NvfU DICŢIONARIÜ FRANCESU-ROMÀNÜ NOUVEAU DICTIONNAIRE FRANÇAIS-ROUMAIN ET ROUMAIN-FRANÇAIS RECUEILLI DANS LES MEILLEURS DICTIONNAIRES DE CES DEUX LAMES. CONTENANT LES SIGNIFICATIONS ririS MOTS AVEC LEURS DIFFÉRENTS USAGES, DES CONSTRUCTIONS DE PARLER PARTICULIÈRES, DES IDIOTISMES, DES TERMES DE SCIENCES, D’ARTS ET MÉTIERS, lTN TABLEAU DE TEMPS PRIMITIFS ET DES VERRES IRRÉGULIERS. PAR G. M. ANTONESCOU Prokesseliî. PARTIE FRANÇAISE <2._______________^ Seconde édition revue et corrigée. <9 ©) ÉDITEUR H. STEIKBERG. LIBRAIRE. * TYPO-LITHOGRAPHIE, DUR. P. CUCU. 7 RUE RACIIOVEI 7. t « BOIL. EL1SAUETA 8. A'W^r-' NOU DICŢIONARIÎJ FRANCESÜ-ROMÂNÜ \ ROMÂNÜ-FRANCESO CULBSSU UN CELLE MAI BUNE DICŢI0XAR1E IN AMBELE ACflăTE LIEE. CONŢINEKDtî SEMNIFICAŢIUNILE VORBELUiü CU DIVERSELE LORÜ USURÏ, CONSTR.UO’I IUXÏ DE A VOliBI PARTICULARI, I-DIOTISME, TERMINI DE SCIINŢE, DE ARŢI ŞI MESERII, UNÜ TABELf DE TIMPI PRIMITIVI ŞI VERBE NEREGULATE. DE G. M. ANTONESCU Professobu. / / (‘ PARTEA FEANCESA A doua Ediţiune revëcfutâ şi correctatâ. \ VERBES IRRÉGULIERS Yertie neregulate. Conjug, onlcia, in/init. er. Aller, a merge — part, passé, allé séu etc, niersu. fostu ; part, yrés. allant, mergëndû. Indic. près, je vais f-vu je vas, ht vas, il va, nous allons, v.ms aile:, ils vont, eu rnergû etc. Imperf. j'allais, tu allais, mergeam etc. Perf. def. j'allai, tu allas, i( alla, séu je fus, tu fus, mersei, fussei ; Mit. j'irai, tu iras, voiû merge. Cond. près, j’irais, tu irais, asï merge. Imperat. va, iju’il aille, incrgi, se mergà (ellü), allons, allez, qu'ifs aillent ; so mergemü, mergeţi, mergă (eï). Subj. prés, que j'aille, que tu aillas, ■qu'il aille, que nous allions, que vous alliez, qu'ils aillent ; sr anergii etc. Subj. imperf. que j'allasse, së mergü, së fiii mer.su. Imperat. vas-y, du-te (acolo). — Se conjuga cu aussil. être. iïen aller, a se duce. Ind. près, je m'en vais, tu t'en vas. il s'en va, nous nous en allons etc. me ducü ; Perf. indef. Je m'en suis allé séu allée, m’atn dussü, nous nous en sommes allés séu ft/lo!es,neamü dussü. Imperat. va-t-en, du-te de aicï, qu'il s'en aille, së se duca, allons-nous-en, së ne ducemü, allez-vous-en duceti-vë, qu'ils s'en aillent, së se ducă (eï). M'en irai-je, me voiüduce? t'en iras-tu, te veï duce? s'en ira-t-il, se va duce (elliï)? nous en irons-nous, ne vora duce? etc. Envoyer, a trimite. Iod. près, j'envoie, lu envoies, il envoie. nous envoyons, vous envoyez, ils envoient. Imperf. j'envoyais etc. nous envoyions, vous envoyiez, ils envoyaient. Fiit. j’enverrai etc. Condit. près, j'enverrais etc. Subj. près, que j'envoie, que tu envoies, qu'il envoie, que nous envoyions, que vous envoyiez, qu'ils envoient. Asseminé se conjugă renvoyer. Nota. Verbele cari au y înainte de er ('adică se termina in yer) priimescü unü i plconasticü la ambele persône plurali delà Imperf. Ind. şi delà Subj. presinte. Conjug, a doua. inf. ir. Haïr, a uri. Indic. près, je hais, lu Itais, il hait, urescü etc. Imperat. haïs, uresce (tu), haïssons, së urimü, haïssez, uritï. Ouïr, a audi. Iud. près. J'ois, lu ois, il oit, nous oyons, vous oyez, ils oient, audü, audi etc. Imperf. j'oyais etc. Perf. def. j'ouïs etc. Fiit. j'oirai. Condit. près, j'oirais. Imperat. ois, oyez. Subj. près, que j'oie séu que j'oye. Imperf. subj. que j'ouïsse. Part. près, oyant. Part. perf. ouï. Este rarü usitatü afară de infinitivü şi timpurile compuse cu part. perf. Bouillir, a ferbe. Indic. près, je bous, tu bous, il bout, nous bouillons, vous bouillez, ils bouillent, ferbü, ferbï. etc. Fiit. je bouillirai, séu je boitillerai, voiü ferbe. — 12 — vous savez, Us savent, sciü, sciï etc. Perf. def. je sus, sciuï. Imperf. je savais, sciani. Fiit. je saurai, voiü sci. Coud près, je saurais, aşi sci. Imperat. sache, së sciï, qu'il sache, së scia, sachons, së scimü, sachez, sciţi, qu'il sachent, së scia (eï). Subj. près, que je sache, së sciü. Part. près, sachant, sciindü. Part, perf. su, sciutü. Valoir, a avé valôre. Part. perf. valu. Part. près, valant. Ind. près, je vaux, tu vaux, il vaut; nous valons, vous valez, ils Valent. Perl', del. je valus. Fiit je vaudrai. Subj. près, que je vaille, que tu vailles, qu'il vaille ; que nous valions, que vous valiez, qu'ils vaillent. — Prévaloir, a prevala, avé mai mare pretü, face la Subj. près, que je prévale, que tu prévales etc. Pourvoir. Ind. près, je pourvois, nous pourvoyons, vous pourvoyez, ils pourvoient. Imperf. je pourvoyais. Iv.rf, def. je pourvus. Fiit. je pourvoirai. Gond, je pourvoirais. Subj. près. que je ) tour voie, que nous pourvoyions. Subj. imperf. que je pourvusse. Part. près, pourvoyant. Part. perf. pourvu. Vouloir, a voi. lud. près je veux, tu veux, il veut ; nous voulons, vous voulez, ils veulent, voiescü, voieseï etc. Perf. def. je voulus, voiï. Part. perf. voulu, voitü. Part. près, voulant, voindü. Subj. près, que je veuille, que tu veuilles, qu'il veuille ; que nous voulions, que vous vouliez, qu'ils veuillent, së voiescü etc. Fiit. je voudrai, voiü voi. Gond, je voudrais, aşi voi. Falloir, a trebui. Ind. près, il faut, trebue. Imperf. il fallait, trebuia. Fiit. il faudra, va trebui. Cond. il faudrait, ar trebui. Part. perf. fallu, trebuitü. Conjugarea a patra, inf. re. Faire, a face. Ind. près, je fais, tu fais, il fait ; nous faisons. vous faites, Us font, faeü. faeï etc. Perf. def. je fis, fâcuï. Fiit. je ferai, voiü face. Subj. près, que je fasse, së faeü. Part. près. faisant, lacindü. Part. perf. fait, facutü. Dire, a dice. Ind. près, je dis, tu dis, il dit ; nous disons, vous dites,’ils disent, dicü, diet etc. Perf. def. je dis, disseï. Imperat. dis, disons, dites. Part. près, disant, diciodü. Part, perf. dit, dissü. — Assemine redire, a redice, dice d’allü doui-Jé. Celle-alte compuse dédire, prédire, contredire, interdire, médire etc. faeü la Ind. près. plur. regulatü: nous prédisons, nous médisons etc. Traire, a mulge. Ind. près, je trais, etc. nous t t'ayons, vous trayez, ils traient. Part. près, trayant. Parf. perf. trait. Perf. def. lip^esce, precum şi imperf. subj- Paraître, a se paré, a apparé. Ind. près, je parais etc. nous ftaraissons etc. Perf def. je parus, etc. Part. près, iwraissant Part. perf. paru. Xuitre, a se nasce, şi renaître, a se rcnasce. Perf. def. je naquis. Part. perf. ne. Part. près, naissant. Se conjugă cu erre. Connaître, a cunnôsce. Ind près, je connais etc. cunnoscu. Perf. def. je connus etc. cunoscuï. Part. perf. connu, cunnoscutü. Maudire, a blestema. Pari. près, maudissant. Perf. def. je maudis. Ind. près. pl. nous maudissons, vous maudissez, il s maudissent. Lire, a citi. Parf. perf. lu, cititii. Perf, def. je lus, citiï. Part, près, lisant, ci indu. Imperf. subj. que je lusse. — Assemine relire, a reciti, élire, a alege. Rire, a ride. Ind. près, je ris, etc. nous rions, etc. Perf. def. je ris, riseï. Part. près, riant, ridîndü. Part. perf. ri, rîsü. — As^emine sourire, h suride (dimbi). Écrire, a scrie. Ind. près, j'écris etc. scriü. Perf def. j’écrivis, scrisseï. l’art près, écrivant, scriindu. Part. près, écrit, scrissu. Luire, a luci, reluire, a reluci, nuire, a vătema. Part. perf. lui, relui, nui. Part. près, laissant, reluissant, nuisant. Croire, a ccde. Ind. ptvs.ye crois, nous croyons, vous croyez, ils croient, credu etc. Perf. def. je crus, credut Subj. près. que je croie, que nous croyions, que vous croyiez, qu'ils croient, sô credu etc. Imperf subj. que je crusse etc. Part, près, croyant. Part. perf. cm, credutü. Conclure, a conchide. Ind. près, je conclus etc. nous concluons, etc. Perf. def. je conclus, conchiseï. Part. près, concluant. Part. perf. conclu, conchisü. Prendre, a lua. Ind. près, je prends etc. nous prenons, etc. Perf. def. je pris, luaï. Part. près, prenant, luăndu. Part. • perf. pris, lualü. Subj. près, que je prenne etc. que nous prenions. Coudre, a cosse. Ind. près, je couds etc. nous cousons, vous cousez, ils cousent. Perf. def. je cousis, cussuï etc. Part. près. cousant, cos-indu. Part. perf. cousu, cussutü.— Asscmine découdre, a discôsse. Mettre, a pune. Ind. près, je mets, etc. punu. Perf. def. je mis, puseï. Part près, mettant, punindü. Part. perf. mis, pusü. — Aspemine remettre, a remite, a da. , foudre, a măcina. Part. perf. moulu. Part. près, moulant. Ind. près, je mouds, etc. nous moulons, etc. Perf. def. je moulus etc. Absoudre, a absolvi, şi dissoudre, a dissolvi Ind. près, j'absous etc. nous absolvons etc. Perf. indef. j'ai absous, etc. Perf. def. şi imperf. Subj. inusitate. Part. perf. absous, l'em. absoute. Part. près, absolvant. Résoudre, a resolvi, dislega. Part. perf. résolu, în sensulü de décidé, decisü, (résous în sensulü de réduit, redussü). Part. près. li - résolvant, resolvindu. Perf. def. je résolus, resoluï. hnpcrf. subj. que je résolusse etc. Suivre, a urma. Ind. près, je suis, tu suis, il suit; nous suivons, etc. Perf. def. je suivis. Part. perf. suivi, urrnatü. Part. près, suivant. — Assemine poursuivre, a urmări, s'en suivre, a résulta. Vivre, a trăi. Ind. près, je vis, etc. nous vivons, etc. Perf. def, je vécus. Pirt. près, vivant. Part. perf. vécu. — Assemine revivre, a înviua, survivre, a trăi după môrtea altuia. Vaincre, a învinge. Perf. def. je vainquis, etc. Part. près, vainquant, Part. perf. vaincu.— Assemine convaincre, a convinge. Craindre, a se terne. Ind. près, je crains, etc. nous craignons, etc. Perl. def. je craignis. Part. près, craignant. Part, perf craint. — Assemine plaindre, a plănge ; éteindre, a stinge; peindre, adepinge (dugrăvi); joindre, a uni; contraindre a constrîuge, sili, etc. Plaire, a plàcé. Ind. près, je plais, tu ))lais, il plait, nom plaisons, etc. Imperf. je plaisais. Perf. def. je plus, etc. Perf indef. il a plu, ellü a placutü. Fiit. je plairai. Cond. je plairais. Imperat. plais, plaisez. Subj .que je plaise. Imperf. subj que je plusse. Part. perf. plu, placutü. Assemine se conjugi taire, a tàcé. Paître, a pasce. Ind. près..je pais, tu pais, il pait,nous paissons, etc. Imperf. je paissais, păsceam. Fiit. je paitrai. Cond je paîtrais. Imperf. paissez, pasceţî. Subj. près, que je puisse etc. Part. près, paissant. Part. perf. pu, puçinü usitatu. Conduire, a conduce. Ind. près, je conduis, nous conduisons, etc. Imperf. je conduisais, etc. Perf. def. je condui^i etc. Subj près, que je conduise, etc. Imperf. subj. que je conduisisse etc. Part. près, conduisant. Part. perf. conduit. Assemi ne séduire, a seduce ; traduire, atracfuce; réduire, a reducc Tislrc, a ţesse (pentru tisser), usitatu numaï la part, perf tissu, ţessutu. Xotă. — Verbele in aitre, precum connaître etc., păstrezi accentulü circunflessü la a treia persônâ singulare a presinte luï Indicai. NOU DICTIONARIÜ FR ANCESU-ROMĂNU. A| m. prima literă. Un grand —, iot — majuscule, unü « mare; im petit —, unü a micü ; un — italique, unü a curşivü. fl ne sait ni ni B, nu scie nicï A nicï B, nu scie se citescă. On no. jX(s plutôt dit A, qu'il faut dire B, n'ai dissü pe A, şi trebue sé dicï pe B., cine dice A trebue së clică si B. Af prep. la, către, păne la, după, in. -I la chasse, la vînătore, à ma sœur bien-aimée, către surôrea mea predilectă (pré iubită); à ■mou exenijtle, după essem-plulü meü, ù h• française, după modulü(séü moda),obi-ceiulü, Irancesü : à l’heure qu’il est, la act'Siă oră ; à j>réseut, acum : à qui mieux mieux, care de care mai bine, pe întrecute; mot ù nwf, vorbă cu vorbă ; à le vi nr, vôdîndu-lü. căndu ’lü vede cine-va ; voyager à pied, a călători pe jeosü; tenir à honneur, a sï ţine, considera, dreptü onôre. Aamr aume séu ahm, m. măsură pentru liciclï (conţinîndu douï muids). Ab, m. a unü-spredecé lună în calend. ebreicü. * Aba, m. aba, postavü ordi-nariü de Oriente. Abab, m. abab, marinariü in-digenü în Turcia. Ababily m. ababil, passëre fabulosă a Koranuluï. Abaca, m. cănepă de Indie-îe meridionali. Abaco, vd. abaque. Abacoti m. coronă duplă. Abaisse, f. loiu de jeosü a plăcintei, foiă de cocă subtire. Aba ïsséi^adj. applecatü. Se dice propriü şi lig., les regards abaissés, cu privirea în jeosü, eu ochiï plecaţî. Abaissementj abaisement, m.applecare, scădere, depres-siune, adincelă ; — devant Dieu, plecare, inclinaţiune inaintea luï Dumnedeü ; — Dict. Franc.-Jiom. I AL» - 18 - AB de la cataracte, operaţiunea cataractei prin depressiune (chirurg] d'une équation, j reducerea equaţiuniî la pu- j terea cea mai mică ; fig. că- j dere, decadinţă. injeosire, u- j milinţă ; diminiţiune. j Abaisser, v. o. a apple-ca, înclina, injeosi, lăssaîn jeosü; — un instrument, ta voix, a lăssa (accorda), mai jeosü, mai grave, unü instrument^ vocea: —les yeii.r, a j lăssa ochii în jeosü, nppleca j privirile; a degrada, diminui, | deprimi, umili, injeosi; refl. a scădo, căde, se slăbi; se applă-na (pamîntulü); Veau s’abaisse, apa scade: le vent s'abaissera, vîntulü va deveni mai domolü, ma! liniscitü, mai în-cetü ; fig. a se injeosi, degrada, umili, a se lăssa în jeosü. Gomp. faire descendre. Şi descendre. Abaisseur, m. muscle, mus-chiulü conductorü în jeosü. Nume allü muschilorü cari faeü së se lasse in jeosü unele părţi ale corpului. Abajoue, f. falcă pendinte (atîmăndă) la diverse animali. Svn. salle. Abaliénation, f. alienaţiu-ne, înstreinare, vindere. Abaliéner, v. a. a înstreina, vinde, schimba possessiunea, aliena (ceo\-ce possédé ci-ne-va). Gomp. aliéner. Abalourdir, v. a. fam. a face greü (nătângă), stupid ü, a prosti, deteriora, hébéter. Abalourdissement, m. prostelă, nesimţire, nătăngelă, vd. hébétation. Abandon, m. părăsinţă, părăsire, delăssare, înstreinare a posses.siuniî, avutului, ces- 1 siune ; fig. delăssare, facilitate, negliginţă ferice (ia conduită, în stilü), necăutare, neîngrijire, uitare; laisser à V —, a uita, lăssa in părăsinţă, négligé, neingriji; être dans nu — général, a fi in părăsinţă generale, uitatü, delăssatu, părăsita (de toţi). Abandonné, ée, 7/art. adj. delăssa‘u, parâsitü, nelăcuitu: fig. fără frine, fără morale, 1 delăssatu in escesse, de corn- I pàtimitü. Abu adonné ment, ; adv. fără sfielă, fără reservă. i Abandonnée, f. lemeă de- ( lăssată, părăsită, femeă de compassiune. ] Abandonnement, ni. totale părăsire, delăssare completă, uitare absolută ; abne-gaţiune; lăssare, remissiune; cessiune: —de biens, cessiune a bunurilorü ; fig. vieţă ne-glessă, perdută, traiü d.lăs-satü, neîngrijitü : vivre dans \ V —. a duce unü traiü des- i l'rînatü. | Abandonner, v.a. a delăssa 1 absolutü, părăsi cu totulü, uita, négligé, espunc; a code, I concede, renunţa, remite la discreţiuoea, lăssa în manele altuia;— son cheval, a lăssa calului sëü tôte frinele ; — une succession, a părăsi uă successiune ; refl. s* —, a se lăssa, commit, (à qch., la ceva), se părăsi, delăssa înj negliginţă, se attrage, se com-mite, se suppune : — à la fortune, a se commile, se AD - 19 — lăssa în voia sorţii ; fig. a se perde, se corrupe, sc strica in morali (în moravuri). Abannation, f. (vech.) essi-laţiune, surghiunü, pentru unü annü. Abaptiste, séu ababdston, Yd. Trépan. Abaque, f. abaca, mesă, buf-felă, la antici; mésa de calculată ; urch. plana capitalii, columnei. Comp. tailloir. Abarticulation, f. vd. Di- arthrose. AbaSy m. greutate persică de trei grame şi jumetate. Abasourdir, v. a. a as-surdi, ameţi, confunde (zăpăci). Abassi, m. mon netă de ar- ! gintü persică (apprôpe I leü 30 b). Abat, m. tăiere (Ia măcelarî\ datü jeosü (doborîre), laine (V—, lana delà animalile tăiate. Abatage, m. tâiatulü lem-nelorû ; plata unul tăiătoru de lemne; mur. întôrcerea naviï, corăbieî. Abataige, m. cautatulü, cer-cetatalü, unuï rămătoră sô n’aibă bubosităţl numite grains de ladrerie. Abatant, m. oblonü, uşiă descendinte, care se inchide cădîndă de sus. Abâtardir, v. a, a strica, altera, corrupe, schimba în mai rëü, face deteriorü ; .s’—, a degenera, se strica, decâdé, a deveni, se face, mal rëü. Abâtardissement, m. stricare, corrupţiune, dege- neraţiune, schimbare în rôu : fig. — du courage, perdere de curagiü. Abat-chauvée, f. lănă 1 prostă. Abatée, f. mar. întôrcerea naviï depărtăndu prora din spre vîntü. Abatellement, m. tribunale, sentinţă judiciariă a consuleluï francesü în Levante. Abat-faim, m. fam. codru, mare buccată de păne, de carne. Abatis, in. grămadă de lucruri tăiate séü sparte ; lemne tăiate: măcelărită, lovirea vînatuluï ; — d'oie, puiü de găscă ; cuirs d—, peî crude (netăbăcite). Abat-jour, m. ferestră prin care vine lamina din sus în jeosü, ferestră oblică, transversale, applecată. Abatos, m. cală mitologică. Abattant, abattée, a-battellement, vd. abatant, abatée, abatellement. Abattement, ni. deficinţii, multă ostenélâ, slăbiciune, lipsă de puteri; fig. descu-j r agi are. I Abatteur, m. (oporü, lucru ce servesce a derîma ; fig. lăudărosu ; un grand — de ! quilles, jucătorii care lovesce bine clieglele ;— de besogne, mare lucrătorii, personă care muncesce multü. Abattoir, m. măcelăria (a-batoriü). Abattre, r. a. (conjug, ca I battre) a da jeosü (doborî), I a tăia, face să cadă lovindü, AD — 20 AB a tăia la măcelari, omorî; a da jeosü pelea, (a jupui, le cuir); fig. a descuragia, slăbi, domoli ; t. a deprime, călca (marginile unei pëlàrie), a întôrce uă nave (din partea vintului) ; faire— un vaisseau, a lăssa o navesë mér-gă în jeosü ; — la catar act er a disloca, împunge cataracta, (chirurg); refl. s'—, a se calma, linisci (vîntulü), a cadé : son cheval s’est abattu sous lui, calulü sëü a cădutfi sub dînsulü ; a perde cura-giulü ; a se lăssa în jeosü (despre passerï). A battu , ve. part. adj. cadutü jeosü (doborîtü), fig. de-pressü, shïbifü, fără putere, fără curagiü. Abattures, f. pl. ràdëcine, mărăcini, rupte, călcate (de cerbü căndu fuge) : ramuri, fructe, resipite de vînlü. Abat-vent,m copperisü contra limpuluï rëü, adăpostii, copperisü de paie peste plante, ca să le appere de frigulü tare, asşternutu. Comp. appentis. Abat-voix, m. in nor. ceru Iii tribunei. Abbatial, ale, adj. abatiale, de abate seu stariţfi. Sust. I‘. casa stariţuluT. Abbaye, 1'. monasteriü ; beneficiu lu unuï staritü. Abbé, 111. abate, staritü, că-lugăru, canonicü. Abbesse, T. abatită, starită. Abc, m. séu abcd, al)ecedariü, alfabetü; fig. elemin‘e, începuturi ; ren voyer qn. à V—, a tracta pe en. ca pe un omü fără cunnoscinţe. Abcéder, v. a. med. a trece, se întôrce, în abscessü, în coptură, se înfla, se obrinti. Abcès, m. abscessü, aposte-mă, tumôre, înflătură, coptu-vă. Abdalas, m. călugării per-sanü. Abdication, f. abdicaţiune, părăsire voluntare a uneï demnităţi; cessiune, lăssare. Abdiquer, v. a. a abdica, renunţa voluntare, părăsi de bună voiă, se demite : — un pays, a părăsi uă térrà ; — une charge, a renunţa la uă funcţiune, — so*» fils, a respingeau recunnôsce pe fiiulü sëü. Ceux qui ont abdiqué le pou voir, aceia carï a ab-dicatü puterea Statului. Abdomen, m. abdome, pântece, vintre, ipogastru (pronunţ. abdomen). Abdominal, ale, adj. abdominale. care ţine de abdome. Abdominaux, m. pl. abdominali, peseï carï au unü abdome. Abducteur, m. muschiulü «are mişcă în esteriorü, în a dară. Abduction, f.«>j^.abducţiu-ne, mişcare în affară a mus-chiloru ; chir. ruptura unei articulaţiunî séü încheiăture. Abec, m. lucru de măncare pusü în cursă, ca să attragă passerï ş. al. Abécédaire, m. abecedariü; şcolariü începătorii; «<7/. răn-duitü în sirulü alfabeticii. Abècqement, m. nutrire. Abecquer, v. a. a nutri, hrăni, passerï tinere. AB — ‘21 — AB Abée, m. dăgasu, stavilariü delà môra, dischiderea dă-gaseloră, ca să vină apă la rôtele moreï, cursulu liberă allü apeï. Abeillage, m. dreptulü percepută pentru produssulă al-bineloru, plata pentru albine. Abeillevf. albinà.—commune, ouvrière, albina muncitôre, —mâle, albina care nu lu-crézà (trăntoră). Abeilliforme, adj albinifor-me,in forma albinei, că albina. Abeillon, m. albine multe Abélanie, 1’. speçiâ de Lu-riană. Abélir, séu abéliser, v. *. a înfrumuseţa, adorna. împodobi. A bene placilo, loc. lat. mus. după placere.Altûfelu se dice au grc de Vexécutant. Abènevis, m. p. u. dreptulü percepută pentru condussulă apeloră, pentru canalï. Abéneviser, v. a. p. us. a da (cuï-va)dreptulû de a conduce canalï, de a face gărle. Abéquer, vd. Abecqucr. Aberrant|/e,rtf/;\ aberrante, care deviéda, ese din caic, ?e abate. Aberration;f ustr. aberra-ţiune, digressiune, abatere (a uneï stele), fig rëlàcirea, con-fusiunea (încurcătura) spiritului, errôre. Abêtir, v. a. a bestia, prosti, lace stupidă ; refl. s’— a deveni stupidă, a se prosti. Ab hoc et ab hac,adv.//a/.y farrt. fără ordine, fără răn-duelă, seă raţiune, confusă (încurcată). Abhorrer, v. a. a avé ne- plăcere, repumnanţă (pentru ceva), a ave în crrore, ingro-ză ; refl. s'—, a se uri reciprocă : a nu se învoi uuulu cu altulă, se respinge. Abianneur, m. administratorul ă unei proprietăţi seque-strale. ) Abiathar, m. abiathar, mare preotă la Ebreî. Abigéat, m. jur. abigeat, furtă de animali. Abigoti, ic, adj. care a devenită, s’n făcută, bigotă. | Ablme, m. cavitate séu a-j dîncime fără fundă, abisu, j precipiţiă, prăpastia; fig. am- mestică immensă, lucru nepricepută,taină : le coeur de l'homme est un—, inima o-mulul è ună adîncă immensă, les mystères sont des — s, misterele sunt abisuri: un —de sciamc, uă erudiţiune supremă, eslraordinariă ; Ies ubimes de la sagesse da Dieu, adîncimea înţelepciunii lui Dumnedeu. Abîmé, ce. part. adj. adin-cită : fig. prăpădită, tăvălită; —de dettes, copperită, înnecată de détorie. Abîmer, v. a. a precipita, prăvăli într’un abisă, aruuc* I in adîneime ; fig. a prăpădi, | tăvăli, strica, ruina, comp. j gâter; v. n. a càdé în abisu, a peri ; r. s'—, a se strica, se prăpădi ; a se absorbi în-| tr’uă ideă, se préoccupa ab- solută, se perde ;—dans l'étude, a.se absorbi în studiù. Ab intestat, Vd. Intestat. Ab iratof lue. lat. cu mă-niă, în necasă, cu ură. AB AB Abirriter, v. a. med. a înlătura, depărta irritaţiunea, supprimer Virritation. Abjecţi c, adj. abjectă, de despretiatü, vile, înjeositü, prostü. s*Abjecter, p. us, a se injeosi, se avili, se prosti. Abjection, f. abjecţiune, a-vilire, injeosire. despreţu, prostélà. Abjuration, f. abjuraţiune, j părăsire a credinţei sélle. , Abjuratoire, adj. abjura- ; toriü, de abjuraţiune. j Abjurer, v. a. şi n. a ab- | jura, denega, părăsi credinţa sa, renunţa solemne la uă | religiune: fig.—une oj)i?iion, | scs principes, a părăsi uă o- ; piniune, principiele sélle. j Ablactation, f. înţărcare. ; Ablais, ni. spice lăssate pe > cămpu, pane së le facă sno- j purî ; plevă. Ablaque, f. vd. Ardassine. Ablaquéation, f. grădin. discopperitulü, golirea, ră-decineloru. Ablatif, m. gram. ablativü, caşulü ablativü, casulü latinü Ablativo tout cu un tas, fam. cu nerânduéla, in de-sordine. Ablation, f. chir. ablaţiune, tâiarea unuï membru bol-navü, uneî inflăture. Able, m. vd. ablette. Ablégat, m. vicariü saü suppliante allü nunţiului, allü legatuluï Papeï. Ablégation, f. essiliü (sur-ghiunü) pe unü annü. Ableret, m. s fora undiţei pentru pescï ménuntï. Ablette, f. abletă, micü pesce de unü gustü delicatü. Ablier, m. undiţă pentru pescï rntfnunţî. comp. ableret. Abloc, m. murulü de résàmü. Abloque, adj. eu murü, eu zidăriă dedesubt, in jeosü. Ablot, m. vd. abloc. Abluer, v. a. a şterge (uà scriptură) cu unü liquidü (a-pă de noix de galle), ca s’o innouésca. Ablution, f. abluţiune, spë-lare (a mânelorü) cu apă şi vinü, cum è la Catolicï. Abnégation, f. abnegatiuney denegaţiune, tăgăduire, renunţare la tolü ce uu ê Dum-nedeü. Vd. renoncement. Aboi, lalratü ; fig. être aux abois, a fi redussü la ultima estremitate (despre cetăţi). Aboiement, m.séü aboi ment abogment, latratulü caneluï. Abois, m. viu. ultima luptă a cerbului gonitü; fig. po-siţiune desperată, stare forte critică. Mai bine aboiment. Abolitionnisme, m. neol. abolitiouismü, aboliţiunea, desfiinţarea servituţiî, robiei. Abolir, v. a. a aboli, strica, nimici; $’—, a se strica. învechi ; jur., a se prescrie. Abolissable,a bundanţă (cu belsiugü), copi- j osü, amplu, ample ment. Abondance, f. abundnnţă, mare mulţime, imbelşugare: —dans les langues, avuţia de vorbe ; parler d’—, a vorbi din improvisü, neprepa-ratu, nepregătită. Ammesticü de vină şi multă apă. Abondant, t. adj. abundan-te, copiosü, îmbelşugată (în... en...), fertile; il’— (vech). cu îmbelşugare, cu prisos ; adv. pe lăngă acésta. Abonder, v. n. a abunda, veni in mare cantitate, es-siste' cu prisos, fi îmbelşugată, avé în abundanţă (bel-sugü);— en, dans, son sens, à persiste, remàné tare, stărui în opiaiunea sa. Abonna ge, m. abonare, abo-namentă, prenumëratû. Abonné, ée, part. adj. abo-ninte, cellă ce a luatu unü a-bonamentü, abonalû, prenu-mëratü. Abonnement, m. abona-mentti, prenumëratû, sus-cripţiune. Abonner, b. a. a abona, pre-numëra, înscrie pentru (plata unei summe); s'—, a se a-bona, suscrie pentru uă sum-mă, plăti înainte; .s’—pour (séu au) concert, a se abona, lua ună abonamentă, la concertă. Abonnir, v. a. şi a face mal bună. (şi s’abonnir), a deveni mai bunu, se îmbu-nëtàti; — la glaise, a lăssa argilulü să se usuce pe ju-mëtate (la olarï). Abord, m.accessă,appropiată, intrare; fuf. întîlnire, priimire (attaeü) osiile: il a V—difficile, ellü este de accessu difficile, eu dînsulü nu se pôte învoi (cine-va) lesne. A V—, d’—, tout d’—, du (séû au) premier—, de prime—, dès V—, îndată, ântëia oră; d’— (pie, indată-ce. Les abords, celle ce sunt în giurulu. Abordable, adj. accessibile, appropiabile, unde pôte merge cine-va; fiy. appropiatü,de inimă bună. Blândă, bine-voitoriă, priimitoriù. Abordage, m. appropiare de nave, de corabia, că s’o prindă; întilnirea violinte, lovirea à doue navï, corăbii (ciocnire) Aborder, v. a. a veni làngâ, se appropia (quelque chose, de unü lucru,quelqun, de cine-va,’; ma r.a veni la tërmüy AB AB se intilni cu alte navï, - d'un ' lieu, a se appropia de unü ! locü ; — à, dans, une côte, a veni la uă costă, la unü lër-raü; fig. a întreprinde, începe, intra în. Aborigène, adj. indigenü, nâscutü în loculü unde tră-iesce, aborigenii. Aborigènes, in. pl. aborigeni, lăcuitoriî primitivi (ab origine), al unei ţerre, indigeni. Abornement, m. mărgini- j re, punere de limiţî, de hotare. ! Aborner, v. a. a stabili, însemna 1 imiţi le, hotarele, prin petre, a hotărnici. Abortif, ive, adj. abortivü, născută înainta de timpü. Abotj m. iuuiă séu curca peu- i tru sâritü. Abouchement, m. convorbire orale, întilnire în persô-nă, conferinţă; anat. îmbuc-cătura a doue artere etc. Aboucher, v. a. a pune în conferinţă, în convorbire (o-rale): -- queiqun sôü s’— avec qn., a se vorbi,se înţelege cu cine-va ; jur. a pune façià (cu), a confrunta. Abouchouchon, m. speçià de postavu ordinariü fran-cesü. Abouchure, f. vd. Embouchure. Abouement, in. vd. Aboii-ment. Abougri, vd. Rabougri. AboAment, m. încadrată, lemne imbuccate la ceva. Abouquement, m. presărată, depusü de sare nouă peste alta vechia. Abouquer, v. a. a presăra, pune sare nouă peste alta vechiă. About, m. estremitatea oblică a unuï lemnü de construc-ţiune, de clădire ; jur. about*, limiţî, margini ; arch. rassembler en —, joindre eu— a uni la căpetăie (cu scôbe). Aboutage, m uniune la unu locü, j untură, legare prin că-pëtâie. Abouté, ée, adj. unindu-se la eslreniităţî, la margini. Aboutement, m. uniuue prin estremităţl, prin margini, j untură. Abouter, v. a. a uni prin e-stremităţl, a pune margine lingă margine. £!;outir, v. a. a sc coniuii la ceva, atiinge cu marginea, a attiuge prin uă estremitate, se întinde păne la, se termina la, se învecini ; fig. a avé de scopü, de resultatü, a conduce la ceva: a quoi a-boutit cela? la ce conduce, servesce acésta?— eu pointe. a merge ascuţindu-se. Aboutissant, te, adj. care se mărginesce la, se attinge cu. Aboutissants, m. pl. e-stremităţî, margini, câpëtàie: les tenants et les—s, limiţile carï se attingü între elle. Les—s d'une affaire, më-nunţimile (détailsj uneï al-facerï; fig. circunstanţele maï appropiate, relaţiunile maï proprie, maï esacte, maï intime, maï interiorï. Aboutissement,m.buccată adaussă la ce-va; chir. tim-pulü căndil înflâturaè coptă, AB — 25 — AB Ab 0V0| loc. la(.(delà ouü), | delà inceputü, delà prima o-rigine. Şi Abovo. Aboyant, te, adj. lătrăndii. Aboyment, m. vd. aboie-ment. Aboyer, v. n. a lătra, [à séu contre qnv’; fig. — après qn. a urmări importunü, necăji pe cnv., striga contra,--après la lune, a calumnia pe cine-va, fiind-că nu-ï pôte face rëü. Comp. invectiver. Aboyeur, m. lătrătorii, care latră; fig. cellü ce urmăreşte cu ardôre şi imporluné-dă prin strigătele sélle. Abracadabra, m. abracadabra, speçia de vorbă cabalistică, magică. Abr acad abrant.adj.mira-culosü, pré minunatü. AbraquCj v. n. mar. vd. Ifaler. Abrasion, f. med. acută ir- j ritaţiune in stomacü. ' Abraxas, m. persan. Dum-n deà, talismanü însemnatü eu scripture misteriôse, a-muletü. Abrazîte, f. abrasitü, ar- I gonitü, minerale de culôre cenuşiă. Abrégé, m. breviariü,reduc-ţiune a uneî opere maï es-tinse, prescurtare; en—, prescurtată, redussü pe scurtü, iu vorbe puçine. Abrègement, m, scurtare, j prescurtare, brevialiune. Abréger, v. a. a prescurta, ; restrînge, face maï scurtü ; jur.— un fief, a îmbuccă-tăţi uă possessiune feudale: s'—, a se scurta. Conjug, j’- abrége, j'abrégeais, j’abrégeai, j’abrégerai, etc. Pretutindeni eu accentulü acutü /accent aigu}. Abreuvage, m. séu abreuvement, adăpare (a anima-lilorü). Abreuver,v. a. a adăpa, (maï alessü animalile). La pluie abreuve la terre, plôuia a-dapă pàmîutulü; fig. a muia, uda tare, fam. tout le monde en est abreuvé, toţî sciü acésta; —qn. d'une opinion, a inculca uă opiniune cuï-va: s’—, a absorbi, — de préju-gé$, a-şî inculca prejudicie. Abreuvoir, m. adăpătore, vadü, locü unde bea ynima-lile. Abréviateur, m. breviatorü autorü uneï prescurtări, unuï breviariü, unuï resu-matü. Abréviatif, f. ive, adj. pres-curtâtorü. Signes —s, semne de prescurtare. Abréviation, t. brevialiune, prescurtare iu scriere, sup-pressiunea unorü litere in vorbe, semnulü care o cun-stituesce, s. e. M-me in locü de Madame. Abrévir, v. a. a prescurta vorbele, brevia. Maï usitatu abréger. Abri, m. adapostü; fig. refugiu,apărare, siguranţă; à V—, la adapostü, în siguranţă de; être à V— de la persécution, a fi apàratü de perse-cuţiune. Abriconner, v. a. fam. a înşela, pungăşi. Abricot, m. apricosă, caisă. Ali — 20 - AB Abricoté, ubricotié, m. caisă (séu sâmbure) săchărată. Abricotier, m. caisü, zar-zârü. Abricotini m. caisü tîncrü. Abriment, m. copperisü ca sa appere (la grădinari). Abriter, v. a. a adăposti; fiy appăra, tiné în siguranţă. Abrivent, m. copperisü ca să appere de vîntü, de plôuiâ. Abriver, v. n. mar. atrage la uscatü; abrive, înainte. Abrogation, f. abrogaţiune, annulaţiune, stricare. Abroger, v. a. a abroga, a-boli, suprime, nimici, annula, revoca; s’—, a se annula, nimici, strica. Abrohani, m. uă materia indiană de bumbacü. Abrolles, f. pl. stînce péri-culôse pe côstele Brasilieï. Abrotone, f. bot. abrotonü. Abrouti, ie, adj. rosü, slăbi tü. màncatü (despre animali). Abroutissement, m. rô- dere a bobocilorü, a ramu-rilorü tinere (la arburï) de animali. Abrupt, te, adj. prâpastiosü; style—, stilü abruptü, fără legătură. Abrupte, adj. bot. ruptü. Abrupto, [ex), loc. lat. de-uă-dată, nepreparatü, fără veste. Abruti, ie, adj. abrutitü,pro-stitü (neghiobü). Abrutir, v. a. a abruti, bestia (îndobitoci), prosti, face nerod ü. Abrutissant, te, adj. care abrutesce (indobitocesce). Abrutissement, m. abru-tire, (îndobitocire), prostire. Abscisse, f. yeom. abscissă, parte din assea uneî linie curbe. Comp. ordonnée. Abscission, f. chir. absef-siune, tăiarea unel părţi mol. Absence, f. absinţă, lipsă, (de unde-va) ; fiy. lipsă, dis-tracţiune ; faire de fréquentes absenses, a lipsi desü ; avoir des absenses (adică d'esprit) a A eu spiritulü dis— trassü, se găndi in altă parte, la altü ceva. Absent, te, adj. absinte, care lipsesce, nu este de fa-çià, depărtatu, nu la loculü cerutu. s’Absenter, v. r. a se face-absinte, se dăpărta din reşedinţa sa ordinariă, obicinuită. Absentéisme, m. lăcuinţă all'ară din patriă a Angli-lorü. Abside, f. ar eh. bolta, săn-tuariulü bisericcl. La pl. vd. apsides. Absinthe, m. absintiü, pe-Jinü; fiy. amărăciune, necasü. La vie est mêlée d’ —, vieţa è ammesticată cu amărăciune. Absolu, ue, adj. absolutü, opp. relatif; indepindinter stapënü pe sine, imperiosü ; completü, fără restrictiune ; loy. absolutü, fără relaţiune. Le jeudi—, jouia verde; être en—touty a persiste în voinţa sa. L’absolu, în metafi-sică, este ceea ce essiste in-depindinte de uerï-ce con-diţiune, absolutulü. AB — 27 — AB Absolument,adv. absolutü, completü, eu totulü, în generale. Absolution, f. absoluţiune, dislocare, remissiune (judi-ciariă) de uă accusaţiune, iertare : in theol. remissiune, iertare de pôccatp. Absolutisme, m. absolu-tismü, gubernü unde dom-nesce voinţa unuia singurü. Absolutiste, ni. absolutistü, pârténü allü absolutismului. Absolutoire, adj. absolu-toriü, iertâtoriü. Bref—, e-pistolâ de absoluţiune, de iertare. Absorbant, te, adj. absor-binte, care sorbe umedéla. Absorber,o. a. a absorbi, at-trage in sine, face së dispară ; fit/, a préoccupa esclu sivü, eu totulü ; s’—, a se approfunda, se adinei cu gândirea, se absorbi (în cv. dans qch.). Absorbtion, f. absorbire. Absoudre, v. a. (j'absous etc. j’absoudrai, absolvons, que j’absolve — imperf. subj. lipsesce, — absous, te), a absolvi, remite dintr’uu accusaţiune (acquita), ierta. A remite pëeeatulü in confessiu-ue,—qn. de son serment, a deslega pe en. de jurămîn-tulü sëü. Absoute, f. cathol. absolu-ţiunea generale ce se dă poporului la Jouia săntă séü verde. Abstème, m. lat. abs-teme-tum, abstemiü. care se abs-ţine delà vinü. s’Abstenir, v. re/l. a se absţine, se reţine, se oppri delà ceva, a se priva, se lipsi de. Abstention, f. abstiuţiune, retinţiune, opprire delà cv., renunţare la unü dreptü, la uă ereditate. Abstergent, te, adj. med. absterginte, care şterge rana. Absterger, v. a. med. a şterge, curăţi, vulnulü, rana. Abstersif, ive, adj, med. curăţitoriu, care şterge. Abstersion, f. abstersiune, curăţirea unuï vulnü, uneï rane, (med.). Abstinence, f. abstininţă, retininţă, privaţiune voluntare delà cv. ; moderaţiune, (in mâncare şi beutură), eum-pëtare, régime austerü ; jour d’—, di de postü, de ajunü. Abstinent, te, adj. mësuratü cumpëtatü, moderatü şi austerü (în moralile sélle). Abstractif, ive, adj. ab-stractivü, formată prin abstracţiune; care esprime idee-le abstracte. Abstraction, f. abstracţiune,* separaţiune, (făcută in spiritulü nostru) a proprie-tăţiî, calităţiî, unui lucru de luerulu însuşi ; — faite du style, fiïcîndü abstracţiune de stilü, ne luândü socotéla de stilü ; fiy. obscuritate. Abstractions, f. pl. abstracţiuni, ideele abstracte ; cugetări profunde. Abstractivement,adv.ab-stractivü, prin abstracţiune, eugetatü in parte, pentru sine ; în modü abstractü, generale. AB — 28 - AC Abstraire, v. a. a abstrage, considera în cugetare, privi separatü, pentru sine, uă calitate. Abstrait, te, part. adj. abstraclü, cugetatü în parte; care essiste numai în spiri-tulü nostru, opp. concret ; fig. difficile, obscurii. Mathématiques abstraites, matematice pure. Abstraitement, adv. abstracte, prin abstracţiune, în modü abstractei, în sensü abstractü. Abstrus, se, adj. abstrusü, ascunsü, adîncü, obscurü, nelămuriţii. Sciences—ses, sci-inţe abstruse, difficilï de în-ţelessii. Absurde, adj. absurdu, neraţionale, contrariu bunei cugetări séü dreptei judecăţi. Absurdement, adv. prin absurditate, in modu ab-surdü neraţionale. Absurdité, f. absurditate, lucru absurdă, prostiă. Abucco,m. unü pondü, greutate, în regat.ulü Pegu. Abus, m. abusü, usü necu-venitü, rea întrebuinţare, es-cessu, practice condemna-bilï ; — de confiance, abusü de încredere ; appel cotnme I d’—, appelaţiune, reclamă, contra uă sentinţă dată. La | pl. desordinî. ; Abuser^ v. n. a abusa, face | uşii rëü. escessivü, întrebuin- ; ţa rëii; v. a. a înşela; — un \ espirt faible, a seduce, inşela, j unü spiritü slabü, uă minte 1 slabă. — d'une expression, a întôrce, schimba sensulü ; v. r.s’—, a'şi face illusiune, a se înşela. Abuseur, m. înşelătorii, se-ductorü, cellü ce face abusü. Abusif, ive, adj. abusivü, fà-cutü prin abusü, care ţine de abusü, contraria regulelorü. Abusivement, adv. abusivü, prin abusü, prin înşelăciune. Abuter, v. a. a arunca spre un locü determinatü. Abutillon, m.^peçia de nalbă. Abyme, ni. vd. abime. Abymer, vd. abîmer. Abyssique, adj (terrain), pâmîntü, tërrîmü, din adinci-mile màriï. Acabit, in. fam. bună séü rea calitate (mai alesü a fruc-telorü, legumilorü). Acaci, m. vd. urm. Acacia, f. acacia, salcimü. Académicien, in. academicii (pentru persône), membru de academia. Académie, f. academiă, u-niversit-Ue; scolă de pictură: —de musique, marea operă din Paris, — universitaire, acad. universitariă, divisiu-ne administrativă a universităţii de Francia. Académifier, v. a. a face unü academicü, Académique, adj. acado-micü, de acadenuu (pentru lucruri;. Académiquement, adv. a-cademicü, in modü academicü. Académiser, v. a. pict. a desemna dupâ modelü. Académiste, m. academistü, AC - 29 - ACC profèssorü .céu scol ari ü de călăriă, de danţu. Acagnarder, v. a. fam. a face greu, leneşii, a desobi-cïnui; s—, a deveni lenesü. Acaja, m. unü arbure bra-siliaDÜ. Comp. moubin. Acajou, m. acaju, machon. Arbure americ. cu lemnulü roşiii, —flambé, aninü, machon flăcăratil, stacojiu. Acaliforchonné, ée, adj. şedindu pe calü. Acalot, m. acalot, uă passe-re messicană. Acamarchis,m. unü polipü. Acampte, adj. opt. acamticu, nerefletândü lumina. Acangi, m. călarele uşioriu Ja Turci. Acanthacé, ce, adj. bot. acantaceü, ghimposü, cu ghimpi. Acanthe, f. acantü, uă plantă cu foiele late; arch. orna-rnentü in formă de erbă. Acare, m. séu acarus, acarü, insectă microscopică, ce se gë^sesce în cascavalü învechiţii. Acariâtre, adj. măniosu, necăjiciosil, posomoritu. Acarifes, m. vd. Mite, Ci~ Acar ne, m. speçià de érba. Acatalectique, adj. vers —, versü acatalecticü, compleţii in numërulü silabelorü. Acatalepsie, f. acatalepse, nedomirire; filos. doctina neputinţei de a sci, de a înţelege ceva, îndouinţă. Comp. scepticisme. Acatalepiique, adj. fdos. care se indouesce despre totü. Acatastate, adj. med. ne-, constante, nestabile (despre friguri . Acatholique, adj necredë-torü în generale, necatolicü. Acaule, adj. bot. acaulicü, fără caule seucodă apparin-te. Aşa este mandragora. Acazement, m. strămutarea uneî proprietăţi feudali. Acazer, v. a. a da, a strămuta, possessiunea feudale. Accablant, te, part. adj. importunü,incommodü, oste-nitoriü, împovërâtoriü. Accablement, m. ohoséla, oppressiune, împovërare. Accabler, v. a. a împovëra, obosi, ruina; —de bienfaits, a împlé de binefaceri; être accablé de reproches, a fi împovôratü de imputări,—de dettes, de détoriî, — de sommeil, de somnü; — sous les ruines, a fi accopperit . snb ruine; s*—, a se împovëra. Acalmie, f. acalmiă, scurtă încetare a vîntulul (marin.) Accaparement, m. cumpărare de comestibili, pro-visiune de lucruri cumpărate. Accaparer, v. a. a accapara, cumpăra în lotale mărfuri, (maï alessü comesiibilî), ca së le vîndă cu amënun-tulü; fig. a strîngr în modü abusivü, lua totulü pentru sine; —les su ffrages, a şl assi-gura voturi.e înir’nnü modü illicitü, nepprmissü. Accapareur, m accapara-torü, cumpărăioru (de blé, de graü)ca së vindâ maïseumpü Accarrement,m. jur. con-fruntaţiune. ACG — 30 - AGC flccarrer, v. a. jar. a asculta pe marturl si pe accu-satulü, a confrunta. Comp. confronter. j Accarrezzevole, adv. în-tr’unü modü însinuitorCi, linguşitor Iü. I Accariation, f, confrunta- ! ţiunea cellorü accusaţl. j Accastillage, m. castelü în- ! ainte séü îndërëtü la corabia. Accastîlléyée, adj. castelatü, i care are castele. | Accastiller, v. a. a pune 1 castele unei navï, corăbii. I Accéder, v. n. a accede, consimţi, priimi, se învoi la ceva (à qch.). Accélérateur, m. trice, t. adj. acceleratorü, grăbitoru, care dă iutélâ. Accelera udo, adv. presser le mouvement—, a grăbi. Accélération, f. accelerare, iutéla, mişcare repede, grăbire. Accélérer, v. a. a accelera, da iu{élà, face maï repede, grăbi; — les pas, a merge maï iute. Voiture accélérée, séü numa\ accélérée, f. trăs-sură accelerată, repede. Accense, m. accensü, acces-soriulu uneî proprietăţi feudale. Accensement, m. adjudi-caţiune a bunurilorü, la uă vîndare publică, la licitaţiunî. Accenser, v. a. a adăugi la altă avere, a arenda; milit. a uni într’uă divisiune. Accenses, m. pl. acceosi, servitori de tribunale la ceï vechï; milit. cellü ce è peste numôrulü cerutü. Accent, m. accentü, sunetü, tonü, semnulü accentuluï, es-pressiune: —aigu, accentü a-cutu(ascuţitu), incliisü,—grave y accentü grave (greü) dis-chisü. La pl. accents, poet. tonurile, fig. espressiune a sentimentelorü. Accentuation, f. accenta-ţiune, intonare; punerea accentuluï, Accentuer, v. a. a accenta, întona, varia inflessiunile vo-ciï, a pune semuele accentuluï; a esprime sentimentulü sëü prin intonaţiune. Syllabe accentuée, silabă accen-tată, tonică. Acceptable, adj. acceptabile, admissibile, care se pôte priimi, care trebue priimitü. Acceptant, m.jur. cellü ce priimescfi uă donaţiune, unü îegatü; acceptante, semnato-rulü uneî poliţe. Acceptation,f.acceptü, prii-mire a unei poliţe: comme —pure et simple, acceptulü curatü, faute d’—, fiindücâ n’a fostü priimită (poliţa). Accepter, v. a. a priimi, accepta, semna: —une lettre de change, a accepta uă poliţă, priimi s’o plătoscă lascadinţă; s’—, a fi priimitü. Accepteur, m. cellü ce prii-mesce, recunnôsce uă poliţă ; vd. acceptant. Acceptilation,f. citanţă, in-scrissü de prii mire. Acception, f. distincţiune, preferinţă, accepţiune, sensu, întelessü, allü uneî vorbe; —figurée; sensulü figuratü, impropriu (allü vorbei); sans ACC — 31 — ACC —de personne*, fără consi- I deraţiune de per.sône; med. absorbire prin pele. Accès, m. accessü, appropia- I re, intrare; fig. mişcare in- j ternă şi trecélore, invasiu- ; •ne de accidinţî morbklï, in-tôrcerea uneï bôle. Avoir un libre — (chez) auprès de qn. a avé liberă intrare la cine-va. i Accessible9 adj. accessibile, unde se pote intra, de care se pôte appropia cine-va. Une personne—, uă persôna ac- , cessibile, care priimesce (pe | cine-va) cu binevoinţă. I Accession, f. accessiune, a- I propiare, învomţă, aderinţă; 1 jur. adaussü, droit d'—, dreptulü de adaussü; V—d'un lieu, cercetarea judiciariă a unuï locü. Accessit, facccssite) m. ac- 1 cessitü, premiü secundariü. La pl. des accessits, maï bine de călii des accessit. Accessoire, adj. accesso-riü, adaussü, secundariü, de i alü douilé răndil, depindinte de lucrulü principale; anat. nervü aussiliare. L’—, acces-soriulü, care urmédâ după principale, depinde île principale; accessoires, accesso-rie, figure în pictură. Accessoirement, ad». în modü accessoriü, pe lingă altulü. Acciacatura, f. lovitură legată. Un agrément d'exécution dans la musique in-stru mentale. Accident, m. accidinte, în-timplare (maï alessü nefericită), calitate de intimplare, nu înnăscută, disposiţiune variată a pămîntului, terrîmu-luï; a lumineï. Par —, din înlîmplare,/oMWi!n/eme>ff (şi din nefericire, par malheur). La pl. accidents, la cathol. formele sacramintalï de păne şi vinü după consecraţiune. Accidenté, ée adj. acciden-tatü, care presintă disposi-ţiunî variate. Se dice de të-rëinulü tăiatu de’văî şi dia-lurï, (accidents). Accidentel, elle, adj.întîin-plătoriu, nu essinţiale. tir-constance—elle, circunstanţă venită din intimplare. Ligne accidentellcy liniă adaussă, (în mus.). Accidentellement, adv. prin intimplare; din casü for-tuitü. Accidenter, v. a. a produce accidinţî, a încungiura eu văl şi dialurï, environner d’accidents. Acciper, v. a. a lua, da, la uă parte. Accipiire, m. accipitru, uliü. Accise, f. accisü, impositü pentru consumaţiunî şi bëü-ture (în Anglia). | Acclamant,e.adj.acclaman-! te, applaudante, cu bucuria. Acclamateur, m. acclama-! torü, applaudante, vd. ac-clamer. Acclamation, f. applausü, strigătu de approbaţiune,y>ar —, cu aprobaţiunea generale. Acclamer, v. a.şi n. a acclama, applauda, îndrepta strigăte vesele de approbaţiune. Acclamper, v. a. mary a prinde, întări, cu scôbe. ACC ~ 32 — ACC Acclimatationf f. aclima-tare, deprindere (obicinuinţă) cu clima uneî tërreï. Acclimater! v. a. a deprinde cu clima, a face indigenü. Acclinnées, f. pl. (dents) dintï carï apucă unulü peste altulü. Accoinçons, m. pl. lemnele carï unescü grindele pe unü copperisiü (la dulgheri). Accoint, m.(vechiü),amicü fidele, familiare, prietinü bunü. Accointabley adj. fam. a-micale, familiare, de prie-teniă. Accointance9 f. legătură a-micale, relaţiune de confi-dinţă, de încredere. sf Accointer, v. r. a se lega în amiciă, în familiaritate, se face prietinü, (eu cine-va, de qn). Accoisement, m. med. li-niscirea compléta a succu-rilorü. Accoiser, v. a. med. a calma, linisci, potoli, fvech.'. Accoladey f. îmbraçiare de gîtü, lovitura pe uinôrü, ce se da cavalerilor; semnulü de uniune „ în scriere, îmbră-çiandü maï multe ©biecte, (cum esî»v~^), faire —, a uni mai inulle posturï de .soco*elă in registru. Accolagei m. legarea viţeî. Accolé, êe, adj. allăturatii, unulü lîngă altulü. Accotement, m. uniune, legătură. SpuUulü între alleă şi fossate (între şosea şi sian-ţurî). Accolerf v. a. a îmbrâçia, lua în braçie; a uni mai mul- te article prin parintese, etc.; —la vigne, a lega viţa de taraeï; — la botte à qn., a săruta cuî-va cisma cu sup-punere; a se înjeosi, se umili. Accolurey f. legătura de care ne servimü së legàmü viţa. Accomettre, v. a. a întër-rîta unulü după altulü. Accommodabley adj. ac-comodabile, care se pôte învoi, concilia, vd. accommoder. Accommodagey m. prenaraţiunea buccatelorü; rânduirea përuluï (la perucherï). Accommodant,/^ adj. care se învoiesce, de caracterü facile, bunü, blăndu. Comp. complaisant. Accommodationy f. împăcare. Vd. accommodement. Accommodé, ée, adj. po-trivitü, accommodatü; ca. su st. avutü, bogatü. Accommodement, m. învoi nţă, împăcare (intre per-sone diverse), rnijlocu de împăcare. Comp. accord. Accommoder, v. a. a da commoditate ; a potrivi ; a împăca. Bien—, a tracta bine şi ironicü a maltrata. —r a se potrivi, se împăca. Accompagnage, m. t.. am-mesl’cü de fire de mătase prinlre altele. Accompagnateur, trice, însotitoriü, care însoţesce cu vocea séü cu instrumentulü. Accompagnement, ni. în-sotimintü, însoţire eu \ocea séü eu instrumentulü; fig. ceea ce este accessoriü, secundariü, servesce dreptü ornamentü. ACG — 33 — AGG Accompagner, v. a. însoţi, ; petrece pe altulü ca sôï faci j onôre. Mus. a însoţi pe altulü cu vocea, cu un instrum. ] Accompli, ie. adj. deplină, i perfectü, completă, desăvir- j situ, hnplinitü. j Accomplir, v. a. a îndeplini, I termina completă, să\irşi. | Accomplissement, m. împlinire,essecutiune întréga. Accon, m. speçia de luntre- j mică lată. [nani. Accoquinant- vd. Acoqui- , AccoqtMÏner9\A. Acoquiner. Accord, m. accordă,învoinţă, conformitate de sinţiminte, i de opiniunï, polrivire între mai multe lucrurï. Tomber | d’—,a se învoi într’uă opiniu-ne, judeca în acel’asï modü caşi altulü. Mus. accordü, concordanţă. Accordable, (tdj. accorda-bile, care se pote accorda. Accordailles, tpi. reuniune de familiă, adunanţă, ca së prep3re unu contractü de căsătoria Accordant, te, adj. nuis. care se accordă ; potrivită. Accordé, ée, ni. f, datü, ac-cordatü, promissü; logoditü. Accordéon,);?, accordeoniï, unü micü instrumentă musicale cu clape. Accorder, v. a. a accorda, potrivi (în mus.). A permite, j concede, învoi, concilia, împăca. Accordeur, m. cellü ce accorda inslruminte de musi-că, pianurï etc., accordatorü. Accordoir, m. furculiţă, in- , DicU Franc.-Rom. strumen.ü pentru accord,itü. Accorer, v. a. t. a propti uă nave, uă corabiă, in con.struc-ţiune. Accores, f pl. t. resămurî proptele (pentru navi in con strucţiuue). Accort, te, adj. fam. de spi-ritü gentile, poliţă, politi* ticosü, delicată, avisé et gracieux. Accortise, f. fam. politeţă, Accostable, adj. de care se pôte appropia cine-va. Accoster, v. a. fam. a se apropia de cine-va pentru a-î vorbi, merge lăngă, aborder. Accotement, m malü, spa-tiulü coprinsü între şossea şi fossatü séü şianţă. Accoter, v. a. a resăma. S'—r a se resăma, s'appuyer. Accotoir, ni. proptea, ré-sănni. Accouchée, f. lăudă. [re. Accouchement, n. nasce- Accoucher, v. n. a nasce, face unü copilü, v. a. aajjuta pe o femeă la nascere, a moşi; fig. d'un projet, a’sï face unü proieclü, unü planü. Accoucheur, m. euse, f. cellü ce practică artea de moşită, accoucheuse, mosă. Accouder, v. refl.,s’—, a se resăma pe cotă, cu cotulă. Accoudoir, m. lucru unde se résamâ cine-va cu cotulă. Accoulins, m. pl. nomolă de lluviă, de rîuu. Accouple, f uniune decăini. Accouplement, m. împă-rechiare (pentru animali). 3 ACC — 3't — ACC Accoupler, v. a. a impere- j chia, a dispune (animali) prin i perechiă; fiy. a uni, înrudi, j 6’—, a se uni. ! Accourcir, v. a. a scurta, 1 .s’—, a se scurta. Leu jours s'accourcissent, dilele se scii'Médil. Accourcissement, m. scurtare, breviatü, micşiora- ! re, diminuţiune de întindere. J Accourir, v. n. (j’accours : j’accourrai, accourant), a a-lerga la, càtre. Se conjugă cu être, séü eu ci roi r : j’ai accouru, séü je suis accouru. Accoutrement, ui. costumul ü intregü, costumü ri-sibile, de rîsü. Accoutrer, v. a. a pune j costumü, haine pe corpulü cuiva ; a gali cu haine de rîsü. Accoutumance, f. obici-nuinţă. Comp. habitude. \ Accoutumer, v. a. şi n. a 1 obicinui, deprinde. A avé ] deprindere se. Accoutumé, '• êc, de obicei ü, obicinuită, habituel. Accouvé, ée. adj. care stă tot-déuna lăngă sobă, leneşă, paresseux, fainéant. Accouver, v. a. a îucepe së ciocncscă (pentru puï). Accréditer, v. a. a accrédita, pune în credită; a autorisa. Accroc, m. fpron. uccro), i dispicătură, spintecare ; fiy. pedică, diflicultate. Accrocher, v. a. a suspinde, atîrna, de ună cărligu ; a op-pri prin obstaclu, prin pedică; a întărdia. Accroire, v. n. (usitatù , numaï la infinitivă şi pre- | cessü de faire), faire accroire, a face së se créda, da credëmintü. Eu faire—, a înşela. S'en faire —, a se făli, essagera meritulü sëü propriü. Accroissement, m. cres-cere, adaussü, mărire. Accroître, v. a. a cresce, adăugi, mări, (j’accrois, j’accrus, j’accroîtrai, accroissant, accru). S’—, a cresce, se mări, se adăugi. Accroupir, (s’) v. refl. a ee strînge, piti, sedé pe călcâie. 1 Accroupissement, nuise. strîngere, pitire. Accrue, f. crescerea locului, adaussü de moşiă, fiind-că s’a retrassă apele. Accueil, m. priimire, recep-ţiune. Accueillant, te, culj. prii-mitoriă, care face o priimire plăcută, benevolă. Accueillir,(j’accueille, j’accueillerai, accueilli) v. a. a priimi, bine séü rëû ; (i poliţă către. Comp. ayréer. Accul, m. locü strîmtü, de unde nu pôte esi cine-va. Acculer, v. a. a împinge unü omü, un animale, accolo, de-unde nu se maï pôte retrage, a strimtora, restringe. Accumulateur, ni. Irice, /■.ijccumulatoru, cellû ce gră-mădesce. Accumulation, f. accu mu-laţiune, grămădire. Accumuler, v. a. a accumula, grămădi, s'—, a se îmmulţi. Accusable, culj. accusabile, de accüsatu, vinovată. ÂGÉ — 35 — ACU Accusateur, m. trice, f. I accusatorü, pîritoru. Accusatif| m.gram. accu-sativü. [pîră. Accusation! f. accusaţiune, t Accusatoîre9 adj. accu- ; satoriü, care coprinde uă ac- | cusaţiune. 1 Accusé, ée, adj. accusatü. | învinovăţitu, pirîtü. j Accusé, ée, m. si f. accusatü, ! vinovatü. Les accusés, accu- j saţil, ceï ce sunt în accusa- | ţiune. Accusé de réception, dovadă de priimire. Accusery v. a. a accusa, învinovăţi,--récejjtiou, a declara că a priimitü ceva ;— faux, a insciinţa falsü. In pict. a face să se simţă părţile accoperite, s. e. ôssele, carnea. [de arendatü. Acens, m. pamintü censuale, Acencement, m. arendare, j Acenser, a arenda, [capü. i Acéphale, adj. acefalü, lără A ce que( conj. pentru că, prccum, după cum. A ce qu'on dit, cum se dice, cum j se aude. j Acérain, adj. ca oţelulO. j Acerbe, adj. s. acerbü, iute, j aspru, amarü ; fig. .sever ü. ' Acerbité, f. iuţime, asprime. Acérer, v. a. a ascuţi, oţeli. Acescence, f. t. disposi- ; ţiune spre acidü, acrélâ. Acescent, ente, adj. t. a- | critü. Acétabule, m. acetablu, sticluţă cu acidü. Acétate, m. acetatü, sare din acidü aceticü cu uă base. Acéteux, euse, adj. acetosü, ca oçelulü, acru. Acétique, adj. t. aceticü, conţinîndu acidü de oçetü : acidc—, acidü acetitü, acidü care face basa oçetuluï. Acétite, m. acetitü, sare din acidü aceticü. Achade, f. specia de lopată pentru viiă, p. us. Achalander, v. a. ftnn. a procura, adduce muşterii ; »S’—, a căşliga muşterii. «-chalaudagc, m. muşterii. Acharné,tr, adj. incruntatu, cruntü, crudü, multü irritatü. Acharnement, tu. încruntare, multă violinţă séü fu-rôre, mare crudimc, animo-sitate escessivă. Acharner, v. a. a înlér-rîta, escita. S’—, a se înfuria, încrunta, (à cqh.J, se necăji multü; S(* applica esoessivü. Achat, vi. cumpărare; ceaa ce s’a cumpăraţii, tărguelă. Ache, f. érba cà patrunjelulü, de unü verde frumosü. Achée, f. un verme. Acheminé, ée, adj. t puçinü depàrtatü, în drumü, în cale. Acheminement, m. fig. cale, mijlocii pentru ceva, preparaţiune, pregătire, (cu prep. e- )'s séü à). Acheminer, v. a. a pune pe drumü. S'’—, a pleca, se îndrepta spre; fig. a ajjungela scopü. Achéron, ni. Aclieronlele, fluviü allü infernului. Acheter, v. a. a cumpăra,//»/, a corrupe, mitui. S"—, a se lăssa să fiă cumpărată, a fi venale. Conjug, j‘achète, j’achetais, j’achèterai. ACI — 30 — ACQ Acheteur, m. euse, f. cumpărătorii, cellü ce cumpără. Achevaler, v n a occupa ambele ţermuri (despre trupe), p. un. Achevé, ée, adj. terminatü, liuitü, isprăviţii. Achèvement, ni. termina-ţiune, sfârşire, perfecţiune. Achever, v. a. a lini, termina, face completü, isprăvi. Conjug, ca acheter. Achevoir, ni. locü séü la-boratoriü, unde se dă unuï lucru ultima perfecţiune. Achille, rn. t. mare cartila-gine (sgîrciü) pe talpă, tendon d'—. Acchillée, f. achileă, mile-foli ü, uă plantă corimbiferă. Achoppement, ni. ceaa ce face së cadă; fiy. pierre d.’—, occasiune de a cadé, I pedică neprevfrlută. Achopper, v. n. (conjug, cu avoir), a lovi cu piciorulü mergîndü, vd. trébucher. \ Achores, ni.pl. unü morbü, boală, de copiï. Achromatique, adj. t. a-cromaticü, fără ammest.icü de culorï străine, fără culôre. Achromatisme, m. acro-matismü, lipsă de culorï în imaginea obiectului. Achthéographie, f. des-cripţiunea greutăţilorii. Aciculaire, adj. t. în formă de acü. Acide, ni. t. acidü acrékl. Acide, adj. acru, ocetosü. Acidité, f. acrime, iuţime Acidule,adj.acrişi ;riü: eaux acidulés, l'ăntane acre. Aciduler, v.a. a acri puçinü. Acier, m. oţelu: fiy. sahiăr — de Damas séü damassiné, oţelfl damascinatü (bătîndii învinătiî),—fondu, otelü to-pitü; puddlé, oÇelü puddla'ü, curâtitü. Aciérage, oţel ire. Aciérer, v. a. a oţeli. Aciérie, f. manufactură de otelü, lucratulü oţeluluî. Acine, f. t. acină, bobü de strugure. Acmastique, adj. t. acmas-ticü, inflammatoriü. Acmé,m. med.cellü maï înallü gradü alü uneï boa le. Acologie, f. acologiă, terapeutică. Acolytej m. t. acolitü, para-clisiariü ; fam. vd. compagnon. Acompte, m. a conto, plată din socotéla, .Si acompte. Aconit, m. aconitü, uă plantă veninosă. Pl. des aconits. Acoquinant, te. adj. fam. care nărăvesce, nărăvitoriii. Acoquiner, v. a. a nărăvi, face să prindă obiceiurï..S’—y a se nărăvi. Acore, f trestia. Acorie, f. fôme escessivă. Acotylédone, adj. séü aco-tylédoné, ée, bot. fără coli-ledonü, cum sunt bureţiî. À-coupj m. mişcarc întreruptă. IH. de< à coups-. Acousmate, m. acusmatü. Armoniă de voeï séü de in-struminte, ce se presuppune a se audi in aerü, în cerü. Acoustique, f. acustică, partea fisiceï, care tractéda despre sunete; adj. care serves-sce a produce sunete. Acquej f. luntre lată. ACR ACT Acquéreur, ni. cellü ce câştigă, cumpării. Acquérir, v. a. a câştiga, a câpëta prin cumpărare. Acquêt, ni. acquisitü, avere câştigată în timpul căsătoriei, şi care cade în communitate. Acquiescement, ni. invo-inţă. Comp. adhésion. Acquiescer, v. n. a cedc, consimţi, a se învoi, a ap- i proba. Comp. consentir. Acquis, m. cunnoscinţe câştigate, ceaa cè se câştigă prin I silinţa propria, prin espe- I riinţă. I Acquisi&if, ve, adj. căşti- | gatü prin depriudere, prin o-bicinuinţâ. ! Acquisition,f, câştigare, că- ! stigü, accisiţiune. Acquit, m. cilanţă, plată. Par —, pour—, plătitu. Par manière d’—, cu negliginţă. Acquit à caution, autorisaţiune ca së circule o marfă, plă-tindü vama la destinaţiune maï tardiü. Acquittement, ni. plată. Acquitter, v. a. a plăti, libera de otUoriă; fiy. a esse-cuta, împlini, săvîrşi. Acre, f. acru. mesură pentru pamintü, stînjinü. Acre, adj. acru; fiy. neplâ-culü. Acreté, f. acrime. Acrimonie, f. acrime; fiy. veeminţă, amărăciune. Acrimonieux, eu.se, adj. acru; veeminle. Acrobate, ni. acrobatü, jucător ü pe funiâ. Acrocome, ni. cellü ce are përulü lungü. | | Acromion, ni. t. acromiü, I înălţimea umerilorü, partea I superiôre a spinării. ! Acronique, adj. acronicü. Se dice de rësâ ritul ü uneï J Rtele cândü Sôrele appune. Acrosîiche, / t. acrostichü, mică buccatâ de versuri. Acrotères, m. pi. t. acro-terü, scăunel ü de piciôre. Acte, m. actü; totü ce face cine-va séü pôte lace ; parte a uneï buccăţe teatralï. Pl. acte, decisiunï ale autorităţii. Actéoniser, v. a. fam. a suppune unü bâ.baü,a-ï pune corne (fiindücâ Diana a schimbatü pe păstoruiu Ac-téon in cerbüj. Acîeur, m. trice, f. actorü, cellü cè iea parte la unü eve-nimentü, cellü cè jôcâ într’uă buccală teatrale. | Actif, re, adj. activü, mun-citoriü, y ram.verbe—, verbu activü, opp. verbe passif. L—, activulü. Action, )ii. acţiune, faptă ; summă de care este cine-va creditorü, summa depusă in-tr’uă societate de commerciü. Action de t/race, recunnos cinţâ, mulţumire. Actionnable,^// care pôte fi, care trebue. actionatü. Actionnaire,ni. acţionariu, possessorü de acţiuni intr’uâ societate commerciale. Actionné, ée, ad j. acţionată, occupatü,cu all'acei ï,cu trébâ. Actionner, v. a. a acţiona, a intenta cui-va uă acţiune ju-diciariă, a lü duce înaintea tribunaleluï, trage în judecată, lace processü. ACU — 38 — ADA Actionnistej m. ucţionistd, deţinătorii de acţiuni. Activant, le, pari. adj. activante, caro dă activitate, pune in mişcare. Activement, adv. cu activitate, cu .silinţă; gram. în sensul ii activü, opp. passivement. Activer, v. a. a activa, pune in activitate, in mişcare, în mergere, imprime uă viuă impul.siune, iuţi, grăbi. Activité, f. activitate, putere de a lucra, muncă,/*'/. silinţă, viuiciune; sphère ’cmu/-ler —, a lucra pentru onôre, fără plată. Adiante, m M.adianiü, genă de feregà. Adiaphane, adj. adiafanü, netransparinte. Adiaphore, adj. nicï bunü nicï rëü, indillërinte ;sust. ni. spirtü de tartru. La pl. adia-phorcs, lucrurï întrepuse, : medianţi. Adiaphorie, t. in-differinţă. [moderatü. Adiaphoriste, m. Luterană i Adieu, interj, adieu (cu D-deüj! Remănelî ferici, săne- ! toşî! (mar.)adieu-val atten-ţiune! — mes espérances, ; speranţele mele sunt perdute! j — panier, vendanges sont j faites, lucrulü s’a făcutu apă; s’a perdutü. Adimian, m. tulipă de ama-rantü cu vărgî roşie. Adipeux, euse, adj. adiposü, grassü, eu gràssime. Adipocire, f. albü de balenă, untură de pesce. Comp. blanc de baleine. Adipsie, f. med. lipsă de sete. Adirato, ital. mus. cu mania. Adirer, v. a. jur. a perde, rëtàci (încurca între altele j. Adiscal, le, bot. adiscale, fără discü, sans disque. Adition, f. primirea uneï eredităţi. Comp. acceptation. Adive, m. miculü siacalü (a-nimalo africană). Adjacent, te, adj. adjacinte, contiguu, allaturutü,appropi-ată, care stă liugă altulă. Adjectif ,m. gram. adjectivă; — ive, adj. "care ţine de ad-j jectivă. i Adjection, f. adjecţiune, a-1 daussü, allăturare, uniune,legătură. 1 Adjectivement, adj. ad-i jectivale, cà unü adjectivă, în sensulü adjectivului. Adjoindre, v. a. a uni lîngă, adăugi, allătura Ia; s’—, a se uni cu, se adăugi la, se associa. Adjoint, m. şi adj. adjunlă, allăturată altuia, ajjutătoi iii, supplininte. L'—, supplini-torü de primariü. Les adjoints, circunstanţcle secun-darie. Adjonctif, m. gr. adiunctivü, proposiţiune între altele, vorbă adaussă, cà së dé espres-siuniî mai multă vjgôre. ADM - 41 - ADM Adjonction, f. adiuncţiune, | uniune lingă altulü, adaussü. Adjudant, m. adjutante, (a- ! ghiotantü); — de place, major de place, majorulü pieçeï. Adjudicataire, m. jur. ad-judicatariü, care a priimiiü | prin judecata, prin licitaţiu- i ne, ceva. ! Adjudicatif,ii,e,af//.j/iir. a^-judicütivü, de adjudicaţiune. j Adjudication, f. adjudicaţiune, recunnôscere, dare prin sentinţă judiciariă; — au rabais, dare la cellü ce pretinde maï puçinCi. Vd. şi urn>. Adjuger, v. a. a adjudica, ut-tribui prin autoritatea justiţiei, da prin judecată, prin vîndare publică, lăssa cà së I posséda cellü ce olVeresce maï multü; s'—, fam. a şi arroga, attribui insu-sï. Adjuration, f. descăntare, formula de esorcismü, de descăntare. Adjurer, v.a. a jura solemne, îndemna in numele luï Dum-nedeil; ruga cu multă insi-stinţă, cu stăruinţă. Adjuteur, m. iijjutoril, aj- j julă'oril, allăturatil 'îngâ al- | tul ü mtr’uă funcţiune. Altă- \ dată ofiiciariii, care ajjutâ pe cestorulfi palatuluî sacru. Adjuvant, ante. adj. 'ajutătorii!, care ajută. Adlibiium, adv. (lat.) după plăcere. , Admettre, v.a. a udmite, re- ! cunnôsce,priimi prin favôrc; j — potir vérité, a priimi ca ! adevératü ; — au compte, nu compte, a recunnôsce uă so-cotelă c;’i bună, correctă; — le.s raisons, a admite motivele, căuşele. Comp. agréer, Adminicule, m. adminiclu, începutü de probă (jurisprd résàmü, ceaa cé ajjută la uă demustraţiune,la uă dovédft; med. remedie pussiliarî. Administrateur,m.trice, f. administratorii, cărmuitonl. Administratif,ive, adj. administrativo, de administra-ţiune, relativü la cârmuire, la gubernii Iu Statuluî. Administration, f. admini-straţiune, conducerea afl'ace-rilorü (publice),gubernii, cârmuire;—des preuves, addu-cerea dovediloril, probeloril, — des témoins, adducerea marturilonl. Administrativement, (Hl°-administrativii, conforme cu administratiunea, pe cale, prin mijloce administrative. Administre,m. funcţionarii! administrativă subordinatü. Administré, ée, adj. administratei, condussü, curmuitü. Administrer, v. a. administra, guberna, conduce, căr-mui;—Injustice, a conduce justiţia; — des praires, a arrêta dovedï. .S”—, a lua. Admirable, adj. admirabile, de mirare, minunatu. Admirablement, adv. de mirare, in modü admirabile, minunatu, frumoşii de admiraţii. Admirateur, in. trice, f. admiratorii, celhl ce admiră. Admiratif, ive, adj. admirativii, care esprime admira-ţiune; gram. point—, punţii de mirare, de esclamaliunc. A OM - 42 - ADU Admiration, f. admiraţiune, mirare; nbiectulü admiraţiu-niî, rari en—, t va na porté (V—, rapitü, attrassü de admiraţiune,o/< tient à scs vieilles uri miratious, cine-va ţine la vechile sélle amornrï. Admirer,v.a. a adniira(ci*va), | considera ru plăcere, eu mi- 1 rare, se mira de, privi (ceva) , cà estranrdinariü; je mus uri mire rie parler ainsi, më I mirü de Dunmi.i-ta ra vorbesc! asiii-felfi. S’—, a li mul- ■ tumitü — AER Aduler, v. a. a adula, linguşi cu înjeosire, flatter bassement. Adulte, m. vd. Adolescent. Adultérateur, m. falsificatorii, alteratorü. Adultération, f. adultera-ţiune, falsificare, (l.i farmacişti). Adultère, adj. .şi s. adulterü; fiy. adulteratü, falsificatü. Adultérer,:! adultera, altera, strica, falsifica. Cimp. frelater. Adultérin, ine, adj. adulterinii, născutu 111 adulterü. Aduste, adj. p. u. >ned. a-dustü, arsil, mflammatu. Adustion, f. med. adustiune, a - rindere, inflamm aţiuno. Advaitams, m. a si conduce aerostatele. Aérostatique, adj. aeros- j taticü, care ţine de aerostatü. j Aétiie, )/i. pétra de vultur ü. ! Affabilité, f. priimire eu bu- j nă voinţă (făcută cuiva). ! Affable, adj. dulce şi binevoitorii, care vorbesce cu toţi. Affabulation, f. moralca u-neî fabule, unuï apologü. Comp. mortdité. Affadir, v. a. a face di sgus-tatoriü, causa desgustü, —le cœur, a adduce desgustü. Affadissement,m. desgust. Affaiblir, v. a. a slăbi. Affaiblissant, ante, adj. slabitoriü, care slăbeşt e, adduce slăbiciune. Affainéantir, v. a, atace leuesü. Affaiblissement, m. slăbiciune, debilitate. Aftaire, f. aflacere, t.rélm. .4-voir — à quelq'un, a avé af-facerï, sô vorbéscd, en cine-va. Avoir — de, a avé trebuinţă de. J'ai vot re -, am ce ţi trebue, gens dn—, émenï de a Ha ce rî. Homme d’— s, aginte(agentü).Chargé d'—$, însărcinat de aftacci*ï./'«i»’e--, a încheia uă a Ha cere, unü contractü. Affairé, èc, adj. ocupatü eu allacen. Affaireux, eusc, adj. eu multe affacerï.Séü affairé, ce. Affaissement, m. slăbiciune, accablement. Affaisser, v. a. a slabi, a face ca ceva să decadă. Affairement, m, artèa de a înveţa (dressa) ire'iï, Şi affaitage. Affaüer, v. a. a invëta (dressa) i rot iï; — des peaux, a tăbăci peile. Affaler, v. a. a lăssa in jeosü (păndele la corabià), s*—, a mege spre térmü. Affamé, ée adj. care are fô-me, fig. avidü, lacomii. Affamer, v. a. a priva de nutrimentü, causa fôme. Affanner,v.a. a osteni multü AFF AFF Affanures, f. pl. grău bă-tutü, scuturatü. Affectation, f. afl'ectaţiune, modü de a vorbi, a li, a lucra, eare nu è naturale. Affecté, ée, adj. allectatü. Comp. recherché. Affecter, v. a. a afl'ecta, a căuta cu pré multă grije ; a necăji, supera. .S’—, a se affecta,*! piuie la inimă. Il s'affecte aisément, şî pune totulü la inimă. Affectif, ive, adj. allectivü, care mişcă spre amôre. Affection, f. aflectjune, iubire; turburare în funcţiunile fisice, sulferinţă Affectionné, de, adj. allée- I ţionatil, mişatil spre a iubi. j Affectionner, v. a. a avé 1 aflecţiune, iubire pentru, s’— à qch. a se applica la ceva cu multă plăcere; s'—qu. a căstiira iubirea cui-va. Affectueusement, adv. allectosu, cu iubire, in modü mişcătiru, iubitori!. Affectueux, ensc, adj. care aréitü iubire, allectosu, iubitorii!. Affener, v. a. a da anima-lilorü de măncare, ca sust.este affcnaa. t. lămurire, vd. nmi. Affiner, v. a. a face mai linü, cură’.i, pmilica, lămuri. Affinerie, f. t. tde sucre}, laboratorul unde se chirilică saeharulü. Affineur, m. clarificatorii, cellü ce lămure.sce sacharü, metale s. al. Affinité, f. aflinitaV, rudenia. Affânoîr, m. instrument ü de lămuriţi! metale etc. Affiquet, ni. «rătelâ, potri-vélà (in sensu ironicii). Mal multü la pl. AFF — 48 - AFF Affirmatêvey f. alïirmativa, propositiune prin care afftr-mămă ce-va. Affirmation/. affirma ţiune, susţinere cu tăria, vd. affirmer. Affirmativement,adv. în-trună modü aCIirmalivü. Affirmer, v. a. a affirma, declara că unü lucru este, a-deveratü, assigur.i. [verbe. Affixe, f. literă ailaussă uneï Affleurage, m.t. limpe !irea pasteï de chărtiă. Affleurer, v. a. a lijii, i un.' în nivelü, a allătura doue cor-purï in modü së nu fia în‘.re dintele nicmă parte mai sus decatü alta. Afflictif, ve, adj. care lo-vesre directü persôna. Affliction, f. afllieţiune, întristare, necasü, măclmirc. Affligeant, aille, adj. în-tristat/iriü, maclinitoriü. Affligé, ce, adj. întristată. Affliger, v. a. a inîri.sta, turmenta, supëra, măclmi. [ţă. Affluence, (. maro abundan- Affluent, m. affluinte, mică fluviu care se varsă în altulü. Adj. —, enlc, affluinte, care cur‘re în altul ă (pentru ape). Affluer, v. n. a curge către; ! fig. a abunda, veni cu gră- I mada, alïlui. I Affoler, (s' - ) v. refl. a se j passiona (înnebuni) pentru. ! Aiguille affolée, t. acu mag- : netată care arrêta falsü. Affolir,v.n. a înnebuni (vech.) Aff orage,//!. vamă, impositü : pentru bëuture, ! Afforer, v. a. pune con tribut i une pentru vină, p. us. ; Affouage^ m. lcmnaritü. Dre, tulü de a lua din pădure lemnele ne^e^sarie pentru în-căllitul familieï. G m . coupe affouragera. Affourché, f‘. t. ancre d'—, ancoră în formă de furculiţă. Affourcher, v. a. mar.’ a dispune luniile a doue ancore în formă de furculiţă, ca se reţină corabia. Affouragement, m. procura ţi un ea 11 u fret u l uï. Affourager, v. a. a strînge nutretü, s’—, à-sï lace pr .vi-siune de nutrimentü [)cntru animajï. Affranchi, ie, adj. liberată, sloboditü, 9H. libertü, servă cui s’a dată libertatea. Affranchir, v. a. a libéra, desrobi, senti de impositcle séu spesele portuluï. , a se libera. Affranchissement, m. li-beraţiune, lăssare în libertate. Affres, f. pl. mare frică. Fsit. nuniaï în les affres de la mort, lerrorea mortiï. Affrètement, m. închiriatul ii, chiria uneï navï, corăbii. Affréter, v. a. a da eu chi-riă uă nave, corabia. Affréteur,m. închiriătorulă uneï corabie. Affreusement, adv. în m .dă înfrico.şiătoră, de speriată. Affreux, euse, adj. infrico-şiătoriă, reu, urată, de speriată. Affriander, v. a. a face la-cunui ; fig. a attrage, a mon*.i. Aff richer, v. a. a lăssa së s té (térrina), lassa së se rëcésca. AC A — 49 - AGE Affrioler, v. a. vd. aff nantie)'. Affriter, v. a. a pune soba . nouă în stare de a servi (ungând’o). Affront, m. insultă, actü de dispretü, injuriă. Affrontailles, f. pl. limi-ţile unuï păm<*nti1,care e ve-cinü cu altulü, hotare. Affronter, v. a. a înfrunta, brava, attaca intrepidü, nesocoti periclulü. Comp. braver. Affronterie, f. înşelăciune culesante. Affronteur, m. infruntă-toriü, înselatorü nerusinatü. Affublement,r/i.imbrăccare de rîsü şi fără gustil. Affubler, v. a. a imbrăcca intr’unü modü risibile, de risü ; fig. a intorce în de-risiune ; affublé de superstitions, plinü de superstiţiunî. Affût, ni. laffetă, buccată de lemnü, pe care este pusü tunulü ; fig. être à V—, a asştepta momentulü favora- ; bile ; à V — de, la păndă 1 pentru. [fetă. 1 Affûtage, ni. punere pe laf- 1 Affûter, v. a. a pune pe laffetă (vd. affût); a ascuţi unelte. Affutiau, rn. vd. bagatelle, affiquet (pop.). Afin que, afin de, conj. pentru ca, à Veffet de. A fortiori, adv. (lat.) a fortiori, eu atâtü maï multü. , A g a, m. agă. ; Agaçant, ante, adj. strepe-ditoriü, escitatoriü. ( Agace, f. ciocă de păduri, vd. me. Agacement, m. irritaţiune uşioriă, sensaţiune neplăcută. Agacer, v. a. a slrepcdi dinţii, a irrita (gădila) ; fig. a importuna Agacerie, f. vorbe, gesturi, prin carï căutămu së attra-gemü attinţiunea cuiva. Agacin, m. bătătură, negü. Agame,adj. bot. fără staminé. Agape, f. ospëtü ce primiï creştinî făcea îu commune. Agarencier, m. trandafirii sëlbaticü. Agaric, m. agaricü, un felü de ciuperce séù bureţi. Agasse, m. vd. agace. Agate, f agată, uă netră fină ' cum este carnioluîü. Agatîs, m. t. daună (pagubă) de animali. Age, f. etate, verstă. .1 la fleur de Vage, in flôrea e-tăţiî ; il ne paraît pas en âge, nu arretă de etatea sa, aşa bëtrânü. Agé, ée, adj. în etate, bë-trănu. Agence, f. aginţă, agentură, conducerea affacerilorü altuia. Agencement, m. abile or-dinaţiune şi distincţiune, răn-duélâ, grupare. Agencer, v. a. a potrivi bine, dispune, răndui.S’—, a se potrivi, a se găti. Agenda, m. agenda, libretd, cărticică unde însemnédà cineva ce are së facă. Agenouiller, v. a. faire— a pune së stea în genuchi, s’—, a îngenuchia. Agenouilloir, in. perniţă pentru genuchî. AGI — 50 — AGNT Agent, >n. aginte, ceaa ce face, operéda ; celü ce îm-plinesce alfacerile altuia, ge-rédi affacerï. [samü. I A gérât, >». agerat, unu bal- | Agglomérat, m. aglomerat, agregaţiune de minerale di- I verse. Şi conglomérat. j Agglomération, f. grămădi re, aglomerare. ! Agglomérer, v. a. a aglomera, grămădi, s’—, a se gră- j mădi. I Agglutinant,ante,a(//. caro | apropia, lipesce. Si agglutinât if. Agglutination, f. lipire. Agglutiner, v. a. a aglutina, lipi, un; părţi divise, dispăr-ţite. Aggravant, ante, adj. a-gravaute, îngreunătorid, care preface in maï rëü: care iuă-resce gravitatea unuï delictü, Aggravation, f. agravare, esasperaţiune, schimbare în mai rëü. Aggrave, m. t. grea amenin- • tare de escommunicaţiune. Aggravé, ée, part, facutü maï greü, maï rëü, agravatü. Aggraver,v.a.a agrava, face maï greü ; fig. a mări, face maï rëü. S’—, a se agrava, a deveni maï greü, maï rëü. Aggrédir, vd. Attaquer. Aggrégat, vd. Agrégat. Aggrégation%aggrègcry vd. agrégation, agréger. Agiau, m. t. pupitrulü cellorü ce poleescü pele. Si agian. Agile, adj. agile, sprintenü, iute. Agilement, adj. într’unü modü sprintenü, agile, iute. Agilité, f. agilitate, uşiurinţă in mişcărî. Comp.soupplesse. Agio,m. agio, speculaţiune as-supra valoriï variabilï a ba-nilorü şi elïectelorü publice. Agiotage,m.agiotagiü, coni-merciü cu elfectele publice. Agioter, v. a. a face com-merciü cu banï séü cu bilete de bancă, cu comestibilî. Agioteur, m. cellü ce face agiotage, vd. vorba. Agir, v. a. a lucra, produce unü effectü, a urmări in jus-tiţă. Il s'agit de, este vorba despre. Agissant, ante, adj. activü, care produce unü elfectü. Agitateur,m. agitatorü, tur-bunïtorü, perturbatorü. Agitation, f. agitaţiune,tulburare, mişcare violinte. Agiter, v. a. a agita, turbura; a discuta. &—, a se agita, se mişca violinle, se disbate. Agnat, m. agnat, consăngine, rtKlă din partea tataluï. i Agnati»n1 f. consăngenitate, rudeniă despre tată. Agnatique,ac/y. agnatic, relativ la rudenia despre tată. Agneau, m. melü. Agneler,v.n.a na.sce (de ouï) Agnelet, ni. meluselü. Agneline, adj. f. laine — lănă de melü tunsü àntôii dată. Agnelins9m. pl. peï de melü lănă de melü. Agnel, m. mică monnetă di aurü franc, purtandü ima ginea unuï melü. Agnès, f. fig. agnes, fetăin nocinte, cam simplu, naivàl A g ni, m. deulü foculuï. | ACIl — 51 — AGR Agnus,m.figură de céra bine-cuvintală de papa, şi care presintă unu rnelü; mică imagine de pietate (—dei). [tă. ' Agnus-castus, m uă plan- Agomphîacey 1. med. clă- ' tinatulu dinţiloru. Agon, ni. agon, jocu de luptă la ceî vechi. Agonie, f. agoniă. Agonir, v. n. a dice cuî-va multe injurie (pop.). Agonisant, aide, adj. care este în agoniă. [agoniă. Agoniser, v. n. a fi in Agonistarque, m. agonis-tarcă, preşedinte la agon, vd. vorba. Agonistique, f. agonistică, arteade a se lupta la cel vechi. Agonothète, m. agonotetù, judecătorii la agon,\d. vorba. Agora nome, m.agoranomu, inspectorului pieçeï. Agrafe, f. agr a fu. Agrafer, v. a. a agrafa, a prinde cu unu agrafei. Agraire, adj. agrariü, re-lativü la împărţirea pămîn- i tuluï. Lois—s, legi agrarie, 1 cari avea de obiectă împărţirea pămintuluî cucerită (la ce! vechi). Agrandir, v. a. a mări, face ma! putinte, mai întinsă. Agrandissement, m. mărire,adăugire. Comp. accroissement. Agréable, adj. plăcută. Agréablement, adv. in-tr’unu modă, chipă, plăcută. Agréé, adj. m. apărătoru (a-vocată) adniissü sft vorbéscâ înaintea uuuî tribunale de commerciu. Agréer, v. a. a priimi cu ia-vôre, a gëssi de bună. A-(jréez, priimiţi cu lericire; v. n. a plăce cela ne m'agrée pas, acesta nu m! place, sa figure m'agrée, ligura sa m! place. Agréeur, m. făceloră de ca-tarturî. Agrégat,m.agregată, uniune de maT multe eleminte. Agrégation, f. associaţiune. Agrégé, in. uniune: agregată, înveţâtoru academică fără a fi professoră. Agréger, v. a. a agrega, as-socia,uni la ună corp: fleurs agrégées, fior! de buquet. Agrément, m.consimţimînt, ceaa ce place : mus. ornamentă , trill ; agrémodüy graţie; ornaminte adausse u-ueî haine. Agrener, v. a. mar. a scole prin pompe api ce a pătrunsă in corabiă. Agrès, m. pl. marin, totă ce trebue la catarturî. Agresseur, >u. agressoru, cellă ce attacâ. Agressif, ive,adj. agressivu, de offensă. de attacă. Agression, f. agressiune, prima lovire, primii Iu attacu. Agreste, adj. rustică, ţăr-răncscă, agreste,fără cultură. Agrestie, f. apparinţă sel-batică a uneî regiunî. Agricole, adj. agricolă, ap-plicată la agricultură. Agr icul teur,/a.agricultoră, cultivatoru de pămintă, plu-gariă. Agriculture, f. agricultură, I cultura cămpuluî, plugărită. A HE AIG Agrie, f. t. speçia de împletitură. Agrier, m. ère, f. plată pen-tru pamintü dată în producte. Agriffer, v. refl. (s’—), a se prinde cu ghiarele. Agrimensation,f.agrimen-sură, mesura câmpului. Agrimenseur,///. agrimen-sorü,mësuratorulü cămpuluî. Agriministe, m. cellü ce împodobesce mobilile. Agriophage,«(/,/.cure se nu-tresce eu animalï sëlbatice. Agrâpaume,f.speçià de erbă. Agripper, v. a. fam. a lua cu aviditate, cu lăcomia. A gr oile, f. ciocă nogră. Agrologieyf. vd. agronomie. Agron, m. bot. palmü cu ghimpi. Agronome, m. agronomü. versatü în artea agriculture!. Agronomiey f. agronomia, sciinţa, teoria agriculture). Agrostidey f. uă plantă grain ineă. Agroupery vd. Grouper. Aguerrir, v. a. a deprinde, obicinui, cu resbelulü. &—, a se deda cu periclele. Aguets, m. pl. usitatü nu-mai în l'rasea : être aux a-guets, se tenir aux—, a păndi. Comp. écoutes. Ah ! interj, ah ! Ahatiy m. fam. muncă amară. Suer (V—, a se sili multü. Ahaner, v. n fam. a face uă muncă amară. Aheurtement,?n.^. us. obşti naţiune,cerbicia, inatü (în-căpăţinare). s Aheurter, v.refl. ase obstina, încăpăţina (à qch.). Ahi, intrej. ah, of (esprime durerea). Ah uri, ie, adj. turburatü, ne sciindu încotro së apuce. Cà sust. m. acella care é turburatü. Ahurir, v. a. a turbura, zăpăci, a pune în stupefacţiune. Aï, m. animale inerte (javră). Aiche, m. séü èche, ceaa ce este pusü în undiţă ca së at-tragă pesciï. Aide, f. ajjulorü, ajjutatoriü, à V—, în, eu ajjutoriul;—major, adiutante deregimentü, medicü de regim : aide-de-camp, ofliciariü de statü-ma-jorü allaturatü unuï generalii. Aideau, m. t. totü ce ser-vesce de base. Aider, v. a. a ajjuta, assiste, s’—, a se servi (de qch., eu ceva). Comp. secourir, assister. Aides, f. pl. impositü pe bouture ; t. ajjutoriü (la scôla de calâritü. Aïe, ! interj, vai ! ah ! (es-prime durere). Si aie. Aïeul, m. aïeule, f. mosiulü, bunica.La mas. pl. aïeuls. Aïeux, m. pl. strămoşi, pre-cessorï. Comp. ancêtres. Aigade, f. mar. provisiune de apă dulce. Şi aiguade. Aigail,»n. t. uă petră preţiosă. Aigayer, v. a. a spëla, veck. Aigle, tn. aceră, vultur ü, fig. bârbatü de marï talente, spirit superiorü; aceră (pe ar-mărie). Aiglon, m. puiü de vulturü. Aigr Ares, f. pl. pete roşie pe spatele ireteluï. AIG - 53 - AIM Aigre, adj. acru, fig. aspru, neplâcutü. Voix—, voce pë-trundëtôre, ascuţita ; lait—, lapteacru.Câ sust. m. acrélâ. Aigre-de-cèdre, m. limonada de cedratü. Aigre-doux, douce, adj. a-raesticat cu dulce şi acru./îjy. cu maniere neplăcute. Aigrefin,f/i. astutü (viclénü), înşelătorii, pungaş. Speçia de pesce. Aigrelet, ette, adj. acrişori ü. j Aigrement, adv. cu amărăciune. Aigremoine, f. bot. agri-moniă. Aigremore, m. t. pulbere de cărbune. Aigret, ette, adj. acrişioriu. Ca sust. f. egretă, buchetu de peniit» la pëlëriâ. Aigreur, f. acrime, fig. as-prime. Aigrir, v. a. a acri; fig. a a-niari, irrita, necăji. Aigu, uë tadj. ascuţită; fig. violinle, escessivü; pătrundig-toriû ; accent aigu, accentü acutû. Aiguade, (aigade), f. mar. provisiune de apă dulce. Aiguayer, (agayer), v. a. a spëla, vech. Aiguail, m. vd. Aigail. Aigue-marine, f. aquama-rina, pétra preţiosă de cu-lôrea mării. Aiguière, f. cană pentru îpă. Aiguiérée/ cana plină cu apă. Aiguillade, f. măciucă ascuţită ca së împungă, îmboldire. Aiguille, f. acu,— aimantée, acu magnetică ; obelisc: mi-Jiotară;—de tcte,â*:\i de capă. Aiguillé, cè, adj. in forma a* culuî. Aiguillée, f. açiâ de cussută. j Aiguiller, v. a.cltirurg.a împunge cataracta dela ocină. Aiguillette, f. panglică pentru a prinde uă haiuă, si care pôte servi de ornamentă. Aiguületer, v. a. p. us. a şnurui. Aiguilfetier, m. făcetoră de ace de prinsă. Aiguilleur, m. cellü ce, la drumul de fer, întôrce aculă, Vaiguille,că së schimbe calea. Aiguillon 9m. vd. aiguillade.. Aiguillonner,».a.a imboldi. i Aiguisement, m. ascuţire. ! Aiguiser, v. a. a.'ouţi ; escita. | Aiguiseur, \d. Emoulcar. Aii, ni. (p\.aulx), aliă,usturoiă, Ailanthe, m. şi aylanthc, specia de dudă ju|tonesă. Mai muitu se dice vernis du j Japon. Aile, f. aripă; fig. protectiune. i Ailé, cc, adj. înaripată. Aileron, m. verfulă aripeî ; I aripioră. Aillade, f. măncare făcută | cu usturoiü. ' Ailler ,m.cuibu de poturnice. Ailleurs, adv. aiuré. în altă parte:*/’—,de altă partea prin altă parte. Aimable, adj. amabile, de iubită, bună. blăndă, plăcut. Aimant, ni. magnetu. | Aimantation, f. magneta-ţiune. Aimanter, v. a. a magneta; s’—, a se magneta, căstiga proprietatea magnetului. Aimer, v. a. a iubi. Aimer mieux, a preferi, voi mal bine AIS ALA Aine, 1'. parte a corpului u-rnanü, anus. Aîné, ée, m. şi f. ântëiu-nâs-cutü, fiiulü ma! mare. Aînesse, f. prioritate de nas-cere între fraţi şi surori. Dreplulü, prerogativa,de cellü mai mare,de pritnulü născut. Ains, conj. p. usit. însë, ci. Ainsi, adv. astăfelăjcon/.prin urmare, asia dér, ainsi que, precurn şi. Et ainsi du reste, şi aşia maï departe. Air, m. aerü. Apparinţu,mină; ariă, căntecu. coup d'—, rematismü, courant d’—, curinte de aerü, grand—, distinsă, nobile liinţă. Airain, m. aramă. Comp. bronze. Aire, f. ariă de treeratü. Cui-bulü acerei. Airée, f. ariă plină cu snopï. Airelle, f. speçià de câpsiune. Airer,v.n.a l'ace cuibu(iretele). Ais, m. scândură, şină. Aisance, f. libertate de corpü séü de spiritù, uşurinţă, înlesnire,facilitate. fortuna suf-ficinte, destulă; commoditate. Aisceau, vd. aisseau. Aise, f. sinţimîntă de satis-facţiune,d*‘plăcere,stare com-modă,mulţumire,être bien,— a li mulţumită, veselü, être à son—, a fi cum i place. La pl. comodităţile vieţeî. Aisé, ée, adj. care se face fără anevoinţă,uşiorm, facile, lesne, naturale. Aisement,m.cameră secretă. Aisément,ad.