GLOSAR DE CDVINTE DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI
DE
ION BOCEANU
Şedinţa dela 21 Decemvrie 1912.
Cuvintele din glosarul de faţă le-am auzit în vorbirea zilnică a celor ce stau în regiunea judeţului Mehedinţi, limitată la Nord de calea ferată dela T. Severin—Butoeşti, la Sud şi Vest de Dunăre, iar la Răsărit de judeţul Dolj,—cu alte cuvinte vechile plăşi Câmpu, Blahniţa şi Dumbrava.
De ele mă servesc şi eu, de câte ori se iveşte prilejul; şi socotesc că trebue să fie cunoscute şi în cealaltă parte a judeţului şi poate în mare parte şi în restul Olteniei, în Muntenia şi în Banat, ceeace se va vedea când se vor face culegeri de felul acesta pretutindeni. Cuvinte ca dudui, măiag, motcă, pe cari Dame le dă numai pentru Transilvania, cum şi mâtcâ, dat de Viciu in glosar de cuvinte pentru Banat, pot sprijini această părere. Negreşit că, în cazul acesta, un cuvânt întrebuinţat şi aiurea nu mai poate fi considerat ca ceva dialectal, ci va fi pus alături de cele ce sunt în graiul Românilor de pretutindeni. Limba se va îmbogăţi astfel cu elemente nouă, cari totuş sunt destul de vechi şi de răspândite.
Pentru formele auzite în afară de regiunea arătată, am dat localitatea, ceeace am făcut şi pentru cele dintr’o anumită comună.
Antalele A. R.— Tom. XXXV,—Memoriile Secţ. Literare.
I
ajumi (a-) v. A pune mâna Ia ochi, spre a nu vedea pe cei ce caută să se pitule (ascundă) în jocul de-a ascunselea.
Cel care aşteaptă până ce ceilalţi se ascund, ajoame. ajurnit s. Jocul de-a ascunselea.
Ne jucăm de-a ajumitu? aibete s. Partea lemnului dintre coaje şi inimă, care1 e supusă putreziciunii.
Albetele se face ojic (putri-gaiu) ca făina. alina (a-) v. A atârna, a agăţă.
Am dat cu ciumagu după o pasăre şi mi s’a alinat în pom.
artic ?. Un sfert dintrun miel, oaie.
Cumpăr ai azi un artic de miel dela han. aşteâmătu adv. Încet, agale, când şi când. a se ţinea, a veni — după cineva, băcuiu n. pr. Român din Banat şi Ardeal. In comuna Pătulele, pe proprietatea Ştirbei, sunt vreo 20—30 familii de aceşti Rotnâni, ^ari formează un cătun aparte : a «Băcui».
Numai la Băcui găsim miere, în sat vi are nimeni. bădkiu s. 1. Putineiu. 2. Nume de
lamilie în părţile dela munte. E în stare să mănânce un bădăiu de zară. băicon s. Piatră mare.
Când ţi-oiu da c7un băicon în cap, vezi tu pe dracu. bălâoană s. Şearpe mare, monstru.
Ne-a ieşit înainte o bălâoană cât toate zilele de mare. bălbătâie s. Flacără, limb$ de foc.
Când a început vântu, se ridicau bălbătăile la cer. bâldăuş s. Foc de paie sau coceni, ce se face scara în timpul verii, în drum. Fetele şi nevestele mai tinere vin la bâldăuş şi torc, iar băieţii spun la poveşti. Câte unul din cei ce pun paie pe foc vâră în spuză o totâlcă (tărtăcuţă), care face explozie şi aruncă spuza în lături, pârporind pe cei ce stau mai aproape.
De seară venim şi noi la bâldăuş. bâigui (a se-) v. A dori, pofti.
S’a bâlguit la avere şi riare traiu bun în casă. bâlyănit adj. Stătut şi căldicel (se zice de lichide).
Apa asta-i bâlvănită, nu-i chip s’o bei.
85
CUVINTE DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI.
barele s. Peşte caplătica, lung şi alb. | bârdâcăi (a-) v. A căută, a scotoci.
Am prins'o bârdâcăind prin casă; vrea pe semne să găsească ceva pus râu. bâzdtic s. Arţag, furie.
l-a venii bâzdâcu, nu te mai poţi înţelege cu eh bâzdoacă s. Ciomag mare cu măciucă în cap, ghioacă.
A pas mâna pe-o bâzdoacă şi l-a burduşit cum se cade. bi*rbeniţă |sl. berbenica] s. Brădoaio, putinică (Rudina), besicîiţe s, Prune corcoduşe.
A nu ăsta nu s'au făcut be-şicuţe de loc. betiţă s. 1. Făşie de pânză co serveşte la legat. Betiţa dela izmene. 2. Manşete. Cămaşe cu betiţo.
beucă s. Vale, loc sub coastă, puţin deluros.
Intri acolo ca'ntr’o beucă. bibă s. Groapă pe care o fac copiii în jocul de-a ghiula şi de-a purceaua, bic |als. byk.] s. June de prăsilă, buhaiu.
Voinic ey par'că-i un bic. biliţă s. Cursă de şoareci.
0 să-mi iau şi eu o biliţă dela bâlciu, să mai stârpesc şoarecii din casă. boaita s. Prăvălia dela bâlciu, făcută din pânză şi având forma unei camere.
Bâlciu de estimp e mare de iot, boaitele sânt până la pădure.	I
boăs£ă s. Ceeace rămâne în cazan din prune, zarzăre, etc., cum şi din comină după ce se face ţuica sau rachiul
Porcii erau la cazan, mâncau boască, şi noi îi căutam In porumbi. bobonat adj. Cu bobul mare. Struguri bobonaţi, fasole bobonată. boboti (a se-) v. A se necăji, a se întărâta, a se înfuria.
Mai uşor, nu te boboti aşa. bodicăi (a-) v. A scotoci, a căuta cu deamăruntul.
Dc geaba bodicăi, că nu dai de el; stă bine undel-am pus eu. bolbotini s. 1. Lobodă, ştir şi alte ierburi ce ies prin grâu, prin porumb, în locurile mai grase.
Grâul după cump e numai bolbotini. Mănâncă vita bolbotini, trece prin ea, se cufure.
2.	Poame, fructe.
Mănânci toată ziua bolbo-tini, o să te doară burta. bomboane s. Vrăjitorii, farmece.
Muiere bătrână şi umblă cu bomboane. borcoios adj. întunecat, posomorit.
Borcoioasă vreme mai e şi azi.
borhâti s. Burtă, pântece.
Ţi ai umflat borhanu, acuma ce-ţi mai pasă. boşomeţi s. Cartaboşi (Bala de sus, Rudina).
boşteâ s. Legătură, basma de cap cu flori (desentiri).
Să-mi iei şi mie o boşteă dela bâlciu.
4
ION P50CEANT7
86
botă s. Vas de lemn de 10—15 litri, în care se pune apă, vin, etc.
Ne-a adus finit la SănVăsăi o botă de vin vechiu. botcăi (a se—) v. A se certa cu cineva, a se încăierâ.
Toată ziua s'au botcăit, par’că eră la ţigănie. brădoâică s. Putinică de murături, de stroşie, cu zaplăt.
Să scoţi murători din bră-doaica de sub scară. brădoaie s. V. brădoică. brichisi (a—) v. A lucra câte ceva, a aranja.
Toată ziua bricliiseşte prin casă şi n’are nici un spor. briftă s. Briceag, cuţitaş.
Fugi cu brifta aia de ac/, nu vezi că nu taie. brişcui (a-) v. Vezi drişcui. brubinţa s. Bubuliţă.
Mi-au ieşit o sumă de bru-binţe pe faţă, nu ştiu cum să mă scap de ele. briică s. Bucată de lemn, in formă de cuiu, pe care se încreţeşte gura sacului plin cu grăunţe sau făină, spre a li legat bine.
Fă o brucă şi leagă sacul cu grâu.
bruşi (a se-) v. A se juca împin-gându-se ori luându-se la luptă.
Ce sJau mai bruşit cei copii! budiâtiă, pl. budieze, s. Ierburi sălbatice.
S’a pitit în budieze şi a scăpat. buduroiu s. Scocul morii.
O să mă scald după prânz
la buduroiu morii. buftănit adj. Gras şi moleşit.
S*a buftănit de atâta somn şi odihnă. buibărâc s. Pieptar, vestă ce se închide la o parte (la copii).
lea buibăracu pe line şi du4e în deal. bujdulă s. Cocioabă, bulduşi (a-) A jefui.
Ai auzit că s'a spart la popa ieri noapte şi că l-au bulduşit. biindă s. Haină.
bundărete s. 1. Burta la animale. Bundăretele porcului.
