii situate pe o linie de calo-ferat?, undo opresc trenurile pentru urcarea ?i coborīrea c?l?torilor ?i pentru īnc?rcarea ?i desc?rcarea m?rfurilor; gar? maritim? (sau fluvial?) = ansamblul cl?dirilor ?i instala?iilor portuare amenajate pentru īmbarcarea ?i debarcarea c?l?torilor ?i a bagajelor.
   gard, garduri, s.n. 1. Construc?ie de lemn, do zid?rie, de metal etc. care īmprejmuie?to o curte, o gr?din?, un teren; gard viu = īmprejmuire īn gr?dini ?i parcuri format? din planta?ii dese de arbu?ti. 2. (Sport) Obstacol īn form? de gard (1) amplasat pe o pist? de alerg?ri.
   gard?, g?rzi, s.f. 1. Subunitate militar? avind misiunea de a p?zi un obiectiv sau persoane aflate īn stare de arest; gard? de onoare = subunitate militar? care d? onorurile cu ocazia vizitei unei persoane oficiale; paz? simbolic?, instituit? īn semn do respect, la anumite solemnit??i. 2. Paz?, supraveghere; medic de gard? = medic de serviciu īntr-un spital, īn afara orelor obi?nuite de lucru. 3. Ap?r?toare de metal la minerul s?biilor ?i al spadelor.
   gardenie, gardenii, s.f. Denumire dat? unor plante lemnoase tropicale, cu flori mari, albe, cu miros pl?cut, cultivate la noi ca plante decorative.
   garderdb, -īi, (1) garderoburi, s.n., (2, 8, 4) garderobe, s.f. 1. S.n. Dulap īn caro se p?streaz? obiecte de īmbr?c?miilte. 2. S.f. Loc special amenajat la intrarea īntr-o sal? de spectacole, īntr-un local public, unde se pot l?sa paltoanele, p?l?riile etc. 3. S. f. Totalitatea costumelor din depozitul unui teatru. 4. S.f. Totalitatea obiectelor de īmbr?c?minte ale unei persoane.
   garderobier, -? garderobieri, -e, s.m. ?i f. Persoan? .care are īn grij? o garderob?.
   gardian, gardieni, s.m. Persoan? īns?rcinat? cu paza unei institu?ii, a unei īnchisori etc.
   gārdin?, gardini, s.f. ??n?ule? transversal la capetele doagelor de butoi, ‘īn care se fixeaz? fundul (?i capacul).
   garf, garfuri, s.n. Bucat? de carne de porc din regiunea primelor vertebre.
   gargar?, gargare, s.f. Cl?tirea gurii ?i a gītului .cu un lichid dezinfectant; lichid folosit īn· acest scop.
   garnisi, garnisesc, vb. IV. Tr. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a īmpodobi, a orna.
   garnitur?, garnituri, s.f. 1. Accesoriu folosit pentru completarea sau īmpodobirea unui lucru; adaos de legume, salat? etc. care se serve?te la
 friptur?. 2. Pies? demonlabil? care protejeaz? sau īnt?re?te alt? pies?; plac?' elastic? cu care se etan?eaz? asamblarea ? dou? organe ale unei
 ? ma?ini,, a dou? conducte etc. 3. Grup de mai multe lucruri care formeaz? un sortiment; ansamblu de unelte, scule, piese etc. de acela?i gen: garnitur? de chei; garnitur? de tren — totalitatea vagoanelor care formeaz? un tren.
    gārni??, garni?e, s.f. Vas de metal pentru transportul laptelui sau al altor lichide.
    garnizoan?, garnizoane, s.f. Totalitatea unit??ilor ?i institu?iilor militare stabilite īntr-o localitate sau (īn timp de r?zboi) īntr-un loc īnt?rit, pentru a-1 ap?ra; localitatea īn care sīnt instalate aceste unit??i.
    garoaf?, garoafe, s.f. Plant? erbacee decorativ?, cu flori diferit colorate ?i cu miros specific.
    garoīi??, garofi?c, s.f. 1. Diminutiv al lui garoaf?. 2. Nume dat ungr specii de planteierba-cee, cu flori divers colorate.
    garsonier?, garsoniere, s.f. Locuin?? (īntr-o cl?dire mai mare), compus? do obicei dintr-o camer? ?i baie (uneori ?i buc?t?rie), gasteropod s.n. v. gastiopod. gastric, -?, gastrici, -e, adj. Care se refer? la stomac; suc gastric — suc secretat de stomac, care ajut? la digestie.
    gasirit?, g?sirile, s.f. Inflama?ie a mucoasei stomacului.
    gastroentcrit?, gastroenterite, s.f. Inflama?ie concomitent? a mucoasei stomacului ?i a celei ' intestinale.
    gastrointestin?l, -?, gastrointestinali, -e, adj. Care se refer? la stomac ?i la intestinul sub?ire.
    gastronom, -ou m?, gastronomi, -oame, s.m. ?i f. Persoan? c?reia īi plac mīnc?rurile alese ?i care ?tie s? le aprecieze.
    gastronomie s.f. Arta de a prepara mīnc?ruri alese sau priceperea de a le aprecia calitatea.
    gastropod, gastropode, s.n. (La pl. ) Clas? de molu?te (melci) cu trupul ad?postit īntr-o cochilie ?i care se mi?c? cu ajutorul unui picior īn form? de talp?; (?i la sg.) animal care face parto din aceast? clas?. Var.: gasteropod s.n.
    gastriiS? s.f. Stadiu īn dezvoltarea embrionului la metazoare.
    ga?c?, g??ti, s.f. (Peior). Grup restrīns de oameni, uni?i īn scopul ,de a-?i satisface interese personale.
    gata adj. invar. (Adesea adverbial) 1. Ispr?vit, terminat; haine de gata = haine confec?ionate, care se vīnd īn magazine. 2. (Cu valoare de interjec?ie) AjungeI destul! 3. Preg?tit, dispus pentru un lucru; gata s?... = pe punctul de a...
    gater, galere, s.n. Fer?str?u mecanic, gaur?, g?uri, s.f. 1. Scobitur? sau sp?rtur? īntr-un corp; gaura cheii = orificiul prin caro se introduce cheia īn broasc?. 2. Gaur? neagr? — obiect ceresc spre care este atras? puternic materia din spa?iul īnconjur?tor, datorit? cīm-pului s?u gravita?ional foarte intens.
    gauss s.m. Unitate de m?sur? a induc?iei magnetice.
GAsr
   gavcnds, gavanoase, s.n. (Reg.) Borcan (pentru dulcea??).
   gavdt?, gavote, s.f. Numele unui vechi dans francez, devenit dans de curte.
   gaz, gaze, s.n. 1. Corp fluid, cu densitate mic?, expansibil, care ia volumul ?i forma recipientului īn care este īnchis; gaz perfect (sau ideal) = gaz foarte rarefiat pentru care produsul dintre presiune ?i volum este acela?i la orice temperatur?; gaz de iluminat (sau aerian) = gaz ob?inut prin distilarea huilei, folosit la iluminat; gaze naturale = gaze formate īn natur?, f?r? interven?ia omului. 2. Petrol lampant.
   gaza, gazez, vb. I. Tr. 1. A r?spīndi substan?e toxice de lupt? intr-o anumit? zon?. 2. A distruge d?un?torii animali sau parazi?ii cu ajutorul gazelor toxice.
   gazd?, gazde, s.f. 1. St?pīnul, proprietarul casei, īn raport cu oaspe?ii s?i; persoan? care ?ine pe cineva cu chirie,(?i cu īntre?inerea pl?tit?). 2. Organism pe (sau īn) care tr?ie?te un parazit..
   gazeific? vb. I. v. gaziīica. gazel, gazeluri, s.n. Poezie liric? cu form? fix? (de origine oriental?), alc?tuit? din distihuri, avīnd un con?inut erotic sau filozofic.
   gazil?, gazele, s.f. Nume generic dat unor mamifere rumeg?toare din familia antilopei, cu-corpul zvelt, cu picioare lungi ?i sprintene, care tr?iesc īn Asia ?i Africa, gazetar, gazetari, s.m. Ziarist, gazfit?, gazele, s.f. Ziar; gazet? de perete = panou plasat īn cadrul unei īntreprinderi sau institu?ii, pe care se afi?eaz? articole referitoare la activitatea din unitatea respectiv? sau la probleme de interes general.
   gazet?resc, -c?sc?, gazet?re?ti, adj. Care se rel'er? la gazet?rie sau la gazetari.
   gazet?rie s.f. Profesiunea de gazetar, ziaristic?.
   gaziīer, -? gaziferi, -e, adj. (Despre z?c?minte) Care con?ine gaze.
   gazific?j gazific, vb. I. Tr. A transforma un corp solid sau lichid īn gaz, printr-o reac?ie chimic?. Var.: gazeiSic? vb. I.
   gazolin? s.f. Produs lichid combustibil, amestec de hidrocarburi,'ob?inut din gazele de sond?.
   gazometru, gazornetre, s.n. Aparat pentru m?surarea cantit??ii de gaz care trece printr-o conduct?.
   gaz<5n s.n. Iarb? cultivat? īn parcuri, pe unele terenuri sportive etc., stropit? ?i cosit? des; teren cu astfel de iarb?.
   gazomi??, gazorni?c, s.f. Lamp? simpl? de petrol.
                                                              gaz(5s, -ous?, gazo?i, -oase, adj. Care se afl? īn stare de gaz; care con?ine gaze: ape gazoase. g?g?u??, g?g?u?i, s.m. B?rbat prost, tont. g?inar, g?inari, s.m. l.Vīnz?torde g?ini. 2. Ho?. de g?ini; (p. ext.) ho? de lucruri m?runte, borfa?.
                                                              g?īnsi?, g?ina?uri, s.n. Excremente de pas?re, g?in?, g?ini, s.f. Specie de pas?re domestic?, crescut? pentru carne ?i ou?; femela coco?ului.
   g?in?rie, g?in?rii, s.f. (Fam.) Furt de g?ini (p. ext.) furt de lucruri m?runte; afacere necinstit?; potlog?rie.
   g?inu??, g?inu?e, s.f. 1. Diminutiv al lui g?in?. 2. G?inu?? de balt? = pas?re migratoare cu penaj negru, frecvent? īn b?l?ile Dun?rii. 3. (Astron.) Clo?ca-cu-pui. '          ‘ ?
   .g?itsin, g?itane, s.n. ?iret din fire de līn?, de bumbac, de m?tase ori din fire metalice, cusnt ca ornament pe unele obiecte de īmbr?c?minte.
   g?l?gie s.f. Zgomot mare (de glasuri), larmu, t?r?boi.
   g?l?gids, -oās?, g?l?gio?i, -oase, adj. Care face g?l?gie.^
   g?lbeāz?, g?lbeze, s.f. Boal? la oi ?i la bovine provocat? de un vierme parazit care tr?ie?te īn c?ile biliare ale acestor animale.
   g?lbeji, g?lbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la fa?? (īn urma unei boli).
   g?lbencii, g?lbenele, s.f. 1. Plant? erbacee cu tulpina groas?, īnalt? pin? la un metru, cu frunze din?ate ?i flori galbene. 2. (La pl.) Plant? erbacee cu frunze palmate ?i flori galbene-aurii.
   g?lbcncāl?, g?lbenele, s.f. (Pop.) Vopsea galben? (extras? din plante).
   g?lbenu?, g?lbenu?uri, s.n. Partea din mijloc, de culoare galben?, a oului de p?s?ri, reptile, batracieni.
   g?lbinārc, g?lbin?ri, s.f. 1. (Pop.) Icter. 2. Plant? erbacee, īnalt? pīn? la un metru, cu frunze din?ate ?i flori ro?ii-purpurii.
                                g?lbui, -iiie, g?lbui, adj. Galben-deschis. g?leat?, g?le?i, s.f. Vas de lemn, de tabl? etc. folosit pentru muls laptele sau pentru ?inut ?i transportat ap? ?i alte lichide ori diverse materiale granulare.
   g?ligan, g?ligani, s.m. (Pop ?i fam.) Om foarte īnalt, lungan.
   g?lu?c?, g?lu?te, s.f. Preparat culinar īn form? de cocolo?, f?cut dih aluat, din gri?, din brīnz? etc.
   g?m?lie, g?m?lii, s.f. Cap?t īngro?at, de form? sferic?, al unor ace (ace cu g?m?lie), al chibriturilor etc.
   g?oiice, g?oci, s.f. 1. Coaja tare a oului. 2. Fie* care dintre jum?t??ile unei coji de nuc?, de alun? etc.
   g?rdurāri??, g?rdurari?e, s.f. Arbust spinos, otr?vitor, cu flori ro?ii-violete, cultivat pentru a forma garduri vii.
   g?rg?ri??, g?rg?ri?e, s.f. Nume dat mai multor insecte coleoptere. mici, d?un?toare unor plante.
   g?rg?un, g?rg?uni, s.m. Viespe mare de p?dure, cu ac veninos.
   g?selni??1, g?selni?e, s.f. Fluture cenu?iu-ro?ia-tic cu cercuri albe, ale c?rui larve rod fagurii de miere.
   g?selni??2, g?selni?e, s.f. (Fam.) Solu?ie, rezolvare ingenioas?, de efect, g?sit? de cineva.
   g?si, g?sesc, vb. IV. 1. Tr. A da de ceva sau de cineva, a descoperi (īn urma unor cercet?ri); (tr. ?i refl.) a īntīlni pe cineva (sau a se īntīlni
 C.ATCAJ.A
cu cineva). 2. Refl. A so            a fi. 'l'r. A fi
do p?rere, ii crede cri..., ;i socoti.
   guleul?, g?teli, K.f. Faptul do ;i (se,1) g?li; irribr?e?minlo, podoabe cu curo se g?le?te cineva.
   g?ti], g?teje, s.n. Ramur?, creang? sub?ire ?i uscal?, vreasc.
   g?ti, g?tesc, vi). IV. 1. Refl. ;,:i l.r. A (se) īmbr?ca (fMiinos). 2. Refl. ?i Ir. A (se) preg?ti (tic drum, de plecare). !>. 'I’r. A far:« tle inīncare. L-ulil1 s.n. I ’nīparan’īi imncnrii. g?tii-, -ii, g?ti?i, -te, atlj. .1. Īmbr?cat Īngrijii., frumos, īmpodobit. 2. (Despre īnlnc?riirij Preparat, preg?tit.
   g?unos, -ousu, g?uno?i, -oase, adj. (Despre copaci) Cu g?uri pe din?iinlxii, soorbtiros; (despre nuci) f?r? miez sau cu miezul nedezvol-tul; (despre m?sele) carial,.
   līiii irile s.f. pl. Fel tir: broderie pe o pīnz? din cure se scul, cīleva fire.
   g?uri, g?uresc, vb. IV. 'I’r. A faci! o gaur? (īnlr-mi maleria] sau obiect), a perfora; (refl.) a se slrica, a se deteriora.
   g?v.in, g?vane, k.n. I. Scobitur?, adīricilur?; parleu unui obiect cure prezint? o scobitur?. 2. Orbila ochiului.
   g?ziir. g?zari, s.rn. Vīnz?tor (amljulant) tio pelrol lampanl.
   g?zdui, g?zduiesc, vi). IV. Tr. A primi pe cineva in cas?, rlīndii-i ad?post; a oferi cuiva ospitali-tale.
   geiilm adv. (Pop.) Degeaba, genial, geala?i, s.m. (īnv.) C?l?u, geul?ii, gcal?ic, s.n. Rindea (lung?), geam, geamuri, s.n. 1. Plac? de sticl? care so fixeaz? īn cercevelele ferestrelor sau ale u?ilor, pentru a l?sa s? p?trund? lumina īn īnc?peri; bucal? de sticl? care so fixeaz? īn rama ochelarilor, ceasornicelor ele. 2. (P. ext.) Fereastr?.
   geamandur?, geamanduri, s.f. Corp plutitor lacul din labl?, din lemn efc., ancorat de fundul unei ape, care serve?te ca indicator pentru naviga?ie.
   gouinuuliin, geamantane, s.n. Cuf?r portabil (din piele, carton, material plastic), īn care so pnn lucrurile necesare pentru c?l?torie; valiz?.
   geam?n, -a, gemeni, -r, aelj. 1. (Despre fiin?e; adesea substantival) Care a fost n?scut odal? cu all? fiin?? de c?i re aceea?i mam?. 2. (Despre tulpinile unor plante) Care au crescut, din aceea?i r?d?cin?; (rlespre fructe) care au crescut lipite, cīle dou?.
   geamul, gemete, s.n. Sunet nearticulat, omis de cel care geme.
   genmliu?, gcainlia?i, s.m. Neguslor sau samsar de cui.
   goumldue. geamblacuri, s.n. Ansamblu de scripe?i montat la cap?lul rle sus al turlei unei sonde, pesle care se īnf??oar? cablul de foraj.
   gruimdu, geamgii, s.m. Persoan? cure vinde sau pune geamuri.
   geamie, geamii, s.f. Loca? de cult la musulmani.
   gcninlic, gnamticuri, s.n. Perete format din geamuri; coridor sau verand? cu pere?ii f?cu?i din geamuri.
   geuni|inruIo s.f. pl. Numele unui dans popular romānesc r?spīndit īn Gimpia Dun?rii.
   gean?, gene, s.f. I. Fir do p?r de pe marginea pleoapelor. 2. Dung? luminoas?; muchie, fi?io luminat? a unui deal, a unui nor ele.
   ceuntn, gen?i, s.f. 1. Obiect rle piele, de malerial plastic etc. (cu desp?r?ituri īn itilorior), folosit pentru a [iurta acle, c?r?i. 2. Po?et?.
   gel s.n. Stare a unei substan?e care prezint? simultan propriet??i ale lichidelor ?i solidelor, p?strlnrlu-?i forma ?i fiind do obicei elastic?.
   gelatin?, gelatine, s.f. Substan?? eoloidal? ob?inut? din oase, cartilaje ele., .ivind diverse īntrebuin??ri īn industria alimentar?, textil?, a hir-tiei.
   gelatinos, -ousu, gelatino?i, -nasc, atlj. Caro con?ine gelatin?; care are consisten?a gelatinei.
   gelifioii, gelific, vb. I. Tr. A transforma o solu?ie eoloidal? īnlr-un gel.
   gelos, -oiiKu, gelo?i,-oase, adj. 1. Care sufer? de gelozie. 2. Invidios.
   gelozie, gelozii, s.f. 1. Sentiment chinuitor provocat cuiva tle faptul (sau do b?nuiala) c? fiin?a iubit? īi este necredincioas?. 2. Invidie, pizm?.
   geliii, gcluiesc, IV. Tr. A netezi cu geal?ul suprafa?a unei pieso do lornn.              '<·
   gem, gemuri, s.n. Produs alimentar asem?n?tor cu marmelada, īn care fructelo sīnl aproape īntregi, iar siropul este gelatinos.
   gi ni ii, geme, s.f. 1. Denumire dat? pietrelor pre?ioase translucide; bijuterie avīnd o pialr? pre?ioas? pe care sīnl gravate figuri sau motive decorative. 2. (Adjectival) Sare gem? = clorur? natural? do sodiu cristalizat?.
   geme, gem, vb. III. In Ir. 1. (Despre oameni) A scoale sunete nearticulate, provocate de o durere. 2. (Fig.) A fi plin, īnc?rcat peste m?sur?.
   geminat, -?, gemina?i, -ic, adj. īngem?nat, īmperecheat; consoan? geminat? — consoan? lung?, pronun?at? cu o durat? mai mare decīt cea obi?nuit?.
   gen, genuri, s.n. ]. Fel, soi, tip; fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune care cuprinde crea?ii artistice asem?n?toare ca form?, Iern?, stil; fiecare dintre diviziunile fundamentale īn care se īmpart operele literare; pictur? dc gen -- pictur? caro īnf??i?eaz? aspecte ale vio?ii cotidiene, ii. Categoric gramatical? exprimat? prin forma pe caro
o  iau substantivele pentru a indica sexul fiin?elor pe care le denumesc (?i caro s-a extins ?i la substantivele nume de lucruri). 4. (Biol.) Categorie sistematic? inferioar? familiei, care cuprinde una sau mai mul (o specii, fi. (Log.) Clas? de obieclo avīnd acelea?i nole esen?iale.
   gen?, gene, s.f. (Biol.) Unitate elementar? a eredit??ii, cu efect specific asupra caracterelor organismului.
   genealogie, -?, genealogiei, -e, adj. Care se refer? la genealogie; arbore gcncalr/gtc — repre-
, s.m. Denumire dat? ai suprem al armatei, s.f. Caracterul a ceea idei generale,
b. 1.1. Tr. A desprinde fundamentale comune da o formulare sinte-ineral, a extinde sfera ocese; a considera o fl. (Despre boli) A se ism.
:, s.f. Ac?iunea de a ie mintal? prin care obiecte cu note esen-
tori, -oare, adj., s.n. va; (substantivat, f.) plasarea sa īn spa?iu, !. S.n. Aparat, ma?in? energie de o anumit? alt? form?; generator īsform? energia moca-S.n. Aparat sau īnsta-lucerea unui fluid sau , S.n. Generator cuan-al? laserului, maseru-le acest tip. Totalitatea oamenilor ?i vīrst?. 2. Totalita-imit? specie sau ras? ?neratie spontanee (sau are sus?inea c? unele tere īn mod spontan
īn general; īn mod
īdj., s.n. 1. Adj. Care gen, ; care cuprinde re. 2. S.n. Parte (in-
i  oare este men?ionat oduc?torului, regizo-
-oase, adj. M?rinimos, iu de sentimente alese, nie, d?rnicie.
                                                        adj. 1. S.f. Ramur? egile eredit??ii ?i ale
   genitivul, -ii, genitivali, -e, adj. Care se afl? īn cazul genitiv sau are valoare de genitiv.
   gi'niii, genii, s.n. 1. Cea mai īnalt? treapt? de dezvoltare a aptitudinilor spirituale ale omului; persoan? care are o astfel de īnzestrare. 2. (Mii.) Trupe de geniu = trupe specializate īn. executarea unor lucr?ri cu caracter tehnic, ca poduri, drumuri, fortifica?ii.
   genocid, genociduri, s.n. Crim? s?vīr?it? īn scopul de a distruge, īn īntregime sau īn parte, o colectivitate ori un grup na?ional, etnic, rasial sau religios.
   genotīp, genotipuri, s.n. Totalitatea genelor unui organism.
   gentil, -?, gentili, -e, adj. Amabil, politicos, gentile?e s.f. Atitudine de om gentil, gentilic, -ii, gentilici, -e, adj. Care apar?ine gintei, privitor la gint?.
   gentīliim, gentilomi, s.m. (īn evul mediu) Denumire dat? membrilor aristocra?iei din apusul Europei; (fig.) om cu comportare aleas?, amabil, politicos.
   gentleman, gentlemeni, s.m. B?rbat amabil, politicos.
   gen?iān?, gen?iane, s.f. Nume .dat unor specii de plante erbacee cu flori mari, albastre sau galbene, care cresc īn regiunile de munte.
   genuflexiune, genuflexiuni, s.f. īndoire a genunchilor (īn exerci?iile de gimnastic?).
   genuin, -ii, genuini, -e, adj. (Livr.) Natural, pur.
   gcnunclii, genunchi, s.m. 1. Parte a piciorului cuprinzīnd regiunea articula?iei femurului cu t.ibia. 2. Deformare a pantalonilor īn dreptul genunchilor.
   genunchier?, genunchiere, s.f. Bucat? de pīnz?, de piele etc. cu care se īmbrac? genunchiul, īn unele munci sau sporturi, pentru a-1 proteja, gcnfme, genuni, s.f. (Livr.) Pr?pastie, abis. geobotānicii s.f. Disciplin? care se ocup? cu’ studiul plantelor īn leg?tur? cu factorii de mediu.
   geocentric, -īi geocentrici, -e, adj. Care are P?mīntul drept centru; sistemul geocentric = sistem conceput de Ptolemeu īn sec. II, potrivit c?ruia P?mīntul s-ar afla īn centrul universului.
   gcocentrism ‘s.n. Concep?ie care admite sistemul geocentric.
crociinm:
   genrliimio s.f. Disciplin? caro studiaz? distribu?ia clementelor chimico care intr? in componen?a scoar?ei P?tniulului.
   iri'oilii. graiic, s.f. Agregat de minerale depuse īn cavit??ile rocilor, īncepind do la pere?ii cavit??ii spre centru.
   geodezie. -?, geodeziei, -c, adj. Caro apar?ine -geodeziei, privitor la geodezie; punct geodt'zic — punct do po suprafa?a P?minlului, stabilit pvin coordonate geografice ?i caro constituie baza pentru noi m?sur?tori.
   gemlezīe s.f. ?tiin?? cave studiaz? forma ?i dimensiunile P?mīntului, tehnica m?sur?rii ?i a reprezent?rii cartografice sau numerice a acestora.
   geofizic? s.f. ?tiin?? care studiaz? propriet??ile ?i fenomenele fizice ale P?minlului ?i leg?tura lor eu structura acestuia.
   geograf, -fi, geografi, -c, s.m. ?i f. Specialist in geografie.
   geografic, -?, geografiei, -c, adj. Care se refer? ia geografie.
   goograrie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul P.'unmtului sub aspectul fenomenelor care se desf??oar? īn interiorul īnveli?ului geografic, (atmosfer?, hidrosfor?, litosfer?, biosfer?), al activit??ii omene?ti ?i al interac?iunii dmtre, factorii fizieo-geografiei ?i cei social-eeonomici.
   geolog, -?, geologi, -e, s.m. ?i f. Specialist, in geologie.
   geologic, -? geologici, -c, adj. Care se refer? la geologie.
   geologie s.f. ?tiin?? care studiaz? istoria ?i modul do formare a P?minlului, compozi?ia ?i structura lui.
   geometrie, -īi, geometrici, -r, adj. Referitor la geometrie; loc. geometric — totalitatea punctelor care au o proprietate comun?.
   geometrie s.f. 1. Ramur? a matematicii care studiaz? propriet??ile punctelor ?i figurilor din spa?iu, precum ?i rela?iile dintre ele. Structur? regulat? a uimi corp.
   geomorrologie s.f. Ramur? a geografiei care studiaz? relieful scoar?ei terestre ?i evolu?ia lui.
   geopolitic? s.f. Teorie ne?tiin?ific?, retrograd?, oare sus?ine c? politica unui stat. ar fi determinat? de situa?ia sa geografic?.
   geosinclinul, geoainelinale, s.n. Regiune mobil? a scoar?ei terestre care, īn decursul timpului geologic, sufer? o scufundare foarte intens?, insolit? de acumularea unor depozite sedimentare de mare grosime, ?i care, datorit? mi?c?rilor tectonice, se transform? ulterior intr-un lan? muntos.
   geoterimil, -?. geotermali, -c, adj. (Despre izvoare) Cu ap? cald?.
                                                            geotermie, -?, geotermici, -e, adj. Care se refer? la c?ldura din interiorul scoar?ei terestre, geotermie s.f. C?ldura intern? a P?mīntului. geotropism s.n. Cre?tere orientat? a plantelor sau a p?r?ilor unor plante, sub influenta for?ei gravita?ionale.
   gepiil, -īi. gepizi, -de, s.m. ?i f. Persoan? apar-
?inīnd unui trib germanic, stabilit temporar, īn secolul al lll-lea, īn Dacia.
                                                           ger. geruri, s.n. Frig mare (in timpul iernii), ger?r s.m. Numele popular al lunii ianuarie, geriatrie s.f. Ramur? a nv'di'inii care studiaz? bolile b?trīne?ii, tratamentul ?i prevenirea lor.
   gerimin, -?, germani, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Germania sau la popula?ia ci; (substantivat, f.) limba care se vorbe?te in Germania. -. S.m. ?i f. Persoan? care face pai le din poporul constituit, ca na?iune pe teritoriul Germanici.
   germanie, -ā, germaniei, -e, adj. Care se refer? la germani ?i la popoarele īnrudite cu germanii; limbi germanice — grup de limbi indo-europeno vorbite in centrul ?i īn nordul Europei, extinse, cu vremea, ?i īn alte regiuni.
   germen, germeni, s.m. 1. (Biol.) Forma?ie caro constituie punctul de plecare īn dezvoltarea fiin?elor vii; ou fecundat.; embrionul plantei, r. 2. (Fig.) Cauz?, element din care se dezvolt? ceva. Var.: germene s.m. germene s.m. v. germen, germie.iil, germieiile, s.n. Substan?? care distruge. germenii d?un?tori.
                                                           genuin?, pers. o germineaz?, vb. I. Intr. A īncepe un nou ciclu de vegeta?ie; a īncol?i.
   germinativ, -?, germinativi, -e, adj. Care se refer? la germina?ie, care poate s? germineze sau s? produc? germinarea.
   gormin??ie, germina?ii, s.f. Proces prin oare un germen porne?te un nou ciclu vital.
   gerontologie s.f. Ramur? a medicinii care so ocup? cu studiul b?trīne?ii sub aspect biologic ?i social.
   geros, -odsii, gero?i, -oase, adj. (Despre timp) Foarte friguros.
   gerui?l?, geruieli, s.f. Vreme de iarn? cu ger; frig mare.
   germuliv, genindii-c, s.n. (īn limba latin?) Adjectiv verbal cu sens pasiv, derivat de la tema gerunziului.
   gerunziu, gerunzii, s.n. Mod verbal care exprim? o ac?iune in desf??urare, f?r? referire la autorul ei sau la momentul desf??ur?rii.
   gest. gesturi, s.n. Mi c.\re a mīinilor, a capului cte. care exprim? un sentiment, o inten?ie sau d? mai mult? expresivitate vorbirii; (fig.) purtare, fapt? cu o anumit? semnifica?ie, gestapo s.n. v. gesfapou. gestapiīu s.n. Sec?ie a poli?iei secrete din Germania hitlerist?. Var.: gestapo s.n.
   gesta?ie s.f. Stare a organismului femelei de la fecundarea ovulului pīn? la na?terea f?tului.
   gestic? s.f. Ansamblul gesturilor folosite de un actor in interpretarea unui rol.
   gesticula, gesticulez , vb. I. Intr. A face gesturi (cu inimile).
   gestionar,-8, gestionari, -c, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la o gestiune. '2. S.m. ?i f. Persoan? care r?spunde de o gestiune.
   gestiune, gestiuni, s.f. 1. Administrare a patrimoniului sau a unor bunuri aJe unei persoane
 235
GHĪDU?IE
 de c?tre reprezentantul ci. 2. Totalitatea opera?iilor efectuate de un gestionar privind primirea, p?strarea ?i eliberarea bunurilor materiale sau a valorilor b?ne?ti dintr-o īntreprindere sau dintr-o institu?ie; totalitatea bunurilor īncredin?ate unei persoane, īn vederea p?str?rii ?i mīnuirii lor. 3.Gestiune economic? socialist? = principiu de organizare ?i de conducere- a unit??ilor economice socialiste, „determinat de necesitatea folosirii cu maxim? eficien?? a resurselor acestora.
   gestuāl, -?, gestuali, -c, adj. Care se refer? la gesturi, care se exprim? prin gesturi.
   get, -?, ge?i,-te, s.m. ?i f. Nume dat de greci dacilor.
   get-beget adj. invar. (Despre perso'ane) Care se afl? din mo?i-str?mo?i intr-un anumit loc; neao?.
   getic, -?, getici, -ce, adj. Care se refer? la ge?i, care apar?ine ge?ilor.
   ghear?, gheare, s.f. 1. Forma?ie cornoas?, ascu?it? ?i īncovoiat?, la vīrful degetelor unor p?s?ri, mamifere ?i reptile. 2. Pies? din anumite dispozitive de apucat, asem?n?toare cu o gliear? (1).
   gheat?, ghete, s.f. īnc?l??minte de piele sau din material sintetic, care acoper? piciorul pīn? deasupra gleznei.
   ghea??, (2) ghe?uri, s.f. 1. Ap? īn stare solid? (ap? īnghe?at?). 2. (La pl.) īntinderi mari de ghea?? (1).
   gheb, gheburi, s.n. 1: Cocoa?? (Ia om). 2. īn?l?ime, ridic?tur?.
   ghebe s.f. Ciuperc? comestibil? de culoare galben?-brun?, avīnd la jum?tatea piciorului un inel alb.
   ghebos, -oās?, ghebo?i, -oase, adj. Cu gheb īn spate, coco?at; gīrbovit. ghebo??, ghebo?ez, vb. I. Refl. A deveni ghebos, gheen?, s<f. (Livr.) Iad, infern, ghei??, ghei?e, s.f. Dansatoare ?i cīnt?rea?? japonez?.
   ghi'izer, gheizere, s.n. Izvor intermitent din regiunile vulcanice, care arunc? Ia intervale egale ap? fierbinte ?i vapori.
   ghem, gheme, s.n. īnf??urare de fire, de forma unei mingi.
   ghemotoc, ghemotoacc, s.n. Obiect mototolit īn form? de ghem.
   ghemui, ghemuiesc, vb. IV. Refl. A se strīnge, a se aduna (ca un ghem), gheono?ie s.f. v ghionoaie. ghepard, gheparzi, s.m. Mamifer s?lbatic carnivor, cu capul mic, picioare lungi, blana cu pete de culoare galben?-īnchis?, care tr?ie?te īn stepele din Asia ?i Africa.
   gheret?, gherete, s.f. 1. Construc?ie mic? īn care se ad?poste?te o santinel?,'un paznic etc. 2. Construc?ie mic?, chio?c īn care se vind alimente, ziare etc.
   ghergheī, gherghefuri, s.n. Cadru de lemn sau de metal pe care se īntinde o ?es?tur? pentru a fi brodat? sau firele da urzeal? pentru covoare; ?es?tura īntins? pe acest cadru.
   gherghin?, gherghine, s.f. (Bot.) Dalie, gheril? s.f. Denumire dat? r?zboiului de partizani, īndeosebi īn ??rile Americii Latine. Var.:· gueril? s.f.
   gherme?, ghcrmele, s.f. Pies? de le un fixat? īn zid la marginea spa?iului destinul unei u?i sau unei ferestre, de care se prinde tocul acestora.
   ghes s.n. A da cuiva ghes = a īndemna, a zori, a īmboldi pe cineva.
   ghe?eSt, ghe?efturi, s.n. (Fam.) Afacere m?runt? ?i de obicei necinstit?.
   ghe?eftar, ghe?eftari, s.m. Persoan? care face ghe?eftari, care umbl? dup? ghe?efturi.
   ghetou, ghetouri, s.n. Cartier al unui ora? īn care erau constrīnse s? tr?iasc? īn evul mediu anumite grupuri rasiale sau religioase, iar mai tīrziu, īn ??rile ocupate de fasci?tii germani, popula?iile evreie?ti. ^
   ghefr?, ghelre, s.f. īnveliloare de postav, purtat? uneori de b?rba?i, acoperind glezna ?i partea de deasupra a īnc?l??mintei.
   ghe?ar, ghe?ari, s.m. Mas? de ghea?? format? īn mun?ii īnal?i ?i īn regiunile polare.
   ghe??rie, ghe??rii, s.f. Loc īn care se depoziteaz? iarna blocuri de ghea??, pentru a fi folosite vara.
   ghe?u?, ghe?u?uri, s.n. Polei; lunecu? pe care se dau copiii iarna.
   ghiaiir, ghiauri, s.m. Denumire batjocoritoare dat? de turci in trecut celor de alt? religie decīt cea mahomedan?.
   ghibdr?, ghiborfi, s.m. Pe?te de ap? dulce, lung de 10 — 15 cm, de culoare verde-m?slinie, cu aripioara dorsal? ?epoas?.
   ghici, ghicesc, vb. IV. Tr. 1. A afla ceva, a intui; a dezlega o ghicitoare. 2. (īn supersti?ii) A prezice viitorul.
   ghicitor, -oiVre, ghicitori, -oare, subst. 1. S.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu prezicerea viitorului. 2. S.f. Specie a literaturii populare, cu caracter alegoric ?i metaforic, prin care se cere identificarea unui obiect sau a unei fiin?e pe br,";i unor asocia?ii logice.
   ghid, (1) ghizi, s.m., (2, 3) ghiduri, s.n. 3.
S.m. Persoan? care conduce un grup de turi?ti, de vizitatori ai unui muzeu etc., dīndu-le explica?iile necesare. 2. S.n. Bro?ur? sau carte care cuprinde informa?ii pentru orientarea īntr-o regiune, īntr-un ora?, īntr-un muzeu etc. 3. S.n. Ghid de unde = mediu īn care are loc propagarea ghidat? a undelor electromagnetice.
   ghid?, ghidez, vb. I. 1. Tr. ?i retl. A (se) c?l?uzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tr. A imprima unei piese o mi?care īntre anumite limite.
   ghidaj, ghidaje, s.n. Dispozitiv al unui mecanism care oblig? o pies? mobil? s? se deplaseze īntre anumite limite ?i dup? o anumit? direc?ie.
   ghidon, ghidoane, s.n. Bar? cu minere care serve?te la dirijarea mersului unei biciclete, unei motociclete etc.
   ghidu?,-ii, ghidu?i, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care face ghidu?ii.
   ghidu?ie, ghidu?ii, s.f. Pozn?, glum?.
GHIFTUI
   gliiftui, gliiftuicsc, vb. IV. Tr. ?i rofl. A mīnca (sau a hr?ni po cineva) īn mod excesiv.
   ghilim6lo s.f. pl. Semne de punctua?ie īn form? de dou? virgule sau dou? unghiuri dispuse paralel, īntre care so īnchid citate saii titluri, un text īn vorbirea direct? ori cuvinte c?rora li se d? un anumit sens.
   ghilotin?, ghilotinez, vb. I. Tr. A executa cu ghilotina un condamnat la moarto.
   ghilotin?, ghilotine, s.f. Instrument do execu?ie a condamna?ilor la moarte prin decapitare.
   gliimher s.m. Plant? erbacee din regiunile. tropicale, din al c?rei rizom, bogat īn uleiuri cterice, se extrage un drog aromatic.
   ghimirlio, ghimirlii, s.f. Fer?str?u cu pīnza foarte īngust?, folosit de dogari ?i de dulgheri.
   ghimp?ri??, ghimpari?e, s.f. Mic? plant? erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rami-^ ficat?, cu frunze ascu?ite ?i flori verzui.
   ghimpat, -?, ghimpa?i, -te, adj. Cu ghimpi; sīrm? ghimpat? = sīrm? po care sīnt fixate alte buc??i de sīrm?, scurte ?i ascu?ite.
   ghimpe, ghimpi, s.m. 1. Spin. 2. Scaiete. ghimpos, -o?s?, ghimpo?i, -oase, adj. Cu ghimpi, ?epos, spinos.
   ghin, ghinuri, s.n. 1. Cu?it cu lama curbat?, cu care so fac s?p?turi īn lemn. 2. Cazma īndoit? pe ambele laturi.
   ghind?, ghinde, s.f. 1. Fructul stejarului. 2. Una dintre culorile c?r?ilor de joc.
   ghinirin, ghinioane, s.n. Īnlīmplare sau conjunctur? nefavorabil?; ne?ans?.
   ghinionist, -?, ghinioni?ti, -ste, s.m. ?i f,, adj. (Persoan?) care aro ghinion.
   ghint, ghinturi, s.n. 1. ?an? olicoidal s?pat pe suprafa?a interioar? a ?evii unei arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mi?care de rota?ie. 2. Cui de fier cu capul bombat (folosit la buzdugane, la . ghioage etc.).
   ghintui, gkintuiesc, vb. IV. Tr. 1. A executa ghinturi pe suprafa?a interioar? a ?evii unei arme do foc. 2. A fcrcca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioag?.
   ghioag?, ghioage, s.f. 1. Bīt? /cu m?ciulie la un capiU, folosit? īn trecut ?i ca arm? do lupt?. 2. Cap?tul bombai ?i ghintuit al unei ghioage (1)·
   ghioc, ghiocuri, s.n. Cochilie ? oval?, alb? ?i lucioas? a unei specii do melci de mare, folosit? ca podoab? sau īn practica ghicitului.
   ghiocel, ghiocei, s.m. Plant? crbacee care īnfto-ro?to īndat? dup? topirea z?pezii, avīnd o singur? floare, do culoare alb?, īn form? do clopo?el.
   CĪiiol, ghioluri, s.n. Denumire dal? lacurilor cu fundul mīlos din Dobrogoa.
   gbionder, ghionderc, s.n. Pr?jin? folosit? peiīlrn īmpingerea b?rcilor.
   iī’niono?ic, ghionoi, s.f. Cioc?nitoare. Var.: glie<>no?ie s.f.
   ghionoi, ghionoaie, s.n. Tīrn?cop cu un bra? lung, ascu?it, la virf, iar cu cel?lalt īn form? do ciocan, folosit in lucr?rile miniere.
   ghiont, ghion?i, s.m. Lovitur? dat? cuiva cu pumnul sau cu cotul (pentru a-i atrage aten?ia).
   ghionti, ghiontesc, vb. IV. Tr. ?i refl. recipr. A (se) īmbrīnci; a(-?i) da ghion?i;
   ghior??i, pers. 3 ghiār??ic, vb. IV. Intr. A chior?i.
   ghirt?u, ghio?e, s.f. Dalt? sub?ire,-folosit? la gravarea po pietre litografice ?i po pl?ci metalice.
   gliiitura s.f. art. (Pop. ?i fam.) Cu ghiotura = īn cantitate mare, cu gr?mada.
   ghiozdan, ghiozdane, s.n. Geant? de piele, de carton etc., purtat? de obicei īn spate, fp-losit? de ?colarii mai mici pentru a-?i auce c?r?ile ?i caietele.
   ghips s.n. Sulfat de calciu hidratat, utilizat īn industria cimentului, la fabricarea ipsosului, ca piatr? de ornament etc. Var.: gips s.n.
   ghirland?, ghirlande, s.f. īmpletitur? de frunze sau do flori, īn form? de lan?; ornament avīnd aceast? form?, folosit īn arhitectur? ?i īn artele decorative.
   glii?eu, ghi?ee, .s.n. Ferestruic? sau deschiz?tur? f?cut? īn u?a sau īn peretele unui birou, prin care publicul poale lua contact direct cu func?ionarii.
   ghitar? s.f. v. chitar?.
   ghiudon, ghiudenuri, s.n. Cīrnat uscat ?i presat, foarte condimentat, f?cut din carne de oaie, do capr? sau de vac?.
   gliiuj, ghiuji, s.m. (Peior.) Om b?trīn. ghiulea, ghiulele, s.f. Proiectil sferic, folosit la tunurile vechi, neghintuite.
   ghiveci, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s.n. 1. Vas do p?mīnt ars, īn care se planteaz? flori.
 2. Mīncare preparat? din mai multe feluri de zarzavat, cu sau f?r? carne, ghivint, ghiventuri, s.n. Filet, gliizd, ghizduri, s.n. C?ptu?eala de piatr?, din bīrne de lemn otc. a unei fīntīni; īmprejmuire do piatr?, de bīrne etc. a unei fīntīni, de la p?mīnt īn sus.
                                                            gliizdei, ghizdei, s.m. Plant? furajer? asem?n?toare cu trifoiul, bogat? īn substan?e hr?nitoare· gibon, gihoni, s.m. Maimu?? antropoid?, f?r? coad?, cu membrele anterioare foarte lungi, care tr?ie?te īn sud-ostul Asiei.
   gig, giguri, s.n. Ambarca?ie do sport, care serve?te pentru ini(,icrca īn canotaj.
   gigant, gigan?i, s.m. 1. Uria?; (fig.) lucrare (construc?ie) de mari propor?ii. 2. (Fig.) Persoan? carg se remarc? prin calit??i excep?ionale.
   gigantic, -ii, gigantici, -e, adj. De propor?ii uria?e, enorm, colosal.
   gigantism s.n. 1. īnsu?irea de a fi gigantic.
 2. (Med.) Cre?tere exagerat? a corpului sau a unor p?r?i ale lui.
   gimmist, -?, gimna?ti, -ste, s.m. ?i f. .Sportiv care practic? gimnastica.
   gimnastic, -?, gimnastici, -c, s.f., adj. 1. S.f. Ansamblu de exerci?ii fizice prin care se urm?re?te dezvoltarea armonioas? a corpului. 2. Adj. Privitor la gimnastic? (1).
GILCEAVA
   gimnazial, -ii, gimnaziali, -e, adj. Privitor la gimnaziu; ciclu gimnazial = clasele V—VIII ale ?colii generale.
   giīnnāziu, gimnazii, s.n. (īn trecut) ?coal? cu patru clase, corespunz?toare claselor V—VIII ale ?colii generale.
   gimnosperm?, gimnosperme, s.f. (La pl.) īncreng?tur? de plante ale c?ror semin?e se dezvolt? pe o carpel? deschis?; (?i la sg.) plant? care face parte din aceast? īncreng?tur?.
   gin, ginuri, s.n. B?utur? alcoolic? ob?inut? prin distilarea repetat? a pl?mezii de cereale, īn care se adaug? boabe de ienup?r.
   gincceu, gineccc, s.n. 1. Apartament rezervat iemeilor īn casele antice grece?ti. 2. Loc rezervat femeilor īn vechile biserici cre?tine. 3. (Bot.) Pistil.
   ginecoldg, -ii, ginecologi, -e, s.m. ?i f. Medic spccialist in ginecologie.
   ginecologie s.f. Ramur? a medicinii care se ocup? cu studiul patologiei aparatului genital feminin.
   ginere, gineri, s.m. So?ul considerat īn raport cu p?rin?ii so?iei.                       i
   ginga?, -5, ginga?i, -e, adj. 1. Pl?pīnd, firav; delicat, fin; (fig.) plin de delicate?e, de sensibilitate. 2. (Despre lucruri) Dificil, greu de realizat'.
   ging??ie, ging??ii, s.f. īnsu?irea a ceea ce este ginga?; gra?ie, delicate?e; sensibilitate.
   gingie^ gingii, s.f. ?esut care īnvele?te pere?ii exteriori ai alveolelor dentare ?i o parte din corpul din?ilor ?i al m?selelor.
   gingiricā, gingirici, s.f. Mic pe?te marin, asem?n?tor cu scrumbia.
   gingiv?l, -a, gingivali, -e, adj. Care se refer? la gingii, care ?ine de gingii.
   gingivit?, gingivite, s.f. Inflama?ie a gingiilor.
   gint?, gin?i, s.f. Grup de oameni alc?tuit din urma?ii aceluia?i str?mo?, constituind forma fundamental? de organizare social? īn comuna primitiv?.
   gioars?, gioarse, s.f.. (Fam.) Hain? veche uzat?.
   gips s.n. v. ghips.
   gir, giruri, s.n. 1. Opera?ie de transferare a unei cambii printr-o men?iune scris? pe versoul acesteia. 2. Mijloc prin care cineva garanteaz? pentru ac?iunile, angajamentele cuiva.
   gira, girez, vb. I. Tr. A face un gir; a garanta, printr-un gir, o cambie.
   giraf?, girafe, s.f. 1. Gen de mamifer rumeg?tor din Africa, de talie mare, cu gītul foarte lung ?i cu blan? alburie cu pete brune. 2. Suport cu bra? de suspensie lung, care jDermite diferite orient?ri ?i deplas?ri ale unui microfon.
   giriīnt, giran?i, s.m. Persoan? care gireaz?, giratiriu, -ie, giratorii, adj. (Despre mi?c?ri) Circular; sens giratoriu = sens de circula?ie īntr-o pia??, la o intersec?ie etc., īn care vehiculele sīnt obligate s? fac? o rota?ie de la stīnga la dreapta.                                     \
   girfi?ie, gira?ii, s.f. (Tehn.) Mi?care de rota?ie, gircdd?, girezi, s.f. (Reg.) ?ir? de paie, de fin, de grīu etc.
   girosedp, giroscoape, s.n. Disc rotitor greu, cu axul sus?inut de cīteva cadre cardanice succesive, care īi permit s? ia orice orientare īn spa?iu, fiind folosit la aparatele care dau indica?ii īn leg?tur? cu direc?ia de zbor a avioanelor.
   giroscdpic, -?, giroscopici, -e, adj. Bazat pe principiile .giroscopului; compas giroscopic aparat instalat pe bordul navelor, care indic? direc?ia nordului geografic.
 ' girufit?, giruete, s.f. Instrument meteorologic cu ajutorul c?ruia se determin? direc?ia ?i intensitatea vīntuiui.
   giube?, giubcle, s.f. Hain? de postav, larg? ?i lung?, purtat? īn trecut de boieri.
   giugiuli, giugiulesc, vb. IV. Tr. ?i refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a(se) mīngīia.
   giulgiu, giulgiuri, s.n. Pinz? sub?ire, foarte fin?; bucat? de pīnz? cu care este acoperit mortul..
   giumbu?luc, giumbu?lucuri, s.n. Fapt?, gest, vorb? care stīrne?te rīsul; ghidu?ie, cara-ghioslīc.
   giuvaer, giuvaere, s.n. Bijuterie; (fig.) lucru de mare pre?.
 t giuvacrgerie, (2) giuvaergerii, s.f. 1. Arta giuvaergiului. 2. Atelierul sau pr?v?lia giuvaergiului.
   .giuvaergiu, giuvaergii, s.m. Bijutier, givraj s.n. Depunere de ghea?? pe aripile unui avion, pe conductele electrice aeriene etc. gīde, gizi, s.m. (Pop.) C?l?u, gīdil?, gt'dil, vb. I. Tr. A atinge u?or, cu vīr-ful degetelor, anumite p?r?i ale corpului cuiva, provocīndu-i o senza?ie specific?, de obicei īnso?it? de rīs; (refl.) a fi sensibil la astfel de atingeri.
   gidilici s.n. (Fam.) A avea gldilici la limb? — a spune prea multe (?i ce nu trebuie); a avea mīnc?rirne de limb?.
   gīdilicids, ? -oās?, gldilicio?i, -oase, adj.. Care se prirtil? u?or.
   gītīi, gifii, vb. IV. Intr. A respira dos ?i greu (din cauza oboselii); (fig., despre locomotive cu aburi) a puf?i.
   gīfiiālu, gifiieli, Faptul de a gjfīi; respira?ie deas? ?i grea.
   gigii, pers. 3 gīgiie, vb. IV. Intr. (Despre gī?tc) A scoate sunete caracteristice speciei, gīgīit s.n. Faptul de a gīgīi; strig?tul caracteristic scos de gī?te.
   gīgīlice, gīgīlici, s.f. (Fam.) Fiin?? mic? ?i ginga??.
   gīl interj. (De obicei repetat) Cuvīnt care imit? zgomotul produs de un lichid cīnd este golit dintr-un vas cu gltul strimt sau cīnd este īnghi?it.
   gīlc?, gliei, s.f. (Pop.) Inflama?ie 'a ganglionilor gītului. .
   gilccāru, gilcevi, s.f. Ceart?, ciorov?ial?.
GILCEVI
 23S
   gīleoT!, gilccvcsc, vb. IV. Refl. recipr. A se certa, a se ciorov?i.
   gīlccvitir, -oare, gīlcevitori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Om) pornit pe gīlceav?, cert?re?.
   gīljiīi, pers. 3 gīlgīic, vb. IV. Intr. (Despre lichide) A curge cu zgomot (printr-o deschiz?tur?).
   gīlgīit s.n. Faptul de a gīlgii; zgomot caracteristic produs de un lichid cīnd curge prinl.r-o deschiz?tur? sau cīnd se bea cu īnghi?ituri mari.
   gīlm?, glhne, s.f. (Pop.) 1. Movil?. 2. Umfl?tur?, gīlc?.
   gīnd, ginduri, s.n. 1. Rezultatul procesului de gīndire; idee, cuget. 2. Reflec?ie, meditare. 3. Inten?ie, plan. i. Grij?, īngrijorare. 5. Voie, dorin??, plac.
   gīnd?c, gindaci, s.m. Denumire dat? unor insecte, īn special coleopterelor; gīndac de cas? (sau de buc?t?rie) = ?vab1; gīndac de frasin = cantarid?; gīndac de mai = c?r?bu?; gīndac de Colorado = insect? d?un?toare cartofilor, de culoare galben?-portocalie, cu dungi negre, longitudinale pe aripi.
   gīndi, gīndese, vb. IV. 1. Intr. ?i refl. A p?trunde cu mintea pentru a-?i forma o idee despre ceva, a cugeta, a reflecta, a medita, a chib-zui, a judeca. 2. Tr. A-i trece cuiva prin minte, a socoti c?... 3. Refl. A-?i da seama c?... i. Intr. A inten?iona, a pl?nui s?...
   gīndire, gīndiri, s.f. 1. Reflectare abstract? ?i generalizat? a realit??ii (sub forma no?iunilor, judec??ilor etc.), produs al activit??ii creierului uman. 2. Meditare, reflec?ie. 3. Idee,' gīnd.
   gīndirism s.n. Curent ideologic ?i politic din Romānia, din deceniul al patrulea al sec. XX, caro a propagat ira?ionalismul mistic, na?ionalismul rasist ?i tradi?ionalismul retrograd.
   gīnditor, -oiire, gīnditori, -oare, adj., s.m. ?i
f.  1. Adj. Preocupat de ceva, īngīndurat. 2.
S.m.1 ?i f. Filozof.
   gīng?nie, gīng?nii, s.f. Vietate mic? (īn special insect?).
   gīngav, -?, gīngavi, -e, adj., s.m. ?i f.' (Persoan?) care vorbe?te greu, īmpiedicat, repetīnd silabele.
   gīng?vi, ging?vesc, vb. IV. Intr. A vorbi nedeslu?it, a se exprima cu greutate,, repetīnd silabele.
   gīngurī, gīnguresc, vb. IV. Intr. 1. (Despre copiii mici) A scoate sunete pu?in articulate (īn-cercīnd s? vorbeasc?). 2. (Despre porumbei, turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei.
   gīngurit s.n. Faptul de a gīnguri; sunete caracteristice scoase de copiii mici; sunete specifice scoase de porumbei, de turturele etc. gīnsiīc, gīnsaci, s.m. (Pop.) Gīscan. gīrb?ci, gīrbace, s.n. Bici din curele īmpletite sau din vīn? de bou (servind īn trecut ?i ca instrument de tortur?).
   gīrbor, -u, gīrbovi, -e, adj. Adus de spate, īncovoiat (mai ales de b?trine?e).
    gīrbovi, gīrbovesc, vb. IV. Refl. A deveni gīrbov.
    girlu, glrle, s.f. Mic? ap? curg?toare; ramifica?ie, bra? al unui rīu; (adverbial) īn cantitate mare, din bel?ug.
    gīrlici, gīrliciuri, s.n. īnc?pere strimt? pe
 •  undo se intr? īntr-o pivni??.
    gīrli??, glrli?e, s.f. Specie de gīsc? s?lbatic? de culoare cenu?ie, cu o pat? alb? īn frunte.
    gīrni??, glrni?e, s.f. Arbore īnrudit cu stejarul, cu lemnul rezistent, folosit īn construc?ii.
    gīscan, gīscani, s.m. B?rb?tu?ul gī?tei; gīn-sac._
    gīsc?, gī?te, s.f. Pas?re domestic? do talie mare, crescut? pentru carne, gr?sime ?i fulgi; gīsc? s?lbatic? = specie de gīsc?, mai mic? decīt cea domestic?, ?i care vino la noi vara, fiind vīnat? pentru carnea ei. ,
    gīt, gīturi, s.n. 1..Partea corpului caro ime?te capul cu trunchiul. 2. Interiorul gītului (1).
 3. Parte a unor obiecte care se aseam?n? cu gī-tul (1).
    gītlej, gltlejuri, s.n. Partea interioar? a gītului (1), cuprinzīnd faringele, esofagul, laringele ?i traheea.
    gītui, gitui, vb. IV. 1. Tr. A strīnge de gīt; a sugruma. 2. Refl. A se īngusta pe o anumit? por?iune.
    gītuitur?, gītuiluri, s.f. Por?iune īngustat? a unui lucru.
    gīzu, gīze, s.f. Nume generic dat insectelor mici, zbur?toare.
    glabru, -?, glabri, -e, adj. (Bot., despre organele plantelor) Care este lipsit de peri?ori pe suprafa??.
    glaci?l, -fi, glaciali, -e, adj. (Livr.) 1. Rece ca ghea?a. 2. (Fig.) Lipsit de c?ldur?, de prietenie; distant, rece.
    glaciar, -fi, glaciari, -e, adj. Care so refer? la procesul glacia?iei; lac glaciar = lac provenit din ghe?ari.
    glaci??ic s.f. Proces de dezvoltare intens? a ghe?arilor pe suprafe?e īntinse ale P?mīntului, care a avut loc īn cuaternar ?i īn alte perioade mai vechi.
    gladiator, gladiatori, s.m. Lupt?tor (de obicei sclav) din Roma antic?, care se lupta īn aren? cu un alt lupt?tor sau cu fiare s?lbatice.
    gladiol?, gladiole, s.f. Plant? ornamental?, īnalt? pīn? la 150 cm, cu frunze īn form? de Ea-bie ?i cu flori mari, de diferite culori.
    glagolitic, -?, glagolitici, -e, adj. Alfabet gla-golitic (sau scriere glagolitic?) = alfabet īntocmit dup? modelul literelor mici grece?ti ?i folosit īn unele scrieri slave biserice?ti.
    gland?, glande, s.f. (Anat.) Organ secretor, de diferite forme: gland? salivar?; glande mamare.
    glandul?r, -?, glandulari, -e, adj. Care se refer? la glande, care apar?ine glandelor, glan? s.n. Lustrul pieilor t?b?cite ?i finisate, glas, glasuri, s.n. Voce. glas?, glosez, vb. I. Tr. A acoperi cu glazur? pr?jituri, fructe etc.
 239
GLUMA
   glāspapir s.n. Hīrtie pe care s-a aplicat un strat de sticl? pisat?, fiind folosit? la ?lefuitul lemnului, metalelor etc.
   glastr?, glastre, s.f. Ghiveci de flori, gl?svand, glasvanduri, s.n. Perete interior sau u?? mare' din panouri de sticl?, fixate īn-tr-un cadru de lemn sau de metal.
   glanedm, glaucomuri, s.n. Boal? de ochi caracterizat? prin cre?terea tensiunii intraocu-lare, īnso?it? de tulbur?ri grave ale vederii.
   glazur?, glazuri, s.f. 1. Strat sub?ire de zah?r ars, de ciocolat?, de ?erbet ele., cu care se acoper? unele pr?jituri,’bomboane sau fructe. 2. Email pentru faian??.
   gl?sui, gl?suiesc, vb. IV. Intr. ?i tr. (Poetic) A vorbi, a spune.
   glct s.n. Strat sub?ire de var amestecat cu ipsos, care "se īntinde peste tencuial? pentru a ob?ine o suprafa?? neted?.
   glezn?, glezne, s.f. 1. (La .om) Partea piciorului care cuprinde por?iunea articula?iei tibiei cu tarsul. 2. (La animale) Por?iune a membrelor, īntre fluier ?i chi?i??.
   gloznier?, glezniere, s.f. Fi?ie (elastic?) de bumbac, de līn? sau din fibre sintetice, folosit? de c?tre balerini ?i sportivi pentru protec?ia gleznelor.
   glicomic s.f. Cantitatea do glucoz? din sīnge. gliccrin? s.f. Lichid uleios, .incolor, care se extrage din gr?simi, avīnd īntrebuin??ri īn industrie ?i īn cosmetic?.
   glicin?, glicine, s.f. Arbust decorativ cu flori albastre-liliachii, asem?n?toare cu ale salcī-mului.
   glicogin s.n. Polizaharid prezent īn mu?chi ?i ficat, constituind o rezerv? de glucoz? a organismului.
   glicozurio s.f. Prezen?a glucozei īn urin?, glie, glii, s.f. Brazd? de p?mīnt (cīt? se poate desprinde o dat? cu cazmaua); (p. ext.) ogor; (poetic) p?mīnt str?mo?esc, patrie.
   gliptic? s.f. Arta de a grava figuri sau motive decorative pe o piatr? pre?ioas?.
   gliptotec?, gliploleci, s.f. Colec?ie de pietre pre?ioase (sau semipre?ioase) gravate; muzeu īn care se p?streaz? astfel de colec?ii.
   glisa, glisez, vb. I. Intr. (Despre piese tehnice) A aluneca de-a lungul altei piese; (despre hidro-avioanc) a se deplasa pe suprafa?a apei.
   glisiint, -?, glisan?i, -te, adj. (Tehn.) Care gliseaz?.
   giisier?, glisiere, s.f. Element īn form? de bar? (la unele ma?ini, la ascensoare), care ghideaz?, prin alunecare, alt element, mobil.
   gloab?, gloabe, s.f. Cal slab (?i b?trīn), mīr-?oag?.
   gloat?, gloate, s.f. Mul?ime de oameni strīn?i īntr-un loc; (depr.) adun?tur?.
   glob, (1, 3) globuri, s.n., (2) globi, s.m. 1. S.n. Corp sferic; īnveli? de form? sferic?, de sticl?, por?elan etc., care protejeaz? un bec sau o lamp?. 2. S.m. Glob ocular = partea de form? sferic? a ochiului, care se g?se?te in orbit?. 3. S.n.
                                                              P?mīntul; globul p?mīntesc (sau terestru) = sferoid pe care este desenat? harta P?mīntului. glob?l, -?, globali, -e, adj. īn īntregime, total, globular, -?, globulari, -e, adj. 1. īn form? de glob, sferic. 2. Care se refer? la globulele sīn-gelui.
   glob?l?, globule, s.f. Element de form? sferic? sau oval? care se g?se?te īn diferite lichide organice; globule ro?ii = hematii; globule albe = leucocite.
   globulin?, globuline, s.f. Protein? aflat? īn plasma sanguin?.
   glod, gloduri, s.n. (Pop.) Noroi. glodur<5s, -oas?, gloduro?i, -oase, adj. Plin da glod, noroios. glomerul s.n. v. glomcrul?. glomcnilār, -?, glomcrulari, -e, adj. Care sa refer? la glomerule; format din glomerule.
   glomcrul?, glomerule, s.f. 1. Forma?ie anatomic? cu aspect de ghem, constituit? din vaso sanguine sau din tuburi glandulare. 2. Agregat format prin alipirea unor particule elementare de sol. Var.: glomerul s.n.. glonte s.n. v. glon?.
   glon?, gloan?e, s.n. Proiectil mic pentru armamentul de infanterie. Var.: gldnto s.n.
   glorie, glorii, s.f. Onoare, str?lucire; renume; (fig.) persoan? de maro valoare.
   glorific?, glorific, vb. I. Tr. A pream?ri, a sl?vi.
   glorios, -o?s?, glorio?i, -oase, adj. īnc?rcat de glorie.
   glos?, glosez, vb. I. Tr. A explica un cuvīnt sau un pasaj dintr-un text.
   glosar, glosare, s.n. List? de cuvinte (regionale, īnvechite etc.) īnso?ite de explica?ia lor.
   glos?, glose, s.f. 1. Explica?ie a unui cuvīnt sau a unui pasaj dintr-un text; not? explicativ? f?cut? de un copist pe marginea unui manuscris.
2.  Poezie cu form? fix?, īn care fiecare vers din prima strof? este comentat succesiv īn cīte o strof? urm?toare, ultima strof? reproducīnd īn ordine invers? versurile primei strofe.
   glot?, glote, s.f. Por?iunea cea mai strimt? a laringelui, cuprins? īntre coardele vocale.
   glucid, glucide, s.n. Substan?? organic? natural?, format? din carbon, hidrogen ?i oxigen, reprezentīnd un constituent fundamental al materiei vii, cu rol important īn metabolism.
   glucrtnic adj. Acid gluconic = acid ob?inut prin oxidarea glucozei,, īntrebuin?at īn medicin?.
   glucoz? s.f. Substan?? de culoare alb?, cristalizat?, cu gust dulce,’ care se g?se?te īn miere ?i īn fructe, avīnd rol important īn metabolismul fiin?elor vii.
   glug?, glugi, s.f. Obiect (de stof?, de material impermeabil etc.) de form? conic?, cu care se acoper? capul pentru a-1 feri de frig, de ploaie etc.
   glum?1, glume, s.f. Scurt? istorioar? care stīr-ne?te rīsul; fapt? hazlie.
 GLUMA
   gliini?2. glume, s.f. Frunzuli?? (bractoe) a?ezat? la baza fiec?rei flori dintr-un spic sau la baza fiec?rui spicnle? (Ia graminee).
   glume?, -p???, glumeii, -e, adj. Care facc glume.
   glumi, glumesc, vb. IV. Intr. A spune glume, a vorbi in glum?.
   glufen s.n. Substan?? proteic? viscoas?, de culoare cenu?ie, care se g?se?te in boabele de cereale.
   gnais, gnaisuri, s.n. Roc? alc?tuit? din cuar?, feldspat ?i mic?.
   gnom, gnomi, s.m. Nume dat in evul mediu spiritelor care ar locui in interiorul p?minlului, p?zind bog??iile lui ascunse.
   gnomic, -ii, gnomici, -c, adj. (Despre scrieri) Care con?ine maxime, sentin?e ?i precepte morale.
                                                         gnoseologic, -ii, gnoseologiei, -c, adj. Care so refer? la cunoa?tere sau la teoria cunoa?terii, gnoseologie s.f. (Fii.) Teoria cunoa?terii, gnosticism s.n. Curent filozofic religios, ap?rut īn sec. II, care proclama ideea unei cunoa?leri mistice.
   gnu s.m. Sperie de antilop? de talio marc, care tr?ie?te īn sudul Africii.
   goānu. goane, s.f. 1. Deplasare cu pa?i mari ?i repezi; urm?rire, fng?rire. 2. Vin?toare cu gonaci.
   goang?, goange, s.f. (Pop.) Nume dat insectelor. ?
   goarn?, goarne, s.f. Instrument muzical de suflat, f?cut din alam? ?i folosit mai ales in armat? pentru semnaliz?ri.
   goblen, goblenuri, s.n. Tapiserie, broderie sau ?es?tur? f?cut? din fire colorate, reprezentīnd o imagine plastic?.
   godeu, goilcuri, s.n. 1. Cup? de elevator. 2. Fald la o draperie, la o rochie etc.
   godin, godinuri, s.n. Sob? de fier, de obicei cilindric?.
   goelet?, goelele, s.f. Nav? cu pinze, de m?rime mijlocie, cu dou?. pin? la ?ase catarge.
   gofr?, gofrez, vb. I. Tr. A executa un gofraj. golr?j, gofraje, s.n. Serie de cute paralele sau de desene in relief, imprimate pe o ?es?tura.
   gogīl? interj. Cuvint care imit? zgomotul f?cut de cel ce īnghite repede b?utura sau min-carea.
   gogoa??, gogo?i, s.f. 1. Produs de patiserie, de form? rotund?, f?cut din aluat dospii ?i pr?jit īn gr?sime. 2. (Fig., la pl.) Minciuni. 3. īnveli? protector din fire m?t?soase, in interiorul c?ruia se petrece transformarea larvelor unor insecte īn nimfe; gogoa?? de m?tase = īnveli?ul format din firul produs de viermele-de-m?tase.
 4. Gogoa?ā de ristic — excrescen?? bogat? īn (anin, provocat? de unele insecte pe frunzele de stejar.
   gogoman, gogomani, s.m. Om prost, n?l?fle?. gogom?nie, gogom?nii, s.f. Fapt? sau vorb? de gogoman, prostie, neghiobie.
                                                                                                                !to
   gngomit, -ii, gognnali, -te, adj. 1. De form? sferic?; umflat. 2. (Fig.; despre minciuni) Mare, exagerat.
   gogoneii, gogonele, s.f. (Mai ales la pl.) P?tl?gele ro?ii, ncajunse la maturitate, din caro se fac mur?turi.
   gogori?a, gogori?e, s.f. Fiin?? imaginar? cu care sīrit speria?i copiii; (fig.) amenin?are neīntemeiat?.
   gogosar, gogo?ari, s.m. Varietate de ardei gras, de form? sferic?.
   gol1, goluri, s.n. (īn unele jocuri sportive) Punc( marcat prin introducerea mingii īn poarta adversarului.
   gol-, goal?, (1—I) goi, goale, adj., (5) goluri, s.n. 1. Adj. F?r? īmbr?c?minte, despuiat; cu haine pu?ine, s?r?c?cios īmbr?cat; s?rac. 2. Adj. (Despre copaci) F?r? frunze; (despre terenuri, suprafe?e ele.) care nu oslo acoperit cu vegeta?ie, cu case etc. 3. Adj. (Despre alimente) Simplu, neīnso?it de alt aliment: m?ninc? pi inc goal?. 4. Adj. Care nu con?ine nimic īn?untru, de?erl. 5. S.n. Spa?iu liber, vid intr-un corp; gol de aer = zon? din almosfer? unde avionul īntilnc?te un curent do aer descendent; fn gol — īn aer, nesus?inut, nesprijinit.
   goliin, -ii, golani, -e, s.m. ?i f. Om f?r? ocupa?ie, vagabond; om s?rac, zdren??ros.
   gola?, -?, gola?i, -e, adj. (Despre p?s?ri) F?r? pene; (despre copaci) f?r? frunze.
   golavonīj, golaveraje, s.n. (La unele jocuri sportive) Raportul dintre golurile marca?i; ?i cele primite de c?tre o echip? in cursul unei competi?ii.
   gol?nie, gol?nii, s.f. Fapt? de golan; obr?znicie.
   gol?nīme s.f. Mul?ime de golani, goldan, goldani, s.m. Soi de prun cu lemnul rezistent, folosit īn tīmpl?rie.
   goldanii, goldane, s.f. Fructul goldanului, sferic, cu miezul galben, zemos.
   golf1 s.n. .loc sportiv care const? din introducerea unei mingi īn mai multe gropi?e succesive, prin lovirea ei cu un baston special.
   golF, golfuri, s.n. Parte a unui ocean, a unui lac sau a unei m?ri, care p?trunde in uscat printr-o deschiz?tur? larg?, golgeter s.m. v. golgheter, golgheter, golgheteri, s.m. Sportiv care marcheaz?, pe durata unei competi?ii, cele mai multe goluri. Var.: golgeter s.m.
   goli, golesc, vb. IV. Tr. A scoate lot con?inutul dintr-un recipient, dinlr-un spa?iu etc.
   goliciune, goliciuni, s.f. 1. Starea omului got2 (1); p?r?ile goale, dezbr?cate ale trupului. 2. Starea omului s?rac.
   eologān, gnlogani, s.m. Moned? cu valoare mic?; (la pl.) bani.
   com?, gome, s.f. Tumoare cu aspect de nodul, infec?ioas? sau parazitar?, caro apare pe piele, in ficat ele.
   gomcnol s.n. Lichid incolor, uleios, inlrebuin-?a( ca antiseptic.
GRAFIC '
   gonaci, gonaci, s.m. Persoan? care ?tīrne?te vinatul ?i īl gone?te spre vīn?tori.
   gonii (Iii, gonade, s.f. Gland? sexual? embrionar?.
   gonddl?, gondole, s.f. Barc? lung?, pu?in adīnc?, cu prora ?i pupa ridicate, care se conduce cu o singur? vīsl?, fiind folosit? īn special j pe canalele Vene?iei.
 j gondolier, gondolieri, s.m. B?rbat care conduce o gondol?.
   gong, gonguri, s.n. Disc de metal care, lovit cu un cioc?nel, produce un sunet caracteristic, fiind folosit ca instrument de semnalizare; sunet emis (ca semnal) de acest disc. gongorism s.n. Stil afectat, plin de metafore, goni, gonesc, vb. IV. 1. Tr. A fugi dup? cineva; a alunga, a izgoni. 2. Intr. A alerga, a fugi.
   gonidii s.f. pl. Celulele verzi ale algelor, care tr?iesc īn simbioz? cu ciupercile, formīnd licheni.
   goniomctrie s.f. 1. Ramur? a geometriei aplicate care se ocup? cu studiul rela?iilor dintre unghiuri ?i cu determinarea valorii lor. 2. Tehnica m?sur?rii. unghiurilor cu ajutorul gonio-metrului.
   goniomātrn, goniometre, s.n. Instrument pentru m?surarea unghiurilor, folosit īn geodezie, topografie etc.
   goilitor, gonitori, s.m. Taur tīn?r.
   -gonococ, gonococi, s.m. Microb care provoac? blenoragia.
   gonorfie s.f. (Med.) Blenoragie, gordian adj. Nod gordian = problem? grea, complicat?, de nerezolvat; a t?ia nodul gordian = a g?si solu?ia unei probleme complicate.
   gorgan, gorgane, s.n. Movil? (ridicat? deasupra unui mormīnt str?vechi).
   gorg<5n?, gorgone, s.f. Monstru din mitologia greac?, īnchipuit ca o femeie cu ?erpi īn loc de p?r.
   goril?, gorile, s.f. Maimu?? antropoid? de talie mare, cu pozi?ie biped?, care tr?ie?te īn Africa ecuatorial?.
   gornist, gorni?ti, s.m. Osta? care d? semnale cu goarna; cīnt?re? din goarn?.
   gorun, goruni, s.m. Arbore īnrudit cu stejarul, al c?rui lemn este folosit īn construc?ii, īn tīm-pl?rie etc.
   gospodar, gospodari, s.m., adj. 1. S.m. Om care posed? o gospod?rie. 2. S.m., adj. (Om) care dovede?te pricepere ?i chibzuial? īn conducerea gospod?riei personale sau īn administrarea unor bunuri publice.
   gospod?rise, -c?sc?, gospod?re?ti, adj. De bun gospodar, chibzuit.
   gospod?ri, gospod?resc, vb. IV. 1. Tr. A conduce treburile unei gospod?rii, ale unei institu?ii etc. 2. Refl. A-?i īntemeia o gospod?rie.
   gospod?rie, gospod?rii, s.f. 1. Totalitatea bunurilor, īn special casa cu dependin?ele, care formeaz? averea unui locuitor (de la ?ar?); unitate format? dintr-o locuin?? ?i din familia care o locuie?te. 2. Activitatea casnic? a gospodinei.
 3.  Unitate de produc?ie (īndeosebi agricol?) sau de prest?ri de servicii; gospod?rie comuna-
 Z?= ansamblu de activit??i ?i de mijloace tehnice, sanitare, energetice' de transport etc.,. menite s? satisfac? necesit??ile popula?iei din-tr-o localitate.
   gospodin?, gospodine, s.f. Femeie a c?rei ocupa?ie principal? este gospod?ria (2); femeie priceput? la treburile gospod?riei.
   gostat, gostaturi, s.n. Denumire prescurtat? pentru gospod?rie agricol? de stal.
   got, go?i, s.m. (La pl.) Popor migrator, ramur? a vechilor germani, divizat īn sec. IV ī-n ostrogo?i ?i vizigo?i; (?i la sg.) persoan? apar-?inīnd acestui popor.
   g<5tic, -?, gotici, -e, adj. Care se refer? Ia go?i; stil gotic = stil arhitectural caracterizat prin .monumente zvelte, cu arcuri ?i bol?i· ogival«; scriere gotic? (sau litere gotice) = scriere cu caractere col?uroase, īntrebuin?at? īn evul mediu īn apusul Europei.
   gr?b? s.f. Silin??, tendin?? de a face eeva sau / de a ajunge undeva cīt mai repede.
   grāben, grabene, s.n. Por?iune scobit? a scoar?ei P?mīntului, de form? alungit?, m?rginit? de falii.
   grabnic,-?, grabnici, -c, adj. (?i adverbial) Iute, gr?bit; urgent.
   grad, grade, s.n. 1. Unitate de m?sur? a unor m?rimi fizice (temperatur?, densitate etc.). 2. Unitate de m?sur? a unghiurilor, a latitudinii ?i longitudinii. 3. Valoare relativ? a unei .m?rimi īn raport cu o valoare de referin??. 4. Diviziune pe scara unui instrument de m?sur?.
 5. Treapt?, nivel, stadiu; grad de rudenie = raportul de apropiere īntre rude. C. Treapt? īn ierarhia administrativ?, īn cadrul unei anumite func?ii; treapt? īn ierarhia militar?.
   grad?, gradez, vb. I. Tr. 1. A marca diviziunile pe scara unui instrument de m?sur?. 2. A repartiza īn raport cu o scar? de valori; a nuan?a.
   gradat1, grada?i, s.m. Persoan? avīnd unul dintre gradele militare de frunta?, caporal sau sergent.
   grad?t2, -?, grada?i, -le, adj. 1. (.Despre unele instrumente de m?sur?, sc?ri, etc.) īmp?r?it īri grade. 2. (?i adverbial) Care cre?te sau descre?te treptat.
   grada?ie, grada?ii, s.f. 1. Cre?tere treptat?, succesiv?. 2. Fiecare dintre semnele de pe scara gradat? a unui instrument de m?sur?; diviziune. 3. Treapt? de īncadrare; grad (de vechime) īntr-o func?ie. 4. Figur? de stil care const? īn trecerea treptat?, ascendent? sau descendent?, de la o idee la alta, de la o situa?ie la alta etc.
   graden, gradenuri, s.n. Fiecare dintre treptele (cu scaune sau b?nci) dintr-un amfiteatru, stadion etc.
   gr?īic, -?, grafici, -e, adj., s.n., s.f. 1. Adj. Care se refer? la reprezentarea prin desen a varia?iei unor m?rimi. 2. B.n. Desen sub form? de linii, puncte, figuri geometrice, h?r?i etc., executat la o anumit? scar?, prin oaTe se reprezint? varia?ia unor m?rimi, leg?tura dintre dou? sau mai multe m?rimi etc. 8. S.f. Domeuiu
 16 -
 /
GRAFICIAN
 242
 al artei plastice, la baza c?ruia st? desenul (f?cut cu c?rbune, creion, peni?? etc.).
   grafician, -?, graficieni, -e, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu grafica.
   grafie, grafii, s.f. Scriere; felul īn care este scris un cuvīnt, un text.
   grafit s.n. Form? a carbonului natural, de culoare cenu?ie, cu luciu metalic, cu punct do topire ridicat, bun conduc?tor de electricitate ?i de c?ldur?, avīnd numeroase īntrebuin??ri īn industrie.
   grafolog, -a, grafologi, -e, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu grafologia.
   grafologie s.f. Disciplin? care studiaz? particularit??ile individuale ale scrisului, īn vederea stabilirii autenticit??ii unor acte, a tr?s?turilor de caracter etc.
   graham s.n. Pline graham = pīine dietetic?, f?r? sare, preparat? din f?in? integral?.
   grai, graiuri, s.n. 1. Voce, glas. 2. Facultatea de a vorbi; limbaj; prin viu grai = pe cale oral?.
 3. Unitate lingvistic? subordonat? dialectului, caracteristic? pentru o regiune mai pu?in īntins?.
   grajd, grajduri, s.n. Cl?dire īn care sīnt ad?postite animalele domestice mari.
   gram, grame, s.n. Unitate de m?sur? a masei, egal? cu a mia parte dintr-un kilogram.
   gramaj s.n. (Fiz.) Mas? (greutate) exprimat? īn grame; (tehn.) greutatea īn grame pe metru p?trat a hīrtiei de papet?rie.
   gramatic, -?, gramatici, -e, s.m. ?i f. Specialist īn probleme de gramatic?.
   gramaticii, -?, gramaticali, -e, adj. Care ?ine de gramatic?, referitor la gramatic?.
   gramatic?, gramatici, s.f. 1. Ansamblu de reguli privitoare la modificarea formei cuvintelor ?i la īmbinarea lor īn propozi?ii. 2. Studiul sistematic al elementelor constitutive ale unei limbi.
   graminee, graminee, s.f. (La pl.) Familie de plante monocotiledonate, cu tulpina īmp?r?it? īn noduri ?i internoduri, cu frunze īnguste, liniare ?i cu inflorescen?? īn form? de spic; (?i la sg.) plant? care face parte din aceast? familie (ex. grīul, porumbul, secara, orzul).
   gramoftin, gramofoane, s.n. Aparat cu ajutorul c?ruia se reproduc sunete īnregistrate pe discuri.
   granāt, granate, s.n. Silicat natural, cristalizat, de_ calciu ?i de aluminiu, īntrebuin?at ca abraziv sau ca piatr? semipre?ioas?. ·
   grandilocvent, -?, grandilocven?i, -te, adj. (Des- . pre stil, expresii) Pompos, bombastic.
   grandilocven?? s.f. īntrebuin?are afectat? a unor expresii ?i fraze.
   grandios, -o?s?, grandio?i, -oase, adj. M?re?, impun?tor.
   grandoare, grandori, s.f. īnsu?irea de a fi grandios; m?re?ie.
   grandoman, -?, grandomani, -e, s.m. ?i f. Persoan? care sufer? de grandomanie.
   grandomanie, grandomanii, s.f. Mania de a se crede om mare, important.
   grangur, granguri, s.m. Pas?re cīnt?toare migratoare, cu penele galbene ?i negre la mascul, verzi ?i. albe la femel?, care tr?ie?te prin livezi ?i prin p?duri. Var.: grangure s.m. grangure s.m. v. grangur, grānic, granice, s.n. Troliu de foraj, granit, .granituri, s.n. Roc? granuloas?, foarte dur?, īntrebuin?at? la construc?ii, grani??, grani?e, s.f. Frontier?, granular, -?, granulari, -c, adj. Format din granule; cu aspect do granule.
   grnnulā?ie, granula?ii, s.f. Caracteristic? a materialelor granulare, determinat? de m?rimea granulelor componente.
   granul?, granule, s.f. Particul? solid?, mic?, dintr-un corp.
   granultfm, granuloame, s.n. Mic? tumoare īnlr-un ?esut organic, ap?rut? īn urma unui proces inflamator; ?esut inflamat la r?d?cina unui dinte.
   granulometrie s.f. Disciplin? care se ocup? cu cercetarea ?i determinarea granulozit??ii unui material.
                                   granulus, -oāsu, gramdo?i, -oase, adj. Granular granulozitāte. granulozit??i, s.f. Modul de alc?tuire a unui material granular, din punctul de vedere al m?rimii granulelor care īl compun.
   grap?, grape, s.f. Unealt? agricol? īn form? de gr?tar cu din?i, cu discuri sau cu ro?i stelate, folosit? pentru m?run?irea,- afinarea ?i nivelarea ar?turii.
   gras, -?, gra?i, -se, adj. 1.. Care are sub piele un strat gros de gr?sime; cu forme pline, rotunde ; litere grase = litere tipografice aldine. 2. Care con?ine mult? gr?sime, g?tit cu mult? gr?sime. 3. (Despre p?mīnt) Fertil, roditor. 4. Acid gras = acid care īn combina?ie cu glicerina formeaz? gr?simi.
   graseia, graseiez, vb. I. Intr. A pronun?a sunetul „r“ īn partea posterioar? a cavit??ii bucale (ca francezii).
   graset, grasete, s.n. Regiune a picioarelor la animalele mari, avīnd ca baz? rotula ?i ?esuturile moi din jur.
   gratie, gratii, s.f. Fiecare dintre vergelele care se fixeaz? īn tocul u?ilor sau al ferestrelor, alc?tuind īmpreun? un ansamblu; fiecare dintre barele unei grile.
   gratifica, gratific, vb. I. Tr. A acorda cuiva
 o gratifica?ie.
   gratific??ic, gratifica?ii, s.f. Retribu?ie suplimentar?. sau recompens? acordat? (de obicei la sfīr?itul anului) de c?tre unele unit??i economice celor care s-an distins īn munc?.
                                   gratin?, gratinez, vb. I. Tr. A acoperi unele mīnc?ruri cu pesmet ?i a le coace īn cuptor, gratis adv. F?r? plat?, īn mod gratuit, gratitudine, gratitudini, s.f. (Livr.) Recuno?tin??.
   gratuit, -?, gratui?i, -le, adj. Care nu cost? nimic, f?r? plat?; (fig.) f?r? temei, inutil.
   gratuitate, gratuit??i, s.f. īnsu?irea de a fi gratuit, de a nu costa nimic; (concr.) ceea co
GREBLA
                                                                        se ofer? īn mod gratuit; (fig.) inutilitate sau ne-temeinicie a unei ac?iuni, a unei afirma?ii etc.
   gra?ia, gra?iez, vb. I. Tr. A acorda cuiva o gra?iere.
   gra?ie, gra?ii, s.f. 1. Dr?g?l??enie, fine?e, ging??ie (īn atitudine, īn mi?c?ri). 2. Bun?voin??, favoare de care se bucur? cineva. 3. (Cu valoare de prepozi?ie) Datorit?, mul?umit? cuiva (sau a ceva).
   gra?iere, gra?ieri, s.f. Ac?iunea de a gra?ia; act al ?efului unui stat, prin care se acord? iertarea, total? sau par?ial?, de executare a pedepsei ori comutarea acesteia.
   grafids, -oās?, gra?io?i, -oase, adj. Plin de gra?ie, de ging??ie.
   gra?iozitāte, gra?iozit??i, s.f. Polite?e, amabili-tafe, atitudine curtenitoare; (la pl.) mofturi, nazuri.
   graur, grauri, s.m. Pas?re migratoare cu ciocul ascu?it, cu pene negre-yerzui, stropite cu alb.
   grav, -?, gravi, -e, adj. 1. Care poate avea urm?ri grele; (despre boli, r?ni) periculos. 2. (Despre oameni ?i manifest?rile lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Lingv.) Accent grav = accent care se pune, īn unele limbi, pe vocale deschise. 4. (Despre sunete, note) Profund, adine, x
   grava, gravez, vb. I. Tr. A executa un desen, īn relief sau īn adincime, pe metal, lemn sau piatr?, cu ajutorul unor instrumente sau prin mijloace chimice speciale.
                                                                        gravid?, gravide, s.f. Femeie īns?rcinat?; graviditate s.f. Starea femeii gravide; sarcin?, gravimetrie s.f. Metod? de analiz? chimic? pentru determinarea cantit??ii unui element dintr-un amestec, bazat? pe separarea lui cu ajutorul unui reactiv.
•  gravita, gravitez, vb. I. Intr. A se afla sau a se mi?ca īn cīmpul de gravita?ie al unui corp; (fig.) a evolua, a tinde spre un centru sau īn jurul unui centru; a tr?i, a se afla mereu īn vecin?tatea (?i sub influen?a) cuiva.
   gravitate s.f. 1. īnsu?irea de a fi grav (1); stare grav?, primejdioas?. 2. Severitate, seriozitate.
   gravita?ie s.f. Atrac?ie reciproc? a corpurilor dependent? de masa lor; ctmp de gravita?ie_= spa?iul din jurul unui corp, īn care el ī?i exercit? atrac?ia asupra altor corpuri.
   gravita?iondl, -?, gravita?ionali, -e, adj. Care se refer? la gravita?ie.
   gravdr, gravori, s.m. Specialist īn arta gravurii.
   gravur?, (2) gravuri, s.f. 1. Arta de a grava. 2. Imagine realizat? prin gravare.
   gr?bi, gr?besc, vb. IV. 1. Refl., intr. ?i tr. A ac?iona (sau a stimula pe cineva s? ac?ioneze) mai repede; (tr.) a face ca o ac?iune s? se petreac? mai reptfde. 2. Refl. A face ceva īn prea mare grab?, a se pripi.
   gr?dinar, gr?dinari, s.m. Persoan? care se ocup? cu gr?din?ritul.
 16*
   gr?din?, gr?dini, s.f. Teren īngr?dit pe care se cultiv? flori, legume sau pomi fructiferi, gr?djn?rio s.f. Gr?din?rit, gr?din?rit s.n. Ocupa?ia sau profesiunea gr?dinarului.
   gr?dini??, gr?dini?e, s.f. 1. Diminutiv al lui gr?din?. 2. Gr?dini?? de copii — institu?ie pentru educarea ?i instruirea copiilor pre?colari.
   gr?di?te, gr?di?ti, s.f. 1. Ridic?tur? de p?mīnt izolat?, r?mas? īn iunca unui rīu īn urma deplas?rii meandrelor. 2. Locul unei a?ez?ri vechi.
   gr?i, gr?iesc, vb. IV. Tr. (Pop.) A zice, a spune; (intr.) a vorbi.
   gr?itiir, -oiiro, gr?itori, -oare, adj. (Despre vorbe, dovezi, exemple)· Conving?tor, concludent, elocvent.
   gr?jd?r, gr?jdari, s.m. Persoan? care se ocup? cu īntre?inerea unui grajd ?i a animalelor ad?postite acolo.
   gr?mād?, gr?mezi, s.f. 1. Cantitate mare de lucruri sau de materiale a?ezate la un loc (unele peste altele). 2. Num?r mare de fiin?e aflate la un loc.
   gr?m?tic, gr?m?tici, s.m. (īn evul mediu) Scriitor sau secretar la cancelaria domneasc?.
   gr?nicGr, gr?niceri, s.m. Militar din trupele de paz? de la grani?a unei ??ri.
   gr?nicerisc, -casc?, gr?nicere?ti, adj. Care se refer? la gr?niceri.
   grap?, gr?pez, vb. I. Tr. A lucra p?mīntul cu grapa.
   gr?sime, gr?simi, s.f. Substan?? unsuroas? r?spīndit? in ?esuturile animale, constituind un aliment de baz? pentru organisme ?i avīnd largi īntrebuin??ri īn industrie. ·
   gr?stin, gr?suni, s.m. Porc tīn?r, īn vīrst? de 3 — 4 luni.
   gr?t?r, gr?tare, s.n. 1. Dispozitiv format din tabl? g?urit?, din vergele paralele sau īncruci?ate etc., folosit īn instala?iile de ardere pentru īnlesnirea, p?trunderii aerului ?i eliminarea cenu?ii sau, īn instala?iile hidrotehnice pentru īmpiedicarea p?trunderii corpurilor str?ine. 2. Obiect alc?tuit din vergele de fier, pe care se frige carne, pe?te etc.; friptur? preparat? pe acest obiect.
   gr?iinte, gr?un?i, s.m. 1'. S?mīn?a unor plante, mai ales a cerealelor. 2. P?rticic? din ceva. Var. gr?un?? s.f.
   gr?un?? s.f. v. gr?unte.
   greāb?n, grebenet s.n. Partea corpului situat? īntre gīt ?i spinare la cabaline ?i la bovine.
   gredj?, gre?uri, s.f. 1. Senza?ie nepl?cut?, .urmat? adesea de v?rs?turi, provocat? īn special de tulbur?ri digestive. 2. (Fig.) Scīrb?, dezgust.
   grebla, greblez, vb. I. Tr. A aduna, a stringe (fin, paie etc.) cu grebla; a nivela cu grebla p?mīntul arat sau s?pat.
   grfibl?, greble, s.f. 1. Unealt? agricol? manual?, format? dintr-o lam? cu din?i, fixat? īntr-o coad?, cu care se strīng paiele, finul, se niveleaz?, p?mīntul etc. 2. Ma?in? de recoltat cu care se strīnge iarba, griul etc. dup? cosit.
i
GREC
 ;n
   grec, grc?c?, greci, grccc, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Grecia sau la popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Grecia. 2. S.m. ?i f. Persoan? lucind parte din poporul care s-a constituit ca na?iune pe teritoriul Greciei.
   grccesc, -c?sc?, grece?ti, adj. Grec (1). grecc?to adv. Ca grecii; īn limba greac?, grccism, grecisme, s.n. Cuvīnt sau expresie ? īmprumutat? din limba greac? de o alt? limb? ?i neadaplal? la sistemul acesteia.
   grecoaic?, grecoaica, s.f. Femeie care face parte din poporul grec.
   grcco-catolic, greco-caiolici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care ?ine do biserica unil?, privitor la biserica unit?. 2. S.m. ?i f. Adept al bisericii unite.
   greco-oricntiil, -?, greco-orientali, -a, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care ?ine de religia ortodox?, referitor la religia ortodox?. 2. S.m. ?i f. Adept al religiei ortodoxe.
   grfiiler, gradare, s.n. Ma?in? rutier? folosit? la s?pare, nivelare, īnl?turarea z?pezii etc.
                                                                    grecment, grecmente, s.n. Totalitatea catargelor, velelor ?i parīmelor unei nave cu pīnze. gref?, grefez, vb. I. Tr. A transplanta o gref?2. gref?1, grefe, s.f. Serviciu īn cadrul instan?elor judec?tore?ti, care efectueaz? lucr?rile de procedur?.
   gref?2, grefa, s.f. Fragment de ?esut sau organ transplantat dintr-o regiune īn alta a corpului aceluia?i individ sau de la un individ la altul, pentru a īnlocui un ?esut sau un organ bolnav.
   grefier, grefiari, s.m. Func?ionar judec?toresc care consemneaz? dezbaterile din instan??, redacteaz? īncheierile, īntocme?te, comunic? ?i p?streaz? actele de procedur?.
   gregar, -?, gregari, -a, adj. (Despre animale) Care tr?ie?te In grupuri compacte; (fig.) spirit gregar = atitudine de supunere oarb?, spirit de turm?.
   gregorian adj. Calendar gregorian = calendarul actual, instituit din īndemnul papii Gri-gore al XIIT-lea īn 1582 (adoptat de ?ara noastr? īn 1919).
   greier, greieri, s.m. Gen de insecte cu corpul scurt ?i gros, cu antene lungi ?i sub?iri, care produce un ?īrīit p?trunz?tor, prin frecarea picioarelor posterioare de elitre.
   grenad?, grenade, s.f. Proiectil format dintr-un corp cu īnc?rc?tur? exploziv?, care se arunc? cu mīna sau cu un dispozitiv special.
   grenadier, grenadicri, s.m. (īnv.) Soldat care ac?iona īn lupt? cu grenada.
   greoi, -oāie, greoi, -oaie, adj. 1. Care se mi?c? īncet ?i greu; lipsit de vioiciune, de agerime. 2. (Fig.; despre stil) īnc?rcat ?i confuz.
   grepfrut, grepfruturi, s.n. Fruct citric asem?n?tor cu portocala, dar mai mare decīt aceasta, cu gust acri?or-am?rui, produs de un arbore subtropical.
   gresii, gresez, vb. I. Tr. A .unge piesele (īn contact ?i īn mi?care relativ?) ale unui meca-
 nism sau ale unei ma?ini, īn vederea reducerii uzurii, a protej?rii contra coroziunii etc.
   gres?j, gresaje, s.n. Ac?iunea de a gresa; ungere.
   grfisie, gresii, s.f. 1. Roc? sedimentar? dur?, folosit? ca material de construc?ie, ca abraziv etc. 2. Gute f?cut? din gresie (1).
   gresdr, gresoare, s.n. Dispozitiv folosit pentru gresaj.
   gre?, gre?uri, s.n. Gre?eal?, eroare; a da gre? = a gre?i ?inta, a nu nimeri; a nu izbuti īntr-o ac?iune.
   gre?eal?, gre?eli, s.f. 1. Abatere de la adev?r, de la un principiu, de la o norm?; oroare. 2. Fapt? gre?it?, lucru r?u f?cut.
   gre?i,gre?esc, vb. IV. 1. Intr. A comite o gre?eal?; a nu nimeri ?inta, a da gre?; (tr.) a face ceva gre?it; a gre?i drumul = a r?t?ci. 2. Tr. ?i intr. A se face vinovat fa?? de cineva, a face cuiva un r?u; a p?c?tui.
   grc?ds, -odsu, gre?o?i^-oase, adj. Care provoac? grea??.
   greu, grea, grei, grele, adj., adv., s.n. 1. Adj. Care apas? cu greutate; caro cint?re?te mult; artilerie grea = artilerie dotat? cu tunuri de mare calibru; catcgorie grea = categorie īn care intr? boxerii, lupt?torii, halterofilii cu cea mai mare greutate; ap? grea = combina?ie a oxigenului cu deuteriuī, folosit? īn unele reactoare nucleare. 2. Adj. (Despre p?r?i ale corpului) Care pare c? apas? (din cauza bolii, oboselii etc.). 3. Adj. īmpov?rat, īnc?rcat; (despre nori) aduc?tor de ploaie, de furtun?. 4. Adj. (Despre alimente) Care se asimileaz? anevoie; (despre mirosuri) nepl?cut; (despre aer) viciat.
 5.  Adj. Care se face cu greutate, cu eforturi mari; (despre .drumuri) dificil, anevoios; (despre lec?ii, probleme) care se re?ine, se rezolv?, se īnva?? cu efort, cu greutate; (despre suferin?e, necazuri) ap?s?tor, dificil de suportat; grav; cas? grea = familie numeroas?. G. Adj. Dificil, .critic; iarn? grea = iarn? lung? ?i geroas?. 7. Adv. Cu greutate, cu toat? greutatea. 8. Adv. Cu trud?, anevoie; īncet, lent: timpul se scurge greu. 9. Adv. Grav: greu bolnav. 10. S.n. Greutate; īmprejurare dificil?, impas. 11. S.n. Povar?, sarcin?; a duce greul = a avea partea cea mai dificil? dintr-o ac?iune.
   greutate, greut??i, s.f. 1. For?? cu care corpurile sīnt atrase de P?mīnt, spre central acestuia; īnsu?irea unui corp de a fi greu; greutate specific? = greutatea unit??ii de volum dintr-un material; greutate atomic? = num?r care arat? de cīte ori atomul unui element este mai greu decīt a dou?sprezecea parte din masa atomului, de carbon. 2. Sarcin?, povar?, īnc?rc?tur?. 3. Bucat? de metal etalonat?, care serve?te la stabilirea, prin cīnt?rire, a masei altor corpuri. 4. (Sport) Obiect de metal de form? sferic?, folosit īn probele atletice de arunc?ri; halter?. 5. Lucru greu de f?cut; dificultale, piedic?, fi. (Fam.) Influen??, trecere. 7. Putere de convingere; valoare documentar?.
 245
GROTA
   grev?, grevez, vb. I. Tr. A īmpov?ra (o proprietate, un imobil) cu o ipotec?, (un buget) cu cheltuieli.
   grfivīi, greve, s.f. Form? organizat? a luptei de clas? a oamenilor muncii īn condi?iile capitalismului, care const? īn īncetarea, par?ial? sau total?, a lucrului, cu scopul de a determina satisfacerea unor revendic?ri (economice, sociale, politice); greva foamei =refuzarea hranei de c?tre un de?inut, īn semn de protest (īmpotriva de?inerii abuzive, a tratamentului inuman etc.). ?
   grevist, -?, grevi?ti, -ste, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? care particip? la o grev?. 2. Adj. Privitor Ia grev?; care face grev?, gri adj. invar. Cenu?iu.
   griīon, grifoni, s.m. Monstru mitologic cu trup de leu, cu cap, aripi ?i gheare de vultur ?i cu urechi de cal; motiv decorativ reprezentīnd acest monstru.
   grijānic, grijanii, s.f. (Bis.; pop.) īmp?rt??anie.
   grij?, griji, s.f. 1. Nelini?te, team?, īngrijorare pricinuit? de o eventual? primejdie. 2. Interes, aten?ie, preocupare pentru cineva sau ceva.
   grijuliii, -ic, grijulii, adj. Plin de grij?; prudent, prev?z?tor.
   grilaj, grilaje, s.n. īmprejmuire f?cut? din z?brele de fier sau de lemn, din plas? de sīrm? etc.
   gril?, grile, s.f. 1. Panou alc?tuit din vergele de metal sau de lemn, plasat īn fa?a sau īn golul unei deschideri (u??, fereastr?). 2. Electrod al unui tub electronic, īn form? de sit? sau de spiral? prin ale c?rei deschideri trece fluxul de electroni sau de ioni emis de catod:
   grimii, grimez, vb. I. Refl. ?i tr. A (se) machia pentru scen?.
   grimas?, grimase, s.f. Strīmb?tur?, schimonosire a fe?ei.
   grim?, grime, s.f. Machiaj, grind, grinduri, s.n. Fi?ie de teren mai ridicat? de-a lungul malurilor unui rīu, rezultat? din depuneri aluvionare.
   grind?, grinzi, s.f. Element de construc?ie din lemn, metal sau beton armat, cu lungimea mare īn raport cu celelalte dimensiuni, folosit? ca pies? de rezisten??.
   grindtfi, grindeie, s.n. Parte a plugului cu trac?iune animal?, pe care se monteaz? trupi?a, cu?itul lung ?i coarnele..
   grindul, grindci, s.m. Pe?te mic din apele de munte ?i de deal, de culoare verde-g?lbuie, cu pete mari, negre/
   grindinii, grindine, s.f. Precipita?ie atmosferic? alc?tuit? din boabe de ghea??.
   grip?, gripez, vb. I. Refl. 1. (Despre ma?ini sau organe de ma?in?; Ia pers. 3) A se bloca īn cursul func?ion?rii. 2. (Despre oameni) A se īmboln?vi de grip?.
   gripal, -?, gripali, -e, adj. Care se refer? Ia-grip?; cauzat de grip?.
   _ grip?, gripe, s.f. Boal? infec?ioas? ?i contagioas? provocat? de virusuri care afecteaz? c?ile respiratorii.
   gri? s.n. Produs alimentar granular ob?inut din boabe de grīu.
   griy, -?, grivi, -e, adj. (Pop.; despre cīini, p?s?ri) ^P?tat cu alb ?i negru; pestri?.
   griz?i fe.n. Amestec natural de gaze inflamabile ?i explozibile, care se degaj? īn mine (mai ales de c?rbuni).
   grīnār, grlrtare, s.n. 1. Magazie de cereale. 2, (Fig.) Regiune sau ?ar? care produce multe grīne.
   grīu, (2) griie ?i grīne, (3) grīne, s.n. 1. Plant? erbacee din familia gramineelor, cu spicul lung, din ale c?rei boabe se face f?in?; boabele acestei plante. 2. Sem?n?tur?, lan de grīu (1). 3. (La pl.) Cereale sub form? de boabe.
   groap?, gropi, s.f. 1. Gaur? (mare) īn p?mīnt.
2.  Mormīnt.
   groaz? s.f. 1. Sentiment de fric? puternic?, violent?, provocat de un pericol, de o nenorocire.
2.  (Fig.) O groaz? de... = o cantitate mare de...
   groiiznic, -?, groaznici, -e, adj. 1. Care inspir? groaz?, īnfrico??tor, īnsp?imīnt?tor. 2. Extrem de puternic, de violent; (adverbial) extrem de...
   grof, grofi, s.m. Titlu purtat īn trecut de marii latifundiari din Ungaria.
   grog, groguri, s.n. B?utur? alcoolic? preparat? din rom, coniac sau rachiu amestecat cu ap? fierbinte īndulcit?.
   groh?i, pers. 3 groh?ie, vb. IV. Intr. (Despre porci) A scoate sunete groase, sacadate, caracteristice speciei.
   grohoti?, grohoti?uri, s.n. īngr?m?dire de buc??i de roc? pe versan?ii mun?ilor ?i la poalele pantelor, rezultate din sf?rīmarea stīncilor.
   gromovnic, gromovnice, s.n. Carte popular? cuprinzīnd preziceri f?cute pe baza interpret?rii tunetelor ?i a fulgerelor.
   gropsir, gropari, s.m. 1. Persoan? care sap? gropi pentru morminte. 2. (Entom.) Necrofor.
   gropit?, gropi?e, s.f. 1. Diminutiv al lui groap?. 2. Mic? adīncitur? care se formeaz? īn obrajii unor oameni cīnd rīd.
   gros, groiis?, gro?i, groase, adj., adv., s.n. L Adj. (Despre corpuri cilindrice) Cu circumferin?? ?i diametru mari; (despre fiin?e sau p?r?i ale corpului lor) foarte dezvoltat, gras; (despre obiecte) care are un volum mare. 2. Adj. ?esut din fire groase. 3. Adj. (Desprelichide) Care curge greu, dens. 4. Adj. (Despre voce, glas) Adīnc, profund. 5. Adv. (Pop. ?i fam.) Mult, din bel?ug. C. S.n. Partea cea mai numeroas? a unei colectivit??i, a unui ansamblu de obiecte etc: grosime, grosimi, s.f. Diametrul sec?iunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea sec?iunii transversale dreptunghiulare a unui corp; distan?a dintre fe?ele unui strat.
   grosolan, -ii, grosolani, -e, adj. 1. Insuficient prelucrat, nefinisat. 2. (Despre oameni) Lipsit de delicate?e, nepoliticos.
   grosol?nie, grosol?nii, s.f. Fapt? sau vorb? de om grosolan.
   grot?, grote,-s.f. (Livr.) Pe?ter?.
GROTESC
 :ic
1  grotesc,-īi, grote?ti, adj., s.n. 1. Adj. Dc un comic exagerai; ridicol. 2. S.n. Categorie a esteticii eare reflect? realilatea īn forino fantastice, bizare, caricaturale.
   groz?m?, grozamc, s.f. Arbust cu flori galbene, din ramurile c?ruia se fac m?turi.
   grozav, -u. grozavi, -c, adj. 1. Care umple de groaz?. 2. (Adesea adverbial) ' Foarte mare, foarte tare, extraordinar. 3. (Fig.) Remarcabil, excep?ional.
   groz?venie, groz?venii, s.f. 1. Lucru sau fiin?? groaznic?, īnfrico??toare. 2. Num?r sau cantitate mare, sumedenie.
   groz?vi, groz?vesc, vb. IV. Refl. A-?i da importan??, a se ar?ta mai curajos decīt este; a se l?uda, a se fuduli.
   groz?vie, groz?vii, s.f. 1. Fapt? sau īntāmplare īngrozitoare. 2. Lucru sau fiin?? grozav?, extraordinar?.
   grui, gruic, s.n. Ridic?tur? de teren pe loc ?es, colin?, movil?.
   grumaz, grumaji, s.m. (Pop.) Gīt; (p. restr.) ccrbice, ceaf?.
   grund, grunduri, s.n. 1. Primul strat, de pigmen?i sau de umplutur?, aplicat pe o suprafa?? de vopsit. 2. Strat de mortar aplicat direct pe zid?rie.
   grunjds, -oiis?, grunjo.?i, -oase, adj. Cu grunji; granulos.
   grunz, grunji, s.m. Bucat?, bulg?re dintr-un material sf?rīmicios.
   grup, grupuri, s.n. 1. Ansamblu de fiin?e sau de lucruri aflate laolalt?; ansamblu de persoane reunite (temporar) prin comunitate de interese, de concep?ii etc.; grup parlamentar = grupare īn parlamentul unei ??ri, format? din reprezentan?ii unui partid (sau ai mai multor partide), care adopt? o anumit? pozi?ie. 2. Ansamblu de piese, mecanisme, ma?ini etc. reunite pe baza caracteristicilor lor func?ionale: grup electrogen.
   grup?, grupez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) aduna, a (se) reuni īntr-un grup; (ir.-) a comasa.
   grupare, grup?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) grupa-, grup de persoane reunite printr-o comunitate de interese, de idei.
   griipu, grupe, s.f. 1. Colectiv restrīns de oameni, f?cīnd parte dintr-o organiza?ie mai mare; cea mai mic? subunitate militar?. 2. Subdiviziune, mai ales īn ?tiin?e, constīnd din elemente care prezint? tr?s?turi comune; grup? sanguin? = clasificare a sīngeluipe baza caracteristicilor globulelor ro?ii ?i ale plasmei (avīnd importan?? īn transfuzia de ?īnge, īn medicina legal? etc.’).
   gu?no s.m. Ingr???mīnt organic provenit din transformarea, īn condi?iile unui climat arid sau de pe?ter?, a unor resturi de organisme, excremente de p?s?ri etc.
   gua??, gua?e, s.f. Culoare preparat? din gum? arabic? ?i pigmen?i minerali, folosit? īn pictur?; tablou executat cu o astfel de culoare.
   gudron, gudroane, s.n. Lichid vīscos de culoare īnchis?, care se ob?ine prin distilarea uscat? a lemnului, a c?rbunilor etc., avīnd largi īntrebuin??ri īn industrie.
   gudrmiii. gudronez, vb. I. Tr. A trata cu gudron un material, un clement do construc?ie etc., pentru a-1 proteja.
                                                                   gudur?, gudur, vb. I. Refl. (Despre riini) A-?i manifesta ata?amentul fal? de om, lirīn-du-se īnaintea lui ?i mi?cīnd din coad?; (fig.; despre oameni) a lingu?i pe cineva, īnjosindu-so. gueril? s.f. v. gheril?.
   gugiumān, gugiumane, s.n. C?ciul? de samur purtat? īn trecui de domnitori ?i do boieri.
   gugu?tiiic, gugu?liuei, s.m. Specie de turturea, de culoare cenu?ie, cu o dung? neagr? la gil.
   gui?a, pers. 3 gui??, vb. I. In Ir. (Despre porci) A scoate strig?te sub?iri, ascu?ite, caracteristice speciei.
   gula?, gula?uri, s.n. Un fel de tocan? din carne ?i cartofi sau g?lu?te.
   guler, gulere, s.n. 1. Parte a unor obiecte de īmbr?c?minte care īnconjur? ?i acoper?, par?ial sau integral, gītul. 2. Spum? caro se formeaz? la gura paharului cu bere. .'5. Proeminen?? inelar? Ia suprafa?a unui obiect cilindric, servind, de obicei, la clan?are.
   gulie, gulii, s.f. Plant? legumicol? comestibil?, cu tulpina rotund? ?i īngro?at?.
   gum?, gume, s.f. 1. Materie vīscoas? secretat? de unele plante sau ob?inut? pe cale sintetic?, avīnd proprietatea de a se īnt?ri īn contact cu aerul ?i fiind utilizat? īn industrie; gum? arabic? = substan?? vīscoas? ?i lipicioas?, utilizat? pentru lipit liīrtia. 2. Mic obiect de cauciuc, folosit la ?tergerea urmelor do creion sau do cerneal? de pe hīrlie.
   gu’ncīi, gunoaie, s.n. 1. Resturi murdare sau netrebuincioase care se arunc?. 2. B?ligar amestecat cu paie din a?ternutul vitelor, īntrebuin?at ca īngr???mīnt agricol.
   gunoi, gunoicsc, vb. IV. Tr. A īngr??a p?mīnlul cu gunoi de grajd.
   gunoier, -?, gunoieri, -e, s.m. ?i f. Persoan? din serviciul salubrit??ii care ridic? gunoiul (1) depozitat īn cur?i ?i pe str?zi.
   guraliv, -?, guralivi, -e, adj., s.m. ?i f. (Orn) care vorbe?te mult, vorb?re?, limbut.
   gur?, guri, s.f. 1. Cavitate din partea anle-rioar?-inferioar? a capului oamenilor, delimitat? de buze, īn care se g?sesc limba ?i din?ii ?i care serve?te ca organ al aliment?rii, al vorbirii etc.; cavitate din partea anterioar? (?i inferioar?) a capului animalelor, servind ca organ al aliment?rii; gur?-dc-lup = defect congenital al fe?ei omului, constīnd dintr-o fisur? prin care cavitatea bucal? comunic? cu fosele nazale; de-ale gurii — lucruri de mīncare; gura lumii = vorbe, bīrfeli; gurilc-rele — bīrfiiorii; gur?-casc? = persoan? care pierde vremea, care dovede?te dezinteres, care st? absent?; (bot.) gura-lcului — plant? decorativ? cu tulpina īnalt?, cu flori de diferite culori. 2. Deschiz?tur? a unui obiect, a unei instala?ii etc., prin care se introduce sau se evacueaz? ceva, se stabile?te o leg?tur? īntre dou? īnc?peri sau recipiente: gur? de canal; gura c?m??ii. 3. Deschiz?tur? prin care iese sau
 I
GUZGAN
 trata
 con:
        01 f„. ?Struc?ij
 l''Pr’' eiinij
 e °m, lirin.
 ;03di; (Iii.: EjOSindli-;;.
 5 samur ī boieri.
 turturea rālajīl. ' sprepori-i) '?aciirisliee
 ?? din carne
 obiecte de oper?, par-s? formeaz? beat? ine-i·:, servind,
 onestibil?,
 :? secretat? e sintetica, contact cu
 F.ir.? cm-?, utilizata :iue, folosit le cerneal?
 urdare sau !. B?lipr elor, intre·
apai
māntui
se vtars? ceva; gura fluviului', gura craterului; «ur? dc foc = arm? de foc (īn special tun).
   glirc?, -u, gure?i, -e, adj. Caro vorbe?te mult, "uraliv, limbut.
   gurgui, gurguie, s.n. ]. Yīrful opincii, strīns cu o curelu??. 2. Partea īn form? de cioc de la gura urciorului. 3. Vīrf de deal sau de munte.
   igurmand, -?, gurmanzi, -de, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) c?reia īi plac (?i care ?tie s? aprecieze) mīnc.?rurile bune.
   gust, gusturi, s.n. 1. Sim? prin care organismul prime?te informa?ii (cu ajutorul limbii ?i mucoasei bucale) despre propriet??ile chimice ale unor substan?e cu care vine īn contact; senza?ie produs?, mai ales de alimente, asupra mucoasei bucale ?i a limbii. 2. (Fig.) Capacitatea do a īn?elege ?i de a aprecia frumosul. 3. Preferin??; dorin??, pl?cere, poft?.
   gusiā, gust, vb. I. Tr. ?i intr. 1. A lua cīte pu?in dintr-o mīncare sau dintr-o b?utur?, pentru a-i cunoa?te gustul. 2. A mīnca sau a bea pu?in, pentru a-?i potoli foamea, setea sau pofta.
3. A pre?ui, a-i pl?cea cuiva ceva.
   gustare, gust?ri, s.f. 1. Faptul de a gusta. 2. Mīncare (rece) care se ia īn grab?, īn cantitate mic?.
   gustativ, -?, gustativi, -e, adj. Privitor la gust, care apar?ine gustului.
   gustos, -o?s?, gusto?i, -oase, adj. (Despre mīn-c?ruri ?i b?uturi) Cu gust bun, pl?cut.
   gu?at, -?, gu?a?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) cu gu?? (3).
   gu??, gu?i, s.f. 1. Por?iunea dilatat? a esofagului la p?s?ri, īn care stau cītva timp alimentele īnainte de a trece īn stomac. 2. Pielea de pe maxilarul inferior la animalele amfibii, care ajut? la respira?ie. 3. Umfl?tur? patologic? īn partea de dinainte a gītului la oameni, produs? «le m?rirea volumului glandei tiroide.
   gu?ter, gu?teri, s.m. Specie de ?opīrl? de culoare verde, cu coada lung?.
   gut?, s.f. Boal? de nutri?ie caracterizat? prin crize de artrit?, datorat? excesului de acid uric īn sīnge ?i depunerii ura?ilor īn dreptul articula?iilor.
   gutui, gutui, s.m. Pom fructifer cu frunze groase, flori roz sau albe ?i fructe mari, galbene, acoperite cu peri?ori, gutuie, gutui, s.f. Fructul gutuiului, guturai, guturaiuri, s.n. Inflama?ie acut? a mucoasei nazale, provocat? de virusuri ?i manifestat? prin str?nuturi ?i printr-o secre?ie nazal? apoas?.
   gutural, -fi, guturali, -e, adj. (Despre sunete sau voce) Care se produce īn fundul gītului.
   guvern, guverne, s.n. Organul central al administra?iei de stat; (īn statele socialiste) organul suprem al administra?iei de stat, avīnd putere executiv? ?i de dispozi?ie; consiliu de mini?tri; (īn statele capitaliste) organul de stat care exercit? puterea executiv?.
   guverna, guvernez, vb. I. Tr. A conduce, a administra un stat.
   guvernamental, -?, guvernamentali, -e, adj. Care apar?ine guvernului, care se refer? la guvern.
   guvernant, -?, guvernan?i, -te, adj. (?i substantivat, m. pl.) Care guverneaz?.
   guvernant?, guvernante, s.f. Persoan? angajat? īntr-o familie pentru īngrijirea ?i educarea copiilor (īn special pentru a-i īnv??a o limb? str?in?).
   guvern'ator, guvernatori, s.m. 1. (īn unele state) Conduc?tor al unei mari unit??i adminis-trativ-teritoriale sau al unei colonii. 2. Conduc?tor desemnat de guvern al unor institu?ii de credit.
   guvern?mīnt s.n. Form? de guvernumint = form? de conducere politic? a unui stat.
   guvld, guvizi, s.m. Denumire dat? unor specii
   «Brfi. '«ite <15—M) ram hmriime. ck casml maufe.
  Ii s.m. invar. A zecea liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
  lia interj. 1. Exclamat ie care exprim? surprindere, mul?umire, satisfac?ie. 2. (Fam.) Poftim? ce? lī. (Repetat) Cuvīnt care imit? rīsul in hohote.
  linliiir s.n. A nu avea habar de ccva = a nu ?ti nimic despre ceva; a nn-i p?sa de ccva.
  habitat, habitate, s.n. Teritoriu locuit (de oameni, de animale, de plante), īmpreun? cu mediul de viat? īnconjur?tor; biotop.
  habotnic, -?, habotnici, -c, adj., s.m. ?i f. Bigot; fanatic. _
  line s.n. A-i veni cuiva de hac = a pune pe cineva la punct, a face inofensiv.
  hachi?e s.f. pl. A avea hachi?e (sau a-l apuca pe cineva hachitclc) = a avea toane, capricii.
  hagialīc, hagiallcuri, s.n. Pelerinaj la locurile socotite sfinte.
  hagiograf, hagiografi, s.m. Autor care scrie despre vie?ile sfin?ilor.
  hagiografie s.f. Ramur? a teologiei care se ocup? cu vie?ile sfin?ilor.
  haeiu, hagii, s.m. Cre?tin sau musulman care a fost in hagialīr.
  hahaler?, hahalere, s.f. (Fam.) Flecar; om neserios, u?uratic.
  hai interj. 1. Cuvīnt care exprim? un īndemn.
  2.'(Cu  func?ie de imperativ) Vino! veni?i! s? mergem! ;ī. (Repetat) Exprim? ideea unei īnaint?ri īncete, anevoioase.
  huidn interj, v. haide.
  haidamac, haidamaci, s.m. (Fam.) Om zdrav?n dar lene?i haimana, derbedeu; b?t?u?.
  h?ide interj. 1. Cuvīnt care exprim? un īndemn; (cu func?ie de imperativ, adesea cu desinen?e verbale) vino! veni?i! s? mergem! 2. (Adverbial) Hāide-hai (sau haida-hai) = īncet, īnceti?or.
  3.      (Fam.) Haida-de! = a?! nici pomeneal?!; haide-haide, se spune cīnd īncerc?m s? īmbun?m pe cineva. Var.: liāida interj.
  haiduc, haiduci, s.m. Om r?zvr?tit īmpotriva asupritorilor, care tr?ia īn p?duri, singur sau īn cele, jefuind pe boga?i ?i ajutīnd pe s?raci, haiducesc, -euse?. haiduce?ti, adj. De haiduc, haiduci., haiduccec, vb. IV. Intr. A duce via?? de haiduc; (refl.) a se face haiduc.
   haiducie s.f. Via?? de haiduc; lupta haiducilor īmpotriva asupritorilor.
   hailiiii, -ic, haihui, adj. Z?p?cii, z?natic; (adverbial) a umbla haihui — a umbla hoinar, f?r? ?int?.
   hailaif s.n. Denumire dat? īn trecut vīrfurilor societ??ii din orīnduirea burghez?. Scris ?i (dup? limba englez?): high-life.
   liaimomi, haimanale, s.f. Om de nimic, derbedeu, vagabond; (adverbial) a umbla haimana = a vagabonda.
   haini -?, haini, -c, adj. R?u la inim?, crud, cīinos.
   hain?, haine, s.f. Ī. (La pl.) Denumire dal? obiectelor de īmbr?c?minte; un rind de haine = un costum b?rb?tesc. 2. (?i la sg.) īmbr?c?minte b?rb?teasc? pentru partea de sus a corpului, sacou.
   linit interj. Cuvīnt care exprim? o surpriz? nepl?cut? sau care sugereaz? o mi?care repede ?i nea?teptat?.
   hiīifu,'haite, s.f. 1. Grup de cīini sau de lupi care umbl? īmpreun? (dup? prad?). 2. (Fig.) Band? de r?uf?c?tori.
   hal s.n. Stare rea, nenorocit?; intr-un hal f?r? (de) hal = īntr-o slare foarle proast?.
   halul interj. Bravo!; (fam., adesea ir.) halal s?-mi fie (s?-ji fieclc.)/ = bravo!; s?-mi fio (s?-?i fie ele.) de bine!
   halat, haJatc, s.n. 1. Hain? (lung?) ?i larg? care se poorl? īn cas?; halat de baie = ve?mīnt lung ?i larg care se īmbrac? la ie?irea din baie.
 2. Hain? de protec?ie care se poart? īn timpul lucrului. 3. Hain? lung? ?i larg? purtat? de orientali.
   hal?, hale, s.f. 1. Cl?dire īn care se vīrid alimente (īndeosebi carne).-2. Sal? de dimensiuni foarte mari, amenajat? ca atelier, īntr-o fabrici, ca sal? pentru manifesta?ii sportive, culturale etc.
   halb?, halbe, s.f. Pahar special de o jum?tate de litru, īn care se serve?te berea.
   halc?, h?lci, s.f. Bucat? mare de carne, haleal? s.f. (Farn.) Faptul de a rnīnca (cu l?comie); (concr.) mincare.
   halebard?, halebarde, s.f. Arm? din evul mediu, in form? de lance terminat? cu uri vīrf
 •iu pro-lare di-
 ferat?. in mar? pamen-
 ic? grea fixeaz? (La pl.) lor (1). ia care
 ire.pro-uluitor, psihic? •uri sau īn reali tahīn īli?r. int care
 3 sau de vehicul, confec--o plas? īnc?peri
 insport? munc? ;ru p?strai in-bricarea
 culoare
 de con-mii mai
 unde se rume?ii,
 īn care ., jucat?
  nat? ad?postirii avioanelor.
  hanger, hangere, s.n. Pumnal mare, īncovejiat. hangi??, hangi?e, s.f. So?ie de hangiu; femeie care ?ine un han2.
  hangiu, hangii, s.m. Persoan? care ?ine un han2.
  hanorac, hanorace, s.n. Hain? scurt? impermeabil?, cu glug?, folosit? mai ales īn sporturile ' de iarn?.
  han-t?tnr, han-t?tpri, s.m. Han1; (fam.) dracul, naiba.
  biintru, hantri, s.m. Unitate conven?ional? de m?sur? care reprezint? necesarul energetic pentru executarea cu tractorul a unui hectar de ar?tur?.
  haos, haosuri, s.n. 1. (īn mitologia greac?) Starea de dezordine a materiei, care ar fi existat īnainte de apari?ia universului cunoscut de om. 2, (Fig.) Confuzie, dezordine, neorīnduial?.
  haotic, -?, haotici, -e, adj. 1. De haos, asem?n?tor cu haosul. 2. (Fig.) Dezordonat, confuz.
  hap1 interj. Cuvīnt care imit? zgomotul produs de apucarea sau īnghi?irea rapida a ceva.
  hap2, hapuri, s.n. (Pop. ?i fam.) Medicament īn form? de pastil? sau de ca?et?.
  li?pcii s.f. Cīrlig mare de undi??; a lua cu hapca = a lua īn mod abuziv, cu for?a.
  hapciu interj. Cuvīnt care imit? zgomotul produs de str?nut.
  haplea s.m. 1. Epitet dat unui prost?nac. 2. Om lacom la mīncare.
  liaplologie, haplologii, s.f. (Lingv.) Suprimare a unei silabe dintr-un cuvīnt (ex. jumate īn loc de jum?tate).
  hapsin, -si, hapsini, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. R?u la inim?, hain. 2. Lacom (de avere).
  har, haruri, s.n. 1. Dar, ajutor spiritual pe care, dup? religia cre?tin?, l-ar acorda Dumnezeu omului; putere acordat? preo?ilor de a oficia actele de cult. 2. Talent, voca?ie.
  harajju, harabale, s.f. Car mare pentru transportul poverilor.
  harababur?, harababuri, s.f. Dezordine, īnv?lm??eal?.
  harabagiu, harabagii, s.m. C?ru?a? care transport? poveri cu harabaua.
  haraohiri s.n. Sinucidere prin spintecarea pīnteeehii, practicat? īn trecut īn Japonia de c?tre samurai, īn caz de īnfrīngere sau dezonoare.
«•ft.
HARACI
   liar?ci, haraciuri, s.n. Tribut anual pl?tit sultanului de c?tre ??rile vasale.
   liar?ra s:n. Prad?, jaf; de haram = l?sat la voia īntīmpl?rii; de poman?, pe degeaba.
   harapnic, harapnice, s.n. Bici mare, cu codi-ri?te scurt?.
   ’harbuz, harbuji, s.m. (Reg.) Pepene verde, lubeni??.
   h?rcca-parcea adv. (Fam.) A face pe cineva (sau ceva) harcea-parcea = a t?ia īn buc??i, a face f?rime; a nimici, a distruge.
   hardughie, hardughii, s.f. Cl?dire mare, veche, d?r?p?nat?.
 ' liarom, haremuri, s.n. (La musulmani) 1. Partea dintr-o cas? rezervat? femeilor: 2. Totalitatea so?iilor unui mahomedan poligam, h?rī? s.f. v. harpii.
   liarna?ament, harna?amente, s.n. Totalitatea obiectelor necesare pentru īnh?marea ?i īn??ua-rea calului.
   harnic, -?, harnici, -e, adj. Care munce?te mult, cu rīvn? ?i cu spor.
   harpagon, harpagoni, s.m. Om zgīrcit, avar. harp?, harpe, s.f. Yechi instrument muzical cu coarde (de lungimi diferite) fixate īntr-o ram? triunghiular?. Var.: harf? s.f.
   harpie, harpii, s.f. 1. Monstru fabulos din mitologia greac?, īnchipuit cu cap de femeie, cu trup ?i gheare de vultur, care personifica furtunile ?i moartea. 2. Femeie rea, hr?p?rea??.
   harpist, -?, harpi?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care cīnt? la harp?.
   harp<5n, harpoane, s.n. Unealt? īn form? de lance, prev?zut? cu o frīnghie lung? ?i folosit? la vīnatul balenelor.
   hartan, hartane, s.n. Bucat? mare de carne; halc?.
   h?rt?/- h?r?i, s.f. Reprezentare cartografic?, īn plan orizontal, a suprafe?ei terestre, mic?orat? la o anumit? scar?.
   h?r?? s.f. īnc?ierare; ceart?, hasma?tichi s.m. Plant? erbacee cu flori albe, cultivat? uneori pentru frunzele sale aromatice, īntrebuin?ate drept condiment.
   ha?i? s.n. Alcaloid extras din vīrfurile īnflorite ale unei specii de cīnep? exotic?, īntrebuin?at pentru efectele sale euforice, ?i care, consumat sistematic, duce la toxicomanii grave.
   ha?ur?, ha?urez, vb. I. Tr. A acoperi cu ha?uri
 o  por?iune dintr-un desen, dintr-o hart? etc.
   ha?ur?, ha?uri, s.f. (Mai ales la pl.) Sistem de linii paralele sau īntret?iate cu care se ob?in umbrele īntr-un desen, se noteaz? anumite indica?ii pe o hart? ele.
   hat, haturi, s.n. Fī?ie īngust? de p?mīnt necultivat care serve?te drept hotar īntre dou? terenuri agricole.
   hati?erif, hati?erifuri, s.n. Decret sau ordin emis īn trecut de cancelaria Por?ii otomane.
   hatīr, hatīruri, s.n. (Pop. ?i fam.) 1. Pl?cere, poft?, plac. 2. Favoare, concesie.
   hatman, hatmani, s.m. 1. Titlu dat īn evul mediu, īn Moldova, boierului īns?rcinat de domn cu comanda īntregii o?tiri. 2. Titlu purtat de
 marii comandan?i ai o?tilor polone ?i ai celor
 c?z?ce?ti.
 ha? interj. Cuvīnt care indic? o mi?care brusc?, f?cut? pentru a apuca pe cineva sau ceva.
 hav?, havez, vb. I. Tr. A t?ia cu haveza f?ga?e īn frontul unei lucr?ri miniere, pentru a u?ura desprinderea materialului.
 liavai?n?, havaiane, s.f. Instrument muzical asem?n?tor cu chitara, cu sunetul melodios, t?r?g?nat.
 havan?, havane, s.f. ?igar? de foi, de calitate superioar?.
 havez?, haveze, s.f. Ma?in? de havat. haviz, havuzuri, s.n. Bazin de ap? īn parcuri, de obicei cu fīntīn? artezian? īn interior.
 haz s.n. 1. Veselie. 2. Īnsu?irea de a īnveseli pe cei din jur. 3. īnsu?irea de a pl?cea, de a avea farmec.
 haz?rd, Hazarduri, s.n. Concurs de īmprejur?ri neprev?zute; joc de hazard = joc do noroc.
 hazarda, hazardez, vb. I. Refl. A īntreprinde ceva, bazīndu-se pe īntīmplare, pe noroc; a se aventura.
 hazard?t, -?, hazarda?i, -te, adj. Riscat, hazliu, -ie, hazlii, adj. Plin de haz, de umor; spiritual, vesel.
 hazn?, haznale, s.f. 1. (īnv.) Vistierie. 2. Bazin subteran de dimensiuni reduse, folosit pentru colectarea apelor menajere.
 h? interj. 1. (Repetat) Cuvīnt care red? rīsul sau plīnsul. 2. (Pop.) Exclama?ie care exprim? mirare, neīncredere.
 h?b?uc, -?, h?b?uci, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) N?uc, z?p?cit, buimac.
 h?cui, h?cuiesc, vb. IV. Tr. (Reg.) A t?ia īn buc??i, a ciopīr?i.
 li?d?r?g, h?d?ragi, s.m. B??ul scurt al īmbl?-ciului, cu care se bat cerealele.
 h?is interj. Strig?t cu care se mīn? spre stīnga boii īnjuga?i.
 liait??, h?ita?i, s.m. Gonaci, h?itui, h?ituiesc, vb. IV. Tr. 1. A slīrni vīnatul. 2.' (Fig.) A fug?ri, a urm?ri pe cineva (pentru a-1 prinde).
 h?l?dui, h?l?duiesc, vb. IV. Intr. (Pop.) A tr?i undeva īn voie, īn libertate.
 h?hl?n, h?ldani, s.m. Cīnep? de toamn?, caro produce s?mīn??.
 h?m?i, pers.-3 hām?ie, vb. IV. Intr. (Despre cīini) A l?tra.
 h?m?it, h?m?ituri, s.n. L?trat, h?meseal? s.f. (Fam.) Foame mare; sl?bioiu-ne din cauza foamei.
 h?mesit, -?, h?mesi?i, -te, adj. (Fam.) Lihnit de foame.
 h?p?i, h?p?icsc, vb. IV. Tr. A mīnca īnghi?ind repede ?i , cu zgomot.
 h?r?zi, h?r?zesc, vb. IV. Tr. A destina; a īnchina, a dedica.
 h?rm?laie s.f. Zgomot mare, g?l?gie, larm?, t?r?boi.
 h?rnici, h?rnicesc, vb. IV. Refl. A se ar?ta harnic, a deveni harnic, sīrguincios. h?rnicie s.f. Sīrguin??, zel īn munc?.
HEMOTERAPIE
   licmotcrnpio s.f. Tralaro a unei boli prin injectare de sīnge.
   henf s.n. (La fotbal) Atingere nereglementar? a mingii cu mina.
   licpfitic, -a, hepatici, -e, adj. Care apar?ine ficatului, referitor la ficat.
   hepatita, hepatite, s.f. Denumire dat? afec?iunilor inflamatorii ale ficatului, īn general de origine virotic?.
   heptaidru, heptaedre, s.n. Corp geometric cu ?apte fe?e.
   lieptagon, heptagoane, s.n. Poligon cu ?ap?e laturi ?i ?apte unghiuri.
   hoptametru, heptametre, s.n.· Vers alc?tuit din ?apte picioare.
   herald, hcralzi, s.m. (In evul mediu) Dreg?tor care avea sarcina de a purta insignele suveranilor, de a organiza turnirele, de a transmite declara?iile de r?zboi etc.
   heraldic, »? ,heraldici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se refer? la steme sau Ia blazoane; care apar?ine heraldicii (2). 2. S.f. Disciplin? auxiliar? a istoriei, care se ocup? cu studiul stemelor ?i al blazoanelor.
   lierb, herburi, s.n. (īnv.) Stem?; blazon, herculeān, -īl, herculeeni, -e, adj. Caracteristic lui I-Iercule; foarte puternic.
   herghelegiu, herghelegii, s.m. P?zitor al unei h'erghelii.
   herghelie, herghelii, s.f. 1. Grup mare de cai crescu?i īmpreun?. 2. Cresc?torie de cai.
   liGring, heringi, s.m. Pe?te marin, lung de circa 20 cm, de culoare albastr?-argintie, care se pescuie?te īn cantit??i foarte mari.
   hermafrodit, -?, hermafrodi?i, -te, adj. (Despre plante sau animale) Care are organe de reproducere atīt masculine cīt ?i feminine pe acela?i individ; (substantivat) om anormal, posedīnd caractere specifice ambelor sexe.
   hermafroditism s.n. Prezen?a organelor sexuale de ambele sexe la acela?i individ (la om ?i la animalele superioare fiind un caz patologic), hermelin? s.f. Hermin?, hermeneutic? s.f. Arta sau ?tiin?a de a interpreta textele vechi, īn special textele biblice; ?tiin?a exegezei.
   hermin?, hermine, s.f. Animal carnivor asem?n?tor cu nev?stuica, cu blana fin?, cafenie vara ?i alb? iarna; blana prelucrat? a acestui animal.
   hernie, hernii, s.f. Umfl?tur? cauzat? de ie?irea, total? sau par?ial?, a unui organ (mai ales a intestinului sub?ire) din cavitatea sa natural?.
   heroin? s.f. Alcaloid toxic derivat din morfin?, cu ac?iune analgezic? ?i stupefiant?.
   herpes, herpesuri, s.n. Boal? de piele virotic?, manifestat? prin grupuri de b??icu?e localizate de obicei īn jurul gurii, al nasului, al organelor genitale.
   hertz, hertzi, s.m. Unitate de m?sur? pentru frecven??, egal? cu frecven?a unui fenomen periodic care se repet? o dat? la fiecare secund?.
   hertziān, -?, hertzieni, -e, adj. Care se refer? la undele electromagnetice radio; und? hertzia-
n? = und? electromagnetic? prin care se fac transmisiunile radiofonice.
   heruvim, heruvimi, s.m. (Bis.) īnger caro urmeaz? ierarhic dup? arhangheli.
   heterociclu, hcterocīcluri, s.n. Compus organic ciclic care con?ine, pe līng? atomi de carbon, ?i atomi ai altor elemente.
   lieterotrdī, -?, heterotrofi, -e, adj., s.m. ?i f. (Organism) care utilizeaz? In nutri?ie substan?e organice.
   licterdzis s.n. Fenomenul de cre?tere neobi?nuit? a vitalit??ii la hibrizii din prima genera?ie ob?inu?i din rase sau soiuri diferite.
   lic.xaedru, hexaedre, s.n. Corp geometric cu ?ase fe?e.
   hexagdn, hexagoane, s.n. Poligon cu ?ase laturi ?i ?ase unghiuri.
   licxngondl, -?, hexagonali, -e, adj. īn form? do hexagon.
   hexametru, hexametri, s.m. Vers alc?tuit din ?ase picioare, liexapode s.f. pl. Denumire dat? insectelor, hi interj. Strig?t cu care se īndeamn? caii la mers.
   hiacint, hiacinturi, s.n. Piatr? semipre?ioas? de culoare galben?-ro?iatic?.
   hiat, hiaturi, s.n. 1. Īntīlnire a dou? vocale care fac parte din silabe diferite (fie din acela?i cuvīnt, fie din dou? cuvinte al?turate)'. 2. (Fig.) Discontinuitate, īntrerupere.
   hibermi, pers. 3 hiberneaz?, vb. I. Intr. (Despre unele animale) A petrece iarna īn stare de via?? latent?.
   hibrid, -?, hibrizi, -de, s.m., adj. 1. S.m., adj. (Organism) provenit din īncruci?area a doi indivizi de soiuri, rase, specii sau genuri diferite. 2. Adj. (Fig.) Alc?tuit din elemente disparate.
   hibridare, hibrid?ri, s.f. Proces de ob?inere a unui hibrid.                                          *
   hicori s.m. Arbore subtropical cu lemnul tare, dens ?i foarte elastic, folosit la fabricarea schiu-rilor ?i a altor materiale sportive.
   hid?tic, hidatice, adj. Chist hidatic = tumoare bening? provocat? de dezvoltarea īn unele organe (ficat, pl?mīni etc.) a larvelor de tenie.
   hidcīs, -o?s?, hido?i, -oase, adj. Foarte urīt; dezgust?tor, scīrbos. hido?enie s.f. Urī?enie, slu?enie. hidrant, hidrante, s.n. Dispozitiv.de īnchidere ?i deschidere a apei, care permite montarea furtunurilor la o conduct? sub presiune, liidrargir s.n. Mercur.
   liidr?t, hidra?i, s.m. Substan?? solid? cristalizat?, cu una sau mai multe molecule de ap? de cristalizare.
   liidrat?, pers. 3 hidrateaz?, vb. I. Refl. 1. (Despre substan?e chimice) A se combina cu apa. 2. (Despre corpuri solide) A absorbi, a re?ine ap? prin adeziune.
   hidraulic, -?, hidraulici, -e, adj., s. f. 1. Adi. Care func?ioneaz? prin presiunea apei sau a altor lichide: frtn? hidraulic?; pres? hidraulic?. 2. S.f. Disciplin? care studiaz? mecanica' fluidelor ?i aplicarea ei īn practic?. 3. Adj. Var hidraulic =
 I
? c^re uf.
 253
 ?var cu o compozi?ie special?, care poate fi folosit īn locul cimentului.
 hidr?, hidre, s.L 1. Mic animal care tr?ie?te fixat īn apele dulci, avīnd corpul de forma unui sac, cu gura īnconjurat? de 6—8 tentacule. 2. Monstru fabuLos īnchipuit ca un ?arpe uria? cu mai multe capete.
 hidro- Element de compunere cu sensul „(care se refer? la) ap?“, servind la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
 hidroameliora?ii s.f. pl. Lucr?ri hidrotehnice executate pentru īmbun?t??irea regimului apei īn sol ?i la suprafa?a solului.
 liidroavion, hidroavioane, s.n. Avion echipat cu dispozitive care īi permit folosirea suprafe?ei apei pentru decolare ?i amerizare.
 hidrocarbur?, hidrocarburi, s.f. Combina?ie organic? constituit? din carbon ?i hidrogen.
 hidrocefalic s.f. Acumulare excesiv? de lichid cefalorahidian in cutia cranian?.
 hidrocentral?, hidrocentrale, s.f. Central? hidroelectric?, hidrodināmic, -?, hidrodinamici, -e adj., s.f.
 1. Adj. Care se refer? la legile mi?c?rii lichidelor.
 2. S.f. Ramur? a hidromecanicii care studiaz? legile mi?c?rii lichidelor.
 hidroelectric, -?, hidroelectrici, -e, adj. Care transform? energia hidraulic? īn energie electric?; central? hidroelectric? = central? electric? īn care generatoarele de curent sīnt antrenate de turbine hidraulice.
 hidroenergetic, -?, hidroenergetici, -e, adj. Care se refer? la energia produs? cu ajutorul apei.
 hidroīil, -?, hidrofili, -e, adj. Care are afinitate pentru ap?, care are proprietatea de a absorbi apa.
 hidrofite s.f. pl. Plante adaptate la via?a acvatic?.
 liidroMl), -?, hidrofobi,-e, adj. Care nu are afinitate pentru ap?, care nu absoarbe apa.
                                                                                                               HIEROGLIFA.
   hidroliz?, hidrolize, s.f. 11 Reac?ie chimic? īntre ionii unei s?ri ?i ionii apei, cu formarea, unui acid slab sau a unei baze slabe. 2. Reac?ie chimic? īntre un compus organic ?i ap?, īn prezen?a unui catalizator.
   hidrologic, -8, hidrologici, -e, adj. Care se refer? la hidrologie; regim hidrologic = varia?ie īn timp a cantit??ii de ap? care trece printr-o sec?iune a unui rīu.
   hidrologie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul apelor din natur? ?i cu influen?a reciproc? dintre acestea ?i ceilal?i factori fizico-geografici.
   hidromecanic, -u, hidromecanici, -c, adj. s.f. 1. Adj. Care se refer? la echilibrul ?i la mi?carea fluidelor. 2. S.f. Parte a mecanicii care studiaz? legile echilibrului ?i ale mi?c?rii fluidelor.
   hidromel s.n. B?utur? alcoolic? ob?inut? prin fermentarea mierii.
   hidrometrie s.f. Ramur? a hidrotehnicii care se ocup? cu determinarea debitului, vitezei ?i adīncimii unui curs de ap?.
   liidropizie s.f. Acumulare patologic? de ap? īntr-un ?esut sau īntr-o cavitate natural? a corpului.
                                                                       hidrosfer? s.f. īnveli?ul de ap? al globului terestru, cuprins īntre atmosfer? ?i litosfer?.
   hidrostatic, -ii, hidrostatici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se refer? la echilibrul lichidelor. 2. S.f. Ramur? a hidromecanicii care studiaz? echilibrul lichidelor ?i al corpurilor cufundate īn lichide.
                                                                         līidrot6hnic, -?, hidrotehnici, -e, adj., s.f.
1. Adj. Care se refer? la folosirea apei ?i a energiei hidraulice; sistem hidrotehnic = ansamblu de construc?ii ?i instala?ii destinate valorific?rii poten?ialelor cursurilor de ap? pentru producerea energiei electrice sau pentru naviga?ie, iriga?ii etc. 2. S.f. Ramur? a tehnicii care se ocup? cu folosirea energiei apei ?i cu proiectarea ?i executarea lucr?rilor bazate pe energia hidraulic?.
                                                                         Mdroteraraie s.f. Folosire terapeutic? a apei,
inGTlOiUETRU
   Iiigromifni, higromcirc, s.n. Aparat cu care sc m?soar? umiditatea din atmosfer? so.u din alic medii gazoase.
   higrosedp, higroscoapc, s.n. Aparat pentru observarea varia?iilor umidit??ii aerului. , liigroscopic, -?, higroscopici, -e, adj. (Despre substan?e sau materiale) Caro absoarbe ap? din atmosfer?.
   higrostiit, higroslatc, s.n. Aparat folosit pentru men?inerea constant? a -umidit??ii aerului din-tr-o īnc?pere sau din incinta unei instala?ii.
                                                                   hil, hilari, s.n. Por?iune po suprafa?a unui organ, po unde p?trund vasele sanguine ?i nerviL hilar, -?, hilari, -c, adj. Care se refer? Ia hil. Iiimen, himeric, s.n. Membran? care īnchide par?ial vaginul la virgine.
   himenopter, himenoptere," s.n. (La pl.) Ordin do insoctc care au dou? perechi de aripi membranoase, transparente, (?i la sg.) insect? din accst ordin.
   himer?, himere, s.f. 1. Monstru īn mitologia greac?, īnchipuit cu cap de leu, cu corp de capr? ?i coad? do ?arpe; motiv decorativ reprezentīnd un astfel de monstru. 2. īnchipuire f?r? temei, irealizabil?; iluzie.
   him6rie, -?, himerici, -c, adj. Lipsit do temei real; iluzoriu, irealizabil.
   hinduism s.n. Religia cea mai r?spīndit? īn India, reprezentīnd o īmbinare abrahmanismului cu budismul.
   hingher, hingheri, s.m. Persoan? īn slujba serviciului do ecarisaj, care se ocup? cu prinderea cīinilor vagabonzi.
   hinterland, hinterlanduri, s.n. Regiune īnvecinat? cu o posesiune colonial? ?i asupra c?reia un stat colonialist pretinde s?-?i exercite suveranitatea.
   hiper- Element de compunere cu sensul „peste, exagerat“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   liipernciditute s.f. Cre?tere excesiv? a acidului ?clorhidric din secre?ia gastric?.
   hipGrbol?, hiperbole, s.f. 1. (Mat.) Curb? reprezentīnd locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care diferen?a distan?elor fa?? de dou? puncte fixo (numite focare) oste constant?.
 2. Figur? de stil care const? īn exagerarea dimensiunilor, importan?ei etc. a lucrurilor.
   hiperbolic, -u, hiperbolici, -e, adj. 1. (Mat.) De forma hiperbolei (1.) 2. Care are caracterul hiperbolei (2), foarte exagerat.
   hipercorectitudine s.f. Schimbare a formei ?corecte a unui cuvīnt cu alt? form?, pe care vorbitorul o consider? mai literar?.
   hiperemie, hiperemii, s.f. Acumulare de sīnge īntr-o anumit? regiune a corpului.
   hipermetropie, hipermetropii, s.f. Anomalie a vederii, care const? in formarea imaginii īn spatele retinei.                               1
   liipersecre?ie, hipersecrc?ii, s.f. Secre?ie excesiv? a u'-iri glande.
   hipersensibil, -?, hipersensibili, -e, adj. Excesiv de sensibil.
 hipertensiune s.f. Cre?tere a tensiunii arteriale peste valorile normale.
 hipertensiv, -?, hipertensivi, -c, adj., s.m. ?i [, (Persoan?) caro sufer? de hipertensiune.
 Iiipertiroidie s.f. Secre?.ic excesiv? a hormonilor tiroidieni.
 hipcrtroiiii, pers. 3 hipcrlrofiaz?, vb. I. Rctl. (Despre organe sau ?esuturi) A-.?i m?ri volumul īn mod anormal.
 hipertrofie s.f. Dezvoltare exagerat? a unui organ sau a unui ?esut.
 hipcriirbanism, hiperurbanisme, s.n. (Lingv.) Hipercorectitudine.
 hipic, -?, hipici, -e, adj. Referitor la caii do curse; la caro particip? caii de curse.
 hipism s.n. Sport constīnd din c?l?rie ?i curso de cai.
 hipnotic, -?, hipnotici, -e, adj., s.n. 1. Adj. Provocat de hipnoz?. 2. Adj., s.n. (Substan??) care provoac? un somn artificial.
 hipnotism s.n. Ansamblul fenomenelor legato de hipnoz?; provocarea hipnozei.
 hipnotiza, hipnotizez, vb. I. Tr. A provoca cuiva starea de hipnoz?; (fig.) a fascina, a captiva.
 .hipnoz?, hipnoze, s.f. Staro asem?n?toare cu somnul, provocat? artificial prin sugestie, ?i īn timpul c?reia ac?iunile celui hipnotizat sīnt supuse voin?ei persoanei caro hipnotizeaz?.
 hipo1- Element de compunere cu sensul „sub, mai pu?in“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor’ adjective.
 hipo2- Element do compunere cu sensul „(care se refer? la) cal“, servind la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
 •  hipoaciditāto s.f. Sc?dere sub valorile normale a acidului clorhidric din secre?ia gastric?.
 hipoefintru, hipocentre, s.n. Loc īn scoar?a P?mīntului īn care au loc zguduirile ini?iale alo unui cutremur.
 hipocondru, hipocondre, s.n. Partea superioar? a abdomenului, situat? do o parto ?i de alta a epigastrului.
 hipodrom, hipodromuri, s.n. Teren - amenajat pentru curselo de cai, prev?zut cu tribune pentru spectatori.
 hipoīiz?, hipofize, s.f. Gland? endocrin? situat? la baza creierului avīnd rol important īn reglarea hormonal?.
 hipog?stru, hipogastre, s.n. Parte inferioar? a abdomenului.
 hipologies.f. Ramur? a zootehniei care se ocup? cu anatomia ?i fiziologia calului ?i cu metodele de ameliorare ?i de dresare a cailor.
 hipopotam, hipopotami, s.m. Mamifer erbivor nerumeg?tor din Africa ecuatorial?, cu corpul masiv, cu pielea groas?, f?r? p?r.
 liiposecre?ie, hiposecrelii, s.f. Sc?dere a secre?iei unei glande sub valorile normale.
 hipotensiuno s.f. Sc?dere a tensiunii arteriale sub valorile normale.
 hipotensiv, -?, hipolensivi, -c, adj., s.m. ?i f. (Persoan?^ care sufer? de hipotensiune.
   liipotiroidio s.f. Sindrom datorit insuficien?ei de hormoni tiroidieni.
   liipotroīie s.f. Dezvoltare subnormal? a unui organ sau a unui ?esut.
   hirotonie, hirotonii, s.f. (īn ritualul cre?tin). Taina preo?iei.
   hirotonisi, hirotonisesc, vb. IV. Tr. (īn ritualul cre?tin) A consacra pe cineva diacon, preot sau arhiereu.
   liirsut, -u, hirsu?i, -te, adj. 1. Cu p?rul ?i cu barba neīngrijite. 2. Aspru, grosolan; posac, ursuz.
   histaminu, histamine, s.f. Amin? prezent? īn ?esuturile vegetale ?i animale, cu ac?iune puternic dilatatoare asupra vaselor sanguine.
   histologie s.f. Ramur? a biologiei care se ocup? cu studiul structurii microscopice a ?esuturilor.
   histrion, histrioni, s.m. (īn antichitatea greco-roman?) Actor de comedie.
   liitit, -u, hiti?i, -te, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la hiti?i (2); (substantivat, f.) limba vorbit? de hiti?i. 2. S.m. ?i f. Persoan? f?cīnd parte dintr-o popula?ie indo-european? stabilit? īn mileniul al II-lea ī.e.n. īn Asia Mic?.
                                                                         hīc interj. Sunet pe care īl scoate cinev,a cīnd sughi?e sau cīnd i se opre?te brusc respira?ia, hīd, -?, hizi, -de, adj. Foarte urīt, slut. liīi, htiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca intr-o parte, a se īnclina, hīr interj. Cuvint care imit? mīrīitul cīinilor. liīrb, hlrburi, s.n. (Pop.) Bucat? spart? din-tr-un vas, dintr-un geam etc.; vas spart sau de proast? calitate; (p. ext.) lucru lipsit de valoare.
   hirb?re?, -?, hīrbare?i, -e, adj. 1. Pofticios. 2. Hoinar, haimana.
   liirbui, hīrbuiesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) preface īn hīrburi; a (se) uza, a (se) strica.
   liīrc?, hīrci, s.f. 1. Craniu, tigv?. 2. Epitet dat unei femei b?trīne, urīte ?i rele. hīrciog, hireiogi, s.m. Mamifer roz?tor de i> cm luneime* cu blana pufoas?. ro?cat?,.
                                                                                                                    HODOROG
   Irīr?ti interj. Cuvīnt care imit? zgomotul produs de frecarea a dou? obiecte cu suprafa?a aspr?, de o mi?care f?cut? cu putere etc.
   liirtie, hīrtii, s.f. 1. Produs industrial īn forni? de foi sub?iri, folosit pentru scris, desenat, Īmpachetat etc. 2. Scrisoare oficial?, act, document, legitima?ie. 3. Bancnot?; hīrtie ?e valoare = titlu de credit.
   hīrtdp, hīrtoape, s.n. Adīncitur? format? pe un drum·; rīp? s?pat? de ape.
   hīr?o?g?, hīr?oage, s.f. (Depr.) Hīrtie scris?; act sau document f?r? valoare.
   Uīrzdb, hlrzoabe, s.n. Funie groas? īntrebuin?at? la coborīrea sau la ridicarea de greut??i: hī? interj. Cuvīnt cu care se alung? g?inile (sau alte p?s?ri).
   Ltī?īi, ht?iiesc, vb. IV. Tr. A alunga p?s?rile, hītru, -?, hitri, -e, adj., s.m. ?i f. (Pop.) Glume?,, hazliu, pozna?; viclean, ?iret.
   hī? interj. Cuvīnt care imit? zgomotul produs de o mi?care brusc?, de o zmucitur?.
   hī?a interj. Cuvīnt prin care se sugereaz? o mi?care ritmic?, leg?nat?.
   llī?ma, hi?īn, vb. I. Tr. A zgudui puternic, a zgīl?īi; (tr. ?i refl.) a (se) leg?na, a (se) balansa.
   hizenie, htzenii, s.f. (Pop.) Urīciune, slu?e-nie.
   hlamid?, hlamide, s.f. Mantie la vechii greci ?i la romani, f?cut? dintr-o bucat? dreptunghiular? de stof?, care se purta prins? cu o agraf? pe um?r; mantie īmp?r?teasc? sau arhiereasc? īa bizantini.
   hlizi, hlizesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A rīde proste?te, f?r? rost. 2. A se zgīi, a se holba.
   lilujun, hlujeni, s.m. (Reg.) Tulpina porumbului (sau a altor plante).
   lio    interj. Strig?t cu care se opresc vitele; (fam.,1a adresa unui vorbitor) destul! opre?te-le!
   hoard?, hoarde, s.f. 1. Grupare īn care erau organizate vechile popoare mongole. 2. Ceat?
 iīifsurftp wa»si.iīilīi sii · ».Tī'mafr.?
TIODOKO GEALA
 hodorogit. 2. S.m. ?i f. Epitet injurios dat b?-trīnilor.
 hodorogeai«, hodorogcli, s.f. Faptul de a (se) hodorogi.
 hodorogi, hodorogesc, vb. IV. 1. Intr. (Despre vehicule) A face zgomot mare īn timpul mersului.
 2.  Intr. (Despre oameni) A face zgomot lovind obiecte umil do altul. 3. Intr. (Fig.) A flecari, a tr?nc?ni. 4. Refl. (Despre obiecte) A se uza, a sestrica; (fig., despre oameni) asl?bi, ase ramoli.
 hodoronc-trdnc interj. (Ir.) Exclama?ie folosit? cīnd cineva face un lucru. nepotrivit sau ?spune o vorb? nelalocul ei.
 li<5ge, hogi, s.m. Preot sau dasc?l musulman, liogfing, hogeaguri, s.n. (Reg.) Co?, horn. h(SUot, hohote, s.n. Izbucnire zgomotoas? de rīs (sau do plīns).
 hohoti, hohotesc, vb. IV. Intr. A izbucni īn hohote de rīs (sau de plīns), a rīde (sau a plīnge) tare, zgomotos.
 hoinar, -ii, hoinari, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care' umbl? f?r? ?int?, f?r? rost.
 hoin?real?, hoin?reli, s.f. Faptul de a hoin?ri, hoin?ri, hoin?resc, vb. IV. Intr. A umbla f?r? ?int?, a bate .drumurile, a vagabonda.
 hoit, hoituri, s.n. Cadavru (mai ales al unui animal) intrat īn descompunere; stīrv.
 hoit?r, hoitari, s.m. Specie de vultur mic, ple?uv, care se hr?ne?te cu hoituri.
 hol, holuri, s.n. īnc?pere dintr-o locuin?? sau dintr-un edificiu public, care face leg?tura cu intrarea ?i īn jurul c?reia sīnt grupate celelalte īnc?peri.
 holba, holbez, vb. I. Refl. ?i tr. A deschide ochii tare (de curiozitate, de spaim?, de mirare otc.).
 boldii, holde, s.f. Sem?n?tur? de cereale (mai ales de grīu).
 holendru, holcndre, s.n. 1. Element folosit pentru racordarea a dou? ?evi. 2. Ma?in? folosit? pentru decorticarea cerealelor.
 holeiii, holere, s.f. Boal? infec?ioas? acut?, •epidemic?, deseori mortal?, caracterizat? prin crampe stomacale, v?rs?turi ?i diaree.
 liolerie, -?, holerici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la holer?. 2. S.m. ?i f. Persoan? bolnav? de holer?.
 holin, liolmuri, s.n. (Reg.) Ridic?tur? mic? de p?mīnt, movil?.
 holocaust, holocausturi, s.n. Jertf? adus? zeilor īn antichitate, constīnd din arderea integral? a animalului sacrificat.
 holocen s.n. Ultima perioad? a erei cuaternare (care continu? ?i ast?zi).
 liologTnīie s.f. Procedeu de ob?inere a ima-•ginilor īn relief cu ajutorul laserului.
 hologram?, holograme, s.f. Plac? fotografic? pe care sīnt īnregistrate imagini ob?inute prin procedeul holografiei.
 lioloturie, holoturii, s.f. Nume dat echinoderme-lor cu corpul moale ?i alungit.
 holtei, holtei, s.m. B?rbat nec?s?torit; bur-
 iac.
   homfir, homari, s.m. Crustaceu marin, comestibil, asem?n?tor cu racul.
   homeopatic s.f. Sistem terapeutic caro const? īn administrarea īn doze foarte mici a substan?elor care, īn cantit??i mari, ar putea provoca la omul s?n?tos simptomole bolii respective.
   homiric, -?, homcrici, -e, adj. 1. Caro apar?ine lui Homer, privitor la Ilomer sau la epopeile lui. 2. De propor?ii grandioase.
   liominīd, hominizi, s.m. (La pl.) Familie de primate cuprinzīnd omul ?i precursorii s?i din perioada cuaternar?; (?i la sg.) reprezentant al acestei familii. .
   homosexual, -8, homosexuali, -e, s.m. ?i f. .Persoan? care practic? homosexualitatea.
   homosexualitate s.f. Perversiune constīnd īn atrac?ia sexual? pentru indivizi de acela?i sex.
   hon, honuri, s.n. Unealt? a?chietoare alc?tuit? din mai multe bare abrazive dispuse īn jurul unui ax central.
   honuire s.f. Opera?ie do netezire a unei suprafe?e interioare, executat? cu honul.
   hop (1, 2) interj., (3) hopuri, s.n. 1. Interj. Exclama?ia scoas? de cel care face o s?ritur? peste un obstacol, care ridic? o greutate, caro scap? din mīn? un obiect etc. 2. Interj. Exclama?ie care exprim? o surpriz?. 8. S.n. Ridic?tur? sau adīncitur? īn drum; (fig., fam.) piedic?, obstacol.
   hor interj. (Adesea repetat) Cuvīnt care imit? sfor?itul.
   hdr?, hore, s.f. 1. Dans popular romānesc cu numeroase variante, r?spīndit īn īntreaga ?ar?; melodia dup?. care se darjseaz?. 2. Petrecere ??r?neasc? la care se execut? dansuri populare; a ie?i la hor? = (despre tineri) a intra īn rīndul fetelor ?i fl?c?ilor care joac? la hor?. h<5rbot?, horbote, s.f. (Reg.) Pantel?. horeai, horc?i, vb. IV. Intr. 1. A hīrīi īn timpul respira?iei; a respira greu, r?gu?it' (īn clipele care preced? moartea). 2. A sfor?i.
   korc?ial?, horc?ieli, s.f. Faptul do a horc?i; zgomotul produs de cel care horc?ie.
   hori, horesc,· vb. IV. Intr. A cīnta (din gur? sau din fluier) o hor? sau o doin?..
   hormon, hormoni, s.m. Produs secretat de glandele endocrine sau de unele ?esuturi, care contribuie la dezvoltarea ?i func?ionarea normal? a organismului.
   hormonal, -u, hormonali, -e, adj. Care se refer? la hormoni.
                                                                 horn, hornuri, s.n. Co? de fum al unei sobe. homfilend?, hornblende, s.f. Mineral de culoare verde, brun? sau negricioas?, cu luciu sticlos.
   horosctfp, horoscoape, s.n. Tablou cu pozi?ia a?trilor pe care īl īntocmeau astrologii īn momentul na?terii unui copil ?l· pe baza c?ruia ei pretindeau c? pot prezice viitorul acestuia.
   hortativ, -?, hortativi, -e, adj. (Despre propozi?ii sau forme verbale) Care exprim? un īndemn.
   hortensie, hortensii, s.f. Plant? ornamental? cu flori mari, f?r? miros, cultivat? prin parcuri ?i gr?dini.
 fi. A lua 'e, a (se) 3. Tr. A ?·).
 5 a (se) iu activi-or organe :ma unor c?tore?ti,
 •e a luat lit, fixat, iscutabil. i obiectul : sta este idualizat. dj. Care area unei
 'ixa hota-
 e camere ichiriaz?,
 , adj. 1. un hotel; se refer?
 Persoan?
 cher.
 furt.
 i f. Ho?,;
 arie; īn?e-
 i biserici lemorarea
 'i?ia omu-
 A mīnca .) a īntre-isc?.
 Care hr?-
 Lacorn de
 ;i tulpin?, iment.
 Di<me de uz
             tllALZUs?)             SC.UJ (?yjsUW srn^.w-
   ran? (folosit? pentru depozitarea unor produse); (p. ext.) cavitate subteran?.
   liiiWou, hublouri, s.n. Fereastr? mic?, circular?, īn peretele unei nave sau al unui avion.
   _ huceug·, huceaguri, s.n. P?dure mic?, tln?r? ?i deas?; tufi?, crīng.
   hughenot, -?, hugheno?i, -le, s.m. ?i f. Nume dat adep?ilor din Fran?a ai curentului protestant calvin din sec. XVI—XVIII.
   huhurez, huhurezi, s.m. Gen de p?s?ri r?pitoare de noapte, asem?n?toare cu bufni?a dar f?r? smocuri de pene pe cap, care ī?i face cuibul in scorburi de copaci.
   hui, pers. 3 huie?te, vb. IV. Intr. A vui, a r?suna.
   huideo interj. Strig?t cu care se alung? porcii; (p. ext.) expresie de ocar? la adresa cuiva.
   liuidui, kuiduiesc, vb. IV. Tr. A alunga; a-?i exprima dezaprobarea fa?? de afirma?iile sau faptele cuiva prin strig?te ?i fluier?turi.
   huiduhfī?, huiduieli, s.f. Faptul de a huidui; strig?te puternice de dezaprobare.
   huidum?, huidume, s.f. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane corpolente.
   liuīl?, huile, s.f. C?rbune natural compact, negru-str?lucitor, cu mare putere caloric?, utilizat la fabricarea cocsului, a gazului de iluminat ele.
   hul?1, hule, s.f. (Pop.) Ocar?, injurie; calomnie. hul?2, hule, s.f. Mi?care ondulatorie a suprafe?ei m?rii, dup? īncetarea furtunii.
   huli, hulesc, vb. IV. Tr. (Pop.) A spune vorbe de ocar? la adresa cuiva; a vorbi de r?u, a calomnia.
   huligan, huligani, s.m. Persoan? care comite acte de huliganism.
   huliganism s.n. XJltraj contra bunelor moravuri ?i tulburare a lini?tii publice.
   liuljiav, -ii, hulpavi, -e, adj. (Pop.) Lacom, nes??ios la mīncare.
   hulub, hulubi, s.m. (Reg.) Porumbel, hulubii, hulube, s.f. Fiecare dintre cele dou? pr?jini prinse de crucea c?ru?ei, īntre care se īnham? calul.
   hulub?rie. huluburii, s.f. (Reg.) Cote? pentru porumbei; porumbar.
   hum?, hume, s.f. (Pop.) Argij?. liiimerus s.n. Osul bra?ului, de la um?r pin? la cot.
curent
HUMOIĪESCA
   humoresc?. humorc?li, s.f. Mic? compozi?ic muzical? pentru instrumente, cu caracter umorist ir.
   htimus, humusuri, s.n. Component principal al materiei organice clin sol, care determin? fertilitatea solului.
   Imn. huni, s.m. Persoan? f?cīnd parte din triburile nomade dc neam turanic care au ajuns !n sec. IV—V pin? in Apusul Europei, treeind ?i prin ?ara noastr?.
   hiio interj. Strig?t caro exprima dezaprobarea, indignarea, revolta fa?? do cineva sau dc ceva.
   hurduca, hurduc, vb. I. l. Tr. ?i refl. (Despre vehicule) A (se) scutura, a (se) zdruncina. 2. Intr. A face zgomot mare, a lumii.
   hurduc?tur?, hurduc?turi, s.f. Zdruncin?tur?, hurmuz, (1) hurmuzuri, s.n., (2) hurmuzi, s.m. 1. S.n. M?rgea de sticl?, imitind m?rg?ritarul; (la pl.) ?irag din astfel do m?rgele. 2. S.m. Arbust decorativ cu flori roz-trandafirii, cu fructe albe de m?rimea cire?elor, cultivat ca plant? ornamental?.
   hurt? s.f. (Reg.) Cu hurta = cu gr?mada, cu toptanul.
   hunii, pers. 3 huruie, vb. IV. Intr. (Despre vehicule, ro?i etc.) A produce un zgomot caracteristic in timpul mersului,
   Iiussir. husari, s.m. (īnv.) Osta? din cavaleria maghiar? ?i din cea polonez?.
   hus?, huse, s.f. īnvelitoarc de pinz?, de material plastic etc. cu care se protejeaz? unele piese, aparate sau ma?ini; īnvelitoarc de stof? sau de pinz? pentru mobile.
   husit, -?, husi?i, -Ic, adj., s.m. ?i f. I. Adj. Caro apar?ine husitisinului, referitor la luisi-lism. 2. S.m. ?i f. Adept al husitisinului.
   husifism s.n. Mi?care religioas? ?i social-poli-tic? ini?iat? la īnccpulul sec. al XV-lea de Jan Uns.
   liu?ti interj. Cuvint caro sugereaz? mi?carea f?cut? de cineva care iese, pleac? repede undeva.
   hu?a interj. Cuvint cu care se inso?e?to o mi?care do leg?nare, de 'balansare.
   liufun, -ii. hutani, -c, adj. s.m. ?i f. (Reg.)
1.  Adj. Cal /m/fl;i = cal do munte, din nordul Moldovei. 2. S.m. ?i f. Hu?ul (2).
   hu?ul, hu?uli, -c, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la lui?uli (2), care apar?ine Ini?.uli-lor. 2. S.m. ?i f. Persoan? f?cin?i parte dintr-o popula?ie slav? carc tr?ie?te īn regiunea Car-pa?ilor nordici.
   liuziir s.n. Trai comod, īmbel?ugat, lini?tit; (p. ext.) īmbuibare, trind?vie. huzuri, huzuresc, vb. IV. Intr. A tr?i īn huzur.
  i s.m. invar. A unsprezecea liter? a alfabetului limbii romāne fi sunetul notat cu aceast? liter?.
  i:i interj. 1. Cuvīnt prin care se atrage aten?ia: i,i!3, uilo. 2. Preced? o porunc?, un īndemn. 8. Exprim? indiferen??: ia, mai nimica !
  inc, iaci, s.m. Mamifer rumeg?tor din Tibet, ni corpul mr.siv, acoperit do p?r lung· de culoare brun?, si cu o cocoa?? pe ceaf?, iiici interj. Iat?.
  iad,    iaduri, s.n. Loc īn care, potrivit credin?ei cre?tine, sufletele p?c?to?ilor sini supuse, dup? inoarle, la chinuri ve?nice; (fig.) situa?ie chinuitoare.
. i?dS, iede, s.f. Puiul de sex feminin al caprei sau al c?prioarei.
  i?iie?, iade?uri, s.n. Os īn form? de furc?, de !a pieptul p?s?rilor.
  ialinie, iahnii, s.f. Fel de mīncare sc?zut?, pr.'parat? din legume (mai ales din boabe de fasole), din pe?te sau din carne.
  Hit, iahturi, s.n. 1. Nav? mic?, elegant?, folosiI? pentru c?l?torii de agrement. 2. Ambar-
      "**™Aīn.r. ™-n n^īlira        mprtitajl
dc-Sudan = plant? din familia gramineelor, cu tulpina īnalt? piu? la 2 m, cultivat? pentru furaj, iarmaroc, iarmaroace, s.n. Tirg (anual), bīlci. iāvn?, ierni, s.f. Anotimp euprinzīnd intervalul dintre 22 decembrie (solsti?iul de iarn?) ?i 21 marlie (echinoc?iul de prim?var?); (adverbial, īn forma iarna) īn cursul acestui anotimp.
   iasc? s.f. Ciuperc? lemnoas?, īn form? de copit?, care tr?ie?te ca parazit? pe diferi?i arbori, fiind folosit? īn trecut pentru aprins focul.
   iasoiiiie, iasomii, s.f. Arbust ornamental, cu flori albe parfumate, cultivat prin parcuri ?i gr?dini.
   iiitiie, iatacuri, s.n. Camer? (mic?) de culcare, iatas?u, iatagane, s.n. Sabie turceasc?, curb? ?i lal?, cu dou? t?i?uri, iiit? interj. Uilo! vezi!
   iaurgiu, iaurgii, s.m. Persoan? care prepar? sau vinde iaurt.
   imirf, iaurturi, s.n. Prodils lactat, ob?inut prin fermentarea laptelui cu maia.
   inz, iazuri, s.n. 1. Canal descoperit (ab?tut dintr-o ap? curg?toare) prin caro se aduce apa la o moar?, la un joag?r ele. 2. Lac mic natural,
ICNI
 *60
   icni, icnesc, vb. IV. In Ir. A geme scurt ?i adine (din cauza unui efort); a produce sunete caracteristice sughi?ului.
   ieoiinii, icoane, s.f. Tablou care reprezint? chipuri de sfin?i sau scene religioase ?i care serve?te ca obiect de cult; (fig.) imagine, chip.
   iconoclfist, -?, iconocla?ti, -ste, s.m. ?i f. Partizan al mi?c?rii ce a avut loc īn Imperiul bizantin (īn sec.’ VIII —IX) ?i care urm?rea desfiin?area cultului icoanelor.
   iconogrāf,-?, iconografi, -e, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu iconografia.
   iconografie, iconografii, s.f. 1. Disciplin? care studiaz? operele realizate īn artele .plastice. 2. Ansamblu de imagini legate de o anumit? tem?, de o anumit? epoc? etc.
   iconoscdp, iconoscoape, s.n. Tub electronic folosit īn televiziune pentru transformarea semnalelor luminoase īn impulsuri de tensiune. iconost?s, iconostase, s.n. Catapeteasm?, icosaedru, icosaedre, s.n. Poliedru cu dou?zeci do fe?e.
   icr?, icre, s.f. (Mai ales la pl.) Denumire generic? pentru ou?le pe?tilor.
   Sctor, ictere, s.n. Boal? ā ficatului ?i a veziculei biliare, caracterizat? prin colora?ia galben? a pielii, din cauza impregn?rii acesteia cu pigmen?i biliari.
   ictus, ictusuri, s.n. Stare patologic? manifestat? brusc ?i intens (īnso?it? de c?derea corpului); ?oc.
   ide s.f. pl. (La romani) Nume dat zilei a cincisprezecea din lunile martie, mai, iulie ?i octombrie, precum ?i zilei a treisprezecea din celelalte luni.
   ideal, -?, (1, 2), ideali, -e, adj., (3) idealuri, s.n.
1.  Adj. Perfect, des?vīr?it. 2. Adj. Care ?ine de domeniul ideilor, al gīndirii, care exist? numai īn īnchipuirea omului. 3. S.n. Scopul suprem al activit??ii creatoare ?i al n?zuin?elor omului; gradul cel mai. īnalt al perfec?iunii īntr-o anumit? direc?ie.
   idealism s.n. Orientare filozofic? opus? materialismului, care consider? spiritul, con?tiin?a, gīndirea ca factor primordial, iar existen?a, materia, natura ca factor secund, derivat.
   idealist, -?, ideali?ti, -ste , adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care apar?ine idealismului, care se’refer? la idealism. 2. S.m. ?i f. Adept al idealismului. .
3.  S.m. ?i f. Persoan? īnsufle?it? de un ideal; (p. ext.)’persoan? lipsit? de spirit practic, de sim?ul realit??ii.
   idealiza, idealizez, vb. I. Tr. A atribui, īn mod exagerat, unei fiin?e sau unui lucru calit??i excep?ionale.
   idealizare s.f. Faptul de a idealiza; (īn art?) transfigurare a realit??ii īn vederea realiz?rii unui ideal estetic.
   ideātic, -?, ideatici, -e, adj. Care se refer? la idei.
   idcā?ie s.f. Proces do formare a ideilor ?i do īnl?n?uire a lor īntr-o concep?ie despre lume ?i cunoa?tere.
   idee, idei, s.f. 1. Produs al activit??ii do gīndiro; no?iune, concepi; p?rere, gīnd, judecat?. 2. Concep?ie de baz?, principiu. 3. Inten?ie, plan, proiect.’ 4. Idee fix? — gīnd izolat, intens ?i durabil, lipsit de ra?iune. 5. Team?, grij?; (fim;.) a intra la idei = a fi preocupat, a-?i faco griji.
   idem adv. (Folosit īn lucr?ri administrative sau ?liin?ifice pentru a evita repetarea unor dale sau pentru a indica acela?i autor) Tot a?a, la fel; acela?i.
   identic, -?, identici, ·e, adj. Exact Ia fel cu cineva sau ceva, īntocmai, aidoma.
   idcntific?, identific, vb. I. 1. Tr. A constata identitatea unei persoane sau a unui lucru; a considera dou? sau mai multe m?rimi ca identice. 2. Refl. A se transpune īn situa?ia cuiva, a ac?iona Ia fel cu cineva.
   identitite, identit??i, s.f. 1. īnsu?irea a ceea ce este identic; asem?nare perfect?, similitudine.
2. Datele prin care se poate identifica o persoan?.
3. Egalitate īntre dou? expresii algebrice .care au aceea?i, valoare numeric? pentru orice sistem de valori date literelor.
   idcograīie s.f. Sistem de scriere cu ajutorul ideogramelor.
   ideogram?, ideograme, s.f. Semn grafic-folosit īn loc de litere īn scrierea unorUimbi ?i caro reprezint? un cuvīnt īntreg.'
   ideolog’, -?, ideologi, -e, s.m. ?i f. Persoan? care formuleaz?, ap?r? ?i reprezint? ideologia unei clase, a unui grup social, a unei orīnduiri sociale.
   ideologic, -u, ideologici, -e, adj. Care apar?ine ideologiei, privitor la ideologie.
   ideologie, ideologii, s.f. Ansamblul ideilor ?i concep?iilor care exprim?, īntr-o form? teoretic?^ interesele ?i aspira?iile unei clase sau p?turi sociale, determinate de condi?iile obiective ale existen?ei acestora.
   idil?, idile, s.f. 1. Poezie liric? īn care se zugr?ve?te, īn form? idealizat?, via?a de la ?ar?, pe motive de obicei erotice. 2. Dragoste curat?, naiv?, īntre persoane tinere de sex opus.
   idilic, -?, idilici, -e, adj. De idil?, ca īn idile, idilism s.n. 1. Caracterul a ceea ce este idilic, sentimental, roman?ios. 2. Preferin?? penlru elemente idilice.
   itiMin, idiomuri, s.n. Termen generic pentru no?iunile de limb?, dialect sau grai.
   idiomsitic, -?, idiomatici, -e, adj. Caro se refer? la un idiom, care apar?ine unui idiom: expresii idiomatice.
   idiosincrasie, idiosincrasii, s.f. Sensibilitate sau intoleran?? fa?? de unele medicamente, alimente, mirosuri etc.
   idiot, -oāt?, idio?i, -oate, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care sufer? de idio?ie.
   idiotism, idiotisme, s.n. Expresie sau construc?ie specific? unei limbi ?i al c?rei sens nu poale fi redat, prin traducere cuvīnt cu cuvint, fu alt? limb?.
   idio?inie, idio?enii, s.f. Atitudine, fapt? sau vorb? prosteasc?; tīmpenie, neghiobie.
 !6X
IGIENIST
   idio?ie, idio?ii, s.f. 1. Deficien?? maxim? a dezvolt?rii mintale, caracteristic? indivizilor ;are nu-?i pot īnsu?i vorbirea ?i deprinderile elementare. 2. Idio?enie.
   idi? s.n. Idiom german (cuprinzīnd ?i clement? din alte limbi) vorbit de unele popula?ii evreie?ti.
   idol, idoli, s.m. Reprezentare (īn form? dc siatuie) a zeilor īn religiile politeiste, constituind obiect de adora?ie; (fig·) fiin?? sau lucru iubit, adorat.
   idolatrie s.f. Adorare a idolilor; (fig.) iubire exagerat?.
   idolatriza, idolatrizez, vb. I. Tr. A adora pe cineva sau ceva ca pe un idol, a diviniza.
   idolatru, -u, idolatri, -c, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) caro se īnchin? la idoli.
   ic, ii, s.f. 1. C?ma?? femeiasc? din portul popular romānesc, ornamentat? cu broderii sau cus?turi pe mīneci, pe piept ?i la guler. 2. Pielea care atīrn? sub gītul vitelor.
   ied, iezi, s.m. Puiul, īn special do sex b?rb?tesc, al caprei sau al c?prioarei.
   iedera, iederi, s.f. Arbust ag???tor, cu frunze persistente, verzi, str?lucitoare, cultivat adesea ca plant? decorativ?.
   ieftin, -?, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un pre? mic, care nu cost? mult. 2. (Fig.) Comun, banal.
   ieītini, ieftinesc, vb. IV. Tr. A reduce pre?ul m?rfurilor sau costul lucr?rilor, al serviciilor.
   iele s.f. pl. Fiin?e imaginare din mitologia popular? romāneasc?, īnf??i?ate ca ni?te zīne cu puteri nefaste.
   ienibali?r s.n. Fructele mici, rotunde, de culoare neagr?, ale unei plante exotice, folosite drept condiment.
   ienicer, ieniceri, s.m. Soldat din corpul de elit? al vechii infanterii turce?ti.
   ienup?r, ienuperi, s.m. Arbust foarte ramificat, cil frunze persistente ?i conuri sferice, ale c?rui fructe sint folosite īn industria farmaceutic?.
. iepure, iepuri, s.m. Mamifer roz?tor cu blan? cenu?ic-brun?, cu urechi lungi ?i cu picioarele dinapoi mai iungi decīt cele dinainte, vīnat pentru carne ?i blan?; iepure-de-cas? = iepure domestic.
   iepure?ti! adv. Ca iepurii; a dormi icpurc?le = a dormi u?or. iepuroāic?, icpuroaice, s.f. Femela iepurelui. icrArh, ierarhi, s.m. (Bis.) Arhiereu, ierarhie, -?, ierarhici, -e, adj. Conform ierarhiei, dup? ierarhie; pe cale ierarhic? = īn ordinea indicat? de ierarhie: ·
   ierarhie, ierarhii, s.f. Sistem de subordonare a gradelor, a func?iilor etc.
   ierbar1, ierbare, s.n. Colec?ie de plante, presate īntre foi de hīrtie ?i p?strate īn cutii sau īn inape (īntr-o anumit? ordine). ierbar2, ierbare, s.n. Rumen1, ierbos, -oās?, ierbo?i, -oase, adj. Acoperit cu iarb? (bogat?).
   ieri adv. in ziua precedent? celei īn curs; ieri-noapte (sau -diminea??, -sear?) = īn noaptea (sau īn diminea?a, īn seara) precedent?.
   iernii, iernez, vb. I. 1. Intr. A petrece- iarna undeva. 2. Tr. A ad?posti ?i a hr?ni vitele pe timpul iernii.
   iernatic, -ii, iernatici, -c, adj. De iarn?, caracteristic iernii.
   ieromonah, ieromonahi, s.m. C?lug?r cu func?ie de preot.
   iert?, iert, vb. I. Tr. 1. A scuti de pedeaps?; a trece cu vederea vina sau gre?eala cuiva. 2. A scuti pe cineva de o obliga?ie. 3. A īng?dui, a permite.
   iert?tor, -oare, iert?tori, -oare, adj. Care iart? u?or.
   ieriigu, ierugi, s.f. (Reg.) Iaz. ieriinc?, icnind, s.f. Pas?re pu?in mai mare decīt o cioar?, cu pene ruginii p?tate cu alb ?i negru ?i eu un mo? pe cap.
   iesle, iesle, s.f. Construc?ie īn grajd, īn forni? de jgheab, īn care li se d? de mīncare vitelor.
   ie?i, ies, vb. IV. Intr. X. A trece din interior īn exterior, a p?r?si o īnc?pere, un spa?iu . īnchis sau limitat; a pleca de acas? (la plimbare).
2.  A se ivi, a ap?rea; (fig.) a se remarca..3. A p?r?si o pozi?ie, o situa?ie, o stare. i. A se abate de la o decizie, de la o norm?. 5. A ajunge, a reu?i, a izbuti. 6. A rezulta de pe urma unui efort, a unei activit??i; a da rezultatul cerut.
7.  A se decolora.
   ie?ind, ie?induri, s.n. Ie?itur?, ie?ire, ie?iri, s.f. 1. Ac?iunea de a ie?i; (fig.) solu?ie pentru a sc?pa dintr-o īncurc?tur?. 2. (Fig.) Manifestare violent?, prin vorbe, a unei atitudini ostile fa?? de cineva. 3. Locul prin care se iese dintr-o īnc?pere, dintr-un spa?iu īnchis. 4. Born? terminal? a unei re?ele electrice sau a unui sistem de transmisiune.
   ie?it, -?, ie?i?i, -te, adj. Ie?it din min?i = nebun.
   ie?itur?, ie?ituri, s.f. Parte ie?it? mai īn afar? (la un zid, la un obiect etc.); proeminen??.
   icz?tiir?, iez?turi, s.f. St?vilar sau dig la un iaz.
   iezer, iezere, s.n. Lac adīnc de munte, iezi, iezesc, vb. IV. Tr. A opri apa printr-un st?vilar.
   iezuit, iezui?i, s.m. Membru al unui ordin c?lug?resc catolic, īntemeiat īn 1534; (fig.) om ipocrit; viclean, perfid.
   iezuitism s.n. Concep?ia moral? ?i politic? a iezui?ilor; (fig.) lips? de scrupule; ipocrizie, perfidie.
                                                                  ifos, ifose, s.n. (Fam.) īnfumurare, īngīmfare. igiin? s.f. 1. Ramur? a medicinii umane care studiaz? normele ?i mijloacele de p?strare a s?n?t??ii. 2. Ansamblul normelor de p?strare a s?n?t??ii.
   igiinic, -?, igienici, -c, adj. Care este conform cu regulile de igien?.
   igienist, -?, igicnisti, -ste, s.m. ?i f. Medic specialist īn igien?.
IGLI?A
   fgiiia, igiitc, s.L i. Cro?et?. 2. Ustensil? care serve?te la īmpletirea plaselor.
   igndts.m. (Pop.) Nume dat zilei de 20 decembrie, in care se obi?nuie?te la ?ar? s? se taie porcii īngr??a?i pentru iarn?.
   ignifug!, -īi, ignifugi, -e, adj. (Despre materiale) Care se aprinde foarte greu sau nu se aprinde deloc, fiind folosit pentru a īmpiedica propagarea focului ?i a proteja materialele combustibile.
   ignitnīn, ignitroanc, s.n. Tub electronic cu catoil de mercur, folosit, pentru redresarea curen?ilor electrici alternativi de mare intensitate.
   ignor?, ignorez, vb. I. Tr. 1. A nu ?ti ceva, a nu cunoa?te. 2. A nu ?ine seam? de cineva sau de ceva, a neglija.
   ignorant, -?, ignoran?i, ,-te, adj., s.m. ?i f. (Om) f?r? īnv???tur?, f?r? cuno?tin?e, ne?tiutor.
   ignoran?? s.f. Lips? de cuno?tin?e, de īnv???tur?; incultur?.
   igrasie s.f. Umezeal? persistent? a pere?ilor unei cl?diri.
   igrasios, -oiis?, igrasiosi, -oase, adj. Care are igrasie.
   iguiin"!, iguane, s.f. Gen de ?opīrl? mare din America de Sud, cu carnea ?i ou?le comestibile.
   ihtioī?g, -ii, ihtiofagi, -e, adj. (Despre animale ?i p?s?ri) Care se hr?ne?te cu pe?te.
   ihtiologie s.f. Ramur? a zoologiei care se ocup? cu studiul pe?tilor.
   ihtiozaur, ihtiozauri, s.m. Gen de reptile marine uria?e,, din era mezozoic?, cu corpul asem?n?tor cu al pe?tilor.
   ilariant, -?, ilarian?i, -te, adj. Care stīrne?te rīsul. ,                    1
   ilaritate s.f. Explozie general? de rīs. ilāu, ilaie, s.n. (Rog.) Nicoval?, ilegal, -?, ilegali, -e, adj. 1. Care nu este īn conformitate cu legea. 2. (Despre guverne sau partide) Care nu este recunoscut sau aprobat de c?tre autorit??ile de stat.
   ilegalist, -ii, ilegali?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care activeaz? īn ilegalitate.
   ilegalitate, ilegalit??i, s.f. 1. Caracterul a' ceea ce este ilegal. 2. Situa?ia ilegal? a unei organiza?ii sau a unui membru al ei.
   ilegitim, -ii, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim.
   ili?c, -?, iliace, adj. Care este a?ezat īn partea de mijloc a corpului; os iliac = fiecare dintre cele dou? oase care formeaz? partea lateral? a bazicului.
   ilicit, -?, ilici?i, -te, adj. Contrar legii, interzis de lege; (p. ext.) necinstit.
   ilir, -?, Hi ri, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la vechea Ilirie sau la popula?ia ci; (substantivat, f.). limb? indo-european? vorbit? īn Hiria. 2. S.m. ?i f. Locuitor al Iliriei.
   ilizibil, -?, ilizibili, -e, adj. (Livr.) Necile?, indescifrabil.
   ilogic, -īi, ilogici, -e, adj. Lipsit de logic?; absurd.
   ilumina, iluminez, vb. I. 1. Tr. A r?spīndi lumin? pe suprafa?a unui corp, īn īnc?peri, pe
str?zi etc. 2. Refl. (Fig., despre fa??, ochi clc.) A str?luci de bucurie, de mul?umire.
   iluminat1 s.n. Faptul de·a (se) ilumina; producerea ?i r?spīmiirea luminii artificiale.
   iluminat2, -?, ilumina?i, -te, adj. 1. Luminat cu lumin? artificial?. 2. (Fig.) Care. iradiaz? fericire, mul?umire.
   ilumina?ie,' ilumina?ii, s.f. Iluminare puternic? a unor str?zi, a unui ora? etc., cu ocazia unei festivit??i.
   iluminism s.n. Mi?care ideologic? ?i cultural? antifeudal? a burgheziei īn ascensiune, desf??urat? īn secolele XVIII —XIX, care urm?rea crearea unei societ??i ra?ionale prin r?spīndirea culturii īn mase.
   iluminist, -?, ilumini?ti, -sie, adj., s.m. ?i f.
1.  Adj. Care apar?ine iluminismului, privitor Ia iluminism. 2. S.m. ?i f. Adept al iluminismului.
   ilustr?, ilustrez, vb. I. 1. Tr. Al?muri un lucru prin exemple, prin fapte. 2. Tr. A īmpodobi un text, o carto cu ilustra?ii. 3. Refl. A se remarca, a se distinge.
   ilustrat, -ii, ilustra?i, -ie, adj., s.f. 1. Adj. Cu ilustra?ii. 2. S.f. Carte po?tal? care are pe una dintre fe?e o imagine, o vedere.
   ilustrativ, -?, ilustrativi, -e, adj. Care ilustreaz?, care exemplific?.
   ilustra?ie, ilustra?ii, s.f. Desen, imagine care īmpodobe?te, explic? sau completeaz? un text.
   itiistru, -a, ilu?tri, -stre, adj. Celebru, vestit, str?lucit.
   iluzie, iluzii, s.f. 1. Percepere fals?, denaturat? a unui obiect. 2. (Fig.) Am?gire, īn?elare; speran?? neīntemeiat?, iluzionism s.n. Scamatorie, iluzionist, -?, iluzioni?ti, -ste, s.m. ?i f. Scamator.
   iluztfriu, -ie, iluzorii, adj. Nerealizabil; ireal; īn?el?tor, am?gitor.
   imaculat, -?, imacula?i, -te, adj. Cur?»t, f?r? pete; (fig.) neprih?nit.
   imagin?, imaginez, vb. I. Refl. A-?i īnchipui ceva; (tr.) a concepe, a crea, a n?scoci.
   imaginar, -īi, imaginari, -e, adj. Care exist? numai īn imagina?ie; fictiv, īnchipuit; (mat.) num?r imaginar = num?r al c?rui p?trat are valoare negativ?.
   imaginativ, -?, imaginativi, -e, adj. Care are putere de imagina?ie, īnzestrat cu imagina?ie vie.
   imngin??ie, imagina?ii, s.f. Capacitatea de a crea reprezent?ri sau idei noi, pe baza reprezent?rilor sau ideilor cī?tigate anterior.
   imāginc, imagini, s.f. 1. Reflectare a unui obiect īn con?tiin?? sub forma unei senza?ii, percep?ii sau reprezent?ri. 2. Reproducere a unui obiect cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastic? ob?inut? prin desen, pictur?, sculptur? etc.; reflectare .artistic? a realit??ii cu ajutorul cuvintelor. 3. (Fiz.) Locul īn caro se īn-tīlnesc razele de lumin? izvorīte dintr-un punct sau · prelungirile acestor raze dup? ce au fost reflectate pe oglinzi sau refractate īn lentile, prisme etc.
r
 263
  imagistic, -īi, imagistici, -e, adj. Care se refer? la imagini, care ?ine do imagini.
  imām, imami, s.m. 1. ?ef suprem religios, politic ?i militar al uimi stat feudal arab. 2. Conduc?torul rug?ciunii colective īntr-o moschee.
  imanent, -?, imanen?i, -te, adj. Care apar?ine naturii sau esen?ei unui obiect, caro ac?ioneaz? din interiorul obiectului.
  imanen??, imanen?e, s.f. īnsu?irea sau starea de a fi imanent.
  imi?, ima?uri, s.n. Por?iune de teren neculti-val?, folosit? ca p??une.
  imaterial, -ii, imateriali, -e, adj. Care exist? numai īn· con?tiin??; spiritual.
  imbatabil, -?, imbatabili, -e, adj. Care nu poate fi īnvins sau īntrecut.
  imbecil, -fi, imbecili, -c, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) caro are capacitate mintal? redus?; neghiob, tīmpit.
  imbecilitate, (2) imbecilit??i, s.f. 1. Deficien?? grav? a dezvolt?rii mintale. 2. Comportare, fapt?, vorb? de imbecil; prostie.
  imberb, imberbi, adj. (Livr.) C?ruia nu i-a crescut īnc? barba; (p. ext_.; depr.) tin?r. imbold, imbolduri, s.n. .īndemn, impuls, imciliāt, -?, imedia?i, -te, adv., adj. 1. Adv. F?r? īntīrziere, numaidecīt. .2. Adj. Care se produce f?r? īntīrziere; care ocup? primul loc ling? (sau dup?) ceva.
  imemorial, -?, imemoriali, -e, adj. Care dateaz? dintr-o epoc? foarte īndep?rtat?, din timpuri str?vechi.
  imens, -u, imen?i, -sc, adj. Foarte mare, foarte numeros, foarte intens, foarte important.
  imensitate, imensit??i, s.f. Īnsu?irea a ceea ce este imens; vastitate a propor?iilor, m?rime extraordinar?; spa?iu nesfir?it.
  imersiune s.f. 1. Afundare par?ial? sau total? a unui corp īnlr-un lichid. 2. Intrarea unui corp ceresc īn conul de umbr? al altui corp ceresc.
  imigra, imigrez, vb. I. Intr. A intra īntr-o (tem? wto· ® stalbili acolo„ venind dintr-o
                                                                                                     B1PEDAN?A
?unit??ii na?ionale, de stat sau de clas?. 2. Cīn-tec religios de pream?rire a divinit??ii.
   imobil1, imobile, s.n. Lucru nemi?c?tor (cl?dire, cas? ele.).
   imobil2, -ii, imobili, -e, adj. Care sta nemi?cat, fix, neclintit.
   imobiliar, -ii, imobiliari, -c, adj. (Despre bunuri materiale) Care nu poate fi mutat, transportat d intr-un loc īn altul.
   imobilism s.n. Atitudine de opozi?ie sistematic? fa?? de orice inova?ie, fa?? de progres.
   imobilitate s.f. Stare de nemi?care, do fixitate.
   imobiliza, imobilizez, vb. I. Tr. A ?ine pe cineva sau ceva īn stare de imobilitate, a nu permite s? se mi?te.
   imobilizat, -?, imobiliza?i, -te, adj. 1. (Despre fiin?e sau p?r?i alo corpului) Care nu se poate mi?ca. 2. (Despre fonduri b?ne?ti) Care nu poate fi folosit, care nu e disponibil; scos din circuit.
   imoral, -?, imorali, -e, adj. Care este contrar moralei; care īncalc? principiile moralei.
   imoralitate, (2) imoralit??i, s.f. 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Fapt?, comportare imoral?.
   imortaliza, imortalizez, vb. I. Tr. A face ca ceva sau cineva s? r?min? ve?nic īn memoria oamenilor.
   impacient, -fi, impacien?i, -te, adj. Ner?bd?tor.
   impacient?, impacientez, vb. I. Refl. A-?i pierde r?bdarea. .
   impact, impacturi, s.n. Ciocnire; inciden??, impur, -?j impari, -e, adj. (Despre numere īntregi) Care nu este divizibil cu 2; f?r? so?.
   nnpav?bil, -?, imparabUi, -e, adj. (Mai ales īn sport) Care nu poate fi parat sau evitat.
   imparicopitut, imparicopitatc, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore nerumeg?toare, cu degetele neperechi, cel mijlociu fiind mai dezvoltat; (?i la sg.) animal din acest ordin (ex; calul, zebra).
         *  — -A  -V· -*·—..fo Surii ĪFjiRS·.
IMPEDIMENT
 2«4
alo tensiunii aplicate la borne ?i ale curentului care trece prin circuit; impcdan?? acustic? = m?rime caracteristic? unui sistem acustic, egal? cu raportul dintre presiunea sonor? ?i fluxul acustic corespunz?tor.
   impediment, impedimente, s.n. Piedic?, obstacol.
   impenetrabil, -ii, impenetrabili, -c, adj. Prin care nu poate str?bate nimic; prin care nu se poate p?trunde cu privirea; (fig.) de neīn?eles, tainic; (despre oameni) care nu las? s? se vad? ce simte sau ce gīnde?te.
   impenetrabilitate s.f. 1. īnsu?irea sau starea a ceea Ce este impenetrabil. 2. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-?i ocupa fiecare propriul volum, nepuiīndu-se īntrep?trunde.
   imperativ, -ii, imperativi, -c, adj., s.n. 1. Adj. Care ordon?; modal imperativ (?i substantivat, n.) = mod verbal personal prin care so exprim? un ordin, un īndemn, o rug?minte. 2. S.n. Necesitate categoric? ?i necondi?ionat?.
   imperceptibil, -?, imperceptibili, -c, adj. Care nu poate fi perceput cu ajutorul sim?urilor; care este abia perceptibil, aproape neobservat.
   imperfect, -?, imperfec?i, -te, adj. Cu defecte, nedes?vīr?it; timpul imperfect (?i substantival, n.) = timp verbal care exprim? o ac?iune din trecut, netcrminat? īn momentul la care sc refer? vorbirea.
   imperfec?iune, imperfec?iuni, s.f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, cusur.
   imperial, -?, imperiali, -e, adj. Care se refer? la imperiu sau la īmp?rat, care apar?ine imperiului sau īmp?ratului.
   imperialism s.n. Stadiul cel mai īnalt ?i ultim al capitalismului, caracterizat prin domina?ia monopolurilor ?i a capitalului financiar, prin exportul de capital, prin īmp?r?irea economic? a lumii īntre uniunile monopoliste interna?ionale ?i prin īmp?r?irea teritorial? a lumii, īntre principalele state imperialiste, īn zone de domina?ie ?i influen??.
   imperialist, -?, imperiali?ti, -ste, adj., s.m. 1. Adj. Care apar?ine imperialismului, care se refer? la-imperialism. 2. S.m. Adept al imperialismului.
   imperios, -o?s?, imperio?i, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar.
   imperiu, imperii-, s.n. 1. Stat monarhic condus de un īmp?rat. 2. Teritoriu cuprinzīnd un stat dominant īmpreun? cu posesiunile lui coloniale.
3.  Sub imperiul... = sub st?pīnirea..., sub influen?a...; determinat de...
   impermeabil, -?, impermeabili, -e, adj., s.n.
1.  Adj. (Despre materiale, ?es?turi)· Care nu las? s? treac? prin el un fluid. 2. S.n. Manta sau pardesiu de ploaie.
   impermeabilitate s.f. īnsu?irea de a fi impermeabil.
   impermeabili/?, impermeabilizez, vb. I. Tr. A face ca un material s? devin? impermeabil.
   impersonal, -?, impersonali, -e, adj. 1. Care nu se refer? la o persoan? anume; (fig.) care este lipsit de personalitate. 2. (Despre verbe)
Care exprim? o ac?iune ncatribuit? unei persoane (din care cauz? se īntrebuin?eaz? numai la persoana a treia singular).
   impertinent, -?, impertinen?i, -te,_ adj. (Adesea substantivat) Obraznic, necuviincios.
   impertinen??, impertinente, s.f. Atitudine, comportare sau vorb? impertinent?.
   impertiirl>:il)il, -?, imperturbabili, -e, adj. Care ī?i p?streaz? calmul, care denot? sl?pīnire do sine.
                                                            impeturīs, -oas?, impetuo?i, -oase, adj. Care so manifest? cu o for?? de nest?pīnil; n?valnic, impetuozitate s.f. īnsu?irea do a fi impetuos, impiegat, -:1, impiega?i,_ -te, s.m. ?i f. Func?ionar la c?ile ferate īns?rcinat cu primirea, expedierea ?i manevra trenurilor īntr-o sta?ie.
   impieta, impietez, vb. I. Intr. A se amesteca īn treburile altuia, ncsocotihdu-i drepturile; a leza.
   impietate s.f. Lips? de respect fa?? de ceea ce este considerat sfīnt sau fa?? de cineva ori ceva demn de venera?ie.
   implacabil, -?, implacabili, -e, adj. Care nu poate fi īnduplecat, neīndur?tor.
   īmplinit, implanturi, s.n'. Fragment de ?esut implantat.
   implanta, implantez, vb. I. Tr. A executa o implantare.                             '
   implantare, implant?ri, s.f. Metod? terapeutic? constīnd īn introducerea pe cale chirurgical?, sub piele sau īn mu?chi, a unui medicament ori a unui fragment de ?esut.
   implica, implic, vb. I. Tr. 1. (La pers. 3) A atrage dup? sine, a avea drept consccin?e. 2. A amesteca pe cineva īnlr-o afacere, īntr-un proces etc.
   implica?ie, implica?ii, s.f. Idee, fapt care decurge īn mod implicit din altul, care apare ca o consecin?? imediat? a acestuia.
   implicit, -?, implici?i, -te, adj. (Adesea adverbial) Care o cuprins īn ceva (f?r? a fi exprimat); care se īn?elege de la sine.
   implor?, implor, vb. I. Tr. A ruga pe cineva īn mod st?ruitor ?i cu umilin??.
   implozie, implozii, s.f. Fenomen (opus exploziei) constīnd īn p?trunderea rapid? a aerului īntr-o incint? cu vid ai c?rei pere?i s-au deteriorat.
   impolite?e, impolite?i, s.f. Lips? de polite?e, necuviin??.
" imponderabilitate s.f. Stare a unui corp asupra c?ruia nu ac?ioneaz? for?e gravita?ionale; stare a unui corp a c?rui greutate a fost anihilat? de alte for?e.
   import, importuri, s.n. Faptul de a importa1; totalitatea opera?iilor privind cump?rarea ?i aducerea īn ?ar? a unor m?rfuri produse īn alte ??ri; (eoncr.) m?rfuri importate.
   import?1, import, vb. I. Tr. A cump?ra ?i a aduce īn ?ar? m?rfuri din alte ??ri.
   import?2, pers. 3 import?, vb. I. Tr. ?i intr. A prezenta importan?? sau interes pentru cineva.
IMPULSIONA
    important, -?, importan?i, -te, adj. Care prezint? īnsemn?tate, valoare, interes; (despre persoane) īnsemnat., marcant.
    importan?? s.f. īnsemn?tate, valoare; a-?i da important? = a-?i da aere de superioritate, a se īngīmfa.
    importator, -oare, importatori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Cel) care import? m?rfuri din alt? ?ar?.
    importului, importuncz, vb.i I. Tr. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu st?ruin?ele sau cu prezen?a sa.
    imposibil, -?, imposibili, -c, adj., s.n. 1. Adj. Care nu este posibil; care nu este realizabil.
  i. S.n. Ceea ce este cu neputin?? de realizat.
    imposibilitate s.f. Caracterul a ceea ce este imposibil; faptul de a nu putea face ceva.
    impostor, -oare, impostori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care caut?, prin īn?el?ciune ?i prin pref?c?torie, s? treac? drept altcineva; ?arlatan.
    impostur?, imposturi, s.f. Ac?iune, fapt? de impostor.
    impotent, -a, impoten?i, -te, adj. Lipsit de vigoare, neputincios; (spec.; despre b?rba?i) inapt pentru s?vīr?irea actului sexual.
    impoten?? s.f. Lips? de vigoare, neputin??; (spec.) stare a unui b?rbat inapt pentru s?vīr?irea actului sexual.
    impozabil, -?,'impozabili, -e, adj. Care poale fi supus la plata unui impozit; (despre bunuri, venituri) asupra c?ruia se percepe un impozit.
    impozant, -?, impozan?i, -te, adj. Care impresioneaz?, care impune respect sau admira?ie (prin īnf??i?are, aspect, ?inut?).
    impozit,’ impozite, s.n. Plat? obligatorie, stabilit? prin lege, pe care cet??enii, institu?iile etc. o vars? din venitul lor īn bugetul statului.
  impracticabil, -?, impracticabili, -e, adj. (Despre drumuri, terenuri) Pe care nu se poate cir-
   Jmprcsionunt, -ii, impresionan?i, -te, adj. 1, Care produce o impresie puternic?; emo?ionant.
 2. Impun?tor, impozant.
   impresionism s.n. Mi?care artistic? ap?rut? la sfīr?itui sec. XIX īn Fran?a, care a cultivat un sistem estetic bazat pe impresie; īn artele plastice surprinde aspectele fugitive ale realit??ii prin redarea nuan?at? a vibra?iei luminii ?i a jocului ei pe suprafa?a volumelor; īn muzic? īmbog??e?te mijloacele do expresie prin jocul combina?iilor sonore.
   impresionist, -īl, impresioni?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? a impresionism. 2. S.m. ?i f. Adept al impresionismului.
   imprevizibil, -?, imprevizibili, -c, adj. Care nu poale fi prev?zut.
   imprim?, ?imprim, vb. I. Tr. 1. A l?sa urme prin ap?sare. 2. A īntip?ri pe o ?es?tur? desene colorate. 3. A īnregistra sunete pe benzi sau pe pl?ci. 4. A tip?ri. 5. (Fig.) A delermina, a impune (un anumit ritm īn munc?, vitez? unui corp etc.).
   imprim?t, -?, imprima?i, -te, adj., s.n. 1. Adj. Tip?rit. 2. Adj. (Despre ?es?turi) Pe care sīnt, īntip?rite desene, figuri. 3. S.n. Formular pentru īntocmirea unor acte oficiale. 4. S.n. (La pl.) Tip?rituri.
   imprimerie, imprimerii, s.f. 1. Tipografie. 2. Atelier unde se execut? imprimarea ?es?turilor.
   imprime», imprimeuri, s.n. ?es?tur? imprimai ? cu figuri sau cu desene colorate; desen imprimat pe o ?es?tur?.
   improbabil, -?, improbabili, -e, adj. 1. Care nu poate fi dovedit. 2. Pu?in probabil, nesigur, incerl.
   impropriu, -ie, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii) Care nu red? exact ideea ce trebuie exprimat?. 2. Necorespunz?tor, neindicat pentru ceva.
   improviza, improvizez, vb. I. Tr. 1. A compune
 !_ —V.·!                    „r, «1 Ti.effnjiPCī A moll'īnrfie *
  1MI-UI.SIV
   impulsiv, -a, impulsivi, -c, arlj. Violent, ne-s I Ti p i n i 1.
                                                               impulsivitate s.f. Īnsu?irea do a fi impulsiv, impun?tor. -o?re, impun?tori, -oare, adj. Care impresioneaz? prin dimensiuni, calit??i ele,.,
i iu pomul, m?re?.
   impiine. impun, vh. IU. 1. Tr. A face ca ceva s? fie arc.eplal ; a oblica la ceva. 2'. Inlr. A insufla cuiva respect. .‘i. ī<ef|. A r?p?la prestigiu, a se afirma. -1. Tr. A supune la un imp07.il.
   i'.'ifmiiil.'ife s.f. Nepedepsire a unui infractor, delerminalā do nnutnile īmprejur?ri prev?zute de lege.
   impur, -?, impuri, -c, adj. Care con?ine impurii ?l i.
   impuritate, impurit??i, s.f. Lips? de pnrilale; corp sau subslan?? str?in? -care se. g?se?le in masa altui corp, modificimlu-i propriei ? file.
   imput?, im put, vh. I. Tr. 1. A atribui sau a repro?a eniva fapte, atitudini nepotrivite, reprobabile..2. A face pe cineva r?spunz?tor pentru o pagub?, ohligindn-l la desp?gubiri.
   imput?līe, imput i?ii, s.f. 1. raptul de a impui.-i. 2. Smn? pl?tit? ca urinare a unei imput?ri.
   imuabil. -?. ii/niuhiU, -c, adj. Care nu se
schimb? niriodal?.
   imun, -?. imuni; -c, adj. Caro prezint? imunitate (I).
   imunitate s.f. 1. Capacitate a unui organism de a rezista la un agent infec?ios sau la un produs nociv. 2. Ansamblul drepturilor de care se bucur? iu ?ara īn care au fost acredita?i membrii unei misiuni diplomatice, personalul administrativ ?i tehnic precum ?i familiile acestora.
   imuniza, imunizez, vb. I. Tr. A face s? devin? imun.
   in·- Klenmnt de compunere cu sens negal,iv ?i privativ, servind la formarea unor substantive, adjective sau verbe.
   in-’ s.m.. s.n. 1. ,S.m. Plant? erbacee textil? ?i oleaginoas?, cu tulpina sub?ire, fibroas?, cu flori albastre sau albe. 2. S.n. Fir ob?inut prin prelucrarea fibrelor acestei plante; (p. ext.) pinz?, f?cut? din aceste fire.
   iiu?bonl?bil. -?. inabordabili, -c, adj. (Livr.) Care nu poale fi abordai; inaccesibil.
   imiccepf?ljil. -?, inacceptabili, -c, adj. Care nu poate fi acceptat, admis.
   inaccesibil, -?. iiif>'rcsibi/i, -r, adj. Care nu este accesibil, la care nu se poate ajunse.
   innrtiv. -?. inactivi, -r, adj. 1. Care nu activeaz?, care este pasiv. 2. (Chim.) Care riu reac?ioneaz?.
   inactivitate s.f. Lips? de activitate, pasivitate, inadaptabil. -?. inadaptabili, -e, adj. Care nu se poale adaola la o situa?ie nou?.
   inadaptabilitate s.f. Fap'.ul de a fi inadaptabil.
   inadmisibil, -?. inadmisibili, -c, adj. Car·; nil poate fi admis, acceptat.
   inadverten??, inadverten?e, s.f. 1. Lips? de alcn?ie; gre?eal? comis? din neaten?ie. 2. Nepotrivire, neconcordan??.
                                                                                                                    CGti
   inalienabil, -ii, inalienabili, -c, adj. (Despre drepturi, bunuri) Care 1111 poale fi inslr?iniil.
   inalterabil, -?, inalterabili, -e, adj. Care nu si; altereaz?.
   inamic, -ii, inamici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj, Du?m?nos, ostil. 2. S.m. ?i f. Du?man.
   inamovibil, -ii, inaninvibili, -r, adj. (Despre func?ionari de stal) Care nu poale fi mulai sau destituit.
   iniimovibiHliito s.f. Faplul sau dreptul de a fi inamovibil.
   inani?ie s.f. Stare de denulri?ie extrem? pro-vocal? de lipsa cronic? de hran? sau de defecln mari in asimila?ii'.
   inupeten?ii s.f. Lips? de poft? de minrnre. inaplicabil, -a, inaplicabili, -c, adj. Care nu poab' fj pus īn practic?.
   inapt, -?. inap?i, -te, adj. Lipsii de capacitatea de a face un lucru; nepotrivit, necorespunz?lor pentru o activitale, pentru o ;;arcin?.
   inatacabil, -?, inatacabili, -e, adj. Caro mi poate fi atacat sau conteslal.
   inaugura, inaugurez, vb. I. Tr. A deschide, īn mod solemn ?i oficial, aclivilalca sau darea īn folosin?? a unui a?ez?minl; a deschide o expozi?ie; a dezveli un monument.
   inaugural, -?, inaugurali, -c, adj. Care se refer? la o inaugurare.
   inavuabil, -?, inavuabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poale fi m?rturisit, declarat; ru?inos, nedemn.
   in?rilii, in?rite, s.f. Pas?re mic?, migratoare, cu penele de culoare castaniu, cu fruntea ro?ie ?i pieplul roz.
   incaleuliibil, -?, i/ienlrrthbili, -e, adj. Care nu poale fi calculat, apreciat; imens, enorm.
   incalificabil. -ā. incalificabili, -e, adj. Cave nu poale fi calificat, care este sub orice critic?.
   incandescent, -ii, incandescenti, -te, adj. Care se afl? in slare de incandescen??.
   incandescen?? s.f. Stare a unui corp care emile lumin? daloril? temperaturii lui īnalle; lamp? eu incandescen?? — lamp? a c?rei surs? de lumin? este un bec electric.
   incanta?ie, incanta?ii, s.f. (Livr.) Stare de īneīnlare.
   incapābjl. -?, incapabili, -e, adj. (Adesea substantivalii) Care nu este īn slare s? fac? un lucru; nepriceput; lipsit de capocilnle.
   incapacitate s.f. Lips? de capacitate, neputin?? de a face ceva; lips? de pricepere.
   inenrbnnizi'.re s.f. Proces de transformare iu c?rbuni a resturilor vegetale depuse pe fundul unui bazin de sedimentare.
   incarna, incarnez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) īntrupa; a (se) prezenta sub o form? concret?, material?, precis?. .
   inc?s, -?, inca?i, -se, s.m. ?i f. Persoan? f?elnd parte dintr-o popula?ie b??tina?? din America de Sud.
   incas?bil, -?, incascbili, -c, adj. Care nu se sparge (u?or).
   incendiu, incendiez, vb. I. Tr. A da foc la ceva, a provoca un incendiu.
spru, nc-
calolicc, cuza?i de ica cato-
itimplare rvine in c?ie ridi-īa dintre ii) laterale unei e lumin?
(Adesea
mei raze l?; punct ntīlne?to i = un-nonnala
un corp
:n interi-le teren
; se afl?
-e din?ii care ser-
3 vorbe,
la, a in-
esuturi'e rurgieal. le piatr? ajutorul
rindc, a
m? cu... cul? de 2. (.Mat.) exprima mi apar-
Uoral!, caro nu are cutioare; ?ters, sp?l?cit.
   incomensurabil, -?, incomensurabili, -e, adj. Care nu poale fi m?surat; foarle mare, nem?-surat.
   incomod, -?, incomozi, -de, adj. 1. Caro nu este comod, care nu ofer? comoditate. 2. (Despre fiin?e) Care deranjeaz?, stinghere?te.
   incomod?, incomodez, vb. I. Tr. A deranja, a stingheri pe cineva.
   incomparabil, -?, incomparabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care 1111 se poale compara cu nimic; f?r? pereche, neasem?nat, extraordinar.
   incompatibil, -?, incompatibili, -c, adj. ]. Care nu este compatibil cu altceva, care nu poale exista, nu se poate exercita īn acela?i timp cu altceva. 2. (Despre un sistem de ecua?ii sau ine-cua?ii) Care nu are solu?ii.
   incompatibilitate s.f. Faptul de a fi incompatibil; situa?ia a dou? func?ii, profesiuni docare nu pot ti ocupate sau exercitate de cineva īn acela?i timp.
   incompetent, -?, incompeten?i, -tc, adj.. Care nu este competent; caro 1111 are calitatea sau competen?a de a hot?rī intr-o problem?.
   incomplet, -ii, incomple?i, -tc, adj. Care nu este complet, din care lipse?te ceva.
   incomprehensibil, -ii, incomprehensibili, -e, adj. Care nu poale fi īn?eles, cuprins cu mintea.
   incomprcsibil, -ii, incomprcsibili, -c, adj. Care nu poate fi comprimat.
   ineoncili?bil, -ii, inconciliabili, -c, adj. Caro nu poate fi conciliat, de neīmp?cat.
   incongruent, -ii, incongruen?i, -tc, adj. Care nu se potrive?te, care nu esle Ī11 concordan?? cu ceva.
   inconsecvent, -ii, inconsecven?i, -tc, adj. Lipsit de consecven?? īn idei, īn ac?iuni; nestalor-nic.
   inconsecven??, inconsecven?e, s.f. Lipsa de consecven?? īn idei sau 111 ac?iuni.
   inconsistent, -ii, inconsisten?i, -tc, adj. Lipsii de consisten??.
   inconsolabil, -?, inconsolabili, -c, adj. Care nu se poato consola; neiningiiat.
   inconstant, -?, inconstan?i, -tc, adj. Schimb?tor, nestatornic.                         .
   incon?tient, -?. incon?tien?i, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care nu este con?tient, care ?i-a pierdut ounostinla. 2. Adj. Care 1111 are o atitudine con-siieni? fat? de realitatea īnconjur?toare; f?-
INCON?TIEN?A
r? minte, fur? judecairi. 3. S.u. Totalitatea fenomenelor psihi.cc care scap? con?tiin?ei.
   incon?tien?? s.f. 1. Lips? sau pierdere, a cuno?tin?ei. 2. Lipsa unei atitudini con?tiente, ra?ionale.
   incontestabil, -?, incontestabili, -e, adj. Care nu poate fi contestat, caro este de net?g?duit; (adverbial) f?r? īndoial?, indiscutabil.
   incontinen?? s.f. (Med.) Eliminare involuntar? a urinei sau a materialelor fecale.
   inconvenient, inconveniente, s.n. Neajuns; impediment..
   incorect, -?, incorec?i, -te, adj. 1. Gre?it, eronat, inexact. 2. Necinstit.
   incorectitudine, incorectitudini, s.f. Lips? de corectitudine; fapt? incorect?; necinste.
   incorigibil, -?, incorigibili, -e, adj. Care nu poate fi īndreptat·, corijat, care persist? īn gre?eli.
   incoruptibil, -?, incoruptibili, -c, adj. Care nu poate fi corupt; cinstit, onest.
   incredibil, -?. incredibili, -c, adj. Care este de necrezut.
   ineriniin?, incriminez, vb. I. Tr. A īnvinui pe cineva de s?vir?irea unei crime (p. ext.) a acuza, a īnvinov??i.
   incrusta, incrustez, vb. I. 1. Tr. A īmpodobi un obiect cu incrusta?ii. 2. Refl. (Despre s?rurile din ap?) A se depune sub form? de crust? pe pere?ii conductelor, ai rezervoarelor ele.
   inerustā?ic, incrusta?ii, s.f. 1. Ornament īnfipt īn masa unui obiect. 2. Crust? de s?ruri depus? dintr-o solu?ie.
   incubatdr, incubatoare, s.n. Instala?ie pentru clocirea artificial? a ou?lor.
   incuba?ie, incuba?ii, s.f. 1. Proces do dezvoltare a embrionului din ou ?i de transformare a lui in pui. 2. Perioad? de incuba?ic — timpul dintre primul conlact al organismului cu un agenl patogen ?i apari?ia primelor semne ale bolii.
   inculpat, -?, inculpa?i -te, s.m. ?i f. Persoan? īmpotriva c?reia s-a pus īn mi?care ac?iunea penal? ?i care este parle īn procesul penal.
   incult, -?, incul?i, -te, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de cultur?, incultiir? s.f. Lips? de cultur?, incumb?, pers. 3 incumb?, vb. I. Intr. (Despre sarcini, obliga?ii) A-i reveni cuiva, a intra īn obliga?iile cuiva.
   incunabul, incunabule, s.n. Exemplar dintr-o carie tip?rit? īn primii ani ai introducerii tiparului (īnainte de anul 1500); (p. exf.) carte foarte veche (?i pre?ioas?).
   incurabil, -?, incurabili, -e, adj. (Despre boli sau despre bolnavi) Care nu mai poale fi vindecat.
   incursiune, incursiuni, s.f. 1. (Mii.) Ac?iune de cercetare, de mic? amploare,'execu?iil? prin surprindere īn dispozitivul inamic. 2. Cercetare, Etudiu f?cut de cineva īntr-un domeniu str?in de tema tratat? (ca obiect principal al cercet?rii).
   indecent, -?, indecen?i, -te, adj. Care calcii regulile decen?ei; necuviincios.
   indeecnl?, indecen?e, s.f. Lips? de decen??; vorb?, fapt?, atitudine necuviincioas?.
   indelicnte.?e, indelicale?i, s.f. Lips? de do.Iica. let.c; vorb?, fapt?, purtare jignitoare, grosolan?.
   indemniza?ie, indemniza?ii, s.f. 1. Sum? de bani care se acord? cuiva īn afara retribu?iei, pentru acoperirea unor cheltuieli speciale (deplas?ri, transfer ele.). 2. Sum? pl?tit? oamenilor muncii pe timpul concediului. Var.: indemniza?ie s.f.
   independent, -?, independen?i, -te, adj. 1. Corn nu depinde de nimeni; care se bucur? de independent?, liber, autonom. 2. Caro are ini?iativ? personal?, care nu se orienteaz? dup? altcineva.
 3. (Despre m?rimi) A c?rei valoare nu depinde de nici o alt? valoare sau m?rime.
   independen?? s.f. 1. Dreptul unui stal de a-?i rezolva liber toate problemele interne ?i externe, f?r? amestec din afar?; situa?ia de fapt a statului conform? cu acest drept.. 2. Starea celui care judec? ?i ac?ioneaz? 111 mod independent, neinfluen?at de al?ii. 3. (Despre m?rimi) Faptul de a fi independent (3).
   indescifrabil, -?, indescifrabili, -e, adj. (Despre texte scrise) Care nu poate fi descifrat, necite?.
   indescriptibil, -?, indescriptibili, -e, adj. Care nu poate fi descris sau exprimai prin cuvinte; de nedescris.
   indestructibil, -?, indestructibili, -c, adj. Care nu poate fi distrus, nimicit.
   index, (1) indexuri, s.n., (2) indec?i, s.m. 1. S.n. List? alfabetic? sau sistematic?, la sfin?itul sau la īnceputul unei c?r?i, cuprinzīnd cuvintele sau materiile tratate, cu indicarea paginilor la care se afl?. 2. S.m. Degetul ar?t?tor.
   indezirabil, -?, indezirabili, -c, adj. Nedorif, neagreat.
   indian1 s.n. ?es?tur? sub?ire de bumbac din care se confec?ioneaz? articole de lenjerie.
   iridī?n", -?, indieni, ·e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la India sau la popula?ia ei; (impropriu) care se refer? la amerindieni; (substantivat, f.) limba vorbit? de indieni. 2. S.m. ?i f. Locuitor al Indiei; (impropriu) amerin-dian.
   indicii, indic, vb. I. Tr. 1. A ar?ta, a semnala; a face cunoscut. 2. A recomanda, a prescrie (un medicament, un tratament ele.).
   indicativ adj. 1. (Gram.) Modul indicativ (?i substantivat, n.) = mod personal care exprim? o ac?iune prezentat? de vorbitor ca real?. 2. Tot ceea ce serve?te pentru a indica ceva.
   indicator, -oare, indicatori, -oare, adj., s.n., s.m. 1. Adj. Care indic?. 2. S.n. Instrument sau dispozitiv al unui sistem tehnic care indic? valoarea unei m?rimi. 3. S.n. Semn care da anumite indica?ii (de direc?ie, distan?? etc.).
 4. S.n. Text tip?rit care .cuprinde informa?ii īntr-un anumit domeniu, o. S.m. Expresie numeric? cu ajutorul c?reia se caracterizeaz? un fenomen social-econoinic (ca structur?, cre?tere etc.). C. S.m. (Chim.) Substan?? cu
INDRU?AIM
INDUCE
   induce, indiic, vb. III. Tr. 1. A induce in eroare = a īn?ela. 2. A produce un fenomen dc induc?ie (2).
   induc?iin?fi s.f. M?rime caracteristic? unui circuit electric, egal? cu raportul dintre fluxul magnetic caro str?bate suprafa?a m?rginit? de circuitul respecLiv ?i intensitatea curentului electric care produce acel flux.
   inductiv, -?, inductivi, -c, adj. Care procedeaz? prin induc?ie (1), care se bazeaz? pe induc?ie, inductivitatc s.f. (Fiz.) Inductan??. inductor, -oiire, inductori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. (Despre cīmpuri sau fluxuri magnetice) Care induce tensiuni electromotoare prin fenomenul induc?iei electromagnetice. 2. S.n. Parte component? a unei ma?ini electrice, a unui aparat electric ele. care produce fluxuri magnetice inductoare (1).
   induc?ie, induc?ii, s.f. 1. Form? fundamental? de ra?ionament, care face trecerea de la particular la general, de la fapte la concep?ie. 2. Induc?ie clectro-magnctic? = producere a unei tensiuni electromotoare īntr-un circuit str?b?tut de un flux magnetic variabil; induc?ie electric? — m?rime vectorial? care, īmpreun? cu intensitatea, caracterizeaz? local componenta electric? a cimpului electromagnetic; induc?ie magnetic? = m?rime vectorial? care,· īmpreun? cu intensitatea, caracterizeaz?local componcnta magnetic? a cimpului electromagnetic.
   indulgent, -?, indulgen?i, -te, adj. Care d? dovad? de indulgen??, iert?tor, īng?duitor.
   indulgen??, (2) indulgen?e, s.f. 1. Atitudine īng?duitoare fa?? de gre?elile cuiva; īng?duin??. 2. (īn biscrica catolic?) Iertare de p?cate, acordat? credincio?ilor īn schimbul unei sume de bani.
   indus, -?, indu?i, -se, adj., s.n. 1. Adj. (Despre curen?i electrici) Care se produce prin induc?ie electromagnetic?. 2. S.n. Parte component?’ a unei ma?ini electrice īn care se produce, prin induc?io, un curent electric..
   industrial,-ii, industriali, -c, adj. Care se refer? la industrie, care este produs de industrie; plante industriale = grup de. plante agricole (oleaginoase, textile etc.) cultivate pentru a servi ca materie prim? īn industrie.
   industrializa, industrializez, vb. I. Tr. 1. A crea, a dezvolta industria unei ??ri. 2. A prelucra o malerie prim? pentru a ob?ine produse industriale.
   industrializare, industrializ?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a industrializa (1); procesul de apari?ie ?i dezvoltare a marii produc?ii industriale, pe baza c?ruia industria devine ramura principal? ?i conduc?toare a economiei na?ionale. 2. Prelucrarea industrial? a unor materii prime.
   industria?, industria?i, s.m. Proprietar (capitalist) de īntreprinderi industriale.
   industrie, industrii, s.f. Ramur? a produc?iei maleriale care realizeaz? fie extragerea materiilor prime minerale ?i a combustibililor, fie prelucrarea acestora ?i a altor materii prime, transfor-mlndu-le in mijloace de produc?ie sau īn bunuri
dc consum; industrie grea = totali (al ea ramuri, lor industriale caio produc, cu prec?dere, uiij-loacc de produc?ie; industrie u?oar? — · grup de ramuri industriale care au ca obiect īndeosebi produc?ia dc bunuri do consum (textile, con-lec?ii, īnc?l??minte, sticl?rie, produse alimentare etc.); industrie extractiv? = ramur? industrial? care cuprinde activit??ile de desprinderi' din natur? a unor materii utile (c?rbune, ?.i?ri, minereuri etc.); industrie casnic? — oclivilnlea do prelucrare, cu mijloace simple, a maloriilor prime īn cadrul gospod?riei produc?torului, inechitabil, -?, inechitabili, -e, adj. Nedrept. inccliitiUe, inechit??i, s.f. Nedrcplalc. inccuiijic, inccua?ii, s.f. Inegalitate cu una sau mai multe variabile, adev?rat? numai pentru anumite valori date variabilelor.
   inedit, -?, inedi?ir· -tc, adj. 1. (Despre documente, lucr?ri) Care sc public? pentru prima oar?. 2. (Fig.) Necunoscut, nou, neobi?nuit.
   inefabil, -a, inefabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi exprimat prin· cuvinte; inexprimabil.· incīiciicc adj. invar. Care nu producc efectul dorit; f?r? efect.
   ineīicncifute, ineficacit??i, s.f. Lips? de eficacitate.
   inegiil, -?, inegali, -c, adj. 1. Care nu esle egal (cu altceva); care denot? o lips? dc cchilibru īntre for?e, valori etc. 2. Schimb?tor, nes latul.
   inegalabil, -?, inegalabili, -c, adj. Care nu poale fi egalat.
   inegalitate, inegalit??i, s.f. Faptul de a fi inegal; (mal.) rela?ie īnlrc dou? m?rimi care nu sīnt egale.
   inel, inele, s.n. 1. Cerc mic dc metal (pre?ios) care se poart? ca podoab? pe deget. 2. Obiect īn form? de cerc, avind diverse īntrebuin??ri; (la pl.) aparat de gimnastic?, formal din dou? cercuri de metal, atīrnate dc cīte o frīngliie, la care se execut? anumite exerci?ii. 3. Fiecare dintre zonele inelare din tulpina sau r?d?cina plantelor lemnoase, care permit evaluarea virstei acestora. 4. Fiecare dintre segmentele din care este' alc?tuit corpul unor viermi.
   inelar, -?, inelari, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1), de forma unui, inel.' 2. S.n. Degetul aflat īnlrc cel mijlociu ?i cel .mic, pe care se poart?, do obicei, inelul. ...
   inelāt, -?, inela?i, -le, adj. īn form? de inel; (despre p?r) buclat, cīrlion?al.
   inep?ie, inep?ii, s.f. Fapl? sau vorb? prosteasc?, stupiditate, absurditate.
   inepuizabil, -?, inepuizabili, -e, adj. Care nu se epuizeaz?; exlrem de abundent, do bogal.
   inerent, -?, ineren?i, -le, adj. Caro facc parle integrant? din ceva, care apar?ine īn mod necesar la ceva.
   inert, -?, iner?i, -te, adj. 1. F?r? via??, neīnsufle?it; lipsit de vigoare. 2. (Fiz.) Care posed? iner?ie. 3. (Chim.) Lipsii de reactivitate.'
   iner?ie, iner?ii, s.f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-?i men?ine starea de repaus sau de mi?care rectilinie ?i uniform?, atīt timp cīt nu se exercit? asupra lor ac?iuni exterioare. 2.
Y~
    ZII
      Proprictalc a unor substan?e de a nu reac?iona cu alte substan?e. 8. (Fig.) Tendin?a de a r?mīne īn inactivitate; indolen??, apatie.
      incrvii, pers. 3 inerveaz?, vb. I. Tr. A produce urnii organ.Sau unui ?esut,o stare de excitare.
      iiici’v??ic, inerva?ii, s.f. Ansamblul forma?iilor pcrifericc care constituie aparatul nervos al unui ?esut sau al unui organ.
      inestetic, -īi, inestetici, -e, adj! Care nu este estetic·; urīt.
      inestim&Ml, -?, inestimabili, -e, adj. De nepre?uit, foarte valoros.
      ijievit?bil, -S, inevitabili, -e, adj. Care nu poale fi evitat,, care este de neīnl?turat.
      inexact, -ii, inexac?i, -le, adj. Lipsit de exactitate; fals, eronat.
      inexactitate, inexactit??i, s.f. Lips? de exactitate; neadev?r.
      inexistent, -ii, inexisten?i, -te, adj. Care nu exista ;· (fi".) lipsit do importan??, de valoare.
      inexorabil, -ii, inexorabili, -e, adj. Care nu poate fi īnduplecat.
      inexplicabil, -?, inexplicabili, -e, adj. Care nu poate fi explicat; de neīn?eles.
      inexplorābil, -ii, incxplorabili, -e, adj. Care nu poate fi explorat, cercetat.
      inexpresiv, -ii, inexpresivi, -c, adj. Lipsit de expresivitate.               »
      iiiexjU'im:'ibil, - ii, inexprimabili, -e, adj. Care nu poate, fi redat prin cuvinte.
      inexpugnabil, -ii, inexpugnabili, -e, adj. Care nu poate.fi cucerit, in extenso adv. Pe larg, īn detaliu, in extremis adv. Neavīnd alt? posibilitate, īn ultim? instan??.
      infailibil, -u, infailibili, -e, adj. Care nu poate gre?i, care nu se poale īn?ela.
      iiifiiin, -īi, infami, -e, adj. (Adesea substantivat) .losni?, nedemn.
      infamant, -ii, infaman?i, -te, adj. Care dezonoreaz?, care atrage īnfierarea public?; degradant,
                                                                                                           INFIRMERIE
   infect», infectez, vb. I. Refl. A contracta o infec?ie (1); (tr.) a contamina.
                                                                  infec?ie, infec?ii, s.f. 1. Proces patologic al organismului, cauzat de p?trunderea īn el a unui agent patogen. 2. Miros urīt, duhoare.· infec?ios, -oās?, infcc?io?i, -oase, adj. (Despre boli) Provocat de o infec?ie; molipsitor,contagios.
   inferior, -oiir?, inferiori, -oare, adj. 1. Care este a?ezat mai jos sau dedesubt; (despre por?iuni aie apelor curg?toare) situat mai aproape de v?rsare decīt de izvor. 2, Mai mic din punct de vedere numeric. 3. De calitate mai proast?; de importan?? mai mic?. 4. Care are un rang sau un grad mai mic decīt altul; (substantivat, m.) subaltern, subordonat.
   inferioritate s.f. Faptul de a fi inferior; stare a ceea ce este inferior, infern s.n. Iad.
                                                                  infernul, -u, infernali, -c, adj. De infern; groaznic, īnsp?imīnt?tor; (despre zgomote) asurzitor.
   infesta,, pers. 3 infesteaz?, vb. I. Tr. A contamina.
   infidel,-?, infideli, -e, adj. Necredincios, nestatornic īn sentimente; (despre so?i) care īncalc? credin?a conjugal?.
   infiltra, infiltrez, vb. I. Refl. (Despre lichide) A p?trunde īntr-un mediu poros; (fig.) a p?trunde undeva, a se strecura pe nesim?ite.
   infiltrat, -iī, infiltra?i, -le, adj., s.n. 1. Adj. ?esut infiltrat = ?esut īn care s-au acumulat elemente celulare, pentru a combate un agent microbian. 2. S.n. Acumulare īntr-un organ sau īntr-un ?esut a leucocitelor sau a altor celule, ca reac?ie la p?trunderea unor agen?i v?t?m?tori.
   infiltra?ie, infiltra?ii, s.f. 1. P?trundere a apei īn sol sau īn aii mediu poros. 2. P?trundere a unor lichide (sīnge, puroi ele.) īntr-un organ sau īntr-un ?esul.
   infim, -īi, infimi, -c, adj. Extrem de mic, minuscul.
                                                                                 ifiTi infini?i, -te. adj,. i‘-l> infiniluri,
INFIRMIER
 ??2
   infirmier, -ii, infirmieri, -e, s.m. ?i f. Persoan? din cadrul personalului sanilar auxiliar, caro īngrije?te bolnavii īntr-un spital sau īntr-o infirmerie.
   infirmitate, infirmit??i, s.f. Defect fizic (congenital sau dobīndit).
   infix, infixe, s.n. Particul? care se introduce īn r?d?cina unui cuvīnt, avīnd o valoare morfologic?.
   inllamii, pers. 3 inflameaz?, vb. I. Refl. (Despre organe sau p?r?i ale corpului) Ase umfla, a suferi o inflama?io.
   inflamabil, -?, inflamabili, -c, adj. Care se aprinde u?or.
   inflamator, -oare, inflamatori, -oare, adj. Care se manifest? printr-o inflama?ie; care provoac? o inflama?ie.
   inī!amd?ic, inflama?ii, s.f. Proces patologic manifestat prin īnro?irea ?i umflarea p?r?ii corpului sau a organului bolnav.
   infla?ie, infla?ii, s.f. Existen?a īn circula?ie a unei cantit??i excedentare de bani de hīrtie, ceea ce duce la devalorizareabanilor?i la sc?derea puterii lor de cump?rare.
   infla?ionist, -u, infla?ioni?li, -sic, adj. Care are caracter de infla?ie.
   inflexibil, -?, inflexibili, -e, adj. Care nu este flexibil; (fig.) ferm', intransigent.
   inflexiune,· inflexiuni, s.f. 1. Schimbare a īn?l?imii unui sunet; schimbare sau modulare a tonului īn cursul vorbirii sau īn cīnt. 2. (Mat.) Punct de inflexiune = punct īn care o curb? ī?i schimb? sensul concavit??ii.
 ’ inflorescen??, inflorescen?e, s.f. Ansamblul florilor dispuse īn anumit mod pe un ax sau pe un sistem de axe.
   influent,-?, influen?i, -le, adj. Care are trecere, influen?? (2).
   influen??, influen?ez, vb. I. Tr. A exercita o influen?? asupra cuiva sau a ceva.
   inīluen?ābil,-ii, influent,abili, -e, adj. Care poate fi influen?at cu u?urin??.
   influen??, influen?e, s.f. 1. Ac?iune pe care o exercit? o persoan? asupra alteia ?i care poate, duce la schimbarea caracterului, a concep?iilor acesteia; ac?iune pe care'o exercit? un fenomen asupra altuia sau asupra unei persoane. 2. Putere de a influen?a pe al?ii; autoritate.
   influx, influxuri, s.n. Influx nervos = propagarea undei unei excita?ii īntr-o fibr? nervoas?.
   inītfrm, -u, informi,-e, adj. Care nu are o form? determinat?; urīt, inestetic.
   informa, informez, vb. I. Tr. A da cuiva informa?ii despre cineva sau despre ceva; (refl.) a c?uta s? se pun? la curent cu ceva, a se documenta.
   informatic? s.f. Disciplin? care se ocup? cu studiul prelucr?rii informa?iei (2) cu ajutorul sistemelor automate de calcul.
   informativ, -?, informativi, -e, adj. Care are rolul de a informa.
   informator, -oare; informatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care d? informa?ii.
   informa?ie, informa?ii, s.f. 1. L?murire, veslo, ?tire; material informativ. 2. Fiecare dintre elementele noi, īn raport cu cuno?tin?ele prealabile, cuprinse īn semnifica?ia unui. simbol sau a unui grup de simboluri; teoria informa?iei = teorie matematic? asupra propriet??ilor generale ale surselor de informa?ie ?i ale canalelor de transmisie a informa?iilor.
   informa?ional, -?, informa?ionali, -e, adj. Caro con?ine sau caro d? informa?ii.
   infra- Element de compuncre cu sensul „dedesubt, sub“ ?i care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   infracttīr, -oare, infractori, -oare., s.m. ?i f. Persoan? care a s?vīr?it o infrac?iune.
   infrac?iune, infrac?iuni, s.f. Fapt? caro prezint? pericol social, s?vīr?it? cu vinov??ie ?i sanc?ionat? de legea penal?; infrac?iune flagrant? = infrac?iune descoperit? īn momentul s?vīr.?irii sau imediat dup? s?vīr?ire. ?
   inframicril), inframicrobi, s.m. Microorganism de dimensiuni foarte reduse carc se g?se?te ca parazit īn cclula vie.
   inframicrobiologie s.f. Ramur? a biologiei care se ocup? cu studiul inframicrobilor.
   infrartf?u, -ic, infraro?ii, adj. Radia?ii infra-ro?ii = radia?ii electromagnetice invizibile, penetrante, situate īn spectru dincolo de limita ro?ie a domeniului luminii vizibile.
   infrastructur?, infrastructuri, s.f. 1. Ansamblul -elementelor care sus?in partea principal? a unei construc?ii. 2. Elemente ale bazei telmico-materiale (?osele, c?i ferate, sistemul de comunica?ii ?i telecomunica?ii).
 . infrasunet, infr?sunete, s.n. Vibra?ie a unui mediu cu o frecven?? mai mic? decīt frecven?a cea mai joas? care poate fi perceput? de urecluia omului.
   infructuds, -oiis?, infructuo?i, -oase, adj. Care nu d? rezultatele a?teptate, care nu d? roade.
   infuzie, infuzii, s.f. Solu?ie apoas? ob?inut? dintr-o plant?, prin op?rirea ei cu ap? clocotit?, ?i folosit? ca medicament.
   inīuzor, infuzori, s.m. (La pi.) Clas? dc pro-tozoare cu corpul acoperit do cili, cu ajutorul c?rora se deplaseaz?; (?i la sg.) animal care faco parte din aceast? clas?.
                                                            ingenios, -oas?, ingenio?i, -oase, adj. T. Care dovede?te agerime de minte ?i spirit inventiv. 2. F?cut cu iste?ime, cu yn?iestrie. ingeniozitate s.f. īnsu?irea de a fi ingenios, ingenuitate s.f. Naturale?e, candoare, inocen??, ingenuu, -u?, ingenui, -ue, adj , s.f. ]. Adj. Care v?de?te ingenuitate. 2. S.f. Personaj, eroin? care reprezint? o fat? inocent?, pur?;-(p. ext.) persoan? ingenu?.
   ingerfi, ingerez, vb. I. Tr. A īnghi?i alimente, ingerin??, ingerin?e, s.f. Amestec ilegal, for?at, īn via?a unei persoane, a unui stat etc.
   inghinal, -?, inghinali, -e, adj. (Anat.) Care se g?seste īn regiunea abdomenului, al stinghiei (2)·
 273
INSECTA
   inginer, -ii, ingineri, -e, s.m. ?i f. Specialist cu calificare superioar? īn lucr?ri tehnice de concep?ie, de proiectare ?i de conducere.
   ingineresc, -c?sc?, inginere?ti, adj. Care se refer? la ingineri sau la inginerie, inginerie s.f. Profesiunea inginerului, ingrat, -ii, ingra?i, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu manifest? recuno?tin?? pentru serviciile sau avantajele primite. 2. (Fig.) Care nu corespunde eforturilor f?cute; (p. ext.) anevoios, greu.
   ingratitudine s.f. Atitudinea celui ingrat; nerecuno?tin??.
   ingrediint, ingrediente, s.n. Substan?? care intr? ca accesoriu īn compozi?ia unui medicament, a unui aliment, ca material de umplutur? īn-tr-un produs etc.
   ingurgita, ingurgitez, vb. I. Tr: A īnghi?i (un aliment).
   inhala, inhalez, vb. I. Tr. A trage īn piept vapori, gaze etc.
‘ inhalattfr, inhalatoare, s.n. Aparat cu ajutorul c?ruia se fac inhala?ii.
   iuhala?ic, inhala?ii, s.f. Ac?iunea de a inhala; absorb?ie pe c?ile respiratorii a unor vapori, gaze, aerosoli (mai ales īn scop terapeutic).
   inhib?, inhibez, vb. I. 1. Refl. A se ab?ine, a se re?ine. 2. Tr. A īncetini sau a īmpiedica un proces fiziologic.
   inhibitor, -oāre, inhibitori, -oare, adj., s.m. 1. Adj. Care inhibeaz?. 2. S.m. Substan?? care, ad?ugat? (chiar īn cantit??i mici) īntr-un mediu de reac?ie, opre?te sau īncetine?te reac?ia.
   inhibi?ie, inhibi?ii, s.f. 1. Proces al activit??ii nervoase care se manifest? prin diminuarea, frīnarea sau suprimarea unei anumite activit??i fiziologice. 2. Oprire, īntīrziere sau mic?orare a vitezei de desf??urare a unei reac?ii chimice, cu ajutorul inhibitorilor (2).
   inimaginabil, -?, inimaginabili, -c, adj. Care īntrece orice īnchipuire, extraordinar.
   inim?, inimi, s.f. 1. Organ central al aparatului circulator, situat īn partea sting? a pieptului, sivīnd rolul de a asigura circula?ia sīngelui īn erganism; cu inim? = īn mod energic;'inimos, curajos; slab do inim? = milos. 2. Fire, caracter, structur? sufleteasc?. 3. Mijloc,'centru; interior.
i. Pies? care ocup? un loc central īntr-un sistem tehnic. 5. (Pop.) Stomac. 8. Partea din interior a unor plante; partea esen?ial? a unui lucru.
   inimitdbil,-?, inimitabili, -e, adj. Care nu poate fi (u?or) imitat.
   inimos, -ods?, inimo?i, -oase, adj. 1. Curajos, viteaz. 2. Bun, m?rinimos.
   ininteligibil, -?, ininteligibili, -e, adj. Care nu se poate īn?elege, neclar.
   ini?te, ini?ti, s.f. Cultur? de in; teren cultivat cu in.
   ini?ia, ini?iez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A da cuiva (sau a-?i īnsu?i) primele cuno?tin?e, a (se) introduce’ īntr-u’n domeniu de activitate. 2. Tr. A pune bazele unei ac?iuni, unei activit??i.
   ini?ial, -?, ini?iali, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care este Ia īnceput, de la īnceput. 2. S.f. Litera cu care īncepe un cuvint.
   ini?iat,-?; ini?ia?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care posed? primele cuno?tin?e īntr-un domeniu.
   ini?iativ?, ini?iative, s.f. Faptul de a ini?ia, de a organiza sau de a īncepe ceva; īnsu?irea de a īntreprinde cel dintīi ceva.
   ini?iator, -oare, ini?iatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care ia o ini?iativ?, care ini?iaz?.
   injcctd, injectez, vb. 1.1. Tr. A efectua o injec?ie. 2. Refl. (Despre ochi) A se congestiona, a se īnro?i.
   injcctāt, -?, injecta?i, -te, adj. (Despre ochi) Congestionat, īnro?it.
   inject<5r, injeetoare, s.n. Dispozitiv care serve?te la injectarea combustibilului īn camera de ardere a unui motor, la alimentarea cu ap? a cazanolor de aburi etc.
   injec?ie, injec?ii, s.f. 1. Introducerea unui medicament lichid īntr-un organism cu ajutorul seringii. 2. Introducere, sub presiune, a unui fluid īntr-un spa?iu īnchis, īntr-un material etc.
   injurie, injurii, s.f. Atingere a onoarei sau a reputa?iei cuiva; insult?, jignire grav?.
   injurids, -oās?, injurio?i, -oase, adj. Caro con?ine o injurie.
   inocent, -?, inocen?i, -te, adj. Care este curat la suflet, nevinovat; care exprim? nevinov??ie.
   inocen?? s.f. Cur??enie sufleteasc?, nevinov??ie.
   inocula, inoculez, vb. I. Tr. A introduce īn organism o substan??, un ser, un vaccin, inodor, -?, inodori, -e, adj. F?r? miros, inofensiv, -?, inofensivi, -e, adj. Care nu face r?u, nev?t?m?tor.
   inopin?t, -?, inopina?i, adj. Nea?teptat, neprev?zut.
   inoportun, -?, inoportuni, -e, adj. Care nu este oportun; nepotrivit.
   inor<5g, inorogi, s.m. Animal fabulos imaginat cu corp de cal ?i cu un corn īn frunte, inova, inovez', vb. I. Intr. A face o inova?ie, inovatdr, -oire, inovatori, -oare, s.m. ?i f., adj. (Persoan?) care realizeaz? o inova?ie.
   inova?ie, inova?ii, s.f. 1. Perfec?ionare tehnic? sau organizatoric? adus? īn procesul muncii ?i care reprezint? o noutate pentru īntreprinderea respectiv?. 2. Noutate, schimbare, prefacere.
   inoxidabil,-», inoxidabili -e, adj. (Despre metale ?i aliaje) Care nu se oxideaz?, care nu rugine?te, ins, in?i, s.m. Individ, persoan?, om. insalubru, -?, insalubri, -e, adj. Care vat?m? s?n?tatea, nes?n?tos.
   inscrip?ie, inscrip?ii, s.f. Text scurt gravat pe piatr?, pe metal sau pe lemn, īn amintirea unei persoaiie, a unui eveniment etc.
   inscctdr, insectare, s.n. Colec?ie de insecte, conservate ?i clasate dup? anumite criterii; cutie special? īn care se p?streaz? o astfel de colec?ie.
   insect?, insecte, s.f. (La pl.) Clas? de artropode cu corpul diferen?iat īn cap, torace ?i abdomen
INSECTICID
 274
 ?i cu trei . .perechi de picioare; (?i la sg.) animal care face Īparte din aceast? clas?.
   insecticid, -?, insecticide, adj., s.n. (SuDdtan??) care ucide insectele d?un?toare.
   inscctiīiig,-u, insectifuge, adj., s.n. (Substan??) cu care se īndep?rteaz? insectele d?un?toare.
   inscctir<Srf-?,inseccic’ori,-e, adj.,s.n. 1. Adj.,s.n. (Animal) care se hr?ne?te cu insecte. 2. S.n. . (La pl.) Ordin de mamifere inferioare care se hr?nesc īn special cu insecte.
   iusccuritāto s.f. Stare de nesiguran??, insensibil, -fi, insensibili, -e, adj. Lipsit de sensibilitate, nesim?itor; (fig.) nep?s?tor.
   insensibiliza, insensibilizez, vb. I. Tr. A face s? devin? insensibil.
   inseparabil, -ii, inseparabili, -e, adj-. Care nu se poate separa de ceva sau de cineva; slrīns unit.
   inserā, inserez, vb. I. Tr. 1. A introduce o informa?ie īntr-un ziar; a include un adaos intr-un text, īntr-un ?ir de numere. 2. (Tehn.) A inlroduce un material.īn masa altui material.
   inser?ie, inser?ii, s.f. 1. Faptul de a insera; strat de material inclus īn interiorul altui material sau īntre fe?ele de contact a dou? materiale. 2, (Anat.) Fixarea pe os a cap?tului unui mu?chi.
   insesizabil, -?, insesizabili,· -e, adj. Care nu poate fi sesizai.
   insidios, -osisīi, insidio?i, -oase, adj. Perfid, viclean; (despre boli) care apare pe nesim?ite.
   insign?, insigne, s.f.'Mic obiect cu imagini simbolice sau cu indica?ii grafice, purtat ca semn distinctiv de c?tre membrii unei grup?ri, ai unei organiza?ii ele.
   insignifiant, -?, insignifian?i, -te, adj. (Livr.) Lipsii, de īnsemn?tate, neīnsemnat.
   insinua, insinuez, vb. I. 1. Tr. A strecura o aluzie r?ut?cioas?. 2. Refl. Ase strecura undeva pe nesim?ite.
   insinuant, -fi,.insinuan?i, -te, adj. Care insinueaz?.
   insipid, -?, insipizi, -de, adj. F?r? gust; fad,
searb?d.
   insist?, iiCsist, vb. I. Intr. 1. A ac?iona cu st?ruin??, cu tenacitate, a persevera īntr-o ac?iune. 2. A se ruga st?ruitor pentru ceva. 3. A sublinia, a pune- accentul pe...
   insistent, -ā, insisten?i, -te, adj. (Adesea adverbial) St?ruitor, perseverent.
   insisten??, insisten?e, s.f. Faptul de a insista, st?ruin??, perseveren??.
   iosolsifie, insola?ii, s.f. Stare patologic? provocat?-de expunerea īndelungat? a corpului la soare ?i manifestat? prin dureri de cap, iebr? etc.' .
   insolent, -ii, insolen?i, -le, adj. Obraznic, impertinent.
   insolit, -ii, insoli?i, -te, adj. (Livr.) Neobi?nuit; neuzitat.
   insolubil, -?, insolubili, -e, adj. 1. Care nu se dizolv? (intr-un anumit "lichid). 2. (Fig.) De nerezolvat.
   insolvabil, -īi, insolvabili, -e, adj. Care nu-?i poate--pl?ti datoriile.
 'insolvabilitate s.f. Situa?ia unui debitor insolvabil.                                     I
 insomnie,' insomnii, s.f. Stare boln?vicioas? caracterizat? prin reducerea important? a duratei somnului.
 insonoriziiro s.f. Reducerea intensit??ii zgo-mo?elor dintr-un spa?iu īnchis.
 inspcctā, inspectez, vb. I. Tr. A controla activitatea unei persoane, a unei institu?ii etc.; (p. ext.) a examina, a cerceta cu aten?ie.'
 inspector, -oāre, inspectori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? īmputernicit? cu efectuarea de inspec?ii.
 inspectorat, inspectorate, s.n. Serviciu care are sarcina de a inspecta activitatea unor unit??i subordonate.
 inspec?ie, inspec?ii, s.f. Control, verificare a unei activit??i, a execut?rii unor dispozi?ii ele.
 inspira, inspir, vb. 1.1. Tr. A inhala aer īn. pl?-mīni. 2. Tr. (Fig.) A insufla cuiva un gīnd, un sentiment. 3. Refl. (Fig.) A lua idei, sugestii de undeva.sau de la cineva.
 inspirator, -oāre, inspiratori, -oare, adj. Care se refer? la inspira?ia aerului īn pl?mīni..
 inspira?ie, inspira?ii, s.f. 1. Faz? a respira?iei care const? īn introducerea aerului īn pl?mīni. 2. (Fig.) Avīnt, entuziasm creator. 3. (Fig;) Gīnd, idee, solu ?ie ap?rut? pe nea?teptate īn con?tiin??.
 instabil, -ii, instabili, -e, adj. Care nu prezint? stabilitate; variabil.
 instabilitate s.f. Caracterul a ceea ce este instabil.
 instala, instalez, vb. I. 1. Tr. A monta, a a?eza o instala?ie, o ma?in?, un aparat etc. 2. Tr. ?i refl. A (se) stabili īntr-un loc, īntr-un post,.
 instalator, -oāre, instalatori, -bare, s.m. ?i f. Persoan? specializat? īn montarea ?i īn repararea unor instala?ii, conducte, aparate, etc.
 instala?ie, instala?ii,s.f. Ansamblu de construc?ii, aparate, ma?ini etc. care servesc la īndeplinirea unei anumite func?iuni sau opera?ii.
 instantaneu, -ee, instantanei, -ee, adj., s.n.
 1. Adj. (?i adverbial) Care se produce brusc ?i se desf??oar? foarte repede. 2. S.n. Fotografie ob?inut? printr-o expunere de foarte scurt? durat?.                         ,  ·
 instan??, instan?e, s.f. Instan?? judec?toreasc? = organ de stat īns?rcinat cu solu?ionarea litigiilor.
 instaur?, instaurez, vb. I. Tr. A stabili, a a?eza, a īntrona; a introduce.
 instig-ii, instig, vb. I. Tr. A īndemna Ia ac?iuni du?m?noase; a incita, a a?ī?a.
 instigator, -oāre, instigatori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care instig?; a?ī??tor, provocator.
 instilatnr, instilatoare, s.n. Instrument cu care se fac inslila?ii.
 instil??ie, instilatii, s.f. Administrarea, sub form? de pic?turi, a unui medicament lichid.
 instinct, instincte, s.n. Complex de reflex« īnn?scute care asigur? necesit??ile vitale ale organismului (de alimentare, reproducere, ap?rare ele.).
i
 2*5
   instinctiv, -īi, instinctivi, -e, adj. 1. Care se refer? la instincte. 2. (Adesea adverbial) Care este t?cut din instinct.
   institui, institui, vb. IV. Tr. A īnfiin?a, a īntemeia (prin lege).
   institut, institute, s.n. Institu?ie de īnv???-mīnt superior; a?ez?mīnt, institu?ie īn care se fac cercet?ri .?tiin?ifice.
   institutdr, ;-o?rc, institutori, -oare, s.m. ?i f. (īn trecut) īnv???tor la ora?.
   institu?ie, institu?ii, s.f. X. Organism care īndepline?te un ansamblu de servicii) avīnd īn competen?a sa desf??urarea unei activit??i sociale (economice, social-culturale etc.). 2. Ansamblul normelor juridice care reglementeaz? o anumit? categorie de rela?ii sociale. 3. Organiza?ie oare desf??oar? o activitate de interes interna?ional.
   institu?ional, -?, institu?ionali, -e, adj. Care se refer? la institu?ii; cārc are caracter de institu?ie.
   instītu?ionalizāt, -īi, institu?ionaliza?i, -te, adj. C?ruia i s-a atribuit caracter de institu?ie.
   instructaj, instructaje, s.n. Instfuire īn vederea bunei desf??ur?ri a unei activit??i.
   instructiv, -?, instructivi, -e, adj. Care instruie?te ; din care se pot trage īnv???minte.
   instructor, -oare, instructori, -oare, s.m. ?i f. Persoan?. care face munc? de instruire, care instruie?te pe al?ii.
   insti'uc?io s.f. X. Procesul de predare a cuno?tin?elor ?i deprinderilor, care se desf??oar? īn institu?iile de īnv???mīnt. 2. Activitatea de preg?tire teoretic? ?i practic? a militarilor. 3. (Jur., īnv.) Activitatea de urm?rire penal?.
   instruc?iune, instruc?iuni, s.f. (Mai ales la pl.) Indica?ii cu privire la modul de īndeplinire a unui lucru; norme emise de conduc?torii organelor centrale ale administra?iei de stat īn vederea aplic?rii legilor, decretelor etc.
   instrui, instruiesc, vb. IV. X. Tr. ?i refl. A (se) preg?ti īntr-un anumit domeniu, a īnv??a. 2. Tr. A preg?ti osta?ii īn teoria ?i practica militar?.
   instruit, -?, instrui?i, -te, adj. X. īnv??at, cultivat. 2. (Despre osta?i) Care ?i-a īnsu?it cuno?tin?ele de teorie-?i .practic? militar?.
   instrument, instrumente, s.n. X. Sistem de piese care constituie un tot unitar folosit pentru observarea, m?surarea sau controlul unei m?rimi.
2.  Aparat cu ajutorul c?ruia se produc sunete muzicale. 8. (Fig.) Mijloc san persoan? folosit? pentru atingerea unui scop.
   instrumental, -ii, instrumentali, -e, adj. X. (Muz.) Care se execut? cu ajutorul instrumentelor. 2. Complement circumstan?ial instrumental = complement circumstan?ial caro arat? mijlocul prin care se realizeaz? o ac?iune.
   instrumenta?ie, instrumenta?ii, s.f. Repartizare a p?r?ilor unei compozi?ii muzicale pe grupuri de instrumente.
   instrumentist, -?, instrumenti?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care cīnl? (īntr-un ansamblu) dintr-un instrument muzical.
   insucces, insuccese, s.n. Nereu?it?, e?ec.
                                                                                                      INTEGRANTA
   insuficient, -ii, insuficien?i, -te, adj. Care nu este do ajuns, care nu satisface'(cantitativ sau calitativ); (substantivat, m.) calificativ sub limita de trecere (la un examen).
   insuficien??, insuficien?e, s.f. 1. Caracterul a ceea ce este insuficient. 2. (Med.) Incapacitate a unui organ de a-?i īndeplini integral func?iile.
   insufl?, insuflu, vb. I. Tr. X. A introduce sub presiune gaze sau vapori īntr-un motor, īntr-un cuptor metalurgic etc. 2. (Fig.) A-i provoca cuiva un anumit sentiment, o anumit? stare sufleteasc?.                      '
   insiifl??ie, insufla?ii, s.f. Introducerea sub presiune a unei substan?e pulverulente sau gazoase īntr-o cavitate a organismului, īn scop terapeutic.                             ?
   insular, -?, insulari, -e, adj. Caracteristic unei insule; care se afl? pe o insul?; (substantivat) locuitor al unei insule.
   insul?, insule, s.f. Por?iune de uscat īnconjurat? din toate p?r?ile de ap?; insul? plutitoare ~ īngr?m?dire compact? de r?d?cini ?i ramuri rupte care plutesc pe o ap?.
   insulta?i s.f. Hormon secretat de pancreas, care intervine īn reglarea metabolismului zah?rului.
   insultii, insult, vb. I. Tr. A aduce cuiva o insult?, a jigni.
   insult?, insulte, s.f. Cuvīnt sau fapt? injurioas? la adresa cuiva; jignire.
   insuportabil, -?, insuportabili, -e, adj. Care nu poate fi suportat sau care este greu de suportat.
   insurec?ie, insurec?ii, s.f. Form? de lupt? armat?, organizat?, a for?elor sociale progresiste, revolu?ionare, cu sprijinul maselor populare, īn scopul r?sturn?rii unui regim politic reac?ionar sau al izgonirii unei armate ocupante.
   insurgent, -ii, insurgen?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care particip? la o īiisurec?ie.
   insurmontabil, -?, insurmontabili, -e, adj. (Livr.; despre obstacole,· dificult??i) Care nu poate fi trecut, dep??it.
   intabula, intabulez, vb. I. Tr. A īnscrie īn cartea funciar? un drept imobiliar.
   intact, -u, intac?i, -te, adj. Neatins, ne?tirbit, īntreg.
   intangibil, -?, intangibili, -e, adj. Care trebuie s? r?mīn? intact, de care nu te po?i atinge.
   integr?, integrez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) in- . clude, a (se) īngloba, a (se) armoniza īntr-un ansamblu; (mat.)·a integra o func?ie = a calcula integrala.
   integral, -?, integrali, -e, adj., s.f. X. Adj. (Adesea adverbial) īntreg, complet; f?in? integral? = f?in? brut?, neselec?ionat?. 2. Adj. (Mat.) Calcul integral = ramur? a matematicii, care se ocup? cu studiul integralelor. 3. S.f. Integral? a unei func?ii = func?ie a c?rei derivat? este chiar func?ia dat?; integral? a unei ecua?ii diferen?iale = solu?ia ecua?iei respective.
   integrant?, integrante, adj. Parte integrant? — parte care se include īn mod neccsar īn componen?a unui tot. ,
18*
INTEGRARE
 «7«
   intcgr?re, integr?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) integra; integrare economic? = proces complex de dezvoltare a economiei mondiale īn condi?iile contemporane, constīnd īn intonsificarea, adīncirea interdependen?elor dintre economiile diferitelor state.
   integritate s.f. 1. īnsu?irea de a fi integru; cinste, probitate. 2. īnsu?irea de a fi (sau do a so men?ine) īntreg, intact.
   intigru, -u, integri, -e, adj. Cinstit, onest, incoruptibil.
   intelect, intelecte, s.n. Capacitatea de a gīndi, de a cunoa?te, de a opera cu no?iuni.
   intelectual, -?, intelectuali, -e, adj., s.m. ?i f. i. Adj. Care se refer? la intelect. 2. S.m. ?i f. Persoan? care posed? preg?tire de specialitate ?i lucreaz? īn domeniul ?tiin?ei, artei etc.; persoan? care apar?ine intelectualit??ii.
   intelectualitate, intelectualit??i, s.f. 1. Categorie social? care lucreaz? īn domeniul muncii intelectuale. 2. Totalitatea intelectualilor, mul?ime de intelectuali.
   inteligent, -?, inteligen?i, -le, adj. īnzestrat cu inteligen??; care denot? inteligen??.
   inteligen??, inteligen?e, s.f. Facultatea de a īn?elege u?or, de a sesiza esen?ialul, de a rezolva situa?ii sau probleme noi.
   .inteligibil, -?, inteligibili, -e, adj. Care poate fi īn?eles.
   intemperan?ii, inlemperan?e, s.f. Necump?tare. intemperie, intemperii, s.f. Stare atmosferic? nefavorabil?; vreme rea.
   intempestiv, -?, intempestivi, -e, adj. (Livr.) Care se produce pe nea?teptate ?i la timp nepotrivit; inoportun.
   intendent, -a, intenden?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? īns?rcinat? cu administrarea unei institu?ii.
   intens, -ii, inten?i, -se, adj. Care ac?ioneaz? cu for??; tare, viu, putcrnic.
   intcnsiīic?, intensific, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) face mai intens; a (se) īnte?i; a (se) m?ri.
   intensitate, intensit??i, s.f. 1. Starea a ceea ce esle'intens; grad de’ t?rie, de for??. 2. (Fiz.) M?rime scalar? sau vectorial? utilizat? pentru a caracteriza cantitativ un fenomen, starea unui cīmp ori a unui corp īntr-un anumit punct.
   intensiv, -ii, intensivi, -e, adj. Care are intensitate; agricultur? intensiv? = sistem de agricultur? care asigur? produc?ii mari pe unitatea de suprafa??, datorit? investi?iilor suplimentare īn mijloace de produc?ie.
   intenta, intentez, vb. I. Tr. (Jur.) A intenta un' proces = a introduce, a porni o ac?iune (5).
   inten?ie, inten?ii, s.f. Voin??, gīnd de a īntreprinde ceva.
   inten?iona, inten?ionez, vb. I. Tr. A avea inten?ia s?..., a pl?nui.
   inten?ionat, -?, inten?iona?i, -te, adj. Cu inten?ie, cu un anumit scop.
   inter- Element de compunere cu sensul „īntre“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   intcrac?iiino, interac?iuni, s.f. Ac?iune īntre dou? sau mai multe corpuri, sisteme'fizice, fe-
nomene etc., manifestat? prinlr-o influen?are, condi?ionare sau ac?iune cauzal? reciproc? ?i care st? la baza mi?c?rii īn genere.
   interastral, -?, interastrali, -e, adj. Care se afl? sau care se petrece īntre a?tri.
   interbelic, -?, interbelici, -e, adj. Dintre dou? r?zboaie (īn special dintre cele dou? r?zboaie mondiale).
   intercala, intercalez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) introduce īntr-un ?ir de lucruri sau de fiin?e.
   intercepta, interceptez, vb. I. Tr. A prinde, a re?ine un obiect īn timpul mi?c?rii lui; a surprinde (?i a controla) o convorbire telefonic?, o coresponden?? etc.
   interconecta, interconcctez, vb. I. Tr. A realiza o inlerconexiune.
   interconexiune, interconexiuni, s.f. Leg?tur? īntre mai multe re?ele electrice cu ajutorul unor linii de transport al energiei electrice.
   intercontinental, -?, intercontinentali, -e, adj. Care este situat sau care are loc īntre dou? sau mai multe continente.
   intercostdl, -?, intercostali, -e, adj. Care se refer? la spa?iul dintre .coaste; care este a?ezat īntre coaste.
   interdependen?? s.f. Totalitatea leg?turilor ?i raporturilor dintre obiectele ?i procesele din domeniul naturii, societ??ii ?i gīndirii.
   interdic?ie, interdic?ii, s.f. Prevedere legal? prin care se interzice s?vīr?irea anumitor fapte sau acte.
   interdiscii)liniir,-?, interdisciplinari,-e, adj. Care. se refer? la mai multe discipline ?tiin?ifice, care apar?ine mai multor ramuri ale. ?tiin?ei.
   interes, interese, s.n. 1. Preocuparea de a ob?ine ceea ce este avantajos, necesar, folositor.
2.  Orientare activ? spre anumite lucruri, dorin?? de a cunoa?te ?i de a īn?elege. 3. Simpatie fa?? de cineva.
   interes?, interesez, vb. I. 1. Tr. A stīrni interesul cuiva; a re?ine aten?ia cuiva; a face pe cineva p?rta? la o ac?iune, la un cī?tig. 2. Refl. A manifesta grij?, interes fa?? de cineva sau ceva.
3.  Refl. A c?uta s? afle,’ a se informa, interesant, -?, interesan?i,.-te, adj. Caro intereseaz?; care atrage aten?ia, care prezint? sau stīrne?te interes.
   interesat, -a, interesa?i, -te, adj. 1. Care are un anumit interes. 2. Care urm?re?te numai avantaje personale. 3. Plin de interes, de curiozitate.
   interfer?, pers. 3 interfereaz?, vb. I. Infr. (Despre unde) A produce fenomenul interferen?ei.
   ?interīeren??, interferen?e, s.f. 1. Īntīlnire, īncruci?are a dou? sau a mai multor fenomene, īntīmpl?ri, fapte etc. 2. (Fiz.) Suprapunerea unor mi?c?ri vibratorii (unde luminoase, acustice, electrice ctc.) cu aceea?i frecven??, avīnd drept' rezultat īnt?rirea (sau sl?birea) lor.
   interīerometru, interferometre, s.n. Instrument optic bazat pe fenomenul interferen?ei, care serve?te la determinarea lungimilor de und?, a indicilor de refrac?ie etc.
 277
INTERPRET
 -  inīerfiuvin, interfluvii, s.n. Por?iune de ?cron cuprins? īntre dou?. v?i vecine.
   interimar, -?, interimari, -e, s.m., adj. (Persoan?) care' exercit? īn mod provizoriii o func?ie īn locul titularului.
   interior, -oar?,-interiori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care este situat īn?untrul unui lucru, al unui spa?iu limitat etc.;.(fig.) care se refer? la natura moral?, la partea sufleteasc? a omului. 2. S.n. Partea din?untru a unui obiect, a unei camere, a unei locuin?e ele. 3. S.n. (Fig.j Latura l?un-(ric?, natura moral? a omului. 4. S.n. Post telefonic instalat īntr-o canier?, īntr-un birou etc. ?i care este legat, de liniile exterioare printr-o central?'.
   interjec?ie, interjec?ii, s.f. Parte de vorbire neFIcxibil? care exprim? sentimente ?i manifest?ri de voin?? sau care imit? sunete ?i zgomote din natura īnconjur?toare.
   interlocutor, -o?re, interlocutori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care vorbe?te cu alta, care particip? la o discu?ie, la o conversa?ie.
   interliiy, -?, interlopi, -e, adj. Care are o reputa?ie proast?; dubios, suspect, deocheat.
   interludiu, interludii, s.n. 1. Episod muzical care face leg?tura īntre dou? sec?iuni mai importante alo unei compozi?ii muzicale. 2. (Teatru) Episod muzical care face leg?tura īntre dou? momente ale unei lucr?ri dramatice.
   intermediar, -u,- intermediari, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se afl? la mijloc. 2. S.m. ?i f. Persoan? care mijloce?te tīrgul īntre un vīn-z?lor ?i un cump?r?tor sau īncheie o tranzac?ie intre dou? p?r?i, cu īmputernicirea acestora.
 N intermediu s.n. Prin intermediul cuiva — prin mijlocirea cuiva.
   intermezzo s.n. 1. Divertisment muzical īntre adele unui spectacol. 2. Mic? pies? instrumental?, de form? liber?.
   interminabil, -?, interminabili, -e, adj. Care nu se mai termin?; foarte lung;, foarte mare.
   intermitent, -?, intermiten?i., -te, adj. Care ac?ioneaz? sau se produce cu intermiten??; (adverbial) cu īntreruperi, din cīnd īn cīnd.
   intermiten??, intermiten?e, s.f. īntrerupere temporar? īn desf??urarea unei ac?iuni, a unei activit??i.
   intcrmolecul?r, -?, intermolcculari, -e, adj. Care se afl? sau se petrece īntre dou? sau mai liniile molecule.
   intern, -?, interni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se afl? īn interiorul unui lucru, al unei fiin?e; al unui fenomen; boli interne = boli ale organelor dm interiorul corpului; unghiuri interne = unghiuri formate de dou? paralele t?iate do o secant? ?i situate īntre cele dou? paralele. 2. S.m. ?i f. Elev sau ucenic care locuie?te īntr-un internat. 3. S.m. ?i f. Student īn medicin? sau medic angajat (prin concurs) la un spital.
   intern?, internez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) -instala īntr-un spital, pentru tratament. 2. Tr. A obliga pe cineva s? stea īntr-un ospiciu, īri-
 tr-un institut de reeducare, a īnchide īntr-un lag?r.
   internat, internate, s.n. 1. A?ez?mīnt ?colar īn care locuiesc ?i iau masa elevii. 2. Stagiu de practic? medical? efectuat īn spitale ?i īn clinici de c?tre studen?ii din ultimii ani ’ de facultate.
   intcrna?ionāl, -?, interna?ionali, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la rela?iile dintre state; care intereseaz? mai multe state; la care particip? reprezentan?i din mai multe state. 2. Adj. Limb? interna?ional? — limb? de larg? circula?ie, folosit? īn rela?iile interna?ionale; drept interna?ional — totalitatea normelor juridice care reglementeaz? raporturile dintre state. 8. S.m. ?i f. Sportiv care particip? la īntīlniri sportive interna?ionale (1).
   interna?ionalism s.n. Solidaritate, colaborare liber-consim?it? īntre na?iuni, popoare, ??ri, partide independente, egale īn drepturi, īn scopul sprijinului reciproc ?i al progresului fiec?rei na?iuni; interna?ionalism proletar — unitate, solidaritate a clasei muncitoare din toate ??rile· īn lupta īmpotriva capitalismului, pentru construirea socialismului ?i comunismului.
   interna?ionalist, -u, interna?ionali?ti,-ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care aplic? principiile interna?ionalismului. 2. S.m. ?i f. Partizan al interna?ionalismului.
   internist, -?,’interni?ti, -sie, adj. Medic internist (?i substantivat, m.) = medic specialist īn boli interne.
   internfid, internoduri, s.n. Por?iune din tulpina unor plante cuprins? īntre dou? noduri.
   interog?, interoghez, vb. I. Tr. 1. A supune pe cineva la un interogatoriu. 2. A examina un elev, un student etc.
   interogativ, -?, interogativi, -e, adj. Care exprim? o īntrebare.
   interogatoriu, interogatorii, s.n. Totalitatea īntreb?rilor puse īnvinuitului sau inculpatului īn cursul procesului penal, īn leg?tur? cu fapta s?vīr?it?.
   interpel?, interpelez, vb. I. Tr. A face o interpelare.
   interpelare, interpel?ri, s.f. īntrebare,pus? de c?tre un deputat īn parlament unui membru al guvernului īn leg?tur? cu modul de rezolvare a unor probleme (de ordin politic, diplomatic, economic etc.).
   interplanetar, -?, interplanetari, -c, adj. Care este situat īntre planete; privitor la leg?tura dintre planete.
   interpol?, interpelez, vb. I. Tr. 1. A introduce īntr-un text (manuscris) cuvinte sau fraze care nu fac parte din acel text, dar care īl explic? sau īl completeaz?. 2. (Mat.) A intercala, īntr-un ?ir do valori cunoscute, unul sau mai mul?i termeni determina?i prin calcul.
   interpret, -?, interpre?i, -te, s.m. ?i f. 1. Persoan? care traduce oral cele spuse de cineva īn alt? limb?. 2. (Fig.) Persoan? care face cunoscute altuia voin?a, dorin?a, sentimentele cuiva.
8. Persoan? care interpreteaz? un rol, o compozi?ie muzical?.
INTERPRETA
 278
   interpret?, interpretez, vb. I. 'Ti'. 1. A explica, a da-un anumit īn?eles unui lucru; a comenta un text (vechi). 2. A juca un rol īntr-o pies?, īntr-un film etc.; a executa o bucat? muzical?.
   interpiinc, interpun, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor (pentru a stabili o īn?elegere); a se amesteca īn rela?iile dintre dou? persoane.
   interregn, interregnuri, s.n. Interval īn care un slat monarhic esfe lipsit de suveran.
   intersecta, intersectez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) īntret?ia.
   intersec?ie, intersec?ii, s.f. īncruci?are de drumuri; locul sau punctul unde se īntretaie dou? linii, dou? drumuri etq.
   interstatal, -?, interstatali, -e; adj. Care pri-ve?le mai multe state, care are loc īntre mai multe state.
   īntcrsti?i?l, -2, intersli?iali, -e, adj. Care se afl? īntr-un intersti?iu; care provine dintr-un intersti?iu; ?esut intersti?ial = ?esut situat īn spa?iile dintre celelalte ?esuturi ale organelor.
   intersti?iu, intersti?ii, s.n. Mic spa?iu īntre granulele unui material, īntre p?r?ile unui corp etc.
   inter?col?r,' -ii, inter?colari, -e, adj., Care are Ioc īntre dou? sau mai multe ?coli.
   interurban, -a, interurbani, -c, adj. Care are loc īntre dou? sau mai multe ora?e; care leag? dou? ora?e; (substantivat, n.) telefon care stabile?te' leg?tura īntre dou? localit??i.
   interval, intervale, s.n. 1. Distan?? īn timp īntre dou? fenomene sau evenimente consecutive. 2. Spa?iu care separ? dou? lucruri; (mat.) mul?imea punctelor cuprinse īntre dou? puncte date. 3. Diferen?a dintre īn?l?imile a dou? sunete muzicale.
   interveni, intervin, vb. IV. Intr. 1. A intra īntr-o ac?iune; a se amesteca īn vorb?, īntr-o disput?; a lua cuvīntul. 2. A face un demers pentru a ob?ine ceva (mai ales o favoare). 3. A se īntīmpla, a se ivi, a surveni.
   interven?ie, interven?ii, s.f. 1. Faptul de a interveni, de a intra īntr-o ac?iune, īntr-o discu?ie. 2. Amestec al unui stat īn treburile altui stat, folosind for?a armat?, presiuni politice etc. 3. Demers f?cut.pentru a ob?ine ceva (mai ales o favoare). 4. (Med.) Opera?ie.
   iuterven?ionism s.n. Amestec al unui stat īn treburile interne ale altui stat.
   interverti, intervertesc, vb. IV. Tr. A schimba ordinea sau locul elementelor dintr-o serie.
   intervieva, intervievez, vb. I. Tr. A lua cuiva un interviu.
   interviu, interviuri, s.n. Convorbire īntre o personalitate politic?, cultural? etc. ?i un ziarist, un reporter, īn scopul public?rii īn pres?, al difuz?rii prin radio sau televiziune a r?spunsurilor la īntreb?rile puse de ace?tia; (p. ext.) textul convorbirii publicat īn ziar.
   intcrzice, interzic, vb. III. Tr. A nu permite s? se fac? un anumit lucru.
   intestin1, intestine, s.n. Parte a tubului digestiv, la oameni ?i la mamifere, cuprins? īntre
stomac ?i anus ?i alc?tuit? din dou? p?r?i distincte (intestinul gros ?i .intestinul sub?ire).
   intestin2, -ii, intestini, -c, adj. (Liv.r.) Care se petrece īn interiorul unui slat, al unui organism social etc.; intern.
   intestinul, -u, intestinali, -c, adj. Care apar?ine intestinului’, care se refer? la intcsline.,, intim, -u, intimi,.-c, adj. 1. Care constituie esen?a unui lucru. 2. (Despre persoane) Legat de cineva printr-o afec?iune puternic?; familiar, prietenos, afectuos. 3. Care se refer? la via?a particular? sau familial? a cuiva. 4. Care are loc īntr-un cadru restrīns.
   intimida, intimidez, vb. I. Tr. ?i refl. A sim?i (sau a insufla cuiva) team?, a (se) speria; a (se) īncurca, a (se) z?p?ci.
   intimitate, intimit??i, s.f. 1. Calitatea a ceea ce este intim; prietenie strīns?. 2. Cadru, cerc restrīns, familial. 3. (La pl.) Chestiuni personale.
   intitula, intitulez, vb. I. Tr. A da un titlu (unei scrieri, unei p.ersoane etc.); (refl.) a purta un titlu; a se numi.
   intolerabil, -ii, intolerabili, -c, adj. Care nu poate ii tolerat; de neīng?duit.
   intoleran??, intoleran?e, s.f. 1. Lips? de toleran??, de īng?duin??. 2. Incapacitate organic? de a suporta unele medicamente..
   intona, intonez, vb. I. Tr. 1. A executa, a cīnta un imn, o melodie, solemn?. 2. A rosti cu un anumit ton un cuvīnt, o fraz?.
   intonai ie. intona?ii, s.f. 1. Ac?iunea de a emite sunete; modul īn care sīnt emise sunetele. 2. Modula?ii, inflexiuni ale vocii īn timpul vorbirii sau cīntatului.
   intoxica, intoxic, vb. I. Tr. ?i refl. A(-?i) introduce īn organism substan?e toxice; a (se) otr?vi.
   intoxica?ie, intoxica?ii, s.f. Stare patologic? datorit? introducerii īn organism a unor substan?e toxice.
   intra1- Element de compunere insemnīnd „īn“, „īntre“, care serve?te la formarea unor adjective ?i a unor substantive.
   intr?2, intru, vb. I. Intr. 1. A trece din afar? īn?untru, dintr-un loc.deschis īntr-unul īnchis; a se introduce, a se b?ga; a p?trunde. 2. (Fig.) A se amesteca, a lua parte la...; a ajunge īrttr-o anumit? situa?ie. 3. A īncepe un serviciu, a se angaja īntr-o slujb?; a se īnscrie īntr-o organiza?ie, īntr-o asocia?ie etc. 4. A īnc?pea; (mat., despre numere) a se cuprinde de un num?r de ori īn alt num?r. 5. A fi necesar, a trebui (īn anumit? cantitate): la un costum intr? trei metri de stof?. G. A intra la sp?lat — (despre ?es?turi) a-?i mic?ora dimensiunile prin sp?lare.
   intracclul?r, -?, intracelulari, -e, adj. Care se afl? sau se petrece īn interiorul .celulelor.
   intrados, intradosuri, s.n. Fa?a interioar?, concav?, a unei bol?i, a unui arc etc.; fa?a inferioar? a unui plan?eu.
   intrarnont?n, -?, inlramontani, -e, adj. Care se afl? sau care se desf??oar? īntre culmile mun?ilor; care este īnconjurat de mun?i.
 279
INVENTAU
   intramuseul?r, -?, intranuiscul?ri, -e, adj. Care se afl? sau se petrece īn interiorul mu?chilor.
   intransigent, -?, intransigen?i, -te, adj. Care nu se abate de la un anumit principiu, carc nu accept? compromisuri.
   intransigen?? s.f. īnsu?irea de a fi intransigent.
   intranzitiv, intranzitive, adj. (Despre verbe)
 A c?rui ac?iune nu se exercit? īn mod nemijlocit asupra unui obiect.
   intrare, intr?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a intra; locul prin care se intr?; locul de acces īnlr-o cl?dire,' īntr-uri spa?iu īnchis. 2. Strad? mic?, fund?tur?. 3. Valoare care se īnregistreaz? īn patrimoniul unei īntreprinderi sau institu?ii.
 4. (Gib.) Born? de acces a unui element sau sistem .
   intravenos, -o?s?, intraveno?i, -oase, adj. (Despre injec?ii) Care se face īn ven?.
   intravilan, intravilane, s.n. Zon? care cuprinde * suprafa?a unui ora? sau a unui sat.
   intrepid, -?, intrepizi, -dc, adj. (Livr.) Cutez?tor, curajos.
   intriga, intrig, vb. I. Tr. A stīrni surprinderea sau curiozitatea cuiva; a provoca suspiciune.
   intrigant, -?, intrigan?i, -te, s.m. ?i f., adj. (Persoan?) care face intrigi (1).
   intrig?, intrigi, s.f. 1. Ac?iune, de obicei ascuns?, care folose?te mijloace nepermise pentru realizarea sau z?d?rnicirea unui lucru; uneltire. 2. Totalitatea īntimpl?rilor care "determin? ac?iunea unei opere literare ? epice sau dramatice.
   intrinsec, -?, intrinseci, -e, adj. Care constituie partea l?untric?, esen?ial?, a unui lucru; ceea ce are un lucru prin el īnsu?i (ex. valoare).
   intrīnd, intrinduri, s.n. Parte adīncit? īn zidul unei construc?ii, la o parcel?'de teren etc.
   introduce, introduc, vb. III. Tr. 1. A face s? intre, s? p?trund?; a b?ga, a vīrī; (refl.) a intra undeva (cu for?a sau pe furi?). 2. A face ca o persoan? s? fie primit? de cineva sau s? fie admis? īnlr-o organiza?ie. 3. A ajuta pe cineva s?· se ini?ieze īntr-o activitate, īntr-o problem?.
 4. A pune īn. practic?, .īn uz.
   introducere, introduceri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) introduce; includere, ad?ugare; .punere īn practic?. 2. Lucrare, studiu care cuprinde no?iunile elementare ?i 'preg?titoare ale unei discipline ?tiin?ifice. 3. Capitol la īnceputul unei lucr?ri, cuprinzīnd elemente necesare īn?elegerii ei; partea de la īnceput a unei compozi?ii muzicale.
   introductiv, -?, introductivi, -e, adj. Care ser-ve?le ca introducere; de la īnceput,.
   introspectiv, -?, introspectivi, -e, adj. Care se refer? la introspec?ie; bazat pe inlrtspec?ie.
   introspec?ie, introspec?ii, s.f. Observare a fenomenelor propriei con?tiin?e.
   intrus, -?, intru?i, -se, s.m. ?i f. Persoan? care se introduce undeva, sau la cineva, f?r? ca prezen?a s?-i fie necesar? sau solicitat?.
   intruziune, intruziuni, s.f. P?trundere a magmei īntre alte forma?ii geologice ale scoar?ei.
 P?mīntului; corp care ia na?tere prin acest proces.
   intui, intuiesc, vb. IV. Tr. A avea o intui?ie; a īn?elege ceva īn mod. nemijlocit; a sesiza.
   intuitiv, -ii, intuitivi, -e, adj. Bazat pe intui?ie, pe cunoa?terea nemijlocit? a realit??ii.
   iiitui?ic, intui?ii, s.f. 1. Capacitatea de a p?trunde īn mod direct, nemijldcit īn esen?a lucrurilor. 2. Descoperire brusc? a unui adev?r, a unei solu?ii.
   inum?n, -?, inumani, -e, adj. Neomenos, crud, feroce.
   inund:!, pers. 3 inund?, vb. I. Tr. (Despre ap?) A acoperi, prin rev?rsare, un teren; a p?trunde īn cantitate mare īntr-o min?, īntr-o sond? etc.
   inundabil, -?, inundabili, -e, adj. (Despre terenuri) Care poate fi inundat, care este expus inunda?iilor.
   inunda?ie, inunda?ii, s.f. Acoperire a unei por?iuni de uscat cu o mare cantitate de ap? (provenit? din rev?rsarea rīurilor sau din ploi); cantitate de ap? care inund? un teren.
   inutil, -?, inutili, -e, adj. Nefolositor; (adverbial) zadarnic, degeaba.
   inutilitate s.f. Faptul de a fi inutil, inutilizabil, -?, inutilizabili, -e, adj. Care nu poate fi utilizat.
   inuzitiit, -fi, inuzitali, -te, adj. (Livr.) Care nu se folose?te, care nu este īntrebuin?at.
   invada, invadez, vb. I. Tr. 1. (Mai ales despre armale) A ocupa prin violen?? un teritoriu str?in, provocīnd pagube; a cotropi. 2. (Fig.) A cuprinde, a cople?i.
   invadator, -oare, invadatori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?, armat?, stat) care invadeaz?; n?v?litor, cotropitor.
   invalid, -?, invalizi, -de, adj., sm. ?i f. (Persoan?) care are o infirmitate.
   invalid?, invalidez, vb. I. Tr. A declara ca nevalabil (un act de procedur?, o alegere), a infirma.
   invaliditate, invalidit??i, s.f. Starea celui invalid; infirmitate.
   invār s.n. O?el aliat, cu nn con?inut mare de nichel, cu coeficient de dilatare foarte mic, folosit īn construc?ia aparatelor ?i instrumentelor de precizie. ·
   invariabil, -5, invariabili, -e, adj. Care nu variaz?, nn se schimb?.
   invariant, invarian?i, s.m. (Mat.) Num?r, grup etc. care nu se schimb? fa?? de un grup de transform?ri.
   invazie, invazii, s.f. 3. N?v?lire nea?teptat? a unei armate inamice īntr-o ?ar?. 2. (Biol.) Apari?ie masiv? a unor parazi?i sau'd?un?tori īntr-o regiune.
   invectiv?, invective, s.f. Expresie violent?, jignitoare la adresa cuiva.
   invent?, inventez, vb. I. Tr. 1. A crea, a realiza ceva care nu exista pīn? atunci. 2. (Fig.) A scorni lucruri ncadev?rate.
   inventar, inventare, s.n. Document (list?, registru) īn care sint consemnate, sub aspect cantitativ ?i valoric, mijloacele pe care le posed?
1NVENTA1UA
 280
  Ia im moment dai o persoan? fizic? sau juridic?.
    invent?rii!, inventariez, vi). I. Tr. A īnregistra in inventar obiecte, bunuri ele.
    inventator, -oiiro, inventatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? caro a realizai o inven?,ie (1).
    inventiv, -ii, inventivi, -e, adj. Caro are talentul, capacitatea de a inventa.
                                                               inventivitate s.f. īnsu?irea do a fi inventiv, inven?ie, inwnfii, s.f. 1. Realizare tehnic? , nou?, care reprezint? un progres fa?? do reali-' z?rile anterioare alo tehnicii mondiale. 2. (Fig.) N?scocire de lucruri inexistente, neadov?ralc.
    invers, -fi, inver?i, -se, adj. (Adesea adverbial) Care este contrar direc?iei ini?iale sau fire?ti; (mat.) m?rimi invers propor[ionale = m?rimi caro depind īn a?a fel una de alta, īncīl dac? una se m?re?te do un num?r de ori, cealalt? se mic?oreaz? do acela?i num?r de ori.
    invers?, inversez, vb. I.Tr. A schimba, a r?sturna ordinea ini?ial? sau fireasc?; (fiz.) a schimba sensul, pe aceea?i direc?ie, al unei m?rimi vectoriale.
    inversiune, inversiuni, s.f. t. Schimbare, r?sturnare a sensului sau a ordinii obi?nuite. 2. Procedeu stilistic care const? īn schimbarea topicii normale a cuvintelor īn fraz?.
    inversiīr, inversoare, s.n. Dispozitiv care serve?te la schimbarea sensului mi?c?rii unei ma?ini, unui vehicul, unui curent electric, unui curent de fluid ctc.
    inverf?z?, inverlaze, s.f. Enzim? produs? (le drojdia do bere, caro transform? zah?rul īn glucoz? ?i īn frucloz?.
    invcrlf, invcrtesc, vb. IV. Ti;. A face o inversiune, a schimba, a transforma.
    investi, investesc, vb. IV. Tr. A face o investi?ie.
    investiga, inveslighcz, vb. I. Tr. A face investiga?ii.
    investiga?ie, investiga?ii, s.f. Cercetare sistematic? ?i am?nun?it? pentru a afla ccva.
    investi?ie, investi?ii, s.f. Totalitatea cheltuielilor efectuate pentru crearea do noi fonduri fixe, precum ?i pentru reconstruirea, l?rgirea ?i modernizarea celor existente.
    inveter?t, -?, inveteray, -Ic, adj. īnvechii īn rele, īn vicii.
    invidia, invidiez, vb. I. Tr. 1. A fi st?pīnit do invidie, a pizmui. 2. A rivni la ccva ce apar?ine al tuia.
    invidie, invidii, s.f. Sentiment egoist de p?rere de r?u, de necaz, provocat do succesele, do calit??ile, dc situa?ia bun? a altuia.
    invidios, -o?s?, invidio?i, -oase, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Plin de invidie; care denot? invidie. 2. S.m. ?i f. Om st?pīnit do invidie.
    invincibil,-?, invincibili, -c, adj.Care nu poate fi īnvins.
    inviolabil, -fi, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, īnc?lcat.
    inviolabilit?te s.f. Faptul de a fi inviolabil, invit?, nc/f, vb. I. Tr. A pofti pe cineva s? vin? undeva sau s? participe la ceva.
   invitat, -?, invita?i, -tc, s.m ?i f. Persoan? chemat? s? vin? undeva sau s? participe la ceva.
   invita?ie, invita;ii, s.f. Chemare, convocare; bilet, sau scrisoare prin care cinova este invitat undeva.
   invizibil, -?, invizibili, -c, adj. Care nu se vede sau nu poate fi v?zut..
   invoc?, invoc, vb. I. Tr. 1. A chema īn ajutor (o divinitate). 2. A cita, a se referi la ceva īn favoarea sa.
   invoca?ie, invoca?ii, s.f. Chemare īn ajutor; (spec.) chemare adresat? de poel muzei, pentru a-1 inspira.
   involueru, involucre, ?.n. Totalitatea bracteelor grupate la baza unei flori sau a unei, inflorescen?e.
   involunt?r, -?, involuntari, -e, adj. (Adesea adverbial) F?cut f?r? voie; neinten?ionat.
   involu?ie, involu?ii, s.f. 1. Transformare regresiv?; represiunea unui organ sau a organismului. 2. Revenirea la normal a unui organ (m?rit anterior).
   invulnerabil, -?, invulnerabili, -c, adj. .Care im poate fi r?nit; care nu poalo fi atacat sau īnvinuit.
   invulnerabilitate s.f. īnsu?irea de a fi invulnerabil.
   iobag, iobagi, s.m. ??ran dependent do st?-pīnul feudal c?ruia ora obligai s?-i fac? presta?ii īn munc? ?i īn nalur? sau īn bani.
   iob?gie s.f. Sistem de rela?ii do produc?ie feudale, bazat pe proprietatea privat? a feudalului asupra p?mīntului ?i a colorlallo mijloace de produc?ie, pe proprietatea incomplet? asupra iobagului ?i pe īnsu?irea rentei feudale, ioc adv. (Pop. ?i fam.) Nimic, deloc, iod s.n. Element chimic īn slare solid?, for-mīnd cristale negre, īntrebuin?at īn medicin?: linclur? de iod = solu?ie de iod īn alcool, folosit? pentru dezinfectarea r?nilor.
   iodoMnn s.n. Pulbere cristalin? galben?, cu miros puternic, īntrebuin?at? ca antiseptic.
   iodur?, ioduri, s.f. Compus al iodului cu un alt element sau cu un radical organic.
   irtl?, iole, s.f. Mic? ambarca?ie sportiv?, cu o vel?, condus? de o singur? persoan?.
   ion, ioni, s.m. Particul? īnc?rcat? electric pozitiv sau negativ datorit? pierderii sau cī?li-g?rii unuia sau mai multor electroni. .
   ionatan, (1) ionatani, s.m., (2) ionalanc, s.n. 1. S.m. Soi do m?r originar din America do Nord. 2. S.n. Fructul ionatanului (1), de culoare ro?ie, cu gust dulce-acri?or.
   ionic, -u, ionici, -e, adj. Ordin ionic = ordin arhitectonic (ap?rut īn Grecia), caracterizat prin coloane-zvelte, al c?ror capitel este decorat cu volute.
   ioniza, ionizez, vb. I. Tr. (Fiz.) A produce ioni liberi īn masa unui gaz sau a unor lichide.
   ionizant, -?, ionizan?i, -tc, adj. (Fiz.; despre agen?i sau factori fizici) Caro poate ioniza.
   ioniz?rc, ionizuri, s.f. 1. Ac?iunea dc a ioniza. 2. Tratament care const? īn introducerea de ioni īn organism.
 I
                                                                                                                             LRJ.AXni:·/
 IHMILIC
ei; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Irlanda. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Irlandei.
   irinilic, imiilici, s.m. Moned? turceasc? de aur, caro a circulat ?i la noi īn sec. XIX.
   ironic, -u, ironici, -e, adj. Caro con?ine .sau exprim? o ironie; c?ruia īi place s? fac? ironii.
   ironie, ironii, s.f. Vorb? sau expresie cave con?ine o u?oar? batjocur? la adresa cuiva sau a ceva.
   ironiza, ironizez, vb. I. Tr. A spune ironii la adresa cuiva; a avpa o atitudine ironic?, batjocoritoare fa?? cie cineva.
   iroseai», iroseli, s.f. Faptul de a (se) irosi; risip?.
   irosi, iroscsc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) risipi, a (se) pierde; (refl.) a se īmpr??tia īn toate p?r?ile.
   irozi s.m. pl. Spectacol de teatru popular īn care se dezvolt? motive religioase īntr-o viziune autohton?; vicleim.
   trupe, ir?p, vb'. III. Intr. A se manifesta brusc ?i cu putere, a izbucni; a ?ī?ni.
   irup?ie, irup?ii, s.f. Izbucnire violent?, ?ī?-nire.
   isc?, isc, vb. I. Refl. A se produce pe nea?teptate, a se na?te, a se ivi; (tr.) a face s? se nasc?, a provoca.
   isc?li, isc?lesc, vb. IV. Refl. A-?i scrie numele pe o scrisoare, pe o cerere; (tr.) a Semna un act.
   isc?litur?, isc?lituri, s.f. Numele unei persoane scris de ea īns??i pe un act, pe o scrisoare etc.
   iscoad?, iscoade, s.f. Persoan? care iscode?te; spion.
   iscodi, iscodesc, vb. IV. Tr. 1. A cerceta cu aten?ie (?i īn ascuns) pentru a afla o tain?; a spiona. 2. A pune cuiva īntreb?ri insistente pentru a afla ceva. 3. A n?scoci un lucru.’ iscoditor, -oāro, iscoditori,,-oare, adj. 1. Care iscode?te, care caut? s? afle o tain?. 2. Care caut? s? p?trund? cu mintea, s? afle, s? cunoasc?.
   iscusin??, iscusin?e, s.f. Īndemīnare, dib?cie, pricepere.
   iscusit, -?, iscusi?i, -te, adj. 1. Priceput, dibaci, īndemīnatic. 2. F?cut cu iscusin??, islamism s.n. Mahomedanism, islandez, -?, islandezi, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Islanda sau la popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Islanda. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Islandei..
   ison s.n. Acompaniament muzical format din sunete prelungite; a-i ?ine cuiva isonul = a acompania o melodie; (p. ext.) a aproba ?i a sus?ine vorbele sau faptele cuiva.
   isop s.n. Ulei parfumat sau parfum extras din frunzele unui arbust exotic.
   isoscel, isoscele, adj. (Despre triunghiuri) Care are dou? laturi egale.
   isp??i, isp??esc, vb. IV. Tr. A r?scump?ra prin suferin?? o gre?eal? sau o vin?; a-?i lua pedeapsa.
   isp??itor, -oāre, isp??itori,, -oare, adj. Care isp??e?te o vin? sau o gre?eal?; (fam.) ?ap isp?-
                                                                  / 282
?itor — persoan? asupra c?reia se arunc? vina pentru o gre?eal? a alinia.
   ispit?, ispite, s.T. Ceea ce atrage, ademene?te; tenta?ie; īndemn la r?u.
   ispiti, ispitesc, vb. IV. Tr. 1. A atrage, a ademeni, a tenta, a seduce. 2. A c?uta s? afli ceva, a cerceta, a descoase.
   ispititor, -oiire, ispititori, -oare, adj. Care ispile?ie, ademenitor.
   ispr?vit, ispr?vi, s.f. 1. .Fapt? sau 'ac?iune dus? pīn? la cap?t. 2. Succeā, reu?it?. 3. Fapt? ie?it? din comun; (fam.) pozn?, n?zdr?v?nie.
   ispravnic, ispravnici, s.m. (īn trecut) Dreg?tor īns?rcinat cu conducerea unui juSe? sau a unui ?inut.
   ispr?vi, ispr?vesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) termina, a (se) sfir?i; a (se) īnf?ptui, a (se) realiza.
   ispravnicii, ispr?vnicci, s.m. (īn trecut) Supraveghetor al arga?ilor la o mo?ie.
   ispr?vnieio, ispravnicii, s.f. Institu?ia condus? de un ispravnic; func?ia de ispravnic.
   isteric, -?, isteriei, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care sufer? de isterie.
   istoriciilo s.f. pl. (Fam.) Acces de isterie, isterie, isterii, s.f. Boal? nervoas?, caracterizat? prin convulsii ?i prin accese de rīs sau de plīns.
   iste?, -cāt?, iste?i, -e, adj. Ager la minte, de?tept, priceput. ,
   iste?ime, iste?imi, s.f. Agerime de minte, inteligen??, iscusin??, pricepere.
   istm, istmuri, s.n. Fi?ie īngust? de p?mīnt care leag? dou? continente sau o peninsul? .de un continent.
   istoric, -?, istorici, -e, adj., s.n., s.m. 1. Adj. Care apar?ine istoriei, referitor la istorie; care are o mare importan?? īn dezvoltarea societ??ii. 2. Adj. Caro relateaz? fapte din istorie; care prezint? faptele īn ordine cronologic?. 3. S.n. Expunere ampl? a unei īntīmpl?ri, a unui eveniment. 4. S.m. Specialist īn-istorie.
   istorice?te adv. Din punct de vedere istoric, istorie, istorii, s.f. 1. Proces obiectiv al dezvolt?rii fenomenelor īn natur? ?i īn societate. 2. ?tiin?? care studiaz? dezvoltarea societ??ii, precum ?i legile care guverneaz? aceast? dezvoltare; scriere care relateaz? fapte legate de aceast? ?tiin??. 3. ?tiin?? care studiaz? dezvoltarea ?i schimb?rile succesive īntr-un anumit domeniu:’ istoria artelor. 4. Povestire, nara?iune.
5.  (Fam.) Īntīmplare, p??anie; pozn?.
   istorioar?, istorioare, s.f. Scurt? povestire distractiv?, de obicei pentru copii.
   istoriograf, istoriografi, s.m. (īn trecut) Persoan? īns?rcinat? īn mod oficial s? scrie istoria unei epoci, a unei domnii.
‘ istoriografie, istoriografii, s.f. 1. ?tiin?? auxiliar? a istoriei, care se ocup? cu studiul operelor ?i al concep?iilor istorice. 2. Totalitatea scrierilor istorice dintr-o ?ar? sau dintr-o anumit? perioad?.
   istorisi, istorisesc, vb. IV. Tr. A relata o īntīmplare, a expune, a povesti.
IZBELI?TE
   istorisire, istorisiri, s.f. Ac?iunea de a istorisi·, povestire.
   istorism s.it. Principiu al dialecticii potrivit c?ruia fenomenele realit??ii trebuie privite īn evolu?ia lor istoric? ?i in leg?tur? cu condi?iile concrete care le-au generat.
   istfiv s.n.' (Pop.) De istov = complet, īn īntregime; f?r? istov — f?r? īncetare.                    "
   istovi, istovesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) obosi peste m?sur?, a (se) extenua.
   istovitor, -oare, - istovitori, -oare, adj. Care istove?te. ,
   istroromān, -?, istroromāni, -e, s.m. ?i f., adj.
1.  S.m.?i f. Persoan? care face parte dintr-o popula?ie romāneasc? ce tr?ie?te > īn peninsula Istria. 2. Adj. Care se refer? ia istroromāni (1); (substantivat, f.) dialect al limbii romāne vorbit de istroromāni.
   i?lic, i?lice, s.n. C?ciul? mare de blan? sau ele postav, rotund? sau cu fundul p?trat, purtat? odinioar? do domni ?i de boieri, iar mai tīrziu ?i de negustori.
   italiin, -ii, italieni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care serefer? la Italia sau la popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Italia. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Italiei.
   italianc?, italience, s.f. Femeie care face parte din poporul italian.
   italic, -?, italici, -e, adj., Care ?ine de Italia antic?, privitor la Italia antic?.
   italienesc, -c?sc?, italiene?ti, adj. Italian (1). italiene?te adv. In felul italienilor; īn limba italian?.
   italienism s.n. Curent lingvistic ini?iat de
I.  Heliade-R?dulescu, care c?uta s? apropie, prin mijloace artificiale, limba romān? do cea italian?.
   itinerant, -?, itineran?i, -te, adj. Care se deplaseaz? din loc īn loc pentru a desf??ura o anumit? activitate.
   itinerar, itinerare, s.n. Drumul pe care circul? un vehicul sau pe care se desf??oar? o c?l?torie; indicator cuprinzīnd orele' de trecere prin anumite. puncte a vehiculelor de transport in comun.
   if?ri s.m. pl. Pantaloni ??r?ne?ti, lungi ?i strim?i, confec?iona?i dintr-o ?es?tur? de bumbac sau de līn?.
   i?u, i?e, s.f. Dispozitiv al r?zboiului de ?esut, constīnd dintr-o serie de cocle?e a?ezate vertical īntre dou? vergele, prin care se trec firele de urzeal?.
   i?i, i?esc, vb. IV. Refl. A se ivi, a se ar?ta pu?in, pentru un moment.
   iubi, iubesc, vb. IV. Tr. 1., A nutri o mare afec?iune pentru o persoan? de sex opus, a fi īndr?gostit de cineva; (refl. recipr.) a’ avea re-, la?ii de dragoste cu cineva. 2. A ?ine foarte mult la cineva sau la ceva.
   iubire, iubiri,s.f. Faptul de a (se) iubi; sen- ' liment de dragoste pentru o persoan? de sex opus; sentiment de afec?iune, de pre?uire pentru cineva sau ceva.
   iubit, -?, iubi?i, -te, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Pe care cineva īl iube?te, care este drag cuiva. 2.
S.m. ?i f. Persoan? care este īn rela?ii’de dragoste cu o persoan? de sex opus. ,
   iubitor, -oiire, iubitori, -oare, adj. Care iube?te, care este plin de dragoste, de afec?iune.
   Iudaic, -ii, iudaici, -e, 'adj.· Care se refer? la Iudeea sau la popula?ia ei.
   iii  d?, iude, s.f. Om f??arnic, ipocrit; tr?d?tor, iudeu, iudei, s.m. Persoan? care f?cea parte din popula?ia Iudeii.
   iuft s.n. Piele de bovine din care se fac fe?e de īnc?l??minte.
   iiig?r, iug?re, s.n. Veche unitate de m?sur? pentru suprafe?e agrare (egal? cu 0,5775 ha), folosit? īn Transilvania.
   iugoslav, -ii, iugoslavi, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Iugoslavia sau la popula?ia ei. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din popula?ia Iugoslaviei.
   iulian adj. Calendar iulian = calendar instituit din ordinul lui Iuliu Cezar īn anul 46 ī.e.n. iulie s.m. A ?aptea lun? a anului, iunie s.m. A ?asea lun? a anului, iure?, iure?uri, s.n: Asalt, n?val?, atac; mers impetuos; fug?, goan?.
   iurt?, iurte, s.f. Locuin?? de form? conic? sau de cupol?, acoperit? cu pīsl?, obi?nuit? la popula?iile nomade din Asia Central?. ·.
   iut? s.f. 1. Plant? anu'al? cu tulpina īnalt? pīn? la 3 m, cultivat? pentru fibrele textile care se extrag din tulpin?. 2. Fibr? textil? ob?inut? din tulpina acestei plante ?i folosit? la fabricarea de frīnghii, saci, covoare etc.
   iute, iu?i, adj. 1. Care ac?ioneaz? repede; care se produce repede, f?r? īntīrziere. 2. Care alearg? cu repeziciune; (adverbial) īn grab?. 3. Care se sup?r? u?or; violent. 4. (Despre alimente) Cu gust īn?ep?tor, pi?c?tor.
                                                                 iu?eal?, iu?eli, s.f. Vitez? mare, repeziciune, iu?i, iu?esc, vb.,IV. 1. Tr. ?i refl. A face s? devin? (sau a deveni) iute īn mi?c?ri; a (se) gr?bi. 2, Refl. (Despre alimente) A c?p?ta un gust īn?ep?tor, pi?c?tor.
   iv?r, iv?re, s.n. Clan?? (la u??); z?vor, īncuietoare.
   iveal? s.f. A ie?i la iveal? = a ap?rea, a se manifesta; a scoate (sau a da) la iveal? = a da pe fa??, a face cunoscut; a publica, a tip?ri. . ivi, ivcsc, vb. IV. Refl. A se ar?ta (pe nea?teptate), a ap?rea dintr-o dat?. ivoriu s.n. Filde?.
   iz, izuri, s.n. Miros deosebit, specific; miros (?i gust) nepl?cut.
   izb?, izbe, s.f. Cas? ??r?neasc? (de lemn) specific? unor sate ruse?ti.
   izbiiTĪ, izb?vesc, vb. IV. Tr. ?i refl. (īnv.) A sc?pa (pe cineva) dintr-o primejdie, dintr-o boal? ele., a (se) salva, a (se) mīntui.
   izb?vitor, -Oiire, izb?vitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care izb?ve?te.
   izbeli?te s.f. (Pop.) De izbeli?te .= (l?sat) la voia īntīmpl?rii.·
IZBI
 284
     izbi, izbesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) lovi cu putere; a (se) trīnti; a (se) arunca cu violen?a, a (se) n?pusti. 2. Tr. (Fig.) A impresiona' puternic, a bate la ochi, a surprinde pe cineva.
     i/.bitijr, -oārc, izbitori., -oare, adj. Care bate la ochi, care impresioneaz? puternic.
     izliītfiru, izbituri, s.f. Lovitur? puternic?, izbīndii, izbinzi, s.f. Victorie, biruin??; reu?it?, succes.
     izbīndi, izbindesc, vb. IV. Intr. 1. A īnvinge, a birui. 2. A reu?i īntr-o .ac?iune.
     izbucni, izbucnesc, vb. IV. Intr. 1. A se produce brusc ?i cu putere; a se ivi deodat?, pe nea?teptate. 2. (Despre sunete, vorbe) A r?suna deodat?, cu putere.
     izbuti, izbutesc, vb. IV. Tr. ?i intr. A ajunge la rezultatul dorit, a reu?i. ’
                                                           izgoni, izgonesc, vb. IV. Tr. A sili pe cineva s? plece, s? p?r?seasc? locul, a alunga, a goni. izlaz, izlazuri, s.n. Ima?, p??une, izmana, izmene, s.f. (Mai ales la pl.) Obiect de lenjerie b?rb?teasc?, īn form? de pantaloni, care acoper? corpul de la talie īn jos.
     izm? s.f. Plant? erbacee cu flori mici, ro?ii-violete, folosit? īn industria farmaceutic?; izm?-crea?? = specie de izm? cultivat?, cu frunze cre?e, folosit? la prepararea unor medicamente.
     izmeneal?, izmeneli, s.f. (Fam.) Faptul de a se izmeni.                       ,
     izmeni, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se purta afectat, a se fandosi.
     iznoāv?, iznoave, s.f. (īnv.) De iznoav? = din nou, īnc? o dat?.
     izobar, -?, izobari, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Fiz.; despre transform?rile de stare) Care se face la
   o. presiune constant?. 2. Adj. Linie (sau curb?) izobar? (?i substantivat, f.) = linie caro une?te, pe o hart?, punctele cu aceea?i presiune atmosferic?. 3. S.f. (Fiz.) Curb? care reprezint? pe o diagram? de stare o transformare izobar? (1)· izobata, izobate, s.f. Lime care une?te, pe o hart?, punctele de pe suprafa?a P?mīntului cu aceea?i adīncime īn raport cu o suprafa?? reper.
                                                        izocor, -?, izocori, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Despre transform?rile de stare) Care are loc la un vo-, lum constant. 2. S.f. Curb? care reprezint? pe
   o  diagram? de stare o transformare izocor? (1).
     izocrone adj. f. pl. (Despre fenomene) Care se repet? īn mod identic dup? o perioad? de timp.
     izoedrie, -?, izoedrici, -e, adj. (Despre corpuri geometrice) Care are toate fe?ele egale.
     izola, izolez, vb. I. 1. Tr. A desp?r?i, a separa.
   2. Tr. A īmpiedica trecerea dintr-un mediu sau dintr-un sistem fizic īn altul a unor forme de energie sau a unor substan?e. 3. Refl. (Despre oameni) A se īndep?rta de societate; a tr?i retras.
   izoliuit, -ii, izolan?i, -Ic, adj. 1. (?i substantivat ,m.; despre maieriale) Care are proprietatea de a izola (2).2.Limb? izolant? = limb? care nu are afixe, raportul dintre cuvinte fiind determinat de ordinea acestora, de accent etc:
   īzolaMr, -oare, izolatori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care izoleaz?. 2. S.n. (Electr.) Pies? care serve?te Ia izolarea unui conductor.
   izola?ie, izola?ii, s.f. Strat de material ī/.o-lant.
   izomer, -?, izomeri, -e, adj., s.m. (Substaiil?) care prezint? izomerie.
   izomerie s.f. Proprietate a unor substan?e, ale c?ror molecule sīnt alc?tuite din acela?i num?r ?i fel do atomi, de a avea propriet??i fizice ?i chimice diferite, din cauza modului diferit de legare a atomilor īn molecul?.
   izomorf, -?, izomorfi, -e, adj. Care prezint? izomorfism.
   izomorfism s.n. Proprietate a unor substan?e cu compozi?ie chimic? diferit? de a prezenta acelea?i forme cristalografice.
   izopiid, 'izopodc, sin. (La pl.) Ordin do crustacee cu ?apte segmente toracice, fiecare cu cīte o pereche de picioare, toate avīnd aceea?i conforma?ie; (?i la sg.) crustaceu din acest, ordin.
   izopren s.m. Hidrocarbur? nesatural?, prin a c?rei polimerizare se ob?ine cauciuc.
   izotirm, -?, izotermi, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Fiz.; despre transform?rile de stare) īn decursul c?reia temperatura r?mīne constant?. 2. S.f. Curb? care reprezint? īntr-o diagram? de stare punctele cu aceea?i temperatur?; linie care une?te pe h?r?ile climatologice punctele cu aceea?i temperatur? a aerului, a apei sau a solului.
   izotrtp, izotopi, s.m. Atom avind acela?i num?r atomic cu un alt atom, dar care difer? de acesla prin num?rul de mas?, adic? prin num?rul do neutroni.
   izotrop, -a, izotropi, -e, adj. (Despre corpuri) Care prezint? acelea?i propriet??i in orice direc?ie.
   izraelit, -?, izraeli?i, -le, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? de religie mozaic?. 2. Adj. Evreiesc.
   izvod, izvoade, s.n. (īnv.) 1. īnsemnare; list?, registru. 2. Manuscris, text; document. 3. Concept, schi??, model.
   izvodi, izvodesc, vb. IV. Tr. (īnv.) 1. A crea, a inventa, a n?scoci, a pl?smui. 2. A alc?tui; a compune, a redacta.
   izvir, izvoare, s.n. 1. Ap? subteran? care iese la suprafa??; locul de unde izvor??te o ap?. 2. Surs? de lumin? sau de c?ldur?. 3. (Fig.) Lucru din care provine ceva; obīr?ie, origine. 4. Document (?tiin?ific, istoric etc.).
   izvorī, pers. 3 izvor??te, vb. IV. Intr. 1. (Despre ap?) A ie?i din p?mīnt; (fig., despre lacrimi, sīnge etc.) a īncepe s? curg?. 2. (Fig.) A ie?i la iveal?; a lua na?tere; a rezulta.
   ī s.ra. invar. A dou?sprezecea liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
   īmbarca, īmbarc, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) urca pe o nav? sau (p. ext.) intr-un vehicul terestru ori aerian, pentru a face o c?l?torie.
                               īmtmi?j īmb?iez, vb. I. Refl. A face baie. īmb?ls?ma, īmb?ls?mez, vb. I. Tr. 1. (Despre flori, parfumuri) A parfuma, a īnmiresma (aerul). 2. A impregna un cadavru cu substan?e chimice care īmpiedic? putrefac?ia.
   īmb?rb?ta, īmb?rb?tez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) īncuraja, a(-?i) face curaj.
   īmb?ta, īmbāt, vb. 1.1. Refl. A se ame?i de b?utur?, a ajunge īn stare de be?ie; (despre miresme) a ame?i. 2. Tr. (Fig.) A incinta, a fermeca.
   īmb?t?tor, -o?re, īmb?t?tori, -oare, adj. (Despre miresme, arome) Care ame?e?te, care tulbur?.
   īmb?trīni, īmb?trīnesc, vb. IV. 1. Intr. A deveni b?trīn. 2. Tr. A face pe cineva s? devin? (sau s? par?) b?trīn. 3. Intr. (Despre materiale) A-?i schimba īn. mod lent structura ?i propriet??ile caracteristice.
   īmbel?ug?re s.f. Bel?ug; abunden??, īmbel?ugat, -?,' īmbel?uga?i, -te, adj. Care are din abunden?? cele necesare; care exist? din bel?ug-
   īmlii?, īmbii, vb. I. Tr. A īndemna pe cineva s? fac? sau s? primeasc? ceva; (fig.) a atrage, a ispiti.
   īmbib?, īmbib, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) p?trunde, a (se) umple (de un lichid, de un miros etc.).
   īmbietor, -o?re, īmbietori, -oare, adj. Care imbie; care ademene?te, ispititor.
   īmbin?, īmbin, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) asambla, a (se) uni, a (se) lega s’trins.
   īmbin?m, īmbin?ri, s.f. ī. Ac?iunea de a (se) īmbina; asamblare a elementelor-componente ale unui sistem tehnic. 2. Locul unde se realizeaz? o īmbinare (1).
   īmbīcse?l?, īmbīcseli, s.f. Faptul de a fi īm-bīcsit; starea a ceea ce este īmbīcsit.
   Smbīcsi, īmbīcsesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) umple (de murd?rie, de praf, de miros etc.)
   īmbl?ciu, hnbl?cie, s.n. Unealt? agricol? rudimentar?, format? dintr-un b?? de lemn legat prin curele de o coad? lung?, cu care se īm-bl?tesc grīnele.
   īmbl?ni, īmbl?nesc, vb. IV. Tr. A c?ptu?i cu blan? un obiect de īmbr?c?minte.
   īmbia?i, īmbl?tesc, vb. IV. Tr. A bate cerealele cu īmbl?ciul pentru a scoate semin?ele din spic.
   īmblīnzi, īmblīnzesc, vb. IV. 1. Tr. A deprinde un animal s?lbatic s? se supun? omului. 2. Tr. ?i refl. (Despre oameni) A face s? devin? (sau a deveni) (mai) blīnd.
   īmblīnzittīr, -o?re, īmblīnzitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu īmblīnzirea animalelor s?lbatice.
   īmboboci, pers. 31 īmboboce?te, vb. IV. Intr. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a īncepe s? se desfac?.
   īmbog??i, īmbog??esc, vb. IV. 1. Refl. A strīnge bog??ii; a deveni bogat. 2. Tr. A dezvolta, a m?ri.
   īmboldi, īmboldesc, vb. IV. Tr. A īndemna un animal la mers (lovindu-1); (fig.) a stimula, a īndemna la o ac?iune.
   īmboln?vi, īmboln?vesc, vb. IV. Refl. A deveni bolnav.
   īmbr?c?, īmbr?e, vb. I. 1. Refl. ?i tr. A-?i pune (sau a-i pune cuiva) hainele pe corp. 2. Refl. ?i tr. A-?i procura (sau a-i procura cuiva) īmbr?c?mintea necesar?. 3. Tr. A acoperi cu hīrtie copertele unei c?r?i, ale unui caiet etc.; a acoperi un obiect cu un strat sub?ire de metal pre?ios.                             '
   īmbr?c?minte, (2) īmbr?c?min?i, s.f. 3. Obiect confec?ionat din ?es?turi, blan?, piele etc. cu care se īmbrac? corpul omenesc; totalitatea obiectelor folosite la īmbr?cat. 2. Strat de material aplicat pe suprafa?a unei construc?ii pentru a o proteja; strat de material a?ezat pe funda?ia unui drum.
   īmbr??i?a, īmbr??i?ez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. re-cipr. A (se) cuprinde cu bra?ele, a (se) strīnge īn bra?e. 2. Tr. (Fig.) A īnv?lui, a cuprinde din-tr-o privire; a include īn sfera preocup?rilor.
3. Tr. (Fig.) A-?i īnsu?i o idee, o doctrin?; a se īncadra īntr-o profesiune.
Ir.IBHlNCI
   īmbrinci, īmbrīnccsc., vb. IV. Tr. ?i refl. rocipr. A(-?i) (la bi'īnci, a (se) īmpinge cu violen??.
   imbrohorii, īmbrobodesc, vb. IV. 1. Iīefl. A-?i acoperi capul cu o broboad?, cu un v?l etc. ‘2. Tr. (Fig.) A īn?ela pe cineva, a-1 face s? nu vad? adev?rul.
   īmbuc», īmbuc, vb. I. 1. Tr. A apuca cu gura; a īnghi?i; a mīnca pu?in ?i īn grab?. 2. Refl. (Despre piese) A se īmpreuna, a se īmbina, a se. asambla.
   īmbuc?l?ti, īmbuc?t??csc, vb. IV. Tr. A t?ia īn buc??i.
   īmbuc?tur?, īmbuc?turi, s.f. Cantitate dinlr-un aliment care se poate lua o dat? īn gur?.
   īmlmciiriittfr, -oārc, īmbucur?tori, -oare, adj. Care bucur?, care produce bucurie.
   īmbufna, īmbufnez, vb. I. Refl. A se sup?ra; a se bosumfla.
   īmbuib?, īmbuib, vb. I. Refl. A se īndopa cu mīucare ?i cu b?utur?; a (r?i īn bel?ug.
   īmbujora, īmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se īnro?i; (despre oameni) a se aprinde la fal?.
   īmbulzeal?, īmbulzeli, s.f. īngr?m?dire mare de oameni, īnghesuial?.’ īmbulzi, īmbulzesc, vb. IV. Refl. Ase īngr?m?di, a se īnghesui.
   īmbuna, īmbunez, vb. 1.1. Tr. A face pe cineva s? devin? mai bun; a īmblīnzi. 2. Tr. ?i refl. A-?i uita (sau a face pe cineva s?-?i uite) necazul, sup?rarea, a (se) īmp?ca, a (se) calma.
   īmbun?t??i, īmbun?t??esc, vb. IV. Tr. A aduc.e ceva īn stare mai bun?; a spori calit??ile unui material; a ameliora.
   īmbuteli?, īmbutclicz, vb. I. Tr. A introduce un fluid īn butelii.
   īmpachetai, īmpachetez, vb. I. Tr. 1. A īnf??ur? (īn hīrtie, īn pīnz? etc.) unul sau mai multe obiecte, f?cīnd un pachet; a ambala (mobile, lucruri etc.). 2. A īnveli o parte bolnav? a corpului īn comprese cu n?mol.
   īmp?ca, īmpac, vb. I. 1. Refl. recipr. A restabili īn?elegerea, raporturile de prietenie cu cineva. 2. Tr. A lini?ti, a potoli pe cineva. 3. Refl. A se obi?nui, a se deprinde cu ceva.
   īmpieiui, /mp?ciuiesc, vb. IV. Tr. A convinge s? se īmpace cu cineva.
   īmp?ciuitor, -oiire, īmp?ciuitori, -oare, adj. Care īmp?ciuie?te.
   īmp?ciuitorism s.n. Atitudine de īng?duin?? fa?? de gre?eli; tendin?? de īmp?care a unor divergen?e.
   īmp?duri, īmp?duresc, vb. IV. Tr. A planta' arbori pentru a forma o p?dure.
   īmp?durit, -?, īmp?duri?i, -te, adj. Acoperit cu p?duri.
   īnip?i?, īmp?iez, vb. I. Tr. A umple cu paie pielea jupuit? de pe un animal, redīnd forma corpului acestuia.
   īmp?ienjeni, pers. 3 īmp?ienjene?te, vb. IV. Refl. 1. A se acoperi cu pīnz? de p?ianjen. 2. (Despre ochi) A-?i pierde puterea de a distinge cu claritate; (despre privire) a se tulbura, a-?i pierde limpezimea.
   īmp?mīnteni. īmp?mīntcncsc, vb. IV. Refl. A si: stabili undeva, integrindu-se īn via?a localnicilor.
   īmp?na, īmp?nez, vb. I. Tr. 1. A īnfige īntr-o bucal? de carne sau īnlr-o legum? buc??ele de sl?nin?, de usturoi etc. 2. A asambla dou? sau mai multe obiecte cu ajutorul uuei pene1 (-1).
   īmp?rat, īmp?ra?i, s.m., Suveranul unui imperiu.
   īmp?r?teas?, īmp?r?tesc, s.f. So?ia unui īmp?rat. sau femeie care conduce un imperiu.
   īmp?r?tesc, -c?sc?, īmp?r?te?ti, adj. 1. De īmp?rat; care apar?ine unui īmp?rat. 2. M?ru?, maiestuos.
   īmp?r?te?te adv. Ca īmp?ra?ii; foarte bine, excelent.
   īmp?r??ie, īmp?r??ii, s.f. Imperiu; īmp?r??ia cerului — (in credin?a cre?tin?) rai.
   īmp?rt??anie, īmp?rt??anii, s.f. Ritual cre?tin care const? īn gustarea de c?tre credincio?i a vinului ?i a pīinii sfin?ite de preot, (simbolizīnd sīngele ?i trupul lui Ilristos); cuminec?tur?.
   īmp?rt??i, īmp?rt??esc, vb. IV. 1. Tr. A dest?inui cuiva un gind, o idee. 2. Tr. A fi de acord cu p?rerile, cu sentimentele cuiva. !!. Refl. A se face p?rla? la ceva. 4. Refl. ?i tr. 'A primi (sau a da) īmp?rt??ania.
   īmp?r?eal?, īmp?r?eli, s.f. Faptul do a īmp?r?i ceva.
   īmp?r?i, īmpart, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) separa īn p?r?i, a (se) diviza; (Ir.) a repartiza, a distribui; (mat.) a efectua opera?ia īmp?r?irii.
   īmp?r?ire, īmp?r?iri, s.f. Ac?iunea de a (se) īmp?r?i; (mat.) opera?ie prin care se stabile?te de cile ori un num?r se cuprinde īn altul.
   īmp?r?i?ii', īmp?r?itori, s.m. Num?r prin caro se īmparte alt num?r.
   īmp?trit, -?, īmp?tri?i, -te, adj. De patru ori mai mare.
   īmp?turi, īmp?turesc, vb. IV. Tr. A strīngc o stof?, o hain? ele., īndoind-o de mai multe oii.
   īmp?timi, īmp?unez, vb. I. Refl. A se f?li, a se fuduli.
   īmpelifat, -?, Impcli?a?i, -te, adj. Afurisit, blestemat, īndr?cii; drac īmpcli?at, se spune despre un copil neaslīmp?ral; (substantivat m., art.) dracul.
   īmpcrcehciī, īmpcrechcz, vb. I. 1. Tr. A uni formīnd o pereche. 2. Refl. A se īmpreuna, a s?-vīr?i actul sexual.
   īmpestri?a, īmpestri?ez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) face pestri?.
   īmpiedic?, īmpiādic, vb. I. 1. Refl. A se Iovi (īn mers) de ceva; (fig.) a da mereu peste cineva sau ceva care stinghere?te. 2. Tr. A pune piedic? Ia picioarele unui animal; a frīna ro?ile unui vehicul; a pune [liedica Ia mecanismul unei arme de foc. 3. Tr. (Fig.) A nu l?sa pe cineva s? fac? ceva.
   īmpietri, īmpietresc, vb. IV. 1. Refl. A deveni tare ea piatra. 2. Intr. (Fig.) A r?mine nemi?cat, a īncremeni, a.īnlemni. 3. Refl. (Fig.) A deveni insensibil.
 ; face des,
 īmpreuna ctiona un . 2. Ti·. A L SC līicru-
 1. (Despre 1 īn mers; i-se; (fig., . 2. A se
 confec?io-
 completa, lini, a (se)
 ! dezvolta, ... 5. Refl. īntregime;
 :fl. A (se)
 r. ?i refl.
 tefl. ?i tr. 3abe.
 Lefi. A r?-; a se induce ceva
 a.
 pune etc.)
 Lefi. A se
 3fl. A pune povar?. -oare, adj.
 I. ?i tr. A te p?r?i, a r?spīndi, a
 1. R?spīn-Distrat, z?-
 se) īmpr??-a unor ra-
lJUtfSJ Ī1MI3             t1 yiJUnjliy?.    iwufifyui,
a asedia.
   īmpreun?, īmpreunez, vb. I. 1. Tr. ?: refl. A (se) strīnge laolalt?; a (se) uni. 2. Refl. recipr. A s?vīr?i actul sexual. Prez, ind. ?i īmpreun. īmpreunii adv. La un loc, laolalt?, īmpricinat, -ā, īmpricina?i, -le, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) implicat? īntr-un proces, īntr-mi conflict.
   īmprieteni, īmprietenesc, vb. IV. Refl. A deveni prieten eu cineva.
   īmprim?v?r?, pers. 3 īmprim?v?reaz?, vb. I. Refl. iinpers. A se face prim?var?; a se despri-m?v?ra.
   īmpropriet?ri, īmpropriet?resc, vb. IV. Tr. A face un act do īmpropriet?rire.
   īmpropriet?rire, īmpropriet?riri, s.f. Ac?iunea de a īmpropriet?ri; act prin care statul atribuie cuiva dreptul de proprietate asupra unui teren sau a unei construc?ii.
   īmprosp?ta, īmprosp?tez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) reīnnoi; a (se) īnviora.
   īmpro?c?, īmpro?c, vb. I. Tr. 1. A īmpr??tia ap? sau noroi, stropind īn toate p?r?ii». 2. A arunca īntruna (īn toate p?r?ile) proiectile, pietre etc. 8. (Fig.) A arunca asupra cuiva cuvinte injurioase.
   īmprumut, īmprumuturi, s.n. 1. Faptul de a īmprumuta; obiect sau sum? de bani īmprumutat?. 2. Guvīnt, construc?ie lexical? luat? din alt? limb?.
   īmprumuta, īmprumut, vb. I. Tr. 1. A da cuiva (sau a lua do la cineva) un lucru sau o sum? de bani sub rezerva restituirii. 2. A lua de la altul un obicei, o idee.
   īmpuiā, tmpuiez, vb. I. Tr. A-i īmpuia cuiva capul (sau urechile) = a-i repeta cuiva ceva īn mod insistent, a ame?i cu vorba.
   īmpunge, īmpung, vb. III. Tr. 1. A vīrī, a īnfige īn ceva un obiect ascu?it; (tr. ?i refl.) a (se) īn?epa. 2. (Despre" animale) A lovi cu coarnele.
8.’(Fig.) A ironiza.
   īmpuns?tur?, īmpuns?turi, s.f. 1. Str?pungere a unui material cu acul; īn?ep?tur?. 2. (Fig.) Vorb? ustur?toare; īn?ep?tur? (2).
   īmpurpura, īmpurpurez, vb. I. Refl. A se īnro?i.
   īmpu?ca, īmpu?c, vb. I. 1. Intr. A trage cu pu?ca; a provoca o explozie in lucr?rile miniere
IMPC?CATUUA
                              pentru a rupe o roc? īn buc??i. 2. Tr. ?i rfcfl. A (se) omorī sau a (se) r?ni cu o arm? de foc.
   īmpu?c?tur?, īmpu?c?turi, s.f. Explozia īnc?rc?turii unei arme de foc; explozie produs? īn lucr?rile miniere. ’ īmputernici, īmputernicesc, vb. IV. Tr. A da cuiva puterea, autoriza?ia de a face ceva.
                              īmputernicire, īmputerniciri, s.f. Ac?iunea de a īmputernici,; mandat, procur?, autoriza?ie.
   īmputernicit, -?, īmputernici?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? autorizat? s? ac?ioneze īn numele altcuiva.
   īmpu?i, imput, vb. IV. 1. Refl. A se altera ?i a c?p?ta un miros r?u. 2. Tr. A umple ceva cu uii miros greu.
   īmpu?ina, īmpu?inez, vb. I. Refl. A descre?te, a se mic?ora.
                              īmpu?it, -?, īmpu?i?i, -te, adj. 1. Care miroase urīt (fiind alterat). 2. (Fig·.) Lene?, trīndav.
   īn prep. 1. Introduce un complement circumstan?ial: a) de loc: intr? īn cas?; merge īn ora?; st? īn pat; b) de timp: vine īn ficcare zi; c) de scop: i-a s?rit’īn ajutor; d) de mod: vine īn fug?. 2. Introduce un complement indirect: cufundat in gīnduri. īnadins adv. Anume, īn mod inten?ionat, īnainta, īnaintez, vb. I. 1. Intr. A merge īnainte, a avansa; a progresa; a evolua. 2. Tr. A avansa īn grad pe cineva. 3. Tr. A expedia, a trimite sau a depune (o cerere, un act etc.).
   īnainta?, īnainta?i, s.m. 1. Precursor. 2. (Sport) Juc?tor din linia de atac a unei echipe. 3. Cal īnh?mat īn fa??, īnaintea rota?ilor (sau a mijloca?ilor).
   īnaintat, -?, īnainta?i, -ie,, adj. 1. Care se situeaz? īnaintea altora (prin cuno?tin?e), care se conduce dup? concep?ii avansate.* 2. Situat īn fa?a altora. 3. Avansatīn timp.
   īnainte adv. 1. (Local) īn locul dintīi, īn frunte; īn fa??. 2. (Temporal) Mai degrab?, mai devreme; īnainte vreme = odinioar?.. 3. Mai departe, īn continuare.
   īnaintea prep. 1. īn fa?a, dinaintea cuiva sau a ceva; de fa?? cu... 2. Anterior, mai devreme decīt...
   īnalt, -?, īnal?i, -te, adj. 1. Care se īntinde mult īn sus; (despre fiin?e) de statur? mare. 2. (Despre sunete) Ascu?it, sub?ire; (despre tensiuni electrice) de valoare foarte mare (īn hertzi sau īn vol?i). 3. (Fig.) Situat, pe o treapt? ridicat? in ierarhia valorilor; superior.
   īnamora, īnamorez, vb. I. Refl·. (Livr.) A se īndr?gosti.
   īnapoi adv. 1. īn direc?ie contrar? īnaint?rii; īnd?r?t, īn spate. 2. īn locul' unde a fost mai īnainte. < īnaprtia1 prep. īn urma, īnd?r?tul cuiva sau a ceva.
   īnapoia2, īnapoiez, vb. I. 1. Tr. A restitui. 2. Refl. A se īntoarce la locul de unde a plecat.
   īnapoiat, -?, īnapoia?i, -te, adj. 1. Īntīrziat, nedezvoltat din punct de vedere mintal. 2.. (Despre persoane, popoare, ??ri etc.) R?mas īn
 urm? din punct de vedere cultural, economic etc.
   īnapoiere, īnapoieri, s.f. 1. Faptul de a (se) īnapoia.'' 2. Starea celui īnapoiat.
   in arip?, īnaripez, vb. I. Tr. ?i refl. A da-(sau a-?i lua) avīnt, a (se) īnsufle?i.
   īnarm?, īnarmez, vb. I. Tr. ?i refl. A (so) īnzestra cu arme, cu armament; a (se) preg?ti de lupt?.
   īnarmare, īnarm?ri, s!f. Ac?iunea de a (se) īnarma; cursa īnarm?rilor — sporirea īn ritm intens a armamentului ?i a for?elor militare.
   īnavu?i, īnavu?esc, vb. IV. Refl. ?i tr. A (se) īmbog??i.
   īn?bu?i, īn?bu?, vb. IV. 1. Refl. ?i tr. A (se) sufoca, a (se) asfixia. 2. Tr. (Fig.) A reprima (manifest?ri, ac?iuni, mi?c?ri sociale etc.). 3. Tr. A face ca ceva s? nu se vad?, s? nu se aud?, s? nu se simt?. 4. Tr. A face ca focul s? ard? mocnit.
   īn?bu?it, -?, īn?bu?i?i, -le, adj. 1. (Despre sunete, -voce) F?r? putere, stins. 2. (Despre alimente) Fiert īn aburi.
   īn?bu?itor, -oare, īn?bu?itori, -oare, adj. Care īn?bu??; sufocant.
   īn?cri, īn?cresc, vb. IV. 1. Refl. ?i tr. A (so) acri; (p. ext.) a (se) altora. 2. Refl. (Fig., despre oameni) A deveni posac.                        t -
   īn?lbi, īn?lbesc, vb. IV. Tr. A face s? devin? (mai) alb.
   īn?l??, īnal?, vb. 1.1. Tr. ?i refl. A (se) īndrepta īn sus, a (se) ridica; (refl.) a ap?rea, a se ivi (īn toat?-īn?l?imea); a-?i īn?l?a ochii = a privi īn sus. 2. Tr. ?i refl. A face s? devin? (sau a deveni) mai īnait. 3. Tr. A construi, a cl?di. 4. Tr. (Fig.) A īnnobila suflete?te.
   īn?l??tor, -oare, īn?l??tori, -oare, adj., s.n.
1.  Adj. Care īnal??, care īnnobileaz?. 2. S.n. Dispozitiv al armelor de foc, folosit la ochirea īn īn?l?ime.
   īn?l?ime, īn?l?imi, s.f. 1. Distan?? īntre dou? puncte pe aceea?i vertical?; dimensiunea vertical? a unui lucru sau a unei fiin?e. 2. Segment de dreapt? dus perpendicular din vīrful unui poligon (sau poliedru) pe latura (sau fa?a) opus?. 3. Altitudine; punct foarte ridicat deasupra nivelului m?rii; vīrf, culme. 4. īnsu?irea linui sunet do a fi mai ascu?it sau mai grav. 5. (Fig.) Stare de superioritate intelectual?, moral? etc.
   īn?spri, īn?spresc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A face s? devin? (sau a deveni) aspru; (fig.) a (se) face mai sever, mai dur. 2. Refl. (Despre vreme) A se r?ci. 3. Refl. (Fig.) A se īncorda; a se agrava, a se ascu?i.              >v
   īn?untru adv. īn interior, īn?untrul prep. īn interiorul, īn mijlocul... īncadra, īncadrez, vb. I. 1. Tr. A inr?ma. 2. Tr. A īnconjurata īmpresura. 3. Refl. A se potrivi, a se armoniza. 4. Tr. A numi intr-un loc de munc?; (refl.) a se integra intr-un colectiv, īntr-o ac?iune etc.            ' .
ĪNCET
                                                               īncadrare, īncadr?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) īncadra. 2. (Telec.) Precizarea unor momente determinate īn evolu?ia unui fenomen periodic, īncaltea adv. (Reg.) Cel pu?in, m?car, īncapsul?, īncapsulez, vb. I. Tr. A astupa o sticl? cu o capsul?.
  īncarcer?, īncarcerez, vb. I; Tr. A b?ga pe cineva in carcer?.
                                                                 īneartirui, tncartiruicsc, vb. IV. Tr. A instala
 0  trup? īntr-un cantonament.
  īncas?, īncasez, vb. I. Tr. A primi o sum? de bani.
  īncasare, īncas?ri, s.f. Ac?iunea de a īncasa; (cont.; la pl.) sume de bani īncasate.
  īncasator, -oare, īncasatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care īncaseaz? banii datora?i unei īntreprinderi sau organiza?ii, deplasīndu-se la datornici.
  īncastra, īncastrez, vb. I. Tr. A realiza o leg?tur? īntre dou? corpuri solide, īn a?a fel īncīt s? īmpiedice mi?carea lor relativ?.
  īncazarm?, Incazarmez, vb. I. Tr. A instala un osta? (sau o trup?) īn cazarm?.
  īnc? adv. 1. īn plus, pe deasupra. 2. Din nou, iar??i. 3. ?i acum; īn continuare: dureaz? īnc?.
 4. Chiar: īnc? din copil?rie. 5. Pīn? acum: n-a sosit īnc?.
  īnc?ierā, īnc?ier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la b?taie.
  īncalc?, īncalc, vb. I. Tr. 1. A cotropi un teritoriu str?in. 2. (Fig.) A nu respecta o lege, un drept, o obliga?ie.
  īnc?lcc?, īncalec, vb. I. 1. Intr. A se sui pe cal; [tr.) a c?l?ri un cal. 2. Refl. A se suprapune.
  īnc?l??, tncdl?, vb. I. 1. Refl. A-?i trage īnc?l??mintea īn picioare. 2. Tr. (Fig.; fam.) A p?c?li,
 1  īn?ela.
  īnc?l??minte s.f. Obiect (f?cut de obicei din jiele) care serve?te ca s? acopere ?i s? protejeze īicioarele.
  īnc?lzi, īnc?lzesc, vb. IV. 1. Tr. A expune :eva la c?ldur?; a ridica temperatura unui corp; refl.) a i se face cuiva cald; (despre corpuri) i-?i ridica temperatura; (despre vreme) a de-•e’ni (mai) cald?. 2. Tr. ?i refī. (Fig.) A (se) īn-l?cura, a (se) entuziasma.
  īnc?lzire, īnc?lziri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) nc?lzi; īnc?lzire central? = īnc?lzirea īnc?peri-ar dintr-o cl?dire (sau din mai multe cl?diri) le la o singur? surs? de c?ldur?. 2. Efectuarea ie c?tre sportivi a unor exerci?ii fizice, īnainte le īnceperea unei competi?ii.
  īnc?p?tor, -oare, īnc?p?tori, -oare, adj. Care re o capacitate mare, larg, spa?ios, īnc?p??īn?, īnc?p??īnez, vb. I. Refl. A st?rui, persista īntr-0 p?rere, īntr-o atitudine, īnc?p??īnat, -?, īnc?p??īna?i,-te, adj. Care se tic?p??īneaz?; īnd?r?tnic, īnc?pea, īncap, vb. II. Intr. 1. A avea loc, a utea intra īntr-un spa?iu īnchis. 2. A putea rece, p?trunde, str?bate pe undeva. . īnc?pere, īnc?peri, s.f. Spa?iu īnchis; camer?, daie.        ,
   īnc?rca, īncarc, vb. I. 1. Tr. A umple un recipient cu ceva; a pune o sarcin?, o povar? īn-tr-un vehicul pentru a fi transportat?. 2. Tr. A introduce un cartu? sau un proiectil īn ?eava unei arme de foc.'3. Refl. A se acoperi de..., a se umple de... 4. Tr. A acumula energie electric? īntr-un acumulator.
   īnc?rc?t, -?, īnc?rca?i, -te, adj. 1. Plin, umplut.
2. (Despre arme) Cu cartu?ul sau proiectilul introdus īn ?eav?. 3. Aer īnc?rcat = aer viciat, greu de respirat; atmosfer? īnc?rcat? = atmosfera premerg?toare unei furtuni; (fig.) stare de īncordare, de tensiune.
   īnc?rc?tor, īnc?rc?toare, s.n. 1. Ma?in? sau aparat care serve?te la īnc?rcarea unui vehicul, a unui furnal etc. 2. (Mii.) Dispozitiv care con?ine cartu?ele ce se introduc īntr-o gur? de foc.
   īnc?rc?tur?, īnc?rc?turi, s.f. 1. Cantitatea de materiale cu care este īnc?rcat un vehicul; cantitatea de materii prime introduse īntr-un recipient sau īntr-un cuptor, īn vederea unui proces de _ fabrica?ie. 2. Cantitatea de exploziv care asigur? azvīrlirea proiectilului din armele de foc sau care este introdus īntr-o gaur? de min?. 3. Capacitate de īnc?rcare, tonaj.
   īnc?run?i, īnc?run?esc, vb. IV. Intr. A deveni c?runt.
   īnc?t?r?mfi, īnc?t?r?mez, vb. I. Tr. A īncheia cu catarame un obiect de īmbr?c?minte sau de īnc?l??minte.                               >
   īnc?tu?a, īnc?tu?ez, vb. I. 1. Tr. A pune cuiva c?tu?e; a lega īn lan?uri; (fig., despre sentimente, pasiuni) a cuprinde, a pune st?pīnire pe cineva.
   īncep?tor, -oārc, īncep?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care īncepe. 2. S.m. ?i f. Persoan? care a intrat de curīnd īntr-un domeniu de activitate, care se ini?iaz? īn ceva.
   īncepc, īncip, vb. XII. 1. Intr. A se manifesta, a se ar?ta, a se ivi; (despre lucr?ri, ac?iuni) a porni. 2. Tr. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o ac?iune. 3. Tr. A lua prima por?iune din ceva.
   īnccput, īnceputuri, s.n. 1. Faptul de a īncepe. ,
2. Moment ini?ial; parte cu care se īncepe ceva.
   īnccrc?, incārc, vb. I. Tr. 1. A supune un lucru unei probe, a verifica, a proba. 2. A-?i da silin?a, a c?uta s? fac?, s? realizeze ceva. 3. (Despre senza?ii, sentimente) A cuprinde pe cineva.
   īn cerc lire, īncerc?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a īncerca; prob?, verificare. 2. Tentativ?; str?duin??, silin??. 3. Necaz, suferin?? prin care trece cineva. 4. Determinare experimental? a propriet??ilor unor materiale sau sisteme tehnice.                                              »
   īncercat, -?, īncerca?i, -te, adj. Priccput, experimentat; trecut prin greut??i, prin necazuri.
   īncerc?nat, -?, īncerc?na?i, -te, adj. (Despre ochi) īnconjurat de cearc?ne.
   īnccrcuī, īncercuicsc, vb. IV. Tr. A īnconjura cu un cerc; a īnconjura din toate p?r?ile, a īmpresura.
   īncīt, īncc?t?, īnce?i, -te, adj.,· adv. 1. Adj. Care se mi?c? sau ac?ioneaz? cu greutate; lini?tit, domol. 2. Adj. (Despre sunete, cīntece,
9 — Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curent
 I
  īnceta
 vorb?) Cu sonoritate sc?zut?. 8. Adv. F?r? grab?, domol; lin. 4. Adv. Cu glas coborīt, potolit.
    īncotii, īncetez, vb. I. Intr. A nu mai continua, a se īntrerupe; a īnceta din via?? = a muri.
    īncet??eni, īncet??enesc, vb. IV. 1. Tr. A acorda unei persoane cet??enia. 2. Refl. (Fig.) A se statornici.
    īncetineal?, incetincli, s.f. Lips? de iu?eal?, de vioiciune īn •mi?c?ri, īn gīndire.
    īncetini, tncetincsc, vb. IV. Tr. A reduce, a face s? scad? viteza sau intensitatea unei mi?c?ri, a unei ac?iuni.
    īncctinitdr, īncetinitoare, s.n. Dispozitiv cu ajutorul c?ruia poate fi mic?orat? viteza unui sistem tehnic.
    īncc?o?a, pers. 3 īnce?o?eaz?^ vb. I. Refl. A se l?sa cea??; (fig., despre ochi sau privire) a se īmp?ienjeni.
    īncheg?, īncheg, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide) ? se solidifica, a se- coagula. 2. (Fig.) A se forma; a lua fiin??; a se īnjgheba.
    īncheia, inchāi, vb. I. Tr. 1. A īmbina, a uni p?r?ile unui obiect. 2. A prinde īn nasturi, īn copci etc. marginile unui obiect de īmbr?c?minte ?sau de īnc?l??minte; (refl.) m? īnchei la hain?.
 3. A ispr?vi un lucru; (refl., despre ac?iuni) a se termina. 4. A trage concluzii, a conchide. 5. A face, a īntocmi, a redacta un pact, un tratat, un act oficial, liji proces^verbal etc.
    īncheiGro, īncheieri, s.f. Faptul de a īncheia; hot?rīre judec?toreasc?.
    īncheietur?, īncheieturi, s.f. 1. Locul unde se īmbin? dou? obiecte sau p?r?i ale unui obiect. 2. (Anat.) Articula?ie.
    īnchide, īnchid, vb. III. 1. Tr. A mi?ca (din balamale) o u??, o fereastr?, un capac etc., astfel īneīt s? se acopere deschiz?tura corespunz?toare; a īncuia cu cheia, cu z?vorul; a astupa, a acoperi deschiz?tura unui spa?iu limitat. 2. Tr. A ?trīnge, a apropia marginile unui obiect. 8. Refl. (Despre r?ni) A se cicatriza. 4. Tr·. A īntrerupe, potrivit unui orar, activitatea unei institu?ii, a unei
 ? īntreprinderi, a unui local etc. 5. Tr. A īntrerupe func?ionarea unui aparat, a unui mecanism etc. G. Tr. A izola pe cineva īntr-un spa?iu īnchis, īngr?dit; a b?ga la īnchisoare. 7. Tr. (Fig.) A con?ine, a cuprinde ceva. 8. Tr. A īngr?di, a īmprejmui o curte, un teren; a bara o cale de comunica?ie. 9. Refl. (Despre cer sau despre vreme) A se īntuneca, ase īnnora; (despre obiecte colorate) a c?p?ta o nuan?? mai īntunecat?.
    īnchin?, īnchin, vb. I. 1. Refl. A-?i manifesta evlavia fa?? de divinitate prin rugi, prin semnul crucii etc. 2. Refl. A se īnclina īnaintea cuiva īn semn de devotament sau de salut. 3. Tr. A oferi ceva cuiva, īn semn de recuno?tin??,' de supunere. 4. Tr. A ridica paharul plin īn s?n?tatea cuiva, f?cīnd o urare.
    īnchin?ciune, īnchin?ciuni, s.f. (īnv., pop.) Plec?ciune, salut.
    īnchingu, īnching, vb. I. Tr. A strīnge chingile ?eii pe cal.
    īnchipui, īnchipui, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. (Cu pronumele īn dativ) A-?i face o imagine sau o
                                                                                                                   īso
 p?rere despre cineva sau ceva; (tr.) a pl?smui ceva cu mintea, cu fantezia. 2. Refl. A se imagina pe sine īnsu?i īntr-o situa?ie oarecare. 3. Tr. A reprezenta, a simboliza.
   īacliipuiro, (2) īnchipuiri, s.f. 1. Faptul de a (-?i) īnchipui; imagina?ie, fantezie. 2. Pl?smuire, fic?iune; halucina?ie.
   īnchipuit, -u, īnchipui?i, -te, adj. 1. Imaginar, fictiv. 2. (?i substantivat) īnfumurat, īngīmfat, plin de sine.
   īnchirci, īnchircesc, vb. IV. Refl. 1. A se pipernici. 2. A se ghemui, a se face mic.
   īnchiria, īnchiricz, vb. I. Tr. A da (sau a lua) īn folosin?? un bun, īn schimbul unei chirii.
   īnchis, -?, īnchi?i, -se, adj. 1. (Despre u?i, ferestre etc.) A?ezat astfel īneīt s? acopere deschiz?tura corespunz?toare; (despre īnc?peri, recipiente etc.) cu u?a sau cu capacul fixat ori īncuiat. 2. (Despre obiecte care se pot desface) Cu marginile apropiate, īmpreunate. 3. (Despre institu?ii, īntreprinderi, localuri) Care ?i-a īntrerupt activilatoa. 4. īngr?dit, īmprejmuit. 5. (Fig.; despre ?edin?e, adun?ri) Care aro loc numai cu membrii organiza?iei respective, f?r? persoane din afar?. 6. ?inut īn īnchisoare. V. (Fig.; despre oameni ?i’ despre caracterul lor) Retras, izolat; ursuz. 8. (Despre aer) St?tut, viciat.
9.  (Despre cer, vreme) īnnorat, īntunecat; (despre culori) īntunecat, sumbru. 10. Circuit īnchis = circuit prin caro circul? un curent electric.
   īnchisoiirc, īnchisori, s.f. 1. Faptul de a sta īnchis, īntemni?at. 2. Loc īn . care se execut? pedepsele privative de libertate.
   īnchist?, īnchistez, vb. I. Refl. 1. (Despre unele organisme animale sau vegetale) A se īnchide īntr-un chist; a se acoperi cu· o membran?.
2.  (Fig.) A se izola.
   īnchiz?tor, -oare, īnchiz?toare, s.n., s.f. 1.
S.n. Dispozitiv care īnchide partea dinapoi a ?evilor la armele de foc. 2. S.f. Dispozitiv de īnchidere a unui obiect.
   īncinge1, īncing, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A se aprinde bine, a arde cu putere. 2. Refl. ?i tr. A (se) īnfierbīnta, a (se) īnc?lzi tare; (refl., despre lupte, discu?ii) a se īnte?i. 3. Refl. (Despre f?in?, cereale) A īncepe s? fermenteze.
   īncinge2, īncing,_ vb. III. Tr. ?i refl. 1. A (se) īnf??ur? peste mijloc cu o cing?toare, cu un brīu’. 2. A(-?i) prinde o arm? la brīu (cu o curea).
   īncins1, -?, īncin?i, -se, adj. 1. (Despre foc) Care s-a aprins bine ?i arde cu putere. 2. īnfier-bīntat, īnc?lzit (la foc, la soare). 3. (Despre f?in?, cereale) Alterat.
   īncins'1, -a, īncin?i, -se, adj. īnf??urat, legat cu o cing?toare.
   īn ci u (hi, īnciudez, vb. I. Refl. A fi cuprins de ciud?, a se īnfuria.
   īncīlceiilu, īncīlceli, s.f. Faptul de a (se) īn-cīlci; īncurc?tur?.
   īncīlci, īncīlcesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (so) īncurca, a (se) amesteca (fire, p?r etc.); (refl.; fig., despre gīnduri, ac?iuni) a deveni confuz, neclar.
 231
ĪNCREMENI
   īncīlcit, -ii, īncīlci?i, -te, adj. 1. (Despre fire sau despre p?r) īncurcat. 2. (Fig.; despre vorbo, ginduri) Confuz, neclar.
   īucīniā, īncint, vb. I. Tr. A produce o stare de satisfac?ie, de pl?cere; a fermeca.
   īncīnt?tdr, -oare, īncīnt?tori, -oare, adj. Caro incint?; fermec?tor.
   ?Sncīriign, īncīrlig, vb. I. Tr. ?i, refl. A (se) īndoi, a (se) incovoia, a (se) strimba.
   incit conj. Atīt de mult, c?..., in a?a m?sur?, c?...
   īnelci?, inclciez, vb. I. 1. Tr. A unge cu clei (pentru a lipi); a īmbina cu clei (piese de lemn, hīrfie etc.). 2. Refl. A se,lipi.
   īncleiere, tncleieri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) incleia; īmbinare cu clei a unor piese. 2. Tratare a firelor de urzeal? cu o past? cleioas?, pentru a le m?ri netezimea ?i j rezisten?a.
   īncle?ta, īncle?tez, vb. I. 1. Tr.. A strīnge puternic (miinile, pumnii, f?lcile). 2. Refl. A se lupta cu īndīrjire, corp la corp.
   īnclin?, īnclin, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) apleca īn jos sau īntr-o parte; (refl.) a se pleca īn fa?a cuiva īn semn de salut' sau de respect. 2. Intr. A fi dispus s?...; a se sim?i atras de ceva.
   īnclin?t, -?, īnclina?i, -te, adj. 1. Aplecat, īncovoiat. 2. Oblic; plan īnclinat = platform? oblic?, servind la ridicarea ?i la coborirea, prin īmpingere sau rostogolire, a unor greut??i.
   īnclina?ie, īnclina?ii s.f. 1. Unghiul pe care īl face o dreapt? sau un plan cu un plan de referin??. 2. Voca?ie, dispozi?ie spre ceva. īncoace adv. 1. īnspre mine, īn partea aceasta.
2.  īnspre timpul acesta, mai aproape de prezent, īncol?ci, īncol?cesc, vb. IV. Refl. ?i tr. A (se)
īnf??ur? īn form? de colac, a (se) a?eza īn form? de cerc (īmprejurul a ceva).
   īncolo adv. 1. īn partea sau īn direc?ia aceea, īntr-acolo. 2. De aici īncolo = de acum-īnainte.
3.  īn afar? de asta: īncolo, n-a mai zis nimic. īncolona, īncolonez, vb. I. Refl: A forma o
coloan? (de mar?), a se a?eza īn coloan?; (despre persoane izolate) a se īncadra īntr-o coloan?.
   īncol?i, īncol?esc, vb. IV. 1. Intr. A da col?, a germina; a r?s?ri; (fig., despre idei, sentimente) a prinde via??, a se na?te, 2. Tr. (Despre lupi, cīini) A-?i īnfige col?ii, a mu?ca. 3. Tr. (Fig.) A prinde pe cineva lā strīmtoare; (despre sentimente, dureri etc.) a cuprinde.
   īncol?it, -?, īncol?i?i,-te, adj; 1. Care a dat col?; care a r?s?rit. 2. (Fig.) Prins la strīmtoare, īn-, ghesuit.                                   . ·
   īncondeia, īncondeiez, vb. I. Tr. 1. A decora ou?le de Pa?ti. 2. (Fig.) A vorbi pe cineva de r?u, a. ponegri.
   īnconjur, (rar) īnconjururi, s.n. Ocol, ocolire; f?r? īnconjur — de-a dreptul; (fig.) direct, pe fa??; cu īnconjur (sau cu īnconjururi) = indirect, pe ocolite. ,
   īnconjur?, īnconjur, vb. I. 1. Tr. A face ocolul unui lucru sau al unui loc; a se afla, a fi a?ezat īn jurul cuiva sau a ceva. 2. Tr. A īncercui, a īmpresura; a asedia. 3. Refl. A aduna īn jurul s?u (prieteni), a tr?i īn anturajul cuiva. 4. Tr. A
īmprejmui cu īngr?ditur?; a īnchide īntr-un cerc. 5. Intr. A merge pe c?i ocolite.
   īnconjur?tor, -odrc, īnconjur?tori, -oare, adj. Care se afl? de jur Īmprejur, care īnconjur? ceva.
   īncontinuu adv. Mereu, īntruna, f?r? īncetare. ( īncontr?, īncontrez, vb. I. Refl. (Pop.) A se īmpotrivi, a se opune; a se ciocni īn p?reri cu cineva.
   īncopciā, īncopciez, vb. I. Tr. 1. A īncheia o hain? īn copci. 2. A īmbina dou? piese (de tabl?) apropiind ?i īndoind marginile.
   īncord?, īncordez, vb. 1.1. Tr. A īntinde un arc, o coard?. 2. Tr. ?i refl. A aduce mu?chii corpului īntr-o stare de tensiune; (refl.; fig.) a face un efort (pentru a-?i aduce aminte, pentru a īn?elege). 3. Refl. (Fig.; despre rela?iile dintre oameni) A se īn?spri, a se agrava. ' īncordat, -u, īncorda?i, -te, adj. 1. īntins. 2. (Fig.) Adus īn stare de tensiune; concentrat, atent.
   īncornora, īncornorez, vb. I. Tr. 1. A exagera faptele, a deforma adev?rul. 2. (Fam.) A-?i īn?ela so?ul (sau so?ia).
   īncornorat, -?, īncornora?i, -te; adj. 1. (Despre vorbe, relat?ri) Exagerat, īnflorit. 2. (Fam.; despre so?i) īn?elat. 3. (Substantivat, m., art.) Dracul.
   incoronfi, īncoronez, vb. I. 1. Refl. ?i tr. A(-?i) pune coroan? (de īmp?rat, de rege); a deveni (sau a face pe cineva s? devin?) monarh. 2. Tr. (Fig:; despre o oper?,.o realizare) A īncheia, a īmplini activitatea cuiva.
   īncoronat, -?, īncorona?i, -te, adj. īnvestit ca monarh; cap īncoronat = monarh, suveran.
   īncorpora, īncorporez, vb. I. Tr. 1. A cuprinde, a īngloba; a anexa un ?inut, o ?ar?. 2. A īncadra recru?ii īntr-o unitate militar?.
   īncorseta, īncorsetez, vb. I. Tr. A strī?ige īn corset; (fig.) a īngr?di, a īmpiedica pe cineva īn ac?iunile sale.
   īncoto?mun?, īncoto?m?nez, vb. I. Refl. ?i tr. A (se) īnfofoli.
                               īncotr<5 adv. īn ce direc?ie, unde; oriunde, īncovoia, īncovoi, vb. I. Refl. ?i tr. A (se) apleca, a (se) īndoi, a (se) arcui, a (se) curba īn urma unor ap?s?ri exterioare, īncovrig?, īncovrig, vb. I. Refl. A se īncol?ci, īncrede, Incrid, vb. III. Refl. A avea īncredere īn cineva sau īn ceva.
   īncredere s.f. Ac?iunea de a se īncrede; sentiment de siguran?? īn capacitatea, īn cinstea, īn sinceritatea cuiva; a da vot de īncredere = a aproba īn parlament activitatea sau programul guvernului.
   īncredin?a, īncredin?ez, vb. I. Tr. 1. A da pe cineva sau ceva īn p?strare sau īn grija cuiva.
 2. A īmp?rt??i cuiva o tain?. 3. A garanta cuiva ceva; (refl.) a se convinge de ceva.
   īncromeni, īncremcnesc, vb. IV. Intr. 1. A r?mīne nemi?cat (de mirare, de groaz? etc.).
 2. (Despre lucruri īn mi?care) A se opri, a sta.
19*
ĪNCRENG?TUR?
 202
 īncreng?tur?, īncreng?turi, s.f. Diviziune a regnului animal sau a celui vegetal, care cuprinde mai multe clase.
 īncre?i, īncre?esc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A face s? capete (sau a c?p?ta) cre?uri, cute, riduri; a (se) zbīrci. 2. Tr. A ondula p?rul.
 īncre?itur?, īncre?ituri, s.f. Gut?, cre?; zbīrci tur?. ’
 īncrcz?tār, -oāre, īncrez?tori, ' -oare, adj. Care se īncrede (u?or).
 īncrezut, -?, īncrezu?i, -Ic, adj. Plin de sine, īngīmfat, īnfumurat.
 īncrīncen?, īncrincen, vb. I. Refl. A se īnfiora, a se cutremura (de scīrb?, de spaim? etc.).
 īncropi, īncropesc, vb. IV. Tr. 1. A īnc?lzi pu?in un lichid. 2. (Fig.) A īnjgheba, a īnfiripa.
 īncruci?a, īncruci?ez, vb. I. 1. Tr. A pune, a a?eza cruci?; a īncruci?a s?biile = a se īnc?iera, a īncepe s? se lupte. 2. Refl. recipr. (Despre fiin?e sau obiecte īn mi?care) A se īntīlni, venind din direc?ii diferite; (despre drumuri) a se īntret?ia.
 3.  Tr. A īmperechea animale sau plante din rase ori specii diferite.
 īncruci?at, -u, īncruci?a?i, -te, adj. 1. A?ezat cruci?. 2. Sa?iu.
 īncrunt?, īncr?nt, vb. I. Refl. 1. A apropia sprīncenele f?cīnd o cut? īntre ele (īn semn de nemul?umire, de mīnie etc.). 2. (īnv.) Ase umple de sīnge.
 īncruntdt, -?, īncrunta?i, -te, adj. Care are o īnf??i?are aspr?, posomorit?.
 īncuiā, īncui, vb. I. Tr. 1. A īnchide o u?? cu lac?tul, cu cheia. 2. A re?ine pe cineva īnchis īn-tr-o īnc?pere; (fam.) a aduce pe cineva īn situa?ia de a nu mai ?ti ce s? r?spund?.
 īncui?t, -?, īncuia?i, -te, adj. 1. īnchis cu cheia.
 2. (Fig.; despre oameni) Necomunicativ, nesociabil.
 īncuiba, īncuibez, vb. I. Refl. A p?trunde adīnc, a se īnr?d?cina, a se statornici.
 īncuicto?re, īncuietori, s.f. Dispozitiv cu care se īncuie o u??.
 īncumct?, īncumet, vb. I. Refl. A avea curajul de a īntreprinde ceva; a cuteza.
 īncuno?tin??, īhcuno?tin?ez, vb. I. Tr. A aduce la cuno?tin??, a īn?tiin?a;
 īncunun?, īncununez, vb. I. Tr. 1. A pune o cunun? pe capul cuiva īn semn de distinc?ie.
 2.  (Despre o oper?, o realizare valoroas?)’ A īncorona (2).
 īncuraj?, īncurajez, vb. I. Tr. 1. A insufla curaj, a īmb?rb?ta. 2. A stimula.
 īncurajator, -oare, īncurajatori, -oare, adj. Care d? curaj, care stimuleaz?.
 īncurca, īncurc, vb. I. 1. Tr. A amesteca, a īncīlci fire, a?? etc. 2. Tr. A stingheri; īncurc?-lume s.m. = persoan? care.face īncurc?turi, stingherind pe al?ii. 3. Refl. A se r?t?ci. 4. Refl. ?i tr.
 A pierde (sau a face pe cineva s? piard?) firul ideilor. 5. Refl. A se angaja īntr-o afacere din ' care nu se mai poate descurca.
 īncurc?t, -?, īncurca?i, -te, adj. 1. Īncīlcit, amestecat. 2. (Despre drumuri) īntortocheat, i
 3.  Neclar, confuz.
   īncurc?tur?, īncurc?turi, s.f. 1. Īncīlcire de fire, de a??. 2. Situa?ie complicat?, confuz?.
   īncuscrī, īncuscresc, vb. IV. Refl. A deveni cuscru cu cineva.
   īncuviin??, īncuviin?ez, vb. I. In.tr. A-?i da consim??niīntul, a fi de acord, īndat? adv. Imediat, numaidecīt. īndator?, īndatorez, vb. I. 1. Tr. A obliga pe cineva, f?cīndu-i un serviciu, s? fie recunosc?tor. 2. Refl. A se īmprumuta, a face datorii, īndatorire, īndatoriri, s.f. Obliga?ie; sarcin?, īndatoritor, -oāre, īndatoritori, -oare, adj. Serviabil, binevoitor.
   īnd?r?t adv. 1. īn spate, īnapoi; de-a-ndur?le-lea = cu spatele īnainte; pe dos, invei's. 2. La locul de unde provine; a da īnd?r?t = a regresa.
   īnd?r?tnic, -?, īnd?r?tnici, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Īnc?p??īnat; recalcitrant. 2. St?ruitor, perseverent.
   īnd?r?tnici, īnd?r?tnicesc, vb. IV. Refl. A st?rui, a persevera; a se īnc?p??īna.
   īnd?r?tnicie, īnd?r?tnicii, s.f. St?ruin??, perseveren??; īnc?p??īnare.
   īnd?r?tul prep. īn spatele, īn urma cuiva sau a ceva.
   īnd?tin?t, -?, īnd?tina?i, -le, adj. Care s-a īnr?d?cinat, Care a devenit datin?.
   īnde prep. (īnv. ?i reg.) īntre, unul cu altul: vorbesc ei īnde ei. īndeajāns adv. Destul, suficient, īndeaproape adv. īn mod am?nun?it, īndelete adv. Pe īndelete = īncet, f?r? grab?, īndeletnici, īndeletnicesc, vb. IV. Refl. A se ocupa cu ceva.
   īndeletnicire, īndeletniciri, s.f. Ocupa?ie; meserie, profesiune.
   īndelung, -?, īndelungi, adj. īndelungat; (adverbial) mult? vreme.
   īndelungat, -?, īndelunga?i, -te, adj. Care dureaz? mult timp.
   īndcmīn?re s.f. U?urin?a de a face un lucru; abilitate.
   īndemīn?tic, -?, īndemlnatici, -e,. adj. Care are īndemīnare, dibaci, iscusit.
   īndcmīn? adv. La īndemīn? = la dispozi?ie; u?or de ob?inut, accesibil.
   īndemn, īndemnuri, s.n. Imbold, impuls; stimulent.