într’unü modü facile, eu lesnire. Sans gêne. Aisseau, ni. mică sapă, teslă. Şi aisselle, f. Aisselier, m. făşiă pentru a lega. Aisselle, f. subţioră. Aissieu, m. oissiă,vd. Essieu. Aisson, m. mică ancoră. Aitiologie, vd. Etiologie. Ajonc, m. arburelü spinos. Si jonc marin, genêt épineux. A jour, adv. être —, a avé creditulu şi debitulù înscrisse în registre (comerc.). Monter—, a dispune uă pétra preţiosă astufelă ca să fiă trans părinte. Ajouré, ée, adj. întreruptă, dispărţită (la armăr). Ajourné, m. amănatu. Ajournement, m.amănare, întărdiare. [tărdia, dilferi. Ajourner, v. a. a’amăna, în- Ajoutage, m. t. adaussü. Ajoutée,f t. liniă prelungită. Ajouter, v. a. a adăugi, pune mai multü, amplifica. Ajoutoir,m.séü ajutoir,tubü (tévà) adaussü la tubulu unei făntăne (cişmele). Ajustage, m. potrivire, lămurire, cântărire, a monne-telorü. Ajustement, m. potrivélâ, paratură, gâtélâ. Ajuster, v. a. a face justü, potrivit; appropia; concilia. Ajusteur, m, cellü cè curăţă, potrivesce monnete, balanţe ; cellü cè adună şi unesce buc-căţile uneï machine. Ajustoir, m. balançul de cumpânitü şi potrivită mon-netele. Ajoutage, m. vd. Ajoutoir. Akologie, f. tractată farmaceutică, de spiçerià. Alabastriqueyf.alabastrica, ALB ALG artea de a lace alabastru artificiale. [falsü. Alabastrite, 1'. alabastru Alaise, f. scândură adaussă Ia alta. Alambic, m. apparatü pentru distilaţiune. Passer une affaire à V—, a cerceta bine uă afïacere. [subtiliser. Alambiquer, vd. raffiner, Alambiqueur, m. cellü ce voiesce së caute pré multe subţirităţî séü fineţe. Alan, m. speçiâ de că ne mare. Alandier, m. gura focariu-luï assedatü la basea cupto-ruuï. Alanguir, v. a şi n. a face, a fi lăngedu, môle. —, a perde energia, puterile. Alanguissement, m.stare de lăngeclelă, de moliciune. Alarguer, v. n. mar. a eşi in lardul ü mariï. Alarmant,*? adj. care speria, produce emoţiune, nelinisce. Alarme, f. strigătu, chiămare ■ la arme; nelinisce, temere. ! Alarmer, v. a. a alarma, chiăma la arme, speria, res-păndi sgomote cari nelin i-scescü. Alarmiste, v/t. cellü cè resi-pe Alfénide, m.allenidü,argiatü I nemţescu.Şi argent n. bot. storace, smirnu. Alica, ni. speçia de tăriţe. Alichon, m. t. aripa uneï rote de moră. Alidade,f.t.alidadă, liniă mobile ca së mësôre unghiurile; lineale diopiricü. Aliénable, adj. care se pôte vinde, înstreina, aliena, în-streinabile. Aliénation, f. vindere; alterat iu ne, demintă, nehuniă. Aliéné, ée, tu. f. alienatü, nebunii. Aliéner, v. a. u înstreina, vinde, altera; — l’esprit, a înnebuni spiritulü. Alignement, ni. liniat, ali-1 niare,asşedare in liniă dréptâ. Aligner, v. a. a alinia, răndui pe aceia-şî liniă.S’—,a se as-şeda in liniă dreptă. Alignoir, m. uneltă a petra-rilorü. Aliment m. aliment, de mâncare, hrană. Aliments, ali-minte, întreţinere, nutriţiune. Alimentaire, ac/y.alimonta-riü, hrănitoriu, care hră-nesce Alimentation, f. alimenta-ţiune, hrănire. ALL - 58 - ALL Alimenter, v. ». a alimenta, j da aliment, hrăni. I Alimenteiax,c>use;«e, adj. amarü; pe-nibi e. Amèrement, adv. amarü, durerosü, penibile, cu amărăciune. Amertume, f. amărăciune. Amesurer, v. a. a reduce la adeverata valôre. Améthyste, ni. ametistü, uă pétra preţiosă. Ameublement, m. mobile de casă, mobiliarii!. Ameubler, v. a. a mobile uă casă, pune mobile. Ameublir, v. a. a face maï usioriü, maï mobile, unü pă-mèntü ; juriapr. a face së intre immobile în comunitatea conjugale. Ameublissement, m. mobilare a caseï. [claiă. Ameulonner, a. v. a face Ameutement in. uniune (a cănilor de \înatü). Ameuter, v. a. a uni caniï pentru a vina, fiy. a escita la sediţiune, strînge ôme ï în trupe pentru desordinï. Amfigouri, m. fam. vorbe pompôse. Amfigourique, adj. obscură (încurcatü). A mi, adv. diumetate. Şi mi. Ami, m. amie, f. amicü, prietinü,—jusqu'aux autels, a-micü pe câtü timpü nu e vorba de religiune. Ami, ie, adj. amicü, applicatü la amiciă, prietinosü; f. favorabile, binevoitori ü. Amiable, adj. amica bile, pri-etinosü, à V—, pe calea îm-păcăciuni : vd. urm. Amiablement, adv. prin împăcare, cu binele. Amiante, m. unü mineralü, asbestü. Amical, aie, adj. amicale. Amicalement, adv. într’un modü amicale, prietinesce. Amidon, m. scrobéla. Amict, m. patrachirü. Amidonnage, m. scrobită, scrobitură. Amidonnerie, f. fabrică de scrobélâ. Amidonnier, m. f'abricante séü neguţătom de scrobéla. Amie, f. amică. Belle—, fericire. Amignarder,a>/Mt7>?o?e>', a. faut, a măngăia, răsfăţa. A-mi-la, mus. sunetulü a séü la. Amincir, v. a. a subţiri. Amincissement, m. subţiri re. Amineur, m. tăiătoră de sare după ce a făcut jurămîntă. Amiral, m. admirate, com-mandantele uneï flote, vaisseau—, séü numaï /’—„ navea unde stă admiratele. Amiral, le, adj care ţine de admirate. Amirale, f. admiralină, galera admiralelui. Amirante, m. admirale din Spania. Amirauté, f. admiralitate, demnitate de admirate, ad-rninistraţiunea superiore a marinei. Amissibilité, f. t. possibiii-tate de a peede. AMO — 65 — AMP Amissible, adj. possible de a se perde. Amitié, f. amiciă, binevoinţă. Amman, m. functionariü din Sueçia. [feră. Ammi, m. uă plantă umbeli- Ammodyte, m. speçiâ de sérpe. Ammon, m. corne d’—, speçiâ de petră, vd. ammonite. Ammoniac,»*, s. ammoniaque, ammmoniacü, ţeperigu. Ammoniacal, aie, adj. a-moniacale,conţinînd ţeperig. Ammoniaque, vd. Ajii-moniac. Amnion, amnios, m. t. pe-liţă subţire de ouü. Amnistie, f. amnistia, iertare generale. Amnistier, v. a. a da am-nistià, ierta pe rebelï. Amodiateur, m. arendator. Amodiation, f. arendare. Amodier,v.v.a arenda. Comp. affermer. Amoindrir, v. a. a micşiora. Amoindrissement,m.mic-şiorare, diminuţiune. [luï. Amoises,f.pM. gura păntece- Amolettes, t. pl. cavităţi, găurî ale naviï, corăbiei. Amollir, v. a. a muia, enerva. Amollissement, m.muiare. Amome, r>i.amomü,unü fruct indianü. [perü de Jamaica. Amomi, m. noua buriană, pi- Amonceler, v. a. a grămădi. Amoncellement, m.acervü, grămădire. Amont, m. suisiü, înălţimea de unde descinde, curge, unü fluviü, en —, in sus, opp. d’aval ; vent d’—,vîntü delà rësâritü. Amontal, aie,adj. de rësârit. Amorce, f. măncare pusă pentru a prinde unele ani-malï ; fuj. totü ce attrage, fitil. Amorcer, v. a. a pune măncare pentru a prinde unele animali ; a attrage. Amorçoir, m. unü burghiu. Amortir, v. a. a amorţi, slăbi; a annula,a şterge,—une rente a stinge uă rentă, plâtindü capitalulü. Amortissement, m. annu-laţiune,stingere (uneï détorie). Amour, ni. amôre, iubire. Amour.propre, m. amôre-propriă, iubire de sine. Amouracher,v.a.a înamora nebunesce. Usitatü maï multü ca refl. s’amouracher. Amourette, f. amôre puçinü seriôsu,trecëtôre, mică iubire. Amoureusement, adv. eu amôre, inamoratü. Amoureux, euse, adj. arao* rosü,inamoratü,eu mare pas-siune pentru ceva. Amoureux, ni. iubitorü (de unü obiectü). Amovibilité, f. possibilitate de a se schimba din locü. Amovible, adj. care se pôte schimba din locü. Despre functiunï, carï potü fi date şi retrasse după voinţă. Ampasteler, v. t. a albaştri. Ampélidées,!. pl. ampelidee, plante din carï face parte viţa. Ampélis, m. uă passëre. [ne. Ampélite, f. speçia de cărbu- Amphibie, adj. care trăiesce pe uscatü şi în apă, precum castorulü. Ca sust. amfibiă. Amphîbiologie, f. sciinţa aiulibielorü. [amfibiă. AMP — GO — AMU Amphibiolithe, m. pétra de amfibiă. Amphibole, f. amfibolü, substanţă destulă de tare ca së rôda sticla. Amphibologie, f. vorbire in douë sensuri, équivoque. Amphibologique, adj. eu douë sensurï, neclarü (despre vorbire).[atf v.în douë sensurï. Amphibologiquement , Amphictyons, m. pl. am-fictionï la Ilellenï. Amphigouri, \d.amfigouri. Amphigourique, adj. care ţine de ampfigurï. [latü. Amphisbène, m. sérpe ine- Amphisciens, m. pl. amfis-cianï, popôre din zona tor-ridă, cari au umbra îndreptată căndfi spre nordü càndü spre sudü, cu douë umbre. Amphismèle, f. t. cuţit a de incisiune eu douë ascuţişuri. Amphithéâtre,»! .amfiteatru Amphitryon,m. amfitrion,a-cela la care prăndesce cineva. Amphore, f. t. amforă, vassü lu Romaniï anticï. Ample, adj. amplu, lungü şi largü, întinsü, spaţiosu, mare. Amplement, adv. amplu, multü,cu abundanţă,copiosU. Ampleur,t.întindere în Iungü şi în largü. Ampliatif,ù’c,ar/j t. amplia-tivü, care môia, întinde. Ampliation, f. duplicată, du-plulü unuï actü, uneï scrip-ture, citanţă (luplă. Amplier, v. a. a întinde, face maï spaţiosfi. [ratorü. Amplificateur, m essage- Amplification, f. rhet. am-plificaţiune, disvoltare în în- tinsü, esplicaţiune pe largü’ essasreraţiune. Amplifier, v. a. a întinde.dis-volta prin discursü, a essa-gera, a amplifica. Amplissime, adj. forte es-cellinte (titlu de onôre). Amplitude, f. amplitudine, întindere astronomică; g corn. dreptă coprinsă între estre-mirăţile arculuî uneî parabole. [împlută cu apu. Ampoule, f. t. mică înflătură Ampoulé, ée, ad j. înflatü (despre stil). Comp. emphatique. Ampoulette, f. orologiü de nisipü la corabie ; téva de apprinsü a uneï bombe. Ampusser, v. a. a face së cocă (uă rană). [membru. Amputation, f.t. ta ia rea unuî j Amputer, v. a. t. a tăia unü membru, a amputa. Amulette,f. (maï bine mase.] amuletü,micü obiectü cè portă cine-va lu sine(la gàtü),con sideratü ca preservativü. ! Amunitionner, v. a. a pro-vede(uă cetate) cu provisiunî Amurer, v. a. mar. a tragi . funiele la corabiă. [rabiă Amures, f. pl. funie de co Amusable,ar/j care pôte gës: si petrecere, plăcere în ceva. Amusant, ante, adj. delec, tante, care produce plăcertj petrecere. [delectaţiunc Amusement, m. petrecenj Amuser, v. a. a delecta, pre cura plăcere; s’—à quelqm chose, à faire quelque chos*] a’şî petrece cu ceva. divertin Amusette, f. petrecere, dtjj lectaţiune mică, jucăriă. Amuseur,»i.cellü ce produq ANA — c: ANA petrecere prin poveştile sélle. Amusoir, m. amusoire, f. petrecere, glumă, vech. Amygdale, 1'. a migdală, gl unduia pusă la intrarea gatului. Amygdalin, ine, adj. de forma migdalei. Savon —, săpunii de migdale, [migdale. Amigdaloïde, m. pétra de An, in. annü. Le jour de V—, dia annuluï nou. Par —, pe annu,annuale,a>i/me/Zeme>i<. Ana, ui. culessü de istoriôre. Anabaptisme, m. doctrina botesuluï târdiü, vd. urm. Anabaptiste, m. sectariü care crede că botesulü trebue datü la etatea raţiuniî. Anacarde, m.anacardiü,unü fructü indianü. [indianü. Anacardier, m. unü arbure Anachorète, m.anachoretü, solitariü, pustnicü. Anachronisme, m.anachro-nismü, errôre în chronologiă. Anacréontique, adj. ana-creonticü, scrissù in felul ü luï Anacreonte. Anagalis, m. uă plantă. Anaglyphe, ui. lucru scul-ptatü in promininţă (in relief) la ceï vechï. Şi anaylyple. An a g o g iq u e,arf j.anagogicü, misticü, tainicü. Anagrammatiser, v. a. a face uă anagramă. Anagrammatiste, m. făcătorii de anagrame. Anagramma, f. anagramă, transmutare de litere. Analectes, m. pl. analecte, collecţiune de locurï alesse dintr’unü autorü. Analême, m. t. speçia de as-trotabiü. Analepsie,f.usulmedicamin-telorü forlificanţi, vd. urm. Analeptique,adj. t. analep-ticü, întăritorü (médicament). Analogie, f. analogiă, asse-raënare; raisonner par—, a raţiona prin analogiă, a ’şî funda raţionamentul pe re-laţiunî (raporturi) cè essiste între unü lucru cu altulü. Analogique, adj. analogü, asseménatü. Analogiquement, adv. in modü analogicü, prin asse-menare. Analogisme, m.analogismü, conclusiune din analogiă. Analogue, adj. analoqü, as-semënatü eu altü lucru. Analyse, f. analise, decom-posiţiune,disfacerea unuï totü în părţile sélle. Analyser, v. a. a analisi, decompun-*, disface unü o-biectü in părţile sèlle. Analyste, m. analistü, ver-satü in analise. Analytique, adj.t. an;iliticû, relativ la analise;dissolvitoriü Anamorphose, f. t. tabelü de pictură, arrôtàndü în diverse distanţe diverse obiecte Ananas, m. anasonü. Anapeste, m. anapestü, pi-ciorü de versü din două scurte şi una lungă la ant. Anaphore, f. repetiţiunea a-celiaşî vorbe la incepufulü fiă-cărit proposiţiunî. Anaplérétique, adj. pro-ducîndü carne (in rănî). Anarchie, f. anarchiă, de-sordine intr’unü Statü, confu-siune de puterî. Anarchique,«d/.anirchicu, ANC - 68 — AND unde legile sunt Iară autoritate; în desordine. Anarchiste, m. anarchiste inemicü allü gubernuluï, iubitorii de desordine. Anasarque,!. med. anasar-că, speçia de idropica. Anastase, f. med. trecerea succurilor din o parte în alta. Anastomose, f. anat. im-buccătura arterielorü. Anathématiser, v. a. a a-natematisa,essila din biserică (afurisi), escommunica. Anathématisme, m. es-communicaţiune (afurisenie). Anathème, m. escommuni-caţiune, essiliü din biserică. Anatife,m. coquile, în formă conică, alt-fel disse poîisse-pieds. Anatocisme,»!, dobîndă din dobîndă, crescere de dobîndă. Anatomie,f.anatomiă,dissec-ţiuuea corpurilorü organisate. Anatomique, adj. — ment, adv. anatomie,prin anatomia. Anatomiser, v. a. a tăia membrele, păriile, corpului. Anatomiste, m. anatomist, cellü ce se occupa de anato- Anatron, vd. Natron. [mia. Ancêtres, m. pl. strămoşi, faieuxj. Anche, f. gătulu, partea care intră în gură a unuï instrumentă de sulflatü. [calce. Ancheau, m. vassü pentru Ancher, v. a. a pune anche, (vd. vb.) la unü instrument. Anchilops, in. ancliilope, mică întlătură la pleôpe. Anchois, m. ancovă, sardea, scumbriă. Ancien, enne, adj. vechiü. Les anciens, Helleniî şi Romanii ceî vechî, anticiî. Ancien, m. scriptorü vechiü, collegü vechiü. Anciennement, adv. în vechime, anticü. [vechime. Ancienneté, f. prioritate, Ancolie, f. plantă ca eleboruL Ancrage, m. locü propriü ca së se arunce ancora. Ancre, f. ancoră. Grande—t maitreste—,ancora cea mare. Ancré, ée, adj. t. ancoratü, avîndü uă ancoră. Ancrer, v. a. a arunca ancora, întări. S’ — chez quelqu'un, a fi în favôre la cineva. Ancrure, f. cută, creţitură. Andabate, m. andabatü, luptă torü cu ochii legatï. Andaillot, m. t. alca, inelü pentru pânde la corabiă. Andain, m. rădor în seceriş. Andalou, m. cal de Anda-lusia. Andante, adv. mus. mode-ratü. Ga sust. cantecü in-cetü. Andantino, maï puçinü încetü de càtü andante. Andouille,f.cărnat de porcü* Andouiller, m. nodü pe cornele cerbului, capruluï. Andouillette,f.carnatü micü de carne de vacă. Andrienne, f. vestimîntü de dômne lungü. Gomp. robe traînante. Adrogyne, m. şi adj. bot. de amîndouë sessele. Androïde, m. automatü in forma omuluï, .figură mecanică. [bărbaţî Andromanie, t. maniă d( j Andromède, f. andromeda J (stea delà nordü). AXG — G9 - AXG Androphobie, adj. frică de bărbaţi. Androsace, ru. uă plantă. Aney ni, asinü. (ânel. Il ressemble à l'âne de Buruian, ellü nu scie së iea uă decisiune. Anéantir, v. a. a nirnici, face së dispară. [cire. Anéantissement, m. nimi- Anecdote, f. anecdotă, particularitate istorică, istorioră. Anecdotier, m. cellü ce caută anecdote. Anecdotique,«<4/.anecdotic A née, f. sarcina pusă pe unü asinü (ânée). Anémie,!’, anemia, slăbiciune, lipsă de sănge.. Anémique, adj. anemicü, a-vindü lipsă de sănge. Anémographie, f. descrip-ţiunea vinturilorü. Anémomètre, m. mësurâ-torü (instrum.) de vînturï. Anémomètrie, f. artea de a mësura vint urile. Anémone, f. anemone, rosa vîntuluï, uă plantă. Anémoscope, m. anemo-scopü , arrétatorü (instrumentă) de vînturï. [tlu. Anépigraphe, adj. fără ti- Anérie, f. grossă stupiditate, prostiă, excessive ignorance. Anesse, f. asină (ânessej. Anéstésie, 1'. med. nesimţire. [beliferà. Aneth, m. anetü, plantă um- Anévrisme, ni. dilataţiune escessivă a inimeï séü uneï artere, anevrismü (càrceiü). Antractueux, eusse, adj. plinü de cavităţî. Anfractuosité, 1. cavitate. Angar, vd. Hangar. I Ange, m àngerü, spiritü ce-rescü,—gardien, angerü pë-i ditorü; être aux—s,rire aux | anges, a se buccura forte j multü. Ange, f. speçiâ de pesce. ! Angelet, m. ângerasiü. Angélique, adj. ăngerescu. Salutation—,rugăciune către verginea Maria, (Ave Mariaj. Angélique, f. angelică, uă plantă odoriférante. I Angéliquement, adv. ăn-' geresce. [de Normandia. 1 Angelot, m. micü casca valu I Angélus, m. rugăciune re-I citată în onôrea misteruluï incarnaţiuniî. Angine, f angină, inflamma-! ţiune a gătuluî. I Angineux, euse, adj. care se referesce la angină. [lorü. I Angiologie, f. sciinţa artere-! Angiotomie, f. t. dissecţiu-nea artereloru. , Anglais, aise, adj. englesü. i Ca sust. f. pl. bucle lunge de përü. Anglaise, f. speçia de dantü. Anglaiser, v. a. a englesi, j face anglu, englesü. 1 Angle, ni. ângliiü, coUü. Anglet, ni. arch. cavitate cu ànghiü dreptü. Angleux, euse, adj. angulos, eu anghiurï. [canü. Anglican, ane, adj. angli- Anglicanisme, m. religiu-nea anglicană. ; Anglicisme, m. proprietate | a limbeï angle, j Angliser, vd. anglaiser. ! Anglomane,»!, anglomanii, j imitatorü ardorosü allü An-i glilorü. ANI — 70 — AXN Anglophobe, m. anglofobü, care luge de Englesï. Angoisse, f. mare al'flicţiu-ne, durere viuă, măchnire ; poire d -, péra de unü gustü i'ôrte aspru. Angoisser, v. a. a măclmi. Angora, adj. originariü din Angora, Ancyra, in Asia mică. Se dice de unele animal! eu pôrü lungü şi mătăsosu. Anguichure, f. t. curea. Anguiforme, adj. in forma sérpeluï. [nervi; scumbriă. Anguillade, f. biciuşca de Anguille, f. scumbriă. Anguillées,f. pl. anguillers, m. pl. luburï în corabia pentru a trage apa in tulumbă. Anguillière, f. eleşteu de scumbrie, undiţă pentru elle. Anguiné, ée, adj. ligne—, liniă în forma sérpeluï. Angulaire, adj. ănghiula-riü, cu ănghiurî, cu colţuri. Anguleux, euse, adj. cu multe ănghiurî. Augusiié, ée, adj. slrîmbü, strîmtü (despre drumurï). Anhélation, f. sufflare grea. Anhydre, adj. care nu conţine apă. [dică. Anicroche, f. acăţare, pe- Anier, ere, ni. şi f. cellü cè conduce asiniï (ânier). Anil, »t.anil, planta de indigo, j Aniline, f. séü ainiline, a-ni!inü, alcaloidü artificiale, ce se estragfc din indigo. Animadversion, f. impro-baţiune, observaţiune, critică, dojană. Animal, m. animale, dobitoc. Animal, Ic, adj. animale, care se rei'eresce la animale, j Animalcule, f. animalculă, animale microscopicü. Animalisatîon, f. animali-satü, schimbarea aliminte-lorii vegetalî in substanţă animale. Animaliser, v. refl. a-şî as-simila substanţa animale. Animalité, t. animalitate, stare animale, uniunea proprietăţilor cari constituescü animalele. Animation, f. animaţiune,. însuffleţire, viuiciune. Animé, éc, adj animatü, în-suffleütü. Animer, v. a a anima, în-suffleţi; da viuiciune, împlé de ardôre. S’—, a se anima, se în foca. Animosité, f. mişcare ar-dinte, maï alessü de ură. Anis, iu. uă plantă, anason. Aniser, v. a. a perfuma cu anis, cu anasonü. Anisette, . liquore făcută cu anis séü anason şi rachiü, Anitor, m. vardă de grădină. Ankiloglosse, m. med. limbă crescută. Ankilose, ankylose, anhij-lose, f. t. lipsă de mişcare în articulaţiunî, amorţire. Annal, le, adj. annuale. Annales, f. pl. annalî, le-topisiţe. [annalî. Annaliste, m. autorü de Annate, f. venita annuale plătitii altă-dată papei pentru unü beneficiü ecclesiasticü. Anneau, m. inelü. [nuluï. Année, f. annü, cursul ü an- Annelé, ée adj. inelatü. Anneler, v. a. a inela, răn-l dui in inele. ANN — 71 - ANO Annelet, m. inelasiü. Annélides, f. pl. anelide, verrnï cu sângele rosiü. Annelure, 1. incovăetură, fri-sură in formă de inele, bucle. Annexe, f. annessü, ceaa cè este adaussü unul lucru principale. Annexer, v. a. a annessa, allătura, uni, joindre. Annexion, f. annessiune, u-niune la altüceva, în cor-poraţiune. Annihilation, 1. nimicire. Annihiler, v. a. a annihila, nimici. Anniversaire, adj. anni-versariü, carc ad duce suve-niroa unuï evenimentü pe-trecutü in aceaasï di, precum in anniï preccdinţî. Annoise, f. speçiâde vanlă. Annomination,f. allussiune la nume. [însciinţare. Annonce, f. annuntü, vestire, Annoncer, v. a. a annunţa, vesti, insciinţa, avertir. Annonceur, m. vestitorü. Annonciade, 1’. ordine de cavaleri şi de religiosï (aï Buneï vestirï. [nunciativü. Annonciatif, ive, adj. an- Annonciation, f. annuntü, vestire. Buna vestire. Annoncier, m. pristavü. Annotateur, m. cellü ce noté'la. face note. Annotation, f. annotaţiune, însemnar«',notă, pe unü testü. Annoter, v. a. annota, însemna pe unü testü,face note. Annuaire, m. annuariü, revistă annuale, operă periodică publicată în fiă-care annü, speçiâ de calendariü. Annualité, f. annualitate,durată de unü annü. Annuel, elle. adj. annuale, de fiă-care annü, care ţine unü annü. [care annü. Annuellement, «fit’, pe fiă- Annuité, f. annuitate, summă plătită în totü annulü, ca së accopere împrumutulü şi in-teressile. [de inelü. Annulaire, adj. in formă Annulatif, ive, adj. fam. ni-inicitorü. [nulaţiune. Annulation, f. nimicire, an- Annuler, v. a. a nimici. Anobli, ie> adj. nobilitü. Anoblir, v. a. a nobili, fice nobile. [bilire. : Anoblissement, m. no-! Anode, m. polulü positivü. Anodie, f. anodiă, vorbă fără sini. Anodin, ine, adj. med. care calmedă, liniscesce (durerea), fig. de puçinâ însemnătate. Anodynie, f. nesimţirea durerii. Anomal, ale, adj. anomale, neregulatü,neobicinuit. [gulă. Anomalie, f. anomaliă, nere- Anomalistique, adj. t. a-nomalistică. L'année—, tim-pulü unei rotaţiunî a pămîn. Anomien, enne, adj. anomü, care trăiesce fără legi. Anon, m. puiü de a.sin,(ân(m). Anonnement, in. asvîrlitu-ra (din piciore) asinului. Anonnement, m. vorbire, citire împedicată. Anonner, v. n. a citi împe-dicatü, repetindü vorbele. Anonymes/j. anonimii, fără numele autorului, allü cui autorü nu este cunnoscutü. ANT — 72 — ANT Anordie , f. furtună delà Nordü ; anordir, v. n. a veni (vîntulü) delà nordü. Anorexie, i.t. anoressiă, gré- p.ţă după măncare. (reguleï. Anormali le, adj, contrariü Anosmie, f. lipsă de mirosü. Anse, f. ansă, urechiă, măner. Anséatique, ad j. anseaticü, care face parte din confede-raţiunea commerciale a Germaniei. Şi hanséatique. Anserine, adj. peau —,pele aspră. Altü-felü chair de poule. [nerü. Ansette, f. ansetă, micü mă- Anspect, m. anspectü, për- f?ghiă cu vîrful de fer la marin. Anspessade, m. subollicer liberatü la pedestri, vech. Antagonisme, m. antago-nismü, opposiţiune. Antagoniste, m. ojipuninte, adversariü,antagonistü. Muscles—.s, muschi avîndü funcţiuni oppuse. Antan, m. p. us. annulü tre-cutü, d’—,de annulü trecutü. Antanaclase,f. repetiţiunea uneï vorbe în diverse sensurï. Antanaire, adj. m. animale din annulü trecuiü. Antanier, m. animale inaï mare de unü annü. Antarctique, adj. antarc-ticü, meridionale, delà sudü. Antarès, m. t. scorpiulü, (uă stea). Antécédemment, adv. in antecedinte, anteriorii, maï ’nainte. Antécédent, ente, adj. antecedinte, de maï ’nainte. Antécesseur,j/i.professorü publicü de dreptü, vech. Antéchrist, m. antichristü. Antéciens, m. pl. séü an-toeciens, auteciï, lăcuitorî de sub acel’asï meridianü, darü sub paralele oppuse la egală distanţă de equatorü. Antédiluvien,an-, tediluvianü, dinainte de di-luviü. Antenne, f. t. antenă, ca-tartü forte inclinatü. Gornu-leţe cè aü unele insecte. Antennules, f. pl. antcnule, comulete aie unorü insecte. Anténois-i s. ante nais vd. Antanier. Antépénultième , adj. gram. antepenultiină, înaintea cellorü douë din urmă. Antéphialtique, adj.* remède—,medicamentü contra oppressiuniï sca cauchemar. Antérieur, eure, adj. ante-riorü, de maï nainte. Antérieurement, adv. în timpulü de maï ’nainte. Antériorité, f. timpulü de maï ’nainte ; preferinţă. J Antes, m.pl.parï scosï în sus. Antesciens, ni. pl. anti-! sciï.ceï cu umbrele contrarie. | Antestature, f. micü şanju. Anthélie, f. antheliü, cercü luminosü in partea oppusà sôreluï. Anthelmintique, adj. an-telminticü, remède—, medi-camentü contra vermi. Anthère, f. anteră, partea florii care conţine sârainţa. Anthographie, t'. limba llo-rilorü. Anthologie,f. antologiă, col-lecţiune de mice buccăţî de versuri alesse. AXT AXT Anthora, 1. uă plantă. Antlios, llôrea rosmarinuluï. Anthracides, m. pl. antra-cidï, minerali cărbunoşî. Anthracite, C cărbune de origine vegetale. Anthracose,»ie<7.f. inflam-maţiune a ochiului. Anthrax, ni. t. inlldinmaţiu-ne cangrenosă a tessétureï celularie de subü pele, vd. charbon. Anthropcforme, «(/,/'. an-tropofbrme, eu formă de ora. Anthropologie, f. antropologia, istoria naturale a o-muluï. Anthropomorphisme,^; doctrina cel lor cê attribuescü lui Dumnedeü ligură umană. Anthropomorphose, f. I antropomorfose, schimbare j în onni. Anthropomorphoser, v. a. a preface in omü. Anthropophage, adj. antropofag, mâncător de émenï. Anthropophagie, f. obi-ceiü de a mănca carne de om. Anthropophobe, adj. care are frică de omenï. [contra. Anti. . . prep. ante... înainte, Antiapoplectique, adj. medicamentü contra apo-plessiă. Antiarthritique, adj. t. medicamentü contra artrite. Antiasthmatique, adj. t. medicamentü contră greutatea sufflăriî. Antibiblique, adj. antibi-blicü, contrariù sănteî Scrip-ture. Antieabinet, ni .anticabinet. Antichambre,f.anticameră. | Antichrèse, f. anticrese, contractü prin care se lassa creditorului veniturile unei proprietăţi. Anticrhétien, en ne, adj. antichrestinii, necrestinü. Antichristianisme, m . doctrină oppusă christia-nismulul. Anticipation, f. anlicipa-ţiune, luare înainte. Anticipé, ée, ud j. anticipatü, făcut înainte de timpul cerut. Anticiper, t>. a. a face ceva înainte de epoca voită,—sur les droits de ijn.,a usurpa drepturile altuia, [ţencscu. Anticivique, adj. necetă- Anticœur, m. t. inllătură la peptulii cailorü. Anticonstitutionnelle//^ adj. contrarii! constituţiunil. Anticonstitutionnelle -ment, adv. într’uuü modü contrariù constituţiunil. Anticour, f. curte dinainte. Antricrîtique, (.anticritică. Antidate,f. dală pusă maï in-derëtü décati! trebue. Antidater, v. a. a pune data mai înderétù decătu trebue. Antidote, ni. medicamentü contra veninü, contra otravă. Antîdyssentérique, adj. contra dissinteriă. Antienne, f. antiennă, verset allü unuï cantü de biserică. Antiétique, adj. mijlocü contra etise, contra lesinü. Antitébrile, ni. antilebrile, mijlocü contra friguri. Antigorium, m. politură pentru porcelanü lalsü. Antihydropique, m.mijloc contra hidropică. AXT ANT Antihypocondriaque, »i. mijlocü contra ipocondriă. Antihystérique, ni. anti-isteric, mijlocü contra isteriă. Antigoutteux, euse, adj. bunü contra reumatismü. Antilogie, f. aniilogiă. con-tradicţiune in uă scriere, în , vorbire. I Antilope, f. antilope, rurai- j nanii cornute precum cămila. Antîmense, f.antimesü,posta vulü assternutü pe altare. Antîmoiney ni. antimoniu, semi-metal alb, cam albastru. Antimonarchique, adj. contrariù monarehieï. Antimonial, ale, adj. antimoniale. Antinational, ale, adj. antinaţionale, contrariù caracterului naţiunii, contra naţiunii. Antinephrétique, //>. an-tinefreticü,medicamentü contra petrei in stoinacii. Antinomie, f. antinomiă, contradicţiune a doué legi. Antipape, iu. antipapă. Antiparalytique, rn. mijlocü contra paralisil. Antipathie, 1‘. antipatia, ură. Antipathique, adj. antipaticii, care deşteptă ură: oppus. Antipéristase, f. t. discordanţă a doue lucruri contrarie. [contra pestilinţâ. Antipestilentiel, elle, adj. Antiphate, rn. speçia de mărgăritaru negru. Antiphonaire/oifi^/iome*’, m. antifonariü, caietü de canturile corului (în biser.). Antiphrase,f. ret. antifrase, pensii contrariu. Antiphysique, adj. antifi-sicü, contranaturale. [podi. Antipodal, ale, adj. de an’ti- Antipode, m. antipodü, care ămblă cu piciôrele oppuse noe (în emisferă oppusă). Antipoétique, ad/, contrari ü poesieï, antipoeticü. Antiputride, ni. medicamentü contra putrejiune. Comp. antiseptique. Antiquaille, f. lucru anticü, care a perdutü din valôrea sa. Antiquaire, m. anticariü, cunnoscëtorü de anticităţî. Antique, adj. anticü, vechiü. Antiquement,ac/iun modü anticü, vechiü, precum la antici. Antiquer, v. a. a antica, a-dorna tâiatulü unei cărţi cu figure. Antiquité, f. anticitate, vechime forte depărtată,/—des temps, omenii din timpii forte vechï. Antirépublicain, aine,adj. cuntrariü republiceï. i AntirévoluUonnaire,«><■ mijlocü contra variolei (vërsatuluï). Antoiser, v. a. a grămădi, strînge in grămadă. Antoit, t. cârligü de ferrü. Antologie, f. xd.Anthologie. Antonomase, f. antonomase, usulü numelui speçieï în locü de numele genului ele. Antoxa, f. uă plantă (bonne contre la mrrsure des bêtes venineuses). Antre, m. cavernă, peşteră. s Anuiter, v. r. a întărdia in nôpte, a pleca nôplea. Anus, m. anus. Anxiété, f.ansietate,măchnire Anxieux, euse, adj. ansiosü, machnitoriü. Aoriste, ni. grain, aoristulü, timpulü trecutü, nedefinitü. Aorte, f. aorta, artera care plecă din venlriclulü siàngü, artera mare a pulsului, aor-tigue, adj. de aortă. Août, î/i.(pronunţă out), luna luï Augustü. Aoûté, ée, adj. coplü la tirnp. Aoûter,v.a.a face să fiă coptü. Aoûteron, ni. secerâlorü. Apagogie, f. apagoge, de-mustraţiune prin nepotrivirea. prin absurdulü, contra-riulü. Apaisement, ni. liniscire. Apaiser, r. a. a linisci, a-Jina. .S”—, a se linisci, potoli. Apaiseur, m. cellü ce li-niscesce. Apanage, m. dominie concesie unuï principe şi carï se întorcea la coronă, cândü ellü venia la ti onü. Apanager, v. a. a da unü apanage, vd. vorba. Apanagiste, m. care possède unü apanage, vd. vorba, Apanthropie, 1. ură pentru ômenï. Aparet, »i. împrejmuitulü, gardulü uneï livedï. Aparté, m. (fără s la pl.) vorbă ce unü act rü dice la uă parle pe scenă. Apathie, f. apatia, îndolinţă, nesimţire. Apathique, adj, apaticü, fără passiune, nepësàtorü. Apédeute, m. neinvôÇatü, ignorante. [studie. Apédeutisme, m. Jipsu de Apepsie, f. lipsă de pepsină, rea digestiune în stomaeü. Aperception, f. fil. aper-cepţiune, consciinţă propriă. Apercevable, adj. care se pôte dări. [de a dări. Apercevance, f. facultatea Apercevoir, t. a. a dâri, vedé de departe. —, a observa, băga de stimă, vedé neperfectü. API — Aperçu, m. vedere, estima-ţiune summariă, espunere pe scurtü. [dëtoriü. Apéritif, ve, adj. t. \lischi- Apéritoire, m. t. uă placă a fabricantilorü de ace. Apertement, adj. inve-deratü. [séü petale. Apétale, adj. t. fără foie Apétissement, m. micşio-rare, diminution. Apétisser, v. a. * micşiora. A peu prés, adv. maï maï, apprope, cam, environ. Aphélie, f. t. afeliü, cea maï mare distanţă a unuï corpü cerescü de sôre. Aphérèse, f. yram. alerese, suppressiunea uneï silabe séü uneï litere la inceputulü vfrbeï. Aphiogistique, adj. aflo-psticü, ardindü fără llacăre. Aphonie, 1. afoniă, perdere a vociï. Aphorisme, m. massimă scurtă, aforismü. Aphoristique, adj. care ţine de aforismü. Aphrodite, f. omidă marină. Aphronitre, m. spumă de salitră. [raţiune în jură. Aphte, f. a fia micà, ulce- Aphyllante, f. uă plantă. Aphylle, adj. bo'. lipsitü de foie. Api ■m. micü màrü roşm. La pl. des pommes d'api. C’est le mol latin appianum ma-lum, du nom d'Appius, qui obtint cette espèce de fruit par la greffe. [binelor. Apiculture, f. crescerea al- Apiécer, v. a. a tăia în buc-căţî la unü locü. 16 — APO Apiquer, v. n. a deveni forte întinsü (despre funiele an-coreï. [siune, milă. Apitoiement, m. compas. Apitoyer, v. a. a descepta compasiune,face milă. Comp. attenrfriry S' —, a avé milă vd. Compatir. Apitoyeur, m. compassio-natü, milosü. [de albine. Apivore, adj. mincâtoriü Aplaigner, aplaner. v. a. a aplăna postavü, îndrepta përulü către aceaaşî parte. Aplaigneur, aplaneur m. aplânatorü. [sessü, a inlesni. Aplanir, v. a. a aplăna, face Aplanissement, m. aplanaţi une, vd. prec. Aplanisseur, m. prepara-torü de postavü. [injeosi. Aplatir, v. a. a lăţi; fiy. Aplatissement, m. lăţire. Aplatissoires,f. pl. t. mar-tele s. ciocane pentru lăţitti. Aplester, v. a. a întinde pândele (la corabiă). [mănă. Apléter, v. a. a scăpa din Aplets, m. pl. undiţă pentru scumbrie. Şi applet,appelet. Aplomb, m. liniă perpendiculare la orizonte ; fiy. siguranţă estremă. D'—, perpendicularii [spiraţiune. Apnée, f. difficultate de re- Apocalypse, f. apocalipse, revelaţiunea S.tuluï Ioanne ; vorbire obscură. Apocalyptique, adj. apo-calipticü, misteriosü, tainicü. Apoco, m. pensulă de um-britü. Apocope, f. gram. ommis-siunea, scôterea, uneï litere delà finele vorbei. APO — 77 — APP Apocrisiairei m. peditorul ü tesauruluï in monasteriï, la anticT. [jlocü repul.'ivü. Apocroustique, m. mi- Apocryphe, adj. neadevë-ratii, necunnoscutü, de ne-credutü, suspectü. Apocyn, m. lapte de asinü. Apodes, m. pl. (poissons—J, fără piciôre Speçià de pescï. Apodictique, adj. apodic-ticü, convingător, invederatü. Apogée, ni. t. astr. apogeü, distanţa stelelorü delà pă-inintü. Apographe, rn. transcrip-ţiune,copiă.Opp. autographe. Apointier, v. a. t. a lega pe răniţî. Apologétique, adj. apolo-gelicü, care ţine de apolo-giă, vd. urm. Apologie, f. f. apologiă, dis-cursü pentru a appàra, justifica. Apologiste, m.celü cè appără prin unü discursü, justifică. Apologue, m.fabulă instructivă, apologü. Apoltronir, v. a. a face mi-selü (pe cine-va), a mişeii. Aponévrose, f. aponévrose, membrană care formedă es-tremitatea muschilorü şiiî în-velesce. Aponoget, m. uă planta. Apophtegme, m. vorbă însemnată a uneï persône il-lustri. Apophyse, f. anat. apofise. continuaţiunea unuï ossü. Apoplectique, ad/.care ţine de apoplessiă (damla); contra apoplessiă. [damla. Apoplexie, f. apoplessiă, Apostasie, f. apostasiă, părăsirea religiuniï iu care s’a nâscutü cine-va. Apostasier, v. n. a câdé in apostasiă, vd. prec. Apostat, m. (fără le min.), careşi-a schimbat religiunea. Apostème, m. séü apostu-me, aposteină, inflătură. Aposter,v.a.a pune la păndă. A posteriori,vd.posteriori. Apostille, f. apostilü, anno-tatiune la marginea séü în urrna uneï epistole, destinată de ordinariü a susUné cererea făcută în acea epistolă. Apostiller, v. a. a face unü apostilü, vd. prec. Apostolat, m. apostolatü, demnitate de apostol ü. Apostolique, ad/.apostolicü. Apostoliquement, adv. a-postolicü; apostolicesce. Apostoliser, v. a. a predica apostolicü. Apostrophe, f. apostrofe, întrerupere într’uuü discursü pentru a se îndrepta la cine-va. [trofa. Apostropher, v. a. a apos- Apostume, vd. apostème. Apostumer, v. n. a se înflaT a côce, se obrinti (vech.). Apothéose, f. apoteose, in-dumnedeire. [nedei. Apothéoser, v. a. a îndum- Apothicaire,?n, apotecariü, spherü. [potecariuluï. Apothicairerie, t. artea a- Apothicairesse, f. spiçc-réssa. Apôtre, m. apostolü. Apozème, rn. decoctü, bëu-tură de erbe. Appaiser, vd. Apaiser. APP — 78 — APP Apparaître, v. n. a apparé, ! deveni visibile, a se arrêta, a se ivi. Apparat, m. apparatü; pompa, mare preparaţiune, ostin-taţiune. Apparaux,m.pl. tôtemachi-nele şi artileria uneï corăbie. Appareil, m. pompă, mag-nificinţă ; apparatü, instrument de lisică. Appareillage,m.redicatulü ancorei, ca se plece navea. Appareillenient, m. înju-gare, uniune a maï multorü lucrurï pentru aceraşi scopü. Appareiller, v. a. à appropia lucrurï asseminï, vd. assortir; a redica ancora. Appareilleur, m. maestru, tîliătoriü de petre. Apparemment, adv. (pron. a-pa-ra-man),după apparinţă, cum se pare, precum se vede. Apparence, f. apparinţă,vederea es ternă, formă. En —, în apparinţă, pe din affară, după ce.ia ce se vede. Apparent, ente, adj. appa-rinte,învederatü,însemnabile. Apparenté,êe,adj. înruditü. Apparenter, v. a. a înrudi. 5’—, a se înrudi. Apparesser9v.a.fam. p. us. a lenevi, face greü, lenesü. Appariement,a/s2)unmenf, m. împerechiare, imperechiat. Apparier,t'. a. a îinperechia. Appariteur,m.servitorü lingă uă facultate universitariă. Apparition, f. arrëtare subită a unuï fenomenü; eşire la lumină, appariţiune, nas-cere, visiune. Apparoir, v.n. usitatü numai la 3-a pers. ind. il appert, este constatatü, doveditü. Apparoné, ée, adj. t. însem-natü de cellü cè ochesce. Appartement, m. lăcuinţă compusă de maï rnulte camere. Appartenance, f. ceaa cè ţine de unü lucru, depinde de dînsulü. Appartenant, ante, adj. care ţine de, este allü. Appartenir, v. n. a ţine de, ii allü cui-va,(à qn.): ceci appartient à m on frère, acésta è a frateluï meü. Il appartient à lui, este cuvenibile pentru dînsulü. 5’—, a fî stâpinü pe sine, [frumuseţă. Appas, m. pl. attracţiune, Appât, m. ceaa cè se pune cà să attragă (într’uă cursă). Appâter, v. a. a attrage prin appât. Vd. vorba. Appauvrir, v. a. a face pau-perü, face saracü, sărăci. Appauvrissement, m. sărăcire, sărăciă. Appeau, m.strigâtü imitândü cantulü passerilorü şi ser-vindü a le attrage în cursă. Appel, m. t. appelaţiune, chiă-mare, citire nominale, pe ca-talogü, faire — à qn. a invoca pe cnv., appel nominal, strigare pe catalogü. Appelant, ante, adj. care chiamă. Appelant, ni. passëre pusă cà së attragă altele. Appeler, v. a. a chiăma, numi, provoca, entèmoignage, ca marturü; le texte appelle un glossaire, teslulü are ne- APP - 79 - APP cessitate de unü glossariü, de esplicaţiune; —de qch. a protesta contra ceva; en—à, a se îndrepta la. ^—, a se chiă-ma, se numi. Appellatif| ive, ad j. nom—, numele spcçieï, sustantivü commune, nom commun. Appellation,f.numire,nume. Appellef, m. liniă, funia cu linie. [tate noü câştigată. Appendances, f. pl credi- Appendice, f, appendice, su-plimentü,adaussü la uă operă. Appendre9 v. a. a suspinde, atîrna, allàtura, (maï alessü spre memoriă). AppentiSy m. strésina. il Appert, se pare, se vede, se arretă, vd. Apparoir. Appesantir,v.a. a face greü, îngreuna. S’—sur un sujet, | a sta multü cu mintea, a in- ! siste la unü lucru. i Appesantissement, m. îngreunare, , Appétence, f. t. instinctü, sinţimîntu naturale, care du- ! ce spre satisfacţiunea cerin-ţeloră proprie, appetinţă. Appéier,v.a. a dori, xd. jmcc. Appétis, m. pl.uă ccpă mică. Appétissant,etnic, adj. plă cutü. care escilă gustulü. Appétit, m. gustü de măncare, plăcere (apetit), demeurer sur son—, a înceta së mănânce toemaï càndü e mâncarea maï bună. Appétition, f. t. cerinţă, dorinţă (a suffletuluî). Appiécer, v. a. p. us. a lace in buccăţî. Appienne, (voie—), f. calea appia, celebre cale ro^nană începută de Appius Claudius. Appiétrir, v, n. a so strica (despre mürfurï). [etc. Appitoyer,etc. vd Apitoyer Applaudir, v. n.aupplaude. Applaudissement, m. ap-plaussü. Applaudisseur, m. ap-plaussorü, care applaude. Applicable, adj. applicabile, potrivitü pentru,bunü pentru. Application, f. applicaţiune, potrivire a unuï lucru peste altulü; contioţiune a spiritului. Applique, f. t. accessoriü, buccată de pusü pe, la ceva. Appliqué, ce, adj. applic«:tü. L'appliquée, ordinată, l'ordonnée (în georn.). Appliquer, v. a. a applica, pune unü lucru peste altulü, a attribui, imputa. —, a se applica, da mare attinţiune. Appoint, m. complimentulü uneï summe în monnetâ mică, monnetă. Faire V—, a împlini summa întregă. Appointé, ée, ad j. plăti tü. Appogiature,f. apogiatură, appësare assupra noteï care precede nota princip .în mus. Appointement, m. t. intăr-diatulü uneï decisiunï judi-ciarie pane la adducerea mar-turilorü. La pl. remuneraţi une, salariü,lefă. Appointer, v. a. t. a. întărdia unü processü, a lü regula. A da munerariulü, léfa. Apport, m.loculü unuï orasiü unde se adducü mërlurï. Partea unuï associatü, tovărăşiă. Apportage,)n.plata celluï cé adduce ceva. APP — 80 — APP Apporter, v. a. a acUluce. Apposer, v. a a pune pe, in-troduce,annessa. [punere pe. Apposition, f. apposiţiune, Apréciable, adj. possibile de appreţiatu, appreţiabile. Apréciateur,>/t.fWce, f. ap-preUàtorü, care preţuesce. Appréciation, appreţiaţiu-ne, ]>reţuire, estimaţiune. Apprécier, v. a. a appreţia, estima, preţui; a sci së pre-tuéscà. Appréhender, v. a. a lua, appuca; a se terne, redouter. Appréhensif, ive, adj. timid ü, fricosü, p usit. Appréhension, f. facilitate, înlesnire de a înţelege;temere. Apprendre,v.a.a învrţa afla. Apprenti, ie, adj. ucenicü. Appr en tissage, f.ucenicia. Apprêt,m. preparaţiune, răn-duéla; fig. aflbctaţiune, pein-tur d’—, pictură pe sticlă. Apprêté,p.us. vd.Mouillette. Apprêté, ce, adj. preparatü, gata. Apprêter, v. a. a prepara, accommoda, răndui, s’—, a se prepara, găti, s’—à sortir, a se prepara së ésa. Agprêteur, vi. preparatorü, t. desemnatorü pe sticlă. Appris,ise,adj.atlntü, învăţat. Apprise, f. t. prescriptü ju-diciariü pentru uă cercetare. Apprivoisement, m. p. ns. îmbhîndire, (a animalilorü). Apprivoiser, v. a. a domestici, îmblandi(animalï). [torü. Approbateur, m. approba- Approbatif, ive, adj. ap-probat ivü,de primi ve.geste—, gestü de approbaţiune. Approbateur, m. trice, f. approbatorü, care approbă, priimesce ca bunü. Approbation, f. approbaţiune, priimire ca bunü, gës-sire eu cale. Approbativement, adj. a-approbundü, gëssind eu cale. Approchant, ante, adj. ap-propiatü, assemônatü. Approche, f. appropiare, întâlnire. Lunette d’—,lunetă care face së se véda mal ap-propiate obiectel e\greffe en—, altoilü prin contactulü ra-murilorü.Accessulü uneï for-tificatiunï. Approcher, v. a. a appropia. .S"—, a se appropia. Approfondir,v. a. a adănci, fig. a. medita adancü. Approfondissement, m, adancitü. [in possessiune. Appropriance, f. t. luare Appropriation, f. appro-priaţiune. Vd. tirm. Approprier,v. a. a face propriu, a pune in stare de proprietate; a dispune cuvenibile, potrivi. -S'—, a face allü sëü . (unü lucru), [gëssi eu cale., Approuver, v. a. a approba, Approvisionnement, m. provisiunï adunate. Approvisionner, v. a. a strînge, aduna provisiunï. Approvisionneur, m. ad-ministratorulü provisiunilor Approximatif, ve, adj. ap-prossimativü,appropiatü,can attatü. Approximation, f. appros simaţiune, appropiare, esti maţiune, séu preţuire, prir, aprope, prin maï maï. AQU — 81 — ARA Approximativement,adv. prin appropiatu, cam attâtü. Approximer, s'—, a se appropia. Appui, m. rédamü, proptea. Comp, support, soutien. Appui-main, rn. vergeluţă pe care pictorii şî redămă măna. . Appuyer, v. a. a redüma, [! propti. . Apre, adj. aspru, (âpre). Apréle, vd. Prêle, [prime. ! Aprement,adv. aspru eu as-. Après, prep. după, în urmă, après moi, dupa mine, l’un— l'autre, unulü după altulü, après tout, după tôle, uerï-i ce ar fi. Ca adv. in urmă, 1 mal tàrdiü. D’après, după, , conforme eu,d’après nature, conforme cu natura, după ^ natură, après que, dupà-ce. ^Après-demain, adv. poimâine. j. Après-dlnéejf.dupu prând. j, Après-midi, f. după amédï. ; Après-soupée, f. après-\ souper,après-sou pé, m.dupâ , i mâncarea deséra. La pl. iea s. "Apreté, f. aspréla; [âpreté]. J_A priori, vd. Priori. A propos, vd. Propos. , Apside, vd. Abside. Apte, adj. aptü, potrivitü. j. Aptère, adj. fără aripe. ^Aptitude, f. disposiţiune na-1 turale pentru, desioiniciă. ^Apurement, m. verificaţiu-1 ne definitivă a uneï socotele. Apurer,v. a. a verifica defini-^ ti vii, regula, uă socotéla. . Apyre, adj. tare contra foeü. Aquafortiste, m. cellü ce gravédâ cu apă-tare. I)lc*. Franc.-Rom. Aquarelle, f. desenmü unde culorile sunt transparinţi şi catü maï subţiri possibile ; desemnü de apă. Aquarium,)».aquariü,vassü. rezervoriü, unde se întreünü vegetalï séü pescï. Aqua-tinta, f. specia de gravură cu apă-tare. Şi aquatinte. Aquatile, adj. apatile, care trăiesce în apă. Aquatique, adj. apaticü, piinù de apă, trâindü in apă. Aqueduc, m. apeductü, con-dussù de apă, canale. Aqueux, euse, adj. aposüï Aquilin, adj. nez —, nasü acilinü, arcatü. ! Aquilon, m. vîntulü de Nord. Aquilonaire, adj. de nordü, septintriunale. Ara, m. ara, mare papagalü cu pene strâlucitôrie. Arabe, rn. arabü. : Arabesque, adj. arabescü. I Arabesques, f. pl. ara-I beseï, ornaminle cu erbe şi foie, precum este architec-tura arabă. Arable, adj. arabile, possibile de aratü. Arac, m. arak, arack, arak, liquôre alcoolică de orezü, vd. Tafia. Arachis, f. plantă legumin. Şi arachide séü pistache de terre. Araignée, f. paiaginü. Araire, m. plugü fără rôte. I Aralia, f. uă plantă. I Arambage, rn. t. cossitü. i Aramber, v. a. t. a cossi. i Aramer, v. a. a pune pos- 6 ARB — 82 — ARC tavulü in cercevele spre a lü I întinde. Mrantèles9f.pl. fibre la u- [ nele părţi ale ccrbuluï. Aras, ni. vd. Ara. Arasement, ni. nivelaţiu-nea murului. Şi ar rase ment. ' Araser, v. a/ a pune in nivel ü părţile unuï murü séü edificiü. Arases, f. pl. t. petro pentru pusü pe d’assupra. Aratoire, adj. aratoriü, de arătură. [Chili. Araucaire, m. bradü de Arbalète, f. speçia de areu, de sâgétâ de otelü. Cheval en—, calü înhamatü singur ü înaintea cellorü douï delà oişte. Arbalétrier, m.soldatü armaţii cu arbalète, vd. vorba. Arbalétrière, f. loculü de luptă pe uă galeră. Arbitrage, m. judecata u-neï contestaţiunî conferită la arbitri, se commettre à V—. Arbitraire, adj. arbitrariü, care nu depinde decâlü de voinţă. Arbitrairement, adv. arbitrariü, după voia. Arbitral, le, adj. arbitrale, pronuntatü de unü arbitru. Arbitralement, adv. prin decisiune arbitrale, a arbitrului. Arbitrateur, m. estima-torü, pretaitorü. [preţuire. Arbitration, f. estimaţiune, Arbitre, m. arbitru, însăr-cinatü së împace uă neînţelegere fără caracterü de judecători Libre—, liberulü arbitru, buna plăcere. Facul- tate de a se determina de sineşî. Arbitrer, v. a. a arbitra, a regula în calitate de arbitru. Arbolade, f. t. speçiâ de ia-chniă. Arborer, v. a. a arbura, dis-făşiura (unü stindardü); fig. a proclama în publicü. Arborescent, ente, adj. de felulü arburelul. Arboriculture, f. cultura arburilorü. Arborisation, f. desemnü naturale imitandü arburï séü erbe, cum se face pe gé- : murï iérna. Arboriste, m arburistü, cellü ce cultivă arburï. Maï bine pépiniériste. f Arbouse, f. speçiâ de fruclü. j Arbousier, m. arbure me- J ridion. Fructulü sémëna eu fragele. Arbre, m. arbure, pomü ; ^ mare buccată de lemnü etc. . pe care se învîrtesce uă ma- J chină. Arbre de moulin, arbure de moră. i Arbrisseau, m. arburelü. | Arbuste, m. arbustü, mă- j, | Arc, m. arcü. [racine. Arcade, f. dischisură în for- . ma arculuï, arcată. j, Arcane, m. t. arcanü, tai- jji nă, operaţiune misteriosă. Arcane, arcatiée, f. rubrică. J|r Arcansonf m. smôlâdeco- «■ rabiă, reşină de pinü, din Dr care se face colofanulü. t Arcasse, f. t. parte d’indë-rëtulü corâbieï, vd. şi moufle Arc-boutant, m.’construc- A ţiune esternă destinată a sus- ARC - 83 — ARC tiné unü murü; fig. rédâmü. Pl. eu s. rc-bouter, v. a. a redă-ma unü murü, vd. prec. PC-doubleaui m. t. arcü derédamü pentru murï,boite, rceau, m. curbătură (la uă boltă), arcü. rc-en-ciel, rn. arculü ce-rescü , curcubeü. Pl. des arcs-en-ciel. rcaïque, adj. arcaicü, de arcaismü, vd. urm. rcaïsme, rn. archaismü, modü de vorbire ca anticiï, ca ceï vechï. rchaly m. tinichea.Fil d’—, sărmă de metalü, de zincü. rchange, m. archangelü. rchangélique, f. nume datü maï rnultorü plante. rchey f. arcü de boltă, de punte ; — de Xoé, arca luï Noe. rchée, f t. foculü centrale allü pamîntuluï. [logiarï. rchelet, rn. arculeţâ la oro-rchéographe,m. archéo-graph i e, f .archeogra fü, scri p-torulü, descripţiunea, antici-tăţilor. rchéologie, f.archeologiă, cunnoscinţa monumintelorü antice. [cheologicü. rchéologique, adj. ar-rchéologue, rn. archeo-logü, vd. archéologie. rcher, m. soldatü armatü eu unü arcü. [lină. rchety m. arcusiü de vio-rchétype, m. modelü. Ga adj. les idées—s, idéele înnăscute. rchevêché, m. archiepis-copatü. Archevêque , rn. archie-piscopü. Archi, archi. Particulă care pusâ înaintea uneï vorbe a-réta superioritate. Archichambellan, dî. ca-merariulü primü, superiorü. Archichancelier,m. mare cancelariü. [diaconatü. Archidiaconaty rn. archi- Archidiaconé, m. diocessa unuï archidiaconü. [conü. Archidiacre, m. arenidia- Archiduc, rn. arcliiduce. Archiducal, e. adj. de ar-chiduce. Archiduchéy rn. archiducat. Archiduchesse, f. archi-ducessă. Archiéchanson, f. conferinţa, darul, unuï archiducat. Archiépiscopal, aie, adj. archiépiscopale. Archiépiscopat, m. ar-chiepiscopatü. Archifou, m. nebunulü archi duceluï. Ga adj. archifou, archifolle,neb\inü la escessü. Archimandritat, rn. beneficiu possessü de archi mândrită. [mandritü. Archimandrite, m.arclii- Archipatelin, m. butonulü archiduceluï. Archipel, rn. archipelagü, mare semenată cu insule. Archipompe, f. pompă (tulumbă) principale. Archipresbytéral, aie, adj. archipreotescü, care pri-vesce pe preoţiî superiori. Archăpresbyte, m. preoţia superiôre. Archiprêtre, m. preotü, slaritü, superiorü. ARD — 84 — ARE Archiprêtré, //* preoţia su-periôre. Architectey m. architectü. Archiîectonique, aclj. ar-chitectonicü, de architectură. Architectonographie, f. descripţiunea unuï edificiu. Architectural, aie, adj. de architectură, caro pri-vesce architectura. [tură. Architecture, f. architec- Architrave, f. t. grindă, bîrnă inferiôre, grindă de uniune. [vistierü. Architrésorier, m, mare Archives, f. pl. documinte, titlurï vechï. Loculü unde sunt conservate, archivă. Archiviste, m. archi variü. Archivolte, f. archit. orna-mintele din giurulü arcadei. Archontat, rn. archontatü, funcţiunea unuï archonte, timpulü administratiuniï sélle. Arçon, m. una din celle douë buccăţî de lemnü înaintea şi indërëtulü seleï. Arçoner, v.a. a bate lăna etc. Arcot, m. pilă a turnătorilor de metale. [nord. Arctique , adj. (pôle--), de Arctitude, f. strimtôre. Arctium, m. vd. bar dane. Arctophylax,m. pëditorulü urseï (uă stea). Arcture, arcturus, -m. arc-turü (uă stea). Ardasses, f. pl. matasse forte ordinariă persică. Ardassine, f. matasse perlă. Ardélion, m.fam. omü uşiu-relü, p. ti.s. [eu foeü. Ardemment,ad'1.eu ardôre, Ardent, ente, adj. ardinte, ardëtoriü. Miroir, — sticlă ardëtôi-e^oü—, cheveux—s, përü forte rosiü. Ardent,»!, lumină rëiàcinda, esalaţiune (aburi) înflăcărată ce appare, pe căldurile mari, lăngă lacurï. De ordinariü se dice feu follet. Arder, ardre, v. a. p. us. a arde. Ardez-regardez, pri-viţî. [viuă. Ardeur, f. ardôre, căldură Ardillon, m.aeü pentru a ţine buclele. Ardiio, adv. mus. ardito, eu uére-care putere séu energia. Ardoise, f.pétrâ cenuşiă pentru copperitü casele/ placă, artesiă. [nusiü. Ardoisé, ée,adj.cà placa,*ce- Ardoisière,f. ocnă de artesiă, de place. Ardu, ue, adj. difficile de intratü ; annevoiosü. Are, m. arü, môsurâ de 100 metre pătrate. [rulü. Aréage, rn. mësurare eu a- Arec, m. speçiâ de nucü. Arendateur, rn. arenda-torü. (de luptă. Arène, f. arenă, nisipü, locü Aréner, v. a. a se cufunda (despre edificie). [posü. Aréneux, euse, adj. nisi- Aréole, f. areolă, inelü lumi-nosü ce presintă une!e stele. Aréomètre, rn. areometru, cumpănă pentru apă, pentru liquorï. Aréopage, m. areopagü, tribunale la Atenianiï vechï. Aréopaçjite, rn. areopagitü, judecatorü din areopagü. Aréostatique, vd. Aérostatique. Aréosiyle, m. areostilü, e- ARG ARI dificiü unde columnele sunt forte depărtate intre elle. Arer, v. a. a trage în sus ancora. Arête, f, spinarea pesceluî ; barba spicului; archit. ăn-ghiulü lormatü de douë fe-çie, colţu. Arêtier, j/t.t. laturea colţului. Arêtières, f. pl. împlătură de varü etc. între laterile colţului. [rale. Arétologie, f. filosofia rao- Arganeau, rn. inelü grossü deferrü la uă corabiă. Si or-yaneait. [ghimpi. Argémone, f. nalbă cu Argent, m. argintü : bau»,— vif, argintü viuü ; — fulminant , argintü sticlosü ; — en li ngots, bare de argintü; —mignon, mon netă menuntă. Etre court d'—, a fi în lipsă de banï. Argenté, ée, adj. argintatü, arginliü, cà argintulü. Argenter, v. a. a arginti, poli, copperi eu argintü. Argenterie, f. argintăria, scule de argintü. / Argenteur, >n. lucratorü în j argintü. [care are mulţi banï. Argenteux, eu.st?, adj. fam. Argentier, ni. cellü cè întreţine şi pëdesee argintăria. In timpulü vechiei monarchie francese minis-rulü finançie-lorü. Comp. trésorier. Argentin, ine, adj. argintiü. Argentine, f. pesce argiutiü. Argenture, f politură s. duplicaţii cu argiutü. [bin. Argile, f. argilü, pamîntü gal- Ar gileux, euse, ad j. argilosü. Argonaute, ni. argonautü, , i fig. marinari ü. La pl. genü de molusce. Argot, ni. limbă de învoiélà I adoptată de talcharï. j Argoter, v. a. fam. a vorbi I unü argot. Vd. prec. Argoulet, ni. (altă-dată) ca-j rabinariü, pe urmă dragonü. I Argue, f. t. împletitură de sârmă. Arguer, v. a. a forma fire grosse de sărmă. Argüer, v. a. f. a inculpa, accusa, pedepsi. Argument, m. argumentü, rationamentü prin care tra-gemü uă consecinţă dintr’unü principi ü. Argumentant, m. oppu-niute la uă discussiune. Argumentateur, ni. ar-gumentatorü,cuï place së dispute. Argumentation , f. argu-mintaţiune, producţiune de arguminte. Argumenter, v. a. a argumenta, face conclusiunï. Argus, ni. Argu (mitolog.); observatorü atiintivü. Argutie,f. arguţiă, subţiritate de spirit, fineţă de raţionam. Argutieux, euse, adj. eu subţirităţî,,cu lineţede spiritü. Aria, ni. fam. Vd. embarras. Arianisme, ni. arianismü. Eresia luï Ariü si pârléni-lorü seï. Aride, adj. aridü, uscatü, nefertile, neroditoriü. Aridité, f. ariditate, uscăciune, nerodire. Aridure, f. slăbiciune care usucă corpulü. Arien, enne, adj. arianü. ARL — 86 — ARM Eretici cari nu admită că tatălu şi fiiulü sunt de aceaaşî substanţă în Trinitate. Ariette, f. căntecă usioriü şi scurtă cu vorbe şi instrumentă. Aristarque, m. aristarcû, criticii luiuinatu şi severü. Aristocrate, m. aristocrată. [craţiă. Aristocratie, f. aristo- Aristocratique, aclj. — ment, ctclv. aristocratică. Aristocratiser, v.a. a face aristocrată. Aristodémocratie, f. a-ristodemocraţiă, gubernulă aristocraţiloră şi poporului de-uădată. Aristoloche, f. aristolochiă, uă plantă de ornamentă. Aristophanesque, adj. cutedante şi temerariă, cum era comiculă Aristofane. Aristotélicien, aine, adj. conforme doctrine! lui Aris-totele, aristotelică. Aristotélisme , rn. filo-solia luï Aristotele, aristo-telismu. Arithmancie, f. divinaţiune (ghicire) prin numere. Arithméticien, m. autoru, professoră, de aritmetică. Arithmétique, f. aritmetică. Că adj. aritmeticescü.— j ment, adv. aritmelicesce. ! Arlequin, »i. personă din j comedia italiană cu costumă din buccăţî de differite culori; fug. omă de pupină con-sistinţă. Arlequinade,!. buccată teatrale, unde ună arlequin arejoculă principale. Arlequine, f. dantù de arlequin. [s^arda. Armadille, rn. animale de Armadille, s. armandille, f. mică flotă spanică. Armand, m. medicamentă pentru caî. Armateur, ni. armatoră, care se inarmedă cu spesele sélle proprie. Armature, f. armătură. Arme, 1. armă. Maître d'armes, professoră de scrimă. Anne à pointe, armă de împunsă. Anne à aiguille, puşcă cu acă. Armée, f. armată, oştire. Armeline, vd. Hermine. Armement, m. armare, pre-paraţiune de resbelă. Armer, v. a. a înarma.—qn. chevalier, a face pe cnv. cavaleru. Ar met, rn. cască (vech.J. Armillaire, adj. sphcre—, instrumentă cosmografică, represintăndă mundulă, lumea, cum Iu presuppunea ceî vechï, adică pămîntulă liindă în centru. Ar milles, f. pl. archit. inele, cercuri, la capitolnlă dorică. Armistice, m. armistiţiu. Armoire, f. dulapă. Armoiries, f. pl. armărie, semne simbolice, cari distingă familiele însemnate. On fait remonter leur usage aux Croisades, où elles servaient à faire reconnaître les chevaliers tout couverts de fer. Armoise, f. uă plantă, herbe de St. Jean. , Armoisin, m. talfeta subţire. ARP — 87 — ARR Armon, m. partea dinainte a carruçiei, unde stă oiştea. Armoriali adj. care tractedă de armărie. Sust. rn. carte conţinîndu armăriele uneî ţerre. [armărie pe ceva. Armorier, v. a. a dugrăvi Armoristev m. armoristü, i cunoscëtorü de arme. ! Armure, f. armătură, tote armele carï accopperü corpului. i Armurierf m. fabricante de arme. Arnicai f. plantă medicinale, tonică si stimulante. Aromatei m. aromată, mi-rosü, perfumü de vegetali. Aromatique, adj. aromatică, mirositorii Aromatiser, v. a. a per-fuma cu aromate. Aromatite9 f. aromatită, bu-riană petrificată. Arome, rn. aromă, principii! mirositoriü estrassü din unele vegetali (arôme). Arondef f. rândunică. Arondelct, rn. june rândunică. Arondelle, f. numele uneî cârruçie uşiorie;nave uşioriă. ArpaiJIeur, m. spëlatorü de aurü, căutăturu de auru. Arpégey arpégeaient, m. ar-pegiü, modü de a face së se audă successivü fiă-care su-netù, in locü de a le bate de-uădată [mus. instrum.J. Arpéger, v. n. mus. a face arpegiurï. Vd. prec. Arpent| rn. vechiă mesură agrariă,appr6pe 100 perches. Arpentagey rn. mësuratulü , cămpuluî prin arpents. Vd. vorba. Arpentery v. a. a mesura càmpulü ; fig. a percurge repede. [de cârapü. Arpenteur, m. măsurătorii Arpenteuse, f. uă lucustă. Arquéy ée, adj. arcatü. Arquebusade, f. focü de arquebuse. Eau d’—, apă pentru vulnerï (rănî). Arquebuse, f. vechiă armă de percussiunc, puşcă. Arquebuser, v. a. a uccide prin focuri de arquebuse. Arquebuseriey f. artea de a face armele arquebuses. Arquebusiery rn. soldatu eu arquebuse, fabricante şi vîndëtorü de arme de focü. Arquer, v.a. a arca, incovăia. Arquifou y m. lustru de plumbü. Arrachement, rn. smulgere. crArrache-piedyadu. fam. fără întrerupere, continuitü. Arracher, v. a. a srnulge, răpi. ST—, a se depărta; a ! se disputa pentru cv. Arracheur, etî.se, adj.care smulge,—de dents, cellü cè scote dinţii. Arracheuse, f. femeă care smulge perul ü delà pelea de castor ü, la pëlëriarï. Arrachis, m. t. smulgerea arburil >rü tineri. Arraisonner, v. a. a vorbi raţionatu . —avec quel— , qu’un, a se înţelege cu cine-va. Arrangéy ée, adj. randuitü. Arrangement, m. răn-duéla. ARR - 88 — ARR Arranger, v. a. a. ordina, răndui, regula, pune în răn-duiélà. Arrangeur, m. regulatorii, cellü cè dă forma definitivă lucrului începutü. [dare. Arrentement, m. t. aren- Arrenter, v. a. a arenda. Arrérager, v. v. a stringe ceaa ce remăne neplâtitü din venituri. Se laisser—, a-sï însuma veniturile. Arrérages, m. pl. ceaa cè remăne dintr’unü venitü, res-tuiü, remasulü din arendă. Arrestation,f. arrestaţiune, închidere, deţinere în închi-sôre. Arrêt, m. arrestü, opprire, decisiune dată de uă curte suverană, maison d’—, în-chisôre ; être aux— s, a fi arrestalü accasă; mettre aux —s, a trimite la închisôre. Arrêté, m. opprire, decisiune a uneï autoritatï administrative séu judiciare,hotărire. Arrêter, v a. a oppri, arresta, s—, a se oppri, se hotări. Arrêtiste, m. culegëtorü, comj ilatorü, de decrete. Arrêtoir, m. oppritorulü de la baionnetă. Arrhement, m. arvună. Arrher, v. a. (c/c/t.) a arvuni. Arrhes, f. pl. arvună, oanï datï înainte, emanetü. Arrière, en arrière, adv. înderëtü ; eu arrière de, la spatele, îndërêtulü. Arrière, m. partea dindërëtü la corabie. [détoritü. Arriéré, rn. ceaa cè remâne Arriéré, éc, adj. rem as ü înderëtü, întàrdiatü. Arrière-ban, m. convoca-ţiune pentru resbelü, cè făcea regiï vechï tutorü nobi-lilorü. Pl. des arrière-bans. Arriére-bec, m. coltü ascuţiţii tü, circunspectü. Avisement, m. opiniune, gândire. Aviser, v. a. a insciinţa, consilia, povăţui. S'—. a se găndi la ce-va, gëS'i ce-va. Aviso, m. micü vassü de res-belü ca sé discoppere pe ine-micï. Avitaillement, provisio-nare de aliminte şi muni-ţiunî. 1 Avitailler, v. a. a provisiona, procura aliminte şi munit. Avivage, m. t. politura fo-liuluï oglindeï. [străluciri*. Aviver, v. a. a da viuiciune, Avives, f. -pl. t. glandule parotide, la crestetulü cailorü Avivoir, m. t. cutitü allü politorilorü eu aurü. Avocasser, v. a. a esercita AVO — 106 — AZY în modü mediocru profes-siunea de avocatü. Avocasserie, f. vorbe deşerte de avocatü. Avocat, m. avocatü. [gado. Avocatier, m. arburele avo-Avoinerie,f.càmpü cuovëdü. , Avoir, v. a. a avé,—pour, a | privi cà, en—à quelqu’un, ; a avé necasü pe cine-va, se i găndi la. Le doit el V- , I totü cè possédé cine-va. Il I y a, este, sunt ; il n’y a pas j de quoi, nu este pentru ce, j nu e causă. Tant y a que, \ eu tôte acestea. [vecinatü. j A voisin ant, ante, adj. in- j Avoisiner, v. a. a învecina. Avorté, ée, adj. nasoutü înainte de tiinpü. [prematură. Avortement, m. nascere Avorter , v. a. a nasce inainte de timpü(avorta,lepăda) I Avorton, ?/?. nascere prematură. Avoué, m. officiariü ministeriale însărcinata së repre-sinte partitele înaintea tri-bunalilorü, şi së f.că actele de procedură. [cunnôsce. Avouer, v. a. a mărturi, re-Avouètre, avoutre, m. }>. us. copilü nâscutü în di-vortü. Avouy-avong, m. unü arbure de Madagascar. Avoyer, v. n. t. a se redica (vîntulü pe mare). Avoyer, m. titlulü primului maçristratü în Sueçia. Avril,?», aprile. Poisson d’—, vd. maquereau. | Avuer, v. a. aveuer, t. a tiné în ochi, nu scăpa din vedere. | Avuste, m. I.nodü la funia. I Avuster, v. a.a înn da funia, i Axe, f. asse, ossia unuï corpü. Axilaire, adj. t. delà sub-ţioră. [tate evidinte de sine- Axiome, m. assiomă, veri- Axonge, axunge, f. uaturfr. Ayant-cause, m. repre^in-tante, acella cuï s’a trans-misü drepturile uneï persône. Ayant-droit, m. cellü cè are dreptulü. Aye, vd. Aie. Azalée, f. azaléa, azaleă, unü arburelü pré frumosü. Azarum, m. uâ plantă. Aze, m. p. us. asinü, Azerole, f. uă planta, spinü; albü. Azerolier, ni. unü arbure. Azimuth, rn. azimutü. Azotate, m. azotatü, sare-formată cu acidü azoticüv Azote, m. azotü, unulü din elemintele aerului. Azoté, ée, adj. azotatü. Azoth, ni. materia primitivă a metalelorü (in alchim.). Azotique, adj. azoticü, om-moritoriü. Azur, m. azurü, sticlă albăs-trită prin cobaltü. Azuré, ée, * dj. azuratü, eu. strălucire albăstriă. Azurer, ni. a azura, albaştri. Azyme, adj. azimă, păne-fără aluatü. La pl. sărbătorea Ebreilorü. BAG - 107 — BAG B Bf m. b. prima consunante. On la nomme Bé suivant l’appelation ancienne et u-suelle.—Fig. les gens marqués au B passent pour spirituels et rnalitieux. Ô-rneniï eu unü semnü trecü de spirituali şi maliţioşi (şireţi). Baalitev m. adoratoru allă luï Baal. [corde a Negrilorü. BaazaSy rn. çitera cu patru Babaf ni. prăjitură cu stafide. BabeauyXi. spectru (insectă). Babely f. Babe', confusiuüe. Babeurey//i. babeurre, lapte bătutu. [micü de casă. Babichey babichon, m. căne Babil, n\. abundanţă de vorbe inutili (palavre). Babillage9 rn. vorbă multă, inutile, verdi şi uscate. Babillard, arde, adj. gu-reşiă. [lage. Babillementy m. vd. Babil- Babillery a. i .a vorbi multe in deşerţii, verdi şi uscate. Babilloiry f micü scaunü. Babinef babouine, f. labiü, budă, pendinte, precum la vace. [jucăria, bagatelle. Babiolev f. séü babioles, pl. Bâbordy rn. partea stângă a naviï, corăbiei, căudă privesce cine-va către proră. Babouchey i. papucü. Babouinf ni. mică maimuţă; înflăture mici la gură. Babouinery m. a face jocuri comice, (fam.). Babylone, f. Babilone. BaCy m, luntre, butoiü mare. Bacaliauy ni. funiă uscată de nave, corabiă. [laureaţii. Baccalauréaty m. bacca- Bacchanaly m mare sgo-motü. Bacchanale, f. băccanale, danţă sgomotosü şi tumul-tosü. Bacchante 9 f. bacccante, preotéssâ luï Baccu, femeă fără modestiă şi fără reţinere. Bacchants, ui.pl. baccanţi, preoţi aï Kî Baccu. BacchariSy m, erbe uscate. BacchaSy m. depusă (drojde) de succü de lëmâià. Bachey m. speçiâ de palmă în Guiana. [unuï bëutorü. Bacchique, f. rosé!a feçieï Baccifère, adj. t. care produce bôbe. [bôbei. Bacciforme, adj. în forma Bachaf vd. Pacha. Bachaty rn. t. piuă de pisatü.. Bâchey l'.velinţă de accoperitü (vd. banne), încadrată cu sticlă, unde se pâstrédâ plantele contra frigă, [gYaţiosă. Bachelette, f. june fiică Bachelierf »i. baccalaureă. Bâcher, v. a. a copperi în velinţă, vd. băclie. Bachiquef ac/j.baccică, con-secrată deuluî Baccă. Bachot, rn. mică luntre. Bachotage, m. trecerea in luntre; plata pentru acésta. Bachoteur, )n. luntraşiă. Bachou, ni. butoiă pentru struguri. Bachoue, t. bute, butoiă. Baciley )n. uă plantă marină.. BA F — 108 - BA II Bacinet, m.plantă de pădu?-e. Bâclage, m. oppritulü corăbiei în portü pentru a încărca; închiderea portului. Bâclé, ée, adj. închi.sü. Ili-virre—, gărlă înghiăciată. Bâcler, v. a. a închide(por-tulü) prin uă b.iră séü unü lanţu;—une rue, a închide uă st.rată; c'est une affaire—, este uă aftacere terminată. Bâcleur, m. cellü cè îngri-jesce a se închide portulü. Badaud, ni. aude, f. acella, care arrétâ uă curiositate stupidă (cască-gură). Badaudage, m. curiositate stupidă (neghiobiă). Badauder, v. 11. a căsca gura, arrêta uă curiositate stupidă. [dayc. Badauderie, f. vd. Badau- Badaudisme, m. stupiditate (n-'ghiobiâ). Badelaire, m. (în armărie) sabiă curbată. Badigeon, m. văpsea gal-bină pen«ru murï, spoiélâ. Badigeonner, v. a. a văpsi (uă casă) galbinü, spoi. Badigeonneur, m. văpsi-torü de casă. Badin, ine, adj. resfeţatd, glumotü, enjoué. [sauterie. Badinage, ni. glumă, plai- Badînant, rn. calü de mănă, laturasiü. Badine, f. nuia subţire, fies-sibile şi uşioriă, micü l>as-vonü. Badiner, v. n. a vorbi glume. Badinerie, f. glumă. Bafouer, v. a. a tract'* eu derisiune, a şî bate joeü de. Bâfre, f. fam. ospôtü abun-dante eu escessù(chiulhan). Bâfrée, f.petrecere eu ospëtü Bâfrer, v. n. pop. a mănca e'Cessivü (chiulchăni). Bâffreur,>n./am.vd. glouton. Bagace. f. s. bayasse, trestiă de sacharü stôrsa. [lîcü. Bagage,)», legătură, calaba- Bagarre, f. tumultü, mare desordine, (inv.llmăşe.lă). Bagasse, f. femeă publică ordinarîă. Bagatelle, f obiectüdepu-çinü pretü, lucru de nimicü. Bagne, m. închisôre pentru condernnatiï la munce silnice. Bagnolet, m. bagnolette, f. vëlü de femee, care acco-pere numaï .jumëtate laçia. Bagou, ni. glumă. Bague, f. tortă, inelü, jeu de—, carusselü. Baguenaude, f. unü fructü, fig. stupiditate, prostiă, niaiserie. Baguenauder, v. n. a-sï petrece cu lucrurï desérte şi lrivole, (fam). [bure. Baguenaudier, m. unü ar- Baguer, v a. a cosse eu punturï mari căpluşela uneï haiue. [bagage. Bagues, f. pl pue. us. vd. Baguette, f. nuia. [nuiele. Baguetter, v. a. a bate cu Baguier, m. cuthiă de inele. Bah ! interj, arrëtandü în-dointă, mirare, negligintă. Bahut, m. speçià de serta-riü, de ladă la ceï vechï ; (aillée en — /pierre/, pétrà boltită ; couche en—, asşter-nutü înaltü râtundü (grăd.) DAI — 109 — BAL Bahutier, ut. făcetoru de lădî. [tin, castaniii. Baiy baie, adj. murgü,— cha- Baîef f. bobă, dischisură în murü pentru a face leréstra; vadü ; mistificaţiune. Baigner, v. a. scălda, muia. Baigneur, w. euse, Ï. băi-aşiu. ft Baignoir, m. locă de baia. Baignoire, f. putina de baia ; loge in teatru situată în ni-veiü cu parterrulü. Bail, m. (pl. baux,', chiria, arendă, contractü do închinare. Baille, f. putină, bute. Bâillement, m. găngăniW, găngăviă. [gura dischisă. Bâiller, v. n. a gangani;|iné Bai-1er, v. a. a da, — des coups, a da loviture (vech). Bailleresse, f. aceaa care in chiri éi lă. Baillet, m. murgü. Bailleur, m. euse, f. cellü cè dă cu chiriă. La fem. bailleresse, vd. rebuteur. Bâilleur, m. euse, f. gangavü. Bailli, m. baillis, magistratü (în vechia monarcliiă). [chiü.) Baillage, ni. tribunale (ve- Baillis, m. vd. Bailli. Baillive, f. consôrtea unuï bailli, vd. vorba. Bâillon, ,n. lemnü cè se pune in gura animalilorü, c\ se le opprésca de a musca. Bâillonner, v. a. a pune I unü bô.ill'.m, vd. prec. \ Bailloque, f. pénna de stru-çiü pestriţă cu albü şi negru. Bain, m. baia. La pl. bains, ape minerali naturali. Bain- marie, (pl. bains-marie' apă férta. [spangă. Baïonette , f. baionetă, Baïoque, bajoque, m. ba-jocco, monnetă italiană de cincï centime, [(la Turci). Baïram, beiram, m. bairam Bai-rouge, m. unü serpe. Baisemain, m. cerimoniă la unele curţi, constimdü în a săruta măna suveranului. La pl. civilităţî, compliminte. Baisement, m. sărutare (mai alessü a piciôrelorü papei). Faire ses — s à qn. a da sărutări de mănă cui-va, a se recomanda. Baiser, v. a a săruta. Baiser, m. sărutare. Baiseur, m euse, f. săru-tătoru. [ruta desü. Baisotter, v. a fam. a să- Baisse, 1’. scădere, cădere in jeosü. Opp. hausse, suire. Baissé, ée,adj. plecatü, ap-plecatü, lassatü in jeosü. Baisser, v. a. a pleca, lăssa in jeosü ; micşiora în preţu. Baissier, m. speculante (cu chărtiele Statului). Baissière, f. sedimentü, drojdie. Baissoirs, m. pl. t. bassine de apă la saline. Baisure, f. loculü unde uă păne se attiuge de alta în cu])torü. [feçie. Bajoire, f. monetă cu doue Bajoue, f. capulü rîmătoru-luï de sub ochiü păne la massilă. Bal, m. balü. Mettre nue carte au—, a juca uă carte. Baladin, m.—ine, f. dănţă-torü de teatru ; comediante. BAL — 110 — BAL Baladinage, m. p. us. glumă insipidă, prôsta. Balafre, f. tfiiătură pe o* bradü, semnulü care rëmàne. Balafré, ée, adj. cu taiăture, cu cicatricï, pe obradü. Balafrer, v. a. a face cuî-va tăiăture pe obradü. Balai, »i. mătură,—de crin, mătură de përü; manche à—, coda mature7,—de ciel, vintü de nordü-vestü. Balais, m. adj. i'ubis—, ru-binü balass, rosiü dischisü. Bal ance, f. balanţă, cănta-riü ;—fine, balanţă pentru aurü; tenir à égale—, a fi neparţiale. Balancé, m. passü balan-tatü (la dantü) Balancé, ée adj. balanţată, tinutü in ecilibriü, nesigurü. Balancelle, f. luntre napolitana cu unü catartü. Balancement, m. balan-çiatü, mişcare alternativă şi înclinată a unuï corpü. Balancer, v. a. a balanţa, ţine în ecilibriü, mişca, clătina. Se—, a se balanţa,— par, a termina eu. Balancier, m. facëtorü, vin-dëtorü,de balanţe: machină pentru a bate monnetele. ; buccată destinată a regula mişcarea uneï machine, pen-dulü. Balancine, f. funiă pentru a regula păndele (la corabiă). Balançoire, rn. legănu. Balançons, rn. pl. buccăţî mice de taninü pentru vin-dutü. Balandran, m. s. bal an- drau, bala>idrans, manta de plouiă. [corabiă. Balandre, f t. balandră, Balanite, f. t. balanită, ghindă marini petrificată. Batant, m. buccată môle de funiă (de nave). Balasse, f. rnindirü. Ballast, m. t. încărcătura corăbiei. Balatron, m. otnü simplu (prostü). Balauste, f. flore uscată de granută sëlbaticâ. Balaustier, m. granatü sël-baticü. [măturare. Balayage, m. măturată, Balayer, v. a. a mătura. Balayeur, m. euse, f. mă-turàtorü (de strate). Balayures, f. pl. celle strîn-se cu mătura. Balbutiement, m. găngă-nire. Balbutier, v. n. a găngăni, a vorbi confusü, pruiunţa rëü. Balcon, m. balconü. Baldaquin, m. pervasurïde perdele ; operă de architec- • tură d’assupra unuï tronü, unuï altare, unuï patü. Baleine, f. b.ilenă, chitü. Baleiné, ce, adj. lucratü, garnitü eu ôsse de balenă. Baleineau, m. balenă tî-nërà. Baleinier, m. pescariü de balene, luntrea luï. Baleinon, vd. Baleineau. Balévre, f. labiulü (huda)de jeosü ; pétra es i ta maï affară.1 Bali, di. balie, f. limba eru-j dită a Siarnesilorü, brami-nilorü. ' BAL — IU — BAL Balierie, f. dauţu. Balierine, f. dănţatore, ba-letislă. [foie. Baligoule, f. ciuperci cu Balinj m. cérséfü pentru vîn-turatü. [chete. Baline, f. păndă pentru pa- Balisage, m. curatitulü unuï fluviü, unuï rîuü. Balise, f. mare prăjină cu unü obiectü în vîrfü pentru a arrêta locurile periculj.se. Baliser, a. a. a pune semne pe mare, vd. prec. Baliseur,m. îngrijitorü pentru curăţitul porturilorü. Baliste, f. balistă, machină de aruncatü petre, la antic . Balistique, f. balistică, ar tea de a calcula aruncatulü de projectilT, de ghiulele. Balivage, m. alessulü şi în-semnatulü pomilorü de lăs-satü în pădure, vd. urm. Baliveau, m. june arbure reservatü după tăierea pă-duriT. Baliveaux, pl. schele, lenme pe caiï murariï (di-dariï) facü podinele pentru a lucra. Baliverne, t. fam. lucru copilirescü, de nimicü. Baliverner, v. a. fam. a face lucrurï de nimicü, se-căture. Ballade, f. baladă; narra-ţiune in versuri reproducindü leginde. Balladère, f. locü de dantü. j Ballant, f. ante, adj. osci- ! lante, care se clétina. Ballast, m. ballast, nisipü pentru a copperi traversele de lemnü la căile ferra te. Ballastage, m. copperitulü traverselorü eu nisipü la căile ferrate. Balle, f. glonţu ; minge ; bala de marfà ; chargé à —, in-carcatü greü, homme de—, omü fără talentü. Ballet, ni. balletü, dantü fi-guratü esecutatü de ordi-nariü pe unü teatru. Ballon, m. balonü, aerostatü. —perdu, ballonü rëtâcitü,— captif , bal. captivü, legatü. Ballonné, ée, adj. inflatü cà balouulü. Ballonnement, m. med. distinsiune, înflătură esces-sivă a vintreluï, balonatü. Ballonnier,m.balonariü, ta-cëtorü de balône. Ballot, m. bală mare de marfă, balotü. Bal Iota ge, m. suspinsü a duoï candidaţi într’uă elecţiune, vd. ballotter. Ballotin, m. micü ballot, vd. vb. [cu sorţi. Ballotte, f. bilă de alegere Ballottement, f. agitataţiu-ne, mişcare in sensü contra ri ü. Ballotter, v. a. a agita ; mişca, clôtina in sensü con-trariü, a balota, ammestica sorţiî a douï candidaţi la e-lecţiune. Balnéable, adj. balneabile, bunü pentru baiă. Balnéatoire, adj. appareil —, upparatü de baiă. Baloise, f. speçià de lalea. Balourd, de, m. f. | ersonă stupidă, prostü, mojicü. Balourdisse, f. stupiditate, prostiă, lucru lacutü fără spiritü. BAL — 112 — Balsamine, f. balsamine, uă flore do grădină. Balsamier, m. ai bure de balsam ü. [micü. Balsamique, adj. balsa- Balustrade, f. şiră de s ilpï. Balustre, Di.slilpü lucrată. Balustrer, v. a. a împrej-mui, adorna, eu stîlpï, p. us. Balux, m. nisipă care conţine aură. Balzan, adj. ni. cheval—, cală cu semno albe la ţ.i-ciôre. [pita caluluï. Balzane, f. pată albă la co- Bambân, m. ine, f. copilaşiă. Bambochade, f. fam. pictură grotescă. Bamboche, f. păpuşiă mare; fig. personă scurtă şi grossâ. Bambocher, v. n. a face păpuşie. Bambocheur, m. euse, f. fâcëtorü de păpuşie. Bambou, m. banîbu, trestia forte înaltă indiană. Ban, m. ban, publicaţiune, convocaţiune a vechiei no-bilimî; essiliă. La pl. publicaţiune de căsătoria. Banal, lo, adj. banale, care servesce pentru toţî, commune, ordinariă ; triviale. Banalité, f. lucru triviale. Banane, f. curmală. Bananier, rn. curmală. Banate, f. t. ţevă pentru strecurată seulü. Banc, m. bancă, vtre sur les—s, a fi pe bancele scôleï, — de sable, scopelü, stîncă de nisipü. Bancal, ale, adj. cu piciô- rele curbate. Un—, uă sabii> curbată. Bancasse, f. ladă. [gustai Bancelle, f. mică bancă ăn-j Banche, f. t. petră mol. in mare. [în banca Banco, adj. t. banco, valoni Bancroche, vd Bancal. Bandage,m. chir. bandagiu. legătură : şină de rolă. | Bandagiste, ni. fâcëtorü vindëtorü, de bandage. Bande, f. făşiă de pândă bandă. Bandé, ée,adj. med. legalü ! Bandeau,)», bandă, legături j care încinge fruntea şi ca-pulü;—royal, diademă. I ' Bandège, rn. tavă de ciaT de cafea. [tură, făşioră Bandelette, f. mică legă-Bander, v. a. a lega, stringt cu uă făşiă ; întinde tare, — un arc, întinde ună arcă Bandereau, m. cordonuli de care se portă trompeta Banderet, m. stegariă, cel 1 » cë duce stegulă. Banderole, f, infulă, speçi. I de stégu, care adornedă na I vile, corturile, sërbatôrea. i Bandière, f. p. us. stégi j Front de—, şiră de drapel in fruntea uneî armate. | Bandâns, m. stîJpi la pu pea naviloră. Bandit, m. bandilü,talcharii i Bandoir, m. t. cuiulü sei vindü a lăţi resboiulă la ţes sutü. [tritü përuli Bandoline, f. apă de lu.c Bandore, f. lăută russésc; Bandoulier, ni. tălcharii Bandoulière, f. curea d BAN — 113 — BAR >are se portă legatù tesaculü, ! Banquette , f. subseliil, >uşca, patrontaşiulu. s(:au?ù séù bancă tără re" ine, vd. Banneau. clamü. mk-note, f. bank-notă. Banquier, m. bancherü. tnlieue, f. suburbiü, în- Banquise, f. grămadă mare inderea tërreï în giurulü u- . de ghiaçià plutindă. [lătoru. qui orasiü. ^ Banquiste, m. fam. inse- anne, f. plană, mare păndă | Bans, ni. pl.şedinţa căniloru. de copperitü mérfa ; perdea Banse, f. mare coşiu pitratü mare înaintea unei prăvălie. pentru mérfa. anneau, séu bamietle, f. ; Banvin, m. dreptulü unui mica plană, vil. prec. anner, v. a. a copperi cu ! păndă (mérfa). anneret,m vechiu titlu de nobile, care avea dreptulü i se ţină redicatü unü stégü. i anneton, »i. ladă petrunsă , de găuri pentru a conserva pesce, coşiu pentru păne. annette, f. coşiu pentru mérfa. [nitü). anni, ni. essilatu (surghiu-annière, f. stégü; fig. partita (partidă). annir, v.a. a essiln, depărta, annissable, aclj. fam. de essilatü. [(surghiunire). annissement, )i. essilare tanque, f. bancă, commer-ciü de banï şi effecte publice (dărăfiă). tanqué, adj. ni. navire—■> nave preparată pentru prinderea merulelorü (nisce peseï). lanqueroute, f. bancrută, falimentü. Banqueroutier, ère, adj. bancrutariü, falitü. lanquet, ni. prăndu de pompă, banchetü. lanqueter, v. n. a face banchetü, ospétü mare, ianqueteur, m. ce]lu cè l'ace banchetü. Dicf. Franco-Rom. saténü de aşi vinde vinulü singurü. Baobab, m. arbure africanü, cellü mai mare din vegetalile cunnoscute. [fi fără vîntü. Bapaume, nt. t. être en—, a Baptême, ni. extrait de—, billetü de botesü. Baptiser, v. a. a botesa. Baptismal, aie adj. de botes ü. i Baptistaire, adj. baptista-riü, care constată botesulü. Baptiste, m. botesatorü. Baptistère, adj. ni. capelă, biserică, unde se face botesü. Baptistère, adj. registre —, registru de botesü, extrait—, attestatü de botesü. Baquet, m. micü vassü de lemnü, buriü, donicioră ;— à traire, vassü pentru mulsü lapte. [cu doniciôra. Baqueter, v. n. a scôte apă Baquetures, f. pl. vinü ce curge jeosü, căndu lü pune in butile. [baeü orilinariü. Baquier, m. speçia de bum-Bar, vd. Bard. [închisă. Baradas, ,n. viorelă roşia Baragouin, baragouinage, m. vorbire neînţel0ssă. Baragouiner, v. n. a strica, 8 BAR — Iii — BAR manca vorbele, a pronunţa neinţelessu, articula rëü. Baragouineur, m. euse, f. care pronunţă rëü vorbele. Baraque, baracă, prăvăliă de scânduri. Baraquement,»;, asşeclare, instalaţi une în barace. Baraquer, v. a. a face barace. [raiü. Baraquette, f. fam. gutu- Baraquille, f. mică pastetă cu poturnice. Barat, m. înşelăciune la commerciulü marinü. Baraterie,f. vd. Tiaratterie. Barathre, m. haratru, pre-cipUiü (grôpà), unde.se a-runcà criminalii în Athena. Baratte, f. putineiü. Baratter, v. a. a bate laptele. Baratterie, f. vd. Barat. Barbacane, f. dischisură, cavitate practicată in mu-rulü unei cetăţi, pentru a trage printr’insa assupra ine-miculuï. Barbacole, m.jocü defaro. Barbare, adj. barbarü; chinât—, climă aspră. Les bar-baves, barbarii. Popôrele carï năvăliră in imperiulü Ro-manü între seci. IV—VII. Barbarement, adv. în-tr’unü modü barbarü. Barbaresque, adj. de Barbaria. Siist. m. poporulü din Barbaria, ţerră in Africa. Barbarie, f. barbaria, sël-bătăciă. Barbariser, v. n. a face errorî, greşele, contră puritatea limbel. Barbarisme, rn. barba- j rismü, vorbă formata în sensü contrariù usuluï. Barbe, f. barbă ;—d'une è-toffe, marginea aspră a uneï materie. La pl. barbele balenei. Barbe de capucin, cicoreă ce se mănâncă in salată. [Jérrâ în Africa. Barbe, m. calü de Barbaria, Barbeau, m. unü pesce de gărlă. Bleu —, albastru dis-cliisü. Barbiche, f. barbă ce se lassà së crescă la bărbia (barbişon) p. us. [nasterie. Barberie, f. bărberiă (in mo-Barbet, -m. ette, f. câne cu përulü lungü crctü. Barbette, f. peptariü allü călugăriţeloru. [përulü cretü. Barblchon,//i. micü cănecu Barbier, m. bârberü.[barba. Barbifier, v.a. fam. a tăia Barbillé, ée, adj. garnitü eu dinţi (despre săgeţî). Barbillon, m. mică barbă, dinţii cari mărginescu uă să-' i géta. [instrum. ia antici. | Barbiton, m. barbitonü.Unü | l Barbon,m.