2. Om mic şi sprinten.
Uită-te la el, par'că-i un bundărete. biindre p. Ţoale, haine negre.
lea-ţi bundrele şi pleacă; n}ai ce mai căută la mine, dacă nu vrei să m’asculţi. burduşi (a—) v. A bate cum se cade pe cineva, a tuptăngi.
L-au burduşit Mireştii de-o ţine minte multă vreme. buşii s. Dudaie, buruieni.
Vezi că-i colo în buşii. buşniâg s. Fum mult.
Am văzut fumul ieşind bus-niag, s’a aprins coşu la cutare. buşti (a-) v. 1. A ieşi afară, a face explozie.
A buştit cepu buţii. Vinu când fierbe buşteste.
2.	A deborda, a vărsa.
Când se îneacă vita sau omul
cu mâncare, buşteste din ei.
3.	A apuca, a podidi.
L-a bustit râsul când a văzut-o.
87
CUVINTE DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI.
5
cadalâc s. 1. Mahala.
Ieşiră porcii din curte, dă fuga după ei prin cadalâc.
2. Mulţime de lucruri de acelaş fel, ce se găsesc la un loc.
Am luat un cadalâc de lemne din pădure. căftălan s. Plantă cu foi mari ca ale dovleacului; creşte prin grădini, pe câmp. Din foile ei, copii îşi fac apărători de soare, zicând că au umbrele, ('ăminete s. Partea din perete unde se face focul, cănăbiu adj. Coloarea fuchsiu. Boabe de cănăbiu.
Tea-mi şi mie dela prăvălie nişte boabe de cănăbiu, să văpsesc ale jurebii. canap s. Sfoară de cânepă, mai groşcioară.
N'ai vreun canap să leg dănănăile astea. cănâţîie s. Cană mică. căpeneâg s. Capişon, glugaiepângelii.
0 să se pună ploaia şi-mi uitai căpeneagu acasă, capete s. Vas de lemn sau de tinichea, de o oca, cu care se iea vama la moară, adică de fiecare baniţă câte un căpete.
Câţi căpeti ţi-a luat de vamă? căpiciu s. Partea frâulni ce se pune în capul calului.
Să le iei căpicele, când le-ai da apă. capişon s. Glugă.
Bune sânt capişoanele de păr de cămilă, fiindcă ţin şi căldură.
cărătenie s. Rost, fel; a alege, a da de cărătenie.
De nărod ce e, nu-i dai de cărătenie. Nu ştiu singur de cărătenia mea, nu ştiu ce să fac capului. cârni (&-) V. A rupe vârful viţei sau porumbului la prăşit, ca să le meargă mai bine.
De unde se rupe vârful viţei, când o câineşti, mai cresc două feşnice. Porumbul se câr-neşte la prăşit, la târşit, viea tot la prăşit. cârpător s. Lopată rotundă şi ceva mai mare, pe care se pune mălaiul spre a-l băga în ţest
L-a bătut cu cârpătoru de l-a frânt. cârşenie s. Cârcotă, încurcătură, bucluc.
Să nu te împrieteneşti cu el, că dai de cârşenie, şi o să-ţi pară rău mai pe urmă. cârstâţă [bulg. krsteti] s. O grămadă de 11 snopi de grâu, secară, etc., aşezaţi pe câmp în formă de cruce.
Câte cârstăţi de grâu aveţi la lot?
ciiscote s. Fructe rari, poame ce sc găsesc pe la oraş.
N’ai vrea să-ţi dau cascolc acuma ?
ceâucă s. Cioară cu penele cenuşii. E numită aşa fiindcă face «ciauc, ciauc». Mulţi o mănâncă, chelarâbe s. (Severin) Gulii, brozbe.
Mâne o să gătesc chelarabe. chepeneâg s. Vezi căpeneag.
G
ION BOCEANU
88
cheuni (a-) v. A da chiot, a chioti.
Toată noaptea au cheunit şi au jucat la dascăl. chizâp s. Apă tare.
Cu chizap să încondeiază 1 otiăle bine. cioic adj. 1. Roşa aprins. Boabe de cicic.
2. s. Lâna văpsită roşu a-prins.
Căi cicic am avut, tot nu mi-a ajmis la zăvelcă. ciobăcân_ s. Peşte lat ca palma, ciobărnac s. Pârghie. Lemn ce se vâră pe urechile hârdăului ori aub toarta căldării, spre a ie duce de-a părânga. e li ir cosea lă s. Vezi târcoseală. ciomni (a- ) v. A ciooni.
Ai ouă, să domnim amândoi ? cipici s. Papuci.
eioi, cioiuri s. 1. Nod de pe tulpină, care iese în sus, când tai mai jos.
N'am ce face cu Iwnnul ăla, e numai cioiuri.
2. Lemn scobit în care se pisează ardei, sare, usturoiu. ciris s. Făină cu apă pentru lipit hârtie sau căptuşeală la căciuli.
Lipeşte cu ciriş o hârtie în ochiu de geam dela cunie. ciulpân s. Lemn din pădure, fără : crăci, ciont.	|
Frunzuliţă leuştean,
Frumos cântă cucu'n deal Pe-o crecută de ciulpan.	■
ciupâg. s. Partea cămăşii femeieşti	j
din brâu în sus. Ciupag au	de	I
obiceiu cămăşile mai bune, pe cari le ieau fetele şi femeile la zile mari. Cusăturile lui sunt mai frumoase decât la celelalte cămăşi.
Ai văzut ciupagu cutăreia, mai mare lauda de ea, na trebue nimic. eleată s. 1. Loo, spaţii.
Am arat tot, dar a mai rămas o eleată la cap, unde nu prindea plugul.
2. Mulţime de lucruri, cuprinse întrun anumit spaţiu.
0 eleata de varză, o eleată de fire,~ de lemne. cldtfl s. Constelaţia cloşca.
Să plecăm la noapte, când o ieşi cloţa. clupsă s. 1. Cursă de şoareci, lupi.
2. Belea, încurcătură, strâmtoare.
Ai dat în clupsă, nu ştiu cum o so scoţi la căpătâiu. cobie s. Partea finală a coloanei vertebrale, la om, la păsări.
Ţi-ai frânt cobia, nu mai poţi şedea pe scaun. codărâes. Coada de biciuşcă, de sapă. codarâşte s. Codărâe. comilâstru s. Gumielaslic. Ghete cu comilastru. comină s. Ciorchinele şi boabele strugurilor din cari sa scos vinul şi din cari se face rachiu. Rachiu de comină.
In rachiul de comină se pune izmă, pentru a se prepară o băutwră contra durerilor de stomac.
89
CUVINTE DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI.
7
contonâ (a-) v. A termină, a isprăvi, a conteni.
Am stat noi acolo vreo 2 ceasuri, şi ploaia nu mai con-tenă.
copiţa s. Căpiţă de fân, grămejioară de fân cât ai lua odată sau de două ori în furcă.
Mâne să ne ducem să facem fânul copitele, că se poate pune ploia.
corcolani s. Nori groşi, mai ales în timpul verii (Slaşoma).
Uite ce mai corcolani vin dela vale, barem să sfârşim vrau ăsta. coşâva s. Vântul dela vale. Bate coşava. cotină s. Loc strâmt, colţ.
Sa vârît într'o cotină, de nu-l mai poţi scoate. coţobăni (a se-) v. A se căzni, a se trudi.
Se coţobăniă să ridice un sac şi nu puteă de fel. coveţfcle s. Castroane de lemn cari se îmbucă şi în cari se pune sare, piper, ardei.
Vezi să nu uiţi coveţelele cu sare şi ardei. crâciiiu s. Ciortan, picior de găină, crânţuri s. Paiente, bucăţi de lemn cioplite, ce se bat pe bunduci, iar între ele se pune pământ, spre a se forma zidul unei clădiri.
crâpet s. Căldura mare a soarelui.
Uf! ce crâpet al dracului. croy s. Groapă mai mare, scobitură în pământ.
Poţi să faci crov în pod? crovan s. Groapă părăsită.
Eră să dau într’un crovan de pimniţă, să-mi rup gâtul. cupi (a-) v. 1. A prinde, a strâm-torâ pe cineva.
L-a cupit in porumbi, numai scapă.
2. (A se-) A se strânge, a se prinde.
Firele pânzei se cupesc, când coşi strâns. cupit adj. Sgârcit.
N’am văzut om cupit ca unchiu-tău. curăturâ s. Loc pe unde a fost pădure şi apoi sau scos şi buturile, pentru a avea loc de muncă.