   īndemn?, īndāmn, vb. I. Tr. A stimula, a īncerca s? determini pe cineva la o ac?iune; a sili un animal s? porneasc? sau s? mearg? mai repede.
   īndemnizā?io s.f. v. indemniza?ie, īndeob?te adv. īn'mod obi?nuit, de obicci. īndeosfibi adv. Mai cii seam?, īndep?rt?, īndep?rtez, vb. I. 1. Tr. A trimite departe; a scoate pe cineva din func?ie, a concedia. 2. Refl. A pleca de līng? cineva sau ceva; a ?e dep?rta; a se abate, a devia.
   īndep?rtat, -?, īndep?rta?i, -fe,adj. 1. Dep?rtat.
2.  Care s-a petrecut demult.
   īndeplini, īndeplinesc, vb. IV. Tr. A s?vīr?i, a realiza; a duce la bun sfīr?it.
 233
!.\'FA?UKA
   īndeplinire, īndepliniri, s.f. Ac?iunea de a īndeplini; a duce la īndeplinire = a īndeplini, a realiza.
   īndesi, īndis, vb. I. ī. Tr. A ap?sa, a īnghesui (ca s? īncap?). 2. Refl. (Despre fiin?e) A so īngr?m?di. 3. Refl. A deveni mai dens, mai compact.
   īndesit, -?, īndesa?i, -tc, adj. 1. Presat, ap?sat; īngr?m?dit; cu vīrf ?i īndesat = din bel?ug, cu prisosin??. 2. Compact, dens. 3. (Despre pa?i, mers) Ap?sat. 4. (Despre oameni) Mic ?i gros. ” īndesi, īndesesc, vb. IV. Refl. ?i tr.‘A deveni (sau a face s? devin?) mai des,’mai compact.
   īndestulii, īndestulez, vb. I. Tr. A satisface, a s?tura.
   īndcstul?t, -?, tndcstulati, -te, adj. Co.re are de ajuns, din bel?ug; satisf?cut.
   īndestul?tor, -oare, īndestul?tori, -oare, adj. Care īndestuleaz?, care satisface.
   īndigui, īndiguiesc, vb. IV. Tr. A m?rgini o ap? cu diguri (pentru a proteja ceva contra inunda?iilor). ·
   Sndīrji, īndīrjesc, vb. IV. Refl. 1. A deveni dīrz; ,a ac?iona cu dīrzenie. 2. A se īnver?una.
   īndīrjit, -?, īndīrji?i, -te, adj. 1. Dīrz, īnver?unat. 2. St?ruitor.
   īndobitoci, īndobitocesc, vb. IV. Refl. ?i tr. A (se) timpi, a (se) prosti.
   īndoeāre s.f. Introducerea unei nave īntr-un doc, īn vederea unor repara?ii.
   īndoctrina, īndoctrinez, vb. I. Trl ?i refl. A (se) ini?ia īntr-o doctrin?; a (se) īnarma cu o doctrin?.
   īndoi, (1, 2) īndoi, (8, 4) īndoiesc, vb. IV. 1. Tr. A īmp?turi sau a strīnge ceva īn dou?; a dubla. 2. Tr. A īncovoia. 3. Tr. A amesteca un lichid cu altul (īn propor?ii egale). 4. Refl. A fi nesigur īn p?rerea sa, a sta la^ndoial?; a nu avea īncredere īn cineva sau ceva.
   īndoial?, īndoieli, s.f. Ezitare, ?ov?ial?; neīncredere.
   īndoielnic, -ii, īndoielnici, -e, adj. Nesigur; dubios.
   īndoit, -?, īndoi?i, -te, adj. 1. īmp?turit (īn dou?). 2. īncovoiat, curbat. 3. Dublat.
   īniloitur?, īndoituri, s.f. Partea, locul unde este (sau a fost) īndoit un obiect.
   īndoli?, īndoliez, vb. I. Tr. A produce doliu, a pricinui īntristare, durere adīne?.
   īndop?, īndop, vb. I. 1. Tr. ?i refl. (Fam.) A (se) hr?ni mai mult decīt este necesar, a (se) ghiftui. 2. Tr. A hr?ni for?at (o gīsc?, un curcan) pentru a īngr??a.
   īndr?cit, -?, īndr?ci?i, -te, adj. 1. Afurisit, r?u; furios. 2. Teribil, grozav.
   īndr?gi, īndr?gesc, vb. IV. Tr. A sim?i dragoste pentru cineva sau ceva; (tr. ?i refl.; pop.) a (se) iubi.
   īndr?gosti, īndr?gostesc, vb. IV. Refl. A īncepe s? iubeasc?, a prinde dragoste de cineva.
   īndr?gostit, -?, īndr?gosti?i, -te, adj. (Adesea substantivat) Care iube?te; amorezat, īnamorat.
   īndr?zneal?, īndr?zneli, s.f. Atitudine, fapt?, purtare plin? de curaj; cutezan??.
   īndr?znit, -e?Ui, īndr?zne?i, -c, adj. Curajos, īndr?zni, īndr?znesc, vb. IV. Intr. A nu se teme, a avea curaj.
   īndrept?, īndrijit, vb. I. 1. Tr. A aduce in pozi?ie dreapt? ceea ce era strīmb sau īndoit.
 2. Refl. (Despre oameni) A lua o ?inut? dreapt?.
 3. Refl. A se īntrema, a-?i reveni dup? o boal?; •(despre vreme) a se schimba in bine. 4. Tr. ?i refl. A (se) corecta. 5. Refl. A porni īntr-o anumit? direc?ie; (tr.) a ar?ta cuiva drumul, a-1 īndruma.
   īndreptar, īndreptare, s.n. Lucrare īn care so dau īndrum?ri īntr-un anumit domeniu.
   īndrept??i, īndrept??esc, vb. IV. Tr. A da (sau a recunoa?te cuiva) dreptul la ceva.
   īndrugi, īndrug, vb. I. Tr. 1. A toarce cu druga. 2. A vorbi nedeslu?it; a vorbi mult ?i f?r? rost.
   īndrum?, īndrumez, vb. I. Tr. 1. A ar?ta cuiva drumul. 2. A c?l?uzi pe cineva īn via??, īn activitatea sa.
   īndrum?tor, -o?re, īndrum?tori, -oare, adj. (Adesea. substantivat) Care īndrumeaz?.
   īnduio?a, īnduio?ez, vb. I. Refl. ?i tr. A fi cuprins (sau a face pe cineva s? fie cuprins) de duio?ie, de mil?.
   īnduio??tor, -o?rc, īnduio??tori, -oare, adj. Care provoac? īnduio?are; mi?c?tor.
   īndulci, īndulcesc, vb. IV. 1. Tr. A face ca o mīncare sau o b?utur? s? fie (mai) dulce (prin ad?ugare de zah?r, miere etc.). 2. Tr. A umple do mul?umire, a desf?ta. 3. Tr. ?i refl. A (se) īmbuna, a (se) īmbiīnzi.
   īndupleca, īnduplec, vb. I. Tr. A determina pe cineva s? consimt? la ceva, s? cedeze; a-l determina s? fac? ceva.                            . .
 -  īndur?, īndur, vb. I. 1. Tr. A suporta (cu r?bdare) un necaz, o boal? etc. 2. Refl. A-i fi cuiva mil? de cineva. 3. Refl. A consim?i s?..., a se hot?rī s?...
   īndurare, īndur?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) īndura; mil?, comp?timire.
   īndur?tor, -ourc, īndur?tori, -oare, adj. Milos, milostiv.                                           ^
   īndurer?, īndurerez, vb. I. Tr. A pricinui cuiva o durere sufleteasc?, a īntrista.
   īnec, īnecuri, s.n. 1. Moarte prin asfixiere īn ap?. 2. Rev?rsare mare de ape; inunda?ie.
   īnec?, īnāc, vb. 1.1. Refl. A muri prin īnec (X). 2. Refl. (Despre nave) A se scufunda. 8. Tr. (Despre ape) A inunda. 4. Refl. A se sufoca.
   īneciicids, -o?s?, īnec?cio?i, -oase, adj. Care īneac? (4), sufocant; (despre alimente) care se īnghite greu.
   īnf?ptui, īnf?ptuiesc, vb. IV. Tr. A realiza, a īndeplini.
   īnf?ptuitor, -o?re, īnf?ptuitori, -oare', s.m. ?i f. Cel care īnf?ptuie?te ceva.
   īnīit??, īnfu?, vb. I. Tr. A īnveli un copil īn scutece; a īnf??ur? corpul sau o parte a corpului cu un bandaj, cu o fa??.
   īnf??ur?, īnf??or, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) acoperi de jur īmprejur cu o īnvolitoare, cu o leg?tur?, cu o fa?? etc. 2. Tr. A īncol?ci un lucru
IN'FA?Un.VT.E
 291
 īn jurul cuiva sau a ceva. 3. Tr. (Fig.) A cuprinde, a īnv?lui.
   īnf??urare, īnf??ur?ri, s.f. Ac?iunea do a (se) īnf??ur?; īnf??urare electric? = ansamblu de spire caro fac parte dintr-un circuit electric al unei ma?ini, al unui aparat, transformator etc.
   īnf???, infu?, vi). I. Tr. A puno foto curate la perne sau la pl?pumi.
   īnr??i?ii, īnf??i?ez, vl>. I. 1. Refl. A so prezenta undeva. 2. Tr. A descrie, a zugr?vi.
   īnf??i?are, īnf??i??ri, s.f. X. Ac?iunea de a (se) īnf??i?a; prezentare a unei persoane īn fa?a unui organ de judecat?. 2. Aspect sub caro se prezint? o fiin?? sau un lucru.
   īnfeudu, īnfeudez, vb. I. 1. Tr. A supune, a īnrobi. 2. Refl. A so subordona īntru totul unei persoane, unor concep?ii.
                                                               īnfi?, īnfiez, vb. I. Tr. A adopta un copil, īnfiera, īnfierez, vb. I. Tr. 1. A face (cu un fier īnro?it īn foc) un somn distinctiv po corpul unui animal. 2. (Fig.) A condamna cu severitate, a stigmatiza.
   īnfierbīnt?, īnficrb'nt, vb. I. Tr. ?i refl. 1. A face s? devin? (sau a deveni) fierbinte. 2. (Fig.) A (so) agita; a.(se) īnsufle?i.
   īnfig?re?, -eā??, īnfig?re?i, -e, adj. Care so vīr?, so amestec? īn toate.
   īnfige, īnfig, vb. III. 1. Tr. A vīrī, a īmplīnta un obiect ascu?it īn ceva; a īmplīnta ceva īn-tr-un obiect ascu?it. 2. Refl. (Fig.) Ase amesteca undeva īn mod obraznic.
   īnfiin?a, īnfiin?ez, vb. I. 1. Tr. A face s? ia fiin??, a crea, a īntemeia. 2. Refl. (Fig.) A ap?rea, a se īnf??i?a undeva.
   īnfiora, īnfior, vb. I. 1. Refl. ?i tr. A fi (sau a face ca cineva s? fie) cuprins de fiori; a (se)-īnsp?imīnta, a (se) īnfrico?a. 2. Refl. (Despre l'runze, suprafa?a unei ape etc.) A se mi?ca u?or.
   īnfior?tor, -o?re, īnfior?tori, -oare, adj. Care. īnfioar?, īnsp?imīnt?tor.
   īnfipt, -?, īnfip?i, -te, adj. 1. Nemi?cat, neclintit, ?eap?n. 2. (Fam.) īndr?zne?.
   īnfirip?, īnfiripez, vb. I. 1. Tr. A alc?tui ceva (cu mijloace pu?ine), a īnjgheba; (refl.; fig.) a lua fiin??. 2. Refl. (Fig.) A se reface dup? o boal?, a se īntrema.
   īnfl?c?ra, īnfl?c?rez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) entuziasma, a (se) īnsufle?i.
   īnfl?c?r?re s.f. Ac?iunea de a (se) īnfl?c?ra; entuziasm, ardoare.
   īnfl?c?rat, -?, īnfl?c?ra?i, -te, adj. Entuziasmat, avīntat.
   īnflora, īnflorez, vb. I. Tr. A īmpodobi, a decora cu flori brodate, pictate etc.
   īnflori, īnflorase, vb. IV. 1. Intr. A face flori; a se acoperi cu flori. 2. Intr. (Fig.) A se dezvolta frumos, a prospera. 3. Tr. (Fig.) A exagera.
   īnflorit, -?, īnflori?i, -te, adj. 1. Care a f?cut flori-, acoperit de flori, plin do flori. 2. (Fig., despre limb?, stil) Bogat īn imagini.
   īnfloritor, -o?re, īnfloritori, -oare, adj. Caro este in plin? dezvoltare, care prosper?, īnfloritur?, īnflorituri, s.f. Podoab?, ornament. .
    īnfoc?ri) s.f. īnfl?c?rare, entuziasm; pasiune, ardoare.
    īnfocat, -?, īnfoca?i, -te, adj. 1. Inficrbīntat, aprins. 2. (Fig.) īnsufle?it, pasional.
    īnfofoli, īnfofolesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) īmbr?ca cu prea multe haine c?lduroase.
    īnfoi?, īnfoiez, vb. -I. Refl. 1. (Despre p?r, blan?, pono) A so umfla, a se desface; (despre p?s?ri) a-?i umfla penele. 2. (Despre materiale) A-?i m?ri volumul,’ a so afina.
    īnfomef?, īnfometez, vb. I. Tr. A face pe cineva s? sufere de foame; a constrīngc prin foame.
    īnfr??i, tnfr??csc, vb. IV. Refl. rccipr. A so uni printr-o prietenie strins?.
    īnfrico?a, īnfrico?ez, vb. I. Roti. A fi cuprins de fric?; (tr.) a speria, a īnsp?imīnta.
    īnfrico??tor, -o?rc, īnfrico??tori, ?*oare, adj. Care provoac? fric?; īnsp?imīnt?tor.
    īnīrigur?re, īnfrigur?ri, s.f. Stare de īncordare nervoas?, de ner?bdare.
    īnfrigurat, -?, īnfrigura?i, -te, adj. Care este p?truns de frig; (fig.) cuprins do ner?bdare.
    īnīrīnā, īnfrinez, vb. I. 1. Tr. A puno friu (unui cal). 2. Tr. (Fig.) A st?vili, a domoli. 3. Refl. (Fig.) A-?i st?pīni patimile, dorin?ele etc.
    īnfrī’nge, īnfring, vb. III. Tr. A īnvinge, a l)irui;r (fig.) a-?i st?pīni o stare sufleteasc?.
    īnMiit, -?, īnfrīn?i, -te, adj. Biruit, īnvins (īn lupt?).
    īnfrumuse?a, īnfrumuse?ez, vb. I. Tr. A face (mai) frumos; a īmpodobi.
    īnfrunt?, īnfrunt, vb. I. Tr. 1. A ?ine piept unei primejdii, a se īmpotrivi unei for?e. 2.
“ A mustra, a certa.
    īnfrunzi, pers. 3 īnfrunze?te, vb. IV. Intr. A face frunze, a se acoperi cu frunze.
    īnfrupt?, īnfrupt, vb. I. Refl. 1. A mīnca din ceva bun, gustos; (īn ritualul crc?tin) a mīnca do dulce īn zi de post. 2. (Fig.) A trage profituri necinstite din ceva.
    īnfulee?, īnfulec, vb. I. Tr. (Fam.) A mīnca cu l?comio.
    īnfumur?, īnfumurez,’vb. I. Refl. A se īngīin-fa, a-?i da aere.
    īnfumurat, -?, īnfumura?i, -te, adj. (Adesea substantivat) Īngīmfat, īncrezut.
    īnfund?, īnfund, vb. I. 1. Tr. A pune fund la un butoi, a īnchide printr-un capac; a astupa complet un orificiu, o deschiz?tur?. 2. Refl.. (Despre drumuri) A se īnchide intr-un anumit punct, a nu mai continua. 3. Refl. (Despre conducte, ?an?uri) Ase astupa. 4. Tr. A umple bine, aīndesa. 5. Tr. (Fig.) A aduce po cineva intr-o situa?ie dificil?. G. Tr. ?i refl. A (se) cufunda, a (se) adinei; (refl.) a intra īnlr-un loc care este (sau pare) f?r? ie?ire.
    īnfundat, -u, īnfunda?i, -le, adj. 1. īnchis, astupat; vin īnfundat = vin .p?strai īn sticlo astupate. 2. (Despre sunete) īn?bu?it.
    īnfund?tur?, .īnfund?turi, s.f. Adinciluru de teren.
    īnfuria, īnfurii, vb. I. Refl. ?i tr. A fi cuprins (sau a face s? fie cuprins) de furie.
 233
   īng?dui, īng?dui, vb. TV. i. Tr. A da voie, a permite, a admite; a tolrra. 2. Inlr. (Pop.) A avea r?bdare, a a?tepta; (tr.) a amina, a p?p'ui.
   īng?duin?? s.f. īncuviin?are, permisiune; indulgen??, toleran??.
   īng?duitor, -oare, īng?duitori, -oare, adj. Caro īng?duie; indulgent, tolerant.
   īns?im?, īng?im, vb. I. Tr. A vorbi cu greutate, nedeslu?it.
   iug?ll/eni, īng?lbenesc, vb. IV. Inlr.,refl. ?i tr. A deveni (sau a face s? devin?) galben; a (se) olili, a (se) ve?teji.
   īngem?na, īngim?n, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) tini strlns, a (se) īmbina, a (se) īmpreuna.
   īngenuneho?, īngenunchez, vb. I. 1. Inlr. A se a?eza īn genunchi. 2. Tr. (Fig.) A supune, a aservi.
   īnger, īngeri, s.m. (īn cre?tinism) Fiin?? spiritual? supranatural?, considerat? ca slujitor ?l ve?tilor al lui Dumnezeu.
   īngeresc, -c?sc?, īngere?ti, adj. Care se refer? la Īngeri; (ca) de īnger.
   īnghesui, inghāsuī, vi). IV. 1. Refl. A se strīn-ge, a se īngr?m?di (intr-un spa?iu reslrīns). 2. Tr. A vifi pe cineva sau ceva Intr-un loc slrīml, neīnc?p?lor.
   īnghesuial?, īnghesuieli, s.f. īngr?m?dire do fiin?e sau de lucruri intr-un loc.
   īnghe?, ingheruri, s.n. Trecere a apei īn stare, de ghea?? (cind temperatura coboar? sub zero grade).
   īnghe??, īnghi?, vb. I. Intr. 1. A se transforma īn ghea??. 2. A amor?i de frig, a degera. !ī. (Fig.) A r?mine locului, īncremenit (do emo?ie, de spaim? ele.).
   īnglip??ro s.f. Faptul de a īnghe?a; īnghe?area salariilor = m?sur? economic? practicat? īn capitalism, prin caro salariile se men?in neschimbate īntr-o perioad? cīnd ' costul vie?ii se urc?.
   īnglie??t, -a, īnghe?a?i, -Ic, adj., s.f. 1. Adj. Transformai īn ghea??; (despre anumite corpuri ?i substan?e solide) īnt?rit prin īnghe?area apei po care o con?ine. 2. Adj. Amor?it do frig, degerat. !!. S.f. Preparat alimentar r?co-rilor ob?inut prin īnghe?area unor creme do lapte, fructe, ou? etc.
   īiigliimiuu īnghiwp, vb. I. Refl. A se īn?epa, a se īmpunge (cu un ghimpe).
   īnghionti, īnghiontesc, vb. IV. Tr. ?i refl. rocipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-?i) da ghion?i.
   īnghi?i, īnghit, vb. IV. Tr. 1. A face s? p?trund? niīnearea, b?utura etc. din gur? īn stomac. 2. {Fig.) A suporta, f?r? a protesta, o insult?, o necuviin??. S. (Fig.) A omite cuvinte sau silabe īn cursul vorbirii. 4. (Fig., despre pāminl, ap? ele.) A cuprinde īn sine, a absorbi, a face s? dispar?.
   īnghi?iturii. īnghi?ituri, s.f. Ac?iunea de a īnghi?i; cantitatea de mīncare sau de b?utur? caro se poate īnghi?i dinlr-o dat?.
   ingīmr?, ingfmf, vb., I. Refl. A fi plin de sine, a se īnfumura.
                                                                                                          Int.uo?a
   īngīraf?f, -īi, īngīrnfa?i, -ic, adj. (Adesea substantivat) īncrezut, plin de sine.
   īngīn?. īngln, vb. I. 1. Tr. A imila (īn b?laie de joc) glasul sau vorbele cuiva. 2. Tr. A rosti sau a cinta ceva īncet (?i neclar). :ī. Iletl. A se amesteca, a se īmbina; sc irigin? ziua cu nnnp-tca - - īncepe s? se lumineze, s? se fac? ziu?.
   īngīndur?, īngindurez, vb. I. Refl. A c?dea pe gīnduri; a se īngrijora.
   īngloba, īnglobez, vb. I. Tr. A introduce intr-un toi, ca parte integrant?, a include.
   īngloda, īnglodez, vb. I. Refl. A se īmpotmoli īn noroi; (fig.) a face multe datorii.
   īngr?di, īngr?desc, vb. IV. Tr. 1. A īmprejmui cu gard. 2. (Fig.) A limita, a st?vili.
   īngr?ditur?, īngr?dituri, s.f. Gard de nuiele, de scinduri etc.
   īngr?m?di, īngr?m?desc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (sc) aduna undeva īn num?r mare, a (se) stringe gr?mad?.
   īngra??, īngra?, vb. I. 1. Refl. A deveni (mai) gras; (Ir.) a hr?ni bine un animal ca s? devin? gras. 2. Tr. A m?ri fertilitatea unui leren agricol cu ajutorul īngr???mintelor.
   ingr??umīnt, īngr???minte, s.n. Produs organic sau mineral, folosit pentru a m?ri fertilitatea solului.
   īnqr???torie, īngr???torii, s.f. Unilate agricol? specializat? in ingr??area de animale.
   īn?re?o?ā, ingreto?ez, vb. I. Refl, A fi cuprins de grea??.
   īngrem?, īngreuiez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) face (mai) greu, (mai) greoi; (tr.) a produce cuiva o senza?ie de greutate, de ap?sare. 2. Tr. A face ca ceva s? devin? mai anevoios.
   ingreun?, īngreunez, vb. I. Tr. ?i refl. 1. A (se) īngreuia. 2. A (se) īnc?rca cu o greutate, a (se) īmpov?ra.
   īngriji, īngrijesc, vb. IV. 1. Tr., intr. ?i refl. A avea grij? de cineva sau de ceva. 2. Tr. A p?stra un lucru īn bun? stare. S. Refl. A (-?i) vedea do s?n?tate. 4. Refl. A lua din timp m?suri īn vederea..., a se preg?ti.
   īngrijire, īngrijiri, s.f. Ac?iunea de a (se) īngriji; purtare do grij?; a dn primele īngrijiri = a da primul ajutor unui accidentat, unui bolnav.
   īngrijitor, -o?rc, īngrijitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? īns?rcinat? cu īntre?inerea unei cl?diri, a unui imobil etc.
   īngrijor?, īngrijorez, vb. I. Tr. ?i refl. A produce cuiva (sau a sim?i) nelini?te, grij?, team?.
   īngrijor?tor, -o?re, īngrijor?tori, -oare, adj. Care īngrijoreaz?.
   īngrop?. īngrop, vb. I. I. Tr. A īnmormīnta. 2. Tr. A b?ga ceva in p?mint, a acoperi cu p?-mint. Tr. ?i refl. A (se) īnfunda īn ceva.
   īngropat s.n. 1. Faplul de a īngropa. 2. Pr?-?itul al doilea al porumbului, ai cartofilor etc.; acoperirea cu p?mint a vi?ei de vie, toamna, īngrop?ciune, īngrop?ciuni, s.f. Īnmormīnlare. īngro?ā, īngra?, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A deveni (sau a face s? devin?) mai gros. 2. Tr. ?i refl. A deveni (sau a face s? devin?) mai dens, mai
 INGItOZI
concentrat. īl. TieM. (Despre voce) A c?p?la un timbru mai coborit, mai grav.
   īngrozi, īngrozesc, vl>. IV. Tr. A produce, a provoca groaz?; (refl.) a fi cuprins tio team?, de groaz?.
   īngrozitor, -oare, īngrozitori, -oare, adj. Care īngroze?te; īnsp?iminl?tor; (adverbial) grozav, cxlretn de...
   īngust, -ii, īngu?ti, -ste, adj. 1. Care are l??ime mic?. 2. Sub?ire; strimt. !1. (Fig.; despre oameni ?i manifest?rile lor) Lipsii do orizont, m?rginit.
   īiiKUst?, īngustez, vi). I. Tr. ?i refl. A (se) face (mai) īngust..
   īngustime, īngustimi, s.f. Ī. Īnsu?irea do a fi īngusl. 2. (Fig.) Lips? de orizont, m?rginir? (īn gīndire, in concep?ii).
   jnli?tt?, īnh?itez, vb. I. liefl. reeipr. (Depr.) A se asocia cu al?ii īn vederea s?vir?irii īn comun a unor acte reprobabile.
   īnham?, īnham, vb. 1. 1. Tr. A pune hamurile (io cai; a pune caii la c?ru??. 2. liefl. (Fig.) A se angaja la un lucru greu.
   īnli???, īnhd?, vb. 1. Tr. A apuca repede, cu violen??.
   īnkinn?, īnhumez, vl). I. Tr. (Livr.) A īnmor-niīr.la.
   īnlerb?, īnierbez, vb. I. Tr. A īns?mīn?a cu iarba un teren.
   īnj?liob?, īnjghebez, vb. 1. Tr. A alc?tui ceva din lucruri aflalo la īndemīn?, a improviza.
   īnjosi, īnjosesc, vb. IV. Tr. ?i roti. A (so) umili, a (se) dezonora.
   īnjosiliir, -o?re, īnjositori, -onre, adj. Care īnjose?te, umililor, degradant.
                                                                īnjug?, īnjug, vb. L Tr. A puno vilele la jug. īnjum?t??i, īnjum?t??esc, vb. IV. Tr. A īmp?r?i īn dou? p?r?i egale; a reduce la jum?tate.
   īnlunglil?, īnjunghii, vb. 1. Tr. 1. A īnfige īn cineva un cu?it, un pumnal etc.; a t?ia un animal (pentru consuni). 2. (La pers. 3) A sim?i o durere vie.
   īnjur?, īnjur, vb. I. Tr. ?i intr. A spune cuvinte insult?toare, injurioase (la adresa cuiva).
   īnjur?tur?, īnjur?turi, s.f. Cuvint sau expresie cu care se īnjur?.
   īnl?crimat, -?, īnl?crima?i, -te, adj. (Despre ochi) Plini de lacrimi; (despre oameni) plins, sup?rat.
   ī:il?n|ui, īnhin?ui, vb. IV. Tr. 1. (īnv.) A puno īn lan?uri, a īnc?tu?a. 2. A īmbr??i?a, i). (Fig.) A incinta, a captiva, a subjuga, -t. A a?eza īn līml, in ordine; (refl.) a urma īnlr-o succesiune.
   īnl?tur?, īnMftir, vb. I. Tr. A da la o parte, a īndep?rta.
   īnlemni. īnlemnesc, vb. IV. Intr. A r?rnīne nemi?cat (de spaim?, de uimire etc,.).
   īnlesni. īnlcsncsc, vb. IV. Tr. A face ca ceva s? fie mai u?or de īnf?ptuit, de ob?inut etc.
   īnlocui, īnlocuit’.«!·, vb. IV. Tr. 1. A pune ceva s.in pe cineva in locul altuia. 2. A īndep?rta pe cineva dintr-un posl, numind pe altcineva in loc. :ī. A ?ine temporar locul cuiva; a suplini.
   Snloeuilor, -o?re, īnlocuitori, -onre, adj., s.m.
1.  Adj. Care īnlocuie?te sau cu caro poate fi īnlocuit cineva sau ceva. 2. S.m. l’rodus sau material avind propriet??i asem?n?toare cu ale altui produs, pe caro il poato īnlocui.
   īnmagazln?, īnmagazinez, vb. I. Tr. 1. A pune, a depozita (m?rfuri, produse etc.) īnlr-o magazie; a acumula (c?ldur?, energie, substan?e do rezerv?). 2. (Fig.) A aduna, a acumula (cuno?tin?e).
   īnmatricula, īnmatriculez, vb. I. Tr. A īnscria īnlr-o matricol?.
   īnin?nuneho?, īnm?nunchez, vl). L Tr. A aduna, a slringe, a lega īn m?nunchi.
   īmn?nu?ut, -ii, īnm?nu?aji, -te, adj. Caro poart? m?nu?i, cu m?nu?i.
   īnm?rmuri, īnm?rmuresc, vb. IV. Intr. A 1’?mino nemi?cat, (do fric?, do uimiro).
   īnmiit, -?, īnmii?i, -te, adj. (Adesea adverbial) De o mie de ori mai mare sau mai mult; (p. exl.) mult mai mare, mult mai numeros.
   īnmiresma, īnmiresmez, vb. 1. Tr. A r?spindi o mireasm?.
   īnmīn?, īnmincz, vb. I. Tr. A preda un obiix',1, un act olc. in mina cuiva.
   īnmorinīnt?, inmormintez, vb. 1. Tr. J. A a?eza un mort in mormint, a īngropa (1). 2. (Fig.)
A da uit?rii.
   īnmormintāre, īnmormīnt?ri, s.f. Ac?iunea de a īnmormīnta; ceremonia funebr?, ritualul care īnso?e?te aceast? ac?iune.
   īnmuguri, īnmuguresc, vb. IV. Intv. A da muguri; (fig., despre idei, proieclo) a so ivi, a ap?rea īn minle.
   īnmui?, īnmoi, vb. I. 1. Tr. A b?ga īn ap? (sau īn alt lichid); a umezi; (refl.) a se īmbina cil un lichid. 2. līefl. ?i Ir. A deveni (sau a face s? devin?) mai moale. !!. liefl. (Despre ger, vreme) A deveni mai pu?in aspru. -I. liefl. ?i tr. (Fig., despre oameni) A (se) potoli, a (se) calma, a (se) lini.?li.
   īnmul?i, īnmul?esc, vl). IV. Peri. 1. A spori, . a se m?ri; (Ir.; mal.) a efectua opera?ia īnmul?irii.
2.  A produce indivizi noi din aceea?i specie, a se reproduce.
   īnmul?ire, īnmul?iri, s.f. Ac?iunea de a (se) īnmul?i; (mat.) opera?ie prin care un num?r este m?rit de \m anumit num?r de ori; tabla īnmul?irii — tablou care con?ine reznllalelo acestei opera?ii, efectuat? īntre primele zece numere.
   īnmullitor, īnmul?itori, s.m. Num?r cu caro se īnmul?e?te alt num?r.
   īnn?di, īnn?desc, vb. IV. 1. Tr. A ad?uga unui obiect (cosind, lipind etc.) o bucal?, de obicei din acela?i material, pentru a-l m?ri, n-l lungi, n-l l?rgi. 2. līefl. A prinde pofl? de ceva, a se obi?nui la ceva.
   īnn?moli, īnn?molesc, vb. IV. liefl. A se īnfunda īn n?mol, a se īngloda.
   īnn?scut, -?, īnn?scu?i, -te, adj. Din na?tere, congenital.
   īnnebuni, īnnebunese, vb. IV. 1. Intr. A-?i pierde facult??ile mintale, a deveni nebun;
 237
a-?i ie?i din min?i. 2. Tr. A face pe cineva s?-?i piard? st?pīnirea de sine.
   īnnegri, īnnegresc, vb. IV. 1. Tr. A vopsi īn negru; a face s? devin? de culoare īnchis?; (intr. ?i refl.) a deveni negru; a c?p?ta o culoare īnchis?. 2. Refl. A se bronza.
   īnnegura, īnnegurez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) acoperi cu negur?. 2. Refl. (Fig.; despre oameni) A se posomori.
   īnnisipā, pers. 3 innisipeaz?, vb. I. Refl. (Despre conducte, canale) A se astupa cu nisip; (tr.) a a?terne un strat de nisip pe suprafa?a unei īmpietruiri.
   īnnobila, īnnobilez,'vb. I. Tr. 1. A acorda cuiva un titlu de'noble?e; (refl.) a deveni mai distins.
2.  A īmbun?t??i propriet??ile unor materiale (minereuri, c?rbuni, o?eluri etc.).
   īnnoda, īnnod, vb. I. Tr. A face un nod (Ia o sfoar?); a lega printr-un nod.
   īnnoi, īnnoiesc, vb. IV. 1. Tr. A reface un obiect (īnlocuind ce era uzat); a pune un lucru nou īn locul altuia vechi; (refl.) a se īmbr?ca cu haine noi. 2. Refl. (Fig.) A se īmprosp?ta, a se regenera. 3. Tr. A relua, a repeta. 4. Tr. A prelungi valabilitatea unui act, a unui document.
   īnnoitor, -oare, īnnoitori, -oare, adj. Care īnnoie?te, care regenereaz?.
   īnnopta, īnnoptez, vb. I. 1. Intr. ?i refl. impers. A se face noapte; pe īnnoptai (sau pe īnnoptate) = la c?derea nop?ii. 2. Intr. A-l apuca pe cineva noaptea (īntr-un loc str?in); a petrece noaptea undeva.
   īnnora, pers. 3 īnnoreaz?, vb. I. Refl. impers. A se ivi nori pe cer. Var.; īnnoura vb. I.
   īnnorat, -u, īnnora?i, -te, adj. (Despre cer) Acoperit cu nori. Var.: īnnourat, -u, adj. īnnourA vb. I. v. īnnora, īnnourat, -?, adj. v. īnnorat. īn6t s.n. 1. Plutire ?i īnaintare īn ap? (sau la suprafa?a apei) prin anumite mi?c?ri f?cute cu mīinile ?i cu picioarele; sportul practicat īn acest fel. 2. Deplasarea īn ap? a vie?uitoarelor acvatice.
   īnot?, īnot, vb. I. Intr. 1. A pluti ?i a īnainta la suprafa?a apei (sau īn ap?) prin mi?c?ri ritmice f?cute cu bra?ele ?i cu picioarele; (despre animale acvatice) a’ se deplasa īn ap?. 2. (Despre corpuri) A pluti īntr-un mediu lichid. 3. A merge cu greu prin noroi, prin z?pad? etc.
4.  (Fig.) A fi cufundat īn ceva, n?p?dit de ceva.
   īnot?tor, -oare, īnot?tori, -oare, adj., subst.
1.  Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care ?tie s? īnoate, care practic? īnotul. . 2. S.f. Organ exterior al pe?tilor, balenelor, delfinilor etc., care le serve?te la īnot; aripioar?.
   īnr?d?cina, īnr?d?cinez, vb. I. Refl. 1. (Despre plante) A prinde r?d?cini. 2. (Fig.) A p?trunde adine (īn con?tiin??, īn obi?nuin??), īnr?i, īnr?iesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A face s? devin? (sau a deveni) mai r?u.
   īnr?ma, īnr?mez, vb. I. Tr. A pune īn ram?, a īncadra.
   īnr?ut??i, īnr?ut??esc, vb. IV. Refl. ?i tr. A deveni (sau a face s? devin?) .mai r?u.
                                                                                                             inschie
   īnregimenta, īnregimentez, vb. I. Tr. si refl. A (se) īncadra īntr-o grupare, īntr-un ’partid etc.
   īnregistra, īnregistrez,, vb. I. Tr. 1. A īnscrie un act sau a efectua o opera?ie īntr-un registru; ,a consemna, a nota un fapt, un eveniment. 2. (Despre aparate) A marca varia?ia unei m?rimi.
 3. A fixa semnale acustice pe o band? de magnetofon, pe un disc etc. 4. (Fig.) A īntip?ri īn memorie, a nota. 5. (Fig.) A ob?ine ?i a īnscrie Ia activul s?u un rezultat, o realizare.
                                īnregistrator, -oārc, īnregistratori, -oare, adj., s.n. (Aparat sau instrument) care īnregistreaz?, īnrīuri, īnrīuresc, vb. IV. Tr. A influen?a, īnrobi, īnrobesc, vb. IV. Tr. A subjuga, a robi.
   īnrobitdr, -o?re, īnrobitori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care īnrobe?te.
   īnrol?, īnrolez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) īncadra īn rīndurile armatei; (refl.; p. ext.) a intra īntr-un partid, īntr-o organiza?ie etc.
   īnro?i, īnro?esc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) colora īn ro?u; a (se) īmbujora; (despre metale) a deveni (sau a face s? devin?) incandescent.
 ?  īnroura, pers. 3 īnroureaz?, vb. I. Refl. A se acoperi cu rou?.
   īnrudi, īnrudesc, vb. IV. Refl. A fi (sau a deveni) rud? cu cineva; (fig.) a avea tr?s?turi comune cu cineva sau cu ceva.
   īns? conj. 1. Cu toate acestea, totu?i. 2. Dar, pe de alt? parte.
   īns?ila, īns?ilez, vb. I. Tr. A coase ceva īn mod provizoriu, cu īmpuns?turi rare.
   īns?mīn?ā, īns?mtn?ez, vb. I. Tr. 1. A īncorpora īn sol semin?ele unei plante (agricole); a sem?na.
 i. A introduce game?i masculi īn organele genitale femele cu ajutorul unor instrumente.
 3. Apune germenii unor microorganisme pe medii nutritive, pentru a ob?ine o cultur?.
   īns?n?to?i, īns?n?to?esc, vb. IV. Refl. ?i tr. A (se) face s?n?tos, a (se) vindeca.
   īns?rcin?, īns?rcinez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A īncredin?a cuiva (sau a-?i asuma) īndeplinirea unei sarcini. 2. Tr. A face ca o femeie s? devin? gravid?.
   īns?rcinat, īns?rcina?i, s.m. īns?rcinat cu afaceri = diplomat care conduce misiunea diplomatic? īn lipsa ?efului permanent:
   īns?rcinat?, īns?rcinate, adj. (Despre femei) Care poart? un f?t īn pīntece.
   īnsc?una, īnsc?unez, vb. I: Refl. (īnv.; despre īmp?ra?i, regi, domni sau arhierei) A prelua puterea, a se instala la conducere.
   īnscena, īnscenez, vb. I. Tr. 1. A pune īn scen? un spectacol. 2. (Fig.) A pune la cale ac?iuni r?u inten?ionale.
   īnscrīc, īnscriu, vb. III. 1. Tr. ?i refl. A(-?i) trece numele īntr-un registru, īntr-un catalog ete., a (se) īnregistra. 2. Tr. A consemna ceva īn scris. 3. Tr. (Mat.) A construi o figur? geometric? īnscris?. 4. Refl. A se īnscrie īn curb? = (despre vehicule) a intra īn curba unui drum īn a?a fel ca s? nu derapeze sau s? nu deraieze.
ĪNSCRIS
 208
   īnscris1, īnscrisuri, s.n. Act, document. īnscris2, -?, īnscri?i., -se, adj. (Despre poligoane) Care aro vīrfurile situate pe circumferin?a unui cerc; (despre poliedre) care are vīrfurile situate pe suprafa?a unei sfere sau a unui corp de revolu?ie.
   īnsemn, īnsemne, s.n. (īnv.) Semn distinctiv al unei demnit??i, al unui rang.
   īnsemn;!, īnsemn ?i īnsemnez, vb. I. 1. Tr. ?i intr. unipers. A avea un anumit īn?eles; a ar?ta, a indica. 2. Tr. A avea o anumit? valoare. 3. Tr. A nota, a consemna īn scris. 4. Tr. A marca, a delimita; a pune un semn distinctiv pe ceva.
   īnsemnare, īnsemn?ri, s.f. Ac?iunea de a īn-semna; men?iune scris?, not?.
   īnsemiiiit, -ii, īnsemna?i, -Ic, adj. 1. Care are imprimat un semn distinctiv. 2. (Fig.) De vaz?, important.
   īnseniniitiitc, s.f.. 1. Importan??, valoare. , 2. Semnifica?ie, īn?eles.
   īnsenina, īnseninez, vb. I. Refl. 1. A se face senin. 2. (Fig.; despre oameni) A deveni calm, lini?tit, bine dispus.
   īnsera, inserez, vb. I. 1. Intr. ?i refl. unipers. A se face sear?; pe īnserat (sau pe īnserate) = la-c?derea serii, īn amurg. 2. Intr. A-l apuca pe cineva seara undeva.
   īnsentro, īnser?ri, s.f. Faptul de a se īnsera; amurg.
   īnsetd, īnsetez, vb. I. Intr. 1. A-i fi (sau a i se face cuiva) sete. 2. (Fig.) Afist?pīnit de o dorin?? puternic?.
   īnsilozā, īnsilozez, vb. I. Tr. A depozita (furaje, cereale etc.) īntr-un siloz;
   īnsingura, īnsingurez, vb. I. Refl. A se izola, a c?uta singur?tatea.
   īnsingurat, -?, īnsingura?i, -te, adj. Singur, izolat; stingher.
   īnsīngcrā, tnsīngercz, vb. I. Tr. A face s? sīn-gereze, s? piard? sīnge; a p?tacusīnge; (fig.) a īnro?i, a colora īn ro?u.
   īnsori, īnsoresc, vb. IV. Refl. A se īnc?lzi la soare, a se expune la razele soarelui.
   īnsorit, -a, īnsori?i, -te, adj. 1. (Despre locuri, cl?diri) Luminat de soare; situat īn b?taia soarelui. 2. (Despre timp) Cu soare, senin.
   īnso?i, īnso?esc, vb. IV. 1. Tr. A merge īmpreun? cu cineva; a-i fi cuiva tovar?? de drum. 2. Refl. recipr. A se asocia, a se īntov?r??i cu cineva. 3. Tr. A ad?uga, a al?tura ceva pentru completare, pentru l?murire.
   īnso?itor, -oare, īnso?itori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care īnso?e?te pe cineva sau ceva.
   īnspiiimīntā, īnsp?imānt, vb. I. Refl. A fi cuprins de spaim?; (tr.) a provoca spaim?, a īnfrico?a.                         ' ·
   īnsp?imīnt?tiSr, -oāre, Insp?imlnt?tori, -oare, adj. Care provoac? spaim?; īnfrico??tor.
   īnspic?, pers. 3 īnspic?, vb. I. Intr. A face spic, a da īn spic.
   īnspieit, -?, īnspica?i, -te, adj. 1. Care are spice, care a dat īn spic. 2. (Despre p?r) Amestecat cu fire albe.
   īnspro prep. 1. (Local) Spre, c?trc. 2. (Temporal) Pe la, spre. 3. (Modal) Spre: merge īnspre vindeearc.
   īnspumat, -S, īnspuma?i, -tc, adj. Cu spume, plin de spume.
                                īnst?ri, īnst?resc, vb. IV. Refl. A se īmbog??i, īnst?rit, -u, īnst?ri?i, -tc, adj. Bogat, avut. īnstelat, -?, īnstela?i, -te, adj. · (Despre cer, p. ext. despre nop?i) Cu stele, plin de stele.
   īnstr?ina, īnstr?inez, vb. I. 1. Refl. A-?i p?r?si familia, ?ara, stabilindu-se īn alt? parte; (fig.) .a se īndep?rta suflete?te de cineva. 2. Tr. A transmite un drept de proprietate. 3. Tr. A sustrage, a fura.
   īnstrunu, Instrun, vb. I. Tr. 1. A acorda un instrument muzical. 2. A strīnge un cal cu chingile, a-l st?pīni, a-l ?ine īn frīu.
   īnsufle?i, īnsufle?esc, vb. IV. Refl. ?i tr. A prinde (sau a da) via??; a (se) īnviora; a (se) anima; (tr.) a stimula.
   īnsufle?ire, īnsufle?iri, s.f. Ac?iunea de a (se) īnsufle?i; avīnt, elan, entuziasm.
   īnsul, insa, īn?ii, īnsele, pron. 1. (Pronume personal precedat de prep. „īntru“, „printru“, „dintru“) Bl (ea), dīnsul, (dīnsa): am īncredere Intr-Insul. 2. (Pronume de īnt?rire; la· f. pl.) Īnsu?i: ele īnsele.
   īnsuma, īnsumez, vb. I. Tr. A aduna laolalt?; a cuprinde, a totaliza.
   īnsumi, īnsumi, īn?ine,- īnsene, pron. de īnt?rire. Chiar, tocmai: am v?zut cu īnsumi. Forme gramaticale: pers. 2 sg. īnsu?i. īns??i (pl. īn?iv?, īnsev?); pers. 3 sg. īnsu?i, īns??i (pl. īn?i?i, īnse?i).
   īnsura, īnsor, vb. I. Refl. (Despre b?rba?i) A se c?s?tori.
   īnsui'ilt, īnsura?i, adj. (Despre b?rba?i) C?s?torit-,
   īnsur?toare, īnsur?tori, s.f. C?s?torie a Unui b?rbat.
   īnsur??ei, īnsur??ei, s;m. Tin?r īnsurat de curīnd; (lapl.) so?i (tineri) c?s?tori?i, de curīnd.
   īnsu?i, īnsu?esc, vb. IV. Tr. 1. A lua ceva īn st?pīnire; a-?i aroga un drept. 2. A asimila cuno?tin?e, idei etc. 3. A fi de acord cu opinia cuiva, a adopta un punct de vedere.
   īnsu?ire, īnsu?iri, s.f. 1. Ac?iunea de a-?i īnsu?i ceva. 2. Tr?s?tur? caracteristic?, distinctiv? a unui lucru.
   īnsutit, -?, īnsuti?i, -te, adj. Do o sut? de ori mai mare; (p. ext.) mult mai mare, mult mai numeros.
   īn?elii, īn?el, vb. I. 1. Tr. A induce īn eroare, a am?gi. 2. Tr. A face s? cread? altceva decīt o īn realitato. 3. Refl. A c?dea īn oroare, a gre?i.
4.  Tr. A īnc?lca fidelitatea conjugal?.
   īn?eluciiine, īn?el?ciuni, s.f. Inducere īn eroare; escrocherie, fraud?.
   īn?el?tor, -oāre, īn?el?tori, -oare, adj. Care īn?al?; care am?ge?te.
   īn?el?torie, īn?el?torii, s.f. Fapta celui care īn?al?; īn?el?ciune.
   īn?euā, In.?eucz, vb. I. Tr. A pune ?aua pe cal.
«a
INTIRZIEIĪE
   īn?i?c?, in?fdc, vb. I. Tr. A prinde, a apuca brusc ?i cu violen??.
   īn?iri, īn?ir, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) a?eza īn ?ir, unul dup? altul. 2. Tr. A petrece pe un fir m?rgele, pentru a face un ?irag.,8. Refl. A urma unul dup? altul, a se succeda. *1. Tr. A expune, a povesti un ?ir de fapte, de idei etc.
   īn?irui, Īn?irui, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) a?eza la rīnd, īn ?ir.
   īn?tiin?a, īn?tiin?ez, vb. I. Tr. A aduce la cuno?tin??; a informa.
   īn?tiin?are, īn?tiin??ri, s.f. Ac?iunea de a īn?tiin?a; informa?ie, anun?.
   īn?uruba, īn?urubez, vb. I. Tr. A roti, a strīnge un ?urub pentru a fixa ceva; a asambla dou? piese prev?zute cu filet.
   īnt?ri, īnt?resc, vb. IV· 1- Tr. ?i refl. A deveni (sau alace s? devin?) mai dur, mai tare, mai vir-tos, mai rezistent. 2. Tr. A m?ri rezisten?a unei piese, a unui sistem tehnic; a fortifica un loc, o pozi?ie. 3. Tr. ?i refl. A (-?i) spori puterile, for?a (fizic? sau moral?). 4. Tr. A consolida, a face mai puternic. 5. Tr. A confirma.
   īnt?rire, īnt?riri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) īnt?ri. 2. Pronume de īnt?rire = pronume caro īnso?e?te un substantiv sau un pronume cu scopul de a insista asupra lui.
   īnt?ritor, -oare, īnt?ritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care fortific? organismul.
   īnt?ritorii, int?rituri, s.f. 1. Element folosit pentru īnt?rirea unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. Loc īnt?rit, fortifica?ie.
   īnt?rit?, īnt?rit, vb. I. Tr. 1. A enerva; a mīnia, a irita; a instiga (un grop de oameni); a a?ī?a.
2. A īndemna, a īmboldi, a incita.
   īntemeia, īntemeiez, vb. I. 1, Tr. A pune bazele la ceva, a īnfiin?a, a funda. 2. Refl. (Fig.) A avea ca temei, a se sprijini pe ceva.
   īntemeiere s.f. Ac?iunea de a (se) īntemeia; īnfiin?are, fundare.
   īntemeietor, -oare, īntemeietori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care īntemeiaz? ceva; fondator, ctitor.
   īntemni?a, īntemni?ez, vb. I. Tr. A b?ga pe cineva la īnchisoare.
   īnte?i, īnte?esc, vb. FV. Refl. A deveni mai intens, mai puternic; a se intensifica, īntinat, -?, īntina?i, -te, adj. Ping?rit., p?tat, īntinde, īntind, vb. III. 1. Tr. ?i intr. A trage de marginile unui corp pentru a-Ī m?ri. 2. Refl. (Despre obiecte de īmbr?c?minte) A se l?rgi sau a se lungi, deformīndu-se; (despre lichide) a curge gros, vīscos. 3. Tr. ?i refl. A (se) desf??ura īn lungime. 4. Refl. A-?i destinde corpul; a se culca, a se lungi; a se īn?l?a īn vīrful picioarelor.
5. Tr. A īnmīna, a da. G. Tr. A desf??ura, a desface un obiect īndoit sau īmp?turit; a īntinde masa — a a?terne masa pentru mīncare. 1. Tr. A trage īn toate p?r?ile de cineva, a h?r?ui.'
S. Tr. A da unui material moale form? de strat sub?ire. 9. Refl. (Fig.) A se r?spīndi, a se extinde, a se propaga; a se prelungi īn timp, a dura. 10. Tr. A o īntinde = a pleca repede, a fugi.
   īntindere, (2) īntinderi, s.f. 1. Faptul de a (se) īntinde; (tendin?a, de) alungire a unui corp.
 2. Suprafa??, spa?iu īntins.
   īntineri, īntineresc, vb. IV. 1. Intr. A c?p?ta o īnf??i?are tinereasc?, a p?rea (din nou) tīn?r.
 2. Tr. A-i'da cuiva o īnf??i?are (mai) tīn?r?. īntinge, īnting, vb. III Tr. (Pop.) A muia
 pu?in? pīine, m?m?lig? etc. īntr-o mīncare, īntr-un sos.
   īntins1, īntinsuri, s.n. Spa?iu larg; suprafa??, īntindere.
   īntins", -?, īntin?i, -se, adj. 1. Lungit; desf??urat ; pe scar? īntins? = de propor?ii mari; īn stil mare. 2. Care ocup? o suprafa?? mare, vast.
 3. (Despre corturi, tabere) A?ezat, instalat.
 • 4. F?r? cre?uri, neted.
   īntip?ri, īntip?resc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) imprima, a l?sa.urm? pe ceva; (fig.) a se fixa īn minte.
   īntīi, īntīia adv., num. ord. 1. Adv. La īnceput.
 2. Adv. īn primul rīnd; pentru īntīia dat?. 3. Num. ord. (Cind preced? substantivul, īn forma articulat? intiiul, īntīia) Care se afl? īn fruntea unei serii; (fam.) clasa īntīi = de cea mai bun? calitate.
                                                                īntīia?i num. ord. f. Intīia?idat? = prima dat?. īntiiotāte s.f. Faptul do.a fi primul; a avea (sau a da) īntīietate = a avea (sau a da) prioritate.
   īntīlni, īntilnesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. recipr. A se īncruci?a īn drum cu cineva sau cu ceva; a da peste cineva (din īntīmplare); a se g?si, ase vedea cu cineva. 2. Refl. (Despre linii) A se uni īntr-un punct. 3. Refl. A lua contact cu adversarul (īntr-o competi?ie sportiv?, īntr-o lupt?).
   īntīlnirc, īntilniri, s.f. Ac?iunea de a (se) īn-tilni; competi?ie, meci.
   īntīmpinā, īntimpin, vb. I. Tr. 1. A ie?i īnaintea cuiva (pentru a-1 primi). 2. (Fig.) A da pesto un necaz, peste o greutate.
   īntīmpināre, intimpin?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a īntīmpinā. 2. (Jur.) Act prin care pīrītul r?spunde Ia ac?iunea reclamantului.
   īntīmplii, pers. 3 intmīpl?, vb. I. Refl. 1. A se petrece, a avea loc. 2. A i se ivi cuiva ocazia, prilejul s?... 3. A se nimeri s? fie īntr-un anumit fel.
   īntīmplāre, īntimpl?ri, s.f. 1. Faptul de a se intīmpla; lucru petrecut, fapt, eveniment. 2.. Categorie filozofic?, corelat? cu necesitatea, care desemneaz? īnsu?iri ?i leg?turi neesen?iale, singulare ?i vremelnice ale obiectelor ?i proceselor, avīnd īns? caracter obiectiv ?i o determinare cauzal?.
   īntīmpliUiir, -oiire, īnlīmpl?tori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din īntīmplare, īn mod neprev?zut.
   īntīrziii, īnlirzii, vb. 1.1. Intr. A ajunge undeva (sau a īndeplini ceva) mai tīrziu decīt trebuia, decīt era stabilit. 2. Tr. A īmpiedica pe cineva s? s?vīr?easc? la timp o ac?iune. 3. Intr. (Despre ac?iuni, fenomene) A se produce cu īntīrziere. 4. Intr. A r?mine undeva mai mult decīt trebuie.
   īntīrzifre, īntīrzieri, s.f. Faptul de a īntīrzia; timpul, durata cīt cineva sau ceva īnttrzie.
ĪNTOARCE
 300
   īntoarce, īntorc, vb. III. 1. Refl. ?i Ir. A veni (sau a aduce po cineva) īnapoi, a (se) īnapoia.
2.  Tr. A da īnd?r?t, a restitui. 3. Tr. (Despre boli) A cuprind? din nou po cineva. 4. Refl. A so īndrepta spre un punct, schimbīnd direc?ia ini?ial?. 5. Tr. ?i refl. A-?i modifica (sau a face po cineva s?-?i modifica) p?rerea; (tr.) a reveni asupra unei afirma?ii, promisiuni etc. (ī. Tr. ?i refl. A (so) īnvīrti, a (so) r?suci. 7. Tr. A īncorda resortul unui mecanism. 8. Tr. ?i refl. A(-?i) īndrepta corpul sau o parte a corpului, privirea etc. īn alt? direc?ia, īn alt? parte. ii. Tr. A schimba pozi?ia unui obiect, a?ezīndu-i invers fa?? do pozi?ia anterioar? sau normal?. 10. Tr. A da īnainto sau īnapoi filele unei c?r?i, alo unui caiet.
11. Tr. A transforma o hain? punīnd ca fa?? parioa caro a fost dosul. 12. Tr. A r?suci paiele, finul etc., aducīnd deasupra parioa umed? do la p?mīnt.
   īntiicmni adv. 1. Exact, la fel, chiar. 2. Da, desigur.
   īntocmi, īntocmesc, vb. IV. Tr. A face, a alc?tui; :v īnjgheba; a organiza.
   īntors, -o?rs?, īntor?i, -oarsc, adj. 1. īnapoiat la locul de plecare; a fncc calea īntoars? = a se īntoarce din drum. 2. R?sucit., īncovoiat.
   īiītors?tiir?, īntors?turi, s.f. 1. Cotitur? (a unui drum, a unei ape). 2. (Fig.) Schimbare īn desf??urarea unei ac?iuni sau īntīmpl?vi.
   īntortochea, īntortochez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) īntoarce, a (se) r?suci.
   īntortocheat, -?, īntortochea?i, -ic, adj. Cu multe cotituri, ?erpuit; īnvīrtil, r?sucit īn toate sensurile;īncīlcil; (fig., despre modul de a vorbi) īncurcat, confuz.
   īntov?r??i, īntov?r??esc, vb. IV. 1. Tr. A īnso?i, a acompania. 2. Refl. A so asocia cu cineva. 3. Refl. A forma o īntov?r??ire agricol?.
   īntov?r??ire, īntov?r??iri, s.f. Ac?iunca de a (<:?) īntov?r??i; īntov?r??ire agricol? = form? simpl? a coopera?iei agricolc de produc?ie care coikl? in cultivarea īn comun a p?mīnlului, mijloacele de produc?ie r?mīnīnd īn proprietate personal?.
   īntrajutorare s.f. Ajutorare reciproc?. īntre1- Element de compunere caro arat? reciprocitate, amestec, īmbinare, servind la formarea unor substantive, adjective ?i vorbo, īntre2 prep. 1. īn locul dintre...; printre. 2. īn intervalul dintre...; īntre timp — īn acest timp. 3. Dintre. 4. Unul cu altul: sc ajut? īntre ci.
   īntreb?. īntreb, vb. I. 1. Tr. A cere cuiva un r?spuns. 2. Refl. A c?uta r?spuns la o nedumerire.
3.  Tr. ?i intr. A ? cere cuiva l?muriri,‘informa?ii in leg?tur? cu cineva sau ceva. 4. Tr. A examina un elev, un candidat.
   īuirebtire, īntreb?ri, s.f. Ac?iunea do a īntreba; problem?, chestiune; semnul īntreb?rii = semnul „?“, caro se pune la sfir?ilul propozi?iilor interogative directe.
   īntreh?trfr, -oare, īntreb?tori, -oare, adj. (?i adverbial) Care īntreab?; care exprim? o īntrebare.
   īntrebuin?a, īntrebuin?ez, vb. I. Tr. A sc servi de cineva sau de ceva, a face uz, a folosi, a utiliza.
   īntrece, īntric, vb. III. 1. Tr. A dep??i pe cineva īn mers. 2. Tr. A-i fi cuiva superior īnlr-o anumit? privin??. 3. Refl. rccipr. A so lua Ia īntrecere; pe īntrecute = c?utīnd s? so dep??easc? unul po altul. 4. Tr. A trcce peste o anumit? limit? sau m?sur?; (intr.) a fi īn plus, a prjsosi.
   īntrecere, īntrcccri, s.f. Ac?iunca dc a (sc) inUv.cc; concurs, competi?ie; īntrecerc socialist? = mi?care _ dc mas?, specific? socialismului, a lucr?torilor din ramurile productive ?i din sfera serviciilor, care stimuleaz? ini?iativa creatoare īn vederea progresului general al societ??ii.
   īntredescludc, tnlrcdeschid, vb. III. Tr. A doschido pu?in, īn parte, o u??; o fereastr?, ochii, gura ele.
   īntreg, -cāgi, īntregi, adj. 1. Din care nu lipse?te nimic; complet; ne?tirbit, intact; pe de-a-ntrcgul = īn īntregime, peste tot. 2. (Despre fiin?e) Teaf?r, nev?t?mat; (fig.) integru. 3. (Despre unit??i, de timp) Deplin, complot. 4. (Dospro numere) Care se poate ob?ine prin adunarea repetat? a num?rului „unu“ cu el īnsu?i.
   īntregi, īntregesc, vb. IV. Tr. A face s? fie īntreg; a completa. .
   īntregime s.f. Calitatea de a fi īntreg; īn īntregime = cu totul, complet.
   īntreit, -īt, īntrei?i, -te, adj. De trei ori mai mare. īntroin?, īntremez, vb. I. Refl. A-?i reface puterile, s?n?tatea (dup? o boal?).
   īntrep?trunde, īntrep?trund, vb. III. Refl. recipr. A se p?trunde unul pe altul.
   īntreprinde, īntreprind; vb. III. Tr. A porni la o ac?iune; a face, a efectua ceva.
   īntreprindere, īntreprinderi, s.f. 1. Ac?iuno pornit? din ini?iativ? personal?. 2. Unitate economic? do produc?ie, de comer? sau de prest?ri de servicii.
   īntreprinz?tor, -oare, īntreprinz?tori, -oare, adj. Care porne?te u?or la o ac?iune; care are ini?iativ?.
   īntrerup?tiSr, īntrerup?toare, s.n. Aparat care poate īntrerupe sau restabili transmiterea energiei īntr-un sistem tehnic; īntrerup?tor electric = aparat caro serve?te pentru īntreruperea sau restabilirea curentului īntr-un circuit olectric. Var.: īntreruptor s.n.
   īntrerupe, īntrerup, vb. III. 1. Tr. A opri temporar desf??urarea linei ac?iuni. 2. Tr. ?i refl. A (se) opri din ac?iuno, din activitate. 3. Tr. A opri po cineva īn timp ce vorbe?te.
   īntrerupere,_ īntreruperi, s.f. 1. Ac?iunea do a (sc) īntrerupe. 2. Interven?ie care īmpiedic? pe cineva s?:?i urmeze cursul vorbirii, īntrerupt tir s.n. v. īntrcrupīiior. īntret?ia, intret?i, vb. I. Refl. recipr. A se īncruci?a, a so intersecta.
   īntret?iat, -?, īntret?ia?i, -te, adj.. 1. īncruci?at, intersectat (cu altceva). 2. (Despre vorbire, respira?ie) Cu īntreruperi, cu intermiten?e.
 301
īnv?lm??i
   īntret?iere, īntret?ieri, s.f. Faptul de a se īntret?ia; punct de intersec?ie.
   intre?ese, Intre?ās, vb. III. Tr. A introduce īntr-o ?es?tur? fire de alt? culoare sau din alt fel de material; (refl. recipr.) a se īncruci?a, a se amesteca.
   īntre?ine, īntre?in, vb. III. 1. Tr. A īngriji un lucru, a-1 p?stra īn stare bun?. 2. Tr. ?i refl. A asigura cuiva (sau a-?i procura) mijloacele de existen??. 3. Refl. recipr. A sta de vorb? cu cineva, a discuta.
   īntre?inere, īntre?ineri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) īntre?ine. 2. Asigurare a mijloacelor de trai; mijloacele materiale necesare traiului, īntrevedea, īntrev?d, vb. II. Tr. A īntrez?ri, īntrevedere, īntrevederi, s.f. Īntīlnire īntre dou? sau mai multe persoane (oficiale) īn vederea discut?rii unor chestiuni de interes comun.
   īntrez?ri, īntrez?resc, vb. IV. Tr. A vedea īn chip vag, nedeslu?it.
   intrist?, īntristez, vb. I. Refl. ?i tr. A deveni (sau a face pe cineva s? devin?) trist.
   īntristare, īntrist?ri, s.f. Faptul de a (se) īntrista; triste?e, mīhnire.
?  īntrona, īntronez, vb. I. 1. Refl. A se urca pe tron. 2. Tr. ?i refl. (Fig.) A (se) statornici, a (se) instaura.
   intru prep. (Cu elidarea vocalei finale, cīnd este urmat de „un“, „o“) 1. Introduce un complement circumstan?ial: a) de loc: a intrat īn-tr-o cas?; b) de timp: s-a īntīmpīat īntr-o var?; c) de mod: vine intr-un suflet. 2. Introduce un complement indirect: s-a transformat īntr-un ora? frumos.
                                īntruchipa, īntruchipez, vb. I. Tr. 1. Ā reprezenta ceva īn forme concrete; (refl.) a se concretiza, _ a se realiza. 2. A īntocmi, a alc?tui, īntrucīt conj. Deoarece; fiindc?, īutrueītv? adv. īntr-o m?sur? oarecare-īiitnina adv. Neīntrerupt, continuu, mereu, īntruni, īntrunesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) stringe laolalt?, a (se) aduna, a (se) reuni.
   īntrunire, īntruniri, s.f. Ac?iunea de a (se) īntruni; reuniune, adunare.
   īntrupa, īntrupez, vb. I. Refl. ?i tr. A lua (sau a da) o form? concret?, a (se) concretiza.
   īntunec?, īntunec, vb. I. 1. Refl. (Despre corpuri cere?ti) A-?i pierde str?lucirea;' a nu mai r?spīndi lumin?. 2. Refl. A se īnnopta. 8. Tr. A face s? fie sau s? devin? īntunecos; (fig.) a l?sa in umbr?, a eclipsa. 4. Refl. A sl?bi, a p?li, a (se) estompa; (fig.; despre chipul oamenilor) a se posomori; (despre minte) a-?i pierde claritatea. 5. Refl. A se face mai īnchis la culoare.
   īntunecat, -?, īntuneca?i, -te, adj. 1. Lipsit de lumin?, īntunecos. 2. (Fig.) Posomorit. 3. (Fig.) ConTuz, greu de īn?eles. 4. (Despre culori) īnchis.
   īntunecime, īntunecimi, s.f. īntuneric, īntunecos, -oasu, īntuneco?i, -oase, adj. 1. Lipsit' de lumin?; cufundat īn īntuneric. 2. De culoare īnchis?. 3. (Fig.) Trist, posomorit.
   īntuneric s.n. 1. Lips? de lumin?, īntunecime.
2. (Fig.) Ignoran??, incultur?.
   īntuniā, īntorn, vb. I. Tr. ?i refl. (Pop.) A (se) īntoarce; a (se) īnapoia.
   īn??rcā, īn?urc, vb. I. 1. Tr. A īnceta al?ptarea, a dezv??a de supt; (fig.; fam.) a dezobisnui, a dezv??a pe cineva de ceva. 2. Intr. (Despre mamifere) A nu mai avea lapte.
   īn?eleg?tor, -oare, īn?eleg?tori, -oare, adj. Care dovede?te īn?elegere pentru ceva sau pentru cineva.
   īn?elege, īn?elig, vb. III. 1. Tr. A p?trunde cu mintea, a pricepe sensul lucrurilor; a observa, a b?ga de seam?; a constata. 2. Tr. ?i intr. A pricepe o limb? str?in?. 3. Tr. A-?i face o idee just? despre cineva, despre comportarea cuiva.
4. Refl. recipr. A tr?i īn bun? īn?elegere cu altul; a ajunge la īnvoial?, a c?dea de acord. 5. Tr. ?i intr. A constata, a observa.
   īn?eligoro, īn?elegeri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) īn?elege; facultatea de a pricepe. 2. Bun?voin??; compasiune. 3. Acord, īnvoial?. 4. Rela?ii pa?nice; pace.
   īn?eleni, In?elenesc, vb. IV. Intr. (Despre p?mīnt) A se īnt?ri (nefiind cultivat), a ?e preface īn ?elin?.
   īn?clcpciiīne s.f. Capacitatea de a īn?elege, de a judeca lucrurile; pruden??, chibzuin??.
   īn?elept, -e?pt?, īn?elep?i, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) īnzestrat cu īn?elepciune; prev?z?tor, chibzuit. 2. Care exprim? īn?elepciune; izvorīt din īn?elepciune; plin de īn?elepciune.
   īn?elds, īn?elesuri, s.n. Con?inut logic; sens, semnifica?ie; cu īn?eles = cu anumit? semnifica?ie, cu tīlc.
-  īn?ep?, īn?ip, vb. 1:1. Tr. ?i refl. A (se) īmpunge u?or cu un obiect ascu?it; a produce o senza?ie dureroas?, a pi?c?. 2. Tr. (Fig.) A adresa cuiva cuvinte ironice, r?ut?cioase.
   īn?epat, -?, īn?epa?i, -te, adj.-; 1. Cu īn?ep?turi
(1). 2. (Fig.) Īngīmfat, īnfumurat; īmbufnat, ?īfnos.
   īn?ep?tor, -oare, īn?ep?tori, -oare, adj. 1. Care īn?eap?; (despre b?uturi, mirosuri etc.) care provoac? o senza?ie ca de arsur?; pi?c?tor. 2. (Fig.) Ironic, sarcastic.
   īn?ep?tiir?, īn?ep?turi, s.f. 1. Faptul de a īn?epa; īmpuns?tur?; locul unde s-a produs o īn?epare. 2. Vorb? ironic?, aluzie r?ut?cioas?.
   īn?epeni, īn?epenesc, vb. IV. 1. Intr. A nu se mai putea mi?ca; a r?mīne ?eap?n. 2. Tr. ?i refl. A (se) fixa. īn?es?, īn?ts, vb. I. Tr. A umple, a tixi. īn?oli, īn?olesc, vb. IV. Tr. ?i refl. (Fam.) A-?i face haine noi; a se īmbr?ca bine.
   īnv?l?tuci, īnv?l?tucesc, vb. IV. Refl. ?i tr. A (se) īnf??ur?, a (se) face ghem, v?l?tuc, īn v?lm??ag, īnv?lm??aguri, s.ni Īnv?lm??eal?, īnv?lm??o?l?, īnv?lm??eli, s.f. 1. Amestec?tur? de lucruri sau de fiin?e īn dezordine; ne-orīnduial?; (fig.) confuzie, z?p?ceal?. 2. īnc?ierare, lupt?.
   īnv?lm??i, īnv?lm??esc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) amesteca, a (se) īngr?m?di īn dezordine; (refl.; fig.) a se īncurca, a se z?p?ci.
IN'VALTjI
 302
   īnv?lui, īnv?lui, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. .A (se) acoperi, a (se) īnf??ur? īn ceva. 2. Tr. (Fig.) A cuprinde din ?oale p?r?ile, a īmpresura; a cuprinde cu privirea. 3. Refl. A se īnvolbura.
4. Tr. (Mii.) A efectua o īnv?luire. 5. Refl. A se amesteca.                                          ,
   īnv?luire, īnv?luiri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) īnv?lui. 2. (Mii.) Opera?ie ofensiv? executat? īn scopul lovirii inamicului īn flanc ?i īn spate.
   īnv?lnrn, īnv?lurez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) mi?ca īn valuri, a (se) ondula.
   īnv?p?id, īnv?p?iez, vb. I. Refl. A se aprinde, a se īnro?i.
   īnv?p?iat, -?, īnv?p?ia?i, -le, adj. 1. Care arde cu v?p?i; (despre fa?a omului) īnro?it, īmbujorat; (despre ochi, privire) scinteietor, arz?tor. 2. (Fig.)w īnfl?c?rat, entuziasmat.
   īnv?? s.n. 1. Deprindere, obi?nuin??. 2. Pova??, sfat.
   īnv???, īnv??, vb. 1.1. Tr. A asimila cuno?tin?e, a studia. 2. Tr. A transmite cuiva cuno?tin?e dintr-un domeniu oarecare; a ini?ia pe cineva intr-o meserie, īntr-o ?tiin??, īn art?; a sf?tui pe cineva. 8. Tr. ?i refl. A (se) deprinde, a (se) obi?nui cu ceva. 4. Tr. A trage īnv???minte, a c?p?ta experien??.
   īnv??at, -u, īnv??a?i, -te, adj. 1. Care are mult? ?tiin?? de carte; instruit, erudit; (substantivat) savant. 2. (Despre cuno?tin?e, deprinderi) īnsu?it ?i re?inut īn memorie. 3. Deprins, obi?nuit cu ceva; (despre arfimale) īmblīnzit, dresat.
   īnv???cel, īnv???cei, s.m. (Fam.) Elev, discipol; ucenic.
   inv?fumīnt, (2) īnv???minte, s.n. 1. Proces organizat de instruire ?i de educare īn ?coal?; sistemul institu?iilor ?colare dintr-o ?ar?. 2. Precept din care se deduce un mod de a ac?iona, de a gīndi; īnv???tur?, īnv???tor, -oare, īnv???tori, -oare, s.m. ?i f.
1. Persoan? care pred? la primele clase de ?coal?.
2. Persoan? care īnva??, instruie?te pe cineva; dasc?l, maestru. 3. Ini?iator s?u .propagator al unei doctrine.
   īnv???torīme s.f. Corpul īnv???torilor, īnv???tur?, (1, 4) īnv???turi, s.f. 1. Totalitatea īndrum?rilor teoretice ?i practice īntr-un anumit domeniu; doctrin?, principiu. 2. Cultur?, erudi?ie. 3. Studiu, ?coal?; ucenicie. 4. Pova??, sfat.
   īnvechi, īnvechesc, vb. IV. Refl. A deveni vechi; a se uza; a nu se mai folosi, a nu mai fi actual; a ie?i din uz.
   īnvechit, -?, īnvechi?i, -te, adj. Care a devenit vechi; uzat; care nu mai este actual; perimat, ie?it din' uz.
   īnvecin?, īnvecinez, vb. I. Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a avea hotar comun.
   īnvedera, īnvederez, vb. I. Tr. A ar?ta, a dovedi in mod clar, evident.
   īnvederat, -?, īnvedera?i, -ie, adj. (?i adverbial) Evident, clar.
   īnveli, īnvelesc, vb. IV. 3. Tr. ?i refl. A (se) acoperi; (tr.) a īmbr?ca scoar?ele unei c?r?i, unui caiet. 2. Tr. A acoperi o cl?dire cu ?igle, cu tabl? etc. 3. Tr. A acoperi focul cu cciui?? sau cu p?mīnt, pentru a-1 face s? ard? mocnit.
   īnveli?, īnveli?uri, s.n. 1. Obiect care serve?te- la īnvelit; stratul exterior al unui obiect. 2’ Īnveli? geografic = zona de īntrep?trundere ?i de interac?iune a lilosferei, atmosferei, hidro-sferei ?i biosferei.
   īnvcīitodre, īnvelitori, s.f. 1. Ceea ce serve?te la īnvelit; plapiim?, cuvertur?; hīrlia cu care' sīnt īmbr?cate c?r?ile, caietele. 2. Straiul de ?igl?, de tabl? etc. de pe acoperi?ul unei case.
   īnvenina, īnveninez, vb. I. 1. Tr. A otr?vi; a face s? devin? otr?vitor. 2. Tr. (Fig.) A face s? devin? nepl?cut, greu de suportat. 3. Tr. ?i refl. (Fig.) a (se) sup?ra, a (se) am?rī; a (se) umple de r?utate.
   īnver?una, īnver?unez, vb. I. Refl. ?i tr. A deveni (sau a face s? devin?) neīnduplecat, necru??tor.
   īnver?unat, -?, īnver?una?i, -le, adj. Īndīrjit, necru??tor.
   īnverzi, īnverzesc, vb. IV. 1. Intr. A īnfrunzi; (despre locuri, cīmpuri) a se acoperi cu verdea??. 2. Refl. ?i tr. A c?p?ta (sau a face s? capete) culoarea verde; a (se) p?ta cu verde.
   īnveseli. īnveselesc, vb. IV. Refl. ?i tr. A deveni (sau a face s? -devin?) vesel, bine dispus.
   īnvesti, īnvestesc, vb. IV. Tr. A acorda unei persoane, īn mod oficial, un drept, o demnitate; (īn evul mediu) a da cuiva īnvestitura.
   īnvestitiiru, īnvestituri, s.f. (īn evul mediu) Act solemn prin care o persoan? era īnvestit? cu o demnitate, cu un drept.
   īnve?mīntd, īnve?mint, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) īmbr?ca īn ve?minte (īn vederea unei solemnit??i, a unui ritual etc.).
   īavi?, īnviez, vb. I. Intr. ?i tr. (īn credin?ele religioase ?i īn, basme) A reveni (sau a readuce pe cineva) la via??; (fig.) a prinde (sau a da) putere, a (Se) īnviora.
   īnviere s.f. Faptul de a īnvia; s?rb?toarea cre?tin? a Pa?tilor.
   invifor?t, -u, īnvifora?i, -te, adj. B?tut de vifor; furtunos, n?valnic, vijelios; (fig.) tulburat, zbuciumat.
   īnvine?i, īnvine?esc, vb. IV. 1. Intr. ?i refl. A c?p?ta culoare vīn?t?; (despre oameni) a deveni vīn?t la fa?? sau pe corp (de minie. de frig etc.). 2. Tr. A-i provoca cuiva vīn?t?i.
   īnving?tor, -o?re, īnving?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care a īnvins, care a ob?inut
o  victorie; biruitor. v īnvinge, īnving, vb. III. 1. Tr. A dep??i; a bate, a birui un adversar īn lupt?, īn r?zboi, īntr-o īntrecere etc.; (fig.) a infrina, a st?pini (un sentiment). 2. Intr. A r?zbi, a duce o ac?iune pīn? la cap?t; a ob?ine victoria.
   īnvinov??i, īnvinov??esc, vb. IV. Tr. A considera sau a declara pe cineva vinovat, īnvins, -?, īnvin?i, -se, adj. (Adesea substantival) Biruit, īnfrīnt.
   īnvinui, īnvinuiesc, vb. IV. Tr. A īnvinov??i, a acuza.
   īnvior?, īnviorez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) face (mai) vioi; (fig.) a (se) īnsufle?i.
   īnvīrst?, tnvīrstez, vb. I. Tr. A ?ese vīrste, dungi diferit colorate īntr-o pīnz?; a īmbina īntre ele lucruri de culori diferite.
   īnvīrte?l?, tnvirteli, s.f. Faptul de a se īnvīrti; (fam.) manevr? (necinstit?) prin care cineva caut? s? ob?in? avantaje personale.
   mvīrteeu? s.n. Inelu?-īnvīrtecu? = numele unui joc de copii..
   īnvīrteji, invirtejesc, vb. IV. Refl. (Despre ap?, vīnt etc.) A se īnvīrti cu repeziciune, a se īnvolbura.
   īnvīrti, tnvīrlesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) mi?ca īn cerc, a (se) roti. 2. Intr. A mesteca. 3. Refl. A umbla de colo pīn? colo f?r? rost. 4. Tr. ?i refl. (Fig.; fam.) A se īndeletnici cu o treab? neprecis?, dubioas?; a-?i aranja (pe c?i l?turalnice) o situa?ie favorabil?.
   īnvMit, -?, invirti?i, -te, adj., s.m. 1. Adj. īnf??urat, r?sucit. 2. S.m. Persoan? care s-a eschivat de la anumite obliga?ii sau care ?i-a creat o situa?ie bun? prin mijloace necinstite.
   īnvīrto??, īnvirlo?ez, vb. I. Refl. ?i tr. A deveni (sau a face s? devin?) vīrtos; a (se) īnt?ri.
   īnvoi, tnvoiesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A c?dea de acord cu cineva, a ajunge la o īn?elegere; (refli) a accepta, a consim?i la ceva. 2. Tr. A īng?dui cuiva s? lipseasc? pentru scurt timp de la locul- de munc?.
   īnvoial?, īnvoieli, s.f. īn?elegere, acord; aranjament.
 īnvoire,· īnvoiri, s.f. Ac?iunea de a (se) īnvoi; permisie acordat? cuiva.
 īnvolbur?, pers. 3 īnvolbur?, vb. I. Refl. (Despre ape) A se mi?ca īn vīrtejuri.
 īnvoit, īnvoilt?, īnvoi?i, īnvoalte, adj. 1. (Despre flori) Cu petale bogate; (despre p?r, pene, coam?) des, īmbel?ugat. 2. Umflat, īnfoiat.
 īnvr?jbi, īnvr?jbesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A intra īn vrajb? cu cineva; a se du?m?ni.
 2.  Tr. A sem?na vrajb?.
 īnvrednici, īnvrednicesc, vb. IV. Refl. 1. A se dovedi vrednic, capabil s? īnf?ptuiasc? ceva.
 2.  A avea cinstea, norocul s?... 3. A g?si de cuviin?? s?...; a binevoi.
 īnz?pezi, īnz?pezesc, vb. IV. Refl. (Despre drumuri, terenuri) A se acoperi cu z?pad? (devenind impracticabil); (despre vehicule) a r?-mīne imobilizat īn z?pad?.
 īnzdr?veni, īnzdr?venesc, vb. IV. Refl. A se īns?n?to?i, a prinde putere.
 īnzecit, -u, īnzeci?i, -te, adj. De zece ori mai mare; mult mai mare, mai numeros.
 īnzestr?, īnzestrez, vb. I. Tr. 1. A da zestre unei fete. 2. A dota o īntreprindere, o institu?ie etc. cu cele necesare.
 īnzestrat, -?, īnzestra?i, -te, adj. 1.. Prev?zut cu cele necesare. 2. (Fig.) Dotat cu calit??i deosebite.
 īnzidire, īnzidiri, s.f. Fixare a unei piese sau a unui element de construc?ie īntr-un masiv de zid?rie.
 īnzorzon?, īnzorzonez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) īmpodobi īn mod exagerat ?i f?r? gust.
J
   3   s.m. invar. A troisprozocoa liter? a alfabetului limbii romāno ?i sunatul notat cu aceast? liter?.
   jabuti, jabouri, s.n. Acccsoriu do īmbr?c?minte constīnd dintr-un volan do dantel? caro so fixeaz? Ia piept ca o cravat?.
   jac, jacuri, s.n. Dispozitiv folosit in telefonia manual?, caro, prin introducerea unei fi?e
(2), stabile?te leg?tura īnlro dou? linii.
   jucurd, jacarde, s.n. Mecanism montat la r?zboaiele de ?esut, caro serve?te la formarea rostului ciiul so lucreaz? ?es?turi cu desene complicate.
   .jachet?, jachete, s.f. Hain? fomoiasc? (trico-laf?) care acoper? partea superioar? a corpului, fiind purtat? peste bluz? sau posto rochie; veston croit po talie, lung pīn? mai jos de ?olduri.
   jad, jaduri, s.n. Piatr? somipre?ioas?, foarte dur?, do culoare alb?-verzuie pīn? la verde īnchis, cu luciu sticlos.
   jar, jafuri, s.n. Furt s?vīr?it prin mijloace violente.
                                                              jngu?r, jaguari, s.m. Mamifer carnivor din familia folklelor, cu blana galben-ro?cal? ?i cu pole negre, care tr?ie?te īn America do Sud. jalb?, jalbe, s.f. (Pop.) Plīngcro, reclama?io. j?lo s.f. Triste?e, durere adīnc?. jāle?, jale?i, s.m. Plant? erbacee mclifer?, cu frunze ovale, cu flori purpurii dispuse īn spice, īntrebuin?at? īn medicin?.
   jalnic, -?, jalnici, -c, adj. (Adesea adverbial) De jale, trist; vrednic de comp?timire, nenorocit.
   jalon, jaloane, s.n. 1. Tij? de lemn servind īn lucr?rile topografice la marcarea ?i la semnalizarea punctelor do po teren. 2. (Fig.) Element caro marcheaz? un moment semnificativ īn desf??urarea unei activit??i.
   jalon?, jalonez, vb. I. Tr. 1. A marca prin jaloane (1) punctele unui traseu, ale unei alinieri etc. 2. (Fig.) A stabili punctele principale ale desf??ur?rii unei ac?iuni.
   jaluzea, jaluzele, s.f. Stor confec?ionat din lame sub?iri do lemn, de aluminiu sau de material plastic.
   jambier?, jambiere, s.f. īnvelitoarc do piele, de līn? sau dc postav, care acoper? piciorul do la glezn? pīn? sub genunchi, jambon, jamboane, s.n. ?unc?, jandarm, jandarmi, s.m. Militar din cadrul jandarmeriei.
   jandarmerie, jandarmerii, s.f. (īn trecut) Poli?ie militar? īns?rcinat? cu paza ?i cu men?inerea ordinii Ia sate.
   j?uf?, jante, s.f. Partea periferic? a unoi ro?i do autovehicul, do biciclet? etc., po caro so monteaz? pneul.
   jan? s.n. 1. Zer gras care so scurge din ca?.
2.  Zara din caro s-a scos urda.
   jap interj. Cuvīnt caro imit? zgomotul produs de o lovitur? dat? cu putere ?i cu repeziciune.
   jupeii s.f. A lua cu japca = a lua cu for?a, po nedrept,
   japoniz, -?, japonezi, -e, adj., s.m. ?i f. 1 . Adj. Care so refer? la Japonia sau Ia popula?ia oi; (substantivat, f.) limba cārc se vorbe?te īn Japonia. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Japoniei.
   jar s.m. Gr?mad? de c?rbuni īn stare de incandescen??, care ard f?r? flac?r?.
                                                                 jardini6r?, jardiniere, s.f. 1. Etajer? sau suport po care so ?in ghivece cu flori. 2. Cutio a?ezat? sub ferestre sau po balcoane ?i īn caro se puno p?mīnt pentru flori, jarfit, jarcte, s.n. Articula?ia picioarelor dina-
Eoi la animalele patrupede, situat? īntre gam-? ?i fluier.
   jargon, jargoane, s.n. Limbaj caracterizat prin cuvinte preten?ioase, folosit de antmiile categorii socialo, profesionale etc. cu scopul de a se distinge de masa vorbitorilor.
   jartier?, jartiere, s.f. Accesoriu de īmbr?c?minte, dintr-o fi?ie dc elastic, cu care se ?in ciorapii īntin?i pe picior.
   jasp s.n. Roc? silicioas? compact?, variat colorat?, folosit? ca piatr? seinipre?ioas?.
   javil s.n. Ap? de javcl — solu?ie dc clor ?i do hidroxid alcalin īn ap?, utilizat? ca dezinfectant.
   javr?, javre, s.f. Ciine slab, pr?p?dit.
A
   jaz, (2) jazuri, s.n. 1. Muzic? u?oar? (de dans), cu ritm viu, sincopat, adesea cu caracter do improviza?ie. 2. Orchestr? care execut? o astfel de muzic?.
   j?r?g?i s.n. (Pop.) 1. Jar. 2. Senza?ie de arsur? pe gīt. .
   jder, jderi, s.m. Mic animal carnivor, asem?n?tor cu dihorul, cu blan? pre?ioas? de culoare brun?-īnchis; blana -acestui animal, jecm?neal?, jecm?neli, s.f. Jefuire; jaf. jecm?ni, jecm?nesc, vb. IV. Tr. A stoarce de la cineva bani sau alte bunuri materiale (cu for?a sau prin exploatare), jeep, jeepuri, s.n. Ma?in? mic? (de campanie), jefui, jefuiesc, vb. IV. Tr. A fura bunuri īn cantitate mare (?i f?cīnd uz de violen??).
   jefuitor, -oare, jefuitori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care jefuie?te, jeg, jeguri, s.n. Strat de murd?rie pe piele, jegos, -o?s?, jego?i, -oase, adj. Plin de jeg; murdar.
                                                                      jcjfin, jejunuri, s.n. Parte a intestinului sub?ire, cuprins? īntre duoden ?i intestinul gros. jel?nie, jelanii, s.f. Tinguire, plīngere. jeleu, jeleuri, s.n. Produs zaharos sub form? de gel, ob?inut dintr-un amestec de sucuri de fructe cu zah?r.
   jeli, jelesc, vb. IV. 1. Refl. A se jelui (1).
2.  Tr. ?i intr. A boci.
   jelui, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. A se vait?, a se tīngui, a se c?ina. 2. Refl ?i intr. A se plīnge īmpotriva unei nedrept??i, a reclama. .
   jen?, jenez, vb. I. 1. Tr. (Despre obiecte de īmbr?c?minte sau de īnc?l??minte) A ap?sa, a roade. 2. Tr. A stīnjeni, a incomoda. 3. Refl. (Fig.) A se sfii. jen?nt, -?, jenan?i, -te, adj. Care jeneaz? (2). jen? s:ī. 1. Sentiment de sfial? produs de o situa?ie nepl?cut?. 2. Senza?ie sup?r?toare, durere u?oar?.
   jep, jepi, s.m. (Bot.) Jneap?n. jeratic s.n. Jar.
   jerb?, jerbe, s.f. Buchet mare de flori, jerpeii, jerpelesc, vb. IV. Refl. A se īnvechi, a se uza; a se. zdren?ui.
   jerpelit, -?, jerpeli?i, -le, adj. īnvechit, uzat; zdren?uit; (despre oameni) zdren??ros.
   jersiu, jerseuri, s.n. 1. Obiect de īmbr?c?minte tricotat, care acoper? partea de stte a corpului.
2.  Material elastic, tricotat din lin?, bumbac sau m?tase.
   jertf?, jertfe, s.f. 1. (īn unele ritualuri religioase) Ceea ce se aduce ca dar divinit??ii. 2.' (Fig.) Sacrificiu, jertfire; victim?.
   jertfelnic, jertfelnice, s.n. (īn trecui) Loc īn care se aduceau jertfele; (īn biserica cre?tin?) masa de altar.
   jertfi, jertfesc, vb. IV. 1. Tr. A aduce o jertf?.
2.  .Tr. ?i refl. (Fig.) A (se) sacrifica.
   jet, jeturi, s.n. Vīn? de fluid care ?ī?ne?te sub presiune dintr-un orificiu. .
   jctelft, jetele, s.f. Dig construit la intrarea intr-un port maritim sau la gura unui fluyiu.
   jetdn, jetoane, s.n. 1. Fis?. 2. Sum? pl?tit? membrilor consiliului de administra?ie al unei societ??i capitaliste - pentru participarea la ?edin?e.
   je?, je?uri, s.n. Scaun cu sp?tar īnalt. Var.: jil? s.n.
   jgheab, jgheaburi, s.n. 1. Conduct? deschis? la partea superioar?, care serve?te pentru scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. 2. Scoc, uluc la strea?in?. 3. Ad?p?toare pentru vite, f?cut? de obicei dintr-un trunchi de copac scobit. 4. F?ga? s?pat de scurgerea apei.
   jicldr, jicloare, s.n. Element al carburatorului la motoarele cu ardere intern?, care dozeaz? debitul de combustibil necesar form?rii amestecului carburant, jigānie, jig?nii, s.f. Animal s?lbatic, jivin?, jig?ri, jig?resc, vb. IV. Refl. (Fam.) A sl?bi, a se,sfriji.
   jigni, jignesc,, vb. IV. Tr. A atinge pe cineva ;īn onoarea sau īn demnitatea sa, a ofensa.
   jignire, jigniri, ?.ī. Ac?iunea de a jigni; ofens?, insult?.
   jignitdr, -oiire, jignitori, -oare, adj. Care jig-, ne?te, ofensator.
   jigodie, jigodii, s.f. 1. Boal? infec?ioas? a Clinilor tineri. 2. Cline jig?rit; javr?, jilav, -?, jilavi, -e, adj. Umed. jil?veāl?, jil?vcli, s.f. Umezeal?, jilavi, jil?vesc, vb. IV. Refl. A se umezi, jiletc?, jiletci, s.f. Vest?, jilip, jilipuri, s.n. Construc?ie īn form? de jgheab, f?cut? din p?mīnt, din seīnduri etc., care serve?te la scoaterea, prin alunecare, a bu?tenilor t?ia?i īn p?dure, jil? s.n. v. je?. jimbl?, jimble, s.f. Franzel?, jind s.n. Dorin?? puternic?, poft?, jindui, jinduiesc, vb· IV. Tr. A dori ceva īn mod intens; a rīvni.
   jinti?? s.f. Produs ob?inut prin īnc?lzirea lent? a zerului scurs din ca?.
   jintuiāl?, jintuieli, s.f. Zer gras, stors din ca?; zer r?mas de la urd?.
   jir s.n. Fructul fagului (folosit ca hran? pentru porci).
, jiribie, jirebii, s.f. Leg?tur? format? din treizeci de fire de tort (constituind o unitate de m?sur? pentru urzit), jitār, jitari, s.m. (Reg.) Paznic de cīmp. jiu-jitsu s.n. Gen de lupte īn stil liber (de origine japonez?) īn care se folosesc metode brutale de atac ?i ap?rare. Pr.: jiu-ji-?u.
   jivin?, jivine, s.f. Animal s?lbatic; dihanie, lighioan?.
   jnc?p?n, jnepeni, s.m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate, r?spindit īn zona alpin?.
   joac? s.f. Joc (1), distrac?ie a copiilor, joāg?r, joag?rc, s.n. 1. Fer?str?u cu pīnze verticale pentru t?iatul bu?tenilor, ac?ionat de for?a unei ape curg?toare. 2. Be?chie.
1
 joantA
   jo?nf?, joantc, s.f. Leg?tur? f?cut? la capetele ?inelor de cale ferat?, pentru a asigura continuitatea c?ii.
   jo?rd?, joarde, s.f. Nuia lung?, joben, jobenuri, s.n. P?l?rie b?rb?teasc? īnalt?, de form? cilindric? (purtat? ast?zi numai la ceremonii).
   joc, jocuri, s.n. 1. Ac?iunea de a (se) juca (1), activitate distractiv? (mai ales a copiilor); a-?i bale joc dc cineva = a lua īn rīs, īn b?taie de joc pe cineva; joc de societate = distrac?ie la care particip? un grup de persoane ?i care const? din dezlegarea unor probleme amuzante. 2. Distrac?ie cu c?r?i de joc, cu zaruri etc. (care angajeaz? uneori sume de bani); totalitatea obiectelor care servesc la jucat. 3. Dans popular; ^petrecere popular? la care se danseaz?. 4. (Fig.) Mi?care repede (?i variat?) a valurilor, a unor imagini etc.; tremur, vibra?ie. 5. Denumire dat? unor manifest?ri sportive (fotbal, baschet, volei etc.); mod specific de a se comporta īntr-o īntrecere sportiv?. C. Interpretare a unui rol dintr-o pies? de teatru; joc de scen? = ansamblul mi?c?rilor ?i al atitudinilor .unui actor īn timpul interpret?rii unui rol. 7. Deplasare relativ?, pe o direc?ie dat?, a dou? piese asamblate; dimensiunile maxime ale acestei deplas?ri.
   jocheu, jochei, s.m. C?l?re? specializat īn conducerea cailor la alerg?ri (3).
   joi s.f. A patra zi a s?pt?mīnii; (adverbial, īn forma joia) īn fiecare joi.
   j(5kcr, jokeri, s.m. Cartea de joc cu cea mai mare valoare īn unele jocuri de noroc, care poate īnlocui orice carte din jocul respectiv.
   jone?iunc, jonc?iuni, s.f. Leg?tur?, unire; locul unde se realizeaz? o leg?tur?.
   joagl?, jonglez, vb. I. Intr. 1. A arunca īn aer •?i a prinde apoi cu repeziciune ?i abilitate mai multe_obiecte, unul dup? altul. 2. (Fig.) A mīnui cu abilitate ?i cu promptitudine cuvinte, expresii ele.
   jongler, jongleri, s.m. Artist de circ specializat īn arta de a jongla (1).
   jonglerie, jonglerii, s.f. 1. Arta de a jongla; figur? executat? de un jongler. 2. (Fig.) Abilitate in folosirea cuvintelor, a expresiilor etc.
   jos, joas?, jo?i, joase, adv., adj. 1. Adv. Pe p?mīnt sau aproape de p?mīnt, īntr-un loc mai pu?in ridicat (decīt altul); pe jos = (despre mers) cu piciorul, f?r? nn mijloc de locomo?ie; ,de jos — care vine din mase, din popor. 2. Adv. (Cu valoare de interjec?ie) Exprim? ostilitate, dezaprobare fa?? de cineva sau de ceva. 3. Adj. Pu?in ridicat, scund; cu altitudine mic?. .4. (Despre glas, sunete muzicale) Profund, grav.
5.  Adj. (Despre temperatur?) Coborīt.
   josnic, -a, josnici, -e, adj. Lipsit de demnitate, tic?los, mīr?av.
   josnicie, josnicii, s.f. Faptul de a fi josnic; fapt?, atitudine josnic?.
   joule, jouii, s.m. Unitate de m?sur? a energiei, .egal? cu lucrul mecanic efectuat de o for?? de un newton cīnd punctul ei de aplica?ie se deplaseaz? cu 1 m. Pr.: jul.
                                                                                                                     30«
   jovial, -?, joviali, -e, adj. Vesel, voios, bine dispus.
   jovialitate s.f. īnsu?irea de a fi jovial, bun? dispozi?ie.
   jubil?, jubilez, vb. I. Intr. A sim?i ?i a manifesta
o  mare satisfac?ie.
   jubileu, jubilee, s.n. S?rb?torirea īmplinirii unui anumit num?r de ani de la producerea unui eveniment important.
   jubiliar, -?, jubiliari, -c, adj. Care se face cu ocazia unui jubileu.
   juc?, joc, vb. I. 1. Refl. A-?i pctrece timpul cu anumite jocuri sau juc?rii. 2. Refl. A nu lua in serios pe cineva sau ceva, a nu-i da importan??, a-?i bate joc. 3. Intr. ?i tr. A participa la un joc de noroc. 4. Intr. A participa ca juc?tor la o competi?ie sportiv?; a practica un joc sportiv. 5. Intr. ?i tr. A dansa (dansuri populare). C. Intr. (Fig., despre lucruri, imagini) A se mi?ca (sau a da impresia c? se mi?c?); a tremura, a vibra. 7. Intr. A interpreta un rol īntr-o pies? sau īntr-un film. 8. Intr. A nu sta bine fixat, a se mi?ca.
   •juc?rie, juc?rii, s.f. 1. Obiect cu care se joac? copiii. 2. (Fig.) Lucru de nimic, fleac.
   juc?tor, -oare, juc?tori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care practic? un joc (sportiv, de noroc etc.).
   juc?u?, -?, juc?u?i, -e, adj. 1. C?ruia īi place s? danseze. 2. Care se mi?c? repede; vioi, zglo-biu.
   jude, jitzi, s.m. (īnv.) Judec?tor, judec?, judec, vb. I. 1. Tr. A-?i forma o p?rere despre cineva sau ceva (īn urma analizei faptelor). 2. Intr. A considera, a fi de p?rere; a aprecia, a califica. 3. Tr. A critica, a trage Ia r?spundere. 4. Tr. A solu?iona un litigiu; (refl.) a fi īn proces cu cineva.
   judecat?, judec??i, s.f. 1. Facultatea de a gīndi logic; form? logic? fundamental?, exprimat? printr-o propozi?ie īn care se afirm? sau se neag? ceva. 2. P?rere, idee. 3. (Jur.) Ac?iunea de a judeca, dezbatere, proces.
   judcc?tor, judec?tori, s.m. Func?ionar care are atribu?ia de a solu?iona procesele īn cadrul unei instan?e judec?tore?ti.
   judec?toresc, -c?sc?, judec?tore?ti, adj. Judiciar.
   judec?torie, judec?torii, s.f. Organ de jurisdic?ie avīnd competen?a de a solu?iona īn prima instan?? toate pricinile, īn afar? de cele date prin lege īn competen?a tribunalului.
   jndo?, jude?e, s.n. 1. Unitate administrativ-teritorial? īn componen?a c?reia intr? mai multe comune ?i ora?e. 2. (īnv.) Judecat?.
   jude?ean, -u, jude?eni, -e, adj. Care apar?ine unui jude? (1); referitor la un jude?.
   judiciar, -?, judiciari, -e, adj. Care ?ine de activitatea de judecat? (3); medicin? judiciar? = ramur? a medicinii care so ocup? cu efectuarea expertizelor medicale cerute de justi?ie.
   judicios, -o?s?, judicio?i, -oase, adj. Care judec? cu p?trundere ?i cu discern?mīnt; bine gindit, chibzuit.
JURNAL
   judo s.n. Sport originar din Japonia, cuprinzānd diverse procedee de trīntire ?i de torsionare a unor p?r?i ale corpului. Pr.: giudo.
   jug, juguri, s.n. 1. Dispozitiv de lemn īn care se introduce gitul vitelor care trag carul, plugul etc.; (fig.) munc? grea; robie. 2. Jujeu. 8. Dispozitiv īn care se introduce gitul cailor care transport?, cu carul, poveri grele. 4. Grind? folosit? la construc?ia plan?eelor de lemn.
   jug?stru, juga?tri, s.m. Arbore īnalt pīn? la 15 m, cu lemnul alb, tare, utilizat īn tīmpl?rie sau pentru foc.
                                                             jug?ui, jug?ncsc, .vb. IV. Tr. (Pop.) A castra, juguiār, -ii, jugulari, -e, adj. Care se refer? la gīt; ven? jugular? = ven? a'gītului care colecteaz? sīngele din regiunea capului ?i a gītului.
   juis?, juisez, vb. I. Intr. A se bucura de pl?cerile vie?ii, de pl?cerile sim?urilor.
   jujeu, jujeie, s.n. Jug mic, triunghiular, care se pune la gītul porcilor, cīinilor etc., pentru a-i īmpiedica s? treac? prin īngr?dituri.
   juli, julesc, vb. IV. Refl. A se r?ni u?or, ju-puindu-?i pielea.
   juliturii, julituri, s.f. Ran? u?oar?, provocat? prin julirea pielii.
•  jum?r?, jum?ri, s.f. 1. (Mai ales la pi.) Resturile, rezultate din topirea sl?ninii ?i stoarcerea unturii. 2. (La pl.) Mīncare f?cut? din ou? b?tute ?i pr?jite īn gr?sime.
   jum?tate, jum?t??ii s.f. 1. Fiecare dintre cele dou? p?r?i egale īn care a fost īmp?r?it un īntreg. 2. Punct- care marcheaz? mijlocul unei distan?e sau al unui interval de timp. 3. M?sur? de capacitate (sau de greutate), reprezentīnd 1/2 dintr-un litru (sau dintr-un kilogram).
   jumuleāl? s.f. Faptul de a jumuli; (fam.) ceart?; b?taie.
   jumuli, jumulesc, vb. IV. Tr. 1. A cur??a de pene ?i de fulgi o pas?re (t?iat?). 2. (Fig.) A stoarce pe cineva de bani.
   june, junei, s.m. Bou sau taur tīn?r (īntre doi ?i trei ani).
   juncan, juncani, s.m. Bou tīn?r (īntre trei ?i patru ani).
   juncii, junei, s.f. Vac? tīn?r?, care nu a avut. īnc? vi?el.
   june, -?, juni, -e, adj., s.m. ?i f. Tīn?r; june prim = actor care interpreteaz? roluri de tīn?r īndr?gostii.
   jnnghir, junghere, s.n. (īnv.) Pumnal, stilet, junglii, junghiuri, s.n. Durere ascu?it? de scurt? durat? (īntre coaste, la piept sau la īncheieturi).
   jnnglnetur?, junghieturi, s.f. Junghi, jungl?, jungle, s.f. P?dure deas?, greu de str?b?tut, din. ?inuturile tropicale ?i subtropicale, junime, junimi, s.f. Tinerime, tineret, junimism s.n. Mi?care literar-cultural? ?i politic? din a doua jum?tate a soc. al XlX-Iea, format? īn jurul societ??ii „Junimea".
   junimist, -a, junimi?ti, -sie, adj., s.m. ?i. f. 1. Adj. Referitor la junimism. 2. S.m. ?i f. Adept al junimismului.
                                                                junine?, juninci, s.f. Vi?ea īntre unu ?i doi ani. junior, -o?ru, juniori, -oare, adj., stibst. 1.
S.m. (Pe līng? un nume propriu de persoan?) Fiul, considerat īn raport cu tat?l s?u. 2. S.m. ?i f.,_adj; (Sportiv) care nu a īmplinit īnc? 19 ani.
   junta, junte, s.f. Denumire dat? unor organe de stat sau unor organisme de stat, politice sau militare īn Spania ?i īn unele ??ri latino-ameri-cane. Pr.: hunt?. jup?, jupe, s.f. Fust?.
   jupīn, jupini, s.m. (īnv.) 1. Titlu de polite?e dat persoanelor care ocupau o anumit? demnitate sau func?ie. 2. Patron.
   jupīneiis?, jupīnese, s.f. (īnv.) 1. So?ie de boier; so?ie de negustor. 2. Femeie de serviciu īntr-o cas? particular?.
   jupdn, jupoane, s.n. Fust? care se poart? pe dedesubtul rochiei.
   jupui, jupoi, vb. IV. Tr. 1. A īndep?rta pielea de pe corpul animalelor (īn special al celor t?iate pentru hran?). 2. (Fig.) A lua cuiva tot ce are, a jefui.
   jur1, juri, s.m. Jurat; curte cu juri = organ de jurisdic?ie īn componen?a c?ruia intrau jura?i.
   •jur-, jururi, s.n. Spa?iul care īnconjur?' pe cineva sau ceva; īmprejurime.
   jurii, jur, vb.,I. Tr. A depune un jur?mīnt; (refl.) a promite, a afirma prin jur?mīnt.
   Jurasic s.n. A doua perioad? a erei mezo-zoice, reprezentat? prin toate grupele de vie?uitoare.
. jurat, jura?i, s.m. (īn vechea organizare judec?toreasc?) Cet??ean ales pentru a participa la solu?ionarea unor procese penale; curte cu jura?i = curte cu juri.
   jur?mīnt, jur?minte, s.n. 1. Promisiune solemn? f?cut? de o persoan? c? va spune adev?rul īn leg?tur? cu anumite fapte pe care le cunoa?te. 2. Angajament solemn, prin care cineva se oblig? s?-?i fac? datoria (fa?? de stat, fa?? de popor).
   juridic, -?, juridici, -e, adj. Care ?ine de drept, privitor Ia drept; persoan?, juridic? — organiza?ie cu patrimoniu propriu ?i cu organizare de sine st?t?toare, avīnd anumite drepturi ?i obliga?ii prev?zute de lege.
   jurisconsult, jurisconsul?i, s.m. Specialist īn drept care rezolv? problemele juridice ale unei institu?ii sau īntreprinderi.                   .
   jurisdic?ie, jurisdic?ii, s.f. (Jur.) 1. Competen?a de a judeca. 2. Totalitatea organelor judec?tore?ti de acela?i grad sau de aceea?i natur?.'
   jurispruden?ii, jurispruden?e, s.f. Totalitatea solu?iilor date de instan?ele judec?tore?ti cu privire la problemele de drept. ,
   jurist, -ii, juri?ti, -ste, s.m. Specialist īn domeniul dreptului.
   juriu, jurii, s.n. Comisie de speciali?ti īns?rcinat? cu clasificarea unor candida?i sau a unor concuren?i.
                                                             jurnal, jurnale, s.n. 1. Publica?ie periodic? cu apari?ie zilnic?; ziar. 2. īnsemn?ri despre
20*
JURNALISTICA
faptele ?i īntīmpl?rile din fiecare zi; jurnal de bord = caiet īn care sīnt consemnate faptele intervenite īn timpul c?l?toriei unei nave. 3. Emisiune de radio sau de televiziune care prezint? ?tiri, informa?ii de imediat? actualitate.
4. Registru īn care se īnscriu īn ordine cronologic? opera?iile de contabilitate, jurnalistic«, s.f. Ziaristic?, gazet?rie, jurubi?ii, jurubi?e, s.f. Scul mic de fire textile, formīnd o unitate de m?sur? īn filatur?.
   jurui, juruiesc, vb. IV. Tr. .(īnv.) A f?g?dui, a promite īn mod solemn; (refl.) a se lega prin jur?mīnt.
   just, -ii, ju?ti, -ste, adj. 1. Drept, adev?rat;' echitabil. 2. Potrivit, corespunz?tor.
   juste?o s.f. īnsu?irea de a fi just; adev?r, dreptate.
   justifica, justific, vb. I. 1. Tr. A dovedi, a ar?ta c? ceva este just, legal. 2. Refl. A da explica?ii īn leg?tur? cu o atitudine, cu o fapt?; a se dezvinov??i. 3. Tr. A dovedi folosirea legal? a unor sume de bani, a unor materiale etc.
   justificativ, -īi, justificativi, -c, adj. Care serve?te pentru a justifica ceva.
   justi?iāljil, justi?iābili, -e, s.m. ?i f. Persoan? care apare ca parte īntr-un proces.
   justi?ie s.f. 1. Dreptate, echitate. 2. Activitate a statului cons?īnd īn judecarea cauzelor penale ?i civile. 3. Totalitatea instan?elor judec?tore?ti.
                                                             juvfi?, juvele, s.n. La? la cap?tul unei funii, juvelnic, juvelnice, s.n. Unealt? pesc?reasc? īn care se poate p?stra viu, īn ap?, pe?tele prins, juvenil, -ii, juvenili, -e, adj. Tineresc, juxtalmoiir?, juxtalineare, adj. Traducere jux-talinear? — traducere cuvīnt cu cuvīnt, cu reproducerea paralel? a textului original.
   juriapfine, juxtapun, vb. III. Tr. A pune unul līng? altul, a al?tura.
   juxtapunere, juxtapuneri, s.f. Ac?iunea de a juxta,pune; (gram.) al?turare, f?r? ajutorul unui cuvīnt de leg?tur?, a elementelor alc?tuitoare ale unei propozi?ii sau fraze.
K
   k s.m. invar. A paisprezecea liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
   kakcmdno s.n. Pictur? japonez? executat? īn tu? sau īn culori de ap?, pe rulouri de m?tase sau de hīrtie, care se atīrn? īn lung pe pere?i.
   kuki'adj. invar. De culoare cafenie cu nuan?? galben-verzuie.
> kāliu s.n. (Chim.) Potasiu.
   kenotron, kenotroanc, s.n. Tub electronic cu doi electrozi folosit pentru redresarea curentului alternativ de īnalt? tensiune.
   kilocalorie, kilocalorii, s.f. Unitate de m?sur? pentru energia termic?, egal? cu o mie de calorii.
   kilogrām, kilograme, s.n. Unitate de m?sur? pentru mase, egal? cu masa unui litru de ap? dislilat? la temperatura de 4 grade Celsius; kilogram-for?? = unitate de m?sur? a for?ei, egal? cu greutatea unui corp cu masa de un kilogram; kilogram-for??-metru (sau kilogramme-tru) = unitate de m?sur? a energiei, egal? cu
9,vi jouli.
   kiloliertz, kilohertzi, s.m. Unitate de .m?sur? pentru frecven??, egal? cu o mie de hertzi. Pr.: chiloher?.                 ·  s
   kilometraj, kilometraje, s.n. Distan?a īn kilometri parcurs? de un vehicul īntr-un anumit
   timp; instrument montat Ia unele vehicule, care īnregistreaz? distan?a parcurs?.
   kilometric, -?, kilometrici, -e, adj. Privitor Ia kilometru, care indic? kilometri.
   kilometru, kilometri, s.m. Unitate de m?sur? pentru distan?e, egal? cu o mie de metri.
   kilov(5!t, kilovol?i, s.m. Unitate de m?sur? pentru tensiunea electric?, egal? cu o mie de vol?i.
   kilowatt, kilowa?i, s.m. Unitate de m?sur? pentru putere, egal? cu o mie de wa?i; kiloivalt-or? — unitate de m?sur? pentru energie, egal? cu energia produs? īntr-o or? de un generator cu puterea de un kilowatt.
   kimberlit s.n. Roc? eruptiv? din co?urile vulcanice, īn masa c?reia se g?sesc uneori cristale de diamant.
   kiselgur s.n. Diatomit.
   kiwi s.f. Pas?re din Noua Zeeland?, pe cale de dispari?ie, lipsit? de clavicul? ?i cu aripile atrofiate.
   kāvar s.n. Aliaj do fier, nichel ?i cobalt, folosit la fabricarea becurilor electrice, a tuburilor electronice etc.
   kriptān s.n. Element chimic din familia gazelor nobile, īntrebuin?at īn unele becuri cu incandescen??.
L
   1  s.m. invar. A cincisprezecea liter? n alfabetului limbii romāne ?i sunetul nol.at cu acfeaslā liter?.
   In1 prep. 1. Introduce un complement circumstan?ial: a) do loc: a plecat la ?ar?; b) de limp: vine la toamno; c) de mod: caii merg la pan; d) inslriimerilal: cint? la vioar?. 2. Introduce un complement indirect: spune la. toai? lumea. lī. (Adverbial) Cam, aproape: erau ca la dou? mii de oameni. 4. In prepozi?ii compuse: vine de lo. ?coal?; sosc?te'pc la cinci; to?i pīn? la unul.
   la2 s.m. invar. Treapta a ?asea din gama ma-jor?-tip; sunetul ?i nota corespunz?toare.
   la3. Iau, vb. I. Tr. ?i refl. (Pop.) 1. A (se) sp?la pe cap. 2. A (se) īmb?ia.
   lab?, labe, s.f. 1. Partea piciorului de la glezn? īn jos, la om ?i Ia uncie animale patrupede; partea piciorului po care calc? p?s?rile; picior (la ciine, urs, lup, pisic? etc.). 2. (Fam.) Min?.
   labiil, -», labiali, -e, adj. Care apar?ine buzelor, care se refer? Ia buze; (despre sunete) care se articuleaz? cu participarea buzelor.
   liil/i?t, -?, labia?i, -le, adj. (Despre corole ?i calicii) Care arc o prelungire de forma unei pilnii, cu marginea t?iat? īn doi lobi; (substantivat, f. pl.) familie de plante dicotiledonate, bogate īn uleiuri eterice, cu tulpina īn patru muchii ?i cu frunze opuse; (?i la sg.) plant? din aceast? familie.
   labil,-?, labili, -e, adj. (Livr.) 1. Schimb?tor, nestatornic. 2. (Despre un sistem fizic) Care se afl? īn stare de echilibru instabil.
   labirint, labirinturi, s.n. 1. Edificiu cu multe īnc?peri ?i galerii, īn care orientarea este foarte dificil?. 2. (Fig.) Problem?, situa?ie īncurcat?.
3.  (Tehn.) Dispozitiv cu camere foarte īnguste care oblig? un fluid s? parcurg? un drum foarte lung, mic?orindu-i astfel viteza. 4. Totalitatea cavit??ilor care alc?tuiesc urechea intern?.
   lābiu, labii, s.n. Buza inferioar? a insectelor ?i a unor miriapode.
   laborant, -i, laboran?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu īntre?inerea aparatelor dintr-un laborator ?i cu efectuarea unor lucr?ri mai simple.
   luboratfir, laboratoare, s.n. īnc?pere prev?zut? cu instala?ii, aparate ?i inslnnnenlc, folosilii pentru cercet?ri ?tiin?ifice, verificarea unor procese tehnologice etc.
   lr.Imrios, -ous?, laborin?i, -oase, adj. 1. Caro necesit? efori', osteneal?, munc? mult?. 2. Muncitor, sīrguincios.
   lac1, lacuri, s.n. īntindere de ap? st?l?toore, situat? īntr-o depresiune; lac de acumulare — Iac artificial realizat pe albia unui rin in scopul form?rii unei rezerve do ap? (mai ales pentru hidrocentrale).
   Iac2, lacuri, s.n. 1. Solu?ie a unor r??ini» uleiuri etc. care, aplicat? pe suprafa?a unui obiect, formeaz? o pelicul? ce protejeaz?, obiectul ?i totodat? īi d? un aspect pl?cut. 2. Piele (sau imita?ie de piele), cu fa?a neted? ?i lucioas?, acoperit? cu un strat de lac2 (1).
   lac?t, lac?te, s.n. Dispozitiv pentru īncuierea unei u?i, prev?zut cu o toart? care se trece prin dou? inele fixate Ia u??.
   lacherila, lachcrde, s.f. Produs alimentar ob?inut din p?l?mida.proasp?t?, prin s?rare ?i afu-•mare.
   lacliiu, lachei, s.m. 1. Servitor īn casele aristocratice, īmbr?cat īn livrea; fecior. 2. (Fig.) Persoan? slugarnic?.
   lacom, -fi, lacomi, -e, adj. 1. Care m?nīnc? ?i bea cu mare poft?. 2. (Fig.) Avid, nes??ios.
   lactfnic, -?, laconici, -e, adj. (Despre vorbire, stil) Concis, lapidar, īn cuvinte pu?ine.
   lacrim?], -fi, lacrimali, -c, adj'. Gland? lacrimal? = gland? a c?rei secre?ie umeze?te ochiul; canal lacrimal = canal prin care se scurge secre?ia produs? de glanda lacrimal?.
   lacrim?, lacrimi, s.f. Lichid secretat do glandele lacrimale, care umeze?te ochii; pic?tur? din acest lichid. ?                 '
   lacrimogen, -?, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substan?e) Care pricinuic?te apari?ia lacrimilor.
   I   acta mit s.f. Compus organic ob?inut din aminoacizi ?i folosit ca materie prim? pentru fabricarea unor fibre sintetice.
   lactat1, lacta?i, s.m. Sare a acidului laotic. lactat2, -?, lacta?i, -te, adj. Preparat din lapte..
LAMPAS
   Sacf?jie s.f. Proces de formare ?i de secre?ie a laptelui la femelele mamiferelor.
   lacteo adj. Calea lactee = fī?ie luminoas? difuz? care se vede noaptea pe bolta cereasc?, alc?tuit? dintr-un num?r enorm de stele ale · galaxiei noastre.
   l?ctic, lactici, adj. Acid lactic = acid organic care se formeaz? īn timpul ferment?rii laptelui, fiind folosit īn industria alimentar?, īn medicin? etc.
   lacto- Element de compunere īnsemnīnd „cu lapte“, „referitor la lapte“, care^serve?te la formarea unor adjective ?i a unor substantive.
   lactometrn, lactometre, s.n. Instrument pentru determinarea densit??ii laptelui, respectiv a purit??ii acestuia.
   lactovegetarian, -a, lacioecgetarieni, -e, adj. (Despre regimuri alimentare) Care se compune mai ales din produse lactate, legume ?i fructe.
   lactoz? s.f. Substan?? cu gust dulce extras? din lapte, fiind folosit? īn industria farmaceutic?. .
   lacunar, -?, lacunari, -e, adj. Cu lacune; cu īntreruperi.
   lacun?, lacune, s.f. Lips?, gol īn continuitatea unui lucru; (fig.) īntrerupere īn pontinui-tatea unui text, īn īnl?n?uirea unor idei etc.
   lacustru, -īi, lacustri, -stre, adj. Care tr?ie?te sau care cre?te īn lacuri; locuin?? lacustr? = locuin?? cl?dit? pe stīlpi la suprafa?a unui lac, caracteristic? epocilor preistorice.
   lad?, l?zi, s.f. Cutie mare de lemn sau de tabl?, uneori cu capac, īn care se p?streaz? sau se transport? diferite obiecte.
   lag?r, lag?re, s.n. 1. Loc unde sīnt īnchi?i prizonierii de r?zboi. 2. Organ de ma?in? care sprijin? ?i ghideaz? un ax sau un arbore ?i permite mi?carea de rota?ie sau de oscila?ie a acestora.
   lagun?, lagune, s.f. Por?iune din bazinul unei m?ri sau al unui ocean, separat? aproape complet de acesta priutr-o fī?ie de uscat.
   lai, laie, l?i, adj. (Pop.; mai ales despre Iīna ! oilsr) Negru sau negru amestecat cu alb.
   liiibiir, laib?re, s.n. Hain? ??r?neasc? de postav, scurt? pīn? īn talie, de obicei f?r? mīneci.
   lāie, -?, laici, -e, adj. Care nu ?ine de biseric?; mirean, lumesc;, (substantivat) persoan? care nu face parte din cler.
   laiciza, laicizez, vb. I. Tr. A scoate (o institu?ie) de sub autoritatea bisericii, laie s.f. Ceat? de ?igani (nomazi), laitmotiv, laitmotive, s.n. Motiv melodic, ritmic sau armonic care revine adesea īn cursul unei compozi?ii muzicale; (fig.) idee c?l?uzitoare repetat? īn mai multe rīnduri īntr-o lucrare ?tiin?ific? sau literar?.
   laic?, lalele, s.f. Plant? decorativ? cu tulpina īnalt? de 30—40 cm, care face o singur? floare, de culoare alb?, galben?, ro?ie etc.
   lama s.m. Preot-c?lug?r budist din Tibet, Mongolia etc.
   lainaniin, lamanlini, s.m. Gen de mamifere asem?n?toare cu foca, de 3 — 5 m lungime, care tr?iesc īn fluviile tropicale din America ?i din Africa.
   lam?1,' lame, s.f. 1. Plac? sub?ire de metal, avīnd diverse īntrebuin??ri; partea metalic? ?i t?ioas? a unui instrument. 2. Plac? mic? ?i sub?ire de sticl?, pe care se a?az? substan?ele ce urmeaz? a fi examinate la microscop.
   lam?2, lame, s.f. Mamifer rumeg?tor īnrudit cu c?mila, care tr?ie?te īn zonele muntoase, din America de Sud, fiirfd folosit la transport de poveri.
   liunb?, lambe, s.f. Proeminen?? īn lungul muchiei unei piese de lemn sau de metal, care intr? īn scobitura corespunz?toare a altei piese, pentru a realiza o īmbinare. ,
, lftmbrccliin, lambrechine, s.n. Draperie scurt?, decorativ?, a?ezat? īn partea de sus a unei ferestre, a unei u?i 'etc.
   lambriu, lambriuri, s.n. īmbr?c?minte de lemn, de marmur? etc. care c?ptu?e?te (pīn? la o anumit? īn?l?ime) pere?ii interiori ai unei īnc?peri.
   lamel?r, -?, lamelari, -e, adj. Care are form? de lamel?; care se desface īn lamele.
   lamel?, lamele, s.f. 1. Mic? plac? sub?ire de sticl?, de metal sau de lemn, 'avīnd diverse īntrebuin??ri. 2. Foi?? sub?ire care separ? unele structuri ale ?esuturilor vegetale ?i animale.
   lamclibranlii?t, -a, lamelibranhia?i, -te, adj., s.f.
1. Adj. (Despre molu?te) Cu branhiile īn form? de’lamele. 2.'‘S.f. (La pl.) Clas? de molu?te cu branhii lamelare, cu corpul cuprins īntr-o cochilie cu dou? valve.
   lamenta, lamentez, vb. I. Refl. A se tīngui, a se v?ic?ri.
   lamentabil, -a, lamentabili, -e, adj. 1. Care inspir? mil?, vrednic de plīns. 2. Prost, mizerabil.
   lamina, laminez, vb. I. Tr. 1. A prelucra un material, prin deformare plastic?, la cald sau la rece, cu ajutorul laminorului. 2. A īntinde ?i a omogeniza cu laminorul (2) fibrele textile īn filatur?.
   lamimit, laminate, s.n. Produs metalic ob?inut prin laminare.                                -
   lamindr, laminoare, s.n. 1. Ma?in? pentru laminarea metalelor, format? din doi sau mai mul?i cilindri metalici care se'rotesc ?i printre care trece materisdul ce urmeaz? a fi transformat īn lame, īn fire etc. 2. Ma?in? cu care se sub?iaz?, se paralelizeaz? ?i se omogenizeaz? fibrele textile.
   laminorist, -?, laininori?li, -ste, s.m. ?i f. Muncitor care lucreaz? la laminpr.
                                                            lampadar, lampadare,' s.n. Suport vertical care sus?ine una sau mai multe l?mpi. ’ lnmp?nt adj. Petrol lampant — produs lichid ob?inut prin distilarea ?i?eiului ?i īntrebuin?at drept combustibil, īn special īn l?mpi; gaz (2).
   lampas, lampasuri, s.n. Fī?ie lat? de postav, cusut? la unele uniforme īn lungul pantalonilor, pe latura lor exterioar?.
LAMPA
   l?mp?, l?mpi, s.f. Aparat care producc lumin?, prin arderea unui combustibil sau cu ajutorul curentului electric; lamp? de radio = tub electronic; lamp? de lipit = lamp? cu benzin?, folosit? īn opera?ia de lipire a metalelor.
   lampion, lampioane, s.n. Felinar cu pere?ii din pergament, din hīrtie colorat? etc., īntrebuin?at la iluminatul festiv al s?lilor, al parcurilor etc.
   l?murii s.f. Parlea cea mai bun?, mai fin?, mai aleas? dintr-un lucru.
   lnn, lanuri, s.n. Cimp sem?nat, de obicci cu cereale.
   l?nce, lunci, s,f. Veche arm? de atac, format? dintr-un vīrf ascu?it de fier montat la cap?tul unei vergi lungi do lemn.
   lanccoint, -?, lanccolali, -te, adj. (Despre frunze) Care are forma unui vīrf do lance.
   landou, landouri, s.n. 1. Tr?sur? luxoas?, cu patru locuri a?ezate fa?? īn fa??. 2. C?rucior mare, acoperit, pentru copii.
   languros, -oās?, languro?i, -oase, adj. Plin de sentimentalism; gale?.
   langust?, languste, s.f. Crustaceu marin, do 30 — 50 cm lungime, lipsit de cle?ti.
   lani'?l s.n. Fibr? textil? fabricat? din cazein?, folosit? ca īnlocuitor al līnii.
   lanolin? s.f. Substan?? gras?, p?stoas?, secretat? de pielea oilor ?i extras? prin prelucrarea līnii acestora, Iiind folosit? īn industrie, īn medicin? ?i īn cosmetic?.
   lans?, lansez, vb. I. Tr. 1. A da drumul pe ap? unei nave, a o trecc īn stare de 'plutire; a face s? decoleze (o aeronav?), s? se desprind? de pe rampa de lansare (o rachet?). 2. A arunca cu putere ceva, spre un obiectiv; (refl.) a se arunca, a se avīnta. 3. A pune īn circula?ie; a difuza, a r?spīndi.
   lanset?, lansete, s.f. Varg? de pescuit cu care se poate arunca (n?luca) la distan?? mare.
   lant?n s.n. Element chimic din grupa p?mānturilor rare, care se g?se?te īn natur? combinat īn unele minerale.
   lantanide s.f. pl. Nume dat elementelor chimice din grupa p?mīnturilor rare.
   lantern?, lanterne, s.f. 1. Aparat de iluminat constituit dintr-o surs? de lumin? īnchis? īnfr-o carcas? (de metal) cu geamuri; lamp? mic?, portativ?, care func?ioneaz? cu baterie electric?; lantern? vene?ian? = lampion. 2. Lantern? magic? = aparat simplu cu care se proiecteaz? figuri desenate sau fotografiate pe pl?ci de sticl?.
   lan?, lan?uri, s.n, 1. Dispozitiv format dintr-un ?ir de verigi metalice, legate īntre ele, servind pentru a lega ceva, pentru trac?iune, pentru a transmite o mi?care etc. 2. Lan? (1) mic, sub?ire, de obicei din metal pre?ios, servind ca podoab?. 3. ?ir continuu de elemente de acela?i fel; lan? de mun?i = sistem muntos; (īiz., chim.) reac?ie īn lan? ---- succesiune de reac?ii elementare, care continu? de la sine, una din alta.
   lan?et?, lan?cte, s.f. Instrument chirurgical constind dintr-o lam? cu dou? t?i?uri, folosit la vaccin?ri, incizii etc.
   laol?lt? adv. īmpreun?, la un loc.
   Inpid?r, -?, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscrip?ii, ornamente) S?pat īn piatr?. 2. (Fig.) (Despre stil, vorbire) Scurt, concis.
   lapid?rii!, lapidarii, s.n. Colec?ie de pietre mari, sculptate sau-gravate (pietre de morminl, basoreliefuri ctc.).
   lapon, -?, laponi, -e, s.m. ?i f., adj. I. S.m. ?i f. Persoan? care face parte dinlr-o popula?ii* b??tina?? din nordul Peninsulei Scandinave ?i din vestul peninsulei Kolu. 2. Adj. Care se refer? la laponi (1).
   l?poviju s.f. Ploaie amestecat? cu ninsoare, l?psus, lapsusuri, s.n. Incapacilate momentan? do a-?i aminti de un lucru ?tiut.
   l?ptos.n. 1. Lichid secretat de glandele innm. re ale femeii ?i alo femelelor inamiferejconsliluind hrana exclusiv? a sugarului ?i a puiului de animal); purcel (sau vi?el) de lapte = pure»·! (sau vi?el) care nu a fost īnc? īn??rcat; lapte de privare = desert preparat din lapte, ou? ?i zaliar. 2. (Bot.) I^aptcle-ciinclui = alior. 3. Sui· rare se g?se?te īn unele plante sau fructe; n fi in lapte = (despre cereale) a fi crud, neei/pl. 4. Lapte de var — suspensie de var stins cu ap?, folosit la v?ruit.
   lap?i s.m. pl. Produsele sexuale mascule Ia pe?ti.
   larg, -?, (1—3) largi, adj., (4,5) larguri, s.n.
 1. Adj. Extins īn ?oale direc?iile. 2. Adj. De dimensiuni mari, lat; (fig.) amplu; vederi Inrf’.i = receptivitate fa?? de nou, fa?? do progres. 3. Adj. īnc?p?tor, spa?ios, cuprinz?tor; (fig., despre gesturi, mi?c?ri) desf??urat īn toat? amploarea.
 4. S.n. L?rgime; īntreaga suprafa?? (a unui loc); in larg = pe ap?, departe de ??rm. 5. S.n. Loc deschis care se īntinde departe; spa?iu vast. largliC?e s.f. D?rnicie, gcnerozilale. l?rgo adv. (Muz.) īntr-un tempo foarte lent. lari s.m. pl. Nume dat īn inilologin roman? unor divinit??i protectoare ale casei ?i familiei, l?rico s.f. (Bot.) Zad?.
   laringc, laringe, s.n. Organ tubular forma! din cartilaje, situat la partea superioar? a traheii, īn care se g?sesc coardele vocale.
   laringit?, laringite, s.f. (Med.) Inflarna?ie a laringelui.
   laringologie s.f. Piamur? a medicinii caro .studiaz? anatomia, fiziologia ?i patologia laiingi lui.
   larīngoscop, laringoscoape, s.n. Insfrmnent format dintr-o oglind? special? cu coad? lung?, folosit la examinarea laringelui.
   laringoseopie, laringoseopii, s.f. Examinarea laringelui cu ajutorul laringo.scopului. l?rm? s.f. Zgomot mare, g?l?gie, larvar, -a, larvari, -e, adj. Care este īn slare de larv?.
   l?rv?, larve, s.f. Stadiu de dezvoltare a unor pe?ti, amfibieni ?i nevertebrale dup? ie?i;ea din ou.
   Iarvicid, larvicide, s.n. Substan?? care ihslruge larvele unor insecte.
   lasciv, -?, lascivi, -c, adj. Care a?il? la pl?ceri sexuale; senzual, voluptos; obiwn.
 313
lAcAjue
   laser, lasere, s.n. Instala?ie pentru generarea ??i amplificarea radia?iilor electromagnetice din domeniul vizibil, bazat? pe emisia stimulat? a radia?iei, producīnd fascicule monocromatice paralele foarte intense care concentreaz? energie corespunz?toare unor temperaturi de zeci de mii de grade, cu utiliz?ri īn fizica nuclear?, īn chirurgie, īn telecomunica?ii.
   lupiiu, lasouri, s.n. Curea sau frīnghie lung?, terminat? la un cap?t cu un la?, folosit? īn America de Sud pentru prinderea animalelor s?lbatice.
   la?, -?, la?i, -e, adj., s.m. ?i f. (Om) lipsit de curaj ?i de sentimentul onoaroi; fricos.
   la?itate s.f. Faptul de ā fi la?, starea celui la?;, fapt? de om la?.
   lat, -?, (X) la?i, -te, adj., (2) laturi, s.n. 1. Adj. Care are o l??ime (mare). 2. S.n. Partea lat? a unui obiect; l??ime; de-a laiul = īn curmezi?.
   latent, -?, laten?i, -te, adj. Care nu se manifest?, dar se poate manifesta oricīnd.
_ latenil, -?, laterali, -e, adj. 1. Situat pe o latur?, pe o parte sau pe marginea unui lucru; (fig.) secundar, marginal. 2. (Mat.) Arie (sau suprafa??) lateral? = suprafa?a unui corp geometric fitr? suprafe?ele bazelor.
   l?tes, latexuri, s.n. Suc l?ptos secretat de unele plante, care, īn prezen?a aerului, se coaguleaz?.
   latifuiwliiir, -ii, latifundiari, -e, s.m. ?i f. Proprietar de īntinse domenii agricole.
   latifundiu, latifundii, s.n. Mare proprietate funciar? privat?.
   latin, -?, latini, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la vechiul ?inut Latium din Italia; caro se refer? la limba ?i literatura romanilor; (substantivat, f.) limba vorbit? de romani. 2. S.m. ?i f. Persoan? care f?cea parte din popula?ia stabilit? la sfīr?itul mileniului II ī.e.n. īn provincia Latium.
   latinesc, -c?sc?, latine?ti, adj. Latin (1). latinc?to adv. īn limba latin?, latinism, (1) latinisme, s.n. 1. Cuvīnt sau expresie īmprumutat? din limba latin? de o alt? limb? ?i neadaptat? la sistemul acesteia. 2. Curent īn lingvistica ?i filologia romāneasc? din secolul al XlX-lea, care a militat pentru demonstrarea caracterului latin al limbii romāne, c?-zīnd īns? īn unele exager?ri, ca: īnlocuirea cuvintelor nelatine, introducerea unei ortografii latinizante.
   latinist, -?, latini?ti, -sie, s.m. ?i f. 1. Specialist īn filologia latin? ?i īn antichitatea roman?. 2. Adept al latinismului (2).
   latinitate s.f. Origine latin?, caracter latin; cultura ?i civiliza?ia latin?.
   latiniza, latinizez, vb. I. Tr. A introduce īntr-o limb?, pe cale savant?, cuvinte latine; a da unui cuvīnt o form? apropiat? de originalul latin.
   latiniz?nt, -?, latinizan?i, -te, adj. Care urm?re?te latinizarea limbii; (despre cuvinte, texte) care a fost latinizat.
   IatittidĪMD, latitudini, s.f. 1.’ Distan?a īn grade a unui punct de pe glob fa?? de ecuator, m?surat?
pe meridianul locului. 2. (Fig.) Libertate de ac?iune.
   l?tur?, laturi, s.f. 1. Parte lateral? a unui obiect; margine; fiecare dintre cele dou? p?r?i laterale ale corpului omenesc. 2. (Fig.) Aspect sub care poate fi privit un lucru. 3. (Mat.) Fiecare dintre segmentele de dreapt? care alc?tuiesc un poligon; fiecare dintre semidreptele care formeaz? un unghi. PI. ?i: l?turi.
   la?, la?uri, s.n. 1. Nod larg la o sfoar?, care se poate strīnge īn jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins p?s?ri sau animale, format dintr-un ochi de sfoar? sau de sīrm?.
   l??o s.f. pl. ?uvi?e de Iīn? sau de p?r care atīr-n? īn mod dezordonat.
   laudativ, -?, laudativi, -e, adj. Care laud?; elogios.
   l?ud?, laude, s.f. Apreciere elogioas? la adresa cuiva sau a ceva; elogiu; cuvinte prin care se exprim? aceast? apreciere.
   l?ur, lauri, s.m. 1. Dafin; (Ia pl.) frunze de dafin cu care se īncununau īn antichitate poe?ii ?i eroii. 2. Cium?faie.
   laure?t, -?, laurea?i, -le, s.m. ?i f. Persoan? sau colectiv care a fost premiat pentru reu?ita la un concurs sau pentru merite deosebite īntr-un anumit domeniu: laureat al Premiului de stat.
   lavābil, -?, lavabili, -e, adj. (Despre ?es?turi) Care poate fi sp?lat f?r? a-?i pierde calit??ile.
   lavabou, lavabouri, s.n. īnc?pere utilat? cu chiuvete ?i cu alte instala?ii sanitare, servind ca sp?l?tor comun.
   lavalier?, lavaliere, s.f. Cravat? care se īnnoad? īn form? de fund?, capetele atīrnīnd īn jos.
   l?v?, lave, s.f. Mas? mineral? topit?, aruncat? la suprafa?a P?mīntului de un vulcan īn erup?ie, lnvinu, lavine, s.f. Avalan?? de z?pad?, lavi??, lavi?e, s.f. 1. Scīndur? lat? fixat?, pe ??ru?i de-a lungul unui perete īn casele vechi ??r?ne?ti, folosit? ca banc? sau pentru dormit. 2. Banc? fixat? la poarta caselor ??r?ne?ti.
   laroār, lavoare, s.n. Mobil? de toalet?, pe care se ?in ligheanul ?i celelalte obiecte necesare pentru sp?lat.
   l?vr?, lavre, s.f. M?n?stire mare din unele ??ri ortodoxe, ale c?rei chilii formeaz? o a?ezare de tip rural.
   las, -?, lac?i, -xe, adj. (Livr.) Care nu este strīns, īntins sau īncordat.
   laxativ, -?, laxalivi, -e, adj., s.n. (Substan?? medicamentoas?) care ar,e propriet??i purgative. ,
   l?b?r?a, l?b?r?ez, vb. I. Refl. A se l?rgi, defor-mīndu-se; a se īntinde īn l?turi.
. l?bilr??t, -?, l?b?r?a?i, -te, adj. 1. Care s-a l?rgit, deformīndu-se; (despre scris) cu litere prea mari ?i prea distan?ate. 2. (Fig., despre stil) Lipsit de concizie, l?ca? s.n. v. loca?.
   l?c?rie, l?c?rii, s.f. Cantitate mare de ap? r?mas? pe un teren dup? ploi sau dup? inunda?ii; ap? v?rsat? pe jos.
L?C?TU?
3H
   l?o.?fu?, l?c?tu?i, s.m. Lucr?tor calificat carc efectueaz? opera?ii de ajustare ?i de asamblare a pieselor metalice.
   l?c?tu??rie, l?c?tit??rii, s.f. Meseria l?c?tu?ului; atelierul īn care lucreaz? l?c?tu?ul.
   lacomi, l?comcsc, vb. IV. Intr. ?i refl. A jindiii la ceea ce apar?ine altuia; (refl.) a se l?sa st?-pīnit de l?comie.
   lucomic, l?comii, s.f. Poft? de a mīnca sau de a bea mult; (fig.) dorin?? nest?pīnit? de cī?lig, de avere.
   lucr?mos, -ous?, l?cr?ma?i, -oase, adj. Plin de lacrimi, īnl?crimat. Var.: l?crimos, -o?s? adj.
   l?crima, l?crimez, vb. I. Intr. (Despre oameni) A-i curge lacrimile; (despre ochi) a se umple do lacrimi._
   l?crimnr, l?crimarc, s.n. Mulur? f?cut? la corni?a unui acoperi?, pentru a īmpiedica prelin-gerea apei de ploaie pe perete; pies? de lemn sau de metal fixat? la partea exterioar? a tocului unei ferestre, pentru a īmpiedica p?trunderea apei de ploaie īn interior.
   l?crimioar?, l?crimioare, s.f. Plant? erbacee cu frunze mari, lucioase ?i cu flori mici, albe, pl?cut mirositoare; m?rg?ritar, l?crimos, -o?s? adj. v. l?cr?mos. l?cui, l?cuiesc, vb. IV. Tr. A aplica un strat de lac pe suprafa?a unui obiect.
   l?custār, l?custari, s.m. Pas?re c?l?toare īnrudit? cu sturzul, lung? de 20—23 cm, care tr?ie?te prin g?urile stīncilor ?i se hr?ne?te īn special cu l?custe.
   l?cusf?, l?custe, s.f. Denumire dat? mai multor specii do insecte d?un?toare agriculturii, avind picioarele posterioare lungi, adaptate pentru s?rit.
   l?f?i, l?f?iesc, vb. IV. Refl. 1. A sta comod, īntins īn voie. 2. A tr?i īn bel?ug, a huzuri.
   l?iccr, l?icere, s.n. (Reg.) Covor ??r?nesc de lin?, cu care se īmpodobesc, la ?ar?, lavi?ele sau pere?ii.
   l?iel, -i???, l?ie?i, -e, s.m. ?i f. ?igan nomad care face parte dintr-o laie; (p'. ext.) om cu īnf??i?are neīngrijit?. ,                                    *
   l?līu, -īie, l?lii, -e, adj. Cu mi?c?ri greoaie; bleg; prost?nac, n?t?fle?.
   l?mii, l?mii, s.m. Arbust din ??rile calde, cu frunze lucioase ?i flori albe, cultivat pentru fructele lui comestibile.
   l?mīie, l?mii, s.f.Fructul l?mīiului, sferic-alun-git, cu coaja galben?, aromat?, bogat īn vitamina C ?i īn acid citric.
   lumīi??, l?mti?e, s.f. 1. Arbust ornamental cu flori mici, de culoare alb?, pl?cut mirositoare. 2. Floare artificial? de cear? alb?, din care se Iac coroni?e ?i buchete pentru mirese.
   l?muri, l?muresc, vb. IV. 1. Tr. A explica cuiva un lucru, a face s? īn?eleag?; (refl.) a-?i explica.
2. Refl. A ajunge cu cineva la īn?elegere (īn urma unei discu?ii). 3. Tr. A explica, a clarifica (o problem?); (refl.) a deveni clar, īn?eles. 4. Refl. (Despre obiecte) A ap?rea vederii’ īn mod distinct.
   l?muritor, -oare, l?muritori, -oare, adj. Care l?mure?te, care clarific?.,
   lunciir, l?ncieri, s.m. (īn trecut) Soldat din cavaleria īnarmat cu lance.
   l?n?i?or, l?n?i?oare, s.n. Diminutiv al lui lan?; lan? mic de metal pre?ios, servind ca podoab?. 1:1ji?i vb. IV. v. lip?i.
   l?ptar, l?ptari, s.m. B?rbat caro duce lapte spre vīnzare la ora?.
   l?pt?rcās?, l?pt?rese, s.f. Femeie care duco lapte spre vīnzare la ora?.
   l?pt?rie, l?ptarii, s.f. 1. Pr?v?lie unde se vindo lapte (?i produse laclalc). 2. (La pl.) Produse lactate.
   l?pti?flr, (3) l?pti?ori, s.m. 1. Diminutiv al lui lapte. 2. L?pti?or de matc? = produs secretat de glandele faringicne ale albinelor-doici, utilizat īn medicin? ?i īn cosmetic?. 3. Mic? plant? erbacee cu tulpina ramificat?, r?spīndit? īn regiunea alpin?.
   luptdc, l?ptoace, s.n. Jgheab prin carc se duce apa Ia moar?; scoc.
   l?pt(5s, -o?s?, l?pto?i, -oase, adj. 1. (Despre animale femele) Care are mult lapte. 2. De culoarea laptelui, cu aspect de lapte.
   l?ptuc?, l?ptuci, s.f. Plant? legumicol? ale c?rei frunze, dispuse īn form? de rozet?, sīnt comestibile.
   l?rgi, l?rgesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) face (mai) larg; (fig.) a da (sau a lua) amploare; (refl.) a se extinde.
   l?rgime, l?rgimi, s.f. 1. īnsu?irea de a fi larg; īntindere īn toate direc?iile. 2. Loc larg, deschis.
   l?vmui, l?rtnuiesc, vb. IV. Intr. A face larm?, zgomot mare.
   l?Siij, las, vb. I. 1. Tr. A elibera un lucru ?inut strīns; a da drumul s? cad?; a depune ceva undeva, a lep?da. 2. Tr. A permite, a īng?dui; a accepta sau a face ca ceva sau cineva s? rumīn? īn starea īn care se afl?. 3. Refl. A nu se opune, a suporta s?... 4. Tr. Aamīna. o.Tr. A se īndep?rta de cineva sau de ceva; a p?r?si; (despre obiecte de folosin?? sau despre facult??i fizice ori intelectuale) a nu mai ajuta, a nu mai servi pe cineva; (despre dureri) a nu mai sup?ra; (refl.) a se dezb?ra de un obicei, de un n?rav. G. Tr. A dep??i, a īntrece. 7. Tr. A ceda cuiva ceva, a transmite prin mo?tenire; a face s? r?mīn?, s? persiste īn urma?a. 8. Tr. A nesocoti, a trece cu vederea.
0. Refl. A merge la vale, a coborī; a se a?eza pe ceva venind din zbor; (fig.; despre īntuneric, ger etc.) a īncepe, a se a?eza. 10. Tr. A da. jos, a coborī, a apleca; (intr.) a reduce din pre?.. 11. Refl. (Despre lucruri) A se īndoi sub o povar?.
   l?s?t s.n. L?satul (sau l?sata) secului — (In practica religioas? cre?tin?) ultima zi īnainte de īnceperea unui post. Var.: l?sata s.f. art. l?s?ta s.f. art. v. l?sat. .
   I?s?tor, -oāre, lus?tori, -oare, adj. Care amīn? treburile de pe o zi pe alta; care ī?i neglijeaz? īndatoririle.
   I?scāie, l?sc?i, s.f. Moned? de aram? de mic? valoare, care a circulat ?i la noi īn trecut;
 315
LEFEGIU
(p. ext.) orice moned? de valoare mic?. Var.: le?cuio s.f.
   l?snicidr, l?sniciori, s. m. Plant? ag???toare' cu flori violete ?i fructe bace, otr?vitoare, din a c?rei tulpin? se fac ceaiuri medicinale.
   l?star, l?stari, s.m. Ramur? tīn?r? care cre?te din r?d?cina sau din tulpina unei plante; (la pi.) cop?cei tineri, crescu?i dup? t?ierea unei p?duri.
   l?stari, l?st?resc, vb. IV. 1. Intr. (Despre plante) A da l?stari. 2. Tr. A īndep?rta l?starii de prisos.
   l?stun, l?stuni, s.m. Pas?re c?l?toare asem?n?toare cu rindunica, dar cu coada mai pu?in despicat?.
   l?t?re?, -e???, lut?re?i, -e, adj. Care are form? lat?, turtit?.
   l?tra, pers. 3 l?tr?, vb. I. Intr. (Despre cīini) A scoale sunete sacadate, caracteristice speciei; (tr.) a se repezi asupra cuiva, l?trīnd.
   I?triif, l?traturi, s.n. Faptul de a l?tra; sunete caracteristice scoase de cīini. l?tr?tur?, l?tr?turi, s.f. L?trat, l?tuno?io, l?tunoi, s.f: 1. Defect care se pro- · duce īn pīnz?, la ?esut, prin ruperea unor fire de urzeal?. 2. Scīndur? cu o fa?? plan? ?i cu cealalt? convex?, t?iat? de la marginea unui bu?tean.
   l?turalnic, -?, l?turalnici, -e, adj. Care este a?ezat lateral,la o margine; dosnic; (fig.) ascuns, ocolit, necinstit.
   l?tursi?, l?tura?i, s.m. Cal īnh?mat la dreapta (sau la s’tīnga) cailor de ling? oi?te (sau a calului dintre hulube).
   l?turi s.f. pl. Ap? murdar?, amestecat? cu resturi de mīncare, r?mas? dup? sp?latul vaselor, folosit? uneori ca hran? pentru porci; (depr.) mīncare de proast? calitate.
   l??i, l??csc; vb. IV. Refl. ?i tr. 1. A (se) face mai lat, sau mai turtit. 2. A (se) face mai īntins, a (se) m?ri.
   l??ime, l??imi, s.f. īnsu?irea unui lucru de a fi lat; cea mai mic? dintre cele dou? dimensiuni ale unei suprafe?e plane; dimensiunea mijlocie a unui corp paralelipipedic.
   l??os, -oās?, l??o?i, -oase, adj. (Despre animale) Cu la?e, cu p?rul lung ?i mi?os; (despre, barba ?i p?rul oamenilor) nepiept?nat, neīngrijit.
   l?ud?, laud, vb. I. Tr. A-?i exprima prm cuvinte pre?uirea fa?? de cineva sau ceva, a elogia; (refl.) a spune despre sine īnsu?i cuvinte de laud?.
   l?uddbil,-?, l?udabili^e, adj. Vrednic de laud?, l?ud?ros, -o?s?, l?ud?ro?i, -oase, adj. Care are obiceiul s? se laude.
   l?ud?ro?enie s.f. Obi?nuin?a de a se l?uda; laud? de sine.
   l?untric, -?, l?untrici, -e, adj. Care se afl? īn interior; intern.
   l?iit s.n. (Pop.) Ac?iunea de a (se) la3, l?utar, l?utari, s.m. Muzicant popular care cīnt? la un instrument (mai ales la vioar?) ?i Gare face parte, de obicei, dinlr-un taraf.
   l?ut?, l?ute, s.f. Instrument muzical cu coarde, cu gītul īncovoiat ?i cu cutia de rezonan?? foarte bombat?. Var.: al?ut? s.f.
   l?ut?resc, -c?sc?, l?ut?re?ti, adj. Caracteristic l?utarilor, de l?utar.
   l?uz?, l?uze, s.f. Femeie care se afl? imediat dup? o na?tere. Var.: lcliuz? s.f.
   leac, leacuri, s.n. 1. Medicament, remediu, mijloc care poate vindeca o boal?. 2. F?r? leac de... = f?r? nici un pic de...; nici de leac = deloc, cītu?i de pu?in.
   leaf?, lefuri, s.f. (Ie?it din uz) Retribu?ie b?neasc? lunar?.           ’ ‘
   leag?n, leag?ne, s.n. 1. P?tu? pentru copiii mici, construit, a?a fel ca s? poat? fi balansat; din leag?n = din fraged? copil?rie. 2. (Fig.j Loc de origine, obīreie. 3. Scaun sau scīndur? suspendat?, pe care se balanseaz? copiii.
   leal, -?, leali, -c, adj. Care ī?i respect? cuvīn-tul; cinstit, drept, corect; sincer, lealitate s.f. īnsu?irea de a fi leal. leandru, leandri, s.m. Arbust ornamental, cu flori mari, albe, ro?ii sau g?lbui, pl?cut mirositoare.
   leiīp??, lep?e, s.f. (Pop. ?i fam.) Lovitur? cu palma; de-a leap?a — numele unui joc de copii.
   leas?, lese, s.f. īmpletitur? de nuiele avīnd diverse īntrebuin??ri (la uscat fructe, la pescuit etc.).
   leat, leaturi, s.n. (Pop.) Contingent.
   \oa.\, leaturi, s.n. ?ipc? groas? folosit? la construc?ii ?i īn tīmpl?rie.
   leb?d?, lebede, s.f. Gen de p?s?ri acvatice, mai mari decīt gīsca, cu pene albe, cu gītul lung ?i arcuit.
   leb?rvur?t, leb?rvur?ti, s.m. Preparat alimentar, sub form? de cīrnat, din pateu de ficat de porc.
   lectic?, lectici, s.f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de oameni ori de cai, īntrebuin?at (īn special īn antichitatea roman?) ca mijloc de locomo?ie.
   lector, -?, lectori, -c, s.m. ?i f. 1. Grad universitar, īntre asistent ?i conferen?iar. 2. Membru al unui lectorat (2).
   lcctor?t, lectorate, s.n. 1. Func?ia de lector (1).
2. Catedr? universitar? pentru o limb? str?in?.
   lectur?, lecturi, s.f. Citire, citit; lectur? particular? = ceea ce cite?te un elev īn afara manualelor ?colare.
   lec?io, lec?ii, s.f. 1. Form? de baz? a activit??ii instructiv-educative din ?coal?, desf??urat? cu o clas? de elevi īntr-un timp determinat. 2. Materia ?i temele indicate elevilor de c?tre profesor, pentru a fi preg?tite acas?. 3. Mustrare, dojana; (p. e'xt.) b?taie, i. īnv???tur? tras? de cineva dintr-o īntīmplare.
                               lecui, lecuiese, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) trata cu medicamente; a (se) vindeca,’ a (se) īns?n?to?i; (refl.; fig.) a-i pieri cuiva cheful sau pofta de’ ceva, a nu mai dori s? fac? ceva. lefegiu, lefegii, s.m. (īn trecut) Mercenar.
LEFTER
31G
    lefter, -u, lefteri, -e, adj. (Fam.) Care nu are nici un ban.
    legi, leg, -vb. I. 1. Tr. A īmpreuna strīns, a īnnoda capetele unor buc??i de sfoar?, de sīrm? ele. 2. Tr. A īnchide la gur? un sac, o pung? ele., adunīnd ?i strīngīnd marginile (cu ajutorul unei sfori); a uni mai multe lucruri ?i a )e strīnge cu sfoar?, cu sīrm? etc. 3. Tr. A reuni foi (tip?rite) sub form? de carte, revist? etc. 4. Tr. A prinde sau a atīrna un obiect de altul, cu ajutorul unei frīnghii, al unui la? etc.; (fig.) a stabili o leg?tur? īntre dou? puncte dep?rtate. 5. Tr. A stabili o leg?tur?, un contact īntre dou? elemente ale unei instala?ii electrice. G. Tr. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frīnghii, al unui lan?.
 7. Tr. A priponi un animal. 8. Tr. A īnf??ur? o parte a corpului cu o leg?toare; (tr. ?i refl.) a (se) pansa, a (se) bandaja. 9. Refl. A se apuca cu īncredere de un lucru; a se angaja s? fac? ceva. ? 10. Intr. (Despre plante) A īncepe s? formeze rodul. 11. Refl. (Despre dulce?uri) A se īngro?a, a se īnchega.
    legiil, -?, legali, -e, adj. Care se face īn baza unei legi, care este conform cu legea.
    legalitate s.f. Faptul de a fi legal; principiu potrivit c?ruia orice persoan? fizic? sau juridic? este obligat? s? respecte legile.
    legaliza, legalizez, vb. I. Tr. 1. A atesta auten-. ticitatea semn?turilor de pe un act, conformitatea unor copii cu originalul etc. 2. A da caracter legal unui fapt, unei situa?ii.
    lcg?t1, legate, s.n. Dispozi?ie cuprins? īntr-un testament, prin care se las? cuiva o mo?tenire; bun transmis printr-o dispozi?ie testamentar?.
    lcg?t2, -?, lega?i, -te, adj. 1. Strīns, imobilizat printr-o leg?tur?. 2. Voinic, vīnjos. 3. (Despre sosuri, dulce?uri) īngro?at, devenit consistent.
    legatar, -?, legatari, -e, s.m. ?i f. Persoan? īn favoarea c?reia se face un· legat1.
    leg?to adv. (Muz.) F?r? īntrerupere, īn mod continuu.
    lega?ie, lega?ii, s.f. Misiune diplomatic? condus? de un diplomat cu rang inferior celui de ambasador.
    lcg?mīnt, leg?minte, s.n. 1. Promisiune solemn?, angajament. 2. īnvoial?, īn?elegere.
    leg?n?, leag?n, vb. I. 1. Tr. A mi?ca lin, ba-lansīnd, un copil (cu leag?nul s?u pe bra?e).
 2. Tr. ?i refl. A (se) pleca īntr-o parte ?i alta, a (se) balansa; (refl.) a se da īn leag?n. 3. Ren. A se mi?ca ritmic, īntr-o parte ?i īntr-alta (īn timpul mersului).
    leg?n?t, -īi, leg?na?i, -te, adj. 1. (Despre felul de a umbla) Cu mi?c?ri ritmice īntr-o parte ?i īn alta. 2. (Despre Voce) T?r?g?nat.
    legutor, -oare, leg?tori, -oare, subst. 1. S.m. ?i f. Specialist īn legatul c?r?ilor. 2. S.m. ?i f. Persoan? care leag? snopii. 3.’ S.f. Obiect (sfoar?, fī?ie de pīnz? etc.) cu care se leag? ceva.
    leg?torie, leg?torii, s.f. Atelier sau īntreprindere unde se execut? legatul c?r?ilor.
    leg?tur?, leg?turi, s.f. 1. Reunire, asamblare a unor corpuri, prin care se limiteaz? mobilitatea lor relativ? ?i care permite transmiterea
 de for?e sau mi?c?ri de la un corp la altul. 2, Obiecte legate īmpreun?. 3. Sfoar?, sīrm?, lan? etc. cu care se leag? ceva; fa??, bandaj: scoar?ele ?i cotorul īntre care se leag? o carte. 4. Mod de conectare a mai multor elemente do circuit electric. 5. Mod de īncruci?are a firelor de urzeal? cu firele de b?t?tur? la r?zboiul de ?esut. 6. Ansamblu de mijloace care asigur? realizarea unei comunica?ii rutiere, aeriene, telefonice etc. 7< Relā?ie īntre fenomene, persoane, comunit??i; (la pl.) rela?ii cu persoane dinlr-tin anumit mediu. 8. Contact stabilit īntre persoane, grup?ri, unit??i, ??ri etc. 9. Concordan??, continuitate īntre p?r?ile unei expuneri. 10.’(Chim.) For?? care leag? īntre ei atomii unei molecule.
   16gc, legi, s.f. 1. Categorie filozofic? exprimīnd raporturi esen?iale, necesare, generale, relativ stabile ?i repetabile, īntre laturile interne ale aceluia?i obiect sau fenomen, īntre obiecte oii fenomene diferite sau īntre stadiile succesive ale unui anumit proces. 2. Act normativ care eman? de la organul legislativ al stalului. 3. Legalitate. 4. Religie, credin??. 5. Datin?, obicei.
   legendär, -?, legendari, -e, adj. Care are caracter de legend?, de domeniul legendei.
   legfind?, legende, s.f. 1. Specie a genului epic, īn versuri sau īn proz?, īn care se povestesc, apelīndu-se de obicei la fantastic, ispr?vi neobi?nuite ale unor eroi sau se explic? geneza unui lucru, a unui fenomen etc. 2. Text -prin care se explic? semnele conven?ionale de pe o hart?, de pe un plan etc.
   16ghc, leghe, s.f. Unitate de m?sur? pentru distan?e terestre sau maritime, folosit? īn unele ??ri ?i variind īntre 4 ?i 5,5 km.
   legic, -?, logici, -e, adj. Care este īn conformitate cu legile obiective.
   legifera, legiferez, vb. I. Tr. A elabora ?i a adopta o lege.
   legion?r, legionari, s.m. 1. Osta? care f?cea parte dintr-o legiune roman?. 2. Membru al unei organiza?ii fasciste din Romānia dintre cele dou? r?zboaie mondiale.
   legislativ, -?, legislativi, -e, adj. Care se refer? la elaborarea ?i la adoptarea legilor.
   legislator, legislatori, s.m. Persoan? care legifereaz?.
   legislatur?, legislaturi, s.f. Perioad? de timp pentru care este ales organul legislativ sau organul suprem al puterii de stat.
   legisla?ie, legisla?ii,?s.f. 1. Totalitatea legilor unei ??ri. 2. Ansamblul actelor normative dintr-o anumit? ramur? a dreptului.
   legist,-?, legi?ti, -ste, adj. Medic legist = medic īns?rcinat s? fac? anumite constat?ri de specialitate care intereseaz? justi?ia.
   legitate, legit??i, s.f. īnsu?ire a fenomenelor de a se desf??ura īn conformitate cu anumile legi; ansamblul legilor din natur?, societate ?i gīndire.
   legitim, -?, legitimi, -e, adj. Care se īntemeiaz? pe lege; legal; justificat, īndrept??it; legitim? ap?rare = situa?ie īn care un act de violen?? este justificat din punct de vedere legal ca fiind
LEPROZERIE
 un act de ap?rare īmpotriva unei agresiuni injuste, imediate ?i directe.
   legitim?, legitimez, vb. I. Tr. ?i refl. A stabili (sau a-?i dovedi) identitatea pe baza unui document legai.
   legitima?ie, legitima?ii, s.f. Document care atest? oficial identitatea unei persoane.
   legiuire, legiuiri, s.f. 1. Ac?iunea de a legifera.
 2. Lege; legisla?ie.
   legiuit, -?, legiui?i, -te, adj. (īnv. ?i pop.) Legal; legitim.
   legiuitor, -oare, legiuitori, -oare, adj., s.m. ?i ?f. (Persoan?) care face legi, care legifereaz?.
 . legiune, legiuni, s.f. Unitate de baz? a armatei romane, avīnd un efectiv īntre 4200 ?i'6000 de oameni.
   legum?, legume, s.f. Nume generic dat unor specii de plante (fasole, cartofi, ceap? etc.) cultivate pentru a servi ca hran? omului; zarzavat.
   lcgumicol, -?, legumicolii-e, adj. Care se refer? la cultura legumelor.
   legumicultor, -oare, legumicultori, -oare, s.m. ?i f. Cultivator de legume.
   legumicultura s.f. 1. Ramur? a agriculturii care studiaz? metodele de cultivare a legumelor. 2. Cultura legumelor.
   legumin(5s, -oās?, legumino?i, -oase, adj. (Despre plante) Al c?rui fruct este o p?staie; (substantivat, f. pl.) familie de plante cu fructele p?st?i, cultivate ca plante alimentare, furajere, medicinale sau industriale; (?i la sg.) plant? din aceast? familie. leMmite s.f. (Pop.) Plictiseal?, dezgust, sil?. lcīniz? s.f. v. l?uz?.·
   leit, -?, lei?i, -te, adj. A fi leit cineva = a fi Īntocmai, la fel cu cineva.
   lejer, -?, lejeri, -e, adj. (Despre īmbr?c?minte) U?or, comod.
   lilo s.f. 1. Termen de respect cu care se adreseaz?, la ?ar?, unei femei mai īn vīrst?; (īn poezia popular?) iubit?. 2. Femeie cu purt?ri rele; fecior (sau pui) de lele = copil din flori; ?mecher, ?iret; tic?los.
   lemn, (2) lemne, s.n. 1. ?esut compact, de consisten?? tare, care alc?tuie?te tulpina, ramurile ?i r?d?cina plantelor superioare ?i prin care circul? seva brut?. 2. Material provenit din tulpina ?i din ramurile unui arbore t?iat, folosit īn construc?ii, ca combustibil etc.; bucat? t?iat? din trunchiul sau din ramurile unui arbore.
 8. Lemn-ciinesc = arbust cu frunze mici, cu flori albe ?i fructe negre, cultivat īn parcuri pentru a forma garduri vii; lenmul-domnului = arbust din familia compozitelor, cu irfiros asem?n?tor cu al l?mīiei.
   lemnār, lemnari, s.m. Lucr?tor specializat īn prelucrarea lemnului; dulgher, tīmplar.
   lemn?rie, lemn?rii, s.f. Material lemnos folosit la construc?ii.
   lemnrts, -o?s?, lemno?i, -oase, adj. (Despre ?esuturile vegetale) De natura lemnului.
   lemurian, lemurieni, s.m. (La pl.) Subordin de mamifere asem?n?toare cu maimu?ele, dar
 mai mici decīt acestea; ($i la sg.) animal din acest "subordin.
   line s.f. Lips? a dorin?ei (?i a voin?ei) de a munci; inactivitate, trīnd?vie.
   line?, -?, lene?i, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. ?if. (Om) c?ruianu-i place s? munceasc?; trīn-dav. 2. S.m. (La pl.) Familie de mamifere din America de Sud, caracterizate prin mi?c?rile lor foarte īncete ?i prin faptul c? stau, de obicei, ag??ate de crengile copacilor; (?i la sg.) animal din aceast? familie.
   lenevi, lenevesc, vb. IV. Intr. A fi inactiv, a pierde vremea; (refl.) a deveni lene?, a fi cuprins de lene. lenevie s.f. Lene.
   lenitiy, -?, lenitivi, -e, adj., s.n. (Substan??) care calmeaz? durerile.
   lenjereās?, lenjerese, s.f. Meseria?? care confec?ioneaz? articole de lenjerie.
   lenjerie, lenjerii, s.f. Ruf?rie de corp sau de pat. .
   lent, -?, len?i, -te, adj. īncet, domol; lin. lcnticulivr, -?, lenticulari, -e, adj. De forma unei lentile.
   lentil?, lentile, s.f. Pies? transparent? de sticl?, cu una sau cu ambele fe?e sferice, care produce convergen?a sau divergen?a razelor de lumin?, fiind utilizat? īn construc?ia unor aparate optice ; lentil? electronic? = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combina?ii de magne?i ?i electromagne?i, care serve?te la focalizarea fasciculelor de electroni, linto adv. (Muz.) Domol, lin. lco?ic?, leoaice, s.f. Femela leului, looārc? adj. invar., adv. Foarte ud, plin de ap?.
   leonin, -?, leonini, -e, adj. Privitor la leu; ca de leu.
   leopard, leoparzi, s.m. Mamifer carnivor din familia felideīor, cu blana galben? ro?cat? cu pete negre, care tr?ie?te īn Asia ?i Africa; pan-, ter?.
   lep?d?, lāp?d, vb. I. (Pop.) 1. Tr. A l?sa ceva din mīn?, a arunca (un obiect nefolositor). 2. Intr. (Despre femei ?i despre femelele animalelor) A avorta. 3. Tr. A p?r?si ceva, a īndep?rta; a renun?a la ceva.
   lep?dat, -?, lep?da?i, -te, adj. (Despre copii nou-n?scu?i) P?r?sit de mam?, abandonat.
   lep?d?tur?, lep?d?turi, s.f. 1. Copil n?scut īnainte de termen. 2. Om netrebnic, dec?zut.
   lepidodfindron, lepidodendroni, s.m. Arbore fosil din grupul criptogamelor vasculare.
   lepidopter, lepidoptere, s.n. (La pl.) Ordin de insecte care.cuprinde fluturii; (?i la sg.) fluture.
   lepr?, (2) lepre, s.f. 1. Boal? infec?ioas? cronic?, r?spīndit? īn regiunile calde, caracterizat? prin apari?ia, mai ales pe piele,· a unor pl?gi. 2. (Fig.·) Om f?r? caracter, lipsit de scrupule.
   lepriīs, -oās?, lepro?i, -oase, adj., s.m. ?i f. (Om) bolnav de lepr? leprozerie, leprozerii, s.f. Loc īn care sīnt izola?i ?i trata?i bolnavii de lepr?.
I.EPUU1E
 31S
   lepuirr, Irpuiri, s.f. Opera?ie do netezire fin? a suprafe?elor pieselor mclalice cu ajutorul unei ma?ini-unelte in care sini introduse granule abrazive.
   lor interj. Cnvīnt care serve?te ca refren in colinde. Var.: Ierni interj, linii interj, v. Ier.
                              les?, iese, s.f. Curea cu care sint purta?i ciinii. lesne adv. Cu u?urin??, f?r? osteneal?, lesnicios, -oiis?, Icsnicio?i, -oase, adj. 1. Care csle u?or de f?cut sau de urmat. 2. Care īnlesne?te efectuarea unei ac?iuni.
   lospcilo, lespezi, s.f. Plac? do piatr? cu caro so paveaz? aleile, interioarele palatelor, bisericilor ele.; piatr? cn care so acoper? mormintele.
   lest, lesturi, s.n. Greutate suplimentar? (nisip, pietri?) cu care se [īncarc? o nav? sau un aerostat pentru a-i m?ri stabilitatea; balast, le?. le?uri, s.n. Cadavru.
                                                             Ic?esc, -Basc?, le?e?ti, adj. (īnv.) Polonez. Ie?i s.m. pi. Nume dat īn trecut polonilor, le?ie s.f. Solu?ie alcalin? ob?inut? prin dizolvarea in ap? a sodei caustice sau prin fierberea cu ap? a cenu?ii do lemn ?i folosit? la sp?latul rufelor, al du?umolelor ctc.
   Ie?ielic, -?, le?ietici, -e, adj. 1. Cu gust sau cu miros do le?ie. 2. Cenu?iu, moliorit.
   le?in, le?inuri, s.n. 1. Pierdere subit?, de scurt? durat?, a cuno?tin?ei, cauzat? de o staro maladiv? sau de o emo?ie puternic?. 2. Senza?ie do sl?biciune mare provocat? do foame, de selo ctc.
   le?ini, le?in, vb. I. Intr. A c?dea īn le?in, letargic, -?, letargici, -e, adj. Caro ?ine do letargie .
   letargie s.f. Stare patologic? caracterizat? printr-un somn adine, prelungit; (fig.) apatie, amor?eal?.
   letcon, letcoane, s.n. Unealt? care serve?te la īnc?lzirea pieselor metalice. īn vederea lipirii cu cositor, cu plumb etc.; ciocan de lipit.
   leton, -u, letoni, -c, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la R.S.S. Leton? sau la letoni (2); (substantivat, f.) limba vorbit? īn R.S.S. Leton?. 2. S.m. .?i f. Persoan?-care face parte din poporul constituit ca na?iune īn Letonia, letopise?, letopise?e, s.n. Cronic? (1).
   Ie?e?ie s.f. v. l?senie.
   leu’, tei, s.m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu blan? do culoare g?lbuie ?i cu coama bogat?, care tr?ie?te īn Africa;’(in basme) leu-paraleu = leu cu putere extraordinar?; (iig.) om curajos, viteaz. 2; Leitl-furnici’or = insect? r?pitoare, cu corpul lung ?i sub?ire.
   lcu:, Iei, s.m. Unitate b?neasc? oficial? a Romāniei, egal? cu 100 de bani.
   leuc?, latei, s.f. Parte a carului, constīnd din-tr-un lemn īncovoiat, cu un cap?t prins la osie, ar cu cel?lalt la carimbul de sus al loitrei, pe icare o sprijin?.
   leucemie s.f. Boal? de singe caracterizat? printr-o īnmul?ire anormal? a leucocitelor ?i
                                                           manifestat? prin anemie, febr?, hemoragii ctc. leucocīf s.n. v. leueiieit?. leueocit?, leucoeite, s.f. Celul? din singe (globul? alb?) cu rol important in ap?rarea organismului īmpotriva microbilor. Var.: lcucncit s.n.
   Iciieiirn, leuroame, s.n. Boal? de ochi manifestat? prin formarea unei pete albe pe conice; albea??.
   leueopcnic s.f. Boal? caracterizat? prin sc?derea sub valorilo normale a globulelor albo din sīnge.
   lcucopl?st, leucoplaste, s.n. Fi?ie do pīnz? impregnat? cn cauciuc, lipicioas? po o parte, care serve?te la fixarea pansamentelor.
   lcucarec s.f. Scurgere vaginal? do lichid albi-cios, uneori purulent,.
   lciirilu, leurde, s.f. Plant? erbacee din familia liliaceelor, cu miros do usturoi.
   leu?te?n s.m. 7'lant? erbacee cu miros p?trunz?tor, din familia umbeliferelor, īntrebuin?at? īn alimenta?ie.
   levantin, -u, levantini, -c, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Originar din Levant, specific Levantului.
2.  S.m. ?i f. Locuitor din Levanl; negustor originar din aceast? regiune.
   lov?n?ic? s.f. Plant? erbacee cu frunze mici, īnguste ?i flori albastre, pl?cut mirositoare, īntrebuin?at? īn medicin? ?i īn industria parfu-murilor.
   lcmluzu, levuloze, s.f. Fructoz?. lexic s.n. Totalitatea cuvintelor unei limbi; vocabular.
   lcxicdl, -īi, lexicali, -c, adj. Care apar?ine lexicului, privitor la lexic.
   lexicograf, -?, lexicografi, -e, s.m. ?i f. Specialist īn lexicografic.
   lexicografii) s.f. Disciplin? a lingvisticii caro stabile?te principiile ?i metodele de īntocmire a dic?ionarelor.
   lexicologie s.f. Disciplin? a lingvisticii caro se ocup? cu studiul lexicului.
   lexiciin, lexicoane, s.n. 1. Dic?ionar (tehnic san enciclopedic). 2. Enciclopedie.
   Iezii, lezez, vb. I. Tr. 1. A v?t?ma, a r?ni; (fig.) a jigni. 2. A aduce cuiva un prejudiciu, leziune, leziuni, s.f. Ran?. lian?, liane, s.f. Nume dat plantelor lemnoase ag???toare, cu tulpina foarte lung? ?i flexibil?, r?spīndite mai ales īn p?durile tropicale.
   liant, lian?i, s.m. Material fluid care are proprietatea do a lega, prin īnt?rire, particulele unui aglomerat.
   libelul?, libelule, s.f, (La pl.) Ordin de insecte cu corpul lung ?i sub?ire ?i cu dou? perechi de aripi str?vezii; (?i la sg.) insect? din acest ordin.
   liber5, libere, s.n. ?esut fibros al plantelor superioare, format din vase prin care circul? seva.
   liber:, -?, liberi, -e, adj. 1. Care se bucur? de libertate; independent, ncatīrnat, autonom. 2. Care are posibilitatea de a ac?iona dup? voia sa; care nu este supus nici unei restric?ii; traducere, liber? = traducere īn forme proprii limbii in care se traduce, f?r? a respecta riguros origi-
\
LIDER
naiul; versuri libere — versuri care nu sīnt supuse unei reguli fixe de m?sur?; liber-profesi-onist — persoan? care exercit? o munc?, o activitate īn afara unui contract de munc?. 8. (Despre p?r?i ale corpului) Neīmpiedicat īn mi?c?ri.
  4. (Despre scaune, locuin?e etc.) Neocupat, gol; neīnchiriat. 5. Care nu este for?at; (adverbial) a vorbi liber = a ?ine un discurs, o prelegere etc. f?r? a citi, f?r? a avea textul īn fa??.
    liberalism s.n. 1. Doctrin? politic? ?i economic? ap?rut? īn perioada ascensiunii burgheziei, care viza īnlocuirea modului de produc?ie feudal cu cel capitalist, trecerea puterii politice īn mīinile burgheziei, acordarea unor libert??i democratice. 2. Atitudine tolerant?, īmp?ciui-torist?.
    libernlitāto s.f. (Livrl) M?rinimie, generozi-1 tate.
    liber-arbltru s.m. (īn concep?iile idealiste) Presupus? libertate absolut? a omului, īnde-· penden?? total? fa?? de necesitatea ?i'cauzalitatea obiectiv?.
    libcr-euget?tor, libcr-euget?tori, s.m. Nume dat adep?ilor unor curente ideologice progresiste care promoveaz? o atitudine critic? fa?? de religie ?i fa?? de biseric?.
    liberian, libericnc, adj. Vas liberian = tub format din celule suprapuse prin care circul? seva īn plante, libert, liberii, s.m. Sclav roman eliberat, libertate, (3) libert??i, s.f. 1. Posibilitatea de ac?iune con?tient? a oamenilor, īn condi?iile cunoa?terii legilor obiective ale realit??ii; posibilitatea de a ac?iona īn anumite īmprejur?ri
  ?  dup? propria sa voin?? sau dorin??. 2. Starea unei persoane care se bucur? de deplin?tatea drepturilor politice ?i civile īn stat; stare a unei persoane nesupuse unui st?pīn; situa?ia unei persoane care nu se afl? īntemni?at?. 3.’(La pl.) Drepturi cet??ene?ti, libertin, -?, libertini, -e, adj. (?i substanti-, vat) Care nesocote?te regulile decen?ei ?i ale moralit??ii; u?uratic; indecent.
    libertinaj s.n. Comportare de libertin; destr?b?lare, desfrīu.
    Iibidinis, -o?s?, libidino?i, -oase, adj. St?pīnit de pofta pl?cerilor senzuale; īnclinat spre desfrīu.
    librfr, librari, s.m. Vīnz?tor īntr-o libr?rie; proprietar al unei libr?rii, libr?rie, libr?rii, s.f. Magazin īn care se vīnd
  •  c?r?i,
    librit, librete, s.n. 1. (Muz.) Textul unei opere, operete, oratoriu etc. 2. Libret de economii = carnet īn care se consemneaz? depunerile, restituirile, dobīnzile la casele de economii, librctist, librcti?ti, s.m. Autor de librete (1). lic?r, lic?re, s.n. Lic?rire, seīnteiere. lic?ri, pers. 3 lic?re?te, vb. IV. Intr. 1. A r?s-pīndi o lumin? slab?, intermitent?. 2. A sclipi, a īuci.
    lice?l,-?, liceali, -e, adj. Care se refer? la liceu, care ?ine de liceu, licean, -?, liceeni, -e, s.m. ?i f. Elev de liceu.
   licfn??, licen?e, s.f. 1. Titlu ob?inut la trecerea examenului de absolvire a īnv???mīntului· superior; examenul dat pentru ob?inerea acestui titlu; diplom? care confer? acest titlu. 2. Contract prin care posesorul unui brevet de inven?ie acord? altei persoane sau statului dreptul de a folosi sau de a valorifica inven?ia sa.
3.  Autoriza?ie dat? de c?tre organele de stat unei persoane sau unei īntreprinderi pentru exportul sau importul unor m?rfuri. 4. Purtare care īntrece limitele bunei-cuviin?e. 5. Licen?? poetic? = abatere con?tient? do la regulile gramaticale, īng?duit? īn poezie din necesit??i stilistice sau de versifica?ie.
   licen?iat, -u, licen?ia?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care a trecut un examen de licen??.
   licen?iis, -o?s?, licen?io?i,-oasc, adj. Care calc? legile moralei ?i ale bunei-cuviin?e.
   liefiu, licce, s.n. Ciclu de īnv???mīnt superior ciclului gimnazial, īh care se predau cuno?tin?e necesare continu?rii studiilor īn īnv???mīn-tul superior sau diverse specialit??i pentru preg?tirea de cadre medii, liche?, lichele, s.f. Om de nimic, sec?tur?, lichcīiā, licheficz, vb. I. Tr. A trece un corp din stare gazoas? īn stare lichid?, lichelism s.n. Atitudine, comportare de lichea, lichen, licheni, s.m. (La pl.) Grup de plante inferioare cu talul format dintr-o ciuperc? ?i o alg?, tr?ind īn simbioz?, care cresc pe stīnci, pe scoar?a copacilor b?trmi etc.; (?i la sg.) plant? care face parte din acest grup.
   lichid, -?, lichizi, -de, s.n., adj. 1. S.n. Corp aflat īntr-o stare de agregare care se aseam?n? cu cea gazoas? īn privin?a fluidit??ii ?i cu cea solid? īn privin?a densit??ii, a incom’presibili- ? t??ii etc. 2. Adj. Care are stuctura ?i propriet??ile unui lichid (1). 3. Adj. (Despre bani) Care sīnt la īndemīn?, de care se poate dispune imediat.
   lichid?, lichidez, vb. I. Tr. 1. A pune cap?t unei ac?iuni. 2. A īndeplini formele pentru īncetarea unei situa?ii juridice sau financiare; a pl?ti o datorie.
   lichidr, lichioruri, s.n. "B?utur? alcoolic? preparat? din spirt, cu adaos de' sirop, esen?e aromatice ?i substan?e colorante.                  ,
   licit, -?, lici?i, -te, adj. Care este īng?duit de lege. ,
   lici?i, licitez, vb.· I. Tr. A vinde Ia licita?ie; (intr.) a face oferte īn cadrul unei licita?ii.
   licita?ie, licita?ii, s.f. Vīnzare public? a unui bun, care se atribuie celui ce ofer?, dintre to?i participan?ii, pre?ul cel mai ridicat.
   licoare, licori, s.f. 1. B?utur? fin?. 2. Lichid medicamentos.
   lletor, lictori, s.m. Slujba? care īnso?ea pe īnal?ii demnitari romani, mergīnd īnaintea lor ?i purtīnd fasciile.
   licurici, licurici, s.m. Nume dat unor insecte din ordinul coleopterelor, care au pe abdomen organe ce emit lumin? fosforescent?.
   lider, lideri, s.m. 1. Conduc?tor al unui partid politic sau al unei organiza?ii ob?te?ti. 2. Echi-
LIED
 320
p? (sau sportiv) care se g?se?te īn fruntea unei competi?ii.
   lied, lieduri, s.n. Compozi?ie muzical? vocal? cu caracter liric, compus? pe textul unei poezii scurte. Pr.': Ud.
   lift, lifturi, s.n. Ascensor, lift?, lifte, s.f. Nume de ocar? dat īn trecut cotropitorilor.
   liftier, -?, liftieri,-e, s.m.?i f. Conduc?tor de ascensor.
   ligament, ligamente, s.n. Fascicul de fibre care leag? īntre ele oasele sau fixeaz? anumite organe.
   ligaturā, ligaturi, s.f. Legare chirurgical?, cu un fir special, a unui vas de sīnge, a intestinului ete.
   lig?, ligi, s.f. Uniune sau asocia?ie de state, ora?e, societ??i etc., constituit? īn vederea unui ?el comun.
   lighean, lighene, s.n. Vas larg ?i pu?in adīnc, de metal, de por?elan etc., īntrebuin?at la sp?latul corpului, al rufelor, al veselei etc.
   lighioan?, lighioane, s.f. 1. Animal s?lbatic. 2. Pas?re de curte; or?tanie.
   lignificā, pers. 3 lignific?, vb. I. Refl. A se transforma īn lemn; a se impregna cu lignin?.
   lignin? s.f. Substan?? organic? cu structur? complex? care se g?se?te īn ?esuturile plantelor lemnoase.
   lignit s.n. C?rbune natural de calitate inferioar?, care p?streaz? par?ial structura lemnoas? ini?ial?, lihnit, -?, lihni?i, -te, adj. Foarte fl?mīnd. lilā adj. invar. (Livr.) Violet. liliac1, lilieci, s.m. Arbust īnalt, cu flori violete sau albe pl?cut mirositoare, crescute īn form? de buchete.
   liliac2, lilieci, s.m. Mamifer insectivor nocturn, cu aripi formate dintr-o membran? ce leag? degetele membrelor anterioare * cu cele posterioare ?i cu coada.
   liliacce, liliacee, s.f. (La pl.) Familie de plante monocotiledonate, erbacee sau lemnoase, cu bulbi sau cu rizomi ?i cu flori variat colorate; (?i la sg.) plant? din aceast? familie (ex. crinul, laleaua, ceapa).
   liliachiu, -ie, liliachii, adj. Violet-deschis, de culoarea florii de liliac, liliput adj. invar. Liliputan, pitic, liliputan, -?, liliputani, -e, adj. (?i substantivat) Mic, pitic.
   limin, limanuri, s.n. 1. ??rm, mal (al unei ape mari). 2. Lac format prin depunere de aluviuni la gura unui rīu.
   liml), limburi, s.n. Partea lat? a frunzei, limbaj, limbaje, s.n. 1. Sistem de semne alc?tuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care ace?tia ī?i exprim? gīndurile, sentimentele ?i dorin?ele; limbaj artificial = orice sistem de semne nelingvistice care pot fi īn?elese pe baza unor conven?ii. 2. Mod specific de exprimare a sentimentelor ?i a gīndurilor īn cadrul limbii na?ionale; (p. ex’t.) orice mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor.
   limb?, limbi, s.f. 1. Organ musculos mobil situat īn cavitatea bucal?, avīnd un rol important īn mestecarea ?i īnghi?irea alimentelor ?i fiind, la om, organul principal al vorbirii. 2. Limbajul (1) unei comunit??i umane istorice?te constituit; fel de exprimare propriu unui scriitor. 3. Vorb?, cuvīnt; grai, glas; cu limb? de moarte = ca ultim? dorin??, exprimat? pe patul mor?ii. 4. (īnv.) Popor, neam, na?iune. 5. Nume dat unor obiecte sau unor instrumente care se aseam?n? ca form? cu limba (1); bar? mobil? de metal atīrnat? īn interiorul clopotului; fiecare dintre ar?t?toarele ceasornicului; pendulul, unui orologiu; obiect de metal, de os etc. care ajut? la īnc?l?atul pantofilor; bucat? de piele care acoper? deschiz?tura ' īnc?l??mintei īn locul unde se petrec ?ireturile; lama de metal a unui cu?it, a unui briceag etc.; flac?r? de form? alungit?; por?iune lung? ?i īngust? de p?-mīnt. 6. Limba-boului = plant? erbacee meli-fer?, cu flori albastre, acoperit? cu peri aspri; limba-cucului = plant? erbacee din regiunea de munte, cu rizom scurt, tīrītor.
   limbric, limbrici, s.m. Nume dat unor viermi parazi?i, lungi de 15—30 cm, care tr?iesc īn intestinul sub?ire al omului ?i al unor animale.
   limbut, -5, limbu?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Om) care vorbe?te mult (?i f?r? rost); guraliv, fie-car.
   limbu?ie, limbu?ii, s.f. īnclinare spre vorb?rie, spre flec?real?.
   limfangitu, limfangite, s.f. Inflama?ie a vaselor limfatice. ,·'!·,
   limfatic, -?, limfatici, -c, adj. Care se refer? la limf?, care con?ine limf?.
   Iimfatism s.n. Stare patologic?, īntīlnit? īn special la copii, caracterizat? prin m?rirea volumului organelor limfatice.
   limf?, limfe, s.f. Lichid incolor aflat īn vasele limfatice, care are rolul de transport de substan?e īntre sīnge ?i ?esuturi.
                                                             limfocit, limfocite, s.n. Varietate de leucocit? . care se g?se?te īn limf?, avīnd un rol important īn procesul de imunitate. Var.: limfoeit? s.f. limfocit? s.f. v. limfocit. limfocitoz? s.f. Cre?tere a num?rului limfoci-telor peste valorile normale.
   limita, limitez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) fixa īntre anumite limite, a (se) m?rgini, a (se) restrīn-ge.
   limitat, -?, limita?i, -tc, adj. 1. Restrīns īntre anumite limite. 2. (Fig.) Cu posibilit??i intelec-· tuale reduse; m?rginit.
   limitativ, -?, limitativi, -e, adj. Care limiteaz?, care restrīnge īntre anumite limite.
   limit?, limite, s.f. 1. Punct extrem, margine, hotar. 2. (Mat.) Valoare fix? c?tre care tind valorile unei m?rimi variabile. 3. Limit? teritorial? = grani??, hotar. 4. (Fig.) Punct pīn? la care pot ajunge posibilit??ile, facult??ile sau mijloacele cuiva.
   limitrif, -?, limitrofi, -c, adj. Care se afl? la marginea, la hotarul unei ??ri, unui ?inut etc.; care se īnvecineaz? cu...
LINIE
   limninuitru, limnimetre, s.n. Instrument cu caro se m?soar?, nivelul unui curs de ap?, al unui lac sau al unui rezervor.
   linmologio s.f. Ramur? a hidrologiei care se ocup? cu studiul lacurilor ?i al iazurilor.
   limonād? s.f. B?utur? r?coritoare preparat? din zeam? de l?mīie, ap? ?i zah?r.
   limonit s.n. Minereu de fier de culoare gal-ben?-brun? sau ro?cat?, compus din oxid de fier hidratat.
   limpede, limpezi, adj. 1. (Despre lichide) Clar, transparent; (despre cer, atmosfer?) senin; (despre ochi) curat, luminos. 2. (Despre sunete) Deslu?it, clar. 3. (Despre minte) Care īn?elege bine lucrurile; lucid; (despre idei, gīnduri) u?or de īn?eles, deslu?it. v limpezi, limpezesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) cur??a de impurit??i, a (se) face limpede; (refl.; despre cer, atmosfer?) a se īnsenina; (despre ochi) a deveni limpede, curat. 2. Refl. (Despre glas) A deveni clar, deslu?it. 3. Tr. A cl?ti cu ap? curat? ceea ce a fost sp?lat cu s?pun, cu detergen?i etc. 4. Tr. ?i refl. (Fig.) A (se) clarifica, a (se) l?muri.
   limpezime, limpezimi, s.f. 1. Calitatea de a fi limpede. 2. īntindere senin? a v?zduhului. 3. (Fig.) Claritate, precizie.
   limuzin?, limuzine, s.f. Automobil de lux, nedecapotabil.
   lin1, lini, s.m. Pe?te de ap? dulce st?t?toare, lung de 20—30 cm,' cu corpul gros ?i cu solzi mici.
   lin2, linuri, s.n. 1. Vas īn form? de jgheab īn care se storc strugurii. 2. Vas de doage īn care se pun la fermentat prunele pentru ?uic?.
   lin3, -?, lini, -e, adj. 1. Care se mi?c? sau se desf??oar? īn mod egal, continuu, f?r? salturi; domol. 2. (Despre ape) Lini?tit, f?r? valuri mari.
 3. (Despre zbor) F?r? scutur?turi, f?r? zdruncin?turi; lini?tit. 4. (Despre pante, drumuri) Cu īnclina?ie mic?, u?or de urcat.
   lindri??, linari?e, s.f. Denumire dat? plantelor erbacee’ cu frunze īnguste, asem?n?toare cu ale inului, cu flori galbene, grupate īn ciorchini, lindin?, lindini, s.f. Ou de p?duche, lineāl, lineale, s.n. Instrument īn form? de bar?, cu muchii drepte ?i cu o suprafa?? plan?, folosit pentru trasarea liniilor, pentru m?surarea sau verificarea dimensiunilor, linear, -? adj. v. liniar, ling?u, ling?i, s.m. Om lingu?itor, linge, ling, vb. III. Tr. 1. A trece cu limba peste un lucru de mīncare, a lua cu limba resturi de mīncare. 2. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a-?i netezi cu limba p?rul.
   lingoare, lingori, s.f. (Pop.) Febr? tifoid?. Var.: lingoare s.f.
   lingotier?, lingotiere, s.f. Form? de metal īn care se toarn? metalul sau aliajul topit p?ntru a ob?ine lingouri.
   lingou, lingouri, s.n. Bloc ob?inut prin turnarea unui metal sau a unui aliaj īntr-o lingotier?.
   lingurar, lingurari, s.m. Persoan? care lucreaz? ?i vinde linguri de lemn.
   lingurii, linguri, s.f. 1. Obiect de metal sau de lemn, alc?tuit dintr-o parte oval? scobit? ?i dintr-o coad?, fiind folosit pentru a duce la gur? mīnc?rile lichide. 2. Nume dat unor unelte sau piese care au o form? asem?n?toare cu o lingur? (1); n?luc? (2) de metal folosit? īn pescuitul sportiv; unealt? (īn form? de tub prev?zut cu o supap?) folosit? la sonde pentru extragerea unor cantit??i mici de ?i?ei; recipient deschis, cu coad?, folosit īn turn?torie pentru turnarea metalului topit īn forme.
   lingurc?, -ic?, lingurele,. s.f. 1. Mic? plant? din familia cruciferelor, cu flori albe ?i frunze crestate, cultivat? c? plant? medicinal?. 2. (Pop.) Cavitatea de la partea inferioar? a osului pieptului.
   linguri??, linguri?e, s.f. Diminutiv al lui lingur?; lingur? mic? folosit? pentru1 a bea ceai, lapte etc.
   lingu?eāl?, lingu?eli, s.f. Faptul de a (se) lingu?i.
   lingu?i, lingu?esc, vb. IV. Tr. ?i refl. A c?uta s? cī?t.igi bun?voin?a cuiva prin laude exagerate, prin atitudine ?i vorbe m?gulitoare.
   lingu?itor, -oare, lingu?itori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care (se) lingu?e?te.
   lingvist, -a, lingvi?ti, -ste, s.m. ?i f. Specialist īn lingvistic?.
   lingvistic, -?, lingvistici, -e, s.f., adj. 1. S.f. ?tiin?? care studiaz? limba (2) ?i legile ei de dezvoltare. 2. Adj. Care apar?ine lingvisticii (1), privitor la lingvistic?.
   lini?, liniez, vb. I. Tr. A trage linii, liuiament, liniamente, s.n. Linii, tr?s?turi prin care se schi?eaz? ceva.
   lini?r, -u, liniari, -e, adj. 1. De formaunei linii drepte; alc?tuit din linii geometrice: desen liniar. 2. (Despre ecua?ii) De gradul īntīi. Var.: line?r, -ii adj.
   linintur?, liniaturi, s.f. Totalitatea liniilor imprimate pe colile de hīrtie din care se fac caiete, registre etc. .               1
   linie, linii, s.f. 1. Tr?s?tur? continu? (f?cut? cu creionul, cu peni?? etc. pe o suprafa?? plan?) avīnd o singur? dimensiune; linie de plutire = linie ob?inut? prin intersec?ia suprafe?ei .apei cu corpul unei nave. 2. Tr?s?tur? (real? sau imaginar?) care marcheaz? o limit?, o direc?ie etc.; fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe termometru. 3. Rigl?. 4. (Mii.) Linie de ap?rare = dispozitiv de ap?rare alc?tuit din fortifica?ii ?i trupe.'5. Traseu al unei c?i de comunica?ie. G. Ansamblul conductelor care asigur? transmiterea la distan?? a energiei electrice. 7. (La pl.) Tr?s?turile care dau- forma sau conturul unui obiect; (fig.) laturile principale ale unei probleme. S. Linie tehnologic? = organizarea procesului tehnologic īn a?a fel ca opera?iile s? fie efectuate succesiv, la locul de munc?; ansamblu.de ma?ini ?i instala?ii dintr-o fabric? sau uzin? īn care are loc un proces continuu de fabrica?ie. 0. (Fig.) Orientare, direc?ie (de ac?iune).
21 — Dic?ionar al Umbli romāne contemporane de uz curent
LINISIENT
   Iiniment, linimcnte, s.n. Preparat farmaceutic folosit pentru fric?iuni sau aplica?ii locale.
   linioiir?, linioarc, s.f. 1. Diminutiv al lui linie. 2. Liniu?? de unire; cratim?.
   lini?te s.f. 1. Lips? do zgomot. 2. Calm, acalmie (īn natur?). 3. Stare sufleteasc? lipsit? de agita?ie, de zbucium; tihn?, pace.
   lini?ti, lini?tesc, vb. IV. 1. Refl. ?i tr. A (se) astīmp?ra, a (se) potoli; a (se) calma. 2. Refl. (Despre vīnt, furtun?) A īnceta, a se domoli.
   lini?tit, -ii, lini?ti?i, -te, adj. 1. Lipsit de zgomot, de mi?care; lipsit de agita?ie. 2. Potolit, domol.
 3.  (Despre oameni) Calm, netulburat.
   lini?titor, -oare, lini?titori, -oare, adj. Care lini?te?te, care calmeaz?.
   iinitif?, liniu?e, s.f. Linioar?; liniu?? de unire
 —   semn folosit pentru a' marca rostirea īmpreun? a dou? sau a mai multor cuvinte, pentru a desp?r?i cuvintele īn silabe ori pentru a uni dou? sau mai multe cuvinte īntre care exist? un strīns raport lexical; cratim?.
   Unogravurii, linogravuri, s.f. Tehnic? a gravurii īn care imaginea este ob?inut? prin imprimarea unei pl?ci de linoleum.
   linoleum s.n. Produs ob?inut prin aplicarea pe un suport textil a unui amestec de linoxin?, plastifian?i, pigmen?i, ?i care se folose?te pentru a acoperi pardoselile, mesele etc.
   linotip, linotipuri, s.n. Ma?in? tipografic? cu care se culeg ?i se toarn? literele īn rīnduri īntregi.
   linotipie, linotipii, s.f. Sec?ie īntr-o tipografie, unde se lucreaz? cu linotipul.
   linoxin? s.f. Material ob?inut dintr-un amestec de ulei de in fiert cu substan?e sicative.
   lins, -?, lin?i, -se, adj. (Despre p?r) Cu firele īntinse, f?r? bucle.
   lin?a, lin?ez, vb. I. Tr. A ucide pe cineva prin lin?aj.
   lin?aj, lin?aje, s.n. Uciderea f?r? judecat? a unui om de c?tre o mul?ime agitat?.
   linte s.f. Plant? alimentar? ?i furajer? din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori albe-alb?strui ?i fructul o p?staie; fructul ?i s?mīn?a acestei plante.
   linti??, linti?e, s.f. Nume dat mai multor specii de plante acvatice, lipsite de frunze, care formeaz? colonii īntinse pe suprafa?a apelor st?t?toare.
   lin?oliu, lin?olii, s.n. (Livr.) Giulgiu, linx, line?i, s.m. (Zool.) Rīs". liot?, liote, s.f. (Pop. ?i fam.) Gr?mad?, adun?tur?, gloat?.
   lipa interj. (Adesea repetat) Cuvīnt care imit? zgomotul produs de o lovitur? cu palma sau de mersul cu picioarele goale ori īn papuci.
   lipan1, lipani, s.m. Pe?te din apele de munte, de 30 — 35 cm lungime, cu capul mic ?i corpul alungit, de culoare argintie, lipan-, lipani, s.m. (Bot.) Brusture, lip?i, lip?i, vb. IV. Intr. 1. A produce un zgomot caracteristic, umblīnd descul? sau īn papuci. 2. (Despre animale) A bea sau a mīnca ceva f?cīnd
 un zgomot caracteristic cu limba. Var.: Lip?i vb. IV.
   lipcil adv. (Reg.) A sta (sau a ?edea) lipc? (undeva) = a sta prea mult timp īntr-un loc (stingherind pe cei din jur).
   lipi, lipesc, vb. IV. 1. Tr. A uni, a īmpreuna dou? lucruri cu ajutorul unei materii cleioase sau prin-tr-un procedeu tehnic; a īnchide un plic. 2. Refl. (Despre pleoape) A nu se putea deschide, din cauza unei secre?ii vīscoase, (fig.) a se īnchide do somn. 3. Tr. ?i refl. A (se) prinde do...; a (se) fix?. 4. Refl. (Fig.) A se ata?a de cineva. 5. Tr. A īntinde pe pere?ii caselor, pe jos, pe cuptorul de pīine un strat de lut muiat ?i fr?mintat.
   lipici, lipiciuri, s.n. 1. Substan?? vīscoas? care serve?te pentru lipit (hīrlia). 2. (Fig.) Putere de atrac?ie, farmec personal.
   lipicios, -oās?, lipicio?i, -oase, adj. 1. Care se lipe?te; cleios, vīscos. 2. (Pop., despre boli) Molipsitor.
   ?lipide s.f. pl. Substan?e organice constituente principale ale organismelor vii.
   lipie, lipii, s.f. Un fel do pīine rotund? ?i plal?, pu?in crescut?, cu miez pu?in.
   lipitoare, lipitori, s.f. Vierme din apele dulci, avīnd corpul prev?zut la capete cu cītc o ventuz? cu ajutorul c?reia suge sīngele animalelor de al c?ror corp se lipe?te.
   lipitiinl, lipituri, s.f. 1. Locul unde s-au lipit dou? lucruri. 2. Stratul de lut lipit pe pere?i, pe jos etc.
   lipi??n, lipi?ani, s.m. Ras? de cai de falie īnalt?, folosit? la trac?iune u?oar? ?i la c?l?rie.
   lipom, lipomuri, s.n. Tumoare benign? format? din ?esut adipos, lipotimie, lipotimii, s.f. (Med.) Le?in, lipovc?n, -?, lipoveni, -e, s.m. ?i f. Persoan? care face parte dintr-o popula?ie de origine rus? stabilit? īn regiunea deltei Dun?rii ?i care se ocup? mai ales cu pescuitul.
   lipovcanc?, lipovencc, s.f. Lipovean?, lipovenesc, -c?sc?, lipovene?ti, adj. Care apar?ine lipovenilor, privitor la lipoveni.
   lips?, lipsuri, s.f. 1. Faptul c? cineva sau ceva lipse?te dintr-un anumit loc. 2. Ceea ce lipse?te din ceva. 3. Deficien??, sc?dere.
   lipscan, lipscani, s.m. Nume dat negustorilor care vindeau pe pie?ele romāne?ti m?rfuri aduse de la Lipsea.
   lipsi, lipsesc, vb. IV. 1. Intr. A nu fi, a nu se g?si (la īndemīna sau la dispozi?ia cuiva); a nu fi de fa??, a absenta. 2. Intr. A nu ajunge, a mai trebui ceva. 3. Refl. A se dispensa de ceva.
4. Tr. A lua cuiva un lucru, a-1 face s? duc? lips? de ceva.
   lipsit, -?, lipsi?i, -te, adj. 1. Care nu (mai) dispune de ceva. 2. S?rac.
   lir?1, lire, s.f. 1. Vechi instrument muzical format dintr-o ram? curbat? īn interiorul c?reia erau īntinse coarde acordate īn diferite feluri; (fig.) simbol al inspira?iei poetice, al poeziei. 2. (Art.) Numele unei constela?ii.
   lir?2, lire, s.f. Denumirea unit??ii b?ne?ti principale din diferite ??ri.
 t
  323
   liric, -?,lirici, -c, adj., s.f. 1. Adj. Sentimental; afecliv; genul liric = gen literar cuprinzīnd crea?iile īn care accentul cade pe exprimarea direct? de c?tre autor a sentimentelor proprii.
 2. S.f. Poezia liric? (1); totalitatea operelor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci.
 3. Adj. Care se refer? la poezia liric?; (adesea substantivat) care scrie poezii lirice. 4. Adj. Caro se refer? la muzica de oper?.
   lirism s.n. Con?inut sau caracter liric; inspira?ie liric?.
   lis?, lise, s.f. Bar? de lemn, de metal sau de beton a?ezat? orizontal īntre stīlpii unei balustrade.
   list?.'/isie, s.f. Foaie care cuprinde un ?ir de nume, de date etc.; ?ir de nume notate īntr-un anumit scop; list? de bucate = foaie po care sīnt īnscrise felurile de mīncare ce se servesc īntr-un restaurant.; liste electorale = liste īn care sīnt trecu?i cet??enii cu drept de vot.
   li?i??, lisi?e, s.f. Pas?re c?l?toare do balt?, cu pene negre ?i cu o pat? alb? intre ochi.
   litanie, litanii, s.f. 1. Rug?ciune lung? (rostit? alternativ de preot ?i de credincio?i). 2. (Fig.) Expunere, īn?irare lung?, monoton? ?i plictisitoare.
   lit?nj? s.f. Oxid de plumb cristalizat, folosit īn ceramic? pentru sm?l?uit, īn vopsitorie etc.
   literal, -?, literali, -e, adj. Care se face sau so reproduce cuvīnt cu cuvīnt, liter? cu liter?; textual.
   literalmente adv. īn adev?ratul īn?eles al cu-vīntr.lui.
   literar, -?, literari, -e, adj. Care se refer? la literatur?; care este īn conformitate cu normele operelor literare; limb? literar? = aspectul cel mai corect al limbii na?ionale.
   literarizāt, -?, literariza?i, -te, adj. (Despre cuvinte, texte) C?ruia i s-a dat o form? literar?.
   literat, -?, litera?i, -te, s.m. ?i f. Om de litere; scriitor.
   literatur?, literaturi, s.f. 1. Crea?ie artistic? al c?rei mijloc de exprimare este limba. 2. Totalitatea operelor literare ale unei epoci, ale unei uri etc.; literatur? popular? = crea?ie literar? ap?rut? īn popor, avīnd un caracter oral, anonim, colectiv; literatur? cult? = crea?ie literar? a unor autori cunoscu?i, transmis? prin scris.
 3. Totalitatea lucr?rilor privitoare la o anumit? problem?.
   litera, litere, s.f. 1. Fiecare dintre semnele ce alc?tuiesc alfabetul unei limbi ?i care corespund, īn general, cīte unui fonem; liter? mare = liter? mai mare ?i, de obicei, cu alt?'form? decīt cele obi?nuite, cu care se scrie sunetul ini?ial al unui nume propriu, al unui titlu, al unui cuvīnt la īnceputul frazei etc.; majuscul?; liter? mic? = liter? folosit? īn mod obi?nuit īn interiorul cuvintelor; minuscul?. 2. (La pl.) Studiul literaturii; literatur?.
   litiaz?, litiaze, s.f. Formarea de calculi īntr-un organ sau īntr-un canal excretor.
   litigānt, -?, litigan?i, -te, adj. (Jur.) Caro se afl? īntr-un litigiu.
                                                                                                                             LIVRESC
   litigios,-o?s?, litigio?i, -oase, adj, Care constituie (sau care poate constitui) obiectul unui litigiu.
   litigiu, litigii, s.n. Conflict care poate fi supus spre rezolvare unui organ de jurisdic?ie; diferend, neīn?elegere.
   litiu s.n. Element din familia metalelor alcaline, de culoare alb?-argintie, care se īntrebuin?eaz? īn unele aliaje sau, sub form? de s?ruri, īn medicin?.
   litografia, litografiez, vb. I. Tr. A multiplica prin tehnica litografiei.
   litografie, litografii, s.f. Procedeu de reproducere ?i multiplicare pe hīrtie, de pe o plac? cal-caroas?, a unor texte, desene etc.; lucrare realizat? prin acest procedeu.
   litoral, -?, (1) litoraluri, s.n., (2) litorali, -e, adj.
 1. S.n. Fī?ie de teren situat? de-a lungul ??rmului unei m?ri sau unui ocean. 2. Adj. Privitor la litoral (1), care se aflu pe litoral.
   litosfijr? s.f. īnveli?ul extern solid al globului terestru.
   litot?, litote, s.f. Procedeu stilistic caro pune īn lumin? o idee ori un sentimint prin nega?ie sau prin atenuare.
   litru, litre, s.f. (Pop.) M?sur? de capacitate de un sfert de litru; m?sur? de greutate de un sfert do kilogram.
   litru, litri, s.m. Unitate de m?sur? pentru capacit??i, egal? cu volumul unui kilogram de ap? la temperatura de 4 grade Celsius.
   lituanian, -?, lituanieni, -e, adj., s.m. ?i f.
 1. Adj. Care se refer? la R.S.S. Lituanian? sau la popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? de lituanieni. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul R.S.S. Lituaniene.
   liturghie, liturghii, s.f. Principala slujb? religioas? la cre?tini.
   liturglnir, liturghiere, s.n. Carte care cuprinde rīnduiala liturghiei.
   liturgic, -fi, liturgici, -e, adj. Care ?ine de liturghie, privitor la liturghie.
   li??, li?e, s.f. Conductor electric constituit din fire metalice sub?iri.
   livad?, livezi, s.f. 1. Suprafa?? de teren plantat? cu pomi fructiferi. 2. Teren pe care se las? s? creasc? iarb? pentru cosit sau pentru p??unat.
   livāu, livani, s.m. Arbore exotic din scoar?a c?ruia se extrage t?mīia.
   livid, -?, livizi, -de, adj. īnvine?it la fa?? (de frig, de mīnie, de oboseal?).
   livr?, livrez, vb. I. Tr. A furniza, a preda o marf?. -
   livr?, livre, s.f. Unitate do m?sur? pentru mas?, egal? cu aproximativ '1/2 kg, folosit? īn unele ??ri.
   livrea, livrele, s.f. Uniform? (īmpodobit? cu galoane ?i cu fireturi) purtat? de personalul de serviciu din marile hoteluri, din restaurante sau din unele case particulare.
   livresc, -?, livre?ti, adj. īntemeiat exclusiv pe informa?ii din c?r?i; (despre cuvinte, expresii) folosit numai īn c?r?i, īn literatur?.
21*
LIVRET
 •   livr6t, livrete, s.n. Livret militar = document eliberat celor care au satisf?cut serviciul militar, lizibil, -?, lizibili, -e, adj. Cite?, lizifir?, liziere, s.f. 1. Margine a unei p?duri. 2. Band? īngust? de stof?, de m?tase etc., aplicat? ca garnitur? la marginile unor obiecte de īmbr?c?minte.
   līn?, (2) lini, (3) linuri, s.f. 1. P?rul care acoper? corpul unor animale, mai ales al oilor, din care se ob?in fire textile. 2. Cantitatea de līn?
 (1) tuns? o dat? de pe o oaie. 3. (La pl.) Variet??i de līn? (1).
   linced, -?, līncezi, -de, adj. Lipsit de vlag?, sleit de puteri.
   līncezeāl? s.f. Stare de mole?eal?; toropeal?; (fig.) lips? de activitate; stagnare.
   līncezi, llneezese, vb. IV. Intr. (Despre oameni) A se afla īn stare de sl?biciune, de mole?eal?; a sta inactiv; (despre ac?iuni, activit??i) a īncetini, a stagna.
   līng? prep. 1. (Introduce un complement circumstan?ial de loc) īn preajma..., īn apropiere de... 2. (Introduce nti complement circumstan?ial de mod) Fa?? de.';. īn compara?ie cu... 3. (Precedat de „pe“ arat? o asociere, o cumulare) īn afar? de.;., īn plus. līngo?re s.f. v. lingoare, līntfs, -oas?, līno?i, -oase, adj. Cu līn? mult?, bogat īn līn?; asem?n?tor cu līna.
   lob, lobi, s.m. 1. Por?iune anatomic? ?i func?ional? a unui organ, delimitat? prin fisuri sau cute adīnci (ex. la'creier, la pl?mīn). 2. Partea inferioar? ? urechii externe. -3. Fiecare dintre p?r?ile īn care este īmp?r?it?, prin crest?turi adīnci, o frunz?, o petal?, o sepal? etc.
   lobat, -?, loba?i, -te, adj. Care are lobi, alc?tuit din lobi.
   lobod?, lobode, s.f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee, dintre care una cu frunze comestibile, lobul, lobuli, s.m. Diviziune a unui lob; lob mic. loc, locuri, s.n. 1. Punct sau por?iune determinat? īn spa?iu; loc de cas? = teren destinat pentru cl?direa unei case; loc de veci = cimitir; mormīnt. 2. Regiune, ?inut, ?ar?; localitate; regiunea, ?ara, localitatea īn care s-a n?scut cineva; a fi de loc din... = a fi n?scut īn..., a fi originar din... 3. Spa?iu ocupat de cineva sau de ceva; loc de munc? = īntreprindere, institu?ie etc. īn care o persoan? ī?i desf??oar? īn mod obi?nuit activitatea. 4. Scriere sau pasaj īntr-o scriere unde a ap?rut o anumit? informa?ie sau relatare. 5. Situa?ie ocupat? de cineva īn via?a social?. C. Moment potrivit; prilej, ocazie; a avea loc = a se īntīmpla, a se produce; din capul locului — de la īnceput. 7. īn loc de... (sau In locul...), arat? o īnlocuire, o subs?ituire; īn loc s?... (sau In loc de a...), se spune pentru a marca opozi?ia īntre dou? idei.
   loe?l, -ii, (1) localuri, s.n., (2) locali, -e, adj.
 1.  S.n. Cl?dire sau grup de īnc?peri ocupate de o institu?ie, de o īntreprindere etc.; (spec.) restaurant, bodeg?. 2. Adj. Specific unui anumit
 loc; dintr-un anumit loc: autorit??i locale; resurse locale; tratament local = tratament care se aplic? direct pe locul bolnav.
   localitate, localit??i, s.f. A?ezare omeneasc?, ora?, comun?, sat.
   localiz?, localizez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) stabili, a (se) limita, la un spa?iu determinat. 2. Tr. A determina (īn spa?iu sau īn timp) un fapt, o ac?iune etc. 3. Tr. A da (unei opere literare) un caracter local, a adapta la condi?iile specifice unei regiuni, unei epoci etc.
   localnic, -?, localnici, -e, s.m. ?i f. Persoan? din1 localitatea despre care este vorba, om din partea locului.
   loca?, loca?uri, s.n. 1. (Ast?zi rar) īnc?pere, cas?, locuin??; loca? sfint (sau dumnezeiesc) = biseric?, m?n?stire. 2. Cavitate īntr-o pies?, īn-tr-un obiect etc. īn caro urmeaz? s? intre un element al altei piese (cele dou? piese fiind asociate īn func?ionare). Var.: l?cā? s.n.
   locatar, -?, locatari, -e, s.m. ?i f. Persoan? care locuie?te īntr-o cas? (ca chiria?).
   locativ, -?, locativi, -e, adj. Referitor la spa?iul de locuit, la casele care se īnchiriaz?; spa?iu locativ = īnc?peri locuite sau ,des?inate a fi locuite de cineva.
   locā?ie, loca?ii, s.f. 1. īnchiriere; chirie. 2. Tax? de loca?ie = sum? pe care o pl?te?te, ca sanc?iune, cel ce a dep??it termenul de īnc?rcare sau de desc?rcare a vagoanelor de cale ferat?.
   ltfco adv. (īn adrese) īn aceea?i localitate unde se afl? ?i expeditorul.
   locomobil, -?, locomobili, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Despre ma?ini) Care poate fi deplasat la locul de utilizare. 2. S.f. Agregat, prev?zut cii un motor cu abur, care serve?te pentru ac?ionarea unor ma?ini de lucru (agricole, forestiere etc.).
   locomotiv?, locomotive, s.f. Vehicul motor de cale ferat? folosit pentru a remorca vagoanele.
   locomotor, -oare, locomotori, -oare, adj. Care se refer? la locomo?ie.
   loconuJ?ie s.f. Deplasare, mi?care dintr-un loc īn altul; func?ie a organismelor vii, datorit? c?reia acestea se pot deplasa.
   locoten6nt, locotenen?i, s.m. Grad de ofi?er imediat superior sublocotenentului; locotenent-major =" grad de ofi?er īntre locotenent ?i c?pitan;' locotencnt-colonel — grad de ofi?er īntre maior ?i colonel.
   locotenen?ii, locotenente, s.f. Locotenent? domneasc? — orga.n administrativ-politic īn ?ara Romāneasc? ?i īn Moldova, care ?inea locul domnului, exercitīnd atribu?iile acestuia.
   loc?iitor, -oiire, loc?iitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care ?ine locul alteia īntr-o func?ie.
   locui, locuiesc, vb. IV. Intr. A-?i avea domiciliul undeva.
   locuibil, -?, locuibili, -e, adj. Care poale fi locuit.
   locuin??, locuin?e, s.f. Cas?, īnc?pere īn care se locuie?te.
   locuit, -ii, locui?i, -te, adj. (Despre caso, ?inuturi etc.) īn caro locuie?te cineva, unde exist? oameni.
  I
 325
LOTRU
   locuitor, -oāre, locuitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? caro ī?i are domiciliul obi?nuit intr-un ora?, īntr-o regiune, īntr-o ?ar? ele.
   locu?iune, locu?iuni., s.f. Grup de cuvinte caro au un īn?eles unitar ?i se comport? din punct de vedere gramatical ca o singur? parte de vorbire.
   locvace adj. invar. (Livr.) Care vorbe?te mult; vorb?re?, limbut.
   loden, lodene, s.n. Stof? groas? ?i p?roas?, do obicei impermeabil?; pardesiu confec?ionat din-tr-o astfel de stof?.
   loess, locssuri, s.n. Roc? sedimentar? detritic?, alc?tuit? din particule fine, de culoare g?lbuie, cu un mare grad de fertilitate. Pr.: los.
   logaritm, logaritmi, s.m. Putere la care trebuie ridicat un anumit num?r pozitiv (numit baz?) pentru a ob?ine num?rul dat.
   loggia s.f. Galerie īncorporat? unoi cl?diri, acoperit? ?i deschis? spre exterior prinlr-un ?ir de arcade sprijinite pe coloane; balcon m?rginit de panouri care īmpiedic? p?trunderea direct? a soarelui.
   logic, -?, logici, -e, s:f., adj. 1. S.f. ?tiin?? a demonstra?iei, al c?rei obiect īl constituie stabilirea condi?iilor corectitudinii gīndirii, a tipurilor ?i a legilor ra?ion?rii juste; logic? simbo-. lic? (sau matematic?) = ramur? a logicii care opereaz? cu metode matematice ?i elaboreaz? calcule logice, avīnd aplica?ii īn electronic?, cibernetica etc. 2. S.f. Mod de a gīndi al cuiva; gīndire just?, ra?ionament corect. 3. S.f. Cerin?? fireasc?, temei, ra?iune. 4. Adj. Conform cu regulile logicii; ra?ional, corect, just.
   logician, -?, logicieni, -e, s.m. ?i f. Specialist īn logic? (1).
   logodi, logodesc, vb. IV. Refl. recipr. A se angaja, prin logodn?, s? se c?s?toreasc?.
   logodn?, logodne, s.f. Ceremonie prin care un b?rbat ?i o femeie se angajeaz? s? se c?s?toreasc?.
   logodnic, -a, logodnici, -e, s.m. ?i f. Persoan? care s-a logodit cu cineva, considerat? īn raport cu acela.          ·  -
   logof?t, logofe?i, s.m. (īn evul mediu īn ?ara Romāneasc? ?i īn Moldova) Mare dreg?tor, membru īn sfatul domnesc.
   logogrif, logogrifuri, s.n. Joc distractiv care const? īn deducerea unui cuvīnt din altul prin ad?ugarea, eliminarea ori inversarea unor sunete sau silabe.
   logoped, -ii, logopezi, -de, s.m. ?i f. Specialist īn logopedie.
   logopedic s.f. Ramur? a pedagogiei speciale care se ocup? cu studierea ?i corectarea deficien?elor de vorbire ale copiilor.
   logoree s.f. (Med.) Cre?tere patologic? a ritmului ?i debitului vorbirii.
   l<5gos, logosuri, s.n. 1. Termen folosit īn filozofia antic? pentru a denumi ordinea cosmic? ?i a gīndirii omene?ti, ulterior atribuindu-i-se sensul mistic de ra?iune divin?. 2. (Ironic) Cuvīn-tare, discurs, loial, -?, loiali, -e, adj. Sincer, cinstit, corect.
   loialitate s.f. īnsu?irea do a fi loial; sinceritate.
   ltiitr?, loitre, s.f. Fiecare dintre cel3 dou? p?r?i laterale, īn form? de scar?, ale co? ilui carului.
   lojii, loji, s.f. 1. Fiecare dintre compartimentele pentru spectatori, a?ezate īn jurul incintei unoi s?li de spectacole, cu deschidere spre scen?. 2. Mic compartiment la intrarea unei cl?diri, īn caro st? portarul īn timpul serviciului. 3. Organiza?ie francmasonic?. 4. Cavitate īn interiorul unei flori, in care se g?sesc ovulele sau polenul.
   lombar, -?, lombari, -c, adj. Care se refer? Ia regiunea ?alelor; care ?ine de ?ale.
   lombard, lombarduri, s.n. īmprumut bancar cu garan?ie constituit? din hīrtii do valoare, īndeosebi rente de stat.
   longerdn, longcroanc, s.n. Grind? montat? īn lungul unui pod, al unei m&?ini, al unei instala?ii etc. Var.: Ionjcron s.n.
   longevitate s.f. Durat? excep?ional? a vie?ii; faptul de a tr?i mult.
   longeviv, -īi, longevivi, -c, s.m. ?i f. Persoan? care tr?ie?te mult.
   longitudinal, -?, longitudinali, -c, adj. Care se refer? la lungime; care este a?ezat īn direc?ia lungimii.
   longitudine, longitudini, s.f. Distan?a īn grade, m??urat? pe ecuator, dintre primul meridian (caro trece prin Greenwich) ?i cel care trece prin punctul dat.
   lonjeron s.n. v. longeron. lopat?, lope?ī, s.f. 1. Unealt? format? dintr-o plac? do fier, u?or curbat? sau plat?, montat? pe o coad? lung? de lemn, servind pentru a ridica p?mīnt, pietri?, nisip etc.; unealt? de lemn cu care se bag? pīinea īn cuptor. 2. Visl?. lopiitii, lop?tez, vb. I. Intr. A vīsli. lopfit?r, lop?lari, s.m. 1. Vīsla?, barcagiu. 2. Pas?re c?l?toare de m?rimea unei berze, de culoare alb?, cu ciocul l??it spre vīrf.
   lord, lorzi, s.m. Titlu nobiliar; ereditar sau conferit de monarh, īn Anglia.
                                                                          lorniet?, lornicle, s.f. 1. Ochelari plian?i, cu miner. 2. Binoclu mic, pentru teatru, lornion, lornioanc, s.n. Lorniet? (1)· lostri??, lostri?c, s.f. Pe?te r?pitor din apele do munte, asem?n?tor cu p?str?vul, dar mult mai mare decīt acesta (GO — 80 cm lungime).
   lot, loturi, s.n. 1. Fiecare dintre por?iunile īn care a fost īmp?r?it un teren sau o p?dure. 2. Grup de fiin?e sau de obiecte cu tr?s?turi comune.
   lotcii’ lotci, s.f. Barc? pesc?reasc? īngust?, cu prora ?i pupa ascu?ite ?i ridicate īn sus.
   loterie, loterii, s.f. Joc de noroc cu bilete prev?zute cu numere sau combina?ii de numere, dintre care, prin tragere la sor?i, unele sīnt declarate cī?tig?loarc, dīnd dreptul la premii; (fig.) hazard, noroc.
   loto, lotouri, s.n. 1. Joc do societate cu fise numerotate, scoase la īntīmplare dintr-un s?cule?. 2. Loterie, litru, lotri, s.m. (īnv. ?i pop.) Ho?, tīlhar..
LOTUS
 3ZG
   I?it tis, lotu?i, s.m. Nume dat maipiulloi· jelanie acvatice din ??rile calde, cu floarea mare, pl?cut mirositoare.
   lo?iiine, lo?iuni, s.f. Preparat cosmetic lichid, folosit pentru īngrijirea pielii sau a p?rului.
   lovi, lovesc, vb. IV. 1. Tr., intr. ?i refl. A (se) atinge cu puiere, a (se) izbi; (tr.) a aplica o lovitur?, a bale; (Ir.; fig.) a aduce pagube sau prejudicii. 2. Refl. A da peste o piedic?, (fig.) a īnlīmpina dificult??i. 3. Tr. A izbi īntr-o ?int? cu un proiectil. 4. Tr. (Despre st?ri fiziologice, boli ele.) A cuprinde, a ataca pe cineva dinlr-o dal?.
   lovii,lir?, lovituri, s.f. 1. Atingere brusc? ?i puternic?, izbitur?; zgomot cauzat do o izbitur?; (fig.) durere sufleteasc?, sup?rare, necaz; lovitur? de gratie = lovitur? caro r?pune definitiv. 2. Desc?rcare a unei arme de foc. 3. Atac īndr?zne?; a da lovitura = a ob?ine un succes important ?i nea?teptat. 4. Lovitur? de stat = ac?iune rapid? care vizeaz? r?sturnarea regimului politic existent ?i preluarea prin for?? a puterii, efectuat? de c?tre persoane sau grupuri apar?inīnd aceleia?i clase sociale; lovitur? de teatru = ac?iune brusc?, efectuat? cu scopul de a impresiona puternic. 5. (Sport) Lovitur? de pedeaps? = sanc?iune dal? de arbitru pentru o incorectitudine de joc, constīnd dintr-o lovitur? executat? de un juc?tor din echipa advers?.
   loz, lozuri, s.n. Bilet de loterie.
   lozie, lozii, s.f. Specie de salcie, din ale c?rei ramuri se confec?ioneaz?, prin īmpletire, diferite obiecte.
   lozinc?, lozinci, s.f. Formulare concis? care exprim? o idee c?l?uzitoare, un īndemn, o chemare ele.
   lu?, iau, vb. I. Tr. 1. A prinde un obiect īn min? pentru a-1 ?ine (?i a se servi de el) sau a-1 duce īn alt loc. 2. A apuca pe cineva (sau ceva) cu mīna; a īnh??a, a īn?f?ca. 3. A mīnca (pu?in, pe apucate), a bea, a īnghi?i o doctorie. 4. A-?i pune pe sine o hain?. 5. A scoate o por?iune, o cantitate din ceva. G. A da la o parte, a īndep?rta; (refl., despre vopsele) a se desprinde; a se ?terge. 7. A deposeda pe cineva de un lucru; a retrage cuiva un drept, o favoare. S. A-?i īnsu?i un.lucru (care i se cuvine), a pune stupīnire pe ceva; a primi; a īncasa o sum? de bani. 9. A g?si pe cineva sau ceva (?i a-1 duce cu sine): ia-l dac? ai de unde. 10. A contracta o boal? molipsitoare. 11. A dobīndi, a ob?ine; a cump?ra; a confisca, a fura. 12. A cuceri, a ocupa. 13. A angaja pe cineva; a primi pe cineva la sine; (refl. recipr.) a se c?s?tori. 14. (Despre vehicule) A transporta. 15. A trata pe cineva īnlr-un anumit fel; nu m? lua a?a — nu-mi vorbi īn felul acesta; a lua pe cineva (sau ceva) drept... = a considera drept altcineva sau altceva; a confunda. 10. A pieca, a porni; a se īndrepta īntr-o direc?ie oarecare; a o lua din loc — a pleca repede. 17. A lua fiin?? = a se īnfiin?a; (refl.) a se lua de gīnduri = a se īngrijora; a se lua cu vorba = a se antrena īntr-o conversa?ie, uitīnd de treburi.
   lubric, -ii, lubrici, -c, adj. (Livr.) ISxcosiv do senzual, libidinos; lasciv.
   lubrifiant, lubrifian?i, s.m. Material fluid, vīscos sau solid, care se īntinde īntre suprafe?ele de contact a dou? corpuri solide in mi?care relativ? ?i care formeaz? īntre acestea o pelicul? sub?ire, servind pentru a reduce īnc?lzirea ?i uzura lor.
   luctirnii, lucarne, s.f. Fereastr? mic? īn acoperi?ul unei caso.
   luceaf?r, luccfcri, s.m. 1. Numele popular al planetei Venus ?i al altor stele str?lucitoare. 2. (Fig.) Om cu calit??i str?lucite.
   lucerna s.f. Plant? erbacee furajer? cu frunzo compuse din cīlo trei foliole ?i cu flori violete.
   luci, pers. 3 luce?te, vb. IV. Intr. 1. A r?spīndi lumin?, a str?luci. 2. A sclipi, a seīnteia; (despre ochi) a fi expresivi, lumino?i.
   lucid, -ii, lucizi, -de, adj. Care are mintea clar?; treaz.
   luciditate s.f. Calitatea do a fi lucid; claritate īn gīndirc.
   lucios, -oās?, lucio?i, -oase, adj. Care are luciu, care sclipe?te.
   lucitor, -oare, lucitori, -oare, adj. Care īmpr??tie lumin?, care luce?te; sclipitor, luciu, -ic, (1, 2) lucii, adj., (3) luciuri, s.n.
1.  Adj. Care luce?te, lucios.' 2. Adj. Cu lustru, lustruit; (fam.) s?r?cie lucie = s?r?cie maro, mizerie. 3. S.n. Aspectul unui corp lucios; suprafa?a str?lucitoare a unor obiecte, lustru.
   lucrii, lucrez, vb. I. 1. Intr. ?i tr. A munci, a presta o munc?. 2. Intr. A fi īn mi?care, īn ac?iune; a func?iona; a fi eficient. 3. Tr. A prelucra un material. 4. Tr. (Fig.) A unelti īmpotriva cuiva.
   lucrare, lucr?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a lucra ?i rezultatul ei; scriere, studiu; oper? artistic?.
2.  Munc?, efort pentru a realiza ceva; lucrarea p?mintului = agricultur?.
   lucrativ, -?, lucrativi, -e, adj. Care aduce cī?-tig; rentabil.
   lucr?tor, -oare, lucr?tori, -oare, adj., s.m. ?i f.
1.  Adj. Care munce?te; harnic; (despre zile) īn care se lucreaz?. 2. S.m. ?i f. Persoan? care munce?te.
   lucr?tur?, lucr?turi, s.f. 1. Mod de execu?ie a unei lucr?ri manuale. 2. (Fig.;·fam.) Uneltire, intrig?.
   lucru, lucruri, s.n. 1. Tot ceea , ce exist? (īn afar? do fiin?e) ?i care este conceput ca o unitate; (la pl.) obiecte care apar?in unei persoane sau unei colectivit??i. 2. Activitate, munc? pentru a realiza ceva; zi de lucru = zi īn care se lucreaz?; (fiz.) lucru mecanic = energie dezvoltat? de o for?? care ac?ioneaz? asupra unui corp. 3. Rezultatul muncii. 4. Chestiune, problem?. 5. Fapt, fenomen, eveniment, lues s.n. (Med.) Sifilis.
   luetic, -?, luetici, -e, adj., s.m. ?i f. (Livr.) Sifilitic.,
   lugubru, -?, lugubri, -e, adj. Care exprim? sau produce triste?e, groaz?; īnfior?tor, sinistru; jalnic, sumbru.
 327
LUNGAN
   liijer, lujeri, s.m. Tulpin? sub?ire; ramur? līn?r?.
   lule?, lulele, s.f. Obiect folosit la fumat, alc?tuit dintr-o parte mai groas?, scobit?, īn care se pune tutunul ?i o ?eav? prin care trece fumul.
   lumbāgo s.n. Afec?iune care se manifest? prin dureri īn regiunea ?alelor, fiind cauzat? de un efort fizic sau de· unele st?ri patologice ale coloanei vertebrale lombare.
   lume, lumi, s.f. 1. Totalitatea celor ce exist? īn realitate; univers. 2. Ansamblu format din P?mīnt ?i din a?tri. 3. P?mīntul cu īntreaga via?? (animal? ?i vegetal?) de pe el. 4. Omenirea;, societatea omeneasc?; grup social caracterizat prin aceea?i profesiune, cultur?, acela?i fel de via?? etc. 5. Mul?ime, public, mediu social; a verii pe lume = a se na?te; lumea de apoi (sau cealalt?) — (īn concep?iile religioase) presupusa via?? de dup? moarte; (īn basme) ce-, l?l?it t?rīm. G. (īnv. ?i reg.) Lumin?; lumea ochiului = pupil?.
   lumen, lumeni, s.m. 1. Unitate de m?sur? a fluxului luminos. 2. Spa?iul din interiorul unui organ cavitar.
   lumt'sc, -c?scīi, lume?ti, adj. 1. Privitor la lume; de lume, p?mīntesc. 2. Vesel, glume?.
   lumin?, luminez, vb. I. 1. Intr. A emite, a r?s-pīndi lumin?. 2. Tr. A proiecta lumin? asupra unui lucru (pentru a fi v?zut mai bine). 3. Refl. A deveni luminos, a se umple de lumin?; a se īnsenina; a se lumina de ziu? = a se face ziu?. 4. Tr. (Fig.) A r?spīndi ?tiin?a ?i cultura īn mase; a instrui, a īnv??a pe cineva; (tr. ?i refl.) a (se) l?muri, a (se) clarifica. 5. Refl. Ā c?p?ta o expresie de mul?umire, de bucurie.
   lumin?t, -?, lumina?i, -te, adj. 1. Care prime?te lumin?, asupra c?ruia se revars? lumin?. 2. (Despre oameni) īn?elept, īnv??at. 3. (Despre ochi, fa??) Care exprim? mul?umire, pl?cere, bucurie.
   lummntdr, luminatoare, s.n. Geam sau panou transparent īn acoperi?ul sau īn plafonul unei cl?diri, f?cut īn vederea lumin?rii naturale a unei īnc?peri.
   lumin?, lumini, s.f. 1. Radia?ie electromagnetic? (emis? de un corp incandescent sau lumi-nescent) care impresioneaz? ochiul; efectul acestei radia?ii; a vedea lumina zilei = a se na?te; in lumina... = prin prisma..., din punctul de vedere al...; a da la lumin? = a descoperi; a publica o carte. 2. Surs? de lumin? (1); (pop.) luminare. 3. Pupil?; a-i fi cuiva drag ca lumina ochilor = a-i fi foarte drag. 4. īnv???tur?, cultur?. 5. Deschidere liber? īntr-o construc?ie.
   lumiucseent, -?, luminesccn?i, -te, adj. Care prezint? luminescen??.
   luminescfin??, luminescen?e, s.f. Emisie de ? lumin? a unor substan?e, datorit? unor procese īn care īnc?lzirea nu intervine sau nu joac? un rol esen?ial.
   lumini?, lumini?uri, s.n. 1. Loc deschis, f?r? arbori, in interiorul unei p?duri. 2. Por?iune de cer senin.
   lumini??, lumini?e, s.f. 1. Diminutiv al lui lumin?. U. Plant? erbacee de gr?din?, cu flori mari galbene.
   luminos, -o;is?, lumino?i, -oase, adj. 1. Care r?spīnde?te lumin?. 2. Luminat; plin de lumin?. 3. (Fig.) Care c?l?uze?te: exemplu luminos.
4.  (Fig.) Clar, limpede.
   luminozitute, luminozit??i, s.f. īnsu?irea unui corp de a fi luminos.
   lumīn?ro, lumin?ri, s.f. Obiect de form? cilindric?, f?cut din cear?, din stearin? etc., prev?zut cu un fitil īn interior, ?i care,-aprins, produce lumin?.
   lumīnuric?, lumīn?rele, s.f. 1. Diminutiv al lui luminare (1). 2. Nume dat unor plante erbacee medicinale cu frunze mari ?i cu flori galbene, dispuse īn spic.
   lumpcnproletarint s.n. P?tur? social? alc?tuit? din elemente declasate, f?r? ocupa?ie precis?, produs al ?omajului ?i al pauperiz?rii din ??rile capitaliste.
   luuār, -u, lunari, -e, adj. 1. Care se refer? la Lun? (1). 2. Care se produce sau apare o dat? pe lun? (3).
   lunātic, -?, lunatici, -e, adj. (Adesea substantivat) Somnambul.
   lun?, (3) luni, s.f. 1. Astru, satelitul natural al P?mīntului, pe care īl lumineaz? īn timpul nop?ii, difuzīnd lumina primit? de la Soare; lun? nou? — momentul cīnd Luna este īn conjunc?ie cu Soarele ?i se vede numai o mic? por?iune din suprafa?a sa; lun? plin? = momentul cīnd se vede īntregul disc al Lunii. 2. Lumina pe care o r?spīnde?te Luna (1); timpul cīt Luna se vede pe cer. 3. Interval de timp egal cu a dou?sprezecea parte dintr-un an (corespunzīnd aproximativ unei revolu?ii a Lunii (1) īn jurul P?mīntului).
   lunc?, lunci, s.f. 1. ?es de-a lungul unei ape curg?toare, īn care se acumuleaz? aluviunile; regiune inundabil? a unei ape. 2. P?dure de s?lcii, arini, plopi etc., pe malurile unei ape curg?toare.
   luncc?, lunec, vb. I. Intr. 1. A aluneca. 2. A se mi?ca, a se deplasa lin, f?r? zgomot; (despre mīnc?’ri sau b?uturi) a merge u?or pe git.
   lunecos, -ous?, luneco?i, -oase, adj. Pe care se lunec? u?or; care lunec? u?or.
   lunccii?, lunecu?uri, s.n. Loc umed sau īnghe?at pe care se lunec?.
   lunet?, lunete, s.f. Instrument optic format dintr-un tub cu mai multe lentile, cu ajutorul c?ruia pot fi observate obiecte dep?rtate.
   luug, -?, lungi, adj., adv., s.n. 1. Adj. Care are o lungime mare, ale c?rui capete sīnt dep?rtate unul de altul. 2. Adj. īnalt de statur?. 3. Adj. Care se īntinde pe o distan?? mare. 4. Adj. Care dureaz? mult timp. 5. Adv. Mult, īndelungat; a sc uita lung la cineva (sau la ceva) — a se uita cu insisten?? sau cu nedumerire. G. S.n. Lungime; dc-a lungul = īn sensul lungimii; de la un cap?t la altul.
   lung?!), -?, lungani, -e, s.m. ?i f. Persoan? foarte īnalt? (?i slab?).
LUNGARE?
   lung?ri?, -e???, lung?rc?i, -c, adj. Alungit, luugi, lungesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl: A (se) face mai lung, a (se) īntinde īn lungime. 2. Refl. A se īntinde pe ceva,,a se culca. 3. Tr. A spori o mīncare sau o b?utur?, ad?ugīndu-i ap?. 4. Tr. A face s? dureze, a prelungi.
   lungime, lungimi, s.f. 1. Dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafe?e plano dreptunghiulare; lungime de und? = distan?a dintre dou? puncte succesive ale unei undo aflate īn aceea?i faz? de oscila?ie. 2. Durat? (maro) īn timp.
   lungi? s.n. īn lungi? ?i In curmezi? = īn toate direc?iile, peste tot.
   luni s.f. Prima zi a s?pl?mīnii; (adverbial, īn forma lunca).\n fiecare luni.
   luntra?, luntra?i, s.m. Persoan? care conduce o luntre; vīsla?.
   luntre, luntre, s.f. Ambarca?ic cu fundul plat, folosil? po apo lini?tite; barc? (cu vīsle).
   lup, lupi, s.m. 1. Mamifer carnivor canid, cu capul marc, gītul gros ?i coada stufoas?. 2. Lupul-b'il?ii = ?tiuc?; lup-de-marc = po?te marin de circa 1 m lungime, cu din?i puternici; (fig.) marinar experimentat; lupul-vr?biilor = pas?re r?pitoare cu spinarea cenu?ie, cu aripile ?i coada negre, lupnuiir, lupanare, s.n. Bordel, lup?, lupe, s.f. Lentil? convergent? folosit? la examinarea obiectelor foarte mici.
   luping, lupinguri, s.n. Evolu?ie acrobatic? a unui avion, constīnd īntr-o rotire pe o curb?, īn plan vertical, lupoaic?, lupoaice, s.f. Femela lupului. !u|io;\ic, lupoaie, s.f. 1. (īnv. ?i reg.) Lupoaic?. 2. Plant? erbacee parazit? pe r?d?cinile de floa-ren-soarehii, cīnep?, tutun ele., din caro ī?i extrage hrana.
   lupt?, lupt, vb. I. 1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva. 2. Refl. recipr. ?i intr. A purta r?zboi, a se r?zboi. 3. Refl. ?i intr. A so str?dui s? īnving? o greutate sau s? ating? un rezultat.
   liipt?, lupte, s.f. 1. īnc?ierare, b?taie īntre dou? sau mai multe persoane; (la pl.) īntrecere sportiv?, dup? anumite reguli, īntre doi lupt?tori. 2. Ciocnire īntre dou? for?e armato; (fig.) ciocnire īntre for?e, tendin?e ele. contrare; lupt? de clas? _= lupt? desf??urat? (po plan economic, politic ?i ideologic) īntre claso socialo cu interese fundamentale opuse, determinat? īn mod obiectiv de contradic?iile proprii fiec?rei orīn-duiri bazate po claso antagoniste. 3. Str?duin?? pentru a īnvinge o greutate, pentru a so ap?ra, (fig.) pentru a combate o idee, o concep?ie.
   lupt?tor, -oare, lupt?tori, -oare, s.m. ?i f. 1. Persoan? care (se) lupt?. 2. Atlet caro practic? sportul luptelor.
   lupus s.n. Nume dat mai multor boli caracterizate prin leziuni ale pielii ?i ale mucoaselor.
   lustragoric, lustragerii, ,s.f. Atelier undo se lustruie?te īnc?l??mintea.
   lustrngiu, lustragii, s.m. Persoan? caro se ocup? cu lustruitul īnc?l??mintei.
   lustr?, lustre, s.f. Lamp? ornamental? cu mai multe bra?e, suspendat? de plafonul unei īnc?peri.
   liistru s.n. Luciu, str?lucire a suprafe?ei unui obiect; luciu pe care īl cap?t? unele obiecte de īmbr?c?minte din cauza uz?rii; (fig.) str?lucire aparent?, spoial?; superficialitate.
   lustrui, lustruiesc, vb. IV. Tr. A da lustru unui obiect, a-1 face s? luceasc?.
   lut s.n. 1. Material sedimentar format dintr-un amestec de argil? ?i nisip fin, folosit īn construc?ii, la fabricarea oalelor etc. 2. P?mīnt. lut?rie, lut?rii, s.f. Loc de unde se scoate lut. luteran, -u, luterani, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care ?ine de luleranism. 2. S.m. ?i f. Adept al luteranismului.
   lutcranism s.n. Doctrina protestantismului german, īntemeiat? īn sec. XVI de Martin Lu-ther.
   luti?iu s.n. Element chimic din familia p?mīn-turilor rare.
   lutier, lutieri, s.m. Me?te?ugar specialist īn construirea ?i repararea instrumentelor muzicale cu coarde.
   lutog, -o?s?, luto?i, -oase, adj. Care con?ine lut; care are consisten?a lutului, llitr?, lutre, s.f. (Zool.) Vidr?, lutru s.n. Blan? de vidr?. lux1, luc?i, s.m. Unitate de m?sur? a ilumin?rii.
•  lux2 s.n. Fol de via?? foarte costisitor; elegan??, fast; dc lux = elegant, somptuos; de calitate superioar?.
   lux?, luxez, vb. I. Tr. A-?i deplasa un os din articula?ie, a-?i scrīnti piciorul, mīna.
   luxii?ie, luxat ii, s.f. Deplasare a unui os din pozi?ia obi?nuit?.
   luxos, -o?s?, luxo?i, -oase, adj. Fastuos, somptuos, bogat; ·(despre persoane) care se īmbrac? cu o elegan?? costisitoare, cu lucruri scumpe.
   luxuriant, -?, luxurian?i, -tc, adj. (Despre vegeta?ie) Extrem de bogat, de abundent.
   luxurids, -o?s?, luxurio?i, -oase, adj. (Livr.) Desfrīnat, lasciv.
   m s.m. invar. A ?aisprezecea liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
   nrac1 interj. Cuvīnt care imit? strig?tul caracteristic al ra?elor.
   mac-, maci, s.m. Nume dat mai multor plante . cu tulpina īnalt? pin? la 1,5 m, cu flori de obicei ro?ii ?i cu semin?e uleioase; s?mīn?a uneia dintre aceste plante, folosit? īn alimenta?ie; mac-cor-nut — plant? erbacee cu florii ro?ii, avind la baza petalelor o pat? neagr?.
   macabru, -?, macabri, .-e, adj. Care sereferā la moarte; care inspir? groaz?.
   macac, macaci, s.m. Specie de maimu?? mic?, īn general f?r? coad?, care tr?ie?te īn Asia.
   macadam, macadamuri, s.n. Pavaj rutier alc?tuit din piatr? spart? īndesat? cu compresorul.
   macara, macarale, s.f. Sistem tehnic care cuprinde scripe?i ?i trolii, folosit la ridicarea ?i deplasarea pe distan?e scurte a obiectelor grele.
   macaragiu, macaragii, s.m. Muncitor care manipuleaz? o macara.
   macaroan?, macaroane, s.f. (Mai ales la pl.) Produs alimentar industrial īn form? de tuburi lungi ?i sub?iri, fabricat din f?in? alb? de grīu.
 _ macāf, macaturi, s.i?. Cuvertur? sub?ire do līn?, de bumbac etc.
   macaz, macazuri, s.n. Dispozitiv folosit pentru dirijarea de pe o linie pe alta a vehiculelor de cale ferat?.
   macedonean, -?, macedoneni, -e, subst., adj.
 1. S.m. (La pl.) Popor indo-european care locuia īn Macedonia antic?. 2. S.m. ?i f. Locuitor al R.S. Macedonia (Iugoslavia). -3. Adj. Care se refer? la Macedonia sau la popula?ia ei.
   macedoromān, -?, macedoromāni, -c, adj., s.m. ?i f, Aromān.
   macedoromānc?, macedoromānca, s.f. Aromānc?.
   macerā, macerez, vb. I. Tr. A ?ine un corp (plante, flori etc.) vreme īndelungat? īntr-un solvent pentru a-i dizolva p?r?ile solubile.
   macfcrlān, macfcrlanc, s.n. Pardesiu b?rb?tesc f?r? mīneci, cu dou? deschiz?turi laterale pentru bra?e ?i cu o pelerin? scurt? pe umeri.
   machet?, machete, s.f. 1. Reproducere (la scar? redus?) a unei cl?diri, a unei sculpturi etc. 2. Text, integral sau fragmentar, al unei lucr?ri ?tiin?ifice ori literare, destinat discu?iei īnainte de a fi publicat.
   macliiā, machicz, vb. I. Tr. ?i refl. A(-?i) aranja, a(-?i) potrivi īnf??i?area (pentru scen?) cu ajutorul fardului.
   machiaj, machiaje, s.n. Faptul, do a (se) machia.
   machiavelic, -?, machiavelici, -c, adj. Viclean, perfid.
   machiavelism s.n. Comportare viclean?, perfid?.
   mncliior, -?, machiori, -e, s.m. ?i f. Persoan? care machiaz?, specialist īn arta machiajului.
   mācl?, macle, s.f. Concre?tere regulat? ?i sime- ‘ tric? a dou? sau a mai multor cristale de acela?i fel.
   macrameu, macramcuri, s.n. Un fel de dantel? f?cut? prin īmpletirea ?i īnnodarca unor fire groase do bumbac mercerizat.
   macr? adj. f. Carne macr? = carne slab?, f?r? gr?sime ?i f?r? oase.
   macro- Element de compunere īnsemnīnd „mare“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjcctive.
   mncrocefāl, -?, macroccfali, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care prezint? macroccfalie.
   macrocefalie, macrocefalii, s.f. Anomalie congenital? care const? īn dezvoltarea exagerat? a capului, macrocosm s.n. Univers, cosmos, macromieefe s.f. pl. Grup de ciuperci mari, de diferite culori, caro cresc prin paji?ti ?i prin p?duri.
   macromolecul?r, -?, macromoleculari, -c, adj. Alc?tuit, din inacromolecule.
   macromolccul?, macromolccule, s.f. Mo-lecul? format? dintr-un num?r foarte mare de atomi. .
   macroscopic, -?, macroscopici, -e, adj. Care se poate vedea cu ochiul liber, care poate fi examinat f?r? ajutorul /microscopului.
   macrospor, macrospori, s.m. (Bot.) ,Spor mare caro d?' na?tere uuui protal femei.
MACr.OSTRUCTUIlA
   microstructurii, macrostructuri, s.f. Structura Unui corp a?a cum apare la examinarea uu ochiul liber sau cu o lup?.
   maerdu. macrouri, s.n. Conserv? din carnea unui pe?le marin.
   maculator, maculatoare, s.n. Caiet (ncliniaf) folosit in special pentru a lua nolc la lec?ii, la cursuri.
   maculatur? s.f. Ilirtie de calitate inferioar?, folosit? pentru ambalaj; de?euri do birlic; (Tig.) scriere f?r? valoare.
   mad?m s.f. (Ast?zi rar) Termen de adresaro unei fonici c?s?torite; doamn?.
   madipoldn s.n. Pinz? deas? ?i fin? do bumbac din care se confec?ioneaz? ruf?rie do pal ?i de corp.
   madon?, madone, s.f. Pictur? sau sculptar? reprezentind pe Fecioara Maria.
   madrepor?r, madreporari, s.m. (La pl.) Ordin de corali cu schelet calcaros, care formeaz? recife īn m?rile tropicale; (?i la sg.) coral care apar?ino acestui ordin.
   madrigal, madrigale, s.n. 1. Specie a poeziei lirice, de propor?ii reduse, cu con?inut liric sau galant. 2. Scurt? compozi?ie muzical? cu caracter liric.
   maestru. - ii. mae?tri, -stre, s.m. ?i f. 1. Persoan? care a adus contribu?ii valoroase intr-un domeniu, fiind do obicei creator al unui curent, ?ef al unei ?coli. 2. Persoan? calificat? intr-un anumit, domeniu (dans, muzic?, sport), care adesea instruie?te pe al?ii in acest domeniu.
   m?rie s.f. Asocia?ie terorist? sccret? care practic? ?antajul ?i asasinatul; (p. ext.) grup de indivizi cu preocup?ri dubioase, mafiot, mafio?i, s.m. Membru al mafiei, mag, magi, s.m. 1. Nume dat.preo?ilor unor popoare din antichitate; (p. ext.) astrolog. 2. (La pl.) Cei trei regi mitici care ar fi venit s? se īnchine lui Hristos la na?lerea sa.
   magazie, magazii, s.f. 1. Īnc?pere sau cl?dire special? in care se p?streaz? materiale, m?rfuri etc. īn cantitate mare. 2. Loca? la armele de foc cu repeti?ie, īn care stau cartu?ele ce urmeaz? s? fie introduse īn ?eav?.
   magazin, magazine, s.n. 1. Pr?v?lie (mare). 2. Publica?ie periodic? (ilustrat?) con?inīnd materiale din domenii variate.
   magnzin?j, magazinaje, s.n. Depozitare a unei m?rfi intr-o magazie.
                                                                      magaziner, -?, magazineri, -e, s.m. ?i f. Persoan? īns?rcinat? cu administrarea ?i cu gestiunea unei magazii. Var.: magazioner, -5 s.m. ?i f. magazioner, -? s.m. ?i f. v. magaziner, magherni??, magherni?e, s.f. 1. Cas? mic?, s?r?c?cioas?. 2. Pr?v?lie mic?.
   maghiar, -?, maghiari, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Ungaria sau la popula?ia ei: (substantivat, f.) limb? fino-ugric? vorbit? īn Lngaria. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Ungariei.
   maghiarism, maghiarisme, s.n. Cuvint sau expresie īmprumutat? din limba maghiar? de o alt? limb? ?i neadaplat? la sistemul acesteia.
   maghiran, maghirani, s.m. Plant? erbacee īnalt? de 20 — 30 cm, cu flori albe sau ro?iatice, utilizat? īn farmacie ?i īn parfumerie. Var.: m?-gher?n s.m.
   māgie. -ā, magici, -c, adj. Caro se refer? la magie; misterios, tainic, ocult.
   magician, magicieni, s.m. Persoan? caro practic? magia.
   inasie, magii, -s.f. Totalitatea practicilor supersti?ioase prin care se credo c? se pol provoca fenomene miraculoase.
   magistrii!,-?, magistrali, -e, adj. 1. Do maestru; (?i adverbial) perfect, des?vīr?it. 2. (Despre conducte, c?i de comunica?ie) Principal; (substantivat., f.) arter? principal? de comunica?ie rutier?, feroviar? etc.
   magistrat, magistra?i, s.m. Denumire dat? in trecut judec?torilor ?i procurorilor.
   magistratur?, magistraturi, s.f. Denumire dal? īn trecut corpului magistra?ilor.
   magistru, magi?tri, s.m. (Livr.) Profesor, dasc?l (īn raport cu elevii s?i).
   magiun s.n. Produs alimentar sub form? do past?, f?cut din fructe, īn special din pruno fierte f?r? zah?r.
   magmatic, -?, magmatici, -c, adj. Care se refer? la magm?; care este alc?tuit din magm?; roc? magmatic?.
   magm?, magme, s.f. Mas? fluid? incandescent? din interiorul P?mīntului, prin _ consolidarea c?reia iau na?tere rocile ?i minercurile magmatice (eruptive).
   magn?t, magna?i, s.m. Titlu dat īn evul mediu marilor proprietari do p?mīnt din Ungaria ?i Polonia; (azi) mare capitalist.
   magnet, magne?i, s.m. Bucal? de o?el, do ferit? etc. care are proprietatea do a atrage fierul ?i de a ac?iona asupra altor corpuri cu propriet??i magnetice, precum ?i asupra conductoarelor str?b?tute de curent electric.
   magnetic, -?, magnetici, -e, adj. Care se refer? la magnet sau la magnetism.
   magnetism s.n. Ansamblu de fenomene pe care le prezint? corpurile magnetizate; magnetism terestru = cimpul magnolie permanent al P?mīntului. magnetit s.n. Oxid natural da fier. inaguetiz?, magnetizez, vb. I. Tr. 1. A face ca un corp s? dobīndeasc? propriet??i magnetice (permanente sau temporare). 2. (Fig.) A exercita o atrac?ie puternic? asupra cuiva.
   magnetofon, tnagnetofoane, s.n. Aparat de īnregistrare ?i de reproducere a sunetelor cu ajutorul unei benzi acoperite cu un strat fin do substan?? feromagnetic?.
   inagnefomilra, magnetometre, s.n. Instrument pentru m?surarea intensit??ii cīmpului magnetic.
   mogneton, magnetoni, s.m. Unitate de m?sur? pentru magnetismul electronului sau al nucleelor atomice.
 331
MAJORAT
   magnctiīu, magnctouri, s.n. Generator electric care serve?te la producerea seīnteilor necesare aprinderii carburantului la motoarele cu aprindere electric?.
                                                                      magnctnin, magnetroane, s.n. Tub electronic generator de oscila?ii de foarte īnalt? frecven??, magnezie s.f. Oxid de magneziu, magnezit s.n. Carbonat natural de magneziu, mineral refractar īntrebuin?at īn metalurgie, īn industria cimentului, īn electrotehnic?.
   magneziu s.n. Melal alb-argintiu, maleabil ?i ductil, īntrebuin?at mai ales la fabricarea aliajelor u?oare, ?i care arde īn aer producīnd lumin? puternic?.
   magnific, -?, magnifici, -e, adj. (Livr.) M?re?, grandios.
   magnolie, magnolii, s.f. Nume dat unor specii do arbori exotici cu flori mari, frumos colorate, cultiva?i ca plante decorative.
   mahal?, mahalale, s.f. Cartier m?rgina? al unui ora?; popula?ia unui astfel de cartier.
   mahalagioaic?, mahalagioaice, s.f. Femeie care tr?ie?te īntr-o mahala; (p. ext.) femeie cu apuc?turi vulgare.
   mahalagism, mahalagisme, s.n. Vorb? sau expresie vulgar?; bīrfeal?.
   mahalagiu, mahalagii, ?.m. B?rbat care locuie?te īntr-o mahala; (p. ext.) persoan? cu apuc?turi grosolane.
   maharadjih, maharadjahi, s.m. Titlu purtat ? īn trecut de prin?ii suverani indieni.
   mahmude?, mahmudele, s.f. Moned? turceasc? de aur care a circulat īn trecut ?i īn ??rile romāne?ti.
_ mahmiir,-?, mahmuri, -e, adj. (Adesea substantivat) Indispus, f?r? chef; buimac (de b?utur?, de somn etc.).
   malimure?l?, mahmureli, s.f. Starea celui mahmur; indispozi?ie.
   maliomed?n, -?, mahomedani, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care apar?ine mahomedanismului, referitor Ia mahomedanism. 2. S.m. ?i f. Adept al mahomedanismului; (p. restr.) turc.
   mahomedanism s.ri. Religie monoteist? īntemeiat? īn secolul-al VlI-lea de Mahomed; islamism.
   mah(5n s.m. Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, cu lemnul de culoare brun?-ro?iatic?, foarte rezistent, din care se fac mobile fine.
                                   mahdrc? s.f. Tutun de calitate inferioar?. mai1 adv. 1., Serve?te la formarea gradului comparativ ?i, precedat de „cel“, „cea“, a gradului superlativ relativ: mai bun; cel mai bun.
2. Atenueaz? ideea exprimat? de cuvīntul determinat: ?i mai buni ?i mai r?i. 3. (īnaintea unui verb) īn oarecare m?sur?; pu?in: ploaia a mai īncetat. 4. Arat? c? o ac?iune dureaz? īnc?; mai c vorb?l = desigur, neap?rat. 5. (Arat? repetarea unei ac?iuni) Din nou, iar. G. Cu sens intensiv: ce mai plou?!
   mai5 s.m. A cincea lun? a anului. mai3, maiuri, s.n. 1. (Reg.) Ciocan de lemn. 2. Unealt? de lemn folosit? īn diverse lucr?ri
pentru īndesarea p?mīntului. 3. (Reg.) Lop?-?ic? de lemn cu care se bat rufele cīnd se spal? (la rīu sau la fintīn?).
   maiii s.f. Bucat? de. aluat dospit, folosit la fabricarea pīinii pentru a face s? dospeasc? un nou aluat.
   muic?, maici, s.f. 1. (Pop.) Mam?. 2. Termen do polite?e cu care se adreseaz? cineva unei femei īn vīrst?; termen familiar cu care o femeie se adreseaz? unei persoane mai tinere. 3. C?lug?ri??.
   maidan, maidane, s.n. Teren viran īn interiorul sau la marginea unei localit??i.
   maiestate, (2.) maiest??i, s.f. 1. Grandoare, m?re?ie. 2. Suveran, monarh; titlu care se d? monarhilor.
   maiestos, -oās? adj. v. maiestuos, maiestuos, -oās?, maiestuo?i, -oase, adj. M?re?, impun?tor. Var.: in ni est os, -oās? adj. maieu s.n. v. maiou.
   maieutic? s.f. Metod? (folosit? de Socrate) prin care se urm?re?te ajungerea la adev?r pe calea discu?iilor, a dialogului.
   maimu??, maimu?e, s.f. 1. Nume dat mamiferelor tropicale cu conforma?ia corpului asem?n?toare-cu cea a omului, inteligente, sociabile ?i cu un spirit de imita?ie foarte dezvoltat. 2. Epitet depreciativ pentru o persoan? care obi?nuie?te s? imite pe altul.
   maimu??real?, maimu??reli, s.f. Imita?ie caraghioas?; strīmb?tur?, schimonoseal?.
   maimu??ri, maimu??resc, vb. IV. 1. Tr. A imita pe cineva (pentru a-?i bate joc de el). 2. Refl. A se strīmba, a se schimonosi. .
   maimn?āi, maimu?oi, s.m. 1. Augmentativ al lui maimu??; masculul maimu?ei. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui b?rbat urīt sau care obi?nuie?te s? imite pe al?ii.
   maionez?, maioneze, s.f. Sos rece, preparat din g?lbenu?uri de ou frecate cu untdelemn ?i cu zeam? de l?mīie.
   maior, maiori, s.m. Grad de ofi?er īntre c?pitan ?i locotenent-colonel.
   maiou, maiouri, s.n. Tricou (cu sau f?r? mī-neci) care se poart? direct pe piele. Var.: maieu s.n.
   maistru, mai?tri, s.m. Meseria? cu calificare tehnic? superioar?, care conduce, de obicei, un anumit sector al unei īntreprinderi; (fam.) per-soan? iscusit?, priceput?, īndemīnatic?.' majolie? s.f. Faian??.
   majer, -?, majori, -e, adj. 1. Care a īmplinit vīrsta cerut? de lege pentru dobīndirea deplinei capacit??i de exerci?iu. 2. Foarte important, foarte īnsemnat. 3. (Muz.) Gam? major? = gam? care cuprinde cinci tonuri ?i dou? semitonuri.
   major?, majorez, vb. I. Tr. A m?ri, a spori, a urca (pre?urile, impozitele etc.).
   majonirc, major?ri, s.f. Ac?iunea de a majora; sum? care se adaug? la o tax?, la o retribu?ie etc.
   major?t s.n. Vīrsta la care o persoan? devine major?; situa?ia juridic? a persoanei majore.
??.??????
   majordom, majordomi, s.m. TnIondonIul unui īnlal. regal sau princiar; {p. oxl.) ?eful persona-ultii do serviciu din casele nobililor sau alo miu'iloi· bog?la?i.
   inn|nrl(iir, -?, majoritari, -e, nd.j. Caro faoo pavlo din majoritate; caro reprezint? cel m;\V maro mi in fi ?; caro aro majoritatea.
   imijoriliile, majorit??i, ?.?. Pārlea sau num?rul cel mai maro dinl.r-o colectivitate; majoritate (disolut? — num?r do voturi roprozonlīnd col ])ii(.in jum?tate plus unu din loial; majoritate relatic? ; - num?r do voturi mai maro docil col ob?inui, do orinarn dinl.ro coilall.i candida?i.
   mii|i'iHculit, majuscule, s.f. Liler? maro, capital?.
   mal, maluri, s.n. 1. Marsilio do p?iniiit (in pant?) do-a lungul unei ape; (p. oxt.) regiune do ling? o ap?; (.finii. 2. Peretele nuni ?an?. sau al unei gropi; rip?.
   lua Im. malale, s.f. Unealt? a zidarului, ou caro so īnlimlo .?i so niveleaz? stratul do tencuial?.
   mnliie, malaci, s.ni. I’ui do bivol; opil.ot dopre-cialiv dat unui om gras .?i greoi, imibioof, nialae.ofuri, s.n. Crinolin?, maladie, maladii, s.f. (Livr.) Boal?, maladiv, -ii, maladivi, -e, adj. Care aro nspoet, boln?vicios.
   miiluliit s.n. Carbonat bazic do cupru, do culoare verde, utilizat ca pialr? do orniunenl. ?i la prepararea sulfatului do cupru.
   mahir, mature, s.n. Fiecare dinl.ro colo dou? oase ale craniului, situate sub orbile.
   III iihiric. -ii, malariei, -e, adj,, s.m. ?i f. (Persoan?) caro sufer? do malaria.
   malarie, malarii, s.f. lionl? inl'oc?ioas? provocat? do bomalozoarnl palusl.ru (transmis de femela ?.in?.arului anofel) ?i caracterizat? prin pulornieo accese de friguri; paludism.
   maliix?, malaxez, vb. 1 '??. A amesteca (.?i a m?run?i) imul sau mai mulle materiale (granu-lare, ])ulverulente sau p?stoase), pirnlrn a ob?ine un produs omogen.
   malaxor, nialaxoare, s.n. Ma?in? cu care ?? execut? opera?iile de inalnxare.
   mald?r, mald?re, s.n. 1. Gr?mad? do tulpini do planle, de nuiele, do crengi ele. 2. Canlitalo mare do lucruri (in dezordine).
   mnloiibll, -?, maleabili, -e, adj. 1. (Despre metale) Caro poale fi prelucrai īn foi sub?iri; (despre alte materiale) care poate fi u?or modelat, f?r? a se fisura. 2. (Fig.; despre oameni) Caro so adapleaz? cu u?urin??.
   miib'iibilibite s.f, īnsu?irea do a fi maleabil, muicile, -?, malefici, -r, adj. (l?vr.) Care are o influen?? nefast?.
   iim!forimi|ie. malforma?ii, s.f. (Med.) Anomalie morfologic? congenital?.
   malign. -?, maligni, -e, adj. (Despre o boal? sau o fumoare) De natur? grav? sau care evolueaz? spre agravare.
   mali?ie, mali?ii, s.f. (Livr.) Mali?iozilale. īunli?i?s, -misii, mali?iofi, -oase, adj. (bivr.) R?ut?cios, caustic.
   mali?iozibUe, mnlitiozit??i, Sī.f. (Livr.) Alitu-dino r?ut?cioas?; r?ul,alo.
   nmloteii, malalele, s.f. Hain? (lung? pīn? la p?mīnl), c?plu?il? cu blan?, ])url.al? īn trecut de foniei; un fol do scurteic?’purlal? do ??r?noi īn zilele do s?rb?toare.
   imiUa/? s.f. Enzim? caro aro propriolaloa do a transforma mall.oza īn glucoza.
   nmlllmslimism s.n. Toorio social-polilic? potrivit c?roia popula?.ia globului ar cre?te īn progresie geometric? īn timp co mijloacele do existen?? crose īn progrosio aritmetic?.
   iimlld’/.? s.f. Substan?? zaharoas? caro so'g?se?te īn natur? ca produs do descompunere a amidonului.
   nialtral?, maltratez, vb.‘ I. Tr. A-i provoca cuiva dureri fizico sau morale; a brutaliza, a chinui.
   mal|. s.n. Produs ob?inut din boabe de orz (sau do alto cereale), īncol?ite, uscnlo ?i m?cinate, folosit la fabricarea berii ?i a spirtului sau, pr?jii, la prepararea unui surogat de cafea.
   nuilvncoo s.f. pl. Familie do planle dicolilo-donato, orbaeeo sau lemnoase, cu flori solitare sau grupate īn inflorescen?e ?i cu fructul o capsul? (ex. nalba, bumbacul).
   iiiani?r, -?, mamari, -e, adj. Referitor la marnele; gland? maiuar? organul secre?iei lactate la mamifere.
   imun?, mame, s.f. 1. Femeie considerat? īn raport cu copiii s?i; mam?-mare — bunic?; mam?t-soacru — soacr?; mama-p?durii — personaj din basme, imaginat, sub chipul nnei femei b?trino ?i rele. 2. Termen de polite?e folosit, mai ales la ?ar?, pentru o femeie mai in virsl?. !ī. Termen familiar cu care o femeie so adreseaz? copiilor ei sau unei persoane mai tinere.
   mamel?, mamele, s.f. Gland? mamar?; sīn, piept..
   īnnineldn. mameloane, s.n. 1. Virful proeminent al mamelei; sl'ire. 2. līidie.?tur? do teren izolat?, cu virful rotunjit.
   ninineliic, mamtduci, s.m. 1. Soldai din garda personal? a sultanilor din Egipt. 2. (Fig.) Om Iar? personalitate.
   mamifer, mamifere, s.n. (La pl.) Clas? de vertebrale superioare care ī?i hr?nesc· puii eu laptele secretai de glandele mamare; (?i la sg.) animal din aceast? clas?.
, imimo?. mamofi, s.m. Medic specializai iu obstetricii ?i ginecologie.
   miīnn'd. mamiili, s.m. Specie de elefant, care a Irāil īn epoca glaciar?, eu corpul aeoperil cu p?r lung ?i cu filde?ii foarte dezvolta?i.
   management s.n. (Termen folosit de regul? īn ??rile capitaliste) Ansamblul tehnicilor do organizare, conducere .?i gestiune a īntreprinderilor.
   manager, manageri, s.m. Persoan? caro īnso?e?te in turneu un sportiv sau o echip? sportiv?, ocupīndu-se do problemele administrative .?i financiare.
   mān? s.f. 1. Lichen comestibil, bogat īn amidon, care cre?te in Asia ?i in nordul Africii.
MANIFEST
2.  (Fig.) Rod; abunden??, bel?ug. 3. Boal? infec?ioas? a plantelor, provocat? de unele ciuperci parazite.
   m?nco s.n. (Fin.) Lips? de bani constatat? la īncheierea unei socoteli; pierdere la o marf? cu prilejul transportului, al desfacerii etc.
   mandarin1, mandarini, s.m. Arbust fructifer din regiunile tropicale ?i subtropicale, culructe sferice, comestibile, asem?n?toare cu portocalele, dar mai mici decīt acestea.
   mandarin-, mandarini, s.m. Nume dat demnitarilor indigeni din Indochina, extins apoi la func?ionarii publici din China feudal?.
   mandarin?, mandarine, s.f. Fructul mandarinului.                                         s
   mandat, mandate, s.n. 1. Ordin, dispozi?ie; mandat de aduccre = ordin dat de un organ de jurisdic?ie sau de urm?rire penal? de a se aduce īn fa?a sa o persoan? a c?rei ascultare sau prezen?? este necesar?; mandat de arestare = ordin scris, emis de un organ judiciar, prin care se dispune arestarea unei persoane. 2. īmputernicire dat? cuiva de o persoan? sau de o colectivitate pentru a. o "reprezenta, a-i ap?ra interesele, a efectua un act juridic, politic etc. īn numele ei.
3.  Mandat po?tal = formular-tip cu care se expediaz?, prin po?t?, bani.
   mandatar, -5, mandatari, -e\ s.m. ?i f. Persoan? care īncheie acte juridice pentru alt? persoan?, īn temeiul unui contract.
   mandibul?, mandibule, s.f. 1. Maxilarul inferior al animalelor. 2. Fiecare dintre cele dou? p?r?i ale ciocului p?s?rilor. 3. Fiecare dintre cele dou? piese bucale la insecte, servind la supt, mestecat sau īn?epat.
   mandolin?, mandoline, s.f. Instrument muzical cu coarde metalice duble, care produc sunete prin atingere cu o pan?.
   mandragor?, mandragore, s.f. Plant? erbacee cu r?d?cina ramificat?, c?rnoas?, ?i cu flori de culoare violet?.
   māndr?, mandre, s.f. īngr?ditur? de stuf sau de nuiele a?ezat? īn b?l?i īn vederea prinderii ?i p?str?rii pe?telui viu.
   māndri), mandrili, s.m. Specie de maimu?? din Africa ecuatorial?, cu coada scurt?, cu fa?a dungat? cu ro?u ?i albastru ?i cu blana brun?-m?slinie.
   mandrin?, mandrine, s.f. Dispozitiv cu care se fixeaz? o pies? de prelucrat la.strung, la ma?ina de g?urit etc.
   manechin, manechine, s.n. 1. Figur? de lemn, de cear?, de carton presat etc., care īnf??i?eaz? corpul omenesc sau o parte a lui ?i care serve?te entru a proba sau a expune un obiect de īm-r?c?minte. 2. Persoan? angajat? de o cas? de mode pentru a prezenta modele noi de īmbr?c?minte. 3. (Fig.) Om lipsit de personalitate, u?or de condus.
   manej, manejuri,, s.n. Teren amenajat pe care se dreseaz? caii, se īnva?? c?l?ria etc.; aren? la circ pe care evolueaz? animalele dresate.
   manet?, manete, s.f. Pirghie' de mīn? avīnd o mi?care limitat? īn jurul axei de articula?ie,
cu ajutorul c?reia se declan?eaz? sau se opre?te un mecanism ori un aparat.
   manevr?, manevrez, vb. I. 1. Intr. (Despre trenuri) A executa o manevr? (1). 2. Intr. (Despre unit??i militare) A executa o manevr?
(2). 3. Tr. A manipula un aparat, un dispozitiv etc. 4. Intr. (Fig.) A unelti.
   manivr?, manevre, s.f. 1. Ansamblu de opera?ii destinate compunerii ?i descompunerii trenurilor, ata??rii ?i deta??rii vagoanelor etc. 2. Deplasare rapid? a unor trupe pentru a lovi prin surprindere pe adversar; (mai ales la pl.) preg?tiri tactice ale unei mari unit??i militare. 3. Parīm? folosit? la legarea catargelor, la mimarea pīnze-lor etc. 4. (Fig.) Uneltire.
   mangafa, mangafale, s.f. (Fam.) Om m?rginit, prost, n?tīng.
   mangal s.n. C?rbune ob?inut prin arderea mocnit? ?i incomplet? a lemnului.
   mang?li?? s.f. Ras? de porci cu p?rul des ?i cre?, crescut? pentru produc?ia de gr?sime.
-  rnang?n s.n. Metal alb-cenu?iu, dur ?i sf?rī-micios, folosit la fabricarea unor o?eluri speciale.
   manganin s.n. Aliaj de cupru, mangan ?i nichel, folosit la fabricarea rezisten?elor electrice.
   manganit s.n. Oxid natural hidratat de mangan.           ?
   mangosit, -?, mangosi?i, -te, s.m. ?i f. (Fam.) Om neīndemīnatic; n?t?r?u, tont.
   mangtist?,. manguste, s.f. Mamifer carnivor, de 60—70 cm lungime, cu corpul suplu, alungit ?i cu labe scurte, care se hr?ne?te cu ?oareci ?i cu ?erpi venino?i.
   mani?bil, -?, maniabili, -e, adj. Care este u?or de mīnuit.
   inani?c, -?, maniaci, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care sufer? fie o manie (1); (persoan?) care se preocup? īn mod exagerat de ceva.
   manichiur?, manichiuri, s.f. īngrijirea unghiilor de la mīini prin cur??are (?i l?cuire).
   manichiurist?, manickiuriste, s.f. Lucr?toare specializat? īn executarea manichiurei.
   manie, manii, s.f. 1. Stare psihic? caracterizat? printr-o dispozi?ie euforic?, prin trecerea de la o idee la alta etc. 2. Preocupare'exagerat? ?i obsedant? pentru ceva.
   manierat, -?, maniera?i, -le, adj. Care are o purtare aleas? ?i cuviincioas?; politicos, binecrescut.
   manier?, maniere, s.f. 1. Fel, chip; procedeu, modalitate. 2. Mod'de a se purta īn societate; comportare corect? ?i cuviincioas?. 3. Ansamblul mijloacelor ?i al procedeelor caracteristice unui artist, unui scriitor etc.
   manierism s.n. 1. Lips? de naturale?e īn comportare; afectare, artificialitate. 2. Formalism īn realizarea unei lucr?ri artistice sau literare, caracterizat prin reluarea insistent? a acelora?i mijloace de expresie.
   manifest, -?, manifc?ti, -sie, s.n., adj. 1. S.n. Document prin care conducerea unui stat, a unui partid, o organiza?ie politic? sau ob?teasc? ī?i expun concep?iile, programul, hot?ririle etc.; apel, chemare (de obicei cu con?inut politic)
MANIFESTA
 334
īn scopul unei ac?iuni imediate. 2. Adj. (Adesea adverbial) V?dit, evident.
   manifest?, (1) manifest, (2) manifestez, vb.
I. Tr. ?i refl. 1. A exprima, a ar?ta (prin comportare, prin atitudine) un sentiment, o inten?ie tic.; a (se) face cunoscut, a (se) v?di, a (se) exterioriza. 2. A face (sau a participa la) o manifesta?ie.
   manifestant, -u, manifestan?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care particip? lu o manifesta?ie.
   manifestare, manifest?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) manifesta; exteriorizare a gindurilor, a sentimentelor etc.; ac?iune, fapt prin care cineva ī?i' exteriorizeaz? personalitatea sau prin care un lucru ī?i dovede?te existen?a.
   manifesta?ie, manifesta?ii, s.f. Demonstra?ie de mas? īn semn de ata?ament (sau de protest) fa?? de o persoan? ori fa?? de o ac?iune de interes general.
   manila s.f. Fibr? textil? extras? din frunzele unei plante exotice, īntrebuin?at? la fabricarea fringhiilor ?i a unor pīnzeturi rezistente.
   manide s.m. Plant? tropical? din ale c?rei tubercule se extrage tapioca; (p. ext.) tapioc?.
   manipula, manipulez, vb- I. Tr. A mīnui, a manevra, i
   manipul?nt, -?, manipulan?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care mīnuie?te aparate, mecanisme etc.; conduc?tor de tramvai.
   manipulator, -o?rc, manipulatori, -oare, subst.
l.'S.n. Aparat cu care se manevreaz? piesele calde īntr-o uzin?. 2. S.n. Dispozitiv, cu care se stabile?te sau se īntrerupe circuitul la transmiterea semnalelor telegrafice. 3. S.m. ?i f. Ma-nipulant.
   manivel?, manivele, s.f. 1. Pīrghie ac?ionat? manual care serve?te pentru a porni un motor, a ac?iona un mecanism, un vinci etc. 2. Pīrghie care face parte dintr-un mecanism de transformare a unei mi?c?ri rectilinii alternative īntr-o mi?care de rota?ie (?i invers).
   manometru, manometre, s.n. Instrument cu care se m?soar? presiunea fluidelor.
   manoper?, manopere, s.f. 1. Munc? manual? depus? pentru efectuarea unei lucr?ri. 2. (Fig.) Manevr? (4), uneltire, intrig?.
   mansdrd?, mansarde, s.f. īnc?pere sau ansamblu de īnc?peri de locuit a?ezate imediat sub acoperi?ul unei cl?diri (?i avīnd tavanul ?i pere?ii īnclina?i).
   mansuetiidinc s.f. (Livr.) Blīnde?e, bun?tate; īng?duin??.
   man??1, man?e, s.f. Pīrghie pentru comanda aripioarelor ?i 'a profundorului unui avion.
   mdn??2, man?e, s.f. Etap? īntr-o prob? sportiv? (de tir, de motociclism, de schi etc.).
   man?it?, man?ete, s.f. 1. Partea de jos (mai strimt?, uneori r?sfrīnt?) a mīnecii la c?m??i, la bluze etc.; marginea de jos, r?sfrīnt?, a pantalonilor. 2. Garnitur? de etan?are, īn form? de inel sau de cilindru, confec?ionat? din piele sau din cauciuc. 3. Text tip?rit cu litere mari pe prima pagiii? a unui ziar, con?inīnd, de obicei, o indica?ie asupra cuprinsului.
   man?dn, man?oane, s.n. I. Accesoriu de īmbr?c?minte femeiasc?, confec?ionat din blan? sau din stof?, īn care se ?in iarna mīinile pentru a le ap?ra de frig. 2. Tub scurt folosit la īmbinarea sau la ramificarea ?evilor, a cablurilor etc.; partea l?rgit? de la cap?tul unui tub, care serve?te Ja īmbinarea acestuia cu alt tub. 3. īnveli? de protec?ie al minerului unor obiecte.
   manta, mantale, s.f. 1. Hain? lung? ?i larg?, purtat? peste īmbr?c?mintea obi?nuit?. 2. īnveli? de tabl?, de material plastic etc., care serve?te pentru protcc?ia unui sistem tehnic.
   mantie, mantii, sTf. 1. Ve?mīnt (de ceremonie), de forma unei pelerine, care se purta īn trecut peste īmbr?c?mintea obi?nuit?. 2. Hain? de postav, lung? ?i larg?, purtat? de c?lug?ri.
   mantinel?, mantinele, s.f. Bordur? (gard, zid) care īnconjur? un patinoar sau care deliniiteaz? cīmpul de joc la hochei pe ghea??.
   mantis?, mantise, s.f. Partea zecimal? a unui logaritm.
   mantou, mantouri, s.n. Palton sau pardesiu femeiesc.
   manu?l, -?, (1, 2) manuali, -e, adj., (3) manuale, s.n. 1. Adj. Care se execut? cu mīna, de mīn?; care se efectueaz? prin munc? fizic?, cu unelte manipulate cu mīna. 2. Adj. (Despre oameni) Care execut? lucr?ri de mīn?, care lucreaz? cu mīinile. 3. S.n. Carte care cuprinde elementele fundamentale ale unei discipline, fiind folosit? mai ales īn ?coli.
   manufactur?, manufacturi, s.f. 1. Form? de produc?ie industrial? bazat? pe munca manual? a lucr?torilor reuni?i īn ateliere, īn cadrul diviziunii interne a muncii (constituind a doua treapt? a produc?iei industriale capitaliste). 2. Produs ob?inut prin prelucrarea (manual?) a unor materii prime.
   manufacturier, -?, manufacturieri, -e, adj. Care ?ine de manufactur?, privitor la manufactur?.
   manuscris, -?, (1) manuscrise, s.n., (2) manu-scri?i, -se, adj. 1. S.n. Text scris de mīn? (sau dactilografiat). 2. Adj. (Despre texte, lucr?ri) Scris cu mīna (sau dactilografiat).
   manutan??, manutan?e, s.f. Serviciu din cadrul armatei care se ocup? cu fabricarea pīinii pentru militari.
   mapamond, mapamonduri, s.n. Planisfer?, planiglob.
   map?, mape, s.f. 1. Obiect de birou f?cut din carton, din piele sau din material plastic, īn care se ?in litrtii, foi volante etc. 2. Serviet? plat?.
   marabu s.m. Pas?re din regiunile ecuatoriale, asem?n?toare cu barza, cu capul ?i cu gītul gola?e.
   maraīit, marafeturi, s.n. (Pop. ?i fam.; mai ales la pl.) 1. Lucruri m?runte, lipsite de importan??. 2. Mofturi, nazuri, fasoane.
   maram?, marame, s.f. Fī?ie de ?es?tur? fin? (de borangic) cu care femeile de la ?ar? ī?i acoper? capul, l?sīnd capetele s? atīrnc.
 335
MARIAJ
   maramure?ean, -?, maramure?eni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care so refer? la Maramure? sau la popula?ia lui. 2. S.m. ?i f. Persoan? (originar?) din Maramure?.
   mararigdz, marangozi, s.m. Dulgher specializat in prelucrarea lemn?riei pentru nave.
   marasm s.n. (Livr.) Stare de epuizare moral?; apatie, descurajare.
   maratdn, maratonuri, s.n. Prob? atletic? pentru b?rba?i, care const? īn alergarea pe o distan?? de' circa 42 km.
   marc?, marchez, yb. I. Tr. 1. A imprima pe ceva un semn distinctiv; a imprima pe un obiect de inetal pre?ios semnul oficial care īi garanteaz? calitatea ?i autenticitatea. 2. (Fig.) A constitui o not? specific?; a reprezenta, a indica, a ar?ta.
3. A delimita (prin linii, prin semne) o suprafa??, un teren. 4. A īnscrie un punct īn jocurile sportive. 5. (Sport) Ase ?ine mereu īn apropierea unui juc?tor advers, īmpiedicīndu-1 s? ac?ioneze īn voie.
   marcaj, marcajc, s.n. 1. Semn distinctiv aplicat pe ceva; semno conven?ionale f?cute pe copaci, pe stīnci sau pe t?bli?e speciale, pentru a indica turi?tilor un anumit drum; liniile carsj delimiteaz? spa?iile sau care indic? traseele īn unele jocuri spgrtive. 2. (Sport) Faptul de a marca (5). 3. Tabel? de marcaj = tabel? pe care se īnregistreaz? punctele īnscrise īntr-o competi?ie sportiv?.
   marcānt, -ii, marcan?i, -te, adj. Care se distinge prin valoare, prin importan??.
   marcasit s.n. Sulfur? natural? de fier, asem?n?toare cu pirita, utilizat? la fabricarea acidului sulfuric.
   marcat, -?, marca?i, -te, acij. 1. C?ruia i s-a aplicat un semn distinctiv; (despre drumuri) prev?zut cu marcaj. 2. (Fig.) Pronun?at, accentuat. 3. Atom marcat = trasor (3).
   m?rc?1, m?rci, s.f. Mic imprimat emis de stat, care so aplic? pe coresponden??, servind drept plat? a transportului po?tal.
   m?rcii2, m?rci, s.f. 1. Semn distinctiv aplicat pe un obiect sau pe un animal; semn distinctiv pus de īntreprinderi pe produsele lor pentru a le deosebi de alo altor īntreprinderi. 2. Fis? (numerotat?) cu caro lucr?torii ī?i dovedesc prezen?a la lucru. 3. (Fig.) Tr?s?tur? specific?.
   m?rc?3, m?rci, s.f. Denumire dat? unit??ii b?ne?ti din unele ??ri.
   mnrehet?rie, marchct?rii, s.f. Procedeu de decorare a unui obiect prin aplicarea pe suprafa?a lui a unor buc??i mici de filde?, de metal snit de lemn pre?ios; obiecte decorative lucrate prin acest procedeu.
   marchiz, marchizi, s.m. Titlu nobiliar īn unele ??ri, superior celui de conte ?i inferior celui de duce.
                                                                      marchiz?1, marchize, s.f. So?ie de marchiz. marchiz?2, marchize, s.f. 1. Mic acoperi? de sli.-.l? fixat deasupra intr?rii principale a unei cl?diri. 2. Mic? īnc?pere cu pere?i de sticl?, f?cind corp comun cu intrarea īntr-o cl?dire.
   marchizei s.n. ?es?tur? de bumbac, sub?iro ?i u?oar?, din care se fac rochii, perdele etc.
   marcot?j, marcotaje, s.n. Procedeu de īnmul?ire vegetativ? a unor plante prin marcote.
   marcat?, marcote, s.f. Ramur?, l?star al unei plante care se īngroap? īn p?mīnt, cu vīrful afar?, ?i care, dup? ce a prins r?d?cini, se separ? de planta-mam?, formīnd o nou? plant?.
   m?re1, mari, adj. 1. Care dep??e?te dimensiunile obi?nuite; īntins, vast; īnc?p?tor, spa?ios; (despre fiin?e, despre forme de relief, cl?diri etc.) īnalt; (despre p?r) lung; degetul cel mare = degetul cel gros (de la mīn? sau de la picior); īn mare = dup? un plan vast; īn linii generale. 2. Mult, abundent; numeros. 3. De lung? durat?. 4. (Despre fenomene atmosferice) Violent, n?prasnic. 5. īn grad īnalt; intens, profund. C. Adult, matur, vīrstnic. 7. Vestit, renumit; do rang īnalt, sus-pus; (substantivat) mai marele = ?e'f, c?petenie. 8. Important, de seam?.
 0. Superior, deosebit, ales.
   m?re2, m?ri, s.f. 1. Por?iune din oceanul planetar situat? īn vecin?tatea unui continent, īntre continente sau īn interiorul lor, care comunic?, de obicei, cu oceanul prin strīmtori sau peste praguri submarine. 2. īntindere mare, imensitate.
   m?rie, maree, s.f. Oscila?ie ritmic? do īnaintare spre ??rm (flux) ?i de retragere (reflux) a apelor m?rilor ?i oceanelor, datorit? atrac?iei exercitate de Lun? ?i de Soare.
   maregr?f, maregrafe, s.n. Aparat cu ajutorul c?ruia se determin? ?i se īnregistreaz? varia?ia nivelului apelor m?rii.
   mare?al, mare?ali, s.m. Cel mai īnalt grad militar.
   m?rl?, m?rfuri, s.f. Produs al muncii omene?ti care satisface o necesitate social? ?i este destinat schimbului prin intermediul vīnz?rii-cum-p?r?rii.
   margarfit?, margarete, s.f. Plant? erbacee decorativ? din familia compozitelor, cu inflorescen?a īn form? de rozet?, compus? din flori mici, galbene īn centru, ?i flori mai mari, albe pe margine.
   margarina s.f. Produs alimentar asem?n?tor cu untul, ob?inut dintr-un amestec de gr?simi vegetale ori animale cu zer sau cu lapte smīn-tīnit.
   marghiloman, marghilomane, s.n. Cafea turceasc? fiart? cu rom sau cu coniac.
   margin?l, -?, marginali, -e, adj. Care se afl? la margine; (despre note, comentarii) care este scris pe. marginea unui manuscris sau a unui text tip?rit.
   margine, margini, s.f. 1. Partea extrem? a unei suprafe?e; cap?t, extremitate. 2. Hotar, periferie. 3. Mal, ??rm; 4. Por?iune lateral?, l?sat? nescris?, dintr-o foaie de hirtie sau din-tr-o pagin? a unei c?r?i. 5. Limita superioar? a pere?ilor unei gropi sau ai unui recipient, fi. (Fig.) Limit? pīn? ia care se poate admite sau concepe ceva.
   mariaj, mariaje, s.n. (Livr.) C?s?torie; c?snicie.
MARIJUANA
   marijuana s.f. Stupefiant extras din frunzele unei specii de cīnep?. Pr.: marihuana.
   marin, -?, marini, -e, adj. De mare2, privitor la mare; (despre plante ?i animale) care cre?te sau tr?ie?te īn mare.
   marin?, marinez, vb. I. Tr. A prepara pe?te, carne etc. cu sos f?cut din untdelemn, bulion, l?mīie ?i diverse condimente.
   marinar, marinari, s.m. Membru al echipajului unei nave.
   marinat, -?, marina?i, -te, adj. (Despre pe?te, carne) Preg?tit cu sos de bulion, untdelemn, l?mīie ?i diverse condimente; (substantivat, f.) mīncare de pe?te, de carne etc., preg?tit? cu astfel de sos.
   marin? s.f. Totalitatea navelor ?i a unit??ilor navale ale unei ??ri, īmpreun? cu personalul care le deserve?te.
   marin?rCsc, -c?sc?, marin?re?tiK adj. De marinar, caracteristic marinarilor.
   marionet?, marionete, s.f. 1. P?pu?? care, manevrat? de o persoan?, interpreteaz? diferite roluri īn teatrul de p?pu?i. 2. (Fig.) Om f?r? personalitate, care execut? servil ceea ce i se cere.
   maritim, -?, maritimi, -e, adj. 1. Care se afl? pe ??rmul m?rii sau aproape de mare. 2. Care se refer? la naviga?ia pe mare.
   marketing s.n. Ansamblul activit??ilor, metodelor ?i tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor ?i satisfacerii acestei cereri cu produse ?i servicii.
   marmelad? s.f. Produs alimentar īn form? de past?, preparat din fructe terciuite sau trecute prin sit? ?i fierte cu zah?r.
   marmit?, marmite, s.f. Vas mare de metal cu dou? toarte ?i cu capac, īn care se transport? mīncare cald?.
   marmor?, marmorez, vb. I. Tr. A da aspect de marmur? (hīrtiei, lemnului etc.). m?rmor? s.f. v. marmur?, marmore?n, -?, marmoreeni, -e, adj. Ca de marmur?, asem?n?tor cu marmura.
   marmot?, marmote, s.f. Mamifer roz?tor cu corpul greoi, de circa 50 cm lungime, cu blan? cenu?ie.
   marmur? s.f. Roc? metamorfic? cristalizat?, alc?tuit? din calcit ori dolomit, alb? sau colorat?, īntrebuin?at? īn sculptur? ?i ca material de construc?ie. Var.: m?rmor? s.f.
   marn?, marne, s.f. Roc? sedimentar? constituit? din particule fine de argil? ?i calcar, īntrebuin?at? la fabricarea cimentului.
   maro adj. invar. De culoarea castanei coapte; cafeniu, castaniu.
   marochin s.n. Piele fin? de capr?, t?b?cit? cu extracte vegetale, din care se confec?ioneaz? po?ete, m?nu?i etc.
   marochin?rie, marochin?rii, s.f. Atelier sau magazin unde se lucreaz? sau se vīnd articole din marochin (ori din alt fel de piele)..·
   mardt?, marote, s.f. Preocupare excesiv? pentru un anumit lucru; idee fixa; (p. ext.) obiect la unei astfel de preocup?ri.
                                                                                                                         338
-  marsuin, marsuini, s.m. Mamifer marin asem?n?tor cu delfinul.
   marsupi?l, marsupiale, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin .prezen?a mar-supiului; (?i la sg.) animal care face parte din acest ordin (ex. cangurul).
   marsupiu, marsupii, s.n. Pung? abdominal? la femelele din ordinul marsupialelor, īn care acestea ī?i ?in puii dup? na?tere.
   maT?, (1, 2, 3) mar?uri, s.n!, (-!, 5) interj. 1. S.n. Deplasare a unei unit??i militare; mar? for?at = mar? executat cu o vitez? m?rit? fa?? de cea normal?. 2. S.n. Prob? atletic? constīnd īn deplasarea pas cu pas a sportivului, men-?inīnd un contact permanent cu solul. 3. S.n. Compozi?ie muzical?' cu ritm vioi, caden?at; compozi?ie'literar? īn versuri, de?tinal? a fi cīntat? pe o astfel de arie. 4. Interj. Cuvīnt cu care se ordon? pornirea unei unit??i mi ilare 5. Interj. Cuvīnt cu care se alung? un cīine; termen cu care se alung? īn mod brutal un om.
   mar?nit, mar?rute, s.n. Mers al unui tren de marf? pe distan?? lung?, f?r? a l?sa sau a lua vagoane pe parcurs.
   martie s.m. A treia lun? a anului, marting?l?, martingale, s.f. Curea īn form? de furc? la hamuri, care nu permite calului s? se ridice pe picioarele de dinapoi.
   martir, -?, martiri, -e, s.m. ?i f. 1. Persoan? care īndur? chinuri sau sufer? moartea pentru ideile sau convingerile sale. 2. Mucenic.
   martiriu, martirii, s.n. Suferin??, tortur?, moarte de martir.
   martiriz?, martirizez, vb. I. Tr. A supune pe cineva la un martiriu.
   rn?rtor, -?, martori, -e, s.m. ?i f. 1. Persoan? care a asistat la o īntīmplare, la o discu?ie etc. ?i care poate da informa?ii cu privire la aceasta.
2. Persoan? chemat? īn fa?a unui organ judiciar pentru a da l?muriri īn leg?tur? cu fapte care intereseaz? solu?ionarea unei cauze ?i pe care ea le cunoa?te. 3. Persoan?_ chemat? s? asiste la īncheierea unui act, a unei īnvoieli. 4. Band? sau fir lipit pe un element de construc?ie pentru observarea evolu?iei fisurilor acestuia.
   mar? s.m. invar. A face pe cineva mar? = a cī?tiga la jocul de table īn condi?ii īn care se puncteaz? dublu; (fig.) a īnvinge īn mod categoric īntr-o discu?ie.
   mar?i s.f. A doua zi a s?pt?mīnii; (adverbial, īn form? mar?ea) īn fiecare mar?i.
   mar?ial, -?, mar?iali, -e, adj. 1. Milit?resc, r?zboinic; curte mar?ial? = denumire sub care func?ioneaz?, īn unele state, tribunalul militar īn timp de r?zboi. 2. (Livr.) Solemn, grav, impun?tor.
   mar?i?n, -?, mar?ieni, -e, adj., s.m. 1. Adj. Referitor la planeta Marte. 2. S.m. Locuitor imaginar al planetei Marte.
                                                                       manil?. manile, s.f. (Bot.) L?ptuc?, marxism s.n. Concep?ie revolu?ionar? unitar? despre lume, societate, om ?i gindire a clasei muncitoare ?i a partidului s?u, fondat? īn sec. XIX de Karl Marx ?i Friedrich Engels, ?i a c?rei
MA?INA
baz? filozofic? este materialismul dialectic ?i istoric.
   marxist, -?, marxi?ti, -sie, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la marxism. 2. S.m. ?i f. Adept al marxismului.
   mas?1, masez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) aduna īn num?r mare, īn grup compact; a (se) īngr?m?di.
   mas?2, mase:, vb. I. Tr. A face masaj, masacr?, masacrez, vb. I. Tr. A ucide cu s?lb?ticie, īn mas?; a m?cel?ri, masacru, masacre, s.n. M?cel, mas?j, masaje, s.n. Ac?iunea de a masa2; procedeu terapeutic care const? īn fric?ionarea diferitelor p?r?i ale corpului, īn scopul activ?rii circula?iei sīngelui, a īnvior?rii organismului etc.
   mas?1, mase, s.f. 1. Mul?ime · compact? de oameni; grup mare de oameni cu anumite caractere, comune; cantitate mare de ceva; īn mas? = īn num?r mare. 2. M?rime fizic? ce caracterizeaz? cantitatea de materie din care este alc?tuit un corp; materia din care este format un corp. 3. Mase plastice = materiale plastice.
   m?s?V mese, s.f. 1. Mobil? format? dintr-o plac? dreptunghiular?, p?trat?, rotund? etc., sprijinit? pe unul sau pe mai multe picioare ?i avīnd diverse īntrebuin??ri; (īn special) mobil? pe care se serve?te mīncarea. 2. Prīnz; cin?; osp??, banchet; ceea ce se m?nīnc? (mai ales la prīnz ?i seara). 3. Nume dat unor obiecte asem?n?toare cu masa (1), avīnd diverse utiliz?ri.
   masc?, maschez, vb. I. 1. Refl. A-?i acoperi fa?a cu o masc?. 2. Tr. A ascunde privirilor, a sustrage vederii. 3. Tr. (Fig.) A ascunde ceva sub aparen?e īn?el?toare, a disimula.               j
   mascar?d?, mascarade, s.f. Ac?iune sau atitudine fals?, ipocrit?; fars?, pref?c?torie, īnscenare.
   masc?t, -?, masca?i, -te, adj. Care poart? masc?, acoperit cu o masc?; bal mascat — bal la care participan?ii poart? m??ti.
   m?sc?, m??ti, s.f. 1. Bucat? de carton (īnf?-?i?īnd o figur? de om sau de animal) ori de stof?, de m?tase etc., cu care o persoan? ī?i acoper? fa?a pentru a nu fi recunoscut?, l?sīnd numai ochii descoperi?i. 2. Persoan? mascat?.
3.  Chip pref?cut, atitudine simulat?. 4. Masc? mortuar? = mulaj īn ghips al fe?ei unei persoane decedate. 5. Dispozitiv de protec?ie care acoper?, par?ial sau total, corpul unei persoane; dispozitiv care se a?az? etan? pe cap ?i pe fa?? pentru a evita contactul direct cu un mediu contaminat. f>. Lucrare menit? s? sustrag? vederii inamicului un obiectiv militar.
   mascot?, mascote, s.f. Fiin?? sau lucru considerat ca purt?tor de noroc; amulet?, talis-man.
   maseiil, masculi, s.m., adj. (Individ) de sex b?rb?tesc.
   masculin, -?, masculini, -e, adj. De sex b?rb?tesc; care este propriu indivizilor de sex b?r-
b?tesc; gen masculin (?i substantivat, nj = gen gramatical care cuprinde numele de fiin?e de sex b?rb?tesc, precum ?i unele nume de lucruri.
   miiser, mascre, s.n. Dispozitiv pentru generarea ?i amplificarea radia?iilor electromagnetice' cu lungimea de und? de ordinul milimetrilor ?i centimetrilor, folosit īn radioloca?ie, īn radio-astronomie etc., bazat pe acela?i principiu de func?ionare ca ?i laserul.
   masctcr, maseteri, s.m. Mu?chi al fe?ei care serve?te la ridicarea mandibulei, avīnd rol important īn mastica?ie.
   masez?, maseze, s.f. Femeie specializat? īn practicarea masajului.
   masiv, -?, (1—3) masivi, -e, adj., (4, 5) masive, s.n. 1. Adj. Care se prezint? ca o mas? unitar? ?i compact?. 2. Adj. Mare, impun?tor; solid. 3* Adj. Care este (sau se produce) īn cantit??i mari, pe scar? īntins?. 4. S.n. Masiv muntos = īn?l?ime muntoas? cu caractere morfologice proprii, alc?tuind o unitate distinct? fa?? de formele de relief īnconjur?toare. 5. S.n. Mas? compact? de material solid.
   masivit?te s.f. īnsu?irea de a fi masiv, m?slu, masluri, s.n. Slujb? religioas? care se oficiaz? pentru muribunzi ?i c?rora li se face ungerea cu mir.
   masonerie s.f. Francmasonerie. . mastfr, masori, s.m. Specialist īn practicarea masajului.
   mass midia subst. Nume dat mijloacelor tehnice (radioul, televiziunea, cinematograful etc.)· care servesc la comunicarea īn mas? a inferma-?iilor.
   mastic, masticuri, s.n. 1. Amestec de substan?e minerale ?i vegetale care se folose?te la lipit, la chituif etc. 2. Suc r??inos cu miros aromatic, servind la fabricarea masticii, a unor lacuri etc.
   masticatdr, mastic?tori, adj. Care se refer? la mastica?ie, care serve?te la mastica?ie; mu?chi masticator — mu?chi care intervine īn procesul de mastica?ie, punīnd īn mi?care falca inferioar? (ex. maseterul).
   mastica?ie, mastica?ii, s.f. Mestecarea alimentelor īn gur?.
   mastic?, mastici, s.f. B?utur? alcoolic? aromat? cu mastic (2).
   mastodont, mastodon?i, s.m. Mamifer uria?, din erele ter?iar? ?i cuaternar?, asem?n?tor cu elefantul.
   mastoid?, mastoide, s.f. Proeminen?? a osului temporal, situat? īnapoia urechii.
   mastohlit?, mastoidite, s.f. Inflama?ie a mastoi-dei, frecvent? īn otita acut?.
                                                                        masturb??ie, masturba?ii, s.f. Onanie. ma?inal, -?, ma?inali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se face mecanic, automat, incon?tient, ma?m??ie, ma?ina?ii, s.f. Intrig?, uncltire. ma?in?, ma?ini, s.f. 1. Sistem tehnic format din organe solide cu mi?c?ri determinate, care serve?te la transformarea unei forme de energie īn alt? fbrm? de energie sau īntr-un lucru mecanic; ma?in?-uncalt? = ma?in? echipat? cu scule
M IslN'ArīlI'
 7 .· 111 r ;i .-i' f 11 ī - ? i.'. pentru I .'t i < ? r· · .'-;m pentru de. ioim.ire plastic?. L\ Automobil. Sob? de 1 ? i< ! ?i i·'.
                                                                                mii; i 11 fi r i r. niny'r.'irii, s.f. Tn! n 1 i 1 .iIm pie.-e]or
 <  1 l :111 (Ini' sr ni·-i .'itiiMiiul unei ma?ini. mii?inĪMti ??.n. I'! iIizni <1 pe scar? lai ;:? a ma?inile. III 1111,. es.'lc lll· |irolll]l ?ie.
                                                                              iM-r inM. -?, ma-ini--ti, -:te, s.m, ?i f. Lucr?tor re: · eondure sau 511jirn\-·-;;11? ? .'i7.'i n ma?in?, niiolcr?, iun-irrrt s.f. Mam? vilr.^?, īnni1 s.m. Situa?ie in cadrul unei partide do -.'li. in care iv;;e|e uucia dintre p?r?i nu mai |"Mle ii ap?ra!, doi fi niinindii-se astfel sfir?itul
 j>a11 idei.
                                                                                 iiiii 1-?, ma?i, -te, adj. F?r? luciu, f?r? slr?lu-
 <  ir.·; ((1 >? sp11* sticl?) care nu este transparent?.
    mat? prun. pers. (Fam.) Dumneata. Var.: matale prnn. pers.
                                                                                 in ila'liir. iiintii'lnri, ".in. Nume dai Ioreadorului
 <  ?i aia ii revine '.an ina f? dea laurului lovitura moi lal?.
    mat iliāl?, matahale, s.f. 1. Fiin?? sau lucru do j>i·.por?ii foarte mari. Fiin?? fantastic?, enorm?, cu īnf??i?are īngrozitoare, mntiile jirnn. pers. v. inatn. m?tciv, tih'ii'-i, s.f. 1. Albia minor? a unei npo cu:,Minare. 2. (Fir;.) Oricine, īnceput, izvor. :t. Mliin? femel? care depune ou?. īMafeliit, mat>-lo? i, .s.m. .Marinar, mnlvnnitit', -fi, matematici, -r, adj. Caro se rc-fi r? la matematic?; (adverbial) precis, exact.
    ’īintoinātii'?. matematici, s.f. ?tiin?? care studia/.,'!, cu ajutorul ra?ionamentului deductiv, propriet??ile entit??ilor de natur? abstract? (e\\ numere, puncte, mul?imi) prccum ?i rela-?iiie dintre acestea.
    miitcinnliri?n. -?, matematicieni, -r, s.m. ?i f. Specialist in matematic?.
                                                                              nnUeri?l, -?. fi—.) materiali, -r, adj., ("—7) -rial··, s.n. 1. Adj. Care apar?ine materiei, ie dit??ii oliieclive, existind independent de
 <  ' i;-iini?? ?i in afara ei. ·*. Arlj. Care const? in li imuri ce pol servi la desf??urarea unei activii.i?i, la asigurarea traiului ele.; baz? materi-<?'- Iol alitalea mijloacelor, bunurilor ele. care S' iv'M· la desf??urarea unei activit??i. ·'!. S.n. .M.ii.eie prim? sau semifabricat din care (sau iu aju’orul e,linia) se ob?in diferite produse.
 I. S.n. Material·· plrstir·' -- materiale f 1 ) de >in-t"'i. ale.'ituite dintr-un produs macroinolecu-l.ii ' 1 ' ie1 s" ad.iii™? plastifian?i, coloran?i ele., av',.;d mulIipK· īntrebuin??ri, ca īnlocuitori ai ni 1 I'I lemaul'ii, pe Iii ele. o. S.n. Produs
\           ii; 'it’ir/i, st· if'i. (!. S.n. Toīrilii.'if.-     • t             
'1 ! ? ? ?' >]>?? ifi' <:· un ui donirniu de ncliv              il ;·!'·. 7.    
   S.:'.      ī niTni.i? ii M ‘īa(e folnfito ponir              ;i })0-         
    J.r- ' i.’U'. i īu<T."tri lii-Tar-·', ?liin?iii( <· r·!     f.              
     r'l                .-'.n . f >riontnre furi'I iīiV         nliil'j īn      
  f!1- : ’ii", r;tr·,-. in u; >riī i·:* m i<i'_,:ili.-riinl, <: ?'>n = i'i.:ra  
n:               rii. n.i'Mn. '- xi-!·.·!'i‘a r~l ī:i>-[r,r     prirnor-        
  -ii,!.   «i· ! '? r:nin»,t, jir «?'.•H'f! iiu''i. sr-iii      Ml. ~<n-        
                  i « i f 1 ; - - <ī-rivri!: /???’              '? rt ?:!t -f/i 
                 - t . ·??:.* Īi; <] ?                          īj ī!I īi * !l- 
   !’· !          c.i:·.· r;;                                   r. n cori-      
se<· ve n I ni a I eri.i I i -1 ? a problemei fundamentali' a filo/ofiri cu interpretarea consecvent? :\ di;\-leelicii; materialism ishirie - - coneep?ie filor.o-fic? materialist-dialcclic? despre societate, despre lci;ile l:··m-r.111’ ?i for?ele motrice ale dezvolt?rii sociale.
   materialist, -?, materiali?ti, -rte, s.m. ?i f., adj. I. S.m. ?i f. Adept al materialismului. 'J. Adj. Care apar?ine materialismului, care ie refer? la materialism. !!. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) preocupat? in mod exagerai do ri?tij;, de foloase materiale.
   inateriiilitiīte s.f. Caraclerul a ceea ce este material; natur? material?.
   tu al eri ii lini, materializez, vb. I. Tr. ?i refl. A face s? devin? (sau a deveni) material; a (se) concret i/.a, a (se) transpune in via??.
   materie, materii( s.f. I. liealilalea obiectiv?, existent? independent de con?tiin?? ?i reflec-lal? de aceasta; substan?a unic? ?i universal? a lumii. 2. Substan?? din care sīnI f?cute obiectele; materie cenu?ieparte a sistemului nervos central silual? la suprafa?a creierului ?i iu interiorul m?duvei; (p. exl.) minte, inleli|;en-??; materie prim? -- produs natural sau material .semifabricat, destinai prelucr?rii sau transform?rii in. alte produse, tf. Problem?, eliestiune; domeniu de cercetare. I. Con?inui, cuprins; fond, esen??, o. Obiecl de studiu (in inv???mml).
   mnlern, -fi., materni, -r, adj. Caro se refer? la mam?, propriu mamei; care provine ilo la mam?; limb? matern? --- limba pe care o īnva?? cineva din prima copil?rie, de la p?rin?i.
   maternitate, (2) maternit??i, s.f. 1. Calitatea de mam?; instinct, matern. Spital īn care sini īiipjivijiI<? femeile in timpul na?terii.
   matinal, -?, matinali, -e, adj. Care se refer? la diminea??, care se petrece diminea?a; (despro oameni) care se scoal? de diminea??.
   mntini'n, matinee, s.n. Spectacol care are loc diminea?a sau in primele ore ale dup?-amiezii.
   mafis?re, matis?ri, s.f. Opera?ia de finisare a ?es,liniilor de m?tase artificial? prin care li i;o mic?oreaz? luciul.
   ni'itisirp, mntisiri, s.f. īmpreunare, f?r? nod, a capelelor a dou? fringhii sau a dou? cabluri, īmpletind ?uvi?ele care le compun.
   mut la s?, maila~ez, vb. I. Tr. A c?ptu?i un material 1‘ Xlil cu altul mai ”ros, cu ajutorul unor cus?turi care scot in relief un mode).
   rna'ostiīf. M7to-.tiitf', s.n. Varietate rle calefii oui·· de coloare verde, utilizat? ca piatr? semi-pre?inas?.
   inatrapazlic, mntrapnzlieuri, s.n. (Fam.) ?arlatani ·, escrocherie.
   in itri'irli it s.n. JJfnijiniio a perioadei din comuna primitiv? in care apartenen?a la eint? se slaliil -a pe linia descenden?ei materne.
   in itrie ·. i/oifr-r -, s.f. ]. (Fii.) Tabel ifpi.-zen-t?-id valoas.-a 'ie .' dev?r ale unui eriun? pe ba/.a v;.!’.'ii 'I·· adev?r a e'einenle?or sa!<; eriiiiponen-te. (Ana'..; Uter; ?ii’,'.; oricine, obirr.ic·.
 339
M?CIUCA
   matricid, -?, matricizi, -de, subst. 1. S.ra. ?i f. Persoan? caro ī?i ucide mama. 2. S.n. Crima celui care ī?i ucide mama.'
   matricol, -?, matricoli, -e, s.f., adj. 1. · S.f. Registru īn care se īnscriu numele persoanelor a c?ror eviden?? este necesar? īntr-o institu?ie; (īn special) registru folosit īn ?coli, īn care se īnscriu numele, datele personale ?i situa?ia ?colar? a elevilor. 2. Adj. De matricol?: num?r matricol.
   mntrimoni?l, -?, matrimoniali, -e, adj. De c?s?torie, privitor la c?s?torie.
   matri?āre s.f. Opera?ie de prelucrare prin deformare plastic? a unui material, cu ajutorul unei matri?e.            »
   matri??, matri?e, s.f. 1. Unealt? folosit? la fasonarea unui material prin deformare plastic? sub presiune. 2. Form? īn care se toarn? literele folosite la tip?rit.
   matri?er, matri?eri, s.m. Muncitor specializat īn lucr?rile de matri?are.
   matroan?, matroane, s.f. So?ie a unui cet??ean roman; (ast?zi, mai ales ironic) nume dat unei femei c?s?torite, īn vīrst?.
   matrdz, matrozi, s.m. (Ie?it din uz) Soldat din marina militar?.
   matur, -?, maturi, -e, adj. Care a ajuns la deplina dezvoltare (fizic? ?i intelectual?); care dovede?te maturitate de g’īndire, judecat? profund?, seriozitate.
   matur??ie s.f. 1. (Biol.) Proces prin care un produs al unui organism viu ajunge la maturitate. 2. Totalitatea transform?rilor chimice, fizice sau de alt? natur? pe care le sufer? unele substan?e pīn? ajung la propriet??ile optime.
   maturitate s.f. 1. Stare de deplin? dezvoltare (fizic? ?i intelectual?); perioad? din via?a omului īntre tinere?e ?i b?trīne?e; stare de dezvoltare deplin? a unui organ' sau a unui organism. 2. (Fig.) Seriozitate, profunzime (pe care o dau vīrsta, experien?a).
   maturiza, maturizez, vb. I. Refl. A deveni matur; (fig.) a c?p?ta seriozitatea ?i profunzimea omului matur.
   matusalemic?,'matusalemice, adj. (Livr.; des-.pre vīrst?) Foarte īnaintat?, ma?, ma?e, s.n. (Pop.) Intestin, maur, -?, mauri, -e, s.m., adj. 1. S.m. (La pl.) Nume dat īn antichitate popula?iei b??tina?e din nord-vestul Africii; nume dat īn evul mediu cuceritorilor arabi din nord-vestul Africii ?i din Spania. 2. Adj. Care apar?ine maurilor, privitor la mauri.
   mausoliu, mausolee, s.n. Monument funerar de propor?ii mari, ridicat īn memoria unor eroi, a unei personalit??i etc.
   maxilar, maxilare, s.n. Fiecare dintre cele dou? oase ale fe?ei, īn care sīnt īnfip?i din?ii; falc?.
   maxil?, maxile, s.f. Fiecare dintre apendicele chitinoase de la gura artropodelor, a unor viermi ?i a unor' molu?te.
   m?xim1 s.n. Maximum. maxim2, -?, maximi, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care are cea mai maTe dimensiune, durat?, intensi-
 tate etc. 2. S.f. Cea mai mare valoare pe care o poate avea intr-un anumit interval o func?ie sau o cantitate variabil?.
   maximal, -?, maximali, -e, adj., s.n. 1. Adj. Maxim2 (1); pre? maximal = pre?ul cel mai ridicat la care este admis? vīnzarea unei m?rfi, la un moment dat. 2. S.n. Tabel care cuprinde pre?urile curente fixate de stat pentru m?rfurile micilor produc?tori.
   maxim?, maxime, s.f. Enun? concis, exprimīnd un principiu etic, o norm? de conduit? etc.; aforism, sentin??. ' maximum s.n. Punct, limit? sau faz? superioar? peste care nu se poate trece; cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; (adverbial) cel mult.
   mazagrdn, mazagranuri, s.n. B?utur? r?coritoare preparat? 'din cafea neagr?, foarte concentrat?, īn care se introduc buc??ele de ghea??.
   maz?re s.f. Plant? alimentar? ?i furajer? din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii ?i cu semin?e sferice īnchise īn p?st?i; p?s-t?ile (sau semin?ele) acestei plante.
   mazil, mazili, s.m. (īn trecut) 1. Domn sau īnalt demnitar scos din func?ie. 2. Descendent al unei familii boiere?ti de rangul al doilea. 3. R?ze? īns?rcinat cu strīngerea birurilor.
   mazili, mazilesc, vb. IV. Tr. A scoate din domnie, a detrona; a īndep?rta (un boier) din slujb?.
   mazurc?, mazurci, s.f. Vechi dans polonez, devenit dans de salon; melodia dup? care se execut? acest dans.
   m?car adv. 1. Cel pu?in, barem. 2. M?car c?... = cu toate c?..., de?i.
   m?c?i, pers. 3 m&c?ie, vb. IV. Intr. (Despre ra?e) A scoate strig?tul caracteristic specici.
   m?c?it, m?c?ituri, s.n. Faptul de a m?c?i; strig?tul specific al ra?ei.
   m?culcāmlru, m?c?lendri, s.m. Mic? pas?re migratoare, cu pene cenu?ii pe spate, ro?ii-galbene pe gīt ?i pe piept.
   m?cc???, m?ce?e, s.f. Fructul, de culoare ro?ie, cu gust acri?or, al m?ce?ului.
   m?cel, m?celuri, s.n. Omor īn mas?, masacru al unei mul?imi f?r? ap?rare; (fig.) r?zboi.
   m?celar, m?celari, s.m. Persoan? care se ocup? cu t?ierea vitelor pentru consum sau cu vīnzarea c?rnii.
   m?cel?ri, m?cel?resc, vb. IV. Tr. A ucide cu s?lb?ticie īn mas?, a masacra.
   m?cel?rie, m?cel?rii, s.f. Pr?v?lie īn care se vinde carne.
   m?cd?, m?ce?i, s.m. Nume dat unor specii de arbu?ti spino?i din familia rozaceelor, cu flori ro?ii, roz sau albe ?i cu fructe mici, ro?ii, bogate īn vitamina C.
   m?cina, m?cin, vb. I. 1. Tr. A preface boabele de cereale īn f?in?. 2. Tr. ?i refl. A (se) f?rīmi?a, a (se) zdrobi; (fig.) a (se) distruge pe īncetul.
   m?cini?, m?cini?uri, s.n. 1. Ac?iunea de a m?cina. 2. Cereale duse la moar? pentru a fi m?cinate; produsul ob?inut, prin m?cinarea cerealelor.
   m?ciuc?, m?ciuci, s.f. 1. Cap?tul īngro?at ?i rotunjit al unui ciomag sau al altor obiccte.
22*
3IACIULIE
 340
 2. Bīt? mare, īngro?at? (?i fcrecat?) la unul dintre capete (folosit? īn trecut ca arm? de lupt?).
   m?ciulic, m?ciulii, s.f. 1. Cap?tul īngro?at ?i rotunjit al unui baston, al unul b?? de chibrit •etc. 2. (Bot.; pop.) Capsul?.
   inucri? s.m. Plant? legumicol? ale c?rei frunze, cu gust acri?or, sīnt folosite īn alimenta?ie.
   m?dular, m?dulare, s.n. (Pop.) Fiecare dintre membrele unei fiin?e; (p. ext.) parte a corpului sau .organ al unei fiin?e.
   m:i(luy? s.f. 1. Substan?? moale, de culoare g?lbuie sau ro?ie, situat? īn cavit??ile oaselor; m?duva spin?rii = parte a sistemului nervos central aflat? īn interiorul coloanci vertebrale. 2. ?esutul vegetal (moale) din centrul tulpinilor ?i r?d?cinilor unor plante.
   m?gar, m?gari, s.m. 1. Anim'al domestic din familia calului, mai mic decīt acesta, cu urechi mari, cu coam? bogat?, īntrebuin?at ca animal do povar? ?i de trac?iune. 2. Epitet dat unui om prost, īnc?p??īnat sau obraznic.
 •  m?g?oiiic, m?g?oi, s.f. (Pop.) 1. Sperietoare de p?s?ri care se pune īn sem?n?turi. 2. Matahal?, namil?.
   m?g?resc, -c?sc?, m?g?re?ti, adj. De m?gar, privitor la m?gar; tuse m?g?reasc? = tuse convulsiv?.
   m?g?rie, m?g?rii, s.f. Fapt? sau vorb? prosteasc?, impertinent?, m?g?ri??, m?g?ri?e, s.f. Femela m?garului, muglicr?n s.m. v. maghiran, m?guli, m?gulesc, vb. IV. Tr. A satisface mīn-?dria, vanitatea, orgoliul cuiva prin vorbe de laud?.
   m?gulitor, -oiire, m?gulitori, -oare, adj. Care m?gule?te.
   m?gur?, m?guri, s.f. Deal mare, izolat, de obicei īmp?durit.
   m?i interj. (Pop. ?i fam.) 1. Cuvīnt de adresare c?tre una sau mai multe persoane de sex masculin. 2. Exclama?ie care exprim? admira?ie, mirare, nedumerire etc.
   m?icu??, m?icu?e, s.f. 1. Diminutiv al lui maic?·, mam?. 2. Termen de adresare c?tre o femeie mai īn vīrst?. 3. C?lug?ri??.
   m?iestrie s.f. Pricepere deosebit?, iscusin??, talent.
   m?iestru, -iiistr?, m?iestri, -stre, adj. 1. Iscusit, priceput^ abil. 2. Lucrat sau executat cu m?iestrie. 3. (īn basme) īnzestrat cu īnsu?iri supranaturale; n?zdr?van.
   m?l?i, (2) m?laie, s.n. 1. F?in? de porumb.
 2. Turt? f?cut? din f?in? de porumb, dospit? ?i coapt? īn cuptor.
   m?l?ie?, -i???, m?l?ie?i, -e, adj. (Despre fructe) Moale, f?inos, prea copt.
   m?lin, m?lini, s.m. Arbore din familia roza-•ceelor, īnalt pīn? la 15 m, cu flori mici, albe, puternic mirositoare..
   m?turat, -u, m?tura?i, -te, adj. (Despre cereale) Atacat de m?lur?.
   m?liir?, muluri, s.f. Boal? a griului, orzului ?i ii ailor graminee, cauzat? de o ciuperc? parazit? ?care produce īn boabe o pulbere de culoare brun?.
   m?m?lig?, m?m?ligi, s.f. 1. Aliment preparat din f?in? de porumb, fiart? īn ap?. 2. (Fig.) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de/ energie, m?m?rii??, m?m?ru?e, s.f. (Reg.) Buburuz?, m?n?stire, m?n?stiri, s.f. A?oz?mīnt religios īn care tr?iesc, dup? anumite reguli ascetice, c?lug?ri sau c?lug?ri?e; ansamblu de cl?diri care alc?tuiesc un astfel do a?oz?mīnt.
   m?n?stiresc, -c?sc?, m?n?stire?ti, adj. Caro apar?ine m?n?stirii, privitor la m?n?stire.
   m?nos, -oiisii, m?no?i, -oase, adj. 1. Roditor,· fertil. 2. (Fig.) Care aduce venituri mari; rentabil.
   m?minclii, m?nunchiuri, s.n. 1. Cantitate de fire de grīu, de iarb? etc. care poate fi cuprins? cu mina; buchet (de flori). 2. Leg?tur? de mai mulle obiecte de acela?i fol.
   m?nu??, m?nu?i, s.f. Obiect confec?ionat din līn?, piele, cauciuc etc., care acoper? mīna, ferind-o de frig, de murd?rie etc.
   m?r1, meri, s.m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe-trandafirii ?i fructe comestibile.
   m?r2, mere, s.n. 1. Fructul m?rului1, de form? īn general rotund? ?i'de culori diferite; m?rul discordiei = motiv de neīn?elegere, do du?m?nie. 2. M?rul-lui-Adam = proeminen?? īn partea anterioar? a gītului, Ia b?rba?i.
   m?rar s.m. Plant? erbacee aromatic? din familia umb.eliferelor, cu tulpina īnalt?, cu flori galbene, īntrebuin?at? drept condiment.
   m?r?cin?r, m?r?cinari, s.m. Nume dat mai puitor specii de p?s?ri c?l?toare mici, cu penajul castaniu-īnchis ?i gītul negru sau ro?u.
   m?r?cine, m?r?cini, s.m. Nume generic dat speciilor de plante a c?ror tulpin? este acoperit? cu spini.
   m?r?cini?, mur?cini?uri, s.n. Loc acoperit cu m?r?cini.
   m?r?cinds, -oiis?, m?r?cino?i, -oase, adj. Plin do m?r?cini.
   m?r?r?? s.m. Plant? erbacee acvatic? din familia umbeliferelor, asem?n?toare cu m?rarul.
   m?re interj. (Pop.) Cuvīnt caro exprim? mirare, uimire, admira?ie etc.
   m?re?, -ou??, m?re?i, -e, adj. Care treze?te admira?ie prin calit??ile sale excep?ionale; grandios, falnic, impun?tor.
   m?re?ie s.f. Faptul de a fi m?re?; ansamblu de calit??i care trezesc admira?ie; grandoare, m?rfar, m?rfare, s.n. Tren de marf?, m?rg?rit, m?rg?rite, s.n. (Pop.) M?rg?ritar, m?rg?ritar, m?rg?ritare, 1 s.n. Perl?, m?rgea, m?rgele, s.f. 1. Boab? mic? de piatr?, de sticl? etc., de culori diferite, folosit? ca podoab? (īn ?iraguri, cusut? pe īmbr?c?minte etc.).
 2. (La pl.) Proeminen?e ale pielii pe capul ?i pe gītul curcanului. 3. (īn forma m?rgic?) Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici dispuse īn vīrful unor spicule?e. Var.: m?rgic? s.f.
   m?rgean s.n. 1. (Zool.) Coral1. 2. ?irag de m?rgele f?cut din m?rgean (1). . m?rgic? s.f. v. m?rgea.
3U
masuka
   • m?rgina?, -?, m?rgina?i, -c, adj., s.m. ?i f.
 1.  Adj. Ca’re se afl? la margine, la periferic. 2. Adj., s.m. ?i f; (Persoan?) care locuie?te la marginea unei a?ez?ri omene?ti, a unui ?inut etc.
   m?rgini, m?rginesc, vb. IV. 1. Refl. Ā se īnvecina cu... 2. Tr. A forma marginile, limitele (unei suprafe?e, unui lucru). 3. Refl. (fig.) A se limita, a se rezuma.
   m?rginire, m?rginiri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) m?rgini. 2. (Fig.) Limitare a puterii de īn?eler gere; īngustime a min?ii.
   m?rginit, -?, m?rgini?i, -te, adj. 1. Restrīns, limitat. 2. (Fig.) Lipsit de inteligen??.
 . m?ri, m?resc, vb. IV. 1. Refl. ?i tr. A deveni (sau a face s? devin?) mai mare; a spori (sau a face s? sporeasc?). 2. Refl. ?i tr. A (se) intensifica. 3. Refl. Acre?te īn vīrst?. 4. Tr. (īnoptic?,īn fotografie) A reproduce la o scar? mai mare.
   m?rie, m?rii, s.f. (īnv.; urmat de un adj. pos. sau de un pron. pos.) Termen de reveren?? la adresa unui monarh,· a unui boier etc.
   m?rime, m?rimi, s.f. X. Proprietate a corpurilor sau a fenomenelor īn baza c?reia acestea pot fi comparate; dimensiune; īntindere, volum; cantitate; propor?ie, valoare. 2. Durat?. 3. Importan??; gravitate. 4. (Adesea ironic) Persoan? care ocup? o func?ie īnalt?.
   m?rinimie s.f. Bun?voin??; bun?tate, generozitate.
   m?rinimos, -oās?, m?rinimo?i, -oase, adj. Care este plin de m?rinimie.
   m?rire, m?riri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) m?ri·, cre?tere, sporire, dezvoltare. 2. (Fig.) Glorie, str?lucire.           .        '
   m?rit, -?, m?ri?i, -te, adj. 1. Devenit mai mare; crescut. 2. (Fig.) Sl?vit, pream?rit.
   m?rit?, m?rit, vb. I. Refl. (Despre femei) A se c?s?tori; (tr.) a da īn c?s?torie.
   m?ritat s.n. Faptul de a (se) m?rita; de m?ritat — (despre fete) de vīrsta potrivit? pentru c?s?torie.
   m?ritat?, m?ritate, adj. C?s?torit?, m?riti?, m?riti?uri, s.n. C?s?torie a unei persoane de’ sex feminin; m?ritat.
   m?r??lui, ni?r??luiesc, vb. IV. Intr. A face un mar? (1).
   m?rturie, m?rturii, s.f. 1. Declara?ie f?cut? ?de o persoan? pentru a adeveri un lucru; (jur.) depozi?ie a unui martor. 2. Dovad?, prob?, atestare. · .
   m?rturisi, m?rturisesc, vb. IV. 1. Tr. A face o m?rturisire (1). 2. Tr. A dovedi, a proba. 8. Tr. A ar?ta, a da pe fa??; a spune deschis; a recunoa?te ceva ca adev?rat, a dest?inui. 4. Tr. ?i refl. (Bis.) A (se) spovedi.
   m?rturisire, m?rturisiri, s.f. 1. Faptul de a (se) m?rturisi-, depozi?ie; declara?ie f?cut? de o persoan? īn fa?a unui organ de jurisdic?ie sau de urm?rire penal? despre faptele pe care le-a s?vīr?it. 2. (Bis.) Spovedanie.
   m?r?i?or, (2) m?r?i?ori, s.m., (3) m?r?i?oare, s.n. 1. S.m. Numele popular al lunii martie. 2. Mic? plant? erbacee din familia rozaceelor, cu o singur? floare, de culoare galben?, ?i frunze
 adīnc crestate. 3. S.n. Mic obiect de podoab? care se ofer? īn dar, mai ales femeilor ?i fetelor,· la 1 martie.
   m?runt, -?, m?run?i, -te, adj. 1. De propor?ii reduse; cu elementele componente foarte mici; (despre scris) cu litere foarte mici. 2. (Despre bani) Cu monede divizionare de valoare mic?. 3.’De statur? mic?, scund; scurt. 4. (Despre mers) Cu pa?i mici. 5. (Fig.) De mic? importan??; neīnsemnat.
   m?runtaie s.f. pl. 1. Organele interne la om ?i la animale, aflate īn‘cavitatea abdominal?. 2. (Fig.) Partea din interior, din adīnc a unui lucru.
   m?run?i, m?run?esc, vb. IV. Tr. A t?ia, a sf?rīma'īn buc??i mici; a pisa.
   m?run?i?, m?run?i?uri, s.n. 1. (La pl.) Lucruri f?r? valoare sau de mic? importan??; (fig.) nimicuri, fleacuri. 2. (La pl.) Obiecte de mercerie. 3. (La sg.) Bani m?run?i.
   m?sc?rici, m?sc?rici, s.m. Bufon; paia??, clovn.                         .
   m?se?, m?sele, s.f. 1. Fiecare dintre din?ii mari, cu partea de sus plat?, situa?i īn p?r?ile laterale ale maxilarelor; m?sea de minte — fiecare dintre- ultimele patru m?sele, care apar Ia sfīr?itul adolescen?ei. 2. M?seaua ciutei = mic? plant? erbacee din familia liliaceelor, cu flori divers colorate ?i frunze cu pete ro?ii-brune.
   m?sel?ri??, m?selari?e, s.f. Plant?’ erbacee otr?vitoare, cu flori galbene cu nervuri violete, din care se extrage atropina.
   m?slin, m?slini, s.m. Arbore mediteranean cu frunze lucioase, persistente, cu fructe mici, comestibile, bogate īn ulei.
   m?slin?, m?sline, s.f. Fructul comestibil al m?slinului.
   m?sliniu, -ie, m?slinii, adj. De culoarea m?slinei; galben-verzui īnchis. '                       ,
   m?slui, m?sluiesc, vb. IV. Tr. A aranja īntr-un anumit fel c?r?ile de joc sau a le īnsemna pe dos īn scopul de a cī?tiga; (p. ext.) a falsifica.
   m?slnittfr, -o?rc, m?sluitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care m?sluie?te c?r?ile de joc; (p. ext.) falsificator.
   m?sur?, m?sor, vb. I.. 1. Tr. A 'determina valoarea unei m?rimi īn raport cu o m?rime de acela?i fel luat? drept unitate. 2. Tr. A cerceta cu privirea; a examina, a scruta; a privi pe cineva cu aten?ie. 3. Refl. A se compara cu cinova ; a se īnfrunta. 4. Tr. A cump?ni, a chibzui (cuvintele, faptele). 5. Tr. A parcurge, a str?bate o distan??, un loc.
   m?surat, -?, m?sura?i, -te, adj. 1. Determinat; evaluat. 2. (Despre timpul de care dispune cineva) Limitat. 3. Moderat, cump?tat, echilibrat, chibzuit.
   m?sur?, m?suri, s.f. 1. Faptul de a m?sura; determinare, evaluare. 2. Valoarea unei m?rimi, īn raport cu o unitate dat?; tn mare m?sur? = īn mare parte, mult. 3. Unitate conven?ional? folosit? pentru m?surare; instrument, obiect etc. cu caro se m?soar?. 4. (Muz.) Cea mai mic? diviziune care st? la baza organiz?rii ?i grup?rii duratei sunetelor. 5. Unitate metric? compus?
m?sur?toare
dintr-un anumit num?r de silabe accentuate ?i neaccentuate (sau, īn metrica antic?, dintr-un anumit num?r de silabe lungi ?i scurte), care determin? ritmul unui vers. C. (Fig.) Limit?, propor?ie fireasc? a lucrurilor; punct pīn? la care se poate concepe sau admite ceva; (p. ext.) modera?ie, cump?tare. 7. (Fig.) ,Putere, valoare, grad; a fi in m?sur? — a fi īn stare, a avea posibilitatea. 8. (Fig.) Ilot?rīre, prevedere; mijloc, procedeu pentru realizarea unui scop.
   m?sur?toare, m?sur?tori, s.f. Ac?iunea de a m?sura.
   m?tanie, m?t?nii, s.f. (īn unele practici religioase) 1. (Mai ales la pl.) īngenunchere ?i īnclinare a corpului, īn semn de venera?ie sau de poc?in??. 2. (La pī.) ?irag de m?rgele de os, de lemn etc., pe care credincio?ii num?r? rug?ciunile ce le rostesc.
   m?t?se, (2) m?t?suri, s.f. 1. Fibr? textil? de borangic; m?tase artificial? — fibr? textil? ob?inut? pe cale chimic? (din celuloz?,; viscoz? etc.). 2. ?es?tur? fin? executat? din fibre de m?tase (lj; (la pl.) variet??i de ?es?turi de acest fel. 3. M?tasea porumbului — fire m?t?soase, galbene-cafenii, care ies dinp?nu?i la vīrfui ?tiu-letelui de porumb. 4. M?tasea-broa?tei = nume dat unor specii de alge verzi, filamentoase, care formeaz? mase plutitoare la suprafa?a apelor st?t?toare.
   m?t?cin?, m?t?cine, s.f. Plant? erbacee meli-fer?, cu flori albe sau albastre, din frunzele c?reia se prepar? apa de melis?.
   m?t?li?l<5s, -ods?, m?t?h?lo?i, -oase, adj. Mare ?i greoi; diform.
   m?t?sār, m?t?sari, s.m. Pas?re migratoare (care petrece uneori iarna la noi), de culoare brun?-cenu?ie, cu un mo? de pene pe cre?tet.
   m?tu?ica s.f. ?es?tur? sub?ire de m?tase vegetal?, amestecat? cu bumbac:
   matsis(5s, -o?s?, m?t?so?i, -oase, adj. Moale ?i lucios (ca m?tasea).
   m?t?uz, m?t?uze, s.n. M?nunchi de busuioc cu care preotul strope?te cu agheasm?.
   m?tr?gun? s.f. Plant? erbacee otr?vitoare, cu flori brune-violete ?i cu fructe negre-lucioase, īntrebuin?at? īn medicin? pentru alcaloizii pe care īi con?ine.
   m?tr??i, m?tr??esc, vb. IV. Tr. (Fam.) A alunga, a īndep?rta pe cineva.
   m?tre??? s.f. 1. P?rticele de epiderm? care se desprind de pe pielea capului. 2. (Bot.) M?tasea-broa?tei; m?trea?a-bradului = gen de licheni care cresc pe ramurile uscate ale brazilor.
   m?turii, m?tur, vb. I. Tr. 1. A īndep?rta praful sau gunoiul cu m?tura. 2. (Despre vīnt, ape) A lua ?i a duce cu sine tot ce īntīlne?te īn cale.
3.  (Fig.) A alunga, a izgoni pe cineva.
   m?tur?, m?turi, s.f. 1. Obiect de uz casnic, f?cut din tulpinile plantei cu acela?i nume, din nuiele etc., cu care se m?tur?. 2. Plant? erbacee cu tulpina foarte ramificat?, stufoas?, din care se fac m?turi (1).
   m?tunit<5v, -oare, m?tur?tori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu .maturatul str?zilor.
   maturele s.f. pl. Plant? erbacee din familia compozitelor, cu tulpina ramificat? ?i flori de culoare roz.
   m?turoi, m?turoaie, s.n. Augmentativ al lui m?tur? (1); m?tur? mare de nuiele cu care se cur??? cur?ile ?i str?zile.
   m?tu??, m?tu?i, s.f. 1. Sora. tat?lui sau a mamei unei persoane; veri?oara unuia dintre p?rin?i sau so?ia unchiului. 2. (Pop.) Termen de respect cu care se adreseaz? cineva unei femei īn vīrst?.
   m?z?riclic s.f. 1. Denumire dat? mai multor specii de plante furajere^ anuale, din familia leguminoaselor. 2. Precipita?ie atmosferic? sub form? de bobi?e de ghea??, care cade īn timpul iernii.
   meundru, meandre, s.n. 1. Bucl?, sinuozitate a cursului unei ape, a unui drum etc. 2. Motiv ornamental format din linii ondulate.
   meat, meaturi, s.n. (Anat.) Canal, orificiu īntre diferite organe.
   mcc?nic, -?, mecanici, -e, subst., adj. 1. S.f. ?tiin?? care studiaz? legile mi?c?rii ?i ale echilibrului corpurilor sub ac?iunea for?elor exercitate asupra lor; mecanic? cereasc? — ramur? a astronomiei care studiaz? mi?carea corpurilor cere?ti. 2. S.f. Ramur? a tehnicii care arp ca obiect prelucrarea materiilor prime pentru ob?inerea de piese, asamblarea acestor piese etc.
 3. Adj. Care este ac?ionat de o ma?in? sau do un mecanism; care se face cii ajutorul ma?inilor sau al mecanismelor; (adverbial) automat.
 4. Adj. Care se refer? la mecanic? (1). 5. Adj. (Adesea adverbial) Care se face īn mod automat, f?r? participarea con?tiin?ei ?i a voin?ei omului. C. S.m. Lucr?tor care efectueaz? opera?ii de īntre?inere sau de reparare a ma?inilor, motoarelor etc.; persoan? care supravegheaz? sau conduce un vehicul sau un motor.
   mecanicism s.n. Concep?ie care caut? s? explice procesele ?i fenomenele caracteristice formelor superioare de mi?care a materiei prin redu-
 • cerea lor la principiile ?i legile mecanicii (1). mecanicist,-?, mecanici?ti, -sie, adj., s.m. ?i f.
 1. Adj. Care se refer? la mecanicism, care este īn conformitate cu principiile mecanicismului.
 2. S.m. ?i f. Adept al mecanicismului, mecanism, mecanisme, s.n. 1. Sistem tehnic
 alc?tuit din mai multe elemente, folosit la transmiterea unei mi?c?ri de Ia elementul conduc?tor la elementul condus. 2. Mod de organizare sau de func?ionare administrativ?, social?, economic? etc.
   mecanizā, mecanizcz, vb. I. Tr. A efectua mecanizarea proceselor de produc?ie.
   mecanizare, mecaniz?ri, s.f. Ac?iunea de a mecaniza; introducerea ma?inilor, aparatelor etc. īn procesele de produc?ie.
   mccanizāt, -?, mecaniza?i, -te, adj. Care se face cu _ajutorul unor ma?ini, unor mecanisme, dispozitive etc.; care este īnzestrat cu ma?ini.
   mecanizator, macanizatori, s.m. Mecanic pentru ma?ini agricole.
MEGALITIC
   mnciinotorapio s.f. Procedeu terapeutic care folose?te masajul, gimnastica medical?, aparate speciale etc.                           ,
   mecena s.m. invar. (Livr.) Protector al literaturii, al artelor, al ?tiin?elor.
   mo.fii, meciuri, s.n. Īntrecere sportiv? disputat? īntre dou? persoane sau īntre dou? echipe.
   iiiecdniu s.n. Primele materii fecale eliminate do noul-n?scut.                                      ’
   medaliat, -ii, medalia?i, -te, adj. Caro a fost distins cu o medalie.
   medalie, medalii, s.f. Mic? pies? de metal inform? de moned?, gravat? cu figuri ?i inscrip?ii, emis? īn amintirea unui eveniment, a unei ac?iuni īnsemnate etc.
   medalidn, medalioane, s.n. 1. Obiect de podoab?, de form? rotund? sau oval?, īn care se p?streaz? de obicei'un portret sau alt obicct ?i care se poart? atīrnat la gīt. 2. Element decorativ de form? rotund? sau oval?, folosit īn arhitectur?, īn mobilier etc. 3. Scriere īn proz?, de mici dimensiuni, īn care se schi?eaz? portretul unei personalit??i.
   media,\ mediez, vb. I. Tr. A mijloci o īn?elegere īntre p?r?i adverse; a face demersuri pentru a aplana un diferend sau un conflict īntre dou? sau mai multe state;
   inediāl, -ii, mediali?, -e, adj. Median; a?ezat la mijloc.
   median, -?, mediani, -e, adj. Care este situat la mijloc; (substantivat, f.) ficcare dintre dreptele care unesc vīrfurile unui triunghi cu mijlocul laturii opuse.
   mediator, -oiirc, mediatori, -oare, sub st. 1.
S.m. ?i f. Persoan?, guvern etc. care mijloce?te
o  īn?elegere īntre dou? p?r?i adverse, care face im act de media?ie. 2. S.f. Perpendicular? ridicat? pe mijlocul unui segment de dreapt?.
. mediā?ie, media?ii, s.f. Ac?iunea de a media; interven?ie a unei persoane, a unui guvern etc. pentru rezolvarea pa?nic? a unui diferend dintre dou? sau mai multe state.
   medie, medici, s.m. Persoan? care practic? medicina; specialist īn medicin?.
   medical, -?, medicali, -e, adj. Care se refer? la medic sau la medicin?; gimnastic? medical?
—  sistem de exerci?ii menite s? corecteze anumite deficien?e fizice sau func?ionale.
   medicament, medicamente, s.n. Substan?? natural? sau de sintez?, utilizat? īn scopul vindec?rii, amelior?rii sau prevenirii unor boli.
   medicamentos, -o?s?, medicamenta?i, .-oase, adj. Care serve?te ca medicament; (despre tratamente) care se face cu medicamente.
   medieā?ie, medica?ii, s.f. Tratament (cu ajutorul medicamentelor) aplicat unui bolnav.
   medicinal, -?, medicinali, -e, adj. Care este folosit ca medicament, care are propriet??i medicamentoase; din care se fabric? medicamente: plante medicinale.
   medicin? s.f. ?tiin?? caro se ocup? cu prevenirea ?i vindecarea bolilor.
   medicinist, -ti, medicini?ti, -ste, s.m. ?i f. Student in medicin?.
   mcdico-sanitār, -?, mcdico-sanitari, -e, adj. Care are caracter medical ?i sanitar; privitor la .personalul medical ?i sanitar.
   medieval, -?, medievali, -e, adj. Care se refer? la evul mediu; din evul „mediu.
   mediocritate, mediocrit??i, s.f. Faptul de a fi mediocru; persoan? lipsit? de calit??i (intelectuale) deosebite.
   mediocru, -?, mediocri, -e, adj. 1. Care nu iese din comun; mijlociu. 2. Lipsit de inteligen??, de spirit.
   inedit?, meditez, vb. I. 1. Intr. A gīndi, a cugeta adine asupra unui lucru. 2. Tr. A da lec?ii particulare unui elev.
   meditativ, -?, meditativi, -e, adj. īnclinat spre meditare; ginditor.
   meditator, -oare, meditatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care mediteaz? un elev.
   medita?ie, medita?ii, s.f. 1. Faptul de a medita; gīndire, cugetare. 2. Specie a genului liric, alc?tuit? pe o tem? filozofic?. 3. Lec?ie particular? dat? de un meditator.
   mediteranean, -?, mediteraneeni, -e, adj. Care se,refer? la Marea Mediteran?, care se afl? īn zona acestei m?ri.
   mediu1, medii, s.n. 1. Totalitatea factorilor ?i condi?iilor īn care tr?iesc organismele; substan??, cīmp electromagnetic etc. īn care se afl? corpurile sau īn care se desf??oar? fenomenele fizice ?i chimice; mediu de cultur? = solu?ie nutritiv? utilizat? pentru īnmul?irea microbilor īn laborator. 2^ Societatea, lumea īn care tr?ie?te cineva. 3. (īn practicile oculte) Persoan? despre caro se crede o? poate comunica cu spiritele, servind astfel ca intermediar īntre ele ?i oamenii vii.
   mediu2, -ie, medii, adj., s.f. 1. Adj. Care se g?se?te la mijloc; de mijloc, mijlociu; termen mediu = termen al unui silogism, care pune īn rela?ie pe ceilal?i doi termeni (major ?i minor). 2. Adj. Care reprezint? o medie. 3. S.f. Valoare mijlocio a mai multor m?rimi; medie aritmetic? = rezultatul ob?inut din īmp?r?irea sumei mai multor m?rimi la num?rul lor. 4. S.f. Rezultat ob?inut din adunarea notelor primite de un elev sau de un student ?i īmp?r?irea acestora la num?rul lor total.
   medular, -?, medulari, -e, adj. Care se refer? la m?duva spin?rii sau la m?duva oaselor.
   meduz?, meduze, s.f. Animal celenterat marin cu corpul gelatinos, transparent, īn form? de ciuperc?.
   mefistofelic, -?, mefistofelici, -e, adj. (Livr.) Diabolic, dr?cesc; r?ut?cios, perfid.
   mefitic, -?, mefitici, -e, adj. (Livr.) Cu miros urīt; infect.
   megafon, megafoane, s.n. Difuzor de mare putere (instalat īn pie?e, pe stadioane etc.)
   megalit, megali?i, s.m. Nume dat unor monumente preistorice funerare sau religioase, alc?tuite din blocuri mari de piatr?.
   megalitic, -?, megalitici, -e, adj. Referitor la megali?i sau la epoca lor.
MEGALOMAN
 344
   megaloman, -īi, megalomani, -e, adj., s.m. ?i f.
1. (Persoan?) caro aro o p?rere exagerat de bun? despre sine; grandoma'n. 2. Bolnav de megalomanie (2).
   megalomanie, megalomanii, s.f. 1. Faptul de a fi megaloman (1); grandomanie. 2. Stare patologic? manifestat? printr-un delir de grandoare, bolnavul crezīnd despre sine c? este un personaj important.
   megatferiu, megalerii, s.m. Mamifer erbivor de talie maro, care a tr?it īn era cuaternar?.
   megie?, -?, megie?i, -e, s.m. ?i f., adj. (īnv. ?i pop.) Vecin.
   meglcnit, -u, megleni?i, -te, adj., s.m. ?i f. Meglenoromān.
   mcglenorom?n, -ii, meglenoromāni, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? caro apar?ine unei popula?ii romāne?ti aflate īn sudul Peninsulei Balcanice, īn regiunea Meglen. 2. Adj. Care se refer? la meglenoromāni (1); (substantivat, f.) dialect al limbii romāne vorbit de meglenoromāni.
   mehenghi, -e, mehenghi, -e, adj. (?i substantivat) Iste?, abil; ?mecher, ?iret; glume?, pozna?.
   mei s.m. Plant? furajer? din familia grami-neelor, cu semin?e miei, ovale, cultivat? īn trecut ?i ca plant? alimentar?.
   moioz? s.f. (Biol.) Totalitatea fenomenelor complexe premerg?toare form?rii gārne?ilor.
   mei?dr, mei?ori, s.m. 1. Plant? erbacee din familia gramineelor, cu tulpina tīrītoare, cu flori de culoare verde-deschis sau violet?.. 2. Plant? erbacee din familia gramineelor, cu frunze p?roase ?i flori violacee, grupate īn spice.
   melamin? s.f. Substan?? chimic? organic? īntrebuin?at? la fabricarea unor mase plastice rezistente.
   mel?n? s.f. Fibr? textil? sintetic? cu propriet??i asem?n?toare cu ale linii.
   inelanodlic, -?, melancoliei, -e, adj. 1. īnclinat spre melancolie; cuprins de melancolie. 2. Care predispune la melancolie, la triste?e. 3. Care sufer? de melancolie (2).
   mclancolie, melancolii, s.f. 1. Stare de triste?e u?oar?. 2. Boal? psihic? manifestat? prin-tr-o depresiune continu?, prin triste?e adīnc?, apatie, anxietate etc.
   melanin? s.f. Pigment organic de culoare bru-n?-īnchis, care se g?se?te īn piele, īn p?r,1· īn coroida ocular? etc.
   melanj,.melanjuri, s.n. 1. Amestec. 2. Fir textil tors din dou? sau mai multe feluri de fibre de culori diferite.
   melanterit s.n. Sulfat natural hidratat de fier folosit la fabricarea unor vopsele.
   ineliis? s.f. Lichid siropos de culoare brun? ob?inut ca reziduu la fabricarea zah?rului ?i folosit la fabricarea spirtului, ca hran? pentru vite etc.
   melc, melci, s.m. 1. (La pi.) Clas? de molu?te cu un picior īn form? ue talp?, cu corpul moale, vīscos, ap?rat de o cochilie Sn form? de spiral?; (?i la sg.) animal din aceast? clas?. 2. Partea
anterioar?, osoas?, a urechii interne. 3. (Tohn.) Angrenaj care serve?te la transmiterea mi?c?rii de rota?ie īntre doi arbori care nu se g?sesc īn acela?i plan. 4. Pr?jitur? f?cut? din aluat īnoo-l?cit, pres?rat cu nuc?.
   melei?or, melei?ori, s.m. 1. Diminutiv al lui melc. 2.’(La pi.) Past? f?inoas? īn form? de buc??i mici r?sucite īn spiral?.
   meleiig, meleaguri, s.n. (De obicei la pl.) Loc, ?inut, regiune.
   mclifer, -?, meliferi, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Despre plante) Alo c?rei flori con?in nectar ?i polen. 2. S.f. (La pl.) Grup de plante cu flori bogate īn nectar ?i īn polen; (?i la sg.) plant? din acest grup.
   melinitu s.f. Exploziv puternic din acid picnc, folosit la fabricarea fitilurilor detonsnfe.
   melis?, melise, s.f. Plant? melifer? cu flori albe, pl?cut mirositoare; b?utur? alcco'ic? aromat? ob?inut? prin fermentarea frunzelor acestei plante.
   meli??, mili?, vb. I. 1. Tr. A zdrobi cu meli?a partea lemnoas? a tulpinilor de in sau de cīnep?, pentru a alege fuiorul. 2. Intr. (Fig.) A vorbi mult ?i f?r? rost, a tr?nc?ni.
   meli??, meli?e, s.f. 1. Unealt? de lemn ac?ionat? manual, folosit? īn gospod?riile ??r?ne?ti pentru a alege fuiorul din tulpinile de cīnep? ?i de in: 2. (Fam.) Gur?.               ·              ’
   mei(5(1 ic, -?, melodici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care so refer? la melodie. 2. Adj. Melodios, armonios. 3. S.f. Ramur? a teoriei muzicale care se ocup? cu studiul melodiei.
   melodic, melodii, s.f. 1; Succesiune organizat? de sunete, cu īn?l?imi ?i durate diferite, care alc?tuiesc o unitate cu sens expresiv. 2. Compozi?ie muzical?, cīntec.
   melodios, -o?s?, mclodio?i, -oase, adj. Care con?ine sunete armonioase, pl?cute auzului.
   melodramatic, -?, melodramatici, -e, adj. Care se refer? la melodram?, cu caracter de melodram?; (depr.) cu caracter patetic exagerat.
   melodram?, melodrame, s.f. Oper? dramatic? scris? īntr-un stil de un patetism violent, cu ac?iune complicat?, adesea neverosimil?, īn care scene tragice alterneaz? cu scene comice.
   meloman, -ii, melomani, -e, s.m. ?i f. Persoan? care iube?te muzica.
   melopde, melopei, s.f. Melodie monoton?, t?r?g?nat?.
   m61os s.n. 1. Aspectul melodic al muzicii. 2. Melodie, cīntec; (p. ext.) muzic?.
   membran?, membrane, s.f. 1. ?esut sub?ire, animal sau vegetal, care delimiteaz?, acoper?, sus?ine anumite organe. 2. Pl^c? sub?ire, foarte flexibil?, care, prin vibrare, produce sau transmite sunete. 3. Foi?? sub?ire care separ? dou? medii; diafragm?.
   membrands, -ofis?, membrano?i, -oase, adj. Cu aspect de membran?; format din una sau mai multe membrane.
   m6mbru, -?, membri, -e, subst. 1. S.n. Fiecare dintre prelungirile perechi, articulate, ale corpului omului sau al unor animale, care servesc
 345
la mers, la zbor, la apucat etc.; membru superior = mīri?; membru inferior = picior. 2. S.m. Fiecare dintre cele dou? p?r?i ale unei expresii matematice. 3. S.ri. Fiecare dintre p?r?ile unei propozi?ii, unei fraze sau unei perioade. 4.
S.m. ?i f. Persoan? (sau unitate) care face parte dintr-o organiza?ie (social?, politic?, cultural?) sau dintr-o asocia?ie, dintr-o alian?? etc.
   memento s.n. 1. īnsemnare, not?, semn care reaminte?te ceva. 2. Carte care rezum? esen?ialul (prin tabele, formule' etc.) dintr-una sau din mai multe ?tiin?e.
   memora, memorez, vb. I. Tr. A īntip?ri ?i a re?ine īn memorie; a memoriza.
   memorabil, -?, memorabili, -e, adj. Demn de ?inut minte; (p. ext.) important, īnsemnat.
   memorandum, memorandumuri, s.n. Document īn care sīnt expuse faptele sau argumentele juridico care privesc rela?iile dintre state.
   memorial, -?, memoriali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Specie literar? care cuprinde observa?ii ori impresii personale īn leg?tur? cu anumite fapte sau evenimente. 2. Adj. Care serve?te pentru a aminti ceva: cas? memorial?.
   memorialist, -a, memoriali?ti, -ste, s.m. ?i f. Autor de memoriale sau de memorii.
   memorialistic, -?, memorialistici, -c, s.f., adj.
1.  S.f. Scriere literar? care con?ine memorii; totalitatea lucr?rilor care con?in memorii. 2. Adj. Care apar?ine memorialisticii (1), care se refer? la memorialistic?.
   memorie, memorii, s.f. 1. Proces psihic care const? īn īntip?rirea, p?strarea, recunoa?terea ?i reproducerea experien?ei din trecut (percep?iile, ideile, emo?iile etc.) 2. Aducere-aminte, amintire. 3. Amintire pe care o p?streaz? posteritatea despre oameni sau despre evenimente (de seam?) din trecut. 4. Parte component? a calculatorului electronic īn care se īnmagazineaz? datele ce au fost codificate.
   memoriu, memorii, s.n. 1. Expunere scris?, am?nun?it? ?i documentat?, asupra unei probleme, a unui fapt etc. 2. (La pl.) Scriere care cuprinde īnsemn?ri asupra evenimentelor din timpul vie?ii autorului. 3; (La pl.) Colec?ie de conferin?e, comunic?ri ?i dezbateri ale unei societ??i ?tiin?ifice. 4. Peti?ie (a unui grup de persoane) īn care motivele ?i documenta?ia sīnt expuse pe larg.
   memoriza, memorizez, vb. I. Tr. A īnv??a pe de rost.
   menad?, menade, s.f. (Mitol.) Bacant?, menaj, menajuri, s.n. 1. Treburile casnice; activitatea gospodinei; gospod?rie. 2. C?snicie.
   menaja, menajez, vb. 1.1. Tr. A trata pe cineva cu grij?, cu īng?duin??; a cru?a. 2. Refl. A-?i cru?a for?ele, s?n?tatea.
   menajament, menajamente, s.n. (Mai ales la pl.) Tact, grij? fa?? de susceptibilitatea ?i sensibilitatea unei persoane.
   menajer, -u, menajeri, -e, s.f., adj. 1. S.f. Femeie angajat? s? īngrijeasc?, de gospod?ria cuiva. 2. Adji Privitor la menaj, la gospod?rie; de menaj, casnic.
                                                                                                       MEN?IUNE
   menajerie, menajerii, s.f. Loc special amenajat īn care sīnt ?inute ?i expuse publicului animale vii, mai ales s?lbatice; totalitatea animalelor expuse īntr-un asemenea loc.
   mendre s.f. pl. (Fam.) A-?i face mendrele = a-?i satisface capriciile; a-?i face de cap.
   menestrel, menestreli, s.m. Poet-muzicaht medieval care recita sau cīnta versuri cu con?inut epic, acompaniindu-se cu un instrument muzical.
   menghin?, menghine, s.f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmeaz? a fi prelucrate (la strung, la masa de lucru).
   menliir, menhire, s.n. Monument megalitic f?cut din unul sau mai multe blocuri de piatr? neprelucrat?.
   meni, menesc, vb. IV. Tr. 1. A hot?rī de mai īnainte; a destina. 2. (īn supersti?ii) A predestina, a ursi; a prezice.
   meninge, meninge, s.n. Fiecare dintre cele trei membrane care īnvelesc creierul ?i m?duva spin?rii.
   meningit?, meningite, s.f. Inflama?ie a menin-gelor.
   menire, meniri, s.f. 1. Ac?iunea de a meni; misiune, sarcin?, rost. 2. Soart?, destin.
   menise, meniscuri, s.n. 1. Lentil? cu o fa?? concav? ?i alta convex?. 2. Cartilaj īn forni? de disc, care se afl? īntre unele articula?ii ale corpului.
   meniu, meniuri, s.n. 1. Totalitatea felurilor de mīncare ce se servesc la o mas?. 2. List? pe care sīnt scrise felurile de mīncare ?i b?uturile care se servesc īntr-un restaurant.
   menopauz? s.f. Fenomen fiziologic care const? īn īncetarea definitiv? a menstrua?iei la femei.
   menstrual, -?, menstruali, -e, adj. Care se refer? la menstrua?ie.
   menstrua?ie s.f. Hemoragie fiziologic?la femei, care apare periodic īncepīnd din epoca pubert??ii ?i pīn? la menopauz?.
   mensual, -?, mensuali, -e, adj. Care apare sau are loc lunar.
   mentalitate, mentalit??i, s.f. Fel de a gīndi ?i de a reac?iona propriu unui individ sau unei colectivit??i.
   ment? s.f. (Bot.} Izm?; ment?-crea?? = izm?-crea??. Var.: mint? s.f.
   mentol s.n. Produs volatil, aromatic, ob?inut din uleiul de ment? (sau preparat sintetic), folosit ca antiseptic ?i calmant.
   mentolāt, -a, mentola?i, -te, adj. Care con?ine mentol, cu mentol.
   «nentor, mentori, s.m. Pov??uitor, īndrum?tor spiritual.
   men?ine, men?in, vb. III. Tr. A p?stra ceva īn aceea?i stare sau form? īn caro se afla Ia un moment dat; a l?sa neschimbat; (refl.) a r?mīne neschimbat, a dura, a d?inui.
   men?iona, men?ionez, vb. I. Tr. A semnala ceva, a aminti, apomeni;aspecifica, aconsemna.
   men?iune, men?iuni, s.f. 1. Semnalare, indica?ie, specificare. 2. Distinc?ie (mai mic? decīt
MENUET
 3-IG
premiul) care se acord? elevilor, concuren?ilor la o competi?ie etc.
   menuet, menuete, s.n. 1. Numele unui vechi dans francez, devenit cu timpul dans de salon; compozi?ie muzical? dup? care se execut? acest dans. 2. A treia, parte a simfoniei clasice.
   meo?iān s.n. (Geol.) Primul etaj al pliocenu-lui.
   mercantil, -ft, mercantili, -e, adj. (Livr.) 1. Comercial. 2. (Peior.) Care se preocup? īn mod exagerat de cī?tigul material.
   mercantilism s.n. X. Doctrin? economic? din sec. XV—XVIII care proclama banii ca principala form? a avu?iei. 2. Spirit negustoresc; preocupare de a cī?liga bani prin orice mijloace.
   mcrcaptān, mercaptani, s.m. Substan?? derivat? din hidrogenul sulfurat, folosit? la odori-zarea gazelor combustibile.
   mercenar, -ii, mercenari, -c, s.m., adj. 1. S.m. Osta? angajat cu leaf? īntr-o armat? str?in?; (fig., depr.) persoan? care, pentru bani sau pentru alte avantaje materiale, se pune īn slujba oric?ror interese. 2. Adj. Care se refer? la mercenari, alc?tuit din mercenari.
   merceolog, -ii, merceologi, -e, s.m. ?i f. Specialist īn merceologie.
   merceologie s.f. Disciplin? care studiaz? propriet??ile fizice ?i chimice ale m?rfurilor īn vederea stabilirii calit??ii lor ?i a condi?iilorde p?strare.·
   mercerie, mercerii, s.f. Obiecte m?runte (a??, ace, agrafe, nasturi, panglici etc.) care servesc la cusut sau ca accesorii la īmbr?c?minte.
   mcrceriza, mercerizez, vb. I. Tr. A trata firele sau ?es?turile de bumbac cu o solu?ie de hidro-xid de sodiu pentru a le da un aspect m?t?sos ?i a le m?ri rezisten?a.
   mercur s.n. Metal lichid cu luciu argintiu, foarte dens ?i foarte mobil, īntrebuin?at la umplerea termometrelor, la extragerea aurului ?i argintului, īn medicin? etc.
   mercurial1, mercuriale, s.n. List? zilnic? a pre?urilor, care se afi?eaz? īn pie?e ?i īn tīrguri.
   mercurial2, -fi, mercuriali, -e, adj. Care con?ine mercur; preparat pe baz? de mercur, mereu adv. Continuu, neīncetat, neīntrerupt, merge,merg, vb. III. Intr. 1. Ase mi?ca dintr-un loc in altul, a se deplasa, a umbla; (despre vehicule) a circula; (despre ape curg?toare) a curge. 2. A se duce īntr-un anumit loc, a se īndrepta spre... 3. (Despre drumuri) A duce.pīn? la...
 4. (Despre ?tiri, ve?ti) A se r?spīndi. o. (Despre ac?iuni, evenimente) A decurge; (despre mecanisme) a func?iona; (despre bani) a avea curs; (despre retribu?ii, venituri) a-i reveni cuivif.īn mod regulat. C. A izbuti, a reu?i; a īnainta, a progresa. 7. A se potrivi; a fi posibil; a?a mai merge — a?a e bine, se potrive?te.
   meridian, meridiane, s.n. Fiecare dintre liniile imaginare care unesc polii globului p?mīn-tesc, t?ind ecuatorul sub un unghi drept, ?i care servesc la stabilirea longitudinii punctelor de pe glob; primul meridian (sau meridianul zero) = meridianul care trece prin ora?ul Greemvicli
 din Anglia, de la caro se m?soar? longitudinile geografice; meridian ceresc—cerc imaginar caro trece prin zenitul locului ?i prin polii cere?li; meridianul locului — linia de intersec?ie a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontal.
   meridional, -?, meridionali, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care este (de) la sud; specific ??rilor sau popoarelor din sud. 2. S.m. ?i f. Persoan? caro face parte din popula?ia regiunilor sudice.
   merinde, merinde, s.f. Hran? rece pe care o ia cu sine cel care pleac? la drum sau la lucru (pe cīmp).
   merinos subst.; adj. invar. 1. Subst. Ras? de
 oi de talie mijlocie, cu lina fin?, de culoare alb?. 2. Adj. (Despre līn?) Care este ob?inut de la oile din rasa merinos (1).
   meri?or1, meri?ori, s.m. Mic arbust din regiunile de munte, cu flori albe sau roz ?i cu fructe comestibile, īn form? de boabe ro?ii.
   meri?or2, meri?oare, s.n. Fructul meri?orului1, īntrebuin?at pentru compot ?i dulcea??.
   merit, merite, s.n. Calitate, īnsu?ire remarcabil?, care face ca cineva sau ceva s? fie vrednic de laud?, de r?splat?.
   merita, m?rit, vb. I. Tr. A fi vrednic de o r?splat?, de o recompens?; a justifica pre?uirea, interesul, grija care i se acord?.
   meritoriu, -ic, meritorii, adj. Care are merite, care se bucur? de apreciere; care este destul de bun, de valoros.
   merituos, -ofis?, merituo?i, -oase, adj. Meritoriu.
   mers s.n. 1. Faptul de a merge; deplasare dintr-un loc īn altul. 2. Fel de a merge al cuiva, umblet. 3. Evolu?ie, desf??urare (a unui fenomen, a.unui proces). 4. Func?ionare a unui sistem tehnic.
   mertic, mertice, s.n. Veche m?sur? pentru cereale.
   mesa adv. (Fam.) A c?dea (sau a intra) mesa = a ajunge īntr-o situa?ie nepl?cut?, a intra īntr-o īncurc?tur?, mes?d? s.f. v. misad?.
   mesager, -?, mesageri, -e, s.m. ?i f. Persoan? īns?rcinat? s? duc? 'un mesaj;trimis, sol.
   mesagerie, mesagerii, s.f. Sistem de transport al m?rfurilor (cu trenul, ,cu vaporul etc.); oficiul prin care se expediaz? ?i se primesc m?rfurile.
   mesiij, mesaje, s.n. 1; Apel, oral sau scris, de obicei cu caracter oficial, adresat poporului, armatei etc. 2. īns?rcinarea de a comunica ceva; ceea ce se comunic?, ?tire, veste. 3. (Cib.) Grup de cuvinte transportate ca o unitate de-a lungul unui sistem informa?ional.
   meschin, -?, meschini, -e, adj. 1. Lipsit do generozitate, preocupat de interese m?runte.
 2. Lipsit de importan??, m?runt, neīnsemnat.
   meschin?rie, meschin?rii, s.f. Atitudine, gest, fapt? de om meschin; lips? de generozitate, de noble?e sufleteasc?.
   mcse?n, meseni, s.m. Cel care particip? la o mas?, la un banchet, la un osp??.