(ironicü) bëtrànü; faire le—, a face pe bëtrâ-nulü inteleptü. [posaeü. Barbonnage, m. caractère Barbotage,//) .barbutement. remediü bâbescü, descântecü Barbote, m. pesce de gărlă Barboter, v. n. a scormoni a merge prin noroiü. [ticâ Barboteur, m. raţă dornes-Barboteuse, 1. femeă d( strată, de uliţă. Barbouillage, m. picturi rea, scriptură confusă, neci tibile. I BAU — 115 — BA 11 illé, ée. adj macu-înzăJitii). illcr, v. a. a mata, (mănzăli). illeur, m. mănzăli-ü dugravü. [cante. illon, m. rëü mufei- I ue, adj. cu barbă. , f. unü pesce marinü. ' uet, »?. inflătură la | :a labiuluï, budel. | e, f. margine ascuţită urî turnate), oile, f. barcarolă, llü 1 unt rari lor ü ve- ' e, f. luntre mică. mnette, f. legănă j I* I f. vechia armă, cè se )e peptulü calului. m. bardü, căntătorii. u, m, şindrilă. , v. a. a copperi eu i, a pune lucruri pe de carratü. ir, >/i. cellü cè duce jtr’uă cărrucioră. m. cantü allü bardi-[tirü); maculatură. , m. micü mulü (ca-!, m. barisiü. e, 7>i culegere de so-făcute. [de lemne. in. grămadă de finü, gnage, m. vd. hési- gner,v.n.vd. hésiter. gneur, m. euse, f. odërëtnicü, nedecisü, ritü. ule, f. preparaţiune hinară ţinută ântëiü i de lemnü. a. buriü. Barillage,//;.punerea vinului in sticle. Barillerie, f. dogăriă. Barillet, m. micü buriü. Bariolage,m.adunătură pu-çinü armoniosă demal multe culori, pestriţată Bariolé, êc, adj. împestriţată. Barioler, v. a. fam. a du-grăvi in culori diverse, pes-tritü. Bariqueau, m. micü vassü. Barique, vd. Barrique. Baritel, î». vd. Enyin. Bariton, //>. baritonü. Barium, >n. vd. Baryum> Barlong, yne, adj. inegale, cu ţepe. Barnabite,//!. barnabitü, că-lugarü din congrcgatiunea S-tulul Paul, in Milan. Barnache, f passëre căle-tôre, bernache, bernacle. Baromètre, m. barometru, îndicatorü de pressiunea atmosferică şi de mişcările timpului. [tricü. Barométrique, m.barome- Baron, m. nve, f. baronü. Baronnage, m. baronatü. Baronnet, m. titlu affectuiü unei ordini de cavalorï angli. Baronnie, f. baroniă. Baroque, adj. reü râtundü, (despre mărgăritare), inegale, ciudatü, bizarre. Barque,!, barcă, mică luntre. Barquerolle, f. mică barcă, micü balonü. Barquette, f. prăjitură in forma une! barce. Barrage, m. strejă, plata pentru trecere. Barrager, m. perceptorulü platilorü pentru stréja. BAS — MG - BAS Barre, t'. vergea, buccata de lemnü séü île ferrü lungă. Mettre une—sous un mot, a sublinia uă vorbă ; — de mesure, vergea pentru tactü (in mus.), l a pl. joeü de a-lergare allü scolarilorü. Barreau, ni. mică vergea (parmaclîcü); închisură re-servală, unde stă avocaţii cà se vorbescă ; ordinea avo-caţiloru. Barrer, v. a. a închide cu vergele (parmaclice), a suprime,rade uă chârtia scrissă. Barretîe, 1'. pëlëria cardina-leluï. f’arlcr à la barrette de quelqu'un, a spune cuï-va adevërulü curatü, in faciă. Barreur, m. căne pentru vî-natü de capriôre. Barricade, f. barricada, în-chisură lortificată cu grinde şi pamîatü séü nisipü. Barricader, v. a. a inchide eu barricade. Barrière, f. stivjă, barrieră. Barrique, f. mare grindă. Barrir, v. n. a striga (dee-lefante). Barroir, m. sfredelü. Barse, f. culhiă de tinichea (de ciaï). [piciore roşie Bartavelle, f. poturnice eu Barthélemi, f. /Va sainte/ dia de 2i Aug. 1572, căndu Protestanţii francesï a fostü ucci.şl din ordin, luï Carol Xl. Baryton, ni. baritonü, voce de bàrbatü, mijlociă între bassü şi tenorü. Bas, basse, adj, jeosü, puçinü inaltü; înjeositü, Jegeneratü. Les basses terres, locurile jeôse, văile ; les basses clas- I ses, classile de jeosü ; faire main basse sur qn. a uccide pe cnv. niot bas, vorbă de jeosü, populare; à basse note, în tăcere. Bas, adv. jeosü, îd jeosü; être —, a sedé jeosü; il est bien merge cu ellü spre rëü; ici—, aicï jeosü, în acéstâ lume; parler—, a vorbi în-cetü ; traiter c'e haut en—, à tracta cu despreţu ; chapeau—, pë!ëria jeosü ; à—, jeosü ; couler—, a cafunda (corabia); en—de l'escalier, jeosü la scară, d'en—, de jeosü. [rapü. Bas, m. partea Je jeosü, cio- Basalte, ni. basaltü, pétra vulcan, de mare duritate. Basaltique, adj. formatü de I b isaltü. I Basane, f. pele de berbece pentru legătura cărţiloru. Basané, ée, adj. înnegritü, pirlitü (de sôre). Bascule,f.machină a cuï una din estremitâtï se lassă în joe*ü, cândü cea-altă se rc-' dică, balançià. Basculer, v. n. a se mişca, legăna,ca uă bascule,\d.prec Bas-de-casse, f. partea de jeosü a caseï (la imprim.). Bas-dessus, ni. allü douilé discanto séu sopranü. Base, f. base, temelia, funda-mentü. Basel’e, f. uă ])lantă ind. Basement, m. fundamentă. Baser,v.a.a basa, întemeia. —, a se funda, întemeia pe. Bas-fond, m. mică adînei-me, locü jeosü şi înfundatü. BAS — 117 - BAS Basilaire, adj. care servesce de base. Basile, m. calumniatorù. Basilic, m. busiocü, erbă mi-rositôre ; unü şerpc blândü. Basilicon, m. basilicuni, pomada de basilicü. Basilique, f. biserică principale. [de bumbacü. Basin, m. materia cadrilată Bas-justicier, rn. justicia-riü inferiorü. [ciariù. Bas-officier, m. sub-ofi- Basoche; 1. associaţiune a clericilorü parlamentului cu titlu de curte judiciariă,vecii. Basochien, m. officiariu din basoche, vd. vorba. Basque, (', pulpană de ves-limîntü ; bascü, din ţerra Bascilorü, s.vechiei (iasconie. Basquine, f. paşchină. Bas-relief, rn. bas-relief, operă de sculptură, care ese puçinü affară din base. Basse, f. mus. b.issü, sunetele celle mai gravi aie ac-corduluï. [taille. Basse-oontre, vd. Basse- Basse-cour, t. curte, la ţerră, unde sedü animalile domestice. La pl. des basses-cours. [suterrană. Basse-fosse, f. ascunsore Basse-lisse, basse-lice, f. tapete de matasse cu lănă. Bassement, adj. în modü jeosü, înjeositoriü. Basse-pâte, f. partea de desubt a pràjituroï. Basses,f. pl. mică adîneime. I Bassesse, f. înjeosire. Basses-voiles , t. jd. t. vele, pănde de jeosü (!a corabia). Basset, m. căne de vinătore linsü şi cu piciôrcle scurte. Basse-taille, f. mus. voce de bărbaţii maï acută decatü bassulü. Bas-contre e ap-prôpe aceaasï voce. Bassette, 1. unü joeü de cărţi inusitatü. Bas-siège, m. scaunu mat puçinü înaltü decatü altele. Bassier, m. bancă de nisipü în lluviü. Bassin, )n. bassinü. lighénü. Bassine, f. tavă (de cofetari). Bassiner, v. a. a încăldi eu mftngalulü, eu unü licidü caldicelü. Bassinet, m. cocoşă, loculü arme! unde se pune fitilulă. Bassisioire, 'm. mangalü. Basson, m. basson, instrument pe care se esecută părţile bassuluï. Bastant, ante, adj. farn. destulă crescutü. Bastarêche, f. capră cop-jierită la trăssure, cabriolete. Baste, interj, arëtandü în-doinlă séü despretü. Bastide, f. casă mică de ţerră în sud. Francieï. Bastille, f. castelü ïntaritü. Basiülé, ée, adj. t. întărită cu turnuri. Bastingage, ni. mar. fortifie iţiune redicată în giurulü copperteï punţii uneï navï, pentru a se appăra de glonţe. Bastingue, f. speçia de saltea, prin care se fortifica altă-dată copperta uneï navï, vd. prec. Bastinguer, v. a. a face bastingage, vd. vorba. Bastion, m. t. bastion, turnü BAT — 118 - BAT la fonificat.ium, întărire de pamintü la ânghiurile for-tilicatiunilorü. Bastionner, v. a. a întări eu bastiône. Bastir, v.a. a lôrce cânepă. Bastonnade, f. loviture de baston ü. [d.intü. Bastringue, f. locale de Bastuge, ni. spiîçia di» undiţă. [feriôre a vintreluï. Bas-ventre, m. partea in- Bat, m. coda pe^celuï. Bât, m. şea ordinariü. Bataclan, m. cal.djalicü. B âtage , m. contribuţiune, dajde pentru animali de carraiü. Bataille, f. bătălia, livrer -, a da bătălia : — navale, bă-tulia navale, pe mare. Batailler, v. n. a face bà-tăliă, se certa, contesta. Batailleur, m. euse, f. bătăuşi ü. Bataillon, m. batalioini. Bâtard, de, adj. bastardü, nâscutü în adulteriü, care nu este din speçia bună. Bâtarde, f. unü felü de că-ruçia. Bâtardeau, m.dăgasu pentru a bate séu oppri cursulü apeï. [burï de altoiü. Batardière, f.-scôla de ar- Batardise, f. starea bas-tirduluï, bastardiă. Batate, f. ca--iofi. Bâté, adj. âne—, omü stupid ü, prostü. Bateau, >/i. speçia de barcă pentru a naviga, mal addesé pe riurï mice,—de sauvetage, luntre de scăpare;—à va- peur, vaporü. Bateau-poste, nave de poştă. Batelage, m. meseria de v escatnotorü. Batelée, f. încărcătura uneï navï, corăbie, de riurï. Batèlement, m. t. olană pentru sghiabü de streşină. Bateler, v. a. t. a încărca uă corabiă de fluviü. Batelet, m. mică luntre. Bateleur, m. euse, f. esca-motorü. Batelier, m. ère,f. luntrasiü. Batême, vd. Baptême. Bâter, v. a. a pune şeaa pe unü animale de povară, âne bâté, guguinanü. Bâti ,m . adunătura de lemne; cussătură cu punte mari. Bâtier, m. şelariu ordinariü. Bâtifolage, m. petrecere. glum*1, fam. Bâtifoler, v. n. a petrece, face nebunie, glume. Batifoleur, m. omü de glumă,care se complace a glumi. Bâtiment, m. edificiu ; bas-timentü, nave, corabiă. Batin, rn. papură spanică. Bâtir, v. a. a construi, edifica, clădi. [dire, didăria. Bâtisse,f. construcţiuno, clă- Bâtisseur, m cellü ce are mania de edificie, rëü ar-chitectü. Bâtissoir, m machina cu şiurupurî pentru a trage poverî. Batiste, f. batistă. Bâton, m. baston ü —, de cire d,' Espagne, vergeluţă de ceră ro.şiă. Bâtonnée, f. t. -d'eau, trăs-sătură cu pompă de apă. BAT — 119 — BAU itonner9 v. a. a bastona, a bute cu bastonul ü. îtonnet, ni. bastonasiü, mică liniă. itonnier, ni. avocatü a-lessü provisoriü de confraţii üëï, cm se lia capulü ordinii, âtonniste, ni. cellü cè scie së maniede abile bastonulü. atr achite, m. broscă petri ficată. atracien, ni. reptilï din classea brôsceï. attage, ni. batere a grâului, lănel, laptelui, attant, ante, adj. acella cuï place së bată. Sust. ni. limb.i clopotului, liă-care parte a unei porţi séü ferestre. canatü, care se dischide în doue. Porte battante, uşă care se închide singură. Pluie battante,plouă repede, violinte. [neiü. atte, f. bătelorfi delà puti-attée, randuitü de chărliă la legătorl de cărţi, attement, rn. bătaiă,—de mains, bătaiă din măne, ap-plaussü ; bătaiă a iniroeï, a I pulsului. [petră. ] atlarand, m. ciocanü de ! jîievie, f. bătaia (intre o-inenï) ; t. batteriă. I atteur, ni. euse, f. bâtaiusü, | bătăuşu.—En l. păduri de unde nu trebue se se taia lemne. Bedeau, ni. pedelü, ofOcia-riü inferiorü însărcinatu a ţine ordinea în biserică. Bédégar, vd. Eglantier. Bédon , m. gros —, omü grossü. [livede. Bédouide, f. ciocărliă de Bédouin, m. beduinii, a-rabü din deşerte. Béey adj. gueule —y cu gura de t itü dischisă. Sust f. stă-vilariü de moră. Beefieak, ni. s. beefsteuc, bifteck, biftecü. Béer, vd. Bayer. Bé-fa-si, t. sunetul ü b în musică ; cet air est en —, acésta aria merge în I>. Beffroi, ni. turnü eu un fi clopotü pentru a suna a-larma. Bégaiement, ni. bégaye-ment, pelticia ; ganganitü. Bégayer, v a. a vorbi pelticii, zăngăni. Begu, ur, adj. Se dice de calulil care după dinţi arrêta mai tînèrü decatü etatea luï. Bègue, adj. peîticü, găngaviî. Bégueule, I'. iem.à şiretă. Béguin, >n. sculă de copiT. Beige, 1'. materia de lănă in doué necul rată. [fruclft. Beignet, ni. prăjitură cu Béjaune, ni. passôre tinëra, rare sbôra de currindü. Bely vd. Beau. — Bel esprit. ' per.sonă care aflectédâ a vor- ! foi frumosü. [porlü. Bélandre, ni. nave de trans- Bêlant,ante, adj. care beadă, vd. unn. Bêlement, ni. beatü, strigătu naturale allü bestielorü ovine. Bélemnite, f. belemnită, uă pètra. [lulü. Bêler, v.n. a bc-a, striga (me- Belesme, -ni. panda de cânepă francesă. Belette, f. mică mamiferă, care face resbelü passeri-lorü de curte. Bélier, ni. berbece. BéISère, f. alca de lampă; clopotulü berbeceluï. Bélitraille, f. mulţime de cerşetori. [coquin. BéliSre, ni. omü de nimicü, Belladone,f. beladonă, planta veninôsa, şi belle-dame. Bellâtre, m. şi t. cellü cè af-lectedă mine de trumuseţă. Belle/ vd. Beau, [şi juneţă. Belle-dame,f.vd.7fc//(fr/one. ; Belle-de-jour, belle- de-nuit, f. spepiă de lalea. Si fau.v-jalap. Belle-fille, f. noră. Bellement, ad v. fani. îa-ce:ü, moderatü, doucement. Belle-mère, f. sôcrà. Belle-soeur, f. cumnată. Belligérant, ante, adj. beligerante, care c-te în resbelü. Belliqueux, euse, adj. res-belicü, b»*licosü. Bellissime, adj. forte fru-mosü; bellissimü, p. un. Bellone, f. dea resbeluluï, resbelulü. Bellot, otte, adj frumuselü. Belvéder,/;cdeédère, nu bel- BEN — 123 — BER vedere, locü, construcţiune deunde se pôte vedé in depărtare. Bémol, m. mus. bemol. Bénarde, f. benardfi, verigă ce se dischide de ambele părţi. Benate, m. cosiü de sare. Benatîer, m. cellü cè împle cosiurï cu sare. Bénédicité, rugăciune înaintea măncăriî. Bénédictin, m. benedictiuü, fig. cruditü laboriosü. Bénédiction, f. benedictiu-ne, consecraţiune, graţia şi favôre a ceruluï, bine-cu-vîntare. Bénédiciionnaire,m.car- te care conţine formulele de benedicţiuue. [facere. Bénéfice,)/!, beneficiu, bine- Bénéficence, t. p. us. be-neficinţă, bine-facere. Bénéficiaire, m. t. héritier —, moştenitorfl cu titlu de benelîciü; beneficiariü, acela în folosul ü cuï se dă uă re-presintaţiune teatrale. Bénéficier, v. n. a căştiga unü beneficiü, unü folosü. Bênet, »<. stupid ü, nerodü. Bénévole,adj. bine-voitoriü. Bénévolement, adv eu bi-ne-voinţă, indulginte. Bénignement, adv. eu bu-nétate. Bénignité, f. bunëtate, disposiţiune de a face binele. Bénin , igne. adj. bunü , blandü; propiciü; forte facile. Bénir, v. a. a consecra la cul-tulü catolicü eu uére-care cerimoniă ; a bine-cuvînta. In ullimulü sensü face pari, pas.s'. béni, e). Bénit, ite, adj. bine-eu\în-tatü, sântitü, eau—e, aiasmă. Bénitier, »(. vassü cu aiasmă. Benjamin, m. copilü pre-feritü. Benjoin,»/, smirnă, balsamü delà unü arbure indianü. Benne, f. cosiü pentru căr-ratü. [în apparinţă. Benoit, e, adj. fericitü, santü Benzine, f. substanţă care dissolvesce corpurile grasse şi curăţă })etele, benzină. Benzoïque, adj. conHnindü acidü benzoicü. Béquée, vd. Becquée. Béqueter, vd. Becqueter. Béquettes, f. pl. cleşte pentru sârmă. Béquillard, m. betrăini care se servesce de cărje. Béquille, f. cărje. Béquiller, v. n. a merge în cărje, a săpa puçinü ţerrina. Béquillon, rn. loin ascuţită. Béquot, m. becas’. materiă or-dinariă de bumbaeü. Bercail, m. staulü de ouï. Berceau, m. léganü de copiï; boltă deverdeţă (allée en—J. Bercelles, f. /«?. creşte la topitorï. [gànü. Bercelonnetţe, f micü lé- Bercer, v. a. a legăna. Berceuse, f. femeă însărcinată së légàne uriü copilü. Berche,f.micü tunü de nave. Béret, m. căciulă de lănă a tërranilorü baseï. BEU - 12 i — Bergame, i. tapetü réü. Bergamote, f. pérâ pergu-mută. Berge, f. malü înaltü. Berger, m. ère f. pàstorü. Etoile da —, lucéférulü. Bergère, f. scaunü largü şi adincü cu pernă. [riţă. Bergerette, f. mica păsto- Bergerie, f. staulü, cosiarü. Bergeron, m. s. bourgeron, mică blusă ce portă lucrătorii. Bergeronnette, f. nume vuigare allü passeriï lavandière s. hochequeue. Berline, f. berlină, droşcă, brişcă. [càrruçia. Berlingot, m mică trăssură, Berloque, breloque, f. bătaia de tobă pentru a chiăma soldaţii la distribuţiunl. Battre la —, a bate cămpiî. Berlue, f. stele în ochi, întunecată trecétoriü allü vederii. Berme, f. t.. berma, locü între unü meteredu şi şanţul ü. Bernable, m. despreţiabile. Bernache, f. găscă sélbat. Bernacle, m. raţă scoţiană. Bernardin, m. călugării bernardinü, din ordin St. Benoit. Berne, f. unü joeü unde se sare într’unü cérséfü. Bernement, m. săritură in-tr'unü cérséfü. Berner, v.a. a pune pe cine-va së sară într’uûü cérséfü (unü joeü), fig. a lua în rîsü. Berneur, m. cellü cè face jocu'ü berne. [decum. Bernique, inlerj. fam. nicï- Berniquet, m. bastonü de cersetorü. [carretă. Bers, m. pl. perdele delà Berthe, f. mică pelerină cè pun 11 femeele pe corsetü. Bérubleau, ni. verdétà de munte. Béryl, m. berilü. Varietate inferiôre a smaranduluï. Besace, f. dessaeü. Bessacier, ni. fam. care umblă eu dessaculü, cersetorü. [sce (despre vinü). Besaigre, adj. care se acre- Besaiguë, f. uneltă de dulgheri ascuţită la ambele capete. [în Constantinop. Besant, m. vechiă monnetă Beset, m. toţi assiï (in trictrac). Bési, m. pară. : Besicles, f. pl. ochilarï. Besigne, m. joeü de cărţi, i Besoche, f. sapă. Besogne, f. ceaa cè este de necessitate, allacere, lucru. Besogner, v a. a face trébü. Besogneux, euse, adj. cant este în nevoiă, strîmtoratü. Besoin, m n°cessitate, trebuinţă. Bessière, vd. Baissière. Besson, m. onne, f. p. us. gemenü. [grinde (la navï). Besson, m. curbătura uneï Bestial, aie, adj. bestiale, d >bitocescü. Bestialement, adv. bestiale, dobitocesce. [bitociă. Bestialité,!, bestialitate, do- Bestiaux, ni. pl. tôte animali le, cè se întreţinu pe uă mosià. Bestiole, f. mică bestia. Bestion, m. ciocü de nave. BEU — 125 — BIB Bêta , m. rimatoru ; omü I forte bestiă. Bétail, m. ci redă. Tôte ani- ' rnalile cè servescü penlru cultura câmpului şi nutri-mentulü omuluï. J Bête, f. bestiă, dobitoeü, —s j à cornes, animali cornute; —de somme,— de trait, animali de povară, de trassü ; —s fauves, fére (roşie) sël-batice, — .s féroces, sauvages, animali feroci, fére ; — de la mort, cucuvaia. Bétel, m. betel, ammesticü | de substanţe forte active, cè Indianiï tinü în gură. Bêtement, adi\ stupidü, do-bitocesce. Bétille, f. muselină de India. Bétise, f. defectü de inteli- j gintă şi judecată, dobitocia. ! Béton, m. beton, mortariü j făcuţii diu varu, nisipü şi petrişiu. ' Bétonner, v. a. a construi cu beten, vd. prec. Bêtre, m. piperü brasilianü. Bette, f. betă, sfeclă. Betterave, f. beteraviă, sfeclă. [strigătulu taurului. Beuglement, m. rugelü, Beugler, v. a. a rugi (lau-rulü, vaca). Beurre, m. untü. Beurré, m. speçià de peră pergamută. [cu untü. Beurrée, f. feliă de pane Beurrer, v. a. a întinde untü pe ce-va. Beurrerie, t. prăvăliă unde se vinde untü. Beurrier, rn. ière, f. vîn-dëtorü de untü. Beurrière, f. beurrier, n,. vassü pentru untü. [escessü. Beuvailler, v. n. a bé eu Beuvetter, v. n. fam. a bé cu plăcere (cu poftă), beuvailler. [mea. Beveau, m. curmcdişiu, dir- Bévue, f. trecere cu vederea, greşelă din neştiinţă. Biais, m. liniă oblică. En—, de—,oblicü, applecatü. Couper en —, a tăia oblicü ; prendre de bon - , a appuca lucrulü de unde vine mai bine. Biaisement, m. oblicitatc. Biaiser, v. n. a urma linii oblică, a /i applecatü. Biaiseur, m. euse, f. cellü ce este oblicü, applecatü. Biambonées, f. pl. mate-riă indiană de côje de ar-bure. [riă din Oriente. Bibasse, f. matasse ordiua- Bibacité, f. plăcere de a bé. Bibelots, m. pl. obiecte de puçinà valôre. Biberon, m. onne, f. beüvü. Biberon, m. vassü eu in-douitură (cu ciocü). Bible, f. bibliă. S-ta Script. Biblio graphe, m.cunnosocë-torü de cărţi, biblic.grafü. Bibliographie, f. cunnos-cinţa cărţiloru, a valorii edi-tiunilorü, bibliograful. Bibliographique, adj. l>i-bliograficü. Bibliomane, //, bibliomana, passionatü pentru cărţi. Bibliomanie, f. mare pas-siune pentru cărţi. Bibliophile, m. bibliolilü, iubitorii de cărţi. BIE - 120 — BIE Bibliothécaire, tn. biblio-tecariü. Bibliothèque, f. bibliotecă, rollccţiune de cărţi. Biblique, adj. biblicü. Bibliste, m. adoratorü allü biblieï. Bibus, de -, fam. do nimicü, fără valôre, fără importanţă. Bicarbonate, tn. bicarbo- I n.itü, sare in carc acidü car-bonicü este în proporţiune duplà. [capete. Biceps, tn. muschiücu doué Bicêtre, ni. ospiciü la Paris. Biche, f. femela cerbuluï. Bichet, tu. vechiă mësurà pentru grăne etc. (22 litri). Bichetage , m. impositü, dajdiă pe grăne. Bichette, f. mică cerbă. Bicho, tn. ver muşi ü cutaneü. Bichon, m. mine, f. cane de Bnlonia eu pérulü lungü. Bichonner, v. a. a frisa, găti. Bicoque, f. locü nkl forti-ficatü. [corne. Bicornu, ne, adj. eu doué Bidauct, m. t. substanţă care intră în culôrea albastră. Bidet, M.măndii, calü micü. Bidon, tn. vassü purtativü de I tinichea (5 litri). Bief, tn. canale (şanţu) care conduce apele peste rôta uneî mori. Şi biez. Bielle, f. ferrulü,drugulü,care trage locomotiva. Bien, tn. bunü, avere : binele, utilele şi dreptulü. Les biens de l'âme, virtuţile. Bien, adv. bine. Bien des hommes, multï ômenï, bien plus, eu multü maï multü, en j ! bien, eu favôre, bien que, eu j tôte câ. bien que, asia că. ' Bien-aimé, ée, adj. şi s. j multü iubitü. Bien-aise, adj. mulţămitu. Bien-dire, ni. fam. vorbire bună, plăcută, înflorită. Bien-disant,a>?te, adj. care vorbesce cu facilitate, elegante. Bien-être, tn. stare bună, satisfăcCtore, a corpuluî séü spiritului, dulce comoditate. Bienfaisance,f. binefacere. Bienfaisant, ante, adj. bi-neiacetoriü, care face bine. Bienfait, binefacere, [cutü. Bien-fait, aite, adj. bine fă- Bienfaiteur, m. binefăce-torü. [tăţî, immobilî, moşie. Bien-fonds, tn. pl. proprie- Bienheureux, euse, adj. pré ferice, carb se buccură de l'clicitatea eternă. Biennal, le, adj. care ţine douî annî. Bîen-que, conj. cu tôte că. Bienséance, f. bună cuve-ninţă, ceaa cè séde bine. Bienséant, ante, adj. cuveniţii, care séde bine, cum so cade. Bien-tenant,m. possessorü. Bien-tenue, f. possessiune. Bientôt, adv. îndată, cur-rîndü. Comp. aussitôt. Bienveillance,f.binevoinţă. Bienveillant, ante, adj. binevoitoriü, cu binevoinţă. Bienvenir, v.a. usitatünu-maï în espressiunea se faire —, a face së liă bine priimitü. Bienvenu, ne, adj. bineve-nitü, care a venitü tocmaî BIG — 127 — la tiiiipü,bine-priimitü. >'/<*/. f. sosirea Fericită a cui-va. Bienvouloir, v. a. a binevoi. Bienvoulu, ne, adj. bine- ’ priimilü, iubitü. £i bien voulu. Bière, séü bierre, f. bere. Biévre, rn. castorii. Biez, ni. t. vd. Iiief. Biffage, »i. stersură de ceaa cè è scrissü. [cè è scrissu. Biffer, v. a. a sterge ceaa Biffurcation, t. bilVurca-ţiune. [in doue, se biffurca. se Biffurquer, a se dispărţi Bigame, adj. căsătoriiü eu doue persône dc-uădată. Bigamie, f. bigamiă,vd./ rec. Bigarade, f. portocală acră. Bigarré, ée, adj. pestriţă, feluritü. Bigarreau, m. cireşiă ro-şiă pe uă parte, albă pe cea-altă. Bigarreautier, m. spegiă de ciresiü, vd. prec. Bigarrer, v. a. a împestriţa. Bigarrure,f. împestriţătură. Bigle, adj. schimbàtoriü in culori, siasiü. Bigler, v. n. a bate in felurite culori, se uita crucişii. Bigne, f. p. us. inflătură ]>e frunte, (cucui). Bigorne, f. t. nicovală cu doue estremităţî. [vală. Bigorneau, m. mică nico- Bigorner, v. a. a bate în ră- " tundü (ferrulü). [devotü Bigot, te, adj. bigotü, strinsü Bigoterie, t. strinsă devoţiune. Bigotisme, m. bigotismü, caracterulu bigotului. Bigue, f. t. caturlü eu (unie pe scripeţi. Lf^L* .j°cü). Biguer, v a. a schimba (cărli Bihaï, in. bol. uă plantă, din care se imple'O'Ce coşiurT. Bihoreau, m. viiPurü. Bijon, m. balsnmï de ter-pont i nu. Bijou, nt. giuvaerü. Bijouterie; f. giuvaergeriă. Bijoutier, m. ivre, f. giuvaergiii. Bilamelé, ée,adj. bot. compuşii din doue mice lamine Bilan, u\. bilanlü. [laterï. Bilatéral aie, adj eu doué Bilboquet, ui. jucăria formată dintr’uă nuia şi unü glonţ ü găuritu. Bile, f. veninü (din stomacu). Biliaire, adj. de veninü. Bilieux, euse, adj. bilosü, care ubundedă în veninü. Bill, m. bilü, proiectü de actü ullü Jpgiï dată de parlamen-tulü anglu. Billard, m. biliardu. Billarder, v a. a lovi de doue orï bila sa, séü a lovi doué bile de-uădată. Bil’e, f. bilă de biliardu. Billebarrer, v. a. ('uni. a dugrăvi pestriţii. Biîlebaude, f. conlüsiune (îmălmă^lă). Bîller, v.a. a strînge pe vergea. Billet, ni. billetü ;—de banque, bancnotă. Billeter, v. a. a pune cedu'e la merlurï. Billet te, f. ceduki de plată (Ia vamă). Billevesée, f. vorbe Irivole proiectü chimericü şi de risü BIN — 128 — BIS Billion, m. biliune, miliardü, I uà miie de miliunï. Billon, m. monnetă de cupru cu puçinü argintü;pamîntü ce scôte plugul u căndii merge. Billonnage, cominerciü eu monnete opprite. Sillonner, v. n. afacecom-merciü nelegale eu monnete false. [(în Bretagne), j Billos, in. accisü pentru vinü Billot; m. busténü. Bimane, culj. bimanü, eu douë mane. Bimauve, vd. Guimauve. Bimbelot, m. jucăria de co- j pi Iu. [cu jucărie. | Bimbeloterie,f. commerciü Bimbelotier, m. ière, f. fa- j bricante de jucărie. Binage, m. a doua săpătură a gradinei. Binaire, culj. binariü, com-pusü din douë unităţi. ; Binard,>/«.carruçia de lemne. 1 Binement,m. binatü, a doua .săpătură a gradinei. j Biner, v.a. a bina, a săpa gră- | dina alü douilé, maï usioriü. j Binet, m. micü ţepuşiiî, pe care se împlântă luminarea ca së ardă. Binette, f. sapă pentru grădină. [y/, us. Biniou, m. specia de iluerü, Binocle, m. binoclu. Binoculaire, aclj. în care se pôte vedé eu ambiï ochï. Binôme, m. binomü, cantitate alg. compusă din douï termini uniţi cu semnele-j->éii—, mărime divisibile în doué. Binube, >/>. şi f. binube, însuraţii de douë or. Biographe, m. biografü. Biographie, f. biografia, descripţiunea vieţeî uneï per-sône. ' [graficü. Biographique, aclj. bio- Biologie, f. biologiă, tractatù fisiologicü assupra vieţeî. Biologique, culj. biologicü, de biologiă. Biologiste .uisscuicc—, bipătratu, a patra putere. [capreï. Bique, f. nume familiare allü Biquet, m. puiü de căprioră. Biqueter, v. n. a nasce puï (capriôra, la biquette). Birambot, m. supă de berc. Biribi, m. vechiü joeü de întîmplare. [restreï. Birloir, ui. îmbuccătura fe- Bis, adv. bis, de douë orï. Bis, se, aclj. negru (despre păne). [douilc. Bisage, m. văpsiîură allü Bisaïeul, »/>. enlc, f. tatăICi, mama, moşiuluî, strămoşiu, strămoşiă. BisaigMë, >n. sclivisitoriü la cismarï. Şi besaujuë. Bisannuel, elle, ctdj. care revine la douï annï. Bisbille, f. fam. cértü mică.. Bis-blanc,^//.jumëtate alb. | BIS — 129 — Biscaïen, m. puşcă mare, 1 glonţu de ferrü. i Biscaïenne, f. luntre cu virfü înainte si îndërëtü. Biscapit, in. punere de doué orï in socotélâ. [ciocnitü. Bisché, adj. oeuf—, ouü Biscornu, ne, adj. faut, de formă neregulată, baroque. Biscotïn, ni. micü pesmelü tare. Biscotte, f. felia de păne uscată în cuptorü, biscotü: bis-colles de Bruxelles, f. păne de ciocalată ain Brussela. Baiscuit, m. pesmetü. Bise, f. viutü de nordü, cri-vëtü. Biseau, m. margine tăiată în curmedisiü, plană oblică. Biseigle, vd. Bisaiguë. Biser, v. n. agric. a se înnegri, strica; v. a. a revăpsi uă materia. Biset, m. porumbeii! gutü. Bisette, f. vîriu subţire de aciâ. [créda açià subţire. Bisettière, f. femeă care lu- Biseur, m. vâpsitorü în negru. Bisexé, ée, adj. bisessü, de ambele sesse. Si bisexe, 6i-sexuel. Bismargine; (cristal) cris-talü tesîtü pe douëisuprafeçie. Bismuth, va. bisinutü, me-talü galbinü dischisü. Bison, m. bison, bouü sël-baticü americanü. Bisonne, f. pândă cenuşiă îndouită. [bece cu lănă sa. Bisquain, m. pele de ber- Bisque, m. cinci-spredece înainte, la joculü de popice. TUc*. Fvanc.-Rom. Bisquer, v. n. fam. a simţi desgustü. Bissac, m. dessaeü, besace. Bisser, v. a. a striga bi«, a repeţi a doua oră unü cantü. Bissexte, m. di bissestile. Bissextil, ile, ad y. bissestile, càndü februariü are 29 dLie. Bistouri, //î.bisturi, instrum. chirurg, pentru incisiunï. Bistourner, v. a. fanx. a întôrce, învîrti ce-va astü-felü, încâtü se deformédâ. Bistre, f. funingine udată. Bistrer, v. n. a da culôrea funinginii. Bisulce, bisulque, adj. eu unghie dispicate. Bitord, m. mar. mică funiă din inaï multe buccăţî împletite la unü locü. Bittern, m. t. fluidu secre-tatü de saie. Bittes, f. j)l. lemnele de care è legată funia ancorei. Bitume, m. bitume, smôlà. Bitumineux, euse, adj. bi-tuminosü,care conţine smôlâ. Bivac, i/i. séü bivouac, staţiune în aerü liberü a uneï trupe, ca së iea repausü. Bivalve, ni. animale cu Çéstà. Adj. bivalvü, eu d më ţeste. Bivaquer, vd. Bivouaquer. Biveau, m. dinnea. Biviaire, adj. unde se taiă douë drumuri. Bivoie, f. respînte. Bivouaquer, v. n. a campa (oştirea) in aerü liberü. Bizarre, adj. singulare, ciu-datü. Bizarrement, adv. în-tr’unü modü ciudatü. 9 BLA - 130 - Bizarrerie, f- singularitate, I stravaganţă. [olilitü. | Blafard, de adj. palidü, j Blague, f. pungă de tutunü; fig. minciună (mol'tü). Blaguer, v. a. a vorbi minciuni. Blaireau, nu bestiă selbatică din classea cea maï de jeosü. Blairie, f. droit de—, dreptü de pascutü. [criticatü. Blâmable, adj. demnü de Blâme, m. critică, defaimă. Blâmer, v. a. a critica, a de- | făma. Blanc, m. blanche, f. adj. ' albü. Carte blanche >n. cartă ■ lără imagine, argent blanc, | banï de argintü; nuit blan- j che, nôpte în car o nu s’a j dormi tü. , Blanc, tu. albü, unü albü, al-busiü.—d'Es pagne,albü spa- , nicü, specia de pămintu fôrte , lragile; — de farine, făină j forte albă. j Blanc-bec, m. june fără esperiinţă. Blanc-en-bourre, nu am- I mesticü de varü séü gipsü 1 eu përü de vacă. [albi. | Blanchaille, f. pescişiorî Blanchâtre, adj. albiciosü. Blanche, f. t. ni bă, notă de . musică. Preţuesce catü doue negre. Blanchement, adv. curatü. Blanchet, ni. camisolă albă de ţSrranî ; păndă de filtratü. Blancheur, f. ’albeţă. Blanchiment, ni. albire, inălbire. Blanchir, v. a. a spëla, albi; v. n. a deveni albü. Blanchissage, in. spëlare. Blanchisserie, f. spèlâ-toriă. Blanchisseur, ,n. euse,t\ spëlàtorü, spëlàtoréssà. Blanchissure, f. albire, càndü se face ce-va albü. Blanc-manger, m. mâncare din lapte, migdale şi sacharü. Blanc-scellé, nu billetü eu semnătură cà pleniputinţă. Blanc-seing, blanc-signé, nu mandatü pe albü la care s’a pusü uă subsemnătură. Blandices, f. pl. linguşiri. Blanque, f. unü joeü * de noroeü. Blanquette, f. peră cu côje albă. unü vinü albü. Blaser, v. a. a obtura (toci) slăbi simţurile prin escesse. Homme blasé, omü trecutü prin tôte, nesimţitorul. Blason, ni. tôte devisele şi armăriele, artea armàrielorü. Blasonnement, m. espli-catiune a armàrielorü. Blasonner, v. a. a văpsiia culorï ; a esplica armăriele;— une voiture, a desemna pe trăsură armăriele. Blasonneur, m. cunnoseë- • torü de armărie. Blasphémateur, m. trice, f. blasfemaîorü, blestcmă-torü. Blasphématoire, adj. de blestemü, care conţine blesteme. Blasphème, m. blestemü. Blasphémer, v. a. a blestema. Bl aste, ni. boboeü, lastarü. Blatier, m. commerciante de grane. BLE — 131 — BLO Blatte, t. molia. Blaude, (.faut, biciu ordin. Blé, m. grâü, grăne, — de Turquie, — d'Espagne, porumbă. Manger son — en herbe, a şî mănca veniturile înainte. [laticü. Blêche, adj.fam. blegü, ino- Blême, adj. palidü niultü. Blêmir, v. n. a deveni palid il. Blêmissement, ut. palire. Blende, ni. sulfurü de zincü naturale. Bléreau, vd. Blaireau. Blésité, f. defectü de a îndulci unele sunete,căndu vor-besce, s. e. zar din pentru jardin. Blessant, ante, adj. care rănesce, supără. Comp. offensant. Blessery v. a. a vulnera, ràni ; ţig. a offensa, supëra. Blessure, f. vulnü, rană ; fig. offensă. Blet, blette, adj. rescoptü, môle, pentru-că s’a coptü pré multü. Blette, f. séu blète, blilü, plantă apatică. Blettir, v. n. a fi rëscoptü. Si blessir. Bleu, eue, adj. albastru. Passer du linge au—, a pune rufele în scrobèlâ albastră. Bleuâtre, adj. albăstriii. Bleuet, vd. Bluet. Bleuir, v. a. a albăstri. Bleuissage, m.— ssement, albâstrelă. Bleus, m. pl. nume cè da regal iştiî Vendei soldaţiloru republicani în 1793. Bleux, m. pl. săracii eşiţl delà Trinitate in Paris/ Bliau, m. speçiâ de jachetă. Blin, //(.grămadă patrănghiu-lar.*. Blindage, m. copperire cu fasine, vd. Blindes. Blindage, )n. copperitulü unuï locü, navï, cu grinde etc. Blinder, v. a. a copperi cu grinde, protégé navea contra projeclililoru. Blindes, f. pl. grinde cari susţinii fasine, (coşiurî cu nisipü). Bloc, m. buccată informe de uă substanţă grea, grămadă mare. En bloc, cu rc-dicata, (topîanulü), cu total ulii. Blocage, rn. şi blocaille, f. petricele de * împlătură ; itnpr. literă întorsă cu façia în jeosü, reversă. Blochet, tn. vd. chevêire. Blockhaus, m. micü forlü de lemnü, încungiur. cu şanţ. Blocus, m. blocus, înves-titulü unuï locü de resbelü, disposiţiune de trupc cà së occupe tôte căile, carï con-ducü la acestü locü, blocadă. Bloiser, v. a. pop. a balbuii, îngăna. Comp. béqaner, bredouiller. Blond, e, adj. blondü, bălană. Délicat et blond, delicatü, difficile,pré simţitoriu; blond ardent, blondü rosiü. Blond, m. culôrea blondă. Blonde, f. blondă, dentela de mătasse; blondină, femeă cu përulü blondü. Blondelet, ette, adj. blon-disioriü. Diminut.dela blond. Blondeur, f. culôre blondă, vech. BLU — 132 - BOC Blondier, >/t. l'àcëtorü séû vîndëtorü do blondă. Blondin, ine, adj. blondinii, cil përulü blondü ; blondine, f. blondină. Blondir,v.n. a deveni blondü. Blondissant, e, caro se în-gălbinesce(poet.despre spice). Blondoiement, m. rellessü (batere) în blondă. Blondoyant, e, p. pr.adj. batindü îu blondü. Blondoyer, v. 11. a bate în blondü, vd. Blondir. Blongios, m. speçia de irete. Şi bonyinn. Bloquer, v. a. a bloca, stabili unü blocus. A dispune trupe c;i së occupe tôte ac-cessele, tôte locurile de intrare ale unei posiţiunî în-cungi urate. se Blossir, v. r. p. us. y râd. a deveni môle, se rëscôce. Blossissement, '»>. co-cere a fructcloru. Blot, m. instrumentü cà së mësôre drumulü uneî navî. se Biotir, s. blottir, v. refl. a se strînge (se stîlci). Comp. s’accroupir, se ramasser. Blouetie du Rhin, ni. speçia de lănă germană, [de. Blouse, f. blusă. Comp. blau- Blouser, v. a. a face së intre (bila) in blusă (în pungă) la biliardü, (comp. bloquer) ; sc —, fig. a se înşela. Blousse, f. lănă scurtă, cu përulü micü. Bluet, m. séu bleuet, neghină. Comp. barbeau. Bluette, f. scînteiă ; — d’es-/>Wf,micătrăssură de spiritü. Bluetter,v.n. fam. a scânteia. Blutage, m. cernere (cu sita). Bluteau, m. blutelü (bultel-lus), sită de moră. Blutoir, vd. prec. I Bluter, v. a. a cerne (făină). Bluterie, f. locale unde se cerne. [sinensis. Bo, m. ceaiulü chinesü (thea. Boa, m. boa. Sérpe fără ve-ninü, dérü fôrte mare. j Boade,f.séü 6oaf/c,dajde pen-! tru bouiî delà plugü, vech. ! Boa li es, f. pl. serbătore consecrată deilorü suterranî. ' Bsasi, in. lepra de Suriman. i Bobak, m. s. bobac, speçia de iepure de casă polonesü. 1 Bobancier, ni. vech. lău-l dărosîî. I Bobèche, m. cilindrulü sfeş-j nicului (unde stă luminarea). Bobelin, ni. vechiă botină. Bobelineur, ni. cismariü. Bobi, ni. speçia de nacru. Bobine, 1. mică machină de dëpanatü pe rodanü, mosorü. Bobiner, v. a. a depăna (mă-tasse, etc. [vd. şi verrou. Bobinette, f. mosorü micü, I Bobineuse, f. temea care depănă fire de mătasse. Bobinière, f. randulü cellü 1 maï de sus allü scripeUlorü i (la mach. de cussutü). Bobo, m. fam. micü rëü. Bocage,»?, pădurice,crângü, locü umbros ü. Comp. bosquet. [durice. Bocager, ère adj. de pă-, Bocal, m. pocalü. Vassü (bu-teliă) cu dischisura largă şi j gîtulü pré scurtü. j Bocamelle, f. micü mami-j ferü carnivorü sardinesü. lc-\ tis allü luï Aristotele. i — 133 - BOI atorü. ;iă de dauţu usü. lă, mac hi n ă lineralile în- Ç- baterea nn-5 Ie ferîme. a. a ferîma 1. vd. \b. : mă ferîmată. pauvre. >ocardo. La de conclu-figură. arbustü de unda decoc-u sudorifice. :ra egiptenă. inutulü unuï iu de pesci. lemnü de e se întinde naviî. mar. funia în giurulü îluï) ancorei, nateriă egip- baud ruche. >ot. genü de pentru rassiî [metale, a pili, rade 2. La pl. boeufs unţă), oeil-lerestră o- n. vech. a [chisă. rioletă dis- Bogue, f. cojea esternă a castaneï. Cà m. unü pesce (spare), numiţii aşafiindu-că. după Ateneneü, acestü pesce strigă (£â>S, din jitoT,, strigătu. Bohémien, m. cnnej.séùbo-hcme, vagabundii, care fură cu abilitate. Qiganü. Bohémillon, rn. copilü de Bohon-upas, m. unü ar-bure veninoşii in Japonia. Boïardy m. séü boyard* boierii, vechiü nobile ru^sü. Boie, f. boi, uă materiă. Boier, m. barcă olandesă. Boire, v. a. a bé ; absorbi ; >n. ceaa cè se bé la unü os-pë|ü ; — un doigt de vin, a bé uă mică înghiţitură de vinü : — le vin de C étrier, a bé pentru plecare :— sec, a bé bine, multü ;—à ronges bords, a bé din pacbare pline; — dans un verre, a bé dintr’unü pacharü ; qui fait la folie, la boit, séü la-folie est faite, il faut la boire, cine a fàcutü uă er-rôre, trebue së-ï sufl'ere consecinţele. Boirîn, rn. mar. funia de care este legatü unü semnü, ( butoi ü), cà së arrête unü scopelü. BoiS| ni. lemnü, lemnü de locü, pădure ; cornele ani-malilorü sëlbatice (cerbului); popice ; menu—, lemne më-nunte, — de corde, lemne de stînjenü,—vif, lemne verdi; —chablis, dërîmate de vîntü: trouver visage de—, agëssi porta închisă ;—gentil, vd. mézéréon : — d'ébène, aba-nosü ; — de Sainte Lucie, BOI — 13 i - BOL vd. nuihaleb ; — d'ouvrage, lemnü de lucratü;—minéralisé, lernnü împetritü ; ne savoir de quel—faire flèche, a se afla in mare difficul-tate (încurcătură). Boisage, m. lemne lucrate peDtru ornaminte de lîm-plariü. Boisé, ée, adj. chambrej cameră imbrăccată, adornată cu lemne de tîmplăriă. Boisement, m. plantaţiune de lemne. Boiser, v. a. a investi, împodobi cu lemne de tîmplăriă. Boisier, t. tîmplăriă care în-vestesc.e interiorulü uneï case. Bois eux, euse, adj. lem-nosü, de natura lemnuiuî, ligneux. [de lemne Boisilier, m. mar. tăiătoriî Boisseau, m. vechia me-sură de capacitate, baniţă. Boisselée, f. că:u încape în-tr’unü boisseau, vd. vorba. Boisselier, m. icre, f. dogari ii, fabricau te şi vîndëtorü de boisseaux, de unHte de lemnü. Boissellerie, f. meşteşugul de a face boisseaux, dogàritü Boisselon, m. cossorü. Boisson, f. bëutura, uerï-ce liquôre de bëuiü. Boîte, f. cistulă, capsulă, cu-thiă ; — de la poste,—à lettres, cuthia delà pôrtâ pentru scrissorï ; il semble quil sort d'une boite, ellü s?a gătit ü pré mullü. Boite, f. gradulü la care vi-nulü è bunü de bëutü (du vin en boite' ; le vin n'est j pas encore dans sa—,vinulü nu este încă bunü de bëutü. Boitement, m. schiopatatü, umbletü schiopü. Boiter, v. n. a şchiopăta, umbla schiopü, — tout basy a şchiopăta tare. Comp. clocher. Boiteux, euse, adj. schiopü. Boitiago, m. bo tiago, marele şerpe veninosü de Brasilia. [usulü chirurgilorü. Boitier , m. cuthia pentru Boitillon, m. lemnü de ulmü incastratü în pétrà de moră. Boitout , ru. pacharü fără scaunü. Boitte, f. ceaa cè se pune în j undiţă câ së attrngă moru-nulü. 1 Boiture, f. pop. beutură. Bokas, ni. uă materia de bumbacü din Surata. Bokei, j/i. séü boheg, speçia de trflssură mică si usioriă. Bol, ni. séü bains, pilulă medicinale (hapü). [culoratü. Bol, m. pamintü argilosü si Bol, m. vassü semi-circ.ulare; bolü, argilü grassü, — d'Arménie, cérà tare de sigilatü. Bol aire , adj. (terrej, pă- ' mintü argilosü şi mălăiosu. Comp. bol. Boldu, m. unü arbure peru-vianü. Bolduc, rn. panglicuţă roşiă de açiâ, ca së lege paquetele. Boléro, m. dantü spaniolü. Bolet, m. bolet ü, speçiâ de bureţi (de ciuperci). Bolétite, f. pămîntu argilosü de forma buretilorü. Bolide, m. meîeorü focosü, care aruncă plouiă de petre. ROM — 135 — BON Bollandistes, ui.pl. scrip-toriï jesuiţî delà Anvers, (1000), numiţi după Bollan-das. Bolos, //?. portug. (sorte de fronde avec laquelle les A-méricains du Sud atteignent les chevaux sauvages), cap-canü pentru caiï sélbaticï. Boltone, f. genü de plante din Arner. septentr. Bolty, vd. bot. unü pesce de Xilü. Şi le nébuleux. Bolus, vd. bol. Bolzas, m. specia de mate-riă (coutil) indiană. Bombage, >n. fabr. punerea sticlei în cu]>torü cà s’o încovoia. [Negrilorü. Bombalon, m. trompetă a Bambance, f. fam. mâncare abundant<‘, faire bombance, a manca bine şi co-piosü. Bombarde , f. bombarda, rnachină de aruncatü petre, tumï d<* mare calibru. Bombardelle, f. mică bombarde. Bombardement, m. bom-ba>*d i tu, aruncare de bombe. Boirbarder, v. a. a bombarda. arunca bombe. Bombardier, ui.artileristü, care trage cu bombe. Bombasin, m. bombasinü, uă nviteriă de mătasse. Bombax, )n. séü fromager, unü arburelü. Bombe, bombă, mare ghiu-W implută. Eclat de—, frintură de ferrü ce aruncă bomba, căndu a făcut u espionne. Bombé, f. mare sticlă pentru uleiü de vitriolü. Bombement, m. convessi-tate, vd. bomber. Bombement, )n. boltélâ. Bomber, v. a. a face con-vessü, v. n. a fi convessü (gogoneţu). Verres bombés, sticle convesse. Bomberie, f. locale unde se fabrică bombe. Bombeur, m. fabricante de sticle convesse. Bombiate, >n. chem. sare de acidü eu unü alcali séü metal ü. Bombicale, adj. bombicale, in formă de paiaginü. Bombicite, m. insectă lei>i-dopteră de geaulü gănaa-cilorü de matasse. Bombille, m. insectă dip-teră, care plancdă pe lăngă flori. Bombique, adj. (acide). hombicü, estrassü din crisa-lidea wrmelul de mătasse. Bombo, m. bombo (liqueur de rhum, de sucre et de muscade en Amérique), [canü. Bombos, m. crocodilü afri- Bombyx,>/». lepidopteră nop-turnfi, verme de mătasse. Borne, f. vélulü mare allü nnuï bot, vd. vorba. Bomerie, f. bodmeriă, îm-prumutü de banï assemnatü pe uă nave, fără rëspundere décâ navea pere. Bon, une, udj. bunü, adv. bine. Faire — pour qn., a se obliga să plitéscâ pentru cine-va. Bon à tout, bunü pentru tôte; prendre du— temps, a şî petrece ; trou- BON — 136 — BON ver—, a găssi eu cale. 7e-niv—, a se ţine bine, résisté: à la bonne heure, fiâ, më învoiescü ; faire les derniers—, faire une dette—ne, être—-pour une somme, a garanta pentru plată ; à — marché eftinü. De—gré, de —coeur, de—ne volonté, de —ne (jrâce, cu plăcere, bucuroşii ; tout de bon, cu totul ü seriosü. Bon, m. bunü, calităţi bune; beneliciü ; mandatü; promis-siune semnată de a plăti. Bon, interj, bine. Comp. c'est bien ; tout de bon, in realitate, seriosü. Bona, f. H.săriture, mişcare prin sâritü. Bondon, m. dopü la (buţîj. Bondonner, v. a. a astupa cu dopulü. Bondonnière, f. sfredelü de dogari (pentru cepü). Bondrée, f. speçiâ de uliü. Bonduc,)/!. arburelü spinosü indianü. [din Bengalü. Bongare, m. sérpele bongar I Bon-Henri, m. uă plantă ; speçiâ de pere. Bonheur, m. fericire, prosperitate, norocire, noroeü. La pl. eveniminte fericï (no-rocurï) Par bonheur, din fericire ; coup de—, casü fe-ricitü; porter—, a adduce fericire, jouer avec séu de—, a juca norocosü. Bonhomie, f bunëtate de i-nimă şi simplitate de maniere, multă credulitate, i Bonhomme, ni. omü bunü, I de inimă bună. BON 137 — BOX Bonhommeau, m. vechiü | diminutivă din bonhomme. Boni, m. esçedinte, prisosü. ! Bonichon, ni.cavitate a cuptorului, cosiü la sticlăriă. Bonier, m. mesură agrariă belgiană Boniface, m fam. omü lesne creclëtoriü. Bonification, f. bonifjca-ţiune. amelioraţi une, stare maï bună. Bonifier, v. a. a ameliora, îmbunetăţi; supplini unü de-licitü. [rinü. Comp. scombre. Bonite, >n. bonitü, pesce ma- Bonjean, m. doué legăture de inü, ca së lemôiàlaunü locü. Bonjour, interj, bună diua. Bonjour-com niandeur,spc-ciă de ortolană, care căntii la revërsatulü dileï. Bonne, femeă âe serviţii!, a-ceaa care ingrijesce unü co-pilü (bonnă). Bonne-aventure, f. întîmplare ferice, vană predic-ţiune (după inspecţiunea măneî). Bonne-dame, vd. arrache, belle-damc. \ Bonne-foi, f. credinţă, sinceritate. Bonne-fortune, f. folosii | inopinatü,negfmditü(norocü). | Bonne-grâce, f. apparinţă | frumosă. Bonne-voglie, m.(pronunţ. bonne-voitlej, cellü cèsein-chiriedă, că sé tragă cu lo-péta pe uă galeră (la Malta). Comp. marinier de rame. — De bonne-voglie, de bună : voiă, de bogré, de bonne volonté. Bonneau, vd. bonasse. Bonneau, m. papură, indi-candü unde este aruncată ancora. Bonnement, vd. simple-nient. Je ne le sain jjas—, vorbindü curatü, nu >ciü acésta. Bonnet, m. bonnetă, coppe-risiü de capü; căciulă. Opiner du bonnet, a urma uă opiniune fără essamo, a dice tot-d’auna da. Prendre une chose sous sou bonnet, a imagina unü lucru fără fundamentă; — roiuje, şepcă roşie a Iacobinilorü, fig. a republican ilorü; prendre le bonnet vert, a face faiimentü (fi.ind-că asia purta eï); pro-vinç. c'est bonnet blanc, et blanc bonnet, è unulü cà altulü; parler à son—, a vorbi .siugurü. La pl. bonnets, vd. gemiuillère. Bonnet-chinois, m. unü instrum.de musică militare. Bonne!-de-police,m.sép-că cè portă militarii la mica ţinută. [arburelü. Bonnet-de-prêtre m.unü Bonnetade, ï.ffamA vech.) salutaţiime luăndu-.şî sépea. Comp. salut. Bonneter, v. a. a saluta servile la uerï-cè occasiune; fig. sollicita eu înjeosire. Bonneterie, f. commerciü de bonnete, sepcăriă. Bonneteur, -tu. euse, f. pro-digü in reverinţe, înşelătorii. Bonnetier, tn. icre, f. bon-netariü, sepeariü. BOR — 138 — BOR Bonnette, f. bonnetă de domne; mar. la pl. mieă păndă (de noviciü) cà së lungé ron. b »r-dèier), vd. louvoyer, [deiü. Bordej f. (vech.) colibă, bor- Bordé, ni. galonü de aurü, d«ï mătasse etc., tressă, che- ii arü. Bordé, ée, adj. mârginitü, garnitü pe marginï. Bordée, f. dischidere simultană de focurï din tôte» tunurile uneï laterï a naviï ; (lâcher séu tirer une—/, — d'injures, esplosiune de injurie, forte multe insulte. Bordel, ni. bordel. — Vorba derivă din germ. Bord, casă mică [petite maison], nume datü altă-dată unorü case suterrane (comp. rum. bor-deiă), unde lăcuia femeele, cà së fia appărate de uerï-ce BOR — 139 — BOR insultă. Bărbaţii,pëtrundîndü cu timpulü in aceste asile de castitate, elle deveniră in line locuri de corrupţiune. Bordelais, e adj. din ora-şiulu Bordeaux. [crapü. Bordeliére, rn. speçia de Bor dement, ni. mar. mer-sulü naviï pe làmja costă ; t. marginï aurite in giurulü smalţului. Bordeneau, m. laturea dă-gasuluï ; lemnulü in care se îmbuccà unü stâvilarü (la saline). [baga. Bord-en-scie, f. speçia de Border, v. a. a garni pe marginï ; a conduce navea pe lângă taërmü (- les côtes s. cotoyerj : — un ruisseau, a merge aliaturi cu altă nave; — un chemin, a se întinde d’alungulü unuï drumü ; — une planche, a încungiura uă tăbliţă de cupru cu unü circuitü de cent (la gravori). Bordereau, m. notă in a-mënuntü a diverselorü spe-çie séü article, cari consti-tuescü uă summn,—de compte, saldo. Bordier, m. (vaisseau) nave bord al ă, séü avindü uă la-tare maï tare decàtü cea-altà: proprietarii!,alü cuï campü se mărginescelăngă unü drumü. Bordigue, f. spaţiu închisü pe marginea màriï, cà së prindă, së conserve, pesci. Bord-opposé, m. (mar.) courir à—, a naviga în direcţiuni oppuse séü diverse. Bordure, 1'. chenarü, ceaa ce înărginesce şi lace orna-mentü (bordoyer). Borduré, ée, adj. marginitü eu chenarü. Bore, ni. (vd. borax), corpü simplu, care fonnéda cu os-sigenulü acidü boricü. Boré, ni. {gaz hydrogène—I, boron, unü gasü, cè prelinde Gmelin a fi discoperitü în apă. Boréal, e, adj. boreale, sep-tentriunale. [nordü. Borée, m. boreü, vintü de Borgne, adj. si s. chiorü ; obscurü; (niais.,n) collège, pension —, collegiü, pen-sionü pré necompletü. In a-nat. coinp.foramen cuecnnt. Borgnesse, 1'. (p>p. şi inju-r'osü) femeù numai cu unü ochiü. [noyer. Borgnoyer, v. n. vd. bor- Borîdes, m. pl. materie de natura boraceluï, vd. borax. Borin, m. lucrătorii delà mineri de cărbuni (houille), vd. şi Passerinette. Borique, adj. -acide', chem. acidü boricü. Vd. bore. Bornage,)», mărgin itü, as-şedare de limiţî (de hotare). Borne, f. margine, ruărgma-riü (hotarü), pétra care separă (hotârniccsce) uă proprietate. Passer les bornes de—, dépasser les bornes, ])asser les bornes, a trece marginile, limiţile, merge pré departe, planter nue—, a împlânta, pune, petră de margine (de hotarü);—mil-liaire, pétrâ asşedală d’alungulü drumului, cà se arrête milele ; sans bornes, fără marginï, nemësuralü. Borne-fontaine, f. fântână în formă de marginariü. BOS - 140 — BOS Borné, ce, part. perf. adj. nrârginitü, limitatü : fig. i-neptü ; avoir l'esprit —, u avé unü spiritü mărginită, neinvctatü ; vues bornées. vederi marginile, parţial!. Borner, v. a. a mărgini, stabili confine, a limita (hotărnici); fig. a modera,restrînge. Bornous, m. burnus, manta arabica de materia albă. Comp. boiirnous. Bornoyer,v.a. (pron. bornu-ïer!, a observa dccă uă liniă este drcpîă, privind’o eu unü i singurü ochiü ; a pune inarg. I Bornoyeur, ni. cellü cè se uită cu unü ochiü. Vd. prec. ' Boronie, f. boroniă, genü de 1 plante de N. Olanda. ! Borraginées, f. pl. plante inonopetulï, cum este eliotro-pulu i Bortingle, f. mar. speçiâ de punte, cà së înalţe laturea naviï, care iea pré multă apă din | causa greutăţi! sarcinelorü. j Borure, f .chem. ammesticü de borace şi alţi ingredienţi. Bosan, m. pësatü de meiü. Bosbok, ni. speçiâ de anti- ' lope. j Bosel, m. membru rătundu, ! care este la basea columDe- | lorü. De ordinariü tore. ; Bosphore, m. bosforü, se-panïndü doue contininţi şi unindü douô mărî;-- de Thrace, de ordinariü 1 é-troit de (lonstantinople ;— Cimniérien, de ordin. Détroit d'ïeniludé. Bosquet, m. arbureï, pădurice, crăngu, petit boi*. Bossage, ni. archit. parte în emininţă, eşită aflară, la murü etc. Bosse, f. bossă séü bocicï (ital. boccia, !at. lordosis, (fibbas, scoliosiscocoşiă. La pl. mar. capôtü de funià la estremităţî ; ouvrage de ronde—, lucrat ü în emi-ninţe.în săpăture eşite, haut-relief, pe căndu ouvrage de demi—, este bas-1 'elief. -Dessiner d'après la—,a de-semua după figure de gipsü. Bosselage, ni. lucru în e-mininţă, în esiture. pe ar-gintü (travailler en—). Bosseler, v. a. a lucra în emininţă argintăria, vasse. Comp. boasuer. Se—, a că-pëta înflăture, inegalităţi. Bosselure, f. tăiătură naturale pe foie, globulă, înflă-tură, emininţă, eşitură. Bosseman, ni. mar. secunda sub-căpitanu (vech.). Bosser, v. a. mar. a pune ancora pe lemnele sélle ; a întări cu luni! ; bossé, e, întărită, înţepenitO, cu funii. Bossette, f. globulü delà dă bale. Bosseurs, m. pl. grinde cari susţină ancora, căndă è redicată. Si bossoirs. BossSer, m. lucràtorü, care sufflă părţile convesse (la sticlăria). Şi bossetier. Bossoir, m. vd. bosseurs. Bossoyer, v.a. a produce uâ bossă (cocoşiă), v. n a se înălţa că bossă. Şi hossuer. Bossu, ne, adj. bossatü, re-curbatü, cocoşiatu. Bossuer, v. a. a face înflătu-ră unu! obiectü lovindu-lü. BOT — m — bol: Bossuétisme, m. elevaţiu-nea oratoria a luï Bossuet. Bossuétique, de Bossuet. Bossy, m. unü arbure afri-canü. [turcü. Bostangi| m. grădinăriţi Boston, m. bostonü, unü joeü de cărţi. Bostriche, ni. speçia de inse et 1: \bostrycusl. Bostrichyte, f. petră figurată seménandü uneï gătele de capü. [lalea odorante. Bosuel, m. bosuel, singura Boswellis, f. boswelia, genü de plante. Bot, m. (pied—J, omü eu pi-ciorulü recurbatü (slutü) ; mică nave fără punte. Botal, m. (trou de, trou bo-talien, cavitatea botale, tra-jectulü săngeluî în foetus. După Botal, care l’a discop-peritü. Conduit de—, con-dussulü arteriosü allü luï Botal. Comp. canal artériel. Botaniquef f. botanică. Stu-diulü plantelorü. Ca adj. bo-tanicü, de botanică. Botaniser, v. a. a culege, căuta, plante (puç. us.). Botaniste,»!, botanistü, (savant—), cellü ce se occupă cu studiulû plantelorü. Botanophage, m insectă a cuï larvă trăiesce cu materie vegeta lï. Botargue, f. vd. Boutaryue. Botellifère, adj. bot. cu ramuri grosse rătunde. Bothriocéphale, m. specia de verme, tenia (panglică);— large, tenia latü séü scurtü (bothriocephalus lat un, taenia lata}. Botte, f. cismă ; lovitură de sabiă ; fôrfecï marî, (comp. forces); bottes fortes, cisme tarï, durabilï; bottes veriiies, cisme de lack, serrer les —, a călări strînsü (unulü lăngă altulü, la resbelü; (fam.) pousser une—, porter une —, à qn. a da cuï-va uă lovitură (cu piciorulü), a-ï juca uă farsă, a lü înşela ; botte de foin, legătura de finü ; botte de paperasse, grămadă de hărtiî vechie. Bottelage, m. legarea finului, a vergelelorü de ferrü. Le—est bon, finulü è bine legatü, legă turele de finü aü greutatea lorü ordinariă. Botteler, v. a. a lega (finü etc.), a face legature. Botteleur, m. cellü cè léga finulü, paiele. Botter, v. a. a da, face cuï-va cisme ; se—, a-şî pune, incàlçia, cisme e. Bottier, m. cismariü, cordonnier. Bottine, f. cismuliţă. Bouar, ni. t. ciocanü pentru monnetă. Bouc, m. ţapu, iedü. Boucage, ni. rădăcină de piperü. [fumă cărnuri. Boucan, m. locü unde se af- Boucaner, v. a. a usca séü a Huma carne. Boucanier, rn. vinatorü de bouï sëlbaticï ; fiy. piratü, tàlcharü americanü. Boucaro, m. pumintü de sigilaţii spanicü. Boucassin, ni. materia de. lănă i entru căptuşelă. HOU J 42 - BOU Bou eau t9 m. butoiü pentru a pune mërfurï uscate. Bouchage, m. astupare cu papură. Bouche, f. gură. Garder pour la bonne—, a păstra pentru la fine; être sur sa bouche, ;ï fi lacumü, de bouche, din gură, orale ; officiers de la bouche, ômenï «lela cuina regescă. Bouches à feu, gure de locü, tunuri. [fig. stupidü. Bouché, cc. adj. astupatü ; Bouchée, f. muşcătură câtü încape in gură. Boucher, v. a. a astupa. Boucher, rn. macelariü. Bouchère, f. femea mâce-lariuluï. Boucherie, f. măcelăriă. Bouchet, ni. bëuturâ compusă de apă, sacliarü şi scor-ţişioră. Bouche-trou, m. ceaa cè servesce së astupe uă gaură; fig. persôua de usü accidin-tale, care nu face decàtü së mâréscâ numërulü. Bouchoir, m. capacü de cuptorü. Bouchon, m.astupusü, dopü. Bouchonner, v. a. a pune dopü (de paie), a curăţi ca-lulü eu unü mànuchiü de paie. [mal multe aie aie. Boucle, m. buclă, inelü eu Boucler., v. a. a face bucle, v. n. a forma bucle : ses cheveux bouclent, përulü sëü formédâ bucle. Bouclier, m. scutü, pavădă. Bou con, m. bëuturâ de tos-sicü, otrăvită. Bouder, v. n. a se îmbufna, posomori, il me boude, ellü e nemulţumita cu mine. Bouderie, f. îmbufnare. Boudeur, euse, adj. imbuf-natü. Boudin, m. cârnatü (de sânge şi gràssime derîmâtorü).S’en aller en eau de—, a fi re-dussü la nimicü. Boudiné, f. nâsturclü in mij-loculü unuï discü de sticlă. Boudinière, f. pălniă pentru cărnaţî. Boudoir, m. compartimentă elegante, unde se retragü dômncle ; étaeü. Boue, f. noroi ü. La pl. băl de nomolü. Bouée, f. corpü plutitoriü, destinatü a arrêta stincele,locurile periculôse pe apă. Bouer, v. n. a bate egale, de-uadată, monnete. Boueur, m. curâtitorü de strate, de uliţe. Boueux,euse, adj. noroiosü. Bouffant, ante, adj. uşio-riü înflatü. Bouffe, m. cântâtorü la o-pera italiană. Les bouffes, teatrulü italianü din Paris. Bouffé, ée, adj. undă de aerü séù de vapôre, sufflare de vîntü ; fig. accessü subitü şi trecëtoriü. Bouffer, v. n. [>. us. a fi u-siorü înflatü. Bouffette, f. nodü de panglică, pufü de mătasse séü de lănă. Bouffi, ie, adj. înflatü, fig. ingîmfatü. [se înfla. Bouffir, v. a. şi n. a înfla ; Bouffissure, f. înflătură ; fig. emfase ; ingîrafare. BOU — 1 BOU Bouffoir, ni. pâlnia peu Ira a în lia carnea. Bouffon, ne, adj. bull'onü, glumeţii. Sunt. in. personă comicii. [së ridă. Bouffonner, v. n. a lace Bouffonnerie, lucru de glumă. Bouge, ni. cămară; fiy. lă-cuinţă puçinü curată. Bougeoir, ni. micü cande-lariü (sfesnicü) cu uă urechiă. Bouger, v. n. a se mişca, senimba loculü. Bougette, t. saccü de că-lëtoriâ, vech. Bougie, f. luminare dc ceră séü de stearinü. Bougon, ni. o une, f. fam. omü care cértà,vorbesce fără sensü, mormànesce. Bougonner, v. n a mor-măni, murmura, a certa. Bougran, m. panda tare, gumată, de căptuşelă ( la gu-lerü). Bougranée, adj. t. taile—, vd. prec. Bougraner, v. a. a face tare (unü gulerü). Bougre, ni. baietasiü. Bougresse, i’. cerşetoria. Bouillant, ante, adj. fer-binte, fi;i. machinà pentru a pune foeü tunuluï; cellü cè pune acestü foeü ; con-stablu pe navï; turburătoru. Bouteille, f. butilă, sticlă. Bouteillier, m. vd Bou-tillier. Buterole, f. garnitură la ca-pëfulü teceï de sabiă. Boute-selle, f. semnale militare ca së se urce cavalerii pe caï. Bouteuse,t'.lucrăt6re de ace. Bouter, v. a. — la bête, a goni vinatulü, — au large, a intra în largul ü mării, mettre à la mer. Bouticlar, >><. luntre pentru transportulü de pesci viuï. Boutilier, m. pacharnicü. Boutique, f. prăvălia. Celai-vient de sa—, acésta a in-vent.at’o ellü. I Boutiquier, m. prăvăliaşiflui Boutis, ni, t. curte pentru rîmătorî. Boutisse, f. petră pusă în j lungimea sa la murü, şi cui, nuraaï marginea e visibile, j Boutoir, m. cuţitu allü cure-larilorü etc. pentru a curaţi, j Bouton, m. boboeü; bubuli’ă BRA 147 — BRA Boutonnement, m. încheiata, încheietură, cu nasturi. Boutonner, v. n. a îmboboci; v. a. n încheia nasturii. Boutonnerie, f. fabrică de nasturi. Boutonnière, f. chiotôre. Bout-rimé, m. mice versuri rimate, rime date pentru a compune versuri. Bout-saigneux,m. buccată prôspëta de srîtü de melü. Bouture, f. altoiü de arbure. Bouvard, m. martelü (cio-canuü) pentru monnetă. Bouvart, s. bouveau, m. bouü tinërü. [chette. Bouvement, m. vd. mou- Bouverie, f. boviariü, coşia-riü de bouï. Bouvet, m. vd. mouchette. Bouvier, m. icre, t. pëditorü, păstom, de bouï. Bouvillon, m. bouü tinërü. Bouvreuil, m. uă passëre. Bovine,adj. din familia boui-lorü, de bouü. Bowle, m. speçia de ponciü. Boxe, f, speçia de pugilatü anglicü, bossü (boxü). Boxer,v.n.a se bate in pumni. Boxeur, m. cellü cè se eser-cită la bătaia cu pumniï(box). Boyard, m. boerü. Boyau, m. intestinü (maţu) ; corda grossă, galeria strimtă, compartimentü strinsşi lung. Boyauderie, f. locü unde se prepară corde, vd. prec. Boyaudier, m. cellü cè prepară corde. Boyer, m. luntre cu unü catartü. Bracelet, m. braceletü, bră-çiarâ. Bracher,v. n.a îndrepta lemnele velelorü,pandelor,la navï. Brachet, m. vd. Braque. Brachial, aie, adj. braciale, de braçiü. Brachio, m. puiü de ursü. Brachyographe, m. cellü cè scrie cu scur ărî. Brachyographie, f. scriere cu scurtări. Bracmane, m. braminü. Braconner, v. n. a face vî-nălore pe loculü altuia lur-tivü. fără permissiune. Braconnier, ni. cellü ce vi-néda pe pămintulu altuia. Bractéate,f.bracteatà,monneta împluiă în întru cu plumbü. Bractéole, f. făşiă de aurü. Bradypepsie, f dig< stiune încetă, difficile. Braguer, v. 11. a trăi veselü. Bragues, f. pl. plăceri de a-môre. Braguette, f. ad. Brayelte. Brahmane, brachmane , brame, bramine,rn. bramin, preotü şi doctorü indianü. Brahmanique, adj. bra-minicü. [nismü. Brahmanisme, rn. brami- Brai, m. succü resinosü (la calfacciï). Braie, f. séü braies, càlçiunï, imineï. [vorbesce strigandü. Braillard, arde, adj. care Braillement,/», vorbire tare, strigăndu. [strigandü. Brailler, v. n. a vorbi tare, Brailleur, euse, adj. care strigă. Braime, f. femeă nefertile. Braiment,hraire, m. s’rigă-tulü asinuluï. [de asinü). BRA — 148 — BRA. Brairefv.n. a striga (vorbindü despre asinü). Braise,f.jeraticü. [jeraticü. Braiser,v. a. a frige carne pe Braisier,?>i. ladă unde punu brutariï jeraliculü stinsü. Braisiére, f. frigare, [buluï. Bramant, m. strigâtulü cer- Bramer, v. n. a striga (cer-bulü). Bramine, vd. Brahmane. Bran, m.—de scie, tërite cè curgü delà taiatulü eu ferë-stràulü. Brânca des, f. pl. catene, lanţuri ale condemnatilorü la munce silnide. Brancard, rn. patü pentru transporlulü de bolnavi séü de obiecte fragili. Brancardier, m. purtătorii de brancard, vd. prec. Branchage, rn. râmuritü, tôte ramurile unuï arbure. Branche, f. ramură ; totü cè se pôte compara cu ramura. Brancher,v.n.asta suspinsü 1 o ramurï (despre passerï). Branchettes, f. pl. coralie relie. Branchier, m. oiseau—, tî-nenï passëre de prédâ. Branchies, f. pl. organe de respiraţiune ale pescilorü. Branchu,uc, adj. râmurosü. Branchue, f uă plantă marină. Brandade, f. manca re provinciale compusă din morun, cremă, oliü şi usturoiü. Brande, f. mărăcini, locuri necultivate, branchages. Brandebourg, ni. orna-mentü de cussăturu pe uă îm- brăccăminte ; haină de pusü pe d’assupra. Branderie, f. fabrică de ra-chiü în Olanda. Brandevin,r/i.rarhiü de vin. Brandevinier, m. ière, f. vîndëtorü de vinü, de rachiü. Brandillement, m. mişcare într’uă parte şi în cea-altă. Brandiller, v. a. a mişca încôcï şi încollo, clëtina; se —, a se da in légânü. Brandilloire, ni. légânü de funie. Brandir, v. a. a agita, scutura, clëtina (în mănă înainte de a lovi); lega cu scobă. Brandon, ni. paiă împletită, de care se servescü unii pentru a lumina ; ghiâmü de aiă, pusü în vîrfulü unuï astonü pe unü cămpu, cà së arrête că s’a luatü fructele de acollo,— de discorde, provocatorü de discordiă. Brandonner, v. n. a planta ghiumurï de paie pe câmpü, vd. prec. Branlant, ante, adj. clëti-nâtoriü. Branle, f. clëtinâturà. Branle-bas,m. disposiţiune pentru luptă, la marină. Branlement, m. clëtinare. Branler, v. a. a clëtina ; v. n. a se clëtina, a oscila. Branloir, ni. şi branloire, scândură asşedată (pe altü-ceva) în cumpănă, pe légânü. Branta, f. vd. Brode. Braque, f. unü cănc vînăto-riü; prov. ametitü (lalâü). Braquemart, m. vechiă sabiă lată şi forte scurtă. Braquement, m. întorsură BRA — MO - BRA într’uă direcţiune determinată. Braquer, v. a. aintôrce în-tr’uă direcţiune, dirige, ochi, pointer. [cruluï, racului. Braques,f. pl. piciôrele can- Bras, m. braçiü. Avoir le bras long, a avé autoritate, putere ; traiter qn. de monsieur gros comme le—, a tracta pe cine-va cu estremă, essagerată, politeţă, à--s raccourcis, din tôte puterile; à —le corps, prin mijloeulü corpului; à — s ouverts, eu braçiele dischise. Braser, v. a. arm. a lipi douë buccăţe de ferrü. Brasier,tn.cărbuni apprin.şi, mangrtlü. Brasillement,m. strălucire electrică a fluctelorü, (valu-ril.), reflessulü Sôreluï în apă ; lumina electrică. Brasiller, v. a. a côce pe cărbunî; v. n. a lumina. Se dice de reflessulü lumineï în mare, de lumina electrică. Brasque, m. ammesticü de cărbune pisatü şi argilü (se tencuesc cuptôre de ferrăriă). Brasquer, v. a. a tencui eu brasque. [diţă. Brassade, m. speçia de un- Brassage, m. forma ce se dă metalelorü ; dreptü de fa-bricaţiune. Brassaison, f. frëmîntare. Vd. brasser. Brassard, in. partea de armătură, care copperia braçiul. Brasse, f. lungime de douë braçie (cam decim.); pain de brasse, pane de 25 livre (mar.). Brassée, f. braçiü, càtü pôte încapé în braçie. Brasser, v. a. a frëmînta, bate (bere, metale topite) ; mar. (brasseyer),a dirige vë-lulü, panda, în altă parte. Brasserie, f. fabrică de bere. Brasseur, m. euse, f. berari ü, fabricante de bere. Brasseyage, mar. întôrce-rca vëluluï. Vd. brasser. Brassiage, m. mar. me-sură cu brasse, vd. vorba. Brassicaire, m. vd. Chou. Brassicées,f. pl. brassicee, florï în forma verdeT. Brassicourt,m. calü eu piciôrele arcate {bras şi court). Brassières, f. speçia de ca-misolă, scutecü ; mil. curele de cari se portă raniţa. Brassin, ni. putină de bere. Brassoir,m. vergea de ferrü cà së frëmînte, vd. brasser. Brassour, m. canale micü de apă. Brassure, f. lipitură, loculü unde sunt lipite douë buc-căţî de metalü. Brathyle, m.unü mineralü. Braun-spath, m. varietate a minéral, de ferrü. Şi spath-perlé. Bravache, m. fam. falsü bravü: fanfaron, (ital. bra-vazzo). [faronnade. Bravacherie, f. vd. fan- Bravade, f. înfruntare. Brave, m. bravü, valinte, vi-tédü, (pôte din lat. probus). Bravement, adj. bravü, vite jesce, abile. Braver, v. a. a privi cu des- BRE i.yj — BRE preţu, înfrunta. Comp. affronter, défier. Braver ie, f. magnificinţă în haine, fam. Bravo, interj, bravo ! Bravo, rn. uccissoru cu plată. Bravoure, f. valinţă strălucită, vitejiă. Air de bravoure. cant.ii de esecuţiune difficile. Brayant, p. pr. adj. cure încleiesce (din braire]. Brayer, v. a. a unge cu cleiü. Brayer, m. vd. cullote, bra-yuc, bandagiü pentru ernie (bracherium). Brayère, f.s. brayera, speciă de erbe in forma rosei. Bréant, vd. bruant. Brebiage, m. vechiü dreplü assupra oui loru. Brebis, f.ouë (oiA).Bepasde brebis, ospăţ ü unde nu se bé nimicii; c'est bien la — du bon Dieu, este uă fiinţă forte indifl'erinte, răb lătore. Brecciolaire,«^/.care conţine sfgrămăture. Brèche, f. spărtură(la murii, gardü etc.) Battre en brèche, a arunca ghiulele cà së spargă. Brèche-dents, m. cellü ce a perdut.ii dinţii anteriori, stirbü. Brechet, m. fam. ossulü peptuluï, peptü. Bredâ-bréda, adv. fam. eu precipitaţiune, iut.*, infug.i. Bredendin, m. mar. scri- j } etü micü pentru greutăţi. i Bredir, v. n. a uni curele i pentru arcurile trăssureî. Bredissure, f. diflicultate ab.-olută de a dischide gura. Şi bredissaye. Bredouille, f. semnü arrë-tandü că a luatü tôte puntele sélle la trictrac. Sortir bredouille d'une assemblée, a eşj dintr’uă adunanţă cu scopulü neimplinitü ; yayner la grande — ou la partie—, a că.ştiga partida îndouit, être —, fi perdutü partida. Bredouillement,m. găngă-vitü, vorbire pré repede, care nu se înţelege. Bredouiller, v.a. a vorbi puçinü distinsü, ganga vu. Bredauilleur, in. euse, I. gàngavü, faon. Brée , f. îmbrâccatü de ferrü allü côdeï marteluluï (ciocanului). Bref, ève, adj. breve, scurtü; avoir le parler—, la parole brève, a se esprime în scurtü, f] scurtü la vorbă. Brève, f. sillabă scurtă (in gram/. Bref, adv. în scurtü; en—, în puçine vorbe. Bref, ui. epistolă pastorale a Papei; calenduriü (micü) bi-sericescü, arretăndu officiulü. Bregin, m. undiţă cu ochiuri strînse. Şi brège, bergin,bre-yuin. Bregma, )n. partea antèriôre virfulü , a capuluï, sinciputü, \d. sinciput. Brehaigne, adj. (engl. bar-rca hind) sterile, sterpü, fvechj. [la Madagascar. Brehis, f. căprioră (fabulôsà) Brelan, rn. joeü de cărţi, casa unde se jocă. Tenir brelan, a face joeü de cărţi la sine accasă ; avoir —, a avé treT cărţi egalïïs. e. 3 regï, 3 assï), —favori, celle 3 cărţi de pre- — 151 — BRE lerinţă (carï se plătescă in-douită). [obiceiă cărţi. Brelander, v. n. a juca de Brelandier, m.ière, f. cellü cè jocă de professiune cărţi. Brelandinier, oi.commer-cianfc de tarabă, care întinde mérfa sa pe strată, vech. Brelée,f.nutrimentü de iérnâ pentru berbeci, animali. Bre!leyf. pod de lemne pe apă. Breloquey f. mice obiecte de aur etc. suspinse la lanţulă de orologiu; curiositate de mică valore, si berloque. Breloquet , ia. mal multe mobili mice strinse pe unü lanţu. Breluche, f. materia de assü, aspru Bringue, m. calü micü, rëü lacutü Bringuebale, vd. brimbale. Brinvîliers, m. /d. bol. vd. s/iigélie, (anlhelminlique). Brioche, f. micü coson.icü ; (iy. prostă farsă (renghiüj. Briochine, f. speçiâ de prăjitura sacharaLâ. Brisine, f. vd. c.ouleuvrèe. BriDn, m. musebiü pe côjea arburilorü. Brîone, vd. Ijri/oue. [monă. Briat&e, f. b'»t. speçiâ (le ane- Briquailions, m. pl. buc-căţT de cărămidă Brique, f. brică (brica), cărămidă. ; — cuite, cărămidă arsă ; bâtir eu briques, de briques, a clădi cu cărămidă. Briquet, m. amnariü, ueri-ce servcsce a pro luce foeü. Battre le—, a scăpăra cu amnariulü. Briquetage, m. lucru fâ-cutü de cărămidă ; imitaţiune (din gipsü şi ocliru) de cărămidă. [rea cărămideî. Briqueté, ée, adj. de culô-Briqueler, v. a. a tencui eu gipsü şi ochru. Briqueterie, f. locale unde se f.ice cărămidă. Briqueteur, rn. lâcë'.orü de cărămide. [midariü. Briquet?er, m. icre, f. cărâ-Briqueite, f. cărămijoră. B~is, m. ruptura unuï sigiliu ;—de prison, evnsiune, fugă din inchisôre;—de marché, opprire prin violinţă de a vinde; — droit de — et de uattfraye, dreptulü percepută delà ceï scăpaţi la tërmü. [ruptü. Brisable, adj. care pôle li Brisans, m. }d. valurï împinse violinte contra tërmü; scopele, stince, înălţate păne la nivelul ü apeï. Briscambille, f. unü joeü de cărţi. [piquet. Brâscan, m. unü joeü de Briscard, m. fam. soldalü veteran ü. Brise, f, vintü usioriü, rë-corosü şi periodirü. Brise-cou, vd. Caste-cou. Brisées, f. jd. ramurï rupte BRO — 155 — BRU şi semënate pe jeosü, cà së servescă de indicie, aller sur les—s de quelqu'un, a intra în rivalitate cu cine-va. Brise-glace, ni. pl. invar. arcü înaintea stilpuluï uneï punţi, ca se rupă ghiăgiele. Brise-lames, m. didăriă tare, ca së appere portulü de violinţa valurilorü. fig. durere protunda (—de coeur). Brise-mottes, ni. mare cilindru, cà së sfërime bulgări de pamîntü (agric.) Briser, v. a. a sfërîma. rupe, sparge ; brisons là, là-dessus, së stamü aci ; së nu ma! vorbimü de acésta. Se —, a se sparge. j Brise-raison, ni. pl. in- \ var. care vorbesce fără sirü, I (fam.) [droit. • Brise-tout, ni. vd. Mala- Briseur, m. spargëtorü. Brise-vent,»', obstaclu op-pu.sü de grădinari acţiunii vîntuluï asupra plantelorü. Brisca, f. brişcă. Si briska. Brisis, m. arch. partea su-periôre la unü copperisiü ruptü. Brisoâr, m. instrum. cà së le-rime cănepă, paie. Brisque, f, un joeü de cărţi Brisse, unü zoophitü. vd. oursin. Bristol, m. bristol, chărtiă albă forte tare. Brisure, f. ruptură, frântură, parte frăntă. Britannique, adj. brita-nicü, din Anglia. Britiniens, ni. pl. nume datü unorüermUï din Italia. Broc, ni. vassü de lemnü pentru vinü, de bric et de broc, aici şi dincolo. Brocaille, f. micï petre de pavatü. Brocantage, m. vindere de mërfurï de intimplare, te-lalicü. Brocante, f. prăjină ca së întindă mérfa. Brocanter, v. n. a cum-perd şi vinde mërfurï de întîmplare. Brocanteur, ni. telariCL Brocard, rn. luare iu risü. Brocart, m. brocart, ma-teriă de mătasse împletită cu aurii séü cu argintü. Brocatelle, f. imitaţiune de brocart. Brochage, rn. legătură de cărţi numaï în chărtiă. Brochant, adj. (sur le toutJ pe d’as.supra. încă. maï mult. Broche, f. frigare; broşa; cărligu. La pl. dinţii mis-treţuluî. Brocher, v. a. a împleti fire de aurü, de argintü, în-tr’uă materiă ; a côsse foiele uneï cărti şi le îmbrăcca cu chărtiă ; fnj. a face în grabă. Brochet, >/i. pesce de apă dulce. [chet. Brocheton, ni. micü bro- Brochette, f. mică frigare ; élever un enfant à la—, a cresce unü copilü cu multă îngrijire. Brocheur, ni. euse, f. cellü cè cosse cărţile, face fascicule. [potcovitü. Brochoir, ni. ciocanii de Brochure, f. fasciculă, carte numaï cussută, broşură. Brocoli, ni. vérda de Italia. BRO - 150 - BRO Brodequin, )n. cismuliţă. Broder, v. a. a côsse orna-minto uneï materie; fig, amplifica, înfrumuseţa. Broderie, f. cussătură la uă materia. Brodeur, m. euse, f. cellü cè face cussăture pe materie. Broie, m. speçia de ciocanü, cà së férîme cânepa, brisoir. Broiement, tu. braiment, frecare, sfërîmare a căne-peï etc. [corpü simplu. Brome, m. chem, bromü, Bronchade, f. pas«ü fai su, cè face unü calü. Bronche, f. anat. brcnchiă, oondussü pe unde intră aerulü in phtmanï. Broncher, v. n. a călca rëü. Bronchies, vd. Branchies. Bronchique, adj. care se referesce la,ţine de, bronchie. Bronchite, f. bronehită ; allecţiune, bolă, a broncliie-lorü. Bronze, m. brondü.—Le mot doit venir dé l’ancien Brun-diniunt, ville remarquable pir l’airain qu’on y travaillait. [lôrea bronduluf. Bronzer, v. a. a da cu- Broquart, m. animale sël-baticü de unü annü. Broquette, f. cuiü micü. Brossage, m. curăţire cu peria. [sailles. Brossailles > vd. Brous- Brosse, f. periă; mare pensulă. Brosser, v. a. a şterge cu peria. Se—, fig. vd. s’esquiver. Brosserie, f. commerciü cu perie. Brosseur, m. soldatü ser-vitorü. [j erie. Brossier, m fâcëtorü de Brou, m. vd. écale. Brouée, f. plôuia trecëtôre, negură. Brouet, m. supă de lapte cu sacharü; rele buccate. Brouette, f. cărrucioră de nisipü cu uă rotă, robă. Brouettée , f. continutulü uneï robe (brouette). Brouetteur, m. carrâtorü eu rôba. Brouetier, m. cellü cè carră cu rôba, poveri, plmîntü. Brouhaha, m.sgomotü coiï-fusü. Brouillamini, m.lat. fam. desordine, confusiune, am-meslicü. Brouillard, m. brumă. Papier—, chărtiă care suge. Brouille, f. fam. certă, dispută. Brouiller, v. a. a animes -tien, turbura ordinea. .Se--a se certa ; a deveni confusü. Brouillerie, vd. Brouille. Brouillon, m. onne, f. per-sonă deprinsa së ammestice, së pună în confusine, së încurce ; scriptură ce trebue pusă pe curatü (bruion). Brouir, v. a. a usca, arde (de acţiunea Sôreluï asupra vegetalilorü). Brouissure, stricarea ve-getalilorü prin înghiaçiü. Broussailles,f.//. mărăcini, ronces. Broussin, tn. escrescinţăpe ramurile arburilorü. Broussure, f. caria, rnan-eătura frumenluluï, grăuluî. BRU — 157 — BRU Brout, ni. radécine de pădure cè crescü primavéru. Broutant, m. care pasce. Brouter, v. a. a pasce, ciuguli. Broutilles, f. pl. ramure ménunte, fig. secaturi. Broyage, m. frecare, fërî-mare. Broyer, v. a. a treca, fërîma, reduce în pulbere, piler. Broyeur, rn. cellü ce frécâ. Bru, f. noră. Bruant, m. vd. Bréant. Brugnon, m. speçiâ de péra. Bruine, f. poleiü. Bruiner, v. unipers. a cadé poleiü. sunetü confusü. Bruire, vn. a bubui, da unü Bruissement, m. bubuită, sgomotü surdü şi i.confüsü, preçum allü valurilorü. Bruit, m. sgomotü, svonü. Il court un—,merge vorba, avoir bon,—a avé bună re-putaţiune. Brûlage, rn. ardere a bu-rienelorü, a pămîntuluî. Brûlant, e. adj. ardëtorîü. Brûlé, m. mirosü de lucru arsü. [sură. Brûlement, m. ardere, ar- à Brûle pourpoint) adv. forte de apprôpe. Brûler, v. a. a arde, incàldi eu escessü, le rôti brûle—, este timpulü din urmă. Brûlerie, f. povarnă de ra-chiü. [bobèche. Brûle-tout,m. pl. invar, vd. Brûleur, vd. Incendiaire. Brûlis, m. ayric. arderea er-belorü pe cămpu. Brûloir, m. cilindru pentru prujitü cafea. Brûlot, m. nave preparată cà së pună locü navilorü ine-mice. Brûlure, f. arsură, ardere. Brumaire, m. brumuriü, a 2-a lună a calend. republi-canü, (23 oct.—21 nouernbr.) Brumai, e, adj. de iernă. Brume, f. brumă d6să. Brumeux, euse, brumosü, adj. copperitü de brumă. Brun, e, adj. brunü, ôchesü, il commence à faire—, în-ccpe së fia nôpte. Brunâtre, adj. care bateîa brunü, puçinü ôchesiü. Brune, f. înseratulü ; à la—, către seră. Brunelle, f. vd. prunelle. Brunet, cite,adj. puçin brun. Brunette. f. june fiică brună. Bruni, m. buccată de argintăria poliţă şi strălucinte. Brunir, v. a. a face brunü, a poli ; v. n. a deveni brunü. Brunissage, m. politură de argintari, [litorü de metale. Brunisseur, m. euse, f. po- Brunissoir, jn.instrum.de politü metale. [ metalelor ü. Brunissure, f. politură a Brusque, adj. rude şi iute, nepolitü, mojicosü. Brusquembille, f. unü joeü de cărţi, [mojicü (bruscü). Brusquement, adv. iute şi Brusquer, v. a. a se purta durü, mojicü. Brusquerie, f. acţiune séü vorbă aspr.ï, mojică. Brut, e, adj. (pronunţ, pe t), nelucratü, rude; nepolitü. Brutal, e, adj. brutale, vd. Grossier. [rement. Brutalement, vd. Grossir ■ p,rc 158 — liUD Brutaliser, v. a. a se purta aspru, mojicü. Brutalité, f. vd. Grossierté. Brute, 1*. fiinţă lipsită de raţiune, bestiă, brută. [motü. Bruyamment, adv. cu sgo- Bruyant, e, adj. sgomotosü, care face multü sgomotü. Briiyére,f.briiariü(lat./»’t. armariü (dulapü) pentru uneltele de mesă şi şervete; mésà unde se dispună talerele (lachîmurile) de servitü la unü ospeţu, (dresser le buffet); vins du —, vinuri de mésâ line. Buffefer, v. a. sèûbufeter, a da cepü (la butoiü) şi a bé (despre cărăuşii infideli). Buffeteur,)/i. cărău-iu care dâ cepü butoiulnï, cà se bé. Buffle, ■m. bouü selbaticü; bivolü ; pele de bivolü. Buffleterie, 1’. hante de pele de bivolü séü altă pele tire, carï faeü parte din muniţiu-nea soldatului Buffletin, m. malacü de bivolü june ; pelea sa. Bufflone, t. bivoliţa. Buffone, f. şi bufone, bot. bufoniă, plantă de speçia viorelei. [traodon. Bufolt, ni. unü pesce (tc- Bufonie, f. plantă. Comp. buffone. Bufonite, f* vd. crajtaudinc. Bu g Je, f. speçia de trompetă ; bot. genü de labia te ;— ivette, ciparosü de campü. Buglose, f. séü buglosse, uă plantă medicin. Şi langue de boeuf (an ch usa)',- des teinturiers, alkanà (alkana spu-ria). Comp. orcaneltc. B u g r a n e, f. vd. a r rête-b <>e a f. Buhot, tu. firü împleti ! ü. Bu ire, f. vassü pentru licorï, vech. Buirette, f. căpiţă mică (de fiuü). Buis, M.genü de arbureï tôtu-déuna verdi. Altâ-dată bonis. Buissaie, f. locü plantât eu buis. Vd. vorba. Buisse, f. uneltă de cismarï, de croitorï, cà se calce cus-săturele. Buisserie, vd. merrain. Buisson, m. mărăcini, arbureï spinosï, pădurice ; prendre sou—,a intra adincü în-tr’uă pădure, trouver — creux, a gèssi cuibul deşert. .Se sauver à travers le*—s, à căuta să scape. Buisson-ardent, m. unü arburelü spinosü. Vd. pyra-canthe. Buisscnaie, f. mârâcinisiü. Buissonner , v. n. a produce mulţi'mărăcini înjeosü (despre arburï), a începe se crescă (pădurea) de jeosü. Buissonneux , euse, cop-peritü de mărăcini. Buissonnier, ère, adj. care se retrage în mărăcinî,(despre iepuri), faire l'école buissonnière, a se plimba, în locü se mérgâ la şcolă, in classe. — L'école buissonnière è prima şcolă cè ţinură Luteraniï în càmpulü li» erü. Bulbe, 1 bulhü, boboeü: anat. parte globulôe}—, bulbi paru, eu tubercule. Bulbonac, rn. vd. Lunaire. Bulime, m. testaceü univalve (lat. bulirnusj. Bulithe, m. concreţiune cè se formédfi în stomaeü. Bullaire, m. culessü, collec-ţiune, do rescriple aie Papeï. Bulle, f. glonţu micü desertü, bullă /huila).\ sigilü, mai a-lessü allü Papeï, epistolă a Papeï, constituţiune; globulü de aerü, de metalü etc. Bulle d'or, constituţiunea imperat. Carol IV. care regula elecţiunea împëratilorü germani, în ruedic.\à.a)npoule,phlye-tène. Şi pemphyyus, rupin. Bulle, adj. papier—, chărtiă ordinariă. Bullé| ée, adj. în forma autentică. Bé)iéfice —, benefi-ciü aie cuï provisiunï nu se espedia la Roma, decătu in formă de bullă. [insecte. BulléenS| ui. pl. familiă de Bullerf v. a. a sigila unü actü printr’uă,bullă fvach). Bulletin, m. mică chărtiă pe care cine-va scrie votulü sëü, sulïragiü în scrissü; culessü, noutăţi dilnice ; billetü, do-cumentü; — de* lois, collec-ţiune officiale de legï. Bulleuse, adj S. (feuile), foiă copperită în sus cu mice emili inţe, e.şiiure, obtuse. [luneï. Bulliarde, f. maculă, péta a Bulteau , » t. farbre en— arbure sfericii. Comp. Boule. Bunette, speçiâ de passère. Buniade, f. bot. genü de cruci fere merid. [plante. Bunion , >n. buniü, genü de1 Buphthalme, m. bot. buf-talm, ochiul boului. Şi oeil de boeuf, vd. şi ophthalme. Buphthalmie, f. therap. (şi ophthahnie), raârituîü volu- , meluï ochiuluï, idrope la o-chiü,(hydrops bulbi mixtus). Buphthalmique, «dj. rela-tivü la buphthahnic. Buplèvre, f. bot. plantă um-beliferă cu margini late. Bupreste, m.bupreste, păi a- , ginü rosiü forte micü. Buquet, m. văpsea de indigo. Buquette, f. mar. scală pentru mësura diametrelorü u- i uuï catartü. Buraliste, m. cellü cè ţine unü bureau, cassierü de —, la régie du tabac, vîndëtor privelegiatü de tutun. Burat, rn. flanelă grossă forte commune, păslă. Buratine, f. buratin, ni. bu-ratinü,mater, de lănăşi măt. Buratte, f. maleriă de lănă lôrte fină şi mătasse grossă. Burbat, )n. monnetă alger. Burbe, f. monnetă de Tunis. Bure , f. séü bureau, materia grossă de lănă (itaUwva/ Bureau, m. mesă de crissü (biuroü); locü de distributiune de billete: locü undelucrédi cine-va în affacerile sélle; ad- i ministraţiune, funcţiune; — de change, casă de schimbü ; (zaraful),— des classes de la 1 marine. dregătoriă pentru conscripţiunea marină ; — d'esprit. adunanţă beletrist. \ BUR — 101 — BUY Bureaucrate, m. omü de bureau vd. vorba. Bureaucratie, f. autoritatea, influinţa,capiloriî şi coin-misilorü in administraţiune. Bureaucratique,adj. care ţine de ômenï de bureau. Bureaucratisme, »i. a-busü de autoritatea ômeni-lorü (de bureau) din admi-nistraţiune. Burelé,i:c, adj. coinpusü de fascï de smaltü felurite, în numënï egale (la armărie). Burèles, f. pl. séü barclles, fascï (dunge) diminuite în numérü cu soţu (la armărie). Burette, f. micü vassü eu gî-tulü de argintü etc. La pl. mice vasse, unde se ţin ü apa şi pănea la liturgiă. [gos. Burgalèse, f. lănă deBur- Burgandine , adj. şi f. Se dice de cellü maï frumosü nar.ru, trassü delà melcul nu-mitü burgau. Maï bine burgau dine. Burgau, >n. melcü de An-tille, a câruï coquilă dă cellü maï frumosü nacru, mărgă-ritarü (nacre burgauduieh Burgrave, rn. (germ.) bur-gravü, domnulü unuï castelü. Burgraviat, m.burgraviatü. Burin,//', sulă a pecetarilorü. Buriner, v. a. a grava, săpa peceţî ; fig. a scrie cu mare perfecţiune; a represinta în trăssurî curate, forţi. Burlesque , v.d. Plaisant, Bouffon. Burlesquement, adv. în modü de a rîde, glumetü. Burnous, m. bournous. Buron, m. căşiăriă, vcch. Dicţ. Franco-Iium. Butonnier,//i. pastorü, cellü cè séde în căşiăriă, Bursal, e, adj. (pl. bursuuxJ. Edit —, edictü, care stabi-lesce unü impositü estraor-dinariü. [vd. vb. Busard, rn. speciă de buac. Buse, m. la mină de balenă, de ot^lü, la corsetü. Buse, f. speciă de irete. Busquer, v. a. a pune lamine de otelü(bHsc) la corsetü. Busquière, f. cută unde introduce unü buse,vd.vorba. Buste, rn. bustü, partea su-periôre a corpuluï, capulü, u-meriï si peptulü. But, m. ţintă, puntü fissü unde voiesce cîne-va să attingă ; proiectü, scopü,toucher le—, a ajjunge scopulü; de but en blanc, fără consideraţiune. Bute, f. cuHtü allü potcova-rilorü, cà să taiă unghia. Buter, v. a. a lovi la ţintă. Se —, a se obstina (se îndîrji;. Butin, m. (fară pl.) spolie, prédâ, cè s’a luatü delà ine-micü. [spolie, delà inemi . Butiner, v. n. a lua predă, Butoir, m. cuţitii allü cure-larilorü. [fig.omü grossolan. Butor, m. passëre de prédà. Buttage, rn. ugric, facere de mormane pe campü. Butte, f. mormanü, grămadă. Etre en—à, a fi espusü la. Butter,v.a. a pune pâmîntü la rcdăciua ar bu relui, planteï. Buttoir, rn. micü plugü. Butyreux, euse. adj. uu-turosü. [bëutü. Buvable, adj. potabile, do Buvard, m. caietü de chărtiă care suge. li — 162 — CAB Buvetier, m. birtasiü. 