Fusei azi cu caprele pe cu-rălură, dar nu-i iarbă de loc. curufclnic [Rudina] s. Coteţ de hoară. curmMu s. Curmeţ. curmeţ s. Cărăveiu de funie, funie scurtă.
lea curmeţu ăla şi leagă calu. cuşmete s. Bucată, codru de pâne, mămăligă, etc.
Dă-i un cuşmete de pâne să plece de aci. dăinăi (a se-) v. A se legăna.
Vrei să ne dăinăim? dăinăîiş s. Leagăn făcut dintr’o frânghie ale cărei capete se leagă de o grindă, de o creacă de pom, formând un «u» în fundul căruia, pe o blană (scândură) sau pe o perină, stă cel ce se leagănă.
Toată ziua mfam dat în dăinăuş.
8
ION BOCEANU
90
dănâc s. Flăcău.
Hora marey dănaci n'are, C'au murit de gălbinare. dăiiăttâi s. Lucruri, catrafuse.
lea dănanăile oXea de acolo şi descurcă locul. dangale s. Dungi, vergi. Cu dangale pe spinare (cal), dărăuş s. Bâiat care umblă noapte prin sat, botaş.
Ai auzit ieri noapte dără-uşii pe deal, cum cântau şi auleau ? dârmon s. Ciur mare.
Am venit să-mi dai un dârmon de făină.
A trece prin ciur şi prin dârmon, a nu fi novice, dehobi (a se-) v. 1. A munci mult, a se sfârşi.
Sa dehobit de atâta muncă.
2. A slei.
Mă dehobi lemnu ăla de greu ce fu.
Dii s. Vidin.
S’a popit la Dii. docăni (a-) v. A povăţui, a da sfaturi, a dojeni, a mustra.
Cât am docănit-o, şi tot de geaba, nu vrea să nC asculte. dosuri s. Pădurice, tufiş mărunt pe partea de Nord a unui deal.
Plecă de azi dimineaţă cu caprele pe dosuri şi nu se mai întoarse. drişcui (a-) v. A drişcui o casă. Se amestecă var cu nisip şi apă, până se leagă şi se aruncă pe pereţi cu mistria; apoi se întinde varul şi nisipul deo-
potrivă, spre a se netezi.
Casa mi-e gata, numai să mi-o drişcuească maistoruL drişcueâlă s. Acţiunea de a drişcui.
S ajungem la drişcueâlă, dapoi e lesne. drodeân s. Cotoarele dela coceni, dela iarba mai groasă, ce rămân după ce au mâncat vitele. Torâşte.
drondăni (a-) v. A hondrăni, a vorbi fără rost şi fără să fie ascultat de cel căruia i se adresează.
Drondăneşti de surda, nu vezi că nu-ţi iea nimeni sama. dudă s. Ţeavă. Coada foii de dovleac din care cântă copiii.
Toată ziua suflă în dudă, nfare altă treabă. dudăi (a-) v. l.A tuna, a bubui.
Toată noaptea a fulgerat şi a dudăit.
2. A trage.
Auzi cum dudăe măşina ? dudui (a-) v. A goni, a alunga pe cineva.
Nu ţi-am spus să-l dudui, că-ţi face vreun rău ? duduloiu s. Ţeavă, tub. Duduloiu de ceapă, foaia în formă de tub a cepei care face sămânţă, duhni (a-) v. A puţi, a avea miros greu.
Ii duhneşte sufletul, de nu poţi sta lângă el. dul s. Ganglion, umflătură.
Să fi văzut ce duluri avea, când l-am tras. dulugeâcu adv. Incetinel, uşurel.
Ia-o cu dulugeâcu, că mai bine izbuteşti.
81
CUVINTE DIN JUDKŢrg
----------------------_o£.
MEHEDINŢI.
Dunărinţu s. 1. Vântul ce bate dela Sud, despre Dunăre.
2. Nume de familie, durlân s. m. Băiat de 15 până Ia 18 ani.
Frunzuliţă leuştean,
Când eram tânăr durlan,
Purtam calu ’nzorzonat
Şi ciumagu ferecat diişnic s. amb. Cep mare la butoiu.
Dacă scoţi duşnicu, curge mai bine pe cep^vinul.
«Invar s. zid.
A pleznit duvaru dela cam. (Cujmir).
eftâ (a se-) v. A se afla, a ieşi la iveală.
Ştii că s’a eftat cine a omo-rit pe primar? fasăi (a-) v. 1 A face ca gâscanul..
Gâscanul fâsăie când te apropii de boboci.
2. (a se-). A da vânturi.
Fugi de aci, că te făsăişi. firimiţă s. 1. Fărraiţă.
Dă-mi şi mie o firimiţă de pâne.
2. Nume de familie (Pătulele). florân adj. Negru şi alb. Câne floran. frătuţ s. Băcuiu, Român din Banat sau Ardeal, care vine în ţară. fucie s. Vas de lemn pentru lichide în forma unui butoiaş, legat cu cerculeţe de fier, conţinând 6—12 litri.
l-am dat o fucie de rachiu şi tot n’a fost mulţumit. furcfcr s. Furcă lungă, numai cu două coarne, cu care se dă fân celui ce e pe claie, pentru facerea vârfului.
_fijrdăna s. Ceeace rămâne după ce s’a luat partea bună dintr’un lucru. Scursura, mălura.
A ştiut el să te potrivească, ţie ţi-a lăsat furdana.
După ce se alege părul (lână moale, fruntea), ce rămâne f furdana, sunt ghiburile. gâie s. Pasere răpitoare. A lua gaia pe cineva, a fi prins, a păţi ceva.
gâieâ s. Cheutoare, agăţătoare.
Mis'a rupt gaica dela haină. galaonul s. Joc. gălăungfeasca s. Joc. gâldău s. Loc adânc într o apă curgătoare.
Am dat ieri într'un gâldău şi eră s}o cam sfeclesc. gâloi (a-) v. A mângăiâ, desmierdâ, răsfăţâ.
Nu-l mai gâloi atâta, că-şi iea lumea în cap. garai (a-) v. Â face ca cioara.
II gărăi, dar o păţeşti cu el, că nu prea ştie de glumă. gârbână [bulg. garvan] s. Cioară mai mare decât ceauca, face gar, gar. Carnea ei pute. gberdâpuri s. Porţile de fier.
Am trecut ieri gherdopurile,
• ne am dus la cazane. ghiula s. 1. Bucată de lemn lungă de 10 cm. şi groasă ca de două degete. 2. Joc de -copii. Jocul e format de 4 sau G copii. Ca să se joace ghiula, trebue să se facă 2 sau 4 gropiţe : 2 când se joacă 4 copii, şi 4 când la joc ieau parte 6 copii. Gropiţele
10
ionJboceanu
92
sunt depărtate una de alta de 20 cm. în lăţime şi în lungime de 10 metri. Doi sau patru din jucători au în mână nişte beţe, cu cari caută să lovească ghiula, pe care o aruncă, unul la altul, alţi doi jucători. La jocul în patru cei cu beţele Joc în 4.
-j- cel cu băţul.
O	gropiţa.
+
cel dela gropiţă.
Joc în 6.
-f- cel cu băţul.
O	gropiţa.
+
cel dela gropiţă.
+ cel cu băţul.
Jocul. Unul din cei dela o gropiţă, care se mai chiamă şi bibă, aruncă celuilalt ghiula, pe care acesta caută s’o prindă, iar bătăuşii stau cu beţele so lovească. Dacă vreunul din ei o loveşte, cel fără băţ dela gropiţa corespunzătoare fuge so prindă, iar cel ce a lovit împreună cu tovarăşul său, în cruciş, ciocnesc beţele. Când ciocnesc, chiiesc, şi pun fiecare beţele în biba lor. Cel ce aduce ghiula caută de asemeni s'o vâre în bibă; dacă o pune înaintea celui ce bate, atunci trece el la bătaie şi celălalt Ia pus, împreună cu tovarăşii corespunzători. Se urmează aşâ mai departe.
glie s. Bucată. Glie de pământ, de 1 sare, etc.	|
stau în stânga şi înaintea celor fără beţe dela gropiţă. La jocul în 6, cei cu beţele stau 2 Ia dreapta şi la stânga celui dela
o	gropiţă şi 2 Ia dreapta şi stânga celui dela gropiţa cealaltă.
gropi ţa O + cel dela gropiţă. + cel cu băţul
-b cel cu băţul, gropiţa O + cel dela gropiţă. + cel cu băţul.
Dă mi şi mie vreo două glii de zahăr. gliojdori (a-) v. 1. A înţepă, a glodi. îmi dete adineaori un gu-noiu în ochiu şi mă gliojdorâ al dracului 2. A mânca de pe coceni, a roade.