METAMORFISM
   meseria?, meseria?i, s.m. Persoan? calificat? pentru practicarea unei, meserii.
   meserie, meserii, s.f. īndeletnicire bazat? pe
o munc? manual? calificat? ?i constīnd īn executarea anumitor opera?ii de transformare ?i <le prelucrare a obiectelor muncii sau de prestare a unor servicii.
   mesia s.m. Personaj mitic c?ruia textele biblice īi atribuie rolul de mīntuitor al lumii; nume dat de cre?tini lui Iisus Hristos.
   mesianic, -?, mesianici, -e, adj. Referitor la mesia; de profet, profetic.
   mesteac?n, mesteceni, s.m. Arbore din regiunile deluroase, cu coaja alb?, frunze argintii, flori grupate īn amen?i ?i cu lemnul moale ?i flexibil.
   mesteca, māstec, vb. I. Tr. A sf?rīma un aliment cu din?ii ?i a-1 amesteca cu saliva.
   mestec?ni?, 'mestcc?ni?uri, s.n. P?dure de mesteceni.
   me??, me?e, s.f. 1. ?uvi?? de p?r, de obicei de alt? culoare sau nuan?? decīt restul p?rului; ?uvi?? ata?at? la p?rul natural (pentru a-1 īmbog??i sau a-1 īnfrumuse?a). 2. Bucat? de tifon care se introduce īntr-o ran? pentru a favoriza eliminarea puroiului.
   me?i s.m. pl. īnc?l??minte u?oar? f?r? toc, confec?ionat? din piele sub?ire, purtat? īn trecut de b?rba?i.
   ine?in?, me?ine, s.f. Piele de oaie sau de capr?, folosit? la c?ptu?irca īnc?l??mintei, a articolelor de marochin?rie, la Ieg?toria de c?r?i etc.
   me?ter, me?teri, s.m. .1. Meseria? calificat care īndrumeaz? ?i al?i muncitori; proprietar al unui atelier (īn raport cu angaja?ii s?i). 2. (Adesea adjectival) Persoan? priceput?, īndemīnatic?, iscusit?.
   me?teri, me?teresc, vb. IV. Tr. 1. A face, a executa; a prelucra. 2. A pune la punct, a aranja, a potrivi.
   me?te?ug, me?te?uguri, s.n. 1. Meserie. 2. Pricepere, īndemīnare; art?.
   me?te?ugar,. me?te?ugari, s.m. Meseria?. ? me?te?ug?resc, -casc?, me?te?ug?re?ti, adj. Care apar?ine me?te?ugarului sau ocupa?iei lui; de me?te?ugar.’
   me?te?ugi, me?te?ugesc, vb. IV. Tr. A efectua un lucru cu pricepere, cu īndemīnare, (Ir; fi".) a unelti (īmpotriva cuiva).
   metabolism s.n. Totalitatea proceselor de asi-mila?ie ?i dezasimila?ie care se desf??oar? īntr-un organism viu ?i care au drept rezultat men?inerea vie?ii. .
   mctacārp, metacarpuri, s.n. Parte a scheletului mīinii, cuprins? īntre carp ?i falange.
   metafizic, -?, metafizici, -e, s.f., adj. 1. S.f. Metod? general? de cunoa?tere, opus? dialecticii, care consider? obiectele ?i procesele īn mod izolat, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de cre?tere, negīnd automi?carea ?i contradic?iile interne ale lucrurilor. 2. Adj. Care apar?ine metafizicii, privitor la metafizic?.
   metilfor?, metafore, s.f. Figur? do stil. care const? īn a da unui cuvīnt o semnifica?ie nou?, printr-o compara?ie subīn?cleas?.
   metaforic, -u, metaforici, -e, adj. Care ?ine do metafor?; exprimat prin metafore; (p. ext.) -figurat.
   mctagalaxic, metagalaxii, s.f. 1. Sistem ipotetic īn care ar fi īnglobate galaxiile. 2. Partea universului accesibil? observa?iei.
   metil, metale, s.n. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conduc?tor de c?ldur? ?i de electricitate, maleabil ?i ductil, mult folosit īn tehnic?; metal pre?ios = nume dat aurului, platinei ?i argintului ; metal nobil = metal care se oxideaz? greu; metal rar = metal care se g?se?te īn cantit??i mici sau īn stare dispers? īn scoar?a P?mīntului.
   inetalazbest s.n. Material constituit dintr-o ?es?tur? de fire metalice ?i de azbest, folosit ca garnitur? la discuri de ambreiaj, la sabo?i de frīn? etc.
   metalic, -?, metalici, -e, adj. 1. Care are īnsu?iri asem?n?toare cu ale metalului; de metal, f?cut din metal. 2. (Despre sunete) Cu rezonan?? de metal.
   metalifer, -u, metaliferi, -e, adj. (Despre minerale, minereuri etc.) Care con?ine metale.
   metaliza, metalizez, vb. I. Tr. A acoperi un obiect cu un strat de metal, īn scopul protej?rii sau pentru a-i da un aspect pl?cut.
   metalogriifīc, -?, metalografici, -e, adj. Care apar?ine metalografiei sau se refer? la metalo-grafie.
   metalogrnfie s.f. Ramur? a metalurgiei care studiaz? structura metalelor ?i a aliajelor.
   metalograviir?, metalogravuri, s.f. 1. Procedeu (folosit īn poligrafie) de gravare cu dalta a cli?eelor metalice. 2. Cli?eu ob?inut, prin acest procedeu.
   metaloid, mctaloizi, s.m. Element chimic ale c?rui propriet??i sīnt diferite de cele ale metalelor ?i ai c?rui oxizi cu apa dau acizi.
   metaliirgic, -?, metalurgici, -e, adj. Care apar?ine metalurgiei, privitor la metalurgie.
   metalurgic s.f. 1. Tehnica extragerii metalelor, a elabor?rii aliajelor industriale precum ?i a prelucr?rii lor īn semifabricate. 2. ?tiin?? care se ocup? cu studiul propriet??ilor fizico ?i chimice ale metalelor ?i ale aliajelor lor, precum ?i cu studiul proceselor fizico-chimice care se produc īn opera?iile de extragere, preparare ?i elaborare a lor.
   metalurgist, -?, mctalurgi?ti, -ste, s.m. ?i f.r Persoan? calificat? pentru prelucrarea industrial? a metalelor; specialist īn metalurgie.
   mctamirfic, -?, metamorfici, -e, adj. Care.se refer? la metamorfism, care provine din meta-morfism.
   metamorfism s.n. Totalitatea transform?rilor structurale ?i chimice suferitei de roci sub influen?a c?ldurii P?mīntului, a presiunii exercitate asupra lor ele.
METAMORFOZA
 348
   metamorfoza, metamorfozez, vb. I. Refl.
A se scliimba, a se transforma prin metamorfoz?.
   mctamorMz?, metamorfoze, s.f. 1. Totalitatea transform?rilor succesive pe care le sufer? unele animale īn dezvoltarea lor, de la ie?irea din ou ?i pīn? la faza de adult. (Mitol.) Transformare a unei fiin?e umane sau a unei zeit??i, prin mijloace supranaturale, īn animal, īn plant? sau īntr-un lucru neīnsufle?it. 3. (Fig.f Transformare, schimbare a īnf??i??rii, a caracterului, a comport?rii cuiva.
   metan s.n. Cea mai simpl? hidrocarbur?, gaz incolor care se g?se?te īn z?c?minte, īn minele de c?rbuni etc., fiind folosit drept combustibil ?i ca materie prim? īn industrie.
   metastaz?, metastaze, s.f. Apari?ie īn cursul unei boli a unui focar patologic secundar īntr-o regiune a corpului situat? la oarecare distan?? de focarul primar.
   metatfirs, metatarsuri, s.n. Parte a scheletului piciorului, situat? īntre tars ?i falange.
   metntez?, metateze, s.f. (Lingv.) Modificare fonetic? produs? prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvīnt.
   motazoār, metazoare, s.n. (La pi.) Siibregn de animale care au corpul format din m^i multe celule variate ca structur? ?i specializate func?ional; (?i la sg.) animal din acest subregn.
   metc?lin?, metehne, s.f. (Pop.) 1. Defect, cusur; (fig.) patim?, sl?biciune; viciu. 2. Boal?; infir- „ mitate.
   metempsihoz? s.f. Concep?ie mistic? potrivit ' c?reia sufletul omului ar str?bate, dup? moarte, īn vederea purific?rii, un lung ciclu de incarn?ri succesive īn plante, animale ?i oameni.
   mete<5r, meteori, s.m. 1. Fenomen atmosferic (electric, luminos, de condensare a vaporilor de ap? etc.). 2. Fenomen luminos care apare pe cer sub forma unei urme str?lucitoare, l?sat? de trecerea rapid? prin atmosfer? a unei particule provenind din spa?iul cosmic.
   meteoric, -si, meteorici, -e, adj. 1. Care se refer? la fenomenele atmosferice. 2. Care apar?ine meteorilor (2), care se refer? la meteori; (fig.) care se ive?te brusc ?i trece repede.
   motcorisni s.n. (Mod.) M?rirea abdomenului provocat? de acumularea de gaze īn stomac sau īn intestin.
   meteorit, meteori?i, s.m. Fragment de corp ceresc care cade pe suprafa?a P?mīntului.
   meteorogr?ī, meteorografe, s.n. Aparat care m?soar? ?i īnregistreaz?, simultan ?i īn mod continuu, presiunea atmosferic?, temperatura ?i umiditatea aerului.
   meteorolog, meteorologi, s.m. Specialist īn meteorologie.
   meteorologic, -a, meteorologici, -c, adj. Care se refer? la meteorologie. ?
   meteorologie s.f. Ramur? a ?tiin?ei care se ocup? cu studiul atmosferei ?i al fenomenelor atmosferice.
   meterez, metereze, s.n. 1. (Mii.) Val de p?mīnt īnt?rit cu nuiele ?i prev?zut cu mici deschiz?turi
pentru tragere. 2. Partea superioar? a unui turn sau a unui zid de ap?rare, prev?zut? cu creneluri.
   meterliancā, meterhanclc, s.f. (īnv.) Fanfar? (turceasc?) īn care predominau tobele.
   meticulos, -oās?, mcticulo?i, -oase, adj. 1. Care lucreaz? cu mult? aten?ie, preocupat de am?nunte. 2. F?cut cu mult? iten?ic ?i cu migal?, meticulozitate s.f. īnsu?irea de a fi meticulos, metil s.m. (Chim.) Radical organic monova-lent, derivat din metan prin īndep?rtarea unui atom de liridrogen.
   inetilen s.m. (Chim.) Radical organic bivalent, derivat din metan prin īndep?rtarea a doi atomi de hidrogen; albastru de mctilcn = colorant albastru folosit, īn vqpsitorie ?i īn med:cin?.
   metilic, -?, metilici, -e, adj. Alcool metil ic = lichid incolor, toxic, ob?inut prin distilarea lemnului ?i folosit īn industria chimic?.
   metionin? s.f. Aminoacid esen?ial pentru procesele vitale, folosit ca medicament īn afec?iunile hepatice.
   metis, -?, meti?i, -se, s.m. ?i f. 1. Persoan? provenit? din rase diferite, īndeosebi din īncruci??ri īntre albi ?i negri. 2. Animal provenit din īncruci?area a doi indivizi de rase deosebite.
   metoc, metocuri, s.n. 1. M?n?stire mic?, subordonat? unei m?n?stiri mai mari. 2. Cl?dire (sau ansamblu de cl?diri) servind ca loc de g?zduire pe ling? o m?n?stire.
   metod?, metode, s.f. 1. Mod de cercetare, de cunoa?tere ?i de transformare a realit??ii obiective; procedeu folosit īn scopul cunoa?terii unui obiect sau al ob?inerii unui rezultat. 2. Mod organizat, sistematic, de lucru sau de gīndire.
3. Ansamblul procedeelor pentru predarea unei discipline; manual cuprinzīnd regulile de īnv??are a unei limbi, a unui instrument muzical ele.
   inetddic, -ii, metodici, -c, adj. (Adesea adverbial) Care se conformeaz? unei metode; care se face dup? o metod?.
   metodic?, metodici, s.f. Parte a didacticii generale care trateaz? despre principiile ?i regulile de predare proprii fiec?rui obiect de studiu.
   metodist, -ii, melodi?ti, -sie, s.m. ?i f. Specialist īn metodic?.
   metodologic, -?, metodologici, -e, adj. Care se refer? la metodologie.
   metodologic s.f. 1. Ansamblul metodelor folosite īntr-o ?tiin??, bazate pe legile"?i principiile ?tiin?ei respective. 2. Parte a filozofiei care studiaz? metodele folosite īn ?tiin??.
   metonimie, metonimii, s.f. Figur? de stil care const? īn īnlocuirea unui termen prin altul, cu care se afl? īntr-o rela?ie logic? (īnlocuirea īntregului prin parte, a cauzei prin efect, a abstractului prin concret etc.).
   metdp?, metope, s.f. Element decorativ al frizei la templele dorice, constīnd dintr-o plac? decorat? de obicei cu basoreliefuri.
   metraj, metraje, s.n. Lungimd a unui obiect, m?surat? īn metri; cantitate de material, īn special de ?es?turi, caro se m?soar? cii metrul; (film de) scurt metraj = film a c?rui pelicul?
349
MI COZA
are o lungime de maximum 1500 m; (film de) lung metraj = film a c?rui pelicul? are o lungime mai mare de 1500 m.
   metric, -u, metrici, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Despre sisteme de unit??i de m?sur?) Care are metrul prept unitate fundamental? pentru lungime. . 2. S.f. Ramur? a poeticii care studiaz? structura versurilor ?i a unit??ilor prozodice.
   metrologic s.f. Disciplin? care se ocup? cu m?sur?rile precise ?i cu unit??ile ?i procedeele do m?sur?; totalitatea activit??ilor legate de mijloacele ?i metodele de m?surare.
   mptrontfm, metronoamc, s.n. Instrument care marcheaz?, prin b?t?ile regulate ale unui pendul, intervale de timp egale.
   metropol?, metropole, s.f. 1. Nume dat marilor ora?e (de obicei capitale de state). 2. Stat imperialist, considerat īn raport cu coloniile sale.
   metrou, metrouri, s.n. Cale ferat? urban? subteran?, servind ca mijloc de transport īn comun.
   metru, metri, s.m. 1. Unitate fundamental? de m?sur? pentru lungime īn sistemul interna?ional de unit??i de m?sur?. 2. Rigl? de lemn, de metal, de material plastic etc. (sau band? de metal ori de material plastic), gradat? īn centimetri ?i milimetri, care serve?te pentru m?surat. 3. Grup de silabe constituind unitatea de m?sur? a unui vers.
   meu, mea, mei, mele, pron. pos., adj. pos. 1. Pron. pos. (Precedat de „al“, „a“, „ai“, „ale“; īnlocuie?te numele obiectului posedat de vorbitor precum ?i numele vorbitorului) Ai mei sīnt. 2. Adj. pos. Care apar?ine vorbitorului: lucrurile mele; (arat? o dependen??, o īnrudire) p?rin?ii mei. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii vorbitorului sau (Ia f. pl.) treburile, preocup?rile acestuia: ii a?tept pe ai mei; m? īntorc la ale inele.
   mexican, -?, mexicani, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Mexic sau la popula?ia lui. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune īn'Mexic.
   mezalian??, mezalian?e, s.f. C?s?torie cu o persoan? de condi?ie social? considerat? inferioar?.
   mezanin, mezanine, s.n. Etaj mai scund, situat īntre parter ?i primul etaj.
   mezat s.n. Vīnzare public? a bunurilor unui datornic; licita?ie.
   mezel, mezeluri, s.n. (Mai ales la pl.) Nume dat unor preparate alimentare din carne, de tipul salamului.
   mczel?rie, mezelarii, s.f. Fabric? sau magazin de mezeluri.
   mezelic, mezelicuri, s.n. Gustare, aperitiv, mezenter, mezentere, s.n. Foi?? a peritoneu-lui,.care īnvelf?le intestinul sub?ire ?i īl leag? de peretele posterior al abdomenului.
   mezin, -?, mezini, -e, adj., s.m. ?i f. (Fratele) cel mai tīn?r dintre mai mul?i fra?i.
   mezocarp, mezocarpuri, s.n. Partea c?rnoas? a unui fruct.
   mczoderm, mezoderme, s.n. Foi?? a embrionului situat? īntre ectoderm ?i endoderm.
   mezolitic s.n. Epoca mijlocie a pietrei, si-, tuat? īntre paleolitic ?i neolitic.
   meztfn, mezoni, s.m. Particul? elementar? instabil? avīnd masa cuprins? īntre cea a electronului ?i cea a protonului.
   mezoz<5ic s.n. Er? geologic? situat? īntre paleo-zoic ?i neozoic, caracterizat? prin existen?a reptilelor uria?e, prin apari?ia mamiferelor, a plantelor cu flori etc.
   mozzo-fdrto adv. (Muz.) Cu intensitate mijlocie (īntre piano ?i forte).
   mezzo-soprān?, inezzo-soprane, s.f. Voce de femeie, situat? ca registru īntre sopran ?i alto;, cīnt?rea?? cu o astfel de voce.
   mi s.m. invar. Treapta a treia din gama ma-jor?-tip; sunetul ?i nota corespunz?toare, mia, mielc, s.t. Puiul de sex feminin al oii. inialgie, mialgii, s.f. ī'Tume dat durerilor musculare. ’
   miiism?, miasme, s.f. Emana?ie r?u mirositoare; duhoare.
   miau interj. Cuvīnt care imit? strig?tul pisicii; (substantivat; fam.) a-i lua cuiva niiaul = a face pe cineva s? tac?; a omorī pe cineva, miaz?noapte s.f. Nord. miaz?zi s.f. Sud.
   mic, -?, mici, adj. 1. Care este dc propor?ii reduse, sub dimensiunile obi?nuite; pu?in īnc?p?tor, strimt; scurt, scund; degetul (cel) mic = cel mai sub?ire dintre degete, a?ezat ling? inelar; īn mic = dup? un plan redus; f?r? amploare. 2. (Despre ape) De adīncime (?i l??ime) redus?. 3. Redus (ca num?r), limitat. 4. (Despre zi, noapte etc.) Care dureaz? pu?in; scurt. 5. īn vīrst? fraged?; (substantival) cei mici = copiii. C. F?r? (prea mare) importan??; neīnsemnat; (despre oameni) lipsit de noble?e, de generozitate; meschin. 7. Care se afl? pe o treapt? inferioar? īntr-o ierarhie.
   micaciu, -fie, micacei, -ee, adj. (Despre roci, minerale) Care con?ine mic?2.
   mica?ist, mica?isturi, s.n. Roc? metamorfic? alc?tuit? īn cea mai mare parte din mice ?i cuar?.
   mic?1 s.f. (Pop.) Pe mic? pe ceas = foarte repede, īntr-o clip?; foarte des, mereu.'
   mic?2, mice, s.f. Grup? de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, care se desfac u?orīn foi?e sub?iri ?i elastice, fiind īntrebuin?ate īn special ca izolante electrice ?i termice.
   miccliu, micelii, s.n. Re?ea de filamente care alc?tuiesc aparatul vegetativ al ciupercilor.
   micliidii?? s.m. (Fam. ?i glume?) Drac; dr?-cu?or.
   micime, micimi, s.f. Faptul de a fi mic; (fig.) josnicie, meschin?rie.
   micologie s.f. Ramur? a botanicii care se ocup? cu studiul ciupercilor.
   micoz?, micoze, s.f. Numo dat bolilor provocate de ciuperci.
MlCItO-
 350
   micro- Element, (le compunere insemnīnd „mic“, care serve?te la formarea unor substantive.
   microb, microbi, s.m. Nume dat unor fiin?e unicelulare, microscopice, care tr?iesc īn sol, in ap?, īn aer, īn corpul plantelor sau al animalelor, ?i din care fac parte bacteriile, bacilii, virusurile.
   microtiiiin, -a, microbieni, -c, adj. Care se refer? la microbi, cauzat de microbi.
   microbiologic s.f. Ramur? a biologiei care se ocup? cu studiul microorganismelor.
   microbuz, microbuze, s.n. Autobuz pentru un num?r mic de pasageri.
   microceīul, -ii, microccfali, -c, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) caro prezint? fenomenul do micro-cefalie.
   mierocctnlie s.f. Anomalie congenital? care const? in dezvoltarea insuficient? a craniului.
   microclim? s.f. Clim? local?, caracteristic? unei anumite arii geografice, īn spa?iul din imediata apropiere a solului.
   microcosm s.n. Lumea obiectelor submicro-scopice (molecule, atomi, particule elementare etc.).
   microfilm, microfilme, s.n. Film fotografic pe care sint copiate, la scar? foarte mic?, documente sau c?r?i.
   microfon, microfoanc, s.n. Dispozitiv caro ?transform? vibra?iile sonore In oscila?ii electrice, folosit īn radioteleviziune ?i īn telecomunica?ii.
   microlit, microlitc, s.n. Cristal microscopic caro se g?se?te īn compozi?ia rocilor vulcanice.
   micromctru, micromctre, s.n. Instrument care serve?te la m?surarea lungimilor, cu o precizie de ordinul sutimilor ?i chiar al miimilor de milimetru.
   micron, microni, s.m. Unitate de m?sur? egal? «u a mia parte dinlr-un milimetru.
   microorganism, microorganisme, s.n. Denumire generic? pentru organismele de dimensiuni microscopice (bacterii, virusuri etc.).
   micropil, micropile, s.n. Canal microscopic la vinul ovulului plantelor superioare, prin care tubul polinic p?trunde la oosfer?.
   mieropords s.n. Material sintetic poros, din care se confec?ioneaz? talpa la unele obiecte de īnc?l??minte.
   microradiografie, microradiografii, s.f. Radiografie efectuat? pe un film de dimensiuni reduse (putīnd fi murit? ulterior pin? la dimensiunile necesare).
   microraīon, 7nicroraioane, s.n. Parte dintr-o zon? a unui ora?, avīnd un caracter unitar ?i ?euprinzīnd edificii cu dotare de prim? necesitate.
   mieroreceptor, microrcceptoarc, s.n. Ansamblu format din microfonul ?i receptorul telefonic, cu conductoarele de leg?tur? aferente.
   microscop, rnicroscoape, s.n. Instrument optic folosit pentru examinarea obiectelor foarte miei, cu ajutorul lui putindu-se distinge detalii de ordinul miimilor de milimetru.
   microscopic, -?, microscopici, -c, adj. De dimensiuni foarte mici; care 1111 poalo fi v?zut decit la microscop.
   microscopie, microscopii, s.f. Tehnica observ?rii ?i examin?rii obiectelor cu ajutorul microscopului.
   microseīsm, microseismc, s.n. Cutremur de p?mīnt do mic? intensitate, īnregistrat numai de aparate.
   microspor, microspori, s.m. (Bot.) Spor la unele criptogamo, care d? na?tere unui protal mascul.
   microstructur?, microstructuri, s.f. Structur? de am?nunt a unui material, observat? cu ajutorul microscopului.
   micsandr?, micsandre, s.f. Plant? din familia cruciferelor, īnalt? pīn? la 75 cm, cu flori albe, ro?ii sau violete, pl?cut mirositoare.
   mic?orii, mic?orez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A faco s? devin? (sau a deveni) mai mic (ca dimensiune, volum, intensitate). 2. Tr. A reduce, a sc?dea (pre?ul, valoarea, num?rul etc.).
   mie?unea, mic?unclc, s.f. Plant? erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbcnc-aurii, cultivat? ca plant? ornamental?.
   midie, midii, s.f. Animal marin, comestibil, din īncreng?tura molu?telor, cu cochilia aproape triunghiular?.
   mie, mii, num. card. Num?rul caro īn num?r?toare are locul īntre 999 ?i 1001; (substantivat, f.) unde s-a dus mia, mearg? ?i suta. mied s.n. Hidromel.
   mici, mici, s.m. Puiul, īn special de sex masculin, al oii; blana prelucrat? a puiului oii; carnea acestui animal.
   micliircii, miclurclc, s.f. Arbust ornamental, īnalt pin? la 4 m, cu flori mici, violele.
   miclit?, miclite, s.f. 1. Inflama?ie a m?duvei osoase. 2. Inflama?ie a m?duvei spin?rii.
   miercuri s.f. A treia zi a s?pt?mīnii; (adverbial, īn forma miercurea) īn fiecare miercuri.
   miere s.f. 1. Substan?? semilichid?, bogat? īn zaharuri, vitamine ?i enzime, rezultat? din neclarul cules ?i prelucrat do albine; luna de miere = prima lun? din via?a conjugal?. 2. Mierea ursului = nume dat unor specii de plante erbacee, cu frunze p?roase ?i flori ro?ii, violete sau albastre.
                                                             mierl?, mierle, s.f. Pas?re cint?toare sedentar? de p?dure, cu cioc galben ?i pene negre, mierlrii, micrloi, s.m. B?rb?tu?ul mierlei, mieros, -o?s?, micro?i, -oase, adj. Care arat? o amabilitate exagerat?, fals?, ipocrit?.
   niierfu, mierle, s.f. Unitate de m?sur? pentru cereale, folosit? īn trecut īn Moldova ?i īn Transilvania.
   micunu, pers. 3 miaun?, vb. I. Intr. (Despre pisici) A scoate strig?tul caracteristic speciei mieunat, mieunaturi, s.n. Faptul de a mieuna; strig?tul scos de pisici.
   miez, miezuri,s.n. 1. Partea interioar?, de obicei mai moale, a unui fruct, a pīinii etc.; partea interioar?, central? a unui lucru. 2. Miezul nop?ii (al verii etc.) = mijlocul, toiul nop?ii (al verii
 351
MILIAR
etc.). 3. (Tehn.) Corp deta?abil din interiorul ?unei lorme de turn?torie, cu ajutorul c?ruia se ob?in goluri īn piesele turnate. 4. Miez rnag-netic = por?iune feromagnetic? de circuit magnetic, īnconjurat? de o īnf??urare electric?., 5. (Fig.) Partea 'esen?ial? a linei probleme; cu miez = cu con?inut, cu tīlc.
   miezijs, -oiis?, miezo?i, -oase, adj. Cu mult miez.
   migal? s.f. Minu?iozitate ?i scrupulozitate īn efectuarea unei munci. mig?lCiil?, mig?leli, s.f. Migal?, mig?li, mig?lesc, vb. IV. Tr. ?i intr. Alucra cu mult? r?bdare, grij? ?i minu?iozitate.
   mig?los, -otis?, mig?lo?i, -oase, adj. 1. Care cere migal?; care se face cu migal?, cu meticulozitate. 2. (Despre oameni) Care lucreaz? cu migal?.
   migdal, migdali, s.m. Arbore mediteranean din familia rozaceelor, cu flori albe sau trandafirii ?i fructe drupe.
   migdal?t, -?, migdala?i, -te, adj. (D'espre ochi) De forma migdalei; alungit.
   migdiilu, migdale, s.f. Fructul migdalului, oval-alungit, cu sīmburele comestibil, bogat īn ulei.
   migmatit, migmatite, s.n. Roc? metamorfic? format? prin p?trunderea magmei granitice īntre roci sedimentare.
   migndn, -?, mignoni, -e, adj. (Adesea substantivat) Mic ?i delicat. Pr.: mi-nion.
   migrfl, migrez, vb. I. Intr. 1. (Despre triburi, popoare) A se deplasa īn mas? de pe un teritoriu pe altul. 2. (Despre unele animale, mai ales p?s?ri) A se muta īn mas? dintr-o regiune īn alta, īn anumite epoci ale anului, datorit? nevoilor de hran? sau de reproducere, factorilor climatici etc.
   migrator, -oiire, migratori, -oare, adj. Care migreaz?.
   migra?iiinc, migra?iuni, s.f. Faptul de a migra; deplasare īn mas? de pe un teritoriu pe altul.
   migrin?, migrene, s.f. Durere de cap intens?, de obicei īntr-o singur? parte.
   miln?l?, mihal?i, s.m. Pe?te r?pitor de ap? dulce, de 30—40 cm lungime, cu solzi m?run?i de culoare brun?-verzuie.
   miilon, mia/num. ord. Care se afl? īntre al nou? sute nou?zeci ?i nou?lea ?i al o mie unulea.
   miimo, miimi, s.f. 1. Num?r egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un īntreg.
2. Unitate de m?sur? pentru unghiuri, folosit? mai ales īn artilerie.
   mija s.f. art. De-a mija = numele unui joc de copii.
   miji, mijesc, vb. IV. Intr. 1. A īncepe s? se z?reasc?, s? devin? vizibil; a ap?rea, a se ivi; (intr. ?i refl.): a (se) miji de ziu? — a se face ziu?. 2. (Despre iarb?) A īncol?i, a r?s?ri. 3. A īnchide pe jum?tate ochii pentru a vedea mai bine sau pentru a so acomoda cu lumina ori cu īntunericul.
   mijloc, (1—3) mijlocuri, (4, 5) mijloace, s.n.
1. Punct, loc situat la egal? distan?? de punctele
periferice, de extremit??i; loc situat in interior,, la oarecare distan?? de margine; intervalul dintre dou? obiecte sau dintre dou? extremit??i; de mijloc = mijlociu. 2. Parte a corpului omenesc situat? īntre torace ?i ?olduri; talie, brīu. 3. Moment situat (aproximativ) la aceea?i dep?rtare de īnceputul ?i sfir?itul unui interval de timp, al unui proces īn desf??urare. 4. Procedeu, metod?; chip, mod de a ac?iona. 5. Ceea ce serve?te pentru realizarea unui scop; (la pi.) posibilit??i materiale sau b?ne?ti; mijloace dc'mun-c? ,= lucruri cu ajutorul c?rora oamenii ac?ioneaz? asupra obiectelor muncii pentru ale transforma potrivit nevoilor lor; mijloace de produc?ie = totalitatea mijloacelor de munc? ?i a obiectelor muncii, pe care oamenii le folosesc īn procesul de producere a bunurilor materiale. Accentuat ?i: mijloc.
   mijloca?, -a, mijloca?i, -c, adj., s.m. 1. Adj. (Despre ??rani sau ??r?nime; ?i substantivat, m.) Care are īn proprietate p?mīnt ?i alte mijloace de produc?ie cu ajutorul c?rora ī?i cī?tig? existen?a, f?r? a exploata munca altora. 2.
S.m. Sportiv care ac?ioneaz? īntre linia de ap?rare ?i cea de atac a unei echipe. 3. S.m. (La pl.) Perechea de cai īnh?ma?i la mijloc, īntre īnainta?i ?i rota?i; (la sg.) fiecare dintre caii care formeaz? aceast? pereche.
   mijloci, mijlocesc, vb. IV. 1. Intr. A interveni pe līng? cineva īn favoarea cuiva. 2. Tr. A īnlesni, a ajuta.
   mijlocire, mijlociri, s.f. Ac?iunea de a mijloci;-prin mijlocirea... = prin intermediul..., cu ajutorul...
   mijlocitor, -oare, mijlocitori, -oare, s.m. ?i f. Intermediar.
   mijlociu, -ic, mijlocii, adj. 1. De mijloc; care-se g?se?te la mijloc. 2. Care se situeaz? īntre extrema superioar? ?i cea inferioar? (īn ce prive?te dimensiunea, calitatea, valoarea). 3. (?i substantivat) Al doiiea n?scut dintre trei fra?i.
   ?  milanez?, milaneze, s.f. Tricot de m?tase folosit pentru confec?ionarea unor obiecte de lenjerie.
   mil?1, mile, s.f. 1. Sentiment de īn?elegere ?i de p?rere de r?u fa?? de suferin?a sau nenorocirea altuia. 2. Ajutor, binefacere, poman?.
3. Bun?voin??, bun?tate, īn?elegere, īng?duin??, cru?are. 4. Gra?ie, īndurare divin?.
   mil?2, mile, s.f. Unitate de m?sur? pentru lungimi egal? cu 1609,3 m (folosit? īn unele ??ri); mil? marin? = unitate de m?sur? pentru lungimi egal? cu 1852 m, folosit? īn naviga?ia maritim?.
   milenar, -?, milenari, -e, adj. Care exist? de o mie de ani, care dureaz? de un mileniu; (p. ext.) oare exist? de mii de ani, milfiniu, milenii, s.n. Perioad? de timp de o mie de ani.
   milinmpir, miliamperi, s.m. Unitate de m?sur? pentru intensitatea curentului electric, egal? cu o miime dintr-un amper.
   miliar, -?, miliari, -e, adj., s.n. (Stīlp sau piatr?)· a?ezat? la marginea drumurilor principale,.
MINUSCUL
 331
m?rimile negative. 2. S.n. Lips?, deficit. 3. Adv. Mai pu?in, f?r?.
   minüscul, -?, minusculi, -e, adj. De dimensiuni foarte mici; (substantivat, f.) liter? mic?.
   minüt, -?, minute, s.n., s.f. 1. S.n. Interval de timp egal cu a ?aizecea parte dintr-o or? ?i cuprinzīnd ?aizeci de secunde; r?stimp foarte scurt; clip?, moment. 2. S.n. (Mat.) Unitate de m?sur? pentru unghiuri, egal? cu a ?aizecea parte dintr-un grad. 3. S.f. Not? scris?, īn care sīnt consemnate, pe scurt, problemele discutate īntr-o ?edin??.
   minutar, minutare, s.n. Ac al ceasornicului, care indic? minutele.
   minutiös, -oās?, minu?io?i, -oase, adj. Care cerceteaz? lucrurile īn am?nunt ?i cu mult? aten?ie; f?cut cu aten?ie, cu migal?; meticulos.
   minu?iozitate, minu?iozit??i, s.f. īnsu?irea do a fi minu?ios.
   mioar?, mioare, s.f. Oaie līn?r? care īnc? nu a f?tat.                                         ,
   miocard s.n. Mu?chiul inimii, miocardif?, miocardite, s.f. Inflama?ic a miocardului, care apare īn unele boli.
   mioeen s.n. Seria inferioar? a neogenului, caracterizat? printr-o faun? ?i o flor? apropiate de cele actuale.
   miogen s.n. Protein? care se g?se?te īn ?esutul muscular.
   miogrāf, miografe, s.n. Aparat cu care se īnregistreaz? grafic contrac?iile musculare.
   miop, mioiip?, miopi, mioape, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care sufer? de miopie; (fig.) (persoan?) cu vederi īnguste, lipsit? de perspicacitate.
_ miopie, miopii, s.f. Defect al vederii caracterizat prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la distan??.
   miori??, miori?e, s.f. Diminutiv al lui mioar?; oaie tīn?r?.
   miorl?i, pers. 3 miorl?ie, vb. IV. Inlr. (Despre pisici) A mieuna.
   miorl?it, -?, miorl?i?i, -le, adj. (Despre oameni sau despre glasul lor) Plīng?re?.
   miozin?, miozine, s.f. Protein? care se g?se?te īn ?esutul muscular, avīnd rol important īn contrac?ia mu?chilor.
   miozit?, miozite, s.f. Inflama?ie a unuia sau a mai multor mu?chi stria?i.
   mioztftis s.m. (Bot.) Nu-m?-uita. mir s.n. (Bis.) Untdelemn sfin?it cu care preotul īi unge pe credincio?i pe frunte, īn cadrul unor ritualuri.
   mir?, mir, vb. I. Refl. 1. A fi nedumerit, surprins, uimit. 2. A manifesta uimire sau admira?ie, miracol, miracole, s.n. Minune (1). miraculos, -oās?, miraculo?i, -oase, adj. 1. Care pare a fi produs printr-o’ minune; uimitor, extraordinar; (substantivat, m. sg.) elementul supranatural din basme ?i legende. 2. Care produce efecte excep?ionale.
   mirāj, miraje, s.n. 1. Fenomen optic datorit refrac?iei treptate a razelor de lumin? cīnd str?bat straturi de aer cu densit??i diferite, din care
cauz? obiectele dep?rtate aflate la orizont apar īnso?ite de imaginea lor r?sturnat?. 2. (Fig.) Pl?smuire, īnchipuire, iluzie de?art?. 3. (Fig.) Lucru atr?g?tor, farmec, atrac?ie.
   mirare s.f. Surprindere; uimire; n-ar fi da mirare s?... — no putem a?tepta s?...
   mir?, mire, s.f. 1. Rigl? gradat?, cu lungimea de 2 — 4 m, utilizat? īn m?sur?torile topografice.
2. Imagine standard transmis? pe ecranete televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora.
   mire, miri, s.m. Nume purtat de b?rbat īn ziua (?i īn preajma zilei) c?s?toriei'sale; (la pl.) nume dat celor dou? persoane care se c?s?toresc.
   mirean, -?, mireni, -e, s.m. ?i f., adj. (Persoan?) care nu apar?ine clerului.
   mireas?, mirese, s.f. Nume purtat de femeie īn ziua (?i īn preajma zilei) c?s?toriei sale.
   mireasm?, miresme, s.f. 1. Miros pl?cut (r?s-pīndit mai ales de flori). 2. (Adesea la pl.) Ulei sau substan?? aromatic? folosit? pentru ungerea trupului, pentru parfumarea aerului ele.
   miriade s.f. pl. (Livr.) Num?r, mul?ime, cantitate foarte mare.
   miriapdd, miriapode, s.n. (La pl.) Clas? de artropode cu numeroase perechi de picioare, corespunz?toare segmentelor corpului; (?i la sg.) animal din aceast? clas?.
   mirific, -?, mirifici, -e, adj. (Livr.) M?re?, minunat.
   miri?te, miri?ti, s.f. Cīmp de pe care s-au secerat cerealele ?i pe care au r?mas p?r?ile inferioare ale tulpinilor; (cu sens colectiv)tulpinile retezate, r?mase cu r?d?cina īn p?mīrit.
   mirodenie, mirodenii, s.f. 1. Nume dat unor substan?e aromatice cu rniros puternic, pl?cut.
2. Nume dat p?r?ilor unor plante (exotice) folosite drept condiment.
   mironosi??, mironosi?e, s.f. Femeie cucernic?, smerit?; epitet dat unei femei care simuleaz? nevinov??ia, modestia.
   miros, mirosuri, s.n. 1. Sim? prin care organismul percepe propriet??ile unor substan?e cīnd vine īn contact cu vaporii acestora. 2. Emana?ie pe care o exal? unele corpuri; senza?ie olfactiv? pe care o produce aceast? emana?ie.
   mirosi, miros, vb. IV. 1. Tr. A percepe, a sim?i un miros. 2. Tr. (Fig.) A presim?i, a b?nui, a presupune. 3. Intr. A avea (sau a r?spīndi) un miros.
   mirositor, -oare, mirositori, -oare, adj. Care are (sau r?spīnde?le) un miros (pl?cut).
   mirt, mir?i, s.m. Arbust ornamental mediteranean cu frunze persistente ?i cu flori mici, albe, parfumate.
   mirui, miruiese, vb. IV. Tr. 1. A unge pe credincio?ii cre?tini cu mir. 2. (Fig.; fam.) A lovi pe cineva īn cap; a omori.
   misad?, misade,· s.f. Blan? confec?ionat? din mai multe piei, cu care se c?ptu?esc paltoanele. Var.; mcsiīd? s.f.
   mis?, mise, s.f. Compozi?ie muzical? pentru cor ?i soli?ti, scris? pe textul liturghiei catolice.
   miseelaneu, -fie, miscelanee, adj., s.n. (Rubric? īntr-o publica?ie ori volum) cu con?inut variat.
MITOLOGIE
   miseilnlitāte s.f. Proprietate a dou? sau a mai multor substan?e de a forma un amestec omogen..
   misionar, misionari, s.m. Persoan? trimis? de biseric? s? r?spīndcasc? cre?tinismul (mai ales catolicismul) īn ??ri cu alt? religie.
   misit, misili, s.m. Persoan? care mijloce?te afaceri comerciale; samsar.
   misiune, misiuni, s.f. 1. īns?rcinare dat? cuiva; rost, menire. 2. Misiune diplomatic? = reprezentan?? diplomatic? a unui stal, cu grad de ambasad? sau de lega?ie. 3. Institu?ie religioas? prin care se propag? cre?tinismul īnlr-o ?ar? cu alt? religie.
   misiv?, misive, s.f. (Ast?zi glume?.) Scrisoare, bilet.
   mister, mistere, s.n. 1. Ceea ce este (īnc?) nedescoperit sau neīn?eles. 2. (Mai ales la pl.) Lucrare dramatic? medieval? (la īnceput cu caracter religios).
   misterios, -otisu, misterio?i, -oase, adj. 1. Care este. necunoscut sau neīn?eles; tainic. 2. Care ascunde ceva; care este īnconjurat de mister.
   mistic, -ft, mistici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care apar?ine misticismului; care v?de?te misticism. 2. S.m. ?i*f. Adept al misticismului.
3.  Adj. Cu īn?eles ascuns, tainic.
   misticism s.n. Credin?? eronat? īn existen?a unor for?e supranaturale ?i īn posibilitatea omului de a comunica cu ele pe c?i tainice, nonra?ionale.
   mistific?, mistific, vb. I. Tr. A induce īn eroare, a īn?ela; a denatura adev?rul.
   mistificator, -oārc, mistificatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care mistific?.
   mistral s.n. Vīnt puternic care sufl? iarna īn Fran?a, de-a lungul v?ii Ronului, spre Marea Mcditeran?.
   mistre?, -eii?«, mistre?i, -e, adj. Porc mistre? (?i substantivat, m.) = animal s?lbatic, cu corpul masiv, cu caninii lungi ?i t?io?i, str?mo?ul porcului domestic.
   mistrie, mistrii, s.f. Unealt? de zid?rie īn form? de lop??ic? cu care se īntinde mortarul pe zid.
   mistui, mistui, vb. IV. 1. Tr. A digera alimentele. 2. Tr. (Fig.) A distruge, a nimici. 3. Tr. si refl. (Fig.) A (se) chinui suflete?te. 4. Refl. A se face nev?zut, a disp?rea.
   mistuitor, -oiirc, mistuitori, -oare, adj. Care mistuie; care nimice?te; (fig.) chinuitor.
   mi?eii, mi?c, vb. I. 1. Intr., tr. ?i refl. A ie?i (sau a face s? ias?) din starea de repaus, de imobilitate; (refl. ?i intr.) a porni din loc, a se deplasa. 2. Refl. ?i intr. A īncepe s? lucreze, a ie?i din pasivitate; a dovedi oarecare pricepere intr-o anumit? munc?. 3. Intr. ?i refl. A fi viu, a da semne de via??. 4. Refl. (Despre colectivit??i) A se agila, a se r?scula. 5. Tr. A impresiona, a emo?iona; a īnduio?a.
   mi?care, mi?c?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) mi?ca; exerci?iu (sau parte a unui exerci?iu) sportiv ori de gimnastic?; (fiz.) varia?ie īn timp a pozi?iei unui corp īn raport cu un sistem de
 23*
referin??. 2. (Fii.) Categorie care cuprinde toate procesele ?i schimb?rile ce au loc īn univers.
3.  Fiecare mutare de piese la jocul de ?ah, de table etc. 4. Vitez? cu care se execut? o bucat? muzical?. 5. Ac?iune sau curent care antreneaz? un num?r mare de oameni īn sprijinul unei idei, al unui scop comun etc. G. Circula?ie; anima?ie, forfoteal?; birou de mi?care — birou de unde se dirijeaz? ?i se coordoneaz? īntr-o gar? circula?ia trenurilor. 7. (La pl.) Deplasare a unor unit??i militare; mi?c?ri de trupe. 8. Schimbare intervenit? īn organizarea personalului dinlr-o unitate.
   mi?cat, -?, mi?ca?i, -te, adj. Emo?ionat, impresionat; īnduio?at.
   mi?c?tor, -o?re, mi?c?tori, -oare, adj. 1. Care se mi?c?; care poate fi mi?cat, mutat; mobil.
2.  (Fig.) Care impresioneaz?, emo?ioneaz?.
   mi?el, -eii, mi?ei, -ele, adj., s.m. ?i f. (Om) tic?los, netrebnic; fricos, la?.
   mi?elcsc, -c?sc?, mi?elc?ti, adj. De mi?el, tic?los, nemernic.
   mi?ele?te adv. Ca mi?eii, nedemn; ca un fricos, ca uii la?.
   mi?elic, mi?elii, s.f. Fapt? de mi?el; tic?lo?ie, mīr??vie.
   mi?in?, mi?ine, s.f. Mic? scobitur? pe suprafa?a din?ilor cailor ?i ai altor animale erbivore (dup? care li se poate recunoa?te vīrsta).
   mi?m??, mi?ma?uri, s.n. (Fam.) Amestec?tur?, harababur?.
   mi?unii, pers. 3 mi?un?, vb. I. Inl.r. (Despre fiin?e) A se mi?ca īn num?r mare, do colo pīn? colo, a forfoti.
   mit, tniluri, s.n. Povestire fabuloas?, fantastic?, despre originea universului ?i a fenomenelor naturii, despre zei ?i eroi legendari; (p. gener.) poveste, legend?, basm.
   mit?, mite, s.f. Bani sau daruri īn obiecte date sau promise unei persoane oficiale (unui func?ionar) pentru a īndeplini (ori a nu īndeplini) un act care intr? īn obliga?iile sale de serviciu.
   mitic, -u, mitici, -e, adj. Care ?ine de un mit; legendar, fabulos.
   miting, mitinguri, s.n. īntrunire public? prilejuit? de un eveniment politic important.
   mititel, -e?, -ic?, mititei, -ele, adj., s.m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic. 2. S.m. Cīrn?cior f?cut din carne tocat?, condimentat?, care se m?nīnc? fript la gr?tar.
   mitocan, mitocani, s.m. Om cu purt?ri grosolane; b?d?ran.
   mitoc?nesc, -c?sc?, mitoc?ne?ti, adj. De mitocan; grosolan.
   mitoc?nie, mitoc?nii, s.f. Atitudine, fapt?, vorb? de mitocan; b?d?r?nie, mojicie.
   mitologic, -?, mitologici, -e, adj. Care apar?ine mitologiei, care se refer? la mitologie.
?mitologic, mitologii, s.f.Totalitatea miturilor create de un popor sau de un grup de popoare īnrudite.
 I
MITRALA
356
   mitr&Iu, mitrale, adj. Stenoz? mitral? — boal? care const? īn īngustarea orificiului auriculo-vcntricular din partea sting? a inimii.
   mitralia, mitraliez, vb. I. Tr. A trage cu mitraliera asupra unui obiectiv.
   mitralier?, mitraliere, s.f. Arm? automat? de calibru mic, montat? pe un suport, cu care se poate trage, īntr-un timp scurt, ? un num?r mare de proiectile.
   mitralidr, mitraliori, s.m. Militar specializat īn trageri cu mitraliera.
   mitr?1, mitre, s.f. (Anat.) Uter. mitr?=, mitre, s.f. Acoper?mīnt pentru cap, de form? sferic? sau conic?, uneori ornamentat, purtat mai ales de arhierei īn timpul slujbelor religioase.
   mitropolie, mitropolii, s.f. 1. Unitate administrativ? a bisericii ortodoxe, superioar? episcopiei ?i inferioar? patriarhiei. 2. Biserica ?i ansamblul de cl?diri anexe care constituie sediul unei mitropolii (1).
   mitropolit, mitropoliti, s.m. īnalt cleric ortodox, conduc?tor al unei mitropolii.
   mitropolitan, -?, mitropolitani, -e, adj. Care se refer? la mitropolie sau la mitropolit, caro apar?ine mitropoliei sau mitropolitului.
   mitui, mituiesc, vb. IV. Tr. A da cuiva mit?. mituitor, -oare, mituitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care mituie?te.
   mi??, mi?e, s.f. 1. Līn? scurt?, tuns? pentru prima oar? de pe miei; līn? tuns? de pe capul, coada ?i picioarele oilor. 2. Fire lungi de lin? care atīrn? īn smocuri.
   mi?<5s, -oās?, milo?i, -oase, adj. (Despre bl?ni, p?r, līn? sau obiecte confec?ionate din līn?) Cu fire lungi; cu mi?e (2).
   mixedfim s.n. Boal? endocrin? datorit? unei grave insuficien?e tiroidiene, care duce la sc?derea func?iilor organismului.
   mixomicete s.f. pl. īncreng?tur? de plante inferioare saprofite, lipsite de clorofil?.
   mixt, -?, mie?ti, mixte, adj. Alc?tuit din elemente eterogene; amestecat; cor mixt — cor compus din voci b?rb?te?ti ?i voci femeie?ti; num?r mixt = num?r compus din numere īntregi ?i din frac?ii ordinare.
   mixtur?, mixturi, s.f. 1. Amestec?tur?. 2. Amestec de materiale granulare, folosit lapre-pararea unor mortare, a unor īmbr?c?min?i rutiere etc.
   miz?, mizez, vb. I. A depune o sum? de bani ca miz?; (fig.) a conta pe... .
   mizanscen?, mizanscene, s.f. Montare a unui spectacol artistic; punere īn scen?.
   mizantrop, -?, mizantropi, -e, s.m. ?i f. Persoan? st?pīnil? de mizantropie.
   mizantropie s.f. Lipsa de īncredere īn oameni; tendin?a de a se izola de lume.
   miz?, mize, s.f. Sum? de bani pe care o angajeaz? la unele jocuri de noroc fiecare dintre participan?i.
   mizer, -?, mizeri, -e, adj., s.m. ?i L, (Livr.)
 1. Adj., s.m. ?i f. (Om) s?rman, nenorocit. 2. Adj. Care denot? o situa?ie proast?; s?r?c?cios.
   mizerabil, -?, mizerabili, -c, adj., s.m. ?i f. 1. Adj., s.m. ?i f. (Om) tic?los, nemernic. 2. Adj. Care se afl? īntr-o stare foarlc proast?; s?rac, s?r?c?cios.
   mizericordie, mizericordii, s.f. (Livr.; rar) īndurare, milostivire.
   mizCrie, (2) mizerii, s.f. 1. Stare de extrem? s?r?cie; situa?ie jalnic?, vrednic? de plīns. 2. (Mai ales la pl.) Greut??i, griji, necazuri.
   mīhni, mihnesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) sup?ra, a (se) īntrista.
   mīlinire, mlhniri, s.f. Faptul de a (sc) mīhni; sup?rare, īntristare, am?r?ciune.
   mīhnit, -u, mihni?i, -le, adj. Sup?rat, amarii, īntristat.
   mīine adv. īn ziua care urmeaz? dup? cea do azi; īn viitor, cīndva.
   mii, miliiri, s.n. Sediment alc?tuil īn general din particule argiloase foarte fine, depuse pe fundul dpelor sau pe terenuri inundabile; p?mīnt noroios.
   mīlc adv. A t?cea mile = a nu scoale o vorb?, a t?cea chitic.
   mīli, milcsc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) umple do mii, a (se) acoperi cu mii.
   mīlit, -?, mīli?i, -te, adj. Acoperii cu rnīl, plin de mii.
   militur?, mllituri, s.f. Depunere de mīlj loc acoperit cu mii.
   milos, -o?s?, milo?i, -oase, adj. Cu mii, plin de mii.
   min?, min, vb. I. Tr. 1. A īndemna un animal la mers; a'dirija mersul unui vehicul cu trac?iune animal?. 2. A trimite pe cineva s? se duc? undeva, s? fac? ceva. 3. A pune īn mi?carc; a ac?iona; a mi?ca din Ioc; a deplasa, a duce.
   min?, miini, s.f. 1. Fiecare dintre cele dou? membre superioare ale corpului omenesc; (p. restr.) extremitatea antebra?ului, care se termin? cu cele cinci degete; de min? = (despre unelte, instrumente) care este ac?ionat manual; de mina intii (sau a doua) = de calitatea (sau de rangul, de categoria) īntīi (sau a doua); min? de lucru = for?? de munc?; muncitori; a cere mina (unei femei) = a cere o femeie īn c?s?torie. 2. Cantitate din ceva, atīt cīt īncape īntr-o palm?. S.'Grup mic, num?r restrīns de oameni.
   mīn?t?rc?, min?t?rci, s.f. Hrib. mīncā, m?ninc, vb. I. 1. Tr. A ingora alimente, hran?; a mesteca īn gur? alimentele ?i a le īnghi?i. 2. Tr. (Despre animale s?lbatice) A sfī?ia (?i a devora). 3. Tr. (Despre viermi, molii; p. ext., despre agen?i fizici, chimici etc.) A roade, a m?cina, a distruge. 4. Tr. A produce o senza?ie de mīnc?rime. 5. Tr. A face s? dispar?; a.nimici, a distruge. 6. Refl. (Fig.; despre oameni) A se certa; a-?i face r?u unul altuia, a se s?pa.
   mīne?re, (2) minc?ri ?i mincururi, s.f. 1. Ac?iunea de a minca. 2. Ceea ce se m?nīnc?; hran?, alimente; fel de bucale.
   mīncāt, -?, mima?i, -le, adj. Ros, m?cinat; distrus.
357
                                                               mmc?eids, -oāsfi, mīnc?cio?i, -oase, adj., s.m. ?i. f. (Fiin??) care m?nīnc? mult, lacom la mīncare.
                                                                mīne?i'ime, minc?rimi, s.f. Irita?ie a pielii provocat? de anumite boli, de īn?ep?tura unor insecte etc. ?i īnso?it? de nevoia de ase sc?rpina, mīne?forie, mlnc?torii, s.f. (Fam.)' Intrig?, mīncutur?, mlnc?turi, s.f. Eroziune a solului (produs? īn special de ape).
  īninc?u, mīnc?i, s.m. (Fam.) Persoan? care m?nīnc? mult; lacom la mīncare.
  mindre?e, mindre?e, s.f. 1. Frumuse?e, splendoare. 2. Fiin?? sau lucru cu aspect foarte frumos.
  mindri, mīndresc, vb. IV. Refl. 1. A fi mindru 'l); a se l?uda, a se f?li. 2. A se īngīmfa.
  mīndrio, mlndrii, s.f. 1. Faptul de a fi mīndru ;i); sentiment de demniiate ?i de īncredere īn calit??ile, proprii. 2. Trufie, īngīmfare.
  mīndru, -ii, mindri, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Plin de īncredere īn calit??ile proprii. 2. Adj. Orgolios, īngīmfat. 3. Adj. Falnic, m?re?; (pop.) frumos. 4. S.m. ?i f. (Pop.) Drag,iubit.’ mīnsu, miii, vb. II. Ini)·. (Pop.) A petrece īoaptea undeva, a poposi peste noapte.
  mīncc?, imnec, vb. I. Inlr. (Pop.) A porni īn sori; a plec?, a se duce; de (sau pe) minccate= le diminea??, īn zori.
  mīncc?r, mlnccare, s.n. Hain? ??r?neasc? scurt?, cu’ sau f?r? mīneci; mintean.
  mīnee?, mīneci, s.f. Parte a īmbr?c?mintei ;are acoper? bra?ul (īn īntregime sau do la jm?r pīn? deasupra cotului).
  mīnecu??, minecu?e, s.f. Diminutiv al lui mlne-:?; (la pl.) obiect de īmbr?c?minte de forma unor Tian?cte lungi, care se poart? ,peste mīneci, icnim a le proteja.
  mīnir, minere, s.n. Parte a unei unelte, a intri instrument etc. de care se apuc? cu mīna.
  mīngīin, mingii, vb. I. Tr. 1. A netezi u?or iu palma, in semn'de dragoste; a dezmierda,
 \ alinta. 2. A c?uta s? alini durerea, mīhnirea, mferin?a cuiva, prin vorbe de īncurajare.
  mīngīiirc, mlngiieri, s.f. 1. Dezmierdare, alinare; gest prin care se mīngīie. 2. Lini?tire, alinare, consolare; īncurajare, īmb?rb?tare.
  mīngīietār, -oiire, mīngīietori, -oare, adj. ^are mīngīie, consoleaz?.
  mīngīids, -o?s?, mingīio.?i, -oase, adj. Mīngīie-,or; pl?cut, desf?t?tor, īncīnt?lor.
  mīniii, minii, vb. I. Refl. ?i tr. A-?i ie?i. (sau v face pe cineva s?-?i ias?) din fire; a fi cuprins le mīnie.
  inīnio, minii, s.f. 1. Enervare (trec?toare); īecaz, ciud?. 2. Du?m?nie, ur?. 3. Minia lui Dumnezeu = urgie, pr?p?d, calamitate.
  mtniris, -o?s?, minio?i, -oase, adj. 1. Cuprins le mīnie; furios. 2. Sup?rat, nec?jit.
  mīnjefil?, mīnjeli, s.f. Un fel de past? sub?ire acut? din s?min?? de in, din f?in? de porumb sic., cu care se ung firele urzelii do cīnep? ca s? iu se sc?mo?eze īn timpul ?esutului.
  mtnji, minjesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) nurd?ri, a (se) p?ta.
                                                                                                    MlZGALrTURA
                               mīnjit, -?, minji?i, -te, adj. Murdar, p?tat, mintui, mintui, vb. IV. Tr. ?i refl. 1. (Pop.) A sc?pa (pe cineva) dintr-o primejdie, de · la moarte etc. 2. (īn limbajul bisericesc) A (se) cur??a de p?cate, a (se) izb?vi. 3. (Pop.) A (so) termina, a (se) ispr?vi, mīntuiālu s.f. De mintuial? = superficial, mīntuire, mintuiri, s.f. Faptul de a (se) mintui; salvare, sc?pare; (īn limbajul bisericesc) iertare de p?cate.
   mīntuitor, -ofirc, mīntuitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care mīntuie (1, 2).
   mīnui, minuiesc, vb. IV. Tr. A folosi o unealt?, un instrument, o arm? etc. cu ajutoruimīinilor.
   mīnuitor, -oare, m?nuitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care mīnuie?te ceva; mīnuitor dc 'bani (publici) = persoan? care īncaseaz? ?i elibereaz? bani īn cadrul unei gestiuni publice.
   mīnz, mtnji, s.m. 1. Puiul iepei. 2. (Fam.) Epitet dat unui copil (zburdalnic, neastāmp?rat) sau unui· b?rbat tīn?r.
   mīnzure, minz?ri, s.f. Oaie care a f?tat si are lapte.
   mīnz?t, -?, minza?i, -te, s.m. ?i f. Vi?el īn??rcat, mīnz?rār, mīnz?rari, s.m. Cioban care p?ze?te mīnz?rilo.
   mīazi?tc adv. A rīde mīnze?te — a rīde silit, nenatural.
   mīr interj. Cuvīnt care red? mīrīitul cīinelui. . mīrc s.n. (Pop.) A nu zice nici mire = a nu zice nimic; a t?cea chitic.
   mīrīi, mirii, vb. IV. Intr. 1. (Despre cīini) A scoale sunete guturale, hīrīite. 2. (Despre oameni) A morm?i, a bomb?ni; a protesta, a cīrli.
   mīrīit s.n. Faptul de a mīrīi; sunete specifice scoase de cīini.
   mīrl?n, mirlani, s.m.' (Depr.) Om prost crescut, b?d?ran, grosolan.
   mīrli, pers. 3 mīrle?te, vb. IV. Refl. (Despre oi) A se īmpreuna, a se īmperechea.
   mīr?av, -ii, mīr?avi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic; tic?los.
   mīr??vie, mīr??vii, s.f. Fapt? mīr?av?, josnicie, tic?lo?ie.
   mīr?oāg?, mīrloage, s.f. Cal slab; gloab?, mīrz?c, mīrzaei, s.m. (īn trecut) Nobil t?tar (c?petenie de ceat? ost??easc?).
   mī?, mī?i, s.m. (Pop.) Masculul pisicii; pui de' pisic?.
   mi??, mi?e, s.f. X. (Pop.) Pisic?. 2. Nume dat unor dispozitive īn form? de ghear?, cu care se prinde, se apuc?, se trage ceva.
   mī?i?dr, mi?ifori, s.m. (Pop.) I. Diminutiv al lui mī?. 2. Inflorescen?? mascul? īn form? de ament (ex. la salcie, la alun).
   mīzg? s.f. 1. (Pop.) Seva arborilor. 2. Noroi moale, alunecos.
   mīzg?li, mizg?lesc, vb. IV. Tr. 1. A minji, a p?ta. 2. A scrie sau a desena urīt, neglījent, murdar.
   mīzg?lituru, mīzg?lituri, s.f. Faptul de a mīzg?li; scriere, desen executate neīndemīnatic, neīngrijit, murdar.
MSZGOS
- K8
   īnīzgos, -oas?, mīzgo?i, -oase, adj. _1. (Despre plante) Plin de sev?. 2. Noroios ?i alunecos.
   mlad?, ml?zi, s.f. 1. Ml?di?? (1). 2. P?dure tīn?r? ?i deas?.
   miājfi, ml?ji, s.f. 1. Nume dat unor specii do r?chit?; (cu sens colectiv) tufi? sau p?durice <le r?chit?. 2. Ramur? tīn?r? do r?chit?, de salcie, de tei, folosit? la īmplelitul co?urilor, la legalul vi?ei-de-vie ele.
   mla?tin?, mla?tini, s.f. Teren pe care se adun? ?i stagneaz? apa.
   ml?dii, ml?die:, vb. I. Refl. 1. A se īnclina, a se īndoi, a se leg?na u?or, īntr-o parte ?i īn alia. 2. (Fig.; despre oameni) A deveni conciliant, maleabil. 3. (Fig.; despre voce, glas) A se modula.
   ml?diere, ml?dieri, s.f. Ac?iunea de a se ml?dia; mi?care ml?dioas?; inflexiune, modula?ie a vocii.
   ml?dios, -oas?, mlādio?i, -oase, adj. 1. Care se īndoaie cu u?urin?? (f?r? s? se frīng?); flexibil, elastic. 2. (Despre fiin?e, despre corpul sau p?r?i ale corpului lor) Suplu, zvelt; cu mi?c?ri gra?ioase. 3. (Fig.; despre oameni) Conciliant, maleabil. 4. (Fig.; despre sunete, voce) Melodios, armonios.
                                                           ml?di??, ml?di?c, s.f. 1. Ramur? tīn?r?, sub?ire ?i flexibil?; l?star. 2. (Fig.) Descendent, urma?; odrasl?, ml?diu, -ic, ml?dii, adj. Ml?dios (2). ml??tinos, -oās?, ml??lino?i, -oase, adj. (Despre terenuri) Cu mla?tini, acoperit de mla?tini, mnemotehnic, -u, mnemotehnici, -c, s.f., adj.
1.  S.f. Ansamblu de procedee care u?ureaz? memorarea ?i reproducerea unor cuno?tin?e.
2.  Adj. Care ajut? memorarea.
   moac?, moace, s.f. 1. (Fam.) Cap. 2. Epitet dat unei persoane īncete, lene?e.
   mofiie, moi, adj. 1. Care cedeaz? u?or la ap?sare (modifieīndu-?i forma); (p. ext.) afinat, pufos; ou? moi = ou? fierte pu?in, astfel ca s? nu fie complet coagulate; (substantivat, n. sg. art.) moalele capului = fontanel?, (p. ext.) cre?tetul capului. 2. Lipsit de duritate; pu?in consistent; (despre terenuri) care con?ine umezeal?, umed, jilav; (despre pīine) proasp?t?; (despre fructe) zemos, m?l?ie?. 3. Neted, m?t?sos, catifelat; (despresunete, voce; adesea adverbial) potolit, blīnd; (despre lumin?, culori) lipsit de intensitate; estompat; (despre vreme, anotimpuri) c?ldu? (?i umed); blīnd, pl?cut.
4.  (Despre mi?c?ri) Lipsit de vioiciune; u?or, lin. 5. (Despre fiin?e, despre corpul sau p?r?i" ale corpului lor) F?r? putere; debil, slab. G. (Despre oameni) Lipsit de energie, de voin??; apatic, indolent, bleg, lene?.
   moar, moaruri, s.n. ?es?tur? groas? de m?tase, cu reflexe lucioase, ondulate.
   moar?, mori, s.f. 1. Ma?in? pentru m?cinarea cerealelor; instala?ia care cuprinde asemenea ma?ini. 2. Ma?in? folosit? pentru m?run?irea fin? a unor materiale tari (minereuri, pietri? ele.).
   moarte, mor?i, s.f. 1. īncetare definitiv? a tuturor func?iilor vilale; sfir?ilul vie?ii. 2. Omor, masacru, m?cel; a face moarte (dc om) = a ucide.                                i
   moa??, moa?e, s.f. Femeie cu preg?tire special? care asist? ?i īngrije?te femeile la na?tere.
   moa?te s.f. pl. (in religia cre?tin?) R?m??i?e din'corpul unei persoane considerat? sfint? sau obiecte care au apar?inut unei astfel de persoane (?i c?rora li se atribuie puteri supranaturale).
   mobil, -?, mobili, -c, adj., s.n. 1. Adj. Care se mi?c? (sau care poate fi mi?cat)avere mobil? (sau bunuri mobile) = avere, bunuri care pot fi mutate dint.r-un loc īn altul. 2. Adj. Schimb?tor, variabil, nestabil; (despre ochi, privire, figur?) care ī?i schimb? mereu expresia; care este īntr-o continu? mi?care; substantiv mobil = substantiv care ī?i poate crea form? do feminin dc la cea de masculin sau form? de masculin de la cea de feminin, prin ad?ugarea unui sufix. 3. S.n. Corp īn mi?care. 4. S.n. Impuls, imbold; scop, obiectiv.’ mobila, mobilez, vb. I. Tr. A īnzestra (o īnc?pere, o locuin??) cu mobil?.
   mobilat, -?, mobila?i, -te, adj. (Despre īnc?peri, locuin?e) Amenajat cu mobil?; care se īnchiriaz?' cu mobil?.
   mobil?, mobile, s.f. Fiecare dintre obiectele care servesc la amenajarea interiorului īnc?perilor dintr-o locuin??, dintr-o institu?ie ele.; (cu sens colectiv) mobilier.
   mobiliar, -?, mobiliari, -e, adj. Care este alc?tuit din bunuri mobile.
   mobilier s.n. Totalitatea mobilelor dintr-o īnc?pere, dintr-o cl?dire.
   mobilitate s.f. 1. īnsn?irea de a fi mobil (1).
2.  Capacitatea fe?ei omului de a-?i schimba expresia.
   mobiliza, mobilizez, vb. I. Tr. 1; A trece for?ele armate de la starea de pace la starea de r?zboi, chemīnd sub arme rezervi?tii. 2. A antrena o colectivitate la o ac?iune de interes' general.
   mobilizator, -oare, mobilizatori, -oare, adj. Care' mobilizeaz? (2), care antreneaz?.
   mocan, 'mocani, s.m. Nume dat locuitorilor din regiunile muntoase (īn special ale Transilvaniei); cioban din aceste regiuni.
   mocānc?, mocance, s.f. Nume dat femeilor din regiunile muntoase (īn special ale Transilvaniei).
   mocasin, mocasini, s.m. (La pl.) īnc?l??minte din piele not?b?cit?, purtat? de indienii din America do Nord; īnc?l??minte u?oar?, comod?, f?r? ?ireturi, cu talpa plat?.
   moc?i, moc?iesc, vb. IV. Refl. A lucra īncet, f?r? spor.
   moc?it, -?, moc?i?i, -te, adj., s.m. ?i ī. (Persoan?) care lucreaz? īncet, f?r? spor.
   moc?nesc, -c?sc?, moc?ne?ti, adj. Care apar?ine mocanilor, care se refer? la mocani, de mocan.
   moc?ne?te adv. Ca mocanii, īn felul mocanilor.
MODUL
   mociinimo s.f. Totalitatea mocanilor; mul?ime de mocani.
   mociinij?, moc?ni?e, s.f. 1. Mocanc?. 2. (Glume?) Nume dat unor trenuri do linie īngust? care circul? īn regiunile de munte.
   mochet?, mochete, s.f. ?es?tur? plu?at? folosit? pentru covoare sau pentru acoperit īntreaga suprafa?? a podelei.
   mocirl?, mocirle, s.f. 1. īntindere (mic?) de ap? st?t?toare, plin? de noroi; loc ml??tinos, noroios. 2. (Fig.) Stare de dec?dere moral?; mediu dec?zut, viciat.
   mocirlos, -oiis?, moeirlo?i, -oase, adj. Plin do mocirle (1), de noroi; ml??tinos.
   mocīr?in, mocīr?ani, s.m. 1. (Pop.) Mocan.
2.  Om necioplit, cu apuc?turi grosolane.
   mocni, mocnesc, vb. IV. Intr. 1. (Despre foc) A arde īn?bu?it, f?r? flac?r?. 2. (Fig.) A nutri īn ascuns sentimente de ur? sau de revolt?.
   mocnit, -u, mocni?i, -te, adj. 1. (Despre foc) Care arde īn?bu?it. 2. (Fig.; despre sentimente, st?ri suflete?ti ete.) Re?inut (dar gata s? izbucneasc?).
   mocofan, mocofani, s.m. Om prost, bleg; om necioplit, b?d?ran.
   moeo?i, moco?esc, vb. IV. Intr. ?i refl. (Pop. ?i fam.)' A lucra īncet, cu prea mult? migal?; a se moc?i.
   mod, moduri, s.n. 1. Fol, chip (de a fi, de a se manifesta, de a se desf??ura); mod de produc?ie = mod istorice?te determinat īn care oamenii produc bunurile materiale necesare existen?ei ?i dezvolt?rii societ??ii ?i care reprezint? unitatea dialectic? a for?elor de produc?ie ?i a rela?iilor de produc?ie; (gram.) adverb de mod = adverb care arat? feīul cum apare ac?iunea, starea sau īnsu?irea exprimat? de verb; complement circumstan?ial de mod = complement care arat? cum se desf??oar? sau apare o ac?iune, o stare sau o īnsu?ire. 2. Categorie gramatical? prin care se arat? felul cum consider? vorbitorul ac?iunea exprimat? de verb. 3. (Muz.) Caracterul succesiunii sunetelor care alc?tuiesc o pies? muzical?.
   niodāl, 'modali, -e, adj. (Gram.) Care se refer? la modurile verbale.
   modalitate, modalit??i, s.f. Procedeu, metod? de a ac?iona, de a realiza ceva.
   mdd?, mode, s.f. Ansamblu de gusturi, preferin?e sau deprinderi care predomin? la un moment dat īntr-un mediu social cu privire la felul de a se īmbr?ca, de a se comporta.
   modil, modele, s.n. 1. Ceea ce īntrune?te īnsu?irile tipice ale unei categorii; tip reprezentativ; tot ceea ce serve?te sau poate servi ca obiect de imita?ie. 2. (īn ?tiin?? ?i tehnic?) Sistem cu ajutorul c?ruia pot fi studiate propriet??ile ?i transform?rile unui alt sistem, mai complex, cu care prezint? anumite analogii. 3. Tipul original aī unui obiect, dup? care sīnt reproduse obiecte de acela?i fel. 4. Tipar folosit la confec?ionarea formelor pentru turnat obiecte care urmeaz? s? fie reproduse. 5. Persoan? care pozeaz? pentru un pictor sau sculptor.
   model?, modelez, vb. I. Tr. 1. A executa dintr-un material plastic o form? oarecare dup? un anumit model (3). 2. A elabora modelul corespunz?tor unui antimit sistem, modelaj s.n. Ac?iunea de a modela, modelator, modelatoare, s.n. Unealt? folosit? de sculptori pentru modelare.
   mo de ni, moderez, vb. I. 1. Tr. A mic?ora, a reduce. 2. Tr. ?i refl. A face s? devin? (sau a deveni) mai cump?tat, mai st?pīnit.
   moderat, -?, inodcra?i, -te, adj. 1. De m?rime sau de intensitate mijlocie; redus. 2. (Despre oameni) Cump?tat, ponderat. 3. (Despre pre?uri) Care nu este prea ridicat.
   moderfito adv. (Muz.) īn tempo moderat (īntre andante ?i allegro). .
   moderatdr, moderatoare, s.n. 1. Dispozitiv de siguran?? care reduce automat viteza unui mecanism. 2. Substan?? folosit? pentru moderarea neutronilor.
   moderi?io s.f. īnsu?irea de a fi moderat; cump?tare, m?sur?.
   modirn, -u, moderni, -e, adj. 1. Care apar?ine epocii actuale sau trecutului apropiat; care corespunde nivelului actual al progresului; ZimJ? modern? = limb? vorbit? īn zilele noastre. 2. Care este la mod?.
   modernism s.n. 1. Preferin?? pentru ceea ce este nou, modern. 2. Nume dat curentelor ?i tendin?elor īn arta ?i literatura sec. al XX-lea, caracterizate prin negarea tradi?iei ?i prin adoptarea unor noi principii de crea?ie.
   modernist, -?., moderni?ti, -sie,’adj., s.m. ?i f.
 1. Adj. Care ?ine de modernism, privitor la modernism. 2. S.m. ?i f. Adept al modernismului.
   modorniz?,-modernizez, vb. I. Tr. A adapta la realit??ile prezentului; a face s? corespund? progresului modern.
   modernizat, -ii, moderniza?i, -te, adj. Adaptat la cerin?ele actuale, la stadiul actual al progresului.
   modist, -u, mode?ti, -ste, adj. 1. Lipsit de īngīmfare; cump?tat, moderat īn comportare, īn preten?ii. 2. De propor?ii, valoare sau importan?? redus?, modestie s.f. īnsu?irea de a fi modest, modifici, modific, vb. I. Tr. ?i refl. A(-?i) schimba aspectul, forma; a (se) preface, a (se) transforma.
   modificare, modific?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) modifica; schimbare, transformare.
   modist?, modiste, s.f. Femeie care se ocup? cu confec?ionarea p?l?riilor de dam?.
   modīlc?, modilci, s.f. (Pop.) Umfl?tur? care se formeaz? sub piele sau pe diferite p?r?i ale corpului omenesc.
   modul, module, s.n. 1. Unitate de m?sur? conven?ional? folosit? īn arhitectura clasic? jientru propor?ionarea diferitelor p?r?i ale unei construc?ii. 2. (Mat.) Valoarea absolut? a unui num?r real; r?d?cina p?trat?, luat? cu semnul plus, din suma p?tratelor componentelor unui
MODULA
3G0
 num?r complex. 3. Parte component? a unui vehicul spa?ial.
   modul?, modulez, vb. I. 1. Intr. (Muz.) A trece de la o tonalitate la alta, a face modula?ii (1). 2. Tr. A articula cu inflexiuni ale vocii. 3., Tr. A efectua o modula?ie (2).
   modulatdr, modulatoare, s.n. Dispozitiv cu ajutorul c?ruia se realizeaz? o modula?ie (2).
   niodulā?io, modula?ii, s.f. 1. (Muz.) Trecere dintr-o tonalitate īn alta; serie de inflexiuni ale vocii. 2. (Telec.) Varia?ie a amplitudinii sau a frecven?ei unui semnal purt?tor de informa?ii.
   moffit?, mofete, s.f. Emana?ie gazoas?, alc?tuit? īn cea mai mare parte din bioxid de carbon, care se degajeaz? īn fazele finale ale activit??ii vulcanice.
   motluz, -u, mofluzi, -e, s.m. ?i f. 1. (īnv.) Falit.. 2. Om nemul?umit, dezam?git, blazat.
   moft, mofturi, s.n. (Fam.) 1. Lucru lipsit de īnsemn?tate, dc valoare; fleac. 2. (La pl.) Capricii, nazuri, fasoane.
   moītangio?icii, moftangioaiee, s.f. (Fam.) Femeie neserioas?, flecar?.
   moftangiu, moftangii, s.m. (Fam.) Om neserios, flecar, palavragiu.
   mofturos, -o?s?, mofturo?i, -oase, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care face mofturi (2); (om) capricios.
   mogīlde??u, mogilde?e, s.f. 1. Fiin?? sau lucru cu contururi vagi, greu de deslu?it (din cauza īntunericului, a dep?rt?rii etc.). 2. Mic? ridi-c?tui'? de p?mīnt.
   moliair, moliairuri, s.n. P?r do capr? angora, folosit la fabricarea stofelor, a covoarelor etc.;, stof? ?esut? din līn? amestecat? cu p?r de capr? angora.
   moh(5r s.m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, dintre care unele sīnt cultivate ca plante furajere.
   moliorī, mohor?sc, vb. IV. Refl. 1. A c?p?ta o culoare īnchis?; (p. ext.) a se īntuneca. 2. (Fig.) A se posomori, a se īntrista.
   mohorīi, -?, mohorī?i, -te, adj- 1. De culoare īnchis?; īntunecat. 2. (Fig.) Posomorit, sup?rat, trist.
   moin?, pers. 3 moincaz?, vb. I. ,Refl. A se face moin? (1).          1
   moin?, (2) moine, s.f. 1. Vreme umed? ?i relatiy c?lduroas?, īn timpul iernii; vreme moale, timp umed, ce?os. 2. Gīmp l?sat necul-livat timp de unul sau mai mul?i ani.
   moj?r, mojare, s.n. Vas de por?elan, de sticl? etc., de form? semisferic?, folosit īn laboratoare ?i īn farmacii pentru m?run?irea fin? a unor substan?e.
   mojdrc?n, mojdreni, s.m. Arbore din regiunile sudice ale ??rii, īnalt pīn? la 10 m, cu frunze compuse ?i flori albe, mirositoare.
   mojic, -?, mojici, -e, s.m. ?i f., adj. (Persoan?) lipsit? de educa?ie, de maniere, (om) prost crescut, b?d?ran.
   mojicie, mojicii, s.f. Vorb?, fapt?, atitudine' de mojic; b?d?r?nie. mol1, moli, s.m. (Chim.; fiz.) Molecul?-gram.
   mol2, moluri, s.n. Dig construit spre largul m?rii, la intrarea īntr-un pori, pentru a ap?ra portul do ac?iunea valurilor, dc depunerea aluviunilor etc.
   molan, molani, s.m. (Uit.) Grindel.
   ’ mol?i'* molari, adj. Dinte molar (?i substantivat) = m?sea.
   molusu, molasc, s.f. Depozit de roci formate din gresii, argile ?i conglomerate cu ciment calca-ros, slab consolidai.
   mol?tcc, -? adj. v. molatic, molatic, -?, molatici, -c, adj. 1. Moale; potolit, blīnd. 2. Lipsii de energie, īncet, lin, domol. Var.: molatec, -? adj.
   molcom, -?, molcomi, -a, adj. Lini?tit, domol, potolit; (adverbial) a t?cea molcom — a nu scoate o vorb?, a nu spune nimic.
   molcomi, molcomcsc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se lini?ti, a se potoli, a se calma.
   moldav, -?, moldavi, -e, s.m. ?i f., adj. (īnv.) Moldovean.
   moldovean* -?, moldoveni, -c, adj., s.m. ?i f.
1. Adj. Care se refer? la Moldova sau la popula?ia ei. 2. S.m. ?i f. Persoan? (originar?) din Moldova.
   moldoveanc?, moldovcnce, s.f. Femeie (originar?) din Moldova.
   moldovenesc, -e?sc?, moldovene?ti, adj. Moldovean (1).
   moldovene?io adv. Ca. moldovenii, īn felul moldovenilor.
   molecular, -?, moleculari, -e, adj. Care apar?ine moleculei, care se refer? la molecule; mas? (sau greutate) molecular? — m?rime egal? cu suma maselor atomice ale elementelor care compun o molecul?.
   molecul?, molecule, s.f. Cea mai mic? parte dinlr-o substan??, care p?streaz? 'propriet??ile chimice ?i compozi?ia substan?ei respective; molecul?-gram — cantitatea īn grame ‘dintr-o substan??, egal? numeric cu masa ei molecular?; mol1.
   molesta, molestez, vb. I. Tr. (Livr.) A brutaliza, mole?e?l? s.f. Senza?ie de pierdere a puterilor, de sl?bire a energiei; stare de toropeal? īnso?it? de somnolen??.
•  mole?i, mole?esc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de mole?e?l?.
   mole?it, -?, mole?i?i, -le, adj. Cuprins de mole?e?l?.
   mole?itdr, -oāre, molc?itori, -oare, adj. Care mole?e?te.
   molet?rc, molet?ri, s.f. Imprimare de zim?i pe o pies?, cu ajutorul mole tei.
   molet?, molete, s.f. Roti?? cu muchia zim?at?, folosit? pentru moletare.
   moleti6r?, moleliere, s.f. Fi?ie lung? de stof? cu care se īnf??oar? pulpa piciorului, peste pantaloni (folosit? mai ales īn vechea uniform? militar?).
   molf?i, molf?i, vb. IV. Tr. 1. A mesteca (un aliment) īn gur? numai cu gingiile ?i cu limba (din cauza lipsei din?ilor); a īnvīrti ceva prin giir?, a mozoli. 2. (Fig.) A vorbi nedeslu?it.
 3G1
MONGOLID
   molf?it s.n. Faptul de a molf?i; zgomotul produs (le cel care molf?ie (1).
   molibden s.n. Metal alb-cenu?iu, asem?n?tor cu fierul, īntrebuin?at la fabricarea unor o?eluri speciale.
   moliciune, moliciuni, s.L 1. īnsu?irea de a fi moale. 2. Lips? do energie, de vigoare; mole-?eal?.
   molid, molizi, s.m. Arbore r??inos, īnalt, pin? la 50 m, cu tulpina dreapt?, cu Coroana piramidal? ?i cu frunzele īn form? do ace. Var.: molift s.m.
   mdlic, molii, s.f. Nume dat mai multor specii de fluturi mici, ale c?ror larve atac? direrite produse animale sau vegetale (haine, bl?nuri, fructe, f?in? etc.). molift s.m. v. molid, molim?, molime, s.f. (Pop.) Epidemie, molipsi,.inolipscsc, vb. IV. 1. Refl. ?i tr. A (se) īmboln?vi prin conlaminare. 2. Tr. ?i refl. (Fig.) A influen?a (sau a fi influen?at) īn r?u.
   molipsitor, -oare, molipsitori, -oare, adj. Contagios.
   molitv?, molitve, s.f. Rug?ciune citit? de preot īn anumite īmprejur?ri (la bolnavi, la botezuri etc.).
   molitvelnic, molitvclnice, s.n. Carte ortodox? de rug?ciuni, cuprinzind rinduialā celor-?apte taine._
   molīu, -īic, molii, adj. Lipsit de energie, de voin??; īncet, greoi, lene?.
   moltitru, molotri, s.m. Plant? erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albastre ?i cu fructul p?staie.
   moloz s.n. Material compus din sf?rīm?turi de c?r?mid? ?i din mortar, rezultate de la d?rī-marea unei cl?diri.
   molton s.n. ?es?tur? groas?, sc?mo?at? pe una sau pe ambele fe?e, din care se confec?ioneaz? halate de cas?, īmbr?c?minte pentru copii etc.
   inolur?, moluri, s.f. Plant? erbacee cu flori galbene dispuse īn umbele, ale c?rei fructe sint īntrebuin?ate īn medicin?.
   molusc?, molu?te, s.f. (La pl.) īncreng?tur? de animale nevertebrate, cu corpul moale, protejat la unele de o cochilie calcaroas?; (?i la sg.) animal din aceast? īncreng?tur?.
   momcdlu, momeli, s.f. 1. Mijloc folosit pentru a ademeni; lucru care ademene?te. 2. Mīncare care se pune īn undi?? sau se arunc? īn ap? pentru a ademeni pe?tii; nad?; hran? care se pune īntr-un anumit loc pentru a atrage vīna-tul.
   moment, momente, s.n. 1. Interval scurt de timp; clip?, secund?. 2. Etap?, faz? in desf??urarea unui proces. 3. Timpul de fa?? (sau cel despre care este vorba); timpul indicat. 4. Ocazie favorabil?; prilej, o. (Fiz.) Produsul dintre m?rimea unei for?e ?i distan?a de la direc?ia ei de ac?iune pīn? la un punct fix.
   momentan, -?, momentani, -e, adj., adv. 1. Adj. De scurt? durat?, de moment. 2. Adv.
Pentru foarte scurt timp; īn prezent, īn clipa de fa??.
   momi, momesc, vb. IV. Tr. 1. A atrage, a ademeni. 2. A atrage cu momeal? pe?ti sau vīnat.
   momit?, momite, s.f. (Pop.; mai ales la pl.) Nume dat unor organe glandulare (ale mieilor, vi?eilor etc.), din care se prepar? unele feluri de mīncare.
   momīie, momii, s.f. 1. Sperietoare pentru p?s?ri, de forma unui om, care se pune īn sem?n?turi. 2. Mogīldea??.
   monad?, monade, s.f. Denumire, la diver?i filozofi, a celei mai simple unit??i din care ar fi alc?tuit? lumea.
   monah, monahi, s.m. C?lug?r, monahal, -?, monahali, -e, adj. Care se refer? la monahi, specific monahilor sau vie?ii de monah.
   monarh, monarhi, s.m. Conduc?tor (rege, īmp?rat etc.) al unni stat monarhic.
   monarhic, -?, monarhici, -e, adj. Care se refer? la monarh sau la monarhie.
   monarhic, monarhii, s.f. Form? de guvern?-mīnt īn care conducerea revine, total sau par?ial, unei singure persoane, monarhul, ?i caro se transmite ereditar; monarhie absolut? ~ form? de conducere a statului īn care monarhul dispune de puteri nelimitate; monarhie constitu?ional? = form? de conducere a statului īn caro prerogativele monarhului sīnt limitate prin constitu?ie.
   monarhist, -?, monarhi?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care apar?ine monarhiei; care se refer? la monarhie. 2. S.m. ?i f. Adept al monarhiei.
   mond£n, -?, mondeni, -e, adj. Care este specific cercurilor īnalte ale societ??ii burgheze; (adesea substantivat) c?ruia īi place via?a de societate, caire frecventeaz? reuniunile īnaltei societ??i.
   mondial, -?, mondiali, -e, adj. Care se refer? la īntreaga lume, care intereseaz? īntreaga lume; care are un caracter interna?ional sau universal.
   moned?, monede, s.f. Pies? de metal, cu o greutate ?i form? stabilite prin lege, care serve?te ca mijloc de circula?ie ?i do plat? īn cadrul economiei unei ??ri. Var.: jnon6t? s.f.
   monetär, -?, monetari, -e, adj., s.n. 1. Adj. Privitor la monede. 2. S.n. Tabel īn care se specific? (dup? valori) num?rul de monede care alc?tuiesc o sum? de bani. monct? s.f. v. moned?.
   monet?rie, monet?rii, s.f. īntreprindere de stat īn care se fabric? monedele.
   mongtfl, -?, mongoli, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? care apar?ine popula?iei de baz? ā R.P. Mongole sau grupului de popula?ii din Asia Central? apar?inīnd rasei mongolide. 2. Adj. Care se refer? la mongoli (1) sau la Mongolia, mongolic, -?, mongolici, -e, adj. Mongol (2). mongolid, -?, mongolizi, -de, adj. Mas? mon-golid? = denumirea uneia dintre cele trei rase
MONGOLOID
 3G2
omene?ti, r?spīndit? mai ales īn Asia Central?; (substantivat, m.) persoan? care apar?ine acestei rase.
                                                          mongoloid, -?, mongoloizi, -de, adj. Mongolid. monism s.n. Concep?ie filozofic? potrivit c?reia la baza tuturor fenomenelor lumii se afl? un singur principiu, fie material (monism materialist), fie spiritual (monism idealist).
   monitor1, monitoare, s.n. Nav? fluvial? de lupt?, de tonaj mic, blindat? ?i īnarmat? cu tunuri.
                                                          monitār2, monitoare, s.n. Aparat pentru controlul calit??ii unei instala?ii de telecomunica?ii.
   mono- Element de compunore īnsemnīnd ?„unic“, „singur“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   monob?zic, -?, monobazici, -c, adj. Acid mono-bazic = acid cu un singur atom de hidrogen īn molecul?, care poate fi īnlocuit cu un metal.
   monobloc adj. invar. Care este alc?tuit din-Ir-o sirigur? bucat?, dintr-un singur corp.
   monocelular, -?, monocelulari, -c, adj. (Biol.) Constituit dintr-o singur? celul?; unicelular.
   monocit, monocite, s.n. Globul? alb?, monocelular?, de dimensiuni mari.
   monoclinic, -?, monoclinici, -c, adj. (Despre cristale) De forma unei prisme oblice.
   mondclu, monocluri, s.n. Lentil? care se a?az? īn orbita unui ochi, pentru a corecta un defect do vedere.
   monocord, -?, monocorzi, -de, adj. (Despre instrumente muzicale) Care are o singur? coar-d?.
   mcnocotiledon?t, -?, monocotiledona?i, -te, s.m. ?i f. (La pl.) Clas? de plante superioare al c?ror embrion are un singur cotiledon; (?i la sg.) plant? care face parte din aceast? clas?.
   monocrom, -?, monocromi, -e, adj. Care are o singur? culoare.
   monocromātic, -īi, monocromatici, -e, adj. 1. Monocrom. 2. (Despre fascicule de radia?ii) Alc?tuit din radia?ii de aceea?i lungime de und?.
   monocultur?, monoculturi, s.f. Sistem de cultivare, timp de mai mul?i ani consecutivi, a aceleia?i plante pe acela?i teren.
   monodie, monodii, s.f. Melodie executat? de o singur? voce sau de un ansamblu la unison.
   monofazat, -īi', monofaza?i, -te, adj. (Despre circuite electrice alternative) Care are o singur? faz?.
   monotazic, -?, monofazici, -e, adj. (Despre sisteme fizico-cliimice) Care cuprinde o singur? faz?.
   monogam, -?, monogami, -e, s.m. ?i f., adj. (B?rbat) c?s?torit cu o singur? femeie; (femeie) c?s?torit? cu un singur b?rbat.
   monogamic, monogamii, s.f. Form? de c?s?torie īn care b?rbatul are o singur? so?ie, iar femeia un singur so?.
   monogenez?, monogeneze, s.f. (Biol.) īnmul?ire direct?, f?r? alternare de genera?ii sexuate ?i asexuate.
   monografic, -?, monografici, -e, adj. Care se refer? la monografie.
   monografie, monografii, s.f. Studiu ?tiin?ific, amplu ?i aprofundat, cu privire la un singur subiect.
   monogram?, monograme, s.f. Semn (scris, gravat sau brodat) format prin al?turarea sau prin īmpletirea ini?ialelor numelui ?i prenumelui unei persoane.
   mondic, -ii, monoici, -e, adj. (Despre plante) Care are flori unisexuate, situate, atīt cele mas-cule cīt ?i cele femele, pe acela?i individ.
   monolit, -?, monoli?i, -te, adj., s.n. 1. Adj. Alc?tuit sau executat dintr-un singur bloc (de piatr?); (fig.) unitar, omogen; trainic, solid.
2. S.n. Monument format dintr-un singur bloc de piatr?.
   monolog, monoloage, s.n. Lucrare (sau scen? dintr-o lucrare) dramatic?, īn care vorbe?te un singur personaj; monolog interior = procedeu literar de analiz? psihologic? prin care personajul supune analizei propriile sale st?ri suflete?ti.
   monologa, monologhez, vb. I. Intr. A vorbi singur; a vorbi cu sine īnsu?i.
   monom, monoamc, s.n. Expresie algebric? alc?tuit? dintr-un singur termen.
   monomir, monomeri, s.m. Substan?? chimic? cu mas? molecular? mic? ?i cu compozi?ie simpl?, capabil? s? polimerizeze.
   monoplān, monoplane, s.n. Avion cu o singur? arip?, dispus? transversal ?i simetric fa?? de axa lui longitudinal?.
   monopol, monopoluri, s.n. 1. Drept exclusiv pe care īl are cineva (de obicei statul) de a dispune de ceva, de a efectua ceva (īn special de a produce ?i de a desface anumite m?rfuri). 2. Mare īntreprindere sau uniune do īntreprinderi capitaliste care concentreaz? o īnsemnat? parte a produc?iei ?i a desfacerii unei m?rfi, ceea ce īi permite s? īngr?deasc? libera concuren??, s? domine pia?a ?i s? impun? astfel de pre?uri īneīt s? ob?in? profituri ridifcate; domina?ia monopolurilor (2) constituie esen?a economic? a imperialismului.
   monopolist, -?, monopoli?ti, -sie, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la monopol, care ?ine de monopol. 2. S.m. ?i f. Capitalist care particip? la un monopol (2).
   monopoliz?, monopolizez, vb. I. Tr. 1. A exercita un monopol (1), a supune unui monopol. 2. (Fig.) A-?i aroga drepturi exclusive asupra unor lucruri, privilegii etc.
   monorāi, monoraiuri, s.n. Mono?in?. inonorim?, monorime, s.f. Repetare a aceleia?i rime īntr-o succesiune de versuri.
   monosilābic, -?, monosilabici, -e, adj. (Despre cuvinte) Care este format dintr-o singur? silab?.
   mono?in?, mono?inc, s.f. Cale de rulare terestr? sau suspendat? alc?tuit? dintr-o singur? ?in?; monorai.
   monoteism s.n. Sistem religios care recunoa?te
o  singur? divinitate.
   monoteist, -ā, monotei?ti, -sie, adj., s.m. ?i f.
1. Adj. Care se refer? la monoteism, care apar-
MORBIDE?E
?ine monoteismului. 2. S.m. ?i £. Adept al monoteismului.
   monotip, monotipuri, s.n. Ma?inii tipografic? cu care se culege ?i se toarn? fiecare liter? īn parte.
   monoton, -?, monotoni, -e, adj. 1. (Despre glas, melodii) Caro p?streaz? mereu acela?i ton. 2. (Fig.) Lipsit de varia?ie; {p. ext.) plicticos.
   monotonie, monotonii, s.f. īnsu?irea de a fi monoton.
   monovalent, -?, monovalenli, -te, adj. (Despre elemente chimico) Care are valen?a unu.
   monovfirb, monovcrbe, s.n. Joc distractiv care const? īn a reprezenta un cuvīnt prin litere combinate īntre ele sau prin figuri.
   monsenidr, monseniori, s.m. Titlu dat principilor din familiile domnitoare, cardinalilor ?i altor prela?i.
   monstru, mon?tri, s.m. 1. Fiin?? mitologic? cu corpul format din p?r?i ale unor animale diferite sau din unele p?r?i de om ?i altele de animal. 2. Fiin?? cu mari anomalii’fizice. 3. (Fig.) Persoan? cu mari defecte morale; om josnic, crud.
   monstruos, -Ousii, monstruo?i, -oase, adj. 1. Ca un monstru; urit, hidos. 2. (Despre fapte, ac?iuni) Oribil, groaznic.
   monstruozitate, monstruozit??i, s.ī. Faptul de a fi monstruos; ie?it din comun, anormal (ca aspect, ca propor?ii etc.) ;? (fig.) ceea co īngroze?te, revolt?; groz?vie, cruzime.
   mont, monturi, s.n. 1. Parte care r?mīne dintr-un membru amputat. 2. Cap?t al unui os sau articula?ie proeminent? (patologic?).
   mont?, montez, vb. I. Tr. 1. A asambla ?i a a?eza la locul lor diferitele piese ale unui sistem tehnic; a amplasa un aparat la locul de func?ionare; a fixa pietre pre?ioase īntr-o bijuterie.
2. A preg?ti reprezentarea unui spectacol artistic; a pune īn scen?. 3. A a?ī?a, a īnt?rit? pe cineva īmpotriva cuiva.
   montaj, montaje, s.n. 1. Faptul de a monta (1). 2. Realizarea leg?turilor electrice ale elementelor unei instala?ii sau ale unui circuit. 3. Opera?ie de alegere a secven?elor imaginii ?i a sunetului ?i 'de asamblare a lor‘īn succesiunea scenariului unui film; montaj radiofonic — preg?tirea unei opere literare sau muzicale īri vederea reprezent?rii īn cadrul unei emisiuni radiofonice.
   montan, -?, montani, -e, adj. De munte, specific muntelui.
   montant, montan?i, s.m. Bar? care se a?az? vertical īntr-o construc?ie, pentru a servi ca pies? de sus?inere.
   mdnt?, monte, s.f. īmpreunare a dou? animale de sex opus īn vederea reproduc?iei.
   montfr, montori, s.m. Muncitor specializat care efectueaz? opera?ii de montaj (2).
   montur?, monturi, s.f. 1. Parte a unui sistem tehnic īn care se monteaz? o pies?. 2. Garnitur? de metal īn care se fixeaz? o piatr? pre?ioas?.
   monument, monumente, s.n. 1. Oper? de sculptur? sau de arhitectur? f?cut? īn amintirea unei personalit??i sau a unui eveniment important; construc?ie de o deosebit? valoare istoric? sau arhitectonic?. 2. Monument al naturii = plant?, animal, forma?ie natural? etc. de mare īnsemn?tate ?tiin?ific? sau-estetic?, ocrotite prin lege.
3.  (Fig.) Document istoric, scriere, crea?ie cultural? de īnsemn?tate na?ional? sau interna?ional?.
   monumental, -?, monumentali, -e, adj. Grandios, m?re?, impun?tor.
   monumentalitate s.f. īnsu?irea a ceea ce este monumental; grandoare, m?re?ie, mops, mop?i, s.m. (Zool.) Buldog, mor interj. Cuvīnt care red? morm?itul ursului.
   morii, -?, morali, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se refer? la moral?, care este īn conformitate cu normele moralei. 2. Adj. Care ?ine de spirit sau de intelect. 3. S.n. Ansamblul facult??ilor suflete?ti; stare sufleteasc?; t?rie sufleteasc?.
   morttl?, morale, s.f. 1. Form? a con?tiin?ei sociale caro reflect? ?i fixeaz?, īn principii, norme, reguli, cerin?ele de comportare privind raporturile dintre indivizi ?i dintre individ ?i colectivitate (familie, societate, na?iune, popor).
2.  īnv???tur? care se desprinde dintr-o scriere (mai ales dintr-o fabul?). 3. (Fam.) Mustrare, dojan?.
   moralist, morali?ti, s.m. Persoan? (scriitor, pedagog) care se ocup? cu probleme de moral? (1)·
   moralitate s.f. īnsu?irea a ceea ce este moral; comportare conform? -cu principiile moralei.
   moralizator,-o?re, moralizatori, -oare, adj. Care contribuie la r?spīndirea ?i la ap?rarea principiilor moralei.
   moralmente adv. Din punct de vedere moral, morar, morari, s.m. 1. Proprietar sau administrator al unei mori; muncitor īntr-o īntreprindere de mor?rit. 2. Gīndac cu aripile lucioase, brune sau negre, care tr?ie?te īn f?in?, īn lemn putred, īn gunoaie etc.
   moratoriu, moratorii, s.n. Aminare a pl??ii datoriilor publice sau particulare scadente, stabilit? prin lege pentru un anumit timp sau pentru perioada existen?ei unor īmprejur?ri spe-ciale.
   moravuri s.n. pl. Obiceiuri, deprinderi ale unei colectivit??i (popor, clas? social?etc.) sau ale unei persoane, īn īeg?tur? cu conduita moral?.
   mor?rit s.n. 1. Opera?iile de m?cinare a cerealelor. 2. Ocupa?ia, meseria morarului.
   mor?ri?u, mor?ri?e, s.f. So?ie de morar; proprietar? a unei mori.
   morb, morburi, s.n. (Livr.) Boal?; morbul lui Pott = tube'rculoz? a coloanei vertebrale.
   morbid, -?, morbizi, -de, adj. Care denot? o stare boln?vicioas? sau care rezult? dintr-o astfel de stare.
   morbidfi?e s.f. (Livr.) Rafinamentboln?vicios; sensibilitate excesiv?.
MORBIDITATE
   morbiditate s.f. 1. Caraclerul .1 rec-a ce ostc morbid; faptul do a fi bolnav. 2. Frecven?a cazurilor de īmboln?vire in cadrai unei popula?ii īntr-o anumil? perioad? de timp.
   mrīrcov, morcovi, s.m. Plant? legumicol? din familia umbeliferelor, cu r?d?cina īngro?at?, de culoare galben?-ro?iatic?, folosit? īn alimenta ?ip.
   mordant, mordant s.m. Substan?? care fixeaz? coloran?ii pe fibrele textile.
   morfin?, moreno, s.f. Acumulare do pietri?, nisip, sf?rim?luri de stinci etc. transportate de glie?ari ?i depuse īn locul de topire a ghe?ii.
   morlem. nwrfeme, s.n. (Lingv.) Cea mai mic? unitate din structura morfologic? a cuvīntului, avind un sens determinai (lexical sau gramatical).
   morfin? s.f. Alr.aloid extras din opiu, cu ac?iune puternic analgezic?, folosit, īn medicin?, dar care, utilizat cronic, produce intoxica?ii grave.
   nioriinomiin. -?, morfinomani, -c, s.m. ?i f. Persoan? care sufer? de morfinomanic.
   m#rrinomnnic s.f. Toxicomanie care const? īn introducerea repetat? in organism a unor doze de morfin?.
   morfoli, morfolesc, vb. IV. Tr. A mesteca un aliment cu gingiile ?i cu limba; a molf?i.
   morlologie, -u, morfologici, -c, adj. 1. (Biol.) Care se refer? la forma ?i la structura organismelor. 2. (Gram.) Care apar?ine morfologiei (2), tare se refer? Ia morfologie.
   morfologie s.f. 1. Disciplin? a biologiei care studiaz? forma ?i structura organismelor vii.
2. Parte a gramaticii care se ocup? cu studiul regulilor de modificare a formei cuvintelor.
   morganatic?, morganatice, adj. C?s?torie mor-gmnlic? = c?s?torie īntre un b?rbat dintr-o familie domnitoare ?i o femeie de rang social inferior.
   morg?1, morgi, s.f. (Livr.) Atitudine arogant?, ti'ufie, orgoliu.
   morg?2, morgi, s.f. Sal? special? īnlr-un spital īn care se depun cadavrele pentru constatarea cauzei decesului.
   mori?c?, moristi, s.f. 1. Moar? mic?. 2. Obiect imitind aripile unei mori de vini, care se a?az? (ca ornament) pe acoperi?ul caselor sau se pune i:a sperietoare pentru p?s?rile din sem?n?turi.
   Mori?c? hidraulic? = instrument care serve?te la m?surarea vitezei unui curs de ap?.
   morman, mormane, s.n. Gr?mad? mare de obiecte sau dintr-un material.
   morm?i, morm?i, vb. IV. Inlr. 1. (Despre ur?i) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. (Despre oameni) A vorbi nedeslu?it, pe un ton cobori; (pentru a-?i manifesta nemul?umirea).
   morm?it, morm?ituri, s.n. Faptul de a morm?i; vorbire nedeslu?it?, pe un ton coborīt.
   mormīnt. morminte, s.n. Groap? s?pat? īn p?mint pentru īnhumarea celor deceda?i; locul unde este inmormīntat cineva; monument funerar, cavou.
   morinīntiil, -?. mormintali, -r, ndj. (Livr.) De mormīnt, funerar; t?ccrc mormtntal? — t?cere deplin?, lini?te total?.
   inormolde, mormoloci, s.m. 1. Larv? de batracieni. 2. Epitet glume? dat. copiilor mici.
   moroc?nos, -oiīs?, moroc?no?i, -oase, adj. Prost, dispus, ursuz, posomorit.
                               moroi, moroi, s.m. (in supersti?ii) Strigoi, mors?, morse, s.f. Mamifer acvatic din regiunile polare, lung de 3 — 4 m, ou membrele scurte, īn form? de lope?i, cu caninii superiori foarte dezvolta?i.
   nidrso subst. invar. Alfabet Morse — cod telegrafic, īn care literele alfabetului sint reprezentate prin puncte ?i linii.
   mort, moiirt?, mor?i, moarte, adj., s.m. ?i f.
1.  Adj. Care nu mai tr?ie?te, care a murit. 2. Adj. (Despre p?r?i ale corpului) Paralizat, inert; os mort = excrescen?? osoas? sau earlilaginoas? pe corp. 3. Adj. (Despre obiecte) F?r? via??; neīnsuflo?il; nemi?cat; (despre ora?e, str?zi) lipsit de via??, de mi?care, de zgomot; (despre culori) f?r? str?lucire; (despre frunze) uscat, ve?ted ; natur? moart? = pictur? care īnf??i?eaz? obiecte (flori, fructe, c?r?i etc.) 4. Adj. Limb? moart? — limb? caro a īncetat s? mai fie vorbit? ca limb? matern?; unghi mort — loc care nu poate fi atins de un proiectil, din cauza imposibilit??ii de a realiza traiectoria corespunz?toare ; punct mort = pozi?ie a unui mecanism biel?-manivel?, īn care axele so suprapun sau vin in prelungire; linie moart? — linie de cale ferat? care serve?te numai pentru garare. 5. S.m. ?i f. Persoan? care a murit, defunct; apa. mor?ilor = fata morgana.
   mortal, -?, mortali, -e, adj. Care provoac? moar- . tea; salt mortal = figur? acrobatic? conslind īn rotirea liber? a corpului in aer.
   mortalitate s.f. Frecven?a cazurilor de deces īn cadrul unoi popula?ii īnlr-o anumit? perioad? de timp./
   mortar, mortare, s.n. Material de construc?ie alc?tuit din var, nisip, ciment ?i ap?, folosii ca element de leg?tur? īntre c?r?mizi. .
   mort?ciune, mort?ciuni, s.f. Cadavru de animal; stīrv, hoit.
   mortezā, rnonezez, vb. I. Tr. A prelucra cu ajutorul mortezei.
   mortez?, mortez<·., s.f. Ma?in?-unealt? cu care se prelucreaz?, prin a?cliiere, suprafe?ele metalice cu profil complex.
   mortier, morticre, s.n. Arm? de foc cu ?eava scurt? ?i cu traiectoria proiectilului de curbur? mare.
   mortificat, -?, mortifica?i, -le, adj. (Despre ?esuturi organice) Mort, distrus; cangrenat.
                               mortuar, -?, mortuari, -e, adj. Care se. refer? la mort sau la īnmormīntare; funerar, funebru, mor?i? adv. Cu orice pre?; cu īnc?p??īnare. monil? s.f. Primul stadiu de dezvoltare embrionar? la animale.
   morun, moruni, s.m. Pe?te de mare cu corpul masiv, lung de 2 — 4 m, f?r? solzi, apreciat pentru carnea ?i icrele lui (ripgre).
MOTOREACTOR
   morv?, mori'c, s.f. Boal? contagioas? la cai ?i Ia alte animale, manifestat? prin ulcera?ii ale foselor nazale.
   mosc, (1) mo?ti, s.m., (2) moscuri, s.n. l.S.m, Mamifer originar din Asia, de m?rimea unei c?prioare, f?r? coarne, cu caninii superiori foarte
1 ungi. 2. S.n. Substan?? cu miros caracteristic secretat? de o gland? situat? pe abdomenul masculului moscului (1), utilizat? īn industria parlumurilor^
   moscliSe, moschei, s.f. Templu de cult mahome-dan.
   moscorit, -a, moscovi?i,-te, s.m. ?i f., adj. 1.
S.m. ?i f. Locuitor al Moscovei. 2. Adj. Care se refer?' la Moscova sau la moscovi?i (1).
   mosor, mosoare, s.n. Pies? cilindric? de lemn sau de metal, pe care se īnf??oar? fire de a??, de lin?, de sīrm? etc.; piesa īmpreun? cu firele īnf??urate.
   indstr?, mostre, s.f. E?antion, mo?, mo?i, s.m. 1. B?rbat b?trīn, mo?neag; termen cu care o persoan? mai tīn?r? se adreseaz? unui b?trīn. 2. Ascendent (īndep?rtat), īnainta?, str?mo?. 3. (La pl.) Bīlci tradi?ional la care sīnt organizate distrac?ii publice.
   mo?i, mo?esc, vb. IY. Tr. A da unei femei ajutorul necesar cind na?te; a da primele īngrijiri unui nou-n?scut.
   mo?ie, mo?ii, s.f. 1. Mare proprietate funciar? apar?inīnd unui mo?ier. 2. (Īnv. ?ipop.) P?mīnt str?mo?esc, ?ar? natal?, patrie.
   mo?ier, mo?ieri, s.m. Proprietar al unei mo?ii. ' mo?icre?s?, mo?ierese, s.f. Proprietar? a unei mo?ii; so?ie de mo?ier.
   nMī?iertīSc, -casc?, mo?iere?ti, adj. Care se refer? la mo?ier sau la mo?ierime, care apar?ine mo?ierului.
   mo?ierime s.f. Clas? social? exploatatoare, format? din marii proprietari funciari.
   mo?moan?, mo?moane, s.f. Fructul comestibil al mo?monului.
   ino?mon, mo?moni, s.m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori mari, albe ?i fructe sferice cu gust dulce-acri?or.
   mo?moni, mo?monesc, vb. IV. Intr. _?i refl. A se mi?ca īncet ?i greoi; a (se) moco?i. mo?neag, mo?negi, s.m. Om b?trīn.. mo?neān, mo?neni, s.m. (In orīnduirea feudal?; īn ?ara Romāneasc?) ??ran liber, proprietar īn dev?lm??ie · al unei buc??i de p?mīnt mo?tenite.
   mo?teni, mo?tenesc, vb. IV. Tr. A dobīndi un patrimoniu prin mo?tenire.
   mo?tenire, mo?teniri, s.f. 1. Faptul de a mo?teni-, transmitere a patrimoniului unei persoane decedate c?tre una sau mai multe persoane īn via??. 2. (Fig.) Valori morale, culturale, artistice etc., care se· transmit do la o genera?ie la alta.
   . mo?tenitor, -oare, mo?tenitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care mo?tene?te; urma?, motan, motani, s.m. Masculul pisicii.
   motfil, moteluri, s.n. Hotel construit pe un important traseu turistic, pentru cazarea c?l?torilor ?i parcarea automobilelor.
   motet s.n. Compozi?ie muzical? polifonic? īn care frecare voce ī?i are melodia sa, uneori ?i text propriu.
   motilitĀte, molilit??i, s.f. Proprietate a unor organe de a efectua mi?c?ri do contrac?ie ?i de relaxare.
   motiv, motive, s.n. 1. Cauza, ra?iunea unei ac?iuni, a unui fapt; imbold care īmpinge la o ac?iune. 2. Pretext. 8. Cel mai mic element constitutiv al unei compozi?ii muzicale. 4. Element pictural, sculptural etc. īntr-o compozi?ie. 5. '(Lit.) Tem?.
   motiva, motivez, vb. I. Tr. 1. A expune motivele unei fapte, ale unei atitudini etc. 2. A justifica absen?ele .de la cursuri (ale elevilor, ale studen?ilor etc.).
   motivfire, motiv?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a motiva. 2. Bilet prin care se justific? absen?ele unui elev de la cursuri.
   motiva?ie, motiva?ii, s.f. Totalitatea motivelor sau mobilelor care determin? o ac?iune.
   moto-1 Element de compunere īnsemnīnd „pus īn mi?care cu ajutorul unui motor“, „echipat cu motor“, care serve?te la formareaj unor substantive ?i a unor' adjective.
   moto-, motouri, s.n. Citat luat de obicei din opera unui scriitor consacrat ?i pus la īnceputul unei lucr?ri sau al unui capitol pentru a sugera ideea principal? a lucr?rii.
   motociclet?, motociclete, s.f. Vehicul cu dou? ro?i tn linie sau cu trei ro?i īn triunghi isoscel, pus īn mi?care de un motor cu ardere intern?.
   motoeicliBm s.n. Ramur? sportiv? practicat? cu motocicleta.
   motoeiclist, -?, motocicli?ti,-ste, s.m. ?i f., adj.
1.  S.m. ?i f. Persoan? care conduce o’motociclet?; sportiv care practic? motociclismul. 2. Adj. Care se refer? la motociclism.
   motocompresor, motocompresoare, s.n. Agregat format dintr-un motor ?i un compresor, montate pe un ?asiu comun, folosit pe ?antiere pentru a produce aer comprimat.
   motoeros, motoerosuri, s.n. Curs? de motociclete, care se desf??oar? pe un teren accidentat.
   inoton&v?, motonave, s.f. Nav? propulsat? de unul sau de mai multe motoare cu ardere intern?.
   motopomp?, motopompe, s.f. Agregat constituit dintr-o pomp? ?i un motor, montate pe un ?asiu comun.
   motopropuls(5r, motopropulsoare, s.n. Agregat format īn general dintr-un motor cu ardere intern?, cuplat cu o elice.
   motor, -oare, motori, -oare, adj., s.n. 1. S.n. Ma?in? de for?? care transform? o form? oarecare de energie īn energie mecanic?, convertibil? īn lucru mecanic. 2, S.n. (Fig.) Impuls, stimulent. 8. Adj. Care produce o mi?care, care pune ceva īn mi?care.
   motoreactdr, motoreacloare, s.n. Agregat format dintr-un motor cu ardere intern? ?i un compresor, folosit la propulsia avioanelor.
 MOTORETA
   motoret?, motorete, s.f. Motociclet? cu capacitate cilindric? mic? (sub. 100 cm1).
   motorin?, motorine, s.f. Combustibil^ lichid, vīscos, ob?inut prin distilarea ?i?eiului sau a unor produse sintetice, folosit, la motoarele cu autoaprindere.
   motoriza, motorizez, vb. I. Tr. A īnlocui trac?iunea animal? prin trac?iune mecanic?; a īnzestra cu motor un vehicul.
   motorizat, -?, motoriza?i, -te, adj. Prev?zut cu trac?iune mecanic?; (despre trupe, ?i substantivat, n. pl7) care se deplaseaz? cu autovehicule.
   mototol, -oal?, mototbli, -oale, s.n., adj. 1.
S.n. Cocolo?, ghemotoc. 2. Adj. (Despre oameni) Moale; bleg, n?tīng.
   mototoli, mototolesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) face mototol, a (se) strīnge ghem.
   mototolit,-?, mototoli?i,-te, adj. F?cut mototol, strins, ghem. '
   motrice adj. invar. For?? motrice = for?? care produce o mi?care.
   motricitate s.f. Motilitate. mo?1, mo?uri, s.n. 1. ?uvi?? de p?r din frunte sau din cre?tetul capului; (mai ales la pl., īn forma moa?e) ?uvi?? de pār r?sucit? pe o cīrp?; (p. ext.) cirp? folosit? īn acest scop. 2. Smoc de pene do pe capul unor p?s?ri. 3. Ciucure; pielea ro?ie de pe capul curcanului, care atīrn? ca un ciucure. 4. Partea cea mai īnalt?, vīrful unui obiect; vīrful ascu?it al unei c?ciuli, al unei bonete. 5. Mo?ul curcanului = plant? erbacee ornamental?, cu flori purpurii grupate īn spice lungi. Pl. ?i : moa?e.
   mo?2, moii??, mo?i, moa?e, s.m. ?i f. Romān din Mun?ii Apuseni.
   mo?at, -?, mo?a?i, -le, adj. 1. Care-are mo?. 2. (Despre c?ciuli) ?uguiat.
   uio??i, mo??i, vb. IV. Intr. 1. A a?ipi (?ezīnd), a picoti. 2. A da u?or din cap (īn semn de aprobare sau de salut).
   mo??iala, mo??ieli, s.f. Faptul de a mo??i; piroteal?.
   mo?esc, -c?sc?, mo?e?ti, adj. Care se refer? la mo?i; caracteristic mo?ilor.
   mo?ional, -u, mo?ionali, -e, adj. (Gram.) Care serve?te la mo?iune (2).
   mo?iune, mo?iuni, s.f. 1. Iiot?rīre exprimat? prin vot de c?tre membrii unei adun?ri, prin care aceasta ī?i exprim? atitudinea īritr-o problem? important?. 2. Procedeu do formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a celor masculine de la cele feminine, prin ad?ugarea unui sufix.
   mov adj. invar., s.n. invar. 1. Adj. invar. Care are culoarea violet-desehis? . 2. S.n. invar. Culoarea mov (1).
   movil?, movile, s.f. 1. Ridic?tur? de p?mīnt natural?, mai mic? decīt dealul, de form? conic?, de obicei īn regiunile de cīmpie. 2. Mic? rixlic?tur? de p?mīnt f?cut? cu scopul de a servi ca semn do hotar. 3. Gr?mad?, vraf, mald?r.
   movili, movilesc, vb. IV. Tr. A a?eza gr?mad?, īn form? de movil?.
                                                                                                              Xc
                                          - I
   mozaic1, mozaicuri, s.n. 1. Lucrare cOnstīnd din asamblarea unor cuburi mici, colorate, de marmur?, sticl?, ceramic? etc. ?i fixarea lor pe fa?a unui element de construc?ie (perete, pardoseal? etc.). 2. (Fig.) Amestec de elemente eterogene.
   mozaic2, -?, mozaici, -e, adj., s.rti. ?i f. 1. Adj. Care apar?ine mozaismului, privitor la mozaism. 2. S.m. ?i f. Adept al mozaismului.
   mozaicar, mozaicari, s.m. Lucr?tor specializat īn lucr?ri de mozaic.
   mozaism s.n. Religie monoleist? r?spīndit? la ovrei, ale c?rei baze sīnt cuprinse īn Vechiul testament.
   mozoli, mozolesc, vb. IV. Tr. A fr?mīnta ceva īn gur?, f?r? a^ sl'?rīma cu din?ii; a molf?i.
   mnini?? s.f. Īngr???mīrit agricol ob?inut din gunoi de grajd fermentat.
   mreaj?, mreje, s.f. 1. Unealt? de pescuit In apele lini?tite, format? dintr-o plas? u?oar?.
2. (Fig., mai ales la pl.) Procedeu abil ?i viclean de a ademeni sau de a prinde pe cineva.
   mreānā, mrene, s.f. Pe?te de rīu, lung de 25— 50 cm, cu corpul acoperit cu solzi m?run?i ?i ?i cu dou? perechi de must??i īn jurul gurii.
   muc, (1) muci, s.m., (2,3) mucuri, s.n. 1. S.m. (Mai ales la pl.) Secre?ie produs? de mucoasa nazal? ?i eliminat? prin n?ri. 2. S.n. . Vīrful (ars) al unui fitil de luminare,~de lamp? etc. 3.
S.n. Buc??ic? r?mas? dintr-o luminare aproape consumat? sau dintr-o ?igar? fumat?.
   mucalit, -?, mucali?i -te, adj. (?i substantivat) Care ?tie s? stirneasc? rīsul, p?strind un aer de seriozitate.
   mucava, mucavale, s.f. Carton gros folosit la legatul c?r?ilor, la confec?ionarea ' cutiilor ?i a ambalajelor etc.
   muced, -?, mucczi, -dc, adj. Muceg?it, mucegai, mucegaiuri, s.n. Nume dat ciupercilor sapvofite sau parazite care formeaz? un strat cenu?iu sau verzui po suprafa?a substan?elor organice, pe ziduri, pietre etc."
_ muceg?i, pers. 3’ muccg?ie?te, vb. IV. Refl. ?i intr. A se acoperi de mucegai, a deveni muced.
   muceg?it, -fi, muceg?i?i, -te, adj. Acoperit de mucegai.
   mucenic1, mucenici, s.m. (Pop.; de obicei la pl.) Un fel de covrigi prepara?i din aluat cu nuci ?i cu zah?r sau micro, care se m?nīnc? la s?rb?toarea din 9 martie.
   mucenic2, -?, mucenici, -e, s.m. ?i f. 1. Martir din primele timpuri ale cre?tinismului; (p. ext.) persoan? care a īndurat suferin?e pentru ideile, pentru convingerile sale. 2. (La m. pl.) S?rb?toare cre?tin? la 9 martie, īn amintirea a patruzeci do mucenici (1).
   mnccnicie s.f. Via?a de suferin??, do cliin a mucenicului2 (1). '
   mucezeiil?, mucczeli, s.f. Faptul de a mucczi; mucegai.
   mucezi, wucezcsc, vb. IV. Intr. ?i refl. 1» A deveni muced, a (se) muceg?i. 2. (Fig.; despre oameni) A duce o via?? lipsit? de activitate.
MULTIPLICA
    muchie, muchii, s.f. 1. Linie dup? care se īntretaie dou? fe?e ale unui corp. 2. Margine, dung? a unui lucru; muchia palmei = marginea palmei dinspre degetul mic. 8. Partea unor unelte de t?iat, opus? t?i?ului.
    mucilaginos, -otis?, mucilaginos!, -oase, adj. Asem?n?tor mucilagiului.
    mucilugiu, mucilagii, s.n. Substan?? viscoas?. caro se g?se?te īn semin?ele do in, de cereale otc., folosit? īn medicin? pentru propriet??ile ei cmoliente.
    mucoas?, mucoase, s.f. (Anat.) Membran? sub?ire care c?ptu?e?te organele ?i canalele ce se deschid la exterior.
    inucoraceo s.f. pl. Familie de ciuperci saprofite care produc mucegaiuri.
    mucos, -oās?, muco?i, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. C?ruia īi curg mucii. 2. Epitet dat unei persoane tinere impertinente. 3. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus.
    mucoziiiitc, mucozit??i, s.f. Cantitate (mare) de mucus.
    mucus s.n. Secre?ie vīscoas? produs? de glandele unor membrane.
    muezin, muezini, s.m. Preot musulman care cheam? din minaret credincio?ii la rug?ciune, muf?, mufe, s.f. (Tehn.) Man?on (2). muiī?, mufle, s.f. 1. īnc?pere a urnii cuptor industrial sau de laborator, cu pere?ii refractari, īn care se introduce materialul de īnc?lzii, f?r? ca acesta s? vin? īn contact direct, cu gazele de ardere. 2. Sistem de scripe?i folosit la ridicarea greut??ilor mari.
    muflon, mufloni, s.m. Denumire dat? ovinelor s?lbatice, de culoare brun?-ro?cat?, cu coarne groase īn spiral?.
    multiu, muftii, s.m. C?petenie religioas? a unei comunit??i musulmane.
    rnugot, mugete, s.n. 1. Strig?t prelung scos de unele animale cornute. 2. Zgomot puiernic produs de ape, de furtun? etc.
    mugi, pers. 3 muge?te, vb. IV. Intr. 1. (Despre unele animale cornute) A scoale strig?te prelungi, caracteristice·, a rage. 2. (Despre vīnt, furtun? ape etc.) A produce zgomote puternice ?i prelungi, a vui.
    mtigur, muguri, s.m. Organ al plantelor superioare, din caro se dezvolt? frunze, ramuri sau flori.
    muiā, moi, vb. I. 1. Tr. A introduce un corp īntr-un lichid; a īmbiba cu lichid; a umezi,· a uda. 2. Refl. ?i tr. A deveni (sau a face s? devin?) mai moale. 3. Refl. (Despre vreme, ger) A deveni mai pu?in aspru, mai pu?in rece. 4. Refl. (Despre fiin?e) A-?i pierde puterile; a se mole?i. G. Tr. ?i refl. A (se) potoli, a (se) domoli; a (se) īndupleca, a (se) īmbuna.
    muiat, -?, muia?i, -te, adj. 1. īmbibat cu lichid; udat, umezit. 2. Mole?it, vl?guit. 3. (Despre ?es?turi, haine) Muiat in aur (sau īn fir) = ’īntre?esut cu fire de aur; (despre oameni) īmbr?cat īn astfel de haine.
    muicritic, muieratici, adj. Afemeiat.
   muiere, muieri, s.f. (Pop.) 1. Femeie. 2. So?ie, nniierusc, -oāscii, muiere?ti, adj. (Pop.) Do muiere; femeiesc.
   muierii?c?, muicru?ti, s.f. 1. Diminutiv al lui muiere. 2. Pies? la r?zboiul de ?esut, īn form? de lop??ic?, cu ajutorul c?reia se fixeaz? sulul dinainte.
   mujdii s.n. Usturoi pisat, amestecat cu ap? (sau cu o?et) ?i sare, servind ca adaos la unele mīnc?ruri.
   rnulii, mulez, vb. 1.1. Tr. A scoate un tipar dup? un obiect, cu ajutorul unui material plastic.
 2. Refl, (Despre obiecte do īmbr?c?minte). A se lipi de corp (conturīndu-i formele), a lua forma corpului.
   mulaj, mulaje, s.n. 1. Tipar negativ scos dup? un obiect cu ajutorul unui material plastic. 2. Model sau tipar dup? care se croie?te un obiect de īmbr?c?minte.
   mulatru, -u, mulatri, -e, s.m. ?i f. Persoan? n?scut? dintr-un b?rbat alb ?i o negres? sau din-tr-un negru ?i o femeie alb?.
   mulg?tdr, -oare, mulg?tori, -oare, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? care mulge vacile, oile. 2. Adj. (Despre vaci, oi) Care d? lapte, caro se mulge.
   nnilgc, mulg, vb. III. Tr. A extrage laptele din ugorul femelelor unor animale domestice (vaci, oi, capre).
   mulinetu, mulinete, s.f. Dispozitiv folosit īn pescuitul sportiv cu ianseta, fixat pe varga de pescuit, alc?tuit dintr-un tambur pe care se īnf??oar? ?i de pe care se deruleaz? firul undi?ei, muls s.n. Ac?iunea de a mulge, mulsoare, mulsori, s.f. Muls. mult, -?, mul?i, multe, adj., adv. 1. Adj. Caro se afl? īn num?r sau īn cantitate inare; de propor?ii mari, do durat? lung?, do for?? sau intensitate mare; (substantivat) multe ?i de toate — tot folul do lucruri. 2. Adv. īn cantitate maro; cu intensitate mare; īn mare m?sur?; cel mult — maximum; īn cel mai bun caz. 3. Adv. īntr-un timp īndelungat; pe o distan?? lung?; de repetate ori; de mult — dintr-o vreme īndep?rtat?.
   mul?i- Element do compunere care exprim? ideea de pluralitate ?i caro serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   multicolor, -?, multicolori, -c, adj. Colorat īn culori variate.
   multilateral, -?, multilaterali, -c, adj. Caro cuprinde mai multe aspecte; care se desf??oar? pe mai multe planuri sau este orientat īn mai multe sensuri.
   multiniiliomir, -?,. multimilionari, -c, s.m. ?i f. Cel care posed? o avere de mai multe milioane.
   multina?ional, -?, multina?ionali, -e, adj. (Despre state) īn caro tr?iesc mai multe na?iuni.
   multipli:; adj. Procedeu (sau sistem) multiplex = procedeu folosit īn telecomunica?ii pentru transmiterea simultan? a mai multor mesaje pe acela?i circuit.
   multiplic?, multiplic, vb. I. Tr. 1. A īnmul?i.
 2. A reproduce īn mai multe exemplare (o lucrare imprimat?, un text dactilografiat etc.).
 I
MULTIPLICATIV
   multiplicativ, -ii, multiplicativi, -<?, adj. Numeral multiplicativ = numeral care indic? in ce propor?ie cre?te o cantitate sau se desf??oar? o ac?iune.
   multiplicator, (1) multiplicatori, s.m., (2) multiplicatoare, s.n. 1. S.m. (Mat.) Factor al unui produs; num?r sau expresie cu care se īnmul?e?te o alt? expresie. 2. S.n. Aparat sau ma?in? de multiplicat.
   multiplu, -u, multipli, -e, adj., s.m. 1. S.m'. Num?r īntreg divizibil printr-un num?r dat.' 2.
 S.m. Fiecare dintre unit??ile de m?sur? mai mari decīt unitatea-tip, considerate īn raport cu aceasta. 3. Adj. Care este compus din mai multe unit??i, care are o structur? complex?.
   multipolar, -?, multipolari, -e, adj. (Despre ma?ini electrice) Care are mai multe perechi de poli magnetici sau mai multe borne electrice de acces.
   multisecular, -?, multiseculari, -e, adj. Care a d?inuit timp de mai multe secole sau dureaz? de mai multe secole. , multitudine, multitudini, s.f. Num?r mare, mul?ime (de lucruri, de fapte etc.).
   mul?am interj. (Pop.) Cuvīnt cu care se r?spunde la o urare, se exprim? recuno?tin?a pentru un serviciu etc.
   mul?ime, mul?imi, s.f. 1. Num?r sau cantitate mare (de fiin?e, de lucruri e.tc.), 2. Lume mult?, strīns? laolalt?, grup mare de o&meni; (mat.) ansamblu de obiecte (numite elemente), identificate fie prin indicarea lor, fie prin enun?area unei propriet??i comune numai lor.
   mul?umi, mul?umesc, vb. IV. 1. Intr. (La prez. ind., pers. 1 sg/sau pl., folosit ?i cu valoare de interjec?ie) A exprima recuno?tin?a (pentru un ajutor, un dar, un sfat etc.); a r?spunde la o urare
 2. Tr. A r?spl?ti, a recompensa; a satisface pe cineva; (refl.) a fi, a se considera, a se declara satisf?cut.
   mul?umire, mul?umiri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) mul?umi; exprimare a recuno?tin?ei, asatis-fac?iei. 2. Stare de satisfac?ie, de pl?cere.
   mul?umit, -?, mul?umi?i, -te, adj, s.f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, c?ruia nu-i lipse?te nimic; satisf?cut, īndestulat. 2. S.f. (Īnv. ?i pop.) Mul?umire, recuno?tin??, r?splat?. 3. Prep. (īn tforma mul?umit?) Cu ajutorul..., prin intermediul..., datorit? (cuiva sau a ceva).
   mul?umitor, -o?re, mul?umitori, -oare, adj. Care corespunde cerin?elor, satisf?c?tor.
   muluru, muluri, s.f. Element arhitectural decorativ, cu profil pronun?at.
   mumie, mumii, s.f. Cadavru conservat prin ?īmb?ls?mare.               1
   mumific?, mumific, vb. I. Tr. A īmb?ls?ma; a transforma īn mumie.
   miinc?, munci, s.f. 1. Desf??urare a unei activit??i fizice sau intelectuale īndreptat? spre un anumit scop; activitate īn procesul c?reia omul modific? ?i adapteaz? lucrurile din natur?, pentru satisfacerea trebuin?elor sale;, oamenii muncii = totalitatea celor ce muncesc. 2. Efort, str?danie de a realiza ceva. 3. (La pl.) Lucr?ri agri-
 cola. 4. Lucru realizat, ca rezultai al unei activit??i. 5. (īnv;, mai ales la pl.) Tortur?, cazn? (la care erau supu?i osīndi?ii).
   muncel, munccle, s.n. Munte pu?in īnalt, f?cīnd parte din treapta cea mai coborīt? a unui lan? muntos.
   munci, muncesc, vb. IV. 1. Intr. A desf?i?ura o activitate fizic? sau intelectual?; a avea o ocupa?ie, a lucra. 2. Refl. A se. str?dui, a se osteni, a depune eforturi. 3. Tr. (Despre senza?ii, sentimente) A provoca cuiva suferin?e (fizice sau morale); a chinui.
   muncit, -?, munci?i, -ie, adj. 1. Dobīndit prin munc?, cī?tigat, agonisit cu osteneal?. 2. Ostenit, istovit (de munc?).
   muncitār, oārc, muncitori, -oare, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care munce?te-/activ, harnic, w;los; clasa muncitoare = una dintre clasele fundamentale ale epocii contemporane, care are rolul principal īn dezvoltarea produc?iei de bunuri materialo, singura interesat? pīn? la cap?t īn abolirea rela?iilor capitaliste ?i īn lichidarea exploat?rii omului de c?tre om. 2. S.m. ?i f. Persoan?.care particip? īn mod nemijlocit īn procesul do producere a bunurilor materiale sau īn activitatea de īntre?inere, de reparare a acestor bunuri, ori īn procese de munc? similare acestora.
   muncitoresc, -c?sc?,, muncitore?ti, adj. Care apar?ine muncitorilor, care se refer? la muncitori, alc?tuit din muncitori.
   muncitorime s.f. Totalitatea muncitorilor; clasa muncitoare.
   municipāl, -u, municipali, -c, adj. Care apar?ine unui municipiu; privitor la un municipiu.
   municipalitate, municipalit??i, s.f. Administra?ia unui ora? sau a unui municipiu, īmpreun? cu organele de conducere ale acestuia.
   municipiu, municipii, s.n. Ora? cu un num?r mare de locuitori ?i cu o via?? economic?, politic? ?i social-cultural? dezvoltat?.
   muni?ie, muni?ii, s.f. Denumire generic? dal? cartu?elor, proiectilelor, bombelor, grenadelor etc. '
   mirate, mun?i, s.m. 1. Form? complex? de relief, cu īn?l?imi care dep??esc, īn general, 800m. 2. (Fig.) Cantitate mare de ceva, gr?mad?.
   muntean, -?, munteni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Locuitor de Ia munte. 2. S.m. Persoan? (originar?) din Muntenia. 3. Adj. Muntenesc.
   munteiinc?, muntence, s.f. 1. Femeie care locuie?te la munte. 2. Femeie (originar?) din Muntenia.
   muntenesc, -eāsc?, muntene?ti, adj. Care se refer? la munteni (2) sau la Muntenia.
   muntās, -oās&, munto?i, -oase, adj. Cu mun?i, format din mun?i.
   mur1, muri, s.m. Nume dat unoi1 specii de plante din familia rozaceelor, cu tulpini spinoase, flori albe sau roz ?i fructe comestibile. mur2, muri, s.m. (Livr.) Zid. mur?, murez, vb. I. Tr. 1. A pune (varz?, castrave?i etc.) īn saramur? sau īntr-o solu?ie de o?et pentru a face s? se acreasc?. 2. (Despre ploaie) A uda pe cineva foarte tare.
MUSTRARE
   mural, -?, murali, -e, adj. Aplicat sau fixat pe perete; pictur? mural? = pictur? f?cut? pe un zid.
   mur?t, -?, mura?i, -te, adj. 1. (Despre legume) Fermentat, acrit (īn saramur? sau īntr-o Solu?ie de o?et). 2. (Despre oameni sau despre īmbr?c?mintea lor) Foarte ud (de ploaie).
   mir?, mure, s.f. Fructul comestibil, de culoare neagr?, al murului.
   mur?tur?, mur?turi, s.f. (Mai ales la pl.) Legum? conservat? īn o?et sau īn saramur?.
   murdar, -?, murdari, -e, adj. 1. Plin de murd?rie; (despre fiin?e) care nu se spal?, nu respect? cur??enia. 2. (Fig.) Josnic, mīr?av; (despre vorbe, expresii) necuviincios, obscen.
   murd?ri, murd?resc, vb. IV. Tr. ?i refl. 1. A (se) umple de murd?rie, a (se ) mīnji, a (se) p?ta.
 2. (Fig.) A (se) compromite.
   murd?rie, murd?rii, s.f. 1. Strat de necur??enie (pete, noroi, praf etc.) care acoper? sau īm-bīcsejte ceva. 2. Excremente. ?
   murg, -?, murgi, adj., s.m. ?i f. 1, Adj. (Despre cai sau despre p?rul lor) Negru-ro?cat, castaniu-īnchis. 2. S.m. ?i f. Cal de culoare murg? (l);’(p. ?gener.) cal; a intrat murga-n sat = s-a īnserat.
   muri, mor, vb. IV. Intr. 1. A īnceta de a mai tr?i, a deceda, a r?posa. 2. (Poetic; despre plante) A se usca, a se ve?teji. 3. (Fig.) A īnceta de a mai fi v?zut sau auzit, a disp?rea; a se termina, a se sfīr?i.
   muribund, -?, muribunzi, -de, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care se afl? pe moarte.
   murīt(īr, -o?rtf, muritori, -oare, adj., s.m. ?i f.
 1. Adj. Care ī?i termin? existen?a prin moarte, care este supus mor?ii; muritor de foame = om foarte s?rac. 2. S.m. ?i f. Om, p?mīntean.
   murmur, murmure, s.n. 1. Zgomot slab, monoton, prelung, produs de o ap? curg?toare, de vīnt etc. 2. Zgomot surd ?i confuz de glasuri (constituind uneori expresia unei nemul?umiri, a unei dezaprob?ri, a unui protest). 1
   murmur?, murmur, vb. I. 1. Intr. (Despre ape, vīnt etc.) A produce un zgomot slab, prelung ?i monoton. 2. Tr. (Despre oameni) A vorbi sau a cīnta īncet, monoton (?i nedeslu?it) ; (intr.) a-?i exprima nemul?umirea, vorbind īncet; a bomb?m;
   mursec?, mursec, vb. I. Tr. (Pop.; mai ales despre animale s?lbatice ?i despre cīini) A rupe,-a sfi?ia cu din?ii (o fiin?? vie).
   murui, muruiesc, vb. IV. Tr. 1. A īntinde (pe pere?i) un strat de muruial?, pentru a astupa cr?p?turile; a netezi cu lut, a lipi. 2. A mīnji, a murd?ri.
   murui?lu, muruieli, s.f. Lut muiat cu ap?, uneori amestecat cu balig?, cu care se muruie?te.
   musac?, musacale, s.f. Mīncarc preparat? din carne tocat? ?i felii de cartofi, p?tl?gele vinete sau dovlecei."
   musafir,-?, musafiri, -e, s.m. ?i f. Oaspete.' musc?r, muscari, s.m. Pas?re insectivor? migratoare, cu penele de culoare cenu?ie, cu ciocul ?i picioarele negre.
   muscat, s.n. Denumire dat? unor soiuri de vi??-de-vic, din care se ob?in vinuri t?mīioase.
   musc?, mu?te, s.f. 1. Nume dat unor insecte din ordinul dipterelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscut? tr?ie?te po līng? casa omului; (pop.) nume dat oric?rei insecte mici, zbur?toare; musc? mare (albastr? sau de carne) = musc? mare, cu abdomenul albastru lucios. 2. Smoc de p?r l?sat s? creasc? sub buza inferioar?. 3. Mi?in?. 4. Categorie īn care sīnt īncadra?i sportivii cu cea mai mic? greutate, la 'box ?i la lupte.
   musc61, muscele, s.n. Culme deluroas?, cu povīrni?uri domoale, caracteristic? zonelor subcarpatice.                   .     ?
   muschet?, muschete, s.f. Arm? de foc portativ?, cu fitil, folosit? īn trecut ' muscular, -?, musculari, -e, adj. Care apar?ine mu?chilor2 (1), care se refer? la mu?chi.
   musculatur?, musculaturi, s.f. Totalitatea mu?chilor corpului.
   inusculi??, musculi?e, s.f. Diminutiv al Iui musc?; insect?_ mic?, gīz?; musculi??^de o?et (sau be?iv?) = insect? din ordinul dipterelor, ale c?rei larve tr?iesc īn materii care fermenteaz? sau care putrezesc.
   musculos, -o?s?, musculo?i, -oase, adj. Care are mu?chi puternici.
   muselin? s.f. ?es?tur? foarte fin? ?i sub?ire, de bumbac sau de m?tase.
   inuson, musoni, s.m. Vīnt periodic caracteristic regiunilor din sudul Asiei, care bate iama dinspre continent spre ocean, iar vara dinspre ocean spre continent.
   must, musturi, s.n. Suc dulce ob?inut prin zdrobirea ?i presarea boabelor de struguri sau (p. ext.) a’altor fructe.
   musta??, must??i, s.f. 1. P?rul care cre?te deasupra buzei superioare la b?rba?i. 2. (Mai ales la pl.) Fire lungi de p?r care cresc īn jurul botului la unele animale; antenele insectelor; organe pentru pip?it ale unor pe?ti, īn form? de fire sub?iri situate īn jurul gurii. 3. Fire lungi ?i sub?iri care cresc pe spicul unor cereale.
   must?cīds, -o?s?, must?eio?i, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care are must??i (mari).
   must?rie, must?rii, s.f. Loc unde se face sau se vinde must.
   mustelid?, mustelide, s.f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore, cu corp suplu, cu picioare scurte ?i cu coad? lung?; (?i la sg.) animal care face parte din aceast? familie (dihorul, vidra, ' jderul etc.).
   musti, pers. 3 muste?te, vb. IV. Intr. 1. (Despre lichide) A ie?i la suprafa?? (dintr-un corp īmbibat). 2. (Despre materii ?i corpuri) A fi īmbibat cu un lichid (care iese la ap?sare).
   mustos, -o?s?,-musto?i, -oase, adj. (Despre fructe) Plin de must, zemos.
   mustr?, mustru, vb. I. Tr. A-i face cuiva observa?ii aspre, a dojeni.
   mustr?rc, mustr?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a mustra; observa?ie f?cut? cuiva; sanc?iune disciplinar? aplicat? pe linie administrativ?. 2. Mus-
MUSTR?TOR
370
Irare de cuget (sau dc con?tiin??) = p?rere de r?u, remu?care.
   mustr?tor, -oare, mustr?tori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Caro mustr?, dojenitor.
   mustui, musluiese, vb. IV. Tr. A zdrobi strugurii pentru a stoarce mustul.
   mustuitur, mtistuitoarc, s.n. Unealt? de lemn format? dintr^un b?l ramificat la un cap?t, cu caro se zdrobesc strugurii pentru a stoarce mustul.
   musulman, -?, musulmani, -c adj., s.m. ?i f. Mahomedan.
   mu?ama, mu?amale, s.f. ?es?tur? de pīnz? impregnat? cu substan?e impermeabile, l?cuit? pe o fa??, utilizat? pentru a proteja obiectele īmpotriva apei.
   mu?amaliza, mu?amalizez, vb. I. Tr. (Fam.) A ascunde, a acoperi o gre?eal?, o fapt? necinstit?.
   mu?ca, mu?c, vb. I. 1, Tr. A apuca ?i a strīnge cu din?ii (provocīnd durori, r?nind); (despre insecte) a īn?epa, a pi?c?. 2. Tr. (Fig.; despre ger, vīnt etc.) A produce o senza?ie de usturime, de durere. 3. Intr. A apuca?i a rupe cu din?ii din-tr-un aliment (pentru a mīnca).
   mu?cat?, muscate, s.f. Nume dat unor specii de plante decorative, cu frunze rotunde, p?roase, ?i cu flori roz, ro?ii sau albe, dispuse īn umbele.
   mu?c?tor, -o?re, mu?c?tori, -oare, adj. 1. Care mu?c?; care provoac? o senza?ie de usturime, de arsur?. 2. (Fig.) Care critic? cu severitate, cu vorbo r?ut?cioase, caustice.
   mu?c?tur?, mu?c?turi, s.f.l. Faptul de a mu?ca; senza?ie de durere, de usturime. 2. Bucat? mu?cat? dintr-un aliment.
   mu?chetar, mu?chetari, s.m. (īn ovul mediu) Soldat de infanterie īnarmat cu muschet?; nobil care f?cea parte dintr-o unitate de c?l?re?i de la curtea regilor Fran?ei.
   mu?chi1, mu?chi,s.m. (La pl.) 1. Clas? de plante cu corpul vegetativ rudimentar, f?r? r?d?cini, avīnd ca organe de reproducere anteridii ?i arhe-goane; (?i Ta sg.) plant? din aceas?? clas?.'2. (Pop.) Nume dat unor licheni, asem?n?tori cu mu?chiul).
   mu?chi2, mu?chi, s.m. 1. Organ contractil (la om ?i la majoritatea animalelor) care serve?te la mi?carea diverselor p?r?i ?i organe ale corpului. 2. Bucat? de carne de porc, de v ? etc., desprins? din regiunea coloanei vertebrale ?i folosit? īn alimenta?ie.
   mu?e?dl s.m. Plant? erbacee din familia compozitelor, cu frunze divizate, ale c?rei flori sīnt folosite īn medicin?.
   mu?i??, mu?i?e, s.f. 1. Nume dat musculi?e-lor care se adun? īn jurul butoaielor cu vin, ?l vaselor cu o?et sau al fructelor īn fermenta?ie.
2. Gr?mad? de larve care se dezvolt? din ou?le depuse de unele mu?te pe carnea descoperit?.
   mu?tar s.m., s.n. 1. S.m. Numele unorspecii de plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cvi tulpini ramificate, flori galbene si semin?e mici, rotunde. 2. S.n. Semin?ele mu?tarului (1),
folosite la prepararea uimi condiment; condimentul preparat, sub form? do past? moale, de culoare galben?-verzuie.
                                                             mu?teriu, mu?terii, s.m. Client, cump?r?tor, mu?tiuc, mu?tiucuri, s.n. 1. Pies? (do os, de metal etc.) prin care se sufl? la instrumentele muzicale do suflat. 2. Cap?t metalic la un furtun, caro serve?te la dirijarea jetului do lichid.
   mu?trului, mu?truluicsc, vb. IV. Tr. (Fam.) A certa, a dojeni cu asprime; a instrui, a īnv??a pe cineva.
   mu?uroi1, mu?uroaie, s.n. 1. Movilit? formal? din ?arina pe caro o scot la suprafa?a solului cīrti?ele, furnicile etc.; movili?a īmpreun? cu grupul de furnici care vie?uiesc īn ea. 2. Gr?m?joar? dep?mīnt, adunat? la r?d?cina unor plante de cultur? pentru a le ocroti sau a-le favoriza dezvoltarea.
                                                             mu?uroi2, mu?urdiesc, vb. IV. Tr. A face mu?uroaie (2) la r?d?cina plantelor de cultur?.
   mut, -?, mu?i, -le, adj. 1. (Despre oameni, adesea substantivat) Care este lipsit de facultatea de a vorbi. 2. Care nu vrea sau nu poate s? vorbeasc? īntr-o anumit? īmprejurare; c?ruia nu-i placo s? vorbeasc? (mult). 3. Caro se petrece īn t?cere; care nu-se exprim? prin vorbe; sccn? mut? = scen? īntr-o pies? de teatru īn care personajele nu vorbesc, ci ī?i exprim? ideile ?i sentimentele prin gesturi, atitudini etc.
   muta, mut, vb. I. 1. Tr. A mi?ca, a deplasa un lucru din locul īn care se afl? ?i a-la?ezaīn alt loc. 2. Tr. ?i refl. A trece dintr-un loc de munc? īn altul. 3. Refl. A-?i schimba domiciliul, a se stabili īn alt? parte.
   mutabiiit?to s.f. īnsu?irea de a se putea schim- . ba (sau de a putea fi schimbat).
   mutat<5r, mutatoare, s.n. Aparat care transform? curentul alternativ īn curent continuu, modific? frecven?a sau faza unui curent alternativ, tensiunea unui curent continuu.
   mutā?io, muta?ii,s.l. 1. Schimbare, modificare radical?. 2. (Biol.) Apari?ie brusc? īntr-un organism a unui caracter genetic nou.
   muta?ionism s.n. (Biol.) Teorie dup? care speciile noi sīnt produsul muta?iilor, f?r? interven?ia selec?iei.
   mut?to?re, mut?toare, s.f. Numele a dou? plante erbacee ag???toare, veninoase, cu fructele īn form? do boabe ro?ii.
   mute?te adv. Pe t?cute, f?r? vorb?, mutila, mutilez, vb. I. Tr. A t?ia, a reteza (cu o arm?) o parte a corpului; a schilodi; a desfigura.
   mutilat, -?, mutila?i, -te, adj. Ciuntit, schilodit; desfigurat.
   'mutism s.n. Mu?enie; (p. ext.) faptul de a t?cea cu īnc?p??īnare.
   mutr?, mutre, s.f. (Fam.) Fa??, obraz; figur?; īnf??i?are, fizionomie.
   mutuiil, -?, mutuali, -c, adj. Care se face īn mod reciproc.
   mu?enie s.f. Starea celui mut, incapacitatea de a vorbi.
 371
MUZICU?A
   mn?un?clic s.m. invar. (īn teatrul de marionete) P?pu?? care reprezint? un personaj amuzant, caraghios.
   rmiz?, muze, s.f. (īn mitologie) Fiecare dintre cele nou? zei?e ocrotitoare ?i inspiratoare ale artelor ?i ale ?tiin?elor; (īn special) zei?a poeziei, inspiratoare a poe?ilor ;\(p.ext.) izvorul inspira?iei poetice. .              )
   muzeal, -?, muzeali, -e, adj. Care se refer? la un muzeu, care apar?.ine unui muzeu.
   muzeistic, -?, muzeistici, -e, adj. Care apar?ine muzeologiei, care se refer? la muzeologie.
   muzeograf, -si, muzeografi, -e, s.m. ?i f. Specialist īn muzeografie.
   muzeografie s.f. Disciplin? care se ocup? cu descrierea, clasarea ?i conservarea obiectelor dintr-un muzeu.
   muzeolog, muzcologi, s.m. Specialist īn muzeologie.
   muzeologie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul organiz?rii muzeelor.
   muzeu, muzee, s.n. Institu?ie care se ocup? cu strīngerea, studierea, p?strarea ?i expunerea ?unor obiecte de interes artistic, istoric, ?tiin?ific etc.; cl?dire īn care sīnt p?strate ?i expuse astfel de obiecte.
  muzical, -?, muzicali, -c, adj. 1. Care apar?ine muzicii, care se refer? la muzic?; care are aptitudini pentru muzic?. 2. (Despre sunete) Armonios, melodios.
  muzicaliiāto s.f. īnsu?irea de a fi muzical, caracter muzical.
  muzicant, muzican?i, s.m. 1. Persoan? care cīnt? la un instrument muzical. 2. Persoan? care se ocup? cu muzica.
  muzic?, (4) muzici, s.f. 1. Arta de a exprima sentimente, st?ri psihice, idei etc. īn imagini artistice sonore. 2. ?tiin?a sunetelor considerate sub raportul melodici, ritmului ?i armoniei. 3. Crea?ie muzical?. 4. Orchestr?, fanfar?.
  muziciiin, -īi, muzicieni, -c, s.m. ?i f. Persoan? care are preg?tire ?i cuno?tin?e speciale īn arta muzicii.
  muzicolog, muzicologi, s.m. Specialist īn muzicologie.
  muzicologie s.f. ?tiin?? care studiaz? istoria ?i teoria muzicii, cultura muzical? a popoarelor etc.
  muzicu??, muzicu?e, s.f. Mic instrument muzical de suflat, format dintr-un ?ir de tuburi cu ancii de metal; armonic? do gur?.
N
  ? ,"?. i?v.I?. ? *;· (}*f< j>? 1 ?' 1 īit<-j? .>
  !·* ? Ii 1;ji liī’ibn ?? ?:i!.’«?·* > ? · ;;n* Iul ????! . u . ,· !.,
  b'· :.?
  n:i iii!’ r j. 1. ?\*?? ?                                         Ivftiui! ir»!          ?iu··1 L\ Īn        *·-
  I·                                1 ! ’ * I til*« 1                    !t. ??’???? UHlU
  ? 11'·;**. .                       ?,. ;.)|?1.??·, · *) rj - ?: ? ?«I* · ? ? *.          1. fl»·* <-!·?<     - i
  ? ?· ’ ?! ? SfTi-.-.M · ?                 ·                              · < !?· .???? ??· l·· .mi-
  ni;!)'
  nnb/tb.        *.i:ri?:f·j‘, .m. 1. Tilln ?.»! īn tr. r:;t                                                 :;ti-
  V· :·; <! «? l ? * ?  llll'i! ?????< īi ??\ linili» · \ «!?                                                 Ml·'
  \ .1' I ' 1' ' I* Ii! ul Ul.       ' »nt fn.'i I I c in »;-.'i .
  ?;'-.·??.      t.-i ?' !r t  . f. l.(*il»in."i «]<· · hi ? nlirnM.'t
  •I* '!!) I'. 111 · T1 ' i fnjn il.'i J»1 Ii 1 ?11 I r.Ur p.iri T) ]                                       J.'-r-
  •  · ?\"·. ;= I in· !??'?-'?t"11*r ?" 1>· ·?1 . i :< I ? I uli:i. i ’' · - '«;??·: ·       ·';            ?????                              ?·· i:n <li?ij.'»bj), in
  • .:        '·;?<?  ·                     M t·..,:· 1-.                                   - !.
  ?.'? ?!.*,. ·. ? , ?, 1. 11: ? ? ? (. >1(. ?* ? ? r ?; I: ‘.? ?! ?
  '  ’ - . ?   ?; ?! * -1:: ? . ·: i · ?: ? j i i In,·                   . ? ] ? ! < I ’: ? - . ?;! . t v i n: * ·
  ’  i i ?'! : '; ī ?: ? ·. in ! - ? · !<·. -                       . ?: · · -      j ? i ? i i ? ? < i; I i: ?:;!
  Mu-i'i'i:                         :. 11 ·: n .?...           ?. *??;.? ’ i * ; i!        * Ī ? * , r ;·)’<.
  ?. 11! i ? īi. I *iu.i       ' }"?':·   r. t '·: ·                                    ,  · -1 ?1: -   / · it i -
  I  . 11 !.   · ?»: .? !.i    i5?·? ?· ?                              ‘ >.» v·      r,' i-.  ? ?   !»       < ?1?
  ' n ? :· 11; ?· :.· ·»?.·· l· , ??? ī p* · tr.·.
  n.ilf ilinf,   ?_ ??·??<·. 111 * ? ? *i * ; i l.'lii'-j, <!·? · ?-
  ???' ·?    .?!·:·.    . mir··' p '? ? ??: ?·*?. ?··!-· ? .< <
  ??           'iii·;' ? * .< ;;!. !? ri·· prin;’ in ?ml ? 1:1 : <··!'?·
  n-iit-'l.                             ?·:?:-?'.                                     r-:; mi··
  ??*· " 'īl ?? ·. ,:,1?· bintil '.l in i? ?? t ?:. ?                                               -!<·: ,? :·, -
  ?."-'i*.                     .r:i. ·: ·                                                  ·!·      !<:d!
  n:ibl j]i. ·. ·'.;                 ä                                :·:;.· \':rī· _i r'i.M ·' i.-jīr-r,
  UM. · ?                        1. V. ? -ii i:. *-::·.                                                          M
r.AiVn - f. . ? ī''., ·:].
r.u-’ī >n -.' .                ‘? V'i1 ’· : ' *                      '·     :? -
  ????>, -?. n/tiri,    ;īīj. 1. Lip’il «Ir ??''?.»< .1-
  f < * ? i · . in· · ?, ?. il ? ii; · r> ilnl. *J. ???.? ?\ (?-?? ? », pr<»' hjl .                /’ī‘??)?/ ???*» pir|r»ri ;uifr»r!ii!;«· ?i,
  • ?-· «'l»ii« i «lin un »Jiul rnrM, r.ir»· ij:n«»r j j? ? p-·. -
  'iv.i,                        si b :*il·'                         |«?<i)h»t 1iii*»r.
  n:ijt if/iff, (£) r. 7 j V/? r ft, :· f. ī. Īn n.in.i <|>· :i fi iMiv ( I I. n.tlur.ib ?'·, « impliliiti*: · i* ilnlil-.lr, 'J. I.?? ? ?·· ni.ilurilaf'· īn jn* I· r ·:» f ?, in r ?????? I ;*r '·; voib.'i '.111 f; t p t *i 1 p ? ? i f I ('. ? nfilllllli n.’iiv (l!),
              r.-i//»'·, Nuni' l" rn.ii nmU»»r ?.p··' ii
  <1· pl.ii.l·· 1‘?????·»·, ? in· ? <· īiiinl «nHi\ .tfi· ? ;i pl.ml·· <i> * ? i(iv<· : .hi ??'??? iiiiil··.
  ???????7??, ri')rr:rr:if <·.?. Mijbuii! /il*i, :nni:i;.i; r.:u,' ri'-.tn i,·’.] mnrr                             ill plili.i /I.
  n.Hllibl. ?'.·,”///'-, '.?.                              ?????.'? ?       : I' I tin III           »If    pro-
  pi *r 111 m.' t i, · · · ,i r ? .»I ··’; iii ? ?.·                    ?. ? n f.» I i * . ? in             ?.?· «,
  I 4 lilt’..' I 1           .' i ? " { ? > ,'l I < ?;, I ' , 111 ? I Ī · I 11. t I. I .
  n.in.’i ·. f.       ? · !  in· n ·]· ?                     · ?· ' I · ? » ?'                    ’ '? ;?11 »· ·
  .·'.*/ i I;· ! ? r ? 11 ? ? < · i ?·           ini i in. 11 in \ f r. I .·
  r.ijin liin .?.                    ?'< ·                               <1" ????.?                   ?· < .< 'i
  ? ’i I- n!                         ?.» I ;i              : P'·. ?.?          ?· IltfU                  ' ?|? ·  ‘
  ti·.,? T-'.? «In uti!»»? ?·· p' in?.                                                               ii.in^lilii n.
  fi.: r m1 ii .?. ? ? \ .?;. \nm·· <i.it                           nii-ii  ?                       ?«· p.( »? ?
  ; ? Ī · :: ’ '?! · - ?:. · < i j ? ? ? ? * · ? ? . ?       »I · ·   ? ?. · < · ' *           ·’·»< · * If >-111 ’
  < ’ ? 1 Ī:. ? Ī' 11.
  n.inirliin - it. v. nnwMn.
  n \ul          ml? : j.  \\ »· <<bn « ? r»-p'-l:»?? f !uviul '!'· ;«lin-
  t · > ? · · 11 * «!,!··. - I .1- l·
  nani-m .r. . \ ' ?' > ? i' ? ? ‘ ?                                 1 '?.1‘ ? : j 7 ;j f.» pnn < :<· .·
  f·  : .· in '; ? ? r jf/,?.'? in i ? ? Ī' i r 11 · ,                in i.ip'/f! <                      u     vir*
  ; ?: t.
  li.i"·,        ? ·'? :tn' u.                      :>              *!·· ??!·.' .*                 ??- i    !»i*
  • %· (. ?           i;pri:· ?      in’:·· ; 11 ?: t r             · ? p.r'»n.'"-
  nap.     · ,rn. 1, i’l tnl.f                                      'lift Ī;<nii'ī;i                Mij-    if"-
              '       \i     ? ? ·   ?!?:»                          ·?, ' offi"                tihil·'».
  ?'· *- ?-?.·'·- ?. I: j :?-'· fwr.ip r.'i 'hi; * * ? i i 1 i ? < <>t n-
              ?. < ? t.';!pii:.'i inM'-'i ' i » u (lori ;?1?* ii(*. n:tpjlni ·,?.            ’-ī-*-:!)!     /                          . fojn il if»
  b*:.;.ī- !? ir.f «Ti'Ji;·:-.
  n 4pMĪf*n.                    i.     Vi.                            :?t‘* 1:??!}(?\? ir.-n-
  >·.?', ?       :··:?.  ·'::·? -? ' ir-                            ?!?· ,i Sr» ?·??-?             ??.'.·:1 ? >.
  r:'ipffl;*.ina,                       '                       ?   !*??'!’?. <lr‘ '.of··
  ]?’ · 4r.il -?·;          ‘r..b;ri  >l··                          foi    ·.?:                       ī:;r.'i   ?<·
              r:rsi' vb. ?. T!..!L:vi.i ? pov^ fi, ?
'NATURALIZA
    nnnuiiz, i;aramzi, s.ra. (īnv. ?i pop.) 1. Portocal. 2. Varietate de portocal ale c?rui fructe au gust amar.
    nar?mzii, naramze, s.f. (īnv. ?i pop.) 1. Portocal?. 2. Fructul naramzului (2).
    narativ, -ii, narativi, -e, adj. Caro ?ine de nara?iune; care se refer? la nara?iune.
    narator, -oārc, naratori, -oare, s.m. ?i f. (Livr.) Povestitor.                  . “
    nara?iune, nara?iuni, s.f. Relatare īn form? literar?, specific? genului epic, a unei īntīmpl?ri, a unui eveniment etc.
    mir?, n?ri, s.f. 1. Fiecare dintre cele dou? oriīicii exterioare ale cavit??ii nazale la om ?i la unele animale. 2. Pies? de font? sau de o?el fixat? pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lan?ul ancorei de pe punte īn afara bordului, narcis s.m. sg. Om īndr?gostit de propriul , aspect fizic; tīn?r frumos.
    narcis?, narcise, s.f. Numele mai multor specii de plante erbacee, spontane sau cultivate, cu frunze lungi ?i cu flori mari, albe sau galbene, pl?cut mirositoare.
    narcisism s.n. Dragoste exagerat?, patologic?, fa?? de propria persoan?.
    narcātic, -?, narcotici, -e, adj., s.n. (Substan??) care provoac? narcoz?.
    narcotra?, nareotine, s.f- Substan?? extras? din opiu, īntrebuin?at? ca tonic ?i calmant al tusei.
    narcotiza, narcotizez, vb. I. Tr. A provoca cuiva starea de narcoz?.
    narcoz?, narcoze, s.f. Stare de insensibilitate ?i incon?tien?? temporar?,· provocat? prin administrarea unei substan?e narcotice.
    narghilea, narghilele, s.f. Lulea oriental?, fixat? cu partea de jos īntr-un vas cu ap? parfumat? ?i prev?zut? cu o ?eav? lung?, flexibil?, prin care trece fumul īnainte de a fi inspirat.
    narodnic, -?, narodnici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care apar?ine narodnicismului, care se refer? la narodnicism. 2. S. m. ?i f. Adept al narodnicismului.
    narodnicism s.n. Mi?care social-politic? ap?rut? in Rusia, īn a doua jum?tate a sec. XIX, care nega rolul conduc?tor al clasei muncitoare īn lupta revolu?ionar?, socotind ??r?nimea ?i intelectualitatea ca fiind for?a social? capabil? s? r?stoarne ?arismul ?i s? instaureze socialismul, pe calea dezvolt?rii ob?tilor ??r?ne?ti.
    nart, narturi, s.n. 1. Pre? maximal fixat īn trecut de autorit??i pentru vīnzarea anumitor m?rfuri. 2. Norm? zilnic? de munc? pe care ??ranii cl?ca?i erau obliga?i s? o presteze pe mo?ia boierului.
    narv?l, narvali, s.m. Mamifer cetaceu marin, asem?n?tor cu delfinul, avīnd unul dintre canini īn form? de lance.
    nas, nasuri, s.n. 1. Parte proeminent? a fe?ei, situat? īntre obraji, gur? ?i frunte, constituind īnceputul c?ii respiratorii, ?i īn care se g?sesc receptorii olfactivi; (fig.) miros fin, dezvoltat; sim? de orientare ?i de intuire a unei situa?ii;
 a vorbi (sau a cinta) pe nas — a vorbi (sau a cīn-ta) cu un timbru nazal. 2. Proominen?? pe un organ de ma?in? care serve?te la ini?ierea sau la blocarea mi?c?rii altui organ.
   JiasicJrn, nasicorni, s.m. Insect? coleopter? mare, de culoare castanie, al c?rei mascul are pe cap un corn curbat spre spate.
   nasol, -oal?, nasoli, -oale, adj. (Arg.) Urīt, caraghios; de proast? calitate.
   n?stie, nasiii, s.f. Mi?care la plante, provocat? do diferi?i factori (varia?iile de lumin?, temperatur? etc.).
   nasture, nasturi, s.m. Obiect de sidef, os, metal, lemn etc., folosit pentru a īncheia p?r?ile unui obiect de īmbr?c?minte ori ca ornament.
   na?, -?, na?i, -e, s.m. ?i f. 1. Persoan? care ?ine īn bra?e pruncul īn timpul botezului. 2. Nun.
   mi?te, nasc, vb. III. Tr. 1. A da via??, a aduce pe lume un copil; (refl.) a c?p?ta via??, a veni pe lume. 2. A faco, a crea; a produce; a provoca, a stīrni; (refl.) a se forma, a se ivi, a se isca.
   'na?tere, na?teri, s.f. 1. Faptul de a '(se) na?te; din na?tere = din momentul īn care s-a n?scut; potrivit unor predispozi?ii naturale, congenital.
 2. (Fig.) Apari?ie, ivire, creare.
   nnt?l, -?, nalali, -e, adj. (Despre locuri, a?ez?ri) īn care s-a n?scut cineva; de na?tere, de ba?tin?.
   natalitate s.f. Frecven?a na?terilor de copii vii īn cadrul unei popula?ii, īntr-o anumit? perioad? de timp.
   natā?ie s.f. īnotul practicat,ca sport, nativ, -?, nativi, -e, adj. 1. īnn?scut. 2. (Despre clemente chimice) Care se g?se?te īn natur? necombinat (ex. aurul, cuprul, sulful).
   mitr?, natre, s.f. (La r?zboiul de ?esut) Partea urzelii dintre i?e ?i sulul de dinapoi. ' mitriu s.n. (Chim.) Sodiu, natural, -?, naturali, -e, adj., adv. 1. Adj. Care se refer? la natur? (1); care se g?se?te īn natur?; care este generat, produs de natur?.. 2. Adj. Care este (sau care se face, se produce) īn conformitate cu realitatea obiectiv?; veritabil, firesc, lipsit do artificialitate. 3. Adv. Fire?te, desigur. 4. Adj. Copil natural = copil n?scut īn afara c?s?toriei.
   naturalei« s.f. Lips? de artificialitate, de afectare; comportare natural? (2).
   naturalism s.n. 1. Doctrin? dup? carc nu exist? nimic īn afara naturii, nimic supranatural. 2. Curent īn art? ?i literatur?, ap?rut īn Fran?a īn a doua jum?tate a sec. XIX, care-caut?’ s? reproduc? īn mod riguros realitatea, f?r? a ocoli aspectele urīte sau vulgare ale naturii omene?ti. 3. Teorie etic? duj)? care via?a morr.I? este o prelungire a celei biologice, naturalist, -?, naturali?ti, -sie, s.m. ?i f., adj.
 1. S.m. ?i f. Persoan? care se ocup? ou studiul ?tiin?elor naturii. 2. Adj. Care apar?ine natura- -lismiilui, care se refer? la naturalism.
   naturaliza, naturalizez, vb. I. 1. Tr. A acorda unui str?in cet??enia statului īn care locuie?te.
 2. Refl. (Despre specii de animale sau de plante)
NATURA
A se adapla la un nou mediu, f?r? interven?ia omului.
   nattiru, naturi; s.f. 1. Realitatea material?, materia; universul; lumea fizic? īnconjur?toare, organic? ?i anorganic?; ?tiin?ele naturii = ?tiin?e care.au ca obiect fenomenele lumii īnconjur?toare, lumea organic? ?i anorganic?; in natur? = (impozit, tax?, plat? etc.) īn obiecte sau īn produse (nu īn bani). 2. Caracter spccific, īnsu?ire caracteristic?, fel de a fi; temperament, fire.
   mijioniil, -ii, na?ionali, -c, adj. Care apar?ine unei na?iuni, unui stat; care se refer? la o na?iune sau la un stat.
   na?ionalism s.n. Ideologie ?i atitudine politic? 'a burgheziei īn problema na?ional?, folosit? ca arm? pentru a a?ī?a ura de ras? ?i na?ional?, pentru a justifica asuprirea na?ional?, tendin?ele de expansiune ?i politica sa agresiv?.
   na?ionalist, -?, na?ionali?ti, -sic, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la na?ionalism, care sus?ine na?ionalismul. 2. S.m. ?i f. Adept al na?ionalismului.
   na?ionalitate, na?ionalit??i, s.f. 1. Apartenen?a unei ’persoane la o anumit? na?iune. 2. Na?ionalitate conlocuitoare — comunitate do oameni cu limb? ?i origine comun?, care locuie?te, nu-merice?lc īn minoritate, pe teritoriul unui stat na?ional, convie?uind cu popula?ia na?ional?, numeric majoritar?.
   na?ionaliza, na?ionalizez, vb. I. Tr. A trece, cu sau f?r? plat?, mijloace de produc?ie sau alte bunuri din proprietate privat? sau str?in? īn proprietatea statului.
   na?ional-socialism s.n. Concep?ie ideologic? ?i politic? fascist?, ap?rut? īn Germania dup? primul r?zboi mondial, promovat? do partidul hitlerist.
   na?iune, na?iuni, s.f. Form? istoric? de comunitate uman?, caracterizat? prin comunitate de limb?, de teritoriu, de origine, de via?? economic?, politic? (statal?) ?i de cultur?; na?iune socialist? — tip nou, superior de na?iune, n?scut? īn procesul revolu?iei socialiste, īn care for?a conduc?toare o reprezint? clasa muncitoare īn frunte cu partidul ei.
   naufragia, naufragiez, vb. I. Intr. A suferi un naufragiu.
   nauīr?giu, naxifragii., s.n. Avariere (prin accident) a unei nave, care poate provoca scufundarea sau punerea ei in imposibilitate de a-?i continua drumul.
   nautic, -?, nautici, -c, adj. Care se refer? la naviga?ia pe ap?; (despre sporturi) Care se practic? pe ap?.
   nautil, naulili, s.m. Gen de cefalopode ap?rut īn triasic, cu corpul īnchis īntr-o cochilie eu mai multe desp?r?ituri.
   naval, -?, navali, -e, adj. Care se refer? la nave sau la naviga?ie.
   nav?, nave, s.f. 1. Vehicul construit ?i echipat pentru transportul pe ap? (sau sub ap?), deplasarea f?cīndu-se fie mecanizat, fie prin for?a vīn -tului, cu ajutorul pīnzelor; nav? cosmic? = vehicul destinat zborurilor extraterestre. 2.(Bis.) Naos.
   navet?, navete, s.f. 1. Suveic? (la r?zboaiele mecanice). 2. Instrument de lemn sau de o?el, cu care se lucreaz? fileuri. 3. Drum pe care i[ parcurge o persoan? sau un -vehicul īn mod regulat, dus ?i īntors; vehicul care parcurge un astfel de drum. 4. Navet? spa?ial? = vehicul spa?ial cu echipaj, prev?zut cu motoare-rachet? ?i conceput astfel ca s? revin? pe P?inīnt prin aterizare.
   navetist, -?, naveti?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care face naveta (3).
   naviga, navighez, vb. I. Intr. 1. A c?l?tori cu o nav? sau cu o aeronav?; a conduce o nav? sau o aeronav?. 2. (Despre nava) A merge pe ap?, a pluti; (despre aeronave) a se deplasa īn aer, a zbura.
   navigabil, -S, navigabili, -c, adj. (Despre ape) Pe care se poate naviga.
                                                             navig?nt, -?, navigan?i, -le, adj. Care navigheaz?; personal navigant = personal care face parte din echipajul unui avion sau al unei nave. navigator, -oare, navigatori, -oare, s.m. ?i f.
1.  Persoan? care īntreprinde c?l?torii pe mare.
2.  Persoan? care conduce o nav? sau care face parte din personalul unei nave; membru al echipajului unei aeronave.
   naviga?ie, naviga?ii, s.f. 1. Faptul de a naviga; transport naval de m?rfuri sau de persoane; c?l?torie f?cut? cu o nav?. 2. ?tiin?a ?i tehnica conducerii unei nave sau a unei aeronave.
   nāvlu, navluri, s.n. Chirie pl?tit? pentru transportul m?rfurilor cu vaporul.
   nazal, -?, nazali, -e, adj. 1. Care se refer? Ia nas, care apar?ine nasului. 2. (Despre voce, sunete) Care se pronun?? cu expirarea aerului pe nas.
   nazism s.n. Na?ional-socialism. nazist, -?, nazi?ti, -ste, adj., s.m. ?i ī. 1. Adj. Care apar?ine nazismului, privitor la nazism.
2.  S.m. ?i f. Adept al nazismului.
   nuzuri s.n. pl. (Fam.) Atitudine, gesturi, manifest?ri de om r?sf??at; gusturi schimb?toare; capricii, r toane.
                                                           n?b?d.ii s.f. pl. (Pop. ?i fam.) Acces de furie, n?b?d?ios, -o?s?, n?b?d?io?i, -oase, adj. (Pop. -?i fam.; adesea substantivat) 1. Iute la mīnie, sup?r?cios; capricios. 2. (Despre animale) N?r?-va?.
   nuljcji, n?boiuri, s.n. (Reg. ?i īnv.) Puhoi, torent.
   n?bu? s.n. Piele de bovine catifelat?, imitīnd pielea de antilop?. Var.; nubuo s.n.
   n?bu?edl?, n?bu?eli, s.f. (Pop.) C?ldur? mare, z?pu?eal?.
   n?bu?i, n?bu?esc, vb. IV. Tr. ?i refl. (Pop.)
A (se) īnn?bu?i.
   n?cl?i, n?cluiecc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) īmbiba sau a (se) acoperi cu substan?e cleioase, unsuroase, cu sīnge etc.
   n?d?jdui, n?d?jduiesc, vb. IV. Tr. A cTede in īndeplinirea unei dorin?e, īn rezultatul favorabil al unei ac?iuni; a spera.
   n?dejde, n?dejdi, s.f. īncredere īn realizarea unei dorin?e, a unei ac?iuni; speran??.
 W 5
   n?drag, n?dragi, s.m. (Pop.; de obicei la jil.) Pantaloni.
   nādur, (3) n?dufuri, s.n. 1. Senza?ie de greutate īn respira?ie, sufocare; astm. 2. C?ldur? īn?bu?itoare, z?pu?eal?. 3. Sup?rare, necaz, ciud?, mīnie.
   n?du?eāl?, n?du?eli, s.f. 1. Faptul de a se n?du?i; transpira?ie, sudoare; 2. C?ldur? mare, z?pu?eal?.
   n?du?i, n?du?esc, vb. IV. 1. Intr. A transpira, a asuda. 2. Tr. ?i refl. (Pop.) A (se) sufoca.
   n?frām?,· n?frame, s.f. Bucat? de ?es?tur? de in, de bumbac, de borangic ele., tivit? pe margini, cu care femeile (mai ales la ?ar?) ī?i acoper? capul; maram?, n?gār? s.f. Colilie. Var.negar? s.f. n?imi, n?imesc, vb. IV. (īnv. ?i pop.) 1. Tr. A īnchiria; a arenda. 2. Tr. ?i refl. A (se) angaja cu plat? (pontru -o munc?).
   n?lb?r, n?lbari, s.m. Fluture mare cu aripile albe cu nervuri negre, ale c?rui omizi se hr?nesc cu frunzele pomilor fructiferi.
   n?liicu, n?luci, s.f. 1. Fiin?? fantastic?, ireal?, ar?tare, vedenie; (p. ext.) iluzie, himer?. 2. Obiect din metal (sclipitor), de obicei de forma unui pe?ti?or, folosit ca momeal? īn pescuitul sportiv.
   n?luci, pers. 3 n?luce?te, vb. IV. Intr. A se ar?ta, a se ivi (neclar, īn treac?t).
   numite, n?me?i, s.m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de z?pad? (adunat? de viscol); troian.
   n?nnSl, n?moluri, s.n. Mīl care se depuno pe fundul apelor st?t?toare, īn general cu con?inut mare de substan?e organice ?i avīnd uneori propriet??i terapeutice.
   n?molos, -o?s?, n?molo?i, -oase, adj. Plin de n?mol; mīlos.
   n?past?, n?paste, s.f. 1. Nenorocire, pacoste. 2. Īnvinuire neīntemeiat?, nedreapt?; prigoan?, urgie.
   n?p?di, n?p?desc, vb. IV. Intr. 1. A se n?pusti, a n?v?li; (tr.) a īnv?lui din toate p?r?ile; a cotropi, a invada. 2. (Despre sīnge, lacrimi) A ?ī?ni (cu putere), a porni s? curg?; (tr.) a podidi.
   n?p?stui, n?p?sluiesc, vb. IV. Tr. A face cuiva o nedreptate, a īnvinui pe nedrept; a persecuta, a asupri.
   n?p?stuit, -?, n?p?stui?i,, -te, adj. (Adesea substantivat) īnvinuit pe nedrept, nedrept??it; asuprij', īmpilat.
   n?pīrc?, n?plrci, s.f. 1. ?opīrl? f?r? membre, de circa 25 cm lungime, care tr?ie?te prin p?duri. 2. Viper?; pui de n?plrc? = om perfid, primejdios.
   n?pīrli, n?pirlesc, vb. IV. Intr. (Despre unele animale) A-?i schimba (la anumite epoci) pielea, p?rul sau penele.
   n?pīrst<5c, -oiic?, n?plrstoci, -oace, subst. 1. S.m. (Pop.) Degetar. 2. S.m. ?i f. (Fam.) Epitet dat unni copil sau (p. ext.) unui om mic de statur?.
   n?pr?snic, -?, n?prasnici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care vine pe nea?teptate ?i se petrece fulger?tor; īngrozitor, īnfrico??tor, teribil, cumplit. 2. Adj.
                                                                                                     N?UCEAL?
 Nesl?pīnit, impetuos, n?valnic, furtunos; (despre oameni) impulsiv, violent, aprig. 3. S.f. Plant? erbacee cu miros nepl?cut, cu tulpina dreapt?, p?roas?, ?i cu flori ro?ii-roz.
   n?pusti, n?pustesc, vb. IV. Refl. A se repezi asupra cuiva sau a ceva, a t?b?rī, a da buzna.
   n?rav, n?ravuri, s.n. 1. Obicei, deprindere; fel de a fi, temperament, fire. 2. Deprindere rea, obicei r?u; viciu.
   n?r?va?, -?, n?r?va?i, -e, adj. (Despre cai) Care mu?c? sau azvīrle din picioare; (fig., despre oamoni) cu n?rav (2); neascult?tor, īnd?r?tnic.
   n?ritvi, n?r?vesc, vb. IV. Refl. A lua un obicei r?u, a se deprinde cu un n?rav.
   n?rui, n?rui, vb. IV. Refl. ?i tr. A (se) d?rīma, a (se) surpa, a (se) pr?bu?i.
   n?ruitur?, n?ruituri, s.f. Surp?tur?, d?rīm?-tur?, ruin?.
   n?s?lie, n?s?lii, s.f. Suport de lemn īn form? de targ?, pe care se a?az? co?ciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biseric? sau la cimi-tir).
   nuscuro s.f. (Pop.) Na?tere; din n?scare = din na?tere.
   n?sc?toare, n?sc?toare, s.f. (īnv. ?i pop.) Femeie care na?te sau caro a n?scut; (bis.) Maica Domnului.                                '
   n?scoci, n?scocesc, vb. IV. Tr. 1. A inventa, a crea. 2. A pl?smui, a scorni (lucruri īnchipuite, inexistente, neadev?rate).
   n?scoeirc, n?scociri, s.f. Ac?iunea de a n?scoci; ceea ce n?scoce?te cineva.
   n?scocitir, -oiiro, n?scocitori,-oare, adj. 1. Care n?scoce?te (1), care descoper? ceva nou.
 2. Care scorne?te; mincinos.
   n?scut, -?, n?scu?i, -te, s.m. ?i f., adj. (Cel) care a c?p?tat via??, caro a venit, pe lume; inttiul n?scut = cel mai vīrstnic dintre copiii unei familii.
   n?sos, -oiis?, n?so?i, -oase, adj. Cu nasul mare; (fig.) impertinent, obraznic.
   n?stru?nic, -?, n?stru?nici, -e, adj. Stra?nic, grozav,, extraordinar; ciudat, straniu, bizar.
   n?stru?nicie, n?stru?nicii, s.f. Fapt?, comportare n?stru?nic?, bizar?, ciudat?.
   n?sturiSl, n?sturei, -s.m. 1. Diminutiv al lui nasture. 2. Plant? erbacee din familia crucife-relor, cu tulpina tīrītoare, cu flori mici, albe, īntrebuin?at? ca salat? ?i ca plant? medicinal?, n??ie s.f. Faptul do a fi na?; calitatea de na?. n?t?fli?, -eii??, n?t?fle?i, -e, adj., s.m. _?i f. (Persoan?) lipsit? de iste?ime, caro nu ?tie s? se descurce; n?tīng, tont.
   n?t?r?u, n?t?r?i, adj., s.m. (Om) care pricepe greu, prost, neghiob.
   n?tīng, -?, n?lingi, -e, adj., s.m. ?i f. (Om) m?rginit la minte, prost, neghiob, n?t?r?u; nepriceput, neīndemīnatic.
   nii'ic,-?, n?uci, -e, adj. Buim?cit, dezorientat; n?t?r?u, n?tīng, prost.
   n?uce&l? s.f. Starea omului n?uc; buim?ceal?, dezorientare.
NAUC1
   niiuci, n?ucesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A face s? devin? (sau a deveni) n?uc; a (so) buim?ci, a (sc) z?p?ci; a (se) prosti, a (se) tīmpi.
   n?iit s.m. Plant? din familia leguminoaselor, cu tulpina īnalt?, cu flori liliachii sau albe, ale c?rei semin?e sīnt folosite ca īnlocuitor de ca-fca.
   n?v?lii s.f. 1. Faptul de a n?v?li, de a se repezi asupra cuiva sau undeva cu inten?ii agresive; goan?, fug? impetuoas?. 2. īnghesuial?, īmbulzeal?.
   n?valnic, -5, n?valnici, -e, adj.,'s.m. 1. Adj. Furtunos, impetuos, violent; stra?nic, cumplit.
2. S.m. Specie de ferig? cu frunze late, lucitoare, folosit? īn medicina popular?.
   n?v?di, n?v?dcsc, vb. IV. Tr. A trece firele de urzeal? prin i?e (stabilind astfel modelul ?es?turii) īnaintea īnceperii ?esutului. Var.: ncvedi vb. IV.
   n?v?li, n?v?lesc, vb. IV. Intr. 1. A se repezi, a t?b?rī asupra cuiva sau undeva cu inten?ii agresive; (mii.) a p?trunde pe un teritoriu str?in, cu scopul de a-1 cotropi. 2. A se. repezi īntr-o anumit? direc?ie, a fugi īn grab? spre cineva, a da buzna; a p?trunde sau a ie?i de undeva brusc, cu putere, in num?r ori īn cantitate marc.
3. (Despre sīnge) A se strīnge īn cantitate mare īntr-o parte a corpului.
' n?v?litor, -oārc, n?v?litori, -oare, adj., s.m. ?i 1'. (Persoan?, armat? etc.) care n?v?le?te (1); invadator, cotropitor.
   n?vdd, n?voade, s.n. Plas? de pescuit, de dimensiuni mari, cu care se adun? pe?tele de pe suprafe?e īntinse.
   n?vodar, n?vodari, s.m. 1. Pescar care pes-cuie?te cu n?vodul. 2. Me?ter care face n?voade, sfori, frīnghii, plase folosite la pescuit.
   n?z?ri, pers. 3 n?z?re, vb. IV. Refl. 1. A ap?rea, a se ivi de departe, nedeslu?it. 2. A i se p?rea cuiva c? aude sau c? vede ceva ce nu exist?; (p. ext.) a-?i īnchipui, a-?i imagina; a-i veni o_ idee ciudat?, curioas?.
   n?zbītic, n?zbītii, s.f. Fapt?, vorb?, idee lipsit? de seriozitate; pozn?, glum?.
   n?zdr?van, -?, n?zdr?vani,,-e, adj. 1. (īn basme, adesea substantivat) īnzestrat cu puteri supranaturale, miraculoase. 2. Care iese din comun; grozav, extraordinar; foarte iscusit, foarte dibaci. 3. Care se ?ine de pozne; hazliu, glume?. .
   n?zdr?v?nie, n?zdr?v?nii, s.f. 1. (īn basme) Fapt? n?zdr?van?, supranatural?. 2. Fapt? sau vorb? glumea??; glum?, pozn?, n?zbītie.
   n?zui, n?zuiesc, vb. IV. Intr. 1. A tinde spre ceva, a aspira, a rīvni. 2. (Pop). A se īndrepta spre..., a c?uta s? ajung? la...
   n?zuin??, n?zuin?e, s.f. Aspira?ie, tendin?? spre ceva.
   n?zuros, -ods?, n?zuro?i, -oase, adj. Care face nazuri, mofturi; capricios.
   ne- Element de compunere care exprim? o nega?ie ?i care serve?te la formarea unor substantive, adjective ?i adverbe.
   iiea1 s.f. (Rog.) Z?pad?, nea-’ s.m. v. nene.
   neab?tut, -?, neab?tu?i, -te, adj. Care nu so abale de la un principiu, de la o convingere.
   neadormit, -?, neadormi?i, -te, adj. Care vegheaz? atent; care nu sl?be?te, activ, neobosit.
   neagresiune s.f. Principiu fundamental al dreptului interna?ional contemporan, care condamn? recurgerea la for?? īn rela?iile dintre state, respinge r?zboiul ca. mijloc de solu?ionare a problemelor litigioase ?i presupune respectarea independen?ei ?i suveranit??ii na?ionale, a integrit??ii teritoriale.
   neajuns, neajunsuri, s,n. 1. Greutate, dificultate; nepl?cere, necaz. 2. Lips?, sc?dere, defect.
   neajutorat, -u, neajutora?i, -le, adj. 1. Lipsit de sprijin, de ap?rare; caro nu este in stare s? se descurce singur nepriceput, neīndeminalic. 2. S?rac, nevoia?.
   nealiniere s.f. Concep?ie de politic? extern? care tinde s? evite participarea obligatorie la īnfrunt?rile dintre diferite state mari sau dintre blocuri politico-militare ?i s? resping? men?inerea de c?tre unele mari puteri a zonelor de influen?? īn lume.
   neam, neamuri, s.n., adv. 1. S.n. Popor, na?iune; semin?ie, trib; neamul omenesc = spe?a uman?, omenirea. 2. S.n. Familie; rud?. 3. S.n. Specie, gen, fel, soi. 4. Adv. (Reg. ?i fam.) Deloc, cita?i de pu?in.
   neamcstec s.n. Faptul da a nu se amesteca (īn 1 treburile altcuiva); neinterven?ie, neam?, nem?i, s.m. (Pop.) German, neant s.n. Nefiin??, inexisten??, neao?, -?, neao?i, _-e, adj. 1. B??tina?, autohton, p?mīntean. 2. Autentic, veritabil; curat, sadea.
   neap?rat, -?, neap?ra?i, -te, adj., adv. 1. Adj. Care este absolut necesar; imperios, stringent. 2. Adv. Cu orice pre?, negre?it.
   nearticulat, -?, nearticula?i, -te, adj. 1. (Despre sunete) Emis f?r? participarea organelor vorbirii; neclar, nedeslu?it. 2. (Gram.) Care nu este īnso?it de articol (hol?rīt).
   neascult?tor, -o?re, neascult?tori, -oare, adj. Care nu ascult? de cineva sau de ceva; nedisciplinat.
   neasem?nat., -?, neasem?na?i, -le, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asem?nat cu nimic, care nu are seam?n; incomparabil, inegalabil.
   neasemuit, -?, neasemui?i, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasem?nat.
   neastīmpiir s.n. Faptul de a fi neastīmp?rat, lips? de aslīmp?r.
   neastimp?rāt, -?, neastīmp?ra?i, -te, adj. Care nu so astīmp?r?, care se agit? continuu; (mai ales despre copii) zglobiu, zburdalnic.
   nea?teptat1 s.n. Pe nea?teptate = f?r? s? te a?tep?i, deodat?.
   nea?teptat*, -?, nea?tepta?i, -te, adj. (Adesea adverbial) La care nu te a?tep?i; neprev?zut;
 377
NECROLOG
care esle peste a?tept?ri (de bun, de frumos ele.).
   neatfin?ie s.f. Lipsii de aten?ie, neatins, -?, neatin?i, -se, adj. Care nu.este sau nu a fost atins; intact, īntreg, ncatīrn?re s.f. Independen?? (politic?), neatīrn?t, -?, ncalīrna?i, -te, adj. Independent, neavenit, -?, neaveni?i, -te, adj. Nul ?i neavenit — (mai ales despre acte juridice) lipsit do valabilitate, considerat ca inexistent.
   neb?gare s.f. Neb?gare de scam? = lips? de aten?ie; neglijen??.
   neb?gat1 s.n. Pe neb?gat? de (sau in) scam? — pe neobservate.
   neb?gat2, -?, neb?ga?i, -le, adj. Neb?gat in seam? = care nu este luat īn considerare, trecut cu vederea.
   neb?nuit, -?, neb?nui?i, -te, adj. Care n-a putut, fi b?nuit; nea?teptat, neprev?zut..
   nebiruit, -?, nebirui?i, -te adj. Care nu este sau nu poate fi biruit.
   nebulos, -o?s?, nebulo?i, -oase, adj.,, s.f. 1. Adj. Neclar, confuz; imprecis. £. S.f. Corp ceresc difuz, de str?lucire slab?, alc?tuit din gaze sau din pulberi (nebuloas? galactic?) ori din miliarde - de stele (nebuloas? cxtragalactic?).
   nebulozitate, nebulozit??i, s.f. Stare a cerului acoperit dc- nori, īntunecare u?oar?; lumin? difuz?.
   nebun, -?, nebuni, -c, adj., subst. 1. Adj., s.m. ?i f. ? (Persoan?) care sufer? de o boal? mintal?; dement, alienat mintal. 2. Adj., s.m. ?i t. Nesocotit, nechibzuit. 3. Adj., s.m. ?i f. Neastīmp?rat, zv?p?iat. 4. S.m. Pies? Ia jocul de ?ah.
   ncbunārī??, nebunari?e, s.f. (Bot.) M?selari??. nebunatic, -?, nebunatici, -e, adj. Neastīmp?-ral, zglobiu, zburdalnic.
   nebunesc, -c?sc?, nebune?ti, adj. Necugetat, nechibzuit., nesocotit; excesiv, exagerat.
   nebune?te adv„ In mod necugetat., nesocotit; In mod excesiv, exagerat.
   nebunie, nebunii, s.f. 1. Boal? mintal? caracterizat? prin pierderea judec??ii; demen??. 2. Fapt? sau vorb? necugetat?; nesocotin??; prostie. 3. Fapt? lipsit? de seriozitate, n?zbītic, pozn?. 4. Neastīmp?r, zburd?lnicie; extravagant?.
   necaz, necazuri, s.n. 1. Suferin?? fizic? sau moral?, sup?rare, am?r?ciune; neajuns, nepl?cere. 2. Enervare; mīnie, furie, ciud?.
   nec?ji, nec?jesc, vb. IV. 1. Tr. A pricinui cuiva un necaz, o nepl?cere, un neajuns; a -sup?ra; a sīcīi, a deranja; (refl.) a se sup?ra, a se enerva. 2. Refl. A se str?dui, a se trudi.
   nec?jit, -?, nec?ji?i, -te, adj. 1. Care are un necaz, o sup?rare, o nemul?umire; sup?rat, enervat. 2. Care duce o via?? grea; s?rac, nevoia?.
   ncccsdr, -?, necesari, -c, adj. De care este nevoie, carc nu poate lipsi; trebuincios; (substantivat, n.) coca ce e tiebui'ncios la ceva, f?r? •de care nu se poate realiza ceva.
   ncccsitu, pers.'3 necāsil?, vb. I. Tr. A face necesar; a pretinde, a reclama, a impune.
   necesitate, necesit??i, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune, se reclam?; trebuin??, nevoie; stare dc necesitate — situa?ie īn carc un stat, poate lua unele m?suri excep?ionale (de ap?rare a ordinii publice, de securitate etc.). 2. Categorie filozofic? dc-semnīnd Īnsu?irile ?i raporturile care au un temei intern, decurgīnd inevitabil din esen?a lucrurilor, din legile lor de dezvoltare.
   nechemat, -?, nechema?i, -te, adj., s.ih. ?i f. (Cel) care nu este indicat, competent, īndrept??it (s? fac? ceva).
   nccliez?, pers. 3 necheaz?, vb. I. Intr. (Despre cai) A scoate strig?tul caracteristic speciei.
   nccliczit, nechezaturi, s.n. Faptul de a necheza; strig?tul caracteristic al calului.
   necliibzuin??, nechibzuin?e, s.f. Lips? de judecat?, de chibzuial?, fapt? nechibzuit?; nesocotin??.
   nechibzuit, -a, nechibzui?i, -le, adj. Lipsit de chibzuin??, nesocotit, necugetat.
   necinsti, necinstesc, vb. IV. Tr. A dezonora, a compromite pe cineva sau ceva; a profana, a pīng?ri; a viola o femeie.
   necinstit, -?, necinsti?i, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate, de onestitate, incorect.
   nccioplii, -?, neeiopli?i, -te, adj. Lipsit de educa?ie, de . maniere ; b?d?ran, mojic.
   necite?, -cii?u, nccite?i, -c, adj. Caro nu sc poate citi sau se cite?te cu greu; indescifrabil.
   neclar, -?, neclari, -e, adj. Caro nu se vede (bine), nu se distinge; care nu se īn?elege bine.
   neclintire s.f. Stare do nemi?care, fixitate; (fig.) tr?inicie, statornicie, fermitate.
   neclintit, -?, neclinti?i, -te, adj. Care nu se clinte?te (din loc), nemi?cat; (fig.) neschimb?tor, statornic; hot?rīt., ferm.
   nccondi?iomit, -?, ‘necondi?iona?i, -te, adj. Care se face sau se accept? f?r? condi?ii, f?r? rezerve.
   neconsolat, -?, neconsola?i, -te, adj. Care nu g?se?te consolare; nemīngīiat.
   necontenit, -?, neconteni?i, -te, adj. (Adesea adverbial) Care se desf??oar? f?r? īntrerupere, neīncetat., continuu.
   nec<5pt, necoapt?, necop?i, necoapte, adj. Care nu este (bine) copt; (fig.) nevīrstnic, f?r? experien??.
   necredincios, -oas?, necredincio?i, -oase, adj., s.m. ?i f. 1. (Om) care nu-?i ?ine cuvīntul dat; infidel. 2. (Om) care nu are o credin?? religioas? sau care se abate de la dogmele religiei; al cu.
   ncerofiig, -fi, necrofagi, -e, adj. (Despre animale; ?i substantivat) Care se hr?ne?te cu cadavre.
   necroKr, necrofori, s.m. Gen de insecte co-leoplere carc ī?i depun ou?le pe cadavre; gropar (2).
   necrolog, necrologuri, s.n. 1. Cuvīntare sau arlicol (dc ziar, de revist?) care relev? meritele unei persoane do curīnd decedate. 2. Anun? mortuar.
 i
NECnOMAN?IE
378
   necroman?ie s.f. Practic? obscurantist? con-slīnd in invocarea spiritelor mor?ilor pentru aflarea viitorului.
   necropol?, necropolc, s.f. Cimitir din antichitate; cript?.'
   necrdz?, nccroze, s.f. (Biol.) Mortificare, distrugere a unei por?iuni de ?esut sau de organ.
   necru??tor, -oare, necru??tori, -oare, adj. Care nu cru??, nu are mil?; crud, neīndur?tor.
   ncctar, nectare, s.n. 1. Lichid secretat de flori, pe care albinele īl adun? ?i īl transform? īn miere. 2. (īn mitologia greac?) B?utur? a zeilor, despre care se credea c? d? nemurire celor care o beau.
   necugetat, -?, necugeta?i, -le, adj. Care nu eslo chibzuit īn ac?iunile sale. necum conj. (?i) cu atīt mai pu?in, necunosciit, -?, necunoscu?i, -le, adj., subst.
 1. Adj. Care nu este cunoscut; obscur. 2. S.n. Ceea ce nu este cunoscut (īnc?). 8. S.f. (Mat.) M?rime caro apare īntr-o problem? sau īntr-o ecua?ie ?i a c?rei valoare trebuie aflat? pe baza datelor problemei.
   neenprins, -fi, necuprin?i, -se, adj., s.Tl. 1. Adj. Imens, nem?rginit. 2. S.n. Spa?iu, īntindere nelimitat?; nem?rginire, infinit.
   neenriit, -?, necura?i, -le, adj. Duh (sau spirit) necurat = spirit r?u; (substantivat, m. art.) dracul, diavolul.
   necur??enie, necur??enii, s.f. Lips? de cur??enie; murd?rie.
   nccurmut adv. Necontenit, neīncctat, neīntrerupt.
   necuviincids, -oiis?, necuviincio?i, -oase, adj. Lipsit de bun?-cuviin??, de respect; obraznic.
   nccuviin??, necuviin?e, s.f. Vorb?, fapt?, atitudine necuviincioas?; lips? de respect.
   nccuyīni?ttfr, necuvīnl?toare, s.n. (Mai ales la pil) Animal.
   nedefinit, -?, nedefini?i, -te, adj. (Gram.; despre articole, adjective, pronume, numerale) Neliot?rīt.
   nedeie, nc?ei, s.f. Petrecere popular? cīmpe-neasc?, organizat? de obicei cu prilejul unei s?rb?tori sau al unui hram.
   nedelicate?e, nedelicate?i, s.f. Lips? de delicate?e; gest sau vorb? lipsit? de delicate?e.
   ncdC-mn, nedemni, -e, adj. Care nu este demn; care nu merit?, nu este vrednic (s?...).
   nedeslu?it, -u, nedeslu?i?i, -te, adj. Care nu poate fi distins (cu u?urin??); neclar, confuz.
   nedesp?r?it, -?, nedesp?r?i?i, -te, adj. Care (sau d-e care) nu se desparte (de) cineva; strīns unit, inseparabil.
   nedezmin?it, -?, nedezmin?i?i, -le, adj. Care nu se dezminte; consecvent.
   nedomolit, -u, nedomoli?i, -te, adj. Care nu poate fi domolit; nest?pīnit, aprig.
 . nedrept, nedreapt?, nedrep?i, -ie, adj. Care nu este conform cu dreptatea; (despre oameni) care nedrept??e?te pe cineva; (substantivat) pe nedrept(ul) = īn mod samavolnic, f?r? temei, neīntemeiat.
   nedreptate, nedrept??i, s.f. Lips? dc dreptate; fapt? nedreapt?.
   nedrept??i, nedrept??esc, vb. IV. Tr. A face cuiva o nedreptate.
   nedumerire, nedumeriri, s.f. Starea celui nedumerit; surprindere, uimire.
   nedumerit, -?, nedumeri?i, -le, adj. Care nu este l?murit.; care este surprins, īncurcat, uimit īn fa?a unui fapt, a unui lucru nea?teptat.
   nefast, -?, nefa?ti, -sic, adj. Care aduce nenorocire, necaz; fatal, funest.
   nefavorabil, -?, nefavorabili, -e, adj. Care este īn dezavantajul cuiva; nepriclnic.
   nefericire, ncfericiri, s.f. Starea celui nefericii; nenorocire.
   ncīcrlcit, -?, neferici?i, -ic, adj. Lipsit do fericire, nenorocii.
   nctertfs, -o;is?, nefero?i, -oase, adj. (Despre materiale mclalice) Care nu con?ine fior.
   nefiin?? s.f. (Poetic) Faptul dc a nu exista, de a nu fi; inexisten??.
   nefirdsc, -c?sc?, nefire?ti, adj. Care nu este īn firea lucrurilor; nenatural, anormal.
   nefolocitir, -Oiire, nefolositori, -oare, adj. Caro nu folose?te la nimic.
   nei'rit s.n. Roc? metamorfic? de culoare verzuie, folosit? ca piatr? semipre?ioas?.
   neīritu, nefrite, s.f. Afec?iune renal? dc natur? inflamatorie.
   neg, negi, s.m. Excrescen?? mic?, rotund?, nedureroas?, care apare uneori pe piele.
   neg?, neg, vb. I. Tr. A nu recunoa?te ceva; a t?g?dui, a contesta, neg?rii s.f. v. n?gar?.
   negativ, -u, negativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care neag? ceva, care exprim? o nega?ie. 2. Adj. (Despre oameni ?i manifest?rile lor) Cu īnsu?iri rele, d?un?toare; r?u, periculos. !{. Adj. (Mat.) A c?rui valoare esto mai mic? decīt zero. 4. Adj. (Despre sarcini electrice) De acela?i fel cu sarcina electronului s^u cu cea a unui baston de ebonit? electrizat prin frecare cu o bucat? de postav. 5. S.n. Imagine fotografic? la care distribu?ia luminii ?i a umbrei este inversat? fa?? de cea real?; film sau hīrtie fotografic? pe care s-a ob?inut o astfel de imagine.
   negativism s.n. Atitudine de ignorare inten?ionat? a elementelor pozitive pe care le prezint? cineva sau ceva.
   negativist, -u, negaxivi?li, -sie, adj., s.m. ?i f.
 1. Adj. Care ?ino de negativism sau este caracteristic negativismului. 2. S.m. ?i f. Persoan? care are o atitudine negativist? (1), care manifest? negativism.
   nega?ie, nega?ii, s.f. 1. Faptul de a nega; judecat? prin care se contest? valoarea de adev?r a unei afirma?ii. 2. Negarea nega?iei = principiu fundamental al dialecticii materialiste, potrivit c?ruia dezvoltarea, Īn?eleas? ca proces continuu de īnnoire, are caracterul unei mi?c?ri progresive, ascendente, de la simplu la complex, de la inferior la superior, prin preluarea ?i dezvoltarea elementelor pozitive din etapele anterioare ale dezvolt?rii ?i īnl?turarea celor negative.
 379
NEĪNDOIELNIC
   negii, negei, s.m. Neg.
   neghin?, neghine, s.f. Plant? erbacee cu flori ro?ii-purpurii, r?spīndil? īn culturile de cereale; s?mīn?a acestei plante, care, m?cinat? īmpreun? cu boabele de grīu, d? f?inii un gust nepl?cut ?i propriet??i toxice.
   neghiob, -osib?, neghiobi, -oabe, adj., s.m. ?i f. (Om) cu mintea m?rginit?, prost, n?t?r?u; nepriceput, neīndemīnatic.
   neghiobie, neghiobii, s.f. Fapt? sau vorb? de neghiob; prgslie, nerozie.
   negīndits.n. Pe negīnditc = īn mod nea?teptat, spontan, prin surprindere.
   neglija, neglijez, vb. I. Tr . A nu avea grij? de cineva sau de ceva; a trece cu vederea, a l?sa la o parte, a omite; (refl.) a nu avea grij? do propria persoan?.
   neglijabil, -?, neglijabili, -e, adj. Care poate fi neglijat, l?sat la o parte sau trecut cu vederea; neīnsemnat.
   neglijent, -?, neglijen?i, -te, adj. 3. Care ī?i neglijeaz? īndatoririle, indolent, nep?s?tor; neīngrijit, dezordonat (īn ?inut?). 2. Care denot? lips? de aten?ie, de grij?.
   neglijen??, neglijente, s.f. Faptul de a fi neglijent; atitudine sau fapt? caro denot? lips? de grij?, nep?sare, del?sare.
   negocia, negoeiez, vb. I. Tr. 1. A duce tratative pentru īncheierea unei conven?ii, a unei īn?elegeri etc. 2. A mijloci (o afacere); a īncheia tranzac?ii comerciale.
   negociator, -oare, negociatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care negociaz?.
   nego?, nego?uri, s.n. Comer? (particular), negustorie.
   negr?it, -u, negr?i?i, -tc, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; extraordinar.
   negreal?, negreli, s.f. Culoare neagr?; materie colorant? do culoare neagr?.
   negrea??, negreli, s.f. Lucru (fiin??, obiect, pat?) de culoare neagr?.
   negre?it, negrese, s.f. Femeie de ras? neagr?, negre?it adv. F?r? nici o īndoial?, desigur, neap?rat.
   uegriciis, -oās?, negrieio?i, -oase, adj. De culoare īnchis?, care se apropie do negru; (despre oameni) brunet.
   negrilieu, -negrind, s.f. Plant? erbacee cu flori albe ?i fructe capsule cu semin?e negre, aromatice, folosite drept condiment.
   negru, neagr?, negri, -e, adj., s.n., s.m. 1. Adj. Care nu reflect? lumina, avīnd culoarea cea mai īnchis?, a funinginii, a c?rbunilor, a penelor corbului; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului; pline neagr? = pīine f?cut? din f?in? integral?. 2. Adj. Lipsit de lumin?, īntunecos; (fig.) trist, mohorīt. 3. S.n. Culoare a corpurilor caro nu reflect? lumina; culoare neagr?; materie colorant? de culoare neagr?; negru de fum — c?rbune fin ob?inut prin arderea unor substan?e organice cu cantit??i insuficiente ilo aer, īntrebuin?at īn industria cauciucului, la prepararea unor vopsele etc.; negru animal = c?rbune ob?inut prin ealcinarea oaselor ?i
folosit ca absorbant. 4. S.m. B?rbat care apar-i?ine rasei negre.
   negur?, neguri, s.f. Cea?? deas?, care apare īndeosebi diminea?a ?i seara; (fig.) īntunecime, bezn?.
   neguros, -oās?, neguro?i, -oase, adj. īnv?luit īn negur?; (fig.) mohorīt, posomorit.
   negus, negu?i, s.m. Titlu purtat īn perioada monarhiei de suveranii Etiopiei.
   negustor, negustori, s.m. Comerciant (particular). Var.: negu??t6r s.m.
   negustoreās?, negustorese, s.f. Femeie care se ocup? cu comer?ul particular; so?ie de negustor.
   negustoresc, -c?sc?, negustore?ti, adjt Care se refer? la nego? sau la negustori.
   negustorie, negustorii, s.f. 1. Faptul de a se ocupa cu nego?ul, ocupa?ia de negustor. 2. Afacere comercial?. ncgu3torime s.f. Tagma, breasla negustorilor, negu??tor s.m. v. negustor, ncliot?i'jrc s.f. Lips? de hot?rīre, ezitare, ?ov?ial?.
   ncliot?rīf, -?, nehot?rī?i, -te, adj. 1. Care nu este bot?rīt, care ?ov?ie. 2. (Gram.) Adjectiv nc-hot?rit = adjectiv care īnso?e?te un substantiv f?r? s? califice īn mod precis obijclul denumit de acesta; pronume nehot?rīt = pronume care d? indica?ii imprecise asupra obiectului al c?rui nume īl īnlocuie?te; articol nehot?rīt = articol care indic? obiectul denumit de substantiv drept reprezentant al speciei.
   neic? s.m. 1. Nene. 2. Termen afectiv cu care o fal? se adroseaz? fl?c?ului iubit.
   neimpozabil, -?, neimpozabili, -e, adj. Care nu este supus unui impozit.
   neintervenfio s.f. Principiu fundamental al dreptului ?i rela?iilor interna?ionale contemporane potrivit c?ruia nici un stat nu are c?derea de a se amesteca īn treburile interne sau externe alo altui stat.
   neispr?vit, -?, neispr?vi?i, -le, adj., s.m. ?i f.
 1. Adj. L?sat neterminat. 2. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) incapabil?, care nu aro o situa?ie, un rost.
   neistovit, -ii, neistovi?i, -le, adj. Neobosit, neīmp?cat, -?, neīmp?ca?i, -te, adj. 1. Care nu poate fi īmp?cat. 2. Neīnduplecat, aprig, īnver?unat.
   neīncetat, -u, neīnceta?i, -te, adj. Care nu īnceteaz?, nu se opre?te; continuu; (adverbial) f?r? īntrerupere, f?r? īncetare. ·
   neīnchipuit, -?, neīnchipui?i, -te, adj. Care nu se poate imagina, care dep??e?te puterea de īnchipuire. ceīncreSere s.f. Lips? de īncredere, neīncrez?tor, -oare, neīncrez?tori, -oare, adj. Care nu se īncrede u?or; b?nuitor.
   neīndemīn?rc s.f. Lips? de īndemīnare; slīn-g?cie.
   neīudcmīn?tie, -?, neīndemīnalici, -e, adj. Care nu aro īndemīnare, abilitate, iscusin??.
   neīndoielnic, -?, neīndoielnici, -e, adj. Care nu provoac? īndoial?; indiscutabil, incontestabil.
NEUST3UPLECAT
  neīnduplecat, -a, neīndupleca?i, -te, adj. Caic nu poate fi īnduplecat; necru??tor.
  neīndur?tor, -o.'U'e. neīndur?tori, -oare, adj. Care nu iart?, nemilos, necru??tor.
  neīnfricat, -u, neīnfrica?i, -le, adj. Care nu se īnfrico?eaz?, curajos, viteaz.
  neīngrijit, -?, neīngriji?i, -ie, adj. 1. Care nu-?i īngrije?te ?inuta, dezordonat; care nu este f?cut cu grij?; neglijent. 2. Care nu este īntre?inut cum trebuie; neglijat.
  neīnsemnat, -?, neīnsemna?i, -te, adj. Lipsit de īnsemn?tate; m?runt.
  neīnsufle?it, -?, neīnsufle?i?i, -tc, adj. Lipsit dc via??; mort.
  neīntemeiat, -?, neīntemeia?i, -le, adj. Lipsit de temei.
  neīntīrziat, -?, neīnlīrzia?i, -ie, adj. (Adesea adverbial) Care are loc f?r? īntirziere; care trebuie executat imediat.
  neīntrecut, -?, neīntrecu?i, -tc, adj. Care nu este sau nu poate fi īntrecut; extraordinar, excep?ional.
  neīntrerupt, -?, neīntrerup?i, -le, adj., adv. (Care are loc) continuu, f?r? īntrerupere.
  neīn?elegere, neīn?elegeri, s.f. Lips? de īn?elegere, dezacord; discordie, conflict.
  neīn?eles, -eiis?, ncīn?ele?i, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi īn?eles; tainic, misterios.
  nel?murire, nel?muriri, s.f. Lucru nel?murit; nedumerire.
  nel?murit, -?, nel?muri?i, -te, adj. 1. Care nu se poate distinge clar; nedeslu?it. 2. Neīn?eles; confuz.
  nelegitim, -?, nelegitimi, -e, adj. (Despre copii) Care s-a n?scut īn afara c?s?toriei.
  nelegiuire, nelegiuiri, s.f. Fapt? rea, f?r?delege. '
  nelegiuit, -?, nelegiui?i, -te, adj. Care comitc nelegiuiri; (despre fapte sau atitudini) care constituie o nelegiuire.
  nelimitat, -?, nelimita?i, -te, adj. Care nu aro limite, nem?rginit, nem?surat.
  nelini?te, nelini?ti, s.f. Fr?mīntare, agita?ie, neastīmp?r; tulburare, īngrijorare.
  nelini?ti, nelini?tesc, vb. IV. Refl. ?i tr. A-?i pierde (sau a face s?-?i piard?) lini?tea sufleteasc?; a (se) fr?mīnta, a (se) tulbura, a (se) īngrijora.
  nelini?tit, -?, nelini?ti?i, -te, adj. Agitat, tulburat; īngrijorat.
  nelipsit, -?, nelipsi?i, -te, adj. Care este totdeauna prezent, care nu lipse?te niciodat?.
  nemaipomenit,-?, nemaipomeni?i, -te, adj. (Ade-seaadverbial) Cum nu s-a mai pomenit, extraordinar, formidabil.
  nematelmint, nematelmin?i, s.m. (La pi.) īncreng?tur? care cuprinde viermi cilindrici nesegmenta?i; (?i la sg.) vierme din aceast? īncreng?tur?.
  nematdd, nematode, s.n. (La pl.) Clas? de viermi cu corpul sub?ire, cilindric; (?i la sg.) vierme din aceast? clas? (cx. limbricul).
   nem?rginire, nem?rginiri, s.f. Caracterul a ceea ce este nem?rginit; spa?iu, īntindere f?r? margini; infinit.
   nem?rginit, -?, nem?rgini?i, -te, adj. Care nu are margini, nelimitat, infinit.
   nem?surat, -?, nem?sura?i, -te, adj. Care nu poate fi, m?surat sau calculat; nelimitat, imens, enorm.
   nemirnic, -?, nemernici, -e, adj., s.m. ?i f.
 1. (Om) tic?los, mi?el, mizerabil. 2. (Om) s?rman, nefericit.
   n6me?,-?, neme?i, -e, s.m. ?i f. Nobil (de rang mic sau mijlociu) din Transilvania medieval?.
   nemetul, nemetale, s.n. Element chimic f?r? luciu metalic, r?u conduc?tor de c?ldur? ?i electricitate.
   nemijlocit, -?, nemijloci?i, -tc, adj., adv. (Care se face) direct, f?r? mijlocirea cuiva.
   nemilOs, -oās?, nemilo?i, -oase, adj. F?r? mil?, neīndur?tor, necru??tor.
   nemiluita s.f. Cu nemiluita = īn cantitate sau īn num?r mare, din bel?ug.
   nemi?cat, -?, nemi?ca?i, -te, adj. Care nu se mi?c?, neclintit; ?eap?n, rigid.
   nemīneāt s.n. Pe nemīncale = īnainte de a fi minca?; pe stomacul gol.
   nem?esc, -c?sc?, nem?e?ti, adj. Care apar?ine nem?ilor, privitor la nem?i; german.
   nem?e?te adv. Ca nem?ii’, īn felul nem?ilor; īn limba german?.
   nemfi?or, nem?i?ori, s.m. Numele unor specii de plante din familia ranunculaceelor, cu flori albastre-mov, cu pinten.
   nem?oaic?, nem?oaice, s.f. German?, nemul?umi, nemul?umesc, vb. IV. Tr. A prici nui cuiva o nemul?umire; a sup?ra, a indispune.
   nemul?umire, nemul?umiri, s.f. Faptul de a fi nemul?umit; sup?rare.
   nemul?umit, -?, nemul?umi?i, -le, adj. Care nu este mul?umit; care are o nemul?umire; nesatisf?cut. ’
   nemurire s.f. 1. (īn unele concep?ii religioase ?i īn basme) Faptul de a fi nemuritor, de a tr?i ve?nic. 2. Glorie ve?nic?.
   nemuritor, -odre, nemuritori, -oare, adj. 1. (īn unele concep?ii religioase ?i īn basme) Care nu moare niciodat?. 2. Care tr?ie?te ve?nic īn amintirea oamenilor.
                                                           nene s.m. (Pop ?i fam.) Termen de respcct. cu care se adreseaz? cineva unui b?rbat mai īn vīr?t? sau unui frate mai mare. Var.: nea s.m. nenoroc s.n. Lips? de noroc; insuccesj ghinion, nenoroci, nenorocesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A fi (sau a face pe cineva s? fie) nenorocit.
   nenorocire, nenorociri, s.f. 1. Starea celui nenorocit; nefericire. 2. īntimplare cu urm?ri foarte grave; necaz mare.
   nenorocit, -?, nenoroci?i, -te, adj. Care se g?se?te īntr-o situa?ie vrednic? de plīns.
   neuoroeos, -oās?, nenoroco?i, -oase, adj. 1. Care nu are noroc, care nu are succes. 2. Care aduce nenorocire.
NEPRIELNIC
   nenum?rat, -?, nenum?ra?i, -te, adj. Foarte numeros, f?r? num?r.
   nco- Element de compunereīnsemnind „nou“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   neobi?nuit, -?, neobi?nui?i, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter deosebit, aparte; ciudat, bizar.
   neobosit, -?, neobosi?i, -te, adj. Care nu simte oboseal?, care este mereu activ; harnic.
   neobr?zare s.f. Lips? de bun?-cuviin??; atitudine, vorb? obraznic?.
   ncobritz?t, -a, neobr?za?i, -le, adj. Obraznic, neru?inat, impertinent.
   ncoclnsic, -?,neoclasici, -e, adj. Care se refer? la neoclasicism; care apar?ine neoclasicismului.
   neoclasicism s.n. Mi?care artistic? ?i literar? ap?rut? īn a doua jum?tate a sec. XVIII, caracterizat? prin promovarea principiilor clasiciste īn spiritul ideologiei iluminismului.
   neocolonialism s.n. Politic? promovat? de marile puteri imperialiste pe t?rīm economic, social; ideologic, militar cu scopul de a-?i men?ine, īn forme ?i cu metode noi, influen?a ?i domina?ia asupra fostelor ??ri coloniale.
   neoīalin? s.f. Amestec de benzen ?i benzin? u?oar? īntrebuin?at la cur??irea materialelor textile, a parchetelor etc.
   neofasefsm s.n. Mi?care politic? reac?ionar? de extrem? dreapt?, ap?rut? īn unele ??ri capitaliste dup? cel de-al doilea r?zboi mondial, care continu? ideologia ?i practicilc politice ale vechiului fascism.
   neofit, -u, neofi?i, -te, s.m. ?i f. 1. Persoan? convertit? de curīnd la o religie (de obicei la cre?tinism). 2. Persoan? care a aderat de curīnd la o doctrin?, la o cauz?, la un program.
   ncogin s.n. A doua perioad? a neozoicului, caracterizat? prin faim? ?i flor? asem?n?toare atīt cu cea din paleogen cīt ?i cu cea actual?.
   neogrec, -greac?, neogreci, -e, adj. Care se refer? la Grecia modern? sau la poporul grec modern; (substantivat, f.) limba greac? din perioada modern?.
   neolatin, -?, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care are la baz? limba latin?, care continu? limba latin?; (despre popoare) care descinde din romani.
   neolitic, -?, neolitici, -e, s.n., adj. 1. S.n. Perioad? a istoriei comunei primitive, situat? īntre mezolitic ?i epoca metalelor. 2. Adj. Care se refer? la neolitic (1), caracteristic acestei perioade.
   neologism, neologisme, s.n. Cuvīnt īmprumutat de curīnd din alt? limb? sau format recent īntr-o limb? prin mijloace proprii.
   neom, neoameni, s.m. Persoan? lipsit? de īnsu?irile proprii omului normal.
   ne’<5n s.n. Gaz nobil, f?r? culoare ?i f?r? miros, cu care se umplu unele tuburi cu desc?rcare electric?.
   neoplasm, neoplasme, s.n. (Med.) Cancer, neoprfn s.n. Cauciuc sintetic, ob?inut prin polimerizarea cloroprenului.
   neorīndniāl?, neorln?uieli, s.f. Lips? de ordine sau de disciplin?.
   neoztfīc s.n. Ultima or? geologic?, care continu? ?i ast?zi, nep?rtinire s.f. Impar?ialitate, nep?sfire s.f. Lips? de interes; indiferen??, nep?s?tor, -o&re, nep?s?tori, -oare, adj. Care nu manifest? interes pentru ceea ce se petrece īn jur; indiferent.
   nep?t?t, -?, nep?ta?i, -ie, adj. Care nu are pete; _(fig.) cinstit; curat, neprih?nit.
   nep?truns, -?, nep?trun?i, -se, adj. 1. Care nu a fost p?truns sau str?b?tut. 2. (Fig.) Neīn?eles, tainic, misterios.
   neplut? s.f. Faptul de a nu achita o obliga?ie b?neasc?.
   nepl?cere, nepl?ceri, s.f. 1. Sentiment sau senza?ie produs?_de ceva nepl?cut. 2. Necaz, neajuns.
   nepl?cut, -a, nepl?cu?i, -te, adj. Care nu este pe plac, care cauzeaz? o nepl?cere.
   nepoftit, -?, nepofti?i, -te, adj. (?i substantivat) Care nu a fost chemat sau invitat undeva; a c?rui prezen?? nu este dorit? undeva.
   nepot, -ofit?, nepo?i, -oate, s.m' ?i f. 1. Persoan? considerat? īn raport cu bunicii s?i ori cu unchii ?i m?tu?ile sale. 2. (Fam.) Cuvīnt cu caro o persoan? mai īn vīrst? se adreseaz? unui tīn?r sau unui1 copil.
   nepotism s.n. Faptul de a acorda favoruri rudelor sau prietenilor (īn special prin numirea sau promovarea lor īn func?ii).
   nepotrivire, nepotriviri, s.f. Lips? de potrivire, de concordan??.
   nepotrivit, -?, nepotrivi?i, -te, adj. Care nu se potrive?te; care nu este indicat (īntr-o anumit? situa?ie).
   neprecupe?it, -?, neprecupe?i?i, -te, adj. (Despre sprijin, ajutor) Care se acord? f?r? rezerve, f?r? condi?ii.
   ncprcdicativ, -?, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma singur predicatul.
   nepreg?tit, -?, nepreg?ti?i, -le, adj. C?ruia īi lipse?te preg?tirea sau calificarea necesar? (intr-un domeniu).
   nepre?uit, -?, nepre?ui?i, -te, adj. Foarte pre?ios, foarte valoros.
   neprev?zut, -?, neprev?zu?i, -te, adj. Care nu a fost (sau nu poate fi) prev?zut; care se ive?te pe nea?teptate; (substantivat, n.) fapt, eveniment care survine pe nea?teptate.
   nepricepere s.f. 1. Lips? de iscusin??, de īndemīnare. 2. Faptul de a nu pricepe, de. a nu īn?elege un lucru.
   nepriceput,-?, nepricepu?i, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de īndemīnare, stīngaci. 2. Care nu īn?elege, nu pricepe (sau pricepe greu), nepricopsit, -?, nepricopsi?i, -te, adj. (Pop. ?i fam.; adesea substantivat) Care nu ?i-a f?cut o situa?ie; s?rac, nevoia?; care nu este bun de nimic; neispr?vit.
   neprielnic, -?, neprielnici, -e, adj. Nepotrivit, nefavorabil.
NEPRIETENOS
 382
   neprietenos, -o?s?, ncpricteno?i, -oase, adj. Care nu d? dovad? de prietenie; ostil, du?m?nos.
   neprih?nit, -?, neprih?ni?i, -le, adj. F?r? prihan?, nep?tat; curat, cast.
   neproductiv, neproductivi, -e, adj. Care nu produce roade, nerodilor.
   neproliterure s.f. Faptul de a nu mai crea ?i a nu mai r?spīndi ceva: ncproliferarea armelor atomice.
   neptuniu s.n. Element chimic radioactiv, ob?inut pe cale artificial?.
   nepus? adj. (Pop. ?i fam.) Pe nepus? mas? = pe nea?teptate, prin surprindere.
   neputincios, -oas?, neputincio?i, -oase, adj. 1. Lipsit de putere, de for??; neajutorat, incapabil. 2. Bolnav, infirm. ’ .
   neputin??, neputin?e, s.f. 1. Lips? de putere, de energie; incapacitate; eu neputin?? — imposibil, īn nici un caz. 2. Sl?biciune; boal?, infirmitate.
   ner?bdare s.f. Lips? de r?bdare; dorin?? puternic?, grab? mare de a face ceva.
   ner?bd?tor, -oare, ner?bd?tori, -oare, adj. Care nu are r?bdare; care dore?te sau a?teapt? ceva cu īnfrigurare; impacient.
   ner?suflat s.n. Pe ner?suflate = dintr-o dat?; foarte repede.                     '
   nerecunosc?tor, -oare, nerecunosc?tori, -oare, adj., s.m. ?i f.. (Persoan?) care nu arat? recuno?tin?? pentru binele ce i s-a f?cut.
   nerecuno?tin?a s.f. Lips? de recuno?tin??, ingratitudine.
   neregularitite, rieregularit??i, s.f. 1. Lips? de regularitate. 2. Abatere de la forma obi?nuit?, de la norm?.
   neregulat, -?, neregula?i, -te, adj. 1. Lipsit de regularitate. 2. Care constituie o abatere de la forma sau de la norma obi?nuit?; (gram.) verb neregulat = verb care se abate de la forma de \onjugare obi?nuit?.
   neregul?, nereguli, s.f. 1. Lips? de regul?, de ordine. 2. Lips? de conformitate cu o anumit? Tcgul? sau norm?; abatere, incorectitudine.
   nereid?, nereide, s.f. Nimf? a m?rii īn mitologia greac?.
   neritic, neritiei, -e, adj. 1. Regiune (sau zon?) ncritic? = zon? a fundului m?rii, situat? īn apropierea ??rmului, cu adīncimi pīn? la 200 ni. 2. Care se g?se?te īn regiunea ncritic?.
   nerod, -o?d?, nerozi, -oade, adj. (Adesea substantivat) Prost,, neghiob, n?t?r?u.
   nerozie, nerozii, s.f. Prostie, neghiobie; vorb? sau fapt? prosteasc?; abera?ie, absurditate.
   neru?inare s.f. Lips? de ru?ine, de bun?-cu-viin??; impertinen??, neobr?zare.
   neru?inat, -?, neru?in??i, -le, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de ru?ine, de bun?-cuviin??; obraznic, impertinent.'
   nerv, nervi, s.m. X. Forma?ie anatomic? cu aspect fibros care se ramific? spre periferia ?i spre.interiorul diferitelor organe, realizīnd leg?tura īntre sistemul nervos central ?i restul orga-
nismului. 2. Energie, vigoare; vioiciune. 3. (La pl.) Enervare, surescitare.
   nervos, -o?s?, nervo?i, -oase, adj. 1. Care se refer? la nervi, care apar?ine nervilor. 2. (Despre oameni) Care se enerveaz? u?or; irascibil; (despre gusturi, manifest?ri) care tr?deaz? nervozitate, iritare.
   nervozitate s.f. Stare de enervare, de īncordare nervoas?.
   nervur?, nervuri, s.f. 1. Fiecare dintre fasciculele prin care circul? seva īn frunze. 2. Fiecare dintre fibrele ramificate care str?bat membrana aripilor unor insecte. 3. Proeminen?? īn lungul sau īn latul unei piese, care ^serve?te la m?rirea rezisten?ei piesei respective. 4. Element arhitectural reliefat, care formeaz? osatura unei bol?i. 5. Element al scheletului unei aripi de avion, care asigur? rigiditatea acesteia.
   nesatur?t, -?, nesatura?i, -te, adj. (Despre sisteme fizico-chimice) Care con?ine o cantitate mai mic? dintr-un constituent decīt cantitatea maxim? posibil?; (despre combina?ii chimice organice) la care, datorit? prezen?ei īn molecul? a unor leg?turi duble sau triple, se pot ad?uga atomi sau molecule simple.
   nesa? s.n. Poft? exagerat? ?i nepotolit? do mīncare sau de b?utur?; dorin?? nest?pīnit? de cī?tig, de avere ete.                            >
   nes?buit, -?, nes?bui?i, -te, adj. Lipsit de judecat?, de chibzuin??.
   nes?u?tds, -o?s?, nes?n?lo?i, -oase, adj. Care d?uneaz? s?n?t??ii; insalubru.
_ ac3?rāt, -?, nes?ra?i, -te, adj. 1. Caro nu con?ine (destul?) sare, care nu e s?rat (atīt cit trebuie). 2. (Fig.) Lipsit de spirit,· de haz, de farmec.
   nes??ios, -o?s?, nes??io?i, -oase, adj.' 1. Care nu se simte niciodat? s?tul; (fig.) care nu se mul?ume?te cu ce are; lacom, avid. 2, (Despre mīnc?ruri) Care nu satur?.
   nescriptic, nescriptice, adj. Fond nescriptic — fond care serve?te la remunerarea muncitorilor (utiliza?i temporar) necuprin?i īn schema institu?iei sau īntreprinderii respective, nesecat, -?, neseca?i, -te, adj. Inepuizabil, nesīīr?it, -?, nesflr?i?i, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care nu se sfīr?e?te, nu īnceteaz?; f?r? margini, infinit; (adverbial) extrem de..., foarte. 2. S.n. Infinit, nem?rginire.
   nesigur, -u, nesiguri, -e, adj. Care nu ofer? siguran??, pe care nu po?i conta; (despre oameni ?i ac?iuni ale lor) nehot?rit.
   nesiguran?? s.f. Lips? de siguran??; incertitudine.
   nesim?ire s.f. 1. Stare de incon?tien??, le?in. 2. F?ptui de a fi nesim?itor, lipsit de bun-sim?.
   nesim?it1 s.n. Pe nesim?ite — f?r? s? se simt?, f?r? s? se observe.
   nesim?it2, -?, nesim?i?i, -te, adj. Lipsit de bun-sim?, de bun? cre?tere.
   nesim?itor, -o?re, nesim?itori, -oare, adj. 1. Care nu are facultatea de a sim?i. 2; Nesim?it3.
 38J
NEVASTA
   ncsocoti, ncsocotesc, vb. IV. Tr. A nu ?ine seama_de..., a ignora; a nu respecta (o lege, o dispozi?ie).
   T'.esofiotin??, (2) nesocotin?e, s.f. I. Lips? de chibzuin??,' de judecat?. 2. Fapt? sau vorb? de om nesocotit.
   nesocotit, -?, nesocoti?i, -le, adj. Lipsit dc chibzuin??, de judecat? īn ac?iuni; imprudent.
   nesomn s.n. 1. Lips? de somn, stare de veghe. 2. Insomnie.
   nesp?l?t, -?, nesp?la?i, -te, adj. Care nu s-a sp?lat (sau nu a'fost sp?lat); murdar; (substantivat) om f?r? c?p?tīi, care nu e bun de nimic.
   nespus, -?, nes pu?i, -se, adj. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; peste m?sur? de..., extraordinar.
   ncstabfl, -?, nestabili, -e adj. Care nu are stabilitate, instabil.
   nestatornic, -?, nestatornici, -e, adj. Lipsit de fermitate, de hot?rire, schimb?tor.
   nestfipīnīt,-?, nest?pini?i,-le, adj. Care nu poate fi st?pīnit;, care nu se poate īnfrina, re?ine.
   nest?vilit, -īi, nest?vili?i, -te, adj. Care nu poate fi st?vilit, oprit, re?inut; impetuos, n?valnic.
   nestem?t?, nestemate, adj. Piatr? nestemat? (?i substantivat, f.) = piatr? pre?ioas?; (fig.) lucru scump, pre?ios.
   nestins, -?, nestin?i, -se, adj. Care nu se stinge niciodat?; (fig.) care nu Īnceteaz?, nu se curm?.
   nestr?mutat, -?, nestr?muta?i, -le, adj. 1. Care nu se clinte?te (sau nu poate fi clintit) din loc. 2. (Fig.) Ferm, hot?rīt, statornic.
   nesuferit, -?, nesuferi?i, -te, adj. 1. Care e greu de suportat. 2. Care displace, repugn?; odios.
   nesupunere s.f. Faptul de a nu se supune unei legi, unei dispozi?ii; īmpotrivire.
   ne?ans?, ne?anse, s.f. Īntīmplare nefavorabil?; ghinion.                   ·
   ne?ters, -e?rs?, ne?ter?i, -se, adj. Care nu poate fi uitat, nu se poate ?terge din minte, din mbmo-rie.
   ne?tiin?? s.f. 1. Necunoa?tere, necuno?tin??. 2. Lips? de cultur?, de ?tiin?? sau do īnv???tur?.                          ’   ’                 '
   ne?tire s.f. In ne?tire = f?r? a-?i da seama; la īntīmplare.
   ne?tiutor, -oare, ne?tiutori,; -oare, adj. Care nu ?tie, nu este informat; ignorant, nepriceput.
   net, -?, ne?i, nete, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, precis, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au f?cut sc?z?mintele aferente; (despre greutatea m?rfurilor) din care s-a sc?zut greutatea ambalajului, netam-nes?m adv. v. nitam-nisam. net?g?duit, -?, net?g?dui?i, -te, adj. De net?g?duit = care nu poate fi pus la īndoial?; indiscutabil, incontestabil.
   neted, -?, netezi, -de, adj. Cu suprafa?a dreapt?, f?r? asperit??i sau neregularit??i.
   netcmcinicie s.f. Lips? de temeinicie, de temei, de motivare.
   netezi, netezesc, vb. IV. Tr. 1. A face s? devin? neted, a nivela. 2. A aranja, a īndrepta (p?rul, penele).
   netezime s.f. īnsu?irea de a fi netod. iieiezi?,· netezi?uri, s.n. Suprafa?? neted?, ncto adv. (?i adjectival) F?r? re?ineri, f?r? sc?z?minte.
   netot, -oi??, neto?i, -oale, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care pricepe greu; prost, n?t?r?u.
   netrebnic, -a, netrebnici, -e, adj. 1, Lipsit de valoare, de utilitate sau de īnsemn?tate. 2. (Adesea substantivat) Tic?los, mizerabil.
   netrebnicie, netrebnicii, s.f. Tic?lo?ie; fapt? rea, netrebnic?.
   ne??rmurit, -ii, ne??rmuri?i, -le, adj. Care nu cunoa?te limite (īn intensitate), nem?rginit.
   nzuiiāt, -?, neuita?i, -te, adj. Care nu poate fi uitat, a c?rui amintire a r?mas ne?tears?.
   ncumbldt, -?, neumbla?i, -te, adj. (Despre drumuri, locuri etc.) Pe care se umbl? foarte pu?in; pe unde nu a umblat nimeni.
   neurastenic, -?, neurastenici, -c, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f., adj. (Persoan?) bolnav? de neurastenie. 2. Adj. Privitor la neurastenie.
   neurastenie, neurastenii, s.f. Nevroz? caracterizat? prin astenie, dureri de cap, insomnie.
   nenrasteniz?, neurastenizez, vb. 1. Refl. A se īmboln?vi de neurastenie.
   ne’urin? s.f. Substan?? organic? toxic?, existent? mai ales īn materiile intrate īn descompunere.
   ncuroltfg, neurologi, s.m. Medic specialist īn, bolile sistemului nervos.
   neurologic s.f. Ramur? a medicinii care ?e ocup? cu studiul bolilor sistemului nervos.
   neuron, neuroni, s.m. Celul? nervoas? complet? care conduce impulsurile nervoase.
   neutralitate s.f. Situa?ia politic? ?i juridic? a unui stat care nu se amestec? īn conflictul dintre alte state, nu particip? la pacte ?i alian?e militare, la r?zboaie īntre alte state ?i īntre?ine rela?ii normale cu toate statele chiar dac? acestea se afl? īn stare de r?zboi unele cu altele.
   neutraliza, neutralizez, vb. I. Tr. 1. A face inofensiv; a anihila, a z?d?rnici. 2. (Chim.) A face s? devin? neutru (4).
   neutrino subst. Particul? elementar? cu masa practic nul? ?i f?r? sarcin? electric?.
   neutron, neutroni, s.m. Particul? elementar? din nucleul atomului, cu masa aproape egal? cu cea a protonului, f?r? sarcin? electrĪG? ?i care, īmpreun? cu protonul, constituie nucleele atomice.
   neutru, -?, neutri, -e, adj. 1. Care se ab?ine de a lua partea cuiva, de a se pronun?a īn favoarea unuia sau altuia. 2. (Despre state) Care se afl? īn stare de neutralitate. 3. Gen neutru (?i substantivat, n.J = gen gramatical caracteristic numelor de lucruri. 4. (Chim., despre solu?ii) Care nu are nici caracter acid, nici caracter bazic; (fiz.) care nu are sarcin? electric?.
                                                                nev, nevi, s.m. Tumoare benign? a pielii, colorat? de obicei īn brun, negru sau cenu?iu, nevast?, neveste, s.f. Femeie m?ri lat?; so?ie.
NEVASTUICA
 381
   ncv?stuic?, nev?stuici, s.f. Mamifer carnivor cu corpul suplu, lung de circa 25 cm, cu blana brun? vara ?i alburie iarna.
   nev?t?mat, -?, nev?t?ma?i, -te, adj. Care nu este r?nit sau lovit; īntreg, teaf?r.
   nev?zut, -?, nev?zu?i, -le, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea; a se face nev?zut = a dhpīrea.
   nevedi vb. IV. v. n?v?di. nevertebrat, -u, nevertebra?i, -te, adj., s._ m. ?i f. (Animal) lipsit de coloana vertebral? ?i de schelet osos intern.
   nevinovat, -?, nevinova?i, -te, adj. 1. Care nu esle vinovat. 2. Curat la suflet, inocent, candid.
   nevinov??ie, nevinov??ii, s.f. 1. Faptul do a fi nevinovat; lips? de vinov??ie. 2. Candoare, inocen??.
   nevīrstnic, -?, nevirstnici, -e, adj. Care este īnc? īn vīrsta copil?riei, care nu a ajuns la maturitate. .
   nevoi vb. IV. Tr. (Numai la pasiv) A fi silit, obligat, consti'īns.
   nevoia?, -?, nevoia?i, -e, adj. S?rac, lipsit de mijloace materiale.
   nevoie, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune s? fie f?cut; trebuin??, necesitate., 2. S?r?cie, mizerie; (p. ext.) grij?, necaz, chin; situa?ie’grea, primejdioas?.
   nevolnic, -?, nevolnici, -e, adj., s.m. ?i f. (Pop.) (Om) lipsit do puteri; neajutorat.
   nevralgie, -?, .nevralgici, -c, adj. Privitor la nevralgie, provocat de nevralgie; punct nevralgie = partea spinoas?, dificil? a unei probleme.
   nevralgie, nevralgii, s.f. Durere localizat? de-a lungul unui nerv.
                                                             nevrednic, -a.,·nevrednici, -c, adj. Care nu este capabil de ceva; care nu merit? ceva. nevric?le s.f. (Fam.) Criz? de nervi; istericale, nevrif?, nevrite, s.f. Inflama?ie.a unui nerv. nevropat, -?, nevropa?i, -ic, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care sufer? de o boal? de nervi.
   nevropatie s.f. Denumire general? pentru bolile sistemului nervos.
   nevroz?, nevroze, s.f. Boal? manifestat? prin diferite tulbur?ri psihice (isterie, neurastenie etc.), care apare īn condi?ii de suprasolicitare psihic?.
   nevrton, newtoni, s.m. Unitate de m?sur? pentru for??, egal? cu for?a care imprim? o accelera?ie de 1 m pe secund? unui corp cu greutatea de I kg. Pr.: niutn.
   nex, nexuri, s.n. (Livr.) Leg?tur?, īnl?n?uire; rela?ie, raport.
   nic?ieri adv. īn nici un loc, īn nici o parte. Var.: nic?iri adv. nic?iri adv. v. nic?ieri, nichel s.n. Metal alb-cenu?iu, maleabil ?i ductil, īntrebuin?at la fabricarea unor o?eluri speciale, a unor aliaje ?i la nichelare.
   nicbel?, nichelez, vb. I. Tr. A acoperi suprafa?a unor obiecte de metal cu un strat sub?ire de nichel.
   nichelat, -?, nichela?i, -tc, adj. Acoperit cil un strat de nichel.
   nichelin? s.f. Aliaj de nichel ?i cupru, uneori ?i cu zinc, folosit la fabricarea rezisten?elor electrice.
   nicliiperceas.m. art. (Pop.) Unul dintre numele populare date diavolului.,
   nici adv., conj. 1. Adv. In propozi?ii negative, avīnd valoare de nega?ie sau īnt?rind o negl· ?ie: nici nu se putea clinii din loc. 2. Adv. īmpreun? cu „unul“, „una“, formeaz? pronume negative: nici unul-, (adjectival, urmat de art. nehot. „un“, „o“): n-a scos nici o vorb?. 3. Conj. Leag? dou? propozi?ii sau dou? ori mai multe p?r?i ale unei propozi?ii negative: nici nu aude, nici nu vede.
   nicicīnil adv. Niciodat?, nicicum adv. (Pop.) īn nici un chip, nicide-cum.
   nicidecum adv. īn nici un chip, īn nici un caz. niciodat? adv. īn nici un moment, īn nici o īmprejurare.
 ' nicoretc, nicorc?i, s.m. Nume dat mai multor specii de bure?i comestibili.
   nicotin? s.f. Ālcaloid lichid, incolor, toxic, care se g?se?te īn tutun.
   nicoval?, nicovale, s.f. 1. Bloc dc o?el pe care se sprijin? piesele de metal pentru a fi prelucrate prin batere cu ciocanul. 2. Unul. dintre oasele mici care' form.eaz? urechea medie.
   nicrom s.n. Aliaj de nichel ?i crom, care se folose?te la. fabricarea rezisten?elor electrice.
   nigrozin? s.f. Colorant negru care serve?te la fabricarea cremei de ghete, la īmbibarea panglicilor pentru ma?inile de scris etc.
   nihilism s.n. Concep?ie care neag? institu?iile, morala, tradi?iile existente īntr-o societate dat?, f?r?.s? le opun? īn schimb altele; atitudine de negare absolut?.
   nihilist, -?, nihili?ti, -sie, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la nihilism, care apar?ine niliilismului. 2. S.m. ?i f. Adept al nihilismului.
   nimbj nimburi, s.n. 1. Cerc luminos cu care sīnt īnconjurate, īn pictura bisericeasc?, capetele sfin?ilor; aureol?. 2. (Fig.) Glorie; m?re?ie, splendoare.
   nimbostr?tus s.n. Forma?ie de nori inferiori, de culoare cenu?ie-īnchis?, care produc precipita?ii de lung? durat?.
 . nimenea pron. neg. v. nimeni, nimeni pron. neg. Nici un om, nici o fiin??, nimereal? s.f. Faptul de a nimeri; la nimereal? = la īntīmplare; f?r? alegere.
   nimeri, nimeresc, vb. IV. 1. Tr. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat; a lovi īntr-o ?int?. 2. Tr. A g?si, a afla (din īntīmplaro), a da peste... 3. Tr. A g?si solu?ia potrivit? īntr-o anumit? īmprejurare; a o potrivi, a o brodi.'^. Intr. A sosi (din īntīmplare) intr-un loc anumit; (refl.) a se afla undeva (īn mod incidental). 5. Refl. A fi īntr-un anumit fel, a se potrivi; a se īntīmpla, a surveni.
   nimerit, -?, nimeri?i, -te, adj. 1. Bine ales, potrivit, corespunz?tor. 2. Reu?ii, izbutit.
 385
NOAPTE
   nimf?, nimfe, s.f. 1. (in mitologia greac?) Zeitate a apelor, a mun?ilor, a p?durilor. 2. Stadiu intermediar īntre larv? .?i adult, la unele insecte.
   nimic,. (1) pron. neg., (2) nimicuri, s.n. 1. Pron. neg. Nici un lucru; (adverbial) nu arc nimic a face cu... = nu arc nici o leg?tur? cu... 2. S.n. Lucru sau vorb? f?r? valoare, f?r? importan??; nimica toat? — ceva de foarte mic? importan??. Var.: nimica pron. neg., s.f. nimica pron. neg., s·f. v. nimic, nimici, nimiccsc, vb. IV. Tr. A desfiin?a, a distruge, a pr?p?di, a extermina.
   nimicitor, -oare, nimicitori, -oare, adj. Caro nimice?te; distrug?tor. -
   nimicnicie s.f. 1. Lips? de valoare, de importan??. 2. Z?d?rnicie, de?ert?ciune.
   ninge, pers. 3 ninge, vb. III. 1. In Ir. impers. A c?dea z?pad?. 2. Tr. A acoperi cu ninsoare.
   nins, -?, nin?i, -sc, adj. Pe care s-a depus z?pad?, acoperit de z?pad?; (fig., despre p?r) c?runt.
   ninsoare, ninsori, s.f. 1. Faptul de a ninge. 2. Z?pad?.
   niobit s.n. Minereu natural de fier ?i mangan. niobiu s.n. Metal rar, alb-ccnu?iu, utilizat la fabricarea o?elurilor speciale inoxidabile ?i anticorosive.
   nipln, nipluri, s.n. Pies? īn form? de tub folosit? pentru īmbinarea a dou? ?evi.
   nīpdn, -?, niponi, -c, adj., s.in. ?i f. Japonez, niprāl?, nipralc, s.f. Plant? furajer? din familia leguminoaselor, cu tulpina īnalt?, cu flori galbene ?i cu fructele p?st?i.
   nirvana s.f. (īn budism, īn filozofia indian? etc.) No?iune care desemneaz? „repausul absolut“, eliberarea definitiv? de suferin?e.
   niscai adj. neliot. invar. (Pop.) Oarecare; ni?te..
                              niscaiva adj. neliot. invar. (Pop.) Niscai, nisfirn, nisetri, s.m. Pe?te r?pitor, īnrudit cu morunul, lung de 1 — 2 m, cu pl?ci osoase pe spate ?i pe laturi, apreciat pentru carnea ?i icrele lui (negre).
   nisip, nisipuri, s.n. 1. Roc? sedimentar? neconsolidat?, provenit? din sf?rimarea unor minerale, roci, resturi organice ele. 2. Granule fine de oxala?i, ura?i etc. formate īn rinichi, īn vezica urinar? sau īn vezicula biliar?.
   _nisip<5s, -oās?, nisipo?i, -oase, adj. Care con?ine mult nisip; plin de nisip sau acoperii cu nisip.
   ni??, ni?e, s.f. 1. Firid?. 2. Adīncitur? f?cut? īn peretele unei galerii de min? sau al unui tunel, servind ca loc de ad?poslire pentru lucr?tori.
   ni?te art. nehot. Preced? substantive la pl. (sau la sg. cu sens colectiv) ori nume de materie, pentru a ar?ta o cantitate oarecare: ni?te mere; ni?te carnc.
   nit, nituri, s.n. Pies? de metal, īn form? de tij? prev?zut? cu un cap semisferic, folosit? Ia īmbinarea pieselor plate de metal.
   nifain-nisiSm adv. (Pop. ?i fam.) Deodat?,, pe nea?teptate. Var.: nctani-nesiim adv. nitr?t, nilra?i, s.m. Azotat, nitric adj. Acid nitric = acid azotic, nitrific?ro s.f. Proces chimic realizat īn sol'sub ac?iunea unor bacterii, care'asigur? circuitul azotului īn natur?, prin īncorporarea azota?ilor īn plante.
   nitril, nitrili, s.m. Compus organic (ester al acidului cianliidric) folosit la fabricarea cauciucului sintetic.
   nitrobenzen s.m. Lichid uleios, g?lbui, cu miros de migdale amare, ob?inut din benzen ?i acid azotic, folosit ca solvent ?i intermediar īn industrie.
   nitroceluloz? s.f. Produs ob?inut prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic ?i acid sulfuric, īntrebuin?at ca exploziv, la fabricarea unor lacuri etc.
   nitrogen s.m. (Chim.) Azot. nitroglicerin? s.f. Lichid uleios, toxic, ob?inut prin tralarea glicerinei cu un amestec de acid azotic ?i acid sulfuric, folosit la fabricarea dinamitei.
   mtrnri.re, nitrur?ri, s.f. Tratament aplicat unor o?eluri pentru ale m?ri duritatea, constīnd īn īnc?lzirea lor īn mediu de amoniac.
   nitui, nituiesc, vb. IV. Tr. A īmbina dou? sau mai multe piese cu ajutorul niturilor.
   ni?el, -ic?, ni?ei, -ele, adj. (Fam.; ?i adverbial) Pu?in.
   nivel, (1—8) niveluri, (4) nivele, s.n. 1. īn?l?imea nnui punct fa??. de un plan orizontal dat; cot? a suprafe?ei libere a unei ape, m?surat? fa?? de un plan orizontal conven?ional; pasaj de nivel = locul unde se īncruci?eaz?, la aceea?i altitudine, o cale ferat? cu o ?osea. 2. Cat., etaj. 3. (Fig.) Stadiu, grad, treapt? (de dezvoltare, de evolu?ie); nivel de trai = gradul do satisfacere a nevoilor materiale ?i spirituale ale popula?iei. 4. Instrument topometrie cu ajutorul c?ruia se m?soar? pe teren diferen?ele de īn?l?ime dintre dou? sau mai multe puncte; (īn forma nivel?) instrument cu ajutorul c?ruia se verific? pozi?ia orizontal? a unui obiect, a unei construc?ii etc. Var.: nivel?, s.f.
   nivel?, nivelez, vb. I. Tr. 1. A face s? fie Ia acela?i nivel; a netezi, a īndrepta. 2.. (Fig.) A face s? dispar? diferen?ele; a egaliza, nivfil? s.f. v. nivel.
   nivelmcnt, nivelmcnte, s.n. Ansamblul procedeelor ?i opera?iilor care se folosesc pentru determinarea altitudinii unor puncte de pe o por?iune de teren.
   niznai adv. (Pop. ?i fam.) Simulīnd indiferen??, nep?sare, dezinteres; (substantivat,· m.) a face pe niznaiuī = a se preface c? nu ?tie nimic.
   noupte, nop?i, s.f. 1. Interval de timp cuprins īntre apusul ?i r?s?ritul soarelui, cīnd este īntuneric. 2. (Fig.) Lips? de lumin?, īntuneric, īntunecime. 8. (Adverbial, īn forma noaptea) īn timpul nop?ii.
25 — Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curent
 NOATEN
    noiitcn, -5, noateni, -e, s.m. ?i f. 1. Miel (mioar?) īntre ?ase luni ?i doi ani. 2. Mīnz de la ?ase luni pīn? la 2 — 3 ani.
    ntfbil, -u, nobili, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care d? dovad? de cinste, de generozitate; distins. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din nobilime.
    nobiliar, -?, nobiliari, -e, adj. Care apar?ine nobilimii, privitor Ia nobilime.
    nobilime s.f. P?tur? social? privilegiat?, format? din elemente ale claselor exploatatoare, posesoare ale unor titluri de noble?e.
    noblfi?e s.f. 1. Calitatea sau rangul de nobil (2). 2. Caracter nobil (1); distinc?ie.
    nocĪT, -?, nocivi, -e, adj. D?un?tor, v?t?m?tor (pentru s?n?tate), nocivit?te s.f. Caracterul a ceea ce este nociv, noctambul, -a, noctambuli, -e, s.m. ?i f. Somnambul.
    nocturn, -?, nocturni, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se petrece noaptea; de noapte; (substantivat, f.) in nocturn? — (despre competi?ii sportive) (care are loc) īn timpul nop?ii. 2. Adj. (Des-. pre p?s?ri,insecte etc.). De noapte. 3. S.f. Compozi?ie muzical? cu caracter liric, melancolic.
    nod, noduri, s.n. 1. Punct īn care sīnt legate capetele a dou? fire; a dou? sfori, a dou? fi?ii de pīnz? etc.; loc īn lungul sau la cap?tul unui fir, al unei sfori etc., unde s-a f?cut o leg?tur?, petrecīndu-se unul dintre capete printr-un ochi; leg?tura astfel ob?inut?. 2. Proeminen?? pe tulpin? unei plante de unde īncep s? creasc? crengile; por?iune mic?, rotund?, dur? ?i, de obicei, mai īnchis? la culoare, īntr-o bucat? de lemn sau īntr-o scīndur?, reprezentīnd locul de ramifica?ie a crengilor pe trunchi. 3. (Tehn.) Locul de īmbinare a dou? sau mai multe bare.
 4.  Nod de cale ferat? = punct de intersec?ie a mai multor linii de cale ferat?; nod rutier = loc de īntīlnire a mai multor ?osele importante.
 5.  Nod vital = centrul mi?c?rilor respiratorii, situat īn bulb. 6. (Fig.) Senza?ie de sufocare pe care o are cineva cīnd este cuprins de o emo?ie sau de o enervare puternic?. 7. Unitate de m?sur? pentru viteza navelor, egal? cu viteza unui vas care parcurge o mil? marin? īntr-o or?.
    nodal,-?, nodali, -e, adj. Care constituie punctul esen?ial fundamental al unei probleme.
    nodozitāte, nbdozil??i, s.f. 1. Forma?ie secundar? pe r?d?cinile unor plante leguminoase, rezultat? īn urma infect?rii cu anumite bacterii. 2. Proeminen?? noduroas? la articula?iile corpului.
    nodiil, noduli, s.m. Mic? umfl?tur? (la oameni, sau la animale) care apare īn unele boli cronice.
    noduros, -oās?, noduro?i, -oase, adj. 1. (Despre sfori, funii etc.) Cu noduri, plin de noduri. 2. (Despre fiin?e sau despre p?r?i ale corpului lor) Cu articula?ii proeminente, ci’ol?nos. 8. (Despre plante) Cu noduri (2).
    noi pron. pers. 1. pi. 1. ?ine locul numelui celui care vorbe?te ?i al persoanei sau persoanelor pe care acesta ?i le asociaz? īn vorbire:
 .noi muncim; (la dativ) spune?i-ne ?i nou?; (in-
                                                                                                            386
 dicīnd posesia) ne-a l?udat lucrarea; fm compunerea verbelor reflexive construite cu dativul) ne spunem multe; (la acuzativ) ne-a a?teptat.
 2. (Ca plural al modestiei sau al autorit??ii, cu valoare de singular) Eu.
   noian, noiane, s.n. 1. Cantitate mare; num?r mare (de fiin?e, lucruri, fenomene); mul?ime.
 2. īntindere mare, imensitate, nem?rginire de ap?. 3. Genune, abis. noidmbrie s.m. A unsprezecea lun? a anului, ndim? s.f. īn?eles, sens, tīlc; ?el, scop. nojif?, noji?e, s.f. 1. Curelu?? cu care se loag? opincile. 2. Fiecare dintre g?urile do pe marginea opincii, prin care se trece noji?a (1).
   nomdd, -?, nomazi, -de, adj., s.m. ?i f. (Persoan?, colectiviFate) care nu are a?ezare statornic?.
   nomadism s.n. Mod de via?? al unui trib, al unui popor, caracterizat prin lipsa unor a?ez?ri statornice.
   nomenclator, nomenclatoare, s.n. List?, bro?ur?, carte cuprinzīnd nomenclatura dintr-un anumit domeniu (?tiin?ific, tehnic etc.) sau enumerarea unor sortimente de produse.
   nomenclatur?, nomenclaturi, s.f. 1. Totalitatea termenilor specifici unui domeniu ?tiin?ific, tehnic, artistic etc. 2. List?, catalog cuprinzīnd nume proprii, titluri de lucr?ri etc. dintr-un anumit domeniu.
   nominal,-ti, nominali, -c, adj. 1. Care se refer? la nume, care con?ine nume; dup? nume, pe nume. 2. Valoare nominal? = valoare scris? pe un bilet de banc?, pe o moned? etc. 3. (Despre acte de valoare, librete de economii etc.) Pe care este indicat numele titularului. 4-(Gram.) Care face parte din categoria numelui (4).
   nominalism s.n. Curent īn filozofia medieval? care sus?inea c? numai lucrurile individuale exist? cu adev?rat, no?iunile generale nefiind decīt simple nume ale lucrurilor.'
   nominaliza, nominalizez, vb. I. Tr. A specifica pe nume.
   nominativ s.n. Caz al declin?rii, a c?rui func?ie specific? este aceea de subiect.
   nomografie s.f. Capitol al matematicii care se ocup? cu modul de īntocmire ?i de folosire practic? a nomogramelor.
   nomogrām?, nomograme, s.f. Reprezentare grafic? a rela?iei de dependen?? dintre Ndou? sau mai multe m?rimi variabile, servind la determinarea rapid? a valorilor unor variabile.
   non- Element de compunere* īnsemnīnd „nu“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   nonagenār, -?, nonagenari, -e, s.m. ?i f., adj. (Persoan?) care a atins vīrsta de nou?zeci de ani.
   nOn?, none, s.f. (Muz.) Intervalul dintre dou?
 • sunete ale gamei, aflate la distan?a de nou? trepte.
   nonsins, nonsensuri, s.n. Ceea ce este lipsit de sens.
NOTABIL.
   non?alant, -ii, non?alan?i, -tc, adj. (Livr.) Lipsit de grij?; nep?s?tor; degajat (īn comportare).
   noptdtec, -?, adj. v. noptatic, noptdtic, -?, noptatici, -e, adj. De noapte, nocturn. Var.: noptātoc, -?, adj.
   nopticoas?, nopticoase, s.f. Plant? erbacee din familia cruciferelor, cu flori purpurii sau violete, rar albe, care r?spīndesc seara un miros puternic.
   nopti6r?, noptiere, s.f. Dul?pior sau m?su?? care se a?az? līng? pat.
   nor,, nori, s.m. 1. Mas? de vapori, de pic?turi de ap? sau de cristale de ghea?? care se afl? īn suspensie īn atmosfer?. 2. Mas? dens? (caro plute?te īn atmosfer?) de praf, de fum etc.; mul?ime compact? de p?s?ri sau de insecte (īn zbor).
   nor?, nurori, s.f. So?ia cuiva considerat? īn raport cu p?rin?ii so?ului ei.
   nord s.n. 1. Punct cardinal situat īn direc?ia stelei polare; (adjectival): polul nord. 2. Nord magnetic — direc?ia īn care se īndreapt? īntotdeauna vīrful unui ac magnetic.
   nard-ost s.n. Punct cardinal secundar situat īntre direc?iile nord ?i est.
   nord-istic, -?, nord-estici, -e, adj. De la sau dinspre nord-est.
   iMĪrdic, -?, nordici, -e, adj. De la sau dinspre nord; (substantivat) persoan? f?cīnd parte din-tr-o popula?ie care tr?ie?te īn regiunile de nord' ale globului p?mintesc.
   nord-vist s.n. Punct cardinal secundar situat intre direc?iile nord ?i vest.
   nord-ytistic, -?, nord-vestici, -e, adj. De la sau dinspre nord-vest.
   norm?, normez, vb. I. Tr. A stabili o norm? (pentru o lucrare, pentru un sector de activitate etc.).
   normāl, -?, normali, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este sau care se face, se-īn-tīrapl? īn mod obi?nuit; firesc, natural. 2. S.f. Droapt? perpendicular? pe tangenta la o curb?, īn punctul de contact; dreapt? perpendicular? pe planul tangent la o suprafa??, īn punctul de contact. 3. Adj! ?coal? normal? = (īn trecut) ?coal? pentru preg?tirea īnv???torilor.
   normaliza, normalizez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A face s? devin? (sau a deveni) normal. 2. Tr. A face s? se conformeze unei norme.
   normānd, -?, normanzi, -de, s.m. ?i f., adj.
1.  S.m. ?i f. (La m. pl.) Neamuri germanice care locuiau īn Peninsula Scandinavic? (numite ?i vikingi); (?i la sg.) persoan? apar?inīnd acestor neamuri. 2. Adj. Care se refer? la normanzi (1).
   normat, -a, norma?i, -te, adj. Care se efectueaz? dup? anumite norme, care corespunde unor norme.
   normativ, -?, normativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care stabile?te o norm?, care serve?te ca norm?.
2.  S.n. Instruc?iuni, prescrip?ii cu caracter de norm?.
   normator, -odre, normatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? calificat? īn stabilirea normelor (de munc?).                                  '
   norm?, norme, s.f. 1. Regul? (obligatorie) stabilit? prin lege sau prin uz, constituind un principiu de conduit?. 2. Volumul de munc? ce trebuie efectuat? de cineva īntr-o unitate de timp.
3. Criteriu de apreciere; īndreptar.
   noroc s.n. 1. Soart?, ursit?, destin (favorabil).
2. īmprejurare sau concurs de īmprejur?ri favorabile; joc de noroc = joc de c?r?i, de zaruri, etc. care angajeaz?, de obicei, sume de bani.
3. Stare sufleteasc? īn care omul se simte fericit, noroci, norocesc, vb. IV. Tr. (Pop. ?i fam.)
A aduce cuiva noroc; a face pe cineva’ fericit.
   norocire, norociri, s.f. Faptul de a noroci; noroc.
   norocos, -oāsu, noroco?i, -oase, adj. 1. Care are, noroc, care izbute?te īn ceea ce īntreprinde.
2. (Despre īmprejur?ri, īntīmpl?ri) Care aduce noroc; favorabil.
   norod, noroade, s.n. (īnv. ?i pop.) 1. Mul?ime de oameni strīn?i la un loc. 2. Grosul popula?iei.
3. Popor.
   norii, noroaie, s.n. [P?mīnt amestecat cu ap?; tin?, glod.
   noroios, -oas?, noroio?i, -oase, adj. Cu noroi, plin de noroi.
   nords, -o?sii, noro?i, -oase, adj. 1. (Despre cer, p. ext. despre vreme) Cu nori, īnnorat. 2. (Fig.; despre oameni) Posomorit, trist, norvegian, -?, norvegieni, -e, adj., s.m. ?i f.
1. Adj. Care se refer? la Norvegia sau la popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Norvegia..
2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune īn Norvegia.
   nostalgic, -ii, nostalgici, -e, adj. Plin de nostalgie.
   nostalgie, nostalgii, s.f. Sentiment de melancolie provocat de' dorin?a de a revedea persoane sau locuri dragi ori de a retr?i momente din trecut.
   nostim, -?, nostimi, -e, adj. 1. Plin de haz, spiritual; original, interesant. 2. Atr?g?tor, simpatic.
   nostimad?, nostimade, s.f. Īntīmplare, fapt? nostim?, amuzant?, plin? de haz.
   n<Sstru, noastr?, no?tri, noastre, pron. pos., adj. pos. 1. Pron. pos. īnlocuie?te numele obiectului posedat de vorbitor ?i de un grup din care vorbitorul face parte, precum ?i numele acestora: ora?ul acesta este la fel cu al nostru. 2. Adj. pos. Care apar?ine vorbitorului ?i grupului din care acesta face parte: cas? noastr?; (arat? o dependen??, o īnrudire) copiii no?tri. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele vorbitorului ori grupului din care face parte sau (la pl.) treburile, preocup?rile acestora: au venit ai no?tri; s? trecem la ale noastre.
   not?, notez, vb. I. Tr. 1. A consemna, a īnsemna. 2. A semnala, a remarca, a observa. 3. A califica, cu ajutorul notelor.
   notābil, -?, notabili, -e, adj. Vrednic de a fi luat īn seam?; remarcabil; (substantivat, m. pl.) notabilit??i.
25*
 NOTABILITATE
   notabilitate, notabilit??i, s.f. (Mai ales la pl.) Persoan? important? (īn special f?cīnd parte dintre conduc?torii unui ora?).
   notdr, notari, s.m. 1. Func?ionar care īndepline?te atribu?iile ce intr? in competen?a notariatului de stat. 2. (īn vechea organizare administrativ?) Func?ionar cu atribu?ii de secretar comunal.
   notariiit, notariate, s.n. Notariat de stat — organ de stat avīnd competen?a de a īntocmi, autentifica ?i legaliza anumite acte care s? īnlesneasc? cet??enilor dovedirea ?i valorificarea drepturilor lor civile.
   nota?ie, nota?ii, s.f. 1. īnsemnare, consemnare, not? (1). 2. Marcare, reprezentare prin semne grafice; sistem de reprezentare grafic? a sunetelor muzicale ?i a diferitelor raporturi dintre ele.
   not?, note, s.f. 1. īnsemnare, remarc? īn scris referitoare la o anumit? chestiune; a lua. not? de ceva = a lua cuno?tin??. 2. (La pl.) Noti?e; īnsemn?ri asupra unui eveniment, asupra unei c?l?torii etc. 3. (La pl.) Adnot?ri la un text literar sau ?tiin?ific, cuprinzīnd informa?ii suiilimentare, referin?e bibliografice etc. 4. Not? diplomatic? — comunicare oficial? transmis? unui stat de c?tre alt stat prin intermediul misiunii diplomatice, privind anumite probleme (īn special de politic? extern?). 5. Socoteal? scris? cuprinzīnd sumele care trebuie achitate pentru o cump?r?tur?, o consuma?ie, un serviciu etc. 6. Calificativ prin care se apreciaz? cuno?tin?ele elevilor, studen?ilor, candida?ilor la examene. 7. Semn prin care se reprezint? grafic īn?l?imea ?i durata unui sunet muzical; (la pl.) foaie sau caiet care cuprinde piese muzicale; a fi in not? = a 1'i īn concordan?? cu\situa?ia. 8. Tr?s?tur?, aspect caracteristic; semn distinctiv, particularitate.
   notific?, notific, vb. I. Tr. A īn?tiin?a, a anun?a (īn mod oficial).
   noti??, noti?e, s.f. Scurt? īnsemnare, not? (2); (la pl.) īnsemn?ri rezumative f?cute la un curs, la o lec?ie etc.
   notocfcd s.n. v. notecord?. notocord?, notocorde, s.n. Ax de sus?inere la vertebratele inferioare. Var.: notocord s.n. notoriei?te s.f. Faptul de a fi notoriu, notoriu, -Ie, notorii, adj. Cunoscut de mult? lume; renumit.
   no?ional, -?, na?ionali, -e, adj. Care exprim? o no?iune (1), care se refer? la o no?iune.
   no?iune, no?iuni, s.f. 1. Form?logic? fundamental? care reflect? īnsu?irile esen?iale, necesare ?i generale ale unei clase’ de obiecte. 2. Cuno?tin?? general? despre valoarea, sensul, īnsemn?tatea unui lucru. 3. (La pl.) Cuno?tin?e generale, de baz?, īntr-un anumit domeniu.
   nou, nou?, noi, adj. 1. Care a fost f?cut, creat, descoperit de curīnd, care .apare pentru prima dat?; din nou = īnc? o dat?; nau-n?seut = copil care s-a n?scut de curīnd. 2. Care apare īn locul unui lucru mai vechi; (substantivat, n.) element care apare la un moment dat īn procesul dezvolt?rii unui fenomen. 3. Care a fost executat, 'Cuir?p?rat etc. de curīnd; care a fost pu?in
                                                                                                                  388
(sau de loc) folosit; nou-nou? = foarte nou. 4. Cu aspect ?i con?inut schimbat. 5. Care se adaug? la ceva care exista de mai īnainte. ,·
   nduu num. card. Num?r natural situat īntre opt ?i zece; (cu valoare de num. ord.): rindul nou?.
   ndu?lea, noua num. ord. Care se afl? īntre al optulea ?i al zecelea.
   nou?sprezece num. card. Num?r natural situat īntre optsprezece ?i dou?zeci.
   nou?sprezecelea, -cea num. ord. Care se afl? īntre al optsprezecelea ?i al dou?zecilea.
   nou?zeci num. card. Num?r natural situat īntre optzeci ?i nou? ?i nou?zeci ?i unu.
   noi'.iiziciloa, -cea num. ord. Care se afl? īntre al optzeci ?i nou?lea ?i al nou?zeci ?i unulea.
   noutate, nout??i, s.f. 1. īnsu?irea’de a fi nou.
 2. Lucru nou. 3. Veste, ?tire recent?.
   novator, -Qiirc, novatori, -oare, s.m. ?i f., adj. (Livr.) 1. S.m. ?i f. Persoan? cu idei ?i concep?ii noi, care aduce īnnoiri. 2. Adj. Care aduce sau cuprinde idei noi.
   niīv?, nove, s.f. Stea variabil? a c?rei str?lucire cre?te brusc, ca urmare a unei explozii interne, ’ revenind apoi treptat la str?lucirea ini?ial?.
   novice, novici, -e, s.m. ?i f. 1. īncep?tor īntr-un anumit domeniu. 2. Persoan? intrat? de curīnd īntr-o m?n?stire ?i care ī?i face stagiul īn vederea c?lug?ririi.
   novoeain? s.f. Substan?? chimic? sub form? de cristale incolore, solubile īn ap?, care se īntrebuin?eaz? ca anestezic local.
   nox?, noxe, s.f. Agent cu ac?iune d?un?toare asupra organismului.
   nu adv. 1. D? valoare negativ? unei propozi?ii, unei p?r?i de propozi?ie, unui cuvīnt: nu pleac? nimeni; nu prea repede; (f?r? valoare de nega?ie): m? tem s? nu īnlīrzie. 2. Cu valoare de propozi?ie: ai fost la teatru? — Nu.
   r.uan?u, nuan?ez, vb. I. Tr. 1. A reda ceva īn diferite nuan?e. 2. (Fig.) A reliefa ceva prin treceri gradate; a varia tonul, pentru a ob?ine un anumit efect.
   nuan??, nuan?e, s.f. 1. Varietate a unei culorij varia?ie de intensitate a unui sunet. 2. Diferen?? foarte mic? ^ntre lucruri de acela?i fel. mi!>uc s.n. v. niiīmc.
   nuc, nuci, s.m. Arbore īnalt de 18—20 m, cu coroana bogat?, cu fructul drup? ?i semin?ele comestibile; lemnul acestui arbore, folosit la fabricarea mobilelor.
   nuc?, nuci, s.f. 1. Fructul nucului. 2. Nuc? de cocos = fructul comestibil al cocotierului; nuc? vomic? — nume dat semin?elor unui arbust tropical, care con?in stric.nin?. 3. Cap?tulsferic al unei tije, care serve?te la realizarea unei leg?turi articulate īntre dou? organe de ma?in?.
   nuclear, -?, nucleari, -e, adj. Care se refer? la nucleul atomic; reac?ie nuclear? = ansamblu de fenomene care se produc cīnd se schimb? structura unui nucleu atomic īn urma ciocnirii sale cu un alt nucleu, cu o particul? (neutron, proton etc.) sau cu un foton; energie nuclear? =
 389
NUMI
 energie ob?inut? printr-o reac?ie nuclear?; combustibil nuclear = material fisionabil īntrebuin?at pentru a produce energie nuclear?.
   nucleic adj. Acid nucleic = acid organic complex, cu rol fundamental īn sinteza proteinelor din organism ?i īn transmiterea caracterelor ereditare.
   nueleol, nucleoli, s.m. Corpuscul sferic din interiorul nucleului celular.
   nucleon, nuclmni, s.m.' Denumire comun? pentru proton ?i neutron, particule constiluente ale nucleului atomic.
   nucliu, nuclee, s.n. 1. (Biol.) Element constitutiv al celulei organice, care īndepline?te func?ii īnsemnate īn via?a acesteia. 2. Nucleu atomic = partea central? a atomului, compus? din protoni ?i neutroni ?i avīnd sarcin? electric? pozitiv?. 3. (Fig.) Element esen?ial al unui lucru, al unei ac?iuni etc.
   nuc?oar? s.f. 1. Diminutiv al lui nuc?. 2. Nume dat semin?elor imui arbore tropical, folosite drept condiment.
   nud, -?, (1,2) nuzi, -de, adj., (3) nuduri, s.n.
1.  Adj. (Despre corpul omenesc) Dezbr?cat, gol. 2. Adj. (Fig.) F?r? artificii, simplu; curat, pur. 8. S.n. Corp omenesc complet dezbr?cat; statuie, pictur?, desen etc. care reprezint? un corp omenesc gol.
                                                                  nudism s.n. Expunere a corpului gol Ia soare. nudit,ite s.f. 1. Starea unei persoane nude; goliciune. 2. (Fig.) Simplitate, lips? de artificii.
   nuī?r, nuferi, s.m. Numele a dou? specii de plante acvatice cu frunze mari, late, care plutesc la suprafa?a apei, una cu flori mari albe, cealalt? cu flori galbene.
   nug?, nugale, s.f. Preparat de cofet?rie f?cut din albu? de ou, zah?r (sau miere) ?i nuci, for-mīnd o past? foarte consistent?.
   nuia, nuiele, s.f. Ramur? tīn?r? (de alun, de r?chit? etc.), sub?ire ?i flexibil?.
   mii,-?,nuli, -e, adj. 1. Care se reduce la nimic; care nu se manifest? īn nici un fel; care nu valoreaz? nimic. 2. (Despre acte) Lipsit de valoare legal?, considerat ca inexistent, nul?, nule, s.f. Cifra zero. nulit?fc, nulit??i, s.f. 1. Caracterul a ceea ce este nul; persoan? lipsit? de orice merit. 2. Lips? de valoare legal? a unui act. 3. (Mat.) Care are valoare egal? cu zero.
   mimai adv. 1. (Cu sens restrictiv sau exclusiv) Nu mai mult de... (sau decīt______); nimeni altcine-
va (sau nimic altceva) decīt...; doar, exclusiv.
2.  Chiar, tocmai: e numai bun pentru accasta.
3.  Dar, īns?; totu?i. 4. (Condi?ional) Numai s?... (sau numai dac?...) — cu condi?ia ca... 5. (Temporal) Numai ce... = iat? c?, deodat?.
   numaideeīt adv. īndat?, imediat, num?r, numere, s.n. 1. Entitate matematic? cu care se poate calcula, notat? de obicei prin cifre; cifr?; num?r natural = fiecare dintre numerele 1, 2, 3 ... 2. Categorie gramatical? prin care se exprim? diferen?a dintre un singur exemplar ?i dou? sau mai multe exemplare ale aceluia?i obiect. 3. Cifr? sau grjip de cifre prin
care se identific? un obiect dintr-o mul?ime de obiecte clasificate dup? o anumit? regul?; cifr? sau grup de cifre corespunzīnd unui anumit post telefonic. 4. Cifr? sau grup de cifre folosite ca indice de m?rime (pentru obiecte de īmbr?c?minte, de īnc?l??minte); cifr? matricol?; bucat? de material pe care este īnsemnat? aceast? cifr?. 5. Fiecare dintre exemplarele unui ziaf, ale unei publica?ii periodice care poart? aceea?i dat? de apari?ie. 6. Bucat? (sau parte) din programul unui spectacol de variet??i, al unui concert etc.
   num?r?, num?r, vb. I. 1. Tr. A īn?ira numere, īn ordine crescīnd? sau descrescīnd?; a socoti cīte unit??i sau cī?i indivizi sīnt īntr-un ?ir» īntr-o serie, īntr-un grup; a determina num?rul elementelor dintr-o mul?ime. 2. Tr. A reuni, a īngloba un anumit num?r de... 3. Tr. ?i refl. A (se) socoti printre...
   num?r?toare, num?r?tori, s.f. Opera?ia de a num?ra; socoteal?, calcul.
   num?r?tor, num?r?tori, s.m. Num?r al unei frac?ii ordinare, scris deasupra liniei de frac?ie ?i reprezentīnd deīmp?r?itul acestei frac?ii.
   nu-ni?-uitā s.f. Plant? erbacee cu flori mici, albsstre, roz sau albe, care cre?te spontan sau cultivat? ca plant? decorativ?; miozotis.
   niimc, nume, s.n. 1. Cuvīnt sau grup de cuvinte prin care se arat? cum se cheam? o fiin?? sau un lucru, o ac?iune, o no?iune etc. ?i care serve?te pentru a le individualiza; in numele cuina (sau a ceva) = īn locul cuiva sau a ceva; din partea, din īns?rcinarea cuiva. 2. Calificativ pe care īl are cineva. 3. Reputa?ie, faim?. 4. (Gram.) Denumire comun? pentru p?r?ile de vorbire care se declin?.
   numeral, numerale, s.n. Parte de vorbire flexibil? care exprim? un num?r, o. determinare numeric? a unor obiecte sau ordinea lor prin num?rare.
   numerar s.n. Bani īn moned? sau īn hīrlic-moned?; bani ghea??.
   numer??ie s.f. Sistem de numera?ie — ansamblu de reguli folosite pentru exprimarea numerelor.
   numeric, -īi, numerici, -e, adj. Referitor la numere, exprimat cu ajutorul numerelor; calculator numeric = calculator care efectueaz? calculele pe baza reducerii opera?iilor de executat la un num?r finit de opera?ii aritmetice elementare.
   numcricC?te adv. īn ce prive?te num?rul, referitor la num?r.
   numeros, -o?s?, numero?i, -oase, adj. Care se afl? īn num?r mare; mult.
   numerota, numerotez, vb. I. Tr. A īnsemna o serie de obiecte cu numere īn ordine succesiv?.
   numerotare, numerot?ri, s.f. Ac?iunea de a numerota.
   numerot?t, -?, numerota?i, -te, adj. Care poarl? un num?r de ordine.
   numi, numesc, vb. IV. 1. Tr. A da cuiva un nume, o denumire, un calificativ, o porecl?; a denumi. 2. Refl. A purta numele de..., a se chema... 3. Tr. A rosti, a men?iona numele cuiva.
NUMIRE
 394
4. Tr. A pune pe cineva īntr-o func?ie; a da cuiva
o  īns?rcinare.
   numire, numiri, s.f. 1. Faptul de a numi sau dc a fi numit. 2. Act prin care se comunic? cuiva īncadrarea īntr-o func?ie.
   numismat, -?, numisma?i, -te, s.m. ?i f. Specialist īn numismatic?; colec?ionar de monede ?i medalii.
   numismatic? s.f. Disciplin? auxiliar? a istoriei, care se ocup? cu studiul monedelor ?i medaliilor vechi.
   numit, -?, numi?i, -te, adj. 1. Care poart? numele de... 2. Al c?rui nume a fost pomenit, citat mai īnainte.
   numiWr, numitori, s.m. Num?r al unei frac?ii ordinare, scris sub linia de frac?ie ?i reprezen-līnd īmp?r?itorul acestei frac?ii; a aduce la acela?i numitor = a face ca dou? sau mai multe frac?ii ordinare s? aib? acela?i numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere, p?reri deosebite.
   numulit, numuli?i, s.m. Gen fosil de foramini-fere, caracteristic primei jum?t??i a erei ter?iare, cu ?estul calcaros, īn form? de b?nu?.
   nun, -?, nuni, -e, s.m. ?i f. Nume dat fiec?reia dintre cele dou?, persoane (b?rbat ?i femeie) care asist? pe miri la c?s?toria religioas?, īndeplinind formele cerute de ritualul bisericesc.
   nunt??, -?, nunta?i, -e, s.m. ?i f. Persoan? care particip? la o nunt?, care face parte din alaiul unei nun?i.
   mint?, nun?i, s.f. 1. Ceremonia ?i petrecerea care au loc cu prilejul unei c?s?torii (religioase); nunt? de argint (sau de aur) = s?rb?torirea īmplinirii a 25 (respectiv a 50) de ani de la c?s?torie. 2. Persoanele care iau parte la o nunt?
(1), formīnd alaiul care īnso?e?te pe miri.
   nunti, nuntesc, vb. IV. Intr. (Pop.) 1. A face nunt?, a se c?s?tori. 2. A petrece la o nunt?.
   nun?iatur?, nun?iaturi, s.f. Reprezentan?? diplomatic? a Vaticanului īntr-o ?ar? str?in?.
   nfin?iu, nun?ii, s.m. Reprezentant diplomatic al Vaticanului īntr-o ?ar? str?in?.
   nup?ial, -?, nup?iali, -c,-adj. Care se refer? Ia nunt?, de nunt?, i
   nur, nuri, s.m. (Pop. ?i fam.; mai ales la pl.) Aspect atr?g?tor, farmec, gra?ie a unei persoane (īn special a unei femei).
   ntirc?, nurci, s.f. 1. Mic mamifer carnivor, asem?n?tor cu dihorul, cu blan? pre?ioas?, do culoare cafenie-ro?cat?. 2. Blan? de nurc? (1).
   nurliu, -ie, nurlii, adj. (Pop. ?i fam.) Cu nuri; atr?g?tor, gra?ios.
   nut, nuturi, s.n. Scobitur? f?cut? de-a lungul unei piese, pentru a putea fi īmbinat? cu alt? pies?; canelur?.
   nutā?ie, nuta?ii, s.f. 1. Mi?care lateral? ?i īn spiral? a vīrfului unor organe ale plantelor. 2. Mi?care oscilatorie a axei de rota?ie a unui corp aflat īn mi?care de precesie, constīnd īn apropierea ?i īndep?rtarea periodic? a acestei axe de axa conului descris.
   nutrit, nutre?uri, s.n. Nume dat plantelor recoltate (fīn, trifoi etc.) care servesc ca hran? animalelor domestice erbivore; furaj.
   nutri, nutresc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) hr?ni, a (se) alimenta. 2. Tr. (Fig.) A īntre?ine, a cultiva (idei, sentimente).
   nutria, nutrii, s.f. Mamifer roz?tor acvatic, de circa 60 cm lungime, cu blan? pre?ioas?, brun?-cenu?ie.
   nutritiv, -S, nutritivi, -e, adj. 1. Care nutre?te; hr?nitor. 2. Care se refer? la nutri?ie.
   nutri?ie s.f. Totalitatea proceselor de ingerare ?i asimilare a hranei, prin care un organism viu ī?i asigur? cre?terea, dezvoltarea ?i activitatea!                                      '     , ?
   nuvel?, nuvele, s.f. Specie literar? a genului epic, īnf??i?īnd, īntr-un cadru mai restrīns decīt al romanului, un episod din via?a unuia sau a mai multor personaje.'
   nuvelist, -?, nuveli?ti, -ste, s.m. ?i f. Autor de nuvele.
   nuvelistic, -?, nuvelistici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care apar?ine nuvelei, privitor la nuvel?. 2. S.f. Totalitatea nuvelelor apar?inīnd unui scriitor, unei epoci sau unei literaturi.
o
   o1    s.m. invar. A optsprezecea liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
   o-    interj. Exclama?ie care exprim? admira?ie, dorin??, surprindere, regret etc. o3 art. nehot. v. un.
   oache?, -?, oache?i, -e, adj. 1. (Despre oi) Cu pete negre īn jurul ochilor. 2. (Despre oameni) Brunet.
   o?ic, oi,-s.f. Animal domestic rumeg?tor, crescut pentru līna, laptele ?i carnea lui; femela acestui animal.
   oal?, oale, s.f. 1. Vas de metal, de por?elan, de lut ars etc., cu gura larg?, folosit pentru prepararea ?i p?strarea bucatelor. 2. Vas de o construc?ie special?, folosit īn diverse opera?ii tehnice, īn industrie etc.: oal? de turnare.
   oar?, ori, s.f. 1. (La sg.) Timpul sau momentul īn care are loc un fapt. 2. La pl., folosit la formarea numeralului adverbial: de trei ori.
   oaro adv. interog. īnt?re?te valoarea interogativ? sau dubitativ? a unei propozi?ii: oare n-a sosit ?
   oarecdre adj. nehot. Indiferent care, careva; neīnsemnat, f?r? importan??.
   oarecum adv. Īntrucītva, īntr-o m?sur? oarecare; cumva.
   oāspe s.m. v. oaspete.
   o?spcto, oaspe?i, s.m. Persoan? care viziteaz? pe cineva sau c?reia i se ofer? ospitalitate; musafir. Var.: oāspe s.m.
   oaste, o?ti, s.f. (īnv. ?i.pop.) Armat?, o?tire, oāz?, oaze, s.f. Loc cu izvoare de ap? ?i- cu vegeta?ie īn mijlocul unui pustiu· nisipos.
   ob?d?, obezi, s.f. 1. Partea periferic? a unei ro?i (peste care se monteaz? ?ina). 2. (La pl.) Instrument de tortur? īn evul mediu, cu care se imobilizau picioarele sau mīinile osīndi?ilor.
   (Jbcin?, obcini, s.f. Culme muntoas? desp?r?it? de v?i largi, uneori cu aspect de podi?.
   obelisc, obeliscuri, s.n. Monument Comemorativ de forma unui stīlp īnalt ?i ascu?it la vīrf.
   oborlilit, oberlihturi, s.n. Por?iunea de sus, cu deschidere separat?, a unei u?i sau ferestre. ob<5z, -?, obezi, -e, adj. Foarte gras. obezitāte s.f. Stare de īngr??are excesiv?.
   obi?l?, obiele, s.f. Bucat? de pīnz? sau de postav cu care se īnvele?te piciorul īn loc de ciorap (mai ales īn opinci).
   obicei, obiceiuri, s.n. 1. Deprindere caracteristic? unui individ, cī?tigat? prin repetarea deas? ?i īndelungat? a aceleia?i ac?iuni. 2. Deprindere, uz; mod de a se īmbr?ca, de a se purta, caracteristic unui grup social; datin?.
   obid?, obide, s.f. (Pop.) Durere sufleteasc?, am?r?ciune.
   obidit, -?, obidi?i, -te, adj. 1. Am?rīt, mīhnit. 2. Asuprit.
   obiict, obiecte, s.n. 1. Corp solid (de obicei prelucrat), avīnd anumite īntrebuin??ri; obiect al muncii = orice lucru asupra c?ruia omul intervine īn procesul muncii pentru a-1 adapta nevoilor sale. 2. Ceea ce formeaz? materia unei discipline; disciplin? de īnv???mīnt. 3. Scop, ?int?, ?el. 4. (Gram.) Complement.
   obiect?, obiectez, vb. I. Tr. A face o obiec?ie, obiectiv, -?, obiectivi, -e, adj., s.n. I. Adj. Care exist? īn afara con?tiin?ei ?i independent de ea. 2. Adj. Nep?rtinitor, impar?ial. 3. S.n. Lentil? (sau sistem de lentile) care are rolul de a forma, intr-un aparat, imaginea real? a unui obiect. 4. S.n. Localitate, construc?ie etc. care prezint? interes, din punct de vedere militar, īn timp de r?zboi; ?int? asupra c?reia se exi cut? o tragere sau se lanseaz? bombe. 5. S.n. Scop, ?el, ?int?; (concretizat) ceea ce urmeaz? s? fie realizat, construit.              ,
   obiectivism s.n. Atitudine de pretins? nep?r-tinire īn domeniul ideologic, social-politic etc., de nesituare pe pozi?ii de clas? īn aprecierea ?i interpretarea fenomenelor social-politice.
   obiectivist, -?, obiectivi?ti, -ste, adj. Care se refer? la obiectivism, care manifest? obiectivism.
   obicctivitātc s.f. 1. Caracterul a ceea ce este obiectiv (1). 2. Nep?rtinire, impar?ialitate.
   obific?ie, obiec?ii, s.f. Argument pe care cineva īl opune unei propuneri, unei teze etc.
   obi?nui, obi?nuiesc, vb. IV. 1. Refl. ?i tr. A (se) deprinde, a (se) īnv??a cu... 2. Tr. A avea un anumit obicei.
OBI?NUIN?A
    obi?nuin??, obi?nuin?e, s.f. Faptul de a fi obi?nuit cu ceva; deprindere, obicei.
    obi?nuit, -?, obi?nui?i, -1c, adj. 1. Care a intrat īn obi?nuin?a cuiva. 2..Care se face, se intīmpl? sau se īntīlne?tc īn mod regulat; (substantivat) persoan? care frecventeaz? cu regularitate un anumit loc. 8. Care nu se distinge prin nimic; de rind, comun.
    obīr?ie, obir?ii, s.f. 1. īnceput, origine; izvor. 2. Locul unde s-a n?scut cineva; familia, neamul din care se Irage.
    obl?dui, obl?duicsc, vb. IV. Tr. (īnv. ?i pop.)
 1. A conduce, a cīrmui. 2. A proteja, a ocroti.
    oble?, oblc?i, s.m. Pe?te mic, de ap? dulce, cu solzi argintii.
    oblic, >?«, oblici, -e, adj. īnclinat; (despreochi) cu col?urile exterioare ridicate.
    oblig?, oblig, vb. I. 1. Tr. A sili, a constrīnge pe cineva. 2. Refl. A-?i lua o sarcin?, ase angaja.
    obligativitate s.f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu.
    obligatoriu, -ie, obligatorii, adj. Care trebuie īndeplinit, care trebuie urmat īntocmai.
    obliga?ie, obliga?ii, s.f. 1. Ceea ce i se impune cuiva (sau ī?i impune singur cineva) s? fac? intr-o anumit? situa?ie; datorie, sarcin?, īndatorire. 2. (Fin.) Hīrtie de valoare care confer? posesorului ei calitatea de creditor al statului, al unei institu?ii etc. ?i īi d? dreptul s? pi'imeasc?, pentru suma īmprumutat?, o do-bīnd?. Var.: obliga?iune s.f. obliga?iune s.f. v. obliga?ie, oblige?n?, obligene, s.f.' Plant? erbacee cu miros pl?cut, cu flori g?lbui, ai c?rei rizomi sīnt īntrebuin?a?i īn medicin? ?i īn parfumerie.
    obīīnc, oblincuri, s.n. Partea de dinainte a ?eii, mai ridicat? ?i īncovoiat?.
    obīoje?l?, oblojeli, s.f. (Pop.) Cataplasm?, compres?.
    obloji, oblojesc, vb. IV. Tr. (Pop.) A lecui prin oblojeli; a pansa.
    oblon, obloane, s.n. Panou a?ezat īn fa?a unei ferestre sau a unei u?i, servind pentru protec?ie.
    «iijlu, Oiibl?, obli, oable, adj., adv. (Pop.) 1. Adj. Drept, neted; plan. 2. Adv. Direct, f?r? īnconjur.
    oboi, oboaie, s.n. Instrument muzical de suflat, īn ferm? de tub, cu ancie dubl?, cu g?uri ?i cu clape.
    obol, oboluri, s.n. Contribu?ie (modest?) la o ac?iune.
    obor, oboare, s.n. (Pop.) 1. Loc unde se ?ine tirg de vite, de fin etc. 2. Ocol (2), ?arc; loc īmprejmuit īn jurul casei sau parte a cur?ii unde se (in uneltele agricole, nutre?ul etc.
    ohiroe, oboroacc, s.n. Vas mare pentru cereale.
    oboseal?, oboseli, s.f. Stare de sl?biciune general;', provocat? de un efori fizic sau intelectual.
    obosi, obosesc, vb. IV. Intr. A-i sl?bi cuiva put.i'ile (fizice sau intelectuale), īn urma unui efort.
    obositor, -oāre, obositori, -oare, adj. Care obose?te-, care provoac? oboseal?.
    obvāz, (1) obraji, s.m., (2) obraze, s.n. J.'S.in. Fiecare dintre cele dou? p?r?i laterale ale fe?ei 2. S.n. Partea anterioar? a capului omenesc; fa??.
    obraznic, -īi, obraznici, -c, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respcct, neru?inat, impertinent.
    obr?z?r, obr?zarc, s.n. 1. (Pop.) Masc?. 2. Plas? deas? do sīrm? sau sac de pīnz? cu care stuparul ī?i ap?r? fa?a dc īn?ep?turile albinelor.
    obr?znici, obr?znicesc, vb. IV. Refl. A deveni necuviincios, obraznic, imperlinent.
    obr?znicie, obr?znicii, s.f. Atitudine, purtare, vorb? obraznic? impertinen??.
    obrinti, obrinlcsc, vb. IV. Refl. ?i intr. (īnv. ?i pop.) A se inflama, a se irita (din cauza unei infec?ii, a frigului etc.).
                                                               obscen, -?, obsceni, -e, adj. Indecent, trivial, obscenitate, obscenit??i, s.f. Caracterul a ceea ce este obscen; vorb? sau fapt? obscen?.
    obscur, -?, obscuri, -e, adj. 1. Lipsit de lumin?, īntunecos. 2. (Fig.) Nedeslu?it, nel?murit, neclar. 3. (Fig.) Necunoscut sau pu?in cunoscut; f?r? merite sau calit??i deosebite.
    obscurantism s.n. Stare de īnapoiere cultural?; atitudine ostil? progresului.
    obsenrit?te, obscurit??i, s.f. 1. īntuneric, īntunecime. 2. (Fig.) Lips? de claritate (in gīndire, īn exprimare etc.).
    obseda, obsedez, vb. I. Tr. A preocupa neīncetat pe cineva, a st?rui īn mintea cuiva.
    obsedant, -5, obsedan?i, -te, adj. Care obsedeaz?.
    observa, observ, vb. I. Tr. 1. A b?ga de seam?, a remarca, a sesiza; a exprima o observa?ie, o constatare. 2. A examina, a studia.
    observare, observ?ri, s.f. Ac?iunea de a observa; cercetare, examinare; remarc?.
    observator1, observatoare, s.n. 1. Cl?dire spe-cial amenajat? pentru efectuarea de observa?ii astronomice, meteorologice etc. 2. (Mii.) Loc, amplasament de unde se pot face observ?ri asupra inamicului.
    observator2, -o?re, observatori, -oare, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care observ?. 2. S.m. ?i f. Persoan? care observ?, studiaz? sau cerceteaz? ceva; (jur.) reprezentant al unui stat la lucr?rile unor organisme interna?ionale, f?r? drept de vot ?i de semn?tur? a documentelor īntocmite de acestea.
    observa?ie, observa?ii, s.f. 1. Constatare, observare, remarc?. 2. Cercetare, examinare; supraveghere medical? a unui bolnav; 'foaie dc observa?ie = formular pe care se noteaz? zilnic evolu?ia bolii ?i fazele tratamentului aplicat unui bolnav. 3. Obiec?ie critic?.
    obsesie, obsesii, s.f. Imagine, idee care revine neīncetat īn cīmpul con?tiin?ei; preocupare īhnimtoarc.
    obsesiv, -?, obsesivi, -e, adj. Care ?ine de obsesie, care obsedeaz?.
    obsidi?n, obsidiane, s.n. Roc? vulcanic? sticloas?, de culoare īnchis?.
OCHI
   obsig? s.f. Plant? furajer? din familia grami-neelor, asem?n?toare cu ov?zul.
   obstacol, obstacole, s.n. 1. Piedic?, stavil? cave st? īn cale, īnchide drumul, opre?te vederea etc.; (fig.) ceea ce īmpiedic? s?vīr?irea unei ac?iuni. 2. Piedic? natural? sau amenajat? (gard, ?an? etc.) peste care trebuie s? se treac? īn unele īntreceri sportive (de cros, de hipism etc.).
   obstetric, -ii, obstetrici, -e, adj., s.f. 1. Adj. ?Care ?ine de obstetric?, privitor la obstetric?. 2. S.f. Ramur? a medicinii care se ocup? cu fiziologia ?i patologia sarcinii ?i a na?terii.
   obstimi, obstinez, vb. I. Refl. (Livr.) A se īn-c?p??īna, a se īndīrji.
   obstruc?ie» obstruc?ii, s.f. 1. (Med.) Astuparea (accidental?) a lumenului unui organ tubular (trahee, intestin etc.). 2. Tactic? folosit? Sn parlamentele burgheze care urm?re?te īmpiedicarea desf??ur?rii unei dezbateri sau luarea unei hot?rīri, prin discu?ii prelungite, interpel?ri etc.; opozi?ie īnver?unat?'.
   obstruc?iouisra s.n. Atitudine a celor care folosesc obstruc?ia (2·».
   obstruc?ioīiist, -?, obstruclioni?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la obstruc?ionism. 2. S.m. ?i f. Persoan? care practic? obstruc?io-nismul.
   (ib?te, ob?ti, s.f. 1. (īnv. ?i pop.) Comunitate de oameni, colectivitate, popula?ie; (p. ext.) mul?ime, gloat?. 2. Ob?te s?teasc? — form? de organizare social? ap?rut? īn perioada descompunerii comunei primitive (men?inut? īn parte ?i īn evul mediu), caracterizat? prin īmbinarea propriet??ii private cu cea colectiv?.
   ob?tesc, -c?sc?, ob?te?ti, adj. Care apar?ine ntregului popor; comun, general, public.
   obturā, obturez, vb. I. Tr. A astupa, a īnchide (par?ial sau total) un canal, un tub, o conduct?, un vas sanguin etc.
   obturator, obturatoare, s.n. Dispozitiv folosit pentru reducerea sau īnchiderea sec?iunii de trecere a unui fluid, a unui material pulverulent, a unui fascicul de lumin? etc. printr-un orificiu.
   obturā?ie, obtura?ii, s.f. īnchidere, astupare a unei cavit??i, a unui orificiu.
   obtāz, -?, obtuzi, -e, adj. 1. Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade. 2. (Fig.) Prost, redus, m?rginit.
   obtuzitate s.f. Lips? de īn?elegere sau de p?trundere, īngustime de vederi.
   ob?ine, ob?in, vb. III. Tr. A dobīndi, a primi, a c?p?ta; a realiza ceva.
   obuz, obuzei s.n. Proiectil de artilerie, obuzier, obuziere, s.n. Arm? de artilerie asem?n?toare cu tunul, care poate trage cu traiectorii foarte curbe.
   oc?, ocale, s.f. Veche unitate de m?sur? pentru capacit??i ?i pentru mase.
   ocir?, oc?ri, s.f. Vorb?saufapt?care dojene?te, ru?ineaz? sau sup?r? pe cineva; mustrare, dojan?; jignire, insult?.
   ocarinu, ocarine, s.f. Mic instrument muzical de suflat, de form? oval?, cu g?uri, f?cut din lut ars sau din metal.
   ocitzic, ocazii, s.f. 1. īmprejurare, situa?ie care-provoac? sau u?ureaz? s?vīr?irea unei ac?iuni;, prilej, moment favorabil; de ocazie = potrivit pentru o anumit? īmprejurare; ivit īntīmpl?tor;. cump?rat sau vīndut ocazional, din īntīmplare. 2. Mijloc de locomo?ie g?sit din īntīmplare.
   ocaziona, ocazionez, vb. I. Tr. (Rar) A cauza, a pricinui, a prilejui ceva.
   ocazional, -?, ocazionali, -e, adj. Care are loc cu prilejul unui anumit eveniment; care se ive?te īntīmpl?tor.
   oc?ri, oc?r?sc, vb. IV. Tr. (Pop.) 1. A mustra, a certa, a dojeni. 2. A def?ima, a denigra.
   occident s.n. Vest; nume dat spa?iului geografic, ??rilor ?i popoarelor din vestul Europei.
   occidental, -?, occidentali, -e, adj. Referitor la occident, caracteristic occidentului; care ?ine de apusul Europei; (substantivat) persoan? din regiunea apusean? a Europei.
   occipital, -īl, occipitali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Os lat care constituie peretele posterior-inferior al craniului. 2. Adj. Care este situat īn partea pos-terioar?-inferioar? a craniului.
   occiput, occiputuri, s.n. Proeminen?? osoas? īn partea posterioar? ?i inferioar? a crariiuiui.
   oceAn, oceane, s.n. Vast? īntindere de ap?, pe suprafa?a P?mīntului, delimitat? de mase continentale; (fig.) īntindere nem?rginit?, imensitate, noian.
   oceanic, -ii, oceanici, -e, adj. Care se refer? la ocean; care tr?ie?te īn ocean.
   oceanogrāf, oceanografi, s.m. Specialist īn oceanografie.
   oceanogr?fic, -?, oceanografiei, -e, adj. Care se refer? la oceanografie.
   oceanografie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul complex al oceanului planetar.
   ochead?, ocheade, s.f. Privire semnificativ? aruncat? cuiva pe furi?; semn f?cut cu ochiul.
   ochean, ocheane> s.n. Nume dat diferitelor instrumente optice portative care m?resc unghiul sub care se v?d obiectele dep?rtate.
   ochelari s.m. pl. Dispozitiv optic format din-tr-o pereche de lentile fixate īntr-o ram?, care se pune la ochi cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a ap?ra ochii de praf, de o lumin? prea puternic? etc.
   ochi1, (1, 2, 3, 8, 11, 12, 13, 15) ochi, s.m., (4, 5, 6, 7, 9,10,14) ochiuri; s.n. 1. S.m. Fiecare dintre cei doi globi sticlo?i, a?eza?i īn chip simetric īn partea din fa?? a capului ?i care constituie-organul vederii; globul īmpreun? cu orbita, pleoapele ?i genele; ochi de pisic? = disc de sticl? care reflect? razele de lumin? proiectate asupra lui, fiind folosit ca semnalizator; ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care arat?, la aparatele de radio, īn ce m?sur? este realizat acordul pe lungimea de und? dorit?. 2. S.m. Facultatea de a vedea; sim?ul v?zului. 3. S.m. (La pl.( Obraz, fa??. 4. S.m. Fiecare dintre spa?iile libere ale unei ferestre, īn care se pune geamul; bucal? de sticl? care īnchide-
OCHI
3M
 un asifel de spa?iu. 5. S.n. Virtej do ap?; por?iune circular? de loc acoperit? cu ap?, z?pad?, r'c. C>. S.n. Pal? dc lumin?, puncl str?lucitor. 7. S.n. Gaur? f?cut? in ghea?a unui rin sau a unei b?l?i; copc?. 8. S.n. Bucl? formal? prin īndoirea unei sfori; fiecare dinlre golurile aflale īntre firele unei im pielii uri, ale unei ?es?turi, plase cto.; verig? de lan?. i) S.n. Orificiu īn plita unei ma?ini de g?tii, pe care se a?az? vasele Ia foc. 10.
 S.n. (La pl.) Mīncare f?cut? din ou? pr?jite sau fierte f?r? coaj?, astfel ca g?lbenu?ul s? r?mīn? īntre';. 11. S.m. Mugur. 12. S.nr Pata colorat? de pe penele de la coada p?unului. 13. S.m. Fiecare dintre punctele colorate de pe zaruri, c?r?i de joc ele. 11. S.n. Pat? rotund? de gr?sime pe suprafa?a unui lichid. 15. S.m. Ochiul-boului = nume dat mai multor specii de plante din familia compozitelor, cu inflorescen?e mari, albe sau viu colorate.
   odiP, ochesc, vi). IV.. 1. Intr. A aduce ?eava unei arme īn pozi?ia potrivit? pentru trimiterea proiectilului la ?int?; (Ir.) a ?inti pe cineva sau ceva cu o arm?; a nimeri, a lovi o ?int?. 2. Tr. A distinge pe cineva sau ceva cu privirea; a fixa cu privirea pe cineva (dintr-un grup), ochīiis, -oiis?, ochio?i, -oase, adj. Cu ochi mari. ochire., ochiri, s.f. Ac?iunca de a ochi2; cercetare rapid?, sumar?.
   ochitor, ochitori, s.m. Militar care execut? ochirea la armele do artilerie.
   ocini, ocini, s.f. (īnv.) Bucat? de p?mīnt mo?tenit?; mo?ie.
   ocīrmui, ocirmuicsc, vb. IV. Tr. (īnv.) A conduce; a guverna, ocliizīc s.f. v. ocluziunc. oeluziunc, ocluziuni, s.f. īnchidere, astupare a unui canal, a unui tub, a unei conducte ele.; ocluzie intestinal?—ahslhicfa a intestinului sub?ire, manifestat? prin colici, v?rs?turi, stare grav? de ?oc etc. Var.: ocluzio s.f.
   oca??, ocna?i, s.m. (īn trecut) Persoan? condamnat? la munc? silnic? īn ocn?.
   ocn?, ocne, s.f. 1. Min? de sare. 2. .(īnv.) Min? īn care erau de?inu?i cei condamna?i Ia munc? silnic?; (p. ext.) īnchisoare, temni??.
   (icnit?, ocnite, s.f. (Pop.) Cotlon, firid? īn perete sau sub cuptorul vetrei ??r?ne?ti.
   ociīl, (1) ocoluri, (2) ocoale, s.n. 1. Mi?care īn jurul unui punct fix sau de jur īmprejurul unui loc; deplasare care nu urmtfaz? calea dreapt?; Īnconjur. 2. (Pop.) Loc īngr?dit ling? cas? sau In cīmp, unde se ?in vitele, oile etc.
   ocoli, ocolcsc, vb. IV. Tr. 1. A face un ocol; (fig.) a spune ceva indirect; a l?sa ceva deoparte, īn mod inten?ionat. 2. A evita s? atingi, s? love?ti pe cineva sau ceva, s? treci pe undeva sau s? īntīlne?ti pe cineva.
   ocoli?, ocoli?uri, s.n. Ocol, īnconjur; f?r? ocoli?uri = direct, pe fa??.
   ocroti, ocrotesc, vb. IV. Tr. A lua sub paza, sub protec?ia sa; a ap?ra, a proteja.
   ocrotire s.f. Ac?iunea de a ocroti; ocrotirea s?n?t??ii; ocrotirea naturii = ac?iune organizat?
 īn scopul utiliz?rii ra?ionale, al conserv?rii ?i al reproducerii resurselor naturale.
   ncrotiUfr, -o?ro, ocrotitori, -oare, adj. (Adesea substantival) Care ocrotc?te, caro ap?r?, protejeaz?.
   (icru s.n. 1. Argil? de culoare galben?, ro?ie sau brun?, folosit? ca pigmeul īn pictur?; vopsea preparat? din aceast? argil?. 2. Culoare gal-ben?-brun?.
   oct aed ric, -a, octaedrici, -c, adj. Care are form? de octaedru.
   octaedru, octacdre, s.n. Poliedru cu opt fe?e. octān, octani, s.m. Hidrocarbur? din seria parafinelor, care se prezint? īn mai multe forino izomere.
   octanic, -n, octanici, -c, adj. Cifr? octanic? — parametru care caracterizeaz? rezisten?a Ia detona?ie a benzinelor.
   oct?nt, octanic, s.n. A opta parte dintr-un ccrc, egal? cu 45 de grade.
   octarii, octave, s.f. (Muz.) Interval dintre dou? sunete ale garnei la distan?? do opt trepte.
   octet, odele, s.n. Ansamblu format din opt voci sau din opl instrumenti?ti; lucrare muzical? scris? pentru acest ansamblu.
   oefod?, oclode, s.f. Tub electronic cu opt electrozi (un anod, un catod ?i ?ase grile), folosit caschimb?tor de frecven?? īn radioreceptoare.
   octogcm'ir, -īi, octogenari, -c, s.m. ?i f. Persoan? care a atins virsla de optzeci de ani.
   octogon, oclogoanc, s.n. Poligon cu opt laturi, octogonul, -?, oetogonali, -e, adj. (Despre poligoane) Care are opt laturi.
   octoih, ocloihuri, s.n. Carto de cult ortodox, īn care sīnt cuprinse cīnt?rile din fiecare zi a s?pt?mīnii.
   octombrie s.m. A zecea lun? a anului, octopod, octopode, s.n. (La pl.) Ordin de .molu?te cefalopode cu opt tentacule; (?i la sg.) animal din acest ordin.
   ocular, -?, oculari, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se refer? la ochi; al ochiului; martor ocular — persoan? care a v?zut cum s-a petrecut un fapt. 2. S.n. Lentil? sau grup de lentile dintr-un instrument optic, prin care se prive?te imaginea produs? do un obiectiv.
   oculist, -5, oculi?ti, -sie, s.m. ?i f. Oftalmolog, ocult, -?, ocul?i, -c, adj. 1. Care apar?ine ocultismului, privitor la ocultism. 2. Ascuns, lainic, mislcrios.
   ocultism s.n. Ansamblu de concep?ii ?i practici supersti?ioase privitoare la prelinse forte supranaturale, cu care unii oameni „ini?ia?i“ ar putea comunica prin intermediul magiei, spiritismului etc.
   ocupa, ocup, vb. I. 1. Tr. A Itia īn st?pīnire cu for?a armat? o ?ar?, un ora? etc. 2. Tr. A lua (temporar) īn st?pīnire, īn folosin?? un imobil, un spa?iu locativ. !}. Tr. A lua īn primire, a de?ine un post. 4. Tr. A se īntinde pe o suprafa??; a re?ine, a rezerva un loc in tren, la teatru etc. 5. Refl. A lucra sau a studia ceva; a se īndeletnici cu ceva. 0. Refl. A se interesa, a se īngriji de cineva sau de ceva.
 335
   ocup?nt, -5, ocupan?i, -te, s.m. ?i f. 1, Stat (armat?) care ia īn st?pīnire un teritoriu, un ora? str?in etc. 2. Persoan? care ocup? ceva (un loc, un scaun).
   ocuput, -īi, ocupa?i, -te, adj. 1. Cucerit, st?pī-nit (de o armat? str?in?). 2. St?pīnit, de?inut (temporar) de cineva. 3. (Despre persoane) Care are mult de lucru; preocupat, absorbit.
   ocupfi?ie, ocupa?ii, s.f. 1. Activitate desf??urat? de o persoan? īntr-una dintre ramurile muncii sociale ?i care ii asigur? sursa principal? de venit; īndeletnicire; post. 2. (Jur.) Luare vremelnic? īn st?pīnire, de c?tre for?ele armate ale unui stat, a unei p?r?i sau a totalit??ii teritoriului unui alt stat.
   odag?ci s.m. 1. Numele a doi arbu?ti exotici a c?ror scoar?? r?s'pīnde?te (prin ardere) un miros pl?cut. 2. Plant?erbacee cu flori trandafirii ale c?rei r?d?cini se folosesc pentru scoaterea petelor de pe baine. Yar.: odogaci s.m. odāie, od?i, s.f. (Pop.) Camer?, īnc?pere, odalisc?, odalisce, s.f. Sclav? īn serviciul haremului unui sultan; cadīna.
   od&t? adv. 1. īntr-un timp nedeterminat, cīndva; odinioar?, mai demult; odat? ?i odat?
—  īntr-o bun? zi, cīndva. 2. īn sfir?it, īn cele din urm?.
   od?, ode, s.f. 1. Poezie liric? īn care se face elogiul unor persoane, unor fapte eroice etc. 2. Compozi?ie muzical? cu caracter eroic, solemn.
   od?jdii s.f. pl. Ve?minte biserice?ti pe care le īmbrac? preo?ii la oficierea slujbei religioase sau īn īmprejur?ri solemne.
   odgon, odgoane, s.n. Funie groas? ?i lung?; pa-rim?.
   odihn?, (4) odihne, s.f. 1. īntrerupere temporar? a activit??ii, īn scopul refacerii energiei, a for?elor; stare sau timp de repaus; pauz?. 2. Somn. 3. Calm des?vīr?it, pace, lini?te sufleteasc?; odihna de veci (sau ve?nic?) = moarte.
4. Platform? orizontal? plasat? dup? o serie de trepte ale unei sc?ri.
   odihni, odihnesc, vb. IV. Refl. 1. A īntrerupe temporar o activitate pentru a-?i recī?tiga energia; a se afla īn repaus. 2. A se reface prin somn; a dormi. 3. A z?cea īn mormīnt, a fi mort.
   odihnit, -?, odihni?i, -te, adj. Care ?i-a recī?tigat energia, ?i-a ref?cut puterile.
   odihnitor, -oiiro, odihnitori, -oare, adj.‘ Care reface energia, puterile; reconfortant; care lini?te?te, odinioar? adv. Pe vremuri, alt?dat?, odiiīs, -ous?, odio?i, -oase, adj. Care provoac? ur?, indignare; detestabil, resping?tor.
. odis6o s.f. C?l?torie lung? ?i plin? de aventuri; ?ir de īntīmpl?ri neprev?zute, odogaci s.m. v. odagaci. odolc?n, o?oleni, s.m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu tulpina īnalt? ?i cu flori trandafirii sau albe, rizomul ?i r?d?cinile uneia dintre ele (valeriana) avīnd propriet??i sedative.
                                                                                                              OFICINA-
   _ odor, (1) odoare, s.n. 1. Obiect de mare pre?, giuvaer; (la pl.) ve?minte scumpe ?i alte obiecte pre?ioase folosite la serviciile religioase. 2. (Fig.) Nume dat fiin?ei iubite, īn special copiiior.
   odor?nt, -u, odoran?i, -te, adj. Care rlspīnde?te un miros pl?cut; parfumat.
   odorizā, odorizez, vb. I. Tr. A face ca un gaz combustibil s? exale un miros (īn scopul deiec-t?rii scurgerilor accidentale de gaze din conducte).
   odorizant, odorizan?i, s.m. Compus chimic cu miros puternic, folosit pentru a da miros gazelor combustibile.
   odrasl?, odrasle, s.f. 1. Copil, descendent, urma?. 2. (Pop.) Ramur? līn?r?, ml?di??.
   odr?sli, odr?slesc, vb. IV. Intr. 1. A da ml?-di?e. 2. A se ivi; a se na?te, a se crea.
   oersted, oerstezi, s.m. Unitate de m?sur? a intensit??ii cīmpului magnetic. Pr.:           orsted.
   of,(1) interj., (2) ofuri, s.n. 1. Interj. Exclama?ie care exprim? durere, mīlmire, regret, necaz, ciud? etc. 2. S.n. Triste?e, mīhnire, am?r?ciune.
   ofens?, ofensez, vb. I. Tr. A aduce cuiva o ofens?, a insulta, a jigni.
   ofins?, ofense, s.f. Cuvīnt sau fapt? care jigne?te; insult?, jignire.
   ofensiv, -?, ofensivi, -e, adj. Care atac? sau cu care se atac?; care are caracter de ofensiv?.
   ofensiv?, ofensive, s.f. 1. (Mii.) Form? principal? de lupt? constīnd īn declan?area unor atacuri de mare amploare. 2. (Fig.) Ac?iune sus?inut? pentru a īnfrīnge o dificultate, pentru a īnf?ptui un obiectiv important.
   oferi, ofir, vb. IV. Tr. 1. A propune cuiva s? primeasc? un lucru (īn dar); apune la dispozi?ie; (refl.) a se pune la dispozi?ia cuiva (pentru a-i face un serviciu). 2. A propune (un lucru, o marf?) spre cump?rare; a propune un pre? pentru o marf?. 3. (Fig.) A īnf??i?a, a ar?ta, a prezenta.
   ofertant, -?, ofertan?i, -le, s.m. ?,:·. f. Persoan? caro face o ofert? (1).
   ofert?, oferte, s.f. 1. Propunere f?cut? pentru vīnzarea-cump?rarea unor m?rfuri, pentru prestarea.unor servicii etc.; document prin care se face o astfel de propuner.e. 2. Categorie economic? exprimīnd rela?iile ce se formeaz? pe pia?? prin prezen?a bunurilor materiale ?i a serviciilor destinate schimbului prin vinzare-cump?rare.
   oficia, oficiez, vb. I. Tr. 1. A celebra o slujb? religioas?. 2. A s?vīr?i cu solemnitate un act. public sau privat (īn special o c?s?torie).
   oficial, -?, oficiali, -e, adj. 1. Care eman? de la o autoritate; care reprezint? o autoritate, un stat, un guvern. 2. Care are caracter legal, care se conformeaz? regulilor, legilor.
   oficialitite, oficialit??i, s.f. (Mai ales la pl.) Reprezentan?ii1 oficiali ai autorit??ii dintr-o ?ar?, dintr-un ora?.
   olicializā, oficializez, vb. I. Tr. A da (sau a face s? aib?) caracter oficial.
   oficin?, oficine, s.f. (Livr.) 1. Laborator farmaceutic. 2. (Fig.) Loc sau mediu social īn care se urzesc intrigi.
OFICIOS
396
   oficios, -oiis?, oficio?i, -oase, adj., s.n. (Publica?ie) care reflect?, reprezint?, sus?ine punctul de vedere al unui guvern, al unui partid, al unei grup?ri.               \
   oficiu, oficii, s.n. 1. Denumire dat? anumitor servicii ale unor īntreprinderi sau institu?ii (ex. oficiu juridic). 2. Īndatorire, func?ie; din oficiu = īn virtutea unei dispozi?ii date de o autoritate. 8. (La pl.) Ajutor, serviciu; bune oficii = interven?ie a unui stat pentru determinarea altor state, aflate īn litigiu, la rezolvarea pe cale pa?nic?, prin tratative, a diferendului dintre ele.
   ofili, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se ve?teji, a se īng?lbeni. 2. (Despre persoane) A-?i pierde fr?gezimea fe?ei, vigoarea, puterea.
   ofilii, -ii, ofili?i, -te, adj. 1. Ve?tejit. 2. Palid, tras la fa??; lipsit de vigoare.
   ofit s.n. Varietate de marmur? de culoare verde cu vini?oare galbene.
   oīitir, ofi?eri, s.m. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent pīn? la general. 2. Ofi?er al st?rii civile = persoan? īns?rcinat? cu efectuarea actelor de stare civil? (ex. a c?s?toriilor).
   ofi?ercsc, -eusc?, ofi?ere?ti, adj. Care apar?ine ofi?erilor, privitor la ofi?eri.
   ofi?erime s.f. Num?r mare de ofi?eri, corpul ofi?erilor.
   ofilind, ofiuride, s.n. (La .pl.) Clas? do echi-noderme cu corpul īn form? de disc, cu cinci bra?e sub?iri; (?i la sg.) animal din aceast? clas?.
   ofrand?, ofrande, s.f. 1. Jertf? adus? unei divinit??i; dar f?cut bisericii. 2. (Fig.) Dar f?cut unei persoane īn semn de devotament; contribu?ie (In o oper? de binefacere).
   dVs'iidjo/saiiiMri,· s.n.(Sport) Situa?ie (penalizat? -de arbitru) īn care un juc?tor c?ruia i se trimite mingea se g?se?te īnapoia ultimului juc?tor advers (exceptīnd pe portar).
   (iīsst s.n. (Tipogr.) Procedeu de imprimare cu cli?ee metalice, prin intermediul unui cilindru de cauciuc.
   oft?, oftez, vb. I. Intr. A scoate un oftat, oītalmic s.f. Denumire generic? pentru unele inflama?ii oculare grave (fie a unor membrane, fie a globului ocular īn totalitate).
   oftalmolog, oftalmologi, s.m. Medic specializat īn oftalmologie.
   oftalmologie, -?, oftalmologiei, -e, adj. Care se refer? la oftalmologie.
   -  oftalmologie s.f. Ramur? a medicinii care se ocup? cu fiziologia ?i patologia ochiului.
   oftalmomctru, oftalmometre, s.n. Instrument utilizat pentru m?surarea razelor de curbur? a corneii (īn special pentru determinarea astig-matismului).
   oftiilmoscāp, oftalmoscoape, s.n. Instrument cu ajutorul c?ruia se examineaz? interiorul globului ocular.
   oftat, oftaturi, s.n. Respira?ie profund?, prelung?, īnso?it? īn expira?ie de un zgomot caracteristic, ?i care este pricinuit? de o durere moral? sau fizic?.
   oīticu, oftic, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se īmboln?vi de tuberculoz?. 2. Tr. (Fig.) A nec?ji pe .cineva, a-i face cuiva zile amare.
   oftic?, oftici, s.f. (Pop.) Tuberculoz? pulmonar?.
   ofticos, -o?s?, oftico?i, -oase, adj. (Pop., adesea substantivat) Tuberculos.
   ogar, ogari, s.m. Cīine de vīn?toare cu botul lung, cu corpul zvelt, iute Ia fug?.
   ogival, -?, ogivali, -e, adj. De forma unei ogive.
   ogiv?,, ogive, s.f. Element arhitectural ?i de construc?ie caracteristic stilului gotic, format din intersec?ia a dou? arcuri dispuse diagonal ?i constituind osatura unei bol?i.
   oglind?,. oglinzi, s.f. 1. Obiect de sticl?, de metal etc., cu una dintre fe?e neted? ?i lucioas?, avīnd proprietatea de a reflecta razele de lumin? ?i de a forma prin reflexie imaginile obiectelor din fa?a sa. 2. (Fig.) Imagine. 8. Suprafa?? neted? ?i lucioas? (īn special a unei ape).
   oglindi, oglindesc, vb. IV. 1. Refl. A se reflecta pe o suprafa?? lucioas? sau īntr-o oglind?. 2. Refl.(Fig.; despre st?ri, fenomene, ac?iuni etc.) A se r?sfrīnge īn..., a-?i g?si ecoul īn...; a se reflecta. 3. Tr., (Fig.) A īnf??i?a, a reprezenta.
   ogoi. ogoiesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calnia.
   ogor, ogoare, s.n. 1. Teren arat īn vederea cultiv?rii plantelor agricole. 2. Teren arabil l?sat nelucrat timp de un an. 3. Bucat? de p?mīnt cultivat?; cīmp sem?nat cu acela?i fel de plante (de obicei cereale); lan.
   ogorī, ogor?sc, vb. IV. Tr. A face prima (sau a doua) ar?tur?, īn vederea cultiv?rii terenului.
   ograd?, ogr?zi, s.f. 1. Curte, b?t?tur?. 2. (Reg.) Gr?din?.
   ogrinjis.m. pl. Resturi de fīn, cotoare (nemin-cate de vite).
   ohm, ohmi, s.m. Unitate de m?sur? a rezisten?ei electrice, egal? cu rezisten?a unui conductor str?b?tut de un curent de un amper, cīnd la capetele sale se aplic? o tensiune de un volt.
   ohmmfitru, ohmmetre, s.n. Instrument pentru m?surarea rezisten?elor electrice.
   oho interj. Exclama?ie care exprim? surprindere sau neīncredere fa?? de cele spuse de cineva.
   oier, oieri, s.m. Cresc?tor sau proprietar, de oi; p?stor, cioban.
   oierīt s.n. Cre?terea oilor; p?storit.
   <jin? s.f. Joc sportiv popular īntre dou? echipe care lovesc cu un b?? o minge mic? (una dintre echipe fiind „la b?taie’“, iar cealalt?„laprindere“).
   (5i?tc, oi?ti, s.f. Bar? de lemn fixat? īn crucea carului (c?ru?ei, tr?surii etc.), de-a dreapta ?i de-a stīnga c?reia se īnham? caii (sau se īnjug? boii).
   ol,   oluri, s.n. Vas de lut īn care se pune de obicei laptele la prins, se p?streaz? sau se transport? ap? etc.
   ol?c, (1) olaci, s.m., (2) olace, s.n., (īnv.) 1. S.m. Curier (c?lare); sol, ?tafet?. 2. S.n. C?ru?? de po?t?, po?talion.
 3«
  olālt? adv. īmpreun?, la un loc; dup? olalt? = unul dup? allul.
  oliin, olane, s.n. 1. ?igl? somicilindric? cu caro se īnvclesc acoperi?urile caselor, 2. Tub de argil? ars? din care se fac canale, de scurgere a apei, co?uri de fum etc.
  oland? s.f. Pinz? de in, cu ?es?tura deas? ?i fin?. o’ansicz, -?, olandezi, -c, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Car« se refer? la Olanda sau la popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Olanda.
  2. S.m. ?i i. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Olandei.
  olandin? s.f. ?es?tur? de bumbac care imit? olanda.
  olar, olari, s.m. Me?ter care face (?i vinde) oale sau alte obiecte ele lut ars.
  ol?eur, ol?cari, s.m. (īnv.) Curier, olac (1). ol?rit1 s.n. Me?te?ugul olarului, ol?rit- s.n. (īn exploat?rile forestiere) Te?irea cap?tului bu?tenilor pentru a se u?ura scoaterea lor din p?dure prin tīrire. oleac? adv. Pu?in.
  oloacces.f. (Lapl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse; (?i la sg.) plant? din aceast? familie (ex. frasinul, liliacul, m?slinul).
  oīeaginds, -o?s?, oleagino?i, -oase, adj. (Despre plante ?i semin?ele lor) Care con?ine ulei, din care se poate extrage ulei.
  oleic adj. Acid oleic = acid gras, lichid, care se g?se?te īn gr?simile naturale ?i care se folose?te la fabricarea s?punurilor.
  oleografie, oleografii, s.f. Cromolitografie care reproduce o pictur? īn ulei.
  oleum s.n. Amestec de acid sulfuric concentrat ?i anhidrid? sulfuric?.
  olfactiv, -5, olfactivi, -e, adj. Care se refer? la sim?ul mirosului.
  oligārli, oligarhi, s.m. Membru al unei oligarhii; partizan al oligarhiei.
  olig?rhic, -?, oligarhici, -e, adj. Care se refer? la oligarhie, propriu oligarhiei.
  oligarhie, oligarhii, s.f. Domina?ie politic? ?i economic? a unui grup restrīns de persoane, īn societ??ile bazate pe claso antagoniste; oligarhie financiar? = grup restrīns de mari capitali?ti care domin? via?a economic? ?i politic? a unui stat capitalist.
  oligocen s.n. Epoca superioar? a paleogenu-lui, caracterizat? prin numuli?i, gasteropode, mamifere etc.
  oligotrenie s.f. Stare patologic? caracterizat? prin r?mīnerea īn urm? -a dezvolt?rii facult??ilor psihice.
  olimpiad?, olimpiade, s.f. 1. Intervalul de patru ani dintre dou? serb?ri succesive ale jocurilor olimpice din Grecia antic?. 2. Denumire uzual? dat? jocurilor olimpice.
  olimpian, -?, olimpieni, -e, adj. Care apar?ine zeilor din antichitatea greac?; din Olimp; (fig.) maiestuos, impun?tor.
  olimpic, -?, olimpici, -e, adj. 1. Olimpian; (fig.) maiestuos, impun?tor. 2. Jocuri olimpice = īntreceri sportive cu caracter periodic prac-
                                                                                                           OMENESC
  ticate īn Grecia antic? ?i reluate īn timpurile noastre sub form? de competi?ii interna?ionale complexe; olimpiad?. 3. Care se refer? la jocurile olimpice.
   oliyini s.f. Silicat natural de magneziu ?i fier, folosit ca materie prim? pentru produse refractare.
   olninz, olmazuri, s.n. (īnv.) Diamant de culoare trandafirie.
   olog, oloag?, ologi, oloage, adj. 1. (Adesea substantivat) C?ruia īi lipse?te un picior sau amīndou?; cu picioarele paralizate. 2. (Despre plante) Care nu are cīrcei cu care s? se poat? ag??a de arac: fasole oloag?.
   ologe?l? s.f. Faptul de a deveni olog (1), paralizie a picioarelor.
   ologi, ologesc, vb. IV. Tr. ?i intr. A face pe cineva s? devin? (sau a deveni) olog.
   ologr?ī, -?, olografi, -e, adj. (Despre testamente) Scris ?i semnat personal de cel care las? mo?tenirea; (despre acte, scrisori) scris de mīna autorului.
   oltean, -?, olteni, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care se refer? la Oltenia sau la popula?ia ei. 2. S.m. Persoan? (originar?) din Oltenia.
   olteanc?, ollence, s.f. Femeie (originar?) din Oltenia.
   oltenesc, -e?sc?, oltene?ti, adj. Oltean (1). oltone?te adv. Ca oltenii, īn felul oltenilor, om, oameni, s.m. 1. Fiin?? social? care se caracterizeaz? prin gīndire, limbaj articulat ?i prin capacitatea de a f?uri unelte cu ajutorul c?rora transform? realitatea īnconjur?toare. 2. Persoan? care īntrune?te calit??i morale deosebite. 3. Persoan? care se afl? īn slujba cuiva; persoan? de īncredere, i. Persoan? de vaz?, de seam?. 5. O persoan? oarecare, cineva. C. (Determinat de „meu“, „t?u“ etc.) B?rbat, so?.
   omag, omagi, s.m. Numele mai multor specii de plante decorative ?i medicinale toxice, cu flori albastre, violacee sau galbene, care cresc prin p?duri, īn regiunile de munte.
   omagia, omagiez, vb. I. Tr. A aduce cuiva un omagiu (2).
   omagial, -?, omagiali, -e, adj. Care are caracter de omagiu; care se face īn semn de omagiu.
   om?giu, omagii, s.n. 1. (īn evul mediu) Jur?-mīnt de credin?? ?i de supunere al unui vasal c?tre suzeranul s?u. 2. Manifestare (prin cuvinte) a credin?ei, respectului, admira?iei sau recuno?tin?ei fa?? de cineva.
   om?t, om?turi, s.n. (Reg.) Z?pad?, omlriīic, ombilicuri, s.n. Orificiu abdominal prin caro trece cordonul ombilical la f?t.
   ombilical, -?, ombilicali, -e, adj. Care se refer? la ombilic; cordon ombilical — forma?ie tubu-lar? prin care f?tul este legat de mam?, asigu-rīnd hr?nirea acestuia.
   omega s.m. invar. Numele ultimei litere a alfabetului grecesc, corespunzīnd sunetului „o“.
   omen6sc, -c?sc?, omene?ti, adj. 1. Care apar?ine omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman. 2. (īnv. ?i pop.) Prietenos, binevoitor: purtare omeneasc?.
CMIENE?TE
 398
   omcni?te adv. 1. Din punct de vedere omenesc, īn mod omenesc. 2. Ca o.amenii; cumsecade, cum se cuvine.
   omeni, omcncsc, vb. IV. Tr. (Pop.) A primi pe cineva īn mod ospitalier; a respecta, a cinsti.
   omenie s.f. Complex de calit??i alese, proprii unei persoane; purtare blīnd?, īn?eleg?toare; atitudine cuviincioas?; de omenie = cumsecade, cinstit; ospitalier.
   omenire s.f. Totalitatea oamenilor, neamul omenesc; mul?ime de oameni, lume.
   omends, -ous?, omeno?i, -oase, adj. Plin de omenie, cumsecade.
   omid?, omizi, s.f. Larv? de fluture, de obicei d?un?toare pomilor.
   omilie, omilii, s.f. Cuvīntare bisericeasc?, predic?.
   omisiune, omisiuni, s.f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lips?, lacun?.
   omite, omit, vb. III. Tr. A l?sa (inten?ionat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea.
   omlet?, omlete, s.f. Mīncare preparat? din ou? b?tute ?i pr?jite īn gr?sime.
   omni-’ Element de compunere īnsemnīnd „(a) tot“, care serve?te la formarea unor adjective ?i a unor substantive.
   omnibuz, omnibuza, s.n. Mijloc de transport īn comun a c?l?torilor, cu itinerar ?i sta?ii fixe.
   omnipotent, -?, omnipoten?i, -te, adj. (Livr.) Cu putere nelimitat?, atotputernic.
   omnipoten?? s.f. (Livr.) Putere nelimitat?, atotputernicie.
   omnivor, -?, omnivori, -e, adj. (Despre animale, adesea substantivat) Care se hr?ne?te atīt cu hran? vegetal?, cit ?i cu hran? animal?. ' omofdr, omofoare, s.n. Ve?mīnt bisericesc de forma unei e?arfe, pe care arhiereul īl poart? pe umeri īn timpul slujbei religioase.
   omogen, -?, omogeni, -e, adj. Care prezint? omogenitate.
   omogenitate s.f. īnsu?ire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizic etc. de a avea acelea?i propriet??i īn toate punctele sale.
   omogeniza, omogenizez, vb. I. Tr. A face s? iie omogen.
   ornoldg, -oāg?, omologi, -oage, adj., s.m. 1. Adj. (Mat., despre dou? elemente din dou? figuri) Care sīnt asociate printr-o anumit? coresponden??. 2. Adj. (Despre doi sau mai mul?i compu?i organici) Care difer? īntre ei prin prezen?a unei grupe īn care carbonul se afl? īn combina?ie cu doi atomi de hidrogen. 3. S.m. Persoan? care de?ine o func?ie oficial? īntr-un stat sau īntr-o organiza?ie, ’ privit? īn raport cu alt? persoan? care de?ine aceea?i func?ie oficial? īn alt stat sau īn alt? organiza?ie’.
   omologa, omologhez, vb. I. Tr. 1. A accepta oficial un. tip de produs, aprobīitd fabricarea lui curent?. 2. A recunoa?te oficial o performan?? sportiv?.
   omonim, omonime, s.n. Cuvīnt care sire aceea?i form? cu alt cuvīnt sau cu alte cuvinte, de care se deosebe?te īns? ca sens.
   omonimie, omonimii, s.f. Faptul de a fi omonim.
   omoplat, omopla?i, s.m. Os pereche de form? plat?, triunghiular?, care formeaz? partea pos-terioar? a articula?iei um?rului.
   om<5r, omoruri, s.n. Faptul de a omorī, ucidere, asasinat.
   omorī, omor, vb. IV. 1. Tr. A pricinui moartea unei fiin?e, a lua via?a cuiva, a ucidc. 2. Refl. A se sinucide. 3. Tr. (Fig.) A distruge, a nimici. 4. Tr. (Fig.) A pricinui cuiva suferin?e (fizice sau morale), a chinui. 5. Refl. A-?i cheltui toate puterile, a se epuiza f?cīnd ceva.
   omorīWr, -oitre, omorītori, -oare, adj. (?i substantivat) Care omoar?, care ucide.
   omucidere, omucideri, s.f. Omor, asasinat. omul6f, omule?i, s.m. 1. Diminutiv al lui om; om mic de statur?. 2. (Fig.) Om neīnsemnat, lipsit de merite.
   omu?tfr, omu?oarc, s.n. Apendice c?rnos, mobil, situat īn fundul cavit??ii bucale; uvul?.
   onanie s.ī. Producere a pl?cerii sexuale prin autoexcita?ie.
   oncologie, -?, oncologici, -e, adj. Care se refer? la oncologie.
   oncologie s.f. Ramur? a medicinii care se ocup? cu studiul ?i tratamentul tumorilor canceroase.
   onctu(>s, -oiis?, onctuofi, -oase, adj. 1. Unsuros, uleios. 2. (Fig.) Insinuant, mieros.
   onctuozitdte s.f. 1. Proprietate a unui lubrifiant de a adera la suprafe?ele a dou? piese cave alunec? una pe alta. 2. Faptul de a fi onctuos
(2)· ,
   onaogrāī, ondografe, s.n. Aparat care īnscrie pe o band? curba de varia?ie a tensiunii sau. intensit??ii unui curent electric la īnc?rcarea sau desc?rcarea periodic? a unui condensator.
   ondul?, ondulez, vb. I. 1. Intr. A se mi?ca, a se leg?na ca undele apei; a descrie o linie sinuoas?, a ?erpui. 2. Tr. A bucla, a īncre?i p?rul.
3. Tr. A deforma plastic o band? sau o tabl?' de metal astfel īneīt s? capete aspect de valuri.
   ondulat, -?, ondula?i, -te, adj. 1. Care aro ondula?ii (2). 2. (Despre p?r) Cu ondula?ii (3), buclat.
   ondulatoriu, -ic, ondulatorii, adj. Referitor la unde; care se propag? īn form? de unde. .
   ondul??ie, ondula?ii, s.f. 1. Mi?care unduioas? a apei. 2. Alternare de proeminen?e ?i de adīn-oituri pe o suprafa??. 3. Ondulare a p?rului; bucl?.
   oncris, -o?s?, onero?ī, -oase, adj. 1. īmpov?r?tor, ap?s?tor. 2. Cu titlu oneros = (despre contracte, conven?ii, acte) care implic? anumite obliga?ii, anumite sarcini.
   onfist, -?., one?ti, -ste, adj. Cinstit, corect, onestitāte s.f. Cinste, corectitudine, oniric, -?, onirici, -e, adj. Care se refer? Ia vise, care apar?ine visului.
   <5nix s.n. Varietate de agat de culoare neagr?, cu dungi de alt? culoare, folosit? ca piatr? semi-pre?ioasu.
OPER?
   oaosirc s.f. 1. Integritate moral?; corectitudine, cinste. 2. Reputa?ie bun?, prestigiu; demnitate. 3. Considera?ie, pre?uire. 4. Favoare, cinste.
   onomasiologie s.f. Ramur? a lingvisticii care studiaz? mijloacele folosite de o limb? pentru a exprima o anumit? no?iune.
   onom&stic, -?, onomastici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Privitor la nume proprii (īn special la nume de persoane); zi onomastic? (?i substantivat, f.) = zi īn care cineva ī?i serbeaz? numele; ziua numelui. 2. S.f. Ramur? a lingvisticii care se ocup? cu studiul numelor proprii. 3. S.f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limb?, dintr-o regiune, dintr-o epoc? etc.
   onomatopee, onomatopee, s.f. Cuvīnt care imit? sunete sau zgomote din natur?.
   onomatopiic, -?, onomatopeici, -e, adj. (Despre cuvinte, fraze, versuri) Cu caracter de onomatopee; imitativ.
   on<5r, (1) onoruri, s.n. 1. Manifestare a stimei, a considera?iei pentru cineva; (la pl.) ranguri, demnit??i. 2. (Mii.) Prezentarea armei īn semn de salut la īntīmpinarea unei personalit??i sau īn anumite ocazii; semnalul din trompet? care īnso?e?te, uneori, aceast? prezentare.
   onorii, onorez, vb. I. Tr. 1. A manifesta res-pcct, considera?ie, stim? fa?? de cineva sau do ceva.; a cinsti. 2. A face pe cineva demn de cinste, de laud?. 3. A achita o datorie b?neasc?.
   onorabil, -?, onorabili, -e, adj. Demn de cinste, de stim?, de respect; (adverbial) īn mod domn, corect, cinstit.
   onorariu, onorarii, s.n. Sum? de bani dat? unei' persoane de profesiune liber? pentru un serviciu prestat īn sfera ocupa?iei sale.
   ‘ onorat, -?, onora?i, -te, adj. Stimat, respectat, onorific, -?, onorifici, -e, adj. 1. (Despre titluri, distinc?ii) Acordat īn semn de cinste, de respect; (despre persoane) c?ruia i s-a. acordat ' un titlu īn semn de cinste. 2. Care īndepline?te o func?ie f?r? a fi retribuit.
   ontic, -?, ontici, -e, adj. (Livr.) Care se refer? la existen??, care ?ine de domeniul existen?ei.
   ontogcnfitic, -ii, ontogenetici, -e, adj. Care se refer? la ontogenez?.
   ontogcniz? s.f. 1. Procesul de dezvoltare individual? a organismelor vegetale ?i animale, de la īnceputul ?i pīn? la sfir?itul existen?ei lor; ciclul vital al unui organism. 2. Istoria cre?terii ?i dezvolt?rii unui organism, ontogenio s.f. Ontogenez? (1). ontologic, -?, ontologici, -e, adj. Care se refer? la ontologie; ontic.
   ontologic s.f. Ramur? a filozofiei care studiaz? tr?s?turile generale ale existen?ei; teoria existen?ei.
   oolit, oolite, s.n. Forma?ie sferic? sau elipsoi-dal? de carbonat sau de fosfat de calciu, rezultat? īn urma precipit?rii mineralelor, de regul? īn jurul unui nucleu.
   oolitic, -?, oolitici, -e, adj. Care con?ine oolite, format din oolite.
   oosfer?, oosfere, s.f. Celul? reproduc?toare femel? a plantelor.
   op, opuri, s.n. (Livr.) Lucrare, scriere, oper?, carte.
   op?c, -?, opaci, -e, adj. 1. Lipsit de transparen??; prin care nu pot trece anumite radia?ii. 2. (Fig.; despre persoane) Cu orizont m?rginit, īngust la minte.
   opaeifi?, pers. 3 opacifiaz?, vb. I. Refl. A deveni opac (1).
   opacītāto s.f. X. īnsu?irea de a fi opac (1), lipsa de transparen??. 2. (Fig.) Incapacitate de a īn?elege ceva, īngustime de minte.
 _ opai?, opai?e, s.n. Lamp? simpl? care lumineaz? cu ajutorul unui fitil introdus īntr-un vas umplut cu ulei sau cu seu.
   op?l, opale, s.n. Varietate de bioxid de siliciu, cu luciu gras, folosit? ca piatr? semipre?ioas?.
   opalcseent, -?, opalesccn?i, -te, adj. Care prezint? opalescen??.
   opalesc?n?? s.f. Aspect tulbure, l?ptos, rezultat īn urma īmpr??tierii luminii īn medii care con?in particule fin dispersate.
   op?re?l?, op?reli, s.f. 1. Faptul de a (se) op?ri. 2. (Pop.) Irita?ie a pielii, frecvent? mai ales la copiii mici.
   op?ri, op?resc, vb. IV. X. Tr. A turna peste ceva ap?, le?ie sau alt lichid fierbinte; (tr. ?i refl.) a provoca (sau a c?p?ta) arsuri, turnīn’d sau v?rsīnd ap? ori alt lichid fierbinte. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A c?p?ta irita?ii ale pielii, mai ales la īncheieturi.
   op?rit, -?, op?ri?i, -te, adj. I. Care are irita?ii ale pielii (la īncheieturi). 2. (Fig.) F?r? chef, plouat.
   oper?, operez, vb. I. 1. Tr. A face, a realiza, a īnf?ptui; (intr.) a lucra cu..., a se folosi de... 2. Tr. A supune pe cineva unei interven?ii chirurgicale. 3. Tr. A īnregistra anumite date contabile. 4. Intr. A īntreprinde o ac?iune militar?, operant, -?, operan?i, -te, adj. Eficace, operativ, -?, operativi, -e, adj. Care lucreaz? repede ?i cu efect; eficace, operativitate s.f. Calitatea de a fi operativ. opcrat<5r, operatori, s.m. Muncitor calificat care supravegheaz? func?ionarea unui aparat, a unei ma?ini sau care efectueaz? diverse opera?ii cu acestea; persoan? care mīnuie?te aparatul de luat vederi īn timpul unei film?ri sau care proiecteaz? filmul pe ecran.
   opera?ie, opera?ii, s.ī. 1. Activitate efectuat? de om, de un aparat sau de o ma?in?, īn cadrul unei anumite munci. 2. Interven?ie chirurgical?. 8. Tranzac?ie financiar? sau comercial?; īnscrierea ei īntr-un registru special. 4. (Mat.) Calcul special efectuat asupra unor valori, cantit??i etc. 5. (Mii.) Ac?iune de lupt? de mare amploare. Var.: opera?iune s.f. opora?iune s.f.v. opera?ie.
   (Sper?1, opere, s.f. 1. Ac?iune, lucrare; rezultat al unei activit??i creatoare. 2. Lucrare īn domeniul artei, al ?tiin?ei etc.; (īa sg.) totalitatea lucr?rilor unui scriitor, ale uimi pictor etc.
 I
OPERA
 400
   «perii2, opere, s.f. Compozi?ie muzical? scris? pentru soli?ti, cor ?i orchestr?, pe textul unui libret; cl?dire destinat? reprezent?rii unor asemenea compozi?ii.
   opercul, opercule, s.n. 1. Fiecare dintre cele dou? membrane osoase situate pe p?r?ile laterale ale capului Ia pe?ti ?i care acoper? cavitatea branhial?. 2. Capac’ care acoper? gura cochiliei la unii melci.
   operet?, operete, s.f. Compozi?ie muzical? pentru soli?ti, cor ?i orchestr?, scris? pe un libret cu con?inut agreabil, īn care replicile cīn-tate alterneaz? cu dialogul vorbit.
   opiini, opinez, vb. I. Tr. A-?i exprima p?rerea; a socoti, a crede, a considera.
   opincār, opincari, s.m. 1. Me?ter care face opinci. 2. Cel care poart? opinci.
   opinc?, opinci, s.f. īnc?l??minte ??r?neasc? f?cut? dīntr-o bucat? de piele, cu marginile īncre?ite ?i r?sfrīnte īn sus, strīns? pe picior cu ajutorul noji?elor.
   opinie, opinii, s.f. P?rere, judecat?; opinia public? = p?rerile, aprecierile, op?iunile publicului, ale maselor, opinteal?, opinteli, s.f. (Pop.) Sfor?are, efort, opinti, opintesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A face un efort pentru a īmpinge, a urni, a ridica ceva; a-?i īncorda puterile.
   opiu s.n. Produs ob?inut din capsulele unor specii de mac, folosit īn industria farmaceutic? pentru alcaloizii pe care īi con?ine.
   oplean, oplene, s.n. Fiecare dintre cele dou? bare de lemn transversale care leag? ?i fixeaz? t?lpile s?niei.
   oplo?i, oplo?esc, vb. IV. 1. Refl. A-?i g?si refugiu, a se ad?posti undeva (sau la cineva); a se prip??i. 2. Tr. A ad?posti, a g?zdui pe cineva.
   opondnt, -?, oponen?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care face opozi?ie:
   oportun, -?, oportuni, -e, adj. Care se īntīmpl? sau se face la momentul potrivit, adecvat situa?iei, potrivit.
   oportunism s.n. 1. Atitudine lipsit? de principialitate a unei persoane care adopt?, dup? īmprejur?ri, pozi?ii ?i p?reri diferite, pentru a-?i satisface interesele. 2. (īn mi?carea muncitoreasc?) īndep?rtare de la pozi?ia de clas? consecvent revolu?ionar?, ducīnd la subordonarea intereselor de clas? ale proletariatului fa?? de interesele burgheziei.
   oportunist, -?, oportuni?ti, -ste, adj., s.m. ?i f.
 1. Adj. Care se refer? la oportunism. 2. S.m. ?i f. Persoan? care se situeaz? pe pozi?iile oportunismului.
   oportunitate s.f. Caracterul a ceea ce este oportun.
   oposum, oposumi, s.m. Mamifer marsupial de m?rimea unei pisici, care tr?ie?te īn America de Nord ?i a c?rui blan?, cenu?ie, este foarte apreciat?.
   opoterapie s.f. (Med.) Tratament care const? īn administrarea de extracte glandulare.
   opozabil, -?, opozabili, -c, adj. 1. Care poate ii opus; care se poate opune. 2. (Despre acte
 juridice, drepturi ele.) Care trebuie respectat ?i de aīte peisoane, nu numai de titularul dreptului sau de p?r?ile litigante.
    opozant, -ii, opozan?i, -tc, s.m. ?i f. 1. Oponent. 2. Persoan? din cadrul opozi?iei (3).
    opozi?ie, opozi?ii, s.f. 1. Raportul dintre dou? lucruri sau dou? situa?ii opuse, contradictorii; raport, de excludere īntre dou? no?iuni s^u dou? judec??i. 2. īmpotrivire, opunere. 3. (īn capitalism) Partid politic sau grup de partide care ac?ioneaz? īmpotriva politicii pariidului de guvern?mīnt..
    oprcāl?, opreli, s.f. (īnv. ?i pop.) 1. Piedic?, obstacol īn calea unei ac?iuni. 2. Deten?iune, arest; īnchisoare.
    opreg, oprege, s.n. Pies? din portul popular femeiesc, alc?tuit? dintr-o platc? de ?es?tur? de care atīrn? fire de diferite culori ?i care so poart? peste poale, īn fa??. ?i īn spate (sau numai īn spate).
    opreli?te, opreli?ti, s.f. Piedic?, obstacol īn calea unei ac?iuni; m?sur? prin care se interzice ceva.
    opresiune, opresiuni, s.f. Asuprire, oprimare, opresiv, -?, opresivi, -e, adj. Care oprim?; asupritor.
    opresor, -oiirc, opresori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care oprim?; asupritor.
    opri, oprcsc, vb. IV. 1. Tr. A īntrerupe (brusc) o mi?care, o ac?iune, un proces, a face s? īnceteze; (refl.) a se īntrerupe din mers, a s(a pe loc, a conteni, a īnceta. 2. Tr. A re?ine pe cineva (prin st?ruin?e), a-1 determina s? r?mīn?; a re?ine cu for?a, a sechestra. 3. Tr. A īmpiedica de Ia o ac?iune, a nu īng?dui, a nu permite; (refl.) a se st?pīni, a se ab?ine de la ceva. 4. Refl. A se a?eza undeva (temporar); a-?i fixa aten?ia asupra unei probleme; (despre ochi, privire) a se fixa asupra cuiva sau a ceva. 5. Tr. A re?ine pentru sine; a rezerva, a re?ine (pentru mai 'tīrziu).
                                                              oprimi, oprim, vb. I. Tr. A asupri, a īmpila, oprimai, -?, oprima?i, -te, adj. Asuprit, īmpilat, oprire, opriri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) opri; īntrerupere, īncelare a unei ac?iuni, a unei mi?c?ri. 2. Sta?ie; popas.
    opritor, -oare, opritori, -oare, subst. 1. S.f. Lan? sau curea de la hain, care ajut? la īmpingerea īnapoi, de c?tre cai, a c?ru?ei sau la īncetinirea vitezei. 2. S.f. Frīn? cu care se īmpiedic? una dintre ro?ile carului la coborīrea unei pante. 3. S.n. Dispozitiv al unei ma?ini, care limiteaz? deplasarea unei piese mobile.
    oprdbriu s.n. (Livr.) Dezaprobare public? a unor fapte nedemne, necinstite.
    opt num. card. Num?r natural situat īntre ?apte ?i nou?; (cu valoare de num. ord.) etajul opt.
    opta, optez, vb. I. Intr. A alege dintre mai multe lucruri, solu?ii, situa?ii etc., pe cea mai convenabil?; a-?i .manifesta preferin?a pentru ceva.
    optativ, -ii, optativi, -e, adj. Modul optativ (?i substantival, n.) = mod al virbului, care exprim? ac?iunea ca dorit?; propozi?ie oplativ? =
401
ORB
propozi?ie care exprim? o ac?iune sau o stare a c?rei realizare este dorit?.
   <5ptiu, -?, optici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se rerer? la fenomenele luminoase; care apar?ine opticii. 2. Adj. Care se refer? la vedere sau la organele vederii. 3. S.f. Ramur? a fizicii care se ocup? cu studiul luminii ?i al fenomenelor luminoase, precum ?i cu construc?ia instrumentelor legate de propagarea luminii. 4. S.f. (Fig.) Fel de a vedea ?i de a interpreta lucrurile, fenomenele.
   optici?n, -?, opticieni, -e, s.m. ?i f. Specialist īn optic? (3); persoan? care face sau repar? instrumente optice.
   optim, optimi, -c, adj. Cel mai bun sau foarte bun (foarte potrivit, indicat etc.).
   optime, optimi, s.f. A opta parte dintr-un īntreg.
   optimetru, optimetre, s.n. Instrument de mare precizie folosit pentru m?surarea dimensiunilor unor piese.
                                                                      optimism s.n. Atitudine a omului care prive?te cu īncredere via?a ?i viitorul; tendin?a de a vedea latura bun?, favorabil? a lucrurilor, optimist, -u, optimi?ti, -sie, adj., s.m. ?i f.
1. Adj. Care manifest? optimism, care se bazeaz? pe optimism. 2. S.m. ?i f. Persoan? care manifest? optimism.
   optimizare s.f. Alegerea ?i aplicarea celei mai bune solu?ii; ob?inerea celei mai bune situa?ii.
   optsprezece num. card. Num?r natural situat īntre ?aptesprezece ?i nou?sprezece.
   optsprezecelea, -cea num. ord. Care se afl? īntre .al ?aptesprezecelea ?i al nou?sprezecelea.
   dptulea, <īpta num. ord. Care se afl? īntre al ?aptelea ?i al nou?lea.
   optzeci num. card. Num?r natural situat īntre ?aptezeci ?i nou? ?i optzeci ?i unu.
   optzecilea, -zicea num. ord. Care se afl? īntre al ?aptezeci ?i nou?lea ?i al optzeci ?i unulea.
   op?iune, op?iuni,' s.f. Alegere, īnsu?ire a unei alternative din mai multe posibile; dreptul de a putea alege ceea co ī?i convine (dintre dou? sau mai multe lucruri, posibilit??i etc.); (jur.) alegere, īn temeiul unui drept, īntre dou? sau mai multe situa?ii juridice.
   opune, opiln, vb. III. Tr. 1. A pune īn fa?a cuiva sau a ceva (ca īmpotrivire) un lucru, un argument etc.; (refl.) a se īmpotrivi, a ?ine piept.
2. A pune fa?? īn fa?? dou? ori mai multe fiin?e sau lucruri, pentru a scoate īn eviden??, prin compara?ie, deosebirile dintre ele; (refl.) a fi a?ezat īn fa?a cuiva sau a ceva.
   opus1, opusuri, s.n. (Muz.) Termen care denume?te, īmpreun? cu un num?r de clasificare, o oper? a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucr?rilor sale.
   opiis2,-?, opu?i, -se, adj. Care este a?ezat īn fa?a, īn partea dimpotriv? a cuiva sau a ceva; (p. ext.) contrar, potrivnic.
   opuscul, opuscule, s.n. Scriere ?tiin?ific? sau literar? de propor?ii reduse, or conj. Dar, īns?.
 20
   or?eol, oracole, s.n. R?spuns profetic pe care, potrivit credin?ei vechilor greci, zeii īl d?deau celor veni?i s?-i consulte; prezicere, profe?ie; l?ca?ul unde se f?ceau aceste profe?ii.
   oral, -?, orali, -e, adj. Care se transmite prin viu grai; (despre examene; ?i substantivat, n.) care se desf??oar? prin īntreb?ri ?i r?spunsuri verbale.
   oralitate s.f. Calitate a stilului unei scrieri literare de a p?rea vorbit, expunerea avīnd un1 caracter spontan ?i viu. orangutun s.m. v. urangutan, oranj adj. invar. Portocaliu, oranjad?, oranjade, s.f. B?utur? r?coritoare, preparat? din suc de portocale, zah?r ?i sifon sau ap?.
   oriir, -il, orari, -e, adj., s.n. 1. Adj. Privitor la ore; care arat? orele; care se efectueaz? timp de o or?; diferen?? orar? = diferen?a dintre orele locale a dou? puncte de pe suprafa?a P?-mīntului situate la longitudini diferite. 2. S.n. Program al unei activit??i, īmp?r?it pe ore; program s?pt?mīnal pe baza c?ruia se desf??oar? activitatea didactic? īn ?eoli ?i īn facult??i.
   ora?, ora?e, s.n. Form? complex? de a?ezare uman?, constituind, de obicei, un centru industrial, comercial, administrativ, politic ?i cultural^ ora? liber — ora? cu statut juridic propriu de independen?? ?i cu un regim interna?ional special de demilitarizare.
   orator, oratori, s.m. Persoan? care roste?te un discurs.
   orat<5ric, -?, oratorici, -e, adj. Care se refer? la orator sau la, oratorie.
   oratorie s.f. Arta de a compune ?i de a rosti discursuri.
   oratoriu, oratorii, s.n. Compozi?ie muzical? de mare īntindere, scris? pe o tem? dramatic? pentru orchestr?, cor ?i soli?ti vocali ?i destinat? a fi interpretat? īn concert.
   ora?ie, ora?ii, s.f. (Pop.) Urare īn versuri, pe care col?carii o adreseaz? mirilor la nunt?.
   <ir?, ore, s.f. 1. Unitate de m?sur? a timpului, egal? cu a dou?zeci ?i patra parte dintr-o zi. 2. Fiecare dintre cele 24 de p?r?i īn care este īmp?r?it? o zi. 3. Interval de timp nedeterrni-nat precis; moment, clip?. 4. Timp fixat de mai īnainte pentru realizarea unei ac?iuni. 5. Lec?ie, curs.
   or?c?i, pers. 3 onic?ie, vb. IV. Intr. (Despre broa?le) A scoate strig?tul caracteristic speciei.
   or?c?it, or?c?ituri, s.n. Strig?t caracteristic broa?tei.
   or??e?n, -u, or??eni, -e, s.m. ?i f. Locuitor al unui ora?.
 • or??eānc?, or??enee, s.f. Locuitoare a unui ora?.
   or??enisc, -e?sc?, or??ene?ti, adj. Care apar?ine ora?ului, privitor la ora?, de ora?.
   orii?ene?te adv. Ca or??enii, īn felul or??enilor, oritfānie, or?t?nii, s.f. (Mai ales la pl.) Pas?re de curte.
   orb1 s.n. Orbul g?inilor = numele popular al unei boli de ochi; miopie.
OTtB
409
   orb:, oiirlnl, orbi, oarbe, adj. 1. (Adesea substantival) Care nu vede, care este lipsit de vedere. 2. (Fig.) Lipsit dc spirit de observa?ie, dc perspicacitate. !{. (Fig.) Care se manifest? ira?ional, la īntīmplarc; caro ac?ioneaz? f?r? st?vilii, neconlrolal. 4. Total, complet, des?vīr-?il: īncredere oarb?. li. Cartu? orb = cartu? f?r? proiectil, folosit la exerci?ii, la demonstra?ii etc.
   orbec?i, orbcc?iesc, vb. IV. Intr. A umbla īncoace ?i īncolo, pip?ind prin īntuneric.
   orbe?te adv. 1. Ca orbii, pe dibuite, (fig.) f?r? alegere. 2. (Fig.) F?r? discern?mīnt, f?r? chibzuin??, neconlrolal.
   orbete, orbe?i, s.in. Mamifer roz?tor asem?n?tor cu cīrti?a, cu ochii ascun?i sub piele, care tr?ie?te īn galerii sub p?mīnt.
   orbe?, -eii?ii, orbe?i, -c, s.m. ?i f. Persoan? caro nu vede (bine); (p. ext.) cer?etor (orb).
   orbi, orbesc, vb. IV. 1. Inlr. A deveni orb, ^i-?i pierde '’ederea. 2. Tr. A face pe cineva s?-?i piard? vederea; a scoale cuiva ochii. 3. Tr. (Despre lumin?, viscol, obiecte str?lucitoare etc.) A tulbura vederea. 4. Tr. (Fig.) A face pe cineva s?-?i piard? ra?iunea, dreapta judecat?; a īn?ela, a am?gi.
   orbioulār, -ii, orbiculari, -c, adj. Globular, circular; mu?chi orbicular (?i substantivat, m.) = mu?chi situat īn jurul pleoapelor ?i buzelor, pe care le pune īn mi?care.
   orbire s.f. Faptul de a orbi; (fig.) īntunecare a min?ii, r?t?cire, lips? de ra?iune, orbi? adv. Orbe?te.
   orbit, -?, orbi?i, -tc, adj. 1. Lipsit de vedere, cu vederea īntunecat?. 2. (Fig.) Cu mintea īntunecat? (de mīnie, de durere etc.).
   orbitul, -?, orbitali, -e, adj. 1. Care apar?ine orbitei unui corp ceresc; care parcurge o orbit?
 (1). 2. Care apar?ine orbitei oculare, caro se afl? īn regiunea acestei orbite.
   orbit?, orbile, s.f. 1. Traiectorie īn form? de curb? (īnchis?) parcurs? do un corp ceresc sau de un vehicul spa?ial; orbit? aparent? = drumul aparent al unui corp ceresc (proiec?ie a drumului s?u real). 2. Fiecare dintre cele dou? cavit??i osoase īn care se afl? ochii.
   orbitor, -oare, orbitori, -oare, adj. Care orbe?te; care tulbur? vederea (din cauza str?lucirii); (fig.) care īntunec? mintea.
   orchestra, orchestrez, vb. I. Tr. A repartiza elementele componente ale unei compozi?ii muzicale diferitelor instrumente ale orchestrei.
   orchestral, -?, orchestrali, -e, adj. Care se refer? la orchestr?, care apar?ine orchestrei.
   orchestra?ie, orchestralii, s.f. Arta de a orchestra.
   orchestr?, orchestre, s.f. Ansamblul instrumentelor la care se execut? compozi?ii muzicale; colectivul de instrumenti?ti care execut? īmpreun? compozi?ii muzicale.
   oreic, orcicuri, s.n. Fiecare dintre cele dou? buc??i de lemn prinse de crucea c?ru?ei, de capetele c?rora se leag? ?leaurile.
   ordalie, ordalii, s.f. Mod de stabilire, īn evul mediu, a drept??ii sau a vinov??iei p?r?ilor īn litigiu, ?i care consta īn diverse probe, ordie, ordii, s.f. (īnv.) Oasle, hoard?, ordin, ordine, s.n. 1. Dispozi?ie obligatorie dat? de o autoritate sau dc un reprezentant, al ei; act, birlic care con?ine o astfel de dispozi?ie; ordin dc plat? = dispozi?ie scris?, dal? de un debitor c?tre o banc? spre a vira din conlul lui o sum? īn contul unui creditor. 2. Decora?ie (superioar? medaliei). 8. (fiiol.) Categorie sistematic? subordonat? clasei. 4. Complex de caracteristici arhitectonice definind un tip dc construc?ie din antichitatea greac? ?i roman?. G. liang, categorie. 0. Comunilalo de c?lug?ri catolici.
   ordintil, ordinale, adj. Numeral ordinal — numeral care indic? locul, ordinea numeric? a unui obiect īntr-o serie.
   ordiniir, -ii, ordinari, -e, adj. 1. Obi?nuit, comun; frac?ie ordinar? = raportul a dou? numere īntregi. 2. De calilate inferioar?, f?r? valoare, ordinnttfr, ordinatoare, s.n. Calculat or electronic, tfrdine, ordini, s.f. 1. Mod de succesiune in timp sau īn spa?iu a unor lucruri, a unor fapl.o ctc.; ordine dc zi = program dup? care se discut? problemele īntr-o ?edin??, īntr-o adunare ele.; la ordinea zilei — de actualitate. 2. A?ezare a unor obiecte potrivit unor cerin?e de ordin practic ?i estetic; rīnduial?, regul?. !5. Orinduiro (social?, polilic?, economic?); regim; noua ordine cconomic? ?i politic? interna?ional? — concept fundamental do polilic? interna?ional? avīnd ca scop īnlocuirea structurilor economice ?i politice mondiale perimate, bazate pe exploatare ?i asuprire, cu noi rela?ii interstatale, juste, echitabile ?i democratice.
   ordon?, (1) ordon, (2) ordonez, vb. I. Tr. 1. A da un ordin, a porunci, a dispune. 2. A puno īn ordine, a orīndui, a aranja.
   ordonan?a, ordonan?ez, vb. I. Tr. A dispuno plata unei sume printr-un ordin dc plat?.
   ordonan??, ordonan?e, s.f. 1. Dispozi?ie scris?, emanīnd de la o autoritate. 2. Ordonan?? preziden?ial?. — hot?rīre judec?toreasc? dat? īn proceduri cu caracter urgent. 3. (Mii., īn trecut) Soldat īn serviciul personal al unui ofi?er.
   ordonat, -?, ordona?i, -tc, adj. 1. C?ruia īi place ordinea, care p?streaz? ordinea. 2. (Despre obiecte) Pus īn ordine, aranjat; (mal.) mul?ime ordonat? = mul?ime pentru clementele c?reia este definit? o rela?ie de ordine.
   ordonat?, ordonate, s.f. (Mat.) A doua coordonat? a unui punct dintr-un sistem rectangular de coordonate din plan sau din spa?iu.
   ordonatcir, -oure, ordonatori, -oare, s.rn. ?i f. Ordonator de credite = conduc?tor al uriei institu?ii de stat, care are dreptul s? dispun?, de creditele bugetare ale Institu?iei.
   ordovieiun s.n.' A doua perioad? a paleozoicului. orei<īn s.n. Boal? contagioas? cpidemic?, frecvent? la copii, care se manifest? prin inflamarea glandelor salivare.
   ore?ni??, ore?ni?e, s.f. Plant? erbacee ag???toare, melifer?, din familia leguminoaselor,
 403
ORIENTATIV
Īnalt? pīn? la 1 m, cu f or purpurii, pl?cut mirositoare.
   oriz s.m. Plant? alimentar? din familia gra-mineelor, cu tulpina īnalt?, cultivat? pentru fructele ei cu semin?e bogate īn amidon; semin?ele acestei plante.
   orez?rie, orezarii, s.f. Loc cultivat cu orez. orfan, -?, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care ?i-a pierdut unul dintre p?rin?i sau pe amīndoi.
   orfelmāt, orfelinate, s.n. (īn trecut) A?ez?-mīnt īn care erau crescu?i copiii orfani.
   orfevr?rie, orfevr?rii, s.f. Me?te?ugul de a executa obiecte de art? din metale pre?ioase; obiecte executate prin acest me?te?ug.
   organ, organe, s.n. 1. Parte a unui organism animal sau vegetal, adaptat? la īndeplinirea unei func?ii speciale. 2. Parte component? a unei ma?ini, alc?tuit? din una sau mai multe piese ?i care īndepline?te o anumit? func?ie. 3. Mijloc de ac?iune, de comunicare; ziar, revist?.
4.  Forma?ie,’grup de persoane care īndeplinesc o func?ie’ politic?, administrativ?, ?tiin?ific? etc.; organ de stat = form? organizatoric? creat? prin lege ?i īnvestit? cu anumit? competen?? īn scopul exercit?rii func?iilor statului.
   organdi s.n. ?es?tur? de bumbac sau de in, sub?ire ?i transparent?, foarte apretat?, din care se fac perdele, obiecte de īmbr?c?minte pentru femei ?i copii etc.
   org?nic, -?, organici, -e, adj. 1. Care ?ine de structura, de esen?a, de func?iile unui organ ale unui organism; care se refer? la organe sau la organisme. 2. Care rezult? din organizarea, din structura unui lucru. 3. (Despre substan?e) Care este alc?tuit din carbon ?i hidrogen (uneori ?i din alte elemente).
   organicism s.n. Concep?ie potrivit c?reia societatea ar fi un organism asem?n?tor celor biologice, fiind supus acelora?i legi ca ?i acestea.
   organigram?, organigrame, s.f. Reprezentare grafic? a structurii organizatorice a unei institu?ii sau īntreprinderi.
   organism, organisme, s.n. 1. Totalitatea organelor care constituie o fiin?? vie. 2. (Fig.) Ceea ce apare ca un tot īnchegat; ceea ce func?ioneaz? īn mod organizat.
   organist, - fi, organi?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care cīnt? la org?.
   organiz?, organizez, vb. I. Tr. 1. A face ca ceva s? se desf??oare sau s? ac?ioneze īn mod eficient, dup? un anumit plan; (refl.) a-?i coordona ac?iunile, orientīndu-le dup? un plan.
2.  A preg?ti o ac?iune dup? un plan; a pune la cale, a aranja.
   organiziire s.f. Ac?iunea de a (se) organiza; organizarea īntreprinderii — ansamblul de metode ?i tehnici privind organizarea conducerii, a produc?iei ?i a muncii.
   organizator, -o?re, organizatori, -oare, adj. Care se refer? la organizare; (?i substantivat) care organizeaz?.
   organizatoric, -?, organizatorici, -e, adj. Care ?ine de organizare, care se refer? la organizare.
   organiza?ie, organiza?ii, s.f. 1. Mod de organizare; orīnduire, aranjare, alc?tuire. 2. Grup de persoane constituit dup? criterii profesionale, de vīrst?, de sex, dup? obiectivul urm?rit etc.: organiza?ie ob?teasc?; organiza?ii de mas?.
   organogencz? s.f. Procesul de formare a organelor īn cursul dezvolt?rii individuale a organismelor.
   organoternpie s.f. Metod? de tratament al unor boli prin administrarea extractelor de organe sau a organelor ca atare.
   org?sm s.n. Punctul culminant al excita?iei sexuale.
   (5rg?, orgi, s.f. Instrument muzical complex alc?tuit dintr-un sistem de tuburi de diferite m?rimi, ac?ionate pneumatic cu ajutorul unor pedale ?i al unei claviaturi.
   orgie, orgii, s.f. Petrecere desfrīnat?, cu exces de mīncare ?i b?utur?.
   orgoliOs, -o?s?, orgolio?i, -oase, adj. Plin de orgoliu, mīndru, vanitos, īngīmfat.
   orgOliu, orgolii, s.n. P?rere foarte bun?, exagerat?, despre sine; īngīmfare, trufie.
   orhidfic, orhidee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu flori mari, divers colorate, r?spīndile mai ales īn zonele tropicale; (?i la sg.) plant? din aceast? familie.