1 Buvette, f. birtü, cârciumă. Buveur, f. bëutorü, | care bé multü. [căte puçinü. | Buvotter, v. a. a bé desü şi : Bysse,»/t.s.^/s'.'i((ls, bissü. Ma- | teriă cè servia la antici se fabrice materiele celle maï lrumôsi». Byzantin, m. bisantinü, cu-lôre roşia. Byzantine, f. cu-lessü de istoricii bisanlini. c C, m. secunda consunante. In ■nuis, prima notă a scaleï. Comp. ut. Cà numrnr,(jore,cotiffnae. C, pronume pentru ce, ça, usi-tatü înaintea verbului être, a fi,e’es£, (acésta) este, c'était, (acésta) era.—Persônele sunt | aşia: c'est'moi, jc'esttoi, c'est lui,c'est elle, c'est nous. c'est vous, ce sont eux, ce sont elles, sum eu, esci, este ellü etc. suntemü noi etc. Ca, breviatü in chem. pentru calcium. C’est pourquoi, conj. de aceaa, din acésta causâ. Çafpron. (in locü (la cela), a-césta: c'est ça, aşia este; comme ça, astu-felu ; rien que ça, nimicü altü ceva; ca adv. i (in locü de ici), aicï. Cà interj, pentru a escita séü commanda, ça commençons, aicï (aiilemü), së incepemü. — Çà el là, aici şi collo, p’aci pe collo. Comp. deçà et delà.— Qui çà qui là, u-niï de uă parte, alţii de alta, en cà, pane acum; par cleça et par delà, de acésta parte, de cea-altă ; or çà, acum, astü-felü. Caablé, adj. ni. /üois—J,mr-patü (lemnü). Caama, m. cerbü, speçia de antilope. Cabacet, vd. Cubasse t. Cabajoutis, m. pop. casă vechiă formata din construe-ţiunî carï nu ţinu una de alta. Ca ba de, -m. vestimintü militare la Grecii moderni. Cabal ,/u.séü caban, rnérla cu pretü multü redussü, eftinü. Cabale, f. cabală. Tradiţiu-nea ebraică assupra intre-pretaiiuniï Bibliei ; sciinţă ascunsă; fiy. intrigă. Termes de—, espressiunï cabalistice. Cabaler,v. n. vd. comploter. I Caba1ette,f. frase de musică repede şi linale. Cabaleur,m, vd. claqueur. (Fem. cabaleuse. puç. usit.). Cabaliser, v. n. a cabalisa, se servi de artea cabaleï. GAB - 163 — GAB Cabaliste,»i.cabalistü. Erudiţii in cabala Ebreilorü. Cabalistique, ac//. cabalisticii, de cabala ebreică. Cabalistiquement, adv. in mod ü cabalisticii. Caballin,c, fontaine,—e, vd. Ifippocrcne. [nari u. Caban, ni. mantelă d*‘ mari- Cabane,'.cabană,colibă (ital. ca^a/j«a).Coinp. chaumière. Cabaner, v.a. a face colibe, sedé in colibe; mar. a în-torce uă nave; jiy. a machina, înşela. [pasiuni. Cabanier, m. arendatorii de Cabanon, ni. şi pop. galba-non, colibă mică, închisore. Cabaret, ni. cârciumă, tavă pentru ceai etc.; în bot. vd. asaret (d'Europe). Cabaretier, m. icre, f. căr-ciumariü. Cabas, ni. coşiu rătundu de paie împletite; pëlëria vechia. Cabasser, v. n. vech. a se găndi la rëü. [vd. cabacit. Cabasset, m. cască vechiă, Cabasson , m. speçiâ de cănepă. Cabbale, f. vd. cabale. Cabat, ni. agr. speciă de a-ratru, de plugü, pentru viiă. Cabeste, i', lănă dă cabesse, (spân.) séü matasse de ca-beça (portug.). Cabestan, m. scripetü, cilindru verticale, pe care se îut'ăşiurâ şi se disfăşiură funia etc. * [alric. Cabézon, ni. uă passëre Cabiai, ni. unü patrupedü brasilianü (cavia). Cabillaud, m. moi'unü prôs-pëi.Si cabèliaud séü cabliau. CabilJe, f. cabilă. arabă. Cabillots, m. pl .mar. cuiele funiei din fundulü catartuluï. Cabine, f. cabină. Cameră mică pe nave. Cabinet, ni, cabinet, cameră mică; locü destinatü pentru lucru, .studiü; collecţiune sci-intificà,cousiliulü miniştrilor. Câble, m. (engl. cablc, şi lat. captam), funiă grossă, — de fer, câble chaîne, funiă de lantü |>entru legatü:/i/e/- le—, séü du—, a slăbi funia ancorei. Câbleau,m.seu cablnt, funiă, (câble! mică. [200 metri. Câb'ée, f. mar. mesura de Câbler, v. a. a impl.ti mai multe funie împreună. Câblot, )n. vd. câblcau. Caboche, f. faiij. capü,cuiü cu Dasturulü mare ; fiere —, omü obstinatü, incâpëtinatü. Cabochien, m. pârténü lui Jean-sans-Peur. Cabochon,m.petră prrţiosă, lucrată séü nelucrată ; cuiü micü. [apaiică de Guiana. Cabombe,f. cabomba, plantă Cabosse, f. învelişulu (sîm-bureluT), migdalei de cacao. Cabosser,v. a. a face contu-siune, vd. meurtrir. Cabotage, m. navigatiune d’aluDgulü ţermilorO. Caboter, v. n. a naviga pe lăngă côste. Caboteur, m. navigatorü d’alungulü côstelorü. (navigateur côtier]. Cabotier, m. nave destinata pentru cabotage, vd. vb. Cabotin, m. comedianü ambulante, rëü actorü. CAG — 164 — GACH Cabotinage, m. arte a unuï cabotin. Cabouille, f. vd. Agave. Cabre , f. machina pentru greutăţî. se Cabrer9 v. refl. a se re-dica pe piciôrele posteriori (despre caï) ; fig. a se întër-rita ; faut, faire—qn. a necăji pe cine-va. Cabri,m. june capriorü; sauter comme un—,a sări câ uă gazelă. [americ. Cabrillet, m. genü déplanté Cabrilloni m. micü caşca-valü de lapte de capră. Cabriolei f. capriolü, săritură uşioriă, friser la— ,a-sï mişca piciôrele în sus,îu aerü. Cabrioler, v. li. a lace unü capriolü, vd. prec. Cabriolet , m. cabrioletă. Trăssură .suspin.să cu doue rôte. [face cabriole,\d.vor ba. Cabrioleury//i. euse, celü cè Cabrions, m. pl. lemne cè se asséda îndërëtulü driculuï unuï tunü. [vorba. Cabron,»i. pele dec«k>’i,vd. Cabrouet, rn. mică trăssură cu doue rôte în usü la colonie (pentru a transporta trestia de sacharü). Cabroueter, v. a. a duce trestia de sacharü la moră (într’unü cabrouetj. Cabus, m. séü capus (se dice despre vérda), vrl. Pommé. Cacaber, v. n. a striga (despre poturnice), a imita stri-gâtulü poturniciï. Cacade, f. întreprindere ne-isbutită, fam. [lia). Cacalie ,f. uă planta (caca- CacaOj ou. (amande de —, fève de —), cacao, migdală, bobă, de cacao, din care se face ciocalata) (semen, nux, séü faba cacao). Cacaoyerym. séü cacaotiert cacao, arbure de Messicü şi Guiana. Cacaoyère, f. locü plantatü de cacao. [sicü. Cacastol, m. sturnü de Mes- CacatoiSj rn. catartü micü. Vulg. mât de perroquet. Cachalotf m. cetaceu, eu unü capü enorme, de genulü baleneï. [ascundëtôre. Cache) f. locü de ascunsü, Cache-cache, m. joeü de copiï (de ascunselé), cligne-musette. Cache-cou, m. s. cache-col, legătură (basma)de gîtü, fam. Cache-folie, f. false bucle de përü. [prăjitură. Cache-museau,?>i.uâ mică Cache-nez, m. băsmăluţă de gîtü, cas)ieft. Cachectique, adj. med. de rea constituiïune,avîndü suc-curï stricate. Vd. Cachexic. Cachef, m. locuteninte alla unuï beï în Egiptü. Cachement, m. ascundere, ascunsură. Cachemire, m. séu kach-miV,casmirü. Ţessâtură forte fină şi preţiosă (de lănă de Cachemire séü de Thibet). Cache-entrée,f. coperişiul cavităţiî (găureî), delà cheiă. Cacher, v. a. a ascunde, dissimula. Se —, a se ascunde. —à qn. de cine-va;—de qn., a se preface, ascunde de cineva intinţiunile selle, [nariă. Cacheron, m. sfôra ordi- CAC — 105 — GAG Cachet, m. sigiliü micü, im-pressü, săpatu, pecetă, semnü; —à manche, sigiliü eu mă-nerü; cachet volant, sigiliü pusü pe uă scrissôre dischi- , să;—en bague, inelü de sigi- i latü; lettre de—, (altă-dafă) epistolă a regelui conţinindu uă ordine de essiliü. [gilare. Cachètement, rn. neol. si- Cacheter, v. a. a sigila, pecetlui, pain à—,bulinü. Cachette, f. mică ascunsură. Eu —. în ascunsü. Gomp. eu secret, à la dérobée. Cachexie, f med. rea dis-posiţiune a corpului, con-sumţiune, succuri stricate. Cachibou, m. uă plantă. Cachi-Caoris, m. pelerini la fluviulü Gange. Cachiment, Cachimen-tier, vd. corossolier. Cachioura, m. uă materiă de bumbaeü indiană. Cacholong, ni. agată albă fôrte dură şi opacă, calce-donulü albü. Cachos, rn. speçiâ de so-laneă (marelle) peruviană. Cachot, m. carcere, inchi-sôre obscură. Cachotte, f. cigaretă fără candidatü. Cachotterie , f. misteriü pentru lucrurï puçinü importanţi. Cachou, m. succü reşinosu şi astringinte estrassü din uă speçià de acacia indianü. Cachoucha, f. unü dantü spanicü. cacique. Caciquat, rn. demnitate de Cacique, m. cacicü, principe messicanü. Cacis, m, şi cassis, fragü eu fructe negre, liquôre din elle. Cacocholie, f. med. bilü (veninü) stricatü. Cacochylie, f. med. cliili-ficaţiune stricată. Cacochyme, adj. nesànë-tosü, cu umori stricate, mal-sai>L. Cacochymie, f. comples-siune morbôsa, stricăciune, depravaţiune de umorï. Cocodëmon, >/i. spiritü rëü. Cocoërgète, m. rëü vetă-mătoru. Cacoèthe, adj. rëü şi în-veteratü (despre ulcere). Cacographie, f. ortografia viţiosă, stricată. Cacographique, adj. de ortografia viţiată. Cocolet, »». cosiulü purtatü de unü mulü séü catirü. Cacolin, rn. prepeliţă mes-sicană. * [ţiosă. Cacologie, f. locuţiune vi- Cacologique, adj. gram. de rea construcţiune. Cacomite, m. plantă care servia de alimentü Peruvia-nilorü. [rea. Cacopathie, f, inclinaţiune Cacophonie, f. dissunanţă, uniune de sunete neplicute, vitiü de voce; accordü falsü. Cacophragie, f. med. slăbiciunea intestinelorü, Cacositie, f. desgustü (gré-ţă) la măncare. Cacostomie, f. rea lumină. Cacothymie, f. disposiţiune viţiată, depravată, a spiritului. Cacotrophie, f. nutriţiune depravată, rea. cad — 1150 — CAD Cacouac,m. Sobriquet prore à désigner des sophistes ridicules (Voltaire), t-pitetü cà so desemne pe unü solistü risibile. Cactier, m. genü déplanté càrnô-e eu spinï. Şi melon-chardon, cierge sëü raquette, cactus, cactée, cardasse. Cactoïdes, f. pl. familia de plante polipetalï. Cacios, m. s. cactus, cacte, vd. cactier. Gadaba, ni. cadaba, genü de plante arabice. Cadaba farineux, dont les feuilles farineuses sont regardées coiiinie antivénériennes. Cadastrage, in. operaţiunile de cadastru. [dastru. Cadastral, e, adj. de ca- Cadastre, m. cadastru, registru publicü de valôrea şi cantitatea immobililorü. Cadastrer, v. a. a face cadastru, a înscrie în cadastru. [face cadastrulü. Cadastreur, m. cellü cè Cadavéreux, euse, adj. cadaverosü, de cadavru. Cadavérique, adj. care se referesce la cadavru. Cadavre, vi. cadavru, corpü mortü. Cadavres des bois, arburiï uscaţi, morţi. Cade, m. metru cubicü. Cadeau, vi. micü presinte, micü darü. Se faire un grand—de qch. a şl promile multă plăcere delà ce-va. Cadélari, m. genü de ama-rantacee ind. Cadeler, v. a. a face trăssure de ornamentü eu con-deiulü. Cad elle, f. vermele grăuluî. Cadenas, m. lacătu, — à baril, Lcaiü cu siurupü , —numérique, lacătu cu nu-mere [cliide cu lacătu. Cadenasser, v. a. a in-Cadence, f. cadinţă, mişcare regulată ; mus. armo-niă. Sortir de—, a eşi din cadinţă, diu tactü, la danjü. Cadencer, v. a. a cadinta, regula pe cadinţă, face ar-moniosü ;—ses périodes, a face periôdele sélle së aibă uă consunanţă frumosă. Cadène, f. catenă, lanţfi pentru condemnaţî la munca silnică (vech.).’ Cadenette, f. şiuviţă împletită mal lungă de càtü restulü perului, cheveux en cadenette. Cadet, //<. ette, f. şi adj. maï micü (despre fraţî), maï june. Branche cadette, ramură care descinde din cadet, opp. branche aînée, ram. eşită din fratele cellü mare. — Les cadets, juni nobili orgauisaţî în companie militari sub Ludov. XIV. Nobile juue, care servia cà soldatü, cà së înveţe, cadet. Cadette, f. fiica sèü surô-rea cea maï mică; pétra de pavatü ; mare taeü de biliard. Cadetter, v. a. a grava eu petre. [turcü. Cadi, m. cadi, judccătoru Cadie, f. arburelü de Arabia. Cadilik, m. magistratura u-nuï cadi. [lănă. Cadis, )>i. materiă uşioriă de Cadisé, m. speçia de materiă de lănă şi açià. CAD — 167 — GAG Cadita, f. fragmenta de pe-trificaţiune, encrinită. Cadmie, f. cadmia, ossidü de zincü. Vd. Tutie. Cadmique, adj. chem. de c.idmiü: sulfate—, sulfatü de l'adiniü (sulphas cadmicus). Cadmium, m. chem. cadmiu, metalii solidü şi albü. Cadogan, m. séü catogan, nodû care redică porul ü. Cadole, f. clanţă (care se dischide în sus) la uşiă, portă. Cadran, m. şi cadrant, cadrante. Suprafaçià circulare, unde sunt însemnate orele, vînturî ; orologiu astronomică. Cleşte care ţine diamantele, candü se Iucréda. Cadran né, ée, adj. aftectâtü de cadrannure. Vd. vorba. Cadrant, vd. Cadran. Cadrannerie, f. deposilü, fabrică, de instruminte de marină, de bussole. Cadrannure,f. unu morbü, bolă, de arburî ; dispicătură in lemnulü lorü. Cadrat, f. impr. buccată de metal ü, cà së împle intervalele. Cadratin, m. micü cadrat. Cad rature, f. tôte buccă-ţile cari tacü së mergă acele cadranteluî, orologiului. Cadre, m. ramü, pervasurî; cadru, planulü unei opere. Cadrer, v. n. avec qch.y a ' se potrivi (despre lucruri). Caduc, uqne, adj. caducü, betrănu, trocutü (de ômenï). Donation caduque, dona-ţiune care remăne larë ef-lectü. Succession caduque, successiuue ce n’are locü din lipsă de ereditari. Comp. legs caducs. Caducée, m. caduceü. Vergea îmbrăcată de douï şerpi, atributü luï Meucuriü. Caducité, f. slăbiciune, stare caducă, ruinată. Caecum, m. primulü din intestinele grosse. Cafard, e. vd. hypocrite, bigot. Cafarder, v. n. a face pe religïosulü, se arrêta santü. Cafarderie, f. fam. devoţiune atlectată. Vd. hypocrisie. Cafardise, f. făţărnicia, actü de devoţiune alfectată. Café, m. cafea; cafenea; — brûlé, cafea prăjită;—moulu, en poudre, cafea măcinată : — au lait, cafea cu iapte ; — à l'eau, cafea né-gră ; — à la sultane, sul-tanină, cafea turcéscâ, train de—, bobü de cafea. Caféier, ni. séü cafier, arbure de cafea. [cafea. Caféière, f. plantaţiuDe de Caféine, f. amarü de cafea, essinţă do. cafea. Caféique, adj. (acide— acidă care essiste în cafea. Cafetan, rn. caflanü. Cafetier, m. ière, f. cafegiü. Cafetière, f. ibric de cafea. Caffart, m. vd. Cafard. Caffignon, m. inveliçiulü (gogosia)vermeluï de mătasse. Cafier,ca fféyer,m.x(\.caféier Cage, f. coliviă,—d'escalier, mûri carï închidü scara. Cagée, collecţiune de passer! în coliviă. CAII - 168 — GAI Cagette, f. mică prindëtôre de passerï. Cagier, m. facôtorü de colivie, vîndôtorü de passerï. Cagnard, e, odj. şi s. vd. fénéant, poltron, lâche. Cagnarder, v. a. a trăi în lenevia. Cagnardise, f. vd. féné-antise. Cagne, m. (vech.) căne. Cagneux, eu.se, adj. cuï sunt genuchiï întorşi în întru. Cagot, m. cagot. Numele u-nuï poporü din Pireneï, pôte descind inte allü Westgoti-lorü ; devotü falsü. Gomp. hypocrite. Cagoteriey f. devoţiune falsă séü cssagerată. [cagot. Cagotisme, rn. spiritü de Cagou, m. avarü, care trăi-esce prostü şi luge de toţî. Cagouille, f. ornamenta în volută pe pintenulü naviï. Cagoule, T. p. us. vd. capuchon. [desă. Cague, f. >nar. nave ollan- Cahier, in.caietü, memorie. Lefi cahiers des Etats, dările (propunerï, cereri) Sta-telorü gener. ; — des frais, socotélu de spese;—des charges, caietü de însărcinări, unde se espunü sarcinele uneï întreprinderi commer-cialï, séü condiţiunile stabilite pentru dînsa. Cahin-caha, ad v. fam. nicï bine nicï rëü, nu pré bine. Cahot, în. saltulü trassureï, sdruncinatü. Cahotage, m. sdruncinatü, salturï de trăssură. Cahotant, e, (>. j>r. adj. care saltă, sdruncină. Cahoter, v. a. şi n. a sdrun-cina, sălta (de trăssure). Cahute, f. căscioră, colibă mica. [galü de Guiana. Caïca, m. speçia de papa- Caie, f. bancü de nisipü. Şi Cayeu. Caïeput, m. oliü verde şi odorante de Moluce. [celü. Caïeu, m. micü bulbü, bobo- Caille, f. prepeliţă ; — commune, prepel. de mărime mijlociă. Caillé, m. lapte îndesitü. Ga adj. închiâgatü, lait caillé, iaurtü. [de grunjï. Caillebotage, ni. facere Caillebote, f. mar. buccată de lemnü, cà së astupe uă dischisurà, unü golü. Caillebotte, f. massă de lapte îndesitü, închiagatü. Caillebottis, m. îngrăditură de lemne pe puntea naviï. Caille-lait, m. s. caillef, planta care inchiagă laptele. Caillement, ni. îndesire, în-chiăgare. Cailler, v. a. a îndesi, in-chiăga. Se cailler, se îndesi. Cailletage, m. fam. vorbe vane, minciuni. Vd. caillette. Cailleteau, m.puiüdepre peliţă. [nimicuri (babiller). Cailleter, v. n .fam. a vorbi Cailletot, m. vd. Turbot. Caillette, f. fcmcă frivolă şi vorbitôre (guralivă). Vd. şi abomasus. Caillot,î/i.mică massă de lapte îndesitü, grunjü de sănge. Caillot-rosat, m. pară pe-trosă de gustulü roseï. GAJ — JGÜ - CAL Caillou, m. cremine, petri-cică ;—à feu, silice;—d'Egypte, speçiâ de jaspe ;—de Médoc ; — du hliiu, diamante de Rhin. Cailloutage, m. lucru făcută de petricele ; faienţă fină. Caillouté, ée, adj. garnită cu petricele, sust. f. faîenţă fină. Caillouteur, m. lucrâtorü care taiă crcminî d^. puşcă. Caillouteux, euse, adj. plinü de petricele, de petrişiii. Cailloutis, m, petrişiu destinată să asşternâ drumul u, së întreţină strada. Caîmacan, m. caimacam. Caïman,)n.ună crocodilâ a-mericanu. Caïmander, m. séu quémander, a cerşi clandestină, pe ascunsă. Caînca, f. med. râdëcina u-nei speçie de chiococca. Caïque, m. caicu, barcă de Levante, de Archipelagu. Caïre, m. cojea fructului de cocos. Caisse, f. ladă, cassa, (de bani etc.); tobă,—batire la caisse, a scula soldaţiî ; grosse—,tobă mare;—d'épargne, cassă de economia ;—de retraite, cassă destinată së as-sigure unu venită celloră ce a depusă într’insa economie annualî. Caisson, m mare ladă pe rôte, unde se ţină inuniţiu-nî (—à munitions), victu-ali, pentru armată. [bure. Cajeput, m. speçiâ de ar- Cajoler, v. a. a mângâia, resfôta, căula se seducă ; mar. a duce navea contra vîntă, în favôrea currinteluî. Cajolerie, f. resfoţă. Comp. flatterie. Cajoleur, euse adj. resfe-ţâtoriu. Cajute, f. pată într'uă nave. Cakile, m. bot. genă de cru-cifere. Cal, iu. (la pl. cais) bătătură. Vd. durillon, calus (lat. cal-lum). Calaba, m. mari arburî ind. din cari uă speçiâ dă la gommc taeamaque s. baiunc vert. Calabure, m. mare liliacéil de St. Domingue. [bici. Cal ac, m. arb. apocineî ara- Calade, 1'. tërrîmu înclinată, ]*ovîrnită (unde se învét/i caii). Calaison, f. cufundatulu naviï în apă, relativă cu greutatea cè duce, comp. calagc. Calamagrostide, f. bot. (lancéolée) speçiâ de trestia. Calambor.ir, m. arbure o-dorante indian,cellă maîbunu aloo. Comp. bois d'aloes. Şi calamburt, calambouc, ca-lambac. Calame, m. calamă, trestia (la ant.) serv. pentru scrissă. Calamées, f. pl. speçiâ de palmă. [lissă. Calament, m. genă de me- Calamides,m. }>l. bol. specia de polipî. Calamine, f. ossidă do zincü. Şi pierre calamiiiaire. Calamistrer, v. a. a cala-mistra, sulimeni (numai i-ron.). CAL — 170 — CAL Calamité, f. calamité, vegetale fossile. Vd. marne. Calamitej 1. pétra de magneţii (vech.). Calamité! f. calamitate, nefericire publică, multe nefericiri. Calamiteux, euse, arijoct. plinü de nefericiri (despre timpi de resbelü, de famete). CalamuJey f. micü condeiü. Calamusscriptorius, ni. cavitate mică ănghiulare in ventriclulü cerbuluï. Calandrage, m. trecere pe calandra. Vd. umi. Calandre, f. calendră (ca-lendra), cilindru cà së calce şi së lustrale postavulü. Calandrery v. a. a călca pe caleudră. Vd. prec. Calandreur, m. euse, f. cellü cè calcă postavü. Vd. l>rec. [passe tv. Calandrette, f. speçia de Calanque, f. mică bôba. Calao, >/i. calao, genü de passerï dentirostri a fric. Calappe, m. nut. genü de crustaceï. Calathide, f. bot. antodiü, maï multe florï standü pe a-cel’asï caliciü. Calatrava, m. ordine militare în Spania. Calbas, rn. vd. Calrbas. Calbotin, on. cosiü micü la cismarî. Calcaire, adj. calcariü, con-ţinindu varü ;—de transition, ancien, munţi de calce vechï. [brasil. Calcamar, ni. uă passëre Calcanéum, rn. calcaneü, ossulü călcăiuluî Calcareux, euse, adj. for-matü de calce. Calcariforme, odjeef. de forma calciî, varuluî. Calcédoine, f. calcedoniă, agată albastră (lapis calce-donius), àntëiügëssità laCal-cedonia). Calcédonieux, euse, adj. petatii cu albastru. Vd. prcc. Calcéolaire, f. familia de plante americane. Calcéole, f. coquilă bivalve. Calcéolés, rn. jd. calceo-late. Fainiliă de plante. Calcides, m. jit. metale de forma calciuluî. Calcinable, adj. calcina-bile, care se pôte calcina, preface în varü. Calcination, f calcinaţiune, reducţiune la calce. Vd. urm. Calciner, v. a. a calcina, preface în varü, reduce în stare de ossidü (se dicea à l'état de clmu.r, în stare de calce). Calcique, adj. de calce, de varü. Calcite, f. calcită, vitriolü cal ci na tü naturale. Calcium, rn. calciü, melalü care face basea calciï. a varuluî. Calcographe, rn. săpătorii în cupru. [săpa în cupru. Calcographie, /’. ar tea de a Calcul, ni. petricică cè se formedă in unele organei — biliaire,—j’e?h, speçiâ de pi- Camée, f. tabelă într’uă singură culôre ; carnea, petră sculptată in emininţe, în înăl-ţăture, în relief. Caméléon , m. cameleon, speçiâ de şiopirlă, care se crede a-şî schimba culorile după obiectele cè o încungiură ; fvj. omü neconstante, variabile. Camélia, m. carneliă, fru-mosulă arburelu japonesuşi flôrea sa. [materiă de pôrü. Camelot, m. camelota, uă Camelote, f. operă, mérfa, de puçinà valôre. Camelotier, rn. speçiâ dé chărtiă rea. Camelotine, f. materiă subţire de felulă cameîotuluï. Camérier, rn. camerariulu papeï. Camériére, f. femeă de cameră in Spania. Camérine numismate, f. nat. camerină, coquilă fossile. Şi pierre lenticulaire. Camériste, f. femeă care servesce pe uă principessă în camera sa; femeă de cameră. Caméritéles, f. pl. came-ritele, păiaginî carï şî ţessă ună învelişiă asseminé ca-mereï. Camerlingue, in. camer-Jingû, cardinale care preséde camera apostolică păn0 la a-legerea nouluï Papă. Camion, m. aeü de priDsă mică şi fină ; cârruçià cu rôte jeôse. Camionnage,»!, transportă cu camion, cu cârruçia. Camionneur, m. conduc-toruki uneï cârruçie mice. Camisade, f, attaeü nop-turnü făcută de soldatï, carï, peutru a se recuunôsce, punea uă camésâ pestù vesti-minte. Camisard|)/t.nume datûGal- CAM — 1 CAM vinişliloru revoltaţi în munţii Cévennes. Camisole, f. camisola. Cammaron, m. vd. aconit (cam metrou). Camme, f. genü de coquile bivalve. Şi came, chame. Camomille, f. muşeţeii!.* Camoîard, tn. materia de përü de capra. Camore, vd. Martingale. Camouflet, m. fumü r.rătu (de chărtiă apprinsă),ce sufflă cine-va din mal iţă către altulü ; fhj. insultă, affront. Camourlot,»i. masticü pentru a unge navile, a lipi buc-căţile de petre (la trottoir). Camp, )n. castre, lagôrü. Campagnard, arde, adj. care trăiesce la cămpu, căm-pénü. Campagne, I'. campü, căm-piă ; campania, operaţiune de ivsbelü, aller à la—,a merge la ţerră ; curé (le—, preotü delà ţerră. H a fuit une belle—,s’a ostenitü fără folos. Campan, m. marmure de Pirenei cu vine albe şi verdi. Campane, f. campană. Lucru de matasse, de aurü etc. tessutü cu mice ornaminte în forma do clopoţeT ; arch. ca-pitelü c irintianü. [narcisse. Campanelle, f.vd. Liseron, Campaniforme, adj. in lormà de clopotü. Campaniile, f. séü campanile, clopolniţă dischisă. Campanulacées , f. pl. plante cu florile in formă de clopoţei. Campanule, f. campanu-lă, genü de plante, [din care este rapunticulü, la rai-po)ice, vd. prec. Campanulé, ée, adj. cam-panulatü,în formă de clopotü. Campé, ée, eulj. assedatü în lagèr, bien —, bine pùsii, în bună posiţiune. Campêche, m. arbure de Iucatan fôrte tare (bois de—). Campement, m. stabilitulü, asşedarea, castrelorü, (lagë-ruiuï). Camper, v. a. şi n. a stabili castre, pune lagër, se oppri armata unde-va. Se —, a-sï asşeda lagérulü. Camperche, f. vergea de lemnü la inachinele de manufactura. Campestre,«(Z/. campestre. Speciă de încălţăminte a sol-daţiloru romani. Camphène , tn. camfenü, camfurü artificiale. Camphorata, f. camforată, plantă medic. Champhorate, tn cainfu-ratü. Sare de acidü de cam-furü şi uă base. Camphorides, m.pl. materie de natura camfuruluï. Camphorique,ac//.de camfurü, estrassü din camturü. Camphorosma, tn. vd. Camphrée. Camphre, m. camfurü. Camphré, ée, adj. camfo-ratü, care conţine camfurü. Camphrée, f. bot rădecină de camfurü, unü arburelü. Camphrer, v. a. a cam-lura, muia în camfurü. Camphrier, tn. laurü ja-ponesü care produce cam-furulü. CAN — 175 — CAN Campicole, adj. campicolü, care trăiesce la cămpu. Campine, f. mică găină ţinură. (Pronunţ. Kaupine). Campo, m. lănă dc Sevilla. Campos, m. concediu datû scolarilorü, vacanţă, sërba-torede scolă. (pron. canpo). Camp-volanty /H. rail, mică trupă triniissăca së facă diversiune la inemicü. Campyle, -rn. unu arburelu de China. [nurü, cărnii. Camus, e, adj. şi sust. ca- Camuset, adj. fani. puçinü canurü (carnisiorü). Can, vd. Kan. Canacopole, m. catechistü allü missionarilonidin India. Canade, f. canadă, uă pré frumôsà passëre americ. Canaille, f. poporulü vilü, de jeosü, ônienï despreţiabilî(ca-naliă). [de apă. Canal, i», canale, condussü Canaliculé, ée, adj. Informă de canale, de tubü. Canalisation, f. canalisa-ţiune. Canaliser, b. a. a canalisa. Canamelle, f. trestia de sacharü. Canapé, m. canapea. Canapsa, f. fam. sacü de pele pentru căletorî. [raţei. Canard , m . 'nasculinulü Canardeau, m. raţă tineră. Canarder, v. a. a trage cu puşca din adapostü. Canardière,m. puşcă lungă peniru a vina raţe sëlbatiee. Canari, m. canarü, passëre căntătore din insulele Ca-narie. Canase, cadastre, m. coşiu. Cancan, m. larmă, sgomotü, vorbe necuvenite; jocul ü cancan. [larmă. Cancaner , v. 11. a face Cancanias, m. atlasü de India. Cancel, ni. locü cancelatii pentru cliorü lăngă altare. Cancellation, f. annula-ţiune, ştergere, a unei scrip-ture. Canceller, v. a. t.. a şterge annula, uă scriptură, tră-gîndîi peste dinsa doue linie * în crucişi cu condeiulii. Cancer,»*, cancerulü (racii), înflătnră care de^enoră in ulcerü. Cancéreux, euse, adj. canceroşii, de natura cancerului. Cancre, m. racii de mare ; cancru : fig. onui avarii. Cancrelat,)/!, molia americ. Concriforme,af£/. in forma racului de mare. Candélabre,m.candelabru. Candeur, f. candore, puritate a suffletuluî, innocinţă. Candi, adj. m. (de ordinariü sucre—), sacharü crista-lisatü, candelü ; fruits —s, fructe con dite, forte în .sacharü. Candidat,m.candidaţii, care postulodă uă funcţiune, uă demnitate, uuü titlu.[datului. Candidature,f.stareacandi- Candide,m//:candidü,avîndü candore, cundü,\i\.caadeur. Candidement, adv. can-didü, cu candore. Candîr,v.a.a cristali sacharü, a lace candelü..Se—,a se cristali (despre sacharü). Cane,f.lëmininulü raţt-I, raţă. CAN — 170 — CAN Canephore, m. caneforü. Statuă purtàmlü unü coşiii pe capü. [de căpriorii. Canepin, m. petiţii de melü, Canequin,m.păndă de kum-bacü indiană. Caneter, v. u./‘am.a măcăi, precum raţa. Caneton, m. puiü de raţă. Canette,f.june raţă; pacharü de bcre. Canevas,)/!, canava. Canezon, rn. vcstimintü de musselină fără mănece. Gangrène, vd. yanyrène. Caniche, f. căne creUï. [la. Caniculaire,aclj.de canicu- Canicule,f. canicula, uăstea din ale zodiacului, timpulü marilorü călduri (cuplorü). Comp. Sirius. [în Antille. Canide, m. speçià de papagal Canif, m. bricégü. Canülée, f. linte marină. Canin, ine, culj. caninü, de căne, dents canines, dinţi canini, cei ascuţiţi; faim—, famé fôrte mare, boulimie. Canitie, f. aJbéta përuluï. Caniveaux, m. pl. răndu de petre rnarï, carï pavédà mijlocul ü unorü strate. Canivet, ni. bricegclü. [tulü. Cannage,/n.mesurarecuco- Canne, f. tresliă, maïalessü de sacharü, baston ü usioriü, mesura de lung. de 2 m. 25. Canneler, v. a. a adorna eu trăssure, vd. cannelure. Cannelle, f. scorţişioră. Cannelle,f.s. cannetle, canà. Cannellé, cè, f. canelatü, de culôrea scortisiôreï. Cannellier, m. arbure de scorţişioră. Cannellons, m. speçia de pesmetï. Cannellure, f. trăssătură. dungă d’alungulü unoï columne. Canner,v.a. a mesura eu co-tulü spanicü. Vd. Canne. Cannetille, f. cantilă, mică lamina, şuviţă, fôrte fină de aura séü de argintü împletită. Cannetiller, v. a. a adorna, împodobi, cu cantilc. Cannette, f. vd. Cannelle. Cannibale, m. cannibalü, manentorû de ômenï. Canon, »; , tunü, partea găurită a uueï cheie,—rayé, tunü ghintuit. Decretul unuï con-ciuliü bisericescü relativü la credinţă şi disciplină.Droit—, dreptü canonicü,sciinţa regu-lelorü bisericescï. Canonial, aie, aclj. de călu-garü, care este regulatü prin canône. Canonicat, ni. funcţiune de canonicü, de câlugarü. Canonique, aclj. canonicü, conforme legilorü bisericeï. Canoniquement, adv. în conformitate cu canônele. Canonisation, f. actü prin care papa pune pe cine-va in randulü sănţilorfi. [vd. prec. Canoniser, v. a. a canonisa, Canoniste, m. canonistü,e-ruditn in dreptulü canonicü. Canonnade,f.focüde tunurï. Canonnage, ment, m. batere, eserciţiu de a bate cu tunurï. Canonner,v. a. a bâte eu fo curï de tunü. [tunurï. Canonnerie,f.turnătoriă de CAN - 177 — CAP Canonnier, )/<. tunariü, artilleur. Canonnièref f. dischisură prin care se potü trage focuri de tunuri séü de puşce; mică nave armată cu tunuri; puşcociu, joeü de puşcociu. Canot, rn. mică luntre cu pănde şi lopeţî. Canotier, m. luntrasiü. Cantf rn. vd. Sim agrée. Cantabilef adj. căntabile. Cantal,m. (pl.—s.) caşcavalu de Auvergne, din Cantal. Cantaloup, m. unü pepine forte stimatü. [delà cărmă. Cantanettes, f. pl. găuri Cantate, f. cantată, poemă lirică destinată së fiă pusă în musică. Cantatille, f. cantată mică. Cantatrice, f. cantatrice. Cantharide, f. cantarklă, muscă spanică, gàndâcelü. Canthus,m. cantü, anghiulü ochiului. Cantine, f. mică ladă cu mal multe dispărţiture pentru transportulü butilelorü etc., loculü din casarmă unde se dă soldaülorü de bëutü. Cantinier,m. ière,f. cellü cè vinde, împarte, de bëutü soldatilorü intr’uă casarmă. Cantique, m. căntu bise-ricescü. Canton,»i.cantonü, districtü, —de bois, porţiune determinată într’uă pădure. Cantonade,f. partea internă a teatrului, între culisse. Cantonai,te, adj. de canton. Cantonnement, m. distri-butiuneasoldatilorüprin sate. Cantonner, v. a. a cantona, Dicţ. Rom.-Franc- distribui soldaţii în diverse cantone séü sate. Se—, a se isola, se fortifica într’un satil. Cantonnier, rn. cantonierii, pëditorü, lucrătoru prepusü la întreţinerea sosselelorü. Canule, f. marginea uueï si-ringe. séü clistirü; cană mică. Canut, m. lucràtorü la fabr. de mătasse în Lyon. Caoutschouc , m. gume-lasticü. Cap, rn. capü, de pieds en—, delà capü pânë la piciôre ; à—, între patru ochi; virer pour—, a lua direcţiune op-pusă. Parte de pamîntü înaintată în mare. [nicü. Capable,at/j. capabile, vred- Capacité, t. capacitate, că tu conţine unü vassü; vredniciă. Capade, f. t. lănă bătută. Caparaçon, m. pătură. Caparaçonner,v.a. a cop-peri cu pătură. Se —, a ?e găti aflectatü, se înţoţona. Cape, f. mantă cu glugă pentru femee. Rire sous —, n. speçiâ de mare căpşiună. Ş>i caperon. Capse, f. cuthia unde sc punü voturile. Capsule, f. capsă, sâmbure, învelişiulii unorü grăunţi. Captai, m. vd. Chef. Captateur, m. trice, /', cap-tatorü, omü şiretă, [viclenia. Captation, f. înşelăciune, Captatoire, adj. prin care caută cine-va së înşele. Capter, v. a. a ccrca së căs-tige prin manopere artiliciôse; capta, aduce apă prin canali. Captieusement, adv. prin înşelăciune,vicleniă, captiosü. Captieux, euse, adj. cap-t.iosü, viclénù, care caută se înşele. Captif, ive, adj. captivă, robii, prinsă de resbelü. Captiver, v. a. a captiva, subjuga; a seduce. Captivité, ('captivitate,robiă. Capture, f. are-taţiunea u-nul debitorü séü uuuï criminale. Prindere făcută as-supra inemiculuï ; corabia prinsă. Luarea mërfurilorü de contrabandă. capture. Capturer, v. a. a face uă Capuce, f. speçiâ de glugă. Capuchon, rn. vestimîntü pentru capü, glugă. Capuchonné,, ée, adj. bot. în formă de glugă (despre l'oie). Capucin, m. capucinii. Tle-ligiosü din ordinea S-tuluT Franciscü. Barbe de—, cico-reă sëlbatica. Capucin ade, f. predică ri-sibile de devoţiune aflectată. Capucine, f. speçiâ de salată, verdă indiană, couleur —, culôre portocaliă. Capulet, m. speçiâ de glugă. Caquage, )». sârarea scum-brielorü. Caque, f.butoiü pentru scum-brie sărate. [brielc. Caquer, v a. a săra .scum- Caquerolle, vd. ('.assert die. Caquet, m. vorbă multă insipidă (farlaralîcü), avoir du —, a vorbi multe prostii,— bon-bec, farfarà. Caquetage, m.vd. Coquet. Caqueter, v. n. a -vorbi nimicuri. CAR — 180 — CAR Caqueteur,m. cellü cè vor-besce prosti), nimicuri. Caqueterie, vd. Caquet. Caqueur, m. euse, f. cellü cè sară scumbriele. Car, conj. càcï. Carabas, m. trăssură cu scaunü, vechiă carettă. Marquis de—, proprietariü de multe immobilï. Carabé,)/i. chichlibarü gal-binü, ambre jaune. Carabin, m. fam. studinte de medicină ; soldatü din cavaleria uşioriă, personă care so cutedă puçinü la jocuri de întîmplare şi plecă îndată. Carabinade, f. întorsură a calului; salvă de carabine. Carabine, f. carabină. Carabiner, v. n. a combate cà tirailleur;—'v. a. a ghintui uă puşcă. Carabinier, m. soldatü călare,purtàndü cască şi lorică. Carache, séü carag, m. tri-butü allü Crestinilorü séü Ebreilorü către Turcï. Caraco, m. vestimîntü cè punü femeele peste rochia, corsetü. [scară învîrtită. Caracol, )n. escalier à—, Caracole, f. semivoltă séü voltă întregă, întorsură la drépta şi la stînga, a calului. Caracoler, v. n. a face în-torsure eu calulü, a se în-vîrti în giurulü cuï-va. Caracoli, m. speçia de tom-baeü. [cà porumbii. Caracouler, v. n. a turrui Caractère, m. caracterü, fire, semn trassü séü scrissü. Caractériser,v.a. a caractérisa, însemna, determina. Caractérisme,m. asseme-narea unorü plante eu parti aie corpuluï umanü. Caractéristique, adj. ca-racteristicü. Caractéristique,f. caracteristică, ceaa ce arrêta ca-racterulü. Carafe,f. carafă; conţinutuliî carafei. Carafon,»?, carafă mică. Caragne,!. gumini-caranna. Carambolage, m. carambole, f. carambolagiü. Caramboler, v.\i. a juca la biliardü carambolagiü. Caramel,m.cacamelü,sachar jumëtate arsü şi întărită. Caramoussail, caramou-sat, m. luntre de commerciü turcéscâ. Carapace,f. tésta de brôscà. Caraque,f.caracâ, nave por-tugesă, nave fôrte mare Caraqu e9adj,cacao—, cacao de Caracas. Carat,m.caratü,una din celle 21 părţî în carï se presuppune divisü aurulü curatü. Pondü de 4 gratie pentru diamanţi şi mărgăritare. Des caratsy diamanţi micï, carï se vîndü după greutate. Caravane, f. caravană. Caravanier,m.conductorul animalilorü delà caravană. Caravansérail, caravan-sèrai, m. ospelü în Oriente. Caravelle, f. caravelă, mari navï turc, (pe Mediter.) de resbelü fôrte rëü construite. Carbatine, f. pele trassă de currîndü. [Antille. Carbet, m. mare colibă în Carbonaro,m.(la pl. carbo- CAR — 181 — CAR nuri), memdru societăţii ita-liane Carbonari. Carbonate,m.sare compusă de acidü carbon, şi uă base. Carbonater, v. a. a preface in carbonate. Carbone, m. carbonü, substanţă elemintare, cè se gës-sescecurată în diamante,cărbune, lemnü. Carboné,ée, adj. combinatü eu carbone. Carbonique,acZ/.carbonicü, acide—,acidü formatü de os-sigenü şi carbon, [in cărbune. Carbonisation, prefacere Carboniser, v. a. a preface, reduce, în cărbune. Carbonnade,f. carne friptă pe cărbuni. Carbure, )/i. cărbuni, corn-binaţiune a carbonului cu altă substanţă simplă decàtü ossigenulü. Carcadoise, 1. lantü lagi-tulü mulilorü (catirilorü). Carcaise, 1. vd. Carquèse. Carcan, >/}. lantü iissatü de unü pani, şi care lega gî-tulü condemnatuluï (astădî nu mai essiste). Carcasse, f. osseminte fără carne, déni Jinindü unele de altele; fig. remasurï; corpü. Carcinomateux, se, adj. in forma racului. Carcinome, ni. med. carci-nomă, vd. cancer. [lâneï. Cardage, rn. scărmăuatulii Cardamine , f. speçiâ de vérdâ. Si cresson de prés. Cardamoine, m. uă plantă. Cardasse,vd. Nopal, [nat Carde, f. peptine de scărmă- Carder,v.a.a scărmăna lănă. Cardeur, m. se, f. cellü cè scarmănă. [me din inimă. Cadiaire,rulj.m. ver—, ver- Cardialgie, f. durere a i-nimeï. [pre inimă. Cardialogie,f. tractată des- Cardiaque,(( // med. care ţine de inimă. Cardinal, ale, ad j.cardinale, de căpeteniă, autel—, altare principale. Su st. m. cardinale, unuki din ceï sépte-decï ple-laţî carï compunü collegiul sacru, consiliulü papeï. Cardinalat, m. cardinalatü, demnitatea de cardinale. Cardile, f. cardită, inflam-maţiune a inimeï. [nicâ. Cardon, m. anghinară spa- Carême, m. timpü de postü. La mie-carême, dia care imparte postulü in douë ju-mëtâtï. Carême-prenant, m.celle din urmă treï dile din prima sëptëmânâ a postuluï. Carénage , m. laboraloriü unde se astupă cu căiţi cavităţile (găurele) naviloră. Carence, f. t. lipsă absolută. Procès verbal de—,processü verb. care constată că unü debitorü n’a lăssatii avere. Carène, f. carenă, laterile şi partea naviï, carï nu intră in apă. Caréner,v.a. a intorce navea pe uă lăture ca s’o drégà. Caressant, ante, adj. care măngăe, dulce şi insinuitoriü. Caresse, f. mângâiere (cu măna ). Caresser,v.a. a mângâia cu mâna; fig. a linguşi. Caret, m.bagă.Comp. écaille. GAU — 182 CAR Caret,//t.tusü pentru facétoriï de funie. [unei navï. Cargaison, ni. încărcătura Carguef t. t. funiă pentru a strînge pândele la nave. Carguei*fv. a. a strînge pândele lăngă catartü. Cargueur, m. sulü pentru a înfăşiura pânde la navï. Cariatide,!', figură sculptată, care su-ţine un inonumentü. Caribou,m.cerbü de Canada. Caricature, f. caricatură. Caricaturer, v. a. a repre-sinta in caricature. Carie, f. cariă, mancătură a ôsselorü prin ulceraţi une. Carié, ée, adj. cariatü, rosü. Comp. carieux, euse. Carier, v. a. a caria, face ro-sétura în ôsse. Carillon,m.sunâtură de clo-|:ote accordate în diHérite tonuri; fam. sgomot, tapage. Carillonner, v. a. a suna clopote in diverse tonuri; a suna tare cio; oţeluliî. Carillonneur, m. cellü cè sună tare, in diverse tonurï, unü clopotü. Carîset,m. păndă ordinariă. Caristade, ï.fam. dare de milă. Carlet,vd.Carrelet, [italică. Carlîe, m. carlinü, monneta. Carlin,m. căne mopsü; nasü turtitü. Carlingue,)/î.)/î((r,cellü maï lungü şi maï grossü lemnü delà fundulü naviï. CarJcvingEen, ienne, adj. care ţine de a doua dinastia a regilorü Francieï. Şi carolingien. Carmagnole,f.speçiâ de ve- stă; joculü libertăţii, danţu allü revolutionarilorü din 1793. Carme,m.calugârü carmelitü din ordinea cersitorilorü Carméline,f. speçià de lănă. Carmélite , rn. călugăriţă carmelită. Carmin, nu carminü, rosiü viuü adj. nevar. stacojiü. Carminatif,iue, adj. t. care strică Haturile din stomaeü. Carminer,v. a. depinge, du-grăvi, cu carminü. [laritü. Carnage,i/i.ommorü, măce- Carnassier,ièj e, adj. care se nulresce cu carne crudă. Carnassière,f.sacü pentru vînatü. Carnation,f.carnaţiune, apparinţă de carne intr’uă per-sonă séü unü tabelü. Carnaval, nu carnavalü. Carne, f. coUü (uneî petre). Carné, ée, adj. de culôrea cărnii (despre flori). Carnèle, f. ferricătură a monnetelorü. [monnete. Carneler, v. a a ferrica Carnéole, f. carniolă. Carner, v. n. a avé culérea cărniî (despre flori). Carnet, m. registru de activü şi passivü la commer-cianţi. Cărticică de note, car-netü. [cărniî pe ôsse. Carnification, f. crescerea .se Carnifier, v. r. a se car-nifica, deveni carne. Carnivore, adj. carnivoră, care se u ut reşce cu carne. Carnosité, f, crescătură de carne (pe membre). Carogne, f. femeă rea, care se cértâ. CAR — 183 — CAR Caroline, vd. Carline. Caron , m. buccată de slănină. Caronade , f. mare tunü scurtü. Caroncule , f. carunculă, mica emininţă cărnosă. Carosse, f. fructü dé palmü americanü. [ricanü. Carossier, m. palmü ame- Carotidal , ale, adj. care ţine de carotide, de arterele principali ale pulsului. Carotides , f. pl. carotide, celle d,uë arlere principal! ale pulsului, carï conducü sângele la creurï. [carotide. Carotidien, tenue, adj. de Carotique, ad j somnulentü. Carotte, f. morcovii, carotă, —de tabac, cigaretà de tutun. Carotter , v. n. a pune la jocurï de întîmplare nnmaï uă mică summà ; a căştiga banï în inodurï puçinü ono-rabilï. Carotteur, m. euse, siretü, înselàtoriü. Caroube, caroage, m. unü l'ructü orientale cà smeura. Caroubier, rn. speciă de arbure de smeură in Oriente. Carouse, f. speçiâ de pesce. Carpe, m. nuü pesce de apă dulce, vd. poignet. Carpeau , m. micü carpe, pescisiorü. [micü. Carpiilon,»/t.pescisiorü forte Carpier, ni. s. carpière, f. elesteü eu pescisiorï. [pinü. Carpin , m. lemnü de car- Carquois, m. faretră (tolbă) pentru săgeţe. Carrara, f. s. carrare, marmure alba de Carrara. Carre, f. partea cea maï de sus; belle—, umerï fïumosï ; La pl. statură putinte. Carré, ée, adj. pàtratü, eu patru colţurî; nombre—, nu-mërü pàtratü, pied—,piciorü pàtratü. yiille — e, milă pătrată; tête— e, omü încăpăţînaţii; réponse—e, respunsü clarü, da dreptulü, sust.rn. pàtratü; parü. Carreau, m. pavatü fâcutü de cărămidă, pétrà séü marmure, servindü së pardo-séscà casele, bisericele ; gé-mü(—de vitre) ; med. atrofià mesintericà. Carrefour, m. respînte. Carréger , v. n. vd. louvoyer. Carrelage, m. pardosclă eu petre în patru colţurî. Carreler, v. a. a pardosi cu cărămida séü pétrà păti\ilă, in patru colţuri : a repara încàlçiàminte vechiă. Carrelet,m.speçià de pesce; aeü cu vărluhi ănghiulare. Carrelettes, f. pl. pilă, petră ca să dé lustru ferruluî. Carreleur, m. pavatorü, lucràtorü de pavagiü. Carrelure, f.punere de pin-gele la cisme; încàlciàminte vechia. Carrément, adv. in patru colţurî ; clarü, d’a dreptulü. Carrer, v. a. a face pàtratü. Se—, a merge cu arroganţă, a se măndri, se ingimla. Carrick, m. haină largă. Carrier, m. lucrătorii care taiă pétrà din munte. Carrière, f. locü deunde se lua pétrà, marmure, locü in- CAR — 184 — GAS chisü şi dispusu pentru alergări; fiy. carieră, timpulü în care esercită cine-va uă pro-fessiune. [pote, sgornotü. Carrillon, m. sunetü de cîo- Carriole, f. caretă mică dis-chisă şi suspinsă, pe arcuri. Carrosse, f. trăssură cu patru rôte , copperită şi sus-pinsă,— à deux fonds, pentru patru persône. Jiouler —, a avé cai şi trăssură. Carrossée, f. căte persône încapü într’uă trăssură. Carrossier, ni. fahricante de calesce. Carrousel, m. circuitulu unde călări, divisî in mai multe trupe, faeü diverse e-serciţe. [lorü. Carrure, f. lăţimea umeri- Carte, f. carte de joeü; listă de buccate ; notă de spesele făcute :— yéoyrafique, char-tă geografică—murale, char-tă de perete;—marine, char-tă marină Donner—blanche, a da deplină putere. Cartel, rn. cartelü, provoca-ţiune la luptă singulare; con-venţiune între beligeranţîpen-tru schimbulü captivilorü. Cartelade,f.speçià de môsu-rà de lungime pentru campü. Cartelette , f. ardoise —, mică artesiă séü placă. Cartelle, f. scăndură grossă, pergamentü pentru notiţe. Cartéro, m. portüfoliü. Carteron, vd. Quarteron. Cartésien, ne, adj. car-tesianü, care ţine de doctrina luï Descartes (Cartesius). Carthame, ni. salranü sël-Jbaticü. Cartier,»n. fâcëtorü de cliar-te;chărtiă pentru charte, [ciü. Cartilage, cartilagine, sgăr- Cartilagineux, euse, adj. cartilaginosü, de felulü sgàr-ciuluï. Cartisane, f. mătasse tôrsà. Cartomancie, f. dare cu cărţile. [turàréssa. Cartomancienne, f. car- Carton, m. cartonü, mucava; pagină de impressiune. Cartonnage, m. cartonatü. Cartonner, v. a. a cartona. Cartonnier,?u. fabricante şi vîndetorü de cartône séü o-biecte de cartonü, de mucava. Cartouche, m. ornamentü de sculptură ; f. cartuşă, fi-sicü pentru puşcă. Cartouchière,f.cuthiă pentru cartuşe de puşcă. Cartulaire, ni. culessü de acte, de documinte, relative la unü stabilimentü religiosü. Carus, m. t. soinnü fôrte a-dincü. comp. coma. Caryatide , vd. Cariatide. Cas, m. casü, intimplare, — de conscience, difficultate as-supra cellorü cè religiunea permite séü oppresceJe—ad-venant que, déca s’ar intim-pla cà ; au—que, en — que, în casulü căndu Faire cas de qn. a stima pe cine-va. En tout cas, in totü casulü. uerï-ce s’ar întîmpla. Un en-tout-cas, mică umbrelă. Casanier, m. iére, f. care se complace së sédâ in casă. Casaque, f.casacă’, uă haină. Casaquin , m. casacă mică pentru femec. [de apă. Cascade, f. cascadă, cădere GAS — 185 — GAS Casei f. casă mica. Se (lice pentru colibele lăcuite de Negri. Dispărţitură intr’uă cuthia. Casé, ce. adj. tare stabilitü. Caséeux, éeuse, adj. de natura casiuluï. Casemate, f. casemată, sut-terană boltită, tare contră bombe; inchisore. Casematé, ée, adj. eu casemate. Rempart—Motion—, fortificaţi une, bustionü, unde sunt casemate. Caser, v. a. a pune intr’unü locü, instala. Se—, a se instala, stabili (unde-va). Caserette, f. forma, tiparü, pentru cascavalü. Caserne, f. casarmă. Casernement, m. şedere in casarmă. Caserner, v. a. şi n. a pune, asşeda în casarmă, v. n. a lăcui în casarmă. Caséunvm.s. caséine,f. case-um, casiü. Casier,»^, cuthia delà mésa de scrissü. Casilleux, euse, f. Se zice de gérnulü care se sparge, căndii lü taiă cu diamantele. (Pronunţ, kazilleu, cu Il mutüj. Casimir, m. casimirü, pos-tavü linü încuçiatü. [dianü. Casoar, m. unü struçiü in- Casque, m. cască, chiveră; nat. genü de coquile bivalve. [lemnü. Casquet, m. radëtôre de Casquette, f. çépea. Cassade, f. fam. minciună dissă de glumă, séü pentru scusâ. Cassaille, f. primulü for-uiatü cè se dă câmpului. Cassane, f. speçiâ de pane în America merid. Cassant, e, p. perf. adj. fragile, care se sparge, se rupe facile; poire cassante, peră care se rupe in dinţi. Opp. poire fondante, péra care se topesce. Cassation , f. cassaţiune. Actü juridicü, care annuléda uă sentinţă, uă procedura. Cour de curte supremă pentru revisiunea sentinţe-lorü date de tribunalile or-dinarie. [nioc. Cassave, f. feculă de ma- Casse, f. pedepse militare prin care se perde unü gradü; impr. tabla cu culhie, in cari sunt literele; nume genericü allü erbelorü şi ar-bureilorü cu flori legumin.,— aromatique, vd. cannelle. Casse-cou , m . (frănge-gîtü) locü unde cine-va pôte se cadă Cet escalier est un —. La’ câlaritü : omü care se urcă pe unü c?lü tînërü séü vitiosü. Casse-croûte , m instrumentă ca cë rupă côjea. Casse-moites, »t.uneltà cà se spargă bulgării (la grădin.). [tură pe obradü. Casse-museau, m. lovi- Casse-noisettes, »2.cio-canelü de spartü nuci. Şi cassc-noix (pl. des casse-noisettes). Casse-pierre, m. ciocanü allü petrarilorü. Casse-tête, f. măciucă a sëlbaticilorü. Casse-tète-chi- CAS — 180 — CAS nois, collecţiune de triunghiuri, à cărora combinaţiu-nc formcdă nisce figure. Cassé, ce, adj. spartü, ruptü; slabü ae etate. Casseau, m. hnpr. jumë-tatea casseï, tablei care conţine literele. Casser, v. a. a rupe, sparge, annula, vd. rompre, briser. Casser une croate, a-şî lua uă felioră de păne ; il se casse tous le jours, slăbesce din di în di. .Se casser la tète, a-şî bate capulü. Casser un officier, a priva unü ofliciariü de gradulü sf*ü. Casserole, t'. castronü. Cassetin, m. impr. cuthia cu litere. Cassettin, f. lădiţă ; cas-setă (a unuï suveranü). Casseur, »>. rupëtoriü. Numai în casseur d'assiettes, fanfaronü ( buclucaşii! ), şi [fjrandJ casseur de raquettes, omü verde, robustü şi vigurosü. Cassican, rn.nat. genü de passerï asiatice (de pădure). Casside, f. insectă coleop-teră : genü de coquilă. Cassidoine, f. petră preţiosă cristată. [acacia indiană. Cassie, f. acacia de grădină, Cassier, m. unü arbure e-gipténü şi indianü. Şi ca-néficier. Cassin, >n. in.strum. de manufactură, per vad ü d’assupra rësboiuluï. Cassine, f. cassină. Cassa mică în sudul ü Francieï. Cassiopée , f. cassiopeă. Constelaţiunea boreale. Cassique, ni. })assëre de A-rnerica merid. Comp. loriot. Cassis, rn. s. cacis, genü de fragï. Cassolette, f. vassü deper-fumü, precum cădelniţă; cis-tulă (cuthiuţă) de argintü pentru perfumurï. Cassolle, ni. vassü de în-calditü cleiulü (la fabric, de chărtiă). Casson, m. buccată de cacao ruptă ; capëjinà informe de sacharü curatü. Cassonade, f. sacharü eu-î'ăţitu numaï uădată; sacharü nerafinatü. Cassure, f. ruptură. Castagnette, f. douë buc-căţî de lemnü (unü joeü), tipsiï. Castagneux, m. genü de passërï naviganţi pe fluviurï. Comp. petit plongeon. Castagnon, m. vd. châtaignier. Caste, f. castă; classe sociale în parte ; tribu indianü. Castel, ni. vd. château. Castelogne, f. cop péris i Ci de patü, de lănă lôrte fină. Castille, i.fam. mică certă, mică dispută, disbinare, ils ont eu une petite—. Castine, f. petră calcariăîn usü la topitorï, cà së absorba acidulü sulfuricü ; spath fluviale. Castoiement, rn. preceptü, dojenă (vech.). Castor, m. castorü : chapeau de —, pëlëriâ de castor ; demi-castor, pëlcria eu totulü de përü de castorü. Castoréum, m. casloreü, CAT — 187 — CAT substanţă usit. in med., es-trassă dela castorii Castorine, f. uă materiă u-şioriă de lănă. Castramétation, f. cas-trametaţiune, artca de a stabili castrele, lagërulü. Ca strat,m .castrato, scopitii. Castration, f. castraţiune. Castrense, adj. castrense. Se dice de corona cè căpeta, la Rom. ;mt., acolla care pătrundea primulii în castrele inemiculuî. Casualité, f. casualitate, condiţiune casuale. Stare de nefissitate şi nesiguranţă. Casuel, cile, adj. casuale, fortuitü, accidintale ; le —. venitü casuale unuï beneficiu. Casuellemeni, adv. fortuită, prin intimplare. Casuiste, m. casuistu, teologii care resolvesce caşuri de consciinţă. Casuistique, f. casuistică. Teologia morale, care se oc-cupă de caşuri de consciinţă. Cata-caustique, f. curbă formată de radele, reflesse, pe căndii diacaustica se for-medă prin refracţi une. Catacois, m. genü de pas-seri; mar. catartulü cellü maï micii, şi cacatois. Catachrèse, f. t. catacrese. Usulü uneï vorbe contrarie sensuluï sëü propriü, s. e. ferré d'argent. Cataclysme,»», cataclismü, mare inundaţiune, potopü. Catacombes, f, pl. cata-cumbe, ipogee, morminte su-terrane. Catacoustique, f. catafo- nică. Tractatü de sunetele reflexe. Catadioptrique, f. cata-dioptrică. Tractatü de elîec-tele lumineï refractate şi reflesse. Catadoupe, séü catadupe, vd. cataracte. Catafalque, m. catal'alcü, decoraţiune funebre, cm së priiméscà sicriulù mortuari ü. Catagmatique, adj. ca-tagmaticü. Propriü së lavo-rescă nodulü ôsselorü rupte. Cataire, f. catariă, uă plantă labiată aperitivă. [Ionia. Catalan, e, adj. din Cata- Catalane, f. cuptorü de ra-finatü pentru ferrü. Catalectes, m. pl. catalecte. Culessü de fragminte, de buc-căţî separate. Catalectique, adj. catalec-ticü, cuî lipsesce uă silabă (despre versuri antice). Catalepsie, f. med. cata-lej)se. Suspinsiune momentană de sinümintü şi de mişcările voluntari. Cataleptique, adj. cata-lepticü, alTocatü de cata-lepse. Catalogue, m. catalogü. Cataloguer, v. a. a introduce in catalogü; înscrie classificatü. Catalotique, adj. catuloti-que,cave lassa cicatricï.Comp. cicatrisant. Catalpa, m. arbure eu fWï albe şi purpurate din Ca-rolina. Catanance, f. plante com-muni în provinciele nôstre meridionali. GAT — 188 — CAT Cataphonique, vd. Cata-coustique. Cataphractaire, m. antic■. călare munitü cu totü felulü de arme. [blasturü. Cataplasme, m.cataplasmü, Catapuce, f. uă plantă eu-forbă. Catapulte, m. catapult. Ma-chină de resbelu la anticî, ca să arunce petre, săgeţi. Cataracte, f. cataractă, Mare cădere de apă ; med. o-pacitate a cristalinului. Cataracté, éé, adj. med. affectatù de cataractă. se Cataracter, v. refl. a se affecta de cataractă (despre ochï). [tard, de guturaiü. Catarrhal, e adj, de ca- Catarrhe, ui. catarü, gutu-raiu chronicü. Catarrheux, eu.se, adject. suppusii la catarü. Catastase, f. catastase.Par-tea poemei dramatice, care conţine nodulü intrige!. Catastrophe, f. catastrofe. Evenimentü care termină tragedia; evenimentü funeste, mare nefericire. Catéchiser, v. a. a instrui assupra puntelorü principali ale religiuniï; fam. a îndoctrina. Catéchisme,m.catechismü. Instrucţiune assupra prin-cipielorü religiuniï. Catéchiste, m. catechistü. Instructorü de catechismü. Catéchistique, adj. cate-chisticü, în formă de catechismü. Catéchuménat, m. stare de catecumenü. Catéchumène, m. catecumenü. Neofitü care se in-struesce, cà së se dispună la botesü. Catégorie,f. categoriă, classe de obiecte de aceaaşl natură, genü. Catégorique, adj. catego-ricü, conforme raţiunii, care este în ordiue, clarü şi pre-cisü, séü determinatü. Catégoriquement, adv., categoricii, clarü şi deter-minatü. [iepuri domestici. Catéroles, f. pl. cuibü de Catha, m. un arbure de A-rab. (dont on vante les propriétés contre la peste). Cathares, m. pl. sectă de eretici, cari se credea maï curaţi decâtü cel-alţl creştini. Cathàrsie, f. med. c a tarse, vd. purgation. Cathartique, adject. med. catarticü, vd. purgatif. Cathédrale, f. catedrale. Biserica principale (în epis-copatü) ; biserică episcopale. Cathédrant, ni. catedrante. Cellü cè preşedea la uă tese de teologiă séü de filosofiă. Cathémérine, f. cateme-rină. Friguri totidiane. Cathérétique, adj. med. catereticü, care destruesce carnea crescută de prisosü. Cathète, f. geom. catetă, perpendiculare, laturea tri-ănghiuluî. [sondă canalată. Cathéter, m. med. cateterü. Cathétérisme, m. med. introducţiunea cateteruluï. Catholicisme, m. religiu-nea catolică, [sericei catolice. Catholicité, f. doctrina Bi- CAU — 189 — CAU Catholicorij rn. med. ele-ctuariü lorte compuşii (si-naraichiă şi rab.irbură) purgativii. Catolique, adj. catolicii, de religiunea catolică séü romană. Le roi—,La majeste —, regele Spaniei; cadran —, cadranate care indică orele la tôle elevaţiunile po-lilorü ; fourneau—,cuptorü propriü la totü felulü de o-peraţiunî. Catholiquement| adverb. conforme credinţei catolice. Catiy rn. preparaţiune care lustresce materiele de manuf. Catillac, ni. speçiâ de pere iernatice. Şi catillard. Catimini, adv. (en) fam. în ascuns,cu precauţiune.Comp. en cachette. Cat in, v. a. bassinü care prii-mesce metalulü topitü. Catir, v. a. a călc;'i, da lustru unei materie (manul.). Catisseur, rn. euse, f. lus-tritoni de materie. Catogan, rn. séü cadogan, nodü care redică përulü şi lü legă apprôpe de capii. Caton, ni. Catone, omü forte înteleptü, scü caro se arrătă astü-1'elü. Catoptrique, f. catoptrică. Sciinţa care j ertractéda de reflessiunea lumineï. [que. Catulotique, vd. cataloti- Caucalide, f. umbeliferă care cresce printre grâü. Cauchemar, m. (\at.aslh-ma nocturnum) sintimîntü de opressiune nopturnă, în somnü, pe regiunea epigas-trică ; visü care speriă. Caucher, >n. foie de velin, unde se închide aurul batutü. Cauchois, adj. califică po-rumbiiman,groşi dela Caux. Caudataire, rn. cellü ce portă pôlele hainei cardinalei uî. Caudé, ée, adj. caudatü. Se dice la armărie de stelele carï aii codă (étoile caudéeL Caudebec, m. fină pălăria de lănă şi përü de capră, fabricată ânteiü la Caudebec. Caudec, rn. speçiâ de sio-pîrlâ. fsore. Caudex, m. speçiâ de’pas- Caudex, m. bot. trunchiü : —ascendant, tulpină ;—descendant, rădăcină. Caudicule, ni. bot. (pédi-celle qui porte les masses poliniques), rec-eptaclu allü pulberiï fecundanti(ïe pollen) Caudimane, aâject. caudi-manü. Se dice de animalile carï appoca prin codă, ca maimuţa. Cauledon, m. chir. ruptură transversale a ossuluï. Caulescent, e, adj. bot. caulescinte, cu rădăcină. Caulicoles, f. pl. séü eau-licaules, nidëcine de acanthü învolutate pe capitlulü co-riutianü farchit.J. Caulifère, adj. bot. cauli-lerü, cu rădăcină. Comp. caulescent. Caulinaire, adj. bot. care se nasce imediatü pe râdëcino. Caulinie, f. plante aquatique qui croit dans la Seine. Planta Seneï. Caurale, f. passëre (rallus) de Guiana. GAU — 190 - CAV Cauris, ni. séü curis, co-quiiă mică, serv. de mon-netă la Bengal şi în Africa. Causal, e,adj. vd. causatif. Causalité, f. causalitate, ca-racterulü, modalu, cum lu-créda uà causa (didact.). Causant^ e, part. adj. cuï place së vorbescă, sé spună multe. Causa tîve, adj. f. gram. causativă, carc espriine re-laţiunea de causâ, conjonction—. Cause, f. causa, prilegiă, ]«ricină, à—de, din causa ; à—que pentru-că. Causer, v. a. a causa, pri-cinui ; v. n. a vorbi familiare cu cine-va. Causerie, f. vorbire, întreţinere, familiare. Causette, f. mică convorbire familiare. Causeur, euse, adj. acella cuï place a convorbi. Causeuse, canapea unde potu şedea doué persône la conversaţi une. Causticité, f. proprietate care arde şi destruesce. Caustique, adj. causticii, care arde şi destruesce; jig. satirică. Cautèle, f. p. as. vicleniă. Cauteleusement, adv. cu vicleniă, precaută. Cauteleux, case, adj. şiretă, viclénu. Cautère, ni. cauteriû, ardere prin nitrată de argint. Cautérisation, f. vd. Cauţi're. Cautériser, v. a. a arde printr’un caustică, vd. prec. Caution, Ï. cauţiune, che-zăşiă ; chezăşia. [suire. Cautionna ge, m. cheză- Cautionnement, m. cau-ţionată, chezăşuire. Cautionner, v. a. a da cauţiune,chezăşiă, sta pentru. Cavalcade, f. mersă de omeni călări. Cavalcader, v. n. a merge călare, face uă cavalcade. Cavalcadeur, m. visitiulu suveranului şi principelui. Cavale, f eapă. Cavalerie, f. călărime, ca-valeriă ;—ele ligne, dragonî şi ulanî. Cavalet, m. t. astupatulu găureloru uneî sobe care trage. Cavalier, m. cavalerii, călare. En—, à la—ere, fără a se incommoda (sinchisi). Cavalièrement, adv. în-tr’ună modă puçinu cuvenită, bruscă. [tună. CavaGot, in. cală june; mică Cavalquet, m. mersă cu trompeta. Cavatine,f.cavatină, căntecu scurtă, care nu se repetă. Cave, f. pimniţă. Canetadj, veine—, vîna cavă. Cave, f. baniî ce pune cineva înaintea sa la joculă de cărţi numită brelan. Caveau, m. mică pimniţă. Cavecé, ée, adj. (cheval), cală cu capulă negru, mauri că. Caveçon, ni. şi cavesson, botniţă cé portă calulă tî-neră pe nasă, căndă se do-mesticesce; fig. il a besoin de—, trebue ţinută în frîne. CE — 191 — CÉL) Cavée, f. drumă săpată. Cavelin, m. cavelinü, më-sură de optă tône. Caver, v. a. a săpa, escava; Se—, a se săpa (găuri) ; fig. fum. a cerca ultimul mijloc. Caverne, f. cavernă, antru, peşteră. Caverneux, euse, adj. plinü de caverne, găunosă. Cavernosité, f. spaţiulă deşertă unuï locă escavată. Cavertitky, f. raţă suri-uamică forte gustosă. Cavesson, rn. vd. Cavcçon. Cavet, m. arch. ornamentă concavă de unu quartă de cercă. Cavette, f. loculă de onôre lingă sobă (in Suecia franc). Caviar, m. icre Si eauiul. Cavicorne, adj. cu cornele deşerte în intru. Cavidos,m. cotulu portuges. Cavîllation, tf. argumentă capţiosu, solîsmă (puç. us.). Cavin, ni. locă adîncită, şi antă deşertă,care favorescc appropiatulu unuï locă. Cavitaire, m. verme intestinale. Cavité, f. cavitate, gaură. Cayasse, f. barcă egipteuă cu pănde. Cayeux, vd. caïeu. Cayopollin, rn. unu patrupedă americană. Cazan, m. căntătorulă principale în sinagogă. Cazimi, m. (arab.) diame-trulă apparinte al Sôreluï. Ce, cet, m. celte, f. ces, pl. pentru ambele generi, adj. acestă. Gù pron. de-mustr. cu verb. être, şi partie, en : c'est mon ami, c'est juste, este amiculu meû, este dreptû.—On emploie généralement ce pour il, ils, elle, elles, comme sujet d’une proposition dont l'attribut n'est pas un adjectif : ex. bien loin d'être des demi-dieux, ce ne sont pas nicme des hommes.— C'est bon este bine, ce sont des soldats, sunt soldatï, ce doit être, acésta trebue së fiă, c'ést moi, eă sum, c'est beau, e frumosă ; c'est que, este că, pentru că. In rumănesce maï de multe orï nu traducenni pe ce. Céanote, f. uă plantă ram-noidă afric. Céans, adv. aci în intru (ici dedansJ. Se dice despre casa unde este cine-va, căndă vorbesce, il n’est pas céans. Si son clerc vient—,(Rac.); maître de—, stăpînulă casei. P. us. [secte coleoptere. Cébrion, rn. genă de in- Ceci, pron. dem. acésta (de aicï). Indică ună obiectă pre-sinte (cette chose-ci/, unù faptü actuale. Cècidomie, f. genă de insecte diptere. Cécilie, f. genă dereptilï. Cécité, f. cecitate, orbelă : Cécum, m. aéü caecum, (nat.) primulă din marele intestine. Cédant, e, adj. şi sust. care concede, părăsesce dreptulü sëù. Céder, v. a. a concédé, lăssy, părăsi ; v. n. a se suppune, se lassa, nu maï résiste. Le CEI - 19: CEL céder à.... a na contesta, se recunnôsce inferiorü ; il ne le cède à personne en mérite, nu este inferiorü nime-nuï în meritü ; a se pleca, se rupe prin eüectulü uneï puteri superiorï : — sous le poids, a se pleca de greutatea. Cette poutre commence à céder, acostă grindă începe së se lasse (se va rupe). Cédille, f. mică virgulă sub litera c (ç), cà se aibă su-netulü de s înaintea lui a,o,u. Cédrat, m. cedratü, speçia de lëmaiâ ital., lemăia medică. [Liban. Cèdre, m. cedru. Şi pin du Cédrel, m. arbure fôrte frumosü americ. Si cèdre a-cajou. [din cedru. Cédrie, f. reşină care curge Cédris, -m. fructü allü cedrului. [cedru. Cédriie, t. cedrită. Vinü de Cédro, m. speçia de acajou, cedru odorante. Cédule, f. cedulă fschedulaj, biletü cu semnătura privată. Cédule évocatoire,actulü judelui de pace, prin care se abreviéda amënuntele de ci-taţiune. Ceignante, f. a 12-a vertebră a spatelui. Ceindre, v. a. a încinge, îm-pressura;—le diadème, a sï punt1 diadema. [cinsü. Ceint, e, p. pass. adj. în- CeinteSjf.p/.pălimarul naviï. Ceintre, rn. cintre farch.) arcü, boltă. Ceintrage, m. tôte funiele carï legă uă nave, ce ameninţă a se dischide (crăpa). Ceintrer , v. a. a iucinge, lega, navea cu funie. Ceinture, f. cinsură, cingă-tôre. Il ne lui va pas à la—, ellü nu se pôte mësura eu dînsulü. Ceinturette, f. curea delà cornulü de vînàtôre. Ceinturier,»i. cellü cè face şi vinde cinsure, cingătorî. Ceinturon,m.cinsură,cingă-tôre pentru arme (centiuron) Ceinturonnier, m.vîndëtor de cinsure pentru arme. Cela, pron. acésta (cette cho-se-làj. Se dice, în opp. en ceci, cà s6 esprime din doue obiecte pe cellü maï depărtat. Céladon,a^jf.verde ca salcia. Sust. m. céladon, omü de sinţiminte frumôse, passio-natu şi delicată, cum era păstorulu Céladon, în ro-manulü Astrea. Célastre, m. arbure, genü (le ramnoidî dela Buna-Spe- Célate,w.casa (vech). [ranţa. Célation, f. med. celaţiune. Ascunderea uneî concepţiunî, unei nascerî. Célébrant, m. celebrante. Preotü care dice liturgia. Célébration,f celebraţiune, sërbâtoritü. Célèbre, adj. celebre, fôrte renumitü, vestitü. Célébrer,v.a.a celebra,lăuda cu strălucire; a sërbatori. Célébrité, f. celebritate, în-altü renume; personă celebre. Céler,v. a. séü celer, a ascunde, tiné secretü. Se faire —, a lăssa së spună că nu este accasă. Célère, adj. celerü, iute, în CEL - 103 - CEN Sust. pl. célères, celerii, cei trei sute de juni cavaleri, cari forma garda lui Romulü. Céleri, f. celeri, plantă po-tageră. Célérifère , m. celeriferü. Trăssură care merge forte repede, speçiâ de poştă în Francia. Célérigrade, m. nat. de-sémnâ divisiunîde patrupedî. Célérin, îH.celerinü. Speçiâ de mare sardină. Célérité, f. celeritate,iuţelă. Céleste, adj. celeste, ceresc. Bleu céleste, albastru-senin. Célestin, m. celestinü. Călugării de St. Benoit. Célestine, f. miner, stron-tiană albastră. Célet, ni. micü sigiliu. Célète, f. chaloupe où il y a un homme à chaque rame, mică nave cu lopeţî. Céliaque,acZ/.celi acü.Se00 — CHA Chamois, m. speçia de capră sëlbaticà; pele de acestă r capră pentru mănuşe. Chamoiserie, f. locü unde se prepară peï de capră sel-batică. Chamoîseup, rn. lucrâtorü care prepară peï de mănuşe. Champ, m. campü. Champ sëù champ clos,locü închisü, preparatü pentru curse, en plein—,în câmpüliberü;?nai-son des— s, casă de térrâ, vilă ; aller aux—s, à merge la térrâ ; battre aux—s, a bate ca së dé onorile militari.— Sur-le-champ, îndată ; à tout bout de—, în totü momentulü ; mettre qn. aux—s, a supëra pe cine-va. Champ, m. partea strimtă a unuï lemnü, uueï cărămide. Champagne, m. şampania, la f. piciorü într’unü seutü (la armărie). Champé, èe, adj. (la armărie), câmpatü, de culorea câmpului ; —de gueules, pe câmpü rosiü. Champeaux, rn.pl. livedï. Champêtre, adj. cămpe-nescü. Champfrein, v. chanfrein. Champignon, m. ciuperce, bureţî. [părători Champion, m. luptatorü, a- Championne, f. femeă cu-ragiosa. Champlure, f. stricăciune de gerü. Chance, f. întîmplare, avoir de la —, a avé noroeü. Chancelant, ante, adj. care se clétinâ, se mişcă. Chanceler, v. n. a se pleca la uă parte, se clëtina; fiy. a fi neresolutü, nehotàritü. Chancelier, m. cancelariu. Chancelière, f. femea can-celariului. [tinare. Chancellement, m. clë- Chancellerie, f. cancelariă. Chanceux, euse, adj. fam. suppusü intîmplăriî, cu noroeü. Chanci, ie, adj. muceditü. Chancir, v. n. şi se—,a se mucedi. comp. moisir. Chancissure, f. vd. Moisissure. Chancre, m. şancru, ulcerü rosëtoriü ; fig. vitiü. Chancreux, euse, adj. eu şancru, cancrosü. Chandeleur, m. sărbătorea Intrării în biserică. Chandelier, m. ère, f. fabricante şi vindëtorü de luminări ; ca m. candelariü, sfeşnicii. Chandelle, f. luminare (de seü), à la —, la luminare, la lumină,— romaine, buccată de artificiu. Chanée, — étrière, f. tubü care duce apa pe uă rôtà. Chanfrein» m. partea dinainte a capului caluluï,frunte. Chanfreindre, v. a. a es-cava, se găuri ovale. Change, m. schimbü ; ne-gotü relativü la banï. Lettre de—, poliţă, prendre le—, a se înşela, donner le—, à înşela, rendre le—, a res-punde iute şi cu spiritü. Changeant, ante, adj. schimbâtoriü. Changement, m. schimbare. CH A — 201 — Cil Y Changer, v. a. a schimba, v. n. a se schimba,—d'habit*, a-şî pune alte haine; — de logis, a-şi schimba Iăcuinţa, se muta; aimer à—, a fi schimbatoriü, neconstante. Changeur, m. negutâtorù care schimbă parale, zarafü. Chanoine, m. canonicü, cle-ricü seculariü, luăndu parte la consiliulü episcopului. Chanoinesse, f. canonică, aceaa care possédé uă pre-bindă intr’unü capitolü de fiice. Canoinie, f. canonicatü. Chanson, f cântü, cantecü, chansons, vorbe deşerte. Chansonner,v.a.a face cânturi satirice contra cineva. Chansonnette, f. cantü micü. Chansonnier, m. iére, f. poetüde cănturî; culessü de căutece. Chant, m. modulaţiunile vociï umane, cantü, căntecii. Chantage, m. amăgelă (ca së scotă banï delà cnv ). Chantant, ante adj. căn-tiltoriü, care se căntă lesne. Chanteau, m. buccată de păne, de anafura. Chantepleure, f. disclii-sură în murü (didü) pentru scurgerea apeloi’ü ; cană cu găuri. Chanter, v. a. a cănta. Chanterelle, f. quinta, corda unuï instrumentai, care dă sunetulü cellu maï subţire. Chanteur,)», euse, f. cân-tittorü ; Pl. passëri cantatôre. Chantier, ni. bărnăpecare sunt asşedale butôiele, ma- gasinü de lemne; laboratoriü de construcţiune pentru navï. Chantonner, v. a. a cânta încetü, eu jumëtate vocea. Chantourner, v. a. a tăia uă buccată de lemnü, séü de metalü, după un profilü. Chantre, m. cantorü, căn-tăreţu: poetü,in stilulü înaltü. Chanvre, m. cănepă. Chanvrier, m. prepuratorü de cănepă. Chaos, m. chausü, amesticü. Chapardeur, m. pop. vd. Maraudeur. Chape, f. mantă de biserică, ce portă episcopiï, preotul ü de serviïü în timpulü offî-ciuluï (slujbüï). Chapeau, m. pëlëriâ. Chapelain, m. capelan, ec-clesiasticü, care servesce offi-ciulü, slujesce în capelă. Chapeler, v. a.—du pain, a redica côjea la păne, tăia. Chapelerie, f. artea, com-mercîü, de pëlërierü. Chapelet, m. obiectü de devoţiune compusü de grăunţi uniţî (mătăniî), assupra căror se dicü rugăciunî; fig. uniune de lucruri asseminï : mică pëlëriâ. Ch a peli e r, m.i ère. f. pëlerier. Chapelle, f. capelă, biserică mică; musicantele capeleï Chapellenie, f. funcţiunea, beneficiulü, 'ïapelanuluï. Chappelerie, f. prăvăliă unde se vîndü,se faeü, pëlëriï. Chapelure, f. côje de păne rasă, pulverisată. Chaperon, »». speciă de şepcă din evulü mediü. ciu-bucü de murü. CHA - 202 — CHA Chaperonner, v. a. a face la murï ciubuce,—une jeune personne, a servi ca înso-titôre (damă de compania) uneï june persône. Chapier, m. cellü cè portă manta numită chape, \d.vb. Chapiteau, m. ornamentü în partea de sus a uneï columne. Chapitre, >n. capitlu, divi-siunea uneï cărţi : capitulü, adunanţa canonicilorü, unde eï se occupă de aff aceri le lorü şi ale episcopatului. .1-voir voix au—, a avé in-fluioţă. [der. Chapitrer, vd Piépnman- Chapon, m. claponü. Chaponneau,m. micü claponü. [ponï. Chaponner, v. a. a face cla- Chaponnière, f. tavă de coptü. Chaque, adj. fiă-care. Char, m. carrü. Charabia, m. provinciale din Auvergne ; fig. ucri-ce vorbire neinţel0ssu. Charade, f. enigmă care constă in a decompune uă vorbă, cè se numesce tout (totü), în părţile sélle. Charançon,?/?, insectă care mănâncă grâulü, gărgăriţă. Charanconné,ée/(cl/.mân-cat de gărgăr ţe(despre grâü). Charbon, m. cărbune,—de bois, cărbune de lemnü ; être sur les, — s, a sta pe focü, avé grabă. Chabonnée,f costă de bouü. Charbonner, v. a. a preface in cărbune; înnegri cu cărbune. Charbonneux, euse, adj. cărbunosu;med.de carbunclu. Charbonnier, m. 1ère, f. cârbunariü ; nave pentru căr-bunî. Charbonnière, f. cărbu-năriă. Charbouiller, v. a. a strica grâulü(vorbindü de neghină). Charcuter,v.a. a tăia carne. Charcuterie, f. commerciii cu carne tăiată, affumată. Charcutier, m. vîndëtorü de cărnuri preparate, de căinaţi. Chardon,ra. scaete, aimable comme un ,nu de iubitü. Chardonneret,/», sticlete. Chardonnette, s. cardon-nette, f. speçiâ de anghinară. Charge, f.sarcină, povară, o-bligaţiune, demnitate, funcţiune. Charges publiques, dările către Statü. Au pas de charge,, în pas^ü de assaltü. Sonner la—, a cănta semnale pentru assaltü,— d'uu canon, împlătura lu-nuluï, à — que, sub condi-ţiune cà. Chargé, ée, adj. ÎDcârcatü, însarcinatü,obligatü;împlutü. Chargement, m. încărcă-căturâ. Charger, v. a. a încărca, însărcina, obliga, nnplé — un compte,r încărca uă socoté-lă ;—une lettre,a constata pe registrele poştei cà uă scrissôre s?a trimissü. Se—. a se însărcina, se încărca ; deveni turbure. Ckargeur, rn. încărcătorii. Charier, v. a. a cărra. Chariot, m. carrü, carruçiîL CI IA — 203 — CI IA Charitable, adj. caritabile, care face poinene. Charitablement, adv.ca-ritabile, cu milă. Charité, f. caritate, amôrea apprôpeluï; bine-facere, milă. Charités, f. pl. graţiî. Charivari, m. concertü de risü şi as.surditoriü de in-struminte discordanti, şiari-vari. [cuï-va unü charivari. Charivariser, v. a. a da Charlatan, ni. şiarlatanu. inselatorü. [toriă. Charlatanerie, f. inşelă- Charlatanisme, m. artea înş;*lătoruluî. [cutü. Charmant, ante, ad. plă- Charme, m. ceaa cè place ; carmen, farmecü. Pl. vd. attrait. Charmer, v. a. a încânta ; aduce plăcere, descânta. Charmeur,m.euse, f. fermecătorii. Charmille, f. gardü taiatü în formă de murü, palissade. Charmoise, f. locü plantatü cu lemne pentru gardü. Charnel, elle, adj. care ţine de carne ; fig. sensu aie. Charnellement, adv. cà prin carne. Charnier, m. locü unde se conservă carne sărată. Charnière, f. uniune de douô buccăţe de metalü legate cu unüinelü, şi putîndü a .^e pleca una pe alta. Charnu, ne, adj. carnosü. Chanure, f. părţi carnôse. Charogne, f. corpü de animale mortü (stirvü). Charoyeur, ni. carruçiasiü. Charpagne, f. cosiü. Charpente,f. lemne de construcţiune, chiristea. Charpenter, v. a. a lucra lemnele de construcţiune (ciopli). Charpenterie, f. artea dulgherului : K cru de dulgherü. Charpentier, ni. dulgherii. Charpie, f. scammă. Charrée, t. depusü de ce-nuşe după leşiă. Charretée,f. unü carrü plin. Charretier, rn. icre. f. căr-ruçiasiü. Chemin—, drumii de ;imblatü. Charrette,f.câruçiâ eu doue rôte, trassă de unü omü. Charriage, rn, cârratü. Charrier, v. a. a cărra,— droit, a ţine drumulü dreptü.. Charron, rn. meşterii lucră-torü de carruçie, rotariü. Charroi, rn. transportü eu carruciôra, plata pentru a-cesta. Charronage, m. rolâriâ. Charroyer, vd. Charoyer, Charier. Charroyeur, m. cellü cè transporta eu carrulü. Charrue, f. aratru, plugü, lirer la—,a se osteni multü. Chartagne, f. locü ascunsü într'uă pădure. [chrisovü^ Charte, f. vcchiü documentü, Cha rtil, m.carrü pentru grâü. Chartre, f. inchisôre. Tenir quelqu'un en—privée, a ţine pe cine-va secestratü illégale; être en—,a (i ofticosü. Chartreuse, f. depositü de chrisôve. [chrisov. Chartreux, m. cartariü, Chartrier, rn. archivă bÎ3e-ricéscâ ; culessü de chrisôve. 011 .V — 20 i — CHA Chas, m. urecliia acului. Chasse, f. vînătore ; curgere repede de apă, ca së cureţe unü sianÇü. Aller à la—, a merge la vînătore; huîtres de —, stridie prôspete. Chasse, f. cufërü, cuthiă eu relice. Chassé, m. pas.sü dedanţu. Chasse-avant, m. inspec-torü, conductorii într’uă fabrică. Chase-clou,m. daltă pentru a scôte cuiele. Chasselas,m. strugure albü fôrte stimatü. Chasse-marée, f. carruçiâ pentru transportulü pesceluï. Chasse-mouche, f. appă-ratôre cà sè dé affară muscele. Chasse-partie, învoinţă între piraţi pentru împărţirea pradelorü. Chasse-pierres,m .apparatü înaintea locomotivei pentru a depărta obstaclele. Chasse-pointe, m. uneltă pentru a scote ţintele, cleşte. Chasser, v. a. a vîna; a a-lunga, goni ; — un clou, a bale unü cuiü să intre ;— Vor, a întinde aurulü.La voiture chasse bieţi, trăssură merge, duce, bine. Chasseresse, f. şi adj. (poeticii) venatrice (despre Diana). Chasseur, tn. vinatorü. Chassie, f. lipiciune la ochï. Chassieux, euse, adj, care are lipiciune la ochï,la pleôpe. Châssis, m. pervadü, cer-cevea. Chaste, adj. castü, curatü, innocinte, neprihănită. Chastement, adv. eu in-nocinţă. [cinţă, neprihanà. Chasteté, f. castitate, inno- Chasuble, m. vestimîntulü preotului, candü celebrédâ liturgia. Chasublier, m. fabricante, vîndëtorü. de ornaminte bisericesc!. [pisică. Chat, m. Chatte. f. cotoiü, Châtaigne, f. castană. Châtaigneraie , f. locü unde sunt plantaţî castani. Châtaignier, m. castanü. Châtain, adj. m. caslaniü. Château,»!, castelü,—branlant, edificiücare se clétinâ. Châtelain, aine, adj. caste-lanü, possessorul unuï castel. Châtelet, m. micü castelü; Châtellenie,f. juridicţiunea unuï domnü castelanü. Chat-huant, speçia de eu-cuvaiă, (pronunţ, cha-u-an). Châtiabiefadj. de pedepsitü. Châtier, v. a. a pedepsi. Chatière, f. cavitate făcută pentru a lăssa să trécà pi-sicele. [recţiune. Châtiment, m.pedăpsă, cor- Chaton, m. pisoiü; partea ineluluî unde stă pétra. Cafouillement, ra. gîdilă-tură. Catouiller, v. a. a gîdila. Catouilleux,cus6% adj. sim-ţibile, simtitoriü, la gîdilatü. Chatoyantf ante,adj.care-şi schimbă culôrea. Chatoyer, v. a. a-şî schimba culôrea, avé reflesurî după diversele aspecte. Chatte, vd. Chat. [linguşiri. Cattemite,f. înselàtoriü prin Chatterie, f. vd. friandise. CHAU — 205 — CH AU Chauchière, f. sobă pentru calce. Chaud, de, adj. caldü, Sust, m. căldură; adv. caldü. Tout chaud, îndată. Chaude,f. t. locü tare, a la—, îndată. Chaudeau, m. bëuturâ caldă de ouë şi lapte (şato). Chaudement, adv. cu căldură. Chaudière, f.cazanü mare. Chaudron, ni. cazan ü micü, căldare. [unuï cazanü. Chaudronnée, f.conţinutul Chaudronnerie, f. căldă-răriă. Chaudronnier, m. ière f. câldârariü, vîndëtorü de a-rămurî. Chauffage, m. încăldire. Chauffe, f. t. încăldire. Cauffe-pied,m.vd. Chaufferette.La pl .chauffe-pieds. Chauffer,v.a. a încaldi, cela chauffe, lucrulü e urginte. Chaufferette, f. mângalü copperitü. Chaufferie, f. laboritoriü unde se lucrédâ ferrulü. Chauffeur, m. încâlditorü; cellü cè ingrijesce defoculü une! machine etc., focarü. Chauffoir, m. sală unde se adună ômenï, së se încăl-dcscă. [ditü. Chauffure, f.ferrü pré încăl- Chaufour, m. cuplorü pentru calce [care face calce. Chaufournier,m.lucratorü Chaulage, vd. urm. Chauler, v. a. a muia gniulü în calce înainte së lü semene. Chauler la terre, a resipi calce peste térrimi. Chaumage, m. culessulü paielorü după secerisiü. Chaume, ni. paiele remase după secerisiü ; mărăcini. Chaumer, v. a. şi n. a. culege paiele după secerisiü. Chaumière, f. colibă. Chaumine, f. colibă săracă. Chaussage, f. încalçiare. Chaussant, unie, adj. lesne de încalçiatü (despre ciorapi)- Chausse, f strecurătore. Chausse de V Université, ornamenlü de matasse gar-nitü eu ermelinü pentru ceï ce aü grade într’uă facultate. Chaussée, f şiosea. Ponts et chaussées, administraţiu-uea cailorü , putilorü, cana-lilorü. Chausse-pied,m.ossü pentru încàlçiatü. Chausser, v. a. a încalçia; a face încalçiàminte. Chausses, ï.pl. pantalonii. Caussetier, rn. neguţătorii de ciorapi etc. Chausse-trape, f. cursă. Chaussette, f. ciorapii scurtü. Chausson, m.siossonü,(tir-licü). Chaussure,f. încălciăminte. Chauve, adj. plesiuvü. Chauve-souris, nt.liliacü (passëre). Dhauveté, f. pleşuviă. Chauvin, m. cellü ce este animatü de unü patriotismü sgomotosü. Chauvinisme, m. disposi-ţiunea co'luï ce face sgomotü de patriotismü. — Plusieurs soldats du nom de Chauvin,a- CHA — 206 - CHA près le licenciement de l’armée de Loire (1815), se firent remarquer par leur admiration excessive pour les hauts faits de Napoléon. Cette faveur innocente fut mise en scène par Scribe dans son Soldat laboureur, dont le principal personnage s’appele Chauvin. Dès lors le nom de Chauvinisme a été donné à toute affection collective, à toute doctrine politique ou sociale, qui se refuse à l’examen, parce qu’elle procède d’un sentiment exclusif. Chaux, f. calce, varü,—vive, varü nestinsü,—éteinte;.stins. Chauvir, v. n. (de Voreille), a ciuli urechia. Comp. dresser l'oreille. Chavirer, v. n. a se încurca, (funiele la nave), (cu lopeţi. Chébec, m. luntre cu vele şi Chef, m. capü, capitanü superiorü (şefu), marginea uneî materie: de mon — , din voinţa mea propria ; mettre à—, a termina, săvîrşi, venir à—, a fi gata, chef d'accusation, puntü de accusaţiune. Chef-d’œuvre, m. capü de operă. Pl. des chefs d'œuvre. Chef-lieu, m. capitale, o-rasiü principale. Pl. des chefs-lieux. Cheikfscheih,m. capulü unuï tribu arabicü. [de whist etc. Chelem, m. luare, înjoculü Chélîdoine, f. chelidoniă, uă planta. Si éclaire. Chelin, m. schilling. Chelonnée, f.broscă ţestosă. Chemage, m. plată pentru drumuri. se Chêmer, v. r. a deveni slabü. Chemin, m. drumü, cale, de fer, drumü de ferrü; — do fer américain, wagône eu caï. Aller son grand—. a lucra pe façiâ; faire son—, a sï face drumulü, noroculü. Cheminaux, m. pl cdminü de pamîntü transportabile. Cheminée, f. câminü. Cheminement, m. mergere pe drumü. Cheminer, v. n.a face unü drumü lungi! şi anevoiă. Chemise, f. cămeşiă. Chemisette, f. semisetă. Chemisier, m. icre, f. labri-cante şi vîndëtorü de că-mësï. Chémosis, f. med. inflam-maţiunea albuluï ochiului. Chênaie, f. locü plantatü eu stejari. Chenal, m. currinte de apă pentru moră; canale (sghiab) de strésinà. Chenaler, v. n. mar. a căula trecere pe unde este apa mică. Chenapan, m. fam. vd. vaurien, bandit. Chêne, m. cerü (quernus), stejarü. Chêneau, m. june stejarü. Chêneau, »i.condussü,olanü (urloiü). Comp. chenal. Chenet, m. grâtarü de sobă. Chenet eau, m. june stejarü reservatü, càndü se taiă pădurea. Chêne-vert,m .vd.yeuse. Chênevière, f. câmpü se-mënatü eu inü; câmpü unde cresce cănepă ; fig. omü trentârosü. Cl IE — 207 — CI IE Chênevilles,f. pl. cănepă, curăţită de cojă. Chênevis, m. inü, seraînţă de cănepă. Chênevotte, f. tubü (ţan-dără) de cănepă uscată, fără cojea sa. Chênevotter, v. n. a produce lemne slabe cà uscăciuni de cănepă /pentru viţă). Cheng, m. speçia de trompetă în China. Chenil, ni. locü unde se în-chidü cănii de vînătore ; şedinţă prostă şi necurată (coteW) Chenille, f. omidă,—annulairei, omidă inelată. Ţessă-tură de serică, de mătasse, cu ilorî de catifea. Chenillette, f. genü de plante leguminose. Chénôpodées, f. pl familiă de plante dicotilidone. Chenu, \ie, adj. cu përulü albü (vech. mai alessü în prosă) ; copperitü de zăpadă. Cheptel, m séü chepteil, chetei, animali, vite, închiriate. [vite. Cheptelier, arendatorü de Chèque, m. §ecü, bonü de plată. Cher, ère, adj. iubitü cuti-nereţă, predilectü ; preUosü, scumpü. Cher, adv. vd. chèrement. Cherché,ée. adj. vd.affecté. Chercher, v. a. a căuta, veni së gësséscâ :—midi à quatorze heures, a face rele difficultăţî (fam.) ; — une aiguille dans une botte de foin, a căuta ceaa cè este apprôpe nepossibile. Le bien cherche le bien, banulü trage la banü, totü cellü bogatü căştigă. Chercheur, m. euse, i. cău-tàtorü, cellü cè caută. Chère, f. calitate, prepara-ţiune (gătire) a buccatelorü; il ne sait quelle chère lui faire, nu scie cum sc-lü priimescă ; — entière, mare ospëtü urmatü de petreceri, de commissaire, unde se servcscü carne şi pesce ; tant pour la bonne —, attăta pentru servitulü fâcutü. Chèrement, <*do. scumpü, à haut prix. Chérie, m. ciocărliă din insula Francieï. Chérif, m. séü shérif, şerif, descindinte luï Maomete prin fiica sa Fatima : principe arabü séü maurü. Chérir, v. a. a iubi cu ti-nereţă, cu frăgedime, aimer tendrement. Chérissable, adj. domnü de iubitü cu tinereţă (despre lucrurï), p. usit. Cherlerie, f. plantă cario-fileă, speçià de garofă. Cherlesker, m. locutenin-te generale in armata otomană. Chersonèse, m. cherso-nesü, peninsulă (în geogr. vechiă). [fibiă. Chersydre, m. sérpe am- Cherté, f. scumpătate. La— y est, totă lumea voiesce së aibă (acellü lucru) ; je n’y mettrai pas la —, nu me îngrijescü de acésta (fam.). Chérubin, m. cherubim, an- GHE - 208 — CHE gerü de a doua ordine; face de—, façiu roşia, înfocată. Être ronge comme un—. Chervis, m. s. chervi, plantă umbeliferă, sfeclă de sacharü. Chetei, m. vd. Cheptel. Chétif, ive. adj. rëü în spe-çia sa, vile, slabü, prostü, de puçinà importanţă. Chétivement, adv. eu vi-litate, miserabile, comme un pauvre. Chétivité, f. vilitate. stare prostă, lipsă de calitate. Chétodon,<-testation sans fondement. Cili — an — cm Chicaner, v. d. a contesta Iară fundamentü, propune întorsure (încurca, pune chichiţe), a critica pentru ni-micurï; fam. a plictisi. Chicanerie, m. fam. întorsură ca së îinpedice (încurce), ditTicultate făcută din rea voinţă. Chicaneur, m. euse, f. cuï place së pună pedice, (cîr-cotasü), maï alessü în afta-cerï.’ Chicanier, ni. ière, f. care face difficultăţî pentru cellü maï micü lucru; adj. caro caută pré minutiosü, pré în amenuntü. Comp. vétilleux. Chiche, adj. (homme—), pëstràtorü essageratü, avarü, trop ménager.—Pois chiche, spegiă de madëre mare. Chichement, adv. eu ava-riţă. Chichin,m.semînţă de cassia. Chicon, m. lăptucă romană, salată. Chichoracées,!.^. bot. fa-miliă de plante mono])etale. Chicorée, f. bot. cicoreă. Chicot, m. remasü de arbure, care ese puçinü din pamîntü (buturugă, branehe moWe),restulü delà unü dinte ruptü. Chicoter, v. n. pop. a contesta, se certa pentru nimicuri. Chicotin, m. succü amarü alü unorü plants, amarü de colocintü (de dovlécû);[dragées de chicotin, migdale aveline etc. unde s’a ammes-ticatü chicotin. Chidders, ni.pl .cinquième tribu des Dentas ou Esprits purs, spiritulü curatü, pro-fetulü Maomet. Chien, m. căne : — de basse cour, căne de ianţu ; — savant, căne învăţată (dres-satü. Rompre les chiens, a rechiăma căniî la vînatü. Bon chien chasse de racc, copii sémënâ pàrintilorü; entre— et loup, către sérâ; fig. co-cosiü delà puşcă;—marin,— de mer, unü pesce, a cuï pele fôrte dură servesce a da Instru lemnului, [tru cănî. Chienage, m. impositü pen- Chiendent, ui. gramineă de genulü froment, ce cănii mănâncă. Chien-loup, m. cane care ţine de lupü.Pl.chiens-loups. Chien-marin, vd. chien. Chienne, f. femininulü delà căne (căţea). [pre cànï). Chienner, v. a. a nasce (des- Chiennot, ni. cane micü. Chierchaine, f. jur. cercetare judiciariă. [bus. Chiesque, m. speçiâde bam- Chietotolt, m. sturnü; uă passëre messicană. Chiffe, f. materii slabă şi rea; trénÇa; fug. omü môle şi fără caracterü. Chiffler, v. a. a fluera (vech.) Chiffon, m. peticü vechiü, trénta (de materiă, chărtiă ş. al.); fig. lucru de puçina consistinţă şi mică valôre. La pl. gătelî de femeă. Se ruiner en—(fam.). In bot. crescutü strămbfi, branche-chiffonne. Chiffonne, adj. f. subţire si inutile (despre ramuri). CHI — 212 — CHLO Chiffonné, ée, adj. tăvălită, încreţitu. Comp. froissée.Mine— e, façiâ cu trăşsurele mi ce,neregulate, însë plăcute. Chiffonner, v a. a tăvăli, încreţi. Comp. froisser. Chiffonier, m. ière, f. a-dunatorü de petice vechï (chiffons), cà sô Ie vîndă ; dulapü de rufe. Chiffre, f. ciffra. Chiffrer, v. n. a calcula eu ciffre ; v. a. a ciffra, pune nu-mërü la ce-va scrie cu ciffre. Chiffreur, m. cellü cè so-cotesce bine eu condeiulü, cu numere, [re a capului- Chignon, m. partea posteriô- Chiliarque, m. comandante peste JOOOsoldaţî laEIeniï ant. Chilone, adj. budatü. Chimère, f. chimeră ; fig. erré re, illusiuni vane. Chimérique, adj. cliime-ricü, deserlü, fără realitate. Chimériquement, adj. prin chimere, cliimerieü. Chimie, f. chemiă. Analisea şi composiţiuneu corpurlior. Chimiquement, adv. che-mieü, după legile chemieî. Chimiste, m. chemistü. Chimpanzé, ni. maimuţă antropomorfă. Chincilla, chinchilla, rn. a-nimale din Chili şi Peru, a eut blană è forte căutată. Chiner, v. a. dispune firele culorate la tessutü astü-felü cà materia së ésà cu desemne vage şi variate. Chinois, ni. oise, f. chinesü. Chinoiserie,f. micü obiectü fabricatü în China şi în gus-tulü chinesü. Chiourme, f. condemnatiï la munce silnice. Chipie, f. pop. femeă supără-ciosă,difficile a trăi cu dînsa. Chipoter, v. n. a fi încelü, a face cu negliginţă, a se oppri la lucruri de nimicü. Chipotier, m. icre, f. omü care abia se mişcă (tembel). Chique, f. uă insectă forte mică.Comp.piice pénétrante. Chiquenaude, f. lovitură dată de ordinariü pe nasü cudegitulü din mijlocü, (bo-bîrnacü). Chiquer, v. a. şi n. a mes-tica tutunü. Pop. a mănca bine, cu poftă. Chirographaire, m. chi-rografariü, creditorü prin-tr’unü actü cu semuătura privată. [telorü. Chirologie, f. limba degi- Chiromancie, f. devinaţiu-ne, ghicire, prin privirea măneloru. Chiromancien, m. ienne, f. devinatorü după inspecţiu-nea manelorü. [rurgicale. Chirurgical, aie, adj. chi- Chirurgie, chirurgiă. Chirurgien, rn. chirurgü. Chirurgique, aclj. chirurgi™. Chiste, vd. Kyste. Chitome, rn. capü spirituale allü Negrilorü. Chiûre, f. pëtatü de musce. Chloral,»i.alcoolü dechlorü. Chlorate, m. chloratü, sare din acidü chloricü şi uă base. Chlore, m. chem. chlorü. Chlorhydrate, m. chiori-dratü, sare din acidü chlo-ridricü. CHO — 213 — CHOU Chlorhydrique, àcj. cblo-ridricü, vd. muriatique. Chlorique, adj. chloricü. Chloroforme, m. chloro-formü. Chloroformer, v. a.ada, administra clorotormü. Chlorure, f. m. chlorurü, combinaţiune de chlorü şi de unü corpü simplu, altulü de câtü ossigenulü. [corpurï. Choe, m. lovitură între doué Chocolat, >». şoca lată. Chocolatier, »i. fabricante şi vîndëtorü de şocalată. Chocolatière, f. ibricü de Choeur,»i. chorü. [şocalată. Choir, v. n. a càdé. Chu, cadutü. Choisir, v. a. a alege. Choix, m. alessü, aiegere. Choléra, séü choléra-mor-busy m. choiera. Cholérine, m. choJerină, diarreă indolinte. Cholérique,adj.de choiera. Chàmab\e9adj.{)our—,di)m care nu se lucréda. Chômage, m. suspinsiune, întrerupere de lucru. Chômer, v. n. a nu lucra, fiindü-câ é sërbâtôre, fiindcă nu esle de lucru, séü din altă causa; a înceta (vorbindü de lucrurï). Chondrologie, f. chondro-logiă, studiulü cartilagini-lorü. Chope, f. pacharü de bere (cam V-2 litru . Chopine, f. vechiă mësura de capacitate, jumëtate de pinte. Chopiner, v. a. a bé eu es- cessü. Chopinette, f. mică mésurâ pentru licidï. Chopper, v. n. a călca rëü, lovindu-se de unü obstaclu; fig. a se înşela. Choquant,*ante, adj. care lovesce, supëra. [desplacé. Choquer, v. a. lovi, supëra, Choral, ade, adj. chorale, care cântă în chorü. Chorégraphe, m. cornpo-sitorü de danţurî. Chorégraphie, f. artea de a compune danţurî şi balete. Chorégraphique, adj. de coregrafü, de dantü. Choriste, m. şi f. chorislü. Chorographie, f. choro-grafiă, descripţiunea uneï ţărre. [chorograficü. Chorographique, " adj. Chorus,)», căntare în chorü. Faire—, a cănta în chorü. Chose, f. lucru. C'est 1 a même—, è totü una : dites-lui bien des—s, salutaU-lü de repeţite orï, grand— , multü ; ctre tout—, a fi pré indispusü ; sur toute—, a-vant toute—, înainte de tôte. La chose publique, statul ü. Chou, m. vérda. Faites en des choux, fa’ceţî cu asta ce voitï. Chou blanc, resultatü nulü. Chouan, m. Se numescü in-surgintiï Occidinteluï, carï se luptă pentru legitimiiate. Chouannerie, f. actü de chouan, vd. prec. Choucroute,!, vérda acră. Chouette,f.cucuvaiă, c'est—, asta e escellinte. Chou-fleur, f. conopidă. Chouq , m. s. chouquet, CHU — 21 GID itiar. lemnü grossü care u-nesce catartulü de sns en cellü de jeosü. Chou-navet, m. guliă. Chou-rave, f. speciă de vérdu. Choyerf v. a. a fi delic^tü către cine-va ; a păstra cu grije. Chrême, oliü sacru, mirü. Chrestomathie, christo-matiă. [stinü. Chrétien, m. ienne, 1'. cre- Chrétiennement, adv. creştinesce, ca unü creştină. Chrétienté, f. crestinétate. Christ, m. Ghristü. Jcsus-Christ, Isus-Ghristu. Christe-marine, f. v d. salicorne. Christianisme, m. creştinism ü. Chromatique, adj. croma-ticü, care procédé prin semitonuri (in mus.). Chrome, m. chem. cromü. Chronique, f. cronică; adj. cronicü. [cariü. Chroniqueur, m. croni- Chronologie, f. cronologia. Chronologique, adj. de cronologiă, cronologicü. Chronologiste, m. crono-logistü. Chronomètre, rn. cronometru. Chrysalide, f. crisalide, starea omideï înainte de a deveni fluturü. Chrysanthème, m. planta de ornamentü. Chrysocale, m. composi-ţiune care imită aurulü; ftg. apparinţă. [la urcchiă. Chuchotement, m. vorbă Chuchoter, v. a. a vorbi încetü la urechiă. [urechiă. Chuchoterie, f. vorbire la Chuchoteur, m. euse, f. care vorbesce la urechiă. Chuinter, v. n. a cănta cà bufniţa. Chut, interj, tăcere. ! Chute, t‘. cădere, catastrofe, Chyle, rn. nat. chilü, liquôre care séparà alimintele în stomaeü. Chylifère, adj. care portă chilnlü ; vaisseau —, vassü chiliferü (in corpü). Chylification, f. formaţiune a chilului. Ci, adv. aicï ; par — par là, de uă parte şi de alta,— a-près, aci, peurmă,—dessus, dessous, maï sus, maï jeosü, —contre, în faciă,—devant, inaï ’nainte, ci-annexé aicï allăturatii; ci-entour, aicï înipregiurü. [eu arma. Cible, f. puntü cèse ochiesce Ciboire, m. ciboriü, vassü unde se conservă grijénia. Ciboule, f. arpagicü. Ciboulette, f. vd. prec. Cicatrice,f. cicatrice, semnü de rană pe pele. [uă rană. Cicatriser, v. a. a închide Cicéro, m. cicerone, speçiâ de litiere de tipografiă. Cicérone, rn. cicerone, con-ductorü care arretă streini-lorü curiosităţile unuï orasü. Cicéronien,ieu)?e, adj. çare este în felnlü, în stilul ü, luï Cicerone. [vadü. Ciclamor, m. punere m per- Cicle, vd. Cycle. Cid, rn. căpeteniă. Cidre, m. vinü de mere. GIN — 215 - GIN Ciel,//i cerü.—d’airain,timpii caldü;—de plomb,t\m\m fur-tunosü ;— serein, tirnpü se-ninü, le—s’éclaircit, cerulü se luminéda, începe tirnpü bunü. La pl. deux, séü ciels, după sensulü cè i se dà. Ci-entour, vd. Ci. Cierge, f. luminare de ceră. Cigale, f. greerü. Cigare, f. çigarâ. Cigarette, f. mică çigara. Cigogne, f. cocorü. Ciguë, f. cucută. Cil, m. cenă, genă. Cilice, rn. ciliciü, cinsură do j orü aspru purtată pe pele din spiritulü de penitintă. Cilié, ce, adj. bot. ciliatü, care are perï rânduiţi cà genele. Cillement, m. clipitură. Ciller, v. a. a clipi. Cimaise, vd. Cymaise. Cimbalaire, vd. Cymba-laire. Cime, f. virfü de munte, de arbure. Comp. sommet. Ciment, m, cimentü, speçiâ de rnortariü, totü cè servesce a uni intre dinsele petrele. -■1 chaux et à—, pentru timpü îndelungă. Cimenter, v. a. a cimenta, lega eu cimentü ; consolida. Cimeterre, m. sabiă curbată şi lată la Turcï. Cimetière, f. cimitirü. Cimier, m. carne de bouü delà desertü ; partea superiôre şi ornarnentulü uneï casce. Cinabre, m. cinabru, cbi-novarü. Cinchone, m. cinchona, ar-burelü de quinină. Cinchonine, f. cinclionină, alcaloidü continutü in cojea de quinină. La comtesse del Cinchon,épouse du vice-roi espagnol, résidant à. Pérou, avait longtemps souffert de la fièvre ; elle en fut guérie par la r cine de quinquina, qu'elle introduisit en Kspagne. Plus tard les Jésuites firent apporter cette écorce de Pérou; ils l'appelaient jioudre des Jésuites (puf vis ./es. ) et en 1737 La Condamine et Jussieu trouvèrent le bois, qui produit cette écorce. On lui donna le nom de Cinchona Condaminea, en mémoire de la comtesse de Clinchon et du naturaliste La Condamine. Cinéraire, adj. cinerariü. Urne—, urnă care conţine cenuşea uneï persône arse după morte. Cinération, f. cineraţiune, prefacere în cenuşe prin locü. Cingler, v.n. a naviga, pluti; v. a. a lovi cu unü obiectü flessibile, cu biciuşca. Cinnamome, cinname, in. cinamü, scorţişioră, şi myrrhe, cannelle. Cinq, numer, cinci. Chinquantaine, f numërü de cinci-decï séü appfôpe. Cinquante, numer, cinci-decï. Cinquantième, ordin, allü cinci-decilé. Cinquième, ordin, allü cinci lé. Cinquièmement, adv. în allü cincîlé locü. Cintre,»».figură în arcü; arcü de lemnü, pe care se edifică uă boltă, en— , rătundă ;— en ogive, arcü cu vîrfü ; — aplati, arcü lalü , puçinü înaltü. Loges du—, ultimulü randü de lojï. CIR — 216 — CIR Cintrer, v. a. a edifica (boitele) pe arcuri. Cipage, m. soldatü indianu în serviţuld Angliei. Cippe, m. semi-columnă fără capitulü (archit). Cirage, m. ceruire; vacsü. Circompolaire, adj. cir-cunpolare, care incungiură polii terrestri. Circoncire, v. a. a opera circuncisiunea. Circoncision, f. circunci-siune. [ferinţă. Circonférence, f. circun- Circonflexe, adj. circun-flessü (despre accentü). Circonlocution, f. circun-locuţiune, dicere prin vorbe multe, circùitü de vorbe, peri frase. Circonscription, f. cir-cunscripţiune, ocolü. Circonscrire, v. a. a cir-cimscrie,descrie uă liniă care mărginesce prin pregiurü, a pune margini. Circonspect, cte, adj. cir-cunspectü, attintivü la ceaa cè face, la ceaa ce dice. Circonspection,, f. cir-cunspecţiune,prudinţă, attin-ţiune în ceaa cé facemü séü dicemü. Circonstance, f. circun- stanţă, impregiurare,—s aggravantes, — atténuantes, circunstanţe agravanţi, atte-nuanţi, carï mârescü, carï micşioredă pedépsa(jurispr.). De—,de cirscunstanţă,făcutfi la occasiune. Circonstanciel elle, adj. gram. circun-stanţiale. Circonstancier, v. a. a disfăşiura circunstanţele, a adduce împregiurarea. Circonvallation, f. t. cir-cunvalaţiune. Întărire făcută de împressurătorî pentru a se appăra contra impressuraţî. Circonvenir, v. a. a învôli, incuDgiura, din tôte părţile. Circonvoisin, m. inc, f. vecinii din pregiurü. Usitatü numaï la pl.les lieux — s, locurile din pregiurü. Circonvolution, f. intor-sure făcute în giurulü unuï centru commune, circunvo-luţiune. Circuit, m. circùitü, ocolü. Circulaire, adj. circulariü, in formă de cercü. [circula. Circulant, ante, adj. care Circulation, f. circuîatiune, mersü şi întorsü continuü. Circulatoire, adj. circula-toriü,de circulaţiune,care pri-vesce circulaţiunea săngeluî. Circuler, v. a. a circula, a se mişca circulariü, a merge şi reveni, a se reisipi în tôte părţile. Circumnavigation, f. séü circomnavigcition , voyage de—, căletoriă în giurulü lumiï. Cire, f. cérâ, — vierge, ceră din fagurü,—d'Es}xtg ne, ceră tare. Etre égaux comme de—,a-şî semëna lorte multü. Cirer, v. a. a cerui, văcsui. Cirier, m. cerariü, lucràtorü la ceră. Ciroène, mi. farm. em-plastrü tonicü, principale compusü din ceră şi vinü. Ciron, m. insectă apprôpe nevisibile, peduchiü (latü). CIT — 217 — CIY Cirque, m. circu. Cirre, m. séü cirche, bot. synon. de vrille, mais moins usité. Vd. vrille. Cirsakas, m. materiă de bumbacü fabricată în Indîa. Si sir suças. Cirure, f. ceruirc. Cisailler, v. a. a tăia cu fôrfecile metale. Cisailles, f. pl. fôrfecï mari pentru metale. Cisalpin, ine, adj. de din-côce de Alpi relativii cu Francia. Ciseau, m. fôrfecï. Ciseler, v. a. a sculpta figure, a tăia ornaminte eu ci-selet. Ciselet, m. fôrfece micü, dalta mică, pentru sculptatü. Ciseleur, m. sculptorü de figure. Ciselure, f. sculptură de figure şi ornaminte. Cisoires, f. pl. mare fôrfece pusü pe unü scauuü şi servind ü pentru metale,cisailles. Citadelle, f. citadelă. Citadin, m. ine, f. orâsianü. Citation, f. citaţiune ; ordine de a comparé la judecată ; locü imprumutatü de unü autorü. Cité, f. orasiü Partea cea maï vechiă dintr’unü orasiü. Citer, v. a. a cita, chiănia în judecată ; adduce unü locü dintr’unü autorü pentru a sustiné uă allegaţiune. Citérieur,ei«>’e,ad/.citeriorü, de dincôce, opp. ultérieur. Citerne, f. citernă, reser-voriü, unde se ştrînge apa de plouiă. Citerneau, m. partea citer-neï unde apa se curăţă. Citoyen, m. enne, f. cetă-tianü. [măiă. Citragon, m. melissă de lë- Citrate, rn. citratü, sare din acidü citricü şi uă base. Citrân, ine, aclj. de culôrea lômâieï. Citrique,adj. citricü.Se dice despre acidutü, cè se gës-sesce in lëmàiâ şi în smrură. Citron, m. lëimtiâ, écorce de—,côje de lemăiă, jus de —,succü de lëmâîâ. Citronnât, )n. citronatü,côje de lemăiă sacharată. Citronné, ée, adj. unde s’a pusü succiî de lemăiă. Citronnelle, f. melissă officinale, vd. aurone. [măiă. Citronnier,m. arbure de lë- Citrouille, f. dovlécü. Cive, s. civette, (lat. coepula) speçiâ de usturoiü. Ail d’un yoût fort et relevé, qu'on emploie dans la salade. Civet, on. mâncare, iachniă de iepure, ragoût de lièvre. Civette, f. cépâ m enunţă. Civière, f. patü pentru trans-portulü greutăţilorü. Civil, le, adj. civile, celăţe-nescü ; (iy. politü, bine crescută. Civilement,«du. în materia civile; eu civilitate, s. politü. Civilisable,ac//. priimitoriü de civilisaţiune, care se pôte civilisa. Civilisation, f. civilisaţiune. Civiliser, v. a. a civilisa. Civilité, f. ci vili tate, politeţă. Civique, adj. civicü, care privesce pe cetăţi anï. CLAI — 218 — CLAI Civisme, m. civismu, aflec-ţiunea unuï cetatiunü pentru iérra sa, virtute cetăţenescă. Clabaud,m. (din ebreic. hlab căne), căne de vînătore, care strigă în cale, şi îm podi că astü-lelü tendinţa; fiţi. lungü vorbitorul (palavragiii) Clabaisdage, m. latratü de maï mulţi cănî. Clabauder, v. n. a lătra multü şi căndu nu trebue ; fig. a striga fără causă. Clabauderie, f. strigăte importune şi fără causă. Clsbaudeur, iii. euse, f. cellü ce strigă multü şi im-portunü. Claie, f'. cleiă (lat. cleiu séü claia), pătrată de răchită împletită, cà së ccrnă nisi-puîii, targa. [ (vech.). Claim, m. strigăt, plângere, Claân, m. scobitura uneî doge, unde se unesce cu fundulü. Clair, e, ad j. clarü. luminosü, limpede, inanifestü,lâmuritü, armes—es, arme albe; profit tout—e, căstigii curatü. Il fait—, este lumină; faire de l'eau—, a nu isbuti;/ire»’ du vin au—, a pune vinulü în butile; argent—, banï cè pôte lua cine-va uerï-càndü voies-ce. Cà sust.in.pl. culorï dis-cliise. Clair, ni. vd. Clarté. Clair, adv. clarü, luminosü, deslusitü. Voir clair, a vedé clarü, (deslusitü). Semer—, s. à clair - voie, a sëmëoa rarü şi în cantitate mică ; parler—et net, a vorbi clarü si curatü, parler franchement. Vd. Clairement. Clairan, m. clopotü delà gîtulü animalilorü, vaceï. Claire, f. vassü de rafin. sach. Clair-obscur,?» .^icf.modü de a distribui lumina şi umbrele. CI a ir-semé, ée, adj. rarü semënaf.ü; nu bine strînsü,nu apprôpe unulü lăngă altulü. Claire, f. cenuşe spălată; ôs-se calcinate pentru lămuri-tulü metalelor ü. Clalrée,f.sacharü clarificatü. ClaiFementfar/i*. clarü, curaţii, deslusitü. Clairet, ette, adj. vin—(séü numaï clairet), vinü rosiü, în opposit. cu i'in blanc; eau —ette, licôrede sacharü etc. Clairet, m. petră de culôre slabă; in lüsiune de aromate in vinü, vin -, vinü de culôre slabă, vd. claret, eau clairette. Şi urm. Clairette, f. strugure negru; speçià de vinü albü spumosü. Claire-voie, f. dischişură întrunü murü, cà së védtf in atlară. Inchisură cu grile. Le saut de loup, este fos-satulü séü grilele carï o în-chidü. Clairière, f. locü dischisü, degarnitü de arburï, în pădure, potecă; defectü în posta vu! ü rëü ţessuto. Clairon,»i. claronü (claro). Trompetă cu sunetulü acutü şi pëtrundëtorü, căntătorfl cu claronulü Clairvoyance, f. vedere clară, limpede, sagacitate,, penetraţi une în aflacerî. Clairvoyant, e, adj. judi- GLA — 219 — GLA ciosü,pëtrundëtorü,care vede clarü, cu judecată. Clam, m. cellü maï micü pondü în regatulü Siam. Clameau, m. cleste de ferrü. Clamer, vd. appeler, (vech.). Clamesi, m. clamesi, otelü de Limousin. Clameur, f. clamôre, mare strigâtü;—de haro, citaţiune înaintea judeluï, în Nor-mandia. Clameusejf^c/ia.sse—), sgo-motosă (despre vînătore), Clamp, m. proptea delà catartü. Clampin, m. vd. boiteux. Clamponier, m. calü eu piciôrele (fluerele piciôrelorü) lungï şi subţirî. Clan,m.clan. Tribü, în Scoţia, formatüde maï multe familie. Clandestin, ine, adj. clan-destinü, fâcutü in ascunsü. Clandestine,f clandestină. Plantă ale cuï foie sunt parte ascunse în pâmintü. Şi herbe cachée. Clandestinement, adv. în ascunsü, pe accunsü. Clandestinité, f. vitiulü lucrului clandestinü. Clangulaires, m. pl. secta speciale a anabaptistilorü. Clans, m. pl. lemne carï domnescü în circuitulü uneï marï luntri (bateau foncet). Clapet, m. capacü mobile (cum este la doniţă). Comp. soupape. Clapier, m. cavitate unde se retragü iepuriï domest. se Clapir, i\ refl. a se strîn-go, se piti, în cavitate (despre iepuri domest.). Clapotage, m.mar.&.clu-pottement, uşioră agitaţiune, clâtinatü. Clapoteux, adj. euse, miş-catü prin mice valuri (despre mare). Clapoti, m, vd. clapotage. Clapper, v, n. a clăpăi. Claquade, f. loviture, fam. Claque, f. lovitură cu palma; speçiâ de galiceî, (galoşî), de pâslă; pëlërie môle. Claqué, ée, adj. garnitü cu pele pe lîngâ talpă (despre cismuliţe). Claquebois,//». unü instru-mentü musicale cu clavir. Claquedent,m. prostü care tremură de frigü. Claquement, m. clapâtü (clâpâitü), sgomotulü mâno-lorü, cândü se lovescü una de alta. Claquemurer , v. a. a închide într’ uă închisôre strimtă. Claque-oreilles, f. pëlëriâ eu marginï pendinţi , (atîr-nînde). Claquer, v. n. a face unü clapâtü, unü sgomotü secü şi acutü (clâpâi), cum e pies-nitulü eu biciulü ; v. a. a bate din palme ; fam. a lovi cu palma.Claquer son fouet, a şî da importanţă. Claquer qn., a da cui-va palme. Claquet, m. mică scândură bâtîndü pe sita môreï. Si cliquet. Claqueter, v. n. a face unü clapâtü, unü sunelü secü (clâpâi). Claquette, f. speçiâ de mo-rişcă (scîrçîitôre). CLA — 220 - CLA Claqueur, m, applausorü platitü. Clar cet aire, m. vech. legătură decheï. Claret, •m. Se numesce aşi a vinulü de Bordeaux în Anglia. [mustosü. Clarette, f. speçiâ de vinü Ciaricorde, m, claricordü. Instrum. de musieă. Clarification, f. clarifica-ţiune, limpedélâ. [limpedi. Clarifier, v. a. a clarifica, Clarine, f. clopotelü la gî-tulü animalilor», meilorü. Clarinette, f. clarinetă. Clarinettiste, ni. căntă-torü eu clari neta. [cit, (titlu). Clarissime, ni, torte strălu- Clarté, f. claritate, lumină; fig. limpedelă a spiritului, stilului i»tc ; transparinţă. Clas, iii. s. glcts, sunetulü clopoţelul, căndu a muritu cine-va. Classe, f. classe, ordine, randü ; sală de lecţiunî, lec-ţiune ; divisiunca unui col-legiü, uneî sisteme (de ist. nat.). Ouvrir ime—, a dis-chide unü collegiü, începe prelecţiunî. llentrce des—s, reînceperea lccţiuniloru. In i/jar.înscrierea marinarilorü. La pl. studie, [ne in classî. Classement, ni. ordinaţiu- Classer, v, a. a ordina, răn-dui, distribui, în classt. C)assification,f.classifica-ţiune.difitrihuţiune prin classî. Classifier, v. a. a classi-fica, ordina după classî. Classique, adj. cla«siciî, in usulü classilorü. Se dice de autorii de prima ordine, carï a devenită modele şi consti-tuescă autoritate. Terre—,pa tria classicilorü (des auteurs classiques), precum Grecia Italia. [lesne. Clastique, adj. care se rupe Clatir, v. n. Se dice de că-nele care, apropiăndu-se de vinatü, indouesce strigâtulü sëü. Claude, adj. şi sust. fam. claudü, nerodă. Comp. niais, sot. Claudication,f.claudicaţiu-ne, schiopatatü. [egipténâ. Claudien, m. papier, hartiă Clause, f. clausă. Disposiţiu-ne particulariă într’un actü, contractü etc. Cl au soir, m. arch. pétra care încheia murulü. Claustral, e, adj. claustrale, de claustru, de mo-nasteriü. [hureţî. Clavaire, f. bot. genü de Clavalier, m. bot. terebin-taceü americanü. Clavé, ce, adj. bot. clavatü (cà măciuca). Şi claviforme séü masseté. Claveau, m. unü morbü allü ouilorü, Si clavelée. Claveaux, m. pl. petre carï formedă partea ded’assupra uşe», fèrestreï etc. Clavecin, m. instrum. musicale eu clavirü şi cordele duplicï de metalü. Claveciniste, m, cantàtorü eu clavecin. Clavelé, ée,adj. aflectatüde claveau. Vd. vorba. Clavelée, vd. claveau. Clavette, f. cuiulü care intră în cardinelă (în ţîţînă). CLÉ — 221 — CLI Clavicorde, m. clavicordü, speçiâ de clavecin. Clavicornes, î.pl. genü de insecte coleopt. Claviculairei adj. anat. de la clavicula. Claviculey f. claviculă. Ossü care unesce umërulü eu pep-tulü. [nitü de clavicule. Claviculé, ée, adj. premu- Clavi-cylindre, m. clavi-cilindru. Instrum. musicale. Clavier, m. lanţu pentru cheï; ràndulü clapelorü unuï piano, unuï organatü etc. Clavière, f. unü pesce. Claymore, f. lungă sabia a Gaelilorü scoţianî (pron. clémore). Clayon, m. mică tablă de paie etc. pentru a scurge cascavalulü, tabll de plâcin-tarl ; gardü. Clayonnage, m. gardü pentru a opprî pâmîntulü së nu cadă. [de cbeiâ. Cleché, ée, adj. în formă Clefjf.s.dé, cheiâ; mettre sous —/a închide cu cheia ; —de voûte, pétra din mijloculü boite! ; sous la clef, într’unü locü inchisü cu cheia ;—des champs, libertate de a eşi ; —de St. Pierre, autoritatea sântuluï Scaunü, puterea papale. Clématite, f. plantă sar-mentôsâ. Şi viorne. Clémence, f. cleminţă, blân-deţă. Acte de —, iertare ge-nerôsâ. Clément, e, adj. cleminte, blândü. Clémentine, f, pl. a cincia carte a decretalilorü papeï Clemente V, făcută din ordinea luï Jean XXII. Culegere de buccăţe apocrife at-tribuite falsü sântuluï Clemente. Clenche, f. mică pergulă (pîrghiă), care face së jôce clanţa uneï porţi. Si clinche. Cléonie , f. brunelâ (speçiâ de prună) odorilerante. Clepsydre, m clepsidru, orologiu idraulicü. Cléragre, m, unü morbü allü passe ilorü de predă. Clerc, m. clericii, preotü ; —de chapelle, ofiiciariü la capela regeluï ; pas de —, errôre commissâ priu ne-sciinţă; — de la chambre, prelatü, officiariü allü ca-mereï apostolice;—du secret, secretariü de Statü; vice de —, errôre de transcripţiune (de copiâ); compter de — à maître, a socoti priimi-rile şi cheltuelele fără a face altüceva. [clericilorü. Clergé, m. clerü. Corpulü Clergeot, m. miculü clericii (fam.). Clérical, e, adj. clericale, ecclesiasticü, do preoţî. Cléricalement, adj. precum clericiï séü preoţii. Cléricat, m. funcţiunea scriitoruluï Papeï. Cléricature, f. condiţiunea clericilorü, preoţilom. Clétrite, f. lemnü petrificatù. Clich, m. sabiă încovâiata turcéscà. Clichage, m. impr. formaţiunea pagineï cu litere. Cliché,mi. impr. tablă pe caro s’a assedatü litere (cliseü). CLI — 222 — CLI Clicher9 v. a. impr. a forma table solide cu litere calcate după altele. Clicheur, m. impr. cellü cè formérla pagioele. Clide, m. machină de resbelü la antici. [Bordeaux. Clie, f. piaçia de pesce în Client, ni. cliente, proiecta-tulü uneï persône putinţi, Ia 11. anticï ; cellü ce a îrrere-dntü processulü séü, interes-sile sélle,unuï avocatü ele. Clientèle, t’. clientelă, toţi clienţiî unuï avocatü, inedicü. Clifoire, f. siringă de lemnü de soeü (jucăriă de copiï). Clignement, m. clipélu, clipire. Cligne-musette, f. joeü de ascunselé.Si climussette, ca-che-cachc. Cligner,v.a. a clipi (din ochï). Clignot, m. speçià de passëre. Clignotant, c, adj. care cli-pesce desü. Clignotement, w, clipélâ frecinle, continuă. Clignoter, v. n. a clipi desü. Şi clignoter des yeux. Climat, m. climă; regiune relativii cu atmosfera, ţorră. Climatérique, adv. clima-tmcü, do climă. So dice mai alessü de liă-care allü şep-teléannü (année—) allü vieţeî umane, şi particulariü de annulü allü sé'se-decï şi treilé, numitü la yrandc cli-i natérique. [climeï. Climature, Lneol. influinţa Climax, m. ret. climace, spe-çiâ de gradaţiime în discursü. Climusette, vd. clUjnc-mu-sette. Clin d’oeil, rn. clipélâ. En un clin d'oeil, într’uă clipa. Pl. des clins d'oeil séü d'yeux. Clinandre, m. vd. urm. Clinanthe, m. receptaclü co-nicü allü florilorü. Clincaille, vd. quincaille. Clinche, f. speçiâ de nasturü la portă,pe care appësându-Iü, se dischide porta. Şi clenche. Clinique, adj. clinicü, care ţine de patü. Médecine clinique, medicină care se eser-cită lăngă patulü bolnavului. Clinoïdes, adj. f. pl. cli-noitlï. Se dice de celle patru apohsse aile ossuluï sfenoidü, carï formédâ cavitatea numită selle liircique. [labiate. Clinopode, >n. bol. genü de Clinoscope, m. instrum. cà së mesôre inclinaţiunea unuï planü pe altulü. Clinquant, m. lamine séü foie de metalü, carï strălu-cescü multü ; fiy. briliante falsü. Clio, f. genü de molusce. Cl ioni tes, f. pl. molusce pte-ropede petrilicate. Clipper, ta. clipper, basti-mentü englesü ae uă maro iuţ01ă. Pronunţ, clip-peur. Cliquart, m. uă pétrà de e-dificiü forte stimată. Clique, f fam. associaţiune de ômenï, carï sc unescü cà së intrigede, së înşele (tagmă) Comp. coterie. Cliquet, m. séü claquet, lemnü delà pălnia môreï. Cliqueter, v. n. a imita clă- 1 păitulu môreï. (Conj. je cliquette etc. GLU m - GLO Cliquetis, ni. scărţaitulu, sgomotulü armelorü, cândü se lovesca. Cliquetissant, e, adj. care produce unü sgomotü con-fusü (scârjîitoriü). Cliquette, i. instrum. fâcutü din doue lemne, carï se ţinu între dogite, şi se lovescü u-nulü de altulü, cà sô do unü sunetü (scărţăitore). La pl. petre găurite legate de uă sfôrâ,cà s’o facă së se allunde. Clisse, f. s. clayon, mică tabla do rochiţă, de papură, pentru cascavalü ; chir. mică bantă de lemnü séü de carton ü, cà së menţină ôssele frănte. Clisser, v. a. a garni eu clisses. Vd. pree. Clisson, ni. păndă cè se fabrică la Clisson, în lîritania. Clistère, ni. vd. Clysterc. Clitie,f.6o/.anemone roşiatică. Clitoire, f. genü de leguminose americ. Clitope,f.genü do leguminose. Clitoris, ni. clitori, lindicü. Clivage, ni. acţiune dea dis-pica unü diamante (unü cristal ü), dupa j un tu rele séllo naturalï, in locü de a-lü tăia cu lerëstrâulü. Cliver, v. a. a dispica eu a-bilitate diamantele, vd. prec. Cloaque, f. cloacă (liasnu). Cloche, f. clopotü, caliciulü tlorilorü;—de plongeur, clo-potulü allundàtoruluï, faire sonner la grosse — , a hissa pe cellü maï bunü so vor-béscâ,— bannale, du befroi, clopotü do alarma. Comp. tocsin. Cloche-pied, rn. f-j oçiâ do organsinü..'l//er à—, a merge într’unü piciorü. Clocheman, ni. borbeculü care conduce turma. Comp. sunnaiUer. ClochementjJ/î.schiopatatü. Clocher, ni. clopotniţă. Clocher, v. n. a şchiopăta jboiter) rnergîndü; a li defec-tosü. [11 iţă. Clocheton, m. mică clopol- Clochette,!’. mică clopolniţâ; bot. speçiâ de flore roşiă. Clocman, m. vd. clocheman. Cloison, m. închisură, separaţi une de scânduri intr’uă casă ; bot. membrană care divide pericarpulü. Cloisonnage, m. separa-ţiuno prin închisură cu scânduri etc. Cloisonner, v. a. a închide, separa cu scânduri. Cloître, m. claustru. Galerie iniei iorï la monastoriü; monasteriü. ,-lrc de—, boltă incruciată. Cloîtrer, v. a. a închide în monasteriü, face călugaru. Cloîtrier, m. religiosü de-liptü intr’unü monasieriü. Clomena, f. uă plantă cà érba. Clonîque, adj. spasme —, contracţiunc nevoluntare a muşchi lorü ; mouvement—, mişcare spasmodică. Clonisme,m.vd. Convulsion. Clopeux, m. micü ciocanü. Clopin-clopant, adv. fam. tîrisiü gropisiü. Comp. en clopinant, en clochant. Clopiner, v. n. a şchiopăta puçinü (fam.). CLOU — 224 — CLU Cloporte, »». cloportă, genü de ţînţarî. Clore, y. a. 11 închide, îm-pressura, mărgini. Si clorre. —Ind.pres.je clos, tu clos, il clôt, fără pl., fiit. je clorai, condit. je clorais, imper.c/os, fără pl. part. pass. clos, e. Clos, )/i. campü (tërrîmü) în-chisü eu murï, gardu etc. Clos, e, part. închisü. /I huis clos, cu uşia încliisă. Pâques closes, duminica Thomeï. Ce sont lettres closes, sunt lucrurï secrete. Se tenir — et couvert, sèü — et coi, a sedé ascunsü într’unû locü sigurü, à huis clos, cu porţile închise, fără publicü. Closeau, )n. campü micü in-cliisü allü.|firranilorü. Comp. close rie. Closoir, m. scăndura de îm-pletitü la făcetoriî de cosiurï. Clossement, vd. ylotissement. Closser,vd. glousser, [midă. Clostre, )n. speçia de cără- Clotho, f. sjieçià de coquile. Clothonie, f. unü sérpe, spe-çia de boa constrictor. Clôtoir, ni. carligü de îm-pletitü cosiurï. Clôture, f. închisură, clau-sură, circuitü de murï, gardü etc.; reclusiune monastică. Clôturer,v.a. neol. vd. clore. Clôturier, m. vd. vannier. Clou, ni. cuiü;—à cheval,— maréchal, cuiü de potcôvâ. Xe tenir ni à fer ni à clou, a fi puçinü solidü. Paver le— à qn., a rëspunde cuï-va d’a dreptul ü, verde: être y ras comme un cent de —, a fi forte slabü. Vd. şi Furoncle• Cloucourde, f érbâ de inü, care cresce prin grâü. Clou-d’épingle, ni. cuiü de alamă lungü şi ascuütü. Clou-de-girofle, m. speçia de buriană aromat. Clouer,v.a.a bate in cuie,prin-de cu cuie. Se—,a se stabili. Clouet, m. uneltă de tăiatii dopurï (la dogarï). Cloura et clouva, m. Passëre chinesă care prinde pesci. Clouter, v.a. a garni cu cuie. Clouterie, f. fabrică, com-merciü, de cuie. Cloutier, m. mesterü care face cuio, vîndëtorü do cuie. Cloutière, f. séü clouvière, clouicre, ferrü pentru cuie, formă, tiparü, pentru cuie. Comp. emboutissoir. CI o visse,('.specia de coquilă. Cloyère, f. coş iu cu stridie. Clown, m. claunü, clon, ţor-ranü, bajazzo (paiaţă). Club, m. clubü. Adunanţă politică în di determinată. Clubione,f.speçiâ de păiagin. Clubiste, rn. membru unui club. [flătură. Clunesie,f./>îec/.speçiâ de în- Clupe, m. scu dure, clupeü. Genü de pesci, din carï sunt : le hareny, la sardine, Vanchois şi Valose. Cluse, f. strigăt ulü învëtàto-ruluï de passerï la cănii sëï. Cl user, v. a. a escita cănii c;\ së scoţă prepeliţa din mărăcini. [rasitü de Antille. Clusier, m. unü arbure pa- Clute, f. cărbunî de pétnt (houille)dc calitate inferiôre. Clutelle,f.unüarburelüafric. coc COD Clutionej f. nat. speciă de pàiaginü. Clymène, f. uă plantă. Clypéiforme, adj. clipei-forme, asseminé scutului. Clypéole,f.clipeolù,uâ plantă. Clysoirf m. tubü de pândă nepermeabile pentru clister. Clysopompey m. clisterù munitü cu uă pumpă. Clysse, f. chem. clissă, am-rnesticü da materie diverse. Clystère, m. clisteră (glis-tiru). Vd. lavement. Coaccusé, ée, adj. accusatü împreună cu alţii. Coactif, ive, adj. care arc putere de a conslrînge. Coaction, f. constrîngert. Coadjuteur, m. prelată aj-jutătoriu episcopuluT. Coadjutorerie, f. sarcina ajjutoruluï unuï episcopü. Coagulation, f. închiăgare. Coaguler, v. a. a închiăga. Coalescent, e, adj. crescută împreună, [coaliţiune. Coaliser,v. a. a uni,forma uă Coalition, f. coaliţiune, asso-ciaţiune de maï multe perso-ne pentru scopuri communî. Coassement,»!, strigătulă brôscelorü. [cele. Coasser, v.a. a striga brôs- Coassocié, m. associată cu alţii pentru commerciü. Cobaea, f. uă plantă de ornamentă. [albăstresce sticla. Cobalt,m.cobaltă, metal care Cobolt, m. coboltă, arsenică pulverisată. Cocagne, m. pays de —, ţerră imaginariă, unde totulă este în abundanţă. Cocarde, f. cocardă. Dirţ. Rom.-F muc. Cocasse, fam. adj. de glumă, de rîsu. Coche, m. mare nave în usü altă-dată pentru transportulă câlôtorilorü. Cochenille, t. insectă culo-rante, găndăcelu. Cocheniller, v. a. a văpsi în culôre roşiă dischisă. Cocher , m. visitiă, — du corps, visitiă allă regeluî. Cochère, f portă destulă de mare pentru a trece uă trăssură. Cochet, m. cocoşiă tineră. Cochléaria,f cochlearia, uă plantă medicinale. Cochon, j/i. rîmătoră. Cochonnée, f. toţi rimătoriî micî născuţî uădată. Cochonner, v. a. a nasce (despre rîmătorî). Cochonner ie, f.necurăţeniă. Cochonnet , m. purcelă. Coco, m. coco, nucă de coco. Cocodette, f. fiică de morali uşiorie. Cocon, m. învelişiulă verme-luî de mătasse fgogoşe). Coconelle, f. mătasse brută. Cocote, f. espressiune copi-lărescă în locă de găină. Cocotier, m. arbure din familia palmiloru. Coction, f. cocţiune, cocere. Code,m.codic^.culessă de legi. Codébiteur, m. debitoră împreună cu altulă. Codétenteur, m. detentoră împreună cu altulă. Codex, m. codice, culessü de formule officialî impuse farmaciştiloră. Codicillaire, adj. stabilită printr’unu codicilă. COH — 226 — COL Codicille y m. codicilü, a-daussü la unü testamentü eu aceaasï valôre cà si testamen-tulü. [lega, într’uuü corpü. Codifier, v. a. a codifica, uni, Codonataire, adj. cuï s’a făcuţi! uă donaţiune împreună cu alţii. [ritm.). Coefficient9 m. façtorü (ci- Coercible, adj. care pôte fi restrînsü intr’unü spaţm ucre-care (in fis.). Coerciiif, ive, adj. care are dreptulü de constrîngere. Coercition, t'. putere de a coastrînge. Coéternel, elle, adj. eternü împreună cu altulü. Cœur, m. inimă, curagiü: si le— vous en dit, déca vë place, de—, din inimă. Coexistant, ante, adj. care essiste împreună cu altulü. Coexistance, 1. essistinţă în acell’asï timpü eu altulü. Coexister, v. n. a essiste împreună, [(de foile florilor). se Coffiner, v. r. a se pleca, Coffre, ni. cufërü, — fort, cufërü forte solidü, unde se conservă obiecte preţiose. Coffrer, v. a. a închide, pune în închisôre. Coffret, m. cufërü micü. Coffretier, m. fabricante de eufere. [delà Cognac. Cognac, m. speçiâ de rachiü Cognasse,f.gutuiă sëlbaticà. Cognassier,m. gutuiü sëlb. Cognée, f. speçiâ de toporü pentru a dispica lemne grosse. Cogner, v. a. a bate (unü cuiü . a lovi. Se—, a se lovi. Cohabitation, f. lăcuinţă împreună. Cohabiter, v. n. a lâcui împreună, la unü locü. Cohérence, f. aderinţă, lipitură, uniune de altüceva. Cohérent, ente, adj. lipitü, unitü, legatü, aderinte. Cohéritier, m. 1ère, f. moş-tenitorü eu unü altulü. Cohésion, f. fis. adesiune, putere prin care părţile, moleculele, unui totü ţinu una de alta. Cohorte,f.trupă de luptători. Cohue, f.adunare sgomotosă. Coi, coite, adj. linişcitu. Coiffe, f. gâtéla de capü pentru femee,—de chapeau, căptuşela pëlërieï. Coiffer, v. a. a pune pe capü; a rpgula përulü, frisa. Coiffeur, rn. fnsorü, cellü cè taiă şi regulédâ përulü. Coiffure, f. copperisiü de capü, gatélà de capü. Coin, m. colţu, pénnâ pentru dispicatü lemne. Coïncidence, f. potrivelâ. Coïncident,ente,{.care cade în acell’aşî timpü cu altulü. Coïncider, v. n. a veni în acell’aşî timpü, se potrivi. Coing, ni. gutuiâ. Cointéressé, ée, adj. inte-ressatü împreună cu altulü. Coke, ni. coke, cărbune mi-neralü lipsitü de bitume prin distilaţiune. Col,»i.gîtü; parte,locü strimtü. Colatiare, f. filtraţiune, li-cidulü filtratü (în farmac.). Colback, m. colback, sépeà militare, cè pôrlà tambur-majorulü etc. Colcotar, m. ossidü rosiü de ferrü, provenitü din cal- COL COL xinaţiunea sulfatului de ferrü. Colée, f. lovitură ce se dà ca-valerilorü pe gîtü. Colégatoire, m. şi f. cellü cè are parte eu altulü la unü testamentü. [insecte. Coléoptère,»!, uă familia de Coléra-morbus, vd. Cho-lera-morbua. Colèrej f. măniă. Comp. emportement. Colérique, adj. măniiciosiî. Coli, j/i. séü colir, officiariü, care este, unü cen.^orü universale (pôte cerceta uerï-ce casă) în China. [Comp. raie. Coliart, m. pesce de mare. Colibri, séü oiseau-mouche, m. colibri, passére americ. însemnată prin micşiorimea sa şi stralucitulü culorilorü. Colicitant, m cellü cè vinde împreună cu altulü, mai a-lessü eredï, la licitaţiune. Colifichet, m. obiectü fără importanţi. Comp. babiole, bagatelle. Colimaçon, vd. Limaçon. Colin-maillard , m. joeü d’a ascunselé, unde cellü le-gatü la ochï trebue së prindă şi së-ï spună numele. Jean Colin,surnommé Maillard, à cause du maillet dont il se servait, ayant eu les yeux crevés en combattant, se fit guider par son écuyer, et continua à poursuivre l’ennemi. [ţile calde ale Asieï. Coliou, m. passére din păr- Colique, f. colică. Colis, m. balâ de marfë, legătură de calëtorià. Comp. bcdlot. Cotisée, m. vd. Colossée. Collaborateur, rn. tncc f. collaboratorü. [raţiune. Collaboration, f. collabo- Collaborer, v. 11. a collabora, lucra în commune la uă operă literariă. Collage, m. lipire, [pesce. Collant, ante, adj. care li- Collatéral, aie, adj. collatérale , care vine allaturé, care nu este în liniă drépta, nef—, nave lăturaşiă. Collateur, m.patronü, cellü ce conférence unü beneficiu. Collation, f. conferirea, darea, unuï titlu, unuï dreptü; ospëtü frugale; comparaţiune. Collationner, v. a. a compara uă transcri pţiune, uă copia, cu originalile. Colle, f. cleiü, preparaţiune pentru a lipi. Collecte, f. stringerea unorü imposite in vechia monar-cliiă ; collectă, strîngere pentru uă operă de bine-facere. Collecteur , m. cellü cè strînge imposite ; cellü cè culege dările voluntarie. Collectif,! re,ac//. collectivü, care îmbraçia, coprinde, maï multe persône, lucrurï, fapte. Collection, f. collecţiune, u-niune de obiecte de arte etc. Collectionner, v. a. a face collecţiune. Collectionneur, rn. euse, f. stringëtorü, cellü cè face collecţiunî. [lectivü. Collectivement, adv. col- Collège, rn. collegiü, corpü de persône învestite cu a-ceaaşî demnitate. Collégial, ale, adj. collégiale, de collegiü, de şcolă. COL — 228 — COL Collégien, rn. scolariü de collegiü, de gimnasiü. CoUèguey m. collegü. Coller, v. a. a lipi, inclei. Collerettev f. iacaluţă. Collet| m. gulerü delà haină, — montant, gulerü tare delà haina soldatului, gens apetit—, ecclesiastici. Collète,f.insecla lepidopter». Colleter, v. a. a lua pe cine-va de gitü, cà së lü trîntéscâ. Colletin, m. sj eçiâ de ilecü (vech.). [ylutinatif. Collétique,(puç.usit.).Vd.«ra tutorü pàrtilorü u- 11 eï opere. Commentateur, m. com-mentatorü, care face unü commentant esj)licatorü. Commenter, v. a. a commenta, esplica prin commen-tariü ; v. n. a amplifica puçinü din rea voinţă fucrurile. Commérage, rn. vorbă de naşiă, vorbă de petrecere. Commerçant, m. ante, f. commerciante, negutâtorü. Commerce, m. commerciü; relaţiunî de societate, de af-facerï. Commercer, v. a. a face commerciü ; a avé legăturî. Commercial, aie, adj.commerciale, de commerciü. Commercialement, adv. commerciale,în modulü com-merciantilorü. Commère, f. naşiă, cuscră. Tout se fait par compère et par—, totuJü în lume se face prin favôre. Commettant! m. commi-tinte, cellü cè commite, încrede, altuia îngrijirea inte-ressilorü sélle. Commettre! v.a. a commite, a încrede; a face, îndeplini, (săvirşi). Se—,a se commite. Comminatoire, adj. jur. care ameninţă,comminatoriü. Commis,m. commissü, funcţionari ü dintr’uă administra-ţiune, dintr’uă casă de commerciü. Commis à pied, commis à cheval, functiona-riü la contribuţiunile indirecte, care merge së practice eserciïulü la debitanţiî de bëuturï.— Commise, f. com-promissiune. Commisération , f. milă. Commissaire, m.commis-sariü.Commissaire priseur, commissariü delicitaţiune, de mezatü. Commissariat, m. commissariat, funcţiunea com-misariuluï, loculü unde ea se esercită. [siune. Commission, f. commis- Commissionnaire, m . commissionariü. Commissionner, v. a. a dacommissiune,sarcina de a. Commissoire, adj. com-rnisoriü.unde credïtorulü re-măne proprietariulü emane- COM — 233 — COM tuluï, căndă debitorulü n’a plătită la terminü. Commodaty m. commodatü, împrumută gratuită. Commode, ad/. conunodă, lesniciosû. Sust. f. mobilă cu sertare (comodă). Commodément, adv. com-modă. Commodité, f. commoditate. de Commodo, adv. Usitată numaï in espressiunea enquête—et inconimodo, cercetare destinată a l'ace së se cunnoscă. Commodore, ni. coinmo-doră, titlu de demnitate în marina olandesă, anglă şi americană. Commotion, f. commoţiu-ne, mişcare violinte, scutu-rătură. Commuable, adj. commu-tabile, care se pôte schimba. Commuer, v. a. a commuta, schimba, — une peine , a schimba uă pedépsà In alta maï mică. Commun, une, adj. commune, ordinariü; care se gës-seşce uerï-unde : en —, în commune. Communal, ale, adj. communale, de commună. Communauté, f. comunitate, participaţiune in commune. Communaux, ni. pl. communal! , păşiunî unde aü dreptulă maï mulţi së tră-mită turmele lorü. Commune, f. commună. Di-visiune territoriale administrată de ună prim ariă şi ună consiliă municipale. Communément, adv. de commune, de ordinariü, de obiceiü. Communiant, m. ante, f. cellü cè se commuuică, se grijesce. Communicable, adj. com-municabile,care se pôte com-m unica. Communicatif, ive, adj. care se communică. Communication, f. commun icaţiune , trecere delà unü locü în altulü. Communier, v. a. a griji ; v. n. a se griji. Communion, f. conformitate de credinţe ; grijeniă. Communiquer, v.a. a com-munica, face parte (cui-va de ceva), transmite ;— v. n. a fi în relaţiune, în legătură cu. Communisme, ni. commu-nismü . Sistemă socialistă care voiesce së facă a prevala communitatea averilorü. Commutation, f. commu-taţiune, schimbare. Compacte, adj. compactă, îndesitü şi solidü, strînsü. Compagne, f. aceaa care însoţesce pe altulü, soçiâ. Compagnie, f. societate, consorţiă, (tovărăşiă), com-paniă, rotă de soldaţî. Compagnon, m. soçiü. Compagnonnage, m. as-sociaüune de lucrători, soçï. Comparable, adj. comparabile. Comparaison, f. compa-raţiune. Comparaître, v. n. a com-pàré, se arrêta, së infâçisia. COM ~ 234 — COM Comparant,»?. au înghiâçiare. [înghiâçia. Congeler, v. a. a congela, Con génère,adj. congenerii* care este de acel’asï genü. Congénial, e, adj. conge-niale, care se potrivesce ciu Congestion, f. congestiune. Conglobation, I. grămă-dire una peste alta. Conglutination, f. lipire,, incleire. [lipi ^ Conglutiner, v. a. a înclei, Congratulation, f. felici-taţiune. j [congratula. Congratuler,v. a. a felicita, Congre, m. pesce, speçia de anguilâ. Congréganiste, m. membru uneï congregaţiunî. COX — 2 Congrégation, f. congre-gaţiune, corpü de persôue unite sub aceaaşî regulă . Comp. confrérie. Congrégé, ée, adj. cu florile grămădite (de plante). CongrèS| mi. congressü. A-dunanţâ de pleniputinţi, de erudiţi. Adunanţa represin-tanUlorü Statelorü Unite din America de Xordü. Con grève, f. fîsicü împlutü cu alte fi.şicurî. Congrier, m. locü închisü pentru pesci (în fluviü). Congru, ne, adj. congru-inte,sufticinte, cuvenibile, po-trivitü; forte micü, exigu. Congruisme, mi. opiniunea cellorü cè esplică efl'ectulü graţieî divine prin cuveninţă. Congruité, f. congruitate, cuveninţă ;—effectulü graţieî divine, care lucredă fără së strice liberulü arbitriü. Con gr ûment,c/d/.cu venita, potrivitü, 'pertinemment. Conicide, f. alcaloidü de cucută. Conide, m. bot. corpusculü râtundü, care se nasce pe uniî lichenî. Conie, f. bot. genü de alge. Conifère, adj. bot. conilerü, cu fructe séü flori conice. Sust. pl. plante de speçiâ bradului (le sapin). Conille, f. spaţm reservatü pe laturea uneî galere. Conique, adj. conicü, asse-miné căpeţineî de sacharü. Conirostre, adj. coniro-stru (cu cioculü conicü). Conise, f. genü de umbelif. Conite, mi. mineralü island. Dict. Franc.-Rom- il — COX Conjectural, e, adj. conjecturale. fundatü pe conjectura. Fără pl. Conjecturalemenl, adv. prin conjectură, ipotelicü. Conjecture, f. conjectură, ipotese, dare cu socotéla. Conjecturer, v. n. a judeca prin ipotesï. Conjoindre, v. a. a uni prin maritagiü. Conjoint, e, p. pr. s. fiă-care din consorţi (din căsătoriţi). Les conjoints, ambiï soçï ; mus. degrés conjoints, grade conjunte, douë note carï se succedü immediatü : ut, ré; règle— e, calculü care ser-vesce a gëssi ceaa cè revine fiă-căruî associatü. Cà sust. soçiü, consôrte. Conjointement, adv. in unire. Vd. ensemble. Conjonctif, m. gram. Vd. Subjonctif (care este maï u-sitatü). Conjonction,f. uniune;as'r. întîlnire apparinte a douë planete; gram. conjuncţiune. Conjonctive,f. conjunctivă. Membrană care formédà al-bulù ochiuluï (—palpébrale, oculaire). Conjonctivite, f. med. in-llammaţ. conjunctivei. Conjoncture, f. întîlnire de circunstanţe, occasiune. se Conjouir,v. refl. a se buc-cura eu cine-va de unü bine cè a câstigatü, de uă fericire. Conjouissance,t. compliment de)—, felicitaţiune. Conjugaison, f. conjuga-ţiune ; anat.—des nerfs, u-niunea pârechielorü de nervi; 16 CON — 242 — CON trous de—, cavităţi pe unde trecü nervii măduveî spinării. Conjugal, e, adj. conjugale, de maritagiü. Conjugalement, adv. în modü conjugale. Conjjuguer, v. a. gram. a conjuga. Nerfs conjugués, nervi avîndü aceaaşî origine şi concurrinţi la acelleaşî funcţiuni. Diamètres conjugués, diametri reciprocü paraleli cu tanginţile lorü la vîrlu. Că adj. bot. cu foiele părechie. Conjungo, m. fam. mari-tagiulü, cununia. Faire un —,a scrie unitü, ceaa cè trebuia së fiă separatü (în diplomat.) [fermecătorii. Conjurateur, m. magicu, Conjuration, f. vd. Complot. Conjuré, m. conjuratü, cellü cè iea parte la conjuraţiune. Conjurer, v. a a proiecta prin complotü, prin ligă, in tra într’uă conspiraţiune ; a conjura, ruga cu stăruinţă. Connaissance, f. cunnos-cinţă. Connaissant, ante, adj. care cunnôsce,cunnoscëtorü. Connaissement, m. speçia de processü-vcrbalo, care constată încărcătura uneï navï şi loculü destinaţinniî sélle. Connaisseur, m. euse, f. cunnoscëtorü, cellü cè cun-nôsce. Connaître, v. a. a cunnôsce. Se — à séü en, a avé cun-noscinţe pentru, a puté se judece bine despre uă ma- teria. Connaître de vue, de nom, a cunnôsce după vedere, după nume, — les épe-rons,a se suppune la pintenü. Connecter, v.a. a connecta, uni, pune în legătură. Connétable, m. Se numia altă-dată commandantele superiorü allü armatelorü. Connexe, adj. connessü, care este în relaţiune intimă cu alte lucrurï. Connexion, f. connessiune, legătură între maï multe lucrurï. Connexilé, f. connessitate. Connivence, f. connivinţă, dissimulaţiune a errorilorü (greselelorü) altuia, complicitate. Connivent, ente, adj. bot. connivinte, care tinde a se appropia. Conniver, v. n. a dissimula errorile, cè arü puté cine-va së oppréscâ, închide ochiï ca së nu védâ ceaa cè nu voiesce së véda, lăssa së trécâ. Conoïde. aài. în formă de conü. Conque, f. conră. mare co-quilă bivalvă marină. Conquérant, ante, adj. cuceritorii, coprindëtorü. Conquérir, v. à. a cuceri, coprinde,suppune prin arme. Conquet, m. totü cè se câştigă în timpulü communită-ţiî căsătoriţilorfi şi în soco-téla eï. Conquête, f. concistă, cuce- ire, cuprindere, lucru cuceriţii. Consacrant,ante,adj. care consecră (de episcopî). CON — 243 — CON Consacrer, v. a. a conse-cra,consănţi, dedica luï Dum-nedeü. Consanguin, ine, adj. con-săngîne, rudă, din partea tatălui. Consanguinité, f. affmi-tate, rudeniă, delà lată. Conscience, f consciinţă, sinţimintulu de eü ; mărtu-ritü internü, care approbă binele şi deprobă rëulü. Consciencieusement , adv. m consciinţă. Consciencieux, euse, adj. consciinţiosii. Conscient, ente, ad. care are consciinţă de sine; de ceva. Conscription, f. conscrip-ţiune, chiămare la serviţiulu militare prin sorţi. Con-scriptionnaire, {inutü së Iacă armata. Conscrit, m, conscrissü, că-clutü la sorţi, cà së facă ser-viţulu militare ; june soldat. Consécrateur, m. conse-cratorü. Se dice de unü prelată, care consecră pe unü altulü. Consécration, f. conse-craţiune, consănţitfi, sănţire. Consécutif, ive, adj. con-secutivü, care se urmedă im-mediatü. Consécutivement, adj. în modü consecutivü. Conseil, ni. consiliü (po-vaţă), sfatü. Adunanţă de persone chiămate së delibe-rede assupra uneï allacerï. Conseiller, v.a. a da consiliü, consilia, poveţui. Conseiller, ni. ère, f. con- silariü (povëtuitorü) ; membru allü unuï consiliü ; ma-gistralü allü uneï curţi suverane. Conseilleur, m. consilia-torü, care dă consilie, poveţe. Consentant, ante,adj. care consimte, se învoiesce. Consentement, ni. con-siniïmîntü, învoinţă. De mon —, cu învoinţă mea. Consentir, v. n. a consimţi, se învoi la ce-va, — qcli. a permite cv. ;—à qcli. a se învoi la cv. Conséquemment, adv. prin urmare, asia dérü. Conséquence, (.consecinţă, conclusiune dintr’unü princi-piü, urmare dintr’ unü faptü. En —, in consecinţă, de la dernière —, de ultima importanţă ; sans —, fără importanţă. Conséquent, ente, adj. consecinţe, care raţionedâ bine. Conservateur, m. trice, f. conservatorü, păstrător ü. Conservation, f. conser-vaţiune, menţinere intactü, păstrare. Conservatoire, adj. con-servatoriü, păstrătorii Cà sust. m. conservatoriü, precum cellü de musică. Conserve, f.speçià de fructü sacharatü ; la pl. conservi, ochilarï carï conservă ochiï. Les deux vaisseaux marchent de —, ambele navï niergü impreună. Conserver, v. a. a conserva, păstra, menţine intactü. CON — 2' CON Considérablev adj. considerabile , importante, care merită atlinţiune.. Considérablement, adv. ia mare cantitate. Considérant, m. considérante, motivü care precede dispositivulü unei legi, unui decretu. Considération, f. consi-deraţiune, cercetare ; stimă. Sans—, fără multă găndire. Considérer, v. a. a considera, privi cu attinţiune ; a stima. Consignataire, m. com-merciante cuï se tramitü mërfurï. Consignation, f. depositü de banï séü de mërfurï. Consigne, f. ordine dată u-neï sentinele ; opprire de a eşi impusă soldatilorü, sco-larilorü, consemnü. Consigner, v. a. consemna, depune uă siimmă în garan-ţiă ; a cita într’unü scriptü; a oppri pe soldaţî de a eşi. Consistance,f. consistinţă, stabilitate, îndesirea unui fluidü. Consistant, ante, adj. con-sistinte; compusü din. Consister, v. n. a consta, fi compusü din. Consistoire, m. consisto-riü, adunanţă de cardinaiî, consiliu bisericescü. Consistorial, ale, adj. consistoriale, de consistoriü. Consistorialement, adv. cum este la consistoriü. Consœur, f. religiosă din acell’aşî monasteriü. [bile. Con sola bl e, adj. consola- Consolant, ante, adj. consolatorii!, propriü a consola. Consolateur, m. trice, f. consolatorü, măngăiătonu. Consolation, f. consolaţiu-ne, rnăngăiare. Console, f. speçiâ de mobile servind ü a pune vasse, etc., arch. consolă. Consoler, v. a. a consola, măngăia, a îndulci suflerin-ţele. Consolidant, ante, adj. care consolidă, întăresce. Consolidation, f. întărire. Consolidé, ée, adj. consolidai, întàritü. Les consolidés , fonduri publice ale détorieï angle. Consolider, v. a. a consolida, întări, [consuniatorü. Consommateur,)», trice,f. Consommation, f. consu-maţiune, ceaa cè mănâncă cineva într’unü birtü etc. Consommé, m. supă care conţine uă torte mare cantitate de substanţă animale. Consommé, ée, adj. de-plinü, perfectă, forte esperi-mentatü. Consommer, v. a. a face pedeplinü,desavârsitü; a consuma, destrui prin usü. Consomption, f. consum-ţiune, slăbiciune, topire a corpului. Consonnance, f. consunanţă, accordü de douë sunete aurlite în acel’aşî timpü. Consonnant, ante, adj. care produce uă consunanţă. Consonne, f. gram. consună. Consors, rn. pl. consorţi, CON GOX car! au interessî comuni în-tr’uă aifacere. Consoude, f. plantă bora-gineă bună contra emoragiă. Conspirateur, m. trice, f. conspiratorii. Conspiration, f. conspira-ţiune, complotü. Conspirer, v. a. a conspira, forma uă urdéla criminale contră securitatea publică. Conspuer, y. a. a desprelia. Constable, adj. constablü, ofliciariü de poliţiă îu Anglia. Constamment, adv. constante, cu constanţă, totü-d’auna. [statornicià. Constance, f. constanţă, Constant, ante, adj. constante, statornicü, continuu. Constatation, f. constata-ţiune, dovedire. Constater, v. a. a constata,stabili veritatea unuï faptü, dovedi. [laţiune. Constellation, f. conste- Conster, v. n. a fi certü, sigurü, stabilitü. Consternation, f. spaimă şi descuragiare. Consterner, v. a. a consterna, respîndi spaimă, stu-pôre. [ţiune. Constipation, f. constipa- Constiper, v. a. a constipa. Constituant, ante, adj. care intră în composiţiunea lucrurilorü, caçe constitu-esce. Constitué, ée, adj. slabi-litü legale, constituitü. Constituer, v. a. a constitui, stabili, lorma, compune. Constitutif, ive, adj. con- stitutivă, care intră în composiţiunea unuï lucru. Constitution, f. constitu-ţiune, composiţiune. Legea fundamintale a uneï tërre. Constitution nalité,f. conformitate cu constituţiunea politică a uneî ţerre. Constitutionnel,adj. constituţionale, regulatü prin constituţiune, conforme con-stituţiuniî. Constitutionnellement, adv. în modü constituţionale. Constricteur, rn. (anat.], constrictorü, care strînge (despre muschî). Constriction, f. constric-ţiune, strînsură. [structorü. Constructeur, rn. con- Construction, f. construc-ţiune, disposiţiune a părţi-lorü unuï totü, clădire. Construire, v. a. a construi (clădi). Consubstantialité,f. unitate şi identitate de substanţă. Consubstantiel, elle, adj. care are una şi aceaaşi substanţă. Calitatea cellorü trei persône în Trinitate. Consubstantiellcment, adv. consubstanţiale. Consul, m. consule. Consulaire, adj. consulare, de consule. Consul airement, adv.con-silare, precum consuliî. Consulat, m.consulatü, demnitate, l'uncţiune de consule. Consultant, adj. care dă consultaţiunî, care le cere. Consultatif, ive, adj. con- CON — 2 4G — CON sultativü, deunde iea cine-va uă consultaţiune (uă chib-zuire). Consultation, f. consultaţiune, sfatü, chibzuire. Consultef t'. adunauţă administrativă. Consulterf v. a. a consulta, a cere unü consiliü, unü sfatü; v.n. a delibera, chibzui. Consumant , ante, adj. con.surnatoriü, care consumă. Consumer, v. a. a consume, a destrui, reduce în nimicü, prăpădi prin foeü, prin usü etc. Contact9 m. contactü, attin-gere a inaï mullorü corpurï. Contagieuxf euse, adj. coutagiosü (molipsitoriü). Contagion, f. contagiune. Conte, m. narraţiune, poveste. Contemplateur! rn. trice, f. coutemplatorü, observatorü attintivü. Contemplatif9 ive, adj. contemplativü, cuï place me-ditaţiunea, ganditoriü. Contemplation9 f. contem- plaţiune, afTundare in cuget Irï. Contemplativement,arfu. contemplativü, prin contem-plaţiune. Contempler, v. a. a contempla, privi atlintivü, admira ; se cufunda in cugetări. Contemporain, aine, adj. contimpuranü, din acell’aşi timpü. Contemporanéite, m. es- sistinţă simultană. Contempteury m. trice, f. despretiatorü. Contenance, f. conteninţă, coprinsü, întindere, supra-façià. Contenant! ante, adj. carc conţine, coprinde în sine. Contendant| ante, adj. care dispută cu altulü, con-currinte. Contenir9 v. a. a conţine, coprinde ; retiné, reprime. Content, ente, adj. mulţă-mitü. (mire. Contentement! m. mulţă- Contenter, v. a. a multă-mi, îndestula. Contentieux, euse, adj. contintiosü. care se pôte disputa. Contention, f. continţiune, dispută; estremâ applicaţiune a spirituluï. Contenu, m. coprinsü, ceaa cé este conjinutü în ce-va. Conter, v. a. a narra, povesti. En — à qn., a spune minciunï (palavre). Contestable, adj. contestabile. [contestă, tăgăduitor. Contestant! ante, adj. care Contestation, f. contesta-ţiune, tăgăduire. Contester, v. a. a contesta» tăgădui, a desbate. Conteur, m. euse, f. cellü cè spune poveştî. Contexte, m. contestü, şiru de idee,cè uuü testü presinlă* Contexture, f. ţessĂtură, u-niune de maï multe părţi. Contigu, uë, adj. cotiguü> appropiatü,care se attlnge de. Contiguïté, f. attingere între maï multe lucrurï. Continence, f. contininţă» castitate. CON — 247 — CON Continent, ente, aclj. castü. Continent, m. geogr. con-tininte. Continental, ale, adj. con-tinintale, de contininle. Contingence, f.continginţă, possibilitate de a fi séü a nu fi. Contingent, ente, adj. con-tinginte, eventuale, care se pôte întîmpla sëü nu. Sust. m. continginte, partea ce fiă-care trebue së dé sëü së priiméscà. [neîntreruptü. Continu, ue, adj. continuù, Continuateur, m. conlinu-itorü, cellü cé continuesce, urmédâ. lucrulü începutü de altulü. Continuation,f, urmare înainte din ceaa cè s’a începutü. Continuel, elle, adj. con-tiuuü, care se continuesce, neîncetatü. [contenitü. Continuellement, adv.ne- Continuer, v. a. a continui, urma, a nu întrerupe. Continuité, f. continuitate, urmare, durata neîntreruptă. Continûment, adv. fără întrerupere, continuü, neîncetatü. Contondant,ante, adj. care contunde, rănesce lovindü. Contorniate, adj. şi s. f. contorniată. Se dice de metalele antice car! aü la margini uă scobitură. Contorsion, f. contorsiune, torsură ; fig. mişcare neregulată şi de rîsü, grimace. Contour, m. conturü, liniă care circunscriă, mărginesce, ce-va. Contourner,v. a. a însemna liniele car! mărginescO ce-va; a deforma, style contourné, stilü cautatü, silitü. Contractant, ante, adj. contractante. Contracte, adj. m. t. vorbă contractată, s. e. au pentru à le. Contracté, ée, adj. contractai, strînsü, scurtatü; prii-mitü din alte părţi. Contracter, v. a. a face unü contractü ; a contracta, strînge scurtü, a lua din altă parte, căstiga. Contractile, adj. care se pôte contrage, strînge, contractile. Contractilité, f. proprietate de a se strînge. Contraction, f. contracţiu-ne, strinsură. Contractuel, elle, adj. sti-pulatü prin contractü. Contradicteur, m. cellü cé contradice, contradictorü. Contradiction, f. contra-dicţiune, contradicere. Contradictoire, adj. con-tradictoriü, care implică, coprinde, contradicţiune, jugement,arrêt—, se dice de sentinţele date după ce s’a des-bâtutü, opp. décision par défaut, dată în lipsă. Contradictoirement, adv. priu contradicere, contra dictoriü. Contraignable, adj. care se pôte constrînge, sili. Contraindre, v. a. a con-strînge, sili. Contraint, ainte,adj. con-strinsü, silitü, nevoitü. Contrainte, f. violinţă e- CON — 248 — CON sercitată assupra voinţei , silă. Contraire, adj. contrariù, împotri\itü, au—,din contra. Contrairement, adu. din contra, dinpotrivă, ea opposition. Contralto, ni. s. cont raite, contralto, voce grave, de femea. Contrariant, ante, adj. împedicâtoriü, care stă cuiva împotrivă, oppresce dela. Contrarier, v. a. a face con-rariulü, a impedica, causa necasü, desgustü. Se—, a şi causa reciprocă pedice. Contrariété, f. contradice-re; pedică. Comp. empêchement. Contrastant, ante, adj. oppusù. Contraste, m. contrastă, opposiţiune, dilferinţă. Contraster, v. a. a fi op- pusă, deosebită. Contrat, m. contractă, in-scrissă. Contravention, f. contra-venţiune, infracţiune la unü regulamentü, etc. Jucrare contră ceaa cé este oppritü. Contre, prep. contră, împotriva. Sust. m. le—, con-trariulü. Contre-allée, f. mică aleă paralelü cu alta principale. Contre-amiral, m. con-tr’amirale, cellü învestitü eu allü treilé gradü superiorü în marină. Contre-appel, m. a doua chiămare, second appel. Contre-approches,m.»£. lucrări esecutate de asseai- atorï, cà sé se appere contra assediatï, (le fortificat.) Contre-balancer, v. a. a ecilibra, compensa, precumpăni. Contrebande, f. importü de mërfurï opprite. Contrebandier, m. ière, f. contrabandistü, cellü cè importă mërfurï opprite. en Contre-bas, adv. de jeosü în sus. Contre-basse, f. vocea de bârbatü cea maï grôssu, vi-orină fôrte mare. Contre-bassiste, contre-bassier, m. musicante care căntă cu viorina cea maï mare. Contre-batterie,f. bateria de tunurï oppusă alteï baterie. Contre-battre, v.a. a as-seda uă contra-bateriă. à Contre-biais,vd. contresens. à Contre-bord, adv. mar. unulü in façia altuia. Contre-boutant,m. bărnă, grindă, de rédâmü, stîlpü de proptitü. Contre-bouter, v. a. a redă ma un murü cu bărne. Contre-carrer, v. a. a se oppune directü cuï-va. Contre-chassis, f. feré-stră duplă. Contre-cœur, m. aversiune, à—, fără voinţa sa. Contre-coup, m. repercus-siune, lovire a unuï lucru de altulü ; consecinţă. Contre-courant, m. cur-rinte oppusü. Contre-danse, f. conlra-danţfl. cox 49 — COX Contre-déclaration, f. declaraţiune oppusă alteia. Contre-digue, f. stavilariü care întăresce pe altulü. Contredire,v.a. a. a contra-dice, vorbi contrariulü de câtü altulü, contesta. Contredisant, ante, adj. cuï place a contradice. Contredit, m. sans—, de sigurü. Contrée, f. térrâ. Contre - échange , m . schimbü pentru schimbü, schimbü mutuale. Contre-enquête, f. cercetare, care controlèdà pe alta. Contre-épaulette, f. epo-letü fără ciucuri. Pl. contre-épauleltes. Contre-espalier,m.rândü de arburï în façia altora. Contre-expertise, f. es- pertisa, preţuire, ca së con-trolede pe alta. Contre-façon , f. repro-ducţiune fraudulosă a uneï opere. Contrefacteur,m. cellü ce comite uă contrafacere. Contrefaction, f. contrafacere; imitaţiune culpabile a monnetelorü, semnătureî etc. Contrefaire, v. a. a contra-face, reproduce prin imitaţiune ; a défigura, déguiser. Contrefaiseur , m. cellü cè contra face, reproduce prin imitaţiune, plăsmuesce. Contrefait, aite,adj. contra fâcutü, imilatü prin înşelăciune; plâsmuitü; déformé. Contre-garde,f.operă con- struită in giurulü unuï bas-tionü, unuï fortü etc. Contrefort, m. murü destinată a întări unü altü murü. Contre-hachure, f. cadri-latură peste alta, încrucişm. Contre-hâtier, m. mobile de cuină cà së apprindà focü pe dînsa. Si hâtier. Contre-indication, f. in-dicaţiune, arrëtare contrariă alteia. à Contre-jour, contra lu-mineï; într’uă di defavorabile. Contre-lettre,f. actü s. do-cumentü secretü, prin care se modifică unü actü publicü. Contre-ma1tre,f.officiariu de manoperă pe uă nave;capü diriginte într’uă fabrică. Contre-mander,v.a. a revoca uă ordine da commandă. Contre-marche, f. mersü oppusü celluï urmatü àntëiü. Contre-marée, f. contra-flussü, flussü de mare, a cuï direcţiune este alta decâtü a flussuluï din totü-déuna. Contre-marque,f. contra-marcâ, biletü de intrare (in teatru). Contre-marquer, v. a. a pune uă contra-marcă. Contre-rr ine, f. contra-mi-nă, mină săpată pentru a nimici elTectulü altei mine. Contre-miner, v. a. a con-trămina, a face contra-mine. en Contre-mont,adv. mer-gîndü în sus. Contre-mur,m. micü murü construitü lăngă altutü pentru a lü întări, fortifica. Contre-murer, v. a. întări unü murü prin altulü. CON — 250 — CON Contre-opposition, f.con-tra-opposiţiune, opposiţiune formată contra altă opposiţiune. Contre-ordre! m. revoca-ţiunea uneï ordini date maï ’nainte. Contre-partie, f. parte de musică oppusă altia ; registru ca së controlede socote-lele; fig. opiniune*contrariă. Contre-peser, v.a. a precumpăni. Contre-pied, m. (fără pl.) contrariulü unuï lucru. Contre-pilastre, m. pilas tru în façia altuia. Contre-poids, m. greutate care ecilibredă altă greutate ; compensaţii, ceaa cè compensédâ. à Contre-poil, adv. într’unü sensü oppusü, defavorabile. Contre-point, m. contra-puntü, coraposiţiune de mu-sică în douë séü maï multe părţi. Contre-pointer, v. a. a împunge uă materiă pe ambele feçie ; a contradice. Contre-poison! m. contra-veninü, substanţă care neu-tralisă tossiculü, otrava. Contre-police, f. contra-poliţi4, poliţia secretă, care veghi adăassupra poliţiei officiai». Contre-porte, f. a doua portă. Contre-projet,m. proiectü care dejocă altü proiectü. Contre-révolution,f con-tra-revoluţiune, revoluţiune oppusă alteï precedinţi. Contre-révolutionnaire adj. favorabile contra revo-luţiuniî. Contre-ruse,f.astuţă,vicle-niă, oppusă alteia. Contre-saison, adv. nu la timpulü cuvenitü. Contre-sanglon, m. curea dela cinsura şeleî. Contrescarpe, f. contres-carpă, partea şanţuluî care privesce către loculü fortifi-catü. Oppusü escarpe. Contre-scel, m. pecete mică. Contre-sceler, v. a. a pune sigiliulü (pecete) micü. Contre-seing, m. contra-semnătură, sub-semnătura a-celuia care contrasemnédâ. Contre-sens, m. errôre'in intrepretaţiune, contra-sensü. Contre-signery v. a a contrasemna , sub-semna unü actü după acella dela care emană. Contre-temps, m. întîmpla re neasşteptată. A —, vd. mal à propos. Contre-tirer,v . a. a tipări uă correctură de a doua 6re. Contre-valeur, f. valôre dată in schimbulü alteia. Contrevallation, f. liniă de contrăvalaţiune, fossatü (§anjü) cè se sapă in giurulü unuï locü împressuratü. Contrevenant, m. ante, L cellü cè contravine, înfrînge regulamentulü. Contrevenir, v. n. a contraveni, lucra contră regula-mentü, contra ceaa cè este oppritü. Contrevent, m. oblonües-ternü, de ordinariü de lemnü. CON — 251 — CON Contre-vérité , f. vorbă contrariă sensului apparinte. Contre-visitej f. contra-visită. Contribuable,adj.şi .s.cellü cè trebue së plâtéscà impo-situlü, contribuabile. Contribuer, v. n. a contribui, a plăti partea sa la uă dare commune; a ajjuta. Contribution, f. contribu-ţiune, dajdiă. Contributions indirectes, imposite stabilite pe obiectele de commerciü şi de consumaţiune. Contrister,v. a. a causa unü profundü necasü, supërare. Contrit, ite, adj. necàjitü de pëcatele, de errorile, sélle. Contrition, f. căinţă,necasü de a fi supëratü pe Dumnedeü. Contrôle, m. registru dublu servindü a verifica unü altulü, verificaţiune administrativă, controlă, cercetare, rayé des — s de Vannée, stersü din registrele (lista) armatei. [cerceta. Contrôler, v. a. a verifica, Contrôleur, ra.verificatorü. Controuver, v. a. a gëssi, inventa, uă falsitate. Controversable, adj. dis-putabile, de controversiă. Controverse, f.controversiă dispută assupra uneï cestiunï teologice séü filosofice. Controverser, v. a. a disputa. Controversiste, m. con-troversistü, cellü cè tractédâ despre materie religiôse. Contumace, f. contumaciă, recusü de a compâré la judecată. Se dice şi contumax. Cont us, use, adj. contusü, care a priimitü uă contu-siune. Contusion, f. contusiune, lovitură uşioriă. Contusionner, v.a. a face contusiunï. Convaincant, ante, adj. convingëtorü, încredinţătorfi. Convaincre, v. a. a convinge, îndupleca. Comp. persuader. Convalescence, f. conva-lescinţă, starea sănătăţi? în urma unuï morbü. Convalescent, ente, adj. convalescinte, redicatü după bolă. Convenable, adj. cuveni-bile, cuvenitü. Convenablement,adj. cuveni bile, cum se cuvine. Convenance, f. cuveninţă, avoir qch. à sa —, a avé ceva la disposiţiunea sa. Convenant» ante, adj. cu~ venitü. Convenir, v. n. a se cuveni; a se învoi, a recunnôsce. Conventicule, ni. mică a-dunanţă, conventiclu. Convention, f. convenţiune, învoinţă. Conventionnel, elle adj. de învoinţă. Conventionnellement , adv. prin învoinţă. Conventuel, elle, adj. de claustru, de monasteriü. Conventuellement, adv. după regulele monasteriuluï. Convergence, f. t. conver-ginţă, disposiţiune de cantităţi* carï tindü către unü puntü commune. CON - 252 — CON Convergent, ente, f. adj. converginte. Converger, v. 11. a con-vergi, se dirige, tinde către unü puntü commune, cà së se unéscâ. Convers, se, adj. conversü. Se dice despre religioşi inferiori puşi la lucrări servili într’unü monasteriü. [bire. Conversation, f. convor- Converse, f. adj. proposition—, proposiţiune în care s’a schimbaţii subiectulü în predicatü séü din contra. Uére-cum aşia : Mon enfant est ton frère, séü ton frère est mon enfant. Converser,v.n. a convorbi. Conversion, f. conversiune, întôrcere, schimbare de formă; trecerea la altă religiuue, schimbare de credinţă. Converti, ie, adj. conversü, treculü la adevërata credinţă. Sust. m. conversü, cellü cè a îmbrâçiatü credinţa cèï pare adevëratâ. Convertible, adj. conver-sibile, care se pôte converti, schimba in altü lucru. Convertir, v. a. a converti, schimba, întôrce; adduce la adevërata credinţă, la alte idee, la alte moral! etc. Convertissement,m.con- vertire. Convertisseur, m. cellü cè convertesce, se silesce së adducă pe ceî-alţi la religiu-nea, cè ellü consideră de a-devëratâ. Se dice în genere în sensü rëü/ Convexe, adj. convesssü, curbatü, încovaiatü in aflarà, pecàndü concave , boltitü, curbatü în întru. Convexité, f. convessitate, încovăiăturâ. Conviction, f. convicţiune, certitudine raţionată. Convié, m. învilatü la unü prândü, la sërbâtôre. Convier, v. a. a invita. Convive, m. şi f. ôspete, mesénü, convivü. C on vocable, adj. convo-cabile, care se pôte convoca, chiăma. Convocation, f. convoca-ţiune, chiămare făcută la maï mulţi. Convoi, m. provisiunï militari, escorta care le însoţesce; cortegii! funebre.—accéléré, —de grande vitesse, trenü (de cale ferrată) acceleraţii; —de voyageurs, trenulüde persône. [pôte dori. Convoitable, adj. care se Convoiter, v. a. a dori cu aviditate. Convoitise, f. dorinţă vio-linte şi cupidă, nemoderată. Convoler, v. n. Usitatü numaï in locuţiunea — en secondes noces, a contracta a doua căsătoria, se remarier. Convolvulus, vd. Listron. Convoquer, v. a. a convoca, chiăma maï mulţi, aduna membrii acelluiaşî corpü. Convoyer, v. a. a însoţi unü cortegiü. Convoyeur, m. nave, corabiă, care însoţesce pe alta. Convulsif, ive, adj. con-vulsivü. Convulsion, f. convulsiune, COP - 253 - COQ contracţiune contra voinţă a muschilorü ; desordine. Convulsionnaire, m. şi f. cellü cè simulédà convul-siunï. Convulsivement,acZv.con-vulsivü, prin convulsiunï. Coopérateur, m. tricey f. cooperatorü, cellü cè lucré-dă in una eu altulü lace-va. Coopération, f. conlucrare. Coopérer, v. a. a conlucra, lucra cu alţii ; contribui la. Coordination, f. coordina-ţiune. Coordonnées, pl. geom. coordinate. Abscisele şi or-dinatele unei curbe relativü unele cu altele. Coordonner, v. a. a dispune, combina, în uére-care ordine. Copahu, m. baume de—, balsamü de copaiva, balsamü estrassü prin incisiune dintr’unü arbure brasil. le copahu séü copaîet'y copayer. Copain, m. vd. coparta-geant. Copal, m. s. copaie, reşină odorante a unuï arbure* de Ceylan, gumi-copalü. Copal me,m. (huile de—),vd. Liquidambar. styrax (liquide). Copalxocoti,vd. savonnier. Copartagéant, e, adj. şi sust. care împarte cu altulü. Copayer, vd. copahu. Copeau, m. ţandăra, surcea. Copeck, m.' s. kopek, ca* peică. Copermutant, m. cellü cè schimbă in una eu altulü unü beneficiü. Cophose,f. med. cofose, sur-déla. Cophte, séü copte, m. Coptü, chrestinü jacobitü egipt. Copie, f. copia, transcrip-ţiune, prescriere; imitaţiune esaclă. Copier, v. a. a transcrie, prescrie ; imita esactü, reproduce. Copieusement, adv. co-piosü, în abundanţă, îmbel-şiugatfi. Copieux , euse , vd. abondant. Copiste, m. copistü, tran-scriptorü ; imitatorü. Copou, rn. păndă stimată in China. Copreneur, m. euse, f. a- rendatorü în una cu altulü. Copropriétaire, m. pro-prietariü în una cu alţii. Copropriété, f. proprietate commune între maï mulţi. Copte, m vd. Cophte. Copter, v. a. a trage clopo-tulü lovindü limba numaî de uă lăture. Copulatif, ive, adj. gram. care servesce a lega. Copule, f. gram. vorbă care légâ subiectulü cu predi-catulü. Coq, m. cocosiü (de găină, de prepeliţă etc.).—en pâte, personă forte mulţămită în loculü sëü;—d'Inde, curcan. Coq-à-l’âne, m. discursü fără şi™ şi legătură (inşi-ră-te, mărgărite). La pl. des coq-â-Văne. Ooquallin, m. unü patru-pedü (veveriţă) pâdurénü a-meric. COQ — 254 — COR Coquar, m. s. coquar dt pas* sëre produssă din fasanü şi găină. Si faisan bâtard. Coquart, m. bëtranü care face pe galantele (t. de copïï). Coquâtre, m. jumëtate cla-ponü. Coq-d’inde, m. vd. dindon. Coque, m. mar. buccâtariü pe uă nave. Coque, f. côje de ouü, de nucă, etc. Oeuf à la—, ouü fertü; coque séu—de navire, corpul ü unuï bastimentü de-sertü. Coquecigrue, f. Cocci-grue, cocsigrue, lăcustă a-patică. Vd. Baliverne. Coquelicot, m. maeü rosiü de càmpü. Coqueliner, v. n. a imita căntulu cocoşiuluî. Coquelourde, f. speçiâ de anemonă. Coqueluche, f. tusse convulsivă la copiï ; vd. şi capuchon. Coqueiuchon , m. fam. vech. vd. Capuchon. Coquemar, m. ôla de fertü. Coqueniollier, m. unü ar-bustü de St. Domingue. Coquereau, rn. mică nave. Coqueret, m. genü de so-lanee. Coquerico, m.pop.cucurigu. Coquerou, m. cameră în partea anteriôre a naviï. Coquet, m. mică luntre de Normand ia. Coquet, ette, adj. care caută së placă (coquetü) ; care se ţine multü de mode. Coqueter, v. n. fam. a căuta së placă (fi coquetü). Coquetier, m. vîndëtorü de ouë şi de passerï ; păchărelfi pentru ouele ferte. Coquetterie, f. dorinţă de a plàcé ; araorü de paratură séü gàtélâ (coquetăriă). Coquillade, f. alaudă (cio-ci rl iă) cris tată (moţată). Coquillage , m. ccquilă (scoică1. Coquillart, m . stratü de petre semënatü de coquile. Coquille, f. coquilà, înveli-siulü moluscelorü (scoică), côje de ouü, de nucă etc. ; anat. partea internă a ure-chieï, impr. literă pusă în loculü alteia. Coquilleux, euse, adj. co-quilosü, plinü de coquile. Coquillier, m. collecţiune de coquile. Coquillier, ière, adj. care conţine coquile. Sust. f. carrière coquillière. Coquillon, w.coquilă mică. Coquin, ine, s. adj. (coqui-mis), vd. maraud, fripon. Coquinerie, f. mărşeviă. Cor, m. vd. durillon şi an-douiller, à — et à cri, eu mare sgomotü. Coraces, m. pl. famil. de passerï in care este corbulü. Coracias, m. vd. Rollier. Coraco-brachiai, adj. cinat. califică unü muschiü delà mijloculü braçiuluï. Coracoïde, f. ancit. s. a-pophyse—,apofisă a omoplatul uï. Coraigne, f. globulï de co-raliü. Corail , m. coraliü rosiü, margénü. La pl. coraux. COR — "255 — COR Corailler, v. n. a striga ca vulturulü. Corailleur, m. càutâlorü de coralie. Coraline, f. uă coquilă bivalve, numită de ordinariü peigne sanguinolent. Corallé, ée, adj. farm. unde intră coraliü. Coralligènes, adj. şi s. pl. coraligenï. Polipi cari nascü, formédü, coraliü. Polypes coralligènes. Coralisn, e, adj. coralinü, rosiü cà màrgénulü (vcch). Coralline, f. coralină. Substanţă marină de natura petrei/ [Polipi fossilî. Corallithes, m. pl. coralite. Coraloïde, adj. asseminé mărgenuIuî;f.pJ.vd.(/or(yowes. Coran, m. coranü, alcoranü. Cartea Iui Maomete. [pesce. Corassîn, m. corasiü, unu Corayay m. coraya, uà passe re de Guiana. Corbeau, m. corbă ; mar. cărligă spre a trage navea la malu . Corbeillef f. coşiă, — de mariage, darü cè ginerele trimite viitôrei sélle. Milit. (— défensive), coşiă micü plinü eu pàminlü (petit gabion); corbeille d’or (în bot.), alissă sassatile. Vd. ahjson des jardins. Corbeillée, f. cosiü plinü, càtü incape în cosiü. Corbillard, m. dricü (pentru morţi). [Şi corbillot. Corbillat, m. puiü de corbü. Corbillon j rn. coşiuleţă. Corbin, m. corbü ; (vecîi.) instrumentü cà së estragă din vulnerï corpii nocinţi. Comp. bec-de-corbin. Corbine, f. corbinà, ciôca négnï . [corbü africanü. CorbiveaU| m. speçiâ de Corbleu f interj . pentru Dumnedeü. Comp. morbleu. Corbulê, f. genü de coquile bilvavi. Corcelet, m. vd. Corselet. Corchore, f. genü de lilia-ceï. Şi corette . [te! . Corcule, >n. sâmburele plan- Cordage, m. tôte funiele u-neï navï etc. ; funiă . Cordât, m. păndă ordinariă (de împaquetatü) . Corde, f. fringhiă ; côrdà : mesura de lemne de arsü (douë voies , séü apprôpe patru stères),—séü tabac en —, tutunü infasiuratü şi legată. Cela montre la —, înşelăciunea è prostû combinată. [disface in Ülaminte. Cordé, ée, adj. bot. care se Cordeau, m. mică fringhiă, sforă la murarï, ingineri etc. Cordeler, v. a. a împleti cà fringhia. Se conjugă precum appeler. [sforă. Cordelette, f. frînghiôrâ, Cordelier, m. cordelière, f. religiosă diu ordinea St. Franciscü (fiindă-că portă uă cinsură de sforă). Aller sur la mule des cordeliers, a merge pe jeosù, eu basto-nulû, (fam.) Cordelière, f. ciusură împletită; ciucure; fringhiă cu noduri (la armărie) ; arch . ornamentă in formă de fringhiă. Cordelle, f. vd. cordeau. COR — 25(? — COR Corder, v. a. a lega cu frin-ghiă ; face fringhie (convertir en corde), [faeü fringhie. Corderie, f. locü unde se Cordial, e, adj. cordiale, din inimă, plinü de aflec-ţiune; m. (séü remède—), poţiune fortificante. In acestü ultimü sensü face la pl. cordiaux. Cordialement, adv. cordiale, din inimă, plinü de sinceră affecţiune. Cordialité, f. aiïectiune tî-nërâ şi sinceră. Cordiér, m. funelariü, fabricante, vîndëtorü, de frin-ghie. Cordiérite, f. lazulit spanicü. Nouü mineralü classi-licatü între petre. Cordiforme, adj. bot. cor-diforme, în forma inimeï. Cordillas, m. speçiâ de pislă. Cordille, f. unü pesce ma-rinü (thon) la nascerea sa. Cordon, m. cordonü. siretü, sforă ; marginea monneteï, tirer le —, a dischide uşia. Cordon nerveux, nerviï. Cordon-bleu, m. cordonü allü ordinii St. Spiritü ; genü de passerï, cotinga de Brasilia. Cordonner, v. a a împleti cà fringhiă, înfăşiura cu fringhiă. Cordonnerie, f. cismăriă. Cordonnet, m. sforă mică, fringhiă ; ibrişim grossü. Cordonnier, m. ière, f. cismariü. Cordouan, m. şi adj. pele de capră lucrată. Cordyle,f. speçiâ de şiopîrlă. Coré, m. genü de insecte e-miptere. Corée, vd. Chorée. Corégence, f. reginţă împreună cu altulü (neol). Coréope,f. bot. corimbiferă americ. Cor ette, f. vd. corchore. Coreligionnaire, adj. de aceaasï religiune eu altulü. Coriace, adj. tarecà pelea, durü ( despre aliminte ) ; homme—, omü care plătesce rëü (fam.) . Coriacé, ée, adj. de con-sistinţă cà pelea, tare. Coriaire, adj. écorce,fruit, (côje, fructü) care pote servi la lucratul ü peliï (tâbâcitü). Coriambe , m. coriarabü. Buccată de versü grecü séü latinü compusü de douë brevï între douë lunge. Coriandre, f. uă plantă umbel. aromatică, coriandru. Coridon, m. speçiâ de fluturi (le mirtil et l'argus). Corinde, f. uă plantă afric. Corindon, m. spath adamantin, corindon. Cea maï preţiosă pètrâ după diamante. Corine, f. speçiâ de antilope de Senegalü. Corinthien, enne, adj. co-rintianü. Se dice de a patra ordine de architectură, care este şi cea maï avută. Coris’, m . plantă merid. ; speçîâ dc Lisimachia, vd. Cauris. Corise,f. genü de insecte (că peduchiü de lemnü). Şi punaise d'eau. [chenopode. Corisperme,f. bot. genü de COR - 257 - COR Corlieu , f. speçiâ de be-cassinâ. Corme, ni. unü fructü. Si sorbe. Cormier, m. unü arbure. .