Dă4e (cailor) să gliojdore toată noaptea. glodi (a-) v. A roade, a înţepă.
Nu ştiu cemăglodeşte la picior. glonţân s. Noroiu uscat sau îngheţat care face aproape impracticabile drumurile neîmpietrite.
Cât pe aci să mi se rupă căruţa prin glonţanele dupe vale. godorân s. Adâncitură mare. gogleze s. 1. Mărunţişuri de prin curte, gunoaie. 2. Peliţe albe ce rămân după ce se curăţă porumbul de foi.
93
CUVINTE DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI.
11
Mi-au intrat nişte gogleze I în ochi şi mă ustură de-mi j vine să sar în sus.	|
gogolie s. Oevâ rotund, gogoaşa viermelui de mătase.
Estimp mi-auieşit două băniţi de gogolii. gomârdoiu s. Muşuroiu, măgură, mo-viliţă. Un gomârdoiu de fân (o jumătate de car).
Când nu se încăpută o plastă, iese o grămadă mai , mică, un gomârdoiu. gorneâgu s. Vântul dela deal (apus).
Să pusă gorneâgu din sus. goroveâlă s. Apă turbure, murdară, amestecată cu pământ, cu nisip.
Toată noaptea au cărat apă cu butoaiele dela fântână, şi nu mai e decât goroveâlă pe h fund.
grăcinâ (a-) v. A răbda, a suferi de foame.
Toată ziua grăcinai de foame.
gropân s. Groapă mare cu apă.
Uite raţele cum se scaldă în gropan! gumilâstru s. Vezi comilastru. gurăni (a-) v. A face gură, sgomot.
Gurăne tu, gurăne, dar o să ţi se înfunde. gurgumiu adj. 1. Gogoneţ, în formă de movilă.
Fă-l gurgumiu (pământul).
2. s. Movilă de pământ (Cuj-mir).
guşui (a-) v. A rupe la gât, a sfâşia.
Ne-a guşuit lupu o oaie ieri noapte.
hălăi (a-) v. A face gură, a spune multe pe cineva, a dojeni.
Ciudată muiere! Toată ziua hălăeşte. hălău s. Ceartă, gură.
L-a luat la hălău tată-său. hârbar adj. Fără părinţi, crescut de alţii.
Copil hârbar, vită hârbară.
A crescut hârbar pi colea, pi colea. hârghie s. Potaie.
Eşti o hârghie, nu poate omu să facă o treabă cu tine. hâţăi (a-) v. A mişca.
Hâţăi masa aşă de florile mărului. hăţueâlă s. Joc, sbeg.
Ţie nu ţi arde decât de hă-ţueală.
hârăeâlă s. 1. Bâzăeală, tuse pe piept.
Ai auzit ce hârăeâlă are în piept ; nu iese în primăvară.
2. Traiu rău în casă, în familie. Neunire.
A intrat hârăeala între ei, nu e semn bun. hici adv. Nimic. O să-ţi dau hici.
N’ai pamet hici. [Bulg. hi<5, i6, nimic], liiribiţă [bulg. erebitza] s. Potârniche. liondrăiii (a-) v. A murmura, a vorbi fără şir.
Ce tot hondrăneşti acolo ? Nu vezi că nu te ascultă nimeni. honţăneâlăs. 1. Mers puţin în săltate.
Mergeă la honţăneală.
2. Alergătură, muncă.
Nu ştiu când oiu mai isprăvi odată cu honţăneala asta !
12
ION BOCEANU
94
honţăni (a-) v. A alerga, a lucra, ierugă s. Apa dela moară, râuleţ, baltă, (apă curgătoare). [Sârb. jaruga].
îmbeti (a-) v. A îndoi în două, în patru. etc.
A îmbeti o batistă) un şervet. împâsli (a-) v. A o băga pe mânecă.
A împăslito rău de tot, nu ştiu cum o ieşi la câpătâiu. î ni patra (a ) v. A avea de furci\ cu cineva, a o băga pe mânecă.
A împălral-o cu tine, credea că e glumă. împiehnâ (a-) v. A amesteca făina de grâu cu cea de porumb în mălaiu, spre a-1 face mai dulce, împielmât adj. Mălaiu împielmat, mălaiu în care sa pus şi făină de grâu.
împopistrâ (a se ) v. A avea mai multe colori, a se împiestriţâ.
Strugurii se împopistrează pe la Sfântu Ilie. Am să viu când s’or împopislră strugurii. [Bulg. popistriam). împopistrat adj. Cu mai multe colori, pistriţ.
Strugure împopistrat. împrăoşâ (a se-) v. A se umplea de praf.
Iea cămăşile de acolo, că se împrăoşează. încâţelâ (a se-) v. A se uni, a se lega.
Sa încăţelat cu cutare; nu poate să mai scape de ea, îndovigâ (a-) v. A îndoi, a încovoia.
Nu pot să îndovig dreava aia de fier, e prea groasă.
îndovigat adj. îndoit, încovoiat, curbat.
îngăidărâ (a se-) A se ţinea de cineva.
Sa îngăidărat de el, nu-i chip să-l înşele. înierbâ (a se-) v. A se supăra, a se mânia.
S'a înierbat, când i-am spus că am văzut-o ieşind din grădină.
a înţeleni (a-) v. A înlemni, a rămânea uimit.
Gând l-am văzul am întele-nit, nu-mi veniă să cred ochilor. i/âiiă s. Slăbiciune din cauza neîn* grijirii, a traiului rău.
 intrat izâna în ea ; păcat că prea eră frumoasă.
2. Frică, boală.
Haiduc Pătru stă yntr}o rână, Bagă potera în izână. izdâ (a-) v. A bolnăvi, a face rău.
Când oiu da în tine, te izdez. 2. A se bolnăvi, a-i veni rău. izdat s. Umflare la stomac. A fi bolnav de izdat, a descânta de izdat. Celui bolnav de izdat
i	se pune crucea la cap, la inimă, la picioare şi i se descântă în chipul următor:
La cap, cap de gligan, Crucea ta, Doamne.
La cap, cap de gligan,
Crucea ta, Doamne sfinte.
La cap, cap de gligan,
Crucea ta, Doamne.
La inimă, inimă de vidră, Crucea ta, Doamne.
La inimă, inimă de vidră, Crucea ta) Doamne sfinte.
95
CUVINTE DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI.
13
La inimă, inimă de vidră Crucea ta, Doamne.
La picioare, picioare de urs, Crucea ta, Doamne.
La picioare, picioare de urs, Crucea ta, Doamne sfinte.
La picioare, picioare de urs, Crucea ta, Doamne.
După ce descântă, la cap, dă din palme zicând :
Inimă şerpească,
Dracu să plesnească !
Se repetă şi la stomac şi la picioare. In timpul acesta arde tămâie sub pat. izinit adj. Slăbit, slăbănog.
E izinit rău de tot sărmanul. învărnici (a se-) v. A se face văr cu cineva (copiii) în prima Luni după dumineca Tomii. jdreli (a-) v. A jupui puţin.
Mi-am jdrelit degetul în uşe. jegs. Cărbuni aprinşi, jeregaiu. [Sârb.
jega]. jegueâţă s. jeg. jeregaiu s. Cărbuni aprinşi.
il/ai iragre nitfeZ jeregaiu la burta oalii să fiarbă mai tare.
Ce e acolo, sa te ferească Dumnezeu, e /oc ş/ jeregaiu. jermăni (a-) v. A fură, a *efui, a jecmăni.
Jermăneşte de stinge pământul.
jignita s. Magazie.
La uard mi se pare cd umplem jignita de grâu. jigneâlă s. Greaţă, arsuri pe gât.
vine o jigneală pe gât, de ciorba dela prânz.
jilovetes. Ciomag, cărăveiu de lemn. Gând te-oiu croi cu jilove-/e/e dsta pe spate, md cunoşti tu cine sânt. jip s. Murdărie.
Sto jipu de-o palmă pe gătu-i.
jipân s. Tufan ca pe picior.
iVte. ştiw ciwe mi*o /? tăiat doi jipani dela loc (pământul ce are cinevă). juvete s. Peşte de mărime potrivită ca de o şchioapă.
il/d duc sd-mi ieau vreo doi /wueji deZa /ian. lăsa lemn (a-) v. A sărăci pe cineva furându-1 saustrâgănindu-1 prin judecăţi.
S'a ţinui de capul lui până l-a lăsat lemn. leşcoră s. Bolovan mare de pământ, scos de plug. ligâv adj. Cel căruia nu-i place să mănânce, sau de mănâncă nu-i prieşte. Om ligav, vită ligavă. loavă s. Timpul prielnic, favorabil pentru a face ceva, ocazie.