                                                                 ori conj. 1. (Cu func?ie disjunctiv?) Sau: ori una, ori alta. 2. Leag? dou? propozi?ii subordonate opuse: nu ?tiu dac? vine ori nu. vine. oribil, -?, oribili, -e, adj. Care inspir? oroare, oric?re pron. nehot. Indiferent care, fiecare, oriei pron. nehot. Indiferent ce, tot ce vrei. orieinc pron. nehot. Indiferent care persoan?, oricīnd adv. īn orice timp, indiferent cīnd. oricīt, -?, oricī?i, -te, pron. nehot., adv. 1. Pron. nehot. Indiferent cīt, indiferent de num?r sau de cantitate. 2. Adv. Indiferent cīt; cīt de mult, cīt de tare. oricum adv. Indiferent cum, īn orice fel. orie, orii, s.f. Plas? de prins pe?te, de forma unui sac, mīnuit? din luntre de c?tre doi oameni.
   oriint s.n. R?s?rit, est; nume dat spa?iului geografic situat la est fa?? de un punct de referin??; nume generic pentru ??rile sau popoarele din’ acest spa?iu.
   orient?, orientez, vb. I. 1. Refl. A recunoa?te, a g?si drumul de urmat; (fig.) a g?si solu?ia potrivit?. 2. Tr. A a?eza ceva īntr-o anumit? pozi?ie sau direc?ie; (fig.) a īndruma.
   oriental, -Ti, orientali, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care apar?ine Orientului, caracteristic Orientului; r?s?ritean. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din popula?ia unei ??ri din Orient.
   orientalism s.n. Ce?a ce este specific orientalilor, felul de a fi al orientalilor.
   orientalist, orientali?ti, s.m. Specialist īn orientalistic?.
   orientalistic? s.f. Grup de discipline care se ocup? cu studiul istoriei, limbilor ?i culturii popoarelor orientale. ?
   orientativ, -?, orientativi, -c, adj. Care serve?te la orientare.
26*
 ORIFICIU
404
   orificiu, orificii, s.n. Deschidere prin care o ?cavilate comunic? cu exteriorul sau cu alt? cavitate.
   original, -?, originali, -e, adj. 1. (Despre documente, texte, fotografii etc.; ?i substantivat) Care constituie primul exemplar, care a servit sau poate servi pentru copii sau reproduceri. 2. (Despre idei, teorii, opere) Care este propriu unei persoane, unui autor; neimitat dup? altcineva; (despre arti?ti, scriitori) care creeaz? ceva nou.
3. Care iese din comun, neobi?nuit; ciudat, bizar.
   originalitate, (2) originalit??i, s.f. 1. īnsu?irea a ceea ce este original (2); fel particular de a fi. 2. Fapt? original? (3); ciud??enie.
   originar, -?, originari, -c, adj. Care este de loc din..., care ī?i are obīr?ia īn...
   origine, origini, s.f. 1. Punct ini?ial īn formarea unui lucru, a unui fenomen; īnceput, provenien??, izvor. 2. Apartenen?? prin na?tere la o anumit? familie, la o anumit? na?iune etc. 3. (Mat.) Punct pe o linie, pe o suprafa?? sau īn spa?iu, īn raport cu care se determin? pozi?ia celorlalte puncte; originea unui sistem de coordonate = punctul īn care se intersecteaz? axele de coordonate.
   oriincotro adv. Indiferent īn ce parte, īn orice direc?ie, ori?icare pron. nehot. Oricare, ori?ice pron. nehot. Orice, ori?icine pron. nehot. Oricine, ori?icīad adv. Oricīnd. ori?ieīt pron. nehot., adv. Oricīt. orhiciim adv. Oricum, ori?iunde adv. Oriunde, oriumio adv. īn orice loc, indiferent unde; pretutindeni.
   orizont, orizonturi, s.n. 1. Linie care reprezint? intersec?ia aparent? a suprafe?ei P?mīntului cu bolta cereasc?; limit? pīn? la care ajunge vederea noastr?. 2. (Fig.) īntindere, sfer? a cuno?tin?elor, a unei activit??i intelectuale; capacitate de īn?elegere. 3. Strat distinct din forma?ia unui sol. 4. Totalitatea lucr?rilor miniere situate la acela?i nivel.
   orizontal, -?, orizontali, -e, adj. (Despre o dreapt? sau un plan) Care este paralel cu suprafa?a unui lichid īn repaus.
                                                            orizontalitate s.f. īnsu?irea de a fi orizontal, orīndui, orinduiesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) a?eza īntr-o anumit? ordine. 2. Tr. (īnv. ?i pop.) A hot?rī, a dispune; a numi, a desemna.
   orīnduifil?, orinduieli, s.f. Ordine, regul?, rīn-duiai?; īntocmire, organizare.
   orījīduiro, orinduiri, s.f. 1. Ac?iunea de a orīndui; aranjare. 2. Forma?iune social-econo-mic?. 3. Orīnduire de stat = organizarea politic? ?i teritorial? a statului.
   orna, ornez, vb. I. Tr. A īmpodobi, a decora. _ orniiment, ornamente, s.n. 1..Element decorativ (pe un obiect, pe o cl?dire etc.). 2. (Muz.) Not? sau grup de note destinate s? sublinieze conturul unei melodii.
   ornamenta, ornamentez, vb. I. Tr. A īmpodobi, a decora.
   ornamental, -?, ornamentali, -e, adj; Care serve?te ca ornament; decorativ.
   ornamenta?ie, ornamenta?ii, s.f. īmpodobire cu ornamente; ansamblu ornamental; tehnica ornament?rii.
   ornat, -ii, orna?i, -te, adj. īmpodobit, decorat, ornic, ornice, s.n. Ceasornic de perete, orologiu. '
   ornitoldg, ornitologi, s.m. Specialist īn ornitologie.
' ornitologic, -?, ornitologici, -e, adj. Care se refer? la ornitologie.
   ornitologie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul p?s?rilor.
   ornitorme, ornitorinci, s.m. Mamifer semiac-vatic din Australia, cu cioc asem?n?tor celui de ra?? ?i cu membrane īnot?toare īntre degete, care se īnmul?e?te prin ou?, dar al?pteaz? puii.
   oroare, (2) orori, s.f. 1. Dezgust, aversiune, scīrb?. 2. Fapt? sau vorb? care inspir? aversiune, dezgust.
   orogen, orogene, s.n. Regiune a scoar?ei terestre īn care s-au produs mi?c?ri tectonice, avīnd ca urmare formarea unui lan? muntos.
   orogenez? s.f. Ansamblul proceselor tectonice care au ca rezultat formarea lan?urilor muntoase.
   orogenic, -?, orogenici, -e, adj. Care se refer? la orogenez?.
   orogrāf, orografi, s.m. Specialist īn orografie. orografie, -a, orografici, -e, adj. Care se refer? la orografie.
   orograīic s.f. Ramur? a geografiei fizice care se ocup? cu descrierea īormelor de relief.
   orologiu, orologii, s.n. Ceas de dimensiuni mari, fixat pe fa?ada unei cl?diri, pe un turn etc.
   oropsi, oropsesc, vb. IV. Tr. 1. A asupri, a prigoni. 2. (īnv. ?i pop.) A izgoni, a alunga; a p?r?si.
   oropsit, -īi, oropsi?i, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, prigonit; (īnv. ?i pop.) l?sat la voia īntīmpl?rii, p?r?sit.
   orpimeut s.m. Pigment natural de arsen, de culoare galben?-str?lucitoare, folosit īn pictur?.
   ort, orii, s.m. (īnv. ?i pop.) Moned? reprezen-tīnd a patra parte dintr-un leu veclii-ortāc, ortaci, s.m. (Reg.) Tovar?? (de drum, de munc? etc.); asociat, p?rta?.
   orto- Element de compunere cu sensul „drept“, „conform cu“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   ortocentric, -?, ortocentrici, -e, adj. Care are un ortocentru.
   ortoeenfru, ortocentre, s.n. Punct de intersec?ie a īn?l?imilor unui triunghi.
   ortodox, -īi, ortodoc?i, -xe, adj. 1. Care ?ine de biserica cre?tin? r?s?ritean?; (substantivat) persoan? de religie cre?tin? r?s?ritean?. 2. Conform cu o doctrin?, cu o concep?ie; (despre persoane) care urmeaz? riguros o doctrin?, o dogm?.
OSMOTIC
   ortodoxie s.f. Religia ortodox?; biserica ortodox?.
   ortodoxism s.n. Confesiunea cre?tin? ortodox?, orfoedria, -si, ortoedrici, -c, adj. (Despre poliedre) Cave are fe?ele intersectate īn unghi drept,.
   ortoepie, -;1, ortoepici, -e, adj. Care se refer? Ia ortoepie.
   ortoepie s.f. Ansamblu do reguli care stabilesc pronun?area corect? a unei limbi; aplicarea practic? a acestor reguli.
   ortogonii!, -si, ortogonali, -e, adj. Care formeaz? unghiuri drepte; curba ortogonale = curbe ale c?ror tangente īn punctele lor de intersec?.io sīnt perpendiculare.
   oītoffs'iīic, -ii, ortografici, -e, adj. Care se refer? ia ortografie; care este conform cu regulile ortografiei.
   ortogntīie, ortografii, s.f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corect? a unei limbi; aplicarea practic? a acestor reguli.
   ortoluu, ortolani, s.m. Pas?re migratoare cu penele de culoare brun?-ro?oat?, cu capul cenu?iu ?i cu gu?a galben?.
   ortomun, -u, ortomani, -e, adj. (Mai ales īn poezia popular?) 1. (Despre ciobani) Bogat, īn turme de oi. 2. (Despre haiduci) Chipe?, mīndru.
   ortoped, ortopezi, s.m. 1. Medic specializat īn ortopedie. 2. Meseria? care face aparate ortopedice.
   ortopedic, -?, ortopedici, -e, adj. Care se refer? la ortopedie.
   ortopedie s.f. Ramur? a medicinii care se ocup? cu studiul ?i tratamentul bolilor ?i deforma?iilor sistemului osos.
   ortopter, ortoptere, s.n. (La pi.) Ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, cu., -cele posterioare late ?i membranoase ?i cu picioarele posterioare lungi, adaptate pentru s?rit; (?i Ia sg.) insect? din acest ordin.
   ortoz?, ortoze, s.f. Feldspat potasic do culoare roz, g?lbuie sau albicioas?, cu luciu sticlos, utilizat īn industria ceramicii ?i a sticlei.
   orz s.m. Plant? din familia gramineelor, cu tulpina īnalt? ?i spic lung, format din 4—6 rīnduri de boabe; boabele acestei plante, folosite ca hran? pentru animale, īn industrie ?i īn alimenta?ia omului.
   orzo?icii s.f. Specie de orz cu spicul format din dou? rīnduri de boabe, bogate īn amidon, folosite la fabricarea berii.
   os, oase, s.n. 1. Organ do baz? al scheletului vertebratelor, format dintr-o materie organic? dur? ?i rezistent?. 2. Os (1) sau substan?? cornoas? din care se fabric? unele obiecte. 3. (Fig.) Neam, familie, vi??.
   osan?, (1) interj., (2) osanale, s.f. 1. Interj, (īn imnurile ?i textele religioase) Exclama?ie de pream?rire a lui Dumnezeu. 2. S.f. (La pl.) Cuyinte de laud? (exagerat?). Accentuat ?i: os?na.
   osatur?, osaturi, s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet; (fig.) structur?, alc?tuire.
 2. Structur? de rezisten?? a unei construc?ii, a unei ma?ini, a unei nave etc.
 oscila, oscilez, vb. I. Intr. 1. A se mi?ca īntr-o parte ?i īn alta, a pendula, a se balansa. 2. (Fig.) A ?ov?i, a ezita; a fluctua. 8. (Despre m?rimile unui sistem fizic) A lua succesiv valori pozitive ?i valori negative simetrice.
 oscilant, -?, oscilan?i, -te, adj. Care oscileaz?; (fig.) ?ov?itor.
 oscilator, oscilatoare, s.n. Aparat care produce unde electromagnetice.
 oscilatoriu, -io, oscilatorii, adj. Care oscileaz?, oscila?ie, oscila?ii, s.f. 1. Mi?care periodic?, alternativ? ?i simetric?, a unui corp īn raport cu o anumit? pozi?ie a sa. 2. Varia?ie periodic?, īn timp, a valorilor unei .m?rimi care caracterizeaz? un sistem fizic. 8. (Fig.) Fluctua?ie; ?ov?ial?, ezitare, nehot?rīre.
 _ oscilograf, oscilografe, s.n. Aparat care indic? ?i īnregistreaz? varia?ia intensit??ii sau a tensiunii unui curent electric ori a altor m?rimi fizice caro influen?eaz? acest curent.
 oscilogram?, oscilograme, .s.f. Diagram? ob?inut? cu ajutorul unui oscilograf.
 osciloscop, osciloscoape, s.n. Aparat de m?sur? ?i de observare a varia?iei unor m?rimi electrice, f?r? a le īnregistra.
 osobf, osebesc, vb. IV. Tr. ?i refl. (īnv. ?i pop.) A (se) desp?r?i, a (se) separa; a (se) diferen?ia, a (se) deosebi.
 osobire, osebiri, s.f. (īnv. ?i pop.) Deosebire, diferen??; f?r? osebire = f?r? deosebire; cu osebire = īn special, mai ales.
 osebit, -ii, osebi?i, -te, adj. (īnv. ?i pop.) 1. Deosebit, diferit. 2. Ales, remarcabil.
 osein? s.f. Substan?? organic? din clasa proteinelor, care se g?se?te īn oase.
 oseminte s.n. pl. Oasele care r?mīn dinlr-o fiin?? dup? moarte.
 (Ssie, osii, s.f. Ax pe care se monteaz? ro?ile unui vehicul.
 osific?, pers. 3 osific?, vb. I. Refl. A se transforma īn os, a c?p?ta consisten?a osului.
 osind?, oslnde, s.f. 1. (īnv. ?i-pop.) Condamnare, pedeaps?. 2. Blestem; nenorocire, n?past?, pacoste.
 osīndi, ostn?esc, vb. IV. Tr. (Pop.) A condamna, a pedepsi; (fig.) a dezaproba, a īnfiera.
 osīndit, -?, oslndi?i, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Condamnat.
 osīnz?, o'slnze, s.f. Gr?sime crud? de porc, din regiunea abdominal?.
 osīrdio s.f. (īnv.) Str?duin??, sīrguin??; ardoare, zel.
 osmonlin, -ie, osmanlii, s.m. ?i f., adj. (īnv.)
 1. S.m. ?i f. Turc. 2. Adj. Turcesc.
 osmiridiu s.n. Aliaj al osmiului cu iridiul, īntrebuin?at Ia fabricarea axelor pentru ceasornice, a virfurilor peni?elor de stilou etc.
 <5smiu s.n. Metal alb-cenu?iu, lucios, dur ?i rezistent din punct de vedere chimic.
 osmrītic, -u, osmotici, -e; adj. Care se refer? la osmoz?.
OSMOZA
   osmdzS, osmoze, s.f. Trecere a unui solvent printr-o membran? semipermeabil? care separ? dou? solu?ii de concentra?ii diferite.
   osos, -o?s?, oso?i, -oase, adj. 1. Care se refer? la oase. 2. Cu oase mari, ie?ite In relief.
   osp?ta, osp?tez, vb. I. Tr. A oferi unui oaspete mīncare ?i b?utur?; (intr. ?i refl.; pop.) a mīnca (īmpreun? cu al?ii); a petrece, a benchetui.
   osp?tar, osp?tari, s.m. Lucr?tor comercial care serve?te pe consumatori īntr-un restaurant.
   osput?rie, osp?t?rii, s.f. (īnv. ?i pop.) Birt, han.
   osp??, ospe?e, s.n. (Pop.) Mas? mare, īmbel?ugat?, organizat? īn īmprejur?ri festive, ospe?ie, ospe?ii, s.f. Ospitalitate, ospiciu, ospicii, s.n. Spital sau sanatoriu īn care sīnt īngriji?i aliena?ii mintali.
   ospitalier, -ii, ospitalieri, -e, adj. Care prime?te bucuros oaspe?i; primitor; (despre case, ora?e, ??ri) care ofer? ospitalitate, īn care e?ti bine primit.
   ospitalitate s.f. īnsu?irea de a fi ospitalier; primire, g?zduire bun?.
   (5sram s.n. Aliaj de osmiu cu -wolfram īntrebuin?at la fabricarea filamentelor de becuri electrice cu incandescen??.
   ost??, osta?i, s.m. Persoan? care face serviciul militar; o?tean.
   ostatic, ostatici, s.m. Persoan? din rīndul popula?iei civile a unui teritoriu ocupat īn timp de r?zboi ?i pe care for?ele ocupante o re?in pentru a preveni acte ostile īmpotriva lor.
   ost??ise, -e?sc?, ost??e?ti, adj. De osta?; militar, milit?resc.
   osteit?, osteite, s.f. Inilama?ie a ?esutului osos.
   ostcnc&l?, osteneli, s.f. 1. Oboseal?. 2. Munc? grea ?i obositoare; trud?, efort, str?danie.
   osteni, ostenesc, vb. IV. 1. Intr. A obosi.
 2. Refl. A depune un efort, a se str?dui, ostenit, -?, osteni?i, -te, adj. Obosii, trudit, ostenitor, -oare, ostenitori, -oare, adj. Obositor, ostentativ, -?, ostentativi, -e, adj. F?cut cu inten?ia de a impresiona.
   ostenta?ie, ostenta?ii, s.f. Prezentare demonstrativ?, etalare preten?ioas? a ceva.
   osteoartrit?, osteoaririte, s.f. Inflama?ie care cuprinde o articula?ie ?i partea osoas? din jurul acesteia.
   osteolit, osteoli?i, s.m. Os fosilizat, osteologie s.f. Ramur? a anatomiei care se ocup? cu studiul oaselor.
   ostcomielit? s.f. Form? de osteit? de natur? infec?ioas? care se localizeaz? mai ales īn m?duva oaselor.
   osteoplastie, osteoplastii, s.f. Opera?ie de īnlocuire a unui fragment de os sau a unui os īntreg cu alt os sau cu o bucat? de material plastic ori metalic.
   <5stie, ostii, s.f. Unealt? de pescuit, de forma unei furci.
   ostil, -?, ostili, -e, adj. Care are o atitudine potrivnic?, du?m?noas?.
   ostilitate, ostilit??i, s.f. 1. Atitudine ostil?; du?m?nie, vr?jm??ie. 2. (La pl.) Opera?ii militare īntreprinse de trupele unor state care se afl? īn stare de r?zboi.
   ostof, ostoiesc, vb. IV. Refl. ?i tr. (īnv. ai pop.) A (se) lini?ti, a (se) potoli, a’ (se) calma, ostracism s.n. Persecu?ie, ostracizare, ostraciza, ostracizez, vb. I. Tr. A īnl?tura pe cineva din via?a public?; a proscrie; (p. ext.) a persecuta.
   ostracizare, ostraciz?ri, s.f. Ac?iunea do a ostraciza; per.secu?ic, ostracism. ostrcicultur? s.f. Cultura stridiilor, ostre?, ostre?e, s.n. ?ipc? folosit? la facerea gardurilor; īngr?ditur? de ?ipci, de z?brele sau do pari; gard.
   ostrog(5t, -?, ostrogoji, -te, s.m. ?i f. Persoan? care f?cea parte din triburile germanico apar?i-nīnd ramurii r?s?ritene a go?ilor.
   ostropel, ostropeluri, s.n. Fel de mīncare preparat? din carne do miel, de pas?re sau de vīnat, cu sos f?cut din f?in?, usturoi ?i o?et.
   ostrov, ostroave, s.n. 1. (īnv. ?i pop.) Insul? (īn mare). 2. Insul? mic?, adesea plutitoare, īn-tr-o ap? curg?toare.
   o?tc?n, o?teni, s.m. (īnv. ?i pop.) Osta?, militar.
   o?tire, o?tiri, s.f. (īnv. ?i pop.) Armat?, oaste, otāc, otace, s.n. (Pop.) Colib? pentru ciobani, pescari sau muncitori agricoli la cīmp.
   otāv? s.f. Iarb? crescut? īn acela?i an, dup? prima cosire.
   otic, otice, s.n. Lop??ic? cu care se cur??? da p?mīnt br?zdarul ?i cormana plugului.
   otit?, otite, s.f. Inflama?ie acut? sau cronic? a urechii.                                 "
   otoman, -?, otomani, -e, s.m. ?i f., adj. 1.
 S.m. ?i f. Turc. 2. Adj. Turcesc.
   otorinolaringoldg, otorinolaringologi, s.m. Medic specialist īn otorinolaringologie.
   otorinolaringologie s.f. Ramur? a mcdicinii care studiaz? anatomia, fiziologia ?i patologia urechii, nasului ?i laringelui.
   otosetip, otoscoape, s.n. Instrument cu care se examineaz? conductul auditiv extern ?i membrana timpanului.
                                                             (ītova adj. invar. Uniform; drept, neted, egal. otrav?, otr?vuri, s.f. 1. Nume dat substan?elor toxice care, introduse īn organism, provoac? leziuni grave, tulbur?ri sau moartea. 2. (Fig.) Ceea ce produce un r?u, un necaz, o mihnire.
   otr??el, otr??ei, s.m. Plant? erbacee cu frunze p?roase ?i flori galbene, īntrebuin?at? īn medicina popular?.
   otr?vi, otr?vesc, vb. IV. Tr. ?i refl. 1. A (se) intoxica cu otrav?, a ucide (sau a fi ucis) cu otrav?; (tr.) a pune otrav? īn ap?, īn alimente etc. 2. (Fig.) A (se) sup?ra, a (se) amari, a (se) īnvenina.
  «07
OXIDRIL
   otr?vit, -?, otr?vi?i, -te, adj. 1. Intoxicat sau oraorīt cu otrav?. 2. Care con?ine (sau īn care s-a pus) otrav?. 3. (Fig.) Sup?rat, am?rīt.
   otr?vitor, -oire, otr?vitori, -oare, adj. Care •otr?ve?te, care con?ine otrav?; veninos.
   otreap?, otrepe, s.f. 1. Cīrp? (de ?ters),]zdrean??.
 2. (Fig.) Om de nimic, i?r? caracter, sec?tur?, otuzbir s.n. Cu otuzbirul — cu for?a.
   o??rī, o??r?sc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se mīnia; a se r?sti la cineva.
   o??rīt, -?, o??ri?i, -te, adj. Sup?rat, mīnios, īurios. _
   o?el, (2) o?eluri, (3) o?ele, s.n. 1. Aliaj de fier •?i carbon, caracterizat prin rezisten??, duritate ??i elasticitate, ?i avīnd o larg? īntrebuin?are īn tehnic?; o?el aliat ==> o?el care pe līng? carbon con?ine ?i alte elemente; o?el rapid = o?el cu adaos de wolfram, crom ?i vanadiu; o?cl-bcton = bare de o?el care se īntrebuin?eaz? la armarea betonului. 2. (La pl.) Diferite sorturi de o?el.
 3. (īnv. ?i pop.,-la pl.) Mecanism de declan?are a focului la armele vechi; (p. ext.) arm? de foc.
   o?ol?r, o?elari, s.m. Lucr?tor calificat care lucreaz? īntr-o o?el?rie.
   o?elurie, o?el?rii, s.f. Sec?ie a unei uzine metalurgice īn care se elaboreaz? ?arjele de o?el.
   oielī, o?elesc, vb. IV. 1. Tr. A c?li (1). 2. Tr. ?i refl. (Fig.) A (se) īnt?ri, a (se) fortifica.
   o?elft, -?, o?eli?i, -te, adj. 1. (Tehn.) C?lit. 2. (Fig.) īnt?rit, fortificat.
   o?et s.n. Lichid cu gust acru, ob?inut prin fermentarea acetic? a vinului, a berii etc., folosit In alimenta?ie drept condiment sau conservant.
   o?ot?r, o?elari, s.m. Arbust cu flori verzui ?i fructe ro?ii, acri?oare, cultivat īn scop decorativ prin parcuri.
   o?oti, pers. 3 o?ete?te, vb. IV. Refl. (Despre vin) A se transforma īn o?et; a se acri.
   o?etit, -?, o?eti?i, -te, adj. (Despre vin) Transformat īn o?et; acrit.
   o?ios, -oās?, o?io?i, -oase, adj. (Livr.) Inutil, ?zadarnic.
   ou, ou?, s.n. 1. Celul? care rezult? īn urma fecund?rii ovulului de c?tre un spermatozoid :?i eare con?ine germenul unei 'noi fiin?e; la p?s?ri este alc?tuit din albu? ?i g?lbenu?, īnchise īntr-o coaj? calcaroas?, fiind folosit ?i ca aliment. 2. (Bot.) Celul? reproduc?toare rezultat? din fuziunea a doi game?i. 3. Obiect īn form? de ou (1).
   ou?, pers. 3 ou?, vb. I. Intr. ?i refl. (Despre p?s?ri) A face ou?.
   ouat s.n. Faptul de a (se) oua. oiiutoitre, ou?toare, adj. (Despre p?s?ri) Care iace ou?; care se afl? īn perioada ouatului.
   ov?l, -u, ovali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Curb? convex? īnchis? care are o ax? de simetrie ?i curbura maximy īn punctul de pe ax?. 2. Adj. Care are forma unui oval (1).
   ov?r, ovare, s.n.. 1. Fiecare dintre cele dou? glande de reproducere ale femelei, care con?in celulele germinative. 2. Organ al florii īn care se formeaz? ovulele ?i care, dup? fecunda?ie, se transform? īn fruct.
   ovari?n, -ii, ovarieni, -e, adj. Care apar?ine ovarelor (1), privitor la ovare.
   OYii?ic, ova?ii, s.f. Manifestare public? entuziast? de admira?ie sau aprobare, exprimat? prin aclama?ii ?i aplauze.
   ova?ionS, ova?ionez, vb. I. Tr. A-?i manifesta prin ova?ii admira?ia sau aprobarea.
   oviiz s.m., s.n. 1. S.m. Plant? furajer? din familia gramineelor, cu paiul drept ?i cu inflorescen?a ramificat?. 2. S.n. Semin?ele acestei plante, folosite mai ales ca hran? pentru cai.
   ovīdiict, oviducle, s.n. (Anat.) Conduct care transport? spre exterior ovulele ajunse la maturitate.
   ovin, -?, ovini, -e, adj., s:f. 1. Adj. Din familia oii; de oaie. 2. S.f. (La pl.) Denumire generic? dat? oilor.
   ovip?r, -?, ovipari, -e, adj. '(Despre animale) Care se īnmul?e?te prin ou?.
   oyipozitār, ovipozitodre, s.n. Organ al insectelor care serve?te la depunerea ou?lor.
   ovoid, -?, ovoizi, -de, adj. Care are forma unui ou.
   ovoidāl, -?, ovoidali, -e, adj. Ovoid. ovul, ovule, s.n. 1. Gametul femei al animalelor. 2. Parte a carpelei plantelor cu flori care, dup? fecundare, se transform? īn s?mīn??.
   oxal?t, oxala?i, s.m. Sare sau ester al acidului oxalic, īntrebuin?at īn medicin?, īn vopsitorie etc.
   oxiilic adj. Acid oxalic = acid organic, sub form? de cristale albe, īntrebuin?at īn vopsitorie, īn t?b?c?rie etc.
   oxid, oxizi, s.m. Compus al oxigenului cu alt element chimic; oxid de calciu = var nestins; oxid de carbon = gaz otr?vitor, incolor, f?r? miros, care se formeaz? īn arderile incomplete; oxid de zinc = pulbere alb?, folosit? īn vopsitorie.
   oxida, oxidez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) combina cu oxigenul; a (se) acoperi cu oxid, a rugini.
   oxidabil, -?, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (u?or).
   oxīd?nt, -?, oxidan?i, -te, adj. Care are proprietatea de a produce oxidarea altor substan?e, oxidril, oxi?rili, s.m. (Chim.) IIidros.il.
OXIGEN
   oxigen s.n. Gaz incolor ?i inodor care formeaz? o cincime din aerul atmosferic ?i care esle indispensabil īn procesul respira?iei ?i al arderii.
   oxigena, oxigenez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) decolora prin tratare cu ap? oxigenat?.
   oxigenat, -?, oxigenaii, -te, adj. 1. Care con?ine oxigen; ap? oxigenat? = lichid dens, incolor sau alb?strui, īntrebuin?at ca dezinfectant .?i decolorant. 2. Care s-a decolorat prin tratare cu ap? oxigenat?: p?r oxigenat.
   oxiidn, -?, oxitone, adj., s.n. (Cuvīnt) care are accentul pe ultima silab?.
   oxiur, oxiuri, s.m. Vierme parazit, care tr?ie?te īn intestinele oamenilor.
   ozaliil s.n. Hīrlie fotosensibil? folosit? reproducerea desenelor executate pe hīi calc.
   ozoclicritu s.f. Cear? mineral? de c galben?-brun?, utilizat? ca īnlocuitor al pai ozon s.n. Gaz de culoare alb?struie i alotropic? a oxigenului), oxidant puternic ia na?tere din oxigen prin ac?iunea desc?r elecf rice.
   ozon?t, -?, ozona?i, -te, adj. Care con?ine ozonizā, ozonizez, vb. I. Tr. 1. A intr ozon īn aerul dintr-o īnc?pere. 2. A sti apa prin tratare cu ozon.
PAIANJEN
 le, īn special gramineelor; (la pl.) gr?mad? de asemenea tulpini, r?mase dup? treierat, p?ianjen s.m.v. p?ianjen, paiant?, paiante, s.f. Schelct de lemn, avīnd golurile umplute cu zid?ria, cu chirpici etc. sau acoperite cu ?ipci, care alc?tuie?te peretele unei cl?diri.
   paia??, paia?e, s.f. Personaj comic īn spectacolele de circ sau de bīlci; m?sc?rici, clovn.
   paiet?, paiete, s.f. Disc mic, sclipitor din foaie sub?ire de metal, de sticl? etc., care se coase pe unele haine ca podoab?.
   paisprezece num. cārd. Num?r natural situat īntre treisprezece ?i cincisprezece. .
   paisprezecelea, -zicea num. ord. Care se afl? īntre al treisprezecelea ?i al cincisprezecelea.
   paj,paji, s.m. (īn evul mediu) Tīn?r nobil aflat īn serviciul unui senior; (p. ext.) copil de cas?.
   pāji?tc, paji?ti, s.f. Teren acoperit cu iarb? folosit? pentru p??unat sau ca nutre?.
   pajur?,pajuri, s.f. 1. Acvil?; (īn basme) pas?re uria??, n?zdr?van?. 2. Figur? simbolic?, reprā-zentīnd o acvil?, de pe stemele, monedele, pe-ce?ile sau steagurile unor ??ri.
   pal, -?, pali, -e, adj. Palid; (despre lumin?) f?r? intensitate; (despre culori) ?ters, sp?l?cit.
   paladīn, paladini, s.m. (īn evul mediu) Nobil slujitor la palatul regilor; (p. ext.) cavaler r?t?citor.
   palddiu s.n. Metal alb-cenu?iu din familia platinei, maleabil ?i ductil, īntrebuin?at la prepararea unor catalizatori.
   palaīit?, palafite, s.f. Locuin?? lacustr? preistoric?.
   pal?n, palane, s.n. Macara format? din mai mul?i scripe?i a?eza?i pe dou? sau pe mai multe axe.
   pal?nc?,, pal?nci, s.f. (īnv.) īnt?ritur? pentru ap?rare, f?cut? din pari gro?i, īnfip?i īn p?mīnt. palanchin, palanckine, s.n. Lectic?. palat1 s.n. Cerul gurii. palat2, palate, s.n. Cl?dire monumental? care ad?poste?te o institu?ie important? sau care serve?te ca re?edin?? unui suveran, unei personalit??i etc.
   palat?l, -?, palatali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articuleaz? prin atingerea sau apropierea limbii de cerul gurii.
   palatin, palatini, s.m. (īn evul mediu) Mare demnitar la curtea regilor din apusul Europei; guvernator al unei provincii din Polonia medieval?.
   palavragioaic?, palavragioaice, s.f. Femeie care spune palavre, care flec?re?te.
   palavragiu, palavragii, s.m. Om care spune palavre; flecar.
   palavr?, palavre, s.f. (Mai ales la pl.) Vorb? goal?, tr?nc?neal?.
   p?l?1, pale, s.f. 1. Cantitate de fīn, de paie etc. care se poate lua o dat? cu furca; cantitate de iarb? sau de p?ioase care se taie dintr-o singur? tragere cu coasa. 2. (Fig.) Und?, val de vīnt.
   p?l?2, pale, s.f. Organ al unei elice, al unui rotor de turbin? etc., de forma unei aripi.
   p?l?3, pale, s.f. (īnv.) Palo?. palee1, palee, s.f. Picior intermediar de sus?inere a unui pod de lemn.
                             palie2, palee, s.f. Fiecare dintre cele dou? frun-zi?oare ce formeaz? īnveli?ul floral al gramineelor.
                             paleo- Element de compunere īnsemnīnd „vechi“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective, palcocin s.n. Prima epoc? a paleogenului. paleogen s.n. Prima perioad? a erei neozoice. paleogr?ī, paleugrufi, s.m. Specialist īn paleografie.
   paleografie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu descifrarea ?i studiul textelor vechi.
   paleolitic s.n. Cea mai veclie epoc? din istoria omenirii, caracterizat? prin folosirea uneltelor de piatr? cioplit?.
   paleontolog, paleontologi, s.m. Specialist īn paleontologie.
                             paleontologie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul organismelor fosile animale ?i vegetale.
   paleoslāv, -?, paleoslavi, -e, adj. Care se refer? la limba veche slav?.
   pnieoteriu, paleoterii, s.n. (La pl.) Familie de mamifere fosile din paleogen, asem?n?toare cu tapirul; (?i la sg.) animal din aceast? familie.
   paleozoic s.n. A doua er? geologic?, īn care au ap?rut mamiferele.
   palet?, palete, s.f. 1. Plac? de lemn sau dc faian?? pe care pictorii īntind ?i amestec? culorile cīnd picteaz?. 2. Lop??ic? de lemn, de form? oval?, acoperit? cu cauciuc sau cu plut?, cu care este lovit? mingea la tenisul de mas?. 3-Pal?2; element al rotorului unei ma?ini, de forma unei aripi cu fe?e curbe.
   paliativ, -?, paliativi, -e, adj., s.n. 1. (Medicament sau tratament) care amelioreaz? o bcīii?,. f?r? a o vindeca. 2. (Fig.) (Solu?ie) care rez< Iv? īn mod aparent sau provizoriu’o situa?ie dificil?.
   p?lid, -?, palizi, -de, adj. Galben la fa?? (din cauza unei boli, a unei emo?ii); (fig.) f?r? str?lucire, ?ters, sp?l?cit.
   paliditate s.f. Faptul de a fi palid, palie, palii, s.f. Carte care con?ine Vechiul testament.
   palier, paliere, s.n. 1. (Tehn.) Lag?r (2). 2. Platform? orizontal? la o scar?, de obicei la nivelul etajelor; odihn? (4). 3. Ansamblul plan?rc-lor· unei construc?ii, care se g?sesc la acela?i nivel.
   palingenez? s.f. Procesul de formare a magmei, prin topirea unor roci. palis?d?, palisade, s.f. Palanc?. palisandru, palisandri, s.m. Arbore exotic cu lemnul tare ?i cu miros pl?cut, din care se fac mobile.
   palmares, palmaresuri, s.n. List? īn care se īnscriu succesele sau victoriile sportive, literare etc. ob?inute de cineva.
   palmāt, -?, palma?i, -le, adj. 1. (Despre frunze) Cu marginile crestate adīnc, īn forma unei palme cu degetele dep?rtate. 2. (Despre picioarele unor animale) Cu degetele unite printr-o menabfa-n?.
 -411
PANDUB
  palm?1, palme, s.f. 1. Partea din?untru a mīi-nii, cuprins? īntre articula?ia cu antebra?ul ?i virtul degetelor. 2. Veche unitate de m?sur? pentru lungimi, egal? cu distan?a dintre extremitatea degetului mare ?i a celui mic, bine īntinse īn l?turi. 8. B?t?tor1 (1).
  piilm?2, palme, s.f. Element ornamental de forma unei Irunze de palmier.
  palmer, palmere, s.n. Micrometru pentru m?surarea grosimii unor piese.
  pnlmetu, palmete, s.f. Motiv ornamental stilizat, de forma unei frunze de palmier.
  palmiir, palmieri, s.m. (Lapl.) Denumire dat? mai multor specii de plante lemnoase exotice, cu trunchiul drept, neramificat, cu o coroan? bogat? de frunze la vīrf; (?i la sg.) arbore din aceste specii.
  palmiped, palmipede, s.n. (La pl.) Grup de p?s?ri acvatice cu picioarele scurte ?i cu degetele unite printr-o membran?; (?i la sg.) pas?re care face parte din acest grup.
  palmitic adj. Acid palmitic = acid gras care se g?se?te īn uleiurile ?i gr?simile naturale, paloare, palori, s.f. Paliditate, paīonier, paloniere, s.n. Pīrghie cu pedale la extremit??i, folosit? pentru dirijarea unui avion sau a unei ambarca?ii de sport.                 \
  palo?, palo?e, s.n. (īnv.) Sabie lat? cu dou? t?i?uri (īncovoiat? la vīrf).
  palp?, palpez, vb. I. Tr. A examina un bolnav prin ap?sare u?oar? cu mīna a corpului, pentru a identifica regiunea dureroas?.
  palpabil, -?, palpabili, -e, adj. Care poate fi pip?it; de care se poate lua cuno?tin?? prin pip?it.
  palpita, palpit, vb. I. Intr. 1. (Despre inim?) A bate, a zvīcni. 2. (Fig.) A se manifesta cu putere, a tr?i intens, a frem?ta.
  palpitant, -?, palpitan?i, -te, adj. Emo?ionant, pasionant.
  palpitā?io, palpita?ii, s.f. (Mai ales la pl.) Contrac?ii neregulate sau puternice, rapide ale inimii, provocate de o boal? sau de o emo?ie.
  palplān??, palplan?e, s.f. Element de construc?ie de forma unei scinduri, f?cut din lemn, D?el sau beton armat, care serve?te la executarea unui perete de sus?inere.
  paltin, paltini, s.m. Arbore īnalt pīn? la 25 m, cu fructele prev?zute cu dou? aripi, cu lemnul alb ?i rezistent.
  .paltin, paltoane, s.n. Hain? de iarn? confec?ionat? din stof? groas?, care se poart? peste celelalte ve?minte.
  pal ridic, -?, paludici, -e, adj. Care se refer? la paludism. paludism s.n. Malarie.
  paltistru, -?, palu?tri, -stre, adj. De balt?, din regiunea b?l?ilor; friguri palustre = malarie.
  pamttet, pamflete, s.n. Specie literar? cu caracter 3a liric violent, pamfletar, pamfletari, s.m. Autor de pamflete, pāmpa s.n. v. pampas.
  p?mpas, pampasuri, s.n. Cimpie īntins? acoperit? cu ierburi ?i tufi?uri, caracteristic? regiu-
nilor cu clim? subtropical? ?i temperat? din America de Sud. Var.: pāmpa s.n.
   pan- Element de compunere īnsemnīnd „tot“, „īntreg“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   panaciu, panacee, s.n. Medicament despre care se credea odinioar? c? vindec? orice boal?.
   panacliid?, panachide, s.f. T?bli?? de piatr?, de metal sau de lemn, folosit? īn trecut de ?colari pentru a īnv??a s? scrie.
   pauaMd?j ipanahide, s.f. (īnv. ?i pop.) Parastas (la 40 de zile de la moartea cuiva).
   panamā, panamale, s.f. 1. īmpletitur? fin? f?cut? din frunzele unei specii de palmier; p?l?rie dintr-o astfel de īmpletitur?. 2. ?es?tur? de bumbac sau de in, care imit? panamaua (1).
   panari?iu, panaripii, s.n. Infec?ie localizat? la vīrful degetelor;
   pana?, pana?uri, s.n. M?nunchi de pene, de obicei colorate, cu care se īmpodobea īn trecut coiful sau chipiul militarilor.
   pinii1, pene, s.f. 1. Forma?ie epidermic? la p?s?ri^ ou rol de protec?ie a corpului, alc?tuit? dintr-un cotor pe care sī-nt fixate simetric, lateral, fire (pufoase); (la pl.) firele desprinse de pe cotoare, care servesc la umplerea pernelor. 2. Podoab? f?cut? din una sau mai multe pene (1), care se poart? la p?l?rii. 3. Pan? (1) de gīsc?, ascu?it? ?i despicat? la vīrf, īntrebuin?at? alt?dat? pentru scris cu cerneal?; (p. ext.) toc de scris, condei; (fig.) stilul unui autor; talentul, arta de a scrie. 4. Bucat? de lemn sau de metal care ajut? la despicarea lemnelor, la īn?epenirea unei piese etc. 5. Partea ciocanului opus? capului, prelungit? ?i sub?iat? spre vīrf. C. Plac? mic? de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele unor instrumente muzicale. 7. Felioar? de sl?nin? cu care se īmp?neaz? carnea. 8. Categoria pan? = categorie de greutate īn care intr? boxerii īntre 54 ?i 57 kg, lupt?torii īntre 57 ?i 63 kg etc.
   panii2, pene, s.f. Oprire accidental? a func?ion?rii unei ma?ini sau a unui autovehicul.
   panc?rt?, pancarte, s.f. Bucat? de carton, de lemn, de pīnz? etc. pe care este scris? o lozinc?, o īn?tiin?are etc.
   pancre?s, pancreasuri, s.n. Gland? situat? īn partea superioar? a abdomenului, avīnd o secre?ie extern?, cu rol īn digestie, ?i una intern?, cu rol īn sinteza glucidelor din organism.
   pancrcdtic, -?, panereatici, -e, adj. Care se refer? la pancreas.
   pancromātic, -ti, pancromatici, -e, adj. (Despre pl?cile ?i filmele fotografice) Care este sensibil la toate radia?iile vizibile.
   pandalie, pandalii, s.f. (Pop. ?i fam.; mai ales la pl.) Toane; criz? de nervi.
   pandantiv, pandantive, s.n. Bijuterie care so poart? la gīt, atīrnat? de un l?n?i?or sau de o panglic?.
   pandi?p?n, pandi?panuri, s.n. Pr?jitur? pufoas?, preparat? din f?in?, ou? ?i zah?r.
   pandtir, panduri, s.m. (īn sec. XIX īn ?ara Romāneasc?) 1. Osta? dintr-un corp de oaste
PANEGIRIC
neregulat?; lupt?tor din oastea lui Tudor Vladi-mirescu. 2. Osta? īn serviciul polii,iei, dup? desfiin?area vechii mili?ii na?ionale.
   panegiric, panegirice, s.n. 1. Discurs public la vechii greci ?i la romani, īn care se elogia o persoan? īnsemnat?. 2. Laud? (exagerat?), elogiu.
                                                          panel, panele, s.n. Plac? īntrebuin?at? la fabricarea mobilelor, alc?tuit? dintr-un miez de ?ipci sau de seīnduri īnguste, acoperite cu furnir. pan6r, panere, s.n. Co?1 (1) mic. panglicar, panglicari, s.m. Artist (de circ) care face scamatorii; (tig.) ?arlatan.
   pflnglie?, panglici, s.f. 1. Fī?ie īngust? de ?es?tur?, folosit? īn confec?ii, īn pasmanterie etc.; fī?ie īngust? de bumbac sau de m?tase, īmbibat? cii tu?, folosit? la ma?ina .de scris. 2. Band? īngust? do o?el, gradat?, folosit? la m?surarea distan?elor. 3. (Pop.) Tenie.
   panglie?ric, panglicarii, s.f. Scamatorie; (fig.) ?arlatanie.
   pangolin, pangolini, s.m. Mamifer din ??rile tropicale, cu corpul acoperit de solzi corno?i, care se hr?ne?te cu insecte.
   panic? s.f. Spaim? mare de care este cuprins? subit o persoan? sau o colectivitate.
   panicul, panicule, s.n. Inflorescen?? īn form? de ciorchine, cu axul principal ramificat.
   paniīicā, panific, vb. I. Tr. A efectua opera?ia de panifica?ie.
   panifica?ie s.f. Procesul de transformare a f?inurilor īn pīine.
   panoplie, panoplii, s.f. Colec?ie de arme aranjate pe un panou. , panoptic, panoptice, s.n. Cl?dire al c?rei interior poate fi cuprins dintr-o singur? privire.
   panoram?, panorame, s.f. 1. Priveli?te din natur? v?zut? din dep?rtare (?i de la īn?l?ime). 2. Tablou de propor?ii,mari, zugr?vit pe peretele unei camere rotunde, ?i care, primind lumina de sus, creeaz? iluzia unei imagini reale. 3. Spectacol de bīlci cu scamatorii, acroba?ii etc.
   panoramic, panoramici, -c, adj. De panoram?, care se refer? la panoram?.
   pan6u, panouri, s.n. 1. Plan?? de lemn sau de carton pe care se lipesc afi?e, fotografii etc. 2. Por?iune plan? a unei construc?ii, limitat? prin elemente de alt? culoare ori din alt material.
   Plan?? pe care este fixat co?ul la jocul de baschet. 4. Panou de tragere = pinz? īntins? pe un cadru de lemn, pe care sīat trasate cercuri concentrice, fiind folosit ca ?int? la exerci?iile de tragere cu arma. 5. Element de construc?ie care se asambleaz? cu elemente similare pentru a forma o parte a unui sistem tehnic, a unei construc?ii ele.
   pamom?nic, -īi, panromanici, -c, adj. Care este comun tuturor popoarelor romanice sau neolatine, privitor la toate popoarele romanice sau neolatine.
   pansa, pansez, vb. I. Tr. A aplica un pansament, pansament, pansamente, s.n. Protejarea unei pl?gi prin acoperire cu vat? ?i tifon; material folosit la pansare.
   panscii, pansele, s.f. Plant? decorativ? cu flori catifelate, variat colorate.
   panseiu??, pansclu?c, s.f. 1. Diminutiv al lui pansea. 2. Pansea.
   panseu, panseuri, s.n. (Ir.) Gīndire, cugetare; maxim?.
   panslāv, -i\. panslaei, -e, adj. Care apar?ine tuturor popoarelor slave, care se refer? la toate popoarele slave.
   pantaldn, pantaloni, s.m. 1. (De obicei la pl.) Obicct de īmbr?c?minte care acoper? corpul de la brīu īn jos, īnvelind fiecare picior īn parte. 2. Pies? de tabl? folosit? la bifurcarea unei conducte.
   panfalonsir, pantalonari, s.m. Denumire depreciativ? dat? de ??rani celor īmbr?ca?i or??cne?lc, pant?, pante, s.f. 1. Por?iune de teren cu suprafa?a īnclinat?. 2. Unghi ascu?it format de o dreapt? cu o orizontal? sau cu un plan orizon tal» panteism s.n. Concep?ie filozofic? monist? potrivit c?reia Dumnezeu ?i natura sīnt iden-tice.
   panteist, -?, paritei?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1» Adj. Caro se refer? la panteism. 2. S.m. ?i f. Adept al panteismului.
   panteon, panteoane, s.n. 1. Templu consacrat de greci ?i de romani cultului tuturor zeilor. 2. Monument na?ional īn care sīnt depuse r?m??i?ele p?mīnte?ti ale oamenilor ilu?tri.
   {mnteru, pantere, s.f. Leopard, pun?ii, pantofi, s.m. īnc?l??minte de piele, de pīnz? etc., care acoper? laba piciorului pīn? la glezn?.
   pantofar, pantofari, s.m. Meseria? caro se ocup? cu confec?ionarea ?i cu repararea īnc?l??mintei.
   paiitoī?rie, panlof?rii, s.f. Atelierul pantofarului.
   panfegniī, pantografe, s.n. 1. Aparat caro serve?te la reproducerea unui desen la aceea?i scar? sau la o scar? diferit? de cea a modelului. 2. Priz?.de curent de la o linie aerian?, montat? pe acoperi?ul unui vehicul cu trac?iune electric?.
   pantomim, -?, pantomimi, -e, s.f., s.m. 1.
S.f. Arta de a exprima idei ?i sentimente prin mimic? ?i prin gesturi; reprezenta?ie teatral? īn care ac?iunea dramatic? se exprim? prin mimic? ?i prin gesturi. 2. S.m. Actor de panto-mim?.
   pantomimic, -īi, pantomimici, -e, adj. De pan-lomim?; exprimat prin^ gesturi.
   pan?ir, pan?iri, s.m. (īnv.) Soldat dintr-un corp de oaste īns?rcinat cu paza grani?elor ,?i cu transmiterea ?tirilor.
   pios s.n. (īn ritualul cre?tin) Pornan?, la īn-mormīnt?ri ?i parastase, care const? de obicei din colaci ?i vin.
   pap s.n. Clei folosit īn industria īnc?l??mintei, preparat din gluten ?i ap?; material de lipit preparat īn cas? din f?in? ?i ap?. pap? s.m. sg. (Fran?uzism) Tat?. papagal, papagali, s.m. 1. Denumire dat? unor p?s?ri tropicale, cu penele viu ?i felurii colorate, cu ciocul gros ?i īncovoiat, ?i care,
 <13
PAEACUSER
dresate, pot imita vorba omului. 2. (Fig.) Epitet dat unei persoane care repet? mecanic p?rerile sau cuvintele altora. 3. Cle?te cu din?i folosit la lucr?rile de montare sau de reparare a ?evi-lor.
   papagalicesc, -c?sc?, papagalice?ti, adj. De papagal, ca de papagal, papagalice?te adv. īn mod automat, mecanic, papul, -?, papali, -e, adj. Care apar?ine papei, privitor la pap?.
   papalitate s.f. 1. Institu?ia central? de conducere spiritual? ?i politic? a bisericii catolice. 2. Puterea, autoritatea papilor; demnitatea de pap?.
   papana?, papana?i, s.m. Preparat culinar f?cut din brīnz? de vac?, ou?, f?in? sau gri? ?i pr?jit īn tigaie sau fiert.
   papar?, p?p?ri, s.f. 1. Mīncare preparat? din felii de pīine pr?jit?, pres?rate cu brīnz? ?i op?rite cu ap? sau cu lapte. 2. (Reg.) Omlet?, i paparud?, paparude, s.f. 1. (La.pl.) Str?vechi dans ritual de invocare a ploii, execuiat de femei sau de fote cu corpul īnf??urat īn verdea??; (?i la sg.) femeie sau fat? care execut? acest dans. 2. (Fig.) Femeie īmbr?cat? ridicol.
   papaveraefe, popaveracee, s.f. (La pl.) Familie de plante erbacee, dintre care unele con?in un suc l?ptos (cu propriet??i narcotice); (?i ia sg.) plant? din aceast? familie (ex. macul).
   papaverin?. s.f. Alcaloid extras din opiu sau preparat sintetic, avīnd ac?iune narcotic?, analgezic? ?i hipotensiv?.
   pap?, papi, s.m. Capul bisericii catolice ?i al statului Vatican.
   papetiirie, papetarii, s.f. Magazin (sau sec?ie īntr-o libr?rie) īn care se vīnd caiete, creioane, hīrtie etc.; articolele care se vīnd īntr-un astfel de magazin.
   papil?, papile, s.f. Mic? proeminen?? a pielii, a unor mucoase, a fe?ei unor. organe etc.
   papilionac6e, papilionaeee, s.f. (La pl.) Sub-familie de plante leguminoase, ale c?ror flori, formate din cinci petale, seam?n? cu aripile unui fluture; (?i la sg.) plant? din aceast? subfamilie.
   papion, papioane, s.n. Cravat? b?rb?teasc? īnnodat? īn forma unor aripi de fluture.
   papiot?, papiote, s.f. 1. Mic tub de carton pe care este īnf??urat? a?? de cusut. 2. Mic sul de hīrtie pe care femeile ī?i r?sucesc p?rul pentru a-1 bucla.
   papirologie s.f. Disciplin? a istoriei care se ocup? cu studiul papirusurilor (2).
   papirus, (1) papiru?i, s.m., (2) papirusuri, s.n. 1. S.m. Plant? erbacee din Africa tropical? ?i mediteranean?, din tulpina c?reia se prepara īn antichitate un material pe care se putea scrie. 2. S.n. Manuscris pe astfel de material.
   papist??, -?, papista?i, -e, s.m. ?i f., adj. (īnv. ?i pop.) Catolic.
   paprica?, paprica?uri, s.n. Un fel de tocan? din buc??i de carne ?i g?lu?te de f?in?, condimentat? cu boia de ardei, p?pric? s.f. (Reg.) Boia de ardei.
   papufi?, -?, papua?i, -e, s.m. ?i f. Persoan? care face parte dintr-o popula?ie r?spīndit? īn Melanezia.
   papiic, papuci, s.m. 1. īnc?l??minte u?oar?,, de obicei f?r? c?lcīi, care se poart? īn cas?. 2,. Pies? de lemn care se a?az? la baza unui stīlp pentru a-i m?ri suprafa?a de sprijin; pies? fixat? la cap?tul unui conductor, care serve?te Ia realizarea contactelor electrice demontabile. 3. Papucul-doamnei = plant? erbacee din familia orhideelor, cu flori mari, īn form? de papuc (1).
   paptiiriu, papugii, s.m. (Fam.) Om de nimic, care tr?ie?te din ?iretlicuri; pi?icher.
   pāpul?, papule, s.f. Leziune a pielii sub forma unei proeminen?e, care apare īn unele boli.
   papurii s.f. Denumire dat? unor plante erbacee acvatice din ale c?ror frunze se fac rogojini,, co?uri etc.
   par1, pari, s.m. 1. Lemn lung ?i relativ sub?ire, ascu?it la un cap?t, care, īnfipt īn p?mīnt, serve?te pentru sus?inere (de obicei la garduri). 2. Bīt?, ciomag.
   par2, -a, pari, -e, adj. (Despre numere) Care este divizibil cu 2.
   para1 - Element de compunere īnsemnīnd „ap?r?“, „contra“, care serve?te la formarea, unor substantive.
   parii2, parale, s.f. 1. Veche moned? egal? cu a suta parte dintr-un leu; (ast?zi) ban de valoare· mic?. 2. (Fam., la pl.) Bani, avere īn bani.
   par?3,parez, vb. I. Tr. A evita printr-o contra-lovitur? o lovitur? a adversarului (la duel, la. scrim? etc.); (fig.) a face fa??, a evita.
   parabol?1, parabole, s.f. Curb? care reprezint? locul geometric al punctelor egal dep?rtate de o dreapt? fix? (numit? directoare) ?i ae un punct, fix (numit focar).
   parabol?.2, parabole, s.f. Istorioar? alegoric?-cu cuprins religios sau moral; (p. ext.) alegorie,, metafor?.
   paralbdlic, -?, parabolici, -e, adj. De forma, unei parabole1.
   paraboloid, paraboloizi, s.m. Suprafa?? generat? de o parabol? care se deplaseaz? astfel īneīt planul ei r?mīne paralel cu el īnsu?i, iar vīrful descrie o alt? parabol?, situat? īntr-un plan perpendicular.
   parac?z?tdr, parae?z?toare, s.n. Dispozitiv de siguran?? pentru oprirea din c?dere a coliviei ascensorului, īn cazul ruperii cablului.
   paracontezīi, paracenteze, s.f. Punc?ie efectuat? īntr-o cavitate natural? din organism, īn vederea evacu?rii lichidului con?inut īn aceasta.
   paraclierni??, paracherni?e, s.f. Plant? erbacee medicinal? cu tulpina dreapt?, frunze alungite ?i flori verzui.
   paraclis, paraclise,,s.n. 1. Capel? ridicat? līng? o biseric?, īntr-un cimitir sau īn interiorul unei cl?diri. 2. Slujb? religioas? de laud? ?i de invocare a ajutorului Fecioarei Maria sau al unui. sfīnt.
   paracliser, paracliseri, s.m. Persoan? īns?rcinat? cu īngrijirea unei biserici.
PARADA
 411
    parad?, parade, s.f. Festivitate la rare defileaz? trupe sau participan?ii la o manifesta?ie sportiv?; (p. ext.) ceremonie.
    pnradentoz?, paradentoze, s.f. Boal? a gingiilor caracterizat? prin distrugerea ?esuturilor de sus?inere a din?ilor.
    pnradigni?, paradigme, s.f. Totalitatea formelor flexionare alp unui cuvīnt.
    paradis s.n. (īn concep?iile religioase) Rai; (fig.) loc pl?cut, īneīnt?tor.
    paradiziac, -il, paradiziaci, -e, adj. (Livr.) De paradis, ca īn paradis; minunat, īneīnt?tor.
    paradox, paradoxuri, s.n. 1. Enun? surprinz?tor care contrazice opinia īndeob?te acceptat?. 2. Paradoxul hidrostatic = faptul (ciudat īn aparent?) c? presiunea unui lichid pe fundul rasului in care se afl? nu depinde de forma ?i de dimensiunile vasului, ci numai de īn?l?imea lichidului ?i de densitatea lui.
    puradoxnl, -īi, paradoxali, -c, adj. Care ?ine de paradox; de neīn?eles, ciudat, bizar.
    paraf?, parafez, vb. I. Tr. 1. A semna prin paraf? (1). 2. A aplica o paraf? (2) īn cear? ro?ie po leg?tura unui registru sau a unui dosar.
    paraf?, parafe, s.f. 1. Isc?litur? prescurtat?. 2. ?tampil? cu o semn?tur? sau cu anumite ini?iale.
    parafinsirc s.f. Depunere de parafin? pe pere?ii ?evilor de extrac?ie a ?i?eiului.
    parafin?, parafine, s.f. Produs solid, alb, translucid, ob?inut din ?i?ei ?i īntrebuin?at la fabricarea lumin?rilor, la impregnarea hīrtiei ?i a ?es?turilor etc.
    parafinic, -?, parafinici, -e, adj. Privitor la parafin?; din parafin?.
    parafinos, -o?su, parafino?i, -oase, adj. Care con?ine parafin?.
    parnfoc, parafocuri, s.n. Zid din material refractar care ap?r? de fl?c?ri partea mai sensibil? a unui cazan de aburi.
    parafraz?, parafrazez, vb. I. Tr. A exprima ceva prin parafraz?.
    parafraz?, parafraze, s.f. 1. Expunere īntr-o formulare personal? (mai ampl?) a con?inutului unui text. 2. Prelucrare'cu caracter liber a unei teme muzicale īmprumutate.
    parafulger, parafulgere, s.n. Dispozitiv de protec?ie a unei conducte electrice īmpotriva -desc?rc?rilor electrice din atmosfer?.
    paragenez? s.f. Formare, īn aceea?i epoc?, a mai multor minerale care se g?sesc asociate.
    paragin?, paragini, s.f. 1. Teren necultivat,. acoperit de buruieni. 2. Stare de neīngrijire, de p?r?sire a unui teren sau a unei cl?diri; -d?r?p?n?tur?, ruin?.
    paragr?f, paragrafe, s.n. Pasaj dintr-un text, desp?r?it de restul textului printr-un alineat nou (?i printr-un semn grafic special); subdiviziune dintr-un capitol sd unui text de lege, al unui statut etc.
    paralactie, -?, paralaclici, -e, adj. Care se re-Jer? la paralax?.
   pcri'.lāxu, paralaxe, s.f.1 Unghiul sub caro se vede raza P?mīntului sau raza orbitei salo de po alt corp ceresc.
   paralil, -?, paraleli, -e, adj., s.f., s.n. 1. Adj., s.f. (Drepte, planuri) care nu se intersecteaz?, oricit s-ar prelungi. 2. Adj. Caro se produce ?i evolueaz? concomitent cu altceva. 3. S.f. Fiecare dintre cercurile imaginare determinate de intersec?ia globului p?mīntesc cu planuri perpendiculare po axa polilor. 4. S.f. (La pl.) Aparat de gimnastic? format din dou? bare paralele, a?ezate pe stīlpi. 5. S.f. Comparn?io f?cut?, īntr-o scriere literar?, īntre dou? persoane, dou? fenomene etc. (i. srn. Instrument de atelier folosii la trasarea pe o pies? a unor linii paralele cu un plan dat.
   paralelipiped, paralelipipede, s.n. Prism? a c?rei baz? este un paralelogram.
   paralelipipedic, -?, paralelipipedici, -e, adj. Care are forma unui paralelipiped.
   paralelism, paralelisme, s.n. īnsu?irea de a fi paralel.
   paraleliza, paralelizez, vb. I. Tr. A dispune, a a?eza paralel.
   paralelogram, paralelograme, s.n. Patrulater cu laturile opuse paralele.
   paruliu, paralei, s.m. (Mai ales precedat de leu) Leu foarte mare ?i puternic; (p. ext.) fiin?? puternic?, viteaz?.
   paralitic, -?, paralitici, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care sufer? de paralizie.
   paraliza, paralizez, vb. I. 1. Intr. ?i refl. A deveni paralitic. 2. Tr. (Fig.) A īmpiedica o mi?care, o ac?iune; a imobiliza.
   paraliz?nt, -?, paralizan?i, -le, adj. Care paralizeaz?.
   paralizat, -fi, paraliza?i, -te, adj. 1. Caro sufer? de paralizie. 2. (Fig.) īmpiedicat, oprit din ac?iune.
   paralizie, paralizii, s.f. Pierdere total? sau diminuare a func?iei motorii musculare.
   parnmagnitic, -?, paramagnetici, -e, adj. (Despre corpuri) Care, la introducerea īntr-un cīmp magnetic, prezint? o magnetizare slab?, de acela?i sens cu intensitatea cīmpului.
   paramici, parameci, s.m. Infuzor microscopic care tr?ie?te īn ape st?tute.
   paramint, paramente, s.n. Fa?a exterioar?, vizibil?, a unei zid?rii de piatr?.
   parametru, parametri, s.m. (Fiz., tehn.) M?rime proprie unui obiect, care intervine īn caracterizarea anumitor propriet??i ale acestuia.
   paramilitar, -?, paramilitari, -e, adj. (Despre grupuri, forma?ii) Care este organizat pe baza de tip militar.
   parandia s.f. Denumire dat? unor boli psihice care se manifest? prin deliruri, idei fixe, mania persecu?iei, a grandorii, halucina?ii etc.
   paraniiic, -?, paranoici, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care sufer? de paranoia.
   paranteza, paranteze, s.f. 1. Semn de punctua?ie (īn form? de arc de cerc sau de linie frīnt? īn unghi drept la capete) care se pune la īnceputul ?i la sfīr?ilul cuvintelor considerate a fi o
PARCHETAT
 explica?ie, un adaos, o precizare; textul pus īntre aceste semne. 2. (Fig.) Digresiune. 8. (Mat.) Semn grafic care exprim? faptul c? opera?ia aflat? īn interiorul ei trebuie efectuat? īnaintea celorlalte.
   parapet, parapete, s.n. 1. Perete scund Ia marginea balcoanelor, a teraselor, a podurilor etc. 2. īnt?ritur? de p?mīnt la redute sau la tran?ee, pentru protejarea lupt?torilor.
   parapligic, -?, paraplegici, -e, adj., s.m. ?i f. Bolnav de paraplegie. paraplegie s.f. Paralizie a ambelor picioare, parapon s.n. (īnv.; ast?zi fam.) Sup?rare, necaz, ciud?.
   paraponisit, -?, paraponisi?i, -te, adj. (īnv. ?i fam.) Sup?rat, nec?jit; nemul?umit.
   parascīntii, parasctntei, s.n. Dispozitiv montat la co?uri pentru oprirea scīnteilor ?i a altor particule antrenate de gazele de ardere.
   parascovinie, parascovenii, s.f. (Fam.) N?zbī-tie, pozn?.
   parasimp?tic adj. Sistem parasimpatic = parte a sistemului nervos care īncetine?te ritmul cardiac ?i accelereaz? mi?c?rile tubului digestiv.
   parastās,parastase, s.n.(īn cultul cre?tin) Slujb? religioas? f?cut? pentru pomenirea mor?ilor.
   para?ut?, para?utez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) lansa din avion cu ajutorul para?utei.
   para?tft?, para?ute, s.f. Dispozitiv (care īn c?dere ia forma unei umbrele) folosit pentru a-terizarea lent? a persoanelor sau a materialelor lansate dintr-un avion.
   para?utism s.n. Tehnica lans?rii din avion cu para?uta; ramur? sportiv? care cuprinde lans?ri cu para?uta.
   para?utist, -?, para?uti?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? specializat? īn lansarea cu para?uta, parat?x?, parataxe, s.f. (Gram.) Juxtapunere, paratific, -ii, paratifici, -e, adj. Care se refer? la paratifos.
   paratiīoid?, paratifoide, s.f. Febr? paratifo-id? — paratifos.
   paratifos s.n. Boal? infec?ioas? asem?n?toare cu tifosul exant'ematic dar mai pu?in grav? decīt acesta.
   paratr?snet, paratr?snete, s.n. Dispozitiv de protec?ie īmpotriva tr?snetelor, instalat de obicei pe cl?diri, alc?tuit dintr-o tij? metalic? aerian? legat? de un fir conductor introdus īn p?mīnt.
 . paravdn, paravane, s.n. Panou sau perete sub?ire (de lemn) folosii īn īnc?peri pentru a izola anumite por?iuni ale acestora.
   paraz?piidfi, paraz?pezi, s.f. 1. Panouri de lemn servind ca mijloc de protec?ie contra īnz?pe-zirii unei c?i de comunica?ie sau a unei por?iuni de teren. 2. Grilaj montat la marginea stre?inii unei cl?diri pentru a īmpiedica c?derea z?pezii de pe acoperi?.
   parazit, -?, parazi?i, -tr, adj., subst. 1. Adj., s.m. ?i f. (Plant? sau animal) care tr?ie?te ?i se hr?ne?te pe seama unui organism str?in. 2. Adj., s.m. ?i f. (Fig.) (Persoan?) care tr?ie?te din munca altuia. 3. S.m. (Lapl.) Perturba?ii intr-un
 sistem de telecomunica?ii, produse de fenomene· electromagnetice din atmosfer? sau din unele· instala?ii electrice.
   parazitar, -?, parazitari, -e, adj. Care tr?ie?te, ca parazit (1); de parazit.
   parazitism s.n. 1. Forma de via?? a organismelor parazite (1). 2. (Fig.) Faptul de a tr?i din munca altuia.
   parazitoMg, parazitologi, s.m. Specialist īn parazitologie.
   parazitologic s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul animalelor ?i plantelor parazite.
   parazitdz?, parazitoze, s.f. Denumire dat? bolilor de origine parazitar?. p?r?1 s'.f. Flac?r?, v?paie. pārii2, pere, s.f. 1. Fructul p?rului. 2. Nume· dat unor piese īn form? de par? (1).
   parbriz, parbrize, s.n. Paravan transparent montat īn partea din fa?? a unui vehicul, servind ca ap?r?toare pentru conduc?torul acestuia.
   pare, parcuri, s.n. 1. Gr?din? public? amenajat? pentru odihn? ?i distrac?ii; gr?din? mare cu alei ?i cu copaci, īn jurul unei locuin?e; parc? de vin?toare — teren īmprejmuit unde este crescut ?i īngrijit vīnatul; parc sportiv = complex alc?tuit din mai multe terenuri sportive (?i s?li de sport), īn mijlocul unor spa?ii verzi. 2. Loc de sta?ionare a vehiculelor sau de depozitare a utilajului unei institu?ii ori īntreprinderi; totalitatea vehiculelor de acela?i fel ale unei īntreprinderi.
   parc?, parchez, vb. I. Tr. A a?eza un vehicul īntr-un parc (2) sau īntr-un loc rezervat īn acest scop.
   paredj, parcaje, s.n. Parcare, parc fire, parc?ri, s.f. Ac?iunea de a parca.. pArc?1 adv. Se pare, s-ar crede, s-ar zice c?...; poale.
 , pdrcil2, parce, s.f. Fiecare dintre cele trei divinit??i din mitologia roman?, despre care· se credea c? una toarce, a doua deap?n? ?i a treia taie firul vie?ii omului.
   parcel?, parcelez, vb. I. Tr. A īmp?r?i un teren īn parcele.
   parceldt, -?, parcela?i, -te, adj. īmp?r?it īn parcele.
   parcel?, parcele, s.f. Por?iune de teren delimitat? pentru o anumit? īntrebuin?are.
   parchdt, parchete,'s.n. 1. Pies? mic? din lemn de esen?? tare, folosit? Ia pardosirea īnc?perilor; pardoseal? f?cut? din astfel de piese. 2. Por?iune dintr-o p?dure īn curs de exploatare. 3. Denumire dat? īn trecut organului de stat care punea īn mi?care ac?iunea penal? ?i o sus?inea īn fa?a instan?ei de judecat?.
   parchet?, parchetez, vb. I. Tr. 1. A pardosi o īnc?pere cu parchet (1). 2. A īmp?r?i c p?dure īn parchete (2).
   parchetdr, parchetari, s.m. Lucr?tor specializat īn montarea pardoselilor de parchet (1).
   parclictdt, -?, parcheta?i, -te, adj. 1. (Despre īnc?peri) Pardosit cu parchet (1). 2. (Despre-p?duri) īmp?r?it īn parchete (2).
"PARCHING
    p?rcliing, parchinguri, s.n. Loc unde se parcheaz? vehiculele.
    parcimonie, parcimonii, s.f. (Livr.) Avari?ie, e zgīrcenie.
    parcurge, parcurg, vb. III. Tr. 1, A str?bate un <3rum, o distan??. 2. A trece cu privirea peste ceva; a citi īn grab? ?i superficial o carte, un ziar etc.
    parcurs, parcursuri, s.n. 1. Faptul de a parcurge o distan??; drum (de) str?b?tut: 2. Lungimea unui drum sau a unei traiectorii īntre dou? puncte.
    pardesiu, pardesiuri, s.n. Hain? lung? de stof?, mai sub?ire decīt paltonul, care se poart? prim?vara ?i toamna. PI. ?i: pardcsie.
    pardtfn interj. Ierta?i-m?! scuza?i!; (indicīnd un protest) ba nu, s? avem iertare.
    pardoseal?, pardoseli, s.f. Strat de scīnduri, -de ciment etc. a?ezat pe plan?eul unei īnc?peri.
    pardosi, pardosesc, vb. IV. Tr. A acoperi cu pardoseal? o īnc?pere.
    pardosit, -?, pardosi?i, -te, adj. Acoperit cu pardoseal?.
    paremioWg, paremiologi, s.m. Specialist īn paremiologie.
    paremiologie s.f. Disciplin? care se ocup? cu .studiul proverbelor.
    parcncliim, parenchime, s.n. 1. ?esutul fun-' damental al unui organ (pl?mīni, rinichi, splin?). 2. ?esut vegetal fundamental care formeaz? partea cea mai mare a organelor moi ale plantelor.
    parenterāl, -?, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe alt? cale decīt cea digestiv?.
    patfizu, pareze, s.f. Paralizie par?ial?, incom-.plot?, constīnd īn reducerea amplitudinii ?i for?ei mi?c?rii.^
    parfum, parfumuri, s.n. 1. Miros pl?cut, mireasm?; arom?. 2. Produs lichid cu miros pl?cut, preparat din substan?e aromatice. 3. (Fig.) Not? specific?.
    parfuma, parfumez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A •(se) stropi cu parfum. 2. Tr. A īmbiba cu o mireasm? pl?cut?.
    parfumat, -?, parfuma?i, -te, adj. 1. Care miroase frumos. 2. Impregnat cu parfum (2).
    parīumcrie, parfumcrii, s.f. Magazin īn care se vīnd parfumuri (2), articole de toalet?, cosmetice etc.
    paria1 s.m. invar. 1. (īn India, la brahmani) Persoan? care se afl? īn afara castelor ?i care
 • este lipsit? de orice drepturi. 2. Persoan? dispre?uit?, repudiat?.
    paria2, pariez, vb. I. Intr. ?i tr. A face un pariu.
    paricid, -si, paricizi, -de, subst. 1. S.m. ?i f. Persoan? care ?i-a ucis tat?l sa'i mama. 2. S.n. Crim? care constī īn uciderea p?rin?ilor.
    parietal, -?, parietali, -e, adj. Care ?ine de peretele unei cavit??i a organismului; n<* parietal = fiecare dintre cele dou? oase care formeaz? partea de mijloc a cutiei craniene.
    parimie, parimii, s.f. (īnv.) Proverb, maxim?, .pild?. ;
   paripenāt, -?, paripena?i, -te, adj. (Despre frunzele compuse) Care are un num?r pereche de foliole.
   parisil?ltic, -fi, parisilabici, -e, adj. (Despre substantive sau adjective) Care p?streaz? acela?i num?r de silabe īn cursul declin?rii.
   paritdte, parit??i, s.f. 1. Egalitate numeric?, num?r egal. 2. Egalitate valoric?.
   pariu, pariuri, s.n. īn?elegere īntre persoane care sus?in lucruri contrare, īn baza c?reia cel care va avea dreptate urmeaz? s? primeasc? do la cel?lalt o r?splat? īn bani sau īn obiecte; r?m??ag; joc de noroc la cursele de cai, constīnd dintr-o miz? care d? participantului cī?tig?tor dreptul la o cot? din totalul sumelor mizaie.
   parizer s.n. Varietate de salam din carne fiart? de vit? ?i sl?nin?, tocate m?runt.
   parizian, -?, parizieni, -c, s.m. ?i f., adj. 1.
 S.m. ?i f. Locuitor al Parisului. 2. Adj. Care se refer?^ la Paris.
   parīm?, parime, s.f. Frīnghie, odgon folosit la bordul unei nave.
   parlament, parlamente, s.n. Denumire dat? īn unele ??ri organului legislativ al statului.
   parlamenta, parlamentez, vb. I. Intr. A duce tratative cu partea advers? pentru a ajunge la o īn?elegere.
   parlamentar, -?, parlamentari, -c, adj., s.m. 1. Adj. Care ?ine de parlament, privitor la parlament; imunitate parlamenlar?=?Tept recunoscut parlamentarilor de a nu putea fi urm?ri?i, aresta?i sau judeca?i decīt cu aprobarea organului reprezentativ ai c?rui membri sīnt. 2. S.m. Membru al unui parlament.
   parlamentarism s.n. Sistem de guvernaro specific statelor cu regim parlamentar.
   parlo?r, parloare, s.n.’ Sal? de primire a vizitatorilor īntr-un c?min, īntr-un internat etc.
   parmāc, parmaci, s.m. Stīlp folosit la prispe, la pridvoare etc.
   parmaclīc, parmaclīcuri, s.n. Balustrad? de lemn la un pridvor, la un balcon, la un pod.
   pārmen, parmeni, -e, adj. M?r parmen (auriu) (?i substantivat, m.) = varietate de m?r cu fructele galbene-aurii, cu dungi ro?ii; (substantivat, n.) fructul acestei variet??i de m?r.
   parmezan, parmezane, s.n. Varietate de ca?caval uscat; (p. ext.) ca?caval ras.
   parnasian, -fi, parnasieni, -e, adj., s.m. ?i f.
 1. Adj. Care se refer? Ia parnasianism. 2. S.m. ?i f. Adept sau reprezentant al parnasianismului.
   parnasianism s.n. Curent literar ap?rut īn Fran?a, īn sec. XIX, care cultiva virtuozitatea formei, construc?ia savant?, impersonal?, evocarea naturii exotice, a civiliza?iilor trecute ctc.
   parodia, parodiez, vb. I. Tr. A imita o oper? literar? sau stilul unui scriitor, cu inten?ii satirice ori pentru a ob?ine efecte comice.
   parodie, parodii, s.f. 1. Scriere cu caracter umoristic sau satiric, constīnd īn imitarea unei opere literare ori a manierei unui scriitor. 2. Imita?ie neizbutit?, inferioar? unui prototip sau originalului.
PARTIZAN
   paroli, parohi, s.m. Preot care conduce o parohie.
   parohial, -ii, parohiali, -e, adj. Care ?ine de o parohie, privitor la o parohie.
   parohie, parohii, s.f. Cea mai mica unitate administrativ? bisericeasc?; comunitate cre?tin? condus? de un paroh.
   panii interj. (Fran?uzism; ca formul? de īnt?rire a unei afirma?ii) Pe cuvīntul meu.
   parol?, parole, s.f. 1. (Mii.) Cuvīnt secret, conven?ional, care serve?te ca mijloc de recunoa?tere īn serviciul de gard? sau īn anumite misiuni. 2. Cuvīnt de recunoa?tere īntre membrii unei organiza?ii conspirative.
   paronim, paronime, s.n. Cuvīnt asem?n?tor cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta -ca sens.
   parotid?, pdrotide, s.f. Fiecare dintre cele dou? glande salivare situate dedesubtul urechilor.
   paroxism, paroxisme, s.n. Intensitate maxim? a linei senza?ii, a unui sentiment.
   paroxistic, -?, paroxistici, -e, adj. Care a ajuns . la paroxism.
   paroxit?n, -īi, paroxitone, adj., s.n. (Cuvīnt) care are accentul pe penultima silab?.
   parsec, parseci, s.m. Unitate de m?sur? pentru distan?e folosit? īn astronomie, egal? cu 3,26 ani-lumin?.
   par?iv, -?, par?ivi, -c, adj. Mīr?av, ordinar,· tic?los.
                                                              partaj, partaje, s.n.'īmp?r?ire (a unei averi), parte, p?r?i, s.f. 1. Ceea ce se desprinde din-tv-un īntreg, dintr-un grup; por?iune, fragment.
2. Element constitutiv, delimitat, din alc?tuirea unui organism, a unui mecanism etc.; (gram.) · parte de vorbire = categorie de cuvinte grupate dup? sensul lor lexical; fundamental ?i dup? caracteristicile morfologice ?i sintactice. 3. Diviziune a unei opere literare, muzicale etc. 4. Ceea ce revine cuiva īn urma unei īmp?r?iri, a unei mo?teniri etc. 5. Contribu?ie īn bani sau īn munc? la o activitate comun? care d? dreptul de participare la beneficii; cota care īi revine fiec?rui participant.-C. Regiune, ?inut, loc; in (sau prin) partea locului = īn (sau prin) regiunea despre care se vorbe?te. 7. Margine, latur?.
8. Direc?ie, sens. 9. Categorie social? sau profesional?; tagm?; ( parte femeiasc? - - (fiin??) de sex femeiesc; parte b?rb?teasc? = (fiin??) de 1 sex b?rb?tesc; din partea maniei (a tat?lui etc./' = din neamul, din spi(a mamei (a tat?lui etc.). 10. Fiecare dintre persoanele sau grupurile de persoane interesate īntr-o afacere sau intr-un proces.
   partener, -?, parteneri, -e, s.m. ?i f. Fiecare dintre participan?ii la o competi?ie sportiv?, la uri joc etc., considerat īn raport cu ceilal?i participan?i; fiecare dintre persoanele care alc?tuiesc un grup, o societate, o asocia?ie etc., considerat? in raport cu celelalte persoane participante.
   partenogenGtic, -?, partcnogcnetici, -e, adj. Care s-a dezvoltat prin partenogeirez?.
   partcnogcnczīi s.f. Dezvoltare a unui organism din gamctul femei nefecundat.
   partir, partere, s'.n. 1. Parte a unei cl?diri situat? Ia nivelul solului. 2. Parte a unei s?li de spectacol cuprins? īntre scen? ?i fundul s?lii.
   particip?, particip, Vb. I. Intr. 1. A lua parte la o activitate, la o ac?iune, la o īntreprindere comun?. 2. A īmp?rt??i starea de ? spirit sau sentimentele cuiva.
   participant, -?, participan?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care ia parte la o activitate, la o ac?iune comun?, la o dezbatere etc.
   particip??ic, participa?ii, s.f. Participare; cot? cu care particip? cineva la o activitate economic?.
   participiu, participii, s.n. Mod verbal nepredicativ, cu īorme"de adjectiv.
   particular, -?, particulari, -e, adj., s.m. 1. Adj, Care este propriu unei singure fiin?e, unui singur lucru sau unei singure categorii; special, deosebit; (substantivat, n.) categorie filozofic? desemnīnd ceea ce este propriu unei p?r?i dintre indivizii unei clase. 2. Adj. Care are un caracter personal, neoficial, privat; care este proprietate individual? a cuiva. 3. S.m. Persoan? care nu de?ine o func?ie oficial?, care nu face parte dintr-un grup oficial constituit, considerat? īn raport cu acesta.
   particularitate, particularit??i, s.f. Caracterul a ceea ce este particular; not? distinctiv?.
   particul?, particule, s.f. 1. P?rticic? foarte mic? de materie; particul? elementar? = cea mai mic? particul? constitutiv? a materiei, care se comport? ca o entitate cu īnsu?iri specifice (ex. electronul). 2. (Lingv.) Afix sau alt element invariabil ata?at la un cuvīnt; denumire dat? unor cuvinte cu corp fonetic redus (prepozi?ii, conjunc?ii etc.).
   partid, partide, s.n. Grupare de oameni uni?i prin comunitatea concep?iilor politice, ideologice, a intereselor sociale etc., partea cea mai activ? ?i cea mai organizat? a unei clase sau a unei p?turi sociale.
   partid?, partide, s.f. 1. Desf??urarea complet? a unui joc sportiv sau distractiv; petrecere, distrac?ie īn grup organizat. 2. C?s?torie saut proiect de c?s?torie; persoan? vizat? pentru un asemenea proiect. 3. (īn contabilitate) Cont.
   partinic, -?, partinici, -e, adj. Care reprezint? interesele 'unui partid; care corespunde ideologiei ?i programului unui partid.
   partinitate s.f. Apartenen?a de clas?, de partid a unei ideologii; īnsu?ire a ideologiei de a reflecta interesele ?i aspira?iile unei clase sociale.
   partitiv, -?, partitivi, -e, adj. (Gram., despre p?r?i, de propozi?ie sau despre forme flexionare) Care exprim? ideea de parte luat? dintr-un īntreg.
   pārtii lir?, partituri, s.f. Text muzical īn care sīnt cuprinse toate p?r?ile vocale sau instrumentale, dispuse astfel īneīt s? poat? fi urm?rite concomitent; (p. ext.) compozi?ie muzical?.
   partizan, -?,.partizani, -e·, s.m. ?i f. 1. Persoan? care adopt? ?i sus?ine o idee, o teorie etc.;
27 — Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curent
PARTIZAN
 418
 persoan? care lupt? al?turi de cineva pentru o cauz?. 2. Persoan? care particip? la lupta popular? organizat? īmpotriva inamicului īn spalele frontului.
   parji?l, -?, par?iali, -e, adj. Care reprezint? numai o parte dintr-un īntreg; care se efectueaz? numai īn parte.
   parur?, paruri, s.f. Podoab? din l?mīi?? ?i beteal? pe care o pun miresele pe cap..
   parveni, parvin, vb. IV. Intr. 1. A se ridica f?r? merite, prin mijloace neoneste, la o bun? situa?ie material? sau social?. 2. (Despre ?tiri, scrisori etc.) A ajunge la destina?ie, parvenitism s.n. Tendin?a do a parveni (1). pas1, p?suri, s.n. Loc mai coborīt care permite trecerea peste o culme de munte sau de deal; trec?toare.
   pas2, pa?i, s.m. 1. Fiecare dintre mi?c?rile pe care le fac picioarele īn mers. 2. (Fig.) Ac?iune, act,īntreprindere. 3.Mod de a umbla, mers, umblet; pas alerg?tor = mers īn fug?; la pas = īn mersul liber (al calului). 4. M?sur? de lungime egal? cu distan?a dintre picioarele dep?rtate īn mersul obi?nuit. 5. Urm? l?sat? de picior īn mers: G. Distan?a dintre doi din?i consecutivi ai unei ro?i din?ate.
   pas?, pasez, vb. I. Tr. 1. A da, a transmite, a face s? ajung? īn mīna altuia. 2. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 3. A trece prin sit? fructe sau legume; a zdrobi, a m?run?i.
   pasager, -?, pasageri, -e, s.m. ?i f. 1. Persoan? care c?l?tore?te folosind un mijloc de transport īn comun. 2. Persoan? care este īn trecere prin-tr-un loc, printr-o localitate.
   pasaj, pasaje, s.n. 1. Trecere pentru pietoni' dintr-o strad? īn alta, amenajat? īntre dou? rīnduri de cl?diri. 2. īncruci?are īntre un drum ?i o cale ferat?. 3. Migra?iune periodic? a p?s?rilor dintr-o regiune īn alta. 4. Fragment dintr-un text scris, dintr-o bucat? muzical? etc.
   pasarel?, pasarele, s.f. 1. Pod īngust pentru pietoni, peste o linie de cale ferat?, peste un canal etc. 2. Punte īngust? sau galerie acoperit? care permite trecerea, la īn?l?ime, īntre dou? construc?ii. 3. Pode? mobil care leag? de chei puntea unui vapor ancorat.
   p?s?, pase, s.f. (Sport) Trimiterea mingii c?tre un coechipier, p?s?mite adv. (Pop.) Pesemne, se pare. pas?re, p?s?ri, s.f. 1. Nume dat vertebratelor ovipare cu corpul acoperit cu pene ?i prev?zut cu aripi pentru zbor. 2. Pas?rea paradisului = nume dat unor p?s?ri viu colorate din Australia ?i din Noua Guinee; pas?rea-lirā = pas?re australian? al c?rei mascul are coada īn form? de lir?; pas?rea musc? = colibri.
   p?sc?, pa?ti, s.f. 1. Un fel de cozonac cu brīnz?; care se m?nīnc? la Pa?ti de c?tre cre?tinii ortodoc?i. 2. Preparat alimentar tradi?ional, pe care īl m?nīnc? evreii īn timpul Pa?tilor īn loc' de pīine.
                              paseism s.n. Cult exagerat al trecutului, paseriforme s.f. pl. Ordin de .p?s?ri de talie mic?, mijlocie sau mare, unele bune cīnt?toare,
r?spāndite pe īntreg globul, ?i caro se hr?nesc cu insecte sau cu semin?e.
   pasibil, -?, pasibili, -c, adj. Care merit? sau poate fi supus la..., susceptibil do...
   pasiin??, pasien?e, ' s.f. Combinare, bazat? po hazard, a c?r?ilor de joc, do reu?ita c?reia juc?torul leag? īmplinirea unei dorin?e.,
   pasion?, pasionez, vb. I. Tr. A-i trezi cuiva un interes deosebit, o pasiune; (refl.) a fi captivat, interesat īn mod deosebit pentru ceva.
   pasional, -?, pasionali, -c, adj. Care este produs sau determinat de o pasiune.
   pasionant, -?, pasionan?i, -le, adj. Care pasioneaz?.
   pasionat, -?, pasiona?i, -te, adj. Izvorīt dintr-o pasiune; st?pīnit de o pasiune; īnfl?c?rat, entuziasmat. ? pasiune, pasiuni, s.f. 1. Stare afectiv? intens? ?i durabil?; afec?iune puternic? pentru cineva sau ceva. 2. Ceea ce constituie obiectul, cauza unei pasiuni (1).
   pasiv, -?, pasivi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care este lipsit de ini?iativ? ?i de interes pentru ceea ce face.
2.  Adj. (Gram.) Diatez? pasiv? = diatez? caro arat? c? subiectul sufer? ac?iunea s?vīr?it? de altcineva. 3. S.n. Parte distinct? a bilan?ului contabil īn care sīnt spccificato, īn expresie valoric?, mijloacele unei unit??i economice, ale unei institu?ii sau organiza?ii, grupate dup? sursele de formare.
   pasivism s.n. Pasivitate, pasivitāte s.f. Starea celui pasiv (1); lips? de activitate ?i de interes.
   pasmanterie s.f. Ramur? a industriei textile care produce panglici, fireturi, broderii etc.
   paspoāl, paspoale, s.n. Panglic? sau ?iret caro se aplic? ca garnitur? la rochii, de-a lungul unei cus?turi, la buzunare ptc.
   past?, paste, s.f. Material omogen sau suspensie foarte concentrat? avīnd o viscozitate mare īn raport cu lichidele.
   pastel, pasteluri, s.n. 1. Creion colorat, moale, pentru desen; lucrare, desen executat cu astfel de creioane. 2. Specie a poeziei lirice, īn care se descrie un peisaj.
   pasteuriza, pasteurizez, vb. I. Tr. A supune opera?iei' de pasteurizare.
   pasteuriz?re, pasleuriz?ri, s.f. Procedeu de conservare a unor produse alimentare (īn special a laptelui) prin īnc?lzire la o temperatur? care distruge bacteriile.
   pasteurizat, -?, pasteuriza?i, -le, adj. Caro a fost supus pasteuriz?rii.
                                                           pastil?, pastile, s.f. Preparat farmaceutic sau zaharos de forma unui disc mic. pasti??, pasti?ez, vb. I. Tr. A realiza o pasti??, pasti??, pasti?e, s.f. Lucrare literar?, muzical? sau plastic? īn care se copiaz? genul, Stilul, ma-' niera unui scriitor sau a unui artist consacrat, p?stor, pastori, s.m. Preot protestant, pastoral, -?, pastorali, -e, adj., s.f. 1. Adj. De la ?ar?, cīmpenesc, rustic. 2. Adj. (Despre crea?ii poetice) īn care se zugr?ve?te īn mod idilic via?a p?storilor, via?a de la ?ar?. 3. S.f.
PATOLOGIE
Oper? literar? sau muzical? cu subiect din via?a de la ?ar? (īn special din via?a p?storilor).
   pastrama, p?str?muri, s.f. Preparat din carne (mai ales de oaie sau de capr?), condimentat, s?rat ?i uscat Ia fum.             i
   pa?? s.f. v. pa??.
   pa?alīc, pa?altcuri, s.n. Provincie sau regiune din Imperiul otoman, condus? de un pa??.
   pa?aport, pa?apoarte, s.n. Document īn temeiul c?ruia cet??eanul unui stat poate circula īn alt stat, servindu-i acolo ?i ca legitima?ie.
   pa??, pa?i, s.m. (īn trecut, īn Imperiul otoman) Guvernator al unei provincii. Var.: pa?? s.f. ?
   pa?nic, -fi, pa?nici, -e, adj. 1. Iubitor de pace, potrivnic r?zboiului; care nu tulbur? ?i nu sup?r? pe nimeni; (despre ac?iuni, atitudini) care sprijin? pacea. 2. (Despre locuri, peisaje) Lini?tit, calm, tihnit.
   pa?optist, -?, pa?opti?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care a apar?inut genera?iei de lupt?tori.ai revolu?iei din 1848 din ??rile romāne?ti.
   pā?io1, pasc, vb. III. 1. Intr. (Despre animalele erbivore) A se hr?ni rupīnd cu gura iarb?. 2.· Tr. (Despre oameni) A duce animalele Ia p?scut ?i a le p?zi. 3. Tr. (Despre primejdii, nenorociri etc.) A. amenin?a, a pīndi pe cineva. pa?te2 s.n. v. pa?ti.
   pa?ii s.m. S?rb?toare la cre?tini īn amintirea īnvierii legendare a lui Hristos; s?rb?toare la evrei īn amintirea ie?irii lor din Egipt. Var.: pi?te s.n.
   pat1, paturi, s.n. 1. Mobil? de lemn sau de metal, prev?zut? de obicei cu somier? sau cu saltea, pe care se doarme. 2. A?ternut. 3. Parte a unei ma?ini sau a unui sistem tehnic pe care se sprijin? sau pe care alunec? anumite p?r?i ale ma?inii sau ale sistemului respectiv. 4. Partea de lemn a pu?tii, pe care sīnt fixate ?eava ?i mecanismele. 5. Strat de material pe care .se reazem? alte materiale.
   pat2, paturi, s.n. Situa?ie la jocul de ?ah, īn’ care un juc?tor, f?r? a fi īn pozi?ie de ?ah, nu mai poate face nici o mutare, partida declarīn-du-se remiz?.
   patalam?, patalamale, s.f. (Fam., adesea depr.) Certificat de studii, diplom?.
   patarnm?, patarame, s.f; Īntīmpiare nepl?cut?, p??anie.
   pat?, pete, s.f. 1. Urm? l?sat? pe un obiect de un corp gras, de murd?rie, de o materie colorat? etc. 2. Por?iune pe corpul animalelor sau al p?s?rilor, unde p?rul sau penele sīnt de alt? culoare decīt restul; p?rticic? pe pielea corpului, diferit colorat? fa?? de rest. 8. Por-' ?iune mai īntunecat? pe discul solar. 4. (Fig.) Fapt? care ?tirbe?te onoarea cuiva.
   patefdn, patefoane, s.n. Aparat pentru reproducerea sunetelor īnregistrate pe discuri de gramofon. patent1 s.n. v. patent?.
   patint2, -?, paten?i, -te, adj. (Despre lac?te, īncuietori etc.) Care prezint? garan?ii de soliditate, de siguran??, de bun? func?ionare;
cle?te patent (?i substantivat, n.) = cle?te special pentru apucat ?i t?iat sīrm?, tabl? etc.
   patent?, patentez, vb. I. Tr. A acorda cuiva o patent?; a breveta o inven?ie.
   patont?t, -?, patenta?i, -te, adj. (Despre inven?ii) Brevetat.
•  patint?, patente, s.f. Drept exclusiv pe care īl are un inventator do a pune īn fabrica?ie ?i de a vinde produsul inven?iei sale; document prin care i se acord? acest drept; brevet de inven?ie. Var.: patent s.n.
   patfirn, -?, paterni, -c, adj. Privitor la tat?, p?rintesc.
   paternitate s.f. 1. Starea, calitatea de tat?.
2, Calitatea de autor al unei lucr?ri, al unei idei etc.
   patitic, -S, patetici, -e, adj. Care emo?ioneaz?, impresioneaz?; plin de patos.
   patetism s.n. īnsu?irea de a emo?iona, de a impresiona; caracterul emo?ionant al unei opere literare, muzicale etc.
   pateu, pateuri, s.n. 1. Preparat culinar din aluat cu mult unt, a?ezat īn foi ?i umplut cu carne tocat?, cu brīnz? etc. 2. Past? de ficat, de carne sau de pe?te.
   p?timii, patimi, s.f. 1. Sentiment puternic, violent, care īntunec? ra?iunea; iubire excesiv? pentru ceva, pornire nest?pīnit? pentru satisfacerea unei dorin?e. 2. P?rtinire; du?m?nie, ur?.
   pat in A, patinez, vb. I. Intr. 1. A aluneca pe ghea?? cu patinele; a practica patinajul. 2. (Despre vehicule) A nu putea s? īnainteze, ro?ile īnvīrtindu-se pe loc, sau a se deplasa prin alunecare.
   patin?j s.n. Faptul de a patina; sportul practicat cu patinele.
   patinator, -o?rc, patinatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care practic? patinajul.
   patin?1 s.f. 1. Oxidare a bronzului, prin caro acesta se acoper? cu o pojghi?? de carbonat de cupru de culoare verde. 2. Aspect pe care īl cap?t? cu vremea, sub ac?iunea'agen?ilor atmosferici, obiectele de metal, de piatr?, cl?dirile etc.
   patin?2, patine, s.f. Obiect de metal prev?zut cu un sistem de fixare pe talpa ghetelor ?i avīnd la partea inferioar? o lam? care permite alunecarea pe ghea??, patino?r, patinoare, s.n. Teren de patinaj, patiserie, (2) patiserii, s.f. 1. Aluat fin, prepar rat cu mult unt, din care se fac pateuri, pl?cinte etc.; pateuri, pl?cinte din acest aluat. 2. Local īn care se vīnd ?i se consum? produse de patiserie (1).                          .
   patogin, -u, patogeni, -e, adj. Care cauzeaz? boli; purt?tor de boli.
   patogenitic, -?, patogenetici, -e, adj. Care se refer? la patogenie.
   patogenio s.f. Ramur? a medicinii care studiaz? procesul producerii bolilor.
   patoldgic, -?, patologici, -e, adj. Care se refer? la patologie; care este provocat de o boal?.
   patologie s.f. Ramur? a medicinii care studiaz? cauzele ?i simptomele bolilor.
28*
PATOS
 420
   patos s.n. īnsufle?ire, entuziasm, patrafir, patrafire, 's.n. Fī?ie lung? do stof? sau de m?tase brodat?, pe care o poart? preotul īn timpul oficierii slujbei religioase.
   patriarh, patriarhi, s.m. 1. Cel mai īnalt rang īn ierarhia unora dintre bisericile ortodoxe autocefale. 2. ?ef de familie īn patriarhat; (fig.) b?trīn venerabil, cu numero?i descenden?i.
   patriarhal, -?, patriarhali, -e, adj. Care aminte?te simplitatea obiceiurilor ?i a traiului din vechime.
   patriarhat s.n. 1..Denumire dat? perioadei din comuna primitiv? care s-a caracterizat prin rolul preponderent al b?rbatului īn economie ?i īn care apartenen?a la gint? se stabilea pe linie patern?. 2. Demnitatea de patriarh (1).
   patriarhie, patriarhii, s.f. 1. Organiza?ie bisericeasc? ortodox? condus? de un patriarh.
2.  Biserica central? a unei patriarhii (1).
   patrieiiin1, patricieni, s.m. Cīrnat f?cut din carne de vit?.
   patrician2, -ii, patricieni, -e, s.m. ?i f. Nume dat reprezentan?ilor aristocra?iei din Roma antic?.
   ·.patrie, patrii, s.f. 1. Mediul natural, social, politic, cultural īn care tr?ie?te un popor; teritoriul, ?ara īn care s-a n?scut cineva; ?ar? īn care locuie?te, īn care se stabile?te cineva. 2. Loc, climat, mediu propice dezvolt?rii cuiva sau a ceva.
   patrimonial, -?, patrimoniali, -e, adj. Care face parte dintr-un patrimoniu, privitor la un patrimoniu.
   patrimoniu, patrimonii, s.n. 1. Totalitatea drepturilor ?i obliga?iilor cuiva, care pot fi evaluate īn bani, ?i a bunurilor la care acestea se refer?. 2. Bunuri mo?tenite de la p?rin?i; bunuri spirituale care apar?in unui popor, transmise de la str?mo?i; mo?tenire cultural?.
   patriot, -?, patrio?i, -le, s.m. ?i f. Persoan? care ī?i iube?te ?ara, care lupt? pentru ap?rarea ?i pentru prosperitatea ei.
   patriotard, -?, patriotarzi, -de, adj.’ (?i substantivat) Care face parad? de patriotism, care demonstreaz? un fals patriotism.
   patriotic, -?, patriotici, -e, adj. P?truns de patriotism.
   patriotism s.n. Sentiment al dragostei fa?? de patrie, fa?? de propriul popor.
   patron1, patroane, s.n. 1. Bucat? de exploziv folosit? īn mine pentru dizloearea straturilor.
2.  Corp cilindric de por?elan, care con?ine firul fuzibil al unei siguran?e electrice.
   patron2, -oān?, patroni, -oane, s.m. ?i f. 1. Proprietar al unei īntreprinderi, fabrici sau ferme, care folose?te munc? salariat?. 2. Sfīnt considerat ocrotitor al unei persoane sau al unei comunit??i care īi poart? numele.
   patron?, patronez, vb. I. Tr. A ocroti, a sprijini pe cineva sau ceva; (p. ext.) a dirija, a conduce.
   patronaj, patronaje, s.n. Ocrotire, sprijin, protec?ie.                   ;                      ·*
   patronat s.n. Calitatea de patron2; colectivitatea patronilor ?i atributele acestora.
   patronimic, patronimice, adj. Nume patronimic (?i substantivat, n.) = nume de familie.
   patru num. card. Num?r natural situat intre· trei ?i cinci; (cu valoare de num. ord.) volumul patru.
   patrula, patrulez, vb. I. Intr. (Mii.) A parcurge un anumit traseu, īn scop de paz?, do control ele.
   patrulater, patrulatere, s.n. Poligon cu patru laturi.
   patrul?, patrule, s.f. Subunitate militar? de cercetare sau de supraveghere a ordinii.
   patrulea, patra num. ord. Care se al'l? īntre al treilea ?i al cincilea.
   patruped, patrupede, adj., s.n. (Animal) cu patru picioare.
   patruzeci num. card. Num?r natural situat īntre treizeci ?i nou? ?i patruzeci ?i unu.
   patruzecilea, -zecea num. ord. Care se afl? īntre al treizeci ?i nou?lea ?i al patruzeci ?i umilea.
   p?tvagon, palvagoanc, s.n. (Pop.) Vagon de bagaje.                  <
                              pa?achin?, palachinc, s.f. Femeie vulgar?, pauper, -a,pauperi, -e, adj. (Livr.) Foarte s?rac, pauperism s.n. Stare de extrem? s?r?cie a unei p?turi a popula?iei, īn orīnduirile bazate pe exploatare.
   pauperiza, pauperizez, vb. I. Tr. A aduce, prin exploatare, la o stare de s?r?cie extrem?. ' pau??l, paufalc, s.n. Sistem de plat? pentru o presta?ie de serviciu, pentru un consum de energie etc., prin stabilirea, pe baza unor evalu?ri, a unei sume globale.
   pauz?, pauze, s.f. 1. Interval do timp īn oare o ac?iune sau o activitate este suspendat?; repaus; (la ?coal?) recrea?ie; (la spectacole) antract.
 2. Semn muzical care indic? īntreruperea cīn-t?rii pe o anumit? durat?. 3. Semn de punctua?ie reprezentat printr-o Iinioar? orizontal?, care indic? cititorului o oprire īn lectur? do o mai lung? durat? decīt la virgul? sau care separ? dou? p?r?i deosebite ale unui text.
   pava, pavez, vb. I. Tr. A acoperi cu pavaj o strad?, o curte etc.
   pavaj, pavaje, s.n. Ac?iunea de a pava; strat cu care se acoper? un drum, o curte, alc?tuit din blocuri de piatr?, de c?r?mid? etc., a?ezate pe un strat de nisip sau de mortar.
   pav?t, -?, pava?i, -le, adj. (Despre str?zi, cur?i etc.) Acoperit cu pavaj, pav?z?, paveze, s.f. Scut. pavea, pavele, s.f. Bucat? de piatr?, de lemn, de c?r?mid? etc., folosit? la executarea pavajelor.
   paviān, paviani, s.m. Gen de maimu?e din Africa, cu botul alungit ca de cīine ?i cu corpul .acoperit cu p?r lung.
   pavilion, pavilioane, s.n. 1. Cl?dire mic?, situat? īntr-un parc, īntr-o gr?din?, līng? un edificiu; corp de cl?dire dintr-un ansamblu de construc?ii. 2. Drapel arborat pe o nav?, pentru a-i indica apartenen?a la un anumit stat·, stindard al unor organiza?ii, asocia?ii etc., oare se īnal?? la anumite festivit??i. 3. Partea exterioar? a urechii.
 421
PALAIUEII
   pavoiiz, pavoaze, s.n. Ansamblu de drapele sau de lumini arborate pe o nav? la solemnit??i.
   pavoaz?, pavoazez, vb. I. Tr. A īmpodobi o sal?, o cl?dire etc. cu steaguri, tablouri, flori, verdea??, īn semn de s?rb?toare. .
   p?z?, paze, s.f. Ac?iunea de a p?zi; persoan? sau grup de persoane īns?rcinate s? p?zeasc?.
   p?zie, p?zii, s.f. Scīndur? a?ezat? la strea?ina unui acoperi? pentru a ascunde capelele c?priorilor.
   paznic, paznici, s.m. Persoan? care are sarcina de a p?zi ne cineva sau ceva.
   p?c?l? s.m. Om glume?, pozna?, care se ?ine de farse.
   p?ciit, pucatc, s.n. 1. Abatere de la o norm? religioas?; gre?eal?, vin?. 2. Defect, cusur.' <5. Nenorocire, n?past?.
   p?c?leal?, p?c?leli, s.f. Faptul de a p?c?li; glum?, fars?.
   p?c?li, p?c?lesc, vb. IV. Tr. A induce pe cineva īn eroare (prinlr-o viclenie sau prinlr-o minciun?); (refl.) a se īn?ela.
   p?c?lici s.m. Persoan? caro are obiceiul s? p?c?leasc?, s? fac? farse.                ! .
   p?c?lit, -?, p?c?li?i, -ic, adj. īn?elat, tras pe sfoar?.
   puciinf, p?c?nesc, vb. IV. Inlr. A produce un zgomot scurt, sacadat.
   p?c?tos, -o?s?, p?c?to?i, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care a comis multe p?cate; tic?los, r?u, afurisit. 2. Vrednic de mil?, nenorocit; nevoia?.
   p?c?to?enie, p?c?to?enii, s.f. Faptul de a fi p?c?tos (1); stare de dec?dere; tic?lo?ie.
   p?c?tui, p?c?tuiesc, vb. IV. Inlr. A comite un p?cat; a gre?i.
   p?corni??, p?corni?e, s.f. Vas īn caro se ?ine p?cura pentru uns osiile carului.
   p?curar1, p?curari, s.m. (Reg.) Cioban. p?curar2, p?curari, s.m. (Reg.) Negustor ambulant care vindea p?cur? prin sale.
   p?cur? s.f. Reziduu vīscos r?mas de la distilarea ?i?eiului, care se īntrebuin?eaz? drept combustibil.
   p?ducfil, p?ducei, s.m. Arbust din familia roza-ceelor, īnalt de circa 8 m, cu flori albe, cultivat uneori ca plant? ornamental?.
   p?duche, p?duchi, s.m. 1. Denumire dat? mai inullor specii de insecte parazite care tr?iesc pe corpul oamenilor, al unor animale sau pe plante; (fig.) persoan? care tr?ie?te din munca altuia. 2. P?duche de lemn = plo?ni??.
   p?duchios, -o?s?, p?duchio?i, -oase, adj. Care arc p?duchi, plin de p?duchi.
                                p?dur?r, p?durari, s.m. Paznic de p?dure, p?duratic, -?, p?duratici, -e, adj. 1. De p?dure; s?lbatic. 2. (Despre terenuri) Acoperit cu p?duri, p?dur?rit s.n. Ocupa?ia p?durarului, p?dure, p?duri, s.f. īntindere mare de teren acoperit? ae arbori, al?turi de care mai cresc arbu?ti, plante erbacee etc.
   li?dureiin, -?, p?dureni, -e, s.m. ?i f. Persoan? caro tr?ie?te īntr-o regiune de p?dure sau de munte.
   p?dureanc?,p?durcnce, s.f. Femeie care tr?ie?te īntr-o regiune de p?dure sau do munte.
   p?dure?, -cāt?, p?dure?i, -e, adj. (Despre pomi) Nealtoit, s?lbatic; (despre fructe) care este produs de un pom nealtoit.
   p?duros, -o?s?, p?duro?i, -oase, adj. (Despre terenuri, regiuni) Acoperit cu p?duri, īmp?durit.
   p?gīn, -?, pagini, -c, s.m. ?i f. 1. Persoan? care se īnchin? zeilor sau idolilor; nume dat de cre?tini celor care sint de alt? religie, precum ?i celor care nu au nici o religie. 2. (Fig.) Om crud, nemilos, r?u la suflet.
   p?gin?tuto s.f. Mul?ime mare de pagini; p?gīnism.
   p?ginesc, -c?sc?, p?gine?ti, adj. Care se refer? la p?gīni, care apar?ine p?gīnilor.
   p?gīnism s.n. Faptul de a fi p?gīn; religia, credin?a p?gīnilor.
•  p?guba?, -?, p?guba?i, -c, s.m. ?i f. Fersoan? care a suferit o pagub?.
   p?gubi, p?gubesc, vb. IV. Intr. A suferi o pagub?, a r?mīne p?guba?; (tr.) a pricinui cuiva o pagub?.
   p?gubitor, -oārc, p?gubitori, -oare, adj. Care aduce sau provoac? pagub?, p?i adv. v. npoi.
   p?ianjen, p?ianjeni, s.m. 1. (La pl.) Denumire dat? unor specii de animale din clasa aralmi-delor, cu patru perechi de picioare, cu abdomenul voluminos, ?i care ī?i fac o pīnz? sub?ire īn care prind insecte ce le servesc ca hran?; (?i la sg.) animal din aceast? clas?. 2. (La pl.) Pīnz? de p?ianjen (1). 8. (Telin.) Unealt? cu care se extrag piesele mici, c?zute īntr-o sond? petrolier?. Var.: pni?njen s.m.
   p?ienjeni?, p?ienjeni?uri, s.n. Pīnz? de p?ianjen; (fig.) desi?, re?ea, īmpletitur? (de linii, de fire etc.).
   p?ienjcnit, -?, puienjeni?i, -te, adj. īmp?ienjenit.
   p?ios, -oās?, p?io?i, -oase, adj. (Despre plante) A c?rui tulpin? este un pai; (substantivat, f. pl.) cereale a c?ror tulpin? este un pai.
   p?īu?, p?iu?e, s.n. Denumire dal? mai multor specii de graminee, care cresc spontan prin paji?ti.
                                                                 p?lān, p?lanuri, s.n. (Reg.) Gard de seīnduri. p?l?luie, p?l?l?i, s.f. Flac?r? mare, vīlv?taie. p?l?l?i, p?l?l?icsc, vb. IV. Ī. Intr. (Dcspie foc) A arde cu flac?r? mare. 2. Intr. ?i tr. A flutura, a filfīi.
   p?l?in?r, p?l?marc, s.n. Odgon, parīm?. p?l?riiid;V, p?l?mizi, s.f. Nume dat unor specii de plante erbacee care crcsc ca buruieni prin sem?n?turi.
   p?liimid?2, p?l?mide, s.f. Pe?te marin r?pitor, lung de 50 — 60 cm, de culoare alb?struie-verzuie, cu solzi mici ?i cu numero?i din?i pe f?lci.
   p?l?rie, p?l?rii, s.f. 1. Obicct folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calot? (de fetru, de paie etc.) cu boruri. 2. Partea superioar?, īn form? de p?l?rie (1), a unor ciuperci.
   p?l?rier, p?l?rieri, s.m. Persoan? care confec?ioneaz? sau vinde p?l?rii.
PALAVRAGEALA
422
   p?t?vr?geiil?, p?l?vr?geli, s.f. Faptul do a palavr?"!; flec?real?.
   p?l?vr?gi, p?l?vr?gesc, vb. IV. Intr. A spune palavre; a flec?ri.
   p?li1, p?lcsc, vb. IV. 1. Tr. ?i inir. (Despre soare) A arde, a dogori. 2. Intr. ?i refl. (Despre plante) A so ofili. 3. Tr. ?i refl. A (se) lovi, a (se) izbi; (tr.; fig.; despre sentimente, senza?ii) a cuprinde pe cineva, a cople?i.
   p?li2, p?lesc, vb. IV. Intr. 1. A deveni palid. 2. (Despre surse luminoase) A-?i pierde str?lucirea.
   p?lim?r, p?limare, s.n. 1. īmprejmuire de seīnduri la prispa sau la cerdacul unei case ??r?ne?ti. 2. Stīlp de prisp?' sau de pridvor, care sprijin? strea?ina.
                              p?lit, -?, p?li?i, -te, adj. (Despre plante) Ofilit, ve?tejit, piilitiirii, p?liluri, s.f. Lovitur?, izbitur?, p?lma?, p?lma?i, s.m. (īnv.) ??ran s?rac care ī?i cī?tiga existen?a muncind cu bra?ele la al?ii.
   p?lmui, pulmuiesc, vb. IV. Tr. A lovi pe cineva cu palma peste obraz, a da cuiva palme.
                              p?ltini?, p?ltini?uri, s.n. P?dure de paltini, p?miituf, p?m?iufuri, s.n. M?nunchi f?cut din pene, din fire de p?r, din fī?ii de pīnz? ele. prinse do un mīner?i avīnd diferite īntrebuin??ri.
   p?mīnt, (3—6) p?minturi, s.n. 1. Planeta pe care o locuim. 2. Scoar?a globului terestru; sol. 3. Materia din care este alc?tuit? partea solid? a globului terestru; p?minturi rare — grup de oxizi ai unor metale rare. 4. īntindere de uscat; continent. 5. Suprafa?? de teren culti-vabil. G. Teritoriu, regiune, ?inut; ?ar?, patrie; obiceiul p?mīntului = norme nescrise, stabilite prin practic? īndelungat? ?i transmise din genera?ie īn genera?ie; (p. ext.) obicei p?strat din vechime.
   p?mīntci'.n, -?, p?minteni, -e, adj. 1. Specific P?mīntului, de pe P?mīnt; (substantivat) locuitor al P?mīntului. 2. (?i substantivat) B??tina?, autohton.
   p?mīutcfmc?, pumintcnce, s.f. B??tina??, autohton?.
   p?mīntese, -c?sc?, p?mlnte?ti, adj. De pe P?mīnt, specific P?mīntului; propriu omului.
   p?mīutiu, -ie, p?mīntii, adj. (Despre fa?a omului) Palid, livid, p?uur?, p?nuri, s.f. (Reg.) Aba, dimie, p?nii??, p?nusi, s.f. Fiecare dintre foile care īnf??oar? ?tiuletele de porumb.
   papii, pap, vb. I. Tr. 1. (In graiul copiilor) A mīnca; pap?-lapte — persoan? lipsit? de energie, bleg, n?t?fle?. 2. (Fam.) A irosi, a risipi (bani, avere etc.).
   p?p?die, p?p?dii, s.f. Plant? erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate, ?i cu flori galbene, grupate īn capitule.
   p?puri?, p?puri?uri, s.n. Loc acoperit cu papur?.
   p?pu?ar, p?pu?ari, s.m. Persoan? care manevreaz? p?pu?ile īn teatrul de p?pu?i.
   p?pu??, p?pu?i, s.f. 1. Juc?rie īnf??i?īnd un copil (īn special feti??), confec?ionat? din carton, din celuloid etc.; teatru de p?pu?i = spectacol
īn care rolurile sīnt. jucate do p?pu?i (īnT??i?ind oameni sau animale) manevrate cu mina de p?pu?ari. 2. M?nunchi do fire, de sfoar?, de frunze de tutun ctc. 3. Ca? format īn anumite liparo.
4. Fructul porumbului īnainte do a se forma m?tasea ?i boabele. 5. Nimfa insectelor. G. Dispozitiv al unor ma?ini-unelte, care serve?te la sus?inerea pieselor do prelucrat.
   p?pu??resc, -ciise?, p?pu??re?ti, adj. Care so refer? la teatrul de p?pu?i.’ p?pu?oi, (1) p?pu?oi, s.m., (2) pupu?oaic, s.n. (Reg.) 1. Porumb. 2. Loc plantat cu porumb.-pur1, peri, s.m. Pom din familia rozaccelor, cu frunze ovāle, cu flori albe sau roz ?i fructe comestibile.
   pur2, peri, s.m. 1. Totalitatea firelor sub?iri, cornoase, care cresc po pielea omului ?i pe a multor animale; totalitatea firelor care acoper? capul omului. 2. Fiecare dintre firele care alc?tuiesc p?rul (1). 3. Denumire dat? fibrelor naturale de origine animal?; ?es?tur? din aceste fibre. 4. (La pl.) Fire scurte caro acoper? suprafa?a unei ?es?turi de lin?. 5. (La pl.) Fire scurte care acoper? frunzele sau tulpinile unor plante.
   p?r?dui, p?r?duiesc, vb. IV. Tr. ?i refl. (Despre averi, bunuri) A (se) irosi, a (se) risipi.
   piir?gini, p?r?ginesc, vb. IV. Refl. A ajunge īn stare de paragin?.
   piir?guiit, -a, p?r?gini?i, -te, adj. Caro a devenit paragin?.
   p?r?si, p?r?sesc, vb. IV. Tr. 1. A l?sa po cineva singur, a-1 abandona; a se desp?r?i de cineva; a l?sa ceva, plecīnd īn alt? parte, a se dep?rta de ceva. 2. A īnceta, a īntrerupe o ac?iune, o activitate etc.; a renun?a la un obicei; a l?sa la o parte, a neglija.
   p?r?sire s.f. 1. Ac?iunea de a p?r?si. 2. Starea celui p?r?sit.
   p?r?sit, -?, p?r?si?i, -te, adj. 1. (Despre oameni) L?sat singur; ? abandonat. 2. (Despre localit??i, case etc.) R?mas nelocuit, nepopulat; ajuns īn ruin?. 3. (Despre obiecte, unelte etc.) Care nu mai este folosit.
   p?rcān, p?rcane, s.n. (Reg.) Balustrad? de lemn; pervaz.
   p?rea, par, vb. II. 1. Intr. ?i refl. A l?sa impresia de..., a avea aparen?a do... 2. Refl. A-?i īnchipui, a avea impresia.
   p?relnic, -u, p?relnici, -c, adj. (Rar) Aparent; imaginar, iluzoriu.
   p?rere, p?reri, s.f. 1. Opinie, punct de vedere; p?rere de bine = bucurie, mul?umire; p?rere de r?u = mīhnire, regret. 2. Impresie neīntemeiat?, iluzie, īnchipuire.
   p?resimi s.f. pl. Postul Pa?tilor, p?ret?r, p?retare, s.n. (Reg.) Covor mic (sau bucat? de pīnz? brodat?) care se pune pe perele īn scop decorativ.
   p?rinte, p?rin?i, s.m. 1. Tat?; (la pl.) fata ?i mama; str?mo?i, str?buni. 2. (Fig.) Ini?iator, fondator al unei ?tiin?e, al unei mi?c?ri culturale etc. 3. Preot.
 423
   p?rintesc, -casc?, p?rinte?ti, adj. 1. Care apar?ine p?rin?ilor, care se refer? la p?rin?i. 2. Care apar?ine str?mo?ilor, privitor la str?mo?i, p?rinte?te adv. Ca un.p?rinte, p?ros, -oās?, p?ro?i, -oase, adj. Acoperit cu (mult) p?r.                       '
   pnrtā?, -?, p?rta?i, -e, s.m. ?i f. 1. Persoan? care ia parte la o ac?iune, la o activitate etc.
2.  Persoan? care prime?te (sau care st?pīne?te ori folose?te) o parte din ceva.
   p?rtini,'p?rtinise, vb. IV. Tr. A avantaja pe cineva In dauna altuia.
   p?rtinire, p?rtiniri, s.f. Faptul de a p?rtini; f?r? p?rtinire = īn mod impar?ial, obiectiv.
   p?rtinitor, -oare, p?rtinitori, -oare, adj. Care p?rtine?te.
   p?ruij p?ruiesc, vb. IV. Tr. ?i refl. recipr. (Fam.) A (se) bate tr?gīnd(u-se) de p?r; (p. gener.) a (se) bate.
   p?ruial?, p?ruieli, s.ī. (Fam.) B?taie, īnc?ierare.
   p?s, p?suri, s.n. Sup?rare, necaz; suferin??, durere sufleteasc?.
   p?sa1, pers. 3- pas?, vb. I. Intr. unipers. (Construit cu pronumele īn dativ) A sim?i o nelini?te, a se īngrijora.                       .
   p?sa2, pers. 3 pas?, vb. I. Intr. 1. (īnv.) A merge, a se duce. 2. (Pop. ?i-fam.; cu valoare de interjec?ie) īncearc?, īndr?zne?te. '
   p?sat s.n. Boabe de porumb m?cinate mare; mīncare f?cut? din aceste boabe.
   p?s?r?r, p?s?rari, s.m. Vīnz?tor sau cresc?tor de p?s?ri'.
   p?s?resc, -eāsc?, p?s?re?ti, adj. Limb? p?s?reasc? = fel de a vorbi greu de īn?eles, artificial.
   p?s?rG?te adv. A vorbi p?s?re?te = a vorbi (inten?ionat) īntr-un fel greu de īn?eles, p?s?ret s.n. Mul?ime de p?s?ri, p?s?ric?, p?s?rele, s.f. Diminutiv al lui pas?re; a avea o p?s?ric? la cap = a fi ?icnit.
   p?s?rii, p?s?roi, s.m. 1. Augmentativ al lui pas?re. 2. B?rb?tu?ul unei pas?ri.
   p?sc?lie, p?sc?lii, s.f. Carte popular? de astrologie.                                    r
   p?sciit s.n. Ac?iunea de a pa?te, p??unat. p?staie, p?st?i, s.f. Fructul, format din dou? valve, īn care sīnt īnchise semin?ele leguminoaselor.
   p?stīm?c, p?stirnaci, s.m. Plant? leguminoas? din familia umbeliferelor, cultivat? pentru r?d?cina ei bogat? īn substan?e nutritive, p?stor, p?stori, s.m. 1. Cioban. 2. (Fig.) Preot, p?storesc, -c?sc?, p?store?ti, adj. Care apar?ine p?storilor, «316 se refer? la p?stori sau la via (a de p?stor.
   p?stori, p?storesc, vb. IV. 1. Tr. A duce la p??une ?i a p?zi oile sau vitele; a se ocupa cu p?storitul. 2. Intr. (Fig., mai ales despre preo?i) A conduce, a īndruma.
   p?storie s.f. 1. P?storit. 2. (Fig.) Conducere, īndrumare (religioas?).
   p?storit s.n. Ocupa?ia p?storului, p?stori??, p?stori?e, s.f. Ciob?ni??.
                                                                                                           p?tl?gea
   p?stds, -o?s?, p?sto?i, -oase, adj. Care are aspectul ?i consisten?a unei . paste.
   p?str?, p?strez, vb. I. Tr. 1. A ?ine ceva la loc sigur ?i īn stare bun?, a īngriji, a cru?a. 2. A respecta, a nu c?lca (un obicei, o tradi?ie etc.).
3. A men?ine, a face s? dureze.
   p?str?re s.f. Ac?iunea de a p?stra; la p?strare = la loc sigur; la ad?post.
   p?str?tor, -oare, p?str?tori, -oare, adj. Care p?streaz? (bine) ceva, care nu risipe?te, nu pierde.
   p?str?v, p?str?vi, s.m. "Pe?te din apele de munte, de 20 — 40 cm lungime, cu solzii mici, cu pete negre ?i ro?ii pe spate.
   p?str?v?ric, p?str?v?rii, s.f. Cresc?torie de p?str?vi.
   p?striig?, p?slrugi, s.f. Pe?te de mare īnrudit cu cega, cu bolul lung ?i turtit.
   p?stuv? s.f. Polen prelucrat ?i depozitat de albine īn celulele fagurilor, servindu-le ca hran?.
   p?sui1, p?suiesc, vb. IV. Tr. A da cuiva r?gazul necesar s? fac? ceva, a permite s? īntīr-zie cu achitarea unei obliga?ii.
   p?sui2, p?suiesc, vb. IV. Tr. A ajusta o pies? īn a?a fol īneīt s? se poat? īmbina cu alt? pies?, piisui?l?, p?siiicli, s.f: Faptul de a p?sui1. p??i, p??esc, vb. IV. Intr. 1. A face umil sau mai mul?i pa?i; a c?lca, a merge; (fig.) a īnainta, a progresa. 2. A intra undeva. 3. Atroce (f?cīnd un pas) peste ceva; (tr.) p??e?te pragul casei.
   p??ti??, p??ti?c, s.f. Mic? plant? erbacee, cu
1—2 flori galbene, acoperite pe partea din afar? cu peri moi.
   p??un?, p??unez, vb. I. 1. Intr. (Despre vite, oi) A pa?te. 2. Tr. (Despre oameni) A duce ?i a p?zi oile sau vitele la p?scut.
   p??un?t s.n. Faptul de a p??una, p??une, p??uni, s.f. Loc acoperit cu vegeta?ie ierboas? unde pasc vitele; iarba de pe acest loc.
   p?ta, p?tez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A(-?i) face o pal?, a (se) murd?ri cu pete. 2. Tr. (Fig.) A pīng?ri, a profana.
   p?tat, -?, p?ta?i, -te, adj. 1. Cu pete; murdar; (despre animale) b?l?at, pestri?. 2. (Fig.) Pīng?-rit, profanat; compromis, p?t?riinic, p?turanii, s.f. (Pop. ?i fam.) P??anie. p?timā?,-?,p«i!ma?i, -e, adj. 1. (Adeseasubstantivat) St?pīnit de o patim?, de o pasiune; (p. ext.) p?rtinitor. 2. Care exprim? sau tr?deaz? o patim?.
   p?timi, p?timesc, vb. IV. Intr. ?i tr. A suferi, a īndura.
   p?tlagin?, p?tlagini, s.f. Numele unor plante cu frunzele dispuse īn rozel? la baza tulpinii, cu inflorescen?e īn form? de spic (unele specii fiind īntrebuin?ate īn medicin? pentru calit??ile lor expectorante).
   p?tl?gea, p?tl?gele, s.f.. 1. P?tl?gea ro?ie = plant? legumicol? originar? din America de Sud, cu flori galbene ?i fructe mari, sferice, de culoare ro?ie (rar galben?), bogate īn vitamine; ro?ie.
2. P?tl?gea vīn?t? = plant? legumicol? originar? din India, cu flori violacee ?i fructe mari, cilin-
 I
P?TL?GIC?
dricc sau ovale, de culoare violel? īnchisa; vin?t?. Var.: p?tl?gic? s.f. p?tl?gic? s.f. v. p?tl?gea, p?trar, p?trare, s.n. 1. P?trime, sfert. 2. Faz? a Lunii īn care partea sa luminat? se vede sub forma unui semicerc.
   p?trat, -?, p?tra?i, -te, s.n., adj. 1. S.n. Paralelogram cu toate unghiurile drepte ?i cu toate laturile egale. 2. S.n. Produs ob?inui prin īnmul?irea unui num?r cu el īnsu?i. 3. Adj. Care are forma unui p?trat (1); metru (sau centimetru, kilometru etc.) p?trat = unitate de m?sur? a suprafe?ei, egal? cu aria unui p?trat cu latura de un metru (sau centimctru, kilometru etc.); (fam.) cap p?trat = om m?rginit.
   p?triitic, -?, p?tratiei, -e, adj. Care are form? de patrulater; care se refer? la p?trat (2).'
   p?trime, p?trimi, s.f. Frac?iune ob?inut?prin īmp?r?irea unui īntreg īn patru p?r?i egale.
   p?trunde, p?trund,, vb. III. 1. Tr. ?i intr. A trece prin..., a str?bate; a r?zbate, a str?punge; a intra undeva (īn urma unui efort).
 2.Tr. (Fig.) A īn?elege, apricepe. 3.Tr. A cuprinde, a pune st?pīnire pe cineva. 4. Refl. (Fig.) A se l?sa cuprins, cucerit (de o idee, de un sentiment); (tr.) a mi?ca adīnc, a emo?iona.
   p?trundere, p?trunderi, s.f. Ac?iunea de a (se) p?trunde;· (fig.) capacitatea de a pricepe ceva cu u?urin??; agerime de minte.
   p?trunjel, p?trunjei, s.m. Plant? erbacee din familia umbeliferelor, cultivat? ca legum? pentru r?d?cina ?i frunzele ei aromate.
   p?truns, -?, p?trun?i, -se, adj. 1. Str?puns; r?zbit. 2. (Fig.) Impresionat,.' emo?ionat. 3. (Fig.) Convins, īncredin?at.
   p?trunz?tor, -oare, p?trunz?tori, -oare, adj. 1. Care p?trunde, care str?bate; (despre ochi, privire) scrut?tor, cercet?tor. 2. (Fig.) Mi?c?tor, emo?ionant. 3. (Fig.) Ager la minte, perspicace.
   p?tui?c, p?tuiece, s.n. Podea de seīnduri a?ezat? pe furci sau suport improvizat īntre ramurile copacilor, pe care se p?streaz? nutre?ul pentru vite.
   pittiil1, p?tule_, s.n. 1. Construc?ie- f?cut? din ?ipci sau din nuiele īmpletite, īn care se p?streaz? ?tiule?ii de porumb. 2. Platform? construit? pe stīlpi sau amenajat? īntre ramurile copacilor pentru observarea vīnatului si pentru paz?.
 3.    P?tuiac.
   p?ti'd2, p?tuli, -e, adj. M?r p?tul (?i substan- , .livat) = specie de m?r cu fructe sferice turtite, de culoare galben?-verzuie; fructul acestei specii de m?r.
   p?tur?, p?turi, s.f. 1. īnvelitoare confec?ionat? dinlr-o ?es?tur? deas? de līn?, do fibre sintetice sau de bumbac. 2. Strat (uniform) care acoper? ceva; fiecare dintre foile sau straturile suprapuse care alc?tuiesc un tot. 3. P?tur? soci-al? = grup social care se deosebe?te de principalele clase sociale prin structura profesional?, prin activitatea pe care o desf??oar?, prin mediul divers de provenien?? ?i care nu are un rol istoric de-sine-st?t?tor.
                                                             p?luri, p?turese, vb. IV./l'r. (Pop.) A īmp?turi, p??anie, p??anii, s.f. īntimplare (nepl?cut?) nea?teptat? sau neobi?nuit?; (Ia pl.) peripe?ii.
   p??i, p??ese, vb. IV. Tr. 1. A i se īnlīmpla cuiva (pe nea?teptate) ceva r?u, nepl?cut; din p??ite = din experien??. 2. A suferi, a p?timi, a īndura.
   p??it,-i, p??i?i, -te, adj. (?i substantivat) īncercat; experimentat, pricepui.
   p?iin, p?uni, s.m. Pas?re domestic? m?re, al c?rei mascul are un penaj str?lucitor ?i o coad? cu pene frumos colorate, pe care o poate roti.
   p?unii?, p?una?i, s.m. Diminutiv al Iui p?un; p?una?ul codrilor = nume dat, īn literatura popular?, haiducilor.
   p?unit?, p?uni?e, s.f. 1. Femela p?unului. 2. Insect? īnrudit? cu libelula, cu corpul sub?ire ?i cu aripi str?lucitoare.
   p?zi, p?zesc, vb. IV. 1. Tr. A sta de paz?; a supraveghea pe cineva (ca s? nu fug?); a veghea, a str?jui. 2. Refl. A se feri de o primejdie; a evita s? fac? un lucru; p?zea! = d?-le Ia o parte! fere?te! 3. Tr. A respecta o norm?, o regul?, un angajament.
   p?zitor, -oare, p?zitori, -oare, s.m. ?i f. Paznic, pe prep. 1. Introduce un complcment direct., care poate fi exprimat printv-un substantiv (nume propriu sau comun care indic? o fiinj?), pronume, numeral, adjectiv: am v?zut-o pc M?ria; l-a īntrebat pc el. 2. Introduce un complement indirect; pe seama cuiva = īn contul cuiva; cu privire la..., relativ la... 3. Introduce un complement circumstan?ial de loc, de timp sau de mod: st? pe pat; pc īnserate; pe viilor; pe larg = am?nun?it; pe acas? = īn apropierea casei; acas?. 4. īn formule de jur?mīnt: pe cinstea mea. 5. A fi pc... = a fi pe cale de a... d. īn prepozi?ii compuse; de pe = din jur, do līng?; ptn? pc = pīn? la.
   peln'in? s.f. Numele unei boli contagioase la viermii de m?tase.
   pccete, pece?i, s.f. 1. Plac? do metal cu mīner, pe care este gravat? o monogram?, o emblem? etc., ?i care, aplicat? (cu tu? sau īn cear? ro?ie) pe o scrisoare, pe un colet, d? acestora caracter de autenticitate ?i de integritate; ?tampil?; sigiliu. 2. Semnul imprimat prin aplicarea unei pece?i (1); (f:’g.) tr?s?tur? specific?, urm?, amprent?.
   pccctlui, pecelluicsc, vb. IV. Tr. A aplica o pecete (1): (fig.) a īnt?ri, a consfin?i; a confirma; a determina, a hot?rī.
   pecetluit, -?, pecetlui?i, -le, adj. Sigilat; ?tampilat.
   pechinez, pechinezi, s.m. Ras? de cīini cu botul scurt ?i turtit, cu picioarele scurte, cu p?rul lung ?i m?t?sos.
   pecinginc, pecingini, s.f. 1. Boal? de piele contagioas?, manifestat? prin erup?ii de b??i-cu?e care formeaz? cruste. 2. (Fig.) Pat? de igrasie sau de mucegai pe un zid.
   pccinginds, -oāsi, pecingino?i, -oase, adj. Cu pecingine, plin de pecingine.
 425
PELERINA
   pcctine s.f. pl. Polizaharide care se g?sesc īn ?esuturile vegetale ?i care, prin fierbere, cap?t? forma unei gelatine, fiind īntrebuin?ate la fabricarea marmeladei, a gemurilor etc.
   pcctor?l, -?, pectorali, -e, adj. Care se refer? Ia piept, de la piept.
   pccuni?r, -?, pecuniari, -e, adj. (Livr.) B?nesc. ' pedag(5g, -ii, pedagogi, -e, s.m. ?i f. 1. Specialist īn pedagogie; persoan? care se ocup? cu munca didactic? ?i educativ?. 2. Persoan? īns?rcinat? cu īndrumarea ?i supravegherea elevilor īn ?coal? sau īn internate, īn afara orelor de clas?.
   pedagogic, -?, pedagogici, -e, adj. Privitor la pedagogie; care corespunde normelor pedago-giei.                 ,
   pedagogie, pedagogii, s.f. 1. ?tiin?? care se ocup? cu metodele de educa?ie. 2. Metod? pedagogic?.
   pedala, pedalez, vb. I. Intr. A ac?iona pedalele unei biciclete, ale unei b?rci, ale unui mecanism etc.
   pedal?, pedale, s.f. Pīrghie .de comand? sau de antrenare a unui mecanism (la biciclet?, la ma?ina de cusut etc.), ac?ionat? cu piciorul.
   pedant, -?, pedan?i, -te, adj. (Adesea substantivat) Cu preten?ii de erudi?ie; foarte meticulos.
   pedanterie, pedanterii, s.f. 1. Parad? de erudi?ie; meticulozitate exagerat?. 2. Gravitate īn chestiuni de mic? importan??, pedantism s.n. Pedanterie, pedeaps?, pedepse, s.f. 1. M?sur? de represiune 'luat? īmpotriva celui ce a s?vīr?it o gre?eal?; (jur.) m?sur? de constrīngere aplicat?-celui care a comis o infrac?iune. 2. (Fig.) Suferin?? (fizic? sau moral?).
   pedepsi, pedepsesc, vb. IV. Tr. A aplica o pedeaps? (1).
                                                                   peder?st, pedera?ti·, s.m. Homosexual, pedestra?, pedestra?i; s.m. (īnv.) Osta? din armata pedestr? din trecut; infanterist, peiīestrime, pedestrimi, s.f. (īnv.) Infanterie, pedestru, -ii,"pede?lri, -sire, adj. Care umbl? sau c?l?tore?te pe jos; (substantivat.) pieton.
   pediatric, -?, pediatrici, -e, adj. Care se refer? la pediatrie. ?
   pediatric s.f. Ramur? a medicinii care se ocup? cu studiul ?i tratamentul bolilor la copii.
   .pediatru, -?, pediatri, -e, s.m. ?i f. Medic de copii.
   pedicel, pedicele, s.n.:Mic peduncul care sus?ine frunza sau floarea.
   pedichiur?, pedichiuri, s.f. Opera?ia de īngrijire a picioarelor (t?ierea b?t?turilor, cur??irea ?i l?cuirea unghiilor etc.).
   pedichiurisi, -?, pedichiuri?ti, -ste, s.m. ?i f. Specialist īn pedichiur?: pedieul, pedicule, s.n. Forma?ie anatomic? prelung?, īngust?, care leag? un organ de restul organismului.
   pcdiculāt, -?, pedicula?i, -le, adj. Care are pedieul.
   pedigriu s.n. v. pedigriu.
   pedigriu s.n. īnscris care cuprinde ascenden?ii, din mai multe genera?ii, ai unui animal domestic de ras? (mai ales ai unui cal). Var. : pedigriu s.n.
   pedolog, pedologi, s.m. Geolog specialist īn pedologie.
   pedologie s.f. ?tiirr?? care se ocup? cu studiul form?rii ?i evolu?iei solurilor, precum ?i cu al principiilor de folosire ?i ameliorare a fertili-•t??ii acestora.
   peduncul, pedunculi, s.m. 1. Codi?? a unui fruct, a unei flori, a unei inflorescen?e. 2. Denumire dat? unor forma?ii din creier, care au aspectul de cordon.
   pegamoid s.n. Imita?ie de piele din ?es?tur? de bumbac sau de in, pe care se aplic? un strat de lac colorat.
   pegas, pega?i, s.m. Cal n?zdr?van cu aripi, ' din mitologia greac?; (fig.) simbol al inspira?iei poetice.,Accentuat ?i: pegas.
                                 jtegmatit, pegmatite, s.n. Roc? endogen?,· alc?tuit? de obicei din cuar?, feldspat ?i mic?. Var.: pogmatit? s.f. pegmatit?. s. f. v. pegmatit. jielibltnd? s.f. Oxid natural de uraniu,. de culoare neagr?, cristalizat īn sistemul cubic.
   pehlivan, pehlivani, s.m. X. Om glume?, mucalit, pozna?. 2. ?arlatan, escroc.
   peiiliv?nic, pehlivanii, s.f. 1. Pozn?, ghidu?ie.
 2. ?arlatanie, escrocherie.
   peiorativ, -?, peiorativi, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care are sens depreciativ, dispre?uitor.
   peisagist, -ii, pcisagi?ti, -ste, s.m. ?i f. 1. Pictor specializat īn peisaje. 2. Scriitor specializat īn descrierea naturii.
   peisagistic, -?, peisagistici, -e, adj. De peisaj,· privitor la peisaj; care descrie sau evoc? un peisaj; (substantivat, f.) ramur? a picturii care cuprinde genul peisajului.
   peisaj, peisaje, s.n. 1. Por?iune, col? din natur? care formeaz? un ansamblu estetic. 2. Pictur? sau fotografie care reprezint? un peisaj (1).
 3. Compozi?ie literar? īn care se descriu aspecte din natur?.
   pel?d?, pelade, s.f. Boal? de piele care se manifest? prin c?derea p?rului de pe cap, pe por?iuni rotunjite.
   pel?gic, -?, pelagici, -e, adj. De mare, marin; zon? pelagic? = totalitatea apelor m?rilor, situate deasupra zonei de fund.
   pelagr? s.f. Boal? cauzat? de lipsa din alimenta?ie a anumitor vitamine ?i proteine, care se manifest? prin pl?gi pe corp, tulbur?ri gastrice ?i nervoase. , pelegrin s.m. v. peregrin, pelerin, pelerini, s.m. Persoan? care face un pelerinaj.
   pelerinii, pelerinaje, s.n. 1. C?l?torie f?cut? de credincio?i īntr-un loc considerat sfīnt. 2. Vizitare a unui loc renumit.
   pelerin?, pelerine, s.f. 1. Hain? lung? ?i larg?, f?r? mīneci, care se poart? peste alt? īmbr?c?-
PELICAN
«6
 minlc. 2. Guler maro caro acoper? umerii, pesle palton sau pcslc rochie.
   pelican, pelicani, s.m. Pas?re acvatic? migratoare, cu penele albe ?i ciocul lung, cu un fel de pung? sub maxilarul inferior, īn care adlin? pe?tii ce-i servesc ca hran?.
   pclieul?, pcliculc, s.f. 1. Strat foarte sub?ire dinlr-vin material, depus pc un obiect. 2.'Band? sub?ire, flexibil?, folosit? īn cinematografie pentru "īnregistrarea imaginii ?i sunetului.
   pelin (X) s.m., (2) s.n. I. S.m. Planl?erbacec cu flori galbene, aromate, utilizat? īn medicin? ?i īn industria b?uturilor alcoolice. 2. S.n. Vin cu gust am?rui, ob?inut prin tratarea lui cu pelin (1).
   pelimīri?ii, pelinari?c, s.f. Plant? erbacee medicinal?, cu flori galbene, īnrudit? cu pelinul.
   pelini??, pelinite, s.f. Nume dat unor plante erbacee mirositoare, īnrudite cu pelinul.
   peltea, peltele, s.f. Un fel do jeleu preparat din suc de fructe fiert cu zah?r.
   pcltic, -ii, peltici, -c, adj. Care roste?te defectuos anumite sunete.
   polur adj. invar. Hīrtic pclur — liīrtie sub?ire folosit? pentru copii la ma?ina de scris.
   peluz?, peluze, s.f. 1. Loc īntr-un parc sau īntr-un scuar, cu iarb? scurt? ?i deas?. 2. Spa?iu rezervat spectatorilor la extremit??ile tribunelor dinlr-un stadion.
                                                                  pclviun, -?, pclvieni, -c, adj. Care se refer? la pelvis; centur? pclvian? = oasele care formeaz? bazinul la om ?ila vertebratele superioare, pelvis, peh’isuri, s.n. (Anat.) Bazin (5). poniij, penaje, s.n. 1. Totalitatea penelor unei p?s?ri. 2. Pana?.
   penill, -?, penali, -c, adj. Care se refer? la infrac?iuni ?i la urm?rirea ?i pedepsirea infracto-. rilor: lege penal?.
   pcni’.lifiUo s.f. Faptul de a fi pasibil dc o pedeaps?, do o sanc?iune (īn conformitate cu prevederile legii, ale unui contract, cu regulamentul unui concurs sportiv ele.).
   penaliza, penalizez, vb. I. Tr. A aplica o sanc?iune (penal?) sau o amend?.
   penāiti, penaltiuri, s.n. (Sport) Lovitur? liber? direct?, dictat? de arbitru īmpotriva unei echipe care s-a f?cut vinovat? dc o gre?eal? grav? īn zona de ap?rare a celeilalte echipe.
   pen?r, penare, s.n. Cutie de form? dreptunghiular? īn care elevii ī?i' ?in rechizitele pentru scris.
   penivt, -?, penali, -te, adj. (Despre frunzele compuse) Care are foliolele īn?irate perechi, de
 o parte ?i de alta a unui ax comun.
   pena?i s.m. pl. (In mitologia roman?) Zei considera?i ocrotitori ai casei ?i ai familiei; statuile accslor zei.
   pendinte adj. invar. X. Care depinde de..., care este subordonat cuiva sau la ceva. 2. (Despre litigii) Care se afl? īn curs de solu?ionare.
   pendul1, pendule, s.n. Corp solid care poate oscila īn jurul unui punct fix sau al unei axe iixe.
   pendul2 s.n. v. pcndulīi.
   pendula, pendulez, vb. 1. Intr. 1. (Despre pendule) A oscila do o parte ?i do alta a pozi?iei do cchilibru. 2. A facc mi?c?ri alternative intr-o parte ?i īn alta.
   pcmltilu,pendule, s.f. Ceasornic maro (do perete), al c?rui mers esto reglat do un pendul1. Var.: pendul s.n.
   penel, peneluri, s.n. Pensul? mic?, cu caro so picteaz?.
                               penetni, penetrez, vb. I. Intr. A p?trunde, pcnctrubil, -ā, pcnctrabili, -c, adj. Caro poato fip?truns sau str?b?tut, pcnetraliilitulc s.f. īnsu?irea do a fi penetrabil. penetrant, -?, penetran?i, -te, adj. Caro poato p?trunde pvintr-un material; (despre mirosuri) puternic, intens.
   penetra?ie, penetra?ii, s.f. P?trundere (īn adīncime sau pīn? īn partea opus?); īntrep?trundere a dou? corpuri.
   penibil, -?, penibili, -c, adj. Caro producc o impresie nepl?cut?, sup?r?toare.
   pcnicilin? s.f. Antibiotic oxlras din culturilo unor specii de mucegai, cu puternic? ac?iuno bactcricid?.
   peninsular, -?, peninsulari, -c, adj. Care so afl? pe o peninsul?; caracteristic unei peninsule; (substantivat) locuitor al unei peninsule.
   peninsula, peninsule, s.f. Por?iune do uscat care p?trunde adīnc īn maro, fiind īnconjurat? pe trei laturi de ap?.
   penis, penisuri, s.n. Organul genital masculin' extern.
   pcnilcncisir, penitenciare, s.n. īnchisoare, penitent, -?, peniten?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care execut? o peniten??.
   peniten??, peniten?e, s.f. (Bis.) 1. Pedeaps? po care o d? duhovnicul, pentru isp??irea p?cate- -lor, celui caro se spovede?te. 2. Poc?in??.
   peni??, peni?e, s.f. Plac? mic? de metal, concav?, cu vīrf ascu?it ?i despicat, caro, montat? la un toc, serve?te pentru a scrie cu cerneal?.
   pins?, pense, s.f. X. Mic? unealt? de metal, cu dou? bra?e, folosit? īn medicin? pentru a prinde obiecie mici. 2. Cut? scurt?, interioar?, f?cut? la un obiect de īmbr?c?minte.
   penset?, pensele, s.f. Pens? (X) mic?, īntrebuin?at?.īn laborator, īn cosmetic? etc.
   pinsie, pensii, s.f. Sum? de bani acordat? lunar persoanelor care au ie?it din produc?ie pentru limit? de vīrst? sau pentru invaliditate, precum ?i, īn unele cazuri, urma?ilor acestora; pensie alimentar? = sum? de bani pe care cineva o pl?te?te periodic unei persoane la īntre?inerea c?reia este obligat s? contribuie.
   pension, pensioane, s.n. Institu?ie ?colar? particular?, īn sislemul educativ burghez.
   pensiona, pensionez, vb. I. Tr. A scoate pe cineva din produc?ie, acordīndu-i pensie; (refl.) a deveni pensionar.
PERECHE
    pensionar, -?, pensionari, -e, s.m. ?i f. 1. Persoan? care prime?te pensie. 2. Persoan? internat? īntr-un azil sau īntr-un ospiciu.
    pensiune, pensiuni, s.f. īntre?inere, constīnd din locuin?? ?i mas? (sau numai mas?), pe care o prime?te cineva (īntr-o cas? particular?) īn
 i schimbul unei sume de bani.
    pensul?, pensule, s.f. Instrument cu care se ?vopse?te sau se l?cuie?te, alc?tuit dintr-un m?nunchi de fire de p?r sau sintetice, prins de un mīner.
    pentaidru, pentaedre, s.n. Poliedru cu cinci fe?e.
    pentagon, pentagoane, s.n. Poligon cu cinci laturi. (
    pontagonal, -u, pentagonali, -e, adj. Care are form? de pentagon.
    pcntam6tru, pentamelri, s.m. Vers alc?tuit din cinci picioare.
    pentān s.m. Hidrocarbur? ob?inut? din gazele de sond? ?i folosit? ca solvent, la fabricarea alcoolului amilic etc.
    pentatlon, pentatloane, s.n. Prob? sportiv? combinat?, alc?tuit? din cinci probe diferite.
    pcntiīdīi, pentode, s.f. Tub electronic cu cinci electrozi (un catod, un anod ?i trei grile).
    pfintru prep. 1. Din cauza... 2. Introduce un complement circumstan?ial de scop: lucreaz? pentru cl?tig. 3. Introduce un complement indirect: mul?umesc pentru ajutor. 4. Introduce un atribut: cear? pentru parchet. 5. Exprim? un raport de rela?ie: pentru mine este acela?i lucru. C. Introduce un complement circumstan?ial de timp: plec pentru citeva zile. 7. Formeaz? conjunc?ii compuse: pentru ce; pentru c?.
    ponultim, -ii, penultimi, -e, adj. Care este īnaintea celui din urm?.                    ' ’
    penumbr?, penumbre, s.f. Zon? incomplet luminat?, cu o luminozitate intermediar?.
    pemirio s.f. (Livr.) Lips? de mijloace necesare traiului; s?r?cie, lips? mare.
    pepen?iio, pepen?rii, s.f. Loc cultivat cu pepeni.
    pepene, pepeni, s.m. Numele a dou? plante cu tulpina tirītoare, cu fructe comestibile: a) pepene galben, cu coaja galben? ?i miezul galben sau verzui, ?i b) pepene verde, cu coaja verde ?i miezul ro?u.
    pepinier?, pepiniere, s.f. Teren cu material s?ditor (viticol, forestier etc.), īn care se execut? lucr?rile de īnmul?ire, altoire, formare, pīn? la plantarea definitiv?.
    pepit adj. invar. (Despre ?es?turi) Cu p?tr??ele sau cu romburi de (dou?) culori diferite, alter-nīnd īntre ele. Yar.: pepita adj. invar, pepita adj. invar. v. popit.
 .pepit?, pepite, s.f. Bucat? de aur īn stare nativ?.
    pepsinil s.f. Enzim? secretat?* de mucoasa stomacului, cu rol important īn digestie.
    poptonsi, peptone, s.f. Substan?? organic? rezultat? din digestia par?ial? a proteinelor.
    per prep. (Termen comercial) Pentru, pe, de fiecare: 50 lei per kg.
   percipe1, pcrcip, vb. III Tr. A sesiza cu ajutorul sim?urilor sau al gindirii.
   percepe2, perctp, vb. III. Tr. A īncasa un impozit, o tax? etc.
   perceptibil, -?, perceptibili, -e adj. Care poate fi perceput cu ajutorul sim?urilor.
   perceptiv, -?, perceptivi, -e, adj. Care se refer? la facultatea de a percepe1; care poate percepe.
   percepWr, perceptori, s.m. (īn trecut) Persoan? īns?rcinat? cu strīngerea impozitelor.
   percep?ie1, percep?ii, s.f. Proces psihic prin care obiectele ?i fenomenele din realitate, ac?ionīnd nemijlocit asupra organelor de sim?, sīnt’reflec-tate īn totalitatea īnsu?irilor lor ca un īntreg unitar; imagine rezultat? īn urma acestei reflect?ri.
   percep?ie2, percep?ii, s.f. (īn trecut) Oficiu care īncasa impozitele ?i unele taxe.
   pcrcliezi?io, perchezi?ii, s.f. Cercetare asupra unei persoane sau la domiciliul unei persoane, dispus? de organul de urm?rire penal? sau de procuror pentru a aduna probe privitoare la o infrac?iune sau la descoperirea infractorului.
   perchezi?iona, perchezi?ionez, vb. I. Tr. A face o perchezi?ie, a supune unei perchezi?ii.
   perciune, perciuni, s.m. Fiecare dintre cele dou? ?uvi?e de p?r care se prelungesc pe obraz, de la tīmple īn jos.
   pcrcutā, percutez, vb. I. Tr. A lovi cu percutorul capsa unui cartu?, pentru a provoca aprinderea īnc?rc?turii de pulbere.
   percutant, -?, percutan?i, -te, adj. (Despre proiectile) Care explodeaz? īn momentul cīnd atinge un obstacol.
   percutor, percutoare, s.n. Pies? la armele de foc, care love?te capsa cartu?ului.
   pcrcis?ie, percu?ii, s.f. 1. Lovire cu percutorul a capsei unui cartu?. 2. Metod? de examinare clinic? prin lovirea u?oar? ?i repetat? cu degetele a unei regiuni a corpului, pentru diagnosticarea unei afec?iuni. 3. Instrument de percu?ie = instrument muzical care produce sunete prin lovirea unei membrane, a unei lame, a unor corzi etc. cu ni?te cioc?nele speciale.
   perdāī, perdafuri, s.n. Radere de jos īn sus, contra direc?iei.īn care cre?te barba.
   perdea, perdele, s.f. 1. Obiect confec?ionat dintr-un material textil, care se atīrn? la ferestre ?i la u?i, īn scop decorativ sau pentru a īmpiedica p?trunderea luminii, a opri vederea din _afar? etc. 2. Planta?ie de arbori (īn form? de fi?ie) destinat? protej?rii culturilor sau c?ilor de comunica?ie īmpotriva īnz?pezirii. 3. Ad?post pentru oi f?cut din stuf, nuiele, seīnduri etc. 4. (Pop.) Cataract? (2). pci?i?idfperdi?ii, s.f. Stare de dec?dere moral?. percclie, perechi, s.f. 1. Grup de dou? obiecte de acela?i fel (care se pot folosi numai īmpreun?), (adjectival) cu so?; dou? p?r?i identice ?i simetrice ale corpului omenesc. 2. Obiect alc?tuit dīn dou? p?r?i identice dispuse simetric: o pereche de ochelari. 3< Grup format din dou? persoane de sex opus (unite prin c?s?torie); grup format din dou? animale de aceea?i specie.
PEREGItlN
 128
 4. Fiecare dintre cele dou? persoane (sau animale, obiecte) caro formeaz? o pereche (1, 3), considerat? īn raport cu cealalt?.
   peregrin, peregrini, s.m. 1. Persoan? care c?l?tore?te mult. 2. Pelerin. Var.: pelegrin s.m.
   peregrinii, peregrinez, vb. I. Intr. A cutreiera locuri īndep?rtate, a c?l?tori prin lume.
   peremptoriu, -ie, peremptorii, adj. (Livr.) Care nu poate fi t?g?duit; neīndoielnic, evident.
   peren, -ii, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care tr?ie?te ?i rode?te mai mul?i ani de-a rīn-dul, avīnd r?d?cina persistent?; (fig.) care are un caracter stabil; de lung? durat?.
   perenitate s.f. īnsu?irea de a fi peren; durabilitate.
   perete, pere?i, s.m. 1. Element de construc?ie, f?cut din c?r?mid?, piatr?, lemn ele., care limiteaz?, separ? sau izoleaz? de exterior ori īntre ele īnc?perile unei cl?diri; perete In perete = avīnd unul dintre pere?i comun sau lipit de cel al īnc?perii vecine. 2. Element de grosime mic?, prin care se separ? sau se izoleaz? spa?iile unui sistem tehnic. 3. Structur? care īnconjur?
 o  cavitate a corpului: perete abdominal.
   pereu, peree, s.n. Strat protector de piatr? care acoper? un laluz, un perete de ?an? etc.
   perfect, -?, perfec?i, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care īntrune?te toate calit??ile cerute; des?vīr-?it. 2. Adj. Deplin, complet; absolut; (adverbial) foarte bine, de acord. 3. Adj. Gaz pcrfcct = gaz ale c?rui molecule nu exercit? for?? de atrac?ie una asupra alteia; num?r perfect = num?r natural egal cu suma divizorilor s?i. 4. S.n. Timp al verbului care exprim? o ac?iune petrecut? ?i' īncheiat? īn trecut.
   perfec?ii, perfectez, vb. I. Tr. A definitiva, a īncheia (un acord, o tranzac?ie etc.).
   perfectibil, -?, perfectibili, -e, adj. Care poate fi perfec?ionat.
   perfec?ie s.f. v. perfec?iune, pcrīec?iomi, perfec?ionez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) īmbun?t??i calitativ, a (se) des?vīr?i.
   perfec?ionat, -?, perfec?iona?i, -te, adj. Care a devenit de o calitate sau eficien?? mai bun?; īmbun?t??it.
   perfec?iune, perfec?iuni, s.f. īnsu?irea de a fi perfect; la perfec?ie = īn mod des?vīr?it, perfect. Var.: perfic?ie s.f.
   perfid, -?, perfizi, -de, adj. Viclean, f??arnic, ipocrit.
   perfidie, perfidii, s.f. F???rnicie, ipocrizie; fapt? rea ?i viclean?.
   perfora, perforez, vb. I. 1. Tr. A g?uri un material; a str?punge bilete, tichete, foi dintr-un registru etc., pentru a le marca sau a le deta?a.
 2. Refl. (Despre organe sau ?esuturi) A se g?uri (in urma unui proces inflamator, a unui traumatism etc.).
   perīorunt, -u, perforan?i, -te, adj. Care perforeaz?.
   perforat, -?, perfora?i, -te, adj. G?urit, str?puns.
   perforator, perforatoare, s.n. 1. Unealt? sau scul? care serve?te la perforat; sfredel mecanic
 cu caro se fac g?urile īn mine.' 2. Dispozitiv pentru perforarea, dup? un anumit cod, a benzilor īn calculatoare, in comunica?ii telegrafice etc.
   perfora?ie, perfora?ii, s.f. Faptul do a (so) perfora; gaur? f?cut? prin perforare.
   performer, -?, performeri, -e, s.m. ?i f. Sportiv, echip? ele. caro realizeaz? o performan??.
   performan?ii, performan?e, s.f. Rezultat deosebit de bun, ob?inut īn sport, īnlr-un domeniu do activitate practic? ele.; rezultatul col mai bun dat de o ma?in?, de un aparat ctc.
   perfuzie, perfuzii, s.f. Injectarea lent?, pic?tur? cu pic?tur?, a unei solu?ii medicamenloaso, a serului fiziologic etc.
   pergament, pergamente, s.n. 1. Piele prelucrat? special, pe care se scria īn trecut; document scris pe o astfel do piele. 2. Ilīrtie spocial? prin care nu p?trund gr?simile, umezeala, folosit? mai ales la ambalarea alimentelor, pcrgainiitu s.f. v. bergamotu. perghel, pcrgheluri, s.n. (īnv. ?i reg.) Cerc, circumferin??.              ?
   pergolu, pcrgole, s.f. Construc?ie īnlr-un parc sau īntr-o gr?din?, format? dintr-o re?ea de grinzi sus?inute de ?iruri de stīlpi, pe care se ridic? plante ag???toare.
   peri- Element de compunere īnsemnīnd „īn jurul“, care serve?te la formarea unor adjective.
   perii, pārii, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) cur??a de praf, de noroi etc. cu ajutorul periei; a(-?i) netezi p?rul cu peria. 2. Tr. (Fig.) A flata, a lingu?i pe cineva. 3. Tr. A cur??a de cīl?i fuiorul do cīnep?, cu ajutorul unei perii speciale.
   pcri?nt, periante, s.n. īnveli?ul floral al plantelor, format de obicei din caliciu ?i corol?.
   pericard, pericardc, s.n. Membran? care īnvele?te inima.
   pcricarditu, pericardite, s.f, Inflama?ie a peri-cardului.
   pcricārp, pericarpc, s.n. Strat de ?esuturi care alc?tuiesc pere?ii unui fruct.
   pericielu, pericicluri, s.n. Stratul extern al p?r?ii centrale a r?d?cinii ?i tulpinii plantelor, pcriclāz s.n. Oxid natural de magneziu, periclit?,periclitez,vb. I. Tr. A pune īn pericol, a primejdui.
   pericol, pericole, s.n. Primejdie, perieultfs, -oiis?, periculo?i, -oase, adj. Primejdios, peridot s.n. Olivin?.
   perie, perii, slf. 1. Obiect format dintr-un suport īn care sīnt fixate m?nunchiuri do p?r de animale, fire de sīrm? sau sintetice ?i care so folose?te la cur??at hainele, īnc?l??mintea etc.
 2. Pies? component? a ma?inilor electrice, care realizeaz? contactul cu colectorul.
   periferie, -?, periferici, -e, adj. Care ?ine do periferie, care este situat la periferie; (fig.) secundar, neīnsemnat.
   periīerio, periferii, s.f. Cartier, zon? situat? la marginea unui ora?.
 413
PERMISIE
   perifrastic, -ii, perifrastici, -e, adj. Exprimat prin perifraz?; form? verbal? perifrastic? = fonn? verbal? compus? cu un verb' auxiliar.
   perifraz?, perifraze, s.f. Form? de exprimare prin mai multe cuvinte a ceea ce, īn mod obi?nuit, se exprim? printr-un singur cuvīnt.
   perigeu, perigee, s.n. Punctul īn care Soarele, Luna sau un satelit artificial se afl?, īn mi?carea lor orbital?, cel mai aproape de'P?mīnt.'
   perigon, perigoane, s.n. īnveli? floral simplu, nediferen?iat īn caliciu ?i corol?.
   perihfiliu, pcrihelii, s.n. Punctul īn care o planet?, īn mi?carea ei īn jurul Soarelui, se afl? cel mai aproape de Soare.
   perima, pers. 3 perimeaz?, ,vb. I. Refl. (Despre idei, concep?ii) A se īnvechi, a ie?i din uz.
   perimat, -?, perima?i, -te, adj. īnvechit, ie?it din uz.
   periinetrie, -a, perimelrici, -e, adj. Care ?ine de perimetru.
   perimetru, perimetre, s.n. X. Suma lungimilor laturilor unui poligon. 2. Contur, linie marginal?.
3.  Limit? a teritoriului unei localit??i, a unei zone etc.
   perind?, perind, vb. I. Refl. A trece unul dup? altul, a se succeda (īn timp, īn spa?iu).
   periniu, perinee, s.n. Por?iunea corpului care īnchide bazinul īn partea inferioar?, perini?? s.f. v. perni??.
   perinoc, perinoace, s.n. Bucat? de lemn a?ezat? deasupra osiei, pe care se sprijin? dricul carului.
   perioad?, perioade, s.f. X. Interval de timp īn cursul c?ruia se desf??oar? un fenomen sau se petrece un eveniment. 2. (Fiz.) Interval de timp dup? care se repet? un fenomen variabil. 3. (Geol.) Subdiviziune a timpului geologic, mai mic? decīt era. 4. Fraz? ampl? cu caracter unitar. 5. Parte unitar? dintr-o compozi?ie muzical?, format? din mai multe fraze.
   periodic, -?, periodici, -e, adj. Care se repet? īn mod identic, dup? intervale de timp egale; publica?ie periodic? (?i substantivat, n.) = publica?ie care apare la intervale regulate (s?pt?-mīnal, lunar etc.); sistemul periodic al clementelor = mod de clasificare a elementelor chimice, dup? propriet??ile lor (mas? atomic?, num?r atomic, valen?? etc.).
   periodicitate s.f. Proprietate a unui fenomen de a Ii periodic; repetare periodic? a unui fenomen, a valorilor unei m?rimi etc.
   periodizā, periodizez, vb. I. Tr. A īmp?r?i pe perioade.
   peridst, periosturi, s.n. Membran? fibroas? care . acoper? oasele.
   peripatetic, -?, peripatetici, -e, adj. Care urmeaz? doctrina Iui Aristotel; care apar?ine peripatetis-inului.
   peripatetism s.n. Doctrina filozofic? a lui Aristotel ?i a continuatorilor Iui.
   peripe?ie, peripe?ii, s.f. Īntīmplare sau serie de īntīrnpl?ri neprev?zute, impresionante. ? periplu, periple, s.n. (Livr.) C?l?torie lung? (?i anevoioas?) pe m?ri ?i pe oceane.
   per/s?i)il, -ii, perisabili, -e, adj. Care este supus stric?ciunii, alter?rii, dispari?iei.
   perisabiiit?to s.f. X. īnsu?irea a ceea ce este perisabil. 2. Sc?dere cantitativ? care se produce, īn timp, la unele m?rfuri.
   periscop, periscoape, s.n. Instrument optic īn care razele do lumin? sīnt deviate īn unghi drept, cu ajutorul unor oglinzi, permi?īnd observatorului s? urm?reasc? ceea ce se īntīmpl? la suprafa??, atunci cīnd cl se afl? īntr-o tran?ee, īntr-un submarin etc.
   peristaltism s.n. Mi?c?ri sub form? de unde ale unor organe interne cavitare (stomac, intestin etc.), care au ca efect propulsarea con?inutului acestor organe.
   peristil, peristiluri, s.n. Galerie format? din-tr-un ?ir de coloane, care m?rgine?te o cl?dire,
0  sal? etc.
   peri?oar?, peri?oare, s.f. (De obicei Ia pl.) Cocoloa?e de carne tocat? amestecat? cu orez, folosite la prepararea unor mīnc?ri (mai ales la ciorb?).
   peritoneu, peritonce, s.n. Membran? care acoper? pere?ii cavit??ii abdominale ?i organele abdominale.
   peritonit?, peritonite, s.f. Inflama?ie, acut? sau cronic?, a peritoneului.
   porni?ii, periu?e, s.f. Diminutiv al lui perie; (fam.) om lingu?itor.
   perlat, -?, perla?i, -te, adj. Caro are aspectul perlelor; īmpodobit cu perle.
   perl?, perle, s.f. Piatr? semipre?ioas? de form? sferic?, de culoare argintie cu luciu sidefiu, care se formeaz? īn jurul corpurilor str?ine din interiorul unor scoici; m?rg?ritar.
   perldn s.n. Mas?.plastic?, elastic? ?i rezistent?, din care se confec?ioneaz? fibre sintetice.
   pcrma:i<5nt,-?,permanen?i, -te, adj. Care exist?, dureaz? sau se petrece f?r? īntrerupere; care func?ioneaz? neīntrerupt o perioad? de timp determinat?; ondula?ie permanent? (?i substantivat, n.j = ondula?ie a p?rului f?cut? printr-un procedeu special, pentru a se men?ine mai mult? vreme.
   permanentiza, permanentizez, vb. I. Tr. A face s? devin? permanent; a statornici.
   permanen??, permanen?e, s.f. I. Calitatea a ceea ce este permanent. 2. Serviciu care func?ioneaz? permanent.
1  permangan?t, permangana?i, s.m. Permanga-nat de potasiu = sare cristalizat?, de culoare violet?, īntrebuin?at? ca oxidant ?i dezinfectant.
   permeabil, -?, permeabili, -c, adj. (Despre materiale poroase) Care poate fi p?truns de un lichid sau de un gaz.
                                                                 permeabilitate s.f. īnsu?irea de a fi permeabil, permian s.n. Ultima perioad? a paleozoicului. permis, permise, s.n. Autoriza?ie scris?, eliberat? de un organ competent, īn virtutea c?reia cineva poate exercita o anumit? activitate, poate beneficia de anumite drepturi etc.
   permisie, permisii, s.f. īnvoire dat? unui militar de a p?r?si serviciul pentru o durat? scurt? de timp.
PEiranSrtJNE
 «30
   permisiune, permisiuni, s.f. īnvoire de a face ceva; īncuviin?are.
   permite, permit, vb. III. Tr. 1. A da voie, a īncuviin?a, a īng?dui. 2. (Cu complementul persoanei īn dativ) A-?i lua libertatea de a face ceva.
   permuta, permut, vb. I. Tr. (Mat.) A efectua o permutare.
   pennut?re, permut?ri, s.f. (Mat.) Opera?io prin care se schimb? īntre ele locurile a dou? sau a mai multor elemente.
   pfirn?, perne, s.f. 1. Un fel de sac din pīnz?, umplut cu fulgi (mai rar cu līn?, cīl?i etc.), pe care ī?i pune cineva capul cīnd se culc?. 2. Obiect do tapi?erie format dintr-un sac umplut cu iarb? de maro, cu p?r etc., care se a?az? pe scaune, pe b?ncile automobilelor etc. 3. Pern? de aer =' stratul de aer cu rol de lubrifiant dintre dou? suprafe?e īn mi?care relativ?.
   pernicios, -oās?, pernieio?i, -oase, adj. (Livr.) Care produce un r?u; d?un?tor, v?t?m?tor; anemie pernicioas? = form? grav? de anemie.
   perni??, perni?e, s.f. 1. Diminutiv al lui pern?; pern? mic?. 2. (īn forma perini??) Numele unui dans popular ?i melodia dup? care se danseaz?. Var.: perini?? s.f.
   periīn, peroane, s.n. 1. Platform? amenajat? īn g?ri, de-a lungul liniilor de cale ferat?, pentru a u?ura urcarea ?i coborīrea c?l?torilor din vagoane. 2, Platform?, de obicei acoperit?, situat? īn fa?a intr?rii principale a unei cl?diri.
   peron«?u, peronee, s.n. Os lung ?i sub?ire care formeaz?, īmpreun? cu tibia, scheletul gambei.
   perorii, perorez, vb. I. Intr. A vorbi mult ?i cu emfaz?.
   perora?ie, perora?ii, s.f. Partea final? a unui discurs, rostit? de vorbitor pe un ton īnsufle?it, perpeli vb. IV. v. pīrp?li. perpendicular, -ii, perpendiculari, -e, adj., s.f.
1.  Adj. (Despre drepte) Care formeaz? īntre ele unghiuri adiacente drepte; (despre planuri) care se intersecteaz?, unghiul dintre ele fiind de nou?zeci de grade. 2. S.f. Dreapt? perpendicular?
(1) pe alt? dreapt? sau pe un plan.
   perpondicularit?te-s.f. Proprietate a unor drepte sau a unor planuri de a fi perpendiculare īntre ele.
   perpetu?, perpetuez, vb. I. Tr. ?i refl. A dura (sau a face s? dureze) mereu (sau un timp īndelungat); a (se) transmite (din genera?ie īn genera?ie).
   perpitua, -n?, perpetui, -ue, adj. Care nu se sfīr?e?te niciodat?, care dureaz? ve?nic.
   perpetuam mobile subst. Dispozitiv imaginar, īn contradic?ie cu legile fizicii, care ar fi capabil s? func?ioneze neīncetat ?i s?- produc? energie sau s? efectueze lucru mecanic f?r? a primi energie din exterior.
   perplex, -?, perplec?i, -xe, adj. Surprins, uluit (?i nedumerit); īncurcat, n?uc.
                                                            perplexitate,perplexit??i, s.f. Surprindere amestecat? cu nedumerire; uluire, pers, per?i, s.m. Persan (2). persan, -?, persani, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Iran (numit īn trecut Persia) sau la popula?ia lui; (substantivat, f.) limb? vor-
                                                               bit? īn Iran. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parto din poporul constituit ca na?iune īn Iran. (Persia).
   persecut?, persecut, vb. I. Tr. A urm?ri pe cineva cu perseveren??, pentru a-i pricinui un r?u; a prigoni.
   persccu?ic,persecu?ii, s.f. Faptul dc a persecuta po cineva; mania persecu?iei ~ idee fix? a cuiva de a se crede porsecutat de toat? lumea.
                                                               persevera, perseverez, vb. I. Intr. A st?rui īn-tr-o ac?iune, īntr-o convingere; a persista (2).
   perseverent,-u, perseveren?i, -te', adj. Caro persevereaz?.
   perseveren??, perseveren?e, s.f. Faptul do a persevera; st?ruin??.
   persian?, persiene, s.f. Jaluzea, pcrsiīi?, persiflez, vb. I. Tr. A-?i bale joc de cineva, a-1 lua īn ris.
   persista, persist, vb. I. Intr. 1. A se men?ine, a d?inui. 2. A r?mīne neclintit īntr-o p?rere’ īntr-o hot?rīre.
                                                               persistent, -ii, persisten?i, -te, adj. Care continu? s? existe, s? dureze; durabil, trainic; st?ruitor; frunze persistente = frunze care nu cad īn timpul iernii, care r?mīn vii mai mul?i ani. pcrsisit5n??,pem‘sfcraie,s.f. Faptuldca persista, pcrsoiin?, persoane, s.f. 1. Fiin?? omeneasc?, individ, ins; In persoan? = īnsu?i, personal. 2. (Jur.) Omul (persoan? fizic?) sau o organiza?ie (persoan? juridic?) privite casubiecte de drepturi ?i de obliga?ii. 3. Categorie gramatical? specific? verbelor ?i unor pronume, indicīnd pe vorbitor, pe interlocutor sau pe cel despre care se vorbe?te, personagiu s.n. v. personaj, person?j, personaje, s.n. 1. Persoan? care īndepline?te o ac?iune īntr-o oper? literar?; erou īntr-o oper? literar?, muzical?, cinematografic?.
 2.  Persoan? marcant?, personalitate. Var.: personagiu s.n.
   persondl,-?,personali, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care apar?ine sau care este specific unei anumite persoane; individual, propriu; (adverbial) īn persoan?, direct, nemijlocit; leg?turi personale = leg?turi de prietenie. 2. Adj. Tren personal (?i substantivat, n.)= tren de persoane. 3. Adj. (Gram.) Pronume personal — pronume care are forme deosebite pentru indicarea celor trei persoane (3); mod personal = mod ale c?rui forme se schimb? dup? cele trei persoane. 4. S.n. Totalitatea persoanelor care lucreaz? īntr-o īntreprindere, īntr-o institu?ie, pe un vehicul de transport in comun etc.
   personalitate, personalit??i, s.f. 1. Ansamblul tr?s?turilor psihi-ce ale unui individ; ceea ce este propriu, caracteristic fiec?rei persoane ?i o distinge ca individualitate. 2. Persoan? cu aptitudini ?i realiz?ri deosebite īn domeniul social-politic, īn ?tiin??, tehnic?, art? etc.
   personific?, personific, vb. I. Tr. 1. A atribui lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natur? īnsu?iri omene?ti. 2. A īntruchipa.
   personificare, personific?ri, s.f. Faptul de a personifica; figur? de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natur? īnsu?iri omene?ti.
 «1
PE?TE
   perspectiv?, perspective, s.ī. 1. Reprezentare tridimensional? a unui corp din spa?iu pe o suprafa?? plan?, prin linii de proiec?ie. 2. Aspect pe care īl are un peisaj, un obiect privit din dep?rtare. 3. Posibilitatea realiz?rii sau desf??ur?rii īn viitor a unui plan, a unei ac?iuni etc.; posibilitate de dezvoltare īn viitor a cuiva.
                                                                perspic?co adj. invar. īnz?strat cu minte ager?, p?trunz?toare, perspicacitate s.ī. īnsu?irea de a fi perspicace, persuasiune s.f. (Livr.) Puterea de a convinge pe cineva s? cread? sau s? fac? un anumit lucru.
   persuasiv, -?, persuasivi, -e, adj. (Livr.) Care caut? s? c'onving? pe cineva; care are puterea sau talentul de a convinge.
   portināx s.n. Material izolant electric, ob?inut din straturi suprapuse de hīrtie impregnat? cu r??ini sintetice.
   pertinent, -?, pertinen?i, -te, adj. Care se raporteaz? exact la fondul problemei, al chestiunii; potrivit, adecvat.                               ,
   pertinen?? s.f. Caracterul a ceea ce este pertinent.
   pertractā, pertractez, vb. I. Tr. (Livr.) A dezbate o problem?, a discuta, a trata.
   perturb?, perturbez, vb. I. Tr. 1. A tulbura, a provoca dezordine. 2. A deranja bunul mers al unui1 sistem tehnic.
   pcrturM?ie, perturba?ii, s.f. Faptul de a perturba; modificare īn starea, sau evolu?ia unui sistem fizic; perturba?ii atmosferice = ansamblu de fenomene electromagnetice .din atmosfer? care preced schimbarea īn r?u a vremii; perturba?ii electromagnetice = parazi?i (8). . peruc?, peruci, s.f. Coafur? de p?r fals. pcruclncr, peruchier.i, s.m. Persoan? care confec?ioneaz? peruci.
   peruzea, peruzele, s.f. Piatr? semipre?ioas? opac?, de culoare albastr? sau verzuie.
   pervāz, pervazuri, s.n. 1. Cadru de seīnduri fixat pe tocul unei u?i sau unei ferestre. 2. Deschiz?tur? īn care este fixat? u?a sau fereastra. 3. Partea de jos a tocului unei ferestre.
   pervers, -?, perver?i, -sc, adj. (Adesea substantivat) 1. Corupt, depravat, imoral. 2. Care prezint? perversitate sexual?.
                                                                perversitate, perversit??i, s.f. 1. īnclinare spre r?u; corup?ie, depravare, imoralitate. 2. Deviere de la normal a instinctului sexual, perversiune, perversiuni, s.f. Perversitate, perverti, pervertesc, vb. IV. Tr. 1. A schimba īn r?u; (tr. ?i refl.) a (se) strica, a (se) deprava.
2. A denatura func?ia normal? a unui organ.
   pescador, pescadoare, s.n. Nav? folosit? pentru pescuitul marin īn larg.
   pescaj s.n. Adīncimea de cufundare īn apa a unei nave, m?surat? pīn? la linia de plutire.
   poscitr, pescari, s.m. Persoan? care se ocup? cu pescuitul.
   pesc?rise, -c?sc?, pesc?re?ti, adj. Care ?ine de ocupa?ia pescarului; privitor la pescari.
   poscurie, pesc?rii, s.f. 1. Pia?? sau magazin unde se vinde pe?te. 2. Mul?ime de pe?ti; cantitate mare de pe?te.
   pesc?ru?, pesc?ru?i, s.m. Nume dat mai multor specii de p?s?ri acvatice, cu picioare palmate, care se hr?nesc de obicei cu pe?ti.
   pescui,pescuiesc, vb. IV. 1. In'tr. ?i tr. A prinde pe?te (sau alte animale acvatice), ase īndeletnici cu prinderea pe?telui. 2..Tr. A scoate pe cineva sau ceva din ap?.
   pescuit s.n. Ac?iunea de a pescui (1); meseria pescarului.
   pescuitor, pescuitori, s.m. Persoan? care pes-cuie?te (1): pescuitori de perle; pescuitor īn ap? tulbure = persoan? care profit? de situa?ii confuze pentru a trage foloase personale, pesemne adv. Se vede c?..., se pare c?... ' pesimism s.n. Tendin?? de a vedea mai ales latura nefavorabil? a lucrurilor; neīncredere īn viitor; concep?ie potrivit c?reia r?ul precump?ne?te īn lume.
   pesimist, -?, pesimi?ti, -ste, s.m. ?i f., adj. 1.
S.m. ?i f. Persoan? predispus? la pesimism. 2. Adj. Care manifest? pesimism.
   pesmet, pesme?i, s.m. 1. Felie de pīine uscat? sau pr?jit?. 2. Pīine uscat?, pisat? sau m?cinat? m?runt. 3. Preparat alimentar din aluat (cu unt, zah?r ?i ou?) t?iat īn diferite forme ?i copt la cuptor.
   pist?, peste, s.f. 1. Cium?. 2. Nume dat mai multor boli produse de virusuri la taurine, porcine, cabaline ?i p?s?ri.
   piste prep. 1. Introduce complemente circumstan?iale: a) de loc; peste tot = pretutindeni; b) de timp: peste noapte s-a trezit; c) de mod; peste puterile cuiva = dep??ind puterile cuiva. 2. Introduce complemente indirecte: s-a f?cut st?pīn peste to?i. pestelc?, pestelci, s.f. (Pop.) ?or?. pestilen?ial, -?, pestilen?iali, -e, adj. 1. Care are caracteristicile pestei; contagios. 2. (Despre mirosuri) Urīt, infect, dezgust?tor. .
   pestri?, -?, pestri?i, -?e, adj. 1. Care are pete mici, de diferite' culori. 2. Amestecat; felurit, variat.
   pe? s.n. (Pop.) Intr-un pe? = pe o coast?, īntr-o latur?.
   pc?chi?, pe?che?uri, s.n. 1. (īnv.) Dar; īn bani ?i obiecte, trimis de c?tre domnii romāni sultanului. 2. Dar, cadou.
   pe?in adv. (Pop. ?i fam.) īn numerar; cu plata pe loc; (adjectival) bani pe?in.
   pe?te, pe?ti, s.m. 1, (La pl.) Clas? de animale acvatice vertebrate cu corpul fusiform, acoperit de obicei cu solzi, prev?zut cu īnot?toare, ?i care respir? prin branhii; (?i la sg.) animal din aceast? clas?; pe?te-ciocan = rechin din m?rile calde, avīnd dou? proeminen?e laterale Ia cap; pe?te-fer?str?u = numele unui pe?te de mare cu botul lung ?i din?at; pe?te cu spad? = pe?te de mare cu maxilarul superior alungit, īn form? de spad?; pe?ti zbur?tori = familie de pe?ti care pot s? zboare o distan?? oarecare cu ajutorul īnot?toarelor pectorale, īn form? de aripi. 2. (La pl., art.) Numele unei constela?ii din emisferaboreal?.
PE?TERA
 432
   j-e?tcr?, pe?teri, s.f. Cavitate subteran? natural?, de dimensiuni mari, format? prin dizolvarea de c?tre ap? a unor roci.
   petal?, petale, s.f. Fiecare dintre īrunzi?oarele care alc?tuiesc corola unei flori.
   petard?, petarde, s.f. Tub sau cutie de carton, umplut? cu praf de pu?c?, a c?rei explozie produce zgomot ?i care se īntrebuin?eaz? pentru focuri de artificii, pentru semnaliz?ri etc.
   pitic, petice, s.n. Bucat? t?iat? sau rupt? . dintr-o ?es?tur?, dintr-o piele etc. cu care se repar? obiecte de īmbr?c?minte ori de īnc?l??minte; bucat? rupt? dintr-o hīrtie sau dintr-un material oarecare; un petic de loc (sau de p?mlnt etc.) = o bucat? mic? de teren (cultivabil).
   petici, pelieesc, vb. IV. Tr. A pune petice; a cīrpi.
   peticit, -a, petici?i, -te, adj. Cīrpit cu petice; plin de petice.
   petit s.n. Corp de liter? cu m?rimea de opt puncte tipografice.
   peti?ie, peti?ii, s.f. Cerere scris?, peti?ionar, -ii, peti?ionari, -e, s.m. ?i f. Persoan? care face o peti?ie, care solicit? ceva.
   pctli??, petli?e, s.f. Bucat? de stof? colorat?, aplicat? pe partea din fa?? a unui guler de uniform?.
   pctrec?nie, petrecanii, s.f. (īnv. ?i pop.) īn-mormīntare.
   petrec?re?, -e??ii, petrec?re?i, -e?e, adj., s.m. ?i f. Iubitor de petreceri.
   petrece, petric, vb. III. 1. Tr. ?i intr. A-?i duce via?a; a tr?i un anumit timp undeva. 2. Intr.
 A se veseli, a se distra. 8. Refl. (Despre fapte, evenimente) A se īntīmpla, a se desf??ura. 4. Tr. A īnso?i pe cineva o bucat? de drum, a conduce. 5. Tr. A trece (sau a face s? treac?) prin..., pe dup?..., īntre...
   petrecerc, petreceri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) petrece. 2. Folosire pl?cut? a timpului; distrac?ie. 3. Reuniune (cu mīncare ?i b?utur?), organizat?, de obicei, cu ocazia unei s?rb?toriri.
   petriīicā, petrific, vb. I. Refl. A c?p?ta aspect de piatr?; a se fosiliza; (fig.) a r?mīne mereu neschimbat,’ a īncremeni.
   petrochimic, -?, petrochimici, -e, adj. Care ?ine de petrochimie; care se fabric? din ?i?ei.
   petrochimie s.f. Ramur? a industriei chimice care se ocup? cu transformarea ?i?eiului ?i a gazelor de sond? īn alte produse. ’
 - petrogrāī, petrografi, s.m. Specialist īn petro-grafie.
   petrografie s.f. Ramur? a geologiei care se ocup? cu studiul complex al rocilor.
   petrol s.n. Amestec lichid de hidrocarburi ?i de al?i compu?i organici, care se g?se?te īn z?c?minte, reprezentīnd o materie prim? de baz? pentru industria chimic? ?i o important? surs? de energie.
   petrolier, -5, petrolieri, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se refer? la petrol, privitor la extragerea ?i prelucrarea petrolului. 2. S.n. Nav? pentru trans- " portul petrolului ?i al produselor petroliere.
    petrolifer, -ii, petroliferi, -e, adj. (Despre terenuri, z?c?minte) Care con?ine petrol, bogat īn petrol.
    petrolist, -?, petroli?ti, -sie, subst. 1. S.m. ?i f. Persoan? care lucreaz? īn industria petrolier?.
 2. S.m. Proprietar de terenuri petrolifere sau de īntreprinderi pentru exploatarea petrolului.
    pctromiix, petromaxuri, s.n. Lamp? do iluminat cu sit? incandescent?, caro func?ioneaz? cu petrol.
    petiinie, petunii, s.f. Plant? decorativ? cu flori mari, pl?cut mirositoare, ?i cu corola īn form? de pīlnie.
    pe?i, pe?esc, vb. IV. Tr. A cerc o fat? īn c?s?torie (pentru sine sau pentru altcineva), pe?irīl, pe?ioluri, s.n. Codi?a frunzei, pc?iol?t, -?, pe?iola?i, -le, adj. (Despre frunze) Cu pe?iol.
    pe?itor, -o?re, pe?itori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care pe?e?te.
    pozevinchi, pezevenchi, s.m. ?arlatan, punga?. Var.: pezevCnghi s.m. pezevenghi s.m. v. pezevenchi. pi s.m. invar. (Mat.) Num?r (egal cu aproximativ 3,14) reprezentīnd raportul dintre lungimea circumferin?ei unui cerc ?i diametrul cercului respectiv (notat simbolic cu n).
 ' piam?ter subst. Membran? vascular? fin?, aderent? la suprafa?a creierului ?i a m?duvei . spin?rii.
    pian, piane, s.n. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonan??, cu claviatur? ?i cu coarde metalice care vibreaz? la atingerea claviaturii.
    pianin?, pianine, s.f. Pian mai mic, cu coardele dispuse vertical. ; pianissimo adv.?Muz.) Foarte īncet, pianist, -?, piani?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care cīnt? Ia pian, care are ca profesiune cīnla-tul la pian.
    piino adv. (Muz.) Cu intensitate sc?zut?, īncet.
    pi?stni, pia?tri, s.m. Moned? turceasc? de argint care a circulat ?i īn ??rile romāne?ti, piatr?, pietre, s.f. 1. (La sg.) Nume dat mine-. ralelor ?i rocilor dure; (?i Ia pl.) fragment dintr-o astfel de roc?. 2. Epoca pietrei (sau de piatr?) — prima perioad? din istoria omenirii,' caracterizat? prin utilizarea de c?tre om a uneltelor de piatr?. 3. Bucat? de piatr? (1) prelucrat?; obiect f?cut dintr-o astfel de bucat?; piatr? litografic? = plac? de calcar, folosit? īn litografie la prepararea cli?eelor; piatr? de temelie = piatr? care intr? īn construc?ia fundamentului unei cl?diri; (fig.) principiu de baz?; piatr? pre?ioas? (sau scump?) — mineral cu aspect frumos ?i duritate mare, din care se fac podoabe ?i bijuterii; piatr? semipre?ioas? = mineral īntrebuin?at la confec?ionarea bijuteriilor de mic? valoare; piatr? de moar? = fiecare dintre cele dou? discuri mari ?i grele de piatr? (1), īntrebuin?ate la moar? pentru m?cinatul cerealelor. 4. Pies? de piatr? (1), de os sau lemn, folosit? la unele jocuri de societate. 5.
PICNOMETRU
(Pop.) Grindin?. 6. Crust? de s?ruri minerale care se depun cu vremea pe pere?ii vaselor in care se fierbe ap? sau se p?streaz? vin. 7. Tar-tru (2). 8. Piatr? acr? = sulfat dublu de aluminiu ?i potasiu; piatra vin?t? — sulfat de cupru; piatr? de var — calcar din care se fabric? varul; piatra iadului = azotat de argint; piatr? pucioas? = sulf īn form? de buc??i. 9. (Med.) Calcul.
  pia??, pie?e, s.f. 1. Loc (de obicei n'eacoperit) amenajat pentru comer?ul de m?rfuri cu am?nuntul (īn special zarzavaturi, fructe). 2. Spa?iu larg, descoperit, amenajat īn interiorul unei localit??i (īn punctul de īntīlnire a mai multor str?zi), uneori decorat cu fīntīni, statui etc. 3." (Ec.) Categorie economic? a produc?iei de m?rfuri īn care ī?i g?se?te expresie totalitatea actelor de vīnzare-cump?rare privit? īn unitate organic? cu rela?iile pe caro le genereaz? ?i īn conexiune cu spa?iul īn care se desf??oar?.
  piaz? s.f. Piaz? rea = (īn supersti?ii) semn (fiin??, lucru) prevestitor de rele.
  pic (1) interj., (2) picuri, s.n. Ī. Interj. Cuvīnt care imit? sunetul produs de c?derea pic?turilor de lichid pe un obiect tare. 2. S.n. Pic?tur?, strop; (p. ext.) cantitate mic? din ceva.
  pica, pic, vb. I. Intr. 1. A c?dea (de la īn?l?ime). 2. (Despre lichide, mai ales despre ploaie) A c?dea īn pic?turi. 3. A se desprinde din locul s?u ?i a c?dea. 4. A-?i pierde pozi?ia vertical?; a se r?sturna, a c?dea la p?mīnt; (fig.) a c?dea īn lupt?, a muri. 5. (Fam.) A se ivi, a ap?rea undeva (pe nea?teptate). 6. (Fam.) A intra īn posesiunea unui lucru; a cī?tiga ceva īntīmpl?tor. 7. Frumoas? de pic? = foarte frumoas?.
  picaddr, picadori, s.m. Lupt?tor īntr-o corid?, care intervine īn ajutorul toreadorului sau al matadorului cīnd via?a acestora este īn primejdie.
  picaj, picaje, s.n. Zbor de coborīre a unui avion īn linie (aproape) vertical?.
  picant, -?, pican?i, -te, adj. 1. (Despre mīnc?-ruri ?i b?uturi) Pi?c?tor, īn?ep?tor, iute. 2. (Fig.) Nostim, atr?g?tor. ' ?’ picanterie, picanterii, s.f. Glum?, anecdot? sau aluzie u?or indecent?.
  picaresc, -?, picare?ti, . adj. (Despre opere literare, āpar?inīnd īn special literaturii spaniole din sec^XVI — XVII) Care investigheaz? moravuri, medii sociale diverse, relielīnd am?nuntul pitoresc, ineditul aventurii, prin intermediul personajelor apar?inīnd mediului interlop (cer?etori, aventurieri, vagabonzi).
  picat, -u, pica?i, -te, adj. Picat din cer (sau din soare), se spune despre o persoan? foarte frumoas?.
  pic?1 s.f. Ciud?, necaz, du?m?nie (ascuns?). pic?2, pici, s.f. (La jocul de c?r?i) Carte cu figuri īn form? de inim? do culoare neagr?.
' pic?tur?, pic?turi, s.f. 1. P?rticic? sferic? desprins? dintr-un lichid; strop de ploaie; (p. ext.) cantitate mic? din ceva. 2. (La pl.) Medicament care se administreaz? sub form? de pic?turi (1).
  pic??ea,,pic??ele, s.f. (La pi.) Puncte dispuse (simetric) pe o ?es?tur? de alt? culoare.
 picliir, picheri, s.m. Tehnician care r?spunde de īntre?inerea unei por?iuni de ?osea sau de cale ferat?.
 picliere, picheri, s.f. (Reg.) Bibilic?. pichfīt1 s.n. ?es?tur? deas? de bumbac sau de m?tase avīnd pe una din fe?e un desen īn relief.
 picMt2, (1—3) pichete, s.n., (4) piche?i, s.m.
 1.  S.n. Subunitate destinat? s? fac? siguran?a trupelor īn timpul mar?ului. 2. S.n. Denumire dat? īn trecut unor subunit??i de gr?niceri. 3.
 S.n. Pichet de incendiu = subunitate de pompieri organizat? īn cadrul unei institu?ii sau īntreprinderi. 4. S.m. ??ru? care se īnfige īn p?mīnt pentru a marca un traseu, locul de plantare a unui arbore etc.
 pichetii, pichetez, vb. I. Tr. A nfarca punctele unii traseu, locurile de plantare a unor arbori etc. prin piche?i īnfip?i īn p?mīnt.
 pichet?], pichetaje, s.n. Ac?iunea de a picheta; ansamblul piche?ilor care marcheaz? un traseu, o aliniere etc. pici, pici, s.m. (Fam.) Copil, pu?ti. picitSr, picioare, s.n. 1. Fiecare dintre cele dou? membre inferioare ale omului ?i fiecare dintre membrele celorlalte vie?uitoare, care servesc la sus?inerea corpului ?i la deplasare; bun (sau iute) de picior = sprinten; tn (sau din) picioare = stīnd īn pozi?ie vertical?; a fi pe picior de egalitate = a se bucura do acelea?i drepturi, a avea aceea?i situa?ie cu altcineva. 2. Parte a unor obiecte care serve?te ca suport, ca element de sus?inere, de fixare etc.; partea de jos, apro7 pia?? de p?mīnt, a tulpinii unei plante. 3. Element al unei construc?ii, care serve?te la sus?inerea ei: picior de pod. 4. Partea de jos a unui deal sau a unui munte. 5. Veche unitate de m?sur? pentru lungimi, avīnd aproximativ o treime dintr-un metru (p?strat? ?i īn prezent īn unele ??ri). 6. Unitate ritmic?’a unui vers, compus? dintr-un num?r fix de silabe lungi ?i scurte (īn versifica?ia antic?) sau accentuate ?i neaccentuate (īn versifica?ia modern?). 7. Piciorul coco?ului = nume dat unor plante erbacee cu rizom dezvoltat, cu flori īn general galbene ?i cu fructe īn form? de nucu?oar?.
 picioroange s.f. pl. 1. Catalige. 2. Nume generic dat p?s?rilor (berze, cocori etc.) cu picioare lungi, cu cioc ?i gīt lung.
 picioru?, picioru?e, s.n.. 1. Diminutiv al lui picior. 2. Punct de lucr?tur? la o īmpletitur? cu cro?eta. 3. Organ al ma?inii de cusut, care preseaz? materialul pe placa transportoare.
 picl?j s.n. Opera?ie de tratare a pieilor cu o solu?ie acid?, īn procesul de t?b?cire.
 pieni, picnesc, vb. IV. Tr. (Pop. ?i fam.) A atinge, a nimeri, a lovi.
 picnic, picnicuri, s.n. (Livr.) Mas? comun? (īn aer liber) du contribu?ia participan?ilor.
 ^ Accentuat ?i picnic.
 picnomitru, picnometre, s.n. Instrument folosit pentru m?surarea densit??ii lichidelor sau solidelor.
 28
PICOLO
   picolo, picoli, s.m. Nume dat b?ie?ilor care servesc intr-un restaurant ca ajutoare ale osp?tarului.
   picon, picoane, s.n. Parte a ciocanului de abataj format? dintr-o bar? de o?el ascu?it? la vīrf, care, ac?ionat?' de pistonul ciocanului, serve?te la dislocarea sau la sf?rīmarca rocilor.
   picoti, picotesc, vb. IV. Intr. A a?ipi ?ezīnd, a mo??i, a dormita.
   picric adj. Acid picric = substan?? galben?, cristalin?, folosit? ca exploziv ?i la prepararea unor substan?e colorante.
   picromigdal?, picromigdalc, s.f. Pr?jitur? mic?, rotund? sau oval?, preparat? din albu? de ou, zah?r ?i migdale sau nuci. Var.: pricomig-dāī? s.ī. ’ · picta, pictez, vb. I. Tr. A executa o pictur?; a se ocupa cu pictura.
   pictograiie s.f. Sistem primitiv de scriere care const? īn redarea numelor de lucruri ?i a ideilor prin desene sugestive.
   pictor, pictori, s.m. Artist specializat īn pictur?.
   pictori??, piclori?e, s.f. Artist? specializat? īn pictur?.
   pictural, -?, picturali, -e, adj. Care se refer? la pictur?.
   pictur?, (2) picturi, s.f. 1. Arta al c?rei princi-
 Eal mijloc de expresie este culoarea, prezentarea idimensional?, pe o suprafa?? plat?, a unor forme colorate. 2. Lucrare artistic? executat? de un pictor. 3. Totalitatea operelor unui pictor sau ale pictorilor dintr-o ?ar? ori dintr-o epoc?.
   piculin?, piculine, s.f. Flaut mic, cu registru foarte īnalt.
   picup, picupuri, s.n. Aparat pentru redarea, prin mijloace electroacustice, a sunetelor īnregistrate pe discuri.
   picur?, picur, vb. I. Intr. ?i tr. A c?dea (sau a l?sa s? cad?) pic?tur? cu pic?tur?.
   picu?, picu?uri, s.n. (Fam.) l.'B?utur? alcoolic? īn cantitate mic?. 2. Cī?tig mic ?i īntīm-pl?tor, de obicei ilicit.
   pidāsnic,-?,pidosnici, -e, adj. Care se comport? ciudat, care face totul pe dos. i piedestal, .piedestale, s.n. Suport pe care se· a?az? o statuie, o coloan? etc.
   piidic?, piedici, s.f. 1. Ceea ce st? īn calea unei ac?iuni, a realiz?rii unui ?el; obstacol.2. Dispozitiv care serve?te la blocarea sau. la īncetinirea mi?c?rii unui organ mobil, a unui mecanism etc. 3. Frlnghie sau lan? cu care se leag? picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i īmpiedica s? fug? cīnd sīnt l?sa?i s? pasc?.                  '
   picire s.f. 1. Faptul de a pieri; moarte; ucidere, omor. 2. Distrugere, nimicire; dispari?ie.
   pielār, pielari, s.m. 1. Meseria? care prelucreaz? piei. 2. Negustor de piei.
   piel?rie, piel?rii, s.f. Atelier unde se prelucreaz? pieile; pr?v?lie īn care se vīnd articole de piele.
   pielce? s.f. v. pielcie?.
    piclcic?, pielcele, s.f. Diminutiv al lui piele; bl?ni?? de miel sau de alt animal mic. Var.: piclicic?, pioleeā s.f.
    piele,pici, s.f. 1. ?esut care īnvele?te īntreaga suprafa?? a corpului omului ?i al animalelor. 2. Pieile ro?ii — amerindieni. 3. Pielea (1) jupuit? de pe un animal (?i prelucrat?).                     1
    piclicic? s.f. v. piclcic?. piili??, pieli?e, s.f. 1. Piele sub?ire ?i fin? (a obrazului). 2. Nume dat membranelor care c?ptu?esc, īmbrac? sau separ? anumite organe ale corpului. 3. Membran? sub?ire care acoper? fructele sau unele p?r?i ale plantelor. 4. Pojghi?? fin? care se formeaz? deasupra alimentelor ’ lichide.
    piept, (1, 4) piepturi, s.n., (3) piep?i, s.m.
  1. S.n. Partea superioar? (din fa??) a trunchiului (de la abdomen pīn? la gīt) la om ?i la animale; co?ul pieptului = cavitatea toracic?; boal? de piept = tuberculoz?. 2. S.m. (La sg.) Sīn. 3. S.m. Parte a c?m??ii sau a unei haine care acoper? pieptul (1). 4. S.n. Coast? de deal sau de munte.
    piept?r, pieptare, s.n. 1. Cojocel scurt, f?r? mīneci, din blan? de miel. 2. Plato?? de metal, de zale sau de piele groas?, pe care o purtau o?tenii medievali pentru a-?i ap?ra pieptul.
    piept?n?, piāpt?n, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A(-?i) aranja cu pieptenele p?rul sau barba. 2. Tr. A cur??a de impurit??i fuioarele de cīnep?, de in sau de. līn?, cu ajutorul unor piepteni speciali. piept?nat1 s.n. Ac?iunea de a (se) piept?na. piept?n?t2, -?, piept?na?i, -te, adj. 1. (Despre p?rul sau barba cuiva) Aranjat, netezit cu pieptenele. 2. (Despre fibre textile) Cur??at cu pieptenii (2).
    piept?n?tur?, piept?n?turi, s.f. Mod de aranjare a p?rului; coafur?, frizur?.
    pieptene, piepteni, s.m. 1. Obiect de. toalet? cu din?i m?run?i, care serve?te la piept?nat sau pe care īl poart? femeile īn p?r, ca podoab?.
  2. Unealt? cu din?i de metal, folosit? la piept?natul fibrelor textile.
    piepti? ady. 1. De-a dreptul (īn sus); (adjectival; despre drumuri, dealuri etc.) cu pant? mare, abrupt. 2. (Fig.·) Cu īndr?zneal?; deschis, f??i?.
    pieptos, -o?s?, piepto?i;-oase, adj. Cu pieptul lat, bine dezvoltat; voinic.               _,
    pierde,pierd, vb. III. 1. Tr. A nu mai'avea un lucru care ī?i apar?inea, a nu ?ti unde se afl?. 2.· Tr. A r?mīne f?r? o parte a corpului, f?r? o f acuitate fizic? sau intelectual? (īn urma unui accident sau a unei boli). 3. Tr. A folosi timpul īn mod nera?ional; pierde-var? = om care ī?i irose?te timpul; 4. Tr. A suferi o pagub? material? sau o īnfrīngere moral?; a fi īnvins īntr-o īntrecere sportiv?. 5. Tr. A fi lipsit, prin moarte, de o rud?, de un prieten; a nu se mai bucura de iubirea cuiva. 6. Refl. A i se sfīr?i cuiva puterile; a muri. 7. Refl. A ie?i din cīmpul vizual al cuiva, ' a disp?rea; (despre sunete) a deveni din ce īn ce mai slab. 8. Refl. A se r?t?ci; (tr.) a pierde drumul. !). Refl. A se orienta gre?it, a se īncurca; (fig.) a se z?p?ci, a se emo?iona.
 «35
PILDA
   pierdere, pierderi, s.f. 1. Faptul de a (se) pierde; pagub?; pagub? (material?) cu care se soldeaz? o activitate'economic?. 2. (Ec.) Diferen?a cu care cheltuielile dep??esc cī?tigul. 3. (Tehn.) Diferen?a īntre valoarea unei m?rimi fizice (presiune, energie etc.) la intrarea īntr-un sistem fizico-chimic sau tehnic ?i valoarea acestei m?rimi restituit? sub form? util?, la ie?irea din sistem. 4. Īnfrīngere' (in lupt?, īn competi?ii sportive etc.); (la pl.) pagub? de vie?i omene?ti (in r?zboaie).
   pierdut, -?, pierdu?i, -te, adj. 1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu,se mai afl? īn posesiunea cuiva; despre care nu se ?tie unde se afl?. 2. (Despre timp) Risipit īn zadar, irosit. 3. (Despre oameni) C?ruia nu i se mai ?tie de urm?; r?t?cit; care se afl? īn primejdie de moarte. 4. Care abia se vede (din cauza dep?rt?rii); (despre sunete) cu intensitate sc?zut?; stins; (despre culori) palid, ?ters. 5. Cople?it de gīnduri, de st?ri suflete?ti etc.; ea ochii pierdu?i = privind īn gol.
   pieri, pier, vb. IV. Intr. 1. A rnuri (de moarte violen??). 2. A se distruge; (despre vegeta?ie) a se ofili, a se usca; (despre senza?ii, st?ri fizice . etc.) a sl?bi, a se stinge. 3., Ā disp?rea pe nea?teptate, a se face nev?zut.
   pierit, -?,pieri?i, -te, adj. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, slab.
   picritār, -oare, pierilori, -oare, adj. Supus pieirii; muritor.
   pidrsic, piersici, s.m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori trandafirii sau albe ?i fructe sferice cu pieli?a catifelat?, piersic?, piersici, s.f. Fructul piersicului, pierzanie s.f. 1. (Pop.) Pieire, moarte. 2. Dec?dere, degradare (fizic? sau moral?), pierzāre .s.f. Pierderea vie?ii, pife?, piese, s.f. 1. Element al unui aparat, al unui instrument, al unei instala?ii etc. 2. Fiecare dintre unit??ile unui ansamblu: pies? de ?ah. 3. Moned? metalic?. 4. Fiecare dintre actele, documentele cuprinse īntr-un dosar sau īntr-o colec?ie. 5. Obiect de valoare sau oper? de art? expus? īntr-un muzeu sau f?cīnd parte dintr-o colec?ie. C. Oper? literar? destinat? reprezent?rii pe scen?. 7. Compozi?ie muzical?.
   pict?tes.f. 1. Evlavie, cucernicie. 2. Sentiment de respect profund fa?? .de cineva sau ceva.
 ' pietin s.n. Boal? datorat? unui soi de ciuperci, care provoac? p?lirea ?i c?derea cerealelor.
   piot(5n, pietoni, s.m. Persoan? care umbl? pe jos; trec?tor.
   pietr?r, pietrari, s.m. 1. Muncitor care prelucreaz? piatr? pentru construc?ii. 2. Pe?te r?pitor cu corpul īn form? de fus, care tr?ie?te īn locurile pietroase din rīuri.
   pietrar ie, pietr?rii, s.f. Gr?mad?, morman de pietre; loc pietros.
   pietri?, pietri?uri, s.n. 1. Roc? sedimentar? mobil? alc?tuit? din fragmente mici, rotunjite, de minerale ?i roci. 2. P?mīnt pietros sau nisipos, neproductiv.
   pietrdi, pietroaie, s.n. Augmentativ al lui piatr?; bolovan.
   pietri?, -o?s?, pictro?i, -oase, adj. 1. (Despre locuri, drumuri etc.) Plin de pietre, cu multe pietre; (despre p?mīnt) tare, dur. 2. Cire?e pietroase = varietate de cire?e cu pulpa tare. 3. (Despre oameni) Robust, voinic. pictro?Gl, pietro?ei, s.m. 1. (Iht.) Porcu?or.
 2. Nume dat mai multor specii de p?s?ri migratoare, care tr?iesc printre stinci ?i prin locuri pietroase.
   pietrui, pietruiesc, vb. IV. Tr. A a?terne piatr? pe un drum, pe o ?osea.
   pietruit, -?,pietrui?i, -te, adj. (Despre drumuri, ?osele) Acoperit cu piatr?.
   piez1 s.m. (Pop.) In piez = de-a curmezi?ul; piezi?.
   piez2, piezi, s.m. (Fiz.) Unitate de m?sur? a presiunii.
   piezi?,-i,,piezi?i, -e, adj. (?i adverbial) 1. Oblic, īnclinat īntr-o parte. 2. īn pant? repede, abrupt.'
 3. Indirect, l?turalnic; (fig.) b?nuitor, piezomitru, piezometre, s.n. Instrument pentru
 m?surarea compresibilit??ii/ fluidelor.
   piltie, piftii, s.f. Mīncare preparat? din carne, oase ?i cartilaje, fierte timp īndelungat īn zeam?, care, dup? r?cire se īncheag?, devenind gelatinoas?.
   pigmint, pigmen?i, s.m. 1. Substan?? organic? colorat? care se g?se?teīn unele celule ?i ?esuturi din organism. 2. Substan?? solid?, pulverizat?, folosit? pentru.colorare īn industria lacurilor ?i a vopselelor.
   pigmontd, .pigmentez, vb. I. Refl. (Despre piele, ?esuturi) A se colora-datorit? pigmen?ilor.
   pigmenta?ie,pigmenta?ii, s.f. Colora?ie a pielii, cauzat? de pigmen?i.
   pigmeu, pigmei, s.m. 1. Persoan? f?cīnd parte din grupurile de popula?ii din Africa central?, caracterizate prin statura joas?, sub 1,5 m. 2. Fiin?? mitologic? f?cīnd parte dintr-o popula?ie de pitici. 3. (Fig.) Persoan? lipsit? do valoare, de merite.
   piguli, pigulesc, vb. IY. Tr. (Despre p?s?ri) A ciuguli.
   pfliot?,pj7iofe, s.f. (īnv.)Pedestrime, infanterie.1 pijama, pijamale, s.f. īmbr?c?minte u?oar? de cas?, format? din pantaloni ?i bluz? (folosit? mai ales pentru dormit).
   pilfif, pilafuri,.s.n. Mīncare preparat? din orez ?i carne (de pas?re) sau legume, ciuperci etc.
   pil?stru, pila?tri, s.m. Stīlp dreptunghiular, prev?zut cu baz? ?i capitel, care serve?te ca element de ornamenta?ie sau de consolidare.
   pil?1, pile, s;f. 1. Unealt? de o?el, de forme variate, br?zdat? de crest?turi ?i folosit? la ajustarea suprafe?elor unor piese dure. 2. Ustensil? asem?n?toare cu pila (1), folosit? pentru netezirea unghiilor.
   pil?2, pile, s.f. 1. Generator de curent electric continuu, f?r? piese mobile, care transform? īn energie electric? diverse forme de energie.
 2. Pil? atomic? = reactor nuclear. 3. Picior de pod.
pild?, pilde, s.f. 1. Ceea ce poate servi drept īnv???tur?; model de urmat. 2. Pedeaps? sau
PILDUITOR
 43C
m?sur? care poale servi ?i altora drept avertisment. 3. Povestire cu tīlc; proverb, maxim?.
   pilduitor, -Oiire, pilduitori, -oare, adj. Care serve?te drept pild?.
   pile?l?, pileli, s.f. (Fam.) 1. Faptul de a (se) pili". 2. B?u?ur? alcoolic?.
   pili1, pilesc, vb. IV. Tr. A netezi, a ajusta cu pila.
   pili2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se ame?i de b?utur?, a se īmb?ia (pu?in). 2. Tr. A bea b?uturi alcoolice.
   pilit, -īi, pili?i, -ic, adj. Ame?it de b?utur?, pilitur?,pilituri, s.f. Ceea ce se desprinde din-tr-o pies? cīnd este fasonal? cu pila.
   pilon, piloni, s.m. 1. Stīlp rezistent care sus?ine un arc de pod, o cupol? etc. 2. Stīlp care sus?ine o linie electric? aerian?. 3. Construc?ie masiv? īn form? de poart? monumental? la templele antice. 4. Element decorativ īn form? de stīlp prismatic a?ezat la intrarea īntr-un parc, īntr-o expozi?ie ele.
   pilor, pilori, s.m. Orificiu prin care stomacul comunic? cu duodenul.
   pil<5s, -oāsii, pilo?i, -oase, adj. (Anat.) Care apar?ine p?rului, privitor la p?r.
   pilot1, pilo?i, s.m. 1. Persoan? care conduce
o  aeronav?; pilot automat = instala?ie automat? pentru pilotarea aeronavelor. 2. Persoan? specializat? īri conducerea navelor sau īn dirijarea unui convoi de vehicule pe por?iuni dificile ale traseului.
   pilot2, pilo?i, s.m. Stīlp de o?el, de beton armat etc., care se īnfige īn p?mīnt pentru a sus?ine o construc?ie sau pentru a fixa terenul.
   pilot?, pilotez, vb. I. Tr. A conduce, īn calitate de pilot, o aeronav?, o nav? etc. pilotaj, pilotaje, s.n. Ac?iunea de a pilota, pilotin?, pilotine, s.f. Ambarca?ie care serve?te pentru transportul pilotului pe bordul navei.
   pilug, piluge, s.n. (Reg.) Pis?log (1); a tumle pe cineva pilug = a tunde pīn? la piele.
   piliiln, pilule, s.f. Preparat medicamentos de form? sferic? sau circular? care se administreaz? pe cale bucal?.
   pin, pini, s.m. Arbore din familia pinaceelor, īnalt pīn? la 40 m, cu frunze īn form? de ace lungi ?i cu lemnul rezistent.
   pinacCc s.f. pl. Familie de arbori r??ino?i, cu frunze aciculare, persistente la majoritatea speciilor.
   pinacotec?, pinacoteci, s.f. Colec?ie mare de tablouri; muzeu īn care se expune o astfel de colec?ie.
   pineāl?, pineale, adj. Gland? pineal? = epifiz?. pingea, pingele, s.f. Bucat? de talp? cu care se īnlocuie?te partea din fa??, uzat?, a t?lpii īnc?l??mintei.
   pingeli, pingelesc, vb. -IV. Tr. A pune pingele la o īnc?l??minte.
   pingelit, -?, pingeli?i, -le, adj. (Despre īnc?l??minte) Pe care s-au aplicat pingele, ping-pong s.n. Tenis de mas?. pinguin, pinguini, s.m. Denumire dat? unor genuri de p?s?ri marine palmipede, nezbur?toare,
cu pieptul alb ?i spatele negru, care tr?iesc īn grupuri prin regiunile polare.
   pinion, pinioanc, s.n. Roat? din?al? cu num?r mic de din?i, care intr? īn componen?a unui angrdnaj.
   pinip6d, pinipede, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere carnivore acvatice, cu membrele transformate īn īnot?toare; (?i la sg.) animal din acest ordin (ex. foca, morsa).
   pindlīi, pinolc, s.f. Axul p?pu?ii mobile a unei ma?ini-unelle.
. pinten, pinteni, s.m. 1. Obiect de metal īn form? de potcoav?, prev?zut cu ocolit?, pe care c?l?re?ii īl prind la c?lcīiul cizmelor pentru a īmboldi calul la mers. 2. Forma?ie cornoas? īn partea de dinapoi a piciorului la coco?i ?i la alte specii de p?s?ri. 3. Proeminen?? pe o pies? care serve?te ca loca? de articula?ie sau pentru a limita cursa altei piese. 4. Element de construc?ie executat din beton, care m?re?te rezisten?a unui baraj. 5. Culme care iese īn afara unui ansamblu deluros.
   pintenut, -?, pintena?i, :te, adj. Cu pinteni
(2); (substantivat, m., glume?) coco?.
   pintenog, -oāg?, pintenogi, -oage, adj. (Despre cai) Cu pete albe pe partea inferioar? a picioarelor.
   piolfit, piole?i, s.m.. Instrument asem?n?tor cu un mic tīrn?cop, folosit de alpini?ti la escalad?ri.
   pica,pioni, s.m. Fiecare dintre cele ?aisprezece piese de ?ah care se a?az?, la īnceputul partidei, īn fa?a celorlalte piese, pionez? s.f. v. piunez?.
   pionifr, -?, pionieri, -e, s.m. ?i f. 1. Membru al organiza?iei tineretului ?colar! care īnglobeaz? elevi īntre 7 ?i 14 ani. 2. Persoan? f?cīnd parte dintr-un'grup care p?trunde pentru prima oar? īntr-un ?inut nelocuit; (fig.) deschiz?tor de drumuri īn ?tiin??; īn tehnic? etc. 3. (Mii). Trupe de pionieri = trupe specializate īn construc?ii de drumuri, fortifica?ii etc. .
   pionierat s.n. Misiunea sau sarcina de pioriier
(2)·
   pionicrcsc, -c?sc?, pioniere?ti, adj. Caro apar?ine pionierilor (1), privitor la pionieri.
   pioree s.f. Scurgere de puroi dinlr-un focar infec?ios.
   pi(5s, -oas?, pio?i, -oase, adj. Evlavios,cuvios, cucernic.
   pipsuc?, pip?rci, s.f. (Reg.) Ardei (iute), pip?, pipe, s.f. 1. Lulea. 2. Pies? de por?elan care serve?te pentru a proteja conductele electrice exterioare la intrarea lor īn pere?ii unei cl?diri. 3. Pies? care īnchide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motoarelor cu aprindere electric?.
   pip?i, pip?i; xb. IV. Tr. A atinge u?or ceva cu degetele (pentru a constata prezen?a, forma etc.); a c?uta ceva dibuind (cu mīna); a dibui (atingīnd cu piciorul) pentru a g?si drumul.
   pip?it s.n. 1. Faptul de a pip?i. 2. Unul dintre sim?uri, cu ajutorul c?ruia, atingīnd corpurile (cu mīna), ne d?m seama de existen?a, de forma sau de alte īnsu?iri ale lor.
PISA
   pip?ra vb. I. v. pipera, pip?rat, -? adj. v. piperat, pipc-line subst. Conduct? penlru transportul la distan?? al fluidelor. Pr.: pdip-lain.
   pipirs.m. Plant? tropical? cu tulpina tīrītoare sau ag???toare, ale c?rei fructe, īn form? de boabe negre, sīnt folosite drept condiment; (p. restr.) fructul acestei plante.
   piper?, piperez, vb. I. Tr. A pune piper īn mīncare. Var.: pip?ra vb. I.
   piperat, -?, pipera?i, -te, adj. 1. (Despre mīn-c?ruri ?i b?uturi) īn care s-a pus (prea mult) piper. 2. (Fig.; despre pre?uri, dobīnzi etc.) Foarte ridicat. 3. (Despre glume, anecdote) Indecent. Var.: pip?rat, -? adj. j piperment s.n. Lichior de ment?, pipernici, pipernicesc, vb. IV. Refl. A se opri din cre?tere sau din dezvoltare; a degenera.
   pipernicit, -?, pipernici?i, -te, adj. Care s-a oprit din cre?tere, din dezvoltare; care a degenerat.           ,
   pipet?, pipete, s.f. Tub mic de sticl? sub?iat la un cap?t ?i prev?zut cu o pomp? de cauciuc la cel?lalt, folosit pentru a lua ?i a picura o cantitate mic? de lichid.
 t pipirig s.m. Denumire dat? mai multor plante erbacee, cu tulpina cilindric? sau triunghiular?, care cresc prin locuri umede.
   pipot?, pipote, s.f. Nume dat stomacului unor p?s?ri.
   pirs.m.,Plant? erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, care cre?te ca buruian? īn culturi.                         ?
   piramidal, -?, piramidali, -e, adj. Care are forma unei piramide.
   piramid?, piramide, s.f. 1. Corp geometric cu baz? poligonal? ?i cu fe?e triunghiulare, care se unesc īntr-un vīrf comun. 2. Denumire dat? monumentelor funerare de pe valea Nilului, avīnd forma unei piramide (1) regulate. 3. Figur? de gimnastic? executat? de mai mul?i sportivi, a?eza?i īn rīnduri suprapuse, īn form? de piramid? (1).
   pirat, * pira?i, s.m. Persoan? care s?vīr?e?te acte de piraterie.
   piraterie s.f. Jefuirea de c?tre echipajul sau pasagerii unei nave a persoanelor ori a bunurilor de pe acea nav? sau de pe alt? nav?. piri s.n. v. piure.
   piridin? s.f. Substan?? organic? lichid? cu caracter bazic, toxic?, incolor?, cu miros caracteristic, īntrebuin?at? la fabricarea unor medicamente, a unor coloran?i etc.
   pirit?, pirite, s.f. Sulfur? natural? de fier, cristalizat?, utilizat? la fabricarea acidului sulfuric.
   pircgālic adj. m. Acid pirogalic = pirogalol. pirogalol s.n. Compus organic cristalin, solubil īn ap?, ob?inut din acid galic ?i folosit ca revelator fotografic.
   pirog?, pirogi, s.f. Ambarca?ie lung? ?i īngust?, f?cut? dintr-un trunchi do copac scobit, folosit? de amerindieni ?i de locuitorii insulelor din Oceanul Pacific.
   pirogemirc s.f. Procedeu pentru realizarea unor reac?ii chimice accelerate prin temperaturi de peste 500° C.
   pirogravdr, pirogravori, s.m. Specialist īn tehnica pirogravurii.
   pirogravur?, (2) pirogravuri, s.f. 1. Tehnic? de ornamentare a suprafe?ei obiectelor de lemn, de os, de piele etc., cu ajutorul unui termocauler cu ac incandescent. 2. Obiect gravat prin procedeul pirogravurii (1).
                                pirol, piroli, s.m. Compus organic lichid, izolat din gudroanele de c?rbune ?i īntrebuin?at ca materie prim? la fabricarea unor coloran?i, piroliz? s.f. (Chim.) Pirogenare. , piroluzit s.n. Bioxid natural de mangan. piromanio s.f. Form? de tulburare psihic? manifestat? prin tendin?a de a provoca incendii.
   pirometru, pirometre, s.n. Instrument pentru m?surarea temperaturilor īnalte, piron, piroane, s.n. Cui de o?el, lung ?i gros. pironi, pironesc, vb. IV. Tr. 1. A fixa cu piroane. 2. A īmpiedica pe cineva s? se mi?te, a-1· imobiliza. 3. A-?i fixa privirea īntr-o anumit? direc?ie.
   pironit, -?, pironi?i, -te, adj. 1. Fixat in piroane. 2. Nemi?cat, imobilizat; īncremenit (de emo?ie, de durere etc.). 3. (Despre privire) Fixat, a?intit. ' pirosfera s.f. Denumire īnvechit? pentru interiorul globului terestru, unde materia se afl? īn stare topit?.
   pirostāt, piroslale, s.n. Aparat folosit pentru supravegherea ?i men?inerea constant? a temperaturii in cuptoarele industriale.
 -  pirostrie, pirostrii, s.f. 1. Obiect de gospod?rie f?cut dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier sprijinit pe trei picioare, pe care se a?az? oala sau ceaunul la foc. 2. (Pop.; la pl.) Cunun? care se pune pe capul mirilor la c?s?toria religioas?, piroto?l? s.f. Somnolen??, mo??iala, pirotehnic, -?, pirotehnici, -e, adj. Care se refer? la pirotehnie; produs prin pirotehnie.
   pirotehnician, pirotehnicieni, s.m. Specialist īn pirotehnie.
   pirotehnic s.f. Tehnica fabric?rii dispozitivelor de ini?iere a exploziilor īn mine, la proiectile etc.
   piroti, pirotcsc, vb. IV. Intr. A fi toropit de somn, a dormita, a mo??i.
   pirox6n, piroxeni, s.m. Grup de minerale magmatice ?i metamorfice alc?tuite din silica?i de magneziu, de fier, de calciu etc.
   pirpiriu, -ie, pirpirii, adj. 1. Mic, pipernicit.
 2. (Despre īmbr?c?minte) Sub?ire, s?r?c?cios.
   piruet?, piruete, s.f. Rotire a corpului (īn balet, īn. gimnastica artistic? etc.), executat? mai ales pe vīrful unui singur picior.
   pis interj. (Repetat) Strig?t cu care se cheam? pisica; a nu zice nici pis = a t?cea, a nu scoate nici o vorb?. Var.: pīs interj.
   pisa, pisez, vb. I. Tr. 1. A zdrobi, a m?run?i.
 2. (Fig.) A snopi pe cineva īn b?taie. 3. (Fig.) , A plictisi, a bate la cap.
PISANIE
 435
   pisanie, pisanii, s.f. (Īnv.) Inscrip?ie sculptat? sau pictat? la intrarea īntr-o biseric?, pe lespedea unui mormīnt etc.
   pis?r, pisari, s.m. Secretar domnesc, īn ?ara Romāneasc? ?i īn Moldova; gr?m?tic, diac.
   pisiit, -u, pisa?i, -te, adj. M?run?ii; pref?cut īn pulbere, pisitgc?l? s.f. (Fig.) B?taie zdrav?n?, pisuliig, -otigu, pis?logi, -oage, s.n., adj. 1. S.n. Unealt? casnic?, rotunjit? la cap?t ca o m?ciuc?, cu care se piseaz? īn piuli??. 2. Adj. (Fam.; adesea substantivat) Care plictise?te pe cineva, insistīnd mereu asupra aceluia?i lucru.
   pis?logcdl?, pis?logeli, s.f. (Fam.) Faptul de a pis?logi; vorb?rie care plictise?te.
   pis?log!, pis?logesc, vb. IV.. Tr. (Fam.) A plictisi, a pisa (3).             · ?
   pisc, piscuri, s.n. Vīrf ascu?it, stīncos al unui munte.
   piscicol, -ii, piscicoli, -e, adj. Care se refer? la pe?ti sau la piscicultura.
   pisciculMr, piscicullori, s.m. Specialist īn piscicultur?.
   piscicultura s.f. Ramur?,a economiei care se ocup? cu cre?terea pe?tilor īn apele naturale, īn hele?teie ?i iazuri.
   piscin?, piscine, s.f. 1. Bazin cu pe?ti, amenajat īntr-o gr?din? sau īntr-un parc. 2. Bazin de īnot.
                                                                 piscdi, piscoaie, s.n. Fluierul cimpoiului, piscui, pers. 3 piscuic, vb. IV. Intr. (Despre p?s?ri) A ciripi; (despre puii de pas?re) a piui. pisic, pisici, s.m. Pisoi, pisic?, pisici, s.f. 1. Mamifer carnivor domesticit din familia felidelor, cu corp suplu, acoperit cu p?r moale, de diferite culori. 2. Pisic? s?lbatic? = animal de prad? īnrudit cu pisica
 (1), lung de circa 70 cm, cu blana cenu?ie-g?l-buie. 3. C?rucior al unei ma?ini de ridicat.
   pisdi, pisoi, s.m. Pui (mai ales mascul) de pisic?.
   pisolit, pisolite, s.n. Agregat de minerale, alc?tuit din buc??i sferice de m?rimea unui bob de maz?re.
   pist?, piste, s.f. 1. Fī?ie de teren special.amenajat? pentru decolarea ?i aterizarea avioanelor, pentru curse sportive etc. 2. Pist? sonor? = fī?ie īngust? la marginea unei pelicule cinematografice, pe care este f?cut? īnregistrarea sonor?.
   pistil, pistiluri, s.n. 1. Organul femei reproduc?tor al florii, format din ovar, stil ?i stigmat.
 2.  Obiect de sticl?, de por?elan etc., cu care se pulverizeaz? ori se omogenizeaz? īn mojar substan?e chimice sau farmaceutice.
   pistcSl, pistoale, s.n. 1. Arm? de foc de dimensiuni mici, mīnuit? cu o singur? mīn?; pistol-mitralier? = arm? automat? cu ?eava scurt? ?i cu b?taie mai mic? decīt a pu?tii-mitraliere. 2. Aparat portativ, avīnd forma pistolului (1), folosit pentru diferite opera?ii (vopsit, nituit etc.)
   pistol?r, pistolari, s.m. Specialist īn tragerea cu pistolul.
   pistolet, pistolete, s.n. Arm? de foc semiautomat?, do dimensiuni mici, avīnd magazia do cartu?e montat? īn patul armei.
   piston, pistoane, s.n. Organ de ma?in? care efectueaz? o mi?care rectilinie alternativ? īntr-un cilindru īn care se g?se?te un fluid sub presiune.
   pistonii, pistonez, vb. I. Tr. 1. A extrage un lichid cu ajutorul unui piston. 2. (Fam.) A st?rui pe līng? cineva pentru a ob?ine ceva.
   pistrui, pistrui, s.m. Pat? mic?, brun?-g?lbuie, care se formeaz? pe piele (mai ales la oamenii blonzi sau ro?ca?i).
   pistruiat, -?, pistruia?i, -te, adj. Cu pistrui, pi?c?, pi?e, vb. I. 1. Tr. A apuca pielea cu vīr-ful degetelor sau cu unghiile. 2. Tr. A ridica cu vīrful degetelor coardele unor instrumente muzicale ?i a le da drumul, pentru a Ie face s? vibreze. 3. Tr. (Despre insecte) A īn?epa, a mu?ca.
 4. Tr. A rupe sau a t?ia cīte pu?in din ceva'. 5. Tr. ?i intr. (Despre frig, vint) A īn?epa; (despre brum?, ger) a v?t?ma, a atinge frunzele sau fructele plantelor. G. Tr. ?i intr. (Despre b?uturi, condimente sau mīnc?ri condimentate) A provo? ca o senza?ie de usturime.
   pi?c?tor, -osirc, pi?c?tori, -oare, adj. Caro īn?eap?, care pi?c?; (fig.) care cori?inc o critic? ascu?it?.
   pi?’c?tiir?, pi?c?turi, s.f. Faptul de a pi?c?; ciupitur?, īn?ep?tur? de insect?; (fig.) vorb? ustur?toare.
   pi?cot, pi?caturi, s.n. Produs de patiserie ob?inut dintr-un aluat moale f?cut din f?in?, ou? ?i zah?r.
 ' pi?icher, pi?icheri, s.m. (Fam.; adesea adjectivai) Om ?mecher, ?iret.
   pitdc1, pi’tace, s.n. (īnv.) 1. Decret de ridicare la rang boieresc. 2. Dispozi?ie scris?, ordin, decret.                ,                               _
   pitāc2, pitaci, s.m. 1. Moned? austriac? de aram? care a circulat īn trecut ?i la noi; (p. ext.) ban, gologan, para. 2. Moned? ruseasc? de argint sau de aram?.
   pitagoreic, -?, pitagoreici, -e, adj. Care ?ine de ?coala lui Pitagora. .· pitār, pitari, s.m. Dreg?tor īn ?ara Romāneasc? ?i īn Moldova, īns?rcinat cu aprovizionarea cur?ii domne?ti cu pīine.
   pit?, p.ite, s.f. (Reg.) 1. Pīine. 2. (Fig.) Hran?; (p. ext.) slujb?, func?ie. _ pitecantrop, pitecantropi, s.m. Nume dat unuia dintre str?mo?ii omului, datīnd din paleoliticul inferior ?i prezentind caractere de maimu?? ?i de om.
   piti, pitesc, vb. IV. Refl. ?i tr. A (se) ascunde (ghemuindu-se).
   pitic, -?, pitici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. De statur? foarte mic?, scund; (despre plante) pipernicit, nedezvoltat; (despre unele animale ?i plante) care face parte din, specii , mici. 2.
 5.m.  ?i f. Individ de statur? mult inferioar? celei mijlocii. 3. S.m. ?i f. Pigmeu (1).
   pitiriāzis subst. Denumire generic? pentru o serie de dermatoze caracterizate īn special prin descuamare,-
????
 ; piMn, piloni, s.m. ?arpe mare, neveninos, Iung-de 4—10 m, care tr?ie?te īn Africa ?i īn sudul Asiei.
     pifortsc, -c?sc?, pitore?ti, adj. Care impresio-noaz? pl?cut, prin a?ezare, aspect, colorit etc.
     pitpal?e, pitpalaci, s.m., interj. 1. S.m. Prepeli??. 2. Interj. Guvīnt care imit? strig?tul prepeli?ei.
     pitiilu, pitulez, vb. I. Refl. ?i tr. A (se) piti. pitulice, pitulici, s.f. Mic? pas?re c?l?toare, cu penele brune-verzui pe spate ?i cenu?ii pepīn-tece.
     pi?ig?i?, pi?ig?iez, vb. I. Tr. A-?i sub?ia vocea, pi?ig?iat, -ii, pi?ig?ia?i, -te, adj. (Despre voce sau despre sunete) Sub?ire, ascu?it.
     pi?igāi, pi?igoi, s.m. Pas?re mic?, cu ciocul conic, scurt, cu penele albastre-verzui pe spate ?i galbene pe> pīntece.
     piu interj.' (De obicei repetat) Cuvīnt care imit? strig?tul puilor de pas?re.
     piu?, pive, s.f 1. Instala?ie pentru īmpīslirea ?es?turilor de līn?. 2. Vas cu fundul ?i pere?ii gro?i, īn care se piseaz? diferite substan?e solide.
  3.  Parte a ?teampului īn care se m?run?e?te minereul. 4. Tun primitiv care se īnc?rca pe la gura ?evii.
| piui, pers. 3 piuie, vb. IV. Intr. (Despre puii de pas?re) A scoate piuituri, piuit s.n. Faptul de a piui; piuitur?. piuitur?, piuituri, s.f. Strig?t caracteristic scos do puii de pas?re.
     piuli??, piuli?e, s.f. 1. Vas de metal īntrebuin?at īn gospod?rie, īn laboratoare etc., īn care se piseaz? diferite substan?e. 2. Pies? de metal avīnd o gaur? filetat?, care se poate īn?uruba pe o tij? cu filet corespunz?tor.
     piimezii, piuneze, s.f. Cui mic, cu capul plat,
1 folosit pentru fixat liīrtii, afi?e etc. pe un perete sau pe o plac? do lemn. Var.: pionGzii s.f.
     piuri, piureuri, s.n. Preparat culinar cu aspect de past?, ob?inut din legume (īn special din cartofi) sau din fructe fierte ?i zdrobite. Var.: pire s.n.
     pivnieir, pivniceri, s.m. Persoan? care are īn grija sa o pivni?? cu vinuri; (īn evul mediu īn ??rile romāne?ti) dreg?tor care avea īn grij? pivni?ele domne?ti.
     pivni??, pivni?e, s.f. īnc?pere sau grup de īnc?peri subterane, zidite do obicei dedesubtul unei cl?diri ?i destinate p?str?rii unor materiale sau a unor produso alimentare.
  pivtft, (1—3) pivoturi, s.n., (4) pivo?i, s.m. 1. S.n. (Tehn.) Fus care se reazem? cu cap?tul (cilindric, conic sau tronconic) pe un lag?r. 2. S.n. (Fig.) Centru, punct esen?ial de sprijin.
  3.  S.n. R?d?cina principal?, īngro?at?, a unor plante (ca morcovul, sfecla). 4. S.m. Juc?tor care ac?ioneaz? ca vīrf de atac īn unele jocuri sportive cu mingea.
  ; pivot?, pivotez, vb. I. Intr. A se roti (pe un pivot). _
  pivot?nt, -?, pivotan?i, -te, adj. 1. Care poate pivota. 2. R?d?cin? pivotant? = r?d?cin? care p?trunde adine, vertical in sol.
    pix, pixuri, s.n. Ustensil? pentru scris avīnd īn interior un tub cu past? ac?ionat printr-un dispozitiv.
                                                                     pizmii?, -5, pizma?i, -e, s.m. ?i f., adj. (Pop.) (Persoan?) care poart? pizm? cuiva; (om) r?ut?cios, du?m?nos, potrivnic, pizm? s.f. (Pop.) Ciud?, invidie; ur?, du?m?nie, pīzm?tārc?, -u, pizm?tare?i, -c, adj. (īnv.) Pizma?.
    pizmui, pizmuicsc, vb. IV. Tr. A avea pizm? pe cineva; a du?m?ni.                      5
    pizzie?to s.n. Mod de a cīnta dintr-un instrument muzical cu coarde, prin ciupirea acestora, f?r? a folosi arcu?ul; bucat? muzical? executat? īn acest fel.
    pic interj. Cuvīnt care red?'sunetul produs de ruperea unui fir de a??, de fum?tori cīnd trag fumul din lulea etc. ’                -
    pieii, pieii, vb. IV. Intr. Ā trage din lulea, producīnd un sunet scurt, caracteristic. .
    pīcl?, piele, s.f. 1. Cea?? sau negur? u?oar?. 2. V?l atmosferic alb?strui sau cenu?iu, care apare la orizont.
    pīcl<5s, -o?su, piclo?i, -oase, adj. Plin de pīcl?
 (i); neguros, ce?os.
    pīine, pīini, s.f. 1. Aliment de baz? al omului, preparat dintr-un aluat de f?in? de grīu sau de secar?, dospit ?i copt īn cuptor; arbore depline = plant? lemnoas? cu fructul mare,· sferic, cu gust de pīine, care se consum? fiert sau copt. 2. Hrana necesar? pentru trai. 3. (Reg.) Cereale, recolt? de cereale; hold?. 4. (Fig.) Func?ie, post.
    pīini?o?rii, piini?oare, s.f. 1. Diminutiv al lui pīine (1) pīine mic?; chifl?. 2. Ciuperc? comestibil?, de culoare ro?ie-violacee.
    pile, pilcuri, s.n. 1. Grup neorganizat de oameni, de p?s?ri, de animale, de plante. 2. Unitate militar? din ??rile romāne?ti (corespunz?toare regimentului de mai tīrziu).
    pilnio, plinii, s.f. 1. Obiect de metal, de sticl? etc., de forma unui con gol ?i prelungit printr-un tub īngust, servind la turnarea lichidelor īn vase cu gura strimt?. 2. Nume dat unor obiecte sau p?r?i ale unor obiecte, asem?n?toare ca form? sau ca func?ie cu pīinia (1); loca?, mai larg īn partea de sus, amenajat pe un sistem tehnic pentru a īnlesni introducerea sau evacuarea unui material.
    pīlpīi, pers. 3 pilpiie, vb. IV. Intr. (Despre fl?c?ri) A tremura, a cre?te ?i a descre?te, pro- , ducīnd pocnete u?oare, pīlpīi?l?, pilpiieli, s.f. Pilpīit. pīlpiit s.n. Faptul de a pīlpīi; mi?carea tremurat? a fl?c?rilor.
    pīlpīit<5r, -o?rc, pīlpiitori, -oare, adj. Care pīlpīie; tremur?tor.
    pin? conj., prep. 1, Conj. Introduce propozi?ii circumstan?iale: a) de timp: ne plimb?m pln? se Insereaz?; (īn locu?iuni) pīn? cīnd, pīn? ce; b) de loc: a mers pin? unde s-a putut. 2. Prep. Introduce un complement circumstan?ial; a) de timp: pin? mline; b) de mod; m-a mi?cat pln? la lacrimi; c) de loc: s-a dus pīn? acas?.
e
  P1NDAR
   pīndār, pindari, s.m. Paznic (la o vie, la o livad? ctc.).
   pīnd?, plnde, s.f. Faptul de a pīndi; loc (ascuns) de unde se poate pīndi.
   pīndi, pīndese, vb. IV. 1. Tr. ?i irtlr. A observa cu aten?ie (dintr-un loc ascuns), a urm?ri cu scopul de a prinde sau de a ataca. 2. Tr. A a?tepta un prilej, un moment favorabil. 3. Tr. A urm?ri gesturile, manifest?rile cuiva, pentru a-i gliici gīndurilc.
   pīndi tor, -oare, pīndilori, -oare, adj. Caro pīn-de?te, care iscode?te.
   pīng?rī, pīng?rese, vb. IV. Tr. A profana, a necinsti, a dezonora.
   pīng?ritor, -oiire, pīng?ritori, -oare, adj. Care pīng?re?te, profanator, pīntec s.n. v. pīntcce. pīntec?iiue s.f. (Pop.) Diaree, pīntcce, pintece, s.n. 1. Partea corpului dintre torace ?i bazin, īn care se afl? stomacul, intestinele etc.; abdomen. 2. Stomac. 3. (Pop.) Uter.
 4. Partea bombat?, proeminent? a unor obiecte. Var.: pīntec s.n.
   pīntecos, -oās?, pinteco?i, -oase, adj. 1. (Despre persoane) Cu pīntecele mare; burtos. 2. (Despre obiecte) Bombat, umflat.
 ' pīnzāt, -?, pinza?i, -te, adj. (Despre hīrtie) Fabricat cu un amestec de fibre textile (pentru a fi mai rezistent).
   pīnz?j plnze, s.f. 1. ?es?tur? de bumbac, de in, de cīnep? ctc., din care se confec?ioneaz? albituri. 2. (Mai ales la pl.) Bucat? mare de ?es?tur? rezistent?, ’care se fixeaz? devorgele catargelor unui vas pentru ca acesta s? poat? fi īmpins de vīnt. 3. Bucat? de ?es?tur? deas? pe care se picteaz?; (p. ext.) tablou pictat pe o astfel de ?es?tur?. 4. ?es?tur? pe care o face p?ianjenul. 5. Lama sau t?i?ul unor instrumente: pīnz? de fer?str?u. 6. Strat de grosime foarte mic? īn raport cu celelalte dimensiuni; pīnz? de ap? = strat subteran de ap?.
   pīnz?tur?, pīnz?turi, s.f. Bucat? de pīnz?; obiect confec?ionat din pīnz?.
   pīnzet, pīnzeturi, s.n. (Mai ales la.pl.) Diferite feluri de pīnz? (1); obiecte confec?ionate din ' pīnz?; albituri.
   pīrii, pire, s.f. Plīngere īmpotriva cuiva, reela-ma?ie; denun?.
   pīrc?lnl), pīre?labi, s.m. (īnv.) 1. Dreg?tor īn ??rile romāne?ti, īns?rcinat cu conducerea unei cet??i ?i a regiunii din jur. 2. Denumire dat? administratorilor satelor boiere?ti ?i m?n?stire?ti din ?ara Romāneasc?.
   pīrd?lnic, -a, pirdalniei, -e, adj. (Pop. ?i fam.) Afurisit, blestemat.
   pīrg s.n. v. pīrg?.
 -  pīrg?r, pīrgari, s.m. Membru al sfatului de conducere al unui ora? sau al unui tīrg din ??rile romāne?ti.
   pīrg? s.f. Faza de īnceput a coacerii fructelor, cerealelor etc.; a da in pīrg? (sau īn pīrg) = a īncepe s? se coac?. Var.: pīrg s.n.
                                                                                                                        4*0
 _ pīrgliie, pīrghii, s.f. 1. Bar? rigid? care, sprijinit? pe un punct de reazem, serve?te la ridicarea sau la deplasarea unei greut??i. 2. /Fig.) For?? care d? impuls unei activit??i; punct de sprijin.
   pīrgui, pers. 3 pīrguic?le, vb. IV. Refl. (Despre fructe ?i cercale) A īncepe s? se coac?, a da īn copt’.
   pīrī, pir?sc, vb. IV. Tr. 1. A da pe fa?? faptele unei persoane; a acuza, a īnvinui; a denun?a.
 2. (Pop.) A da īn judecat?.
   pīrīi, pers. 3. pīrīie, vb. IV. Intr. 1. (Despre un materia] tare) A produce sunete caracteristice prin rupere, zdrobire etc., (despre īncheieturi) a pocni, a trosni. 2. (Despre foc, despre arme de foc) A produce pocnituri repetate.
   pīt'īiioure, pīrīitori, s.f. Juc?rie care produce pīrīituri; zbīrnīitoare la zmeul cu care se joac? copiii.
                                                                   pīrīitur?, pirīiluri, s.f. Zgomot caracteristic produs de’ un material tare cīnd se rupe, de lemnele ,care ard etc. pīrī.?, pīrī?i, s.m. (Pop.) Cel care pīr??te (2). pīrit, -a, pīrī?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? dal? īn judecat?.
   pīrītrtr, -oiire, pīrītori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care pīr??te, care are obiceiul's? pīrasc?.
   pīrīu, pīraie, s.n. Ap? curg?toare mic?, rīu mic. pirjoal?, pīrjoale, s.f. (Reg.) 1. Bucat? de carne fript? pe gr?tar. 2. Chiftea mare, dat? prin pesmet.
   pīrjol, pīrjoluri, s.n. 1. Foc mare, puternic; incendiu mistuitor. 2. (Fig.) Pr?p?d, pustiire, •pīrjoli, pīrjolesc, vb. IV. Tr. A incendia; a arde; a distruge, a nimici. pīrjoIīt,-?, pīrjoli?i,-te, adj. Ars de foc, de pīrjol. pīrlca s.m. S? te ?ii (sau ?ine-te) pīrleo !— pleac?! ?terge-o!
   pīrlc?l?, pīrleli, s.f. 1. Faptul de a (se) pīrli; arsur? u?oar?, superficial?. 2. (Fig.; fam.) P?c?leal?, īn?el?torie; pagub?, pierdere.
   pīrlc?z, pīrleazuri, s.n. Trec?toare -īngust?, pentru oameni, peste gardurile ??r?ne?ti.
   pīrli, pīrlese, vb. IV. Tr. ?i refl. 1^ A (se) arde u?or, la suprafa??. 2. Ā (se) bronza. 3. (Fig.) Ā (se) p?c?li, a (se) īn?ela.
 , pīrīit, -?, pīrli?i, -te, adj. 1. Ars u?or, la suprafa??. 2. (Despre oameni) Ars de soare, bronzat.
 3. (Fam.; ?i substantivat) S?rac, am?rīt, nec?jit; pr?p?dit.
   pīrlo?g?, pīrloage, 's.f. Loc l?sat nelucrat, necultivat; buruienile crescute pe un astfel de loc.
   pīvlogi, pers. 3 pīrlogc?te, vb. IV. Refl. (Despre terenuri) A se preface īn pīrlo?g?.
   pīrndie, pīrn?i, s.f. 1. (Reg.) Oal? mare de lut pentru· g?tit sau pentru p?strat alimente. 21 (Arg.) īnchisoare.
   pīrpuli, pirp?lese, vb. IV. 1. Tr. A frige pu?in, la suprafa??, un aliment. 2. Refl. A se īnc?lzi u?or (la foc sau la soare). 3. Refl. A se zbate, a se zvīrcoli; a se fr?mīnta. Var.: perpeli vb. IV.
 >41
PLANCTON
   pīip?lit, -fi, pirp?li?!, -te, adj. Fript īn prip?, la .suprafa??.
   pirpiir?, pirp?re, s.f. (Reg.) Foc do paie; (fig.) stare de nelini?te, de neastimp?r.
   pīr?, pir?i, s.m. Mamifer roz?tor care tr?ie?te prin p?duri, avīnd purul sur-ruginiu ?i coada lung? ?i stufoas?.
   pirtie, pirlii, s.f. 1. C?rare f?cut? prin z?pad?, printr-un desi? etc. 2. Culoar amenajat prin z?pad?, pe care se practic? unele sporturi de iarn?.
   pīr?ug s.n. (Pop. ?i fam.) Capriciu, toan?; pornire spre ceart?, pis interj, v. pis.
   pīsliir, pislari, s.m. (Hai ales la pi.) Cizme sau papuci din pisl?.
   pīsl? s.f. Material textil ob?inut din fire de lin? sau din p?r de animale, b?tute la piu?.
   plac s.n. Pl?cere; dup? bunul plac al cuiva = dup? voia sau dup? capriciul cuiva.
   plac?, plachcz, vb. I. Tr. 1. A acoperi o pies? sau un obiect cu un strat din alt material, pentru a-i da un aspect mai frumos sau pentru a-1 proteja. 2. (Sport) A executa un placaj (3).
   placaj, placaje, s.n. 1. Plac? de lemn format? prin incleierea unui num?r do foi de furnir. 2. C?ptu?eal? din pl?ci de piatr? cu care se acoper? un zid pentru protec?ie sau pentru īnfrumuse?are. 3. (La rugbi) īmpiedicarea p?trunderii adversarului cu mingea spre poart? prin imobilizarea lui cu miinile. plac?rd?, placarde, s.f. Pancart?, placat, -ā, placa?i, -te, adj. Care are suprafa?a acoperit? cu placaj (2).
   plac?, pl?ci, s.f. 1. Pies? solid? cu grosimea miei īn compara?ie cu celelalte dou? dimensiuni ; plac? aglomerat? = plac? ob?inut? din a?chii de lemn presate cu diferi?i lian?i; plac? fotografic? = plac? de sticl?, acoperit? pe una dintre fe?e cu o substan?? fotosensibil?. 2. Disc de patefon. 3. (īn trecut) T?bli?? de ardezie pe care īnv??au s? scrie ?colarii īncep?tori.
   placent?, placente, s.f. 1., Organ spongios, vascular, prezent la mamifere, care face leg?tura īntre mam? ?i embrion, servind la nutri?ia ?i respira?ia acestuia, ?i care se elimin? la na?terea f?tului. 2. (Bot.) Por?iune din pere?ii ovarului, pe care se dezvolt? ovulele.
   plachet?, plachete, s.f. 1. Volum mic, cuprin-zīnd in special versuri. 2. Medalie de form? p?trat? sau dreptunghiular?, avīnd de obicei una dintre fe?e modelat? cu basoreliefuri sau cu inscrip?ii, care se ofer? ca premiu īn competi?iile sportive.
   placliie, plachii, s:f. Mīncare de pe?te preparat? cu mult? ceap? ?i untdelemn.
   placid, -?, placizi, -de, adj. Indiferent, nep?s?tor; apatic, placiditate s.f. Faptul de a fi placid, plafon, plafoane, s.n. 1. Suprafa?a inferioar? a plan?eului de sus al unei īnc?peri. 2. Limit? valoric? īn cadrul unor opera?ii financiare. 3. īn?l?ime la care se g?se?te suprafa?a inferioar? a horilor.
   plafon?, plafonez, vb. I. 1. Tr. A fixa limita maxim? a unor sume, īn cadrul unei opera?ii financiaro. 2. Refl. (Fig.) A se limita la un anumit nivel (de cuno?tin?e).
   plafon?t, -?, plafona?i, -te, adj. Care poate merge numai pīn? la o anumit? limit? (b?neasc?).
   plag?, pl?gi, s.f. 1. Leziune a ?esuturilor corpului; ran?. 2. Calamitate, nenorocire.
   plagia, plagicz, vb. I. Tr. A-?i īnsu?i idei din scrierile literare, ?tiin?ifice etc. ale altora ?i a le prezenta drept crea?ii personale, plagiat, plagiate, s.n. Faptul de a plagia, plagiator, -o?re, plagiatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care plagiaz?.                            /
   plngioclāz, plagioclazi, s.m. Mineral cristalizat din grupa feldspa?ilor, de culoare alb?-cenu?ie, utilizat īn industria ceramicii.
   plai, plaiuri, s.n. 1. Regiune de munte sau de deal aproape plan?, acoperit? cu iarb?; versant al unui munte. 2. Drum peste un munte sau īn lungul unei culmi. 3. Regiune, ?inut; meleaguri. 4. (īn trecut) Diviziune administrativ? a unui jude? (de munte).
   plaj?, plaje, s.f. Por?iune acoperit? cu nisip la marginea m?rii, care poate fi udat? de valuri ?i pe care se fac b?i de soare.
   plan, -?, (1) plani, -e, adj., (2—8) planuri, s.n. 1. Adj. Neted, f?r? ridic?turi: suprafa?? plan?', geometrie plan? = ramur? a matematicii care studiaz? propriet??ile figurilor geometrice cu dou? dimensiuni. 2. S.n. (Mat.) Suprafa?? con?inīnd orice dreapt? care trece prin dou? puncte oarecare ale acestei suprafe?e. 3. S.n. Ansamblu format,de dou? aripi ale unui avion, considerate īn prelungire. 4. S.n. Desen tehnic care reprezint? grafie, la o anumit? scar?, un teren, o construc?ie etc. 5. S.n. Locul īn care sīnt reprezentate, īn desene sau īn picturi, obiectele, fiin?ele etc., la distan?e diferite de ochiul privitorului; primul plan = partea cea mai apropiat? de public a unei scene; partea unui tablou caro d? impresia a fi cea mai apropiat? de privitor; (fig.) locul de frunte īntr-o serie. G. S.n. Proiect de ac?iuni viitoare. 7. S.n. (Ec.) Instrument do conducere a produc?iei sociale, constind dintr-un sistem de indicatori prin care se fixeaz? priorit??ile, direc?iile principale ale activit??ii unor structuri economice īntr-o perioad? dat?, reparti?ia resurselor ?i corela?iile necesaie īntre sectoarele interdependente, īn vederea atingerii unor obiective determinate. 8. S.n. Organizare metodic? a p?r?ilor componente ale unei lucr?ri ?tiin?ifice, literare etc.
   plan?, planez, vb. I. Intr. 1. A pluti īn aer.
2.  (Fig.) A fi iminent, gata s? se īntīmple.
   planiit, -?, plana?i, -te, adj. Zbor planat = zbor al unui avion cu motorul oprit sau īn regim redus; zborul unui planor.
   plancton, plancloane, s.n. Totalitatea organismelor vii (animale ?i vegetale) care plutesc īn ap? (?i care constituie hrana unor pe?ti ?i animale acvatice).
PLANETAR
 112
   plajict?r, -?, planetari, -c, adj. 1. Referitor la planete; oceanul planetar — totalitatea oceanelor ?i m?rilor, cu leg?tur? īntre ele, formīnd o singur? mas? lichid?. 2. (Tehn.) Arbore planetar = organ de ma?in? prin intermediul c?ruia so transmite mi?carea la roata motoare a unui autovehicul.
   planetariu, planetarii, s.n. Construc?ie special? īn form? de cupol?, pe care se īnf??i?eaz?, cu ajutorul unui aparat de proiec?ie, aspectul bol?ii cere?ti, stelele, constela?iile ?i deplasarea lor aparent?.
   planet?, planete, s,f. Corp ceresc f?r? lumin? proprie, care graviteaz? īn jurul Soarelui sau al unei alte stele, planctoid, planctoizi, s.m. Asteroid. plunic, -?,planici, -e, adj. Conform unui plan; privitor la un plan.
   planific?, planific, vb. I. Tr. A īntocmi -un plan; a programa, a organiza, a coordona ?i a conduce pe baz? de plan.
   planificare, planific?ri, s.f. Ac?iunea de a planifica-, programare, organizare, coordonare ?i conducere pe baz? de plan.
   planigldl», planigloburi, s.n. Reprezentare īn plan a suprafe?ei īntregului P?mīnt.
   planimGtric, -?, planimctrici, -e, adj. Care ?ine de planimetrie, care se refer? la planimetrie.
   planimetrio s.f. Parte a topografiei, care se ocup? cu reprezentarea pe o hart? sau pe un plan a pozi?iei unor puncte de pe teren.
   plftiiimetru, planimetre, s.n. Instrument care serve?te la m?surarea suprafe?elor cuprinse īn interiorul unui contur īnchis.
                                                                planisfir?, planisfere, s.f. Planiglob.· plantfr, planoare, s.n. Aeronav? f?r? motor, care se deplaseaz? cu ajutorul curen?ilor de aer. planorism s.n. Sport practicat cu planorul, planorist, -?, planori?ti, -ste, s.m. ?i f.'Persoan? care practic? planorismul.
   plānsu, plan?e, s.f. Foaie de hīrtie pe care sīnt executate sau reproduse desene, picturi, fotografii (?i care este folosit? ca ilustra?ie īntr-o carte).
   plan?et?, plan?ele, s.f. 1. Plac? de lemn folosit? ca suport pentru hīrlia pe care se deseneaz?. 2. Plan?et? topografic? = plan?et? (1) montat? pe un trepied, folosit? pentru a īntinde hīrlia pe care se face o ridicare topografic? cu ajutorul unei alidade cu lunet?. 3. Scīndur? lat? pe care se īntind foile de aluat.
   plan?in, plan?ee, s.n. Element de construc?ie f?cut din lemn sau din beton, care separ? dou? hiveluri ale unei cl?diri.
   plant?, plantez, vb. I. Tr. 1. A fixa īn p?mīnt puie?i, r?saduri etc., pe locul definitiv de cultur?. 2. A fixa īn p?mīnt un slīlp, un par ele.
   plantatdr, -oare, plantatori, -oare, subst. 1. S.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu plantarea r?sadurilor, a vi?ei de vie ele. 2. S.n. Unealt? īn form? de b?? scurt, folosit? la plantarea legumelor, florilor etc.
   plant??ic, planta?ii, s.f. 1. Teren cultivat cu arbori, pomi fructiferi, vi?? de vie etc. 2. Mare gospod?rie, caracterizat? prin cultura unui sin-
gur fel de plante tehnice sau alimentaro, īn condi?ii speciale de clim?.
   plant?, plante, s.f. Nume dat organismelor vegetale cu corpul format dintr-un lai (plante inferioare) sau din r?d?cin?, tulpin? ?i frunze (plante superioare), care sīnt capabile s? sintetizeze substan?e organicc din substan?e anorganice.
   plantigr?d, -ii, plantigrazi, -dc, adj. (Despre animale) Care calc? pe loal? talpa piciorului.
   planton, plantoane, s.n. Serviciu do paz? īn interiorul caz?rmilor sau al ailor cl?diri militare, executat do osta?i neīnarma?i; osla? care execut? acest serviciu. -plantulu, plantulc, s.f. Plant? mic?, abia ie?it? din s?mīn??. plāpoin? s.f. v. plapum?, plapum?, pl?pumi, s.f. īnvelitoare pentru dormit, f?cut? din dou? foi de.pīnz? īntre care so fixeaz?, prin cus?turi, un strat de līn?, de puf sau de vat?. Var.: pl?pom? s.f.
   plas?, plasez, vb. 1. ? Tr. 1. A a?eza ceva īntr-un anumit loc; a instala pe cineva īntr-un post; (refl.; fig.) a so situa pe o anumit? pozi?ie. 2. A investi o sum? de bani īntr-o ac?iune.
3. A vinde m?rfuri; a distribui bilete pentru un spectacol. 4. (Sport) A trimite mingea īnlr-un anumit punct de pe teren.
   plasament, plasamente, s.n. 1. Investire a unei sume de bani īntr-o afacere. 2. Locul, postul īn care este plasat cineva. 3. (Sport) Situarea unui juc?tor īntr-un anumit loc, pe terenul do joc.
   plasatdr, -o?re, plasatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care conduce pe spectatori la locurile lor, īn s?lile, de spectacol. ?
   plas?1, plase, s.f. 1. īmpletitur? cu ochiuri mari, confec?ionat? din sfoar?, sīrm?, material plastic etc., din care se fac diferite obiecte; obiect f?cut dintr-o astfel de īmpletitur?. 2. īmpletitur? de sfoar? care se a?az? īn spatele por?ilor la fotbal, handbal, polo.
   plasa2, pl??i, s.f. Subīmp?r?ire a jude?ului īn vechea organizare administrativ? a ??rii.
   plasm? s.f. 1. Partea lichid? a sīngelui sau a limfei, format? din ap?, s?ruri minerale, protide, lipide etc. 2. Substan?? aflat? īntr-o stare de agregare asem?n?toare st?rii gazoase, alc?tuit? din electroni, ioni, atomi neutri ?i fotoni.
   plastic, -u, plastici, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Despre materiale) C?ruia i se poate da, prin modelare, forma dorit?. 2. Adj. Caro reproduce anumite forme prin modelarea unor materiale, prinjjculori sau prin alte mijloace; care se refer? Ia sculptur? ?i la pictur?; arte plastice = denumire dal? unor genuri de art? c?rora Ic este specific? exprimarea prin imagini vizuale (pictur?, sculptur?, grafic? ele.). 3. Adj. Chirurgie plastic? = parte a chirurgiei care se ocup? cu corectarea unor defecte anatomice (mai ales ale fe?ei).
4. S.f. Tehnica exccut?rii unor obiecte de art? prin modelarea unor materiale plastice.
t plasticitate s.f. 1. īnsu?irea unui material de a putea fi modelat u?or. 2. īnsu?irea unei opere
 443
PL?CERE
  ' literare, a stilului, a unui cuvīnt etc. de a evoca ceva īn mod sugestiv.
    plasticiza, plasticizez, vb. I. Tr. 1. A aduce un material īn stare plastic?. 2. A exprima ceva prin imagini plastice, expresive.
    plnstidii) plastidc, s.f. Corpuscul care se g?se?te In citoplasma celulelor majorit??ii plantelor.
    plastic, plaslii, s.f. Interven?ie chirurgical? prin care se īnlocuie?te o por?iune dintr-un ?esut cu un alt ?esut.
    plastifiiint, plastifian?i, s.m. Substan?? care are proprietatea de a m?ri plasticitatea unui material cu care este amestecat?.
    ?  plastijiere s.f. M?rire a plasticit??ii unui material prin ad?ugare de plastifian?i.
    plastilin?, s.f. Material plastic folosit la mici lucr?ri de modelare.
    plastograf, -n,plastografi, -e, s.m. ?i f. Persoan? care falsific? documente sau semn?turi de pe ilocumente.
    plastografia, plastografiez, vb. I. Tr. A falsifica documente sau semn?turi de pe documente.
    plastografiat, -īi, plastografia?i, -te, adj.(Despre documente, semn?turi) Falsificat.
    plastografie, plastografii, s.f. Falsificare a unui document sau a semn?turii de pe un document; document falsificat.                                <
    plastrin, plastroane, s.n. Partea din fa?? apre-tat? (deta?abil?) a unei c?m??i b?rb?te?ti; partea din fa?? (deta?abil?) a unei bluze sau a unei rochii.
    pl?sture, plasturi, s.m. (Farm.) Emplastru. plai, -ii, pla?i, -te, adj. 1. Lat, plan; (despre terenuri) neted, ?es; picior plat = malforma?ie caracterizat? prin turtirea bol?ii piciorului la om. 2. (Fig.) Lipsit de expresie sau de culoare,fad, ?ters, banal., platan1, platani, s.m.· Nume dat unor specii de arbori exotici cu frunzele palmate ?i trunchiul verdo, cultivate la noi ca plante ornamentale.
  ' platan2, platane, s.n. Fiecare dintre cele dou? talere ale unei balan?e, pe care se a?az? obiectul de cīnt?rit sau greut??ile.
    plut?, pl??i, s.f. 1. Faptul de a pl?ti o sum? de bani datorat?. 2. Sum? de hani sau produse date cuiva pentru munca depus? sau drept contravaloare a unui lucru cump?rat etc. 8. R?splat?, recompens? moral? dat? cuiva pentru faptele sale bune sau pedeaps? dat? pentru faptele rele.
    pliUc?, platei, s.f. Partea de sus a unor obiecte de īmbr?c?minte, croit? separat (?i de care se prinde gulerul).
    platform?, platforme, s.f. 1. Suprafa?a orizontal? plan? a unui vehicul, a unui aparat de ridicat, pe care se īncarc? sau se a?az? lucrurile de transportat; (p. ext.) vagon sau camion descliis, utilizat pentru transporturi. 2. Partea unui tramvai, a unui autobuz eto. din dreptul u?ilor, pe unde intr? ?i ies pasagerii. 3. Element plan ?l unei construc?ii. 4. Suprafa?? de teren plan?, pe care se poate instala un utilaj, de pe care se īncarc? un material īntr-un vehicul, pe
  care se a?az? o cale de comunica?ie etc.; platform? industrial? = zon? īn care sint concentrate mai multe unit??i industriale. 5. Por?iune de teren plan?, situat? la o anumit? altitudine. C. Por?iune a scoar?ei terestre cu fundul cutat, acoperit cu depozite sedimentare (aproape) orizontale. 7. (Fig.) Program, expunere de principii a unei grup?ri, a unui partid politic etc.
   platina, platinez, vb. I. Tr. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat sub?ire de platin?. 2. A decolora p?rul, dīndu-i o nuan?? de blond argintiu.
   platinat, -?, platina?i, -te. 1. (Despre metale) Acoperit cu un strat sub?ire de platin?. 2. (Despre p?r) Blond-deschis, cu luciu de platin?.
   platin? s.f. Metal pre?ios alb-cenu?iu, lucios, foarte maleabil ?i ductil, inoxidabil ?i foarte rezistent la ac?iunea acizilor, īntrebuin?at īn construc?ia unor aparate, a unor instrumente de precizie etc.
   plntinit s.n. Aliaj de fier cu nichel, din care se fac leg?turile la electrozii becurilor electrice.
   platitudine, platitudini, s.f. Faptul de a fi plat (2); mediocritate, banalitate; (lapl.) vorb? sau idee banal?.
   platnic,-?, platnici, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care face o plat?; bun (sau r?u) platnic = persoan? care ī?i īndepline?te bine (sau r?u) obliga?iile b?ne?ti.
   platonic, -?, platonici, -e, adj. 1» Care apar?ine filozofiei.lui Platon. 2. Pur, ideal, spiritualizat. 3. Care nu se realizeaz?, care. nu poate fi pus īn practic?.
   plato??, plato?e, s.f. Armur? de forma unui pieptar.
   platou,platouri, s.n. 1. Podi?. 2. Cīmp amenajat pentru exerci?ii militare. 3. Tav? mare pe care se aduc la mas? mīnc?ruri sau pr?jituri. 4. Platou de filmare = īnc?pere īn studiourile cinematografice īn care se execut? film?rile de interior sau cele care folosesc decoruri ce pot fi. montate īn interior. 5. Pies? de form? dreptunghiular? sau circular?, cu o fa?? plan?, pe care se fixeaz? diferite piese īn vederea prelucr?rii.                  ' .
   plaur, plauri, s.m. Forma?ie vegetal? acvatic? īn care predomin? rizomii de stuf, alc?tuind un fel de insule plutitoare.
   plauzibil, -ii, plauzibili, -e, adj. Care poate fi admis, crezut; care pare adev?rat.
   plavic, pl?vii, s.f. Mic? insul? plutitoare format? din rizomi de stuf, din ierburi ?i r?d?cini, intrate īn putrefac?ie ?i amestecate cu n?mol.’ plaz, plazuri, s.n. Pies? de la partea inferioar? a trupi?ei, care asigur? stabilitatea plugului īn timpul aratului.
   pl?cca, plac, vb. II. Intr. ?i tr. A sim?i dragoste, simpatie pentru cineva sau a fi simpatizat de cineva; (intr.) a avea īnclina?ie pentru ceva; a īndr?gi, a iubi.
   pl?cerc, pl?ceri, s.f. 1. Sentiment sau senza?ie de mul?umire, de bucurie, de satisfac?ie. 2. Distrac?ie, petrecere; desf?tare. 3. Voie, dorin??.
plAcintaii
   pl?cint?r, pl?cintari, s.m. Persoan? care face sau vinde pl?cinte.
   pl?cint?, pl?cinte, s.f. Preparat culinar f?cut din foi de aluat, īntre care se pune o umplutur? de brīnz?, de carne, de fructe etc. ? pl?cint?rie, pl?cint?rii, s.f. Local īn care se vīnd ?i se consum? pl?cinte.
   pl?ciit, -a, pl?cu?i, -te, adj. Care place; simpatic, agreabil.
   'pl?is?,pl?ic?i, s.m.l. (īnv.; īn ??rile romāne?ti) Locuitor de la grani??, īns?rcinat cu paza frontierelor īn regiunile de munte. 2. Locuitor de la munte.
   pl?mdd? s.f. Pl?m?deal?, pl?m?deal?, pl?m?deli, s.f. 1. Amestec de f?in?, ap? ?i drojdie, īntrebuin?at pentru fermentarea aluatului de pīine. 2. Cantitate mic? de aluat dospit, folosit? ca pl?m?deal? (1).
   pl?m?di, pl?m?desc, vb. IV. 1. Intr. A preg?ti
 o pl?m?deal?. 2. Tr. (Fig.) A crea, a f?uri, a z?misli.
   pl?mīn, pl?mīni, s.m. Fiecare dintre cele dou? organe cu aspect spongios, a?ezate īn cavitatea toracic?, la om ?i la vertebratele superioare, care servesc la respira?ie.
 . pl?nui, pl?nuiesc, vb. IV. Tr. A face planuri pentru, ac?iuni viitoare; a pune ceva la cale.
   pl?pīnd, -?, pl?pinzi, -de, adj. 1. Lipsit de rezisten??, de vitalitate; firav. 2. (Despre plante) Ginga?, delicat.
   pl?pum?r, pl?pumari, s.m. Meseria? care face pl?pumi.
   pl?pum?reas?, pl?pum?rese, s.f. Femeie care face pl?pumi.
   pl?pum?rie, pl?pum?rii, s.f. Atelierul pl?pu-marului.
   pl?se?, plasele, s.f. Fiecare dintre cele dou? p?r?i de metal, de os, de lemn etc. care acoper? minerul unui cu?it.
   pl?smui, pl?smuicse, vb. IV. Tr. 1. A crea. 2. A n?scoci, a scorni. 3. A falsifica.
   pl?smuire, ? pl?smuiri, s.f. Ac?iunea de a pl?smui; n?scocire; falsificare.
   pl?smuiteir, -oārc, pl?smuitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care pl?smuie?te.
   pl?ti, pl?tesc, vb. IV. 1. Tr. A achita (īn bani sau īn natur?) contravaloarea unui bun. 2. Tr. A achita un impozit, o tax?, o datorie; (refl.) a se achita de o datorie moral?. 3. Tr. A r?spl?ti cu bani un serviciu prestat, o munc? efectuat?, a remunera. 4. Intr. A valora, a pre?ui, a fi vrednic s?...
   pl?tibil, -?, pl?tibili, -e, adj. Care poate fi pl?tit; care urmeaz? s? fie pl?tit.
   pl?tic?, pl?tici, s.f. Pe?te do ap? dulce, cu capul mic ?i scurt, cu corpul turtit lateral.
   pl?titi?r, -o?re, pl?titori, -oare, adj. Care pl?te?te, care efectueaz? o plat?, pl?v?i, -aie, pl?v?i, adj. Pl?van, pl?van, -?, pl?vani, -e, adj. (Despre vite) Cu p?rul de culoare alb?-g?lbuie sau alb?-cenu?ie; (substantivat, m.) bou (cu p?rul de aceast? culoare).
   pl?vi?, -?, pl?vi?i, -e; adj. 1. (Despre p?rul sau lina animalelor) “Alb-g?lbui. 2. (Despre p?rul omului) Blond.
   plenn, pleanuri, s.n. (īnv.) 1. Prad? de r?zboi. 2. Grup de prizonieri.
   pleasna, plesne, s..f. Cap?tul sub?ire al biciului, terminat cu un smoc de fire neīmpletite; ?fichi.
   ple??cīi s.f. Cī?tig nea?teptat, ob?inut f?r? munc?.
   ple?t?, plete, s.f. (Mai ales la pi.) P?rul capului crescut lung ?i l?sat s? atīrne liber (pe spate) sau īmpletit īn cozi.
   ple?v? s.f. 1. R?m??i?e de spice rezultate din treieratul cerealelor. 2. (Fig.) Ceea ce este lipsit de valoare; oameni de nimic; drojdia societ??ii.
   plilie s.f. 1. P?tur? social? īn Roma antic?, formal? din oameni-liberi f?r? o activitate productiv? permanent?, care tr?iau din cī?liguri īntīmpl?toare. 2. (Livr.) Popula?ie s?rac?, asuprit?, exploatat?. 3. P?tur? social? declasat?, drojdia societ??ii.
   pleb&i, -ic,plebei, -ee, s.m. ?i f., adj. 1. (La romani) (Persoan?) care f?cea parte din plebe. 2. (Persoan?) asuprit?, exploatat?.
   plebiscit, plebiscite, s.n. Consultare direct? a cet??enilor, chema?i s? se' pronun?e prin „da“ . sau „nu“ asupra unui act de stat de importan?? deosebit?.
   plec?, picc, vb. I. 1. Refl. ?i tr. A (se) īnclina īntr-o parte, a (se) īndoi, a (se) apleca. 2. Refl. (Despre a?tri) A coborī spre apus, a apune. 3. Refl. A se īnclina īn fa?a cuiva īn semn de respect sau de supunere. 4. Tr. A supune, a subjuga.; (refl.) a se supune, a ceda īn fa?a unei for?e.
 5. Intr. A p?r?si locul unde se afl?, a se duce īn alt? parte. 6. Intr. A avea īnceputul, punctul de pornire.
   plcc?rc, plec?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) pleca; punct de plecare = īnceputul unei ac?iuni.
   plcc?t, -?, pleca?i, -te, adj. 1. īndreptat īn jos, aplecat; īnclinat, īncovoiat. 2. Supus, umil.
   pl?c?ciune, plec?ciuni, s.f. īnclinare a corpului īn fa?a cuiva, īn semn de respect sau de salut.
   plectru, plectre, s.n. Plac? mic? de metal, dc os, de celuloid etc., cu care se ciupesc coardele unor instrumente muzicale.
   pled, pleduri, s.n. P?tur? u?oar?, plcdā, pledez, vb. I. Intr. ?i tr. A ap?ra o cauz? īn fa?a unei instan?e judec?tore?ti; (p. ext.) a sus?ine cu c?ldur?, a ap?ra o idee, un interes.
   pledoarie, pledoarii, s.f. Expunere oral? f?cut? īn fa?a unei instan?e judec?tore?ti pentru ap?rarea cauzei uneia dintre p?r?i; (p. ext.) sus?inere, oral? sau scris?, a unei idei, a unei cauze.
   pleiad?, pleiade, s.f. Grup de oameni care activeaz? īn acela?i domeniu, fiind lega?i īntre ei prin concep?ii, n?zuin?e comune.
   pleistocin s.n. Prima epoc? a cuaternarului, īn care a ap?rut omul.
   plen s.n. Totalitatea membrilor unei organiza?ii sau ai unei adun?ri constituite.
   plen?r, -u, plenari, -e, adj. 1. (Despre ?edin?e, adun?ri) Care se ?ine cu participarea tulurcr membrilor; (substantivat, f.) ?edin??, adunare
PLICTISEALA
 la care particip? to?i membrii unei organiza?ii, ai unui for de conducere. 2. (Livr.; ?i adverbial) Complet, deplin, des?vīr?it.
    plenipoten?iar, plenipoten?iari, adj. Ministru plenipoten?iar = agent diplomatic cu rang imediat inferior ambasadorului.
    plenisdn, -ii, plenisoni, -e, adj. (Despre vocale) Care are caracter sjlabic.
    plenitudine s.f. īnsu?irea de a fi deplin, dezvoltare complet?, integral?; deplin?tate.
    plcoiip?, pleoape, s.f. Fiecare dintre cele dou? cute mobile ale pielii, m?rginite de gene, care acoper? ?i protejeaz? globul ocular īn partea anterioar?.
    pleonasm, pleonasme, s.n. Gre?eal? de exprimare constīnd īn folosirea al?turat? a unor cuvinte cu acela?i īn?eles.
    pleon?stie.-?, pleonastici, -e, adj. Care con?ine un pleonasm.
    pleosc interj. Cuvīnt care red? zgomotul produs de o lovitur? dat? cu un corp elastic sau de c?-' dorea unui corp īn ap?.
                                                                      pleose?i,pZeose?i, vb. IV. Intr. A plesc?i(2). pleosc?it, pleosc?ituri, s.n. Plesc?it (2). pleo?ti, pleo?tesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) l?sa īn jos sau īnlr-o parte, a (se) l?b?r?a. 2. Tr. A l?sa īn jos, a apleca (urechile, capul).
    pleo?tit, -?, pleo?ti?i, -le, adj. 1. (Despre p?r?i ale corpului) Care atīrn? f?r? vlag?; l?sat īn jos •aplecat. 2. (Despre p?l?rii) L?sat īn jos, turtit. 8. (Fig.; despre oameni) Deprimat, ab?tut.
  i  plesc?i, plesc?i, vb. IV. 1. Intr. ?i tr. A desprinde brusc limba de cerul gurii, producīnd un sunet caracteristic; a mīnca cu zgomot. 2. Intr. A lovi īntr-un lichid; (despre lichide) a se lovi de un corp tare, producīnd un zgomot caracteristic.
    plesc?it, plesc?ituri, s.n. 1. Sunet produs prin desprinderea brusc? a limbii de cerul gurii; zgomot f?cut cu gura cīnd se m?ninc? repede.
  2. Zgomot produs de ap? cīnd se love?te de un corp tare sau cīnd este lovit? cu un obiect.
    plcsiozāur, plesiozauri, s.m. Reptil? acvatic? din era mezozoic?, de 3 — 5 m lungime, cu membrele transformate īn palete īnot?toare. Var.: pleziozdur s.m.                                ?
    plcsnet, plesnete, s.n. Sunet scurt ?i puternic produs de un obiect cīnd love?te violent aerul (sau alt corp).
    plesni, plesnesc, vb. IV. 1. Intr. A cr?pa, a se despica brusc ?i cu zgomot. 2. Intr. (Despre benzi, fire etc.) A se rupe (prin īntindere). 3. Tr. A izbi un obiect (sau aerul) cu un corp elastic (īn special cu un bici); (refl.) a se izbi cu zgomot de un obiect, plesnit, -?, plesni?i, -te, adj. Cr?pat, spart, des-' picat.
    plesnitonre, plesnitori, s.f. 1. ?fichiul biciului; pleasn?. 2. Plant? erbacee cu flori galbene, al c?rei fruct plesne?te la maturitate, aruricīnd īn afar? semin?ele.
    plesnitur?, plesnituri, s.f. Faptul de a plesni; plesnet; cr?p?tur?, fisur?.
 ’ plc?c?r, ple?cari, s.m. (Fam.) Cel care umbl? dup? plea?c?, dup? chilipir.
                                  ple?uv, -?, ple?uvi, -e, adj. 1. Chel. 2. (Despre mun?i, stīnci) Lipsit de vegeta?ie, ple?uvi, ple?ueesc, vb. IV. Intr. A cheli, ple?uvie,ple?uvii, s.f. Lips? a p?rului de pe cap; boal? care provoac? c?derea p?rului; chelie.
   plāter, pletere, s.n. īmpletitur? de nuiele (la garduri)^ gard de nuiele.
   pletin?, pletine, s.f. Nav? f?r? propulsie proprie, folosit? la transportul de m?rfuri (prin re-morcare) pe c?i de naviga?ie cu adīncimi mici.
   pletor? s.f. 1. Cantitate excesiv? de sīnge īntr-un organism. 2. Cantitate mare de obiecte, mul?ime de oameni (f?r? valoare).
   pletos, -o?s?, pleto?i, -oase, adj. 1. Cu p?r lung ?i bogat. 2. (Despre plante) Cu ramurile sau cu frunzele lungi ?i dese, aplecate īn jos.
   pleur?, picure, s.f. Membran? seroas? care īnvele?te pl?mīnii ?i c?ptu?e?te cavitatea toracic?.
   plourczie, pleurezii, s.f. Inflama?ie a pleurei, īnso?it? de apari?ia unui lichid.
   plourit?, pleurite, s.f. Inflama?ie a pleurei pulmonare, f?r? apari?ie de lichid.
 ' pleuroscop, plcuroscoape, s.n. Aparat cu ajutorul c?ruia se examineaz? vizual cavitatea pleural?.
   plev?i??, plcvai?e, s.f. Denumire a dou? plante erbacee din familia compozitelor, care cresc īn regiunile de step?.
   plivit?, plcvi?e-, s.f. 1. Plac? de fier care īmbrac? partea de jos a leucii carului. 2. Bucal? de tabl? cu care se astup? o cr?p?tur? la vase, la albii etc.
   plevu?c?, plevu?ti, s.f. 1. Pe?ti?or din familia crapului, cu o dung? albastr? pe laturile corpului. 2. Nume dat pe?tilor m?run?i de orice specie.
   plex, plexuri, s.n. ?esut format din fibre nervoase sau din vase sanguine īmpletite īntre ele.
   plcxiglds s.n. Material plastic transparent, rezistent, folosit ca īnlocuitor al sticlei, pentru proteze dentare etc.
   plezioziiur s.m. v. plesiozaur. pli?, pliez, vb. I. Tr. A īndoi o hīrtie, o ?es?tur?, suprapunīnd p?r?ile īndoite; a īmp?turi.
   pliabil, -?, pliabili, -e, adj. Care poate fi pliat, u?or de pliat.
   pliant, -?, plian?i, -te, adj. Care poate fi īmp?turit; (substantivat, n.) tip?ritur? (prospect, catalog etc.) īndoit? de mai multe ori, pentru a putea fi mai u?or utilizat?.
   plic, plicuri, s.n. Obiect confec?ionat din hīrtie, īn care se īnchid scrisori, acte etc.; obiectul īmpreun? cu scrisoarea pe care o con?ine.
   plici interj. Cuvīnt·. care imit? sunetul produs cīnd se love?te apa de un obiect tare, cīnd se aplic? o lovitur? pe piele etc.
   plicticos, -o?s?, plictico?i, -oase, adj. Plictisitor.
   plictis s.n. (Livr.) Plictiseal?, plictiscāl?, plictiseli, s.f. , Stare de u?oar? depresiune moral?, provocat? de singur?tate, de lips? de activitate, de monotonie etc.
  PLICTISI
   plictisi, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A fi cuprins de plictiseal?; a fi s?tul de un lucru, de o situa?ie.
 2. Tr. A sup?ra, a sicii, a Late la cap pe cineva.
   plictisit, -īi, plictisi?i, -te, adj. Care este cuprins de plictiseal?.
   plictisitor, -oārc, plictisitori, -oare, adj. 1.' Care plictise?te. 2. Sup?r?tor, enervant.
   pliere, plieri, s.f. Ac?iunea de a plia; īndoire, a?ezare īn pliuri.
   plimb?,plimb, vb. 1.1. Refl. A umbla dintr-un loc īn altul pentru a se recrea, pentru a face mi?care īn aer liber. 2. Tr. A scoate la plimbare, a īnso?i pe cineva la plimbare.
   plimbare, plimb?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) plimba; mers, mi?care (īn scop recreativ). _ plimb?re?, -ed??, plimb?re?i, -e?e, adj. C?ruia īi place s? se plimbe, s? hoin?reasc?.
   plin, -?, (1—5) plini, -e, adj., (6) plinuri, s.n.
 1. Adj. (Despre, vase, recipiente, īnc?peri etc.) Care este umplut cu ceva pīn? la limit?; f?r? goluri, īntreg, compact. 2. Adj. Care cuprinde, con?ine sau posed? ceva īn cantitate sau īn num?r mare. 3. Adj. Care este acoperit sau īnc?rcat cu ceva. 4. Adj. (Despre fiin?e) Cu forme rotunde; gras, durduliu. 5. Adj. Care este īntreg, complet; care are amploare, intensitate; lun? plin? = faz? a Lunii cīnd ea se vede īntreag?,. rotund?; voce plin? = voce sonor?.
 6. S.n. Ceea ce umple un vas, un spa?iu; a.face plinul = a umple cu benzin? rezervorul unei ma?ini.
   plin?tate s.f. īnsu?irea de a fi deplin, īntreg; plenitudine.
   plint?, plinte, s.f. Fī?ie de lemn, de piatr?, de mozaic, de circa 10 cm l??ime, aplicat? la partea de jos a pere?ilor unei īnc?peri, pentru a-i ap?ra de lovituri sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseal? ?i perete, plīocen s.n. Epoca superioar? a neogenului. plisd, plisez, vb. I. Tr. A īndoi o ?es?tur?, un obiect de īmbr?c?minte etc. īn cute dese ?i regulate.
   plisdt, -?, plisa?i, -te, adj. Care are pliseuri. plisc, pliscuri, s.n. Cioc; (depr.) gur?. piiseu, pliseuri, s.n. Cut? sau grup de cute dese ?i regulate ob?inute prin plisare.
   plit?, plite, s.f. Plac? de font?, cu ochiuri acoperite cu roti?e,· care Constituie partea de deasupra a unei ma?ini de g?tit.
   pliu, pliuri, s.n. Cut? adīnc? f?cut? la un o-biect de īmbr?c?minte.
   plivi, plivesc, vb. IV. Tr. A cur??a de buruieni un teren cultivat, plivit s.n. Ac?iunea de a plivi.
   •plivitor, -odre, plivitori; -oare, s.m. ?i f. Persoan? care plive?te.
   plivitur?, plivituri, s.f. Buruieni plivite, adunate gr?mad?.
   plīng?cios, -ods?, plīng?cio?i, -oase, adj. Plīn-g?re?.
   plīng?re?, -ed??, plīng?re?i, -e, adj. CaTe plīnge u?or; care se plīnge mereu; (despre glas, voce) tīnguitor, trist.            '
                                                                                                                    MS
   plīng?ttfr, -oare, pling?tori, -oarcs adj. 1. Plīng?re?. 2. (Despre sunete, voce) Trist, tīnguitor.
 3. (Despre s?lcii) Cu ramuri lungi, l?sate īn jos.
   plīnge, pling, vb. III. 1. Intr. A v?rsa lacrimi (de durere, de bucurie). 2. Tr. A jeli o persoan? moart?; (fig.) a fi īndurerat din cauza unui bun pierdut. 3. Tr. A comp?timi, a deplīnge pe cineva. 4. Refl. A-?i ar?ta nemul?umirea; a reclama.
   plīngcre, plīngeri, s.f. 1. Faptul de a (se) plīnge; plīns, tīnguire. 2. Reclama?ie; (pop^) cerere, jalb?.
   plīns1 s.n. Faptul de a (se) plīnge; de plīns = vrednic de mil?.
   plīns2, -?, plīn?i, -se, adj. Care a plīns; (despre ochi, fa??) pe care se v?d urme de lacrimi, plīnsct, plinsete, s.n. Plīns1; v?ic?real?, ploaie, ploi, s.f. 1. Precipita?ie atmosferic? sub form? de pic?turi, provenite din condensarea vaporilor de ap? din atmosfer?. 2. (Fig.) Ceea ce cade, se revars? īn cantitate mare, din abunden??.
   plocon, plocoane, s.n. Dar f?cut īn trecut Por?ii otomane, cur?ii domne?ti sau st?pīnului mo?iei; (ast?zi; fam.) cadou.
   ploconeal?, ploconeli, s.f. Ac?iunea de a se ploconi; supunere, umilire; lingu?ire.
   ploconi, ploconesc, vb. IV. Refl. A se pleca cu umilin?? īnaintea cuiva; a se umili; a se lingu?i.
   plod, plozi, s.m. (Pop., de obicei depr.) Copil (mic).
   ploier, ploieri, s.m. Gen de p?s?ri cu picioare lungi, cu pene variat colorate, care tr?iesc po līng? b?l?i.
   ploios, -ods?, ploio?i, -oase, adj. (Despre vreme) īn care plou? mult.
                                                                plombd, plombez, vb. I. Tr. A astupa o carie dentar? printr-o plomb?, plombaginu s.f. Hīrtie de copiat, hīrtie-carbon, plomb?, plombe, s.f. Lucrare executat? de dentist pentru a astupa o carie dentar?; materialul folosit, pentru aceast? lucrare.
   plonjd, plonjez, vb. I. Intr. (Sport) A executa un plonjon.
   plonjon, plonjoane, s.n. Form? special? do salt īn unele ramuri sportive (fotbal, handbal etc.).
   plonjor, plonjoare, s.n. Aparat electric care serve?te la īnc?lzirea, īn ?imp foarte scurt, a unei cantit??i mici de lichid.
   plop, plopi, s.m. Nume dat' mai multor specii de arbori īnal?i, cu flori grupate īn amen?i, al c?ror lemn se folose?te īn industria chibriturilor, a furnirelor, a celulozei etc.
   pl<5sc?, plo.?ti, s.f. Vas de lemn sau de metal, rotund ?i turtit lateral, cu gītul scurt ?i strimt, īn care se ?ine b?utur?, purtīndu-se de obicei ātīrnat de o curea.
   plo?ni??, plo?ni?e, s.f. 1. Insect? parazit?, cu corpul turtit, urīt mirositoare, care se hr?ne?te cu sīngele omului. 2. Nume dat unor inse?te d?un?toare cerealelor ?i legumelor.
   ploua, pers. 3 plou?, vb. I. 1. Intr. impers. A c?dea ploaie; (tr.) a fi udat de ploaie. 2. Intr. A c?dea, a curge īn cantitate mare.
 <43
PLUTONIER
   plou?t, -?, ploua?i, -le, adj. 1. Udat de ploaie.
 2. (Fig.) Ab?tut, descurajat.
   plug, pluguri, s.n. 1. Unealt? agricol? cu trac?iune animal? sau mecanic?, folosit? pentru arat. 2. Plug de z?pad? = vehicul echipat cu dispozitive pentru cur??irea z?pezii de pe c?ile de comunica?ie; plug de c?rbunc = ma?in? folosit? Ia dislocarea ?i īnc?rcarea c?rbunilor īn min?.
 3. Procedeu de frīnare la schi, constīnd din apropierea vīrfurilor schiurilor.
   plugar, plugari, s.m. ??ran care se ocup? cu lucrarea p?mīnlului; agricultor.
   pluguri, plug?resc, vb. IV. Intr. A lucra p?mīn-tulcu plugul; a se īndeletnici cu munca cīmpului. plug?rio s.f. Ocupa?ia plugarului, plugiirimo s.f. Mul?ime de plugari, totalitatea plugarilor, plug?rit s.n. Plug?rie.
   plugu?cīr, plugu?oare, s.n. 1. Diminutiv al lui plug. 2. Plug (īmpodobit) cu care umbl? fl?c?ii la urat īn ajunul Anului nou; datina uratului, precum ?i versurile care se rostesc cu aceast? ocazie..
   plumb (1) s.n., (2-4)plumbi, s.m. 1. S.n. Metal moale, alb-cenu?iu īntrebuin?at la fabricarea ?evilor de canalizare, a literelor de tipar, a pl?cilor de acumulator etc.; ap? de plumb = solu?ie de acetat ,de plumb, īntrebuin?at? īn farmacie. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Glon?. 3. S.m. Disc mic de plumb (1) cu care se sigileaz? saci, vagoane etc. 4. S.m. Greutate de plumb (1), care se pune pe firul undi?ei.
   plumlrai, plumbuiesc, vb. IV. Tr. 1, A sigila cu plumb (3). 2. A acoperi o pies? de metal cu un strat sub?ire de plumb (1), īn scop de protec?ie.
   plumburiu, -ic, plumburii, adj. De culoarea plumbului, cenu?iu; (despre cer, v?zduh) īntunecat, īnce?o?at.
   plur?l, plurale, s.n. Categorie gramatical? care arat? c? este vorba de mai multe fiin?e sau lucruri de acela?i fel; (adjectival) num?r plural.
   pluralism s.n. · Principiu al democra?iei burgheze care preconizeaz? men?inerea mai multor for?e social-politice (partide, sindicate etc.) interpuse īntre indivizi ?i stat pentru a limita puterea acestuia. „ pluralitate, pluralit??i, s.f. Mul?ime; diversitate.
   pluri- Element de compunere īnsemnīnd „mai mul?i“, „mai multe“, care serve?te Ia formarea unor adjective ?i a unor substantive.
   pluricclulur, -?, pluricclulari, -e, adj. (Despre organisme) Care este alc?tuit din mai multe celulo.
   plus, plusuri, s.n. 1. Ceea ce dep??e?te o cantitate dat?. 2. Semn grafic (īn form? de cruce) care indic? opera?ia de adunare, m?rimile pozitive (temperatura, sarcina electric? pozitiv? etc.); (cu valoare de prepozi?ie) doi plus trei fac cinci.
   plusprodus s.n. (Ec. pol.) Produs creat de lucr?torii din sfera produc?iei materiale peste produsul necesar, īn timpul de munc? suplimen-
 tar (īn socialism īmbrac? forma produsului pentru societate).
   plusvalo?rc s.f. (Ec. pol.) Parte din valoarea nou creat? de lucr?torii productivi din īntreprinderile capitaliste īn timpul de supranumea ?i care este īnsu?it? gratuit de proprietarii capitali?ti.
 a plu?, plu?uri, s.n. ?es?tur? de bumbac, de , līn? etc., asem?n?toare cu catifeaua dar cu ' p?rul mai lung decīt al acesteia, īntrebuin?at? mai ales īn tapi?erie.
   plu?āt, -?, plu?a?i, -le, adj. 1. Tapisat cil plu?. 2. (Despre ?es?turi) Care are un strat de fire pe una dintre fe?e sau pe ambele fe?e.
   plut??, pluta?i, s.m. Muncitor care face plute sau care le conduce pe ap?.
   plut?1, plute, s.f. Ansamblu format din trunchiuri de copaci prinse īmpreun? ?i conduse pe ape curg?toare spre fabricile de cherestea.
   pilit?2, plute, s.f. 1. Specie de plop cu coroana īnalt?, de form? piramidal?. 2. ?esut exterior, poros, al scoar?ei unor specii de stejar, care serve?te la fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant etc. 3. Pies? mic?, confec?ionat? dintr-un material u?or (pan?, lemn etc.), care serve?te pentru a men?ine cirligul undi?ei īn ap? la adīncimea dorit?.
   pluturi, plut?resc, vb. IV. Intr. A conduce plutele pe ap?. plut?rie s.f. īndeletnicirea pluta?ului. -pluturit s.n. Transportul pe ap? al bu?tenilor, •lega?i īn plute.
   pluti, plutesc, vb. IV. Intr. 1. A se men?ine la suprafa?a unui lichid, fiind cufundat par?ial īn masa acestuia. 2. A se men?ine (mi?cindu-se u?or) īn aer sau īn alt fluid. 3. (Fig.) A se men?ine sau a se mi?ca īntr-un spa?iu ori īntr-un mediu (real sau imaginar). 4. (Despre sunete, mirosuri) A str?bate prin aer, a se r?spīndi.
   plutien, plutici, s.f. Plant? erbacee acvatic?, cu flori galbene ?i cu frunze lucitoare, care plutesc la suprafa?a apei.
   plutit s.n. Faptul de a pluti. plutit(5r, -oare, plutitori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care plute?te īn aer sau la suprafa?a unui lichid. 2. S.n. Dispozitiv care plute?te la suprafa?a unui lichid dintr-un recipient ?i care indic? (?i uneori regleaz?) nivelul lichidului. _ plutocrdt, -?, plutocra?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care face parte din plutocra?ie.
   plutoera?ie, plutocra?ii, s.f. Grup al celor mai boga?i membri ai unei clase exploatatoare, care ‘particip?, direct sau indirect, la conducerea statului, exercitīnd o influen?? politic? hot?rītoare.
   pluton, plutoane, s.n. 1. Subunitate militar? mai mic? decīt compania. 2. Grup compact de sportivi care se afl? īntr-o anumit? pozi?ie pe parcursul unei curse.
   plutonier, plutonieris.m. Grad de subofi?er imediat superior sergentului major; plutonier-major = grad de subofi?er imediat superior plutonierului.
PLUTONISM
   plutonism s.n. 1. Totalitatea proceselor de mi?care a magmei la mari adīncimi īn scoar?a terestr?. 2. Curent īn geologie care sus?ine c? rocile s-au format numai pe cale magmatic?.
   plutoniu s.n. Element chimic transuranic radioactiv, unul dintre izotopii lui fiind folosit la ob?inerea energiei nucleare.
   plutui, pluluicsc, vb. IV. Tr. A supune pieile t?b?cite unei opera?ii de finisare, pentru a le face mai moi ?i a le da un aspect pl?cut.
   pluriogr?f, pluviografe, s.n. Aparat care īnregistreaz? cantitatea ?i intensitatea precipita?iilor atmosferice.
   pluviometru, pluviomelre, s.n. Aparat utilizat pentru determinarea cantit??ii de precipita?ii atmosferice c?zute īntr-un interval de timp pe o anumit? suprafa??.
   pneu, pneuri, s.n. Ansamblu format din anvelopa ?i camera de aer ale unei ro?i de vehicul.
   pneumatic, -?, pneumatici, -e, adj. (Despre ma?ini, dispozitive etc.) Care func?ioneaz? cu aer comprimat.
   pneumoede, pneumococi, s.m. Microb care provoac? pneumonia.
   pneumonie, pneumonii, s.f. Inflama?ie a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocat? de pneumococ. -pneumotor?x s.n. Metod? de tratare a tuberculozei prin introducerea artificial? a aerului īn cavitatea pleural? pentru a comprima ?i imobiliza pl?mīnul bolnav.
   poal?, poale, s.f. 1. Partea de la talie īn jos (mai larg?) a unor obiecte de īmbr?c?minte. 2. Partea de jos ?i din fa?? a unei rochii, a unui ?or? etc. 3. Partea de jos a unui deal sau a unui munte; marginea unei p?duri. 4. Partea de jos a coroanei unui copac.
   poam?, poame, s.f. 1. Rodul pomilor fructiferi. 2. (La pl.) Fructe (t?iate felii ?i) uscate, Ia soare sau īn cuptor, pentru a fi p?strate. 3. (Reg.; la sg.) Struguri. 4. (Fig.) Om de nimic; femeie stricat?.
   ponnson, poansoane, s.n. 1. Instrument de o?el cu vīrful ascu?it, folosit īn tehnica gravurii. 2. Unealt? de o?el cu vīrful gravat īn relief, care serve?te la marcarea unor obiecte. 3. Unealt? de os ascu?it? la vīrf, cu care se perforeaz? pīnza ?i se d? form?'rotund? unor puncte de broderie.
   poansonā, poansonez, vb. I. Tr. A perfora sau a marca cu poansonul.
   po?ut?, poante, s.f. 1. Momentul de efect al unei glume, al unei anecdote. 2. Pozi?ie din baletul clasic, executat? de balerine, care const? īn ridicarea ?i deplasarea pe vīrful picioarelor.
   poiinter, poanteri, s.m. Ras? de cīini de vīn?-toare cu talia īnalt?, cu p?rul scurt ?i neted.
   poar? s.f. (Pop.) A se pune īn poar? eu cineva = a se īmpotrivi cuiva; a se contrazice cu cineva; a se lua la ceart?.
   poarc?, poarce, s.f. X. (Pop.) Scroaf?. 2. Numele unui joc de copii.
   poart?, por?i, s.f. 1. Deschidere amenajat? īntr-un zid, īntr-un gard etc., care permite tre-
 cerea din interior īn exterior ?i invers, īmpreun? cu panourile mobile cu care se poate īnchide aceast? deschidere; panourile mobile ale acestui ansamblu. 2. U?? Ia intrarea principal? a unui imobil. 3. Locul de acces īntr-o cetate, īntr-un ora?. 4. Cadru format din dou? bare verticale unite la capetele superioare printr-o bar? orizontal?, īn care trebuie introdus? mingea la unele jocuri sportive (fotbal, handbal etc.). 5. Vale īngust? printre dou? ?iruri de mun?i.
    poc interj. Cuvīnt prin care se red? un sunet īnfundat, produs de o izbitur?, de desc?rcarea unei arme de foc etc.
    pocal, pocale, s.n. Pahar mare, de metal, de. sticl? etc.
    poc?i, poc?iesc, vb. IV. Refl. 1. (īn practicile cre?tine) A-?i recunoa?te p?catele ?i a c?uta s? ob?in? iertare prin post ?i rug?ciuni. 2. A avea remu?c?ri, a se c?i. poc?in?? s.f. Faptul de a se poc?i, poc?it, -?, poc?i?i, -te, s.m. ?i f. Adept al unei secte religioase care consider? poc?in?a ca fiind virtutea suprem?.
    pOBfial?, poceli, s.f. Urī?enie fizic?, slu?enic. poīhor, pochere, s.n. Numele unui joc de c?r?i, pochivnic s.m. v. popilnic. poci, pocesc, vb. IV. Tr. A schimba īn r?u īnf??i?area sau forma cuiva sau a ceva, a slu?i, a urī?i.                              ,
    pocindg, pocinoage, s.n. Fapt nepl?cut, belea, bucluc.
    pocit, -?, poci?i, -le, adj. 1. (Despre fiin?e; adesea substantivat) Diform, slut; urīt. 2. (Despre lucruri) Diformat; urīt, biznr.
    pocitanie, pocitanii, s.f. 1. Fiin?? diform?, slut?; monstru. 2. Urī?enie, ciud??enie, pocitur?,pocituri, s.f. Fiin?? pocit?; pocitanie, pociumb, pociumbi, s.m. (Pop.) Par scurt,
 ' ??ru?.
    pocl?d s.n. v. pocladu.
    p o el ii d?, pocl?zi, s.f. ?es?tur? de cas? f?cut? din līn?, īntrebuin?at? ca p?tur?. Var.: pocl?d s.n.               '                  ?
    podit, poclituri, s.n. (Reg.) Co?ul tr?surii; coviltir.
    pocnet, pocnete, s.n. Zgomot surd produs de o lovitur?, de o īmpu?c?tur? etc.
    pocni, pocnesc, vb. IV. 1. Intr. A produce un pocnet. 2. Tr. A lovi, a izbi. 3. Intr. A se sparge, a plesni; a se rupe (prin īntindere).
    pocnito?rc, pocnitori, s.f. Nume dat unor juc?rii de copii, care produc pocnete, pocnitur?, pocnituri, s.f. Pocnet, pod, poduri, s.n. 1. Construc?ie de lemn, de piatr?, de beton sau de metal, care asigur? continuitatea unei c?i de comunica?ie peste un obstacol natural (vale, rīu) sau artificial (canal, cale ferat? etc.); pod plutitor {sau umbl?tor) = bac; pod de vase (sau de pontoane) = pod improvizat, a c?rui platform? este montat? pe - ambarca?ii ancorate. 2. Platform? suspendat?, do pe care se efectueaz? anumite lucr?ri; pod rulant — macara mobil? īn form? de pod, care se deplaseaz? pe o cale de rulare situat? la
  « oarecare īn?l?ime deasupra solului. 3. (īnv.) Pavaj f?cut din scīnduri groase de stejar, cu care se· acopereau īn trecut str?zile ora?elor. 4. Spa?iul, dintre acoperi? ?i plan?eul superior al unei cl?diri. 5. Podul palmei = partea interioar? a mīinii, de la īncheietura cu antebra?ul pīn? la degete. . podngr?, s.f. (īnv.) Gut?. podar, podari, s.m. Persoan? care cohduce un pod plutitor, sau care īncaseaz? taxa pentru transportul cu un pod plutitor.
   pod?rits.n. Taxa care se percepe pentru transportul cu un pod plutitor.
   podb?l s.m. Plant? erbacee cu rizom c?rnos ?i cu. flori galbene, īntrebuin?at? īn medicin?, frunzele fiind folosite uneori ?i īn. alimenta?ie.
   podeii, podele, s.f. Pardoseal? de scīnduri, de parchet, de beton ctc. a unei īnc?peri; fiecare djntre seīndurile care formeaz? tavanul la unele case..
   pode?, pode?e, s.n. X. Diminutiv al lui pod. 2. Pod mic peste un ?an?. podghiāz s.n. v. poghiaz. podgoreni!, -?, podgoreni, -e, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu cultivarea vi?ei de vie; viticultor.
   podgārie, podgorii, s.f. Regiune īntins? cu planta?ii de vi?? de vie; planta?ie dintr-o astfel de regiune.
   podi, podesc, vb. IV. Tr. A pardosi (o īnc?pere) cu scīnduri.
   podidi, pers. 3 podide?te, vb. IV. Tr. (Despre plīns-sau despre rīs) A cuprinde pe cineva, a cople?i,- a r?zbi; (despre sīnge) a n?v?li, a curge cu putere (pe nas sau pe gur?).
   podin?, podini, s.f. 1, Podea. 2. Suport f?cut-, din lemne, crengi, paie etc. pe care se cl?de?te, claia sau stogul.
   podii, podi?uri, s.n. Form? de relief de mare īntindere, aproape plan?, situata la o anumit? altitudine, podi.?cii, podi?ti, s.f. Pode?, podit, -?, podi?i, -te, adj. Pardosit. p<5<lium, podiumuri, s.n. Estrad? demonta-bil?,. amenajat? pentru un spectacol, pentru o conferin?? etc.; mic? platform? cu trepte, pe care stau sportivii cīnd li se īnmīneaz? premiile.
•  poilmol. podmoluri, s.n. (Pop.) 1. Aluviune. 2. Mal. īnalt, abrupt. 3. Prisp?.
   podoab?, podoabe, s.f. Obiect care īnfrumuse?eaz?; lucru de pre?, bijuterie.
   podometrii, podometre, s.n. Aparat pentru determinarea distan?ei parcurse de un pieton.
   podvādu, podvezi, s.f. Obliga?ie (transport, c?r?u?ie) la care erau supu?i īn trecut ??ranii' īn folosul domniei.
   podzol, podzoluri, s.n. Sol nisipos ?i lutos, de culoare cenu?ie, cu fertilitate slab?.
   poem, poeme, s.n. 1. Specie a poeziei epice, de propor?ii mari, cu caracter eroic, istoric, legendar etc.; poem in proz? = specie a prozei literare apar?inind genului liric. 2. Poem simfonic — compozi?ie muzical? ampl? pentru orchestr?,
                                                                                                           * POmtlNE
do form? liber?, avind de obicei un con?inut programatic. Var.: poem? s.f. poimu s.f. v. poem.
   po6t, -?, poe?i, -te, s.m. ?i f. Autor de poezii, poct?stru,poeta?tri,s.m. (Depr.) Poet mediocru, lipsit de talent.
   poetic, -?, poetici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care apa'r?ine poeziei, privitor la poezie. 2. Adj. Care poate servi ca motiv de inspira?ie; frumos, īneīnt?tor. 3. S.f. Lucrare teoretic? referitoare la principiile artei literare. 4. S.f. Ansamblul tr?s?turilor definitorii pentru crea?ia unui poet, a unei epoci etc.
   poetiz?, poetizez, vb. I. Tr. A prezenta (o idee, o persoan?, un fapt etc.) īntr-o form? poetic?, īntr-o lumin? ideelizat?.
   poezie, poezii, s.f. 1. Modalitate a literaturii de a exprima sau a sugera o emo?ie, un sentiment, o idee, printr-un limbaj concentrat, metaforic, prin ritm, rim?, armonie etc. 2. Totalitatea compozi?iilor īn versuri ale unui poet, ale unui popor etc. 3. Caracter, aspect poetic al unui peisaj, al unui col? din natur? etc.
   pofid?, s.f. In pofida cuiva (sau a ceva) = īn ciuda, īn necazul cuiva; sfidind ceva.
   p6ft?, pofte, s.f. 1. Dorin?a de a face sau de a ob?ine ceva. 2. Senza?ie de foame sau de sete; dorin?a de a bea sau de a mīnca ceva.
   pofti, poftesc, vb. IV. Tr. 1. A dori, a voi ceva. 2. A invita, a chema pe cineva.
   pofticios, -o?s?, pofticio?i, -oase, adj. Care dore?te mult ceva; lacom, dornic.
   poītim interj. Formul? care se folose?te: a) pentru a oferi cuiva ceva; b) pentru a invita pe cineva s? intre, s? se a?eze undeva; c) pentru a exprima indignare, ciud?, nemul?umire, repro?.
   pogilcc, pog?ci, s.f. Turt? preparat? din lain? de grīu (de obicei cu jum?ri de porc) sau din m?lai.
   poglii?z, pogliiazuri, s.n. (īnv. ?i reg.) Incursiune f?cut? īntr-un teritoriu str?in, cu scopul de a jefui; unitate militar?, ceat?, grup care execut? o astfel de incursiune; in poghiazuri = r?t?cind īn voie, hoin?rind. Var.: podghiuz s.n.
   poghirc?, poghirci, s.f. Fire de cīnep? r?s?rite mai tīrziu ?i r?mase nedezvoltate.
   pog<5n, pogoane, s.n. Unitate de m?sur? pentru suprafe?e de teren agricol, folosit? īn trecut, echivalīnd cu aproximativ o jum?tate de hectar.
   pogonici, pogonici, s.m. (Pop.) B?iat care mīn? vitele la arat.
   pogorī, pogdr, vb. IV. Refl. ?i tr. (īnv.) A (se) coborī.
   pogrib?nie, pogribanii, s.f. (īnv.) Slujba ?i ceremonia īnmormīnt?rii.
   pogrdm, pogromuri, s.n. Masacrare a unui grup minoritar, . na?ional sau rasial organizat? de elemente ?ovine, reac?ionare.
   poian?, poieni, s.f. Loc cu iarb?, f?r? arbori, īn interiorul unei p?duri.
   poidt?, poie?i, s.f. (Reg.) 1. Cote?. 2. Staul, grajd.«3. ?opron.
   poimīine adv. īn ziua care urmeaz? celei de mīine.
29 — Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curent
POJAR
   pojiir, (1) pojaruri, s.n. I. (Pop.) Incendiu. 2. C?ldur? mare, ar?i??. 3. (Med.) Rujeol?. poj?rni??, pojnrtu'?c, s.f. (Bol.) Sun?toare, pojghi??, pojghi?e., s.f. Strat, sub?ire care so formeaz? pe suprafa?a unor lichide sau carc so depune pe suprafa?a unui obiect.
   pol1, poli, s.m. 1. Fiecare dintre cele dou? puncte situate la capetele (de la nord ?i de la sud) ale axei de rota?ie a P?mīntului; (p. cxl.) regiunea (lin jurul acestor puncte. 2. (Mat.) Fiecare dintre celc dou? puncte in care un diametru al sferei intersecteaz? sfera. 8. (Fiz.) Fiecare dintre cele dou? puncte sau regiuni ale unui corp opuse din punctul do vedere al unei propriet??i fizice; pot clcctric = fiecare dintre cele dou? centre cu sarcin? electric?, pozitiv? ?i negativ?, ale unui corp electrizat; pol magnetic (nord sau sud) = regiune a unui magnet, īn care for?a de atrac?ie este mai puternic?. 4. (Fig.) Fiecare dintre punctele, situa?iile etc. aflate la extremit??i opuse; ceea ce este diametral opus la altceva.
   pol2, poli, s.m. I. Denumire a unor monede str?ine care au circulat ?i la noi īn. trecut. 2. (Fam.) Moned? sau bancnot? de dou?zeci de lei.
   polar, -?, polari, -c, adj. 1. Privitor la polii P?mīntului, caracteristic polilor; din regiunea polilor; noapte polar? = perioad? do īntuneric, īn timpul iernii, īn regiunea polilor (carc poate dura pīn? la o jum?tate de an); steaua polar? — sleaua principal? din constela?ia carului-mic, situat? īn prelungirea nordic? a axei P?mīntului. 2. Care se refer? la polii unui magnet, ai unei pile sau ma?ini electrice.
   polnrinietrie s.f. Metod? de dozare a substan?elor optic active, cu ajutorul polarimetrului.
   polarimetru, polarimetrc, s.n. Instrument pentru m?surarea unghiului cu care substan?ele optic active rotesc planul de polarizare al luminii.
   polaritate s.f. 1. Proprietate a unui corp de a avea poli (3). 2. (Fii.) Rela?ia īntre contrarii care se exclud reciproc ?i totodat? so condi?ioneaz? reciproc.
   polariza, polarizez, vb. I. Tr. 1. A produce fenomenul de polarizare. 2. (Fig.) A aduna, a concentra īn jurul s?u.
   polarizant, -?, polarizan?i, -te, adj. Caro poate produce fenomenul de polarizare.
   polarizare, polariz?ri, s.f. Ac?iunea de a polariza (1); (fiz.) proces prin care unele corpuri dobīndesc proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici.
   polarizat, -?, polariza?i, -tc, adj. Care a fost supus ac?iunii "de polarizare; lumin? polarizat? = lumin? caracterizat? prin faptul c?, īn tot lungul unei raze, vibra?ia are loc in aceea?i direc?ie.
   polarizutdr, -oare, polarizatori, -oare, adj. Care polarizeaz?.
   polariz??ie, polariza?ii, s.f. Stare a unui corp care prezint? polaritate; polariza?ia luminii = totalitatea fenomenelor legale de producerea ?i ds efectele luminii polarizate.
   polariZtfr, polarizoare, s.n. Dispozitiv care serve?te· la polarizarea luminii.
   polorogrnfio s.f. Metod? do analiz? olerlro-cliimic? a unor substan?e īn solu?ie, prin īnregistrarea grafic? a intensit??ii curentului ce str?bate acea solu?ie.
   polc, polcuri, s.n. (īnv.) Unitate militar? din trocul, corespunz?toare regimentului.
   p?lea, polci, s.f. Dans popular originar din Boemia, devenii īn sec. XIX unul dintre cele mai r?spīndile dansuri de bal.
   polcovnic, polcovnici, s.m. (īnv.) Comandant al unui pole.
   polei1, polciuri, s.n. Strai sub?ire de ghea?? caro acoper? uneori suprafa?a solului, arborii r.tc.
   polei", poleicsc, vb. IV. Tr. A acoperi un obiect, cu o foi?? sub?ire do aur sau do argint.
   poleial?, polcicli, s.f. I. Faptul do !i polei; strat sub?ire de metal pre?ios cu caro este poleil. un obiect, 2. (Fig.) Str?lucire aparent?, lustru, spoial?.
   polcii, -?, polei?i, -tc, adj. Acoperit cu un strat sub?ire de aur sau do, argint.
   polemic, -?, polemici, -c, s.f., adj. 1. S.f. Discu?ie īn contradictoriu po o Iern? ?tiin?ific?, literar? etc. 2. Adj.Caro are caracter de polemic?.
   polemist, -?, polemi?ti, -sic, s.m. ?i f. Persoan? caro sus?ine o polemic?.
   polemizii, polemizez, vb. I. Inlr. A sus?ine o polemic?, a discuta in contradictoriu.
   polen s.n. (Bot.) Pulbere g?lbuie produs? do anterele slaminclor.
   polenizā, polcnizez, vb. I. Tr. A facc polenizarea unei flori.
   polenizare, poleniz?ri, s.f. Ac?iunea de a polenizā; transportul polenului de pe anterele staminelor po stigmatul pistilului.
   poli- Element do compunore cu sensul „mai mul?i“, „multiplu“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   poliamidu, poliamide, s.f. Produs inacromole-cuīar īntrebuin?at la fabricarea fibrelor sintetice (nailon, rolon etc.).
   poliandric s.f. Form? do c?s?torie (īnlīlnil? la unele triburi) īn caro o femeie are, īn acela?i timp, mai mul?i so?i.
   poliarticular, -5, poliarticulari, -e, adj. Reumatism poliarticular = form? de reumatism care cuprinde īn accla?i timp mai multe articula?ii.
   poliartrit?, poliarlrile, s.f. Influina?ie simultan? a mai multor articula?ii.
   poliatdmic, -?, poliatomici, -c, adj. (Despre radicali sau despre moleculc) Care con?ine mai mul?i atomi.
                                                                policāndru, policandre, s.n. Candelabru cu mai multe bra?e, policar, policari, s.m. Degetul gros de la min?. policlinic?, policlinici, s.f. 'Institu?ie medical? (cuprinzīnd principalele specialit??i) pentru consulta?ii ?i tratament ambulatoriu .
   policlonir? s.f. (Chim.) Polichrur? de vinii — clorur? de polivinil.
   polieondens?rc s.f. Reac?ie de policondcnsarc = reac?ie chimic? īn care are loc unirea mai multor molecule .īntr-o rnacromolecul?.
 451
POLITOLOGIE
   policrom, -sl, policromi, -e, adj. Caro are mai multe-culori; caro este executat īn mai multe culori.
   policromie s.f. 1. īnsu?irea de a fi policrom. 2. īmbinare a mai multor culori. 3. Tip?ritur? executat?. īn mai multe culori.
   polidactilio s.f. Malforma?ie congenital? eon-stindjn prezen?a unui num?r mai mare de degete decīt' cel normal.
   polii'drie, -?, poliedrici, -e, adj. Care are form? de poliedru.
   poliedru, poliedre, s.n. Corp geometric m?rginit. de mai multe fe?e plane poligonale.
   polietilen? s.f. Produs macromolecular din care se fabric? filme, conducte, recipiente etc.
   polifonic, -?, polifonici, -c, adj. Care ?ine de polifonie, bazat pe polifonie.
   polifonic, polifonii, s.f. Arta ?i tehnica suprapunerii mai multor linii melodice care se afl? īn rela?ii armonice, f?r? ca īn ansamblu ele s?-?i piard?, individualitatea.
?· poligam, poligami, s.m. B?rbat care are, īn acela?i,timp, mai multe so?ii.
   poligamie s.f. Situa?ia īn care un b?rbat are, īn acela?i timp, mai multe so?ii.
   poliglot, -n, poliglo?i, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbe?te mai multe limbi; (despre dic?ionare) īn care cuvintele sīnt traduse īn mai multe limbi.
   poligān, poligoane, s.n. 1. Suprafa?? plan? m?rginit? de mai multe laturi. 2. (Sport) Teren amenajat pentru exerci?iile ?i probele de tir; (mii.) teren īn cuprinsul c?ruia se execut? exerci?ii' de tragere cu arma.             '
   poligonal, -?, poligonali, -c, adj. Care are form? de poligon.
   poligrafic, -?, poligrafici, -e, adj. Care se refer? la poligrafic.
   poligrafic, poligrafii, s.f. Kamur? a tehnicii care se. ocup? cu tip?rirea cur?ilor, revistelor, ziarelor etc.; tehnica poligrafic?.
   poliloghie, poliloghii, s.f.· Expunere, relatare exagerat de ampl? ?i prolix?.
   polimer, polimeri, s.m. Substan?? macromole-caīar?: ob?inut? prin polimerizare.
   polimerizu, polimerizez, vb. I. Tr. A realiza o polimerizare.
   polimerizare, polimcriz?ri, s.f. Reac?ie chimic? īn urma c?reia substan?e cu greutate molecular? mic? (monomeri) se transform? īn substan?e cu greutate molecular? mai mare (polimeri).
   polimorf, -?, polimorfi, -e, adj. Care prezint? polimorfism.
   polimorfism s.n. Proprietate a unor substan?e de a. se putea prezenta īn dou? sau mai multe forme-cristaline distincte; (biol.) proprietate a unor specii de a se prezenta sub mai multe aspecte morfologice.
   polincvrit?, polinevrite, s.f. Boal? a nervilor periferici, care se manifest? prin tulbur?ri de sensibilitate, paralizii ?i atrofii musculare bilaterale,
   poliii(īm, polinoame, s.n. Suma algebric? a mai multor monoame.
29* '
   poliomielit?, poliomielite, s.f. Boal? virotic? infec?_i_oas? care provoac? inflamarea substan?ei cenu?ii a m?duvei spin?rii, urmat? de paralizii.
   polip, polipi, s.m. 1. Nume dat animalelor celenterate fixate, de forma unui s?cule?, avīnd gura īnconjurat? de-tentacule. 2. Excrescen?? c?rnoas? care se formeaz? pe o mucoas?.
   pdlis, polisuri, s.n. (īn Grecia antic?) Form? de organizare^ statal? sclavagist?; ora?-stat.
   polisemantic, -a, polisemantici, -e, adj. (Despre cuvinte) Care are mai multe sensuri.
   polisemie s.f. īnsu?ire a unui cuvīnt de a fi polisemantic.
   polisiliibie, -ti, polisilabici, -e, adj. (Despre cuvinte) Caro este format din mai multe silabe.
   polisilogisra, polisilogisme, s.n. Ra?ionament deductiv alc?tuit din dou? sau mai multe silogisme^ īn care concluzia unui silogism devine una dintre premisele silogismului urm?tor.
   polisportiv, -ii, polisportivi, -e, s.m. ?i f. Persoan? care practic? mai multe sporturi. ‘
   polistlren, polislireni, s.m. Compus de polimerizare a stirenului, īntrebuin?at la fabricarea unor obiecte de larg consum, ca izolant electric etc.
   politehnic, -a,politehnici, -e, adj. Care cuprinde sau se refer? la mai multe ?tiin?e ori specialit??i tehnice.          ;
   politeism s.n. Religie care recunoa?te existen?a mai multor divinit??i.
   pollteist, -ii, politei?li, -ste, s.m. ?i f., adj.
1.  S.m. ?i f. Adept al politeismulu’i. 2. Adj. Care se refer? la politeism.
   polite?e s.f. Atitudine, comportare binevoitoare, atent?, respectuoas?; pronume de polite?e = pronume folosite.īn vorbirea cu sau despre persoane c?rora li se cuvine respect.
   politic, -?, politici, -e, s.f., adj. 1. S.f. Activitate a claselor sociale, a partidelor, a grupurilor sociale īn raport cu statul, determinat? de interesele ?i de scopurile lor; activitate a organelor puterii ?i conducerii de stat, care reflect? orīnduirea social? ?i structura economic? a ?arii. 2. S.f. (Fig.) Dib?cie, abilitate folosit? īn atingerea unui scop. 3. Adj. Care apar?ine politicii, referitor la politic?; drepturi politice = dreptul cet??enilor de a participa la activitatea de conducere a statului; om politic = persoan? a c?rei activitate principal? se desf??oar? īn sfera politicii.
   politician, politicieni, s.m. 1. Om politic. 2. (Peior.) Persoan? care activeaz? īn domeniul politicii īn scopul realiz?rii unor interese personale.'
   politicianism s.n. Activitatea de politician (2). politicos, -ousu, politico?i, -oase, adj. Amabil, cuviincios, īndatoritor.
   politiza,vb. I. Tr. A da unei probleme un caracter politic, a orienta ceva īn sens politic.
   ’ politologie s.f. Termen folosit pentru a denumi ?tiin?a politic?, al c?rei obiect īl constituie investigarea ?i interpretarea fenomenului politic.
 I
 POLI?AI
  452
   politii, poli?ai, s.m. (īnv.) ?eful poli?iei īn-tr-nn ora? de provincie sau īntr-o circumscrip?ie a unui ora? mai mare; sergent do strad?. ' poli??1, poli?e, s.f. Scīndur? fixat? orizontal e un perete, īntr-un dulap etc., pe care se ?in iferite obiecte.
   poli??2, poli?e, s.f. 1. (Fin.) Trat?. 2. Poli?? de asigurare = document prin care se certific? īncheierea unui contract de asigurare.
   poli?lo, poli?ii, s.f. (īn vechea organizare administrativ?) Organ de stat īns?rcinat cu men?inerea ordinii.
   poH?ionisc, -c?sc?, poli?iene?ti, adj. Care apar?ine poli?iei; privitor la poli?ie.               "
   poli?ist, -a, poli?i?ti, -ste, s.m., adj. 1. S.m. Agent sau func?ionar de poli?ie. 2. Adj. Poli?ienesc. 8. Adj. (Despre filme, romane etc.) A c?rui intrig?, complicat?, desf??urat? īn ritm viu, e construit? do obicei īn jurul unei anchete, a unei urm?riri judiciare.
   poliurie s.f. Eliminare de urin? īn cantitate mai mare decīt cea normal?.
   polivalent, -u, polivalen?i, -te, adj. 1. (Chim.) Care poate avea mai multe st?ri de valen??. 2. (Fig.) Care are valori multiple.
   polivalen??, polivalen?e, s.f. īnsu?irea de a fi polivalent.’
   polivitamin?, polivitamine, s.f. Preparat farmaceutic care con?ine mai multe vitamine.
   polizaharid?, polizaharide, s.f. Produs din clasa hidra?ilor de carbon (cei mai importan?i fiind celuloza ?i amidonul).
   polizare, poliz?ri, s.f. Prelucrare prin a?chiere a suprafe?elor unor piese, cu ajutorul polizorului.
   poliz<5r, polizoare, s.n. Ma?in?-uneal?? pentru prelucrarea suprafe?elor xmor piese cu ajutorul unui disc rotitor confec?ionat dintr-un material abraziv. ·
   pdlo s.n. Joc sportiv asem?n?tor cu handbalul, practicat po ap? īntre dou? echipe, scopul fiec?reia fiind s? introduc? mingea īn poarta echipei adverse.
   polobdc, poloboace, s.n. (Pop.) 1. Butoi. 2. Nivel? cu bul? de aer.
   poldg1, poloage, s.n. Cantitatea de iarb? t?iat? dintr-o singur? lovitur? de coas?; m?nunchi de grīu secerat, care urmeaz? s? fie legat īn snop.
   polOg·2, poloage, s.n. 1. Pīnz? deas? (impermeabil?) cu care se acoper? c?ru?ele, cerealele recoltate etc. 2. ?es?tur? folosit? pentru draperii; (p. ext.) baldachin.
   pologi, pologesc, vb. IV. 1. Tr. A t?ia cu coasa (ī?cīnd poloage1). 2. Tr. ?i refl. (Despre holde, iarb? etc.) A (se) apleca, a (se) culca la p?mīnt. pol<5n, -?, poloni, -e, adj., s.m. ?i f. Polonez, polonez, -?, polonezi, -e, adj., subst. 1. Adj. Care se refer? la Polonia sau la popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Polonia. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Poloniei. 3. S.f. Dans de origine polonez?, cu caracter maiestuos.
                            polonic, polonice, s.n. Lingur? mare, cu coad? lung?, folosit? pentru a scoate supa sau ciorba din castron ori din oal?. ( poldniu s.n. Element chimic radioactiv rezultat īn procesul de dezintegrare radioactiv? a uraniului.
  poltrdn, -?, poltroni, -e, adj., s.m. ?i f. (On\) lipsit de curaj ?i de sentimentul onoarei; (om) fricos, la?.
  poltronerie, poltronerii, s.f. Atitudine sau fapt? de poltron.
                            polua,poluez, vb. I.Tr. Ar?spīndi īn atmosfer?, īn ape etc. substan?e nocive, d?un?toare vie?ii; a infecta, a vicia, poluant, -a,poluan?i, -le, adj. Care polueaz?, polufiro,polu?ri, s.f. Faptul de a polua·, viciere, poluāt, -?, polua?i, -te, adj. (Despre aer, ape, mediul de via??) Infectat, viciat.
  pom, pomi, s.m. Nume generic dat arborilor cu fructe' comestibile; pom de iarn? = brad īmpodobit cu ornamente ?i cu daruri cu ocazia s?rb?torilor de iarn?.
  pom?d?, pomezi, s.f. Preparat cosmetic de consisten??· moale, unsuroas?, folosit pentru īngrijirea p?rului ?i a pielii; alifie.
  pomanagio?icu,j)omanagioaice,s.f. Femeie care umbl? dup? poman?, dup? chilipiruri.
  pomanagiu,pomanagii,s.m. B?rbat care umbl? dup? poman?, dup? avantaje materiale neme-rrtate.
  poman?, pomeni, s.f. 1. Dar f?cut unui om s?rac sau unui cer?etor (servind, dup? concep?ia" cre?tin?, pentru iertarea p?catelor); de pmiian?= d?ruit īn amintirea unui mort; gratis, (p. ext.) foarte ieftin; (fig.) f?r? rost, f?r? temei. 2. Mas? care se d? dup? īnmormīntare sau dup? parastas, cīnd se d?ruiesc s?racilor diferite obiecte.
  pom?d?, pom?dez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) unge cu pomad?.                    ' '
                            pom?d?t, -?, pom?da?i, -te, adj. Uns cu pomad?. pom?rit s.n. Pomicultur?, pomelnic, pomelnice, s.n. 1. List? cu numele persoanelor pe care le pomene?te preotul la slujbe ?i īn rug?ciuni. 2. (Ir.) īn?iruire lung? ?i plictisitoare de vorbe, de nume etc.
  pomeneal? s.f. Nici pomeneal? (de).:. = nici urm?, nici vorb? (de...).
  pomeni, pomenesc, vb. IV. 1. Intr. ?i ir. A aminti īn treac?t, a aduce īn discu?ie; (refl. im-pers.),ase amintita se transmite (din genera?ie in genera?ie). 2. Tr. ?i intr. A ?ine minte, :a-?i aminti. 3. Tr. (Mai ales la perfectul compus) A tr?i īn timpul unui eveniment; a apucas?,vezi, s? īntīlne?ti. 4. Refl. A se afla (pe nea?teptate) īntr-o anumit? situa?ie, īntr-un anumit loc. 5. Tr. A rosti numele cuiva, īn cadrul slujbei religioase, considerīnd c? atrage harul divinit??ii asupra lui.
  pomenire s.f. Ac?iunea de a (se) pomeni', amintire.
  pornit, pometuri, s.n. Mul?ime (sau variet??i) de fructe.
  pom6?i s.m. pl. Proeminen?e formate de:oasele obrajilor; umerii obrajilor.
 «53
POPĪNDOC
    pomicol, -5, pomicoli, -e, adj. Care apar?ine pomiculturii, propriu pomiculturii.
    pomicult<5r, pomicultori, s.m. Specialist īn pomicultur?.
    pomicultur? s.f. Ramur? a agriculturii care se ocup? de cultura pomilor fructiferi.
    pdmin? s.f. Amintire; veste, faim?; de pomin? = despre care se duce vestea; renumit, vestit.
                                                               pomojnic, pomojnici, s.m. (īnv.) Func?ionar care conducea o plas?2. pomol(5g,pomoZo»!,s.m.Speci?list īn pomologie. pomologio s.f. Ramur? a pomiculturii care se ocup? cu studiul morfologic al speciilor ?i al soiurilor de pomi fructiferi.
    pomp?, pompez, vb. I. Tr. A deplasa un fluid cu ajutorul pompei.                               7
    pdmp?1, pompe, s.f. Ma?in? care serve?te la comprimarea sau deplasarea unui fluid, cu ajutorul energiei transmise prin mijloace mecanice sau de alt? natur?.
    pomp?2, (2) pompe, s.f. 1. Alai, cortegiu, suit?; fast, str?lucire. 2. Pompe funebre = serviciu care se ocup? cu preg?tirea ?i cu efectuarea īn-mormīnt?cilor.
    pompiir,' pompieri, s.m. Persoan? care face parte dintr-un corp special, instruit pentru stingerea incendiilor.
    pompdn, pompoane, s.n. Ciucure mare folosit ca ornament; pana?.
    pompds, -oās?, pompo?i, -oase, adj. Plin de pomp?2, fastuos, luxos; (despre stil, expresii) īncurcat, īnflorit; preten?ios.
    p6nce adj. invar. Piatr? ponce=roc? vulcanic? sticloas?, foarte poroas?, īntrebuin?at? ca abraziv, ca izolator termic ele. Pr. ?i: pons.
    ponci?, -?, ponci?i, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre ochi) īncruci?at, sa?iu. 2. Adj. (Despre terenuri) Foarte īnclinat, piezi?. 3. Adv. Cruci?, chio-rī?, sa?iu; (fig.) cu ciud?, cu du?m?nie.
    ponderabil, -?, ponderabili, -c, adj. Care are greutate, care poate fi cīnt?rit.
                                                               ponderabilitate s.f. Stare a coifurilor care au greutate, la care se manifest? for?a de gravita?ie.
    ponderat, -?, ponderali, -te, adj. Moderat, echilibrat, cump?tat.
  pondere, ponderi, s.f. 1. Greutate. 2. (Fig.) Importan??, valoare.
  ponegri,” ponegresc, vb. IV. Tr. A vorbi pe cineva de r?u, a bīrfi, a def?ima.
  pinei, ponei, s.m. Cal de ras? englezeasc?, de talie mic?, folosit pentru munci u?oare ?i pentru agrement.
  pondr, ponoare, s.n. Coast? abrupt?, format? prin pr?bu?irea sau alunecarea unor straturi de teren.
  pon<5s, ponoase, s.n. (rt>p.) 1. Consecin?? nepl?cut?, necaz. 2, Cusur, vin?. 3. Insult?, calomnie.
  ponosi, ponosesc, vb. IV. Refl. ?i tr. (Despre obiecte de īmbr?c?minte) A-?i pierde (sau a face s?-?i piard?) culoarea (prin purtare); a so īnvechi, a se uza.
  ponosit, -?, ponosi?i, -te, adj. Care ?i-a pierdut culoarea; īnvechit, uzat.
   pont, ponturi, s.n. 1. (īnv.) Punct. 2. (Fam.) A vorbi īn ponturi = a face o aluzie, a da de īn?eles.
   ponta1, pontez, vb. I. Tr. A īnregistra, a marca prezen?a muncitorilor la locul de munc?.
                                pont?2,pontez, vb. I. Intr. ?i tr. A miza o sum? de bani la un joc de noroc, pont?j, pontaje, s.n. Faptul de a ponta1, pontutor, pontatori, s.m. Persoan? care īnregistreaz? prezen?a muncitorilorla locul de munc?.
   pontic, -?, pontici, -e, adj. (Livr.) Din regiunea M?rii Negre, referitor la Marea Neagr?.
   pontif, pontifi, s.m. Membru al colegiului sacerdotal suprem īn Roma antic?; (ast?zi) prelat, epis^^p; suveranul pontif = papa.
   pontifical, -?, pontificali, -c, adj. Care ?ine de un pontif; papal.
   pontificat, pontificate, s.n. Demnitatea de pap?; perioad? de timp īn care un ponlif i?i exercit? func?ia.
   pontin, pontoane, s.n. Vas sau ansamblu de vase care sus?in o platform? sau o instala?ie pentru a u?ura acostarea navelor.
   pontonier, pontonicri, s.m. Militar din trupele de geniu, specializat īn construc?ia podurilor.
   pop, popi, s.m. 1. Stīlp la o construc?ie. 2. M?nunchi de cīnep?, de in etc., a?ezat vertical pentru a se usca.
   pop?s, popasuri, s.n. 1. Oprire īn timpul unei c?l?torii, al unui drum lung, pentru odihn? ?i refacere. 2. Locul unde se opre?te cineva pentru popas (1).
   pop?, popi, s.m. 1. Preot. 2. Numele nneia dintre c?r?ile de joc. 3. Snopul care se pune īn vīrful cl?ii, cu spicele īn jos. 4. Piesa, mai īnalt? decīt celelalte, care se pune in mijloc, la jocul do popice.
   popenclii, popencki, s.m. Numele a dou? specii de ciuperci comestibile.
   popfisc, -casc?, pope?ti, adj. (Pop.) De pop?, preo?esc.
   pope?te adv. Ca popii, īn felul popilor, popi, popesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) hirotonisi.
   popic, popice, s.n. 1. Fiecare dintre piesele do lemn (9 la num?r) folosite la jocul de popice (2). 2. (La pl.) Joc sportiv care const? īn dobori-rea, cu ajutorul unei bile, a unui num?r cīt mai mare de popice (1).
   popicar, -?, popicari, -e, s.m'. ?i f. Juc?tor de popice.
   popic?rie, popicarii, s.f. Terenul, īmpreun? cu instala?iile necesare, unde se practic? jocul de popice.
   popie s.f. (Pop.) Func?ia de preot, popilnic, popilnici, s.m. Plant? erbacee toxic?, cu tulpina scurt? ?i cu o floare ro?ie-īnchis? īn vīrful tulpinii, din ai c?rei rizomi se face un ceai expectorant. Var.: pochivnie s.m.
   popīndāu, poptnd?i, s.m. Mic mamifer roz?tor de step?, ou blan? galben?-cenu?ie, care ī?i sap? galerii lungi īn p?mīnt.
   popīnd?c, -o?c?, poplndoci, -oace, adj. Mic de statur?; scund.
POPLIN
   \?o\?\in, poplitiuri, s.n. ?es?tur?sublire de bum-bac.-mercenzat, din care se fac c?m??i, bluze ele. popone?e s.m. v. popone?, popone?, popone?i, s.m. ?oarece de cīmp ?i de p?dure, care: tr?ie?te in galerii subterane. Var.: popone?e: s.m/ popor, popoare, s.n. 1. Totalitatea popula?iei de.· pe teritoriul unui stat; cet??enii unui stat. 2. Num?r-mare de persoane, mul?ime, public. 3. Form? istoric? de comunitate uman?, superioar? tribului ?i anterioar? na?iunii, ai c?rei membri locuiesc pe Acela?i teritoriu, vorbesc aceea?i limb?, ?i au aceea?i tradi?ie cultural?.
   poporan, -īi, poporani, -e, s.m. ?i f. (Mai ales la m. pl). Credincios al unei parohii; enoria?.
   poporanism s.n. Curent social-politic mie-burghez, de orientare democrat?, ap?rut īn 'Romānia la sfīr?itul sec. XIX — īnceputul sec. XX, care considera c? societatea viitorului este-cea bazat? pe ob?tea ??r?neasc?, subapre-ciind rolul dezvolt?rii marii industrii; pe plan literar a militat pentru o literatur? realist?, democratic?.
                                                             poporanist, -?, poporani?ii, -ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la poporanism. 2. S.m. ?i f. Adept al poporanismului, poposi,poposesc, vb. IV. Intr. A face un popas, popot?r, popotari, s.m. Militar īns?rcinat cu administrarea unei popote.
   popot?, popote, s.f. Cantin? pentru ofi?eri ?i subofi?eri.
   popro?l?, popreli, s.f. (īnv.) 1. Oprire, īmpiedicare,. interzicere., 2. Re?inere provizorie pe timpul cercet?rii penale a unei persoane.
   popri, popresc, vb. IV. Tr. 1. (īnv.) A opri, a re?ine,.a īmpiedica, a interzice. 2. Aiace o poprire:. 3.” (īnv.) A aresta..
   poprire, popriri, s.f. Ac?iunea de d popri; m?sur?: hot?rīt? de o instan?? judec?toreasc? do indisponibilizare a sumelor de bani datorate' unui debitor de c?tre o persoan? īn mīna acelei persoane.
   popul?, populez, vb. I. Tr. 1. A a?eza locuitori pe un. teritoriu. 2. A aduce animale īntr-o regiune (unde-nu se g?seau).
 . popular, -īi, populari, -e, adj. 1, Care apar?ine pbpoi'ului, privitor la popor; creat de popor. 2. Cire se bucur? de simpatia, de respectul opiniei publice; cave este iubit de popor; care este cunoscut de to?i.
   popularitate s.f. Faptul de a fi popular; faim?, renume..
   populariza, popularizez, vb. I. Tr. A face cunoscut īn masele largi populare; a face s? devin? popular.
   populat, -?, popula?i, -le, adj. Care are popula?ie-, locuit.
   popula?ie, popula?ii, s.f. Totalitatea oamenilor care locuiesc pe un anumit teritoriu, īntr-o ?ar?, īntr-o localitate etc.
   por, pori, s.m. 1. Mic orificiu pe piele, caro constituie canalul excretor al glandelor sudori-pare ?i sebacee. 2. Orificiu īu membrana celulelor vegetale, prin care se asigur? schimbul de ap?,
 de gazo ?i de substan?e nutritive. 3. Gol de dimensiuni mici in interiorul unui corp solid.
   porc, porci, s.m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu pielea groas? ?i p?rul aspru, crescut pentru carne ?i gr?sime; porc s?lbatic = mistre?. 2. Epitet injurios dat unui b?rbat.
   porcar, porcari, s.m. Persoan? care p?ze?to o turm? de porci.
   porc?rie, porc?rii, s.f. 1. Loc sau lucru murdar, urīt. 2. Fapt? sau vorb? grosolan?, indecent?.
   porcesc, -casc?, porce?ti, adj. Care se.refer? la porc.
   porcin, -?, porcini, -c, adj. De porc, privitor la porci; (substantivat, f. pl.) Denumire dal? subfamiliei din care fac parte porcii.
   porcos, -oās?, porco?i, -oase, adj. Necuviincios, indecent, vulgar.
   porcu?or, porcu?ori, s.m. 1. Diminutiv al lui porc. 2. Pe?te mic din familia crapului, lung de 10—15' cm, cu un ?ir de pete negricioase pc laturi ?i cu dou? must??i īn col?ul gurii.
   porecl?, porecle, s.f. Supranume dat (de obicei īn b?taie de joc) unei persoane.
   porecli, poreclesc, vb. IV. Tr. A da cuiva o porecl?.
   porfir s.n. Roc? vulcanic? alc?tuit? īn general din cristale do feldspa?i.
   porfir?, porfire, s.f. (īnv.) Purpur?, porfiriu, -ie, porfirii, adj. Ro?u-aprins, purpuriu.
   pornc?l?, porneli, s.f. (Pop.) 1. Faptul de a porni; plecare. 2. Loc de p??unat.
   porni, pornesc, vb. IV. 1. Intr. ?i refl. (Despre fiin?e) A pleca din locul unde se afl?; (despre mijloace de locomo?ie) a se pune īn mi?care. 2. Intr. ?i refl. A īncepe o ac?iune. 3. Intr. (Despre ac?iuni, manifest?ri, fenomene ale naturii) A īncepe s? se desf??oare. 4. Intr. (Despre ma?ini, motoare) A īncepe s? func?ioneze; (tr.) a pune īn func?iune.
   pornire, porniri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) porni; punere īn mi?care sau īn, func?iune. 2. Impuls, imbold; elan, avīnt. 3. īnclinare, predispozi?ie. 4. Patim?; īnver?unare.
   pornograf, pornografi, s.m. Persoan? care spune pornografii; amator de obscenit??i.
   pornografie,-u., pornografici, -e, adj. Care con?ine pornografii.
   pornografie, pornografii, s.f. Scriere, desen, fotografie, vorb? etc. indecent?, obscen?.
   poroinic s.m. Denumire dat? unor plante erbacee cu tuberculi, din familia orhideelor, cu flori mari, pl?cut mirositoare, care cresc īn p?duri.
   poros, -oās?, poro?i, -oase, adj. Cu pori, care are pori.
   porozitāte s.f. Proprietate a unui corp de a avea pori.
•  port1- Element de compunere cu sensul „purt?tor de...“, „sus?in?tor de...“, care serve?te la formarea unor substantive.
   port2, (2) porturi, s.n. 1. Faptul de a purta. 2. īmbr?c?minte caracteristic? unui popor, unei
 455
POIiTULACA
regiuni, unei epoci etc.; fel de īmbr?c?minte folosit la anumite ocazii.'
   port3, porturi, s.n. 1. Complex amenajat pe malul unei ape, īnzestrat cu ipstala?iile necesare pentru acostarea, ad?postirea, īnc?rcarea, desc?rcarea ?i repararea navelor. 2. Ora? care are un port (1)._ portabil, -?, portabili, -e, adj. Care este u?or de transportat; care poate fi purtat cu ane.
   por?ii, portaluri, s.ri. 1. Intrare principal? monumental? īntr-un edificiu. 2. Construc?ie de zid?rie sau de beton la gura unui tunel.
   portaltoi, porlaltoaic, s.n. Plant? pe care se altoie?te.
   portant, -?, portan?i, -te, adj. (Tehn.) Care sus?ine, care poart? ceva.
   portant?, portan?e, s.f. For?? caro asigur? sus-lenta?ia unui avion īn zbor.
   portar, portari, s.m. 1. Persoan? care p?ze?te intrarea la o īntreprindere, la o institu?ie sau’la o cl?dire particular?. 2. Juc?tor care ap?r? spa?iul por?ii (la fotbal, handbal, hochei etc.). 3. (īnv.) Dreg?tor īn ??rile romāne?ti, īns?rcinat cu paza cur?ii domne?ti.
   portarma s.f. Permis de ,portarni? = permis de a de?ine ?i a purta o arm?.
   portativ1, portative, s.n. Sistem de cinci linii orizontale, paralele ?i egal distan?ate, pe care ?i īntre care se scriu notele muzicale.
   portativ2, -?, portativi, -e, adj. Care poate ii purtat sau transportat u?or; portabil.
   portavion, portavioane, s.n. Nav? militar? de mare tonaj, īnzestrat? cu o punte pentru decolarea ?i aterizarea avioanelor.
   port?reas?, port?rese, s.f. 1. Femeie care p?ze?te intrarea unei institu?ii, a unei case particulare etc. 2. So?ia portarului (1).
   port?rel, port?rei, s!m. Func?ionar īns?rcinat cu executarea sentin?elor judec?tore?ti.'
   portbagaj, portbagaje, s.n. Por?iune din caroseria unui vehicul, īn care se transport? bagajele.
   portbaionct?,. portbaionete, s.f. Dispozitiv de piele ata?at la centur?, īn care se poart? baioneta.
   portchei, portckei, s.n. Inel de metal (cu toc de piele) pe care se ?in cheile.
   portcu?it, portcu?ite, s.n. Organ al unei ma?ini-unelte pe care se fixeaz? cu?itele pentru prelucrarea pieselor.
   portdrapel (1) s.m., (2) portdrapele, s.n. 1.
 S.m. Militar care poart? drapelul unei unit??i. 2. S.n. Toc de piele prins de o curea, īn careso introduce cap?tul pr?jinii drapelului, pentru a putea fi purtat mai u?or.
   porth?rt?, porth?r?i, s.f. Geant? special? pliant?, īn care se ?in h?r?i in timpul exerci?i-ilor ?i al opera?iilor militare.
   portic, porticuri, s.n. Galerie exterioar? m?rginit? de o colonad?, formīnd intrarea īntr-o cl?dire ori servind ca loc de plimbare in jurul unei gr?dini sau al unei pie?e.
   portifir?, portiere, s.f. U?? cu geam la un automobil, la o tr?sur? īnchis? etc.
   porti??, porti?e, s.f. Diminutiv al lui poart?; poart? mic? prin care circul? oamenii (f?cut? al?turi de poarta mare sau t?iat? īn aceasta).
   port jarticr, portjartiere, s.n. Obiect de īmbr?c?minte femeiasc?, de care sīnt prinse jartierele.                                /
   portmonGu, portmonee, s.n. Pung? de piele, de material plastic etc. īn care se ?in bariii m?run?i.
   P'ii'fo s.n. Tax? pl?tit? pentru o scrisoare, pentru un colet etc. care se trimite priii po?t?.
   portociīl, portocali, s.m. Pom fructifer din zonele subtropicale, īnalt de 2—4 m, cu frunze persistente, cu flori albe parfumate ?i fructe comestibile.
   portocal?, portocale, s.f. Fructul, de form? sferic?, bogat īn vitamine, al portocalului.
   portocaliu, -ic, portocalii, adj., s.n. 1. Adj. De culoarea galben?-ro?iatic? a portocalei. 2. S.n.-Culoare situat? īn spectrul luminii īntre to?u ?i galben.
   portofil, portofele, s.n. Obiect confec?ionat, din piele, din material plastic etc., de forma unor coperte cu mai multe desp?r?ituri, īn care se p?streaz? bani, acte etc.                   .. ' ’
   portofoliu, portofolii, s.n. 1. (īnv.) Portofel. 2. Portofoliu ministerial — minister; ministru f?r? portofoliu = persoan? care are, īntr-un guvern, func?ia de ministru f?r? a fi īns? titularul unui minister. 3. Totalitatea efectelor de comer?, a ac?iunilor etc. care se afl? īn posesia ?i īn eviden?a unei b?nci.
   porto-Ininc s.ri. Port (sau parte dintr-un port) īn care m?rfurile importate sau aflate īn tranzit nu sīnt supuse taxelor vamale. Var.: porto-īrcnco s.n.
   porto-īrānco s.n.v. porto-īranc. portret, portrete, s.n. X.. Desen, pictur? .sau fotografie care īnf??i?eaz? chipul unei persoane. 2. īnf??i?are, īntr-o oper? literar?, a aspectului fizic sau a caracterului cuiva.
   portretist, -?,portreti?ti, -ste, s.m. ?i f. X. Pictor specializat īn portrete (I). 2. Autor de portrete
 (2)·
   portretistic, -īi, portretistici, -e, s.f., adj. 1./S.f. Gen al picturii, al c?rui obiect este portretul.
 2. Adj. Care apar?ine portretisticii (X).
   portretiza, portretizez, vb. I. Tr. A face por-\ tretul literar al cuiva.
   port?igarit, port?igarete, s.n. X. Tabacher?. 2. Tub mic de lemn, de celuloid etc., īn oare.se fixeaz? ?igara, pentru a fi fumat?.
   portuār, -?, portuari, -e, adj. Care apar?ine unui port2, care se refer? la un port.
   portughez, -?, portughezi,-e, adj., s.m. ?i f-X. Adj. Care se refer? la Portugalia sau la popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Portugalia. 2. S.m. ?i'f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune īn Portugalia.
   portul?c?, portulacel s.f. Plant? erbacee decorativ?, cu flori albe, galbene, portocalii saii ro?ii, care se deschid numai la soare.
PORTULATJ
 456
   portulfin, portulanc, s.n. Publica?ie-ghid a unei regiuni sau a unui port, cuprinzīnd datele necesare pentru naviga?ie.
   portune?lt?, portnnclte, s.f. Dispozitiv īn care se fixeaz? o unealt?, īn vederea prelucr?rii linei'piese.
   portvizii, portvizitc, s.n. (Livr.) Portofel, por?elan, (2) por?elanuri, s.n. 1. Material ceramic. de culoare alb?, translucid, ob?inut prin arderea unui amestec de caolin, feldspat ?i cuar? ?i folosii la confec?ionarea izolatoarelor electrice, a vaselor dc laborator, a veselei etc. 2. Obiect f?cut din por?elan (1).
   por?ie, por?ii, s.f. 1. Cantitate determinat? dmlr-im aliment, dintr-un material, dintr-o substan?? etc., destinat? a fi utilizat? īntr-un anumit interval de timp. 2. Parte dintr-un tot, bucat?, fragment. Var.: por?iilno s.f. por?iune s.f. v. por?ie.
   porumb, -ii, (1,2.4) porumbi, s.m., (3) porum-buri,s.n., (5) porumbi, -e, adj. 1. S.m. Plant? din familia graniineelor, cu tulpina īnalt? ?i groas?, cu frunze lungi, la subsuoara c?rora cresc ?tiu-le?ii.2. S.m. ?tiuletele de porumb (1) cu boabele de. pe el; boabele desprinse depe ?tiulete, folosite īn alimenta?ie. 3. S.n. Sem?n?tur? de porumb (1). 4. S.m. (Pop.) Porumbel. 5. Adj. De culoare cenu?ie-alb?struie.
   porumb?c, -?, porumbari, -c, adj. (Despre p?s?ri) Caro are penele pestri?e.
   porumbul'1, porumbare, s.n. Cote? pentiui porumbei.
   porumbar2, porumbari, s.m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe ?i fructe negre-vinete, astringente.
   porumb?, porumbe, s.f. Fructul porumbarului1.
   porumbel, porumbei, s.m. Pas?re de m?rime mijlocie, - s?lbatic? sau domesticit?, cu ciocul scurt ?i cu penajul diferit colorat; porumbel c?l?tor (sau de po?t?) = porumbel dresat s? se īntoarc? la locul de unde a fost trimis, fiind folosit pentru transmiterea unor mesaje..
   porumbi?ic, porumbi?ti, s.f. Lan de porumb, porumbi??, porumbi?e, s.f. Femela porumbelului.
   poriinc?, porunci, s.f. 1. Ordin, dispozi?ie. 2. (Rol.) Cele zece porunci = decalogul.
   porunccdl? s.f. (Pop.) Dc porunccal?· = f?cut (sau acceptat) din ordin, impus cu for?a.
   porunci, poruncesc, vb. IV. Tr. A da porunc?, a ordona.
   poruncitor, -oare, poruncitori, -oare, adj. Care exprim? o porunc?, un ordin; (p. ext.) autoritar.
   pos:ic, -?, posaci, -e, adj. Necomunicativ, nesociabil, t?cut, moroc?nos.
   pes?d?, posade, s.f. (īnv. ?i pop.) Trec?toare īn roun?i.
   posconi??, posconi?c, s.f. Pleav? r?mas? de la b?tutul sau vīnturatul cīnepii.
   posed?,posid, vb. I. Tr. 1. A avea īn posesiune, īn st?pinire; a dispune de ceva. 2. A ?ti (bine), a cunoa?te-(o limb? str?in?); a st?pīni (o disciplin? ?tiin?ific?).
   posesiune,posesiuni, s.f. 1. Faptul de a poseda; st?pīnire asupra unui lucru. 2. Colonie (2).
   posesiv, posesive, adj. (Despre pronume, adjective, articole) Cu ajutorul c?ruia se exprim? un raport de posesiune, de dependen??, de apartenen??.
   posesor, -oare, posesori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care posed? un lucru.
   posibil,-i,posibili,-c, adj. Care este cu putin??, care se poate realiza sau īntīmpla; (subslanti-vat, n.) a face tot posibilul = a īncerca totul pentru a reu?i.
   posibilitate, (2) posibilit??i, s.f. 1. Faptul do a fi posibil; ceea ce poate deveni īn viitor o realitate. 2. Mijloc de realizare, putin??; (la pl.) calit??i, īnsu?iri, care se pot dezvolta.
   poslu?nic, poslu?nici, s.m. (īn evul mediu īn ?ara Romāneasc? ?i īn Moldova) Slujitor boieresc sau m?n?stiresc scutit de d?ri.
   posmag·, posmagi, s.m. (Reg.) Felie de pīino uscat?; pesmet.
   posomoreul?, posomoreli, s.f. Faptul de a fi posomorit ;r triste?e.
   posomori, posomor?sc, vb. IV. Refl. 1. A se īntuneca la fa??, a se īntrista. 2. (Fig.; despre cer) A se īnnoura; (despre timp) a deveni īnchis, īntunecat.
   posomorit, -?, posomori?i, -te, adj. 1. R?u dispus, trist; posac. 2. īntunecat; dezolant.
   pospai s.n. Pulbere fin? de f?in?, care se produce īn timpul m?cinatului; (p. ext.) pulbere fin?, strat sub?ire (de z?pad?) care se depune pe ceva.
   posp?iāl?, posp?ieli, s.f. Pospai; (fig.) aparen?? īn?el?toare, spoial?· superficialitate.
   post1, posturi, s.n. 1. Func?ie; la post = prezent la datorie, la locul de munc?. 2. Loc unde st? de paz? o santinel? sau o forma?ie militar?; loc amenajat īn vederea execut?rii unei misiuni (de observare, de comand? etc.); loc unde st? un agent de circula?ie. 3. (īn trecut) Unitate de jandarmi īns?rcinat? cu men?inerea ordinii īntr-o comun? (rural?). 4. Instala?ie īnzestrat? cu aparatele necesare efectu?rii unei opera?ii tehnice; post telefonic — ansamblu format dintr-un aparat telefonic ?i din piesele de leg?tur? la re?ea.
   post2, posturi, s.n. Interdic?ie de a consuma anumite alimente, prescris? Credincio?ilor de c?tre biseric? īn anumite zile sau perioade de timp; (p. ext.) perioad? de timp īn care se poste?te; de post = (despre mīnc?ri) preg?tit numai din alimente īng?duite de biseric? (f?r? carne sau gr?simi animale).
   post?, postez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) a?eza, a (se) instala īntr-un anumit loc (pentru a supraveghea sau a urm?ri ceva).
   postament, postamente, s.n. Plac?, suport a?ezat pe sol sau pe o funda?ie, folosit ca baz? de sus?inere ?i de fixare pentru o ma?in?; piedestal, soclu.
   postat?, postate, s.f. 1. Por?iune de p?mīnt cultivat? pe care o lucreaz? unul sau mai rnul?i
POTCOVIT
lucr?tori īnlr-un anumit timp. 2. Distan??, bucat?^ de drum.
  postii v, postavuri, s.n. ?es?tur? compact? de līn?, cu suprafa?a p?roas?, din care se confec?ioneaz? obiecto de īmbr?c?minte, p?turi etc.
  postir?, post?vi, s.f. (Pop.) 1. Albie īn care se fr?inīnt? aluatul, se spal? rufele etc. 2. Lada īn care curge f?ina la moar?.
  post?var, post?vari, s.m. Fabricant sau negustor de postavuri.
                                                                post?v?rie, post?varii, s.f. Fabric? sau pr?v?lie de postavuri, postbelic, -?, postbelici, -e, adj. De dup? r?zboi, postdatā, postdatcz, vb. I. Tr. A pune pe un act,.pe o scrisoare etc. o dat? posterioar? celei cīnd a fost īntocmit?.
  postililuviān, -?, postdiluvieni, -e, adj. De dup? diluviu.'
  postelnic, postelnici, s.m. Dreg?tor de curte īn ?ara Romāneasc? ?i īn Moldova, membru al sfatului domnesc, care avea īn grij? odaia de dormit a domnitorului.
  postelnicie s.f. (Īnv.) 1. Demnitatea sau dreg?torii de postclnic. 2. Institu?ia, oficiul condus de un postelnic.
  posterior, -oar?, posteriori, -oare, adj. 1. Care urmeaz? sau se petrece dup? ceva; (adverbial) mai tirziu. 2. Care se afl? īn partea din spate, de dinapoi.
  postcrioritāte s.f. Starea a ceea ce este posterior.
                                                                posteritate s.f. Urma?ii, genera?iile viitoare, postfa??, postfe?e, s.f. Cuvint, text explicativ adresat cititorilor ?i plasat la sfīr?itul unei c?r?i.
  posti, postesc, vb. IV. Intr. 1. A ?ine post2. 2. (Fig.) A se ab?ine de la ceva; a duce. lips? de ceva.
  postmeridiān, -?, postmeridieni, -c, adj. De dup?-amiaz?.
  post-mdrtem adv. (īn leg?tur? cu o distinc?ie acordat?, cuiva) Dup? moarte.
  postoperatoriu, -ie, postoperatorii, adj. Care se produce sau so face in urma unei interven?ii chirurgicale.
  postpunere s.f. Procedeu gramatical prin care anumite p?r?i de vorbire, (de ex. articolul) se plaseaz? dup? p?r?ile de vorbire pe caro le determin? (uneori tacīnd corp comun cu acestea).
  postpii?, -?, postpu?i, -se, adj. (Gram.; despre anumite p?r?i de vorbire) Plasat dup? partea de vorbire pe care o determin?.
  post-icstimts.n. Serviciu special care p?streaz? coresponden?a la po?t?, pentru a fi ridicat? de destinatar personal;' indica?ie men?iqnat? pe plic, pentru o astfel de coresponden??.
  post-scriptum s.n. Text care se adaug? uneori la o scrisoare, dup? isc?litur?.            ;
  postul?, postulez, vb. I. Tr. (Livr.) A da unei afirma?ii caracter de postulat.
  postulat, postulate, s.n. 1. Enun? presupus ca-evident, fiind luat ca o cerin?? īn vederea īntemeierii altoi' enun?uri; (mat.) principiu recunoscut ca adev?rat, de la care se pleac? īntr-o demonstra?ie. 2, Principiu de baz?, norm?.
   postum, -?, postumi, -e, adj. 1. Care se acord?, se recunoa?te cuiva dup? moartea accstuia. 2. (Despre opere literaro sau ?tiin?ifice) Publicat dup? moartea autorului.
   postiirii, posturi, s.f. Atitudine, situa?ie īn care se afl? cineva la un moment dat.
   postverti?l, postverbale, s.n. Substantiv format de la un verb, prin suprimarea sufixului verbal.
   po?itii, po?ete, s.f. Geant? mic? īn care femeile ī?i ?.in banii ?i diferite accesorii de toalet?.
   po?irc?, po?irci, s.f. (Pop. ?i fam.) B?utur? alcoolic? slab? ?i de proast? calitate.
   po?tal, -?, po?tali, -e, adj. Privitor la po?t?; care apar?ine po?tei; factor po?tal = func?ionar al po?tei, care duce coresponden?a la destina?ie.
   po?talion, po?ialicane, s.n. (īnv.) Diligen??; (p. ext.) tr?sur? tras? de mai mul?i cai. po?tji?, po?ta?i, s.m. Factor po?tal, po?t?, po?te, s.f. 1. Institu?ie Care se ocup? cu transportarea ?i distribuirea coresponden?ei, a telegramelor, a coletelor etc.; (p. exl.) localul īn care se afl? aceast? institu?ie. 2. Coresponden?a primit? sau expediat? īn aecea?i zi. īī. Serviciu de transport pentru c?l?tori ?i pentru coresponden??, folosit īn trecut; vehicul cu care se f?cea acest transport; loc amenajat pe parcursul drumului, unde se g?seau vehicule de transport ?i cai de schimb. 4. Unitate de m?sur? pentru distan?e folosit? īn trecut, egal? cu aproximativ 20 km (distan?a īntre dou? sta?ii de schimb al cailor de po?t?); (ast?zi) distan?? mare (nedeterminat?).
   potabil, -?, potabili, -e, adj. Care se poate bea, bun do b?ut.
   potaie,'Pol?i, s.f. 1. Javr?, colarl?. 2. Epitet dat unui om de nimic, netrebnic.
   potiisii s.f. Carbonat de potasiu, folosit īn industria sticlei, la fabricarea unor s?punuri etc.
   potāsic, -?, poidsici, -e, adj. Care con?ine potasiu ; de potasiu.
   potasiu s.n. Metal alcalin, dc culoare alb?-argintie, īntrebuin?at la fabricarea celulcior foto-electrice ?i (sub form? de s?ruri) ca īngr??amīnt agricol.
   potcap, potcapuri, s.n. Acoper?mīnt pentru cap, de l'orm? cilindric?, f?r? boruri, purtat de preo?ii ?i de c?lug?rii ortodoc?i.
   ptitc?’s.f. (Pop.) īncurc?tur?; ceart?, gīlceav?. potcoav?, potcoave, s.f. Pies? de o?el care se fixeaz? cu cuie pe copitele cailor sau ale altor animale de trac?iune, pentru protejarea copilei; pies? de o?el care se fixeaz? pe tocurile cizmelor sau ale bocancilor, pentru a le proteja.
   pofcorār, potcovari, s.m. Meseria? care face potcoave sau care potcove?te animalele de trac?iune.
   poteov?vic, potcovarii, s.f. Atelier, fier?rie unde se fac potcoave sau se potcovesc animaicle de trac?iune.
   potcovi, potcovesc, vb. IV. Tr. 1. A pune potcoave unui animal de trac?iune. 2. (Fig.) A īn?ela, a p?c?li pe cineva.
   potcovit, -?, potcovi?i, -te, adj. (Despre animale) Care are potcoave, cu potcoave.
POTECA
   potecii, poteci, s.f. Drum īngust (pe care se merge pe jos); c?rare.
   potentat, potenta?i, s.m. Suveran despotic, autocrat; (p. ext.) om puternic, influent.
   poieni», poten?c, s.f. Forf?, t?rie, putere; posibilitate (de dezvoltare).
   poten?ial, -?, (1) poten?iali, -c, adj., (2, 3) poten?iale,’ s.n. 1. Adj. Care exist? ca posibilitate de manifestare, de realizare. 2. S.n. (Fiz.) Func?ie asociat? unui cīmp fizic, dependent? de coordonatele de pozi?ie, care poate, avea caracter scaiar sau vectorial ?i care serve?te la ob?inerea prin derivare a componentelor intensit??ii cīm-pului respectiv. 8. S.n. Capacitate de munc?, de produc?ie, de ac?iune.
   poten?ialitate s.f. īnsusire a ceea ce este poten?ial (1).
   poten?iometru, poten?iometre, s.n. 1. Montaj folosit pentru divizarea tensiunii electrice. 2. Instrument pentru m?surarea tensiunii electromotoare a pilelor galvanice prin metoda compensa?iei.                              '
   poterā?, potera?i, s.m. (īnv.) Persoan? care f?cea parte dintr-o poter?.
   poter?, poteri, s.f. Denumire dat? īn ??rile romāne?ti deta?amentelor de oameni ' īnarma?i, īns?rcinate de domnie cu urm?rirea ?i prinderea r?uf?c?torilor.
   poticneal?, poticneli, s.I. Faptul de a s6 poticni.            1
   poticni, poticnesc, vb. IV. Refl. 1. A se lovi cu piciorul de ceva, īn timpul mersului; a se īmpiedica. 2. A īntīmpina o dificultate īntr-o ac?iune.
   potir, potire, s.n. 1. Cup? de metal pre?ios, cu gura larg? ?i cu marginile r?sfrīnte; pahar de metal pre?ios, īn care se p?streaz?, īn altarul bisericii, cuminec?tura. 2. Parte a unei flori, alc?tuit? din caliciu ?i corol?.
   poiīīig, potīnguri, s.n. Curea groas? ?i rezistent?, . care. leag? plugul do cotig?.
   potīrnīche, potīrnichi, s.f. Pas?re de cīmpie, de m?rimea unui porumbel, care tr?ie?te īn stoluri mici, prin holde ?i prin tufi?uri.
   potWg·, potloage, s.n. Bucat? de piele cu care se cīrpe?te īnc?l??mintea.
   potlogar, potlogari, s.m. (Fam.) Punga?, ?arlatan.
   potlog?rie, potlog?rii, s.f. (Fam.) Pung??ie, b»?ie.
   potntfg, potnogi, s.m. Fiecare dintre pedalele de la r?zboiul de ?esut.
   potoli, potolesc, vb. IV. 1. Refl. ?i tr. A pierde (sau a face s? piard?) din intensitate; a (se) lini?ti, a (se) calma. 2. Tr. A face s? īnceteze, a pune cap?t.
   potolit, -?, potoli?i, -te, adj. Lipsit de intensitate; calm; (despre lumin?) palid, difuz; (despre sunete) slab, slins.
   potop, potopuri, s.n. 1. (īn legendele biblico) Rev?rsare maro de ape īn care ar fi pierit toate vie?uitoarele, īn afar? do cele de pe corabia lui Noe. 2. Ploaie toren?ial?; inunda?ie; (fig.) pr?-
p?d, urgie; nimicire. 3. Num?r, cantitate foarte mare.
   potopi, potopesc,· vb. IV. Tr. (Pop.) (Despre ape) A inunda, a īneca; (fig.) a ciiprinde, a cople?i; a nimici, a distruge.
   potopit, -ii, potopi?i,-te, adj. Inundat, īnecat; (fig.) distrus, nimicit.
   potopitor, -oare, potopitori, -oare, adj. Care potope?te; (fig.) cople?itor.
   pottfu, potouri, s.n. Punctul do plecare ?i de sosire la alerg?rile de cai.
   potpuriu, potpuriuri, s.n. Suit? muzical?‘īn care sīnt īnm?nunchiate diferite arii, dansuri, interludii orcheslrale, preluate, (de cele mai multe ori) f?r? modific?ri din opere, operete, balete etc.
   potric?l?, potricale, s.f. Unealt? de o?el cu care se fac g?uri la curele, la opinci, īn urechile oilor (pentru a fi recunoscute) etc.
   potric?li, potric?lesc, vb. IV. Tr. A face g?uri cu potricala.
   potriy? s.f. Egalitate, asem?nare perfect? cu cineva sau ceva; persoan? sau obiect care se potrive?te cu alt? persoan? sau cu alt obiect.
   potriveal?, potriveli, s.f. (Pop.) 1. Faptul de a se potrivi; asem?nare. 2. Coinciden??.
   potrivi, potrivesc, vb. IV. 1. Refl. ?i tr. A avea (sau a face s? aib?) īnsu?iri comune cu cineva sau. cu ceva; a fi (sau a pune) pe acela?i plan.