Şi sorbier. Cormoran, m. uă passëre palmipede apatică. Cormus, m. p. us. bot. codă. Cornac, m. conductorii allü ele l'antel uï. Cornage, m. siueratü cè l'acü uniï caï mergindü, respiră ndü. Cornailler, v. n. a nu se potrivi bine (despre lemne de dulgberü). Cornaline, f. cornalină, pétra de agată, calcedoniă roşiă. Cornard, e, adj. care şiueră căndii respiră (despre caï). Şi corneur. Cornaret,m.uă plantă afric. Corne, f. cornu, unghiă de calü etc., coHü. Ouvrage à corne, fortificaţiune esternă care constă într’uă curtină şi doué semi-bastiunî ; mar. vergea dela pânde. Corné, ée, adj. bot. tare şi lucitoriü, precum cornulü. Cornée, f. cornea transpa-rinte.Priraa tunică a ochiuluî. Cornéenne, f neol. substanţă petrosă la diverse stănce. Corneille, f. ciocă (corni-cula), bol. vd. lysimachie. Cornement, m. ţiuită de urechiă. Cornemuse, f. speçiâ de cimpoiü. Corner, v.n. a suna cu unü cornet ; a lovi cu cornulü. Se—, a deveni cornü. Bief. Franco-Rom. Cornet, m. cornetü, mică trompetă; sulü de chărtiă. Cornet à pistons, m. mus, instrumentă cu maï multe cheie numite pistons. Cornetier, m. mesterü care lucrèdâ cornurî pentru pep-tinî. Cornette, f. gâtéla de capü pentru dômne ; — blanche, stindardü séü regimentü allü coloneluluï generale de călarî. Cornette, m oll’iciariü care portă stindardulü uneï coorţi (rôte) de cavaleria. Cornette, i. arch. ferrü dela ânghiulü muruluï. Corneur, f. m. cellü ce sună eu unü cornet. Corniche, f. arch. orna-mentü în promininţă ( la ciubucü). Cornichon, m. castravete micü de murăture; vinàt. vd. andouiller. Cornicule, f. cornuletü de insecte. Gomp. antenne. Cornide , m . arbure peru-vianü. Cornier, ière, adj. arch. care este la ânghiü, dela coltü ; pilastre cornier, pi-lastru, stîlpü dela ânghiü ; jrieds corniers, mari arburï, carï însemnédâ marginile pânë unde se taiă pădurea. Cornière, f. canale de stré-şină (urloiü).—La pl. impr. colţuri de ferrü la marginile uneï marmure de pressa. Cornifle,m. uă plantă apatic. Cornillas, m. puiü de ciôcâ. Cornillon, m. vd. prec. Cornine, f. alcaloidü îndo-iosü de cornus florida. 17 COR - 258 — COR Corniste, m. cornistü. Căn-tâtorü eu cornulü. [corni. Cornouille,f. cornă, fructus Cornouiller, m. cornü, arbure de corne, maï alessü —măle, pecandü — femelle séü sanguin, cornü rosiü. Cornu, ne, adj. cornutü, eu corne ; blé—, vd. Ergoté. Cornue, f. chem. retortă, vassü pentru distilaţiune. Cornu et, m. speçiâ de prăjitură ; în agr. furcă eu douï dinţi. Comp. bident. Cornulaque, f. uă plantă de sodă egipt. Cornupède,ad/.cornupedü, animale cu unghiele tari, precum calulü. Corolitique, adj. bot. co-loliticü, adornatü eu florï întôrse în spirale, resucite. Corollacé,ée, vd. Pétaloïde. Corolle, f. corolă, învclisiü immediatü allüstamineï flo-rilorü. Coronaire, adj. anat. coron ariü. Se dîce de unele vasse aie inimeï şi stoma-culuï. Coronal, e, adj. delà frunte, os—. Coroner, m. coroner, offi-ciariü de justiţă in Anglia. Coroniile, f. coronilă, planta cu florile dispuse în coronă. Corporal, m. păndă sănţită cè preotul ü întinde pe altare, şi unde pune grijénia in cur-sulü liturgie!. Corporalier, m. cuthia unde se strînge pănda săn-ţitâ. Vd. prec. Corporation , f. corpora-ţiune. Corporel, cile, adj, corporale, de corpü, trupescü. Corporellement,cK/t. corporale, trupesce. Corps, m. corpü, trupü, u-niune de persone trăindii sub acelleaşî legï. Prendre du—, a deveni trupesiü, à —perdu, fără frică, orbesce; —simple, corpü simplu, ele-mentü, esprit de—, spiritü de associuţiune ; à bras le —, cu ambele braçie. Corpulence, f. corpulinţă, trupeşiă. Corpulent, ente, adj. cor-pulinte, trupesiü. Corpusculaire, adj. cor-pusculariü, de atomă. Corpuscule,?», corpusculü, atomă, corpü de estremă es-siguitate s. subţiri me. Correct, de, adj. correctü, cou forme regulelorü. Correctement, adv. correctü, dreptü, fără greşele. Correcteur,?», correctorü. Correctif, ive, adj. care pôte correge. Sust. m. co-rectivü,ceaa cè correge, tem-perédâ. Correction, f. correcţiune, îndreptare, reprimandă. Correctionnel, clic. adj. correcţionale, care ţine de delictü. Correctionnellement, adv. în modü correcţionale. Corrégidor, m. primulü olficiariü de justUă allü unuï orasiü, în Spania. Corrélatif, ire, adj, cor-relativü. Corrélation, f. correlaţiu-ne, reiaţi une reciprocă. COR — 259 — COR Corrélativement , adv . prin correlatiune,correIativü. Correspondance, f. cor-respundinţă. Correspondant//;;/^ adj. correapundinte. Correspondre^ n. a corresponde; fi conforme eu, îa-treţiné correspundinţă. Corridor, m. galeria în caro se dischid üma ïmulte camere. Corrigé, m. correctatü, temă de classe relucrată după cor-recţiune. Corrigé, ée, adj. corressü. îndreptatü, fâcutü correctü. Corriger, v. a. a correge, rectifica, îndrepta, redica er-rorile. Corrigible, adj. corrigible. Corroborant, adj. corroborante, întâritoriü, care dă putere. Corroboratif,tL'e,ac//. for-tificativü, care pôt * întări. Corroboration, f. corro-boraţiune, întărire. Corroborer, v. a. a corrobora, fortifica, întări, da puteri. [detoriü. Corrodant, ante, adj. ro- Corroder, v. a. a rôde. Cor roi, m. forma cè cure-larulü dă peilorü. Corroirie, f. curelăriă. Corrompre,v. a. a corrupe, deprava, strica, [care rôde. Corrosif,ire,adj. corrosivü, Corrosion, f. corrosiune, rôdere. Corroyer, v. a. a lucra pelea, curele; a subţiri lemne. Corroyeur, m. preparatorü de pele, curelarü. Corrupteur, m. trice, f. corruptorü, cellü cc corrupe, cellü ce cumpără consciin-ţele. Corruptibilité, f. ceaa cè è corruptibile, se pôte corrupe. Corruptible, adj. corruptibile, care se pôte corrupe, strica. Corruption, f. corrupţiune, depravaţiune,alleraţiune, stricare. Cors, m. pl. râmuritü allü côrnelorü cerbuluï. Corsage, m. bustulü dela mijlocü în sus, corsagiü. Corsaire, m. nave armată în mersü, càpitanulü eï; cor-sariü, piratü. [sistinţă, tare. Corsé, ée, adj. care are con- Corselet, m. lorică uşioriă. Corset, m. corsetü. Corsetier, m. icre, f. cor-setarü. Cortège, rn. cortegiü, sirü de persône carï îusotescü pe alta, cà së i facă onôre; fig. totü cè este uă consecinţă. Cortès, f. pl. cortesï, adu-nanţa represintativă în Spania şi Portugalia. Cortical, ale, adj. corticale, care se referesce la cô.je. Cortiqueux, ale, adj. se dice de fructulü cè arecôja grôssa. Corvéable, euse, suppusü serviţiuluî gratuitü către Statu. Corvée, f. servitiü gratuitü către Statü, séü commună, beilicü ; fig. labôre ingrată. Corvette, f. micü nave de resbelü. Coryphée, m. corifeü, ca-pulü choruluï la operă, allü cos — 260 - COT dănţătoriloru la unü baletü ; fig. cellü maï distinsü. Coryza,m.catarrü allü cree-rilorü. Cosaque, m. casacü. Cosmétique, aclj. care ser-vesce a întreţine şi înfrumuseţa pelea, sust. m. cosme-ticü. Cosmique, adj. cosmicü, privitoriü la universulü în-tregü. Espaces— s, spaţiulu universului. Lever, coucher —d'une étoile, resaritulü şi appusulü uneï stele împreună cu sôrele. Cosmogonie, f. cosmogonia, sistema formaţiunii u-ni versul uï. Cosmogonique, adj. cos-mogonicü, de cosmogoniă. Cosmographe, m. cosmografă. Cosmographie, f. cosmografia, descripţiunea lumiï fi-sice. Cosmographique , adj. "cosmograficü,de cosmografia. Cosmologie, f. cosmologiă, sciinţa legilorü generalï, carï gubernă lumea fisică. Cosmologique, adj. cos-mologicü, de cosmologiă. Cosmopolite, ad/.cosmopo-litii.cetăţianu allü universului. Cosmopolitisme, m. cos-mopolitismü. Cosmorama, m. lanterna magică, unde se gëssescü vederi principalï aie lumiï. Cosmos, m. lumea, universulü. [lorü. Cosse, f. posghiţă a legumi- Cosser, v. n. a da cu cornele (despre berbece). Cosson, m. lăstaru; insectă care mănâncă graulü,legumile. Cossu, uey adj. cu multe poşghiţe ; fig. avutü. Costal, ale, adj. costale, dela coste. Costume, m. moravuri ale ţerreî ; îmbrăccăminte, cos-tumü. Costumer, v. a. a vestimîn-ta, îmbrreca, eu haine. Costumier, m. costumarüT vîndêtorü, pëditorü, de costume. Cote, f. parte de impositü a fiă-căruî contribuabile ; ar-rôtarea preţului effectelorü publice (cotă). Côte, f. costă ; ţărmfl, malü. Côte-rôtie, f. vinü preţios ü recoltatü pe côsta eu acestü nume, la Rhonü. Côté ,m. lăture, partea drépta séü sinistră, stingă. De —, oblicü, în lature. Regarder de —, a privi cu despreţu ; mettre qch. de—, a pune ce-va la uă parte, în reservă; laisser de—, a lăssa la uă parte, négligé, des deux—5, de ambele părţi; à—de moiy lîngă mine; regarder de—, a privi din lateri. [siü. Coteau,m. costisiü, povîrni- Cotelet, m. uă plantă de An-tille. [a se mănca). Côtelette, f. costiţă (pentru Coteline, f. uă materiă de bumbaeü. Cotepalis, m. materiă usiô-riă de mătasse şi përü de capră. Côter, v. a. a însemna prin litere séü numere prejulü etc. COT — 261 — COT Cotereaux, m. pl. mercenari sub Ludovicu VII : laţii lungü ; aventurarî înarmaţi cu coteret (cutitü), carï e-sercità tălcliărilulu. Numiţî şi Ribauds, Malandrins. Coterie! f. societate particulare de familia, de persône, carï se înţelegO. Comp. cabale. CotHurne,m. antic, coturnii, încălţămintea actorilorü tra-gicï la ceï vechï. Coti, e, adj. bătutil, strivitü (despre legumî). [armărie). Cotice, f. banta strimtă (la Côtier, m. cunnoscëtoriü de coste, de malurî, navigatorii pe marginile măriî, pilote côtier. Côtière, i'. urmarea côstelorü măriî ; laviţă resămată de murü (la grădinari). Cotignac, m. peltea de gutuie săchărată dela Cotignac, în Brignoles. [unü danţă. Cotillon, rn. jupă de desubt; Côtinga, ?»,uă passëre cre-nirostre americ. Cotiqueblanc, m. coquilă albă de porcelanü. Cotir,v. pop. a bate (meurtrir}, strica,fructele (de grindine). [de plătit. Vd. urm. Cotisation,t.regularea părţiî Cotiser, v. a. a regula partea cè fiă-care trebue së dé, së ptàtëscâ; se—, a se tassa însuşî, se strînge, aduna, cà së formede uă summà. Cotissure,f. baterea {meurtrissure), stricarea, fructe-lorü. Coton, m. humbacü. Jeter son— , a fi puçinü eu përü (despre materie);—coton cordon ner, ibrişim. [humbacü. Cotonnade,’ f. materia de Cotonné, ée, adj. scurtü şi creţfi (de përulü eapuluï). Cotonner, v. a. a fi eu përü mënuntü pe d'assupra (des ■ pre materie). Se—, a se cop-peri eu perï mënunti, eu tu-leiü. Cottonneur,euse,adj. bum-bâeosü, môle şi spongiosü. Cotonnier, m. arburelü de bumbaeü. [humbacü grossü. Cotonnine , t'. păndă de Coton-poudre, m. bumbac fulminante, fulmi-coton. Côtoyer, v. a a merge allă-turé, lăngă, a merge d’alun-gulü ; se—, a >e urma, succede, mergîndü unulü lăngă altulü. Cotpalis, m. séü cotepalis, uă materia ammestic. de mătasse şi côje de arbure. Cotre/ m. mică nave de res-belü eu unü catartü.Çi cutter. Cotret, m. micü mânuchiü de lemne mënunte, micü snopü. Sec comme un —, uscatü, fôrte slabü. Hurle de —, loviture de bastonü, fam. Cottage, m. mică vilă în Anglia. Cotte, f. şiori de tërranà ; — de mailles, lorică (cuirasse); — d'armes, casacă peste lorică ; — chabot, unü pesce marinü. Cottée, f. raţă de elesteü. Cotteron, m. micü sioKü. Cotulle, f. speçiâ de corira-biferă, muşeţel ü falsü. Cotuteur,* m. cotutorü, epi-tropü in una eu altulü. cou — 262 — COU Cotyle, m. cotilü, môsura antică peste 2 decilitr. anat. cavitatea ossuluï, unde se imbuccă alte ôsse. Cotylédon, m. uă plantă. Si nombril de Vénus. Cotylédons, m. pl. lobule seminali de plantă. Se nu-mescü acotylédones plantele căroră nu se cunnoscü grăunţii. [munitü de cotiledonï. Cotylédoné9ée,adj. bot. pré- Cotylety m. uă plantă. Cotyloïdei adj. anat. Se dice de cavitatea ossuluï i-liacü, unde se încheiă copsa. Cou, m. séü col, gitü : mouchoir de —, basma de gîtü. Cou-de-pied, partea supe-riôre a picioruluï. Coua,m.cucu de Madagascar. Couac, m. fam. sunetü falsü la căntată (kiksü). Couagga, m. unü patrupedă afric. forte apprôpe de zebru, dèrü maï micü. [poltron. Couard, e, adj. fricosü, Vd. Couardement, adv. mişe-lesce. Couardise, f. vd. Lâcheté. Couchage, m. culcatü, staţiune de dormitü . Comp. couchée. Couchant, m. appusulü so-reluï, occidinte ; soleil—, sô-rele appunîndü. Couchart, m. cellü cèscôte chărtiă din fonnă. Couche, f. (poet. şi orat.) lectu, patü ; stratü, asşter-nutü . Couches ligneuses , cercuri lemnôse,carï se vëdü, tăindă orisontale unû trun-chiû de arbure, şi carï es-p’rimü crescerile annualï. Couchée, f. culcatü (conacü), locü unde se culcă cine-va în calëtoriâ. Couche-point, m. marginï (rame) lacisme. Coucher, v. a. a culca. Coucher,séü se—, a se culca. Coucher sur la dure, a se culca pe pămîntă ; — à la belle etoïle, a dormi sub ce-rulü liberü. Coucher en joue, a ochi cu arma. Coucher, m. culcatü, culcare, garnitura patului, as-sternutü. Couchette, f. micü patü. Coucheur, m. euse, f. soçiü de culcare. Mauvais—, vd. querelleur. Couchis, m. assternutü de nisipü şi pamîntü, peste care se stabilesce pavatulü uneï punţi. Couchoir, m. uneltă a le-gâtorilorü,cà së applice foiele de aurü pe cărţi. Couci-couci, adv.fam. asia aşia, nicï bine nicï rëü (tellement quellement). [lemnu. Coucou,m. cucu; pendulü de Coucou, m. bot. plantă care înfloresce primàvéra. Comp. primevère, oreille d'ours. Coucoumelle, f. speçiâ de bureţî şi oronge blanche. Coudé, ée, adj. care face, formédà unü coltü, unü ăn-ghiü. * Coude, f. cotü, partea esternă a braçiuluï în loculü unde se îndouesce—,à—de qn.,cotu la cotü, forte a pprôpe, de cuv. Coudée, i. cotü, întinderea braçiuluï delà cotü pànë la degitulü din mijlocü. Avoir cou — 263 — COU ses— s franches, a avé libertate deplină de acţiune. Coudelates, m. pl. mar. lemne subţirite în mijlocü. Cou-de-pied, m. partea su-periôre a piciorului Pl. cous-de-/,ieds. [forma cotuluï. Couder, v. a. a îndoui in Coudey, m. passére indiană, speçiâ de jacana. Coudoiement, m. lovitură cu cotulü. [toliü. Coudoir, m. braçiü de fo- Coudous, m. speçiâ de antilope lôrte mare. Şi canna. Coudoyer, v. a. a lovi eu cotulü. —, à sï da, face semnü, eu cotulü. Coudraîe, f. locü plantatü eu nucï. Şi coudrette. Coudran/m.speçiâde pëcurâ. Coudranner, v. a. a unge funiele eu pëcurâ. Coudre, vd. coudrier. Coudre, v. a. a côsse. Coudre la peau du renard à celle du lion, a côsse pelea vulpiï eu a leuluï, a uni viclenia cu puterea. Coudrement , m. cussâ-tură a curelelorü. Coudrer, v. a. a frêmînta peile în putina cu tannum, côje de stejarü (la tabaci). Coudrette, f. vd. coudraie. Coudrier, vd. noisetier. Couenne, f. (pron. couane), pele de purcelü (rasă) ; chir. pele sură şi désâ, cè se for-médâ pe săngele estrassü din vinc. Couenneux , euse, adj. (pron. couaneux), chir. cop-peritü de uă pele sură şi desă. Vd. prec. Couet, rn. mar. patru funie mari legate în dosulü vele-lorü. Couette, f. (vech.), patü de penne (lit de plumes), a-voir—, a avé grabă. Couff e, m. pondu egipt, pentru grăne (183 fundï). Coufle, f. bală în care se ad-duce plante medic., sinami-chiă, din Oriente. Couguard, m. concolorü, unü mare partup. carniv. a-meric., speçiâ de leü. Couillant, m. servitorii la unü canonicü. Couillard,m.war. funia care legă marele velu de catartü. Coukéel, m. cucü negru de Bengal. Coulacissi,m. unü papagal. Couladoux, m. pl. mar. funie dela catartü, pe galere. Coulage, m. deperdiţiunea liciduluï care curge din bute. Coulamment,cidv. currinte, facile (parler —, écrire,— a vorbi, a scrie, currinte. Coulant, e, p. près. adj. curgîndü, care curge lesne ; faei'.e. Noeud—, nodü care se légâ şi se dislégà fară a se desnoda, vin—, vinü plàcutü, usioriü. Coulant, m. petră fină înserată pe panglice pentru gitü, inelü (alea) pentru a defige ceva, cum sunt la pungă (coulants de bourse]. Coulavan, rn. sticleteind. Couldre, v. a. a tăia, om-mori. [giosü. Coule, f. vestimintü de reli- Coulé, m. mus. trecere u-şioră dela uă notă la alla ; cou — 264 — COU passü de dantü forte uşio-riü. Coulés de renard, lo-culü peunde trece vulpea (la vînăt). Coulée, f. scriere applecată, turnare a fcrruluï. Coulemellei f. burete. Coulement, m. curgere ;— d’épée, trassulü lamineï (săbiei) d’alungulü lamineï adversari u)uï. Coulequin, m. arbure de Autille. Si bois-trompette. Couler, v. n. a curge (comp. fluerj; a se trece. Couler bas, à fond, a se cufunda, se înneca (navile) ; couler, couler à fond, un homme, a ruina unü omü, ï perde creditulü ; — de source, a eşi din inimă ; — ses jours, a şi petrece dilele, — des jours heureux, a avé dile fericï ; — sur un fait, une circonstance, a attinge u-şiorm unü faptü, uă circun-stanţă ; — à fond un sujet, a vorbi diispre unü obiectü totü cè se pôte dice de dîn-sulü ; —à fond une affaire, a espedia, termina, uă alla-cere (se—à fond, a se prăpădi);—un canon,une glace, a turna unü tunü, uă oglindă. In mar. faire — la vergue, a lăssa în jeosü lemnul ü păndeî. Couleur, f. culôre, văpsea, homme de —, vd. mulâtre,. Couleuvre, f. şiopîrlă. Couleuvrée, vd. Dryone. Coulevrsne, f. tunü lungü şi care bate maï departe. Coulis, rn. substanţă con- sumată prin frigere încétâ. Vent—, vîntü cè sufflă printre dispicăture. Coulisse, f. scobitura prin care merge unü seri pete. Lo-culü teatrului, unde stă ac-toriî înainte de a se presinta pe scenă (cu lissa). Coulisseau, m. scobitură duplă în lemnü, pe care a-lunecă unü lectü, unü patü. Coulissier, m. cellü cè întreprinde aflacerï la Bursă, fără së fiă aginte de schimbü. Couloir, m. strimtă trecere prin camere ; canale. Couloâre , f. strecurătore, vassü prin care partea cea mai licidă a preparaîiuni-lorü, cèellü conţine, se pôte scurge. Coulure, f. cădere a flori-lorü viţei. Coup, m. lovitură. Coupd’-oeil, aruncătură de ochiü ;— de main, attucü subitü, à— sûr, de sigurü ;—dans l'eau, ostenéla perdută. Tout à—, îndată, tout d’un—, de-uă-dată, sur le—, successivü, 2)our le—, pentru astă-dată ; après—, după ce s’a facutü lucrulü. Coupable, adj. culpabile, vinovaţii, condemnabile. Coupage, m. tâiatü, ammes-ticulü uneï licori cu alte licori maï puçinü forţi. Coupant, ante, adj. tăiă-toriü. Sust. m. tăişm, tranchant. Coupe, f. tăiare ; cupă. Coupé, rn. trăssură de o-rasiü eu douë locuri (cupeü). Interiorulü uneï diliginţe. cou — 2(35 — COU Coupeau, m. vîrfulû unuï dialQ etc. Coupe-gorge, m. locü depărtată, unde este cme-va în periclu de a (i uccisu. Coupe-jarret,/», tălcharu, uccissorû de professiune. Coupe-paille, m. instrumentă pentru a tăia paiele. Couper, v. a. a tăia. Se—, a se tăia; a se contradice. Couperet, ni. satiră. Couperose, f. nume allü mai multoru sulfate ; bolă a peliï, feçie'. Couperosé, ée, adj. eu bubuliţe pe façia, precum bëtraniï. Coupeur, m. euse, f. cellü cè taiă matericle intr’uă croi-toriă. [niune. Couple, f. părocliiă ; m. u- Coupler, v. a. a allătura căni de vînătore căte douï. Couplet, m. stanţă intr’unü căntă. [tăiată. Coupoâr, m. instrumentă de Coupole, f. boltă pe cope-rişiulă unuï edificiu. Coupon, m. remasulü uneï buecăţe de materie, petică, —d'action,d'obligation, porţiune dintr’uă acţiune, din-tr’uă obligaţiune (cuponă). Coupure, f. tăi fit ură. Cour, f. curte, reşedinţa suveranului ; tribunale supe-rioră, mettre hors de—, a deci ira că nu este locu de urmărire. Cour d'assises,ju-ridicţiune superiôre ca sô ju-dice causele ce i deferesce curtea de appelü. Cour de cassation, juridicţiune supremă stabilită la Paris ca sô men- ţină unitatea legislaţiuniî şi principieloră. Courage, m. curagiü. Courageusement, adv. curagiosu, eu curagiu. Courageux, euse, adj. cu-ragiosü. Courailler, v. n. a duce uă vieţă desordinată. Couramment, adv. currinte, facile. Courant, ante, adj. alergă-toriü, care curge fără întrerupere (despre apă); currinte, care este în cursă ; tout—, în totă graba. Sust. ni. currinte, cursă : —s du- monde, mersulă lumiî,—dit marché, preţulă ce este în pïaçia. Courante , f. speçia de danţă, scriptură cursivă. Courbant, ante, adj. care se îndouesce, se ineovoiă. Courbatu, uc, adj. ostenită estremü. [tenelă. Courbature, f. estremă os- Courbaturer, v. v. a osteni estremă. Courbe, adj. curbă, arcuită. Sust. f. liniă curbi ; lemnă curbată, îndouită. Courber, v. a. a curba, în-covăia. Courbette, f. mişcarea ca-luluî de manegiă. La pl. în-douiture; politeţă escessivă. Courbure, f. curbatură, in-douitură, încovăitură. Courcaillet, f. strigătulu prepeliţei. Courcet, m. vd. Serpelte. Coureur, vi. alergătoră e-sercitată la cursa, cală de cursă. cobiliţă. Courge,f. cu curbi tă, dovlecu; cou — 266 — COU Courir, v. n. şi a. a alerga, a întinde ; a urmări, — les honneurs, a alerga după o-norï ; il est fort couru, ellü è forte càutatù; — le cachot, a da lecliunï private alfară din casă. Courlis, courlieu, m. pas-sëre apatică bună de măn-care. Couronne, f. coronă.—ducale, monnetă de arg. engl. (6 fr. 25). ronare. Couronnement, m. înco- Couronner, v. a. a încorona. Courre, (formă vechia aîn-linit. courirJ, v. n. Chasse à—, vînătore cu căni şi călare ; — un licvre, a sili unü iepure së fugă. Courrier, m. curierü. Courri-ère, f. (poeticü), a-lergătore, aceaa care alergă. Courroie, f. currea. Courroucer, v. a. a rnă-nia, înfërrita. [linte. Courroux, rn. măniă vio- Cours, m. cursü, curgere, mersü, circulaţiune ; creditü. Course, f- cursă, alergare. Coursier, m. mare şi forte calü de bălăliă. Courson, rn. ramură de viţă tăiată şi scurtă. Court, courte, adj. scurtü. Rester —, a fi lipsitü de memoriă. Courtage, m. samsarlîcu. Courtaud, m. căne eu ure-chiele şi coda tăiate. Court-bouillon, m. licidü compusü, în care se ferbe pesce. [nuntü. Courte-botte, m. omü më- Courtement, adv. în scurt. Courte-paille, f. tirer à la —, a trage la sorţi cu paie de lungime inegale. Courte-pointe, f. copper-siü de patü, rnacatü. Courte-queue, f. uă varietate de cireşie. Courtier, m. samsarü. Courtiliére, f. speçiâ de so-bolü care strică grădinele. Courtine, f. t. frunte de murü între doue bastiône. Perdea de lectü, de patü. (curtină). Courtisan, ni. omü delà curte ; curlénü, lin^usitorü. Courtisane, f. femeă cu morali stricate. Courtisanerie, f. cur ten iă Courtiser, v. a . a face curte cui-va, linguşi cu in-tenţiune. Curtois, oîse. f. adj. cur-tenitoriü, gratiosü în vorbele séile. [modü curteuitoriü. Courtoisement, adv. in Courtoisie, f. curtenire. Couseuse, f. femeă care côsse cărţile la legătorî ; machina pentru cussutü cărţile. Cousin, m. ine, f. cusurinü, vërü, — germain, vërü din surôre. Cousinage, m. affiinitate între verï. [vërü. Cousiner, v. a. a tracta cà Cousinière , f. affiinitate (rudeniă) numerosă şi importuna Cousoir, m. instumentü allü legatorilorü de cărţi etc. Coussin, m. pernă ; saltea. Coussinet, ni. perniţă. cou — 267 — CB A Cousu | we, adj. cussutu. Joues—es, obradü decâdutü, slabü ; — d’or, forte bogatü. Il a le visage tout —, are façia plină de gropiţe (de versa tü). Coût, m. costü, vd. urm. Coûtant, adj. prix—, pre-tulü câtü costă unü lucru. Couteau, my cutitü. Coutelas, m. sabiă scurtă cu unü tâisiü. Cuütü de cuină. Coutelier, m, cuütariü. Coutellerie, f. cuţităriă. Coûter,v.a. a costa,avé pretü. Coûteusement, adv.. cos-tâtoriü, scumpü. Qouteux, euse, vdj. costă-toriü, scumpü. Coutil, m. păndă strînsà si sclivisită. | delà plugü. Coutre, m. ferrü ascutitü Coutume, f. deprindere, datină. De—, de obiceiü. Coutumier, ière, adj. de-prinsü (obicinuitü) a face, care ţine de datină. Sust. m. culessü de datinele uneï terre. [tură. Couture, f. côssere, cussă- Couturer, v. a. a împlé de cicatricï séü cussăture. Couturier, m. ière, f. cus-sâtorü, cussàtoréssâ. Couvain, m. oué de albină séü de insecte de acéstà speçiâ. Couvaison, f.timpulü cândü se facü closcele. Couvée, f. oué cè încâldesce de-uădată femela passeriï. Couvent, m. cl austru, monasteriü. [(despre passerï). Couver, v. a. a incăldi ouele Couvercle, m. capacü. Couvert, m. adâpostü ; cop-pertă de mésâ ; ceaa cè se dă fiă-căruî ôspe, (tacîmü). Couverte, f. smaltü allü porcelunuluï ; mică plapumă de lănă. Couverture, f. coppertâ, plapumă. Couverturier, m. plăpă-mariü. Couvet, m. mangalü. Couveuse, f. cloşcă. Cou vi j adj. m. stricatü, ve-chiü (ouü). Couvre-chef, m. copperi-şîfi de capü. Couvre-feu , m. lopdţică pentru a inveli foculü. Couvre-giberne, rn. cuthia în care soldat iï punü cartuşele. Couvre-pied, m. mică plapumă, de ordinariü pentru a înveli pedile, piciôrele, tar-tanü. Couvre-plat, m. capacüT care se pune pe talerulü eu buccate, cà së nu se rëcéscâ. Couvreur, m. facëtorü de assternuturï de casă ; înve-litorü de casă, tinichcgiü. Couvrir, v. a. a copperi. Covenant, m. pactulü refor-ma|ilorü scoţianî ca së ’şî appere religiunea contra Ca-tholicilorü (1586), Covendeur, m. tovarăşiu, cellü cè vinde cu altulü unü obiectü commune ambilorü. Coyer, m. uneltă unde ô-meniï delà cosă sï punü cremenulü lorü. Crabe, m. speçiâ de crusta-ceü de mâncare. CHA. — 268 — CRA Crac, m. plesnitü, sunctulü cè face unü corpü tare ru-pîndu-se. Crachat, m. materia care resultă din espeptoraţiune ; fig. placă purtată la peptü, şi care distinge uă ordine su-periôre de cavaleria. Crachement, m. espepto-raţiune. Cracher, v. a. a espeptora (scuipa). [espeptoratü. Crachoir, m. vassü pentru Crachotement, ni. espep-toraţiune addésâ. Crachoter, v. n. a espeptora addesé. Craie, f. cretă, tibisirü. Craillement, m. strigătulu uneï ciôre (craü). Craindre, v. a. a se terne, —quelqu’un, a se terne de cine-va. Craint la pluie, a se păstra contra udătureî (pe paquete).—Après craindre on met ne dans la subordonnée, şi la prop. principale est affirmative : Je crains qu’il ne vienne, (më temü că vine). Si la prern. prop. est négative, on n’emploie pas ne dans la seconde. Crainte, f. temere. De—de, de—que, de frică së nu. Craintif, ive, adj. timidü, fricosü. Craintivement, adv. eu temere, cu frică. Cramoisi, m. rosiü închisü. Crampe, f. cârcei ü, strîn-surâ. Crampon, m. scôbâ. Cramponner, v. a. a bate cu scobe. Cran, m. mică tăiătură, dinte, cè se face unuï corpü durü, cà sô anine, se atirne, ce-va. Crâne, ni. craniü, crestetü. Crânerie, f. gîlcévâ, bravade. Crânien, ienne, adj. de craniü, dela crestetü. Cranologie, f. pretinsă sci-inţă despre aplicaţiunile intelectuali şi moralî ale o-muluî după inspecţiunea craniului. Crapaud, m. broscă veni-nosă ; fig. omü micü şi u-râtü. Crapaudière, f. locü jeosü plinü de brôsce veninôse. Crapaudine, f. vrană pe unde curge apa din reser-voriü ; ferrü in giurulü cuï se învirtesce cardinea, ţiţîna. Crapoussin, m. ine, f. per-sônà mică, scurtă, şi déformé. Crapule, f. corrupţiune gros-sol ană maï alessü prin bëu-turâ. Crapuler, v. a. a trăi cu bëutura (gàmanü). Crapuleusement , adv. grossolanü, corruptü. Crapuleux, euse, adj. cuï place bëutura, corruptü. Craque, f. minciună, pop. Craqueler, v. a.— la porcelaine, a da porcelanului unü smaltü usioriü dispicatü. Craquelin,m. prăjitură care trosnesce în dinţi. Craquement, m. scărţăi-tură. [trosni. Craquer, v. n. a scărţăi, Craquerie, f. fam. ammes-licü de minciuni, [trosnitü. Craquètement, m. scăr-ţăitu. CRÉ — 2G9 — CRÉ Craqueter, v. d. a scărţăi, trosni. Craqueur, m.euse.f. cellü cè spune la minciuni. Crassane, vd. Crescine. Crasse, f. unsôre. necurăţenia pe pele, în përü. Crasseux, euse,adj. soiosü. Cratère, m. craterü, dischi-sura unuï vulcanü. Cravache, f. biciuşcă. Cravacher, v. a. a bate eu biciuşca. [patică. Cravan, m. uă passëre a- Cravate, f. legătură de gîtü. Cravater, v. n. a lega la gîtü, pune cravata. Crayeux, euse, adj. cretosü, de natura creteï, tibişiruluT. Crayon, m. creionü, con-deiü de plumbü ; — noir, cretă négra. Crayonner, v. n. a desemna cu creionulü ; schiţa. Crayonneur, m. rëü de-seranatorü. Crayonneux , euse, adj . de n.itura creionuluï. Créance, f. încredere cè inspira cine-va. Creanţă, dé-toriă activă fundată pe unü titlu. Lettre de créance, e-pistolă care stabilesce cre-ditulücelluï cè o portă.—Vd. şi Croyance. Créancier, m. ière, f. cre-ditorü,cellü cè are uă creanţă de baeï. Créateur,m.creatorü. Dum-nedeü ; fig. inventatorü (năs-cocitorü). Création, f. créatiune. Uni-versulü: invenţiune. Créature, t. creatură ,fiinţă creată. Crécelle, f. mare scripetü de lemnü, de care se ser-via altă-dată în biserice, în lipsa clopoţel orü. Crèche, f. iesle, [morcovi. Crécy, f. uă varietate de Crédence, f. tavă pentru pachare. Loculü unde se conservă provisiunile într’unü pensionatü. Comp. garde-manger. Crédencier, m. îngrijitorul ü provisiunilorü într’unü pensionatü. Crédit, m. creditü; fig. con-sideratiune,â crédit, pe creditü: remonter de—, a se redica în cursü, în valôre ; acquérir—, a căştiga creditü. Portez cet article à mon—, scrieţî acestü articlu la socotéla mea. Crédité, ée, adj. creditatü, sust. m. cuï s’a dischisü unü creditü II est crédité sur Paris, ellü are epistole de creditü la Paris. Créditer, v. a. a credita, da pe creditü. Créditeur, m. creditorü. Compte—, socotéla pusă la creditü. [credinţcL Crédo,m. credulü. Simbolûlü Crédule, adj. credulü, lesne credôtoriü. [modü credulü. Crédulement,acZf. într’unü Crédulité, f. credulitate, facilitate a crede.. Créer, v. a. a créa, forma din nimicü, vorbindü de Dumnedeü. A inventa, produce; a* funda, stabili. Crémaillère, f. vergea de ferrü dinţată, cè se lungesce şi scurtédà după voiă, ser- GRÉ - 270 - GREU vindü a suspinde ce-va d’as-supra foculaî. [maillère. Crémaillon, m. mică cré- Crème, f. smântână. Crémer, v. n. a se copperi, de smântână (despre lapte). Crémerie* f. lâptâriâ. Crémier, m. ière, f. lâptarü. Créneau, m. pinnă, creţi-tură, dischisură în formă de dinţi practicată peste unü murü. Crénelage, m. ferricâturâ. (la monnete). Créneler, v. a. a muni eu pinne, lace creţiture la murï; —une roue, a façe dinţi u-neï rote. Crénelure, f. creţi tură,margine în formă de dinţi. Comp. dentelure Créole, m şi f. creol ü, eu-ropénü nâscutü în colonie. Créosote, m. creosotü. Crêpe, m. crepü, materiă subţire şi creţă.—de Chine, salü subţire de mătasse. [tire. Crêpe, f, mică plăcintă sub- Crêper, ■v. a. a încreţi, frisa, în forma crepuluï. Crépi, m. tencuială. Crépin, (saint—)y m. saccü în care cismariï ambulanţi punü unelltele lorü. Crépine, f. iringhiă, ciucure ■tessutü şi adornatü în sus. Crépir , v. a. a tencui, du crin, a ferbe përulü ca së’lü frisede. Crépissure, f. maï obicï-nuitü este crépi, vd. vorba. Crépitation, f. crepitaţiune plesnitură, sgomotulü fla-căriî cândü arde, pétillement. Crépon, m. materia uşioriă avîndü apparinţa crepuluï. Crépu, ne, f. eu përulü creţfl, crêpe. [pusculü. Crépusculaire,adj.de cre- Crépuscule, m. crepusculü. murgulü seret, revërsatulü dileï. Crequier, m. prunü sëlbat. Crésane, f. pérâ pergamută, care se topesce. şi crassane. Crescendo, m crcscmdü, adaussü progressivü allü su-netelorü (în mus.). Cresson, m. vardâ. Cressonnière, f. locü u-medü unde cresce varda. Crésus , m. Cresü, regele Lidiei; fig. omü lorte avutü. Crétacé, ée, adj. cretaceü, de natura creteï, tibişirului. Crête, f. créstâ. Crêté, ée, adj. eu crésta. Crételer, v. n. a striga precum găina cândü ouă. Crétin, m. omü rëü sonfor-matü şi idiot; fig. omü stu-pidü. [provoca cretinismulü. Crétiniser,v.a. a face idiotü, Crétinisme, m. cretinismü, idiotismü, stupiditate Crétonne, f- cretonă, pândă tare albă de N rrnaudia, numită după Créton, care a fâ-cutü primulü panda de inü (640). Crétons, >n. pl. ceaa cè cade la fundü,când se topescü seurï. Creusage, m. săpătură. Creusement, m. vd .prec. Creuser, v. a. a săpa ; fig. approfunda. Se — la tôte, a cugt*ta profundü. Creuset, m. micü vassü pentru a solvi, topi, metale. CRI — 271 — CRI Creux, euse, adj. deşert ü în intru, gaunosü. Sust. m cavitate. [strimtă. Crevasse, f. dispicătură Crevasser, v. a. a dispica, crêpa. Se—,a se crêpa. Crèvé, m. dispicăture dela mănica haineï, golü. [gustü. Créve-cœur, m. mare des- Crever, v. n. a crêpa, se sparge. [mare. Crevette, f. micü racü de Cri, m. strigàtü, a cor et à —eu mare sgomotü. Cri public, opiniunea publică. Criailler, v. n. a striga, certa pentru lucruri mice, cicăli. Criaillerie, f. cicălire. Criailleur, m.euse, f. cică-litorü. Criant, ante, adj. care strigă. Criard, de, adj. care strigă addesé; care cértà multü şi fără motivü. Criarde, f. grôs-să pândă gumată, care face sgomotü càndü se frécâ. Crible, m. cribru, sită de grăne, ciurü. Cribler, v. a. a cerne ; pë-trunde cu multe găurî(ciurui) Cribleur, m. cernâtorü. Cribleux,ewse, adj. pëtrunsü de găuri cà unü cribru (ciu-ruitü). Criblure, f, ceaa ce cade la cernutü, tërrtte. Cribration, f. cribraţiune. Separaţiunea diverselorü parti in medicaminle. Cric, m. scripetü cà së re-dice greutăţi. Cric, m.séü crid,criss, pum-nalü la insularii Ind., la Ma-lesi. Cric-crac, m. plesnetü. I- mitaţiune a sgomoluluî, cè face unü lucru càndü se sparge. Crick, m.papagalü americ. Crico-ar yténoïdien, adj. rn. Se dice de muschiï com-munï càrtilaginilorü innelarï şi aritenoidï. Cricoïde, ‘ arlj. şi m. in-nelare. Se dice de cactilagi-nea care incungiură laringele. Cri-cri, m. greeredomesticü, vd. grillon. Crid, m. vd. Cric.. Criée, f. aucţiune, medatü. Crier, v. n. n. striga; scirţăi a publica, vinde la aucţiune, (medatü) ; striga pe drumü, cà sê vindă. Crierie,f/strigăte importune. Crieur, m. euse, f. strigă-torü, care strigă (la medatü). Crime, m. crime, faptă rea, cè legile pedepsescü; infracţiune grave, nelegiuire. Crimina1iser,v.a.a schimba unü processü civile in pro-cessü criminale. Criminaliste, m. crimina-listü. Scriptorü de materie criminali. Criminalité, f. jur. calitatea lucrului criminale. Criminel,elle, adj.criminale, culpabile de unü crime, con-demnabile. Criminellement, adv. criminale, prin crime. Crin, m. përü, maï alessü dela comă, (de caï, bouï etc). Crinal, m. chir. vechiü instrum. cà së comprime fistula lacrimale. Crincrin, ni. pop. rea vio-linà,rëü violinistü Pl. nevar. cm — 272 — CRO Grimer, m. cellü cé lucrédâ përulü de calü. Crinière, f. comă, fam. Crinole, f. speçiâ de plantă. Crinoline, f. crinolină, Ţes-sătură de përü de calü cà së infle rochia (neol). Crinon, m, med. speçiâ de micü verme sub pele. Criobole, m. antic, sacrificiu de unü berbece, [sectă. Criocère, m. speciă de in- Crique, f. mică bôbâ. Criquet, m. calü micü. Crise, f. med. crise. Schimbare subită a unui morbü ; momentü periculosü séü decisivii într'uâ afîaccre. Crispation, f. crispatiune, încreţ0lă, contracţiune prin acţiunea foculuî. Comp. contraction. Crisper, v. a. a crispa, încreţi, face uă substanţă së se contragă prin acţiunea foculuï. Crispin,m.crispinü.CWs/)û?. numele unuï scrvitorü de comedia, care peurmâ a rëmasü së insemnede glu-metü, coniediasiü. [(scrîşni). Crisser , v. a. a contrage , Cristal,?», cristalü, cleştaru. Cristallerie, f. fabrică de cristalü. Cristallin, ine, adj. crista-linü, transparinte, stràvëdë-toriü. Sust. m. lentila cristalină, a ochiuluï ; cerü de cistalü in sistema luï Pto-lomeü. Cristallisable, adj. cri-stalisabile, care se pôte cri-stalisa. Cristallisation, f cristali- saţiune ; lucru cristalisatü. Cristalliser, v. a., s. n. a cristalisa, congela în formă de cristalü, preface (séü se preface) în cristalü. Cristallographe, m. cri-stalografü, versatü, învëjatü, în cunnoscinţa cristalilorü. Cristallographie, f. cunnoscinţa, descripţîunea, cristalilorü. Cristalloïde, f. nat. membrană arachnoidă transparinte. [polipü. Cristateüe, f. speçiâ de Cristé, ée, adj. eu créstâ,. crêté. [ marintü. Criste-marine, f. bot. a- Critérium , m. s. critère> criteriü, semnü după care se cunnôsce veritatea. Critiquable, adj. criticabile, care pôte fi criticatü. Critique, f, critică, essame rationatü. Sinţimîntil de frumuseţile séü defectele uneï opere de arte séü de erudi-ţiune; discussiunea factelorü obscure, a testurilorü; însemnare, observaţiune critică. Critiqué, ée, adj. judecatü aspru, severü, criticatü. Critiquer, v. a a critica,, censura, gëssi de redissü , reprendre. Critiqueur,m /am.deprinsü a critica, vorbitorü de rëü. Croassement,m. crocâitü, strigatulü corbului. Croasser, v. n. a crocăi, striga (despre corbü). Croate, f. vd. Cravate. Croc, m. (engl. crook) cu-ierü, cârligü; fig. mustăţi lunge împletite ; la pl. dinţi CKÜ — ‘273 - CROI langï la unele animalï. Mettre, pendre ses armes ail —, a părăsi meseria arme-lorü; faire—sous la dent, a scîrţii (fam.). Croc-en-Jambe,m. pedică pusă ru piciorulü la unü lup-tatorü; donner le — à qn., modü ingeniosü pentru a face pe cine-va së cadă Pl. des crocs-en-jambe. Croche , aclj. curbatü , strimbü. Croche, f, notă musicale eu liniă în jeosü (crochet), optulü. La pl. cleşte de fer-rarü. Crochet,)».cârligü (micü),— de fer, instrumentă allü fer-rarilorü, cà së discliidâ brôsca fôra cheiă. La pl. cârlionţi; dinţi acutï aï calului etc. Crochetage, m. dischide-rea brôsceï prin crochet. Vd. prec. Crocheter, v. a. a dischide brôsca fără cheiă, prin crochet (vd vb.). [faix. Crocheteur, m. vd. Porte- Crochetier, m. facëtorü de cărlige. [ (petit crochet). Crocheton , m. cârligelü, Crochu, m, adj. curbatü, incovâiatü (torta); avoir les mains — es, les doigts — s, a avé măna lungă, ii applecatü së fure. [fran. Crocine, f. galbinü de sa- Crocipède, adj. eu piciôrele galbine. Crocodile, m. crocodilii ; —du Xil, crocodilü de Nilü. Leviatanulü Biblieï. Larme de—, lacrimă de crocodilü, Dicţ. Fra,;co-Roni. cà së inisce şi së insele; ret. argumintaţiune capţiosă şi solistică. [cinarocefală. Crocodilum, m. bot. plantă Croconate, m. chem. sare de acidü croconicü. Croconique, adj. (acidei, acidü croconicü. Crocote, f. crocotü. Vesti-mintü usioriü de culôre gal-binâ la anticï. Crocotte, m. crocotă, năs-cutü din cănc şi lupü ; ienă nigricante. Crocus, m. Nume vechiü pentru safran. — Veneris, cupru. Croire, v. a. şi n. a crede (lucruri adevërate séü veri-similï) ; socoti, gândi (présumer). Se croire, a se crede, şl închipui că este, s'en—, a face după-cum simte cine-va. Croisade, f. cruciată. Liga catolicilorü contra infideli-lorü şi ereticilorü. C’est le nom spécial des huit s expéditions entreprises par les souverains de l’Europe pour délivrer les lieux saints du joug des infidèles. Croisât, m. vechiă monnetă în Genua, val. 4 fr. 50 cent. Croisé, e, adj. încruçiatü, în cruce; étoffe—e, materiă cu firele împletite: feu—, foeü de artileriă, care bate pe ine-micü din di/ferite părţi; rime —e, rimă alternată. Croisé, m. cruciatü; soldalü din uă cruciată ; materiă cu firele încruciate. Croisée, f. mică ferestră ; rade cari menţinu centrulü uneï rôte (la orolog). ts CROI — 274 — CROI Croisemnt, m. in cruciată, încrucişiare. Croiser, v. a. a încrucia, în-crucişia, dispune în formă de cruce; a şterge (tràgindü uă liniă pe d'assupra) uă scriptură ; însemna cu uă cruce ; mar. a face curse pe mare mergmdü şi reveninau în a-l’aşî spaţm. Cet habit croise trop, acestă haină are uă lăture, care trece peste cea-altă. Cà refl. a se incrucişia, se tăia, (despre linie). Croisé-obliquangle, adj. incruciatu cu ănghiurî oblice, opp. croisé-rectanyulaire. Croiserie, f. împletitură in-crucişiu. [armării. Croisette, f. cruce mică (la Croiseur, m. mar. încruci-setorü,nave de resbelü în locü navigabile, capitanulü eî. Croisière, f. locuri unde na-vigă uă nave de resbelü; nave care merge şi revine în acel’aşî spatiü,vaisseau en—. Croisilie, f. cercü pe rota care împletesce firulü la (cis-marî). Croisillon, //*, stinghia uneî cruci, uneî ferestre ; pétra transversale a uneî crucî. Croissance, f. crescere, a-daussü successivü de mărime; fièvre de—, friguri provenite din crescerea corpului. Croissant,m. cornele luneî; figura luneî noue pané la pri-mulü sëü pàtrariü; semiluna pe stindardulü turc. Croissant, e,part. adj. care cresce, se mărcsce. Croisure, f. tcssôtura incru-ciată, vërgâturâ. Croit, m. crescerea, adaus-sulü, uneï cirede, prin gene-raţiunc. Croître, v. n. a cresce, deveni maï mare, se adăugi. Je crois, tu crois, il croît ; nous croissons, vous croissez, ils croissent ; je croissais etc. ; je crus, etc ; je croîtrai. je croîtrais etc. ; que je croisse etc. ; que je crusse etc. ; croissant, crû, erne (crescutü, crescută). Se conjugă cu ambele aussi-liarï. Croix, f. cruce ; fiy. necasü, alflicţiune. Croix par Dieu séü — de Jésus, alfabetü eu uă cruce la inceputü ; ele-minte. Croix-pile, joeü unde cine-va aruncă uă monnetă în aerü. Cromleck, m. monumentü druidicü. Cromorne, m. càntecü de organatü la unisonulü trompetei. Cron, m. grămadă de sfëri-măture marine, cè se gës-sescü pe uscatü. Şi cran, falun. Crone, f. machina pentru a ohera (încărca) şi desonera navile. Cropal, m. vd. Xérion. Croquanf, ante, adj. ron-ţăitonu, scîrtîitorü ; fiy. omü de nimicü (homme de néant). Pl. tërraniï revoltaţî (révolte des * Croquants) în Guiana sub EnriclV şi Ludov. XI11. Croque-au-sel,(« la) adv. fără altü condimentii decàtü sare. [cioclu. Croque-mort, m. pop. CRO — 275 — CROC Croque-note, m. s. croque-sol, musicante ineptü şi Iară gustü, artistü de note. La pl. des croque-notes. Croquer, v. n a ronţăi, scîr-ţii (in dinţi), înănca lacumü, fig. a desemna, depinge, în grabă, (peindre à la hâte). Croquet, m. turtă dulce (cu migdale) subţire şi uscală. Croquette, f. buletă, prăjitură uscată (făcută din côje). Croqueur,»i.cellücè prinde. Croquignole, f. prăjitură Msaüüfp-îtisserie croquantej. Croquis, m.pict. adumUritû făcutfi repede şi din inspi-raţiune. Comp. Esquisse. Crosse, f. patulü pusceï, bas-ton ü recurbatü, pastorale(e-pisropuluï).—du gouvernail, mânerul cârmei;—de Vaorte, arculü aorteï (arcus aortae). Crossé, ée, adj. care portă bastonulü recurbatü. Abbé— et mit ré, abbate care portă bastonulü şi capuciulü, abbate infulatü. Crosser, v. n. a arunca uă petră cu bastonulü, jucăn-du-se; fam. a tracta pe cn. cu despreţu (1 da cu piciorulü). Crossette, f. ramure (de smochinü) pentru altoitü. Grosseur, ni. (vech.j acella cuî place joculü de copil. Crossillon, m. curbatură a bastonului episcopale. Crotalaire, m. bot. genü de leguminose. Crotale, m. crotalü, şerpe sunâtoriü (.serpent à sonnettesJ;—millet,crotalü micü. Crotapliite, m. [muscle/. Se dice de muşchii destinatï sé redice massila inlériôre. Comp. temporal. Croton, m. crotonü, genü de plante ;—cascarille, cro-tonulü odorante; :emences de—(Tiglium), graines de Tilhj, mice seminţe purgat. fgrana Tigliii,—des teinturiers, vd. Tournesol ; boiv de—, s. bois des Moluques, lemnü de crotonü. [rues). Crotte, f. noroiü (boue des Croiîer, v. a. a împlé de noroiü. Se—, a se împlé de noroiü [se salir de boue). Crottin, m. baligă. Croia, m. pàmintü nisiposü. Crouchanî, m. mar. lemnele carï formédâ rătundimeâ şi diminuţiunea părţii anteriori a naviï. Croulant, e, adj. care cade, se derîmă. Croulement, m. cădere (u-neî case), derimare, surpatü. Crouler, v. n. a cadé, se dërîma, se surpa (pămintulu, casa);—un navire, a (la u-ncï navï drumulü in mare, (lancer à la mer). Croulier, icre,adj. care sè surpă. Se dice de pămîntulu, allü cuï lundü se mişcă. Croulicre, 1'. pamîntü re-lassa t., slubü, fără consistinţă. Croup, m. angina laringeă suffocante, angina poliposă [angina suffocativa elc.) Vd. angine membraneuse, es* quinancie. Croupade, f. săritură înaltă a calului de şcolă. Croupe, f. şale, şaucă, partea calului etc. delà rinichi CROU — 276 — GKU înderëtü, partea cea mal înaltă a muntelui. Croupé,ce, adj., (cheval bien —, mal—/, calü eu bunü, eu rëü spate, vd. prec. à Croupetons, loc. adv. strinsü, ghiâmuitü, (stîlcilü). Croupiat, ni. ma>\ nodü pe cablu ; mică funiă. Croupier, m. associalü eu altulü la joeü, care ţine cărţile, tablele ; interessatü cu altulü într’uă alfacere. Croupière, f. partea hamului care trece pe spinare. Tailler des—sà qn., a prepara cuî-va difficultăţl. Croupion, m. partea pas-sëril unde începe tîrliţa. Croupir, v. n. a se inverdi, se corrupe din lipsa de mişcare (despre ape), se strica şedîndu in apă, lăncedi. Croupissant, te. adj', stă-tutü, lânceditü, (despre ape). Croupissement, m. stare a apelorü, stagnaţiune, lăn-cedélu. Cro*upon,m.spinare de bouü, pele lucrată (tăbăcită) fără capü nici păntece. Croustillant, e, adj. scir-tîitoriü. Se dice de alimin-tele cari scîrţie în dinţî. Croustille, f. cojiţă de păne. Croustiller, v. a. a mănca, în timpulü mesei, coji de păne, şi a bé in intervale; a scîrţii in dinţi. Croustilleusement, adv. în gluma, pré liberü, fam. p. us. Croustilleux , euse. adj. liberü, glumetü, de glumă, plaisant, leste. Croûte, f. crustă, côje ; pict. tabelü vechiü, uscatü, cojitü. Vieux tableau noir, écaillé. CroAtefette,!.vd. croustille. Croûteux,euset adj. eu côj<\ Croûtier, m. fam. rëü pic-torü ; Şi croûton. Croûton, m. buccată de păne încungiurată apprôpe in totale de côje (coltucü). Crowrnglas, m. sticlă fină de Anglia, flint gîas. Comp. verre de couronne. Croyable, adj. credibile, de credutü, care se pôte c^ede. Croyance, f. credinţă, persuasiune intimă ; opiniune. Se dice şi créance,\nsë puç.us. Croyant, e, part. adj. cre-dëlorü , religiosü , vrai — , dreptü credinciosü. Crû, m. adaussü; pâmîntü, térrinâ, unde cresce ce-va ; d’un bon—, din bunü pă-mîntü; vin du—, vinü cul-tivatü in 1 cuiü unde se iea; vin de mon—, vinü din viia mea ; dire une histoire de son crû, a spune uă istoria inventată ; crescere (a plantelorü) ; vinât. tufisiü, unde sedü poturnicl. Cru, ue, adj. crudü, nepreparat ü ; eau—e, apă care nu dissolvesce sàpnnü; ouvrage —, operă in tor me ; mercure —, mercuriü brutü, necură-Jilü. Cru, e, (part, perf.dela croire), credutü. [croître), crescutü. Crû) ue, (part. perf. dela Cruauté, f. crudime, cum-plitate ; actü nedreptü. Cruche, f. urciorü ; fig. omü stupidü. CRU — 277 — CUB Cruchée, f. liciduiü călii încape in urciorü. Cruchon, m. micü urciorü. Crucial, e, adj. lacutü in cruce, incision—e,tăiătură în crucişi ü, chir. Crucîanellejf. but. cruciată, genü de rubiacee. Crucifère, adj. bot. cruci-ferü,cu florile în forma cruciï; colonne—, columnă, stilpû, cu cruce dassupra (în archit). Crucifiement, m. séü cru-cifhuent, crucificaţiune, res-tignire; /net., represintaţiu-nea morţii luï l.-Chr. Crucifier, v. a. a crucifica, restigni. Crucifix, m. crucifice, re-presintaţiunea luï Is.-Chr. pc cruce. [formă de cruce. Cruciforme, adj. bot. in Crucigére, adj. bot. avîndü uă cruce. Crudité,f.cruditate, calitatea lucrului crudü, necoptü. Pl. fructe, legumï crude. Crue, f. crescere, adaussü, sporire. Les grandes crues, crescerea mare a apelorü. Cruel, elle,ad j. crudü, cruntü, cumplitü, inumanü. Cruellement, adv. eu cru-dime, in modü cruntü. Crûment, adv. crudü, necoptü; d’a dreptulü, durement, {sans ménagement]. Crupeliaire, m. gladiatorü la antic.cu armătură de ferrü. Crural, e, adj. care ţine de côpse, de şioldü.Pl. cruraux. Cruscantisme, m. crus-cantismü, estremă puritate in vorbirea séü scrierea italiană. Crustacé, ée, "dj. nat. crustaceü , cu soldi ; med. dartre—, /lavescen(e,\d.Im-petigo. Crustodes, m. pl. crusto-dee, speçiâ de infu.sorie. Cruzade, f. crusadâ. Mon-netâ de aurü séü argintü portug., vieille—, val. 3 fr. 30 cent, neuve—, val. 2 fr.9i. Cryolithe, rn. criolitü, spath de Grenlanda. CryopSiore, m.crinloru, ap-paratulü de inghiâçiatü prîn e.sa laţi une, (luï Volaston). Crypte, f. vd. catacombe. Cryptocère, m. nat. insectă cu antennele ascunse. Cryptogame, f. şi adj. but. criptogamü. Se tlice de plantele (speçiâ de muschï) allü cârorü genü nu è stabilitü. Cryptogame, m. séü cryp-tugamiste, naturalistü carc se occupa speciale cu stu-diulü criptogamelorü. Cryptogamie,f.classea plantelorü criptogame. Cryptographie,f. scriptură cu litere de convenţiune. Comp. stéganograpide. Cryptométallin, e, adj. fossile care conţine multü metalü. Cryptonyme, adj. cripto-nimü. Se dice de autoriï, carï sï a ascunsü séü prefâcutü numele. [genü de bagale. Cryptopodes, m. pl. adj. Crystal, vd. cristal. C-sol-ut, m.mus. sunetul ut. Cubage, m. math, calculü câ së determine valôrea numerică a volumeluï corpi-lorü, cubaturâ. GüG — 278 — GUI Cubature, f. cubatură, metodă cà së gësséscâ unü cubü. Vd. şi prec. Cube, m. geom. cubü, corpü solidü eu sé-se feçie pătrate şi egali ; aritm. produssulü numërului îmmultitü cu pă-tratulü sëü. Ca adj. cubicü. Cnbèbe, m. cubebü, plantă mediçin. de Java, (poivre—). Cubébine, (.chem. pretinsa materiă a cubebuluï. Cuber, v. a.geom. a calcula (evalua) cubulü unuï solidü; aritm. a redica la a treia putere. Multiplie)' deux fois un nombre par lui-même pour en avoir le culte. Cubique, adj. cubicü, de cubü. Cubital, e, adj. anat. cubitale, care ţine de cotulü mâneï. Sust. m. résAmü pentru cotü (la uă bancă). Cubitus, rn. onat, cellü maï mare din ôssele ante-bra-çiuluï. Cirbla,m.speçia de corbü afr. Cuboïde, m. anat. cuboHü, unulü din ôssele tarsuluï. Cu cubai e, f. cucubalü, uă plantă cariofilea. Cucuje, m. insectă coleop-teră. Comp. cucujo, tau pin. Cucules, rn. pl. séü cucu-lides, passërï de speçiâ cu-culuï. Cueillie,)», scapulariü (sfită) a unorü religioşi. Cuculines, f. cûculine, speçiâ de albine. Cucumiforme, adj. asse-miné castraveteluï. Cucurbitacé, ée,adj. bot. cu ràdëcina la pămîntu, pre- cum lubenele. Sust. pl. fa-miliă de plante vecine cu dovleciï. Cucurbitain, m. verme în forma sâmburelui de dovlécü. Cucurbite, f. chem. partea de jeosü a vassuluï de dis-tilatü, vassü de distilatü. Cu curbi tin, e, adj. de felulü doviéculuï, (fruit —, baie—e). Cueillage, m. culessü, culegere. Cueille, f. cueillaison, vd. prec. Cueillette,f.culessü, recoltă annuale ; grămadă de mër-furï, cà së le pună în nave (icharger à la —, en—). Cueilleur, rn. euse, f. cu-legëtorü ; uctnicü de sticlari. Cueillir, v. a. a culege; des palmes, — des lauriers, a câştiga victorie [remporter des victoires]. In mar. a în-virti funia assupra eï însesï (cueillir un cordage). Maï veohiü este cueiller, aeunde fiit. je cueillerai. Cueilloir, m. coşit panerü, cà së stringă fructele culesse. Cuider, v. n. a crede, vech. Cuider, m.panerü lungü pentru culessü. Cuil, m. cucü de Malabar. Cuiller, séü cuillèrey f. lingură ; ustensile în forma lin-gureï ; petite —, linguriţă. Cuillerée,f.continutulü, cătu încape îutr’uă lingură. Cuilleron , m. "concavulü, interiorulü lingureï ; bot. petală, fôiâ în formă de lin- I gură. CUI — 279 — CUI Cuillier, m. speçiâ de passére şi de coquilă. Şi spatule. Cuine» f. chem. vassü de gresiă pentru distilatü apă tare. Cuir, m. coriü, curea, pele tare de animali ; pele lucraţi ; — roussi, pele ru-sescă, juft;—cle poule, pele de pul, fină pele de mănuşi; —à rasoir, curea de ascuţită briciulü. Cuir de laine', materii! de lănă torte tare. Cuir, m. errôre de pronunţă francesă, cândü se aude la finele vorbei unü t in locü de s, cum este j'étai-t à la maison, pentru f étais à la maison. Cuirasse, f. lorică, pepta-riü de pele tare, de metalü. Défaut de la—,loculü unde lorica se finesce ; partea slabă a unuï omü, uneï scrieri. Cuirassé, ée, adj. coppe-ritü cu lorică ; fig. preparată pentru uerï-cè. Sust. pl. ni. animali cu lorică. Şi cingulês. Cuirasser, v. a. a înarma, investi cu lorică. Se—, a se întări, se înarma contra. Cuirassier, m. milit. cui-rassir, călare învestitü cu lorică, s. sarică. Cuire, v. a. a ferbe; a frige, a côce; v. n. şi se—,a se ferbe. Il lui en cuira, are se lü dôrâ,së ï pară rëü de acésta. Cuir et, m. pele curăţită de përü. Cuisant, e, adj. care cau-sédâ durere viuă şi ardë-tôre. Cuisine, f. cuină, buccătăriă, bonne—, buccate bine gătite. Faire, faire aller, faire rouler la—, a îngriji pentru cuină, commanda buc-catele. Cuisiner, v. n. fam. a face, prepara, buccate. Cuisinier, m. ière, f. buc-câtarü. La f. şi machina de friptură. Cuissard, m. în vechia armatură partea care copperia côpsele. Cuisse, f. copsă (lat. coxa, femur), sioldü. Cuisseau, m. cesvirtă d viţel ü. Cuisse-madame, f. speçiâ de pérâ lungă. La pl. des cuisses-madame. Cuissière, f. pele ce pôrlâ tobosarulü pe côpsa stîngă. Cuisson, f. côcere, fer tură séü ferbere, arsură. Pain de —, păne de casă. Cuissot, m. côpsâ, sioldü, de animal! sëlbatice. Cuistre, m . servitorü de cuină ; fig. pedante şi mo-jicü. Cuite, f. arderea cârâmidiï etc. Se dice maï multü pentru lucrurï carï nu se mănâncă. Cuivre, m. cupru, aramă ciprică ; — rouge, aramă roşiă ; — de rosette, aramă fină (topită şi depurată/ ; — jaune, aramă galbină (aliată cuzincü);—blanc, ar. albă, argentanü ; — noir, ar. né-gră (necurăţită); battitures de—,ossidü de cupru. Comp. deutoxide (brun) de—. Pl. CUL — 280 — CUL cuivres, instruminte musical! de cupru. Cuivré, ée, adj. de culôrea cupraluï,, arămiu. Cuivrer, v. a. a copperi cu foie de cupru. Cuivrette » f. mus. mică |éva, clapă la înstrum. de sufflatü. Cuivreux, euse, adj. cu-prosü, care conţine cupru ; de culôrea cuprului. Cuivrique, adj. (oxide) os-sidü de cupru. Cuivrot, m. scripete de a-lamă, unde se adaptă buccă-ţile cè se învirtescü (la o-rologiü.). Cuja, m. micü patrupedü (dihorü) de Chili. Culasse, f. fundulü une; arme de foeü ; partea maï grossă a uneï ràili^iiie. Cul-blanc, m. numele maï multorü passei'ï, cum è'bé-cassine séü motteux, hirondelle. Culbute, f. săritura peste capü, cu capulü în jeosü. Faire la —, a că dé în dis-graţiă. Culbuter, v. n. a sări, că-dé cu capulü în jeosü; v.a. a face së cadă peste capü. Culbutis, m. ammesticü de lucruri reverse, căi. decrescere a luneï la ultimulü sëü pâtrariü. Décroitref v. n. a decresce. Décrotterv v. a. a redica necurăţenia, murdăria. Décrotteury m. vacsuitorü (de cisme). Décrottoir y ni . lamă de ferrü séü cutia garnită cu paiă pentru stersü cişmele candü intră cine-va în casă. Décrottoire! f. peria pentru a şterge cişmele de no-noiü. Décruef f. scadëmîntü, decrescere a apelôrü. Décrusenient9 tlécrusage, m.spëlarea matasseï,vd tir ni. Décruser, v. a. a spëla eu leşiă gogoşile séü màtassea pentru a şterge gumma, care leaccopere. [selatü. Déçuf ue, adj, care s’a in- Décuirey v. a. a corrige si-ropulü pré mu’tü fertü, tur-năndu-î apă cà së-lti subţi-résca. Déculassery v. a. a redica, scôte, lundulü uneï arme de focü. Décuple, atlj. şi s. îndecitü. Décupler, v. a. a indeci. Décurie, f. dccuria,* trupă de dece soldaţî séü dece ce-tăţenî, la anticï. Décurion, m. decuriune, ca-pulü uneï decurie militari séü civili. [nulü din linü. Décuvery v. a. a turna vi- Dédaigner, v. a. a despreţia. Dédaigneusement, adv. cu despreţu. [preţuilnrm. Dédaigne ux, vise, adj des- Dédainy m. despretü. Dédale, ni. locü unde cine- va se retăcesce.dedalu. Comp. labyrinthe. Dedans, adv. în intru, cu —, în interiorü, en—de la ville,în întrulüorasiuluï. Don -ner —, a càdé în întru, a lăssa së fiă înselatü. Le —, interiorulü. Dédicace, f. dedicaţiune, consecraţiunea uneï biserice (tirnosire). Dédicatoire, adj. care Tontine dedicaţiunea uneï cărţi. Dédier, v. a. a con -ecra cul-tuluï, destina la unü lucru santü; a dedica (uă carte ele.). Se—, a se consecra la. Dédire, v. a. a dedice, retracta, reproba, nu priimi ceaa cè s’a dissü pentru noï. Se—, a se dedice, reveni as-supra ceaa cè a dissü, şî lua vorba înderëtü. Il ue peut plus s'en —, ellü nu maï pôte ses? retragă vorba. — U se conjugue comme dire, excepté la deux. Pers. pl. du prés, de l’indic. et de rimpérat., où il fait vous dédisez, dédisez, et non vous dédites, dédites. Dédi£y m. retracţiune, revo-caţiune,luare înderctü, a vor-belorü disse: avoir sou dit et son—, a dice uădată da, ap-poï nu. Summă de plătitu in casü de neimplinire, payer le—. Comp. peine, amende. Dédstation, f. chir. tăiătură orisontafe, aposkeparnismü. Dédoler, v. a. chir, a face incisură orisontale, duce cu-litulü în direcţiune orisont, couper en dédolant. Dédommagement, m. re- DÉD — 298 - DÉE paraţiunca uneï daune, per-derï, uneï stricăciuni (despăgubire). Dédommager, v. a. a indemnisa de dauna sufferită; repara daunele (despăgubi). Se —, a şî intôrce, repara, perderile (se despăgubi). Dédorer, v. a. a şterge i-nauritulü, politură de aurü, enlever la. dorure. Dédormir, v. a. a des morţi, face së fia căldicelu, tepidü, tiédir, faire dégourdir. Dédortoir, m. vină t. bas-tonü cà së dispartă, së dé la uă parte, ramurile. Dédorure , f. depolilură , stersura inauritulu . Dédoublage, m. de^doui-tnră, separaţiunea lucrului îndouitü. Dédo u bl an i, e,ad j./tfa.s/.care desdouesce. Catalyse dédoublante, decomposiţiune care disparte uă substanţă compusă în douë substanţe rnaî simple, (în chem.). Dédoublé , rn . desdouitü. Nume datü rachiuluî separatei prin ammesliculü de al-coolü concentratü cu apă curată. Si recoupe. Dédoublement, m. desdouitü. Vd. dédoublage. Dédoubler, v. a. a desdoui, lua captusélu. enlever la don blure, separa ceaa cè este îndouitü, dispărţi în douë:— une pierre, a dispica uă petră în sensulü lungitniï ;— un habit, a lua câptuséla u-neï haine, — un régiment, a diminui unüreg'mentü pe jumetafe, a face din douë nu maï unulü. Se—, a se diminui pe juniëtate. In chem. — une substance, a resolvi uă substanţă în douë prin catalise. Déductif, ive adj. fdos. de-ductivü, care ţine de deduc-ţiune, méthode déductive. Déduction, f. deducţiune, scădere — faite, facîndü de-ducţiune,— faite des frais, scădîndu-se spesele. — Nar-raţiune în amënuntü, espo-siţiune minuţiosă ; mus. seria diatonică (a sunetclorü) ; filo a. deducţiune. consecinţă trassă dintr’unü raţionament; raţionament care merge delà generale Ia particulare, delà causă la elfecte, dela principiü la consecinţe; opp. induction. Déduire, v. a. a deduce, scadé (qch. sur une somme comp.soustraire, retrancher) frais déduits, scadîndü chel-tuelele ; — de vieux cordages,, a despleti, strica, funiele vechie; inferi, trage uă consecinţă ; enumëra în amënuntü: deduisez-lui vos raisons. Déduit, m. petrecere, occu-paţiune plăcută. Comp. divertissement. Déducir, v. a. a face môle. Déerinicé, f. Plante de nouvelle Hollande, speçiâ de amarantü de N. Ollandă şi lnd. orient., deeringia. Déesse, f. deă, deiţă ; fig, femeă frumosă, care în statura şi mersulü sëü are ma-jestateşi nobleţă (elle a l'air et le port d'une —). Une DÉF — 299 — DÉF déesse, uă femeă de mare frumuseţă. [vd. urm, Défâché, ée adj. împăcatu, se Défâcher, v. r. fam. a şi depune mania, se împăca, se linisci. S'apaiser après s'être mis en colère, ne Défaçonner, v. r. a şî perde forma, se deforma (desfasona), jterdre les bonnes façons. De façon*gque, loc. conj., astü-felü că. Comp. de sorte que, de manière que. Défaillance, f. stare de slăbiciune, leşinu, évanouissement. Défaillant, e, adj. care cade, pere, do slăbiciune. CA sust. jur. ce 11 u cé n’a compăruţi! în justiţă. Défaillir, v. a. deperi, a şî perde puterile, deveni slabü, Il n'est usité qu’au prés. Indic. Je défaus, je défaille, nous défaillons, à l’imparf. je défaillais, nous défaillions, au passé je défaillis, j'ai dé failli, et â l’infinit. dans le sens de manquer, a lipsi. Défanatisme, m. nimicirea fanatismului. Défaire, v. a. a disface,strica, destrui ceaa cè era fă-cutü, nimici, prëpëdi; a libera, scăpa. Se—, à se disface, se scăpa. Comp. débarrasser. Défait, e, adj. prëpôditü, slăbitu, palidü, exténué, a-battu. Défaite, f. învingere, înfrin-gere, perderea uneï bătălie ; (déroute des troupes), desfa- cere facile (a uneï marfe), être de bonne—,être d'une prompte—,a fi (mérfa) lesne de desfacutü, de vindutü ; pretestü, scusă artificiosă : voilà une mauvaise—. Défaix, m. pl. locurile opprite, p. us. Défalcation, f. vd. déduction, soustraction. Défalquer, v. a. a deduce, scâdé,—la tare, a scadé tara (daraoa).Comp.cZéJnn’e, soustraire, retrancher. Défarguer, v. a. a libera de uă accusaţiune, desvinovăţi. Défargueur, m. inarturuiü appărăriî, p. us. Défausser , v. a. îndrepta ceaa ce era falsü. Se—, a a-runca uă carte rea séü inutile (la joeü). Défaut, m. defectü, cusurü, lipsă, privaţiune, (manque) ; fig. partea slabă a uneï persône, séü unuï lucru ; faire —, a face uă errôre contra formeï, a nu compàré la judecată ; trouver qn. en—. a gëssi pe cnv. că n’are dreptul, prendre en—, a gëssi gre-şele (cui-va), à—de,\n lipsă de (faute de), au— de, în locü de (ait lieu de). Défaveur, f. defavôre, lipsă de favôre, descreditü. Défavorable, adj. defavorabile, care nu părtinesce, contrariù. Défavorablement, adj. defavorabile , prin detavôre , contrariù, prin disgraţiă. Défavoriser, v. a. a dofa-vori, ţin0 în defavôre, nu părtini, puç. usit. DÉF — 300 — DÉF Défécation, f. chem. depu-ratiune, curăţire (uneï Ji-quorï). Défectif, xve, adj. defeclivü. Se dice in gram. despre unü veHbü, cuï lipsescü unele per-sône, unele timpuri. Défection, f. defecţiune, părăsirea unuï partitü ; de la lune, eclipse de lună. Défectueusement , adj. defectosü, cu defectü, cu cu-surü, neperfectü, gresitü, Détectueux, e use, adj. defectosü, avindü neperfeetiunï (cusururi), greşitu; jur. cuï. lipsescü formalităţile cerute Défectuosité, f. defectü, lipsă în ce-va, neperfecţiune. Déf édation,f.moméUl.Comp. subornation, puç. uşit. Défédéraliser, v. a. a scôte din federatü,din alianţă, p.us. Défendable, adj. care pôte fi appăratu; vd. l)êfensable. Défendeur , m. deresse, f. def end or ü,cellü cè se appără in justiţă, accusatulü. Défendre, v, a. a defînde, appăra, da protecţiune ; a proibi, întredice, oppri (prohiber, empêcher). Faire une chose à son corps défendant, a face unü lueru in silă, cu repumnanţă. Se—, a .«e appăra ; a se oppri, se reţine (de qch.) ; a se scusa: se—cht jeu (de jouer), a se absţine delà joeü ; se—du prix, a nu priimi buccurosü preţul ü ; je ne puis me—de faire cela, nu potü se nu faeü acésta, Yd. empêcher. Défends, m. séü dèfens, locuri opprite. Ss dice de pă- durile (bois en—), de apele (eaux en—), închise, unde este oppritü a tăia lemne, a pasce, a pescui ; être en—, a fi oppritü, nepermissü. Défendu, ue, adj. sanglier —, capü de mistreţu cu dinţii (défenses), de altă culôre (la armărie). Déf en sa ble, adj. definsibile. care pôte fi appàratü. Défense, f. definsiune, appă-rare, protecţiune dată. Place en état de—. locü bine for-tificatü şi bine premunitü (in stare de appărare); ordine së nu facă, proibiţiune : on lui a fait—de sortir, l’a oppritü së nu ésâ ; arrêt de—, séü arrêt de défenses, sentinţă judiciariă de opprire (comp. interdiction, prohibition , inhibition) ; mar . crîmpee de funiï grosse etc. cà së accopere laterile navii. La pl. (vinăt.) armă, comp. broches; dinţii esteriorï aï e-lefanteluï, mistreţului etc. ; bot. spinï. ghimpi (aiguillons, poils rudes). Défenseur , m. defmsorü, appirutorü, cellü cé appără pe accusaţî înaintea consilie-lorü de resbelü ; —officieux, avocatü în epoca revolutiuniï. Défensif, ive. adj. defin-sivü,de appărare,care appără. Sust. f. ceaa cè servesce së appere unü locü fortificatü ; f. appărare ; être, se tenir, sur la—, a sta în appărare. Déféquer, v. a. chem. a cu-răţi uă liquôre. Déférant, e, adj. deferinte, respectosü, plâcutü ; esprit DÉF — 301 — DÉF doux et —, spiritü dulce şi deferinte, delicatü. Déférence, f. deferinţă, res-pectü şi delicateţă. Vd. complaisance, égard, soumission. Déférent, e, adj. cercle—, orbita planetelorü îngiurulü sôreluï réju- DÉG — 304 — (lices, liberü de uerï-cè grije, de prejudicie; /ù/. n silitü, naturale, usioriü faiaé, léger, saufs contrainte, ingénu). Dégagemenif m. disfacere, hissarc liberă (desbărare); porte de—, uşiă din dosü ; escalier de—, séü escalier dégagé, scară separată, secretă. In acrim, trecerea săbiei sélle dintr’uă parte in cea-altă a adversari ului. Dégager, v. u. a disface, dispărţi, lace locü, lăssa liberü, (descurca, desbăra);--client, a disvolla, separa (du gaz);— un vaisseau, a libera uă nave deurmaritulü inemi-culuï,—un appartement, a l’ace uneï camere uşiă secretă ;—une odeur, a disvolta unü mirosü, — son cœur, a rupe uă rctuţiune de amôre, —sa taille, aşi arrêta talia subţire;—le fer, a face sabia së liă liberă prin uă miş-care(în scrim.);—Vinconnue, a lăssa pe necunuoscuta singură într’uă parte a erjua-ţiuniî (algj. Se—, a se retrage dintr’unü locü pericu-losü, dintr’uă circunstanţă difficile.Yd. délivrer, débarrasser. Dégaine, f. intorsură, gestü, inabile şi de rîsü ; de belle —, în modü risibile (d’une manière ridicule). Dégainer, v. a. a trage, scôte, unü cuUtü, uă sabţă, din téca sa (gaine) ; il est brave jusqu’au—, è vitédü pané ajjunge vorba Ia bătaiă, promite mullü şi face puçinü. Dégaf neur,ni.vd..s/.>aclassitt. Dégaler,v.a. a scutura (peile). Déganter, v. a. a scôte mă-nuşele ; se—, a-sï scôte mă-uuşele. Déganté,îără mănuşî. Dégarnir, \. a. a dégarni, lua garnitura ;—nne place, a redica uă parte din pre-. secjiü (garnisonă), séü din muniţiunî. Se—, a-sï perde garnitura ; a se îmbrâcca maï usioriü, maï subţire ; a-sï cheltui toţî banii. se Dégasconner, v. r. a şi perde accentulù gisconü, fam. Dégât, m. stricăciune (prin uă causă violinte). Dégauchir, v. a. a trage la rindea; netedi, en sciant, cu ferestrëulü, en limant, cu pila, en taillant, tàindü. Dégauchissement,ni. netedi re, Iustruitü (petrei, scăn-dureï). [garni de érbâ. Dégazonner, v. v. a de-Dégel, m. desghiâçiü, îndul-circa aeruluï. [ture, pop. Dégelée, f. plouiă de lovi-Dégeler, v. a. a desghiaçia; v. n., séü se—, a se desghiă-çia. Il dégelle, se desghia-çia, începe timpulü caldü.— Se conj. cà appeler. Dégénération, f. degeneraţii, stricăciune, schimbare în maï rëü; alteratiune morbidă. Dégénérer, a. n. a degenera, se strica, deveni in-leriorü (maï rëü) cu timpulü séü prin reproducţiune,perde din valôre. Se conjugă cu avoir şi être. Dégénérescence, f. deteriorată, disposiţiune, ten- DÉG — :m — dinţă de a degenera, de a se strica. Dégénérescent, e., culj. dispusü a degenera, se strica. Dégingandé, ée, culj. care este cà dislocatü, ne avîndü conteninţă sigură. Care se clétinà. Dégluer, v. a. a desclei :— un oiseau, a disface passe-rea de cleiulü în care s’a prinsü. Déglutiteur, m. anal. Se numescü muşchii esofagului; appareil—, apparatulü de-glutiţiuniî, înghiţirii. Déglutition, t. deglutiţiune, înghiţire. Dégoiser, v. a. a vorbi pré multe (babiller), a spune totü cô are în inimă. Dégommage, m. t. degum-matü. Prima ferbere a mă-tassiï, cà së'ï redice, së’ï ştergă, gumma. Dégommer, v. a. a degum-ma, redica gumma mătăssiî, vd. prec. ; a destiluj. Dégonder, v. a a scote din cardinï (din ţîţîne) ; une porte, uă uşiă. [(lare. Dégonflement, m. desîm- Dégonfler, v. a. a desîmfla, dissipi inflătură. Se—, a se desîmfla. Dégorgement, m. scurgerea apelorü reţinute, curgere aflară ; med. revërsatulü bi-leï, u mori lor ü. Dégorgeoir,?n.instrumentü pentru a curaţi loculü pe unde se dă focü tunului, pentru a spëla uă materiă. Dégorger, v. a. a curaţi uă ţevă astupată;—une étoffe, a Dicţ. FrancO'ltunu spëla uă materiă cu apă curată;—les cuirs, a muia peile de mai multe orî pe di. Se —, a-şî întinde în aflară a-pele. Dégoter, v. a. a scutura, face së cadă lovindü cu pétra etc.: a dépossédé pe cine-va de postulü sëü, déplacer. Dégourdi, ie, adj. desîm-flatü din frigü ; fig. istetü, desteptü. Dégourdir,v. a. a reda mişcare, desmorţi; a forma spi-ritulü, déniaiser. Se—,a re-càpëta mişcare, se desmorţi. Dégourdissement, m.des-morţire. [déplaisir. Dégoût, m. desgustü, vd. Dégoûtant, ante, adj. des-gustăto:iu, déplaisant, fastidieux. Dégoûté, ée, adj. care este, care face pe delicatnlü, pe difficilele. Dégoûfer, v. a. a desgusta, inspira repumnanţă. Se—, a se desgusta. Dégouttant, ante, adj. care curge picândü, multü udatü. Dégoutter, v. n. a curge cu picătura, picura. Dégradant, ante, adj. degradante, degradatorii!. Dégradation, f. degrada-ţiune, înjeosire. Comp avilissement. Dégrader, v. a. a degrada, injeosi, destitui, face maï rëü. Dégrafer, v. a. a descheia agrafulü, desgrafa. Dégraissage, dégraissement, m. curăţirea materie-lorü de grăssime. de pete. Dégraisser, v. a. a curăţi 20 DÉG — 30G — DÉI grăssimea. petele; fig. a lua uă parte din avuţie. Dégraisseur, in. euse, f. curaţi torü de pete. Dégraissait*, rn. instrum. cà së storcă lănă muiată. Dégraver, v. a. a curăţi tubulü, olauulü, de nisij)ulü ce ar li intrată. Si dégra-veler. Dégravoiement , dêgra-vohnent, m. măncătura u-nuï murü de apă. Dégravayer, v. a. a săpa unü murü (despre apă). Degré, m. gradü, treptă. Dégréement, m. scôterea, luarea catarturiloru. Gomp. ■perte l. depeme, chel-tuele ale unuï processü.Comp. débourses.—Aux—de,\n dauna (paguba), în socotéhl cuiva, a u détriment, aux frais. Dépense, f. dépensa, chel-tuéla ; cămară de provisiunï. Dépenser, v. a. a cheltui. Dépensier,m. ière, f. chel-tuitorü ; insarcinatü cu chel-tuelele, distribuitorii de alini inte pe nave. Déperdition, f. perdeiv, di-minuţiune,cu încetulü; chem. diminuiiunc in produssü. Dépérir, v, n. a deperi, a se slăbi cu încetulü, gradatü. Dépérissement, rn. depe-riciune, slăbiciune din cè in cè. Dépersuader, vd. Dissuader. Dépêtrer, v. a. a libera, scăpa de Comp. délivrer. Dépeuplement, ni. depo-puraţiune, £érrà depopurată. DépeupSer, v. a. a depopura, dégarni de lăcuitcrî, pustii. Se —, a s.‘ depopura, a sï i erde lăcuitoriî. Dépiécer, v. a. a demem-hra, tăia buccaţe, mettre en morceaux. Dépilatif, ive, adj. depila-tivü, care face së cadă perul ü. [căderea përuluï. Dépilation, f. depilaţiune, Dépilatoire; m. pommadă care face .së cadă përulü. Dépïler, v. a. a* face së cadă përulü. [grăuluî din spicü. Dépiquage, m. scuturarea Dépiquer, v. a, a scutura gnïulü din spicü; fig. * re-sipi nemulţumirea. Se—, a se impàca, nu maï fi mă-niatü. Dépiqueur, m. cellü cè scutură grăulu din spice. Dépister, v. a. a discopperi ce-va după mullă căutare. Dépit, m. desgustü, necasü. Jùi—du sens commun, contra sensulü commune, forte rëü. faire des vers en dépit de Minerve, a face versuri relie. Dépiter, v. a. a desgusta, supëra, causer du dépit. Déplacé, ce, adj. fără locü, nu la loculü cuvenilü, dis-locatü; fig. necuvenibile, nu la loculü sëü, nu la propusü. Déplacement,»?, dislocare,, schimbare din locü. DÉP — 3! 5 — Déplacer, v. a. a disloca, schimba din locü. Se—,a-sï schimba loculü. [nu placé. Déplaire, v. n. a desplacé, Déplaisamment, adv. eu desplăcere, Iară plăcere. Déplaisance, f. desplăcere. Déplaisant, an/e, m. des-placutü, neplacutü. Déplaisir,]n. desplăcere, ne-plăcere.Compx/i«r/W>/,c/<;/;<7. Déplantation , t. doplan-taţiun^, (desplantare). Déplanter, v. a. a déplanta, scôte din pamîntü uă plantă. Déplantoir, m. instrum. cà sô deplantede. Déplier, v. a. a disfăşura, întinde, étaler. Déplisser, v. a. a dis face cutele uniï materie. Déploiement, m.s.déplol-ment, disfăşiurare. Déplorable, adj. deplorabile, de plânsü, demnü de milă. [modü de plansü. Déplorablement, adv. în Déplorer, v. a. a deplânge, plănge de. Déployer, y. a. a disfăşiu-ra, întinde, arrêta. Se—, a se dlsfăşiura, se manifesta. Rire à yorye déployée, a ride din tôte puterile. Déplumer, v. a. a lua pen-nele (jumuli), [ge politura. Dépolir, v. a, a despoli, ster- Dépolissage, m. despolire, despolitură. Dépopularisation, f. per-derea popurarităţiî. Dépopulariser, v. a. a face së pérdâ popuraritatea. Dépopulation, f, depopu-raţiune, lipsă de p porü. Déportj m. Se dice despre uă operaţiune de bursă. Sans déport,fără întărdiere,îndată. Déportation,f.deportaţiune. Déporté, j/i. ée, i. depor-tatü, condemnatü la depor-tatiune. Déportement, m. modü de a se purta. La pl. morali (moravuri) dissolutc, desordinate. Déporter, v. a. a deporta, duce in e^siliü, a duce pe cine-va într’unü locü deunde nuï este permissü së osă. Se—, a se lassa de ce-va, a înceta, se désister, se départir, s'abstenir. Déposant, ante, adj. cellü cè afiirmă, face uă deposi-ţiune înaintea unuï judecă-torü. Déposer, v. a. a depune, a pune, a părăsi, pune jeosü ; a pune in depositü, da in garanţiă ;—so)i bilan, a face falimentü,—d’un fait, a da mărturia despre unü faptü (Ia jndecată). Dépositaire, m. şi f. de-positariü, acella cuï s’a încredinţaţi! ce-va ; pëditorulü archivelorü unuï monasteriü. Déposition,f. destitiure din-tr'uă demnitate; ceaa ce unü marturü affirma la judecată. Déposséder, v. a. a dépossédé,scôte din possessiune. Dépossession,f. deposses-siuoe, vd. prec. Déposter, v. a. a scôle (goni) dintrunü postü. Dépôt, rn. depositü, ceaa cè s’a pusü pentru păstrare; de-pusü cè unü licidü lassă pe DÉP — 310 — DÉR fundulü vassuluï ; casă de detinţiune. Dépoter, v. a. a scôte din ghiveciü planta cu pâmîn-tulü .sëü ; a turna în allü vassü. Dépoudrer, v. a. a scutura jeosü pulberea de pe përü etc. Dépouille» f. pelea unuï a-nimale mortü. Spoliü ; totü cè iej cine-va în detrimen-tulü (paguba) altuia ; totü ce provine delà cine-va. La pl. spolie, celle cè s’a luatü delà inemicü. Comp. butin. Dépouillement, m. despuia re. Dépouiller, v. a. a despuia, jelui ; fig. a lipsi de ; — le scrutin, a numera voturile date ;—un inventaire, a face essamele şi estractulü unuï inventări ü. Dépourvoir, v. a. a lua cui-va celle nece.ssarie. Au dépourvu,{avă. a li preparatü. Dépravant, e, culj. corru-pâtoriü. Dépravation, f. deprava-ţiune, immoralitate. Comp. corruption . Dépraver, v. a. a deprava, strica bunele moravurï. Déprécation, f. rugăciune pentru a depărta unü periclu. Dépréciateur, m. trice, f. desprc|iatorü,care despretiéda. Dépréciation,f.despreüare. Déprécier, v. a. a despreţia. Déprédateur, m. trice, f. depredatorü, jefuitorü. Déprédation, f. Iurtă cu stricăciune, fafü. Déprendre, v. a. a dispărţi. Vd. détacher. Dépression, f. depressiune, deprimere, appësare în jeosü. Déprier, v. a. a retrage uă invitaţiuue făcută. Déprimer, v. a. a deprime, appësa în jeodü. [preţulü. Dépriser, v. a. a micşiora De profundis, m. lut. din adâncuri. Unü psalmü cân-tatü la serviţiele fuuebri. Dépromettre, v. a. a de-promite, retrage uă promis-siune. Depuis, prep. de, delà. Depuis lors, de attunci ; depuis peu, de currînd, depuis quand,depuis que, decândü. Ca adv. de attunci, pe urmă. Dépuratif, ivet adj. depu-rativü, care curăţă sângele. Dépuration, f. med. depu-raţiune, curăţirea sângeluï. Dépuratoire , adj. med. depuratoriü, curăţitorm, puri licante. Dépurer, v. a. a curaţi. Députation, f. deputaţiune, soliâ. Député, m. deputatü, solü. Députer, v. a. a trâmite în calitate de deputatü; v. n. a trâmite deputaţî. Déracinement, m. desră-dëcinare,scôtere din râdëcinâ. Déraciner, v. a. a desrâdë-cina. Dérader, v. n. a părăsi a-dâpostulü (despre navï), vd. Rade. Déraidir, v. a. anetedi,sterge aspréla. Vech. de raidir. Déraillement, m. eşirea rô-telorü din şină. [vd. Rails. Dérailler,v. n. a eşi din şine, Déraison, f. lipsă de raţiune. DÈR — 317 — DKR Déraisonnable, adj. contrariu raţiunii, neînţeleptu. Déraisonnablement,ail v. fără raţiune, nu cu minte. Déraisonnement,)u. ne- raţionare. Déraisonner, v. n. a vorbi neraţionale, nedreptü, fără sensu, neînteleptü. Dérangement, m. stricarea ordinii, neorânduială. Déranger, v. a. a strica ordinea, rănduiala, a turbura. Se—, a se întrerupe în mer-sulü sëü. Dérâper, v. a. a lua strugurii după ciorchină ; mar. a părăsi fundulü (despre ancoră); v. n. a se disperţi. Dérater, v.a. a redica splina. Courir comme un dératé, a alerga cà unü omü fără splină, forte repede. Derechef, adc. din nouü. Comp. de nouveau, une seconde fois. Dérèglement, m. deregu-latü, neregulă, desordine. Dérégler, v. a. a desregula, pune în desordine (morale). Dérider, v. a. a descreţi, şterge creţiturele. [jocură. Dérision, f. deriziune, hat- Dérisoire , adj. derisoriü, dissü séü fàcutü în batjocură. Dérivatif, ive, adj. deriva-tivü, care derivă, detrnge, a-bate. Dérivation, f. derivaţiune, ducere prin altă parte. Dérive, f. mar. abatere a naviï luate de valurï. Dérivé, m. vorbă formată din altă vorbă. Dériver, v. a. a abate apele, face së provină ;—v. n. a-şî trage originea, proveni. Derme, m. dermü, pele, ţes-sëtura principale a peliï. L'é-pidermey este peliţa de d'as-supra. Dernier, ière, adj. cellü din urmă. Du—beau, de ultima, estrema frumuseţă.E»—lieu, de currîndü. Avoir le—, a respunde cellü din urmă într’uă dispută. Dernièrement, adv. currîndü, de puçinü timpü, depuis peu. Dérober, v. a. a lua pe furi-şifi, sustrage, ascunde. Dérocher, v. a. t. a curaţi’ aurulü etc. Dérogation, f. derogaţiunea uneï legï. Dérogatoire, adj. care modifică uă lege. Déroger, v. a. a modifica uă lege, unü actü ; fuj. a face unü lucru nedemnü de. Déroidir, v. a. a lace së pérda aspréla. Maï nouüesïe déraidir. Dérougir, v. a. a desrosi, v. n. a-sï perde roşiala. Dérouiller, v. a. a desru-gini, freca rugina. Déroulement, m. disfăşiurare, geom. producţiunea u-neï curbe prin ordinaţiunea radelorü alleï curbü. Dérouler, v. a. a disfăşiura de pe sulü, disfăşiura ; fuj. arrêta prin disvoîtărî. Déroute, f. fugă de trupe învinse séü în desordine ; fuj. turburare multă în afiacerï. Dérouter, v. a. a abate din calea bună.Comp.r/r/cwruer. DÉS — 318 — DÉS Dera'ière , prep. îndërëtü. /'«/♦--jpcla spatele caseï. Dervis, s. derviche, m. derviş, călugării musulmanü. Des, contracţiune pentru de les. Des rois, regï ; les enfants des princes, copii pri-cipilorü ; il parle des dieux, vorbcsce despre deï. Dès, prep. sccotindü delà,— demain, de măinc, — lors, de attunci,—là, prin urmare, — que, îndată cè, aussitôt que, puisque. Désabonner,v.a.a desabona. Désabuser,vd. Détromper. Désaccord, m. neinvoinţă. Désaccorder, v. a. a desaccorda, strica accordulü, disuni. Désaccoupler, v. a. des-părechia, separa părcchia. Désaccoutumance,!, per-derea une! deprinderi, unuï obiceiü. Désaccoutumer, v. a. a face sësepérda deprinderea, practicele (muşterii) unuï magasinü ; a desobicïnui. Désachalander; vd. prec. Désaciérer, a. a. a face së perdă proprietăţile oţcluluî. Désaffecter, v. a. t. a nu maï affecta uă summa. Désaffection, f. perderea afecţiunii, iubiriï. Débaffectionner, v. a. a face së pérda afl’ecţiunea, iubirea. Dêsaffleurer, v. a. arch. a da la douë corpuri uu promininţă diflerită. Désaffourcher, v. a. mar. a redica ancorele incruçiate. Désa gré abl g,adj. ncplăculu Désagréablement, adv. neplăcuţii,îa modü neplăcutu. Désagréer, v. n. a nu fi priimitü, a nu fi gëssitü bunü ; desplâcé. Ca v. a. vd. dégréer. Désagréger, v. a. a disuni, dispërti lucruri unite. Désagrémeut,m.neplacere. Désaimanter, v. a. a de-magneta, strica magneta-ţiunea. Désairer, v. a. s. scôte pas-serile din aria, unde sunt nutrite. [cè era potrivitü. Désajuster,v.a.a strica ceaa Désa Itérant,ante,adj. care taiă setea. [(potoli, setea. Désaltérer, v. a. a calma, Désamarrer, v.a. a dislega navea delà tërmü. Désamorcer, v. a. a luu fitilulü delà armă. Désappareiller, v. a. a redica unulü séü maï multe din lucrurile asseminï, dépareiller. ' Désapparier, v. a. a despă-rechia passerile, dépareiller. Désappointement, »i. as-şteptare înşelată, nereeşită. Désappointer, v. a. a înşela speranţa, asşteptarea. Désapprendre, v.a. a uita celle învëtatc. Désapprobateur , trice, adj. care doprobéda, nu ap-prubédà, depr.