Am găsit loava dăunăzi când ne-am dus în pădure: eră vreme frumoasă. lîimăr s. număr (Cujmir). lumărâ (a-) v. A număra (Cujmir). lumi (a-) v. A numi (Cujmir).
Lumişi colacii, cui să fie ? măiâg s. Prăjină lungă, lemn în care se pune o basmeâ, o tăbliţă, pentru a arătâ hotarul despărţitor a două moşii, sau că vânatul e oprit în pădure.
Vezi măiagul ăla dela ră-
14
ION BOCEA NIT
96
sărit ? O iei pe acolo şi ajungi ■ în sat.
mălura s. Tăciune la grâu, murdărie, boală, răutate.
Grâul de anu trecut a fost numai mălură. O spălai până ieşi toată mălura din ea (lâna).
A intrat mălura în osy e greu să te mai zvidueşti. mânioasa s. Joc în care perechile fac diferite figuri apropiate de unele ale cotilionului, cum de pildă ar fi trecerea domnişoarelor sau a cavalerilor la perechea dinainte.
Gând oiu zice bob de linte,
O	domnişoară un pas ’nainte. mânzăleâlă s. Murdărie, necurăţenie, provenită mai ales când nu se spală cum trebue un vas, o rufă.
Ce mânzăleâlă e aia, aşa se spală vasele? mânzăli (a-) v. A murdări, a nu spăla cum trebue ceva.
E uşor să mânzăleşti şi să zici cfai făcut treaba. mărdăşi (a-) v. A murdări.
Nu trece pe acolo, că măr-dăşeşti cămăşile.
A se murdări.
Nu te frecă de zid, că te ( mărdăşeşti pe haine. mătăcină s. Melisă. Plantă mirositoare care se cultivă în jurul ! stupilor şi cu care se ung uleiele pentru a prinde roiurile. 1 mUcă s; Băţ cu o bucată de lemn rotundă la un capăt, plină de găurele, de mărimea lărgimii | putineiului, cu care se bate |
laptele ce a stat 2—3 zile în putineiu.
mătrăşi (a-) v. 1. A jefui pe cineva, a lua cuiva tot din casă.
Lui Dumitru v a mătrăşit tot din casă as' noapte.
2. A goni, a se scăpa de cineva.
L*am mătrăşit, i-am dat pa-şaportu. meş s. Strat.
Acolo e alt meş de nisip. La lemne şi în special la buturi sunt anumite părţi pc unde dând cu securea poţi să le spargi. Caută meşu lemnului şi o să vezi cât de uşor îl crapi. mitocosâlă s. încurcătură, zăpăceală.
Nu se poate! Trebue să se fi făcut vreo mitocoseală de nu ies banii. mlădoâcă s. Prăjină, mned s. Băutură făcută din miere de stup cu apă.
Am băut la moşu nişte mned, de ne-am îmbătat cu toţii. mneunâ (a-) v. 1. Miorlăi.
Să-l auzi cum mneunâ ca pisica.
molan adj. Molâu, moale.
Molan mai eşti, nene! molănete adj. Molan, morânci (a ) v. s. A amesteca pământul.
Când faci o tencueală de casă, amesteci pământul cu paiele, îl morânceşti.
2. A frământa pe cinevâ luptându-se cu el.
Eram departe, dar vedeam cum îl morânciaL
97
CUVINTE DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI.
15
Femeilor li se zice adesea că morâncesc, când frământă, adică când nu frământă bine. mo rugă adj. Sărat peste măsură.
Ciorba asta-i morugă, cine o mănâncă. motăcăi (a-) v. A da din cap.
Molăcăe pe drum par ’că-i un cal. motcă s. Scul, jurebie.
Am luat dela han vreo trei motche de arniciu, dar nu-i bun ca cel dela oraş.
(Dame îl dă numai pentru
Transilvania), muflui (a-) v. A da cu botul, a mirosi numai un lucru.
Cânele muflue pe unde a mâncat cineva. mureşa s. Nume ce se dă oilor, năboi (a se-) v. A trece apa, a asuda.
Gând eşti năboit, să nu bel apă rece, că mori. îiădăi (a se-) v. A spera, a trăire nădejde.
Mă nădăiam şi eu că o să iese ceva din el. năduf s. 1. Inecăciune în piept.
Am un năduf în piept, nu mi-e bine de loc.
2. Necaz, supărare.
Mult năduf mi-a făcut tată-tău.
năloâgă s. Lume multă, aglomeraţie.
—	E năloagă la moară?
—	Nu, mai sânt vreo două care.
nană s. Nume ce se dă fratelui mai mare sau altei persoane mai în vârstă.
Mă duc pe la nana Gheor-ghe, să văd merge şi el cu boii la noapte, să-i paştem. năplăi (a se-) v. A se sufoca din cauza căldurii, al trece apa, a-i veni leşin la inimă.
M'am năplăit de atâta căldură.
năplăeâlă s. Sufocare, greutate din cauza căldurii.
îmi venise o năplăeâlă la inimă, de credeam că mor. uăpoiniţă (Cujmir) s. Adâlmaş. •
Să mergem să dai năpoiniţa. nâpota adv. Anapoda.
Umbli napota, nu ştii ce faci. năslăp s. Val de apă, bolboroş.
Dunărea vine cu năslapi.
M’am învelit bine asnqapte şi treceă apa năslapi pe mine) par că eram în jghiab. năstrâpi s. Stropii ce sar când torni apă, vin întrun vas.
In oalele de pământ vinul sfârăe şi face năstrâpi, parcă pune sodă în el.
De bun ce eră vinul, ieşiau năstrâpi din el. nătailete adj. Om greoiu, nătâng.
Fugi de acî} că eşti un nă-tăflete. uătăntol adj. Nătâng.
Nam mai văzut nătăntoală ca tine.
năvlig adj. Om mare şi prost. In Argeş am auzit forma nevleg, cu acelaş înţeles. Cunoscut şi ca nume de familie: Năvligu. nedMe [als. nedeli] s. Petrecere ce se face în zilele de sărbătoari:
16
ION BOCEANU
98
Sf. Gheorghe, Ispas, Sf. Con- I stantin, etc. Fiecare om se pre- ^ găteşte atunci cu de-ale mâncării şi cu băutură bună, spre a primi rudele şi cunoscuţii ce vin din alte părţi.
Să nu faceţi cumva să nu 1 veniţi la nedeie.
Cuvântul e întrebuinţat mai ales la munte, înspre câmp petrecerea aceasta se chiamă rugă. neleiu s. Vas de lemn cu o ţeavă de aramă, care intră în butoaie, partea de lemn rămânând în afară, pentru a se turnâ în ea, ca într’o pâlnie, lichidul cu care vrem să le umplem.
Du-te de iea neleiu dela „ moaşa.
nelei (a-) v. A netezi, potrivi, a face tot una.
Vezi de-ţi neleieşte părul cum se cade. ncrerazi (a se*) v. A se găti, a se dichisi.
De trei ceasuri se neremzeşie şi tot nu mai e gata. neremziu adj. Roşu aprins.	,
Văzui fete dela Jii
Cu buzele neremzii. neiişnic adj. Care nu ştie cc face, într o parte.
Umblă neuşnic ca nimeyn lume.
nocoţele s. Flori galbene.
noji (a-) v. A închierbâ, a înjgheba, i
Cu sluga asta, nu nojeşti două într'un teiu. obădâ (a se-) v. A se îndoi, a se sfărâma.
Mi s'a obădat roata dindărăt, de aia am venit aşa de înserat.
oblânic s. Cârpă, peşchir, împletite împrejurul mânii, formând un colac, pe Ci;re-1 pun femeile pe cap, spre a putea duce ve-drele cu apă sau baniţele cu mâncare.
obrici (a se-) v. A se ţinea să nu mănânce dulce.
Mam obricit, zilele de dulce le mănânc post obricit adj. Cel care se ţine să nu mănânce dulce, obricit.
E obricită să mănânce dulce. ocârci (a-) v. A cărmi în loc.
Ocârceşteo (căruţa) niţel la dreapta.
odovăi (a-) v. A termina, a isprăvi, a sfârşi.
0	sâ venim pe la voi, când om mai odovăi cu munca câmpului.
ogoi (a se-) v. A se potoli, a se astâmpăra,
Ogoaie-te, măi omule, şi ve-zi-ţi de treabă, ce ai cu mine? ojic s. Putrigaiu.
Albetele se face ojic ca făina. opor s. împotrivire, opunere. A pune opor.
Puse opor că nu merge şi pace. opreg s. Zăvelcă.
orătenii s. Hoară, paseri de curte.