2. Tr. A a?eza la locul potrivit, a face s? stea cum trebuie; a aranja un ceas ca s? mearg? la fel cu altul; a adapta dup?...; a doza (sarea, condimentele īntr-o mīncare). 3. Tr. A spune, a rosti, a ticlui ceva a?a cum trebuie. 4. Refl. ?i tr. A fi (sau a face s? fie) pe m?sur?, a?a cum se cere; a veni (sau a face s? vin?) bine sau s? func?ioneze bine; (refl.) a fi īn acord, a se armoniza.
5. Intr. A chibzui, a cump?ni. 0. Refl. A se lua dup? cineva, a-?i pune mintea cu cineva.
   potrivii, -?, potrivi?i, -te, adj. 1. Corespunz?tor, adecvat. 2. Aranjat, a?ezat (a?a cum trebuie).
3. Mijlociu, moderat; de mijloc.
   potrivnic, -?, potrivnici, -e, adj., s.m. ?i f..
1. Adj. Ostil, du?m?nos; nefavorabil. 2. Adj. Opus, contrar. 8. S.m. ?i f. Du?man, vr?jma?.
   potroac?, potroace, s.f. (La pi.) Ciorb? acr?, preparat? din m?runtaie de pas?re; m?runtaie din care se prepar? aceast? ciorb?. Var.: potrocs.n. potroc s.n. v. potroac?.
   poturi s.m. pl. (īnv. ?i pop.) Pantaloni largi īn partea de sus ?i strīn?i pe pulpe, de obicei īmpodobi?i cu g?itane, purta?i odinioar? de arn?u?i ?i de haiduci, iar ast?zi de ??ranii din unele regiuni.
   potifine, po?iuni, s.f. Denumire dat? medicamentelor lichide caro se iau, īn doze mici, pe cale bucal?.
   povar?, poveri, s.f. 1. Sarcin?, īnc?rc?tur? (mare). 2. Trud?, chin; munc? (sau obliga?ie) grea. 3. (Fig.) Suferin?? moral?, ap?sare suile-leasc?.
   pov?rn?, poverne, s.f. (Reg.) Instala?ie simpl? do fabricai rachiu sau spirt, povā??, pove?e, s.f. Sfat, īndrumare.
 439
PRAFTORI?A
   pov??ui, pov??uiesc, vb. IV. Tr. A īndruma, a sf?tui, a da pove?e.
   pov??uiMr, -otiro, pov?tuitori, -oare, s.m. ?i f. Persoana care d? sfaturi, oare īndrumeaz?.
   povistc, pove?ti, s.f. 1. Basm. 2. Povestirea faptelor, a peripe?iilor din via?a cuiva. 3. Fapt, eveniment ; īntīmplare.
   povesti, povestesc, vi). IV. 1. Tr. ?i intr. A spune o poveste; a expune, a relata; a istorisi.
 2. Intr. A sta de vorb?, a discuta.
   povestire, povestiri, s.f. 1. Ac?iunea de a povesti; istorisire. 2. Nara?iune literar? de dimensiuni relativ reduse.
   povestitor, -oiire, povestitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care poveste?te sau care ?tie s? povesteasc? frumos.
   povīrni, povtrnesc, vb. IV. Refl. A se īnclina, a se apleca īntr-o parte.
   povīrni?, povirni?uri, s.n. Pant?, (abrupt?); versant al unui deal sau al unui munte.
   povīmit, -?, povirni?i, -te, adj. īn pant?, īnclinat.
   poz?, poze:, vb. I. 1. Tr. A lua o anumit? atitudine pentru a fi fotografiat ori pentru a servi de model unui pictor sau unui sculptor. 2. Intr. A lua o atitudine afectat?.
   poz?, poze, s.f. 1. ?inut?, atitudine (afectat?) pe care cineva ?i-o impune. 2. (Fam.) Fotografie; ilustra?ie.
   pozeur, -?, pozeuri, -e, s.m. ?i f. (Fran?uzism) ^Persoan? care pozeaz? (2), caTe ia o atitudine afectat? pentru a produce impresie. Pr.: pozor.
   pozitiv, -?, pozitivi, -e, adj. 1. Care se īntemeiaz? pe fapte, pe experien??; (p. ext.) adev?rat, cert, real; valabil; favorabil, valoros. 2. (Despre numere sau despre m?rimi scalare) Care este mai mare decīt zero; (despre sarcini electrice) de acela?i fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina electric? dobīndit? de un baston de ebonit? prin frecare cu postav. 3. (?i substan- . tivat., n.) (Imagine fotografic?) la care distribu?ia luminii ?i a umbrei corespunde celei reale.
 4. (Gram., ?i substantivat, n.) Grad pozitiv — form? a adjectivului sau a adverbului, cu ajutorul c?reia se exprim? īnsu?irea unui obiect sau a unui proces privite izolat, f?r? referire la- altt: obiecte sau procese.
   pozitivism s.n. Curent filozofic din sec. XIX-XX, care respinge filozofia ca reprezentare teoretic? generalizat? a lumii, sus?inīnd c? ea trebuie s? se limiteze strict la faptele „pozitive“, confirmate de experien??.
   pozitivist, -?, pozitivi?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1· Adj. Care apar?ine pozitivismului, care se refer? la pozitivism. 2. S.m. ?i f. Adept al pozitivismului.                          '  /
   pozttron, pozilroni, s.m. Particul? elementar? cu sarcin? electric? pozitiv?, antiparticula electronului.
   pozi?ie, pozi?ii, s.f. 1. Loc pe care īl ocup? cineva sau ceva (īn raport cu altcineva sau altceva); felul, situa?ia īn care este a?ezat? o fiin?? sau un lucru. 2. Locul pe care īl ocup? un sunet intr-un cuvīnt. 3. Por?iune do teren ocu-
 pat? de o unitate militar? pe front.· 4. 'Atitudine, ?inut?; fel de a sta al cuiva. 5. Condi?ie, situa?ie in care se g?se?te.cineva; (p. ext.) situa?ie social?, rang.
   PQZiii'i?, -?,pozna?i, -c, adj. 1. Care face pozne; care spune glumo. 2. Curios, ciudat; bucluca?.
   pozn?, pozne, s.f. 1. Fapt? sau vorb? care provoac? haz; ciud??cnic, curiozitate. 2. Īntīmplare nepl?cut?, caro poate provoca īncurc?turi; fapt? necugetat? (f?r? urm?ri grave).
   practic, -?, practici, -c, adj. 1. Care se bazeaz? pe practic?; real; caro corespunde unor necesit??i reale. 2. U?or de mīnuit; comod; economicos. 3. (Despre oameni) Care ?tie s? se orienteze īn via?a de toate zilele; cave are sim?ul realit??ii.
   practic?, practic, vb. I. Tr. A exercita o profesiune, o meserie, un sport etc.
   practicai)!!, -?, practicabili, -e, adj. 1. Care se poate aplica īn practic?; realizabil; care poate ii utilizat, de care te po?i folosi. 2. (Despre drumuri, locuri) Pe unde se poate trece sau umbla (cu u?urin??).
   practicant, -u,' practican?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care face un stagiu de practic? intr-un domeniu oarecare.
   practic?, practici, s.f. 1. Activitate social-isto-ric? organizat? a oamenilor, de transformare nemijlocit?, potrivit nevoilor lor, a realit??ii obiective, naturale ?i sociale, īn cursuf-c?reia ei īn?i?i se transform?. 2. Metod?, procedeu verificat ?i aplicat efectiv; experien??. 3. Aplicare ?i verificare a cuno?tin?elor teoretice; stagiu pe care īl face (īntr-o fabric?, īntr-o īntreprindere) un studentsau un elev, pentru a se preg?ti īntr-un dorteniu oarecare.
   practician, -?, practicieni, -e, s.m. ?i f. Persoan? care cunoa?te mai ales latura practic? a meseriei sau a specialit??ii sale.
   practicism s.n. Preocupare exclusiv? pentru problemele practice.
   pr?rfu, pr?zi, s.f. 1. Ac?iunea de a pr?da; bunurile īnsu?ite de cel caTe prad?. 2. Persoan? r?pit?, ajuns? īn puterea cuiva; (fig.) persoan? st?pīnit? de un sentiment, de o pasiune. 3. Vietate care serve?te ca hran? animalelor s?lbatice carnivore; pas?re de prad? = pas?re r?pitoare.
   praf, (3) prafuri, s.n. 1. Material format din particule foarte mici, provenite din f?rimi?area unor corpuri solide. 2. Material solid,"sub.form? de pulbere, utilizat īn diferite scocuri; praf.de pu?c? = pulbere neagr?, folosit? ca exploziv; praf de copt = substan?? īn form? dft .'pulbere care se īntrebuin?eaz? īn patiserie pentru a face s? creasc? aluatul; lapte praf — lapte, sub. form? de pulbere, ob?inut prin eliminarea apei din compozi?ia lui. 3. Medicament sub.form? de pulbere.
   priUtori??, praftori?e, s.f. M?nunchi de fire de p?r, de zdren?e, de paie ete., fixat pe^ un mīner lung ?i folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pīine sau, īn fier?rie, pentru a stropi fierul ori c?rbunii prea īncin?i.
1
  PIĪAG
   prag, praguri, s.n. 1. Partea de jos, orizontal?, a unui toc de u??, peste care se trece la intrare ?i la ie?ire; partea de sus, orizontal?, a· tocului u?ii. 2. U??, poart?; (p. ext.) cas?, c?min. 3. īnceput sau sfīr?it al unei situa?ii, al unei perioade de timp etc.: īn pragul iernii. 4. Ridic?-tur? pe fundul albiei unei ape, format? din roci mai dure; treapt? pe fundul unui bazin oceanic sau marin, care separ? dou? depresiuni.
5. Valoarea minim? sau maxim? a unei m?rimi, caracteristice unui fenomen, sub care sau deasupra c?reia fenomenul nu se poate produce.
6. Valoare minim? a unui factor, necesar? pentru. a determina apari?ia ?i desf??urarea unui fenomen fiziologic: prag de excitabilitate. 7. Pies? de lemn, de abanos etc. pe care se sprijin? coardele lā unele instrumente muzicale.
   pragmatic, -?, pragmatici, -e, adj. Care se bazeaz? pe pragmatism; care ia īn considera?ie eficacitatea, utilitatea.
   pragmatism s.n. Curent īn filozofia burghez? contemporan?, r?spīndit mai ales īn S.U.A., care consider? ideile, no?iunile, teoriile nu din punctul de vedere al coresponden?ei lor cu realitatea obiectiv?, ci exclusiv din cel al eficacit??ii lor practice, ca reguli sau instrumente de ac?iune.
   pralin?, praline, s.f. Bomboan? cu miez de migdal? sau de nuc?.
   pram&tie, pramatii, s.f. (Fam.) Om de nimic, necinstit, destr?b?lat; pu?lama, canalie, prapor s.m. v. prapur.
   pr?pur, prapuri, s.m. 1. (īnv.) Steag ost??esc.. 2. Steag bisericesc cu imagini religioase, purtat la procesiuni. 3. (Pop.) Peritoneu. Var.: prapor s.m.
   pr??il?, pra?ile, s.f. Pr??it, pra?tie, pra?tii, s.f. 1. Arm? de lupt? alc?tuit? dintr-o bucat? de piele, de care erau legate dou? sfori, cu care se aruncau īn vechime pietre asupra du?manului; (azi) juc?rie cu care copiii arunc? pietricele la distan??. 2. Frīnghie care se leag? de leuc? sau de cap?tul osiei ?i de care se prinde un cal l?tura?. 8. C?p?stru de care se ?ine un cal pentru a-1, dresa.
   priLvil?, pravile, s.f. (īnv.) 1. Lege, dispozi?ie. 2. Cod de legi (civile sau biserice?ti); carte care cuprinde astfel de legi.
   pravoslavnic, -ii, pravoslavnici, -e, adj. (īnv.) Ortodox; credincios; (p. ext.) bigot.
   praxiologie s.f. Ramur? a ?tiin?ei care studiaz? structura general? a ac?inriior umane ?i condi?iile eficacit??ii accstora.
   prāxiu, praxiuri, s.n. Carte bisericeasc? cuprin-zīnd faptele apostolilor.
   praz, pr?ji, s.m. Plant? legumicol? īnrudit? cu cejrpa, cu tulpina īnalt?, cilindric?, ?i cu bulb c?rnos.
   pr?auīo, praznice, s.n. 1. Mas? mare dat? īn amintirea unui mort sau cu ocazia hramului unei biserici. 2. S?rb?toare bisericeasc?.
   pr?bu?i, pr?bu?esc, vb. IV. Refl. ?i Ir. A c?dea (sau a face s? cad?) la p?mīnt brusc ?i cu zgomot, a se n?rui; a se pr?v?li.
                                                                                                                 460
   pr?bu?it, -?, pr?bu?i?i, -le, adj. N?ruit, surpat, d?rīmat.
   pr?da, prad, vb. I. Tr. 1. A jefui, a devasta o ?ar?, un teritoriu. 2. A despuia de avere, de bunuri; a fura; a s?r?ci, a ruina.
   pr?dalnic, -?,pr?dalnici, -e, adj. Care are caracter de jaf; care jefuie?te. -pr?dat, -?, pr?da?i, -te, adj. Jefuit, devastat, pr?il?ciune, pr?d?ciuni, s.f. (Pop.) Jaf; furt. pr?f?rie s.f. Cantitate mare de praf. pr?fos, -ods?, pr?fo?i, -oase, adj. 1. Plin de praf. 2. Care are form? de praf.
   pr?fui, pr?fuicse, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) acoperi cu praf, a (se) umple de praf. pr?fuit, -?, pr?fui?i, -te, adj. Plin de praf. pr?jeal?, (2) pr?jeli, s.f. 1. Faptul de a (s)) pr?ji. 2. Rīnta?.
   pr?ji, pr?jesc, vb. IV. 1. ?r. A prepara un aliment expunīndu-1 (īn gr?sime) Ia c?ldura focului. 2. Refl. (Despre oameni) A se īnc?lzi (la foc sau la soare); a se bronza. 3. Tr. A īnc?lzi minereuri sau produse metalurgice la o temperatur? inferioar? celei de topire, pentru uscare, purificare etc.
   pr?jin?, pr?jini, s.f. 1. Bucat? de lemn, lung? ?i sub?ire, folosit? pentru a sus?ine sau a sprijini ceva. 2. (Tehn.) Tij? lung?de metal; pr?jin? de foraj = ?eav? de o?el care, īmbinat? la capete cu altele, formeaz? garnitura_de foraj.
3.  Bar? lung? de bambus, de metal, de fibre sintetice etc., cu ajutorul c?reia sportivii execut? s?rituri īn īn?l?ime. 4. Veche unitate de m?sur? pentru lungime sau pentru suprafe?e de teren.                 i
   pr?jit, -?, pr?ji?i, -te, adj. (Despre alimente) Care a fost preparat prin expunere la c?ldura focului (īn gr?sime).
   pr?jitur?, pr?jituri, s.f. Produs de patiserie preparat din f?in?, zah?r, gr?sime, ou? etc.
   pr?pastie, pr?p?stii, s.f. R īp? mare ?i adīnc?, cu pere?i .abrup?i.
   pr?p?d, pr?p?duri, s.n. 1. Dezl?n?uire de for?e provocat? de fiin?e sau de eleim-iue ale naturii, care pricinuie?te distrugeri mari. 2. Cantitate, num?r mare, mul?ime.
   pr?pfulenio s.f. Pr?p?d, distrugere; primejdie mare; nenorocire.
   pr?p?di, pr?p?desc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) distruge, a (se) nimici. 2. Tr. A pierde, a irosi. 3. Tr. A ucide, a omorī.
   pr?p?dit, -?, pr?p?di?i, -te, adj. 1. Stricat, deteriorat. 2. (Despre oameni) Cu for?ele e-puizate; s?rac, s?rman.
   pr?p?stios, -o?s?, pr?p?stio?i, -oase, adj. 1· (Despre locuri) Cu pr?p?stii, abrupt. N?prasnic, vijelios; īnspāiminl?tor, groaznic. 3. De necrezut, de neīnchipuit. 4. (Despre persoane) Care vede lucrurile numai īn r?u. '
   pr?si, pr?sesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A se īnmul?i, a se reproduce; n faco pui; (tr., despre oameni) a cre?te'-animale, a le face s? se īnmul?easc?. 2. Tr. A īngriji, a cultiva plante.
PRECIPITA
   priisil?, pr?site, s.f. 1. Reproduc?ie de animale (de rasa). 2. Animale, de obicei tinere, destinate reproduc?iei. 8. Descenden?ii unui animal (de ras?).
   pr?sitor, -o?re, pr?sitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se pr?se?te, folosit pentru pr?sire.
   pr??i, pr??esc, vb. IV. Tr. A lucra cu sapa sau cu pr??itoarea locurile cultivate cu porumb, cartofi etc., pentru a distruge buruienile ?i a afina p?mīn-tul.
   pr??it s.n. Ac?iunea de a pr??i, pr??i tor, -o?re, pr??itori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Plante pr?sitoare = plante agricole (porumb, cartofi etc.) care se pr??esc. 2. S.m. ?i f. Persoan? care pr??e?te. 8. S.f. Unealt? agricol? cu care se efectueaz?, mecanizat, pr??itul.
   pi??itur?, pr?jituri, s.f. 1. Faptul de a pr??i. 2. Buruienile adunate de pe terenul pr??it.
   pru?tui?, pr??tini, s.f. Pr?jin? care se pune pe vīrful cl?ilor de fīn ori pe acoperi?ul de stuf sau de paie al caselor, pentru ca s? nu le risipeasc? vīntul.
   pr?v?l?tic, -?, pr?v?latici, -e, adj. (Pop.) Povīrnit, abrupt.
   pr?v?li, pr?v?lesc, vb. IV. 1. Refl. A se rostogoli pe un povīrni?; (despre ape) a curge cu repeziciune, c?zīnd de la īn?l?ime. 2. Tr. A doborī, a trīnti la p?mīnt; a r?sturna. 3. Refl. A c?dea, a se r?sturna, a se pr?bu?i.
   pr?v?lie, pr?v?lii, s.f. Local īn care se vīnd diferite m?rfuri.
   pr?v?li?, pr?v?li?uri, s.n. Coast? abrupt?; povīrni?; pripor.
   pr?v?lit, -?, pr?v?li?i,-te, adj. R?sturnat, culcat la p?mīnt; n?ruit, d?rīmat.
   pr?znui, pr?znuiesc, vb. IV. Tr. A celebra un eveniment religios; a s?rb?tori.
   prc- Element de compunere cu sensul „īnainte“, „anterior“, care serve?te la formarea unor substantive, a unor adjective ?i a unor verbe.
   prea adv. 1. Peste m?sur? de..., foarte. 2. Element de compunere cu sensul „foarte“, „peste m?sur?“, care serve?te la formarea unor substantive, a unor adjective ?i a unor verbe.
   preacurat, -?, preacura?i, -te, adj. Curat, neprih?nit; (substantivat, f. art.) Fecioara Maria.
   preaīn?elfipt, -c?ptīt,preatn?elep?i,-le, adj. (īnv.) Deosebit de īn?elept, de īnv??at.
   preājm? s.f. Spa?iul dimprejurul sau din veci-n?latea cuiva sau a ceva.
   prealabil, -?, prealabili, -e, adj. Care trebuie f?cut, preg?tit etc. īnaintea ac?iunii propriu-zise; (adverbial) in prealabil = mai īnainte de...
   prcalumināt, -?, prealumina?i, -le, adj. (īn titulatura dat? capelelor īncoronate) M?rit, sl?vit.
   pream?ri, pream?resc, vb. IV. Tr. A l?uda, a elogia, a sl?vi, a glorifica.
   pream?rit, -?, pream?ri?i, -ic, adj. (īn titulatura dat? suveranilor sau prela?ilor) M?rit, sl?vit.
   preambalut, preambala?i, -le, adj. (Despre unele m?rfuri) Ambalat īnainte de a fi pus īn vīnzare.
   preambul, preambuluri, s.n. Partea introductiv? a unui discurs, a unei scrieri etc.; partea introductiv? a unei legi, a unui tratat interna?ional.
   proaplin, preaplinuri, s.n. 1. Ceea ce este prea mult, prea abundent. 2. Dispozitiv al unei instala?ii hidrotehnice prin care se face evacuarea automat? a unor lichide cīnd au dep??it un anumit nivel.
   proaput<5rnic, -?, preputernici, -e, adj. (īnv.; īn titulatura dat? suveranilor)' Puternic, atotputernic.
   preaviz, preavizuri, s.n. īn?tiin?are scris? prin care i se anun?? unei persoane c? va fi concediat? din func?ia pe care o ocup? la expirarea unui anumit termen.
   preeambridn s.n. Prima er? din istoria P?mīn-tului.
   precapitalīst, -?, precapitali?ti, -ste, adj. Care este anterior capitalismului.
   prec?r, -?, precari, -e, adj. Nesigur; dependent de anumite īmprejur?ri; .?ubred.
   p:ee?ut, -?, precau?i, -te, adj. Care ac?ioneaz? luīndu-?i toate m?surile de prevedere; prudent, prev?z?tor.
   prcor.u?ie, precau?ii, s.f. M?sur? de prevedere; pruden??, circumspec?ie.
   preeādire s.f. Īntīietate, prioritate; preferin??.
   preced?, preced, vb. I. Tr. A se produce, a se petrece sau a exista īnainte de altceva.
   precedent,· -?, preceden?i, -te, adj., s.n. I. Adj. Care preced?; anterior, premerg?tor. 2. S.n. Fapt sau situa?ie care poate servi ca exemplu sau ca justificare pentru fapte ori situa?ii urm?toare.
   procediīn??, preceden?e, s.f. Faptul de a preceda; precedent.
   precipt, precepte, s.n. Principiu; norm? (moral?), regul? de conduit?.
   preceptor, preceptori, s.m. (īnv.) Persoan? īns?rcinat? cu educarea ?i instruirea īn familie a unui copil.
   precisie s.f.v. procesiune, precesiiine s.f. 1. Deplasare relativ lent? a axei de rota?ie a unui corp'care se rote?te rapid ?i care are un singur punct fix. 2. Deplasare a punctelor echinoc?iale pe ecliptic?, datorit? atrac?iei exercitate de Lun? ?i de Soare asupra proeminen?ei ecuatoriale a P?mīntului. Var.: prcce«ie s.f.
   precipit?, precipit, vb. I. Tr. 1. A face ca o ac?iune s? se desf??oare īntr-un ritm mai rapid decīt cel obi?nuit, a gr?bi; (refl., despre evenimente, ac?iuni) a se succeda īn mod rapid. 2. (Chim.) A provoca depunerea, sub form? de
 firecipitat, a unei substan?e dizolvate īntr-en ichid sau formate in urma ad?ug?rii unui reactiv īn acel lichid; (refl.) a se depune sub form? de precipitat.
 I
PKECIPITANT
   prccipiUīnt, prccipitanti, s.m. (Chim.) Substan?? care, ad?ugat? la o solu?ie, provoac? precipitarea substan?elor din solu?ie.
   precipitat1, precipitate, s.n. (Chim.) Substan?? solid?, rezultat? dinlr-o precipitare.
   precipitat-, -?, precipita?i, -te, adj. (Despre vorbe, ac?iuni) Gr?bit, zorit.; pripit.
   precipita?ii!, precipitat ii, s.f. (Mai ales la pi.) Produse ale condens?rii vaporilor de ap? din atmosfer?, caro cad pe p?mint sub form? de ploaie, z?pad?, brum? etc.
   precis, -?, preci?i, -se, adj. 1. Clar, deslu?it, limpede; categoric; fix, exact. 2. (Despre ceasornice, inslriuncntc de m?sur?) Caro func?ioneaz? cu precizie.
   preciza, prccizcz, vb. I. Tr. A indica sau a determina ceva in mod precis, clar, deslu?it.
   precizare, preciz?ri, s.f. Ac?iunea do a preciza: l?murire, determinare exact?.
   precizie, prccizii, s.f. Faptul de a fi precis; exactitate.
   precocc, precoci, -c, adj. 1. (in special despre copii) Care s-a dezvoltat mai devreme decīt al?ii de aceea?i virst?. 2. (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate sau se coace foarte devreme.
                              preeoeititc s.f. īnsu?irea de a fi precoce, prec.onccpvit, -ā, preconcepu?i, -Ic, adj. (Despre idei, p?reri etc.) Format’sau adoptat dinainte, f?r? o cercetare sau o experimentare prealabil?.
   preconiza, preconizez, vb. I. Tr. A proiecta, a propune, a indica.
   precum conj., adv. 1. Conj. A?a cum, dup? cum. 2. Conj. Ca ?i, lot astfel cum. 3. Adv. Ca de exemplu.
   precump?ni, precump?nesc, vb. IV. Inlr. A avea mai mult? valoare, influen??, greutate etc. deeil altcineva sau altceva.
   precump?nitor, -nare, precump?nitori, -oare, adj. Care predomin? ca valoare, importan??, num?r etc.
   precupe?, -e???, precupe?i, -e, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu vīnzarea de zarzavaturi, fructe, p?s?ri, ou? etc. in pia?? sau pd str?zi.
   precupc?i, precupe?esc, vb. IV. Tr. 3. (Rar) A practica meseria de precupe?. 2. (Fig.; īn propozi?ii negative) A nu cru?a nimic, a face lotul pentru ceva sau cineva.
   precurs?r, -o?re, prccursori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care, prin activitatea sa, creeaz? condi?ii pentru dezvoltarea, īn viitor, a unei activit??i mai ample, mai bogate.
   precuvīntāre, precuvlnt?ri, s.f. (īnv.) Cuvīnt introductiv, prefa??.
   pred?, predau, vb. I. 1. Tr. A īnmīna cuiva un obiect, a da īn primire. 2. Refl. A se da īnvins in mina du?manului; (tr.) a da pe cineva m mina sau īn puterea cuiva. 3. Tr. A transmite, in mod sistematic, cuno?tin?ele unei discipline (prin cursuri, lec?ii).
   predecesor, -o?re, predecesori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care a precedat pe cineva īrilr-o activitate, intr-o func?ie; īnainta?, precursor.
   predestina, predestinez, vb. I. Tr. A hot?rī dinainte soarta cuiva; a ursi, a nieui.
   predestinare s.f. I. Destin, soart?. 2. Doctrin? teologic? potrivit c?reia divinitatea ar hot?rī dinainte soarta unui om.
   predic?, priidic, vb. I. Inlr. A rosli o predic?, predicat, predicate, s.n. 1. Parte principal? a propozi?iei, care arat?' o ac?iune, o slare sau o īnsu?ire a subiectului; predicat verbul predicai exprimai prinlr-un verb predicativ la uu mod personal; predicat noniimit ----- predicat exprimat printr-un nume predicativ ?i un verb copulativ. 2. (Log.) Termen al unei judec??i, care afirm? sau neag? ceva despre subiect.
   predicativ, -?, predicativi, -e, adj. (Grain.) Care poale forma predicatul (1); verb predicativ = verb care poate forma .singur predicaIui unei propozi?ii; nume predicativ — nume'caro, īmpreun? cu un verb copulativ, formeaz? predicatul unei propozi?ii.
   predicator, predicatori, s.m. I. Cel care ?ine o predic?. 2. Conduc?tor al unei comunit??i baptiste.
   predic?fie, predica?ii, s.f. Faptul de a enuu?a ceva despre un lucru.
   predic?, predici, s.f. Cuvīnlare roslil? de preot īn biseric?; (p. ext.) expunere, cuvīnlare cu con?inut moralizator.
   predilect, -?, predilec?i, -le, adj. (Livr.) Care constituie o predilec?ie pentru cineva, care este preferat.
   predilCcfie, predilec?ii, s.f. Preferin??, īnclina?ie, atrac?ie deosebit? pentru cineva sau.ceva.
   predispozi?ie, predispozi?ii, s.f. 1. īnsu?ire sau dispozi?ie natural? care poate da na?tere unei aptitudini sau unui talent. 2. (Med.) Sensibilitate sau receptivitate a organismului fa?? de anumite boli.
   predispune, predispun, vb. III. Intr. ?i (r, A crea sau a determina o anumit? dispozi?ie, o anumit? stare sufleteasc?.
   predispus, -?, predispu?i, -se, adj. Caro are īnclin?ri (īnn?scute) spre ceva.
   predomin?, predomin, vb. I. Intr. A se impune c? num?r, for??, valoare etc.; a sl?pini, a domina.
   predominant, -?, predominan?i, -te, adj. Care predomin?.
   predoslovie, predoslovii, s.f. (īnv.) Ctiviul īnainte, prefa??.
   preducea, preducele, s.f. 1. Unealt? de o?el alc?tuit? dinlr-un corp cav, cilindric sau conic, cu care se fac g?uri in tabl?, īn curele etc.; potri-cal?. 2. Gaur? f?cut? īn urechea oilor, pentru a putea fi recunoscute.
   preem?iune, preem?iuni, s.f. (Jur.) Drept de preem?iune = drept pe care īl are cineva de a
 ii preferat la cump?rarea unui lucru. ?
   preexist?, preexist, vb. I. Intr. A exista īnainte de..., a exista de mai īnainte.
   preexistent, -?, preexisten?i, -te, adj. Care preexist?.
   prefabric?, prefabric, vb. 1. Tr. A executa elemente de construc?ie prefabricale.
 461
PRELUCRA
   prefabricat, -?, prefabrica?i, -Ic, adj. Care serve?te ca material pentru executarea unui produs finit; (substantivat, n.) element de construc?ie confec?ionat īn fabrici (de obicei in serie|.
   preface, prefac, vb. III. 1. Tr. ?i refl. A lua (sau a face s? ia) o form? nou? sau un con?inut nou; a (se) transforma (in altceva). 2. Refl. A simula ceva, pentru a induce īn eroare.
   prefacere, prefaceri, s.f. Ac?iunea de a (se) preface; schimbare, transformare.
   prefa??, prsfa?cz, vb. I. Tr. A scrie prefa?a unei c?r?i.
   prefa??, prefe?e, s.f. Text introductiv tip?rit la īnceputul unei c?r?i, care con?ine, īn general, explica?ii īn leg?tur? cu opera respectiv?.
   pref?c?torie, pref?c?torii, s. f. Mod de comportare lipi?t de sinceritate; f???rnicie, ipocrizie.
   proī?ciit, -?, pref?cu?i, -te, adj. 1. Transformat, modificat, schimbat. 2. F??arnic, ipocrit.
   prcīcct, prefec?i, s.m. 1. Titlu dat, īn Roma antic?, unor func?ionari din administra?ia civil? si-militar?. 2. (In vechea organizare adminis-irativ-teritorial? a ??rii) Conduc?torul unui jude?, reprezentant al puterii centrale, avīnd atribu?ii administrative ?i de poli?ie.
   preīectur?, prefecturi, s.f. (īn vechea organizare administrativ-teritorial? a ??rii) Institu?ia condus? de prefect; localul īn care ī?i exercita func?ia prefectul.
   prefer?, prefer, vb. I. Tr. A da īntīietate unui lucru, unei persoane sau unei situa?ii, īn raport cu altceva sau altcineva; a avea preferin?? pentru ceva sau cineva.
   preferabil, -?, preferabili, -e, adj. Care merit? s? fie preferat.
   prcīer?ns, preferansuri, s.n. Numele unui joc de c?r?i.
   preīor?t, -?, prefera?i, -te, adj. Pentru care cineva are o preferin??.
   preferen?ial, -?, preferen?iali, -e, adj. Care se acord? cu preferin??.
   preferin??, preferin?e, s.f. Predilec?ie, īntīie-taie acordat? uneia dintre mai multe situa?ii, persoane etc.
   prefigura,prefigurez, vb. I. Tr. (Livr.) Aschi?a ceva īn linii mari, īnainte de realizare, do executare.
   preīir?, prefir, vb. I. 1. Tr. Alua īn mīn? rlnd pe rīnd, pentru a cerceta, a examina. 2. Refl. A se desf??ura, a se perinda prin fa?a ochilor sau prin minte; a se infiltra īncetul cu īncetul; a p?trunde, a str?bate prin... 3. Refl. ?i tr. A (se) r?spīndi, a (se)'īmpr??tia.
   prefix, prefixe, s.n. 1. Afix care se ata?eaz? īnaintea r?d?cinii sau temei unui cuvīnt, pentru a forma un cuvīnt nou. 2. (īn telefonia automat?) Indicativul de apel interurban al localit??ii.
   prefix?, prefixez, vb. I. Tr. A ad?uga un prefix unui cuvīnt.
   preg?ti, preg?tesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A face' cele necesare īn vederea īnceperii unei ac?iuni; a aranja ceva din timp. 2. Tr. A instrui, a forma īn vederea unei activit??i; a da lec?ii, a medita;
 (refl.) a-?i īnsu?i anumite cuno?tin?e; a īnv??a lec?iile. 3. Tr. A preveni pe cineva cu privire la un fapt (nepl?cut). 4. Tr. A prepara mīncare, a g?ti.
   preg?tit, -?, preg?ti?i, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, format; īnv??at.
   progntitir, -oāro, preg?titori, -oare, adj. 1. Care preg?te?te ceva. 2. Care serve?te pentru a preg?ti.
   pregot s.n. F?r? preget — f?r? īncetare, f?r? īntrerupere; repede., imediat, neīntīrziat. preget?, preget, vb. I. Intr. A ?ov?i, a ezita, pregnant, -?, pregnan?i, -te, adj. Care iese īn relief; care este clar, evident.
   pregnan??, pregnan?e, s.f. Caracterul a ceea ce este pregnant; expresivitate.
   proistdric, -u, preistorici, -e, adj. Care apar?ine preistoriei, care se refer? la preistorie.
   preistiīrie s.f. Denumire dat? epocii din istoria omenirii anterioar? primelor documente scrise.
   preīnc?lzire, preinc?lziri, s.f. īnc?lzire preliminar? a unui material care, īn procesul tehnologic, urmeaz? s? fie īnc?lzit la‘o temperatur? mai īnalt?.
   preīntīmpinri, preīntlmpin, vb. I. Tr. A lua m?suri pentru a īnl?tura ceva (r?u) care ar putea s? se īntīmple.
 . proj(5s adv. Mai prejos = īn inferioritate fa??. de cineva sau ceva; mai pu?in, mai slab.
   prejudecat?, prejudec??i, s.f. P?rere, idee preconceput?.
   prejudiei?, prcjudiciez, vb. I. Tr. A cauza prejudicii cuiva sau la ceva.
   prejudiciu, prejudicii, s.n. Pagub?, daun?; (p. ext.) ?tirbire, atingere, v?t?mare adus? intereselor, reputa?iei sau onoarei cuiva, prelat, prela?i, s.m. īnalt demnitar bisericesc, prelat?, prelate, s.f. ?es?tur? deas?, impermea-bilizat?, cu care se acoper? o platform? de camion, un material depozitat etc.
   prelegere, prelegeri, s.f. Curs, lec?ie īn īnv?-??mīntul universitar; conferin?? public?.
   prelev?, prelev, vb. I. Tr. A lua, a extrage o anumit? cantitate dintr-o cantitate total?.
                                                                 preliminar, -?, prelimin?ri, -e, adj. Care preced? ceva, care serve?te ca introducere la ceva, prelimin?rii s.f. pl. Ac?iuni premerg?toare, preparative (care servesc ca baz? pentru o īn?ele-· gere, pentru o conversa?ie etc;)·.
   prelinge, preling, vb. III. Refl. 1. (Despre lichide) A se scurge īncet (peste marginea unui vas); (despre lumin?, mirosuri etc.) a p?trunde īncet. 2. (Despre fiin?e) A se strecura, a se furi?a.
   prelins, -?, prelin?i, ‘?se, adj. (Despre p?r, pene) Netod, lipit de corp.
   prelua, preiau, vb. I. Tr. A lua īn primire, a lua asupra sa. prelue?, preluci, s.f. (Reg.) Poian? mic?. prclncru, prelucrez,                     vb. I. Tr. 1. A
 modifioa forma, dimensiunile, structura unui material, pentru a ob?ine un produs cu anumite calit??i. 2. A reface, a adapta (unui anumit scop)
 o oper? literar?, ?tiin?ific? etc. 3. A expune ?i a
PRELUDIU
 explica, a l?muri con?inutul unei lucr?ri, al unui articol eter4. A c?uta s? convingi pe cineva s? fac? ceva.
   preludiu, preludii, s.n. 1. Partea introductiv? a unei compozi?ii muzicale; bucat? muzical? care preced? o fug?3 sau un coral. 2. Ceea ce preced?, preg?te?te, anun?? un fapt, un eveniment.
   preliing, -ii, prelungi, -e, adj. 1. Lung, alungit, lunguie?. 2. Care dureaz? mult, prelungit.
   prelungi, prelungesc, vb. IV. Refl. ?i tr. 1. A (se) face mai lung, a (se) īntinde. 2. A dura (sau a l'ace s? dureze) mai mult.
                             prelungire, prelungiri, s.f. Ac?iunea de a (se) prelungi; parte ad?ugat? uuui obiect, caro constituie o extindere, o continuare a lui. > prelungit, -?, prelungi?i, -te, adj. Lungit, īntins; lung, prelung.
   prclung.itdr, prelungitoare, s.n. Bucat? cu care se poate prelungi un ?nur Electric, o ?eav? etc.
   prematur, -?, prematuri, -e, adj. Care apare, se īntīmpl? sau se face mai devreme (decīt trebuie, decīt e normal).
   premedita, prcmcdiUz, vb. I. Tr. A pl?nui, a pune la cale.
   premedit?re, premedit?ri, s.f. Ac?iunea de a premedita; cu premeditare = pl?nuit de mai īnainte, īn mod deliberat.
   premeditāt, -ā, premedita?i, -te, adj. Pl?nuit, pus la cale īn mod deliberat.
   premerg?tor, -oare, premerg?tori, -oare, adj. Care preced? pe cineva sau ceva; (substantivat) precursor, īnainta?.
   premergo, premerg, vb. III. Intr. A exista sau a se īntīmpl? īnainte de...; a preceda.
   premia,premiez, vb.I.Tr. A acorda un premiu. . premial, -ā, premiali, -e, adj. Privitor la premii: sistem premial.
   premiant, -?, premian?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care a ob?inut un premiu.
   premiat, -?, premiali, -le, adj. C?ruia i s-a acordat un premiu.
   premier, premieri, s.m. Denumire dat? īn unele ??ri primului ministru.
   premierii, premiere, s.f. Prima reprezenta?ie a unei piese de teatru, a unei opere, a unui film etc.
   premilit?r, -?, premilitari, -e, adj. Care ?ine do premilit?rie, privitor la premilit?rie; (substantival) tīn?r dintr-o organiza?ie de premilit?rie.
   premilit?rie s.f. Preg?tire militar?, organizat?, a tineretului īn vederea ap?r?rii patriei.
   premis?, premise, s.f. 1. (Log.) Fiecare dintre propozi?iile ini?iale din care este dedus? concluzia unui ra?ionament. 2. Idee de baz?, punct de plecare.
   premiu, premii, s.n. Recompens?, distinc?ie acordat? pentru merite sau succese deosebite īnlr-un anumit domeniu de activitate.
   premol?r, premolari, s.m. Fiecare dintre din?ii situa?i īntre canini '?ī molari.
   promonopolist, -ii, premonopoli?li, -sic, adj. Anterior dezvolt?rii monopolurilor.
   pronume, prenume, s.n. Nume care se d? unui om la na?tere (deosebit de numele de familie, care o mo?tenit); nume de botez.
   prcocu[iii, preoc?p, vb. I. 1. Tr. A interesn īndeaproape, a absorbi; (p. ext.) a nelini?ti, a īngrijora. 2. Refl. A se ocupa, a se interesa in mod deosebit de ceva.
   preocupat, -īi, preocupa?i, -te, adj. Absorbit de ceva, cuprins de gīnduri; nelini?tit, īngrijorat.
   preopinent, -ii, preopinen?i, -te, s.m. ?i f. Col care a emis o p?rere īnaintea altuia; antevorbitor.
   preot, preo?i, s.m. Persoan? care oficiaz? adele de cult ale unei religii.
   preoteas?, preo?esc, s.f. 1. So?ie de preot. 2. Femeie care īndeplinea īn antichitate func?ii sacerdotale. ?
   preo?esc, -casc?, preo?e?ti, adj. Care apar?ine preotului, care se refer? la preot.
   preo?i, preo?esc, vb. IV. Tr. A face pe cineva preot, a hirotonisi, preo?ie s.f. Calilatea, func?ia de preot, preo?ime s.f. Tagma preo?easc?; mul?ime de preo?i.
   prepar?, prepar, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) preg?ti.
   preparandie, preparandii, s.f. (īnv.) ?coal? pentru preg?tirea īnv???torilor.
   preparat, preparate, s.n.l. Produs rezultat dintr-o opera?ie de preparare. 2. Produs alimentar fabricat industrial.
   preparative s.f. pl. Preg?tiri īn vederea unei ac?iuni.
   preparator, -oare, preparatori, -oare, s.m. ?i f. 1. Persoan? care efectueaz? opera?ii de preparare a unor produse. 2. Meditator.’ prfparu?ic, prepara?ii, s.f. 1. Preg?tire, preparare. 2. Medita?ie (3).
   prepeleac, prepcleci, s.m. 1. Par īnfipt īn p?-mīnt, avīnd mai multe cr?cane scurte, pe care se ?in la ?ar? oalele sau se atīrn? diverse obiecte. 2. īnjghebare de pr?jini pe care se īntinde la uscat finul, trifoiul etc.
   prepelieiir, prepelicari, s.m. Ras? de cīini de vīn?toare, de talie mare, cu urechile l?sate īn jos.
   prepeli??, prepeli?e, s.f. Pas?re migratoare din subordinul galinaceelor, de culoare brun?, cu dungi pe spate.
   preponderent, -?, preponderen?i, -te, adj. Care īntrece īn greutate, īn canlilate; superior ca importan??, ca valoare.
   preponderen?ii, preponderen?e, s.f. Calitatea a ccea ce csl.c preponderent; superioritate.
   prepdzit, prepozi?i, s.m. Preot catolic care īndepline?te o func?ie administrativ? important?.
   prepozi?ie, prepozi?ii, s.f. Parte de vorbire neflexibil? care exprim? raporturi ^sintactice de' dependen?? īntre p?r?ile unei propozi?ii.
dy>r ?
    «5                       ' .
     prepozi?ional, -Ti, prepozi?ionali, -e, adj. (Despre construc?ii gramaticale) Formal cu ajutorul unei prepozi?ii. .
     prepuno, prepun, vb. III. Tr. (Pop.) A presupune ceva, a avea b?nuieli asupra cuiva sau a ceva.
     preptis, prepusuri, s.n. (Pop.) B?nuial?, presupunere, propā? s.n. v. prepu?iu. prepā?iu, prepu?iuri, s.n. Cut? a pielii care acoper? extremitatea anterioar? a penisului. Var.: prepii? s.n.
     prerie, prerii, s.f. Regiune de step? īn America de Nord.
     prerogativ?, prerogative, s.f. Privilegiu, avan-
  ? taj acordat prin lege unui demnitar, unui ?ef de stat etc.
     preromantic, -a, preromantici, -e, adj. Care apar?ine preromantismului.
     preromnntism s.n. Curent literar ap?rut īn sec. XVIII, care anticipeaz? tendin?ele ?i mar-clicaz? principalele direc?ii ale romantismului.
     pres?, presez, vb. I. Tr. 1. A exercit^ o ap?sare asupra unui obiect, pentru a-1 comprima, pentru a-i imprima o anumit? form? etc. 2. A conslrīnge, a sili pe cineva s? ac?ioneze īntr-un anumit fel.
     presant, -?, presan?i, -te, adj. Care necesit? o rezolvare urgent?.
     presat, -?, presa?i, -le, adj. Comprimat, īndesat.
     pres?, (1, 2) prese, s.f. 1. (Tehn.) Ma?in?-unealt? pentru prelucrarea prin presare a unor materiale. 2. Ma?in? simpl? de tip?rit prin presarea hīrtiei pe un za? acoperit cu cerneal? tipografic?. 3. Totalitatea publica?iilor cotidiene ?i periodice (ziare, reviste etc.).
     pres?r?, pres?r, vb. I. Tr. A īmpr??tia peste ceva un material m?runt (sare,' nisip otc.).
i   prescliiiuba, preschimb, vb. I. 1. Tr. A scliimba cu altceva (de aceea?i valoare). 2. Tr. ?i refl. A (se) transforma, a (se) scliimba.
     proscrie, prescriu, vl). III. 1. Tr. A stabili cu precizie ceea ce urmeaz? s? se fac?; a indica medicamentele sau tratamentul necesar unui bolnav. 2. Refl. (Despre drepturi) A se stinge, a īnceta prin prescrip?ie (2).
     prescriptibil, -?, prescriptibili, -e, adj. Care este supus prescrip?iei (2).
  prescrip?ie, prescrip?ii, s.f. 1. Prevedere, indica?ie, dispozi?ie; indica?ie dat? do medic unui bolnav. 2. Stingere a unui drept la ac?iune sau la executarea unei, hol?riri prin neexercitarea lui īn termenul prev?zut de lege.
  prescur?, prescuri, s.f. Pīini?oar? folosit? īn ritualul cre?tin ortodox, din care se preg?te?te cuminec?tura ?i se laie anafura.
     prescurta,prescurtez, vb. I.Tr. A reduce dimensiunile unui text; a scurta un cuvīnt.
     prescuriārc, prescurt?ri, s.f. Ac?iunea de a prescurta; abreviere; cuvīnt prescurtat.
                                                                    presentiment, presentimente, s.n. Presim?ire, prcsgarniturii, presgarnituri, s.f. Garnitur? de ntaa?are a unui organ mobilai unei ma?ini.
                                          PRE?EDINTE
  presim?i, presimt, vb. IV. Tr. A sim?i dinainte (vag, instinctiv) ceea ce urmeaz? s? se īntimple.
  presim?ire, presim?iri, s.f. Faptul de a presim?i; sentiment vag pe care īl are cineva c? ceva .urmeaz? s? se īntimple.
  presing, presinguri, s.n. (Sport) Tactic? prin care fiecare dintre juc?torii unei echipe i?i supravegheaz? īn permanen?? adversarul direct, pentru a-i st?vili ac?iunile ofensive.
  presiune, presiuni, s.f. 1. For?? care apas? pe suprafa?a unui corp; ap?sare;’ (fiz.) m?rime egal? cu raportul dintre tor?a care se exercit? normal pe o suprafa?? ?i aria acelei suprafe?e.
  2. (Fig.) Constringere moral?.
  presdr, presori, s.m. Lucr?tor calificat, care lucreaz? Ia o pres? (1). prespān, s.n. v. pre?pan. presta, prestez, vb. I. Tr. A desf??ura o activitate, a efectua o munc?.
  prestabili, prestabilesc, vb. IV. Tr. A stabili dinainte, cu anticipa?ie.
  prestan?? s.f. ?inut? sau atitudine demn?, impun?toare.
  presta?ie, presta?ii, s.f. 1. Ac?iunea de a presta.
  2. Munc? depus? gratuit pentru efectuarea unor lucr?ri de interes ob?tesc.
  .prestidigitator, prestidigitatori, s.m. Specialist īn prestidigita?ie; scamator.
  prestidigita?ie s.f. Arta de a face scamatorii (producind iluzii optice) prin mi?c?ri īndemīna-tice ?i rapide ale miinilor.
  prestigios, -oās?, prestigio?i, -oase, adj. Care se impune prin importan??, valoare, m?rime etc.
  prestigiu s.n. Autoritate moral?, vaz?, considera?ie de care se bucur? cineva.
  presto adv. (Muz.) Termen caro indic? o mi?care rapid?.
  presupune, presupun, vb. III. Tr. 1. A crede de mai īnainte c? ceva este posibil sau real, adev?rat. 2. (Despre ac?iuni, fapte, fenomene),
  A necesita ceva īn prealabil pentru a se jiutea īnf?ptui.
  presupunere, presupuneri, s.f. Faptul de a f presupune; supozi?ie, ipotez?.
  ! presupus, presupusuri, s.n. Presupunere.
  presur?, presuri, s.f. Gen do p?s?ri cintāloare, de m?rimea vr?biilor, cu ciocul scurt, de form? conic?,, ?i cu coada lung?, bifurcat?.
  presuriziī, presurizez, vb. I. Tr. A men?ine o presiune normal? īntr-o incint? etan??.
  presus adv. Alai presus de (sau decit... = mai mult (mai mare, mai important) decit...
  pre?, pre?uri, s.n. Covor lung ?i īngust, care se a?terne īn īnc?peri, pe culoare sau pe sc?rile unei’cl?diri; covor mic pentru ?ters talpa īnc?l??mintei, caro se a?az? la intrarea unei case.
  pre?colar, -?, pre?colari, -c, adj. 1. (Despre copii; ?i substantivat) Caro nu n atins :inc? vīrsta do ?coal?. 2. Care se refer? la īnvu??-mintul ?i la educa?ia copiilor pre?colari (1).
  pre?edinte, -?, pre?edin?i, -te, s.m. ?i f. 1. Conduc?tor al unui organ sau al unei organiza?ii de stat ori ob?te?ti. 2. Persoan? care prezideaz?
 30
PRE?EDIN?IE
 468
 o ;adunare, o comise etc. 3. Denumire dat? ?efului de stat al unor republici.
   pre?edin?ie s.f. Func?ia ?i munca de conducere a pre?edintelui.
   pre.?pān, pre?panuri, s.n. Carton dur, satinat, īntrebuin?ai īn poligrafie, ca material pentru izol?ri electrice etc. Var.: prespun s.n.
   . prctii, pretez, vb. I. Refl. X. A consim?i s? fac? un lucru incorect sau sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun pentru...
   . pritc?, .pretce, s.f. Fiecare dintre be?i?oarele care sus?in fagurii, īn interiorul stupului.
   pretendent, -?, pretenden?i, -le, s.m. ?i f. Persoan? care aspir? la ceva sau pretinde ceva; b?rbat care cere sau are inten?ia s? cear? īn c?s?torie o femeie.
   preten?ie, preten?ii, s.f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care īl revendic? cineva. 2. P?rere bun?, de obicei exagerat?, pe care o are cineva despre sine; (la pl.) aere de superioritate.
   preten?ios, -oiis?, preten?io?i, -oase, adj. Care are multe sau mari preten?ii, care pretinde prea mult.
   pretext, pretexte, s.n. Motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde un motiv adev?rat.·, pretexta, pretextez, vb.,I. Tr. A invoca un motiv (aparent), a se folosi de un pretext.
   pretimpuriu, -le, pretimpurii, adj. Care apare sau .se īntīmpl? īnainte de vreme. , .
   pretinde, pretind, vb. III. 1. Tr. A cere insistent ceva; a ridica preten?ii. 2. Tr. A sus?ine, a afirma ceva (cu t?rie, cu convingere). 3. Refl. A-?i da aere.
   pretins, -?, pretin?i, -se, adj. Care trece sau vrea s? treac? drept ceea ce nu este īn roalitate.
   pretor, pretori, s.m. 1. (īn Roma antic?) īnalt magistrat, cu rang inferior consulului. 2. (īn vechea organizare administrativ-teritorial? a ??rii) Reprezentant al conducerii centrale īnt.r-o plas?3, avīnd atribu?ii administrative ?i do poli?ie.
   pre?oriān, -a, pretorieni, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care line de pretor (1), referitor la pretor; gard? pretorian? = unitate militar? care forma garda pretorului (mai tīrziu a īmp?ratului). 2. S.m. Soldat din garda pretorian? la romani.
   pretur?, preturi, s.f. (īn vechea organizare' administrativ-teritorial? a ??rii) Institu?ia condus? de un pretor (2); localul acestei institu?ii.
   pre?ui indonea adv. v. pretutindeni, pretutindeni adv. Peste tot, īn tot locul. Var.: preiutindenea adv.
   pre?, pre?uri, s.n. 1. Expr?sie b?neasc? a valorii unei m?rfi; sum? care se pl?te?te pentru o marf?, pentru o lucrare sau pentru un scrviciu; de pre? = valoros. 2. (Fig.) Importan??, īn»semn?-late, valoare.
   pre?ios, -o?s?, pretio?i, -oase, adj. 1. De mare valoare; important, valoros, scump. 2. (Fig). Lipsit de naturale?e, afectat.
                                                             pre?iozitate s.f. Lips? de naturale?e; afectare, pre?ui, pre?uiesc, vb. IV. 1. Tr. A stabili pre?ul unei m?rfi, valoarea īn bani a unui lucru; a evalua, a estima. 2. Tr. A recunoa?te meritul
  sau valoarea cuiva sau a ceva; a aprecia, a stima, a cinsti. 3. Intr. A avea pre?, a valora.
    pre?uit, -?, pre?ui?i, -te, adj. (Despre oameni) Apreciat, stimat.
    prevala, prevalez, vb. I. (Livr.) 1. Intr. A avea preponderen??, superioritate. 2. Refl. A se folosi de o situa?ie, de un drept, īn vederea realiz?rii unui scop.
    prev?z?tor, -o?rc, prev?z?tori, -oaie, adj. Care ia m?surile necesare pentru a preīntīmpina ceva; precaut.
    prcvcdeii, prev?d, vb. II. Tr. 1, A deduce mersul evenimentelor viitoare, a intui ceea ce s-ar putea īnlīmpla. 2. (Despre legi, regulamente, dispozi?ii) A specifica, a men?iona, o. A echipa, a īnzestra cu...
    prevedere, prevederi, s.f. Faptul de a prevedea; (la pl.) indica?ii, dispozi?ii cuprinse īntr-o lege, īntr-un tratat etc.
    preveni, previn, vb. IV. Tr. 1. A atrage cuiva aten?ia asupra urm?rilor unor ac?iuni. 2. A preīntīmpina, a īnl?tura (un r?u).
    prevenitor, -o?ve, prevenitori, -oare, adj. īndatoritor, amabil, politicos.
    preventiv, -?, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preīntīmpinarea unui r?u, īmpiedicarea apari?iei sau a r?spīndirii unei boli etc.; deten?iune preventiv? = m?sur? privativ? de libertate luat?, īn anumite cazuri, īn cursul unui proces penal.
    preTentoriu, preventorii, s.n. Institu?ie medical? īn care sīnt internate īn mod preventiv persoanele predispuse la anumite boli grave (īn special la tuberculoz?).
    preven?ie, preven?ii, s.f. (Jur.) De?inere preventiv?.
    prevesti, prevestesc, vb. IV. Tr. A vesti, a anun?a. īntīmpl?ri sau evenimente viitoare.
    preTCstiīdr, -oāre, prevestitori, -oare, adj. Care preveste?te ceva; care constituie un indiciu al unor evenimente viitoare.
    previzibil, -?, previzibili, -e, adj. Care poate fi prev?zut.
    previziune s.f. Prevedere a desf??ur?rii unor evenimente viitoare, bazat? pe anumite date ' cunoscrjte. .
    prezint, -?, prezbi?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care sufer? de prezbilism.
    prezbiteriāi), -?, prezbiterieni, -e, s.m. ?i f. Adept al pre/.biterianismului.
    prczbiferiaiirsm s.n. Confesiune protestant? ap?rut?., īn Angliā, care nu recunoa?te ierarhia episcopal?.          ,                     ?      ,
    prozbitism s.n. Tulburare de vedere caracterizat? pjin sc?derea pulerii de acomodare a crisla-Jinukiī, ceea ce face ca obiectele apropiate s? nu poal? fi distinse cu claritate.
    prezent, -ii, prezen?i, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care se afl? īn locul unde se g?se?te vorbitorul sau la care se refer? acesta; care exist? īn timpul de fa??. 2.'S.n. Timpul actual; situa?ia aclual?.
  3. S,n. (Gram.) Timp al verbului care arat? c? ac?iunea se petrece īn momentul de fa??; prezent istoriā = prezent cu valoare de perfect, folosit mai ales īn nara?iuni.              ^
PRIGONI
   prezent?, prezint, vb. I. 1. Refl. A ap?rea īn fa?a cuiva; a se īnf??i?a undeva. 2. Tr. ?i refl. A (se) recomanda. 3. Tr. A īnf??i?a publicului un speclacol; a face cunoscute rezultatele unei activit??i. 4. Tr. (Despre obiecte supuse unei' examin?ri) A avea anumite īnsu?iri sau calit??i; (refl.) a se īnf??i?a ca... 5. Tr. A pune īnainte, a īnmīna.
   prezentabil, -?, prezentabili, -e, adj. Care are o īnf??i?are pl?cut?, īngrijit?.
   prezentatdr, -oare, prezentatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care prezint? publicului programul unui spectacol.
   prezen??, prezen?e, s.f. Faptul de a fi prezent, de a se g?si undeva īntr-un timp anumit; prezen?? de spirit = īnsu?irea de a ac?iona repede ?i la timp (īn situa?ii neprev?zute).
   prezerva, prezirv, vb. I. Tr. (Livr.) A ap?ra, a feri de un r?u.
   prezie?tdr, -oare,'prezic?tori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care se īndeletnice?te cu ghicitul viitorului fin c?r?i, īn cafea, īn palm? etc.).
   prezice, prezic, vb. III. Tr. A spune dinainte ce se va īntīmpla; a prevesti, a proroci.
                                prezida,prezidez, vb. I. Tr. Ā conduce ca pre?edinte lucr?rile unei adun?ri, ale unei ?edin?e. ’ prezident, preziden?i, s.m. (īnv.) Pre?edinte, preziden?ial, -n, preziden?iali, -e, adj. Caro eman? de la un pre?edinte, care apar?ine unui pre?edinte, preziden?ie, preziden?ii, s.f. Pre?edin?ie, prezidiu, prezidii, s.n. 1. (īn unele ??ri socialisto) Organ suprem al puterii de stat.’ 2. Organ colectiv īns?rcinat cu conducerea unei adun?ri, a unei conferin?e, a -unui congres etc.
   preziu? s.f. In preziua.... = īn ajunul..’., cu o zi īnainte de...; (p. ext.) cu pu?in īnainte do...
   prezumtĪT, -?, prezumtivi, -e, adj. Socotit ca probabil.
   preziSh?io, prezum?ii, s.f. 1. Presupunere, supozi?ie, ipotez?. 2. (Jur.) Concluzie desprins? de lege sau de organul de jurisdic?ie cu privire la existen?a unui fapt care nu poate īi dovedit direct. 3. īncredere neīntemeiat? īn for?ele sau īn meritele proprii; īnfumurare, arogan??.
   prezum?ios, -oiis?, prezum?io?i, -oase, adj. Arogant, īnfumurat.
   pribeag, -?, pribegi, -e, adj., s.m. ?i f: 1. (Persoan?) caro umbl? r?t?cind din loc īn loc. 2. Emigrant; refugiat.
                                pribegi, pribegesc, vb. IV. Intr. 1. A r?t?ci din loc īn loc; a hoin?ri. 2. A emigra; a se exila, pribegie, pribegii, s.f. Faptul de a pribegi. pvibāi1, priboaie, s.n. Unealt? do o?el care serve?te la perforare sau la l?rgirea g?urilor īn tabl? sau īn pl?ci de metal.
   priboi2, priboi, s.m. Plant? erbacee cu frunze pl?cut mirositoare ?i cu flori ro?ii sau albe.
                                pric?jit, -?, pric?ji?i, -le, adj. Slab; nedezvoltat, pipernicit, pricc s.f. (īnv. ?i pop.) Neīn?elegere, ceart?, pricc?sn?, pricesne, s.f. Cīnlare la slujba religioas? ortodox?, executat? īn timp ce se īmp?rt??e?te preotul.
   pricepe, pricep, vb. III. 1. Tr. A p?trunde cu mintea, a īn?elege. 2. Refl. A avea'cuno?tin?e īntr-un anumit domeniu, a dovedi iscusin??, īndemīnare.
   pricepere, priceperi, s.f. 1. Faptul de a pricepe; facultatea de aīn?elege, de a p?trunde cu mintea.
 2. Īndemīnare, iscusin??.
   priceput, -?, pricepu?i, -ie, adj. Care are o bun? preg?tire īntr-un anumit domeniu; īndeminatic, iscusit.
   pricliici, priekieiuri, s.n. 1. Marginea ie?it? īn afar? a vetrei ??r?ne?ti. 2. Scīndura (ca o poli??) din partea de jos a ferestrei.
   prichindel, prichindei, s.m. Om mic de statur?; copil mic (sprinten ?i vioi); pici.
   pTici, priciuri, s.n. Pat de seīnduri pentru mai multe persoane, folosit īn unele dormitoare comune.
   prieinii?, -?, pricina?i, -e, s.m. ?i f. 1. Persoan? c?reia īi place cearta, care caut? ceart?. 2. īmpricinat.
   pricin?, pricini, s.f. 1. Cauz?, motiv. 2. Neīn?elegere, ceart?. 3. Īntīmplare nepl?cut?, necaz; problem?, chestiune.
   pricinui, pricinuiesc, vb. IV. Tr. A cauza, a provoca; a prilejui.
   pricolici, pricolici,· s.m.' (īn supersti?ii)’.'Om (viu sau mort) despre care se crede c? se preface noaptea īn lup sau īn cīine. pricomigd?l? s.v. pieromigdal?. pricopseal?, pricopseli, ,s.f. 1. Ci?tig, profit (f?r? munc?); bun?stare. 2. (Pop.).. ?tiin?? de carte, īnv???tur?. Var.: procoyse?l? s.f.
   pricopsi, pricopsesc, vb. IV. Refl. A se alege cu un cī?tig, cu un profit; a se īmbog??i,'a-?i faco o situa?ie. Var.: procopsi vb. JV.
   pricopsit, -?, pricopsi?i, -te, adj^l. īmbog??it (f?r? munc?), c?p?tuit. 2. (Pop.) Priceput, īnv??at. Var. : procopsit, -? adj.
   prididi, prididesc, vb. IV. Tr. 1. (Mai ales tu construc?ii negative) A reu?i s? duc?, ceva la īndeplinire; a r?zbi. 2. A cople?i, a n?p?di.
   pridvto, pridvoare, s.n. Galerie deschis?, cu acoperi?ul sprijinit pe stīlpi, situat? īn partea din fa?? sau de jur īmprejurul uiief cl?diri.
   pri61nic, -ii, prielnici, -e, adj. Favorabil; potrivit.                   v
   prier s.m. Numele popular al lunii aprilie, prieten, -?, prieteni, -e, s.m. ?i f. Persoan? de care-cineva este legat printr-o afec?iune bazat? pe īncredere ?i stim? reciproc?.
   prietenesc, -c?sc?, prietene?ti, adj. Care sc refer? la prieteni; prietenos; cordial.
   prietene?te adv. Cu prietenie; cu bun?voin??, prietenie, prietenii, s.f. Leg?tur? īntre prieteni, bazat? pe afec?iune, stim? ?i īncredere reciproc?.
   prietenos, -oiis?, prieteno?i, -oase, adj.'Binevoitor, amabil.
   priete?ug, priete?uguri, s.n. (Pop.) Prietenie, prigoan?, prigoane, s.f. Persecu?ie, asuprire, prigoāre s.f. v. prigorie.
   prigoni, prigonesc, vb. IV. Tr. A persecuta, a asupri.
30»
rUIGONITOIl
   prigonitor, -oare, prigonitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? caro prigone?te; asupritor.
   prigorie, prigorii, s.f. Pas?re migratoare cu pene multicolore, cu cioc lung ?i curbat, cu coada lung? ?i ascu?it?. Var.: prigo?re s.f.
   prihan?, prihane, s.f. Necinste, p?cat; f?r? prihan? = curat, pur, nevinovat.
   prii, pers. 3 prie?te, vb. IV. Intr. unipers. A-i fi cuiva priolnic, a-i conveni.
   priinjil, priin?e, s.f. (Rar) Atitudine prietenoas?, bun?voin??; a-i fi cuiva cu priin?? = a-i fi binevoitor, favorabil.
   prilej, prilejuri, s.n. 1. Moment oportun, ocazio. 2. Pretext, motiv.
   prilejui, prilejuiesc, vb. IV. Tr. A da ocazia, a favoriza; a pricinui, a cauza.
   prim, -?, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Care se afl? la īnceput, īn fruntea unei serii; cel din?ii (īn spa?iu sau in timp-); num?r prim = num?r natural care nu poate fi īmp?r?it exact decīt prin 1 sau prin el īnsu?i; prim-ajutor = ajutor imediat, dat unui bolnav, unui r?nit sau unui accidentat. 2. Care este īnaintea tuturor īn ceea ce prive?te valoarea, calit??ile, īnsemn?tatea; (ca clement de compunere, preccdīnd un termen care indic? un grad sau o func?ie ierarhic?): prim-secretar.
   prim?, primez, vb. I. Intr. A avea īntīietate, a ii pe primul plan.
   primaddn?, primadone, s.f. Prima solist? a unui teatru de oper? sau operet?.
   primar, -?, primari, -e, adj., s.m. 1. Adj. Originar, ini?ial; de prim? importan??; fundamental; īnv???mīnt primar — primul ciclu ?colar (primele patru clase). 2. Adj. V?r primar (sau var? primar?) = grad de rudenie īntre copiii unor fra?i sau surori. 3. S.m. Pre?edinte ai unui consiliu popular municipal, or??enesc sau comunal.
                                                            prim?t1 s.n. Importan?? primordial?; īntīietate. primāt2, primate, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, cu mamele pectoralo, cu degetul maro opozabil, care cuprinde maimu?ele ?i omul; (?i la sg.) animal din acest ordin.
   prim?, prime, s.f. 1. Premiu īn sistemul premial. 2. Recompens? acordat? do stat pentru īncurajarea unei activit??i (ex. prim? de export).
 3. Prim? de asigurare = sum? de bani pe care asiguratul o pl?te?te celui care asigur?.
   prim?rie, prim?rii, s.f. Institu?ia condus? de primar; cl?dire īn care ī?i are sediul aceast? institu?ie.
   prim?ri??, prim?ri?e, s.f. So?ie de primar, prim?var?, prim?veri, s.f. Anotimp cuprin-zīnd intervalul dintre 21 martie (echinocliul de prim?var?) ?i 22 iunie (solsti?iul de var?); (adverbial, īn forma prim?vara) īn cursul acestui anotimp.
   prim?v?r?tic, -?, prim?v?ratici, -e, adj. De prim?var?, caracteristic prim?verii:
   primejdie, primejdii, s.f. Situa?ie, īmprejurare care amenin?? siguran?a sau existen?a cuiva; pericol.
   primejdios, -o?s?, primejdio?i, -oase, adj. Caro constituio o primejdie, o amenin?are.
   primejdui, primcjduicsc, vb. IV. Tr. A pune īn primejdie, a periclita, a amenin?a.
   priraoneālā, primcncli, s.f. Schimbaro a rnffi-riei murdare cu alta curat?; (Iapl.) rufe deschimli.
   primeni, primencsc, vb. IV. 1. Refl. ?i tr. A. (se) īmbr?ca cu rufe curate. 2. Tr. (Fig.) A īmprosp?ta, a īnviora; a īnnoi, a regenera.
   primenii, -?, primeni?i, -te, adj. 1. īmbr?cat in rufe curate. 2. (Fig.) īmprosp?tai; īnnoit.
   primi, primesc, vb. IV. Tr. 1. A accopla, a lua īn posesiune ceea ce ?i se d?, ?i so trimite sau ?i se ofer?; a īnregistra, a recepta (o vesle, un telefon ctc.). 2. A īnlīmpina un oaspete, a accepta vizita unei persoane. 3. A admite, a include, a īncadr» pe cineva īntr-o organiza?ie, īnlr-o īntreprinderi etc.
   primire, primiri, s.f. Faptul de a primi', a da ceva īn primire = a īncredin?a cuiva ceva; « lua in primire = a prelua, a recep?iona ceva.
   primitiv, -?, primitivi, -e, adj. 1. Care apar?ine perinadei de la īnceputul societ??ii omene?ti; Qare so afl? po treapta cea mai de jos a dezvolt?rii sociale. 2. Necultivat, necivilizat, s?lbatic.
 3. Originar, primar, primitivism s.n. Faptul de a fi primitiv, primitivitate s.f. Starea a ceea ce este primitiv, īnapoiat.
   primitor, -oārc, primitori, -oare, adj. Care primo?te cu pl?cere oaspe?i, ospitalier.
   primogenitur? s.f. (īn unele stalo) Dreptul primului n?scut dintre fra?i do a se bucura dc anumite avantaje (ox. titluri nobiliare).
   primordial, -?, primordiali, -e, adj. De la īncc-put, de la origine; (p. ext.) de prim? importan??, de prim ordin., primordialitate s.f. Faptul de a fi primordial, primulncic, primulaeee, s.f. (La pl.) Familie dc plante erbacee, cu frunze simple, dispuse do obicei īn rozet?, ?i cu flori solilaro sau grupate in inflorescen?e; (?i la sg.) plant? din aceast? familie.                    .
   primus, primusuri, s.n. Aparat casnic pentru g?tii, care folose?te drept combustibil benzina sau petrolul.
   prin prep. Introduce un complement circumstan?ial: a) de Ioc: se plimb? prin parc; b) U! mod: prin urmare = īn consecin??, deci; o) instrumental: am trimis scrisoarea, prin curier; d) de timp: s-a petrecut prin var?.
   princeps adj. invar. Edi?ie princcps = prima edi?ie a operei unui autor (clasic).
   princiar, -?, princiari, -e, adj. Care apar?ine unui prin?, de prin?; somptuos, m?re?, fastuos.
   principii, -?, principali, -e, adj. Care are mar* importan??; foarte īnsemnat; (gram.) propozi?i· principal? = propozi?ie independent? dinfr-o fraz?, do care depind propozi?iile sub«rdonato.
   principat, principale, s.n. Teritoriu condus d« un principe. '
   principe, principi, s.m. Titlu dat membrilo? unei familii imperiale sau regale; conduc?torul unui principat.
 4G9
PRIVATIV
   principfs?, principcsc, s.f. Membr? a unei familii imperiale sau regale; so?ie de principe.
   principial, -ii, principiali, -e, adj. 1. Care se conduce dup? anumite principii. 2. Care decurge dintr-un principiu, care este conform cu un principiu.
   principialitate s.f. īnsu?irea de a fi principial, principiu, principii, s.n. 1. Tez? fundamental?, idee de baz?; loge fundamental? a unei ?tiin?e sau a unei arte. 2. (Fii.) Izvor primordial, cauz? primar?. 3. (Chim.) Principiu activ — substan?? care imprim? caracterul specific unui produs de origine vegetal? sau animal?. 4. Convingere, punct de vedere.
   prinde, prind, vb. III. 1. Tr. A apuca cu mina sau cu ajutorul unui instrument; (despre animale) a apuca cu gura, cu ghearele. 2. Tr. (Fig.) A percepe, a lua cuno?tin?? de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea). 3. Refl. A-?i īncle?ta mīinile pe ceva pentru a se sprijini sau pentru a se ag??a; a se lua de min? cu cineva. 4. Tr. A cuprinde pe cineva cu bra?ele. 5. Tr. A ajunge pe cineva din urm? ?i a pune mina pe el; a g?si, a captura un fugar, un r?uf?c?tor etc. 6. Tr. A surprinde pe cineva asupra faptului. 7. Tr. A ajunge la timp pentru a mai g?si un vehicul care urmeaz? s? plece. S. Tr. (Despre evenimente, fenomene ale naturii) A da peste cineva, a surprinde; m-a prins ploaia. 9. Tr. (Despre st?ri fizice sau suflete?ti) A cuprinde, a cople?i; a absorbi. lO.Tr.?i refl. A (se) fixa prin legare sau atīrnare de ceva; (tr.) a coase laolalt?, a īmbina p?r?ile unui obiect de īmbr?c?minte. 11. Tr. A īnh?ma, a īnjuga. 12. Refl. A s? angaja la ceva; a se lua la īntrecere, a-?i m?sura puterile cu cineva; a l'ace o prinsoare. 13. Refl. A se lipi. 14. Tr. A-i ?edea cuiva bine, a i se potrivi. 15. Tr. (Despre somn) A cuprinde pe cineva.- 1G. Tr. A prinde puteri = a se īnt?ri, a se īntrema. 17. Refl. (Despre planto) A dezvolta r?d?cini (in locul unde a fost plantat). 18. Refl. (Despre lapte) A se īnchega.
   prinos, prinosuri, s.n. 1. Dar oferit, īn antichitate, divinit??ii; ofrand?, jertf?. 2. (Fig.) Contribu?ie īn slujba unei cauze. 8. (Fig.) Omagiu adus cuiva īn semn de recuno?tin??, de admira?ie.
   prins,.-?, prin?i, -se, adj. 1. Care a c?zut īn mīinile, īn st?pīniroa cuiva; arestat, captiv. 2. (Despre lapte) īnchegat.
   prinsoare, prinsori, s.f. 1. Pariu, r?m??ag. 2. (īnv. ?i pop.) Captivitate, prizonierat.
   printre prep. 1. īn mijlocul..., īntre; prin spa?iul dintre... 2. īn intervalul dintre..., īntro.
   printru prep. (īn forma printr-) Prin: a sc?pat ca printr-o minune. prin?, prin?i, s.m. Principe, prin?is?, prin?ese, s.f. Principes?, prioritar, -?, prioritari, -e, adj. Care are prioritate; c?ruia trebuie s? i se acorde prioritate.
   prioritāte s.f. Dreptul de a ocupa primul loc, de a fi primul, de a avea īntīietate.
   prip?s, pripasuri, s.n. De pripas = f?r? st?-pīn, al nim?nui, prip? s.f. In prip? = īn grab?, repede.
   prip?}!, prip??esc, vb. IV. Refl. A so stabili, a se a?eza undeva sau pe līng? cineva; a se oplo?i, a se aciua, pripeal?, pripeli, s.f. Grab? mare, zor. pripi, pripesc, vb. IV. Refl. A se gr?bi, f?cīnd un lucru f?r? chibzuial?.
   pripit, -?, pripi?i, -te, adj. 1. Care ac?ioneaz? prea repede (?i f?r? chibzuial?). 2. F?cut īn prip?.
   prip<5n, pripoane, s.n. ??ru? ae care se leag? vitele la p?scut; ??ru? de care se leag? o ambar-ca?ie la ??rm.
   priponi, priponesc, vb. IV. Tr. A lega o vit? de un ??ru?; a lega o ambarca?ie de un pripon fixat pe ??rm.
   pripor, pripoare, s.n. Pant? abrupt?, povīrni?. priporos, -o?s?, priporo?i, -oase, adj. Abrupt, pr?p?stios.
   prisāc?, pris?ci, s.f. Loc unde se cresc albine; stup?rie.
   pris?cnr, pris?cari, s.m. Persoan? care cre?te albine; stupar.
   prisMp, prisloape, s.n. (Rog.) Trec?toare prin mun?i; pas1.
   prismatic, -?, prismatici, -e, adj. Care are forma unei prisme.
   prism?, prisme, s.f. 1. (Mat.) Poliedru cu dou? fe?e paralele ?i egale (bazele) ?i cu celelalte fe?e (laterale) paralelograme. 2. (Fiz.) Pies? de sticl?, cuar? etc., avīnd de obicei forma unei prisme (1), folosit? la aparatele optice.
   pris<5s, prisosuri, s.n. Ceea ce dep??e?te necesarul sau o anumit? limit?; surplus, excedent; bel?ug, abunden??. ·
   prisose?l?, prisoseli, s.f. (Pop.) Prisos, prisosi, prisosesc, vb. IV. Intr. A fi de prisos, a īntrece, a dep??i necesarul.
   prisosin?a, prisosin?e, s.f. Prisos; cu prisosin?? = din bel?ug.
   prisp?, prispe, s.f. 1. Teras? īngust? de-a lungul peretelui din fa?? (uneori ?i al celor laterali) la casele ??r?ne?ti. 2. Fi?ie de teren, dreapt? sau pu?in īnclinat?, de-a lungul unei coaste de deal sau de munte.
   prist?v, pristavi, s.m. (īnv.) 1. Crainic care anun?a ?tirile oficiale; func?ionar, slujba?. 2. V?taf pe mo?ia unui boier.
   prist<51, pristoluri, s.n. Masa din mijlocul altarului unei biserici, pe care se ?in obiectele de cult.
   pri?ni?, pri?ni?e, s.n. Compres?. Var.: pri?ai?? s.f.
   pri?nif? s.f. v. pri?ni?.
   pritoāc?, pritoace, s.f. Vas de lemn īn care se transport? strugurii la teasc īn timpul culesului.
   pritoci,pritocesc, vb. IV. Tr. A turna vinul dintr-un butoi īn altul, pentru a-1 separa de drojdie.
   priva, privez, vb. I. Tr. A lipsi pe cineva de un lucru necesar sau de ceva la care are dreptul; (refl.) a renun?a la un bun sau la un drept.
   privit, -?, priva?i, -te, adj. Particular, individual.             .
   privativ, -?, privativi, -e, adj. Care lipse?te pe cineva do ceva, care exclude ceva.
rniVA?IUNE
 170
   priva?iune, priva?iuni, s.f. Faptul do a (se) priva dc ceva; (Ia pl.) lips?, s?r?cie.
   privc?l?, privcli, s.t. (Pop.) Fqiptul do a privi; a sta (sau a sc afla) īn pr iveal? = a sta, a se afla undeva pcnlm a se uita la ceva.
   priveghea, priveghez, vb. I. 1. Intr. A sta dc straj?; a p?xi. 2. Tr. A supraveghea. 3. Intr. A sta treaz, a nu dormi. 4. Tr. A sta īn priveghi.
   priveshetor, -oiire, priveghetori, -oare, s.m. ?i f. (Pop.) Supraveghetor.
   priveghi, privcgkiuri, s.n. (Pop.) Veghere la un mori, noaptea, īnainte de īnmormīnlare.
   priveli?te, priveli?ti, s.f. 1. Aspect din natur?, peisaj. 2. intīmplare, fapt care se īnf??i?eaz? vederii.
   privi, privcsc, vb. IV. Tr. 1. A-?i īndrepta privirea asupra cuiva sau a ceva. 2. A considera, a socoti. 3. A se raporta la..., a interesa, a fi de competen?a cuiva.
   privighetoare, privighetori, s.f. Gen de p?s?ri c?l?toare, insectivorc, de culoare bi'un?-ro?cat?, cunoscute prin cīntecul lor.
   privilegia, privilegiez, vb. I. Tr. A acorda cuiva un privilegiu; a p?rtini, a favoriza pe cineva.
   privilegiat, -ii, privilegia?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care se bucur? de privilegii.
   privilegiu, privilegii, s.n. īnlesnire, avantaj acordat cuiva; favoare.
   privin??, privin?e, s.f. In privin?a... = īn ceea ce prive?te...
   privire, priviri, s.f. 1. Ac?iunea de a privi; v?z; fel de a privi, c?ut?tur?;, (concretizat) ochi. 2. Examinare, cercetare (sumar?). 3. Cu privire la... == referitor la..., īn privin?a...
   privitor, -oare, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care prive?te la cineva sau la ceva; (substantivat) spectator, priz?, prizez, vb. I. Tr. A aspira tutun pe nas. priz?, prize, s.f. 1. Dispozitiv prin intermediul c?ruia se face conectarea unui aparat la re?eaua electric?; priz? de p?mlnt = dispozitiv cu ajutorul c?ruia se realizeaz? leg?tura la p?mīnt a unei instala?ii electrice. 2. (Constr.) Transformarea pastei de liant din stare plastic? īn stare rigid?. 3. (Fig.) Trecere, influen?? de cave se bucur? cineva, i. Cantitate de tutun care se prizeaz?.
   priz?rit, -?, priz?ri?i, -te, adj. Care nu s-a dezvoltat bine; slab, firav, pipernicit.
^ prizonier, -?, prizonieri, -e, s.m. ?i f. Persoan? (īn special militar) c?zut? in mīinile unui du?man ?i re?inut? de acesta; persoan? lipsit? de libertate, prizonierat s.n. Situa?ia de prizonier, prīnz, prinzwi, s.n* Masa (2) de la amiaz?; ceea ce se m?ninc? la aceast? mas?; timpul cīnd sc m?ninc?; (pop.) mīncarea de diminea??.
   ? prinzi, prinzesc, vb. IV. Intr. A mīnca de amiaz?; (pop.) a lua prīnzul de diminea??.
   prīnzitor, prinziloare, s.n. (Reg.) Sal? de mīn-care; sufragerie.
   prīslea s.m. art. B?iatul cel mai mic dintr-o familie; (p. ext.) epitet pentru un copil mic.
   prfenuly*prīsncle, s.n. 1..Titirez. 2. (Fig.) Copil mic ?i vioi.
   pro prep. Pentru, īn favoarea.... proasp?t, -ii, proaspe?i, -te, adj. 1. (Despre alimente) Preg?tit sau ob?inut dc curind; caro nu este conservat. 2. (Despre ap?) Adus de curind de la surs?; (despre aer) curat, neviciat. 3. (Fig.) De dat? recent?, nou, actual.
   proii?eii, proaste, s.f. Cantitate de ap?, de noroi care ?i?ne?lo ?i īmproa?c?; a face (sau a da) proa?e? in (sau prin) ceva = a faco pr?p?d, a distruge.
   probii, probez, vb. I. Tr. 1. A supune la prob?, Ia īncercare; a īncerca un obiect de īmbr?c?minte sau de īnc?l??minte. 2. A dovedi, a demonstra.
   probabil, -ii, probabili, -c, adj. Caro se'poalo īntīmpla; caro poale fi adev?rat; (adverbial) dup? cīt se pare, posibil.
   probabilitate, probabilit??i, s.f. 1. Caracterul a ceea ce este probabil. 2. (Mal.) Calculul probabilit??ilor — ramur? a matematicii care so ocup? cu studiul ?anselor de realizare a unui eveniment sau fenomen.
                                                           probant, -?, probant, i, -te, adj. Care probeaz?, probatoriu, -Ic, probatorii, adj., s.n. 1. Adj. Care poate dovedi ceva, care poate servi drept dovad?. 2. S.n. Totalitatea probelor dinlr-un litigiu.
   prdbii,probe, s.f. 1. Ac?iune, m?suri īntreprinse pentru a constata dac? ceva sau cineva Īndepline?te anumite condi?ii; īnccrcare a felului cum se comport? īn timpul func?ion?rii un 'sistem tehnic, o ma?in?, un aparat otc. 2. Fiecare/dintre etapele unui examen; (sport) īntrecere īn'cadrul unei competi?ii. 3. Por?iune dinlr-un material caro este examinat? īn vederea stabilirii calit??ilor īntregului material. 4. Dovad?, m?rturie, probitate s.f. (Livr.) Cinste, integritate, problematic, -?, problematici, -c, adj., s.f. 1. Adj. Nesigur, īndoielnic; caro consliluie o problem?. 2. S.f. Ansamblu dc probleme privitoare la un anumit subicct.
   problem?, probleme, s.f. 1. Chestiune care cere o rezolvare, o solu?ie. 2. Chestiune greu dc īn?eles sau de rezolvat. 3. (Mat.) Situa?ie īn care se cere s? se determine anumile date pe baza unor ipoteze, cu ajutorul metodelor matematice.
   proboscidi?n, proboscidieni, s.m. (La pl.) Ordin de mamifere cu tromp? lung?, mobil?; (?i la sg.) animal din acest ordin (ex. elefantul).
   proced?, procedez, vb. I. Intr. 1. A ac?iona īntr-un anumit fel. 2. A īncepe s?..., a trecc Ia...
   procedeu, procedee, s.n. 1. Fel do a ac?iona. 2. Mod de executare a unei opera?ii, de efectuare a unei lucr?ri etc.
   procedural, -?, procedurali,, -c, adj. Care ?ine de procedur?, care se refer? la procedur?.
   procedur?, proceduri, s.f. Totalitatea.formelor ?i actelor īndeplinite de un organ de jurisdic?ie sau de alt organ de stat, īn exercitarea func?iei sale.
   procent, procente, s.n. A suta parte dintr-o cantitate.
<r
   ?l-l
     procentaj, procentaje, s.n. 1. Procent. 2. Calculul procentelor.
     procentual, -?, procentuali, -e, adj. Calculat sau exprimat īn procente.
     proces, procese, s.n. 1. Evolu?ie a unui fenomen sau a unui eveniment; ansamblu do fenomene prin care se realizeaz? o transformare de stare fizico-chimic?; ansamblu de opera?ii prin care se realizeaz? o lucrare; proces tehnologic — totalitatea opera?iilor prin care se ob?ine un produs. 2. Neīn?elegere adus? spre rezolvare īn fa?a nnui organ de jurisdic?ie. 3. Proces-verbal = act īn care se consemneaz? un fapt sau īn care se redau, pe scurt, discu?iile ?i hot?rīrile unei adun?ri constituite.
     procesiune, procesiuni, s.f. 1. Cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioas? īn cursul c?reia credincio?ii merg īn convoi, cīntind imnuri ?i rostind rug?ciuni.
     procesual, -īi, procesuali, -e, adj. Care se re-fer?laun proces (2) sau la procedura unui proces.
     procit?nio, procitanii, s.f. (īnv.) Recitire, repetare (a unei lec?ii).
     proclam?,proclam, vb. I. 1. Tr. A da o proclama?ie, a anun?a ceva īn mod solemn. 2. Tr. ?i roti. A (se) īnvesti cu .un titlu, a (se) declara drept.... 3. Tr. A sus?ine ceva cu hot?rire, cu t?rie. .
     proclam??īe, proclama?ii, s.f. Text oficial prin care se aduce la cuno?tin?a cet??enilor un eveniment deosebit, de interes general, un program de activitate politic? etc.
     proclet, -?, procle?i, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Tic?los, mi?el, blestemat.
     proclitic, -?, proclitici, -e, adj. (Despre cuvinte) Cave este a?ezat īnaintea altui cuvīnt (cu care face corp fonetic comun) ?i nu are accent propriu.
     proconsul, proconsuli, s.m. Magistrat roman care era īns?rcinat cu guvernarea unei provincii. prOHopse?l?. s.f. v. pricopsaal?. procopsi vb. IV. v. pricopsi, procopsit, -? adj. v. pricopsit, procrea,procreez, vb. I. Intr. A z?misli, a na?te, procro-i?ic, procrca?ii , s.f. Faptul de a procrea, procur?, procur, vb. X. Tr. 1. A face rost de ceva, a achizi?iona. 2. A produce, a provoca.
     procurator, procuratori, s.m. Magistrat roman care administra o provincie imperial?.
     procuratur?, procuraturi, s.f. Organ de stat avīnd ca sarcin? supravegherea aplic?rii ?i respect?rii legilor, . prevenirea ?i combaterea infrac?iunilor.
     procur?, procuri, s.f. īmputernicire dat? cuiva dc a ac?iona īn numele altcuiva.
     procurist, procuri?ti, s.m. (īnv.) Mandatar avīnd īmputerniciri pentru īndeplinirea unor acte cu-caracter comercial.
     procuror, procurori, s.m. Persoan? care face parte din procuratur? ?i care exercit? atribu?iile ce revin acestui organ de stat.
     prodecan, prodecani, s.m. Loc?iitor al decanului īn īnv???mīntul universitar.
           i                               PROFESIONISM
   proili?ios, -oās?, prodigio?i, -oase, adj. Ie?it din comun (prin bog??ie, cantitate etc.); uimitor, extraordinar.
   produc?ttfr, -oāre, produc?tori, -oare, adj., s.m. 1. Adj. Care produce, care d? na?tere la ceva. 2. S.m. Persoan?, unitate economic? etc. care produce bunuri materiale.
   produco, produc, vb. III. 1. Tr. A crea prin munc? bunuri materiale, a da o produc?ie (2); a face, a realiza, a da na?tere la ceva. 2’. Tr. A aduce venituri; a rodi. 3. Tr. A pricinui, a cauza.
 4. Refl. A se realiza, a se īnf?ptui.
   productiv,-?, productivi, -e, adj. 1. Care produce (mult), care aduce beneficii; rentabil. 2. Care d? randament; (despre p?mīnt) fertil. .
   productivitate s.f. īnsu?irea de a fi productiv, capacitatea de a produce; randament; (ec. pol.) productivitatea muncii = eficien?a muncii sociale, exprimat? prin raportarea rezultatului muncii la consumul de munc?.
   produc?ie, produc?ii, s.f. X. Proces īn cadrul c?ruia oamenii transform? ?i adapteaz? la nevoile lor obiectele din natur?, creīnd bunuri necesare existen?ei ?i dezvolt?rii. societ??ii. 2. Totalitatea produselor ob?inute īn procesul muncii īntr-o perioad? de timp ?i īntr-un anumit sector. 3. Lucrare, oper? (literar?, artistic?, ?tiin?ific?).
   produs, produse, s.n., (2) ?i produ?i, s.m: 1. Bun material rezultat dintr-un proces de munc?; produs necesar = parte a produsului creat de lucr?torii productivi, necesar? asigur?rii reproduc?iei for?ei de munc?. 2. Corp, substan?? ob?inut? pe cale natural? sau īn laborator. 3. Urmare, rezultat, efect. 4. (Mat.) Rezultatul unei īnmul?iri.
   proeminent, -?, proeminen?i, -te, adj. 1. Ie?it īn relief. 2. (Despre oameni) Remarcabil, deosebit, excep?ional.
   proeminen?ii, proeminen?e, s.f. Parte proeminent?, ridic?tur?, ie?itur?.
   prof?a, -ii, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1.· Ne?tiutor, nepriceput īntr-un domeniu oarecare. 2. Care nu ?ine de religie; laic.
   profan?, profanez, vb. I. Tr. A trata īn mod necuviincios lucruri considerate sfinte; a pin-g?ri, a necinsti.
   proīiiiiatiir, -oare, profanatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care profaneaz?.
   profascist, -it, profasci?ti, -ste, adj. Care sus?ine fascismul, favorabil fascismului.
   protor?, proferez, vb. I. Tr. (Livr.) A rosti injurii, amenin??ri.
   proiosā, profesez, vb. I. Tr. 1. A practica o profesiune, o meserie. 2. A sus?ine public o concep?ie, o p?rere, o convingere, profesie s.f. v. profesiune, profooion?l, -u, profesionali, -e, adj. Care apar?ine unei profesiuni, privitor la o profesiune; Inv???mint profesional = īnv???mīnt pentru preg?tirea de muncitori califica?i.
   profesionism s.n. Practicarea unui sport, a unei arte etc. ca profesionist.
PROFESIONIST
 472
   profesionist, -u, profesioni?ti, -ale, s.m. ?i f. Persoan? caro practic? o īndeletnicire pe baza unei preg?tiri corespunz?toare.
   profesiune, profesiuni, s.f. Preg?tire teoretic? ?i practic? pentru exercitarea unei anumite īndeletniciri; ocupa?ie cu caracter permanent, exercitat? de cineva. Var.: profesie s.f.
   profesor, -oar?, profesori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? cu o preg?tire, special? intr-un anumit domeniu ?i care pred? o materie do īnv???mīnt. Accentuat ?i: profesor.
   profesoral, -?, profesorali, -c, adj. Care se referi la profesori sau la func?ia de profesor, care apar?ine profesorilor.
   profesor?ts.n. Cariera sau func?ia de profesor, profesorime s.f. Totalitatea profesorilor; mul?ime de profesori.
   profet, profe?i, s.m. 1. Predicator religios considerat ca interpret al voin?ei lui Dumnezeu ?i ca prezic?tor al viitorului. 2. Epitet dat de musulmani lui Mahomed.
   profe?ie, -ii, profetici, -e, adj. Care preveste?te; de profet.
   profetiza, profetizez, vb. I. Tr. A profe?i, profe?i, profe?esc, vb. IV. Tr. A face profe?ii, profe?ie, profe?ii, s.f. Prezicere a viitorului (f?cut? dd profet).
   profil, profiluri, s.n. 1. Contur al fe?ei unei fiin?e, privit? dintr-o parte. 2. Conturul unui lucru, al unei .forme do relief; conturul unei sec?iuni plane a unui corp, a unei regiuni a scoar?ei P?mintuhii ctc. 3. Element decorativ In relief la o cl?dire. 4. Obiectivul de baz? al unei īntreprinderi, al activit??ii unei institu?ii, c?ruia Si corespunde un anumit mod de organizare.
   prolilti, profilez, vb. I. 1. Refl. A se reliefa, a ie?i in eviden??, a se contura. 2. Tr. A stabili profilul (4) unei īntreprinderi sau institu?ii.
   profilactic, -ii, profilactici, -e, adj. Care ap?r? de o boal?; preventiv.
   profilaxie s.f. Totalitatea m?surilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea bolilor contagioase.
   protilometru, profilometre, s.n. Instrument folosit pentru m?surarea gradului de netezime a unei piese.
   proīiriu, -ie, profirii, adj. Ro?u-desehis, trandafiriu.
   profit, profiluri, s.n. 1. Ci?tig, folos, beneficiu. 2. (Ec. pol.; in capitalism) Forma transformat? a plusvalorii care apare ca surplus la īntregul capital avansat, ca produs a! acestuia, ?i care este īnsu?it ca atare de capitalist.
   profit?, profit, vb. I. Intr. A trage un folos; (depr.) a urm?ri un ci?lig personal, īn orice situa?ie, f?r? a ?ine seam? de interesele altora.
   profitabil, -?, profitabili, adj. Care aduce profit; util, avantajos.
   profi?i)", -oare, profitori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care caut? s? ob?in? un ci?tig din orice situa?ie; afacerist, speculant.
   profund, -?, profunzi, -de, adj. 1. Adine; (despre voce) grav. 2. Mare, intens: lini?te profund?. 3. Radical, fundamental, esen?ial. 4. (Des-
pre oameni) Care judec? lucrurile cu p?trundere, cu seriozitate.
   profundor, profundoare, s.n. Par,'tea posleri-oar? mobil? a ampenajului orizontal- »1 unui avion.
   profunzime, profunzimi, s.f. 1. Adincimc. 2. (Fig.) Putere de p?trundere īn esen?a lucrurilor.
   profuziune, profuziuni, s.f. (Livr.) Cantitate mare, abundent?, bel?ug.
   progenitur?, progenituri, s.f. Vl?star, odrasl?, urma?; (la animale) pui.
   progesteron s.n. Hormon format īn ovar, cu rol īn dezvoltarea oului ?i īn formarea placentei. Var.: progesterou? s.f.
   progesterdn? s.f. v. progesteron. prognrīzīi, prognoze, s.f. 1. Prevedere a evolu?iei probabile īn timp a unui fenomen, ;> unui proces, bazat? pe studiul proceselor care īi determin? apari?ia ?i evolu?ia; c??fīhare a valorilor po care le vor lua īn viitor aniīihHe m?rimi. 2. Partea ?tiin?ei conducerii, care const? in determinarea tendin?elor ?i perspectivelor, dc dezvoltare a diferitelor sfere de activitate social?. 3. Pronostic.
   program, progrnme, s.n. 1. Plan de activitate īn care sīnt precizate etapele pentru o anumit? perioad?. 2. Ordinea dup? care se .desf??oar? un spectacol, o emisiune de radio sau dh televiziune etc. 3. Expunerea principiilor, a scopurilor, a sarcinilor unei organiza?ii politice sau ob?te?ti, unui guvern etc. 4. Secven?? de instruc?iuni codate cu ajutorul c?rora un calculator rezolv? o problem? dat?. .
   programa, programez, vb. I. Tr. 1. A stabili programul dup? care urmeaz? s? se desf??oare
o  activitate. 2. (Cib.) A stabili succesiunea calculelor cave trebuie efectuate la un calculator.
   programatic, -?, programatici, -e, adj. Referitor la un program; care se desf??oar?'conform unui program..
   programator, programatori, s.m. ’Persoan? care alc?tuie?te programe pentru calculatoarele electronice. ’
   program?, progrnme, s.f. Program? analitic? = expunere am?nun?it? in scris a materiei de predare īn ?coli, Ia diverse obiecte de Inv???rnint.
   progres, progrese, s.n. Evolu?ie de la o form? inferioar? la una superioar?, manifestat? īn diferitele domenii ale vie?ii sociale (economic, lehnico-?tiin?ific, cultural etc.).
   progres?, progrese:, vb. I. Intr. A face progrese, a īnainta, a prop??i; a se dezvolta.
   progresie, progresii, s.f. ?ir de numere care se deduc unul din altul dup? o anumit? regul?; progresie aritmetic? = ?ir de numere īn care fiecare termen se ob?ine din precedentul,· prin adunarea acestuia cu o anumit? ra?ie; progresie geometric? = ?ir de numere in care fiecare termen se ob?ine din precedentul, prin īnmul?irea acestuia cu o anumit? ra?ie.
   progresist, -ii, progresi?ti, -sie, adj.,' s.m. ?i f. 1. Adj. Care este favorabil progresului, care promoveaz? progresul. 2. S.m. ?i f. Partizan al progresului.
 «3
PRONUME
    prcgresir, -?, progresivi, -e, adj. Caro progreseaz?',-caro cre?te treptat; impozit progresiv — impozit care se m?re?te procentual pe m?sura cre?terii venitului impozabil.
    prohibi, ^prohibesc, vb. IV. Tr. A opri producerea, vīnzarea, importul sau exportul unor m?rfuri.
    prohibitiv, -u, prohibitivi, -c, adj. Care interzice,-caro. opre?te ceva.
    prohibi?ie, prohibi?ii, s.f. Interzicerea producerii, vīnz?rii, importului sau exportului anumitor m?rfuri.
    prohod, prohoduri, s.n. Slujba īnmormīnt?rii la cre?tini.
    prohodi, prohodcsc, vb. IV. Tr. A oficia slujba prolioduluL
    proiict, proiecte, s.n. 1. Plan de ac?iuni viitoare. 2. Prima redactare,· provizorie, a unui plan (economic, politic), a unei legi etc. 8. Lucrare tehnic?, euprinzīnd datele necesare pentru executarea unei construc?ii, a unei instala?ii otc.
    proiect?, proiectez, vb. 1.1. Tr. A avea inten?ia s? fac? ceva, a pl?nui. 2. Tr. A elabora un proiect
 (3). 3. Tr. A realiza o proiec?ie. 4. Tr. A trimite un fascicul de radia?ii, de particule, o succesiune de imagini otc. pe suprafa?a unui obiect, a unui
 1 ecran.. 5. Refl. A se reflecta, a se profila, a se contura. _6. Tr. A arunca cu for?a un corp; a īmpr??tia cu presiune un lichid sau un material pulverulent.
    proiectant, -?, proiectan?i, -te, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care serve?te la proiec?io, de proiec?ie;. dreapt? proiectant? (?i substantivat, f.) = dreapt?-care une?te un punct cu proiec?ia-sa pe un plan. 2. S.m. ?i f. Persoan? care īntocme?te proiecte_(3).
    proiectil, proiectile, s.n. Corp metalic lansat dintr-o arm? de foc, cu scopul de a distruge o ?int?;
    proicctor, proiectoare, s.n. Aparat care serve?te-pentru a trimite razele de lumin?, emiso de o surs?, īntr-o anumit? direc?ie.
    proiec?ie, proiec?ii, s.f. Reprezentare pe un plan.- a unui obiect din spa?iu,' a unei figuri etc.·; imagine a unui corp ob?inut? prin proiectare;! proiec?ie cartografic? = reprezentare pe o hart?' fi unei regiuni a suprafe?ei P?mīntului.
    . prtflhps s.n. (JĪed.) Deplasarea īn jos a unui organ, sau ie?irea lui din cavitatea īn care se g?se?te-
    prolegomen?, prolegomene, s.f. (Livr.) Parte introductiv? a unei opere ?tiin?ifice; ansamblu de no?iuni preliminare apar?inīnd unui domeniu ?tiin?ific.
    proletar, -?, proletari, -c, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la proletariat, al proletariatului.. 2. S.m. ?i f. (īn capitalism) Persoan? car» face parte din proletariat.
    prolctari?t s.n. (īn capitalism) Clasa social? a muncitorilor salaria?i, lipsi?i de proprietate asupra mijloacelor do produc?ie ?i nevoi?i s?-?i vind? capitali?tilor for?a <io munc?.
    proletariza, proletarizez, vb. I. Tr. A aduce pe cineva? īn starea do proletar.
   prolifera, pers. 3 prolifereaz?, vb. I. Intr. A se īnmul?i, a se reproduce.
   proliīer?rc, prolifer?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a se prolifera; reproducere. 2. īnmul?ire anormal?, prin diviziune, a celulelor dintr-un ?esut. 3. Īnmul?ire, extindere, r?spīndire.
   prolific, -?, prolifici, -e, adj. (Despre fiin?e) Care se īnmul?e?te repede.
   prolix, -?, prolic?i, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, īnc?rcat cu detalii; confuz.
                                                               prolixitate s.f. Caracterul a ceea ce este prolix, prolog-, prologuri., s.n. 1. Parte a unei piese din teatrul antic, in care se expunea subiectul. 2. Partea introductiv? a unei opere literare sau muzicale;_ (p. cxt.) introducere,, prefa??.
   promenad?, promenade, s.f. (īnv.) i. Plimbare. 2. Loc pentru plimbare.
   prometeic, -?, prometeici, -e, adj. Care sc refer? la mitul lui Promeieu; (fig.) uman, generos.
   promiseuitiUe s.f. Convie?uire, īn condi?ii de mizerie, a mai multor, persoane de sex diferit.
   promisiune, promisiuni, s.f. Angajament pe care ?i-l ia cineva fa?? de altul c? va face un lucru.
   promite, promit, vb. III. Tr. 1. A-?i lua fa?? de cineva obliga?ia de a face un lucru. 2, (Fig.) A prezenta perspective favorabile.
   promi??tor, -oare, promi??tori, -oare, adj. Care d? speran?e, care promite (2).
   promontoriu, promontorii, s.n. Fī?ie de p?mīnt īnalt? ?i abrupt? care īnainteaz? īn mare. promoro?c? s.f. Chiciur?, promotor, -oārc, promotori, -oare, s.m. ?i f. Ini?iator ?i animator al unei ac?iuni, al unui curent ctc.
   promo?ie, promo?ii, s.f. Scrie de absolven?i ai unei ?coli, ai unei forme de studiu.
   promova, promovez, vb. I. Tr. 1. (Despre elevi) A termina cu succes o clas? sau un an de īnv?-??mīnt. 2. A īnainta pe cineva īntr-o func?ie mai īnalt?. 3. A sus?ine, a propaga (o ideo, un curent).
   promovat, -?, promova?i, -ic, adj. Care a terminat cu succes o clas?, un an de īnv???mīnl.
   prompt, -?, promp?i, -te, adj. Care ac?ioneaz? repede ?i la timp.
   promptitudine s.f. īnsu?irea de a fi prompt; punctualitate.
   promulg?, promulg, vb. I. Tr. A dispune, printr-un act oficial, ca o lege s? intre īn vigoare, s? devin? executorie.                           ,
                                                               pronaos, pronaosuri, s.n. 1. īnc?pere la intrarea in sanctuarul unui templu grec. 2. Partea dinspre u?? a ,unei biserici, prdnie s.f. (īnv.) Providen??, dumnezeire, pronominal, -?, pronominali, -e, adj. Care se refer? la pronume, care are valoare de pronume.
   pronostic, pronosticuri, s.n. Presupunere privitoare la desf??urarea ?i la rezultatul unor ac?iuni viitoare, al u.ior dispute sportive etc.
   pronostica, pronostichez, vb. I. Tr. A face un pronostic.
   pronume, pronume, s.n. (Gram.) Parte de vorbire flexibil? care ?ine locul unui substantiv.
pronun?a
n»
   pronun??, pronun?, vb. I. 1. Tr, A articula, a rosti sunete, silabe’ cuvinte; a rosti un discurs. 2. Refl. A-?i spune p?rerea.
   pronun?at, -?, pronun?a?i, -te, adj. Reliefat, scos īn eviden??.
   pronun?ie, pronun?ii, s.f. Pronun?are, rostire, prooroc s.m. y. provoc.
   propag?, propag, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) r?s-pīndi, a (se) transmite.
   propagand?, propagande, s.f. R?splndire, īn mod sistematic, a unor idei, teorii, doctrine politice, religioase etc., cu scopul de a convinge, de a cī?tiga adep?i.
   propagandist, -?, propagandi?ti, -sto, s.m. ?i f.
 1. Persoan? cave face propagand?. 2. Persoan? care conduce un cerc de īnv???mīnt politico-ideologic de partid.
   propagandistic, -?, propagandistici,' -c, adj. Referitor la propagand?, care are caracter de propagand?.                      _
   propagator, -oaie, propagatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care propag? o concep?ie, o doctrin? etc.
   propan s.n. Gaz incolor, inflāmabil, ob?inut din gazele de sond? ?i folosit drept combustibil, ca materie prim? īn industria chimic? etc.
   proparoxiton,proparoxitonc, s.n. Guvīnt accentuat pe silaba antepenultim?.
                            prop'??i, prop??esc, vb. IV. Intr. A prospera, a se dezvolta, propice adj. invar. Favorabil, prielnic, propilee s.f. pl. Intrare monumental? a unui templu antic, format? dintr-un ansamblu de vestibuluri ?i de por?i.
   propor?ie, propor?ii, s.f. 1. Raport īntre dimensiunile unor obiecte sau īntre dimensiunile p?r?ilor unui īntreg. 2. (Mat.) Egalitate īntre dou? rapoarte. 3. Dimensiune, m?rime; a lua propor?ii = a se dezvolta foarte mult.
   propor?ionu, propor?ionez, vb. I. Tr. A stabili un raport, o propor?ie īntre dou? lucruri; a face s? fie propor?ional.
   propor?ion?l, -?, propor?ionali, -e, adj. Care corespunde unei anumite propor?ii.
   propor?ionalit?te s.f. īnsu?irea de a fi propor?ional.
   proporfion?t, -?, propor?iona?i, -te, adj. Care are propor?ii potrivite; armonios.
   propov?dui, propov?duiesc, vb. IV. Tr. A propaga, a r?spīndi idei, concep?ii, credin?e (religioase).
   propov?duitor, -oare, propov?duitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care propov?duie?te; propagator, predicator.
   propozi?ie, propozi?ii, s.f. Cea mai mic? unitate sintactic?, prin care se exprim? o judecat?, o idee.
   proprietar, -?, proprietari, -e, s.m. ?i f. Titular al unui drept de proprietate; persoan? care posed? un imobil (considerat? īn raport cu chiria?ul s?u).
   proprietate, propriet??i, s.f. 1. Dreptul de a de?ine, de a se folosi de un bun; (ec.) form? social?, istorice?te determinat?, de īnsu?ire a bunurilor materiale de c?tre oameni, cunoscīnd dou?
 tipuri fundamentale: proprietate ob?teasc? (social?) ?i proprietate privat?. 2. Obiect, bun aflai īn proprietatea (1) cuiva. 3. īnsu?ire, caracteristic?; caracter distinctiv. 4. Calitate a unui cuvīnt, a stilului etc. dc a reda exact ideea care trebuie exprimat?.
   proprloī?mis?, propriet?rcsc, s.f. 1. So?ia unui proprietar. 2. De?in?toare a unui imobil.
   prdpriu, -ic, proprii, adj. 1. Care apar?ine cuiva īn mod exclusiv; nume (sau substantiv) propria — numo dat unui lucru sau unei fiin?e spre a le deosebi de alle lucruri sau fiin?e din aceea?i categorie. 2. Caracteristic, specific. !!. Indicat, bun pentru... 4. (Despre cuvin(e) Care red? exact ideoa ce trebuie exprimat?; propriu-zis = de fapt, la drept vorbind.
   pr6pt?, propte, s.f. (Rog.) Proptea. , propteii, proptele, s.f. Bucat? 'de lemn, par, stīlp cu care se sprijin? un gard, o poart? etc.; (fig., la pl.) protec?ie nemeritat?.
   propti, 'proptesc, vb. IV. Tr. A sprijini cu o proptea; (tr. ?i refl.) a (se) rezema de ceva.
   propuls?, propulsez, vb. I. Tr. A imprima unui obiect, unui vehicul o mi?care de īnaintare.
   propidsie, propulsii, s.f. Exercitare a um i for?e de īmpingere asupra unui vehicul, pentru a provoca īnaintarea lui.
   propulsor, propulsoare, s.n. Organ sau aparat care realizeaz? propulsia unui vehicul.
   propune, propun, vb. III. Tr. 1. A supune dezbaterii ?i aprob?rii o p?rere, o solu?ie ctc.; a da o sugestie, un sfat. 2. A recomanda pe cineva pentru o func?ie, pentru o misiune etc. 3. Tr. ?i refl. A-?i pune īn gīnd, a (se) hot?rī s? fat? ceva.
   propunere, propuneri, s.f. Faptul de a (-?i) propune·, ceea ce supune cineva unei discu?ii ori'recomand? īn vederea unei alegeri sau unei aprob?ri.
   pror?, prore, s.f. Partea de dinainte a unei nave. Var.: provii s.f.
   prorector, prorectori, s.m. Loc?iitor al rectorului.
   prorde, proroci, s.m. Profet. Var. : prnoric s.rn. proroci, prorocesc, vb. IV. Tr. (īn concep?iile religioase) A prezice viitorul, gra?ie unei inspira?ii divine.
   prorocire, prorociri, s.f. Faptul de a proroci; prezicere a viitorului.
   prorog?re s.f. I. Extindere a duratei unui termen prev?zut de lege. 2. Extindere a competen?ei unui organ de jurisdic?ie.
   proscomidie s.f. Parte a liturghiei īn care preotul preg?te?te pīinea ?i vinul pentru īmp?rt??anie.
   proscrie, proscriu, vb. III. Tr. 1. (īn Roma antic?) A osīndi la moarte f?r? forme de judecat?, pentru infrac?iuni de ordin politic. 2. (īnv.) A īndep?rta pe cineva din patrie; a exila, a surghiuni.
   proserip?ie, proscrip?ii, s.f. Ac?iunea dea proscrie.
   proscris, -?, proscri?i, -se , adj. (īnv.; adesea substantivat) Izgonit din patrie, exilat. '
 475
PROTEJAT
   prosl?vi, prosl?vesc, vb. IV. Tr. A ridica īn sl?vi,', a pream?ri.
   pro?iip, prosoape, s.n. Obiect confec?ionat din-fr-o.· bucat? de ?es?tur?, folosit pentru ?ters mīinilc,. fa?a, corpul dup? sp?lat, prosopopee s.f.v. prozopopee. prospect, prospecte, s.n. Afi?, bro?ur?, pliant care con?ine date informative asupra unor lucr?ri ce urmeaz?.s? apar?, asupra unor produse etc.
   prospecta, prospectez, vb. I. Tr. 1.. A cerceta un teren īn vederea descoperirii unor z?c?minte de substan?e minerale utile. 2. A cerceta cererea ?i oferta de m?rfuri de pe o'pia??.
   prospectiv?, prospective, s.f. Cercetarea sistematic?, a,.viitorului, īn func?ie de schimb?rile, de. datele ?i de coordonatele care pot fi prev?zute.
   prospec?iune, prospec?iuni, s.f. Ac?iunea de a prospecta. (1).
   prosper, -?,prosperi, -e, adj. Care se g?se?te sau ie dezvolt? īn condi?ii favorabile; c?ruia īi merge-· bine.
   prosper?, prospir, vb. I. Intr. A se dezvolta īn condi?ii favorabile, a progresa.
   prosperitate s.f. Stare prosper?, īnfloritoare; iun?stare,. bel?ug.
   prospe?ime s.f. Calitatea de a fi proasp?t, fraged,, nou, tīn?r. prost, proast?, pro?ti, proaste, adj., s.m. ?i f.
 1. Adj., s.m. ?i f. (Om) lipsit de inteligen??, f?r?; judecat?; n?t?r?u, nerod. 2. Adj., s.m. ?i f. Naiv,: credul. 3. Adj., s.m. ?i f. (Īnv.) (Om) din popor, de jos, de rīnd. 4. Adj. De calitate inferioar?,-lipsit de valoare; necorespunz?tor, nesatisf?c?tor. 5. Adj. (Despre ?tiri, īntīmpl?ri, situa?ii etc.). Care nemul?ume?te, mīhne?te; (despre vreme) nefavorabil. 0. Adj. D?un?tor, neprielnic.
   prostit?, prostate, s.ī. Organ musculos-glan-dular. care.īnconjur? por?iunea ini?ial? a uretrei la b?rbat.
   prostatit? s.f. Inflama?ie a prostatei, prosf?l?u, prost?l?i, adj., s.m. Augmentativ «I Iui prost', prost?nac.
   prost?nac, -?,. prost?naci, -c, adj., s.m. ?i f. (Om) prost, n?tīng.
   prostern?, prostern, vb. I. Refl. A se īnclina (pīna'la- p?mīnt) īn fa?a cuiva, īn semn de venera?ie^. de supunere etc.
   prostise, -e?scu, proste?ti, adj. Care denot?, prostie·.,
   jirosli?te adv. Ca un prost, prosti, prostesc, vb. IV. 1. Refl. A-?i pierde inteligen?a, puterea de a ra?iona, a deveni prost.
 2. Tr: jFam.) .A/indace pe cineva īn 'eroare, prostie, prostii,- s.f. 1. Starea celui prost;
 fapt?; comportare, vorb? de om prost. 2. Vorb?, fapta: lipsit? de seriozitate, de importan??.
   prostime s.f. (īnv.) Mul?ime de oameni de TĪnd;.gloat?, norod.
   prostit, -?, prosti?i, -te, adj. Z?p?cit, dezorientat; uluit.
   prostitua, prostituez, vb. 1. 1. Ref 1. A prac-ticaiprostitutia. 2. Tr. (Fig.) Apīngāri, a necinsti, degrada.
 . prostituat?, prostituate, s.f. Femeie care practic? prostitu?ia.
 prostitu?ie s.f. Fapta comis? do femeia care īntre?ine raporturi sexuale cu diferite persoane, īn scopul de a-?i cī?tiga mijloacele do existen?i.
 prostovan, -?, prostovani, -e, adj. (Pop. si fam.) Prost?nac.
 prostovol, prostovoale, s.n. Unealt? de pescuit format?’diritr-o plas? conic?, prev?zut? la margine cu greut??i de plumb care o trag la fundul apei ?i o strīng.
 prostra?ie s.f. Stare patologic? caracterizat? printr-o indiferen?? total? fa?? de ceea ce se petrece īn jur, prin lips? de reac?ie la excita?iile externe.
 protactiniu s.n. Element radioactiv din grupa actinidelor, produs de dezintegrare a uraniului, protagonist, -?, protagoni?ti, -ste, s.m. ?i f.
 1.  Interpretul rolului principal īntr-o pies? de teatru, īntr-un spectacol de oper?,.intr-un film.
 2.  Reprezentant de frunte al unei mi?c?ri, al unei teorii, al unei competi?ii sportive. .
 protul, protale, s.n. Corp vegetal īn form? de lam?, rezultat din garminarea sporilor crip-togamelor vasculare.
 protargdl s.n. Preparat medicamentos cu ac?iune antiseptic?.
 prot?z?, protaze, s.f. (Gram.) Prima parte a unei perioade condi?ionale, care cuprinde propozi?iile secundare ?i a c?rei consecin?? este exprimat? īn partea a doua a perioadei.
 proiector, -o?re, protectori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care protejeaz? ori favorizeaz? pe cineva sau ceva.
 protectorat, protectorate, s.n. Form? de dependen?? a unui stat fa?? de altul, instituit? prin-tr-un tratat, īn care statul protector conduce politica extern? a statului protejat, acesta p?s-trīndu-?i o anumit? autonomie intern?.
 protec?ie, (2) protec?ii, s.f. 1. Faptul de a proteja; ocrotire; protec?ia muncii = ansamblu de m?suri avīnd drept scop ocrotirea vie?ii ?i a s?n?t??ii celor ce muncesc, īn timpul procesului de produc?ie, ?i asigurarea condi?iilor optime de munc?. 2. Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoan? influent?.
 protee?ionism s.n. Politic? economic? de protejare a activit??ii economice indigene, prin m?suri de īngr?dire, a concuren?ei str?ine ?i de m?rire a puterii produc?torilor autohtoni.
 proteic, -?, proteici, -e, adj. Care ī?i schimb? mereu forma; nestatornic; (biol.) caro se refer? la proteine..
 protein?, proteine, s.f. Substan?? organic? complex? care se g?se?te īn celulele animale ?i vegetale, constituind factorul chimic fundamental al proceselor vii.
 proteja, protejez, vb. I. Tr. 1. A ap?ra, a p?zi, a ocroti. 2. A sprijini; a favoriza, a p?rtini.
 protejat, -u, proteja?i, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se bucur? de protec?ia cuiva.
PROTEST
 <76
   protfet, proteste, s.n. Faptul de a protesta; opozi?ie jiot?ril? īmpotriva unei ac?iuni, a unei tufi?uri considerate nedrepte.
   protesta, protestez, vb. I. Intr. A-?i exprima dezaprobarea fa?a (!e o hol?rīrc, fa?? de o m?sur? ele. considerate nejuste; a contesta.
   protestant, -fi, prot'istan?i, -te, aitj., s.m. ?i f. J. Adj. Care ?ine de protestantism, care se refer;! la protestantism. 2. S. m. .?i f. Adept al protestantismului.
   protestantism s.n. Nume dat doctrinelor religioase cre?tine care s-au rupt de catolicism īn sec. XVI prin mi?carea Reformei.
   protestatar, -?, protestatari, -e, adj. Care con?ine un protest; (substantivat) persoan? care ader? la o ac?iune do protest.
   protetic, -fi, protetici, -e, adj. 1. Caro so refer? la protez? (1).'2. (Lingv.; despre sunete) Ap?rut prin protez? (2).
   protez?, proteze, s.f. 1. Aparat sau pies? care īnlocuie?Le un membru, un organ sau o parte dintr-un, membru al corpului omenesc. 2. (Lingv.) Ad?ugarea unui sunet la īnceputul unui cuvint, f?r? ca īn?elesul cuvintuliii s? so schimbe.
   protipendad? s.f. Nume dat marii boierimi feudale, caro se bucura de privilegii speciale; Yirfurile burgliezo-mo?ierimii; (p. ext.) elit? social?.
   protocol, protocoale, s.n. 1. Ansamblul normelor ?i practicilor folosite cu prilejul unor acte cu caracter solemn, īn special īn raporturile diplomatice. 2. Act, document īn care se consemneaz? problemele dezb?tute la un congres, )a o conferin?? interna?ional?, la o convorbire diplomatic? etc.
   protocolar, -ii, protocolari, -e, adj. Care ?ine de protocol, caro se face potrivit regulilor protocolului.
   protoiereu, protoicrei, s.m. Preot care conduce o protoierie (2); protopop.
   protoierie, protoicrii, s.f. 1. Demnitatea, func?ia de protoiereu. 2. Unitate administrativ? bisericeasc? format?, din mai multe parohii.
   protān, protoni, s.m. Particul? elementari, cu sarcin? electric? pozitiv?, care constituie nucleul atomului de hidrogen ?i, al?turi de neutron, intr? īn alc?tuirea nucleelor atomice ale celorlalte elemente.
   protonie, -ā, protonici, -e, adj. (Despre sunete, silabe) Care se g?se?te īnaintea silabei accentuate.
   protoplasma s.f. Materia din care sīnt formate 'Organismele vii ?i eare reprezint? substratul material caracteristic al vie?ii.
   protopop, protopopi, s.m. Protoiereu.
 _ protosīnghal, protosingheli, s.m. Distinc?ie bisericeasc? inferioar? celei de arhimandrit.
   prototip, prototipuri, s.n. 1. Model reprezen-tīud tipul original dup? care se realizeaz? un obiect, un aparat etc. 2. Primul exemplar al unei piese, al unui sistem tehnic, dup? care, dac? a fost omologat, se execut? fabrica?ia in serie. 3. Model des?vīr?it.
   ?protozodr, protozoare, s.n. (Lu pl.) īncreng?tur? de animale inferioare unicelulare, micro-
 scopice; (?i la sg.) animal din aceast? īncreng?tur?.
   protuberant, -?, protuberan?i, -te, adj. Care con-stiluic o protuberant?.
   protubenin?u, protuberante, s.f. 1. (Anat.) Parte proeminent? a unui organ. 2. Nor de-gaz incandescent caro so observ? la marginea -discului solar.
   profiip, pro?apuri, s.n. 1. Pr?jin? groas? de lemn care se fixeaz? la dricul carului ?i de caro se prinde jugul. 2. īnjghebare simpl? din dou? be?e despicate la un cap?t ?i īnfipte īn pfnnint, īntre care so pune la fript pe?te, carne etc.
   pro??peāl?, pro??peli, s.f. (Fam.) Faptul do a se pro??pi.
   pro?iipi, pro?āpcsc, vb. IV. Refl. (Fam.) A. se opri (provocator) īn fa?a cuiva; (fig.) a so īngīinfa.
   pro?&pit, -fi, pro??pi?i, -te, adj. (Fam.) Sigur de sine; īngīmfat. prov? s.f.v. pror?.
   proveni, provin, vb. IV. Intr. A-?i avea originea, a se trage din...; a rezulta din...
   provenien??, provenien?e, s.f. Origine, obir?ie, provenire.
   provcnsfil, -?, provensali, -e, adj., s.m. ?i f.
1.  Adj. Care se refer? la Proven?a (Provencc) sau la popula?ia ei; (substantival, f.) limba Vorbit? īn Proven?a. 2. .S.m. ?i f. Locuitor al Pro-ven?ei.
   provirb, proverbe, s.n. Expresie populaT? de larg? circula?ie, care cuprinde, īntr-o formulare sugestiv?, de obicei metaforic?, o īnv???tur?, o experien?? de via??.
   proverbial, -ii, proverbiali, -e, adj. 1. Care so refer? la proverbe, caro are caracter de proverb.
2.  Despre care s-a dus vestea; care a ajuns do pomin?.
   providen?? s.f. (īn concep?iile religioase) Divinitate, dumnezeire.
   providen?ial, -?, providen?iali, -c, adj. -Caro este socotit ca d?ruit, trimis de providen??; (fig.) salutar, excep?ional, provineldl, -fi, provinciali, -c, adj., s.m. .?i f.
1.  Adj. Din provincie; caracteristic provinciii.
 2. S.m. ?i f. Persoan? care locuie?te īn provincie, provincialism, provincialisrnc, s.n. Cuvlnt'sau
expresie caracteristic? unei anumite provincii; regionalism.
   provincie, provincii, s.f. 1. Parte dir.lr-o ?ar?, constituind o unitate geografic? sau o diviziune administrativ?. 2. Teritoriu al unei ??ri, in afara capiUlvi.
   provizie, provizii, s.f.'Produse necesare'īntre?inerii, aliment?rii etc. unei gospod?rii, linui ora?, unei armate pentru un anumit timp.
   provizorat, provizorate, s.n. Caracterul a ceea ce este provizoriu; situa?ie provizorie.
   provizoriu, -ie, provizorii, adj. (Adesea-adverbial) Care dureaz? numai un anumit tirnp; care se face numai pentru un anumit timp; temporar, vremelnic.
   provoc?, provoc, vb. I. Tr. 3. A determina, a cauza, a da na?tere la...; a produce inten?ionat un proces, un fenomen. 2. A a?ī?a, a īnt?rit?;
PSIHASTENIE
 a instiga. 3. A chema pe cineva la o īntrecere, la o lupt?, la o discu?ie.
 provocare, provoc?ri, s.f. Ac?iunea de a provoca.
 provocattfr, -oare, provocatori; -oare, adj. Care provoac?; (?i substantivat) instigator; (p. ext.) impertinent, obraznic.
 proxcnit, -?, proxene?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care mijloce?te prostitu?ia.
 pr<5xiai, -?, proximi, -e, adj. Cel mai apropiat (īn timp sau īn spa?iu); gen proxim = genul cel mai apropiat de no?iunea de definit.
 proximitate s.f. Apropiere imediat? (in timp iau īn spa?iu); vecin?tate.
 prozaic, -?,prozaici, -e, adj. (Despre stil, opere iterare) Lipsit de valoare artistic?, stilistic?; p. ext.) banal, comun.
 prozaism s.n. Caracterul a ceea ce este pro-;aic.
 prozator, -o?re, prozatori, -oare, s.m. ?i f. Lutor de opere literare īn proz?.
 prdzft s.f. 1. Mod de exprimare care nu este upus’regulilor de versifica?ie. 2. Totalitatea ope-elor īn proz? (1) ale unui scriitor, ale unei epoci tc.
 prozelit, -?, prozeli?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? onvertit? de curīnd la o religie, la o doctrin?; dept nou ?i entuziast.
 prozelitism s.n. Zel, str?danie de'a face pro-eli?i.
 prozodic -a, prozodici, -e, adj. Referitor la rozodie.
 prozodie s.f. Disciplin? care se ocup? cu teh-ica versifica?iei sub raportul structurii versu-lor.
 prozopopfie, prozopopei, s.f. Figur? de stil-prin ire 'autorul pune s? vorbeasc? o persoan? asent?, defunct? sau un personaj alegoric, prudent, -?, pruden?i, -te, adj. Care se fere?te
 2 ceea ce este primejdios, de ceea ce poate s? •oduc? un neajuns; prev?z?tor, circumspect, pruden?? s.f. īnsu?irea de a fi prudent; ipre-lu?ie.
 pruin? s.f. Strat, fin care acoper? ca o brum? eli?a unor fructe.
 prnn, pruni, s.m. Pom fructifer din familia zaceelor, cu flori albe-verzui ?i cu fructe comes-bile.
 prun?, prune, s.f. Fructul prunului, de form? iric?, uneori alungit?, de culoare vīn?t? sau Jbuie.
 prim?rie, prun?rii, s.f: Livad? sau gr?din? de •uni.
 prunc,prunci, s.m. (īnv. ?i pop.) Copil sugaci;
 . ext.) orice copil.
 prunc?, prunce, s.f. (īnv. ?i reg.) Copil (mic)
 ! sex feminin.
 pruncie s.f. (īnv. ?i pop.) Copil?rie, pruncucidere, pruncucideri, s.f. Ucidcrea de tro mam? a propriului copil, de curind n?s-t.
 pruncncig???, pruncuciga?e, s.f. Mam? care ucide copilul nou-n?scut.
     prund, prunduri, s.n. Pietri? m?runt; malul unei ape pe cave se g?se?te astfel de pietri?.
     prund?riiSj prand?rafi, s.m. Gen de p?s?ri c?l?toare cave tr?iesc pe malul apelor, cu penele de culoare bruna pe spate ?i albe pe pīntece.
     prundi?, prundi?uri, s.n. Pruna; loc cu mult prund.
     prundui, prunduiesc, vb. IV; Tr. A acoperi un dnnn (o alee, o c?rare) cu prund.
     prunduit, -?, prundui?i, -te, adj. Pe care s-a a?tornut prund.
     prunet, prunduri, s.n. Livad?, gr?din? de-pruni.
     prurigo s.n. Boal? a pielii caracterizat? prin-tr-o erup?ie de b??icu?e īnso?it? do mīnc?rime.
     prarit s.n. Mīnc?rime intens? a pielii, care-apare īn unele boli de piele.
     prusac, -?, prusaci, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la Prusia. 2. S.m. ?i f. Locuitor al Prusiei.
     prusie adj. Acid, prusie — acid cianliidric. psalm, psalmi, s.m. Imn religios biblic la, vechii evrei (ulterior ?i la cre?tini).
     psalmisf, psalmi?ti, s.m. Autor sau cīnt?re?. de psalmi.
     psalmodia, psalmodiez, vb. I. Tr. A cīnta. sau a recita psalmi ori alte cīnt?ri religioase ; (p. ext.) a-cīnta sau a. recita monoton.
     psalmodie, psalmodii, s.f. Melodie bisericeasc?, t?r?g?nat?; (p. ext.) 'cīntare sau recitare monoton?.
     psalt, psal?i, s.m. Cīnt?re? de stran? in biseric?.
     psalticliie s.f. Muzic? vocal? bisericeasc?,•specific? ritului ortodox.
     psaltire, psaltiri, s.f. Carte de cult cuprinzīnd. o culegere de 151 de psalmi, atribui?i regelui David.
     pseudo- Element de compunere īnsemnīnd' „fals“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
     pseudocultur?, pseudoculturi, s.f. Cultur? fals?,, aparent?.
     pseudomorMz? s.f. Proces de transformare-fizic? sau chimic? a unui mineral, cu p?stravea. formei cvistalografice ini?iale.
     pseudonim, pseudonime, s.n. Nume fictiv pe care īl adopt? mai ales scriitorii.
     pseudopiil, pseudopode, s.n. Prelungire mobil? provizorie a protoplasinei la amibe, leucocite-etc., servind ia locomo?ie ?i la prinderea hranei.
     psihanalist, -a, psihanali?ti, -ste, s.m. ?i f. Adept al psihanalizei.
     psihanalitic, -ii, psihanalitici, -e, adj. Care se-refer? la psihanaliz?; care apar?ine psihanalizei.
     psihanaliz? s.f. Concep?ia lui S. Freud .?i a. ' adep?ilor s?i privind via?a psihic?, con?tient? ?i incon?tient?.
     psihastenie, psihastenii, s.f. Form? de nevroz? caracterizat? prin nehot?rire, nesiguran?? de> sine, obsesii ?i fobii.
 PSIHIATRIC
    psiliiiiiric, -?, psihiatrici, -c, adj. Care se refer? īl a psihiatric, care ?ine de psihiatrie.
    psihiatric s.f. Ramur? a medicinii care stu->? diaz?,bolile psihice, tratamentul ?i profilaxia lor. psihiatru, psihiatri, s.m. Medic specialist īn psihiatrie..
    P3ihie, -?, psihici, -c, s.n., adj. 1. S.n. Form? .specific? de reflectare, proprie animalelor superioare-?i'omului, produs al activit??ii sistemului nervos; totalitatea fenomenelor ?i proceselor prin care se realizeaz? aceast? reflectare ?i.care pot.fi cognitive, afective ?i voli?ionale; structur? sufleteasc? proprie cuiva. 2. Adj. Care apar?ine \psihicului (1), privitor la psihic.
    psilioīiziologic, -ii, psihofiziologici, -c, adj. Care apar},ine psihoīiziologiei, care se refer? la psiho-’fiziologie.
    psiliofiziologie s.f. Ramur? a psihologiei care .studiaz?, procesele psihologice īn leg?tur? cu cele fiziologice.
    psiliol<5g, -?, psihologi, -c, s.m. ?i f! 1. Specialist īn psihologie. 2. Observator fin, cunos-. •c?tor al vie?ii psihice omene?ti.
    psihologic, -ii, psihologici, -e, adj. Privitor la psihologie, care apar?ine psihologiei; moment psi-.Iwlogicmoment potrivit pentru a influen?a pe cineva, pentru a determina ceva.
    psihologie s.f. 1. ?tiin?? care studiaz? psihicul, legitatea proceselor ?i īnsu?irilor psihice .ale persoanei. 2. Totalitatea fenomenelor psihice •care caracterizeaz? un individ sau o colectivitate.·
    psihologism s.n. Tendin?? de a reduce fenomenele sau 'procesele logice, etice, sociologice ?etc. la fenomene psihice.
    psiliomotur, -o?re, psihomolori, -oare, adj. Caro :se ? refer? la mi?c?ri a c?ror realizare implic? activitatea nervoas? superioar?.
    psiliop?t, -ii, psihopa?i, -le, s.m. ?i f. Persoan? •care; sufer? de psihopatie.
    psihopatie, -?, psihopatiei, -e, adj. Care se refer?: la psihopatie.
    psihopatie, psihopatii, s.f. Stare psihic? anormal?, caracterizat? prin tulbur?ri de comportament, prin sc?derea capacit??ii de adaptare Sa condi?iile de mediu.
    psihopatologie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu aspectele patologice ale activit??ii psihice.
    psihoterapie s.f. Metod? de tratament a unor boli' prin folosirea factorilor psihicii
    psihiizu, psihoze, s.f. 1. Termen generic pentru bolile psihice. 2. Stare de spirit boln?vicioas? •caracterizat? printr-o surescitare obsedant? ?i -contagioas?, provocat? de cauze exterioare (r?zboi, calamit??i etc.).                          1
    pst interj. Cuvīnt prin care se atrage aten?ia •cuiva s? tac?.
    pterirtofit?, pteridofite, s.f. (La pl.) īncreng?tur?; de plante superioare cu corpul diferen?iat īn. r?d?cin?, tulpin? ?i frunze ?i care se -īnmul?esc prin spori; (?i la sg.) plant? din aceast? īncreng?tur? (ex. feriga).
    pterigtfte s.f, pl. Subclas? care include insectele cu aripi.
  pteroilactil, plerodaclili, s.m. Gen de reptile zbur?toare care au tr?it īn era secundar?, cu aripi ca ale liliacului.
  ptialinii s.f. Enzim? prezent? īn saliv?, care transform? amidonul din alimente īn glucoza ?i maltoz?.
  ptiu interj. Cuvīnt care exprim? dezgust, dispre? sau. mirare, surprindere etc.
  ptomain?, ptomaine, s.f. Substan?? rezultat? din putrefac?ia proteinelor animale.
  ptoz?, ptozs, s.f. Fenomen patologic constīnd īn deplasarea īn jos a unui organ sau a unor forma?iuni anatomice.
  ptra interj. Cuvīnt cu care se opresc caii din mers,
  puber, -u, puberi, -e, adj., s.m. ?i f. (Individ) ajuns la virsta pubert??ii.
  pubertate s.f. Perioad? a vie?ii omene?ti, cuprins? īntre copil?rie ?i adolescen??, caracterizat? īn special prin matura?ia ’ sexual?.
  pubian, -?, pubieni, -e, adj. Care apar?ine pubi-sului, privitor la pubis.                   ’   -
  ptibis, pubise, s.n. Os pereche care formeaz? partea anterioar? a centurii pelviene.
  public, -ii, publici, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care apar?ine tuturor, care prive?te pe to?i; care provine de la o colectivitate. 2. Adj. Care are loc īn fa?a unei colectivit??i, a unei adun?ri.
  3.   Adj. De stat, al statului, al īntregului popor.
  4.   S.n. Colectivitate mare de oameni; mul?ime, lume. 5. S.n. Totalitatea persoanelor care asist? la un spectacol, la o conferin?? etc.
  public?, public, vb. I. Tr. A tip?ri (o carte, un articol); a difuza.
  publica?ie, publica?ii, s.f. Ceea ce se public? (carte, revist? etc.); tip?ritur? care apare cu
  o    anumit? periodicitate.
  publicist, -fi, publici?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care public? articole īn ziare ?i reviste.
  publicistic, -?, publicistici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se refer? la publicistic? (2) sau la publici?ti.
  2.   S.f. .Ocupa?ia, activitatea de publicist.
  3.   S.f. Totalitatea publica?iilor (periodice) din-tr-un anumit interval de timp.
  publicitate s.f. Faptul de a face un lucru cunoscut publicului; r?spīndire, difuzare īn public; mica publicitate = rubric? sau pagin? īntr-un ziar, īn care se public? diferite anun?uri; anun?urile publicate īn aceast? rubric?; a da publicit??ii = a anun?a īn mod public; a publica.
  puc, pucuri, s.n. Obiect de cauciuc de forma unui disc, folosit la jocul de hochei pe ghea??.
  pucl)im>s, -o?s?, purhi.no?i, -oase, adj. (Reg.) Urduros; murdar.
  puci, puciuri, s.n. Ac?iune armat? a unui grup politic, care urm?re?te r?sturnarea puterii de stat printr-un atac nea?teptat.
  pueios, -o?s?, pucio?i, -oase, adj., s.f. 1. Adj. (īnv. ?i pop.) Care miroase urit, puturos. 2.
  5.f. (Pop.) Sulf.
  pnd, piiduri, s.n. Unitate de m?sur? pentru greut??i, egal? cu 16,38 kg.
  pudel, pudeli, s.m. Ras? de cīini de m?rime mijlocie, cu p?rul foarte lung ?i l??os.
wr
  «9
                                pMjc, -5, pudici, -c, adj. Ru?inos, decent, pudieitdte s.f. Pudoare, ru?ine, sfial?, puding, pudinguri, s.n. Preparat alimentar f?cut din l'?in?, ou?, zah?r, m?duv?, prune ?i rom.
   pudliij .s.n. Procedeu īnvechit de elaborare a o?elului, prin afinarea fontei īn cuptoare speciale.
   pudodro s.f. Atitudine decent?,sfial?; (p. ext.) cur??enie moral?, castitate.
   pudr?, piulrez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) da cu pudr?. 2. Tr. A acoperi o suprafa?? cu un strat de pulbere, īn scop tehnologic sau de protec?ie.
   pudrat, -?, pudra?i, -te, adj. Dat cu pudr? pe fa??:              '
   piidr?, pudre, s.f. Pulbere īin?, u?or parfumat?, folosit? īn cosmctic?; substan?? medicamentoas? sub form? do pulbere, folosit? xontra irita?iilor pielii; zah?r pudr? = zah?r sub form? de pulbere.
   pudrier?, pudriere, s.f. Cutioar? īn care se {ine pudra de fardat.
   puericultura s.f. Ramur? a medicinii care studiaz? .metodele ?i mijloacele necesare asigu-
 1 r?rii unei cre?teri ?i dezvolt?ri armonioase a copiilor.
   pueril, -?, puerili, -e, adj. De copil, copil?resc;. copil?ros; naiv.
   puerperāl? adj. -Prf)TO puerperal? = boal? grav? a l?uzelor, cauzat? de p?trunderea īn uter a unui agent infec?ios.
   puf1 interj. Cuvīnt care imit? zgomotul produs' de o suflare brusc?, de c?derea unui corp pe o suprafa?? moale etc.
   puf2, (4) pufuri, s.n. 1. Pene foarte scurte ?i moi care acoper? corpul puilor ?i, pe unele p?r?i, al p?s?rilor adulte. 2. Peri?ori fini ?i moi care cresc pe obrazul oamenilor. 3. Peri scur?i ?i moi cu care sīnt prev?zute unele Jructe sau semin?e. 4. Mic obiect de toalet? caro serve?te la pudrat.
   puf?i, puf?i, vb. IV. Intr. 1. A sufla cu zgomot pe n?ri; a pufni; a expira fumul de ?igar?, pro-ducīnd un zgomot īnfundat. 2. (Despre locomotive) A evacua aburul cu īntreruperi Tilmice ?i zgomotoase, puf?iill?, puf?ieli, s.f. Puf?it.
 , puf?it s.n. Faptul de a puf?i, pufui, pufnesc, vb. IV. Intr. 1. A sulfa pe n?ri, cu zgomot ?i sacadat. 2. (Despre locomotive) A da afar? aburii cu un zgomot scurt ?i sacadat, pulnitur?, pufnituri, s.f. Faptul de a pufni, pufoaic?, pufoaice, s.f. Hain? scurt?, mallasat?. pufos, -oās?, pufo?i, -oase, adj. Acoperit cu puf; asem?n?tor cu puful.
   pufule?, pufule?i, s.m. 1. Diminutiv al lui puf2. 2. (La pi.) Produs alimentar preparat din m?lai cu adaos ae ca?caval, avind aspectul unor tubu-le?e.
   pugilism s.n. (Sport) Box. pugilist, pugili?ti, s.m. Boxer, pugilistic, -?, pugilistici, -e, adj. Care se refer? la pugilism, care ?ine de pugilism.
                                                                                                           PULPA
   piiliav, -?, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Cu carnea moale ?i umflat?; buh?it. 2. (Despre alimente) Afinat, īnfoiat. puli?yi, puh?vesc, vb. IV. Refl. A deveni puhav. pnMi, puhoaie, s.n. 1. Ap? curg?toare - umflat?^ de ploi sau de topirea z?pezii, care se revars? n?valnic; torent, ?uvoi. 2. (Fig.) Mul?ime, val do oameni (sau de alte fiin?e) care se mi?c?, īn a,ceea?i direc?ie.
   pulioidr, puhoieri, s.m. Pas?re r?pitoare asem?n?toare cu uliul.
   pui', pui, s.m., interj. 1. S.m. Pas?re, de la ie?irea din ou pīn? la maturitate; (p. ext.) orice animal de la na?tere pīn? la maturitate. 2. S.m. (Fam.) Copil. 3. S.m. Vl?star, ml?di?ā. 4. S.m„ Pui'- fde pern?) =,pern? mic?, pui?or; pui de ger = ger mare, stra?nic; pui de somn = somn bun, adīnc; pui de b?taie = b?taie zdrav?n?.
 5.   S.m. (La pl.) Cus?turi m?runte decorative, pe pieptul ?i pe mīnecile c?m??ilor ??r?ne?ti.'«.. Interj. Strig?t repetat cu care se cheam? puii sau alte pacuri de curte. pui2, pers. 3 puie?te, vb. IV. Tr. A scoate pui. puia-g?ia s.f. art. De-a puia-gaia — numele-?unui ju<. do copii.
                                                              puiandru, puiendri, s.m. Augmentativ al lui pui; pui mai m?ricel de pas?re sau de animal.
   puic?, puici, s.f. 1. Pui de g?in? de sex femeiesc;. g?in? tīn?r?. 2. Termen de dezmierdare-pentru o fat? sau pentru o femeie.
   puiculi??, puiculi?e, s.f. 1. Diminutiv al lui: puic?. 2. Puic? (2).
   puiernil?, puierni?o, s.f. Instala?ie special? īn care so cresc puii unor p?s?ri de curte.
   puiet, (3) puie?i, s.m. 1. Larve do albine. 2.. Pe?ti mici, īn prima perioad? de via?? (servind la repopularea apelor). 3. Nume generic dat plantelor lemnoase tinere care se transplanlea-z? īn alt? parte.
                                                               pui?or, (1) pui?ori, s.m., (2) pui?oare, s.n. 1..
 S.m. Diminutiv al lui pui. 2. S.n. Pern? mic? de pus sub cap.
   puitār, puitoare, s.n. Puitor de mine = nav? militar? amenajat? pentru plantarea minelor1 (2}· īn fluvii ?i īn m?ri.
   pul, puluri, s.n. Fiecare dintre piesele rotunde-de lemn care so folosesc la jocul de table.
   pulber?rie, pulber?rii, s.f. Fabric? sau depozit de muni?ii.
   pulbere, pulberi, s.f. 1. Praf (1). 2. (īnv.) Praf de pu?c?.
   pulmdn, pulmoni, s.m. (Anat.) Pl?mīn. pulmonar, -?, pulmonari, -e, adj. Care se refer? la pi?mīni, care apar?ine pl?minilor.
   pulover, pulovere, s.n. Obiect de īmbr?c?minte-tricotat, care acoper? partea superioar? a corpului.
   pulpan?, pulpane, s.f. Fiecare dintre cele dou?. pīr?i de jos ale unei haine lungi.
   pulp?, pulpe, s.f. 1. Partea musculoas? a piciorului, dintre genunchi ?i glezn?. 2. Partea, moale, c?rnoas?, a unor fructe.
V
 t>ULS
                                                 /
   puls, pulsuri, s.n. Dilatare ?i contractare ritmic? a arterelor, provocat? de pomparea singe-lui .de c?tre inim?.
   pulsa, pulsez, vb. I. lntr. 1. (Despre sīnge) A ?circula īn vasele sanguine. 2. (Fig.; despre'pro-?cese) A se desf??ura īntr-un ritm viu; a from?ta.
   pulsatil, -;1, pulsatili, -e, adj. Care se refer? la puls, care apar?ine pulsului.
   pulsa?ie, pulsa?ii, s.f.' 1. Zvicnire, b?taie a pulsului; (fig.) desf??urare ritmic? a unui proces, a unui fenomen. 2. (Fiz.) M?rime caracteristic? proceselor periodice, propor?ional? cu frecven?a; varia?ie periodic? a unei m?rimi care nu-?i schimb? semnul.
   pulsoreactor, pulsorcacloarc, s.n. Propulsor cu reac?ie- pentru avioanele supersonice.
   pulveriz?, pulverizez, vb. I. Tr. A transforma īn pulbere un material solid; a transforma un lichid īn pic?turi foarte fine, cu ajutorul unui pulverizator.
   pulverizat<5r, pulverizatoare, s.n. Aparat folo-.sil pentru pulverizare.
   pulverulent, -?, pulverulen?i, -te adj. Care se prezint? sub form? de pulbere.
   puma s.f. Mamifer carnivor din familia felinelor, lung de peste 1 m, care tr?ie?le īn America.
   pumn, pumni, s.m. Palma īnchis?, cu degetele .adunate ?i īndoite; palmele slrīnse ?i adīncite īn form? de cup? (pentru a putea re?ine un lichid).
   pumnal, pumnale, s.n. Arm? format? dintr-o lam? scurt? cu dou? t?i?uri ?i cu vīrf ascu?it, prins? de un mīner. ’             ’               "
   pumni, pumnesc, vb. IV. Tr. ?i reīl. A (se) bate-cu pumnii.
   punci, punciuri, s.n. B?utur? f?cut? dinlr-un amestec de rom, zah?r, suc de l?mīie sau de portocale etc.
   piujict, puncte, s.n. 1. Element fundamental al :geomet,riei, care are toate dimensiunile nule, ?definit ca intersec?ie a dou? linii. 2. Semn grafic mic, rotund, folosit ca semn de punctua?ie pentru a marca sfīr?itul unei propozi?ii sau fraze, prescurtarea unui cuvīnt ele.; dou? puncte = .semn de punctua?ie conslīnd din dou? puncte
 (2) a?ezate unul deasupra celuilalt, caro arat? c? urmeaz? o enumerare, o explica?ie; o concluzie s?u o vorbire direct?; punct ?i virgul? = semn de punctua?ie constīnd dintr-un punct a?ezat 'deasupra unei virgule, folosit pentru a desp?r?i p?r?ile componente ale unei perioade. ?3. Pat? mic? rotund? pe un fond do alt? culoare.
 4.  Semn mic, rotund, pus la dreapta unei note muzicale pentru a-i prelungi durata cu īnc? o jum?tale din valoarea ei. 5. Model de cus?tur? «au do broderie. 6. Loc determinat īn spa?iu; punct de plecare (sau de pornire) = īnceputul unei ac?iuni. 1. Punct mort = pozi?ie a unui mecanism biel?-manivel?, care corespunde momentului cīnd biela ?i manivela au axele īn prelungire sau suprapuse. S. Unitate de m?sur? caro indic? -situa?ia participan?ilor la o competi?ie sportiv?, la unele jocuri de societate etc.. 9. Punct tipografic = unitate de m?sur? folosit? īn ipoligraiie pentru litere, spa?ii, linii etc.
                                                  48«
10. Parte determinat? a unei ac?iuni, a unei probleme, a unei discu?ii etc.; moment, fat?, etap?; la punct = la momentul oportun. 11. Temperatur? fix?, caracteristic? producerii unui anumit fenomen; punct critic = stare critic?.
   punct?, punctez, vb. I. Tr. 1. A marca, a īnsemna cu puncte; a scoate īn eviden??, a subli- i nia. 2. A marca punctele (8) īnscrise īntr-o competi?ie sportiv?.                                  ;
   punctaj, punctaje, s.n. 1. Totalul punctelor , acumulate de un:sportiv sau de o echip? īntr-o j competi?ie. 2. īnsemnare a punctelor mai im- i portante ale unui plan de ac?iune, ale unei ex- j puneri.                                               |
   punctat, -?, puncta?i, -ie, adj. Marcat, īnsem- i nat cu puncte; alc?tuit din puncte.                   |
   punctator, punctatoare, s.n. Unealt? de o?el cu J vīrf ascu?it, cu care se puncteaz? (1).               j
   punctiform, -a, punctiformi, -e, adj. īn form? de punct.                                             |
   punctual, -?, punctuali, -e, adj. Care respect? īntocmai termenele stabilite; (adverbial) la timp, la momentul stabilit, punctualitate s.f. īnsu?irea de a fi punctual, punctua?ie, punctua?ii, s.f. Sistem de semne grafice care au rolul do a marca īn scris pauzele ?i intona?ia din vorbire, īntreruperea ?irului comunic?rii etc.
   piinc?ie, pune?ii, s.f. Str?pungere cu un ac special a unui vas, a unui ?esut sau a peretelui unei cavit??i a organismului, pentru a extrage un lichid sau pentru a introduce un medicament.
   pune,pun, vb. III. 1. Tr. A face s? stea undeva, a plasa; (tr. ?i refl.) a (se) instala undeva, a (se) a?eza īntr-un loc. 2. Refl. A se depune; a se l?sa; a se a?terne. S. Tr. A a?eza pe cineva īntr-o situa?ie (nou?), īntr-un post’etc. 4. Tr. A a?eza la j locul sau īn pozi?ia īn care trebuie s? stea;'a aranja, a rindui; a pune caii = a īnh?ma. 5. Tr. ?i refl.A (-?i) a?eza pe corp un obiect de īmbr?c?minte; a (se) īmbr?ca, a (se) īnc?l?a. 6. Tr. A institui, a hot?rī, a stabili: a pune o tax?.
7.  Refl. A se īmpotrivi; a se pune cu, capul = a face tot ce este posibil pentru a īmpiedica o ac?iune. 8. Refl. A se lua la īntrecere, a se m?sura tu cineva. 9. Tr. A sili, a ?, obliga pe cineva s? fac? un lucru. 10. Tr. A pune j st?pinire = a se face st?pīn pe ceva (sau pe j cineva); a pune tn valoare = a valorifica.
   punere s.f. Ac?iunea de a (se) pune; punere j la p?mīnt — defect īn func?ionarea unei insta- ; la?ii electrice, constīnd īn stabilirea unei leg?- ; turi accidentale īntre conductele elcctrice sub j tensiune ?i p?mīnt.                ?                  j
   punga?, punga?i, s.m. Ho? de buzunare, bor- j fa?.                                                  :
   pung?, pungi, s.f. 1. S?cule? de piele, de mate- j rial plastic etc., cu una sau cu mai multe desp?r- , ?ituri, īn care se ?in banii. 2. S?cule? f?cut din j hīrtie sau din alt material, servind ca ambalaj , pentru diferite obiecte. 3. Umfl?tur? a pielii j (mai ales la ochi).                                   |
PURTA
   pung?li, pung?lesc, vb. IV. Tr. A coase cu īmpuns?turi rare, neregulate, puug??e?l?, pung?seli, s.f. Pung??ie, pung??i, pung?fcsc, vb. IV. Tr. A Iura (mai ales bani din buzunar); a īn?ela, a escroca.
   pung??ie, pung??ii, s.ī. Furt, ho?ie; īn?el?torie, escrocherie.
   pungi, pungesc, vb. IV. Tr. A-?i pungi gura (sau buzele) = a-?i strīnge ?i īncre?i buzele.
   pfmic, -?. punici, -c, adj. Care se refer? la Cartagina sau Ia locuitorii ei.
   punte, pun?i, s.f. 1. Pod īngust folosit numai de pietoni. 2. Plan?eu care īmparte o nav? īn etaje sau acoper? etajul superior. 3. Pod suspendat sau mobil care leag? vasele de chei.
   pup?, pup, vb. I. Tr. ?i refl. recipr. (Fam.) A (se) s?ruta, pupat, pupaturi, s.n. (Fam.) S?rut. pup?1, pupe, s.f. Partea de dinapoi a unei nave. pup?2, pupe, s.f. (Zool.) Nimf? (2), crisalid?, pup?cios, -o?s?, pup?cio?i, -oase, adj. (Fam.) C?ruia īi place s? (se) s?rute, pup?tur?, pup?turi, s.f. (Fam.) S?rutare, pup?z?, pupeze, s.f. Pas?re c?l?toare, cu cioc lung ?i curbat ?i cu un mo? de pene portocalii pe cap.
   pupczele s.f. pl. Plant? erbacee de p?dure, din familia leguminoaselor, cu flori 'purpurii la inceput, apoi alb?strii.
   pupil, -?, pupili, -e, s.m. ?i f. Minor aflat sub tutela unei persoane.
   pupil?, pupile, s.f. Deschiz?tur? din mijlocul irisului, prin care p?trunde lumina īn ochi.
   pupitru, pupitre, s.n. 1. Mas? cu suprafa?a īnclinat?, care serve?te la scris, citit, desenat etc.; partea de deasupra a unei b?nci de ?coal?. 2. Suport īnclinat pe care muzican?ii ī?i a?az? notele; la pupitru = la conducerea unei orchestre, ca dirijor. 3. Pupitru de comand? = dispozitiv īn īorm? de mas? sau de tablou īn caro sīnt montate mecanismele de transmis comenzile unei instala?ii.
   pur1, puri, s.m. Plant? erbacee cu frunze lungi ?i īnguste ?i cu flori purpurii, dispuse īn umbele.
   pur2, -?, puri, -e, adj. 1. Care nu con?ine elemente str?ine; curat, neamestecat.2. Nealterat, neviciat; (fig.) nep?tat, neprih?nit. 3. (Despre voce, sunete) Limpede, cristalin.
   purceii, -ie?, purcele, s.f. Puiul de sex feminin al scroafei.
   purcede, purcid, vb. III. Intr. 1. A porni la drum, a pleca; a īncepe o ac?iune. 2. A izvorī, a proveni din...                              ?
   purcel, purcei, s.m. Puiul scroafei (īn special do sex masculin).
   purcdi, purcoaie, s.n. Gr?mad? de fin sau de paie; c?pi??.
   purgativ, -?, purgativi, -e, adj., s.n. (Medicament.) care favorizeaz? evacuarea materiilor fecale din organism·.
   purgatoriu s.n. (īn religia catolic?) Loc imaginar īn care sufletele mor?ilor cu p?cate mai u?oare s-ar purifica īnainte de a intra īn paradis.
   purga?ic, purga?ii, s.f. Faptul de a elimina materiile fecale..
   puric?, puric, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) cur??a de purici. 2.. Tr. (Fam.) A examina ceva cu de-am?nuntul.
   ptirice, purici, s.m. 1. Insect? mic?,, lipsit? de aripi, care tr?ie?te ca parazit pe om sau pe unele animaile. 2. Nnme dat mai.multor specii de insecte iniei, caro tr?iesc .pe frunzele plantelor. 3. Puricc de- ap? = gen de crustaceu de ap? dulce, lung dc 1 — 4 mm.
   puritie?, purific, vb. I. Tr. A face s? fie pur, īndep?rtīnd impurit??ile; a cur??a.
   purificator, -oare, purificatori, -oare, adj. Care purific?.
   purin?, purinc,.s.{. Compus organic hetero-ciclic, unitate de baz? a acidului uric.
   purism s.n. Tendin?? exagerat? de a elimina dintr-o limb? elementele socotite str?ine.
   purist, -?, puri?ti, -ste, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Adept al purismului. 2. Adj. Care se refer? la purism; care practic? purismul.
   puritan, -?, puritani, -c, s.m. ?i f., adj. 1.
S.m. ?i f. Adept al puritanismului; (p. extr.) persoan? de o moralitate excesiv?. 2. Adj. Privitor la' puritanism, care apar?ine puritanismului.
                                                               puritanism s.n. Doctrin? a unei secte prezbi-teriene engleze, bazat? pe principii religioase ?i morale foarte rigide, puritate s.f.-Faptul de a fi pur: cur??enie, purj?rc, purj?ri, s.f. Cur??ire a unei instala?ii de impurit??i, īn timpul func?ion?rii.
   puroi, puroaie, s.n. Materie lichid? vīscoas?, de culoare galben?-verzuie, care se formeaz? īn r?ni sau īn abcese īn urma unei infec?ii.
   puroi», pers. 3 puroiaz?, vb. I. Intr. (Despre r?ni, abcese) A elimina puroi.
   purpur?1, purpure, s.f. 1. Materie colorant? ro?ie-īnchis?, preparat? pe cale sintetic? (īn vechime fiind extras? din sucul unor molu?te). 2. Stof? plu?at? vopsit? cu purpur? (1); hain? f?cut? dintr-o astfel de stof?, purtat? īn trecut de regi ?i de īmp?ra?i.
   purpur?2, purpure, s.f. Boal? caracterizat? prin apari?ia pe piele a unor pete ro?ii, datorit? ruperii capilarelor sanguine. .
   purpurin?, purpurine, s.f. Materie colorant? ro?ie-cafenie, folosit? īn vopsitorie.
   purpuriu, -ie, purpurii, adj. De culoare ro?ie-īnchis?.
   pursīnge adj. invar. (Despre cai) De ras? pur?. purt?, port, vb. I. 1. Tr. A ?ine pe cineva sau ceva īn mīn?, īn bra?e, īn spinare ?i a-1 transporta īn alt? parte; a conduce, a c?l?uzi pe cineva; (despre mijloace de locomo?ie) a duce, a c?ra. 2. Tr. (Despre gravide) A-?i duce sarcina. 3. Refl. (Reg.) A merge, a se īndrepta spre...
4.  Tr. A folosi un anumit obiect de īmbr?c?minte sau de īnc?l??minte, a fi īmbr?cat sau īnc?l?at cu...; (refl.) se poart? = e la mod?. 5. Refl. A se comporta, a se manifesta (din punctul de vedere al conduitei).
31 — Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curent
  PURTARE
   purtare, purt?ri, s.f. ]. Ac?iunea do a (sc) purta. 2. Fel, mod de a sc comporta; conduit?, atitudine in societate, purtat* s.n. Fel, mod de a se īmbr?ca. purtat2, -?, purta?i, -tc, adj. (Ikspre īmbr?c?minte) Uzat, vechi.
   purt?tor, -oare, purt?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care poart?, care duce ceva.
   purulent, -u, purulen?i, -le, adj. (Despre r?ni, bube) Care elimin? puroi.
   pururi adv. Totdeauna, ve?nic, pus, -5, pu?i, -sc, adj. A?ezai; mas? pus? = mas? preg?tit? (cu farfurii, tacīmuri ele.).
   puseu, puseuri, s.n. 1. Acces al unei boli. 2. (Fig.) Izbucnire, avīnl spontan.
   pust?, puste, s.f. Cimpie īntins?; step?, pustie s.f. v. pustiu.
   pustietate, pustiet??i, s.f. 1. Regiune lipsit? do vegeta?ie (?i nelocuit?). 2. Singur?tate.
   pustii, pusticsc, vb. IV. 1. Tr. A preface īn pustiu; a devasta, a distruge. 2. Refl. A se refugia; a pribegi.
   pustiit, -?, pustii?i, -tc, adj. Pref?cut īn pustiu, p?r?sit; devastat, pr?dat.
   pustiitor, -oare, pustiitori, -oare, adj. Care pustie?te, distrug?tor, devastator,
   pustiu, -ie, (1, 2) pustii, adj., (3) pustiuri, s.n. 1. Adj. (Despre locuri) Lipsit de vegeta?ie (?i nelocuit); lipsit de via??, de mi?care; aflat īn paragin?, īn ruin?. 2. Adj. Singur, izolat, stingher. 3. S.n. ?inut lipsit de vegeta?ie (de obicei acoperit cu nisip) ?i nepopulat (sau pu?in populat); a pustiu = a jale; a moarte. Var.: pustie s.f.
   pustnic, -ii, pustnici, -c, s.m. ?i f. Persoan? (de obicei c?lug?r) care tr?ie?te departe de lume; sihastru.
   pustnicie s.f. Via?? de pustnic; sih?strie; singur?tate.
   pustul?, pustulc, s.ī. Bubuli?? plin? de puroi, pustulos, -oiis?, puslulosi, -oase, adj. Cu pus-lule, plin de pustule. pu?ca?, pu?ca?i, s.m. Soldat īnarmat cu pu?c?, pu?c?, pu?ti, s.f. 1. Arm? de foc portativ?, cu ?eav? lung?, care trage lovitur? cu lovitur?, fiind manevrat? manual. 2. Pu?c?-mitralier? = arm? de foc asem?n?toare cu pu?ca (1), cu care se pot executa lovituri īn serie, īnc?rcarea ?i desc?rcarea f?cindu-se automat.
   pu?c?ria?, -?, pu?c?ria?i, -c, s.m. ?i f. Persoan? care este (sau a fost) de?inut? īntr-o pu?c?rie, pu?c?rie, pu?c?rii, s.f. īnchisoare, pu?cbe?, pu?chclc, s.f. (Pop.) Umfl?tur? mic?, dureroas?, format? pe limb?.
   pu?coci, pu?coace, s.n. Juc?rie f?cut? dintr-o ?eav? de lemn de soc, cu care copiii īmpu?c? cu gloan?e de cil?i.
   pu?culi??, pu?culi?e, s.f. 1. Diminutiv al lui pu?c?. 2. Cutie sau vas mic, prev?zut cu o deschiz?tur? īngust?, īn care.se introduc, pentru p?strare, banii economisi?i.
   pu?luniii, pu?lamale, s.f. Om de nimic, sec?tura, lidioa.
   pu?tan, pu?tani, s.m. (Fam.) B?ie?andru.
                                                                                                                     mī
   pu?tiine?, pu?tance, s.f. (Fam.) Feti?can?, pu?ti, ?iu?ti, s.m. (Fam.) B?iat, tin?r; b?ie?a?; copil ?trengar.
   pute», pol, vb. II. Tr. 1. A avea puterea sau condi?iile, posibilitatea de a īnf?ptui un lucru, 2. A fi posibil sau probabil ca un lucru s? ? īnUmple; (refl.) sc poate — e posibil. !ī. A avea permisiunea sau dreptul de a face ceva; (refl. impers.) a fi permis, īng?duit.
   putere, puteri, s.f. 1. Faptul de a putea·, capacitatea de a realiza ceva; for?? l'izic?, vigoare, t?rie; in putere puternic, s?n?tos. S. Energia primit? sau cedat? de un sistem tehnic īn unitatea de timp; putere nominal? — putere pentru care a fost conceput, un sistem telmic; putere instalat?. — suma puterilor nominale ale ma?inilor de for?? instalate īntr-o īntreprindere. 3. (Fiz.) Capacitatea de a produce un anumit efect. 4. Eficacitate, t?rie. 5. (Alai.,) Rezultatul īnmul?irii unui num?r cu el īnsu?i, de un anumit num?r de ori (indicai printr-ini exponent). 0. Valoare: puterea, de circula?ie n banilor. 7. .Autoritate, sl?pīnire. S. Putere dc stat = atribut esen?ial al clasci dominante care, folosind stalul ca instrument, al s?u, īnf?ptuie?te conducerea societ??ii. īl. Stal, ?ar?. J(l. Drepl, īmputernicire pe care o are cineva, II. (Pop.) Punct culminant; toi: in puterea nop?ii.
   puternic, puternici, -c, adj. 1. Īnzestrat cil mare putere fizic?; tare, viguros. 2. Care posed? for?? mecanic? sau motrice mare; caro ac?ioneaz? cu t?rie ?i cu efect. 3. Tare, viu, intens.
4.  (Fig.) Care se bucur? de autoritate, de influen??; (?i substantival) important prin pozi?ia, prin rolul pe care īl are. 5. Important prin valoare, prin con?inut.
   putin?, putini, s.f. Vas dc forina unui Ininclii de con, f?cut din doage de lemn, īn care se p?streaz? brīnz?, mur?turi ele.
   putinei, pulincic, s.n. Putin? īnalt? ?i strimt? īn care se bale sminlina pentru a se alege untul.
   putin??, putin?e, s.f. Posibilitate, capacitate de a face ceva.
   putoare, putori, s.f. 1. Miros urit, greu; duhoare. 2. Epitet dat unei persoane murdare, lene?e sau depravai«.
   putred, -?, putrezi, -de. adj. I. Care a intrat in putrefac?ie; stricai, alterai. 2. (Fig.) Dec?zut, imoral, corupt.
   putrefac?ie, putrefac?ii, s.f. Descompunere a substan?elor organice prin fermenta?ie micro-bian?; putrezire.
   putregai, putregaiuri, s.n. 3. Lemn sau planl? putred?. 2. Boal? a plantelor provocat? de unele specii de ciuperci.
   putreg?ios, -o?sa, pitlreg?io?i, -oase, adj. Putred.
   putrezi, putrezesc, vb. IV. 1. Intr. ?i refl. A se descompune treplit; a se altera, a se strica. 2. Intr. (Fig.) A sta mult timp īntr-un loc; a stagna.
   putreziciune, putreziciuni, s.f. 1. Materie intrat? īn putrefac?ie; putregai. 2. (Fig.) Descompunere moral?, dec?dere.
   r s.ni. invar. A dou?zccea li Icr? a alfabetului limbii romāno ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
   r 11 lian? s.f. ?es?lur? ou urzeala de rafie ?i cu b?teala do bumbac, din care se iac perdele, pīnz? de cori clc.
   rabat, rabaturi, s.n. Ilabat comercial = parie din pre?ul de vinzare eu am?nuntul re?inut? de īntreprinderile comerciale penlru acoperirea cheltuielilor do circula?ie ?i asigurarea beneficiului.
   rabatabil, -?, rabatabili, -c, adj. (Despre elemente de eoiislruolie, organe de ma?ini ele.) Care poate fi rotit iu jurul unei axe, īn general orizonlale,
   rulmtiir, rabatoarr, s.n. Organ al combinelor de cereale care sus?ine plantele īn timpul t?ierii ?i le apleac? pe platforma ma?inii, rābie s.f. (Med.) Turbare, rabin, rabini, s.m. Conduc?tor religios al unei comunit??i mozaice.                f
   rabi? s.n. Iielca de sirm? folosit? in construc?ii pentru fixarea unor tencuieli.
   rablagi, rablagesc, vb. IV. Kefl. (Fain.) A se uza, a se deleriora; (despre fiin?e) a se ramoli.
   rablagit, -?, rablagi?i, -te, adj. Uzat, deteriorat; (despre fiin?e) ramolii.
   r?iiIft, rable, s.f. (Fam. ?i depr.) 1. Lucru vechi, uzai, deteriorat: lucru de proast? calilato. 2. Animal b?trin ?i slab; om īmb?lrinit, istovit.
   rabot?, rabatez, vb. 1. Tr. A prelucra prin a?-chiere suprafa?a unei piese (de metal), cu ajutorul rabotezei.
   rubotiīt s.n. Ac?iunea de a rabola; ma?in? de rabatai — rabolez?.
   ralxdez?, rabateze, s.f. Ma?in?-unealt? cu ajutorul c?reia se prelucreaz?, prin a?chiere, suprafe?ele pieselor de metal.
   rabotor, rabatori, s.m. Muncitor calificat care lucreaz? la rabotez?.
   rac, raci, s.m. 1. Cruslaceu deeapod din lacuri ?i riuri, cu carapacea brun?-verzuie ?i cu prima pereche de picioare īn form? de cle?te; tropicul racului (sau cancerului) = paralela aflat? la 23c27’ latitudine nordic?. 2. Nume dat unor unelte care servesc Ia prins sau la ag??at. !). (Pop.) Cancer.
   rarein, racere.e, s.n. Inflorescen?? in form? de ciorchine.
   rachet?1, rachete, s.f. 1. Vehicul spa?ial propulsat de un motor cu reac?ie; rachet? cosmic,! --rachet? care serve?le Ia plasarea unui obicei spa?ial (satelit, nav? cosmic?, sla?ie interplanetar?) pe o orbil? cosmic?. 2. Cartu? special, lansat cu un pisIol, care se aprinde in aer la o anumit? īn?l?ime producīnd o lumin? puternic? (de diferile cidori), folosit la semnaliz?ri, focuri de artificii etc.
   rachet?-, rachct1', s.f. Obiect folosit in lonis,c!t care se love?te mingea, alc?tuit ilinlr-o re?ea (1 · coarde fixate pe un cadru oval de ]e:nn sau d·· metal, prev?zut cu miner.
   raehier, rachicri, s.m. (īnv.) Persoan? care fabrica sau vindea rachiu.
   rachiu, rachiuri, s.n. B?utur? alcoolic? ol>-tinul? prin dislilarea vinului, a trudelor, a cerealelor etc.
   racil?, racilc, sj. Boal? veche, incurabil?; (fig.) cusur, meteahn?, defect.
   racl?], raclaje, s.n. Chiuretaj; cur??irea stratului superficial al· mucoasei uterine cu ajutorul chiuretci, pentru a īndep?rta ovulul fecundat.
   racl?, racle, s.f. (Pop.) 1. Sicriu, co?ciug. 2. Lad?; cutie de lemn in care se p?streaz? brinz?, unt etc.
   raclet?. radere, s.f. Lam? de metal folosit? la cur??irea sau la r?zuirea unor suprafe?e.
   racord, racorduri, s.n. 1. Element de leg?tur? īntre dou? ?evi, dou? conducte ctc. 2. Por?iun·· dintr-un circuit electric care face leg?tura in ti i· o conduct? principal? ?i una secundar? de distribuire a energiei electrice.
   racoril?, racordez, vb. I. Tr. A stabili un racord.
   racursiu, racursiuri, s.n. Procedeu de folosire a perspeclivei in artele plastice ?i in cinematografie, prin care extremit??ile obiectului reprezentat apar apropiate ?i unele dimensiuni reduse.
   radar, radare, s.n. Instala?ie de radiolocafie cu ajutorul c?reia se determin? pozi?ia unui obiect īndep?rtat, prin emiterea unor unde radio ?i reeep?ionarea lor dup? ce au fost reflectate de obiectul respectiv.
RADA
   rad?, rade, s.f. Por?iune de ap? īn vecin?tatea unui port, ap?rat? de valuri ?i de curen?i (īn mod natural sau prin diguri), īn care pot ancora ?i sta?iona nave.
   rāde, rad, vb. III. 1. Tr. ?i refl. A(-?i) t?ia do la r?d?cin? p?rul, barba, must??ile, cu briciul sau cu ma?ina de ras; a (se) b?rbieri. 2. Tr. A īndep?rta p?rul de pe pielea unui animal. 3. Tr. A r?zui un strat sub?ire de pe suprafa?a unui .lucru; a freca pe rāz?toare. 4. Tr. (Fig.) Adistrugo, a nimici; a īnvinge un adversar. 5. Tr. A atinge (īn zbor) suprafa?a apei sau a p?mīntului.
   radiii1, radiez, vb. I. Tr. A emite radia?ii; (intr.; fig.) a ar?ta foarte vesel, fericit.
   radid2, radiez, vb. I. Tr. (Jur.) A ?terge din-tr-un registru men?iunea privitoare la un act, ]a un drept etc.
   radi?l, -u, radiali, -e, adj. Dispus, a?ezat īn form? de raze.
   radīān, radiani, s.m. Unitate de m?sur? pentru unghiuri, egal? cu unghiul care are vīrful īn centrul unui cerc ?i care subīntinde un arc a c?rui lungime este egal? cu cea a razei cercului.
   radiant, -?, radian?i, -le, adj. 1. Care se r?spīn-de?te prin radia?ii. 2. Care emite radia?ii.
   radian??, radian?e, s.f. M?rime egal? cu raportul dintre fluxul luminos emis de un corp ?i aria suprafe?ei acelui corp.
   radiat, -?, radia?i, -te, adj. s.n. 1. Adj. (Despre organele unor plante) Dispus īn form? de raze. 2. S.n. (La pl.) Nume dat animalelor care au organele dispuse īn form? de raze (ex. celente-ratele).                    -               '
   radiator, radiatoare, s.n. 1. Corp', dispozitiv, aparat care emite radia?ii. 2. Parte component? a instala?iei de r?cire a unui motor. 3. Corp alc?tuit din unul sau mai multe elemente prin care circul? aburii sau apa cald? īntr-o instala?ie de īnc?lzire central?. 4. Radiator electric = aparat electric de īnc?lzire.
   radia?ie, radia?ii, s.f. Emisie ?i propagare a energiei sub form? de unde acustice, calorice, electromagnetice etc.; emisie a unui fascicul de particule.
   radical, -?, radicali, -e, adj., s.m. 1. Adj. Fundamental, esen?ial, de baz?: (adverbial) din temelie, cu totul. 2. Adj. (?i substantivat) Care preconizeaz? schimb?ri, reforme fundamentale. 3.
 S.m. (Mat.) Num?r care ridicat la o anumit? putere d? num?rul dat; simbol matematic care indic? o extragere de r?d?cin? (4). 4. S.m. Grupare de atomi care se comport? īn reac?iile chimice ca un element unic. 5. S.m. (Lingv.) R?d?-cin? (5).
   radicalism s.n. Preconizarea ?i practicarea unor metode radicale īn solu?ionarea problemelor politice, sociale, economice etc.s
   radiefil?, radicele, s.f. (Bot.) R?d?cin? secundar? care se dezvolt? dintr-o r?d?cin? principal?.
   radiciform, -?, radiciformi, -e, adj. (Bot.) Care are forma unei r?d?cini.
   radiculu, radicule, s.f. Parte a embrionului unei semin?e, care, dup? īncol?irea semin?ei, se transform? īn r?d?cin?.
   radier, radiere, s.n. Plac? de beton armat, servind ca funda?ie pentru o construc?ie; c?ptu?eal? de beton sau de piatr? executat?’pe fundul albiei unei ape sau īntre picioarele unui pod, pentru a evita eroziunea, radier?, radiere, s.f. Gum? (2). radiere, radieri, s.f. Faptul de a radia1; radia?ie.
   radio1- Element de compunere care indic? referirea unei m?rimi, a unui aparat etc. la radia?ia electromagnetic? sau la radioactivitate ?i care serve?te Ia formarea unor substantive.
   radio2, radiouri, s.n. 1. Radiofonie; (spec.) radioreceptor. 2. Emisiune radiofonic?.
   radioactiv, -?, radioactivi, -e, adj. 1. Care prezint? radioactivitate. 2. Care se refer? la radioactivitate.
   radioactivitate s.f. Emitere continu?, spontan?, de radia?ii de c?tre unele elemente ale c?ror nuclee sint instabile ?i se dezintegreaz?.
   radioaliimetrn, radioallimetrc, s.n. Aparat, bazat pe emisia ?i recep?ia do unde radio, instalat la bordul unei aeronave, cu ajutorul c?ruia se determin? altitudinea aeronavei fa?? de sol.
   radioamator, radioamatori, s.m. Persoan? caro practic? radioamatorismul.
   radioamatorism s.n. Practicare a radioco-munica?iilor de c?tre amatori, prin posturi de emisie-recep?ie proprii, īn scopul stabilirii calit??ii emisiunilor.
   radioamplificare s.f. Recep?ia, amplificarea ?i distribuirea prin re?ea a programelor de radiodifuziune, cu ajutorul unei instala?ii speciale.
   radioastronomio s.f. Ramur? a astronomiei care studiaz? corpurile cere?ti cu ajutorul undelor radio venite de la aceste corpuri.
   radioījaliz?, radiobalize, s.f. Aparat de radio-naviga?ie situat la sol, care indic? trecerea unei aeronave deasupra unui anumit punct geografic.
   radiocliimio s.f. Ramur? a chimiei care se ocup? de probleme legate de elementele radioactive.
   radiocompās, radiocompasuri, s.n. Aparat instalat la bordul avioanelor, care serve?te la determinarea direc?iei axei longitudinale a avionului īn raport cu un post terestru de radioemi-siune.
   radiocomunic??ie, radiocomunica?ii, s-f. Telecomunica?ie prin unde radio.
   radiodifuziune, radiodifuziuni, s.f. 1. Radioco-munica?ie destinat? transmiterii unor programe sonore sau sonore ?i vizuale, pentru recep?ia public?. 2. Institu?ia care dirijeaz? acea&t? activitate.                          r
   radiodistribii?io s.f. Distribuire a programelor de radiodifuziune pe linii de telecomunica?ii unui num?r de receptoare.
   radioclectric, -?, radioelectrici, -e, adj. Care se refer? la radioelectricitate.
 487
    radioelcetricitāte s'.f. Ramur? a ?tiin?ei ?i tehnicii care studiaz? undele electromagnetice ?i aplicarea lor īn radiocomunica?ii, īn radiolo-ca?ie etc.
    radioelemiSnt, radioelcmcnle, s.n. Element chimic radioactiv, radiocmisio s.f. y. rndioemisiune. radiocmisiune, radiocmisiuni, s.f. Emisiune radiofonic?. Var.: radiocmisic s.f.
    radio emi??tor, radioemi??toare, s.n. Instala?ie pentru producerea undelor electromagnetice, utilizat? īn telecomunica?ii.
    radiofār, radiofaruri, s.n. Post de radioemisi-une care serve?te la dirijarea naviga?iei aeriene' sau maritime.
    radiolicd vb. I. Tr. A īnzestra cu instala?ii de difuzare a programelor de radio.
    radioīic?re s.f. Ac?iunea de extindere a difuz?rii programelor de radio pe un anumit teritoriu.
    radiofizic? s.f. Ramur? a fizicii care studiaz? oscila?iile electromagnetice de īnalt? frecven??, precum ?i producerea ?i propagarea undelor radio.                     ’                        v
    radiofonic, -?, radiofonici, -c, adj. Care se refer? la radiofonie.
    radiofonie, radiofonii, s.f. Radiocomunica?ie care const? īn transmiterea prin unde radio a unor informa?ii sonore.
    radiofrecven??, radiofrecvente, s.f. Frecven?a undelor radio prin care se efectueaz? transmisiunile radioelectrice.
    radiogliiduj, radioghidaje, s.n. Dirijare de la distan?? a unui vehicul cu ajutorul undelor electromagnetice.
    radiogoniometrie s.f. Metod? de determinare a direc?iei īn care se afl? un emi??tor, cu ajutorul radiogoniometrului.
    radiogoniometru, radiogoniometre, s.n. Instala?ie de radiorecep?ie pentru determinarea direc?iei din care vine o radioemisiune, folosit? īn naviga?ia f?r? vizibilitate ?i īn radioloca?ie.
    radiografie, radiografii, s.f. īnregistrare pe un film fotografic, cu ajutorul radia?iilor X, a imaginii unui corp opac, a unui organ sau a unei por?iuni din interiorul corpului omenesc.
    radiogram?, radiograme, s.f. 1. Radiotelegra-m?. 2. Radiografie.
    radioizotdp, radioizotopi, s.m. Izotop radioactiv.
 radiojurnal, radiojurnale, s.n. Emisiune radiofonic? cuprinzīnd ?tiri de actualitate.
 radioliir, radiolari, s.m (La pl.) Ordin de pro-tozoare marine, īnconjurate de o membran? silicioas? ?i avīnd la exterior numeroase pseudopode, dispuse radial; (?i la sg.) animal din acest ordin.
 radiolarit s.n. Roc? sedimentar? silicioas?, rezultat? prin acumularea scheletelor de radiolari.
 radiolocator, radiolocatoare, s.n. Instala?ie care serve?te la radioloca?ie.
 radioloc??ie, radiolocatii, s.f. Detectarea ?i determinarea pozi?iei unui obiect prin emiterea unor fascicule de unde electromagnetice ?i trans-
                                                                                                  RADIOTERAPIE
 formarea acestora īn semnale vizibile dup? reflectarea lor de c?tre obiectul respectiv. radioWg, radiologi, s.m. Specialist īn radiologie, radiologio s.f. Ramur? a fizicii ?i a tehnicii care se ocup? cu studiul ?i cu aplica?iile īn medicin?, īn metalografie etc! ale radia?iilor X ?i a]e radia?iilor emise de substan?ele radioactive.
    vailiomitn:, radiomelrc, s.n. Instrument pentru m?surarea presiunii exercitate de radia?ia sonor?.
    radionaviga?ie s.f. Conducerea unei nave aeriene sau maritime prin mijloace radiotehnice.
    radioreceptor, radioreceptoare, s.n. Aparat pentru recep?ionarea undelor radio folosite īn telecomunica?ii ?i transformarea lor īn semnale similare celor care ccmpun mesajul transmis.
    radiorecip?ie, radiorecep?ii, s.f. Recep?ia undelor electromagnetice folosite īn telecomunica?ii.
    radioreleu, radiorelee, s.n. Instala?ie prin care se realizeaz? o telecomunica?ie īntre dou? sta?ii terminale, prin mai multe sta?ii intermediare de recep?ie-emisie.
    radiorcper?j s.n. Procedeu de ob?inere a informa?iilor cu privire Ia prezen?a, pozi?ia etc. unui obiect cu ajutorul undelor radioelectrice.
    radios, -o?s?, radio?i, -oase, adj. 1. (Poetic) Luminos, str?lucitor. 2. (Despre oameni sau despre figura omeneasc?) Care exprim? senin?tate, bucurie, fericire.
    radioscopie, radioscopii, s.f. Examinare a unui corp (īn special a unor regiuni din corpul omenesc) prin proiectarea pe un ecran fluorescent a unui fascicul de radia?ii X care a str?b?tut acel corp.
    radiosondii, radiosonde, s.f. Aparat cu ajutorul c?ruia se fac observa?ii meteorologice īn straturile superioare ale atmosferei, datele fiind comunicate prin semnale radio unor sta?ii terestre.
    ladiotelmic? s.f. Ramur? a tehnicii care se ? ocup? cu folosirea undelor electromagnetice pentru transmiterea ?i recep?ionarea la distan?? a sunetelor ?i imaginilor.
    radiotelcfdn, radiotelefoane, s.n. Aparat (portabil) utilizat pentru radiocomunica?ii pe distan?e relativ scurte.                   '
    radiotclcfonio s.f. Sistem de comunica?ie radiofonic? īn ambele sensuri īntre dou? posturi īnzestrate cu radiotelefoane.
    radiotelegrāīic, -?, radiotelegrafiei, -e, adj. Care se refer? la radiotelegrafie.
    radiotelegrafic s.f. Sistem de comunica?ie telegrafic? prin unde electromagnetice; telegrafie ī?T? īir.
    radiotelegrafist, -?, radiotelegrafiei, -ste, s.m. ?i f. Persoan? specializat? īn transmisiuni radio-telegrafico.                            „      .
    radiotelegrāin?, radiotelegrame, s.f. telegrama transmis? prin radiocomunica?ie.
 rndiotclescopj radiotelescoape, s.n. Instala?ie pentru recep?ionarea ?i studierea undelor radio emise de corpurile cere?ti.                        _
 radioterapie s.f. Metod? de tratare a unor boli cu ajutorul radia?iilor X.
  f. \I>IOTn,VNSM ISllNI'.
    rad iot rr nsmisluno, ra/licfrnn?m isiun i, s.f. Trans-11;i 1. i-(·:i ta distant?, ptiu unde eleelromagnelioc, :i unor sunet" sau imagini.
    rtīici'īi:i!;'. rni!ioiintir, s.f. 1 ud? radio. i?diu s.n. 1'11·1111·i:I natural radioactiv clin ^rup? 111 ·· 1:111? I?.r ah alinn-p?mintoasc, oare se g?se?te in minereiirile de nranin.
    railiumtrnrpie s.f. Tratamentul unor forme de caia a r 'ii ajutorul radiului.
    radius s.n. O* lung rari·, īmpreun? cu cubilu-: ii!, formeaz? m licit Iul anIclira(ului.
    n'i’i'n s.n. Klemcnl chimic radioactiv «lin grupa gazelor nobile, i are ia na?teri' prin dezintegrai'a radiului.
    radul?, radul··, s.f. Organ de forma nuci pl?ci ehitinease iii numero?i eiinti?ori. situat? la baza iimliii unor molu?te, setvind la roailerea hranei.
    raf. rafuri, s.n. (līog.) ?in? de fier care se aplic? pe rotile (le lemn ale carelor ?i c?ru?elor.
    rat?l?, rafale, s.T. 1. Dezl?n?uire breso? ?i scurt? ile vmt. (le ploaie sau de ninsoare. ‘J. Serie eoiilinuā (ie loviluri trase cu o arm? aulo-malā.
    rafie, rafii, s.f. Denumire dal? unor sperii de palmier iu tulpina scurl? ?i cu frunze de dimensiuni mari; filtre ob?inute din nervurile frunzelor an stor plante, utilizate in viticultur? ?i 1:» confec?ionarea unor obiecte īmpletite.
    rafin?, rafinez, vb. I. 1. Tr. A cur??a de impurit??i unele substan?e (alcool, ulei, zah?r). -. Tr. ?i refl. (I'ig.) A (se) face mai fin, mai delicat, mai subtil.
    rafinament. rafinamente, s.n. 1. Subtilitate, fine?e a gustului , a sim?irii. Viclenie, perfidie.
    raiinat. -ā. rafina?i, -te, adj. 1. (Despre substan?e) Cur??at, de impurit??i. -. (Fi".) .Subtil, delicat, fin; (depr.) perfid, ?iret.
    re.tin?rie. rafinorii, s.f. 1. Instala?ie īn care se tace ratinaiea m:or produse. Unitate industrial? in care m' prelucreaz? ?i?eiul.
    ralt. rafturi, s.n. Poli?? intr-un dulap, la o etajer? ete.
    lāge. pers. rn^e, vb. III. Intr. (Despre unele animale) A scoate r?gete, a inugi. Var.: r?gi vb. IV.
    racil?, mailr, s.f. Instrument cu din?i de fier, prine; re se· trage cinepa sau inul meditat, pentru > a s? se cure?e ce puzderii ?i de cil?i.
    raglan. r.iclnnr. s.n. J. Croial? special? a unor obitcii (ie īmbr?c?minte, la care partea superi-.•ar? a niīneeii īncepe de sub guler. 2. Palton sau pardesiu cu o asemenea croial?.
    rahi’i. rahaturi, s.n. Produs de cofet?rie cu :.?= I? ·:ct gelatinos, f?cut din sirop de zah?r, anii-di'i! ?i diferite arome; (fig.; fam.) lucru lipsit de importan??.
    rahialgīe, rahiclgii, s.f. Durere in regiunea coloanei vertebrale.
    rahisv.rsterie, rahianest^zii, s.f. Anestezie f?cut? printr-o injec?ie in canalul rahidian.
    rahidi?n, -?, rchidicr.i, -e. adj. Cnre anartine coloanei vertebrale sau m?duvei spin?rii: cara-
                                                                                                                    ?m
 Iul rahidian — canalul (format (lin vertebre) care con?ine m?duva spin?rii.
   rahitic, -?, ral;itiri, -c, adj. (?i substantivat) Caro sufer? de rahitism.
   rahitism s.n. Poal? (mai ales la copii) caractr-rizat? prin di form?ri osoase, īutirziere in apari?ia din?ilor ele. ?i care este cauzal? de lipsa vitaminei D din organism.
   rai s.n. (In concep?iile religioase) I,oc. plin de im intare unde ar ajunge dup? moarte sufletele celor care respect? preceptele religiei.
   raia. minte, s.f. (inv.) Cetate, īmpreun? cu ?inutul din jur, ocupat? ?i administrat? de turei.
   raid. raiduri, s.n. I. Incursiune de avioane sau de nave, f?cut? in scopuri militare pe teritoriul unei ??ri str?ine. Jiaid ancheta anchet? po o anumit? tem?, efcetual? in diferite īntreprinderi, localit??i ete.
   raion, raioane, s.n. Sec?ie īntr-un magazin, unde se g?sesc m?rfuri de acela?i fel.
   rainn?re. rniandri, s.T. Delimitare a unor suprafe?e de teren cu īnsu?iri pedologiei· relativ unitare, f?cut? in special pentru zonarea cuiIu-rilor agricoli'.
   r?i ia, raite, s.f. (ram.) .1 da a rait? a se abale, a trece in grab? pe undeva, rajiifi. rajahi, s.ui. Prin? indian, ral, mluri, s.n. Zgomot anormal al respira?iei in cazul unor afec?iuni ale bronhiilor sau ale pl?minilor.
   ralanti s.n. Pegim de mers īncet al motoarelor eu ardere intern?.
   ralia. raliez, vb. I. P.efl. A se al?tura la ceva, a adera la o p?rere, Ia o propunere, la o ac?iune comun?.
   raliu, raliuri, s.n. Curs? automobilistic? pe distan?e mari, constind uneori ?i din probe special··.
   ri'.iii, ramuri, s.n. Ramur?, ram a. zā ii s.n. 1. A noua lun? a a nul ui la musulmani': postul cel mare pe care ei īl ?in īn aceast? lun?. '2. (Fam.) Stomac.
   rām?1, ramr, s.f. I. Cadru de lemn sau de metal in i are se pune o fotografie, un tablou ele.; schelet in care s:e fixeaz? ceva. 2. Fi?iegroas? de pi"le, cusut? pe marginea īnc?l??mintei, de care ;.i. prinde talpa.
   rām?-, rame, s.l. Yisl?.
   rambleu:, randilciez, vb. I. Tr. A umple golurile r?mase in urma unor' e.'.iav?ri subterane.
   rambleu, ramblee, s.n. Lucrare de (frasamenl in umplutur?, e:;ecul-ai? īn scopul construirii unei ?osele, a unei c?i ferate ete.
   r.imljurs s.n. Sistem de expediere a m?rfurilor, conform c?ruia conIravalor :.a ao-slora sau taxa de- transport este achitat? de destinatar la primii··.
   rarahur-?, rajnbur-^z, vb. I. Tr. A re.ititui un/ īmprumut, un credit.
   rambursabil, -?, rambur: abili, -r, adj. Care poate fi rambursat.
   ramirie?, pers. ;; ramifica, vb. I. P.efl. A .-:e d-.-joār?i in dou? sau in mai multe ramifica?ii.
 439
BAPSODIE
   ramificat, -?, ramifica?i, -te, adj. Desp?r?it īn ramuri; cu ramifica?ii. ’ ramifica?ie, ramifica?ii, s.f. 1. Locul de separare a unei c?i de comunica?ie, a unei conducte etc. īn dou? sau mai multe ramuri. 2. Parle desf?cut? dintr-un īntreg; desp?r?itur?, ramur?, bra?.
   ramole?l? s.f. Faptul de a se. ramoli, starea celui ramolit.
   ramoli, ramolesc, vb. IV. Refl. A-?i pierde (īn urma procesului de īmb?trīnire) integritatea facult??ilor intelectuale ?i fizice.
   ramolisment, ramolismente, s.n. Faptul de a se ramoli.
   ramolit, -?, ramoli?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) ale c?rei facult??i fizice ?i psihice au sl?bit (din cauza īmb?trīnirii).
   ramp?, rampe, s.f. 1. Platform? care serve?te pentru īnc?rcarea ?i desc?rcarea m?rfurilor. 2. Excava?ie minier? de leg?tur? īntre un pu? de extrac?ie ?i galeria de transport. 3. Ramp? de lansare = platform? pre.v?zut?cu dispozitive de ghidare de pe care se lanseaz? unele rachete.
4. Balustrad? la o scar? sau la un pod. 5. Partea dinspre sal? a unei scene de teatru, unde sīnl instalate luminile.
   ramur?, ramuri, s.f. 1. Fiecare dintre ramifica?iile unei tulpini; fiecare dintre ramifica?iile coarnelor cerbului. 2. Diviziune, subīmp?r?ire (a unui curs de ap?, a unui masiv muntos, a unui nerv etc.). S. (Fig.) Ramifica?ie a unei familii, a unui popor. 4. Diviziune a unei ?tiin?e, a unui domeniu de activitate.
   rān?, r?ni, s.f. 1. Leziune a ?esuturilor corpului; plag?. 2. (Fig.) Suferin?? moral?.
   ranchiun?, ranchiune, s.f. Du?m?nie (ascuns?) īnso?it? de dorin?? de r?zbunare.
   rancliiunrts, -oiis?, ranehiuno?i, -oase, adj. Care poart? ranchiun?.
   randalinā, randalinez, vb. I. Tr. A imprima, prin deformare plastic?, zim?i, striuri ori desene pe suprafa?a lateral? ri unei piese cilindrice sau conice.
   randalin?, randaline, s.f. Molet?. randament, randamente, s.n. 1. Raportul dintre efectul ob?inut ?i efortul depus intr-o activitate; eficien??; (ec.) efectul util al unui factor al procesului de produc?ie īntr-o unitate de timp. 2. Raportul dintre valoarea unei m?rimi (energie, putere etc.) cedat? de un sistem tehnic (ma?in?, aparat) ?i valoarea aceleia?i m?rimi absorbit? de acest sistem.
   ranfluare, ranflu?ri, s.f. Opera?ia de ridicare la suprafa?? ?i de repunere īn stare de plutire a unei nave scufundate.
   ranfort, [anforturi, s.n. Element de īnt?rire a unei construc?ii (sau a unei p?r?i a acesteia).
   rang, ranguri, s.n. 1. Treapt? īntr-o ierarhie administrativ?, militar? etc.; de prim rang (sau de rangul īntii, a! doilea etc.) = de categoria sau de calitatea īntīi (sau a doua etc.). S. (Mat.) Num?r care arat? locul pe care un termen īl ocup? Intr-un ?ir.
   rang?, r?ngi, s.f. Bar? de o?el utilizat? ca pīr-ghie pentru ridicarea sau deplasarea corpurilor grele.
   rani??, rani?e, s.f. Sac de pīnz?, de material plastic etc., care se poart? pe spate (mai ales de c?tre militari ?i turi?ti), servind la transportarea liranei ?i a obiectelor necesare la drum; rucsac.
   rāntic, rantii, s.f. Hain? lung? ?i larg? care se poart?, peste īmbr?c?minte, de c?tre preo?i ?i c?lug?ri.
   ranunculacee, ranunculacee, s.f. (La j>1.) Familie de plante erbacee dicoiiledonale, cu tuberculi sau rizomi, frunze alterne ?i flori bisexuate; (?i la sg.) plant? din aceast? familie.
   ranvcrssire, ranvers?ri, s.f. Evolu?ie acrobatic? a unui avion, constīnd din urcarea intr-un plan vertical ?i īntoarcerea cu pentru schimbarea rapid? a direc?iei de zbor. rap?ce adj. invar. (Livr.) Hr?p?re?, rapacitate s.f. (Livr.) īnsu?irea de a fi rapace; l?comie.
   rapiinghel s.n. (Pop.) A lua pe cineva la rapan-ghcl = a certa pe cineva, a-1 lua la b?taie.
   rap?n, rap?ne, s.n. Boal? de piele asem?n?toare cu rīia, īntīlnit? mai ales la cai, la cīini ?i la porci.
?  rapel, rapeluri, s.n. 1. Readucere īn pozi?ia ini?ial? a unei piese, sub ac?iunea greut??ii proprii sau a unor for?e elastice. 2. Revaccinare f?cut? cu scopul de a prelungi imunitatea dat? de vaccinarea anterioar?.
   rapid, -?? rapizi, -de, adj. Care se petrece, se efectueaz? sau se mi?c? cu repeziciune; tren rapid (?i substantivat, n.) = tren care circul? cu vitez? mare ?i se opre?te numai īn sta?iile importante.
   rapiditate s.f. īnsu?irea de a fi rapid; repeziciune.
   r?pi?i s.f. Plant? din familia cruciferelor, cu tulpina īnalt?, cu flori galbene-aurii ?i semin?e mici, bogate īn ulei.
   raport, (1, 2)raporturi, (3, 4, 5) rapoarte, s.n.
1. Rela?ie; īn raport cu... = īn compara?ie cu...
2. Leg?tur? īntre dou? sau mai multe persoane, institu?ii etc. 8. (Mat.) Citul dintre dou? m?rimi.
4. Dare do seam? (scris? sau verbal?) pe care o prezint? cineva īn fa?a unei adun?ri, a unei autorit??i etc. 5. Scurt? prezentare oral? asupra situa?iei unei unit??i miiitare, f?cut? de un subaltern unui comandant.
   raport?, raportez, vb. t. 1. Tr. A stabili un raport īntre dou? sau mai multe no?iuni, lucruri, fapte etc. 2. Refl. A se referi la... 3. Tr. A prezenta un raport, a aduce un lucru ia cuno?tin?a cuiva; a rejiata, a povesti.
   raportor, -oare, raportori, -oare, subst. 1. S.m. ?i f. Persoan? care prezint? un raport (4). 2.
5.n.  Instrument care serve?te la m?surarea unghiurilor.
   rapsid, rapsozi, s.m. 1. (īn (irecia antic?) Cin-t?r.-’? ?i recitator care colinda ora?ele recitīnd poeme. 2. Autor de poeme epice.
   rapsodie, rapsodii, s.f. I. (La vechii greci) Fragment dintr-un poem. 2. Compozi?ie muzi-
????
 490
oal? de form? liber?, alc?tuit? din fragmente de melodii de inspira?ie folcloric?.
   rapt, rapturi, s.n. Ī. R?pire a unei persoane. 2. Furt s?vīr?it. prin violen??.
   rar, -fi, rari, -e, adj. 1. Care are elementele componente mai dep?rtate unele de altele decil. de obicei; caro se afl?, unul fa?? de altul, la o distan?? mai. maro decīt cea obi?nuit?. 2. Care se g?se?te numai īn pu?ine locuri sau apare la intervale dep?rtate. 3. (Adesea adverbial) Care se efectueaz? sau se succed? la intervale dep?rtate. 4. Neobi?nuit, excep?ional.
   rarelāctie, rarcfac?ii, s.f. Faptul de a (se) rare-fia.
   rareriā, rarefiez, vb. I. Tr. A mic?ora densitatea unui gaz; (refl.; despre gaze) a-?i mic?ora densitatea.
   rarefiat, -?, rarefia?i, -te, adj. (Despre gaze) Cu densitatea mic?orat?.
   rareori adv. Cīteodal?, uneori, rnrisim, -8, rarisimi, -e, adj. Foarte rar. rāri?te, rari?ti, s.f. Loc īntr-o p?dure unde copacii sīnt rari.
   raritate, (2) rarit??i, s.f. 1. Faptul de a fi rar.
2.  Obiect, fenomen etc. care se īntīlne?te rar; lucru deosebit, excep?ional.
   r?rit?, rari?c, s.f. Un fel de plug cu dou? cormane care r?stoarn? brazda īn ambele p?r?i. ras1, rasuri, s.n. Ac?iunea de a (se) rade. ras2, -?, ra?i, -se, adj. 1. (Despre barb?, must??i) T?iat pīn? la piele; (despre persoane) cu barba sau cu must??ile t?iate. 2. (Despre fructe, legume) Cur??at, prin r?zuire, de stratul exterior; f?rīmi?at prin frecare pe rāz?toare. 3. (Despre zbor) Razant. 4. (Despre vase) Plin pīn? la marginea de sus.
   ras?1, rase, s.f. 1. Grup de microorganisme, plante sau animale din aceea?i specie, avīnd caractere comune care se p?streaz? ereditar. 2. Rase omene?ti — grup?ri mari, naturale, de oameni, unitare prin origine ?i printr-un ansamblu de caractere somatice ereditare (īn special culoarea pielii). ? ras?2, rase, s.f. Hain? de postav lung? pīn? la c?lcīie, purtat? de c?lug?ri.
   rasial, -ii, rasiali, -e, adj. Care apar?ine rasismului, care se refer? la rasism.
   rasism s.n. Teorie social-politic? anti?tiin?ific? ?i reac?ionar? care sus?ine inegalitatea biologic? ?i intelectual? a raselor omene?ti.
   rasist, -?, rasi?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj· Care se refer? la rasism. 2. S.m. ?i f. Adept al rasismului.                         .
   rasol, rasoluri, s.n. Sortiment de carne de bovine sau de porcine care se ob?ine din regiunea gambei; fel de mīncare preparat? din acest sortiment de carne.
   rasolefil?, rasoleli, s.f. (Fam.) Lucru f?cut īn grab?, superficial.
   rasoli, rasolese, vb. IV. Tr. (Fam.) A face un lucru īn grab?, superficial.
   r?stii, rastele, s.n. Suport de care se reazem? armele, schiurile, bicicletele etc.
    raster, rastere, s.n. Plac? de sticl? cu o re?ea fin? de linii sau de puncte, caro se folose?te in īn tipografie pentru reproducerea unor imagini, ra?cliet?, ra?chcte:, vb. I. Tr. 1. A cur??a (de , vopsea sau de rugin?) cu ra?cheta (1) o pies? metalic?. 2. A rade parchetul cu ra?cheta (2).
  3. A imprima unei tencuieli proaspete ?an?uri mici ?i dese.
    ra?clict?, ra?chcte, s.f. 1. Unealt? de o?el, de forma unei d?l?i īncovoiate, folosit? la r?zuit.
  2. R?zuitor pentru parcliet. 3. Unealt? īn form? de perie, avīnd cuie īn loc de peri, cu care se imprim? ?an?uri mici ?i dese pe o tencuial? proasp?t?.
  t ra?el, ra?ele, s.n. Ma?in? rectilinie do tricotat.
    rii?pel, ra?pcle, s.n. Unealt? de forma unei pile lafe, cu din?i mari, folosit? pentru a prelucra piese de lemn sau metalice de duritate mic?.
    rat?, rate;, vb. I. 1. Infr. (Despre arme) A nu lua foc cīnd este declan?at?. 2. Tr. (Fig.) A da gre?, a nu reu?i; a pierde, a sc?pa o ocazie.
    ratat, -?, rata?i, -te, adj. 1. Nereu?it, neizbutit. 2. (Adesea substantivat) Caro nu a reu?it s? se afirme, s? se realizeze.
    riif?, rate, s.f. Parte dintr-o datorie sau dintr-o obliga?ie care se pl?te?te regulat, la dale succesive, dinainte stabilite; rata plusvalorii = raportul dintre plusvaloare ?i capitalul variabil, reflec-tīnd gradul de exploatare a muncitorilor de c?tre capitali?ti; rata plusprodusutui = raportul \ dintre plusprodus ?i produsul necesar.
    rateu, rateuri, s.n. X. Defect dc func?ionare a unui motor cu explozie, care const? īn arderea incomplet? a amestecului de combustibil, f?r? dezvoltare de lucru mecanic. 2. Neaprin-dere a īnc?rc?turii de azvīrlire a unui cartu? īn urma percu?iei capsei.
    rutier?, raliere, s.f. Dispozitiv de antrenare a i?elor la r?īboiul de ?esut, mecanizat.
                                                              ratiīicii, ratific, vb. I. Tr. A face o ratificare, ratificare, ratific?ri, s.f. Act prin care organul competent al statului declar? c? ī?i īnsu?e?te un tratat semnat de reprezentantul s?u cu alt stat.
    ra??, ra?e, s.f. Nume dat mai multor specii de p?s?ri īnot?toare, cu ciocul lat ?i cu picioarele scurte; ra?? s?lbatic? = str?mo?ul celor mai multe rase de ra?e domestice; ra?? domestic?
  —  denumire dat? numeroaselor rase ?i variet??i provenite prin domesticirea ra?ei s?lbatice, deosebite īntre ele prin culoarea penelor, forma corpului etc.
    ra?ie, ra?ii, s.f. 1. Cantitate, por?ie, mai ales de hran?, socotit? ca fiind necesar? pentru un timp determinat. 2. Num?r egal cu diferen?a (sau cu citul) a doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice (respectiv geometrice).
    rn?ion?, ra?ionez, vb. I. 1. Intr. A judeca, a gīndi īn mod logic, ra?ional. 2. Tr. A ra?ionaliza
  (2)· .
    ra?ional, -?, ra?ionali, -c, adj. 1. Potrivit cu cerin?ele ra?iunii; logic; (despre oameni) īnzes-
m
racoarh
  trat cu ra?iune. 2. (?i adverbial) Care se face ou judecat?; sistematic, metodic. 3. (Mat.) Num?r ra?ional — num?r care poale fi pus sub forma unei frac?ii ai c?rei num?r?tor ?i numitor sint numere īntregi.
   ra?ionalism s.n. Teorie gnoseologic? dup? care singura surs? a cunoa?terii autentice este ra?iunea.
   ra?ionalist, -a, ra?ionali?ti, -sie, adj., s.in. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la ra?ionalism. 2. S.m. ?i f. Adept al ra?ionalismului.
   ra?ionalizsi, ra?ionalizez, vb. I. Tr. 1. A introduce metode care s? duc? Ia perfec?ionarea procesului de produc?ie. 2. A limita,’ prin anumite restric?ii, consumul unor produse.
   rn?ionnmfinf, ra?ionamente, s.n. Form? logic? fundamental? conslind dintr-o īnl?n?uire de judec??i; (p. ext.) ?ir de argumente de care so serve?te cineva pentru a-?i sus?ine punctul de vedere.
   ra?iune, (2) ra/iuni, s.f. 1. Facultatea, proprie omului, de a cunoa?te, de a gīndi logic, de a judeca; judecat?, minte. 2. Temei, motiv, justificare; ra?iune de slat = motiv de ordin superior politic, interesīnd ordinea de stal, īn func?ie do caro so iau decizii īn problemele majore ale politicii interne ?i externe; ra?iunea de a fi ?= ceea ce justific? existen?a unui lucru.
   ravac s.n. Must caro so scurge din boabele de struguri f?r? a fi presate; vin ob?inui din astfel do must.
   rnvugiu, ravagii, s.n. (Mai ales la pl.) Distrugere, pustiire cauzat? de fenomene ale naturii, de epidemii ele.
   rrtvinil, ravenc, s.f. Vale strimt? cu versan?i abrup?i, instabili, format? prin eroziune de c?tre ?uvoaie.
   raz, razuri, s.n. 1. Rang?. 2. Unealt? format? dintr-o bar? scurt? de o?el, cu un cap?t l??it ?i ascu?it, folosit? de tīmplari, dulgheri etc.
   razachio s.f. Soi de vi?? de vie care d? struguri cvi boabe mari, c?rnoase.
   rnzAnt, -ii, razan?i, -te, adj. Care trece, īn vitez?, la mic? distan?? de suprafa?a p?mīntului, a apei etc., aproape atingiudu-Ie.
   raziin??, razan?e, s.f. Proprietate a unei traiectorii de a avea curbur? mic?.
   raz?, raze, s.f. Ī. Fascicul īngust de radia?ii; (p. ext.) lumin?, zon? luminoas?. 2. (Fig.) Lic?rire, semn slab de... 3. (La pl.) Radia?ii. 4. (Mat.) Distan?a de la un punct al unui cere sau al unei sfere pīn? la centru. S. (Fig.) Distan?? pin? la care se poate exercita o influen??, o ac?iune etc.
   razie, razii, ;'.f. Control inopinat f?cut de organele mili?iei īn scopul descoperirii unorinfrac-tori, a unor contravenien?i etc.
   razna adv. A o lua (sau a o apuca etc.) razna — a pleca la intimplare, f?r? ?int?; a se abate, a devia (de la linia normal?, de la subiect etc.).
   rīilMlā, rabd, vb. I. 1. Tr. ?i intr. A indura, a suporta (greut??i, nepl?ceri etc.). 2. Intr. A-?i
 īnfrīna ner?bdarea, a se st?pini. 3. Tr. A tolera, a permite, a īng?dui.
   r?bdare, r?bd?ri, s.f. 1. Faph.l de n r?bda: capacitatea de a suporta (cu resemnare) nepl?ceri, dureri fizice sau morale; puterea de a a?tepta īn lini?te desf??urarea unor evenimente. 2. Perseveren??, st?ruin??; tenacitate.
   rubilutor, -oare, r?bd?tori, -oare, adj. 1. Care suport? (f?r? īmpotrivire) nepl?ceri, suferin?e etc. 2. Perseverent, st?ruitor.
   r?boj, r?bojuri, s.n. Bucal? de lemn pe caro se īnsemnau īn trecut, prin crest?turi, diferi11· socoteli, num?r?tori etc.
   r?bufneai«, r?bufrieli, s.f. Zgomot surd ?i puternic, bufnitur? (de vini), izbucnire.
   r?bufni, r?bufnesc, vb. IV. Intr. 1. A produci' un zgomot surd ?i puternic (prin izbire sau prin c?dere); a ?ī?ni cu putere. 2. A se manifesta brusc, violent; a izbucni.
   r?bufnire, r?bufniri, s.f. Faptul de a r?bufni; zgomot surd ?i puternic.
   r?can, r?cani, s.m. (Depr.) Recrut, r?ceal?, r?celi, s.f. 1. Temperatur? sc?zut?, frig; senza?ie de frig. 2. (Fig.) indiferen??, nep?sare. 3. Boal? contagioas? caraelcrizat? prin inflamarea c?ilor respiratorii, prin luse cu expec-tora?ie, stare febril? etc.
   r?cii i tun, r?ehilani, s.m. Denumire dat? unor specii de plante erbacee cu flori rosietice sau alburii, care cresc prin locuri umede ?i ml??tinoase.
   r?cliifār, r?chitari, s.m. Fluture mare, de culoare brum?rie, a c?rui larv? atac? arborii, g?urindu-lc tulpinile.
   r?chit?, r?chite, s.f. Denumire dal? mai multor specii de salcie, cu ramuri flexibile din care se īmpletesc diferite obiecte. Pl. ?i: r?chi?i. r?chiti?, rāchili?uri, s.n. Desi? de r?chite, r?chi?ic?, r?chi?cle, s.f. 1. (La pl.) Mic arbust līrītor, cu frunze persistente ?i fructe ro?ii, acri-?oare, comestibile. 2. Arbust cu flori galbene ?i frunze ascu?ite, acoperite cu un fel de solzi, care le dau un aspect argintiu.
   l'?ci, r?cesc, vb. IV. 1. Refl. ?i Ir. A deveni (sau a face s? devin?) rece, a(-?i) mic?ora temperatura. 2. Refl. A pierde din c?ldura obi?nuit? a corpului. 3. Intr. A se īmboln?vi de r?ceal?.
4.  Refl. (Fig.) A-?i pierde īnsufle?irea, interesul pentru cineva sau pentru ceva.
   r?cire, r?ciri, s.f. Faptul de a (se) r?ci. r?ciior, r?citoarc, s.n. Instala?ie sau aparal īn care, cu ajutorul unui refrigerent, se men?in·· o temperatur? sc?zut? fa?? de cea a mediului īnconjur?tor ?i care se folose?te pentru r?cirea sau pentru p?strarea Ia rece a alimentelor, a unui material etc.
   r?cituru, r?cituri, s.f. (Rog.; mai ales la pl.) Piftie.
                                                                 r?cnet, r?cnete, s.n. 1. Urlet, zbieret de animal. 2. Strig?t, ?ip?t puternic scos de om. r?cni, r?cnesc, vb. IV. Intr. A scoale r?cnet··, r?coare, (2) r?cori, s.f. 1. Temperatur? u?or sc?zut? a aerului. 2. (Fig.; la pl.) Senza?ie de
UACOREALA
 452
frig, provocat? du o emo?ie puternic? sau do o stare patologic?.
   r?oorcul?, r?corcli, s.f. Faptul de a se r?cori; r?coare.
   r?cori, r?coresc, vb. IV. Refl. 1. A deveni mai rece, a se r?ci; a sc- face r?coros. 2. A-?i potoli, senza?ia ’de fierbin?eal?; a-?i aslīmp?ra setea.
3. A se lini?ti, a ;;e calma, a se potoli.
   r?coritor, -oare, r?coritori, -oare, adj. Caro vicore?te; (substantivat, f.) b?utur? caro r?co-re?le, care astīmp?r? setea.
   r?coros, -oās?, r?coro?i, -oase, adj. Care ave o temperatur? u?or sc?zut?, caro r?core?te.
   r?covin?, r?covinc, s.f. Mic? plant? erbacee cu tulpina tiritoare, cu flori mici, albe, care cre?te prin p?duri. Var.: r?cuiui s.f. r?cuiinl s.f. v. r?covin?. r?cule?, r?iculc?i, s.m. Plant? erbacee tīrītoare din regiunea montan?, cu rizom gros, avīnd propriet??i diuretice.
   ruil??cu, r?da?te, s.f. Insect? mare din ordinul colcopterelor, de culoare neagr?-castanie, masculul avīnd mandibulele lungi, asem?n?toare coarnelor de corb.
   r?d?cin?, r?d?cini, s.f. 1. Parte a plantelor superioare avīnd rolul de a fixa planta īn sol ?i do a absorbi apa cu substan?ele hr?nitoare.
2. (Anat.) Parte a unui organ prin care acesta este fixat īnlr-un ?esut; partea profund? a unei tumori. 3. Partea de jos a unui zid, a unui munte etc. 4. Radical (3); r?d?cin? p?trat? = num?r care, īnmul?it cu sine īnsu?i, d? num?rul respectiv; r?d?cin? cubic? = num?r care, īnmul?it succesiv de dou? ori cu sine īnsu?i, d? num?rul respectiv. 5. (Lingv.) Element al unui cuvīnt, ob ? inut prin eliminarea desinen?elor, sufixelor sau prefixelor, ?i care este comun tuturor cuvintelor din aceea?i familie.
   r?d?eini? s.n. Mul?ime de r?d?cini, r?d?cinos, -o?su, r?d?cino?i, -oase, adj., s.f.
1. Adj. (Despre plante) Cu r?d?cini multe sau mari. 2. S.f. (La pl.) Grup de plante a c?ror r?d?cin? este folosit? īn industrie sau ca furaj.
   riulv?n, r?dvanc, s.n. (īnv.) Tr?sur? de lux (īnchis?), tras? de mai mul?i cai.
   r?tui, r?fuiesc, vb. IV. Refl. recipr. A l?muri cu cineva o neīn?elegere; a se certa, a se bate cu cineva.
   r?fuial?, r?fuielii s.f. Faptul do a se r?fui; ceart?, b?taie, r?^uce, r?gace, s.f. R?da?c?, r?gaz s.n. 1. Timp liber disponibil; moment de īntrerupere a unei activit??i pentru odihn?; repaus. 2. Amīnare, p?suire.
   rng?lio, r?g?lii, s.f. Desi? de r?d?cini, ie?ite la malul apelor curg?toare; īngr?m?dire de vreascuri, de lemne etc. aduse de ap?.
   r?get, r?gete, s.n. Zbieret scos de unele animale (īn special de vilele cornute), r?gi vb. IV. v. ruge.
   r?gil?, r?gii, vb. I. Tr. A trage prin ragil? fuiorul de- in sau de cīnep?.
   T?gn?eāl?, r?gu?cli, s.f. lngro?are: ?i sl?bire a vocii, provocat? mai ales de r?ceal?.
   r?gu?i, r?gu?csc, vb. IV. Intr. A i se īngro?a ?i a-i sl?bi cuiva vocea.
   r?gu?it, -?, r?gu?i?i, -te, adj. Cu vocea īngro?at? ?i sl?bit? (din cauza r?celii).
   r?nuis ?.n. Faptul de a r?mīno; r?mas bun, formul? de salut adresat? de col caro se desparte do cineva.
   r?u l?s?", r?m??aguri, j>.ii. Pariu, r?m??i??, r?m??i?e, s.f. 1. Ceea ce a r?mas dīntr-un īntreg sau dintr-o cantitate anumit? dup? ce a fost utilizat? cea mai mare parte; r?m??i?e p?minte?ti — corpul neīnsufle?it al unui om. 2. Ceea ce a mai r?mas do īndeplinit dintr-o, obliga?ie sau de achitat dintr-o datorie.
   r?mīnc, r?mtn, vb. III. Intr. Ī. (Despre fiin?e) A sta pe loc, a nu pleca din locul unde so afl?; (despre lucruri) a nu fi mutat sau dus din locul unde se g?se?te. 2. A fi l?sat īn urm?; satul a r?mas departe; a r?mīnc īn urm? — a fi īntrecut, dep??it de al?ii; (despre ccas) a marca timpul cu īnlīrziere. 3. A se afla sau a se men?ine īnlr-o anumit? stare, sub un anumit aspect. 4. A continua s? existe, a d?inui; a nu se schimba; a se p?stra īn con?tiin?a oamenilor. 5. A se men?ine ca rest de la ceva.
   r?mīncre, r?mīncri, s.f. Faptul de a r?mīnc; r?mīncre īn urm? = īnlīrziere (fa?? de al?ii); lips? do progres.
   r?murāt, -?, r?mura?i, -te, adj. Ramificat, r?m uros.
   riimurfle s.f. pl. Ciuperc? comestibil?, cu numeroase ramifica?ii c?rnoase.
   r?muros, -oās?, r?muro?i, -oase, adj. Cu multe ramuri; ramificat.
   r?ni, r?net-c, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A(-?i) produce o ran?. 2. Tr. (Fig.) A īntrista, a īndurera; a jigni.
   r?nit, -?, r?ni?i, -ic, adj. (Adesea substantivat) Care a c?p?tat’o ran?.
   r?p?i, r?p?i, vb. IV. Intr. (Despre ploaie, grindin?) A c?dea producīnd zgomote scurte ?i dese; (despre arme automate) a se desc?rca ritmic la intervale scurte; (despre oameni) a lovi ritmic īhtr-un obiect tare.
   r?p?ial?, r?puieli, s.f. R?p?it; ploaie repede, de scurt? durat?.
   r?p?it s.n. Faptul de a r?p?i; zgomotul produs de ploaie, de grindin?, de o arm? automat? etc.; (p. ext.) succesiune de lovituri dese, scurte ?i ritmice.
   r?p?nijs, -oās?, r?p?no?i, -oase, adj. (Despre unele animale) Bolnav de rap?n; (p. ext.) murdar.
   r?pciug? s.f. Morv?.
   r?pciugos, -oās?, r?pciugo?i, -oase, adj. Bolnav de r?pciug?.
   r?pciiine s.m. Numele popular al lunii septembrie.
   r?pi, r?pesc, vb. IV. Tr. 1. A lua pe cineva cu sila ?i a-1 duce cu sine; (despre moarte) a curma firul vie?ii cuiva. 2. A lua cu sila ceva ce apar?ine altuia. 3. (Fig.) A fermeca, a vr?ji.
   r?pitor, -o?re, r?pitori, -oare, adj. 1. (Mai ales substantivat) Care r?pe?te pe cineva; (fig.)
  493
                                                                 care farmec?, incint?. 2. (Despre animale) Care prinde ?i m?nīnc? animale vii; (substantivat, f. pi.) nume dat unor ordine do p?s?ri de prad?, riiposii, r?posez, vb. I. Inlr. A muri. r?posat, -?, r?posa?i, -ic, adj. (Adesea substantivat) Mort, decedat.
   r?pune, rupun, vb. III. Tr. 1. A ucide, a omorī. 2. A īnfrīnge, a doborī un adversar; (fig.) a īnvinge pe cineva īnlr-o lupt? de opinii.
   r?ri, r?resc, vb. IV. 1. Refl. A deveni mai rar, mai dep?rtat unul fa?? de altul; (despre oameni) a deveni mai pu?ini la num?r (intr-o colectivitate). 2. Tr. ?i refl. A deveni (sau a face s? devin?) mai pu?in des sau mai pu?in compact. 3. Tr. A incctini ritmul unei ac?iuni, al unei activit??i.
   r?ri?, r?ri?uri, s.n. Rari?fe. r?ritiir?, r?rituri, s.f. 1. Loc gol īntre obiecte a?ezate rar; loc intr-o ?es?tur? undo firele sīnt mai rare decīt īn rest. 2. Rari?te.
   r?ri]ti, r?ri?ez, vb. I. Tr. A lucra p?mīnlul cu rari?a.
                                                                   r?runchi, r?runchi, s.m. (Pop.) 1. Rinichi.
 2. Interiorul corpului omenesc; mijlocul, miezul unui lucru.
   r?s- (īnaintea vocalelor ?i a consoanelor sonore are forma r?s-) Element de compunere care formeaz? derivate de la verbe, adjective, substantive, adverbe.
   r?s?d, r?saduri, s.n. Plant? tīn?r?, crescut? in ser? sau īn r?sadni??,' care urmeaz? s? fie plantat? īn aer liber.
   r?sadni??, r?sadni?e, s.f. Construc?ie simpl? din seīnduri, acoperit? de obicei cu geamuri ?i a?ezat? pe un strat de gunoi de grajd, pe care se ob?in r?saduri.
   r?sahiH?icri adv. īn ziua care preced? pe cea do alalt?ieri.
   r?s?di, r?s?dcsc, vb. IV. Tr. A transplanta un r?sad din ser? sau din r?sadni?? pe locul de cultur?.
   r?s?ri, r?sar, vb. IV. Inlr. 1. (Despre a?tri) A ap?rea la orizont. 2. (Despre plante) A īncol?i ?i a ie?i din p?mīnt. 3. A so ivi, a ap?rea pe nea?teptate (din dep?rtare). 4. A ie?i īn eviden??, a se ridica deasupra celor din jur. 5. (Despre copii) A cre?te, a se face mai mare. 6. A s?ri brusc (īn picioare), a tres?ri.
   r?s?rit1, r?s?rituri, s.n. 1. Faptul de a r?s?ri; apari?ia unui astru la orizont; momentul cīnd r?sare Soarele (sau alt astru); (fig.) īnceputul unei ere noi. 2. Partea orizontului unde r?sare Soarele; cit. 3. ?ar?, ?inut a?ezat īn direc?ia r?s?ritului (2).                         '
   r?s?rit2, -?, r?s?ri?i, -te, adj. 1. (Despre plante) īncol?it. 2. (Fig.; mai ales la comparativ; <lespre copii) Pu?in mai mare, mai dezvoltat decit al?i copii de aceea?i vīrst?. 3. (Mai ales la comparativ) Mai de seam?, mai important (decīt altul).
   r?s?ritean, -?, r?s?riteni, -e, adj. Care se afl? la r?s?rit, de la r?s?rit; (substantivat) locuitor din r?s?rit; oriental.
                                                                                                              r?sfirat
   r?scouce, r?scoe, vb. III. Refl. ?i tr. (Despre alimente, fructe etc.) A (se) coace mai mult decīt trebuie.
   r?scoal?, r?scoale, s.f. Form? spontan? a luptei (??r?nimii) īmpotriva asupririi ?i a exploat?rii; (fig.) protest.
   r?scol, r?scoale, s.n. Desfacerea stīnii toamna ?i separarea oilor pentru a fi luate de c?tre proprietari.
   r?scoli, (1, 2, 3, 5) r?scolcsc, (4) r?scol, vb. IV. Tr. 1. A face dezordine c?utīnd ceva. 2. A scormoni focul pentru a-1 īnviora. 3. A mi?ca puternic, a agila; a stīrni praful. 4. (Fig.) Ā tulbura, a agita, a face s? se revolte, o. (Fig.) A trezi amintiri, sentimente.
   r?scolit, -?, r?scoli?i, -te, adj. 1. R?v??it. 2. (Despre praf, valuri etc.) Stīrnit. 3. (Fig.) Agitat, tulburat.         (
   r?scolitor, -oiirc, r?scolitori, -oare, adj. Care treze?te amintiri, sentimente.
   r?scopt, -onpt?, r?scop?i, -oaple, adj. Copt mai mult decīt trebuie; prea copt; ou? r?scoapte — ou? fierte pīn? la coagularea complet?.
   r?scr?c?r?, r?scrāc?r, vb. I. Refl. (Pop.) A se cr?c?na.
   r?scr?c?rat, -?, r?scr?c?ra?i, -te, adj. Cr?c?nat.
   r?scroi, r?scroicse, vb. IV. Tr. A croi un material pentru o hain?, urmīnd linia gitului sau a bra?elor.
   l?scroiāl?, r?scroicli, s.f. T?ietur? īn croiala unei haine (īn special la gīt ?i la mineci).
   r?scriicc, r?scruci, s.f. 1. Locul unde se īncruci?eaz? dou? sau mai multe drumuri; r?spīn-tie. 2. Moment crucial īn via?a unui om, a unui popor etc.
   r?sculii, r?scol, vb. I. Tr. ?i refl. A (se)ridica īmpotriva asupritorilor; a (so) r?zvr?ti.
   r?sculat, -?, r?scula?i, -te, adj. (Adesea substantivat) Care s-a ridicat īmpotriva unei nedrept??i, a unei oprim?ri.
   r?scump?ra, r?scump?r, vb. I. Tr. 1. A pl?ti pre?ul unui lucru vīndut sau amanetat, pentru a reintra īn posesiunea lui. 2. A elibera pe cineva din captivitate, īn schimbul unei sume de bani.
3.  A compensa, a r?spl?ti; (despre fapte) a constitui o compensa?ie.
   r?sīā?, r?sf??uri, s.n’. 1. Faptul de a (se) r?sf??a; alintare. 2. Desf?tare, pl?cere. 3. Huzur, bel?ug.
   r?sī???, r?sf??, vb. I. 1. Tr. A īnconjura po cineva cu o tandre?e exagerat?; a satisface capriciile cuiva. 2. Tr. ?i refl. A (se) desf?ta, a (se) delecta. 3. Refl. A tr?i in bel?ug, a huzuri.
   r?sf??iit, -?, r?sf??a?i, -te, adj. Alintat, r?z-gīiat; capricios.
   r?stir?, r?sfir, vb. I. Tr. ?i refl. 1. A (se) desface fir cu fir; (despre firele din p?r, din barb?) a (se) separa unele de altele. 2. A (se) īntinde in toate p?r?ile, a (se) īmpr??tia. Var.: resfir? vb. I.
   r?sfirat, -?, r?sfira?i, -tc, adj. 1. (Despre p?r, barb?) Cu firele dep?rtate unele de altele. 2. Cu clementele componente dep?rtate intre ele;
basfoi
 desf?cut; īmpr??tiat, difuz. Var.: resfirat, -? adj.
    r?sfoi, r?sfoiesc, vi). IV. Tr. A īntoarce una cīle una foile unei c?r?i, ale unui ziar etc., citind īn.fug?; a frunz?ri.
    r?sīrīuge, rusfrīng, vb. Iii. 1. Tr. ?i refl. A (se) reflecta; a (se) refracta. 2. Refl. (Despre sunete) A se īntoarce sub form? de ecou; a se repeta. 3. Refl. A se face sim?it (influen?īnd), a se repercuta asupra a ceva. 4. Tr. A īndoi, a īntoarce in afar?.
    r?sfrint, -?, r?sfrin?i, -te, adj. īndoit, īntors īn afar?.
    r?sfug subdt. 1. S.n. Boal? contagioas? a oilor ?i caprelor, care se manifest? prin inflamarea ugerului. 2. S;n. Antrax. 3. S.m. Plant? erbacee din familia compozitelor, īntrebuin?at? īn medicina popular? ca medicament īmpotriva r?sfugului (1).
    r?sp?r s.n. īn r?sp?r = īmpotriva direc?iei īn care cre?te p?rul; (fig.) potrivnic, ostil.
    r?spic?, r?spic, vb. I. Tr. A pronun?a, a spune deslu?it, limpede; a explica, a l?muri.
    r?spicat, -?, r?spica?i, -ic, adj. (Despre vorbe, voce; adesea adverbial) Clar, l?murit, hot?rīt.
    r?spīndi, r?spīndesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre lumin?, c?ldur? etc.) A se īmpr??tia, a se propaga. 2. Refl. ?i tr. (Despre ?tiri, publica?ii etc.) A (se) difuza. 3. Refl. (Despre grupuri de fiin?e) A se īmpr??tia, a se r?sfira.
    r?spīndit,’-?, r?spīndi?i, -te, adj. 1. īmpr??tiat, rev?rsat. 2. Cunoscut; difuzat.
    r?spīnditdr, -o?rc, r?spinditori, -oare, s.m. .si f. Persoan? care r?spīnde?te cuno?tin?e, idei, ?tiri etc. r?spīntic, r?spīntii, s.f. R?scruce, r?splat? s.f. Ceea ce se face sau se d? pentru a recompensa pe cineva.
    r?spl?ti, r?spl?tesc, vb. IV. Tr. A da cuiva o plat?, o recompens? material? sau moral? pentru ceva.              ,              ?
    r?spoimīino adv. īn ziua care urmeaz? dup? poimīine.
    r?spopi, r?spopesc, vb. IV. Tr. A retrage cuiva calitatea de preot.              '
    r?spunde, r?sp?nd, vb. III. 1. Intr. ?i tr. A da r?spuns la o īntrebare; a da r?spunsuri la solicitarea unui examinator. 2. Intr. A reac?iona (prin vorbe, gesturi, atitudini) la o solicitare, la o provocare etc.; a replica, a riposta. 3. Intr. A scrie unei persoane, ca urmare a unei scrisori primite de la ea. 4. Intr. A da urmare unui apel, unei chem?ri. 5. Intr. A str?bate pīn?la..., a avea comunica?ie cu... 6. Intr. A da socoteal?, a-?i lua r?spunderea pentru ceva.
    r?spundere, r?spunderi, s.f. Faptul de a r?spunde; responsabilitate; obliga?ia de a r?spunde (moral, material etc.) de īndeplinirea sau neīn-deplinirea unor sarcini, ac?iuni etc.; r?spundere colectiv? = r?spundere a unui organ colectiv pentru executarea obliga?iilor ce intr? īn atribu?iile sale potrivit legii; a trage pe cineva la r?spundere = a-i cere cuiva socoteal? pentru faptele sale.
   r?spUns, r?spunsuri, s.n. 1. Ceea ce se spuno sau se scrie celui care īntreab? ceva. 2. Expunere a cuno?tin?elor īn fa?a unui examinator.
 3. Ripost?, replic?. 4. Informa?ie, ?tire. 5. Solu?ie, dezlegare.
   r?spunz?tor, -o?re, r?spunz?tori, -oare, adj, Care r?spunde, pentru ceva, care poart? r?spunderea.
   r?sputere, r?sputeri, s.f. Din r?sputeri = din toate puterile.
   r?st?lm?ci, r?st?lm?cesc, vb. IV. Tr. A explica sau a interpreta ceva īn mod eronat; a denatura adev?rul.
   r?sti, r?stesc, vb. IV. Refl. A se adresa cuiva pe un ton aspru, amenin??tor.
   r?stigni, r?stignesc, vb. IV. 1. Tr. A ucide pe cineva pironindu-1 pe o cruce; a crucifica. 2. Refl. A se īntinde cu mīinile (?i cu picioarele) desf?cute.
   r?stignire, r?stigniri, s.f. 1. Faptul de a r?stigni; crucificare. 2. (Reg.) Cruce mare a?ezat? la margine de drum.
   r?stignit, -?, r?stigni?i, -te, adj. Pironit pe cruce; (p. ext.) cu bra?ele desf?cute ?i īntinse.
   r?stimp, r?stimpuri, s.n. Interval de timp īntre dou? perioade sau īntre dou? momente.
   r?stit, -?, r?sti?i, -te, adj. (Despre cuvinte sau despre ton; adesea adverbial) Aspru, amenin??tor.
   r?stoac?, r?stoace, s.f. Locul unde o ap? curg?toare este pu?in adīnc?.
   r?stoci, r?stocesc, vb. IV. Tr. A abate cursul unei ape pentru a prinde pe?ti īn albia secal?.
   r?sturn?, r?storn, vb. I. 1. Tr. A deplasa uii corp din pozi?ia lui normal?, f?cīndu-1 s? cad? īntr-o parte sau īntorcīndu-1 cu partea de deasupra īn jos. 2. Tr. A īntoarce un recipient cu gura īn jos (pentru a-1 goli). 3. Tr. A culca la p?mīnt, a doborī; (fig.) a īnl?tura de la puteie, dintr-un post de conducere; a desfiin?a o stare de lucruri, a z?d?rnici un plan. 4. Refl. A se a?eza īntr-o pozi?ie comod?, cu spatele sprijinit de ceva.
   r?sturn?t, -?, r?sturna?i, -te, adj. - Doborīt, culcat la p?mīnt.
   r?suci, r?sucesc, vb. IV. 1. Tr. A īnvīrti un fir īn jurul lui īnsu?i, pentru a-1 face mai rezistent; a īnf??ur? dou? sau mai multe fire, unele īn jurul altora, pentru a ob?ine un fir mai gros.
 2. Tr. A-?i īnvīrti, a-?i īntoarce capelele must??ilor. 3. Tr. ?i refl. A(-?i) imprima o mi?care de rota?ie; a (se) roti; a(-?i) mi?ca corpul sau n parte a corpului, schimbīndu-i pozi?ia. 4. Tr. A īnvīrti un obiect, dīndu-i forma unui sul.
   r?sucitur?, r?suciluri, s.f. Fiecare dintre īntors?turile pe care le cap?t? firul prin r?sucire.
   r?sufl?, r?suflu, vb. I. 1. Intr. (Pop.) A respira. 2. Intr. A-?i reveni dup? o emo?ie, dup? un efort fizic etc’. 3. Intr. A sta s? se odihneasc?; a-?i g?si lini?tea, a nu se mai sirnii īn primejdie. 4. Intr. (Despre vase, recipiente) A l?sa s? se scurg? īncet con?inutul 'printr-o cr?p?tur? sau printr-o gaur? mic?. 5. Retl. (Despre unele alimente sau b?uturi) A-?i pierde t?ria, gustul. (!. Refl. A se auzi, a ajunge la urechile altora.
 «i
HAVA?I
   r?suflare, r?sufl?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) r?sufla; respira?ie; aerul expirat din pl?mīni.
   r?sunat, -?, r?sufla?i, -te, adj. 1. (Despre b?u-luri) Care ?i-a pierdut t?ria. 2. (Fig.; fam.; despre ?tiri, vorbe) Īnvechit; banal.
   r?sufl?tdr, -ofire, r?sufl?toare, s.f., s.n. 1. S.f. Deschiz?tur? la o īnc?pere, la un recipient, prin care se face aerisirea. 2. S.n. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere intern?.
   r?siiflet, r?suflete, s.n. (Pop.) Respira?ie, r?suflare.
                                                                   r?suflu, r?sufluri, s.n. R?suflare, respira?ie, r?sun?, pers. 3 r?sun?, vb. I. Intr. 1. A suna tare ?i prelung. 2. (Despre un loc, o īnc?pere) A se umple de sunete puternice, a vui. 3, (Fig.) A avea r?sunet, ecou īn sufletul cuiva.
   r?sun?tdr, -oare, r?sun?tori, -oare, adj. 1. Care sun? puternic ?i prelung. 2. (Fig.) Care stīrne?te un viu interes, care produce senza?ie.
   r?sunet, r?sunete, s.n. 1. Sunet puternic ?i prelung; ecou. 2. (Fig.) Impresie profund?, interes deosebit produs de un lucru, de un eveniment etc. r?sur?, r?suri, s.f. M?ce?, r??cliiā, r??chiez, vb. I. Tr. A trece firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe r??chitor.
   r??chira, r??chirez, vb. I. 1. Tr. A r?sfira. 2. Tr. ?i refl. A (se) dep?rta unul de altul, a (se) desface.
   r??chirāt, -?, r??chira?i, -te, adj. 1. R?sfirat.
 2.  Dep?rtat unul de altul, desf?cut.
   ru?cliitor,' r??chitoare, s.n. Unealt? pe care se īntind firele de pe fus sau de pe ghem, pentru a le face scul.
   r??in?, r??ini, s.f. Nume dat unor substan?e amorfe, solide sau vīscoase, care se extrag din ?diferite plante sau se fabric? pe cale sintetic?, avind numeroase īntrebuin??ri īn industrie.
   ru?inos, -o?s?, r??ino?i, -oase, adj., s.f. 1. Adj. (Despre arbori) Care produce r??in?. 2.
 S.f. (La pl.) Denumire generic? dat? unor arbori sau arbu?ti, care con?in r??in?. 3. Adj. •Care are aspectul sau propriet??ile r??inii.
   r??lui, r??luiesc, vb. IV. Tr. 1. A desprinde a?chii dintr-un material. 2. (Fig.) A ,r?pi, a smulge (prin abuz) o parte din proprietatea cuiva.
   r??p?lui, r??p?luicsc, vb. IV: Tr. A r?zui, a .prelucra ceva cu ra?pelul.
   r?t?ci, r?t?cesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul; a se r?zle?i, a se pierde de cineva. 2. Intr. A umbla de ici-colo, c?utīnd drumul; a hoin?ri, a colinda; a pribegi. 3. Refl. (Despre lucruri) A se pierde, a nu se afla la locul obi?nuit.
   r?t?cire, r?t?ciri, s.f. 1. Faptul de a (se) r?t?ci. 2. (Fig.) īntunecare a min?ii; nebunie. 3. (Fig.) Gre?eal?, eroare.
   r?t?cit, -a, r?t?ci?i, -te, adj. 1. Care a pierdut drumul, direc?ia; (fig., despre ochi, privire) care exprim? dezorientare, nedumerire; pierdut. 2. JFig.) Cu mintea īntunecat?. 3. Care s-a īnstr?inat, s-a r?zle?it de ai s?i.
   r?t?citor, -oāre, r?t?citori, -oare, adj. Care umbl? din loc īn loc, care pribege?te.
   r?tfa, rateze, s.n. īnchiz?toare simpl? pentru u?i sau pentru ferestre, format? dintr-o mic? bar? mobil? de lemn sau de metal; z?vor.
   r??i?oār?, r??i?oare, s.f. 1. Diminutiv al lui ra??. 2. (La pl.) Plant? erbacee cu tulpina scurt?, cu flori mari, albe, galbene sau violacee, care cre?te prin paji?ti īnsorite. r??oi1, r??oi, s.m. B?rb?tu?ul ra?ei. r??oi1, r??oiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se r?sti la cineva; a vorbi pe un ton ridicat, amenin??tor.
   r??oi?l?, r??oieli, s.f. (Fam.) Faptul de a se -r??oi.
   r?u, rea, r?i, rele, adj., adv., s.n. 1. Adj. Care are īnsu?iri negative; cu defecte, gre?it. 2. Adj. Care nu corespunde destina?iei, scopului, care nu īndepline?te calit??ile cerute; (fiz.) corp r?u conduc?tor de c?ldur? (sau de electricitate) = corp prin care nu- se transmite c?ldura (sau electricitatea). 3. Adj. Care .exprim? r?utate; care produce nepl?ceri altora; rca-voin?? ---purtare sau atitudine neprietenoas?, ostil?; rea-credin?? = atitudine incorect?, nccinstit?.
4.   Adj. Care nu-?i īndepline?te īndatoririle; (despre copii) neascult?tor. 5. Adj. Care este īn dezacord cu regulile moralei; (despre vorbe, expresii) care jigne?te. G. Adj. (Despre via??, trai) Greu, chinuit. 7. Adj. (Despre ve?ti) Care anun?? o nepl?cere, un necaz. 8. Adj. (Despre īmbr?c?minte ?i īnc?l??minte) Uzat, rupt. 9. Adj. Neīndemīnatic, nepriceput (īntr-o meserie, īntr-o īndeletnicire). 10. Adj. (Despre vreme) Urīt, nefavorabil. 11. Adv. Gre?it, nepotrivit; incorect, inexact. 12. Adv. Nepl?cut, dezagreabil. 13. S.n. Ceea ce provoac? neajunsuri, necazuri; r?u de mare = tulburare caracterizat? prin ame?eal?, dureri de cap, v?rs?turi, care se manifest? la unele persoane cīnd c?l?toresc pe mare; r?u de altitudine = indispozi?ie general? care apare īn timpul ascensiunilor la mari īn?l?imi. 14. S.n. Ceea ce este d?un?tor din punct de vedere moral.
   r?uf?c?tor, -oāre, r?uf?c?tori, -oare, s.m. ?i f., adj. (Persoan?) care face r?u altora, care īncalc? legile morale ?i sociale.
   r?utate, (2, 3) r?ut??i, s.f. ,1. Īnclinare spre a face r?u altora. 2. Fapt? rea. 3. Om r?u.
   r?ut?cios, -o?s?, r?ut?cio?i, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Plin de r?utate; īnclinat s? fac? mici r?ut??i. 2. Care exprim? r?utate; care sup?r?, jignitor.
   r?uvoitor, -oāre, r?uvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care dore?te cuiva r?ul.
   r?rar, r?vare, s.n. 1. B?? cu care se fr?mīnt? la stīn? urda sau ca?ul. 2.‘Strecur?toare de lut, folosit? la buc?t?rie,
   r?va?, r?va?e, s.n. (īnv. ?i pop.) Scrisoare, bilet.
   r?v??eal?, r?v??eli, s.f. Dezordine, neorānduial?—                                         „
   riir??i, r?v??esc, vb. IV. Tr. A īmpr??tia, a face dezordine; (fig.) a tulbura suflete?te.
R?V??IT
   r?v??it, -?, r?v??i?i, -ie, adj. Aflat īn dezordine, īmpr??tiat; ’(fig.) tulburat, T?scolit.
   r?z?to?rc, r?z?tori, s.f. 1. Obiect de uz casnic, folosit pentru ras legume, fructe, ca? ele.
2. Obiect fixat la intrarea unei case, de care se rade noroiul de pe īnc?l??minte.
   r?z?tiir?, r?z?turi, s.f. Ceea ce rezult? din raderea unui obiect.
   r?zbate, r?zbat, vb. III. Intr. A-?i face drum prin...; a r?zbi (.1); (fig.) a izbuti, a reu?i.
   r?zb?t?tor, -oirc, r?zb?t?tori, -oare, adj. Care īnvinge obstacolele, care. nu ;se d? b?tut, r?zbel, r?zbele, s.n. (īnv.) R?zboi1, r?zbi, r?zbesc, vb. IV. 1. Intr. A p?trunde*'a str?bate, a ajunge undeva īnvingīnd obstacolele; (fig.) a izbuti, a reu?i. 2. Intr. (Despre sunete) A str?bate, a ajunge pīn? la...; (despre mirosuri) a p?trunde; a se r?spīndi. 3. Tr. A īnvinge, a birui, a r?pune; (despre senza?ii, sentimente) a cople?i.
   r?zbOi1, r?zboaie, s.n. Lupt? armat? īntre dou? sau mai multe state ari grup?ri, pentru realizarea unor interese social-economice ?i politice; r?zboi civil = form? a luptei de clas?, dus? cu ajutorul armelor in scopul cuceririi puterii politice.
   r?zboi2, r?zboaie, s.n. Unealt? casnic? sau ma?in? de ?esut pīnz?v stof?/etc., alc?tuit?, īn principal, din dou? suluri (unul pentru īnf??urarea urzelii iar cel?lalt pentru īnf??urarea pīn-zei ?esute), din i?e ?i vatal?.
   r?zboi3, r?zboiesc, vb. IV. Refl. recipr. A purta r?zboi1.
   r?zboinic, -?, r?zboinici, -e, s.m., adj. 1. S.m. Osta? care ia parte la un r?zboi1. 2. Adj. Care se refer? la r?zboi, de r?zboi. 3. Adj. Caruia īi place lupta; b?t?ios.
   r?zbubui, pers. 3 r?zbiibuie, vb. IV. Intr. A bubui puternic, a detuna.
   r?zbun?, r?zbun, vb. I. 1. Refl. ?i intr. A-?i faee singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un r?u, o nedreptate; (tr.) a da cuiva satisfac?ie, pedepsind pe cel care i-a f?cut un r?u. 2. Refl. (Pop.) A -se face vreme bun?, a se īnsenina.
   r?zbunare, r?zbun?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) r?zbuna; fapt? prin care cineva se r?zbun?.
                                                              r?zbun?tor, -oare, r?zbun?tori, -oare, adj. (?i substantivat) Care se r?zbun?, care nu iart? r?ul ce i s-a f?cut, r?zbunic, r?zbunici, s.m. (Pop.) Str?bunic, r?zbunic?, r?zbunici,_ s.f. (Pop.) Str?bunic?, r?ze?, r?ze?i, s.m. (īn evul mediu, īn MoIt dova) ??ran liber, posesor īn dev?lm??ie al unei buc??i de p?inīnt mo?tenite din tat? īn fiu.
   r?ze?ese, -c?sc?, r?ze?esti, adj. (Reg.) Care se refer? ia r?ze?i, care apar?ine r?ze?ilor.
                               r?ze?ie, r?ze?ii, s.f. (Pop.) 1. Proprietate a unui r?ze?. 2. Starea, situa?ia de r?ze?, r?ze?ījne s.f. (Reg.) Totalitatea r?ze?ilor, r?zgīi?, r?zgii, vb. I. Tr. A r?sf??a, a alinta, ī?zgīi?t, -?, r?zgtia?i, -te, adj. R?sf??at, alintat; prost crescut.
   r?zgīndi, r?zgindesc, vb. IV. Refl. A-?i schimba gīndul, p?rerea, a reveni asupra unei hotu-rīri.
   r?zimā vb. I. v. rezema, r?zim?t, -?, adj. v. rezemat, r?zle?, -c???, r?zle?i, -e, adj. 1. Caro s-a desprins ?i s-a dep?rtat de ceilal?i; r?mas singur.
 2. īnstr?inat; pribeag. 3. (Despre sunete) Izolat, sporadic.
   r?zle?i, r?zle?esc, vb. IV. Refl. 1. A se desprinde dintr-un grup ?i a se īndep?rta. 2. A so r?spīndi īn direc?ii diferite.
   r?zlog, r?zlogi, s.m. (Reg.) Despic?tur? lung? din trunchiul unui copac, īntrebuin?at? la facerea gardurilor.
   r?zmeri??, r?zmeri?e, s.f. (Pop.) R?scoal?, r?zor, r?zoare, s.n.’l. Fī?ie īngust? de p?mīnt nearat?, servind drept hotar īntre dou? loturi agricole. 2. Strat de flori sau de legume.
   r?zui, r?zuiesc, vb. IV. Tr. A cur??a sau a netezi suprafa?a unui corp, cu ajutorul r?zui-torului.
   r?zuitor, r?zuitoare, s.n. Unealt? cu care se r?zuiesc diferite obiecte sau materiale.
   r?zu?, r?zu?uri, s.n. 1. Unealt? do plivit, format? dintr-un mīner cu o lop??ic? de metal la vīrf. 2. Dalt? cu care se sap? īn lemn.
   r?zvr?ti, r?zvr?tesc, vb. IV. Refl. A se r?scu-la, a se revolta.
   r?zvr?tire, r?zvr?tiri, s.f. Ac?iunea de a se· r?zvr?ti; r?scoal?, revolt?.
   r?zvr?tit, -?, r?zvr?ti?i, -te, adj. (Adesea substantivat) R?sculat, revoltat.
   r?zvr?titor, -oare, r?zvr?titori, -oare, adj. (?i substantivat) Care a?ī?? la r?scoal?, instigator.
   re1- Element de compunere care exprim? o repetare ?i care serve?te la formarea unor verbe, a unor adjective ?i a unor substantive.
   re2 s.m. Treapta a doua din gama majoru-tip; sunetul ?i nota corespunz?toare.
   reabilita, reabilitez, vb. I. Refl. ?i tr. A-?i rec?p?ta (sau a face s?-?i recapete) buna reputa?ie; (jur.) a reintegra pe cineva īn drepturile pierdute īn urma unei condamn?ri.
   ToaWlit?re, reabilit?ri, s.f. Faptul de a (se) reabilita; (jur.) īncetare a consecin?elor juridice care decurg dintr-o condamnare.
   react?nt, rcactan?i, s.m. Substan?? care ia parte la o reac?ie chimic?.
   react?n??, reacian?e, s.f. M?rime caracteristic? circuitelor electrice de curent alternativ care con?in bobine sau condensatoare, repre-zentīnd opozi?ia acestor elemente la trecerea curentului.                                 i
   reactiv, -?, reactivi, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care se refer? la reaclan??. 2. S.m. Substan?? care are proprietatea de a reac?iona specific īntr-a reac?ie chimic?.
   reactiv?, reactivez, vb. I. Tr. 1. A repune īn activitate; (refl.) a reintra īn cadrele active alo armatei. 2. (Chim., fiz.) A face ca o substan??, un fenomen s? devin? din nou active.
   reactivitate s.f. 1. Capacitate a unui atom, a unei molecule sau a unui radical de a pārtiei-
REBEGIT
pa la o reac?ie. 2. M?rime care caracterizeaz? func?ionarea unui reactor nuclear. 3. (Med.) Capacitate a unui organism de a r?spunde la excitan?ii mediului.
   rcactdr, reactoare,' s.n. 1. Aparat īn care se efectueaz? o reac?ie chimic?. 2. (Fiz.) Reactor nuclear = instala?ie īn care se realizeaz? o reac?ie īn lan? de fisiune a nucleelor atomice ale elementelor grele, radioactive, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate. 3. Motor termic folosit j?entru propulsia unui vehicul (de obicei a unui avion), prin transformarea energiei chimice a combustibilului īn energie cinetic? a jetului de fluid evacuat sub presiune.
   reactualiza, reactualizez, vb. I. Tr. A readuce īn actualitate.
   reac?ie, reac?ii, s.f. 1. Faptul de a reac?iona; manifestare ca r?spuns la o ac?iune venit? din afar?. 2. Transformare a substan?elor chimice, sub ac?iunea unor agen?i fizici sau a altor substan?e chimice, īn substan?e noi, cu propriet??i diferite de ale celor ini?iale. 3. (Fiz.) For?? care se opune unei ac?iuni, fiind egal? cu aceasta dar de sens contrar. 4. Rcac?ie nuclear? = ansamblu de fenomene produse la ciocnirea unui nucleu atomic cu un alt nucleu, cu o particul? sau cu un foton. 5. (Biol.) Fenomen con-stīnd īn faptul c? materia vie r?spunde ac?iunii unui excitant (extern sau intern). C. (īn forma reac?iune) īmpotrivire a claselor īii declin fa?? de progresul social; lupt? a claselor exploatatoare īnfrīnte pentru a-?i redobīndi privilegiile pierdute; (p. ext.) totalitatea for?elor reac?ionare. Var.: reac?iune s.f.
   reac?iona, reac?ionez, vb. I. Intr. 1. A r?spunde la o excitare sau la o ac?iune din afar?.
2. A riposta, a replica: reac?ionar, -?, reac?ionari, -e, adj. 1. Care se refer? la reac?iune (6), specific reac?iunii. 2. Care este ostil progresului, retrograd; (substantivat), adept al reac?iunii politice.
   reac?ionarism s.n. Caracterul a ceea ce este reac?ionar; atitudine reac?ionar?, reac?iune s.f: v. reac?ie, readuce, read?c, vb. III. Tr. A aduce la locul sau la starea de mai īnainte.
   reafirm?, reafirm, vb. I. Tr. A afirma ceva' din nou.
   real, -īi, reali, -e, adj. 1. Care exist? īn realitate; obiectiv; (substantivat, n.) ceea ce exist?, ceea ce este real (1); realitate. 2. Efectiv, concret, veritabil. 3. Drept real = drept pe care titularul s?u īl poate exercita īn mod direct ?i imediat. 4. Num?r real = num?r care poale ii exprimat ca limit? a unui ?ir convergent de numere ra?ionale.
                                                                 realege, realeg, vb. III. Tr. A alege din nou. realg?r s.-n. Sulfura natural? de arsen, utilizat? īn vopsel?rie, īn industria sticlei etc. realipi, realipesc, vb. IV. Tr. A alipi din nou. renlism s.n. 1. (Fii.) Concep?ie care recunoa?te c? lumea extern? este o realitate independent? de subiectul cunosc?tor. 2. Concep?ie artistic? ?i literar? care tinde spre redarea
obiectiv? a realit??ii īn tr?s?turile ei esen?iale, caracteristice. 3. Sim? al realit??ii, spirit practic.
   realist, -?, reali?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. īnzestrat cu spirit practic. 2. Adj. Care se refer? la realism, specific realismului. 3. S.m. ?i f. Adept al realismului.
   realitate, realit??i, s.f. 1. Existen?? obiectiv?; tot ce exist?. 2. Lucru, fapt care exist? efectiv; stare de fapt.
   realiz?, idealizez, vb. I. 1. Tr. A īnf?ptui, a face s? devin? real. 2. Tr. A crea (o oper? de art?). 3. Tr. A ob?ine, a dobīndi. 4. Refl. A se dezvolta, a-?i pune īn valoare capacitatea, posibilit??ile intelectuale. 5. Tr. A-?i face o idee precis? despre ceva, a reu?i s? īn?eleag?.
   realizabil, -?, realizabili, -e, adj. Care poate fi realizat.
   realiz?re, realiz?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) realiza; īndeplinire, īnf?ptuire." 2. Lucru realizat; crea?ie, oper?.
   realizat, -?, realiza?i, -te, adj. 1. īnf?ptuit, īndeplinit. 2. Reu?it (din punct de vedere artistic); valoros.
   realizator, -oare, realizatori, -oare, adj. (?i substantivat) Care realizeaz?; īnf?ptuitor, realmdnte adv. De fapt, īn adev?r, īn mod real. reaminti, reamintesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A(-?i) aminti din nou.
   reangaja, reangajez, vb. I., 1. Tr. ?i refl. A (se) angaja din nou. 2. Refl. A se angaja īn cadrele active ale armatei, dup? efectuarea stagiului militar obligatoriu.
   reangajat, reangaja?i, s.m. (īn vechea organizare a armatei) Subofi?er.
   reanima, reanim, vb. I. Tr. A readuce la via??, a restabili func?iile vitale ale organismului; (fig.) a reīnsufle?i.
   reanimare, reanim?ri, s.f. Ac?iunea de a reanima; procedeu folosit pentru restabilirea func?iilor vitale ale organismului.
   reapari?ie, reapari?ii, s.f. Faptul de a reap?rea.
   reap?reā, rcap?r, vb. II. Intr. A ap?rea din nou.
   rea?eza, rea?ez, vb. I. 1.- Refl. ?i tr. A (se) a?eza’din nou. 2. Tr. A stabili, a pune pe baze noi.
   reav?n, -?, reveni, -e, adj. 1. (Despre soluri) Umed. 2. (Despre aer, miresme etc.) R?coros, proasp?t.
   reazem, reazeme, s.n. 1. Ceea ce serve?te pentru a sprijini ceva; obiect de care se sprijin? ceva sau cineva; rezem?loare. 2. (Fig.) Sprijin, ajutor.
   rebarbativ, -?, rebarbativi, -e, adj. Resping?tor, urīt.
   rcbic, rcbecuri, s.n. Vechi instrument muzical cu trei coarde, folosii de menestreli.
   rebegi, rebegesc, vb. IV. Intr. A amor?i, a īn?epeni de frig.
   rebegit, -?, rebegi?i, -te, adj. P?truns de frig, īnghe?at.
REBEL
   rebel, -?, rebeli, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care ia parte la o rebeliune, care instig? la r?zvr?tire; nesupus, recalcitrant.. 2. (Despre boli) Care cedeaz? greu la tratamentul medical.
   rcbcliiine, rebeliuni, s.f. R?zvr?tire care const? īn acte de violen?? sau do amenin?are cu for?a fa?? de organele puterii de stat cu scopul de a īmpiedica īndeplinirea atribu?iilor lor.
   rebus,· rebusuri, s.n. Joc īn care urmeaz? s? se reconstituie un cuvīnt sau o fraz? reprezentate printr-o combina?ie de figuri, litere sau semne.
   rebut, rebuturi, s.n. Produs care nu corespunde condi?iilor cerute ?i nu poate fi folosit īn scopul pentru care a fost’realizat.
   rebut?, rebutez, vb. I. Tr. A da ceva la rebut, a declara rebut un produs.
   recalcitrant, -?, recalcitran?i, -te, adj. Care se opune, caro nu se las? convins; īnc?p??īnat, īnd?r?tnic.
   recalcitran??, recalcitran?e, s.f. Faptul de a fi recalcitrant; īnc?p??īnare.
   recalcula, recalculez, vb. I. Tr. A calcula din nou (pe baza unor elemente noi).
   recalific?, recalific, vb. I. Tr. ?i refl. _A (se) preg?ti pentru o nou? calificare profesional?.
   rccapitul?, recapitulez, vb. I. Tr. 1. A reveni asupra punctelor principale ale unei lucr?ri, ale unei expuneri. 2. A revedea, a repeta (o lec?ie, o materie do īnv??at).
   recapiiul?rc, recapitul?ri, s.f. Ac?iunea de a recapitula; revederea materiei parcurse· īntr-o anumit? perioad? a anului ?colar.
   recapitulativ, -?, recapitulativi, -e, adj. (Despre lec?ii, capitole ale unor lucr?ri etc.) Care recapituleaz?, care cuprinde o recapitulare.
   rec?p?ta, recap?t, vb. I. Tr. A c?p?ta din nou; a redobīndi.
   rcc?s?tori, rec?s?toresc, vb. IV. Refl. A se c?s?tori din nou.
   rece, reci, adj. 1. Care are o temperatur? sub o anumit? limit?; care este lipsit de c?ldur?, care d? senza?ia de frig; clim? rece = clim? caracteristic? regiunilor polare; cu singe rece — cu calm. 2. (Substantivat, sg.) La rece = la o temperatur? sc?zut?; (despre prelucrarea unor metale) la temperatura normal?, f?r? a īnc?lzi.
 3. Cu temperatura corpului sc?zut? sub nivelul normal; inert, neīnsufle?it. 4. (Despre hran?) Care ?i-a pierdut c?ldura; care se consum? f?r? a fi īnc?lzit. 5. (Fig.; despre oameni) Lipsit de afectivitate; nep?s?tor, flegmatic.
   rccens?mīnt, recens?mīntwi, s.n. Form? de observare statistic?, de obicei periodic?, constānd īn īnregistrarea exhaustiv? a -unei mari colectivit??i de pe un ahumit teritoriu.
   recent, -?, recen?i, -te, adj. Petrecut sau ap?rut de curīnd; nou.
   recenza1, recenzez, vb. I. Tr. A prezenta īn mod critic o lucrare literar? sau ?tiin?ific?.
   recenza2, recenzez, vb. I. Tr. A face un recen-s?mīnt.
   recenzent, -?, recenzen?i, -te, s.m. ?i f. Autor al unei recenzii.
   recfinzīe, rccenzii, s.f. Scurt? prezentare, cu comentarii ?i aprecieri critice, a unei lucr?ri literare sau ?tiin?ifico.
   reeenzor, -o?rc, recenz?ri, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care particip? la lucr?rile unui recen-s?mīnt.
   recep?ii, receptez, vb. I. Tr. A capta, a recep?iona (unde, radia?ii etc.).
   rcecpt?cul, receptacule, s.n. (Bot.) Par?ea superioar?, dilatat?, a pedunculului, care sus?ine floarea.
   receptiv, -?, receptivi, -c, adj. 1. Capabil de a primi impresii din afar?; care prime?te, accept? observa?iile ce i se fac. 2. Care contracteaz? u?or o boal? 'infec?ioas?.
   receptivitate s.f. īnsu?irea de a fi receptiv, rcceptdr, (1) receptoare, s.n., (2) receptori, s.m.
 1. S.n. Aparat, ma?in? sau instala?ie care prime?te energie de o anumit? form? ?i o transform? īn alta, sub care urmeaz? a fi folosit?; receptor telefonic = aparat care transform? īn vibra?ii sonore oscila?iile curentului electric venit de la un transmi??tor telefonic. 2. S.m. Organ de sim? sau segmentul periferic al acestuia, care transform? energia excitantului extern īn excita?ie nervoas?.
   recep?ie, recep?ii, s.f. 1. Primire; luarea īn . primire a unor m?rfuri, a unor materiale, a unei lucr?ri etc., pe baza verific?rii lor calitative ?i cantitative. 2. (Telec.) Primire a unei anumite forme de energie. 3. Reuniune cu caracter festiv; discurs de recep?ie = discurs ?inut de c?tre o persoan? cu ocazia alegerii sale ca membru al unei academii. 4. Serviciu do primire a pasagerilor īntr-un hotel.
   recep?iona, recep?ionez, vb. I. Tr. 1. A lua īn primire un material, o lucrare etc. 2. (.Telec.)
 A recepta.
   recep?ionir, -?, recep?idneri, -e, S.m. ?i f. X. Persoan? care recep?ioneaz? o lucrare, o marf? etc. 2. Persoan? īn serviciul unui hotel īns?rcinat? cu cazarea pasagerilor.
   recesiune, recesiuni, s.f. Faz? a ciclului economic capitalist constīnd īn sc?derea produc?iei, restrīngerea afacerilor comerciale, financiaro . sau de burs? etc.
   rechema, rechini, vb. I. Tr. X. A chema īnapoi, a chema din nou. 2. (Fig.) A evoca o imagine, un fapt din trecut.
   rechin, rechini, s.m. X; Nume generic dat, unor pe?ti marini r?pitori, cu corpul acoperit de solzi’ m?run?i ?i cu schelet cartilaginos.
2.  (Fig.) Om lacom, hr?p?re?, lipsit de scrupule, rccliizite s.f. pl. Materiale ?i obiecte m?runte
 (cerneal?, hīrtie, creioane etc.) necesare pentru scris.
   rechizitoriu, rechizitorii, s.n. 1. Act procesual prin care procurorul pune īn mi?care ac?iunea penal? ?i dispune trimiterea īn judecat? a inculpatului. 2. (Fig.) Expunere ampl? īn care se aduc cuiva acuza?ii grave.
   rechizi?ic, rechizilii, s.f. M?sur? excep?ional? prin care un organ de stat ia de la popula?ie
 <99
RECOMPENSA
(mai ales In timp de r?zboi) anumite lucruri cu obliga?ia de a le restitui (ex. mijloace de transport, animale) sau contra plat? (ex. hran?, furaje).
   rechizi?iona, rechizi?ionez, vb. I. Tr. A supune rechizi?-ici, a lua prin rechizi?ie.
   rceiciii, reciclez, vb. I. Refl. A-?i perfec?iona preg?tirea profesional? in cadrul unui sistem organizat.
   rccicltiro s.f. Perfec?ionarea preg?tirii profesionale a cadrelor, pentru īmprosp?tarea cuno?tin?elor ?i īnsu?irea noilor cuceriri ale ?tiin?ei ?i tehnicii.
   rccidiv?, recidivcz, vb. I. Inlr. 1. (Jur.) A se afla īn stare de recidiv? (1). 2. (Despre boli) A reap?rea, a reveni dup? o vindecare clinic?.
   recidiv?, recidive, s.f. 1. (Jur.) S?vīr?irea de c?tre o persoan?, īn anumite condi?ii, a unei noi infrac?iuni pentru care legea penal? prevede pedepse privative de libertate. 2. (Med.) Reapari?ie a unei boli cauzat? do o nou? infec?ie cu gei menii respectivi.
   recidivist, -?, rccidivi?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) caro se afl? īn recidiv? (1); (persoan?)-caro repet? aceea?i gre?eal?.
   recif, recife, s.n. Acumulare calcaroas?, specific? m?rilor calde, īn form? do st.īnci alc?tuite īn cea mai mare parte din schelete de corali (uneori do echinoderme, foraminifere, molu?te etc.).
   recipient, rccipicnle, s.n. Yas caro serve?te la p?strarea sau la transportul unor materiale fluide, granulare ori pulverulente.
   recipis?, rccipise, s.f. Adeverin?? oficial? (deta?at? dintr-un carnet special), prin care se confirm? primirea, pentru expediere, a unui colet, a unei sumo de bani,aur?ei telegrame etc.
   reciproc, -?, reciproci, -e, adj. (Despre ac?iuni, fenomene etc.) Care ac?ioneaz? unul asupra altuia; (gram.) reflexiv reciproc = form? verbala care arat? c? ac?iunea este f?cut? simultan do dou? sau mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind efectele ac?iunii celuilalt; (mat.) ecua?ie reciproc? — ecua?ie care, pe līng? orice solu?ie dat?, admite ca solu?ie ?i valoarea invers? a acesteia; (substantivat, f.) reciproca unei teoreme = teorem? care aro ca ipotez? concluziile teoremei respective, iar drept concluzii ipoteza teoremei respective.,
   rcciprocit?tc, reciprocit??i, s.f. īnsu?irea do a fi reciproc.
   recireul??io s.f. Reintroducerea, de obicei par?ial?, a unui material sau a unei substan?e īn ciclul do fabrica?ie.
   recit?, recit, vb. I. Tr. A declama, recital, recitaluri, s.n. Concert (sau manifestare artistic?) cu program sus?inut de un singur interpret.
   recitare, recit?ri, s.f. Ac?iunea de a recita; declamare.
                                                                  recitativ, recitative, s.n. Gen de muzic? vocal? asem?n?tor cu declama?ia, eare comenteaz? ac?iunea īntr-o oper? ?i face leg?tura īntre arii. recitator, recitatori, s.m. Persoan? care recit?.
   reciti, recitesc, vb. IV. Tr. A citi din nou acela?i text.
   rccī?tigā, rcci?tig, vb. I. Tr. A cī?liga ceva din nou, a redobindi.
   _ reclama, rccl?m, vb. I. Tr. 1. A cere, a pretinde ceva (in baza unui drept); a revendica. 2. A face o reclama?ie īmpotriva cuiva; a denun?a. 3. A necesita ceva, a face necesar.
   reclamagiu, reclamagii, s.m. (Fam.) Persoan? care obi?nuie?te s? fac? reclama?ii (neīntemeiate).
   reclamant, -?, reclaman?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care face o reclama?ie.
   rcclaindt, -?, reclama?i, -te, adj. 1. Care este cerut, pretins, revendicat. 2. .(Adesea substantivat) Pirīt, denun?at; īnvinuit.
   reclaui??ie, reclama?ii, s.f. Faptul de a reclama; plingere in leg?tur? cu īnc?lcarea urmi drept; sesizare despre s?vīr?irea unei infrac?iuni.
   reclam?, reclame, s.f. 1. Activitate prin care se urm?re?te (prin afi?e, anun?uri, radio etc.) cī?tigarea interesului publicului pentru o marf?, pentru un spectacol, pentru folosirea unor servicii etc. 2. R?spīndire do informa?ii elogioase pentru cineva, cu scopul de a-i face popularitate.
   recl?di, recl?desc, vb. IY. Tr. A cl?di din nou, a reconstrui.
   recluziune, recluziuni, s.f. (Ie?it din uz) Pedeaps? .cu īnchisoarea, aplicat? pentru crime.
   reco?ce, reeoc, vb. III. Tr. A efectua opera?ia de recoacerc.
   rccoaccre, rccoaceri, s.f. Tratament termic care const? īn īnc?lzirea ?i men?inerea unui melal la o anumit? temperatur?, urmat? de r?cirea lui lent?.
   recolt?, recoltez, vb. I. Tr. 1. A culege recolta. 2. (Med.) A lua sīnge, spul?, suc gastric etc. de la un om sau de la un animal, pentru a fi analizate īn laborator.
   recolt?, recolte, s.f. 1. Ac?iunea de a recolta. 2. Cerealele sau alto roade adunate īntr-o anumit? perioad?.
   recomand?, recomand, vb. I. 1. Tr. A sf?tui pe cineva s? fac? un anumit lucru. 2. Tr. A propune pe cineva pentru o sarcin? sau pentru un post ; a semnala pc cineva sau ceva aten?iei cuiva. 8. Refl. A se prezenta cuiva spunīndu-?i numele; (tr.) a prezenta pe cineva.
   recomandabil, -?, recomandabili, -c, adj. Care merit?, care poate s? fie recomandat.
   recomandat, -u, recomanda?i, -te, adj. 1. Indicat ca bun, ca potrivit. 2. (Despre scrisori; ?i substantivat, f.) Pentru care po?ta garanteaz? expedierea ?i predarea la destina?ie, īn schimbul unui tarif special.
   rccomand??ie, recomanda?ii, s.f. Sfat, recomandare; prescrip?ie medical?.
   recompens?, recompensez, vb. I. Tr. A da o recompens?, a r?spl?ti.
   recouipfns?, recompense, s.f. R?splat?, gra-tifica?ie.
RECONCILIA
   rcoonciliii, reconciliez, vb. I. Tr. ?i refl. recipr. A ajunge (sau a face s? ajung?) din nou la o īn?elegere, a (se) īmp?ca.
   reconciliere, reconcilieri, s.f. Ac?iunea de a (se) reconcilia; punere do acord, īmp?care.
   recondi?iona, recondi?ionez, vb. I. Tr. (Telin.) A readuce īn stare bun?, īn stare de func?ionare.
   recondi?ionat, -fi, recondi?iona?i, -le, adj. Care a/fost readus īn stare de func?ionare (prin repara?ii, renov?ri).
   reconfirma, reconfirm, vb. I. Tr, A confirma din nou.
   reconforta, reconfortez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) reface, a (se) īnt?ri, a (se) fortifica.
   reconfortant, -?, reconfortan?i, -te, adj. Care reconforteaz?, care reface for?ele fizice sau psihico; (substantivat, n.) substan??, medicament care reconforteaz?.
   rcconsidersi, reconsider, vb. I. Tr. A interpreta dintr-un punct de vedere nou o oper?, un autor, un eveniment etc.
   reconstitui, reconstitui, vb. IV. Tr. 1. A reface, a recompune; (fig.) a reface din memorie, a evoca. 2. A restabili īmprejur?rile īn care s-a comis o infrac?iune. 3. A reface un edificiu, o oper? de art? etc., redīnd structura, aspectul original.
   reconstruc?ie, reconstruc?ii, s.f. 1. Ac?iunea de a reconstrui; refacere a unei uzine, a unei cl?diri, a unui ora? etc. 2. Refacerea formei unui cuvīnt neatestat, cu ajutorul compara?iei.
   reconstrui, reconstruiesc, vb. IV. Tr. A construi din nou, a reface (pe baze noi).
   rcconvenfionāl?, reconven?ionale, adj. (Jur.) Cerere reconvcn?ional? = cerere prin care pīrīlul ridic? preten?ii īmpotriva reclamantului īn leg?tur? cu litigiul respectiv.
   rec<5rd, recorduri, s.n. Rezultat ob?inut īntr-o competi?ie sportiv?, care reprezint? cea mai bun? performan?? la data respectiv?; (p. ext.) cea mai bun? realizare īntr-o ac?iune, īntr-o activitate.
   recordman, -?, recordmani, -e, s.m. ?i f. Sportiv care a stabilit un record.
   rccre?, recreez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) odihni, a (se) reface; a (se) īnviora’.
   recreativ, -u, recreativi, -e, adj. Care recreaz?. recresī?ie, recrea?ii, s.f. 1. Faptul de a (se) recrea. 2. Pauz? īntre orele de curs, destinat? odihnei elevilor.
   recristnlizāre, recristaliz?ri, s.f. Cristalizare repetat? a unei substan?e In vederea purific?rii ei.
   recrudcscfin??, recrudescen?e, s.f. Reintcnsifi-?carea simptomelor clinice ale unei boli; (fig.) reluare sau revenire īntr-un ritm mai accentuat ?i mai intens a unei st?ri, a unui fenomen etc. _ recnit, rccru?i, s.m. Soldat īncorporat do cu-rīnd, apar?inīnd ultimului contingent care se g?se?te sub arme.
 ^ recrut?, recrutez, vb. I. Tr. 1. A īnscrie un tīn?r īn eviden?a autorit??ilor militare, īn ve-
 derea īncorpor?rii. 2. A atrage, a primi po cineva īntr-o asocia?ie, īntr-o mi?care etc.
   recrutiire, recrut?ri, s.f. Ac?iunea de a recruta; opera?ia de īnregistrare a tinerilor īn vederea īncorpor?rii īn armat?.
   rect, recturi, s.n. Por?iunea terminal? a intestinului gros, care se deschide la exterior prin anus.
 ' rectiil, -u, rcctali, -e, adj. Care se refer? la rect, care apar?ine rectului.
   rectangular, -?, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular.
   rectifica, rectific, vb. I. Tr. 1. A īndrepta, a corecta. 2. A efectua opera?ia de netezire fin? a unei suprafe?e metalice. 8. (Chim.) A separa, prin distilare, componen?ii volatili cu puncte de fierbere diferite dintr-un amestec lichid.
   rectiliniu, -ic, rectilinii, adj. Care este īn linie dreapt?; (despre figuri geometrice) alc?tuit din linii drepte.
   rectitudine, rectitudini, s.f. 1. Calitatea, starea unei linii drepte. 2. (Fig.) Spirit do dreptate.
   recto s.n. invar. Fa?a unei coli de hīrtie scrise sau a unei foi de carte.
   rGctor, rectori, s.m. Conduc?tor al unei institu?ii de īnv???mīnt superior.
   reetorāt, rectorate, s.n. 1. Func?ia de rectcr. 2. Birourile ?i serviciile care ?in de rector.
   rectrice, rectrice, s.f. Fiecare dintre penele mari din coada p?s?rilor, care dirijeaz? zborul acestora.
   rcc?iune s.f. (Gram.) Proprietate a unui cuvīnt de a primi un determinant care s? aib? o anuni?? form? flexionar? sau o anumit? construc?ie prepozi?ional?.
   rccuceri, recuceresc, vb. IV. Tr. A cuceri din nou, a lua īnapoi.
   recul, reculuri, s.n. Impuls pe care īl cap?t? o arm? de foc īn clipa cīnd se efcctucaz? tragerea, avīnd sensul contrar celui īn care porne?te proiectilul.
   rcculegc, reculig, vb. III. Refl. A-?i rec?p?ta calmul, lini?tea (dup?- o emo?ie); a-?i veni īn fire.
   rcculegorc, reculegeri, s.f. Ac?iunea de a se reculege; moment de reculegere — moment de t?cere, īn semn de omagiu pentru o persoan? decedat?.
   rccunou?tc, recunosc, vb. III. Tr. 1. A identifica un lucrii, o persoan? etc. cunoscute mai īnainte; a deosebi, a distinge ceva dup? anumite caracteristici; (refl.) a-?i descoperi la altul tr?s?turile caracteristice. 2. A admite ceva ca adev?rat, ca valabil etc.; a m?rturisi. 3. (Despre state, guverne) A accepta o situa?ie juridic? nou creat? pe plan interna?ional. 4. A acorda unui copil n?scut īn afara c?s?toriei o condi?ie juridic? asem?n?toare celei a copilului n?scut din c?s?torie. 5. A se ar?ta recunosc?tor fa?? de cineva.
   rccimo??tere, recunoa?teri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) recunoa?te. 2. (Mii.) Cercetare efectuat? pe teren pentru a afla posibilit??ile de aida o lupt? sau de a executa o deplasare a for?elor.
REDUS
   recunosc?tor, -oare, recunosc?tori, -oare, adj. Care recurioa?tc un bine, un serviciu ce i s-a f'icnt; care poart? recuno?tin??.
   rccnnosciit, -?, recunoscu?i, -le, adj. 1. Cunoscut, identificat. 2. Admis, acceptat ; declarat, m?rturisii. īl.. (Despre persoane) Cunoscut, ca fiind o autoritate īntr-un domeniu oarecare (artistic, ?tiin?ific ele.).
   recuno?tin??, rcr.uno?lin?e, s.f. Con?tiin?a obli-pifioi morale fa?? de un binef?c?tor; recunoa?tere a unei binefaceri primite.
   recupera, recuperez, vb. I. Tr. 1. A redobindi, a rcci?liga. 2. A folosi de?euri de materiale, substan?e, energie etc. care altfel s-ar pierde.
   recuperabil, -?, recuperabili, -c, adj. ? Caro poate fi recuperat.
   rccupc.rntur, recuperatoare, s.n. Parte dintr-o instala?ie, īn care se face recuperarea unor ina-leriale, a energiei etc.
   recurent1, -ii, recuren?i, -te, adj. Caro revine, care recidiveaz?; febr? rccurcnt? — boal? in-fec?ioas? acut?, caracterizat? prin alternarea perioadelor febrile cu perioade nefebrile.
   rccurfint5, -ii, recuren?i, -Ic, s.m. ?i f. (Jur.) Persoan? caro face un recurs.
   rcoiirgc, recurg, vb. III. Intr. A apela la cincva sau la ceva; a se servi, a facc uz do...; ase adresa cuiva pentru ajutor.
   rcciirs, recursuri, s.n. (Jur.) Cale do atac īmpotriva unei hol?rīri judec?tore?ti.
   recuz?, recuz, vb. I. Tr. A ccrc īndep?rtarea din complotul de judecat? a unui judec?tor, a unui asesor, a procurorului sau a grefierului, īn caz do (presupus?) incompatibilitate.
   recuzit?, recuzite, s.T. Totalitatea obiectelor auxiliare decorului ?i costuma?iei, necesare mont?rii unei piese de teatru, unui film etc.
   rccvifm, recviemuri, s.n. (īn cultul romano-cntolic) Slujb? religioas? pentru pomenirea t'clor mor?i; compozi?ie muzical? alc?tuit? pentru aceast? slujb?.
   rcil?, ral du, vb. I. Tr. 1. A da din nou ceva; a restitui. 2. (Fig.) A exprima ceva (prin viu grai, prin scris, prin mijloace artistice).
   rednet?, redactez, vb. I. Tr. A compune, a formula ceva īn scris, a īntocmi un act, o cerere etc.; a preg?ti pentru tipar, īn cadrul unei edituri, manuscriso primite do la autori.
   redactor, -o?ro, redactori, -oare, s.m. ?i f. 1. Persoan? caro redacteaz? un studiu, o lucrare.
   Persoan? caro lucreaz? īn cadrul unei redac?ii la definitivarea, pentru tipar, a manuscriselor primite do la autori.
   red?c?ie, redac?ii, s.f. 1. Colectiv de redactori care lucreaz? la un ziar, la o revist? sau in cadrul unei edituri. 2. Redactare.
   rcilac?ion?l, -tl, redac?ionali, -e, adj. Privitor la redac?ie, al redac?iei.
                                                                     retlān, redanc, s.n. 1. (Mii., īnv.) Lucrare simpl? de fortifica?ie, alc?tuit? dintr-un zid īn form? do unghi. 2. Aliniere oblic? a cl?dirilor de-a lungul unei str?zi, astfel ca un col? al lor ias? mai mult spro strad?.
   redeschide, redeschid, vb. III. Tr. ?i refl. A (se) deschide din nou; (refl., despre ?coli, institu?ii etc.) a-?i iviua activitatea.
   redescoperi, redescop?r, vb.IV. Tr. A descoperi din nou.
   rede?tept?,· rede?tept, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) trezi din nou; a face s?-?i revin? (sau a-?i reveni) īn fire; (fig.) a (se) trezi din nou la via??.
   rodcvCntu, rederen?e, s.f. (Fin.) Datorie, obliga?ie care se pl?te?te in mod periodic, sub form? do cote.
   redie, rcdtt, s.f. Tip de larv? la viermii din clasa trematodelor.
   redingot?, redingote, s.f. Ilain? b?rb?teasc? de ceremonie, lung? pīn? la genunchi.
   rediscut?, rediscut, vb. I. Tr. A repune ceva īn discu?ie.
   rcdistritiul. redistribui, vb. IV. Tr. A repartiza, a distribui din nou.
   ridiu, rediuri, s.n. P?dure mic?, tin?r?. redobindi, rcdnbindesc, vb. IV. Tr. A dobindi din nou un lucru, o situa?ie; a reci?tiga.
   redresa, redresez, vb. I. i. Tr. ?i refl. A readuce (sau a reveni) īn pozi?ie normal?; (fig.) a (se) reface, a (se) īnviora. 2. Tr. A transforma energia electromagnetic? do curent alternativ īn energie electromagnetic? de curent continuu, cu ajutorul unui redresor (1).
   redresor, rcdrcsonrc, s.n. 1. Aparat care transform? energia electromagnetic? de curent alternativ īn energie electromagnetic? de curent continuu. 2. Sistem dc lentile sau de prisme īntr-un instrument optic, care serve?te pentru a redresa imaginea r?sturnat? dal? de obiectivul instrumentului.
   reducātor, rcduc?lori, s.m. Substan?? care, īntr-o reac?ie chimic?, cedeaz? electroni, oxidīndu-se.
   reduce, reduc, vb. III. Tr. 1. A mic?ora, a diminua; a reproduce la dimensiuni mai mici.
2. A simplifica o frac)ie sau o expresie algebric?. 3. A restringe, a limita. 4. (Chim.) A elimina oxigenul dintr-o combina?ie; a mic?ora valen?a unui atom sau a unui ion iu urma adi?ion?rii de electroni.
   rcdnetibil, -u, reductibili, -e, adj. Care poato fi redus, caro sc poate simplifica.
   reductor, rcJuctoarc, s.n. 1. Aparat, dispozitiv sau mecanism care serve?te la mic?orarea unei m?rimi (vitez?, presiune, tura?ie etc.) a unui sistem tehnic. 2. (Chim.) Reduc?tor.
   reduc?ie, reduc?ii, s.f. 1. Reducere. 2. Pies? de leg?tur? cu care se pot racorda ?evi dc dia-metre diferite.
   reduni?nt, -?, redundan?i, -te, adj. Care se refer? la redundan??; care prezint? redundan??.
   rcfiund?n??. redundan?e, s.f. 1. (Telec.) Exces de informa?ie transmis? fa?? de strictul necesar. S. Abunden?? inutil? de cuvinte sau de imagini pentru redarea unei idei.
   redus, -?, redu?i, -sc, adj. 1. Mic?orat, diminuat. 2. (Fig.) Lipsit de inteligen??; m?rginit, prost.
REDUTABIL
 502
   redutabil, -īi, redutabili, -e, adj. Care inspir? team?, de temut; puternic.
   redut?, redute, s.f. (īnv.) Mic fort de ap?rare, de form? poligonal?, īnconjurat de ?an?uri.
   reedita, reeditez, vb. I. Tr. 1. A retip?ri, a publica īntr-o nou? edi?ie. 2. A readuce, a repune ceva īn discu?ie, a repeta. ?
   reeduc?, reeduc, vb. I. Tr. 1. A reface educa?ia (gre?it?) a cuiva; a da cuiva o educa?ie nou?. 2. A deprinde un infirm cu o meserie nou?, pe care o poate practica. 3. A deprinde un organ, o parte a corpului s? func?ioneze din nou.
   recscont, reesconturi, s.n. (īn capitalism) Opera?ie prin care banca central? a unei ??ri cump?r? de la o banc? comercial? cambii scontate anterior de acea banc?.
   rceseonta, reescontez, vb. I. Tr. A efectua un reescont.                       ,
   reexamina, reexaminez, vb. I. Tr. A examina din nou pe cineva, a examina īnc? o dat?; a studia din nou o problem?.
   reKee, refac, vb. III. 1. Tr. A face din nou (ceva r?u f?cut); a aduce īn starea de mai īnainte; a repara, a transforma, a modifica. 2. Refl. A se restabili (dup? o boal?), a se īns?n?to?i; (despre ?esuturi organice) a se regenera.
   ref?cut, -?, ref?cu?i, -te, adj. 1. Readus īn starea bun? de mai īnainte; reconstruit, restaurat. 2. īntremat, īns?n?to?it.
   refec, refecuri, s.n. Cus?tur? prin care se īmbin? dou? buc??i de material textil, īndoind marginile ca s? nu se destrame.
' referat, referate, s.n. Dare de seam? (scris?) asupra unei activit??i; apreciere critic? asupra unei lucr?ri ?tiin?ifice; scurt raport pe marginea unei cereri, a unui act etc. (īn care se propune o solu?ie).
   referendum s.n. Consultare a cet??enilor, chema?i s? se pronun?e īn mod desphis prin „da“ sau „nu“ asupra unei importante probleme de stat.
   referent, -?, referen?i, -te, s.m. ?i f. 1. Specialist īn cadrul unei institu?ii, care’ d? īndrum?ri ?i informa?ii īntr-un anumit domeniu. 2. Persoan? care face un referat.
   releri, refer, vb. IV. 1. Intr. A face un referat, a relata. 2. Refl. A se raporta la cineva sau la ceva, a viza pe cineva sau ceva.
   referin??, referin?e, s.f. 1. Informa?ie pe care o d? cineva cu privire la o persoan?; (mai ales la pl.) informa?ii, l?muriri. 2. Sistem de'referin?? = sistem de coordonate la care se raporteaz? pozi?iile corpurilor. 3. Faptul de a se referi īa ceva.
   referire, referiri, s.f. Faptul de a (se) referi; cu referire la... = īn leg?tur? cu..., referitor la...
   referitor, -ofire, referitori, -oare, adj. Care se refer? la cineva sau la ceva; referitor la... = cu privire la..., despre..., īn leg?tur? cu...
   reflect?, (1, 2) pers. 3 reflect?, (3) reflectez, vb.
I.  1. Tr. (Despre medii) A produce reflexia luminii, a sunetelor etc.; (refl.; despre lumin?, sunete etc.) a se īntoarce īn mediul ini?ial, dup?
ce a īntilnit suprafa?a de separa?ie a altui mediu. 2. Tr. (Fig.) A oglindi, a reda un sentiment, o stare etc. 3. Intr. A gīndi, a medita.
   reflectant,-i, reflectan?i, -te, adj. (Despre corpuri) A c?rui suprafa?? reflect? lumina, sunetele etc.
   reflectare, reflect?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) reflecta. 2. (Fii.) Categorie a filozofiei caro expri-m? esen?a rela?iei dintre materie ?i con?tiin??, faptul c? senza?iile, reprezent?rile, no?iunile oglindesc realitatea obiectiv?.                          .
   reflectometru, rcflectometre, s.n. (Telec.) Dispozitiv pentru m?surarea raportului dintre unda inciden?? ?i cea reflectat?.
   reflector, reflectoare, s.n. Dispozitiv al unui corp de iluminat, care, folosind fenomenul reflexiei, dirijeaz? fluxul luminos intr-o anumit? direc?ie.
   reflectorizant, -5, reflectorizan?i, -te, adj. Reflectant.
   reflec?ie, reflec?ii, s.f. MeUiUre, cugetare, gīn-dire.
   reflex, -?, reflec?i, -xe, adj., s.u. 1. Adj. (Despre acte Sau mi?c?ri ale organismului) Produs īn mod spontan, independent de voin??. 2. S.n. Raz? reflectat?, lucire; (fig.) oglindire, reflectare. 3. S.n. Reac?ie adecvat?, constant? si automat? a organismului la o modificare a mediului extern sau intern.
   reflexie, reflexii, s.f. 1. Fenomenul de reīntoarcere a luminii, a sunetului, a radia?iilor cor-pusculare etc. īn mediul din care au venit, atunci cind īntīlnesc suprafa?o altui mediu. 2. Reflec?ie.
   reflexiv, -a., reflexivi, -e, adj. 1. Pronume reflexiv = pronume care ?ine locul numelui unui obiect asupra c?ruia se exercit?, direct sau indirect, ac?iunea verbului ?i care este identic cu subiectul verbului; verb reflexiv = verb īnso?it de pronume reflexiv. 2. (Despre oameni) Meditativ.
   reflexivitate, s.f. Faptul de a fi reflexiv (2); predispozi?ie spre medita?ie.
   reflux, refluxuri, s.n. Faza de coborīre a nivelului apei m?rilor ?i oceanelor, īn cadrul fenomenului de maree.
   reform?, reformez, vb. I. Tr. 1. A schimba (in bine), a īnnoi (o stare de lucruri). 2. A scoate din folosin?? un lucru vechi, uzat. 3. A declara
o   persoan? inapt? pentru serviciul militar.
   reformat, -?, reforma?i, -te, adj. 1. Scos din uz, dat la reform? (2). 2. (Despre persoane) Scos din eviden?a armatei ca inapt pentru serviciul militar. 3. Care ?ine de cultul religios protestant; (substantivat) persoan? de confesiunc protestant?.
   reformator, -oare, reformatori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care aduce reforme, care īnnoie?te.
   reform?, reforme, s.f. 1. Schimbare, transformare (politic?, social?, economic? etc.), cu caracter limitat; reform? b?neasc? (sau monetar?) = schimbare (total? sau par?ial?) a sistemului b?nesc al unei ??ri. 2. Totalitatea obiectelor refor-
  •m
 ?'???'·          ?)· *?· (???) ? ? ;? ? * *              ' of iaPpalÜÖ ā ?
 ?                 1, ; ? j»,'t ? ; 11. ? in ep.a .» 11 ?.< ·_ (? ii, - .·: · a
 <i J In ?’??? ? ? ' 71 < II .       form··!·- ???'.?'·
 rrf'»nnrni :.n. Puna,I p ddP op'.r'uni t in c.'IhiI rn i. · . ? ? ? ???? i Ī < · r · li, <ar·· urai.a !·?
 i; !'V llife.t lnjil' j ?··?·?|?|? iuli.lf·· .4 « I;t I run;,' i-I· a·' j.'-nhii i.’i                 turnare,( < ipildi mului, jri-
 (?) : <>< ?.? I i    in, mi lupta j · > -1»I r         < i ? forum ? .?;··  nu
 pin" b;i/'·!'· m induiri i < if.itali !<·.
 pdormPl, -?, ?<-[<‘?? h, - .v, adj., '.in. :i f. !. Adj. Pare mi .tin·· b-l'Tiiii .mul, < are : >· f.i* ? · jr. ? 111 ii ? 111 p furmi anului. S.rn. : i f. Ad-pt ..i reform» in 111 ? i.
 rrlnirliī, p'T'·. I! rr[rārt')t vi*. \. I. ī’-'fl. (|)t pro t ? ? rb-t raze de lumina) A miĪ< ii ?··??'»???·???1 d·· ,'ifra'fi<\ '? Tr. (I*i - j > r< ? tm-dii) A produre f. iinininul r -ir.n li, i.
 r*lnntār, -?. r'fnirh:ri, -/·, adj. 1.               (]ī. pje
 u:d«-nah·) ? in« * I ·' /. ? ·. I ;’t la t < · fn j ? ? .t t u ri imll··, Prā ? ? - VI .··' Iiimlir :?????????.? >? « i ?. ? I * * i ? i ^ i I * *. ?j.          <l·*· pi'»· ??????) Paiv :-*? impetrc,·'· d"
 11 »*va, ???.· ? * p ui ?1 i«? /. i t * · n f. i.
 ??????'·(??\ rrfr.i'f 11, s.f. ????????! (? modi-(? in* a iliivr(iri <{*· propagare a mud unde aluma Pud travoj.a'a/a aupralapi. do separare a doui iirdii; tmhcr <l·· rrjmri.i,· raportul dintre vi· ? / ? iinri uml·· in vid ';i vite/a in tindtnI in rat»* j ilrunde.
 refrrn, rrfrrnr, : .n. Ī. Wr-> ' all i:rnp «I·· vn airi i.if.'ft* I'l prlZi dup? fierar·· alrofā a urna pur/ii; fr.i/.? mu/.icalā ???? ?· ? pelā l:i : fjr ilul fi··.
 < lini CUp|e| al lllllll Mlllee. ·_*. K\p|v Ie ian· :·'· ?jvlā sterrdip.
 rrfrīurni, rt'frii'crrz, vb. I. Tr. A r.i'i un j'N’ilu·- piua I.i ? h iiipi'ial lir? apropiat? <1-· pune-Iul īl·· I n l: 11' ‘ 1 are.
 refrigerator, / i fri::rrirt'":ri\ s.n. Parte dini ?-? if; lala[ie fi i;'<u i'.:« na in rare m· pretlurr lenipe. l.ihirā :.rā/.llla.
 Hlil^rirnt, rrfri'trrmir, s.n. S liimb?lui* de i Mtlui'a folosii in 1?1?>??1???‘ pi nt t u ???· <!'?- ? -? vapn’ ilur r· /nUal i la 0^1 ilnn·.
 Tduuln, ? ('/ · t: * l< ??, vb. 1. Kell. 1. ? se Vetra-.V1 <bnlr*un teritoriu '4‘Upal; ? .··· pune la ad?pe.-d <!'· nn pr;ii o|, de o umi?rira. ‘J.                    A  :.e             re·
        intr*v\n lor
 I  iTimiilf · ·». r<fr::i>!?i, -fe, > . | ? . ?l f. Per-oan? (.11*· S-a relr.ls dintl-UU teritoriu OiMipat, rare : ? pUS la ad?por-l de ?? periral;
 I  lila' p I · ?> O.; II a rale (ere a ‘il politie.
 ri'luu’Ul,            >.11. t. r,<j»tul dr a s·* refugia,
 l.or de adā?tostire iu ? ?? dr prii-o!. l,n«' •un* najat pt'iilrit a ipura traversarea d·' < ātre |'it Uuu a ura i .>h? i, uu a;· i in vehir-al· Ic ilc tbucporl iu comun ele.
 rclntā, ? -ful,vb. 1. '??. 1. ? ?????·.;·· (o i»Kv, o imagine neplārul i «-te,) din t! ^u-’uiul ? -' n < t i r n t u b 11 in Miboou·; I i · ī il. (i’ebn.) A dc-|')??? un fluid intr-o c«>iu!uc|a plin iiapinu:·'.-/ vu ajutorul un*! po:npc.
 rohdat. -?, rc/ii/.j/i. -? ·, adj., .vin. ? f. 1. Adj. (IV imagini, tcmlinl·' eir.i Po.fpir.s in '-ub-''Mxliont. Ī-*. S.m. ?i f. Pcr>oanā ta;v i>i refu-?'.?’? dorinldc, inipuburiu' ctv.
                                                                                                                                           !4. ī r.:» ī
  ri-fil/, r'z·:-·*. n. !. ? 1 f.' ?;! d
  I ? ī '  ? V ·1, T, ? -                                                              ^ . -2. , V . j ? -·. ; .
  dup ·.       · ?; ·          ·.;,·? d ? ··:;?:?. .!                     ' ?     ?
  reĪM/ā, r            īl. I .        ? ?. ? ?           ? ·,               , , ·: ,       ...
  ?·> ; ' II? ·       lt-;‘ t 1 i 1       V.· C · ·      '                  , ·, ;* ,· ,·. ·!; ·
  a    ī· nun».·  !   . · Y.i,          a   p. i . .                d   . . ·,·   ,
  ? ? ” ,'? 1r    :   ?,           ?  I:     - f f \u f.           n;, , «j.·
  in   ' - it·· ? * p ! .ir·· · · 't    ' ?    1      * ? Iii       : ;:.·        ;?·.. · ^ «.
  ;r ’ d ? · ,
  ?‘ ",?", -?, ? ;                   -/·. adj. 1. 1 ?. . r f. ? ,
  u ? ?        In \ · ·.; ? · ( * i ? -* ?··    .                !'!·>'   *J. \: . r ? ?    ;.
  l-? am· ! ? e. d·· id · I - * ? ? i· I ·; s ...                                            ^
  ? are ,-e ?;, Ibund<-a / .· It d i '? ? v.· r,· , ??.. -r r'. ’ d· rnrali-d, -ā, rr ?:!?/:, - ' , ; .m. -i f. ,\d ;d a I ?·'-????.'?1||.
  ?· L’alitāti*       ·       .f. I'nīm I d'· ! '· ? V , - r:.             : n ! M f i;i . ·:·
  ?-t a I ? I e· ! ? · . ?»11!! ·. ?  , de un         r- / ·; m-.51 .? r! a·’.
  reL'at,      r<    .-.n.            Slai < -n,J,i                       d·· ??  ??··;
  in*.? ,r !j|e.
  ri’L’.dā,               ?.           <l-»inp· īif;.- ;    p e ? f 1? !?>?·
  ?», j j· aia·', ' ••.?'1'.              * am-Ī.M'i.
  ?’‘L'??, ?'! '· ·*, vl>.                 I \ . 1.    .‘?          .              , j din moi
  pe e 111 · · \' a .'?•?«u r-'Va.         le fi. ,\                          j ui'·/'1, .* ,i
  fe. o{.;da ·?· Idhbrul : ?»!·                ·.
  ???'1·, rr'j, : .Ml.    I.          >"U Vt I ,11| ni              »1111: i I’ ? ' - i ī. '2,
  Nir.ie|e     p|r       ej pi i ?* lp de |,? jlt, .,|                    ,j. .
  rr^ctu'rji, rc ;en·                     vi.. I.                             P- (i. \P ? pi ?
  0    ?:'. 111 e, 11 ? a 11 ?: ?} ? ·*  ref... ·. ‘J.                    Tr.    i ? ?!.(??'.)
  ? ?···) ilivioi a ; a f ? ? ???,,?. Tr. ? I -d ;· ?? ? ? condicii de fuioare und.· pt.nlu ? ;-,? m kt. ?* ale |,?!?.
  ri4.vnrr.lt, -?. ?·‘^··",·( ./·                     .id)                       I. \\ f, .jft
       11- adu - .....................    ‘d.·        f.du a··.
  rru'rnrrab'ir, -' I. l ? e, ?,'-yr r                                                      ·-  : d j.,
  :«.n. I. Adj. Pin-                  I?          ? ;· ?·,.                    1. >.u. >\ !-.a
  II   lui ? ? ? ?·   ·??? -1 e 1.1    j ? · ’.?·;· ;,.; ?                    wioa ;,· ; f ··.
  rial u-'at.
  n 'j«;nt, -ā,                      -f-t    , .rn. ;i f. !’<?':?'in’< . tr·'
  ”ll \ e| ; 1 * a ?’ ? O          llluiiarhle   iu timpul                         mui'-rapdni
  s.mi ??' -'ii?ei .-aiv, r.mului.
  I    edenta, rr : /if ·,           adj. (I*· pr · p r· .?·«· i         [ i i,          .‘d ·
       :-?!» -? ai: 11 va!) Pārei.? ii . ,f.’ aiiiird ?! ? a\. t piop<»,M\i··.
  regen?a,     ?··.,·' ^'.·,          .?. <'or. .????·· a. unui                           -f.T
  1    ? <. 11. ?: h ? e d'· < ??·· un · :· mi nai map·· p : ?· ?:.··, ia Uīapul mimualulai \ au in ai» \) ??·>?-r-liulni.
  reLTic. r. v·:, -.f. 1. P-aa * ? < Ī i s itd< r: > ? · ! · r* i M'.ai te\t dca-i.^ii·; ,? tivit.it* I de i:.drcau ·?· e ; ?
  Ini . e ! I I i 1 e ? · I a II! " ! d I' , ? 1: ? U I - p ' 1 I ‘ d d : tl il. d·· ?????, de Mio !' I lit·. I ?·! ? i: ? ? 'p:' ?-
  11   1., de «·;· : 11.ii·e a ?????? iidr. peied· r., .e, .· d ? ? 111 >??" t      « vpl·' ?.·^ ?      d·· byi.nfi aP                             * f ialat
  la   ? intr p r. ? ? d' ?.·          ?? I t o ia. t:; *: * / ;                      p. ; ; ?
  con .tri! *U, ?   par.pil               .       ipit.-i·               · ’? ;·.            r ?
  (,*·*.· ? -;·· >    - \· ·. ala'-· .!··         a· a fi·  ;          ir · a rasj!· ·     ; d ·
  ; pr-.prii.
  reiriliU r ·.·?!                   V. . 1.      V-d. ‘ · ! !                d · ? *i··
  in. a;.. :"·' a a; ? ?      < ?'; r.a ’ V i, <!- Ī?.:                     p ; '  ·      ?. · i
  d· cama ? Pi i-.i iaf ·?' aa p·· u.                                         ;   :        a‘: j
REGIMENT
 501
 ?i economic?, exercit? puterea de stat. 3. Totalitatea regulilor privitoare la modul de via?? ?i de alimentare a unei persoane. 4. (Tehn.) Totalitatea condi?iilor care determin? func?ionarea sau modul de utilizare a unui sistem tehnic. 5. Raport gramatical dintre dou? cuvinte dependente unul de altul.
   regiment, regimente, s.n. Unitate de baz? a for?elor armate, compus? din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.). regina, regine, s.f. 1. Suverana unui regat.
2.  So?ie de rege.' 3. Piesa cea mai important?, dup? rege, la jocul de ?ah; dam?. 4. Matca albi-nelor.
   regionftl, -u, regionali, -e, adj. Care apar?ine unei regiuni, caracteristic linei regiuni.
   regionalism, regionalisme, s.n. Cuvint, expresie, construc?ie folosit? numai īnlr-o anumit? regiune a ??rii.
   registratur?, registraturi, s.f. Serviciu īntr-o institu?ie sau īntreprindere, unde se īnregistreaz? coresponden?a ?i actele intrate ?i ie?ite.
   registru, registre, s.n. 1. Caiet sau condic? īn care se īnscriu diferite date ?i acte cu caracter administrativ. 2. (Tehn.) Plac? cu ajutorul c?reia se regleaz? deschiderea unei conducte.
3.  (Arhit.) Suprafa?a cuprins? īntre dou? profiluri orizontale de-a lungul unei fa?ade. 4. (Muz.) īntinderea sc?rii muzicale a unui instrument sau a unei voci.
   regiune, regiuni, s.f. 1. īntindere mare de p?mīnt, c?reia īi sīnt specifice anumite caractere; ?inut, zon?. 2. Por?iune determinat? a corpuliii unui om sau al unui animal.
   regiza, regizez, vb. I. Tr. 1. A īndruma (īn calitate de regizor) jocul actorilor ?i montarea unui spectacol. 2. (Fig.) A conduce (din umbr?) o ac?iune, o opera?ie etc.
   regizor, -oare, regizori, -oare, s.m. ?i f. Specialist care regizeaz? o pies? de teatru, un film etc.
   regizoral, -ii, regizorali, -e, adj. Care apar?ine regizorului, privitor la regizor.
   regizorat s.n. Faptul de a regiza; arta regizorului.
   regla, reglez, vb. I. Tr. 1. A men?ine la o anumit? valoare o caracteristic? de func?ionaro a unui sistem tehnic; a stabili īn.prealabil valor rile m?rimilor unui sistem tehnic, caracteristice func?ion?rii sale. 2. (Mii.) A potrivi tirul unei arme de foc. reglaj, reglaje, s.n. Ac?iunea de a regla, reglement?, reglementez, vb. I. Tr. A supune unor norme sau unui regulament; a aranja, a pune īn ordine.
   reglement;!!', -?, reglementari,' -e, adj. Care este conform unui regulament sau unor norme.
   reglet, reglelc, s.n. Pies? de metal folosit? īn tipografie la umplerea spa?iilor albe mari din-tr-o pagin?.
   reglor, regl?ri, s.m. Tehnician care regleaz? ma?ini-unelte, dispozitive etc.
   regi:, regnuri, s.n. (Biol.) Cea mai mare categorie sistematic? utilizat? īn clasificarea lumii vii (īmp?r?it? īn dou? regnuri: animal ?i vegetal):
   regris, regrese, s.n. īntoarcere de la o stare superioar? la una inferioar?; declin.
   regres?, i-cgresez, vb. I. Intr. A da īnapoi; a dec?dea.
   regresiune, regresiuni, s.f. Proces do retragere a apelor m?rii de pe por?iuni īntinse ale scoar?ei terestre, provocat? de ridicarea uscatului.
   regresiv, -?, regresivi, -e, adj. Care este īn regres, care d? īnapoi.
   regret, regrete, s.n. P?rere de r?u; remu?caro. regret?, regrit, vb. I. Tr. A sim?i un regret; a avea remu?c?ri, a se c?i.
   regretabil, -ii, regretabili, -e, adj. (Despre fapte, situa?ii) Care provoac? p?rere de r?u, care este de regretat.
   regretat, -?, regreta?i, -te, adj. (Despre persoane decedate; ?i substantivat, art.) A c?rui dispari?ie provoac? regrete.
   regrupa, regrupez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) grupa din nou. regul?, regulez, vb. I. Tr. A pune īn ordine, regulament, regulamente, s.n. 1. Act cu caracter normativ, emis de Consiliul de Mini?tri sau de un ministru, īn vederea aplic?rii unei legi. 2. Totalitatea regulilor?i dispozi?iilor privitoaiv la bunul mers al unei organiza?ii, al unei institu?ii, īntreprinderi etc. 5. Normele dup? caro se desf??oar? un joc sportiv.
   regulamentar, -?, regulamentari, -e, adj. Care este prev?zut īntr-un regulament, care se face conform unui regulament.                      ,
   regularit?te, regularit??i, s.f. 1. īnsu?irea a ceea ce este regulat. 2. Simetrie; propor?iona-litate.
   regulariza, regularizez, vb. I. Tr. A supune unor reguli, unor norme; a face ca ceva s? fie regulat.
   regularizare, regulariz?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a regulariza. 2. Ansamblu de lucr?ri efectuate īn scopul amenaj?rii unui curs de ap?.
   regul?t, -?, regula?i, -te, adj. 1. Care este īn conformitate cu anumite reguli; care se desf??oar? sau se repet? īntr-o anumit? ordine; verbe regulate = verbe care se conjug? dup? regulile generale ale conjug?rilor. 2. Ordonat, orīnduit, sistematizat; simetric, uniform.
   regulator, -o?re, regulatori, -oare, adj., s.n.
1.  Adj. Care stabile?te regularitatea unei mi?c?ri. 2. S.n. Aparat sau dispozitiv folosit pentru reglarea func?ion?rii unui sistem tehnic.
   regul?, reguli,, s.f. 1. Norm?, lege dup? care se desf??oar? o activitate, se produce un fenomen etc.’2. Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune; regula de trei simpl? = regul? pentru calcularea valorii unei m?rimi direct sau invers propor?ionale cu o alt? m?rime, atunci cīnd se cunosc dou? valori ale uneia dintre m?rimi ?i o valoare a celeilalte; regula de trei compus? = regul? pentru calcularea valorii unei m?rimi care ?lepindo direct sau invers propor?ional de dou? sau de mai multe m?rimi. 3. Principiu, linie do conduit?.
4.  Rīnduial?, ordine; regularitate; de regul? = īn mod obi?nuit.
 >re suin alt
 'epune ?ie pe , a se
 lare a itopit. intro-nou.
 ?r. A
 [Y. A nomo-
 \ (se) e raz-
 xa pe cupat
 ucepc
 o·
 -a dm eto.). īnnoi iment A se
 refl.
 face
 sim?i
 :a.sc?.
 ;cipr.
 ?ia??;
 sveni
 īitur?
 torie.
 . (se) V tri-
 )une,
 Hur? iv = izi?ie ;ent?
   iMUiuwuajj -t* tmwmflai, -m, a«?j., s.m. ?i ii.
 1. Adj. Care so refer? Ia relativism. 2. S.m. ?i f. Adept al relativismului. 3. Adj. Referitor la teoria relativit??ii.
   relativitate s.f. Faptul de a fi relativ; teoria relativit??ii = teorie fizic? a interdependen?ei dintre spa?iu, timp ?i materia īn mi?care.
   rela?ie, rela?ii, s.f. 1. Leg?tur?, raport īntre obiecte, procese, fenomene, precum ?i īntre propriet??ile acestora. 2. (La pi.) Leg?tur? īntre dou? sau mai multe persoane, popoare, state etc.; rela?ii dc produc?ie = rela?.ii care se stabilesc īntre oameni īn procesul de produc?ie a bunurilor materiale. 3. Informa?ie, relatare.
   reīaxiī, relaxez, vb. I. Refl. A se destinde (dup? un efort), a deveni mai pu?in īncordat.
   relaxare, relax?ri, s.f. Faptul de a se relaxa; (telin.) sc?dere a tensiunilor dintr-un material, sub deforma?ie continu?.
   releu, relee, s.n. 1. Aparat sau dispozitiv ac?ionat cīnd variaz? o m?rime caracteristic? a unui sistem tehnic ?i care comand? anumite modific?ri īntr-un alt sistem tehnic. 2. (īn radiodifuziune ?i televiziune) Sta?ii intermediare de recep?ie ?i retransmisie a semnalelor.
   relev?, relev, vb. I. Tr. A scoate īn relief, a eviden?ia, a remarca.
   relevant, -?, relevan?i, -te, adj. Care relev?, care scoate in eviden??.
   rcīcviu, rclevcc, s.n. M?surarea ?i desenarea la o anumit? scar? a elementelor unei cl?diri sau ale unui ansamblu de cl?diri; desenul care reprezint? rezultatele acestor opera?ii.
   rclcvmint, relevmcnle, s.n. Unghiul īn plan orizontal format do o direc?ie do referin?? ?i direc?ia unui obiect oarecare.
   rclictii, reliele, adj. Specie relietu (?i substantivat, f.) = specie de plant? sau de animal care a supravie?uit dispari?iei faunei sau florei din care a f?cut parte.
   relicv?, relicve, s.f. 1. Obiect p?strat pentru a aminti ceva din trecut; vestigiu. 2. (La pl.) Moa?te.
   relief, reliefuri, s.n. 1. Configura?ia suprafe?ei terestre (privind īn?l?imile, depresiunile, v?ile etc.) fa?? dc un plan de referin?? general sau local. 2. Ridic?tur?, proeminen?? pe o suprafa??; in relief = ie?it in afar? dintr-un plan.
   reliefa, reliefez, vb. I. Tr. A scoale in relief, a pune īn lumin?, a eviden?ia.
   religie, religii, s.f. Form? a con?tiin?ei sociale care so caracterizeaz? prin credin?a īn fiin?e
   RELIGIOS
 sau for?e supranaturale, prin oficierea unui cult ?i prin existen?a unor organiza?ii ?i institu?ii corespunz?toare.
    religios, -oās?, religio?i, -oase, adj. Care se refer? la religie, bisericesc; evlavios, cuvios.
    religiozitate s.f. Sentiment religios profund, evlavie, pietate.
    relon s.n. Numele unei fibre sintetice folosite la fabricarea ?es?turilor, a tricotajelor etc.
    relua, reiau, vb. I. Tr. 1. A lua din nou; a lua īnapoi. 2. A reīncepe; a continua.
    reluct?n??, reluetan?e, s.f. M?rime egal? cu raportul dintre tensiunea magnetic? de-a lungul unui circuit ?i fluxul magnetic care īl str?baLc.
    remai?, rem’aiez, vb. I. Tr. A reface la un ciorap ochiurile rupte sau sc?pate ori firele de?irate.
    remaiez?, remaieze, s.f. Femeie care se ocup? cu remaierea ciorapilor.
    remanent? s.f. Stare de magnetizare sau de pol-arizare electric? p?strat? de un corp dup? suprimarea cīmpului exterior care a creat aceast? stare.
    remania, remaniez, vb. I. Tr. A face o remaniere.
    remaniere, remanieri, s.f. 1. Transformare a unei ma?ini, a unei instala?ii, a unei construc?ii etc., īn scopul īmbun?t??irii unora dintre caracteristicile lor. 2. Corectare a defectelor unor produse. 3. Schimbare īn compozi?ia unui guvern.
    remarc?, remarc, vb. I. Tr. A observa, a releva; (refl.) a se distinge, a se eviden?ia.
    remarcabil, -?, remarcabili, -e, adj. Demn de a fi remarcat; īnsemnat, important, remarc?, remarci, s.f. Observa?ie, constatare, remedia, remediez, vb. I. Tr. A īndrepta, a īmbun?t??i (o stare, o situa?ie etc.).             ,
    remedi?bil, -?, remediabili, -e, adj. Care poate fi remediat.
    remediu, remedii, s.n. 1. Mijloc de īndreptare sau de īmbun?t??ire a unei situa?ii, a unei st?ri. 2. Leac, medicament.
    rememora, rememorez, vb. I. Tr. A-?i aduce din nou aminte, a-?i reaminti.
    remige, remigi, s.f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei p?s?ri, care servesc la baterea aerului īn timpul zborului.
    reminiscen??, reminiscen?e, s.f. 1. Amintire vag? a unor fapte aproape disp?rute din memorie.
 2. R?m??i??, urm?. remite, remit, vb. III. Tr. A preda, a īnmīna. remiz?, remizez, vb. I. Intr. A īncheia o partid? do ?ah prin remiz? (1).
    remiz?, remize, s.f. 1. Situa?ie īn care doi ?ahi?ti consimt ca partida īn care sīnt angaja?i s? se termine la egalitate. 2. Plat? f?cut? unui lucr?tor comercial sub forma unei cote procentuale calculat? īn func?ie de volumul vīnz?rilor; comision. 3. Construc?ie destinat? ad?postirii vehiculelor, ma?inilor agricole etc.
                                                                                                                  sos
    remonta, remontez, vb. I. 1. Tr. A monta din nou (o fabric?, o instala?ie etc.). 2. Refl. (Fig. A se reface, a se redresa.
    remorc?, remorclicz, vb. I. Tr. (Despre autovehicule) A trage dup? sine un camion, un vagon etc.; (fig.) a trage, a tīrī, a lua cu sine.
    remorc?, remorci, s.f. Vehicul f?r? autopro-pulsie tras de un autovehicul.
    remorcher, remorchere, s.n. Nav? autopropulsat?, de mare putere, folosit? pentru trac tarea uneia sau mai multor nave.
    reinuncr?, remunerez, vb. I. Tr. A retribui. remunera?ie, remunera?ii, s.f. Retribu?ie, remu?cāre, remu?c?ri, s.f. Mustrare de cuget p?rere de r?u; c?in??.                                ’
    ren, reni, s.m. Mamifer rumeg?tor, asem?n?tor cu cerbul, care tr?ie?te īn regiunile nordice, s?lbatic sau domesticit.
    ren?l, -?, renali, -e, adj. Privitor la riniclii, care tine de rinichi.
    renascentist, -?, renascenti?ti, -sic, adj. Referitor la Rena?tere, care apar?ine Rena?terii.
    ren??te, renasc, vb. III. Intr. A lua din nou fiin??; a reap?rea; a se trezi la via??; a se īnnoi.
    rena?tere, rena?teri, s.f. 1. Faptul de a rena?te; avīnt, īnflorire. 2. (?i ca n. propriu) Mi?care social-politic? ?i cultural? din sec. XIV—XVI, īn Europa occidental?, caracterizat? prin trezirea interesului pentru cultura antic?, prin mari inven?ii ?i descoperiri geografice, prin īnflorirea ?tiin?elor ?i artelor etc.                  >
    ren?scutei', -o?rc, ren?sc?tori, -oare, adj. Care rena?te; care face s? renasc?.
    ren?scut, -?, ren?scu?i, -te, adj. īnviorat, trezit la via??.
    reneg?, reneg, vb. I. Tr. A nega, a contesta; a se lep?da de cineva sau de ceva, a nu recunoa?te ca fiind al s?u.
    renegat, -?, renega?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care s-a lep?dat de patria sa ’ ori de credin?a sa; persoan? care a renun?at la convingerile sale, care a tr?dat grupul’ partidul din care a f?cut .parte.
    re nete adj. Mere rentle = soi de mere de m?rime mijlocie, de form? conic?, de culoare galben? cu nuan?e portocaliii
    renglii, renghiuri, s.n. A juca cuiva renghiul (sau un renghi) = a p?c?li pe cineva, a face cuiva o fars?.
    rcngldt?, renglote, s.f. Soi de prune mari, sferice, galbene-verzui sau ro?cate. Var.: ringldt? s.f.
                                                               r6nie, renii, s.f. Por?iune din meandrul unui rīu acoperit? cu nisip ?i prundi?, reprezentind zona de acumulare a aluviunilor, reniu s.n. Metal rar, asem?n?tor cu platina, renova, renovez, vb. I. Tr. A reīnnoi, a reface, a repara (o cl?dire, o instala?ie etc.).
    renov?re, renov?ri, s.f. Ac?iunea de a renova; reparare a unui sistem tehnic, a unei cl?diri etc., f?r? modific?ri ale caracteristicilor func?ionale.
    renovator, -oare, renovatori, -oare, adj. Care reīnnoie?te, īnnoitor; (substantivat) persoani care aduce prefaceri, īnnoiri.
REPEZICIUNE
a se arunca; (tr.) a trinti, a izbi. 3. Tr. A trata pe cineva cu asprime, a-1 brusca.
   repeziciune s.f. īnsu?irea de a īi repede; iu?eal?, vitez?.
   repezi?, repczi?uri., s.n. 1. Pant? abrupt?, po-vīrni?. 2. Por?iune din cursul unui rīu, unde apa are viteza cea mai mare.
   repezit, -?, repezi?i, -te, adj. 1. F?cut īn grab?, la repezeal?. 2. Care ac?ioneaz? pripit; nest?pī-nit, nervos.
   repicā, repiche:, vb. I. Tr. A r?s?di, a transplanta.
   TC\)\antii, feplantcz, vb. I. Tr. A planta din nou, a transplanta.
   repli?, repliez, vb. I. Refl. (Mii., despre liniile de lupt?tori) A se retroge pe un aliniament nou.
   replica, replic, vb. I. Tr. A da o replic?; a riposta.                                         1
   replic?, replici, s.f. 1.' R?spuns prompt care combate afirma?iile cuiva. 2. Parte din rolul unui actor, constituind un r?spuns la cele spuse de partenerul s?u. 3. Copie a unei opere de art?, executat? de autor sau sub supravegherea lui.
   repopula, repopulez, vb. I. Tr. A popula din nou un teritoriu.
   reptirt, reporturi, s.n. Trecere a unei sume (re-prezentīnd un total par?ial) din josul unei coloane īn fruntea coloanei urm?toare, pentru a fi adunat? īn continuare; suma, totalul reportat.
   reporta, reportez, vb. I. Tr. A face un report, reportaj, reportaje, s.n. Specie publicistic?, adesea cu valoare literar?, care informeaz? asupra unor probleme de interes general sau ocazional, pe baza datelor culese la fa?a locului; car de reportaj = autovehicul special dotat cu echipamentul necesar realiz?rii unei īnregistr?ri sau a unei transmisiuni de radiodifuziune ori de televiziune in afara studiourilor.
   reporter, reporteri, s.m. Persoan? caro culege de pe teren ?i transmite diferite ?tiri ?i informa?ii pentru un ziar, pentru radio sau televiziune; reporter cinematografic — operator care filmeaz? īn vederea realiz?rii unor jurnale cinematografice.
   represalii s.f. pl. 1. M?suri de pedepsire luate/ de organele de stat īmpotriva unor grup?ri sociale, ca urmare a s?yīr?irii de c?tre acestea a unor acte de r?zvr?tire.’2. M?suri ds constrāngere luate de'un stat īmpotriva altui stat, care urm?resc s? determine statul īmpotriva c?ruia sīnt īndreptate s? pun? cap?t ac?iunilor care au declan?at adoptarea acelor m?suri.
   represiune, represiuni, s.f. Reprimare, īn?bu?ire prin violen?? a unei opozi?ii colective, a linei revolte, a unei demonstra?ii etc.
   represiv, -?, represivi, -e, adj. Care se refer? la represiune; care serve?te ca mijloc de reprimare.
   reprezenta, reprezint, vb. I. Tr. 1. A īnf??i?a, a reda; a constitui, a fi, a īnsemna. 2. A prezenta īn fa?a publicului o lucrare dramatic?. 3. A fi īmputernicitul, reprezentantul cuiva (īn special al unui stat).
   reprezentant, -?, reprezentan?i, -te, s.m. ?i f.
 1. Persoan? autorizat? s? reprezinte pe cineva, s? ac?ioneze īn numele cuiva. 2. Persoan? cārc reprezint? o ?coal?, un curent etc.; exponent reprezentan??, reprezentan?e, s.f. Organ carc reprezint? o colectivitate; reprezentan?? comercial? = organ al unui stat, care īl reprezint? īn rela?iile comerciale cu alte ’state.
   reprezentare, reprezent?ri, s.f. 1. Ac?iunea do a reprezenta. 2. Imagine senzorial? a unor obiecte sau fenomene din realitate, evocate mintal.
   reprezentativ, -?, reprezentativi, -e, adj. 1. Care reprezint?, caro ilustreaz? o epoc?, un curent etc. 2. (Despre adun?ri) Ai c?rei membri reprezint? colectivitatea care i-a ales.
   reprezenta?ie, reprezenta?ii, s.f. Prezentarea pe scen? a unei opere dramatice, a unui program artistic etc.
   reprima, reprim, vb. I. Tr. A īn?bu?i prin mijloace violente (o ac?iune, o opozi?ie).
   reprimi, reprimesc, vb. IV. Tr. A primi īnapoi (un lucru luat sau īmprumutat de cineva); a reīncadra intr-un post o persoan? care a fost concediat?.
   repriz?, reprize, s.f. 1. Fiecare dintre etapele succesive ale unei activit??i (īn special ale unei competi?ii sportive); etap? de lucru. 2. Accelerare a tura?iei unui motor, īn scopul īnvingerii .unei rezisten?e exterioare momeritane. 3. Reīncepere a unei opera?ii tehnice īntrerupte.
   reprob?,' reprob, vb. I. Tr. A dezaproba, a condamna (un act, o ac?iune).
   reprobabil, -?, reprobabili, -e, adj. Care merit? s? fie reprobat.
   reproduc?tor, -oare, reproduc?tori, -oare, adj. Care so reproduce, care se īnmul?e?te; (substantivat, m.) animal selec?ionat pentru reproducere.
   reproduce, reproduc, vb. III. 1. Tr. A reda īntocmai ceea ce a fost spus sau scris. 2. Tr. A executa, dup? un original, unul sau mai multe exemplare identice. 3. Refl. (Biol.) Ase perpetua prin reproducere.
   reproducere, reproduceri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) reproduce. 2. Copie dup? o lucrare de art?.
 3. (Biol.) Na?terea din p?rin?i a unui urma? asem?n?tor acestora, ca rezultat al fecund?rii.
   reproduc?ie, reproduc?ii, s.f. 1. Reluare, reīnnoire continu? a procesului de produc?ie. 2. (Biol.) Reproducere.
   reproīil?, reprofilez, vb. I. Tr. A schimba profilul unei īntreprinderi, al unei institu?ii etc.; a reorganiza.
   repro?, repro?uri, s.n. Imputare, īnvinuire; mustrare, dojana.
   repro??, repro?ez, vb. I. Tr. A(-?i) face repro?uri, a(-?i) imputa.
   reptil?, reptile, s.f. (La pl.) Clas? de verle-brate ovipare, cu temperatura corpului variabil?, cu pielea solzoas?, f?r? membre sau cu membre scurte; (?i la sg.) animal din aceast? clas?.
   republic?, reptiblic, vb. I. Tr. A publica din nou, a retip?ri; a reedita.'
  503
   republicii!!, -ti, republicani, -c, ;ulj., s.m. ?i f.
 1. Adj. Care apar?ine republicii, privitor la republic,1i. 2. S.m. ?i f. Adept al republicii ca form? de stat.
   repiiblic?, republici,s.t. Form? de slot īn care conducerea este exercitat? de un organ suprem al puterii ori do un pre?edinte, ales sau numit.
   repudia, repudiez, vb. I. Tr. A respinge, a īndep?rta; a renega; a desconsidera.
   repugni!, pers. 3 repugn?, vb. I. Intr. (Livr.) A-i produce cuiva sil?, dezgust, oroare.
   repulsie, repulsii, s.f. Aversiune instinctiv?; dezgust, oroare.
   repulsiv, -?, repulsivi, -c, adj. Care inspir? repulsie.
   repurtii, repurtez, vb. I. Tr. A ob?ine un succes, o victorie.
   reputat, -?, reputa?i, -te, adj. Care se bucur? de. o bun? reputa?ie; renumit, cunoscut.
   reputa?ie, reputa?ii, s.f. P?rere, bun? sau rea, pe care o are lumea fa?? de cineva sau ceva; renume, faim?.
   resiie, resactiri, s.n. Fenomen conslind din īntoarcerea cu violen?? a valurilor m?rii īn urma izbirii de mal.
   resemmi, resemnez, vb. I. Refl. A se īmp?ca cu o situa?ie defavorabil?; a suporta ceva f?r? īmpotriviri!.
   rescinmil, -ii, resemna?i, -te, adj. Care se īmpac? cu o situa?ie defavorabil?, care suport? (un r?u) f?r? īmpotrivire.
   resentiment, resentimente, s.n. Sentiment ostil fa?? de cineva; pornire īmpotriva cuiva (izvo-rit? dlntr-o cauz? mai veclie). resfira vb. I. v. r?sfira, resīinit, -ii adj. v. r?sfirat, resim?i, resimt, vb. IV. Refl. 1. A sim?i con- · secin?ele unei īmprejur?ri anterioare. 2. A se face sim?it, a avea repercusiuni.
   resorbi, resorb, vb. IV. Refl. A disp?rea prin resorb?ie.
   resorb?ie, resorb?ii, s.f. (Med.) Absorbirea unor lichide, gaze sau substan?e solide (str?ine organismului) de c?tro vasele limfatice ori sanguine.
   resort1, resoarte, s.n. Sector, domeniu de activitate.
   resort-, resorturi, s.n. Klement folosit pentru realizarea de leg?turi elastice īntre p?r?ile unui sistem tehnic, iu scopul amortiz?rii ?ocurilor; are.
   respect s.n. Atitudine sau sentiment de stim?, de considera?ie fa?? de cineva.
   respect?, respi'et, vb. 1. Tr. I. A sim?i ?i a manifesta respect fa?? de cineva; a stima.
 2. A nu so abate de la o lege, de la un angajament cte.; a ?ine seam? de..., a nu neglija.
   respectabil, -5, respectabili, -e, adj. l.,Denm de respect. 2. (Fam.) Impresionant, considerabil.
   respectat, -?, respecta?i, -te, adj. Care se bucur? de respect.
   respectiv, -ii, respectivi, -e, adj. Care prive?te īmprejurarea, obiectul sau persoana despre care este vorba; care se refer? la fiecare in parte.
                                                                                                     KESXAUr.ATOl:
   respectuos, -oās?, respectuo?i, -oase, adj. Care poart? respect; care dovede?te respect; cuviincios.
   resping?tor, -pāre, resping?tori, -oare, adj. Care inspir? dezgust, aversiune, sil?.
   respinge, resping, vb. III. Tr. 1. A īndep?rta de la sine, a da la o parte. 2. (Mii.) A sili pe du?man s? se retrag?. :!. A refuza, a nu admite.
   respingere, respingeri, s.f. Faptul de a respinge; exercitare asupra unui corp a unei for?e de īndep?rtare.
   respir?, respir, vb. I. 1. Inlr. ?i Ir. A inspira aer din afar? ?i a-1 expira din pl?mini. 2. Tr. (Fi".) A r?spindi, a (Jegaja.
   respirator, -oiire, respiratori, -oare, adj. Care se refer? la respira?ie; aparat respirator =- sistem de organe care asigur? respira?ia.
   respiratoriu, -ie, respiratorii, adj. Respirator: ?>!isc?ri resp iratorii.
   respira?ie, respira?ii, s.f. t. Proces prin care se realizeaz? schimbul de gaze īntre organismele vii ?i mediu (conslind in absorbirea oxigenului ?i eliminarea bioxidului de carbon); respira: /< artificial? -- mijloc prin care se provoac? reluarea mi?c?rilor respiratorii normale (iii caz ile īntrerupere a lor). 2. Aerul expirat, suflare.
   responsabil, -?, responsabili, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care poart? r?spunderea unui fapt ; r?spunz?tor. 2. S.m. ?i f. Persoan? care are o sarcin? de r?spundere, o func?ie de conducere, c?reia i s-a īncredin?at, o responsabilitate.
   responsabilitate, responsabilit??i, s.f. Obliga?ia de a r?spunde, de a da seam? de ceva.
   ro?i. resturi, s.n. 1. Ceea ce r?mine din ceva; r?m??i??. 2. Sum? de bani care se īnapoiaz? celui ce face o plat? eu monede sau bancnote iv-prezentind o sum? mai mare decīt cea cuvenit?. ::.(Mat.) Rezultatul unei sc?deri; partea indivizibil? care r?mine dup? efectuarea unei īmp?r?iri.
   restabili, restabilesc, vb. IV. t. Tr. A adin e īn starea in care a fost mai īnainte; a reconstitui. 2. Refl. A se īntrema, a se īns?n?to?i.
   restant, -?, restan?i, -te, adj. lt?mas; neachi-tat la termen.
   restan??, restan?e, s.f. Sum? de bani neachitat? la termenul stabilit; lucrare aflat? in intīr-ziere; examen care n-a fost trecut in termen.
   resinu?ier, -ii, restant ieri, -e, adj. (Adesea substantival) Care a r?mas in urm? eu efectuarea unei lucr?ri, a unei pl??i; (despre studen?i) eare nu ?i-a trecui toate examenele la termenul stabilii.
   resfatorniei. restatomieese, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) statornici din nou: a (se) restabili.
   restaura, restaurez, vb. I. Tr. 1. A readuce in slare bun?; a reface in forma ini?ial? (o op"r? de art?, un monument etc.). 2. A instaura din nou o dinastie, o form? de guvern?mint ele.
   restaurant, restaurante, s.n. Unitate de alimenta?ie public?, cu buc?t?rie proprie, unde se servesc minc?ruri ?i b?uturi contra plat?.
   restaurator, -o?re. restauratori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care restaui,’az? opere de art?.
 511
REV?ZUT
   rctrocedā, relrocedcz, vb. ij Tr. A restitui cuiva un bun, un teritoriu, un drept ete. pe care acesta īl cedase mai īnainte.
   retroccsiunc, retrocesiuni, s.f. Act prin care se retrocedeaz? ceva.
   retrograd, -?, retrograzi, -de, adj. Care se opune progresului.
   retrograda, retrogradez, vb. L. Tr. A trece pe cineva īntr-o func?ie sau īntr-un grad inferior celui avut īnainte.
   retrospectiv, -ii, retrospectivi, -e, adj. Care se refer? la fapte ?i la situa?ii din trecut; expozi?ie retrospectiv? (?i substantivat, f.) = expozi?ie do art? plastic? īn care sīnt expuse operele din trecut ale unui artist.
   retroversiune, retroversiuni, s.f. Retraducere a unui text īn limba din care a fost tradus.
   retrovizir, retrovizoare, s.n. Oglind? fixat? la autovehicule īn a?a fel īneīt s? permit? conduc?torului s? vad? ce se petrece īn spale.
   retur, retururi, s.n. 1. īntoarcere, revenire la locul de plecare. 2. A doua parte a unei competi?ii sportive, īn care echipele se īntīlnesc din nou, īn revan??. 3. (Tehn.) Conduct? de īntoarcere a agentului calorifer (sau frigorifer) dinlr-o instala?ie de īnc?lzire (sau de r?cire).
   retu?, retu?uri, s.n. Corectare, īndreptare (a unui desen, a unei fotografii etc.).
   retu?a, retu?ez, vb. I. Tr. A face un retu?; (p. ext.) a corecta, a īndrepta.
   re?ea, re?ele, s.f. 1. īmpletitur? de fire (de a??,, de sīrm? etc.) lucrat? īn ochiuri m?ri; plas?, fileu; obiect f?cut dintr-o astfel de īmpletitur?. 2. Ansamblu format din dou? sau mai multe sisteme de linii care se īntretaie īntre ele. 3. Obstacol īn fa?a tran?eclor, īn form? de gard f?cut din sīrm? ghimpat?. 4. Ansamblu de c?i de comunica?ie, de conducte, de conductoare electrice, de galerii etc., legate īntre ele. 5. J?e-?ea hidrografic? — totalitatea v?ilor prin care se scurg apele de suprafa?? dintr-un anumit teritoriu. 6. Ansamblu de institu?ii, de ?coli etc., r?spīndile īntr-o localitate, īnir-o regiune, īntr-o ?ar?. ,      '                           ·
   ro?it?, re?ete, s.f. 1. Prescrip?ie a medicamentelor necesare unui bolnav; formul? pentru prepararea unei mīnc?ri sau a unei b?uturi. 2. (Fig.) Solu?ie practic? pentru rezolvarea unei situa?ii.
8. Sum? de bani realizat? din vīnzarea biletelor la un spectacol.
   re?inutor, re?in?toare, s.n. Ansamblu de organe de re?inere, care permit circula?ia fluidului dintr-o instala?ie īntr-un singur sens.
   re?ine, re?in, vb. III. Tr. 1. A ?ine īn loc, a opri, a īmpiedica de la ceva; a ?ine pe cineva īnchis, arestat. 2. (Fig.) A-?i īnfrīna o pornire, un sentiment; (refl.) a se st?pīni. 3. A opri o parte din drepturile cuiva. 4. A rezerva un loc īn tren, la un spectacol etc. 5. A nu īnapoia, a nu restitui; a p?stra. C. A ?ine minte, a nu uita.
   re?inere, re?ineri, s.f. .1. Ac?iunea de a (se) re?ine. 2. M?sur? luat? de organul de cercetare penal? de a lipsi de libertate o persoan?, pentru
cel mult 24 de ore, īnainte de punerea sa sub urm?rire.
    re?inut, -?, re?inu?i, -te, adj. (Despre persoane) St?pīnit, rezervat; sobru.
    reumatic, -?, reumatici, -e, adj. 1. Cauzat de reumatism. 2. (Adesea substantivat) Bolnav de reumatism.
    reumatism, reumatisme, s.n. Denumire generic? pentru o serie de afec?iuni ale aparatului locomotor (īn special ale articula?iilor ?i ale ?esuturilor īnconjur?toare), cauzate de obicei de o infec?ie.
    reumatismal, -ii, reumatismali, -c, adj. De natur? reumatic?.
    reuni, reunesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) aduna, a (se) īntruni. _ reuniune, reuniuni, s.f. Adunare, īntrunire; reprezenta?ie sportiv?.
    reu?i, reu?esc, vb. IV. Intr. ?i tr. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti. 2. A avea succes (īntr-o ac?iune, la un examen etc.); a termina ceva cu bine.
    reu?it, -?, reu?i?i, -te, adj. Izbutit, bine realizat.
    reu?it?, reu?ite, s.f. Izbīnd?, succes; realizare, rcuiil?, reutilez, vb. I. Tr. A utila din nou, a
 ? īnzestra cu utilaje noi.
    rcvnccinii, revaccinez, vb. I. Tr. A vaccina din nou, pentru a īnt?ri sau a prelungi efectul vaccin?rii anterioare.
    revalorifica, revalorific, vb. I. Tr. A valorifica din nou; a readuce īn stare de folosire de?euri, rebuturi, piese uzate etc.
    revaloriza, revalorizez, vb. I. Tr. (Despre valute) A aduce la valoarea ini?ial?; a m?ri con?inutul īn aur al unei unit??i b?ne?ti.
    revan??,-revan?ez, vb. I. Refl. A īntoarce cuiva binele (sau r?ul) f?cut, a-?i lua revan?a.
    revan?ard, -?, revan?arzi, -de, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care urm?re?te s? se r?zbune, s?-?i ia revan?a.
    revan??, revan?e, s.f. 1. Ac?iunea prin care cineva se revan?eaz?. 2. Reīntīlnire a unui sportiv sau a unei echipe īnvinse cu acela?i adversar, pentru a-?i disputa īnlīietatea.
    revan?ism s.n. Politic? expansionist? care urm?re?te recucerirea unor teritorii str?ine, pierdute īn urma unor r?zboaie sau pe alt? cale.
    rev?rs?, rev?rs, vb. I. 1. Refl. (Despre ape curg?toare) A ie?i din albie, a trece peste maluri. 2. Refl. (Despre lumin?, c?ldur?) A se r?spīndi; se revars? zorile (sau se revars? de ziu?) = se ivesc zorile, se face ziu?. 3. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se r?spīndi, a se īmpr??tia īn num?r mare. 4. Tr. (Pop.) A arunca, a pres?ra ceva īn cantitate mare, din bel?ug.
    rev?rs?t1 s.n. Rev?rsatul zorilor (sau zilei) ? momentul cind se face ziu?, zori de zi.
    rev?rsat2, -u, rev?rsa?i, -te, adj. 1. (Despre ape curg?toare) Ie?it din albie. 2. Risipit, īmpr??tiat (din abunden??).
    rev?zut, -?, rev?zu?i, -te, adj. V?zut, examinat din nou; revizuit.
REVEDEA
 512
   revedea, rev?d, vb. II. 1. Tr. ?i refl. A (so) vedea din nou; a (se) īntīlni iar (dup? mai mult? vreme). 2. Refl. A se vedea īn amintire, a-?i evoca lucruri, fapte din trecut. 3. Tr. A citi din nou un text; a revizui.              :
   revedere, revederi, s.f. Faptul de a (se) revedea; la revedere, formul? de salut la. desp?r?ire.
   rcvclii, revelez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) dezv?lui, a (se) face cunoscut. 2. Tr. A developa un film fotografic.            ^
   revelator, -Oiīrc, revelatori, -oare, adj., s.n.
 1. Adj. Care reveleaz?; care duce la descoperirea unui adev?r ascuns, a unei taine. 2. S.n. Solu?ie chimic? folosit? pentru developat.
   revela?ie, revela?ii, s.f. 1. Dezv?luire, descoperire (a unui adev?r ascuns, a unei taine, a unui talent). 2. (īn concep?iile religioase) Pretins? dezv?luire a voin?ei lui Dumnezeu, f?cut? unor persoane considerate suprara?ionale.
   revelion, revelioanc, s.n. Noaptea dintre 31 decembrie ?i 1 ianuarie, īn care se s?rb?tore?te Anul nou; petrecere care are loc īn aceast? noapte.
   revcndicS, revendic, vb. I. Tr. A reclama, a cere, a pretinde un drept care i se cuvine.
   revendicativ, -?, revendicativi, -e, adj. Care revendic? un drept, un bun; care cuprinde o revendicare.
   reveneāl?, reveneli, s.f. Umezeal?, jil?veal? (din p?mint sau din atmosfer?); r?coare.
   reveni, revin, vb. IV. Intr. 1. A veni īnapoi, a se īntoarce; a ap?rea, a se face din nou v?zut sau sim?it. 2. A se īntoarce la starea (sufleteasc?) normal?. 3. A se ocupa din nou de ceva, a relua o preocupare. 4. A i se atribui, a i se cuveni; a fi de resortul cuiva. 5. A renun?a la cele spuse sau promise, a revoca.
   revent s.m. Plant? erbacee cu frunze mari ?i flori mici verzui, ale c?rei r?d?cin? ?i rizom se īntrebuin?eaz? īn medicin? ca purgativ.
   rever, revere, s.n. 1. Partea r?sfrīnt? a unei haine, de o parte ?i de alta a pieptului, īn prelungirea gulerului. 2. Lovitur? executat? cu partea exterioar? a rachetei ori a paletei, la tenis sau tenis de mas?.
   reverber,· reverbere, s.n. Oglind? montat? la o lamp? pentru a reflecta lumina īntr-o anumit? direc?ie.
   reverbera?ie, reverbera?ii, s.f. Persisten?a unui sunet īntr-o īnc?pere (datorit? reflexiilor, succesive pe pere?i) dup? ce sursa sonor? a īncetat s? emit?.
   reveren??, reveren?e, s.f. 1. Plec?ciune īn semn de respect. 2. (P.- ext.) Respect, stim?; pronume de reveren?? = pronume de polite?e.
   reveren?ids, -o?s?, reveren?io?i, -oase, adj. Respectuos, politicos, reverie, reverii, s.f. Visare; medita?ie, revers, reverse, s.n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede etc. 2. (Fig.) Fa?a ascuns? a unui lucru, a unei situa?ii (īn contrast cu cea -obi?nuit?).
   reversibil, -?, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus, īntors īnapoi. 2. (Jur.;
 despre un drept) Care se īntoarce īn patrimoniul celui ce l-a īnstr?inat. 3. (Fiz.; despre transform?ri·) Care sc poate produce atīt īnlr-un sens cīt ?i īn sens invers.
   reversibilitate s.f. Faptul de a fi reversibil, reviriment, revirimente, s.n. Schimbare brusc? īn bine; īnviorare.
   revist?, reviste, s.f. 1. Publica?ie periodic? cuprinzīnd articole, studii, recenzii etc. din domenii variate sau dintr-o anumit? specialitate. 2. A trece in revist? = a trece prin fa?a unei unit??i militare caro d? onorul; (fig.) a examina, a cerceta succesiv anumite fapte.
   revizie, revizii, s.f. Faptul.de a revizui; control, verificare, revizuire; inspec?ie.
   revizionism, s.n. Denumire dat? unor curente din mi?carea muncitoreasc?, reprozentind variet??i ale oportunismului, care, sub pretextul unei dezvolt?ri creatoare, revizuiesc fundamentele, principiile politice ?i ideologice ale marxismului, denalurīndu-le con?inutul revolu?ionar.
   revmonist, -?, revizioni?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la revizionism. 2. S.ni. ?i f. Adept al revizionismului.
   revizor, -oare, revizori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care face revizie, care controleaz?, verific? (o gestiune, aplicarea unor dispozi?ii etc.).
   revizui, revizuiesc, vb. IV. Tr. A revedea o lucrare; a cerceta din nou.
   revoca, revoc, vb. I. Tr. 1. A anula, a contramanda. 2. A face un act de revocare (2).
   revocare, revoc?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a revoca; anulare, contramandare. 2. Retragere de c?tre aleg?tori a mandatului īncredin?at unei persoane.
   revolta, revolt, vb. I. Refl. 1. A fi cuprins de revolt?, a se indigna. 2. A se r?scula, a se r?zvr?ti.
   revoltai, -u, revolta?i, -te, adj. 1. Cuprins de revolt?, indignat. 2. R?zvr?tit.
   revolt?, revolte, s.f. 1. Indignare. 2. R?zvr?tire violent?, spontan?.
   revolt?tor, -oare, revolt?tori, -oare, adj. Care provoac? indignare, revolt?.
   revolut, -?, revolu?i, -te, adj. 1. Care ?i-a īncheiat cursul; terminat, īmplinit. 2. (Despre unele p?r?i ale plantelor) R?sfrīnt, īntors. .
   revolu?ie, revolu?ii, s.f. 1. Schimbare calitativ? radical? īn via?a economic? ?i social-politic?, prin care se asigur? realizarea rapid? a progresului; revolu?ie social? = proces de transformare calitativ? radical? a societ??ii bazate pe clase antagoniste, prin care so realizeaz? trecerea de la o forma?iune social-economic? inferioar? la alta superioar?; revolu?ie ?tiin?ific? ?i tehnic? = proces complex de dezvoltare accelerat?, interdependent? a ?tiin?ei ?i tehnicii, īn cadrul c?reia ?tiin?a se transform? tot mai mult īn for?? de produc?ie nemijlocit?, determinīnd revo-lu?ionarea for?elor de produc?ie. 2. Schimbare, transformare radical? īntr-un anumit domeniu. 3. (īnv. ?i pop.) R?scoal?, revolt?.
 4. Mi?care de rota?ie a unui corp ceresc īn jurul
REZOLUT
  altui corp ceresc. 5. Mi?care continu? a unui corp care parcurge o curb? īnchis?. .
    revolufiom';, revolu?ionez, vb. I. Tr, A schimba, a transforma, a prefacc radical.
    revolu?ionar, -?, revolu?ionari, -e, adj., s.m. fi !. 1. Adj. Care se refer? la revolu?ie, care ?ine de revolu?ie; īnnoitor, transformator. 2.
  S.m. ?i f. Adept al revolu?iei, participant la o revolu?ie.
    revolu?ionarism s.n. Atitudine revolu?ionar?, spirit revolu?ionar.
    rerolrer, revolvere, s.n. Arm? de foc cu repeti?ie, de dimensiuni mici, care se mīnuie?te cu o singur? mīn?.
    revuistic, -fl, revuistici, -e, adj. Care se refer? la un spectacol de revist?.
    rev?lsie, revulsii, s.f. Metod? de tratament care const? īn deplasarea sīngelui spre piele, prin provocarea unei irita?ii locale.
    rcvulsiv, -?, revulsivi, -e, adj., s.n. (Medicament) care provoac? revulsie.
    rczalit, rezalite, s.n. Por?iune de zid ie?it?1 din linia fa?adei unei cl?diri, reprezentīnd o anumit? compozi?ie.
    rezec?ic, rczec?ii, s.f. īndep?rtare (total? sau par?ial?) pe cale chirurgical? a unui organ sau a unui ?esut.
    rezed?,’ rezede, s.f. Plant? erbacee decorativ?, cu tulpina ramificat?, cu frunze alungite ?i flori mici, galbene-aurii, pl?cut mirositoare.
    rezem?, reazem, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) a?eza astfel īneīt s? fie sus?inut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti.                                   ....
    rezemat, -5, rezema?i, -te, adj. Proptit, sprijinit.
    rezem?toāre, rezem?tori, s.f. 1. Speteaz? a unui scaun, sp?tar. 2. Fiecare dintre p?r?ile laterale ale unui scaun sau ale unui fotoliu, pe care se sprijin? bra?ele.
    rezerva, rezerv, vb. I. Tr. 1. A p?stra, a re?ine ceva; a pune la o parte, a opri. 2. A destina; a preg?ti cuiva ceva.
    rezerv?t, -ii, rezerva?i, -te, adj. 1. Pus la o parte, re?inut pentru cineva sau pentru ceva. 2. (Despre persoane) St?pīnit, re?inut; sobru, discret.
    rezerva?ie, rezerva?ii, s.f.-1. Teritoriu ocrotit prin lege, īn care se g?sesc plante, animale, minerale etc. importante din punct de vedere ?tiin?ific. 2. Teritoriu limitat īn unele state, īn care sīnt obligate s? locuiasc? anumite grupuri de b??tina?i.
    rczfrvii, rezerve, s.f. 1. Cantitate de alimente, do materiale, de bani etc. re?inut? pentru a fi folosit? la nevoie; rezerve de stat = stocuri de bunuri materiale care se constituie la dispozi?ia statului pentru a fi folosite īn cazuri de for?? . majora; rezerve interne = resurse de m?rire ?i ' īmbun?t??ire a produc?iei, existente īntr-o unitate economic?. 2. Cantitate de substan?e minerale utile (minereuri, c?rbuni, ?i?ei etc.) con?inute īntr-un z?c?mīnt. 3.-Parte a armatei care nu se afl? sub arme, format? din persoane care au satisf?cut serviciul militar; for?e neangajate
  īn lupt?, p?strate ca s? intervin? la nevoie. 4. Persoan? (sau grup de persoane) care īn caz de nevoie ia locul alteia (sau altora). 5. Camer? de spital īn care se interneaz? de obicei un singur bolnav. C. Obiec?ie; īndoial?; sub rezerva... = cu condi?ia... 7. Pruden??, circumspec?ie; discre?ie.
    rezervist, rezervi?ti, s:m. Persoan? care a satisf?cut serviciul militar, trecīnd īn cadrele de rezerv? ale armatei.
    rezervor, rezervoare, s.n. 1. Bazin sau recipient care serve?te la depozitarea unui fluid. 2. Toc rezervor = stilou, rezida, pers. 3 rezid?, vb. I. Intr. A consta īn... rezidint, reziden?i, s.m. Reprezentant diplomatic, inferior īn' grad unui ministru plenipoten?iar sau unui ambasador.
    rezidual, -?, reziduali, -e, adj. Care r?mīne ca reziduu.
    reziduu, reziduuri, s.n. Ceea ce r?mīne de la opera?ia de prelucrare a unui material. ;
    rozii iii, reziliez, vb. I. Tr. A anula, a desfiin?a un contract.
    rezin?re, rezin?ri, s.f. Recoltarea r??inii dia trunchiurile arborilor r??ino?i.
    rezinifica, rezinific, vb. I. Tr. A transforma o substan?? īntr-un produs asem?n?tor r??inii.
    rezist?, rezist, vb. I. Intr. A se opune, a nu ceda.
    rezistent, -ii, rezisten?i, -te, adj. 1. (Despre lucruri) Care rezist?; durabil, trainic. 2. (Despre fiin?e) Care nu se las? biruit; care suport? bine o boal?, o oboseal? etc.; puternic, tare.
    rezisten??, rezisten?e, s.f. 1. Faptul de a rezista; īmpotrivire; (mii.) respingerea atacurilor inamicului ?i men?inerea pozi?iilor proprii. 2. Calitatea de a fi rezistent; īnsu?irea unui organism de a suporta u?or oboseala, foamea etc. 3. Proprietate a materialelor solide de a se opune for?elor care tind s? le rup?; rezisten?a materialelor = studiul comport?rii corpurilor solide cīnd ac?ioneaz? asupra lor sarcini mecanice. 4. Proprietate a materialelor de a se opune ac?iunii agen?ilor fizici sau chimici externi. 5. Rezisten?? electric? = m?rime caracteristic? unui circuit electric egal? cu raportul dintre tensiunea aplicat? la capetele lui ?i intensitatea curentului care īl str?bate. G. Rezistor.
    rezistivitāte s.f. Rezisten?a electric? a unui conductor care are lungimea ?i sec?iunea transversal? egale cu unitatea.
    rezistor, rezistoare, s.n. Element de circuit care prezint? o anumit? rezisten?? electric?, fiind folosit īn construc?ia reostatelor, a aparatelor de īnc?lzire electric? etc.
    rezit?, rezite, s.f. Mas? plastic? asem?n?toare cu bachelita, īntrebuin?at? īn electrotehnic?, la fabricarea unor obiecte casnice etc.
    rez61, rezoli, s.m. Mas? plastic? ob?inut? prin condensarea unor fenoli cu formaldehid?, folosit? ca lac izolant īn electrotehnic?.
    rezoliit, -?, rezolu?i, -te, adj. (Livr.) Hot?rit, ferm, decis.
33 — Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curent
REZOLU?IE
 511
   rezolu?ie, rezolu?ii, s.f. 1. Hol?rire luat? de un congres, de o conferin?? ele. īn urma unor dezbateri. 2. Rezolvare dal? unei cereri.
   rezolv?, rezoli’, vb. I. Tr. A g?si solu?ia, dezlegarea unei probleme; a solu?iona un litigiu, un conflict.
   rezonabil, -?, rezonabili, -e, adj. Cu judecat?; cump?nit, cuminte; (despre ac?iuni, fapte) normal, de īn?eles.
   rezonant, -ii, rezonan?i,-te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil s? intre īn rezonan??.
   rezonan?ii, rezonante, s.f. 1. Stare de vibra?ie īn care se g?se?te un sistem fizic, datorit? energiei primite din exterior de la alt sistem caro vibreaz? cu o frecven?? egal? cu primul. 2. Proprietate a unor corpuri sau a unor īnc?peri de a īnt?ri ?i prelungi sunetele. 3. (Fig.) R?sunet, ecou.
   rezonator, rezonatoare, s.n. Aparat sau dispozitiv care poate s? amplifice oscila?ii prin rezonan??.
   rczprcin? s.f. Substan?? organic?, derivat al benzenului, īntrebuin?at? īn industria coloran?ilor, a medicamentelor ctc.
   rezult?, pers. 3 rezult?, vb. I. Intr, A ap?rea ca o consecin??, a urma, a reie?i.
   rezultant?, rezultante, s.f. 1. Efectul īmbinat al mai multor cauze. 2. For?? ob?inut? prin compunerea tuturor for?elor care ac?ioneaz? asupra unui corp.
   rezultat, rezultate, s.n. 1. Efectul unei ac?iuni, al unei cauze; urmare, consecin??. 2. Ceea ce se ob?ine īn urma unor opera?ii matematice.
   rezuma, rezum, vb. I. 1. Tr. A reda pe scurt esen?ialul dintr-o expunere, dintr-o lucrare etc. 2, Refl. A se m?rgini, a se limita la...
   rezum?t, rezumate, s.n. Redare pe scurt a con?inutului unei lucr?ri, al unei expuneri.
   rezumativ, -?, rezumativi, -e, adj. īn form? de rezumat; succint.
   ribaīlavxnu s.f. Vitamina B2. ribonucl6ic, ribonucleici, adj. Acid ribonucleic = acid prezent īn citoplasma tuturor celulelor, cu rol esen?ial īn transmiterea informa?iei genetice.
   rīchc?i s.m. j)l. Microbi care fac trecerea de la bacterii la virusuri, avīnd caractere comune ambelor grupe, ?i care provoac? boli epidemice grave. Scris ?i: ricketsii.
   ricin s.m. Plant? oleaginoas?, īnalt? de 1—2 m, cu frunze mari, palmat-lobate, cu flori ro?ie-tice; ulei de ricin = ulei extras din semin?ele acestei plante, īntrebuin?at ca laxativ.
   rico??, pers. 3 rico?eaz?, vb. I. Intr. (Despre proiectile) A-?i schimba direc?ia īn urma ciocnirii de un obstacol.
   rico?eu, rico?euri, s.n. Faptul de a rico?a; schimbarea direc?iei unui proiectil, īn urma ciocnirii de un obstacol.
   rie??, ric?e, s.f. Tr?suric? cu dou? ro?i, tras? de un om, folosit? īn unele ??ri din Orient.
   rictus, rictusuri, s.n. Contrac?ie a mu?chilor ie?ei, care d? figurii impresia unui rīs crispat.
   rid, riduri, s.n. īncre?itur? a pielii obrazului; zbīrcitur?, cut?.
   ridic?, ridic, vb. I. 1. Tr. A lua do jos ?i a duce īn sus; a s?lta,. 2. Tr. A lua de po ceva, a īndep?rta. 3. Tr. (Pig.) A suspenda, a faco-sii īnceteze; a desfiin?a, a anula; a ridica ?edin?a = a declara ?edin?a īnchis?. 4. Tr. A lua cuiva ceva, a lipsi po cineva de ceva. 5. Tr. A lua ?i a duce, a mula din loc. 0. Tr. A lua po cineva cu for?a, a aresta. 7. Tr. (Despre o sum? do bani) A īncasa. 8. Tr. A a?eza (un obiect) īn pozi?ie dreapt?, vertical?; (refl.; despre fiin?e) a se scula de jos.
 9. llefl. (Despre construc?ii īnalte) A se ar?ta īn toat? īn?l?imea, a se īn?l?a. 10. Tr. A duce, a īndrepta īn sus (bra?ele, capul ele.). 11. Refl. (Despre praf, fum) A se īndrepta īn sus; (despre cea??, neguri) ase īmpr??tia, a disp?rea; (despre a?tri) a se īn?l?a pe bolta cereasc?. 12. Tr. A ridica tonul = a vorbi tare, autoritar, cu īndr?zneal?. 13. Refl. (Despre mul?imi, popoare etc.) A protesta, ase opune;'a se r?scula; (Ir.) apune īn mi?care, a mobiliza. 14. Refl. A se isca, a se stīrni. 15. Refl. (Despre copii) A cre?te, a se face mare. IC. Refl. A se face mai īnalt; (fig.) a progresa. 17. Tr. A pune pe o treapt? mai īnalt?, a^īn?l?a īn grad. 18. Tr. A m?ri, a spori, a face s? creasc?; a ridica un num?r la o putere = a īnmul?i un num?r cu el īnsu?i de atīlca ori de cīte .ori arat? exponentul. 19. Refl. A atinge o anumit? valoare, o anumit? sum? etc.; a se cifra la... 20. Tr. A construi, a cl?di; (fig.) a crea, a īntemeia. 21. Tr. A ridica preten?ii = a pretinde, ceva; a ridica o problem? = a pune īn discu?ie o problem?.
   ridicare, ridic?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) ridica. 2. Reprezentarea configura?iei terestre prin transpunerea ei grafic? īn planuri sau h?r?i.
   ridicat, -?, ridica?i, -te, adj. 1. Dus mai sus, īn?l?at. 2. Dat la o parte, īnl?turat. 3. A?ezat īn pozi?ie vertical?. 4. M?rit, sporit, urcat. 5. (Despre voce, ton) Tare; r?stit.
   ridicata s.f. art. Cu ridicata = īn cantitate mare; angro; comer? cu ridicata = comer? caro const? īn cump?rarea-vīnzarea unor m?rfuri īn cantit??i mari.
   ridic?tiir?, ridic?turi, s.f. īn?l?ime; loc ridicat.
   ridiclie, ridichi, s.f. Plant? legumicol? din familia crucifcrelor, cu frunze mari, crestate, a c?rei r?d?cin?, sferic? sau conic? alungit?, este comestibil?.
   ridicol, -?, ridicoli, -c, adj., s.n. 1. Adj. Caro slīrne?le rīsul, caraghios; (despre valori, sumo de bani etc.) foarte mic, neīnsemnat, derizoriu. 2. S.n. īnsu?irea a ceea ce este vrednic de rīs; aspect caraghios.
                                                               ridiculiz?, ridiculizez, vb. I. Tr. A face po cineva sau ceva s? par? ridicol, caraghios, rīīlu, rifluri, s.n. Riflur?. rii'lur?, rifluri, s.f. Fiecare dintre ?an?urile elicoidale de la suprafa?a cilindrilor val?urilor de moar?.
   rig?, rigi, s.m. 1. (īnv.) Rege. 2. Numele uneia dintre c?r?ile de joc; pop?.
ItlTOKNELA
   rigid, -ii, rigizi, -de, adj. 1. Care nu se deformeaz? sub ac?iunea for?elor exterioare; ?eap?n, neflexibil. 2. (Despre oameni) Sever, intransigent               ....
   rigiditate, rigidit??i, s.f. 1. Proprietate a corpurilor de a nu suferi deform?ri sub ac?iunea for?elor ce se exercit? asupra lor; lips? de flexibilitate; rigiditate cadaveric? = īn?epenire a corpului dup? moarte. 2. Severitate,’intransigen??.
   rigidiz?re, rigidiz?ri, s.f. īnt?rire a unei piese, a unui element de construc?ie prin nervuri, traverse etc. caro īmpiedic? deformarea.
   rigl?, rigle, s.f. Bar? de metal, de lemn sau de celuloid, de obicei gradat?, cu ajutorul c?reia se trag linii drepte, se m?soar? lungimile; rigl? de calcul = instrument folosit pentru efectuarea rapid? a anumitor calcule, alc?tuit dintr-o rigl? fix?, una mobil? ?i un cursor cu ajutorul c?ruia se citesc rezultatele calculelor.
   riglet?, riglete, s.f. Rigl? de lemn, cu lungimea do 2 — 5 m, folosit? īn m?sur?ri topografice.
   rigoare, rigori, s.f. Asprime, severitate; (la pl.) principii severe, riguroase; de rigoare = cerut de o anumit? īmprejurare.
   rigfil?, rigole, s.f. 1. ?an? mic la marginea unei str?zi, f?cut pentru a permite scurgerea apei.
 2. Canal mic dintr-o re?ea de iriga?ie.
   riguros, -oiis?, riguro?i, -oase, adj. 1. Care este f?cut cu exigen??, cu rigurozitate. 2. Care nu admite abateri; sever, rigurozitate s.f. Stricte?e, severitate. riUtiii, rihtuiesc, vb. IV. Tr. A īmbina prin cus?turi buc??ile do piele din care se fac obiecte de īnc?l??minte. .
   rimii, rimez, vb. I. Intr. (Despre cuvinte, p. ext. despre versuri) A avea acelea?i sunete īn. silabele finale.
   rim?, rime, s.f. Repetare a sunetelor finale īn dou? sau īn mai' multe versuri; cuvīnt ori segment de cuvīnt care rimeaz? cu altul.
   rimei, rimel'uri, s.n. Produs cosmetic folosit pentru machierea genelor.
   rindcii, rindele, s.f. Unealt? constituit? din-tr-un cu?it fixat īnlr-un corp de lemn ?i care serve?te la netezirea ?i la fasonarea pieselor de lemn.
   rindclui, rindeluiesc, vb. IV. Tr. A efectua o rindcluire.
   rindcluire, rindeluiri, s.f. Prelucrare prin ā?chi-ere a lemnului, pentru a se ob?ine piese cu fe?e netede, plano sau profilate.
                                                                  ring, ringuri, s.n. 1. Estrad? de form? p?trat?, īmprejmuit? cu corzi, pe care se desf??oar? meciurile de box. 2. Platform? sau spa?iu special amenajat īntr-un local, pe care se danseaz?, ringlot? s.f. v. renglot?.
   rinichi, rinichi, s.m. Organ pereche situat īn regiunea lombar?, care secreteaz? ?i excre-icaz? urina, rinif?, rinite, s.f. Inflama?ie a mucoasei nazale, rinocer, rinoceri, s.m. Nume dat unor genuri de mamifere imparicopilate din Asia ?i din Africa, cu corpul masiv, lung de 2 — 5 m, cu pielea groas? ?i cu un corn pe frunte.
   rinoplastie, rinoplastii, s.f. Interven?ie chirurgical? efectuat? cu scopul de a reface un nas mutilat sau diform.
   _ ripost?, ripostez, vb. I. Intr. A r?spunde prompt ?i energic (īn contradictoriu); a replica.
   ripfistu, riposte, s.f. R?spuns prompt ?i energic; replic?; ac?iune hot?rīt? prin care se respinge un atac.
   rips, ripsuri, s.n. ?es?tur? de bumbac sau de m?tase, cu dungi paralele īn relief, din care se fac obiecte de īmbr?c?minte, stofe pentru mobil?, panglici etc.
   rips?t, -?, ripsa?i, -te, adj. (Despre ?es?turi) Care se aseam?n? cu ripsul, care imit? ripsul.
   risc, riscuri, s.n. Pericol posibil; posibilitatea de a suferi o pagub?, un e?ec.
   risc?, risc, vb. I. 1. Tr. ?i intr. A (se) expune unui pericol, unei pierderi etc. 2. Intr. A intra īntr-o ac?iune nesigur? sau periculoas?, riscant, -?, riscan?i, -le, adj. Riscat, riscat, -?, risca?i, -te, adj. Expus ,unei primejdii, cu riscuri, nesigur.
   risip?, risipe, s.f. 1. Cheltuire nechibzuit?, f?r? m?sur? a unor bunuri; (fig.) bel?ug, abunden??. 2. īmpr??tiere (īn dezordine), Tisipire.
   risipi, risipcsc, vb. IV. 1. Tr. A arunca īn toate p?r?ile; a īmpr??tia. 2. Tr. A cheltui f?r? socoteal?, a irosi bani] avere. 3. Refl. A se r?s-pīndi īn toate p?r?ile, a se r?zle?i; (tr.) a pune pe fug? (o armat?). 4. Refl. (Despre cea??, neguri) A se destr?ma, a disp?rea. 5. Refl. A se d?rīma, a se pr?bu?i; a se pr?p?di, a se distruge.
   risipit, -?, risipi?i, -te, adj. X. R?spīndit, īmpr??tiat. 2. Cheltuit f?r? socoteal?, irosit.
   risipitor, -o?rc, risipitori, -oare, adj. Care ī?i risipe?te averea; cheltuitor. .
   risling s.n. Soi de vi?? de vie avīnd strugurii cu boabele mici, rotunde, verzi sau g?lbui, cu pieli?a groas?; vin ob?inut din struguri de acest soi.
   ristic s.n. Gogoa?? de ristic = excrescen?? bogat? īn tanin, care se formeaz? pe frunzele de stejar īn urma īn?ep?turii unor insecte.
   ri?c? s.f. Numele unui joc de noroc, īn care cī?tig? cel ce ghice?te pe ce parte va c?dea o moned? aruncat? īn sus.
   rit, rituri, s.n. 1. Ritual. 2. Religie, confesiune, ritm, ritmuri, s.n. 1. Periodicitate a unei mi?c?ri, a unui proces etc. 2. Desf??urare gradat? a unei activit??i. 0. Efect ob?inut prin succesiunea ritmic?, regulat? a silabelor accentuate ?i neaccentuate īntr-un vers ori a accentelor tonice īntr-o fraz? muzical?; caden??. 4. (Ec.) Indicator folosit pentru caracterizarea dinamicii fenomenelor.