^batorü. Désapprobation , f. de-probaţiune,negessire cu cale. se Dés’approprier, v. a. a părăsi uă proprietate. Désapprouver, v.a. a de-proba, a nu încuviinţa, con-demna. DÉS — 319 — DÉS Désarborer, v. a. mar. a lua jeosü stégul ü(le pa villon). Désarçonner, v. a. a deşerta umerii şeleî, adică a arunca jeosü de pe calü ; fig. a deconcerta, confunde (zăpăci). Désargenter, v.a. a desar-ginti, şterge politura eu argintü. [mare. Désarmement, m. desar- Désarmer, v. a. a désarma. Désarrimer, v. a. mar. a schimba modulü oneratiuniï (încărcării) naviï. Désarroi, m. turburare in a f faceri, confusiune, desordine. Désarticulation, f. chir. stricarea articulaţiunil, în-cheiătureî. Désarticuler, v. a. disuni unü lucru articulatü. Désassembler, v. a. a disuni buccăţe de timplăriă. $e—, a se disuni. Désassocier, v. a. a rupe uă associaţiune. Désassortir, v. a. a separa lucrurï potrivite. Sust. ô désassortirent. Désastre, m. mare calamitate, nenorocire , accidinte funeste. Désastreusement, adv. prin calamitate, inusit. Désastreux, euse, adj. forte funeste, care adduce ruina. Désavantage, m. ncfolosü, prejudiciu, daună. Désavantageusement , adv. în nefolosü. Désavantager, v.a. a lipsi de unü folosü. Désavantageusement , ad v. spre nelblosü. Désavantageux, euse, adj. caro viue în nelblosulü, in paguba, adduce pre|iidiciü. Désaveu, m. relractutiune (tăgăduire , nerccunôscere de allü sëü. Vd. Désavouer. Désaveugler, v. a. a scôte pe cine-va din orbia, din er-rôrea sa, a-ï dischide ochii. Désavouer, v. a. a deproba, denega, a susţine că n’a fă-cutü séü dissü ce-va, a nu recunnô>ce de allü séü, re-jecta, condemna, renier. Descellement, m. dessigi-latü, despecetluire. Desceller, v. a. a dessigil i, despecetlui. Descendance, f. ilescin-dinţă, filiaţiune, posteritate. Descendant, ante, adj.care descinde (se coboră). Les descendants , descindinliï , urmaşii. Descendre, v. n. a descinde, cadé (se cobori);—v. a. a depune pe pâmîntü,d.i în jeosü. Priimesce avoir şi être. Descente, T. descinsiune (coborire), năvălire a inemi-cilorü; povîrnisiü ; cercetarea unuï locü prin autoritatea justiţeî. Descripteur, m. descrip-torü, cellü ce descrie. Descriptif, ive, adj. de-scriptivü , de descripţiune , care descrie. Description,f. descripţiune; dugnlvéla, tabelü în amë-nuntü ; geom. tragerea uneï linie, uneï suprafeçie. Déséchouer, v. a. a pune DÉS VIO - DÉS inderelü pe valuri uă nave oppri ta de uă stăncă. Désemballage, m. scôtere din balotü. Désemballer, v. a. a scôte mérfa din balotü, défaire un ballot. Désembarquement 9 m. deşertarea naviï la portü. Désembarquer, v. a. a deşerta obiectele din nave. Désembourber, v. a. a retrage din nomolü (din mo-cirli). Désemtrarcher, v. a. a scôte mânerulü delà unü in-strumentü. Désemparer,v.n. şi a. a părăsi loculü unde este cine-va. Désempeser, v. a. a sterge scrobéla de pe uă materiă. Désemplir, v. a. a desimplé, deşerta în parte. Sa maison ne désemplit pas, casa sa è totü-déuna plină. Désempoisonner, v. a. a strica efièctulü veninuluï, o-trăveî. [libera din închisôre. Désemprisonner, v. a. a Désenchantement,m. nimicirea descântàriï. Désenchanter, v. a. a face së încetede descântarea ; fuj. a desîncănta, face së revină din illusiunile sélle. Désenclouer, v. a. a redica unuï calü cuiulü, care lü face së schiôpete, a scôte din cuie. Désencombrement, m. redicarea derîmătureloru. Désencombrer, v. a. a curaţi unü locü de derîmăture. Désefiler , v. a. a scôte din firü, din sirü. Désenfler, v. a. a desîinfla. Désenflure, f. desîmfiâturâ. Désengrener, v. a. a disface, separa, rôtele, carï se îmbuccà. Désenivrer, v. a. a desbëta; v. n. a eşi din beţia sa. Désennuyer, v. a. a resipi, face së trécâ, urătulu. [rôta. Désenrayer,v.a.a despedica Désenrhumer, v. a. a face së trécâ guturaiulü. Désenrouer, v. a. a face së trécà râguséla. Désensorceler, v.a. a des-fermeca, nimici fermecarea. Désensorcellement, m. deslérmecare. Désentêter, v. a. a face së trécâ obstinaţiunea (entêtement), previnţiunea. Désentraver, v. a. a despedica unü calü. Désert, te , adj. desertü, pustiü, nelâcuitü. Sust. m. desertü, pustia. Déserter, v a. a părăsi unü locü, a fugi — v. n. a trece la inemicü, a deşerta. Déserteur, m. desertorü, soldatü fugitü. [déserter. Désertion, f. deserţiune, vd. Désespérant , ante, adj. care causédâ desperaţiune. Désespéré,ee,ar(/.desperatü. Désespérément, adj. desperat ü,cu escessü. [speranţa. Désespérer, v. n. a perde Désespoir, m. desperare. Déshabillé, m.îmbrâccâminte negliginte a femeelorü în inter iorulü lorü,în casă. Déshabiller, v. a. a des-brâcca. Se—, a se desbrâcca. Déshabituer, v. a. a des- DÉS — 321 — DÉS obicinui, face sé perdă deprinderea. Désherber , v. a. a tăia, redica erbele relie. Déshérence, f. dreptü cè are Statulü de a lua succes-siunea in lipsa mo.ştenito-rilorü. [moşteni. Déshériter, v. a. a des- Déshonnête , adj. ino-nestü, necinstitü. Comp. malhonnête. Déshonnêtement, adj. în modü inonestü, cu necinste. Déshonneur, m. desonôre, necinste. Déshonorant, ante, adj. care adduce desonôre. Déshonorer, v. a a. des-onora. Désignation/, desemnaţiu-ne, denotaţiune esactă, a-legere. Désigner, v. a. a desemna, arrêta prin semne, numi, destina. Vd. marquer, signaler. Désillusionner,v. a. a face së pérda,së încetede, illusiu-nile. Désincorporer, v. a. a dispërti ceaa cè era incorporaţii. Désinence,f.i.sa-crificiü de propria sa interesse, neinteressare, desin-teresse. Désintéresser,v.a. a compensa prin uă justă desdau-nare, despăgubire. Désinvestir, v. a. a înceta de a investi, de a împressura cetatea; a retrage unü dreptü. Désinviter, v. a. a retrage, revoca, uă invitaţiune făcută. Désinvolture, f. întorsură elegante, plină de graţia. Désir , m. dorinţă. Comp. souhait. Désirable, ad j. desiderabile, de doritü, au— de l'ordonnanceconforme cu ordonanţa. [haiter. Désirer, v. a. a dori. Su- Désireux, ea.se, adj. dori-toriü. Désistement, m. încetare . dela ce-va. Comp. abandonne ment. se Désister, v. n. a se lăssa de ce-va, a înceta, renoncer. Désobéir, v. n. a nu se suppune. Dès-lors,loc.adv. de attunci. Dès lors que, neusit.— Bine este dès que, îndatâ-cè. Desman , m. nat. geuü de mamifere insectivore. Desmologie, i. anal, des-mologiă, tractatü despre li-gaminte. Désobéissance, f. nesup-punere, défaut d'obéissance. Désobéissant, ante, adj. neascultători ü, care nu se suppune. 21 DÉS — 322 — DES Désobligeamment, adv. desobligatoriü, nep’acutü. Désobligeance, f. applica-ţiune a desplâcé, a nu în-détora. Désobligeante, T. trăssură pentru uă singură persană. Désobliger, v. a. a causa neplăcere, lace rëü servitü. Désobstruer, v. a. a de-stupa, strica obstmctiunile, redica ceaa cè împedică. Désoccupé, ée, adj. Iară lucru, im ccupatü. Désoeuvré,' , adj. care nu face niinicü, care nu scie së se occupa. Şi ca sunt. ni. Désoeuvrement, ni. lipsă de lucru (de trcbfi), inoccu-paţiune. Désolant,«»<6y(c//.desolan'c, afflictante, de uesufleritü. DésoJateur,;». trice, f. adj. desolatoriü, care pustiesce. D isolation, f. ruină deplină, pustiire; estremà supërare. Désoler,v. a. a désola, pustii ; causa mare aiflicţiune, su-përar*. estreniü necasü. Désopilanl,«ulc,ar/>/ propriü a destupa. Şi désopilutif, iee. DésopiJer,v. a. nud. a strica astupă turele, tëmëdui ob-strucţiunile. Se—, se veseli. Désordonné, ée, adj. de-sordinatü, in neorinduială, escessivü. Désordonnément, adv. în modiï rlesordinatfî, p. u.c. Désordre , m. desordine, turburare. Désorganisaieur, ni fri-ce, f. desorganisatorü. Désorganisation, f. d’e dur à la—,a fi avară. Détenteur, ni. trice, f. de-tentorü. cellü cè ţine posses-siunea unuï lucru; posses-sorü cu litiu legale. Détentionj f. detinţiune, ţinere în posse>siunea sa : starea unuï lucru luatü prin auloritatea justiţeî; .şedere în inchisôre ; maison de—, închisôre, carcere. Détenu, ue, adj. deUnutü, închisă. Comp. prisonnier. Détergé, ée, adj. med. cu-râţitu. [tersif. Détergent, e, adj. vd. dé- Déterger, v. a. med. a şterge, curaţi, nétoyer, purifier. Détérioration, f. deterioratul, schimbare în rëü, stricare. Détériorer, v. a. şi n. a deteriora, pune în decadinţă, strica, face maï rëü. Comp. dégrader, gâter. Déterminable, adj. determinabile, care se pôte determina. Déterminant, e, pari. adj. determinante, care determină (hotăreşce). In gram. proposition déterminante , sèü determinative, proposi-ţiune determinativă, care determină pe alta. Déterminatif, ive, adj. şi su st. determinativă, propriu a determina (hotări). Détermination, f. deter-minaţiune (hotărire), defini-ţiune, caracterisatü ; reso-iuţiune. Fis. tendinţă mai multü către uă parte Metaf. aceaa din fissile voinţeî, care se manifestă între delibera-ţiune şi voliţiune. La—du mouvement, ceaa cè determină direcţiunea unuï corpü în mişcare. Déterminé, ée. p. perf.adj. determinatü (hotăritu), re-solutü, cu totulü applicatü (adonné sans réserve). Déterminément, <-dv. determinaţii (hotăritu). Comp. absolument, expressément. Déterminer, v. a. a defige întinderea, limiţile, caracte-rulü, a determina (hotări); a decide, regula ; a causa. Il a— de partir, a decisü së plece ;— un cheval, a împinge unü calü inainte. — Are déterminé, a fi determinată (se hotări) së, se résoudre à. Déterminisme, m. deter-minismă, doctrină cà tôte schimbările, cè se întîmplă în lume, sunt predeterminate şi inevitabili. Déterre, m. corpü mortă desgropatü, p. us. Déterrer, v. a. a retrage din pămîntă. din mormîntü, desgropa ; fig.—qn. a ajjun-ge së alfle unde este cine-va. Déterreur, m. omü abile së discoppere rarităţile, cu-riosităţî. Détersif, ive, adj. med. de-tersivû, curăţitoriu, propriă a şterge, purifica, vulnerile şî ulcerile. Sust. m. reme-diă care şterge, curăţă, détergent. Détersion, f. med. curăţire, Détestable, adj. detestabile, DÉT — 320 — ble.stematü, forte rëü in felulü sëü. Détestab!ement, adv. in modü detestabile, forte rôj, très-mal (fam.). Détestation, f. detest «ţiune, blestemü, orrôre (gro:iă) pentru unü lucru : —dit péché, orrôre de pëccatü. D ;teste", v. a. a detesta, condemna prin vorbe d1 re-probaţiune. blestema, avé in orrôre; abhorrer, nu puté sufleri (ne pouvoir endurer). Ce verbe prend o i rejette indifféremment la préposition i-osü, evlaviosü. Dévotement, adr. cu devoţiune, evlaviosü. Dévotieux, euse, vd. Uévut. IHA — :m - DIA Dévotion^ f. devoţiune, evlavii!. Dévoué, ée, adj. devotat ü. Dévouement, m. devota-mentü, di-posiţiune a servi pe ciuo-va cu abnegaţiune. Dévouer, v. a. a devota, con-secra. Dévoyer, v. a. a depărta din cale, attrage în errô’e. Dextérité; f. desteritate. dibăcia. [môsa. Dextrine, f. substanţă gum- Dey, m. capCi allü vechiului gubernü din Algeria. Dia, dre. Vorbă dis să cai!o"ü, cà së apuce laslănga. X'en-tend re ni à—, ni à hue, a nu voi së înteléga de vorl.ă. Diabète,/ts.vassü de Tuntalü; med. (şi dialxHès), diabète meütü, sacliarifluü /diab-'t. melitus, anglicu$).§e dice de ordinariü diabète sucré, pe candü diabète non sacré é diabe*e insipidü (diab. insipid us). Diabétique, adj. diabeticii, affectatü de diabete. Diable, m. diabolü ; bon—, omü de caracterü bunü, fai-re le—, a se nccăji, lace sgomotü, dire lu — de qn. a vorbi forte rëü de cine-va, avoir le—au corps, n (i pré activü, pré passionalü, en— t’t demi, forte multü, esces-sivü, le—bat sa femme, plouă cu sôre ; faire le—à quatre, a-sï da ostenéla, (muncă) estremă (comp. se donner beaucoup de mal)\techn. machină cu douë rôte pentru transportü de greutăţi. Diablement, adv. escessivü. Diablerie, f. sortilegiu, fer-mecătoriă, rëutate, maléfice. Diablesse, f. femeă rea; pauvre —, sermană femeă, bonne—,bună creatură,bună iiinţa. Dâablezot, interj, fam. a-şia de prostü nu è cine-va! Diablotin, m. micü diabolü; col'etură cu ciocalată; mar. (ş\ iliablon), panda dela funia, voile. de perroquet, ar-burată pe cablul ü mare fsur l'étai). [rëü. Diabolique, adj. diabolicü, Diaboliquement, adv. în modü diabolicü, forte rëü. D5abotanHnv»./arm. blas-turü de orbe. [ne. Diabrose/. med. corrosiu- Diacanthe, m. unü pesce marin ü. Diacartfcame, rn. fam. e-lectuariü purgativü, în care intră seminţe de carthame séü safran bâtard. Diacaustique , adj. opt. diacausticü. ligne —, caustică, parabolă. Dîachalasis, f. chir. sepa-raţiunea ôsselorü craniuluï. Diachylon, m. s. diachy-lum, blasturü resolutivü la-cutü din succurï viscose. Comp. emplâtre gommé séü simple. Diacode, m. diacodiü, si-ropü de maeü albü {sir a p. Diacodiil. [conü. Dâaconalj e. adj. de dia- Diaconat, rn. diaconatü. Diaconesse, f. vëduvâ séü fiică împlinindü unele func-ţiunî ecclesiastice în bis. primitivă. DIA — 331 — DIA Di jconie, f. diaconiă, o-ratoriü servitü de unü dia-conü. Diacoustique, f. diacaus-tică. Sciinţa infracţiunii sunetelor ü. Diacre, rn. diaconü. Diadème, m. diademă. Diadelphes, I'. pl. diudelfe. Se dire de s'aminele unite în doué corpuri. Diagnostic, m. diagnosticü, cunnôscere.i naturel morbi-lorü după simptomate. £i diagnose. Diagnostique, adj. diagnosticü, c^re indică natura morbilorü. Se dice de semnele cè caracterisă unü morbü. Diagnostiquer, v. a. si n. a cunnôsce natura morbilorü. Diagomètre, m. diagome-tru, mësurâtorü de conducerea electricităţii. Diagonal, c, adj. şi ,s. f. genm. diagonali*, care merge delà unüànghiü la cellü op-pusü. Diagonalement, adv. in diagonale, oblicü. Diagramme, 1'. geom. diagramă, con*trucţiune de linie. servindü la uă demu-straţiune. [monée. Diagrède, m. vd. Scam- Dialecte, vi. dialectü. Dialecticien, m. cellü cè scrie, predă, dialectica. Dialectique, f. dialectică, artea de a raţiona s. discuta metodicü. Vd. logique. Dialectiquement,adv. dia-lecticü, după regulele dialectice. Diallage, m. dialagü, spath lamelosü. Comp, feldspath opalin, pierre de Labrador. Dialogique, adj. dialogicü. Dialogiste, m. dialrgistü, cellü cè face dialogï. Dialogue, m. dialogü, vorbire intre douï séü maï mulţi. Dialoguer,v.a. a pune ir. dia-logü ; v. 11. a convorbi. Dialyse, f. med. di.ilise, se-paraţiune (usioriü visibile) de continuitate, ruptura. Dialthée, W med. unginte de nalbă. Diamant, m. diamante, i-nelü de diamante: —en table, séü table de—, diamante latü d’assupra. — ro.se, — en rose,—rosette, diam. lăi-atü eu feçie dassupra, ro-selă ; — brillant, briliante (comp. diamant taillé dessus et par dessous/vd. brillant);—cristallih,—de première eau, diam. de apa antëiü ; — beyirasser, — de seconde eau, diam. de apa a doua ;— second bey-ivasser,— de troisième eau, di.im. de a treia apă ;— brut, diam. brutü, nelucratü ; — couleur, diam. culoratü ; — d'une belle eau, diam. de frumosă apă ; — factice, diam. artificiale ;—qui jette da feu, diam. eu focü ; — taillé, travaillé, mis en o'iivre, diam. lucraiü (şle-fuitü); —vrai, diam. curatü, adevëratü. I\inte de —, virfü, aeü de diam. : — de vitrier, diam. pentru taiatü geamulü ; poudre de—, séü DJA — :n2 — DIA cg risée, pulbere de diam. Sertir un —, a asşeda unü diam. pe inelü etc. (ţintui). — Edition —, cdiţiune tipărită cu litere forte fine, dérü curate. In mar. — d'ancre, — d'une ancre, coletü de ancoră, (comp. col-(et fort de l'ancre). Diamantéi ée, adj. care are reflessiunile diamanteluï . Comp. diamantaire. Diamargariion, ni. farm. apă de margâritarü. Diamétral, e, adj. diametrale, în diametru. Diamétralement;arf». diametrale, delà unü c.ipü allü diametrului la cellü-allü ; direcţii, cu totulü oppusü. Diamètre, ni. diametru. Ligne droite qui coupe un cercle, une sphère, par son centre. Diane, f. unü felü de maimuţe ; fluture de di (papi-lio JJianaJ ; diorï, bătaiă de tobă, cà së deştepte soldaţii, (cotnp. réveil) ; arbre de—, séü arbre philoso/l-que, argintü cristalisatü în formă de arbure ; alchim. vd. argent. Diantre, m. fam. în locü de diable. Diapalme, ni. (céral de—), blasturü de palmü. Diapasme, rn. pulbere o-dorante, cà se perfume, la anticï. Diapason, ni. mus. diapason , întinderea notelorü séü sunetelorü .de jeosü în sus (la voce, instrument») ; furculiţa de accordatü. Diapédèse, f. med. emo-ragiă a peliï. [parent. Diaphane, adj. vd. trans- Diaphanéitéy f. vd. transparence. DiaplténiXy m. med. elec-tuariü purgativü, unde sunt curmale. Diapfrorèse, f. diaforese, transpiraţiune, assudéla. Diaphorétique, adj. dia-foreticü. Se dice de remedii sudorificï, carï producü assudéla. Diaphragme, m. anat. diafragmă, muschiulü care separă peptulü de abdome. Diaphragmiie, f. med. inflamat. a diafragmeï. Şi diaphragmante. Diaphyse, f. anat. intersti-ţiu, separaţiune. Diapnoïque, adj. med. care face së assudede, sudorificü. Diapréy ée, adj. (vecb.) va-riatü, de maï multe culori. Diapréey f. s. prune diaprée, prună violetă. Diaprer, v. a. a varia culori (împestriţa). Diaprurè, f. variaţiune de viuï cul or r. Diappun, m. med. diaprunü, electuariü leniiivü (fàcutü principale de prune). Diarrhée, f. diarreă. Comp. flux du ventre (alvi proflu-viumj. Diarrhodon , m . medica-mentü unde sunt rose. Diarthrosey f. diartro.se, ar-ticulaţiune mobile între capulü ossuluï şi cavitatea sa. Diascordium, m. med. e-lectuariü astringinte, opiatü DIG — 333 — DIÉ de leucriü scordiü (electua-rium JJiascordi (Fraca-storii). Diasostique, f. diasostică. Méd ecine préservât ive. Diaspore, rn. nat. minerală, cuï alu mele lace basea. Diastase , f. diastase, di-latatiunea muschilorù. Vd. luxation. Diastole, f. dilataţiuneu ini-ineï, arterelorû, opp. systole. Dyastyle, m. arch. edificiù, unde columnele sunt separate cu jum. din diametrulu lorii. Diathèse, f. med. diatese, constituţiunea corpuluî. Diatonique, adj. mus. dia-tonicu, procedindă prin sunetele naturalî, întregi, ale gamnieï. opp. chromatique. Diatoniquement, adv. in ordinea diatonică. Diatribe, f. diatribe, critica amară, violinte. Dibranches, m. pl. zool. cu doué branchie. Dicélies, f. pl. dicelie, scene libere conscrvate din vechia comediă. Dichotome,acZy. astr. tăiată în douë. Se dice despre luna, căndu se vede numaï jumëtate. Dichroïs me,m. dichroismü, reflessulü a douë culorï. Diclinei adj. bot. diclinü, eu staminé. Dicotylédone, adj. eu douï cotiledonï, eu douë foie seminali. Si dicotylédone. Dicrote, adj. med. dicrotü. Se dice de pulsul ü inegale, care bale do dou«^ orî in a-ceaa-şî pulsaţiune. Dictame, rn. bot. dictamnu. Irassinelă, plantă aromatică; —blanc, Irassinelă cultivată. Dictamen, m. sinţimîntă internă allă consciinţeî. Dictateur,dictatoră. Magistrată souverană, cè se nu-mia la Roma antică, în tim-purï difficile, pentru şesse luno ce.U u mul tü. Diactatorîal, e, adj. dictatoriale, de dictatoră. Dictature, f. dictatură : autoritatea dictatorului. Dictée, f. dictată, dictando. Dicter,v.a. a dicta ; a prescrie. Diction, f. dicţiune, alegere şi asşedată allă vorbeloră în discursă, vd. élocution. Dictionnaire , m, dicţio-nariü,— vivant, omă fôrte erudită. Dicton, m. vorbă senlinţiosă, care a devenită proverbă, di-cëtôre ; vorbă de glumă. Dictum, m. dispositivulă uneî sentinţe judic. La pl. nevar. Didactique, adj. didactică, de înv0ţătură. Sust. f. didactică, art. d'enseigner. Dideau, m. împletitură de împrejmuită gărla, că se op-p reşcă pesciî. Didelphe,m. didelfu, unu patrupedă pedimană de America. Şi sarigue. Didyname, adj. bot. didi-namü. Se dice de florile cu patru staminé, doue marî şi douë mice. Didynamique, adj. bot. cu staminé didiname. Diérèse , f. gram. dierese. d:eu — 334 - DIFF Divisiunea unuï diftongü in doué silabe. Vd. tréma. Diéréii que,«t/j. )iied. diere-ticü. Se clice de medicamin-tele, carï pruducü divisiune, corrosiune. D3ervilley ni. bot. unü ar-burdiï caprifoliü. Dièse | m. séü diésis, diese. Semnü musicale, care inalţit cu uuü semi-tonü nota pre-cedinte, ut-dièse esle do-dièse. Diéser,v. a. mus. a însemna cu diese. Dièle, f. dietă, regime particulare (le viéta. Adunanţa statelorü in unele terre. diététique , adj. dieteticii, igienicü. Sust. f. dieletică. Partea medianei care trac-téda despre regimele, cè se prescrie pentru diverşi morbi. Dsétine, t. dietină. Adunanţa nobili lorii in Polonia, cà së numésca deputaţii. Dieu fm. üuninedeü;—merci, îuulţuiiiim luï Dumnedeü ;— le suc/ie, Dumnedeü scie: pl ise—, sè dé Dumnedeü; [dut à—,dică ar da Dumnedeü ; à— ne )>laise, leré-ca Dumneileü. Divinitate mitologică, deü (in aceslü sensu maïalesüla plur,—fcm lace déesse). On ne doit pas représenter le substantif />tv« par le pronomo». Ainsi la phrase; j,.gL-m:nt dernier nu Huns tlt-)nn»'7i‘ra <■* que nous cio)!»>• fuit, ne serait point correcte. 11 convient de dire. Dieu nous •Untu.rle.-u rtc. Dieud3nné,m.datü de Dumnedeü, darulü Domnului (despre copiï). Diffamant, e, adj. dilla-mante, defâimătoru. Comp. infamant. Diffamateur, ni. trice, f. cellü cè defaimă, vorbesce de rëü. Diffamation,!. diftainaţiune, defăimare ; procès en—, pro-cessü de injuria. Diffamatoire, adj. care tinde a defăima, adduce defăimare. LibHte—, scriere de defăimare. Diffamer, v. a. a defăma, defăima (huli). Comp. décrier. Différemment, adv. difle-ritü, în modü dilferinte, altü-felü. Comp. diversement. Différence,f. dillerinţă,deosebire (disparité), în aritm. remasü, remăşiţă. Différencier, v. a. a distinge, pune dillerinţă, însemna prin dillerinţă. Se — , a !i caracterisatü. Disférend, ni. contestaţiuDe, neînvoiéhl (tocinélâ), lucru contestatü. In cumerc. difl'e-rinţă, summà în litigiü. Différenty e, adj. dillerinte de:sebilü, diversü, dissemblable. Différentielle, adj. math. dillérintiale: quantité—, cantitate infinitü micï\; calcul—, calculü dill'erinţiale. Sust. f. différentielle, dill'erinţiale, cantitate dill’erinţiale. Différencier, v. a. math.ix divide (uă mărime) în părţi infinitcesim.ilî. Şi différencier. Différer,v. n. a. dill'eri, ase deosebi ; v. a. a amăna, remettre à un autre temps. DIG — œ - DIG Difficile | culj. dillicile, ane-voiă. Sust ni. vd. dégoûte. Difficilement,ar/r. difficile, anevoiă, cu anevoinţă. Difficulté,f. dificultate, anevoinţă {peine); pedică, ob-staclu (em pcch ;ment, obstacle). S i ns—,Iară indouintă. Difficulteux,e^r, adj. an^-voiosü, care gessesce, caută, difficuitătj în tôte. Difficul-teuscinent, cu anevoinţă. Diffîdation, f. vd. dcfi,dé-mêléy querelle. Diffluent, e, adj. nat. di-fluinte, jumëtate fluidü. Difforme, adj. déformé,stri-catü, urătil (schilodii). Difformer, v. a. a strica forma uneî monnete. Difformité, f. deformitate, defectă seusibile in fon nă, în proporţiunî. Diffraction, j. fis. difl'rac-ţiune, resipitu allü radelorü luminôse. Di ffractifti ve,aclj. care resipesce radele lumineî. Diffus, e} adj. dilfusü, pro-lissü, ]M*é lungü la vorbă (de persône, de stùlü); lainière—."C, lumină resipită, jumëtate umbră. Diffusénaen2,(((/t;. în modü dill'usü, pré iuîinsü, vagü. Diffusion, f. dillusiuue, re-sipelă ; revërsatü Jiu lici-dilorü. Dig-dig, interj, (t. d'argot!, lifcT cu attinţiune! [ceseü. Digamma, m. digumma gre- Digastrique, adj.- digas-tricü, biventru. Se dice de unu muschiü, cè pare a avé doüï vin tri fniusculus bi-venterj. Digène, adj. uat. digeiiu, de ambele gonerï. Digérer, v. a, şi n. a digeri (mistui) fig. a essamina, inediţi, discuta, ufi all'acere. Uigeste, itï. jur. digestulü. G ;mp. Pandecles. Dïgesleur, j/i. ôla papi-niană. Vassü inc'hisü ermeticii spre a ferb * iute carnea. Digestif, ive, adj. digestivii, care ajjută digestimie.i. Digestion , I. digestiune : chem. fermintaţinne la l'ocu încelü. [plantă. Digitaire, f. digitariu, uă Digital, e, adj. care se referesce Ia degitü. [plante. Digitale, f. digitale, genü de Digitaline, f. chem. alea-loidü conţinuţii in digitale. Digitation, f. anat., încru-ciare a doul muşchi din-telaţT. Digitée, adj. f. bot. (feuille —.) tăiată in forma dogitul uî. Digitigrades^, ui. pl. digi-tiuradi. Familia de mamifere, cirî mergil pe extremitatea degitelorü (precum cănii). Diglyphe, m. arch. diglifil. Digne,, adj. demnü, vrednicii; plinii de demnitate. II se dit du bi.’H et du mal, à moins qu’il ne soit accompagné d’une négation ; alors il ne se dit que du bien. Dignemenţ, ad v. cu demnitate, după meritü. Se dice tolü-déuna în sensulü bunü. Dignitaire, //>. demnitarii!, cellü învestită cu uă demnitate. DIL — :i3G - DJM Dignité, f. demnitate, tne-ritü ; elevaţiune, destinaţinné einininte ; gravitate; of-liciü,funcţiune considerabile. Digone, adj. nat. cu douë ânghiurï. Digression, f. digressiune, abatere delà obiectulü principale in discursü ; astr. distanţa apparinte a planetelorü. Digue, f. stâvilariü, dâgasü ; fig. pedicâ, obstacle.[calului. Diguer, v. a. a da pinteni Digyne, adj. bot. eu doué pistile. [ţiune, sfăşiare. Dilacération, f. dilacera- Dilacérer, v. a. a dilacera, sfâşia. Dilapïdateur, m. trice, f. dilapidatorü, vd. urm. Dilapidation, f. resipâ, chel-tuélâ desordinatâ. Dilapider, v. a. a dilapida, resipi banï escessivCî şi des-ordinatü. Dilatabilité, f. estinsiune. A-daussulü volutneluî corpu-rilorü prin căldură. Dilatable, adj. dilatubile, care se estinde prin căldură. Dilatant, c, adj. dilatante, estinsivü, care dilată, rà-resce; force — e, putere dilatante. Sust. m. dilatante, uerï-cè corpü propriü së dilate (chir.). Dilatateur,m.anat. muscliiü propriü a dilata unele părţi. Jn chir. speculum, vd. dilatoire. Dilatation, f. dilataţiune, estinsiune,lărgire. Mouvement des parties d’un corps par lequel il augmente en volume. Dilatatoire, m. chir. in-strum. cà së mâréscâ cavitatea uneï plage, uneï rane. Dilater, v. a. a dilata, lărgi, lăţi, întinde, mări volumele unuï corpü prin căldură. Dilatoire, adj. jur. dilato-riü, care tinde a intărdia, a amăna. Dilayer, v. a. vd. différer. Dilection, f. teol. dilecţiune, iubire, [conclusiune duplă. Dilemme, m. ret. dilemmă, Dilettante, m. Hal. diletante, amatorü de .musică. La pl. des dilettanti. Diligemment, adj. cu grije, cu diliginţă; iute, pro)n-ptement. Diligence, f. diliginţă, celeritate în esecuţiune, grije, căutare esactă; protestatiune neîntârziată (a uneï poliţe) ; la j>/. demersü, mesure ju-diciarie (poursuites) ; faire —, a se grùbi, şî da silinţă, à la—de, după impu.lsulü ; en toute —, neîntardiatü,— embourbée,omü forte incetü. Diligent, e, adj. diliginte, silitoriü, care face cu celeritate . Comp. expéditif, prompt. Diligenter, v. a. a sili, face së lucrede cu celeritate. Dillénie,"f. uă plantă. Diluvien, enne, adj. dilu-vianü, de potopü. Dimach ère, m. dimacherü, luptătoru cu douë săbie la ant. Dimanche, f. Duminică ;— gras, prima di a postului ; —des Rameaux, Duminica Florielor. Dîme, f. deçimâ, dijmă, gros- DIN — 337 — DIK se*—ÿ ; menues — s, vertes —s, decimï marï, micï, dela verditure; lever la—, a percepe dijma. Dimension, f. dimensiune, mărime, întinderea corpului. La pl. mësure cà sô assigure successulü. Dimer, v, a. a dijmui, lua, percepe, decima, dijma. Dimëre, culj. divisü în douë. Diméré, adj. eu tarsulû divisü în douë părţi. Dimspie, f. térra suppusă la decimă, la dijmă. Dimètre, culj. (vers), versü de douë mësure sëü patru pedï (piciôre), la antici. Dimeur, v. n. dijmuitorü. Diminuer, v. a. a diminui, micşiora; v. n. a se dimunui, deveni maï micü, a slăbi. Diminutif, îve, adj. gram. diminutivi!, care diminuesce, micsiorédâ puterea uneï vorbe. Sust. m. vorbă formată din alta, cuï diminuesce e-nergia (s. e. fdlette, mică fiică, fiîcuţă, din fille, fiică). Diminution, f. diminuţiune, micşiorare , amoindrisse -ment. Dimissoire, m. eccles. di-missoriü, permitere de or-dinaţiuue. Dimorphe , adj. dimorfü, eu douë forme. Dinanderie, f. totü felulü de usten.silï de alamă.—Numele derivă dela orasiulü Di-nant, în Belgia. Dinandier, m. alamariu^ vd. preced. Dinatoire, adj.de prânditü; care ţine ioeü de prandü. !>;<{. Franco-Rom. Dinde, f. curcă. Comp. poule d'Inde (adică de India). Dindon, m. curcanü. Un—, une dincle, omü inabile. Dindonnier, m. îcre, 1'. pë-ditorulü curcanilorü. Dinée, f. prânditü la birtü, in căletoriă. Diner, v. n. a prăndi,—par coeur, a nu gëssi âe mău-care. Sust. m. séü cliné, prândü. [limba copiilorü). Dînette, f. micü prândü (în Dîneur, m .cellü cè prăndesce. Diocésain, aine, aclj/ dio-cesanü. Diocèse, f. dioccse, ţinutulu cè este sub juridict. episcopului. [biacee. Diode, f. bot. genü de ru- Dionéej f. bot. sensitivă de Carolina. Dionysiaques, f. pl. Dionisiace, sërbâtorï la anticï. Dioptres, rn. pl. dioptre, cavităţî tăiate în pinulele alidade!. Diopirique, f. dioptrică, sci-inţa despre resfrîngerile lu-mineï. Diorame, m. dioramă, panoramă avîndü lumina mobile. Diosma, m. plantă rubiaceă. Diphtongue, rn. diftongü. Diplomate, m. diplomatü. Diplomatie, f. diplomaţiă. Diplomatique, adj. diplo-maticü ; f. artea de a recun-nôsee autenticitatea diplome-lorü. Diplôme, m. diplomă. Diptère, m. nat. dipteră, insectă cu doue aripe. Dire, v. a. a dice, spune : 22 DIS — 338 — DIS c'est beaucoup—, acésta în-semnéda multü; c'est bientôt,dit’, e lesne de dissü. Vous avez bcaudire,puteţi spune cè vreţî;ce/a va sans dire,acésta se înţelege de sine,c’esl-à-dire adică.— Sust. m. asserţiune. Au dire de, după spusele. Direct9e,adj. directü, dreplü. Directement, adv. directü, d’a dreptulü, in liniă dréptâ. Directeur, m. tvice, f. di-rectorü. Direction, f. direcţiune. Directoire, rn. directoriü, commissiune însărcinată cu direcţiunea publică. Directoriali, ale adj. directoriale, de directoriü. Dirigeant, ante, adj. diriginte, care dirige, cărmuesce. Diriger, v. a. a dirige, îndrepta către;conduce,cărmui. Dirîmant, ante, adj. care annulédâ ; empêchement—, proibiţiune, opprire, care an-nulédà uă căsăforiă. Discernement, m. facultate de a judeca sânëtosü lucrurile. Discerner, v. a. a distinge, deosebi ; fuj. discopperi. Disciple, m. scolariü, disci-plu ; les—s de Flore, bota-nisliT. Disciplinatele, adj. disci-plinabile, capabile de disci-plinatü. Disciplinaire, adj. disci-plinariü, care ţine de, se referesce la, disciplină. Discipline, f. disciplină, direcţiune, regulamentü care conduce, cărmuesce, unele corpuri, unele ordini. Discipliner, v. a. a suppune la uă regulă, la disciplină. Discoïde; adj. în forma discului. Dâscontinuation, f. contenire, întrerupere. Discontinuer, v. a. a întrerupe, conteni. Disconvenance, f. lipsă de cuveninţă, séü de propor-ţiune. Disconvenir, v. n. a nu se învoi despre unü lucru, (d» qch.)y alü denega, tăgădui. Discord, m. neînţelegere, ne-învoinţă. Ca adj. neaccor-datü (vech). Discordance , f. discordanţă, lipsă de armoniă, ne-potrivélâ. Discordant, ante, adj. discordante, neaccordatü, ne-potrivitü. [nire. Discorde, f. discordiă, neu- Discorder, v. n.a fi in discordiă, in neunire. Discoureur, ruse, m şi f. cellü cè vorbesce multü, lesne (guresiü). De persône şi lucrurï. Discourir, v. n. a vorbi de ce-va în estinsü, multü ; a •nu dice decâtü vorbe inutilï. Discours, m. discursü, ora-ţiune. [politicosü, puç. usit. Discourtois, oi.se, adj. ne- Discourtoisie,f. nepoliteţă. Discrédit y m. descreditü, perderea credituluï, lipsă de consideraţi une. Discréditer, v. a. a descre-dita,strica creditulü s. stima. Discret, ètef adj. discretü, reţinutu in vorbe, în acţiunî, care scie a pëdi secretul ü ; DIS — 339 - DIS quantité—e, cantitate ale cuï părţi sunt separate. Discrètement, adv. cu dis-creţiune, cu reservă. Discrétionf f. discreţiune, reservă, reţinere în vorbe, în fapte. Avec—, cu mesura, à—,după voinţă,cătu voiesce, à la— de, în voia ; se mettre à la—de, a se lăssa în voia (cui-va). .S.-; rendre à —, a se preda fără condiţiunî. Discrétionnairei adj. t. discreţionarul, nelimitată . Pouvoir—, putere lăssată u-uuï magistrată de a lucra după voinţa sa. Discrétoire, m. adunanţa superiorilorü în unele mo-nastirï. Disculpation! f. disculpa-ţiune, desvinovăţire, escusa-ţiune. Disculper, v. a. a disculpa, justifica de uă errôre, a es-cusa, desvinovăţi. Discussif, ive, adj. discus-sivü. Se dice de remediele carï resolvescü umorile. Discussion^ f. discussiune, desbatere ; jur. cercetarea relaţiuniloru averii. Discutable! ad ^.discutabile, care se pôte discuta, desbate. Discuter! v. a. a discuta, desbate, essamina cu amë-nunlulu. Se—, a se desbate. Dîsépa\ead j.bot.cu douë foie. Djsert,^’^’, adj. disertü, care vorbesce facile şi elegante. Disette,f.lipsă,f0me;indiginţă. Diseur, m. euse, f. cellü cè dice; cellü ce alfectâ de a vorbi bine. [vôre. Disgrâce! disgraţiă, defa- Disgracié,^’,aJ/. disgraţiat. Disgracier^, a. a disgraţia. Disgracieusementy adv. prin disgraţiă, prin defavôre. Disgracieux f euse, adj. disgraţiosă, neplăcută, lip-sitü de plăcere, supëràtoriü, désagréable. Disgrégation, f. opt. dis-persiunea radelorüde lumină. Disgréger, v. a. a reduce unü corpü în părţi mice, a disface, disuni, atomele. Disjoindre! v. a. a disuui. J)isjoint, e, disunitu, dis-pôrtitü. Disjoncfif, ive, adj. disjun-tivü, care separă (în u’am.). Disjonctiony f.jur. separaţi une a douë procédure, dis-përtjre. Dislocation! f. dislocaţiune. Disloquery v. a. a disloca, separa buccăţele uneï machine, dismembra. Vd. déboîter. Disparaître, v. n. a des-păre, se depărta, se face ne-vëdutü. Disparate,f.lipsă de conformitate. Cà adj. nepotrivitü. Disparité, f. disparitate, dif-ferinţă între lucruri comparabili. Disparition, f. dispariţiune. Dispaste, m. machină cu douï scripeţi. Dispendieux,euse,adj. dis-pendiosü, care attrage, cere, multe cheltuele. Dispensaire, m. stabili-mentü de binefacere, unde se dă gratuitü consultatiunï şi medicaminte bolnavilorü saraeï. DIS - 340 - DIS Dispensateur, m. trice, f. cellü cè dă, împarte, distri-buesce, dispensatorii. Dispensation, f. distribu-ţiune, împerţire, dare. Dispense, f. esemţiune dela regula ordinariă, dispensă, scuüre, pennissiune. Dispensé, ée, adj. dispensai, sculitü. Dispenser, v. a. a dispensa, scuti, escepta din regulele cerute ; a da, a distribui. Disperser, v, a. a resipi, respăndi. Dispersif, ive, adj. dis-persivü, care resipesce (în optică). Dispersion, f. respăndirc. Disponibilité, f. disponibilitate. Disponible, adj. disponibile, de care pôte cine-va dispune, de care se pôte servi. Dispos, adj. m. dispusü. u-sioriü, agile (eu chefü), să-nëtosü. Disposant, e, adj. şi s. dis-punëtorü, cellü ce reguléda prin testamentü impërtirea averiï sélle. Disposer, v. a. a dispun*», răndui ; — v. n. a avé în mănă,în putere,en—,a decide. Se —, a se prepara. Dispositif, m. dispositivü, partea uneï judecăţi, care conţine decisiunea judecăto-rilorü, a unuï decret ü etc. Disposition, 1‘. disposiţiune, asşedare în ordine, rânduire ; fig. tendinţă. La pl. preparative, Desproportion, f. dispro-porliune, nepotrivire. Disproportionné, ée, adj. lipsitü de proporţiune. Disputab!e,a(//. disputabile. Disputailler, v. o. fam. a disputa desü şi pe lungü. Disputej f. dispută, certă. Disputer, v. n. a disputa, disbate. Il ne faut pas — den goûts, despre gustü nu se dispută. Disputeur, m. disputătoru. Disque, m. discü, rotocolü. Dîsquisition, f. cercetare. Dissection, f dissecţiune, tăiarea pàriïlorü unuï corpü organisatü ; f. cercetare ini-nuţiosă. Dissembable, adj. neasse-inine, disséminé. Dissemblance, f. neassc-mënatü, neassemenare. Dissémination, f. disse-minaţiune. Disséminer, v. a. a seme-na, respăndi, în diverse părţi. Dissension, f. dssinsiune, neunire, neînvoire, discorde. Dissentiment, m. dissinţi-mîntü, neînvoire, neînţelegere. Disséquer, v. a. a disseca, divide părţile unuï corpü organisatü, cà së ï studiede structura; fig. a analisi. Disséqueur, m. dissectorü, cellü cè face rfissecţiunî, a-uatomistü practicü. Dissertateur, rn. cellü cè dissertedă. Dissertation,f. dissertaţiu-ne, essame attintivü allü u-neï cestiunï de sciinţă, de arte. Disserter, v. a. a disserta. Dissidence 9 f. dissidinţă, - 3 il — DIS scisiune, neînţelegere, neunire. Dissident) ente, adj. şi sust. care nu se invoiesce cu o-piniunea maiorilăţiî, dissi-dintc, neunitü. Dissimüaire, adv. neasse-mine, de natură diüerinte. Dissimilitude, f. dillerinţă; ret. figură constandü în a deduce arguminte clin lucruri differinţi, neasseminï. Dissimulateur, m. trice, f. cellü cè se preface, pre-fâcutü. Dissimulation, f. dissimulât i une, prefăcătoria. Dissimulé) ée, adj. dissimu-latü, prefăcuţii, ascunsü. Dissimuler, v. a. şi n. a. dissimula, ascunde scopurile selle, a se preface. Dissipateur, m. trier, f. resipitorü, dissipatorü. Dissipation) f. resipă ; eva-poraţiune. Dissipé, ée, adj. resipitü; cu gândurile resipite. Dissiper, v. a. a re^ipi, depărta, a face së despara, disperser. Dissolu, ue, adj. dissolutü, deregulatü,cu moravurï stricate. Dîssoluble, «<7/.dissolubile, care se pote dissol vi, topi. Dissolument, adv. dissolutü, licinţiosü. Dissolutif, ive, adj. vd. dissolvant. Dissolution, f. dissoluţiune, topire, disfacere. Dissolvant) ntc, adj. dissol vin te , care dissolvesce, iopesce. Dissonance, f. dissunanţă, sunanţă rea, accordü falsü. Dissonant, ante, adj. dis-sunante, reü sunâtorü, ne-placutü la urechia. Dissoner, v. n. a fi dis-sunante. Dissoudre,v. a. a dissolvi, topi ; strica, disface, destrui. Se conjugă precum résoudre, însë i lipsescü passé def. şi imperfectü subj. — Part\c.pass.dissous,dissoute. Dissuader, v. a. a întôrce pe cine-va delà uă convicţiune, delà uă decisiune s. hotă-ri re. Dissuasion, f. dissuasiune, întôrcere delà uă decisiune. Dissyllabe, adj. vorbă de douë silabe. Dissylabâque, adj. gram. dissilabicü, cu doue silabe. Distance, f. distanţă, depărtare, intervalü. Distancer, v. a. a întrece în alergare. Distant, ante, adj. distante, depărtată. Distémone, adj. bot. cu douë staminé. [întinde. Distendre, v. a. a distinde, Distension, f. distinsiune, întindere multă, chir. stare pré întinsă a nervilorü. Distillatoire, adj. care servesc e a distila, propriu la distilaţiune. Distiller, v. a. a distila ; fig. a resipi. Distillerie, f. laboratoriü unde se faeü dislilaţiunî. Distinct, e, adj. distinsü, deosebitü.bine visibile,clarü. Distinctement, adv. dis- DIT — 34: DIV tinsü, clarü, lara confusiune, curalü. Distinctif, ive, aclj. distinctivă, care servesce a distinge. Distinction, f. distincţiune, dillerinţă, deosebire; meritü. Distingué, ée, adj. distinsü, insemuatü, deosebi tü, emi-ninte. Distinguer, v. a. a distinge, deosebi. Distique, rn. distichü, uniune de douë versuri. Disfors, e, adj. intorsü, încovâiatü. Distorsion, f. distorsiune, contracţiune, incovăitură a uneï părţi a corpului. Distraction, f.distracţiune, separaţiune, lipsă de attin-ţiune. Vd. amusement. Distraire, v. a. a distrage, separa, abate. Se —, a se distrage. Distrait, aite, adj. distrassü, puçinü attintivü. Distribuer, v. a. a distribui, împërti, Comp. parla-ger. Distributeur, rn. trice, f. distribuitorii, cellü ce distri buesne, impărţitorii. Distributif, ive, adj. distributivă , care distribuesce; gram. distributivü, opp. collectif. Distribution, f. distribuţiu-ne, împerţire ; rânduire. District, rn. districtîi, ju-detü. [si mă. Dit, rn. dicere, vorbă, mas- Dithyrambe, m. ditirambü, poemă lirică, cè respiră en-tusiasmulü. Dithyrambique, adj. ditirambi cü. Dito, dissü deja. Şi dilto. Ditome, m. insectă coleop-teră. Diton,m.î>iws. intervalü compusü de douë tonurï. Diurétique, adj. diurelicü Diurne, adj. diurnü, care se face într’uă di, de di. Divagation, f.’divagaţiune, àmbletü rëtàcitü. Divaguer,v. n. a divaga, ăm-bla rëLâcitü ; vorbi rëtâcitü. Divan, m. divanü. Divergence, 1'. opt. diver-ginţă,deosebire. Situaţiune a doue linie, carï mergü de-părtăndu-se una de alta. Divergent, ente, adj. diver-ginte, deosebitü, care merge depărtăndu-se de altulü, opp. convergent. Diverger, v. n. a (i în di-verginţă.—Se dit des opinions qui sont oppossées. ou qui s éloignent de la question. Divers, erse, adj. diversü, dilîerinte, deosebitü, feluritü. Diversement, adv. în diverse moduri, differiute, fe- . luritü. Diversifier, v. a. a face diversü, feluritü. a varia. Diversion, f. diversiune, a-batere. Diversité, f. diversitate, dif-ferinţă, deosebire, varietate. Divertir, v. a. a abate, sustrage, face nevëdutü ; a distrage, disfăta. Se—, a-şî petrece. Vd. amuser, distraire. Divertissant, ante, adj. care lace petrecere. Divertissement, vd. Arnu- DIX — 343 — DOC ne ment, récréation, distraction. Dividende, m. de împërUtü. Parte din beneficiu, care revine fiă-căruî acţionarii! allü unet societăţi commercial!. Divin, ine, adj. divinü, dum-nedeescü ; escellinte. Divination, f. divinaţiune, ghicire. Divinatoire, adj. de ghicire. Divinement, adv. prin virtutea divină, duinnedeesce. Diviniser, v. a. a indum-nedei. [deire, essinţa divină. Divinité,!, divinitate, dumne- Divisé, adj. divisü, îm-përtitü ; disunitü. Diviseur, m. aritm. divi-sorü, împerütorü, adj. m. care împarte. Divisibilité, f. didat. proprietatea lucrului divisibile. Divisible , adj. divisibile , care se pôte divide, împărţi. Division, f. divisiune, împărţire. Divisionnaire, adj. divi-sionariü, de diviziune, care se reteresce la uă circun-scripţiune, la unü ocolü. Divorce , rn. dispërtire (a căsătoriţilor^, disunire. Divorcer, v. n. a se dis-përti (căsătoriţii), face sepa-raţiune. Divulgation, f. divulgatiu-ne, respăndire in publicü. Divulguer, v. n. a divulga, rcspăndi in publicü. Divulsion, 1. chir. divulsiu-ne, separaţiune causată de uă tinsiune, de uă întindere, violinte. Dix, adj. num. dece. Dix-huit, num. optü-spre-dece. Dixième, adj. allü decilé. Dixièmement, adv. allü decilé, în allü decilé locü. Dix-neuf, num. noue-spre-dece. [dece. Dix-sept, num. sépte-spre- Dizain, m. mică p emă compusă din dece versuri. Dtzaine, f. totale compusü de dece unităţi. [grâü. Dizeàu, m. dece legăture de Do, m. mus. sunetulü do séü at. [toriü, suppusü. Docile, adj. docile, ascultă- Docilement, adv. in modü docile, cu suppunere. Docilité, f. docilitate, dispo-siţiune naturale de a së lăssa conduce, guberna, suppunere. Dock, m. vastü stabilimentü pentru depositulü mërfelorü. Docte, adj. doctü, învëtatü. Doctement, adv. in modü doctü, ca imü învëtatü, savamment. Docteur, m. doctorü, doctü cu diplorţiă de academiă. Medicü. [le, de doctoratü. Doctoral, aie, adj. doctora- Doctorat, rn. doctoratü, gradü, calitate, de doctorü. Doctrinaire, m. preotü séü clericü seculare allü doctrinei creştine. Doctrinal, ale, adj. doctrinale, relativi! la doctrină. Doctrine, f. doctrină, invë-ţătură. Uniunû de dogmate religiôse, séü de principie filosofice.Sistemă politică allü cui obiectü era së concilie-de monarchia cu libertatea. DOI DOM Document, m. documentă, chrisovü,vd. renseignement. Dodécagone, m.geom. do-decagonă, figură cu 12 la-teri şi 12 ănghiurî. Dodiner, v. a. a legăna. Se —, a se îogriji cu esccssă. Dodo, m. lectü, pată (la copii). Faire—, a dormi. Doduy ue, adj. grassă, plină, pop. [geluî. Şi dogesse. Dogaresse, f. consôrtea do- Dogat, m. demnitatea dogelui. Doge, in. doge,capă allă ve-chieloră republice a Yene-ţieî şi Genevei (altă-dată). Dogmatique, adj. dogmatică, de dogmă. Dogmatiquement , adv. în modă dogmatică. Dogmatiser, v. n. a preda uă doctrină religios» seă filosofică ; a vorbi prin sentinţe. Dogmatiseur, in. cellă cè alfectédâ ună tonă sentin-ţiosă. Dogmatiste, in. dogmatistă, cellă cè predă, stabilesce, dogmate. Dogme, in. dogmă, puntă de doctrină admissă cà veritate. Dogue, in. mare căne pëdi-toriă. Doguin, in. mică dogue. Doigt, in. degită ; a 12-a parte a diametrului sôreluï luneî; mărime cătă latulă de-gituluï, avoir sur les—s, a fi pedepsită, înşelată în as-şteptarea sa; savoir sur le bout du—, a sci perfectă de bine (ca apa), être servi au — et à Voeil, a li servită puntuale; —de Dieu, secretele luï D-deă. Doigté, îH.’séa doigter, de-gitată. Modulă de a asşeda dogitele pe ună instrum. musicale, pe violină etc. Doigter, v. n. a dogita, asşeda, cum se cere, degitele pe instrumentă, cà secănte. Doigtier, in. degitariă (nă-pustrocă). Comp. dé. Doit, in. t. detoriă, passivulă în commcrciă. Doit-et-avoir, aclivulă şi passivulă. Doitée, cantitate mică de açiâ. Doi, in. fraude, înşelăciune. Doléance, f. doleanţă, plângere pentru uă perdere. Dolent, ente, adj. triste, plăngetoriu. * [tesla. Doler, v. a. a applana cu Dolic, m. bot. speçiâ de fasole. Dollar, m. dollară, uă mon-netă americ. din Stat.-Unite, val. 5 fr. 42 cent. [sard. Dolman, m. vestă de hus- Dolmen,m. monumentă drui-dică formată de uă lespedă mare asşedată pe doué petre. D. O. HI., hreviaţiune care însemnedă Deo optimo maximo , îuî Dumnedeă pré buuü, pré mare. Dom, m. părinte, titlu dată unoră religioşî. Domaine, »i." dominiu, proprietate, moşiă ; fig. co-prinsă. Domainial, ale, adj. domi-niale, care ţine de dominiele Statului, qui est du domain public. Dôme, m. construcţiune semisferică d'assupra unui e- DOM — 345 — DON dificiü, domü, boltă; farm. vassü de distilatü. [cire. Domestication, f. domesti- Domesticitéy f. condiţiune de servitorii (slugăriă). Domestiquey m. servitorü (slugă). Cà adj. domesticü, de casă. Domicile, m. domiciliu, lă-cuinţă, şedere cu casa. Domiciliaire, adj. de do-miciliù. Visite—, visita făcută de justiţă într’unü do-miciliü. Domicilié, ée, adj. domiciliaţii,stabilitü cu domiciliulü. Dominant, ante, adj. dominante, care domină. Dominante in mus. quinta peste tonică séü fundamin-tale. Dominateur, m. trice, f. domnitorü, cellü cë domină. Domination,f. dominaţiune, domnire. Dominer, v. a. a domina, domni; fi maï înaltü, a li cellü maï appariute, Se—, a se predomni, fi st^ înü pe sine. Dominicain, m. aine, f. do-minicanü, religiosü din or-dinei S-tuluï Domiuicü. Dominical, aie, adj. dominicale, allü luï Dumnedeü. Oraison—e, oraţiune dominicale, Pater.—Dominicale, f. predică de duminică. Lettre dominicale, literă dominicale, care arrêta în ca-lendariü duminicele annuluï. Domino, rn. domino ; cos-tumü de balü mascatü. Dominoterie, f. cbărtii cu-lorate servindü la joculü de loto etc. Cellü ce le vinde este domitu.tier, m. Dommage, m. daună (pagubă);—.s et intérêts, summă allocatâ cà indemnitate de unü prejudiciü, daune-îu-teressi. Dommageable, adj. care causedă prejudiciü, păgubi-toriü. Domptable, adj. care se pôle subjuga, suppune. Dompter, v. a. a îmblăndi, suppune, domestici. Dompteur,m.domesticitorü. Dompte-venin, m. vd. as-clépiade. Don, m. darü, presinte. Don, m. don, titlu cè se dă nobililorü în Ispania. Donace; t. nat. coquile bivalve. Donataire,??!. şi f.donatariü, cuï s’a fâcutü uă donaţiune. Donateur, rn. trice, f. cellü cè face donaţiuue, donatorii. Donation, f. donaţiune, darü facutü prin actü jmblicü. Donc, conj. asia derü. Dondon, f. femeă grossă veselă, fam. Donjon, m. turnü dintatü (colUiratü); turnü d’assupra caseï. Donnanf,a)i/e, adj. darnicü. Donne, f. imperţirca cărţi-lorü la joeü; mal—, însem-néda că s’a .distribuitü rëü. Donnée, f. dăruelă. C'eut une—, este unü lucru ef-tinü. La pl. în math, can-tităţî date, carï servescü a gës i necunnoscutele. Donner, v. a. a da, procura, causa ; v. n. a da, căde, li DOR — 34G — DOU situatû, avé façia, spre.—des deux, a da calului pinteni, —la chasse, a urmări ;—un coup de collier, a se sili pré multü :—à la côte, a naviga spre costă. Se—, a se da, se applica. [cè dă. Donneur, m. euse, f. cellü Dont, pron. allü cuï, a cuï, allü cârorü. De qui se dit des peusonneş et des choses personnifiées, dont et duquel se disent des personnes et des choses ; mais en général dont est préférable. Donzellejf. fiică, femeă, pu-çinü stimată, de moralï suspecte. Dorade, f. pesce eu soldi auriï; constellât, australe. Dorage, f. politură cu aurü; acţiune de a face pëlëria sô se arrête maï fină în este-riorü (la peleriarï). Doré, éc, adj. auriü, inau-ritü. Sust. m. politură cu aurü, duplicatü eu aurü. Dorénavant, adv. vd. désormais. Dorer, v. a. a inauri, poli eu aurü, înveli cu foie de aurü. Doreur, m. euse, f. inauri-torü, p olitorü. Dorien, (mode—), unulü din celle maï vechie modurï aie musiceï grece. Dorique, m. adj. ordinea dorică de architectură , secunda între celle cinci ordini. Dorloter, v. a. a tracta cu pré multă delicateţă, r0sfăţa. Dormant, ante, adj. care dorme ; care nu curge. Dormeur, m. euse, f. cuï place sô dorină, care dorme. Dormeuse, f. trăssură séü scaunü lungü, unde se pôte dormi, dormesă. Dormir, v. n. a dormi;—un bon somme, a dormi multü; — la grasse matinée, a dormi tărdm diminéÇa ; — comme un sabot, a dormi adincü, — debout, a fi fôrte ostenitü. Sust. m. somnü. Dormitif, ive, adj. dormi-tivü, care provocă somnulü. Dorsal) aie, adj. dorsale, dela spate. Dortoir, m. dorrnitoriü. Dorure, f. politură cu aurü. Dos, m. spatele:—de la main, partea esternă a măneî. Faire le gros—, a face pe importantele. Il me scie le—, mï è uratü eu dînsulü (fam.). Dos-d’âne, m. ceaa ce for-méda povîrnisiü de ambele părţi. Dose, f. do?ă, cantitate determinată de ceva. Dossier, m. spatele scaunu-luï. Dossariü, delă, (lat. acta). Bot, f, dote, destre. Dotal, aie, àdj. dotale, de dote. Dotation, f. dotaţiune. Doter, v. a. a dota, îndestra. Douaire, m. dotariü, porţiune de avere assigurată de bărbatu consorţiî sélle in casü de supra-vi0ţâ. Douairière, f. séü adj.\ê-duvâ nobile, care se buccură de unü dotariü, vd. prec. —Princesse—,femeă b0trănă (fam.). Douane, f. vamă. DOU 347 — DOU Douaner, v. a. pune sigi-liulü vameï pe uă marfă. Douanier, m. a gin te, com-rnissu, delà vamă. Douar, m. satü arabü compusă de corturi liniate în strate. Doublay m. monnetă de argintă alger, şi tunis. val. 3 IV. apprôpe. Doublage, m. îmbrăccatulă, căptuşitulu naviï cu foie de cupru, séü cu scăndurî. Double, ad j. duplu, îndouitü; mettre les morceaux—, a se grăbi; mot à—entente, vorbă cu douë inţelessurî ; fête—, sërbàtôre allü cuï officiü è maï solemne; au—, îndouitü. Doublé, m. dublè (la biliardu). Doubleau, m. grindă grossă. Doublement, adv. de doue orï, îndouitü, duplu. Doubler, v. a. a duplica, în-doni; căptnşi. Doublet, m. briliante falsü; dublet lu tric-trac. Doublon, m. monnetă de aurü spanică, val 84 fr. Se dice maï bine pistole. Doublure, f. căptnşelă. Douçain, m. vd doucin. Douce-amère, f. dulca-mară, uă plantă solaneă. Douceâtre, adj. dulcégü. Doucement , adj. dulce, blàndü; încetü. Comp. légèrement. Doucerette, f. femeă care affectă unü aerü dulce,blăndu. Doucereux, euse, adj. dulce neplâcutü, de blăndeţă allectată. Doucet, et te adj. şi sust. dim. delà doux, dulce. Se dice numaï despre persône. Doucette,f.speçiâ ce plantă. Doucettement, adv. cu totulü dulce, încctü, pop. Douceur,f. dulcétà,blăndeţă. Douche, f. duşi. Douci,m. s. douchi, t prepa-raţiunea oglindeï ca së lîă poliţă. Doucin, m. unü mârü sel-baticü. Si douçain. Doucine, f. speciă de orna-mentü (archit.) Doucir, v. a. a poli oglinda. Douelle, f. dogă mică. Douer, v. a. a dota, gratifica, îndestra. Douille, f. partea scobită şi cilindrică a unorü instru-minte de ferrü, cà sapa, baioneta. [môle; delicatü. Douillet, ette, adj. dulce şi Douillette, f. haină de mà-tasse cu vată. robe ouatée. Douillettement,adv. dulce şi môle, delicatü. Douleur,f.durere. [durerosü. Douloureusement, adv. Douloureux,euse, adj. durerosü, care adduce durere. Douro, ))). monnetă spanică, piastre, val. 5 ir. 40 cent. Doute, f. îndouinţă, nesiguranţă. Douter,v.a. a se îndoui, fi ne-nesigurü, être dans le doute. Douteusement, adv. cu îndouinţă. [iosü. Douteux, euse, adj. îndou- Douve, f. dogă;—séü fasciole, speçiâ de vcrmi intestin. Doux, ce, adj. dulce; blăndu. Douzaine, f. duzină. Douze,num. doue-spre-dece. DR A — 348 — DR A Douzième y adj. allü douï-spre-decilé; Sust m. a 12-a parte" Douzièmement y ado. de allü doui-spredecilé. Doyen, m. decànü, ccllü maï vechiü de etate, séü de re-ct-pţiune,într’unü corpü;dem-nitariü ecclesiasticü ; demnitari ü într’uă facultate. Doyenné, m. decanatü bi-sericescü ; speciă de pară. Drachme,!, dracmă, a opta parto din unciă, monnet. 69 c. Dracocéphale/. plantă la-biată. Draconcule , m. vd. dragonneau. Dragage,m.curăţitulu gărleî, şi drag nage. Dragan, m. mar. estremi-tatea pupiî galereî. Dragée,!. migdală săchărată. La— est amère, pilula (hapul) este amară. Drageoir, m. talerü pentru migdale, cutiă pentru cofe-ture, şi drugicr. Drageon 9 m. ramură care nasce din redăcina arbureluî. Drageonnerf v. n. a scote ramure. Dragon , m. dragonü ; uă şiopîrlă mică ; fig. personă viuă şi turbulinte. L'institution de cette cavalerie remonte ù Henri II en 1554, on leur donna le nom de dragons, c-à-d. courageux et entreprenants. Dragonnades, f. pl. rigorï esercitate, în decursü de 30 annï, contră Protestanţi sub Ludovicü XIV. Numite aşia fiind-că dragoniï a luatü parte la dinsele. Dragonne, f. cordonü care adornéda mânerulü săbicî ; nat. ünü crocodilü de Amer, merid. Dragonneau, rn. genü de vermi intestinali cilindricï la cetaceï. Draguage, m.xd. Dragage. Draguey f. înstrumentü pentru a scôte nisipü din rîuurï. Draguer, v. a. a săpa, curaţi riuulü, gàrla, de nisipü. Dragueur, m. şi adj. luntre armată cu uă drague, vd. vb. Drain, m. tubü de pâmîntü arsü pentru a usca solulü, vd. urm. Drain âge, wi.uscarea pămîn-tuluï umedü, vd. Drainer. Draine, f. speçiâ de sturdü. Drainer, v. a. a însânëtosi solulü umedü,pâmîatulü, pu-nîndü tuburï de pâmîntü arsü (drains) ca së facilitede curgerea apelorü. Dramatiqueyftrf/.dramaticü. Dramaturge,?n. dramaticü, autorü de dramate. Drame, ni. dramă, buccată teatrale între tragediă şi comedia, fig. eveni minte rele. Drap, m. postavü. — croisé, postavü încruciatü,— grossier, s. gros drap, post. ordinariü,— super fin, post. de cea maï bună calitate,— de soie,g rea materiă de mătasse, —ù poil,s.1iré, à poil. post. cu përü lungü; — marin, pelicula uneï coquile. Drapeau, m. drapel ü, stégü. Drapé, adj. de lână, étoffe drapée,materia cà postavulü. DRU — 349 — DC Draper, v. a. a garni cu po-stavü ; fig. a vorbi de rëü. Draperie, f. manufactura, commerciü,de poslavurï. Ornaminte de tapetărie. Drapier, m. postàvarü. Drapière, f. undrea grossă. Drastique, adj. med. dras-ticü, allü cuï eflèctü è pu-ternicü. Drèche,f. depusü, scdimentü, drojdiï, de ordü, care a ser-vitü la fabricaţiunea bereï. Drège, f. undiţă de pescuitü po côstele Oceanuluï ; pep-tinü pentru inü. Dréger, v. a. a peptëna, separa, inulü de ràdëcina sa prin drege. [poţelfl. Dre!in, m.sunetulü unuï clo- Dressage, m. dressură, in-vëtarea animalilorü de lucru. Dresse, f. pele tare intre celle douë tălpi. Dressé, ce, cidj. bot. perpendiculare la planulü basiï. Dresser, v. a. a ţine séü face së ţină dreptü, înălţa, construi ; forma, dispune. Dressoir, rn. laviţă pentru farfurie. Drille, w.soldatü (altă-dată). Pl. f. petice din carï se face chărtiă. [redice pănda; Dreisse,f. mat\ funiă ca së Drogman, rn. dragomanü. Drogue, f. ingredienţi pentru tinsură (văpsea), pentru far-maciă. Droguer,v. a. a da medica-minte cu escessü. Droguerie, f. commerciü de drogues, vd. vorba. Droguet, m. uă materiă de lănă şi bumbaeü séü mătasse. Droguiste,m. commercianle de drogues, vd. vorba. Droit, te, adj. dreptü, sphère —e, sfera unde equatorutü taiă perpendiculare orisou-tele. Sust. m. dreptü, dreptate; impositü. A bon droity cu deplinü dreptü. Droit d'ancrage, tasse percepută la portü.—Ga adv. vd. wn». Droitement, adv. dreptü, directü. Droitier, ière adj. care se servesce maï bine cu mana dreptă, opp. gaucher. Droiture , t. dreptate, sinceritate, [a ride. Drolatique, adj. care face Drôle, adj. glumetü, de petrecere. Drôlement, adv. glumetü. Drôlerie, f. glumă, lucru de petrecere, lucru de nimicü. Drôlesse, f. femeă de des-pretiatü. Dromadaire, m. dromada-riü, cămilă cu uă singură bossă. Droupe, m. séü drupe, bot. pericarpü coriace, fructü cu unü sămbure. Dru, ue, adj. strînsü, desü ; fig. viuü, focosü, stufosü. Druide, m. druidü, preotü gallicü. Druidesse,f.preotiţă gallică. Druidique, adj. druidicü, de druidï. [druidilor. Druidisme, ni. religiunea Dryade, f. driade, nimfă a pădurilorii rëlâcindâ. Du, art. c ntractatü pentru de le, allü, despre. Dû, m. detoriă, obligaţiune, ceaa cè este détoritü, p. us. DUL — 350 — DUH Dày e, part, verbului devoir, détoritü. Dualisme , m. dualismü, sistemă filosofică séü reli-giosă,care admite doue principie. Dualité, f. dualitate, dublatü. Dubitatif, ive, adj. dubita-tivü, care esprime indouinţa. Dubitation,f. ret. dubitaţiu-ne, figură cè constă in a se preface că .ee îndouesce. D'jc,m.duce. Titre d'honneur après celui du prince. Ducal, aie, adj. ducale, de duce. Ducales, f. pl. epistole dis-chise ale senatului veneÇiunü. Ducat, m. galbinü.(monnetâ). Ducaion, rn. ducatü de argintii. Duché, m. ducatü. Duché-pairie,m. şi f. titlu de duce şi de pair, vd. vorba. Duchesse, f. ducessă. Ducroire, m. primă dată commissionarilorü respun-sabilï. Ductile , adj. ductile, care se lungesce, se întinde multü. Ductilité, f. ductilitate. Duègne, f. gubernante, femeă bëtianà, ca'-e îngrijesce de conduita unuï june liice. Duel, rn. numërulü duariü ; duelü. Duelliste, m. duelistü. Duettino, m. duettino, corn-posiţiune mu^ic. scurtă în doué părţi. Duis, m. albia fluviuluï. Dulcification, f. îndulcire. Dulcifier, v. a. a îndulci. Ilulcinée, f. dulcin^ă, eroina uuuï amorü risibile. Dela Dulcinée, dômna cugetărilor ü luï Don-Quichotte. Dulie, f. cultüdatü sânUlorü. Dûment, adv. cum trebue. Du moins, loc. conj. cellü puçinü. Comp. au moins. Dune, f. monticlu de nisipü pe marginile măriî. [pupiï. Dunette, f. partea înălţată a Duo, m. mus. duo, buccată de musică pentru douë in-struminte. La pl. des duos. Duodécimo, vd. douzièmement. Duodénum , anat. prima porţiune a intestinelorü sub-ţirî. Duodi, m. secunda di a de-cadiï in annulü republicanü. Dupejf.şiacZ/.personă înşelată. Duper, v. a. a înşela. Se—, a se înşela unulü pe altulü. Duperie, f. înşelăciune. Dupeur, m. înşelătorii. Duplicata, f. duplicatulü 11-nuï actü,une i citanţe,epistole. Dupfi nature, f. anat. du-plicatü, partea membraneï îd fă şi urate pe ea insă-şî. Duplicité, f. duplicitate, rea credinţă. Duquel, pron. pentru de lequel, allü căruî. La f. de laquelle. Dur, re, adj. duru tare, aspru, neplàcutü. Comp. rude. Durable, adj. durabile, care ţine multü, tare. [pendant. Durant,prep. în timpulü, vd. Durcir, v. a. a întări, lace durü ; a se întări. Durcissement,m. întaréla. Dure, usit. numaï în espres. coucher sur la—, a se culca pe unü corpü tare,pe pàmintü. EAU — 351 — EAU Durée, durată. Durementy adv. cu duritate, cu tăriă, cu asprime. Durer, v. a. a dura, ţine, trăi multü timpü,se prolungi. Duret, tte, adj. t.âricelü. Dureté, f. duritate, tăriă, as-prélâ. Durillon, m. bătătură (ne°ü). Duriuscule,arfj.puçinü dur. Dusil, m. séü disi, micü dopü de butoi ü. Duumvir,m. duumvirü. Douï bărbaţî esercitândü functiunï collective, la ant. Duumvirat, m. duumviratü. Duvet, m. tuleiü. [tâs^osü. Duveteux, euse, adj. mă- Dynamique , i. dinamică. Studiul ü legilorü mişcării. Dynamomètre, m. dina-mometru, instrumentü pentru mesura puterilorü. Dynastie, f. dinastiă. Dynastique, adj. dinasticü. Dyspepsie, f. med. dispep-siă, digestiune difficile. Dyspnée, f. med. dispneă, respiraţiune difficile. Dyssenterie, f. disinteriă. Dysthymie , f. slïbiciune. Cornp. abattement. Dystonologie, f. chir. doctrină despre nascerile grelle. Dytique, m. nat. coleopteră apatică, oiseau plongeur. E, m. a doua vocale. In mus. e, séü e-si-mi, séü mi-sol-si-mi , sunctulü mi, allü treilé tonü allü scaleï : corda e séü mi (la chanterelle'. E séü Ex, prepositiunï nese-parabilï, desemnăndu, la iu-ceputulü unorü vorbe, idea de estragere, de separaţiune, de privaţiune : excéder, a trece dincolo de marginï, exposer, a pune aflarâ. Eale, m. nat. ealü. Speçiâ de rinocerü descrissü de Piiniü. Eau, f. tvechiulü fr. aiguë, iaue, lat. aqua, apă:—claire, apă limpede,—trouble, apă turbure ;—maigre, apă stătută ; vert d—, verde dis-cliisü ; couleur d’—, culôre de apă, de oÇelü ; faire de V—, a face provisiune de apă într’uă nave ; faire—, a lua apă (despre uă nave, unde intră apa) ; voie cV—, dis-chisura peunde intră apa ; bénite, apă sănţită (aiasmă); —bénite de cour, vane pro-testaţiunî de serviţu, de a-miciă ; battre V—, a face silinţe inutili ; revenir sur V —, a-şî restabili alTacerile;— claire, muncă in deşertu, perdută;—minérale, apă minerale, loculü unde se află (aller aux eaux, a merge la băi). Les eaux sont basses, apele sunt jeosü (se dice de cine-va, cănd ï lipsescü banï); donner de V—à un drap, a da postavului appretura de apă.—La pl. comp.jet s d'eau, cascades. Eau, f. strâlucitulü petrelorü preţiose. Vd. diamant. Eau-de-javelle, f. chem. soluţiune de chloratü de po-tassiü îq apă. EB.V — 35 2 — EBL Eau-de-vie,f. rachiü. La pl. îles eaux-de-vie. Eau-forte, f. acidü nitricü (aqua fortis). Eau régale, T. apă regale (aqua Regis), ammesticü de acidü nitricü şi de acidü muriaticü. Eau-seconde, f. acidü nitricü eu a treia parte apă. La pl. des eaux-secondes. Eaux-et-forêts, f. pl. ju-ridicţiune in materiă de gărle, de păduri, de pescuitü şi vînătore. Ebahi, e, adj. multü miratü (cu gura căscată). 6’Ebahir,v.r. a se mira multü, se uimi, s'étonner, fam. Ebahissement , m. mi-rare, uimire , étonnement, surprise. Ebarber, v. a. a rade părţile de prisosü la diverse lucrurï, maï alessü la chărtiă. Ebarboir, s. ébardoir, m. uneltă pentru rasü chărtiă. Ebaroui, adj- mar. eu la-terile uscate, dispicate de arşiţa sôreluï. Şi ébarné. Ebarouir, v. n. mar. a se usca, dispica de uscăciune. Le dehors du vaisseau é-tait ébaroui,esteriorulü naviï era dispicatü de uscăciune. Ebat, m. mener les chiens à V —, a duce cănii së se plimbe (vînât.) Cà m. pl. dislracţiune(f?iver£i,ssemcn<). Numaï în espressiunea prendre scs —, (fam.). Ebattement, m. (recZt.),vd. divertissement. s'Ebattre , v. r. a-şî petrece, lua distracţiune. Se divertir. Ebaubi, ie, adj. miratü, ui-mitü, étonné, étourdi, ébahi. Ebauchage,m. prima formă cè se dă acelorü cu gămă-liă; începuturi. Vd. urm. Ebauche, f. vd. Esquisse. EbaucSier, v. a. vd. Esquisser. Ebaucheur , m. cilindru pentru politură. Ebauchoir, m. aeü allü sculptorilorü pentru sâpatü. sEbaudir, v. r. a sări de buccuriă (ve'h.). Ebaudise, f. sintimîntü de buccuriă, veselia. Şi ébau-dissement. Ebe, f. s. ebbe, mar. începu-tulü reflussuluï immediatü după marea plină. — Il a loc, reflussulü a venitü. Ebénacées, f. pl. plante stiracee, de speçia abano-suluï. Ebène, m . abanosü. Bois dm’, compacte, noir et })e-sant, qui nous vient du Madagascar et de la Co-chinchine. Ebéner, v. a. a da lemnu-luï culôre de abanosü. Ebénier, m. nume genericü pentru arburiï de abanosü. Ebéniste, m. lucrătorî de mobilï de abanosü. Ebénisterie, f. lucru de a-banosü. Ebénoxyle, m. abanosü de Cochinchina. Eblouir, v. a. a lua ochiï prin uă lumină pré viuă a seduce. Eblouissant , ante, care iea ochiï de strălucire. Eblouissement, m. turbu- EBR — 353 — EGA rare a ocliilorü prin uă lumină pré viuă. Eborgner, v. a. a face rëü ochiului (chiori). Eboter, v. a. — fan arbre) a tàia pré scurtü (unü arbure). £ Ebouffer, v. r. a ride pré multü, plesni de risü. Ebouiilir, a resferbe, face së scadă ferbîndü pré mullü. Eboulement, m. surpare, cădere învîrtindu-se. Ebouler, v. n. şi refl. a câdé invîrtindu-se, se surpa, se de-rima. Eboulis, ? n. derîmătură. Ebourgeonnement, m . curăţirea de ramuri inutili. Ebourgconner, v. a. a tăia ramurile inutili delà arbure. Ebouriffé, ce, adj. cu përulü în desordine (ciululitü.) Ebranchage v ébranche-ment, m. tâiarea ramuri-lorü. Ebrancher, v. a. a tăia ramuri delà unü arbure. Ebranlement, m. sdrun-cinătură. Ebranler, v. a. a clëtina, sdruncina ; a uimi, mişca. •S’—(la resb.), a se pune în mişcare. Ebraser, v. a. archit. a lărgi in interiorü uşia etc. Ebrécher, v. a a face uă tâiătură unu! instrumentü tâiosü, a stirbi ; fuj. a mic-şiora. Ebrillade, f. clëtinatulü cè se dă calului cu frînele, cà së lü opprésca séü së ï schimbe direcţiunea. Du t. Franc.-Rom. Ebrouement, m. sforâitulü calului speriatü. Ebrouer, v. a. a da la apă panda etc. .9—, a sforăi (ca-lulü speriatü). Ebruitement, rn. respân-dire în allară, în publicü, divulgare. Ebruiter, v. a. a respăndi in allară. .9’ —, a se respăndi. Ebuard, m». pennă pentru spartü lemne. Ebullition, f. ferbere, clocotire. Ecaché, ée adj. turtitü. Ecaille, f. soldü; bagà. Ecailler, v. a. a rade soldiî. Ecaillère, f. vîndëtôre de stridii. Ecailleux,euse, adj.cu soldi. Ecale, f. côje de nucă. Ecaler, v. a. a curaţi de côje (nuca). S ’—, a se coji. Ecanguer, v. a. a pisa cânepa. Ecarbouiller, v. a. pop. a strivi, pisa. Comp. écraser. Ecarlate, f. văpsea séü materiă stacojiă ; cà adj. stacojiu. Ecarlatin, m. speçiâ de lănă roşiă ; cidru (viuü de mere) rosiü de Colentin. Ecarquillement, m. dis-chiderea ochilorü, piciôre-lorü, pré multü şi de rîsü, (sgîitü), fam. Ecarquiller, v. a. a dischi-de ochiï pré multü şi de rîsü. Ecart, m. depărtare, dare la uă parte; fuj. abatere, errôre. A V —, într’unü locü de-pârtatü, la uă parte ; mettre à V —, a face abstracţiune. 23 ECU — 354 — ECU Ecarté »<. speçia de joeü de cărţi. Ecarté, ée, adj. dapârtatü, isolatü, pusü la uà parte. Ecartèlement, m. tîrirea unuïcriminale între patru caï. Ecarteler, v. a. a tîri eu patru caï membrele unuï criminale. [disjuncţiune. Ecartement, m. disperţire, Ecarter, v. a. a depărta, separa, dispërü, éloigner. Ecatir, v. a. a appôsa posta-vulü usioriü şi fără cartonü. Ecce-homo, m. tabelü séü statuă represintàndüpe 1-Chr. încoronatu eu spinï. Ecchymose, f. pétâ négra pe pele. [tulü. Ecclésiaste, m. ecclesias- Ecclésiastique, adj. bi-sericescü ; —ni. clericü, per-sônà din ordinile sacre. Ecclésiastiquement,«c£u. ecclesiasticü, disericesce. Eccope, f. chir. fractura u-nuï ossü latü. Eccoprotiques, adj. med. califică purgativele dulci şi lassativele. Ecervelé, ée, adj. şi sust. fără creurï, stupidü. Echafaud, m. construcţiune în formă de podine pentru uniî lucrălorî, vd. şi guillotine. Echafaudage, m. schelă, stabilire de podine pentru lucrători de meşterî, pentru diditü. Echaf auder, v. a, a face po-dire r> tru lucrători de con-strucţiune séü decoraţiune. Echalas, m. taraeü; fig. per-sonă înalt‘3 şi slabă (prăjină). Echalier, >n. inchisurâ tăcută cu ramure, cu tufe. Echalotte, f. speçiâ de aliü (ascalonia). Echampîr, v. a. a termina conturele obiectelorü (pict.). Echancrer, v. a. a tăia, scobi, în formă de cruce. Ecliancrure,f.tăiătură, scobitură, în crucisiü. Echandole, f. şindrilă. Echange, f. schimbü. Libre —, liberü-schimbü. Echangeable, adj. care se pôte face schimbü. Echanger, v. a. a face schimbü, changer. Echanson, m. pacharnicü. Echantillon9 m. mustră, probă. Echantillonner, v. a.a tăia mustre;a compara mustra cu modelul ü. [furiş iù. en Echappade, adv. pe Echappatoire, f. subterfu-giü pentru a scăpa (chichiţă). Echappe, f. lăssarea passe-rilorü in libertate, cà së a-runce assuprâ-le passerï de predă. Echappé, ni. ée, f. omü, femeă, fiică, junï şi neconside-raţî. Echappée, f. acţiune impru-dinte. Vedere strinsă séü depărtată a obiectelorü. Par échappée, pe furisiü. Echappement, m. meca-nismü de orologeriă, palete ale rôteï de întilnire. Montre à—, orologiu cilindru. Echapper, v. n. a scăpa, fugi, L’—belle, a évita eu fericire unü mare periclu. Laisser échapper, a lăssa ECU — :.j; Edi sé scape, di.->copperi ceaa et'* se ţinea secretü. .S' —. a fugi. [apaticü. Echarboi, m. bot. ca^tanü Echarde, f. ghimpe care a iutratü în prie. Echardonnage, m. curăţire de scaetï. Echardonner, v. a. a curaţi cătiipulu de scaeţî. Echarner, v. a. a curăţi peile de carne. £ charpe, f. eşiarpă ; ban-dagiü pentru braçiu. Echarper, v. a. a lace unü largü vulnü (rană). Echasses, f. pl. bastonü cu piutenc pentru a merge prin nisipü. [cu piciôre lunge. Echassiers, m. pl passer! Echauboulé, ée, adj. med. cu blăndă. [pe pele, blăndă. Echauboulure, f. bubuliţe Echaudé, m. prăjitură u-şioriă. Echauder, v. a. a muia in apă ferbinte. .9’—, a se o-pări. [vassü pentru opàritü. Echaudoir , m. locü séü Echauffaison, f. bubuliţe pe pele provenite de căldură pré mare. Echauffant, ante, adj. care încăldesce. Echauffé, ée, adj. încălditu ; mat. m. mirosü causatü de căldura pré mare, de fer-mintaţiune. [dire. Echauffement, m. iucăl- Echauffer, v. a. a incăldi. S’—, a se încăldi, se necăji. Ec* -*ffourée, f. întreprindere rëü combinată. Echéance, f. terminulü de plată, scadinţa, soroculü (maï alessü la jd.). Billet échéant, billetü cu scadinţă. Echec, f. sachü : successü rëü; ucisbindu. Pl. joculù de şach. Echeler, v. a. a ajunge (ceva) urcăndu-se cu scara. Echelle, f. scară, divisiunï gradate, trasse pe uă liniă, pe barometru; inus. succesiunea suneteloru gamme!, scala. La pl.—da Levant, oraşe de commerciü in porturile Levanteluî,pe Mediterr. Echelon, m. troptă de scară. Echelonner, v. a. a răndui trupe în trepte, a le dispune pe diverse planuri. încàtü së se susţină reciprocü. Echenal, m. tubü, olanü, de lemnü. ^i écheneau. Echenillage, m. ucciderea omidilorü. [de omidï. Echeniller9 v. n. a curăţi EchenilJoir,»i.instrum. pentru acuraţi arburiï de omidï. Echeveau , m. adunătură de fire de bumbaeü, de açiâ. Echevelé, ée, adj. cu përulü în desordine. Echevin, m. magistratü municipale, sub vechia rnonar-chiă francesă, astaclï maire. Échiffre, m. arch. murü care susţine totă lemnăria uneï scări. Echine, f. şira spinări!. Echiner, v. a. a rupe şira spinăriî ; a uccide. Echiquier,»i. tabla şachului. Echo, m. echo, resunetü. Echoir, v. n. a fi destinatü de sorte ; a avé locü, câdé, într’unü timpü determinatü. Le cas échéant, la occasitne. ECL — 350 ECO Echome, m. mar. cuiü pentru a ţine lopéta. Şi tolet, scalme. Echoppe, f. mică prăvăliă de scàndurï. Echouage y m. situaţiunea uneï navï împedicate de uă stăncă. [rea naviï de stănce. Ecliouementy m. impedica- Echouer, v. a. a nu maï puté pluti, a se oppri in sco-pele, in stănce. [arburilorü. Écimer, v. a. a tăia vîrfulu Eclaboussement| m. stropire cu noroiü, cu apă. Eclabousser, v. a. a stropi cu noroiü, cu apă. Eclaboussure, f. stropitu-ră de noroiü. Eclair, ni. fulgerü. Eclairage, ni. luminare;— au (jaz, lumină eu petroleü. Eclaircie, f. locü luminosü pe cerü între norï (pe mare). Eclaircir, v. a. a face clarü, limpedi ; esplica, lămuri. Eclaircissement, m. cs-plicaţiune, lămurire, desluşire. Eclaire, f. vd. chélido’mn. Eclairé, ce, adj. luminatü, cu multe cunnoscinţe practice. Eclairer, v. a. a lumina ; fig. instrui, înveţa, desluşi. Il éclaire, fulgeră. Eclaireur, m. esploratorü, soldatü tràmissü se discop-pere. Éclamé, adj. ni. Se (lice de uă passëre cuï s’a ruptü a-ripa séü piciorulü. Eclanche, f. umërü de berbece. Se dice maï bine gigot. Eclat, m. splendôre, strălu- cire; ţandâră; sgomotü su-bitü, Rire aux — s, a ride tare, voler en—s, a se sparge. Craindre V—, a se terne de scandalü. Eclatant, ante, adj. strălucitori^ luminante, son—, sunetü petrunrlëtoriü. Eclater, v. n/a se ficeţăndări ; errupe (isbueni) ; străluci ; fia. se arrêta, manifesta. Eclectique, adj. eclecticü. Eclectisme, m. eclectism ü. Doctrină de filosofiă carea-lege între diversele sistemate. Eclipse, f. eclipse : fig. dis-pariţiune.1 II a fait une—, ellü s’a făcută nevëdutu. Eclipser, v. a. a eclipsi. Ecliptique, f. ecliptică. Liniă cè sôrele se pare a per-curge in spaţiulă unuï annü. Eclisse, f. buccată de lemnü, de cartonü, prin care se lé-gă uă fractură, unü ossü frântü. [nâtàngü. Ecloppé, ée, adj. schiopatü. Eclore, v. n. a începe se se dischidă, së appară. Eclos, se, adj. esitü din ouü, nâscutü. [de puiü. Eclosion, f. ciocnirea ouuluï Ecluse, f. stăvilariii, oppri-torï pentru unü canale. Eclusée, f. cantitate de apă curgîndü dintr’unü stâvilariü dischisü. Eclusier, ni. cellü cé dirige unü stâvilariü. Porte éclasiè-re, porta stăvilariuluî. Ecœurer, v. a. a desgusta. Ecoban, ni, mar. cavitatea la prora naviï, pe unde intră funia ancorei. Si écubier. ECU - 357 — ECR Ecolagej m. spese. depense, ! cheltuele de şcolă. [trină. | Ecole, f. şcolă, sectă, doc- : Ecolier, m. ière, f. scolariü. Econduire, v. a. a concedia pe cine-va, a respinge uă cerere cu uére-care delicateţă. Economat, m. ecouomatü, funcţiunea economului. Econome, m. si adj. eco-nomü. Economie, f. economiă. Economique, adj. econo-micü. Economiquement , adv. cu economiă, economicii. Economiser, v. a. a economi, face economiă, ménager. Economiste , m. economiştii, care se occupă de econ. politică. Ecope, séü escope, f. lopétà adăncită pentru a scôte apa din nave. [redice greutăţi. Ecoperche, f. machina cà së Ecorce, f. conice, côje. Ecorcer, v. a. a redica côjea. Ecorché, m. figură care Ias-să a se vedé muschiï nudï, pentru studiulü desemnuluï. Echorcher, v. a. a lua pe-lea, jupui, — une longue, a vorbi rëü uă limbă ;—lr palais, l'oreille, a face uă rea impressiune ; — un aioteur, a traduce rëü dintr’unü autorü. [poiă. Ecorcheur, m. cellü cèju- Ecorchure, f. jupuitură. Ècore, f. mar. costă prâpâs-tiosă. Si côte ècore. Ecorner, v. a. a rupe cor-nulü unuï animale. Ecornifler, v. a. a căutase trâiéscà in dauna altora. Ecornifleur , m euse, f. cellü ce trăiesce prin chel-tuéla altuia. Ecosser, v. a. a scôte uâ legume din posghiţa sa. Ecot, m. partea plătită de fiâ-care ôspete la unü ospë|ü commune, mare ramure. Ecou ailles, f. pl. lănă delà côpsa berbecului. Ecoulement, m. curgcre. Ecouler, v. a. a vinde. S'—, a curge afară, a se trece. Ecourgeon, m. speçiâ de ordü. Ecourter, v. a. a scurta pré multü ; tăia urechiele. Ecoute, f. funiă la pândele naviï. Ecoutes, f. pl. locü propriü a audi celle cè se dieu. Ecoute-s’il-pleut,m.môrâ care merge prin stăvilare. Pl. ne var. Ecouter, v. a. a asculta. 8’—, a-şî îngriji pré multü de sânëtate. [place së asculte. Ecouteur, m. euse, f. cuï Ecoutille, f. dischisurâ pi» copperta naviï pentru a descinde în întru. Ecouvillon, m. mătură pentru cuptôre etc. Ecouvillonner, v. a. a curăţi cuptorulü (le four), tu-nuîü. Ecphractique, vd .apéritif. Ecran, m. speçiâ de appârâ-lôre contra arsura foculuï. Ecrasé, ée, adj. pré turtitü. Ecraser,v.a. a strivi,destrui. Ecrémer, v. a. a strînge, culege, smântână delà lapte. ECU — 358 — ECU Ecrêter, v. a. a tăia crésta, vîrfulü ; a strica virfulü u-nuï mur Ci, hast ion ü. Ecrevisse, f. racfi. Cancerü. .s'Ecrier, v. n. a striga tare. Ecrin, m. bisactca, lucrurï ţinute într’insa. Ecrire, v. a. scrie,—tout cm long— en toutes lettres, a scrie in intregü;—de la bonne encre à qn., a face cuï-va prin scrissôre obiecţiunî târî; —clans un pays, a ţine cor-respundinţă cu uă ţerră,— au courant de sa plume, a scrie fără a se găndi mul ü. Ecrit, ni. ceaa cè este scrissü, actü, operă literariă, scriere. Ecriteau , m. affiptü, in-scripţiune cu litere marï, ser-vindii de annunţu publi-culuï. Ecriioire, m. călimărî. Ecriture, 1’. scriere, scriptură. [opere relie. Ecrivaïller, v. a. a scrie Ecrivailleur, rëü scrip-toriï, l'eu autorü. [torü. Ecrivain, m. scriptnrü, au- Ecrivassier,m. autorü care scrie multü şi fôrte rëü. Ecrou, m. buccată (tărşiă) tăiată în spirale, cà se prii-méscâ unü siurupü,—cVun l>ressoir, cavitatea la téscü, mule se învîrtesce şiuru-pulü. Ecrouelles, f. pl. scrofule, îuunrurm froides, scrofules. Ecrouer, v. a. vd. Emprise nner. Ecrouir, v. a. a bate metal ulü rece, cà së-lü înde-sésca. Ecroulement, m. surpare. | Ecrouler, v. n. a se surpa, cadé, se derima. Ecroûter, v. a. a rupe, lua, côja. Ecrin, ue, adj. care n’a fo4ü oparitü, înalbitü. Snie —e, mătasse brută. Ecrues, f. pl. (de bois), pomï crescutï denouü pe pâmintulü arabile. Ectropion, m. med. întôr-cerea pléopelorü în sus. Şi ércdlle)nent des paupières. Eciype, ni copia tipărită a uneï medalie. Ecu, m. speçiâ de pavadă. Vechiă monnetà, talerü, val. 3 fr. Ecueil, m. sc.opelü, stincă submarină; fig. pedică. Ecu elle, f. strachină, castron ü. [castronü s. strachina. Ecuellée, f. càtü conţine unü Ecuisser, v. a. a diminui, tăia, rirburele in jeosü, pentru a-lü face së cadă. Eculer, v. a. a scălcia. Ecumant, ante, ctclj. spumante, spumegàndü. Ecume, f. spumă ;—de mer, pàmiatü magnesianü, spumă de mare. Ecumer, v. n. a se implé de spumă ; v. a. a stringe spuma. Ecumeur, m.—de mer, pi-ratü, hoţii de mare. [mosü. Ecumeux, euse, adj. spu- Ecumoire, m uneltă, lingură, pentru a stringe spuma. Ecurage, f. curăţire, [sele). Ecurer, v. a. a curăţi (vas- Ecureuil, m. veveriţă. Ecureur, ni. euse, f. cellü cè curăţă vasscle. EDU — 359 — EFF Ecurief f. grajdü. Ecusson, m. scutü de ar-mărie, reversulü effigieï u-neï monnete. Ecussonner, v. a. a săpa, grava, armă rie. I Ecuyer, m. intendintelegraj-durilorü unuï principe, pro-lessorü de călări ü. Edenf m edenü, paradisü terrestre. Edenté, ée, adj. fără dinii. Edenter, v. a. a rupe dinţii unuï peptine etc Edicter, v. a a publica prin edictü. Edifiant, ante, adj. care eseită la pietate, lace milă. Edification, f. edificaţiuue, clădire.— Il ne se dit que des temples. Edifice, m. edificiu, clădire. Edifier, v. a. a edifica, clădi. Edile, m. edi le, magistratei i însărcinaţii cu inspecţiunea edificielorü, la anticï. Astacll se «lice pentru magistraţii municipali. Edililë, f. edilitate. Magistraţii municipalï. Edil, )n. edictü, ordonanţa u-nuï suveranü. Editer, v. a. a edita, publica uă carte. Editeur, m. editorü. Edition, f. ediţiune;— incunable, ediţiune din copilăria arţiî. Edredon, m. përü (tuleiü) forte finü, cè produce raţa glaciale numită eider. Education, f. educaţiunc. Edulcoration, f. îndulcire. Edulcorer, v. a. a indulci cu sacharü etc. Efaufiler, v. a. a scôle firele dintr'uă ţessetură. Effaçable, adj. care se pôte şterge. Effacer, v. a. a sterge. 8’—, a se sterge, a desparé. Effaçure, f. stersură, răsă-tură, '/>. usit. Effaner, v. a. a strica ves-tejitum, devesteji (vita). Effaré, ée, adj. eu totulü turburatü, esitü din sinesï. «'Effarer, v/r. a se turbura, a-şî e.