Mi au murit o sumă de oră-tenii astă primăvară. osficâ (a se-) v. A se ofticâ.
Trăesc râu de toi; a osficat-o, sărmanaf
99
CUVINTE DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI.
17
otânji (a-) v. A lovi, a croi pe cineva. I
Pleacă de aici, că te otânjesc j cu prăjina asta pe spate. otcoş [Bulg. otkos] s. Rândul de fân cosit.
Numai nenea Ion duce otco-şui potrivă. pac s. Pachet.
Negustorule, dă-mi un pac de bumbac şi unul de tutun. padină [Bulg. padinal. Loc potrivă sub deal. Poalele unei coaste.
Să ne odihnim puţin în padină.
păivân (Bulg. sârb, pai van) s. Pâi-vanul se compune din două ştreanguri şi din nişte bucăţi de pâslă. Pentru ca animalul (de obiceiu calul) să meargă mai lin, în buestru, se împăi-vănează. Impăivănarea se face în chipul următor : Deasupra de glezne i se leagă păslă, iar cu ştreangurile i se leagă picioarele de dinainte de cele dinapoi, apoi se ridică puţin ştreangurile cu o chingă. Ştreangurile se lasă într’adins mai lungi, ca să nu se încurce, iar chinga nu se strânge de burtă.
Umblă par’că are păivane la picioare. pală s. Fânul sau paiele chitite cât iei pe furcă, pentru a le da celui ce e pe claie sau pe stog.
Mai dă-mi vreo două pale să-i fac vârful. pâiătui (a-) v. A sta, a şedea cu cineva împreună.
Eu îl cunosc bine, am pală•
Analele A. R.—Tom. XXXV.—Memoriile Hecţ.
tuit amândoi. păi uit adj. Aşezat, făcut pală.
Fân păluil. păiiş adv. 1. încrucişat, dintr’o parte. A se uita păliş, a lovi păliş. 2. Alături.
Cutare tot păliş le loveşte; vrea să spună ceva şi când colo e alta. pâmet s. Minte, cap.
Nfai pamet hici, de geaba ai fost la şcoală.
Pângânie s. Păgân, spurcat.
Eşti o pângânie, dacă nici Vinerea nu posteşti. pârî (a*) v. A îndemna, a avea gust, dorinţă.
Măpârăşte inima sâ ieau şi eu. pecie s. Carne slabă (de obiceiu cea de porc).
Vezi, dacă găseşti, iea niscaiva pecie dela han. petroşel s. Peşte mic, alb şi borţos. piâg adj.
picueâlă s. Piroteală, cucăeala.
Când te apucă picueala, să te duci să te culci. pisălog s. Bucată de lemn rotundă la cap, cu care se pisează usturoiul, piperul, etc. pişcâv adj. Care vorbeşte în vârful limbii.
E pişcav la vorbă. pistosi (a-) v. 1. A sfărâmă, sdrobi. 2. A bate bine.
L a pistosit cum se cade. piţărău s. Colindete, colac (Bala), plăntică s. Panglică.
Plăntica asta prisăcie te prinde bine,
Literare.	2
18
ION BOCEANU
100
plâstă s. Grămadă de fân de un car. Anu ăsta n’am făcut decât vreo cinci plasle de fân. platică s. Peşte lat ca palma, roşu pe la ochi, pe şeale şi pe aripioare, plăvăi (a-) v. A spune verzi şi uscate, a nu-şi da seama de ce vorbeşte.
Plăvăi aşa fără nici o socoteală.
pocăzi (a se-) v. A înlemni, a rămânea uimit.
M'am pocăzit, când l-am auzit ce spunea de voi.	|
pocinog s. întâmplare rea, accident Vezi să nu dai de pocinog. pociump s. Lemnul în jurul căruia 1 se învârteşte vârtelniţa, pogodi [sl. pogoditi] (a se-) v. A se . înţelege.	I
Ne-am pogodit să plecăm deseară.	|
polinii (a-) v. A zămisli, a concepe.
Na văzut el d'astea, de când | l-a polimit mumă sa.
2. (a se-). Sa polimit o poamă în pom, o floare, polimit adj. Conceput, zămislit, polomeâcă s. Căldare de 10 —12 litri.
Să vii să-ţi dau o polo-meacă de rachiu. polomotl (a-) v. A vorbi fără şir. pomni (a-) v. A pocni, pomnoji s. Funiile răsboiului, de cari sunt legate iepele, spre a schimbâ iţele, popoţâ (a-) v. A îndemna, a înverşuna pe cinevâ contra cuivâ.
Nu ştiu cine l-ofi popoţat de nu ne mai ascultă.
pospu s. Fruntea, partea mai bună. Pospu făinii.
Se duse pospu (făinii) tot, când începu să bală vântul. potlcâlă s. întâmplare, bucluc, rău.
Se făcu o poticală la nuntă, se bătură doi inşi.
Dedei de poticală, mi se scrânti mâna. potinteu adj. A sta, a se pune po-tinteu, a fi piedecă, obstacol.
Stă potinteu, nu se dă la o parte să trec.
Fugi de ac% nu te pune potinteu dinainte-mi. prepeleâg s. Lemn cu patru feşnice (creci) în care se pune sarea s’o lingă oile.
Mă suii pe prepeleâg,
Să văd caprele ce fac. prestelcă s. îmbrăcăminte femeiască, în formă de sorţ, aleasă sau brodată. De obiceiu se poartă două, una înainte şi alta înapoi, peste cămaşe, şi ţin loc de za-velcă, sau de sumnă.
Azi o să-mi ieau prestelcile la horă.
pric adj. Breaz. Bou pric, vacă prică. Nume ce se dă vacilor breze: Prica.
prigorie s. Pasăre mică, face ciric, ciric şi bea apă numai din ploaie, câte un pic. Ele au săpat şi au scos izvoarele. Vrând să se ducă la Dumnezeu, s au gândit să se premenească, fiindcă se umpluseră de noroiu. Atunci gărvanii sau dus de s’au no-roit şi au zis că ei au scos
101
CUVINTE DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI.
19
apele; şi de aia beau din toate lacurile. (Cujmir). primez s. Zid mai slab, ce serveşte a despărţi o cameră. Zidurile unei case ce despart camerele-
2. Lemn ce se pune între vite, spre a nu se lovi sau împunge.
Sâ pui la noapte un primez între cai, sâ nn dea cu picioarele.
pristini (a-) v. A îngădui cuiva ceva.
Sâ nu-i pristineşti de loc, că nu-i om cum se cade.
D-ta îmi pristineşti mie orice vorbă, fiindcă vezi că sunt om de treabă. pristolnic s. Pecete de lemn, a cărei legendă e o cruce, ce se pune pe colaci, pe prescuri, pufedie s. Mulţime, grămadă. O pue-die de hoară, de vite, de lume.
Am scos salcâmii şi a ieşit opuedie de lăstari. [Cuvântul e derivat din verbul a puia, a scoate pui], puligonţ s. Dărăuş, vagabond, copilandru de umblă haimana, punguit adj. Sgârcit.
E punguit de n’are ţară. pustelnică s. Cucuvaie, bufniţă.
Când cântă pustelnică pe casă, moare cineva. rabilă s. Haină veche, ruptă.
Iea-ţi rabila pe tine şi pleacă, ce mai păzeşti. racilă s. Născut înainte de vreme, stârpitură.
O	racilă de vită. Muierea cutăruia a făcut o racilă de copil
1	rai na s. [kr. rajna]. Tingire, cratiţă.
Am prăjit o raină de făsui şi tot nu le-a ajuns. rămburele s. (Rudina). Ciucurii ce se pun pe bradul şi crucea mortului.
rănciog s. A lua la rănciog pe cineva, a-i lua socotelile, a-l lua de scurt.
Te iea el la rănciog, o să dai tu de dram; crezi că merge ca până acuma. râp s. murdărie.
Nu vedeai ce râp e pe mâinile lui, ţi-eră scârbă să te uiţi la el. râpa (a-) v. Pe vitele slabe se foce un fel de coaje murdară şi le plesneşte pielea, căzându-le şi părul.
A râpat purcelu, trebue să-l speli cu leşie şi să-l piepteni. râşchitor s.
răstăcuţă s. Musculiţă galbenă ce se iveşte în jurul mustului, vinului.
Varsă vinu din pahar şi spală-l, nu vezi că-i plin de răstăcuţe. rătăvfeiu s.Bucată de lemn, de ciomag.
Iea şi tu un rătăveiu şi dă i vreo două, ca să te cunoască
1	altădată.
răvărsat adj. Rar.