                                                                   ritmat, -?, ritma?i, -te, adj. Cu ritm; caden?at, ritmic, -?, ritmici, -e, adj., s.f. X. Adj. (Adesea adverbial) Care are ritm, care se desf??oar? īn ritm; regulat, caden?at. 2. S.f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului īn poezie.
   ritmicitate, ritmicit??i, s.f. Desf??urare propor?ional? īn timp a unei activit??i economice.
   ritornel?, ritornele, s.f. X. Fragment de muzic? instrumental?, care preced? dansurile sau alter-
V
 RITOS
neaz? cu ele. 2. Vers sau grup de versuri care se repet?, īntr-o poezie, la intervale regulate, ritos adv. Categoric, hot?rīt, ferm. ritndl, -fi, (1) rituali; -c, adj., (2) ritualuri, s.n. 1. Adj. Care se refer? la rituri, care se face dup? un anumit rit. 2. S.n. Ceremonial religios, desf??urat dup? anumite reguli tradi?ionale, cu prilejul na?terii, c?s?toriei etc.
   ri?, ri?uri, s.n. Adīncitur? liniar? f?cut? pe o foaie de carton īn locul unde urmeaz? s? fie īndoit?.
   ri?uī, ri?uiesc, vb. IV. Tr. A face un ri? pe o . foaie de carton.
   riviil, -?, rivali, -e, s.m. ?i f. Persoan? care aspir?, īn concuren?? cu alta, la o situa?ie, la un succes etc.; concurent, adversar.
   rivalitāte, rivalit??i, s.f. Concuren??, īntrecere īntre dou? sau mai multe persoane.
   rivaliza, rivalizez, vb. I. Intr. 1. A tinde s? ajung? sau ?? īntreac? pe cineva (īn merite, īn realiz?ri etc.). 2. A sta al?turi de...; a egala.
   river?n, -?, riverani, -e, adj. (Despre ??ri, regiuni· etc.) Situat pe malul unei ape.
   riz, rizuri, s.n. Fisur? fin?, pu?in adīnc?, care apare la suprafa?a unei piese de metal.
   rizeilfca, rizefee, s.f. Specie de scrumbie care tr?ie?te īn Marea Neagr?, de unde p?trunde īn fluvii pentru reproducere, riziculturfi s.f. Cultura orezului; orez?rie. riz<5m, rizomi, s.m. Tulpin? subteran? lipsit? de cloiofil?, care serve?te la īnmagazinarea substan?elor de rezerv? ?i ca organ de īnmul?ire vegetativ?.
   rizopdd, rizopode, s.n. (La pi.) Clas? de pro-tozoare care se mi?c? cu ajutorul pseudopodelor; (?i la sg.) animal din aceast? clas?.
 ?  rīcīi s.f. (Fam.) Ceart?, gīlceav?. rīcīi, rīcīi, vb. IV. Tr.' (Despre p?s?ri sau animale) A scurma p?mīntul cu ghearele; (despre oameni) · a zgīria.
   rīcīit s.n. Faptul de a rīcīi; zgomotul produs prin rīcīire.
 _ rīde, rid, vb. III. Intr. 1. A-?i manifesta bucuria sau satisfac?ia printr-o mi?care caracteristic? a fe?ei ?i a gurii, īnso?it? de sunete nearticulate, specifice. 2. A se īnveseli, a se distra, a se amuza.
 3. A-?i bate joc de cineva, a-1 lua īn rīs.
   rīgīi, rigti, vb. IV. Intr. A scoate un zgomot caracteristic din gīt, provocat de eliminarea gazelor din stomac.
   rīgīi?l?, rtgiieli, s.f. Faptul de a rīgīi; zgomot produs prin rīgīire. rīje s.f. (Pop.) Scabie. rīi(5s, -o?s?, rtio?i, -oase, adj. (?i substantivat) Bolnav de rīie; plin de rīie.
   rim?, pers. 3 rim?, vb. I. Intr. (Despre porci) A scormoni p?mīntul cu rītul.
   rīm?, rime, s.f. Vierme care tr?ie?te īn p?mīnt, avīnd corpul lung, cilindric, constituit din numeroase inele, rīm?tor, rim?tori, s.m. Porc. rīm?turn, rim?turi, s.f. Loc rīmat, scormonit. rīmleiSn, rtmleni, s.m. (īnv.) Roman2, rīmnic, rīmnice, s.n. Iaz cu pe?te; hele?leu.
                                                                                                                         sic
   rīnu s.f. Fiecare dintre cele dou? laturi ale corpului omenesc; īnlr-o rin? = (culcat) pe o parte; (despre obiecte) īnclinat, strīmb.
   rīnced, -?, rīncezi, -de, adj. (Despre gr?simi) Cu gust. ?i miros nepl?cut, din cauza alter?rii.
   rincczc?l?, rtncezeli, s.f. Faptul de a (se) rīncezi; gust, miros de gr?sime rīnced?.
   rīncezi, pers. 3 rlncczc?te, vb. IV. Refl. ?i intr. A deveni rīnced.
   rmclic'/.ii, pers. 3 rincheaz?, vb. I. Intr. A necheza.
   rīnd, rīnduri, s.n. 1. īn?irare, ?ir de lucruri sau de fiin?e a?ezate īntr-o anumit? ordine. 2. Fiecare dintre ?irurile orizontale de cuvinte dintr-un text scris sau tip?rit. 8. ?ir de obiecte pus peste alt ?ir. 4. Loc ocupat de cineva īntr-xfti ?ir sau,īntr-o activitate īn curs de desf??urare; momentul cīnd cineva trebuie s? intre īn ac?iune; la rīnd = unul dup? altul, īn ordinea cuvenit?. 5. Grup care urmeaz? dup? aitul de acela?i fel; num?r de obiecte care formeaz? un tot: un rīnd de case. 6. Obicei, rīnduial?; a ?ti rln-dul — a _ cunoa?te rostul, mersul lucrurilor. 7. Dat?, oar?; de rīndul acesta = de data aceasta.
   rīnd??, rtnda?i, s.m. (īnv.) Servitor, slug? (Ia o curte boiereasc?).
   rīndui, rlnduiesc, vb. IV. Tr. 1. A a?eza Ia rīnd, īn ?ir, īntr-o anumit? ordine; (refl.) a se a?eza, unul dup? altul, a se īn?irui. 2. A pune īn ordine, a organiza. 3. A da cuiva o dispozi?ie; a hot?jī, a dispune.
   rīndui ?l?, rīnduieli, .s.f. 1. Faptul de a rīndui; a?ezare īn ordine. 2. Regul?; datin?, obicei, rīndunca, rīndunele, s.f. Rīndunic?. rīndunicfi, rīndunici, s.f. Pas?re c?l?toare insectivor?, de culoare albastr?-īnchis pe spate, alb?-g?lbuie pe pīntece, cu ciocul scurt ?i lat ?i coada adīnc despicat?.
   rīni, rīnesc, vb..IV. Tr. A cur??a un loc (īn special un grajd).
   rīnjet, rīnjete, s.n. Rīs, zimbet r?ut?cios, sar-'castic sau prostesc, care strīmb ? figura ?i descoper? din?ii.
   rīnji, rtnjesc, vb. IV. Intr. ?i refl. A rīde silit, sarcastic, ar?tīndu-?i din?ii. ·
   rīnt??, rlnta?uri, s.n. ,Un fel de sos f?cut din f?in? pr?jit? (cu ceap?) īn gr?sime, care se adaug? la unele mīnc?ruri.
   rinz?, rinze, s.f. 1. (Reg.) Pipot?. 2. (Pop. ?i fam.) Stomac.
   rīp?, rīpe, s.f. Coast? abrupt? a unui deal; surp?tur? adīnc? de p?mīnt f?cut? de ?uvoaie.
   rīpds, -o?s?, rīpo?i, -oase, adj. Cu rīpe, abrupt, pr?p?stios.
   rīs1, risuri, s.n. Ac?iunea de a rīde; manifestare a veseliei printr-o mi?care caracteristic? a fe?ei ?i a gurii, īnso?it? de un sunet specific; de rīs (sau de rīsul lumii) = de batjocur?, ridicol.
   rīs2, ri?i,'s.m. Mamifer carnivor din familia felidelor, lung de circa 1 m, Cu blana galben-ro?cat?, cu pete negre, ?i cu cīte un smoc de p?r_ īn vīrful urechilor, rīset, rīsete, s.n. Rīs1.
   rī?coT, ri?eovi, s.m. Ciupercii comestibil?, de culoare portocalie-c?r?mizie, care cre?te in p?durile de brad ?i de fag.
   ri?ni, ri?nesc, vb. IV. Tr. A m?cina (cereale, cafea ele.) cu rī?ni?a.
   ri?nit?, ri?ni?c, s.I. 1. Ma?in? simpl? de m?cinat cereale, compus? din dou? pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se īnvīrte?tc cu ajutorul, unui mīner. 2. Ma?in? mic? de’buc?l?rie, folosit? pentru m?cinarea boabelor de cafea, de piper ele. rit, rituri, s.n. Botul porcului, rīu, riuri, s.n. 1. Ap? curg?toare format? prin unirea mai multor pīraie ?i care se vars? īntr-o alt? ap?, mai mare, īnlr-un lac ete.; (p. ext.) cantitate mare dinlr-iin lichid care curge. 2. (La pl.) Cus?turi decorative in linii ?erpuitoare, la mīnecile ?i pc pieptul iilor.
   riuru, pers. 3 rtureaz?, vb. I. Intr. A curge ca un rīu; (fig.) a undui.
   rīvn?, rīvne, s.f. 1. Silin??, zel, st?ruin?? in munc?. 2. Dorin??, poft?.
   rīviii, Hvncsc, vb. IV. Intr. ?i ti·. A dori ceva eu ardoare, a sim?i un imbold puternic spre ceva; a aspira, a n?zui.
   rīvnitor, -oare, rivnitori, -oare, adj. Care rīv-ne?te, care tinde - spre ceva; plin de rivn?.
   rīziitdr, -oare, rtz?lari, -oare, adj. Care ride, care manifest? veselie, bun? dispozi?ie.
   rīznii, rizne, s.f. (Rog.) Vagonet (folosit īn mine[.
   roab?, roabe, s.f. Vehicul folosit la c?rat materiale, format dintr-o lad? sau o platform? cu o roal? ?i cu dou? bra?e de care īmpinge omul.
   ro?dc, rod, vb. III. Tr. 1. A rupe cu din?ii pu?in cīte pu?in din ceva (pentru a mīnca).
 2, (Fig.; despre ginduri, st?ri suflete?ti) A chinui īntruna; a fr?mīnta. 8. A distruge un material printr-o m?cinare lent?, printr-o folosire īndelungat?.
   roi?ii, ro?i, s.f. 1. Palie a unui vehicul, in form? de cerc de lemn ori do metal, cu- spi?e sau plin, care, montat? pe o osie, serve?te la deplasarea unui vehicul; a pune pe 'roate = a organiza ceva, a face s? mearg?, s? func?ioneze; (fig.) roata lumii = mersul evenimentelor. 2. Organ do ma?in? caro se poale roti īn jurul unei axe, servind la transmiterea unei mi?c?ri de rota?ie; roata morii = roat? ac?ionat? do o ap? curg?toare, care pune īn mi?care o moar?; roata olarului = mecanism simplu, alc?tuit din-tr-un disc orizontal fixat pe un arbore rotitor, pe caro olarul d? form? oalelor. 8. Instrument do tortur? ?i de execu?ie folosit in evul mediu.
 4. Obiect fabricat, īmpachetat ctc. īn form? do cerc sau de colac: roat? de ca?caval. 5. Figur? format? din mai multe lucruri sau fiin?e a?ezate in form? de cerc. C. Mi?care circular?; rotocol; a da roat? = a merge de jur īmprejur,
 ;< īnconjura.
   rob, ro?b?, robi, roabe, s.m. ?i f. 1. (īn evul mediu, in ??rile romāne?ti) Om aflat in dependen?? total? fa?? de st?pīnul feudal, care nu avea īns? ?i dreptul de a-1 omori. 2. Prizonier,
 captiv; de?inut, īntemni?at; (fig:) persoan? foarte supus?, aservit? cuiva; (in limbajul bisericesc) credincios. 8., (Fig.) Persoan? subjugat? de o pasiune, de o preocupare.
                                                                    rob?, robe, s.f. Hain? lung? de ceremonie,
 . purtat? de magistrali in ?edin?e ?i de profesorii universitari la anumite ’ solemnit??i.·
                                                                  robi, robcsc, vb. IV. Tr. 1. A lua cuiva libertatea; a ?ine in captivitate; (intr.) a tr?i in robie.
 2. (īnv.) Aīnrobi. 3. (Fig.) A subjuga pe cineva prin farmecul pe care īl exercit?.
    robie, robii, s.f. Starea, condi?ia de rob; (īnv.) īnrobire.
    robinet, robinete, s.n. Dispozitiv montat la o conduct?, care poate īntrerupe ori restabili circula?ia unui fluid sau īi poale vana debitul.
    robinsonad?, robinsonade, s.f. Ac?iune neobi?nuit?, ie?it? din comun.
    robit, -?, robi?i, -te, adj. Subjugat, aservii; exploatat.
    robot, robo?i, s.m. Aparat automat care ac?ioneaz? pe baza unui program sau reac?ioneaz? la anumite excita?ii exterioare, pu?ind executa o serie de ac?iuni dirijate; (fig.) persoan? care munce?te din greu, tot timpul.
                                                                  .robot? s.f. 1. Munc? pe care o prestau iobagii īn folosul st?pīnului feudal. 2. Munc?; trud?.
    robote?l?, robotcli, s.f. J. Faptul de a roboti (1). 2. Treburi m?runte in gospod?rie.
    roboti, robotesc, vb. IV. Intr. 1. A munci din greu. 2. A treb?lui. roburit s.n. Exploziv folosit īn lucr?ri miniere, robust, -?, robu?ti, -sie, adj. Puternic, viguros, rezistent.
    robuste?e s.f. Faptul de a fi robust; for??, vigoare.
    rocad?, rocade, s.f. Mutare combinat? la jocul de ?ah, care const? in aducerea uneia dintre ture ling? rege ?i trecerea regelui peste tur?; (p. ext.) inversare reciproc? a pozi?iei ocupatc de dou? elemente.
    r<5e?, roci, s.f. Agregat mineral, constituent al scoar?ei terestre.
                                                                  rochie, rochii, s.f. īmbr?c?minte femeiasc? la care fusta ?i bluza formeaz? o singur? pies?.
    rochi??, rock i?e, s.f. Diminutiv al lui rochie; rochi?a-rindunelei = volbur?.
    rock s.n. Dans modern cu mi?c?ri vioaie, bine marcate.
    rococo adj. (In arhitectur? ?i in arta decorativ?) Stil rococo (?i substantival) — stil artistic din sec. XVIII, caracterizai prinlr-o bog??ie excesiv? de linii curbe, īmpletite asimetric.
    roco?e?, roeo?elc, s.f. Plant? erbacee otr?vitoare, cu frunze opuse ?i cu Hori albe.
    rod, roade, s.n. I. Denumire dat? produselor vegetale ale plantelor cultivate (in special truc-tclor); rodul p?mīntului = plant? erbacee ?seni* noas? cu frunze mari, lucioase, 2. Urmare, rezultat (favorabil).
    l-od?, rodez, vb. I. Tr. A efectua opera?ia de rodaj.
                                                                  rodaj, rodaje, s.n. 1. Opera?ie prin care un sistem tehnic nou este supus la diferite regimuri
RODAN
 518
 de func?ionare, īn scopul ajust?rii suprafe?elor de contact. 2. Opera?ia de netezire fin? a suprafe?elor de contact a dou? piese, rod?n, rodane, s.n. Sucal?, rodat, -?, roda?i, -te, adj. Care a fost supus opera?iei de rodaj.
    rodi, rodesc, vb. IV. Intr. A produce roade, rddie, rodii, s.f. Fructul comestibil al rodiului2, de m?rimea unui m?r, cu coaja groas?, ro?iatic?.
    roditor, -oare, roditori, -oare, adj. (Despre terenuri) Care d? roade īmbel?ugate; (despre arbori) fructifer.
    rddiu1 s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei, īntrebuin?at, īn aliaj, la fabricarea unor instrumente de laborator.
    rodiu2, rodii, s.m. Arbore mediteranean cu flori ro?ii ?i fructe mari, comestibile.
    rodnic, -?, rodnici, -e, adj. Care produce roade multe, fertil; (fig.) care d? rezultate bune.
    rodnicie, rodnicii, s.f. īnsu?irea de a fi rodnic; fertilitate. ,                 ’                  _
    rododendron, rododendroni, s.m. (Bot.) Smir-dar. Var.: rododendru s.m. rododendru s.m. v. rododendron, rdcnfgen, roentgeni, s.m. Unitate pentru doza de radia?ie X sau gama. Pr.: ronighen.
    roentgen terapie s.f. (Med.) Radioterapie. Pr.: rontghenterapie S.f.
    rogatorie, rogatorii, adj. Comisie rogatorie — mandat īncredin?at de o instan?? judiciar? unei instan?e din alt? localitate pentru a-i procura anumite dovezi necesare solu?ion?rii unui litigiu.
    rogodelo s.f. pl. (Pop.) Fructe m?runte de tot felul.
    rogojin?, rogojini, s.f. īmpletitur? de rogoz sau de papur?, care se a?terne pe jos ori se atīrn? pe pere?i īn casele ??r?ne?ti.
    rogoz s.m. Denumire dat? unor specii de plante erbacee cu tulpina īn trei muchii, care cresc' prin locuri umede,
    roi1, roiuri, s.n. 1. Grup de albine ie?it din stup, īmpreun? cu matca,. īn c?utarea unui nou ad?post. 2. Mul?ime de insecte sau de p?s?ri, mici, care zboar? īn grup; mul?ime de oameni īn mi?care.
    roi2, roiesc, vb. IV. Intr. 1. (Despre albine)
 A pleca īn grup din stupul vechi, īmpreun? cu matca, pentru a-?i c?uta un ad?post nou ?i a da na?tere unei familii noi. 2. (Despre insecte, p?s?ri mici) A zbura īn grup dintr-o parte īn alta; (despre oameni) a se mi?ca īn num?r mare (īn jurul cuiva sau a ceva).
    roii), roitib?, roibi, roaibe, adj. (Despre cai) Cu p?rul ro?cat; (substantivat) cal cu p?rul ro?cat.
    rdib?, roibe, s.f. Plant? erbacee īnalt? de 50 —
 80 cm, cu flori g?lbui, a c?rei r?d?cin? con?ine o materie colorant?, ro?ie.
    roini?ii1, roini?e, s.f. (Pop.) Stup mic, cu care se prinde un roi de albine.
    roini?ii2, roini?e, s.f. Plant? erbacee cu flori albe sau liliachii, pl?cut mirositoare, din alo c?rei frunze se extrage un ulei volatil, folosit īn farmacie.
    rol, roluri, s.n. 1. Partitur? scenic? ce revine unui actor, unui cīnt?re? īntr-un spectacol; personajul interpretat de un actor. 2. Atribu?ie, sarcin? care īi revine cuiva īntr-o ac?iune.
 3. Lista proceselor care urmeaz? a fi judecate īntr-o anumit? zi de c?tre un organ do jurisdic?ie. 4. Registru īn care sīnt īnscri?i contribuabilii, cu impozitul la care sīnt supu?i.
    rolān s.n. Denumire dat? unei fibre s'intetice cu propriet??i asem?n?toare līnii.
    rol?, role, s.f. 1. Pies? de forma unei ro?i mici care se īnvīrte?te īn jurul axei sale, servind Ia rulare, la transmiterea unei mi?c?ri, la stabili-rea unui contact electric etc. 2. Unealt? īn form? de cilindru, folosit? la zugr?vit.
    rom, romuri, s.n. B?utur? alcoolic? tare obli-nut? prin fermentarea sucului de trestie de zah?r sau fabricat? din alcool rafinat, cu adaos de esen?e.
    romān1, romane, s.n. Nara?iune epic? īn proz?, care cuprinde o ac?iune ampl? ?i complex?, angajīnd,^ de obicei, mai multe personaje ?i prcsupunīnd un anumit grad de adīncimc a observa?iei ?i analizei; (p. ext.) povestire a unor īntīmpl?ri cu multe peripe?ii.
    romān2, -?, romani, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? care f?cea parte din popula?ia de baz? a Imperiului roman. 2. Adj. Propriu Romei antice s?u Imperiului roman; cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin.
    romancier, -?, romancieri, -e, s.m. ?i f. Autor de romane.                          1
    romānise, -u, romane?ti, adj. (Livr.) Care are caracter de roman1; fantezist; imaginar.
    romanic, -?, romanici, -e, adj. 1. Privitor la romani, care se trage din romani; (despre limbi) care are la baz? limba latin?; neolatin. 2. Care se refer? la limbile derivate din latin?.
    romanist, romani?ti, s.m. 1. Specialist īn studiul limbilor romanice. 2. Specialist īn dreptul roman.
    romanistic? s.f. Ramur? a lingvisticii care se ocup? cu studiul limbilor romanice.
    romanitāte s.f. 1. Totalitatea popoarelor romanice. 2. Origine, descenden?? roman?; caracter roman (al unui popor, al unei culturi etc.). romani??, romani?e, s.f. (Bot.) Mu?e?el, romaniza, romanizez, vb. I. Tr. A impune unei ??ri sau unei regiuni institu?iile, cultura, · civiliza?ia roman?.
    romanizāt, -?, romaniza?i, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile, cultura romanilor.
    romāntic, -?, romantici, -e, adj., s.m. ?i f.
 1. Adj. Care ?ine de romantism (1), caracteristic romantismului. 2. S.m. ?i f. Scriitor, creator care apar?ine romantismului. 3. Adj. Vis?tor, melancolic, roman?ios.
    romantism s.n. 1. Mi?care artistic? ?i literar? ap?rut? la īnceputul sec. XIX ca o reac?ie īmpotriva clasicismului ?i regulilor lui formale, riind caracterizat? prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate, de imagina?ie, prin cultul na-
 519
 furii ?i tendin?a evaziunii īn trecut. 2. īnclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie.
   roman??, romantez, vb. I. Tr. A expune intr-o form? literara, idealizata, via?a unei persoane un fapt istoric etc.; a da caractcr do roman1.
   roman?at, -it, roman?uli, -te, adj. Prezentat sub form? de roman.
   roman??, roman?e, s.t. 1. Poezie liric? sentimental?, de obicei de inspira?ie erotic?. 2. Compozi?ie muzical? vocal? cu con?inutliric,sentimental.
   roman?ios, -o?s?, roman?io?i, -oase, adj. Vis?tor, sentimental, melancolic.
   romān, -?, romāni, -c, subst., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Romāniei. 2. S.m. (Pop.) Om (īn general). 3. S.m. (īn forma rumān) Nume dat īn evul mediu, īn ?ara Romāneasc?, ??ranilor dependen?i de st?pīnul feudal. 4. Adj. Care apar?ine Romāniei sau romānilor, referitor la Romānia sau la romāni; (substantivat, f.)limba vorbit? de romāni. Var.: rumuri_ s.m.
   romānc?, romānce, s.f. Femeie care face parte din poporul romān, romānise, -c?sc?, romāne?ti, adj. Romān (4). romāni?te adv. Ca romānii, īn felul romānilor; īn limba romān?.
   romānimo s.f. Num?r mare de romāni; totalitatea romānilor.
   romāniza, romānizez, vb. I. Tr. A da unui cuvīnt str?in, intrat īn limba romān?, o form? potrivit? cu structura acestei limbi.
   romānizat, -ii, romāniza?i, -te, adj. (Despre cuvinte īmprumutate) Adaptat structurii limbii romāne.
   romb, romburi, s.n. Paralelogram cu toate laturile egale.
   rdmbic, -?, rombici, -e, adj. īn form? de romb. romboidrīe, -ii, romboc?rici, -c, adj. īn form? de romboedru.
   roinboedru, romboedre, s.n. Poliedru cu toate fe?ele īn form? do romb.
   romboid, -?, romboizi, -de, adj. īn form? do romb; (substantivat, n.) figur? īn form.^de romb.
   romboidal, romboidali, -e, adj. īn form? de romboid.
   rond, -5, (1, 2, 3) ronduri, s.n., (-1) romle, adj.
 1. S.n. Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra terenului din jur. 2. S.n. Pia?? mic?, circular?, de undo pornesc mai multe artere de circula?ie. 3. S.n. Inspcc?ie f?cut? noaptea santinelelor dintr-o garnizoan?. 4. Adj. Scriere rond? = scriere cu litere rotunde, drepte;peni?? rond? = peni?? cu vīrful lat, folosit? pentru scrierea rond?.
   rondel, rondeluri, s.n. Specie a poeziei lirice, cu form? fix?, alc?tuit? din 13 — 14 versuri repartizate īn trei strofe, īn care primul vere este identic cu al ?aptelea ?i al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea ?i cu ultimul.
   rondel», rondele, s.f. ?aib? de form? circular?, rondo, rondouri, s.n. Arie muzical? instrumental? cu caracter vioi, a c?rei tem? principal? revine periodic.
                                                                                                                   ROSTUI
   rondou, rondouri, s.n. 1. Loc de form? circular? amenajat īn gr?dini, īn pie?e etc. 2. Manevr? de schimbare cu 180 de grade a direc?iei de īnaintare a unei nave.
   ron??i, ron??i, vb..IV. Tr. A mīnca st?rīmīnd īntre din?i, pu?in eīte pu?in, un aliment taro ?i producīnd un zgomot caracteristic.
   ron??i?l?, ron??ieli, s.f. Faptul de a ron??i; zgomotul produs de cel care ron??ie, ron??it s.n. Ron??i?l?. ropot, ropote, s.n. 1. Zgomot produs de loviturile copitelor unui cal caro alearg?, de c?derea pic?turilor de ploaie, de grindin? etc. 2. Izbucnire de aplauze; zgomot produs de aplauze.
   ropoti, ropotesc, vb. ĪV. Intr. A produce zgomote repezi ?i cadcn?ate, prin lovituri ritmice.
   ropotitor, -oāre, ropotitori, -oare, adj. Caro ropole?te.
   ros, roas?, ro?i, roase, adj. 1. M?cinat, distrus la suprafa?? prin frecare sau prin ac?iunea unui agent extern. 2. (Fig.) Mīncat, m?cinat, chinuit de...
   ros?tiir?, ros?luri, s.f. Ran? superficial? provenit? dintr-o roadere; loc ros, tocit.
   rdsbif, rosbifuri, s.n. Friptur? din mu?chi de vac?, foarte pu?in fript?, aproape crud? la mijloc.
   rdsbrat, rosbraturi, s.n. Carne de vac? fript? īn?bu?it, cu mult? ceap? pr?jit?.
   rosliar s.n. ?es?tur? avīnd ca urzeal? fire de bumbac ?i ca b?t?tur? fire din coad? do cal, īntrebuin?at? ca furnitur? īn croitorie.
   rost, rosturi, s.n. 1. (īnv.) Gur?; (ast?zi) grai; pc de rost = pe dinafar?, din memorie. 2. Spa?iul īn form? de unghi dintre firele de urzeal? prin caro se trece suveica pentru a ?eso; spa?iul īngust dintre c?r?mizile unui zid, dintre scin-durile unei du?umele etc. 3. Ordine, rīnduial? (dup? care se 'desf??oar? o ac?iune). 4. Sens, tilc, scop, menire; atribu?ie, rol, misiune. 5. Mod, fol do organizare a unei activit??i, a unei ac?iuni; stare, situa?ie material?; gospod?rire; a face rost de ceva — a procura ceva.
   rosti, rostesc, vb. IV. Tr. A pronun?a sunete, cuvinte; a spune.
   rostogol, rostogoluri, s.n. 1. Mi?care do rostogolire; de-a rostogolul = rostogolindu-se. 2.‘Pant? īn lucr?rile miniere, care serve?te la transportarea, prin alunecare sau rostogolire, a materialelor extrase.
   rostogoli, rostogolesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) deplasa (pe o pant?) prin rotire īn jurul lui īnsu?i; a se duce de-a rostogolul; (refl., despre ape) a curge repede, in valuri.
   rostopāsc? s.f. Plant? erbacee cu flori galbene-aurii, care con?ine un suc otr?vitor, īntrebuin?at īn medicin?.
   rostr?l, -?, rosfrali, -e, adj. (Despre elemente de arhitectur?) Care are forma unei prore de nav? antic?.
   rostru, rostruri, s.n. 1. Prelungire cartilagi-noas? a botului unor pe?ti. 2. Tromp? ascu?it? Ja unele insecte.
   rostui, rostuiesc, vb. IV. Tr. 1. A pune in ordine, a aranja. 2. A procura, a face rost de
nO?CAT
620
 ceva. 3. A umple rosturile dinlrc c?r?mizile unei consimt1 Iii, dinlrc pavelele unei ?osele ele.
   ro?cat, -?, ro?ca?i, -ic, adj. Cu reflexe ro?ielicc; (subslanliv.il) persoan? cu pār blond sau cas-laniu b?līnd īn ro?u.
   ro?cov, ro?covi, s.m. Mic arbore din familia leguminoaselor (originar din Arabia), cu fructe comestibile.
   ro?covan, -?, ro?covani, -e, adj. (Despre oameni) Ro?u la fal?; (despre p?r) ro?eai.
   rd?covu, ro?covc,· s.f. lrruelul dulce, comestibil, al ro?covului, īn form? de p?staie de culoare cafenie.
   ro?eāl?, ro?ele, s.f. (Pop.) 1. Substan?? do culoare ro?ie, cu care se vopsesc pīnzeturile.
 2. (La pl.) Fard, rumenele.
   ro?eiil? s.f. Culoare ro?ie; īmbujorare. ro?i, ro?csc, vb. IV. Tr., inlr. ?i refl. A c?p?la (sau a face s? capete) o culoare ro?ie; a (se) īnro?i; (inlr. ?i refl.) a se īmbujora.
   ro?iatic, -?, ro?iclici, -e, adj. Care bale īn ro?u.
   ro?ior, -oar?, ro?iori, -oare, adj., subsl. 1. Adj. Diminutiv al lui ro?u. 2. S.f. (La sg.) Soi.de vil? de vio cu struguri mici, de culoare ro?iatic?.
 3. S.f. Pe?te de balt? din familia crapului, lung de 20 — 30 cm, cu corpul turtit lateral, cu ochii ?i cu aripioarele ro?ietice. 4. S.m. (La pl.) Corp de cavalerie īn vechea organizare a armalei romāne; (?i la sg.) osta? din acest corp.
   ro?u,-ie, ro?ii, adj., subst. 1.· Adj. De culoarea singelui. 2. Adj. Ro?cat, ro?covan; do culoare rumen?; īmbujorat la fa??; (despre ochi) injectat. 3. Adj. (Despre metale) īnro?it īn foc. ' -.1. S.n. Culoare ro?ie (prima dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situat? la marginea dinspre lungimile de und? mari); vopsea ro?ie. 5. S.n. Fard do culoare ro?ie; ruj. 0. S.n. Una dintre, culori la c?r?ile do joc.
 7. S.m. Nume dat adep?ilor ideilor progresiste, revolu?ionare. 8. S.m. (La pl.) Corp de o?teni īn vechea armat? a ??rii Romāne?ti. !). S.f. P?tl?gea ro?ie.
   rotacism s.n. Fenomen fonetic conslīnd īn transformarea unei consoane īn „r“; (īn limba romān?) .fenomen fonetic dialectal conslīnd īn transformarea īn „v“ a lui „h“ intcrvocalic, īn cuvintele mo?tenite din latin?. -
   rotncizii, rolacizcz, vb. I. 1. Inlr.. A vorbi cu rolacism. 2. Refl. (Despre consoane) A prezenta fenomenul de rotacism.
   rotaprint, rotaprinturi, s.n. Ma?in? de imprimat de format mic, folosit? īn special pentru formulare, circulare etc.
   rotiir, rotari, s.m. Meseria? care face ro?i, c?ru?e, care etc.
   rotire, roiuri, s.f..Mi?care circular? a corpului īn gimnastic?, la patinaj, s?rituri īn ap? etc.
   rota?, rota?i, s.m. (La pl.) Perechea de cai īnh?ma?i la oi?te; (la sg.) fiecare dintre cei doi cai care formeaz? aceast? pereche.
   rofāl, -?, rota?i, -te, adj. ]. īn form? de roat?; rotund. 2. (Despre cai) Care are pele de alt? culoare decit restul p?rului.
   rotntiv, -?, rotativi, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o mi?care de rola-lie. 2. S.f. Ma?in? cu care se tip?resc publica?ii de mare tiraj ?i care func?ioneaz? prin rotirea a doi cilindri printre caro trece hīrlia, pe unul dintre ei g?sindu-se forma do imprimai.
   rota?ie, rota?ii, s.f. 1. Mi?care a unui corp īn jurul unui punct fix sau al unei axe; mi?care a unui corp ceresc īn jurul axei sale. 2. Schimb alternativ de persoane sau de echipe efectuai īn cursul unei activit??i, pentru a nu se īntrerupe munca. 3. Alternarea culturilor pe acela?i teren.
   rof?ric, rotarii, s.f. 1. Meseria rotarului. 2. Alelier īn care se fac ?i se repar? ro?i.
   roti, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A efectua o rota?ie·, ase mi?ca descriind cercuri; ase r?suci, a se īnvīrti pe loc; (despre ape) a forma vīrlcjuri. 2. Tr. A-?i plimba privirea de jur īmprejur. 3. Tr. A īnvīr.li (o arm?, un baston etc.) īn aer, deasupra capului. 4. Tr. (Despre p?s?ri) A-?i desface penele cozii.
   rotitor, rotifere, s.n. (La pl.) Clas? de viermi inferiori, microscopici, cu corpul alungit, avīnd la partea anterioar? o coroan? de cili; (?i la sg.) vierme din aceast? clas?.
   rotil?, rotile, s.f. 1. Roat? mic?. 2. Fiecare dintre cele dou? ro?i ale cotigii plugului; (la pl.) cotiga plugului.
   rotire, rotiri, s.f. Ac?iunea de a (se) roti; mi?care de rota?ie.
   rotiseric, rotiserii, s.f. Local de alimenta?ie public? īn care se prepar? ?i se servesc diferi le specialit??i de friptur?.
   rotit s.n. 1. Rotire. 2. Cīntecul ?i jocul coco?ului do munte īn perioada īmperecherii.
   rotitor, -oare, rotitori, -oare, adj. Care se rote?te.
   rotocol, rotocoale, s.n. 1. Figur? sau corp īn form? do disc ori de inel; suprafa?? rotund?.
 2. Mi?care circular?; rotire. Var.: rotogāl s.n.
   rotolii, -eie, rotofei, -eic, adj. Dolofan, durduliu: gras.
   rotogol s.n. v. rotocol, rotond?, rotonde, s.f. Construc?ie circular? cu acoperi?ul īn form? de cupol?; sal? marc, circular?, īnglobat? unei construc?ii.
   rotor, rotoare, s.n. Parte a unei ma?ini de for??, alc?tuit? din palete, cupe, ro?i, īnf??ur?ri electrice etc., care se rote?te īn jurul axei arborelui pe care e montal?.·
   roto?elc s.f. pl. Plant? erbacee din familia compozitelor, cu frunze din?ate ?i cu flori albe-g?lbui dispuse īn capitule.
   rotul?, rolule, s.f. Os īn form? de disc, situat īn partea anterioar? a genunchiului, care contribuie la formarea articula?iei acestuia.
   rotund,-?, rotunzi, -de, adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere sau a unui disc; (despre dealuri, coline) cu creasta rotunjit?. 2. (Despro
ItUGAP.UNTE
 522
   rug?minte, rug?min?i, s.f. Cororc (st?ruitoare) adresat? cuiva pentru a ob?ine un ajutor, o favoare etc.
   rug?tor, -oiirc, rug?tori, -oare, adj. Caro cere cu st?ruin??; care exprim? o rug?minte.
                                                            niglji s.n. Joc sportiv asem?n?tor cu fotbalul, īn caro mingea, do form? oval?, poate fi jucat? atit cu mina, cit ?i cu piciorul, rugbist, rugbi?ti, s.m. Juc?tor do rugbi. ruginiile, ritgin?ri, s.f. Mic arbust otr?vitor, cu frunze persistente ?i cu flori albe sau ro?ieticc.
   rugin?, rugini, s.f. 1. Substan?? brun?-ro?-cat?, format? prin oxidarca obiectelor de fier īn mediu umed. 2. Obiccl vechi, deteriorat,, īī. Boal? infec?ioas? a plantelor, cauzal? de ciuperci microscopice.
   rugini, rugincsc, vb. IV. 1. Intr. (Despre obiccte de fier) A prinde rugin?, a se acoperi cu rugin?.
 2. Intr. (Despre plante, frunze) A fi atacat de rugin? (3). 8. Refl. (Fig.) A se īnvechi, a nu mai fi actual.
   ruginit, -?, rugini?i, -ie, adj. 1. Acopcrit, ros do rugin? (1); (fig.) vechi, uzat; (despre voce, glas) dogit, r?gu?ii. 2. (Despre. plante) Alacal de rugin? (3). 3. (Fig.; despre persoane sau despre mentalitatea lor) īnvechit., īnapoiat.
   ruginiu, -ic, ruginii, adj. De culoarea ruginii
 (1), brun-ro?cal.
   ruginus, -oiis?, rugino?i, -oase, adj. (Īnv. ?i pop.) Ruginit.
   rugiis, -ous?, rugo?i, -oase, adj. Care prezint? rugozitate; aspru.
   rugozitate, rugozit??i, s.f. īnsu?ire a suprafe?ei unui corp solid de a avea mici asperit??i.
   ruin, ruini, s.m. Plant? erbacee cu tulpina īnalt? pīn? la 1 m, acoperit? cu peri, cu flori liliachii-ro?ictice, rareori albe, dispuse īn capitule.
   ruimi, ruinez, vb. I. Refl. ?i tr. 1. A (se) preface īn ruin?, a (se) d?r?p?na. 2. (Fig.) A-?i pierde (sau a facc pe cineva s?-?i piard?) averea; a (se) distruge'.
   ruinat, -ii, ruina?i, -le, adj. 1. Pref?cut īn ruin?, d?r?p?nat. 2. (Fig.) S?r?cit, sc?p?tat.
   ruin?, ruine, s.f. Ceea ce a r?mas dintr-0 construc?ie d?rīmat?.
   ruj, rujuri, s.n. Preparai cosmetic, de diferite nuan?e do ro?u, folosii penlru colorarea buzelor.
   ruj?, ruje, s.f. 1. (Rog.) Trandafir. 2. Plant? erbacee cu frunze c?rnoase ?i flori galbene-pur-purii, care cre?te pe slīnci in regiunile muntoase.
   rujculu, rujcole, s.f. Infec?ie virolic? contagioas? caro apare la copii, caracterizat? prinlr-o erup?ie do peto ro?ii pe piele ?i pe mucoasc.
   rul?, rulez, vb. I. 1. Tr. A īnf??ur? ceva īn form? de sul. 2. Intr. (Despre filme) A fi proiectat po ccran. 8. Intr. (Dospre vehiculo) A se deplasa prin rostogolirea ro?ilor sau a rolelor pe o cale fix?, sub ac?iunea unei for?e de propulsie. 4. Tr. A pune fonduri, capital’īn circui-lul economic.
   rul?(l?, rulade, s.f. Pr?jitur? f?cut? dintr-o foaie do aluat umplut? cu dulcea??, cu crom? etc. ?i īnf??urat? īn form? de sul. rulaj, rulaje, s.n. Faptul de a rula. rulant, -īl, rulan?i, -te, adj. (Despre sisteme tehnice) Care se poate deplasa prin. rulare; material rulant — totalitatea locomotivelor ?i vagoanelor care circul? pe liniile de cale ferat?.
   rulet?, rulete, s.f. 1. Panglic? gradat?, do o?el sau de material textil, folosit? la m?surarea distan?elor. 2. Mic instrument format dintr-o roti?? de metal cu marginea din?at?, care se folose?te la desenarea tiparelor pe materiale textile, la t?ierea aluatului etc. 3. Numolo unui joc de noroc ?i a instala?iei la care se joac?.
   ruliu, ruliuri, s.n. Mi?care alternativ? de īnclinare a unei nave īn jurul axei sale longitudinale.
   rulm6nt, rulmen?i, s.m. Organ de ma?in? constituit din dou? inele concentrice, separate prin bile sau role, caro serve?te la ghidarea fusurilor de arbori sau de osii.
   rulot?, rulote, s.f. Vehicul cu dou? ro?i remorcat de un autoturism ?i dotai cu cele necesare unei mici camere do locuit..
   riildti, rulouri, s.n. 1. Obiect īn form? de sul.
 2. Pies? cilindric? folosit? la transportoare, la rularea unui sistem tehnic po o calo etc.; sul sub?ire de lemn pe care se īnf??oar? Iransporan-tul de la ferestre. 3. Jaluzea, i. Piept?n?tur? femeiasc?, cu p?rul īnf??urat· īn form? de sul.
   rumān s.m. v. romān.
   rumb?, rumbe, s.f. Numele unui dans do origine cubanez? devenit dans de salon.
   rumeg?, r?meg, vb. I. 1. Intr. (Despre animale) A mesteca a doua oar? hrana īntoars? din stomac. 2. Tr. A mesteca ceva īn gur?.
 3. Tr. (Fig.) A medita īndelung asupra unui lucru, rumcgutdr, -oārc, rumeg?tori, -oare, adj. (Despre animale) Care rumeg?; (substantivat, f. pl.) subordin de mamifere erbivoro care au conforma?ia din?ilor ?i stomacul adaptate penlru rume-gare; (?i la sg.) animal din accst subordin.
   rumegu? s.n. De?euri do lemn, asem?n?toare cu l.?rītelo, provenite din t?ierea lemnelor cu fer?str?ul.
   rumen1, rumene, s.n. Cel mai mare compartiment al stomacului rumeg?toarelor, īn care se macereaz? alimentele.
   rumen2. -?, rumeni, -e, adj. (Despre obraji sau buze) Care bato īn ro?u; (despre persoane) cu fa?a īmbujorat?; (despre fructe ?i preparate alimentaro) care a c?p?tat o culoare ro?iatic?, sub ac?iunea soarelui sau a focului.
   runiene?līi, (2) rumenele, s.f. 1. Culoare rumen?, ro?ea??. 2. (Pop.) Fard, dresuri.
   rumeni, rumenesc, vb. IV. Refl. 1. A deveni rumen, a se colora īn ro?u. 2. (Pop.) A se farda.
   rumenit, -?, rumeni?i, -te, adj. Ī. Rumen. 2. (Pop.) Fardat.
   rummy s.n. Joc de societate cu c?r?i sau cu mici pl?ci de piatr?, de material plastic etc., marcate cu cifre.
   rumoare, rumori, s.f. Zgomol surd do voci.
RUTI?OR
   rime, runcuri, s.n. Loc cur??at'de arbori pentru a pul?a fi cultivat sau folosit ca p??une; cur?-tur?.
   rundii, runde, s.f. Fiecare dintre reprizele unei competi?ii sportive (de box, de lupte, de ?ah ett.).
   rime s.f. pl. Caracterele grafice ale celor mai vechi alfabete germanice ?i scandinave.
   runic, -?, runici, -e, adj. Privitor la rune; (despre texte, inscrip?ii) scris cu rune.
   rupe, rup, _vb. III. 1. Tr. ?i refl. A (se) desface īn buc??i, a (so) fragmenta; a (se) fractura.
 2. Tr. A īntrerupe, a curma; a rupe pre?ul (sau tirgul) = a c?dea de acord asupra pre?ului.
 3. Tr. A distruge (prin īntrebuin?are). 4. "Tr. A sfī?ia. o. Tr. A smulge, a desprinde din locul unde era fixat. G. Refl. ?i tr. A (se) dep?rta, a (se) desprinde do cineva; (tr.) a rupe rindurilc = a se īmpr??tia. 7. Tr. (Fam.) A se exprima cu greu īntr-o limb? str?in?.
   rupere, ruperi, s.f. Ac?iunea de a (se) rupe; rupere de nori = ploaie toren?ial?.
   rupestru, -ii, rupe?tri, -stre, adj. 1. (Despre plante) Care cre?te pe stīnci. 2. (Despre locuin?ele din epoca primitiv?) Amenajat, f?cut īn stīnc?; art? rupestr? — desen, pictur? sau sciilp-tur? f?cut? pe stīnci sau pe pere?ii pe?terilor.
   nipie, rupii, s.f. Unitate a sistemului monetar īn India (?i īn alte ??ri din Asia).
   rupt1 s.n. Faptul de a (se) rupe; cu ruptul — cu ridicata; in ruptul capului = cu nici un pre?.
   rupt2, -?, rup?i, -te, adj. 1. F?cut buc??i; lipsit de continuitate, desf?cut, stricat; (despre obiecte de īmbr?c?minte) ros, uzat. 2. Smuls, desprins cu for?a dintr-un loc. 3. īnstr?inat de...
 . ruptor, ruptoare, s.n. Aparat care deschide ?i men?ine deschis un circuit electric, sub ac?iunea’ (?i pe durata exercit?rii) unei comenzi din exterior.
   ruptur?, rupturi, s.f. 1. Faptul de a se rupe.
 2. Locul unde un obiect este rupt; surp?tur?1 de teren; ruptur? de pant? = loc de unde porne?te brusc panta unui deal sau a unui munte.
 3. Bucat? rupt? din ceva; zdrean??, rural, -?, rurali, -e, adj. De la sat; s?tesc, rus, -?, ru?i, -se, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f.
 Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul R.S.F.S. Ruse. 2. Adj. Care se refer? la Rusia, la R.S.F.S. Rus? sau la popula?ia ei; rusesc; (substantivat, f.) limba vorbit? de ru?i.
   rusālc?, rusalce, s.f. (īn mitologia slav?) Duh al nurilor, lacurilor, p?durilor ?i cīmpiilor.
   rusalie, rusalii, s.f. 1. (La pl.) S?rb?toare religioas? cre?tin? care se pr?znuie?te la 50 'de zile dup? Pa?ti. 2. (īn mitologia popular?; Ia
 pl.) Fiin?e fantastice asem?n?toare cu ielele.
  3.  (Enfom.) Efemer?.
    ruscu??, ruscu?c, s.f. Numele unor specii de plante erbacee, cu flori divers colorate, dintre care unele se folosesc īn industria farmaceutic?.
    rusesc, -eiisc?, ruse?ti, adj. Care se refer? la ru?i, caracteristic ru?ilor. i'us6?te adv. īn felul ru?ilor; īn limba rus?. rusoaic?, rusoaice, s.f. Femeie care face parte din poporul rus.
    rusteimil s.n. art. Numele unui dans popular romānesc r?spīndit īn Cīmpia Dun?rii.
    nistic, -u, rustici, -c, adj. De la ?ar?; cīmpe-nesc.
    ru?fet, ru?fcturi, s.n. (īnv.).l. Mit?. 2. Obliga?ie suplimentar? īn munc? sau īn produse, pe care ??ranii trebuiau s? o presteze īn trecut mo?ierilor.
    ru?ina, ru?inez, vb. I. 1. Refl. A-i fi cuiva ru?ine, a se jena, a se sfii. 2. Tr. A face ca cineva s? se simt? jenat; a batjocori.
    ru?inat, -?, ru?ina?i, -te, adj. Cuprins de ru?ine; jenat.
    ru?ine s.f. 1. Sentiment de jen? provocat de o gre?eal? sau de un insucces. 2. Rezerv?, modestie; sfial?; timiditate. 3. Ocar?, batjocur?.
  4.  Necinste, dezonoare.
    ru?inos, -o ii s?, ru?ino?i, -oase, adj. 1. Care se ru?ineaz? u?or; sfios, timid. 2. Care cauzeaz? ru?ine, dezonoare.
    ru?uli??, ru?uli?e, s.f. 'Plant? erbacee din familia compozitelor, cu tulpina ?i frunzele acoperite cu peri lungi ?i cu flori ro?ii-portocalii, care cre?te īn regiunile de munte.
    rut s.n. Stare fiziologic? la unele animale, caracterizat? printr-o intensificare a activit??ii sexuale de īmperechere.
    nit?, rute, s.f. -Drum urmat de un vehicul; ‘traseu.
    ruteān, -S, ruteni, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Nume dat ucrainenilor din fosta' Austro-Ungarie. 2.'Adj. Care apar?ine rutenilor (1), privitor la ruteni.
    ruteniu s.n. Metal cenu?iu din familia platinei, cu duritate foarte mare.
    rutier, -?, rutieri, -e, adj. Care se refer? la drumuri ?i la ?osele; care ?ine de transportul sau de circula?ia pe drumuri ?i ?osele.
    rutin?t, -?, rutina?i, -te, adj. Cu experien??, priceput, versat.
    rutin? s.f. Abilitate cī?tigat? īn urma unei practici īndelungate; (depr.) obi?nuin?? de a ac?iona totdeauna. īn acela?i fel.
    ruti?iīr s.m. Nume dat unor specii de plante erbacee din familia ranunculaceelor.
s
   s s.m. invar. A dou?zeci si una liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notai cu a-ceast? liter?.
   sabat, sabaturi, s.n. 1. Sīmb?t?, ziua dc odihni la evrei ?i la unii sectan?i cre?tini. 2. Adunare de vr?jitoare care, potrivit, unor legende medievale, avea loc simb?ta Ia miezul nop?ii.
   s?bie. s?bii, s.f. Arm? t?ioas? format? din-tr-n lam? lung? de o?el, ascu?it? la virf ?i pe una dintre laturi ?i fixat? intr-un miner; arm? sportiv? format? dinlr-o lam? elastic? cu gard? ?i miner, folosit? īn scrim?.
   subi?ii, sabi?c, s.f. Pe?te din familia ciprinidc-lor, lung de 25 — 30 cm, cu corpul turtii lateral.
   sabla, sabie:, vb. I. Tr. A cur??a de impurit??i
 o suprafa?? metalic? prin īmpro?care cu granule de nisip sau de font?.
   sabord. saborduri, s.n. Deschiz?tur? īn pere?ii laterali ai unei nave, folosit? pentru aerisire, pentru desc?rcarea ?i īnc?rcarea m?rfurilor ele.
   saborthij, sabordaje, s.n. Scufundarea inten?ionat? a unei nave de c?tre propriul echipaj, pentru a nu fi capturat? de inamic.
   sabot, sabo?i, s.m. 1. (Jlai ales la pl.) īnc?l??minte f?cut? dintr-o singur? bucal? de lemn scobii sau dinlr-o talp? de lemn cu fa?? de piele groas?. 2. Pies? dc metal sau de lemn cu care se efectueaz? frīnarea unui autovehicul, a unei ina.?ini-unelte ele., prin ap?sare pe o roat?.
                                                         sabot«, sabotez, vb. I. Tr. A īmpiedica inten?ionat desf??urarea normal? a unei ac?iuni, a unui proces de produc?ie ele. sabotaj, sabotaje, s.n. Ac?iunea de a sabota, snboiiir, -dāre, sabotori, -oare, s.m. ?i I. Persoan? care saboteaz?.
   s-c, saci, s.m. 1. Obiect confec?ionat din pinz?, din hirtie rezistent?, din material plastic etr.. folosit pentru a p?slra sau a transporta tvreale ori  alte produse.  '2. Sac polinic =
 fiecare dintre  compartimentele    din antera   sta-
 ininei. īn care se formeaz? polenul.
   sne«. sacale, s.f. Butoi a?ezat pe un cadru cu ileu? sau patru ro?i, cu care se transporta in V.-i-cul apa de la iintin? sau de  la rin.
   sacadat, -ā,  scccda;i, -te. adj. {Despre     mi?-
 c?ri, surate etc.: adesea adverbial) Cu īntreruperi scurte ?i dese; intermitent.
   sacagiu, sacagii, s.m. Persoan? caro transporta ap? cu sacaua.
   snceniiit, sacerdo?i, s.m. (Livr.) Preot, sacerdotal, -?, sacerdotali, -c, adj. (Livr.) Preo?esc; (p. cxt.) sacru; solemn, sacīz s.n. (Chim.) Colofoniu. saco??, sacose, s.f. Plas?1 (1) sau s?cule?, folosii pentru tirguieli.
   sacou, sacouri, s.n. Hain? b?rb?teasc?, sacriil, -u, sacrali, -c, adj. (Anat.) Care se refer? la sacrum, care ?ine dc sacrum.
   sacrament, sacrarncntc, s.n. (in religia catolic?) Tain? bisericeasc?.
   sacramental, -?, sacramentali, -c, adj. Caro se refer? la tainele biscricc?li; (p. exl.) solemn.
   sneritic?, sacrific, vb. 1. Tr. 1. A renun?a la cineva sau la ceva īn favoarea cuiva sau pentru a ob?ine ceva; (refl.) a se devota pīn? la jertfirea de sine. 2. A ucide animale īn scopuri ?tiin?ifice sau utilitare; (in antichitate) a īnjunghia animale, ca prinos adus divinit??ii.
   sacrificiu, sacrificii, s.n. Renun?are de bun? voie la ceva (pre?ios), pentru binele sau īn interesul cuiva sau a ceva.
   sacrilegiu, sacrilegii, s.n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau care trebuie respectate.
   sacristie, sacristii, s.f. īnc?pere īn bisericile catolice (sau cl?dire special?) iri care se p?streaz? obiectele de cult ?i ve?mintele preo?e?ti.
   sacrosanct, -?, sacrosanc?i, -tc, adj. (Livr.) Sfinl, sacru.
   sacru1 s.n. v, sacrum.
   sacru1, -?, sacri, -c, adj. Care are caracter religios; care ?irie de religie; sfint.
   sacrum s.n. Os triunghiular situat īn partea inferioar? a coloanei vertebrale, care, īmpreun? cu oasele pelvierie, formeaz? bazinul. Var.: Sacru s.n.
   sadea adj. invar. J. De un singur fel, neaim-s-tecat, pur, curat; simplu; (adverbial) cu toiul, in īntregime, complet. 2. Veritabil, autentic, adev?rat.
   sadic, -?, sadici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care chinuie?te pe al?ii din pl?cerea boln?vicioas? de a-i vedea suferind.
 525
SALON
   stuiinii, sadine, s.f. Plant? erbacee din familia gramineelor, inalt? pīn? la 1 m, cu fninze p?roase ?i cu spicule?e violele sau g?lbui.
   sadism s.n. Pl?cere boln?vicioas? de a prici-nui suferin?e; perversiune sexual? manifestat? prin pl?cerea de a provoca partenerului suferin?e fizice sau morale, safian s.n. v. saffian.
   s?fic, -?, saficc, adj. Vers safic <=_vers alc?tuit din 11 silabe, folosit īn poezia liric? clasic?.
   safir, safire, s.n. Varietate de corindon transparent, de culoare albastr?, īntrebuin?at? ca piatr? pre?ioas?.
   salte? s.f. (Pop. ?i fam.) Prima vīnzare pe care o face un negustor dintr-o marf? nou? sau la īnceputul unei zile, al unei s?pt?mīni etc.
   safti?n, saftianuri, s.n. Piele fin? de oaie, de vi?el sau de capr?, din care se fac articole de marochin?rie ?i de galanterie. Var.: saīi?n s.n.
   saga s.f. Nume dat povestirilor specifice vechii literaturi scandinave.
   sagace, sagaci, -e, adj. (Livr.) Ager la minte, perspicace.
   sagacitate s.f. (Livr.) Agerime de minte, perspicacitate.
   s?gn?, sagne, s.f. Ran? pe spinarea calului, produs? de ?a sau de hamuri,
   sago s.n. Produs alimentar sub form? de praf sau de gr?uncioare, extras din m?duva unei spccii de palmier, ?i care se consum? fiert īn sup? sau īn lapte.
   sai?1, saiele, s.f. Cus?tur? cu īmpuns?turi rare, cu ajutorul c?reia se asambleaz? provizoriu detaliile de īmbr?c?minte. sai?2, saiele, s.f. (Reg.) Saivan, saiv?n, saivane, s.n. Ad?post de iarn? pentru
oi  sau pentru vite.
   salahār, salahori, s.m. (Ie?it din uz) Muncitor necalificat, pl?tit cu ziua, care lucra Ia construc?ii de case, la ?osele etc.
   salaliorie s.f. (Ie?it din uz) Starea de salahor; (p. ext.) munc? grea.
   salam, salamuri, s.n. Produs alimentar din carne tocat?, preg?tit īn form? de cīrnat (mai gros), de obicei afumat ?i uscat.
   salamandr?,· salamandre, s.f. Specie de batracian asem?n?tor cu ?opīrla, cu pielea de culoare neagr? p?tat? cu. galben, care secret? o substan?? iritant? cu rol protector.
   salariat, -?, salaria?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Ie?it din uz) 1. Adj., s.m. ?i f. (Lucr?tor, angajat) pl?tit cu salariu. 2. Adj. (Despre munc?) Pl?tit? cn salariu.
   salariu, salarii, s.n. (Ie?it din uz) Sum? de bani primit? regulat de un angajat īn schimbul muncii prestate; leaf?.
   salariz?, salarizez, vb. I. Tr. (Ie?it din uz) A retribui un angajat prin salariu.
   cal?t?, salate, s.f. 1. Plant? legumicol? cultivat? pentru frunzele sale mari, care se consum? īn stare verde. 2. Preparat .culinar f?cut, din anumite legume, crude sau fierte, cu adaos de o?et ?i untdelemn, care se serve?te ca aperitiv sau ca garnitur?; salat? de fructe — desert
f?cut din fructe crude t?iate m?runt, pres?rate cu zah?r ?i stropite cu rom, coniac sau vin.
   salafierii, salalicre, s.f. Vas īn care se serve?te salata.
   sil?, s?li, s.f. 1. īnc?pere spa?ioas? destinat? spectacolelor, īntrunirilor, īntīlnirilor sportive etc. 2. Coridor, antreu, vestibul.
   Siilbii, salbe, s.f. 1. Podoab? care se poart? la git, alc?luit? dintr-unul sau din mai multe ?iraguri do monede, m?rgele etc. 2. Salb?-tnoale = arbust īnalt pīn? la 6 m, cu flori verzi-g?l-bui ?i cu fructe capsule ro?ii, din al c?rui lemn so prepar? un c?rbune fin folosit ]a desen.
   s?lco s.f. Plant? erbacee exotic? cu tulpina ag???toare; r?d?cina acestei plante, cu utiliz?ri īn medicin?.
   sālcio, s?lcii, s.f. Numele mai multor specii de arbori ?i de arbu?ti, cu flori grupate īn a-men?i cilindrici, cu lemnul u?or ?i moale; salcie pletoas? (sau pling?toarc) = varietate de salcie cu ramuri lungi, flexibile, aplecate īn jos.
   Salcim, salcimi, s.m. Arbore īnalt pīn? la 30 m, cu lemnul tare, cu frunze compuse ?i flori albe, frumos mirositoare, dispuse īn ciorchini.
   salep, salepuri, s.n. 1. Nume dat tuberculilor usca?i ai unor specii do orhidee; amidon extras din ace?ti tuberculi, caro, fiert īn lapte sau īn sup?, se d? ca īnt?ritor copiilor. 2. B?utur? preparat? din salep (1), miere ?i ap?.
   saleu, salcuri, s.n. Produs de patiserie īn form? de bastona?e, f?cut din aluat s?rat.
   saliciliit, salicila?i, s.m. Sare sau ester al acidului salicilic, cu īntrebuin??ri īn medicin?, īn industria alimentar? etc.
   salicilic adj. Acid salicilic = acid derivat de la fenol, īntrebuin?at īn medicin? ?i īn industria alimentar?.                                          °
   salin, -u, salini, -e, adj. Care con?ine sare. salin?, saline, s.f. Complex · de construc?ii, instala?ii, lucr?ri miniero destinat exploat?rii unui z?c?mīnt de sare.
   salinit?to s.f. Con?inutul īn s?ruri al unei ape sau al unui sol.
   saliva, salivez, vb. I. Intr. A secreta (mult?) saliv?.
   salivar, -?, salivari, -e, adj. Caro se refer? la saliv?; glande salivare = glande care secreteaz? saliva.
   salivā?ic, saliva?ii, s.f. Faptul de a secreta saliv?; secre?ie (exagerat?) de saliv?.
   saliv? s.f. Lichid secretat de glandele salivare, avīnd rol īrf mastica?ie, īn īnghi?irea bolului alimentar ?i īn digestie.
   salmonid, salmonide, s.n. (La pl.) Familie de pe?ti r?pitori din apele dulci de munte sau marine, caracteriza?i printr-o a doua īnot?toare dorsal?; (?i la sg.) pe?te din aceast? familie (ex. p?str?vul, lipanul, somonul).
   salon, saloane, s.n. 1. īnc?pere īntr-o locuin??, īn care so primesc musafirii. 2. Sal? īn care au loc serb?ri, festivit??i, baluri etc.; sal? īn care se organizeaz? expozi?ii de pictur?, do
SALOPETA
 526
sculptur? etc. 3. Camer? īnlr-un spital, amenajat? cu mai multe paturi pentru bolnavi.
   salopet?, salopete, s.f. Hain? de protec?ie caro se poart? īn timpul lucrului, de obicei peste hainele obi?nuite.
   salpfitru s.n. Azotat natural de sodiu (salpetru de Chile) sau de potasiu (salpetru de India), folosite ca īngr???minte agricole.
   salpīngit?, sal'pingite, s.f. Inflama?ie a trompelor uterine.
   salt, salturi, s.n. 1. Desprindere brusc? a corpiilui de la p?mīnt, s?rind pe loc sau deplasīndu-se; triplu-salt = prob? atletic? de s?ritur? īn lungime, constīnd din trei s?rituri consecutive. 2. Trecere brusc? de la o situa?ie la alta; salt calitativ = moment, elap?, latur? necesar? a dezvolt?rii īn natur?, societate ?i gīndire, constīnd īn transformarea calitativ? a unui obiect sau proces.
   salteii, saltele', s.f. Obiect f?cut dintr-un fel de sac de pīnz? īn care se introduce un strat gros de līn?, de paie etc. ?i care se a?az? pe pat; saltea de apa = strat de ap? la piciorul unui baraj, care are rolul de a amortiza ?ocul produs de c?derea apei.
   saltimbanc, saltimbanci, s.m. Actor do circ cu o īnf??i?are caraghioas?, care execut? figuri u?oare de acroba?ie.
   sal??, salte, s.f. Vulcan noroios. salubritate s.f. Calitatea de a fi salubru; starea general? a condi?iilor igienice ?i sanitare dintr-un loc.
   salubru, -?, salubri, -e, adj. Favorabil s?n?t??ii.
   saliii, saluturi, s.n. 1. Cuvīnt, enun? sau gest cu care se salut?. 2. Cuvīntare cu care se salut? -o .adunare, un oaspete oficial.
   saīutii, salut, vb. I. Tr. 1. A faee un gest sau a rosti o formul? uzual? de polite?e ori de respect la īntīlnirea cu cineva sau la desp?r?ire. 2. A primi cu manifest?ri de bucurie, cu entuziasm o veste, o idee, o ac?iune.
   salutare, salut?ri, s.f. Faptul de a saluta; formul? de salut; (la pl.) expresie de polite?e transmis? prin cineva unei persoane absente.
   salva, salvez, vb. I. Tr. A scoate pe cineva sau ceva dintr-o īncurc?tur?, a sc?pa dintr-o primejdie.                                          ?
   salviire, salv?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a salva; modalitatea, mijlocul de a salva. 2. Serviciu medica] destinat s? dea primul ajutor accidenta?ilor sau bolnavilor īn stare grav?.
   saīvarsān s.n. Derivat organic al arsenului, folosii īn tratamentul sifilisului.
   salvator, -oārc, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salveaz?, care poate salva.
   silv?, salve, s.f. Lovituri de pu?c? sau de tun trase simultan din mai multe guri de foc.
   s?lvo interj. (Fam·.) Formul? de salut folosit? mai ales la desp?r?ire.
   salvgarda, salvgardez, vb. I. Tr. (Livr.) A ap?ra, a lua sub ocrotire.
   sālrie, salvii, s.f. Plant? ornamental? din familia labiatelor, īnalt? pīn? la 1 m, cu flori ro?ii.
   snmir, samare, s.n. ?a maro f?r? sc?ri caro se pune, pentru poveri, pe m?gari sau po ca-tīī'i; (p. cxt.) īnc?rc?tur? care se a?az? pe spatele unui. animal de povar?.
   Gumar?, samare, s.f. Tip de fruct, uscat, cu o singur? s?mīn??, cu pericarpul prelungit sub forma unor aripioare.
   samavolnic, -īi, samavolnici, -c, adj. Caro procedeaz? dup? bunul lui plac, nesocotind voin?a ?i drepturile altora; arbitrar, abuziv.
   samavolnicie, samavolnicii, s.f. Faptul do a ac?iona samavolnic; act samavolnic.
   Siimcīi s.f. (īn supersti?ii) Fiin?? imaginar? rea, caro omoar? ?i provoac? boli.
   samovar, samovare, s.n. Vas de metal prev?zut cu un īnc?lzitor (cu c?rbuni aprin?i sau electric), īn care se fierbe ap? pentru ceai.
   samsar, samsari, s.m. Mijlocitor īn afaceri negustore?ti; misit.
   samsarīīe, samsarllcuri, s.n. īndeletnicirea samsarului.
   snmiir, samuri, s.m. Mamifer carnivor -din familia mustelidelor, cu blana pre?ioas?, de culoare sur?, cu o pat? alb? pe piept.
   samurai, samurai, s.m. Membru al castei privilegiate leudal-militare din Japonia, dinaintea revolu?iei din 1867 — li 68.
   samurāsl? s.f. Nume dat plantelor r?s?rite de la sine din semin?ele scuturate ale culturii anterioare sau din bulbii ori tuberculii r?ma?i īn p?mīnt.
   sanatoriāl, -?, sanatoriali, -e, adj. Care ?ine de sanatoriu, privitor 'la sanatoriu.
   sanatoriu, sanatorii, s.n. Institu?ie medical? pentru tratamentul bolilor cronice, īn special al tuberculozei.
   sanchiu, -io, sanchii, adj. (Pop.) T?cut, posac, ursuz; īnd?r?tnic.
   sanctific?, sanctific, vb. I. Tr. (Bis.) A trece pe cineva īn rīndul sfin?ilor.
   sanctitātc, sanctit??i, s.f. Titlu dat patriarhilor ortodoc?i ?i papilor.
   sanctuar, sanctuare, s.n. Altar, sanc?iona, sanc?ioncz, vb. I. Tr. 1. A confirma o lege sau o dispozi?ie. 2. A aplica o sanc?iune (2).
   sanc?iune, sanc?iuni, s.f. 1. Confirmare, aprobare a unui act de c?tre o autoritate superioar?.
2.  M?sur? de constringere aplicat? īn cazul īnc?lc?rii unei reguli de conduit?, a neexteut?rii unei obliga?ii etc.; (p. ext.) orice fel de pedeaps?, sand? s.f. v. sandal?.
   sandal?,,, sandale, s.f. īnc?l??minte u?oar? de var? cu’’fe?ele foarte decupate sau f?cute, din benti?e. Var.: sanda s.f.
   sandvi?, sandvi?uri, s.n. Felie de pīine (uns? cu unt) pe care se pune o felie de brīnz?, de salam etc. (?i peste care se a?az? o alt? felie de pīine). _
   stuige?c, sangeacuri, s.n. 1. Steag turcesc pe care īl trimitea Poarta otoman? cu ocazia alegerii unui nou domn īn ??rile romāne?l. 2. Diviziune teritorial? īn Imperiul otoman.
SARICA
   sanguin, -?, sanguini, -c, adj. Privitor la sin-ge; prin care circul? sīngelc. Yar.: sangvin, -? adj.
   sanguin? s.f. Oxid dc fier din care se fabric? materialul pentru creioanele de culoare ro?ie.
   sanguinic, -?, sanguinici, -e, adj. Sanguin. Var.: sangvinic, -? adj. sangvin, -? adj. v. sanguin, sangvinic, -? adj. v. sanguinic. s?nie, s?nii, s.f. 1. Vehicul avīnd īn loc de ro?i dou? t?lpi, cu ajutorul c?rora se deplaseaz?, prin alunecare, pe z?pad?. 2. Organ de ma?in?-unealt? care poate aluneca īn lungul unor ghidaje spre a deplasa o alt? pies?.
   sanitar, -?, sanitari, -c, adj. Privitor la s?n?tate; punct sanitar = cea mai mic? unitate de asistent? medical?,
   sanscrit, -?, sanscri?i, -te, adj. Limba sanscrit? (?i substantivat, f.) = veche limb? indo-'european? din India.
   sant?l, santali, s^m. Denumire dat? unor ar- ? bori tropicali al c?ror lemn, dens ?i parfumat, este folosit pentru mobile de lux, pentru extragerea unui ulei cu īntrebuin??ri īn medicin? ?i īn parfumerie ctc.
   santinel?, santinele, s.f. Militar īnarmat, care face serviciul de paz? a unui obiectiv militar sau de interes militar. Var.: sentinel? s.f.
   santonin? s.f. Substan?? extras? din mugurii unor plante, īntrebuin?at? īn medicin? ca vormifug.
   s?pa, sape, s.f. 1. Unealt? alc?tuit? dintr-o lam? de o?el, plan? sau pu?in concav?, fixat? pe o coad? de lemn, care se folose?te īn agricultur? pentru pr??it ?i s?pat; sap? rotativ? = ma?in? agricol? prev?zut? cu discuri, cu ajutorul c?reia se sf?rīm? crusta format? la suprafa?a p?mīntului īnainte de a r?s?ri plantele. 2. Sap? de foraj. = unealt? montat? la cap?tul inferior al garniturii pr?jinii de foraj, cu ajutorul c?reia se execut? gaura de sond?.
   sapient? s.f. (Livr.) īn?elepciune; ?tiin??, īnv???tur?.
   saponiliciirc, saponific?ri, s.f. Reac?ie de descompunere a gr?similor, cu formare de glicerina ?i s?punuri; descompunere prin hidroliz? a esterilor, cu formare de acizi ?i de alcooli.
   saprolit, -?, saprofi?i, -te, s.n.,j adj. (Organism vegetal sau microorganism) care se hr?ne?te cu resturi de plante ?i animale īn descompunere.
   sapropel, sapropeluri, s.n. N?mol bogat īn substan?e organice īn curs de descompunere, depus īn m?ri sau īn lacuri.
   saraband?, sarabande, s.f. 1. Numele unui vechi dans popular spaniol. 2. (Fig.) Mi?care tumultuoas?; agita?ie, fr?mīntare.
   sarafan, sarafane, s.n. Obiect de īmbr?c?minte femeiasc?, īn form? de rochie decoltat?, f?r? mīneci, care se poart? peste bluz?.
   sarailie, sarailii, s.f. Pr?jitur? f?cut? din foi de pl?cint? rulate, umplute cu nuci sau cu migdale ?i īmbibate cu sirop de zah?r sau de miere.
   saramuri, saramurez, vb. I. Tr. 1. A inlro-duce īn saramur? produse alimentare pentru a
le conserva. 2. A men?ine temporar pieile crude īntr-o solu?ie saturat? de sare, īn vederea conserv?rii lor.
   saramār?, saramuri, s.f. Ap? īn care s-a dizolvat sare ?i care se folose?te īn agricultur?, īn industria t?b?c?riei ?i īn gospod?rie la conservarea unor alimente.
   sarazin, -?, sarazini, -e, s.m. ?i f. (īn evul mediu) Nume dat musulmanilor īn apusul Europei.
   sarcasm, sarcasme, s.n. Ironie aspr?, batjocoritoare; vorb? sau expresie sarcastic?.
   sarcastic, -?, sarcastici, -e, adj. Batjocoritor, ustur?tor.
   sarcin?, sarcini, s.f. 1. īnc?rc?tur?, greutate pe care o duce un om sau un animal; leg?tur? de fin, de lemne pe care o poate duce cineva īn spinare sau cu bra?ele. 2. Obliga?ie, r?spundere (moral? sau material?); misiune; caiet dc sarcini = document care cuprinde condi?iile tehnice, de calitate, termenele etc. pentru executarea unei lucr?ri. 3. Starea femeii gravide.
 4. M?rime fizic? (for??, sistem dc for?e) care produce o stare de solicitare mecanic?’intr-un solid deformabil ori īntr-un sistem fizic sau tehnic. 5. Putere dat? sau luat? de un sistem tehnic. 6. Sarcin? electric? = m?rime care caracterizeaz? proprietatea unui corp de a crea īn jurul s?u un cīmp electric sau de a fi ac?ionat atunci cīnd se g?se?te īn cīmpul electric al altui corp.
   sarcofag, sarcofage, s.n. Sicriu monumental antic f?cut din piatr?, ceramic? sau bronz.
   sarcom, sarcomuri, s.n. Tumoare malign? format? prin proliferarea celulelor ?esutului, conjunctiv.
   sarcdyt, sarcop?i, s.m. Parazit microscopic care produce scabia, la om ?i la animale.
   sardanapalic, -?, sardanapalici, -e, adj. (Livr.; despre ospe?e) Exagerat de īmbel?ugat, de luxos.
   sardea, sardele, s.f. (Mai ales la pl.) Denumire dat? mai multor specii de pe?ti marini, lungi de 10—15 cm, care tr?iesc pe ling? coastele de sud ?i de vest ale Europei.
   sārdiu s.n. Piatr? semipre?ioas?, transparent?, de culoare ro?ie sau brun?.
   sardonic, -?, sardonici, -e, adj. (Despre rīs sau zīmbet) Care exprim? r?utate, satisfac?ie r?ut?cioas?.
   sardonix s.n. Calcedonie cu dungi regulate, ro?ii sau brune, folosit? ca piatr? semipre?ioas?.
   sare, (1) s?ruri, s.f. 1. Compus chimic rezultat din reac?ia dintre un acid ?i o baz?. 2. Denumire uzual? dat? clorurii de sodiu; sare de buc?t?rie. 3. (Fig.) Spirit; farmec; haz. 4. Sare amar? = sulfat de magneziu; sare de l?miie = acid citric.
   saric?, sarici, s.f. Manta ??r?neasc? lung?, mi?oas?, ?esut? din fire groase de līn?, pe care o poart? mai ales ciobanii.
 I
SARMA
     sarma, sarmale, s.f. Preparat culinar din carne tocat? amestecat? cu orez, īnvelit? īn foaie de varz? sau de vi?? de vie.
     saima?i?n s.n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, caracterizat, prin faun? de gasteropode, lamelibranliiate, foraminifere etc.
  ? sarsail? s.m. Unul dintre numele populare ale diavolului.
     sart, ?arturi, s.n. Odgon care sus?ine lateral un arbore de nav?.
     Bas, sa?i, s.m. Persoan? care face parte din popula?ia german? colonizat? īn sec. XII— XIII īn unele regiuni ale Transilvaniei.
     sa?iu, -ie, sa?ii,· adj. Care se uit? cruci?; īncruci?at.
     sat, sale, s.n. A?ezare rural? ai c?rei locuitori se ocup?, īn general, cu agricultura.
     satan?, satane, s.f. Numele biblic al diavolului; īntruchipare sau unealt? a r?ului.
     sat?nic, -?, satanici, -c, adj. De satan?, dr?cesc; r?u, crud.
     satelit, sateli?i, s..m. 1. Corp ceresc (cu sau f?r? lumin? proprie) care se rote?te īn jurul altui corp ceresc; satelit artificial = obiect construit de oameni ?i lansat pe o orbit? īn jurul P?mīntului sau altui corp ceresc. 2. Roat? din?at? a unui mecanism planetar, care serve?te la transformarea unei mi?c?ri de rota?ie īn alte mi?c?ri de rota?ie.
     satin s.n.’ ?es?tur? deas? din fire de bumbac, de m?tase sau sintetice, avīnd una dintre fe?e lucioas?, folosit? mai ales pentru c?ptu?eli.
     satin?, satinez, vb. I. Tr. A da luciu hīrtiei sau ?es?turilor cu ajutorul calandrului.
     satinat, -?, satina?i, -te, adj. Cu aspect lucios, m?t?sos.
     satir, satiri, s.m. 1. Personaj din mitologia greac?, imaginat ca un monstru cu corpul p?ros, cu coarne mici, urechi ascu?ite ?i cu picioare de ?ap sau de cal. 2. Epitet dat unui om cinic ?i d’esfrīnat.
     satir?, satire, s.f. Specie a poeziei lirice īn care sīnt biciuite aspecte negative ale vie?ii individuale sau sociale.
     satiric, -?, satirici, -e, adj. Cu caracter de satir?; īnclinat spre satir?; (substantivat, m.) autor de satire.
     satiriza, satirizez, vb. I. Tr. A ridiculiza, a biciui cu ajutorul satirei.
     satisface, satisfac, vb. III Tr. 1. A mul?umi pe cineva, īndeplinindu-i o dorin??, o necesitate, o cerere. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigen?e.
     satisfac?ie, satisfac?ii, s.f. 1. Sentiment de mul?umire. 2. Motiv, prilej de a fi satisf?cut; a da cuiva satisfac?ie = a da dreptate, cī?tig de cauz?.
     satisf?c?tor, -o?re, satisf?c?tori, -oare, adj. Care satisface; mul?umitor, īndestul?tor.
     satisf?cut, -?, satisf?cu?i, -te, adj. Care' este mul?umit, ale c?rui dorin?e, exigen?e, cereri au fost īndeplinite; c?ruia i s-a dat satisfac?ie.
    satir, satire, s.n. Cu?it do buc?t?rie cu lama lat? ?i grea, folosit pentru spart oase, pentru tocat carne etc.
    satrap, satrapi, s.m. Guvernator al unei satrapii; (fig.) conduc?tor despotic, crud.
    satrapie, satrapii, s.f. Provincie īn vechea Persie, guvernat? de un satrap.
    satur?, saturez, vb. I. Tr. A aduce (lin sistem fizic sau chimic) īn stare de satura?ie.
    saturat, -?, satura?i, -te, adj. (Chim.) Care se afl? īn stare de satura?ie; vapori satura?i = vapori a c?ror densitate este maxim?. ?
    satura?ie s.f. Stare a unei solu?ii īn care nu se mai poate dizolva o nou? cantitate de substan??; stare a unui mediu gazos īn care nu se mai poate evapora o nou? cantitate dintr-uil lichid.
    saturn?lc s.f. pl. S?rb?tori care se celebrau la Roma īn cinstea zeului Saturn. Var.: satur-ndlii s.f. pl.
    saturnalii s.f. pl. v. saturnale. saturnism s.n. Boal? profesional? provocat? de intoxica?ia cronic? cu plumb.
    sa? s.n. (Pop.) Senza?ia de a fi s?tul, sau conj. 1. (Cu func?ie disjunctiv?) Ori: vrei sau nu vrei? 2. (Cu func?ie explicativ?) Adic?, cu alte cuvinte. 3. (Cu func?ie copulativ?) Precum ?i. 4. Nu cumva?: de ce nu vii? Sau le-ai r?zgtndit?
    sāul?, saule, s.f. Parīm? sub?ire folosit? pentru a fixa, la bordul navelor, diferite obiecte.
    sduna s.f. Baie (practicat? īn ??rile nordice) īn aer supraīnc?lzit la 70 — 80°C, urmat? de r?cire brusc? (plonjare īn ap? rece).
    saurian, saurieni, s.m. (La pl.) Ordin de reptile cu pielea acoperit? cu solzi corno?i ?i cu coada de obicei lung?; (?i la sg.) nptili din . acest-ordin (ex. ?opīrla, cameleonul).
    savdn?, savane, s.f. Forma?ie vegetal? caracteristic? regiunilor tropicale, alc?tuit? din ierburi īnalte ?i arbori sau arbu?ti rezisten?i la secet?.
    savānt, -u, savan?i, -le, adj., s.m. ?i f. 1. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) cu cuno?tin?e vaste, creator īn domeniul ?tiin?ei. 2. Adj. (Despre lucr?ri) Care denot? erudi?ie, care con?ine mult? ?tiin??.
    savantlīc, savantlīcuri, s.n. (Fam.) Erudi?ie; (depr.) pedanterie.
    savarin?, savarine, s.f. Pr?jitur? f?cut? dintr-un aluat pufos copt īn forme speciale, care se īmbib? cu sirop (?i rom) ?i se serve?te cu fri?c?.
                                                              savoare s.f. Gust ales, pl?cut al unor alimente, savura, savurez, vb. I. Tr. A mīnca sau a bea ceva pe īndelete, cu pl?cere, pentru a-i sim?i bine gustul; (fig.) a se bucura In tihn? de ceva.
    savura s.f. Material granular ob?inut prin concasarea pietrelor ?i folosit, la prepararea īmbr?c?min?ilor rutiere.
    savurds, -o?s?, savura?i, -oase, adj. Cu gust pl?cut, delicios.
S?PA
   saxofon, saxofo'ane, s.n. Instrument muzical de suflat, f?cut din alam?, de forma unui tub conic īndoit, folosit īn forma?iile de muzic? u?oar?.
   saxofonist, saxofoni?ti, s.m. Persoan? care cīnt? din saxofon.
   s? conj. 1. Semn al conjunctivului: s? mergem. 2. Intr? īn alc?tuirea viitorului familiar: o s?z?i scriu. 3. Introduce propozi?ii subiective, predicative, atributive,'completive, finale etc.: c bine s? īntrebi; trebuie s? plec?m; e timpul s? īncepem; i-am dat s? īn?eleag?. 4. īn locu?iuni conjunc?ionale: pīn? s?; f?r? s?; numai s?. s?biu??, s?biu?e, s.f. 1. Diminutiv al lui sabie.
2.  Plant? erbacee īnalt? de 30—80 cm, cu frunze īn form? de sabie ?i cu flori purpurii.
   s?di, s?desc, vb. IV. Tr. A planta (1). s?dil?, s?dile, s.f. (Pop.) S?cule? de form? conic?, din pīnz? rar?, īn care se pune brīnza la scurs.
   s?ditdr, -oare, s?ditori; -oare, adj. 1. (?i substantivat) C?rei s?de?te. 2. (Despre plante) Potrivit, bun pentru a fi s?dit.
   s?geat?, s?ge?i, s.f. 1. Arm? de lupt? sau de vīn?toare folosit? īn trecut, alc?tuit? dintr-o vergea de lemn cu un vīrf ascu?it (de fier sau de os), care se arunca dintr-un arc īncordat. 2; Indicator de direc?ie īn form? de s?geat? (1).
3.  (Geom.) Distan?a dintre coarda unui arc de curb? ?i tangenta la acel arc, paralel? cu coarda.
   s?geta, s?getez, vb. I. Tr. A lovi, a r?ni sau a ucide cu s?geata; (fig.) a produce o durere ascu?it? sau o emo?ie puternic?; a str?punge pe cineva cu privirea.
   s?get?tor, -o?re, s?get?tori, -oare, adj. 1. Care s?geteaz?; (fig.; despre ochi, privire) p?trunz?tor. 2. (Fig.; despre mi?c?ri) Iute, repede.
   s?get?tur?, s?get?turi, s.f. 1. Lovitur? de s?geat?; ran? provocat? de o s?geat?. 2. (Fig.) Durere vie, p?trunz?toare.
   s?l??, s?la?e, s.n. 1. (Pop.) G?zduire, ad?pos-tire; loc unde g?se?te cineva g?zduire. 2. Locuin??, cas?, c?min. 3. A?ezare de ?igani nomazi. 4. Ad?post pentru animale.
   s?l??lui, s?l??luiesc, vb. IV. Intr. (Pop.) A-?i avea s?la?ul intr-un anumit loc, a se ad?posti, a se stabili īntr-un loc.
   s?lbatic, -?, s?lbatici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. (Despre animale) Care nu este domesticit'; (p. ext.) care este greu de st?pīnit, de domolit. 2. Adj. (Despre plante) Care cre?te de la sine; (despre terenuri) necultivat, nelocuit, pustiu. 3. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care apar?ine unor grupuri de oameni aflate īn prima perioad? de dezvoltare a societ??ii omene?ti,; (p. ext.) (persoan?) care se comport? īn mod necivilizat, lipsit de umanitate, crud, violent.
4.  Adj., s.m. ?i f. (Om) nesociābil, care tr?ie?te
singuratic, izolat.                                 ’
   s?lb?tici, s?lb?ticesc, vb. IV. Refl. A deveni s?lbatic.
   s?lb?ticie, s?lb?ticii, s.f. 1. Stare īn care se afl? animalele nedomesticite, s?lbatice. 2. (Fig.) Fapt? de om brutal, cruzime, ubestialitate. 3.
Teritoriu īn care n-a p?truns īnc? civiliza?ia^ loc pustiu, neumblat.
   sulb?ticime, s?lb?ticimi, s.f. Animal s?lbatic.
   s?lb?ticiune, s?lb?ticiuni, s.f. 1. Animal s?lbatic. 2. Loc s?lbatic, pustiu.
   s?lciu, -ie, s?lcii, adj. Care are un gust fadr searb?d.
   s?lt?, salt, vb. I. 1. Intr. ?i refl. A face un salt,, a s?ri; a se mi?ca sau a se deplasa īn salturi. 2„ Intr. (Despre lucruri) A se mi?ca de jos īn sus, fiind īmpins de o for?? exterioar?; (despre aper valuri) a fi agitat, g, se īnvolbura. 3. Tr. A mi?ca din loc un obiect; ridicīndu-1 u?or īn sus. 4.. Refl., intr. ?i tr. A ie?i (sau a scqate pe cineva) din greut??i, din nevoi. 5. Refl. (Despre copii) A cre?te, a cī?tiga īn īn?l?ime.
   s?lt?re?, -cā?i, ?s?l??reli, -e, adj. 1. Care umbl? s?rind, f?cfnd salturi; care se mi?c? repede, cu mi?c?ri sprintene. 2. (Despre dans, muzic?) īn ritm vioi.
   s?m?n?torism _s.ii. Curent ideologic ?i literar constituit la īnceputul sec. XX īn jurul revistei „S?m?n?torul , care, criticīnd de jje pozi?ii conservatoare institu?iile burgheze ?i capitalul str?in, considera ??r?nimea drept depozitara exclusiv? a .valorilor na?ionalo. Var.: se-m?n?torism s.n.
   s?m?n?torist, -?, s?m?n?tori?ti,;·-sie, s.m. ?i f., adj. 1. S.^m. ?i f. Adept al s?m?n?torismului. 2. Adj. Care' apar?ine s?m?n?torismului, care se refer? la s?m?n?torism.
   s?mīn??, semin?e, s.f·. 1. Parte a plantelor cu flori care con?ine. embrionul ;?l· din care, prin īns?mīn?are, se dezvolt? o nou? plant?. 2. (Fig.) Element din care se dezvolt?; ceva; izvor, cauz?; pretext, motiv. 3. (La pi.) Nume dat la diverse gr?un?e sau boabe folosite īn alimenta?ie, īn medicin? etc. 4. (Pop.) Produs al glandelor de reproducere ale animalelor ?i oamenilor. 5. Vi??, neam.
   s?mīn?tfs, -oiīs?, s?mīn?o?i, -oase, adj., s.f. 1. Adj. (Despre fructe) Care are multe semin?e. 2. S.f. pl. Grup de pomi fructiferi cu fructe c?rnoase care con?in mai multe semin?e.
   s?n?tate s.f. Stare a unui organism neatins de boal?, īn care toate organele func?ioneaz? normal; cas? de s?n?tate = sanatoriu.
   s?n?t(5s, -o?s?, s?n?to?i, -oase, adj. 1. Care nu sufer? de nici o boal? ?i de nici o infirmitate; care se bucur? de s?n?tate deplin?. 2. (Despre plante, fructe etc.) Nev?t?mat., neatacat de vreo boal?. 3. Care este prielnic s?n?t??ii.
   s?niu?, s?niu?uri, s.n. 1. Faptul de a se da cu s?niu?a. 2. Derdelu?.
   s?niii??, s?niu?e, s.f. 1. Diminutiv al lui sanie. 2. Sanie mic? cu care se dau copiii pe derdelu?.
   s?pi, sap, vb. I. Tr. 1. A f?rīmi?a p?mīntul cu sapa 'sau cu cazmaua, pentru a sem?na plante, pentru a pr??i etc. 2. A face. o groap? sau un ?an? īn p?mīnt; a scoate cu sapa ceva 'din p?mīnt. 3. A t?ia, a grava īn piatr? sau īn lemn; (fig.) a l?sa o urm? adīnc?; a īntip?ri, a impri-
 34 -
?S?PAT
 530
m. 4. (Despre ape, ploi) A m?cina, a surpa. s?pat1 s.n. Ac?iunea de a s?pa; pra?il?. s?pat2, -ii, s?pa?i, -te, adj. 1. (Despre p?mīnt) Lucrat (cu sapa); (despre plante) pr??it. 2. (Despre drumuri, terenuri) Ros de ape, de ploi.
   s?p?lig?, s?p?iligi, s.f. Sap? cu lama mic? ?i, uneori, cu unul sau doi col?i īn partea opus? t?i?ului, folosit? īn lucr?ri de gr?din?rie, de le-gumicultur? etc.
   s?p?tor, -oire, s?p?tori, -oare, subst. 1. S.m. si f. Persoan? care lucreaz? cu sapa. 2. S.f. Ma?in? de s?pat.
   s?p?turii, s?p?turi, s.f. 1. S?pat1; groap? f?cut? īn p?mīnt (cu sapa). 2. (La pl.) Lucr?ri de excavare a p?mīntului; lucr?ri arheologice.
   s?pt?mīnāl, -ii, s?pt?minali, -e, adj., s.n. 1. Adj. (?i adverbial) Care are loc o dat? pe s?p-t?mīn?; care cuprinde intervalul de o s?pt?-?mīn?. 2. Adj., s.n. (Publica?ie) care apare o dal? pe s?pl?mīn?.
   s?pt?mīnu, s?pt?mini, s.f. Perioad? de ?apte ?zile consecutive, care se socote?te de luni diminea?a pīn? duminic? scara; (p. ext.) orice perioad? de ?apte zile consecutive.
   s?piin, s?punuri, s.n. Produs care serve?te la sp?latul corpului, al rufelor etc., ob?inut prin tratarea acizilor gra?i sau a gr?similor cu hidroxid de sodiu sau de potasiu, la care se adaug? unele ingrediente (coloran?i, parfumuri etc.).
   s?punnr, s?punari, adj. Cartofi s?punari = soi do cartofi de calitate superioar?, cu miezul -alb-roz.
   S?punāri??, s?ptmari?e, s.f. Odagaci (2). supuncālu,(2) s?puncli,s.ī. 1. Ac?iunea de a (se) s?puni; (fig.; fam.) mustrare, dojan?. 2. Spum? de s?pun.
   s?punol, s?punele, s.n. 1. Diminutiv al lui s?pun. 2. Supozitor pentru copiii mici.
   s?puni, s?punesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) freca cu s?pun; (spec.) a(-?i) muia barba cu s?pun īnainte do a se rado.
   s?punier?, s?puniere, s.f. Cutie sau vas mic īn care se ?ine s?punul de toalet?.
   s?r?, s?rez, vb. I. Tr. A pune sare īn alimente sau īn mīnc?ruri (pentru a le da gust sau pentru īi le conserva).
   s?rac, -īi, s?raci, -c, adj. 1. (Adesea substantivat) Lipsit de bunurile materiale necesare vie?ii; cer?etor. 2. (Despre lucruri) S?r?c?cios; (despre ??ri, ora?e) lipsit de bunuri materiale; (despre p?mīnt) neroditor, neproductiv.
   s?rat, -?, s?ra?i, -ie, adj. 1. Care con?ine sare; c?ruia i s-a ad?ugat (prea mult?) sare.’2. (Fig.; despre vorbe, glume) Caustic, ustur?tor; spiritual.
   S?r?can, -?, s?r?cani, -e, adj., s.m. ?i f. (Om) s?rac.
   s?r?c?cios, -oās?, s?r?c?cio?i, -oase, adj. Care •dovede?te s?r?cie; de om s?rac.
   s?r?ci, s?r?cesc, vb. IV. 1. Inlr. ?i tr.-A deveni (sau a face pe cineva s? devin?)’ s?rac. 2. Tr. A lua cuiva ceva, a lipsi de un bun.
   s?r?eic, (2) s?r?cii, s.f. 1. Starea celui s?rac, lips? a mijloacelor de existen??; aspect s?r?c?-
cios. 2. (Fig.) Epitet depreciativ dat unui lucru sau unei fiin?e neīnsemnate.
   s?r?cil? s.m. (Pop. ?i fam.) Epitet dat unui om s?rac.
   s?r?cimo s.f. Mul?ime de oameni s?raci; totalitatea s?racilor.
   s?r?ntoc, -ouc?, s?r?ntoci, -oacc, s.m. ?i f. (Adesea peior.) Om s?rac.
   s?r?tur?, s?r?turi, S.f. 1. Faptul do a fi s?rat; sarea con?inut? de ccva. 2. Teren bogat īn s?ruri minerale.
   s?rb?toare, s?rb?tori, s.f. 1. Zi īn care se comemoreaz? sau se s?rb?tore?te un eveniment important (?i care, de obicei, este zi de odihn?); s?rb?toarea muncii = 1 Mai, Ziua solidarit??ii interna?ionale a celor ce muncesc. 2. Zi īn caro se comemoreaz? un eveniment religios.
   s?rb?torise, -casc?, s?rb?tore?ti, adj. De s?rb?toare, festiv; solemn.
   s?rb?tore?te adv. īn mod s?rb?toresc, s?rb?tori, s?rb?toresc, vb. IV. Tr. A cinsti o persoan? sau un eveniment important printr-o festivitate sau printr-o petrecere.
   s?rb?torit, -?, s?rb?tori?i, -le, adj. (Adesea substantivat) īn cinstea c?ruia se organizeaz?, cu o anumit? ocazie, o manifestare de simpatic, o festivitate, s?rbcze?lu s.f. Faptul de a fi searb?d, s?rbezi, s?rbezesc, vb. IV. Refl. (Despre lapte, rar despre alte alimente) A se altera, a-?i pierde gustul.
   s?ri, sar, vb. IV. 1. Intr. (Despre fiin?e) A se desprinde brusc de la j)?mīnt, ridieīndu-so īn sus, ?i a reveni īn acela?i loc; a se deplasa prin salturi; pe s?rite = a),mergīnd īn salturi; b) omi-?īnd anumite p?r?i dintr-un text. 2. Intr. A so ridica brusc de undeva (?i a porni); s so repezi s? fac? ceva; a interveni brusc īntr-o discu?ie. 8. Intr. A se ivi pe nea?teptate; a s?ri in ochi = a fi evident. 4. Intr. (Despre lucruri) A se deplasa brusc īn sus (sub impulsul unei for?e din afar?); a s?ri īn aer = a se face buc??i, a se distruge (īn urma unei explozii). 5. Intr. ?i tr. A trece, printr-o s?ritur?, peste un obstacol; (fig.) a trece brusc dintr-o situa?ie īn alta sau do la o idee la alta. 6. Tr. (Fig.) A_ omite, a trece cu vederea.
   s?ricic? s.f. 1. Diminutiv al lui sare. 2. Arsenic, ?oricioaic?. 3. Sare de l?mīie.
   s?rindar, s?rindare, s.n. Rug?ciune pe caro o fac preo?ii ortodoc?i la patruzeci de liturghii consecutive pentru mor?i sau pentru bolnavi. s?rit1 s.n. Ac?iunea de a s?ri. s?rit2, -?, s?ri?i, -te, adj., s.f. 1. Adj. (Fam.) Smintit, ?icnit. 2. S.f. A-?i ie?i din surite = a so enerva peste m?sur?.
   s?ritor, -oare, s?ritori, -oare, adj. 1. Care sare; (despre ape) care ?ī?ne?te. 2. Care alearg? īn ajutorul cuiva, care este gata s? ajute pe altul.
   s?ritur?, s?rituri, s.f. 1. Salt; nume dat unor probe sportive (īn atletism, īn nata?ie, īn schi). 2. Omisiune (de litere, de rīnduri, de pagini).
   s?rman, -?, s?rmani, -c, adj. (Adesea substantivat) S?rac; (exprimīnd comp?timire) biet, nenorocit. r
SCANDUJ
   s?riil, s?ruturi, s.n. S?rutare, s?rut?, s?rut, vb. I. Tr. A atinge cu buzele pe cineva sau ceva īn semn de dragoste,'de afec?iune, de respect sau do umilin??; (refl. recipr.) sc s?rut? la desp?r?ire.
   s?rut?re, s?rut?ri, s.f. Faptul de a (se) s?ruta; s?rut, s?rutat.
   S?rutat s.n. S?rutare.
   s?sCsc, -c?sc?, s?se?ti, adj. Care apar?ine sa?ilor, privitor la sa?i.
   s?sG?te adv. īn felul sa?ilor; īn limba sa?ilor, s?soaic?, s?soaice, s.f. Femeie care face parte din popula?ia, s?seasc?.
   s?te?n, s?teni, s.m. Persoan? care locuie?te īntr-un sat (avīnd īndeletniciri specifice mediului rural).
   s?tc?ucu, s?tence, s.f. Femeie care locuie?to īntr-un sat.
   s?tesc, -eāse?, s?te?ti, adj. Care se refer? la sat; care apar?ine satului; de la sat.
   s?tul, -?, s?tui, -le, adj. 1. Care ?i-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a s?turat.
 2. (Fig·) Satisf?cut de ceva, mul?umit. 3. (Fig.) Dezgustat, plictisit.
   s?tur?, satur, vb. I. Refl. ?i tr. 1. A(-?i) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) īndestula; pe s?turate — pīn? la potolirea deplin? a foamei sau a setei. 2. A fi (sau a face pe cineva s? fie) pe deplin mul?umit; a fi (sau a face s? fie) plictisit, dezgustat de ceva.
   B??icSs, -o?su, s??io?i, -oase, adj. (Despre alimente) Care satur?·; care ?ine de sa?.
   s?u, sa, s?i, sale, pron. pos., adj. pos. 1. Pron. pos. īnlocuie?te numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbe?te, precum ?i numele acestuia: planul meu nu se potrive?te cu al s?u.
 2. Adj. pos. Caro apar?ine persoanei despre care se vorbe?te: casa sa; (arat? o dependen??, o īnrudire) fratele s?u. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbe?te sau (la f. pl.) treburile, preocup?rile acesteia: a venit cu ai s?i; l-am l?sat cu ale sale.
   s?vīr?i, s?vīr?esc, v]).1V. 1. Tr. A face, a īnf?ptui; a comite. 2. Tr. (īnv.) A duce la bun sfir-?it, a termina. 8. Refl. (īnv.) A muri.
   sc?bic s.f. Boal? parazitar? a pielii la oameni ?i la unele animale, datorit? unui parazit aca-rian, care se manifest? prin mīnc?rime, irita?ii, c?derea p?rului etc.
   scabids, -o?sii, scabio?i, -oase. adj. (Adesea •substantivat) Bolnav de scabie.
   scabros, -o?su, scabro?i, -oase, adj. (Livr.) Necuviincios, indecent; scīrbos.
   scadfnt, -ii, scaden?i, -te, adj. (Despre obliga?ii, datorii etc.) Ajuns la scaden??.
   'scaden??, scaden?e, s.f. Termen, dat? la care trebuie īndeplinit? o obliga?ie, scafandru, (1) scafandri, s.m., (2) scafandre,s.n.
 1. S.m. Persoan? specializat? īn lucr?ri sub ap?.
 2. S.n. Costum special etan?, cu care se īmbrac? scafandrii (1) cīnd coLoar? sub ap? ?i īn care poate fi pompat de la suprafa?? aerul necesar respira?iei; costum special pentru cosmonau?i.
  scaf?, scafe, s.f. 1. C?u?. 2. Strachin? de lemn.
 3. Suprafa?? concav? care face racordarea īntre un perete ?i tavan sau podea.
  scai, scai, s.m. Nume da 1mai multor specii de plante cu frunze ?i fructe prev?zute cu ghimpi care se aga?? de haine, de līna oilor etc.
  scaicfc, scaie?i, s.m. Nume dat mai multor plante din familia compozitelor, cu frunzele sau capilulele prev?zute cu ghimpi.
  scal?r, -?, scalari, -e, adj., s.m. (M?rime) determinat? numai prin valoarea ei numeric?, atunci cīnd se cunoa?te unitatea prin care se exprim? aceast? valoare.
  sc?l?, scale, s.f. Parte a unui instrument do m?surat pe care e reprezentat? o scar? grafic? folosit? la citirea valorii unei m?rimi m?surate.
  scald, scalzi, s.m. Nume dat vechilor poe?i nordici.
  scald?, scalde, s.f. (Pop.) Loc do sc?ldat; cad? de baie.
  scalin, scalene, adj. Triunghi scalen = triunghi cu laturile neegale.
  scalp, scalpuri, s.n. Pielea capului (desprins? de pe craniu īmpreun? cu p?rul).
  scalp?, scalpcz, vb. I. Tr. A īndep?rta (accidental sau chirurgical) por?iunea acoperit? cu p?r din pielea capului.
  scalpil, scalpele, s.n. Bisturiu cu t?i?ul convex, folosit la disec?ie.
  scamator, scamatori, s.m. Persoan? care face scamatorii.
  scamatorie, scamatorii, s.f. Arta scamatorului; fapt?, ac?iune aparent miraculoas?, dar care se bazeaz? pe dib?cia celui ce o execut?; (fig.) mistificare.
  sc?m?, scame, s.f. Fir sub?ire ?i scurt destr?mat dintr-o ?es?tur?; fibre scurte ?i sub?iri rezultate prin m?run?irea unui material textil ?i folosite ca izolant, ca material de umplutur? etc.
  scanda, scandez, vb. I. Tr. 1. A recita versuri grece?ti sau latine?ti, mareīnd unit??ile metrice sau silabice; (p. ext.) a vorbi sau a recita accen-tuīnd fiecare cuvīnt, fiecare silab?. 2. A citi o fraz? muzical?, accentuind timpii tari.
  scand?l, scandaluri, s.n. 1. Vilv? produs? de o fapt? urīt?, ru?inoas?; t?r?boi. 2. Fapt? urīt? care provoac? indignare.
  scandalrigio?ic?, scandalagioaice, s. f. Femeie care obi?nuie?te s? fac? scandal.
  scandalagiu, scandalagii, s.m. B?rbat īnclinat s? fac? scandaluri.
  scandaliza, scandalizez, vb. I. Refl. ?i tr.
 A (se) indigna, a (se) revolta.
  scandalos, -o?su, scandalo?i, -oase, adj. Care provoac? indignare; revolt?tor, ru?inos. .
  scandinav, -?, scandinavi, -e, s.m. ?i f., adj.
 1. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din una dintre popula?iile ??rilor din Peninsula Scandinav?. 2. 'Adj. Care se refer? la ??rile din Peninsula Scandinav? sau la popula?iile acestor ??ri.
  scundiu s.n. Element chimic din grupa p?mīn-turilor rare.
34*
SCAPET
 532
   seapef, scapc?i, s.in. Membru al unei secte cre?tine din sec. XVIII care practica asceza ?i castrarea; b?rbat caro a fost castrat, sc?pul?, scapiilc, s.f. Omoplat. scnraMu, scarabci, s.m. Insect? din ordinul coleopterelor, de culoare neagr?, cu corpul l??it ?i turtit.
   searatī?clii s.m. (Pop. ?i fam.) C?petenia dracilor.
   sear?, sc?ri, s.f. 1. Dispozitiv mobil format din dou? bare paralele legate īntre ele prin bare scurte transversale, care serve?te pentru a urca sau a coborī de la un nivel la altul. 2. Element de construc?ie alc?tuit dintr-un ?ir de trepte, care leag? dou? nivele succesive ale unei cl?diri; scar? rulant? = scar? cu trepte montate pe o band? rulant?, utilizat? īn locurile cu circula?ie intens? sau cu diferen?e mari de nivel. 3. Treapt? la un vehicul, servind la urcare sau la coborīre; fiecare dintre cele dou? inele ale ?eii, pe care c?l?re?ul ī?i sprijin? picioarele. 4. Succcsiune ordonat? de diviziuni, grade ?ele., care serve?te Ia stabilirea valorilor numerice ale unei m?rimi; scar? gradat? — scar? ?avīnd diviziuni marcate cu valorile numerice ale m?rimii corespunz?toare. 5. Raportul dintre lungimea unei linii pe un plan sau pe o hart? ?i lungimea real? a acelei linii īn natur? (?i care se exprim? printr-o frac?ie sau printr-un segment de dreapt? gradat?); la scar? = īntr-un Taport 'anumit fa?? de realitate. C. Pe scar? īntins? (larg? sau mare j = īn m?sur? mare, īn propor?ii mari.
   scariīic?, searific, vb. I. Tr. 1. A scormoni suprafa?a unui drum, pentru a u?ura refacere^ lui. 2. (Med.) A cresta superficial pielea unui bolnav, provocīnd o u?oar? sīngerare, īn scop terapeutic.
   searificattfr, scarificatoare, s.n. 1. Ma?in? rutier? folosit? pentru scarificarea unui drum. 2. Aparat cu care se fac crest?turi pe piele, īn scop terapeutic.
   scarlatin?, scarlatine, s.f. Boal? infec?ioas? ?i contagioas?, tipic? pentru vīrsta copil?riei, manifestat? prin febr? mare, dureri de gīt ?i o erup?ie ro?ie pe tot corpul, urmat? de des’cuamare. _ scarlatinös, -oas?, scarlatino?i, -oase, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la scarlatin?. 2. S.m. ?i f. Persoan? bolnav? de scarlatin?.
   scatiu, scatii, s.m. Pas?re mic?, foarte vioaie, de culoare verde-g?lbuie cu dou? dungi negre pe aripi,
   scatoalc?, scatoalce, s.f. (Fam.) Lovitur? dat? cuiva cu palma sau cu dosul mīinii scatöl s.n. Substan?? produs? īn intestinul gros prin descompunerea proteinelor.
   scaun, scaune, s.n. 1. Mobil? cu sau f?r? speteaz?, pe care poate ?edea o singur? persoan?; scaun elcctric = dispozitiv pentru executarea prin electrocutare a condamna?ilor la moarte. 2. (Inv.J Tron; cetate de scaun = re?edin?a monarhului, capitala statului; scaun de judecat? = instan?? judec?toreasc?. 3. (Pop.) Dispozitiv de lemn īn form? de mas? sau de banc? la care
lucreaz? unii meseria?i (dulgheri, rotari etc.).
4. Plac? de lemn pe caro se sprijin? coardolo la instrumentele muzicale. 5. Eliminarea materiilor fecale; excrementele eliminate.
   sc?dea, scad, vb. II. 1. Intr. ?i tr. A (se) mic?ora, a (se) reduce, a descre?te (sau a faco s? descreasc?). 2. Tr. A re?ine o parte dintr-o sum?, īnainte do a o achita. 3. Tr. (Mat.) A face o opera?ie de sc?dere. 4. Intr. (Despro rīuri, m?ri) A-?i coborī nivelul; (despro mīnc?ri cu sos sau cu zeam?) a-?i pierde apa prin fierbere, a deveni mai dens. 5. Intr. (Despre unit??i do timp) A se scurta: ziua ?cade. 0. Intr. (Despre proceso īn desf??urare) A sl?bi īn intensitate; (despre foc) a se potoli; (despro voce) a deveni mai slab?.
   sc?dere, sc?deri, s.f. 1. Ac?iunea de a sc?dea; reducere, mic?orare, descre?tere. 2. Una dintre cele patru opera?ii aritmeticc fundamentale, prin caro se calculeaz? diferen?a īntre dou? numere.
3. Lips?, defect, cusur, sc?iīrlie, sc?firlii, s.f. (Fam.) Craniu; cap. sc?iu?, sc?iu?i, s.m. Plant? erbacee cu tulpina acoperit? de ?epi, cu flori albe-g?lbui, dispuse īn capitule.
   scald?,, scald, vb; 1.1. Tr. ?i refl. A face baie. 2. Refl. (Fig.) A se reflecta, a se oglindi. 3. Tr. A uda, a muia. 4. Tr. (Fam.) A o sc?lda — a r?spunde evaziv, a evita un r?spuns sau o atitudine hot?rīt?.
   sc?ldat s.n. Faptul do a (se) sc?lda; loc īntr-o ap? curg?toare, unde se face baie.
   sc?ld?toāro, sc?ld?lori, s.f. 1. Cad?, albie īn care se face baie. 2. īmb?iere, baie.
   sc?līmb, -?, sc?llmbi, -e, adj. (Pop. ?i fam.) Strīmb, sucit, deformat; schimonosit.
   sc?līmb?i?, sc?ltmb?icz, vb. I. Refl. (Pop. ?i fam.) A se strīmba, a se schimonosi.
   scām<>s, -ofis?, sc?mo?i, -oase, adj. Cu scame; cu aspect pufos.
   sc?mo?ā, sc?mo?ez, vb. I. Refl. A se destr?ma, a se face scame.
   sc?pa, scap, vb. 1.1. Intr. A se desprinde din..., a se elibera (dintr-o strīnsoare, dintr-o curs?); a ie?i dintr-o īncurc?tur?, dintr-o situa?ie grea.
2. Intr. A se descotorosi de cineva sau de deva.
3. Tr. A l?sa s? cad? din mīn? un obiect (din neaten?ie, din cauza greut??ii prea mari etc.); a sc?pa ceva. din vedere = a nu observa, a omite.
4. Tr. A l?sa (din neaten?ie) un animal s? se desprind? din leg?tura care īl ?ine. 5. Tr. A pierde, a nu mai apuca, a nu mai prinde (tronul, un spectacol etc.).
   sc?pare, sc?p?ri, s.f. Faptul de a sc?pa·, eliberare, salvare; sc?pare din vedere = omitere involuntar?.
   scap?r?, scap?r, vb. I. Intr. 1. A produce seīntei, lovind cremenea cu amnarul (pentru a aprinde o bucat? de iasc?). 2. (Despre foc, fl?c?ri) A īmpr??tia seīntei; (despro fulgere) a se ivi, a izbucni; a-i sc?p?ra cuiva ccva prin minte— a-i veni brusc cuiva o idee. 3. (Despre ochi) A arunca priviri seīnteietoare.
SCHIT
   sc?p?r?tor, -oare, sc?p?r?tori, -oare, adj., s.f.
1.  Adj. Scīnteietor, sclipitor; (despre minte, judecat?) ager, ascu?it. 2. S.f. Obiect (amnar) cu care' se scap?r? pentru a produce seīntei.
   sc?pa?i, sc?pat, vb. I. Intr. 1. (Despre Soare, Lun?) A coborī spre apus, a apune. 2. (Despre oameni) A s?r?ci.
   sc?p?tat1 s.n. Apus, asfin?it. sc?p?tat2, -?, sc?p?ta?i, -tc, adj. Care a s?r?cit; s?rac.
   sc?rm?nā, scārm?n, vb. I. Tr. 1. A desface, a r?sfira līna brut? pentru a o īnfoia ?i a o cur??a de impurit??i. 2. (Fig. ; fam.) A -bate sau a certa pe cineva.
   sc?rm?nat, -?, sc?rm?na?i, -tc, adj. (Despre līn?) Cur??at ?i afinat..
   sc?rm?n?to?re, sc?nn?n?tori, s.f. Da rac. sc?rm?ne?lu, sc?rm?neli, s.f. ;(Fam.) B?taie; ceart?.
   sc?rpina, sc?rpin, vb. I. Refl. ?i tr. A (se) rīcīi sau a (se) freca cu unghiile ori cu un obiect tare īn locul unde s-a produs o mīnc?rime a pielii.
   sc?uno?ic, sc?unoaie, s.f. (Pop.) Banc? la caro lucreaz? dulgherul sau dogarul, prev?zut? cu Mn dispozitiv pentru fixat piesa ce urmeaz? a fi prelucrat?.
   sc?z?mīnt, sc?z?minte, s.n. Pierdere (īn greutate, īn valoare etc.); sc?dere.
   sc?z?tor, sc?z?tori, s.m. (Mat.) Num?r care se scade din altul.
   sc?zut, -?, sc?zu?i, -te, adj. Mic?orat, diminuat; (despre ape) cu nivelul cobo’rīt; (despre mīnc?ri) cu sos pu?in ?i dens.
   scelerat, -?, scelera?i, -te, s.m. ?i f. (Livr.) Tic?los, criminal, nelegiuit.
   scenarist, -?, scenari?ti, -ste, s.m. ?i f. Autor de scenarii.                             '        ?
   scenariu, scenarii, s.n. Text succint care cuprinde subiectul unej piese sau kl unui film, precum ?l indica?iile tehnice ?i do regie; scenariu radiofonic = adaptare a unei piese de teatru la cerin?ele radiodifuz?rii.                        .   ·
   scon?, scene, s.f. 1. Parte mai ridicat?, amenajat? cu decoruri, īntr-o sal? de spectacole, unde se desf??oar? reprezenta?iile; (p. ext.) teatru.
2.  Fiecare dintre subdiviziunile unui act dinti-o opor? dramatic?, marcat? prin intrarea sau ie?irea unui personaj. 3. Īntīmplare care atrage aten?ia; locul unde se petrece o astfel de īntīmplare. 4. (Fam.) A-i face cuiva o sccn? = a-i aduce cuiva imput?ri violente.
   scenet?, scenete, s.f. Scurt? pies? de teatru, īntr-un singur act ?i cu personaje pu?ine.
   scenic, -?, scenici, -e, adj. Privitor la scen? sau la teatru.
t scenograf, scenografi, s.m. Persoan? oare face decorurile ?i costumele la teatru, la oper? sau īn cinematografie.1
   scenografic, -?, scenografici, -e, adj. Privitor la scenografie.
    sceptic, -?, sceptici, -e, adj., s.mr'?i f. 1. Adj. Care se refer? la scepticism. 2. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care nu are īncredere īn nimic. 3.
  S.m. ?i f.. Adept al scepticismului (1).
    scepticism s.n. 1. Concep?ie care pune la īndoial? posibilitatea cunoa?terii realit??ii obiective sau, īn genere, a oric?rei cuno?tin?e certe.
  2.  Atitudine de neīncredere īn capacitatea ?i posibilit??ile oamenilor.
    sceptru, sceptre, s.n. Baston incrustat cu metal ?i cu pietre pre?ioase, purtat de suverani ca simbol al autorit??ii lor; (fig.) demnitate, autoritate, putere.
    scheci, scheciuri, s.n. Scenet? scurt?, cu caracter glume?, satiric.
    schel?, schele, s.f. 1. E?afodaj (1). 2. Unitate industrial? destinat? exploat?rii unui z?c?mīnt de ?i?ei. 3. Punte care face leg?tura unei nave cu ??rmul, servind la īmbarcarea ?i debarcarea pasagerilor, la īnc?rcarea ?i desc?rcarea m?rfurilor.
    schcl?rie, schel?rii, s.f. Scheletul unei construc?ii.
    scliclfit, schelete, s.n.. 1. Totalitatea oaselor unui animal vertebrat; sistem osos. 2. Ansamblu de piese legate īntre ele, care constituie , partea de rezisten?? a unei construc?ii sau a unui sistem tehnic.
  . scheletic, -?, scheletici, -e, .adj. (Despre oameni) Foarte slab, uscat.
    schematic, -?, schematici, -e, adj. Alc?tuit, prezentat īn linii generale; (depr.) superficial.
    schematism s.n. Tendin?a de a prezenta lucrurile intr-o form? schematic?, simplist?; respectare rigid? a anumitor formule. fixe. ' sclicmatizā, schematizez, vb. I. .Tr. A prezenta (o lucrare, o ,oper?) īn mod schematic.
    schem?, scheme, s.f. 1. Plan, proiect alc?tuit din liniile sau ideile generale ale unei lucr?ri, care permite o vedere de ansamblu asupra ei. 2, . Reprezentare grafic? simplificat? a unei construc?ii, a unei ma?ini, a unui aparat etc. 3. Tabel cuprinzīnd denumirea posturilor dintr-o institu?ie sau dintr-o īntreprindere.
    scliepsis s.n. (Fam.) Minte, pricepere; cu schepsis = cu socoteal?, cu chibzuin??; cu o anumit? inten?ie (nem?rturisit?). i sclicrziindo adv. (Muz.) īntr-un tempo vioi ?i vesel.
    scherzo s.n. Pies? muzical? (sau parte dintr-o pies?) scris? īntr-un tempo vioi, īnsufle?it ?i vesel. ,
    scheun?, pers. 3 schedun?, vb. I. Intr. (Despre ? cīini) A chel?l?i. scheun?t s.n. Chel?l?it.
    solii, (1) schiuri, s.n. 1. Obiect īn form? de patin? plat? ?i lung?, care permite alunecarea rapid? pe z?pad?. 2. Sport, practicat cu scliiurile
   scenografie s.f. Arta de a organiza scena, cadrul, atmosfera unui spectacol, prin decoruri, costume, iluminat ele.
     schiii, schiez, vb. I. Intr. A aluneca pe z?pad? cu scliiurile (1); a practica sportul cu schiurile.
     schif, schifuri, s.n. 1. Ambarca?ie de sport cu vis?e, lung? ?i īngust?, acoperit? la pror?, ?i la pup?. 2. Prob? sportiv? practicat? cu scliiful(l).
SCIIIJA
   schij?, schijc, s.f. Sf?rīm?tur? do. proiectil, de bomb?, de grenad?, rezultat? prin explozie.
   schilav, -?, schilavi, -c, adj. (īnv. si pop.) Schilod.
   scliilrīd, -o?d?, schilozi, -oade, adj. Cu membrele mutilate, deformate sau anchilozate.
   schilodi, schilodesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A face po cineva s? devin? (sau a deveni) schilod, infirm; a (se) mutila.
   schim?, schime, s.f. Gest; mi?care a fe?ei; grimas?, slrīmb?tur?.
   schimb, schimburi, s.n. 1. īnlocuire a cuiva cu altcineva sau a ceva cu altceva; pies? de schimb = pies? fabricat? separat, pentru a putea īnlocui o pies? uzat? dintr-un mecanism; cu schimbul — pe rind, cīnd unul, cīnd altul; schimb de cuvinte = discu?ie aprins?, ceart?. 2. Circula?ia produselor de la produc?tori la consumatori; faptul de a ceda un bun, primind altul īn locul lui; transformare a unei sume de bani īn alta de aceea?i valoare, dar constīnd din alte monede. 3. Echipa sau totalitatea lucr?torilor care se g?sesc īn acela?i timp la lucru īntr-o institu?ie sau īntreprindere īn care lucreaz? mai multe rīnduri de lucr?tori; echip? (sau persoan?) care īnlocuie?te alt?' echip? (sau alt?1 persoan?); intervalul de timp dintr-o zi īn care' lucreaz? o echip? (sau o persoan?). 4. (La pl.) Primeneli.
   schimb?, schimb, vb. I. 1. Tr. A īnlocui ceva sau pe cineva cu altceva sau altcineva. 2. Tr. Acfeda unlucru pentru alt lucru. 3. Tr. A modifica un lucru, dīndu-i alt? form?, alt aspect; (refl.; despre oameni) a-?i modifica īnf??i?area, firea, purtarea; se schimb? vorba, se spune’ cīnd intervine ceva care modific? situa?ia. 4. Refl. A se īmbr?ca cu rufe curate; a-?i pime alte haine.
   schimbare, schimb?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) schimba-, modificare, prefacere; īntors?tur? pe care o ia un lucru.
   schimb?tor, -oare, schimb?tori, -oare, adj., s.n.
1.  Adj. Care se schimb? (u?or); nestatornic; variabil. 2. S.n. Dispozitiv cu ajutorul c?ruia se pot'modifica anumi?i parametri ai unui sistem tehnic, direc?ia mersului unui vehicul etc.; schimb?tor de vitez? = mecanism cu ajutorul c?ruia se poate modifica tura?ia arborelui de ac?ionare al unei ma?ini; schimb?tor de cale = dispozitiv pentru trecerea vehiculelor de cale ferat? de pe o linie pe alta. 3. S.n. Aparat sau agent cu ajutorul c?ruia se poate face un transfer de energie īntre dou? medii sau schimbul de particule cu alte substan?e cu care se afl? īn contact.
   schimnic, -3, schimnici, -e, s.m. ?i f. Pustnic, sihastru. Var.: schivnic, -? s.m. ?i f.
   schlmonose?l?, schimonoseli, s.f. Faptul de a se schimonosi; schimonositur?.
   schimonosi, schimonosesc, vb. IV. 1. Tr. A deforma, a strīmba, a poci. 2. Refl. (Despre oameni) A se strīmba, a face grimase.
   schimonosit, -?, schimonosi?i, -tc, adj. Strīm-bat, pocit, slu?it.
    scliimonosituru, schimonosituri, s.f. 1. Strīm-b?tur? a fe?ei, grimas?. 2. Lucru deformat; pocitanie, monstru.
    schindtic s.m. Plant? erbacee din familia umbe-liferelor, cu flori albastre-verzui, din care se prepar? un fel de rachiu.
    scliinduf s.m. 1. Cimbri?or. 2. Plant? erbacee din familia leguminoaselor, folosit? ca nutre?, sau īn buc?t?rie ca condiment ?i īn medicin?.
    schingiui, schingiuiesc, vb. IV. Tr. A chinui, a tortura.
    schior, -oar?, schiori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care schiaz?, care practic? schiul (2).
    schip, schipuri, s.n. Recipient de metal care ruleaz? pe o cale ghidat? ?i care se drsrnrc? automat, fiind folosit la transportul materialelor īn mine, īn fabrici etc.
 - schismatic, -?, schismatici, -e, adj. (?i substantivat) Care s-a separat de comunitatea bisericii c?reia īi apar?inea, care nu mai recunoa?te autoritatea acestei biserici.
    schism?, schisme, s.f. Separare a unui grup de credincio?i de comunitatea religioas? c?reia īi apar?ine; (fig.) dezbinare provocat? de deosebirea de principii.
    schit, schituri, s.n. M?n?stire mic? sau a?ezare c?lug?reasc? izolat?.
    schi?a, schi?ez, vb. I. Tr. 1. A face o schi?? (1); a proiecta īn linii mari, generale. 2. (Fig.) A descrie ceva prin cīteva tr?s?turi caracteristice. 3. A face o mi?care abia vizibil?, un gest u?or.
    schi??, schi?e, s.f. 1. Desen sumar care repre-' zint? o imagine aproximativ? a unei construc?ii, instala?ii, ma?ini etc. 2. Prima form? a unei lucr?ri (literare, ?tiin?ifice, artistice), conceput?, īn linii generale,’ sumare. 3. Specie a genului epic, de dimensiuni reduse, iii care se red? un singur, episod din via?a pcrsohai^lor. schivnic, -? s.m. ?i f. v. schimnic, schizofite s.f. pl. Grup de organisme vegetale unicelulare care se reproduc prin diviziune simpl?.
 ?  schizofrinic, -?, schizofrenici, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) bolnav? de. schizofrenie.
    schizofrenic, schizofrenii, s.f. Boal? mintal? caracterizat? prin sl?birea func?iunilor psihice, ceea ce duce Ia pierderea contactului cu realitatea.
    sciatic, -?, sciatici, -c, adj., s.f. 1. Adj. Nerv sciatic = nerv rahidian care inerveaz? mercbrcle inferioare. 2. Adj. Referitor la nervul sciatic.
 3. S.f. Boal? care se manifest? prin dureri de-a lungul nervului sciatic.
    scientism s.n. Concep?ie pozitivist? caro ;-fcso-lutizeaz? rolul ?tiin?ei, considcrīnd c? ea poate rezolva toate problemele, teoretice ?i practice» ale omenirii.                                      c
    scinda, scindez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) desp?r?i īn p?r?ile componente; a (se) frac?iona, .a (se) divide’.
    scintila?ie, scintila?ii, s.f. Scīnteiere; impuls luminos de scurt? durat?, produs cu ajutorul unor substan?e speciale, utilizat la detectarea radia?iilor nucleare.
 533
    scit, -?, sci?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? dintr-o popula?ie care s-a stabilit Sn sec. VIII ī.e.n. īn regiunile din nordul M?rii Negre.
    scitic, -u, scitici, -e, adj. Care apar?inea Sci?iei sau popula?iei ei; privitor la Sci?ia sau la popula?ia oi.
    scizionfi, scizionez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) desprinde dintr-un īntreg, a (se) separa.
    scizionist, -?, scizioni?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care apar?ine unei frac?iuni sau care urm?re?te s? provoace o sciziune īntr-un grup, īntr-o organiza?ie.
    scizipnritāto s.f. Form? de reproducere asexuat? la bacterii, unele alge, protozoarc, care •const? īn divizarea organismului īn dou? p?r?i.
    sciziunc, sciziuni, s.f. Dezbinare intervenit? īntr-un grup sau īntr-o organiza?ie
    scīlciā, scllciez, vb. I. Refl. (Despre īnc?l??minte) A se deforma (intr-o parte), a se toci, a se uza.
    scīlciut, -&, scilcia?i, -te, adj. Tocit (īntr-o parte), deformat.
    scīnccalii, scinceli, s.f. Scīncet. scīiicet, sclncctc, s.n. Plīns īn?bu?it, geam?t slab (mai ales al copiilor mici).
    scīnci, scīnccsc, vb. IV. Intr. A plīngc īn?bu?it, slab, īntret?iat.
    scīndur?, sctnduri, s.f. Pies? dreptunghiular? de cherestea, cu grosimea de cel mult 4 cm, ob?inut? prin t?ierea, de-a lungul, a unui trunchi de copac.
    scīntciii, pers. 3 scīntciaz?, vb. I. Intr. >.1. A ?sclipi, a str?luci. 2. (Despre ochi) Aluci, a arunca priviri vii, p?trunz?toare.
    scīntcic, sclntei, s.f. 1. P?rticic? incandescent? •care sare dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure sau īnso?e?te o desc?rcare electric? ?i care se stinge foarte repede. 2. (Fig.) Fapt, īn aparen?? neīnsemnat, care declan?eaz? un sentiment, o ac?iune etc.
    scīntciere, sctnleicri, s.f. 1. Faptul de a scīn--teia. 2. Varia?ie a str?lucirii ?i a culorii stelelor, vizibil? cu ochiul liber.
    scīnteieMr, -oare. scīnteictori, -oare, adj. Care scīntciaz?; sclipitor, str?lucitor; viu, lucitor.
    scmiciii??, seīnteiu?e, s.f. 1. Diminutiv al lui seīnteie. 2. Mic? plant? erbacee cu tulpina ramificat? de la baz?, cu flori ro?ii, roz sau albastre. .
    scīrl>?, (2) scirbe, s.f. 1. Aversiune fa?? de cineva sau ceva; dezgust, grea??, sil?. 2. (Rog.) Sup?rare, necaz, grij?.
    ScīrM, sclrbesc, vb. IV. 1. Refl. ?i tr. A (se) dezgusta, a sim?i (sau a face pe cineva s? simt?) sil?, dezgust, repulsie. 2. Refl. (Reg.) A se nec?ji, a se am?rī.
    scīrbit, -?, scirbi?i, -te, adj. Cuprins de scirb?; dezgustat.
    scīi'Ikīs, -oiis?, scirbo?i, -oase, adj. 1. Care provoac? scīrb?; care inspir? dispre?. 2. (Fam.; despre oameni) Greu de mul?umit; dezagreabil, nesuferit.
    scīrbo?inic, scirbo?cnii, s.f. īnsu?irea de a fi scīrbos; lucru scīrbos; fapt? sau vorb?scīrboas?.
                                                                                                                   scuraiE
   scīrnav, -?, scīrnai’i, -c, adj. 1. Murdar, scīrbos. 2. (Fig.) Inīam, tic?los, josnic.
   scīrnurīc, scīrn?vii, s.f. 1. Lucru scīrnav; murd?rie. 2. (Fig.) Om de nimic, tic?los.
   scīr? interj. 1. Cuvīnt care imit? zgomotul ascu?it, strident produs de u?i, de ro?i, de īnc?l??minte in timpul mersului etc. 2. (Fam.) Exclama?ie de dezaprobare sau de dispre? fa?? de cele spuse de cineva.
   scīr?īi, seir?ii, vb. IV. Intr. 1. A produce un zgomot ascu?it, strident. 2. (Fig.) A cīnta prost dintr-un# instrument; (despre ac?iuni, activit??i) a nu se desf??ura, cum trebuie.
   scīr?īit s.n. Faptul de a scīr?īi; zgomot strident care se produce prin frecaie.
   scīrfīitdr, -Oiirc, scīr?īitori, -oare, adj. Care scīr?īie.
   sclav, -?, sclavi, -c, s.m. ?i f. 1. Persoan? lipsit? de mijloace de produc?ie ?i de drepturi, aflat? īn puterea absolut? a unui st?pīn pentru care este obligat? s? munceasc?. 2. (Fig.) Persoan? st?pīnit? de o pasiune, de un viciu.
   sclavagism s.n. Orīnduire social? care a urmat comunei primitive ?i īn care baza rela?iilor de produc?ie o constituia proprietatea privat? a st?pīnilor do sclavi asupra mijloacelor de produc?ie ?i asupra sclavilor.
   sclavagist, -u, sclavagi?ti, -ste, adj. Care apar?ine sclavagismului sau este specific acestei orīnduiri.
   sclavic, sclavii, s.f. Condi?ie de sclav; robie, scleromitru scleromelrc, s.n. Instrument pentru determinarea , durit??ii unui material prin m?surarea rezisten?ei lui la zgiriere.
’ scleroscdp, scleroscoapc, s.n. Instrument pentru m?surarea durit??ii unui material prin m?surarea īn?l?imii la care sare un percutor l?sat s? cad? liber pe suprafa?a materialului respectiv.
   sclcr<5tic?, sclerotice, s.f. īnveli?ul exterior al globului ocular, constīnd dintr-o membran? fibroas? de culoare alb?.
   sclcrozn, sclerozez, vb. I. Refl. A fi atins de scleroz?.
   sclcrozāt, -?, scleroza?i, -te, adj. Bolnav de scleroz?.
   scleroz? s.f. Modificare a structurii normale a unui organ datorit? prolifer?rii ?esutului conjunctiv.
   solifoaciil?, sclifoseli, s.f. (Fam.) Faptul de a se sclifosi; mofturi, nazuri, fasoane.
   sclifosi, sclifosesc, vb. IV. Refl. (Fam.)
1. A face mofturi, nazuri, fasoane; a se fandosi.
2. A scīnci, a se smiorc?i.
   sclifosit, -ii, -sclifosi?i, -te, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care se sclifose?te, care face nazuri; fandosit.
   sclipi, sclipcsc, vb. IV. Intr. A luci (cu o lumin? vie ?i intermitent?), a str?luci; (despre ochi) a avea o str?lucire deoselnt?; a scintcia.
   sclipire, sclipiri, s.f. Faptul de a sclipi; lucire, scīntciere.
 I
SCLIPITOR
536
   sclipitor, -oiire, sclipitori, -oare, adj. Care sclipe?te; str?lucitor; (fig.) deosebit de inteligent.
   scUviseiilii, sclit'iscli, s.f. 1. Strat, sub?ire do tcncuialfi, bine netezit?. 2. Dicliisire.
   sclivisi, scliriscse, vb. IV. 1. Tr. A netezi, a lustrui. 2. Refl. (Despre oameni) A sc īmbr?ca cu o īngrijire exagerat?, a se dichisi.
   sclivīsit, -?, sclivisiji, -te, adj. 1. Netezit, lustruit, ?lefuit. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Dichisit, spilcuit.
   scoiib?, scoabe, s.f. Pies? de o?ej formal? din-tr-o vergea scurt?, cu capetele īndoit« īn unghi drept, utilizat? la īmbinarea provizorie a pieselor de lemn.
   scoar??, scoar?e, s.f. 1. Coaj? (1). 2. īnveli?ul exterior solid ?l globului p?mīntesc. 3. Scoar?? rerebral? = p?tur? de substan?? nervoas?, situat? la partea exterioar? a emisferelor cerebrale. 4. Coperta'rigid? a c?r?ilor, a registrelor ele. 5. Covor din līn? (?i bumbac) lucrai cu flori sau cu alte modele, care se a?terne pe paf, pe pere?i ele. ,
   scoiite, scot, vb. III. Tr. 1. A lua ceva din(r-o cantitate mai mare sau din locul unde se afl?.
2.  A lua ceva de undeva ?i a pune la vedere.
3.  A-?i da jos de pe sino un obiect de īmbr?c?minte. 4. A smulge, a extrage. 5. A izgoni pe cineva dintr-un loc; a destitui dintr-o slujb?. C. A īndep?rta dintr-o serie, dintr-o list?, dintr-un ?ir; (lehn.) a scoale din circuit = a īntrerupe leg?turile unui aparat, f?cīnd s? nu mai func?ioneze. 7. A face s? ias? īn īntīmpinarea cuiva, la o ac?iune īn colectiv c?S'. 8. A desh?ma sau a dejuga un animal de trac?iune.!). A duce, a conduce pe cineva īntr-un anumit loc. 10. A dobīndi, a ob?ine ceva de undeva sau de la cineva. 11. A ridica dintr-un anumit loc un act, un pachet etc. 12. A ridica pe cineva la o situa?ie mai bun?. 13. A scoate o copie = a face o copie, a reproduce; a scoale o lucrare, o publica?ie = a tip?ri, a face s? apar?. 14. A rosti sunete, a pronun?a cuvinte, a vorbi, a spune, a zice. 15. (Despre p?s?ri) A scoate pui - a cloci ou?le ?i a face s? ias? pui.
   scob?r, scobari, s.m. Pe?te de ap? dulce, lung de 25 — 30 cm, de culoare vorde-m?slinie pe spate ?i argintie pe laturi.*
   scobi, scobcsc, vb. IV. Tr. ?i inlr. A face o scobitur? īntr-un corp solid, sco?īnd materialul din interior.
   scobit, -?, scobi?i, -te, adj. Care prezint? o scobitur?.
   scobitoārc, scobitori, s.f. Be?i?or foarte sub?ire de lemn, ascu?it Ia un cap?t, cu care se scot r?m??i?ele de alimente dintre din?i.
   scobitur?, scobituri, s.f. Partea scobit? a unui obiect; gaur?, cavitate, adincitur?.
   scoborī, scobor, vb. IV. Intr., tr. ?i refl. A (se) cobori.
   scoc, scocuri, s.n. 1. Canal prin care se aduce apa la roata morii sau a joag?rului. 2. Jgheab (prin care curge ap?) folosit pentru transportul,· prin alunecare, al bu?tenilor din locul de t?iere.
3.  Jgheab metalic folosit īn mine pentru transportul, prin alunecare, a materialului excavat.
   scociorī, srocior?sc, vb. IV. 1. Intr. ?i tr. A scormoni, a ricii. 2. Intr., refl. ?i tr. A (se) scotoci (pentru a c?uta ceva). 3. Intr. A s?pa f?oīnd o adincitur? in ceva.
   scofālii s.f. (Fam., ir.) Folos, pricopseal?; isprav?.
   scofilci, scofilccsc, vb. IV. Refl. A sl?bi, a se zbirci, a avea obrajii desc?rna?i.
   scofīlcit, -?, scofilci!i, -te, adj. Foarte slab, cu obrajii tra?i, usca?i; (p. ext.) b?trīn, īmb?lri-nit.                                                    (
   scoic?, scoici, s.f. ]. Nume dat mai multor specii de molu?te cu corpul ad?postit īntre dou? valve tari. 2. Nume dat cochiliei gasteropodelor ?i lamelibi-anhīaldor.
   scolastic, -?, scolastici, -e, s.f., adj. 1. S.f. Filozofia ?i īnv???mīntul predate īn ?colile medievale catolice, caracterizate printr-o metod? dogmatic? ?i prin subordonarea filozofiei fa?? de teologie;
 (p. ext.) mod de gīndire formalist, pedant, rupt de via??. 2. Adj. Privitor la scolastic? (1); (p. ext.) rupt de realitate, do activitatea practic?.
   scolioz?, scolioze, s.f. (Med.) Devierea lateral? a coloanei vertebrale.
   scolopemlr?, scolopendrc, s.f. Miriapod insec-tivor, lung de 10 — 12 cm, care tr?ie?te īn locuri umede ?i īntunecoase.
   sconcs, sconc?i, s.m. Mamifer carnivor din America, asem?n?tor cu dihonii, cu blana.pre?ioas?, de culoare de la negru pīn? la alb.
   scont, sconturi, s.n. Opera?ie prin care o banc? comercial? cump?r? o cambie de la beneficiarul ei īnainte ca aceasta s? ajung? la scaden??.
   sconta, scontez, vb. I. Tr. 1. A efectua un scont.
 2. (Fig.) A conta pe ceva, a-?i face planuri dinainte, bazīndu-se pe ceva.
   scop, scopuri, s.n. Anticipare a rezultatului spre care sīnt īndreptate ac?iu.iile cuiva; ?el pe care cineva ī?i propune s?-l ating?.
   scopi, scopcsc, vb. IV. Tr. (Pop.) A castra, scopit, -?, scopi?i, -te, adj., S.m. 1. Adj. (Pop.) Castrat. 2. S.m. Scapel.
   scor, scoruri, s.n. Rezultat care exprim? raportul de for?e īntr-o īntrecere sportiv?.
   scorbur?, scorburi, s.f. 1. Scobitur? (mare) īn trunchiul unui copac putrezit pe din?untru. 2. Adīncitur?, scobitur? īntr-un mal, īntr-o stīnc? etc.
   scorburos, -oiis?, scorburo?i, -oase, adj. Cu scorburi.
   scorbiit, scorbuturi, s.n. Boal? datorat? lipsei din alimenta?ie' a vitaminei C ?i manifestat? prin debilitate, anemie, sīngerarea gingiilor, c?derea din?ilor ele.
   seorbutic, -u, scorbutici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. De natura scorbutului. 2. S.m. ?i f. Persoan? bolnav? de scorbut.
   sedrer, scorere, s.n. Panou pe care se poate urm?ri evolu?ia rezultatului unei manifesta?ii sportive.
   scormoni, scormonesc, vb. IV. 1. Intr. A scotoci; a r?scoli (c?utīnd ceva); (tr.; fig.) a scruta cu privirea. 2. Tr. A stīrni (din ad?post, din as-
 i
SCRISOARE
cnriz?toare). 3. Tr. A r?scoli pamīntul, a s?pa; (despre p?s?ri) a scurma, a rīcīi. scorncal?, scorncli, s.f. Scornitur?., scorni, scornesc, vb. IV. 1. Tr. Ainventa, a n?scoci (cu rea-credin??). 2. Refl. A se isca, a se stīrni. 8. Tr. A stīrni vīnatul.
   scornit, -?, scorni?i, -te, adj. Inventat, n?scocit; nereal, fals.
   scornitur?, scornituri, s.f. Afirma?ie fals?, mincinoas?; n?scocire.                   ’ '
   scorojeal?, scorojeli, s.f. Faptul de a se scoroji; tencuial? sau vopsea cojit?.
   scoroji, scorojcsc, vb. IV. Refl.' (Despre ten-cuielisau vopsele) A se desprinde, a se co?covi, a se coji.
   _ scorpie, scorpii^, s.i. 1· Numele popular al scorpionului (1). 2. (īn basme) Fiin?? fantastic?, īnchipuit? ca un.monstru feminin cu mai multe capete care vars? fl?c?ri; (fig.) epitet.dat unei femei rele.
   scorpirtn, scorpioni, s.m. 1. (Zool.) Specie de arahnid? care are la parteaposterioar?glande veninoase ce se deschid īn vīrful unui ac \scorpion-de-c?r?i = scorpion mic, neveninos, care tr?ie?te printre foile c?r?ilor vechi. 2. (Astr.) Numele unei constela?ii din emisfera sudic?.
   scorfiir, scor?ari, s.m. Pas?re mic?, insectivor?, cu gītul alb ?i cu. pīntecele galben, cu ciocul īn form? de sabie.
   scor?i?oar? s.f. Scoar?a aromatic? a unor arbori exotici, folosit? drept condiment.
   scor?ds, -oās?, scor?o?i, -oase, adj. 1. Tare, aspru (ca scoar?a). 2. (Despre piele, mīini) īngro?at, b?t?torit, aspru.
•  scoru?, scoru?i, s.m. Arbore din familia roza-ceelor, cu fructe mari, comestibile, ro?ii sau galbene, al c?rui lemn, foarte tare ?i dens, este folosit īn industria mobilelor.
   scoru??, scoru?e, s.f. Fructul comestibil al scoru?ului.
   scot?, scote, s.f. Parīm? cu ajutorul c?reia se fixeaz? col?ul de jos al unei vele.
   scotoci, scotocesc, vb. IV. Tr., intr. ?i refl. A c?uta cu de-am?nuntul, peste tot, pentru a g?si ceva; a cotrob?i..
   sco?ian, -?, sco?ieni, -c, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? Ia Sco?ia sau la popula?ia ei. 2.
S.m. ?i f. Persoan? care facc parle din poporul constituit, ca na?iune in Sco?ia.
   scovardu.'-'scot'er^!, s.f. Un fel dc pl?cint? din aluat (dospit), pr?jit? īn gr?sime ?i umplut? cu brīnz?, cu urd? etc.
   screme, screm, vb. III. Refl. A face un efort (pentru a evacua excrementele); a se īncorda, a a se opinti.
   sereper, screpcre, s.n. Ma?in? folosit? la s?parea ?i transportul p?mīntului s?pat, īn lucr?ri rutiere, la construc?ii de canale etc., īnc?rcarea efectuīndu-se odat? cu s?parea.
   scrib, scribi, s.m. (īnv.) Gr?m?tic, diac; copist, func?ionar inferior; (depr.) scriitor, gazetar f?r? valoare.
   scrie, scriu, vb. III. 1. Intr. ?i tr. A reprezenta prin semne conven?ionale sunetele sau cuvintele
vorbirii. 2. Tr. impers. A se afla scris. 3. Intr. ?i tr. A redacta, a compune o lucrare, o. oper? literar?; a a?terne pe hīrtie un text, o scrisoare.
4.  Tr. (Folosit ?i absolut) A trimite cuiva o.scrisoare, a comunica īn scris.' 5. Tr. A īnregistra, a nota; a trece numele cuiva pe o list?, īntr-o eviden??.
   scriere, scrieri,?-js.f, 1. Ac?iunea de a scrie; sistem de semne grafice; fel,’mod particular de a scrie. 2. Text scris, redactat; oper? literar? sau ?tiin?ific?.
   scriitor, -oāre, scriitori, -oare, subst. 1. S.m. ?i f. Autor de opere literare. 2. S.m. (īnv.) Func?ionar care copia-sau redacta acte oficiale; persoan? īn slujba domnitorului sauaunui īnalt demnitar, care īndeplinea func?ia de secretar.
   scriitora?, scriitora?i, s.m. Diminutiv al lui scriitor; scriitor neīnsemnat, lipsit de talent.
   scriitoricesc, -eascii, scriitorice?ti, adj. Privitor la scriitori sau la operele lor; care apar?ine scriitorilor.
   scriitorime s.f. Mul?ime de scriitori; totalitatea scriitorilor.
   scriitur?, scriituri, s.f. 1. (Fam.) Fel de a scrie; scriere. 2. Aspectul tehnic al ?mei compozi?ii muzicale, īn raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical.
   scrijeli, scrijelesc, vb. IV. Tr. A face, pe o suprafa?? tare, zgīrieturi sau t?ieturi superficiale.
   scrijeīitur?, scrijelituri, s.f. Crest?tur? u?oar?, zgīrietur?, t?ietur?.
   scrim? s.f. Ramur? sportiv? care se practic? cu sabia, cu spada ?i cu floreta.
   scrimer, -?, scrimeri, -e, s.m. ?i f. Sportiv care practic? scrima.
   scrin,' scrinuri, s.n. Mobil? cu mai multe sertare mari suprapuse, īn caro se ?ine mai ales ru-f?rie; comod?.
   scripcir, scripcari, s.m. (Reg.) L?utar care cīnt? din scripc?.
   scripc?, scripci, s.f.'(Reg.) Vioar?, scripete, scripe?i, s.m. Roat? prev?zut? cu un ?an? periferic pe care ruleaz? un cablu sau un lan?, servind, īn special, pentru ridicat; dispozitiv la r?zboiul de ?esut, care serve?te la ridicarea ?i coborīrea alternativ? a i?elor.
   scripte s.f. pl. Registre, acte de eviden??, de contabilitate etc.; īnsemn?ri cuprinse īn aceste registre, acte etc.
   scriptic, -?, scriptici, -e, adj. Care este īnregistrat īn scripte; care rezult? din scripte.
   scriptologie s.f. (Depr.) Formalism exagerat īn rezolvarea actelor oficiale.
   scriptur?, scripturi, s.f. Biblie. scris1, (3) scrise, s.n. 1. Faptul de a scrie; felul de a scrie al cuiva, scriere. 2. Ac?iunea de a compune, de a redacta ceva; activitatea de scriitor sau de publicist. 3. Ceea ce spune, relateaz? cineva īntr-o scriere.
   scris2, -a, scri?i, -se, adj., s.f. 1. Adj. Care este consemnat īn scris. 2. S.f. art. (Pop.) Ursit?, soart?.
   scrisoare, scrisori, s.f. 1. Comunicare scris? trimis? cuiva prin po?t? (sau prin intermediul
 V
 SCKIXCIOB
unei persoane). 2. (Lapl.) Culegere de scrisori (1) avīnd valoare literar? sau istoric?; specie a prozei literare, sub form? de scrisori.
   scrīnciol), scrincioburi, s.n. Leag?n dc lemn care se balanseaz? (sau ansamblu de leag?ne care se īnvīrtesc īn cerc), servind ca mijioc de distrac?ie.
   scrintc?lii, scrinlcli, s.f. 1. ScrīntHur?. 2. (Fig.) ?icneal?, nebunie.
   scrīnti, scrintesc, vb. IV. 1. Tr. A luxa. 2. Refl. (Fig.) A-?i pierde dreapta judecat?, a se ?icni.
   scrintit, -īi,, scrinti?i, -te, adj. 1. Luxat. 2. (Fig.; despre oameni) ?icnit,, scrīntitiir?, scrintiluri, s.f. Luxa?ie. scrī.?net, serialele, s.n. Zgomot caracteristic provocat de īncle?tarea din?ilor (din cauza mi-niei, a durerii etc.).              ,
   scrī?ni, scri?ncsc, vb. IV. 1. Intr. A-?i strīnge f?lcile ?i a-?i freca din?ii de jos de cei de sus, pro-ducīnd un zgomot caracteristic. 2. Tr. (Fig.) A pronun?a cuvintele cu ciud?, cu mīnie. scro?f?, scroafe, s.f. Femela porcului, scrol), scroburi, s.n. (Reg.) Jum?ri de ou?. scrobc?l?, scrobcli, s.f. Amidon cu care se scrobe?te; apret.
   scrobi, scrobesc, vb. IV. Tr. A impregna rufele sau produsele textile cu scrobeal?; a apreta.
   scrobit, -u, scrobi?i, -te, adj. (Despre materiale textile) Tratat cu scrobeal?.
   scroful?, scrofuk, s.f. (Pop.; mai ales la pl.) Ganglioni atin?i de scrofuloz?.
   scroīulds, -o:is?, scrofulo?i, -oase, adj.,s.m.?i f.
1. Adj. Privitor la scrofuloz?. 2. S.m. ?i f. Bolnav dc scrofuloz?.
   scrofuloz?, scrofuloze, s.f. Tuberculoz? a ganglionilor cervicali.
   scrot, scroturi, s.n. īnveli? outanat al testiculelor.                                       '
   scrum s.n. Materie de culoare neagr?-cenu?ie care r?mīne dup? arderea unui corp (p?strīnd’īn parte forma corpului respectiv).
   scrumbic, scrumbii, s.f. Nume dat unor pe?ti marini migratori, cu corpul lunguie?; scrumbic de Dun?re = pe?te de mare, lung de 30 — 40 cm, cu solzi albi-argintii, care prim?vara intr? īn Dun?re, unde ī?i depune icrele; scrumbie albastr? = pe?te de culoare albastr?:verzuie, lung de 20—30 cm, r?spīndit īn Oceanul Atlantic ?i īn unele m?i'i.
   scrumier?, scrumiere, s.f. Obiect de diferite forme, in care fum?torii scutur? scrumul de la ?igar? ?i arunc? mucurile ?i chibriturile arse.
   scrupul, scrupule, s.n. Sim? foarte dezvoltat al cinstei, al corectitudinii, al moralei, al datoriei.
   scrupulos, -oās?, scrupulo?i, -oase, adj. Care are scrupule; care ī?i īndepline?te datoria īn mod foarte con?tiincios.
   scrupulozit?te s.f. īnsu?irea de a fi scrupulos; con?tiinciozitate, corectitudine, meticulozitate.
   scrut?, scrutez, vb. I. Tr. A privi p?trunz?tor, a examina, a cerceta cu aten?ie; (fig.) a p?trunde cu mintea, a analiza.
                                                                                                                   53S
   scrut?tor, -oare, scrut?tori, -oare, adj. Care prive?te atent; (fig.) care analizeaz? cu minu?iozitate.
   scrutin, scrutine, s.n. Mod do alegere a deputa?ilor; totalitatea opera?iunilor pe caro le implic? exercitarea dreptului do vot.
   scu?in?, scuamc, s.f. Strat epidermic sub?ire care sc descuamsaz? īn unele boli eruptive sau īn urma infec?iilor cutanate.
   scuar, scuaruri, s.n. Mic? gr?din? public? īn mijlocul unei pie?e sau la o īncruci?are de str?zi.
   scufie, scufii, s.f. 1. Bonet? de pīnz? sau do stof?, care se poart? uneori noaptea, īn timpul somnului. 2. C?ciuli?? rotund? pe caro o poart? c?lug?ri?ele. 3. Scufi??, scufi??, scufi?e, s.f. Scufie mic? pentru sugaci, scufund?, scufund, vb. I. 1. Refl. ?i tr. A (se) cufunda (1). 2. Refl. A intra (adīnc) īn ceva, a se īnfunda; a se pr?bu?i. 8. Refl. (Fig.) A se l?sa absorbit de o activitate, de gīnduri etc.
   scufund?tor, -o?rc, scufund?tori, -oare, adj. s.m. l. Adj. Care (se) scufund?. 2. S.m. Lucr?tor specializat īn scufundarea sub ap? f?r? costum de scafandru.
   scufund?tur?, scufundaturi, s.f. Faptul de a (se) scufunda; por?iune de teren scufundat.
   scuip?, scuip, vb. I. 1. Intr. A elimina brusc saliv? din gur?; (tr.) a arunca scuipat asupra cuiva; (fig.) a-?i manifesta dispre?ul fa?? de cineva, prin cuvinte, atitudini etc. 2. Tr. A expectora.
   scuipai (1) s.n., (2) scuipa?i, s.m. 1. Faptul de a scuipa. 2. Saliv? dat? afar? din gur?.
   scuip?lo?re, scuip?tori, s.f. Vas special īn care se scuip?.
   scul, sculuri, s.n. Leg?tur? de fir textil īnf??urat īn spire suprapuse.
   scul?, scol, vb. I. 1. Refl. ?i tr. A (se) de?tepta din somn. 2. Refl. ?i tr. A (se) ridica iii picioare (de pe scaun, de pe pat, de jos). 3. Tr. (Fig.) A pune īn mi?care, a mobiliza oameni (īn vederea unei ac?iuni); (tr. ?i refl.) a (se) r?scula.
   scul?,’ scule, s.f.’ Unealt?, instrument; pies? activ? a unei unelte alc?tuite din mai multe piese.
   scul?ric, scul?rii, s.f. Atelier īn caro se repar? ?i se īntre?in sculele.
   sculpta/ sculptez, vb. I. Tr. A reproduce īn relief o figur?, o imagine etc., cioplind un material dur sau modelīnd o substan?? plastic?.
   sculptor, sculptori, s.m. Artist care execut? sculpturi.
   sculptorif?, sculptori?e, s.f. Femeie care so ocup? cu sculptura. c
   sculptural, -a, sculpturali, -e, adj. Referitor la sculptur?, care sugereaz? o sculptur?; care are frumuse?ea sculpturilor.
   sculptur?, sculpturi, s.f. 1. Arta de a reda plastic figuri, imagini etc., cioplind sau modelīnd un material. 2. Oper? apar?inīnd sculpturii (1).
   scump, -?, scumpi, -e, adj. 1. Care cost? mult; (despre pre?uri) ridicat. 2. (Despre lucruri) Pre?ios, valoros; (despre fiin?e) drag, iubit. 3. (īnv. ?i reg.) Zgīrcit.
 SEAM?N
                                            O
 l?muri; a ii con?licnt; (exprim? ideea tic interes, grij?) pe scama cuiva = in interesul cuiva; a da pe scama cuiva = a da in grija cuiva. 2. Important?, vaz?; dc scam? = important, de valoare. 3. Fel, soi, gen : a fi dc o scam? cu cineva.
 4. Rost, rinduial?; a ?ti scama — a cunoa?te situa?ia; a sc pricepe. 5. Num?r, cantitate; o scam? dc... = un anumit, num?r de..,
   sciimiui, semeni, s.m. Persoan? care este Ia ici cu alta; aproapele cuiva; f?r? (dc) seam?n = i?r? asem?nare. Var.: simen s.m.
   sc?rii, seri, s.f. Timpul .dintre sfir?itul zilei ?i īnceputul nop?ii; dc cu sear? — odat? cu venirea serii; (adverbial) seara = īn timpul accslui interval.
   searb?d, -?, serbezi, -dc, adj. (Despre alimente) F?r? giisl, fad; (fig.) plicticos, monoton.
                            sebaceu, -ce, scbaccc, adj. Gland? scbaccc — gland? care se afl? la r?d?cina firelor, de p?r ?i care secreteaz? sebumul. seborcc s.f. Secre?ie excesiv? de sebum. sebum s.n. Substan?? gras? secretat? de glandele sebacee.
   sec, seac?, scci, adj. 1. Lipsit de ap? sau de umezeal?; tuse seac? = tuse f?r? flegm?; timbru (sau sigiliu) sec = ?tampil? īn relief, f?r? tu?, care se aplic? pe anumite acte. 2. Gol, de?ert; a īnghi?i īn sec = a) a īnghi?i f?r? a avea ceva īn gur?; b) a trebui s?-?i īnfrīnezi o dorin??. 3. (Fig.) Lipsit de con?inut, de sens.
   sec?, sec, vb. I. Tr. 1. A scoate, a īnl?tura apa dintr-un rin, dintr-un teren etc.; (inti·.; despre fintīni, izvoare) a-?i pierde apa. 2. (Fig.) A stoarce do puteri, a epuiza, a istovi.
   secānt, -?, secan?i, -te, adj., s.f. 1. Adj. Dreapt? secant? (?i substantivat, f.) — dreapt? care intersecteaz? o curb? in dou? sau mai multe puncte; plan secant = plan care intersecteaz? una sau mai multe suprafe?e. 2. S.f. Func?ie trigonometric? care, īnmul?it? cu func?ia cosinus, este egal? cu func?ia unitate.
   sec?rii s.f. Plant? din familia gramineelor, cu tulpina īnalt? de 150—200 cm, cultivat? ca plant? alimentar? ?i furajer?; secar?-eornut? = cornul secarei.
   secat, -?, seca?i, -te, adj. Din care a fost eliminat? apa; lipsit de ap? sau de umezeal?.
   secimcu s.f. 1. Rachiu preparat din secar?. 2. (Bot.) Chimen.
   sec?tui, sec?luiesc, vb. IV. Tr. 1. A face ca p?minlul s? devin? neproductiv; a epuiza rezervele de substan?e minerale dintr-un z?c?mīnt. 2. A stoarce pe cineva de bani. 3. A slei de puteri, a istovi.
   sec?tuit, -u, sec?tui?i, -te, adj. 1. Din care s-au epuizat rezervele, con?inutul. 2. Stors de puteri, sleit, epuizat.
   sec?tur?, sec?turi, s.f. Om de nimic, netrebnic, neserios.
   secera, sicer, vb. I. Tr. 1. A reteza de la baz? (cu secera sau cu ma?ina) cerealele p?ioase, pentru a stringe recolta’. 2. (Fig.; despre1 epidemii, flagele etc.) A ucide un num?r mare de oameni sau de animale.
                                                                                                                   510
   secerat s.n. Ac?iunea de a secera; seceri?, secer?, scccri, s.f. 1. Unealt? agricol? manual? cu care se recolteaz? p?ioasele, format? dintr-o lam? curb? ?i īngust? de o?el. 2. Seceri?.
   sccer?tor, -Oiire, scccr?lori, -oare, subst. 1. S.m. ?i f. Persoan? caro secer?. 2. S.f. Ma?in? agricol? de secerat; secer?toare-lrguloarc = ma?in? care secer? ?i totodat? leag? snopii.
   seceri?, seceri?uri, s.n. I. Ac?iunea dc a secera; perioad? do timp īn care se secer?. 2. Recolt? (secerat?).
   secesiune, secesiuni, s.f. Separare a unui grup de colectivitatea c?reia īi apar?ine; separarea unui stat sau a unui grup de state de o federa?ie (sau confedera?ie).
   secet?, scccle, s.f. Lips? īndelungat? de precipita?ii atmosferice, avind ca urmare uscarea solului ?i a vegeta?iei; vreme uscat?, secetoas?.
   secetos, -o?s?, seccto?i, -oase, adj. Lipsit do ploi; bīnluit de secet?.
   sechel?, sechele, s.f. Tulburare func?ional? sau organic? durabil?, rezultat? dup? o boal? sau dup? o interven?ie chirurgical?.
   seclicstr?, scchcstrcz, vb. I. Tr. 1. A pune uri lucru sub sechestru. 2. A re?ine cu for?a o persoan?.
   sechestru, sechestre, s.n. (Jur.) M?sur? do asigurare destinat? s? previn? īnstr?inarea de c?tro un debitor a bunurilor sale īnainte de achitarea unei datorii, a repar?rii unei pagube ctc.
   secol, secole, s.n. 1. Interval de timp de o sut? de ani, socotit de la. unitate pīn? la completarea sutei inclusiv; r?stimp de o sut? de ani (soco.tit de la orice dat?); (p. cxt.) perioad? īndelungat? de timp. 2. Epoc? istoric? dominat? de o mare personalitate sau de un eveniment excep?ional.
   secondii vb. I. v. sccunda. < seeondānt, -? s.m. ?i f. v. sccumlant. secret, -a, sccre?i, -te, adj., s.n. 1. Adj. Caro este ?inut ascuns; tainic; confiden?ial; nem?rturisit; (īn unele ??ri) agent secret = persoan? cu misiune secret? de informare īn domeniul politic, ecoYiomic sau al criminalit??ii. 2. Adj, Ascuns vederii, mascat. 3. S.n. Ceea ce nu se ?tie, nu se cunoa?te; ceea ce nu trebuie divulgat; secret de stat = documente sau date privind problemele fundamentale ale vie?ii oconomice ?i politice, precum ?i ale ap?r?rii statului, a c?ror divulgare este pedepsit? dc'legile penale ale acestuia. 4. S.n. Element care constituie cheia succesului īntr-o ac?iune, īntr-o ?tiin?? sau art?.
   secret?, pers. 3 secrcteaz?, vb. 1. Tr. A produce o secre?ie; a elimina secre?ii.
   secret?r, -?, secretari, -c, s.m. ?i f. 1. Persoan? care rezolv? lucr?rile de- secretariat ale unei institu?ii sau īntreprinderi; sccrctar de redac?ie = persoan? īns?rcinat? cu centralizarea ?i coordonarea materialului care se public? īntr-un ziar sau īntr-o revist?. 2. (īn structura organizatoric? a unor partide ?i organiza?ii ob?te?ti) Denumire a unor func?ii eligibile de conducere. 3. Demnitar sau func?ionar care preg?te?te lucr?rile ?i duce la īndeplinire hot?rīrile organului suprem
 541
SEDIT.A
al putorii do slal; sccrclar de stat = (in uncie ??ri) ministrul afacerilor externe. 4. Persoan? care rezolv? lucr?rile ?i coresponden?a privat? a cuiva.
   Bccrctnrl?t, secretariate, s.n. 1. Serviciu care rezolv? lucr?rile curente ale conducerii unei institu?ii, unei īntreprinderi, unei organiza?ii politice etc. 2. Denumirea unuia dintre organele superioare alo unui partid comunist sau muncitoresc. iī. Organ al unei organiza?ii interna?ionale, avind atribu?ii administrative ?i executive. 4. Denumire dat? persoanelor īns?rcinate s? consemneze dezbaterile unei ?edin?e.
   ocorctinii s.f. Hormon produs do mucoasa duodenal?, cu ac?iune stimulatoare asupra; secre?iei pancrealice.
   snerefor, -oiire, sccrctori, -oare, adj. Care secreteaz?, care produce secre?ii.
   seere?ie, secre?ii, s.f. 1. Eliminare a substan?elor rezultate din activitatea glandelor, fie direct īn sīnge fsccrc?ic intern?), tic la exteriorul corpului sau īntr-o cavitate a lui (sccrc?ic extern?). 2. Substan?? eliminat? de glande.
   sectant, -ii, sectan?i, -te, s.m. ?i f. Adept al unei secte religioase; (adjectival) care este propriu acestor adep?i; (p. ext.) exclusivist, intolerant.
   sectsir, -ii, sectari, -c, s.m., adj. 1. S.m. Partizan exclusivist ?i intolerant al unei doctrine. 2. Adj. Caro ?ine de sect?; intolerant, exclusivist (fa?? do cei cu alto convingeri).
   6cctnrism s.n. Atitudine de sectar; (in mi?carea muncitoreasc?) atitudine rigid?, izola?ioni?tii, caro implic? primejdia ruperii partidului revolu?ionar de mase.
   sictil, secte, s.f. Comunitate religioas? desprins? dinlr-o biseric? oficial?; (p. ext.) grup restrins ?i īnchis, alc?tuit din adep?ii unei doc-trino (filozofice, religioase etc.).
   sector, sectoare, s.n. X. (Geom.) Por?iune din-tr-un plan m?rginit? de dou? drepte concurente ?i de arcul unei curbe caro are extremit??ile po colo dou? drepte. 2. Por?iune limitat? dinlr-o suprafa??. 3. Subīmp?r?ire administrativ? īntr-tm ora? mare. 4. Domeniu, ramur? de activitate; diviziune, domeniu īn cadrul economiei. 5. (Telin.) Pies? cu din?i de angrenaj, in form? de sector (1) do cerc.
   sie?ie, sec?ii, s.f. 1. Subunitate organizatoric? īn cadrul unei īntreprinderi sau institu?ii. 2. Compartiment cu destina?ie special? īnlr-un magazin, intr-un muzeu etc. 3. Sec?ie de votare = fiecare dintre diviziunile īn care se īmparte o circumscrip?ie electoral?.
   sec?iona, sec?ionez, vb. I. Tr. A t?ia, a īmp?r?i, a divide.
   sec?iune, sec?iuni, s.f. 1. Faptul de a sec?iona; t?ietur?; por?iune sec?ionat?. 2. Suprafa?? rezultat? din intersec?ia unui corp solid cu o suprafa?? plan? sau curb?; aria unei sec?iuni
 (2). !>. (Telul.) Schi?? reprezentīnd suprafa?a intersec?iei unei piese sau a unui sistem tehnic cu un anumit plan.
   secui, secui, s.m. Persoan? care face parte dintr-o popula?ie de limb? maghiar? care locuie?te īn partea sud-cslic? a Transilvaniei.
   secuime s.f. Popula?ia secuiasc?; ?inut locuit de secui.
   secular, -u, seculari, c, adj. Care are o vechime de unul sau mai multe secole; care a durat mai multe secole; (p. ext.) str?vechi.
   _ seculariza, sccularizi:z, vb. I. Tr. A trcce averile m?n?stire?ti sau biserice?ti in proprietatea statului.
   secund, -ii, secunzi, -de, num. ord., adj., s.m. 1. Num. ord., adj. Care se afl? imediat dup? primul; al doilea. 2. S.m. Ofi?er adjunct al comandantului unui vas.
   sccnndii, sccundez, vi). I. Tr. 1. A sprijini, a ajuta pe cineva. 2. (Muz.) A acompania. Var.: sceomlā vb. I.
   secundant, -?, secundan?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care ajut?, urmeaz? sau īnso?e?te pe cineva. Var. : secondant, -īi adj.
   secundar1, secundare, s.n. Acul ceasornicului caro arat? secundele.
   secundar-, -?, secundari, -c, adj. 1. Caro ocup? locul al doilea īntr-o succesiune; era secundar? =-. era mezozoic?. 2. Caro se situeaz? po planul al doilea ca importan??.
   secund?, sccundc, s.f. 1. Interval de timp egal cil a GO-a parte din durata unui minut; (p. ext.) timp foarte scurt, clip?. 2. Unitate de m?sur? a unghiurilor, egal? cu a GO-a parte dintr-uu minut. 3. (Muz.) Interval dintre dou? Sunete ale. gamei, la distan?? do dou? trepte.
   secure, securi, s.f. Unealt? format? dintr-un corp de o?el cu t?i?, fixat po o coad? de lemn, folosit? Ia doboritul copacilor, la despicatul lemnelor etc.
   securit s.n. Sticl? de siguran?? foarte rezistent? care, la spargere, se transform? in cioburi m?runte cu muchii rotunde, fiind folosit? pentru parbrize ?i ferestre Ia autovehicole.
   sceuritātc s.f. 1. Faptul de a fi la ad?post de orice pericol; sentiment de siguran??, do lini?ti: izvorit din absen?a oric?rui pericol. Totalitatea organelor de stat care au sarcina de ap?rare a orīnduirii sociale ?i de stat.
   secven??, secven?e, s.f. i. Succesiune de fenomene; scrie de fapte, de st?ri etc. care se succed? īntr-o anumit? ordine. 2. Grupare de scene ?i de imagini īntr-un film.
   sedatīv. -ii, sedatiri, -c. adj., s.n. (Medicament)· care calmeaz? st?rile de excita?ie psihic?.
   sedentar, -?. sedentari, -c, adj. (Despre oameni) C?ruia nu-i place s? umble, s? fac? mi?care īn aer liber; (despre īndeletnicirile oamenilor) care· se exercit? f?r? deplas?ri; (despre popula?ii) stabil; p?s?ri sedentare = p?s?ri care nu migreaz? Sil timpul iernii; (mii.) parte sedentar? = parte a unit??ilor militare care r?inine in garnizoan? in timp de r?zboi.
   sedil?, scdilc, s.f. Semn grafic in form? de-virgul?, care se pune sub anumite consoane-pentru a le da valoarea altor sunete.
SEDIMENT
   sediment, sedimente, s.n. 1. Depozit format prin depunerea corpusculelor solide dintr-o suspensie. 2. Depozit format din roci sedimentare.
   sediment?, pers. 3 sedimenteaz?, vb. I. Refl. A se depune, a forma sedimente.
   sedimentar, -?, sedimentari, -e, adj. Care are caracter de sediment; format prin sedimentare; roc? sedimentar? = roc? rezultat? prin depunerea materialelor provenite din dezagregarea altor ro.ci, transportate de vīnturi, ape ori ghe?ari.
   sedimentäre, sediment?ri, s.f. Ac?iunea de a se sedimenta; (geol.) depunerea unor particule sau fragmente de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare; (med.) vitez? de sedimentare = viteza cu care se depun globulele ro?ii dintr-o cantitate de sīnge recoltat īnfr-un tub de sticl? gradat.
   sedi?ios, -,o?s?, sedi?io?i, -oase, adj. (Livr.) Care se revolt? īmpotriva unei autorit??i; care īndeamn? la r?zvr?tire.
   sedi?iiinc, sedi?iuni, s.f. (Livr.) R?zvr?tire, revolt?.
   sediu, sedii, s.n. Cl?dire, loc unde se desf??oar? activitatea unei institu?ii sau a unei organiza?ii; (fig.) centru, focar.
   seduc?tor, -o?re, seduc?tori, -oare, adj., subst.
 1. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care incint?, care captiveaz?. 2. S.m. B?rbat care s?vīr?e?te o seduc?ie.
   seduce, sedüc, vb. III. Tr. 1. A incinta, a captiva, a subjuga; a ademeni. 2. A s?vīr?i o seduc?ie.
   seduc?ie, seduc?ii, s.f. 1. Faptul de a seduce (1). 2. Fapta unui b?rbat care, prin promisiuni de c?s?torie, determin? o minor? s? aib? raporturi sexuale cu el.
   segment, (1, 2) segmente, s.n., (3) segmen?i, s.m.
 1. S.n. Por?iune dintr-un īntreg, nedeta?at? de acesta; segment de dreapt? = por?iune dintr-o dreapt?, m?rginit? de dou? puncte ale ci·, segment de cerc = Aria cuprins? īntre un arc de cerc ?i coarda care trece prin extremit??ile arcului.
   S.n. Fiecare dintre inelele care alc?tuiesc ?corpul unor vie?uitoare. 3. S.m. Inel metalic elastic servind la realizarea etan??rii īntre un piston ?i cilindrul īn interiorul c?ruia se dcpla-.seaz? sau la ungerea acestora cu ulei.
   segment?, segmentez, vb. I. Tr. A īmp?r?i īn segmente.
   segmentär, -?, segment?ri, -e, adj. Format (sau provenit) din segmente.
   segmentäre, segment?ri, s.f. Faptul de a segmenta-, (biol.) proces de divizare succesiv? a oului fecundat.
   segregā, pers. 3 segrig?, vb. I. Tr. ?i refl. A efectua (sau a suferi) opera?ia de segregare; a (se) separa.
   segregare, segreg?ri, s.f. 1. Faptul de a (se) segrega-, opera?ia de afinare a unor metale prin r?cire selectiv?; separare a componen?ilor unui aliaj, produs? īn timpul solidific?rii. 2. Proces de separare a materialului granular din
 beton sau mortar īn straturi do consisten?? diferit?. 3. Fenomen īn hibridarea sexual? a plantelor, constīnd din separarea caracterelor materne de cele paterne in anumite celule diferen?iale.
   segrega?ie, segrega?ii, s.f. 1. Segregare. 2, Form? de discriminare intre oameni pe baz? unor criterii de ras?, de avere, educa?ie, religie, na?ionalitate etc.
   scit, seifuri, s.n: 1. Cas? do bani. 2. īnc?pere special? īn care se p?streaz? documente sau alte obiecte do valoare.
   seimen, seimeni, s.m. Corp de osta?i mercenari pede?tri din ??rile romāne?ti, īns?rcinat' cu paza cur?ii domne?ti.
   sein, -?, seini, -e, adj. (Despre lin?, blan?) De culoare cenu?ie natural?.
   seism, seisme, s.n. Cutremur de p?mīnt. seismic, -?, seismici, -e, adj. Care se refer? la seisme; regiune seismic? = regiune īn caro se produc frecvent cutremure.
   seismograf, seismografe, s.n. Aparat care īnregistreaz? oscila?iile scoar?ei terestre īn timpul cutremurelor.
   seismograīie s.f. Parte a seismologiei care se ocup? cu īnregistrarea undelor seismice ?i cu interpretarea acestor īnregistr?ri.
   scismogrām?, seismogramc, s.f. Grafic al vibra?iilor īnregistrate do un seismograf.
   seismolog, seismologi, s.m. Specialist īn seismologie.
   seismologie, -? seismologiei, -e, adj. Caro se refer? la seismologie.
   seismologie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul cutremurelor' do p?mīnt.
   scismosctfp. seismoscoape, s.n. Aparat pentru punerea īn eviden?? a cutremurelor de p?mīnt.
   sci?e s.f. pl. Pendul?ri ritmice ale apei lacurilor, datorit? unor factori naturali.
   sejtir, sejururi, s.n. Petrecere a unui anumit timp īnt,r-o sta?iune, pe un itinerar turistic etc.
   solaci?n, selacieni, s.m. (La pL)„ Subclas? de pe?ti marini cu scheletul cartilaginos ?i cu corpul acoperit cu solzi ?i cu ?epi; (?i la sg.) pe?te din aceast? subclas? (ex. rechinul), selict, -?, selec?i, -te, adj. Ales, distins, select?, selectez, vb. I. 1. Tr. A alege, a selec?iona; a separa dintr-o mul?ime de obiecte pe cele care prezint? anumite caracteristici. 2.Tntr. (Telec.; despre sisteme receptoare) A separa undele de frecven?e diferite ale emisiunilor.
   sclcctiv, -?, selectivi, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice) Care are proprietatea de a efectua o alegere īntre elemente de acela?i, fel. 2. (Telec.; despre sisteme receptoare) Care are proprietatea de a selecta (2).
   selectivitate s.f. Capacitatea de selec?ie a unui sistem tehnic sau fizico-chimic.
   sclectur, selectoare, s.n. 1. Selector telefonic = dispozitiv īn centralele telefonice automate care are rolul de a selecta conectarea cerut? pentru stabilirea leg?turii īntre doi abona?i. 2. Ma?in? agricol? care separ? de impurit??i semin?ele ?i le sorteaz? dup? calit??i.
SEMILUNA.
   selec?ie, selec?ii, s.f. 1. Alegere efectuat? dup? un anumit criteriu. 2. (Biol.) Proces care favorizeaz? supravie?uirea ?i reproducerea anumitor indivizi;, selec?ie naluralā = fenomen natural constīnd’īn persisten?a ?i continua evolu?ie a speciilor care au o mai mare putere de adaptare la mediu; selec?ie artificial? — metod? de ameliorare a speciilor de plante ?i de animale domestice prin selec?ionarea, -pentru reproducere, a indivizilor care īntrunesc cele mai multe calit??i biologice.
   selec?iona, selec?ionez, vb. I. Tr. A face o selec?ie. .
   selec?i ouai, -?, selec?iona?i, -te, adj. X. Ales dintre mai mul?i (dup? anumite criterii); (p. ext.) de calitate superioar?. 2. (Despre plante ?i animale) Cu īnsu?iri īmbun?t??ite prin selec?ie.
   selec?ioner, -?, selec?ioneri, -e, s.m. ?i f. Per- . soan? care face o selec?ie (1).
   selenar,-?, selenari, -e, adj. Referitor la Lun?, lunar (1).
   selenit, seleni?i, s.m. Varietate de ghips de culoare alb?-g?ibuie, din care se fac obiecte decorative.
   seleniu s.n. Element cliimic cu propriet??i asem?n?toare celor ale sulfului, folosit īn industria sticlei, a ceramicii ?i la fabricarea unor celule fotoelectrice.
   selcnograīie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul suprafe?ei lunare ?i al formelor ei de relief;
   selSactor, selfactoare, s.n. Ma?in? de tors folosit? īn filatura de līn?, de bumbac etc.
   sclfinduc?ie, selfinduc?ii, s.f. Producere a unei tensiuni electromotoare īntr-un circuit, datorit? cīmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin īnsu?i circuitul indus; induc?ie proprie.
   selsin, selsine,· s.n. Ma?in? electric? de mic? putere folosit? ca traduetor ?i transmi??tor la distan?? a deplas?rilor unghiulare ale unor organe de ma?in?.
   semafor, semafoare, s.n. 1. Instala?ie de semnalizare folosit? pe c?ile ferate, īn naviga?ie etc., alc?tuit? dintr-un stīlp pe care se pot īn?l?a semnale de forme diferite ori īn pozi?ii diferite.
2. Semnalizator cu lumini colorate, pentru dirijarea circula?iei īn ora?e.
   semantem, sem?nteme, s.n. Unitate de baz? a cuvīntului, identificat? de obicei cu r?d?cina cirvīntului, considerat? ca purt?toare a sensului lexical.
   semantic, -?, semantici, -e, s.f., adj. X. S.f. Ramur? a lingvisticii care studiaz? sensurile cuvintelor ?i evolu?ia' acestor sensuri. 2. Adj. Care se refer? la sensurile cuvintelor.
   scmasioWg'ic, -?, semasiologici, -e, adj. Semantic.
   semasīologie s.f. Semantic? (1). sem?na1, sām?n, vb. I. Tr. X. A introduce īn sol semin?ele unei plante, pentru a le face s? īncol?easc?. 2. (Fig.) A propaga idei, zvdnuri, vrajb? etc.
   sem?na2, sām?n, vb. I. Intr. 1. A avea tr?s?turi comune cu altcineva sau cu altceva. 2» •A p?rea, a face impresia de...
   sem?nat, sem?n?turi, s.n. Ac?iunea de a sem?na1·, īns?mīn??re.
   Sem?n?tor, -oiire, sem?n?tori, -oare, subst.
 1. S.m. ?i f. Muncitor agricol care seam?n?1.
 2. S.f.. Ma?in? agricol?, cu trac?iune animal? sau mecanic?, cu care se execut? sem?natul culturilor agricole.
   sem?n?torism s.n. v. s?m?n?torism, sem?n?torist, -? s.m. ?i f. v. s?m?n?torist, sem?n?tur?, sem?n?turi, s.f. X. Loc, teren īns?mīn?at. 2. (La pl.) Plante recent r?s?rite din s?mīn?a sem?nat?, semen s.m. v. seam?n.
   semestrial, -?, semestriali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ?e refer? la un semestru; caro se face, se īntīmpl? sau se produce īn fiecare semestru; care dureaz? un semestru.
   semestru, semestre, s.n. X. Perioad? de ?ase luni consecutive. 2. O jum?tate din anul ?colar (universitar).
   seme?, -eā??, seme?i, -e, adj. 1. (Adesea adver-bia1) Mīndru, falnic; trufa?, sfid?tor, obraznic.
 2. īndr?zne?, curajos, plin de avīnt.
   seme?i, seme?esc, vb. IV. Refl. A se f?li, a se mīndri, a se īngimfa; a deveni īndr?zne?e trufa?, arogant.
   seme?ie s.f. X. Mīndrie, fal?, īngīmfare, orgoliu. 2. Curaj, īndr?zneal?.
   semi- Element de compunere cu sensul „jum?tate de“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   semiāx?, semiaxe, s.f. Ax? m?rginit? la una dintre extremit??i.
   semicerc, semicercuri, s.n. 1. Figur? geometric? format? dintr-un arc de cerc subīntins de un diametru. 2. ?ir de lucruri sau de fiin?e a?ezate īn form? de semicerc (X). 3. Linie care’limiteaz? o suprafa?? semicircular? (la handbal, baschet), pentru care exist? reguli speciale de joc.
   semiconductor, -oare, semiconductori, -oare, adj., s.n. ?i m. (Substan?? ) care are o rezisten?? electric? mai mare decīt cea a conductoarelor propriu-zise.
   semidoct, -?, semidoc?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Om) care are cuno?tin?e pu?ine (dar se crede cult). ?
   semifabricat, semifabricate, s.n. Material care a suferit un proces de fabrica?ie, dar care mai trebuie supus unui alt proces de fabrica?ie īnainte de īntrebuin?are.
   semifinal?, semifinale, s.f. Etap? intermediar? īntr-o competi?ie sportiv?, care preced? finala.
   scmiīond s.n. Prob? sportiv? (ciclism, īnot etc.) care se disput? pe distan?e medii.
   semiīntuneric s.n. Lumin? slaba care face ca lucrurile s? fie abia vizibile.
   semilun?, semiluni, s.f. X. Aspectul Lunii īn faza primului ?i a ultimului p?trar. 2. Semnul simbolic al islamismului, reprezentīnd Luna
‘SEMIXAh
 'īn faza primului p?trar; (p. ext.) Imperiul otoman; mahomedanismul.                      ·
   seminal, -?, seminali, ·c, adj. 1. Care se refer? la sperm?. 2. Care se refer? la s?mīn?a plantelor.
   seminar, semin?rīi, s.n. 1. Form? de. activitate didactic? īn cadrul īnv???mīntului superior, care are ca setap fixarea ?i adincirea cuno?tin?elor prin discu?ii ?i prin referate. 2. Cerc ?de studii īn cadrul unei organiza?ii ob?tc?tv.sau al unei institu?ii, care are ca scop ridicarea-preg?-lirii profesionale a membrilor s?i sau a preg?tirii lor ideologice. 3. Seminar teologic — ?coal? de "rad mediu, pentru preg?tirea preo?ilor.
   sominarizii, seminarizez, vb. I. Tr. A prelucra, īn cadrul unui seminar, materia predat? la curs.
   scmincir, seminceri, s.m. 1. Arbore l?sat pentru .s?mīn??, īntr-o p?dure; (cu sens colectiv) plante neculeso odat? cu restul recoltei, pentru a servi ca plante de s?mīn??. 2. ?tiulete de porumb p?strat nedezghiocat, pentru s?mīn??.
   semin?ie, semin?ii, s.f. Neam, na?ionalitate; totalitatea urma?ilor care au acela?i str?bun, semiobscuritate s.f. Semiīntuneric, semiologie s.f. 1. Ramur? a medicinii care se •ocup? cu studiul simptomelor ?i semnelor diferitelor boli, precum ?i al metodelor de a le pune īn eviden??. 2. Semiotic?.
   semiotic? s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul .general al semnelor īntrebuin?ate īn cadrul vie?ii sociale.
   somison, -?, semisoni, -e, adj. (Despre vocale) Care nu are valoare silabic?.
   semit, -?, semi?i, -te, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ,?i i. Persoan? care face parte din grupul de popoare, īnrudite prin limb?, din sud-vestuli Asiei ?i din nordul ?i estul Africii (?i c?ruia īi apar?in evreii, arabii, sirienii etc.). 2. Adj. Care apar?ine semi?ilor (1), referitor la semi?i, semitic, -?, semitici, -e, adj. Semit (2). seiniMn, semitonuri, s.n. 1. (Muz.) Interval de o jum?tate de ton. 2. Nuan?? intermediar? īntre un ton īnchis ?i unul deschis al unei culori.
   senii tort, semitonuri, s.n. Fibre textile supuse unei u?oare r?suciri īnaintea fil?rii finale.
   somivocal», semivoeale, s.f. Sunet intermediar īntre vocal? ?i consoan?, cu īnsu?iri comune amīndurora.
   semizeu, semizei, s.m. Zeitate antic? n?scut? dintr-un zeu ?i o muritoare sau dintr-o zei?? ?i un muritor.
   semn, semne, s.n. 1. Tot ceea ce indic?, reprezint? sau exprim? ceva; prob?, dovad?. 2. Gest, mi?care care exprim? un gīnd, o stare su-ileteasc? etc. 3. Tr?s?tur? distinctiv? dup? care se recunoa?te un lucru sau o fiin??; semnalment; īnsemnare f?cut? pe un obiect sau pe un animal pentru a putea fi recunoscut; pat? ?de alt? culoare pe corpul unui animal. 4. Obiect a?ezat īntr-un loc, pentru a marca sau a desp?r?i •ceva; semn de hotar — piatr?, stīlp etc. care marcheaz? un hotar sau care delimiteaz? un teren; semn de carte = fī?ie īngust? de carton, .de piele,'‘de m?tase etc., cu care se marcheaz?
 īntr-o carto pagina la care s-a īntrerupt lectura.
5.  ?int? pentru tras cu arma. G, Urm? l?sat? pe ceva; cicatrice r?mas? pe piele dup? o lovitur?, dup? o ran? etc. 7. Semne de punctua?ie = pujict, virgul?, dou? puncle etc., folosite īn scriere pentru a desp?r?i p?r?ile unei propozi?ii sau ale unei fraze; semne grafice = litere, cifre, semne de punctua?ie etc., folosite īn scriere; semn matematic — semn grafic cu ajutorul c?ruia se marcheaz? diversele opera?ii sau rela?ii matematice; semne conven?ionale = semne prin care'se reprezint? pe h?r?i detaliile de relief sau diferite obiecte (cl?diri, drumuri etc.). 8. Simbol, emblem?; sub semnul = sub auspiciile (cuiva sau a ceva).
   semn?, semnez, vb. I. Tr. A isc?li un qct, un document, pentru a-1 īnt?ri, a-1 certifica.
   scmndl, semnale, s.n. 1. Semn conven?ional (acustic sau optic) prin care se transmite la distan?? o īn?tiin?are, o comand?, un avertisment etc.; semnal de alarm? = dispozitiv montat īn vagoanele de c?l?tori, care, īn caz de primejdie, poate fi ac?ionat de orice c?l?tor pentru a frīna trenul. 2. Sunet conven?ional de recunoa?tere a diferitelor posturi de radio sau a diferitelor emisiuni ale unui post. 3. Tot ceea ce anun?? sau determin? īnceperea unei ac?iuni.
   semnal?, semnalez, vb. I. Tr. A anun?a ceva prin semne sau printr-un semnal; a atrage a-ten?ia asupra unui lucru; a releva, a scoate īn eviden??,
   semnalizii, semnalizez, vb. I. Tr. A transmite semnale, a comunica prin semnale.
   senmaliz?re, semnaliz?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a semnaliza; comunicare prin semnale. 2. Sistem de semnalizare — totalitatea semnalelor prin care organismul se pune īn leg?tur? cu mediul īnconjur?tor, prin intermediul scoar?ei cerebrale.
   semnalizator, semnalizatoare, s.n. Instala?ie pentru semnalizare; indicator luminos folosit la autovehicule pentru a marca schimbarea direc?iei acestora īn timpul mersului.
   semnalment, semnalmente, s.n. Caracteristic? exterioar? a unei persoane, dup? care aceasta poate fi identificat?.
   semnatar, -?, semnatari, -e, s.m. ?i f. Persoan? care semneaz? o cerere, o adres?, un act, un tratat etc.
   semn?tur?, semn?turi, s.f. Isc?litur?, semnific?, pers. 3 semnific?, vb. I. Tr. A īnsemna, a avea īn?elesul de...
   semnificativ, -?, semnificativi, -e, adj. 1. Care scoate īn eviden??, exprim? ceva cu claritate. 2. Care are o semnifica?ie, un īn?eles; care face aluzie la ceva.
   semnifica?ie, semnifica?ii, s.f. 1. Con?inutul unui cuvīnt, īn?eles, sens; noim?, tīlc. 2. īnsemn?tate, importan??.
   sendt, senate, s.n. 1. (īn Roma antic?) Organ suprem de conducere a statului, īn timpul republicii. 2. Denumire dat? camerei superioare a parlamentului īn unele state burgheze (īn care acesta este alc?tuit din dou? camere).
SEPIA
                                 senator, senatori, s.m. Membru al unui sepa-L senatorial, -fi, senatoriali, -e, adj. Care ?ine de sonat; privitor la senat sau la senatori, scncctutc, senectu?i, s.f. (Livr.) B?trīne?e. senil, -?, senili, -e, adj. Caro ?ine de b?trī-ne?e, caracteristic b?trīriilor; care se refer? la senilitate.
   sonilif?to s.f. Stare caracterizat? prin sl?birea func?iilor organice ?i psihice, provocat? de vīrsta īnaintat?.
   senin, -a, senini, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Despre cer) F?r? nori, limpede. 2. Adj. (Fig.; despre oameni ?i despre expresia fe?ei lor) Care exprim? lini?te sufleteasc?; lini?tit, netulburat. 3.
 S.n. ClaTitate a cerului, lips?, de nori; senin?tate (1).
                                 senin?tate s.f. 1. Starea cerului senin. 2. Calm, lini?te sufleteasc?; expresie lini?tit? a chipului.
                                 seni?r1, seniori, s.-m. (īn evul’ mediu īn Apusul Europei) St?pīn al unui domeniu asupra c?ruia avea ?i unele atribu?ii ale puterii de stat.
                                 seni?r2, -o?r?, seniori, -oare, subst. 1. S.m. ?i f. Sportiv care a dep??it vīrsta juniorilor. 2.
 S.m. (Pe līng? un nume propriu de persoan?) Tat?l (considerat īn raport cu fiul).
   sens, sensuri, s.n. 1. Īn?eles, con?inut, semnifica?ie a unui cuvīnt, a unei expresii etc. 2. Te- ' mei, logic?, ra?iune; rost, scop. 3. Direc?ie, o-rientare; sens unic = sistem de circula?ie a vehiculelor īntr-o singur? direc?ie (īn special pe arterele cu mare afluen??). 4. (Mat.; fiz.) Fiecare dintre cele dou? posibilit??i de parcurgere a unei drepte sau a unei curbe de c?tre un mofoil.
   sensibil, -?, sensibili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care este īnzestrat cu (mare) sensibilitate (1, 2); care poate fi u?or impresionat; (despre organe ale omului) care reac?ioneaz? u?or la o excita?ie exterioar?. 2. (Despre lucruri, fenomene etc.) Care poate fi perceput prin sim?uri.
 3. (Despre aparate, instrumente) Care reac?ioneaz? u?or la ac?iunea unui agent extern.
   sensibilitate, sensibilit??i, s.f. 1. Facultatea de a sim?i, de a reac?iona la excita?ii. 2. Emotivitate, afectivitate. 3. Faptul de a sim?i, de a putea avea emo?ii artistice. 4. īnsu?ire a unui aparat sau a unui instrument de a fi sensibil
 (»3-
   scnsibiliz?, sensibilizez, vb. I: Tr. 1. A m?ri sensibilitatea unui organ al corpului sau a unui ?esut organic; (p. ext.) a face mai sensibil (1) pe cineva sau ceva. 2. A m?ri sensibilitatea unui sistem fizico-chimic.
   sensibilizator, sensibilizatori, s.m. Substan?? care se adaug? īn emulsiile fotografice pentru a le m?ri sensibilitatea.
   senten?ios, -o?s?, senten?iosi, -oase, adj. (Despre stil, vorbire etc.) Care are caracter do sentin??; (despre oameni) care se exprim? prin sentin?e, prin maxime; (p. ext.) care folose?te un ton cmfatic, preten?ios.
                                 sentiment, sentimente, s.n. 1. Proces afectiv exprimīnd atitudinea omului fa?? de realitate,
 fa?? de alte persoane etc.; sim??mīnt, afec?iune.
 2. Credin??, impresie.
   sentimentul, -ii, sentimentali, -e, adj. Care se refer? la sentimente; care exprim? sau treze?te sentimonte duioase; (despre oameni, adesea substantivat) care are o sensibilitate deosebit?, care se las? u?or st?pīnit do sentimente.
   sentimentalism, sentimentalisme, s.n. Sensibilitate (2) excesiv?; exagerare a sentimentelor.
   sentimentalitate s.f. Faptul de a fi sentimental; starea unei persoane sentimentale, sentinilu s.f. v. santinel?, sentin??, sentin?e, s.f. 1. Ilot?rīre prin care un tribunal solu?ioneaz? o cauz? īn prim? instan??. 2. .Maxim?, aforism.
   scnzd?ie,’ senza?ii, s.i. 1. Reflectare nemijlocit? a unor īnsu?iri ale obiectelor din realitate care ac?ioneaz? asupra organelor de sim?. 2. Ceea ce are caracter senza?ional; ceea ce impresioneaz? puternic sim?urile.
   senza?iou?l, -?, senza?ionali, -c, adj. Care impresioneaz? puternic; care face senza?ie (2).
   senzitiv, -?, senzitivi, -e, adj. 1. Care are facultatea de a sim?i. 2. Senzorial.
   senzorial, -?, senzoriali, -c, adj. Caro prive?te organele de sim?; care se produce cu ajutorul organelor de sim?; care se refer? la producerea senza?iilor.
   senzual, -?, senzuali, -e, adj. 1. Care se refer? la sim?uri. 2. Care se las? condus de sim?uri; care exprim? senzualitate; īnclinat spre place, rile trupe?ti.                                     _
   senzualism s.n. 1. Concep?ie potrivit c?reia toate cuno?tin?ele provin, īn ultim? analiz?, din senza?ii. 2. Senzualitate.
   senzualitate s.f. īnclinare spre pl?cerile tru-'pe?ti.
   sep?l?, ' sepale, s.f. Fiecare dintre frunzele care alc?tuiesc caliciul unei flori.
   separ?, separ, vb. I. Tr. A face s? nu mai fie īmpreun?; a desp?r?i, a desface; (refl.; despre persoane) a se desp?r?i.
   separat, -?, separa?i,· -te, adj. Care nu are leg?tur?, nu comunic? cu altul, care a fost izolat.
   separatism s.n. Tendin?? de a se desprinde dintr-un grup, de a se separa de majoritate. ? separatist, -u, separati?ti, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se separ? dintr-un grup social. .                  \
   separator, -oare, separatori, -oare, adj., s.n. ]. Adj. Care are calitatea de a separa. 2. S.n. Aparat, dispozitiv sau ma?in? care serve?te la separarea unei substan?e sau a unui material dintr-un amestec. 3. S.n. Aparat utilizat pentru separarea unei por?iuni dintr-o re?ea electri-. c?.
   separ??ie, separa?ii, s.f. Desp?r?ire, izolare, separe s.n. v. separeu.
   separiu, separeuri, stn. Camer? sau desp?r-?itur? izolat? īntr-un restaurant. Var.: separe s.n.
   sepia s.f. 1. Vopsea cafenie īnchis?, secretat? de sepie (sau fabricat? pe cale artificial?). 2. Pictur? sau desen f?cut cu sepia-(1).
35 “ Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curcnt
SEPIE
 54G
   St'pio. sepii, s.f. Specie de ccfalopod marin cu corpul prev?zut cu zcce bra?e acoperite cu ventuze ?i care, cind este atacat, eman? o secre?ie de culoare īnchis?, tulburīnd apa.
   spjif, septuri, s.n. (Anat.) Perele desp?r?itor īntre dou? cavit??i, septembrie s.m. A noua lun? a anului, septentrionul, -?, septentrionali, -c, adj. Nordic.
   septet, septete, s.n. Ansamblu compus din fapte persoane care execut? īmpreun?, vocal sau instrumental, o compozi?ic muzical?.
   Replic, -?, septici, -c, adj. Caro so refer? la septicemie.
   septicemie, scpliccmii, s.f. Infec?ie general? a organismului, de obicei bacterian?, cu evolu?ie grav?.
   septimu, septirne, s.f. Intervalul dintre dou? sunete aie gamei, la distan?? de ?apte trepte.
   septuagenar, -īi, septuagenari, -e, s.m. ?i f., adj. (Persoan?) care a atins vīrsl.a de 70 de ani.
   sepulerfil, -fi, scpulcrali, -c, adj. (Livr.) Privitor Ia inormīnf, de mormīn’t.
                            se((u(iia subst. Arbore din California, care poate atinge īn?l?imea de 150 m,.circumferin?a de peste 40 m ?i vīrsta de 5 000 de ani. ser, seruri, s.n. Partea lichid?, a sīngelui. serafic, -ii, serafici, -e, adj. Īngeresc; (fig.) candid, neprih?nit.
   serafim, serafimi, s.m. (Bis.) īnger de rang superior, situat ierarhic īntre arhangheli ?i heruvimi.
   senii, scraiuri, s.n. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci; apartament destinat cadinelor īntr-un palat, turcesc.
   senil, -fi, serali, -e, adj. De sc?rii; (despre forme ?i institu?ii de īnv???mint) ale c?rui cursuri se ?in seara.
   serat?, serate, s.f. 1. Reuniune cu caracter muzica!, literar etc. 2. Petrecere cu dans, care are loc seara.
   ser?, sere, s.f. Construc?ie cu acoperi? ?i pere?i de sticl?, īnzestrat? cu instala?ii dc īnc?lzire, servind īn special" pentru cultura florilor ?i a legumelor.
   serbii, serbez, vb. I. Tr. A s?rb?tori un fapt sau un eveniment important.
   serbare, serb?ri, s.f. Faptul de a serba; manifestare cu caracter solemn, organizat? pentru celebrarea unui eveniment important.
   serd?r, serdar'i, s.m. (īn sec. XVII—XVIII īn ??rile romāne?ti) Dreg?tor domnesc cu atribu?ii militare.
   serenad?, serenade, s.f. Compozi?ie muzical?, vocal? sau instrumental?, cu caracter liric, care se execut? noaptea sub ferestrele cuiva, īn semn de dragoste sau de omagiu.
   serenisim, -fi, serenisimi, -e, adj. Epitet onorific care īnso?e?te unele titluri nobiliare sau biserice?ti din ??rile apusene.
   sergent, sergen?i, s.m. Grad militar imediat superior caporalului; sergent-major = primul grad de subofi?er.
   seriii, seriez, vb. I. Tr. A a?eza pe scrii; clasa m?rfuri, obiecte etc.., numerotindu-le.
   sorini, serialuri, s.n. Roman sau film care apare pe fragmente prezentate succesiv.
   sericicol, -ii, sericicoli, -c, adj. Care sc refer? la sericicultur?.
   sericicultor, -oiire, scricicultari, -oarr, s.m. ?i f. Persoan? care se ocup? cu sericicultura.
   sericiculturii, sericiculturi, s.f. Ramur? a zootehniei care se ocup? cu cre?terea viermilor de m?tase.
   sericimi s.f. Materie cleioas? alc?tuit? din proteine, carc acoper? firele de m?tase natural?.
   seric, serii s.f. 1. Succesiune do lucruri, fiin?e ele.'de acela?i fel (sau asem?n?toare īntre ele); repetare consecutiv? a unor ac?iuni sau evenimente de acela?i gen; grup, categoric īnlr-o clasificare. 2. Num?r de ordine carc so aplic? pe m?rfurile fabricate īn num?r mare, dup? accla?i model; num?r caracteristic unuia dintre tipurile de fabrica?ie. 3. (Mat.) ?ir infinit, de termeni lega?i īntre ei prin semnul plus sau minus. 4. (Chim.) Scrie omoloag? — scrie de compu?i organici cu acelcn?i particularit??i structurale, īn care termenii succesivi difer? prin-tr-un anumit grup dc atomi.
   sering?, seringi, s.f. Instrument format din-tr-un cilindru cu piston, la care se adapteaz? un ac, cu care so injecteaz? substan?e medicamentoase, se iau probe de singe etc. Var.; siring? s.f.
   serios, -oiisii, serio?i, -oase, adj., adv. 1. Adj. Care are un caracter sobru; a?ezai, ponderat; caro are o īnf??i?are grav?, sever?; (despre ac?iuni, realiz?ri) f?cut temeinic, cu con?tiinciozitate. 2. Adj. Caro trebuie privit cu seriozitate; care poate avea urm?ri grave; (substantival, n.) a (nu) lua pc cincva In serios = a (nu) da crezare cuiva, a (nu)-i acorda īncredere. īī. Adv. Adev?rat, drept, f?r? inten?ie dc glum?. 4. Adv. St?ruitor, temeinic, hot?rit.
   seriozitate s.f. 1. īnsu?irea dc a fi serios; comportare care denot? aceasl? īnsu?ire; expresie a figurii lipsit? de veselie. 2. īnsu?ire a ceea c.o necesit? mult? grij?, mult? aten?ie. 3. Calitatea a ceea ce este executat cu con?tiinciozitate.
   serj, serjuri, s.n. ?es?tur? de m?tase (cu b?t?tura de bumbac), īntrebuin?at? pentru c?ptu?it haine.
   serologīc, serologici, -c, adj. Care se refer? ia serologie.
   scrologīe s.f. ?tiin?? care studiaz? projviel?-?i!e serului sanguin.
   seros, -ous?, scrosi, -oase, adj. De natura serului.
   serotcrapie s.f. Metod? pentru tratarea anumitor boli infec?ioase prin administrare de seruri specifice, luate de la animale imunizate īmpotriva acestor boli.
   serozit?te, serozit??i, s.f. Lichid alb-g?lbui pe care īl secreteaz? membranele seroase.
 SIT
SEVA
   serpentin s.n. Sīlical natural hidralat de magneziu, avīnd acelea?i īntrebuin??ri ca ?i azbestul.
   serpentin?, serpentine, s.f. 1. Drum ?erpuit, f?cut de obicei pe un teren īn pant?. 2. Fī?ie lung? ?i -īngust? de hīrlie colorat? īnf??urat?, care, aruncat?, se desf??oar? īn spiral?, fiind folosit? ca mijloc de amuzament la petreceri.
 8. (Tehn.) Tub de metal sau de sticl? īndoit īn form? do spiral?, folosit ca schimb?tor de c?ldur? īntre fluidul care circul? prin tub si cel, īn care acesta este scufundat.
   sertar, sertare, s.n. 1. Cutie f?cīnd parte din-tr-o mobil?, care se poate trage īn afar?. 2. Orgaa de ma?in? care, printr-o mi?care de alunecare, asigur? distribu?ia unui fluid īn cilindrul unei ma?ini cu piston.
   sertiz?, scriizcz, vb. I. Tr. 1. A fixa o piatj? ornamental? īntr-o montur? metalic?, prin īndoirea marginilor acesteia. 2. A reduce, prin deformare plastic?, sec?iunea de la cap?tul unei piese tubulare,.īn vederea asambl?rii ei cu alt? pies?.
   serv, -?, servi, -e, s.m. ?i f. 1. Iobag. 2. (īnv.) Servitor.
   serr?nt, servan?i, s.m. Soldat care deserve?te o gur? de foc sau alt mijloc d<b lupt?.
   servant?, servante, s.f. 1. Mas? sau bufet pe care se ?ine preg?tit? vesela de schimb pentru servitul mesei. 2. (Livr.) Servitoare, slujnic?.
   servi, servesc, vb. IV. 1. Tr. A īndeplini o anumit? īns?rcinare sau obliga?ie fa?? de cineva; a fi de folos cuiva, a-i face un serviciu. 2. Intr. A func?iona ca...; a lucra īn calitate de om de serviciu. 3. Intr. (Despre lucruri) A folosi la ceva, a fi util. 4. Refl. A se folosi de un lucru, a face uz, a īntrebuin?a. 5. Tr. A oferi solicitan?ilor cele cerute. C. Tr. A aduce mīncarea Ia mas?, a prezenta cuiva o mīncare; (refl.) a lua s? m?nīnce sau s? bea. 7. Tr. (La unele jocuri sportive) A pune mingea īn joc.
   servi?bil, -?, serviabili, -e, adj. Care ī?i ofer? cu promptitudine serviciile; īndatoritor, amabil.
   serviciu, servicii, s.n. 1. Faptul de a servi; munc? prestat? īn folosul sau īn interesul cuiva; a se pune in serviciul cuiva (sau a ceva) = a servi unei persoane (sau unui scop, unei idei); scar? de serviciu = scar? secundar? īntr-un imobil. 2. Slujb?, post; serviciu militar = serviciu Ia care sīnt obliga?i, prin lege, cet??enii unui stat, pentru a se instrui din punct de vedere militar. 3. Subdiviziune īn administra?ia unei institu?ii sau īntreprinderi. 4.'Grup de o-biecte care alc?tuiesc un tot cu destina?ie special?: serviciu de mas?. 5. Serviciu divin = slujb? religioas?.
   serviet?, serviete, s.f. -Geant? do piele, de material plastic ele., cu una sau mai multe desp?r?ituri·, īn care se poart? acte, c?r?i ctc.
   servii, -ii, servili, -e, adj. 1. (Livr.) Slugarnic.
 2. Care se conformeaz? riguros originalului; care este lipsit de originalitate.
   servilism s.n. (Livr.) Atitudine servil?, slug?rnicie.
   servitor, -o?re, servitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? angajat? īn serviciul cuiva, de obicei pentru treburi casnice.
   servitute, servituti, s.f. 1. (īn evul mediu) Stare de dependen?? fa?? de st?pīnul feudal.
 2.  (Jur.) Sarcin? care greveaz? un imobil īn favoarea altuia, ?i care ’ia na?tere prin voin?a proprietarilor celor dou? imobile (ex. trecerea prin curtea celuilalt).
   servo- Element de compunere care intr? īn denumirea unor sisteme tehnice sau a unor m?rimi caracteristice acestora.
   servofrinn, servofrtne, s.f. Mecanism de frī-nare care īnlocuie?te energia musculaT? printr-o energie auxiliar?, operatorul efectuīnd numai opera?ia de declan?are a frīn?rii.
   serTomotor, servomotoare, s.n. Motor auxiliar al unei instala?ii cu ajutorul c?ruia se realizeaz? o comand? sau o reglare, pulīnd fi ac?ionat electric, pneumatic ele.
   servus interj. (Reg.) Formul? familiar? do salut.
   sesil?, sesile, adj. (Despre frunze) Lipsit? de pe?iol.
   sesiune, sesiuni, s.f. 1. Perioad? īn care membrii unui organ reprezentativ, ai unui for ?ti- · in?ific etc. se īntrunesc pentru a discuta, īn ?edin?e, ?i a rezolva probleme importante care ' intr? īn atribu?ia lor. 2. Sesiune de examene = perioad? īn care au loc examenele īn īnv???-mīnlul universitar.
   sesiz?, sesizez, vb. I. Tr. 1. A p?trunde cu mintea, a īn?elege; a observa, a descoperi; (refl.) a lua cuno?tin?? de ceva. 2. A īn?tiin?a o autoritate despre un caz care trebuie luat īn cercelare; a se adresa unui organ de jurisdic?ie pentru rezolvarea unei pricini.
   sesizor, sesizoare, s.n. Organ al unui regulator care sesizeaz? o m?rime in forma ei ini?ial? ?i o transform? īn forma adecvat? pentru reglare.
   sester?, sester?i, s.m. Moned? roman? (valo-rīnd aproximativ un sfert do dinar).
   set, seturi, s.n. 1. Parte a unei īntreceri sportive limitat? īn timp sau de realizarea unui scor conven?ional. 2. Garnitur? (3) de piese, instrumente etc.
   setea, selci, s.f. Plas? mare de pescuit, fixat? īn ap? cu dou? odgoane, cel superior sus?inut de plute iar cel de jos īntins prin greut??i.
   sete s.f. Senza?ie de usc?ciune a mucoasei gurii ?i a gitului, īnso?it? de nevoia de a bea ap?; (fig.) poft?, dorir?? fierbinte.
   set?s, -o?s?, seto?i, -oase, adj. īnsetat; (fig.) lacom, avid de...
   seu s.n. Gr?sime ob?inut? din ?esuturile grase alo bovinelor ?i ovinelor, īntrebuin?at? īn industrie ?i (mai rar) īn alimenta?ie..
   sev? s.f. 1. Lichid bogat īn s?ruri minerale, care circul? īn vasele plantelor, hr?nindu-le. 2. (Fig.) Putere, vigoare, vlag?.
 I
SEVER
   sever, -ii, severi, -e, ndj. 1. Carc procedeaz? cu strictele, cu exigen??, cu severitate; (despre aspectul sau despre manifest?rile oamenilor; adesea adverbial) lipsit de blinde?e, aspru. 2. Care nu admite abateri de la normele sau de la regulile stabilite.,
   severitate" si. īnsu?irea de a fi sever; asprime, exigen??; rigiditate.
   sex, sexe, s.n. Diferen?iere morfologic? ?i fiziologic? a organismelor vii, īn vederea reproducerii; fiecare dintre cele dou? categorii de oameni ?i de animale astfel diferen?iale: sexul masculin ?i sexul feminin.
   sexagenar, -a, sexagenari, -e, s.m. ?i f., adj. (Persoan?) care a atins vīreta de 60 de ani.
   sexagesimāl, -?, sexagesimali, -e, adj. Caro are la baz? num?rul ?aizeci; care se refer? la īmp?r?irea unui īntreg īn ?aizeci de p?r?i egale.
   sext?nt, sexlanti, s.m. Instrument formai, īn principal, dintr-un sector circular gradat de la 0° la 60° ?i o lunet? de vizare, folosii (īn marin?, avia?ie, astronomie) pentru m?surarea distan?ei unghiulare dintre dou? repere terestre, a īn?l?imii unui astru deasupra orizontului etc.
   sextu, sexte, s.f. (Muz.) Interval dintre dou? sunete ale gamei Ia distan?? de ?ase trepte.
   sextet, sextete, s.n. Ansamblu compus din ?ase persoane care execut? īmpreun?, vocal sau instrumental, o compozi?ie muzical?.
   sextin?, sextine, s.f. Poezie cu strofele de cīte ?ase versuri, rimele repelīndu-se īntr-o form? riguroas?.
   sexual, -?, sexuali, -e, adj. Care se refer? la sex sau la raportul dintre sexe.
   sexualitate s.f. Ansamblul īnsu?irilor morfologice ?i fiziologice care caracterizeaz? sexele.
   sexuut, -?, sexuali, -te, adj. Care are un sex; reproducere sexual? — reproducere a organismelor prin organe sexuale.
   sezdn, sezoane, s.n. Perioad? de timp a a-nului, corespunzīnd aproximativ unui anotimp; perioad? a anului caracterizat? printr-o activitate specific?, prin apari?ia sau frecven?a anumitor fenomene etc. -
   sezonier, -?, sezonieri, -c, adj. Care dureaz? un sezon; care se refer? la un anumit sezon.
   sezonist, -u, sez-oni?li, -sie, s.m. ?i f. Vilegiaturist.
   sīlid?, sfezi, s.f. (Pop.) Ceart?; conflict, neīn?elegere.
   sfan?, sfan?i, s.m. Veche moned? austriac? . de argint, care a circulat īn trecut ?i la noi.
   sf?r? s.f. Fum ?i miros greu, rezultate din arderea gr?similor.
   sfat, sfaturi, s.n. 1. īndrumare, īndemn adresat cuiva pentru a-1 convinge s? procedeze īn-tr-un anumit fel. 2. Adunare de oameni īntruni?i pentru a delibera ?i a lua hot?rīri; consf?tuire, consiliu. 3. Conversa?ie, taifas.
   sf?di, sf?desc, vb. IV. Refl’, recipt. ?i tr. (Reg.) A (se) certa.
   sf?rīni?, sf?rim, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) sparge īn buc??i, a (se) f?rīmi?a, a (se) face f?rīme.
   plarirmil, -ii, sf?rīma?i, -te, adj. F?cut buc??i, f?rīme; zdrobit, f?rīmilal.
   sīiirīm?tor, sf?rīm?loarc, s.n. Ma?in? sau unealt? folosit? pentru sf?rimarea unor materiale.
   sfuriin?turii, sf?rim?turi, s.f. Obiect spart īn buc??i mici; fragment dintr-un astfel dc obiect.
   sfiirīiiiieitts, -o.isu, sj?rimicio?i, -oase, adj. Care se sf?rīm? u?or.
   sf?tos, -oiisu, s/?to?i, -oase, adj. C?ruia īi place s? povesteasc?.
   sf?tui, sf?tuiesc, vb. IV. Tr. A da sfaturi (1), a pov??ui; (refl.) a se consulta cu cineva, a cerc un sfat (1); a schimba p?reri, a discuta, sf?to?enie s.f. īnsu?irea de a fi sf?tos. sfut-uit(īr, -oare, sf?tuitori, -oare, s.m. .?i f. Persoan? care d? sfaturi.
   sfecl?, sfecle, s.f. Nume dat unor specii do plante erbacee cu frunze lucioase ?i cu r?d?cina c?rnoas?; sfecl? dc zah?r = plant? cu r?d?cina cilindric? sau conica alungit?, care con?ine zah?r, fiind utilizat? īn industria zah?rului ?i a alcoolului; sfecl? furajer? = plant? cu r?d?cina voluminoas?, cultivat? pentru hrana animalelor.
   sfecli, sfeclesc, vb. IV. Tr. A o sfecli = a o p??i; a intra īn bucluc.
   sfenoid, sfenoide, s.n. Os nepereche sit'uaL īn partea mijlocie a bazei craniului.
   sfer?, sfere, s.f. 1. Suprafa?? format? de mul?imea punctelor din spa?iu care se aflu la aceea?i distan?? (numit? raz?) de un punct fix (numit centru). 2. Obiect care are l'orma sferei (1). 3. (Fig.) Domeniu (limitat) īn care exist?, ac?ioneaz? sau se dezvolt? cineva ori ceva; mediii. 4. Element logic care reprezint? capacitatea de referin?? a no?iunii la ansamblul de indivizi ce posed? īnsu?irile reflectate īn con?inutul acesteia.
   sferic, -?, sferici, -e, adj. Dc forma unei sfere; rotund.
   sfericit?te s.f. īnsu?irea de a fi sferic, sferoid, sferoide, s.n. Suprafa?? asem?n?toare cu o sfer?.
   sferometru, sferometre, s.n. Instrument pentru m?surarea precis? a razelor suprafe?elor sferice ?i a grosimii pieselor mici.
   sfert, sferturi, s.n. A patra, parte dintr-un īntreg.
   silnic, sfe?nice, s.n. Suport pentru lumin?ri, cu unul sau’cu mai multe bra?e.
   sfe?tanie, sfe?tanii, s.f. Slujb? religioas? f?cut? la īnceperea unei activit??i, la darea īn folosin?? a unei case etc.
   ste?t6e, sfestoace, s.n. M?nunchi de busuioc folosit de preot pentru a slropi cu ap? sfin?it?.
   sleteriseiil?, sfeteriseli, s.f. (Fam.) Faptut de a sfeterisi.
   sfeterisi, sfeterisesc, vb. IV. Tr. (Fam·.) A-.?i īnsu?i ceva īn mod necinstit.
   sicii, sfetesc, vb. IV. Refl. (īnv. ?i reg.) 1. A se ar?ta, a se ivi. 2. A se l?nniri, a se limpezi.
SFRIJIT
   sfitnie, sfetnici, s.m. (īnv.) īnalt dreg?tor cu care se sf?tuia domnul ??rii; (ast?zi, fam.) sf?tuitor, consilier.
   sfial?, sfieli, s.f. Atitudine sau comportare sfioas?; sentiment de jen?, timiditate.
   sfida, sfidez, vb. I. Tr. A īnfrunta pe cineva cu īndr?zneal?, cu dispre?.
. sfid?tor, -oare, sfid?tori, -oare, adj. Care, sfideaz?.
   sfielnic, -?, sfielnici, -e, adj. Sfios, sfigmogrāf, sfigmografe, s.n. Aparat cu care se īnregistreaz? grafic b?t?ile pulsului.
   sfii, sfiesc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine re?inut?, din cauza timidit??ii; a nu avea īndr?zneal?, a se jena.
   sfiicios, -ous?, sfiicio?i, -oase, adj. Sfios, sfiiciune, sfiiciuni, s.f. Fel dej a fi timid, ru?inos; lips? de īndr?zneal?.
   siineter, sfinctere, s.n. Mu?chi inelar care īnconjur? un orificiu ?i care īi determin? īnchiderea ?i deschiderea, sīin?iuie s.f. Calitatea a ceea ce este sfīnt. sfin?i, sfin?esc, vb. IV. Tr. (Bis.) 1. A trece pe cineva īn rīndul sfin?ilor. 2. A efectua ritualul menit s? confere unui obiect un caracter sacru.
   sfin?ia, sfin?iile, s.f. art. (Urmat de un adj.pos.) Termen de adresare c?tre clerici.
   sfinx, sfine?i, s.m. 1. Monstru fabulos din mitologia antic?, īnchipuit cu corp de leu ?i cu cap de'om. 2. (Fig.) Personaj enigmatic.
   sfios, -oāsu, sfio?i, -oase, adj. Timid, ru?inos; lipsit de īndr?zneal?; (despre gesturi, atitpdini) care denot? timiditate.
   sfīnt, -u, sfin?i, -te, adj., subst. 1. Adj. Epitet dat divinit??ii ?i celor sanctifica?i de biseric?. 2. Adj. Care ?ine de divinitate sau de religie; locurile sfinte = ?inuturile men?ionate īn textele religioase ca fiind cele unde ar fi tr?it ?i propov?duit lisus Hristos. 3. Adj. Care constituie un obiect cult, care este sl?vit. 4. Adj. Perfect, des?vīr?it.
5.  S.m. sg. art. Dumnezeu. 6. S.m. ?i ī. Persoan? sanctificat? de biseric?, dup? moarte. 7. S.m. ?i f. Om care duce o via?? curat? ?i cucernic?.
   sfīr interj. 1. Cuvīnt care imit? zgomotul produs de un obiect cīnd se īnvirte?te foarte repede.
2.  Cuvīnt care imit? zgomotul produs cīnd se pr?jesc alimente sau cīnd seincinge pe foc o gr?sime.
   sfīrc, sfirpuri, s.n. J. Vīrful moale (cartilaginos) ?i elastic- al unor organe; mamelon (1). 2. Vīrful must??ilor, al cozii animalelor, al biciului etc.
   sfīrīi, pers. 3 sfīriie, vb. IV. Intr. 1. (Despre obiecte) A produce un zgomot caracteristic, provocat de viteza cu care se mi?c? sau se īnvīr-te?te; (despre p?s?ri) a zbura b?tīnd repede din aripi;'(despre insecte) a ?īrīi. 2. (Despre aii-, mente saii gr?simi care se pr?jesc) A produce un zgomot ?uier?tor, caracteristic, sfīrīi?l?, sfirtieli, s.f. Sfirīit. sfiriit s.n. Faptul dea sfirii; zgomotul produs de obiecte care sfirīie.
   sfhle?z?, sfīrleze, s.f. Titirez (1, 2); (fig.) persoan? harnic?, vioaie, care se mi?c? repede.
   sfir?o?l?, sfir?eli, s.f. Senza?ie de sl?biciune, de le?in.
   sfir?i, sfir?esc, vb. IV. 1. Tr. A duce un lucru pīn? la cap?t, a termina, a īncheia; a termina vorba. 2. Reli. A se termina; a ajunge la cap?t, a lua sfīr?it. 3. Intr. (Despre oameni) A ajunge īntr-o anumit? situa?ie; a ajunge s?... 4. Refl. A sl?bi, a nu mai avea putere, a se sim?i istovit; a se pr?p?di, a muri.
   sfīr?it1 s.n. 1. Faptul de a (se) sfīr?i; partea, locul unde se sfir?e?te ceva; moment final. 2. Moarte.
   sīīr?it1, -?, sfir?iti, -te, adj. Sleit de puteri, istovit.
   sfīrticiī, sftrlic, vb. I. Tr. A sfi?ia. sfī?iā, sfi?ii, vb. I. Tr. A rupe īn fī?ii, īn buc??i ; (despre animale) a mu?ca, a rupe cu col?ii, cu ghearele.
   sfī?ietdr, -oare, sfi?ietori, -oare, adj. Care sfī?ie; (fig.) jalnic, dureros.
   sfi?ietiir?, sfi?ieturi, s.f. Locul unde s-a sfī?iat ceva; ruptur?.
   sfoar?, sfori, s.f. 1. M?nunchi de fire (de in, de cīnep?, de bumbac etc.) r?scuite, folosit mai ales la legat. 2. Unitate de m?sur? folosit? īn trecut pentru suprafe?ele de teren. 3. Figur? de gimnastic?, executat? pe sol saii īn’aer, īn care picioarele sīnt dep?rtate unul de altul pīn? la 180°.
   sfoiāg, sfoiegi, s.m. Larva unei specii do gīn-dac., care tr?ie?te īn f?ina de grīu.
   sfor1 interj. Cuvīnt care imit? zgomotul produs de cel ce sfor?ie īn timpul somnului.
   ?   sfor2 s.n. Repezi? īn cursul unei ape. sforar, sforari, s.m. Meseria? care face sfori; (fig.) persoan? care obi?nuie?te s? unelteasc?, s? fac? intrigi.
   sfor?i, sfor?i, vb. IV. Intr. A respira cu zgomot īn timpul somnului.
   sīor?iāl?, sfor?ieli, s.f. 1. Ac?iunea de a sfor?i; zgomotul produs de cel care sfor?ie. 2.. (Fig.) Vorb?rie goal? ?i plin? de ifose, sfor?it s.n. Sfor?ial? (1).
                                                                       sfor?itir, -oare, sfor?itori, -oare, adj. 1. Care sfor?ie. 2. (Fig.; despre felul de exprimare al cuiva). Gol de con?inut; emfatic, declamator, slor??, sfor?ez, vb.’ I. Refl. A face un efort, sforzāndo adv. (Muz.) F?cind s? ias? īn eviden??, prin accentuare, un anumit sunet.
   sīragistic? s.f. Disciplin? auxiliar? a istoriei, care se ocup? cu studierea ?i descrierea sigiliilor.
   sfrfidel, sfredele, s.n. 1. Burghiu pentru lemn.
 2. Unealt? de form? special?, folosit? Ia executarea g?urilor de min?.
   sfredeli, sfredelesc, vb. IV. Tr. A g?uri (cu sfredelul); (fig.; despre priviri, despre senza?ii dureroase etc.) a str?bate, a scormoni.
   sfredelitei', -o?re, sfredelitori, -oare, adj. Care p?trunde (ca un.sfredel), care scormone?te, iscoditor; (despre gīnduri, sentimente) care roade, chinuie?te.
   sfriji, sfrijesc, vb. IV. Refl. A-?i pierde vlaga, a sl?bi, a se jig?ri, sfrijit, -?, sfriji?i, -te, adj. Slab, pipernicit.
SFRINCIOC
 550
   sfrincioc, sfrincioci, s.m. Gen do p?s?ri c?l?-loarc, insectivore, mai mari decīt vr?biile, cu ciocul īncovoiat ?i cu gheare puternice, sīnmts», sfruntez, vb. I. Tr. A īnfrunta, sfruniure, sfrunt?ri, s.f. Ac?iunea de a sfrunta; obr?znicie, neru?inare.
   sfruntat, -ii, sfrunta?i, -le, adj. Obraznic, neru?inat.
   sliow. showuri, s.n. Gen de spectacol muzical-dislractiv, īn care locul principal īl de?inereci-talul .unui actor. Pr.: ?o.
   ,si s.m. Treapta a ?aptea din gama major?-tip; sunetul ?i nota corespunz?toare.
   siaioree s.f. Secre?ie exagerat? de saliv?, īn-tīīnit? īn special īn cursul gravidit??ii.
   siamfz, -a, siamezi, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Caro se refer? la Thailanda (numit? īn trecut Siam) sau la popula?ia ci. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din popula?ia Thailandei. 3. Adj. Fra?i siamezi sau surori siameze = gemeni care se nasc cu corpurile lipite (total , sau par?ial) īntre ele; pisic? siamez? = ras? de pisici, originar? din sud-estul Asiei, de culoare brun? ?i cu ochii alba?tri.
   sibarit, -?, sibari?i,, -le, s.m. ?i L Persoan? care tr?ie?te īn lux, īn trīnd?vie ?i īn desfrīu.
   sibil?, sibile, s.f. Nume dat īn antichitate unor femei legendare c?rora li se atribuia darul de a ? prezice viitorul.
   sillilic, -?, sihilici, -e, adj. (Adesea adverbial) Profetic; (p. ext.) vag, neclar, enigmatic.
   sie adv. Cuvīnt īnsemnīnd „a?a“, folosit ca indica?ie, īntr-un text reprodus, pentru a ar?ta c? o anumit? gre?eal? apar?ine originalului.
   sieatir, -?, sicativi, -e, adj. (Despre uleiuri) Care se usuc? repede; (substantivat, n.) substan??, folosit? īn vopsitorie, caro se adaug? uleiurilor pentru a le m?ri viteza de uscare, sicofānt, sicofan?i, s.m. (Livr.) Denun??tor, sicomor, sicomori, s.m. Arbore exotic īnalt, cu lemnul tare, cu fructe comestibile asem?n?toare cu smochinele.
   sicriu, sicrie, s.n. Obiect de lemn sau de metal de forma unei l?zi, īn care se a?az? mortul pentru a fi īnmormīntat.
   sictir interj^ (Arg.; precedat de „hai“) ?terge-o! pleac?!'
   sictiri, sictiresc, vb. IV. Tr. A alunga pe cineva īnjurhidu-1; (p. ext.) a īnjura.
   sidif s.n. Stratul intern al valvelor ?i cochiliilor unor molu?te, de culoare alb?, lucioas?, cu iriza?ii, din care se fac nasturi, ornamente etc.
   sidefiu, -ie, sidefii, adj. Ca sideful; de culoarea sidefului.
   sidelc?, sideīci, s.f. Perni?? fixat? sub cureaua hamului, pentru a proteja spinarea calului īmpotriva ros?turilor.
   sideral, -?, siderali, -e, adj. Care ?ine de a?tri, privitor la a?tri; ?n sideral = interval de timp īn care P?mīntul efectueaz? o mi?care de revolu?ie īn jurul Soarelui, siderit s.n. Sideroz? (1). siderolit, sideroli?i, s.m. Meteorit cu un con?inut ridicat de fier.
   sideroz?, sideroze, s.f. 1.' Carbonat natural de fier, important minereu de fier. 2. Afec?iune pulmonar? datorit? inhal?rii de pulberi de fier.
   siderurgie, -?, siderurgici, -c, adj. Caro se refer? la siderurgie.
   siderurgie s.f. 1. Tehnica extragerii fierului ?i a aliajelor Iui, precum ?i a prelucr?rii lor īn semifabricate. 2. ?tiin?? care se ocup? cu studiul propriet??ilor fizice ?i chimice ale fierului ?i ale aliajelor lui.
   sienit s.n. Roc? eruptiv? folosit? īn construc?ii ?i la drumuri, siest?, sieste, s.f. Odihna de dup? prīnz. sie?i pron. refl. Lui īnsu?i, ei īns??i, sifilid?, sifilide, s.f. Erup?ie care apare pe piele ?i pe mucoase īn faza a doua a sifilisului.
   sifilis s.n. Boal? veneric?, provocat? de un spirochet ?i transmis? prin contagiune sau ereditar.
   sifilitic, -?, sifilitici, -e, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de sifilis; (despre leziuni, erup?ii) datorit sifilisului.
   siflānt, -u, sijlan?i, -le, adj. (Despre respira?ie) ?uier?tor.
   sifon, sifoane, s.n. 1. Tiib īn form? de U r?sturnat, folosit pentru scurgerea unui lichid de la un nivel superior la unul inferior, atunci cīnd lichidul trebuie s? treac? peste un obstacol mai īnalt decīt nivelul superior. 2. Tub īn form? de S montat pe o conduct? de canalizare, care re?ine o cantitate de ap? pentru a īmpiedica trecerea gazelor din canal īn īnc?perea unde e montat tubul. 3. Butelie de sticl?, de material' plastic etc. īn care se p?streaz? ap? gazoas?; apa care se p?streaz? īn aceast? sticl?. 4. Organ de locomo?ie īn form? de pīlnie, la unele animale acvatice. ‘
   sigil?, sigilez, vb. I. Tr. A aplica un sigiliu, sigilat, -?, sigila?i, -te, adj. Care poart? un sigiliu.
   sigiliu, sigilii, s.n. 1. Obiect alc?tuit dintr-o plac? pe care este gravat? o emblem?, o efigie etc. ?i care se aplic?, muiat īn tu?, pe acte oficiale, pentru a le da valabilitate; semn imprimat pe ceva cu acest obiect. 2. Pecete de cear? ro?ie.
   sigl?, sigle, s.f. Form? prescurtat? (printr-o liter? sau printr-un grup de litere) a unui cuvīnt ori a unui titlu, care se folose?te īn inscrip?ii, īn texte, pe monede etc.
   signui, signale, s.n. Semnal dat cu un fluier, cu o siren? etc.
   sigur, -?, siguri, -e, (1—1) adj., (5) adv. 1. Adj. De a c?rui existen?? sau realizare nu se poate īndoi nimeni; pe care te po?i bizui, īn care po?i avea īncredere; (despre oameni) convins, īncredin?at. 2. Adj. Care nu prezint? nici un pericol, care ofer? siguran??. 3. Adj. Care nu d? gre?; ferm, hot?rīt. 4. Adj. Care produce efectul dorit. 5. Adv. Da; īn mod precis, negre?it.
   siguran??, (4, 5) siguran?e, s.f. 1. Lips? de primejdie. 2. Lips? de īndoial?, convingere.' 3. Precizie īn mi?c?ri, īn ac?iuni. 4. Dispozitiv la armele de foc, care īmpiedic? desc?rcarea accidental? a armei; organ-de ma?in? sau dispozitiv
 551
SILVIC
oare protejeaz? un material sau un sistem tehnic; siguran?? clectric? = dispozitiv care asigur? un circuit electric contra curen?ilor de scurtcircuit.
5.  Dispozitiv care se introduce īn broasca unei u?i, pentru ca u?a s? nu poat? fi deschis? cu o cheie fals?. G. Ac. de siguran?? = ac prev?zut cu lin loca? īn care i se introduce vīrful pentru a nu se desprinde din locul unde este Īnfipt. 7. (īn trecut) Organ de stat cu atribu?ia de a ap?ra ordinea de stat burghez?.
   sihastru, -?, sihastri, -stre, s.m. ?i f. Pustnic; (fig.) persoan? care tr?ie?te izolat? de societate.
   sihastri, sih?stresc, vb. IV. Intr. A duce via?? de sihastru; a tr?i izolat de lume.
   sih?strie, sih?strii, s.f. 1. Via?? de sihastru; (fig.) singur?tate, izolare. 2. Loc, schit unde tr?ie?te un sihastru. ? silil?, sihle, s.f. P?dure deas?, format? din copaci tineri.
   sil?bu, silabe, s.f. Parte dintr-un cuvīnt format? din unul sau mai multe sunete care se rostesc īntr-o singur? emisiune a vocii.
   sil?bic, -?, silalyici, -e, adj. Care se refer? la silabe; alc?tuit din silabe.
   silabisi, silabisesc, vb. IV. Tr. A citi rar, des-p?r?ind cuvintele īn silabe; a citi cu greutate.
   sil?, sile, s.f. 1. Sentiment de scīrb?, de dezgust, de repulsie fa?? de cineva sau de ceva. 2. Constrīngere; cu sila (sau cu de-a sila) = cu for?a.
   silen, sileni, s.m. (Mitol.) Nume dat satirilor b?trīni.
   sileps?, silepse, s.f. Construc?ie sintactic? bazat? pe folosirea acordurilor īn fraz? dup? asocia?ii logice ?i nu dup? normele gramaticale obi?nuite.
   silex, silexuri, s.n. Roc? silicioas? foarte dur?; cremene.
   silf, silfi, s.m. (īn mitologia popoarelor germanice) Fiecare dintre duhurile care, īmpreuna cu silfidele, īntruchipau elementul aerului.
   silfid?, silfide, s.f. 1. (īn mitologia popoarelor germanice) Fiecare dintre duhurile care, īmpreun? cu silfii, īntruchipau elementul aerului.
2.  (La pl.) Familie de insecte coleoptere ale c?ror larve se hr?nesc cu cadavre sau cu plante leguminoase; (?i la sg.) insect? care face parte din aceast? familie.
   silhui, -ie, silhui, -ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle; (p. ext.) neumblat, s?lbatic.
   sili, silesc, vb. IV. X. Tr. A constrīnge pe cineva s? fac? un anumit lucru. 2. Refl. ?i intr. A da zor, a se gr?bi; a se str?dui.
   siiieāt, silica?i, s.m. Sare a acidului silicic, care se g?se?te īn numeroase minerale, fiind folosit ca materie prim? īn industria ceramic?, īn metalurgie, la fabricarea sticlei etc.
   silic?, silice, s.f. C?r?mid? refractar? care con?ine mult siliciu.
   silice s.f. Bioxid de siliciu, care se g?se?te īn natur? sub form? de cuar?, opal, agat etc., folosit la fabricarea sticlei, a betonului etc.
   silicic adj. Acid silicic = acid oxigenat al si-liciului.
   siliciu s.n. Element chimic, metaloid din grupa carbonului, care se g?se?te īn natur? sub form? de silice ?i silica?i, fiind īntrebuin?at īn metalurgie, īn unele tranzistoare etc.
   silicoz?, silicoze, s.f. Boal? pulmonar? profesional? datorit? inhal?rii prelungite a pulberilor de bioxid de siliciu.
   silicul?, silicule, s.f. Tip de fruct uscat dehis-cent (la varz?, la ridichi etc.), asem?n?tor cu si-licva.
   silicY?, silicve, s.f. Fruct caracteristic multor specii de crucifere, alc?tuit dintr-o teac? īn care sīnt īnchise semin?ele, fixate pe o membran? median?.
   silin??, silin?e, s.f. Efort, str?duin?? la munc?, rīvn?.
   sili?te, sili?ti, s.f. Vatra satului (sau loc unde a fost vatra unui sat).
   silit, -?, sili?i, -te, adj. 1. Constrīns, for?at, obligat; (despre ac?iuni' ale oamenilor) f?cut cu sila. 2. Nesincer, nenatural: ris silit.
   silitor, -oare, silitori, -oare, adj. Care ī?i d? silin?a; harnic, sīrguincios.
   silitr? s.f. Numele popular al azotatului de potasiu, folosit ca īngr???mīnt agricol.
   silnic1, silnici, s.m. Nume dat unor plante erbacee melifere, cu tulpini tīrītoare ?i flori albastre, care cresc prin p?duri.
   silnic2, -?, silnici, -e, adj. Care se face in sil?; for?at, impus cu for?a; (iu trecut) munc? silnic? = pedeaps? judiciar? grea, constīnd din munc? for?at? (in ocnele de sare).
   silnioic, silnicii, s.f. Constrīngere, violen??; samavolnicie.
   silogism, silogisme, s.n. Tipul fundamental de ra?ionament deductiv, īn care dintr-o judecat? universal? deriv? cu necesitate o nou? judecat? prin intermediul unei a treia judec??i.
   siloz, silozuri, s.n. 1. Construc?ie īn care se depoziteaz? ?i se p?streaz? mari cantit??i de materiale, de produse agricole etc. 2. Loc (groap?) īn care se pune la macerat nutre?ul, īn vederea īnsiloz?rii.
   siluet?, siluete, s.f. 1. Imagine a unei fiin?e, a unui lucru etc., proiectat? ca o umbr? pe un, fond mai luminos. 2. Talie zvelt?, bine propor-?ionat?. -
   silui, siluiesc, vb. IV. Tr. 1. A face uz de for?? fat? de cineva, a constrīnge. 2. A necinsti o femeie; a viola.
   silumin s.n. Aliaj de aluminiu ?i siliciu din care se toarn? piese rezistente la solicit?ri dinamice.
   siluriān s.n. A treia perioad? a erei paleozoice, īn care s-au dezvoltat animalele nevertebrate marine.
   silvan, silvani, s.m. (īn mitologia roman?) Fiecare dintre divinit??ile considerate ca protectoare ale p?durilor.
   silvanii s.n. Minereu de aur ?i de argint, de culoare argintie-cenu?ie cu luciu metalic.
   silvic, -?, silvici, -e, adj. Care se refer? la p?dure sau la silvicultur?.
SILVICOL
 55?
   silvicol. -ii. si Ivi coli, -c, adj. 1. Care ?ine do silvicultur?. 2. (Despre plante) Care cre?te dq obicci īn p?duri.
   silvicultor, -oiiro. silvicultori-, -oare, s.m. ?i f. Lucr?tor specializat īn silvicultur?; inginer silvic.
   silvicultur? s.f. ?tiin?? care are ra obiect cultura, refacerea ?i protec?ia p?durilor, precum ?i exploatarea ra?ional? a lor.
   silvostep?, silvoslepc, s.f. Zona de tranzi?ie īntre p?dure ?i step?.
   simandicos, -oii s?, simandico?i, -oase, adj. (Fam. sau peior.) Distins, respectabil.
   simbiotic, -ii, simbiotici, -e, adj. Caro tr?ie?te īn simbioz?; care se refer? l;t simbioz?.
   simbioz?, simbioze, s.f. Form? de convie?uire a dou? organisme de specii diferite, īn care ambele organisme coopereaz? la satisfacerea nevoilor de hran?.
   simbol, simboluri, s.n. 1. Semn, obiect, imagine care reprezint? sau evoc? o idee, o no?iune, un sentiment; procedeu expresiv īn art? ?i literatur?, prin care se sugereaz? o idee sau1 o stare sufleteasc?. 2. Semn conven?ional folosit īn ?tiin?? ?i īn tehnic? pentru notarea anumitor no?iuni, opera?ii, cantit??i etc.
   simbolic, -?, (1) simbolici, -c, adj., (2, 3) s.f.
1.  Adj. Care are caracterul unui simbol (1); care serve?te ca simbol. 2. S.f. Exprimare a unor idei sau sentimente cu ajutorul simbolurilor. 3. S.f. ?tiin?? care studiaz? ?i explic? simbolurile.
   simbolism s.n. Curent literar constituit īn Fran?a spre sfir?itul sec. XIX ?i i'?spīndit apoi īn toate literaturile europene, care, considerīnd lumea real? drept un ansamblu de simboluri, c?uta, in poezie, s? interpreteze semnifica?iile profunde ale lumii prin intuirea acestor simboluri.
                                                                   simbolist, -?, simboli?ti, -sie, s.m. ?i 1'., adj.
1.  Sjn. ?i f. Adept sau reprezentant al simbolismului. 2. Adj. Care se refer? la simbolism.
   simboliza, simbolizez, vb. I. Tr. A exprima sau a reprezenta un simbol, a fi simbolul a...
   simbri??, -u, simbria?i, -e, s.m. ?i f. (Pop. ?i fam.) Persoan? angajat? cu simbrie.
   simbrie, simbrii, s.f. (Pop.) R?splat? īn bani sau īn natur? care se d?dea unei persoane angajate pentru un anumit timp īn serviciu] cuiva.
   simetrie, -?, simetrici, -e, adj. Care prezint? simetrie.
   simetrie, simetrii, s.f. Proprietate a unui ansamblu de a fi alc?tuit din elemente reciproc corespondente ?i de a prezenta, pe aceast? baz?, regularitate, ordine ?i armonie.
   simfonic, -?, simfonici, -e, adj. Privitor la simfonie; care are caracter de simfonie.
   simlonie, simfonii, s.f. Compozi?ie muzical? ampl? pentru orchestr?, de obice’i din patru p?r?i.
   simiān, simieni, s.m. (La pl.) Subordin de mamifere primate, cu encelalul foarte dezvoltat ?i cu o pereche de mamele pectorale; (?i la sg.) mamifer din acest subordin.
   simigerie, simigerii, s.f. Local īn care se fac ?i se vind covrigi, pl?cinte etc.
   simigiu, simigii, s.m. Persoan? care face sau vinde covrigi, pl?cinte etc.
   similar, -u, similari, -e, adj. De acela?i fel; asem?n?tor, analog.
   similitudine, similitudini, s.f. Asem?nare, potrivire īntre dou? lucruri, dou? ac?iuni etc. siininic s.m. v. slminoc.
   siminiohie, siminichii, s.f. Arbust mic, cu flori galbene, alo c?rui frunze sīnt, īntrebuin?ate īn medicin? ca purgativ ?i diuretic.
   simintfe, siminoci, s.m. Plant? erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene dispuse īn capitule. Var.: siminie s.m.
   simplific, -?, simpatici, -c, adj. t. Caro place, care inspir? simpatie. 2. Cerneal? simpatic? = cerneal? īntrebuin?at? la scrierea secret?, care devine vizibil? numai prin' īnc?lzire sau dup? developare chimic?. 3. Sistem nervos simpatic (sau, substantivat, n., marele simpatic) — parto a sistemului nervos, care regleaz? func?iile glandelor ?i ale organelor interne.
   simpatie, simpatii, s.f. 1. Atrac?ie, afinitate pe care o simte cineva l'a?? de o persoan? (sau pe caro o inspir? unei persoane). 2. (Med.) Leg?tur?, raport īntre dou? organe simetrice, datorit? c?ruia atunci eīnd unul dintre ele este afectai, sufer? ?i cel?lalt.
   simpatiza, simpatizez, vb. I. Tr. A nutri sentimente de simpatie fa?? de b persoan?, fa?? do o cauz? etc.; (inlr.) a īmp?rt??i sentimentele, aspira?iile, ideile, convingerile cuiva.
   simpatizant, -?, simpatizan?i, ;lc, s.m. ?i f. Persoan? care īmp?rt??e?te aspira?iile unei grup?ri politice, artistice, sportive ele., f?r? a ii membru al ei.
   simplicitate s.f. Simplitate, simpliīic?, simplific, vb. I. Tr. A face s? fie mai simplu; (mat.) a transforma o egalitate īnlr-o egalitate echivalent?, de form? mai sim-P1*·
   simplist, -8, simpli?ti, -ste, adj. Care judec? lucrurile īn mod superficial, unilateral.
   simplitāte s.f. Īnsu?irea de a fi simplu; (p. exl.) naturale?e,lips? de afectare, de rafinament.
   simplu, -u, simpli, -c, adj. 1. Format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu este amestecat sau complicat; (gram.) timp simplu = timp al verbului alc?tuit f?r? verbe auxiliare. 2. (Despre oameni) Lipsit de artificialitate, sincer, nOpref?cut. 3. Care este u?or de īn?eles, de f?cut, de manipulat. 4. (Despre probe sportive; ?i substantivat, n.) Care se disput? numai īntre doi adversari, o. Lipsit de podoabe, modest; (despre oameni) lipsit de cultur? (?i de inteligen??), (i. (Precedīnd substantivul pe care 11 determin?, īnlocuie?te un adverb) Numai, doar, nimic mai mult decīt.
   simpozion, simpozioane, s.n. Discu?ie asup'a unei teme rie actualitate din domeniul literaturii, ?tiin?ei eU:., pe baza unor scurte expuneri īn fala ?i cu participarea publicului.
 353
SlNDICAt
   simptom, simptome, s.n. Tulburare func?ional? sau senza?ie anormal? resim?it? de cineva si rare poate indica prezen?a unei boli; (lig.) indiciu al unei st?ri anormale, individuale sau sociale.
   simptomatic, -ii. simptomatici, -c, adj. Referitor la simptomele unei boli; (fig.) care indic? existen?a unei st?ri de lucruri; semnificativ.
   sim?. sim?uri, s.n. Func?ie a organismului prin care se recep?ioneaz? ?i se prelucreaz? anumi?i excitan?i externi ?i interni; capacitatea omului de a īn?elege, de a judeca; sim? ;>rac-tic — īndeminare de a rezolva diferite probleme concrete. ,
   sini??niīnt. sim??minte, s.n. Sentiment, sim?i, simt, vb. IV. 1. '??. A percepe ceva prin intermediul organelor de sim?; a b?ga de seam?, a observa. 2. Refl. A fi con?tient de propria sa stare fizic?. 3. Tr. A fi mi?cat, impresionat de ????. 4. Tr. A avea impresia c?... 5. Refl. A’da dovad? de bun-sim?.
   sim?ire, sim?iri, s.f. Faptul de a sim?i; starea omului care este con?tient de ceea ce se petrece īn jurul lui.
   sim?it, -ii, sim?i?i, -tc, adj. Plin de bun-sim?, eu bun-sim?.
   sim?itor, -oare, sim?itori, -oare, adj. 1. Care sc impresioneaz? u?or. plin de sensibilitate. 2. (Adesea adverbial) Apreciabil, considerabil.
   simulii, simulez, vb. I. Tr. A face s? par? adev?rat ceva ce nu este īn realitate; a crea o impresie fals?; a se preface.
   simulacru, simulacre, s.n. Aparen?? īn?el?toare; ac?iune simulat?.
   simulator, simulatoare, s.n. Complex tehnic pentru simularea condi?iilor īn care se desf??oar? un zbor spa?ial, īn vederea cunoa?terii acestora ?i a preīntīmpin?rii unor dificult??i īn timpul zborului.
   simultan, -?, simultani, -c, adj. (Despre evenimente, ac?iuni) Care are loc īn acela?i1 timp cu altceva.
   simultaneitate s.f. īnsu?irea unor ac?iuni sau evenimente de a fi simultane.
   simtin s.n. Vint puternic, cald ?i uscat, care bate īn. Sahara ?i īn Arabia.
   smagāg?, sinagogi, s.f. Cas? de rug?ciune sau templu mozaic.
   sinalngmātie, -?, sinalagmatici, -c, adj. (.Iur., despre contracte) Care d? na?tere la obliga?ii reciproce īntre p?r?ile contractante.
   sinantrtfp, sinantropi, s.m. Om fosil (descoperit īn China), care a tr?it acum 700 000 de ani ?i care prezint? un amestec de caractere primitive ?i caractere evoluate.
   sinapism, sinapisme, s.n. Cataplasm? cu f?in? de mu?tar.
   sinaxiir, sinaxare, s.n. Carte care cuprinde, pe scurt, vie?ile sfin?ilor.
   sincer, -?, sinceri, -e, adj. Care exprim? adev?rul; nepref?cut, f?r? gīnduri ascunse, sinceritate s.f. īnsu?irea de a fi sincer.
   sinchisi, sinchisesc, vb. IV. Refl. (Mai oies in construc?ii negative) A-i p?sa cuiva de cineva sau de ceva.
   sinelinu], sinclinal-e, s.n. Cut? a straturilor din scoar?a Pumīntului, avind aspectul unei albii cu concavitatoa īn sus.
   sincopat, -?, sincopa?i, -te, adj. 1. (Muz.) Caracterizat prin folosirea sincopei. 2. (Despre vocale) Disp?rut din interiorul unui cuvint prin sincop? (8).
   sincdp?. sincope, s.f. 1. Pierderea brusc? a cuno?tin?ei, datorit? īntreruperii activit??ii inimii. 2. (Muz.) Efect ritmic, dinamic ob?inut, prin mutarea accentului unei m?suri de pe timpul tare pe timpul slab anterior. 3. Dispari?in unei vocale (sau a unui grup de vocale) neaccentuate dintre dou? consoane ale unui cuvīnt.
   sincretism, sincretisme, s.n. Contopire intr-o stnre īnc? nediferen?iat?, specific? fazelor primitive de dezvoltare a culturii, a unor elemente diferite, īn special artistice, literare, filozofice.
   sincrocielotron, sincrociclotroanc, s.n. (Fiz.) Fazotron.
   sincrofazotr<5n, sincrofazotroane, s.n. Accelerator ciclic pentru particule grele cu sarcin? electric?, al c?rui principiu de func?ionare īmbin? elemente ale sincrotronului cu elemente ale fazotronului.
   sincron, -u, sincroni, -e, adj. Sincronic; ma?in? sincron? — ma?in? electric? de curent alternativ a c?rei tura?ie de regim este constant? ?i propor?ional? cu frecven?a tensiunii la borne.
   sincronie, -?, sincronici, -e, adj. 1. (Despre fapte, evenimente, fenomene) Care exist? sau se produce īn acela?i timp cu altul; simultan, concomitent. 2. Care este considerat independent de evolu?ia istoric?; static.
   sincronio s.f. Ansamblul fenomenelor lingvistico considerate īntr-o anumit? perioad? din istoria unei limbi.
   sincronism, sincronisme, s.n. Faptul de a fi sincronic; proprietate a unor fenomene periodice asem?n?toare de a se desf??ura simultan, īn mod paralel.
   sincroniza, sincronizez, vb. I. Tr. 1. A face ca dou? ac?iuni, mi?c?ri etc. s? se desf??oare īn acela?i timp, īncepīnd ?i terminīndu-se īn acelea?i momente. 2. A realiza, intr-un film, concordan?a dintre imagine ?i sunet.
   sincronizutdr, sincronizatoare, s.n. 1. Aparat folosit īn cinematografie pentru a realiza concordan?a īntre imagine ?i sunet. 2. Ansamblu de dispozitive pentru sincronizarea automat? a ma?inilor sincrone.
   sincrotrtin, sincrotroane, s.n. Accelerator ciclic folosit pentru ob?inerea electronilor de mare energie, īn care se realizeaz? un sincronism īntre mi?carea de rota?ie a electronilor ?i varia?ia tensiunii acceleratoare.
   sinductilie s.f. Malforma?ie congenital? con-slīnd in lipirea a dou? sau a mai multor degete de la mīini ori de la picioare.
   sindicul, -?, sindicali, -c, adj. Care ?ine de sindicat; privitor Ia sindicat.
SINDICALISM
   sindicalism s.n. Curent īn mi?carea muncitoreasc?, dezvoltat la sfir?itul sec. XIX ?i īnceputul sec. XX, care rccluce lupta clasei muncitoare la reforme cconomico-sociale, ob?inute cu ajutorul sindicatelor.
   sindical, sindicalc, s.n. 1. Organiza?ie profesional? de.mas? a clasei muncitoare ?i a altor oameni ai muncii, al c?rei scop este ap?rarea ?i promovarea intereselor politice, economico ?i sociale ale acestora. 2. (Ec.; īn capitalism) Uniune monopolist? īn cadrul c?reia īntreprinderile membre ī?i men?in independen?a de produc?ie dar ?i-o pierd pe cea de desfacere, vīnzarea m?rfurilor, uneori ?i achizi?ionarea materiilor prime, f?cīndu-se prinlr-un oficiu comun.
   sindrofie, sindrofii, s.f. Petrecere organizat? īn familie.
   sindrom, sindroamc, s.n. Grup de semne ?i simptome care apar īmpreun? īn cursul unei boli, alc?tuind nota ei caracteristic?.
   sine pron. refl. 1. (La pers. 3 pentru toate genurile ?i numerele) Are func?ie de complement direct al unui verb reflexiv: numai pe sine sc vede. 2. Are func?ie de atribut, complemen], indirect sau circumstan?ial: mul?umire de sine; il p?streaz? pentru sine; de la sine = f?r? ajutorul nim?nui; din proprie ini?iativ?; (substantivat.) īn sinea mea (a ia, etc.) = īn propria con?tiin??.
                                                            sinciilu s.f. (Pop.) Alb?streal? pentru rufe. sinecdoc?, sinecdoce, s.f. Figur? de stil caro l?rge?te sau restrīnge sensul unui cuvīnt, prin folosirea īntregului īn locul p?r?ii (sau invers), a particularului in locul generalului (sau invers) etc.
   sinecur?, sinecuri, s.f. Slujb?, func?ie bine retribuit?, pentru caro nu se depune o munc? corespunz?toare sau nici un fel de munc?.
   sinecurist, -ii. sineeuri?li, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care de?ine o sinecur?, sini'īi vb. IV. v. sinili. sineiiu, -ic adj. v. sinitiu. sinergie s.f. Asocia?ie a mai multor organe sau ?esuturi pentru īndeplinirea aceleia?i func?iuni.
   sinestezie, sinestezii, s.f. (Med.) Tulburare de sensibilitate constīnd din apari?ia unei duble senza?ii dup? o singur? excita?ie.
   sinul, sineturi, s.n. (īnv.) 1. Act, document, hrisov. 2. Adeverin??, chitan??.
   singular, -u, singulari, -e, adj. 1. Num?r singular (si substantivat, n.) = categorie gramatical? care indic? un singur exemplar dintr-o categorie de fiin?e, de obiecte etc. 2. Care se refer? la un singur exemplar dintr-o categorie, care ocup? un loc aparte īn cadrul unei categorii (fii.; substantivat, n.) categorie care re-flett? un singur exemplar dintr-o clas? de lucruri.
   singulariza, singularizez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) distinge, a (se) deosebi de al?ii.
   singur, -?, singuri, -e, adj. 1. Neīnso?it de nimeni; f?r? nimeni al?turi; izolat, retras. 2. Prin for?ele sale, din proprie ini?iativ?; (despre lucruri, aparate etc.) care ac?ioneaz? de la sine.
 3. (Precedind substantivul pe care īl determin?)
 Numai unul; (īn construc?ii negative) nici unul: n-a s]>us un singur cuvīnt. 1. Eli īnsumi, chiar eu (tu ctc..).
   singuratic, -ii, singuratici, -e, adj. Care tr?ie?te izolat, retras; (despre lucruri) care sc ai'l? departe do alto lucruri.
   singurutsiic, singur?t??i, s.f. 1. Faptul do a fi singur; starea celui care tr?ie?te singuratic.
 2. Loc retras; pustietate.
   singurel, -c‘;i, -hh, singurei, -ele, adj. Diminutiv al lui singur; singur-singurel = singur do tot.
   sinie, sinii, s.f. Tav? mare, rotund?, īn caro se coc bucato īn cuptor sau pe caro so aduc la mas?.
   sinili, sinilesc, vb. IV. Tr. (Reg.) A cl?ti rufele īn sineal?. Var.: sineli vb. IV.
   siniliu, -ie, sinilii, adj..(Iīeg.) De culoarea sinelii; alb?strui. Var.: sirienii, -ie adj.
   sinisfr;;!, -a, sinistra?i, -le, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) caro a suferit pagube mari de pe urma unui incendiu sau a unei calamit??i naturale.
   sinistru, sini?tri, -stre, adj. Care īngroze?te, īnsp?imīntfitor; oribil.
   sinod, sinoade, s.n. Adunare de ierarhi caro constituie forul suprem al bisericii ortodoxe.
   sinodal, -u, sinodali, -c, adj. Privitor Ia sinod; care eman? de la un sinod.
   ’sTEClog, sinologi., s.m. Specialist īn sinologie. smologie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul limbii, istoriei ?i culturii poporului chinez.
   sinonim, sinonime, s.n. Cuvīnt sau oxpresio care are acela?i īn?eles cu alt cuvīnt sau cu alt? expresie.
   sinonimic, -ii, sinonimici, -e, adj. Privitor la sinonime sau la sinonimie.
   sinonimie s.f. īnsu?ire a unor cuvinte, expresii sau construc?ii gramaticale do a avea acela?i īn?eles cu ailelc; situa?ia īn care se afl? dou? sau mai multe sinonime.
   sinoptic, -ii, sinoptici, -c, adj. (Despre tabele, date etc.) īntocmit astlel īneīt s? permit? o privire general? asupra tuturor p?r?ilor care compun un tot; hart? sinoptic? = hart? pe caro se īnscriu principalele clemente meteorologice de pe cuprinsul unei regiuni la o anumit? or?.
   sinovi?J, -?, sinoviali, -e, adj. Privitor la sino-vie; care secreteaz? sinovie.
   sinovie s.f. Lichid seros de culoare galben?, secretat de membrana caro c?ptu?e?te articula?iile, c?rora le asigur? buna func?ionare.
   sinovitu, sinovile, s.f. Inflamatie a membranei sinoviale.
   sintactic, -?, sintactici, -e, adj. Care se refer? la sintax?.
   sintagm?, sintagme, s.f. Unitate semantic?-sintaclic? stabil?, format? dintr-un grup de dou? sau mai multe cuvinte īntre care exist? anumite raporturi.
   sintax?, sintaxe, s.f. Parte a gramaticii care studiaz? regulile de īmbinare a cuvintelor īn propozi?ii ?i a propozi?iilor īn fraze.
   sinteriz?re s.f. Opera?ie de realizare a unor piese prin īnc?lzirea unor pulberi ?i presarea Jor īn forme speciale.
 555
SISTEMATIZARE
   sintetic, -?, sintetici, -e, adj. 1. Privitor ]a sintez?; care ?ine de sintez?, care se ob?ine prin sintez?; limb? sintetic? = limb? īn care raporturile gramaticale se exprim? de obicei prin ad?ugarea de afixe la tema cuvlntului. 2. (Despre compu?i chimici) Care se ob?ine pe cale artificial?.
   sintetiza, sintetizez, vb. I. Tr. A realiza o sintez?; a uni prin sintez?.
   sintez?, sinteze, s.f. 1. Metod? ?tiin?ific? general? prin care se reunesc, īn īntregul din care fac parte, elementele ob?inute printr-o analiz? prealabil?. 2. Opera?ie prin care se ob?ine un compus chimic din elementele lui componente sau din compu?i chimici mai simpli.
   sintonie s.f. Egalitate a frecven?elor de oscila?ie ale mai multor sisteme (circuite electrice, pendule etc.).
   sinucide, sinucid, vb. III. Refl. A-?i lua singur via?a, a se omorī.
   sinucidere, sinucideri, s.f. Faptul de a se sinucide; suprimarea propriei vie?i.
   sinuciga?, -?, sinuciga?i, -e, s.m. ?i f. Persoan? care ?i-a luat (sau a īncercat s?-?i ia) singur? via?a.
   sinuos, -oās?, sinuo?i, -oase, .adj. (Despre ape, drumuri etc.) Cotit, ?erpuitor.
   sinuozitate, sinuozit??i, s.f. Cotitur?, curb? a unui drum, a unui curs de ap? etc.
   sinus1, sinusuri, s.n. 1. Cavitate neregulat? īn interiorul unui os cranian. 2. Canal dilatat care colecteaz? sīngele*venos dintr-o anumit? regiune a organismului.
   sinus2, sinusuri, s.n. Func?ie trigonometric? a unui unghi ascu?it dintr-un triunghi. dreptun-ghic, egal? cu raportul dintre lungimea catetei, opus? unghiului respectiv ?i lungimea ipotenuzei.
   sinusoidal, -?, sinusoidali, -e, adj. Privitor la sinusoid?; īn form? de sinusoid?.
   sinusoid?, sinusoide, s.f. Curb? plan? care reprezint?, īntr-un sistem de coordonate rectangulare, valorile sinusului2, īn func?ie de valorile unghiului respectiv.
   sinuziil, -?, sinuzali, -e, adj. Care se refer? la sinus1.
   sinuzit?, sinuzite, s.f. Inflama?ie a mucoasei sinusului nazal.
   sionism s.n. Doctrin? politic? ?i mi?care na?ionalist? ap?rut? la sfir?itul sec. XIX īn rīndurile burgheziei evreie?ti din ??rile europene, care ?i-a propus īntemeierea unui stat na?ional· evreiesc pe teritoriul Palestinei, īnainte de crearea statului Israel (1947).
   sionist, -?, sioni?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la sionism; care apar?ine sionismului. 2. S.m. ?i f. Adept a,l sionismului.
   sipet, sipete, s.n. Cuf?r de lemn cu capac boltit (uneori decorat ?i ferecat cu cercuri de fier) īn care se p?streaz? haine sau obiecte de valoare.
   sipic?, sipici, s.f. Numele a dou? plante erbacee, una cu tulpina ramificat?, cu frunze p?roase ?i flori albe-alb?strii, cealalt? cu flori g?lbui-ro?ie-tice, īntrebuin?at? īn medicin?.
   •  siro s.m. Titlu cu care se adreseaz? cineva unui rege sau unui īmp?rat.
   sire?p, -a, sirepi, -e, adj. (Despre cai) Iute, greu de st?pīnit. Var.: sirop, sire?p? adj.
   siren?, sirene, s.f. 1. Aparat care produce sunete de mare intensitate, folosit pentru semnaliz?ri īn naviga?ie, īn fabrici etc. 2. (īn mitologia greac?) Fiin?? fabuloas? īnchipuit? ca avind partea -superioar? a corpului do femeie ?i partea inferioar? de pe?te, care, prin cīntec.ele ei, ademenea pe cor?bieri īn locuri primejdioase, sirep, sire?p? adj. v. sireap. siring? s.f. v. sering?.
   sinico s.n. Vint cald ?i foarte uscat care bato īn ??rile mediteraneene, cauzīnd pagube mari.
   sirop, siropuri, s.n. Solu?ie dens? de zah?r īn ap? sau īn sucuri vegetale.
   sis?l, sisali, s.m. Plant? textil? din regiunile tropicale, din ale c?rei frunze se extrag fibre pentru confec?ionarea sforilor, funiilor etc.
   sistā, sistez, vb. I. Tr. A īntrerupe, a opri, a suspenda o activitate.
   sistem, sisteme, s.n. 1. Ansamblu de elemente aflate īntr-o rela?ie de interdependen?? ?i de interac?iune, care func?ioneaz? ca un īntreg organizat; sistemul solar (sau planetar) — ansamblu alc?tuit -din Soare īmpreun? cu totalitatea corpurilor cere?ti care graviteaz? īn jurul lui; sistem de ecua?ii = ansamblu format din mai multe ecua?ii cu acelea?i necunoscute, care trebuie rezolvate īmpreun? pentru a se ob?ine -valorile necunoscutelor; sistem tehnic = ansamblu unitar compus cel pu?in īn parte din corpuri solide, folosit in industrie, in transporturi, īn agricultur? etc. (ex. ma?ini, aparate, instala?ii etc.); sistem fizic = ansamblu de instrumente, aparate, corpuri ?i cīmpuri de for?? cu ajutorul c?rora se cerceteaz? un fenomen fizic; sistem fiz\co-chimic = sistem fizic īn care au loe schimb?ri īn compozi?ia chimic? a corpurilor ce-1 alc?tuiesc. 2. (Geol.) Totalitatea depozitelor formate īn decursul unei perioade geologice. 3. Ansamblu coerent de idei ?tiin?ifice sau filozofice. 4. Mod de organizare a unui proces, a unei activit??i etc.; sistem informa?ional = ansamblu de procedee ?i mijloace de colectare, prelucrare ?i transmitere a informa?iei necesare procesului de conducere a īntreprinderilor, ministerelor etc. ?
   sistematic, -?, sistematici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se refer? la un sistem; care este alc?tuit dup? un sistem. 2. Adj. (Adesea adverbial) Care se efectueaz? dup? un. plan, dup? o metod?; (p.- ext.) care se exercit? cu st?ruin??, īn mod constant. 3. S.f. (Biol.) ?tiin?a identific?rii ?i-clasific?rii organismelor vii.
   sistematiza, sistematizez, vb. I. Tr. 1. A aranja, a dispune ceva dup? un anumit sistem. 2. A organiza o activitate dup? un plan. 3. A organiza elementele unei ?tiin?e, ale unei expuneri, dup? un anumit sistem.
   sistematizare, sistematiz?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a sistematiza; ordonare, clasare dup? un anumit sistem. 2. īmbinare armonioas? a elemente-
SISTEMATIZAT
 lor c.irc alc?tuiesc o localitate, o zon? cu o anumit? destina?ie etc.; ramur? a urbanisticii care se ocup? cu proiectarea ?i reorganizarea ?tiin?ific? a localit??ilor.
   sistematizat, -a, sistematiza?i, -te, adj. Dispus dup? un sistem; (despre ora?e) reorganizat dup? un anumit plan.
   sistol?, sistolc, s.f. Faz? de contractare a inimii, cind sīngele este expulzat din auricule īn ventricule sau din ventricule īn artera pulmonar? ?i īn aort?.
   sisltflie. -?, sistolici, -e, adj. Privitor la sistol?; care ?ine de sistol?.
   sītux, sitari, s.m. Pas?re c?l?toare de m?rimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept ?i sub?ire, vinat? pentru carnea ei gustoas?.
   sit?, site, s.f. 1. Obiect de uz casnic format dintr-o ?es?tur? de fire textile sau metalice, fixat? intr-un cadru circular de lemn sau de metal ?i servind pentru a cerne f?ina. 2. (Tehn.) ?es?tur? de fire textile ori' riietalice sau tabl? perforat? folosit? pentru separarea granulelor de diferite dimensiuni dintr-un amestec granulai· sau pulverulent. 3. Plnz? deas? de sirm?, a?ezat? ca protec?ie la geamuri, la dulapuri etc.
   siti?c?, sitisti, s.f. (Reg.) Strecur?toare folosit? īn gospod?rie, sitronād? s.f. v. citronad?, situi, situez, vb. 1.1. Refl. A ocupa un anumit loc Intr-o ierarhie, īntr-o ordine; (p. ext.) a lua o anumit? atitudine fa?? de o problem?. 2. Tr. ?i refl. A (se) a?eza intr-un anumit loc, īn-tr-un anumit fel.
   situ?t, -?, situa?i, -te, adj. (Despre oameni) Care are o bun? situa?ie material?; bogat.
   sītnā?ie, situa?ii, s.f. 1. Ansamblu de īmprejur?ri in care se afl? la un moment dat o persoan?, o colectivitate, o ?ar? etc. din punct de vedere social, economic, politic etc. 2. Pozi?ie social? sau material? Sn care se afl? cineva; (p. ext.) avere.
3.  (Fig.) Dispozi?ie sufleteasc? (bun? sau rea).
 4. Dare de seam?, raport (administrativ etc.). situa?ionāl, -?, situa?ion?li, -e, adj. Care se
refer? la o situa?ie, care este considerat din punctul de vedere al situa?iei pe care o ocup?.
   sīc interj. Cuvīnt prin care cineva ī?i exprim? satisfac?ia r?ut?cioas? fa?? de un necaz al altuia.
   sīcīi, sicii, vb. IV. Tr. Ā nec?ji mereu pe cineva, a nu-i da pace. -sīcīiāl?, sīcUeli, s.f. Faptul de a sicīi. sīcīitor. -oare, siciitori, -oare, adj. Care sicīie, care.enerveaz?.
   sīmb?t?, sīmbete, s.f. A ?asea zi a s?pt?mīnii; (adverbial, īn forma sīmb?t?) īn fiecare sīmb?t?.
   sīmbovin?, simbovine, s.f. Arbore īnalt pīn? la 20 m, cu hori verzi-g?lbui ?i cu fructe comestibile, asem?n?toare cu cire?ele, cultivat uneori ca plant? ornamental?.
   sīnibr??, simbra?i, s.m. (īnv. ?i reg.) Persoan? care se īntov?r??e?te cu alta pentru arat, pentru alc?tuirea unei stīni etc.
   rīmbr?, sīmbre, s.f. (īnv. ?i reg.) īntov?r??ire īntre mai multe persoane pentru arat, pentru alc?tuirea unei stīni etc.
   sīmlmrc, stmburi, s.m. 1. Partea cu īnveli lemnos din interiorul unor fructe, care con?ine s?mīn?a; partea moalo a semin?ei, īn care’ se afl? substan?a germinativ?. 2. (Fig.) Miez, germen al unei idei, al unei teorii. 3. (Fig.) P?rticic?, f?rīm?: un sīmbure de adev?r.
   sīmburds, -o?s?, simburo?i, -oase, adj., s.f. pl.
 1. Adj. (Despre fructe) Care are (mul?i) sīmburi.
 2. S.f. pl. Grup do pomi care fac fructe cu sīmburi.
   sin, (1) sini, s.m., (2—5) stnuri, s.n. 1. S.m. Fiecare dintre cele dou? mamele (sau ambele mamele) ale femeilor. 2. S.n. Partea din fa?? a corpului omenesc; piept. 3. S.n. Spa?iul dintre piept ?i c?ma?a īncins? la brīu (īn caro se pot ?ine lucruri, ca īntr-o pung?). 4. S.n. (Pop.) Loc din corpul femeii īn care se formeaz? f?tul.
 5. S.n. (Fig.) Mijloc, miez, centru.
   sīneā?u, sine?e, s.f. (īnv.) Pu?c? primitiv?, cu cremene.
   sīnge s.n. 1. Lichid de culoare ro?ie, alc?tuit din plasm?, globule ro?ii ?i globule albe, care circul? prin vene ?i artere, asigurīnd nutri?ia ?i oxigenarea corpului la animalele superioare; cu sīnge rece = calm, cu luciditate; fra?i de singe= fra?i avīnd acela?i tat? ?i aceea?i mam?; dc singe albastru = de neam mare, nobil. 2. Sin-gcle-voinicului = numele a dou? specii de plante din familia orhideelor, cu flori ro?ii-purpurii parfumate, ?i al unei plante ag???toare din familia leguminoaselor, cu flori roiii.
   sīnger, sīngeri, s.m. Arbust īnalt pīn? la 4 m, cu ramuri purpurii toamna ?i iarna, cu flori albe ?i fructe negricioase.
   sīneerā, sīngerez, vb. I. Intr. A pierde sīnge; a fi r?nit; (despre r?ni) a l?sa s? curg? sīnge.
   sīnserāt, -?, singera?i, -te, adj. Care sīngereaz?; plin de sīnge, r?nit; (despre ochi) injectat, congestionat.
   sīngeriu, -ie, sīngerii, adj. De culoarea sīnge-lui; ro?u.
   sīngeros, -o?s?, stngcro?i, -oase, adj. 1. Crud, nemilos, crunt; (despre īntīmpl?ri, evenimente) īnso?it de v?rsare de sīnge; plin de cruzime. 2. Care are mult sīnge; (despre ochi) congestionat, injectat.·
   sīnzian?. sinzienc, s.f. 1. (Bot.) . Dr?gaic? (1. 4). 2. (īn supersti?ii) Fiin?? fantastic?, r?uf?c?toare.
   sirii. -S, s'trbi, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Serbia (Iugoslavia) sau la popula?ia ei..
 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Serbiei.
   sīrb?, sirbe, s.f. Numele unui dans popular romānesc.
   sīrbfisc, -casc?, sīrbe?ti, adj. Care se refer? la sīrbi; propriu sīrbilor.
   sīrbism, slrbisme, s.n. Cuvīnt sau expresie īmprumutat? din limba sīrb? de o alt? limb? ?i neadaptat? la sistemul acesteia.
   sīrboāic?, sirboaice, s.f. Femeie care face parte din poporul sīrb.
SLOVAC
   sīrfoocroāt? adj. Limba sīrbocroat? (?i substantival) = limb? slav? vorbit? de sīrbi ?i do croa?i.
   sirg s,n. De (sau cu) sīrg = repede, cu grab?, sīrgui, sirguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-?i ,da silin?a, a se str?dui.
   sīiguiucios, -oiis?, sirguincio?i, -oase, adj.. Sīrgui tor.                          ’
   sirgoin?? si. Silin??, str?duin??, zel. sirgniMr, -oare, sīrguitori, -oare, adj. Harnic, silitor.
 „ sīrmfi, sīrme, s.f. Fir sub?ire de metal, avīnd numeroase īntrebuin??ri.
   sīsīi, sīsīi, vb. IV. Intr. 1. (Despre gī?te, ?erpi) A si'na le sunete asem?n?toare cu un „s“ prelungii. 2. (Despre oameni) A vorbi defectuos, pro-nun?īnd „s“ īn loc de „?“.
   sīsii?c, sīsiieca, s.n. Hambar pentru p?strat cereale, construit din scīnduri sau din nuiele.
   sSsīit s.n. Faptul de a sīsīi; sunetul scos de cel care sisīie.
   sisīltiir?, sistiluri, s.f. I. Sīsīit. 2. Sunet rezultat din rostirea repetat? a interjec?iei „ss“ cu scopul de a ob?ine lini?te. "
   slab, -?. slabi, -e, adj. 1. Care nu are (mult?) gr?sime; (despre mīnc?ri) g?tit cu gr?sime pu?in?. 2. Lipsii de vlag?, de putere; (fig.) lipsit de t?rie moral?,<de fermitate. 3. (Despre obiecle) F?r? rezisten??; (despre p?mint) neroditor; (despresolu?ii) diluat. 4. (Despre opere artistice, literaro sau ?tiin?ifice) Lipsit de valoare, mediocru.
   slad s.n. Mal?.
   plai, slaiuri, s.n. 1. Oplean. 2. Fiecare dintre scīndurilc care formeaz? p?r?ile laterale ale unei ambarcalii.
   slalom, slalomuri, s.n. Coborīre pe schiuri con-stind dintr-o succesiune de viraje; prob? din schiul alpin īn care concurentul trebuie s? treac? prin anumite puncte obligatorii.
   sl?tin?, slatine, s.f. Izvor de ap? (mineral?) s?rat?; teren ml??tinos ?i s?rat.
   slitv, -?, slavi, -e, subst., adj. 1. S.m. (La pl.) Nume generic dat popoarelor care alc?tuiesc popula?iile de baz? din U.R.S.S., Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria ?i Iugoslavia; (s.m. ?i f.) persoan? care face parte din una dintre aceste popula?ii. 2. Adj. Care se refer? la slavi (1), care apar?ine slavilor; limb? slav? = fiecare dintre limbile popoarelor' slave; (substantivat, f.) slava veche = limba textelor slave religioase din sec. IX—·XI.
   sltiv?, sl?vi, s.f. 3. Faim?, glorie; laud?, pream?rire. 2. īnaltul cerului, v?zduh.
   slavist, -?, slavi?li, -ste, s.m. ?i f. Specialist īn slavistic?.
   slavistic? s.f. Totalitatea disciplinelor care studiaz? limba, istoria ?i cultura popoarelor slave.
   xlavin,'-?, slavoni, -e, adj. Slav (2); limba slavon? (?i substantivat, f.) = limba redac?iilor Urzii ale vechii slave.
   • slavoni?te adv. īn limba slavon?.
   sl?b?nog, -oag?, sl?b?nogi, -oage, adj., s.m.
 1. Adj. Slab, lipsit de putere, de vlag?. 2. S.m. Plant? erbacee din regiunile de munte, īnalt? pīn? la 120 cm, cu flori glabene cu puncte ro?ii, folosit? pentru propriet??ile ei diuretice.
   sl?bi, sl?besc, vb. IV. 1. Intr. (Despre fiin?e) A deveni mai slab, a pierde din greutate; a-?i pierde vlaga, puterea. 2. Intr. (Despre organe alo corpului, despre facult??i etc.) A nu mai func?iona normal. 8. Intr. (Despre abstracte) A pierde din intensitate; (despre procese īn desf??urare) a īncetini ritmul. 4. Tr. A da drumul dintr-o strīnsoare, a face s? fio mai pu?in strīns.
   sl?biciune, sl?biciuni, s.f. 1. Lips? de for?? fizic?; senza?ie de pierdere ā puterilor; (fig.) lips? de energie, de fermitate. 2. Afec?iune, īnclina?ie pentru cineva sau pentru ceva.
   sl?bit, -?, sl?bi?i, -te, adj. Care a devenit slab; lipsit de puteri, de vlag?.
   sl?nin? s.f. Stratul de gr?sime aflat īntre pielea ?i carnea porcului; parte din aceast? gr?sime, folosit? ca aliment.
   sl?vi, sl?vesc, vb. IV. Tr. A l?uda, a pream?ri, a glorifica.
   slei, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substan?e grase) A se īncliega, a se solidifica (prin r?cire).
 2. Tr. A seca o fīntīn? (pentru a o cur??a); (fig.) a sec?tui pe cineva de bani; a epuiza ceva.
   sleit, -?, slei?i, -te, adj. (Despro substan?e grase) īnchegat, solidificat (prin r?cire).
   slinos, -ous?, slino?i, -oase, adj. Murdar, jegos, soios.
   slip1, slipuri, s.n. Chilo?i de baie foarte scur?i.
   slip2, slipuri, s.n. Plan īnclinat de pe care sīnt coborīte pe ap? hidroavioanele.
   slobod, -?, slobozi, -de, adj. 1. Liber; īn stare de libertate; (despre ??ri, popoare) neatīrnat, independent. 2. Care poate ac?iona dup? dorin?a sau voin?a sa. 3. (Despre leg?turi) Care permite mi?c?ri libere, care nu strīnge prea tare.
   slobozenie, slobozenii, s.f. (īnv. ?i pop.) 1. Libertate. 2. Neatīrnare.
   Slobozi, slobod, vb. IV. Tr. (Pop.) 1. A pune īn libertate; a l?sa īn libertate (un animal). 2. A permite cuiva s? plece. 3. A elibera dintr-o strīnsoare, dintr-o leg?tur?; a l?sa s? cad? (din min?). 4. A desc?rca o arm? de foc.
   slobozie, slobozii, s.f. (īnv.) Sat īntemeiat pe un loc pustiu sau ref?cut dup? p?r?sirea lui de c?tre locuitori, care se bucura de anumite privilegii domne?ti.
   slogan, sloganuri, s.n. Formul? care exprim? succint ?elurile (politice, economice), ale unui grup, ale unei organiza?ii etc. ori o problem? de actualitate.
   sloi, sloiuri, s.n. Bloc de ghea?? care plute?te pe o ap? īnainte de īnghe?ul total sau dup? dezghe?ul acesteia.
   slovāc, -?, slovaci, -e, s.m. ?i f. adj., 1. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Slovaciei (Cehoslovacia). 2. Adj. Care se refer? la Slovacia sau la
  SLOVA
 popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? do slovaci.
   slov?, slove, s.f. (Pop.) Liter? (chirilic?); scriere; alfabet.
   sloven, -?, sloveni, -e, s.m. ?i f., adj. 3. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul Sloveniei (iugoslavia). 2. Adj. Care se refer? la Slovenia sau Ia popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? de sloveni.
   slovcnf?tc adv. Ca slovenii; īn limba sloven?, slugarnic, -?, slugarnici, -e, adj. Caro are o atitudine umil? fa?? de cei pe care ii sluje?te; lipsit de demnitate.
   sliig?, slugi, s.f. 1. (Rar) Persoan? angajat? s? munceasc? īn serviciul, īn gospod?ria cuiva.
 2. (Īig.) Persoan? caro se supune orbe?te voin?ei altuia.
                                                             slug?ri, slugārcsc, vb. IV. 1. In Ir. (Rar) A munci ca slug? la un st?pīn. 2. Tr. A sta īn preajma cuiva, execulīndu-i cu umilin?? ordinele, slugarnici, slug?rnicesc, vb. IV. Intr. A slug?ri, slug?rnicie, slug?rnicii, s.f. Atitudinea persoanei slugarnice; servilism.
   sluger, slugeri, s.m. (īnv.) Dreg?tor īn ?ara Romāneasc? ?i Moldova, īns?rcinat īn special cu aprovizionarea? cur?ii domne?ti ?i a armatei. Var.: sulger s.m.
   sluj s.n. invar. A sta (sau a face) sluj = (despre cīini) a se ridica īn dou? picioare; (iig., despre oameni) a fi slugarnic, a se umili.
   slujba?, -ii, slujba?i, -e, s.m. ?i f. (īnv.) Func?ionar.                                    .        .
   slujb?, slujbe, s.f. 1. Ocupa?ie, serviciu la o institu?ie sau la o īntreprindere. 2. Serviciu religios.
   sluji, slujesc, vb. IV. 1. Intr. A munci īn gospod?ria cuiva, a fi īn serviciul unui st?pīn. 2. Refl. A se servi de cineva sau de ceva, a utiliza ceva; (intr.; despre obiecte) a servi la ceva.
 3. Intr. A oficia o slujb? religioas?, slujitor, -oiire, slujitori, -oare, s.m. ?i f. 1.
                                                              (Ast?zi rar) Slug?, servitor. 2. (īnv.) Slujba?; o?tean īn slujba domnului sau a unui boier.
   slujitorime s.f. (īnv.) Mul?ime de slujitori; totalitatea slujitorilor t?rii sau ai unei cur?i domne?ti ori boiere?ti.
   slujnic?, slujnice, s.f. (Rar) Servitoare, slut, -a, sluti, -te, adj., s.m. ?i f. (Om) schilod, pocit, diform; (om) foarte urīt.
   slu?enie,. slu?enii, s.f. Faptul de a fi slut; fiin?? urīt?, pocitanie.
   slu?i, slu?esc, vb. IV. Tr. A face s? devin? slut, a poci, a urī?i.
   smal?, smal?uri, s.n. 1. Email. 2. Substan?? lucioas?, de culoare alb?, care acoper? suprafa?a vizibil? a din?ilor, smar?gd s.n. v. smarald, smarald, smaralde, s.n. "Piatr? pre?ioas? de culoare verde-deschis, foarte transparent?. Var.: smarāgd s.n.
   sm?l?ui, smul?uiesc, vb. IV. Tr. A acoperi obiecte de metal sau de ceramic? cu un strat de smal?.
                                                                                                                  55B
   sm?l?uit, -ii, sm?l?ui?i, -le, adj. Acoperit cu smal?; emailai.
   smead, -ii, smezi, -de, adj. (Despre oameni) Cu fa?a negricioas?.
   smerenie s.f. Atitudine respectuoas?, supus?, umil?; (bis.) evlavie, cucernicie.
   smeri, smeresc, vb. IV. ReiLA adopta o atitudine umil?; (bis.) a se ar?ta plin dc cucernicie.
   smicc?, smicelc, s.f. Ml?di?? sau r?muric? dintr-o plant?.
   sminteal?, sminteli, s.f. 1. Tulburare a min?ii, scrīnteal?. 2. Gre?eal?, abatere.
   sminti, smintesc, vb. IV. 1. Refl. A-?i .pierde dreapta judecat?; a īnnebuni; a se ?icni. 2. Tr. A mi?ca din loc, a clinii; a abate pe·cineva do la lucru. 3. Intr. A gre?i.
   smintit, -?, sminti?i, -le, adj. 1. (Adesea substantivat) Ie?it din min?i; nebun. 2. Mi?cai din loc, deplasat.
   smiorc?i, smiorc?i, vb. IV. (Pop. ?i "fam.)
1.  intr. A trage, repetat ?i cu zgomot, acrul pe nas. 2. Intr. ?i refl. A seinei, a se preface c? plinge.
   smiore?iiil?, smiorc?icli, s.f. Faptul de a (se) smiorc?i.
   smirdiir, smirdari, s.m. Arbust din regiunea alpin?, cu frunze lucioase ?i cu flori ro?ii-lilia-chii, pl?cut mirositoare.
   smirn?1 adv. īn pozi?ie do drep?i, ?eap?n, nemi?cat (de fric?, din respect etc.).
   smirn?2 s.f. R??in? extras? din scoar?a unui arbore exolic, care arde r?spāndind'un miros caracteristic, fiind folosii īn medicin?, īn par-fumerie, la unele ceremonii religioase etc.
   smfntīnu s.f. Strat gras, de culoare, alb?-g?l-buie, care se formeaz? la suprafa?a laptelui nefiert (l?sat s? stea o zi sau dou?) ori se separ? din laptele proasp?t cu o ma?in? special?.
   smīntini, smintinesc, vb. IV- Tr. A lua smāntān? de pe lapte.
   smīntinicu, smlntinici, s.f. 1. Diminutiv al lui smīntīn?. 2. Plant? erbacee cu flori galbene, pl?cut mirositoare, care cre?te prin p?duri .?i prin tufi?uri.
   smintinit, -?, smintini?i, -te, adj. (Despre lapte) De pe care s-a luat (sau din care s-a extras) smīntīn?.
   smīntīnos, -o?s?, smīntino?i, -oase, adj. Cu mult? smīntīn?.
   smīrc, smtrcuri, s.n. Loc mocirlos, acoperit de obicei cu vegeta?ie; ochi de ap? pe un astfel de loc.
   smoal? s.f. Produs de culoare neagr?, solid la temperatura obi?nuit? ?i vīscos cīnd se tope?te, r?mas de la distilarea gudroanelor de c?rbuni sau rezultat din oxidarea p?curii, folosit la prepararea asfaltului, brichelarea c?rbunilor etc.
   smoc, smocuri, s.n. 3. M?nunchi de p?r sau de pene pe care īl au unele animale la urechi, pe cap ele. 2. Cantitate de lire de p?r, de lin?, de iarb? etc., care se poale prinde sau smulge dintr-o dat?.
 559
SOCIALIZARE
   smochin, smochini, s.m. Arbore mediteranean cu flori īnchise īntr-un receptacul care la matu-ī'itate devine un fruct comestibil c?rnos, dulce.
   smochin?, smochine, s.f. Fructul smochinului.
                                                               smoching, smochinguri, s.n. Hain? b?rb?teasc? de gal?, foarte deschis? īn fa?? ?i cu reverele de. m?tase, smochini, smochinesc, vb. IV. Refl. A se zbīrci. smog s.n. Cea?? deas? amestecat? cu fum ?i praf industrial, care so formeaz? īn marile centre industrializate, sinoli, smolesc, vb. IV. Tr. A unge cu smoal?, smolit, -?, smoli?i, -le, adj. 1. Uns cu smoal?.
2. Negricios, oache?.
   smotoci, smotocesc, vb. IV. Tr. (Pop.) A bate, a p?rui, a chelf?ni.            ,  ,
   smumil?, smuccli, s.f. Smucitur?. smuci, smucesc, vb. IV. Tr. A trage brusc ?i cu putere spre a smulge, a desprinde sau a deplasa, ceva ori pe cineva din locul unde se afl?; (refl.) a se zbate pentru a sc?pa din locul unde este prins sau legat. Arar.: smunci vb. IV.
   smucit, -?, smuci?i, -te, adj. Vorb? smucit? — vorb? spus? gr?bii, pe un ton aspru. Var.: smiracit, -? adj.
   smucitur?, smucituri, s.f. Faptul de a smuci; mi?care brusc?. Var.: smimcitur? s.f.
   smulge, smulg, vb. III. 1. Tr. A scoate din locul unde se afl?, tr?gīnd cu putere. 2. Tr. (Fig.) A ob?ine ceva cu mari eforturi sau luīnd cu for?a. 3. Refl. A se desp?r?i de cineva, a se dep?rta brusc (cu putere sau cu greu), smirnei vb. IV. v. smuci, smuncit. -? adj. v. smucit, smimcitur? s.f. v. smucitur?. snoav?, snoave, s.f. Scurt? povestire popular? cu con?inut, anecdotic.
                                                               snob, snoab?, snobi, snoabe, s.m. ?i f. Persoan? care admir? īn chip exagerat ?i adopt? f?r? alegere tot ce este la mod?. snobism s.n. Atitudine de snob. snop, snopi, s.m. 1. Leg?tur? f?cut? din mai multe m?nunchiuri de grīu (sau de alte plante).
2. Grup de lucruri de acela?i fel.
   snopi, snopesc, vb. IV. Tr. A bate stra?nic pe cineva.
   soacr?, soacre, s.f. Mama unuia dintre so?i, īn raport cu cel?lalt so?; soacr?-mare — mama .'mirelui.
   sosire, (2) sori, s.m. 1. Corpul ceresc īn jurul c?ruia se īnvīrtesc P?mīntul ?i toate celelalte planele ?i corpuri cere?ti care compun sistemul nostru planetar. 2. Nume dat oric?rui corp ceresc., care are lumin? proprie ?i care poate constitui centrul unui sistem planetar.
   soiirt?, sor?i, s.f. 1. (īn concep?iile mistice) Putere, supranatural? despre care so crede c? hot?r??te tot ce i se īntīmpl? omului īn via??; destin, fatalitate. 2. Condi?ii, situa?ie īn care se afl?. cineva.
   soa??, soa?e, s.f. (Rar) So?ie, nevast?, sobār, sobari, s.m. Meseria? care construie?te sau repar? sobe.
    siil)?, sobe, s.f. Instala?ie de c?r?mid?, de teracot?, de font? etc. īn care se face foc pentru a īnc?lzi īnc?perile sau pentru g?tit, sobol, soboli, s.m. (Zool.) Cirti??. sobor, soboare, s.n. (īnv.) 1. Adunare, sfat.
 2.  Sinod.
    sobrietate s.f. īnsu?irea de a fi sobru; simplitate, cump?tare, modera?ie.
    sobru, -?, sobri, -e, adj. Lipsit de ornamente inulile; simplu; moderat, rezervat, cump?tat.
    soc, soci, s.m. Denumire dat? unor specii de plante lemnoase cu flori albe ?i fructe negre, lucioase, dispuse īn ciorchine, florile avīnd propriet??i antireumatice ?i sudorifice iar fructele ?i scoar?a propriet??i diuretice ?i laxa li ve.
    sociabil, -?, sociabili, -e, adj. Care stabile?te u?or rela?ii cu al?ii; comunicativ, prietenos, sociabilitate s.f. īnsu?irea de-a fi sociabil, social, -?, sociali, -e, adj. 1. Care este creat de societate .sau este propriu societ??ii; care prive?te societatea omeneasc?. 2. Care este propriu unui grup de oameni (?i nu individului izolat). 3. Care apar?ine unei anumite clase, unui anumit grup al sotiet??ii.
    som'-democrāt, -?, social-democra?i, -te, s.m. ?i 1'., adj. 1. S.m. ?i f. Adept al social-democra-?iei, membru sau simpatizant al unui ? partid social-democrat. 2. Adj. Care se refer? la social-demoera?ie, care apar?ine social-dcmocraliei.
    sociāi-ilcmocra?ie s.f. Mi?care politic? de orientare marxist? a clasei muncitoare, ap?rut? īn Europa spre sfir?iLui sec. XIX,' pe baza c?reia au fost organizate partidele socialiste, unite īn Interna?ionala a Il-a.
    socialism s.n. 1. Concep?ie social-politic?, formulat? mai īnlīi īn lucr?rile sociali?tilor utopici, ca expresie a aspira?iilor maselor oprimate spre o societate dreapt?, lipsit? de exploatare; socialism ?tiin?ific = teorie (doctrin?) social-politic? marxist? care fundamenteaz? strategia ?i tactica luptei revolu?ionare a clasei muncitoare, studiaz? legile generale ale trecerii de la capitalism la socialism ?i comunism; socialism utopic = curent social-politic care a precedat apari?ia socialismului ?tiin?ific constituind unul dintre izvoarele acestuia. 2. Orinduiro social? īntemeiat? pe exercitarea puterii politice de c?tre clasa muncitoare aliat?-cu celelalte clase ?i categorii sociale muncitoare, pe proprietatea social? asupra mijloacelor de produc?ie ?i pe realizarea retribu?iei potrivit principiului „de la fiec'are dup? capacit??i, fiec?ruia dup? munca depus?“.
    socialist, -?, sociali?ti, -sie, adj., s.m. ?i f.
 1.  Adj. Care se refer? la socialism, .īntemeiat pe principiile socialismului; propriu socialismului. 2. S.m. ?i f. Membru sau simpatizant al unui partid socialist; adept al socialismului. .
    socializa, socializez, vb. 1. 1. Tr. A trece mijloacele de produc?ie din proprietate privat? īn proprietate socialist?. 2. Refl. (Despre munc? ?i produc?ie) A dobindi caracter social.
    socializfirc, socializ?ri, s.f. Faptul, de a (se), socializa.
SOCIALMENTE
                                                               socialmente adv. Din punct dc vedere social, pooiativ, -u, sociativi, -e, adj. (Despre complemente circumstan?iale) Care arat? fiin?a sau lucrul ce īnso?e?te subiectul ori complementul direct īn s?vīr.?irea unei ac?iuni. ?
   Rociel-tir, -u, societari, -e, s.m. ?i f. 1. Actor care l'ace parte dintv-o asocia?ie a arti?tilor unui teatru ?i care prime?te o cot?-parte din veniturile teatrului. 2. Ac?ionar.
   societate, socicl??i, s.f. 1. Tip ile sistem social, istorice?te determinat, al c?rui fundament īl constituie rela?iile de produc?ie.; totalitatea oamenilor considera?i sub raportul acestor rela?ii; orīnduire social?; societate socialist? multilateral dezvoltat? = etap? superioar? īn procesul de dezvoltare a orīnduirii socialiste īn Romānia, reprezentīnd un stadiu de maturizare pe toate planurile a socialismului, de perfec?ionare a bazei ?i suprastructurii socialisto pentru crearea premiselor menite s? īnlesneasc?, īn perspectiv?, trecerea la comunism. 2. Organiza?ie (cu caracter na?ional sau interna?ional) avīnd drept scop ac?iuni de interes general. 3. Grup do persoane constituit īn scop ?tiin?ific, literar, sportiv etc. 4. (īn capitalism) īntreprindere īntemeiat? pe investire de capital, de c?tre dou? sau mai multe persoane, care desf??oar? o activitate patrimonial? īn scopul realiz?rii de profituri. 5. Grup de oameni care petrec un anumit timp. īmpreun?.
   sociolāg, sociologi, s.m. Specialist īn sociologie, sociologic, -u, sociologici, -e, adj. Privitor la sociologie.
   sociologie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul proceselor sociale, al rela?iilor interumane ?i al institu?iilor din orīnduirea social? existent?, considerate din punctul de vedere al ansamblului social.
   soclu, socluri, s.n. 1. Postament care sus?ine o statuie, o coloan? etc. 2. Partea inferioar? a \inui edificiu, de obicei mai proeminent?.
3.  Parte a l?mpilor (becurilor) electrice servind la fixarea acestora īn dulie ?i la stabilirea leg?turii cu re?eaua electric? de alimentare.
                                                               socoteal?, socoteli, s.f. 1. Calcul numeric. 2. Not? de plat?. 3. Plan, proiect. 4. Rost, ra?iune.
   socoti, socotesc, vb. IV. 1. Tr. A face o ’socoteal?, a calcula, a num?ra. 2. Refl. A ajunge la o īn?elegere cu cineva asupra unor cheltuieli, a unei datorii etc.; (fig.). a se r?fui cu cineva.
3.  Tr. A pl?nui, a avea de gīnd; a chibzui, a judeca. 4. Tr. A crede, a presupune; a fi de p?rere. 5. Tr. A aprecia; (tr. ?i refl.) a (se) considera, a (se) privi drept...
   socotin??, socotin?e, s.f. (īnv. ?i pop.) 1. Judecat?; chibzuin??. 2. Opinie, p?rere. socotit1 s.n. Faptul de a (se) socoti. socotit2, -?, socoti?i, -ie, adj. Cump?tat, socotitor, -o?re, socotitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care calculeaz?; contabil.
   sderu, socri, s.m. Tat?l sau (la pl.) p?rin?ii unuia dintre so?i, īn raport cu cel?lalt so?; socru-mare = tat?l mirelui; (la pl.) p?rin?ii mirelui.
   sodu s.f. Carbonat de sodiu, folosit la sp?larea rufelor, a vaselor etc.; sod? caustic? = bidroxid de sodiu.
   sodiu s.n. Metal alcalin, moale, alb-argintiu, foarte reactiv, r?spīndit īn natur? sub form? de combina?ii.
   sodom s.n. (Pop.) 1. Mul?ime (do oameni, de animale); cantitate mare. 2. Pr?p?d, nenorocire.
   solii, sofale, s.f. Divan īngust, avind de obicei un c?p?tīi mai ridicat.
   sofism, sofisme, s.n. Ra?ionament īn aparen?? corect, īn realitate īns? incorect, care urm?re?te s? induc? īn eroare.
   sofist, sofi?ti, s.m. Denumire dat? in antichitatea greac? profesorilor care predau cuno?tin?e de filozofie, retoric?, politic?, partizani ai explic?rii ra?ionale a fenomenelor naturii, dar care, ? mai tīrziu, au devenit simpli retori venali, gata s? demonstreze orice.
   sofistic, -u, sofistici, -c, adj., s.f. 1. Adj. īntemeiat pe sofisme; fals, eronat. 2. S.f. Viciere inten?ionat? a ra?ionamentelor ?i demonstra?iilor.
   sofisticat, -u, sofistica?i, -te, adj. (Despre stil, limbaj) Artificial, complicat; c?utat, pre?ios.
   solit?, sofite, s.f. Lamp? electric? īn form? de tub, legat? prin ambele capete la circuitul electric.
   soi, soiuri, s.n. Specie, varietate (de plante, de animale); fel, categorie (de oameni, de lucruri) ; de soi — de bun? calitate.'
   soia' s.f. Plant? erbacee din familia leguminoaselor, cu fructul īn form? de p?staie, din ale c?rei semin?e, se extrage un ulei sau se prepar? diferite surogate alimentare.
   soios, -o?s?, soio?i, -oase, adj. Murdar (de gr?sime), slinos, jegos.
   sol1 s.m. Treapta a cincea din gama major?-tip ;> sunetul ?i nota corespunz?toare.
   sol2, soli, s.m. (īnv.) Persoan? īns?rrinat? s? duc? tratative oficiale īn numele unei ??ri sau al unui suveran.
   sol3, soluri, s.n. Stratul superior, alinul, al scoar?ei P?mīntului, care īmpreun? cu atmosfera īnvecinat? constituie mediul de via?? al plantelor; p?mīnt.
   solanacee, solanacee, s.f. (La pl.) F?imilie de plante dicotiledonate erbacce, rareori lemnoase, din care fac parte cartofii, ro?iile; Ic tunul etc.; (?i la sg.) plant? din aceast? familie.
   solariinu’ s.f. Substan?? otr?vitoare care se g?se?te īn unele, solanacee ?i care are utiliz?ri īn medicin?.
   solār, -?, solari, -e, adj. Care. apar?ine Soarelui ; privitor la Soare.
   solariu, solarii, s.n. Loc amenajat pe o plaj? sau īntr-o cl?dire, unde se fac b?i de soare.
   solbānc, solbancuri, s.n. Element de construc?ie executat deasupra p?r?ii exterioare a parapetelor ferestrelor pentru a le proteja de apa provenit? din precipita?ii.
   sold. solduri, s.n. 1. Diferen?a īntre suma īnregistrat? īn debitul ?i cea īnregistrat? īn
SOIAT?DC
 creditul unui cont. 2. Rest de plat?, dup? compensarea reciproc? a unor obliga?ii. 3. (La pl.) Stocuri dc m?rfuri r?mase nevīndute la īncheierea sezonului ?i care se vīnd cu pre? redus.
                                  sold?, soldez-, vb. I. Refl. 1. (Despre opera?ii financiare) A se īncheia cu un anumit sold. 2. (Fig.; despre discu?ii, tratative, īntreceri sportive etc.) A avea drept rezultat, a se īncheia cu...
   soldat, solda?i, s.m. 1. Primul grad īn armat?. 2. Denumire generic? dat? celor care execut? serviciul militar.
   sold?, solde, s.f. Sum? de bani care se acord? lunar solda?ilor.
   sold??esc, -c?sc?, sold??e?ti, adj. Care se refer? la solda?i; de soldat.
                                  sold??e?to adv. Ca solda?ii, milit?re?te. sold??imo s.f: Mul?ime de solda?i, solecism, solecisme, s.n. Gre?eal? de sintax?, solemn, -u, solemni, -e, adj.· Care se face dup? un. anumit ceremonial; s?rb?toresc, cu fast; (p. ext.) grav, serios; m?re?, maiestuos.
   solemnitate, solemnit??i, s.f. 1. īnsu?irea a ceea ce este solemn; ceremonial care īnso?e?te īndeplinirea unui act solemn; (p. ext.) gravitate; m?re?ie. 2. Ceremonie public? pentru s?rb?torirea unui eveniment.
   solenoid, solenoizi, s.m. Bobin? electric? de forma unui cilindru f?r? miez feromagnetic.
   solīat?re s.f. pl. Emana?ii vulcanice gazoase, constituite din vapori de ap?, bioxid de carbon, hidrogen sulfurat etc.
   solīegi?, solfegiez, vb. I. Intr. A executa un solfegiu; a cīnta o melodie pronun?īnd numele notelor.
   solīegiu, solfegii, s.n. Exerci?iu vocal constind īn intonarea notelor cu pronun?area denumirii lor.
   solicita, solicit, vb. I. Tr. 1. A adresa cuiva o cerere; a ruga pe cineva ceva. 2. A provoca, a atrage aten?ia, grija ouiva. 3. A supune un corp linei tensiuni mecanice.
   solicitant, -?, solicitan?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care solicit? ceva.
   solicitaifir, -oare, solicitatori, -oare, s.m. ?i f. Solicitant.
   solicitudine, solicitudini, s.f. Atitudine plin? de grij?, de aten?ie, de afec?iune fa?? de cineva sau ceva.
   solid, -?, solizi, -de, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Corp) care se afl?īnlr-o stare de agregare caracterizat? printr-o coeziune īnsemnat? ?i rezisten?? mare la deforma?ii mecanice; (corp) tare, dur. 2. Adj. Rezistent, durabil; (despre persoane) voinic, robust. 3. Adj. Temeinic, serios.
   solid?r, -fi, solidari, -e, adj. 1. Care este legat de cineva prin concep?ii, ac?iuni, interese. 2. Care particip? īmpreun? cu al?ii la o ac?iune, la o obliga?ie; care r?spunde īmpreun? cu al?ii de ceva. 3. (Despre piesele unui sistem tehnic) Care este strīns legat de alt? pies? (cu care ac?ioneaz? īmpreun?).
   solidarit?te s.f. Faptul de a fi solidar; sentiment care īi determin? pe oameni s? se ajute reciproc.
     solidariza, solidarizez, vb. I. 1. Refl. A se declara solidar cu cineva. 2. Tr. A lega strīns īntre ele dou? sau mai multe piese ale unui sistem tehnic, astfel īncit s? nu se poal? deforma sau mi?ca decīt īmpreun?.
     solidific?, pers. 3 solidific?, vb. I. Refl. (Despre substan?e) A trece din stare •lichid? īn stare solid?.
     soliditate s.f. 1. Stare a corpurilor solide. 2. Faptul de a fi trainic, rezistent, durabil; (fig.) temeinicie, seriozitate.
     solie, solii, s.f. (īnv.) 1. īns?rcinare dal? unui sol2; veste, mesaj adus de un sol2. 2. Grup de persoane - trimise ca soli.
     solipid, -?, solipezi, -de, adj. (Despre animale) Care are un singur deget (copit?) la picioare.
     solipsism s.n. Concep?ie filozofic? idealist-subiectiv? potrivit c?reia singura realitate ar fi eul, con?tiin?a individual?, tot restul lumii exislīnd numai īn aceast? con?tiin??.
     solist, -?, soli?ti, -ste, s.m. ?i f. 1. Cint?re? sau instrumentist care execut? un solo (1)’. 2. Dansator care execut? singur o pies? coregra-
  -  fic? sau care’ de?ine rolul principal īntr-un ansamblu coregrafic.
     solistic, -?, solistici, -e, adj. Care se execut? de un solist.
     solitar, -fi, solitari, -e, adj., s.n. 1. Adj. Singur, izolat; care tr?ie?te retras, c?ruia īi place singur?tatea: 2. S.n. Piatr? pre?ioas? (de obicei diamant) care'se monteaz? la o bijuterie singur? sau īntr-un grup de piese mai mici.
     solitudine, solitudini, s.f. (Livr.) Singur?tate, izolare (īn care se afl? cineva).
     solni??, solni?e, s.f. Vas mic īn care se serve?te-sarea (?i piperul) la mas?.
     solo s.n. invar. 1. Compozi?ie muzical? (sau parte dintr-o compozi?ie) scris? pentru un singur instrument ori pentru o singur? voce. 2. Dans (sau fragment dintr-un dans) executat de o singur? persoan?.
     solomon?r, solomonari, s.m. (Pop.) Persoan? care pretinde c? ?tie s? citeasc? īn stele, s? prevesteasc? mersul vremii, s? st?pīneasc? ploile, furtunile etc.
     solsti?iāl, -?, solsti?iali, -e, adj. Care se refer? . la solsti?iu.
     solsti?iu, solsti?ii, s.n. Fiecare dintre cele dou? momente ale anului cīnd Soarele are cea mai mare, respectiv cea mai mic?, īn?l?ime deasupra orizontului ?i cīnd se realizeaz? cea mai lung? zi (la 22 iunie), respectiv cea mai scurt? zi (la 22 decembrie).
     solulril; -?, solubili, -e, adj. Care se poate dizolva īntr-un solvent.
     solubilit?te, solubilit??i, s.f. 1. Proprietate a unei substan?e de a putea fi dizolvat? īntr-un solvent. 2. Cantitatea maxim? dintr-o substan?? care poate fi dizolvat? īntr-o anumit? cantitate de solvent.
     solu?ie, solu?ii, s.f. 1. (Chim.) Amestec omogen compus din dou? sau mai multe substan?e.
  2. Mod de a rezolva o dificultate; rezolvare a unei probleme.
 36 -
SOLU?IONA
   solu?iona, solu?ionez, vb. I. Tr. A g?si sau a da o solu?ie; a rezolva o problem?.
                                                            solvabil, -fi, solvabili, -c, adj. Caro dispune de mijloacele neccsare pentru a-?i putea īndeplini obliga?iile b?ne?ti, solvabilitate s.f. īnsu?irea do a fi solvabil. solvent1, solven?i, s.m. Substan?? care are proprietatea de a dizolva alto substan?e.
   solvent-, -?, solven?i, -le, adj. (Despre elevi ?i studen?i; adesea substantivat) Care pl?te?te taxe, care nu oslo bursier.
   solz, solzi, s.m. 1. Fiecare dintre pl?cilo mici, dure, lucioase, caro acoper? corpul color mai mul?i pe.?li, al color mai multe reptile, picioarele p?s?rilor etc. 2. Fiecare dintre frunzuli?ele care protejeaz? bulbii, mugurii sau alte organe ale plantelor.
   solzos, -oās?, solzo?i, -oase, adj. Acoperit cu solzi; īn form? de solz.
   sonul, somez, vb. I. Tr. 1. A cere cuiva īn mod categoric (sub amenin?are) s? īndeplineasc? ceva. 2. A face o soma?ie (2).
   somatic, -?, somatici, -e, adj. (Biol.) Care so refer? la corp; care apar?ine corpului.
   soimitologie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul anatomic ?i fiziologic ai corpului vie?uitoarelor.
   soma?ie, soma?ii, s.f. 1. Faptul de a soma; invita?ie categoric? prin care se cere cuiva s? īndeplineasc? un lucru. 2. Invita?ie scris? prin care i se cere unui debitor s?-?i īndeplineasc? obliga?ia.
   somier?, somiere, s.f. Partea unui pat alc?tuit? do regul? dinlr-un schelet de lemn sau do metal ?i din elemente elastice (arcuri, plase metalice etc.), material de umplutur? ?i o ?es?tur? de acoperire.
   somitate, somit??i, s.f. Persoan? cu merite deosebite īntr-un anumit domeniu do activitate ?i care se bucur? de un mare prestigiu.
   somn1, somni, s.m. Pe?te r?pitor din riurile mari, cu corpul masiv (ajungīnd pīn? la 300— !i 00 kg), f?r? solzi, cu carnea alb?, foarte apreciat?.
   somn- s.n. Stare fiziologic? normal? la om ?i la animale, care survine periodic īn alternan?? cu starea de veghe ?i sa caracterizeaz? prin inactivitate somatic? ?i abolirea relativ? a con?tiin?ei.
   somnambul, -?, somnambuli, -c, s.m. ?i f. Persoan? care sufer? do somnambulism.
   somnainbulism s.n. Tulburare a con?tiin?ei caracterizat? prin executarea automat? īn timpul somnului a unor acte coordonate de care individul nu-si aminte?te la trezire.
   somnifer, somnifere, s.n. Substan?? care provoac? somn.
   somnolent, -?, somnolen?i, -ie, adj. Care dormiteaz?, care este īn stare de somnolen??.
   scmnoleri??, somnolen?e, s.f. Stare intermediar? intre veghe ?i somn.
   somnoros, -o?s?, somnoro?i, -oase, adj., s.f.
1.  Adj. C?ruia ii esle somn, care este toropit de somn; c?ruia ii place s? doarm? mult. 2.
S.f. Plant? erbacee din familia umbelifcrelor, cu flori albe, cu frunzele ?i fructele acoperite de peri aspri.
   somnoferapie s.f. Metod? de tratament care const? īn provocarea unui somn prelungit.
   somon, somoni, s.m. Pe?te r?pitor din m?rile nordice, care migreaz? vara in fluvii pentru reproducere.
   somolei, somolci, s.m. (Iht.) Pui de somn (pīn? Ia 1 kg).
   somptuos, -o?s?. somptuo?i, -ouse, adj. Luxos, fastuos, bogat; de o elegan?? impun?toare.
   somptuozitate s.f. īnsu?irea a ceea ce esto somptuos; lux, elegan??, splendoare.
   sonat?, sonate, s.f. Compozi?ie muzical? pentru unul sau dou? instrumente, alc?tuit? de obicei din trei p?r?i diferite ca lonalitate, ril.m c(c., dar caro se completeaz? inlr-o succesiune logic?.
   sonatin?, sonatine, s.f. Sonat? do propor?ii mici.
   sond?, sondez, vb. I. Tr. 1. A efectua cercetarea solului, a atmosferei, a fundului unei ape etc. cu ajutorul unei sonde sau prin luarea de probe; a explora. 2. (Fig.) A c?uta s? afli gimiurilc sau inten?iile cuiva.
   sonil?j, sondaje, s.n. 1. Faptul de a sonda; cercetare f?cut? cu ajutorul unei sonde; cercetare a solului prin analiza probelor. 2. Introducerea unei sonde intr-un organ cavilar sau intr-un canal al corpului, cu scopul evacu?rii con?inutului sau al efectu?rii unui examen do laborator. 3. (Fig.) Cercetare, investiga?ie.
   sond?, sonde, s.f. 1. Gaur? cilindric? forat? īn interiorul scoar?ei terestre īn vederea exploat?rii unui z?c?mint de hidrocarburi fluide. 2. Aparat pentru luarea do probe dinlr-un material compact, pulverulent sau granulai·. .'ī. Aparat pentru m?surarea adincimii unei ape, a anumitor m?rimi Ia diferite altitudini in atmosfer? etc. 4. Sond? spa?ial? = rachet? spa?ial? cu ajutorul c?reia se exploreaz? straturile superioare ale alrnosferei terestre. 5. Instrument chirurgical cu ajutorul c?ruia se fac sondajele (2).
   sondor, sondori, s.m. Muncilor care lucreaz? la o sond? (1).
   sonerie, sonerii, s.f. Dispozitiv de semnalizare care emile sunete intermitente prin lovirea unui mic clopot cu un cioc?nel ac?ionat de un eloclromagnet.
   sonet, sonete, s.n. Poezie liric? cu form? fix?, alc?tuit? din 14 versuri īmp?r?ite in patru strofe (dou? catrene ?i dou? ter?ine).
   sonefii, sonete, s.f. Aparat folosit pentru īn-figerea īn teren a pilo?ilor.
   siinic, -ii, soniei, -e, adj. Care ?ine de sunet; privitor la sunet.
   sonieitite s.f. Ramur? a tehnicii care se ocup? cu transmiterea energiei mecanice prinlr-un fluid, prin intermediul vibra?iilor elastice longitudinale care se propag? in masa fluidului.
 563
SOVON
   sonometni, sonomctre, s.n. Aparat utilizat la m?surarea intensit??ii acustice a sunetelor.
   sondr, -?, sonori, -e, adj. 1. Care produce sunete; care r?sun?. 2. Care amplific? sunetele.
3.  (Despre consoane) Care se roste?te cu vibrarea coardelor vocale. 4. (Despre filme cinematografice) La care proiec?ia este īnso?it? de vorbire ?i de muzic?.
   sonoritate, sonorit??i, s.f. īnsu?irea de a ii sonor; muzicalitate.
   sonoriza, sonorizez, vb. I. Tr. A face s? fie sonor; a amplifica semnale sonore.
                                                                  soporific, -fi, soporifici, -c, adj., s.n. Somnifer, sopran, -?, soprani, -e, subst. 1. S.n. Cea mai īnalt? dintre voci (de femeie sau de copil). 2. S.m. ?i f. Femeie sau copil cu voce de sopran (1)· Var.: soprano s.n. soprano s.n. v. sopran.
   sdr?, surori, s.f. 1. Persoan? de sex feminin considerat? īn raport cu alt? persoan? n?scut? din aceia?i p?rin?i sau avīnd numai aceea?i mam? ori acela?i tat?; sor? bun? = sor? care are ambii p?rin?i comuni cu ai fra?ilor s?i; sora-soare'lui = floarea-soarelui. 2. Termen familiar cu care se adreseaz? cineva unei fete, īn semn de prietenie. 3. Limb?, '?ar? de aceea?i origine cu alta. 4. Cel mai mic grad īn ierarhia c?lug?reasc? din m?n?stirile de c?lug?ri?e; femeie cu acest grad. 5. Persoan? care apar?ine cadrelor medii sanitare.
   sori)1, sorbi, s.m. Arbore sau arbust din familia rozaceelor, īnalt pīn? la 12 m, cu flori albe, cultivat uneori ca plant? decorativ?.
   sori)2, sorburi, s.n. 1. Locul īn care o ap? curg?toare dispare de la suprafa??, continuīnd printr-un curs subteran. 2. Yīrtej de ap? cu centru adīnc. 3. Pies? de metal (prev?zut? cu o sit?) care se monteaz? la cap?tul unei ?evi aspiratoare, al unei pompe etc., pentru a īmpiedica aspirarea unor corpuri str?ine.
   sorbi, sorb, vb. IV. Tr. 1. A bea dintr-un lichid tr?gīnd īn gur? cu buzele pu?in cite pu?in. 2. A bea repede ?i cu l?comie.
   sorbitur?, sorbituri, s.f. Faptul de a sorbi; cantitatea de lichid care se poate sorbi dinlr-d dat?.
   sorcov?, sorcove, s.f. Be?i?or sau r?muric? īmpodobit? cu flori artificiale, cu care umbl? copiii la urat īn ziua de Anul nou.
   sorcovi, sorcovesc, vb. IV. Tr. A umbla ?i a ura cu sorcova.                          1
   sordid, -?, sordizi, -dc, adj. (Livr.) Murdar; dezgust?tor.
   sore?n^ soreni, s.m. (Iht.) Oble?. sorg s.m. Plant? furajer? din familia grami-neelor, rezistent? la secet?, cu frunze lungi, mari.
   sorginte, sorgin?i, s.f. (Livr.) Izvor, surs?; origine.
   sori, soresc, vb. IV. Refl. (Despre fiin?e) A se īnc?lzi la soare.
   sorm?it s.n. Aliaj al fierului cu crom, nichel, carbon, mangan ?i siliciu, folosit la acoperirea pieselor supuse la uzur? mare.
   sortfe, soroace, s.n. (Pop.) Termen fixat pentru efectuarea unui lucru, pentru, s?vīr?irea unei ac?iuni; scaden??.
   soroci, sorocesc, vb. IV. Tr. (Pop.) 1. A fixa un termen centru efectuarea unui. lucru. 2. (īn supersti?ii) A ursi, a meni.
   sorocov??, sorocove?i, s.m. Veche moned? de argint. .
   sort, sorturi, s.n. Fel, categorie de m?rfuri, de produse.
   sort?, sortez, vb. I. Tr. 1. A alege, a repartiza m?rfuri, materiale, produse dup? calitate, dimensiuni etc.; a aranja pe categorii. 2. A separa minereurile, c?rbunii de partea steril?.
   sortator, -o?rc, sortalori, -oare, subst. 1. S.m. ?i i. Persoan? care lucreaz? la sortarea materialelor. 2. S.n. Ma?in? sau aparat cu care se sorteaz? diferite materiale sau produse.
   sorti, sortesc, vb. IV- Tr. (īn supersti?ii) A determina soarta cuiva; a ursi, a menī.
   sortiment, sortimente, s.n. Ansamblu dc m?rfuri sau de produse de acela?i fel, de aceea?i m?rime, calitate etc.
   sor?, sor?i, s.m. (Mai ales la pl.) Sistem de alegere, de desemnare prin aruncare de zaruri, prin tragerea unor bilete etc., l?sīnd s? decid? īntīmplarea; sor?i de izbīnd? = ?ans?, posibilit??i de reu?it?.
   sos, sosuri, s.n. Nume generic dat unor preparate culinare lichide sau vīscoase cu care so preg?tesc ori care īnso?esc anumite mīnc?ruri.
   sosi, sosesc, vb. IV. Intr. 1. A ajunge undeva. 2. (Despre termene, anotimpuri) A veni, a īncepe s? se desf??oare.
   sosier?, sosiere, s.f. Vas īn care se1 serve?te sosul la mas?.
   sosire, sosiri, s.f. Faptul de'a sosi; linie caro marcheaz? sfir?itul unei curse sportive.
   sosit s.n. Bun sosii, formul? de salut cu care este īntīmpinat cel cc sose?te de undeva.
   sostenuto adv. (Muz.) Riguros, precis din punctul de vedere al -ritmului.
   sote, sotcuri, s.n. Mincare f?cut? din zarzavat fiert peste care se toarn? unt; (adjectival) morcovi sote.
   so?, so?i, s.m. B?rbat c?s?torit considerat īn raport cu so?ia lui; (la pl.) cele dou? persoane unite prin c?s?torie.
   so?ie, so?ii, s.f. Femeie c?s?torit?, considerat? īn raport cu b?rbatul ei.
   soviet, soviete, s.n. (La pl.) Organe ale puterii de stat centrale ?i locale din Uniunea Sovietic?.             ’                              /
   sovietic, -?, sovietici, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Locuitor din Uniunea Sovietic?. 2. Adj. Privitor la Uniunea Sovietic? sau la popula?ia ei; care apar?ine Uniunii Sovietice sau popula?iei ei; provenit din Uniunea Sovietic?.
   sovīrī, sovirfi, s.m. Plant? erbacee aromatic?, cu flori ro?ii-purpurii, folosit? ca plant? medicinal?.
   sovon, sovoane, s.n. (Pop.) V?l purtat de femei ca podoab?; (īn special) v?l de mireas?.
 36*
SPADASIN
   spadasin, spadasini, s.m. 1. Lupt?tor ou spada; (p. ext.) uciga?. 2. Sportiv specializat īn probele de spad? (2).
   spad?, spade, s.f. 1. Arm? format? dintr-o lam? īngust?, triunghiular?, de o?el, fixat? īntr-un miner. 2. (Sport) Denumire dat? probei de scrim? care se practic? cu spada (1).
   ?pagat, ?pagate, s.n. Sfoar? groas?, cu o īm-plelitur? special?.
   spaghete s.f. pl. Macaroane lungi ?i sub?iri, neg?urite.
   spahiu, spahii, s.m. (īnv.) Membru al unui corp de cavalerie din armata otoman?, recrutat din raidurile aristocra?iei militare.
   spāim?, spaime, s.f. Sentiment de team? puternic?, provocat de un pericol, de ceva nea?teptat etc.
   spaliir, spaliere, s.n. 1. Sistem de sus?inere a vi?ei do vie ?i a unor pomi fructiferi, alc?tuit din stiīpi verticali īntre care se īntind sīrme orizontale de care se leag? plantele. 2. Aparat de gimnastic? format din mai multe bare paralele, dispuse orizontal īntr-un cadru fixat pe perete.
   spanie s.m. Plant? legumicol? cultivat? pentru frunzele sale folosite ca aliment.
   spunea, spance, s.f. Varietate de oi rezultat? din īncruci?area rasei ?igaie cu rasa merinos.
   spaniol, -u, spanioli, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Spania sau la popula?ia ei; (substantival, f.) limba vorbit? de spanioli. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune īn Spania.
   spaniole?te adv.. Ca spaniolii, īn felul spaniolilor; īn limba spaniol?.
   spanVngliel s.m. Plant? legumicol? cu r?d?cini c?rnoase, care se cultiv? pentru l?starii tineri, comestibili.
   sparcet?, sparcete, s.f. Plant? furajer? din familia leguminoaselor, cu flori ro?ii-trandafirii.
   sparge, sparg, vb. III. 1. Tr. ?i rel'I. A (se) preface īn buc??i sau īn cioburi; a (se) cr?pa. 2. Tr. A despica lemne, butuci etc. ,3. Tr. A sf?-rīma īnveli?ul unui lucru, pentru a extrage con?inutul. 4. Intr. (Despre abcese) A se deschide. 5. Tr. A distruge, a nimici.
   spargere, spargeri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) sparge. 2. Furt prin efrac?ie.
   sparghe?, sparghe?uri, s.n. Construc?ie din pilo?i de lemn, a?ezat? īn amonte de picioarele unni pod pentru a le feri de loviturile sloiuriior aduse de ap?.
   spart1 s.n. Spargere (1); a ajunge la spartul iirgului = a ajunge prea t.īrziu.
   spart2, -?, spar?i, -te, adj. 1. Pref?cut In cioburi; plesnit; g?urit. 2. (Despre lemne) T?iat in buc??i potrivite pentru foc. 3. (Despre p?-mint) Plin. de gropi. 4. (Fig., despre sunete, despre voce) F?r? sonoritate, r?gu?it.
   spartaehi?dn. spartackiade, s.f. Competi?ie sportiv? de amploare, care cuprinde mai multe ramuri, fiind īnso?it?, de obicei, de demonstra?ii sportive de’ mas?.
   spartan, -?, spartani, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? care f?cea parte din popula?ia
 vechiului ora? Sparta. 2. Adj. Care se refer? la Sparta sau la popula?ia ei. 3. Adj. Aspru, sever.
   spasm, spasme, s.n. Contrac?ie brusc?, involuntar?, a unui mu?chi sau a unui grup de mu?chi.
   spasmddic, -?, spasmodici, -e, adj. Care se manifest? prin spasme; care este īnso?it de spasme; specii ic spasmului.
   spasmolitie, -?, spasmolitici, -e, adj., s.n. (Medicament) care suprim? spasihele.
   spat s.n. Spat de Islanda = varietate cristalin?, transparent? de calcil, īntrebuin?at? mai ales īn industria optic?.
 •  spat?, (1, 4) spate, (2, 3) spete, s.f. 1. I’arle a r?zboiului de ?esut, cu care se bat firele de b?t?tur? pentru a le īndesa. 2. Os lat care sus?ine articula?ia um?rului; (p. ext.) partea corespunz?toare-a corpului. 3. Os lat care sus?ine articula?ia membrelor la patrupede; (p. ext.) regiunea corespunz?toare a corpului. 4. (īnv.) Arm? de lupt? din trecut, avīnd o lain? lat?, cu dou? t?i?uri.
   spate, spate, s.n. 1. Partea posterioar? a corpului omenesc, de la gīt pīn? la ?ale; partea superioar? a corpului animalelor, de-a lungul coloanei vertebrale. 2. Partea dinapoi a unor obiecte; parte a unei haine care acoper? spatele (1); parte a unei forma?ii, contrar? direc?iei spre care este oriental?.
   spatiil?, spatiile, s.f. Mic? unealt? īn form? .de lop??ic?, folosit? mai ales īn farmacie pentru a īntinde sau a amesteca diferite paste.
   spat, spaluri, s.n. Spa?iul dintre sulul dinainte ?i, spat? la r?zboiul de ?esut.
   spa?i?, spa?iez, vb. 1. Tr. A desp?r?i prin spa?ii mai mari (literele īntr-un ciivīnt, rīndurile īntr-un text ele.); a l?sa o distan?? īntre obiecte.
   spa?ial, -?, spa?iali, -e, adj. Privitor la spa?iu; din spa?iu; care se refer? la spa?iul cosmic; cabin? spa?ial? = compartiment elan? al unei nave cosmice, īn care se afl? echipajul.
   spa?iāt, -?, spalia?i, -le, adj. Desp?r?it prin spa?ii, r?rit, distan?at.
   spa?ios, -oas?, spa?io?i, -oase, adj. Larg, īnc?p?tor, cu mult spa?iu.
   spa?iu, spa?ii, s.n: 1. Form? fundamental? de existen?? a materiei, īn cadrul c?reia are loc mi?carea acesteia. 2. īntindere nem?rginit? care cuprinde , ansamblul corpurilor cere?ti; spa?iu cosmic =-spa?iul care se īntinde dincolo de limitele atmosferei terestre; spa?iu ue-rian = por?iunea diri atmosfer? situat? deasupra teritoriului unui stat ?i supus? suveranit??ii acestuia. 3. īntindere limitat?; interval de la un punct la altul. 4. Loc l?sat liber īntre obiecte; (tipogr.) interval alb, l?sat īntre cuvinte sau īntre rīnduri; (muz.) interval īntre liniile unui portativ.
   sp?imīnta, sp?imint, vb. I. Refl. ?i tr. (īnv. ?i pop.) A (se) īnsp?imīnla.
   sp?imos, -oās?, sp?imo?i, -oase, ad.j. (Pop.)
 1. Care se sperie u?or; sperios. 2. Īnsp?imīn-t?tor, īnfrico??tor.
£PECTBOMETRU
   spal?, sp?l, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) cur??a, folosind ap?, s?pun etc. 2. Tr. (Despre ape) A uda un ??rm; a produce o eroziune. 3. Tr. A īndep?rta impurit??ile dintr-un material cu ajutorul unui lichid.
   sp?liU1 s.n. Faptul de a (se) sp?la. sp?liU“, -ii, sp?la?i,, -te, adj. Cur??at cu ap? ?i s?pun s?u cu detergen?i etc.
   sp?l?ci, sp?l?cesc, vb. IV. Refl. A-?i pierde culoarea ini?ial?, a se decolora.
   sp?l?cit, -?, sp?l?ci?i, -te, adj.'Lipsit de culori vii, decolorat, ?ters; (fig.) palid, searb?d, fad.
   spīll?fdr, sp?l?toare, s.n. 1. Instala?ie sanitar? pentru sp?latul īn comun al persoanelor īn r.av-?rmi, internate, ateliere etc. 2. Chiuvet? pentru sp?latul veselei ?i tacīmurilor. 3. Obiect de pinz? cu care se spal? vasele. 4. Utilaj folosit la 6p?larea minereurilor.
   sp?l?toreas?, sp?l?torese, s.f. Femeie care se ocupīi cu sp?latul rufelor.
   sp?l?torie, sp?l?torii, s.f. 1. īnc?pere sau cl?dire special amenajat? pentru sp?latul rufelor.
2.  Instala?ie complex? pentru īnnobilarea substan?elor minerale utile, prin sp?larea cu ap?.
   sp?l?tur?, sp?laturi, si. 1. Sp?lat; apa īn care s-a sp?lat ceva. 2. Cur??ire sau dezinfectare a unei cavit??i naturale din organism, cu ajutorul unui lichid. 3. Eroziune a p?mintului, cauzat? de ?uvoaie; locul unde s-a produs eroziunea.
   sp?l?fil, -ic?, sp?l??ei, -ele, adj. (Fam.) īmbr?cat Īngrijit, prezentabil, cur??el.
   sp?rg?tor, -oare, sp?rg?tori, -oare, subst. 1. S.n. Instrument folosit pentru a sparge anumite materiale, coaja unor fructe etc.; sp?rg?tor de ghea?? — nav? special construit? pentru deschiderea unui canal navigabil īntr-o. mare īnghe?at?. 2. S.m. ?i f. Ho? care p?trunde undeva cu for?a pentru a jefui.
   sp?rtur?, sp?rturi, s.f. 1. Cr?p?tur?; gaur? produs? prin spargere. 2. Ciob; a?chie.
   sp?sinie s.f. (īnv. ?i pop.) Poc?in??; smerenie; atitudine de modestie ?i de nevinov??ie.
   sp?sit, -a, sp?si?i, -te, adj. (Fam.) Care so arat? poc?it, smerit.
   sp?t?r1, sp?tare, s.n. Speteaz? a unui scaun. sp?ii'tr2, sp?tari, s.m. (īnv.) Dreg?tor la curtea domneasc?, avīnd sarcina de a purta sabia ?i buzduganul domnului la. ceremonii; mare sp?tar — comandant suprem al o?tilor ??rii īn lipsa domnului.
   sp?t?rie, sp?t?rii, s.f. (īnv.) 1. Demnitatea de (mare) sp?tar; institu?ia condus? de (marele) sp?tar. 2. Sal? din palatul domnesc unde era a?ezat tronul ?i unde aveau loc unele ceremonii.
   sp?ttfs, -oās?, sp?to?i, -oase, adj. Lat īn spete, voinic.
   special, -?, speciali, -e, adj. 1. Care are parii-, cularit??i proprii, deosebindu-se de alte lucruri sau fiin?e asem?n?toare; (adesea adverbial) care este f?cut sau rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; (p. ext.) deosebit de bun, de valoros; in special = īndeosebi, mai ales.
2.  Edi?ie spccial? — num?r dintr-un ziar, publicat cu o ocazie special? sau la o dat? festiv?.
3.  Care apar?ine unei anumite specialit??i, specialist, -6, speciali?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care cunoa?te temeinic o disciplin? sau o anumit? problem?.
   specialitātc, specialit??i, s.f. 1. Ramur? de activitate (mai ales ?tiin?ific?) īn care s-a specializat ?i profeseaz? cineva. 2. Produs sau preparat ob?inut dup? re?ete sau metode speciale.
   specializa, specializez, vb. I. Refl. A deveni specialist īntr-un domeniu de activitate.
   specializare s.f. Ac?iunea de a se specializa; limitarea unor procese de produc?ie la anumite produse; preg?tirea profesional? a cadrelor īn vederea unei activit??i specializate.
   .specie, specii, s.f. 1. Categorie biologic? fundamental?, reprezentīnd o subdiviziune a genului. 2. Soi, lei, varietate, categorie. 3. (Log.) No?iune care desemneaz? o clas? de obiecte cu acelea?i īnsu?iri esen?iale ?i care se cuprindo īn sfera genului.
   specific, -u, specifici, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei fiin?e, unui lucru, unui fenomen. 2. S.n. Caracler propriu, particular al cuiva sau a ceva.
   specific?, spccific, vb. 1. Tr. A men?iona, a indica ceva īn mod precis.
   specifica?ie, specifica?ii, s.f. FapLul de a specifica.
   specimen, specimene, sin. Exemplar care ilustreaz? un gen, o specie etc.
   specios, -o?s?, specio?i, · -oase, adj. (Livr.) Care are doar aparen?e favorabile; am?gitor.
   spcctācol, spectacole, s.n. 1. Reprezenta?ie teatral?, cinematografic? etc. 2. Īnlīmplarc sau ansamblu de lucruri, de fapte care atrag aten?ia, care intereseaz?.
   spectacular, -?, spectaculari, -e, adj. (Livr.) Spectaculos.
   spectaculos, -o?s?, spectaculo?i, -oase, adj. Care atrage aten?ia, care impresioneaz? īn mod pl?cut.             ’
   spectaculozitate s.f. īnsu?irea de a fi spectaculos.
   spectator, -oare, spectatori, -oare, s.m. ?i f. I. Persoan? care asist? la im spectacol artistic, la o competi?ie sportiv? etc" 2. Martor ocular la o īnlīmplare.
   spectral, -?, spectrali, -e, adj. 1. Privitor la spectru (1); care apar?ine unui spectru; analiz? spcctral? = metod? prin care se stabile?te compozi?ia unui corp, analizīndti-se spectrul luminii emise de acel corp. 2. Fantomatic.
   spectrototometrie s.r.1 Metod? de determinare a intensit??ii componentelor monocromatice ale unui spectru.
   spcctrogniī,. spcctrografe, s.n. Instrument pen-Iru īnregistrarea, prin fotografiere, a spectre-lor (I).
   spectromitru, spectromclre, s.n. Instrument pentru m?surarea intensit??ii componentelor monocromatice alo spectrului radia?iei electromagnetice.
SPECTF.OSCOP
   spccfroscop, spcctroscoape, s.n. Instrument folosit pentru descompunerea unei radia?ii īn radia?iile monocromatice care o compun, ob-?inindu-se un spectru care poale fi observai cu ochiul.
   spectroscopii“, -?, spcclroscopici, -c, adj. Privitor la spectroscopie.
   spectroscopie s.f. Ramur? a fizicii care se ocup? cu studiul spectrelor (1).
   spectru, spectre,' s.n. 1. Ansamblu al liniilor spectrale ob?inute prin descompunerea radia?iilor electromagnetice complexe. 2. Totalitatea radia?iilor electromagnetice emise de un corp; spectru solar = spectrul radia?iei emise de Soare. 3. Fantom?; (p. ext.) ceea ce produce spaim?; pericol iminent.
   specula, specule:, vb. I. 1. Tr. A profila de o anumit? situa?ie, pentru a trage un folos; a īn?ela pe cineva, profilind de anumite īmprejur?ri. 2. Tr. A face specul? (X); a face tranzac?ii do valori; 3. Tr. ?i inlr. A face deduc?ii, teo-relizind formal, f?r? leg?tur? cu practica.
. speculant, -?, speculan?i, -ic, s.m. ?i f. Persoan? cure face specul?, care vinde cu supra-pre?.
   speculativ, -?, speculativi, -c, adj. Care apar?ine specula?iei filozofice; rupt de practic?, de experien??.
   specula?ie, specula?ii, s.f. 1. Teoretizare, abstract?, f?r? leg?tur? cu practica. 2. Afacere bazat? pe īn?el?torie; specul?. 3. Specul? (2).
   specul?, specule, s.f. 1. Comer? ilicit conslind, īn general, din vinderea sau revinderea unor m?rfuri cu pre?uri exagerate, īn momentul cind lipsesc de pe pia??. 2. Tranzac?ie de burs?, constīnd din cump?rarea ?i vīnzarea de valori cu scopul do a ob?ine ci?tiguri din diferen?a de curs.
   speli), -?, spelbi, -e, adj. F?r? sīnge īn obraji; palid.
   spelunc?, spclunci, s.f. 1. (īnv.) Pe?ter?. 2. Local public unde se adun? oameni dec?zu?i moralice?te.
   speolog, speologi, s.m. Specialist īn speologie, speologie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul complex al pe?terilor ?i al vie?uitoarelor din mediul subteran.
   spera, sper, vb. I. Tr. ?i inlr. A avea speran??, a a?tepta ceva cu īncredere, a crede cu ceva se va realiza.
   speran??, speran?e, s.f. Sentiment de īncredere in realizarea unei ac?iuni, in īndeplinirea unei dorin?e.
   speria, sperii, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) umple de fric?, a (se) īnsp?imīnta. 2. Tr. A face ca o fiin?? sau un grup de fiin?e s? se īnfrico?eze ?i s? fug?; a stīrni un animal din culcu?.
   speriat s.n. Faptul de a' (se) speria; a b?ga pe cineva in sperie?i (sau in to?i sperīe?ii) = a-speria foarte tare pe cineva.
   sperietoare, sperietori, s.f. Momiie, mori?c? eic. cu care se sperie p?s?rile d?un?toare culturilor.
   sperieturii, sperieturi, s.f. Spaim?; (in supersti?ii) boal? provenit? dinlr-o spaim?. ?? sperios, -o?s?, sperio?i, -oase, adj. Caro se sperie u?or; fricos.
   sperjur, -u, sperjuri, -e, s.m. ?i f. Persoan? care jur? fals sau care ī?i calc? jur?mīntul.
   sperman?et s.n. Substan?? de culoare alb?, cu aspect de cear?, extras? din capul'cetaccclor ?i folosit? la fabricarea lumin?rilor, a unor alifii, cosmetice etc. -
   spermatoīit?, spermalofitc, s.f. (La pl.)-Grup de plante superioare produc?toare de semin?e, cu r?d?cin?, tulpin?, frunze ?i flori; (?i la sg.) plant? care face parte din acest grup.
   spermatozoid, spermatozoizi, s.m. Celul? sexual? masculin? a animalelor .?i a unor plan le.
   sperm?, sperme, s.f. Lichid produs de glandele aparatului genital mascul, care con?ine spermatozoizii cu substan?ele ce fac posibil? via?a.
   spese s.f. v. speze.
   speteaz?, speteze, s.f. 1. Parte mai īnalt? a unui scaun, a unui fotoliu ctc., de care i.?i reazem? spatele cel care ?ade. 2. Scīndur? caro serve?te ca element de leg?tur? īntre diferite p?r?i ale unei construc?ii de lemn.
   speti, spetesc, v’b. IV. Refl. A munci din r?sputeri , a se istovi; a depune eforturi mari.
   spe??, spe?e, s.f. Specie; īn spe?? — īn 'cazul de fa??, despre care este vorba, speze s.f. pl. (Rar) Cheltuieli. Var.: spisc s.f. spic, spice, s.n. 1. Inflorescen?? caracteristic? gramincelor, alc?tuit? din mai multe flori mici, dispuse pe o ax? central?. 2. Spic de z?pad? = fulgi rari de z?pad?, amesleea?i cu stropi de ploaie.
   spicher, spicheri, s.m. Crainic la un post de radio sau de televiziune.
   spicheri??, spicheri?e, s.f. Crainic? la un post de radio sau de televiziune.
   spicui, spicuiesc, vb. IV. Tr. 1. A culcgc spicele r?mase pe cīmp dup? secerat. 2. (Fig.) A culege, selectīnd, informa?ii sau maleriale documentare de ici, de colo, din diferite izvoare.
   spicule?, spicule?e, s.n. 1. Diminutiv al lui spic. 2. Fiecare dintre florile care alc?tuiesc spicul gramineelor.
   spilcui, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se g?ti īn mod exagerat, a se dichisi.
   spin1, spini, s.m. 1. Forma?ie tare, ascu?it?, de pe tulpinile, ramurile, frunzele sau fructele unor plante. 2. Nume dat mai multor plante cu spini (1).
   spin2, spini, s.m. (Fiz.) Moment cinetic intrinsec ol unei particule elementare.
   spinare, spin?ri, s.f. 1. Parte a corpului omenesc sau al animalelor, - de-a lungul coloanei vertebrale; ?ira spin?rii = coloana vertebrala. 2. Partea cea mai īnalt? a unui munte, .’a unui deal; creast?, coam?. 3. Creasta unui val de ap?. .
   spinuric, spin?rii, s.f. Loc unde cresc mul?i spini; desi? de spini.
 5G7
SPLAI
   spinii, spinali, s.m. Minereu de magneziu cristalizat, diferit colorat, cu luciu sticlos, unele variet??i fiind folosite ca pietre pre?ioase.
   spinds, -o?sn, spino?i, -oase, adj. 1. (Despre plante) Cu spini. 2. '(Fig.) Care prezint? dificult??i; greu de efectuat sau de rezolvat.
   spintec?, spintec, vb. I. Tr. 1. A despica (cu un instrument ascu?it) trupul unei fiin?e; a ucide. 2. (Fig.) A str?bate cu iu?eal? aerul.
   spintcc?t, -?, spinteca?i, -le, adj. Despicat; prev?zut cu o t?ietur?, cu o despic?tnr?.
   spintec?tur?, spintec?turi, s.f. T?ietur? lung? ?i adinc?; despic?tur?.
   spinterometru, spintcromelre, s.n. Aparat folosit pentru m?surarea tensiunilor electrice īnalte.
   spion, -o?n?, spioni, -oanc, s.m. ?i f. 1. Persoan? care face 'spionaj. 2. Persoan? care pīn-dc?le pe al?ii, pentru a furniza cuiva informa?ii despre ei; iscoad?.
   spiona, spionez, vb. I. 1. Intr. A face spionaj. 2. Tr. A iscodi, a observa pe furi? (?i a transmite cuiva cele aflate).
   spionaj s.n. Ob?inerea ?i transmiterea unor secrete de stat unei puteri str?ine sau agen?ilor acesteia.
   sph-ii, spiraiitri, s.n. Capac cu geamuri īn puntea unei nave, servind la luminat ?i la aerisit.
   spiral?, spirale, s.f. Curb? plan? deschis?, care se īnf??oar? īn jurul unui punct.
   spir?, spire, s.f. 1. Por?iune dintr-o spiral?, corespunz?toare unui'unghi de 360 grade. 2. Fiecare dintre buclele unei īnf??ur?ri electrice.
   spiridu?, spiri?u?i, s.m. (īn mitologia popular?) Drac mic, vioi ?i pozna?, care ajut? pe vr?jitori; (fig.) copil vioi, zburdalnic.
   spirit, spirili, s.m. Nume generic dat unor bacterii īn form? de spiral?.
   spirit, (2, 3, 4) spirite, s.n. 1. Factor ideal al existen?ei; con?tiin??, gindire, ra?iune; inteligen??, iste?ime; capacitate de imagina?ie. 2. (Ret.) Fiin?? imaterial?, duh; suflet. U. (La pl.) Oamenii īn general, considera?i ca purt?tori ai unor idei. 4. Vorb? de duh, glum?, anecdot?. 5. Mod. de a gīndi sau de a se manifesta; p?rere, concep?ie; īn spiritul = īn concordan?? cu...
0.  Īnclinare, tendin?? care determin? felul de a fi al cuiva.
   spiritism s.n. Concep?ie mistic? potrivit c?reia cei vii pot s? comunice cu spiritele celor mor?i, prin mijl< cirea unor procedee oculte.
   spirifist, -?, spiriti?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la spiritism. 2. S.m. ?i f. Persoan? care practic? spiritismul.
   spiritual, -?, spirituali, -e, adj. 1. Care apar?ine spiritului (1); imaterial, ideal; sufletesc; intelectual. 2. Care este īnzestrat cu (mult) umor. 3. Bisericesc, religios.
   spiritualism s.n. Doctrin? opus? materialismului, dup? care spiritul este o realitate substan?ial? primordial?, independent? de materie.
   spiritualitate s.f. 1. Caracterul a ceea ce este spiritual. 2. Ansamblu de idei ?i de sentimente care caracterizeaz? o colectivitate.
   spiritualizat, -?, spiritualiza?i, -te, adj. Care a c?p?tat un caracter spiritual.
   spirochet, spiroehe?i, s.m. Nume dat bacteriilor care se prezint? īn form? de filament r?sucit īn spiral?.
   spirometru, spirometre, s.n. Instrument pentru m?surarea capacit??ii pulmonare.
   spirt s.n. 1. Alcool etilic; (p. ext.) b?utur? alcoolic? tare; spirt denaturat = alcool etilic denaturat; spirt industrial = alcool etilic amestecat cu alcool metilic; spirt medicinal — spirt folosit īn medicin? ca dezinfectant; spirt de lemn = produs ob?inut īn distilarea uscat? a lemnului, compus mai ales din alcool metilic.
2.  (Fig.; adjectival) Iute, ager, vioi.
   spirtier?, spirtiere, s.f. Mic? lamp? de g?tit care func?ioneaz? cu spirt.
   spirtos, -o?su, spirto?i, -oase, adj. (Despre b?uturi) Care con?ine spirt; alcoolic; (substantivat, f. pl.) b?uturi alcoolice.
   spital, spitale, s.n. Institu?ie medical? īn care sīnt interna?i ?i trata?i bolnavii ?i accidenta?ii.
   spitalicesc, -c?sc?, spitalice?ti, adj. Care se refer? Ia spital; care apar?ine spitalului.
   spitaliza, spitalizez, vb. I. Tr. A interna ?i a trata un bolnav īntr-un spital.
   spi??, spi?e, s.f. 1. Fiecare dintre barele care leag? obada sau coroana unei ro?i de butucul ei. 2. (Fig.) Grad de rudenie; neam; totalitatea celor care descind din aceea?i persoan?; spi?a neamului — arbore genealogic, spi?er, spi?eri, s.m. (Pop.) Farmacist, sjii?sric, spi?erii, s.f. (Pop.) Farmacie, spin, -fi, spini, -e, adj. (Despre b?rba?i sau despre fa?a lor; adesea substantivat) C?ruia nu-i cresc barba ?i must??ile.
   spīnātic, -?, spinatici, -e, adj. (Despre b?rba?i sau despre fa?a lor) Cu barba ?i musta?a rar?.
   spīnz, spinji, s.m. Plant? erbacee cu flori verzi-purpurii, al c?rei rizom este folosit īn medicin?.
   spīnzur?, spinzur, vb. I. 1. Tr. A executa prin strangulare (1) un condamnat la moarte. 2. Refl. A se sinucide, strangulindu-se. 3. Tr. A ag??a un obiect de unul dintre capete, l?sīnd restul s? atīrne īn jos. 4. Refl. A se ag??a de ceva; (intr.) a atīrna īn jos, fiind prins sau ag??at de ceva.
   spinzurāt, -?, spīnzura?i, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost omorīt sau s-a sinucis prin spīnzurare. 2. Ag??at, atīrnat, suspendat.
   spinzur?foare, spinzvr?tori, s.f. 1. Faptul de a (se) spinzura. 2. Stilp cu o bar? orizontal? la cap?tul dc sus, de care se fixa· funia cu care erau strangula?i condamna?ii la moarte prin spīnzurare.
   spīrcui, spīrcuiesc, vb. IV. Tr. (īnv. ?i reg.) A rupe īn buc??i, a sfī?ia, a ciopīr?i.
   splai, splaiuri, s.n. Mal īnalt al unei ape, uneori pietruit sau pavat; (p. ext.) arter? de circula?ie, amenajat? pe un astfel de mal.
SPLENDID
   splfindid, -ii, splendizi, -de, adj. Foarte frumos, minunai; str?lucitor.
   splendoare, splendori, s.f. Frumuse?e plin? de fast, de str?lucire; lucru splendid.
   splin, splinuri, s.n. Stare de plictiseal?, de dezgust fa?? de orice.
   splin?, spline, s.f. Organ limfatic de culoare ro?ie-violet?, a?ezat īn partea superioar?, din slīnga a cavit??ii abdominale, care produce limfocite, anticorpi etc.
   spoi, spoiesc, vb. IV!. Tr. 1. A v?rui. 2. A acoperi un obiect (in special un vas) de metal cu nn strat metalic protector.
   spoial?, spoieli, s.f. 1. V?ruiala, zugr?veal?.
2. (Fig.) Elemente superficiale de cultur?, de civiliza?ie.
   spoit, -u, spoi?i, -te, adj. 1. V?ruit. 2. (Despre vase) Acoperit cu un strat sub?ire de metal protector.
   spoitor, spoitori, s.m. Me?ter care se ocup? cu spoitul vaselor de buc?t?rie.
-  spolia, spoliez, vb. I. Tr. (Livr.) A despuia pe cineva, īn mod abuziv, de a'v'ere sau (p. exl.) de drepturi.
   spoliattr, -o?rc, spoliatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care spoliaz?.
   sponc?, sponci, s.f. (Reg.) Copc? (la hain?); agraf?; cataram?; (pop.) pe sponci ~ īn cantitate mic?, pe sfīr?ite.
   spondeu, spondee, s.n. (īn versifica?ia greco-latin?) Picior de vers alc?tuit din dou? silabe lungi.
   spondiiit?, spondilite, s.f. Inflama?ie a vertebrelor, adesea de natur? tuberculoas?.
   spondilāz?, spondiloze, s.f. Boal? localizat? īn anumite segmente ale coloanei vertebrale, manifestat? prin dureri ?i limitarea mobilit??ii coloanei.
   spongier, spongieri, s.m. (La pl.) īncreng?tur? de nevertebrate marine, cu corpul alc?tuit dintr-o re?ea compact? de fibre elastice; (?i la sg.) animal din aceast? īncreng?tur?.
   spongi(5s, -o?s?, spongio?i, -oase, adj. Poros (ca buretele).
   spontan, -?, spontani, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine; care apare īn mod brusc. Var.: spontaneu, -ce adj..
   spontaneitate s.f. . Īnsu?irea a ceea ce este spontan; promptitudine īn aptitudini, īn comportare; vioiciune.
   spontaneu, -ce adj. v. spontan. spor1, spori, s.m. 1. Organ microscopic de īnmul?ire ?i de r?spindire caracteristic organismelor vegetale. 2. Organ de īnmul?ire ?i de rus-pīndire la sporozoare.
   spor2, (3) sporuri, s.n. 1. Randament īn munc?, progres. 2. Abunden??, bel?ug, cī?tig. 3. Adaos, majorare, supliment.
   sporadic, -ii, sporadici, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, care se manifest? din cind īn cind, pe ici, pe colo; care este lipsit de continuitate.
   sporānge, sporangi, s.m. Qrgan In form? de s?cule?, īn care iau na?tere sporii plantelor criptogame.
. spori, sporesc, vb. IV. 1. Tr.,' intr. ?i refl. A cre?te (sau a face s? creasc?); a (sc) m?ri; a (se) īnmul?i. 2. Intr. A progresa, a avea spor.
   sporilor, -?, sporiferi, -e, adj. Care produce sau poart? spori.
   spfeiic, -ii, spornici, -c, adj. 1. Care are spor la lucru; care se face cu spor. 2. (Despre alimente) Care nu se consum? repede, care ?ine mult.
   sporovui, sporov?iesc, vb: IV. Intr. A flcc?ri, a tr?nc?ni.
   sporov?ial?, sporov?ieli, s.f. Faptul de a spo-rov?i; flec?real?.
   sporozoār, sporozoare, s.n. (La pl.) Clas? de protozoare parazite care se · īnmul?esc prin spori1 (2); (?i la sg.) protozoar care face parte din aceast? clas?.
   sport, sporturi, s.n. Complex de exerci?ii fizice ?i de jocuri, practicate īn mod metodic ?i organizat, īn scopul form?rii ?i dezvolt?rii unor calit??i fizice ?i morale.
   sportiv, -?, sportivi, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la sport; care ?ine de sport; care este īn conformitate cu regulile sportului. 2. S.m. ?i f. Persoan? care practic? sportul.
   sportivitate s.f. Atitudine leal?, de respect a sportivului fa?? de partener sau de adversar.
   spot, spoturi, s.n.1 Pat? luminoas? produs? pe scara gradat? a unui instrument de m?su-r?s care īnlocuie?te acul indicator.
   spovedanie, spovedanii, s.f. Faptul de a se spovedi (1).
   spovedi, spovedesc, vb. IV. Refl. 1. (Bis.) A m?rturisi unui duhovnic p?catele f?ptuite, pentru a ob?ine iertarea lor; (tr., despre duhovnici) a primi m?rturisirea unui credincios. 2. A m?rturisi cuiva o tain?, o suferin??; a se dest?inui.
   spre prep. 1. īnspre, c?tre, īn direc?ia. 2. Intr? īn compunerea numerelor de la 11 la 19.
3.  Aproape de..., pe la..., c?tre: spre scar?. 4. īn vederea..., pentru a...; spre pild? = de (sau ca) exemplu. 5. Introduce un complement circumstan?ial de mod: spre regretul meu, a plecat.
   sprijin, .sprijine, s.n. 1. Ceea ce serve?te spre a sus?ine, spre a sprijini ceva. 2. Persoan? care ajut?’ sus?ine pe cineva. 3. (Tehn.) Leg?tur? care īmpiedic? anumite deplas?ri ale unui corp solid; reazem.
   sprijini, sprijin, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) rezema, ca s? nu cad?; (fig.) a (se) baza pe... 2. Tr. (Fig.) A ajuta pe cineva; a-?i da concursul la ceva.
   sprijinitor, -oare, sprijinitori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care ajut?, sus?ine, ocrote?te pe cineva sau ī?i d? concursul la ceva.
   sprint, sprinturi, s.n. 1. Accelerarea vitezei īn apropierea punctului de sosire, la unele īntreceri sportive. 2. Categorie de probe sportive pe distan?e scurte.
 569
STACANA
   sprintā, spriniez, vb. I. Intr. A-?i m?ri viteza de alergare, de pedalare ete. īntr-o īntrecere sportiva (de obicei īn apropierea punctului de sosire).
   sprinten, -fi, sprinteni, -e, adj. (Despre fiin?e; adesea adverbial) Care se mi?c? cu u?urin??; iute, vioi.
   sprinteneal? s.f. īnsu?irea de a fi sprinten; vioiciune.
   sprinter, -ii, sprinteri, -e, s.m. ?i f. Sportiv specializat īn probele de sprint.
   sprin?ar, -?, sprin?ari,'-e, adj. Sprinten, iute; zglobiu.
   sprincean?, sprīncene, s.f. 1. Fire de p?r scurte ?i dese crescute īn form? de linie arcuit? deasupra orbitei ochilor. 2. (Fig.) Muchie sau creast? de deal.
   sprincen?t, -n, sprīncena?i, -te, adj. Cu sprīn-cenele mari ?i dese.
   spulber, spulbere, s.n. Ninsoare spulberat?; vīnt puternic cu ninsoare.
' spulber?, spulber, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) ridica īn vīrtej; a (se) risipi, a (se) īmpr??tia; (fig.) a (se) distruge.
   spulberat, -fi, spulbera?i, -le, adj. (Despre z?pad?, frunze, praf etc.) īmpr??tiat de vīnt.
   spum?, pers. 3 spumeaz?, vb. I. Intr: 1: (Despre ape, valuri) A face spum?. 2. (Despre cai) A se umple de spum?; a spumega.
   spura?nt, spuman?i, s.m. (Tehn.) Substan?? care, dizolvat? īntr-un lichid, formeaz? o spum? persistent?.
   spiisn?, spume, s.f. 1. Strat albicios care se formeaz? la suprafa?a unui lichid agitat; (tehn.) sistem dispers' ob?inut cu ajutorul spuman?i-lor. 2. Strat care se ridic? deasupra unor alimente īn timpul fierberii sau al fermenta?iei.
3. Cl?buci de sudoare sau de saliv?. 4. Spum?-de-mare = piatr? ponce.
   spumeg?, spumeg, vb. I. Intr. 1. (Despre lichide) A face spum?. 2. (Despre cai) A se acoperi de spum?; a face cl?buci la gur?. 3. (Despre oameni) A se īnfuria.
   spumeg?t-or, -oare, spumeg?lori; -oare, adj. (Despre valuri, puhoaie) Care spumeg?.
   spumos, -o?s?, spuma?i, -oase, adj. Cu spum?, plin de spum?; vin spumos = vin care face spum? cīnd este turnat īn pahare.
   spline, spun, vb. III. Tr. 1. A exprima prin viu grai o idee, un gīnd; a rosti, a declara. 2. A povesti, a relata, a istorisi, a expune; (despre texte scrise) a cuprinde. 3. (Fig.; pop.) A cīnta.
4. A jjirī, a denun?a pe cineva. 5. A rosti numele cuiva, a numi; a porecli.
   spurc?, spurc, vb. 1.1. Tr. ?i refl. (Pop.) A (se) murd?ri; a (se) pīng?ri; (refl.) a mīnca-de dulce īn timpul postului. 2. Refl. (Fig.) A se deda la ceva r?u, nepermis.
   spurc?ri, spurcaci, s.m. Pas?re migratoare, īnrudit? cu dropia, de m?rimea unei g?ini.
   spurcat, -?, spurca?i, -le, adj. 1. Murdar; (despre vorbe) vulgar, trivial. 2. (Despre vase) Folosit pentru lucruri murdare. 3. (Fig.; adesea substantivat) Mīr?av, tic?los.
                                  spurc?ciune, spurc?ciuni, s.f. Lucru murdar, scīrnav, gre?os; (fig.) fapt? sau vorb? trivial?, spusfi, spuse, s.f. Ceea ce s-a spus; vorbe, spuz? s.f. 1. Cenu?? fierbinte (amestecat? cu jeratic). 2. (Fig.) Mul?ime mare, droaie.
   spuze?lfi, spuzeli, s.f. (Pop.) Erup?ie care apare pe piele.
   spuzi, spuzcsc, vb. IV. Refl. 1. A c?p?ta o erup?io pe piele. 2. (Fig.) A ap?rea īn num?r maro.
   sta, stau, vb. I. Intr. 1. (Despre oameni ?f animale) A se opri din mers, a r?mīne pe loc; a se opri dintr-o ac?iune, dintr-o mi?care; (despre aparate, mecanisme etc.) a nu mai func?iona. 2. (Despre ploaie, vīnt) A īnceta, a conteni. 3. A r?mīne nemi?cat īn locul unde se afl?; (despre vehicule) a se opri, a sta?iona. 4. A r?mīne cītva timp īntr-un loc; a nu progresa. 5. A fi, a se afla īntr-un anumit loc. 6. A avea o anumit? pozi?ie sau atitudine; a fi a?ezat īntr-un anumit fel;'a sta in pata fi culcat; a fi bolnav; a sta la mas? — a lua masa. 7. A fi fixat, atīrnat, prins de ceva. 8. (Fig.) A exista, a fi: 9. A fi īntr-un anumit fel; a-ista cuiva 6tW(sau r?u) = a (nu) i se potrivi cuiva un lucru. 10. A fi gata s?...: st? s? ning?. 11. īn leg?tur? cu unele verbe ?i īn locu?iuni, d? acestora un aspect de durat?: stau ?i m? gindcsc; a sta dc vorb?; a sta la īndoial?.
   stabil, -?, stabili, -e, adj. 1. Care prezint? stabilitate; bine a?ezat sau īixat. 2. Care nu se schimb?; statornic·; (despre popula?ii) care locuie?te permanent īn acela?i loc.
   stabili, stabilesc, vb. IV. 1. Tr. A hot?rī, a decide; a preciza, a fixa. 2. Tr. A demonstra, a dovedi. 3. Tr. A realiza, a īnf?ptui, a īntemeia.
4. Tr. ?i refl. A (se) a?eza īn mod statornic undeva.
   stabilitate s.f. 1. īnsu?irea de a fi stabil; situa?ie ferm?, sigur?; echilibru durabil. 2. Faptul de a-?i p?stra locul, de a r?mīne. nemi?cat. 3. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a-?i men?ino pozi?ia sau dc a reveni īn pozi?ia ini?ial? dup? ce a fost deplasat din aceast? pozi?ie.
   stabiliza, stabilizez, vb. I. Refl. ?i tr. A deveni (sau a face s? dovin?) stabil, a (se) consolida, a (se) īnt?ri.
   stabilizare, stabiliz?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) stabiliza. 2. Stabilizare b?neasc? = ansamblu de m?suri luate de c?tre stat pentru a face ca moneda na?ional? s? devin? stabil?.
   stabilizator, (1, 2) stabilizatoare, s.n., (3) stabilizatori, s.m. 1. S.n. Organ suplimentar al unui sistem tehnic, care contribuio la men?inerea stabilit??ii sau echilibrului sistemului respectiv. 2. S.n. Partea anterioar?, fix? a ,ampenajului orizontal al unui avion. 3. S.m. Substan?? care se adaug? unei solu?ii, unei suspensii etc. pentru a-i m?ri stabilitatea.
   stabul??ic s.f. īntre?inere ?i hr?nire a animalelor prin men?inerea lor īn grajduri, pe īntreaga perioad? des cre?tere, de īngr??are, de mulgere etc.
   stacānfi, stacaiie, s.f. (Pop.) Can? sau cea?c? mare.
STACCATO
   stacc?to adv. (Muz.) Sacadat; (substantivat, n.) compozi?ie cxcoulal.fi īn mod sacadat.
   stacojiu, -ie, stacojii, adj. De cuīoaro ro?ic-aprifis?.
   stadiul, -ii, stadiali, -e, adj. Care se dezvolt? īn ctapo; (biol.) care sc refer? la stadiile de dezvoltare a organismelor.
   stadie, stadii, s.f. Mir? gradat? servind la m?surarea indirect? a distan?elor iu lucr?rile topografice.
   stadimetrie, -ii, stadirnctrici, -c, adj. Privitor la stadimetrie; utilizat īn stadimetrie. .
   stadimetrie s.f. Tehnic? a m?sur?rii indirecte n distan?elor, cu ajutorul tahimetrului ?i al stadiei.
   stadion, stadioane, s.n. Teren amenajat pentru desf??urarea competi?iilor sportive ?i īnconjurat de tribune pentru spectatori.
   stadiu, stadii, s.n. Faz?, etap? īn evolu?ia unui proces sau a iirnri fenomen din natur? ori din societate.                       '
   stnliil?. stafide, s.f. Boab? uscat?, f?r? semin?e, a anumitor specii de struguri, folosit? la prepararea unor pr?jituri, dulciuri etc.
   stnīidi, stafidcsc, vb. IV. Refl. (Despre struguri) A se usca; (fig.; despre oameni ?i p?r?i ale corpului lor) a se zbirci:
   stafie, stafii, s.f. Fantom?, n?luc?, strigoi, stalilococ, stafilococi, s.m. Gen de bacterii de form? sferic?, dispuse īn ciorchine, care produc procese purulente locale Sau generalizate.
   stagiar, -n, stagiari, -c, adj. (Adesea substantivat) Care ī?i face stagiul intr-un domeniu de activitate.
   stagiu, stagii, s.n. 1. Perioad? īn cursul c?reia un īncep?tor se ini?iaz? in exercitarea profesiunii sale. 2. Vechime īn munc?, īn produc?ie. 3. Stagiu militar = perioad? de timp īn care o persoan? presteaz? serviciul militar activ.
   stngiune, stagiuni, s.f. Perioad? īn cursul fiec?rui an, īn caro teatrele dau īn mod regulat reprezenta?ii.
   stagna, pers. 3 stagneaz?, vb. I. Intr. 1. (Despre ac?iuni, activit??i) A nu progresa, a nu se dezvolta. 2. (Despre ape) A nu curge; a nu spori īn . volum.
   stagnant, -?, stagtian?i, -te, adj. 1. (Despre ac?iuni, activit??i) Care nu progreseaz?, nu evolueaz?. 2. (Despre ape) Care nu curge, st?t?tor.
   stal, staluri, s.n. Scaun numerotat, situat īn spatele fotoliilor, la parterul unei sl?i de spectacole.
   stalactit?, stalactite, s.f. Coloan? calcaroas? formal? prin depunerea carbonatului de calciu din pic?turile de ap? ?i fixat? de tavanul pe?terilor.
   stalagmit?, stalagmite, s.f. Coloan? calcaroas? format? prin depunerea carbonatului de calciu din pic?turile de apa ?k fixat? cu baza de podeaua pe?terilor.
   stalagmometru, stalagmometre, s.n. Instrument pentru determinarea tensiunii superficiale a lichidelor prin m?surarea num?rului de pic?-
turi pe care-1 formeaz? un volum dat diutr-im lichid ce sc scurge printr-un tub īngust.
   stiimb?, st?mburi, s.f. ?es?tur? simpl? de bumbac, cu desene imprimate īn culori, folosit? la confec?ionarea īmbr?c?mintei do var? pentru femei.
   stambonlu, stamboale, s.f. (Rcg.) Bani??. . slamin?, stamine, s.f. Organ b?rb?lcsc al florilor, care produce polen.
   stam|nirc, stamp?ri, s.f. Opera?ia de imprimare a unui desen pe suprafa?a unei monezi, a unei medalii ele., prin deformare plastic?.
   stamp?, stampe, s.f. Imagine imprimat? dup? o plac? gravat?.
   stān?, stane, s.f. Bloc maro de piatr?; (p: cxt.) slīnc?.
   stand, standuri, s.n. 1. Spa?iu amenajat. īnlr-o expozi?ie, intr-un magazin etc. penlru prezentarea exponatelor. 2. Instala?ie fix? pentru īn-ccrcarca ma?inilor sau a pieselor īn condi?ii cit mai apropiate de regimul lor de serviciu; banc de prob?. 3. Loc amenajai pentru trageri cu armamentul sportiv.
   st.indiird, standarde, s.n. Norm? sau ansamblu de norme prin care se stabilesc caracteristicile principale pe caro trebuie s? le īntruneasc? un produs (dimensiuni, calitate, rezisten?? etc.), precum ?i unit??ile de m?sur?, terminologia simbolurilor etc.
   standardiza, standardizez, vb. I. Tr. A stabili standard»! unui produs.
   standardiz?ri', standardiz?ri, s.f. Ac?iunea de a standardiza; stabilirea standardelor.
   standoiil?, standoale, s.f. (Reg.) . Hambar pentru cereale.
   staniol s.n. Foaie sub?ire de staniu folosit? pentru a īmpacheta anumite alimente sau produse industriale.
   st?ni?te, stani?ti, s.f. (Reg.) -Loc umbrit, unde se odihnesc vara vitele.
   st?niu s.n. Metal alb-argititiu, maleabil ?i ductil, mult folosit īn aliaje ?i la acoperirea altor metale penlru a le proteja īmpotriva coroziunii; cositor.
   stnii-p??itnl s.m. (Fam.) Persoan? care a p?lit multe īn via?? ?i a tras īnv???minte din cele p??ite.
   stan??, stan?e, s.f. Strof? cu īn?eles de-sine-st?t?tor.
   star, staruri, s.n. Vedet? de cinema, stare, st?ri, s.f. 1. Situa?ie sau mod īn care so an? ori se prezint? cineva sau ceva: stare material?; om cu stare = om bogat; stare dc fapt = situa?ie dat?, real?. 2. (Fiz.) Situa?ia unui corp la un moment dat; stare critic? = stare a unui fluid in care dispare diferen?a intre starea lichid? ?i cea gazoas?.
   stare?, -?, stare?i, -e,<s.m. ?i f. Persoan? tc?-lug?r sau c?lug?ri??) care conduce o m?n?stire.
   staroste, starosti, s.m. (In evul mediu) 1. Conduc?tor al unei bresle. 2. (īn Moldova) Cirmuitor al ?inuturilor de margine.
   start, starturi, s.n. Moment īn care īncepe o curs? sportiv?; locul de unde se pleac?; a da startul = a da semnalul de plecare.