I	Dacă	vrei	sâ iesă zeama
!	bună, pune-l mai răvărsat în
oală (fâsuiul). răvenie s. Loc de unde iese apa. rcyeneâlă. s. Umezeală, răcoare.
Să mergem după casă, că-i mai reveneală.
20
ION BOCEANU
102
rofî (a-) v. A fierbe puţin.
Eofişi făsuiu, nu-l fierseşi. rovină s. Groapă, adâncătură.
Locu lui nu-i bun de nimic, numai rovini prin el. rumejniăs. Stropi de ploaie, ploicică.
A dat o rumejuiâ de ploaie asnoapte, de-a mai potolit praful
riida s. A prinde ruda, a dobândi un alt soiu de animale, de pomi, etc.
Acum le-am prins şi noi ruda (gâştelor).'A ţinea de rudă, a păstra pentru prăsii ă.
Sâgă. Piatră de se sgurupă (sfărâmă), pământ ars, nisip închegat, piatră de se macină.
L-a lovit c'o sâgă în cap şi ba mecit niţel. salcâz s. (Slaşoma). Salcâm, dafin, mălin.
sâmcelâ (a se-) v. A se face ziuă, a se luminâ dela vale.
—Mai e mult până la ziuă?
—	Uite, se sâmcelează. sâmceâ s. Cuţitaş cu două tăişuri, ce se întrebuinţează la facerea fluerelor.
sâmcelat adj. Ascuţit. Cuţit sămce-lat la vârf. sângera (a se-) Vitele când sunt triste şi nu vor să mănânce şi să bea, fără să aibă aM boală, se sângerează şi atunci li se sloboade sânge din bot cu o sulă, sau cu o sâmceâ. Sângerarea provine din goană prea multă.
Ni s}a sângerat calu ăl mare şi a murit
J sar s. Un fel de piatră vânătă cc |	se	întrebuinţează	pentru	umflă-
tură la copii.
Când eram mici, ne da în gât cu sar şi cu ţeperig. sărciner s. Cuierul în care îşi atârnă baciul lucrurile.
| sâsănel s. Dedeţel.
sbici (a-) v. 1. A trage de cineva.
Stai! nu mă sbici aşu.
2. A învârti, a vâjăi prin apă cămăşile.
Sbiceşte cămăşile} să iese lăturile din ele. scafă s. Blid rotund, scofârlie s. Partea deasupra a capului.
I-a luat scofârlia cu barda. scrijiâ (a-) v. A sgârăi, a înţepa.
Boul lui Ion sări şi scrijie pe al nostru cu cornu.
A scrijiâ porumbii, a scoate cu un vârf ascuţit unul sau două rânduri de boabe de pe drugă, pentru ca să se cure (curăţe) mai uşor. şelteâţâ s. Şeale, dos (la pasări).
La rupt şelteaţa găinii, de aia merge aşa. senic s. O bucată de pânză de tort, în care se pune cenuşe şi apoi se toarnă apă fiartă pentru a face leşie.
Întinde senicu pe gard sâ se usuce.
sfârloâgă s. Bucăţică. O sfârloagă de opincă, de piele, sforog adj. Uscat de tot.
Lâsaşi ghetele pe sobă, se făcură sforog.
103
CUVINTE DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI.
21
sghicinâ(a-) v. 1. A mişcă, a sgudui. Fii pe pace, nu sghicină masa.
2. A se cutremura.
Voi ştiţi câ s’a sghicinat Xjământu ieri noapte ? şişlete,—eţi s. Părţile cu cari se înfundă loitrele căruţei.
Vezi câ atârnă lanţul dela şişletele dindărăt. şiştar s. Găleată de muls vitele în ea, şufeiu. slădici s. Greaţă, alihnealâ.
La venit slădici de atâta mâncare. slog s. Hotar între moşii, smercăni (ase-) v. A plânge sughiţând.
Nu te prinde să te smercăni ca copiii.
solofâstră s. Pila mare a Ţiganului, spâriuu s. Praf, gunoiu.
Mi-a intrat spârnău in ochi dela treierat de mă dor şi acum. spaţiu s. Partea pânzei dela iţe spre sulul pe care se adună pânza, spetie s. Carnea cu picioarele din-nainte ale unei vite. sprânji (a-) v. A împrăştia, a răspândi.
ştamp s. Plumbul atârnat de aţă, care dă direcţia verticală la facerea unui zid, la aşezarea unui lemn. stârmina [als. strin] s. Localitate deluroasă, păduroasă şi pră-păstioasă. ştigliţ s. Sticle te. ştiobaic. Sgomotul ce-1 face apa când arunci un corp greu.
Când dai cu piatra în apă, face ştiobâlc.
ştiobâlcăi (a se-) v. A se juca în apă, a arunca apă încoace şi încolo, a se bălâcări.
Toată ziua ne ştiobâlcăiam în baltă.
strâglieâţă s. Ceva închegat. A se face strâgheaţă, a se închega.
I-a înfipt cuţitu în inimă şi curgea sângele strâgheţi. E bolnav rău de tot, varsă strâgheţi de sânge. Laptele când nu-l fierbi se face strâgheaţă. strâgheţâ (a se-) v. A se închega.
Cătarăm la inimă şi sângele fu strâgheţat. Piftiile s’au strâ-gheţat, adică au îngheţat, tremură.
strelice s. 1. Pete negre ce ies pe piele, pe ficat.
2. Petele ce face untdelemnul deasupra apei.
Strelicele ies când bubează ci-neva şi atunci e semn că moare. stur s. A se face stur, a se usca cu desăvârşire, sturî (a-) v. 1. A sturî în bătaie pe cineva, a-l prăpădi.
L-a bătut de l-a sturîL
2. A se sturî, a suferi mult, a se prăpădi.
M’a lovit la deget, de m’a sturît.
sucălfcte s. Ceva sucit, în formă de sul.
Faci funia sucalele şi o bagi în sac.
suda (a-) v. A începe să iasă apa undeva.
N’a mai sudat de loc pă-mântu în beciu, anu asta.
22
ION BOCEANU
104
sudom, -oanie s. 1. Scufundătură de pământ, provenită, din alunecarea stratelor de pământ.
Pământul când se umple de apă, sudoame.
2. Ploaie mare cu vânt, potop.
Ce i afară, n sudom. sudumi (a se-) v. A se prăbuşi, a se scufunda prin alunecarea stratelor.
S’a sudumit pământu ieri noapte la viea lui Niţă. sudumit adj. Căzut, prăpădit, sleit de puteri.
Sudumitul de el, o duce greu de tot şufMu s. Găleată, ciutură cu urechi, ca hârdăul.
Du-te de iea un şufeiu de apă dela fântâni din deal, că i mai limpede. suiu adj. Căpiat, nerod.
Ecamşuiu băiatul. sîimnă s. îmbrăcăminte femeiască în formă de fustă, făcută din arniciu. La Cujmir am auzit forma «sugnă», care e dată şi de Miklosich sub «sucnă», derivată din als. «sukno». surdavfela s. Surd. surdumâşi s. Descântec. Qând copilul varsă şi are urdinare (ieşire afară), i se descântă de surdumâşi. Surdumaşii sunt nişte goange (viermi, moleţi) pe cari poporul şi-i închipue că persoana bolnavă îi face în creieri. Descântecul dă speranţa că mor. Pentru a descântă trebue unt şi un piep-
>	ten. Untul se pune în cap, în
creştet, iar pieptenul îl joacă baba în creştet când descântă, zicând:
„Fugi surdumaş din cap, de după cap, din creierii capului, din faţa obrazului şi sgârciul nasului. Nu jungliiă, nu cuţilă, că cu pieptenul te voiu îmbufă şi vei ieşi din creierii capului, din cap, de după cap) din faţa obrazului, din sgâr-ciul nasului; şi-o să rămâie cutare (numele) curat, luminaU ca argintul strecurat, cum maica Precista ba lăsat.
Se descântă şi altfel:
Din nouă omorîi unul, din cap, de după cap, din sgârciul nasului, din faţa obrazului.
Din opt omorîi unul, eic. (se repetă).
Din şapte, etc.
Din şase, etc.
Din unul nici unul. l-ii curăţa, îi omorîi, şi rămase cutare curat, luminat, ca argintul strecurat, cum maica Precista l a lăsat. ţâe s. Rufe vechi, rupte.
Iea-ţi ţaele de aici şi pleacă. ţaplă s.	Piele subţire ce se pune
|	la	ferestre în loc de geam.
j	ţăpligă	s. Spărtură de lemn, ţandără,
aşchioară.
Mi-a intrat o ţăpligă în picior.
târăşeâiă s. Vorbă, sfat, taină.