 Sil
STAVILA
   sturtcr, (1) starteri, s.m., (2, 3) startere, s.n.
1.  S.m. Persoan? care d? startul hitr-o curs? sportiv?. 2. 'S.n. Dispozitiv al carburatoarelor motoarelor cu explojie, care faciliteaz? demarajul. 3. S.n. Dispozitiv de aprindere a l?mpilor fluorescente.
   stas, stasuri, s.n. Standard de stat. stat’, state, s.n. Sistem organiza?ional al clasei dominante in societate, instrument de cxercitare a puterii acestci clase asupra celorlalte clase ?i categorii sociale, reprezentīnd un element principal al suprastructurii; b?rbat de stat = persoan? cu rol important īn conduce, rea stalului.
   stat2, state, s.n. List?, tabel; stat de 'func?ii = document īn form? de tabel īn care sīnt īnscrise posturile, īncadr?rile ?i retribu?iile dintr-o īntreprindere saii institu?ie.
   stai1 s.n. 1. Faptul de a sta. 2. īn?l?imea unei persoane; statur?.
   statal, -?, statali, -e, adj. Privitor la stat1; de stat.
   static, -?, statici, -e, adj., s.f. X. Adj. Nemi?cat, fix. 2. Adj. (Fiz.) Care se refer? la echilibrul for?elor. 3. S.f. Ramur? a mecanicii care studiaz? echilibrul corpurilor sub ac?iunea for?elor.
   statistic, -ii, statistici, -e, s.f., adj. 1. S.f. Situa?ie a unui fenomen din natur? sau din societate, prezentat? īn date numerice centralizate ?i sistematizate. 2. S.f. Disciplin? ?tiin?ific? al c?rei obiect este studierea fenomenelor de mas?, folosind metode proprii de descriere ?i analiz?; statistic? matematic? = ramur? a matematicii aplicate care se ocup? cu elaborarea no?iunilor ?i a metodelor specifice studiului statis'tic al colectivit??ilor. 3. Adj. Care se refer? la slatis-tic? (1), bazat pe statistic?.
   statistician, -?, statisticieni, -e, s.m. ?i ?. Specialist īn statistic?.
                                                                   stativ, stative, s.n. Dispozitiv folosit īn laboratoare pentru sus?inerea unor piese sau aparate, stative s.f. pl. (Reg.) R?zboi de ?esut, st?t-major s.n. Organ de conducere a trupelor, format dintr-un num?r variabil de ofi?eri, care ajut?’pe comandant īn activitatea sa.
   stattfr, statoare, s.n. Partea fix? a unui motor sau a unui generator de energie, solidarizat? cu carcasa ma?inii.
   statoreaetor, statoreactoare, s.n. Motor folosit ca propulsor pentru aerovehicule cu vitez? supersonic?.
   statornic, -?, statornici, -e, adj. 1. (Despre oameni ?i manifest?rile lor) Ferm, constant, neclintit,’ neschimb?tor (īn convingeri, īn opinii, īn sentimente). 2. (Despre popula?ii sau despre a?ez?ri omene?ti) Care nu-?i schimb? locul; fix, stabil.
   statornici, statornicesc, vb. IV. Refl. ?i tr. 1. A (se) a?eza īntr-un loc pentru un anumit timp (sau pentru totdeauna). 2. A (se) fixa, a (se) stabili.
   statornicie s.f. Fermitate, stabilitate; constan?? īn p?reri, īn idei e?c.
   statosciīp. statoscoape, s.n. Instrument care indic? micile varia?ii ale altitudinii unui avion īn zbor.
   st?tu?i, statuez, vb. I. Tr. (Livr.) A stabili, a hot?rī printr-un statut.
   statuar, -?, statuari, -e, adj., s.f. 1. Adj. Privitor la statui; ca o statuie, 2. S.f. Arta statuar? (1); totalitatea sculpturilor dintr-o epoc?, dintr-o ?ar?, ale unui sculptor ele, statuet?, statuete, s.f. Statuie mic?. statuie, statui, s.f. Sculptur? care reprezint? īn īntregime o fiin??, o figur? alegoric? etc.
   statu-qno subst. invar. Starea existent? sau care a existat mai īnainte ?i in raport cu caro se apreciaz? efectele unui tratat, ale unei conven?ii etc.
   statiir?, staturi, s.f. īn?l?ime a corpului unei persoane; (p. ext.) īnf??i?are, conforma?ie a corpului; siluet?.
   statut, statute, s.n. 1. Document care cuprinde ansamblul de principii ?i de norme care stau la baza constituirii ?i a activit??ii unui partid politic, unei organiza?ii de mas?, ?tiin?ifice, interna?ionale etc. 2. Statul personal = totalitatea legilor dintr-un stat referitoare la starea ?i la capacitatea cet??enilor s?i.
   sta?ie, sta?ii, s.f. 1. Punct de oprire pe traseul unui vehicul public, pentru a permite urcarea si coborīrea c?l?torilor·; gar? de cale ferat?. 2. Loc ’(īntr-un ora?) unde sta?ioneaz? taxiurile sau tr?surile de pia??. 3. Sta?ie spa?ial? (sau cosmic?) = vehicul spa?ial destinat fie efectu?rii unor observa?ii, m?sur?tori etc., fie unor lans?ri spre Lun? sau spre alte planete. 4. (Mai ales īn forma sta?iune) Ansamblu de cl?diri ?i de instala?ii amenajate pentru efectuarea unor opera?ii tehnice, unor cercet?ri ?tiin?ifice etc.; sta?ie-pilot
 —  instala?ie īn care se fabric? de prob? un anumit produs, īnainte de fabricarea īn serie. 5. (īn forma sta?iune) Localitate īn care se g?sesc condi?ii climaterice sau ape minerale prielnice s?n?t??ii. Var.: sta?iune s.f.
   sta?iona, sta?ionez, vb. I. Intr. (Despre vehi-eule) A sta cītva timp pe loc, a?teptīnd s? se urce sau s? coboare c?l?torii, s? se īncarce sau s? se descarce m?rfurile etc.; (despre oameni) a se opri cītva timp īntr-un loc.
   sta?ionar, -?, sta?ionari, -c, adj., s.n. 1. Adj. Care nu variaz?, care r?mīne mai mult timp īn aceea?i stare. 2. S.n. Serviciu pe līng?. un dispensar sau pe ling? o policlinic?, unde sīnt interna?i bolnavii pentru diagnostic ?i tratament, sta?iune s.f. v. sta?ie.
   stāul,' staule, s.n. 1. Grajd. 2. Loc īngr?dit (īn cīmp sau ling? cas?) unde stau oile sau caprele.
   stāv?, stave, s.f. (Reg.) Herghelie, stavil?, stavile, s.f. 1. Element de construc?ie care serve?te la īnchiderea sau la deschiderea unui orificiu, a unui deversor etc. īntr-o lucraro hidrotehnic?. 2. Element al unui st?vilar care, prin ridicare ?i coborīre, regleaz? sec?iunea de curgere a apei'. 3. (Fig.) Piedic?, obstacol.
STAVRID
   slnvrid. stavrizi, s.m. Peste marin r?pitor, fung (le I !ī — 15 (.-ni, cu gura mare, previi/.ulii cu numero?i din?i.
   ?tii/?, sfārc, s.i. Oprire sau īncetinire a eireu-Jaliei sīngelui ori a unei secre?ii interne a corpului.
   Etuncii??, st?ncuic, s.f. Pas?re din familia corbului, pu?in mai mic? decit o cioar?, de culoare neagr?-renu?ie.
   sfiinoiigit, st?noage, s.f. Raft īn forma de pupitru pe care se a?a/.?, in tipografie, casetele cu litere cīnd se culege un text cu mīna.
   stuntfg, sl?noage, s.n. Barier? de lemn sau de fier care desparte vitele sau caii īntr-un grajd.
   st?pin. -ii. st?pini, -c, s.m. ?i f. 1. Persoan? care posed? un bun material, considerat? in raport cu acel bun; (īnv.) persoan? īn a c?rei proprietate se afla un sclav. 2. Persoan? īn serviciul c?reia se afl? angajat cineva, considerat? īn raport cu acesta. 3. Persoan? sub a c?rei putere, domina?ie, autoritate se g?se?te cineva; st?pinitor, domnitor.
   stflpīni, st?pīucsc, vb. IV. 1. Tr. A poseda, a de?ine ceva in calitate dc proprietar. 2. Tr. A avea cuno?tin?e temeinice īntr-un anumit domeniu. 3. Refl.’ (Fig.) A se re?ine de la ceva, a se īnfrina; (tr.) a-?i īn?bu?i o pornire, un sentiment.
4. Tr. (Despre gīnduri, sentimente) A domina pe (?inova, a ?ine sub influen?a sa. 5. Tr. A guverna
o  tar?.
   stupīnirc, st?piniri, s.f. 1. Ac?iunea de a (se) sl?pīni; st?pinirc de sine = calm, sīnge rece. 2. Proprietate, posesiune. 3. Domnie, guvernare; autoritate de stat.
   st?pīnil, -?, st?pīnili, -le, adj. Care denot? st?pīnire de sine; cump?tat, re?inut,.
   st?pinitor, -oāre, sl?pinitori, -oare, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care st?pīne?ie; care domin?. 2.
5.m.  ?i f. Persoan? care domne?te īntr-o ?ar?. slarefie, stare?ii, s.f. 1. Func?ia do stare?. 2.
Locuin?a sau cancelaria stare?ului.
   st?rui, st?rui, *vb. IV. Intr. 1. A ruga cu insisten?? pe cineva pentru ceva. 2. A lucra cu perseveren??. 3. A r?mīne statornic, neclintit īntr-o hot?rīre, īntr-un sentiment etc., a persista. 4. A continua s? existe, a se men?ine.
   st?ruin??, st?ruin?e, s.f. 1. Faptul de a st?rui; cerere, rug?minte repetat?, insistent?. 2. Perseveren?? īntr-o ac?iune; silin??, str?duin??.
   st?ruitor, -oāre, st?ruitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care st?ruie, care insist?; perseverent.
   st?t?tor, -oāre, st?t?tori, -oare, adj. Care st? pe loc; (despre ape) care nu curge; ?e-sine-stu-t?tor = care nu depinde de nimeni.
   st?tut, -fi, st?tu?i, -te, adj. 1. (Despre ap?, alimente) Care nu mai este proasp?t; (despre aer) Īnchis, viciat. 2. (Fig.; despre oameni) īnaintat in vīrst? (?i r?mas nec?s?torit).
   st?vllār, st?vilare, s.n. Construc?ie de leinn sau de beton, a?ezat? de-a curmezi?ul unei ape curg?toare, care serve?te Ia reglarea cursului din amonte al apei.
   st?vili, st?vilesc, vb. IV. Tr. 1. A opri, a bara cursul unei ape. 2. (Fig.) A opri, a īmpiedica sau a atenua o mi?care, o ac?iune, o activitate.
   sten, stele, s.f. 1. Corp ceresc- cu lumin?proprio; (pop.) sica cu road? ~ conic!.1; stea rāz?toare = meteorit. 2. (Fig.) Vedet? de teatru, de cinema etc. 3. Obiect sau desen care aro o form? asem?n?toare cu aceea prin care este reprezentat?, conven?ional, o stea (I). ·(. Obiect de lemn sau de carton simbolizīnd o stea (1), īmpodobit, cu hirtie colorat?, cu care umbl? colind?torii. 5. Pat? de p?r alb pe fruntea unui animal, (i. Stca-dc-murc = (la pl.) clas? de celiinoderme marine r?pitoare, ou corpul īn form? de disc din care pornesc radial cinci bra?e; (?i Ia sg.) animal din aceast? clas?.
   steag, steaguri, s.n. Drapel; fanion, sfeiiric adj. Acid slcetric = acid gras, .solid, care se g?se?te īn gr?simi, fiind īntrebuin?at, la fabricarea lumin?rilor, la prepararea unor produse cosmetice etc.
   stearin? s.f. Acid stearic īn amestec cu acid palmitic, īntrebuin?at la fabricarea lumin?rilor, īn industria textil? etc.
   steatit s.n. Varietate dc talc compact?, de culoare alb?-g?llniie, utilizat? pentru confec?ionarea unor obiecte decorative.
   steattiz?, steatoze, s.f. Degenerare a unui ?esut, provocat? dc un exces dc gr?sime.
   stelil?, stcble, s.f. Tulpin?, lujer; m?nunchi (de flori).
   stegar, stegari, s.m. 1. Persoan? care poart? steagul (īn armat?, la o nunta?ele.). 2. (Fig.) Cel care sc afl? in fruntea lupt?torilor pentru o cauz?.
   stegozāur, stegozauri, s.m. Gen fosil dc reptile dinozauriene, lungi de circa 8 m, cu o creast?' de pl?ci osoase pe spinare.
   stei, steiuri, s.n. Col?, dc stinc?. stejar, stejari, s.m. Denumire dat? unor specii de arbori īnal?i pin? la 50 m, cu coroana larg?, cu frunzele adine crestate, cu lemnul foarte dur ?i rezistent, folosit īn industrie, in construc?ii etc.
   stejuri?, stej?ri?uri, s.n. P?dure de stejari, stel?j, stelaje, s.n. Mobil? formal? din rafturi suprapuse; etajer?.
   stelar, -u, stelari, -e, adj. Privitor la slele; do stele.
   stelat, -?, stela?i, -te, adj. īn form? de stea. stel?, stele, s.f. Mic monument comemorativ de piatr?, īn form? de coloan? sau de pila?trii, frecvent īn antichitate.
   stclit s.n. Aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden ?i fier, inoxidabil ?i foarte dur, din care se fac instrumente chirurgicale, unelte a?chietoaro etc.
   stcli??, steli?e, s.f. Plant? erbacee din familia compozitelor, cu tulpina ?i frunzele p?roase, cu flori dispuse in capitule, cele de pe margine albastre iar cele din mijloc galbene, stelni??, stelni?e, s.f. (Reg.) Plo?ni??, stelu??, stelu?e, s.f. 1. Diminutiv al lui stea 2. (La pl.) Past? f?inoas? īn form? de stea, care se fierbe īn sup?. 3. Asterisc. 4. Plant? erbacee cu frunze ovale ?i flori albe, care cre?te prin p?durile de munte.
STIBINA
   stim?, slcmc, s.f. ]. Semn distinctiv, cu caracter simbolic, al unei ??ri, al unui ora?, al unui jude?, al linei dinastii. 2. Coroan?, diadem?.
                                stennhorie s.f. (īnv.) 1. Greutate īn respira?ie. 2. (Fipr.) Stare de nelini?te, de plictiseal?, stinic, -?, stenici, -e, adj. (Livr.) īnt?ritor, stenodactilograf, -?, stenodactilografi, -c, sini. ?i )'. Persoan? care practic? stenodactilografia.
   stenodactilografie s.f. Stenografie urmat? de dactilografierea, dup? stenogram?, a textului.
   stenograf, -?, stenografi, -c, s.m. ?i f. Persoan? care practic? stenografia.
. stenografia, stenografiez, vb. I. Tr. A īnregistra vorbirea cuiva cu ajutorul stenografiei.
   stenografie s.f. Sistem de īnregistrare rapid? a vorbirii cuiva, cu ajutorul unor semne conven?ionale.
   stenogram?, stenograme, si. Text īnregistrat prin stenografie. ’ stenotip, stenolipuri, s.n. Ma?in? pentru stenografiat.                         |
   stenotipie s.f. Slenografiere cu ajutorul steno-lipului.
   stenotipist, -?, slenotipi?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care practic? stenotipia.
   stenfīz?, stenoze, s.f. īngustare a unui canal sau a unui orificiu din organism, īn urma unei inflama?ii, a unei cicatriz?ri etc.
   stintor, stentori, s.m. Voce de stenlor = (cu aluzie la un personaj din Iliada) voce foarte puternic?.
   step, stepuri, s.n. Stil de execu?ie a unor dansuri de origine negro^american?, bazat pe b?t?i ritmice ale vīrfului ?i tocului pantofilor.
   sti'p?, stepe, s.f. īntindere de loc arid, acoperit? cu o vegeta?ie format? din plante graminee, plante cu rizomi, tufi?uri ?i plante spinoase.
   ster, steri, s.m. Unitate de m?sur? pentru volume egal? cu un metru cub, utilizat? pentru m?surarea lemnelor a?ezate īn stiv?.
?  stereo subst. Stereofonie.
   stcreocinemat'ografic s.f. Cinematografie care d? spectatorului impresia c? imaginile sīnt īn relief.
   stereoeromie s.f. Tehnica de a realiza īn, pic-tm'? iluzia reliefului, prin combinarea nuan?elor pe un strat de reflexie special preparat.
   stereofonic, -?, stereofoniei, -e, adj. Care se refer? la stereofonie; care se realizeaz? prin tehnica stereofoniei.
   stereofonic s.f. Procedeu de īnregistrare ?i de redare a sunetelor care d? ascult?torului senza?ia c? se afl? līng? sursele sonore sau chiar ii? mijlocul lor.
   stereofotografic, stereofotografii, s.f. Fotografie stereoscopic?.
   stereogram?, stereograme, s.f. Pereche de folo-grame ale aceluia?i obiect care, privite )a ste-rcoscop, permit s? se ob?in? imaginea in spa?iu a obiectului.
   stereoizomiri s.m. pl. Substan?e izomere care difer? īntre ele prin modul· de aranjare īn spa?iu a atomilor dintr-o molecul?.
   stereometric, -?, stereometrici, -e, adj. Privitor la stereometric.
   stereomctric s.f. Ramur? a geometriei, cu caracter aplicativ, care se ocup? cu m?surarea corpurilor geometrice.
   stereomfitrn, stereometre, s.n. Aparat cu ajutorul c?ruia se determin? dimensiunile unui obiect.
   stereoseop, slereoscoape, s.n. Dispozitiv optic care serve?te pentru a observa un ansamblu de dou? imagini, ob?inīndu-se o imagine īn relief.
   stereoscopic, -?, stereoscopici, -e, adj. Care se refer? la stereoscopie; ob?inut prin stereoscopie.
   stereoscopie s.f. Ramur? a opticii care se ocup? cu studiul procedeelor de realizare a imaginilor īn relief.
   stereotip, -?, (1) slereotipi, -e, adj,,. (2) stereotipuri, s.n. 1. Adj. Care se repet? īn form? neschimbat?; (p. ext.) banal. 2. S.n. Model, cli?eu.
   stereotipie s.f. Procedeu de multiplicare a unei forme de tipar prin turnarea īn metal a unei copii dup? aceast? form?.
   steril, -?, sterili, -e, adj., s.n. I. Adj. (Despre fiin?e) Care nu poate procrea; (despre plante) care nu produce semin?e; (despre p?mīnt) neroditor, neproductiv. 2. Adj. (Fig.) Care nu produce nimic, care nu duce la nimic. 3. Adj. Care a fost sterilizat. 4. S.n. Materialul f?r? valoare con?inut- īn minereuri ?i īn c?rbuni.
   sterilitate s.f. 1. Starea a ceea ce este steril. 2. (Fig.) Incapacitate, de a produce ceva din punct de vedere spiritual.
   steriliza, sterilizez, vb. I. Tr. A distruge agen?ii patogeni dinlr-un mediu sau de pe un obiect.
   sterilizat, -?, steriliza?i, -te, adj. Care a devenit steril; dezinfectat.’
   sterilizator, sterilizatoare, s.n. Aparat pentru sterilizarea instrumentelor chirurgicale.
   sterlin?, sterline, adj. Lir? sterlin? = unitatea b?neasc? principal? din Marea Britanic.
   stern, sternuri, s.n. Os plat situat īn partea anterioar? a pieptului, de care sint prinse coastele ?i claviculele.
   sterol, steroli, s.ni. Nume dat unor compu?i organici care se g?sesc. īn structura multor celule vegetale ?i animale, avīnd uri rol important īn metabolismul organismului.
   sterp, stearp?, sterpi, -e, adj. I. (Despre terenuri) Care nu rode?te; neproductiv. 2. (Despre oameni) Care nu poate procrea. 3. (Despre femelele mamiferelor) Care nu fat? sau nu d? lapte. 4. (Fig.) F?r? con?inut, gol, steril.
   stetoscop, steloscoape, s.n. Instrument medical cu ajutorul c?ruia sint percepute zgomotele produse de diferite organe interne ale corpului.
   stctoscopie s.f. Examen medical cu ajutorul stetoscopului.
   stewardes?, stewardese, s.f. Femeie care face parte din . personalul de bord al unui avion, avīnd sarcina de a servi ?i de a īndruma c?l?torii.
   stihin? s.f. Sulfur? natural? de stibiu, minereu important al acestuia.
STIBIU
   sliliiu s.n. (Chim.) Antimoniu, sticlar, sticlari, s.m. Muncilor īn(r-o fabric? de .slirl?.
   slicl?. (2) sticle, s.f. 1. Corp solid, de obicei transparent, dur, casant, cu un luciu particular, constituit {]intr-un amestec de silica?i ?i ob?inut, prin topirea la un loc a silicei, carbonatului de calciu ?i do sodiu cu materiale auxiliare. 2. Obiect f?cut din sticl? (1); geam; vas de o form? special?, pentru p?strat b?uturi; sticl? de lamp? = glob do sticl? (1) care protejeaz? flac?ra l?mpilor cu petrol.
   sticl?rie, sticl?rii, s.f. 1. Fabric? de sticl?. 2. Obiecte fabricate din sticl?.
   stich’lc. sticle?i, s.m. Mic? pas?re cīnt?toare cu penele viu colorate.
                                                               sticli, sticlesc, vb. IV. Intr. A sclipi, a seīnteia. sticlos, -ofis?, sticlo?i, -oase, adj. Lucios ca sticla; umoare sticloas? = mas? gelatinoas? transparent? care se g?se?te īntre cristalin ?i fundul ochiului.
   slignnīt, stigmate, s.n. 1. Partea superioar? a pistilului, pe caro se prind ?i īncol?esc gr?un-«oarele de polen. 2. Urm? l?sat? de fierul ro?u cu care erau īnfiera?i sclavii, delincven?ii etc.; (fig.) urm? ru?inoas?, semn dezonorant.
   stigmatism s.n. Proprietate a unui sistem optic de a da, pentru fiecare punct al unui obiect, •cite o imagine punctual? clar?, f?r? abera?ii.
   stigmatiza, stigmatizez, vb. I. Tr. A atrage asupra cuiva dispre?ul public; a īnfiera, a def?ima.
   stigmatizat, -?, stigmatiza?i, -le, adj. Dezonorat, Īnfierat.
   stih, stihuri, s.n. (īnv.; azi poetic) Vers; (la pl.) poezie. .
   stihar, stihare, s.n. Vc?mīnt lung ?i larg pe care īl poart? preo?ii ortodoc?i īn timpul slujbei religioase.
   stihie, stihii, s.f. 1. Fenomen al naturii care se manifest? cu o for?? distrug?toare. 2. (īn supersti?ii) Duh r?u; n?luc?.
   stil, stiluri, s.n. 1. Mod de exprimare specific unei arte, unui artist, unui curent etc.; totalitatea particularit??ilor lingvistice pe care le folose?te un scriitor pentru a ob?ine efecte artistice. 2. Fiecare dintre cele dou? sisteme de calculare a timpului calendaristic (stil nou ?i stil vccbi), īntre care exist? o diferen?? de 13 zile. ?3. Condei de metal sau de os cu virf ascu?it, <'u care se scria īn antichitate pe t?bli?e de cear?. 4. Parte a pistilului, īntre ovar ?i stigmat.
   stila, stilez, vb. I. Refl. ?i tr. A (se) forma, a (se) educa.
   stilat, -ii, stila?i, -te, adj. Care are o comportare aleas?, maniere civilizate.
   stilet, stilete, s.n. 1. Pumnal mic, cu lam? fin?, triunghiular?. 2. Instrument chirurgical cu care se exploreaz? o ran?, cavitatea unui organ etc.
   stilist, -?, stili?ti, -sie, s.m. ?i f. Scriitor care se distinge printr-un stil ales.
   stilistic, -?. stilistici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Privitor la stil, īa mijloacele de exprimare afectiv?.
2. S.f. Disciplin? care se ocup? cu studiul elementelor de stil (1).
   stilizii, slilizez, vb. I. Tr. 1. A da unui text o form? corect?, īngrijit? din punctul de vedero al stilului. 2. A prelucra un motiv de coregrafie sau de muzic? popular?, p?strindu-i īns? caracterele esen?iale; (in artele plastice) a reduce o figur? la tr?s?turile esen?iale, dindu-i un caracter decorativ.
   stilolmt, stihba?i, s.m. (īn arhitectura clasic?) Postament care sus?ine un ?ir de coloane.
   stilou, stilouri, s.n. Toc prev?zut cu un rezervor din care cerneala ajunge automat la virful peni?ei īn timpul scrisului.
   stima, stimez, vb. I. Tr. A acorda cuiva stim?; a respecta, a cinsti.
   stirniillil, -ii, stimabili, -e, adj., s.m. ?i f. (Ast?zi ir.) (Om) vrednic de stim?, do respect, de considera?ie.
   stinuit, -?, stima?i, -te, adj. Care se bucur? de stim?, dc considera?ie.
   stim? s.f. Sentiment de pre?uire ?i de respect pe care ĪI insufl? cineva celor din jur.
   stimul, slimuli, s.m. Factor care declan?eaz? un proces fiziologic, care excit? o acLivitaie fiziologic?.
   stimula, stimulez, vb. I. Tr. A īncuraja, a īndemna; a face s? sporeasc? energia unei persoane sau randamentul unei activit??i.
   stimulant, -ā, stimulan?i, -le, adj. Care stimuleaz?.
   stimulent, stimulente, s.n. 1. Ceea ce stimuleaz?; impuls, imbold, īndemn (moral sau material). 2. Substan?? care stimuleaz? activitatea organismului.
   stindard, stindarde, s.n. Drapel, steag; (fig.) simbol de lupt?, dc īnfr??ire etc.
   stimr?tor, sling?toare, s.n. Aparat pentru stingerea incendiilor, prin īmpro?carea unei substan?e care īmpiedic? trecerea oxigenului spre locul arderii.
   stinge, sting, vb. III. 1. Tr. A opri din ardere (focul sau obiecte care ard); a īntrerupe o surs? de lumin?, a face s? nu mai lumineze. 2. Refl. (Despre foc sau despre obiecte care ard) A īnceta s? mai ard?; a se consuma; (despre a?tri) a-?i pierde lumina, str?lucirea. 3. Refl. (Despre sunete, zgomote) A sl?bi īn intensitate. 4. Tr. A distruge, a nimici; (refl.) a disp?rea f?r? urm?; a muri. 5. Tr. A pune cap?t unei obliga?ii, unei ac?iuni penale etc. G. Tr. A turna ap? (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare īncinse, l?sīnd apoi compozi?ia s? fiarb?. 7. Tr. A stinge var = a turna ap? peste piatra de var ars?, pentru a ob?ine hidroxid de calciu (var stins).
   stingere, stingeri, s.f. 1. Faptul de a (se) stinge. 2. Semnal prin care se anun??, intr-o unitate militar?, trecerea ]a odihna de noapte.
   stincher, -?, stingheri, -e, adj. Izolat, r?zle?; desperecheat; (despre oameni) singur, str?in; stinjenit..
STIRCIT
    stinghereal?, stinghereli, s.f. Faptul de a stingheri sau de a se sim?i stingherii; deranj, stīn-jeneal?.
    stingheri, stingheresc, vb. IV. Tr. A īmpiedica pe cineva īn mi?c?ri, īn ac?iuni; a incomoda, a deranja.
 _ stinghie, stinghii, s.f. 1. Bucat? de lemn lung? ?i īngust?, cu care se unesc ori se īnt?resc dou? sau mai multe clemente ale unei construc?ii de lenin. 2. Partea corpului unde se īmbin? piciorul cu trunchiul.
    stins, -?, stin?i, -se, adj. 1. Care nu mai arde.
 2. (Despre ochi, privire) Lipsit de str?lucire; (despre glas, sunete) slab, lipsit de sonoritate; (despre culori) ?ters, palid. 3. (Jur., despre obliga?ii, privilegii etc.) Care .?i-a pierdut puterea ?juridic?, care nu mai are valabilitate. 4. Var stins - past? alb?, vīscoas?, ob?inut? prin hidratarea varului nestins ?i folosit? īn conslruc-i"·.
    stipCIu, stipele, s.f. Fiecare dintre frunzi?oa-rele crescute la baza pe?iolului sau a limbului frunzei.
    stipendiii, stipendie:, vb. I. Tr. A subven?iona o persoan?, un grup etc.
    stipendiu, stipendii, s.n. (īnv.) .Ajutor īn bani acordat unui elev sau unui student lipsit de mijloace; burs?'.
    stipulā, stipulez, vb. I. Tr. (Jur.) A prevedea, a men?iona o clauz? īntr-un contract.
    stipula?ie, stipula?ii, s.f. (Jur.) Clauz? contractual?.
    stirax s.m. Denumire dal? unor specii de arbori exotici dintre care una produce r??ina numit? smirn?.
    stirin, slireni, s.m. Hidrocarbur? lichid?, incolor?, folosit? la fabricarea polistirenului ?i a cauciucului sintetic.
    stirpe, stirpe, s.f. (Livr.) Neam, familie; gint?.                ·                          x
    stiv?, stive, s.f. Gr?mad? de obiecte de acela?i fel' (lemne, c?r?mizi etc.) a?ezate regulat, unele peste altele.
    stivui, stiniiesc, vb. IV. Tr. A a?eza in stive (lemne, c?r?mizi etc.).
    stīlpeālii, stilceli, s.f. Faptul de a slīlci; b?laie zdrav?n?.
    stilci, stilcesc, vb. IV. Tr. 1. A zdrobi, a strivi prin lovire; a bale crunt pe cineva. 2. (Fig.) A pronun?a r?u un cuvint deformindu-I; a vorbi r?u o limb?.
    stīlcit, -fi, stUcili, -te, adj. 1. Zdrobit, strivit, schilodit; b?tut tare. 2. (Fig.; despre vorbire) Gre?it, pocit.                 *
    stilp, stilpi, s.m. 1. Element de construc?ie cu lungimea mare īn raport cu dimensiunile sec?iunii, confec?ionat din lemn, din metal, din be- ( ion armat etc., avīnd rolul de a sus?ine anumite elemente ale construc?iei. 2. Stilp (1) sau construc?ie special? pentru sus?inerea liniilor electrice aeriene, a liniilor de telecomunica?ii, a corpurilor de iluminat ele. 3. Indicator de frontier? sau de hotar. 4. (Fig.) Persoan? care con-
 stituie un sprijin pentru o colectivitate, pentru familie etc.
   stīmp?rā vb. I. v. nstīmp?ra. stīn?, stine, s.f. A?ezare p?storeasc? de var? īn afara satului (de obicei la munte), unde se ad?postesc oile ?i ciobanii ?i unde sc prepar? produsele din laptele oilor.
   Ktimiu, slinci, s.f. Bloc mare de piatr? (īn mun?i), cu pere?ii drep?i ?i col?uro?i.
   stincos, -oāsu, stinco?i, -oase, adj. Format din stinc.i; plin de slinci.
   sting, -?, stingi, adj. 1. (Despre organe sau p?r?i ale corpului) Care se afl? īn partea corpului omenesc īn care este inima; (substantivat, m. sg. art.) piciorul sting; (substantivat, f. sg. ari.) mina sting?. 2. Care se afl? īn partea sau īn direc?ia miinii stingi; (substantivat, f. art.) partea sau direc?ia sting?. 3. Care reprezint? gruparea radical?, progresist?, revolu?ionar? a unei organiza?ii politico; (substantivat, f. art.) partid sau grupare politic? cu atitudine radical?, progresist?.
   stīng?ci, -c, slingaci, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care lucreaz? sau scrie mai bine cu mina sting? decil cu cea dreapt?. 2, (Fig.) Care este lipsit de īndeminare, de siguran?? īn mi?c?ri, in comportare, in exprimare etc.
   sting?cie, sting?cii, s.f. Lips? de īndeminare īn ac?iuni, īn exprimare etc.; (la pl.) fapte care dovedesc lips? de siguran??, de īndeminare.
   stīngism s.n. Denumire dat? concep?iei ?i practicii sectare a unor elemente din mi?carea comunist? ?i muncitoreasc?, expresie a unui „revolu?ionarism gr?bit“, care nu ?in seama do etapa revolu?ionar? dat?, de nivelul con?tiin?ei politice a maselor, pu?ind duce la aventurism politic, la ruperea de mase.
   stīngist, -?, slingi?ti, -sie, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? caro d? dovad? de stīngism. 2. Adj. Care ?ine de slīngisni, care este caracteristic, slīngismului.
   stīnjen, stinjeni, s.m. 1. Unitate de m?sur? pentru lungimi folosit? īn trecut, egal? cu 1,96 m īn ?ara Romāneasc? ?i cu 2,23 m īn Moldova.
2.  Unitate de m?sur? pentru volumul lemnelor stivuite.
   stīnjene?lii, stīnjeneli, s.f:'Faptul de a stinjeni pe cineva sau de a fi stīnjenit.
   stinjenel, stinjcnci, s.m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze īn form? dc sabie ?i cu flori violele, albe sau galbene; iris2.
   siīnjeni, stinjenese, vb. IV. Tr. A īmpicdica pe cineva de la lucru, de la o activitate; a deranja, a stingheri.
   stīnjenit, -?, stinjeni?i, -te, adj. 1. īmpiedicat de la lucru; tulburat, deranjat. 2. īncurcat, jenat.
   stive, stirci, s.m. Nume dat mai multor specii de p?s?ri de balt? ihliofage, cu ciocul, giltd ?i picioarele lungi ?i, de obicei, cu un smoc de pene pe cap.
   stirci, stircesc, vb. IV. Refl. A se ghemui, a se slringe (de frig), a se zgirci.
   stīreit, -u, stirci?i, -te, adj. Slrins, ghemuit.
STIKN1
    st īmi, s/irnesc, vb. IV. Tr. 1. A face ca uit animal (s?lbatic) s? ias? din culcu? sau din ascunz?toare. 2. A face s? se ridice īn sus praful, frunzele etc. 3. A īndemna, a a?ī?a pe cineva Ia ceva; (refl.; despre conflicte, r?zboaie) a se isca, a se dezl?n?ui, a izbucni. 4. A cauza, a provoca.
    stīrpi, siirpcsc, vb. IV. 1. Tr. A nimici cu des?-vir?ire animale sau plante v?t?m?toare. 2. Tr. A face s? dispar? pentru totdeauna un r?u.
 3. Intr. (Despre animale femele) A nu mai face pui.
    stīrpitur?, slirpituri, s.f. Fiin?? nedezvollal?, pipernicit?.
    stirv, stirvuri, s.n. Cadavru de animal, hoit. stoārcc, storc, vb. III. Tr. 1. A ap?sa sau a strīnge cu putere un lucru pentru a face s? ias? din el lichidul pe care 11 con?ine; a r?suci un material texlii pentru a face s? ias? apa din el. 2. (Fig.) A ob?ine un profil (nedrept), a exploata f?r? mil?.
    stoc, stocuri, s.n. Cantitale de bunuri materiale aflate la un moment dat īntr-un magazin, intr-un depozit etc., avīnd ca scop s? asigure continuitatea produc?iei sau a desfacerii.
    stoc?, slochcz, vb. I. Tr. A depozita o cantitale de bunuri materiale; a crea un stoc.
    stocāj, slocaje, s.n. Ac?iunea de a stoca; (cib.) īnmagazinare ?i conservare a informa?iilor.
    stoeāstic, -a, stocaslici, -e, adj. Care se produce īntīmpl?t.or, care este legat de hazard.
    sttif?, stofe, s.f. ?es?tur? groas? de līn?, de bumbac sau de fire sintetice, īntrebuin?at? la confec?ionarea de īmbr?c?minte, la tapisarea mobilei ele.
    stog, stoguri, s.n. Gr?mad? mare de fin, de
 ? snopi etc., cl?dit? īn form? cilindric? ?i terminal? prinlr-un vīrf conic.
    st<Sgo?, -?, stogo?i, -c, adj. Care apar?ine variet??ii rezultate din īncruci?area rasei tigaie cu rasa ?urcan? ?i a c?rei līn? are firul lung ?i gros.
    sttfie, -?, stoici, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care apar?ine stoicismului. 2. Adj. Curajos, ferm, neclintit īn fa?a vicisitudinilor vie?ii. 3. S.m. ?i f. Adept al stoicismului.
    stoicism s.n. 1. Curent filozofic īn Grecia ?i Roma .antic?, potrivit c?ruia omul trebuie s? se conduc? dup? ra?iune, s? īnfrunte cu fermitate ?i curaj vicisitudinile vie?ii. 2. Atitudinea omului stoic (2).
    stol, stoluri, s.n. Grup (mare) de p?s?ri zbur?toare de acela?i fel.
    stolnic, stolnici, s.m. (īnv.) Dreg?tor īn ?ara Romāneasc? ?i īn Moldova, care purta grija mesei domne?ti.
    stoldn, stoloni, s.m. Tulpin? sau ramur? lī-riloare care uneori se īnr?d?cineaz?, dīnd na?tere unei plante noi.
    stomac, stomacuri, s.n. Parte a aparatului digestiv la om ?i la animalele superioare, īn form? de pung?, cuprins? īntre esofag ?i duoden, īn care se face digestia alimentelor.
    stomacal, -u, stomacali, -e, adj. Care apar?ine stomacului, referitor la stomac.
   stomāt?, stomate, s.f.· Mic? deschidere īn epiderma frunzelor, prin care se realizeaz? schimbul de gaze dintre plant? ?i mediu ?i se elimin? apa din plant?.
   stomatit?, slomatilc, s.f. Inflama?ie a mucoasei cavit??ii bucale.
   stomatolog, stomatologi, s.m. Medio specialist īn stomatologie.
   stomatologic, -?, stomatologici, -c, adj. Care se refer? la stomatologie, care apar?ine stomatologiei.                      ' ;
   stomatologic s.f. Ramur? ā medicinii care studiaz? . anatomia, fiziologia ?i bolile cavit??ii bucale, īn special alo din?ilor.
   stop (1) interj., (2, 3) stopuri, s.n. 1. Interj. Stai! opre?te!; (īn telegrame, marclnd sfīr?ilul unei fraze) puncl. 2. S.n. Semafor care regleaz? ciz-cula?ia la. īntret?ierea str?zilor. 3. S.n. Lamp? de semnalizare,' cu lumin? ro?ie-porto-calie, montat? la spatele unui autovehicul.
   stopii1, stopez, vb. I. Intr. (Despre vehicule) A se opri; (Ir.) a opri un vehicul din mers.
   stopa2, stopez, vb. I. Tr. A repara o slof? rupt?, ref?cīnd ?es?tura.
   stāper, stoperi, s.m. Juc?tor din ap?rare la fotbal.
   stor, storuri, s.n. Perdea dintr-o ?es?tur? special?, din īmpletitur? sau din stinghii paralele, care se monteaz? la terestre pentru a feri īnc?perea de razele solare. i
   storc?toare, storc?tori, s.f. Aparat de stors sau de tescuit.
   stornā, slorncz, vb. I. Tr. A rectifica o īnregistrare contabil? efectuat? gre?it.
   st(5rno subst. Ac?iunea de a slorna; sum? stornat?.
   stors1 s.n. Faptul de a stoarce; timpul cīnd se storc strugurii pentru a ob?ine musiul.
   stors2, stoars?, stor?i, stoarse, adj. 1. Din care a fost extras licliidul pe care īl con?inea. 2. (Fig.; despre oameni) Vl?guit, epuizat; obosit peste m?sur?.
                                                             stos, stosuri, s.n. Numele unui joc de c?r?i, stovain? s.f. Anestezic utilizat īn chirurgie, strabism s.n. Anomalie care const? īn devia?ia axei vizuale a unui ochi, avīnd drept urmare privirea cruci??.
   struliomitru, slrabometre, s.n. Instrument cu care se m?soar? gradul do devia?ie a ochiului īn strabism.
   strāclrin?, str?chini, s.f. Vas de lut ars, u?or adīncit, īntrebuin?at īn loc de farfurie.
   strād?, str?zi, s.f. Cale de comunica?ie (pavat? sau asfaltat?) īn interiorul unei localit??i, pentru circula?ia vehiculelor ?i a pietonilor.
 ? stradel?, stradele, s.f. Strad? īngust? ?i scurt?.
 1 strai1, straie, s.n. (Pop.) Hain?, īmbr?c?minte.
   strai2, straiuri, s.n. Parīm? care sus?ine un arbore de nav?.
   strāi??, strai?e, s.f. (Reg.) Traist?, straj?, str?ji, s.f. X. Paz?, ap?rare. 2. Paznic, str?jer; gard?, escort?.
   stran?, strane, s.f. 1. Fiecare dintre scaunele a?ezale, īn biserica ortodox?, de-a lungul pere-
5M
strAjui
 ?ilor naosului, pe care stau credincio?ii īn timpul slujbei. 2. Locul destinat cīnt?re?ilor īn biseric?-strangul?, strangulez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) stringe de gīt, a (se) sugruma.
   strangulare, strangul?ri, s.f. 1. Faptul de a (se) strangula. 2. ·, īngustarea sec?iunii prin care curge lin fluid īntr-o conduct?. 3. Ocluzie intestinal?.
   strangulat, -?, strangula?i, -te, adj. Mort prin strangulare; hernie strangulat? = hernie provocat? de ie?irea unei por?iuni de intestin ?i r?sucirea acesteia.
   straniu, -ic, stranii, adj. (Adesea adverbial) Ciudat, bizar, strapontin s.n. v. strapontin?.
   ?  strapontin?, strapontine, s.ī. Scaun rabatabil, f?r? sp?tar, īntr-o sal? de spectacol, pe culoarul unui vagon de cale ferat? etc. Var.: strapontin s.n.
   stras, strasuri, s.n. Sticl? cu oxid de plumb, din care se fac imita?ii de pietre pre?ioase.
   •  stra?nic, -?, stra?nici, -e, adj., adv. 1. Adj. (Exprim? ideea de superlativ) Foarte bun, foarte frumos; extraordinar, nemaipomenit. 2. Adj. Cumplit, grozav. 3. Adv. Foarte (tare, mult etc.); extraordinar, nemaipomenit.
   strat, straturi, s.n. 1. Material, de grosime mic? īn raport cu celelalte dimensiuni, īntins pe o suprafa?? sau īntre dou? suprafe?e. 2, Depozit de roci sedimentare cu compozi?ia relativ omogen?, care se g?se?te, pe o īntindere relativ mare, īntre alte depozite. 3. (Fig.) Categorie, p?tur? social?.
 4. Fī?ie īngust? de p?mīnt pe care se seam?n? legume sau flori. 5. (Pop.) A?ternut pentru animale. PI. ?i: straie.
   stratagem?, stratageme, s.f. 1. Procedeu īntrebuin?at īn r?zboi pentru a īn?ela. pe inamic. 2. ?iretlic, tertip.
   stratig, strategi, s.m. 1. (īn Grecia antic?) Comandant militar al unei cet??i; fiecare dintre cei zece magistra?i supremi ai'Atenei. 2. Comandant de o?ti, bun cunosc?tor al strategiei.
   strategie, -u, strategici, -e, adj. Privitor la strategie, de strategie; (despre locuri, drumuri, pozi?ii) important pentru desf??urarea unor opera?ii militare.
   strategie s.f. 1. Partea cea mai important? a artei militare, care se ocup? de preg?tirea ?i dirijarea r?zboiului īn ansamblul lui. 2.· (īn activitatea partidelor comuniste ?i muncitore?ti) Orientare general? a luptei revolu?ionare, īntr-o etap? dat?, stabilirea sarcinilor fundamentale pentru atingerea obiectivelor etapei respective.
   stratific?, stratific, vb. I. Refl, ?i tr. A (se) a?eza īn mai multe straturi..
   stratifiedre, stratific?ri, s.f. Faptul de ā (se) stralUica; a?ezare īn straturi suprapuse.
   stratilicfit, -?, stratifica?i, -te, adj. A?ezat īn straturi sau format din straturi.
   stratigrāfic, -?, slraligrafici, -e, adj. Care ?ine de stratigrafie, privitor l-a stratigrafie.
   stratigrafie s.f. Ramur? a geologiei care studiaz? succesiunea īn timp a rocilor sedimentare.
   stratosfera s.f. Partea atmosferei cuprins? īntre troposfer? ?i ionosfer?, caracterizat? prin lipsa curen?ilor de aer verticali.
   strdtns subst. Forma?ie de nori cu aspect de strat uniform; de culoare cenu?ie.
   strā??, stra?e, s.f. Registru īn care se īnscriu; īntr-o form? nesistematizat? din punct de vedere contabil, toate opera?iile economice ale unei īntreprinderi.
   str?- Element de compunere care formeaz? derivate de la substantive, adjective sau verbe.
   str?bate, str?bat, vb. III. 1. Tr. ?i intr. A trece printr-un corp dintr-o parte īn alta. 2. Tr. A parcurge o suprafa?? īntins?, de la un cap?t la altul. 3. Intr. A trece pe undeva cu greu, īn-vingīnd obstacole; a r?zbate; (fig.) a izbuti, a reu?i.
   str?Mn, -?, str?buni, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Str?mo?esc. 2. S.m. ?i f. Tat?l sau niama bunicului ori al bunicii, In raport cu nepo?ii lor. 3. S.m. ?i f. Str?mo?.
   str?bunic, -?, str?bunici, -e, s.m. si f. Str?bun (*)· - . . . ?’
   str?danie, str?danii, s.f. Silin?a īndelungat?, efort, sfor?are pentru atingerea unui scop, pentru a realiza ceva. 1 str?dui, str?duiesc, vb. IV. Refl. A depune mult? silin??, mult efort pentru a realiza ceva. str?duin??, str?duin?e, s.f. Str?danie, str?fulgera, pers. 3 str?fulgera, vb. I. Intr.
1. A sclipi, a luci; a fulgera. 2. (Despre gīnduri, idei) A trece repede prin minte, str?fiind, str?funduri, s.n. Adīnc, adīncime. str?g?lie, str?g?lii, s.f. Disc de o?el g?urit care se monteaz? pe osia unui car, īntre um?rul osiei ?i butucul ro?ii, pentru a īmpiedica frecarea ro?ii de podul carului.
   str?in, -?, str?ini, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care face parte din popula?ia altei ??ri decīt aceea īn care se afl? sau tr?ie?te; (persoan?) originar? din alt? regiune ori localitate decīt aceea īn care se afl?. 2. Adj. (Despre ??ri, locuri) Altul decīt cel de ba?tin? al cuiva; care apar?ine sau este propriu altui popor decīt cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care nu se afl? īn rela?ii apropiate de rudenie sau de prietenie cu cineva sau care este īnstr?inat? suflete?te de cineva sau de ceva. 4. Adj. Care este īn afar? de preocup?rile sau.de interesele cuiva. 5. Adj. Care nu este proprietatea cuiva (care īl de?ine). 6. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care nu face'parte dintr-o institu?ie sau o īntreprindere, considerat? īn raport cu aceasta. Var.: strein, -? adj.
   str?in?tate, str?in?t??i, s.f. ?ar? sau loc str?in, īn raport cu ?ara proprie a cuiva; loc īn care pleac? āau se afl? cineva originar din alt? parte.
   str?jer, str?jeri, s.m. (īnv.j 1. Persoan? care, īn schimbul unor scutiri fiscale, avea obliga?ia s? fac? de paz? la hotarele ??rii (īn p?r?ile muntoase). 2. Paznic, straj?.
   str?jui, str?juiesc, vb. IV. 1. Tr. ?i intr. A p?zi, a sta de straj?. 2. Tr. (Fig.) A m?rgini ceva.
37 — Dic?ionar al Umbli romāne contemporane de uz curent
STR?LUCI
 578
     str?luci, str?lucesc, vb. IV. Intr. 1. A Iaci puternic, a scīnteia. 2. (Fig.; despre oameni) A se distinge īn mod’deosebit, prin calit??i excep?ionale.
     str?lucire, str?luciri, s.f. 1. Faptul de a str?luci; lumin? reflectat?; seīnteiere, sclipire. 2. (Fig.) Fast, splendoare. 3. (Fiz.) M?rime care caracterizeaz? intensitatea luminoas? a unui izvor de lumin?.
     str?lucit, -ii, str?luci?i, -le, adj. (Despre oameni) Distins, remarcabil; (despre realiz?ri ale oamenilor) plin de str?lucire, glorios; splendid.
     str?lucitor, -o?re, str?lucitori, -oare, adj. Care str?luce?te; lucitor; (despre ochi, privire, fa??) expresiv, luminos.
     str?mā?, -o???, str?mo?i, -oa?e, s.m. ?i f. Persoan? care a tr?it cu cīteva genera?ii īnaintea cuiva ?i care este din aceea?i familie cu acesta; (la m. pi.) genera?iile anterioare; īnainta?ii dinlr-o epoc? īndep?rtat?.
     str?mo?esc, -c?sc?, str?mo?e?ti, adj. Care a apar?inut str?mo?ilor; care este mo?tenit de la str?mo?i.
                                                               str?mut?, str?mut, vb. I. Refl. ?i tr. A (se) muta īn alt? parte, a(-?i) schimba domiciliul, re?edin?a, str?nepot, -oātu, str?nepo?i,. -oale, s.m. ?i f.
  1. Copil al unei nepoate (sau al unui nepot) de fiu sau de fiic?, considerat īn raport cu str?bunicii lui; copil al nepotului de frate sau de sor?, considerat īn raport cu p?rin?ii unchilor ?i m?tu?ilor lui. 2. (La pl.) Urma?i, descenden?i.
     str?nut, str?nuturi, s.n. Str?nutat, str?nut?, str?n?t, vb. I. Intr. A elimina cu zgomot, pe nas ?i pe gur?, aerul din pl?mīni, printr-o mi?care brusc?, involuntar? a mu?chilor expiratori.
     strunutit s.n. Faptul de a str?nuta; zgomotul produs cīnd cineva str?nut?.
     str?pung?tor, -o?re, str?pung?tori, -oare, adj. Care str?punge (sau d? impresia c? str?punge).
     str?punge, str?pung, vb. III. Tr. 1. A īnfige īn ceva un obiect cu vīrf ascu?it (f?cīndu-1 s? r?zbat? īn partea cealalt?); a ucide cu o arm? ascu?it?.
  2. A perfora, a g?uri. 3. A str?bate, a trece prin ceva.
     str?puns, -?, str?pun?i, -se, adj. Str?b?tut; perforat, g?urit.          ’  '
     str??nicie s.f. 1. Tratament sever; asprime, severitate. 2. For??, putere.
     str?vechi, -e, str?vechi, adj. Care dureaz? sau dateaz? de foarte mult? vreme; care apar?ine antichit??ii sau preistoriei.
     struvede?, str?v?d, vb. II. Refl. A se vedea neclar (prin cea??, printre nori, printr-un corp str?veziu etc.).
     str?veziu, -ie, str?vezii, adj.l. Transparent. 2. (Despre oameni) Cu pielea obrajilor sub?ire, palid?; foarte slab.
     strea?in?, stre?ini, s.f. 1. Marginea de jos a acoperi?ului unei construc?ii, care iese īn afara planului pere?ilor exteriori, avīnd rolul de a proteja pere?ii ?i funda?iile contra ploii. 2. Jgheab montat la marginea acoperi?ului, pentru / scurgerea apei de ploaie. Var.: stre?in? s.f.
   Bfreelir, streche, s.f. 1. Nume dat mai multor specii de insecte care atac? animalele domestice; strechea vilelor = musc? mare, neagr?, p?roas?, alo c?rei larve se localizeaz? sub piele. 2. Agita?ie, nelini?te provocat? animalelor de strecho (1).
   strecur?, strecor, vb. I. 1. Tr. A trece un lichid printr-o strecur?toare, pentru a-1 separa dc impurit??i. 2. Refl. (Despre lichide) A curge cīlo pu?in sau ii picura printr-o sp?rtur?, printr-o cr?p?tur?. 3. Refl. (Despre oameni) A p?trunde (cu greu) printr-un loc strīmt; a intra sau a ie?i tiptil, pe furi?; a trece cu pa?i u?ori, pentru a nu fi b?gat īn scam?. 4. Refl. A se introduce (cu inten?ii du?m?noase) īn mijlocul unui grup. 5. Tr. A introduce pe nesim?ite un lucru īntr-im loc strīmt; (fig.) a spune o vorb? īn mod discret; a arunca o privire furi??.
   strecurat, -?, strecura?i, -le, adj. Trecut printr-un filtru sau printr-o strecur?toare.
   strecur?toare, strecur?tori, s.f. 1. Unealt? do gospod?rie pentru strecurat lichide, avīnd fundul cu g?uri sau prev?zut cu o sit? de sīrm?.
2.  Pīnz? sau s?cule? de pīnz? rar?, īn care se pune ca?ul la scurs.
   strein, -? adj. v. str?in, strepezc?l?, strcpezcli, s.f. Irita?ie nepl?cut? a din?ilor ?i a mucoasei bucale care sc produce cīnd se m?nīnc? fructe necoapte sau acre.
   strepezi, strepezesc, vb. IV. Refl. (Despre din?i sau mucoasa gurii) A se irita, ca urmare a consum?rii unor fructe acre, necoapte bine.
   streptococ, streptococi, s.m. Gen de bacterii care se g?sesc īn materii putrede ?i care sint agen?ii patogeni ai multor infec?ii.
   streptomicin? s.f. Antibiotic, īn form? de pulbere alb? cristalin?, folosit īn tratamentul unor boli infec?ioase.
   stres, stresuri, s.n. 1. Nume dat oric?rui factor de mediu care provoac? organismului uman o reac?ie anormal?. 2. Efect d?un?tor organismului uman produs de un factor de mediu, stre?in? s.f. v. strea?in?, striat, -?, stria?i, -le, adj. Care prezint? stria?ii, stri??ie, stria?ii, s.f. Fiecare dintre dungile fine, paralele īntre ele, de pe suprafa?a unor corpuri; sistem format din astfel de dungi.
   strica, stric, vb. 1.1. Tr. ?i refl. A (se) deteriora^ a (se) defecta. 2. Tr. A sparge o u??, o īncuietoare, pentru a intra. 3. Refl. (Despre vreme) A se schimba īn r?u; (despre aer) a se vicia; (despre materii organice) .a se altera. 4. Tr. A īmpiedica buna desf??urare a unei ac?iuni, a z?d?rnici. 5. Tr. A influen?a pe cineva īn r?u; a corupe; (refl.) a dec?dea din punct de vedere moral. G. Tr. (Fig.) A anula o īnvoial?, o conven?ie; a rupe leg?turile de prietenie cu cineva.
   stricat, -?, strica?i, -te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Defect, deteriorat; (despre alimente, materii organice) alterat; (despre aer) viciat. 2. (Despre oameni, adesea substantivat) Dec?zut moralice?te.
   stric?ciune, stric?ciuni, s.f. 1. Faptul de a (se) strica sau de a fi stricat; ceea ce este deteriorat;
STRlNS
pagub? cauzat? de o deteriorare. 2. Depravare, corup?ie.                             ,
   stric?tor, -o&ro, stric?tori, -oare, adj. Care provoac? (sau poate provoca) stric?ciuni; d?un?tor, "v?t?m?tor.
   sirienei!, stricnele, s.f. Cu?it cu o limb? special?, cu care se las? sīnge animalelor bolnave.
   stricnina s.f. Substan?? foarte toxic?, extras? din semin?ele unei plante tropicale ?i folosit?, īn doze mici, ca tonic cardiac ?i respirator.
   strict, -?, stric?i, rte, adj. (Adesea adverbial) 1. Care trebuie respectat, executat, aplicat īntocmai, f?r? abatere, f?r? excep?ie. 2. Aspru, sever.
   stricte?c s.f. īnsu?irea de a fi strict; severitate, rigurozitate.
   stiicturnre, strictur?ri, s.f. Mic?orare a diametrului unei conducte pe o por?iune din lungimea acesteia.
   strident, -a, striden?i, -te, adj. (Despre sunete) Ascu?it, t?ios, lipsit de armonie; (despre culori) prea viu, prea aprins.
   striden??, striden?e, s.f. īnsu?irea de a fi strident; sunet, ton strident.
   stridie, stridii, s.f. Specie de molusc? comestibil?, cu valvele inegale, care tr?ie?te īn m?rile calde.
   strig?, strig, vb. I. 1. Intr. A scoate ?ipete, a r?cni; asemnaliza ceva prin strig?te (a da alarma, a cere ajutor). 2. Tr. A anun?a ceva cu glas tare. 3. Intr. A se r?sti la cineva, a adresa cuiva vorbe aspre, a vorbi cu du?m?nie. 4. Tr. A chema pe cineva s? vin?, s? r?spund? la chemare; a striga catalogul — a face apelul nominal. .             ?
   strigare, strig?ri, s.f. Ac?iunea de a striga; strig?t, ?ip?t.
   strig?, strigi, s.f. 1. Fluture mare cu pete albe pe spate, care zboar? numai īn amurg. 2. Pas?re r?pitoare de noapte, de culoare galben?-ro?cat?, care se hr?ne?te īn special cu ?oareci.
   strig?t, strig?te, s.n. 1. Exclama?ie cu voce ridicat?, ?ip?t. 2. Zgomot, larm?, vociferare.
3.  Exclama?ie de protest. 4. Sunet caracteristic scos de animale.
   strig?tor,,,-oare, strig?tori, -oare, adj. Care strig?; (fig.) izbitor, evident.
   strig?turi, strig?turi, s.f. Chiuitur? (īn timpul dansurilor populare), strigoāic?,. strigoaice, s.f. S'trigoaie; vr?jitoare, strigoi, -o&ie, strigoi, -oaie, s.m. ?i f. (īn supersti?ii). Sufletul unui mort, care se transform? īn timpul nop?ii īntr-un animal sau īntr-o fantom?, pricinuind neajunsuri celor pe care īi īntīlne?te.
                                                                    stringent, -ii, stringen?i, -te, adj. Care se impune īn mod imperios, care nu sufer? amīnare. stringen?? s.f.' īnsu?irea de a fi stringent, strivi, strivcsc, vb. IV. Tr. 1. A turti, a zdrobi; a omorī; (fig.) a nimici, a distruge. 2. A cople?i.
   strivit, -?, strivi?i, -te, adj. Zdrobit, sf?rimat; distrus.
   striviWr, -o?ro, strivitori, -oare, adj. Care strive?te; (fig.) covīr?itor, cople?itor; nimicitor.
   strīml), -fi, strīmbi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre lucruri) Care prezint? abateri de la forma normal?; īndoit; (despre oameni) girbovit; (despre p?r?i ale corpului) deformat, īncovoiat; (despre drumuri) cu cotituri, nealiniat. 2. Adj. (Fig.) Nedrept; necinstit. 3. Adv. Cu corpul aplecat īntr-o p&rte; cu spatele īncovoiat. 4. Adv. Piezi?, īntr-o'parte. 5. Adv. īn mod fals, neadev?rat, mincinos.
   strīmM, strtmb, vb. I. 1. Tr. A face s? nu mai fie drept, a īndoi, a īncovoia, a da o pozi?ie strīm-b?. 2. Tr. A devia de la pozi?ia normal?; a apleca īntr-o parte. 3. Refl. A se schimonosi la fa?? (de durere sau pentru a exprima un dispre?, ’o' nemul?umire). 4. Refl. A imita, īn b?taie de joc, fizionomia cuiva.
   strīmllāt, -?, strtmba?i, -te, adj. 1. īncovoiat, īndoit., 2. Aplecat-īntr-o parte.
   strīiriU?tiirn, strimb?turi, s.f. 1. Faptul de a (se) strīmba; grimas?, schimonoseal? a fe?ei.
2. Fandoseal?, sclifoseal?; imitare (īn batjocur?) a cuiva.
   strimt, -u, strim?i, -te, adj. Care nu este (destul de) larg; care nu poate cuprinde mult; neīnc?p?tor.
   strimt?, strlmtez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) face . (mai) strimt, a (se) īngusta.
   strīmto?re, strīmtori, s.f. 1. 'Loc īngust; (īn special) defileu īntre mun?i sau īntre dealuri.
2. Fī?ie īngust? de ap? care leag? dou? m?ri, desp?r?ind dou? por?iuni de uscat. 3. (Fig.) Situa?ie grea; lips? de bani; īncurc?tur?.
   strīmtori, strimtorez, vb. I. 1. Tr. A īnghesui, a īngr?m?di īntr-un loc strimt; (fig·) a obliga, a constringe. 2. jRefl. A-?i restringe cheltuielile, a se mul?umi cu o via??,mai modest?.
   strimtor?re, strlmtor?ri, s.f. Faptul do a (se) strimtora; (fig.) situa?ie grea; lips? de bani.
   strīmtordt, -?, strīmtora?i, -te, adj. Care se afl? īntr-o situa?ie dificil? din cauza lipsei de mijloace materiale.
   string?tor, -o?re, strīng?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. „ (Persoan?) care strīnge, care agonise?te.
   strīnge, strīng, vb. III. l.Tr. A trage de capetele unei sfori, unei curele etc. īnf??urate, pentru a lega un obiect; a face ca o leg?tur? s? fie mai strīns?. 2. Tr. (Fig.) A īnt?ri leg?turile de prietenie, rela?iile etc. cu cineva. 3. Tr. A cuprinde, a apuca cu mīna, a prinde īn bra?e. 4. Tr. (Despre īmbr?c?minte) A ap?sa asupra corpului, nefiind suficient de larg. 5. Tr, A fixa bine un ?urub, o pies?. 6. Refl. A se ghemui, a se zgīrci. 7. Tr. A īmp?turi (liīrtii, obiecte de pīnz? etc.). 8. Tr.'A aduna la un loc lucruri risipite; a face ordine, a deretica. 9. Tr. A culege cereale, fructe etc. 10. Tr. A colecta; a pune bani de o parte. 11. Refl. A se aduna laolalt?, a se īntruni (īntr-un loc sau īn jurul cuiva).
   stringere, strtngeri, s.f. Faptul de a (se) strīnge; cu stringere de inim? = cu team?, cu durere, cu p?rere de r?u etc.
strins1 s.n. Stringere; adunatul recoltei; cules. strīns2, -?, strin?i, -se, adj., adv. 1. Adj. Bine Īnf??urat, bine legat; (despre obiecte de īmbr?-
str īnsoare
 580
c?minto) ajustat (pe talie). 2. Adj. ?inui cu putere. ?!. Adj. (Despre hīrtie, obiecte de pīnz?) īmp?turii. 4. Adj. '(Despre lucruri) Adunai, pus īn ordine. 5. Adj. (Despre bani, avti(ii) Agonisit, economisit. 6. Adv. Foarte tare; foarte mult, cu pulere. 7. Adv. Strict, cu stricte?e.
   strīnsoiire, strinsori, s.f. Ap?sare, presiune; īncle?tare; (fig.) supraveghere strict?; conslrīn-gere.
   strīnsiir?, sinusuri, s.f. 1. Adunare de oameni; adun?tur?. 2. Plante adunate de pe cimp; re: coll?.
   stroboseop, stroboscoape, s.n. Aparat cu ajutorul c?ruia se efectueaz? observarea unei mi?c?ri periodice.
   stroboscopic s.f. (Fiz.) Metod? de cercetare a mi?c?rilor periodice, care const? īn observarea lor la intervale de limp regulate.
   slrofanliml s.f. Substan?? toxic? extras? dintr-un arbust tropical ?i folosit? in medicin? ca tonic cardiac.
   stroī?, strofe, s.f. Ansamblu unitar dintr-o poezie, formal din mai multe versuri legate īntre ele prin elemente prozodice; (īn tragedia greac? antic?) arie īn versuri pe care o cīnta o parte a corului, īn limp ce evolua ritmic pe scen?.
   sfroīic, -a, strofici, -c, adj. Care se refer? la strof?, care apar?ine strofei.
   siroli s.n. (Reg.) R?m??i??, sf?rīm?turi de fin. strongil, strongili, s.m. Vierme parazit care tr?ie?te īn intestinul ?i pancreasul calului.
   strongiloz?, strongiloze, s.f. Boal? a animalelor provocat? de strongili ?i caracterizat? prin inflama?ia organelor aparatului respirator ?i ale celui digestiv.
   stron?ianit s.n. Carbonat natural de stron?iu, folosit la rafinarea zah?rului, Īa prepararea s?rurilor de stron?iu etc.
   stron?iu s.n. Metal asem?n?tor cu calciul, ai c?rui compu?i sīnt folosi?i īn pirotehnie ?i in medicin?.
   strop, stropi, s.m. P?rticic? globular? dintr-un lichid; pic?tur? de ploaie.
   stropeiilii, stropcli, s.f. Faptul de a (se) stropi; ploaie u?oar? ?i de scurt? durat?.
   stropi, stropesc, vb. IV. 1. Tr., intr. ?i refl. A (se) uda pu?in, a (se) īmpro?ca cu slropi de ap? (sau de alt lichid). 2. Tr. A uda cu stropitoarea. stropit1 s.n. Ac?iunea de a (se) stropi; udare. stropit2, -?. stropi?i, -te, adj. 1. Acoperit cu stropi, udat. 2. (Despre blana animalelor, penele p?s?rilor etc.) Cu puncte sau cu pete.mici de alt? culoare.
   stropitoare, stropitori, s.f. Vas de tabl? prev?zut cu o ?eav? terminat? printr-o sit?, care serve?te la stropitul culturilor din gr?dini; vehicul prev?zut cu un dispozitiv de īmpro?cat ap?, servind la stropitul str?zilor.
   stropitur?, stropituri, s.f. Stropit; pic?tur?, sirop.
   strop?e?l?, strop?eli, s.f. (Pop.) Faptul de a (se) strop?i; vorb? aspr?, r?stit?.
   strop?i, strop?esc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se r?sti la cineva, a-i vorbi· cu asprime. 2. Tr. A zdrobi, a sf?rīma, a strivi; a slilci pe cineva īn b?taie.
   strop?it, -u, strop?i?i, -te, adj. (Pop.) 1. Zdrobit, sf?rīmat, strivit. 2. (Fig.) Stricat la minte, z?p?cit.
   structurii, strxiclurcz, vb. I. Tr. A organiza, a da o anumit? structur? (unei activit??i, unei ramuri de activitate etc.).
   structural, -ii, structurali, -c, adj. Privitor la structur?; care apar?ine unei slrucluri.
   structuralism s.n. Orientare teoretic? ?i metodologic? īn ?tiin?ele contemporane (īndeosebi īn lingvistic? ?i īn ?tiin?ele socialc), care studiaz? structura (1), func?iile ?i sistemele do rela?ii ce caracterizeaz? obiectele ?i procesele.
   structuralist, -u, structurali?ti, -sic, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la structuralism. 2. S.in. ?i
i. Adept al structuralismului.
   structurii, structuri, s.f. 1. Alc?tuirea intern? a unui corp, a unui sistem fizic, biologic, social etc.·, caracterizat? prin natura ?i dispozi?ia elementelor componente, prin leg?turile ?i interac?iunile lor reciproce; mod de dispunere a elementelor componente ale unui ansamblu. 2. Mod do a?ezare īntre ele a p?r?ilor corpului vie?uitoarelor, a p?r?ilor plantelor sau a ?esuturilor lor; factur?, alc?tuire psihic?. 3. Mod de alc?tuire a unei opere literare; mod specific de organizare a elementelor care constituie o limb?. 4. Alc?tuire a societ??ii din punct de vedere social, politic, economic sau cultural. 5. (GeOl.) Mod de aranjare in scoar?a terestr? a straielor ?i a corpurilor de roci.’
   strugure, struguri, s.m. Fructul vi?ei de vie, īn form? de ciorchine.
   Btrujān, strujeni, s.m. Tulpina porumbului cu frunze cu tot (dup? ce a fost t?iat? ?i s-au cules ?tiule?ii).
   struji, strujesc, vb. IV. Tr. (Reg.) A smulge peie do pe cotoare, frunze do pe crengi ele.
   striinu, strune, s.f. 1. (Muz.) Coard? (]). 2. Sfoar? f?cut? din fire elastice, r?sucite. 3. Parte a friului care īnconjur? b?rbia calului ?i se prinde de cele dou? capete ale z?balei. 4. Firul de care se leag? cīrligul undi?ei.
   strung, strunguri, s.n. Ma?in?-unealt? pentru prelucrarea, prin a?chiere, cu ajutorul unei unelte, a suprafe?elor unei piese īn mi?care de rota?ie; slrung-revolver = strung special, cu mai multe unelte montate īntr-un suport rotitor, folosit pentru prelucrarea īn serie a pieselor de Qimen-siuni mici cu form? complicat?.
   strungar1, strungari, s.m. Muncitor care lucreaz? la strung.
   strungar2, strungari, s.m. Cioban care mīn? oile' la strung?, pentru a fi mulse.
   strung?, strungi, s.f. 1. Loc īngr?dit la stīn?, nnde.se īnchid oile care urmeaz? a fi mulse; deschiz?tur? īngust? īn aceast? īngr?ditur?, prin care sint scoase'oile pentru muls. 2. Trec?toare īngust? īntre mun?i.
 581
SUB
   strung?rea??, strung?re?e, s.f. R?ritur? īntre din?i (mai ales intre cei din fa??)·.
   strungiirie s.f. Meseria strungarului1; atelierul unde lucreaz? acesta.
   struni, strunesc, vb. IV. Tr. A ?ine un cal īn frīu, a st?pīni calul cu ajutorul frīului; (fig.) a ?ine pe cineva din scurt.
   strunji, strunjesc, vb. IV. Tr. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung.
   «trul, stru?i, s.m. Pas?re maro din regiunile tropicale'ale Africii, cu picioare lungi, puternice, cu pene moi, īntrebuin?ate ca podoab?.
   stuc s.n. Mortar de ipsos amestecat cu praf de marmur?, cu substan?e colorante etc., folosit īn arhitectur? pentru decora?ii.
   stucattir?, stucaturi,· s.f. Ornament īn relief la cl?diri, f?cut din stuc sau din mortar simplu de ipsos.
   stu(īfnt, -u, studen?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care urmeaz? cursurile unei universit??i sau ale unui institut de īnv???mīnt superior.
   studen?esc, -c?sc?, studen?e?ti, adj. De student, privitor la studen?i.
   studen?ie s.f. Via??, stare de student; timpul cīt cineva este student.
   studen?ime s.f. Totalitatea studen?ilor, mul?ime de studen?i.
   studia, studiez, vb. 1.1. Tr. A depune o munca intelectual? sistematic? pentru a-?i īnsu?i cuno?tin?e temeinice īntr-un anumit domeniu. 2. Tr. A cerceta o problem?, a o examinacu aten?ie. 3. Tr. ?i refl. A (se) observa cu aten?ie, a (se) examina; (refl.) a-?i impune o a'numit? atitudine.
   studiat, -?, studia?i, -le, adj. 1. Cercetat, examinat, analizat. 2. (Fig.) Lipsit de naturale?e; afectat, calculat.
   studio, studiouri, s.n. 1. Atelier īn care lucreaz? pictorii, sculptorii, fotografii etc. 2. Ansamblu de cl?diri cu instala?iile necesare pentru produc?ia de filme cinematografice. 3. īnc?pere īn cl?dirile posturilor de radio sau de televiziune, de unde se transmit programele.
 4. Divan prev?zut cu o lad? īn care se p?streaz?, īn timpul zilei, a?ternutul.
   ;studios, -o?s?, studio?i, -oase, adj. Care īnva?? cu st?ruin??, c?ruia īi place s? studieze.
   studiu, studii, s.n. 1. Ac?iunea de a studia; munca depus? pentru īnsu?irea de cuno?tin?e īntr-un anumit domeniu; īnv???tur?. 2. Materie de īnv???mīnt. 3. Lucrare ?tiin?ific?. 4. Schi?? preliminar? cu ajutorul c?reia pictorul sau sculptorul compune ?i execut? o lucrare definitiv?. 5. Compozi?ie muzical? destinat? mai ales unui scop pedagogic.
   stuf, stufuri, s.n. Plant? erbacee din familia gramineelor, īnalt? pīn? la 4 m, care cre?te prin mla?tini, pe malurile rīurilor ?i ale lacurilor, fiind folosit? la acoperitul caselor, la fabricarea celulozei etc. Var.: stuli s.n.
   stufut, stufaturi, s.n. Mincare sc?zut?, preparat? din carne (de miel) cu fire de ceap? ?i de usturoi verde.
   stuf?rlc, sluf?rii, s.f. Stuf?ri?.
   stuf?ri?, stuf?ri?uri, s.n. Loc pe care cre?te mult stuf.
   stulit s.n. Material in form? de pl?ci, confec?ionat din tulpini de stuf presate ?i legate intre ele, folosit īn construc?ii.
   stufos, -o?su, stufo?i, -oase, adj. 1. (Despre arbori) Cu frunze multe ?i dese. 2. (Despre barb? sau must??i) Cu p?r mult ?i des. stuli s.n. v. stut.
   stup, stupi, s.m. 1. Ad?post pentru albine, īn care acestea cl?desc fagurii ?i depun mierea; ad?postul īmpreun? cu albinele. 2. Familie de albine.
   stup?r, stupari, s.m. Apicultor, stup? s.f. Nume dat firelor de cīnep? r?mase īntre din?ii daracului, dup? scoaterea fuiorului; cīl?i de cīnep? sau de bumbac, stup?ric, stup?rii, s.f. Prisac?. stnp?rit s.n. Apicultur?.
   stupefac?ie, stupefac?ii, s.f. (Livr.) Uimire, stupoare.
   stupefia, stupefiez, vb. I. Tr. (Livr.) A produce uimire, a ului.
   stupefiant, -?, stupefian?i, -te, adj.,· s.n. (Substan??) care inhib? centrii nervo?i, producīnd o stare de iner?ie psihic? ?i fizic? (?i care, folosit? īn mod sistematic, duce la o intoxicare lent?).
   stupefiat, -u, stupefia?i, -te, adj. (Livr.) Uimit, uluit.
   stupi, slupesc, vb. IV. Intr. (Reg.) A scuipa, stupid, -?, stupizi, -de, adj. 1. Lipsit de sens, de ra?iune; absurd. 2. (Despre oameni) N?ting,·' greoi la minte.
   stupidit?te, (2) stupidit??i, s.f. 1. īnsu?irea de a fi stupid, lips? de ra?iune, prostie. 2. Fapl? sau vorb? de om stupid.
   stupin?, stupine, s.f. Prisac?. stupit, stupituri, s.n. (Reg.) Scuipat, stupizenie, stupizenii, s.f. Stupiditate (2). stupo?re s.f. (Livr.) Stare de uluire, de uimire provocat? de o surpriz? .sau de o emo?ie puter-nic?.                                      .
   sturiiīn, sturioni, s.m. (La pl.) Ordin de pe?ti r?pitori, de talie mare,, cu scheletul cartilaginos-osos, cu corpul acoperit cu cinci ?iruri longitudinale de discuri osoase, pescui?i pentru carne ?i icre negre; (?i la sg.) pe?te din acest ordin (ex. morunul, nisetrul, cega).
   sturlubatic, -?, sturlubatici, -e, adj. (Pop.) Nebunatic, zv?p?iat.
   sturz, sturzi, s.m. Nume dat mai multor specii de p?s?ri mici de p?dure, cu cioc conic, cu pene brune pe spate ?i albe-g?lbui pe piept.
   suiiv, -?, suavi,, -e, adj. Care produce o impresie de ging??ie; delicat, gra?ios.
   suavitate s.f. īnsu?irea de a fi suav, ginga?, delicat.
   sub1- Element de compunere care indic? o pozi?ie, o cantitate, o calitate etc. inferioar? fa?? \ de alta, ?i care serve?te la formarea unor substantive, adjective ?i verbe.
 SUB
   sul)2 prep. 1. (Introduce complemente circum-' slan?iale de loc) Dedesubt: sub acoperi?. 2. īmpreun? cu prep. pe arat? pozi?ia sau mi?carea unui lucru: zboar? pe sub nor. 3. La marginea, la poalele; jos: sub munle. 4. (Introduce complemente circumstan?iale de timp) īn timpul, pe vremea: sub domnia lui ?tefan cel Mare. 5. Exprim? un raport de dependen?? fa?? de cineva sau de ceva; sub ochii cuiva = īn prez'en?a cuiva.
   subacvatic, -?, subacvatici, -e, adj. Care se afl? sau se petrece sub ap?.
   subalimcnt?, subalimenlez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) alimenta (sistematic) īn mod insuficient.
   subalpin, -?, subalpini, -e, adj. Care se afl? īn regiunea imediat inferioar? celei alpine, care este caracteristic acestei regiuni.
   subaltern, -?, subalterni, -c, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care este subordonat? altei persoane, (īntr-o munc?), care lucreaz? sub ordinele altuia, superior īn grad.
   subans?mblu, subansambluri, s.n. Grup de piese montate, care constituie o unitate func?ional? īntr-un ansamblu.
   subaprecia, subapreciez, vb. I. Tr. A aprecia pe cineva sau ceva sub valoarea Teal?.
   subcarpatic, -?, subcarpatici, -e, adj. Care se afl? īn regiunea imediat inferioar? celei carpatice; care este caracteristic acestei.regiuni.
   subcliiri??, -?, subehiria?i, -e, s.m. ?i i. Persoan? care īnchiriaz? o locuin?? de la chiria?ul principal.
   subclas?, subclase, s.f. (Biol.) Categorie sistematic? intermediar? īntre clas? ?i ordin.
   subcon?tient s.n. Totalitatea fenomenelor psihice care se desf??oar? la un moment dat īn afara cīmpului con?tiin?ei (?i care au putut fi anterior con?tiente sau ar putea deveni con?tiente ulterior).
   subcorticsil, -?, subcorticali, -e, adj. Care este situat sub scoar?a cerebral?.
   subcutanat, -?, subcutana?i, --te, adj. Care se afl? sub piele.
   subdezvoltare s.f. Fenomen social-economic specific ??rilor cu un poten?ial economic extrem de sc?zut, rezultat al politicii imperialiste, colonialiste ?i neocolonialiste de domina?ie ?i asuprire a popoarelor.
   subdiviziune, subdiviziuni, s.f. Parte ob?inut? prin īmp?r?irea unei p?r?i dintr-un tot deja īmp?r?it, suber s.n. (Bot.) Plut?.
   subestima, subestimez, vb. I. Tr. A subaprecia, subevalua, subevaluez, vb. I. Tr. A subaprecia, subiect, subiecte, s.n. 1. Totalitatea faptelor, īntimpl?rilor (prezentate īntr-o anumit? succesiune) care alc?tuiesc con?inutul unei opere literare, cinematografice etc.; chestiune despre care scrie sau vorbe?te cineva. 2. Partea principal? a propozi?iei care arat? cine s?vīr?e?te ac?iunea exprimat? de predicatul verbal la diateza activ? sau reflexiv?, cine sufer? ac?iunea cīnd predicatul verbal este la diateza pasiv? sau cui i se atribuie īnsu?irea exprimat? de numele predicativ: 3. (Log.) Termen al judec??ii repre-
                                                                                                                 582
zentīnd no?iunea ce desemneaz? obiectul gīndirii despre care se afirm? sau se neag? īnsu?irea exprimat? de predicat.
   subiectiv, -?, subicctivi, -e, adj. 1. Care ?ine de subiectivism (1), bazat pe subiectivism. 2. Care are un caracter personal; care se bazeaz? pe o judecat? p?rtinitoare.
   subiectivism s.n. 1. (Fii.) Tendin?? idealist? de a reduce orice existen?? la con?tiin??, la subiect, de a ignora sau subaprecia realitatea obiectiv? ?i legile ei. 2. Atitudine personal?, p?rtinitoare.
   subiectivist, -?, subicctivi?li, -sie, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care apar?ine subiectivismului (1), referitor la subiectivism. 2. S.m. ?i f. Adept al subiectivismului.
   subit, -?, subi?i, -te, adj. (Adesea adverbial) Caro se produce sau apare brusc, pe nea?teptate.
   subīmp?r?i, subīmp?rt, vb. IV. Tr. A īmp?r?i o parte dintr-un tot īn p?r?i mai mici.
   suīmnpf.r?ire, subīmp?rtiri, s.f. 1. Ac?iunea de a subimp?r?i. 2. Subdiviziune, subunitate.
   subīn chiri ii, subinchiriez, vb. I. Tr. A da cu chirie un imobil (sau o parte dintr-un imobil) īnchiriat de la altcineva; a lua cu chirie de la chiria?ul principal o parte dintr-un imobil.
   subīntinde, pers. 3 subīntinde, vb. III. Tr. (Despre coarde ?i unghiuri) A delimita un arc de cerc.
   subīn?elige, subīn?elig, vb. III. Refl. A reie?i, a se deduce, a se īn?elege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc.).
   subīn?eles1, subīn?elesuri, s.n. Ceea ce se īn?elege īn mod indirect; a vorbi cu subīn?elesuri = a face anumite aluzii, a nu-?i exprima direct gīndul.
   subīn?eles2, -eus?, subīn?ele?i, -se, adj. Care se subīn?elege f?r? a fi exprimat.
   subjonctiv, subjonctive, s.n. (Gram.) Conjunctiv.
   subjug?, subjug, vb. I. Tr. 1. A supune o ?ar? prin for?a armelor. 2. A pune pe cineva īn dependen??, a’ domina, a īnrobi. 3. (Fig.) A fermeca, a cuceri.
   sublim, -a, sublimi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care este la cel mai īnalt grad de des?vīr?ire; m?re?, īn?l??tor. 2. S.n. Perfec?iune, des?vīr?ire.
   sublim?, sublimez, vb. I. Intr. (Despre substan?e) A trece direct din stare solid? in stare gazoas?.
   sublimat, sublima?i, s.m. Substan?? solid? ob?inut? prin condensarea direct? a vaporilor s?i; sublimat corosiv = clorur? de mercur, foarte otr?vitoare, īntrebuin?at? ca dezinfectant extern.
   sublinia, subliniez, vb. I. Tr. 1. A trage una sau mai multe linii sub un text scris, pentru a-1 scoate īn eviden??. 2. (Fig.) A scoate īn eviden??, a accentua (o idee, un punct de vedere).
   sublini?t, -?, sublinia?i, -le, adj. 1. (Despre texte scrise) Scos īn eviden?? prin una sau mai multe linii trase dedesubt. 2. (Despre fraze rostite) Scos īn eviden?? printr-o accentuare spe- · cial? sau piintr-un gest expresiv.
 533
SUBSTITUT
   snblinifrc, sublinieri, s.f. Ac?iunea de a sublinia; linie tras? sub un text scris.
   sublocotenent, sublocotenen?i, s.m. Cel mai mic grad īn corpul ofi?eresc al armatei.
   submarin, -?, submarini, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se g?se?te sub suprafa?a m?rii; referitor la regiunea de sub suprafa?a m?rii. 2. S.n. Nav? construit? ?i amenajat? pentru a naviga īn special sub ap?.
   submersibil, -?, submersibili, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care este adaptat pentru a se scufunda ?i a pluti sub ap?. 2. S.n. Submarin.
   submcrsiune, submersiuni, s.f. Cufundare total? a unui'corp īntr-un lichid.
   submina, subminez, vb. I. Tr. A ataca, a lovi pe ascuns, pentru a z?d?rnici sau a distruge o realizare, o ac?iune.
   submultiplu, submultipli, s.m. Num?r care se cuprinde de un num?r īntreg de ori īn alt num?r; (īn sistemul de unit??i de m?sur?) fiecare dintre subdiviziunile unit??ilor-etalon.
   subnutrit, -?, subnutri?i, -te, adj. Subalimen-tat.                                             ;
   subnutri?ie s.f. Subalhnenta?ie. subofi?er, subofi?eri, s.m. Nume dat gradelor militare superioare sergentului ?i inferioare sublocotenentului.
   subdrdin, subordine, s.n. (Biol.) Subdiviziune a unui ordin.
   subfirdine s.f. īn subordine = de rang mai mic, supus unui superior.
   subordon?, subordonez, vb. I. Tr. A face ca cineva sau ceva s? depind? de altcineva sau de altceva.
   subordonāre, subordon?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a subordona; raport de dependen??. 2. Raport sintactic īntre dou? cuvinte, construc?ii, propozi?ii etc., dintre care una depinde din punct de vedere gramatical de cealalt?.
   subordonat, -?, subordona?i, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva; propozi?ie subordonat? (?i substantivat, f.) = propozi?ie care depinde din punct de vedere gramatical de alt? propozi?ie.
   subordonat<5r, -oare, subordonatori, -oare, adj. Care subordoneaz?; conjunc?ie subordonatoare = conjunc?ie care leag? o propozi?ie subordonat? de’propozi?ia regent?.
   subp?mīnte?n, -?, subp?mlnteni, -e, adj. Care se afl? īn p?mīnt; subteran.
   subprefect, subprefec?i, s.m. (īn vechea organizare administrativ?) Ajutor al prefectului.
   subprcsiune, subpresiuni, s.f. Presiune mai joas? decīt o anumit? presiune dat?.
   subr?u, subrauri, s.n. Bucat? de pīnz? cau-ciucat? sau din material plastic care se aplic? la subsuoara hainelor pentru a le proteja contra transpira?iei corpului.
   ' subr?circ, subr?ciri, s.f. Fenomen de r?mīnere īn stare lichid? a unei substan?e care se afl? sub temperatura de solidificare.
   subrign, subregnuri, s.n. (Biol.) Subdiviziune a unui regn.
   subr6tu, subrete, s.f. Camerist? īntr-o cas? particular?.
   subrogare, subrog?ri, s.f. īnlocuirea unei persoane prin alta, īn cadrul unui raport juridic.
   subscrie, subscriu, vb. III. 1. Tr. A-?i pune semn?tura pe un text scris ca autor al acestuia sau pentru a indica adeziunea la cele scrise; (intr., fig.) a aproba verbal p?rerea cuiva. 2. Tr. ?i intr. A se angaja, printr-o semn?tur?, s? contribuie cu bani la o oper? de interes public sau particular.
   subscrip?ie, subscrip?ii, s.f. Faptul de a subscrie (2); list? de subscrip?ie = document pe care semneaz? cei ce contribuie la adunarea de fonduri pentru o oper? de interes public sau particular.
   subsecretar, subsecretari, s.m. (īn unele state) Subsecretar de stat — membru al guvernului, ajutor al unui-ministru.
   subsemnat, -?, subsemna?i, -ie, s.m. ?i f. (Art.) Semnatarul unei cereri, care ī?i indic? numele la īnceputul cererii sale.
   subsidiar, -?, subsidiari, -e, adj. Care se adaug?, ca element secundar, īn sus?inerea unei argument?ri; in subsidiar = īn al doilea rīnd, pe ling? aceasta.
   subsol, subsoluri, s.n. 1. Ansamblul rocilor situate dedesubtul solului. 2. īnc?perile dintr-o cl?dire situate sub nivelul solului. īi. Spa?iul din partea de jos a paginilor unei c?r?i, ale unui periodic, rezervat notelor explicative.
   subspecie, subspecii, s.f. (Biol.) Subdiviziune a unei specii.
   substantiv, (1) substantive, s.n., (2) substantivi, adj. 1. S.n. Parte de vorbire flexibil? care denume?te lucruri, fiin?e sau no?iuni abstracte. 2. Adj. Colorant substantiv = colorant care are proprietatea de a se fixa direct pe fibrele textile (f?r? ajutorul mordan?ilor).
   substantiva, substantivez, vb. I. Tr. A īntrebuin?a cu valoare de substantiv un cuvīnt care face parte din alt? categorie gramatical?.
   substantivat, -?, substantiva?i, -te, adj. (Despre p?r?i de vorbire) Care este folosit cu valoare de substantiv.
   substan??, substan?e, s.f. 1. (Fii.) Substratul esen?ial ?i invariabil al tuturor transform?rilor.
2.  (Chim.) Element sau compus chimic, omogen din punctul de vedere al structurii ?i al compozi?iei. 3. Partea esen?ial?, constitutiv? a unui lucru; (fig·) con?inutul,· miezul unei scrieri, unui discurs etc.
   substan?ial, -?, substan?iali, -e, adj. 1. Principal, esen?ial; important. 2. (Despre alimente) Bogat īn substan?e hr?nitoare.
   substan?ialitate s.f. īnsu?irea a ceea ce este substan?ial.
   substituent, substituen?i, s.m. Substan?? care poate īnlocui o alt? substan?? cu propriet??i asem?n?toare.
                                                                 substitui, substitui, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) pune, a (se) situa īn locul altuia. 2. Tr. A īnlocui intr-o expresie matematic? un element cu altul, substitut, substitu?i, s.m. Loc?iitor de titular.
SUBSTITU?II
 584
   substitu?ie, substitu?ii, s.f. Faptul de a (sc) substitui; īnlocuire a cuiva sau a ceva prin altcineva sau altceva; (jur.) dispozi?ie cuprins? intr-un act de dona?ie sau īntr-un testament in temeiul c?reia dona?ia sau mo?tenirea urmeaz? s? o primeasc? o ter?? persoan?, dac? beneficiarul nu o poate primi (sau dup? ce acesta a decedat).
   substrat, substraturi, s.n. 1. Strat peste care s-a a?ezat alt strat. 2. (Cu sens colectiv) Elemente p?trunse īntr-o limb? din limba popula?iei autohtone (disp?rut? in urma unei cuceriri, a unei coloniz?ri etc.). 3. (Fig.) Motiv, cauz? adev?rat? (dar ascuns?) a unei ac?iuni.
   subsuma, subsumez, vb. I. Tr. A include, a īncadra o no?iune mai restrīns? īn sfera unei no?iuni mai largi; a subordona.
   subsuoar?, subsuori, s.f. 1. Partea de dedesubt a īncheieturii bra?ului cu um?rul. 2. Unghiul pe care īl formeaz? o frunz? cu lujerul ei sau o ramur? cu axul purt?tor. Var.: sub?ioar? s.f.
   subter?n, -a,! subterani, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se afl? la o adīncime oarecare īn p?mīnt; care se execut? sub p?mint. 2. S.f. īnc?pere, construc?ie aflat? īn īntregime sub p?mīnt.
   subterfugiu, subterfugii, s.n. Mijloc abil de a ie?i dintr-o īncurc?tur?.
   subtil, -a, subtili, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care sesizeaz? cele mai mici am?nunte; care poate face distinc?iile cele mai fine. 2. Greu de distins, de recunoscut, de sesizat. 3. Care trateaz? probleme grele, abstracte, a c?ror īn?elegere solicit? agerime a min?ii., subtilit?tc, (2) subtilit??i, s.f. 1. īnsu?irea de a fi subtil. 2. Judecat? subtil?, fin?.
   suMiiizu, subtilizez, vb. I. Tr. (Fam.) A lua ceva pe furi?, cu dib?cie; a face s? dispar? pe nesim?ite.
   subtitlu, subtitluri, s.n. Al doilea titlu al unei lucr?ri (scris de obicei cu caractere mai mici sub titlul principal).
   subtropical, -?, subtropicali, -e, adj. Care se g?se?te īn apropierea tropicelor; specific regiunilor din vecin?tatea tropicelor.
   sub?ii, sub?iez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A face s? devin? (sau a deveni) mai sub?ire; a-?i sub?ia glasul = a vorbi cu un timbru mai sub?ire, mai īnalt. 2. Tr. (Despre īmbr?c?minte) A face ca cel care o poart? s? par? mai sub?ire, mai zvelt.
3.  Tr. A face ca un corp lichid sau gazos s? fie mai pu?in dens sau concentrat. 4. Refl. (Despre oameni ?i manifest?rile lor) A deveni mai fin, a se rafina, a se civiliza.
   subfi?t, -?, sub?ia?i, -te, adj. 1. Mic?orat īn grosime, īn l??ime, īn volum. 2. (Despre corpuri lichide ?i gazoase) Cu densitatea sau concentra?ia mic?orate. 3. (Fig.; despre oameni) Rafinat, civilizat.
   sub?io?r? s.f. v. subsuoar?, sub?ir?tic, -?, sub?iratici, -e, adj. Sub?ire; (despre oameni) slab, zvelt.
   sub?ire, sub?iri, adj. 1. Care are grosime mic? īn_ raport cu celelalte dimensiuni; cu diametru mic; īngust; (despre oameni) zvelt, slab; fin,
delicat;, (despre litere ?i despre scriere) cu linii īnguste, fine; (despre materii textile, piele, hīr-tie otc.) de grosime redus?, .fin; (despre īmbr?c?minte) f?cut dinLr-un material u?or. 2. (Despre corpuri lichide ?i gazoase) Cu concontra?ie sau densitate mic?; diluat; (despre vint) t?ios, p?trunz?tor; (despre glas) cu timbru īnalt. 3. (Fig., despre oameni) Distins, rafinat, cu purt?ri ?i gusturi alese; (peior.) preten?ios; iscusit, ?iret, viclean.
   sub?iriine s.f. īnsu?irea de a fi sub?ire, subunit?r, -u, subunitari, -e, adj. (Despre numere ?i despre frac?ii) Care are o valoare mai mic? decīt unu.
   subunitate, subunit??i, s.f. Subdiviziune a unei unit??i militare, economice, administrative etc.
   suburban, -?, suburbani, -e, adj. Care ?ine de
 o  suburbie; care este situat īntr-o suburbie; comun? suburban? = a?ezare rural? situa?? īn apropierea sau la marginea unui ora?.
   suburbie, suburbii, s.f. 1. Cartier m?rgina? al unui ora? mare. 2. Comun? suburban?.
   subven?ie, subven?ii, s.f. Ajutor b?nesc acordat (de stat) unei persoane, unei institu?ii et-c.
   subven?iona, subven?ionez, vb. I. Tr. A da o subven?ie, a sus?ine printr-o subven?ie.
 . subversiime, subversiuni, s.f. Ac?iune care submineaz?, care urm?re?te r?sturnarea ordinii interne a unui stat, schimbarea regimului politic etc.
   subversiv, -n, subversivi, -e, adj. Care submineaz? ordinea intern? a unui stat.
   subzist?, subzist, vb. I. Intr. A se men?ine, a d?inui, a dura.
   subzisten?? s.f. 1. Faptul de a subzista. 2. Ceea ce serve?te la īntre?inere; hran?.
   suc, sucuri, s.n. 1..Produs ob?inut prin zdrobirea ?i presarea fructelor, din care se prepar? siropuri, jeleuri etc. ori se consum? ca b?utur?.
 2. Sucuri digestive = sucuri secretate de diverse glande ale tubului digestiv (sub influen?a c?rora se face digestia alimentelor). 3. Solu?ie apoas? care circul? prin tuburile capilaro ale plantelor.
   sucal?, sucale, s.f. Unealt? cu ajutorul c?reia se īnf??oar? pe ?evi firele textile pentru r?zboiul de ?esut manual.
   succed?, succcd, vb. I. Intr. 1. A urma imediat dup? altcineva sau alLceva; (refl.) a urma unul dup? altul. 2. (Jur.) A mo?teni, a avea calitatea de succesor.
   succfis, succese, s.n. 1. Rezultat bun, reu?it?, ,izbīndu. 2. Primire bun? pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc.
   succesiune, succesiuni, s.f. 1. Faptul de a (se) succeda; ?ir de persoane, de lucruri, de fapte care se succed?. 2. Faptul de a urma altuia (īntr-o demnitate). 3. (Jur.) Mo?tenire.
   succesiv, -?, succesivi, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. Care urmeaz? unul dup? altul f?r? īntrerupere sau la intervale scurte (?i regulate). 2. Care se petrece treptat, progresiv.
   succesor, -o?re, succesori, -oare, s.m.' ?i f. 1. Persoan? care urmeaz? īn locul alteia (īntr-o
 func?ie, īntr-o demnitate, la tron etc.). 2. (Jur.) Mo?tenitor.
   succesoral, -a, succesorali, -e, adj. Privitor la succesiune (3), care face parte dintr-o succesiune.
   succint, -?, succin?i, -tc, adj. (Adesea adver-, bial) Exprimat concis, īn pu?ine cuvinte.
   succnlu, succli, s.f. Faptul de a fi sucit la minte; fire, apuc?tur? de om sucit (3).
   suci, succsc, vb. IY. 1. Tr. A r?suci (un fir); a īnvīrti (pe ling? ceva), a īnf??ur?. 2. Tr. A da unui obiect o mi?care de rota?ie; a īntoarce, a īnvīrti. 3. Refl. (Fig.) A se agita, a se zbuciuma, a se fr?minta (pentru a ie?i dintr-o īncurc?tur?).
4. Refl.. A-?i schimba brusc pozi?ia corpului; a lua o pozi?ie nefireasc?, a. se strīmba; (tr.) a schimba pozi?ia unei p?r?i a corpului. 5. Tr. A suci gilul cuiva = a ucide.                  x
   sncii? s.m. (Fam.) Calificativ dat unlii om sucit (3).
   sucit, -?ysucili, -te, adj. 1. R?sucit īn jurul lui īnsu?i sau īn jurul a ceva, printr-o mi?care continu? ?i īn acela?i sens. 2. Cu corpul sau cu
0  parte a corpului īntoars? īntr-o parte; strīmb, īncovoiat. 3. (Fig.; despre oameni sau despre manifest?ri ale lor) Nefiresc, ciudat, bizar.
   sucltor, sucitoare, s.n. Sul neted de lemn cu care se īntinde foaia de aluat, sucitixr?, sucituri, s.f. Cotitur?: (aunui drum), sucomb?, pers. 3 sucomb?, vb. I. Intr. (Livr.) A muri, a .deceda.
                                                                 suculent, -?, suculen?i, -te, adj. Cu.mult suc, zcmos; bun, gustos; hr?nitor; (fig.) cu con?inut bogat, plin de miez. suculent? s.f. īnsu?irea de a fi' suculent, sucursal?, sucursale, s.f. Unitate economico-financiar? dependent? de alt? unitate, mai mare.
   sud s.n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus nordului; (adjectival) polul sad.
   sud?, sudez, vb. I. 1. Tr. A īmbina dou? piese, de metal prin īnc?lzire bau presare, cu sau f?r? material de adaos, astfel īncīt piesele sudate s? formeze corp comun. 2. Refl. (Despre oase sau ligamente) A se lega, a se uni (dup? ce au fost rupte sau t?iate). 3. Refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni, formīnd un singur cuvīnt. sudalm?, sud?lmi, s.f. (Pop.) īnjur?tur?, sudat, -?, suda?i, -te, adj. Lipit prin sudare; (despre oase,-ligamente) unit, īmbinat (īn urma unei fracturi,- a unei t?ieturi etc.).
   sud??ie, suda?ii, s.f. 1. Separare a componen?ilor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec, prin īnc?lzirea īnceat? ?i progresiv? a amestecului. 2. Transpira?ie excesiv?, provocat? prin expunerea la temperaturi ridicate.
   sud-dun?re?n, -?, sud-dun?reni, -e, adj. Din sudul Dun?rii.
   sud-est s.n. Punct cardinal secundar situat īntre direc?iile sud ?i est.
   sud-fstic, -?, sud-estici, -e, adj. De la sau dinspre sud-est.
1  sidic, -?, sudici, -e, adj. De la sau dinspre sud. sudo?ro, sudori, s.f. Produs, de secre?ie a glandelor sudoripare, prin care se elimin? o parte a
substan?elor rezultate din metabolism; transpira?ie.
   sudrīr, sudori, s.m. Muncitor specializat īn lucr?ri de sudur?.
   sudorifie, -?, sudorifici, -e, adj. (Despre substan?e) Care provoac? transpira?ie.
   sudorip?r?, sudoripare, adj. Gland? sudoriparu = gland? care secreteaz? sudoarea.
   suc! or i??, sudori?e, s.f. Muncitoare specializat? īn lucr?ri de sudur?.
   sudui, sudui, vb. IV. Tr. ?i intr. (Pop.) A īnjura. ^
   sudur?, suduri, s.f. 1. Opera?ia de sudare ?i rezultatul ei. 2. Locul unde s-a realizat sudarea unor piese.
   sud-vcst s.n. Punct cardinal secundar situat īntre direc?iile sud ?i vest.
   sud-vistic, -?, sud-veslici, -e, adj. De la sau dinspre sud-vest.
   sucdiz, -u, suedezi, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la Suedia sau la popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Suedia. 2.
S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune, pe teritoriul Suediei.
   suferi, stif?r, vb. IV. 1. Intr. A sim?i o durere fizic? sau moral?; a suporta consecin?ele nepl?cute ale unui fapt. 2. Intr. A suporta, a r?bda.
3. Tr. A suporta, a tolera prezen?a cuiva sau a ceva. 4. Tr. A īng?dui, a permite.
   suferind, -u, suferinzi, -de, adj. (Adesea substantivat) Bolnav.
   suferin??, suferin?e, s.f. Durere fizic? sau moral?; starea celui care sufer?. 1 suīert??, suferla?c, s.n. Ansamblu alc?tuit, din cīteva vase a?ezate unul peste allul pe un dispozitiv cu mīner, fiind folosit pentru a transporta mīncarea (cald?).                            ;
   suSiciint, -?, suficien?i, -te, adj. 1.· (Adesea adverbial) Care este īn cantitate satisf?c?toare;· destul, de ajuns; (substantivat, m.) calificativ cu care se noteaz? uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Plin de sine, īngīmfat, vanitos.
   suficifiu?? s.f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient. 2. Vanitate, īngīmfare.
   suīit, sufituri, s.n.. Ornament din var ?i nisip, f?cut īn special pe tavane; (p. ext.) tavan astfel ornamentat.
   sufit?, sufite, s.f. Partea superioar? a scenei, amenajat? pentru manevrarea dispozitivelor de iluminat, de aerisit etc.; (p. ext.) element care acoper? sau decoreaz? partea superioar? a scenei.
   sufix, sufixe, s.n. Sunet sau īmbinare de sunete care se adaug? dup? r?d?cina sau dup? tema unui cuvīnt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi.
   sufl?, suflu, vb. I. 1. Intr. A elimina (cu putere) aer din gur? sau din pl?mīni. 2. Tr. A face ca ceva s? se īmpr??tie sub ac?iunea aerului expirat cu putere. 3. Intr. A introduce . cu gura aer īn deschiz?tura unor instrumente muzicale pentru a produce sunete. 4. Intr. A respira greu, cu efort. 5. Tr. A fabrica obiecte de sticl? prin procedeul introducerii de aer īntr-o
SUFLAI
cantitate mic? do sticl? topit?. fi. Tr. A acopcri un obicci. du molul cu un strat sub?ire de metal pre?ios. 7. Inlr. (Despre vini) A bale. S. Tr. A vorbi īncet, (?i īn secret.); a informa pe ascuns; a ?opti actorilor rolul in timpul reprezenta?iei; a ?opti cuiva r?spunsul pe care trebuie s?-l dea la o īntrebare.
   sufliii, suflaturi, s.n. Element al unui aparat de sudare, īn form? de ?eav? pu?in curbat?, prin care se proiecteaz? amcstecul de gaz combustibil ?i oxigen.
   suihint?, suflante, s.f. Compresor pentru aer sau pentru alle gaze, folosit in special pentru alimentarea cu aer a cuptoarelor metalurgice.
   suīliire, sufl?ri, s.f. 1. Ac?iunea de o sufla; acrul respirat; f?r? suflare — a) cu respira?ia opril? (din cauza unei emo?ii); b) f?r? via??, mori. 2. Fiin?? (omeneasc?).
   Kul'lāttir, (1) sufl?tori, s.m., (2) sufl?toare, s.n. -1. S.m. Persoan? care cīnl? din instrumente de suflat. 2. S.u. ?eav? prin care se sufl? aer īnlr-o īn.'is? de sticl? topit?, pentru a forma diverse obiecte.
   suflec?, suflec, vb. I. Tr. A r?suci mīnecile sau poalele unei haine pentru a nu le uda ori pentru a avea mai mult? libertate īn mi?c?ri.
   RuIIec?t, -?, sufleca?i, -te, adj. (Despre obiecte de īmbr?c?minte) Cu marginile r?sfrīnte īn sus.
   sul'teor, sufleori, s.m. Persoan? care ?opte?te actorilor rolul īn timpul reprezenta?iilor. Pr.: su fior.
   suflet, suflete, s.n. 1. Totalitatea proceselor intelectuale, afective ?i voli?ionale alo omului; psihic; tr?s?tur? de caracter (bun? sau rea). 2. Persoan?, om. 3. (īn filozofia idealist? ?i īn concep?ia religioas?) Substan?? spiritual? caro ar da omului via?? ?i care este socotit? a fi de origine divin?, cu existen?? ve?nic?; copil <lc suflel = copil adoptiv. 4. Suflu, respira?ie; Intr-un suflet — foarle repede.
   sullctesc, -casc?, suflete?ti, adj. Privitor la suflet; spiritual, moral.
   sufletiste adv. Din punct de vedere sufletesc, sufleu, suflcuri, s.n. Preparat culinar īn form? de budinc? foarte pufoas?, f?cut din legume, brinz?, fructe cu spum? de albu? de ou.'
   suflu, sufluri, s.n. 1. Respira?ie; capacitate respiratorie (mare). 2. Nume dat sunetelor care se produc īn aparatul respirator sau īn aparatul circulator īn cursul unor boli. 3. Adiere de vīnt.
4.  Mas? de aer deplasat? cu violen?? de o explozie.
   suflur?, sufluri, s.f. Defect de turnare a unor piese metalice, constind din mici goluri datorate gazelor degajate īn timpul solidific?rii metalului.
   sufoc?. sufoc, vb. I. Refl. ?i tr. A nu mai putea (sau a face ca cineva s? nu mai poat?) respira; a (se) īn?bu?i.
   sufocant, -?, sufocan?i, -te, adj. Care sufoc?; īn?bu?itor.
   sufragerie, stifrcgcrii, s.f. Camer? īn care se serve?te masa; mobilierul pentru aceast? camer?.
   suirii;!)·, sufragii, s.n. 1. Drept de vot; mod de exercitare a dreptului de voi.; sufragiu universal — drept de vot acordat, tuturor cet??enilor care au īmplinit o anumit? vīrsl?. 2. Aprobare, asentiment.
   sucuri, -n, sugaci, -c, adj. (Despre copii; adesea substantivat) Care sugo; care n-a dep??ii īnc? virsla aliment?rii cu laptele marnei.
   sup?r, -?, sugari, -c, adj. (Adesea substantivat,) Sugaci.
   sueativ?, sugativr, adj. IIir!ir sugativ? (?i substantival, f.) — hirtic groas?, poroas?, f?cut? penl.ru a sugo cerneala.
   Mig?to?rr, sug?tori, s.f. Hirtic sugativ?, suge, sug, vb. III. Tr. 1. A trage cu gura sau cu botul laptele din mamel? pentru a se hr?ni. 2. A sorbi un suc., un lichid ele. 3. A dizolva ceva pe īncclul īn gur? si a īnghi?i. 4. (Despre corpuri poroase) A absorbi lichide. 5. (Fig.) A stoarce de avere, do puteri; a see?lui. sngil, sugei, s.m. (Pop.) Panari?iu. sugerii, sugerez, vb. 1. Tr. A;i inspira cuiva un gīntl, un sentiment,, o idee.
   sugcstiljil, -n, suges'.ihili, -c, adj. (Despre ^er-soane) Receptiv, sensibil la sugestie.
   sugestiliilit?to s.f. īnsu?irea de a ii sugestii) il; gradul de reactivitate la sugestie.
   sugestie, sugestii, s.f. ]. Proces do influen?are a psihicului sau a comportamentului unei per-soano f?r? ca aceasta s?-?i dea seama de originea acestei influen?e. 2. Ceea ce se sugereaz? cuiva; propunere, idee sugerat?.
   sugestiona, sugestionez, vb. I. Tr. A produco cuiva o sugestie.
   sugestiv, -u, sugestivi, -e, adj. Care aro īnsu?irea de a provoca sugestii, do a inspira anum ilo idei sau reprezent?ri.
   suglii?, sughi?uri, s.n. Contrac?ie brusc?, involuntar? a diafragmei, īnso?it? de un zg om ol nearliculal, cauzal? de trecerea aerului prin glot?.
                              sughi?a, sughi?, vb. I. Intr. A emile sughi?uri, sughi?at s.n. Faptul de a sughi?a; sughi?, sugiuc, sugiucuri, s.n. Produs de cofet?rie f?cui din nuci muiale īntr-un amestec de must fiert cu f?in?.
   sugruma, sugrtlm, vb. I. Tr. X. A slrlnge pe cineva de git (omorlndu-1); ii īn?bu?i, a sufoca. 2. A īn?bu?i cu violen?? o ac?iune, o manifestare; a reprima.
   sugrumat, -ii, sugruma?i, -te, adj. 1. Sirius do git, ucis prin sufocare. 2. (Fig.; despre glas) īn?bu?it, surd.
   suarumātuTu, sugrum?turi, s.f. Partea īngust? sau sub?iat? a unui lucru.;
   suh?t, suhaturi, s.n. P??une, ima?, izlaz, sui, sui, vb. IV. Refl. ?i intr. A se īndrepla spre un punct mai ridicat; a merge īn sus, la deal; a se urca undeva sau pe ceva. suicid s.n. (Livr.J Sinucidere, sui-gencris adj. invar. Unic īn felul s?u. sui?, sui?uri, s.n. 1. Urcare. 2. Loc piezi?, po-virni?; por?iune dintr-un drum care urc?.
 587
SUN?TOR
   suit s.n. 1. Faptul de a se sui. 2. Ac?iunea de a transporta un obiect intr-un loc mai ridicat.
   suit?, suite, s.f. 1. Alai care īnso?e?te o persoan? important?. 2. Ciclu de piese muzicale scrise īn aceea?i tonalitate, dar contrastante prin caracter ?i mi?care. 3. Serie, ?ir, īnl?n?uire de idei, de episoade etc.
   suitār, -o?re, suitori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care suie; ascendent. 2. S.f. Comunica?ie īntre dou? orizonturi dintr-o min?, servind la circula?ia personalului, la transportul materialelor etc.
   sul, suluri, s.n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti īn jurul axei sale, avīnd diferite īntrebuin??ri; (la r?zboiul de ?esut) cilindru pe care se īnf??oar? urzeala (sulul dinapoi) sau ?es?tura (sulul dinainte). 2. Bar? folosit? la gimnastic?. 3. Pern? īn form? de cilindru care se pune la c?p?-tīiul canapelei sau al patului. 4. Bucat? dintr-un material flexibil, īnf??urat? īn form? de cilindru. 5. Coloan? de fum sau de praf.
   sul?, sule, s.f. Unealt? format? dintr-o tij? de o?el ascu?it?, fixat? īntr-un mīner, care se folose?te mai ales de cizmari pentru g?urit pielea.
   sulī s.n. Metaloid de culoare galben?, cu'miros p?trunz?tor, care se g?se?te īn natur? īn stare nativ? ?i sub form? de combina?ii, fiind īntrebuin?at īn industria cauciucului, la fabricarea unor coloran?i etc.; floare de sulf s= sulf sub form? de pulbere fin?.
   sulfamidu, sulfamide, s.f. Substan?? din clasa amidelor, cu ac?hmc antimicrobian?, fiind folosit? īn medicin? pentru combaterea'infec?iilor.
   sulfat, sulfa?i, s.m. Sare a acidului sulfuric; sulfat de cupru = sare cristalin?, solubil? īn ap?, īntrebuin?at? īn agricultur? pentru combaterea parazi?ilor; piatr? vīn?t?; sulfat de magneziu = sare cristalin?, incolor?, solubil? īn ap?, folosit? ca purgativ; sare amar?; sulfat feros = ca-laican.
   sulfat?, sulfatez, vb. I. 1. Refl. (Despre pl?cile acumulatoarelor electrice) A se acoperi cu un strat de sulfat de plumb (care īmpiedic? func?ionarea normal? a acumulatorului). 2. Tr. A trata semin?ele sau puie?ii de pomi fructiferi cu sulf, pentru a combate parazi?ii.
   sullbidric adj. Acid sulfhidric = hidrogen sulfurat.
   suliin?, sulfine, s.f. Numele unor plante erbacee1 melifere ?i medicinale, cu flori albe sau galbene, pl?cut mirositoare, sulīit, sulfi?i, s.m. Sare a acidului sulfuros, sulfit?re, sulfit?ri, s.f. Tratare cu bioxid de sulf a unor produse alimentare (zemuri de fructe, vinuri etc.) īn vederea dezinfect?rii ?i a prevenirii alter?rii lor.
   suUurut adj. ?Hidrogen sulfurat = gaz incolor, toxic, cu miros de ou? stricate, folosit ca reactiv īn chimia analitic?.
   sulfura, sulfuri, s.f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic.
   sulfuric, -?, sulfurici, -c, adj. Privitor la sulf; acid sulfuric = acid oxigenat al sulfului, lichid
uleios, incolor, f?r? miros, foarte corosiv, avīnd o larg? īntrebuin?are īn industrie.
   sulfuros, -o?s?, sulfuro?i, -oase, adj. Care con?ine sulī; acid sulfuros = acid oxigenat al sulfului, īntrebuin?at ca decolorant, conservant pentru fructe etc. sulger s.m. v. sluger.
   sulimān, sulimanuri, s.n. (īnv.) Preparat cosmetic, fard.
   sulimcni, sulimenesc, vb. IV. Refl. (īnv.) A-?i da cu suliman pe fa??.
   suli???, suli?a?i, s.m. (īnv.) Osta? īnarmat cu suli??.
   suli??, suli?e, s.f. 1. Lance. 2. (Sport) Instrument īntrebuin?at īn probele de arunc?ri, format dintr-o pr?jin? lung? de lemn sau de metal, cu un vīrf metalic ascu?it. 3. (Pop.) Distan?? parcurs? īn aproximativ o or? ?i jum?tate de un astru pe cer, ?i care serve?te la ?ar? pentru aprecierea timpului (a momentului zilei).
   sultan, sultani, s.m. Titlu dat suveranului din Imperiul otoman ?i din alte ??ri musulmane.
   sultan?t, sultanate, s.n. Stat monarhic condus de un sultan.
   sum?, sumez, vb. I. Tr. (Livr.) A efectua o opera?ie de adunare; a totaliza.
   suman, sumane, s.n. Hain? ??r?neasc? lung?, f?cut? dintr-o ?es?tur? groas? de līn?, lucrat? īn cas?; ?es?tura din care se face aceast? hain?; p?nur?, dimie.
   sum?r, -?, sumari, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Expus pe scurt, īn cīteva cuvinte; f?cut īn prip?, superficial; (despre īmbr?c?minte) alc?tuit numai din cīteva articole u?oare. 2.
 S.n. Con?inutul pe scurt al unei scrieri, al unor dezbateri etc. 3. S.n. Tabla de materii a , unei c?r?i, a unei reviste etc.
   sum?, sume, s.f. 1. Rezultatul adun?rii unor numere sau a unor cantit??i de acela?i fel ; cantitate total?, totalitate. 2. Cantitate de bani.
   sumbru, -u, sumbri, -e, adj. 1. īntunecat, īntunecos. 2. (Fig.; despre oameni) Posomorit, trist; chinuit de gīnduri.
   sumedenie, sumedenii, s.f. Mul?ime mare, puzderie. .
   sumes, -e?s?, sume?i, -se, adj. (Despre īmbr?c?minte, īn special despre mīneci) Suflecat, sumete, sumU, vb. III. Tr. A sufleca. ·. sāmmum s.n. Gradul sau punctul cel ?mai īnalt; culme, vīrf, extremitate.
   sumu??, sumu?, vb. I. Tr. A-asmu?i, a īndemna pe cineva īmpotriva cuiva; (refl.) a se repezi īmpotriva, cuiva, a se r?sti la cineva.
   sun?, sun,, vb. I. 1. Intr. A scoate, a emite, a produce sunete. 2. Intr. (Despre cuvinte) A r?suna, a se face auzit. 3. Intr. A sufla dintr-un instrument muzical. 4. Tr. A anun?a, a chema pe cineva prin sonerie, telefon etc.
   sun?toare s.f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite, dintre care unele sīnt folosite pentru ceaiuri medicinale.
   sun?tor, -o?re, sun?tori, -oare, adj. 1. Care produce sunete; care sun? puternic ?i prelungit,
 2.  (Despre cuvinte, fraze) Bombastic.
 SUNET
   sunet, ?uncii·, s.n. 1. Vibra?ie a particulelor unui mediu, capabil? s? produc? o senza?ie auditiv?. 2. IDlement, al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer care treco prin coardele vocale.
   sup?, supez, vb. I. Inlr. A lua masa de sear? (dup? un spectacol).
   supap?, supape, s.f. Pies? montal? pe circuitul unui fluid, īn dreptul unui orificiu, car<· are rolul de a īnchide acest orificiu sau de a l?sa liber? trecerea fluidului [ rin el.
   sup?, supe, s.f. Fiertur? de carne sau de legumi! (cu adaos de f?inoase).
   sup?r?, sup?r, vb. 1. 1. Refl. ?i tr. A avea (sau a provoca cuiva) o nepl?cere; a (se) nec?ji, a (se) īntrista. 2. Tr. A stingheri, a deranja. 3. Tr. A provoca o durere fizic? (u?oar?). 4. Refl. ?i tr. A (se) minia, a (se) irita, a (se) īnt?rit?.
   sup?rare, sup?r?ri, s.f. Faptul de. a (se) sup?ra; nepl?cere, necaz; īntristare, am?r?ciune; mīnie.
   sup?rat, -?, sup?ra?i, -te, adj. 1. Nec?jit, trist, mīhnit. 2. Mīnios, īnfuriat.
   sup?r?cios, -oāsu, supur?cio?i, -oase, adj. Care se sup?r? u?or; irascibil.
   sup?r?tor, -oārc, sup?r?tori, -oare, adj. Care sup?ra, caro provoac? nepl?cere.
   super- Element do compunere cu sensul ..peste“, „deasupra“, „foarte“, care serve?te la formarea unor substantive, a unor adjective ?i a unor verbe.
   superi), -?, superbi, -c, adj. Splendid, m?re?, impun?tor, impresionant.
   superficial, -?, superficiali, -e, adj. 1. Care se afl?, apare sau rflmīne la suprafa?a unui lucru; (fig.) care nu atinge miezul, esen?a lucrurilor.
 2. (Fig.; despre oameni) Care nu st?ruie destul asupra lucrurilor, nu adīnce?te problemele.
   superiicialit?te s.f. 1. Faptul de a fi superficial; caracterul a ceea ce este superficial. 2. Lucru superficial.
   superfluu, -u?, superflui, -ue, adj. Cure este de prisos, inutil.
   superfoslat, superfosfa?i, s.m. Īnsr???mīnt agricol pe baz? de fosfat ?i sulfat de calciu.
   superior, -o?r?, superiori, -oare, adj. 1. Care ocuj.? un loc īn spa?iu deasupra altuia; (despre cursul apelor) care se afl? mai aproape de izvor decit de v?rsare. 2. (?i substantivat) Care ocup? un post, un rang, o demnitate mai mare decit altul; īnv???minl superior = treapt? a īnv???mīntului care urineaz? du^? īnvā??imntul liceal, cuprinzīnci universit??i, institute, politehnici, conservatoare ?i academii. 3. Care este de o calitate mai bun? decīt altul.
   superioritate s.f. Faptul de a fi superior altuia; calitatea a ceea ce este superior.
   superlativ, -a, superlativi, -e, adj. Care exprim? o calitate in gradul cel mai īnalt; gradul superlativ (?i substantivat,· n.) = grad de compara?ie al adjectivelor ?i al adverbelor, care arat? c? īnsu?irea exprimat? este la un nivel foarte īnalt sau la nivelul cel mai īnalt in compara?ie cu altele.
                                                                                                                  588
   supernov?, supernove, s.f. Stea variabil? exploziv?, de sule do ori mai str?lucitoare decit o nov?.
   supersonic, -rt, supersonici, -c, adj. Care are o vitez? mai mare decīt viteza sunetului; avion supersonic = avion cu reac?ie caro poate zbura cu viteze mai mari decīt viteza sunetului.
   supersti?ie, supersti?ii, s.f. Credin?? primitiv?, īnapoiat?, īn spirite bune ?i rele, īn miracole, farmece, vr?ji, numere fatidice, semne prevestitoare etc.
   supersti?ios, -oāsu, supersti?io?i, -oase, adj. (Despre oameni) Care crede īn supersti?ii, st?-pīnit de supersti?ii; (despre manifest?ri ale oamenilor) bazat pe supersti?ii.
   supeu, stipeuri, s.n. Mas? caro se serve?te seara tīrziu (de obicei dup? un spectacol).
   supier?, supiere, s.f. Castron din care so serve?to supa la mas?.
   supin, supinc, s.n. Mod nepersonal al unui verb, precedat de prepozi?ia de sau la etc., avīnd aceea?i form? cu participiul trecut, do cire se deosebe?te ins? prin faptul c? nu este varia))il.
   supleant, -?, suplean?i, -te, s.m. ?i f., adj. 1.
S.m. ?i f. Judec?tor care ocupa,; īn vechea organizare judec?toreasc?, prima treapt? īn magistratur?.. 2. Adj. Membru supleant = membru ales (sau numit) intr-un comitet sau īn Ir-o comisie, caro poate īnlocui pe titular, avīnd drept de vot consultativ.
   supletiv, -?, suplelivi, -e, adj. (Despre forme gramaticale) Care completeaz? sau īntrege?te ansamblul formelor flexionare ale unui cuvint.
   suple?e s.f. īnsu?irea de a fi suplu; ml?diere, flexibilitate.
   supliciu, suplicii, s.n. Cazn?, tortur?; (fig.) suferin?? moral?, durere sufleteasc? mare.
   supliment, suplimente, s.n. Ceea ce se adaug? pentru a completa ceva sau pentru a suplini o lips?.
   suplimenta, suplimentez, vb. I. Tr. A ad?uga, a completa ceva printr-un supliment.
   suplimentar, -?, suplimentari, -e, adj. Care se adaug? la ceva, care completeaz?; care este īn plus; ore suplimentare = ore de munc? efectuate peste norma obi?nuit?; (geom.) unghiuri suplimentare - unghiuri care formeaz? īmpreun? 180°.
   suplini, suplinesc, vb. IV. Tr. 1. A īnlocu i pe cineva (temporar) īntr-o func?ie, īntr-o munc?.
2. A ad?uga ceea ce lipse?te, a completa.
   suplinire, supliniri, s.f. 1. Ac?iunea de a suplini; īnlocuire; completare. 2. Func?ia de suplinitor (la o catedr?).
   suplinitor, -oare, suplinitori, -oare, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. (?i substantivat) Care īnlocuie?te pe cineva īn munc?, īntr-o func?ie. 2. S.m. ?i f. Profesor care nu e titularizat.
   suplu, -a, supli, -e, adj. 1. (Despre fiin?e) Ml?dios; (despre^lucruri) flexibil; (despre mi?c?ri, mers) u?or, gra?ios. 2. (Fig.; despre oameni) Care se supune u?or voin?ei altuia, adaptabil, acomodabil.
SUPRATENSIUNE
   sup<5rt, suporturi, s.n. Ceea ce serve?te la sus?inerea unui obiect sau a unui sistem tehnic.; (fig.) sprijin moral, ajutor.
   suport?, sup?ri, vb. I. Tr. 1. A r?bda, a īndura, a suferi; a admite, a tolera. 2. A sus?ine o povar?, o greutate; a avea īn sarcina sa o’ obliga?ie b?neasc?.
   suport?bil, -ii, suportabili, -e, adj. Care poate fi suportat, admis, tolerat.
   supiīrter, suporteri, s.m. Sus?in?tor sau simpatizant al unei echipe sportive.
   supozitor, supozitoare, s.n. Preparat farmaceutic care se administreaz? pe cale anal?.
! supozi?ie, supozi?ii, s.f. Enun? luat ca premis? (ipotez?) pentru īntemeierea altor enun?uri.
   supra- Element de compunere cu sensul „deasupra“, „peste“, care serve?te la formarea unor substantive, a unor adjective ?i a unor verbe.
   supraaglomerat,' -?, supraaglomera?i, -te, adj. Peste m?sur? de aglomerat.
   supraalimcntāf’c, supraaliment?ri, s.f. Alimentare sub presiune, cu o īnc?rc?tur? īn exces, a unui motor cu ardere intern?, pentru asigurarea puterii de func?ionare īn anumite condi?ii (altitudine etc.).
   supraaliment??ic, supraalimenta?ii, s.f. , Alimenta?ie mai abundent? ?i mai consistent? decīt cea normal? (utilizat? īn tratamentul unor boli).
   supracopert?, supracoperte, s.f. īnvelitoare de hīrtie sau de material plastic care īmbrac? coperta unei c?r?i, a unui album etc.
   supraestima, supraestimez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) aprecia mai mult decīt merit?.
   supraetaja, supraetajez, vb. I. Tr. A ad?uga unul sau mai multe etaje la o cl?dire mai veche.
   supral???, suprafe?e, s.f. 1. Partea exterioar? a unui corp. 2. Figur? geometric? n?scut? prin deplasarea unei linii; denumire improprie pentru aria unui domeniu īnchis.
   supraīnc?lzi, supraīnc?lzesc, vb. IV. Tr. A īnc?lzi peste limita obi?nuit?; (fiz.) a īnc?lzi un lichid la o temperatur? peste cea de fierbere; a īnc?lzi vapori la o temperatur? mai ridicat? decīt temperatura de fierbere a lichidului din care provin.
-  ? supralicita, supralicitez, vb. I. Intr. A oferi la o licita?ie un pre? mai mare decīt pre?ul oferit anterior (de altcineva).
-  supramunc? s.f. (Ec. pol.) Parte din munca prestat? de un lucr?tor, care dep??e?te munca necesar? ?i prin care se creeaz? plusprodusul.
-  supranatural, -?, supranaturali, '-e, adj. (īn concep?iile mistice; adesea substantivat) Care ar fi mai presus de.natur? ?i de legile ei; care ar exista in afara naturii, a lumii percepute prin sim?uri.
   supran?ine, supranume, s.n. Nume dat cuiva pe ling? numele lui propriu, īn semn de cinste sau pentru a-1 deosebi de alt? persoan? cu acela?i nume.
   supranumer?r, -?, supranumerari, -e, adj. Care este peste num?rul prev?zut, fixat sau necesar.
   supranumi, supranumesc, vb. IV. Tr. A da cuiva un supranume.
   supraomenesc, -c?sc?, supraomene?ti, adj. Caro īntrece .puterile omene?ti; care pare mai presus de firea omeneasc?.
   suprapopulat, -?, suprapopula?i, -le, adj. Care are o popula?ie peste limitele normale.
   suprapopulā?ie, suprapopula?ii, s.f. 1. Mare concentrare de popula?ie īntr-un ora?, īntr-o ?ar? etc. 2. (Biol.) Popula?ie excesiv? de organisme pe o anumit? arie. 3.,Suprapopula?ie relativ? --(īn capitalism) excedent al popula?iei muncitore?ti īn raport cu necesit??ile de for?? de munc? ale capitalului.
   suprapresiuno, supraprcsiuni, s.f. (Tehn.) Presiune mai īnalt? decīt o anumit? presiune dat? (de ex. decīt presiunea atmosferic?).
   suprapre?, suprapre?uri, s.n. Pre?, mai mare decīt cel obi?nuit (sau decīt cel legal).
   supraproduc?ie, supraproduc?ii, s.f. Produc?ie de m?rfuri care dep??e?te cererea solvabil?.
   supraprolit, supraprofiluri, s.n. Profit suplimentar ob?inut prin reducerea, īn anumite īntreprinderi, a valorii individuale a m?rfurilor sub valoarea lor social?.
   suprapune, suprapun, vb. III. Tr. A pune un lucru deasupra altuia; (refl.) a sta, a se afla deasupra altui lucru; (p. ext.) a coincide.
   suprapus, -?, suprapu?i, -se, adj. Pus,· a?ezat unul deasupra altuia.
   suprarealism s.n. Curent īn art? ?i literatur? (ap?rut īn Fran?a dup? primul r?zboi mondial) care pune accentul pe activitatea spontan? a imagina?iei, pe elemente ira?ionale ?i subcon?ti-ente, pe viso etc., ?i nu pe gīndirea logic?.
   suprarealist, -?, suprareali?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la suprarealism; care ?ine de spprarealism. 2. S.m. ?i f. Adept al suprarea-lismului.
   supraren?l, -?, suprarenali, -e, adj. Care se afl? deasupra rinichilor; gland? suprarenal? = fiecare dintre cele dou? glande endocrine, situate deasupra rinichilor.
   suprasaturat, -?, suprasatura?i, -ic, adj. (Despre solu?ii) īn care concentra?ia substan?ei dizolvate, a ajuns mai mare decīt cea corespunz?toare satura?iei; (despre vapori) a c?ror densitate este mai mare decīt densitatea vaporilor satura?i la temperatura respectiv?.
   suprastructur?, suprastructuri, s.f. 1. Totalitatea elementelor care formeaz? partea util? a unei construc?ii. 2. Construc?ia situat? deasupra pun?ii principale a unei nave. 3. Totalitatea ideilor ?i a concep?iilor (politice, juridice, filozofice, artistice etc.), a sentimentelor, n?zuin?elor, mentalit??ilor, precum ?i a rela?iilor care se coh-stituie īn conformitate cu aceste idei ?i concep?ii, īmpreun? cu institu?iile ?i organiza?iile sociale corespunz?toare acestora.
   supratlix?, suprataxe, s.f. Tax? suplimentar?, ad?ugat? taxei ini?iale.
 • supratensiune, supratensiuni, s.f. Tensiune electric? superioar? celei normale, care poate s? apar? īntr-un circuit electric.
SUPRAVEGHEA.
 530
   supraveghea, supraveghez, vb. I. Tr. A veghea, a p?zi cu grij?, cu autoritate; a urm?ri cu aten?ie.
   supraveghere, supravegheri, s.f. Ac?iunea de a supraveghea; urm?rire atent?; paz?.
   supraveghetor, -oare, supraveghetori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? īns?rcinat? s? supravegheze-pe cineva sau ceva.
   supravie?ui, supravie?uiesc, vb. IV. Intr. A r?inīne īn via??-dup? moartea cuiva sau dup? un cataclism, dup? o catastrof? etc.
   supraviejuitor, -ou re, supravie?uitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care supravie?uie?te alteia sau r?mīne īn via?? dup? un cataclism, dup? o catastrof? etc.
   suprem, -?, supremi, -e, adj. 1. .Care exist? īn cel mai īnalt grad, care este cel mai mare, cel mai bun; (p. ext.) extrem, ultim; momenl suprem = moment decisiv. 2. Care este cel mai īnalt īn grad: comandant suprem.
   suprema?ie, suprema?ii, s.f; Pozi?ie dominant?, superioritate bazat? pe autoritate, pe putere.
   suprim?, suprim, vb. I. Tr. 1. A face s? dispar?, a elimina, a anula; a omorī. 2. A scoate ceva din func?ie. 3* A renun?? la ceva; a īnl?tura, a elimina.
   supt1, supturi, s.n. Ac?iunea de a suge; alimentarea copilului la sīn.
   supt2, -?, sup?i, -te, adj. Slab, uscat; (despre fa??, obraji) scofīlcit.
   supune, supun, vb. III. Tr. 1. A lua sub st?-pīnirea sa, a cuceri; a subjuga; a aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa. 2. A constrīnge pe cineva s? suporte un lucru, s? accepte o situa?ie; (refl.) a accepta st?pīnirea, autoritatea cuiva; a se expune de bun?voie la ceva, a suporta de bun?voie. 3. A expune o substan?? sau un material unui anumit tratament. 4. A prezenta cuiva un lucru spre cuno?tin??, apre-' ciere sau hot?rīre.
   supura, pers. 3 supureaz?, vb. I. Intr. (Despre r?ni) A produce ?i a elimina puroi.
   supur??ie, supura?ii, s.f. Formare ?i eliminare de puroi.
   supus, -?, supu?i, -se, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Ascult?tor, plecat, smerit; umilit, servil. 2.
S.m. ?i f. Persoan? apar?inīnd, prin cet??enie, unui anumit stat.
   supu?enie s.f. 1. Faptul de a fi supus. 2. Cet??enie.
   sur, -?, suri, -e, adj. 1. De culoare intermediar? intre alb ?i negru; cenu?iu; (despre animale ?i p?s?ri) care are p?rul, līna sau penele de culoare cenu?ie. 2. (Despre p?rul oamenilor,’ p. ext., despre oameni) C?runt. 3. (Despre cer, nori, v?zduh) Īnce?o?at, tulbure, mohorīt.
   surat?, surate, s.f.’ (Pop.) Termen cu care se adreseaz?, la ?ar?, femeile īntre ele; prieten?.
   surcea, -ic?, surcele, s.f. A?chie care sare cīnd se ciople?te un lemn; (?>. ext.) vreasc.
   surd, -?, surzi, -de, adj. 1. (Adesea substantivat) Lipsit (total sau par?ial) de auz; de-a surda = īn zadar, degeaba. 2. (Lingv., despre con-
soane) Caro nu este sonor, a c?rui emisiune nu comport? vibra?ii ale coardelor vocale. 3. (Despre zgomote) Slab, confuz, īn?bu?it; (fig., despre sentimente, conflicte etc.) ascuns, mocnit; (despre senza?ii, dureri etc.) īn?bu?it, nedefinit.
   surdin?, surdine, s.f. Dispozitiv do lemn sau de'metal folosit la unele instrumente muzicale pentru a sl?bi intensitatea sunetelor; in surdin? = īncet; (fig.) f?r? zgomot, cu glas sc?zut.
   surditate s.f. Faptul de a fi surd; infirmitate congenital? sau dobīndit? constind din lipsa sim?ului auzului.
   surdomut, -?, surdomu?i, -te, adj., s.m. ?i f. (Om) lipsit de auz ?i de grai.
   . surescit?, surescit, vb. I. Tr. A excita pe cineva peste m?sur?, a-1 aduce in stare de nervozitate extrem?.
   surescitat, -?, surescita?i, -te, adj. Excitat, enervat peste m?sur?.
   surfil?, surfilcz, vb. I. Tr. A īnt?ri marginile unui material textil printr-o cus?tur? cu īmpuns?turi rare.
   surgiiiiin, surghiunuri, s.n. Exil, deportare; stare, situa?ie de exilat.
   surghiuni, surghiunesc, vb. IV. Tr. A exila, a deporta; (fig.) a alunga, a izgoni.
   surghiunit, -u, surghiuni?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? exilat?.
   surguei, surgueiuri, s.n. (īnv.) Pana? īmpodobit cu pietre scumpe, purtat la turban sau la i?lic de sultani ?i de īnal?ii demnitari turci, precum ?i de unii domni romāni.
   surioar?, surioare, s.f. Diminutiv al lui sor?; termen familiar cu care se adreseaz? cineva unei fete sau unei femei.
   surin, -ie, surii, adj. Care bate īn sur, cenu-?iu-deschis.
   surīde, surid, vb. III. Intr. 1. A zīmbi. 2. (Fig.; despre abstracte) A-i fi cuiva pe plac, a-i conveni, a-1 atrage, suris, surlsuri, s.n. Zimbet. surīz?lor, -o?rc, suriz?tori, -oare, adj. Care surīde; zimbitor; vesel, prietenos.
   surl?, surle, s.f. Instrument muzical asem?n?tor cu fluierul, cu mai multe onticii ?i cu an-cie dubl?, īntrebuin?at īn trecut (mai ales in armat?).
   suritienā, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste m?sur?, a se extenua, a se istovi.
   surmen?j, surmenajuri, s.n. Stare do oboseal? extrem?, cauzat? de un efort mare, fizic sau intelectual.
   surogat, surogate, s.n. Produs sau preparat cu propriet??i apropiate de ale altuia, pe care īl poate īnlocui.
   surp?, surp,· vb. I. Refl. (Despre por?iuni din maluri, povīrni?uri etc.) A se desprinde ?i a c?dea; a se pr?bu?i; (despre ziduri, cl?diri) a se d?rīma, a se n?rui; (tr.) a dobori Ia p?mint, a distruge, a ruina.
 SM
   surpat, -u, surpa?i, -te, adj. (Despre tereniiri, maluri e?'c.) Gu surp?turi;>pr?p?stios; (despre zidarii, cl?diri) d?rīmāt, distrus.
   surp?tuir?, surpaiuri, s.f. 1. Faptul de ā (se) surpa; loc pr?p?stios (care se surp?); por?iune de teren surpat?. 2. Ruin?, d?rīm?tur?.
   surplus, surplusuri, s.n. Ceea ce este īn plus'; prisos, excedent.
   surprinde, surprind, vb. III. Tr. 1. A prinde pe cineva pe nea?teptate asupra uriui fapt. 2. A da peste cineva, a-1 lud prin surprindere; 3. A uimi, a uliii. 4. A descoperi ceva pe nea?teptate; a sesiza.
   sui-prin?cre, surprinderi, s.f. 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins); prin surprindere = pe nea?teptate, īn chip neprev?zut. 2. Descoperire, observare, sesizare.
   snrprins, -?, surprin?i, -se, adj. Mitat, uimit, uluit.                    '
   surprinz?tor, -oare, surprinz?tori, -oare, adj. Care surprinde, care provoac? mirare; care impresioneaz?.
   surpriz?, surprize, s.f. i. Surprindere; ceea ce surprinde prin caracterul s?u neprev?zut. 2. Pl?cere, bucurie, produs? pe nea?teptate.
   surs?, surse, s.f. 1. Locul uride se produce sau unde se poate g?si un lucru; (fig.j locul de unde eman? o informa?ie; obīr?ie, izvor. 2. Locul unde se produce s?u . de unde se distribuie un fel oarecare d? energie saii un material oarecare.
~ surtuc, surtuce, s.n. Hain? b?rb?teasc? de stof? sau de postav, care acoper? partea de sus a corpului.
   surtucār, surtucari, s.m. Termen depreciativ pentru or??eni sau pentru intelectualL surugiu, surugii, s.m. Vizitiu care conducea odinioar? diligen?ele, po?talioanele sau tr?surile boiere?ti.
   surveni, pers. 3 survine, vb. IV; Intr. A se intīmpla, a se produce (pe nea?teptate).
   survola, survolez, vb. I. Tr. A zbura cu avionul deasupra unui anumit teritoriu, surzfnie s.f. Surditate, surzi, surzesc, vb. IV.' Intr. A deveni surd. sus adv. 1. īntr-un‘loc mai ridicat sau mai īnalt (decīt altul); de sus = a) din partea mai ridicat? a unui teren; de la nord; b) care vine de la un organ de conducere; (substantivat) iri susul apei = īn sensul contrar cursului. 2. īn īn?l?ime, īn aer, īn -v?zduh. 3. (La comparativ) (īn cele spuse) mai īnainte. 4· A vorbi de sus = a vorbi obraznic, arogant; a privi pe cineva de sus = a privi cu dispre?, a trata ca pe un inferior. 5. In registrul ridicat al vocii sau al unui instrument.
   susāi s.m. Nume dat unor specii de plante erbacee din familia compozitelor, a c?ror tul-1 pin? con?ine un suc l?ptos.
   sus?n s.m. Plant? erbacee īnalt? pīn? la 150 cm, cultivat? pentru semin?ele sale oleaginoase; semin?ele plantei, folosite īn alimenta?ie ?i īn medicin?.
   susceptibil, -?, susceptibili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se sup?r? repede. 2. Care este ca-
                                                                                                             SUS?INUT
pabil s?..., care poate s?... 3. Care .poate suferi modific?ri.
   ?usceptibilit?to s,f. Faptul de a fi susceptibil, suscit?, suscit, Vb. I. Tr; A provoca, a stīrni, ā produce.             \
   susmen?ionat, -?, susmen?iona?i, -te, adj. (A-desea substantivat) Care a fost amihtit, men?ionat mai īnainte.
   suspect, -?, suspec?i, -te, adj. Care este b?nuit sau d? de b?nuit, care inspir? neīncredere.
   suspect?* suspectez, vb. I. Tr. A b?nui pe cineva de ceva, a socoti suspect; a pune la īndoial? ceva.
   suspend?, suspend, vb. I. Tr. 1. A atīrna. 2. A īntrerupe (temporar) o .activitate. 3. (Jur.) A opri cursul unei judec??i, al unei execut?ri sau urm?riri penale. 4. A opri apari?ia unei publica?ii periodice. .5. A īndep?rta pe cineva diil serviciu .pe timp limitat.
   suspendat, -?, suspenda?i, -le, adj. Atīrnat, l?sat s? atīrne; pod suspendat = pod sus?inut de elemente flexibile \(cabluri, lan?uri etc.);
   suspensie, ·suspensii, s.f. 1. īntrerupere (inten?ionat?) a ?irului gīndirii, a frāzei; puncte de suspensie — semn de punctua?ie reprezentat prin cīteva puncte, care arat? c? ?irul gīndirii a fost īntrerupt. 2. (Chim.) Sistem format dintr-o substan?? solid? dispersat? īh-tr-un fluid. 3. Leg?tura elastic? īntre un sistem telmic ?i reazemul lui.
   suspiciune, suspiciuni, s.f. Lips? de īncredere, nesiguran??, īndoial? īn ceea ce prive?te corectitudinea, legalitatea, onestitatea faptelor sau inten?iilor cuiva.
   suspin, suspine, s.n. Oftat, suspin?, suspin, vb. I. Intr. A. ofta, a scoate suspine.
   sustent??ie, sustenta?ii, s.f. Proprietatea unui corp de a se men?ine la un anumit nivel īn-masa unui fluid.
   sustrage, sustrag, vb. III. Tr. 1. A-?i īnsu?i, prin fraud? sau viclenie, un lucru care apar?ine altei persoane. 2. A abate sau a īmpiedica pe cineva de la un lucru; (refl.) a se eschiva (prin fraud? sau prin ?iretenie) de la un serviciu, de la o obliga?ie.
   sus?in?tor, -o?re, sus?in?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care sus?ine sau sprijin? o greutate, o povar?. 2. S.m. ?i f. Persoan? care sus?ine sau ap?r? pe cineva ori ceva; persoan? care īntre?ine cu mijloace materiale o persoan?, o institu?ie etc.
   sus?ine, sus?in, vb. III. Tr. 1. A servi drept suport unui lucru; (fig.) a sprijini o cauz?, o ac?iune. 2. A afirma cu t?rie o idee, un principiu, un punct de vedere etc. 3. A se prezenta la un examen sau la un concurs. 4. A īntre?ine, a ajuta cu mijloace materiale o persoan?, o institu?ie etc. .
   sus?inut, -?, sus?inu?i, -te, adj. (Despre modul de desf??urare a unei activit??i) Constant, neīntrerupt, viu.
1
 susun
   susur, susure, s.n. Zgomot lin, u?or, continuu, produs de o ap? care curge, de frunzele mi?cate de vīnt etc.
   susura, pers. 3 s?sur?, vb. I. Intr. (Despre ap?, frunze, vīnt) A produce un zgomot lin, u?or, neīntrerupt.
   sutan?, sutane, s.f. Hain? preo?easc? lung? pīn? la p?mīnt.
   siitu, sute, num. card. Num?r natural situat īntre nou?zeci ?i nou? ?i o sut? unu; (substantivat) bancnot? avīnd aceast? valoare.
   siit?lea, suta num. ord. Care se afl? īntre al nou?zeci ?i nou?lea ?i al o sut? unulea.
   sutien, sutiene, s.n. Pies? de lenjerie feminin? care sus?ine sīnii.
   sutime, sutimi, s.f. A suta parte dintr-un īntreg.
   sutur?, suturi, s.f. 1. (Anat.) Articula?ie fix? īn care oasele sīnt strīns apropiate. 2. Cus?tur? folosit? īrj chirurgie pentru a reuni marginile unei pl?gi.
   suvae, suvaee, s.n. Sul? lung?, īntrebuin?at? mai ales la confec?ionarea opincilor.
   suveic?, suveici, s.f. 1. Organ al r?zboiului de ?esut īn care se a?az? ?eava cu firul de b?t?tur? ?i cu ajutorul c?ruia se trece acest fir prin rostul urzelii, pentru a ?ese. 2. Organ al ma?inii de cusut care con?ine mosorelul cu firul de dedesubt.
   suvenir, suvenire, s.n. Amintire. Var.: Fuvcnlre s.f.
                                                                                                                              593
   suvenire s.f. v. suvenir.
   suver?n, -u, suverani, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor; care de?ine autoritatea suprem?; care dispune liber do soarta sa sau de actele sale; care se bucur? de suveranitate. 2. S.m. ?i f. Conduc?tor al unui slat monarhic; (fig.) cel care dispune liber de suar-ta sa ?i de ac?iunile sale.
   suveranitdto s.f. Caracterul, starea a ceea ce este suveran; calitate esen?ial? a stalului, con-stīnd īn independen?a puterii de stat fa?? de alte state, īn dreptul de a-?i rezolva īn mod liber problemele interne ?i externe, f?r? vreun amestec din afar? ?i f?r? a īnc?lca principiile drep' tului interna?ional.
   suzeran, -?, suzerani, -e, s.m., adj. 1. S.m. (īn evul mediu) Mare senior de care depindeau al?i seniori (īn cadrul rela?iilor de vasalitate). 2» Adj. (Despre state) Care exercit? suzeranitate asupra altui stat.                  *
   suzeranitate s.f. 1. Dreptul suzeranului asupra vasalilor s?i. 2. Dreptul unui stat asupra altui stat care are guvern propriu dar nu aro autonomie complet?, sv?stic? s.f. v. zvastic?, sveter, svetere, s.n. Obiect de īmbr?c?minte tricotat, care acoper? partea de sus a corpului, īncheindu-se īn fa?? cu nasturi.
   sving, svinguri, s.n. 1. Lovitur? lateral? la box, dat? cu bra?ul u?or arcuit. 2. Numele unui dans modern, cu ritm ?i mi?c?ri repezi.
 i
    ? s.m. invar. A dou?zeci ?i doua liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat, cu aceast? liter?.
    ?a, ?ei, s.f. 1. Pies? de liarna?ament confec?ionat? din piele (rar din lemn), care se a?az? pe spinarea calului ?i pe care ?ade c?l?re?ul. 2. Suport de piele, de cauciuc sau de material plastic, montat la biciclete, motociclete etc., pe care st? conduc?torul. 3. Loc mai coborīt īntre dou? vīrfuri de deal sau de munte. Var.: ?ea- s.f.        '                  i '- '·
    ?ablon, ?abloane, s.n. 1. Model, īn m?rime natural?, dup? caro se poate executa o pies?., 2: Instrument cu care se controleaz? ?i se m?soar? dimensiunile unei piese in curs de fabrica?ie.
  3. Formul?-stereotip?; repetare mecanic?, lipsit? de originalitate, a unui model.
    ?ablonfi, ?ablonez, vb. I. Tr. A trasa, cu ajutorul unui ?ablon, forma sau dimensiunile unei piese.
    ?al)(5t?, ?abole, s.f. Pies? grea de font? care sus?ine nicovala la un ciocan de forjat mecanic.
    ?acal, ?acali, s.m. Mamifer carnivor s?lbatic, asem?n?tor cu lupul dar mai mic decīt acesta, care tr?ie?te īn sudul Asiei, in nordul Africii ?i īn sud-estul Europei.
    ?iig?, ??gi, s.f. (Reg.) Glum?; a se īntrece cu ?aga = a īntrece m?sura, a exagera.
  ?  ?ngrimi, ?agrinez, vb. I. Tr. A finisa o piele t?b?cit?, imprimīndu-i un desen īn scop decorativ sau pentru a masca anumite defecte de suprafa??.
    ?r.li1, ?ahi, s.m. Titlu purtat de suveranii Iranului (Pcrsici), corespunz?tor titlului de īmp?rat. ' ?ali2, ?ahuri, s.n. 1. Joc de origine oriental? care se joac? cu ajutorul a 32 de piese, mi?cate dup? anumite reguli pe o tabl? īmp?r?it? īn 64 de p?trate albe ?i negre; (p. ext.) tabla ?i piesele folosite. 2. Situa?ie, īn cursul jocului, īn care regele unuia dintre juc?tori este atacat do o pies? a adversarului.
  , ?aliist. -S, ?ahi?ti, -sie, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? care practic? jocul de ?ah. 2. Adj. Referitor la jocul de ?ah.
    ?iiill?, ?aibe, s.f. 1. Pies? plat? de metal, de material plastic etc., g?urit? la mijloc, care se introduce intre o piuli?? ?i ?urub pentru a īm-
  38 .
  bun?t??i īmbinarea. 2. Roat? f?r? spi?e, peste care se trece o curea de transmisie.
   ?aisprezece num. cārd. Num?r natural situat īntre cincisprezece ?i ?aptesprezece.
   ?aisprezecelea, -zecea num. ord. Care se afl? īntre al cincisprezecelea ?i al ?aptesprezecelea.
   ?aizeci num. card. Num?r natural situai, intre cincizeci ?i nou? ?i ?aizeci ?i unu.
   ?aizicilea, -zecea num. ord. Caro se afl? īntre al cincizeci ?i nou?lea ?i al ?aizeci ?i unulea.
   ?al, ?aluri, s.n. 1. ?es?tur? de lin?, de m?tase ele., īmpodobit? cu desene sau cu broderii, pe care o poart? femeile pe cap sau pe umeri. ?2. Fular.
   ?alānd, ?alandc, s.n. Nav? cu fundul plat, folosit? īn lucr?rile hidrotehnice pentru transportarea unor materiale.
   ?alānger, ?alangeri, s.m. Sportiv care, īn urma unei īntreceri preliminare, a ob?inut dreptul de a-?i disputa un titlu de campion īn meci direct cu de?in?torul titlului.
   ?al?u, ?al?i, s.m. Pe?te r?pitor, lung pīn? la 70 cm, cu corpul acoperit de solzi mici'?i cu gura mare, prev?zut? cu din?i ascu?i?i.
   ?āle s.f. pl. Parte a spin?rii din jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale, la om; partea din mijlocul spin?rii, la unele animale, ?āltfir, ?all?re, s.n. (Electr.) īntrerup?tor, ?alup?, ?alupe, s.f. Mic? amliarca?ie cu motor, folosit? la transportul oamenilor sau al m?rfurilor.
   ?alv?ri s.m. pl. Pantaloni lungi ?i foarte largi, strīn?i īn jurul gleznei, purta?i de unii orientali.
   ?amiiu, ?amani, s.m. 1. Slujitor al ?amanismului. 2. Vr?jitor.
   ?amanism s.n. Form? primitiv? de religie a unor popula?ii din Asia ?i a unor triburi din Indonezia, Occania, America ?i Africa, caracterizat? prin cultul str?mo?ilor, credin?a īn farmece, īn spirite bune ?i rele ?i priutr-un ri-lual manifestat prin extaz religios, dansuri ?i formule magice.
   ?ambelan, ?ambelani, s.m. Demnitar de rang superior īn linele ??ri monarhice din apusul Europei, care avea in grija sa camera suveranului.
 I
 ?AiUOTA
 594
 •  ?amot?, ?amote, s.f. Material ob?inut din argil? ars? ?i m?cinat?, folosit la prepararea produselor refractare; c?r?mid? sau plac? ob?inut? din astfel de argil?.
   ?ampanie s.f. Vin spumos ob?inut prin re-fermentarea unor vinuri do mas? īn recipiente īnchise ermetic.
   ?ampaniz?, ?ampanizez, vb. I. 1. Intr. (Despre vinuri) A prezenta procesul de fermenta?ie ?caracteristic ?ampaniei. 2. Tr. A supune vinul procesului de transformare īn ?ampanie.
   ?ampon, ?ampoane, s.n. Produs cosmetic folosit la sp?latul p?rului, con?ihīnd s?pun sau detergen?i, uleiuri, parfumuri ?i, uneori, substan?e colorante.
   ?an, ?anuri, s.n. Calapod care se introduce īn īnc?l??minte pentru a-i men?ine forma.
   ??ncru, ?ancre,, s.n. Ulcera?ie a mucoasei :sau a pielii, format? īn locul de p?trundere īn organism a unor germeni infec?io?i (ex. īn sifilis).
   ?andrama, ?andramale, s.f; Construc?ie rudimentar? de seīnduri; (p. ext.) cl?dire veche deteriorat?.
   ?ans?, ?anse, s.f. Posibilitate de reu?it?; īmprejurare favorabil?.
   ?ansonet?, ?ansoneie, s.f. Scurt? compozi?ie muzical? pentru voce, proprie muzicii franceze, ,cu con?inut liric ori satiric.
   ?ansonetist, -?, ?ansoneti?li, -sie, s.m. ?i f. Au-, tor sau interpret de ?ansonete.
   ?antagist, -?, ?anlagi?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care practic? ?antajul.
   ?antaj, ?antaje, s.n. Constrīngere exercitat? asupra unei persoane prin mijloace de intimidare, cu scopul de a dobīndi, pe nedrept; un folos; mijloc īntrebuin?at īn acest scop.
   ?antaj?, ?antajez, vb; I. Tr. A exercita un ?antaj- „
   ?antier, ?antiere, s.n. Teren pe. care se desf??oar? activitatea de construirede repara?ie a unei cl?diri, a unui pod, a unei ?osele etc., īmpreun? cu materialele ?i instala?iile necesare; ?antier naval = īntreprindere pentru construirea sau reparaiea navelor, situat? pe malul unei ape navigabile.
   ?an?, ?an?uri, s.n. 1. S?p?tur? lung? ?i īngust?, f?cut? pentru scurgerea apei, pentru marcarea unui hotar etc. 2. Tran?ee. 3.,Crest?tur?, scobitur? lung? f?cut? la suprafa?a unei piese.
   ??pc?, ?epci, s.f. Acoper?niīnt pentru cap, cu calot? plat? ?i cu cozoroc, purtat mai ales de .b?rba?i.
   ?npirogr?f, ?apirografe, s.n. Aparat de multiplicat texte sau desene, format dintr-un cilindru acoperit cu o past? special?, pe care se imprim?, prin ap?saie, textul sau desenul ce ui'meaz? s? fie reprodus.
   ?apirografi?, ?apirografiez,' vb. I; Tr. A multiplica la ?apiregraf.
   ??pto num. card. Num?r natural situai īntre ?aso ?i opt; (cin valoare de num. ord.): etajul ?apte.
   ?aptelea, ?aptea num. ord. Care se afl? īntre al ?aselea ?i al optulea.
   ??ptesprezece num. card. Num?r natural situat īntre ?aisprezece ?i optsprezece.
   ??ptesprezccelca, -zccea num. ord. Care se afl? īntre al ?aisprezecelea ?i al optsprezecelea.
   ?aptezeci num. card. Num?r natural situat īntre ?aizeci ?i nou? ?i ?aptezeci ?i unu.
   ?aptezicilca, -zecca num. ord. Care se afl? īntre al ?aizeci ?i nou?lea ?i al ?aptezeci ?i unulea.
   ?arad?, ?arade, s.f. Un fel de ghicitoare care •propune aflarea unui cuvīnt cu ajutorul p?r?ilor sau silabelor lui, al unor cifre ori desene, fiecare dintre acestea avīnd o semnifica?ie pro-prie.
   ?aret?, ?arete, s.f. Tr?suric? u?oar? (cu dou? ro?i) tras? de un singur cal.
   ?arg, -?, ?argi, -e, adj. (Mai alte despre cai) Cu p?rul g?lben-deschis; (substantivat) cal cu astfel de p?r.
   ??ri?j, ??riaje, s.n. Deplasare ? unor mase importante de roci ?i suprapunerea lor peste altele, ca rezultat al mi?c?rilor tectonice.
   ’?arj?> ?arjez, vb. I. 1.’ Intr. A īnf??i?a ceva īntr-o form? caricatural?; a exagera. 2. Tr. (Despre trupe de cavalerie) A eīectua o ?arj?
 (3).
   ?arj?, ?arje, s.f. 1. īnc?rc?tur? normal? a unui ctiptor metalurgic; cantitatea de o?el ob?inut? dintr-b astfel de īnc?rc?tur?. 2. Prezentare caricatural?, exagerat?, ? unui personaj, a Unei situa?ii etc. (īh literatur? sau īn teatru).
 3. Atac puterniCj īn goana cailor, ?l cavaleriei asupra inamicului.
   ?arlatan, ?arlatani, s.m. Orii necinstit, care profit? de bun?-credin?? ? altora.
   ?arlatanie, ?arlatanii, ’s.f. Fapt? de ?arlatan. ??ritH?, ?arlote, s.f. Crem? preparat? din lapte, ou?, zah?r, fri?c? ?i gelatin?) care se serve?te ca desbrt.
   ?nrniir?, ?antiere, s.f. 1. ?ī?īn?, balama. 2. Fī?ie de litrtie gumat?, cu care se lipesc m?rcile po?tale īn albume.
   ?arp?r.t?, ?arpante, s.f. Schelet format din grinzi de lemn; de metal sau de beton armat, care sus?ilie acoperi?ul unei cl?diri.
   ?arpe, ?erpi, s.in. li (L;a pl.) Ordin de reptile lipsite de metnbfe, cu corpul cilindric, adaptat la tīrīre; (?i la sg.) reptil? din acest ordin; ?arpe-de-cas? = specie de ?arpe heveninbs; ?drpe-cu-ctopojei = specie de ?arpe veninos din America de Nord, avīnd coada acoperit? cu solzi corno?i care prbduc un zgomot caracteristic; ?arpe-cu-ociielari = cobr?. 2; (Fig.) Om r?u, Viclean.
   ?iise num. card. Num?r natural situat īntre cinci ?i ?apte; (cu valoare de num. ord.): 'paragraful ?ase.
   ?aselea* ??seii num. ord. Care se afl? īntre al Cincilea ?i al ?aptelea.
   ?asiu, ?asiuri-, s.n. 1. Cadru rigid pe care se monteaz? Osiile unui vehicul cu trac?iune mecanic? ?i care constituie principalul elenlent de rezisten?? al vehiculului. 2. Nume dat la
?EIĪPA?
 diferite tipuri de rame sau de cadre, īntrebuin?ate īn industrie, īn tipografie, īn leg?toria de c?r?i, pentru fixarea pinzei tablourilor etc.
   ?atin, -?, ?ateni, -e, adj. (Despre p?r) De culoare castanie; (despre oameni) cu p?rul castaniu.
   ?atr?, ?atre, s.f. 1. Cort īn care se ad?postesc ?iganii nomazi; (p. ext.) grup de corturi care alc?tuiesc locuin?ele unei comunit??i de ?igani nomazi. 2. (īnv.) Barac? de seīnduri acoperit? cu pīnz?, īn care se vīnd m?rfuri la tīrg.
   ??galnic, -u, ??galnici, -e, adj. Glume}., hazliu, pozna?.                     ,
   ??lnir, ??trari, s.m. 1. ?igan nomad. 2. (Reg.) Negustor ambulant care vinde īn bīlciuri, la ?atr?.
   ?uu??, ??ua?i, s.m. Cal dintr-un atelaj care poart? ?aua (pe care īncalec? vizitiul).
   ?cliiop, -o?p?, ?chiopi, -oape, adj., s.f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt sau c?ruia īi lipse?te un picior; care umbl? ?chiop?tīnd; (despre scaune, mese) care nu se sprijin? bine pe toate picioarele; (fig., despre versuri) cu ritm sau rim? defectuoas?. 2. S.f. M?sur? popular? de lungime egal? cu distan?a dintre vīrl'ul degetului mare ?i vīrful ar?t?torului, cīnd cele dou? degete sīnt bine īndep?rtate unul de altul.
   ?cliiopā, ?chiopez, vb. I. Intr. A ?chiop?ta, ?cliiop?ta, ?chiop?tez, vb. I. Intr. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decīt pe cel?lalt, (sau pe celelalte).
   ?coiīlu, ?coli, s.f. 1. Institu?ie de īnv???mīnt public īn care se predau elementele de baz? ale principalelor discipline; activitatea care se desf??oar? īn aceast? institu?ie. 2. Localul īn care este instalat? o institu?ie de īnv???mīnt; totalitatea elevilor dintr-o astfel de' institu?ie.
3.  (Fig.) Surs? de cuno?tin?e; sistem de instruire īntr-un anumit domeniu. 4. (Fig.) Mi?care literar?, artistic?, ?tiin?ific? etc., care grupeaz? īn jurul ei un num?r de adep?i.
   ?colar, -ii. ?colari, -e, s.m., adj. 1. S.m. Elev al unei ?coli. 2. Adj. Privitor la ?coal? sau la ?colari (1). ,
   ?colariza, ?colarizez, vb. I. Tr. A da un copil la scoal?, a-1 face s? urmeze cursurile unei ?coli.
   ?col?resc, -eāsc?, ?col?re?ti, adj. De ?colar, caracteristic ?colii sau ?colarilor; (fig.) naiv, copil?resc.
   ?col?re?te adv. Ca ?colarii, īn felul ?colarilor.
   ?col?rhnc s.f. Mul?ime de ?colari; totalitatea ?colarilor.
   ?col?ri??, ?col?ri?e, s.f. Elev? a unei ?coli. ?cji s.f. v. ?a.
   ?wleā, ?ed, vb. II. Intr. X. A se a?eza, a lua loc; a st? a?ezat pe ceva. 2. A sta īntr-un anumit loc, īntr-o anumit? situa?ie sau pozi?ie. 3. A avea locuin?a sau domiciliul undeva. 4. A-i ?edea cuiva bine (sau r?u) = a i se potrivi (sau a nu i se potrivi) cuiva ceva; a (nu) fi a?a cum trebuie, cum se cuvine. 5. A nu face nimic, a sta degeaba.
   ?edere, ?ederi, s.f. 1. Faptul de a ?edea; popas mai lung f?cut undeva. 2. (Fig.j Lenevie, lips? de activitate.
   ?eflin??, ?edin?e, s.f. 1. Adunare organizat? a membrilor unui colectiv, pentru a analiza, a discuta, a hot?rī ceva. 2. Dezbatere a unei cauze īn fa?a unui organ de jurisdic?ie. 3. Interval de timp īn care se aplic? un tratament medical, se face o expunere etc.
   ?cī, -?, ?efi, -e, s.m. ?i f. Persoan? care conduce o organiza?ie, o institu?ie etc.; persoan? superioar? alteia īn grad sau īn func?ie, considerat? īn raport cu aceea, ?efie, ?efii, s.f. Demnitate, func?ie de ?ef. ?cic, ?eici, s.m. 1. C?petenie a unui trib arab. 2. ?ef al unei comunit??i religioase musulmane.
   ?61nc s.n. 1. R??in? natural? (secretat? do o insect?), folosit? la prepararea unor lacuri, a cerii ro?ii etc. 2. Lac preparat din ?elac (1). Var.: ?erlac s.n.
   ?elar, ?elari, s.m. Persoan? care confec?ioneaz? ?ei sau alte obiecte de harna?ament.
   ?el?rīe, ?elarii, s.f. Atelier īn care se confec?ioneaz? articole de harna?ament. ?emineu, ?emineuri, s.n. C?min (1). ?eu?l, ?enale, s.n. 1. Canal prin care trec navele la intrarea īntr-un port. 2. Partea navigabil? din lungul unui curs de ap?.
   ?enil?, ?enile, s.f. Organ de deplasare a unor vehicule grele, format dintr-o band? metalic? continu? care se īnf??oar? pe ro?i pentru a se ob?ine o suprafa?? de contact cu· terenul mai mare decīt īn cazul ro?ilor.
   ?epcār, ?epcari, s.m. Peusoan? care confec?ioneaz? ?i vinde ?epci.
   ?eping, ?epinguri, s.n. Ma?in? de rabotat transversal.
   ?eptfil, ?epteluri, s.n. Num?rul total al animalelor domestice (de aceea?i specie) dintr-o gospod?rie, dintr-o comun?, dintr-o ?ar?.
   ?eptime, ?eptimi, s.f. A ?aptea parte dintr-un īntreg.
   ?erb, ?erbi, s.m. (īn orīnduirea feudal?) Iobag. ·
   ?erbit, ?erbeturi, s.n. Preparat alimentar f?cut din sirop de zah?r bine legat, colorat ?i aro-matizat cu diferite esen?e sau sucuri de fructe.
   ?erbie s.f. (īn orīnduirea feudal?) Starea de ?erb; iob?gie.
   ?erif1, ?erifi, s.m. Prin? arab socotit urma? al lui Mahömed.
   ?erif2, ?erifi, s.m. (īn Anglia ?i īn S.U.A.) Func?ionar administrativ īns?rcinat c>i men?inerea ordinii īntr-un district, avīnd o putere judec?toreasc? limitat?, ?erlac s.n. v. ?elac.
   ?erpār1, ?erpare, s.n. Brīu lat de piele, cu buzunare, pe care īl poart? ??ranii īn unele regiuni.
   ?erpār2, ?erpari, s.m. Pas?re r?piln;:r ? asem?n?toare cu acvila, care se hr?ne?te mai ales cu ?erpi, ?opīrle ?i broa?te.
   ?erpā?, ?erpa?i, s.m. Persoan? apar?inīnd unor triburi din Nepal sau din nordul Indiei, care īnso?e?te expedi?iile din Himalaia.
3S*
?ERPESC
595
   ?erpesc, -eāseu, ?erpe?ti, adj. Referitor la ?arpe; (ca) de ?arpe; (despre ochi, privire) ager, p?trunz?tor; (p. ext.) lipsit de sinceritate.
   ?crpoāicu, ?crpoaice, s.f. Femela ?arpelui; (fig.) femeie vioaie, neastīmp?rat? ?i viclean?.
   ?erpui, .?erpuiesc, vb. IV. Intr. A descrie (īn mi?care) o linie ondulat?.
   ?erpuitor, -oiiro, ?erpuitori, -oare, adj. Care descrie o linie ondulat?, care ?erpuie?te.
   ?ervet, ?ervete, s.n. Bucat? de pīnz?, p?trat? sau dreptunghiular?, īntrebuin?at? la mas? pentru ?tersul gurii.
   ?erve?el, ?erve?ele, s.n. Diminutiv al lui ?ervet; bucat? de pīnz? sau de liīrtie sub?ire, care se folose?te la mas? pentru ?ters gura.
   ?es, ?e?s?, (1) ?ese, adj., (2) sesuri, s.n. 1. Adj. (Despre regiuni, terenuri) F?r? diferen?e de nivel, neted, plan. 2. S.n. Vast? īntindere de p?mīnt, f?r? diferen?e de nivel, situat? la mic? īn?l?ime!
   ?esune, ?esimi, s.f. A ?asea parte dintr-un īntreg.
   ?ovalet, ?evalete, s.n. Suport de lemn pe care pictorul fixeaz? pīnza sau cartonul cīnd picteaz?.
   ?eviot s.n. Ras? de oi din Anglia, cu lin? alb? cu fire lungi; stof? ?esut? din līna acestor oi.
   ?evro, ?evrouri, s.n. Piele moale ?i sub?ire de capr? sau de ied, din care se fac m?nu?i, gen?i, īnc?l??minte etc.
   ?ez?foiire, ?ez?tori, s.f. 1. Adunare a unui grup restrins, care are loc la ?ar? īn serile de iarn? ?i la care participan?ii lucreaz? ?i totodat? petrec, spunind glume, pove?ti, ghicitori. 2. Reuniune literar?.
   ?ezlong, ?ezlonguri, s.n. Scaun de pīnz?, pliabil, al c?rui sp?tar se poate cobori pīn? la pozi?ia orizontal?.
   ?ezut, (2) ?ezuturi, s.n. 1. Faptul de a ?edea. 2. Partea inferioar? a trunchiului omenesc, care corespunde regiunii fesiere; dos.
   ?l?i?ulre, ?f?i?uiri, s.f. Procedeu de sudare prin forjare la cald, f?r? material de adaos.
   ?fīchi, ?fichiuri, s.n. Cap?tul sub?ire, neīmpletit, al biciului.
   ?fichiui, ?fichiuiesc, vb. IV. Tr. A atinge cu ?fichiul, a biciui; (fig.) a īn?epa cu vorba, a ironiza.
   ?i adv., conj. 1. Adv. Chiar, īn adev?r; īntocmai, exact: a?a s-a si tnlimplat. 2. Adv. Pe deasupra, īn plus. 3. Adv. īnc?, de asemenea: vezi s? nu cazi ?i tu. 4. Adv. Intensificīnd o grada?ie: e ?i mai ?i = e stra?nic, e grozav. 5. Adv. Imediat, pe loc; deja: l-a ?i v?zul. C. Conj. Leag? dou? p?r?i de acela?i fel ale unei propozi?ii: e īnalt ?i frumos.. 7. Conj. Intr? īn compunerea numerelor de la 21 pīn? la 99 (minus zecile): treizeci ?i doi. 8. Conj. Indic? ad?ugarea unei cantit??i: zece ?i jum?tate. 9. Conj. Leag? dou? substantive· intre care exist? o coresponden??, o echivalen??: mama ?i tata. 10. Conj. īn enumer?ri: i-a clat ?i mīneare ?i b?utur?. 11. Conj. In repeti?ii: ?i merge el ?i merge. 12. Conj. Leag? dou? propozi?ii de acela?i fel: ī?i ia lucrurile ?i
pleac?. 13. Conj. īn povestiri, īncepīnd fraza: ?i s-a lot dus fiul craiului. 14. Conj. īn propozi?ii interogative: ei ?i? = ce-i cu_asta? ce importan?? are? 15. Conj. Precedat de „ca“, īnt?re?te func?ia comparativ? a acestuia: ?t el ca ?i noi.
10. Conj. Dar: auzea ?i nu credea. 17. Conj. Deci, prin urmare: a?a mi-a spus ?i a?a fac.
   ?iuc, ?iace, s.n. Postav aspru de lin?, de culoare īnchis?, din care se fac haine ??r?ne?ti ?i rase pentru c?lug?ri.
   ?ic s.n. 1. Elegan??, bun gust (in īmbr?c?minte). 2. Lucru care amuz?.
   ?ican?, ?icanez, yb. I. Tr. A sīcīi pe cineva, a-i faco ?icane (pentru lucruri f?r? importan??).
   ?ican?, ?icane, s.f. 1. Ac?iune prin care cineva sīcīie pe altul, īl ?icaneaz? (f?r? motiv serios). 2. Dispozitiv montat pe parcursul unui fluid pentru a-i mic?ora viteza, a-i imprima un drum ocolit ele.
   ?ifdu, ?ifoanc, s.n. Pīnz? alb? de bumbac, cu suprafa?a neted?, folosit? pentru lenjerie.
   ?iīonu, ?ifonez, vb. I. Tr. ?i refl. A face s?-?i piard? (sau a-?i pierde) netezimea, a (se) bo?i, a (se) mototoli; (refl.; fig.; fam.) a se sup?ra, a se sim?i jignit, a se bosumfla.
   ?ifonubil, -u, ?ifonabili, -<?, adj. (Despre ?es?turi) Care se ?ifoneaz? u?or; (fig.; fam.) care se sup?r? u?or; irascibil.
   ?ifonier, ?ifoniere, s.n. Dulap īn care se p?streaz? haine ?i lenjerie.
   ?ild, ?ilduri, s.n. Alic? plac? de metal care se fixeaz? īn dreptul minorelor ?i al broa?lelor de la u?i, īn scop decorativ ?i pentru protec?ie.
   ?in?, ?ine, s.f. 1. Fiecare dintre cele dou? bare de o?el care constituie calea de rulare pentru trenuri ?i tramvaie sau pe care se deplaseaz? anumite piese mobile. 2. Cerc de o?el care se monteaz? pe ro?ile de lemn ale unor vehicule, pentru a le m?ri rezisten?a la uzur?.
   ?indril?, ?indrile, s.f. Fiecare dintre scīndurelele de brad, sub?iri ?i īnguste, cu care se acoper? casele (īn regiunile de munte).
   ?indrili, ?indrilesc, vb. IV. Tr. A acoperi o cas? cu ?indril?.
   ?intoism s.n. Religia na?ional? a japonezilor, caracterizat? prin animism, cultul str?mo?ilor, al eroilor, venerarea unor divinit??i ale naturii.
   ?ip1, ?ipi, s.m. Specie de pe?te din Marea Neagr?, lung pīn? la 2 m.
   ?ip2, ?ipuri, s.n. (Reg.) Sticl? pentru p?strat lichide.
   ?ipe?, ?ipci, s.f. Bucat? de lemn lung? ?i sub?ire, de form? paralelipipedic?, folosit? īn lucr?ri de tīmpl?rie ?i de dulgherie.
   ?ipot, ?ipote, s.n. Izvor a c?rui ap? ?i?ne?te cu putere, fiind, de obicei, captat? printr-un jgheab sau printr-o ?eav?; jgheabul prin care se capteaz? un izvor.
   ?ir, ?iruri, s.n. 1. Rind de fiin?e sau de lucruri de acela?i fel, a?ezate īntr-o anumit? ordine. 2. īnl?n?uire logic? a ideilor, a faptelor, īntr-o expunere. 3. (Mat.) Succesiune infinit? de numere care se deduc unul din altul dup? o anumit? regul?.
 597
 ?OFRAN
   ?irug, ?iraguri, s.n. M?rgele īn?irate pe un fir, care se poart? ca podoab? la gīt.
   ?ir?, ?ire, s.f. 1. Gr?mad? mare de paie, de snopi etc. cu baza dreptunghiular? ?i terminat? la partea superioar? printr-o coam?. 2. ?ira spin?rii = coloana vertebral?.
   ?irfit1, ?ireturi, s.n. 1. Benti?? īngust? de bumbac sau de m?tase cu care se īncheie īnc?l??mintea sau unele obiecte 'de īmbr?c?minte. 2. Fī?ie īngust? .?i groas? de ?es?tur? sau de īmpletitur? folosit? pentru īnt?rirea unor cus?turi sau pentru ornamentarea īmbr?c?mintei. 3. G?itan, ceapraz.
   ?iret2, -esit?, ?ire?i, -te, adj. Care ?tie s? profite de naivitatea sau de buna-credin?? a altora; abil, iste?, ?mecher; viclean, rafinat.
   ?iretenie, ?iretenii, s.f. Faptul de a fi ?iret; vorb? sau fapt? de om ?iret.
   ?iretlic, ?iretlicuri, s.n. Proccdcu de om ?iret; ?mecherie, viclenie.
   ?iroi1, ?iroaie, s.n. ?uvi?? (bogat?) de lichid care curge sau se prelinge de undeva; curent de ap? care curge cu repeziciune pe un loc īnclinat.
   ?iroi2, pers. 3 ?iroie?te, vb. IV. Intr. 1. (Despre lichide) A curge sau a se prelinge in ?iroaie. 2. (Despre lucruri īmbibate cu un lichid) A l?sa s? se scurg? lichidul con?inut.
   ?ist, ?isturi, s.n. Roc? metamorfic? sau sedimentar? care are proprietatea de a se desface u?or īn pl?ci cu suprafe?e paralele.
   ?istās, -oās?, ?isto?i, -oase, adj. (Despre roci) Care are propriet??ile ?istului..
   ?i?, ?i?uri, s.n. Un fel de pumnal cu lama lung? ?i īngust?, ascuns? īntr-un baston.
   ?i?tiir, ?i?tare, s.n. Vas de lemn sau de metal, cu toart?, īn care se mulge laptele.
   ?i?tiiv, -u, ?i?tavi, -e, adj. l’l?pīnd; pipernicit, nedezvoltat.
   ?i??, file, s.f. Pies? mic? de lemn, asem?n?toare cu ?indrila dar mai lung? decīt aceasta, folosit? pentru acoperitul caselor ??r?ne?ti, al cabanelor de munte etc.
   ?lag?r, ?lag?re, s.n. Melodie (de muzic? u?oar?) care se bucur? la un moment dat de o mare popularitate.
   ?leaht?, ?lehte, s.f. Clic?, band?; gloat?, ceat?. ?leau1, ?leauri, s.n. Drum de ?ar?, neamenajat, b?t?torit de care.
   ?leau2, ?leauri, s.n. Fiecare dintre cele dou? curele sau funii, prinse de pieptul hamului, cu care se leag? calul de crucea c?ru?ei sau a tr?surii.
   ?lefui, ?lefuiesc, vb. IV. Tr. 1. A netezi fin o suprafa?? dur?. 2. (Fig.) A cizela un text literar; (refl.; despre oameni) a c?p?ta maniere mai fine, mai alese, a deveni rafinat.
   ?lefuit, -?, ?lefui?i, -te, adj. 3. Cizelat, lustruit. 2. (Fig.; despre oameni) Care a c?p?tat maniere mai line, mai alese.
                                                                              ?lep, ?lepuri, s.n. Ambarca?ie f?r? propulsie proprie, folosit? la transportul de m?rfuri, ?libovi??, ?libovi?e, s.f. Rachiu tare de prune. ?R ?li?uri, s.n. 3. Scobitur? īn form? de ?an? executat? īntr-o pies? sau īntr-un element de
 construc?ie. 2. Despic?tur? f?cut? la unele obiecte de īmbr?c?minte, avīnd un rol practic sau decorativ.
   ?mecher, -fi, ?mecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care ?tie s? ias? cu dib?cie din īncurc?turi; descurc?re?; ?iret; ?arlatan.
   ?mechere?te adv. Ca ?mecherii, īn felul ?mecherilor.
   ?mecherie, ?mecherii, s.f. Abilitate de ?mecher; vorb? sau fapt? de ?mecher; vicle?ug, ?arlatanie.
   ?mirgliel s.n. Roc? metamorfic?’format? īn cea mai mare parte dintr-o mas? de granule fine do corindon; material abraziv ob?inut din aceast? roc?; hīrtie acoperit? cu un astfel de material.
   ?motri, ?motresc, vb. IV. Tr. (Fam.) A mustra, a dojeni.
   ?napan, ?napani, s.m. Punga?, potlogar, ?arlatan.
   ?ni?el, ?ni?ele, s.n. Preparat culinar f?cut din felii sub?iri de carne, b?tute cu un ciocan special, muiate īn ou ?i īn pesmet ?i pr?jite in gr?sime.
   ?nur, ?nururi, s.n. 1. Sfoar? r?sucit? din mai multe fire groase, īmbr?cate de obicei īn m?tase colorat?; ?iret. 2. ?nur electric = conductor electric flexibil, folosit pentru racordarea la re?ea a unor aparate mobile.
   ?nurui, ?nuruiesc, vb. IV. Tr. A lega foile unui registru, ale unui dosar etc., cu ajutorul unui ?nur.
   ?nurnit, -?, ?mirui?i, -te, adj. (Despre registre, dosare etc.) Cu foile legate cu ?nur.
   ?oāld?, ?oaldc, s.f. A umbla cu ?oalda — a umbla cu ?mecherii, cu vicle?uguri, cu minciuni.
   ?oapt?, ?oapte, s.f. 3. Vorbire cu voce īnceat?; murmur de glasuri care ?optesc; vorb? spus? pe ?optite. 2. (La pl.) Calomnii, bīrfeli.
   ?oarece, ?oareci, s.m. Numele mai multor specii de roz?toare d?un?toare, de talie mic?, cu botul ascu?it, cu coada lung? ?i sub?ire.
   ?obolan, ?obolani, s.m. Nume dat mai multor genuri de roz?toare d?un?toare, de talie mijlocie, cu coada lung? acoperit? cu solzi īn form? de inele.
   ?oc, ?ocuri, s.n. 3. Ciocnire brusc? ?i puternic? īntre dou? corpuri. 2. (Despre forma?ii militare) De '?oc = destinat s? īndeplineasc? omisiune grea īn lupta ofensiv?. 3. Tulburare brusc? ?i violent? a func?iilor organismului, provocat? de un traumatism, de o intoxica?ie etc.; ?oc nervos = dezechilibru acut al unor func?ii psihice, provocat de o emo?ie puternic?.
   ?oca, ?ochez, vb. 1. Tr. A produce cuiva o impresie nepl?cut?; a contraria.
   ?ocant, -ft, ?ocan?i, -te, adj. Care impresioneaz? īn mod nepl?cut, care ?ocheaz?.
   ?oiā, ?ofez, vb. I. Intr. A conduce un automobil.
   ?ofer, ?oferi, s.m. Conduc?tor de automobil, de camion, de autobuz etc.
   ?oīrin, ?ofrani, s.m. Plant? erbacee cu frunze lungi ?i īnguste, cu flori violete, din care se extrage o substan?? folosit? drept condiment sau colorant alimentar.
?om
 55S
   ?oim, ?oimi, s.m. 1. Gon do p?suri r?pitoare do zi, cu ciocni scurl ?i curbat, care se hr?nesc numai cu prad? vie. 2. Epitet dat uimi b?rbat curajos, viteaz, seme?.
   ?oiinun, ?oimani, s.m. 1. ?oim (1). 2. Epitet dat unui om curajos, viteaz.
   ?old, ?olduri, s.n. 1. Parte a corpului omenesc situat? intre mijloc ?i coaps?, corespunzind articula?iei membrelor inferioare cu trunchiul. 2. Parte a corpului animalelor, corespunzind articula?iei picioarelor cu trunchiul.
   ?oldiin, ?oldani, s.m. Pui de iepure (pīn? la un an).
   ?oldit. -?, ?oldiji, -te, adj. (Despre animale) Cu ?oldul v?t?mat, fracturat.
   ?oltic, -?, ?oltici, -e, adj. (?i substantivat) Care recurge la tertipuri; ?trengar, pozna?.
   ?oltic?rie, ?ollic?rii, s.f. Vicle?ug, tertip; ?treng?rit, ghidu?ie.
   ?oltiiz, ?oltuzi, s.m. (īn evul mediu, īn Moldova) Cirmuitorul unui ora?.
   ?oma, ?omez, vb. I. Intr. A nu'g?si de lucru; a ii ?omer.
   ?oiniij s.n. Fenomen social-economic caracteristic capitalismului, conslīnd īn persisten?a inactivit??ii for?ate a unei p?r?i a oamenilor muncii, caro nu g?sesc do lucru.
   ?omer, -u, ?omeri, -e, s.m. ?i f. Persoan? care, īn condi?iile economice din ??rile capitaliste, nu g?se?te de lucru.
   ?omoitfg, somoioage, s.n. M?nunchi de paie sau de cīl?i cu care se spal? sau se ?terge un obiect, se aprinde focul etc.
   ?omoltoc, ?omolloace, s.n. ?omoiog. ?ontīc interj. (Adesea repetat) Cuvīnt care red? mersul greoi, ?chiop?tat al cuiva.
   ?ontorog, -o?gu, ?ontorogi, -oage, adj. ?chiop; (substantivat) epitet dat unui om sl?b?nog, Jipsit de putere.
   ?opui, ?op?iesc, vb. IV. Intr. (Fam.) A vorbi īn ?oapt?; a ?u?oti.
   ?opīrliu?u, ?opirlai?e, s.f. 1. (Pop.) Anghina dif- . teric?. 2. Plant? erbacee melifer?, cu flori alb?strui, folosit? īn medicina popular?.
   ?opīrl?, ?opirle, s.f. Gen de reptile cu pielea verde-cenu?ie, cu coada lung?, sub?iat? spre vīrf, cu corpul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte.
   ?dpot, ?opole, s.n. 1. Zgomot de glasuri care vorbesc in ?oapt?. 2. Zgomot produs de curgerea apei, de b?taia vintului etc.
   ?opoti, ?opotesc, vb. IV. Intr. 1. A vorbi īn ?oapt?; a ?opti. 2. (Despre ape, frunze, vīnt etc.) A murmura, a susura.
   ?opron, ?oproane, s.n. Ad?post f?cut din scīn-duri sau din nuiele, īn care se ?in la ?ar? unelte agricole, nutre?, uneori ?i vite.
   ?ople?l?, ?opleli, s.f. Faptul de a ?opti, ?opti, ?optesc, vb. IV. Tr. ?i intr. A vorbi īncet, in tain?; a sufla unui elev (la lec?ie, la examen), ?optit, ?optite, s.n. Faptul de a ?opti; ?oapt?, ?orec?r s.m. v. ?oricar.
   ?otic?r, soricari, s.m. 1. P^as? de clini de talie mic?, de culoare maro-ro?cat, cu picioarele foarte
scurte. 2. Specie de p?s?ri r?pitoare de zi care se hr?nesc mai ales cu ?oareci. Var.: ?orec?r s.m.
   ?oric s.n. v. ?orici.
   ?orici s.n. Piele de porc pirlit? sau op?rit? ?i cur??at? de p?r pentru a deveni comestibil?. Var.: sorie s.n.
   ?oricio?icft, (1) ?oricioaice, s.f. 1. Femela ?oarecelui. 2. (Pop.) Substan?? otr?vitoare (un compus al arsenicului) folosit? mai ales pentru distrugerea ?oarecilor.
   ?ort, ?orturi, s.n. Obiect de īmbr?c?minte (pentru sport sau pentru plaj?), īn form? de pantaloni scur?i.
   ?or?, ?or?uri, s.n. i. Obiect de īmbr?c?minte care se poart? dinainte, peste haine, pentru a le proteja īn timpul lucrului. 2. Obiect de īmbr?c?minte care face parte din uniforma ?colarilor ?i care se poart? peste haine. 3. (īn portul popular femeiesc) ?es?tur? dreptunghiular?, de lin? sau de bumbac, de obicei īmpodobit? cu broderii, care se poart? peste fust?.
   ?oseti, ?osele, s.f. Cale de comunica?ie terestr? interurban?, pietruit? sau asfaltat?; strad? larg? · la intrarea īnlr-un ora?, caro continu? calea de comunica?ie interurban?; ?osea na?ional? = ?osea caro leag? īntre ele centrele importante ale ??rii; ?osea comunal? — ?osea care leag? īntre ele mai multe comune.
   sosit?, ?osele, s.f. Ciorap scurt, care acopcr? piciorul pīn? deasupra gleznei.
   ?osele s.f. pl. (Fam.) Cu?o?ele (?i) cu momclc = cu f?g?duieli mincinoase, cu am?geli.
   ?o?on, ?o?oni, s.m. īnc?l??minte de iarn?, f?cut? din pisl? sau din cauciuc, care se poart? peste pantofi.
                                   ?otie, ?otii, s.f. Pozn?, fars?; boroboa??.. ?otron, ?olroane, s.n. Joc de copii in caro juc?torii lovesc cu piciorul o pietricic?, f?cīnd-o s? treac? printr-o serie de p?trate desenate po p?mint.
   ?ovār s.m. 1. Plant? acvatic? cu frunze plutitoare ?i cu fructe īn form? de m?ciuc?. 2. Papur?. 3. Pvogoz.
   ?ov?i, ?ov?i, vb. IV. Intr. 1. A merge cu pa?i nesiguri, īmpleticindu-se. 2. (Fig.) A fi nehoL?rit, a ezita, a sta la īndoial?.
   ?ov?ial?, ?ov?ieli, s.f. 1. Nesiguran?? īn mers. 2. (Fig.) Ezitare īn ac?iuni, īn atitudini.
   ?ov?ielnic, -?, ?ov?ielnici, -e, adj. Lipsit de fermitate in mi?c?ri, īn ac?iuni, īn atitudini.
   ?ov?ire, ?ov?iri, s.f. Faptul de a ?ov?i; fur? ?ov?ire — f?r? ezitare, dīrz, hot?rīt.
   ?ov?itor, -oiire, ?ov?itori, -oare, adj. ?ov?ielnic, ?ovin, -ā, ?ovini, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care se refer? la ?ovinism; propriu ?ovinismului. 2. S.m. ?i f. Adept al ?ovinismului.
   ?ovinism s.n. ira?ionalism extremist care const? in a?ī?area urii ?i du?m?niei īntre popoare, propagarea ideii false a superiorit??ii unei na?iuni .īn raport cu celelalte, exclusivismul ?i intoleran?a fa?? de alte na?iuni.
   ?ovinist, -?, ?ovini?ti, -sie, adj., s.m. ?i f. ?ovin.
?TI
   ?pticln, ?pacluri, s.n. Unealt? format? dintr-o lam? triunghiular? de o?el cu mīner de lemn, folosit? la tencuit.
   ?palt, ?palturi, s.n. (Tipogr.) Za? a?ezat īn iorm? de coloan?; prob? de tip?ritur? luat? de pe acest za?, pe care se fac corecturile.
   ?pan, ?panuri, s.n. A?chie provenit? din prelucrarea, la strung sau la frez?, a metalelor.
   ?per?elu, ?peracle, s.n. Instrument simplu, format dintr-o buoat? de sīrm? groas?, īndoit? ?i l??it? la un cap?t, cu care se poale īncuia sau descuia o u??; īn locul cheii.
   ?perl? s.f. (Reg.) Cenu?? u?oar?, fin?, īnc? fierbinte, care acoper? c?rbunii; spuz?.
   ?per?, ?per?uri, s.n. Sum? de bani prin care se r?spl?te?te in mod ilegal un serviciu l'?cut cuiva; mil?.
   ?per?ir, -u, ?per?ari, -e, s.m. ?i f. Persoan? caro prime?te ?per?.
   ?per?ui, ?per?uiesc, vb. IV. Tr. A da ?per?; a mitui.
   spil, ?piluri, s.n. (Arg.) Aranjament necinstit, incorect; ?mecherie.
   ?pi?1, ?pi?i, s.m. Ras? de dini de talie mic?, cu urechile drepte, cu botul ascu?it ?i cu p?rul alb ?i pufos.
   ?pi?3, ?pi?uri, s.n. 1. Bar? de o?el cu vīrful ascu?it, folosit? la prelucrarea pietrelor. 2. Virf ascu?it al unui obiect. 3. ?igaret scurt.
   ?plint, ?plinturi, s.n. Element de fixare īn form? de cui spintecat, folosit pentru a īmpiedica de?urubarea piuli?elor.
   ?prai?, ?prai?uri, s.n. Pies? de lemn folosit? pentru sprijinirea temporar? a malurilor unei s?p?turi, a unei por?iuni dintr-o construc?ie etc.
   ?pri?, ?pri?uri, s.n. B?utur? ob?inut? din Vin cu sifon sau cu ap? mineral?.
   ?pri?ui, ?pri?uiesc, vb. IV. Tr. A stropi cu un lichid (lac, vopsea etc.).
   ?rapn6I, ?rapncle, s.n. Proiectil de artilerie īnc?rcat cu gloan?e care sīnt īmpr??tiate prin explozie intr-un anumit punct de pe traiectorie.
   ?rot, ?roluri, s.n. Turt? ob?inut? din resturi de semin?e de in, de floarea-soarelui etc., folosit? ca furaj.
   ?tab, (1) ?taburi, s.n., (2, 3) ?labi, s.m. 1. (īnv.) Stat major. 2. (īnv.) Ofi?er care intr? īn componen?a statului-major. 3. (Fam.) ?ef, conduc?tor.
   ?tachet?, ?tachcte, s.f. Bar? sub?ire, a?ezat? orizontal, peste care se execut? s?rituri īn īn?l?ime.
   ?taīef?, ?tafete, s.f. 1. Scrisoare sau mesaj adus de un curier special. 2. Prob? sportiv? pe echipe la care concuren?ii transmit coechipierului urm?tor, din etap? īn etap?, un obiect conven?ional, caro trebuie dus la punctul final; obiectul astfel transmis. 3. Sportiv care ia parte la o ?tafet? (2).
   ?tair, ?taifuri, s.n. 1. īnt?ritur? de piele pus? la īnc?l??minte, īn jurul c?lcīiului. 2. Pīnz? special? care so pune īn interiorul gulerelor, pentru a le face s?-?i p?streze forma.
   ?tampilii, ?tampilez, vb. I. Tr. A aplica o ?tampil?.
   ?tampil?, ?tampile, s.f. Plac? de cauciuc sau de metal, fixat? pe un miner, avīnd gravat? pe ea o inscrip?io sau o emblem?, care so aplic? pe acte sau pe m?rfuri spre a le atesta validitatea; semnul astfol imprimat, ?tang?, ?t?ngi, s.f. Bar? de fier; r?ng?. ?tan?u, stan?ez, vb. I. Tr. A t?ia un material sau a-i imprima o marc? ori cifre leu ajutorul ?tan?ei.
   ?tdn??, stan?e, s.f. Unealt? folosit? la ?tan?are, compus? din dou? piese (dintrfi caro cel pu?in una cu muchii t?ietoare) montate īntr-o pres?.
                                                                               ?teamj), ?leampuri, s.n. Dispozitiv folosit īn trecut pentru si?rīmarea minereurilor aurifere, ?tec?r, ?lec?re, s.n. Fi?? (2). ?temui, ?temuiesc, vb. IV. Tr. A etan?a marginile tablelor nituite, cu ajutorul unei unelto speciale.
   ?tergar, ?tergare, s.n. 1. Bucat? dreptunghiular? de pīnz?, uneori cu broderii ?i cu franjuri, care serve?te ca prosop sau ca podoab? īn casele ??r?ne?ti. 2. Maram?.
   ?terg?tor, -oare, (1) ?terg?tori, s.f., (2) ?terg?-toare, s.n. 1. S.f. Bucat? de covor sau īmpletitur? de sfoar?, de papur? etc. pe care se ?terg picioarele la intrarea īn cas?. 2. S.n. Cirp? de ?ters. 3. S.n. Dispozitiv pentru ?ters parbrizul unui vehicul.
   ?terge, ?terg, vb. III. 1. Tr. A freca suprafa?a unui obiect pentru a face s? dispar? o substan?? str?in? care īl acoper?; (refl.) se ?terge pe mtini. 2. Tr. A face s? nu se mai poat? citi un text scris sau s? nu so mai vad? un desen, frecīnd cu guma, tr?gīnd linii deasupra etc.; a anula, a suprima. 3. Refl. A-?i pierde culoarea, str?lucirea, relieful; a se estompa; (fig.) a disp?rea din amintire. 4. Tr. ?i refl. A disp?rea (sau a face s? dispar?), a (se) pierde. 5. Tr. (Fam.) A o ?terge = a pleca repede (?i pe furi?) de undeva.
   ?terpeli, ?terpelesc, vb. IV. Tr. (Fam.) A sustrage ceva (cu abilitate); a fura.
   ?ters, ?tciirsu, ?ter?i, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, p?r?i dintr-un text scris etc.) Care nu se mai vede, care a fost ras cu guma. 2. Lipsit de culoare, de str?lucire; neclar; (fig.; despre glas) lipsit de rezonan??, stins; (fig.; despre oameni) f?r? calit??i, mediocru.
   ?ters?tur?, ?ters?turi, s.f. Faptul de a ?terge; loc īntr-un text scris unde s-a ?ters ceva; textul astfol ?ters.
   ?tivie, ?tevii, s.f. Plant? erbacee cu tulpin? puternic? ?i cu frunze mari, comestibile, folosite ?i īn medicin?.
   ?ti, ?tiu, vb. IV. 1. Tr. ?i intr. A avea ouno?-tin?? despre ceva, a cunoa?te. 2. Tr. A cunoa?te pe cineva (din toate punctele de vedere); (refl. recipr.) a se cunoa?te unul pe altul, a avea leg?turi de prietenie; (refl.) a se cunoa?te pe sine. 3. Intr. A ?ine seama de cineva sau de ceva; a avea team? sau respect fa?? do cineva. 4. Tr, A recunoa?te pe cineva drept... 5. Tr. A poseda cuno?tin?e īntr-un domeniu,' a st?pīni o art?,
 I
?TIFT
 000
o ?tiin??; a ?ti carie = n ?ti s? scrii ?i s? cite?ti; (p. exl.) a avea cuno?tin?c temeinice īntr-un domeniu, a fi om īnv??at. 0. Tr. A se pricepe s? fac? ceea ce trebuie f?cut īntr-o anume īmprejurare. 7. Refl. impers. A fi un lucru bine cunoscut.
   ?tift, ?tifiuri,   s.n. Tij? metalic?       de form?
cilindric? sau conic?, folosit? la īmbinarea a dou? piese.
   ?tiin??,  ?tiin?e, s.f. 1. Ansamblu       sistematic
de cuno?tin?e despre natur?, societate ?i gīn-dire; (prin reslr.) ansamblu de cuno?tin?e dintr-un anumit domeniu. 2. Cunoa?tere, cuno?tin?? (despre ceva). 3. Preg?tire intelectual?, instruc?ie, īnv???tur?.
   ?tiin?ific, -?, ?tiin?ifici, -c, adj. Privitor la ?tiin??, care apar?ine ?tiin?ei; bazat pe principiile ?tiin?ei.
   ?tim?1,   ?time,   s.f. .Personaj din      mitologia
popular?,    imaginat ca   o femeie, care    protejeaz?
apele, p?durile, comorile ele.
   ?tim?2, ?time, s.f. Partea dintr-o partitur? muzical? care revine fiec?ruia dintre interpre?i.
   ?tir.s.m. 1. Plant? erbacee cu tulpina ramificat?, cu flori verzi ?i frunze comestibile. 2. Plant? cu frunze ro?ii ?i flori purpurii, dispuse īn ghemule?e rotunde.
   ?tiri), -?, ?tirbi, -e, adj. 1. C?ruia īi lipse?te unul sau mai mul?i din?i. 2. (Despre vase) Cu buza spart? -sau ciocnit?; (despre instrumente de t?iat) care are sp?rturi īn t?i?.
   ?tirbi, ?tirbesc, vb. IV. 1. Intr. (Despre oameni) A deveni ?tirb. 2. Refl. (Despre obiecte) A pierde o buc??ic? din margine, a se ciobi; (despre instrumente de t?iat) a pierde una sau mai multe buc??ele din muchia t?i?ului. 3. Tr. (Fig.) A diminua prestigiul, dreptul sau autoritatea cuiva., ?tirbiiuru, ?tirbituri, s.f. 1. Loc gol r?mas dup? c?derea unuia sau a mai "multor din?i. 2. Ruptur? la marginea unui obiect.
   ?tire, ?tiri, s.f. 1. Veste, informa?ie; noutate. 2. Cunoa?tere, cuno?tin??.
   ?tiubei, ?tiubeic, s.n. 1. Stup (1). 2. Trunchi scobit īn care se p?streaz? diferite obiecte casnice.
   ?tiuc?, ?tiuci, s.f. Pe?te r?pitor de ap? dulce, lung pīn? la 150 cm, cu gura mare īn form? de cioc de ra??, īnarmat? cu din?i puternici.
   ?tiulete, ?tiule?i, s.m. Fructul porumbului (cu sau f?r? p?nu?ile care īl īnvelesc).
   ?tiute?r, -o?re, ?tiutori, -oare, adj. Care ?tie, care cunoa?te, care posed? cuno?tin?e īntr-un anumit domeniu; (substantivat) ?tiutor de carte = persoan? care ?tie s? scrie ?i s? citeasc?.
   ?traiī, ?traifuri, s.n. Band? de hīrtie, de carton sau de material textil folosit? īn leg?torie.
   ?trand, ?tranduri, s.n. Teren cu nisip situat īn apropierea unei ape sau prev?zut cu un bazin cu ap?, folosit pentru plaj?, baie sau sporturi nautice.
   ?treang, ?treanguri, s.n. Funie scurt? cu care se leag? vitele la jug, la iesle etc.; funie cu care sīnt spinzura?i cei osīndi?i la moarte..
   ?trengar, ?trengari, s.m. (Adesea adjectival) ]. Copil zburdalnic, care se ?ine do pozne. 2. B?rbat u?uratic, neserios, afemeiat..
   ?treng?rise, -e?sc?, ?treng?re?ti, adj. De ?trengar.
   ?trcngurf?fo adv. Ca ?trengarii, īn felul ?trengarilor.
   ?treng?rie, ?treng?rii, s.f. Fapt? de ?trengar; pozn?, n?zbītie.
   ?treng?rit«, ?treng?rite, s.f. Fat? zglobie, cu apuc?turi de ?trengar.
   ?trudel, ?/rudcle, s.n. Pl?cint? din foi sub?iri de aluat, umplute cu mere, brinz? sau nuci ?i rulate īn form? de sul.
   ?tu?, ?tu?uri, s.n. Bucal? scurt? de ?eav?, montat? la un vas pentru a.se l'ac.e leg?tura cu o conduct?.
   ?iib?, ?ubc, s.f. Hain? lung? ?i larg?, c?ptu?it? cu blan?, purtat? mai ales de b?rba?i.
   ?iilier, ?ubere, s.n. Pies? mobil?, īn form? de plac? ghidat?, care serve?te la īnchiderea, loial? sau par?ial?, a unui canal de gaz.
   ?ublcr, ?ublere, s.n. Instrument ' dc m?sur? pentru lungimi mici, compus dintr-o rigl? gradat? pe caro alunec? un cursor ?i care are la un cap?t un bra? fix, perpendicular pe rigl?.
   ?ubred, -?, ?ubrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezislenl, pl?pind; (despre lucruri) lipsit de soliditate, de tr?inicie. 2. (Fig.; despre principii, teorii, argumente) Care nu are o baz? temeinic?, putīnd fi u?or comb?tut.
   ?ubrezenie, ?ubrezenii,, s.f. Starea a ceea ce este ?ubred; lips? de soliditate, de tr?inicie.
   ?ulirezi, ?ubrezesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre oameni) A-?i pierde s?n?tatea, for?a fizic?, rezisten?a. 2. (Despre obiecte, construc?ii) A-?i pierde tr?inicia, soliditatea.
   ?uet?, ?uete, s.f. Conversa?ie u?oar?, distractiv?, īntre prieteni.
   ?ngultāf, -eā??, ?ugube?i, -e, adj. Glume?, hazliu.
   ?ui, ?uie, ?ui, -ie/adj. (Fam.) Z?natic; ?icnii, ?uier, ?uiere, s.n. 1. Zgomot ascu?it ?i continuu pe care īl fac vīntul, furtuna, vijelia sau anumite corpuri care spintec? aerul cu iu?eal?. 2. Sunetul produs de anumite instrumente sau de o persoan? care fluier?. 3. Sunet sau ?ip?t (ascu?it) scos de unele p?s?ri.
   ?uier?, .?uier, vb. I. Intr. A produce un ?uier; a fluiera.
   ?uierat, ?uieraturi, s.n. Faptul de a ?uiera; fluierat.
   ?uier?tur?, ?uieraturi, s.f. ?uierat, ?uier, ?unc?, ?unci, s.f. Produs alimentar ob?inut din pulp? de porc, s?rat? ?i afumat?.
   sunt, ?unturi, s.n. Rezisten?? electric? montat? in deriva?ie pe un aparat, pentru a reduce intensitatea curentului care īl traverseaz?.
   ?ur?, ?ure, s.f. Construc?ie pe līng? o gospod?rie rural?, īn care se ad?postesc vitele, se p?streaz? uneltele, vehiculele etc.
 ‘?urub, ?uruburi, s.n. Tij? cilindric? de metal (mai rar conic?) filetat?, care serve?te la asam-
 GOI
?VABOAICA
Marea unor piese, la transmiterea sau aplicarea unei for?e etc.
   ?urubār, ?urubari, s.m. Om ?mecher; sforar, ?urub?ric, ?urub?rii, s.f. ?mecherie, ?iretlic, tertip.
   ?urubelni??, ?urubelni?e, s.f. Unealt? de metal' cu vtrful l??it, servind la īn?urubat ?i de?urubat., ?u?ane?, su?ane/e, s.f. (īnv.) Pu?c? lung? arn?u?easc?.
   ?u?oteal?, ?u?oteli, s.f. Faptul.de a ?u?oti; zgomotul produs de cel care ?u?ote?te.
   ?u?oti.?u?otesc, vb. IV. Intr. A vorbi īn ?oapt?; a ?opti (īn tain?).
   ?ui1, ?uturi, s.n. Durat? de lucru īntr-o zi a unei echipe de mineri.
   ?ut2, ?uturi, s.n. (La fotbal, handbal, hochei, polo) Lovitur? puternic? dat? cu piciorul sau cu cros? īn minge (ori arunc?tur? cu mīna) cu scopul de a īnscrie un punct.
   ?utii, ?ute:, vb. I. Tr. (īn unele jocuri sportive) A lovi sau a arunca mingea cu putere; a trage un ?ut2.
   ?uvi??, ?uvi?e, s.f. 1. Smoc de fire de p?r, de lin? etc. 2. Fi?ie lung? ?i īngust?. 3. Fir de ap?, pirīia?.
   ?uvoi, ?uvoaie, s.n. 1. Curent de ap? care se scurge cu repeziciune pe locuri īnclinate (īn urma unei ploi mari); curs de ap? umflat de ploi. 2. (Fig.) Mul?ime de oameni īn mi?care.
   ?vab1, ?vabi, s.m. Numele a dou? insecte, una de culoare neagr?-cafenie, cealalt? galbenu-ro?cat?, care tr?iesc īn locuri īntunecoase ?i se hr?nesc cu resturi de alimente.
   ?vab2, -?, ?vabi, -e, s.m. ?i f. (La pl.) Denumire dat? coloni?tilor germani, francezi, italieni, spanioli a?eza?i īn sec. XVIII īn unele regiuni din Banat ?i Transilvania; (la sg.) persoan? care face parte dintre urma?ii acestor coloni?ti.
   ?vai?er s.n. Sortiment de brīnz? consistent?, asem?n?toare cu ca?cavalul, avīnd goluri mari īn masa ei.
   ?var?, ?var?uri, s.n’. B?utur? preparat? din boabe de cafea pr?jite ?i rī.?nitc, fiart? ?i trecut? prin filtru.
   ?v?besc, -c?sc?, ?v?be?ti, adj. Care apar?ine ?vabilor2, privitor la ?vabi.
   ?vubo?ie?, sv?boaice, s.f. Femeie care face parte din popula?ia ?v?beasc?.
T
   t s.m. invar. A dou?zeci ?i treīa liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
   taMc s.n. Frunze de tutun m?cinate, care se aspir? pe nas; (reg.) tutun.
   ta'iaclier?, tabachere, s.ī. 1. Cutiu?? īn care se p?streaz? tutunul sau ?ig?rile. 2. Fereastr? mic?, īnclinat?, f?cut? īn panta acoperi?ului unei construc?ii.
   tabagic, -?, tabagici, -e, adj. Care provine din tabagism; caracteristic fum?torilor inve-tera?i.
   tabagism s.n. Intoxica?ie cronic? cu nicotin? din tutun.
   tab?r?, tabere, s.f. 1. (īnv.) Loc (īfit?rit) unde sta?iona o oaste timp mai īndelungat. 2. A?ezare vremelnic? īn,corturi; a?ezare (īn aer liber) pentru tineretul aflat la odihn?; (sport) cantonament. 3. (Pop.) Grup de care īn mers sau īn popas. 4. (Pop.) Oaste; (p. ext.) mul?ime, gloat?. 5. Grupare (politic?) opus? altei grup?ri, care lupt? pentru o anumit? cauz?.
   tabel, tabele, s.n. Foaie cuprinzind nume, cifre sau date, īncadrate īn rubrici cu diferite specifica?ii.
   tabelar, -?, tabelari, -e, adj. īn form? de tabel, tabel?, tabele, s.f. Grupare de termeni, simboluri sau numere, aranjate īn linii ?i coloane, astfel īncīt s? permit? u?urarea sau chiar īnlocuirea unor calcule (ex. tabele de logaritmi); tabel.
   tabernacol, tabernacole, s.n. Dul?pior sau cutie de argint (de forma unei biserici) īn care se p?streaz? diferite obiecte de cult.
   t?bes s.n. Boal? de origine sifilitic?, manifestat? prin lipsa de coordonare a mi?c?rilor (īn timpul mersului), dureri viscerale vii, tulbur?ri de sensibilitate etc.
   tabiiīt, tabieturi, s.n. Deprindere, pl?cere, gust pe care cineva ?i-l satisface regulat, cu meticulozitate.
   tabinfit, tabinete, s.n. Numele unui ioc de c?r?i.
   tabl?, tablale, s.f. Tabl? sau m?su?? pe care ī?i poart? marfa 'pl?cint?rii; (reg.) tav? (1).
   tablagiu, tablagii, s.m. Juc?tor pasionat de table”.
 . tiibl?1, table, s.f. 1. Foaie metalic? folosit? la īnvelitul caselor, la fabricarea unor recipiente, a unor vase de buc?t?rie etc. 2. Plac? de lemn, de piatr? sau de metal pe care se scriu, se graveaz? sau se zugr?vesc firme, date -etc. 3. Plac? do lemn dreptunghiular?, vopsit? īn negru, pe care se poate scrie cu creta (?i care se folose?te īn ?coli). 4. Tabel.
   tabl?2, table, s.f. (Mai ales la pl.) Joc cu dou? zaruri ?i cu cīte cincisprezece piese rotunde de lemn care se mut? īn spa?iile marcate pe fe?ele interioare ale unei cutii speciale.
   tablet?, tablele, s.f. 1. Pastil? farmaceutic?.
 2. Articol publicistic de dimensiuni reduse, de obicei pe o tem? de actualitate.
   tablier, tabliere, s.n. Ansamblul grinzilor caro formeaz? scheletul de rezisten?? al unui pod ?i care sus?ine calea de circula?ie a acestuia.
   tablou, tablouri, s.n. 1. Pictur? sau desen executat pe pīnz?, pe carton etc.; (p. ext.) pictur?, desen, gravur?, fotografie etc., īnr?mate, care se prind pe pere?ii unei īnc?peri. 2. (Fig.) Priveli?te din natur? care impresioneaz? prin pitoresc; descriere (prin viu grai sau prin scris) a unei astfel de priveli?ti sau a ,unui obiect; a unei īntīmpl?ri. 3. Subdiviziune a unei piese de teatru, īn special subdiviziune a unui act, corespunzīnd unui moment din desf??urarea, intrigii. 4. Tabel. 5. Ansamblu constituit din panouri sau pupitre pe care sīnt montate dispozitive tehnice de comand? sau de control ale nnei instala?ii.
   tabu, tabuuri, s.n. 1. (īn societ??ile primitive) Interdic?ie cu caracter religios referitoare la atingerea unor obiecte, pronun?area anumitor cuvinte etc.·; (fig.) persoan?, obiect, problem? despre care este interzis s? se discute. 2. Evitare (din supersti?ie sau din pudoare) a folosirii unui cuvīnt ?i īnlocuire a lui cu altul. *       ’
   tabular, -?, tabulari, -e, adj. 1. Care este īnscris pe o list? sau īn coloanele unui registru. 2. (Despre materiale) Care se prezint? sub form? de pl?ci.
   tabulattfr, tabulatoare, s.n. Dispozitiv al unei ma?ini de scris care permite ca, odat? fixat? lungimea unui rīnd, aceasta s? poat? fi men?inut? automat ?i pentru rīndurile urm?toare.
 603
TALCIOC
   faimn, tabunuri, s.n. Sistem de cre?tere a cailor in libertate (pe p??une, in step?); herghelie <le cai (s?lbatici) din step?.'
   taburet, iaburetc,~s.n. Scaun f?r? sp?tar; scaun rotund, f?r? sp?tar, prev?zut cu un dispozitiv de īn?l?are ?i coborire, pe care st? cel ce cīnt? la pian.
   tac, tacuri, s.n. Baston special do lemn, cu care juc?torii lovesc bilele la biliard.
   tacīiel?j, tachelaje, s.n. Ansamblul parimelor folosite la manevrarea pīnzelor ?i la fixarea arborilor unei nave.
   taeMt, iachc?i, s.m. Pies? de metal care mi?c? supapa īn distribu?ia unui motor cu ardere intern?.
   tachina, tachinez, vb. I. Tr. A'nec?ji pe cineva īn glum?, f?r? r?utate.
                                tacit, -fi, taci?i, -te, adj. Care nu este exprimat , formal, ci numai subīn?eles ?i admis ca atare.
   taciturn, -?, taciturni, -e, adj. Care vorbe?te pu?in, īnchis īn sine, t?cut, posac.
   tacīni, tacīmuri, s.n. 1. Serviciu de mas? complet, care se a?az? īn dreptul fiec?rui mesean; (p. restr.) totalitatea obiectelor de metal de care se serve?te cineva cīnd m?nīnc?. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite opera?ii, specifice unei īndeletniciri.
3.  Harna?ament. 4. Taraf de l?utari.
   taclale s.f. pl. (Fam.) Conversa?ie despre lucruri m?runte; taifas.
   tact, (1) tacturi, s.n. 1. Caden?? ritmic? īn muzic?; ritm de mi?care īn mers, īn dans etc.
2. Sim? al m?surii īn comportare; atitudine corect?, atent? ?i adecvat?.
   tactic, -?, tactici, -e, s.f., adj. 1. S.f. Arta conducerii trupelor īn lupt?. 2. S.f. Modul īn care diferitele forme ?i mijloace ale luptei revolu?ionare sīnt' folosite īn vederea īnf?ptuirii obiectivului fundamental strategic. 3. S.f. Totalitatea mijloacelor folosite de cineva pentru a izbuLi intr-o ac?iune. 4. Adj. Care ?ine de tactic? (1—3), privitor la tactic?.
   tactician, -?, tacticieni, -e, s.m. ?i f. Specialist īn probleme de tactic?.
   tacticos, -o?s?, tactico?i, -oase, adj. (Despre oameni ?i manifest?rile lor) Cu m?sur?, cu socoteal?, cump?nit, echilibrat; cu.mi?c?ri domoale.
   tactil, -?, tactili, -c, adj. Privitor la sim?ul pip?itului; care ?ine de sim?ul pip?itului; care se poate percepe prin pip?it.
   tafta, taftale, s.f. ?es?tur? de m?tase lucioas?, caro produce īn mi?care un fo?net caracteristic.
   •faītir, tafturc, s.n. Ching? cu care se strīngo ?aua sau p?tura pe cal.
   tagm?, tagme, s.f. Totalitatea persoanelor care apar?in aceleia?i categorii profesionale sau sociale; (peior.) clic?.
   tahicardie, tahicardii, s.f. Accelerare a b?t?ilor inimii peste limilcle fiziologice normale.
   taliimetrie, tahimetrii, s.f. Metod? de m?surare indirect?, cu ajutorul tahimetrului, a distan?elor ?i a diferen?elor de nivel dintre anumite puncte de pe teren.
   tnliimetru, tahimeirc, s.n. Instrument topografic, prev?zut cu o lunet? īnzestrat? cu fire stadimetrice, caro permite m?surarea distan?elor pe cale optic?.
   taliīn, tahinuri, s.n. F?in? din semin?e uleioase (de susan, floarea-soarelui, nuci, arahide) pr?jite, din care se prepar? halvaua.
   taliogrāī, tahografe, s.n. Tahometru īnregistrator.
   talionietrn, iahometre, s.n. Instrument cu care se m?soar? tura?ia unei piese rotitoare a unei ma?ini.
   tāic? s.m. invar. (Pop.) 1. Tat?. 2. Termen afectiv cu care se adreseaz? cineva unui om mai īn vīrst? sau un om mai īn vīrst? unuia mai tīn?r, un p?rinte copilului s?u otc. 3. (Determinat prin „pop?“ sau „p?rinte“) Termen de adresare c?tre un preot.
   taiīās, taifasuri, s.n. Conversa?ie familiar?; flec?real?, p?l?vr?geal? pl?cut?.
   taiīun, taifunuri, s.n. Ciclon tropical care se produce mai ales īn estul Asiei.
   taiga, taigale, s.f. Denumire dat? p?durii de conifere din Siberia ?i din partea european? a U.R.S.S.                      ·                .  .
   tain, tainuri, s.n. 1. Ra?ie de alimente sau de b?utur? care se d? cuiva īn schimbul serviciilor prestate. 2. Por?ie de nutre? care se d? animalelor.
   tain?, taine, s.f. 1. Ceea ce este neīn?eles; mister. 2. Secret. 3, (Bis.) Sfintele taine (sau cele ?apte taine) = cela ?apte ritualuri din biserica cre?tin?, prin care credincio?ii cred c? ob?in harul divin.
   tainic, -?, tainici, -e, adj. 1. Plin de tain?, de mister. 2. ?inut secret; ne?tiut de al?ii; (adverbial) pc ascuns, pe furi?. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit, izolat.
   taini??, taini?e, s.f. Groap? s?pat? īn p?mīnt (folosit? pentru a ascunde ceva); loc ascuns, ascunz?toare.
   taiār, taioare, s.n. Costum femeiesc compus din fust? ?i jachet?.
   tal, taluri, s.n. Corpul vegetativ al plantelor inferioare, nediferen?iat īn r?d?cin?, tulpin? ?i frunze.
   talumus, talamusuri, s.n. Parte a encefalului, situat? la baza creierului, format? dintr-o mas? de substan?? cenu?ie, care integreaz? excita?iile nervoase senzitive ?i senzoriale, proiectīndu-lo pe scoar?a cerebral?.
   talāng?, t?l?ngi, s.f. Clopot care se atirn? la gītul vitelor ?i al oilor.
   talant, talan?i, s.m. Moned?, de aur sau de argint, folosit? īn Grccia antic?.
   talii? s.n. A?chii lungi ?i sub?iri, care se desprind cīnd se prelucreaz? lemnul cu rindeaua (sau cu alte unelte cu t?i? lat).
   talaz, talazuri, s.n. Val mare stirnit de furtun? pe m?ri sau pe oceane.
   talc s.n. Silicat hidratat de magneziu, de culoare alb?-verzuie, folosit īn industria textil?, farmaceutic?, electrotehnic? etc.
   talcioc, talciocuri, s.n. Pia?? de vechituri.
TALENT
   tnli'nt. talente, s.n. īnclinare, aptitudine, capacitate rare favorizeaz? o activitate creatoare in domeniul artei, ?tiin?ei, tehnicii ele.
   tnlenhil. -?, talenta?i, -te, adj. Care are talent, īnzestrat ru talent.
   t?ier1, talere, s.n. 1. Vas plat, (Ie metal, de p?minl are sau de lemn, din care se m?nine?.
2. Fi era re dintre cele dou? discuri ale unei balan?e. !). Fiecare dintre cele dou? discuri (ie alam? care, lovite unul de altul, marcheaz? ritmul sau caden?a intr-o orchestr?. -1. Disc care serve?te ca lini? īn tirul sportiv; (la pl.) prob? sportiv? care const? in trageri cu arme de vin?toare īn acoste discuri.
                                                           Inlor-. taleri, s.m. Moned? austriac? de argint, care a circulat in trecui ?i īn ??rile romāne?ti, ti'dqcr. talgere, s.n. Taler1, tiilie, talii, s.f. 1. Partea de la mijloc, mai sub?ire, a corpului omenesc; parlea unei rodiii sau a unei haine care acoper? mijlocul; in talie
—   īmbr?cat numai in hain? sau in rochie (f?r? palton sau pardesiu). 2. M?rime dup? care sc confec?ioneaz? obiectele de īmbr?c?minte.
   talion s.n. Legea talionului = lege petial? la unele, popoare din vechime, prin caro se aplica vinovatului o pedeaps? identic? sau similar? cu r?ul pe care īl s?vīr?ea.
   (alismān, talismane, s.n. Obiect c?ruia supersti?io?ii ii atribuie puterea magic? de a le aduce noroc.
   tāliu s.n. Element chimic, metal rar de culoare alb?-alb?struie, asem?n?tor cu plumbul.
   falmc?-biilmo? s.n. Amestec confuz din caro nu se Īn?elege nimic.
   talnnid s.n. Carte religioas? la evrei, care con?ine comentarii asupra Vechiului Testament.
   talmudism s.n. 1. Studiul talmudului. 2. (Fig.) Tendin?a de a privi lucrurile īn mod dogmatic, formal.
   talmmlist, -ii, talmudi?ti, -sie, s.m. ?i f. 1. Persoan? care cunoa?te ?i interpreteaz? inv???-turile talmudului; adept al acestor īnv???turi. -2. (Fig.) Persoan? care prive?te lucrurile in chip dogmatic.
   taloīit?, talojitc, s.f. Denumire dat? plantelor ' inferioare al c?ror corp vegetativ este un tal ?i care se īnmul?esc prin spori, prin diviziune sau prin game?i.
   talon, taloane, s.n. 1. Partea care r?mine la cotorul unui chitan?ier, al unui bonier etc.,.dup? ce s-au rupt p?r?ile deta?abile. 2. Partea īnt?rit?, de la c?lcii, a unui ciorap. 3. Fiecare dintre cele dou? margini īngro?ate ?i īnt?rite ale unei anvelope.
   t?lpā, t?lpi, s.f. 1. Partea de dedesubt a labei piciorului, de la c?lcii pin? la degete. 2. Parlea īnc?l??mintei sau a ciorapului, care acoper? talpa (1). 3. Piele groas? de bovine, t?b?cit?, din care se fac pingele ?i tocuri la īnc?l??minte.
4.  Partea de jos, l??it?, a unei ?ine, prin care aceasta se reazem? pe traverse, o. Pies? sau element de construc?ie prin intormediul c?ruia un sistem tehnic sau un element al acestuia se reazem? pe sol. G. Fiecare dintre.cele dou? grinzi
 de lemn orizontale rare alc?tuiesc scheletul r?zboiului de ?esut. 7. Fiecare dintre cele dou? suporturi laterale pe care alunec? sania. S. Baza unei excava?ii miniere. !). (Fig.) Sprijin, baz?.
   taliiz, taluzuri, s.n. Suprafa?a īnclinat? rare m?rgine?te lateral o s?p?tur? sau o umplutur? do p?minl.
   talvfg. tahrguri, s.n. (Gcogr.) Linie care une?te punctele de cea mai mare adinrime din albia unei ape curg?toare sau din lungul unei v?i uscate.
   taman adv. Tocmai, chiar, exact,, tamarin, tamarini, s.m. Arbori! exotic din familia leguminoaselor, din ale c?rui frurlo se prepar? o b?utur? r?coritoare iar scoar?a esle utilizat? īn medicin?.
   taina/.lic, tamazlicuri, s.n. (īnv.) Ciroad? de vile aparlinīnd unui proprietar.
   tamlliiehi. tambuchiuri, s.n. Deschiz?tur? in puntea unei nave, care permite accesul in īnc?perile de sub punte.
   tambur, tambure, s.n. 1. Pies? īn form? de cilindru gol (fix? sau rotitoare) pe care sini trasate grada?ii pentru m?sural sau sini fixate anumite organe do ma?in?. 2. Por?iune prismatic? sau cilindric? cuprins? īntre o cupol? .?i arcurile sau zidurile caro sprijin? cupola. :>. Spa?iul īn interiorul c?ruia se īnvirle?le o u?? pivotanl?.
   tnmburu, tambure, s.f. Vechi instrument muzical cu coarde metalice, asem?n?tor cu mandolina.
   tamburin?, tamburine, s.f. Instrument muzical asem?n?tor cu toba, avind de jur īmprejur pl?ci de metal sau zurg?l?i, folosit (īn Spania, Italia ?i in Orienl) penlru acompanierea ritmic? a dansului.
   tam-nisihn adv. Nilam-nisam.
 ?  tampon, tampoane, s.n. 1. Pies? elastic? fixat? la vehiculele de cale ferat?, care are rolul do a men?ine o anumit? distan?? inlre vehiculele cuplate ?i de a amortiza ?ocurile dintre acestea īn timpul mersului. 2. Bucat? de val? sau de tifon care se aplic? pe o ran? penlru a opri o hemoragie. 3. Accesoriu de birou format dinlr-o plac? curbat? acoperit? cu liīrtic sugativ?.
   tampona, tamponez, vb. I. 1. Refl. reci|u\ (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tr. A alinge u?or ?i repetat o suprafa?? a corpului cu un tampon penlru a absorbi transpira?ia sau secre?iile unei r?ni. ,
   tam-tum, tam-tamuri, s.n. 1. Gong. 2. Instrument muzical african asem?n?tor cu toba; muzica executat? cu acest instrument; (fig.) zgomot mare, zarv?.
   tanānt, tanan?i, s.m. Substan?? chimic? de origine vegetal?, animal?, mineral? sau de sintez?, folosit? la t?b?cirea pieilor, tanatotobie s.f. Team? morbid? do moarte, tanc, tancuri, s.n. 1. Ma?in? de lupt? blindat?, montat? pe ?enile ?i īnarmat? cu tunuri ?i mitraliere. 2. P.ezervor din tabl? do o?el pentru
 605
TARE
lichide; tanc petrolier = nav? folosit? la trans-, portul petrolului ?i al derivatelor lui.
   tancliitu, tanchete, s.f. Tanc mic, cu blindaj u?or.
   tancliist, tanchi?li, s.m. Militar care face parte dintr-o unitate de tancuri.
   tandim, tandemuri, s.n. īn tandem = (despre dou? sisteme tehnice) care lucreaz? īmpreun?, . axele lor longitudinale fiind in prelungire.
   tandri'?c s.f. Afec?iune plin? de ging??ie, de delicate?e.
   tiindru, -u, tandri, -e, adj. Plin do ging??ie, de tandre?e.
   tangaj, ,tangaje, s.n. Mi?care de oscila?ie a unui vehicul īn jurul unei axe perpendiculare pe direc?ia lui de mers.
   tangent, -?, tangen?i, -te, adj., s.f. 1. Adj. Dreapt? tangent? la o curb? = dreapt? care atinge curba īntr-un singur punct; plan tangent la o suprafa?? = plan care atinge suprafa?a īntr-un singur punct. 2. S.f. Dreapt? care atinge o curb? īntr-un singur punct. 3. S.f. Func?ie trigonometric? egal? cu citul dintre func?ia sinuā ?i func?ia cosinus.
   tangin?u, tangente, s.f. 1. Pozi?ie, situa?ie a dou? figuri geometrice tangente; atingere, contact. 2. (Fig.) Rela?ie, leg?tur?.
   tangen?ial, -?, tangen?iali, -e, adj. (Adesea adverbial) Atins īn treac?t, indirect.
   tangibil, -?, tangibili, -e, adj. Care poate fi perceput prin sim?ul pip?itului; (fig.) real, evident.
   tangou, tangouri, s.n. Dans de perechi cu ritmul lent; melodia dup?' care se danseaz?.
   tanin s.n. Produs vegetal cu gust aslringent, care se folose?te la t?b?citul pieilor.
   tant?l s.n. Elemept chimic, metal rar, ductil, maleabil, foarte rezistent din punct de vedere chimic, īntrebuin?at la confec?ionarea unor ustensile tfe laborator, a filamentelor pentru unele becuri etc. tānti s.f. invar. M?tu??, tantiem?, tantieme, s.f. 1. Sum? de bani īncasat? de membrii unui consiliu de administra?ie al unei societ??i comerciale pentru participare la conducerea ei. 2. Comision procentual acordat mijlocitorilor de afaceri.
   tapa, tapez, vb. I. Tr. (Fam.) A ob?ine de la cineva bani cu titlu de īmprumut, dar f?r? inten?ia de a-i restitui, tapaj s.n. Zgomot violent; g?l?gie, scandal, tapet, tapele, s.n. Hīrtie, pīnz?, m?tase sau piele imprimat? cu desene, care se aplic? pe pere?ii camerelor, īn loc de zugr?veal?.
   tapet?, tapetez, vb. I. Tr. A acoperi cu tapet pere?ii unei īnc?peri.
   tapidc? s.f. F?in? extras? din tuberculele maniocului, folosit? īn alimenta?ia copiilor.
   tapir, tapiri, s.m. Mamifer imparicopitat din. zona tropical?, cu nasul ?i buza de sus contopite hitr-un fel de tromp?.
   tapis?, tapisez, vb. I. Tr. 1. A aplica elementele elastice, materialul de .umplutur?, pīnza de rezisten??, apoi stofa, pīnza sau m?tasea
ornamental? pe scheletul unei mobile; a capitona. 2. A tapeta.
   tapiserie, tapiserii, s.f. 1. ?es?tur? decorativ? f?cut? din lin? ori din m?tase, folosit? la īmpodobirea pere?ilor sau a unor mobile. 2. Lucru de min? cusut pe o canava cu līn? sau cu m?tase. 3. Partea tapisat? a unei mobile.
   tapifCr, tapileri, s.m. Meseria? care tapiseaz? mobile.
   tapi?erie, ?tapi?erii, s.f. 1. Meseria tapi?erului. 2. Atelier unde se efectueaz? lucr?ri de t’apisare a mobilei.
   tapti?nic, tapo?nici, s.m. Plant? erbacee cu flori purpurii, cu tulpina acoperit? cu peri moi. tara s.f. v. tar?1.
   tarab?, tarabe, s.f. 1. Mas? improvizat? pe care se vīnd articole m?runte īn pie?e ?i īn tīrguri. 2. Tejghea (de circium?) la care st? negustorul.
   tar?c, laraci, s.m. Stīlp b?tut īn p?mīnt, servind ca element de sus?inere la un pod, la un gard etc.
   tardf, tarafuri, s.n. Mic? forma?ie muzical? de l?utari.
   taragdt, taragoturi, s.n. Instrument muzical popular de suflat, format dintr-un tub conic de metal cu ancie simpl?.
   tarantul?, taraniele, s.f. Dans popular napoli-tan, cu ritm vioi.
   tarantul?, tarantule, s.f. P?ianjen veninos din sudul Italiei, cu patru ochi mari ?i numero?i ochi mai mici.
   tarapana, tarapanale, s.f. (īnv.) Monet?rie. tarar, tarare, s.n. Ma?in? folosit? pentru a cur??a cerealele de impurit??i.
   tar?1, tare, s.f. 1. Dara. 2. Greut??i nemarcate folosite la cīnt?rit (pentru a compensa greutatea recipientului sau a ambalajului). Var.: tari s.f.
   tar?2, tare, s.f. Defect fizic sau moral; me-, teahn?.
   tardigrād, tardigrade, s.n. (La pl.) Grup de animale foarte mici, cu patru perechi de picioare, care se deplaseaz? greoi; (?i la sg.) animal care face parte din acest grup.
   tardiv, -?, tardivi, -e, adj. Care apare, se īntīm-pl? sau se dezvolt? cu īntīrziere.
   tare, lari, adj., adv. 1. Adj. Care are o consisten?? solid? ?i nu poate fi u?or p?truns, desf?cut, despicat; care nu este elastic, nu se īndoaie u?or. 2. Adj. (Despre oameni) Puternic, viguros; energic. 3. Adj. Care dispune de putere, de autoritate, care este st?pīn pe situa?ie; care are cuno?tin?e temeinice īntr-un anumit domeniu. 4. Adj. Cu voin?? ferm?, energic, dīrz. 5. Adj. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifest? cu violen??; (despre aer) r?coros, rece; (despre mirosuri) foarte aromat, ame?itor. 6. Adj. (Despre unele substan?e alimentare, chimice sau medicamentoase) Cu· o concentra?ie mare; (despre b?uturi alcoolice) cu o concentra?ie, mare de alcool. 7. Adj. (Despre culori) Viu, puternic. 8. Adv. Foarte mult. 9. Adv.
TAHGA
Cu for??, cu putere. 10. Adv. (Pe ling? verbele ca „a vorbi“, „a cīnta“) Cu glas ridicat.
   tārg?, l?rgi, s.f. 1. Pat portativ cu care sīnt transporta?i r?ni?ii ?i bolnavii. 2. Mic? platform? portativ? cu care se transport? dil'critc materiale.
   tarlifln s.m. Plant? erbacee aromatic?, īnalt? pīn? la 70 cm, ale c?rei frunze, bogate īn uleiuri eterice, sīnt folosite īn alimenta?ie.
   larii, tarife, s.n. Pre?. oficial stabilit pentru anumite prest?ri de serviciu, pentru transporturi de m?rfuri ?i persoane, pentru vīnzarea anumitor articole etc.; list? sau tablou pe care sīnt afi?ate aceste pre?uri; tarif vamal = list? īn care sīnt īnscrise m?rfurile ?i laxele vamale pentru import, export ?i tranzit.
   tarifar, -ii, tarifari, -e, adj. Care se refer? la tarif; (despre pre?uri, taxe, salarii) fixat prin tarif.
   tārl?, tarlale, s.f. Suprafa?? de teren cultivat? cu aceea?i specie de plante agricole īn cadrul unui asolament.
                                                            taini??, tarni?e, s.f. ?a ??r?neasc? (de lemn), folosit? la c?l?rit sau la transportul unei poveri, taroc s.n. Numele unui joc de c?r?i, tarod, taroduri, s.n. Burghiu pentru filetat, tarp?n, tarpani, s.m. Cal s?lbatic care tr?ia īn trecut īn stepele de la est de Marea Neagr?.
   tarSj torsuri, s.n. Partea posterioar? a scheletului labei piciorului, format? din ?apte oase, articulate la un cap?t cu oasele gambei, iar la cel?lalt cu oasele metatarsului.
   tartan, tartane, s.n. 1. ?es?tur? cu carouri mari, divers colorate, folosit? īn Sco?ia. 2. ?al sau pled f?cut din tartan (1).
   tartar1 adj. Sos tarlar = maionez? preparat? cu mult mu?tar.
   tartar2 s.n. (īn mitologia antic?) Loc situat īn fundul infernului, īn care se credea c? erau chinui?i cei ce p?c?tuiau fa?? de zei; (īn credin?a cre?tin?) iad, infern. Accentuat ?i: tartar.
   tart?, tarte, s.f. Pr?jitur? f?cut? din aluat fraged acoperit cu fructe ?i cu crem?.
   tartin?, tartine, s.f. Felie de pīine (uns? cu unt) pe care se pune brīnz? sau ?unc? etc.
   tartor, tartori, s.m. C?petenia dracilor; (fig.) om r?u, care terorizeaz?.
   tārtori??, lartori?e, s.f. Dr?coaic?; (fig.) femeie rea.
   t?rtric adj. Acid tartric = acid organic cristalizat, cu gust acru, solubil īn ap?, care se folose?te īn medicin?, īn industria alimentar? etc.
   t?rtru, tartruri, s.n. 1. Sediment care se depune pe fundul ?i pe pere?ii butoaielor cu vin. 2. Substan?? calcaroas? de culoare g?lbuie sau negricioas?, care se depune pe suprafa?a din?ilor, tas, tasuri, s.n. Taler de balan??, tas?, pers. 3 taseaz?, vb. I. Refl. (Despre terenuri, materiale pulverulente etc.) A deveni mai pu?in afinat, mai compact, a se īndesa.
   tāster, tastare, s.n. (Tipogr.) Dispozitiv al ma?inii de cules monotip, prev?zut cu o claviatur?, cu ajutorul c?ruia se fixeaz?, prin per-
fora?ii pe o band? de bīrtie, felul ?i pozi? ia li Icrelor, īn ordinea textului ce urmeaz? a fi tip?rii.
   tnstiir?, tasticrc, s.f. Plac? de lemn deasupra c?reia se īntind coardele unor instrumente muzicale.
   tu?ea, t??ti, s.f. Geant? do piele sau do pīnz?. taiiiic s.m. (Reg.) Apolaliv cu caro copiii se adreseaz? tat?lui lor.
   tat?, la?i, s.m. 1. B?rbat caro are copii; nume pe care i-1 dau acestuia copiii s?i; tat? bun = tat? adev?rat; tat? vitreg — al doilea so? al unei femei, īn raport cu copiii ei dinlr-o c?s?torie anterioar?; tat?-socru = socru; tat?-marc = bunic; tat? de familie = cap de familie. 2. Termen cu caro se adreseaz? cineva unui copil sau unei persoane tinere. 3. (In credin?a cre?tin?) Dumnezeu; creatorul.
   tatona, tatonez, vb. I. Tr. A īncerca, cu pruden??, s?-?i dea seama do o situa?ie, s? g?seasc? o solu?ie.
   tatuā, tatuez, vb. I. Refl. ?i Ir. A(-?i) imprima pe piele diferite figuri, cu ajutorul unor īmpuns?turi ?i al unor materii colorante caro nu so ?terg.
   tatuaj, tatuaje, s.n. Faptul de a (se) tatua; desenul r?mas pe piele dup? tatuare.
   taumaturg, taumaturgi, s.m. Persoan? care, dup? unele concep?ii religioase, ar avea puterea s? fac? minuni.
   taur, lauri, s.m. Mascul necastrat din specia taurinelor, crescut pentru reproduc?ie,
   taurin, -fi. taurini, -e, adj. Care se.refer? la taur, din specia taurului; (substantivat, f. pl.) specie de rumeg?toare mari care au ca reprezentant tipic boul; (?i la sg.) animal din aceast? specie.
                                                            tautologic, -?, tautologici, -e, adj. Privitor la tautologie; care are caracter de tautologie.
   tautologie, tautologii, s.f. 1. Gre?eal? de limb? care const? īn repelarea inutil? a aceleia?i idei, formulat? cu alle cuvinte; pleonasm. 2. (Log.) Judecat? īn care subiectul ?i predicatul sīnt exact aceea?i no?iune.
   tavan, tavane, s.n. 1. Plafon (1).'2. Partea superioar? a unei excava?ii miniere subterane.
   tav?, t?vi, s.f. 1. Obiect plat, de obicei din metal, cu marginile pu?in ridicate, pe care se aduc la mas? cele necesare penlru servit. 2. Vas de tabl? īn care se coc la 'cuptor anumite mīne?ri ?i pr?jituri.
   tavern?, taverne, s.f. Circium? s?r?c?cioas?, murdar? (instalat? de obicei la subsol).
   tax?, taxez, vb. I. Tr. 1. A supune unei taxe. 2. (Fig.) A califica pe cineva drept...
   taxacee, taxacce, s.f. (La pl.) Familie de plante cu frunze aciculare persistente, cu s?mīn?a acoperit? cu un īnveli? c?rnos; (?i la sg.) plant? din aceast? familie (ex. tisa).
   taxator, -oare, taxatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care vinde bilete īntr-un vehicul de transport in comun; (p. gener.) īncasator.
   tsix?, laxe, s.f. 1. Sum? de bani pl?tit? īn favoarea bugetului de stat sau al unei institu?ii, īn schimbul unor servicii. 2. Sum? de bani
TAMlIA
perceput? sub form? de impozit pentru anumite m?rf uri.
    taxi, taxiuri, s.n. Taximetru, taximetru, taximetre, s.n. Autovehicul care efectueaz?, contra plat?, transporturi de persoane sau de m?rfuri, de obicei īn interiorul ora?elor, ?i care este prev?zut cu un aparat pentru īnregistrarea costului transportului.
    taxonomic s.f. (Biol.) lw ?tiin?a legilor de clasificare a organismelor vii. 2. Studiul unei grupe de plante sau de animale sub aspectul clasific?rii ?i descrierii speciilor.
    t?b?cār, t?b?cari, s.m. Persoan? specializat? īn t?b?citul pieilor.
    tub?c?ric, t?b?c?rii, s.f. Atelier īn care se t?b?cesc pieile.
    t?b?ci, t?b?cesc, vb. IV. Tr. A prelucra pielea brut? cu ajutorul tanan?ilor, pentru a o transforma īntr-un produs moale, suplu, elastic ?i rezistent.
    t?b?cit, -?, t?b?ci?i, -te, adj. 1. (Despre piei) Care a fost supus procesului de t?b?cire. 2. (Despre pielea sau trupul omului) B?t?torit.
    t?b?rī, t?b?r, vb. IV. Intr. A se n?pusti asupra cuiva sau a ceva, (fig.) a s?ri cu gura la cineva.
    t?blie, t?blii, s.f. 1. Tabl?1 (2). 2. Panou de lemn, de metal etc. fixat pe scheletul unei u?i, unei mobile etc.
    t?bli??,' t?bli?e, s.f. 1. Diminutiv al lui tabl?1. 2. Plac? mic? de ardezie pe care scriau īn trecut, cu un condei de piatr?, ?colarii īncep?tori.
    t?ce?, tac, vb. II. Intr. 1. A nu spune nimic, a nu vorbi; pa t?cute = in t?cere; pe ascuns. 2. A īnceta s? plīng?, s? rid? etc. 3. A nu m?rturisi ceva, a t?inui.
    t?cGrc, t?ceri, s.f. Faptul de a t?cea; a trece sub t?cere — a trece cu vederea; a t?inui.
    t?ciune, t?ciuni, s.m. 1. R?m??i?? dintr-o bucat? de lemn care nu a ars complet. 2. Boal? infec?ioas? a plantelor, īn special a unor cereale, provocat? de un gen de ciuperci.
    t?cut, -?, t?cu?i, -le, adj. Care nu obi?nuie?te s? vorbeasc? mult, taciturn, t?gad?, t?gade, s.f. T?g?duial?. t?g?dui, t?g?duiesc, vb. IV. Tr. A nega. t?g?duial?, t?g?duieli, s.f. Faptul de a t?g?-, dui; nerecunoa?tere, negare.
    t?gīr??, l?gīr?e, s.f. Traist?; s?cule?, t?ia, tei, vb. -I. 1. Tr. A separa ceva īn dou? sau īn mai multe buc??i cu ajutorul unui obiect t?ios; a despica, a spinteca. 2. Tr. A face o adincitur? pe suprafa?a unui obiect; a s?pa, a sculpta. 3. Refl. (Despre ?es?turi) A se destr?ma, rupīndu-se īn direc?ia firului ?esut.
 4.   Refl. (Despre unele preparate culinare) A c?p?ta aspectul de lapte brīnzit. 6. Tr. A sacrifica un animal pentru hran?; a ucide un om; (tr. ?i refl.) a(-?i) face o ran? cu un obiect t?ios. C>. Tr. A suprima, a nimici; a suprima un text (sau o parte dintr-un text). 7. Tr. (La jocul de c?r?i) A desp?r?i īn dou? pachetul de c?r?i, īnainte de īnceperea jocului.
 t?iettfr, (1) t?ietori, s.m.,. (2) t?ietoare, s.n. 1.
 S.m. Muncitor forestier care se ocup?, cu t?ierea copacilor. 2. S.n. Bu?tean pe care se despic? lemnele de foc.
 t?ietur?, t?ieturi, s.f. 1. Ac?iunea de a t?ia; locul unde a fost t?iat, ceva; ran? provocat? de un obiect t?ios. 2. Croiala unei haine. 3. Teren desp?durit. 4. ?ters?tur?; fragment, de text ?ters, anulat.
 f?if?sui, l?if?suiesc, vb. IV. Intr. A sta la taifas.
 t?inui, l?inuiesc, vb. IV. 1. Tr. A p?stra o tain?, a nu divulga, a ?ine secret. 2. Intr. (īnv. ?i pop.) A sta la sfat., a discuta (īn intimitate).
 t?inuit, -?, t?inui?i, -ie, adj. (Despre locuri, a?ez?ri omene?ti ele.) Ascuns, retras, ferit.
 t?inuitor, -Oiire,   t?inuitori, -oare> adj.,  s.m.
 ?i f. 1. Adj. Care     ascunde ceva. 2.    S.m.  ?i  f.
 Persoan? care t?inuie?te fapta unui r?uf?c?tor, care ascunde lucruri furate, caro ad?poste?te o p'ersoan? urm?rit? de justi?ie etc.
 t?ios, -ous?, l?io?i, -oase, adj. 1. Care este (bine) ascu?it. 2. (Fig.; despre vīnt, ger) Care ī?i d? senza?ia c? te taie, care provoac? o senza?ie dureroas?. 3. (Fig.; despre privire) Ascu?it, p?trunz?tor; (despre vorbej stil) caustic, ironic.'
 t?i?, t?i?uri, s.n.  Partea ascu?it?,   t?ioas?,   a
 unei unelte, a unui instrument.            . ·' "
 t?i?ii s.m. pi. Aluat t?iat īn ?uvi?e lungi ?i sub?iri, care se fierb īn sup? sau se g?tesc cu brīnz?, cu nuci etc.
 t?l?zui, pers. 3 t?l?zuie?le, vb. IV. Refl. ?i in ti·. A fafce valuri mari, a se ridica īn talazuri.
 t?lmaci, -e, t?lmaci, -e, s.m..?i f. (īnv.) Traduc?tor, interpret; comentator. Var.: tīlm?ci s.m. ?i f.
 t?lm?ci, t?lm?cesc, vb. IV. Tr. 1. A traduce un text dintr-o limb? īn alta. 2. A interpreta,, a explica, a l?muri.
 t?lm?citor, -o?re, t?lm?citori, -oare, s.m. ?i f. 1. Traduc?tor; interpret. 2. Persoan? care explic?, l?mure?te, interpreteaz?.
 t?lp??i?a s.f. art. A-?i lua t?lp??i?a = a pleca repede dintr-un loc (de fric?, de ru?ine etc.). t?lpic s.m. v. t?lpig.
 t?lpig, (1) i?lpige, s.n., (2, 3) l?lj.igi, s.m. 1.
 S.n. Fiecare dintre cele dou? pedale de la r?zboiul de ?esut, cu ajutorul c?rora se ridic? ?i se coboar? i?ele. 2. S.m. īnc?l??minte rudimentar?, alc?tuit? dintr-o talp? de lemn cu o baret? de piele. 3. S.m. ?oset? foarte scurt? de dam?, care acoper? numai laba piciorului. Var.; t?lpic s.m.
 t?lpui, l?lpuicsc, vb. IV. Tr. A pune talp? la īnc?l??minte; a pingeli.
 t?m?dui, l?m?duiesc, vb. IV. Tr.· ?i refl. (Pop.) A (se) īns?n?to?i, a (se) vindeca.
 t?m?duitor, -oare, t?m?duilcri, -oare, adj. (Pop.) Care t?m?duie?te, care vindec?.
 t?mb?l?u s.n. fFam.) Zgomot mare, g?l?gie; (p. ext.) petrecere zgomotoas?.
 t?mīiā, t?mliez, vb. I. 1. Tr. ?i intr. (Bis.) A afuma cu t?mīie; a r?spīndi fum de t?miie. 2. Tr. (Fig.) A lingu?i.
  TAMĪ1E
   t?miie s.f. Substan?? ru?inoas? ob?inut? din scoar?a unui arbore exotic ?i care, prin ardere, produce un fum cu miros puternic, aromat, fiind īntrebuin?at? īn practicile religioase.
   t?miios, -oās?, t?mīio?i, -oase, adj., s.f. 1. Adj. (Despre unele fructe, īn special despre struguri) Care are un gust pl?cut, aromat, asem?n?tor cu aroma de t?mīie. 2. S.f. Varietate de vi?? do vio care produce struguri cu boabe sferice, c?rnoase, aromate. 3. S.f. Vin f?cut din t?mīioas? (2).
   f?mii??, t?mīi?e, s.f. Denumire dat? mai multor specii de plante erbacee, cu miros aromatic.
                                                          tiip?dn, t?p?ane, s.n. 1. Loc neted, u?or īnclinat, pe versantul (ori la poalele) unui munte sau unui deal. 2. Loc viran mai ridicat, aflat de obicei īn mijlocul unui sat. t?r?boān??, t?r?boan?e, s.f. (Pop.) Roab?, t?r?boi s.n. G?l?gie mare, larm?, t?mb?l?u. t?r?g?na, t?r?g?nez, vb. I. Tr. 1. A īntīrzia rezolvarea unei probleme; a amīna de pe o zi pe alta; a tergiversa. 2. A vorbi rar, lungind silabele. Var.: t?r?g?ni vb. IV.
                                                           t?r?g?nat, -?, t?r?g?na?i, -te, adj. (Despre ac?iuni) Executat īncet, cu multe amīn?ri; (despre vorbire) cu modula?ii prelungite, rar. t?r?g?ni vb. IV. v. t?r?g?na, t?r?g?neāl?, l?r?g?neli, s.f. Amīnare, tergiversare.
   t?r??enie, t?r??enii, s.f. (Fam.) ?ir de īntīm-pl?ri (nepl?cute); p??anie, īncurc?tur?.
   t?rbac? s.f. (Fam.) A da (sau a lua.) pe cineva in t?rbac? = a bate zdrav?n; a batjocori.
   t?rli?ci, l?rb?cesc, vb. IV. Tr. (Fam.) A bate; a snopi īn_ b?taie;-a oc?ri, a batjocori.
   t?redt, -?, t?rca?i, -le, adj. Cu dungi, v?rgat, b?l?at; pestri?.
   t?rie, (2). t?rii, s.f. 1. For?? fizic?, putere; for?? moral?, fermitate; (fig.) valoare, valabilitate. 2. Soliditate, tr?inicie. 3. Grad (mare) al concentra?iei de alcool, de arom? etc. 4. Intensitate a unui sunet. 5. Miez, toi: īn t?ria nop?iL G. (Poetic) Bolta cereasc?; v?zduh.
   t?rīm, t?rimuri, s.n. 1. ?inut, regiune; meleag. 2. Domeniu, sfer? de activitate.
   t?rī??, l?rī?c, s.f. (Mai ales la pl.) Coaja boabelor de cereale, zdrobit? prin m?cinare (?i care se alege de f?in? la cernut).
   t?rt?cu??, l?rt?eu?e, s.f. 1. Plant? erbacee cu tulpina tīrītoare sau ag???toare, cu flori albe ?i fructe comestibile; fructul acestei plante.
2.  (Fig.; glume?) Cap.
   t?tar, .-?, t?tari, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune īn R.S.S.A. T?tar?; persoan? care f?cea parte din triburile de origine mongol? care īn sec. XIII au īntemeiat statul Hoarda de Aur, situat īn Asia Central? ?i Europa r?s?ritean?. 2. Adj. Care se refer? la t?tari (1), care apar?ine t?tarilor; (substantivat, f.) limba t?tar?.
. t?t?re?, l?taree, s.f. 1. T?t?roaic?. 2. Hain? lung?, īmbl?nit?, purtat? de t?tari. 3. Fructul
                                                                                                           cos
uscat ?i golit de miez al unei specii do dovleac, folosit īn trecut ca .plosc?.
   t?t?i?, t?t?i?i, s.m. Plant? erbacee īnalt? pīn? la 70 cm, cu frunze p?roase ?i flori galbene-aurii īn capitule numeroase.
   t?t?neas?, l?l?nese, s.f. Plant? erbacee cu flori ro?ii-violacee, cu tulpina ramificat?, acoperit? cu peri aspri.
   t?t?rime s.f. Neamul t?tarilor;, mul?ime do t?tari.
   t?f?rouica, l?l?roaice, s.f. Femeie din neamul t?tarilor, t?tin, t?tini, s.m. (Pop.) Tat?. t?u1, l?uri, s.n. Balt?; lac. t?u2, ta, t?i, tale, pron. pos., adj. pos. 1. Pron. pos. īnlocuie?te numele obiectului posedat ?i numele celui c?ruia i se adreseaz? vorbitorul: ai t?i sini to?i. 2. Adj. pos. Care apar?ine persoanei c?reia i se adreseaz? vorbitorul: cartea ta·, (arat? o dependen??, o īnrudire) fra?ii t?i. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii celui c?ruia i se adreseaz? vorbitorul sau (la f. pl.) treburile, preocup?rile acestuia: m-amīnlīl-nit cu ai t?i; vorbe?te-mi despre ale tale..
   t?tin, t?uni, s.m. Denumire dat? unor inseclc diptere asem?n?toare cu mu?tele, ale c?ror femele transmit, prin īn?ep?tur?, mamiferelor ?i omului boli virotice ?i microbiene. t?v?leal? s.f. Faptul de a (se) t?v?li; b?taie, t?v?li, t?v?lesc, vb. IV. Refl. ?i tr. 1. A (se) rostogoli pe p?mīnt, īn iarb? etc. 2. A (se) murd?ri.
   t?v?liig, t?v?lugi, s.m. 1. Unealt? agricol? format? din unul sau mai mul?i cilindri, cu care se sf?rīm? bulg?rii ?i se neteze?te p?mīntul īnainte ?i dup? īns?mīn?are. 2. Cilindru greu, montat la anumite ma?ini, cu care se sf?rīm? ?i se niveleaz? p?mīntul, pietri?ul etc.
   tcāe?, teci, s.f. 1. Toc de metal, de lemn sau de piele īn care se introduce lama unei s?bii, a unui cu?it etc. 2. Parte a unei unelte manuale īn care se fixeaz? coada sau mīnerul. 3. P?staie.
   teāī?r, -?, teferi, -e, adj. Zdrav?n, īnlreg, nev?t?mat; s?n?tos la minte.
   team? s.f. Stare de nelini?te provocat? de un pericol, de o amenin?are; fric?.
   teanc, teancuri, s.n. Gr?mad? de obiecte (de acela?i fel) a?ezate unele peste altele.
   te?p? s.f. 1. Fel; fire, caracter. 2. (De obicei depr.) Condi?ie social?, treapt?, rang.
   teasc, teascuri, s.n. 1. Pres? īn care se strivesc strugurii sau semin?ele plantelor oleaginoase pentru a ob?ine mustul, respectiv uleiul. 2. (īnv.) Ma?in? tipografic? de imprimat.
   teatral, -?, teatrali, -e, adj. 1. Care apar?ine teatrului, privitor la teatru. 2. Afectat, artificial, nesincer.
   teatrologie s.f. ?tiin?a despre istoria, teoria ?i estetica spectacolului de teatru.
   teatru, teatre, s.n. 1. Arta de a prezenta īn fa?a unui public un spectacol de literatur? dramatic?; institu?ia cultural? care organizeaz? astfel de spectacole; cl?direa īn care se reprezint? spectacolele. 2. Spectacol, reprezenta?ie
 609
TELEFONIC
dramatic?. 3. Profesiunea de actor. 4. Literatur? dramatic?. 5. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o ac?iune; teatru de opera?ii = cīmp de lupt?.
   tectonic, -ii, tectonici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se refer? la tectonic? (2); care este legat de mi?c?rile scoar?ei terestre. 2. S.f. Ramur? a geologiei t care studiaz? structura scoar?ei terestre ?i cauzele mi?c?rilor ?i deform?rilor acesteia.
   teilfium, tedeumuri, s.n. Scurt serviciu religios, oficiat īntr-o īmprejurare solemn?.
   tegument, tegumente, s.n. 1. Totalitatea ?esuturilor care acoper? corpul animalelor. 2. Membran? care īnconjur? ?i protejeaz? organele plantelor.
   t6hnic, -?,-tehnici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care apar?ine tehnicii (2); privitor la tehnic?. 2.
S.f. Totalitatea uneltelor, metodelor ?i procedeelor de lucru cu ajutorul c?rora se execut? anumite opera?ii sau se prelucreaz? bunurile necesare satisfacerii nevoilor societ??ii. 3. S.f. Totalitatea metodelor ?i procedeelor īntrebuin?ate īn practicarea unei meserii, īn executarea unei opera?ii, a unei lucr?ri etc. 4. S.f. Tehnic? de lupt? = totalitatea mijloacelor de lupt? ?i auxiliare cu care sīnt īnzestrate for?ele armate.
   tehnician, -?, tehnicieni, -e, s.m. ?i f. Specialist īn domeniul tehnicii (2); persoan? care cunoa?te ?i aplic? tehnica linei meserii, a unei ramuri a ?tiin?ei, etc.
   tehnicism s.n. Tendin?a de a folosi īn mod exagerat ?i mecanic procedeele tehnice caracteristice unui domeniu de activitate, neglijīnd principiile teoretice, tehnicitate s.f. Caracterul a ceea ce este tehnic, tehnicolor, -ii, tehnicolori, -e.. adj. (Despre filme) Realizat īn culori.
   telmo- Element de compunere cu sensul „tehnic“ „īn leg?tur? cu tehnica“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   tehnocrat, -?, tehnocra?i, -te, s.m. ?i f. Adept al tehnocra?iei.
   tehnocratic s.f. Doctrin? social-politic? burghez? care supraestimeaz? locul ?i rolul tehnicienilor īn conducerea societ??ii, minimalizīnd func?iile politicii ?i ideologiei.
   tehnolog, tehnologi, s.m. Specialist īn tehnologie.                                     5
   tehnologic, -?, tehnologici, -e, adj. Care se refer? la tehnologie, caro ?ine de tehnologie.
   tehnologie, tehnologii, s.f. Totalitatea cuno?tin?elor despre metodele ?i mijloacele de fabricare ?i de prelucrare a materialelor, de efectuare a unui anumit proces de produc?ie.
   tehnoredactare, tehnoredact?ri, s.f. Opera?ia de preg?tire tehnic? ?i grafic? a unui manuscris, īn vederea tip?ririi lui. tehui, -ie, tehui, adj. Z?p?cit, buim?cit, n?uc. tei, tei, s.m. Denumire dat? unor specii de arbori cu frunze mari, cu flori albe sau albe-g?lbui cu miros puternic, īntrebuin?ate īn medicin?; fibr? din scoar?a acestor arbori, din care se īmpletesc sfori, frīnghii sau rogojini.
   teic?, teici, s.f. 1. Cutia īn care cad gr?un?ele din co?ul morii ?i de unde trec īntre pietre.’ 2. Jgheab din care beau sau m?nīnc? vitele, porcii.
   tein? s.f. Alcaloid extras din ceai ?i folosit īn medicin? ca stimulent al sistonīului nervos ?i al inimii.
   tclsm s.n. Concep?ie filozofic?-religioas? bazat? pe admiterea existen?ei lui Dumnezeu ca fiin?? absolut?, exterioar? naturii, creatoare, sus?in?toare ?i conduc?toare a lumii.
   tejghea, tejghele, s.f. 1. Mas? lung? pe care vinz?torul ī?i expune marfa ?i pe care serve?te pe cump?r?tori. 2. Masa de lucru-a unui meseria?.
   tejghetar, tejghetari, s.m. Persoan? care vinde la tejghea.
   tel, teluri, s.n. 1. Instrument de sīrm? folosit īn buc?t?rie pentru b?tut albu?ul de ou, fri?ca ctc. 2., Arc de sīrm? la canapele, la fotolii etc.
   tel?l, telali, s.m. Negustor ambulant (de haine vechi).
   tel?li?u, tcl?li?e, s.f. Femeie care face comer? ambulant (cu haine vechi).
   tele- 1. Element de compunere cu sensul „(de) departe“, „(de) la distan??“, care serve?te la formarea unor substantive, adjective sau verbe. 2. Form? abreviat? pentru televiziune, care serve?te la formarea unor substantive sau a unor adjective.
   teleāga, telegi, s.f. 1. C?ru?? mic? (cu dou? ro?i) care serve?te la transportul persoanelor sau al unor poveri u?oare. 2. Cotiga plugului.
   tele?p interj. (Repetat) Cuvīnt care imit? zgomotul produs de mersul greoi al omului.
   tcleautogruf, teleautografe, s.n. Aparat cu ajutorul c?ruia sīnt transmise la distan??, pe cale electric?, scrisul sau desenatul, prin reproducerea mi?c?rilor executate de creion.
   teleinisol?, telehusole, s.f. Busol? ale c?rei indica?ii sīnt transmise la distan?? unor instrumente indicatoare de pe bordul unui avion.
   telecabin?, telccabine, s.f. Instala?ie de teleferic avīnd suspendate de cablu cabine pentru persoane.
   teleeinc?st, telccineasti, s.m. Specialist īn realizarea filmelor pentru televiziune; autor de scenarii pentru televiziune.
   telecomand?, telecomenzi, s.f. Transmiterea la distan?? a unei comenzi, prin mijloace de telecomunica?ie.
   telecomunica?ie, telecomunica?ii, s.f. Transmitere la distan??, prin instala?ii cu sau f?r? fir, a unor semnale corespunzind unor sunete, semne sau imagini.
   telof6ric, teleferice, s.n. Funicular amenajat pentru transportul de persoane.
   telefon, telefoane, s.n. 1. Aparat folosit īn posturile telefonice, alc?tuit, īn principal, dintr-un transmi??tor ?i un receptor, cu ajutorul c?ruia se poate vorbi la distan??. 2. Chemare sau convorbire telefonic?.
   telefona, telefonez, vb. I. Intr. ?i tr. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului.
   telefonic, -?, telefonici, -c, adj. Privitor la telefon; (despre mesaje) transmis prin telefon.
39 — Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curent.
 i
TELEFONIE
 610
   telefonie s.i. Telecomunica?ie care const? īn transmiterea la distan?? a vorbirii, īntre dou? puncte determinate, prin intermediul unei centrale telefonice, manuale sau automate.
   telefonist, -?, lelefoni?li, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care stabile?te leg?turile la o central? telefonic? neautomat?.
   tcleīotografie, telefolografii, s.f.· Fototelegra-fie.
   telogfir, telegari, s.m. Cal tīn?r, iute, folosit la tr?sur?.
   telegenie, -5, telegenici, -e, adj. Care produce pe ecranul televizorului efecte vizuale bune, favorabile, pl?cute.
   telcgliidii, teleghidez, vb. I. Tr. A dirija de la distan?? (prin telecomand?, fascicul laser etc.) un avion, uri proiectil etc.
   telegraf, (1) telegrafe, s.n., (2) telegrafi, s.m.
1.  S.n. Aparat folosit pentru producerea, recep?ia ?i transformarea semnalelor telegrafice īn scopul transmiterii telegramelor. 2. S.m. Denumire a mai multor specii de plante ornamentale, cu tulpina ag???toare, lung? de 5—6 m.
   telegrafii, telegrafiez, vb. I. Tr. A transmite o ' telegram? cu'ajutorul telegrafului.
   telegrafie, -u, telegrafici, -e, adj. Privitor la telegraf; transmis prin telegraf; (fig.) concis, laconic.
   telegrafie, telegrafii, s.f. Transmitere la distan?? a unor semne grafice,?i īnregistrarea lor cu ajutorul telegrafului; telegrafie f?r? fir = radiotele-grafie.
   telegrafist, -?, telegraf i?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? specializat? īn transmiterea ?i recep?io-narea telegramelor.
   telegram?, telegrame, s.f. Comunicare transmis? prin telegraf; formularul pe care este scris textul comunic?rii.
   teleimprimator, teleimprim.ato6.re, s.n. Aparat telegrafic cu ajutorul c?ruia se transmit ?i se recep?ioneaz? texte cu literele alfabetului obi?nuit. ’
   teleindicatir, teleindicatoare, s.n. Dispozitiv cu ajutorul c?ruia se transmit la distan?? indica?ii referitoare la o m?rime caracteristic? func?ion?rii unui sistem tehnic.
   telejurn?l, telejurnale, s.n. Emisiune de ?tiri curente la televiziune.
   teleleu, -eā, telelei, -ele, s.m. ?i f. Om f?r? c?p?-tīi, care ī?i pierde vremea umblīnd de colo pīn? colo; (adverbial) a umbla teleleu (T?nase) = a umbla f?r? rost.
   telem?surāre, telem?sur?ri, s.f. M?surare ?i transmitere la distan?? a valorii unei m?rimi.
   telemea s.f. Brīnz? preparat? din ca? t?iat īn calupuri ?i p?strat īn putini cu saramur?.
   telcmec?nic? s.f. Ramur? a tehnicii care se ocup? cu mijloacele conducerii de la distan?? a proceselor tehnice.
   telemetrie, -?, lelemetrici, -e, adj. Privitor la telemetru; realizat cu ajutorul telemetrului.
   telemetrie s.f. Disciplin? care se ocup? cu tehnica m?sur?rii distan?elor cu ajutorul telemetrului.
   telomGtru, lelcmetre, s.n. Instrument folosit pentru m?surarea distan?ei dintre locul observa?iei ?i un punct dep?rtat sau inaccesibil.
   teleobiectiv, teleobiective, s.n. Obiectiv fotografic folosit pentru, fotografierea obiectelor situate la dep?rtare mare, telcologie s.f. 1. Teoria finalit??ii; studiul scopurilor. 2. Concep?ie filozofic? idealist? care consider? c? procesele din univers s-ar desf??ura īn conformitate cu anumite scopuri.
   teloosteiin, teleosteeni, s.m. (La pl.) Grup do pe?ti avīnd scheletul complet osificat, corpul acoperit cu solzi oso?i ?i īnot?toarea codal? īmp?r?it? īn dou? p?r?i egale; (?i la sg.) pe?te care face parte din acest grup.
   telepatie, -?, telepatici, -e, adj. Privitor la telepatie.
   telepatie s.f. Fenomen psihologic conslīnd īn transmiterea gīndurilor la distan??, īn comunicarea īntre persoane f?r? mijlocirea sim?urilor obi?nuite.
   telercctfrdīng s.n. Instala?ie pentru īnregistrarea pe film a imaginilor de televiziune.
   tclereglāre, teleregl?ri, s.f. Reglare la distan?? a unui sistem tehnic cu ajutorul unui semnal electromagnetic intermediar.
   tclescāun, telescaune, s.n. Instala?ie de teleferic avīnd suspendate de cablu un fel de scaune pe care stau persoanele.
   tcleschi, teleschiuri, s.n. Instala?ie de teleferic īn care cablul poart? persoanele pe schiuri.
   telescop, lelescoape, s.n. Instrument optic folosit īn astronomie pentru observarea corpurilor cere?ti. ’
   telescopic, -?, telescopici, -e, adj. 1. Privitor la telescop; care se realizeaz? sau se vede cu ajutorul telescopului. 2. Alc?tuit din tuburi care p?trundwmul īn golul celuilalt, pu?ind fi lungit sau scurtat dup? trebuin??.
   toleseimializ?re, telesemnaliz?ri, s.f.Transmitere la distan?? a unor semnaliz?ri prin intermediul unui semnal electromagnetic.
   iclcspectftiār, -o:tre, telespectatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care urm?re?te o emisiune la televizor.
   televiza, televizez, vb. I. Tr. 1. A transmite.la distan?? imagini prin televiziune. 2. A realiza .un film pentru a fi transmis la televiziune.
   televiziune s.f. Tehnica transmiterii la distan??, prin intermediul undelor electromagnetice, a unor imagini mobile.
   teīevizār, televizoare, s.n. Aparat care recep?ioneaz? imaginile transmise" prin televiziune.
   t61ex, telexuri, s.n. Sistem mixt de telefonie ?i telegrafie īn teleimprimator, care folose?te, prin comutare, acela?i circuit de transmisie.
   telur s.n. Element chimic cu caracter nemetalic, cu propriet??i asem?n?toare celor ale sulfului.
   teluric, -?, telurici, -e, adj. (Livr.) Care apar?ine P?mīntului; p?mīntesc.
   tematic, -?, tematici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Car? ?ine de o tem?; f?cut pe baza unei teme. 2.
 S.f. Tema esen?ial? sau totalitatea temelor
 611
TENEBRA
unei lucr?ri ?tiin?ifice sau literare, ale crea?iei unui artist, ale unui curent literar etc.
                               tfimu, teme, s.f. 1. Idee principal? dezvoltat? īntr-o oper?, intr-o expunere; aspect fundamental de via?? care constituie subiectul unei opere.
2.  Ideea de baz? īntr-o lucrare muzical?, avīnd un caracter ?i o construc?ie bine definite. 3. Exerci?iu scris dat ?colarilor īn scopul aplic?rii cuno?tin?elor dobīndite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvīnt, constituit? din r?d?cin? ?i, adesea, din unul sau mai multe sufixe ori prefixe ?i caracterizat? prin faptul c? este comun? formelor unuia ?i aceluia?i cuvīnt.
   tem?tor, -o?re, tem?tori, -oare, adj. Care se teme.
   tembel, -?, tembeli, -e, adj. Nep?s?tor, indolent.
   tembelism, tembelisme, s.n. Indiferen??, indolen??, nep?sare.
   teme, tem, vb. III. Refl. A fi cuprins de fric?, \ a sim?i team?; a-?i face griji.
   temei, temeiuri, s.n. 1. Temelie, baz?, fundament. 2.- Motiv, cauz?. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei ac?iuni).
   temcinic, -u, temeinici, -e, adj. (Adesea adverbial) īntemeiat, solid; intens.
   temeinicie s.f. īnsu?irea a ceea ce este temeinic; t?rie, tr?inicie, statornicie.
   temelie, temelii, s.f. Partea inferioar? a unei construc?ii, prin care aceasta se sprijin? pe p?-mīnt; baz?, fundament.
   temeneii, temenele, s.f. Salut f?cut printr-o plec?ciune (dup? obiceiul turcesc); (fig.) ploconeal?.
   temerar, -?, temerari, -e, adj. īndr?zne? peste m?sur?.
   temeritiito s.f. īndr?zneal? mare, cutezan?? (nesocotit?).
   temnicer, temniceri, s.m. Paznic, gardian la o īnchisoare.
                               temni??, temni?e, s.f. īnchisoare, pu?c?rie. tempera1 s.f. Procedeu īn tehnica picturii con-stīnd īn amestecarea culorii cu lian?i pe baz? de substan?e albuminoide sau gelatinoase; pictur? realizat? prin acest procedeu.
   temperā2, temperez, vb. I. Tr. A domoli; a potoli, a modera (un sentiment, o dorin?? etc.).
   temperament, temperamente, s.n. 1. Ansamblul particularit??ilor legate de latura dinamic? ?i energetic? a activit??ii psihice a unei persoane, care sa ?xprim? predominant ?i stabil īn comportament. 2. Energie, impetuozitate.
   temperamental, -?, temperamentali,· -e, adj. X. Privitor la temperament, care apar?ine temperamentului. 2. Plin de energie, de elan, de pasiune.
   tempersin?? si. Cump?tare, modera?ie (īn special īn privin?a consumului de b?uturi alcoolice).
   temperat, -ii, tempera?i, -te, adj. Moderat; cump?tat; clim? temperat? — clim? caracterizat? prin existen?a a patru anotimpuri, cu veri nu prea calde ?i ierni nu prea aspre.
   temperatur?, temperaturi, s.f. 1. Gradul de īnc?lzire a unui corp sau a unui mediu; temperatur? critic? = temperatura unui gaz deasupra c?reia acesta nu poate fi lichefiat. 2. Grad de c?ldur? a corpului omenesc peste limita normal? (37°C), reprezentīnd un simptom patologic.
   templier, templieri, s.m. (Lapl.) Ordin monaho-cavaleresc din evul mediu (care a participat la cruciade); (?i la sg.) persoan? care f?cea parte din acest ordin.
   templu, temple, s.n. Edificiu destinat practic?rii cultului religios la unele popoare din antichitate (ast?zi la mozaici, la budi?ti etc.). tfimpo s.n. (Muz.) Mi?care; ritm, caden??. temporal1, temporale, adj. Os temporal (?i substantivat, n.) = os pereche a?ezat de o parte ?i de alta a cutiei craniene, īn regiunea tīmplelor.
   tempordl®, -?, temporali, -e, adj. Care indic? timpul; privitor la timp; propozi?ie (circumstan?ial?) temporal? (?i substantivat, f.) = propozi?ie subordonat? ar?tīnd timpul īn care se petrece ac?iunea din-propozi?ia regent? ?i avīnd func?ia unui complement circumstan?ial de timp; conjunc?ie temporal? = conjunc?ie care introduc« o propozi?ie temporal?.
   temporar, -?, temporari, -e, adj. Vremelnic, trec?tor, provizoriu.
   temporiza, temporizez, vb. I. Tr. (Livr.) A t?r?g?na, a amīna; a tergiversa, temut, -u, temu?i, -le, adj. Care inspir? team?, ten, tenuri, s.n. Culoarea ?i calitatea pielii obrazului.
   tenace, tenaci, -e, adj. St?ruitor, perseverent, dīrz; (despre corpuri dure) tare, rezistent.
   tenacit?te s.f. 1. īnsu?irea de a fi tenace; perseveren??, st?ruin??, dīrzenie. 2. Proprietate a unui material de a putea c?p?ta deforma?ii relativ mari īnainte de a se rupe.
   tcncui, tencuiesc, vb. IV. Tr. A acoperi un perete, un tavan etc. cu tencuial?.
   tencuial?, tencuieli, s.f. Strat de mortar care se aplic? pe pere?ii ?i pe tavanele construc?iilor.
   tciumit, -?, tencui?i, -te, adj." Acoperit cu tencuial?.
   tfiinl?, tende, s.f. Acoperi? de pīnz? pentru protejarea pun?ii unei nave.
   tenden?ios, -o?s?, tenden?io?i, -oase, adj. Care urm?re?te un scop ascuns, care tr?deaz? o tendin??; care vrea s? insinueze ceva. tenden?iozitate s.f. Faptul de a fi tenden?ios, tfinder, tendere, s.n. Vehicul cuplat cu o locomotiv? cu abur, īn care se transport? combustibilul ?i apa necesare locomotivei.
   tendin??, tendin?e, s.f. 1, Dispozi?ie fireasc?, īnclinare, n?zuin?? spre un anumit scop. 2. Reflectare īn opera de art? a concep?iei despre lume a artistului, a atitudinii sale fa?? de realitate. 3. For?a care face ca un corp s? se mi?te īntr-o anumit? direc?ie; direc?ia unui corp īn mi?care, direc?ie de evolu?ie a unui proces.
   tcniīon, tendoane, s.n. ?esut fibros, rezistent, cu ajutorul c?ruia mu?chii se fixeaz? pe oase.
   tenel)r?, tenebre, s.f. (Livr.; mai ales la pl.) īntunecime, obscuritate.                             '
39*
THNEiīnOS
 012
   tenebros. -oiis?, tenebro?i, -oase, adj. (Livr.) Īntunecos; sumbru, obscur.
   teni?z?. teniaze, s.T. Boal? comun? omului ?i animalelor, provocat? fie diferite tipuri de l.enii.
   (inie. tenii. s.f. Gen de viermi la?i, in form? de panglic?. cure tr?iesc ea parazi?i in intestinul sub?ire iii omului ?i ;il animalelor.
   tenis s.n. .Ioc sportiv disputat intre dou? persoane sau dou? perechi care ī?i transmit alternativ o minge, mic?, lovind-o eu o rachet?, pe un teren desp?r?it in dou? printr-o plas?; tenis de nins? — joc asem?n?tor eu tenisul, mingea fiind lovit? cn o palet?, pe o mas? special?.
   tcniennin. tenisniani, s.m. Juc?tor de tenis, leilor, tenori, s.m. 1. Voce b?rb?teasc? cu registru] cel mai īnalt; cint?re?, rare are o astfel de voce; tenor liric — voce b?rb?teasc? de tenor ru timbru mai deschis; tenor dramatic = voce b?rb?teasc? de tenor eu timbru asem?n?tor baritonului. 2. Instrument, de suflat, al c?rui registru corcspunde celui de tenor.
   tensiomitru, tensiometre, s.n. 1. Instrument, cu care se determin? tensiunea superficial? a unui lichid. 2. Aparat cu care se m?soar? tensiunea arterial?.
   tensiune, tensiuni, s.f. 1. Starea unui obiect īntins. 2. For?? care ia na?tere īn interiorul unui corp supus unui efort. 3. (Fig.) Situa?ie īncordat?, •/.bucium sufletesc. 4. Tensiune electric? = m?rime egal? cu produsul dintre intensitatea medie a cimpului electric ?i lungimea liniei de-a lungul c?reia se m?soar? tensiunea, īn direc?ia intensit??ii cimpului. 5. Tensiune de vapori = presiunea vaporilor produ?i de un lichid inlr-un spa?iu īnchis. (ī. Tensiune arterial? = presiune cu care. circul? stngele in artere.
                                                           tensomeiru, tensometre, s.n. Instrument pentru m?surarea ahmgirii pieselor supuse la trac?iune, lent?, tenie:, vb. 1. Tr. A ispiti, a ademeni, tentacul, tentacule, s.n. Organ alungit, musculos, sensibil al unor animale acvatice, servind la pip?it, la apucat prada (uneori ?i la deplasare).
   tentaenl?r. -?. tentaculari, -e. adj. Cu tentacule; de natura tentaculelor; ca un tentacul.
   lenliint, -?, tentan?i, -le, adj. Care tenteaz?; ispititor.
   tentativ?, tentative, s.f. īncercare īntreprins? cu scopul de a realiza ceva sau de a ajunge la ceva, f?r? a avea siguran?a reu?itei.
   tenta?ie, tenta?ii, s.f. Atrac?ie, dorin?? de a ob?ine ceva. de a realiza ceva.
   lent?, lente, s.f. Nuan?? de culoare ob?inut? prin diluarea unui colorant, īntr-un solvent; nuan?? ob?inut? prin amestecul mai multor culori.
   teobromin? s.f. Alcaloid extras din semin?ele arborelui de cacao, folosit ca diuretic.
   teocratic. teocra?ii, s.f. Form? de guvern?-mint (caracteristic? lumii antice) in care autoritatea este exercitat? do cler.
   tcodolit, teodolite, s.n. Instrument optic pentru m?surarea unghiurilor verticale ?i orizontale, folosii in lucr?rile geodezice ?i topografice.
   (colonie, teogonii, s.f. 1. Reprezentare mitologic?' despre originea ?i genealogia zeilor. 2. Ansamblul divinit??ilor unui popor.
   teolog, teologi, s.m. Specialist, in teologie, teologic, -?, teologiei, -e, adj. Carii ?ine de teologie, privitor la teologie; de teolog.
   teologie s.f. Disciplin? care se ocup? cu expunerea ?i.cu fundamentarea teoretic? a izvoarelor ?i a dogmelor unei religii.
   teorem?, teoreme, s.f. (Mat.) Enun? al c?rui adev?r rezult? in urma unei demonstra?ii.
   teoretic, -?, teoretici, -e, adj. ]. Bazat ne teorie, referitor la teorie, la con?inulul de idei. 2. Abstract, no?ional, conceptual.
   teoretician, teoreticieni, s.m. Persoan? care se ocup? cu problemele teoretice ale unui domeniu de cunoa?tere.
   leorefizii, leoreti:e:, vb. I. Tr. A extrage ?i sistematiza ideile generale din datele unei cercet?ri; a formula principii.
   teorie, teorii, s.f. I. Categorie filozofic? desem-nind reflectarea conceptual?, cu ajutorul abstrac?iilor, a realil??ii obiective; ansamblu de cuno?tin?e despre natur? ?i societate, rezultat, al generaliz?rii experien?ei omene?ti. 2. Sistem de idei conduc?toare inlr-un anuniil domeniu al ?tiin?ei.
   teozfif. teo:oji, s.m. Adept, al teozofici, tcozoīic s.f. Nume dai diferitelor doctrine filozofice-religioase care sus?in idcca unei pretinse cunoa?teri nemijlocite a divinit??ii, eu ajutorul unei „ilumin?ri“, al unei „revela?ii“, al unei intui?ii mistice etc.
   teracot?, teracote, s.f. Produs ceramic ob?inut, prin arderea argilei, din care se lac pl?ci pentru sobe, c?r?mizi de fa?ad?, obieele ornamentale etc.
   terapeutic, -?, terapeutici, -e, s.f., adj. 1. S.f. Ramur? a medicinii care studiaz? mijloacele ?i melodele de tratament, ale bolilor. 2. Adj. Privitor la terapeutic? (1), care ?ine de terapeutic?.
   terapie s.f. Terapeutic?.
   terasament, terasamente, s.n. I. Lucr?ri een-stind din s?p?turi ?i umpluturi de {i:imi/il, i/i vederea realiz?rii unei c?i ferale, a unui canal, a unui drum ele. 2. Totalitatea construc',iilor care constituie infrastructura drumurilor, a c?ilor ferate, a canalelor ele.
   teras?, terase, s.f. 1. Platform? deschis? (uneori acoperit?) la nivelul unui apartament sau pe acoperi?, servind ca loc de odihn?; suprafa?? plan? ampnajat? pe o ridir?tur? de teren, intr-un parc, īntr-o gr?din? etc.; por?iune de trotuar in fa?a unui local public, unde sini a?eza le mese pentru consumatori. 2. Form? de relief cu aspecl de treapt? In lung: ] versan?i-lor v?ilor sau al ??rmurilor marine ?i lacustre.
   teratologic s.f. ?tiin?? care studiaz? viciile de conforma?ie ?i anomaliile de structur? alo organismelor vii.
   teratim, teratomuri, s.n. Tumoare benign? congenital?, f?r? leg?tur? eu organele sau eu regiunea unde s-a format.
TERMOELECTRIC
   terbiu s.n. Element chimic din grupa lanla-nidelor.
   terelieii-bercliea s.m. invar. Calificativ dat unui om neserios, care nu e bun de nimic.
   terci, lerciwi, s.n. Mincnre preparat? din m?lai fiert in ap?; m?m?lig?1 foarte moale.
   Icrciui, terciuiesc, vb. IV. Tr. A strivi, a zdrobi, a transforma īntr-o past? moale.
   tcrciui?l?, terciuicli, s.f. Ac?iunea de a terciul; terci.
   terebentin? s.f. Lichid incolor, cu miros p?trunz?tor, ob?inut din r??ina coniferelor ?i folosit ca solvent pentru lacuri. Var.: terpentin? s.f.
   tercbint, tercbinii, s.m. Arbore r??inos de pe coastele Mediteranei, din care se extrage terebentina ?i alte substan?e utile.
   teren, terenuri, s.n. 1. īntindere de p?mīnt (delimitat?); loc, regiune; solul dinlr-o por?iune a scoar?ei terestre (privit din punct de vedere geologic, geografic etc..). 2. (Fig.) Domeniu de activitate, de preocup?ri. 3. Loc delimitat, pe caro se desf??oar? competi?ii sportive.
   ter6strii, -?, tere?tri, -stre, adj. Privitor la P?mīnt, de pe P?mīnt; p?mīntesc.
   terezie, terezii, s.f. Cīntar format dinlr-o pīrghie mobil? cu dou? bra?e egale, la capetele c?rora alirn? cīte un taler.
   terfeli, terfelesc, vb. IV. Tr. 1. A murd?ri. 2. (Fig.) A batjocori, a insulta; a compromite.
   terfelit, -A, terfeli?i, -te, adj. 1. Murd?rit. 2. (Fig.) Batjocorit, insultat; compromis.
   terfelog, terfeloage, s.n. Registru, catastif; carte veche, murdar?, rupt?.
   icrgiil s.n. Denumirea unei fibre sintetice ob?inute din polimeri poliesterici; ?es?tur? f?cut? din astfel de fibre.
   tergiversa, tergiversez, vb. I. Tr. A amina, a t?r?g?na luarea unei decizii, rezolvarea unei chestiuni.
   teribil, -?, teribili, -e, adj. Care inspir? groaz?; (fam.) extraordinar, formidabil; grozav; (adverbial) foarte, extrem .de...1
   teribilism, teribilisme, s.n. Atitudine, comportare, vorb? sau fapt? care vrea s? par? extraordinar?, s? impresioneze.
   terier, terieri, s.m. Ras? de ciini de talie mic?, folosi?i la vinarea de animale care tr?iesc īn vizuini.
   terifiant, -?, terifian?i, -te, adj. (Livr.) īn-sp?imīnt?tor.                                         '
   terigin, -?, terigeni, -e, adj. (Despre depozitele marine) Care s-a format din materiale a-duse de fluvii de pe uscat.
   teritorial, -u, teritoriali, -e, adj. Care apar?ine unui teritoriu·, care se refer? la un teritoriu;-ape teritoriale = por?iune de mare sau de ocean de-a lungul coastelor, supus? suveranit??ii statului riveran.
   teritoriu, teritorii, s.n. Parte din suprafa?a P?mīntului (incluzīnd solul, subsolul, apele ?i-' spa?iul aerian) cuprins? īn limitele frontierelor unui stat, asupra c?reia acesta ī?i exercit? suveranitatea.
   termal, -?, termali, -e, adj., (Despre izvoare minerale) A c?rui temperatur? este mai mare decit temperatura ambiant? obi?nuit?; (despre localit??i) care are izvoare c.alde de ape minerale. t6rme s.f. B?i publice la romani, termen, (1—3j termene, s.n., (4, 5) termeni, s.m. 1. S.n. Interval de timp stabilit, dinainte, īn limita c?ruia trebuie s? se īnf?ptuiasc? sau s? se īnlīmple ceva. 2. S.n. Dat? fix? la care urmeaz? s? se execute o obliga?ie. 3. S.n. (Despre osta?i) In termen = īn curs de satisfacere a stagiului militar. 4. S.m. Cuvīnt, expresie.
li. S.m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alc?tuiesc o progresie sau un raport.
   termic, -fl, termici, -e, adj. Care produce (sau utilizeaz?) c?ldur?; privitor la c?ldur?; central? termic? = central? īn care se produce c?ldur? ?i de unde aceasta este distribuit? prin intermediul unui agent termic (abur, ap? cald?) pentru a fi utilizat? īn scopuri tehnologice sau la īnc?lzitul īnc?perilor.
   tcrmiīic?, iermific, vb. I-. Tr. A alimenta cu c?ldur? īntreprinderi industriale, instala?ii, cl?diri de locuit, printr-o re?ea de distribu?ie de la o central? termic?. Var’.: tcrmoiic? vb. I.
   termina, termin, vb. I. 1. Tr. A duce o ac?iune pīn? la cap?t. 2. Refl. A se īncheia, a lua sfir?it; (despre cuvinte) a se sfir?i cu...
   termimil, -?, terminali, -e, adj. Care se afl? la cap?t, la extremitate.
   termina?ie, termina?ii, s.f. 1. Partea terminal? a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se afl? la sfīr?itul unui cuvīnt.
   terminologie, terminologii, s.f. Totalitatea termenilor (4) de specialitate folosi?i īntr-o disciplin? ?tiin?ific?, intr-un domeniu de ac:iv.tale.
   terminus s.n. invar. Cap?tul unei linii ferate, . al unei linii de tramvai, de autobuz etc.
   termit, termituri, s.n. Amestec de aluminiu cu un oxid al altui metal, care dezvolt?, prin ardere, o cantitate mare de c?ldur?, fiind folosit in metalurgie.
   termitā, termite, s.f. (La pl.) Ordin de insecte d?un?toare, asem?n?toare cu furnicile, care tr?iesc īn colonii, īn special īn Africa ?i Australia; (?i la sg.) insect? care face parte, din acest ordin.
   termo- Element de compunere insemnīnd „c?ldur?“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   termocauter, termocauterc, g.n. Cauter de platin? care ac?ioneaz? cu ajutorul c?ldurii.
   termocentral?, termocentrale, s.f. Central? termoelectric?.
   fermocliimie s.f. Ramur? a chimiei fizice care se ocup? cu studiul efectelor termice ce īnso?esc reac?iile chimice.
   termodinamic? s.f. Parte a fizicii care se ocup? cu st?rile de echilibru ale sistemelor fizi-co-chimice ?i cu procesele care conduc la atingerea acestor st?ri.
   termoelectric, -?, termoelectrici, -e, adj. Privitor la termoelectricitate; central? termoelectric? = central? electric? ce folose?te energia
 TERMOELECTUICITATE
termic? a c?rbunilor sau a altor carburan?i ?i combustibili.
   termoelectricitnte s.f. Parte a fizicii care studiaz? rela?iile dintre fenomenele electrice ?i cele termice.
   tcrmolicii vb. I. v. tcrmilica. tcrmoltfr, termojoarc, s.n. Perni?? īnc?lzit? elcctric sau pung? de metal īnc?lzit? cu ap? cald?, care se aplic? pe o parte a corpului, īn caz de crize dureroase.
   termogen, -?, termogeni, -c, adj. Care produce c?ldur?; (substantivat., n.) substan?? care se aplic? pe piele pentru a produce o reac?ie terapeutic? local? de natur? termic?.
   termogruī, iermografe, s.n. Termometru care īnregistreaz? grafic varia?iile de temperatur?.
   tcrmoizolfint, -?, termoizolan?i, -te, adj. Care īmpiedic? transmiterea c?ldurii, care se folose?te pentru a izola o incint? fa?? de influen?ele termice exterioare.
   termometru, termometre, s.n. Instrument folosit pentru m?surarea temperaturii corpurilor (de ex. cel alc?tuit dintr-un tub de sticl? dispus īn fa?a unei sc?ri gradate ?i terminat cu un rezervor care con?ine mercur, alcool sau alt lichid dilatabil).
   tcrmoniistie s.f. Mi?care provocat? de varia?ii ale temperaturii la unele flori, care se īnchid la frig ?i se deschid la c?ldur?.
   termonuclear, -?, termonucleari, -e, adj. Reac?ie termonuclear? = reac?ie de fuziune a nucleelor elementelor u?oare, produs? pe cale termic?, ?i care elibereaz? cantit??i uria?e de energie.
   termoregulatār, termoregulatoare, s.n. Aparat folosit pentru controlul temperaturii dintr-o incint? sau dintr-un sistem tehnic ?i pentru men?inerea constant? a acesteia.
   termos, termosuri, s.n. Vas de sticl? cu pere?i dubli īntre care s-a f?cut vid, ?i care se folose?te pentru a p?stra un lichid la o temperatur? constant?.
   termosifon s.n. Modul de func?ionare a unei instala?ii de īnc?lzire cu ap? cald?, in care circula?ia apei se face pe baza diferen?ei de densitate dintre apa cald? care se ridic? ?i cea rece care coboar?; instala?ie de īnc?lzire bazat? pe acest mod de func?ionare.
   termostahil, -?, termostabili, -e, adj. Care nu este influen?at sensibil de ac?iunea c?ldurii.
   termostiīf, jlermostale, s.n. 1. Regulator automat de temperatur?; termoregulator. 2. Incint? īn- care se men?ine o temperatur? constant?.
   tcrmotelmic? s.f. Ramur? a tehnicii care studiaz? problemele termodinamicii tehnice ?i cele ale transferului de c?ldur?.
   termoterapie s.f. Tratare a bolilor cu ajutorul c?ldurii.
   termotropism s.n. īnsu?ire a unor organe vegetale de a se īndrepta c?tre sursa de c?ldur?.
                                                                                                              G14
   tern, -?, terni, -e, adj. (Livr.) F?r? luciu, sp?l?cit; (Tig.) f?r? relief, f?r? culoare, mohorit; monoton.
   ternar, -?, ternari, -c, adj. Care este compus din trei unit??i sau din trei elemente.
   teroare, terori, s.f. Groaz? provocat? prin amenin??ri sau prin alte mijloace de intimidare; asuprire bazat? pe intimidare.
   terorism s.n. Ansamblu, sistem do ac?iuni teroriste.
   terorist, -?, terori?ti, -sie, adj., s.in. ?i f. 1. Adj. Care terorizeaz?; care se refer? la teroare sau la terorism. 2. S.m. ?i f. Care s?vīr?e?to acte de terorism.
   teroriza, terorizez, vb. I. Tr. A inspira groaz?, amenin?īnd sau īntrebuin?īnd alte mijloace do intimidare; a ?ine pe cineva sub teroare.
   terp6u?, terpene, s.f. Nume generic dat hidrocarburilor aromate care se g?sesc īn diver-
 • se uleiuri extrase din plante, terpentinu s.f. v. terebentin?, tertip, tertipuri, s.n. ?iretlic, truc. ter?, -?, ter?i, -c, adj., s.m. 1. Adj. Al treilea, care ’vine īn rīndul al treilea. 2. S.m. (???.) Persoan? care nu figureaz? ca parte īntr-un act, īntr-o conven?ie, īntr-un litigiu ?i fa?? do care actul juridic ori hot?rīrea pronun?at? īn cauz? nu produce efecte.
   ter??, ter?e, s.f. Intervalul dintre dou? suneto ale gamei, la distan?a do trei trepte.
   ter?et, ter?ele, s.n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execut? īmpreun? o bucat? muzical?; bucat? muzical? scris? pentru un astfel de ansamblu. 2. Ter?in?.
   ter?iar, -?, ter?iari, -e, adj. Care reprezint? stadiul al treilea īn dezvoltarea unui lucru; era ter?iar? (?i substantivat, n.) = er? (grup?) din istoria P?mīntului, care cuprinde paleoge-nul ?i neogenul.
   ter?in?, ter?ine, s.f. Strof? alc?tuit? din trei versuri, īn care primul vers rimeaz? cu al treilea, iar al doilea cu primul ?i cu al treilea din strofa urm?toare.
   tes?c, lesace, s.n. Sabie scurt? ?i lat? purtat? īn trecut de infanteri?ti ?i de sergen?ii de strad?.
   tescovin? s.f. Produs secundar rezultat din stoarcerea strugurilor ?i din care, dup? fermentare, se ob?ine un rachiu.
 > tescui, lescuiesc, vb. IV. Tr. A presa struguri sau alte fructe, pentru a stoarce mustul.
   tesl?, tesle, s.f. Unealt? cu coad? scurt?, cu t?i? lat, curbat, folosit? de dulgheri, rotari ?i dogari.
   test, tesle, s.n. Metod? psihologic? de invesLi-gare, constīnd din una sau mai multe probe prin care se examineaz? func?ii senzoriale motorii sau mintale, nivelul dezvolt?rii intelectuale, aptitudinile etc. ale unei persoane, (p. ext.) orice prob? pe baza c?reia se pot trage concluzii īntr-un domeniu ?tiin?ific.
   test?1, testez, vb. I. Tr. A l?sa ceva prin testament; a face un testament.
 615
TEZAUIt
    test?2, testez, vb. I.'Tr. A supune pe cineva unui test.
    testament, testamente, s.n. Act juridic unilateral, personal, revocabil cit timp testatorul este īn via??, prin care acesta dispune de avutul s?u pentru timpul cīnd nu va mai fi īn via??.
    testamentar, -?, testamentari, -e, adj. Care se refer? la un testament, care este prev?zut īntr-un testament sau rezult? dintr-un testament.
    testatār, -oare, testatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care a f?cut un testament.
    tesfe?, testele, s.f. Pachet con?inīnd un num?r fix (de 12 sau 24) de obiecte de acela?i fel, ambalate īmpreun?, testemcl, teslemelc, s.n. (Pop.) Basma, testicul, testicule, s.n. Gland? genital? masculin?, pereche, care produce spermatozoizii ?i hormonii sexuali.
    testimonial, -?, testimoniali, -e, adj. (Jur.; despre probe) Care se face prin martori.
    testosteron s.m. Hormon teslicular avīnd -rolul de a men?ine la b?rbat caracterele sexuale secundare.
    te?cliereā, te?cherele, s.f. (Fam.) Pung? pentru bani.
    te?i, te?esc, vb. IYt Tr. 1. A t?ia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi etc. 2. A netezi muchia sau vīrful unui obiect ascu?it. 3. A turti un lucru, lovindu-1, aplecīndu-1 īntr-o parte.
    te?it, -?, te?i?i, -te, adj. Cu col?urile sau muchiile retezate ori rotunjite.
    te?itur?, te?ituri, s.f. 1. T?ietur? piezi?? f?cut? īntr-un copac; suprafa?a te?it? a unui obiect. 2. Ciot, buturug?.
    tctiinic, -?, tetanici, -e, adj. Care se refer? la tetanos.
 . totanie, tetanii, s.f. Sindrom caracterizat prin contrac?ii ale mu?chilor ?i īn?epenirea membrelor.
    tet?nos s.n. Boal? infec?ioas? .grav?, provocat? de bacilul tetanic ?i caracterizat? prin contrac?ii musculare violente.
    tut?'s.f. Femeie angajat? īntr-o familie pentru a īngriji de copii; guvernant?, tetin?, tetine, s.f. Sfārcul biberonului, tetraciclin? s.f. Antibiotic utilizat īn tratamentul unor infec?ii.
    tetraiīdric, -?, tetraedrici, -e, adj. Privitor la tetraedru, īn form? de tetraedru.
    tetraedru, tetraedre, s.n. Poliedru cu patru fe?e.
    tctraoTanghel, tetraevanghele, s.n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii.
    tetralogie, tetralogii, s.f. Serie de patru opere literare sau muzicale, legato intre ele printr-o idee comun?.
    tetrapdd, tetrapode, s.n. (La pl.) Supraclas? de vertebrate (amfibieni, reptile, p?s?ri ?i .mamifere) care au patru membre; (?i la sg.) animal din aceast? supraclas?.
    tetr?rb, tetrarhi, s.m. Guvernatorul unei te-trarliii.
   tetrarhic, tetrarhii, s.f. Form? de conducere instituit? de Diocle?ian, potrivit c?reia administrarea Imperiului roman era īmp?r?it? īntre patru conduc?tori, puterea suprem? avind-o īmp?ratul.
   tetravalent, -?, tetramlenti, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are patru valen?e.
   tetrod?, tetrode, s.f. Tub electronic cu patru electrozi. -
   teu, teuri, s.n. 1. Rigl? de desen prev?zut? la o extremitate cu o rigl? mai scurt?, perpendicular? pe prima. 2. Fiting sau pies? fasonat? īn form? de T, folosit? pentru ramificarea unei conducte.
   teug?, teuge, s.f. Punte mic? de la prora unei ambarca?ii.
   teuton, -?, teutoni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Denumire a membrilor unui ordin monaho-cava-leresc german creat īn 1190 — 1191. 2. Adj. Teutonic.
   teutonic, -?, teutonici, -e, adj. Care se refer? la teutoni; care a apar?inut teutonilor.
   tevatiir? s.f. Zarv?, g?l?gie, scandal; bucluc; tulburare, īnc?ierare.
   text, texte, s.n. 1. Ceea ce este exprimat īn scris; con?inut de idei reprezentīnd o oper? literar? sau ?tiin?ific?, un discurs, o lege etc.; fragment dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compozi?ii muzicale.          <
   textil, -?, textili, -e, adj. X. (Despre plante) Din care se extrag fibre pentru ?es?turi; (despre ?es?turi) lucrat din fibre sau din fire. 2. Care se refer? la ?es?torie sau la ?es?turi; (substantivat, f. pl.) stofe, pīnzeturi; obiecte f?cute din stofe sau din pīnzeturi.
   textilist, -a, textili?ti, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care se ocup? cu ?es?toria, specializat īn industria textil?.
   textolit, textolite, s.n. Material īn form? de pl?ci din straturi de ?es?turi impregnate cu r??ini, folosit la fabricarea1 ro?ilor din?ate silen?ioase, ca material izolant etc.
   tcxtologie s.f. Disciplin? a filologiei care se. ocup? cu stabilirea versiunii definitive, corecte, a unor opere.
   textual, -?, textuali, -e, adj. Reprodus cuvīnt cu cuvīnt, f?r? nici o modificare a textului original.
   textur?, texturi, s.f. 1. Modul de aranjare a componen?ilor unei roci sau ai unui aliaj. 2. Aspectul unei ?es?turi, determinat de fine?ea ?i de modul de īmbinare a firelor.
   tezaur, tezaure, s.n. 1. Cantitate mare do monede, de metale pre?ioase ?i de alte obiecte de pre? s?rīnse laolalt?; loc unde se p?streaz? astfel de obiecte. 2. Comoar? (ascuns? īn p?mīnt).
3.  Totalitatea metalelor pre?ioase,, a efectelor etc. aflate īn depozitul unei b?nci de emisiune (sau de care dispune un stat la un moment dat); locul unde se p?streaz? astfel de bunuri. 4. (Fig.) Patrimoniu spiritual al unei societ??i, al. unei epoci etc..
TEZAURIZA
   tezauriza, tezauriz-cz, vl>. I. Tr. A acumula monede, obiecte dc metal pre?ios ctc. (sco?in-du-le din circula?ie).
   tizii, teze, s.r. 1. Afirma?ie expus? ?i sus?inut? īntr-o discu?ie, intr-o lucrare ctc.; idee principal? sus?inut? ca baz? a unei concep?ii filozofico, juridico, politice etc. 2. Lucrare scris? f?cut? de elevi in clas?, la sfir?ilul unei perioade de studiu sau la un examen.
   tezism s.n. Reducerea con?inutului unei scrieri, unei opere la ilustrarea sau demonstrarea anumitor teze.
   tezist adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Care apar?ine tezismului. 2. S.m. ?i 1'. Adept al tezismului.
   tibia, tibii, s.f. Os lung ?i gros care, īmpreun? cu peroncul, formeaz? scheletul gambei.
   tilii?ir, tibi?irc, s.n. (īnv.) Cret? pentru scris pe tabl?.
   tic. ticuri, s.n. 1. Mi?care convulsiv?, caro se repet? mereu, rezultat? din contractarea involuntar? a unor mu?chi. 2. Deprindere pc caro o cap?t? cineva īn mod incon?tient.
   ticui, pers. 3 ticuie. vb. IV. Inlr. (Despre inim?) A zvicni, a palpita; (despre ceasornice) a produce sunetul ritmic, caracteristic, īn timpul func?ion?rii.
   tic?it1 s.n. Zvīcnire a inimii; tic-tacul ceasornicului.
   tic?it2, -u, tic?i?i, -le, adj. Care lucreaz? īncet ?i f?r? spor; moc?it.
   tic?los, -o/isu, tic?lo?i, -oase, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care comite fapte reprobabile; nemernic.
   tic?lo?i, tic?lo?esc, vb. IV. Refl. A dec?dea din punct de vedere moral.
   tic?lo?ie, tic?lo?ii, s.f. Stare de dec?dere moral?; fapt? josnic? de om tic?los.
   tlchit, tichcte, s.n. Bucal? de hīrtie sau de carton imprimat, care asigur? posesorului anumite drepturi (loc īn tren, la un spectacol etc.).
   tichie, tichii, s.f. Acoper?mīnt pentru cap, f?cut din pīnz? sau din stof?, care acoper? numai cre?tetul.
   ticlui, ticluicsc, vb. IV. Tr. (Fam.) A aranja, a īntocmi, a īnjgheba; (fig.) a pune la calc (in-vcnlīnd, n?scocind).
   ticsi, ticsesc, vb. IV. Tr. A umple un spa?iu, īnghesuind sau īngr?m?dind ceva; a īn?esa, a īmbicsi.
   ticsit, -u, ticsi?i, -te, adj. Plin pin? la refuz; acoperit īn īntregime, īn?esat.
   tic-t?c interj. Cuvīnt care red? sunetul ritmic al ceasornicului, b?t?ile inimii etc.; (substantivat, 11.): tic-tacul ceasornicului.
   titdruc, tifdrueuri, s.n. Metod? de tip?rire cu forme de tipar la care suprafa?a imprima-bil? este gravat? īn adīncime; tipar adine, tiīic, -?, tifici, -e, adj. Care se refer? la tifos. tUl?, tifle, s.f. GCst batjocoritor la adresa cuiva, f?cut cu degetul cel mare apropiat de virful nasului.
   tifoid? adj. Febr? tifoid? — boal? contagioas? provocat? de bacilul tific ?i transmis? prin apa de b?ut, prin fructe ?i legume nesp?late etc.
   tifon, tifoane, s.n. Pīnz? sub?ire, cu ?es?tura foarte rar?, īntrebuin?at? la pansamente.
   tifos, tifosuri, s.n. Nume dat. mai multor boli febrile, infec?ioase ?i epidemice (ex. febra tifoid?, tifosul exantcmatic).
   tigaie, tig?i, s.f. Vas de buc?t?rie dc form? rotund?, cu marginea joas? ?i cu o coad? lung?, īntrebuin?at la pr?jii.
                              tichi‘1, tigheluri, s.n. Cus?tur? vizibil?, foarte m?runt?, f?cut? cu mina sau cu ma?ina, tigheli, tighelcsc, vb. IV. Tr. A face un tighel, tignnfis, tignafesuri, s.n. (Pop.) Ernfizcm pulmonar la animale.
   tigofire, tigori, s.f. (Pop.) Om dc nimic, tic?los; om lene?.
                              tlgroiicu, tigroaice, s.f. Femela tigrului, tigru, tigri, s.m. Animal mare do prad? din familia felidelor, cu blana de culoar;: galben?-ro?cat? cu dungi negre, care tr?ie?te īn sudul ?i estul Asiei ?i īn insulele Australiei.
   tigv?, tigve, s.f. I. (Pop.) Craniu, ?east?; (depr.) cap. 2. Plant? erbacee ag???toare sau līrīloare din familia cucurbitaceeior, cu fructe mari, de culoare g?lbuie; (p. restr.) fruclul plantei; vas f?cut din fructul uscat al acestei plante.
   tili?r?ie, tih?rui, s.f. (Pop.) Rip? abrupl?; loc ripos, acoperit cu vegeta?ie.
   tihn?, tihne, s.f. Pace, lini?te; odihn?, tihni, pers. 3 tihne?te, vb. IV. Inlr. A se bucura īn lini?te de ceva; a-i c?dca bine, a-i prii.
   tihnit, -?, tihni?i, -te, adj. Lini?tii, nelulbu-rat; odihnitor.
         tije, s.f. 1. Tulpina aerian? a plantelor erbacee. 2. Bar? metalic? rotund? ?i sub?ire, folosit? ca organ de leg?tur? Intr-un sistem tehnic.
   tild?, tilde, s.f. Semn grafic (~) folosit īn unele lucr?ri pentru īnlocuirea unui cuvīnt care se repet?.
   tiiiac6u, tiliacce, s.n. (La pl.) Familie, de plante dicoliledonale lemnoase, rareori erbacee, r?:s-pīndite la tropice ?i, mai pu?in, īn zona temperat?; (?i la sg.) plant? din aceast? familie (ex. teiul, iuta).
   tilinc?, tilinci, s.f. Instrument popular de suflat, de forma unui fluier f?r? g?uri laterale, f?cut din scoar?a unor copaci.
   timbr?, timbrez, vb. I. Tr. A aplica un timbru pe o scrisoare, pe un act.
   timbru, (1) timbre, (2) timbruri, s.n. 1. Imprimai de valoare, de dimensiuni mici·, care se lipe?te pe scrisori sau pe acte oficiale, reprezen-līnd o tax? sau un impozit. 2. īnsu?ire a unui sunet prin care acesta se deosebe?te de sunete de aceea?i īn?l?ime produ=e do un alt izvor sonor.
   timid, -fi, timizi, -de, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de īndr?zneal?, de īncredere Ir. sine, sfios; (despre' ac?iuni ale oamenilor) care denot? o astfel de’ fire.
   timiditate, timidit??i, s.f. īnsu?irea dc a fi timid; lips? de īndr?zneal?.
TIPIZARE
   timol s.n. Substan?? care se g?se?te in unele ?uleiuri eterice, fiind folosit? īn special ca medicament (emolient al c?ilor respiratorii).
   timon?, timone, s.f. Roat? cu minore dispuse pe periferia ei, care serve?te la manevrarea manual? a cirmei unei nave.
   timonerie, timonerii, s.f. īnc?pere īn care se g?scsc aparatele de manevrare ale 'unei nave.
   timonier, timonieri, s.m. Marinar care manevreaz? cīrma unei nave.
   timorat, -fi, timora?i, -te, adj. (Livr.) Intimidat, speriat; st?pīnit de team?.
   timp, (1, 2, 3, 6) timpuri, s.n. , (4, 5) timpi, s.m. l.S.n. Una dintre formele fundamentale de existen?? a materiei īn mi?care, exprimīnd succesiunea ?i simultaneitatea proceselor realit??ii obiective. 2. S.n. Moment īn desf??urarea unei ac?iuni, a unui eveniment, fenomen sau proces; durat?, perioad? m?surat? īn ore, zile etc.; interval, r?gaz; la timp = la momentul potrivit; pe timpuri = cīndva, demult, odinioar?. 3. S.n. Stare a atmosferei īntr-o anumit? regiune ?i pe o anumit? perioad?. 4. S.m. (Muz.) Fiecare dintre p?r?ile care alc?tuiesc o m?sur?. 5. S.m. Fiecare dintre fazele ciclului unui motor termic cu piston, care corespunde unei curse complete a pistonului. 6.
 S.n. Categorie gramatical? spccific? verbului, cu ajutorul c?reia se exprim? momentul tn care se petrece ac?iunea;, form? verbal? corespunzīnd acestei categorii.
   timpan, timpane, s.n. 1. Membran? elastic? re desparte partea extern? a urechii de cea mijlocie, ?i ale c?rei vibra?ii transmit undele sonore la urechea intern?. 2. Instrument muzical de percu?ie asem?n?tor cu toba, dar care poate fi acordat.
   timpuriu, -ie, timpurii, adj. 1. Care apare, se petrece, se face īnainte de data sau timpul obi?nuit ori prev?zut. 2. (Despre variet??i de fructe) Care se coace devreme.
   trimis s.n. Gland? endocrin? situat? īn partea superioar? a toracelui, ' care se dezvolt? īn primii ani ai copil?riei, avīnd rol īn procesele imunitare ale organismului, ?i se atrofiaz? la pubertate.
   tinctīir?, fineturi, s.f. Solu?ie alcoolic? ob?inut? prin extrac?ie din produse vegetale, animale- sau din minerale, folosit? īn medicin?.
   tind?, tinde, s.f. īnc?perea de la intrare īn casele ??r?ne?ti.
   tinde, tind, vb. III. Intr. An?zui c?tre ceva; a avea tendin?a s?...
   tindiche, tindeehi, s.f. Pies? la r?zboiul de ?esut manual cu ajutorul c?reia se ?ine īntins? pīnza cīnd se ?ese; mecanism la r?zboaiele mecanice, folosit īn acela?i scop.
   tinerfisc, -c?sc?, tinere?ti, adj. Privitor la tinere?e sau la persoanele tinere; caracteristic tinere?ii sau persoanelor tinere.
                               tinere?te adv. īn felul tinerilor, ca tinerii. tincrCt sn. 1. Mul?ime de tineri; totalitatea tinerilor. 2. Animale tinere de aceea?i specie.
   tineri?c, tinere?i, s.f. 1. Perioad? din via?a omului, īntre copil?rie ?i maturitate; starea omului tīn?r. 2. Oameni tineri, tineret, tinerime s.f. Tineret.
                                                                  tingire, tingiri, s.f. Vas de aram? sau de font? īn care se g?te?te mīncare. tinicheā, tinichele, s.f. Tabl? sub?ire de o?el. tinicliigerie, tinichigcrii, s.f. 1. Meseria tinichigiului. 2. Atelier īn care se confec?ioneaz? sau se repar? obiecte- de tinichea.
   tinichigiu, tinichigii, s.m. Meseria? care confec?ioneaz? sau repar? obiecte de tinichea; muncitor care execut? piese sau elemente de construc?ie din tabl? de o?el.
   tiosulf?t, tiosulfa?i, s.m. Tiosuljal de sodiu = sare alb?, cristalizat?, folosit? īn analiza chimic?, ca fixator īn. fotografie etc.
   tiouree s.f. Substan?? organic? cristalin? inco-. lor?, care serve?te, la fabricarea unor medicamente ?i a unor materiale plastice.
   tip, (1—4) tipuri, s.n., (5) tipi, s.m. 1. S.n. Obiect care serve?te ca model pentru producerea altor obiecte de acela?i fel. 2. S.n. Individ, exemplar reprezentativ pentru un grup de obiecte, fenomene, fiin?e; totalitatea caracterelor distinctive esen?iale ale unui grup. 3. S.n. Personaj din literatur? sau din art? care īntrune?te, īn modul cel mai expresiv, tr?s?turile esen?iale ale indivizilor din categoria pe care o reprezint?.
 4. S.n. Fel, soi, gen, varietate. 5. S.m. (Fam.) Individ, ins.
   tipar, tipare, s.n. 1. Ansamblul opera?iilor necesare pentru a tip?ri un text, o ilustra?ie etc.; tehnica, me?te?ugul de a tip?ri; mijloacele tehnice cu ajutorul c?rora Se tip?re?te. 2. Model dup? care, se execut? diferite obiecte; form? īn care se toarn? diferite materiale; contururi confec?ionate din hīrtie dup? care se croie?te un obiect de īmbr?c?minte, tip?rni?ii, tiparni?e, s.f. (īnv.) Tipografie, tip?ri, tip?resc, vb. IV., Tr. A transpune de pe o form? de tipar (X) pe hīrtie sau pe alt material un text ori o figur?; a imprima; (p. ext.) a publica.
   tip?ritur?, tip?rituri, s.f. Lucrare tip?rit?; imprimat, publica?ie, tipes?, tipese, s.f. (Fam. ?i peior.) Femeie. tipie1, tipicuri, s.n. Formul? obi?nuit?, stereotip?; obicei, tradi?ie, norm?;- regul?.
   tipic2, -?, tipici, -e, adj. Care caracterizeaz? o persoan?, un obiect, etc.; (substantivat, n.) ceea ce constituie specificul cuiva sau a ceva.
   tipicar, -?, tipicari, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care d? prea mult? importan?? unor lucruri m?runte, care se opre?te prea mult la aspectele exterioare ale lucrurilor, tipiza, tipizez, vb. I. Tr. A realiza o tipizare, tipizāre, tipiz?ri, s.f. X. Procedeu al crea?iei artistice care const? īntr-un proces complex de generalizare a realit??ii. 2. Reducerea diverselor variante ale acelora?i produse industriale la tipurile recunoscute ca mai corespunz?toare.
 3. Stabilirea caracteristicilor principale ale diverselor categorii de construc?ii.
TĪPOGr.AF
   lipopnif, tipografi, ,s.m. Muncitor specializat in lucr?rile dc tip?rire.
   l![>o;:n'i;c, -fi, tipografici, -c, adj. Privitor la tipografie, care ?ine         de tipografie.
   tipografie, tipografii, s.f. Īntreprindere (sau atelier) in care se tip?resc c?r?i, ziare etc.
   tipologic, -fi, tipologici,    -c, adj. Privitor   la
 tipologie.
   tipologie, tipologii,     s.f. 3. Studiul tipurilor
 in care se pot clasifica obiectele, fenomenele ele. dintr-un anumit domeniu. 2. Ramur? a psihologiei care se ocup? cu studiul tr?s?turilor psihice caracteristice       ale oamenilor.
   tipsie, tipsii, s.f. Tav? mare, rotund?, de metal, uneori ornamentat?.
   tiptil adv. U?or, f?r? zgomot; pe furi?, pe nesim?ite; pe ascuns.
   fir s.n. Tragere cu o arm? de foc; ramur? sportiv? care cuprinde probe de tragere la ?int? cu pistolul, cu pu?ca ?i cu arcul.
   tirad?, tirade, s.f. 1. Fragment dintr-un discurs īn care oratorul dezvolt? pe larg ?i cu emfaz?
 o  idee. 2. Fragment dintr-o oper? dramatic? debitat f?r? īntrerupere ?i cu intensitate afectiv? de c?tre un personaj.
   tinij, tiraje, s.n. 1. Num?rul de exemplare īn care se tip?re?te o carte sau o publica?ie periodic?. 2. Circula?ia aerului ?i a gazelor de ardere īntr-o instala?ie de īnc?lzire cu focar.
   tirsin, -ii, tirani, -e, subst., adj. 1. S.m. Despot; st?pīnilor absolut al unui stat, care conduce īn mod arbitrar, dictatorial. 2. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) autoritar? care ī?i impune cu orice pre? voin?a, asuprind pe cei din jur.
   tiranic, -fi, tiranici, -e, adj. Care tiranizeaz?; crud, despotic.
   tiranie, tiranii, s.f. 1. Form? de conducere politic? din Grecia antic?; (p. ext.) guvernare despotic?. 2. Caracterul a ceea ce este tiranic; comportare de tiran.
   tiraniz?, tiranizez, vb. I. Tr. A trata pe cineva īn mod tiranic; a asupri, a teroriza.
   tirani, tiranti, s.m. Element de construc?ie executai din cabluri, lan?uri, bare de o?el, beton armai ?i folosit pentru suspendarea sau ancorarea unor elemente de construc?ie.
   tirbu?on, tirbu?oane, s.n. Unealt? casnic? de melal īn form? de spiral?, cu care se scot dopurile de plul? de la sticle.
   tirfiin, tirfoane, s.n. ?urub folosit la fixarea pe traverse a ?inelor de cale ferat?, tirighie s.f. Tartru (1).
   tiroid, -?, tiroide, adj. Tiroidian; gland? tiroid? (?i substantivat, f) = gland? endocrin?, situat? īn partea anterioar? a gilului, ai c?rei hormoni stimuleaz? metabolismul ?i cre?terea organismului.
   tiroidiin, -?, tiroidieni, -e, adj. Care ?ine de tiroid?, privitor la tiroid?.
   tiroxin?, tiroxine, s.f. Hormon bogat īn iod, secretat de glanda tiroid?.
   tirs, tirsuri, s.n. Toiag simbolic, īmpodobit cu vi?? de vie, cu care era īnf??i?at, zeul Diony-sos.
   tis?, tise, s.f. Arbora r??inos cu frunze ac.icu-lare, al c?rui lemn, foarte pre?ios, eslc utilizai īn sculptur? ?i īn līmpl?ria fin?.
   tisulur, -fi. tisulari, -c, adj. (Anat.) Care apar?ine ?esuturilor, privitor la ?esuturi.
   titan1 s.m. Element chimic r?spīndit īn natur? sub form? dc compu?i, īntrebuin?at la fabricarea o?elurilor speciale ?i (sub form? do oxid) ca pigment alb īn pictur?.
   tit?ii2, titani, s.m. Uria?, gigant; (fig.) om excep?ional, cu realiz?ri extraordinare.
   titanic, -fi, titanici, -e, adj. Privitor la titani5; cu puteri sau cu propor?ii de tilan.
   titirez, titirezi, s.m. 1. Partea inferioar?, de form? conic?, a fusului do tors. 2. Mic? juc?rie de lemn, de os sau de metal, in form? do con cu vīrf ascut il, care se poale roti pe o suprafa?? plan?.
   titlu, titluri, s.n. 1. Calificare dobīndil? do cineva īn urma unor studii do specialitate. 2. Cuvīnt sau text pus īn fruntea unei lucr?ri sau a unei p?r?i distincte a ei, indicīnd rezumativ sau sugestiv cuprinsul. 3. Capitol sau subdiviziune īnlr-un regulament, īntr-un text de lege. 4. Aci juridic consliluind temeiul unui drept. 5. Titlu dc credit = document care reprezint? o obliga?ie de rambursare la scaden?? a unei sume de bani. C. (Fig.) Baz? legal?, drept. 7. Procent de metal nobil inlr-un aliaj.
   tiir?, titrez, vb. I. Tr. (Chim.) A determina, prin analiz? volumetric?, concentra?ia unei solu?ii.
   titrat, -?, titra?i, -le, adj., s.m. ?i f. 1. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care a ob?inut un titlu īn urma absolvirii unei institu?ii de īnv???mint superior. 2. Adj. (Chim.; despre solu?ii) A c?rui concentra?ie a fost determinat? prin analiz?.
   titular, -?, titulari, -e, adj., s.m. ?i f. 1. (Persoan?) care ocup? un post sau īndepline?te o func?ie cu caracter de permanen??, pe baza unei numiri legale. 2. (Jur.) (Persoan?) care se bucur? de un drept.
   titulatur?, titulaturi, s.f. Titlu; mod de a se intitula.
   tiv, tivuri, s.n. Margine a unui obiect de pīnz? sau de stof?, īndoit? ?i cusut? pentru a nu se destr?ma.                               <-
   tiva interj. (Reg.) Fugi! tivi, tivesc, vb. IV. Tr. A face un tiv. tivituru, tiviluri, s.f. Ac?iunea de a tivi; locul unde a fost tivit ceva; tiv.
   tiz, -?, tizi, -e, s.m. ?i f. Persoan? care are acela?i nume cu alta, considerat? īn raport cu aceasta.
   tiz?n?, tizane, s.f. B?utur? ob?inut? dintr-o infuzie de plante medicinale sau de cereale.
   tizic, tizicuri, s.n. Un fel de turt?, de form? prismatic?, f?cut? din balig? amestecat? cu paie ?i folosit? īn trecut la ?ar? drept combustibil sau ca material de construc?ie.
 619
TlRZIU
   tīlc, iīlcuri, s.n. 1. īn?eles, sens, semnifica?ie.
 2.  Fabul?, pild?, glum? exprimat? alegoric.
   tileui, tilcuiesc, vb. IV. Tr. A explica, a interpreta.
   tīlliār, tīlhari, s.m. Persoan? cai'e s?vīr?e?te tīlh?rii.
   tīlli?resc, -eāsc?, tīlh?re?li, adj. Privitor la tīlhari; Mmis de        tīlhari.’
   tīili?vfi?to adv.     Ca  tīlh?rii.
   tīlli?rie, tīlh?rii,    s.f. Furt s?vir?it    prin  violen?? sau amenin??ri.                                     ^
   tilm?ci, -c, s.m. ?i f. v. t?lmaci, tīlv, lih’i, s.m. Tigv? (2). timp, -?, timpi,      -e, adj. (Adesea      substanti-
 vat) Timpit.
   tīmpenie, timpenii, s.f. Lips? de inteligen??; prostie, neghiobie.
   timpi, tīmpesc, vb. IV. Refl. A-?i pierde inteligen?a, a se prosti.
   timpit, -?, iīmpi?i, -te, adj. (Adesea substantivat) Prost, nerod, - idiot.
   timplār, timplari, s.m. Meseria? care face mobile ?i alte obiecte de lemn.
   iīmpl?, timple, s.f. Fiecare dintre cele dou? p?r?i laterale ale capului, cuprinse īntre ochi, urechi, frunte ?i obraji. ' tīmpl?rle, tīmpl?rii, s.f. 1. Meseria tīmplaru-lui; obiecte lucrate de timplar. 2. Atelierul tīmplarului.
   tīn?r, -?, tineri, -e, adj., s.m. ?i f. 1. Adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care este, ca vīrst?, īntre copil?rie ?i maturitate; (animal) care nu a ajuns īnc? la maturitate. 2. Adj. Care este caracteristic unui om sau unui animal neajuns īnc? la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a r?s?rit de pu?in? vreme; care se afl? la īnceputul dezvolt?rii.
   tīndāl? s.m. Om care nu este bun de nimic, care ī?i pierde vremea f?r? rost.
   trnd?li, tīnd?lesc, vb. IV. Intr. A-?i pierde vremea f?r? rost; a lucra īncet ?i f?r? spor.
   tīngui, tīnguiesc, vb. IV. Refl. A plīnge v?i-tīndu-se, a se jeli.
   tīngnids, -o4s?, tīnguio?i, -oase, adj. Tīngui-tor.
   tīnguit<5r, -oare, tīnguitori, -oare, adj. Care se tīnguie?te; (Despre sunet, glas) plin de durere, jalnic, trist.
   tīnj?l?, tīnjeli, s.f. Pro?ap la care sīnt īnjuga?i boii la plug, la grap? etc. sau cīnd se prinde la car a doua pereche de boi.
   tīnji, tīnjesc, vb. IV. Intr. X. A se afla īntr-o stare de sl?biciune fizic?, a fi lipsit de vlag?; (despre plante) a nu se dezvolta, a se ofili.
 2.  (Fig.) A se topi de dorul cuiva, a duce dorul unui lucru.
   tīrcol, tīrcoale, s.n. A da tīrcoale = a se īnvīrti īn preajma cuiva sau a ceva. tīri?, tīrfe, s.f. Femeie de moravuri u?oarei tīrg, tirguri, s.n. X. Loc īntr-un ora? (sau la marginea unui ora?) unde se vīnd (la anumite date) vite, cereale, alimente etc.; tīrg de' mostre = tīrg la care se expun mostre pentru
 informarea cump?r?torilor. 2. Activitate de vin-, zare-cump?rare. 3. Ora? (mic).
   tīrgove?, -caj?, tīrgoveti, -e, s.m. ?i f. (Ast?zi fam.) Persoan? care locuie?te īntr-un tīrg (3); or??ean.
   tīrgui, tīrguiesc, vb. IV, X. Tr. A face cump?r?turi. 2. Refl. A se tocmi; (p. ext.) a discuta īn contradictoriu.
   tīrgui?l?, tīrguieli, s.f. X. Faptul de a cump?ra; (p. ext.) tocmeal?. 2. (Mai ales la pl.) Cump?r?turi./
   tīrī, tīr?sc, vb. IV. X. Tr. A duce dintr-un loc īn altul un obiect greu, tr?gīndu-1 pe jos dup? sine; a lua, a duce cu sine. 2. Refl. A merge greu, abia mi?cīndu-?i picioarele; a īnainta sprijinindu-se pe p?mīnt cu genunchii, cu coatele; (despre anumite animale) a īnainta prin mi?c?ri specifice, cu trupul lipit de p?mīnt. -8. Refl. (Despre obiecte transportate) A atinge p?mintul cu cap?tul'de jos.
   tīrīi, tirīi, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) tīrī. tīrī? adv. X. Tīrīnd pe jos, tr?gīnd dup? sine.
 2.  Tīrindu-se pe jos (de sl?biciune); tīrī?-gr?pi? = cu greu, anevoie.
   tīrītor, -oure, tīrīlori, -oare, adj. Care se Ur??te; plant? tīrītoare = plant? a c?rei tulpin?, se īntinde pe p?mīnt; (substantivat, f.) reptil?.
   tīrl?, tīrle, s.f. Loc neīmprejmuit ?i neacoperit, unde se odihnesc vitele sau oile īn timpul p??unatului; (p. ext.) stīna cu toate dependin?ele ei.
   tīrlici s.m. pl. Papuci de cas?, f?cu?i din postav sau din Īīn?.
   tīrn, tīrnuri, s.n. M?tur? mare, de m?r?cini sau de nuiele, cu eare se m?tur? cur?ile sau str?zile.                                          <
   tīrn?cdp, tīrn?coape, s.n. Unealt? format? dintr-o bar? masiv? de o?el, ascu?it? la un cap?t ?i lat? la cel?lalt, fixat? īntr-o coad? de lemn, folosit? la s?patul p?mīnturilor tari.
   tīrnosi, tīrnosesc, vb. IV. Tr.. A sfin?i o biseric?.
   tīrnui, tīrnuiesc, vb. IV. X. A m?tura cu tīrnul.
 2.  (Fig.) A bate zdrav?n, a p?rui.
   tīr?, tīrsi, s.m. X. Copac pipcrnicit, nedezvoltat; (p. ext.) p?dure cu astfel de copaci.
 2.  Crac? stufoas? (pe care se cl?desc c?pi?ele de fīn, din care se fac īngr?dituri etc.).
   tīr?īi, tir?īi, vb. IV. Tr. A tīrī picioarele īn mers; a trage dup? sine un lucru, tīrīndu-1 pe p?mīnt; (refl.) a se tīrī.
   tīr?īit s.n. Faptul de a (se) tīr?īi; zgomotul produs de ceva care (se) tīr?īie.
   tīrli??, tīrti?e, s.f. Partea posterioar? a coloanei vertebrale la p?s?ri, īn care sīnt īnfipte penele cozii.
   tīrziu,-ie, Urzii, adj., adv. X. Adj. Care se face sau se īntīmpl? dup? ce a trecut momentul potrivit sau stabilit; (substantivat, n,) īntr-un tīrziu = dup? mult timp. 2. Adj. (Despre anotimpuri sau alte unit??i de timp) Care s-a prelungit mult; care se apropie de sfir?it. 3. Adj. (Despre plante) Care se seam?n? sau ajunge
 i
TOACA
 620
 la maturitate dup? termenul obi?nuit. 4. Adv. Dup? ce a trecut momentul potrivit.
   toiicfi, toace, s.f. 1. Plac? de lemn sau de melal pe care se bate ritmic cu unul sau cu dou? ciocane, pentru a se anun?a serviciul religios la biserici sau la m?n?stiri. 2. Timp al zilei (diminea?a sau seara) cīnd se bate toaca (1) de utrenie sau de vecernie.
   toalet?, ?oalele, s.f. 1. Faptul de a se sp?la, de a se g?ti, de a se dichisi. 2. Totalitatea obiectelor de īmbr?c?minte (femeiasc?). 3. Mobil? compus? dintr-o oglind? ?i rafturi sau sertare, unde se ?.in obiecte necesare īngrijirii tenului, p?rului etc. 4. Closet.
   loiimn?, toamne, s.f. Anotimp cuprinzind intervalul dintre 23 septembrie (echinoc?iul de toamn?) .?i 22 decembrie (solsti?iul de iarn?) ; (adverbial, īn forma toamna) īn cursul acestui anotimp.
   toiinu1, toane, s.f. 1. Capriciu. 2. Stare de spirit, dispozi?ie. 3. Criz?, izbucnire.
   toan?2, toane, s.f. Ocol f?cut prin desf??urarea n?vodului īn ap? (pentru a prinde pe?tele īnconjurīndu-1).
   toarce, torc, vb. III. l.Tr. A trage fibre dintr-un caier ?i a le r?suci cu ajutorul fusului, pentru a ob?ine fire ce pot fi ?esute. 2. Intr. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asem?n?tor cu sfīrīitul fusului.
   loiirtu, toarte, s.f. 1. Partea ie?it? īn afar? ?i īncovoiat? īn form? de arc, de care se apuc? anumite obiecte. 2. Urechea curbat? a lac?tului, care .se petrece prin belciuge. 3. Cercule?ul cu care se prinde cercelul de ureche. PI. ?i: tor?i.
   todst, toasturi, s.n. Urare f?cut? la o mas? īn cinstea unei persoane sau a unui eveniment, īnso?it? de ridicarea paharului; mic discurs rostit cu acest prilej.
   toasta, toastez, vb. I. Intr. A īnchina un pahar īn cinstea unei persoane sau a unui eveniment; a ?ine un toast.
   tob?, tobe, s.f. 1. Instrument muzical de percu?ie format dintr-un cilindru scurt, acoperit la ambele capete cu cīte o membran? care, prin lovire, produce sunete. 2. Pies? cilindric? folosit? pentru īnf??urarea unui cablu sau a unui lan?, pentru fixarea unor organe de lucru etc.; tob? de e?apament = pies? tubular? la motoarele cu ardere intern?, care amortizeaz? zgomotul produs la evacuarea gazelor. 3. Mezel preparat din buc??i mici de carne, de sl?nin?, de m?runtaie etc. introduse īn pielea care: formeaz? stomacul porcului. 4. (La jocul de c?r?i) Caro.
   tobogan, tobogane, s.n. Construc?ie īn form? de jgheab īnclinat, pe care se poale aluneca u?or ?i care serve?te ca mijloc de distrac?ie, īn special pentru copii.
   tobo?ar, tobo?ari, s.m. 1. Persoan? care bale toba intr-o orchestr? sau īntr-o fanfar?. 2. Crainic care adun? lumea, b?tind din tob?, pentru a comunica ve?ti sau dispozi?ii de interes ob?tesc.
I   tobr?lco s.n. ?es?tur? do bumbac cu dungi sau cu carouri realizate prin combinarea unor fire sub?iri cu altele mai groase.
   toc1 interj. (Adesea repetat) Cuvint caro imit? zgomotul produs de o lovitur? sau de o cioc?-nitur? īntr-un obiect .tare.
   toc2, tocuri, s.n. 1. Cutie de lemn, de metal, de piele etc., īn care se p?streaz? arme, aparate, instrumente; teac? mic? do piele, sau de carton īn care se p?streaz? ochelarii, pieptenele etc.
2.  Unealt? pentru scris cu cerneal?, f?cut? dintr-un be?i?or la care se adapteaz? o peni??; toc rezervor = stilou. 3. Cadru fixat īn zid?rie, de care se prind canaturile unei u?i sau ferestre.
   toc3, tocuri, s.n. Partea mai ridicat? de po talpa īnc?l??minlei, care corespunde c?lciiului.
   tocii, loc, vb. I. 1. Tr. A t?ia un material in buc??i foarle m?runte; (fig.) a cheltui f?r? chibzuial?, a risipi bani, averi. 2. Intr. ?i tr. A vorbi mult ?i f?r? rost.
   tociinu, tocane, s.f. Mincare cu sos, f?cut? din buc??ele de carne pr?jite cu ceap? (?i cu adaos de cartofi); mīncare f?cut? din anumite legume, pr?jite cu ceap?.
   tocat, -?, toca?i, -te, adj. T?iat foarte m?runt, tocat?, tocalc, s.f. Compozi?ie' muzical? cu caracter ritmic, sacadat, scris? pentru un instrument sau pentru orchestr?.
   toc?, loci, s.f. 1. C?ciulit? sau p?l?rioar? f?r? boruri, purtat? de femei. 2. Acoper?mīnt pentru cap, de form? cilindric?, purtat de magistra?i sau de avoca?i īn exerci?iul func?iunii.
   toc?tor, toc?toare, s.n. 1. Cu?it mare sau ma?in? de tocat carne, nutre? otc. 2. Plac? do lemn sau de material plastic pe care se toac? zarzavaturi, carne etc.
   tocaturi, toc?turi, s.f. Carne sau alt material tocat.
   toceiil?, toecli, s.f. Faptul de a-?i īnv??a pe dinafar? lec?iile.
   toci, tocesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte ascu?ite) A se roade prin īntrebuin?are, a deveni mai pu?in ascu?it; (tr.; fig.) a uza, a slei nervii, puterile cuiva. 2. Tr. (Fig.) A-?i īnsu?i lec?iile īn chip mecanic.
   tocilar, -?, tocilari, -e, subst. 1. S.m. Persoan? care se ocup? cu ascu?itul la tocil? a instrumentelor de t?iat. 2. S.m. ?i f. (Fig.) Bucher.
   tocil?, tocilc, s.f. Ma?in? simpl? format? dintr-un disc abraziv ac?ionat printr-un miner sau printr-o pedal?, cu caro se ascut instrumentele de t?iat, tocil?rie, tocil?rii, s.f. Atelierul tocilarului, tocit, -?, toci?i, -le, adj. (Despre obiecte t?ioase sau cu vīrf ascu?it) Care nu mai taie; care are vīrful ros, uzat.
   tocitoare, tociu>ri, s.f. Vas mare de lemn, īn care se pun la fermentat fructele din care se face rachiu.
   tdcniai adv. 1. Exact, precis. 2. Abia, chiar atunci. 3. Nu mai aproape decit... 4. Chiar a?a de...
 621
TOPILA
   tocmefil?, tocmeli, s.f. 1. Faptul de a se tocmi, discu?ie purtat? pentru stabilirea pre?ului unei m?rfi. 2. īnvoial?, acord.
   tocmi, tocmesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A discuta asupra pre?ului unei m?rfi, pentru a c?dea la īnvoial?. 2. Tr. ?i refl. (Pop.) A (se) angaja ca slug?, ca lucr?tor etc. 3. Tr. A īnchiria un obiect (in special un mijloc de transport).
   tog?, togi, s.f. Mantie lung? ?i larg?, f?r? mineci, pe care o purtau romanii.
   tohoārc?, tohoarce, s.f. (Reg.) Cojoc mare ciob?nesc, f?cut din piei de oaie (cu lina īn afar?).
   toi s.n. Punctul culminant al unei ac?iuni sau al unui fenomen īn desf??urare.
   toi?g, toiege, s.n. B?? lung ?i drept de care se serve?te cineva la mere.
   tolu, tole, s.f. Foaie de tabl? t?iat? la dimen- · siunile necesare pentru o anumit? lucrare.
   tol?ni, tol?nesc, vb. IV. Refl. A se lungi īntr-o pozi?ie comod? (pentru a se odihni); a sta culcai, a lenevi.
   ttilli?, tolbe, s.f. 1. Toc īn care se p?strau s?ge?ile. 2. Geant? care se poart? alīrnat? pe um?r ?i īn care sc p?streaz? merindele, vīnatul ?i diferite lucruri necesare la drum, la vīn?toare etc.
   tolcni, tolerez, vb. I. Tr. A admite, a īng?dui, a suporta; a trece cu vederea.
   tolerant, -fi, toleran?i, -te, adj. Care tolereaz?; indulgent.
   toleran??, toleran?e, s.f. 1. Faptul de a tolera; atitudine īng?duitoare. 2. Dispozi?ie 'pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente sau substan?e. 3. Abatere admis? de la greutatea sau volumul unui produs, de la gradul de precizie al unei piese fabricate etc.
   tolnin s.n. Hidrocarbur? aromatic? lichid?, incolor?, inflamabil?, extras? din gudronul do huil? ?i folosit? la prepararea unor coloran?i, a unor. medicamente, ca solvent etc.
   tom, tomuri, s.n. Volum dintr-o oper? de propor?ii mai īntinse; (p. ext.) carte, oper?, lucrare, tomat?, tomate, s.f. P?tl?gea ro?ie, tomb?c s.n. Aliaj de cupru cu zinc folosit la fabricarea unor sīrme, site, table etc.
   tomberdn, tomleroane, s.n. Cutie de tabl? cu fundul rotunjit, montat? pe o osie cu dou? ro?i mari ?i folosit? pentru transportul pe distan?e scurte al unor materiale, al gunoaielor etc.
   tombol?, tombole, s.f. Loterie organizat? īn anumite ocazii, la care se cī?tig? diferite obiecte.
   tornn?tic, -?, tomnatici, -c, adj. De toamn?; caracteristic toamnei; (fig., despre oameni) ajuns la vīrsta care preced? b?trīne?ea; fl?c?u tomnatic = b?rbat matur, r?mas neīnsurat.
   ton1, toni, s.m. Pe?te r?pitor marin īnrudit cu p?l?mida, putīnd ajunge pīn? la 5 m lungime.
   ton3, tonuri, s.n. 1. Sunet muzical simplu produs de un corp care vibreaz?; interval dintre dou? sunete apropiate. 2. Inflexiune, intona?ie īn vorbire. 3. Not? dominant? a stilului sau a vorbirii; atmosfer? specific?, rezultat? din cuprinsul unei opere literare. 4. Grad de luminozitate a unei culori; nuan?? a unei culori.
   toniij, tonaje, s.n. 1. Masa sau greutatea unui corp exprimat? īn tone. 2. Greutate total?, exprimat? īn tone, care reprezint? capacitatea de īnc?rcare a unui vehicul. 3. Capacitatea volumetric? a unei nave, exprimat? īn tone de ap? dezlocuit?.
   tonalitiitc, tonalit??i, s.f. 1. Raportul dintre sunetele unei sc?ri muzicale ?i acordul ei principal; centru armonic al gamei. 2. Ambian?a cromatic? specific? unei picturi.
   tdn?, tone, s.f. Multiplu al kilogramului, egal cu 1000 do kg.
   tonitii, tonete, s.f. Gheret? sau tarab? la care se vīnd, pe strad?, articole m?runte, dulciuri; r?coritoare etc.
   t<5nic, -u, tonici, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Despre anumite substan?e; adesea substantivat, n.) Care are proprietatea de a fortifica organismul.
2.  Adj. (Despre vocale sau silabe) Care poart? accentul; pe care cade accentul. 3. S.f. (Muz.) Treapta īntīi a modurilor major ?i minor.
   toniii?nt, -?, tonifian?i, -te, adj. Care fortific? organismul tonic (1)· tonomat, tonomate, s.n. Aparat cu discuri muzicale care se schimb? automat prin introducerea unei i'ise.
   tont, to?nt?, ton?i, toante, adj. (?i substantivat) Prost, neghiob, n?t?r?u.
                                 tontoroi s.n. A juca tontoroiul — a ?op?i, tonus, tonusuri, s.n. Stare permanent? de u?oar? contractare a mu?chilor unui organism s?n?tos; stare permanent? do excita?ie, īn condi?ii de repaus, a centrilor nervo?i.
   top1, topuri, s.n. Pachet de hīrtie cuprinzīnd un num?r fix (de obicei 1000) de coli.
   top3, topuri, s.n. Clasament al preferin?elor pentru unele spectacole, buc??i muzicale,’ actori etc., pe baza punctajului oferit de public sau de speciali?ti.
   topaz, topaze, s.n. Silicat natural hidratat de aluminiu cu fluor, de obicei de culoare galben?, folosit ca piatr? pre?ioas?.
   topi, topesc, vb. IV. 1. Refl. ?i Ir. A trece sau a face ca un corp s? treac?, prin īnc?lzire, din stare solid? īn stare lichid?; (refl.) a se muia (sub efectul c?ldurii); (tr. ?i refl.; pop.) a (se) dizolva Sn ap?. 2. Refl. A se risipi, a se estompa, a se ?terge; a disp?rea. 3. Refl. (Fig.; despre oameni) A-?i pierde puterile, vlaga, a sl?bi.
4.  Tr. A supune planteie textile unui proces do dizolvare a substan?elor care fixeaz? fibrele do partea lemnoas? a tulpinii, ?inīndu-le un timp īn ap?.
   topic, -?. topici, -c, s.f., adj. 1. S.f. Ordinea cuvintelor īn propozi?ii sau a propozi?iilor īn fraz?. 2. S.f. Parte a sintaxei sau a stilisticii caro se ocup? ou studiul topicii fl). 3. Adj. Care apar?ine topicii, privitor la topic?. 4. Adj. (Despre nume) Caro denume?te locuri sau localit??i.
   topil?, topile, s.f. Groap? improvizat?, legat? printr-un ?an? de alimentare cu o surs? de ap? (rīu, iaz etc.) ?i folosit? la ?ar? pentru a topi (4) tulpinile de in ?i do cīnep?.
????!
/ topit, -K, topi?i, -te, adj. 1. Devenit lichid (sau moale) sub efcctul c?ldurii. 2. (Fig.; despre oameni) Sl?bii,, istovit, vl?guit. 3. (Despro plante textile) Care a fost supus procesului de separare a fibrelor de partea lemnoas? a tulpinii.
   topit(5r, topilori, s.m. Muncitor care lucreaz? la un cuptor pentru topirea metalelor.
   topitorie, topitorii, s.f. Unitate industrial? īn care se efectueaz? procesul de separare, prin topire, a fibrelor textile de pe tulpinile de cī-nep? ?i de in.
   topihir?, topituri, s.f. Material lichid ob?inut pi;in topirea unei substan?e solide.
   toplif?, topli?e, s.f. Izvor de ap? cald?; ochi de ap? cald? care nu īnghea?? iarna.
   topogr?f, -ii, topografi, -e, s.m. ?i f. Specialist īu topografie.
   topografic, -?, topografici, -e, adj. Privitor la topografie.
   topografie s.f. ?tiin?a ?i tehnica m?sur?torilor ?i a calculelor f?cute pentru īntocmirea h?r?ilor ?i planurilor care reprezint? suprafe?e mici ale scoar?ei terestre.
   topomotTĪo, topometrii, s.f. Tehnica execut?rii m?sur?torilor necesare īn topografie, toponim, toponime, s.n. Toponimic, toponimic, -?, toponimici, -e, adj., s.n. 1. Adj. Privitor la toponimie. 2. S.n. Nume propriu do ora?, de sat, de ap?, de munte etc.
   toponimic, toponimii, s.f. 1. Totalitatea numelor proprii de localit??i, de ape, de mun?i etc. dintr-o ?ar? sau dintr-o regiune. 2. Ramur? a lingvisticii care studiaz? toponimia (1).
   topdr, topoare, s.n. Unealt? pentru t?iat copaci, pentru despicat lemne etc., format? din-tr-un corp de o?el cu t?i?, fixat īntr-o coad? de lemn.
   topor??, (1) lopora?e, s.n., (2) topora?i, s.m.
1.  S.n. Diminutiv al lui topor. 2. S.m. (Bot.) Viorea.
   topori?ca, topori?li, s.f. Topor cu coad? scurt?, toporī?te, topori?ti, s.f. Coad? de coas?, de secure sau de topor.
   topt?u s.n. Cu toptanul = cu ridicata; angro; (p. ext.) īn cantit??i foarte mari.
   topuz, topuzuri, s.n. Buzdugan b?tut cu nestemate, care constituia, īn trecut, unul dintre īnsemnele puterii domne?ti.
   tor, toruri, s.n. 1. Mulur? cu profil convex de la baza sau de la capitelul unei coloane. 2. Suprafa?? generat? de un cerc ce se rote?te īn junii unei axe din planul s?u, care nu taie cercul.
   tonice s.n. 1. Cavitate a corpului la animalele vertebrate terestre, cuprins? īntre gīt ?i abdomen, care con?ine principalele organe ale sistemului circulator ?i respirator. 2. Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sīnt fixate picioarele.
   toracic, -?, toracici, -e, adj. Privitor la tora-ce; care se afl? īn torace.
   toracoplastie, toracoplastii, s.f. Interven?ie chirurgical? care const? īn rezec?ia unor por-
   ?iuni din coaste, pentru a putea pune īn stare de repaus pl?mīnul bolnav.
   torc?tor, -oare, torc?tori, -oare, subsl. 1. S.m. ?i f. Persoan? care toarce sau a c?rei ocupa?ie este torsul. 2. S.f. Ma?in? sau unealt? pentru tors.
   torc?torie, torc?torii, s.f. Filatur?, torcrctāre s.f. Procedeu de preparare ?i do aplicare, cu ajutorul aerului comprimai., a unui mortar de ciment sau a unui beton fin īn unele lucr?ri do construc?ie.
   toreador, toreadori, s.m. Cel care particip? direct, īn aren?, la o corid?.
   torent, ,torente, s.n. Curs de ap? temporar care apare pe povīrni?urile mun?ilor ?i dealurilor, īn urma ploilor puternice sau dup? topirea brusc? a z?pezii, avīnd o maro vitez? ?i l'or?.? de eroziune.
   toren?ial, -?, toren?iali, -e, adj. (Despre ploi) Cu debit maro ?i cu durat? scurt?.
   torid, -ii, torizi, -de, adj. Foarte cald, arz?tor, dogoritor.
   ttfriu s.n. Element chimic radioactiv folosit īn tehnica nuclear?. .       1
   tornid?, tornade, s.f. Vīrtej violent de vīnt, cu vitez? foarte mare, care cuprinde regiuni īntinse.
   toron, toroane, s.n. Grup de fire r?sucite īn acela?i sens, din care se fabric? funii, cabluri etc.
   torope?l?, toropeli, s.f. 1. Stare de amor?eal?, de somnolen??. 2. C?ldur? maro, ar?i??.
   toropi, toropesc, vb. IV. Tr. A ame?i, a buim?ci, a mole?i; a cople?i.
   torpedo, torpedouri, s.n. Sistem de frīn? la unele vehicule, bazat pe strīngerea osiei.
   torpil?, torpilez, vb. I. Tr. A ataca (o nav?) cu torpile, a lovi cu o torpil?; (fig.) a submina o ac?iune, a o face s? e?ueze.
   torpil?, torpile, s.f. 1. Proiectil submarin cu motor propriu ?i cu īnc?rc?tur? exploziv?, care se lanseaz? de pe o nav?, din avion sau de pe coast?, pentru a distruge un vas inamic. 2. Pe?te de mare, cartilaginos, lung pīn? Ia. 2 m, care poate produce desc?rc?ri electrice cu care ī?i ucide prada.
   torpildr, torpiloare, s.n. Nav? de lupt? u?oar? ?i rapid?, echipat? cu instala?ii de lansat torpile.
   torr, torri, s.m. Unitate de m?sur? a presiunii, egal? cu presiunea exercitat? de o coloan? de mercur, īnalt? de 1 milimetru, pe o suprafa?? de 1 cm2. tors1 s.n. Faptul de a toarce. tors2, torsuri, s.n. Sculptur? reprozentīnd partea superioar? a corpului omenesc, f?r? membre (?i f?r? cap).
   tors3, toars?, tor?i, toarse, adj. (Despre materii textile) Transformat īn fire.
-  tors?d?, torsade, s.f. Motiv arhitectonic decorativ care imit? o funie r?sucit?.
   torsiometru, torsiometre, s.n. Instrument pentru determinarea deforma?iei unei bare supuse la torsiune.
 623
TRADI?IE
   tort1, torturi, s.n. Fir tors do cīnep?, de in etc.; pīnzfi de in sau de cīnep?.
   tort2, torturi, s.n. Gen de pr?jitur? f?cut? din straturi de aluat, avīnd īntre ele straturi de crem?, acoperite cu glazur? ?i, de obicei, ornamentate.
   tortur?, torturez, vb. I. Tr. A supune pe cineva la cazne trupe?ti; (despre st?ri suflete?ti) a fr?· mīnla, a chinui pe cineva.
   tortur?, torturi, s.f. Chin, cazn?; supliciu, suferin?? atroce.
   tor??, tor?e, s.f. B??. īnf??urat la un cap?t cu cīl?i īmbiba?i cu o substan?? inflamabil?, care serve?te,la luminat, mai ales la procesiuni, tor?fil s.m. (Bot.) Cuscut.?. tos adj. Zah?r tos = zah?r sub form? de cristale m?runte.
   tot, toat?, to?i, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s.n. 1. Adj. nehot. īntreg, complet, deplin; atīt cīt este, cīt are, cīt dureaz?: tot satul. 2. Adj. nehot. Fiecare; oricare, orice: tot omul ?tie asta. 3. Adj. nehot. (La pl.) īn num?r complet: toii patru. 4. Pron. nehot. (La pl.) Lucrurile sau fiin?ele care sīnt de acela?i fel sau care intr? īn discu?ie (f?r? s? lipseasc? vreunul); lucrurile care formeaz? un ansamblu; cu toate c? = de?i; īnainte de toate = īn primul rīnd; mai presus de orice; (la sg.) cu totul = īn īntregime. 5. Adv. īnc?; ?i acuma; īn continuare; ?i de aci īnainte; neīncetat, īntruna. C. Adv. (īn fraze negative) Nici acuma; īnc? nu, pīn? acuma nu: tot n-a venit. 7. Adv. De multe ori: ?i-arn tot spus. S. Adv. Din ce īn ce: tot mai mult īmi place. 9. Adv. De asemenea, la fel: mi-e tot atīt. 10. Adv. Din nou, iar??i: tot eu sīnt. 11. Adv. Totu?i. 12. Adv. īntotdeauna, regulat. 13. S.n. īntreg, unitate. 14. S.n. Lucru esen?ial: aici e totul = īn asta const? tot.
   tot?l, -?, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s.n.
1. Adj. īntreg, complet; deplin, des?vir?it. 2. S.n. Sum? rezultat? dintr-o adunare; īntreg rezultat din ansamblul p?r?ilor; īn total = una peste alta, īmpreun?.
   totalitar, -?, totalitari, -e, adj. (Despre regimuri politice) Care aplic? dictatura unei minorit??i, īngr?dind libert??ile democratice ?i prac-ticīiid o politic? de for?? ?i de violen??, totalitarism s.n. Regim politic totalitar, totalitate, totalit??i, s.f. Num?rul complet al lucrurilor sau al fiin?elor īn discu?ie.
?  totaliza, totalizez, v’b. I. Tr. 1. A aduna. 2. A īntruni un num?r de...
   totalmente adv. īn mod complet, cu totul, īn īntregime.
   tohleaiina adv. 1. īn tot timpul, mereu, necontenit. 2. De fiecare dat?; de obicei, de regul?.
   totim, totemuri, s.n. Simbol mitic reprezentat prinlr-un animal, plant? sau obiect considerat de unele triburi primitive ca str?mo?, fiind venerat ca atare.
   totodat? adv. īn acela?i timp. totiiua adv. La fel; mi-e totuna = īmi este egal.
   totu?i conj. Cu toate acestea, tov?l, tovaluri, s.n. Piele de bovine, porcine sau cabaline, din care se confec?ioneaz? īnc?l??minte rezistent?.
   tovar??, -?, tovar??i, -e, s.m. ?i f. 1. Persoan? considerat? īn raport cu alta, de care este legat? prin idei, aspira?ii, prin activitatea dus? īn comun ori prin lupta pentru aceea?i cauz?; tovar?? (sau tovar???) de via?? = so? (sau so?ie). 2. Asociat, p?rta?.
   tov?r??esc, -casc?, tov?r??e?ti, adj. Care sa petrece īntre tovar??i, care este specific rela?iilor dintre tovar??i.
   tov?r??ie, tov?r??ii, s.f. 1. Rela?ie īntre tovar??i, leg?tur? bazat? pe raporturi tov?r??e?ti. 2. Asociere, īntov?r??ire la o īntreprindere (comercial?).
   tov?r??i??, tov?r?si?e, s.f. (īnv. ?i pop.) Tovar???.
   toxic, -?, toxici, -e, adj. Otr?vitor, toxicit?to s.f. īnsu?irea unei substan?e do a fi toxic?.
   toxicologie s.f. Ramur? a medicinii care se ocup? cu studiul substan?elor toxice, cu ac?iunea lor asupra organismului.
   toxicoman, -?, toxicomani, -e, s.m. ?i f. Persoan? care sufer? de toxicomanie.
   toxicomanie, toxicomanii, s.f. Obi?nuin?a do a consuma anumite substan?e toxice (morfin?, cocain? etc.), ceea ce duce cu vremea la tulbur?ri grave ale echilibrului fizic ?i psihic.
   toxiinīec?ie, toxiinfec?ii, s.f. Infec?ie acut? provocat? de consumarea unor alimente contaminate cu diver?i germeni.
   toxin?, toxine, s.f. Substan?? organic? cu ac?iune toxic?, produs? de organisme vegetale sau animale.
   tra’mc, trabucuri; s.n. ?igar? de foi. trac1 s.n. Stare emotiv? de care sīnt cuprinse unele persoane cīnd apar īn fa?a publicului (ex. arti?tii pe scen?, elevii la examene).
   trac2, -?, traci, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? care f?cea parte din vechea popula?ie a Traciei. 2. Adj. Tracic; (substantivat, f.) limba vorbit? de traci (1).
   tracasa, tracasez, vb. I. Tr. (Livr.) A plictisi, a sicii, a sup?ra pe cineva.
   tnīcie, -?, tracici, -e, adj. Care apar?ine Traciei sau tracilor, privitor la Tracia sau la traci.
   tracta, tractez, vb. I. Tr. .A exercita o for?? de trac?iune asupra unui vehicul.
   tractat, -?, tracta?i, -te, adj. Remorcat, tractor, tractoare, s.n. Autovehicul cu mare putere de trac?iune, folosit īn agricultur?, īn silvicultur?, in construc?ii etc., pentru a remorca utilaje, ma?ini agricole, vehicule etc.
   tractorist, -?, tractori?ti, -fie, s.m. ?i f. Persoan? care conduce un tractor.
   trac?iune, trac?iuni, s.f. Opera?ie de deplasare a unui vehicul cu ajutorul unei for?e aplicate la partea din fa?? a vehiculului, īn sensul deplas?rii.
   tradi?ie, tradi?ii, s.f. Ansamblu de datini, obiceiuri, credin?e care se statornicesc īn cadrul
TRADI?IONAL
 624
unor grupuri sociale ?i se transmit, din genera?ie īn genera?ie.
   tradi?ional, -?, tradi?ionali, -e, adj. P?strat prin tradi?ie; existent de mult? vreme.
   tradi?ionalism s.n. 1. Ata?ament exagerat fa?? de tradi?ie. 2. Tendin?? de supraevaluare a elementelor tradi?iei, proprie spiritului conservator.
   tradi?ionalist, -?, tradi?ionali?ti, -sie, adj. (Adesea substantivat) Care respect? tradi?ia, care manifest? tradi?ionalism.
   traduc?tor, -oare, traduc?tori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care traduce dintr-o limb? īn alta.
   traduce, traduc, vb. Ul. Tr. 1. A transpune un text (sau o fraz?, un cuvīnt) dintr-o limb? īn alta. 2. (Fig.) A reprezenta, a exprima (prin mijloace artistice). 3. (Fig.) A īnf?ptui, a pune īn practic?.
   traducere, traduceri, s.f. Ac?iunea de a traduce; scriere cuprinzind o transpunere dintr-o limb? īn alfa.
   traductdr, traducloare, s.n. Dispozitiv care transform? o m?rime de o anumit? natur? (vitez?, presiune etc.) īntr-o m?rime de alt? natur?.
   trafic, traficuri, s.n. 1. Frecven?a opera?iilor de transport efectuate īn condi?ii date ?i īn-tr-un anumit interval de timp. 2. Comer? ilicit; trafic de influen?? = primirea ori pretinderea de bani sau de alte foloase de c?tre o persoan? care are influen?? asupra unui func?ionar, pentru a-1 determina s? fac? (sau s? nu fac?) un act care intr? in atribu?iile sale de serviciu.
   traiic?, trafiehez, vb. I. Intr. A face comer? ilicit,.
   traficant, -?, trafican?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care face comer? ilicit.
   traforaj, traforaje, s.n. Decupare a unei piese sau a unei figuri ornamentale dintr-o plac? sub?ire de lemn, cu ajutorul unui fer?str?u special.
   träge, trag, vb. III. 1. Tr. A face efortul de a mi?ca un lucru pentru a-1 da la o parte sau pentru a-1 transporta īn alt loc; a duce, a tīrī dup? sine; (cu complementul clopotul) a face s? sune. 2. Tr. ?i intr. (Despre animale de trac?iune) A duce dup? sine un vehicul. 3. Tr. A pune pe sine (sau a scoate de pe sine) un obiect de īmbr?c?minte sau de īnc?l??minte. 4. Intr. A avea greutatea de..., a cīnt?ri. 5. Tr. A trage pe roat? = a omorī cu ajutorul ro?ii de tortur?. 0. Tr. A opri un vehicul sau o ambarca?ie īntr-un anumit loc. 7. Intr. A se opri undeva, spre a fi g?zduit; a mīnea. 8. Intr. A se īndrepta spre un scop, spre īndeplinirea unei dorin?e. 9. Refl. A se da la o parte. 10. Tr. A p?timi, a īndura; a suporta consecin?ele unui fapt. 11. Tr. A lua, a scoate, a smulge: trage sabia din teac?. 12. Intr. A trage cu urechea = a asculta pe furi?. 13. Tr. A-?i trage sufletul =- a respira greu. 14. Intr. (Despre sobe) A avea tiraj; (impers.) trage = e curent. 15. Tr. A desena o linie, un contur. 1(5. Tr. A da lovituri; a bate; (intr.) a desc?rca o arm?. 17. Tr. (īn diverse procese de munc?) a trage la rindea; a trage la tipar = a tip?ri. 18. Tr. A face un lucru din plin: a trage
un pui de somn. 19. Refl. A descinde din..., a-.?i uvea originea de la...
   tragedian, -?, tragedieni, -e, s.ni: ?i f: Actor de tragedie.
   tragedie, tragedii, s.f. 1. Specie a genului dramatic īn care personaje de o mare for?? a pasiunilor sīnt angajate īn conflicte puternice, ajungīnd la un deznod?mīnt de obicei fatal. 2. (Fig.) Īntīmplare zguduitoare, nenorocire mare.
   tragere, trageri, s.f. 1. Ac?iunea de a trage; tragere la sor?i = alegere, desemnare decis? prin sor?i. 2. Desc?rcare a unei arme de foc; tragere la ?int? = tragere executat? asupra unoi ?inte.                                     /
   tragic, -?, tragici, -e, adj. Care se refer? la tragedie; (fig.) zguduitor, jalnic; (substantivat, n.) categorie a esteticii exprimīnd un conflict al c?rui deznod?mīnt este īnfringerea sau pierderea unor valori umane.
   tragicomedie, tragicomedii, s.f. 1. Specie a genului dramatic īn care tragicul ?i comicul sīnt īmbinate īn aceea?i structur?, deznod?mīntul fiind fericit. 2. (Fig.) Īntīmplare care prezint? un amestec de elemente tragice ?i elemente comice.
   tragicomic, -?, tragicomici, -e, adj. Referitor la tragicomedie; care este totodat? tragic ?i comic.
   tragism s.n. Caracter grav, tragic; situa?ie tragic?.
   traheāl, -?, traheali, -e, adj. Privitor la trahee; care apar?ine traheii.
   trahee, trahei, s.f. 1. Segment cartilaginos al c?ilor respiratorii la oameni ?i animale, cuprins īntre laringe ?i bronhii, prin caro trece acrul īn pl?mīni. 2. Fiecare dintre tubule?ele chitinoase care formeaz? organele de respira?ie la insecte. 3. Fiecare dintre vasele capilare prin care circul? apa ?i s?rurile minerale Ia plante, tralieit? s.f. InfJama?ie a traheii, traliit s.n. Roc? vulcanic? de forma?ie recent?, folosit? ca piatr? de- construc?ie.
   traliom s.n. Conjunctivit? granuloas?. Var.: trahom? s.f. trahom? s.f. v. trahom.
   trai s.n. 1. Via??, existen??. 2. Via?? bun?, īmbel?ugat?, traiect, traiecte, s.n. Traiectorie; traseu, traiectdrie, traiectorii, s.f. Drumul parcurs īn spa?iu de un corp īn mi?care.                      :
   truil?, traile, s.f. Pod plutitor care se deplaseaz? de-a lungul unui cablu.
   trainic, -?, trainici, -e, adj. Care dureaz? mult; solid, rezistent.
   traist?, traiste, s.f. 1. Sac mic de plnz? groas?, de piele etc., prev?zut cu baiere, care se poart? ag??at, (pe umeri) ?i īn care se p?streaz? sau se transport?’ diverse lucruri (mai ales merinde). 2. Sac de pīnz? din care li se d? cailor ov?z. 3. Traisla-ciobanului = plant? erbacee din familia cruciferelor, cu flori mici, albe, cu frunzele crestate, folosit? ca plant? medicinal?.
 «25
TRANSFUZIE
   tram?, trame, s.f. 1. Fir dc m?tase īntrebuin?at īn urzeala sau īn b?t?tura unei ?es?turi. 2. (Fig.) Intrig?, uneltire; complot.
   trambala, trambalez, vb. I. Refl. ?i tr. (Fam.) A (se) duce sau a (se) muta de colo piu? colo (f?r? rost).
   trambulin?, trambuline, s.f. Instala?ie prev?zut? cu un postament ridicat la o anumit? īn?l?ime, de pe oare se execut? s?rituri artistice īn ap?; instala?ie īn forma unei pante, servind la executarea s?riturilor cu schiurile.
   tramc?r, tramcarc, s.n. Vehicul tras de cai, folosit odinioar?, īn ora?e, pentru transportul in comun.
   tramv?i, tramvaie, s.n. Mijloc de transport urban in comun, constind din vagoane care circul? pe ?ine, cu trac?iune electric?.
   traneliet, iranchete, s.n. Ilar? de lemn care serve?te la amortizarea izbiturii corpului navei la acostare.
   tranchilizant, -u, tranchilizan?i, -te, adj., s.n. (Medicament) care lini?te?te, caro relaxeaz?.
   trandafir, trandafiri, s.m. 1. Denumire dat? unor specii de plante din familia rozaoeelor, cu flori do diferite culori, pl?cut mirositoare, folosite īn industria parfumtirilor; trandafir s?lbatic = m?ce?; lemn dc trandafir = lemnul unui arbore din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 2. Cirnat do porc, preparat cu usturoi ?i cu mult piper.
   trandafiriu, -ie, trandafirii, adj. De culoare roz.
   trans- Element dc compunere cu sensul „dincolo“, „peste“, care serve?te la formarea unor substantive, a unor adjective ?i a unor verbe.
   transatldntic, transatlantice, s.n. Vapor care traverseaz? Oceanul Atlantic, efectuind transportul īntre Eufropa ?i America.
   trans?, transe, s.f. Stare de hipnoz? īn caro individul se afl? total sub influen?a hipnotizatorului.
   transborda, transbordez, vb. I. Tr. A transporta m?rfurile sau . pasagerii dintr-un tren īn altul ori de pe o nav? po alta; (intr.) īi schimba trenul sau alt vehicul cind circula?ia s-a īntrerupt Intr-un anumit loc.
   transbordtir, transbordoare, s.n. 1. Platform? mobil? la nivelul unei c?i l'erale, cu ajutorul c?reia se trec vagoanele de pe o linie pe alta. acolo undo cele dou? linii nu au leg?tur? direct?. 2. Nav? oare serve?te la Iransbordarea m?rfurilor sau a c?l?torilor.
   transcarpatic, -ii. transcarpatici, -e, adj. Care se afl? dincolo de mun?ii Carpa?i (in raport cu Muntenia ?i cu Moldova).
   transcendent, -?, transcenden?i, -teadj. 1. (īn filozofia medieval?). Ceea co dep??e?te limitele sau nivelul unui domeniu dat; ceea ce nu apar?ine unei clase de obiecte, ci presupune un principiu exterior .?i superior acesteia; (la Kant) ceea ce este dincolo de lumea empiric?. 2. (Mat.) Num?r transcendent = num?r rare nu poate fi r?d?cina unui polinom cu coeficien?i ra?ionali.
   transcendentul, -?, transcendentali, -c, adj. (īn filozofia lui Kant) Care so refer? la formele apriorice ale cunoa?terii; care este deasupra lumii reale, dincolo de orice experien?? posibil?.
   transcenden?? s.f. īnsu?irea de a fi transcendent.
   transcrie, transcriu, vb. III. Tr. 1. A copia un text, a-1 scrie din nou, f?r? modific?ri. 2. A īnscrie elementele esen?iale ale unui act juridic intr-un registru spccial. 3. A prelucra o bucat? muzical? pentru a putea fi cintal? de alt instrument sau do alt? voce decīt cea pentru care a fost scris? ini?ial.
   transcriere, transcrieri, s.f. Ac?iunea de a transcrie, transcriere fonetic? = scrierea unui cuvint sau a unui text cu ajutorul unui alfabet special sau al unui alfabet existent ?i al unor semne spocialo, pentru a putea fi reconstituit? pronun?area real?.
   transcrip?ie» transcrip?ii, s.f. 1. Transcriere.. 2. Faptul de a transcrie un act juridic intr-un registru special.
   transductor, transducloarc, s.n. (Telec.) Dispozitiv folosit pentru transformarea energiei primite de la un sistem tehnic in energie de o alt? form?, cedat? altui sistem.
   transdanubi?n, -ii, transdanubicni, -e, adj. Caro so afl? dincolo de Dun?re.
   transfer, transferuri,· s.n. 1. Faptul de a (se) transfera; (jur.) transfer de drepturi — transmisiune de drepturi. 2. (Telm.) Transmitere de energie do la un sistem la altul.
   transfer?, iransfir, vb. I. 1. Tr. ?i ren. A (se) muta de la o institu?ie la alta, de la o unitate la alta. 2. Tr. A transmite un drept de la o persoan? la alta. 3. Tr. (Tehn.) A face un transfer (2)..
   transfigura, transfigurez, vb. I. Tr. ?i refl. A(-?i) schimba expresia, īnf??i?area.
   transfigurat, -?, transfigura?i, -le, adj. Schimbat la fa?? (sub impresia unei emo?ii). .
   transform?, transform, vb. I. 1. Tr. ?i fi? A(-?i) schimba īnf??i?area, aspectul, forma, caracterul; a (se) schimba, a (se) preface. 2. Tr. (Chim., fiz.) A efectua o transformare.
   transform?rc, transform?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) transforma; (chim., fiz.) ansamblu de st?ri succesive prin care trece un sistem fizico-chimic cind una sau mai multe dintre m?rimile, ce īl caracterizeaz? se modific?.
   transformator, ,-o?re. transformatori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care transform?. 2. S.n. Aparat sau instala?ie cu ajutorul c?reia energia unui sistem fizic sau tehnic se transform? īn energia altui sistem; transformator elcctric = aparat care transform? un curent alternativ de o anumit? tensiune īn curent alternativ de alt? tensiune.
   transtormism s.n. Concep?ie dup? care speciile de plante ?i de animale sint intr-un continuu proces de transformare; evolu?ionism.
   transfug, transfugi, s.m. Persoan? care ī?i p?r?se?te in mod ilegal patria.
   transfuzie, transfuzii, s.f. Metod? de tratament biologic constind din administrarea po
TRANSHUMANT
cale intravenoas? a unei cantit??i de sīnge recoltat de la un donator.
   transhumant, -?, transhuman?i, -te, adj. Caro practic? trarishuman?a.
   transhumant?, transhumante, s.f. Deplasare periodic? a p?storilor cu turmele de oi, vara de la ?es la munte ?i iarna de la munte la ?es.
. transilvan, -?, transilvani, -e, adj. Transilv?nean.
   transilv?nean, -?, transilv?neni, -e, s.m. ?i f., adj. l.S.m. ?i f. Persoan? (originar?) din Transilvania; ardelean. 2. Adj. Care apar?ine Transilvaniei sau popula?iei ei; privitor la Transilvania sau la popula?ia ei; ardelean, ardelenesc.
   transilv?ncanc?, transilv?nence, s.f. Femeie (originar?) din Transilvania, transistdr s.n. v. tranzistor, franslatdr, -oare, translatori, -oare, s.m. ?i f. Traduc?tor oficial, ata?at unui īor diplomatic, administrativ sau judec?toresc.
   transla?ie, transla?ii, s.f. Deplasare ā unei , figuri sau a unui corp astfel īneīt toate punctele figurii sau ale corpului s? se mi?te de-a lungul unor traiectorii paralele, parcurgīnd distan?e .egale.
   translucid, -?, translucizi, -de, adj. (Despre unele corpuri) Care las? lumina s? treac? f?r? a permite s? se disting? contururile sau detaliile obiectului.
   transmigr??ic, transmigra?ii, s.f. Concep?ie religioas? potrivit c?reia sufletul dintr-un corp ar trece dup? moarte īn alt corp.
   transmisibil, -?, transmisibili, -e, adj. Care poate fi transmis.o
   transmisie s.f. v. transmisiune, transmisiune, transmisiuni, s.f. 1. Faptul de a transmite; trecere a energiei, a radia?iilor, a undelor etc. de la un sistem la altul. 2. Ansamblul organelor cu ajutorul c?rora se transmite mi?carea sau energia de la un organ de ma?in? la altul. 3. Trimitere de semnale de la un post emi??tor de telegrafie, telefonie sau radiocomu-nica?ii, īn scopul recep?ion?rii lor. 4. (Mii.) Trupe de transmisiuni — trupe specializate īn executarea leg?turilor prin telefon, radio etc. 5. (Jur.) Transmisiune de drepturi — trecere a unor drepturi, prin act juridic sau prin efectul legii, de la o persoan? la alta. Var.: transmisie s.f.
   transmite, transmit, vb. III. Tr. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, printr-o scrisoare etc.; a face s? ajung? la altul, a propaga. 2. A comunica printr-un post de radio sau de telegraf. 3. (Jur.) A face o transmisiune de drepturi. 4. A comunica o mi?care de la un organ de ma?in? la altul.
   transmi?uter, -oare, transmit?lori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care transmite. 2. S.n. Aparat pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice.
_ transoceanic, transoceanice, s.n. Nav? comercial? de m?re tonaj, folosit? pentru transporturi īntre dou? porturi situate de o parte ?i de alta a unui ocean.
   transparent, -?, transparen?i, -le, adj., s.ri. 1. Adj. Prin care se poate vedea clar; care permite s? se disting? conturul ?i detaliile obiectelor; care poate fi str?b?tut de o radia?ie f?r? ca aceasta s? fie absorbit? sau difuzat?. 2. Adj. (Fig.) Care poate fi u?or īn?eles sau ghicit. 3. S.n. Foaie de hīrtie liniat? cu linii groase, care se a?az? sub hīrtia do scris pentru a īnlesni scrierea īn rīnduri drepte.
   transparen??, transparen?e, s.f. īnsu?irea de a fi transparent.
   transpor?nt, transperanle, s.n. Stor. transpir?, transpir, vb. I. Intr. 1. A secreta ?i a elimina sudoarea prin porii pielii; (despre plante) a elimina ap? sub form? de vapori. 2. (Fig., fam.; despre ?tiri, fapte) A īncepe s? fie cunoscut, a se face auzit.
   transpira?ie, transpira?ii, s.f. Faptul de a transpira; sudoare; vapori· de ap? elimina?i de c?tre plante.
   transplant, transplanturi, s.n. Fragment de ?esut sau organ luat din corp ?i grefat īn alt? parte a corpului sau īn alt organism.
   transplanta, transplantez, vb. I. Tr. 1. A scoate o plant? din p?mīnt, din r?sadni?? sau din pepinier? ?i a o planta īn alt loc; a r?s?di. 2. (Med.) A face un transplant.
   transport, transporturi, s.n. 1. Faptul de a transporta; totalitatea lucrurilor sau a persoanelor transportate la un moment dat īmpreun?. 2. (La pl.) Ramur? a economiei na?ionale, care are ca obiect transportarea produselor de la produc?tori la consumatori, precum ?i deplasarea persoanelor, cu ajutorul unor vehicule destinate acestui scop.
   transport?, transport, vb. I. 1. Tr. A deplasa (cu un vehicul) lucruri saii persoane dintr-un loc īn altul. 2. Refl. A se duce la fa?a locului (pentru o constatare judiciar?, pentru o anchet? etc.). 3. Tr. (Fig.) A aduce pe cineva īntr-o stare de uitare de sine, īn urma unei emo?ii puternice, a unei mari bucurii.                 ·  -
   transport?rii, -?, transportabili, -e, adj. Care poate fi (u?or) transportat.
   transportāt, -?, transporta?i- te, adj. 1. St?pīnit de entuziasm, de o mare pl?cere. 2. Dus pe gīndyri, absent.
   transportor, -o?re, transportori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care transport?. 2. S.n. Aparat sau instala?ie pentru transportul continuu al materialelor, la distan?e mici, prin intermediul unor jgheaburi sau cupe montate pe o band? rulant?.
   transpune, transpun, vb. III. 1. Tr. A schimba dintr-un loc īn altul, dintr-o situa?ie Sn alta;, (fig.) a da expresie, a reda īn scris, pe scen?, pe ecran. 2. Tr. A transcrie sau a executa o compozi?ie muzical? īn alt? tonalitate decīt aceea īn care a fost scris?. 3. Refl. (Fig.) A se str?muta cu gīndul īn alt? situa?ie sau īn alt timp.
   transsubstan?ia?itino s.f. Schimbare a unei substan?e īn alta; (īn religia cre?tin?) prefacerea simbolic? a pīinii ?i a vinului din cuminec?tur? īn trupul ?i sīngele lui Iisus Hristos.
TRAUMATISM
   transur?nic, -u, transiiranīci, -e, adj. (Despre elemente chimice) Care are num?rul atomic mai mare decit cel al uraniului.
   transvaz?, transvazez, vb. I. Tr. A muta un lichid sau un material pulverulent dintr-un vas īn altul.
   (ransvers?l, -?, transversali, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care are direc?ia perpendicular? pe lungimea unui corp sau a unei suprafe?e. 2. S.f. Dreapt? care taie o figur? dat?.
   tran?a, tran?ez, vb. I. Tr. 1. A rezolva repede ?i definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa carnea de consum īn por?iuni dup? sorturi ?i calitate.
   tran?ant, -?, tran?an?i, -te, adj. Care nu admite contraziceri; categoric, liot?rīt.
   tran??, tran?e, s.f. Fiecare dintre p?r?ile īn care este divizat un lucru sau un grup de lucruri ce trebuie produse ori distribuite īn rate succesive.
   tran?ee, tran?ee, s.f. ?an?. (cu parapete ?i loca?e de tragere) folosit īn r?zboi ca ad?post īmpotriva gloan?elor inamicului.
   tranz?c?ie, tranzac?ii, s.f. īn?elegere īntre partenerii unei opera?ii economice, comerciale etc., cuprinzīnd condi?iile de efectuare a ei:
   tranzistor, tranzistoare, s.n. Element electronic de circuit alc?tuit dintr-un cristal semiconductor, care are propriet??i ?i utiliz?ri asem?n?toare cu ale tuburilor electronice; (p. ext.) aparat de radio portativ cu asemenea elemente. PI. ?i: tranzistori s.m. Var.: transisfor s.n.
   tr?nzit, tranzituri, s.n. 1. Trecere de persoane sau de m?rfuri dintr-o ?ar? īn alta prin teritoriul unei a treia ??ri. 2. Trecere a unui tren printr-o sta?ie de cale ferat? sau printr-o ?ar? cu opriri numai pentru īncruci??ri sau pentru schimb?ri de direc?ie; tn tranzit = īn trecere.
   tranzitiv, -?, tranzitivi, -e, adj. (Despre verbe) A c?rui ac?iune se r?sfrīnge direct asupra unui obiect.
   tranzitoriu, -ic, tranzitorii, adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de tranzi?ie.
   tranzi?ie, tranzi?ii, s.f. Trecere de la o stare sau de la o situa?ie la alta; de tranzi?ie = de trecere, provizoriu.
   trap s.n., interj. 1. S.n. Mersul īn fug? al calului (cu vitez? mijlocie, īntre pas ?i galop); zgomotul f?cut de un cal care merge īn acest fel. 2. Interj. Cuvīnt care imit? mersul la trap (1) al cailor.
   tr?p?, trape, s.f. 1. Capac sau u?? orizontal?, cu care se īnchide o deschiz?tur? īn puntea unei nave, īn podeaua unei scene etc. 2. Ācoper?mīnt a?ezat peste o capcan? pentru prins animale.
   trapCz, trapeze, s.n. 1. .Patrulater cu dou? laturi paralele, numite baze. 2. Aparat pe care se execut? exerci?ii de gimnastic? acrobatic?, fiind format dintr-o bar? orizontal? legat? la extremit??i cu dou? frīnghii fixate īn plafon sau de o grind?.
   trapczoid?l, -?, trapezoidali, -e, adj. Care are forma unui trapez (1).
   trapist s.n. Brīnz? fabricat? dup? un procedeu special de fermentare.
   tras, -?, tra?i, -se, adj. (Despre fa??) Slab (din cauza unei boli, a oboselii etc.).· tras?, trasez, vb. I. Tr. 1. A īnsemna pe o suprafa?? linia sau desenul unui plan, al unei figuri geometrice, al unui drum etc.; a īnsemna pe o pies? brut? conturul suprafe?elor de prelucrat. 2. A da directive īn vederea unei ac?iuni, a unei activit??i.
   trasiu, trasee, s.n. 1. Drum pe care īl parcurge un vehicul, un c?l?tor otc.; linie urmat? de un drum sau de o cale ferat?; parcurs marcat, pe care trebuie s?-l str?bat? concuren?ii īntr-o prob? sportiv?. 2. Traiectorie.
   trasor, trasoare, s.n. 1. Unealt? format? dintr-un ac de o?el fixat īntr-un mīnor, cu care se traseaz? conturul unei piese de prelucrat. 2. Proiectil care las? o dīr? luminoas? īn urma sa, mareīnd astfel traiectoria. 3. Izotop radioactiv al unui element, care permite urm?rirea circula?iei sale īntr-un sistem oarecare.
   trat?, tratez, vb. I. 1. Tr. A se purta cu cineva īntr-un anumit, fel. 2. Tr. A oferi cuiva mīncare sau b?utur?. 3. Tr. ?i refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. Tr. A supune un material sau o substan?? unui tratament chimic, termic etc.; a supune semin?ele ac?iunii unor agen?i care distrug germenii bolilor. 5. Tr. A expune (oral sau īn scris) o problem? ?tiin?ific?, literar? etc.; a discuta cu cineva o problem?, pentru a ajunge la o īn?elegere.
   tratament, tratamente, s.n. 1. Totalitatea mijloacelor de īngrijire medical?. 2. Ansamblu, de opera?ii efectuate asupra unui material, pentru a ob?ine modific?ri fizico-chimice īn structura lui. 3. Atitudine, comportare fa?? de cineva.
   tratat, tratate, s.n. 1. īn?elegere īncheiat? īntre dou? sau mai multe state, prin care se creeaz?, se modific?- sau se sting drepturi ?i obliga?ii īn rela?iile dintre ele. 2. Lucrare de specialitate īn care sīnt expuse principiile de baz? ale unei discipline.
   tratative s.f. pl. Ac?iuni care preg?tesc īncheierea unui tratat sau rezolvarea unui diferend īntre dou? sau mai multe state; discu?ii īntre dou? sau mai multe p?r?i interesate, cu scopul do a se ajunge la un acord; negocieri.
   trata?ie, trata?ii, s.f. Faptul de a servi oaspe?ilor mīncare sau b?utur?; mīncarea sau b?utura servit?.
   trat?, trate, s.f. Cambie prin care o persoan? dispune unui debitor al s?u s? pl?teasc? o sum? de bani unei alte persoane, la data ?i locul stabilite.
   traul, traule, s.n. N?vod de mari dimensiuni, destinat pescuitului marin.
   tr?ulcr, traulere, s.n. Nav? maritim? de pescuit, echipat? cu. traule.
   traumatic, -?, traumatici, -e, adj. Care se refer? la traumatism; de natura traumatismului.
   traumatism, traumatisme, s.n. Nume generic dat leziunilor produse īn urma unei lovituri, a unei t?ieturi etc.; traumatism psihic = tulburare, suferin?? psihic? provocat? de un. factor extern.
40*
TItAUMA
 623
   traum?, trauma, s.f. Traumatism, travaliu, travalii, s.n. 1. (Livr., ie?it clin uz) Lucru, munc?. 2. Perioada cuprins? īntre apari?ia durerilor de na?tere ?i expulzarea f?tului din uter.
   travers?, traversez, vb. I. Tr. 1. A trece de pe o parte a unui drum, a unui loc etc. pe partea cealalt?. 2. A str?bate de-a curmezi?ul (??ri, mun?i etc.).
   travfrs?, traversa, s.f. Pies? de^lcmn, do beton armat sau do metal care se a?az? transversal sub ?inele de cale ferat? ?i de care acestea se fixeaz? prin ?uruburi.
   travcrtin s.n. Tuf calcaros care se poate lustrui ca marmura, fiind folosit ca piatr? de construc?ie.
   travesti1, travestiuri, s.n. Termen caro desemneaz? rolurile interpretate de actori de sex opus personajului.
   travesti2, (ravcstcsc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) deghiza.
 , trud?,, tr?dez, vb. I. 1. Tr. A īn?ela īn mod voit ?i cu perfidie īncrederea cuiva; (jur.) a s?vīr.?i o tr?dare. 2. Tr. (Fig.; despre facult??i fizice sau psihice) A nu mai func?iona (bine). 3. Tr. ?i refl. A (se) da de gol.
   tr?dare, tr?d?ri, s.f. Ac?iunea de a (se) tr?da; (jur.) faptul de a intra īn. leg?tur? cu o putere str?in?, īnlesnindu-i acesteia atentarea la unitatea, suveranitatea sau independen?a statului.
   tr?d?tor, -o?re, tr?d?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care tr?deaz?.
   tr?gaci, tr?gaee, s.n. Pies? din mecanismul unei arme de foc, pe care se apas? cu degetul pentru a declan?a percutorul ?i a desc?rca arma.
   tvuK?ttfr, -o?re, tr?g?tori, -oare, adi., subst.
 1. Adj. (Despre vite) De trac?iune. 2. S.m. ?i f. Persoan? care trage cu o arm? de l'oc. 8. S.m. Persoan? care emite o trat?. 4. S.f. ?leau la hamuri. 5. S.f. Un fel de sc?unel cu o deschiz?tur? in care se bag? c?lcīiul, pentru a scoate cizma din picior. 6. S.f. Fiecare dintre cele dou? curele care leag? sc?rile de ?a. 7. S.n. Instrument folosit īn desenul tehnic pentru a trage linii cu tu?.
   tr?i, tr?iesc, vb. IV. Intr. 1. A fi īn via??, a vie?ui, a exista; a dura, a d?inui. 2. A-?i duce traiul, a-?i petrece via?a. 3. A-?i consacra via?a unui scop. 4. A convie?ui cu cineva; (fam.) a avea rela?ii extraconjugale cu cineva. 5. A-?i cī?tiga existen?a, a-?i procura cele necesare traiului. 0. A locui, a fi stabilit undeva. 7. (Fig.) A participa cu īnsufle?ire, cu elan la ceva; a sim?i cu intensitate, tr?inicie s.f. īnsu?irea de a fi trainic, de a dura. tr?ire s.f. 1. Faptul de a tr?i. 2. Proces.sufletesc, fenomen al vie?ii interioare; experien?? sufleteasc? determinat?.
   tr?irism s.n. Curent ira?ionalist din filozofia romāneasc? dintre cele dou? r?zboaie mondiale, care proclama primatul „vie?ii“ asupra ra?iunii ? i opunea cunoa?terii logice’ „tr?irea“ mistic?, cultivīnd sentimentul disper?rii, al neantului.
   tr?nc?neal?, tr?nc?neli, s.f. Ac?iunea de a tr?nc?ni; vorb?rie, sporov?ial?, flec?real?.
   tr?nc?ni, tr?nc?nesc, vb. IV. Intr. ?i tr. A vorbi mult ?i f?r? rost, a īndruga vrute ?i nevrutc.
   tr?pa?, tr?pa?i, s.m. Cal antrenat pentru mersul la trap; cal de soi care merge la trap cu vitez? mare.
   tr?s?tur?, tr?s?turi, s.f. 1. Contur, linie caracteristic? a figurii unei persoane. 2. (Fig.) Aspect al caracterului, al personalit??ii cuiva sau al unei opere, al unei activit??i, al unei epoci. 2. Linie tras? pe liīi'tie dintr-o singur? mi?care.
   tr?sn?ie, tr?sn?i, s.f. N?zbītie, pozn?; idee n?stru?nic?.
   tr?snet, tr?snete, s.n. Desc?rcare electric? īntre un nor ?i un obiect do pe p?mīnt.
   tr?sni, tr?snesc, vb. IV. 1. Intr. iinpers. A c?dea tr?snete. 2. Tr. A lovi pe cineva (sau ceva) tr?snetul; (fam.) a da cuiva o lovitur? puternic?. 3. Intr. (Fig.) A-?i manifesta mīnia stri-gīnd, vociferīnd. 4. Intr. (Despre arme de foc) A se desc?rca cu zgomot, a bubui.
   tr?snit, -?, tr?sni?i., -le, adj. (?i substantivat) Z?natic, nebun; n?stru?nic, extravagant.
   tr?sur?, tr?suri, s.f. Vehicul cu arerr.. pe patru ro?i, tras de cai ?i īntrebuin?at la transportul persoanelor.
   tr?suric?, trusurici, s.f. 1. Diminutiv al lui tr?sur?·, tr?sur? u?oar? (cu dou? ro?i). 2. C?rucior pentru copiii mici.
   treab?, treburi, s.f. 1. īndeletnicire, ocupa?ie; activitate, munc?. 2. Chestiune, problem?; interes, afacere. 3. (īnv.; la pl., īn forma trebi) Interese de stat. Pl. ?i: trebi.
   trc?c?t s.n. Faptul de a trece; in treac?t = īn trecere, īn fug?; pe scurt; superficial.
   treanea-īle?nea s.f. P?l?vr?geal?, vorbe goale, tre?p?d s.n. Trap; zgomot produs do mersul unui cal īn trap.
   treapt?, trepte, s.f. 1. Fiecare dintre elementele cu suprafe?e īnguste orizontale caro alc?tuiesc scara la o cl?dire. 2. (Fig.) Grad, nivel. 3. (Fig.) Categorie social?; rang.
   treasc, treascuri, s.n. Tun mic, primitiv, folosit īn trecut pentru a produce jocuri de artificii.
   treaz, -?, treji, -ze, adj. 1. Care nu doarme. 2. Care nu este beat. 3. (Fig.) Atent, vigilent.
   trcbuLui, treb?luiesc, vb. IV. Intr. ?i tr. A face tot' felul de treburi m?runte pe līng? cas?.
   trebui, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intr. A avea (sau a fi) nevoie de ceva. 2. Tr. unipers. ?i impers. Este necesar s?..., se cere s?... 3. Tr. unipers. ?i impers. A fi probabil sau posibil, a fi de presupus.
   trebuincios, -o?s?, trebuineio?i, -oase, adj. Necesar; folositor, util; de trebuin??.
   trebuin??, trebuin?e, s.f. Nevoie, necesitate; de trebuin?? = necesar, util.
   trec?tor, -o?re, trec?tori, -oare, adj., subst.
1.  Adj. Care trece repede; care este īn trecere, care nu se opre?te mult īntr-iin loc. 2. S.m. ?i f. Pieton; drume?, c?l?tor. 3. S.f. Loc de trecere.; drum īngust printre mun?i; pas.
   trece, trec, vb. III. 1. Intr. (Despre oameni, animale, vehicule etc.) A merge f?r? a se opri (printr-un anumit loc sau prin dreptul cuiva
TRENA
ori a ceva); a str?bate un loc; a so īndrepta inlr-o anumita direc?ie sau spre o anumit? ?int?; a l'i 111 trecere pe undeva; (despre drumuri, ape curg?toare etc.) a avea traseul sau cursul prin... 2. Inlr. A merge mai departe, l?sīnd īn urm?. 3. lnlr. A se abate undeva sau pe la cineva. 4. IV. A p??i peste un obstacol. 5. Tr. A transporta ceva sau pe cineva dincolo de... G. Intr. A p??i peste ceva c?lcīnd īn picioare, zdrobind. 7. Intr. A atinge un obiect cu o mi?care u?oar? de,alunecare pe suprafa?a lui; a trece cu vederea — a ierta o gre?eal?, a da uit?rii. 8. Intr. A se īndrepta spre o nou? īndeletnicire-, a-?i īndrepta aten?ia spre altceva. !). Tr. A da, a transmite; (intr.) a fi transmis (din min? īn min?). 10. Tr. A īnregistra (intr-o rubric?, intr-un catalog); a repartiza pe cineva undeva. 11. Tr. A sus?ine cu succes un examen, o prob?. 12. Tr. A supune unei opera?ii de cernere, de filtrare, de strecurare. 13. Intr. (Despre unit??i de timp) A se scurge, a se desf??ura. 14. Intr. A disp?rea, a īnceta s? mai existe, s? mai ac?ioneze; (refl., despre foc) a nu mai arde, a se stinge. 15. Intr. A dep??i o anumit? cantitate, m?sur?, valoare etc. IC. Intr. (Despre Oameni) A dep??i o anumit? vīrst?; (refl.) a-?i pierde vigoarea, a īmb?trīni. 17. Tr. ?i intr. A-?i petrece timpul* via?a. 18. Refl. (Despre plante) A se ofili; (despre fructe) a fi prea copt. 19. Refl. (Despre alimente) A se consuma; (despre m?rfuri) a avea c?utare, a se vinde. 20. Intr. A fi considerat drept...
   trecere, treceri, s.f. 1. Faptul de a treee\ In trecere = in fug?. 2. Loc pe unde se poate trece; amenajare f?cut? īntr-un loc pentru a permite unui vehicul s? treac? peste (sau pe sub) un obstacol. 3. Considera?ie sau influen?? de care se bucur? cineva; a avea trecere — a fi luat īn seam?; (despre m?rfuri) a avea c?utare.
   trecut1 s.n. 1. Timpul care s-a scurs; īntīm-pl?.-i, fapte, starea de lucruri din acel timp. 2. (Gram.) Timp al verbelor care exprim? o ac?iune s?vīr?it? īnainte de momentul vorbirii.
   trecut-, -u, trecu?i, -le, adj. 1. Din trecut, do demult; vechi, disp?rut. 2. (Despre unit??i de timp) Anterior, momentului prezent. 8. imb?-trīnit; (despre plante) ofilit, ve?tejit..
   treiila, trcfilez, vb. I. Tr. A trece un metal printr-o filier? pentru a ob?ine o sīrm?.
   trifl?, trefle, s.f. 1. Culoare la c?r?ile de joc reprezentat? printr-un semn de culoare neagr?, īn forma frunzei de trifoi. 2. G?itan in form? de frunz? de.trifoi, cusut la unele haine.
   trei num. card. Num?r natural situat īntre doi ?i patru; (cu valoare de num. ord.): volumul trei.
   treier s.n. Treierat.
   treier?, trāier, vb. I. Tr. A separa boabele de cereale de restul plantei (cu ajutorul combinei sau al batozei).
   treierat s.n. Faptul de a treiera; timpul cīnd se treier?.
   trcier?to?rc, treier?lori, s.f. Batoz? de p?-ioase.
   treicri?, treieri?uri, s.n. Treierat.
   treilea treia, num. ord. Care se afl? īntre al doilea ?i al patrulea. ’                          *
   treiler, trcilere, s.n. Remorc? pentrirtranspor-tul de obiecte grele, treime, treimi, s.f. A treia parte dintr-un īntreg, treisprezece num. card. Num?r natural situat īntre doisprezece ?i paisprezece.
   treisprezecelea, -zecea num. ord. Care se afl? īntre al doisprezecelea ?i al paisprezecelea.
   treizeci num. card. Num?r natural situat īntre dou?zeci ?i nou? ?i treizeci ?i unu.
   treizecilea, -zecea num. ord. Care se afl? īntre al dou?zeci ?i nou?lea ?i al treizeci ?i unulea. .
   trematod, trematode, s.n. (La pl.) Clas? de viermi parazi?i, avīnd ca organe de* fixare ventuze ?i cīrlige; (?i la sg.) vierme care face parte din aceast? clas?. ? treinu, treme, s.f. Semn diacritic īn unele limbi, format din dou? puncte care se pun orizontal deasupra unei vocale, pentru a indica o anumit? pronun?are a sunetului respectiv.
   tremolo, trcmolouri, s.n. (Muz.) Succesiune rapid? de amplific?ri de scurt? durat? ale unei note.
   tremur, tremure, s.n. 1. Mi?care involuntar?, u?oar?, repetat?, a corpului (sau a unei p?r?i a corpului), provocat? de frig, de fric?, de o boal? etc. 2. Mi?care, cl?tinare, u?oar? ?i repetat? a unei plante, a unui lucru. 8. Vibra?ie a glasului sau a unor sunete.
   tremura, trimur, vb. I. Intr. 1. (Despre fiin?e ?i despre p?r?.i ale corpului lor) A face mi?c?ri involuntare, scurte ?i repetate, provocate de frig, de 'o boal? etc.; (despre plante ?i p?r?i ale lor) a face o mi?care u?oar?, repetat?; (despre lumin?) a juca, a lic?ri; (despre ape) a se īncre?i īn unduiri u?oare. 2. (Despre glas) A avea 1111 tremur, o vibra?ie u?oar?. 3. (Fig., despre oameni)
A fi cuprins de o emo?ie puternic?, a se’īnfiora (de spaim?). tremurat1 s.n. Tremur.
   (renumit-, -?, tremura?i, -te, adj. Care tremur?; care vibreaz?; (despre glas) cu vibra?ii, nesigur; (despre linii, scris etc.) cu sinuozit??i.
   tremur?tor, -u?re, tremur?tori, -oare, adj. Care tremur?, care vibreaz?.
   tremur?tur?, trernuruturi, s.f. Tremur, vibra?ie; scutur?lur? u?oar?, tremurici s.n. Tremur.
   tron, trenuri, s.n. 1. Convoi de vagoane do cale ferat? puse īn mi?care de o locomotiv?.
2. Convoi de vehicule formind o unitate de transport. 3. Ansamblu de dispozitive, organe, ma-?ini-unelte etc. asociate īn serviciu; tren de aterizare = ansamblul organelor (ro?i, amortizoa-re, frīne) cu ajutorul c?rora un avion se deplaseaz? pe sol (īnainte de a decola sau dup? ce a aterizat).
   tren?, pers.   3 treneaz?, vb.    I.  Intr. (Livr.;
despre ac?iuni) A se desf??ura cu īncetineal?, a se prelungi,    a se t?r?g?na.
   tren?, trene,  s.f. Partea de     la  spate a   unei
rochii, care se   tīr??te pe jos.
 TEENCI
   trenci, trenduri, s.n. Pardesiu (cu croiala de raglan) f?cut dinlr-un material impermeabil. ?
   trening, treninguri, s.n. īmbr?c?minte din tricot, compus? din bluz? ?i pantaloni ?i purtat? mai ales de sportivi.
   {repun, trepane, s.n. 1. Instrument de chirurgie īn form? de sfredel, folosit la trepana?ii. 2. Sap? īn form? de dalt? l'olosit? la forajul prin presiune.
   trepun?, trepanez, vb. I. Intr. A face o trepa-na?ie.
   trepanfi?ie, trepana?ii, s.f. Opera?ie constīnd īn efectuarea unei deschideri īn oasele craniului (pentru extirparea unor tumori, cheaguri de sīnge etc.).
   trepudii, trep?d, vb. I. Intr. A alerga f?r? astīmp?r de colo pīn? colo.
   trep?d?toāre, trep?d?lori, s.f. Plant? erbacee cu tulpina ramificat?, cu flori mici, verzui, folosit? pentru propriet??ile ei laxative.
   trep?du?, trep?du?i, s.m. Persoan? care alearg? f?r? astīmp?r de colo pīn? colo; (fig.) om lipsit de demnitate, care se pune īn serviciul altuia, f?cīndu-i servicii m?runte, adesea īnjositoare.
   trepetnie, trepelnice, s.n. Carte popular? care pretindea c? poato povesti viitorul pe baza interpret?rii unor mi?c?ri musculare reflexe.
•  trepida, trepidez, vb. I. Intr. 1. (Despre ma?ini, motoare) A vibra puternic, cu oscila?ii repezi ?i scurte. 2. (Fig.; despre oameni) A se agita; a frem?ta.
   trepidant, -?, trepidan?i, -le, adj. 1. Care trepideaz? (1). 2. (Fig.) Agitat; emo?ionant, palpitant.
   trepida?ie, trepida?ii, s.f. 1. Vibra?ie vertical?, rapid? ?i de mic? amplitudine, produs? de func?ionarea unui sistem tehnic. 2. (Fig.) Agita?ie, neastīmp?r.
   trepied, trepiede, s.n. Scaun sau suport cu trei picioare.
   trepon6m?, treponeme, s.f. Microorganism patogen, agent specific al infec?iei sifilitice.
   treptdt, -?, trepta?i, -le, adj. (Adesea adverbial) Care se realizeaz? īncetul cu īncetul, īn etape; (p. ext.) care se prezint? din ce īn ce mai pronun?at.
   tres?, trese, s.f. ?iret din fire de līn?, de m?tase, de metal sau band? de metal care se fixeaz? pe nniforme pentru a indica o distinc?ie, un grad militar etc.
   tresalt?, tres?lt, vb. I. Intr. A tres?ri de emo?ie, de bucurie etc.; a se bucura foarte tare.
   tres?ri, tresar, vb. IV. Intr. A face o mi?care brusc?, involuntar?, provocat? de o emo?ie puternic?; a se trezi brusc din somn (sau din-tr-o stare de neaten?ie).
   trestie, trestii, s.f. Plant? erbacee din familia gramineelor, īnalt? de 4—5 m, din a c?rei tulpin? se fac īmpletituri, īngr?dituri etc.; trestie-de-zah?r = plant? din familia gramineelor, cu tulpina viguroas?, īnalt?, cultivat? In ??rile calde, din al c?rei suc se face zah?r.
                                                                                                                 G30
   trctin, -u, tretini, re, s.m. ?i f. Animal (mai ales cal) de trei ani.
   trezi, trezesc, vb. IV. 1. Refl. ?i tr. A (se) de?tepta din somn. 2. Refl. A-?i veni īn lire dintr-o stare de reverie, din le?in ele.; (Ir.) a readuce la via??. 8. Refl. A deveni con?tient, a se l?muri, a-?i da seama de realitate, de adev?r.
4.  Refl. A se pomeni cu cineva pe nea?teptate; a ajunge deodat? undeva, īntr-o situa?ie neprev?zut?. 5. Refl. (Despre mīnc?ruri, b?uturi, mirosuri) A-?i pierde gustul, t?ria, aroma, trezie s.f. Starea celui care este treaz; veghe, trezit, -?, trezi?i, -te, adj. (Despre mīnc?ruri ?i b?uturi) Care ?i-a pierdut gustul, t?ria; caro are un miros greu.
   trezorerie, trezorerii, s.f. Oficiu al unui stat unde se p?streaz? ?i se administreaz? tezaurul public.
   tri- Element de compunere cu sensul „trei“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   tria, triez, vb. I. Tr. A selec?iona ?i a clasa dup? anumite criterii.
   triad?, triade, s.f. Reunire de trei elemente care formeaz? o unitate.
   triaj, triaje, s.n. Sta?ie tehnic? de cale ferat? unde se gareaz? vagoanele, se descompun ?i se recompun trenurile.
   trianglu, triangluri, s.n. Instrument muzical de percu?ie construit dintr-o bar? cilindric? de o?el, īndoit? īn form? de triunghi.
   tnangula?ie, triangula?ii, s.f. Opera?ie topografic? prin care se determin? coordonatele punctelor de pe teren prin stabilirea, pe por?iur nea de m?surat, a unei re?ele de triunghiuri; re?ea de triunghiuri ale unei ridic?ri topografice, tri?sic s.n. Prima perioad? a erei mezozoice. triatl6n, triatlonuri, s.n. Prob? sportiv? combinat?, constīnd din trei probe diferite.
   trib, triburi, s.n. Form? de organizare economic? ?i social-politic? caracteristic? popula?iilor aflate īn stadiul de dezvoltare al comunei primitive, constīnd dintr-o grupare de mai multe gin?i sau familii īnrudite, unite pe baza comunit??ii teritoriului ?i supuse autorit??ii unui ?ef unic.
   tribal, -?, tribali, -e, adj. De trib; (despre popula?ii) care tr?ie?te īn triburi.
   tribord, triborduri, s.n. Partea din dreapta a unei nave (privind de la pup? spre pror?).
   tribula?ie, tribula?ii, s.f. (Livr.) Fr?mīntare, zbucium sufletesc.
   tribun, tribuni, s.m. 1. (īn Roma antic?) Magistrat īns?rcinat cu func?ii militare ?i civile; tribun militar = comandant īn armata roman?. 2. (Fig.) Persoan? care lupt? pentru drepturile poporului.                             ....
   tribunal, tribunale, s.n. Organ de jurisdic?ie care rezolv? litigiile ?i unele recursuri (tribunal jude?ean; tribunal militar; tribunal suprem).
   tribun?, tribune, s.f. 1. Construc?ie de lemn sau de piatr?, cu mai multe rīnduri de b?nci a?ezate īn amfiteatru, de unde se poate urm?ri desf??urarea unei festivit??i, a unei competi?ii
TR IMITATOR
sportive etc. 2. Loc īn?l?at, estrad? pe care st? cel ce vorbe?te īn fa?a publicului.
   tribut, tributuri, s.n. (īn trecut) Obliga?ie (de obicei īn bani) pe care o putere cuceritoare o impunea unui popor īnvins.
   tributar, -?, tributari, -e, adj. Care pl?te?te tribut; (p. ext.) care este dependent (economi-ce?te); care are obliga?ii fa?? de cineva sau ceva.
   trīccps, tricep?i, s.m. Nume dat mu?chilor a c?ror inser?ie se face, la una dintre extremit??i, prin trei ligamente.
   tricīiinu, trichine, s.f. Vierme parazit care tr?ie?te īn mu?chi ?i īn intestine la ?obolani, la porci etc., putīnd trece ?i la om, prin consumarea· c?rnii de porc infestate.
   tricliinoz?, trichinoze, s.f. Boal?, comun? omului ?i unor animale, pricinuit? de trichin?.
   tricicleta, triciclete, s.f. Vehicul (pentru copii) cu trei ro?i, asem?n?tor bicicletei, pus īn mi?care prin dou? pedale.
   (ri ci in ic, triclinice, adj. Sistem triclinic = sistem cristalografie caracterizat prin trei axe de referin??, inegale, asimetrice ?i īnclinate una fa?? de alta.
   trieliniu, triclinii, s.n. īnc?pere a casei la romani, īn care se mīnca.
   triccccīAI, iricocefali, s.m. Vierme parazit care tr?ie?te in- intestinul gros al omului.
   Uiccccīaloz?, tricocefaloze, s.f Boal?, comun? omului ?i unor animale, provocat? de tricocefali.
   tricoīi?ie s.f. Boal? de piele la unele animale, transmisibil? ?i la om, provocat? de o ciuperc? ?i caracterizat? prin c?derea p?rului.
   tricolor, -?, tricolori, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care are trei culori. 2. S.n. Drapel īn trei culori; (spec.) drapelul romānesc.
   tricopter, tricoptere, s.n. Ordin de insecte cu aripi' mari, membranoase, acoperite cu peri mici; (?i la sg.) insect? din acest ordin.
   tricorn, tricornuri, s.n. P?l?rie b?rb?teasc? cu borurile īndoite īn trei col?uri, care se purta īn trecut.
   tricot, tricoturi, s.n. ?es?tur? din fibre textile īmpletite īn ochiuri.
   tricota, tricotez, vb. I. Tr. A realiza un tricot; a īmpleti pulovere, tricouri etc.
   tricotaj, tricotaje, s.n. Obiect de īmbr?c?minte ob?inut din tricot.
   tricou, tricouri, s.n. C?ma?? tricotat?, purtat? mai ales de sportivi.
   trident, tridente, s.n. (Mitol.) Furc? cu trei din?i, considerat? īn antichitate ca semn al puterii lui Neptun, zeul m?rii.
   tridimensional, -? tridimensionali, -e adj. Care are trei dimensiuni.
   triiāru, triedre, s.n. Figur? din spa?iu format? din trei semidreple concurente care nu se afl? īn acela?i plan.
   triemtl, -?, trienali, -e, adj. Care dureaz? trei ani; care are loc din trei īn trei ani.
   trifazat, -ii, trifaza?i, -te, adj. (Despre sisteme /iziro-rhimice) Care are trei faze. triKīīic, -?, trifazici, -e, adj. Trifazat.
   tritfii s.m. Nume dat mai multor specii de plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole, unele specii fiind .cultivate ca plante furajere, triīai?tc, trifoi?li, s.f. Loc sem?nat cu trifoi, triītong, triftongi, s.m. Grup de trei sunete (dou? semivocale ?i o vocal?) care se pronun?? īn aceea?i silab?.
   trigimen, trigemeni, adj. Nerv trigemen = pereche de nervi cranieni. care inerveaz? o parte a pielii ?i a mu?chilor fe?ei.
   trigān, trigoane, s.n. Pr?jitur? īn form? de triunghi, preparat? din foi de pl?cint? umplute cu nuci ?i muiate īn sirop.
   trigonometric, -?, trigonometrici, -e, adj. Privitor la trigonometrie; care ?ine de trigonometrie; func?ii trigonometrice = func?iile sinus, cosinus, tangent?, cotangent?, secant?, cose-, cānt?.
   trigonometrie s.f. Ramur? a matematicii care studiaz? propriet??ile func?iilor trigonometrice ?i rela?iile īn care intervin acestea.
   tril, triluri, s.n. Ornament muzical constīnd din. alternarea rapid? a unui sunet de baz? cu unul al?turat; (p. ext.) cīntecul unor p?s?ri, care produce un efect sonor asem?n?tor.
   trilobat, -?, triloba?i, -te, adj. (Despre unele frunze) Cu trei lobi.
   trilobit, irilobi?i, s.m. (La pl.) Clas? de artro-pode marine din era primar?, al c?ror corp era īmp?r?it īn trei p?r?i, atīt transversal cīt ?i longitudinal; (?i la sg.) animal din aceast? clas?.
   trilogie, trilogii, s.f. Serie de trei opere epice sau dramatice apar^inīnd aceluia?i autor ?i caracterizate prin unitate tematic?.
   trimestrial, -?, trimestriali, -e, adj. Care dureaz? trei luni; care are loc o dat? la trei luni.
   trimistru, trimestre, s.n. Fiecare dintre diviziunile de cīte trei luni consecutive īn care este īmp?r?it anul calendaristic; fiecare dintre cele trei diviziuni īn care este īmp?r?it anul ?colar.
   trimis, trimi?i, s.m. Persoan? trimis? undeva cu o misiune oficial?; trimis extraordinar = denumire dat? reprezentantului diplomatic cu grad imediat inferior ambasadorului, īns?rcinat cu conducerea unui oficiu diplomatic cu rang de lega?ie.
   trimito, trimit, vb. III. Tr. 1. A dispune ca cineva s? se duc? undeva; a dispune ca un obiect s? fie dus la o anumit? destina?ie; a transmite. prin cineva ve?ti, porunci, salut?ri etc. 2. A indica cuiva s? consulte un text, o lucrare, īn leg?tur? cu o anumit? problem?.
   trimitere, trimiteri, s.f. 1. Faptul de a trimite; (jur.) trimitere īn judecat? = intentare de proces. 2. Indica?ie īntr-un text, care trimite pe cititor la o carte, la o revist? etc. spre confruntare sau consultare.
   trimi??tor, -oi'tre, trimi??tori, -oare, adj. (?i substantivat) Care trimite ceva; care expediaz? ceva prin po?t?; expeditor.
 i
TRINITAHIAN
 632
   trinitarisin, -?, trinilarieni, -e, s.m. ?i f. Credincios cre?tin careA accept? dogma trinit??ii.
   trinitate si. 1. (īn religia cre?tin?) Sfinta treime (tat?l, fiul ?i duhul sfīnt). 2. Grup de trei persoane sau trei lucruri care formeaz? o unitate.
   trinitroeeluloz? s.f. Fulmicoton. trinitrogliccrin? s.f. Exploziv puternic care, amestecat cu alto substan?e, formeaz? diferite tipuri de dinamit?.
   trinitrotoliicn s.n. Substan?? solid?, cristalin?, de culoare galben?, īntrebuin?at? ca exploziv.
   trinom, trinoamc, s.n. Polinom format din trei termeni.
   trio s.n. 1. Ansamblu format din trei voci sau trei instrumente care execut? īmpreun? o compozi?ie muzical?; compozi?ie scris? pentru acest ansamblu. 2. (Fam.) Grup de trei persoane.
   triād?, triode, s.f. Tub electronic cu trei electrozi.
   triol6t, triolete, s.n. 1. Poezie de opt versuri (de cīte opt silabe fiecare) in caro versul īntīi este identic cu al patrulea ?i al ?aptelea, iar al doilea cu al optulea. 2. Grup de trei note care se execut? īn timpul necesar pentru executarea a dou? dintre ele.
   trior, trioare, s.n. Ma?in? folosit? pentru separarea impurit??ilor din semin?ele de plante agricole.
   trioxid, trioxizi, s.m. Oxid care con?ine trei atomi de oxigen īn molecul?; trioxid de sulf = pulbere cristalin? de culoare alb?, folosit? la fabricarea acidului sulfuric.
   iripafiarin? s.f. Substan?? chimic? cu ac?iune antiseptic?, utilizat? īmpotriva bacteriilor ?i protbzoarelor.
   tripartit, -?, triparti?i, -te, adj. Care este format din trei p?r?i; (despre pacte, īn?elegeri) care se īncheie īntre trei state sau īntre trei partide.
   tripl?, triplez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) face de trei ori mai mare.
   triplet, triplete, s.n. Al treilea din trei exemplare identice.
   triplex s.n. Geam de siguran?? format din dou? foi de sticl? cu un strat de acetat de celuloz? la mijloc.
   triplic?t, triplicate, s.n. A doua copie f?cut? dup? un act sau dup? un document.
   triplu, -ā, tripli, -e, adj. 1. īntreit. 2. Compus din trei p?r?i.
   tripdu, tripouri, s.n. Local īn care se joac? jocuri de noroc.
   tripsinu s.f. Enzim? secretat? de pancreas, avīnd rol īn digestia proteinelor alimentare.
   triptic, triptice, s.n. Tablou compus din trei p?r?i prinse īntre ele prin balamale (p?r?ile laterale putīndu-se īnchide peste cea din mijloc), pe care sīnt pictate scene sacre.
   trirem?, trireme, s.f. Corabie din antichitate, cu trei rīnduri de vīsle, dispuse pe trei nivele.
   trisil?Mc, -?, trisilabici, -e, adj. (Despre cuvinte) Compus din trei silabe.
   trist, -u, tri?ti, -sie, adj. 1. (Despre oameni) Sup?rat, am?rīt; melancolic; (despre ochi, zīm-bet. etc.) care exprim? triste?e, melancolie; (despre st?ri, situa?ii, fapte) plin de triste?e.
2.  (Fig.) Care provoac? triste?e; care sugereaz? sau evoc? triste?e.
   trist6?e, triste?i, s.f. Stare de spirit ap?s?toare; mīhnire, am?r?ciune.
   tri?a, tri?ez, vb. I. fntr. ?i tr. A īn?ela la jocul de c?r?i; (p. ext.) a īn?ela, a p?c?li.
   tri?e?, tri?te, s.f. Fluier scurt (din lemn de paltin, de soc etc.), cu o mic? deschiz?tur? īa un cap?t, pe unde se sufl?, tri?or, tri?ori, s.m. Persoan? care tri?eaz?. triton1, tritoni, s.m. 1. (īn mitologia greac?) Nume dat unor zeit??i marine, īnchipuite cu bust de om ?i cu coad? de delfin. 2. Gen de batracieni cu aspect de mormoloci de broasc?, avīnd īn lungul spatelui o creast? viu colorat?.
   tritdn2, tritonuri, s.n. (Muz.) Interval care cuprinde trei tonuri.
   tritur?, triturez, vb. I. Tr. A f?rīmi?a o substan?? īn particule fine.
   triumf, triurdfuri, s.n. 1. Celebrarea unei victorii īn vechea Rom?, prin intrarea solemn? īn ora? a comandantului biruitor, īnso?it de un cortegiu. 2. Victorie, biruin?? de mare prestigiu; succes , moral deosebit.
   triumf?, triumf, vb. I. Intr. 1. A repurta o victorie. 2. (Fig.) A avea un mare succes. 3. A se mīndri (īn urma unui succes).
   triumfal, -?, triumfali, -e, adj. Care constituie un triumf, care veste?te o izbīnd?; (fig.) m?re?, solemn.
   triumf?tor, -oāre, triumf?tori, -oare, adj. Victorios, biruitor; care exprim? mīndrie, satisfac?ie pentru succesul ob?inut.
   triumvir, triumviri, s.m. Fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat.
   triumvirat, triumvirate, s.n. (īn Roma antic?) Īn?elegere Intre trei persoane īn scopul cuceririi ?i exercit?rii puterii politice de stal.
   triunghi, triunghiuri, s.n. Poligon cu trei laturi.
   triunghiular, -?. triunghiulari, -e, adj. īn form? de'·,triunghi.
   trivalent, -?. trivalen?i, -le, adj. (Despre elemente chimice) Care are trei valen?e.
   trivi?l, -?, triviali, -e, adj. Vulgar; necuviincios, indecent, obscen.
   trivialitate, trivialit??i, s.f. īnsu?irea a ceea ce este trivial; fapt? sau vorb? trivial?.
   trimit?, trimbe, s.f. 1. Bucat? mare de pinz? sau de stof? (f?cut? sul). 2. Vīrtej de ap?. de praf etc..
   trīmbi?ii. trimhitez, vb. I. 1. Intr. A cīnta din trimbi??. 2. Tr. (Fig.) A r?spindi o ?tire, a face ca un lucru s? fie cunoscut de toat? lumea.
   trīmbit??, trimbi?a?i, s.m. Persoan? care cīn-t? din trimbi??. trī’mtii??, trimbi?e, s.f. Goarn?, trompet?.
®33
TItOP
   trinji s.m. j>1. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plant? erbacee din familia orhideelor, cu flori brune •iesehis, pl?cut mirositoare, trindav, -J, trindavi, -e, adj. Lene?, trīnd?vi, trind?vesc, vb. IV. Intr. A lenevi, trīnduvie s.f. Lenevie.
   frīnjouic?, trinjoaice, s.f.· Plant? erbacee cu tulpina acoperit? cu peri albi, cu flori mari galbene, īntrebuin?at? īn medicina popular?.
   trint?, irir.te, s.f. Lupt? corp la corp īntre dou? persoane, fiecare c?utīnd s? o doboare pe cealalt? la p?mlnt, cu ajutorul bra?elor, trīnte?l?, trīntcli, s.f. Trīnt?, īnc?ierare, trinti, trīntesc, vb. IV. 1. Tr. A arunca cu putere izbind do ceva un obiect, o persoan?, o povar? etc.; a culca la p?mīnt. 2. Tr. (Despre animale de c?l?rie) A arunca pe c?l?re?, din ?a.
3.  Tr. A izbi o u??, un capac etc. 4. Tr. A-?i pune la repezeal? un obiect de īmbr?c?minte. b. Tr. (Fam.) A respinge un candidat la un examen. 6. Refl. A se a?eza brusc, aruncīndu-se cu toat? greutatea corpului. 7. Refl. A se lua la trīnt?. 8. Tr. (Fig.; fam.) A face ceva īn maro grab?; a spune o vorb? nesocotit?, nelalocul ei.
   trīnlor, trinlori, s.m. 1. Masculul albinei. 2. (Fig.) B?rbat lene?, care tr?ie?te din munca altora.
   troaeār, troacarc, s.n. Palton sau pardesiu femeiesc mai scurt.
   troac?, troace, s.f. 1. Albie, covat? scurt? ?i lat?. 2. Jgheab din care beau sau m?nīnc? animalele.
   troc s.n. Schimb direct de produse f?r? mijlocirea banului; schimb īn natur?.
   troeār, trocarc, s.n. Instrument alc?tuit din-tr-un tub ascu?it cu miner, folosit la efectuarea punc?iilor.
   trofeu, trofee, s.n. 1. Prad? de r?zboi. 2. Monument ridicat īn amintirea unei victorii sau īn cinstea unui erou. 3. (Fig.) Trofeu de vinutoare = coarne, col?i, blan? de la un vinat, p?strate pentru frumuse?ea lor.                         v
   troglodit, troglodi?i, s.m. 1.' Om care tr?ie?te īn caverne. 2. (Fig.) Om cu nivel de via?? extrem de sc?zut.
   trohaic, -?, trohaici, -e, adj. (Despre versuri) Compus din trohei.
   troheu, trohei, s.m. Picior de vers alc?tuit (īn versifica?ia antic?) dintr-o silab? lung? ?i una scurt? sau (īn versifica?ia modern?) dintr-o silab? accentuat? ?i una neaccentuat?.
   troian1, troiene, s.n. 1. Cantitate mare de z?pad? adus? de vīnt ?i a?ezat? īn form? do valuri. 2. īnt?ritur? primitiv? constīnd dintr-un val lung de p?mīnt, cu ?an? de ap?rare.
   troian2,-?, troieni, -c, adj. Privitor la Troia; din (sau de la) Troia.
   trijie?, troici, s.f. Sanie, c?ru?? sau tr?sur? la care se īnham? trei cai al?tura?i.
   troieni, troienesc, vb. IV. 1. Tr. A acoperi cu troiene de z?pad?, (p. ext.) cu frunze, flori etc. 2. Refl. A se īnz?pezi.
   tr<5i??, trei?e, s.f. Cruce mare de lemn sau do piatr?, a?ezat? la r?spīntii, ling? fīntīni sau īr»· locuri de care se leag? un eveniment.
   troleibuz, troleibuze, s.n. Vehicul rutier cu trac?iuno electric?, folosit pentru transportul urban īn comun.
   troleu, trolec, s.n. Dispozitiv pentru priz? de curent electric de Ia o conduct? aerian?, instalat pe un vehicul cu trac?iune electric?.
   troliu, iroliuri, s.n. Dispozitiv folosit pentru a deplasa (pe vertical?) o sarcin?, alc?tuit dintr-o tob? rotativ? pe care este īnf??urat un cablu, de al c?rui cap?t se leag? sarcina de transportat.
   tromb?, trombe, s.f. Virtej de vīnt cu vitez? mare; coloan? de fum sau de praf ridicat? do vīnt; coloan? de ap? ridicat? de un vīrtej puternic de vīnt.
   tromboeit, trombocitc, s.n. Celul? 'sanguin? care are un rol important īn coagularea sīnge-lui.
   tromboīlebit?, tromboflebite, s.f. Inflama?io a peretelui unei vene, cu formare do cheaguri de singe.                             t
   trombon, tromboane, s.n. Instrument muzical de suflat, mai mare decit trompeta, care emite sunete de īn?l?imi diferite prin deplasarea unei culiso.
   tromboz?, tromboze, s.f. Obturarea par?ial? sau total? a unei artere sau vene prin formarea unui cheag sanguin.
   trtfmp?, trompe, s.f. 1. Organ tubular membra-nos care prelunge?te nasul elefantului, al tapi-rului etc.; organ al unor insecte, adaptat pentru supt. 2. Trompa lui Eustache = canal interior al urechii, care face leg?tura īntre timpan ?i faringe. 3. Tromp? uterin? = organ pereche tubular la mamiferele femele, care asigur? leg?tura īntre ovar ?i uter.
, trompet, -ii, trompe?i, -te, s.m. ?i T. Persoan? care cīnt? la trompet?.
   trompfit?, trompete, s.f. Goarn?, trompetist, -?, trompelisti, -sie, s.m. ?i f. Trompet.
   tron1, tronuri, s.n. 1. Je?, scaun sculptat pe care stau monarhii la ceremonii; (p. ext.) simbol al domniei. 2. Je? pe caro stau prela?ii īn timpul unor ceremonii religioase.
   tron'-, tronuri, s.n. (Pop.) Lad? īn care se p?streaz? diverse obiecte (mai ales īmbr?c?minte).
   tronii, tronez, vb. I. Intr. A domni; (fig.) a lua o pozi?ie afectat? de superioritate.
   tronc interj. 1. Cuvint care imit? zgomotul produs de o c?dere, de o izbitur?, de o ciocnire. 2. Exclama?ie care exprim? surpriza īn fa?a unui lucru nea?teptat.
   troncuni, tr?nc?nesc, vb. IV. Intr. A face zgomot, izbind un obiect de altul.
   tronc<5nic, -?, ironconici, -e, adj. Care are forma unui trunchi de con.
   tronson, tronsoane, s.n. Por?iune distinct? dintr-un obiect sau dintr-o construc?ie.
   trop1 interj. Cuvīnt care imit? zgomotul f?cut de picioare cīnd lovesc p?mintul īu mers.
TROP
   trop2, tropi, s.m. (Livr.) Figur? de stil. tropar, tropare, s.ri. Cinlarc bisericeasc? de laud? In cinstea unui sfīnt sau a unui eveniment religios.
   trop?i, trop?i, vb. IV. Intr. A face zgomot lovind p?mīntul cu picioarele (in mers).
   trop?ituri, trop?ituri, s.f. Faptul de a trop?i; zgomotul produs de col care trop?ie.
   tropic, tropice, s.n. Fiecare dintre cele dou? paralele (la 23°27’ latitudine nordic? ?i sudic?) unde, la solsti?iile de var? ?i de iarn?, Soarele trece la zenitul locului; (la pl.) zon?, regiune aflat? īn jurul celor douiī tropice.
   tropical, -?, tropicali, -e, adj. Care se refer? la tropice; din regiunea tropicelor.
   tropism s.n. Orientare a unor p?r?i ale plantelor ?i ale animalelor sedentare c?tre direc?ia din care ac?ioneaz? · o surs? de excita?ie (lumina, o substan?? chimic? etc.).
   troposīer? s.f. Stratul inferior al atmosferei, care vine īn contact direct cu suprafa?a P?mīn-tului.
   tropot, tropote, s.n. Zgomot de copite sau de picioare care izbesc p?mīntul.
   tropoti, tropotesc, vb. IV. Intr. (Pop.) A trop?i.
   trosc interj. Cuvīnt care imit? zgomotul produs de o lovitur?, de o trosnitur?.
   trtfscot s.m. Plant? erbacee cu tulpina īntins? pe p?mīnt, cu frunze mici ?i flori albe-roz, care cre?te īn locuri necultivate, trtīsnct, trosnete, s.n. Trosnitur?, trosni, tr?snesc, vb. IV. Intr. 1. (Despre lemne sau obiecte de lemn) A produce un zgomot caracteristic cīnd crap? sau cīnd se rupe. 2. A-i pīrīi cuiva īncheieturile.
   trosnitur?, trosnituri, s.f. Faptul de a trosni; pocnitur?; pīriitur?.
   troteur, trotcuri, s.m., adj. 1. S.m. Ti?pa?. 2. Adj. (Despre īnc?l??mintea de dam?) Cu tocul gros, īnalt de 3 — 4 cm. Pr.: trotor. trotil s.n. (Chim.) Trinilrotoluen. trotinet?, trotinete, s.f. Mic vehicul pentru copii (format dintr-o seīndur? montat? pe dou? ro?i ?i articulat? cu o bar?) pe care se merge īmpingindu-1 cu un picior.
   trotuār, trotuare, s.n. Por?iune (asfaltat?) la marginea unei str?zi, mai ridicat? decīt partea carosabil? ?i rezervat? circula?iei pietonilor.
   trubadur, trubaduri, s.m. Poet-cīnt?re? din evul mediu.
   truc, trucuri, s.n. Manevr? abil?, ?iretlic, viclenie.
   trac?j, trucaje, s.n. Procedeu tehnic folosit īn teatru ?i īn cinematografie, prin care se creeaz? o iluzie optic?, sau auditiv?.
   triid?, trude, s.f. Efort fizic sau intelectual; munc? grea, istovitoare.
   trudi, trudesc, vb. IV. Refl. ?i intr. A munci din greu; a depune eforturi mari. trudit, -ā, trudi?i, -te, adj. Obosit, extenuat, trudnic, -?, trudnici, -e, adj. Care cere mult efort; obositor, extenuant.
   truīandfi, trufandale, s.f. Cele dintīi dintre fructele sau roadele din fiecare an; (p. ext.) produs alimentar pus in comer? pentru prima oar? īn cursul unui an.
   trufa?, -u, .trufa?i, -e, adj. (Adesea substantivat) Plin de trufie; īngīmi'at, arogant.
   triiīu, trufe, s.f. Denumire dat? unor specii de ciuperci comestibile, īn form? de cartof, carc se dezvolt? īn p?mīnt.
   truīie, trufii, s.f. Atitudine īnfumurat?, arogant?.
   truism, truisme, s.n. (Livr.) Adev?r evident, banal.
   trunclii, trunchiuri, s.n. 1. Parte a unui arbore cuprins? īntre r?d?cin? ?i locul de unde pornesc ramurile; tulpin? t?iat? do la r?d?cin? ?i cur??at? de crengi. 2. Parte a corpului omenesc cuprins? īntre umeri ?i ?olduri,, f?r? membre. 8. Trunchi de con (sau 'de piramid?) = corp geometric ob?inut prin sec?ionarea unui con sau a unei piramide cu un plan care nu īn-tīlne?te baza.
   trunclii?, trunchiez, vb. I. Tr. Ā ciunti, a reteza.
   trup, trupuri, s.n. 1. Corp; corpul f?r? cap (?i f?r? membre). 2. Partea principal? a unui obiect, a unei construc?ii; (p. ext.) obiectul īnsu?i. 3. īntindere de p?mīnt care alc?tuie?te un lot.
   trup?, trupe, s.f. 1. Denumire generic? pentru osta?i (pīn? la gradul do sergent); efectivul de osta?i dintr-o unitate; (la pl.) armat?, oaste.
2. Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ.
   trup6sc, -casc?, trupe?ti, adj. Care ?ine do trup, privitor la . trup. trupe?, -?, trupe?i, -c, adj. Voinic, bine f?cut, trupi?te adv. Din punct de vedere trupesc; fizice?te.
   trupij?, trupi?e, s.f. Ansamblu format din corman’a, br?zdarul ?i plazul unui plug.
   trus?, truse, s.f. Cutie sau geant? īn care se ?in instrumente sau unelte necesare pentru anumite opera?ii; totalitatea instrumentelor sau uneltelor respective.
   trusāu, irusouri, s.n. Totalitatea rufelor de corp, de pat etc., confec?ionate pentru o fal? īn vederea c?s?toriei; riif?ria unui nou-n?scut.
   trust, trusturi, s.n. 1. (īn unele ??ri socialisto) Unitate economic? ce cuprinde mai mull.e īntreprinderi din aceea?i ramur? sau din ramuri diferite, de obicei separate teritorial, ?i cara asigur? conducerea operativ? ?i controlul activit??ii īntreprinderilor subordonate. 2. (īn capitalism) Form? de monopol īn care, pr;n fuziunea, de regul? sub forma societ??ilor pe ac?iuni, īntreprinderile participante ī?i pierd independen?a de produc?ie ?i de desfacere.
   truver, truveri, s.m. Poet-cīitt?re? medieval, care compunea ?i cīnta versuri īn limba francez? din nordul Fran?ei.
   tu pron. pers. 2 sg. ?ine locul numelui per-, soanei cu care se vorbe?te: tu ce faci?; (la dativ) ?ie ?i-am spus; (indicīnd posesiunea); ia-li um-
?
TULPINA
hrela; (īn compunerea verbelor reflexive construite cu dativul) ī?i īnchipui; (la acuzativ) pe tine le-am īntrebat; (urmat de unul, una, la diferite cazuri, accentueaz? ideea exprimat?): tu unul h-ai s? reu?e?ti.
   tul), tuburi, s.n. 1. Pies? de form? cilindric?, goal? īn interior, de sticl?, de metal, do cauciuc, de material plastic etc., cu diverse īntrebuin??ri. 2. Conduct natural īn corpul organismelor
vii, prin care circul? hrana, aerul etc. 3. ?eav? la unele instrumente muzicalo, care produce sunete cīnd trece prin ea un curent de aer. 4. Recipient mic de metal, con?inīnd paste alimentare sau preparate medicale ori cosmetice. 5. ?eav? īn care se .introduc conductele clectrice ale instala?iilor din cl?diri, īn scopul izol?rii lor. G. Tub electronic = dispozitiv electronic de forma unui tub, cu vid sau con?inīnd un gaz, īn care se g?sesc cel pu?in doi electrozi īntre care trece un curent electric datorit electronilor ce se deplaseaz? īn cīmpuri electrice ?i, eventual, magnetice; tub Geisslcr = tub care con?ine un gaz rarefiat ?i īn care se produc desc?rc?ri electrice, fiind folosit la reclamele luminoase.
   tub?j, tubaje, s.n. Metod? de examen clinic si de laborator, care const? īn introducerea uniii tub de cauciuc īn stomac sau īn duoden, pentru a extrage ?i a analiza sucurile respective.
   tubārc, tuburi, s.f. Opera?ie de consolidare a unei sonde prin introducerea unei coloane de tuburi de o?el.
   tub?, tube, s.f. Instrument muzical de suflat, cu registru grav, f?cut din alam?.
   tubercul, (1) tubercule, s.n., (2) iubcrculi, s.m.
1.   S.n. Tulpin? subteran? la unele plante, īn care sīnt īnmagazinate substan?e nutritive (?i care poate servi ?i ca organ do īnmul?ire vegetativ?). 2. S.m. (Anat.) Denumire pentru diferite proeminen?e patologice aflate pe vase, pe piele, pe organe etc.
   tubcrculin?, tubcrculine, s.f. Lichid care con?ine produ?i toxici din culturile de bacili ai tuberculozei, utilizat īn diagnosticarea acestei boli.
   tuberculizā, tuberculizez, vb. I. Refl. A se īmboln?vi de tuberculoz?.
   tuberculos, -o?s?, tubcrculo?i, -oase, adj., s.m. ?i f. Bolnav de tuberculoz?.
                                                               tuberculiizu, tuberculoze, s.f.· Boal? infec?i-oas?, contagioas?, provocat? de bacilul Ivoch, localizat, mai adesea, la pl?mīni ?i la articula?ii, tubenīz?, tuberoze, s.f. (Bot.) Chiparoas?. tubing, tubinguri, s.n. ?eav? din coloana de extrac?ie a unei sonde de petrol.
   tubulār, -?, tubulari, -e, adj. Care este īn form? de tub; prev?zut cu tuburi.
   tuciin, tucani, s.m. Gen de p?s?ri c???r?toare din regiunile tropicale ale Americii de Sud, cu ciocul mare ?i puternic ?i cu penajul viu colorat.
                                                               tuci, (2) tuciuri, s.n. (Pop.) 1. Font?. 2. Ceaun, tuciuriu, -ie, tuciurii, adj. (Fam.; despre oameni sau despre pielea lor) Negricios, brunet.
   tuf, tufuri, s.n. Tuf vulcanic = roc? format? prin consolidarea cenu?ei vulcanice, folosit? īn construc?ii; tuf ealcaros = roc? sedimentar? calcaroas?, format? īn jurul izvoarelor de ape minerale.
   tuī?n, tufani, s.m. Denumire dat? diferitelor specii de stejar.
   tuf?r, tufari, s.m. Nume generic dat arborilor cu ramuri dese, crescute de la r?d?cin?.
   tuf?, tufe, s.f. Nume generic pentru orice arbust cu ramuri dese, care pornesc de la r?d?cin?; grup de flori sau de plante cu r?d?cin? comun?.
   tuf?nic?, tuf?nele, s.f. Specie de crizantem? cu flori mici.
   tuf?ri?, tuf?ri?uri, s.n. Tufi?, tufi?, tufi?uri, s.n. Desi? de tufe sau de arbu?ti.
   tui, tuiuri, s.n. (īnv.) Steag turcesc, īnsemn al puterii ?i al rangului, alc?tuit din cozi albe de cal, atīrnate de o lance cu semiluna īn vīrf.
   tul, tuluri, s.n. ?es?tur? fin?, str?vezie, de m?tase sau de bumbac. Pr.: tul.
   tulbur?, tulbur, vb. I. 1. Tr. A face ca un lichid s? devin? tulbure; (refl.) a deveni tulbure.
2. Refl. ?i tr. (Fig.) A-?i pierde (sau a face s?-?i piard?) lini?tea, a (se) īngrijora; a (se) sup?ra foarte tare; a (se) z?p?ci. 3. Tr. A instiga, a a?ī?a. 4. Tr. A stingheri, a incomoda.
   tulburare, tulbur?ri, s.f. 1. Faptul de a (se) tulbura. 2. (Fig.) Nelini?te, fr?mīntare; ·mīnie.
3. Dezordine, r?zvr?tire, r?scoal?, tulbur?tor, -oiiro, tulbur?tori, -oare, adj.
(Adesea substantivat) Care tulbur? lini?tea, care nelini?te?te, care emo?ioneaz?.
   tulbure, tulburi, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparen??; amestecat cu impurit??i; (despre cer, vreme) noros, ce?os: 2. (Despre ochi, privire) Lipsit de claritate. 3. (Fig.; despre st?ri psihice) Nelini?tit; (despre situa?ii sociale) nesigur, fr?mīntat, agitat.
   tulburii s.n. Vin nou, īnc? nelimpezit, tulci, tulcie, s.n. 1. Cotor al penelor de pas?re, nedezvoltate īnc?. 2. Fir de p?r abia crescut, īn barba ?i musta?a tinerilor.
   tuMu, tulci, s.m. Tulpina unor plante (īn special a porumbului).
   tuli, tulesc, vb. IV. Tr. (Pop. ?i fam.) A o tuli (la fug?) = a pleca repede dintr-un loc, a o lua la fug?.
   tulicliin?, tulichine, s.f. Mic arbust cu flori roz-trandafirii, care con?ine alcaloizi utiliza?i īn farmacie.
   tuliu s.n. Element chimic din grupa lantani-delor. -
   tālnic, tulnice, s.n. Vechi instrument popular de suflat, asem?n?tor cu buciumul.
   tulpan, tulpane, s.n. Basma (īn trei col?uri) cu care ī?i acoper? capul femeile de la ?ar?.
   tulpin?, tulpini, s.f. 1. Parte a unui arbore cuprins? īntre r?d?cin? ?i coroan?; parte a unei plante erbacee din care pornesc ramurile ?i frunzele. 2. (Fig.) Origine a unui popor, a imei familii etc. 3. Tem? a unui cuvīnt.
TULUMBA
   tulumb?, tulumbe, s.f. (īnv. ?i pop.) Furtun; pornii dc incendiu cu furtun.
   tumb?, tumbe, s.f. Rostogolire a corpului peste cap.
   tumcf?c?ie, tumejac?ii, s.f. Umfl?tur? patologic? ap?rut? īntr-o regiune a corpului, datorit? unei infec?ii, unei tulbur?ri circulatorii ctc.
   tumcti?, pere. 3 tumefiaz?, vb. I. Refl. A prezenta o tumefactie, a se umfla, tumoare, tumori, s.f. Mas? de ?esut nou format caro se dezvolt? īn organism prin īnmul?irea anormal? a unor celule. Var.: tumor? s.f. tumdr? s.f. v. tumoare, tumul, tumuli, s.m. Movil? de p?mīnt sau de piatr? pe care o ridicau unelo popoare din antichitate deasupra mormintelor.
   tumular, -?, tumulari, -e, adj. Care so refer? Ia un tumul; de mormint, funerar.
   tumult, tumulturi, s.n. X. Zgomot mare, zarv?, vacarm, 2. (Fig.) Zbucium sufletesc.
   tumultuos, -oās?, lumultuo?i, -oase, adj. 1. Zgomotos; impetuos, n?valnic; (despre ape) īnvolburat, clocotitor. 2. īn cantitate mare, abundent.
   tun, lunuri, s.n. Nume dat gurilor de foc de artilerie; arm? dc artilerie care arunc? proiectile pe o traiectorie īntins?.
   tun?, tun?, vb. I. Intr. impers. A se produce tunete; (despre glas, vorbe) a r?suna puternic, tunar, tunari, s.m. Artilerist. tun?tor, -oare, tun?tori, -oare, adj. Puternic, r?sun?tor.
   tunde, tund, vb. III. Tr. A scurta, a t?ia p?rul unui om sau lina de pe corpul unui animal; a scurta iarba (īnlr-un parc), crengile unui arbust decorativ etc.
   ttindr?, tundre, s.f. Zon? de vegeta?ie situat? dincolo de limita polar? a p?durilor, in care predomin? mu?chii, lichenii ?i arbu?tii pitici.
   tund, tuneluri, s.n. Galerie subteran? construit? pentru trecerea unei c?i de comunica?ie sau a unei re?ele edilitare pe sub obstacole (mun?i, apo).
   tunet, tunete, s.n. 1. Zgomot puternic care īnso?e?te t'ulgeruī sau tr?snetul. 2. (Fig.) Zgomot puternic, bubuit, tungstcn s.n. (Chim.) Wolfram, tunic?, tuniri, s.f. 1. Hain? b?rb?teasca de uniform?, de obicei īncheiat? pin? la git. 2. Membran? fibroas? care īnvele?te unele organe ale corpului; membran? care acoper? corpul unor animale marine.
   tuns1 s.n. Faptul de a tunde. tuns2, -?, tun?i, -se, adj. (Despre’p?r, barb?, musta??, despre lina sau p?rul animalelor) T?iat (scurt); (despre oameni) cu p?rul, barba sau musta?a scurtate; (despre iarb?, copaci etc.) cu vīrfurile retezate.
   tunso?rc, tunsori, s.f. Tuns1; fel de a tunde, tupiu s.n. īndr?zneal?, obr?znicie, tupil?, tupilcz, vb. I. Refl. A se ghemui (pentru a nu fi v?zut); a se ascunde ghemuindu-se.
   tur1, tururi, s.n. 1. Mi?care circular? īn jurul unui ax sau al unui punct iix, cu revenire la
punctul dc plecare; mi?care liniar? pe un traseu, cu revenire la punctul de plecare; tur (?i) retur = dus ?i īntors; tur de orizont = observare succesiv?, cu instrumente optice, a diferitelor por?iuni de teren din jurul unui punct; (fig.). privire de ansamblu asupra linei probleme. 2. Plimbare scurt? pe un anumit traseu. 3. [Sport) Parte dintr-un campionat, cuprinzīnd jum?tate din totalul etapelor; parcurs sub form? de circuit, care trebuie str?b?tut de c?tre concuren?i īntr-o competi?ie (mai ales de ciclism).
   tura, tururi, s.n. (Fam.) Parte a pantalonilor care acoper? regiunea dorsal? a corpului.
   tur??ie, tura?ii, s.f. Num?r de rota?ii efectuate de ua corp īn unitatea de timp; rota?ie.
   tura-vura interj. Cuvīnt care indic?’o vorb?rie lung? ?i f?r? rost.         ,
   tur?.1, ture, s.f. 1. Schimb (3); interval de timp cīt lucreaz? un schimb. 2. Tur1 (1).
   tur?-, ture, s.f. Pies? īn form? de turn, la jocul de ?ah.
   turb?, turbez, vb. I. Intr. 1. A se īmboln?vi de turbare. 2. (Fig.) A se īnfuria peste m?sur?.
   turban, turbane, s.n. Acoper?mīnt pentru cap, format dintr-o band? de pīnz? sau de m?tase, de obicei alb?, pe care o poart? b?rba?ii din unele ??ri orientale īnf??urat? īn jurul capului.
   turbare, turb?ri, s.f. 1. Boal? infec?ioas? acut? a animalelor provocat? de un virus ?i transmisibil? ?i la om, caracterizat? prin puternice accese nervoase, urmate de paralizie ?i apoi de moarte. 2. (Fig.) Minie, furie nest?pīnit?.
   turb?t, -?, turba?i, -te, adj. 1. Bolnav de turbare. 2. (Fig.) Furios, violent.
   tiirli?, turbe, S:f. Varietate de c?rbune dc calitate inferioar?, format din resturi de plante par?ial necarbonizate.
   turlj?ric, turb?rii, s.f. Regiune bogat? īn turb?.
   turbidit?te s.f. Proprietate a unui mediu de a īmpr??tia radia?iile luminoase.
   turbin?, turbine, s.f. Ma?in? de for?? alc?tuit? īn principal dintr-un stator ?i un rotor, care transform? energia poten?ial? a unui fluid īn energia mecanic?.
   turbinc?, turbinei, s.f. (īnv.) Sac sold??esc pentru merinde.
   turbionar, -?, turbionari, -e, adj. (Despre mi?carea unui fluid) īn form? de vīrtej; īnso?it dc virtejuri.
   turbocompresor, turbocompresoare, s.n. Compresor alc?tuit dintr-un stator ?i un rotor cu palete, folosit la comprimarea gazelor.
   tiirbo^enerator, lurbogeneraUiarc, s.n. Generator electric de mare putere, pus īn mi?care cu ajutorul unei turbine cu abur sau cu gaze.
   turbopāmp?, turbopompe, s.f. Agregat compus dintr-o pomp? ac?ionat? de o turhin?, folosit pentru debite de pompare foarte mari.
   turboprnpulsor, turbopropulsoare, s.n. Agregat alc?tuit dintr-o turbin? cu gaze ?i un compresor, folosit la propulsarea prin elice a unui avion.
TUSE
   turboreactor, turboreactoare, s.n. Reactor alc?tuit dintr-o turbin? cu gaze ?i un compresor, folosit la propulsia prin reac?ie a unui avion.
   turbulent, -fi, turbulen?i, -te, adj. (Livr.) G?l?gios, nedisciplinat.
   turbulGn?? s.f. 1. (Livr.) Dezordine; revolt?. 2. Stare agitat? a unui fluid īn care se produc vīrtejuri.
   turc, -u, turci, -e, adj., s.m. ?i f. X. Adj. Care se refer? la Turcia sau la popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? īn Turcia. 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune īn Turcia.
   turecsc, -ciiscu, turce?ti, adj. Care se refer? la Turcia sau la popula?ia ei; cafea turceasc? — b?utur? preparat? din boabe de cafea pr?jite ?i m?cinate fin, fierte īn ap? cu zah?r.
•  tiircic, -u, turdei, -c, adj. Limbi turcice = familie de limbi vorbite pe un teritoriu īntins din sud-estul Europei pīn? īn Siberia ?i China.
   turce?te adv. Ca turcii, īn felul turcilor; īn limba turc?.
   turcoaic?, turcoaicc, s.f. Femeie (originar?) din Turcia, tureo?zu, turcoaze, s.f. Peruzea, ture?tc?, turelei, s.f. Carīmbul cizmei. tur61?, turcie, s.f. Loca? blindat, acoperit cu o cupol?, care ad?poste?te armamentul de artilerie la tancuri, nave, cazemate etc.
   turgeseeri?? s.f. 1. (Med.) Umflare local? a unui ?esut, datorit? acumul?rii de lichide. 2. (Bot.) Starea de umflare a celulei vegetale, datorit? apei care a p?truns īn interiorul ei.
   turism, (2) turisme, s.n. 1. Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constīnd din parcurgerea, pe jos sau cu un mijloc de transport, a unor regiuni pitore?ti sau interesante din punct de vedere ?tiin?ific. 2. Autoturism.
   turist,.-2, turi?ti, -ste, s.m. ?i f. Persoan? care practic? turismul.
   turistic, -?, turistici, -e, adj. Privitor la turism; de turism.
   turi??, turi?c, s.f. Plant? erbacee cu tulpina īn patru muchii, cu flori albe sau verzi ?i cu fructe acoperite cu peri curba?i la vīrf, caro se aga??·de haine, de iīna oilor etc.
   turl?, turle, s.f. 1. Turn (de biseric?). 2. Construc?ie de lemn sau de metal a?ezat? deasupra gurii unei sonde, servind la sus?inerea sau manevrarea garniturii de foraj, a coloanei de burlane etc.               '                         '
   turimilinii, turmaline, s.f. Mineral complex, ale c?rui variet??i transparente sīnt pietre semi-pre?ioase.
   turm?, turme, s.f. Grup (mare) de oi sau de alte animale, domestice ori s?lbatice, caro tr?iesc īmpreun?.
   turmenta, turmentez, vb. I. Rel'l. (Livr.) A se īmb?ta.
   turmentat, -u, turmenta?i, -te, adj. Beat, ame?it do b?utur?.
   turn, turnuri, s.n. 1. Construc?ie de zid, de beton sau de lemn, de īn?l?ime mare, f?cind parte dintr-un complex arhitectural; turn de
filde?, exprim? ideea izol?rii de realit??ile īnconjur?toare a unui scriitor sau a unui artist. 2. Turn de extrac?ie = construc?ie deasupra gurii unui pu? de min?, īn care se, afl? dispozitivele de ghidare' a cablurilor cu care se face manevra de transport din pu?; turn de sond? = turl? (2).
   turn?1, torn, vb. I. Tr. 1. A v?rsa un lichid undeva sau peste ceva. 2. A introduce un material lichid (un metal topit) īntr-un tipar, pentru a ob?ine un obiect de forma tiparului. 3. (Fam.) A pīrī, a denun?a; a arunca pe cineva la īnchisoare.
   turna2, turnez, vb. I. Tr. A turna un film = a realiza un film cinematografic.
   turnant, -?, turnan?i, -te, adj. Care se īnvīr-te?te īn jurul unui-ax central: u?? turnant?.
   turn?tdr, -oārc, turn?tori, -oare, adj. Muncitor din industria metalurgic? specialist īn turnarea metalelor.
   turn?torie, turn?torii, s.f. 1. Ramur? a metalurgiei care fabric? piese metalice prin turnare. 2. Atelier īn care se execut? turnarea īn forme a metalelor topite.
   turncsdl s.n. Materie colorant? extras? din unele specii de licheni, folosit? ea indicator pentru determinarea caracterului de acid sau de baz? al unei substan?e sau al unei solu?ii.
   turneu, turnee, s.n. Deplasare pe care o Tace un artist sau un ansamblu artistic pentru a da reprezenta?ii īn diferite localit??i (sau ??ri), ori a unei echipe sportive pentru a sus?ine o serie do· competi?ii.
   turnir, turnire, s.n. Competi?ie organizat? īn evul mediu īn cadrul unor serb?ri, īn care cavalerii se īntreceau īn mīnuirea armelor.
. turnur?, turnuri, s.f. Schimbare (nea?teptat?) care se ive?te īn desf??urarea unor evenimente.
   turpitudine, turpitudini, s.f. (Livr.) Fapt? josnic?, mīr??vie.
   turt?, turte, s.f. 1. Pline de form? rotund?, plat?, f?cut? din m?lai sau din aluat nedospit. 2. Nume generic pentru diferite pr?jituri. 3. Produs care r?mīne dup? ce s-a stors mierea din faguri, uleiul din semin?ele de floarea soarelui etc. 4. Turla-vaeii = ciuperc? comestibil?, de culoare galben?-ro?cat? sau cafenie.
   turti, turtesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) deforma prin ap?sare, prin comprimare etc., c?p?-tind o forma l??it?. 2. Tr. A strivi cu o lovitur?.
   turtit, -?, turti?i, -te, adj. 1. L??it (prin lovire, ap?sare etc.). 2. (Fig.; fam.) Foarte beat.
   turturea, turturele, s.f. Pas?re c?l?toare, mai mic? decīt porumbelul, cu gitul scurt ?i cu coada lung?.
   turturic?, turturele, s.f. Turturea, turui, turui, vb. IV. Intr. 1. (Despre porumbei ?i turturele) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. A vorbi mult ?i repede; īi turuie gura = vorbe?te mereu, f?r? a spune lucruri importante.
   tuse s.f. Expira?ie brusc? ?i zgomotoas?, cauzat? de īmboln?virea aparatului respirator, de alunecarea unor corpuri str?ine īn trahee etc.
TUSLAMA
 638
   tuslamu, luslamals, s.f. Mīncare preparat? din burt? ?i din picioare de vac?.
   tu?, tu?uri, s.n. Cerneal? special? (mai ales neagr?), folosit? la aplicarea ?tampilelor, la lucr?ri de desen, in poligrafie etc.
   tu??1 s.f. 1. Urma l?sat? de pensul? pe pīnza unui tablou; felul īn care este aplicat? vopseaua (?i care este caracteristic pentru maniera de lucru a artistului). 2. (Sport) Linie care delimiteaz? extremit??ile laterale ale unui teren de joc. 3. Lovitur?’ dat? la scrim?. tu??2, tu?e, s.f. (Fam.) M?tu??, tu?eu, tu?euri, s.n. 1. Felul īn care un'pianist ac?ioneaz?, ca intensitate ?i colorit, asupra mecanismului pianului. 2. (Med.) Examinare a unei cavit??i naturale a corpului, cu ajutorul palp?rii.
   tu?i, tu?esc, vb. IV. Intr. A avea un acces (sau accese) de tuse.
   tu?icr, lu?ieri, s.m. Arbitru secundar care supravegheaz? desf??urarea unui joc sportiv de pe marginea terenului.
   tu?ieru, tu?iere, s.f. Cutie de metal īn care se afl? ’o perni?? īmbibat? cu tu?, folosit? la ume-zirea ?tampilei, īnainte de a o aplica.
   tu?in?, tu?inez, vb. I. Tr. A tunde oile pe sub pīntece ?i īntre picioarele dinapoi, ? pentru a u?ura mulsul ?i suptul mieilor.
   tutela, tutelez, vb. I. Tr. A avea pe cineva īn grija sa, a ocroti.
   tutelar, -u, tutelari, -e, adj. Privitor la tutel?; (Sare ocrote?te, protejeaz?; organ tutelar = organ al administra?iei de stat ori al unei organiza?ii ob?te?ti care are īn subordine o institu?ie sau o organiza?ie.
   tutCl?, tutele, s:f. 1. Ac?iunea de a tutela; institu?ie care are īn sarcina sa ocrotirea intereselor unui minor sau ale unei persoane puse sub interdic?ie. 2. Tutel? interna?ional? = mod do administrare a unor teritorii dependente caro īnlocuie?te sistemul teritoriilor aflate sub mandat.
   tut(5re, -o?re, tutori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? autorizat? s? exercite o tutel? (1).
   tutui, tutuiesc, vb. IV. Tr. ?i refl. recipr. A(-?i) spune „tu“ (ca termen de adresare); (p. ext.) a fi īn rela?ii familiare cu cineva.
   tutun s.m. Plant? erbacee (originar? din America) ale c?rei frunze, supuse unui tratament special, se fumeaz?.
   tutungerie, tutungerii, s.f. Pr?v?lie īn caro se vīnd ?ig?ri, chibrituri, ziare, timbre etc.
   tutuniu, -ie, tutunii, adj. De culoarea frunzelor uscate de tutun.
   tvrist, imsturi, s.n. Dans modern, caracterizat prin mi?c?ri foarte ritmate, prin r?suciri ?i balans?ri ale corpului.
   ? s.m. invar. A dou?zeci ?i patra liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
   ?ac interj. Cuvīnt care imit? zgomotul produs de t?ierea unui material cu foarfecele.
   ??gl?, ?agle, s.f. Semifabricat din o?el, din care se lamineaz? bare ori se forjeaz? piese.
   ?ambal, ?ambale, s.n. Instrument muzical l?ut?resc de percu?ie, cu coarde de metal, pe care muzicantul le love?te cu dou? cioc?nele speciale.
   ?ambalagiu, ?ambalagii, s.m. Muzicant care cīnt? la ?ambal.
   tanc1 s.n. La tanc = la timp, la momentul potrivit.
   ?anc2, tancuri, s.n. Vīrf ascu?it de stīnc?. ?and?ra, ??nd?ri, s.f. A?chie care se desprinde dintr-un lemn sau dintr-o piatr?, cīnd sīnt sparte sau cioplite.
   ?an?o?, -?, ?an?o?i, -e, adj. Seme?, mīndru; arogant.
   ?ap, ?api, s.m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre ?i al c?prioarei. 2.'Pahar special de bere, cu o capacitate de 300 ml.
   ?apinar, ?apinari, s.m. Muncitor care manevreaz? bu?tenii cu ?apina.
   ?apin?, ?apine, s.f. Unealt? de o?el cu vīrf ascu?it, fixat? īntr-o coad?, de lemn ?i folosit? la manevrarea bu?tenilor.
   ?ar, ?ari, s.m. (īn trecut) Titlu purtat de monarhii Rusiei, Bulgariei ?i Serbiei.
   ?ar?t, tarate, s.n. Stat cīrmuit dc un ?ar. ?ār?, ??ri, s.f. 1. Stat; teritoriul unui stat. 2. Locul unde s-a n?scut cineva; patrie. 3. (īnv., īn denumirea unor state) ?ara Romāneasc?; ??rile de jos; (īn vechea denumire a unor regiuni) ?ara Alma?ului, ?ara Sirsei.
4.  Mediu rural; sat. 5. Locuitorii dintr-un stat, poporul.
   ?arc, ?arcuri, s.n. 1. Loc īngr?dit unde se ad?postesc’oile, vitele etc. 2. īngr?ditur? simpl? l'?cut? īn jurul cl?ilor de fin. ??rc?, i?rci, s.f. Co?ofan?, ?arfivicl, ?arevici, s.m. Titlu purtat de fiul ?arului desemnat a fi mo?tenitorul tronului.
   ?arin?1, ?arini, s.f. 1. Cīmp cultivat; ogor. 2. Teritoriul unei comune (īmpreun? cu hotarul ei); poarta ?arinii = locul unde intr? un drum īn sat. 3. Numele unui dans popular romānesc din zona Mun?ilor Apuseni; melodia dup? care se danseaz?.
   ?arin?2, ?arine, s.f. 1. So?ia unui ?ar. 2. Titlu dat īmp?r?teselor Rusiei.
   ?arism s.n. Form? de guvern?mīnt monarhic? īn care puterea suprem? o avea ?arul; regimul ?arist.
   ?arist, -?, ?ari?li, -sie; adj. Care apar?ine ?arului; privitor la ?ar; adept al ?arismului.
   ????, ?a?e, s.f. 1. (Pop.) M?tu??; termen de respect cu care se adreseaz? cineva unei surori mai mari sau unei femei mai īn vīrst?. 2. (Peior.) Epitet dat unei femei vulgare; mahalagioaic?, ??c?lie, ??c?lii, s.f. Barb? mic?, barbi?on. ??c?nc?l?, ??c?neli, s.f. Faptul de a (se) ??c?ni.
   ??c?ni, ??c?nesc, vb. IV. 1. Intr. A produce un sunet ritmic, repetat, metalic. 2. Refl. (Fig.; fam.) A se ?icni, a se sminti.
   ??c?nit1, ??c?nituri, s.n. Faptul de a ??c?ni, zgomotul produs de un lucru care ??c?ne?te.
   ??c?nit2, -u, ??c?ni?i, -te, adj. (Fam.) Smintit, ?icnit.
   ??poi, ??poaie, s.n. Furc? cu coada lung? ?i cu din?i drep?i, de fier, cu care se ridic? snopii de grīu, cocenii etc.
   ?urdn, ??rani, s.m. Persoan? care locuie?te īn mediul rural ?i care ī?i cī?tig? existen?a īndelet-nicindu-se īn mod nemijlocit cu agricultura.
   ??ranc?, ??rance, s.f. Femeie care face parte din ??r?nime. PI. ?i: ??r?nci,
                                                                ??r?nisc, -c?sc?, ??r?ne?ti, adj. Care se refer? la ??rani; care apar?ine ??ranilor, ??r?ni?te adv. Ca ??ranii, īn felul ??rar/ilor. ??r?nime s.f. Clas? social? existent? īn mediul rural ?i care particip? direct la produc?ia agricol?. r
   ??rīn? s.f. P?mīnt sf?rīmat m?runt; stratul de la suprafa?? al p?mīntului.
   ??rm, ??rmuri, s.n. FĪ?ie de p?mīnt de-a lungul unei ape mari; regiune de līng? o ap? mare; (p. ext.) t?rīm, meleag.
??RMURI
 CIO
   ??rmuri, ??rmuresc, vb. IV. Tr. A pune holar; a m?rgini, a limita; (fig.) a st?vili.
   ?uni?, ??ru?i, s.m. Par scurt care se īnfige īn p?mīnt pentru a lixa sau a lega ceva de el ori pentru a marca un hotar.
   ?e?p?, ?epi, s.f. 1. Par lung, ascu?it la un cap?t (folosit īn trecut ca instrument de tortur?); vīrful unui astfel de par. 2. Prelungire ascu?it? Ia spicele cerealelor. 3. Ghimpe, a?chie. 4. (La pl.) P?r aspru, ghimpos care acoper? corpul unor animale.
   ?eap?n, -?, ?epeni, -c, adj. 1. Care nu se īndoaie, nu se ml?diaz?; tare; īncremenit, īnlemnit; mort. 2. Solid, trainic.
   ?e?st?, ?este, s.f. (Pop.) Craniu, ?eilv?, ?evi, s.f. Pies? de metal, de os, de cauciuc etc., īn form? de cilindru gol, folosit? pentru transportul fluidelor, ca element de sus?inere etc.; parte a unei arme de foc, īn form? de tub, prin care trece proiectilul; tub cilindric pe care se īnf??oar? firele textile.
   ?echin, ?echini, s.m. Veche moned? arab? de aur.
   ?el, ?eluri, s.n. Punct final, obiectiv, scop urm?rit de cineva.
   ?elln?1, ?eline, s.f. Plant? legumicol? aromatic?, cultiva?? pentru r?d?cina sa īngro?at?, c?rnoas?, folosit? īn alimenta?ie.
   ?ilin?2, felini, s.f. Teren necultivat timp de mai mul?i ani (folosit ca p??une); teren nelucrat, pīrloag?..
   ?encu??, ?eneu?e, s.f. 1. Buc??ic? de lemn; a?chie. 2. Numele unui joc asem?n?tor cu ?intarul.
   ?ep<5s, -oās?, leposi, -oase, adj. Cu ?epi, cu ghimpi.
   ?epu??, ?epu?e, s.f. 1. Par ascu?it. 2. ?eap?, a?chie; ghimpe. 3. Bar? de lemn sau de metal montat? īn p?r?ile laterale ale platformei unui vehicul, pentru a sprijini materialele īnc?rcate.
   ?esulu, ?esale, s.f. Unealt? asem?n?toare cu •o perie, formal? dintr-o plac? metalic?, din?at?, folosit? pentru a cur??a pielea ?i p?rul vitelor.
   ?es?l?, ?es?l, vb. I. Tr. A cur??a un animal cu ?esala.
   ?es?tdr, -oare, ?es?tori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care ?ese; muncitor care lucreaz? la un r?zboi de ?esut.
   ?es?torie, ?es?torii, s.f. 1. Me?te?ugul ?esutului. 2. Fabric? unde se fac ?es?turi.
   ?cs?tUr?, ?es?turi, s.f. 1. Produs textil ob?inut la r?zboaiele de ?esut prin īncruci?area firelor de urzeal? cu cele de b?t?tur?. 2. Felul īn care este ?esut? o· pīnz? sau o stof?. 3. (Fig.) Structur?.                                        ,     .
   ?ese, ?es, vb. III. 1. Tr. A realiza o ?es?tur?.
2.  Tr. A cīrpi un ciorap, o hain? etc., f?cīnd cu acul o cus?tur? special?. 3. Tr. (Despre p?ianjeni) A-?i face pīnza. 4. Refl. (Fig.) A se īncruci?a; a se īmbina. 5. Tr. (Fig.) A pune la cale, a urzi o intrig?, un complot.
   ?est, ?esturi, s.n. 1. Un fel de capac adīncit, de p?mīnt sau de tuci, cu care se acoper? la
?ar? piinea pus? la copt pe vatra īncins?. 2. Carapace.
   ?cstīSs, -ous?, ?eslo?i, -oase, adj. Acoperit cu carapace.
   ?esut, ?esuturi, s.n. 1. Faptul de a ?ese. 2. Structura fundamental? din caro sīnt alc?tuite organele la plante ?i la animale.
   ?evui, ?evuiesc, vb. IV. Tr. A īnf??ur? pe ?evi firele texlile do pe bobine, sculuri etc.
   ?icli'te, ?icle?i, s.m. Pas?re insectivor? sedentar?, cu cioc conic, drept ?i cu penajul cenu?iu pe spate ?i . alb pe pīntece.
   ?icneulu s.f. (Fam.) Sminteal?, nebunie; manie.
   ?icni, ?icnesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-?i pierde puterea de judecat?, a se sminti.
   ?icnit, -u, ?icni?i, -le, adj. (Fam.) Smintit, nebun.
   ?idtilu, ?idule, s.f. (Pop.) Bilet; chitan??, ade- · verin??.
   ?ig?ic, ?ig?i, s.f., adj. 1. S.f. Ras? de oi autohton? cu līna moale, crea??, m?t?soas?; oaie care face parte din aceast? ras?. 2. Adj. (Despre līn?) Care provine de la rasa ?igaie (1).
   ?igan, ?igani, s.m. Persoan? care laco parte dintr-o popula?ie originar? din India, de unde s-a r?spindit īn mai toate ??rile Europei, īn America ?i īn nordul Africii.
   ?iganc?, ?ig?nci, s.f. Femeie din neamul ?iganilor.
   ?ig?r?, ?ig?ri, s.f. Sul mic f?cut din tutun t?iat m?runt, īnf??urat īntr-o foi?? sub?ire de hirtie ?i folosit pentru fumat; ?igar? de foi = ?igar? f?cut? din frunze de tutun, īnf??urate unele peste altele, ?igarit s.n. v. ?igaret?.
   ?igaret?, ?igarete, s.f. 1. ?igar?. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc., īn care se introduce ?igara pentru a o fuma. Var.: ?ignrfit s.n.
   ?ig?nesc, -c?sc?, ?ig?ne?ti, adj. Privitor la ?igani; care apar?ine ?iganilor.
   ?ig?ne?te adv. Ca ?iganii; īn limba ?iganilor, ?ig?nie, ?ig?nii, s.f. Cartier īnlr-o localitate, īn care locuiesc ?igani; (p. ext.) ?ig?nime.
   ?ig?nime s.f. Mul?ime de ?igani, totalitatea ?iganilor care locuiesc la un loc; ?ig?nie.
   ?ig?nu?, ?ig?nu?i, s.m. 1. Diminutiv al lui ?igan. 2. Pas?re de balt? cu ciocul lung ?i īncovoiat, cu penele negre eu reflexe ruginii ?i verzi.
3. Pe?te de culoare īnchis?, stropit cu pete negre, lung pīn? la 12 cm, specific apelor mocirloase.
   ?ig?r?r, ligurari, s.m. Insect? d?un?toare, de culoare verde-alb?slruie, care ī?i depune ou?le īn frunzele anumitor plante, pe care le r?suce?te īn form? unei ?ig?ri de foi.
   ?igl?, ?igle, s.f. Pies? de argil? ars?, de sticl? sau de ciment, folosit? pentru acoperitul caselor ?i al altor cl?diri: ?ine, lineari, s.n. Fiecare dinlre cepurile executate la extremitatea a dou? seīnduri care se īmbin?, cepurile uneia intrind īn golurile celeilalte.
   ?incvais s.n. Oxid de zinc, de culoare alb?, folosit pentru vopsit.
 Cil
       ?ine, lin, vb. III. 1. Tr. A avea ceva īn min?, īn bra?e etc. ?i a nu l?sa s? cad? sau s? scape. 2. Tr. A sus?ine, a sprijini pe cineva sau ceva; (refl.) a se sprijini cu mīinile de cineva sau de ceva; a ap?sa cu mina pe o parte a corpului (pentru a potoli o durere). 3. Refl. A se men?ine intr-un Ioc; (intr.) a fi bine fixat sau legat pentru a nu se desprinde. 4. Refl. A merge īn urma cuiva, a nu p?r?si ,pe cineva; (p. ext.) a sta mereu in preajma cuiva; a st?rui pe ling? cineva. 5. Refl. A se īndeletnici st?ruitor cu un anumit lucru. 6. Intr. A apar?ine cuiva, a face parte din ceva. 7. Intr. A fi de competen?a < uiva, a intra in atribu?iile cuiva. 8. Intr. A iubi pe cineva sau ceva; .a fi de partea cuiva, ?). Tr. A da corpului (sau unei p?rfi a corpului) o anumit? pozi?ie sau atitudine: ?ine capul sus. 10. Tr. A face ca cineva sau ceva s? stea ori s? se men?in? īntr-un anumit loc sau īntr-o anumit? situa?ie. 11. Tr. A ad?posti pe cineva, a-i da cele necesare traiului, a-i purta de grij?. 12. Ti-. A face ca cineva s? nu se poat-? mi?ca din loc, a imobiliza. 13. Refl. A lua o anumit? atitudine: a se ?ine mind.ru. 14. Tr. A-?i domina o pornire, un sentiment; a-?i line firea — a se st?pīni. 15. Tr. A p?stra mult timp un lucru (pentru a-1 utiliza īn viitor); a conserva. 16. Tr. A urma mereu acela?i drum; a nu se abate de la o idee. 17. Tr. A respecta o norm?, o lege,
, un obicei; a pr?znui o zi de s?rb?toare. 18. Intr. ?i refl. A rezista, a suporta bine o īncercare. 19. Tr. A ?ine locul cuiva = a īnlocui pe cineva in munc?. 20. Tr. A avea pe cineva īn serviciul s?u; a avea ceva sub conducerea sau administra?ia sa. 21. Tr. A cre?te animale; a avea o anumit? marf? īn pr?v?lie; a de?ine vremelnic o. proprietate (ca chiria? sau arenda?). 22. Tr. A suporta cheltuiala unei gospod?rii: a ?ine cas? mare. 23. Tr. A fi c?s?torit cu cineva. 24. Intr. A dura, a d?inui. 25. Tr. A o ?ine totuna = a nu īnceta s?... 26. Tr. A face, a efectua: a ?ine sfat; a ?ine un discurs.
       ?inere s.f. ?inere-de-minte = memorie, ?intar, ?intare, s.n. Joc īn care juc?torii mut?, pe un carton cu un desen special, ni?te piese dup? anumite reguli.
       ?int??, linia?i, s.m. Persoan? care ?inte?te ?i trage'bine cu pu?ca sau cu arcul.
       ?intnt, -?, ?inta?i, -te, adj. 1. īmpodobit cu ?inte (1). 2. (Despre animale) Cu o pat? alb?, īn frunte.
       ?intāuru, ?inlaure, s.f. Plant? erbacee medicinal?, cu flori ro?ii sau albe.
       ?int?, ?inte, s.f. 1. Cui scurt de metal, cu floare ’ mare’ folosit de cizmari, curelari, tapi?eri etc. pentru a decora diverse obiecte. 2. Mic? pat? alb? pe fruntea cailor, a vitelor. 3. Semnul sau locul īn care se oche?te cu o arm?; (adverbial) a sa uita ?int? = a privi fix. 4. Locul c?tre care tinde s? ajung? cineva; (fig.) scop, ?el.                                  '
       ?intS, ?intesc, vb. IV. Tr. ?i intr. 1. A ochi cu arma. 2. (Fig.) A n?zui spre ceva. ?intirim, ?intirimuri, s.n. (Reg.) Cimitir.
   ?intui, linluiesc, vb. IV. Tr. A bate ?inte sau cuie pentru a fixa sau a decora ceva; (fig.) a face pe cineva s? r?mīn? nemi?cat; a pironi.
   ?intuit, -?, ?intui?i, -le, adj. Prins, b?tut īn cuie sau īn ?inte; (fig.) īncremenit, r?mas nemi?cat.
   ?intit, ?inuturi, s.n. Loc, regiune; īntindere a unei ??ri; (īn trecut) teritoriu constituind o unitate administrativ-teritorial?.
   ?inuta, ?inute, s.f. 1. Atitudine, pozi?ie a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta al cuiva; mod de a se īmbr?ca, (p. ext.) īmbr?c?minte, costum.
   ?ipa, ?ip, vb. I. Intr. 1. A striga cu glas tare; a vorbi cu glas ridicat. 2. (Despre culori sau obiecte viu colorate) A fi strident, a face o impresie nepl?cut?.
   ?ip?r, ?ipari, s.m. Pe?te de ap? dulce st?t?toare, cu corpul lung ?i sub?ire, acoperit cu solzi m?run?i.
   ?ip?t, ?ipete, s.n. Strig?t ascu?it, de durere, de spaim? etc.
   ?ip?tdr, -oare, ?ip?tori, -oare, adj. (Despre glas) Strident; (fig.; despre culori) prea intens, prea viu, b?t?tor la ochi.
   ?ipenie s.f. (Nici) ?ipenie = nimeni, absolut nimeni.
   ?ipirig s.n. Clorur? de amoniu, ?ipl?, ?iple, s.f. Foi?? asem?n?toare celofanului, ob?inut? din b??ica sau intestinele de bovine, folosit? īn trecut pentru a acoperi borcanele de conserve.
   ?ist interj. Exclama?ie prin care i se impune cuiva t?cere.
   ?istui, ?istuiesc, vb. IV. ?r. ?i intr. A impune cuiva t?cere (prin folosirea interjec?iei „?ist“). ?i?tār, ?i?tari, s.m. Popīnd?u. ?iter?, litere, s.f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonan??, cu coarde puse īn vibra?ie prin atingerea cu o lam? de os sau de metal.
   ?i?ei, ?i?eiuri, s.n. Petrol, ?iui, ?iui, vb. IV. Intr. A produce un sunet ascu?it, prelung, cu rezonan?ii metalic?.
   ?iuit, ?iuituri, s.n. Faptul de a ?iui; sunet ascu?it, cu rezonan?? metalic?, ?iuitur?, ?iuituri, s.f. ?iuit, ?ifn?, Uf ne, s.f. 1. Ifos, arogan??. 2. Ar?ag; a-i s?ri cuiva ?ifna = a se sup?ra, a se īnfuria.
   ?īīnos, -o?s?,,?ifno?i, -oase, adj. 1. Īngīmfat, arogant. 2. Sup?r?cios, ar??gos.
   ?imburue, ?imburuce, s.n. Mic? proeminen??, de obicei rotund?, la un obiect.
   ?ine, ?tnci, s.m. (Fam.; uneori depr.) Copila?, b?ie?a?.
   ?intar, tin?ari, s.m. Nume dat unor insecte diptere, cu corpul ?i picioarele lungi ?i sub?iri, cu aparat bucal pentru īn?epat ?i supt.
   ?īr1 interj. Cuvīnt care imit? sunetul produs de’greieri sau de un lichid care se scurge picu-rīnd.
   ?īr2, ?īri, s.m. 1. Scrumbie mic?, de culoare albastr?, care se consum? mai ales s?rat? ?i uscat?. 2. (Fig.) Om foarte slab.
41 — Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curent
 tira
   ?ir? si. (Pop.) Bucat? rupt? de undeva; zdrean??; o ?ir? = pu?in, ni?el.
   ?īrcdvnic, tircovnici, s.m. Persoan? care are Sn grij? cur??enia ?i buna rīnduial? a unei biserici; (p. ext.) cīnt?re? sau dasc?l de biseric?.
   ?īrīi, pers. 3 ?iriie, vb. IV. Intr. 1. A curge cīte pu?in; a c?dea pic?tur? cu pic?tur? (pro-ducīnd un zgomot caracteristic). 2. (Despre insecte ?i despre unele p?s?ri) A scoate sunete caracteristice, repetate, scurte ?i ascu?ite.
   ?īrīiāl?, ?īriieli, s.f. Ploaie u?oar?, de scurt? durat?.
   ?īrīit s.n: Faptul de a ?īrīi. ?īrīita s.f. art. Cu ?iriita = cīte pu?in, ?iilīi, ?irlii, vb. IV. Intr. A cīnla la un instrument, producind sunete monotone, pu?in armonioase.
   ?ī?ni, ?i?nesc, vb. IV. Intr. 1. (Despre lichide sau gaze) A izbucni cu putere printr-o deschiz?tur? sau printr-o cr?p?tur?, 2. (Despre fiin?e) A intra sau a ie?i brusc de undeva; a se repezi, a se n?pusti.
   ?i?nitur, -oiire, ?ī?nitori, -oare, adj. Care ?ī?-ne?te; fīntina ?i?nitoare = finlīn? artezian?.
   ?ī?nitiir?, ji?niluri, s.f. Faptul de a ?ī?ni; lichid sau gaz care ?ī?ne?te cu presiune, ?ī?ti interj, v. ?u?ti.
   ?ī??, ?i?e, s.f. Mamel?; copil de ?ī?? = copil sugar.
   ?i?ii, ?i ?ii, vb. IV. Intr. 1. (Despre animale ?i insecte) A scoate sunete caracteristice speciei; (despre oameni) a scoate un sunet asem?n?tor cu un „?“ prelungit. 2. A tremura (de fric?).
   ?ī?īit s.n. Faptul de a ?ī?ii; sunet ascu?it, strident, ?ī?īn?, ?ī?īni, s.f. Balama, ?oal?, ?oale, s.f. (Pop.) Obiect de ruf?rie sau de īmbr?c?minte; (depr.) hain? veche, uzat?.
   ?oap?, ?oape, s.f. (Fam.) Persoan? cu apuc?turi grosolane; b?d?ran.
   ?oi, ?oiuri, s.n. P?h?rel īn form? de sticlu??, din care se bea ?uic?.
   ?ol1, ?oii, s.m. Unitate de m?sur? pentru lun^ ginii, egal? cu 25,4 mm.
                                                                                                                     Cl'i
   ?ol2, ioluri, s.n. (Pop.) ?es?tur? groas? de lin? (mai rar de cīnep?) folosit? la ?ar? ca p?tur? sau covor.
   ?op interj. Exclama?ie care īnso?e?te o s?ritur? sau o mi?care brusc?.
   ?op?i, ?op?i, vb. IV. Intr. A s?ri do pe un picior pe altul, a face mi?c?ri dezordonate; (ir.) a dansa, a juca.
   ?opuiul?, ?op?ieli, s.f. Faptul de a ?op?i; s?ritur?.
   ?opīrlan, topirlani, s.m. Persoan? cu apuc?turi grosolane; mojic, b?d?ran, ?ncāl, lucale, s.n. Oal? de noapte, juc?rii adj. Fasole ?uc?r? = varietate de fasole cu p?st?i sub?iri, de culoare galben?.
   ?iigiii, ?uguie, s.n. Vīrf do deal sau de munte; (p. ext.) vīrl' ascu?it al unor obiecte.
   ?uguiā, tuguiez, vb. I. 1. Refl. A se sublia spre vīrf. 2. Tr. A strīnge buzele, rotunjindu-le ?i īntinzīndu-Ie īnainte.
   ?uguiat, -u, ?uguia?i,-te, adj. Prelungit īn form? de ?ugui.
   ?uic?, ?uici, s.f. B?utur? alcoolic?, ob?inut? din prune sau din alte fructe, tundra, tundre, s.f. (Reg.) Suman, zeghe, ?urc?n, -?, ?urcani, -e, s.f., adj. 1. S.f. Ras? de oi autohton?, cu lina lung?, aspr? ?i groas?; oaie din aceast? ras?. 2. Adj. (Despre līn?) Caro provine do la rasa ?urcan? (1).
   ?urc?, ?urci, s.f. Be?i?or ascu?it la ambele capele, pe care copiii īncearc? s?-l arunce eīl mai departe, cu ajutorul altui b??; jocul Ia care se folose?te acest be?i?or.
   ?urldi, ?arloaie; s.n.. 1. (Pop.) Fluierul piciorului; (p. ext.) partea piciorului de la genunchi īn jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore alo cimpoiului. 3. Jgheab prin care curge apa (din izvor, din ci?mea etc.). 4. ?ur?ur de gheat?.
   ?ur?ur, ?ur?uri, s.m. Sloi mic de ghea??, ascu?it spre vīrf, care se formeaz? de-a lungul stre?inilor.
   ?u?ti interj. Cuvīnt care sugereaz? mi?carea brusc? ?i precipitat? a cuiva care ?ī?ne?te (de undeva). Var.: ?i?ti interj.
u
   n s.m. invar. A. dou?zeci ?i cincea liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
   ubicuitate s.f. (Livr.) īnsu?irea de a fi prezent pretutindeni.
   ucaz, ucazuri, s.n. (īnv,) Ordin, decret, ucenic, -?, ucenici, -e, s.m. ?i f. 1. Persoan? (tīn?r?) care īnva?? o meserie urmind o ?coal? profesional? sau lucrind īn produc?ie sub īndrumarea unor persoane calificate. 2. Adept ?i continuator al unui savant, al unui filozof ete.; discipol.
   uccnicic, ucenicii, s.f. Faptul de a lucra ca ?ucenic; ocupa?ia, calitatea de ucenic.
   ucidc. ucid,'vb. III. Tr. A omorī; (Īig.) a distruge, a nimici.
   uciga?, -?, uciga?i, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Persoan? care a ucis (sau a īncercat s? ucid?) pe cineva. 2. Adj. Care provoac? (sau poate provoca) moartea cuiva.
   ucig?tor, -o?rc, ucig?tori, -oare, adj. (?i substantivat). Uciga?, ucrainean, -u, ucraineni, -e, adj., s.m. ?i f.
1.  Adj. Care se refer? la R.S.S. Ucrainean? sau la popula?ia ei; (substantivat, f.) limba vorbit? de ucraineni (2). 2. S.m. ?i f. Persoan? care face parte din poporul constituit ca na?iune pe teritoriul R.S.S. Ucrainene.
   ud, -?, uzi, -de, adj., s.n. 1. Adj. īmbibat cu ap? sau cu alt lichid; p?truns de umezeal?; muiat; (despre ochi) plin de lacrimi. 2. Adj. N?du?it, asudat. 3. S.n. Urin?.
   ud?, ud, vb. I. 1. Tr. A umple, a īmbiba cu ap? sau cu alt lichid; a muia ceva īn ap? sau īn alt lichid; a stropi plante, sem?n?turi. 2. Tr. (Despre ape curg?toare) A str?bate un ?inut (alimentīndu-1 cu ap?). 3. Refl. A urina, ud? tur?, .ud?turi, s.f. 1. Ac?iunea de a uda.
2.  (Fam.) B?utur? (alcoolic?).
   uf interj. Exclama?ie care exprim? ciud?, necaz, plictiseal?, dezgust figer, ugere, s.n. Organul de secre?ie a laptelui la femelele animalelor mamifere.
   uimi, uimesc, vb. IV. Tr. A provoca o mare mirare, o admira?ie adīnc?, a ului.
   uimire s.f. Faptul de a uimi; mirare, admira?ie profund?.
   uimit, -?, uimi?i, -te, adj. Cuprins de mirare;, uluit. '
   uimitor, -oiire, uimitori, -oare, adj. Care uime?te; surprinz?tor; uluitor.
   uit?, uit, vb. I. 1_. Tr. ?i intr. A pierde din memorie; a nu-?i mai aduce aminte. 2. Tr. ?i intr. A īnceta s? se mai gīndeasc? la ceva, s? se mai preocupe de ceva; a sc?pa din vedere; a omite; a nu ?ine seama de... 3. Tr. A trece sub-, t?cere, a nu da urmare. 4. Tr. A l?sa undeva, dfri neb?gare de seam?, ceva ce trebuia luat. cu sine. 5. Refl. A-?i īndrepta privirea spre cineva sau ceva, a privi; a cerceta, a observa.
   uitare s.f. Faptul de a uita; a da uit?rii = a nu se mai interesa de cineva sau de ceva; uitare de sine = visare, reverie; nep?sare fa??· de propriile interese.
   uit?t, -?, uita?i, -te, adj. 1. De care nu-?i mai aduce cineva aminte, ?ters din memorie. 2.. Neglijat, p?r?sit.
   uit?tur?, uit?turi, s.f. Arunc?tur? de ochi, privire; fel de a privi.
   uituc, -?, uituci, -e, adj. (Adesea substantivat) Care uit? u?or; (p. ext.) distrat, z?p?cit.
   uium, uiumuri, s.n. Cantitate de cereale re?inut? la batoz? sau de f?in? re?inut? la moar? drept plat? īn natur? pentru treierat sau m?cinat.
                                 ulce?, -ie?, ulcele, s.f. Oal? mic? (de lut), ulcer, ulcere, s.n. Leziune a pielii sau a unei mucoase, care atinge toate straturile acestora.
   ulcer?, pers. 3 ulccreaz?, vb. I. Refl. A c?p?ta o ulcera?ie; (tr.) a produce o ulcera?ie.
   ulcera?ie, ulcera?ii, s.f. Leziune a pielii sau a mucoaselor, datorit? unui proces care distruge ?esuturile.
   ulcer(5s, -oās?, ulcero?i, -oase, adj. Referitor la ulcer, cu caracter de ulcer; care prezint? un ulcer.
                                                                 ulfii1, uleie, s.n. (Reg.) ?tiubei pentru albine. ulii2, uleiuri, s.n. Lichid vīscos de provenien??, vegetal?, animal? sau mineral?, insolubil īn ap? ?i mai u?or decīt aceasta, folosit īn alimen-
TJLEIOS
 644
                                                              ta?ie (ulei comestibil), īn industrie (ulei mineral) etc.
   uleiiīs, -oās?, uleio?i, -oase, adj. Care con?ine ulei; unsuros; care are aspect de.ulei.
   uli??, uli?e, s.f. Drum īngust care str?bate un sat.
   uliu, ulii, s.m. Gen de p?s?ri r?pitoare cu aripi scurte ?i coad? lung?, care atac? p?s?ri ?i mamifere mici.
 ? ulm, ulmi, s.m. Denumire dat? unor arbori cif coroana stufoas?, cu frunze aripate, īnal?i pīn? la 35 m.
   ulterior, -oar?, ulteriori, -oare, adj. Care se face (sau urmeaz? s? se fac?, s? se īntīmple) mai tīrziu (īn raport cu un moment dat); care urmeaz? dup? cineva sau ceva; (adverbial) dup? aceea, mai tīrziu.
   ultim, -?, ultimi, -e, adj. Cel din urm? (din-tr-o serie); ultima or? = rubric? īn ziare, īn care se public? cele mai noi ?tiri, ultimāt s.n. v. ultimatum, ultimativ, -u, ultimativi, -e, adj. Care are ?caracter de ultimatum.
   ultimatum, ultimatumuri, s.n. Not? diplomatic? prin care un stat cere altui stat satisfacerea, īntr-un terjnen scurt, a unor preten?ii. Var.: ultimii s.n.
   ultra- Element de compunere cu sensul „peste m?sur? de“, „extrem de“, care serve?te la formarea unor substantive ?i a unor adjective.
   ultragiā, ultragiez, vb. I. Tr. A s?vīr?i un ultraj; (p. ext.) a insulta, a calomnia, a amenin?a pe cineva.
   ultraj, ultraje, s.n. Insultare, calomniere ori -amenin?are s?vīr?it? īmpotriva unui func?ionar aflat īn exerci?iul func?iunii; (p.. ext.) jignire, ofens? adus? cuiva.
   ultramarin s.n. Colorant albastru, ob?inut dintr-un amestec de argil?, carbonat de sodiu, c?rbune de lemn ?i sulf.
   ultrascurt, -?, ultrascur?i, -te, adj. 1. Foarte scurt. 2. Radia?ii ultrascurte (?i substantivat) = radia?ii electromagnetice cu lungimi de und? foarte mici, utilizate īn telecomunica?ii,. īn medicin? etc.
   ultrasunet, ultrasunete, s.n. Vibra?ie a unui mediu elastic avīnd o frecven?? mai īnalt? decīt a sunetului, fapt pentru care nu poate fi perceput? de urechea omului.
   ultraviolet, -?, ultraviole?i, -te, adj. (Despre radia?ii electromagnetice; ?i substantivat, f. pl.) Care este situat dincolo de marginea violet? a spectrului luminii, avīnd lungimea de und? mai mic? decīt cea a luminii.
   uluc, uluce, s.n. 1. Jgheab din care se adap? vitele. 2. Jgheab la strea?in?. 3. Canal, scoc la moar?. 4. Nut.
   uluc?, uluci, s.f. 1. Scīndur? groas? din care se fac garduri. 2. Gard f?cut din seīnduri.
   ului, uluiesc, vb. IV. Tr. A uimi peste m?sur?, a stīrni o mare mirare, admira?ie, emo?ie.
   uluit, -?, ului?i, -ie, adj. Uimit; n?ucit, buim?cit.
   uluitor, -oare, uluitori, -oare, adj. Care uluie?te.
   uman, -?, umani, -c, adj. 1. Referitor Ia oameni sau la omenire. 2. Blīnd, omenos.
   umanism s.n. 1. Mi?care cultural? din epoca Rena?terii, care promova, īn opozi?ie cu ideologia ?i cultura medieval?, o cultur? laic? ?i milita pentru dezvoltarea liber?, multilateral? a personalit??ii umane, apelinfl la tradi?iile culturii clasice greco-roinane. 2. Concep?ie care proclam? ca principii etice supreme libertatea ?i demnitatea uman?, necesitatea .des?vīr?irii personalit??ii umane.
   umanist, -?, umani?ti, -sie, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Adept al umanismului. 2. S.m. Savant din sec. XIV —XVII, care studia operele din antichitate. 3. Adj. Privitor la umanism, caro apar?ine umanismului; care este de domeniul culturii clasice. T umanistic, -?, umanistici, -e, adj. Umanist; ?tiin?e umanistice — ?tiin?e care studiaz? īn special omul, punīnd accentul pe limbi, istorie, filologie, pe cultura clasic? etc.
   umanitar, -?, umanitari, -e, adj. Plin de umanitate, devotat umanit??ii.
   umanitarism s.n. Concep?ie sau atitudine p?truns? de dragoste fa?? de oameni. ' umanitarist, -?, umanitari?ti, -sie, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Adept al umanitarismului. 2. Adj. Privitor la umanitarism. '
   umanitāte s.f. 1. Totalitatea oamenilor, omenire; colectivitate de oameni. 2. Umanitarism.
   umaniza, umanizez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) face mai uman, mai apropiat de oameni.
   fim?r, (1,2,3) umeri, s.m., (4) umere, s.n. 1.
S.m. Parte a corpului omenesc corespunz?toare articula?iei dintre bra?e ?i trunchi. 2. S.m. Parte a unui obiect de īmbr?c?minte care acoper? um?rul (1). 3. S.m. Umerii obrajilor = pome?i.
4.  S.n. umera?.
   umbel?, umbele, s.f. Tip de inflorescen?? īn care pedunculii fiec?rei flori pornesc din acela?i punct ?i se ridic? la aceea?i īn?l?ime.
   umbelifār?, umbelifere, s.f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate ale c?ror flori sīnt dispuse īn umbele; (?i la sg.) plant? din aceast? familie (ex. morcovul, m?rarul, cucuta).
   umbl?, umblu, vb. I. Intr. 1. A merge, a se deplasa. 2. A merge din loc īn loc, a colinda.
3.  (Pop.) A frecventa: a umbla la ?coal?. 4. A se comporta īntr-un anumit fel; a se īmbr?ca īntr-un anumit fel. 5. (Despre vehicule) A circula; (despre unelte, aparate, sisteme tehnice) a fi īn mi?care, a func?iona. C. (Despre bani) A avea curs. 7. A c?uta, a scotoci. 8. (Pop.) A se servi de..., a mīnui; (fig.) a umbla cu tertipuri.
   umbl?t, -?, umbla?i,-te, adj. (Despre drumuri) Frecventat, circulat;' (despre oameni) care a fost prin multe Tocuri ?i a v?zut multe lucruri.
-   umbl?to?re, umbl?tori, s.f. Compartiment din-tr-o lucrare minier? amenajat pentru circula?ia personalului.
   umbl?tur?, umbl?luri, s.f. (Pop.) Umblet, mers; alerg?tur?.
 i615
UNANIMITATE
   umblet, umblete, s.n. 1. Faptul de a umbla; alerg?tur?, umbl?tur?. 2. Fel de a umbla, mers..
   umbrar, umbrare, s.n. Ad?post īmpotriva ar?i?ei soarelui, la umbra unui arbore sau f?cut din seīnduri, pīnz?, verdea?? . eto.
   iirabr?, umbre, s.f. 1. Regiune din spa?iu sau de pe suprafa?a unui obiect care nu e luminat? direct de o surs? de lumin?; loc īntunecos (?i r?coros) unde nu ajung razele soarelui. 2. Nuan?? īnchisa; partea mai īntunecat? dintr-o imagine plastic?; (fig.) expresie īntunecat?, trist?, a fe?ei. 3. Forma īntunecat? a unei fiin?e sau a unui lucru, proiectat? pe o suprafa?? luminat?. 4. Imagine nedeslu?it? a cuiva, v?zut? printr-un geam, prin cea?? etc. 5. Fiin?? foarte slab?, lipsit? de vlag?. 6. (īn concep?iile mistico-religioase) Stafie, n?luc?, duh al unui mort.
   umbrel?, umbrele, s.f. Obiect care ap?r? de ploaie sau de soare, alc?tuit dintr-o pīnz? ce se poate īntinde ?i strīnge, prin intermediul unor spi?e de metal fixate radial pe un baston.
   umbri, umbresc, vb. IV. 1. Tr. ?i intr. A face umbr?, a ?ine umbr?. 2. Tr. ?i refl. A da (sau a c?p?ta) o nuan?? mai īnchis?; a (se) īntuneca.
   umbrit, -?, umbri?i, -te, adj. Care se afl? īn umbr?; umbros.
   umbros, -oāsa, umbro?i, -oase, adj. Care face umbr?, care d? umbr?; (despre locuri) care se afl? la umbr?.
   umectā, umeclez, vb. I. Tr. A umezi u?or. umed, -?, umezi, -de, adj. 1. Care con?ine la suprafa?? sau īn pori pu?in lichid; care nu s-a uscat īnc? de tot; (despre p?mīnt) jilav; (des-,pre atmosfer?) care con?ine vapori de ap?; (despre ziduri, locuin?e) igrasios. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi.
   umer??, umera?e, s.n. Obiect f?cut dintr-o bar? orizontal? prev?zut? cu un cīrlig, pe care se atirn? hainele.
 ' umeze?l?, umezeli, s. f. 1. īnsu?irea, starea a ceea ce este .umed; umiditate; vapori de ap? care se afl? īn atmosfer? sau īntr-un anumit mediu. 2. Igrasie. 3. Loc umed.
   umezi, umezesc, vb. IV. Refl. ?i tr. A deveni (sau a face s? devin?) umed; (refl., despre ochi) a se umple de lacrimi.
   mrK'zitor. umezit o arc, s.n. Umezilor de aer = aparat care pulverizeaz? ap? ?i umeze?te aerul īntr-o instala?ie industrial?.
   umila, umflu, vb. I. 1. Tr. A m?ri volumul unui obiect cu pere?i elastici, umplīndu-1 cu aer (sau cu alt fluid); (refl.; despre cavit??i anatomice) a-?i m?ri volumul, a se balona. 2. Tr. A īntinde, a īnfoia: vlntul umfl? pīnzele. 3. Refl. (Despre ape) A-?i m?ri volumul, a cre?te; (despre fluide) a se dilata; (despre obiecte de lemn) a-?i m?ri volumul prin umezire. 4. Refl. (Despre piele, ?esuturi, organe) A se inflama.
 5. Tr. (Fam.) A īn?f?ca; a īnh??a; a aresta.
   umflat, -?, umfla?i, -te, adj. 1. (Despre obiecte cu pere?i elastici) Care ?i-a m?rit volumul, fiind umplut cu aer (sau cu alt fluid). 2. (Despre
 ape) Care ?i-a m?rit nivelul, care a crescut. 3. (Despre piele, ?esuturi, organe) Inflamat. 4. (Despre pre?uri)’ M?rit īn mod exagerat. 5. (Fig., despre felul de a se exprima al cuiva) Bombastic,, emfatic.
   umfl?tur?, umfl?turi, s.f. 1. Loc umflat pe suprafa?a unui obiect. 2. Inflama?ie.
   umiditdtc s.f. 1. īnsu?irea de a fi umed, stare de umezeal? a unui corp, a unui mediu. 2. Procentul de lichid con?inut īntr-un material solid sau gazos.
   umil, -?, umili, -e, adj. Smerit, supus; modest, lipsit de preten?ii.
   umili, umilesc, vb. IV. Refl. ?i tr. A (se) pune īntr-o situa?ie de inferioritate, a se sim?i (sau a face pe cineva s? se simt?) umil; a (se) īnjosi.
   umilin??, umilin?e, s.f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocat? de acest sentiment. 2. Situa?ie umilitoare impus? cuiva.
   umilit, -?, umili?i, -te, adj. Plin de umilin??, umil, smerit.
   umilitor, -o?re, umilitori, -oare, adj. Care umile?te, care īnjose?te.
   umlaut s.n. Modificarea timbrului unei vocale accentuate sub influen?a vocalei urm?toare; trem? folosit? īn unele limbi pentru a nota aceast? modificare!
   umoare, umori, s.f. Lichid biologic (ex. sīnge, limf?, bil?) constituind mediul īn care tr?iesc celulele organismului.
   umdr s.n. īnclinare spre glume ?i ironii, ascunse sub o aparen?? de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei īnclina?ii.
   umorii, -?, umorali, -e, adj. Care se refer? la umori, care apar?ine umorilor.
   umorist, umori?ti, s.m. Autor de scrieri sau de desene umoristice.
   umoristic, ~?, umoristici, -e, adj. Care exprim? umor; hazliu.
   umple, umplu, vb. III. Tr. 1. A introduce ceva īntr-un recipient, īntr-o cavitate, f?cīndu-le s? fie pline. 2. A introduce un preparat culinar īntr-un īnveli? (de aluat, de legume etc.) pentru a preg?ti anumite mīnc?ri. 3. A r?spīndi īntr-un spa?iu īnchis un miros, un gaz, o substan?? d?un?toare etc.; (tr. ?i refl.) a (se) acoperi cu o substan?? murdar?. 4. A r?spīndi sunete, zgomote (īntr-un spa?iu delimitat).
   umplutur?, umpluturi, s.f. 1. Ceea ce serve?te pentru a umple un gol; preparat culinar care se introduce īntr-un īnveli? comestibil, formīnd īmpreun? o mīncare sau o pr?jitur?. 2. Material (p?mīnt, moloz etc.) care se a?az? pe un teren ce trebuie īn?l?at sau nivelat. 3. (Fig.) Adaos (lipsit de valoare) folosit pentru a completa un text, o scriere.
   un, o, unii, unele, art. nehot. īnso?e?te substantivul, f?r? a-1 defini precis: un ora? frumos; (d? valoare substantival? unor cuvinte pe care le preced?) un nepriceput.
   unanim, -?, unanimi, -e, adj. Care cuprinde pe to?i; acceptat sau īmp?rt??it de to?i.
   unanimitate s.f. Acord de idei sau de p?reri; īn unanimitate — cu to?ii; cu aprobarea tuturor.
UNCHI
    unclii, unchi, s.m. B?rbat considerat īn raport cu copiii fra?ilor ?i surorilor lui (sau ai so?iei lui) ori īn raport cu copiii verilor ?i veri?oarelor lui; termen cu care se adreseaz? nepo?ii acestui b?rbat.
    uncliiii?, unchia?i, s.m. 1. Om b?trīn. 2. (Reg.) Unchi.
    uncie, uncii, s.f. Veche unitate de m?sur? pentru greut??i (folosit? ?i azi īn Anglia), a c?rei valoare a variat īntre circa 28 ?i 35 de grame.
    uncrop, uncropuri, s.n, (Pop.) 1. Ap? clocotit?. 2. B?utur? alcoolic? fierbinte oferit? nun-
 • ta?ilor a doua zi dup? cununie.
    undametru, undametre, s.n. Instrument pentru m?surarea lungimii de und? a undelor electromagnetice. -und?, unde, s.f. 1. Ondula?ie care se propag? pe suprafa?a apei lini?tite; (p. ext.) ap? curg?toare sau st?t?toare. 2. Mas? de aer care se mi?c? u?or. 3. Form? de propagare a unei oscila?ii din aproape īn aproape, cu vitez? finit?; lungime de und? = distan?a dintre dou? puncte succesive ale unei unde aflate īn aceea?i faz? de oscila?ie; und? electromagnetic? = und? īn care m?rimile ce se propag? sīnt 'intensit??ile unui cīmp electric ?i ale unui cīmp magnetic; und? radio = und? electromagnetic? a c?rei frecven?? se situeaz? īn domeniul radiofrecven-?elor.
    īnde adv., conj. 1. Adv. īn ce loc?; īn care parte?; de unde? — de la cine?; din' ce loc? 2. Adv. Deodat?, pe nea?teptate. 3. Conj. Introduce propozi?ii circumstan?iale, completive, concesive, atributive: du-te unde ?i-am spus; s? te opre?ti in locul unde se desparte drumul.
    undeva adv. īntr-un loc oarecare; de undeva = dintr-un anumit loc; pe undeva = īntr-un (sau printr-un) loc oarecare.
    undi??, undi?e, s.f. Unealt? de pescuit alc?tuit? dintr-o varg? de care se leag?, un fir de material plastic, cu un cīrlig la cap?t īn care se īnfige momeala.
    undui, pers. 3 unduie?te, vb. IV. Intr. (Despre suprafa?a apelor; p. ext, despre lanuri) A face unde, a se mi?ca īn valuri.
    unduids, -oās?, unduio?i, -oase, adj. Care formeaz? valuri, care se mi?c? īn unde.
    unealt?, unelte, s.f. 1. Nume dat unor obiecte ac?ionate cu mīna sau mecanic, folosite pentru a efectua diferite opera?ii asupra unui material, īn scopul prelucr?rii lui. 2. Unelte de munc? (sau de produc?ie) = partea principal? a mijloacelor de munc?, format? din scule, instrumente, mecanisme ?i ma?ini. 3. (Fig.) Mijloc (persoan?, grup) de care se serve?te cineva pentru atingerea unui scop.
    unelti, uneltesc, vb. IV. Tr. A pune la cale, a preg?ti īn ascuns o ac?iune īmpotriva cuiva; a complota.
    uneltire, uneltiri, s.f. Ac?iunea de a unelti; intrig?, complot.
    uneori adv. Din cīnd īn cīnd, cīteodat?. ungar, -?, ungari, -e, adj. Maghiar (1). un "ut (5 r, ung?toare, s.n. Gresor.
    linge, ung, vb. III. 1. Tr. ?i refl. A (se) acoperi cu un strat unsuros sau lipicios; (tr.) a introduce lubrifiant īntre piesele īn contact ?i īn mi?care relativ? ale unui sistem tehnic. 2. Tr. (Fam.) A mitui. 3. Tr. ?i refl. A (se) murd?ri.
 4. Tr. (īnv.) A īnvesti un monarh sau un arhiereu. '                        '
    ungher, unghere, s.n. 1. Col? īntr-o īnc?pcre. 2. Loc retras, ascuns.
    unglii, unghiuri, s.n. 1. Figur? geometric? format? din dou? semidrepte care pleac? din acela?i punct. 2. Col?, ungher. 3. (Fig.) Punct, de vedere.
    unghie, unghii, s.f. (La om) Plac? cornoas? care acoper? extremitatea degetelor de la mīiiu ?i de la picioare; (la p?s?ri ?i la unele animale) ghear?.
    unghiular, -?, unghiulari, le, adj. īn form? de unghi; piatr? unghiular? = piatr? de la col?ul funda?iei unei cl?diri; (fig.) fundament, baz?.
    unguent, unguente, s.n. (Farm.) Alifie, crem?, ungur, unguri, s.m. Maghiar (2). unguresc, -e?sc?, ungure?ti, adj. Maghiar (1). ungure?te adv. īn felul maghiarilor; īn limba maghiar?, unguroaic?, unguroaice, s.f. Maghiar?. uni-1 Element de compunere īnsemnīnd „unul singur“, care serve?te la formarea unor adjective.
    uni2 adj. invar. (Despre materiale textile) Care are o singur? culoare.
    uni3, unesc, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. recipr. A (se) īmpreuna, a (se) īmbina pentru a forma un toi.
 .2. Refl. recipr. A īncheia o īn?elegere, o alian??; a se pune de acord.
    unic, -?, unici, -e, adj. 1. Unul singur, numai unul singur de felul s?u. 2. Care nu poate fi asem?nat cu nimic; excep?ional.
    unicameral, -?, unicamerali, -e, adj. (Despre sisteme parlamentare) Care este constituit dintr-o singur? adunare reprezentativ?.
    unic?tj unicate, s.n. 1. Act īntocmit īntr-un singur exemplar. 2. Carte, publica?ie din care nu exist? decīt uii singur exemplar.
    unicclulār, -?, unicelulari, -e, adj. Caro este format dintr-o singur? celul?, unicitate s.f. īnsu?irea de a fi unic. unifica, unific, vb. I. Tr. A uni, a realiza o unitate; a cuprinde īntr-un singur sistem; a face s? fie unitar.
    unificator, -oare, unificatori, -oare, adj. Care unific? sau contribuie la unificare.
    unif<5rm, -?, uniformi, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care are īntotdeauna ?i peste tot aceea?i form?, acela?i aspect, aceea?i intensitate etc. 2. S.f. īmbr?c?minte croit? dup? un anumit model, purtat?, īn mod obligatoriu, de militari, elevi etc.
    uniformitate s.f. īnsu?irea a ceea ce este uniform.
    uniformiza, uniformizez, vb. I. Tr. A face s? fie uniform.
    unilateral, -?, unilaterali, -e, adj. 1. Care se orienteaz? īntr-un singur sens; care ?ine seama
URA
 de singur aspect al lucrurilor, care judec? dintr-un singur punct de vedere; m?rginit. 2. (Despre contracte) Care d? na?tere la obliga?ii numai pentru una dintre p?r?i.
   unional, -?, unionali, -e, adj. Care apar?ine unei uniuni; care se refer? la o uniune.
   unionist, -?, unioni?ti, -ste, s.m. ?i f. Sus?in?tor al unirii Principatelor Romāne (īnainte de 1859).
   unipersonal, -u, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe) Care se conjug? numai la persoana a treia singular, uniro s.f. Ac?iunea de a (se) uni; alian??, unisexu?t, -?, unisexua?i, -te, adj. (Despre flori sau despre plante) Care are organe de reproducere de un singur sex.
   unisfin s.n. Emiterea, simultan? a acelora?i sunete muzicale de c?tre mai multe voci sau instrumente.
   unit, -?, uni?i, -le, adj. 1. Care formeaz? īmpreun? un tot; īmpreunat, īmbinat. 2. Care se afl? īn raporturi strīuse cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care apar?inea confesiunii cre?tine catolice de rit oriental; (substantivat) adept al acestei confesiuni.
   unitar, -?, unitari; -e, adj. Care formeaz? un singur tot; omogen.
   unitarian, -?, unitarieni, -e, s.m. ?i I'. Adept al bisericii cre?tine protestante care neag? dogma trinit??ii.
   unitate, unit??i, s.f. 1. Num?rul unu. 2. Unitate de m?sur? = m?rime fizic? scalar? īn func?ie de care se exprim? valoarea m?rimilor de aceea?i natur?. 3. īnsu?irea a ceea ce constituie un īntreg; coeziune, solidaritate. 4. Regula celor trei unit??i = principiu fundamental īn teatrul clasic, conform c?ruia opera dramatic? trebuia s? aib? o ac?iune unic?, s? se desf??oare īn acela?i loc ?i īntr-un interval de numai 24 de ore. o. Unitate economic? = denumire dat? īntreprinderilor de stat ?i cooperatiste care desf??oar? activitate economic?. 6. Subdiviziune organizatorica din cadrul for?elor armate.
   uniune, uniuni, s.f. 1. Asociere īntre dou? sau mai multe persoane, grupuri, organiza?ii etc., creat? īn scopul promov?rii sau ap?r?rii unor interese comune ori pentru realizarea unor obiective comune. 2. Denumire dat? unor organiza?ii interna?ionale, īnfiin?ate īn scopul cooper?rii īntre state īn anumite domenii: Uniunea Po?tal? Universal?. 3. Asocia?ie īntre state care au acela?i ?ef de stat ?i unele institu?ii comune ?i care constituie un singur subiect de drept interna?ional.
   univers, universuri, s.n. 1. Lumea īn totalitatea ei, nem?rginit? īn timp ?i īn spa?iu. 2. (Fig. ) Cercul, mediul īn care tr?ie?te cineva.
   universāl, -?, universali, -e, adj. 1. Care se refer? la univers, care se extinde asupra īntregii lumi; care cuprinde tot ce exist? ?i este comun tuturor. 2. Care se bucur? de o mare faim?; celebru, ilustru; care are o cultur? vast?.. 3. (Despre instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe opera?ii.
   'universalii s.f. pl. Denumire da?? no?iunilor generale īn filozofia scolastic?.
   universalitate s.f. Caracterul a ceea ce este universal.
   universitar, -2, universitari, -e, adj. Care apar?ine universit??ii; privitor la universitate.
   universitate, universit??i, s.f. Institu?ie de īnv???mint superior, cu mai multe facult??i; universitate popular? — institu?ie pentru educa?ia adul?ilor, avind ca principal? form? de activitate cicluri de prelegeri din diverse domenii.
   univoc, -a, univoci, -e, adj. 1. (Despre cuvinte) Care p?streaz? acela?i sens īn orice context. 2. (Mat.; despre o coresponden?? īntre dou? mul?imi) Care are proprietatea ca unui element din prima mul?ime s?-i corespund?. un singur element din a doua mul?ime.                      ,
   uns, -u, un?i, -se, adj. Acoperit cu un strat unsuros; p?tat de gr?sime.
   unsoare, unsori, s.f. 1. Material uleios sau p?stos folosit fie ca lubrifiant, fie pentru protec?ia suprafe?elor metalice. 2. Gr?sime care serve?te la g?tit.
   unsprezece num. card. Num?r natural situat īntre zece ?i doisprezece.
   unsprezecelea, -zecea num. ord. Care se afl? īntre al zecelea ?i al doisprezecelea.
   unsuros, -ofis?, unsuro?i, -oase, adj. īmbibat sau p?tat de gr?sime (sau de o substan?? cleioas?).
   unt s.n. Gr?sime extras? din lapte ?i folosit? ca aliment.
   untdelemn s.n. Ulei comestibil extras din semin?ele sau fructele unor plante (ex. din m?sline).
   untier?, untiere, s.f. Vas īn care se ?ine ?i se serve?te untul.
   unti?or, unti?ori, s.m. Mic? plant? erbacee, cu frunze . groase, lucioase, īntrebuin?ate ca salat?.
   untur?, unturi, s.f. Substan?? gras?, ob?inut? prin topirea gr?simii animale ?i folosit? īn alimenta?ie; untur? de pe?te = ulei bogat īn vitamine, extras din ficatul unei specii de pe?ti.
   unu, fina num. card. (?i īn forma un, o, cīnd preced? un substantiv sau unul, una, cīnd ?ine locul unui substantiv) Primul num?r din ?irul numerelor naturale, care reprezint? unitatea; (cu valoare de num. ord.) etajul unu.
   linul, una, unii, unele, pron. neliot. 1. ?ine locul unui substantiv, f?r? a da o indica?ie precis? asupra obiectului: unul cite?te, altul se joac?. 2. (La pl.) O parte din...; (adjectival) ni?te, anumi?i.
   oinulea, una num. ord. īn numeralele ordinale, indic? unitatea care urmeaz? dup? zeci, sute, mii etc.: al patruzeci ?i unulea.
   ura1 (1) interj., (2) urale, s.n. 1. Interj. Exclama?ie care exprim? aprobare, entuziasm. 2.
S.n’. Strig?t entuziast de aprobare; aclama?ie.
   ur?2, urez, vb. 1.1. Tr. A exprima o dorin?? de bine la adresa cuiva (cu prilejul unei anivers?ri, al unui īnceput de ac?iune etc.). 2. Intr.
URAGAN
A recita poezii care cuprind ur?ri cu ocazia Anului nou.
                                                            urag?n, uragane, s.n. Ciclon tropical cu vitez? foarte mare; (p. gener.) vīnt puternic.· uruogutnn, urangutani, s.m. Maimu?? antropoid?, do circa 150 cm īn?l?ime, cu membrele anterioare foarte lungi. Var.: orangut?n s.m.
   uraniu s.n. Metal alb, dur, cu propriet??i radioactive, folosit in pilele atomice pentru ob?inerea elementelor transuranice.
   urdre, ur?ri, s.f. Ac?iunea de a ura·, exprimare a dorin?ei de bine la adresa cuiva; versurile, cuvintele cu care se ureaz?.
   iir?, uri, s.f. Sentiment puternic de du?m?nie fa?? de cineva.
   ii r?i <1r, -oare, ur?lori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care ureaz? de Anul nou.
   ur?tur?, urāturi, s.f. Text recitat de ur?tori cīnd umbl? cu plugu?orul.
   urban, -?, urbani, -e, adj. Care ?ine de ora?, privitor la ora?e; or??enesc, urbanism s.n. Urbanistic?, urbanistic, -?, urbanistici, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care se refer? la urbanistic? (2). 2. S.f. ?tiin?a ?i arta de a proiecta ?i construi localit??i noi sau de a' le sistematiza pe cele existente, urbe s.f. (Livr. ?i fam.) Ora?. urca, urc, vb. I. 1. Refl., intr. ?i tr. A (se) duce īn sus, a (se) sui; (intr.; despre drumuri) a fi in pant?; (intr. ?i refl.; despre plante) a se ridica pe araci, pe ziduri etc. 2. Refl. ?i tr. A (se) sui ?i a (se) a?eza pe ceva mai ridicat; (refl.) a se urca pe tron = a veni la domnie. 3. Refl., intr. ?i tr. A (se) ridica (īn v?zduh). 4. Refl. ?i intr. (Despre temperatur?, presiune atmosferic?) A cre?te, a se ridica. 5. Refl. (Despre sume de bani, pre?uri) A cre?te. 6. Refl. ?i intr. A merge īnd?r?t īn timp pīn? la data de...
   urcior1, urcioare, s.n. Vas de lut cu gītul strimt, cu una sau dou? toarte, folosit pentru p?strarea ?i transportul lichidelor.
   urcior2, urcioare, s.n. Mic furuncul care apare la r?d?cina genelor.
   urcii?, urcu?uri, s.n. Faptul de a (se) urca; drum īn pant?.
   lird? s.f. Derivat al laptelui de oaie, ob?inut prin fierberea ?i īnchegarea zerului r?mas de la prepararea ca?ului.
   urdini?, urdini?uri, s.n. Mic? deschiz?tur? īn stup, pe unde intr? ?i ies albinele.
   ureche, urechi, s.f. 1. Organ pereche al auzului ?i al echilibrului la· om ?i la mamifere, alc?tuit dintr-o parte extern?, una mijlocie ?i una intern?; (sens curent) partea extern?, vizibil?, a acestui organ. 2. Facultatea de a auzi, sim?ul auzului. 3. (La pe?ti) Opercul. 4. Gaura acului, prin care se petrece a?a. 5. Toart?; belciug.
   ureclieā, urechez, vb. I. Tr. A trage pe cineva de urechi; a bate.
   urecheat, -?, urechea?i, -te, adj. Care are urechi mari; (substantivat, m.) denumire glumea?? dat? iepurelui ?i m?garului.
   urcchelni??, urechelni?c, s.f. 1. Insect? de culoare castanie, avind la cap?tul abdomenului dou? prelungiri īn form? do foarfece. 2. Plant? erbacee melifer?, cu frunze ovale, cu flori ro?ii sau roz, a?ezate la vīrful tulpinii.
   urechiu??, urechiu?e, s.f. 1. Diminutiv al lui ureche. 2. Ciuperc? comestibil?, cu p?l?ria gal-ben?-portocalie, care cre?te prin p?durile de fag ?i de mesteac?n.
   uredin?le s.f. pl. Ordin de ciuperci microscopice parazite care produc, la plante, boala numit? rugin?.
   urde s.f. Compus organic incolor, cristalin, produs de degradare a proteinelor din organism, care se g?se?te īn sīnge ?i īn urin?.
   uremie, uremii, s.f. Intoxica?ie a organismului cauzat? de acumularea īn sīnge a ureii ?i a acidului uric, care nu pot fi eliminate din cauza insuficien?ei func?iilor renale.
   ureter, uretere, s.n. Fiecare dintre cele dou? canale care leag? rinichii de vezica urinar?.
   uretr?, urctre, s.f. Canal prin care se scurge urina din vezica urinar? īn exterior. A'ar.: ure-tru s.n.
   uretrita s.f. Inflama?ie acut? sau cronic? a uretrei.
   uretroscop, uretroscoape, s.n. Instrument cu care se examineaz? mucoasa uretrei. uretru s.n. v. uretr?.
   urgint, -?, urgen?i, -te, adj. (Adesea adverbial) Care trebuie rezolvat imediat, care nu sufer? amīnare.
   urgen?ii, urgentez, vb. I. Tr. A gr?bi efectuarea unei lucr?ri, rezolvarea unei probleme.
   urgen??, urgen?e, s.f. Caracterul a ceea ce este urgent; necesitatea de a rezolva imediat o problem?; (la pl.) probleme care trebuie rezolvate imediat.
   urgie, urgii, s.f. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva; dezl?n?uire violent? a for?elor naturii.
   urgisi, urgisesc, vb. IV. Tr. A n?p?stui, a oropsi, a persecuta pe cineva.
   urgisit, -?, urgisi?i, -le, adj. N?p?stuit, persecutat; (despre obiecte) p?r?sit, aruncat.
   uriā?, -?, uria?i, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i f. Personaj din basme, īnchipuit sub forma unui om extraordinar de mare ?i de puternic. 2.
S.m. ?i f. Om foarte īnalt ?i voinic. 3. Adj. De propor?ii neobi?nuit de mari.
   liric1 adj. Acid uric = acid organic care se g?se?te īn sīnge ?i se elimin? din organism prin urin?.
   uric2, urice, s.n. (īnv.) Act de proprietate; (p. ext.) document, hrisov.
   uric?r, uricari, s.m. (īnv.) Scriitor de urice. uricemie, uricemii, s.f. Prezen?a acidului uric īn sīnge peste valorile normale, uricios, -oās? adj. v, uricios. urina, urinez, vb. I. Intr. A elimina urina din vezica urinar?.
   urin?r, -?, urinari, -e, adj. Care se refer? la urin?; care secret? sau_ evacueaz? urina.
 G19
URSUXiīNA
   urin? s.f. Lichid secretai de rinichi ?i eliminat prin ciule urinare.
   urī, urtizc, vb. IV. Tr. A nutri un sentiment do du?m?nie īmpotriva cuiva sau a ceva; (refl., impers.) a i se uri cuiva cu ceva = a se plictisi, a se s?tura de ceva.
   urieios, -o?s?, urīcio?i, -oase, adj. Nesuferit, antipatic. Var.: urieīus, -o?s? adj.
   urīeiuno, uriciuni, s.f. Fiin?? cu īnf??i?are resping?toare; pocitanie, urīt, -?, (i, 2, 3) urī?i, -te, adj., (4) adv., (5) s.n.
 1. Adj. Care are o īnf??i?are nepl?cut?, lipsit? de armonie. 2. Adj. Care displace, care treze?te repulsie; care este contrar moralei; necuviincios. 3. Adj. (Despre timp) Posomorit, ploios, friguros! 4. Adv. īn mod nepl?cut, nearmonios, nepotrivit.' 5. S.n. Stare sufleteasc? ap?s?toare, provocat? de singur?tate, de lips? de ocupa?ie, ete.
   urī?enie, (2) urī?enii, s.f. 1. Faptul de a fi urit, starea a ceea ce.este urīt. 2. Fiin?? urīt?.
 ?  urī?i, itrī?esc, vb. IV. Tr. ?i refl. A face s? devin? (sau a deveni) urīt.
   url?, urlu, vb. I. Intr. 1. (Despre animale) A scoate strig?te puternice, prelungi; (despre oameni) a ?ipa; a plinge cu hohote; a cīnta foarte tare. 2. (Fig.; despre vīnt, furtun? etc.) A vui, a vījīi.
   url?to?re, url?tori, s.f. (Pop.) Cascad?. Virlet, urlete, s.n. 1. Strig?t puternic, prelung, scos de oameni sau de animale. 2. (Fig.) Zgomot puternic produs de elemente ale naturii.
   urlui, urluicsc, vb. IV. Tr. A m?cina cereale pentru urluial?.
   uriui?l?, urluieli, s.f. Boabe de cereale m?cinate mare, servind ca hran? pentru animale.
   urm?, urmez, vb. I.· 1. Tr. ?i intr. A merge īn urma cuiva; a īnso?i pe cineva; (tr.; fig.) a fi al?turi de cineva. 2. Refl. A merge īn ?ir, unul dup? altul. 3. Tr. A merge dup? o indica?ie, dup? un fir conduc?tor; a merge īn continuare pe drumul apucat; (tr. ?i intr.) a se conduce dup?..., a proceda conform cu... 4. Tr. ?i intr. A frecventa o form? de īnv???mīnt. 5. Tr. ?i intr. A veni, īn timp, dup? cineva sau dup? ceva; (intr.) a-i succeda cuiva īntr-o func?ie. (!. Intr. A-?i avea. locul dup? cineva īntr-o ierarhie. 7. Tr. ?i intr. A continua un lucru īnceput.; a continua vorba īnceput?, a spune mai departe. 8. Intr. A se produce, a se desf??ura. 9. Tr. A avea drept consecin??, a duce la concluzia c?...
   urmare, urm?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a urma.
 2. Consecin??, concluzie, rezultat; prin urmare = deci.
   urma?, -?, 'urma?i, -e, s.m. ?i f. 1. Continuator al unei familii; mo?tenitor, succesor. 2. (Fig.) Persoan? care continu? o oper?, o tradi?ie. 3. Succesor intr-un post, īntr-o demnitate.
   ītrni?, urme, s.f. Semn l?sat de cineva sau de ceva pe locul unde a stat ori pe unde a trecut; nici urm? de... = nici pomeneal?, nimic; nici un pic; īn urm? = dup? aceea, mai tīrziu;
 a r?mine īn urm? = a fi (sau a se l?sa) īntrecut de al?ii pe drum sau (fig.) īn mune?.
   urm?ri, urm?resc, vb. IV. Tr. 1. A merge pe urmele cuiva pentru a-1 supraveghea sau pentru a-1 prinde. 2. A ?ine pe cineva sub observa?ie, a supraveghea; a face demersuri judiciare īmpotriva cuiva. 3. A īnso?i pe cineva cu privirea, cu jindul; a privi ceva īn mi?care, īn desf??urare.
 4. A se orienta dup? o linie, dup? o indica?ie; a tinde c?tre...; a avea drept scop. 5. A studia, a se ocupa de o problem?, de un fapt, de un eveniment etc. 0. A asculta o expunere sau executarea unei compozi?ii muzicale.
   urm?rire, urm?riri, s.f. 1. Ac?iunea de a urm?ri; ac?iune militar?, executat? pentru a nimici trupele inamice īn retragere. 2. Activitatea de strīngere a dovezilor īmpotriva unui infractor, pentru descoperirea ?i prinderea lui.
   urm?ritor, -o?rc, urm?ritori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care urm?re?te pe cineva (pentru a-1 supraveghea sau a-1 prinde).
   urm?tor, -o?re, urm?tori, -oare, adj. Care urmeaz? dup? cineva sau ceva (īn timp sau īn spa?iu); care este ar?tat īn cele ce urmeaz?.
   urnii, urne,, s.f. 1. Vas īn care se p?streaz? cenu?a mor?ilor incinera?i. 2. Cutie prev?zut? cu o deschiz?tur? īngust?, īn care se introduc buletinele de vot.
   urni, urnesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) mi?ca (cu greu) din Joc.
   uroeord?t, urocordatc, s.n. (La pl.) Grup de animale marine cu corpul īn form? de sac sau do butoia?, acoperit de o tunic?; (?i la sg.) animal care face parte din acest grup.
   urologie s.f. Ramur? a medicinii care se ocup? cu studiul aparatului urinar ?i al bolilor lui.
   urotropin? s.f. Substan?? chimic? folosit? ca antiseptic al c?ilor urinare.
   urs, ur?i, s.m. 1. Specie de mamifer omnivor din Europa ?i din Asia, cu corpul masiv, acoperit cu o blan? negricioas? sau ro?cat?; urs alb (sau polar) = urs din regiunile arctice, cu blan? alb?. 2. Cocolo? de m?m?lig? cu brīnz? īn mijloc.
 3. Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn.
   ursar, ursari, s.m. Persoan?' care umbl? cu ur?i dresa?i, punīndu-i s? joace.
   ursi, ursesc, vb. IV. Tr. (īn supersti?ii) A hot?rī dinainte soarta unei fiin?e sau a unui lucru; a meni.
   ursit, -?, ursi?i, -te, adj., s.f. (īn supersti?ii) 1. Adj. Care a fost menit, predestinat; (substantivat) persoan? considerat? ca fiind predestinat? s? devin? so? (sau so?ie) cuiva. 2. S.f. Destin, soart?.
   ursitoare, ursitori, s.f. (Mitol:) Fiin?? imaginar? despre care se crede c? are darul s? hot?rasc? dinainte soarta omului.
   urso?ic?, ursoaice, s.f. Femela ursului, urson s.n. ?es?tur? care imit? blana de urs.
   ursulin?, ursuline, s.f. C?lug?ri?? dintr-un ordin catolic, care se ocup? cu educa?ia fetelor ?i cu īngrijirea bolnavilor.
42 — Dic?ionar al limbii romāne contemporane de uz curent
URSUZ
 650
   ursuz, -n, ursuzi, -e, adj. Posac, neprietenos, necomunicativ.
   urtieacee, urticacee, si. (La pl.) Familie de plante erbacee, prev?zute cu peri?ori aspri caro urzic?; (?i la sg.) plant? care face parte din aceast? familie.
   urticiirio, urticarii, si. Erup?ie manifestat?-prin apari?ia pe piele a unor b??icu?e care produc mīnc?rime..
   uruide, uruioacc, s.n. (Pop.) Fire de urzeal? de la cap?tul pīnzei, care nu mai pot fi ?esute.
   urzeal?, urzeli, si. 1. Ansamblul firelor textile montate in r?zboiul de ?esut, printre care se petrece firul de b?t?tur?, pentru a se ob?ine ?es?tura. 2. (Fig.) Intrig?, uneltire, complot.
   urzi, urzesc, vb. IV. Tr. 1, A trece firele de urzeal? de pe gheme pe urzitor. 2. (Fig.) A īntocmi, a pl?smui;, a scorni, a inventa; a pune la cale, a unelti.
   urzica, urzic, vb. I. Tr. (Despre urzici) A product; (prin atingere) o usturime (?i o b??icare) a pielii; (refl.; despre oameni) a-?i b??ica pielea prin atingere de urzici.
   urzicii, urzici, si. Denumire dat? plantelor erbacee din familia urticaceelor, folosite ca plante textile, medicinale sau alimentare, avīnd tulpina ?i frunzele acoperite cu peri care, la atingere, provoac? usturime pe piele; urzic?-moart? = plant? erbacee cu flori albe sau ro?ii, folosit? ca plant? medicinal?.
   urzitor, urzitoare, s.n. Unealt? pe care se preg?te?te urzeala pentru ?esut.
   usca, usuc, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A īndep?rta (sau a-?i pierde) umiditatea (prin procedee mecanice sau prin expunere la soare, la vīnt, la foc).
 2.'Tr. A deshidrata legume, fructe, pe?te, pentru a le conserva mai mult? vreme. 3. Refl. (Despre plante) A-?i pierde seva, a se ve?teji, a se ofili.
 4. Refl. (Despre oameni) A sl?bi, a-?i pierde vlaga; (despre organe sau p?r?i ale corpului) a se atrofia.
   uscat1 s.n. Faptul de a (se) usca. uscat2, -ii, usca?i, -te, adj., s.n. 1. Adj. Lipsit de umezeal?; (despre vreme) f?r? ploaie sau f?r? z?pad?; (despre gur?) care d? o senza?ie puternic? de sete; (despre ochi) lipsit de lacrimi; (despre ten) lipsit de gr?sime; (despre tuse) sec, f?r? expectora?ie. 2. Adj. (Despre alimente) Deshidratat (pentru a putea fi conservat). 3. Adj. (Despre plante) Ofilit; (despre oamenii slab; (despre organe sau p?r?i ale corpului) atrofiat. 4. S.n. Suprafa?a litosferei neacoperil? de m?ri ?i oceane.
   usc?ciune si. īnsu?irea de a fi uscat; secet?, uscutdr, -oare, usc?lori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care usuc?. 2. S.n. Aparat, ma?in?, instala?ie care serve?te la uscarea unor materiale.
   usc?torie, usc?torii, si. 1. īnc?pere īn care se pun rufele la uscat. 2. Instala?ie folosit? la uscarea termic? a unor materiale.
   usc?tur?, usc?turi, si. X. Creang? mic?, uscat?. 2. (La pl.) Mīne?ri uscate, care se pot consuma f?r? a fi īnc?lzite.
    usc??iv, -?, usc??ivi, -c, adj. (Despre oameni) Slab.
    usn?, usne, si. Marginea de sus ' (riisfrīnl?) a unei oale sau a unui vas adine; marginea r?s-frīnt? a unui clopot; marginea de sus a lun-trei.
    ustensil?, ustensile, s.f. Obiect care serve?te la efectuarea unei opera?ii curente īn gospod?rii, īn laboratoare ele. sau la manevrarea unor materiale (f?r? a le preh?cra).
    ustura, pers. 3 ustur?, vb. I. Tr. A provoca cuiva o senza?ie dureroas? de īn?ep?tur? sau do arsur?; (fig.) a provoca cuiva o durere moral?.
    ustur?tor, -oare, ustur?tori, -oare, adj. Care ustur?, care produce usturime; (fig.) caustic, sarcastic.
    usturime, usturimi, s.f. Senza?ie dureroas? caracteristic?, produs? de o īn?ep?tur?, de o arsur? etc.
    usturoi, usturoi, s.m. Plant? legumicol? din familia liliaceelor, cu bulbi boga?i īn substan?e nutritive ?i īn vitamine. .
    usturoii, usturoiez, vb. I. Tr. A pune (prea mult) .usturoi īntr-o mīncare.
    usuc, usucuri, s.n. 1. Substan?? unsuroas? cu miros specific secretat? do glandele ovinelor, care acoper? ?i protejeaz? lirele de lin?. 2. Apa unsuroas? īn care s-a sp?lat prima dat? līna (?i din care se extrage lanolin?).
    u?ārnic, -u, u?arnici, -e, s.m. ?i f. Persoan? care umbl? mereu pe la al?ii, c?reia nu-i place s? stea acas?.
    il?u, u?i, si. 1. Deschiz?tur? amenajat? īn peretele unei cl?diri, la un vehicul, la o mobil? etc., pentru a permite comunica?ia dintr-o parte īn alta; panou mobil cu care se īnchide aceast? deschiz?tur?. 2. (Fig.) Cas?, locuin??.
    u?ier, u?ieri, s.m. (īnv.) Om de serviciu la unele institu?ii publice.
    u?or1, u?ori’, s-.m. Fiecare dintre cei doi stīlpi verticali pe care se fixeaz? canaturile unei u?i sau ale unei por?i.
    u?dr'-, -oar?, (1—8) 'u?ori, -oare, adj., (9—-13) adv. 1. Adj. Care are o greutate mic?; care cīn-t?re?te pu?in; categorie u?oar? = categorie la box, la lupte ?i la haltere, care cuprinde sportivi cu greutatea corpului īntre 57 ?i G1 kg. 2. Adj. (Despre alimente) Care se diger? f?r? greu Uite.
 3.  Adj. (Despre trupe) Care poart? armament .pu?in,, putīndu-se deplasa repede. 4. Adj. Iute, sprinten, vioi; (despre pa?i, mers) care -abia atinge p?mīntul, care nu produce zgomot. 5. Adj. F?r? amploare, f?r? consisten?? sau intensitate: vīnt u?or. G. Adj. Care se suport? f?r? greutate, care nu īmpov?reaz?; (despre legi, pedepse) lipsit de asprime; (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obliga?ii materiale) lesno de suportat. 7. Adj. Care nu prezint? dificult??i, care e simplu de realizat; muzic?, u?oar? == muzic? de dans ?i divertisment. 8. Adj. Lipsit de seriozitate;· moravuri u?oare = purt?ri rele, care contravin moralei, i). Adv. īncet, lin, far? izgomot. 10. Aclv. F?r? efort. XI. Adv. .F?r?
 651
UZURPATOR
 seriozitate; frivol. 12. Adv. Pu?in, abia percep-libil, 13. Adv. īmbr?cat u?or = īmbr?cat cu haine sub?iri.
 u?ura, u?urez, vb. 1.1. Tr. ?i refl. A face s? scad? (sau a sc?dea) din greutate. 2. Tr. ?i refl. (Fig.) A (-?i) alina o suferin?? fizic? sau moral?. 3. Tr. ?i refl. A (se) elibera de sub ap?sarea unui lucru greu. 4. Tr. A īnlesni, a face s? fie mai u?or.
 u?urat. -a, u?ura?i, -le, adj^l. Sc?zut īn greutate; desc?rcat. 2. (Fig.) īmp?cat suflete?te.
 u?uratic, -ii, u?uratici, -c, Adj. Lipsit de seriozitate; frivol.
 u?urntor, -oare. u?ur?tori, -oare, adj. Care-u?ureaz?, atenueaz?.
 u?urin??. u?urin?e, s.f. 1. Faptul de a fi u?or de lacul, de īndeplinit. 2. Nesocotin??, neseriozitate, superficialitate.
 liter, Mere, s.n. Organ cavilar al aparatului genital femei, īn care se dezvolt? f?tul.
 uterīn, -?, ulcrini, -c,        adj. Care se refer? la
 uter, care apar?ine uterului.
 util, -ii, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor; in            limp util     = la timp;
 (substantivat, n.) ceea ce este folositor.
 util?, utilez, vb. I. Tr. A īnzestra un atelier, o falnic? etc. cu utilajul necesar.
 utilaj, utilaje, s.n. Totalitatea uneltelor, aparatelor, instrumentelor,           ma?inilor etc.,    nece-
 sare pentru efectuarea unei anumite lucr?ri ?i care sint grupate de obicei īntr-o unitate industrial?.
 utilitar, -?, utilitari, -c, adj. Caro urm?re?te scopuri utile, imediate.
 utilitarism s.n. Concep?ie care consider? c? principiul tuturor valorilor este folosul; doctrin? etic? potrivit c?reia este moral ceca ce este util.
 utilitamt, -u, utilitari?ti, -ste, adj., s.m. ?i f. 1. Adj. Privitor la utilitarism. 2. S.m. ?i f. Adept al utilitarismului.
 utilitate, utilit??i, s.f. īnsu?irea de a fi util sau utilizabil.
 utiliza, utilizez, vb. I. Tr. A īntrebuin?a, a folosi.
 utilizabil, -ā, utilizabili, -e, adj. Care poale fi utilizat.
   utopic, -ii, utopici, -e, adj. Care are caracter do utopie; iluzoriu.
   utopie, utopii, s.f. ProiecL iluzoriu, irealizabil; ideal social generos, dar irealizabil.
   utopist, -ii, utopi?ti, -ste, s.m. ?i f. Creator sau adept al unei teorii socialo utopice.
   utrenie, utrenii, s.f. Slujb? religioas? caro se oficiaz? īn biserica ortodox? diminea?a, īnaintea liturghiei.
   uvertur?, uverturi, s.f. Compozi?ie muzical? conceput? ca introducere la o oper?, la un oratoriu etc. sau ca o lucrare independent?, uviilā, uvule, s.f. (Anat.) Omu?or. uz, iizuri, s.n. 1. Faptul de a folosi ceva; īntrebuin?are, folosin??. 2. Uzan??, obicei.
   uzii, uzez, vb. I. 1. Tr. ?i refl. A (se) deteriora (prinlr-o īntrebuin?are īndelungat?). 2. Intr. A se folosi do..., a īntrebuin?a, uzaj s.n.·. Uzur?.
   uziin??, uzan?e, s.f. Practic? obi?nuit?; obicei, regul?; uz.
   uziit, -?, uza?i, -le, adj. Deteriorat, tocit (prin folosire īndelungat?).
   uzin?, uzine, s.f. 1. Mare unitate industrial?, dotat? cu ma?ini, agregate, instala?ii etc., īn care se produc īndeosebi mijloace de produc?ie. 2. Central? produc?toare de energie electric? sau termic?, ori de alimentare cu ap? a unei a?ez?ri omene?ti.
   uzitii, uzitez, vb. I. Tr. ?i refl. A (se) folosi īn mod obi?nuit.
   uzitat, -u, uzita?i,' -te, adj. Folosit īn mod curent.
   uzual, -?, uzuali, -e, adj. De īntrebuin?are curent?; frecvent.
   uzufruct s.n. Drept acordat unei persoane de a se folosi de un bun care nu este proprietatea sa ?i pe care nu poate s?-l īnstr?ineze.
   uzur? s.f. Degradare, deteriorare a unui obiect, a unei piese, a unei unelte etc., prin īntrebuin?are īndelungat?; (fig.) sl?bire, epuizare.
   uzurpa, uzurp, vb. 1. Tr. A-?i īnsu?i īn mod fraudulos un imn, o calitate, un titlu etc.
   uzurpator, -oare, uzurpatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care ī?i īnsu?e?te īn mod fraudulos un bun, o calitate, un ti 11 u.
V
   v s.m. invar. A dou?zeci ?i ?asea liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
   va vb. in Ir. defectiv (la prez. ind. per?. 3: pop. ?i fam.) Mai va = mai este pīn? atunci sau pin? acolo.
   vacant, -?, va cān?i, -Ic, adj. (Despre func?ii, posturi ctc.) Liber, neocupat.
   Tacān?u, vacan?e, s.f. 1. Timp de odihn? acordat elevilor ?i studen?ilor la sfir?it de trimestru (ori de semestru) ?i de an ?colar. 2. Timp in care un post, o func?ie r?mīn neocupate.
   vacarm, vacarmuri, s.n. Zgomot mare, h?rm?laie.
   viic?, vaci, s.f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela laurului; carne de vac? — carne rle bovine. 2. Vaca-domnului — insect? cu aripile superioare ro?ii, cu dou? puncte negre.
   vaccin, vaccinuri, s.n. Suspensie microbian? ob?inut? dintr-o cultur? de organisme patogene ?i utilizat? in profilaxia unor boli infec?ioase.
   vaccina, vaccinez, vb. I. Tr. A introduce vaccin intr-un organism.
   vnccinoterapie s.f. Tratament al unei infec?ii prin administrare de vaccin.
   vacs s.n. Preparat folosit (īn trecut) pentru lustruit īnc?l??mintea.
   vacudl?, vacnole, s.f. Cavitate īn citoplasm?, plin? cu o solu?ie apoas?, vacuum, vacuumuri, s.n. Vid. vrnl, vaduri, s.n. 1. Albia unui rīu; loc pe cursul unui rīu unde apa este pu?in adinc?, permi?ind trecerea de pe un mal pe altul; (fig.) loc de trecere; loc de sc?pare, de salvare. 2. Loc situat īn apropierea unei artere de comunica?ie, care asigur? unui negustor o clientel? numeroas?.
   vademecum s.n. Carte care serve?te ca ghid īntr-o disciplin? ?tiin?ific?, īntr-o c?l?torie eic.
   vādr?, vedre, s.f. 1. G?leat?. 2. Veche unitate de m?sur? pentru capacitate, echivalent? cu circa 10 litri.
   vag, -iS, vagi, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de claritate, de precizie; confuz. 2. Aerv vag = unul dintre nervii cranieni, cu rol important pentru func?ionarea aparatului respirator, a aparatului circulator ?i a celui digestiv.
   vagabond, -?. vagabonzi, -de, adj., s.iii. ?i f. (Om sau animal) care r?t?ce?te f?r? rost. f?r? ?int?; (om) f?r? ocupa?ie statornic? ?i f?r? domiciliu stabil.
   vagabond?, vagabondez, vb. I. Intr. A umbla f?r? ?int? ?i f?r? rost. dintr-un loc in altul.
   vagabondaj s.n. Faptul do a vagabonda; starea celui care vagabondeaz?.
   vagin, vagine, s.n. Por?iune a aparatului genital feminin, īn form? de canal, care faro leg?tura īntre vulv? ?i uter.
   vagmistru, vagmi?tri, s.m. (īnv.) Grad do sergenL-major īn cavalerie ?i īn artilerie.
   vagon, vagoane, s.n. 1. Vehicul care circul? pe ?ine, servind la transportul de c?l?tori sau dc m?rfuri. 2. Cantitatea de īnc?rc?tur? care intr? īntr-un vagon (1).
   vagouet, vagonclc, s.n. Vehicul care circul? pe o cale ferat? īngust?, folosit pentru transportul de materiale.
   vagonetar, vagonetari, s.m. Muncitor care lucreaz? la īnc?rcatul ?i la transportul dc materiale cu vagonetele, pe ?antiere, īn mine ctc.
   vai interj. Cuvinl care exprim? sentimenle de durere, dc comp?timire, de regret sau de bucurie, de admira?ie etc. vaier, vaiere, s.n. Vaiet, līnguire. vaiet, vaiete, s.n. Strig?t de durere, de jale; plīnset.
   vajnic, -?, vajnici, -e, adj. Viguros, puternic, aprig, īnver?unat.
   val1, valuri, s.n. 1. Und? formal? la suprafa?a unui ocean, a unei m?ri, a unui fiu viu, datorit? vintului, cutremurelor ele. 2. (>r-a ce se mi?c? sau se n?puste?te īn cantitate mart:, asemenea unor valuri (1). 3. Sul de pinz?, de stof? etc., īnf??urat? pe un cilindru. 4. I'ies? cilindric? de metal, la presele tipografice.
   ral2, valuri, s.n. Meterez de p?mīnt care servea īn antichitate ca fortifica?ie militar?.
   valabil, -5, valabili, -e, adj. Care este admis, recunoscut, acceptat ca fiind bun, autentic; care īntrune?te condi?iile cerule de lege, de o autoritate.
 £53
VANILIE
   valabilitate s.f. Calitatea sau starea a ceea ce este valabil.
   valah, -?, valahi, -e, s.m. ?i f., adj. 1. S.m. ?i ī. Nume dat romānilor, Sn evul mediu, de c?tre altepopoare. 2. Adj. Care se refer? la valahi (1).
   vale, v?i, s.f. 1. Adīncilur? de teren alungit?, creat? prin ac?iunea unei ape curg?toare. 2. Albia unei ape curg?toare; (reg.) ap? curg?toare.
   valen??, valen?e, s.f. For?? de leg?tur? īntre doi atomi ai unei molecule.
   valerianacee, valerianacee, s.t. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, care con?in alcaloizi folosi?i īn scopuri medicinale; (?i la sg.) plant? din aceast? familie (ex. valeriana).
   valcri?n?, valcriane, s.f. 1. (Bot.) Odolean. 2. Medicament sedativ preparat din r?d?cin? de odolean.
   valet, vale?i, s.m. 1. Servilor la casele boiere?ti. 2. Carte do joc reprezenlind figura unui cavaler.
   valid, -?, valizi, -de, adj. 1. (Despre oameni) S?n?tos; apt pentru o munc?. 2. Valabil.
   valida, validez, vb. I. Tr. A recunoa?te, a confirma valabilitatea unui act, a unor alegeri, validitate s.f. Calitatea de a fi valid, valiz?, valize, s.f. Geamantan (mic); valiz? diplomatic? = geant? īn care se transport? din-Ir-o ?ar? īn alta acte diplomatice ?i care esle scutit? de controlul vamal.
   Yiilm?, v?lmi, s.f. (Pop.) Mul?ime, īnv?lm??eal?; tumult; de-a valma = laolalt?, īn dezordine; claie peste gr?mad?.
   valo?Te, valori, s.f. 1. Totalitatea īnsu?irilor care dau pre? sau. importan?? unui lucru ori unei persoane; īnsemn?tate, importan??. 2. Costul, echivalentul īn bani al unei m?rfi. 3. (Ec. pol.) Valoarea m?rfii = munc? omeneasc? materializat? īn marf?. 4. īnscris reprezenlind un drept īn bani (sau bunuri de alt? natur?).
5.  (Mat., fiz.) Num?r asociat unei m?rimi, care exprim? de cite ori acea m?rime e mai maro decit alta do acela?i fel luat? drept unilale. 0. Durata unei note muzicale.
   valor?, valorez, vb. I. Intr. A avea o’anumit? valoare.
   valoric, -?, valorici, -e, adj. Referitor la valoare; considerat din punctul de vedere al valorii.
   valorific?, valorific, vb. I. Tr. 1. A face s? primeasc? o anumit? valoare, a scoate īn eviden?? valoarea unui lucru, a unei idei sau opere. 2. A utiliza materii prime, materiale ele. pentru a ob?ine valori rrjai mari. 3. A schimba \m obiect, o hīrlie de valoare cu contravaloarea, in bani.
   valoros, -oftsil, valoro?i, -oase, adj. Care are valoare; pre?ios; (despre oameni) capabil, merituos.
   vals, valsuri, s.n. Dans de perechi, īn trei timpi, cu mi?care vioaie; melodia dup? care se danseaz?.
valsa, valsez, vb. I. Intr. A dansa un vals. .vait, valturi, s.n. Ma?in? folosit? la prelucrarea prin deformare plastic? sau la sfārima-
rea unor materiale, fiind formal? de obicei dintr-o pereche de cilindri care se rotesc īn sensuri contrare.
   valutar, -?, valutari, -e, adj. Referilor la valut?; de valut?.
   valut?, valute, s.f. Unitatea b?neasc? (monetar?) a unei ??ri, definit? printr-o cantitate de metal pre?ios, care este folosit? īn rela?iile de pl??i ?i de decont?ri interna?ionale.
   vālv?, valve s.f. 1. Fiecare dintre cele dou? p?r?i ale cochiliei unei scoici; fiecare dintre cele dou? p?r?i ale unei p?st?i. 2. Organ de ma?in? sau arm?tur? care serve?te la īntreruperea sau la reglarea debitului unui fluid printr-o conduct?.
   valvirtej adv. 1. Repede, vijelios, īn iure?; (fig.) īn mare agita?ie. 2. īn dezordine.
   valyolin?, valvoline, s.f. Ulei mineral vīscos folosii la ungerea angrenajelor.
   valviil?, valvule, s.f. (Anat.) Cut? elastic?, cu o margine liber?, situat? īn interiorul vaselor ?i canalelor organismului, care dirijeaz? circula?ia lichidelor īn corp.
   vamal, -?, vamali, -e, adj. Privitor la vam?, care se aplic? la vam?.
   vam?, v?mi, s.f. 1. Institu?ie de stat prin care se exercit? controlul asupra intr?rii ?i ie?irii din ?ar? a m?rfurilor ?i a altor bunuri. 2. Tax? pl?tit? pentru m?rfurile importate sau exportate. 3. (Pop.) Uium.
   v?me?,' vame?i, s.m. Func?ionar īns?rcinat cu controlul ?i cu taxarea m?rfurilor care trec prin vam?.
   vampir, vampiri, s.m. 1. Numele unor specii de lilieci mari din America de Sud ?i din America Central?, .care se hr?nesc cu sīngele p?s?rilor ?i al animalelor. 2. Personaj din mitologia popular?, despre care se crede c? suge sīngele celor vii; (fig.) persoan? care se īmbog??e?te prin exploatarea crunt? a altora.
   van, -?, vani, -e, adj. (Livr.) 1. Zadarnic, f?r? rost, inutil; in van = īn zadar, degeaba. 2. Neīntemeiat·, iluzoriu.
   vanadiu s.n. Metal dur, casant, de culoare cenu?ie, folosit ca adaos la fabricarea o?elurilor speciale.
   vān?, vane, s.f. 1. Cad? pentru baie. 2. Element al unor robinete prin care se deschide sau se īntrerupe circula?ia fluidului.
   vandabil, -?, vandabili, -e, adj. (Despre m?r-' furi) Care poate fi vindut.
   vandal, vandali, s.m. 1. (La pl.) Grup de triburi germanice care au emigrat īn sec. V de pe ??rmurile M?rii Baltice ?i au distrus o parte a Imperiului roman de apus: (?i la sg.) persoan? dinlr-un astfel de trib. 2. (Fig.) Persoan? care distruge valori culturale, artistice ele.
   vandalism s.n. Distrugere a bunurilor ?i a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor.
   vanil?t, -?, vanila?i, -te, adj. Aromat cu vanilie.
   vanilie s.f. Fructul aromai, bogat in vanilin?, al unei plante exotice, folosit drept condiment.
VANfLIXA
   T.milīnā s.f. Substan?? cu miros pl?cut, caro se extrage din vanilie sau se prepar? pp calc sinli'līiā, fiind folosit ? in industria alimentar? ?i in cea cosindie?.
   vunit?io. vanit??i. s.f. .Ambi?ie de?art?; īngim-fare, īnfumurare, orgoliu.
   vanitos. -oās?, vanito?i, -oase. adj. I’lin de vanitate, īngimfat, trufr?, orgolios.
   vapor. vapoare, s.n. Nav? marc propulsat? de o ma?in? cu abur.
   vapori s.m. pl. Substan?? care se afl? īn stare gazoas?, avīnd temperatura mai jons? decit temperatura criIie?.
   vjijtori/.ii, pers. 3 vaporizeaz?, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma īn vapori.
   viiporizntor, vapnrizatoarc. s.n. Aparat eu ajutorul c?ruia se realizeaz? transformarea unui lichid īn vapori.
   vnpords, -mis?. vaporo?i, -oase, adj. Asem?n?tor eu vaporii; diafan; slr?veziu; neclar, difuz.
   var s.n . Material ob?inut prin calcinarea rocilor calcaroase ?i folosit īn construc?ii, īn industria chimic? ete.
   vira, vcri, s.f. Anotimp cuprinzīnd intervalul dintre 22 iunie (solstitiul de var?) ?i 23 septembrie (echinoe?iul do toamn?); (adverbial, īn forma cara) īn cursul acestui anotimp.
   rānjii, vergi, s.f. 3. Nuia lung?, sub?ire ?i flexibil?. 2. (La pl.) M?nunchi de be?e cu care se aplicau īn trecut pedepse corporale. 3. Baghet?. 4. B?? de undi??. 5. Dung?.
   ntria1 s.f. Culegere de scrieri diferite; rubric? īntr-o revist?, īn care se public? diverse informa?ii m?runte.
   variile variez, vb. I. 1. Intr. A diferi (ca īnf??i?are, structur?, compozi?ie etc.); a nu sem?na cu altceva. 2. Tr. A da o lorm? diferit?, a schimba. ‘3. Intr. (Fiz., mat.) A-?i schimba valoarea; a lua, succesiv, valori diferite.
   variabil, -ii. variabili, -e, adj. Care poate prezenta varia?ii; schimb?tor; (mat.; substantivat., f.) m?rime care poate !ua diferite valori; (ec. pol.) capital variabil = partea de capital folosit? pentru cump?rarea for?ei de munc?.
   varialrilitiile, cariabilit??i, s.f. īnsu?irea a ceea ce este variabil; (biol.) proprietate a organismelor vii de a-?i schimba īnsu?irile morfologice ?i fiziologice.
   variant?, variante, s.f. 3. Aspect diferit al unui lucru, al unei lucr?ri etc. fa?? de forma considerat? ca baz? sau ca tip. 2. Drum care ocole?te (pe o anumit? por?iune) traseul principal, ajungind in acela?i pnnet final.
   variat, -u. varia?i, -te, adj. Care variaz?; diferit.
   varia?ie. varia?ii, s.f. 3. Trecere de la o form? sau de la o valoare ia alia: schimbare, transformare. 2. (Biol.) Schimbare a unei īnsu?iri a organismului; variabilitate. 3. (Muz. ) Modificare a unei teme muzicale sub raportul ritmului, armoniei, tonalit??ii etc. Var.: variafiunc s.f. varia?mr.e s.f. v. varia?ie.
   variec s.f. pl. Dilala?ie permanent?, patologic?, a venelor, mai frecvent? la membrele inferioare.
   varieel?. variccle. s.f. Boal? infec?ioas? ?i contagioas? (care apare mai ales la copii), lipsit? de gravitate, caracterizat? prin apari?ia pe corp a unor b??icu?e care nu las? cicatrice.
   varietate, variet??i, s.f. 3. Calitatea a ceea ce este variat; felurime, diversitate. 2. Spectacol distractiv alc?tuit, din cinlece, dansuri, numere ele circ etc. ·"}. (Biol.) Categorie sistematic? inferioar? speciei.
   varieteu, varictenri, s.n. Spectacol teatral de gen u?or, īn repertoriul c?ruia intr? piese simple, recreative, cuplele, dansuri, acroba?ii ele.
   variol?, variole, s.f. Boal? iufer?ioas? epidemic? grav?, caracterizat? prin apari?ia a numeroase b??ici pe suprafa?a pielii care, u.veimiu-se, las? cicatrice.
   varinmetni, variometre, s.n. Instrument pentru m?surarea vitezei schimb?rii de altitudine a unui avion īn zbor.
   ?vārnitu, vorni?e, s.f. Groap? sau lad? de scānduri īn caro se stinge varul.
   varz?, verze, s.f. Plant? legumicol? ale c?rei frunze mari, groase, ondulate, se acoper? unele altele, formind o c?p??īn? compact?, folosit? alimenta?ie; varz? crea?? — varietate de'varz? cu frunzele cre?e ?i cu c?p??ina afinat?; varz? de Jlruxellcs = varietate de varz? eu tulpina īnalt?, cu partea comestibil? foarte mic?, re-prezenlīnd mugurii forma?i Ia subsuoara frunzelor; varz? ro?ie - ' varietate de varz? cu frunzele de culoare ro?ie-violet?.
   vas, vase, s.n. 1. Recipient de sticl?, de lemn, de metal sau de p?mīnt, īn care se p?sLreaz? sau se transport? diverse lucruri (in special lichide); nume generic dat farfuriilor, oalelor etc. folosite la mas? sau īn buc?t?rie. 2. Nav?. īl. Fiecare dintre tuburile prin care circul? singele, limfa etc. in interiorul organismului, -i. Tub capilar prin care circul? seva īn plante.
   vasal, -?. vasali, -e, s.m. ?i f. (īn evul mediu īn apusul Europei) Persoan? carii se afla īn raporturi de vasalitate fa?? de un senior; (p. ext.) supus.
   vasalitate s.f. 3. (In evul mediu īn apusul Europei) Ansamblul raporturilor sociale stabilite iulre membrii clasei dominante, pe baza acord?rii de c?tre seniori vasalilor a unor feude, fapt din care decurgeau obliga?ii reciproce. 2. Situa?ie de dependen?? politic? a unei ??ri fa?? de alta, cu p?strarea autonomiei.
   vascular, -?, vasculari, -c, adj. Privitor la vasele sanguine sau limfatice; sistem vascular — totalitatea .vaselor sanguine ?i limfatice din organism; plante vasculare — plante superioan·, avinr! in interiorul lor vase prin care circul? seva.
   vaselin? s.f. Substan?? gras? ob?inut? ca reziduu la distilarea ?i?eiului ?i folosit? īn farmacie. in cosmetic?, in tehnic?, in industria piel?riei etc.
   vasilcu. vasilci, s.f. Cap de porc īmpodobit eu flori ?i cu panglici, purtat pe o tav? de c?tre
VAIĪSA
il?e?ii care umbli cu colindul īn ajunul Anului nou.
   vasilīsc s.m. Animal din basme, asem?n?tor cu un ?arpe, despre care se credea c? ucide cu privirea.
   vasoeoilstrietor. -oare, vasoconstrietnri, -oare, adj. Care provoac? o vasoconstric?ie.
   vasoconstric?ie, vasoconsiric?ii, s.f. Strimtarea vaselor sanguine, produs? prin ac?iuni nervoase, hormonale sau medicamentoase.
   vasodilatatiir, -o?rc, vasodilatatori, -oare, adj. Care provoac? o vasodilata?ie.
   vasodilatsi?ie, vasodila.ta?ii, s.f. Dilatare a vaselor sanguine, produs? prin ac?iuni nervoase, hormonale sau medicamentoase.’
   vast, -?. va.?ti, -sic, adj. De mari dimensiuni, de mari propor?ii, foarte īntins.
   vastitate s.f. īnsu?irea a ceea ce este vast; īntindere mare.
   vat?l?. vatale, s.f. Fiecare dintre cele dou? piese orizontale īn care se prinde spata la r?zboiul de ?esut; (p. ext.) īntregul dispozitiv care sus?ine spata.
   vat? s.f. Material format din fibre de origine vegetal?, animal? sau mineral?, folosit'pentru pansamente sau īn diferite procese tehnice.
   vatelin? s.f. Malerial textil pufos care se introduce īntre stofa ?i c?ptu?eala unei haine, pentru a o face mai c?lduroas?.
   vatirs.n. Pinz? foarte apretat?. folosit? pentru a īnt?ri anumite p?r?i ale unei haine (b?rb?te?ti).
   vatman, vatmani, s.m. Persoan? care conduce un tramvai.
   vatr?, vetre, s.f. '1. Un fel de platform? īn?l?at?, amenajat? īn tinda vechilor case ??r?ne?ti, pe care se face focul pentru a preg?ti mincavca; partea care prelunge?te cuptorul in afar? (?i pe care se poate sta sau dormi); pārlea plan? din interiorul cuptorului de pīine, unde se face focul. 2. Partea de jos a unui cuptor metalurgic·., pe care se a?az? materialul do topiipartea unei forje pe care se arde combustibilul. 3. Centrul unei a?ez?ri; locul pe care s-a cl?dit sau unde urmeaz? s? se cl?deasc? ceva; vatra satului = suprafa?a de leren pe care se īntinde un sat. 4. (Ast?zi rar) Locuin??, c?min; a l?sa (un osta?) la vatr? = a elibera un osta?, dup? terminarea serviciului militar.
   raz?1 s.f. Considera?ie, stim?, prestigiu. vāz?'2, vaze, s.f. Vas de flori, v?car, v?cari, s.m. Persoan? care duce la p?scut ?i p?ze?te o cireada de vaci.
   v?culic, v?c?lii, s.f. Marginea de lemn ori de tinichea a sitei sau a ciurului.
   v?csui, v?csuiesc, vb. IV. Tr. A unge īnc?l??mintea cu vacs ?i a o lustrui.
   v?esuitor, -oare, v?csuilori, -oare, s.m. ?i f. Lustragiu.
   v?dan, -?, v?dani, -e, adj., s.m. ?i f. V?duv(?). v?di, v?desc, vb. IV. Tr. A ar?ta, a dovedi, a da pe fa??, a face s? fie evident.
   v?dit. -?’. v?di?i, -te, adj. (Adesea adverbial) Limpede, evident; dovedit.
   v?duv, -?, v?duvi, -e, adj., s.m. ?i f. (B?rbat) care ?i-a pierdut so?ia prin moarte sau (temeie) care ?i-a pierdut so?ul prin moarte ?i nu s-a rec?s?torit.
   v?duvi, v?duvesc, vb. IV. Intr. A r?mīne v?duv (sau v?duv?), a duce via?? de v?duv; (fig.) a lipsi pe cineva de ceva.
   v?duvie s.f. Starea de v?duv (sau de v?duv?), v?duvi??, v?duvite, s.f. 1. Diminutiv al lui v?duv?. 2. Pe?te din familia crapului, cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi mici.
   Y?guiin?, v?g?uni, s.f. Loc īnfundat īntre dealuri sau īntre mun?i; scobitur? adīnc? intr-un munte.
   v?ic?real?, v?ic?reli, s.f. Fap.tul de a se tingui; linguire, lamentare.
   v?ic?ri, v?ic?resc, vb. IV. Refl. A se tingui, a se v?ii.a.
   v?iet? vb. I. v.     v?ita.
   vui?ii, v?ii, vb.    I. Refl. A scoale vaiete,       a
geme, a se tīngui.      Var.:     v?iet? vb. I.
   v?it?tur?, v?it?turi, s.f.      Faptul de a se v?ita,
plingere, tīnguire.
   v?iiig?, v?iugi, s.f. (Rcg.) Vale īngust? ?i pu?in adinc?.
   v?l, v?luri, s.n. 1. Bucat? de ?es?tur? sub?ire ?i' rar?, cu care femeile ī?i acoper? capul. 2. V?lul palatului = membran? care acoper? cerul gurii, prelung.indu-se spre faringe, ?i desparte cavitatea nazal? de cea bucal?.
   v?l?tuc, v?l?tuci, s.m. 1. Sul f?cut dintr-un material flexibil īnf??urat; val. 2. Material de construc?ie in form? de c?r?mid?, f?cut din lut amestecat cu paie, din care se cl?desc “pere?ii unor case.
   v?lm??ag s.n. īnv?lm??eal?, dezordine, v?hirāf, -ii, v?lurati, -le, adj. Cil valuri; cu ridie?luri ?i adinciluri.
   v?mui, v?mui esc, vb. IV. Tr. A stabili ?i a incasa taxele vamale; a lua uium la moar?.
   v?paie, v?p?i, s.f. 1. Flac?r? mare; foc. 2. Ar?i??, dogoare.
   v?r, vār?, veri, vere, s.m. ?i f. Persoan? considerat? in raport cu copiii fra?ilor ?i surorilor p?rin?ilor s?i.
   varii, v?rez, vb. I. Intr. A petrece vara īntr-un anumit, loc.
   v?ratic, -?, v?ratici, -e, adj., s.n. 1. Adj. De 3 var?; (despre fructe) care se coace vara; (despre plante) care face fructe timpurii. 2. S.n. ?edere a animalelor īn timpul verii (pentru p??unat) īnlr-un anumit loc; locul ales īn acest scop.
   v?r?rie, c?r?rii, s.f. Loc de unde se extrage piatr? de var; locul si instala?iile unde se fabric? varul sau unde se depoziteaz? ?i se vinde var. varga, v?rghez, vb. I. Tr. A face dungi, v?rgat, -?, v?rga?i, -te, adj. Cu dungi, v?rs?. V?rs, vb. I. 1. Tr. A face s? .curg? un lichid, un material pulverulent (r?sturnīnd recipientul īn care se afl?). 2. Tr. A risipi, a īmpra?tia (f?r? voie). 3. Refl. (Despre riuri, fluvii ele.) A-?i uni apele cu o alt? ap?, mai niare. i. Tr. A da’ afar? pe gur? mīncarea ajuns? īn stomac; a vomita. 5. Tr. A r?spindi lumin? sau c?ldur?.
V?RSARE
 fi. Tr. A repartiza un osla? la o nmimil? unitate (sau a-1 trece <le la o unitate la alta). 7. Tr. A , preda o sum? de bani; a pl?ti, a achita.
   v?rsare, v?rs?ri, s.f. Faptul de a (se) v?rsa; locul unde o ap? se vars? īn alta; v?rsare de singe = ucidere īn mas?, masacru; v?rsarea scrii = īnserare, amurg.
   T?rsāt1 s.n. 1. Faptul de a (se) v?rsa. 2. (Med.; pop.) A^ariol?; v?rsat-ncgru = variol? hemoragiei; v?rsat-de-vint = varicel?.
   T?rsāt2. -?, v?rsa?i, -ie, adj. Risipit, īmpr??tiat; (despre m?rfuri) care nu este preambalat, care se vinde cu am?nuntul (fiind luat dintr-o cantitate mai mare).
   v?rs?mīnt, v?rs?minie, s.n. Depunerea unei sume de bani la dispozi?ia cuiva (de obicei a statului); plat? a unei sume de bani.
   v?rs?tur?, v?rs?turi, s.f. Faptul de a (se) v?rsa; ceea ce a fost v?rsat, vomitat.
   Turui, vuruicsc, vb. IV. Tr. A acoperi cu lapte de var pere?ii unei camere, tavanul etc.
   Turuiāl?, v?ruieli, s.f. Ac?iunea de a v?rui; stratul· de lapte de var aplicat pe o suprafa?? tencuit?.
   T?rziire, v?rzuri, s.f. Pl?cint? umplut? cu varz?, cu ceap?, cu m?rar etc.
   T?rz?rie, v?rs?rii, s.f. Loc plantat cu varz?. T?s?rie s.f. Totalitatea vaselor dintr-o gospod?rie, dintr-un restaurant etc., īn care se g?te?te sau din care se m?nīnc?; vesel?.
   r?tit, v?tafi, s.m. (īn evul mediu īn ?ara Romāneasc? ?i īn Moldova) 1. Supraveghetor al arga?ilor de la o mo?ie boiereasc?. 2. C?petenie de curteni ?i de slujitori. 3. (Pop.) Conduc?tor, c?petenie a c?lu?arilor, a colind?torilor, a alaiului unei nun?i la ?ar?.
   r?l?mā, v?l?m, vb. I. Tr. (Pop.) A d?una s?n?t??ii; (fig.) a cauza neajunsuri, pagube, stric?ciuni.
   Y?l?m?n, v?t?m?rii, s.m. (īnv.; īn Moldova)
 1. Conduc?tor al unui sat liber. 2. Reprezentant al st?pīnului feudal īn satele aservite.
   v?t?mare, v?t?m?ri, S:f. (Pop.) Faptul de a (se) v?t?ma·, r?nire; ran?, lovitur?.
   Tat? m? lor, -oāre, v?t?m?tori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. D?un?tor, stric?tor. 2. S.f. Plant? erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, īntrebuin?at? ca nutre? ?i ca plant? medicinal?.                         ’
   v?t?m?tur?, d?t?m?turi, s.f. (Pop.) Nume dat unor boli interne, care provoac? crize viscerale acute.
   v?t??el, v?t??ei, s.m. 1. Diminutiv al lui v?taf-, vornicel la nunt?. 2. (īn trecut) Func?ionar inferior la prim?rie.
   r?tr?i, v?traie, s.n. 1. Lop??ic? de metal cu care se scoate jarul sau cenu?a din sob? ori din cuptor. 2. Unealt? de fier cu vīrful īndoit ca un cīrlig, care serve?te pentru a scormoni jarul in vatr?.
   V?triir, v?trare, s.n. V?trai. v?tuP, v?tuiesc, vb. IV. -Tr. A c?ptu?i cu vat? sau cu vatelin? un obiect de īmbr?c?minte.
   Tutfii5, -ic,.v?tui, -ic, s.m. ?i f. Ied (de un an); pui de iepure pīn? la un an.
   ? v?tuit, -?, v?tui?i, -te, adj. C?ptu?it cu vat?.
   v?z s.n. Sim? cu ajutorul c?ruia se percep imaginile; vedere.                     '
                                                             v?zduh, v?zduhuri, s.n. Aer, atmosfer?; (p. restr.) straturile īnalte ale atmosferei, v?zut s.n. Faptul de a vedea, veac, (1) veacuri, s.n., (2) veci, s.m. 1. S.n. Secol; veacul de mijloc = evul mediu. -2. S.m. (La pl.) Ve?nicie; in veci = mereu, pururea.
   vecirnie, vecernii, s.f. 1. Slujb? religioas? care se face spre sear?, īn ajunul (sau īn ziua) unei s?rb?tori. 2. Timp al zilei spre apusul soarelui.
   vcclii, veche, vechi, adj. 1. Care exist? de mult? vreme; care dureaz? de mult timp; (despre fiin?e) care a tr?it īntr-un trecut īndep?rtat; (despre obiecte, fenomene) care a existat īntr-o epoc? anterioar?; (substantivat, n.) ceea ce esto dep?-' ?it, pe cale de dispari?ie. 2. Limb? vechc = limb? care s-a vorbit īntr-o epoc? īndep?rtat?. 3. (Despre produse agricole) Din recolta anilor trecu?i. 4. Care a īndeplinit alt?dat? un rol, o func?ie, pe care nu le mai are īn prezent. 5. Uzat, stricat, de prea mult? īntrebuin?are; (despre produse alimentare) alterat.
   vechil, vechili, s.m. Persoan? care supraveghea ?i conducea munca pe o mo?ie; omul de īncredere al mo?ierului.
   vccliimc s.f. 1. Faptul de a fi vechi, de a fi existat cu mult timp īnainte sau de a d?inui de mult? vreme. 2. Num?rul de ani pe care i-a prestat cineva īntr-un post, īntr-o func?ie. 3. Timp īndep?rtat; antichitate.
   vechitur?, vechituri, s.f. Lucru vechi; hain? uzat?, zdrean??.
                                                             vecie s.f. Ve?nicie, eternitate, vccin, -?, vecini, -e, adj., subst. 1. Adj. Care se afl? al?turi sau īn apropiere de cineva ori de ceva. 2. S.m. ?i f. Persoan? care se afl? sau locuie?te īn apropiere de cineva ori de ceva. 3.
 S.m. (īn evul mediu īn Moldova) ??ran dependent de st?pīnul feudal.
   vecin?tate, vecin?t??i, s.f. 1. Starea, situa?ia de vecin (2); raportul dintre doi sau mai mul?i vecini. 2. Loc din apropiere, īmprejurime. 3. Cei care locuiesc īn apropiere de un anumit loc.
   vector, vectori, s.m. (Mat., tiz.) M?rime determinat? printr-o valoare numeric?, o direc?ie ?i un sens ?i care se reprezint? grafic prin s?geji.
   vectorial, -?, vectoriali, -e, adj. Care are caracter de vector, care se refer? la vectori; calcul vectorial — capitol al matematicii care se ocup? cu studiul propriet??ilor vectorilor ?i al aplica?iilor lor.
   vedea, v?d, vb. II. 1. Tr. A percepe cu ajutorul v?zului; a asista la ceva, a fi de fa??. 2. Tr. A cerceta (cu privirea sau cu mintea), a c?ula; a observa, a p?trunde; a descifra; a īn?elege, a pricepe. 3. Refl. A se afla (pe nea?teptate) īntr-o anume situa?ie. 4. Refl. impers. A p?rea, a se ar?ta; se vede c? = se pare, e probabil. 5. Tr. ?i refl. recipr. A (se) īntīlni; a (se) revedea. G. Tr. A vizita pe cineva. 7. Inlr. A se ocupa de
 657
VENI
 cineva sau de ceva, a avea grij? de ceva. 8. A ?i bine v?zut = a se bucura de stim?, a fi apreciat.
   vedenie, vedenii, s.f. Halucina?ie; fantom?, n?luc?; ar?tare.
   vedere, vederi, s.f. 1. Faptul de a (se) vedea; percepere cu sim?ul v?zului. 2. Sim?ul v?zului, ochii; in vederea... = cu scopul...; a avea ceva in vedere = a pl?nui ceva, a avea un plan, o inten?ie; a pune in vedere = a-i atrage cuiva aten?ia, a-I avertiza. 3. Priveli?te, peisaj; carte po?tal? ilustrat?, inf??i?ind un peisaj. 4. P?rere, idee, concep?ie: om cu vederi largi.
   vedet?, vedele, s.f. 1. Actor sau actri?? de renume, care ?i-a cī??igat o mare popularitate. 2. Nav? mic? (de lupt?) care navigheaz? pe fluvii sau aproape de litoral.
   vedetism s.n. Tendin?? de a se pune īn eviden??· cu orice pre?; atitudine de afirmare exagerat? a propriilor calit??i.
   veget?, vegetez, vb. I. Intr. 1. (Despre plante) A tr?i, a cre?te, a se dezvolta. 2. (Despre oameni) A duce o via?? inactiv?, lipsit? de perspective vegetal, -?, vegetali, -e, adj. 1. De natura plantelor, propriu plantelor; (substantivat, f.) plant?. 2. Extras din plante: ulei vegetal.
   vegetarian, -?, vegetarieni, -e, adj., s.m. ?i f·.
1.  Adj. (Despre alimenta?ie) Care se bazeaz? numai pe produse vegetale ?i lactate. 2. S.m. ?i f. Persoan? care adopt? sistemul de alimenta?ie vegetarian (1).
   vegetarianism s.n. Sistem de alimenta?ie bazat numai pe vegetale ?i pe produse lactate.
   vegetativ, -?, vegetativi, -e, adj. 1. Care se refer? la organe sau la p?r?i ale plantelor (excep-tīnd organele de reproducere sexuat?); īnmul?ire vegetativ? = īnmul?ire prin bulbi, rizomi, buta?i etc. (?i nu prin semin?e). 2. Sistem nervos vegetativ = sistem nervos alc?tuit din sistemul nervos simpatic ?i cel parasimpatic.
   vegeta?ie, vegeta?ii, s.f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, dintr-o.?ar? etc. 2. Cre?tere, dezvoltare a plantelor. 3. Excrescen?? pe corpul omului sau al animalelor; polip.
   veghe s.f. 1. Stare a celui care nu doarme. 2. Priveghi. 3. Paz?, straj?: a sta de veghe.
   vechea, veghez, vb. I. 1. Intr. A sta treaz īn timpul nop?ii. 2. Tr. A supraveghea o activitate; a p?zi; a fi atent.
   vehement, -?, vehemen?i, -te, adj. Violent, impetuos.
   vehemen?? s.f. Violen??, impetuozitate, vehicul, vehicule, s.n. Sistem tehnic, cu sau f?r? autopropulsie, care se deplaseaz? pe o cale de comunica?ie (terestr?, acvatic?, aerian?), servind ca mijloc de transport.
   vehicul?, vehiculez, vb. I. Tr. A face s? circule; a difuza, a r?spīndi.
   velatur?, velaturi, s.f. Totalitatea velelor unei nave.
   vel?, vele, si. 1. Pinz? care asigur? deplasarea unei nave, sub ac?iunea vintului. 2. (La pl.) Sport practicat pe ambarca?ii cu pīnze.
   vclcāt srn. (īnv. ?i pop.) Timp fixat, dat?, termen; an; durat? a vie?ii.
   veleitar, -a, veleitari, -e, adj., s.m. ?i f. (Livr.) (Persoan?) c?re are anumite veleit??i.
   vcleitsitc, veleit??i, s.f. (Livr.) Preten?ie, ambi?ie (nejustificat?).
   velier, vcliere, s.n. Nav? cu vele. velin?, veline, adj. Hīrlie velin? — hīrtie de calitate foarte bun? ?i foarte rezistent?.
   velin??, velin?e, s.f. ?es?tur? groas? do līn?, alb? sau v?rgat?, folosit? la ?ar? ca p?tur?, cuvertur? sau covor.
   velit, veli?i, adj. (īnv.) Boier velit = boier mare, de rangul īntīi.
   velnieer, velnieeri, s.m. (Reg.) Proprietar al unei velni?e sau lucr?tor la o velni??. velni??, velni?e, s.f. Povarn?, veloeiped, velocipedc, s.n. Vehicul asem?n?tor bicicletei, dar cu ro?i inegale.
   velodrom, velodromuri, s.n. Construc?ie de lemn sau de beton, de form? circular?, prev?zut? cu o pist? īnclinat? pe care se organizeaz? curse cicliste.
   velur s.n. 1. Catifea; stof? de calitate superioar?, cu aspect do catifea. 2. Piele de taurine, sc?mo?at? fin pe o parte, din eare se lac fe?e de īnc?l??minte.
   ven?l, -u, venali, -e, adj. Lipsit do scrupule, capabil s? fac? orice pentru bani. venalitate.s.f. īnsu?irea de a fi venal, ven?, vene, s.f. Vin? (1). vendet?, vendete, s.f. Sete de r?zbunare; r?zbunare sīngeroas?.
   vener?, venerez, vb. I.· Tr. A ar?ta venera?ie fa?? de cineva.
   venerabil, -?, venerabili, -e, adj. Care inspir? un respect profund; vrednic de o considera?ie deosebit?.
                                                                    vener?t, -a, venera?i, -le, adj. Respectat, stimat, venerā?io s.f. Respect adīnc, stim? deosebit?, veneric, -?, venerici, -e, adj. (Despre boli) Care afecteaz? organele sexuale; care se transmite prin contact sexual.
   venorolog, -fi, venerologi, -e, s.m. ?i f. Medic specialist īn boli venerice.
   venetic, -?, venetici, -e, s.m. ?i f. (Adesea peiorativ) Persoan? venit? din alt? parte ?i considerat? str?in? īn locul nnde s-a stabilit.
   veni, vin, vb. IV. Intr. 1. A se deplasa īnspre persoana care vorbe?te sau despre care se vorbe?te, a se apropia; a merge īmpreun? cu cineva sau īn urma cuiva; a veni mare — (despre rīuri) a se umfla, a se rev?rsa. 2. A sosi undeva, a ajunge; (despre vehicule) a sosi īn-punctiil a?teptat; (despre m?rfuri, obiecte) a sosi (fiind expediat, de undeva sau de cineva). 3. (Despre zgomote; sunete, mirosim) A ajunge pīn? īntr-un loc. 4. A ap?rea, a se ivi; a veni pe lume = a se na?te. 5. A urma, a succeda dup? altcineva; a veni la putere = a prelua puterea, conducerea. C. A decurge; a-?i avea originea, a se trage sau a proveni din... 7. A ajunge pīn? la...: haina īi vine pīn? la genunchi. 8. A-i veni cuiva s?... =
 vn.vr.v
   ii gala s?... !·. ( 1 )> spre ’1:1111') .t-f c.cuier bine a i ;-i· ]>'jIriVi.
   venin s.n. 1. Substan?? toxic?, servei.1! ? de glandele tiiinr animale ?i īl·1 1 u!t? f»‘ j>ī.)n11’. 2. llig.) lī?uiale, du?m?nie; mihuire, neca/.
   vruin?ri??. veninurile. s.f. Plant? erbacee 011 flori alhe sau Iramlalirii. folosit? in nu’ciiriivi pentru propriet??ile ii <Iī 11 reIire.
   veninos. -n??ii, veninn?i, -nnee, adj. Care con?ine sau seereleazā venin. 2. (Fi·;.) R?ut?cios, du?m?nos.
   venii, venituri, s.n. Ceea ce se ob?ine din desf??urarea inn'i activit??i, din plasarea unei sume de hani, din exploalarea unui teren ele.: ci?liir. beneficiu; venit na?ional = parle a produsului soeial loial eare rāniine dup? sc?derea valorii mijloacelor de produc?ie consumal-e, repre/en-lind valoarea nou creat? inlr-o anume perioad?.
   veniis, -mis?. c/no·:, -oase, ;idj. Privitor ]a vene; din vene sau din regiunea venelor.
   ventil, ventile, s.n. Pies? care īnchide o valv? (2)·
   vonfil?. ventil··:, vb. I. I. Tr. A īnlocui aerul viciat dinlr-nn spa?iu limitat. 2. Refl. (Fig,; despre idei. planuri) A ii pus īn circula?ie, a ajunge s? fio discutai..
   ventilator. ventilatoare, s.n. Aparat sau organ component, al unei ma?ini, folosit, pentru deplasarea aerului sau a altor gaze, constituit, dintr-un rotor cu palele ?i o carcas? protectoare.
   ventila?ie, ventila?ii, s.f. Opera?ia de īnlocuire a aerului vidai dintr-o īnc?pere; sistem, aparal, instala?ie cu care se ventileaz?.
   veni r?i, -?, ventrali, -c, adj. Referitor la pīn-tece; din regiunea pīnlecelui.
   ventricul, vcntriculc, s.n. Cavitate natural?, de dimensiuni reduse, in interiorul unui organ (inim?, creier).
   ventriloc, -?, ventriloci, -c, s.m. ?i f. Persoan? care poate vorbi f?r? a mi?ca buzele sau a deschide gura, dīnd impresia c? vorbe?te din abdomen.
   vcuittz?. vcnticc, s.f. 1. Organ al unor animale, cn ajutorul c?ruia ele se pot fixa pe suprafa?a unui corp. 2. Pahar mic de sticl?, care (dup? ce s-a rarefiat aerul din el prin c?ldur?) se aplic? pe corpul unui 0111 bolnav) pentru a provoca o inic? congestie local? 111 scop curativ, veracitate s.f. (Livr.) Veridicitate, venind?. verande, s.f. Balcon sau teras? acoperit? .?i īnchis? cu pere?i prev?zu?i cu numeroase ferestre.
   verb, verbe, s.n. Parle de vorbire flexibil? care exprim? o ac?iune sau o stare.
   verbal, -?, verbali, -<?. adj. 1. Care se face, se transmite prin viu grai. 2. Privitor la verb, care apar?ine verbului.
   verbalism s.n. Abuz de cuvinte in exprimarea unor idei.
   verbin?, verbine, s.f. Plant? decorativ? cu tulpina ina’.t? ne "0 — 40 cm, cu flori ro?ii, alb-?, purpurii .sau liliachii.
   verde, (1.2.3) ver:i, adj.. (4) s.n. 1. Adj. De culoarea frunzelor, a ierbii ete. 2. Adj. (Despre
legume ?i fructe) necopt ; (despre lemne) eare 1111 e Uscat, plin de sev?: (despre pieii neprelil-cral. nel?bāeil. ,\dj. (i'ig.: ilc.,civ oameni; In piliere, viguros; curajo.; (adverbial) <1 ep-m:· verde in jatn     a vorbi sincer, deschis, f?r? īn-
conjur. 4. S.n. lena diulre culorile fundamentate ale spectrului luminii, situat? īn'rc galben si albaslni.
   verdea??,      verde?uri, s.f. 1. Culoarea verde
a vegeta?iei. 2. Mul?ime de frunze, de ierburi etc, •ī. (La sg.) Frunze, de m?rar, de p?trunjel ele.; (la pi.) legume, zarzavaturi.
   veriliel. verdicte, s.n. 1. (.Tur.; in unele slale) lī?spuns dat de jura?i in civa ce prive?te vino-v??ia sau nevinov??ia unui acuzat. 2. (Vig.) Ho-l?rire definitiv? care 1111 admite contrazicere.
   veresie s.f. (Fain.) Pe viresie - pe credit; pe degeaba, gratis.
   verg?, vergi, s.f. Fiecare dintre barele, fixe sau mobile, care servesc la sus?inerea pin/clor unei cor?bii.
   verueiī, vcrgrlc, s.T. 1. Varg?; fiecare diidre be?i?oarclc care se a?az? inlre lirele urzelii, pentru a le separa. Sul neted de lemn cu eare se īntind foile de aluat.
   vergel, vergcluri, s.n. Vergea mai groas? de care se leag?, in m?nunchiuri, lirele urzelii po sulul r?zboiului de ?esut.
   veridic, -īi, veridici, -c, adj. Conform cu adev?rul; demn de crezare; real.
   veridicitate s.f. īnsu?irea a ceea ce esl.e veridic.
   veritirii, xcrijie, vb. I. Tr. 1. A conlrola ceva pentru a vedea dac? corespunde cerin?elor, adev?rului, calit??ii, anuniitoi' date el.c. 2. A controla aclivilalea cuiva.
   verificat, -?, verifica?i, -te, adj. Care a fo/.l, supus unei verific?ri, unei probe; (despre oameni) care e cunoscut ca priceput, ca experimentat.
   verificator, -oare, verificatari, -»arc, s.n). ?i f. Persoan? care verific?.
   verig?r, verigari, s.m. Arbust īnalt pīn? la i! 111, cu flori mici verzui, ale c?rui fructe se īntrebuin?eaz? in medicin? pentru propriet??ile Jor purgative.
   verig?, verigi, s.f. 1. Fiecare dintre inelele care alc?tuiesc un lan?: (fig.) element de leg?tur?. 2. Inel de metal, de material plastic etc., nvind diferite īntrebuin??ri.
   verighet?, verighete, s.f. Inel f?r? piei re de podoab?, purtai ca simbol ;d leg?turii dintre logodnici sau dintre so?i.
   verism s.n. Mi?care literar? ?i artistic?, ap?rut? in Italia la sfir?ilul sec. XIX, al c?rei specific const? īndeosebi in orientarea spre universul rural ?i provincial, spre teme legale de via?a cotidian? ?i de faptele oamenilor simpli.
   veritabil, -3, veritabili, -c, adj. Adev?rat, real, autentic; pur, neamestecat cu altceva.
   YcrmieiJ, -?, vermicide, adj., s.n. (Substan??) care distruge viermii parazi?i.
 G59
VESTIMENTA?IE
   Termiīu?r. -fi, vermifu.ge, adj., s.n. (Substan??) care īndep?rteaz? viermii intestinali clin organism.
   vermorel, f 'ermorele, s.n. Aparat portativ pentru stropit vi?a ele vie, pomii etc. cu solu?ii care distrug parazi?ii.
   vermut, vermuturi, s.n. B?utur? alcoolic? am?ruie preparat? din vin īn care au fost macerate diferite plante.
   vernil, -ii, vernali, -e, adj. Punct vcrnal = punctul de pe ecliptic? īn care se afl? Soarele īn ecliinoc?iul de prim?var?.
   vornier, venii ere, s.n. Scar? gradat? suplimentar? care alunec? de-a lungul sc?rii principale a unor aparate sau instrumente de m?sur?, pentru a m?ri precizia m?sur?rilor.
   vernis s.n. Solu?ie preparat? din substan?e ru?inoase, din' uleiuri etc., care se aplic? pe anumite obiecte, formind un strat ornamental sau protector.
   vernisaj., vernisaje, s.n. Deschidere oficial? a unei expozi?ii de art? (īn special de pictur?).
   veros, -oās?, vero?i, -oase, adj. (Despre oameni) Care face afaceri necinstite, suspecte; (despre afaceri) necinstite.
   verosimil, -?. verosimili, -e, adj. Care pare adev?rat; probabil, posibil, plauzibil.
   vers, versuri, s.n. Unitate alc?tuit? dintr-unul sau din mai multe cuvinte, potrivit unei scheme, ?i determinat? fie de cantitatea silabelor, fie de accent, fie de num?rul silabelor; fiecare dintre rindurile unei poezii; (p. ext.; la pl.) poezie.
   versant, versante, s.n. 1. Fiecare dintre cele dou? coaste ale unui munte sau ale unui deal. 2. Fiecare dintre suprafe?ele īnclinate ale unui acoperi?. PI. ?i: versan?i, m.
   versat, -u, versa?i, -le, adj. Experimentat, priceput.
   versatil, -?, versatili, -e, adj. (Livr.) Nestatornic, schimb?tor.
   verset, versete, s.n. Paragraf, de obicei numerotat ?i eu īn?eles de-sine-st?t?tor, dintr-un text (mai ales religios).
   versifica, versific, vb. I. Tr. A transpune (un text) in.versuri; a scrie versuri.
   versificator, -oiire, versificatori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? care face versuri sau care transpune un text īn versuri.
   versifica?ie, versifica?ii, s.f. Arta do a scrie versuri; gruparea cuvintelor īn unit??i metrice, potrivit unor reguli.
   versiune, versiuni, s.f. 1. Traducere a unei opere literare sau ?tiin?ifice dinlr-o limb? in alta. 2. Variant? a unui text, a unei traduceri. 3. Aspect sau variant? sub care este īnf??i?at? o in-timplare.
   verso s.n. invar. Fa?a a doua a unei pagini scrise sau tip?rite; contrapagin?.
   verst?, verste, s.f. Unitate de m?sur? pentru distan?e folosit? īn trecut, egal? cu 1,0G7 km.
   vertebral, -fi, vertebrali, -e, adj. Releritor la vertebre, care apar?ine vertebrelor; alc?tuit din vertebre.
   vertebrat, -?, vertebra?i, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care are coloan? vertebral? ?i sistem osos intern. 2. S.n. (La pl.) īncreng?tur? de animale cu schelet intern, avīnd drept ax principal coloana vertebral?; (?i la sg.) animal din aceast? īncreng?tur?.
   vertebr?, vertebre, s.f. Fiecare dintre oasele scurte, īn form? de inel, īn care se g?se?te m?duva spin?rii ?i care formeaz? coloana vertebral? la om ?i la animalele superioare.
   vertical, -a, verticali, -e, adj. Care este perpendicular pe un plan orizontal; (substantivat, f.) linie dreapt? care cade perpendicular pe un’plan orizontal; verticala locului = direc?ie indicat? de firul cu plumb, cīnd se afl? īn echilibru intr-un anumit Ioc.
   verlicil, verticile, s.n. Mod de a?ezare a florilor, frunzelor sau ramurilor la acela?i nivel in jurul unei axe.
   vertiginos, -o?s?, veriigino?i, -oase, adj. Care se produce, sc mi?c?, se succed? cu mare rapiditate, vertij, vertije, s.n. (Med.) Ame?eal?, verv? s.f. Avīnt, īnsufle?ire manifestat? prin-tr-o bog??ie de vorbe, de expresii.
                                                                 verzal, -fi, verzali, -e, adj. (Despre litere tipografice; adesea substantivat) Majuscul, verziii, -ie, verzui, adj. Care bate īn verde, vesel, -?, veseli, -e, adj. 1. Cu voie bun?, bine dispus. 2. Care exprim? veselie; care īnvesele?te, vesel? s.f. Totalitatea vaselor folosite la mas?. veselie, veselii, s.f. Stare de bun? dispozi?ie, de voio?ie; (p. ext.) petrecere, clief.
   vespasian?, vespasiene, s.f. (Livr.) Closet public.
   vesperal, -?, vesperali, -e, adj. (Livr.) De sear?, al serii.
   vest s.n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus r?s?ritului; apus.
   vestal?, vestale, s. f. Preoteas? la romani, care īntre?inea focul sacru īn templul zei?ei Vesta.
   vest?, veste, s.f. Obiect de īmbr?c?minte f?r? minori ?i f?r? guler, care acoper? corpul pīn? la talie.
   veste, ve?ti, s.f. 1. Fapt, īntīmplare care se aduce la cuno?tin?a cuiva; ?tire. 2. Zvon; (p. ext.) faim?, renume.
   vesti, vestesc, vb. IV. Tr. 1. A aduce la cuno?-tin??, a face cunoscut, a īn?tiin?a, a anun?a. 2. A prevesti, a face s? se prevad?.
   vestiar, vestiare, s.n. 1. Garderob?. 2. īnc?pere īnlr-o īntreprindere unde se las? hainele ?i se īmbrac? echipamentul de protec?ie. 3. Mic? īnc?pere la intrarea īnlr-o locuin?? unde se las? paltonul, ?o?onii, p?l?ria.
   vestibul, vestibuluri, s.n. 1. Antreu. 2. Prima cavitate a urechii interne.
   vestic, -?, vestici, -e, adj. De la sau dinspre vest;. apusean, occidental.
   vestigiu, eeslfgii, s.n. Urm? din trecui, r?m??i?? a unei culturi antice.
   vestimentar, -?, vestimentari, -c adj. Referitor la ve?minte, care ?ine de ve?minte, vestimenta?ie s.f. īmbr?c?minte.
  VESTIT
   vestit, -?, vesti?i, -le, adj. Caro se bucur? de renume; celebru.
   vestittfr, -oare, vestitori, -oare, adj. Care veste?te, care aduce ve?ti; care preveste?te, veston, vestoane, s.n. Hain? de uniform?, ve?c?, vesti, si. V?c?lie.
   Tc?mīnt, ve?minte, s.n. Obiect de īmbr?c?minte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formeaz? īmbr?c?mintea cuiva.
   ve?nic, -u, ve?nici, -e, adj. Care exist? de totdeauna ?i va exista īntotdeauna; somnul cel ve?nic = moarte.
   ve?nicie, ve?nicii, si. Faptul de a exista ve?nic ; eternitate, vecie.
   ve?ted, -?, ve?tezi, -de, adj. (Despre plante) Cave ?i-a pierdut seva, prospe?imea; ofilit; (l'i'g.; despre oameni ?i despre p?r?i ale corpului lor) lipsit dc vlag?, de vioiciune.
   ve?teji, ve?tejesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre plante) A deveni ve?ted, a se ofili. 2. Tr. (Fig.) A īnfiera, a condamna.
   veteran, -ii, veterani, -e, subst. 1. S.m. (īn Roma antic?) Osta? ie?it din cadrele armatei, care se bucura de anumite privilegii. 2. S.m. B?rbat īn vīrst? care a luat parte la unul sau mai multe r?zboaie. 3. S.m. ?i f. Persoan? care a desf??urat o lung? activitate īn acela?i loc 'de munc?, īn aceea?i profesiune.
   veterinar, -?, veterinari, -e, adj. 1. Care se refer? la prevenirea ?i vindecarea bolilor la animale. 2. Adj., s.m. (Medic, tehnician) specializat īn medicina veterinar? (1).
   vito, velouri, s.n. Drepl de veto — drept al unei persoane, al unui stat etc. de a se opune la luarea unei hot?riri, la adoptarea unor propuneri.
   vetrice, vetrice, si. Plant? erbacee aromatic?, īnalt? de circa 1 m, cu flori galbene-aurii dispuse in capitule.
   vetiist, -?, velu?ti, -sie, adj. (Livr.) īnvechit, perimat; arhaic.
   veveri??, veveri?e, si. Mamifer arboricol din ordinul roz?toarelor, cu coada lung? ?i stufoas?, cu blana de culoare ro?cat? sau neagr? pe spate ?i alb? pe piept.
   vexa, vexez, vb. I. Tr. (Livr.) A jigni, a ofensa; (p. ext.) a contraria.                         . .
   vex?t, -?, vexa?i, -le, adj. (Livr.) Jignit; (p. ext.) contrariat.
   vexa?iune, vcxa.?iuni, s.f. (Livr.) Faptul de a vexa; vorb? sau fapt? care jigne?te, care contrariaz?.
   vezicāl, -?, vezicali, -e, adj. Care ?ine de vezic?, referitor la vezic?.
   vezic?nt, -?, vezican?i, -te, adj., s.n. (Substan??) care produce b??icarea pielii ?i care se folose?te ca mijloc terapeutic īn unele afec?iuni.
   vezic?, vezici, si. Organ cavitar īn care se colecteaz? urina adus? de la rinichi, pentru a fi eliminat? prin uretr?; vezic? īnot?toare = organ al pe?tilor oso?i, care, fiind plin cu gaze, permite ridicarea ?i coborīrea pe?telui īn ap?.
   vezicul?, vezicule, si. Forma?ie anatomic? īn form? de pung? membranoas?, care īndepline?te diferite func?ii organice; vezicul? biliar? =
                                                                                                                     GGO
 vezicul? care colecteaz? secre?ia bilei, pe care o evacueaz? apoi īn duoden.
   via1 prep. Pe drumul..., prin... viii2, viez, vb. I. Inlr. (Livr.; rar) A tr?i, a vie?ui, a exista.
   viiibil, -u, viabili, -e, adj. Care este capabil s? tr?iasc?, s? se men?in?, s? dureze, viabilitate s.f. Faptul de a fi viabil, viadiict, viaducte, s.n. Pod care asigur? continuitatea unei c?i de comunica?ie peste o vale adīnc?, uscat?, sau deasupra altei c?i de comunica?ie.
   viagGr, -?, viageri, -e, adj. (Despre un drept) Care este recunoscut, unei persoane pe lot timpul vie?ii ei ?i care nu este transmisibil urma?ilor.
   via??, vie?i, si. 1. Form? superioar? de mi?care a materiei, reprozentīnd o sintez? a tuturor proceselor mecanice, fizice ?i chimice care au loc īn organism; faptul de a tr?i, do a fi viu; starea a ceea ce esLe viu. 2. Via?a de apoi (sau viitoare) = via?a care, īn concep?ia religioas?, ar continua dup? moarte. 8. Mediul, condi?iile materiale ?i morale īn care se desf??oar? existen?a unei fiin?e sau a unei colectivit??i. 4. Timpul care trece de la na?terea pin? la moartea cuiva. 5. Biografie (relatat? oral sau īn scris).
   vibra, vibrez, vb. I. Intr. (Despre corpuri sau medii) A avea vibra?ii, a oscila, a trepida; (despre sunete) a r?suna; (despre oameni) a frem?ta sub impresia unei emo?ii.
   vibrant, -?, vibran?i, -le, adj. Care vibreaz?; (p. ext.) care produce sunete; (fig.) emo?ionant, impresionant.
   vibratil, -?, vibratili, -c, adj. Care vibreaz?; care poate avea vibra?ii.
   vibrator, -oAre, vibratori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care vibreaz?, care produce vibra?ii. 2. S.n. Ma?in? care serve?te la īndesarea materialelor granulare de construc?ie. 3. S.n. Aparat cu ajutorul c?ruia curentul electric continuu se schimb? īn curent alternativ.
   vibra?ie, vibra?ii, s.f. Mi?care oscilatorie periodic?, cu frecven?? relativ īnalt?.
   viliriuri, vibrioni, s.m. Tip de bacterii īn form? de virgul?.
   vicar, vicari, s.m. Preot sau episcop care ?ine locul unui demnitar bisericesc de rang mai īnalt.
   vicariat, vicariate, s.n. Func?ia sau demnitatea de vicar; regiunea aflat? sub autoritatea vicarului.
   vice- Element de compunere īnsemnīnd „adjunct“, care serve?te la formarea unor substantive.
   viceamiral, viceamirali, s.m. Grad īn marina militar?, īntre contraamiral ?i amiral.
   vicepre?edinte, -?, vicepre?edin?i, -te, s.m. ?i f. Loc?iitor al unui pre?edinte.
   vicerfige, viceregi, s.m. īnalt demnitar care conduce o provincie sau o colonie īn numele regelui.
   viceversa adv. Invers; reciproc, vicia, videz, vb. I. Tr. A strica aerul; (fig.) a corupe, a deprava.
VIKING
   vici?t, -?, vicia?i, -te, adj. 1. (Despre aer) Stricat, infectat, alterat; (fig.; despre oameni) depravat, corupt. 2. (Jur., despre acte) Vicios, nevalabil.
   viein?t, -ii, vicinali, -e, adj. (Despre drumuri) Cave leag? dou? localit??i (rurale) vecine.
   vicios, -o?s?, vicio?i, -oase, adj. Cu defecte; (fig.; despre oameni) cu vicii, corupt; (jur.; despre, acte, dispozi?ii etc.) care nu īndepline?te condi?iile legale. Var.: vi?ios, -oās? adj.
   vicisitudine, vicisitudini, s.f. (Mai ales la pl.) īmprejur?ri grele; .necazuri, suferin?e.
   viciu, vicii, s.n. 1. Defect, cusur. 2. Neīnde-plinirea unor cerin?e legale īn īntocmirea unui act. 3. Pornire statornic? spre fapte rele; apuc?tur? urit?, patim?, desfrīu. Var.: vi?iu s.n.
   viclean, -?, vicleni, -e, adj. (Adesea substantival) 1. Care vorbe?te ?i se poart? nesincer; f??arnic, perfid; ?irei, ?mecher. 2. (Pop.) R?u, crud, hain.
   vicleim, vicleimuri, s.n. Irozi, viclenie, viclenii, s.f. 1. īnsu?irea do a fi viclean; fapt?, purtare de om viclean. 2. ?iretenie, stratagem?, vicle?ug, vicle?uguri, s.n. Viclenie, vicontc, vicon?i, s.m. Titlu ereditar de noble?e inferior celui de conte ?i superior celui de baron.
   victim?, victime, s.f. 1. Persoan? care sufer? din punct de vedere fizic sau moral, din cauza gre?elilor sale sau ale altora. 2. Persoan? care sufer? de pe urma unei īntīmpl?ri nenorocite.
   victorie, victorii, s.f. 1. Succes repurtat īntr-o lupt?, īntr-un r?zboi ele. 2. Succes ob?inut īntr-o competi?ie sportiv?. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii ele.; rezullat deosebit de bun ob?inut īnli'-im domeniu de activitate.
   victorios, -oās?, victorio?i, -oase, adj. Care a ob?inui o victorie, īnving?tor, biruitor.
   vi<S, -ii, vizi, -de, adj., s.n. 1. Adj. (Despre spa?ii) Gol, lipsit de substan??. 2. S.n. Spa?iu gol, lipsit, de substant?.
   vi?ii, videz, vb. I. Tr. A realiza vid īntr-un spa?iu īnchis.
   vidanja, vidanjez, vb. I. Tr. A goli, a cur??a haznalele.
   vidm?, vidmc, s.f. (Rog.) 1. Ar?lare, fantom?, n?luc?. 2. Vr?jitoare.
   vidr?, vidre, s.f. Mamifer carnivor care tr?ie?te pe malul apelor, cu corpul acoperit de o blan? deas?, cafenie-ro?cal?; blana prelucrat? a acestui animal, vie, vii, s.f. Planta?ie do vi?? de vie. viir1, vieri, s.m. Podgorean; paznic de vie. vier2, vieri, s.m. Porc nocastral; porc mistre? mascul.
   vierm?nos, -oās?, viermuno?i, -oase, adj. Cu viermi, ros de viermi.
   vierm?rie, vierm?rii, s.f. Mul?ime de viermi; /orfotcal? de viermi.
   viirme, viermi, s.m. 1. Nume dat unor animale nevertebrate, cu corpul moale, alungit, lipsit de apendice; (pop.) nume dat larvelor de insecte; vicrmc-dc-m?tasc — larva unor specii de fluturi care produc gogo?ile de m?tase.
   viermui, viermuiesc, vb. IV. Intr. A mi?una, a forfoli īn num?r mare. viespar1, viespare, s.n. Cuib de viespi. viesp?r2, viespari, s.m. Pas?re r?pitoare de m?rimea unei g?ini, care se hr?ne?te cu insecte (īn special cu albine ?i viespi).
                                                                   _ viespe, viespi, s.f. 1. Nume dat unor insecte himenoplero, asem?n?toare cu albina, caro tr?iesc fie izolat, fie in roiuri. 2. (Fig.) Femeie rea. vietate, viet??i, s.f. Fiin??; vie?uitoare, vie?ui, vie?uiesc, vb. IV. Intr. 1. A se afla īn via??, a tr?i. 2. A tr?i īntr-un anumit loc.
   vie?uitor, -oare, vie?uitori., -oare, adj. Care vie?uie?te, care este īn via??; (substantivat, f.) vietate, fiin??.
   viezure, viezuri, s.m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi ?i aspri de culoare cenu?ie, cu picioarele scurte ?i capul lunguie?.
   vifor, vifore, s.n. Vint puternic, furtun? (īnso?it? de ninsoare).
   yiforātic, -?, vifora?iei, -e, adj. Viforos, viforī, pers. 3 vifor??te, vb. IV. Inlr. A fi vifor; a viscoli.
   viforni??, viforni?e, s.f. Vifor, viforos, -oās?, viforo?i,. -oase, adj. Furtunos, vijelios; (fig.) agitat; aprig, n?valnic.
   vigilent, -?, vigilen?i, -te, adj. Caro manifest? vigilen??.
   vigilfin?? s.f. Aten?ie īncordat?; atitudine de observare atent? a ceea ce se īntīmpl? īn jur, pentru a preveni (sau a descoperi) ac?iuni ostile, du?m?noase, vignet? s.f. v. vinict?.
   vigoare s.f. For?? fizic?, putere (de munc?, de ac?iune), energie, vitalitate; (despre legi, dispozi?ii) īn vigoare = valabil.
   vigonie, vigonii, s.f. Specie de lam? din America de Sud, cu līna ro?cat?, moale ?i fin?; fir textil ob?inut din līna acestui animal.
   viguros, -oās?, riguro?i, -oase, adj. Plin de vigoare, puternic.
   viitor, -oāre, viitori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care va veni, va fi, va exista īntr-o perioad? urm?toare; (gram.) timpul viitor (?i substantivat, n.) = timp verbal care exprim? o ac?iune ulterioar? momentului īn care se vorbe?te. 2.
S.n. Timpul care urmeaz? prezentului. 3. S.n. Situa?ie care urmeaz? s? fie. viitorime s.f. Oamenii din genera?iile viitoare, viitorologio s.f. ?tiin?a care se ocup? cu metodele noi de previziune a viitorului; ?tiin?a prospect?rii viitorului.
   viitur?, viituri, s.f. 1. Cre?tere brusc? a nivelului unei ape curg?toare, īn 'urma unei ploi toren?iale, a topirii bru?te a z?pezii. 2. Mīl, pietri?, bolovani adu?i de apele care se revars?.
   vijelie, vijelii, s.f. Vīnt foarte puternic, īnso?it adesea de precipita?ii ?i de desc?rc?ri electrice.
   vijelids, -o?s?, vijelio?i, -oase, adj. 1. Cu vijelie; ca vijelia; furtunos. 2. (Fig.) Aprig, violent.
   viking, vikingi, s.m. (La pl.) Nume dat popula?iilor din nordul Europei caro, īn sec.
VILA
 C62
VIII —X, au īntreprins expedi?ii in Europa ?i īn America de Nord; (?i Ia sg.) persoan? care f?cea parte din una dintre aceste popula?ii.
   vil?, vile, s.f. Locuin?? elegant? construit? īntr-un stil particular ?i īnconjurat? de gr?din?.
   vilbrocMn, vilbrochenuri, s.n. (Tehn.) Arbore cotit.
   vileag s.n. A da īn vileag = a face cunoscut, a divulga.
   vilegiaturii, vilegiaturi, s.f. Petrecerea' unei perioade de timp la ?ar?'sau īntr-o sta?iune balneoclimateric?.
   vilegiaturist, -?, vilegiaturi?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care se afl? īn vilegiatur?.
   vilozif?te, vilozit??i, s.f. Forma?iune mic?, fin? ?i alungit? de pe suprafa?a membranelor mucoase.
   vin, vinuri, s.n. B?utur? alcoolic? ob?inut? prin fermentarea mustului de struguri (sau prin fermentarea altor fructe); (Ia pl.) variet??i de acest fel de b?utur?.
   vin?ri??, vinari?e, s.f. Plant? erbacee cu flori albe, pl?cut mirositoare, folosit? la parfumarea rufelor sau pentru a da arom? unor b?uturi, vinars, vinarsuri, s.n. (Reg.) Rachiu, vin?, vini, s.f. īnc?lcare a ceea ce este drept, bun, corect; fapt? vinovat? (pedepsit? de lege); vinov??ie.
   vinci, vinciuri, s.n. 1. Cric. 2. Troliu folosit pe bordul navelor.
   vinclu, vinciuri, s.n. Col ?ar (2). vinde, vīnd, vb. III. 1. Tr. A ceda cuiva dreptul de proprietate asupra unui bun, īn schimbul unei sume de bani; a face comer?. 2. Refl. (Despre m?rfuri) A avea c?utare. 3. Refl. (Despre oameni) A face compromisuri morale, īn schimbul unui avantaj material. 4. Refl. A £e prostitua. 5. Tr. A tr?da (pentru bani); a denun?a, a pīrī.
   vindec?, vindec, vb. I. 1. Refl. ?i tr. A (se) face s?n?tos, a sc?pa (sau a face pe cineva s? scape) de o boal?; (refl.; despre r?ni, t?ieturi etc.) a se īnchide, a se cicatriza. 2. Tr. (Fig.) A face s? īnceteze o sup?rare, o durere moral?, un sentiment etc.; a lecui pe cineva de un viciu, de o patim?.
   vindecabil, -?, vindecabili, -e, 'adj. Care poate fi vindecat.
   vindecat, -ii, vindeca?i, -le, adj; īns?n?to?it; (despre r?ni) īnchis, cicatrizat.
   vindcc?tor, -oare, vindec?tori, -dare; adj. Care vindec?; t?m?duitor.
   vindeced, vindecele, s.f. Plant? erbacee īnalt? pīn? la 1 m, cu flori purpurii, folosit? pentru propriet??ile ei aromatice ?i tonice.
   Vinder6u, vinderei, s.m. Specie de ?oim mic, de culoare cenu?ie-ruginie, cu zborul caracteristic care ii permite s? stea aproape nemi?cat, b?tīnd aerul pe loc. vindiiic, vindiacuri, s.n. Hain? scurt?, de vīnt. vindicativ, -ii, vindicativi, -e, adj. (Livr.) R?zbun?tor.
   vineri s.f. A cincea zi a s?pt?mīnii; vinerea mare = vinerea din ajunul Pa?telui, īn care
cre?tinii ?in .post sever; (adverbial, īn forma vinerea) īn fiecare vineri.
   vinerīj?, vincri?c, s.f. Plant? erbacee cu flori albastre, rar ro?ii sau albe, folosit? īn medicina popular? īmpotriva hemoragiilor.
   vinele.;, -ic?, vinetele, s.f. (Bot.) 1. Alb?strea. 2. (īn forma vine?ic?) Numele mai multor specii de ciuperci, cu p?l?ria tare, c?rnoasa, de culoare alb?, purpurie sau portocalie.
   vine?cāl?, (1). vincteli, s.f. 1. Vīn?taie. 2. Boal? a vi?ei de vie, provocat? do o ciuperc? ?i manifestat? prin apari?ia unor pete brune-ro-?icticc pe frunze.
. vine?iu, -ie, vine?ii, adj. Care bate īn vīn?t, cu reflexe vinete.
   vingalsīc, vingalace, s.n. Unealt? īn care se culeg manual literele tipografice, folosit? pentru a- ob?ine rīnduri cu lungimi egale.
   vinicol, -8, vinicoli, -e, adj. Referitor la vie ?i la producerea vinului.
   viniet?, viniete, s.f. Mic desen folosit ca ornament la īnceputul sau la sfir?itul unei c?r?i ori al unui capitol; ornament pe coperta unei c?r?i. Var.: vignet? s.f.
   viniMr, -?, viniferi, -e, adj. Care produce vin; (despre terenuri) pe care se cultiv? vi?? de vio.
   viniīicii, vinific, vb. I. Tr. A supune mustul de struguri procesului de prelucrare care īl' preface īn vin.
   viniiic??ie s.f. Ac?iunea de a vinifica. vinii s.n. Radical’ ob?inut prin īndep?rtarea unui atom de hidrogen din molecula etilenei.
   vinilin s.n. Denumire romāneasc? pentru clorura de polivinil, prelucrat? īn foi.
                                                           rinoviil, -?, vinova?i, -te, adj. Care are o vin?; care este pasibil de o pedeaps?, vinov??ie, vinov??ii, s.f. Faptul de a fi vinovat., vintir, vintire, s.n. Unealt? de pescuit alc?tuit? dintr-un sac de plas? īntins pe mai multe cercuri a?ezate unul deasupra altuia.
   vintre, vintre, s.f. (Pop.) 1. Abdomen. 2. M?runtaie.
   vioar?, viori, s.f. Instrument muzical alc?tuit dintr-o cutie de rezonan?? cu patru coarde, care vibreaz? cīnd sīnt atinse cu arcu?ul.
   vioi, vioaie, vioi, vioaie, adj. 1. Plin de via??; iute, sprinten; (despre ochi, privire, īnf??i?are) viu, luminos. 2. (Despre muzic?, melodii) Cu ritm accelerat, s?lt?re?.
   vioiciune s.f. 1. Calitatea de a fi vioi; sprinteneal?, agerime. 2. Iste?ime a min?ii.
   viii, violuri, s.n. Fapta comis? de un b?rbat de a avea raport sexual cu o persoan? de 'sex feminin prin constrīngerea acesteia cu for?a sau profitīnd de imposibilitatea ei de a se ap?ra ori de a-?i exprima voin?a.
   viol?, violez, vb. I. Tr. 1. A c?lca o lege, o dispozi?ie, un angajament. 2. A intra undeva cu for?a, prin violen??. -3. A pīng?ri, a profana.
4.  A s?vir?i un viol.
   violaceu, -ce, violacei, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care bate īn violet. '2; S.f. (La pl.) Familie de
VIRTUTE
plante, dicotiledonale, al c?rei lip este vioreaua; (?i la. sg.) plant? din aceast? familie.
   violare, viol?ri, s.f. Ac?iunea de a viola; pīng?rire, profanare; viol; violare de domiciliu
—   p?trunderea f?r? drept, īn orice mod, īntr-o locuin??, f?r? consim??mīntul persoanei care o folose?te.
   viu!«1, viole, s.f. Instrument muzical cu coarde ?i arcu?, mai mare decīt vioara ?i avīnd sunete mai grave decīt aceasta viol?3,, viole, s.f. (Bot.) Viorea, viulonf, -?, violen?i, -le, adj. 1. Care se produce sau ac?ioneaz? cu putere; (despre lumin?, culori) izbitor, ?ip?tor, viu, puternic. 2. (Despre oameni) Care are accese de mīnie nest?pīnit?, caro se īnfurie u?or. 3. Brutal, for?at; moarte violent? = moarte provocat? de un accident sau de alt? cauz? nefireasc?.
   violen?ii, violentez, vb. I. Tr. (Livr.) A comite un act de violen??; a sili, a for?a.
   vioien?u, violen?e, s.f. 1. īnsu?irea a ceea ce este violent; t?rie, for??, intensitate. 2. Lips? de sl??nnire īn vorbe sau īn fapte; for?? brutal?.
   violet, -?, viole?i, -le, adj., s.n., s.f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S.n. Una dintre culorile fundamentale ale spcctrului luminii, situat? la marginea acestuia, spre lungimile de und? mici. 3. S.f. Viorea.
   vioSin?, violine, s.f. Vioar?, violoncel, violoncele, s.n. Instrument muzical de tipul viorii, dar mult mai mare ?i cu un timbru mai grav.
   violoncelist, -?, violonceli?li, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care cīnt? la violoncel.
   violonist, -?, violoni?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care cīnt? la vioar?.
   vremi, -ic?, viorele, s.f. Nume dat unor plante crbacee din familia violaceelor, ale c?ror flori, violete, rar ro?ii sau albe, au un pinton īn care se afl? glandele produc?toare de nectar, viarist, -?, viori?li, -ste, s.m. ?i f. Violonist, vioriu, -ie, viorii,, adj. Violet-descliis. viper?, vipere, s.f. ?arpe mic, veninos, din regiunile de munte, care are pe cap o pat? de culoare īnchis?, īn form? de V, iar pe spate o duag? neagr? īn zigzag; (fig.) pui de viper? = om r?u, primejdios.
   vipie, vipii, s.f. (Pieg.) C?ldur? mare, ar?i??; z?pu?eal?.
   vipl?, viple, s.f. Aliaj de o?el cu crom ?i nichel, inoxidabil ?i rezistent la ac?iunea corosiv? a unor acizi, ’ īntrebuin?at īn dentistic?.
   vipu?c?, vipu?ti, s.f. Panglic? īngust? sau ?iret cusut ca garnitur? de alt? culoare la unele uniforme, mai ales de-a lungul cus?turii exterioare a pantalonilor.
   viril, m;, vb. I. 1. Intr. (Despre vehicule) A solumba direc?ia de mers, a face un viraj. 2. Tr. (Cont.) A face un virament. '
   viraj, viraje, s.n. 1. Faptul de a vira. 2. Traiectorie- curb? descris? de un vehicul īn mers. 3. Por?iune curb? de ?osea cu raza de curbur? micii.
   virament, viramente, s.n. 1. Plal? f?r? numerar, f?cut? prin trecerea la banc? a'unei suine de bani din contul pl?titorului īn contul beneficiarului. 2. (Cont.) Trecerea unei sume din-tr-un cont īn altul.
   viran, -?, virani, -e, adj. (Despre terenurile din cuprinsul unei localit??i) Po care nu s-a con-truit nimic ?i care nu este īngr?dit.
   virgin, -?, virgini, -e, adj. 1. Care nu a avut niciodat? rela?ii sexuale; cast, neprih?nit; (substantivat, f.) fecioar?. 2. (Fig.) Candid, nevinovat. 3. (Fig.; despre p?duri, ?inuturi) Neexplorat, neexploatat.
   virginii], -?, virginali, -e, adj. 1. Feciorelnic, virgin. 2. (Fig.) Candid, pur.
   virginitate s.f. 1. īnsu?irea de a fi virgin; feciorie, castitate. 2. (Fig.) Cur??enie moral?.
   virgul?, virgule, s.f. 1. Semn de punctua?ie prin care se delimiteaz? unele propozi?ii in cadrul unei fraze sau unele p?r?i de propozi?ie īn cadrul propozi?iei. 2. Semn prin care se desparte, īntr-un num?r zecimal, partea īntreag? de partea zecimal?.
   viril, -?, virili, -e, adj. De b?rbat, b?rb?tesc; care exprim? energie, vigoare.
   virilitate s.f. Ceea ce este specific sexului masculin; b?rb??ie; vigoare.
   virn?n?, viman?i, s.m. Plant? medicinal? cu miros puternic, nepl?cut, cu flori galbene dispuse īn corimb.
   viroiig?, viroage, s.f. Vale mic?, ripoas?, format? de ploi sau de inunda?ii ori r?mas? pe locul unde un rīu ?i-a p?r?sit albia; albia unui torent cu malurile abrupte.
   virotic, -?, virolici, -e, adj. Care se refer? la un virus; care se datore?te unui virus.
   viroz?, viroze, s.f. Boal? provocat? de un virus.
   virtu?l, -?, virtuali, -e, adj. Care nu exist? decīt ca posibilitate; poten?ial; imagine virtual? = imagine ob?inut? īntr-un sistem , optic la intersec?ia prelungirilor razelor de lumin?, neputind fi prins? pe un ecran.
   virtualitate s.f. īnsu?irea a ceea ce este virtual.
   virtuos, -oās?, virtuo?i, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care respect? in mod consecvent normele morale; care este īnzestrat cu multe virtu?i; (despre manifest?ri ale oamenilor) care denot? virtute.
   virtuoz, virtuozi, s.m. Persoan? care sl?pī-ne?te īn mod des?vir?it tchnica unui instrument muzical.
   virtuozitate, virtuozit??i, s.f. īnsu?irea de a fi virtuos īn tehnica execut?rii unei buc??i muzicale; iscusin??, m?iestrie manifestat? īntr-un anumit domeniu.
   virtite, virtu?i, s.f. 1. Atitudine constīnd in respectarea consecvent? a idealurilor elice, a principiilor ?i a normelor morale; īnsu?ire a caracterului constīnd īn urm?rirea statornic? a binelui moral. 2. īn virtutea... = pe baza, ca urmare a...
VIRULENT
   virulent, -fi, virulen?i, -le, adj. (Despre virusuri, microbi) Care prezint? o mare toxicitate; (fig.) distrug?tor, nimicitor.
   virulen??, virulen?e, s.f. īnsu?irea de a īi •virulent,
   virus, virusuri, s.n. Microorganism, agent patogen care se īnmul?e?te numai īn interiorul celulelor vii ?i provoac? boli infec?ioase; (p. ext.) toxina acestui agent.
   vis, visuri, s.n. 1. Activitate psihic? nedirijat? care se manifest? īn somn, constīnd dinLr-o īnl?n?uire de imagini ?i de idei a c?ror amintire se p?streaz? uneori ?i dup? trezire. 2. (Fig.) Dorin?? arz?toare; iluzie, himer?. 3. (Fig.) Reverie, visare. PI. ?i: vise.
   visā, visez, vb. I. 1. Tr. A avea un vis īn timpul somnului; a vedea īn vis pe cineva sau ceva.
2.  Intr. (Fig.) A se l?sa īn voia gīndurilor, a imagina?iei. 3. Tr. A dori ceva cu ardoare, a riv-ni; a n?d?jdui.
   vis?tor, -oare, vis?tori, -oare, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care este īnclinat? spre reverie, spre contempla?ie.
   viscer?l, -?, viscerali, -e, adj. Privitor la viscere, care apar?ine viscerelor.
   viscere s.n. pl. Denumire dat? organelor care se afl? īn marile cavit??i ale corpului (īn special īn cavitatea abdominal?).
   viscol, viscole, s.n. Yint puternic īnso?it de ninsoare.
   viscoli, pers. 3 viscole?te, vb. IV. Intr. A bate vint puternic, cu ninsoare spulberat?.
   viscolit, -?, viscoli?i, -le, adj. B?tut de viscol; (despre z?pad?) spulberat.
   Tiscolos, -oās?, viscolo?i, -oase, adj. Cu viscole; viforos.
   viscoz? s.f. Fibre chimice elastice, rezistente, ob?inute din celuloz? de lemn de conifere ?i folosite la fabricarea ?es?turilor, a tricotajelor etc.
   viscozimetru, viscozimetre, s.n. Instrument pentru m?surarea viscozit??ii fluidelor.
   viscozitfite, viscozil?li, s.f. Proprietate a fluidelor de a opune rezisten?? la curgere, datorit? frec?rii interioare.
   vistier, vistieri, s.m. (īn evul mediu īn ?ara Romāneasc? ?i īn Moldova) Mare dreg?tor care avea īn grija sa vistieria statului.
, vistierie, vislierii, s.f. (īn evul mediu īn ?ara Romāneasc? ?i īn Moldova) Institu?ie care administra tezaurul ??rii, vistiernic, vistiernici, s.m. (īnv.) Vistier, vi?in, vi?ini, s.m. Pom fructifer din familia rozaceelor, īnalt de 8 — 10 m, cu frunze lucioase, din?ate ?i cu flori albe.
   vi?ināt?, vi?inate, s.f. B?utur? preparat? din vi?ine fermentate cu zah?r (?i cu adaos de alcool).
   vi?in?, vi?ine, s.f. Fructul vi?inului, mic, sferic, c?rnos, de culoare ro?ie īnchis?, cu gust acri?or.
   vi?iniu, -ie, vi?inii, adj. De culoarea ro?ie īnchis? a vi?inei coapte.
    vitiil, -?, vitali, -e, adj. 1. Care esle caracteristic sau esen?ial pentru via??; de via??, al vie?ii. 2. Esen?ial, fundamental.
    vitalism s.n. Concep?ie idealist? despre natura vie?ii, potrivit c?reia la baza fenomenelor acesteia s-ar afla un principiu imaterial, creator de forme, animator ?i diriguitor.
    vitnlif?te s.f. . Caracterul a ceea ce esle viu;
 , putere de via??, vigoare.
    vitamin?, vitamine, s.f. Nume dat unor substan?e organice cu structur? chimic? divers?, indispensabile organismului, care se g?sesc īn alimente sau se prepar? pe cale sintetic?.
    vitaminos, -oās?, vitamino?i, -oase, adj. Care con?ine vitamine, bogat īn vitamine.
    vit?, vile, s.f. Nume generic dat animalelor domestice mari, īn special cornutelor; epitet dat unui om prost sau nesim?it, grosolan.'
    viteaz, -a, viteji, -ze, adj. (Adesea substantivat) Care d? dovad? de curaj īn lupl?; dīrz, curajos, īndr?zne?.
    vitejesc, -eāsc?, viteje?ti, adj. De viteaz, caracteristic vitejilor, viteje?te adv. Ca vitejii, b?rb?te?te. vitejie, vitejii, s.f. 1. īnsu?irea de a fi viteaz.
 2.  Fapt? vitejeasc?.
    vitelin? s.f. Substan?? de natur? proteic?, asem?n?toare globulinei, care se g?se?te īn g?lbenu?ul de ou.
    viteza, viteze, s.f. 1. Rapiditate īn deplasare, iu?eal?. 2. (Fiz.) · Raportul dintre varia?ia unei m?rimi ?i timpul īn care s-a produs acesst? varia?ie; raportul dintre spa?iul parcurs de un mobil ?i timpul folosit pentru parcurgere.
    vitezometru, vilezomelre, s.n. Instrument folosit pentru m?surarea vitezei de deplasare a unui vehicul.
    viticol, -ii, viticoli, -e, adj. Care se refer? la cultura vi?ei de vie; (despre regiuni, ?inuturi) care posed? culturi de vi?? de vie.
    viticultor, viticultori, s.m. Persoan? care se ocup? cu cultura vi?ei de vie.
    viticultur?, viticulturi, s.f. 1. Cultura vi?ei de vie. 2. ?tiin?? care se ocup? cu studiul metodelor de cultivare a vi?ei de vie.
    vitraliu, vitralii, s.n. Fereastr? alc?tuit? din pl?ci de sticl? colorate sau pictate, montate īntr-un cadru de metal.
    vitreg·, -?, vitregi, -e, adj. 1. (Cu privire īa natura īnrudirii reciproce dintre p?rin?i ?i copii sau a copiilor īntre ei) īntre care nu exist? o leg?tur? de sīnge, īnrudirea rezultīnd dinir-o nou? c?s?torie a unuia dintre, p?rin?i. 2. (Fig.) Potrivnic, du?m?nos.
    vitregie, vitregii, s.f. Du?m?nie, r?utate; adversitate.
    vitriīicare s.f. Transformare a unui amestec de silica?i īntr-o mas? sticloas? amorf?, prin-tr-o opera?ie de topire, urmat? de solidificare.
    vitrin?, vitrine, s.f. 1. Spa?iu amenajat īn spatele ferestrei dinspre strad? a unui magazin, īn care se expun m?rfuri. 2. Mobil? cu pere?i de sticl? īn care se expun piesele dinlr-un muzeu.
 3.  Dulap cu rafturi ?i jcu pere?i de sticl?,
VĪLCEA
 īn caro se expun, īnlr-o cas? particular?, bibelouri, cristale, ‘vesel? ele.
   vitruil s.n. (Pop.) Acid sulfuric, vitros, -o?su, vilro?i, -oase, adj. Care are aspect sticlos.
   vi??, vile, s.f. 1. (?i īn forma vil? de vie) Nume dat mai multor plante cu r?d?cini puternice, cu l?stari sub?iri ?i cu fructele (struguri) īn form? de ciorchine, care se cultiv?; īntr-un num?r mare de soiuri ?i de variet??i; (p. ext.)' vrej' do orice plant?. 2. (Fig.) Descendent, urma?; (p. ext.) neam; fel, soi. 3. ?uvi?? de p?r; fir, ?uvi?? din care se confec?ioneaz?, prin r?sucire sau īmpletire, anumite obiecte.
   vi?ei, vilele, s.f. Puiul femei al vacii (pīn? la un an).
   vi?el, vi?ei, s.m. Puiul (mascul al) vacii (pīn? la un an).
   vi?icn, ·vi?ele, s.f. Vijea. vi?iās, -o?s? adj. v. vicios, vi?iu s.n. v. viciu.
   viu, vie, vii, adj. 1. Care este īn via??, care tr?ie?te; carne vie = ran? deschis?, care sīnge-reaz?. 2. Plin de via??, īnsufle?it; (despre foc) care arde cu flac?r? puternic?; (despre lumin?) puternic, orbitor; (despre culori) aprins, str?lucitor; (despre ochi) ager, vioi; discu?ie vie — discu?ie īnsufle?it?; durere vie = durere puternic?.
                                                                 viv?cc adj. invar. 1. (Livr.) Vioi, ager; (adverbial; muz.) īntr-un ritm viu. 2. (Bot.) Peren, vivacitate s.f. Vioiciune, vivandiir?, vivandierc, s.f. (īnv.) Femeie care īnso?ea armatele, vīnzind solda?ilor alimente ?i alte arlicole de consum.
   vivat interj. Tr?iasc?! La mul?i ani! vivip?r, -?, vivipari,' -e, adj. (Despre animale; ?i substantivat) Care na?te pui vii.
   vivisec?ie, vivisec?ii, s.f. Opera?ie f?cut? pe un animal viu, īn scopul studierii unor procese fiziologice.
   viz?1, vizez, vb. I. Tr. A pune o viz? pe un act oficial, pentru a-i da valabilitate.
   viz?2, vizez, vb. I. Tr. 1. A prinde imaginea unui punct de pe teren īn centrul lentilei unui aparat topografic. 2.' (Fig.) A se referi la ceva, a face o aluzie.
   vizavi adv. Peste drum; (fa??) īn fa??; fa?? de..., īn raport cu ... .
   viz?1, vize, s.f. Men?iune special? f?cut? de o autoritate pe un act, pentru a-i da valabilitate.
   viz?-, vize, s.f. Pe?te asem?n?tor cu cega, lung pīn? la 2 m, cu botul scurt ?i rotunjit.
   vizet?, vizele, s.f. Mic? deschiz?tur? circular? amenajat? la o u??, pentru a permite s? se vad? dirt interior spre exterior.
   vjzibil, -?, vizibili, -e, adj. Care poate fi v?zut; (fig'.) care este evident, neīndoielnic.
   vizibilitate s.f. īnsu?irea de a fi vizibil; stare de claritate a atmosferei, care permite s? se vad? obiectele pīn? la o anumit? distan??; distan?a maxim? pīn? la care un obiect este vizibil.
   vizier?, viziere, s.f. 1. Partea din fa?? a coifului, care putea fi coborit? pentru a ap?ra obrazul de lovituri. 2. Cozoroc.
   vizigdt, -?, vizigo?i, -te, s.m. ?i f. Persoan? care f?cea parte dintr-o popula?ie de neam germanic, ramur? a go?ilor.
   viziona, vizionez, vb. I. Tr. A urm?ri, a vedea proiec?ia unui film, desf??urarea unui spectacol etc.
   vizionar, -?, vizionari, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care se las? st?pīnit de iluzii, de idealuri (irealizabile). 2. Care are caracter de viziune; fantastic.
   vizir, viziri, s.m. Nume dat unor īnal?i dreg?tori din ??rile musulmane.
   vizit?, vizitez, vb. I. Tr. X. A face o vizit?; a se duce s? vad? o localitate, un muzeu etc. 2. A inspecta, a controla, a cerceta la fa?a locului.
   vizitator, -oare, vizitatori, -oare, s.m. ?i 1'. Persoan? care viziteaz? o localitate, un muze-u, o expozi?ie etc.
   vizit?, vizite, s.f. 1. Faptul de a se duce s? vad? pe cineva acas? Ia el, īn semn de prietenie, de curtoazie, īntr-o problem? oficial? etc.; carte de vizit? = bucat? mic? dreptunghiular? de carton pe care este scris numele unei persoane ?i care serve?te pentru diverse comunic?ri, īndeosebi īntre cunoscu?i. 2. Consulta?ie sau control medical f?cut de medic īn spital sau la domiciliul bolnavului; vizit? medical? = control medical periodic, f?cut elevilor, muncitorilor, solda?ilor etc. 3. Deplasare īntr-o localitate, la un muzeu, la un obiectiv, īntr-o regiune cu scopul de a le cunoa?te.
   vizitiu, vizitii, s.m. Persoan? care are ocupa?ia de a mina, de a conduce caii la o tr?sur?.
   viziune, viziuni, s.f. 1. Percep?ie vizual?; imagine, reprezentare. 2. Mod de a vedea lucrurile, concep?ie, opinie; (p. ext.) previziune. 3. Fantasmagorie; vedenie, n?luc?.
   viz<5n, vizoni, s.m. Animal s?lbatic carnivor, cu blana pre?ioas?, care tr?ie?te in America de Nord.
   vizor, vizoare, s.n. Dispozitiv .montat Ia un instrument optic, care permite prinderea īn cīmpul vizual a obiectului ce trebuie observat.
   vizu?l, -?, vizuali, -e, adj. Care apar?ine vederii sau se refer? la sim?ul v?zului; memorie vizual? - memorie care re?ine īndeosebi imaginile v?zute; cimp vizual = spa?iul cuprins de vedere cīnd privirea este fixat? asupra unui punct.
   vizuin?, vizuini, s.f. 1. Ad?post pe care ?i-l sap? īn p?mīnt unele animale s?lbatice; (fig.) ascunz?toare. 2. (Fig.) Cocioab?, bordei, vizunie, vizunii, s.f. (Pop.) Vizuin?, vījīi, pers. 3 vījiie, vb. IV. Intr. (Despre vīnt, ape, proiectile etc.) A produce un zgomot caracteristic, puternic.
   vījīit, vijiiluri, s.n. Faptul de a vijii; zgomot caracteristic produs de un lucru care vījīie. vījīitur?, vijiiluri, s.f. Vījīit. vilce?, vilcele, s.f. Vale īngusta?i pu?in adīnc?, eu versantele īn pant? u?oar?; plriu mic.
vtlcica
   vilcicii, ('ilrrlc, s.l. Vil·'*1;), vīlnic, vilnicc, s.n. Fol? in form? de fust?, despicat? in fal?, specific? portului popular ollencsc.
   Tīltiiiirc, viitori, s.f. Vīrlej fie ap?, īnlr-un loc adine din albia unui riu; bulboan?; (fig.) fr?mīnlare, agita?ie.
   vīlv? s.f. 1. Agita?ie, fr?mīnlare, zarv? produs? de un fapt deosebit. 2. (Fig.) Fal?, mīndrie.
   vīlvutāic, vilv?i?i, s.f. Flac?r? mare. rilvoiire, vilvori, s.f. Vīlv?taie. tīItoī adj. invar. (Despre p?r) Zbirlit. rīnn, vinez, vb. I. Tr. Ī. A pīndi, a urm?ri ?i a prinde sau a ucide animale s?lbatice. 2. (Fig.) A urm?ri cu st?ruin??,un om (vinovat); (fam.) a depista gre?eli īnlr-un text.
   vin?t, vinaturi, s.n. 1. Vin?loare. 2. Denumire dat? animalelor care so vineaz?; carnea acestor anim ale.
   rin«, cinc, s.f. 1. Vas sanguin care duce sīn-gele de la organe ?i ?esuturi la inim?; (p. ext.) orice vas sanguin. 2. (Pop.) Mu?chi, tendon; fibr? muscular?; cin? de bou = crava?? f?cut? din ligamentul cervical poslerior al boului. 3. (Pop.) Partea piciorului cuprins? īntre genunchi ?i glezn?. 4. Filon mineral; pīnz? subteran? de ap?. 5. Coloan? de lichid. (!. Nervur? a frunzelor.
   rīnut, -?, vine?i, -Icadj., s.n., s.f. 1. Adj. Dc culoare albastr? indus? (cu reflexe violele). 2. Adj. (Despre oameni ?i p?r?i ale corpului lor) Palid, livid; īnvine?ii. 8. S.n. Culoare vīn?t?(l).
4.  S.f. P?tl?gea vīn?t?.
   rinist?ie. vin?l?i, s.f. Pal? vīn?t? care apare pe corp īn urma unei lovituri.
                                                               vīn?foare, vin?tori, s.f. Faptul de a vīna, vīnat. rīn?tor, vin?tori, s.m. 1. Persoan? care vineaz?, care practic? vin?loarea. 2. Vin?tori dc munte = trupe din cadrul forjelor armate, specializate pentru lupta īn mun?i.
   rīn?torusc, -casc?, vin?iorc?ti, adj. Privitor la vin?loare sau la vīn?lori, care apar?ine yin?to-rului.
   rīnjos, -oiis?, vinjo?i, -oase, adj. Puternic, musculos, viguros.
   rint, vinturi, s.n.· 1. Deplasare orizontal? a unei mase de aer, provocat? de diferen?a de presiune atmosferic? dintre dou? regiuni ale P?mijiluiui. 2. Curent de aer creat pe cale artificial? (cu un ventilator, cu evantaiul etc.).
3.  i7tnl solar = flux continuu de particule (in special protoni) emise do Soare.
   Yīnto?s?. vīnloasc, s.f. 1. Vīnt puternic, furtun?, vijelie. 2. (La pl.) Iele.
   Yīntrcii, vīntrclc, s.f. Pinz? de corabie. Yīnturā, vintur, vb. I. Tr. 1. A trece boabele de cereale prin vīntur?toare sau a le l?sa s? cad? de la o mic? īn?l?ime, pentru ca vīnlul su īmpr??tie impurit??ile. 2. (Fig.) A īmpr??tia, a spulbera. 3. A mi?ca īncoace ?i īncolo; a agita. 4. (Fig.) A da in vileag fapte, īntīmpl?ri. 5. A cutreiera, a colinda; v'tntur?-lumc (sau vudur?-tar?) — hoinar, aventurier.
   rint ur?toare, vinlur?lori, s.f. Ma?in? agricol? caro cur???, cu ajutorul unui-curent de aer, boabele de cereale de impurit??i.
   vīnz?re, vinz?ri, s.f. 1. Ac?iunea de a vinde. 2. (Fig.) Tr?dare.
   rīnz?liSr.-oare, vinz?lnri, -oare, s.m, ?i f. 1. Persoan? care vinde (ocaziona!) ceva; persoan? angajat? pentru a vinde m?rfuri īnlr-un magazin.
2.  (Fig.) Tr?d?tor.
   rīnzolciil?, cinzolcli, s.f. Fr?mīnlare, agila?ie. vīnzoli, vinzolesc, vb. IV. Refl. ?i Ir. A (se) fr?mīnla, a (se) agila.
   vīrcnlāe, vircolāci, s.m. (Milol.) Fiin?? imaginar? despre care se credea c? m?nīnc? Luna sau Soarele (provocind eclipsele).
   rīrt, vir/uri, s.n. 1. Partea cea mai de sus (ascu?it?) a unor obiecte īnalte, a unor forme de relief etc. 2. (La pl.; fig.) Persoanele care se afl? īn fruntea unei organiza?ii, a unui grup sau a unei clase sociale. 3. Cap?l, extremitate (ascu?it?) a unui lucru; punct de intersec?ie a dou? laturi ale unui poligon; extremitatea unor p?r?i alo trupului omului sau animalelor. 4. Punct de intensitate maxim? a unei activit??i; orc de virf ore de afluen?? maxim?, de solicitare intens? īn cadrul unor activit??i.
   rīrfuf, virfuicsc, vb. IV. Tr. A face vīrf unei gr?mezi, unei cl?i ele.; a umple cu vīrf (un recipient).
   vīrī, vir, vb. IV. 1. Tr. A b?ga, a introduce; a īnfige, a īmplīnta. 2. Tr. A face s? intre undeva (de bun? voie sau for?at); (refl.) a intra, a se b?ga īn...; a se īnghesui. 3. Refl. A so amesteca, a inlerveni īnlrc al?ii.
   vīrst?1, virslc, s.f. 1. Timpul (exprimat īn ani) socotii de la na?terea unei fiin?e pīn? la un anumit moment din via?a ei; in virst? — b?trīn. 2. Etap? īn via?a cuiva, caracterizat? prin anumite aspecte. 3. Num?r de ani īmplini?i care se cer pentru ca cineva s? se bucure de anumite drepturi (civile, politico ele.) 4. Cea mai mic? subdiviziune a timpului geologic, īn care s-au format straiele dinlr-un etaj geologic.
   vīrstii-, virslc, s.f. (Reg.) Dung? do alt? culoare (inlr-o ?es?tur?).
   vīrsfnic, -u, virstnici, -e adj. Trecui de epoca tinere?ii; īnaintat īn vīrslā.
   rīr?fi, vir?c, s.f. Unealt? de pescuit alc?tuit? dinlr-un co? īn form? de-piinie, f?cut din plas? sau din nuiele.
   vīrtij, vīrlejuri, s.n. 1. Viitoare, bulboan?; rotire a apei īn locul unde se cufund? cineva sau cova. 2. Mi?care īn cerc; vini care se rote?le in loc, ridicīnd īn aer praf, hīrlii, frunze uscate etc.; coloan? de praf, de fum, de z?pad?. 3. (Fig.) V?lm??ag ame?itor, buim?ceal?. 4. Nume dat unor unelte care, cīnd func?ioneaz?, descriu o mi?care circular?; īncuietoare Ia u?? sau la poart?, format? dintr-o bucal? de lemn sau de fier care se īnvirle.?te in jurul unui cui.
   rīrtiini?u, virtclni?e, s.f. 1. Unealt? de pe care se deap?n? din scul firele de lin?, de cīnepā, dc bumbac etc. 2. Ma?in? care serve?te Ia infā?u-
 667
VOINICIE
rarea īn suluri ori īn colaci a benzilor sau a sīrmelor do metal īn (impui tragerii.
   virtos, -oās?, t>irto?i, -oase, adj., adv. J. Adj. Puternic, viguros; 1are, īndesat, solid. 2. Adv. Cu for??, cu putere; mai virtos = mai ales, mai cu seam?.
   vise s.m. Plant? semiparazit? care cre?te pe ramurile unor copaci, cu frunzele totdeauna verzi ?i fructul īn forma unor bobite albe, folosit? ca plant? medicinal?.
   viseos, -oās?, visco?i, -oase, adj. Cleios, lipicios, visl??, visla?i, s.m. Persoan? care vīsle?te, care conduce o barc? cu vīsle.
   vīsl?, i’tslc, s.f. Unealt? de lemn īn form? de lopat?, cu care se conduce o ambarca?ie.
   Tisli, vislesc, vb. IV. Inlr. A mīnui vīslele, f?ciiul s? īnainteze o ambarca?ie. vīsli? s.n. Ac?iunea de a .vīsli. vīzdoag?, vlzdoage, s.f. (Bot.) Cr?i??, vlag? s.f. For??, putere, vigoare, vl?dic?, vl?dici, s.m. Episcop, vl?gni, vl?guiesc, vb. IV. Tr. A Stoarce do puteri, a istovi.
   vl?guit, -?, vl?gui?i, -le, adj. Sleit de puteri, istovit.
   vl?jgan, vl?jgani, s.m. Persoan? tīn?r?, voinic?, zdrav?n?. .
   vl?star, vl?stare, s.n. 1. L?star. 2. Descendent al unoi familii.
   voal, voaluri, s.n. 1. ?es?tur? fin?, u?oar?, transparent?, de bumbac, de m?tase sau din fibre sintetice, din care se fac unele obiecte de īmbr?c?minte femeiasc?; v?l cu care femeile ī?i acoper? capul sau fa?a. 2. Pat? neagr? slab?, produs? une'ori pe un material fotografic.
   voala, voalez, vb. I. 1. Tr. A acoperi cu un voal; a ascunde, a masca; (refl.; despre voce sau sunete) a-?i pierde sonoritatea, limpezimea, a se estompa. 2. Refl. (Despre materiale fotografice) A se degrada, din cauza apari?iei voalului (2).
   voal?t, -?, voala?i, -le, adj. 1. Acoperit cu un voal; umbrit; ascuns; (despre voce, sunete) stins, estompat. 2. (Despre negative fotografice) Degradat prin producerea unui voal (2J.
   voalet?, voalete, s.f. ?es?tur? sub?ire, foarte rar?, fixat? la p?l?riile femeie?ti ca garnitur? sau pentru a acoperi fa?a.
   vocabul?r, vocabulare, s.n. 1. Totalitatea cuvintelor dintr-o limb?. 2. Totalitatea cuvintelor specifice unui anumit domeniu de activitate, unei anumite categorii sociale etc. 3. in?irare alfabetic? (sau dup? alte criterii) a cuvintelor dintr-un text, īnso?ite de explica?ia, lor sau de traducerea īn alt? limb?.
   voc?lnilu, vocabule, s.f. (Livr.) Cuvint, vorb?, vocal, -?, vocali, -e, adj. Care apar?ine vocii, privitor la voce; executat cu vocea.
   vocnlu, vocale, s.f. Sunet al vorbirii, la a c?rui rostire curentul de aer sonor iese liber, continuu; liter? care reprezint? un astfel de sunet.
   vocalic, -?, vocalici, -e, adj. Care apar?ine vocalelor, care se refer? la vocale.
   voculism s.f. Sistemul vocalic al unei limbi.
   vocaliz?, vocalize, s.f. Exerci?iu de canto in care denumirile notelor sint īnlocuite cu vocale.
   vocativ s.n. Caz al declin?rii, care exprim? o chemare, o adresare, o invocare.
   voeiitie, voca?ii, s.f. Aptitudine deosebit?, predispozi?ie penlru o anumit? art? sau ?tiin??, pentru un anumit domeniu de activitate.
   voce, voci, s.f. 1. Facultate, specific? omului, de a emite sunete articulate; sunetele emise de om prin vibrarea coardelor vocale. 2. īnsu?irea de a cīnta frumos din gur?. 3. Linie melodic? īncredin?at? fiec?rui instrument executant intr-o compozi?ie; registru (1) vocal.
   vocifera, vociferez, vb. I. Inlr. A vorbi r?stit, cu glasul ridicat; a face scandal.
   vod? s.m. Titlu pe care īl purtau domnii ??rilor romāne?ti.
   vodevil, vodeviluri, s.n. Comedie u?oar?, īn al c?rei text sini intercalate cuplete care se cīnt? pe melodii cunoscute.
   vog? s.f. (Livr.) Interes viu dar trec?tor, provocat de o īntīmplare, de o persoan? etc.; mod?; renume, faim? trec?toare.
   voi1 pron. pers. 2 pl. ?ine locul numelor persoanelor cu care se vorbe?te; voi sinte?i?; (la dativ) vou? vi se cuvine; (indicīnd posesia) lua?i-v? haina; (īn compunerea verbelor reflexive construite cu dativul) v-a?i amintit ?; (la acuzativ) pe voi v-am a?teptat; (ca pron. de polite?e, cu valoare de sg. ) v? ?tiam plecat.
   voi2, voiesc, vb. IV. Tr. 1. A fi hot?rī!, s?..., a avea inten?ia, a vrea. 2. A fi de acord, a accepta, a consim?i, voiaj, voiajuri, s.n. C?l?torie, voiaja, voiajez, vb. I. Intr. A c?l?tori, voiajat, -fi, voiaja?i, -te, adj. Care a c?l?torit mult; umblat.
   voiajor, voiajori, s.m. 1. C?l?tor. 2. Voiajor comercial = reprezentant al unei firme particulare, care viziteaz? diferite localit??i, īn c?utare de beneficiari sau de furnizori.
   voie s.f. 1. Voin??, vrere; inten?ie, dorin??. 2. Pl?cere, poft?, chef; voie bun? (sau rea) = dispozi?ie sufleteasc? bun? (sau rea). 3. Permisiune, īncuviin?are, īnvoire.
   voievod, voievozi, s.m. 1. (īn evul mediu) Titlu purtat de domnii ??rii Romāne?ti, de ai Moldovei ?i de guvernatorii Transilvaniei. 2. C?petenie a unui s?la? de ?igani.
   voievodal, -?, voievodali, -e, adj. Care apar?inea unui voievod (X); privitor la voievozi.
   voievodat, voievodate, s.n. Teritoriu care so afla sub autoriLatea unui voievod.
   voinic, -?, voinici, -e, s.m., adj. X. S.m. Tin?r chipe?, curajos, viteaz. 2. S.m. (īnv.) Osta?.
3.  Adj. (Despre oameni) Robust, viguros, bine f?cut.
   voinicesc, -c?sc?, voinice?ti, adj., s.f. art. X. Adj. De voinic, caracteristic voinicilor, vitejesc. 2. S.f. art. Numele unui dans popular. voinicC?te adv. Ca voinicii, viteje?te, voinicic, voinicii, s.f. X. īnsu?irea de a fi voinic; vitejie, b?rb??ie. 2. Fapt? vitejeasc?.
  VOIN?A.
   voin??, foirile, s.f. 1. Oricnlarea con?tient? a oiniihii spre realizarea unor scopuri; efortul depus pentru atingerea acestora. 2. Decizie ferm? ?i perseveren?? īn īnvingerea obstacolelor. 3. i-lol?rīrc, decizie a cuiva. 4. īnvoire, consim??-inīnt, permisiune. 5. huon?ie; scop, ?el. C. Dorin??.
   voios, -o?s?, voio?i, -oase, adj. Bine dispus, vesel.
   voio?ie, voio?ii, s.f. Voie bun?, bun? dispozi?ie.
   voit, -i, voi?i, -te, adj. F?cut īn mod inten?ionat.
   volan, volane, s.n. 1. Pies? īn form? de roat?, cu ajutorul c?reia se efectueaz?, manual, anumite comenzi la ma?ini-unelte, la autovehicule ele. 2. Fī?ie de ?es?tur? (sau dantel?) īncre?it? ori plisat?, care se pune ca garnitur? la obiecte de īmbr?c?minte femeiasc?, la cuverturi etc.
   volant1, volan?i, s.m. Roat? grea, montat? pe arborele unei ma?ini cu piston, pentru a-i uniformiza tura?ia.
   voliint2, -?, volan?i, -le, adj. Desprins dintr-o unitate; deta?abil, mobil; foaie volant? = foaie de birlic scris? sau tip?rit?, care se difuzeaz? īn public ca manifest, ca īn?tiin?are etc.
   volatil, -?, volatili, -e, adj. (Despre lichide) Care se evapor? u?or la temperatura obi?nuit?.
   volatilitate s.f. īnsu?irea de a fi volatil.
. volatili;·.!!, volatilizez, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide) A se transforma rapid īn vapori, la temperatura obi?nuit?. 2. (Fig.) A disp?rea f?r? urm?.
   volbur?, volburi, s.f. 1. Yint puternic, cu vīrle-juri: furtun?; trimb? de z?pad? sau de nisip.
2.  Yirtej de ap?; viitoare. 3. Plant? erbacee cu tulpina sub?ire, tīritoare sau ag???toare, cu flori albe sau roz, avind corola īn form? de pīl-nie.
   volei s.n. Joc sportiv care se disput? īntre dou? echipe de cīte ?ase juc?tori, cu o minge special? care trebuie aruncat? peste o plas? īntins? īn mijlocul terenului, la o anumit? īn?l?ime (in func?ie de virsta ?i sexul juc?torilor).
   voleibalist, -?, voleibali?ti, -sic, s.m. ?i f. Juc?tor de volei, volintir s.m. v. voluntar, voli?ionāl, -?, voli?ionali, -c, adj. Care se refer? la voin??; care este determinat de voin??.
   volnic, -?, volnici, -e, adj. (īnv.) Care poate ac?iona dup? voia sa; liber, independent.
   voldc, voloace, s.n. Plas? de pescuit īntins? la cele dou? capete pe cīte un suport de lemn, cu care este tras? prin ap?.
   volt. vol?i, s.m. Unitate de m?sur? a tensiunii electrice, egal? cu tensiunea de la capetele unui conductor care, fiind str?b?tut de un curent de un amper. dezvolt? o putere de un watt.
   volt?ic, -?, vollaici, -e, adj. Care se refer? la pila electric? inventat? de Volta; arc vollaic = arc electric.
   voltaj s.n. Tensiune electric? exprimat? īn vol?i.
                                                                                                                CCS
   voltampernietru, voltampcrmelrc, s.n. Instrument electric de m?surat, care poate fi folosit alternativ ca voltmelru sau ca ampcrmclru.
   volt?, volte, s.f. 1. Mi?care īn form? de cerc sau do arc de cerc. 2. Schimbare de direc?ie a unei nave, astfel ca viului s? loveasc? in cel?lalt bord.
   voltij?, voltijc, s.f. 1. īnc?lecare a unui cal din mers, f?r? ajutorul sc?rilor. 2. C?l?rie in picioare, pe ?a.
   voltmetru, voltmetre, s.n. Instrument folosit pentru m?surarea tensiunii electrice dintre dou? puncte ale unui circuit.
   volubil, -ii, volubili, -e, adj. 1. Care vorbe?te mult, repede ?i cu u?urin??. 2. (Despre plante) Care ī?i r?suce?te tulpina īn jurul unui suport.
   volubilitate s.f. 1. U?urin?a de a vorbi curg?tor ?i repede. 2. Proprietate a unor plante de a-?i īnf??ur? tulpina īn jurul unui suport.
   voliim, volume, s.n. 1. Spa?iu pe care īl ocup? un corp; m?rime calculat? pe baza celor trei dimensiuni ale corpului. 2. Mas? de ap? debitatei de o finlīn?, de o ap? curg?toare ele. 3. Propor?iile unei activit??i. 4. Nivel de intensitate sonor? a semnalelor auditive. 5. Carte (legat? sau bro?at?).
   volumetric, -u, volumetrici, -c, adj. Care se refer? la volumul sau la determinarea volumului· unui corp; analiz? volumetric? — analiz? pentru determinarea greut??ii unei substan?e, prin m?surarea volumului solu?iei elalonate folosite pentru litrare.
   volumetrie s.f. Capitol al chimiei analitice care se ocup? cu analizele volumetrice.
   voluminos, -oās?, volumino?i, -oase, adj. Care are volum mare, care ocup? un loc mure īn spa?iu; (despre persoane) foarte gras; (despre c?r?i, dosare) care are multe file.
   voluntar, -ii, voluntari, -e, adj., s.m. Ī. Adj. (Despre oameni) Care ac?ioneaz? de bun?voie, din proprie ini?iativ?; (despre ac?iuni) care se face f?r?.constrīngere. 2. Adj. Care ī?i impune voin?a, autoritatea. 3. S.m. Persoan? care cere s? fac? serviciul militar f?r? a avea aceast? obliga?ie (īnainte do virsta cerut?); militar' care se ofer? de bun? voie s? execute o misiune de lupt?. 4. S.m. Persoan? care se ofer? s? īndeplineasc? o munc? īn mod dezinteresat. Var.: volintir s.m.
   voluntariat s.n. Angajare īn armat? ca volun-tar.
   voluntarism s.n. Concep?ie sociologic? subiectivist? care consider? voin?a uman? ca factor hot?rītor al istoriei, negīnd exislen?a legilor obiective sau opunīnd voin?a uman? acestor legi..
   voluntarist, -?, voluntari?ti, -sie, adj. Care apar?ine voluntarismului, privitor Ia voluntarism.
   voluptate, volupt??i, s.f. 1. Pl?cere rnare a sim?urilor. 2. Desf?tare sufleteasc?.
   voluptos, -o?s?, voluplo?i, -oase, adj. Care produce sau exp'rim? voluptate; plin de voluptate.
VnAJIT
   volut?, colute, s.f. Ornament arhitectonic īn form? do spiral? (folosii. īn antichitate la capitelurile coloanelor).
   '»m?. conic:, vb. 1. Tr. A v?rsa (4). viini?, conic, s.f. Ac?iunea de a voma; expulzare pe gur? a con?inutului stomacului.
   vomer, comcrc, s.n. Os lat. situat īntre cele dou? cavit??i nazale.
   vtimieā, vonncc, adj. Nuc? comic? = nume dat semin?elor unui arbore tropical, care con?in stricnina.
   vomit?, comite:, vb. 1. Tr. A v?rsa (4), a voma. vomitiv, -u, comitici, -c, adj. Care provoac? vom?; (substantivat, n.) medicament care are proprietatea de a provoca vom?.
   TOBicir, voniccri, s.m. Arbust cu ramurile īn patru muchii ?i cu flori albe-verzui.
   vopsea, copsclc, s.f. 1. Materie colorant? ob?inut? prin suspensia unui pigment īnlr-un lichid. 2. Culoare folosit? īn pictur?.
   vopsi, copscsc, vb. IV. Tr. A colora un obiect, acoperindu-i suprafa?a cu vopsea, vopsit s.n. Faptul de a vopsi, vopsitor, -oare, vopsitori, -oare, s.m. .?i f. Persoana care se ocup? cu vopsitul.
   vopsitorie, vopsitorii, s.f. 1. Meseria vopsitorului. 2. Atelier īn care se execut? opera?ia de vopsire.
   vorace, voraci, adj. Care m?nīnc? cu mare l?comie.
   voracitate s.f. Faptul de a fi foarte lacom, de a minca cu mare l?comie.
   vtirb?, vorbe, s.f. 1. Cuvīnt; ?ir de cuvinte care exprim? o idee; discu?ie, expunere, istorisire. 2. Neīn?elegere, ceart?. 3. Zic?toare, proverb.
4.  Promisiune, angajament; īn?elegere, īnvoial?.
5.  Veste, ?tire, zvon.
   vorb?re?, -oi??, vorb?re?i, -e, adj. (Adesea substantival) C?ruia īi place s? vorbeasc? mult.
   vorb?rie s.f. P?l?vr?geal?, vorb? mult? f?r? rost.
   Turtii, corbesc, vb. IV. 1. Inlr. A avea facultatea de a folosi graiul articulat, de a-?i exprima ghid?rile cu voce tare; a se adresa cuiva. 2. Inlr. A ?ine un discurs, o conferin??. 3. Inlr. A-.?i spune oliviului, a-?i exprima voin?a; (lig.) a constitui o dovad?, a adeveri, a confirma. 4. Refl. A se sf?tui.
   vorbire, corbiri, s.f. 1. Ac?iunea de a vorbi.
2.  Limb?, grai; limbaj.
   vorbit, -?, vorbi?i, -tc, adj. Rostii, exprimat, expus; limba vorbit? — limba uzual?, īntrebuin?at? obi?nuit īn viu grai.
   vorbitor, -mire, vorbitori, -oare, adj., s.m. ?i f.
1.  Adj. Care vorbe?te, care folose?te limbajul arliculat. 2. Adj. Care este .evident; edificator.
3.  S.m. ?i f. Persoan? care vorbe?te, care folose?te limbajul arliculat. 4. S.m. ?i f. Persoan? care ia-euvīnlul īn public; conferen?iar, orator.
   v<5rnic, vornici, s.m. (īnv.) 1. Mare dreg?tor la curiile domne?ti din Muntenia ?i din Moldova, īns?rcinat cii conducerea treburilor interne. 2. Primar al unui sat sau al unui līrg.
   vornicc?s?, voniiccsc, s.f. So?ia vornicului, voriiicel, comicei, s.m. 1. (īnv.) Dreg?tor* subaltern al vornicului (1) īn līrguri ?i īn sale. 2. Fl?c?u īns?rcinai, la nun?ile ??r?ne?ti, cu invitarea ?i cinstirea oaspe?ilor, cu anun?area darurilor etc.
   viistru. voastr?, vo?tri, voastre, pron. pos., adj. pos. 1. Pron. pos. īnlocuie?te numele obiectului posedat ?i numele celor c?rora li se adreseaz? vorbitorul: un ora? ca al vostru. 2. Adj. pos. Caro apar?ine persoanelor c?rora li se adreseaz? vorbitorul: casa voastr?; (arat? o dependen??, o īnrudire) fra?ii vo?tri. 3. Pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele celor c?rora li se adreseaz? vorbitorul sau (la f. pl.) treburile, preocup?rile acestora: am fost la ai co?tri; voi cu ale voastre.
   voi, voturi, s.n.· Exprimare a opiniei cet??enilor sau a membrilor unei adun?ri īn leg?lur? cu o candidatur?, cu alegerea unui reprezent?rii, cu o propunere etc.
   votā, votez, vb. I. Intr. A-?i exprima p?rerea asupra unei candidaturi, a unei propuneri ele.
   votc?, votci, s.f. B?utur? alcoolic? tare, f?cut? din cereale sau din fructe.
   votiv, -?, colici, -e, adj. īnchinat divinit??ii; tablou colic = pictur? mural? reprezentīnd pe ctitorul (sau ctitorii) unei biserici sau ai unei m?n?stiri.
   vrabie, crabii, s.f. Gen de p?s?ri sedentare, cu pene cenu?ii, cu ciocul scurt, care tr?iesc īn preajma caselor sau pe cīmp.
   vrac, vracuri, s.n. Form? de depozitare ?i de transport, īn gr?mezi, neambalale, a materialelor pulverulente, granuläre sau īn buc??i.
   vraci, craci, s.m. (Pop.) X. Medic; t?m?duitor. 2. Vr?jitor.
   vraf, crafuri, s.n. Gr?mad?, mald?r, morman; teanc.
   vrai?te s.f. Neorīnduial?, dezordine, harababur?; (adjectival) aflat īn dezordine; l?sat īn voia soarlei; (despre u?i, ferestre) larg deschis.
   vnij?, vr?ji, s.f. X. (īn basme ?i īn supersti?ii) Ac?iunea de a vr?ji, de a face farmece; mijloc īntrebuin?at īn acest scop; dcscīntec. 2. Atmosfer? care īneīnl?, care farmec?.
                                 Vrajb?, vrajbe, s.f. Du?m?nie, ceart?, ur?. vnin?, vr?ni, s.f. X. Gaur? mic? (rotund?) la butoaiele īnfundate, prin care se introduce sau se scoate vinul. 2. Deschiz?tur? prin care curge f?ina la moar?.
   vr?bele, vr?be?i, s.m. B?rb?tu?ul vrabiei; vrabie.
   vr?bīoiir?, vr?bioare, s.f. X. Diminutiv al lui vrabie. 2. Carne de vil? din regiunea ?alelor, vr?bioi, vr?bioi, s.m. B?rb?lu?ul vrabiei. vr?tui, vr?ftticsc, vb. IV. Tr. A pune, a a?eza īn vrafuri, īn gr?mezi.
   vruji, vr?jesc, vb. IV. Inlr. X. (in basme ?i īn supersti?ii) A face vr?ji. 2. (Fig.) A īneīnta, a desf?ta, a fermeca.
   vr?jit, -Ü, er?j i?i, -tc, adj. J. (īn basme ?i īn supersti?ii) Aflat sub puterea unei vr?ji. 2. (Fig.) Plin de farmec, īncīnl?lor.
VBAJITOR
 670
   vr?jitor, -oare, vr?jitori, -oare, s.m. ?i f. Persoan? caro face vr?ji.
   vr?jitorie, vr?jitorii, s.f. Faptul de a face vr?ji; vraj? (1).
   vr?jma?, -ā, vr?jma?i, -c, s.m. ?i f., adj. 1.
 S.m. ?i f. Du?man, inamic. 2. Adj. Du?m?nos; potrivnic, r?u.
   vr?jm??ie, vr?jm??ii, s.f. Ur?, du?m?nie. , vrea, vi’-cau, vb. 11. Tr. 1, A avea de gīnd s?..., a inten?iona; a fi hpt?rīt s?... 2. A dori, a pofti; a pretinde de la cineva ceva. 3. A se īnvoi, a consim?i, a fi de acord. 4. Ca verb auxiliar (īn formele voi, vei, va, vom, ve?i, vor) serve?te Ia formarea viitorului.
   vrcasc, vreascuri, s.n. Ramur?, creang? uscat?, desprins? de pe un copac.
   vrednic, -?, vrednici, -e, adj. 1. Harnic; capabil. 2. Care merit?, c?ruia i se cuvine.
   vrednicie,, vrednicii, s.f. Calitatea de a fi vrednic; capacitate, īndemīnare, pricepere; h?rnicie.
   vrej, vrejuri, s.n. Tulpin? a unor plante ag???toare sau tīrītoare.
   vreme, vremuri ?i vremi, s.f. 1. Timp (1); durat? limitat? sau m?surat? īn ore, zile etc.; interval, perioad?, r?stimp. 2. Timp liber, r?gaz. 3. Moment prielnic pentru desf??urarea unei ac?iuni. 4. Epoc?, veac; pe vremuri -- īn timpurile vechi; īn negura vremii = īn trecutul foarte īndep?rtat. 5. Starea atmosferic?.
   vremelnic, -?, vremelnici, -e, adj. De scurt? durat?, trec?tor; instabil.
   vremui, pers. 3 vremuie?te, vb. IV. Intr. A fi vreme rea (cu ploaie, ninsoare, viscol), vreodfit? adv. Cindva, odat?, vrere, vreri, s.f. 1. Faptul de a vrea; voin??, liol?rīre. 2. Dorin??, poft?. 3. Scop, inten?ie.
   vreun, vreo adj. nehot., pron. nehot. 1. Adj. nehol. Careva; (adverbial) cam, circa. 2. Pron. nehot. (īn forma vreunul, vreuna) Cineva, oarecare.
   vrie, vrii, s.f. Coborīrea unui avion, īn pierdere de vitez?, pe o traiectorie īn spiral? foarte strīns?, cu r?sucire īn jurul axei longitudinale.
   vrut?, vrute, s.f. Voin??, vrere; vrute ?i nevrute = vorbe goale, palavre.
   viii,  pers. 3 vuie?te, vb. IV. Intr. A produce un zgomot prelungit, puternic sau īn?bu?it; a hui; (despre mid?imi de oameni),a vocifera, a face zarv?; (despre locuri) a r?suna de sunete puternice ?i prelungite.
   vuiet, vuiete, s.n. 1. Zgomot puternic ?i prelung. 2. G?l?gie, larm?.
   vulcan, vulcani, s.m. 1. Ridic?tur? muntoas? do form? conic?, format? prin erup?ia la suprafa?a solului a lavei ?i a altor produse din interiorul P?mīntului; vulcan noroios = ridic?tur? format? prin erup?ia la suprafa?a solului a unor gaze care antreneaz? ap? ?i n?mol. 2. (Fig.) Loc de unde poate porni īn orice moment o ac?iune primejdioas?; stare de lucruri periculoas?.
   vulcanic, -?, vulcanici, -e, adj. 1. Format prin ac?iunea vulcanilor; de vulcan. 2. (Fig.) N?valnic, impetuos.
   vulcanism s.n. Totalitatea proceselor geologice legate de erup?iile vulcanice.
   vulcanit, vulcanite, s.n. Roc? eruptiv? do origine vulcanic?.
   vulcnniza, vulcanizez, vb. I. Tr. A face o vulcanizare.
   vulcanizare, vulcaniz?ri, s.f. Ac?iunea do a vulcaniza; transformare a cauciucului brut, prin īnc?lzire cu sulf, īnfr-un cauciuc, elastic (cauciuc vulcanizat), insolubil īn solven?i obi?nui?i; a repara un obiect de cauciuc prin acest procedeu.
   vulcani/,ator, -oare,, vulcanizatori, -oare, s.m. ?i f. Muncitor specializat īn vulcanizarea cauciucului.
   vuleanolog, vulcanologi, sjn. Specialist īn vulcanologie.
   vulcanologie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul fenomenelor vulcanice.
   vulg s.n. (Depr.) Popor, norod, plebe, vulgar, -?, vulgari, -e, adj. 1. Grosolan, josnic. 2. Obi?nuit, comun. 3. (īnv.) Latina vulgar? — limba latin? popular?.
   vulgaritate, vulgarit??i, s.f. Caracterul a ceea ce este vulgar, grosolan; (la pl.) expresie vulgar?; fapt? vulgar?.
   vulgariza, vulgarizez, vb. I. Tr. 1. (īnv.} A populariza o idee, o teorie, a le face cunoscute. 2. A trata īn mod simplist, a banaliza.
   vulgarizator, -oare, vulgarizatori, -oare, s.m. ?i f. 1. Persoan? care interpreteaz? sau trateaz? o problem? īn chip simplist. 2. (īnv.) Persoan? care popularizeaz? o ?tiin??, o teorie.
   vulnerabil, -?, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi r?nit; (fig.) care poate fi u?or atacai sau criticat; punct vulnerabil = partea slah? a cuiva, punct sensibil.
   vulpe,' vulpi, si. 1. Mamifer s?lbatic carnivor din familia canidelor, cu blana ro?cat?, cu coada lung? ?i stufoas?; blana acestui animal; vulpe argintie — specie de vulpe cu blana neagr? cu luciu argintiu. 2. (Fig.) Persoan? ?ireat?, viclean?.
   vulpoāic?, vulpoaice, si. 1. Vulpe (1). 2. (Fig). Femeie viclean?, ?ireat?.
   vulpoi, vulpoi, s.m. 1. Masculul vulpii. 2. (Fig.) Om viclean, ?iret.
   vultin, vultani, s.m. Vultur (1). 2. (Fig,) Om viteaz, energic, īnfl?c?rat.
   vultur, vulturi, s.m. 1. Nume dat unor p?s?ri r?pitoare de talie mare, cu ciocul ascu?it ?i īncovoiat, cu gheare puternice, care se hr?nesc cu, animale vii ?i cu stīrvuri: vultur-ple?uv — vultur cu gitul gola?. 2. (Fig.) Om viteaz, falnic, energic. 3. Figur? simbolic?, reprezentīnd un vultur (1), pe steme, monede, pece?i, steaguri etc.; stindard al legiunilor romane.
   vulturesc, -o?scu, vidlure?ti, adj. De vultur; ca de vultur; ager, sprinten, īndr?zne?...
   vulturc?te adv. Ca vulturul; cu agerime, cu iu?eal?.
   vulv?, vulve, s.f. Partea extern? a organului genital feminin.
   vr s.m. invar. Liter? existent? īn alfabetul mai multor limbi moderne (avīnd de obicei valoarea lui c), caro nu iace parte din alfabetul limbii romāne, dai· apare īn unele cuvinte cio origine str?in? care p?streaz? grafia limbii de origine.
   īvalhiUla s.f. (īn mitologia germanic? ?i scandinav?) Loca?ul zeilor ?i al eroilor.
   ?walkirie, walkirii, s.f. (īn mitologia scandinav?) Zei?? care hot?ra soarta b?t?liilor, cau-zīnd moartea unora sau a altora dintre combatan?i.’
   warānl, warante, s.n. Recipis? eliberat? celui care depune m?rfuri īn p?strarea unui doc sau a unui antrepozit ?i care poate fi folosit? ca liirtie de valoare.
   «alt, wa?i, s.m. Unitate de m?sur? a puterii, egal? cu puterea care dezvolt? o energie de un joule pe secund?.'
?\vaitme1ni, watlmcirc. s.n. Instrument folosit pentru m?surarea puterii electrice īn wa?i.
 īvatloru, watiore, s.n. Unitate de m?sur? pentru energia electric?, egal? cu 3 600 jouli.
 -nolicr, ireim, s.m. Unitate de m?sur? a fluxului do induc?ie magnetic?.
 lYcek-Cīiil s.n. Sfīr?it de s?pt?mīn?; interval detimp?de sīmb?t? pīn? luni) folosit pentru odihn? ?i petrecere.
 iTestern, westernuri, s.n. Gen de film de aventuri creat īn America, a c?rui ac?iune se petrece de obicei īn timpul coloniz?rii vestului Statelor Unite.
 whisky s.n. B?utur? cu mare procent de alcool, ob?inut? din cereale prin distil?ri succesive.
 wolfram s.n. Element chimic, metal dur īntrebuin?at la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, a unor oteluri speciale etc.
 woliramit s.n. Minereu din care se extrage wolframul.
'Sf
   x s.m. invar. A dou?zeci ?i ?aptea liter? a alfabetului limbii romane; īl red?, īn pronun?are, po cs sau pe gz (īn cuvinte ca „examen“, „exemplu“); radia?ie (sau raze) X = radia?ie electromagnetic? de mic? lungime de und?, folosit? īn radiografie ?i īn radioscopie.
   xantofSī? s.f. Pigment galben care se g?se?te īn plante al?turi de clorofil? ?i de caroten, colorīnd toamna frunzele īn galben-ro?cat.
   xcnoīoī), -ii, xenofobi, -e, adj., s.m. ?i f. (Persoan?) care manifest? dispre? ?i ur?^ fa?? de persoane de alt? na?ionalitate sau fa?a de alte popoare.
   jicntfn s.m. Element din grupa gazelor nobile, incolor ?i inodor, care se g?se?te īn atmosfer? Sn cantit??i foarte mici.
   xcroīit?, xerofite, s.f., adj. (Plant?) adaptat? la mediul cu umiditate sc?zuta.
   xerografie s.f. Procedeu de tipar folosit pentru reproducerea unor imagini ?i documente, bazat pe impresionarea unei pl?ci electrizate acoperite cu un strat de material sensibil la lumin?.
   xerox s.n. Aparat pentru reproducere de imagini ?i documente, folosit īn xerografie.
   xilen s.n; Hidrocarbur? lichid? care se ob?ino din gudroanele de c?rbune ?i se folose?te ca materie prim? īn industria coloran?ilor ?i ca solvent īn industria lacurilor ?i a cauciucului.
   xiloīon, xilojoane, s.n. Instrument muzical de percu?ie, alc?tuit dintr-un sistem de pl?ci de lemn, acordate diferit, care emit sunete cīnd sīnt lovite cu ni?te cioc?nele,
   xiloirrafie s.f. Procedeu do tipar īnalt, īn care sīnt folosite cli?ee gravate in lemn.
   xilogravur?, xilogravuri, s.f. 1. Arta de a grava īn lemn. 2. Stamp? executat? cu un cli?eu gravat īn lemn.
Y
   y s.m. invar. Liter? veche greceasc?, existent? īn alfabetul unor limbi moderne (avind īn general valorile lui i), care nu face parte din alfabetul limbii romāne, dar apare in unele cuvinte de origine str?in? care p?streaz? grafia limbii din care provin.
   yankeu, yankei, s.m. Nume dat, īncepīnd din sec. XVII, locuitorilor din nord-estul S.U.A.; (p. gener.) orice cet??ean al S.U.A.
   yard, yarzi, s.m. M?sur? pentru lungime folosit? in ??rile anglo-saxone, egal? cu aproximativ
0,914 m.
   yen, yeni, s.m. Unitate b?neasc? īn Japonia, yoga subst. ?coal? filozofic? indian? care urm?re?te adīncirea cunoa?terii eului, in scopul eliber?rii! lui de via?a material?; (p. ? ext.) ansamblu de exerci?ii care duc Ia sl?pīnirea deplin? a organismului uman, prin īncetinirea la maximum a respira?iei, a b?t?ilor inimii ?i prin realizarea st?rii de insensibilitate total?.
   york s.m. Denumire dat? unor rase de porci de culoare alb?, create īn Anglia.
   yterbiu s.n. Element chimic din grupa lanta-nidelor.
   z s.m. invar. A dou?zeci ?i opta liter? a alfabetului limbii romāne ?i sunetul notat cu aceast? liter?.
   za, zale, s.f. 1. Fiecare dintre verigile care constituie un lan?. 2. (La pl.) Armur? f?cut? din inele mici de fier, cu care se īmbr?cau o?tenii īn antichitate ?i īn evul mediu.
   zacusca s.f. Preparat culinar f?cut din vinete, gogo?ari, ceap? etc. pr?jite īn ulei, ori din pe?te cu garnitur? de legume.
                                 zud?r s.n. īn zadar = degeaba, zadarnic, y.iulnrnic, -f\, zadarnici, -c, adj. (Adesea adverbial) Care este ineficace; f?r? rost, f?r? folos.
   Ziirfu, zadc, s.f. Arbore r??inos, cu frunze c?z?toare in form?'de ace; lemnul, elastic, tare ?i rezistent, al acestui arbore.
   z?dic, zadii, s.f. (īn costumul popular femeiesc din Transilvania) .?es?tur? dreptunghiular? de lin? sau de bumbac (de obicei decorat? cu dungi late negre, allernīnd cu altele portocalii), care se poart? de la briu īn jos, īn fa?? ?i īn spate sau numai in fat?.
   zahanā s.f. v. znlhana.
   zaharat, -?, zahara?i, -te, adj. Care con?ine zah?r; diabet zaharat = boal? endocrin? datorit? insuficien?ei de insulin? ?i caracterizat? prin cre?terea concentra?iei glucozei sanguine, cu apari?ia acesteia īn urin?.
   zaharicale s.f. pl. Bomboane, dulciuri de tot felul.
   zaharifie?, zaliarifie, vb. I. Tr. A transforma īn zah?r (prin tratarea cu anumi?i acizi minerali) o substan?? care con?ine amidon.
   zalmrinictrie s.f. Metod? pentru determinarea concentra?iei unei solu?ii de zaharoz?.
   zaharin? s.f. Compus organic solid, cristalizat, cu o putere de īndulcire de 500 do ori mai marc decīt a zah?rului, folosit de bolnavii de diabet ca īnlocuitor al zah?rului.
   zaharisi, zaharisesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre miere, dulce?uri etc.) A se cristaliza. 2. (Fam., despre oameni) A-?i pierde vigoarea, energia; a se ramoli.
                                 zaharisit, -?, zaharisi?i, -te, adj. 1. (Despre miere, dulce?uri etc.) Care s-a cristalizat; fructe zaharisite = fructe conservate prin fierbere in
sirop do zah?r. 2. (Fam.; despre oameni) Ramolit.
   znharnil?, zaharni?e, s.f. Vas in care se ?ine zah?rul.
   zaharos, -o?s?, zaharosi, -oase, adj. Produse zaharoase = produse alimentare preparate din zah?r.
   zaharoz? s.f. Substan?? dulce din clasa zaharurilor, care se g?se?te īn special īn trestia de zah?r ?i in sfecla de zah?r, din care se extrage, zah?ruri s.n. pl. Glucide; hidra?i de carbon, zah?r s.n. 1. Produs alimentar alc?tuit din zaharoz?, ob?inut din sfecla de zah?r sau din trestie de zah?r. 2. (Pop.) Boal? de zah?r = diabet.
   zaliereā, zaherele, s.f. (īnv.) Provizii alimcn- ' tare pe care ??rile romāne erau obligate s? le pun? la dispozi?ia o?tilor musulmane.
   zaiafet, zaiafeturi, s.n. Chef mare (cu l?utari).
   zalhanā, zalhanale, s.f. 1. Abator rudimentar. 2. Restaurant īn care se servesc anumite inin-c?ri din carne fript? (mai ales de oaie). Var.: zahanā s.f. *
   zambil?, zambile, s.f. Plant? erbacee din familia liliaceelor, īnalt? de 20 — 25 cm, cultivat? pentru florile ei parfumate, albe, roz, violete sau albastre, crescute īn ciorchini mari.
   zapciu, zapcii, s.m. (īn evul mediu īn ?ara Romāneasc?) Dreg?tor subordonat ispravnicului, īns?rcinat cu conducerea unei pl??i.
   z?pis, zapise, s.n. (īnv.) Dovad? scris?, document, act. ·
   zar, zaruri, s.n. Mic cub de os, de material plastic etc., folosit la anumite jocuri de noroc, avīnd imprimate pe fiecare fa?? un num?r de puncte (de la unu la ?ase).
   zaraf, zarafi, s.m. (īnv.) 1. Persoan? care se īndeletnicea cu schimbul banilor. 2. C?m?tar.
   z?r? s.f. Lichid albicios, acri?or, care r?mīne dup? alegerea untului din smīntīn?.
   zare, z?ri, s.f. 1. Orizont; (la pl.) v?zduh. 2. Lumina din jurul unei surse luminoase; a sa uita in zare la ceva = a privi un obiect transparent. a?ezīndu-1 īn dreptul unei surse de lumin?. 3. Zori de ziu?.
ZAKrijTE
   zāri?le, zari?li, s.f. 1. Zare, orizonl.. 2. Lumini? in p?dure.
   znrnacuile?, zarnacndclc, s.f. (Bol.; reg.) Narcis?.
   zān? s.f. 1. Zgomot, g?l?gie; mi?care, agita?ie.
 2. Ceart?, gilceav?.
   zarzavagiu. zarzavagii, s.m. Negustor de zarzavat; gr?dinar care cultiv? zarzavaturi.
   zarzavat. zarzavaturi, s.n. Grup de planle legumicole de la care se consum? frunzele sau r?d?cinile.
   zarz?r, zarz?ri, s.m. Pom fruclifcr asem?n?tor cu caisul, ale c?rui fructe, mai mici decit caisele, au un gust acri?or.
   zarz?r?, zarz?re, s.f. Fructul zarz?rului.
   •/.n(, za?uri, s.n. 1. Drojdie (2). 2. Text cules cu litere tipografice (din plumb) ?i a?ezat in forme do dimensiunile paginilor, gata pentru tip?rit.
   zaver?, zavere, s.f. Nume dat mi?c?rii revolu?ionare organizate de greci īn anul 1821 īmpotriva sf?pīnirii turce?ti; (p. ext.) revolt?, r?scoal?.
   znvergiu, zavergii, s.m. Participant la zaver?; (p. ext.) r?zvr?tit.
   zavistie, zavistii, s.f. (īnv.) Pizm?, ur?, du?m?nie; discordie, gileeav?.
   zavragiu, zavragii, s.m. 1. ?igan nomad (ursar sau c?ld?rar). 2. Scandalagiu.
   z?bal?, z?bale, s.f. 1. Pies? a c?p?strului, īn form? de bar? sub?ire de metal caro so introduce īn gura calului pentru ca acesta s? poat? fi strunit ?i condus. 2. (La pl.) Bubuli?e albicioase, molipsitoare, care so ivesc la oameni īn col?urile gurii.
   z?bav? s.f. Īntīrzicre, īncetineal?, t?r?g?-neal?.
   z?b?uc, -?, z?b?uci, -e, adj. Z?p?cit, aiurit, n?uc.
   z?bhlii, zāblaie, s.n. Pinz? de cīl?i sau din p?r de capr?, din care se fac cergi, l?icere etc.
   z?bovi, z?bovesc, vb. IV. Intr. A sta mai mult (sau prea mult) timp īntr-nn loc; a īntīrzia sau (tr.) a face pe cineva s? inlīrzie.
   z?branic, z?branice, s.n. ?es?tur? fin? de m?tase, de borangic sau de lin?. de culoare neagr?; v?l de doliu.
   z?brea, z?brele, s.f. 1. Vergea de fier sau de lemn. din care se fac garduri, grilaje etc. 2. (La pl.) Gratii la ferestre.
   z?breli, z?brelesc, vb. IV. Tr. A pune z?brele la o fereastr?, la o u?? etc.
   z?lnin. z?bune. s.n. llain? de iarn? (v?tuit?), lunc? pīn? la genunchi, purtat? de ??rani, z?cāres.f. Boal? grea ?i īndelungat?; z?cere, z?c?mlnt, z?c?minte, s.n. Acumulare natural? de substan?e minerale utile.
   z?c?toāre, z?c?tori, s.f. 1. Vas mare din doage īn care se strivesc strugurii. 2. Vas mare īn care se pun la t?b?cit pieile. 3. Loc unde stau vitele la odihn? ziua.
   z?oe?. zac, vb. II. Intr. 1. A sta culcat sau tol?nit (din lips? de ocupa?ie, din cauza oboselii etc.): a sta culcat in pat din cauza unei boli grele. 2. A fi doborit la pāmīnt. 3. A fi mort,
                                                              īngropat. 4. A sta, a se afla (mai mult timp) intr-o situa?ie oarecare; a fi l?sat īn p?r?sire.
5.  (Despre sentimente, pasiuni etc.) A sta ascuns, a fi in stare latent?.
   z?cere s.f. Faptul de a z?cca; boal? lung? ?i grea.
   z?it?rī, z?d?r?sc, vb. IV. Tr. A īnt?rit?, a sicii, a nec?ji pe cineva.
   z?d?rnici, z?d?rnicesc, vb. IV. Tr. -A īmpiedica o ac?iune, a face s? nu se realizeze.
   z?d?rnicie, z?d?rnicii, s.f. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, f?r? rost.
   z?duf, z?dufuri, s.n. C?ldur? īn?bu?itoare, ar?i??.
   z?gsin, zagani, s.m. Vultur mare, cu pono negre īn form? do barb? sub cioc.
                                                              z?gaz, z?gazuri, s.n. 1. Sl?vilar, baraj. 2. (Figr) Piedic?, obstacol, z?g?zui, z?g?zuicsc, vb. IV. Tr. A st?vili o ap?. z?g?zuit, -u. z?g?ziii?i, -tc, adj. Barat, st?vilit, z?li?i, zuh?icsc, vb. IV. Tr. (Heg.) 1. A r?t?ci, a pierde; a risipi,-a īmpr??tia. 2. A sīcīi, a nec?ji, a stingheri.
   z?h?rel s.n. Diminutiv al lui zah?r; a duce pe cineva cu z?h?relul = a īn?ela pe cineva, ado-menindu-1 cu promisiuni.
   z?log, z?loguri, s.n. Amanet, gaj; obiect l?sat ca garan?ie.
   z?logi, z?logesc, vb. IV. Tr. A amaneta un obiect.
   z?lud, -?, z?luzi, -de, adj. 1. Z?p?cit, smintit, nebun. 2. Naiv, nepriceput; prosl, tembel.
   z?misli, z?mislesc, vb. IV. 1. Tr. A concepe, a procrea; a face pui, a na?te. 2. Tr. ?i refl. (Fig.) A (se) īnfiripa, a (so) forma, a (so) crea.
   z?mo?i??, z?mo?ije, s.f. Plant? erbacee cu tulpina ramificat?, acoperit? cu pori aspri, cu l'Īori mari g?lbui, purpurii la baz?.
   x?niitic, -?, z?natici, -c, adj. Z?p?cit, smintit, z?ng?ni, z?ng?nesc, vb. IV. Intr. (Despre obiecte de sticl? sau de metal) A produce, prin lovire sau ciocnire, un sunet, metalic.
   z?ng?nit, z?ng?nituri, s.n. Zgomot metalic specific produs de obiecte de metal sau de sticl? cind sīnt lovite sau izbite.
   z?ng?nitur?, z?ng?nituri, s.f. Z?ng?nit, z?r.o?g?. z?noage, s.f. Depresiune circular?, · cu versante pr?p?stioase, in zona mun?ilor īnal?i.
   z?pad?, z?pezi, s.f. Precipita?ie atmosferic? īn form? de fulgi albi, compu?i din cristale de ghea??; strat (gros) provenit din aglomerarea acestor fulgi.
   z?p?ceal?, z?p?celi, s.f. Fapltil de a (se) z?p?ci; starea celui z?p?cii; buim?ceal?, dezordine.
   z?p?ci, z?p?cesc, vb. IV. J. Refl. ?i tr. A-?i pierde (sau a face s?-?i piard?) judecata clar?, a (se) n?uci, a (se) buim?ci; a (se) fistici, a (se) īncurca. 2. Tr. A r?v??i lucrurile, a face dezordine.
   z?p?cit, -?, z?p?ci?i, -te, adj. (Adesea snWan-tivat) Cu minlea tulburat?, buim?cit, n?ucit; fislīcit.
 #75
   z?plun, z?plani, s.m. Om īnalt ?i voinic; vl?jgan, z?plāz, z?plazuri, s.n. Gard de scīnduri sau de uluci.
   z?p6r, z?poare, s.n. 1. īngr?m?dire de sloiuri de ghea?? care se formeaz? prim?vara īn anumite puncte de pe cursul unui rīu. 2. Baraj f?cut de oameni, pentru a permite pornirea plutelor sau a morilor; ?uvoi de ap? care se formeaz? cīnd se deschide barajul.
   z?psi, z?psesc, vb. IV. Tr. (Reg.) l.A prinde pe cineva, asupra unui fapt s?vīr?it īn ascuns. 2. A prinde de veste, a observa, a b?ga de seam?, z?pu?eal?, z?pu?eli, s.f. Z?duf, z?ri, z?resc, vb. IV. 1. Tr. A vedea ceva nedeslu?it (din cauza īntunericului sau a dep?rt?rii). 2. Tr. A vedea ceva īn treac?t, īn fug?; a observa, a descoperi pe cineva sau ceva. 3. Refl. A ap?rea, a se ivi; se z?re?te de ziu? -- se face de. ziu?.
   zutīcne?l?, z?iicneli, s.f. Faptul de a z?ticni, stingherire.
   z?ticni, z?ticnesc, vb. IV. 1. Tr. A stingheri, a tulbura, a stīnjeni.
   z?toii, z?toane, s.n. Loc pe cursul unui rīu, cu ap? domoal? ?i adīnc?.
   z?u interj. (Serve?te pentru a īnt?ri o afirma?ie sau o nega?ie) Pe legea mea, jur c?...
   z?vilc?, z?velci, s.f. Fiecare dintre cele dou? fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate, care se poart? la ?ar? ca fust?, zuvod, z?vozi, s.m. Cline maro (ciob?nesc), z?voi, z?voaie, s.n. P?durice pe malul unei ape. z?vor, z?voare, s.n. 1. īncuietoare la u?i, con-stīnd dinlr-o mic? bar? mobil? care intr? īntr-o ureche fixat? pe toc. 2. Dispozitiv care serve?te la blocarea unui organ mobil al mecanismului unui sistem tehnic.
   z?vori, z?vor?sc, vb. IV. Tr. A īncuia cu z?vorul.
   zbangliīu, -ic, zbanghii, adj. 1. Sa?iu. 2. ĪNeas-tīmp?ral, zv?p?iat.
   zbat, zbaturi, s.n. Palet? de lemn sau de metal a unei ro?i de propulsie a navelor.
   zbate, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiin?e) A face. mi?c?ri violente, convulsive, a se zvīr-coli (din cauza durerii sau pentru a sc?pa de o strīnsoare). 2. (Fig.) A se chinui, a se zbuciuma. 3. A se str?dui din r?sputeri s? realizeze ceva.
   zli?n?iii vb. IV. v. zbin?ui. zbengui, zbengui, vb. IV. Refl. A se juca s?rind, a zburda; a se hīrjoni.
   zbenguial?, zbenguieli, s.f. Faptul de ase zbengui; zburd?lnicie.
   zbici, zbicesc, vb. IV. Refl. A se usca la suprafa??, a se zvīnta.
   zbicit, -?, zbici?i, -te, adj. Uscat la suprafa??, zvīnta t.
   zbiera, zbier, vb. I. Intr. 1. (Despre animale) A scoale zbierete. 2. (Despre oameni) A ?ipa, a r?cni; a plinge tare.
   zbieret, zbierete, s.n. 1. Slrigat. specific pe care īl scoate un animal. 2. Strig?t puternic pe care īl scoate un om.
                                                                                                               ZDUGHI
   zbil?, zbil?uri, s.n. La? de sīrmu cu care hingherii prind ciinii vagabonzi.
   zbir, zbiri, s.m. Om aspru, crud, brutal; asupritor.
   zbīn?ui, zbin?ui, vb. IV. Refl. (Despre copii) A zburda, a se zbengui. Var.: zb?n?ui vb. IV.
   zbir interj. Cuvīnt care imit? sunetul produs de zborul p?s?rilor ?i al insectelor, de vibra?ia unei coarde etc.
   zbirei, zbircesc, vb. IV. Refl. A face zbirci-turi, a se īncre?i, a se strīnge īn cute.
   zbīrciog, zhirciogi, s.m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu p?l?ria zbīr-cit?, de culoare negricioas? sau cenu?ie-ro?cat?.
   zbīreit, -?, zbirciti, -le, adj. Cu zbircituri; īncre?it.
   zbīrcitur?, zbircituri, s.f. īncre?itur? a pielii (obrazului), cut?, cre?.
   zbirii, zbīrlesc, vb. IV. Refl. (Despre p?r, pene, blan? etc.) A se ridica īn sus; a se ciufuli.
2.  (Fig.) A se sup?ra, a se mīnia, a se zbor?i. Var.: zburli vb. IV.
   zbīrlit, -?, zbirli?i, -te, adj. 1. (Despre p?r, pene etc.) Ridicat īn sus, īn neorīnduial?; ciufulit. 2. (Fig.) Sup?rat, īnfuriat.
   zbīrnīi, pers. 3 zbīrnīie, vb. IV. Intr. A 'produce un sunet asem?n?tor cu vibrarea unei coarde.
   zliīrnīit, zbīrniituri, s.n. Faptul de a zbīrnīi; zgomotul produs do ceva care zbīrnīie.
   zbīrnīitoāre, zbīrnīitori, s.f. Fī?ie de hīrtie care se fixeaz? la zmeie ?i care zbīrnīie īn b?taia vīntului.
   zbor, zboruri, s.n. 1. Deplasare īn aer a unei p?s?ri, a unei insecte etc., cu ajutorul aripilor; (p. ext.) deplasare īn atmosfer? sau īn spa?iul cosmic a unui corp, a unui avion, a unei astronave etc. 2. (Fig.) Mers iute, vijelios; fug?, goan?.
   zbornic, zbornice, s.n. (īnv.) Culegere do legende hagiografice, scrieri religioase, diverse lucr?ri cu caracter literar etc.
   zbor?i, zbor?esc, vb. IV. Refl. 1. A lua o atitudine’ amenin??toare; a se r?sti la cineva; (tr., despre p?s?ri sau animale) a-?i īnfoia penele sau p?rul. 2. (Despre unele alimente) A īncepe s? fermenteze, s? se altereze, c?p?tīnd un aspect ?i un gust specific.
   zbor?it, -?, zbor?i?i, -te, adj. 1. īnfuriat, īnver?unat. 2. (Despre p?r, pene) Zbīrlit, ciufulit.
3.  (Despre unele alimente) Fermentai, alterai, acrit.
   zbucium, zbuciumuri, s.n. 1. Stare de nelini?te sufleteasc?, fr?mintare. 2. Mi?care agitat?, zgomotoas?.
   zbucium?, zbucium, vb. I. Refl. 1. A se lr?-nunla suflete?te, a se chinui. 2. A se mi?ca cu neaslimp?r, a se zbate, a se zvircoli.
   zbuciumat, -?, zbuciuma?i, -te, adj. 1. Nelini?tit, īngrijorat, tulburai, fr?mintat. 2. Agitat, tumultuos.
   zbughi, zbughesc, vb. IV. Tr. A o zbughi = a o lua la fug?, a o ?terge.
ZBURA
   zbur?, zbor, vb. J. 1. Intr. (Despre p?s?ri ?i insecte) A so deplasa īn aer cu ajutorul aripilor; a pleca īn zbor, a-?i lua zborul; (p. ext,.; despre obiecte) a pluti īn aer (purtat de vini); a trece prin aer cu vitez? (fiind lansat cu putere); (despre aparate de zbor, nave cosmice etc.) a se deplasa īn aer sau īn spa?iul cosmic: 2. Intr. (Despre oameni) A c?l?tori cu o aeronav?; (fig.) a merge foarte repede; a se repezi pīn? īntr-un loc. 3. Intr. (Fig.; despre timp) A trece foarte repede; (despre gīnduri, idei) a se succeda cu repeziciune. 4. Tr. A-?i zbura creierii — a se sinucide prin īmpu?care; (fam.) a zbura dintr-un post = a fi concediat.
   zburat? adj. Brtnz? zburat? — brīnz? f?cut? din lapte fiert īn care se adaug? zer, cheag sau cuib de lapte acru.
   zbur?t?ci, zbur?t?cesc, vb. IV. Tr. A alunga o pas?re zbur?toare, aruneīnd cu ceva dup? ea; (intr. ?i refl.; despre p?s?rile de curte) a fugi, a se īmpr??tia (b?tind din aripi).
   zbur?tor, -oāie, zbur?tori, -oare, adj., s.m., s.f. 1. Adj. Care zboar? sau poate s? zboare; care plute?te īn aer. 2. S.m. (Fam.) Aviator.
3.  S.m. (īn literatura romantic?) īntruchiparea idealizat? a iubitului. 4. S.f. Nume dat īn general p?s?rilor care zboar?. 5. S.f. Plant? erbacee cu tulpina īnalt?, cu flori ro?ii-purpurii, folosit? īn medicina popular?.
   zbur?tiir?, zbur?turi, s.f. Bucat? scurt? de lemn, cu care se arunc? in cineva sau īn ceva.
   zburda, zburd, vb. I. Intr. A se juca plin de voio?ie, s?rind, alergīnd īncoace ?i īncolo.
   zburdalnic, -?, zburdalnici, -c, adj. Care zburd?; neastīmp?rat, zglobiu, nebunatic.
   zburd?lnicie, zburd?lnicii, s.f. īnsu?irea de a fi zburdalnic; vioiciune, neaslīmp?r; fapt? a celui zburdalnic, joac?, zburli vb. IV. v. zbirii.
   zdrahon, zdrahoni, s.m. (Pop. ?i fam.) Om voinic, zdrav?n.
   zdrang interj. Cuvint care imit? zgomotul produs de ciocnirea sau de c?derea obiectelor de metal.
   zdrav?n, -?, zdraveni-, -e, adj. Voinic, puternic, vin jos; teaf?r, s?n?tos (la corp ?i la minte).
   zdr?ng?ni, zdr?ng?nesc, vb. IV. 1. Intr. (Despre obiecte de metal sau de sticl?) A produce un sunet caracteristic, prin lovire sau ciocnire.
2.  Tr. (Fam.) A cīnta la un instrument muzical cu coarde, f?r? pricepere, f?r? talent, zdr?ng?nit s.n. Ac?iunea de a zdr?ng?ni, zdrean??, zdren?e, s.f. 1. Bucat? rupt? dintr-o pīnz? sau dintr-un obiect de īmbr?c?minte; obiect de īmbr?c?minte vechi, rupt. 2. (Fig.; fam.) Om de nimic. 3. (La pl.) Un fel de aluat sub?ire care se rupe īn l'ī?ii cind se toarn? īn supa īn care se fierbe.
   zdreli, zdrelesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A (se) r?ni u?or, a (se) juli.
   zdrelit, -?, zdreli?i, -te, adj. Cu pielea zgīriat?, julit?.
   zdrelitur?, zdrelituri, s.f. Zgīrietur?, julitur?.
   zdren??ros, -o?s?. zdren??ro?i, -oase, adj. (Des-' pre obiecte de īmbr?c?minte) Puipt, pref?cut in zdren?e; (despre oameni; adesea substantivat) īmbr?cat īn haine foarte uzate, zdren?uite..
   zdren?ui, zdrcn?uiesc, vb. IV. Refl. (Despre ?es?turi sau obiecte de stof?, de pīnz? etc.) A se rupd, a se sTi?ia; a se preface īn zdren?e.
   zdren?uit, -n, zdren?ui?i, -te; adj. Pref?cut īn zdren?e, rupt; zdren??ros:
   Zdrobi, zdrobesc, vb. IV. Tr. 1. A strivi, a sf?-rīma; a distruge, a nimici. 2. A mihni, a distruge suflete?te.
   zdrobit, -?, zdrobi?i, -le, adj. 1. Strivit, sf?ri-mat; distrus. 2. (Fig.) Cople?it de durere, zdrobitor, -oare, zdrobitori, -oare, adj., s.f.
1.  Adj. Care zdrobe?te; (fig.) cople?itor. 2. Adj. (Fig.; despre dovezi, argumente etc.) Care īnl?tur? orice īndoial?; conving?tor, hot?rītor.
3.  S.f. Ma?in? folosit? pentru m?run?irea sau strivirea unor produse, folosit? īn industria textil?, alimentar? etc.
   zdronc interj. Cuvīnt care red? zgomotul produs de c?derea sau de ciocnirea unor obiecte de metal.
   zdronc?ni, zdronc?nesc, vb. IV. Intr. (Mai ales despre vehicule) A produce un zgomot caracteristic (din cauza zdruncin?turilor).
   zdrumicā, zdrumic, vb. I. Tr. (Pop.) A sf?rīma, a zdrobi; a nimici.
   zdrumiciit, -?, zdrumica?i, -te, adj. Sf?rīrnat, zdrobit, f?cut buc??ele.
   zdruncin s.n. Zdruncin?tur?; (fig.) zbucium, tulburare sufleteasc?.
   zdruncin?, zdruncin, vb. I. Tr. A scutura cu putere, a zgudui, a zgīl?īi; (fig.) a cl?tina din temelii (o concep?ie, o convingere).
   zdruncinat, -?, zdruncina?i, -te, adj. Tulburat suflete?te.
   zdruncin?tur?, zdruncin?turi, s.f. Scutur?tur?, zguduire; (fig.) dezechilibru sufletesc, tulbn-rare.
   zdup interj., s.n. 1. Interj. Cuvīnt care imit? zgomotul unei c?deri sau al unor pa?i grei.
2.  S.n. (Fam.) īnchisoare.
   zeam?, zemuri, s.f. 1. Fel de mīncarc lichid?; sup?, ciorb?; partea lichid? a unor feluri de mincare; zeam? de varz?, = lichid acri?or, īn care s-a murat varza. 2. Lichid pe care īl con?in celulele ?i ?esuturile vegetale; suc de fructe sau de plante. ’3. Nume dat unor solu?ii folosite la t?b?cit, īn industria alimentar?, īn agricultur? etc.
   zebr?, zebre, s.f. Nume dat speciilor de cai s?lbatici africani, avīnd corpul acoperit cu p?r de culoare alb?, v?rgat cu dungi negre sau brune.
   zebu s.m. Ras? de bou domestic din ??rile tropicale, avīnd pe spate o cocoa?? de gr?sime.
   zece, zeci, num. card. 1. Num?r natural situat īntre nou? ?i unsprezece; (cu valoare de num. ord.) etajid zece. 2. Intr? īn compunerea numera-, lelor de la unsprezece pīn? la nou?sprezece ?i (la pl.) de la dou?zeci pīn? la nou?zeci ?i nou?.
   zecelea, zecea num. ord. Care se afl? intre al nou?lea ?i al unsprezecelea.
ZGIRIETUKA
   zecimal, * -?, zecimali, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Mat..; despre sisteme de numere) Care se bazeaz? pe num?rul'zece; frac?ie zccunal? = frac?ie al c?rei numitor este egal cu o putere īntreag? ?i pozitiv? a num?rului zece; num?r zecimal = num?r frac?ionar care, īnmul?it cu. o anumit? putere a lui zece, devine num?r īntreg; sistem zecimal — sistem de unit??i de m?sur?, īn care multiplii ?i submultiplii cresc ?i descresc din zece īn zece; balan?? zecimal? = balan?? cu bra?e inegale, care permite echilibrarea greut??ilor de m?surat cu greut??i-etalon de zece ori mai mici. 2. Adj. Clasificare zecimal? — sistem do clasificare a cuno?tin?elor omene?ti (aplicat īn special īn biblioteci), avīnd la baz? īmp?r?irea cuno?tin?elor īn zece clase principale, īmp?r?ite, Ia rīndul lor, īn zece subdiviziuni etc. :i. S.f. Cifr? situat? Ia dreapta virgulei īntr-un num?r zecimal.
   zecime, zecimi, s.f. 1. A zecea parte dintr-un īntreg. 2. Prima cifr? din dreapta virgulei la numerele zecimale.
   zcciui, zceiuiesc, vb. IV. Tr. (īnv.) A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui; (fam.) a-?i īnsu?i o parte din bunurile cuiva.
   zeciiiiul?, zeciuieli, s.f. (īnv.) 1. Dare anual?, reprezentīnd a zecea parte din recolta de cereale, din vite etc.; dijm?. 2. A zecea parte din produse, care se pred? cuiva sau care se ia cu for?a de la cineva.
   zel ir1 s.m. Vini slab, c?ldu?, care bate prim?vara dinspre apus.
   zefir-, s, efiruri, s.n. ?es?tur? u?oar? de bumbac mercerizat, din care se fac diverse obiecte de lenjerie.
   zeflemea, zeflemele, s.f. Luare īn rīs, ironic u?oar?.
   zcīlemisi, zcflemisese, vb. IV. Tr. A lua īn rīs, a ironiza; a lua pe cineva peste picior.
   zeflemist, -?, zeflemi?ti, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor.
   zeghe, zeghi, s.f. Hain? ??r?neasc? lung?, f?cut? din postav gros, īmpodobit? uneori cu g?itane negre,· care se poart? īn regiunile muntoase; hain? din piele de oaie cu lina netuns?, pe care o poart? ciobanii., zeitate, zeit?ti, s.f. Zeu, zei??, zei??, zei?e, S:f. Divinitate p?gin? feminin?, zel s.n. Rīvn?, sīi'guin?? (īn īndeplinirea unei ac?iuni).
   zelos, -oiis?, zelo?i, -oase, adj. Plin de zel, de rīvn?.
   zemiiic, zcmnice, s.n. (Reg.) Pivni??, zemds, -o?s?,'zemo?i, -oase, adj. (Despre fructe, plante) Cu mult suc; (despre mīnc?ri) g?tit cu (mult) sos.
   zemui, pers. 3 zemuie?te, vb. IV. Intr. A l?sa zeam?, a musti.
   zcnanii, zenanale, s.f. ?es?tur? cu urzeal? de m?tase ?i b?t?tur? de bumbac, pe o parte lucioas? ?i pe cealalt? plu?at?, din care se. fac diferite obiecte de īmbr?c?minte (capoate, halate) pentru femei.
   zenit s.n. Punct do pe sfera cereasc?, opus nadirului, situat la intersec?ia verticalei locului cu emisfera cereasc? superioar?.
   zenitāl, -a, zenitali, -e, adj. Privitor la zenit, zepclin. zepeline, s.n. Dirijabil, zer s.n. Lichid galben-verzui care se separ? din lapte dup? coagulare.
   zero, zerouri, s.n. 1. Num?r īntreg egal ca valoare cu diferen?a dintre dou? numere naturale egale īntre ele; valoare a unei m?rimi, de la caro īncepe m?surarea ei; zero absolut = temperatura de minus 273 grade Celsius, socotit? ca cea mai joas? temperatur? posibil?.
2.  Cifr? reprezentīnd num?rul zero (1) ?i care, pus? la dreapta altei cifre, m?re?te de zece ori valoarea num?rului respectiv. 3. (Fig.) Om de nimic, nulitate.
                                                                   zeros, -o?s?, zero?i, -oase, adj. Cu mult zer, apos. zestre s.f. 1. Avere, bunuri care se dau unei fete c.īnd se m?rit?. 2. Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunit??i, a unei institu?ii etc.
   ze?ar, ze?ari, s.m. Lucr?tor tipograf care efectueaz? manual opera?ia de culegere a literelor. , ze??rie, (2) ze??rii, s.f. 1. Meseria de ze?ar.
2.  Sec?ie a unei tipografii, īn caro lucreaz? ze?arii.
   zeu, zei, s.m. Divinitate p?gin?; (fam.) om cu īnsu?iri fizice ?i morale deosebite.
   zevzec, -etic?, zevzeci, -e, adj. (Adesea substantivat) Prost, n?t?r?u; smintit.
   zgāilī?, zgaibe, s.f. Bub? mic?, ran?; coaj? format? pe o ran?.
   zgard?, zg?rzi, s.f. Curea (sau cerc de metal) care se pune īn jurul g'ilului la dini.
   zgīi, zgiiesc, vb. IV. Tr. ?i refl. A holba ochii; (refl.) a privi lung, cu insisten?? la cine-.a sau la ceva.
   zgīljīi, zgiltii, vb. IV. Tr. A scutura cu putere, a zgudui.
   zgīl?īit s.n. Faptul de a zgil?.ii; scutur?lur?. zgīml?ri, zgtnd?rcse, vb. IV. Tr. 1. A r?scoli, a scormoni. 2. (Fig.) A sicii pe cineva; a a?ī?a, a īnt?rit?. 3. A irita o ran?, o bub?.
   zgīreenie, zgircenii, s.f. Faptul do a fi zgīrcit ; avari?ie.
   zgīrai1, zgirciuri, s.n. Cartilaj. zgīrci2, zgirccse, vb. IV. 1. Tr. ?i refl. A (se) slringe, a (se) contracta (de frig, de durere ele.); (refl.; despre plante) a. se chirci, a degenera.
2.  Refl. A da dovad? de zgīrcenie.
   zgīrcit, -?, zglrci?i, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care face economii exagerate, caro slringe cu l?comie bani. 2. Ghemuit, sirius, chircii.
   zgīriii, zgfrii, vb. I. Tr. ?i refl. A (-?i) face o ran? u?oar? pe piele (cu unghiile, cu un obiect ascu?it etc.); (tr.) a produce o ros?tur? pe-un obiect; zgirie-brinz? s.m. = epitet dat unui om zgircit; zgirie-nori s.m. = cl?dire cu foarte multe etaje.
      zgīrietiir?, zgīrieturi, s.f. T?ietur? superficial? pe piele sau pe un obiect, f?cut? cu un corp ascu?it ?i dur; ran? u?oar?.
ZGITIE
C7S
   zgiiie, zgilii, s.f. (Reg.) Fal? vioaie, zglobie; ?treng?rit?.
   zglifvoāc?, zglavoacc, s.f. Pe?te mic, r?spīndit īn apele de munte, cu capul mare ?i turtit ?i cu corpul sub?ire, lipsit de solzi.
   zglobiu, -ic,’ zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic.
   zgomot, zgomote, s.n. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresioneaz? īn mod nepl?cut auzul; g?l?gie, vacarm.
   zgomotos, -Oiis?, zgomoto?i, -oase, adj. Care produce zgomot, care face g?l?gie.
   zgr?buuju, zgr?bun?e, s.f. (Pop.) Bubuli?? pe piele.
   zgrep??n?, zgrc?pt?n, vb. I. Intr. A rīcii (cu unghiile, cu ghearele).
   zgribuli, zgribulesc, vb. IV. Intr. ?i refl. A tremura (de frig) ?i a se ghemui.
   zgribulit, -?, zgribuli?i, -le, adj. Care st? zgīr-cit, ghemuit, trcmurīnd de frig.
   zgripjor, zgriptori, s.m. 1. Specie de acvil? mare; pajur?; (īn basme) pas?re foarte mare, cu dou? capele. 2. Stem? folosit? īn trecut, reprezentīnd un vultur cu dou? capete, zgripioroiiicil s.f. v. zgrip?uroaie?. zgrip?uroāicu, zgrip?uroaice, s.f. 1. Femela zgrip?orului. 2. (Fig.) Femeie zgīrcit? ?i rea. Var.: zgrip?oroiiicu s.f.
   zgrun?uros, -oāsu, zgrunluro?i, -oase, adj. Cu grunji, grunjos.
   zgudui, zgudui, vb. IV. 1. Refl. ?i tr. A (se) cutremura, a (se) cl?tina; a (se) scutura cu putere.
2.  Tr. (Fig.) A cl?tina convingerile cuiva. 3. Tr. A emo?iona puternic.
   zguduitor, -oare. zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie. 2. (Fig.) Care emo?ioneaz?, care impresioneaz? puternic.
   zguduituri!, zguduituri, s.f. 1. Siutur?tur? puternic?. 2. (Fig.) Cutremurare, īnfiorare.
   zguri! s.f. 1. Reziduu rezultat īn procesul de ob?inere a metalelor din minereuri. 2. Cenu?? īnt?rit?, provenit? din lucruri arse; funingine.
   zi, zile, s.f. 1. Interval de limp cuprins īntre r?s?ritul ?i apusul Soarelui; interval de timp •de 24 de ore, corespunz?tor unei rota?ii a P?-mīntului īn jurul axei sale; (adverbial, īn forma ziua) īn timpul zilei, īn fiecare zi; ziua de azi -vremurile īn care tr?im; ziua de mīine = viitorul; zi-munc? = unitate de m?sur? a cantit??ii de munc? depus? de membrii cooperatori īn gospod?ria ob?teasc?. 2. (La pl.) Via??, trai; a avea zile = a mai avea de tr?it.
   ziiir, ziare, s.n. Publica?ie periodic?, de obicei ?cotidian?, īn care se tip?resc ?tiri ?i informa?ii actuale din toate domeniile de activitate.
   ziarist, -?, ziari?ti, -sie, s.m. ?i f. Persoan? care lucreaz? īn redac?ia unui ziar sau care colaboreaz? la un ziar.
   ziaristic, -?, ziaristici,’ -e, adj.,'s.f. 1. Adj. Privitor la ziaristic?. 2. S.f. Profesiunea de ziarist, domeniu īn care activeaz? ziaristul, zibelin?, zibeline, s.f. Samur, zical?, zicale, s.f. Zic?toare, proverb.
   zicutourc, zic?tori, s.f. Fraz? scurt? prin care poporul caracterizeaz?, succint ?i plastic, o īmprejurare, reliefind o idee, un principiu etic, o norm? de conduit? etc.
   zice, zic, vb. III. Tr. 1. A exprima ceva īn cuvinte, a rosti cu voce tare, a vorbi; a afirma, a declara, a sus?ine. 2. A r?spunde, a riposta.
3. A exprima o p?rere, a se pronun?a. 4. A rosti numele cuiva; a numi pe cineva sau ceva. ii. A cīnta (din gur? sau dintr-un instrument).
   ziccre, ziceri, s.f. 1. Ceea ce se spune; vorb?, vorbire. 2. Expresie, zic?toare, zical?.
   zid, ziduri, s.n. Element de construc?ie executat din piatr?, din c?r?mid? sau din beton, destinat s? īnchid? sau s? separe un spa?iu, o īnc?pere, s? sus?in? alt element de construc?ie etc.
   zidar, zidari, s.m. Muncitor specializat īn executarea lucr?rilor de zid?rie.
   zid?rie, zid?rii, s.f. Mas? do materiale constituit? din c?r?mizi sau din blocuri de piatr?, legate cu mortar, care intr? īn componen?a unui element do construc?ie.
   zidi, zidesc, vb. IV. Tr. 1. A executa o lucrare din zid?rie, (p. ext.) a construi o cl?dire. 2. A īnchide īnlr-un zid (sau cu un zid).
   zidire, zidiri, s.f. Ac?iunea de a zidi·, construc?ie, cl?dire.
   zidit, -a, zidi?i, -le, adj. Cl?dit, construit; (despre u?i,’ ferestre) astupat cu zid.
   ziditor, -o?rc, ziditori, -oare, subst. 1. S.hn. ?i f. Persoan? care construie?te, care zide?te; (p. ext.) īntemeietor. 2. S.m. (īn concep?iile religioase) Dumnezeu.
   zigomātic, -?, zigomalici, -e, adj. Care se refer? la zigom?; care apar?ine zigomei.
   zigom?, zigome, s.f. Prelungire a osului temporal, care leag? acest os cu osul molar.
   zigot, zigo?i, s.m. Celul? rezultat? din unirea a doi game?i; ou fecundat.
   zignrāt, zigurate, s.n. (īn arhitectura Mesopo-tamiei) Edificiu de forma unei piramide īn trepte, pe a c?rei ultim? platform? se afla un templu.
   zigzag, zigzaguri, s.n. Linie frīnt? (de forma unor litere Z puse cap la cap).
   ziier. zileri, s.m. Muncitor angajat ?i pl?tit cu ziua.
   zilnic, -?, zilnici, -e, adj. (Adesea adverbial) De fiecare zi; (p. ext.) obi?nuiL.
   zim?zu s.f. Enzini? care se g?se?te īn drojdia de bere, cu rol īn fermenta?ia alcoolic? a zaharurilor.
   zimbru, zimbri, s.m. Animal s?lbatic (pe cale de dispari?ie) din familia bovidelor, cu capul mare, coarne scurte, gitul ?i b?rbia acoperite de p?r lung.
   zim?, zim?i, s.m. Fiecare dintre crest?turile de pe muchia monedelor sau a unor piese, zim?iit, -?, zim?a?i, -te, adj. Cu zim?i, zim?ul, zim?uiesc, vb. IV. Tr. A executa zim?ii unei piese; (p. ext.) a cresta.
   zinc s.n. Metal alb-alb?strui īntrebuin?at īn aliaje, la acoperirea unor piese etc.
 679
ZOOLOGIE
   zino?rp s.f. Opera?ie de acoperire a linei piese do mutai eu un strai sub?ire de zinc pentru a o proteja īmpotriva coroziunii.
   /.īncāt, -?. zinca?i, -te, adj. Acoperit cu un slral. sub?ire de zinc.
   zincograf, zincografi, s.m. Lucr?lor calificat, cave execut? cli?ee pentru zincografie.
   zincografie. -ii, zincografici, -c, adj. Care apar?ine zincografiei. folosit in zincografii:.
   zincografie, zincografii, s.f. Procedeu de tipar īn care se foloscsc cli?ee ob?inute prin fotografiere ?i gravare pe pl?ci de zinc.
   zincogravur? s.f. Tehnica execut?rii cli?eelor de zinc. prin fotografiere ?i gravare.
   ziredn s.n. Silicat. natural do zirconiu, īntrebuin?at. la confec?ionarea unor creuzete iar cristalele limpezi ca pietre semipre?ioase.
   zirconiu s.n. Metal rar de culoare cenu?ie, folosit la fabricarea unor o?eluri specialc, a recipientelor rezistente la temperaturi īnalle etc.
   zis, -?. zi?i, -se, adj., s.f. 1. Adj. Numit, poreclit; a?a-zis = numit (pe nedrept sau in mod conven?ional) astfel. 2. S.f. Vorb? spus?, afirma?ie; proverb, zic?toare.
   ziulic?, ziulici, s.f. (Fam.) Diminutiv al lui zi; cil c ziulica de mare = toat? ziua.
   zizānie, zizanii, s.f. Plant? crbacee din familia graminector, īnalt? pin? la 60 cm, cu frunze liniare alungite, cultivat? ca plant? furajer? sau ornamental?.
   zīmtj?re?, -cāt?, zīmb?re?i, -e, adj. Care zim-be?le mereu; vesel, jovial.
   zīnibct, zimbete, s.n. Faptul de a zīmbi; surīs. zim?ii, zimbcsc, vb. IV. Intr. A schi?a o mi?care u?oar? a buzelor, pentru a exprima bucurie, pl?cere, satisfac?ie etc.; a surīdo.
   zīinl)itdr, -oare, zimbilori, -oare, adj. Care zīm-be?le, suriz?tor; zimb?re?.
   zīmbre s.f. pl. Boal? a cailor, care se manifest? prin ulcera?ii pe cerul gurii; (pop.; fam.) a face zimbre — (despre oameni) a dori ceva foarte mult, a jlndui.
   zīm'jru, zimbri, s.m. Arbore conifer īnalt, pin? la 25 m, cu frunze aeiculare grupate cite cinci, cu lemnul rezistent, de calitate superioar?, folosit in sculptur?.
   zin?. zinc, s.f. 1. Personaj fantastic din basme, īnchipuit ca o femeie foarte frumoas?. 2. Zei??.
   zirn?. zirne, s.f. Plant? erbacee īnalt? pīn? la 50 cm, cu frunze din?ate, cu flori mici, albe ?i fructe bace negre, zīzānie, zizanii, s.f. Intrig?, vrajb?, gīlceav?. zl?tār, zl?tari, s.m. (īnv.) Me?ter (?igan) care se ocupa cu prelucrarea aurului, zloāt?, zloate, s.f. Lapovi??. zlot, zlo?i, s.m. 1. Unitate b?neasc? a Poloniei.
2.  Denumire a unor monede de aur ?i de argint, care au circulat īn trecui īn unele ??ri din Europa.
   zmeoāic?. zmcoaiec, s.f. Personaj feminin fantastic din basme,' imaginat, ca o femeie uria??, īntruchipare a for?elor r?ului.
   zmeu, (1 — 3) zmei, s.m., -(4) zmeie, s.n. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un
uria? cu puteri supranaturale, īntruchipare a for?elor r?ului; (fig.) erou, viteaz. 2. Balaur.
3.  (Fig.) Cal aprig. 4. Juc?rie f?cut? din hirtie sau din pinz?, fixat? pe un cadru u?or de lemn ?i care, limit? de o sfoar? lung?, este īn?l?at? īn aer cind bate vin tul.
   zmeur, zmeuri, s.m. Arbust din familia roza-ceclor. cu ramuri spinoase flexibile, cu flori albe ?i cu fructe comestibile.
   zmeur? s.f. Fructul aromat, de culoare roz, al zmeurului.
   zmcuri?, zmeuri?uri, s.n. Loc pe care cresc mul?i zmeuri.
   zoāie, zoi, s.f. (Mai ales la pl.) Ap? (cu s?pun sau cu le?ie) r?mas? de la sp?latul rufelor sau al vaselor. Pl. ?i: zoaie.
   zob s.n. A (se) face zob = a (se) sparge īn buc??i; a se zobi.
   zoljī, zohesc, vb. IV. Tr. ?i refl. (Reg.) A (se) sf?rīma, a (se) zdrobi.
   zodiac, zodiace, s.n. 1. Regiunea de forma unui brīu a sferei cere?ti, care se īntinde de o parte ?i de alta a ecliptic,ii, fiind str?b?tut? de Soare īn decursul unui an ?i cuprinzīnd 12 constela?ii; ansamblul celor 12 constela?ii; semnele zodiacului - figurile simbolice ale celor 12 constela?ii.
2.  Carte popular? cuprinzīnd preziceri asupra viitorului oamenilor, potrivit zodiei īn care s-a n?scut.
   zodiacul, -?, zodiacali, -e, adj. Privitor la zodiac.
   zdilie, zodii, s.f. 1. Fiecare dintre cele 12 constela?ii ale zodiacului. 2. Constela?ie corespunzīnd lunii īn care s-a n?scut cineva ?i care, īn credin?ele supersti?ioase, are o influen?? (bun? sau rea) asupra vie?ii acestuia; (p. ext.) destin, soart?, ursit?.
   zodier, zodicri, s.m. (Pop.) Cititor īn slele care prezice, in mod mistic, soarta cuiva, dup? zodia īn caro acesta s-a n?scut.
   zoii, zolcsc, vb. IV. rlV. A sp?la rufe. zona s.f. Zona Zosler = infec?ie virotic? caracterizat? prin erup?ii dureroase pe traiectul nervilor senzoriali.
   zonal, -?, zonali, -e, adj. Care este situat īn-tr-o anumit? zon?, corespunz?tor unei zone. zonare, zon?ri, s.f. īmp?r?ire īn zone. zon?, zone, s.f. 1. Por?iune delimilat? dintr-un tot, pe baza unor caracteristici distinctive. 2. Suprafa?? cu limite precise din teritoriul, unei localit??i, c?reia i se atribuie o anumit? folosire.
3.  Zon? climatic? = regiune a globului terestru cu caracteristici climatice proprii. 4. (Mat.) Parte dintr-o sfer?, cuprins? intre dou? planuri paralele.
   zoogeografie s.f. Ramur? a geografiei care are ca obiect, studiul r?spindirii animalelor pe glob.
   zoolatric, zoolatrii, s.f. Cult al animalelor īn diverse religii aulice.
   zoolog, zoologi, s.m. Specialist īn zoologie, zoologic, -ii. zoologici, -e, adj. Care apar?ine zoologiei, privitor la zoologie.
   zoologii; s.f. ?tiin?? care se ocup? cu studiul animalelor (privind structura, dezvoltarea, mo-
ZOOMORF
 GBO
dul de via?? ?i rela?iile lor cu mediul, r?spīndirea ?i clasificarea lor etc.).
   zoomorf, -?, zoomorfi, -c, adj. (īn artele plastice) Care reprezint? animale.
   zoomorīism s.n. 1. Reprezentare a zeit??ilor prin animale. 2. Credin?? religioas? dup? care oamenii se pot metamorfoza īn animale.
   zooplaneton s.n. Totalitatea animalelor care intr? in alc?tuirea planctonului.
   zoospor. zoospori, s.m. Spor prev?zut cu cili cu ajutorul c?rora se poate mi?ca īn mediul lichid.
   zootehnic, -?, zootehnici, -e, adj. Privitor la zootehnie.
   zootolinieiiin, -?, zootchnicicni, -c, s.m. ?i f. Specialist īn zootehnie.
   zootehnie s.f. ?tiin?? care se ocup? cu cre?terea, reproducerea, ameliorarea ?i exploatarea animalelor domestice.
   zor s.n. 1. Activitate vie, Īnsufle?it?; grab? mare; urgen??; ele zor = din toate puterile, cu īnsufle?ire. 2. Necesitate; necaz, strīmtoare.
   zorea, zorele, s.f. Nume dat mai multor specii de plante ag???toare cu flori ro?ii sau albastre īn lorm? de pīlnie, cultivate ca plante ornamentale.
   zori1 s.m. pl. Lumin? care apare pe cer īnainte, de r?s?ritul Soarelui; timpul cīnd apare aceast? lumin?.
   zori2, zoresc, vb. IV. 1. Intr. ?i refl. A lucra cu grab?, a da zor; a merge repede (pentru a ajunge undeva). 2. Tr. A sili pe cineva s? ac?ioneze (repede).
   zori3, pers. 3 zore?te, vb. IV. Refl. A se zori de ziu? = a se ivi zorile, a se face ziu?.
   zoril? s.m. Personificare a zorilor īn basmele populare.
   zorn?i, zorn?i, vb. IV. Intr. (Despre obiecte de metal sau de sticl?) A produce un zgomot caracteristic cīnd sīnt lovite, ciocnite sau rostogolite; a zurui.
   zorn?it, zorn?ituri, s.n. Faptul de a zorn?i; zgomot caracteristic f?cut de obiecte de metal sau de sticl? care se lovesc, se rostogolesc sau se ciocnesc īntre ele.
   zorzoane s.f. pl. Podoabe excesive ?i, de obicei, lipsite de gust.
   zugrāt, zugravi, s.m. Lucr?tor specializat īn lucr?ri de zugr?veal?; (īnv.) pictor (de biserici).
   zugr?veal?, zugr?veli, s.f. 1. Ac?iunea de a zugr?vi; strat de hum? sau de lapte de var, colorat cu diferi?i pigmen?i minerali, aplicat pe un perete sau pe alt element de construc?ie. 2. Pictur? (mai ales de biseric?).
   zugr?vi, zugr?vesc, vb. IV. Tr. 1. A aplica un strat de zugr?veal? pe fe?ele aparente ale unei construc?ii. 2. (Fig.) A īnf??i?a prin cuvinte, a descrie.
   zugr?vit, -?. zugr?vi?i, -ie, adj. (Despre pere?i) Acoperit cu un strat de zugr?veal?, zuluf, zulufi, s.m. Cīrlion?, bucl?, zumz?i, pers. 3 zumz?ie, vb. IV. Intr. (Despre insecte) A produce un sunet caracteristic, a bīzīi.
                              zumzet, zumzete, s.n. Rimei, caracteristic pe caro īl fac insectele (mai ales albinele) cīnd zboar?; zgomot produs de o vibra?ie puternic? ?i continu? a anumitor obiecte sau ma?ini.
                              zurbagiu, -ie, zurbagii, adj. (Adesea substantivat) Scandalagiu; (īnv.) r?sculat., r?zvr?tit.
   zurg?l?u, zurg?l?i, s.m. Clopo?el mic, de forma unui glob cu o bil? īn interior, care sun? cīnd este mi?cat.
   zurliii. -ie, zurlii, adj. (Fam.) Zv?p?iat, nebunatic; smintit.
                              zurlii, zuruiesc, vb. IV. Intr. ?i Ir. A zorn?i. zvastic?, zvastici, s.f. Str?vechi simbol religios indian, īn form? de cruce cu bra? o egale ?i cu extremit??ile r?sfrinte; emblem? politic? folosit? de nazi?ti. Var.: svāstic? s.f.
   zv?p?iat, -?, zv?p?ia?i, -te, adj. Nebunatic, zburdalnic, zglobiu.
   zvelt, -?, zvcl;i, -ie, adj. (Despre oameni) Cu lalia sub?ire, suplu, gra?ios; (despre obiecte, elemente arhitectonice etc.) cu forme armonioase, suple, gra?ioase.
   zvicneiil?, zvicneli, s.f. Palpita?ie puternic? a inimii sau a Umplelor.
                              zvīcnet, zvīcnetc, s.n. Tres?rire, zvīcnitur?. zvīeni, zvicnesc, vb. IV. Intr. 1. (Despre inim?, puls) A bate repede ?i cu putere. 2. (Despre fiin?e) A ?ī?ni pe nea?teptate do undeva; a s?ri brusc (īn picioare).
   ZTīcnituni, zvicnituri, s.f. Faptul de a zvīeni; zvīcnet. .
                              zvīntd, zvint, vb. I. 1. Refl. ?i tr. A pierde (sau a face s? piard?) din umezeal?; a se zbici.
 2. Tr. A zvīnta pe cineva in b?taie= a bate zdrav?n.
   zvīntiit, -?, zvīnta?i, -te, adj. Uscat pu?in, la suprafa??.
   zrīnturnt, -?, zvinturati, -ic, adj. U?uratic, flu?turatic; zburdalnic.
   . zvīr interj. Cuvīnl care red? zgomotul produs de un obiect aruncat cu putere īn aer, de zborul unei p?s?ri etc.
   zvīrcoleāl?. zvircoleli, s.f. Faptul de a se zvīr-coli; agitare, fr?mīntare.
   zvīreoli, zvircolesc, vb. IV. Refl. A se zbate, a se r?suci (īn a?ternut) de pe o parte pe alta; (fig.) a se agila, a se zbuciuma, a se fr?mīnta.
   zvīrli, zvirl, vb. IV. 1. Tr. A arunca ceva cu o mi?care brusc?, a azvīrli; a lep?da un.lucru nefolositor sau v?t?m?tor. 2. Tr. A risipi, a īmpr??tia; (fig.) a cheltui bani f?r? socoteal?. 3. Intr. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi n?r?va?.
                              zrirlilur?, zvirlituri, s.f. Faptul de a zvīrli. zvīrliig?, zvirlugi, s.f. 1. Pe?te mie de ap? dulce, de culoare g?lbuie, cu mi?c?ri foarte iu?i. 2. (Fig.) Persoan? foarte sprinten?, iute īn mi?c?ri.
   zvon, zvonuri, s.n. 3. ?tire care circul? din gur? īn gur?; informa?ie necontrolat? (uneori tenden?ioas?). 2. Zgomot confuz, nedeslu?it: zvon de glasuri.
   zvoni, pers. o zvone?te, vb.'IV. 1. Refl. impers. A se r?spindi un zvon. 2. Intr. (Despre ape, vīnt) A susura, a murmura.