Am stat şi eu cu ei de tâ-}	răşeală.
105
CUVINTE DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI.
23
târăşi (a-) v. A tăinui, a sta de vorbă 1 cu cineva.
Am târăşit toată noaptea. târcosealăs. Apă cu noroiu, murdară, taroste s. Vorbă, poveste.
Asta-i de când cu tarostea Ţiganului. târs s. Mărăcine, crengi.
Mai pune vreo două tar-suri pe foc. tarzăi. (a-) v. A târî prin praf, pe jos.
Târzăi sumna după tine, nu te simţi de loc. tasma s. Oasmâ.
tăuzî (a-) v. A-şi pierde minţile, a se zăpăci.
Mai taci, câ mă tăuzişi. Ai tăuzit, pe semne, de crezi lucrurile astea. teme [bulg. teme] s. Partea deasupra a capului.
Când copilul e mic, temea îi e moale; pufăe când i-o apeşi cu mâna şi se întăreşte când zice piatră.
Când te-o lovi la teme, mori. temeli (a-) v. A târî murdărind, testimel s. Legătură, basma.
Să-mi iei şi mie un testimel dela bâlciu. ţâcloi s. Peşti albi. tiolcuş s. 1. Înveliş, coaje.
Sămânţa cânepii, când e crudă, nu iese din tiolcus.
2. Cutie, tioc. Tiolcuşul revolverului. Tiolcuşul cositorului, tiocul cu apă, în care-şi pune gresia pentru a ascuţi coasa, tiutiuc s. 1. Bucată de lemn scurtă şi groasa.	i
Pune un tiutiuc sub roata căruţei, să nu fugă la vale.
2. Nume de familie (Dănceni). tirimi adv. Tot una, la fel.
Tirimi Ioana, tirimi Stana. toarte s. Cercei.
O	să-mi ieau o pereche de toarte dela bâlciu. toflogi s. Ghete mari şi rupte.
lea şi tu nişte toflogi, şi vezi pe cine latră câini la poartă. ţolet s. Ţoale.
Ai văzut ce de ţolet avea fata dascălului ? top s. Pachet.
Să-mi iei un top de bumbac dela Giurescu. torâşte s. Paie, fân, coceni, ce rămân dela vite.
Duminecă să dăm foc lato• râşte, sâ mai descurcăm curtea. toroâpă s. Grijă. A intra, a da în toroapa a ceva, a avea grije.
A dat în toroapa măritatului, nu mai face nimic prin casă. traciii (a-) v. A tresări, a da îndărăt.
Am trâcnit din somn când ai venit. Tracrit calul cu mine şi mă trânti. treasc [Bulg. şi sârb. treska]. Praful de pe drum, din magazie, când vânturi ceva.
Fugi de acolo, că te umpli de treasc. trofondâ s. Fructele cari sau copt întâiu.
Tu ai vrea numai trofandalet tiiică s. Taică, tată.
Mă duc să văd ce mai face ţuica Ion.
24
ION fcOCEANU
106
tuluji s. Cocenii din drugă în jos, ce rămân pe câmp, după ce sau cules porumbii şi sau tăiat părţile deasupra, vârfurile, turchfcz adj. Albastru.
lea-mi şi mie nişte stambă tur-chează.
turu^ci s. Jambiere de dimie, în forma carâmbilor de cisme sau de ciorapi.
Unde-ţi mânjişi turuecii aşa? udi (a-) v. A rămânea, a prisosi.
Na mai udit nimic de pe urma lui, a mâncat tot. ui ca (Rudina) s. Unchiu. Uica Bălă a plecat la bâlciu la Cărbu-neşti. [Bulg. vuico]. uina (Rudina) s. Mătuşa. [Bulg. vuinal-urloiu s. Ţeava, burlan.
Săieivreo două uri oaie pentru soba din odaia a mare. va hui s. Piuă făcută dintr’un nod de salcă sau din alt lemn, din care beau paserile apă.
Mai pune niţică apă hi vă-Iau, ca., să prăpădesc hoarele de sete.
vfilo^ s. Vâlogi de cânepă, cânepa încurcată, căzută jos, după ce s’au ales firele cele bune, din cari se fac mânuşile (mănunchii). v arfa re s. Panglică, fâşie de stofă, ce-şi pun femeile în vârful cozii spre a nu li se desface pSrul.
Crezi că ţiu coadele fără vârf arii ? varţarii s. Vârfuri de creci.
Mai pune vreo două vârfării pe foc, sâ nu se stingă.
| rârlogân adj. Durlan.
Cât vârlogan s’a făcut băiatul popii. yârstkle s. Colori, vărnică s. Verişoară.
Mă duc pe la Vărnica Ma-ria, câ mergem la horă. verdfcte s. Par (de bătaie), lemn utos.
Ce faci cu verdetele ăla, vrei să omori lumea? verdon adj. Verde, necopt.
E cam verdon pepenele, nu-i bun de mâncat, te pot prinde frigurile după eh vrau [Bulg. vrahl s. Vraf. Snopii câţi se aşează odată în arie spre a fi treieraţi.
Scoserăm două vranri de azi dimineaţă. zăbîc s. Mămăligă sau malaiu făcut fârămituri şi prăjit în untură.
Aş vrea să ne faci nifelzăbic. zburătiiră s. Piatră, lemn cu care se aruncă după cineva.
A da cu zburături. zâmboc s- Cuiul dela cataramă.
Cataramă cu zâmboc. zfmibri s. Nişte negi ce-i face calul sub limbă, când vede pe altul mâncând grăunţe.
Să dai la amândoi caii grăunţe, să nu facă zâmbri.
A face zâmbri, a dori să aibă cevâ, să iea cevâ când vede pe altul că are sau iea cevâ.
I	Văd câ faci zâmbri, dar nu
I	pot	să-ţi dau şi ţie.
zăngloâbă s. Piedică, sarcină.
Fugi, zăngloaboy de ac;i! zănoâgă s. Vale, văgăună.
107
CtJVlNŢ.Î DTN JtJDEŢUL MEHEDINŢI.
25
zâplăt s. Capac ce se pnne la gura buţii, după ce a fiert vinul, zâră s. Lapte bătut.
Zara nu-i bună dacă-i prea f acră. zărzălie s. zarzără, zărzălîiiu s. zarz&r (Cujmit*). zarzăn s. Idem. zarzănă, s. Zarzără, zâtărî (a-) v. a prăpădi cu bătaia.
Gând oiu da în tine te zâtăr. zatcă s. Băţ lung ce stă în urechile sulului cu urzeala şi care serveşte spre a-1 întoarce, pentru a da drumul urzelii, când sa ţesut spaţiul, sau când se strânge pânza pe sulul celălalt, zăvîdcă s. îmbrăcămintea femeii—ce ţine loc de fustă—, făcută din lână şi înflorită cu o mulţime de râuri, cari sunt aşezaţi aşa fel, că formează rânduri; între rânduri se lasă un loc, pe care nu se alege nimic, loc ce nu se vede când se încreţeşte ză-velca, fiindcă atunci rândurile vin unul lângă altul. Pe poale
i	se pun panglici de diferite colori. De vreo câţiva ani, de când maşinile de brodat sau răspândit mai mult pe la sate, fetele şi femeile se mărginesc numai să brodeze o bucată de materie, de obiceiu catifea, cu J desenuri luate de pe la oraş. |
Zăvelcile acestea din urmă, pe lângă că n’au trăinicia celor ţesute în răsboiu, n’au, prin îm-pestriţarea cea mare a colorilor, nici pe departe frumuseţea celor dintâi, zdfirnăi (a-) v. A suna, a răsuna.
Nu-i bună de loc dipla lui Panache, mai mult zdârnăe decât cântă. zdrăncăni (a-) v. A face să sune ceva.
Ai auzit cum zdrăncănesc clopoţeii noştri ? zeleti (a-) v. A rămânea, a fi uitat.
Nu ştiu cum a zeletit aici. 2. A tresări, a trăcni.
Uite cum zeleteşte (din somn), zgâmăi (a-) v. A scobi, a scormoni. Mai lasă buba, n'o tot zgâmâi. Mai zgâniăe focul niţel. zgârbori s. Nodurile ce rămân în pânză din cauza încurcării sau înnodării urzelii sau bătelii, zgrebeni s. Puzdării de cânepă bătută, bucăţile din tulpina cânepii ce se sfarmă, când so bate, spre a scoate fuiorul, zgurni (a-) v. A izgoni, a alunga.
Nu puteam să-l zgurnesc de loc. znâgă s. Putere, tărie.
Nai znagă în tine, pare cyai fi bolnav.
[Bulg. sârb. znaga].