şi din fire Effaroucher, v a. a speria, face së fugă; sëlbatàci. Effectif, ive, adj. effectivü, care essiste in realitate. Effectivement, adv. îna-devërü, in realitate, en effet. Effectuer, v a a esecuta, face, réalisa. Efféminé, ce, adj. alfeme-iatü, môle, slabü. Efféminer, v. a. a allémeia, lua energia, moleşi. Effervescence, f. lerbere; fig. ardôre. Effervescent, ente, adj. care este in ferbere. Effet, m, efl'ectü, resultatulü uneï cause ; pict. apparinţă, illusiune; cotmaerc. billetü. Effets publics, elîecte publ., chărtic ale statului,vd. rente. Ef feuillaison, 1*. ruperea loielorü delà arbure, des-l’oire. Effeuiller, v. a. a rupe foiele delà arbure,desfoi.S’—, a se desfoi, şi perde toiele. Efficace, adj. efficace, care produce eflëctulü sëü, p. us. Efficacement, adv. cuef-lectü. EFF — 360 — EGA Efficacité| f. putere de a produce unü eü'ectü. Efficient, ente, adj. care produce unü ellectü. Effigie, f effigiâ, represin-tatiunea figure! uneï persône. Effilé, ée, adj. subtiritü, lun-gitü. Sust. m. ciucure. Effiler, v. a. a destrăma uă materiă scoţîndu firü cu firü. Effiloquer, v. a. a destrăma mătasse, cà së facă vată. Eftiloques, f, pl matasse netorsă şi forte slabă. Efflanqué, ée,adj. cu şiol-durile esite,slabü(despre caï). Effleurer, v. a. a attinge superficiale, usioriü, numaï pe d’assupra, redica numaï su-prafaçia. Efflorescence, f. începu-tulü înfloriri!. Pl. med.'bubuliţe, erupţiune a tumorilorü. Efflorescent,ente,ad/. care începe së înfloréscâ. Effluves, t. pl. emanatiunï ce se ridică din corpurï, din bălţi, exhalaisons. Effondrement, m. săpare adăncă. Effondrer, v. a. a întôrce, săpa adăncu. pămîntulu.S’—, a se surpa, se derîma. s Efforcer, v. r. a-şî pune tôte silinţele, tôtâ puterea. Effort, m. silinţă energică (opintire), estinsiune violinte a unu! muschiü. Effraction, f. spargere a u-sielorü cu scopü criminale. Ef f raie,séü f resaie,chouette, t. passëre noplurnă. Effrayant, ante, adj. înfri-cosiàtoriü. Effrayer, v. a. a inspira frică, infricoşia. —, u se speria. Effréné, ce, adj. fără frine, fără reţinere, [unii pămîntu. Effriter, v. a. a face sterile Effroi, rn. estremă frică. Effronté, ce, adj. care n’are ruşine de nimicü. [ruşinare. Effrontément, adv. cune- Effronterie, t. impudinţâ, neruşinare. Vd. audace. Effroyable, adj. înfricoşiă-toriü. [modü înfricoşiătoriu. Effroyablement, adv. in Effumer, v. a. pict. a face obiectele maï puçinü sensibil!, maï vaporôse. Effusion, f. effusiune, re'-păndire, revărsare. Efourceau, m. trăssură cu douë rôte pentru transpor-tulü chiristeleï etc. Egal, ale, adj. egale, de uă potrivă, sessü, netedü, a V— de, caşi. Comp. autant que. Egalement, adv. egale, in acell’aş! modü, asseminé. Egaler, v. a. a egala, potrivi. Egaliser, v. a. a face egale, potrivi, face netedü , vd. prec. Egalité, f. egalitate, potrivă. Egard, m. deferinţă, sernnü de stimă, respectü. A V—de, în privinţa ; eu—, in locü de ayant—, avîndü considera-ţiune, fiind-că ; avoir de grands—s, a tracta cu multă consideraţiune. [retăcitu. Egaré, ée, adj. cu spiritulü Egarement, m. rëtacire a suflletului, a minţi!. Egarer, v. a. a rëtâci. S'—, a se rëtâci, vd. se fourvoyer. Egayer, v. a. a înveseli. EGR -• 301 — ELA Egide, i'. egide, scutulü Pal-Jadiï ; fuj. protecţiune. Eglantier, m. trandafirü sël-baticü Eglantine, f. flore de tran-dafirü sëlbaticü (églantier). Eglise, f. biserică. Pilier de V—, omü bisericosü. Eglogue, f. eclogă, poesiă pastorale. Egohine, f. speçia de ferë-strëü de mănă. Egoïsme,»?, egoismü, amôre de sine; pironismü esageratü. Egoïste, adj. egoistü. Egorger, v. a. a junghia. Egorgeur, m. euse, f. care Înjunghia. sEgosiller, a. n. a striga în modü de a-sï face rëü la gâtü. Egotisme, m. rëü obiceiü de a vorbi de sine-sï, vd. é-goïsme. Egout, m. canale pentru scurgerea apelorü de casâ.67oa-que. Egoutter, v. a. a curge cu picătura. S’—, a curge cu în-cetulü, a se scurge. % Egouttoir, m. grătaru pentru a face së se scurgă. Egoutture, f. curgere cu picătura. Egrapper, v. a. a rupe strugurii de pe ciorchină. Egrappoir, m. instrum, cà së scuture bôbe de struguri. Egratigner, v. a. a sgîria: ?n.modü de pictură à fresque. Egratignure, f. sgirietură. Egravillonner, v. a. gràd. a scôte unü arbure cu pă-mîntulü sëü, cà së’lü replan-tede. Egréner, égrainer, v. a. a scutura grăunţele din spicü. —, a-ï cadé grăunţii. Egrenoir, rn. machina de treeratü. Egrillard, arde,adj. şi sust. pré liberü in vorbe, în maniere, viuü, desteptü. Egrilloir, ni. închisură cu grile, cà së oppréscà pesciï. Egrisée, f. pulbere de diamante. Vd diamant. Egriser, v. a. a freca douï diamanţi (cu égrisée), cà së le facă feçiele (slefuéscà). Egrisoir, rn. cuthiă duplă cà së frece diamantele. Egrugeoir, m. piuliţe de lemnü pentru sare. [grunji. Egruger, v. a. a pisa, face Egueuler, v.a. a spargegî-tulü une! butile. Eh ! f interj, e ! Ehonté, ée, séü débouté, ée, adj. care a perdutü uerï-ce ruşine. Comp. impudent. Ejaculation, f. rugăciune ferbinte. [ne, lucrare. Elaboration, f. elaboratiu- Elaborer,v.a.a ehbora,lucra. Elagage, m. taiatulü ramu-rilorü deprisosü. Elaguer, v. a. a tăia ramurile de prisosü, crâcile, dela arbure. Elagueur, m. cellü cè curăţă arburiï de ramuri, de crăci. Elan, m. mişcare pentru a se arunca,sborü,mişcare subită. Prendre son — , a-sï lua sborulü. Elan, m. speçiâ de cerbü nord. Elancé ,ée,ad j .farâgrije(lalîü). Elancement , m. mişcare de a se arunca. ELE — oG2 — ELÉ s'Elancer, v. a. a se arunca impetuosü şi subitü. Elargir, v. a. a lărgi, intiude, pune in libertate, slobodi. Elargissement, m. lărgire; liberare din inclrisôre. Rlargissure, f. lărgire, lâr-gitură (la uă nave, mobilă). Elasticité, f. elasticitate. Elastique, adj. elasticû. Elbeuf ,/n.postavü din Elbeuf. Eldorado,rn. eldorado, térrà imaginariă de avuţie şi delicie. Electeur, m. electorü, ale-gëtorü. Prince —, principe care vota la elecţiunea im-peratoruluï Germaniei. Electif, ive, adj. electivü, numitü séü datü prin alegere. Election, ï. elecţiune, alegere prin voturi, [raie, de alegere. Electoral, ale, adj. electo- Electorat, rn. electoratü. Electricité/ /iselectricitate. Electrique, adj. clectricü. Electrisable, adj. fis. care se pôte electrisa. [ţiune. Electrisation, f. electrisa- Electriser, v. a. a electrisa. Electro-aimant, rn. ferrü transformatü in magnetü printr’unü currinte electricü. Electro-dynamique, f. electro-dinamică. Partea li-siceï care tractédâ de electricitate cà putere de mişcare. Electro-magnétisme, m. electro-magnetismü. Electromètre, m. instrum. pentru a mesura electricitatea, eleclrometru. Electrophore, rn. apparatü cà së disvôlte electricitate. Electrossope , rn. înstru-meutü propriü a manifesta presinţa electricităţii şi na tura sa. Electuaire, m. electuariu, medicamentü môle,compusü. La pl. substanţe în pulbere. Elégamment, adv. elegante, cu eleganţă. Elégance, adj. eleganţă, graţiă in lorme, fineţă şi delicateţă in gustü, in stilü. Elégant, ante, adj. elegante. Elégiaque, adj. elegiacu. Elégie, f. elegiă, poemă triste séü tînërà, duiôsâ. Elégir, v. a. a diminui, face mai usioriü, maï subţire. Elément, m. elementü, prin-cipiü care constituesce. I a pl. uniunea conditiunilorü de annutimpü, de solü, de atmosferă şi de mare, [tariü. Elémentaire, adj. elemin- Elenctique, adj. (théologie --), teologia crit'că, discutante. Eléphant,î»,elefi\nte. Grand mammifère de (.'ordre des pachydermes. La f'em. élé-phan'e. Eléphantiasis,f.elefantiasc, morbü care încreţesce pelea ; —des Arabes sëü jambe des Barbades, morbü in care. piciôrele in sus (les jambes) devinü grosse, cà celle de e-lel'antü ;—dcsGrecs, séü tuberculeux, varietate de lepră (lepra nodosa, lèpre du moyen âge), élcjthautiasis propriü dissă. Elépliantine, f. elefantină, flaută de ivoriu la Fenicianï. Elépliantique, adj. de ele-fante ; allectatü de elefanţi a.se. ELI - 363 — ELL Elevabîe,ruZ/.educabile, care pôte li crescută, educată. Elevage, m. civscrea anima-liloră domestice. Elévateur,m. anat. muşchi ü dela buda superiôre. Elévation, f. înălţare, înăltătară; gradă înaltă de putere, de fortună ; mărire intelectuale ; arch. desemnulă unuï edificiu, oppusû la pla)i. Elévatoir, m. chir. instrum. că së redice ôssele depresse, appesate, prin uă lovitură. Elève, m. elevă, scolariă. Elèvement, m. înălţare, re-dicare. Elever, v. a. a înălţa, redica maï sus; a nutri, face se crés-că : a instrui, forma, inveţa. S’—, a se înălţa şi redica. Eleveur, rn. cellă cé cresce animali domestice (neol.). Elevure, f. mică inllătură pe pele. Elider , v. a. gram. a elide, face elisiune. Vd. élision. Eligibilité, f capacitate cà së lia alessü. Eligible, adj. eligibile, care pôte li alessü. Elimé, ce, part, adj. forte învechită (très-usé). Vd. urm. s'Elimer,v. r. a se lreca, se învechi, pentru că a fostă purtată (düspre haine, ţesseture). Elimina teu r,m.care elimină. Elimination, f. alg. elimi-naţiune. Vd. urm. Eliminer, v. a. a elimina, scôte a ilară ; math, a face së dispară; éliminer les iiicon-nues d’une équation, a face se despară necunnoscuîele dintr’uă equaţiune algebrică. S'—, a fi scossă, dată aflară (despre cantităţî algebrice). Elingue, f. mar. luniă înnodată la marginï, ca së redice greutăţî. Elinguet, m. lemnă care sta-bilesce cabestanulă. Elire, v. a. a alege, face uă elecţiune, numi intr’uă demnitate prin voturî. Elision, f. gram. elisiune, su-pressiunea vocalii care precede altă vocale. Elite, f. alessă, flore, ceaa cè este maï bunu. Elixation, f. farm. ferbere cu focù încetă. Elixir, m elissir. Nume generică allă preparaţiuniloru făcute din siropuri şi alcoolaţi. Elle, f. pron. pers. ea, dinsa. — Totû-déuna cà nominat., la accusat. face la (elle me parle, je la vois). Vd. Le. Ellébore, rn. eleborü negru (cutcurigă), plantă medicinale, violinte purgitivu. Ellébore blanc, veratru albă, varaire (blanc). Elléborine, f. speçia de plantă cu foiele cà eleborulă negru. Ellipse, f. elipse: gram. figură prin care se taiă vre-uă vorbă în frase; geom. curbă care résulta din secţiunea u-ûuï conă dreptă prin unü plană oblică la asse. C'est un cercle allongé. Ellipsoïde, m. eïipsoidû, solidă de revoluţiune formată de el lipsea c,«re se invîrtesce în giurulă assiï sélle. Elliptique,ar//, eliptică, care se referesce la elipse. EL Y — 304 — EMA Elliptiquement, adv. clip-ticü, prin elipse. Elme fin. (Saint —, feu Saint —),elmo, foculü Eleneï, me-teorü (focur! electrice), care se vede în vir.'ulü catarte-lorü, si plutesce d’assupra apei după furtună. Comp. Castor et Pollux. Elocution, f.elocutiune,modü de a se esprime, de a vorbi. Partea retoricei, care trac-tedă despre alegerea şi or-dinaţiunea vorbelorü, despre stilü. Comp. diction. Eloge, m. elogiu. Discursü (publicü) de laudă. Comp. panégyrique. Elogieux,euse. adj. implutü cu laude (neol.). [tatü. Eloigné, ée, part. a lj. depăr- Eloignement, m. depărtare; întărdiare; antipatiă, aversiune, repumnanţă. [carter. Eloigner, v. a. a depôrta,ê- Elonger, v. n. mar. a se as-şeda d’alungulü unui lucru. Eloquemment, adv. cu e-locinţă. Eloquence, f. elocinţă. Art d'émouvoir et de persuader par le bien-dire. Eloquent, e, adj. elocinte. Vd. disert. Elu, m. alessü. Predestinatü de Graţia divină pentru fericirea celeste. Cà adj. alessü prin suffragie. [caţiune. Elucidation,f. didact. espli- Elucider, v. a. xd. éclaircir. . Elucubration, f. operă de I erudiţiune, făcută cu vegheri, cu muncă. [abilitate. Eluder, v. a. a eluda, evita cu Elysée, m. mith. eli.seü, şe- dinţa eroilorü şi ômeni lorü virtoşî după morte (raiulu); locü de delicie. Champs E-lysésy Cămpi Eliseï, locü de plimbare la Paris. Elysiens,adj.m. pl. elisiane, din eliseü. Elytre, rn. elitru, învelişiulu aripelorü membranosela co-leoptere. Elzévir,m.ediţiune pressa în seci. XVI de unulü din Elzevirî, celebri tipografi ollandesî. Emaciation,!, vd .amaigrissement, pu ç. usit. Email, m. smaltü; lucru smăl-tatü ; varietatea culorilorü, flori lorü. La pl. émaux. Emailler, v. a. a smălţa, a-dorna cu smaltü. Emaillé, ée, adj. smăltatu. Emailleur,m. lucrătorù care smăltedă, pune smaltü Emai)lure, f. smăltatu, ap-plicaţiunea smalţului, lucru smaltatü, cu smaltü. Emanation, f. emanaţiune, ceaa cè emană, ese, provine din. In fis emissiune de părticele luminôse. La pl. es-salaiiunï, exhalaisons. Emancipation, f. emanci-paţiune, lăssare in libertate ( affranchissement ). Jur. dreptü accord.itü unuï mi-norü Iacă actele de ad-minisL j ţiune. Emanciper, v. a. a emancipa, libera,da libertate. S’—, a şi da pré multă licinţă [prendre des libertés). Jur. a pune allară din tutelă, din puterea paternă. Emaner, v. n. a emana, eşi, EMB — oOô — EMB proveni, decurge din; teol. a procédé (purcede). Emargement,m. scriptură, semnătură la marginea unui memoriü, uneï socotele. Emarger, v. a. a tăia, di-minui, pagina, a subsemna de priimire la marginea uueï socotele, unuï statu. Embabouiner, v. a. a îndupleca prin măngăiătură, fam. Emballage, m. ambalatu, spese de ambalată, păndă de ambalată. Emballer, v. a. a ambala, pune în bală,inlădî ;empa-queter);fam. a înşela,c«yjter. Emballeur, m. cellă cè am-baledă (mërfurï) ; fam. cellu cè captivedă prin vorbe fru-môse. [zăpăci. Embarbouiller,v.a.a ameţi, Embarcadère, m. embar-cadero, locü de îmbarcată, de suită in drumulă de fer. Comp. débarcadère. Embarcation, f. luntre cu lopeţî ; luntre mică, petit navire. s’Embarder, v. r. mar. a se arunca intr’uă parte şi în alta cu navea. Embargo,m. (span.) opprire cè face ună gubernü, de a nu lăssa së plece navile streine din portulü sëù. Embariller, v. a. a pune in butoiă. Embarquement,m. îmbarcată, intrare în nave, punere (de mërfurï) în nave; spese, cheltuele, de îmbarcată. Embarquer, v.a. a îmbarca, pune, duce, în nave séu lun- tre. S'—, a se îmbarca, intra in nave; fig. a întreprinde [s'embarquer à$e mettre à}. S'—sans biscuit, a începe ceva fără precauţiune> fam. Embarras, m. obstaclu in cale (bagarre), implicaţiune, pedică, stare incommodă, încurcătura ; fig. fam. faire de V—, deSy — ses—, a affecta pretinsiunï mari; med. —gastriquey turburare a stomacului cu nauseă si addesse colice. Embarrassant,'*,adj. care împedică, incommodă, încurcă , qui donne de la gène. E.mharrassé,part.adj. încurcată, turburată, incom-modatü; care nu è clară. Embarrasser,v. a a impe-dica, obstrui ; implica, încurca, incommoda, mettre en p/ ine, gêner. Embarrer, v. a. a lua, încurca, intre barre. Embase, f. partea e.şită in sui a nicovaleï. Embasement, m archit. base, soclu continuă la pi-ciorulû unuï edificiù. Embatage, m. ]>unerea şinei la rotă. Embâter, v. a. a puneşeaa de lemnû (le bât) pe ună a-nimale de cărrată. Embâtonné, ée, adj. vech. vd. cannelé. Embâtonner, v. a. a înarma cu bastonü în susulù colum-neï. [la rôle* Embatre, v. a. a pune şine Embattés, m. pl. vînturï EMB — 30G — EMB regulate pe Mediter. după caniculă. Embauchagey m. luare de lucrători, vd. urm. Embaucher, v. a. a lua(cu plată) lucrători în fabrica sa, attrage lucrători din altă labrică spre a-î adduce la sine ; îndemna la deserţiune. Embaucheur, m. cellü cè attrage lucrător;, vd. prec. Embauchoir, m. formă (calapod ü) cè se introduce în cismă, cà s’o menţină, că s’o lărgescă. Şi embouchoir. Embaumement, m. îmbâl-sâmatulü unuï corpü mortü. Embaumer, v. a. a îmbălsăma ; împlé cu odorï bune, perfuma. [torü de cadavre. Embaumeur,m.îmbălsămă- Embéguiner, v. a. a pune scula (béguin), séü legătură de păndă, pe capü ; fig. a face pe cine-va së aibă în capü, së crédâ, (a-ï băga in capü câ...), infatuer, persuader. Embelle, f. mar. mijloculü naviï în lungime. En*belii, e, adj. înfrumuseţată Embellie, f. mar. mo-mentü de linisce pe timpulü furtun osü. [seta. Embellir, v. a. a înfrumu- Embellissement, m. înfrumuseţare, lucru cè înfru-museţedă. Emblaver, v. a. a semëna cu grâü unü pâmîntü, (—u-ne terre), [mënatü de grâü, D’Emblée, adv. delà ânteia lovitură, lără multă muncă. Emblématique, adj. sim-bolicü, obscurü. Vd. urm. Emblème, m. figură simbolică de ordinariü cu vorbe sentinţiose, simbolü. s Emboire, v. e. a eşi, se sterge, s'imbiber. Se dice de unü tabelü ale cuï culorî încep ü a se sterge, a eşi. Emboîtement, m. îmbucătură a douë lucrurT. Emboîter, v. a. a îmbucca unü lucru în altulü, precum cercevele. .S’—, a se îmbucca. Emboiture, f. loculü UDde se îmbuccâ ôssele. Embolisme, m. astr. între-calaţiune. Embolismique, adj. em-bolismicü, întrecalatü (despre lunele annuluï). Embonpoint, m. plinitate, stare bună a uneï persône pline, puçinü grasse. Embossage , m. t. întôrcere în curmedisiü a corâbieï. Embosser, v. a. t. a întôrce corabia în curmedisiü ; a o stabili contra vintuluï, cu-rinteluï. Emboucher, v. a. a appuca în gurâ unü instrumentü de sufflatü. S' — , a se un-fa ucc a. Embouchure,* f. imbuccă-tură, (unuï fluviu, etc.). Embouer, v. a. a împlé de noroiü. fam. Embouquer, v. n. ma>\ a intra înstrîmtôre, într’unü canale. Embourber,, v a a nomoli. Embourrer, v. a. vd. rembourrer, care è şi maï bunü. Embourser, v. a. a pune în pungà. Embranchement, m. u- EMB — 367 — ÉMI ni une a mal multe caï, tribun etc. Embrasement, m, ardere, elFectulü unuï mare incendiu, focü violinte şi generale. Embraser, v.a. aapprinde, da focü ; .S’ —, a lua focü. Embrassade, f. vd. «ri». Embrassement, ni. îm- fcraçiare, (imbrăfişiare), sărutare. Embrasse, f bintă ca së ţină perdelele dischise. Embrasser, v a. a imbrü-çia, lua, stringe, în braçie, săruta, donner un baiser. Embrasure, f. dischisură într’unü parapetïi,murü, pentru a trage focuri de arme. Embrever, v. a. a imbucca unü lemnü intr’altu ü. Embrigadement, m strîn-gere m brigade, înrolare. Embrigader, v a. a stringe în brigade, a înrola. Embrocher, v. a. a pune în frigare, înfige. [cătură. Embrouiîlement,m.încur- Embrouiller, v. a. a am-me tica, încurca. S’—, a se încurca în cugetări, în vorbe, a perde sirulü. Embrumé ée, adj. (temps —), împlutü de brumă. Embrunir, v. a.pict. a face brunü. Embryon, m. embriune, fô-tulü inceputü a se forma. Embu, e, adj. pict. în culorï fără lustru şi confuse. Embûche, f. cursă, întreprindere secretă, urdită contra cine-va, cà sô surprindă. Embuscade, f. cursă, locü secretü unde cine-v.i pin-desce, cà sô se arunce as-supra inemiculuî. s Embûcher, v. r. a intra în pădure (despre vinatulü urmări tü). Embusquer, v. a. apune în curse, vd. prec. Emender, v. a. t. a reforma. Emeraude, f smarandü. Emeri, f. petră care, redussă în pulbere, servesce a poli metale, cristal., petre, etc. Emérilion, m. mică passëre de predă ; micü tunü. Emérite, adj. emeritü, re-trassü (despre funcţionari). Emersion, f. arrëtare de nouü a unei planete eclip-site. [nuna. Emerveiller, v. a. a rni- Emétine, f. substanţă purgativă estrassă din ipeca-cuanha. Emétique, m. erneticü, vomiţi vü. Emétiser, v. a. a pune am-meslicü într’uă b6utură. Emettre, v. a. a emite, pune în circulaţiune, esprime. Emeute, f mişcare sediţiosă în poporü, rescolă. Emeutier, m. organisatorü de rescole. Emier, v. a. a rupe în buc-căţele mënunte, p. us. Emietter, v. a. a ferîma, reduce în fermi ture. Emigrant, m. ante, f. e-migrante. Emigration, f. emigraţiune. Emigré, ée, adj. emigratü. Emigrer, v. a. a emigra, părăsi térra sa ; schimba térra. EMM — 308 — EMO Emincé, m. iachniă de buc-căţe forte subţiri (émincées). Emincer, v. a. atuiaînbuc-căţe forte subţirî. Eminemment,aclv.in gradü emininte. Eminence, I. emininţă. înăl-ţătură mică ; superioritate. Titlu datü cardinalilorü. Eminent,t/i^, adj. emininte, înaltü, superiorü, escellinte. Eminentissime, adj. pré emininte. Calificaţiune a cardinalilorü: altesse—. Emir, m. emirü, descindinte allü lui Maomete prin fenice. Emis, e, adj. emissü, pro-dussü ; pusü în circulaţiune. Emissaire, m. emissariü, aginte însărcinatu cu uă mis-siune secretă. Bouc —, capru cè Ebreiî alunga în de-şerturî, după cè lü uniplus-seră de maledicţiunî. Emission, f. emissiune, scô-tere. Emmagasinage, m. im- magasinatü, depusü în magasine. Emmagasiner,v. a. a pune, închide, în magasine. Emmaigrir, v. a. a slăbi (corpulü), s’ —, a slăbi, deveni slabü. Emmailloter, v. a. a înfă-şiura, înfăşia, s’ —, a se în-făşiura. Emmancher, v. a. a muni cu uă mânecă ; potrivi. Emmanchure , f. dischi-sură unde se adaptă, se côsse, mănecele unuï vestimîntü. Emmariner, v. a. a garni uă nave cu erjuipagiulü ne-cessariü. Emmêler, v, a. (pron. an-mèlè), a încurca lirele. Emménagement, m. mu-tare. Emménager,v. n. a se muta in altă şedinţă, în altü locü. Emmener, v. a. a adduce, lua din loculü unde este. Emmieller, v. a. a înveli în miere ; êmmiéllé, ée, adj. de uă dulceţă aflectată. Emiellure, î. topicü pentru caï. Emmitoufler, v. a. a înveli în vesti minte calde. Emmofté, ée, adj. a cuï ră-decină è încungiurată cu pă-mîntü. Emoi, m. emoţiune violinte ; nelinisce. EmolCient, ente, adj. emo-liente, care môia. Sust. m. séü remède—, inedicamentü care moiă. Emoluments, m. pl. emo-luminte, resplată, léia. Comp. appointements, salaire annuel. Empnctoire, m. t. emunc-toriü, organe naturalï prin carï se secretă, esü, muco-sităţî. Emondage, ni curăţirea ar-burilorü de ramuri inutilï. Emonder, v. a. a curăţi ar-buriï de ramurï inutilï, de crăcî, de muşchi. Vd. şi é-layuer. Emondes,f. y>£.ramurï tăiate. Emotion, f. emoţiune, agitaţiune, maï alessü a sufïleluluï. Emotter, v. a. a sparge bulgări de pămîntu. EMP — im EMPII Emoucher, v. a a scôte, goni muscele. Emouchet, m. passére de genulü ireteluï. Emouchette, f. speçiï de reţea pentru a appăra cail de musce. I Emouchoir, m. codă de > cal li pentru a goni muscele. Emoudre, v. a. a ascuţi pe rotilă, s. tocilă. Emouleur, m. ascuţitorii, cellü cè ascute. Emoulu, ue, adj. ascuţită. Sortir frais — du collège, a eşi din collegiü eu tôte cunnoscinţele cè se câştigă într’însulü. Emousser, v. a. a lua vîr-fulü, strica taisiulü, toci ; fig. a slăbi. Euioustiller, v. a. a escita la buccuriă, înveseli, fam. Emouvan^ aule, adj. care mişcă. [gita. Emouvoir, v. a. a mişca, a- Empaillage, m. împăiare. Empailler, v. a. a împăia, împlé cu paie, înveli în paie. Empailleur, m.euse, f. cellü cè împle cu paie animali séü scaune, mobili. [în parü. Empalement, m. punere Empaler, v. a. a pune în parü, uccide prin suppliciulü parului. Empan, m. palmă (mesura). Empanacher, v. a. a a-dorna eu pennalü (eu pa-nasiü). [panne. Empanner, v. a. mar. vd. Empaqueter, v. a. a înveli in paquet, mettre en paquet. Emparer, v. a. a lua in possessiune, se face stâpînü JJicţ. Franco'ltom. pe. Gomp.u.sur^er, se saisir. Empasme, m. pulbere per-fumatâ, cé se resipesce pe corpü. cà sô absorba assu-déla. ' Empâtement, m. dospire ; îngrăşiarea passerilorü. Empâter, v. a. a face cà a-luatulü, dospi ; a indesi, în-groşia; pict.—un tableau, a pune unuï tabel ù multe cu lori înainte de a la ammes ■ tica. Empaumer, v. a. a priimi apuca, bala pe palmă, şi a o arunca appoî cu putere. Empaumure, f. creste tuli. cerbului. Partea mănuşei, care accopere palma şi măna. Em péché, ét?,ai. punere în lanţuri, inlănţatO, sirü, connessiune între lucruri as-seminï séü uerî-cum. Enchaîner, v. a. a înlănţa, înşira etc. Enchaînure, f. înlănţatfi de inele, entrelacement. Enchanté, ée,adj. incăntatu. EXCH — 373 - EXG Enchanteler, v. a. a pune unü vassü de vinü pe grinde. Enchantement, m. încântare, comme par—, ca prin descântecü, forte repede. Enchanter,v.a. a încânta,face plăcere, fermeca, charnier. Enchanteur, m. eressc, f. fermecâtorü ; fig. care încântă şi attrage séü seduce. Şi cà adj. [butoiü intr’altulü. Enchaper, v. a. a pune unü Enchâsser, v. a. a defîge, incrusta, lipi, ce-va într’unü metalü, în lemnü ; a între-cala. Enchâssure, f. defigerea u-nuï lucru iu metalü,în lemnü. Enchausser, v. a. a cop-peri legumile eu paie, cà së le préserve, pedescă, de gerü. Enchère, 1. preţu maï mare, olleritü la uă vindere. I olle —, preţ ü pré mare, cè nu se pôte plăti (ceaa cè face nec-cessariă uă altă enchère), vendre aux —s a vinde la medatü (à l'encan); mettre —, a disputa cà la unü medatü. Il est à l —, ellü se vinde pe banï. Enchérir, v. a. apunepretü maï mare, scumpi, a întrece, adăugi ln ceaa cè a fâcutü altulü ; v. n. a se scumpi. Enchérissement,//).scumpire. [scumpesce. Enchérisseur, m. cellü cè Enchevaucher , v. a. a pune unü lucru peste altulü aşia cum sunt assedate o-lanele. [nerea câpëstruluï. Enchevêtrement, m. pu- Enchevêtrer, v. a. a pune câpôstrulü. .S'—, a se împe- dica în funia câpë*truluï< despre calü), a se încurca. Enchevêtrure, f. durere la piciorulü calului dupe cè s’a impedicatü de câpëstru. Enchifrènement, m. astuparea nasului de guturaiü. Enchifrener, v. n. a se astupa nasulü de guturaiü. Enclave, f. locü, térrâ, iu-chisă în alta. Enclavement, m. închiderea unuï lucru în altulü. Enclaver, v. a. a închide uuü lucru în altulü,enfermer. Enclin, ine, adj. applicatü, înclinatü la, cu inclinaţiune naturale pentru. EncSore, v. a. a închide cu gardü, cu murï. Enclos, c, adj. închisü. Sust. m. mehisură. locü închisü. Enclouer, v. a. a răni cu unü cuiü calulü la potcovi tü. Enclouure, f. rană făcută caluluï cu unü cuiü dela potcôvâ. Enclume, m. nicovală; a-nat. micü ossü allü urechieï interne. Enclumeau, m. s. enclu-mot, enclumette, mică nicovală purtativă. Encoche, f. tăiătură făcută pe unü lucru, entaille. Encocher, v. a. a applica dispicătura săgeteî pe eôrda arcul uï. Lcufti,'ü- Encoffrer, v. a. a pune îu Encoignure, f.séü encognu-re, coltulü camerei între douï murï:dulapü pentru aliminte. Encollage, m. unsură eu cleiü. ENG - 374 — END Encoller, v. a. a unge cu cleiü, cu gumă (hărtiă),co/ier. Encolure, f. partea calului delà capü păne la uinerï. Encombre, m. întirnplare nelerice, obsfcaclu, embarras. Encombrement, m. îm-bul dire. Encombrer,v.a.a lua multü locü, obstrui, îmbuldi. Encontre , f. intimplare (vecli.), à V—, oppunîndu-se, in contre, împotriva. Encopé, m. chir. ainputa-ţiunca unuï membru puçinü considerabile, incisiune. Encorbellement, m. con-struct.care ese ad'ara din mur. Encore, adv. incă, cellü puçinü, barim,—pas, incâ nu, —duvantage, şi maï multü, —:juc, deşi. Encorné, ée, adj. cornu-ratü. [incuragiatoriü. Encourageant, eante, adj. Encouragement, m. în-curagiare. [ragia. Encourager, v. a. a încu- Encourir, v. a. a se espu-ne, — des peines, la ne-casurï. Encrasser, v. a. a impie, murdări, cu grăssiine, (soi). Encre, f. tinturâ, cernéla ;— de la Chine, composiţiune uscată pentru desemnü,tusiü. Encrier, m. calimârü. Encroûter, v. r. a se cop-peri cu côje. (citôre. Encuver, v. a. a pune in to- Encyclique,!', enciclică, circulariü a papeï. [pediă. Encyclopédie, f. enciclo- Encyclopédique, adj. en-ciclopedicü. Encyclopédiste, m. autorü de enciclopediă. Endémique, adj. endemicüy particulare uneï popuratiunï, uneï natiunï. Endenter , v. a. a dinţa, pune dinţi uneï machine. Endetter, v. a. a impovôra cu détorie. S’—, a intra în détorie. [chagrin. Endêvé, ce, adj. vd. mutinr Endêver, v. n. a sulferi unü tare necasü, a avé desgustü. Faire—, a face cui-va necasü. [(indiavolitü). Endiablé, ce, adj. forte rëü Endiabler, v. n. a deveni furiosü, pe necăji estremü. Endiguement, m. opprire prin dă gasuri. Endiguer, v. a. a oppri, con-tiné, cu dagasurï. Endimancher, v. r. a se îmbrăcca de serbătore, se investi cellü maï bine. Endive, f. speçiâ de cicoreă. Endoctriner, v. a. a îndoctrina, da cuï-va instrucţiuni së lucrede cum voiesce ci-ne-va. Endolori, ie, adj. cu durere, unde se simte uă durere. Endolorir, v. a. a lace du-rerosü. Endommagement,m.dau-uâ, pagubă, stricăciune. Endommager, v. a. a causa daună, pagubă, alteraţiune.^’ Endomyque, "//. nat.genü de insecte carï traiescü pe arburiï putredï. Endormant, ante, adj. care face së dôrmd, plictisitoriü. Endormi, ie, adj. addor-mitü. ENF — 375 — ENF Endormir, v. a. a face së dôrma, adduce soranü, plic-tisü. Endos, m. endosse me )it,semnaturi pe dosulü unuï bi-letü la ordine pentru alu transmite. Endosser, y. a. a subsemna în dosulü biletului la ordine (—un billet); a se învesti cu. Endosseur, m. cellü ce* face unü endos, vd. vorba. Endrach,m. (pron. andrak), mare arbure de Madagascar forte tare şi durabile. Endroit, m. locü, façia uneï materie, [rnduit, vd. urm. Enduire,v.a.a copperi eu unü Enduit, >n. copperisiü de uă substanţă môle séü licidu, tencuială. Endurant, ante, adj. răbdătorii Employé principalement avec la négation : cet homme n'est pas—. Endurcir, v. a. a întări, face tare, durü ; nemilosü. En-dwrci,e, intăritu prin muncă; fără milă. Endurcissement, m. întărire, duritate a inimeï. Endurer,v.a.a sufferi, răbda. Energie, f. energia, vigôre de acţiune, virtute efficiente. Energique, adj. energicü, vigurosü. Energiquement, adv. eu cnergiă, cu putere. Energumène, m. şi f. per-sonă possessă de demon ü. Enervation, f. enervaţiune, slăbiciune, faiblesse. [Ieşi. Enerver, v. a. a slăbi, mo- Enfalteau, m. olană. Enfalter, v. a. a copperi casa cu tinichea, cu olane. Enfance, f. copilăriă. Enfant, m. şi t. copilü. Ga adj. copilarescü. Enfantement, m. nascere. Enfanter, v. a. a nasce, tace, produce. [copilü. Enfantillage, m. faptă de Enfantin, ine, adj. copilarescü. Enf ariner, v. a. a stropi cu făină. Enfariné, ée, adapatü, preveniţii, superficiale. Enfer, m. inferuü. Enfermer, v. a. a închide, pune în locü închisü, în casa de correcţiune, sentir l’enfermé, a mirosi rëü din lipsa de aerü. Enferrer, v. a. a străpunge eu ferrulü uneï arme. 5’—, a se arunca în sabia adversari uluï sëü ; a şî face rëü însu-sï. Enfilade, f. sirü de camere cu uşiele în aceaaşî liniă. Enfiler, v. a. a trece firulü în aeü, în perlă. S'—, vd. s'enferrer. [tout. Enfin, adv. in fine, après Enflammée, ée, adj. inflă-căratu. [căra. Enflammer, v. a. a înflă- Enflé, re, adj. înflatü ; fiy. trufaş iu. Enfléchures, f. pl. mar. sc'ţrî de funie, cà së se urce d’assupra catartuluî. Enfler, v. a. a înfia; a măndri. Enflure, f. inflătură ; trufia. Enfoncement, m. înfun-dare, înfundătură ; golü. Enfoncer, v. a. a rupe îm-pingîndü,face së pëirundà in- ENG - 37ü — ENG ainte, înfige; v. n. a se af-funda. —, a pëtrunde în- ainte, în jeosü, se infunda. Enfonceur, m.—de portes ouvertes, spàrgôtorü de porţi dischise, fanfaronü. Enfonçure,f.fundul patului. Enforcir, v. a. a face mal tare, întări (pentru lucrurï). Enformer, v. a. a pune în formă (pôJôria, cisma etc.). Enfouir, v a. a ascunde într’uă cavitate, în pamîntü. Enfouissement, m. săpătură în pamîntü, cà së ascundă. Enfourcher, v. a. a se urca pe unü calü, sta călare. Enfourchure,f. puntü unde unü arbure etc. se bifurcéda. Enfournement, m. punerea păniî în cuptorü. Enfourner, v. a. a pune în cuptorü ; fuj. a încurca în cv. Enfourneur, m. cocâtorü. Enfreindre, v. a. a înlrînge, transgressa, viola, călca. s'Enfuir, v. a. a fugi, de-spăre. Enfumer, v. a a alluma, înnegri ; tableau enfumé , tabelü înnegritü de tirnpü. Engagé, ée, adj. intratü, a-pucatü, prinsü, reţinutü. Engageant, ante, adj. care apucă, attrage. Engagement, m. obligaţiune, promissiune. Engager, v. a. a lua pentru unü s^rvitü, lega prinlr’uà obligaţiune. —, a intra într’uă condiţiune la cine-va. Engageantes, paratura, le-găture de panglice, cè purta iemeele altă-dată la gîtü. En gainer, v. a. a puue în-tr uă cuthiă (cuţite). Engeance, f. soiü, nénm (in sensü reü), Engelure, f. degerătură. Engendrer , v. a. a nasce, produce. In geom. a produce, descrie, mişcăndu-se, uă liniă, uă curbă. [snopü. Engerber, v. a. a pune în Engin, m. instrumentü, ma-chină ; cursă pentru vînătore etc. Englober, v. a. a strînge în-tr’unü singurü totü. Engloutir, v. a. a înghiţi. Engloutissement, m. înghiţire. Engluer,v.a.a unge cu clciü. , a se prinde în cleiü. En gobe, m. materiă pàmîn-tosă pentru olarï. Engoncer, v. a. a stîlci. S<‘ dice de unü vestimîntü, de uă haină, care face se se pani gîtulü infimdatü în umerï. Engorgemeni,/)i. inflătură, îngreunare în vre-unü vassü allü corpuluï ; astupare. Engorger,v.a.a astupa, infla. Engouement , m. engou-ment, înfiătură a gîtuluï, gălcă ; med. obstrucţiunea uneï cavităţi prin materie accumulate.. Engouer, v. a. a obstrui gîtulü. S’—, a se înfla in gîtü. s Engcuffrer,v. r.ase perde (apa) într’uă prapastiă, în-tr unü vîrtejü. Engouler, v. n. a apuca buc-catn întregă (despre căne). Engoulevent, m. passerï de speçia dissă crapaud-volant. ENI — 3' ENL Engourdir,Y.a.a infla,amorţi. Engourdissement, m. a- morţelă,paralise momentană. Engrais, m. păşiuue, nutri-mentü de îngrasiatü unele a-nimalï, passerï, pâmîntulü. Engraissement, rn. în-grăşiare. [magas. grăne etc. Engranger,v. a. a pune în Engraisser, v.a. a îngrăşia. Engravemnnt,m. opprit’ulü naviï în arenă, ensablement. Engraver, v. a. a introduce (încurca) navea în arenă, ensabler. Engrelure, f. marginï cu dinţi forte menunţi. Engrenage, m. engrenure, f. t. intrăturd, imbuccatulü dinUIorü rôteï într’aï alteï rôte. Engrener, v. a. t. a îmbucca dintiï rôteï într'aï alteï rôte. •S’—, a intra unulü în altulü, se îmbucca. Engri, ?îJ.speçia de leopardü. s’ Engrumeler , v. a. a se face grunji. [tedante, isteţi»-. Enhardir, v. a! a face cu- Enharnachement, m. în-hămatu , hamuri, harnachement. Enharnacher,v.a.aînhâma. Enherber,v.a.apune în érbà. Enigmatique, adj. cnigma-ticü, allü cuï sensü nu e clarü. Enigmatiquement , adv prin enigmate, enigmaticü. Enigme, f. enima, ghicitôre. Enivrant, ante, adj. îmbă-tatorü. Enivrement, m. transportü passionatü, îmbëtare, Enivrer, v. a. a îmbëta, ftg. a transporta, causa beţiă. Enjambé , ée, adj . (être haut—), a avé piciôre lunge. Enjambée,f. spaţiu catü se pôte lua cu unü passü. Enjambement,m. t. Se dice de una séü maï multe vorbe aruncate delà finele versului la versulü următoriu. Enjamber, v. a. a trece cu passü mare, merge repede. Enjeu, )n. banï pusï la joeü. Enjoindre,v.a. a commanda (porunci) formale, espressü. Enjointé, ée, adj. cu piciôrele scurte (despre passerï). Enjôler, v. a. a înşela prin adulaţiune, a seduce, attrage priu vorbe frumôse. Enjolivement , m . ornament ü care face maï frumosü. Enjoliver, v. a. a înfrumuseţa (prin ornaminte). Enjolivure, f. ornamentă facutü pe lucrurï micï de puçina valôre. Enjoué, êe,o,dj. îmbuccuratü, vese'.ü. Comp. gai. Enjouement, m. dulce le-tiţă, veselia. Enlacement, m.împletitură. Enlacer,v. a. a împleti, trece lucrurï unele într’altele ; ftg. a strînge (cu braçiele). Enlaidir, v/ a. a face urutü; v. u. a deveni uratü. .S’—,a se face uràtü. Enlaidissement, m. urâciune, devenire urătu. Enlarme , m. mice ramuri de stejarü, cè pescariï punü la undiţă. Enlèvement , m. redicare, luare, răpire. Enlever, v. a. a redica, lua, răpi. S'—, a se redica, dis- ENO — 378 — ENR părţi. In resb. a surprinde şi constrînge. Enlier , v. a. a uni, lega (petre etc.). Enligner,v.a.a pune in liniă, asşeda së fia aceaa-şî liniă. Enluminer, v. a. a applica culorï pe uă impressiune. Enlumineur,m.euse, f. cellü cè dă culorï, culoritorü. Enluminure, f. artea de a culori, culoritură. Ennemi, m. ie, f. inemicü, vră.jmaşiă. Ga adj. contrariü. Ennoblir, v. a. a nobili. Ennoie, m. unü sérpe micü, vd. orvet. [pl. grijï. Ennui, m. urătă, plictisü. La £unuyant, ante, adj. des-gustătoriă, plictisiloriü. Ennuyer,v.a. a causa urătă, plictisi. — , a i se face urâtü, se ])liclisi. Ennuyeusement, adv. eu desgustü. [stâtoriü. Ennueux, ruse, adj. desgu- Enoncé|))i. enunţată. Princi-piü emissü fără esplicaţiune. Enoncer, v. a. a enunţa, es-prime. S’—, a se esprime, se enunţa, vorbi. Enonciation , f. enunţare, modü de a se esprime, de a vorbi, espressiune simplă. Enorgueillir,v. a. a mândri. Enorme, adj. énorme, peste mësurâ de mare; escessivü. Enormément,adv. enorme, în mărime estraordinariă, escessivü, excessivement. Enormité, f. enormitate, es-cessü de mărime séü grossi me. Enouer, v. a. a curăli posta vu lü de nodurï. s’ Enquérir, v. r. a lua in-formaţiunî, cerceta. Enquerre, armes à enquer-re, în insemne, arme cari sunt făcute contra regulele ordinarie. Enquête, f. infonnaţiune ju-diciariă,cercetare, recherche. Enquêter, vd. s Enquérir. Enquêteur, m. însărcinată a face cercetări în justiţă. s' Enraciner, v. a. a prinde rădecină, se înradëcina. Enragé, ée, adj. rabiatü, turbatü. Enrager,v. n a rabia, turba. Enra\ementtm.enrai/menty împedicatulü rôieï. Enrayer, v. a. a împedica rôta ; oppri. Enrayure, f. pedică la rotă. Enrégimenter,v a. a forma în regimentü. [gistrare. Enrégistrement, »t. înre- Enrégistrer, v a. a înregistra. [turaiü. Enrhumer, v. a. a da gu- Enrichir, v. a. a înavuţi. Enrichissemnnt, ni. înavuţire, îmbogăţire. Enrôlement, m. conscrip-ţiune, înscriere în armată,, înrolată. Enrôler, v. a. a conscrie, înscrie în armată. S’ —, a intra în serviţiulă militare. Enrouement, m. răguşelă. Enrouer, v. a. a face së râguséscS. »$?’—, a răguşi. Enrouiller, v. a. a face së ruginéscâ. S—, a se rugini. Enroulement, m. învîrti-tură, rostogolire. Enrouler, v. a. a învirti,. rostogoli. ENS - 379 - ENT Enruej f. agric. larga brasdă. Ensablement, m. grămă-dire de arenă, de nisipü. Ensabler, v. a. vd. Engra-i'ev. [sacü. Ensacher, v. a. a pune în Ensaisiner, v.a.jur. vech. a pune în possessiune. Ensanglanter, v. a. a împle de sănge. Enseignant,ante, adj. care instruesce, dă învăţătură. Enseigne, f. semnü, indiciü, tablă cu inscripţiune d’;is-supra prăvălieî. — de vaisseau, ofticiariü de marină, astă-di lieutenant de fregate. Enseignement, m.instrucţiune, învăţătură. Enseigner, v. a. a instrui, învăţa, da învăţătură. Ensemble, adv. împreună, unulü cu altulü. Sust m. V —, uniunea părţiloru unui totü, întregulü. In mus. ac-cordü. D:ms le sens (le l'un avec l'autre ou dit très-bien unir ensemble, réunir ensemble. L'adverbe ensemble n'est point un pléonasme vicieux, attendu qu'on peut unir des objets entre eux (ensemble; ou à d'autres objets. Ensemencement, m. se- mëaare. Ensemencer, v. a. a se- mëna seminţe. Enserrer, v. a. a strînge, închide, continé. Ensevelir, v. a. a învëli corpulü repausatuluï, mortului, immormînta. »S’ —, a ce ascunde, despàré. Ensevelissement,//^ îuvë-lirea repausatuluï, îngropare. Ensorceler, v. a. a înşela prin sortilegiu, fermeca. Ensorceleur,, m. euse, f. fermecătorii. Ensorcellement, m. fermecare ; prejudiciü orbü. Ensoufrer, vd. soufrer. Ensouple, m. séü ensuple, ensuite, sulü pc cart* se în-făşiură firele la tessulü. Ensuite, adj. pe urmă, a-près cela, — de, după, în urma. s'Ensuivre, v. r. a urma din, résulta, fi consecinţă. Entablement, m. partea superiore a columneï. Entacher, v. a. a macula, implé de pete, péta. Entaille, f. tăiătură, scobitură. Şi eutaillure. Entailler, v. a. a face uă tăiătură, a scobi, strungi. Entame, f. prima buccată tăiată din păne ; /ig. premiţiî. Entamer, v. a. a tăia prima parte dintr’unü lucru ; face uă mică tăiătură ; începe. Entamure, f. mică tăiătură. En tant que, loc. conj. pe-cătu, pecătu timpü. Entassement, m. grămă-dire conlusă, accumulaţiune. Entasser, v. a. a grămădi. Ente, f. vd. Greffe. Entendement, m. înţelegere, pricepere, judecată. Entendeur, m. cellü ce aude şi înţelege. Entendre, v. a. a audi; pricepe. 8’—, a se învoi. Entendu, ue, adj. înţelegătorii! (adroit), capabile./>ieu —, certu, se înţelege. Bien— que, cu condiţiune cà. ENT — 380 — ENT Entente, f. întrepretaţiune (tîlmăciiv), sensü. învoinţă. Enter, vd. Greffer. Entérinement, m. ratifi-caţiune juridică. Entériner, v. a. a ratifica juridicü unü actü. Entérologie, f. me7. trac-tatü despre intestine. Enté-rographie è mai multü jun-tura inlestinelorü. [mintare. Enterrement, m. immor- Enterrer, v. a. a immor-mînta, îngropa ; fig. a ţine ascunsü. En-tête, m. ceaa cè este scrissü în capulü une! scris-sorï. Entêté, ée, vd. Opiniâtre. Entêtement, vd. Opiniâtreté. Entêter, vd. Opiniâtrer. Enthousiasme, m. entu-siasmü. Enthousiasmer, v. a. a impie de entusiasmü, de ad-mi raţiune. Enthousiaste, m. şi f en- tusiastù, admiratorü passio-natü. Enthymème, entimemă. Si-logismü re^ussü la doue pro-positiunï, cum este^ cogito ergosum. Entiché, ée, adj. care ţine fôrte multü la. [multü la. ^'Enficher, v. r. a ţine fôrte Entier, icre, adj. întregü. Entièrement,adv.cn totulü. Entité, f. essinţa unei fiinţe. Existence cousidérée comme distincte et indépendante dela chose même. Entoilage, m. applicnţiune pe pjlndă. Entoiler, v. a. a applica, întinde pe păndă. Entoir, m. cuţftu pentru altoire. Entomologie, f. entomolo-giă, tractatü de insecte. Entomologique, adj. en-tomologicü, de entomologiă. Entonner, v. a. a începe unü căntu, a forma sunetele şi intervalele. [în butoiü. Entonner, v. a. a vôrsa, pune Entonnoir, m. pîlniă. Entorse, f. scrintitură. La pl. depusü (drojdie) de ceră topită, [titură (a sérpeluï). Entortillement, m. împle-Entortiller, v. a. a înveli împletindü; înfâşiura în. Entour, vd. Entours. Entourage, m. totü cè în-cungiură. [giura. Entourer, v. a. a incun-Entournure, f. partea hainei unde se adapta mănecele. Entours, m. pl. locurile din pregiurü, circuitü, environs. [inţelege împreună. s'Entr’accorder, v. r. a se s'Entr’accuser, v. r. a se accusa unulü pe altulü. Entr’acte, m. între-acte. s’Entr’aider, v. r. a se aj-juta reciprocii, unulü pe af-tulü. [(maţe). Entrailles, f. pl. intestine s'Entr’aimer, v. r. a se iubi reciprocü, unulü pe altulü. [ceva, tragere de inimă. Entrain, m. ardôre pentru Entraînant, ante, adj. at-tragêtoriü. [ţiune. Entraînement, m. attrac-Entraîner, v. a. a attrage, trage cu sine ; a prepara ENT — 381 ENT prin medicaminte calulü pentru cursă. Entrait, m. lemnü principale care unesce douë părţi oppuse pe copperisiü (la dulgh.). [cârd intră. Entrant, m. ante, f. persôna Ertraver, v. a. a pune pe-dice, oppri, incommoda. J Entraves, f. pt. pedice pentru caï ; fuj. pedică. Entre, prep. între. — On dit entr'autres ; mais on peut dire entre eux, entre elle sans élider Ce final. Entre-bailler, v. a. a dis-chide puçinü. Entrechat,m.passü de danţ. ï'Entre-choquer, v. r. a se lovi unulü de altulü. Entre-colonnes,«n. entre-colonnement. arch. spaţm între doue columne. Entre-côte, ni. carne tăiată delà côste. Entre-couper, v. a a tăia în maï multe locurï. s’Entre-croiser, v. r. a se încrucişia reciprocii. .s’Entre-déchirer, v. r. a se slaşia unulü pe altulü. s’Entre»détruirej v. r. a se destrui,strica,unulü pe altulü. Entre-deux, m. parte între douë lucrurï ; micà bandă de materiă cussută pe marginï. Ga adv., de mijlocü, între ambele. s’Entre-dévorer, v. r. a se mànca unulü pe altulü. s'Entre-donner, v. r. a sï da unulü altuia, mutuale. Entrée, 1. intrare; Inceputü, d’—,dela începutü. Entrées, mërfurï carï intră. Entref aite, f. Sur ces—.sr între acestea, şi su)’ Ventre-faite. Entrefilet, ni. articlu pusü intre altele în diariü. s Entre-frapper, v. r. a se lovi unulü pe altulü. Entregent, m. modü abile J de conducere în aiïacerï, iscusinţă. s’Enîr’égorger, v. r. a se tî’iia unulü pe altulü. Entrelacement, w. împletitură (de inele). (inele). Entrelacer, v. a. a împleti Entre-lacs, ni. pl. arch. ornaminte de vergele şi florï impletile, încruciate. Entrelardé, ce, adj. am-mesticatü cu grassü şi slabü. Ertrelarder, v. a.*a ])ime slănină la carne. Entre-ligne, f. spaţiu între douë linie de scrissü. In mus. comp. interligne. Entreluire, v. n. a luci pe jumëtate. [mestica intre. Entremêler, v. a. a am- Entremets, m. buccate din allü douilé servitiü la unü prândü, înainte de dessert. Entremetteur, m. euse, ï. mijlocitorü Ia uă învoinţă (în sensü rëü). Entremettre, v. i\ a se pune la mijlocü, a mijloci. Entremise, 1 . mijlocire, 'médiation. s’Entrenuire, v. r. a sï face rëü unulü altuia. Entrepas, m. vd. amble. Entre-pont, m. etagiulü între douë copperte pe nave. Entreposer, v. a. a pune în depositü (mërfurï.) ENT — 38! ENV Entreposeur, m. pëditorü, vîndëtorü, la unü depositü. Entrepositaire, m. cellü cè lassa mërfurï in depositü. Entrepôt, m. depositü, locü de depositü pentru mërfurï. Marchandises en —, mërfurï nevămuite. Entreprenant, ante, adj. activü cà së întreprindă. Entreprendre, v. a/ a întreprinde. Entrepreneur, m. euse, f. iutreprindëtorü. Entrepris, e, adj. v d. perclus. Entreprise,f. întreprindere. .s'Entre-quereller, v. r. a se certa unulü eu altulü. Entrer, v. n. a intra, pë-trunde ; v. a. a introduce. —en ménage, a se căsători; — dans la roba se face juristü, — en condition, a intra în servitiü,—en charge, a intra în funcţiune, dans les plaisirs de q. n., a lua parte la plăcerile cuï-va. sEntre-regarder, v. r. a se privi unulü pe altulü. /Entre-secourir, v. r. a se ajjuta unulü pe altulü. Entre-sol, rn. etagiü sub primulü etagiü (entre le rez-de-chaussé et le premier). Pl. des entre-sols. Entretaille, f. tăiătură u-şioriă între altele( la gravure). Entretènement, m. întreţinere, banï daţî pentru sub-sistinţă.— Astădî se dice maï bine entretien. Entretenir, v. a. a întreţine, tiné în bună stare. S’ —, a convorbi, se întreţine. Entretien, m. întreţinere, convorbire. Entretoile, f. dentela pusă cà ornam. între douë bande de păndă. Entretoise, f. lemnü care legă alte douë. s'Entretiier, v. r. a se uccide unulü pe altulü. Entrevoir, v. a. a intrevedé, vedé neperfectü, vedé pu-çinü. Entrevous, m. intervalü intre grinde etc. (la dicl.). Entrevue, f. întrevedere, întîlnire de învoinţă. Entr’ouvrir, v. a. a dis-chide pc jumëtate. S’—, a sediscliide priu disjunţiune. Enture, f. loculü unde se altoesce. Enumération, f. enumera-ţiune, numërare. Enuméra-tif, califică adverbile de numere cum este ànteiü, allü douilé etc. Enumérer, v. a. a numëra căte unulü. Envahir, v. a. a năvăli, lua prin violinţă. [vălire. Envahissement, m. nă- Envahisseur, m. nàvàli-torü. Envéüoter, v. a. agr. a pune (érba) în mice grà-medï. Enveloppe, f. învelisiü, cop-pertă. Envelopper, v. a. a înveli, coprinde de téfe părţile. Envenimer, v. a. a învenina (otrăvi). De ordinariü se dice empoisonner.. Envergure,f. lărgimea păn-delorü naviï. EPAI — :m EPAL Envers, m. dosulü uneï materie, a V—, pe dosü, tomber à —, a càdé pe spate. Envers, prr.p. către Vd. vis-à-vis. à / Envi adv. pe întrecute. Envief f• invidia (pismă). Dorinţă, necessitate. Il lui a pris —ţ a capëtatü plăcere. Envier, v. a. a invidia (pis— mui), dori..S—. a se invidia. Envieux, euse, adj. invidi-osü (pismaşiu). Comp. jaloux. [maï. Environ, adj. apprôpe. maï Environnant, ante, adj. vecinü, situatü prin pregiurü. [giura. Environner, v. a. a încun- Environs, m. pl. vecinë-tate. Les alentours. Envisager, v. a. a privi în façià; fig. a considéra, essamina, cumpăni. Envoi, m. trămitere, lucru tramissü. En voisiné, ce/uf/.învecinatü. s Envoler, v. r.a sbura, trece repede, desparé. Envoyé, m. trâmissü,solü. Envoyer, v. a. a trămite. Eons, m. pl. inteliginţe e-terne carï, după gnosticï, a presedutü la diversele crea-ţiunî ale lumï. Epacris, f. planta australe dintre bicorne. Epacte, m. epactă. Numërulü dilelorü adaus.se annuluï lunare,cà së lu egalede cu an-nulü solare. Epagneul, m. căne micü cu përulü lungü, căne spanicü. Epais, aisse, adj.şi adv. desü. Epaisseur, t. desime. Epaissir, v. a. a îndesi, face desü. [desire. Epaisissement, m . în- Epamprer, v. a. a tăia viţa. Epanchement, m. invol-tare, revërsare. Epanché, ée, xà. extravasé. Epancher, v. a. a versa în-cetü. .S”—, a se învoita, dis-chide, Epandre, v. a. a respăndi. Epanouir, v. a. a dischidc, face së se disfăşiure florile; fig. a înveseli. S’ — , a se dischide (flôrea), se trece : a fi veselü. Epanouissement, m. dis-chiderea (florilorü). Eparcet, ni. speçiâ de fînü. Epargne,f.strînsâ economiă. Epargner, v. a, a economi. Eparpillement, m. resipire. Eparpiller, v. a. a resipi. Epars, arse, adj. resipitü, rëspânditü. Epars, m. mar. micü ful-gerü fără tunetü. Epart, m. papură spanică. Eparts, m. lemnulü dintre ulube (la cârruçiâ.) Eparvin, m. tumôre la piciôrele cailorü. Şi è per vin. Epaté, ée, adj. scurtü şi latü: verre—.pacbarü cupiciorulü ruptü. Epaule, m. umërü. Prêter V—, a trăi cu anevoinţă şi sperând ü maï bine. Epaulée, f. împins ură cu u-mërulü. |teredü. Epaulement,r/?.t. valu, me- Epauler, v. a. a resëma de umërü ; a ajjuta, assiste. Epaulette, f. epoletâ ; mar. tăiătură laterale a lenmuluï. — 384 — EPI Epave, adj. Checul —, calü rotâcitü. La jil. s fë ramă ture ce aruncă marea pe ţermurî. Epeautre, m. speçiâ de fru-mentă. Comp. seiyle blanc. Epée, f. sabiă ; - - de hier, s. espadon, delfinü. Epeler, v. a. a numi una după alta literele uneî vorbe. Epellation, f pronunţare. E pe n thèse, f. y ram! epen-thesc. Adaussulă uneî litere /lettre êpenthétiquc) séü silabe în mijloculă vorbei. Eperdu, ue, adj. turburată estremü de uă passiune. Eperdument, adv. passio-natü, cu patimă, violinte. Eperlan,)/*. unü mică pesce de mare. Eperon , m. pintenü. Eperonné, cc, adj. munită cu pintenî. Eperonner, v. a. a da pintenî : stimula, aiguillonner. Epervier, m. irete, uleü. Ephélide, f. petră pe pele, stropî. Ephémère, adj. efemeră, de uă di, care trăiesce uă di. Ephémérides,f.p/.efemeridï table astronomice, curî determină di cu di posiţiunea planetelor ü. Scripte cari indică evenimintele cè se petrecu în fiă-care di. Ephores, m. pl. efori. înalţi magistratî la Spartanii vechi. Epi, m.spicü. [cerea, spicului. Epiage,>».formaţiunea, cres- Epiale, adj. f. Califică febrile continue cu estremă căldură şi fiori. [derma fructuluî. Fpicarpe, m. epicarpă, epi- Epicaume, m.vd. Encaume. Epice, m. substanţă aromatică, cè se pune in buccate,. precum chimenă, scorţişoră. Pain d’—, turtă dulce. Epicéa , m. séü épicia, bot. speçiâ de bradă nordică, c-pinette, bradü ordinariü, br* rosiü, br. canadianü, br. eu-ropénü (pinus,pinus picea, phius excelsior). Comp. j>i-cca , sapin , pesse, sapin passe. Epicène, culj. epicenü, care se applică Ia ambele sesse, s. e. co}>ilă pôte fi şi bàiètü şi fiică. Epicer, v. a. a pune în buccate substanţe aromatice, vd. epice. Epicerie, f. băcănia. Epicier, m. icre, f. băcanii. Epicurien, m. filosofü epicureu. [limă. Epidémie, f. epidemia, mo- Epidémique,ac/j. epidemică. Epiderme , m . epidermă , membrana de d'assupra peliî. Epier, v. n. a se forma în spicü. Epier, v. a. a păndi, observa în secretü. Comp. yuetter. Epierrer, v. a. a curăţi unü locü de petre. Epieu, m. bastonü garnită eu ferră pentru vînătore. Epigastre , m. epigastru, partea superiôre a pânteceluï. Epigastrique, aclj. epiga-strică. [laginea gîtlegiuluï. Epiglotte, f. epiglotă, carti- Epigrammatique,tul/, epi-gramatică. Epigrammatiste, rn. au-toră de epigramate. Epigramme, m. epigramă, EPI — 385 - EPOI mică poesiă terminată prin uă trăssură satirică. Epigraphe., m. epigrafü, in-scripţiune pe unü edificiü, sentinţă, citaţiune pusă în capulü unei scrieri. Epilatoire, adj. care face së cadă përulü. Epilepsie, 1'. epilepse. Şi mal caduc, haut mal. Epileptique, adj. epilepticii. Epiler,v. a. a smulge përulü. Epilogue,m.epilogü : conclu-siune la finele uneï scrieri. Epiloguer, v. n. a face unü ppilogü, a censura. Epilogueur,m.cellü cè scrie epilôge. [(spiunrium). Epinards, m. j>l. spanacü, Epine, f. spinü, ghimpe,— -du dos,—dorsale, séü numaï é-pine, columna vertebrale. Epânette, f. unü felü de cla-virü micü. Vd. si Epicéa. Epineux,euse, adj. spinosü. Epine-vinette, f. unü arbu-relü spino.su. Epingare, m. micü tunü care nu (incăpe) iea maï multü de unü semi-kilo de glônte. Epingle,f. acfi cu gămălia:— a chiveux, acü pentru përü, tiré à quatre—s, forte gatitü. Epingler, v. a. a priude cu aculü cu gămăliă. Velours cpinglé, catifea vërgata. Epinglette, f. acü pentru a destupa cocosiulü pusceï. Epinglier, m. ère, cellü cè face sèü vinde ace. Epinière,adj. f. care ţine de columna vertebrale, moelle —,măduva spinării. Epinoche, m. cafea de cea Dic f.-ltom-Franc. mai bună calitate. Ca f. séü éplnocle, speçiâ de pesce de ordinariü dissü écharde. Epiphanie,f. epifaniă, serbă-tôrea adoraţiuniî Magilorü. Epique,adj. epicü,dc epopeă. Episcopal, ale, adj. episcopale. Episcopat, m. episcopatü. Episode, f. episodă. Episodîque, adj. episodicii. Epîspastique , adj. med. epispasticü,irritante allü peliï. Epissure , f. împletitură a douë margini de funiă. Epîstolaire9adj. epistolarii!. Epifaphe,»/. epitafü, inscrip-ţiune pe unü mormîntü. Epîfhalame, m. mică poesiă j'kontru a celebra uă uuntă. EpitHète, m. epitetü (poreclă). Epitague, m. ornamentü cè magistraţii şi professoriï portă pe umërulü stîngü. Epi tome, m. epitome, prescurtare. Epïtre, f. epistolă, scrissôre. Epizootie, f. epizootiă, epi-d^miă de auimalï. Epirootiîţue?«(/y.epizootiei! Eploré, ée, ailj. cu totulü în planşete. Epluchage, m. curatitulü laneï, erbelorü etc. Eplucher , v. a. curăţi de ceaa cè este stricatü. Eplucheur, m. euse, f. cu-raiïtorü (de lănă etc). Epluchoir, m. instrumentü de curăţiţii lăna etc. Epluchure, m. ceaa cè re-măue, căndil se curăţă lăna, grănele. Epointer,v.a .a rupe virfulü. EPR — :wi> — E QUE Epois | m. vîrfulü cornului la cerbi. Epome, //). anat. regiunea superiôre a umorului, Şi é-pomule. Eponge, f. spongiă, burete. Eponger, v. a. a curaţi cu buretele. EpontiileSjf. pl. mar. lemne carï susţinu punţile naviï. Epopée, f. epopeâ, poemă epică. Epoque, f. epocă, periodă istorică. slpoumoner , v. r. a-sï fatiga plămânii vorbindü. Epousailles, f. pl. nuntă. Epouse, f. consôrte. soţia. Epousée, f. luată m căsătoria. Epouser, v. a. a lua in că-sătoriă. [pulberea. Epousetïer, v. a. a. scutura Epouseur,))!.cellü c*' trebue së se însôre. [mintàtoriü. Epouvantable, adj. spăi- Epouvantablement, adv. de spaimă, cu escessü. Epouvanlzil, m. ceaa ce se pune în câmpü, cà sé sperie passerile. La pl. speçiâ de rândunică marină. Epuvante,f. spaimă, terrôre, subită. Epouvanter, v. a. a spâi-raănta. Epoux , m. épouse, f. consôrte, soçiü. Comp. mari. Epreindre, v. a. a stôrce. Epreintes, f. pl. t. strînsure de stomacü. Şi la siny. s'Eprendre, v. r. a se lassa învinge de uă pasiune. Epreuve, f. probă, cercare, ispită; impr. correctură. Eprouver,v.a.a proba,c/latanü. Eradication, f. scôtere din ràdëcine, estirpaţiune. Erafler, v. a. a sghîria u-sioriü. [tură. Eraflure, f. mică sghîriă- Eraillement, m. rărirea firelorü ţessute ; med. în-tôrcere în affară a pleôpeï. Şi cctropion. Eraïller, v. a. a rări firele uneï ţesseture. Comp. relâcher. Erailiure, f. ţessetură rară. Erater, v. a. a redica, lua, splina. a perde resuf- llarea alergàudü. Erbucj f pâmîntü argilosü. Ere, f. eră, létü. Erèbe, m. Erebü, parte a infernuluï la anticï. [ recteur, m. s. adj. anat. erectorü. Se dice de mus-chiï cè scrvcscü a îutinde, a redica. Erection, f. erecţi une, redi-c.ire; constricţiune. Ereinter, v. a. a rupe ră-nunchiï. Erésipéle, m. ?. érysipèle, med. erisipelă, brincă;—idi-opathique, vd. érytheme. Eréthisme, m. med. ere-tismü*, irritatiune, apprin-dere. Ergo, conj. asia dérü. Ergo-fjln s. cryo-ylitc, vorbă lungă, deunde nu ese nimicü. Se dice fam. cà së rîdă de marile raţionamiute, carï nu conchidü nimicü. Ergot, m, unghiă ascuţită a cocoşiuluî, căneluî. Ergotage, m. vd. ergoterie. Ergotéf ée, adj. care are unghie, precum cocosiulü. Ergoter! v. a. a contesta, necăji (face cîrcote). Ergoteriey f. vd. Chicane. Ergoteur m, euse, t. vd. Chicaneur. Ëriger, v. a. a erige, înălţa, construi. Erminette,f.speçiâ de bardă. Ermitage, s. Hermitage, m. lăcuinţa ermituluï. Ermite, s. hennit e, m. cr-mitü, solitare, pustnicü. Erosion, f. rôdere, rosură. Eroder, v. a. vd. ronger. Erotique, adj. eroticü, de amorü. Errant, ante, adj. retăci-toriü, rëtâcitü, care retăcesce, care nu è defiptü la unü locü. Errata, m. (s'ng. erratum), errată, tablă de errorï. Erratique, adj. med. erra-ticü, neregulatü. ESC — 389 ESC Errements, m. pl. mersü obicinuiţii in all'acerï. [şela. Errer, v. n. a rëtâci; se în- Erreur, f. errôre, gresélâ. Erroné,<:e,atfj.cuerorï, greşit. Eructation, f. eructaţiune, sughiţu. [vëtatü. Erudit, 'ite, adj. eruditü, în- Erudition, f. erudiţiune, învăţătură profunda, întinsă. Eruptif, ive, adj. med. eruptivă. Se dice de bôleie însoţite de erupţiunî (bubuliţe). Eruption, f. erupţiune, is-bucnire. Bubuliţe cè apparu pe pele. Erysîpèle, vd. Erèsipcle. Eryt'iènie, m. med. eritemă, roşelă înflammatoriă. Es, ’ prep, în, dans les. Escabeau, m. rscabelle, f. laviţă. Escache, f. dâbalï ovale. Escadre, f. escadră. Chef d'—, contradmirale. Escadrille, f. mică escadră. Escadron, m escadron ü. .iscadronner, v. a. a face evoluţiuni de cavaleria. Escalade, f. assaltü cu scări, spargere de tâlcharï. Escalader, v. a. a da assaltü urcăndu-se cu scârï. Escaladon, m. micü rodanü pentru mătasse. Escale, f faire—, s. relâcher, a slăbi funiele (despre navï). Escalier, m. .scară. Escalope, f. felia subţire de carne prăjită etc. (schnitzel). Escamotage, m. abile in-torsurâ de înşelăciune, scamatoria. Escamoter, v. a. a face scamatorie, fura cu iscusinţă. Escamoteur, m. scama-torü, pungasiü. Escampette, f. prend- ? la poudre d’ —, a fugi, es-camper. Escapade, f. greséla conlra cuveniuţeî, lipsă delà détoriâ. Escape, f. arch. scapfü, partea de lângă base (a co-lumneï). [rabeü ( racù). Escarbot, m. speçiâ de sca- Esc2rboucle, 1. pëtrâ piv-tiôsâ de culôre roşia închisă. Escarcelle, f. ] ungă mare şi lungă. Il pleut dans son —, ellü se face b gatü. Escargot, m speçiâ de melcü. Machinâ in spirale, numită în genere vis d'Ar-chimède Escarmouche, f. lupiă între puçini scldatï (hâiïuëlâ). Es^armsucher, v. a. face mice lupte la începutulü bâ-tfllieï (hărţui). [de cicoreă. EscaroSe, scarole, f. speciă Escarpe, f. malulü fosse, şanţului, care prives ce pe ineinicü, oppusü contrescarpe. Escarpé, adj. preruptù. precipitü, prâpâstiosü. Escarpement, -m. povîr-nisiü repede. Escarper, v. a. a tăia (muntele) dreptü de sus in jeosü. Er car pin , m. pantoiïi lisions Jouer des—s, a fagi. Escarpolette, f. scaunü pe légânü. Escire, t maï bine excliarc, (pron. eskarj côje césefor-méda pe pele, in urma uneï plage, unuï cauleriù. ESC — :î(Jü — ESP Escient, m. à son - , eu sciinţa : à bon—, in adevërü, tout de b)iiy acinuinirut. Esclaire, ni. passére do predă eu corpulü lungü. Esclandre, ni. sgomotü scandalosü pentru unü acci-dinte neferice, tapage. Esclavage, rn. servitute (robia). * Esclave, m. servü (robü). Escobsr, m. omü siretü. Delà numele unuï Jesuitü spani lu, celebre casui.stü. Escoharder, v. a. a lacé cà së înşele. Escobarrîerse, f. minciună abile, potrivită, subîerfugiü. scoclîer, v. ;i. a bate coca bine cil latulü măneî. Escoffion , m. speçia de scufii pentru femee (vech.). Escogriffe, m. cellü cèiea cu cutedanţă ce-va. Escompte; m. scontü. Escompter, v. a. a sconta. Escompteur, rn. sconta-torü. Escope, f. vd.écope. [bina. Escopette,f. specia de cara- Escorte, J‘. escortă. Escorter, v. a. a escorta, însoţi pentru a proteze, séü onora. Vd. accompagne)'. Escot , m. uă materiă de lănă. Escouade, f. totale de soldaţi condusï de unü capo-rale. Escoupe, f. lopată de ferrü. Escourgeon, m. speciă de ordü precoce, verde. Escrime, f. scrimă. /Escrimer, v. r. a face seri mă. Escroc, m. inselàtorü. Lscroquer, v. a. a obtiné7 câştiga, prin înşelăciune. Escroquerie,!'. înşelăciune. Escroqueur, m. euse, i. înşelătorii. E-si-mij mus. desemna altădată sunetulü rni séü e. Espace, rn. spatjü. Espacement, m. spaţiare, vd. urm. Espacer, v. a. a sp.iţia, lăssa locü, intervain (egale) între maï mul.e lucrurï. Espadon, ni. sabia mare şi lată. Espadonner, v. n. a se servi cu sabia, espculon. Espadrille, f. speciă de încă lçiàminte la Pireneï. ■ Espagnolette, f. vergea de ferrü mobile, care închide li*réstra. Espalier, ni. rândü de arburï în façia unuï murü. Espars , m. pl. catarturï lungi. Esparcette, f. speçiâ de finü. Şi esparcet, sainfoin. Espèce, f. speçiâ, felü. En — s $o)uiant -s, în monnetăsunător iâ. [dejde. Espérance, f. speranţă, nă- Espérer, v. a. a spera. Espiègle, m. desteptü, isteţ ü. ' (>ţă. Espièglerie, f. întorsură is- E Spin gole, f. puşcă scurtă cu virlulü largü. Espfon, rn. spionü. Espionnage, m. spionatü, spionare. Espionner, v. a. a spiona. Esplanade, f. pi.içià înaintea unuï edificiü mare etc. ESS — 391 — EST Fspoir, )>i. vd. Espérance, Esponton, m. suliţă scurta. Esprit f m. spiritü, minte, sufiletü ; spirtü ; essinţă. Esprit-de-vin f m. spirtü de vinü. Esprit fort, »ï. spiritu tare, spiritu liberü, personă care ţine a nu admite opiniunile recunnoscute in genere. Esquicher, v. n. şi r. a da cartea .«a cca maï slabă Ha joculü de rtîver.si). Esquif, m. mică luntre. Esquille, f. chir. buccaţica de ossü frantü, séü cariatü. Esquinancie, f. med. in-flammaţ. la gîtü, andină dif-terică. Esquisse, f. primulü linia-mentü allü unuï desemnü (schiţă). Esquisser, v. a. a lace primele liniaminte aie unuï desemnü. Esquiver, v. a. a évita eu abilitate. 8'—, a se strecura, eşi fără së fiă observaţii, se furişia. Essai, m. tentativă, cercare, a V—, pentru cercare , de probă. Essaiej f. rădccină indiană cà së văpsescă slacojiü. Essaim, m. stolü de albine. Essaimer, v. n. a eşi in stolü albinele) : cette ruche a essaimé. Kssanger, v, a. a curaţi cu apă rufele înainte de a le pune în leşiă. Si Echanger. Essartentent', m. ruperea, smulgerea, m inicinilorü. Essarter, v. a. a smulge mărăcinii. spinii, de pe unü locü. Essayer, v. a. a cerca, gusta ca së cerce. —, a se cerca. Essayeur,»?, probatorü allü monnetelorü. Esse , f. speçiâ de carligü ; istrum. in forma luï S. Esseau, m.micü toporü recurbatü. Essence, i. essinţă, ceaa cè lace natura unuï lucru. Essentiel, elle, adj. essin-ţiale, care ţine de essinţă, de fiinţa, lucruluï; necessariü. Essentiellement, adv. în essinţiale, necessariü. Essera, m. s. sora, m. éd. erupţiune de pustule cu mancă ri me. Essette, f. cincanü cu unü vîrfü ascuţitei şi cellü-altü răfundu. Esseulé, adj. klssatü sin-gurü, parasitü de toţî. Essieu, m. ossiă. Essor, m. sborü, progressü. Essorer, v. a. a întinde rufele în aerü së se usuce. Essoufflement, m. neputinţă de a maï resuffla. Essouffler, v. a. a face së nu maï péta suffla séü resu l’il a. Essui , )n. locü unde se întinde ce-v.î, së se usuce. Essuie-main,m. s. essuie-inains, stergariü. Essuyer , v . a . a sterge, fig. a sull'eri. Est, m. estü, rësuritü. [marï. Estacade,f.dagasü de burne Estafette, f. vd. Courrier. Estafier, m. lëciorü, servi-torü de statură înaltă în Italia. [siderabile. Estafilade, f. tăiătură con- EST - :m - ETA Estame, f. împletitură de lănă. Estamet , m. mică materiă de lănă. Şi estamette. Estaminet, m. cafenea. Estampage, rn. stampare. Estampe,f.stampă, stampilă. Estamper, v. a. a. stampa. Estampeur, m. lucrătorii care stampedă. Esstampslie , f. stampilă , impressiune pusă pe scris-sorî, pe cărţi etc. Estampiller,y.a. a stampila, imprime stampe pe cărţi etc. Estanc, m. mar. (navire—), luntre bine închisă. Ester, inf. usitatü numai în ester en jugement, a urmări uă acţiune în justiţă. Esterlin,)».pondu de 25' Esthétique,f. estetică, sciinţa frumosului. C;'i adj. estetică, care se referesce la sinümînlulü frumosului. Estimable, adj. stimabile, de stimatu. Estimateur, m. preţuitoru. Estimatif, ive, adj. de es-timaţiune, de preţuire. Estimation, f. estimaţiune, preţuire. Estime, f. stimă, onôre. Estimer , v. a. a stima, o-nora; crede. Estival, a(ey adj. veraticu. Estoc, m. vechiă sabiă lungă şi dreptă, subţire. Estocade, t. tare împunsură. Estocader, v: n. a lovi cu împunsure, împunge. Estomac, m. stomaeü. Estomaquer, v. r. fam. a. se crede offensatü; se osteni vor^indü. Estompe, f. micü sulü de pele etc. pentru a întinde creionulü môle pe chărtiă. Estomper,v.a.a întinde creion ulü^môle pe chărtiă prin uă estompe. j Etouffée. Estouffade, étouffade, vd. Estrade, f. înălţătură in formă de pardoseiă. [matică. Estragon,m. uă plantă aro- Estramaçon,»i.vechiâsabiâ lungă cu doue tăişiurî. Estramaçonner, v. a. a lovi cu estramacon. Estrapade,f. unü suppliciü pentru marinari. Estrapader, v. a. a pedepsi cu estrapade. [(ciungi). Estropier , v. a. a mutila IL'sturgeon, m. unü pesce, crapü. Et, conj. si. Etable, m. staulü pentru ani-nimalï. [(malï în staulü. Etabler, v. a. a pune ani- Eta bli, m- t. mesă tare unde lucnMă tîmplariî, croitorii. Etablir, v. a. a stabili, statornici. Etablissement, m. stabilire, stabilimentü, assedămîutu. Etage, m. etagiü, catü. Etager, v. a. a dispune in caturi. Etagère, f. rândü de laviţe. Etai, m. stilpü de lemnü pentru a propti unü murü, uă construcţiune. Etain, m. stanü, cossitorü. Etal, m. scaunü de măcelăria. La pl. étaux. Etalage, m. esposiţiune de mérfurî de vindere. Etalagiste, m. negutâtorü ambulante. ETA — 303 — ETJ1 Etaler, v. a. a întinde, espune pentru vindere; disfăşiura. —,a se disfăşiura;se întinde cà së se repausede. Etalier, m. cellü cè ţine unü scaun ü de macelariü, baiétü de măcelăria. Etalon, m. armasarü de specia preciôsa ; model ü de greutăţi şi mesure adoptate de lege. Etalonnage, m. étalonnement, însemnarea mësure-lorü după modelulü priimitü. Etalonner, v, a. a însemna mësurele si greutăţile după modelulü adoptatü prin lege. Etamage, m. spoitură cu cossitorü. [sitorü. Etamer, v. a. a spoi cu cos- Etameur, m. lucrătoru care spcesce cu cossitorü. Etamine, f. stamiuă ; (essa-tură rară de mătasse. Etampe, f. burghiü pentru ferrü. Etamper, v. a. a face găurele une! potcôve. £tamure,t. cossit. de spoitü. Etanchement,/H. opprirea curgerii unul licidü. Etancher, v. a. a cppri de a maï curge unü licidü ; fig. a stinge, potoli. Etançon,»/<.buccatà de lemnü ca së susţină unü murü. Etançonner, v. a. a propti murulü. Etang, m. eleşteu. Etape , f. locü unde se op-prescü soldaţiî in mersü. Etat, m. Statu; stare ; proies-siune. Etat-major , m. statü-ma-jorü.stabü, ofïiciarï superiorï. Etau, m. instrumentü care apucă şi menţine buccăţele, pe cari lucredă uniî indus-striaşî, meughină. Etayement, m. s. étayage, proptire a muruluï. [murü. Etayer, v. a. a propti unü Eté, m. véra, esta te. Eteignoir, m. téva conică pentru accoperitü luminarea, cà së se stingă. Eteindre,v.a .a stinge, potoli. Etendage, m. funie întinse, pentru a u^ca ce-va. Etendard,;/;. stindardü, maï alessü allü călărimiï. Etendoir,m.instrumentü séü locü pentru a intinde şi usca. Etendre, v. a. a întinde, dis-lăşiura. .9'—, a se întinde Etendu,»n. cea maï mare scădere a apelorü uneï gărle. Etincelant, ante, adj. scmteiàtoriü, viuü strălucitor iü. Etinceler, v. a. a scinteia. Etincellementf rn. scînte-iare. Etiolement, m. alteraţiune cè sufïerü plautele puse in iniuncric-ü ; med. slăbiciune din lipsă de aerü curatü. Etioler9 v. a. a face së de-geuerede, së se strice, uă planta. [slabü. Etiqxie, adj. uscatü, forte Etiqueter, v. a. a însemna cu etiquetă. Etiquette, m. etiquetă, mică scriptură, cè punemü pe o-bioclc pentru a le cunnôsce; cerimoniale de palatü; forme cerimoniôse între persône. Etirage., m. întinsură, lun-gitura. Etirer, v. a. a întinde, lungi. Etisiej f. slăbiciune estrernă. Etoffe, f. materiă; de tuince —,de pucina valôre. Etoffer, v. a. a întrebuinţa tôta materia necessariă. Etoile , f. stea ; fiy. destinată, ursită ;—errante planetă. Etoiléy ce, adj. stela tü, sein en atü cu stele. sEtoiler, v. r. a se dispica in forma uneï stele. Etole, f. ornamentü sacerdotale. [mirare. Etonnamment, adv. de Etonnant, ante, adj. uimi-toriü, de mirare ; singulare. Etonnement, m. uimire, mirare. Etonner, v. a. a uimi. .S”—, a se mira, gëssi straniü. Etouffant, ante, adj. care năbuşesce. Etouffée, f. preparaţiune de carne coptă in vassü închisü. Etouffement, m. năbuşelă. Etouffer, v. a. a năbuşi; a stinge, a se năbuşi. Etouffoir, m. cuthiă de tinichea în care se stinge je-raticü. Etoupe, f. papură, éscâ. Etouper, v. a. a astupa cu papură. Eioupillon, m. fitilü de papură, de oscă, la tunü. Etourderie, f. faptă nesocotită. Etourdi, ie, adj. nesocotitür nerodü. A V— e, vd. urm. Etourdiment, adv. cu nesocotinţă. Etourdir, v. a. a asurdi, a-meţi, uimi. | a.ssurditoriü. Etourdissant, ante, adj. Etourdissement, m. as-surdire, ameţire, (zăpăcelă). Etourneau, m. vrăbioiii. Etrange, adj. straniü, ciu-datü. [modü straniü. Etrangement, adv. în Etranger, ère, adj. streinü. A V-—, în streinătate. Etrangeté, f. lucru straniü. ETT — 3o:> EVA Etranglement, rn sugrumare, strîn.sură de gîtü. Etrangler, v. a. sugruma, strînge de gîtü. Etre, v. sust. a li. Il est séü il y a, este, sunt. Sust. m. fiinţă, essistinţă, à blanc —, pănă la rădecină. La pl. diverse părţi aie uneï case (être). Etrécir, v. a. a strimta. Etrécissement, m. strimta re. Etreindre, v. a. a stringe. Etreinte, f. stringere, slrin-sură. [saftea. Etrenne, f. prima vindere, Etrenner, v a. a cumpăra cellü d'antéiü, face saftea. Etrier,ni. scarâ delà şea. Etrille, f. ţessală. Etriller, v. a. a ţessăla, peria. Etriqué, ée, adj. strînsü, care n’a re plinitatea cerută. Etrivière, f. curea a scareï delà şea. [màrginitü. Etroit; oite, adj. strimtü, Etroitement, adv. strînsü, intim ü, à l'étroit. Etroitesse, f. strîmteţă, de-fectulü lucrului strimtü. Etronçonner, v. a. a taia totü capulü unuï arbure. Etude, t. stu liü, npplicaţiune a spiritului, inveţătură. EtudianVm/e, adj. studinte. Etudié, ée, adj. studiatü. fă-cutü cu îngrijire, aflectatü. Etudier, v. a. a studia, in-véta. >*’—, a se esercita la. Etui, ni. cuthià;locü strimtü. Etuve, f. locü incalditü pentru a usca unele substanţe. Etuvée, f. modü de a côce carnea in fümulü séü. Etuver, v. a. a spëla încetü uă rană, face loti une. Etuviste, m. cellü cè ţine éture, baï de aburü. Etymologie, f. etimologia, derivaţiunca vorbelorü. Etymologique, adj e*inio-logicü. Etymalogiste, ni. cellü cé se occupa de etimologie. Eucharistie, f. vinü sacru, grijénià. Eucharistique, adj. euca-risticü, de grijaniă. Euchologe , rn. eucologü, carte pentru officiulü. slujba, duminicelorü în bise*, [rare. Euh, interj, a ! Esprime mi- EuphémiSEtie,)/i.eufVmism : Îndulcirea uneï vorbe, uneï espressiunï aspre (ret or.J. Euphonie, f. eufonia, sunete plăcute, (uneï singuiv voeï). Euphonique, adj. eufonicü. Euphorbe, ni. uă plantă caustică. [ropénü. Européen, enne, adj, eu- Eustache, ra. cutjtasiü de copiï. Eux, pron. pl. eï. [tatoriü. Evacuant, ante, adj. deşer- Lvacuation, f. deşertare. Evacuer, v. a. a deşerta, eşi (oştirea) diniruà térnl. Evader, v. r. a fugi pe furişi ü. Evalnation, f. preţuire. Evaluer, v. a. a preţui. Evanyéiique, adj. evau-gelicü. [modü evangelicü. Evangéliquement, adv. in Evangétiser, v. a. a predica evangeliulü. Evangéliste,’'* - evangelistù, EVE — 396 — EXA fiă-care din cel patru sănţi, carï au scrissü evangeliulu, Evangile, m. evangeliu. Evanouir, v. r. a. leşina. Evanouissement, m. leşină. [ţiune. Evaporation, f. evapora- Evaparéj ée, adj. ameţită. Evaporer, v. a. a evapora, resolvi in vapori. 5’—, a se evapora, s<> face fumă. Evasement, m. lărgirea u-neî disclrisure. [dischisură. Evaser, v. a. a lărgi uă Evasif, ive, adj. evasivă, care ajjulă a fugi, a scăpa. Evasion, f. evasiune, fugă furtivă, .scăparo. [evasivă. Evasivement,adv. în modă Evêché, m. episcopată. Eveil, m. sciinţă dată cuî-va despre ună lucru, la care nu cugeta. Tenii' à V—, a ţine in attinţiune. [teţă. Eveillé, ée, adj. deşteptă, is- Eveüler, v. a. a deştepta. Evénement,)/?, evenimentü, intimplare; incidinte dramat. Event, m. espunere la vintu, la aeră; trezéla, gustă neplăcută, cè capetă alimintele, licidiî, prin impressiunea aerului. Eventail, m. appărătore. Eventaâlliste, m. fabricante de a apărători. Eventaire, m. coşiu de precupeţi. [Event. Eventé, ée, adj. stricată, vd. Eventer, v. a. a agita aerulă cu appărătorea : fig. a revela, discopperi. .ş”— , a şi face aeră ; a se strica la aeră. Eve^iif, ive, adj. eventivă, care se pôte întimpla. Eventrer , v. a. a dischide dispicăndă séu tăiăndă. Eventualité, f. eventualitate, casă nesigură, evenimentă viitoriă, necertu. Eventuelle,ac//. eventuale, subordinată întîmplăriî. Eventuellement, adv. e-ventuale, de întîmplare. Evêque, m. episcopu. Evertuer , v. r. a se sili, se strădui. Eviction, f. depossessiune juridică, invederare. Evidemment, adv. evidinte, învederată. Evidence, f. evidinţă, învederată, invederare. Evident,ente, adj. evidinte, învederată. Evider, v. a. a săpa în intru: escava, scobi. [scobită. Evidoir, m. instrumentă de Evier, tn. petră scobită şi munită de unu canale pentru a spëla vassele. [juridică. Evincer, v. a. a dépossédé Evitable, adj. de care pôte, trebue, së se ferescă cine-va. Eviter, v. a. a evita, înlătura, se feri de. Evocable, adj. evocabile, care se pôte face së appară. Evocation, f chiămare, facere së appară, se se arrête. Evoquer, v. a. a cliiăma la lumină, face së appară. Ex, partie, es. Ex-ministre, es-ministru, fostù-ministru. Exact, acte, adj. esactă, tocmai, potrivită. [tocmai. Exactement,arf/. csactû,în- Exaciteur,m. esactoră, cellă cè commite uă esacţiune. Exaction,f.esacţiune. Actulü EX A. - 397 — EXG unuï functionariü publicü, care cere maî muJtü decâtü trebue. Exactitude,f. esactitate, po-trivêlà Întocmai. Exagérateur, m. trice, f. osageratorü. E x a gér a t io n,f.esageraţiune. Exagéré, ce, adj. esageratü, care nu é în justa propor-ţiune, peste mesura. Exagérer,v.a. a esagera, da lucrurilorü proportiunï mai mari decatü aü ;n realitate. Exaltation , f. esaltaţiune, ardôre esagerată în idee, în sinţiminte ; întronarea Papeï. Exalter, v. a. a csalta, înălţa, lăuda, célébrer, t. a curăţi prin foeü. Examen, m. essame, cerceta rc, recherche. Examinateur , m. essaminatorii, cercetătorii. Ex aminé,éeyadj. essaminatü, cercetitü. Examiner, v, a. a essamina, suppune essameluï, cerceta, observa, considera attintivü. Exanthémateux, euse, adj. s. éxanthématique , med . care se referesce la erupţiu-nile peliï, (exanthème). Exanthème, m. med. fisan-temfl, eruptiunï pe pele, allil carorü caracterü este roséla. Exantlation, t estractiuue a aeruluï séü altuï corpü fluidü prin pompă, f urm. Exarchat, m. essarcatü, vd. Exarche, m. s. exarque, e^-sarcü. Guhernatorü imperiale în Italia, a cuï reşedinţă era la Ravenna (între 5G7—752). Exarthrèmetm.chir. serîn-titură. Exaspération, i. esaspera-ţiune, estremă irritaţiune Exaspérer, v. a. a esasperar înîërrita estremü, face së devină maï rëü. Comp. aigrir. Exastyie,m.galeria cu sésse colurrme allăturate. Exaucement, /;, ascultarea (favorabile) uneï rugăciuni. Exaucer, v. a. a a asculta rugăciunea, împlini ceaa cè se cere prin rugăciune. Excavation, f. cscavaţiune, săpătură in păniîntu, cà së asşede unü fnndamentü. ExcaverjvdXVeffS'’/’ {p.un.). Excédant, ante, adj. es refl mie, care ese din mesură, prisosesce. Sunt. m. csce-dinte, prisosü, rëmasü, mirer oit. Excédé, ée, adj. trecutü af-fară din mesura; fig. slàbilü, ruptü {de travail,de muncă). Excéder,v.n. a trece mesura, eşi din limitï, fi in es-cessü, fî de prisosü. Voit.s m'excédez. më ducï pré departe, rnï propunï pré marï difficultăţî. .S*— de quelque chose, a esagera unü Jucru. Excelfement, adj. escel-linte, forte bine, perfectü. Excellence , f. e.scellinţă , gradü emininte allü calităţii într’unü genü, însuşire su-periôre, bună. Par—, prin escellinţă, maï alessü. cu distinrţiune (cu deosebire), în gradulü superior ü. Excellent, e, adj.escellinte, în gradü înal’ü, torte bunü. Excelientissime, adj.e s- EXG - :m — KXC celintissimu, bunü supremü, bunü in cellü mat înallü gradü. Exceller, v. n. a escelle, se distinge (se deosebi), fi maï presus, possédé unü gradü de perfecţiune séü diverse prestanţe între altele de ge-nulü sou. Ezcentriciié, f. t. escen-tricitate, caracterü ciudatü. Excentrique, adj. t. escen-tricü. Excepté, prep. escepţiune de, affară de, à la réserve de. Excepter, v. a. a escepta, esclude, scôte din numërulü, face abstracţiune de. Exception , f. escepţiune (deosebire) ; à V—de, cu escepţiune de, afTarâ de. Exceptionnellement/^?;, prin escepţiune, osceptionale. Excès, m. escessü, prisos ü, à V—,séü jusqu’à—,pânë la escessü, trccînüü uerï-cè më-surà. Excessif, ive, adj. escessivü, esageratü, peste mesura. Excessivement, ado. escessivü, peste mësura, peste fire. Lxciper, v. n. de quelque cho.se,a obiecta,oppune ce-va. Excipient,m.substanţă propria a dissolvi, a topi. Excise,f.impositü pe bëuture. Excision, f. chir. escisiune, tăiat ură. Şi abscision. Excitabilité, f. calitatea lu-cruluï incitabilo, s. animatü. Excitant, e, adj. înterrîtă-toriü. m<’d. escitante, care înterrită, redeşteptă puterile. Excitateur, m. tWce, osci- tatorü, cellü cè destéptâ (:n moiMsterie); fig. instrumentü pentru a distrage (descărca) electricitatea. Exciiatif, ive, adj. med. vd. Excitant. Excitation, f. escitaţiune, întërrîtare. Excitement, adv. med. restabilire a puterilorü creuri-lorü. Exciter, v. a. a escita, în-tărrita, provoca (aţîţa). Exclamaiif, ive, adj. es-clamativü, care esprime es-clamaţiune. Exclamation, f. esclamaţiu-ne, slrigatü repede de buccuriă, de mirare etc. Ezclure, v. a. a esclude, lăssa a fiară, respinge, depărta. Exclusif, ive, adj. esclusivü, care esclude. Personne —vc, personă esclusivă, care respinge tutü ce contradice gusturile, opiniunile, sélle. Exclusion, f. esclusiune, lăssare aflară, depărtare din. .1 V— de, cu esclusiune de, a fiară de. Esdusivement, adv. esclusivü, cu escepţiune. Exclusivité, f. putriotismü escessivü (jUiç. usit.J. Excommunication, f- es-communicaţiune, sentinţă care depărtedă pe cine-va dela oommuniunea Bisericeï. Excommunié, re, adj. es-communicatü , esclusü din numërulü chrestinilorü. Excommunier, v. a. a es-communica , esclude dela communiunea Bisericeï. Excoriation, f. chir. esco- EXE — yon EXE naţiune (jupuirea peliï), vd. écorchure. [pui peloa. Excorier, v. a. a escoria (ju- Excortication, f. escorti-caţiune, luarea cojiï. Excrément, m.ceaa cèese din corpü prin purgaţiune naturale. (Vorbă de evitatü). Excréteur, adj. m. séüexcrétoire, escretoriü, care ser-vesce la escreţiune. Ex cr e s ce n ce, vd. Excroissance. Excrétion, f. escreţiune, acţiune prin care lluidiï secre-tatî sunt ilaţî allară. (Nu u-sita). Excroissance, f. escres-ciută, crescetură, înllătură mică pe corpü, la animali şi plante. Excursion, f. escursiune, alergare a Ilară ; irrupţiune, năvălire; fiy. digressiune. Excusable, adj. scusabile, de iertatü, care pôte fi ier-tatü. Excusatio», f. vd. urm. Excuse, f. scusă. pretestü de escusaţiime, disculpaţiu-ue (desvinovăţire'. Excuser, v. a. a scusu, admite scusele, disculpa, des-vinovaţi. [iPllÇ- usit-) Excuseur ,/u. cellü cè scusa Excussion, 1. med. escus-siune, clătinare. Exéat, rn. (lat. sc éscij exeat. Permissiune dată unuï ecle-siaslicü sé esercite funcţiunile sélle în altă diocesă ; permissiune de a eşi. Execrable, vd. Détestable. Exécrablement, adv. fôrte rëü, in modü de blestematü. Exécration, f. esecraţiune, sintimîntü de orrôre estrema pentru, blestemü. [ble. Exécratoire, vd. Exécra- Exécrer, v. a. a détesta, a-vé in orrôre, blestema. Exécutab!e( adj. esecuta-bile, care se pôte essecuta. săvîrşi. Exécutant, m. essecutante, musicante care es.secută partea sa. La f. Exécutante. Exécuter, v. a. a essecuta, pune in lucrare, săvîrşi. .S'—, a se decide (hotări) pentru. Exécuteur, m. trice, f. es-secutorü, cellü ce essecuta, săvirşesce. Ca adj. é inusit. Exécutif, ive, aclj. essecu-tivü. Se dice de puterea însărcinată cu essecuţiunea legi lorü. Exécution, f. essecuţiune, punere în lucrare, săvîrşire. Suppliciü capitale. Exécutoire, adj. essecuto-riü, care se pôte lua în es-f-ecuţiune, séü care dă putere de a procédé la uă essecuţiune judiciariă. Exèdre, ni. sală de convorbire Ia Eleniî antici. Exégèse, f. essege.se, eortatü, râpitü de admiraţiune, de plăcere. Extatique, adj. estaticü, causatü de estase. Extemporané, ée. adj.ùs-timpurale, care se face îndată, în momentü. Extenseur, m. estinsorü. Muscliiü ce servesce se întindă. Extensibilité, f. putinţă de a se estinde, de a se întinde. Extensible, adj. estinsibile, care se pôte întinde. Extensif,iv de buccuriă, p. us. Exutoire, m. med. cauleriü., vesicatoriü. Exuviable,«d/.careşî schimbă pelea. Ex-voto, m. offerinţă pro-missă prin unü votü. PL nevariab. Eyalet, ni. vd. Pachalik. Eyre, f. s. eyra, speçiâ de-pisică de Paraguay. Ezourvédo, s. Ezour-Wei-dam, m. commentarîü la Wedas. Ezieri, m. speçiâ de jaspe verde americ. FAG — 407 — FAG F F, m. f. a patra consunante. J1 est masculin, quand on le prononce féy suivant la nouvelle appellation, et féminin, quand on le prononce ef. F, in m us- séü f-ut-fa, indică sunetulü fa. D’assupra uneï note însemn, forte. FF în-semnéda fortissimo. . Fa, m. sunetulü fu. A patra notă a gammeï ut. La clef | de fa, semnü în forma unuï | Creversü şi urmatü de douë punte, cheia bassuluï. Fabago, m. s. fabagelle, i. planta rutaceă afric. Elle passe pour vermifuge. Fable, f. fablâ, basmü. Fabliau, m. uarraţiune în versurï, nsi ta te în primele timpuri ale poesieï francese. Fablier, m. vd. fabuliste. Fabricant, ni. fabricante. Fabrication,f. fabricaţiune. Fabricateur, m. fabricatorii. Fafericien, m. séü fabri-cier,membru în consiliulüde fabrică allü uneï biserice. Vd. marguillier. Fabrique, f. fabrică, totü ce perţine uneï biserice paros-siale, veniturï etc. Fabriquer, v. a. a fabrica. Fabuleusement , adv. in modü faubulosü. Fabuleux, euse , adj. fa-bulosü, imaginariü. Fabuliste, rn. fabulistü, autorü do fabule. Façade, f. façiala. Face, f. façia, lăture, aspectü, j I une grosse—,ua façiâ grassă; | de face, din façia, din pun- ; tulü dinainte ; en -, în façia, I de prime—,1a prima vedere. I mus. differitele aspecte cè ica unü accordü în sunetulü fundamintale, face d'un ac-\ cord. Facé, ce, adj. bien facè, cu façia frumôsa, cu figură nobile. [tlîcü). Facétie , t. faceţie (mucali- Facétieusement, adu. faceţi osü (mucalitü). Facétieux, euse, adj. care escită rîsulü, faceţiosu. Facette, f. fecişioră, façeta. | Fâcher, v. a. a supëra, mănia. j Fâcherie, f. supërare, mă-! niare, desplăcere, chagrin. ! Fâcheusement, a>iv. cu J supërare. ! Fâcheux,euse, adj. supërâ-| toriü, importunü,desphïcutü. i Facial, a/e, adj. façiale, delà ! façia, veine— e, nerfs fa~ I ciaux. i Facile,adj. facile, lesniciosü, lesne; bklndü. Mon coeur est—à les désirs, inima mea è indulginte la dorinţele télle. Vertu— , femeă de moralï facilï, nu pré reservată. Facilement, adv. facile, u-sioriü, cu usiurinţă, cu înlesnire, lesne. Gomp. aisé-ment. Facilité,f. facilitate, uşiurin-ţă, lesniciune. [lesni. Faciliter, v.a. a facilita, în- Façon,f. formă; modulü cum este fâcutü un ü lucru. De-mustraţiunî allectate. FAQ — 40S — FAI Facondeff, facundiă, far far a, (palavragiă.).Incontinence de paroles. [formă. Façonner,v. a. a forma, da Façonnier, icre, adj. şi s. care face multe forme (ta-lîmurï). Fac-similé , m. fac-similé, reproducţiunc esactă a une! scripture, unuï desemnü. Pl. neuariab. [mërfurï. Factage, m. fransportû de Facteur, m. fâcëtorü, fac-torü, aginte însărcinata cu unü negoţ ;—d’instruments, iacëtorü do instruminte mu-siculï. Factice, adj. facticiü, fâcutü séü imitată prin arte. Factieux,casc, adj.iacţiosă, care escită uă turburare publică, sediţiosă. Faction,f. péda cè face unü soldatü la unü’postü. Partid ü sediţiosă intr’unü Stată. Factionnaire, f.soldatü de péda la unü postü. Factorerie, séü factorie,i. casa, computorulü uneï societăţi de commerciü în strei-nëtate, în Indie. Factotum, m. s. factoton, fictotü, insarcinatulü eu tôte aflacerile une: case. Factum, m. memoriü publi-catü pentru a critica séü a se appàra. Facture, f. factură, notă de preţuri. Facule, f. astr. vd. macule. Facultatif,ire, adj. facultative, a cuï essecuţiune, depli-nire, depinde de voinţă. Faculté, f. facultate, putere séü dreptü de a face. Fadaise, f. lucru fără gustă, nesărată, seccătură. Eadasse, adj. care è lipsită de gustü, fam. F ade , adj. negustosü, fără sapôre ; care nu este plăcută; care nu este animatü. Fadeur,f.defectü de a lî negustosü, neplăcută. La pl. laudă fără gustü. Fagone,f. anat. glandula conglomerată a toraceluï. Fagot,/)i. mànuchiü, adunătură de ramurï subţiri. Fogoîage,m punere în mă-nucliï, legătură de ramurï subţirî la unü locü. Fagoter , v. a. a face mă-nuchï, lega ramurï subţiri la unü locü ; ţig. a răndui rëü. Fagoteur, m. cellü cè léga mânuchï ; rëü lucrător ü , bousilleur. Fagoiin,/rt maimuţă imbrăc-cută ; glumeţă neplâcutü. Faguenas, m. mirosü neplăcută de spitulü. Faible, f. slabü, debile. Du fort au—,in terminü mediü. Faiblement, apv. cu slăbiciune, in modü slabü. Faiblesse, f. slăbiciune, debilitate. Faiblir, v. n. a slăbi, perde din putere, din meritü. Faïence, f. (dela Faenza în Ital.), argilă lucratü şi lus-tratü (smălţuită). Faïencerie, f. fabrică, com-merciă, de obiecte de argilă. Faïencier, m. icre, f. fabricante, commerçante, de argilă lustratü, marchidanü. Failli, m. falitü, cădută. FAI — -409 — FAL Eaillibilité, f. possibilitate de a se înşela. Faillible, adj. possibile de se înşela, câdëtoriü. Faillir) v. n. a câdé, se înşela ; lace falitü. Il est usité principalement à l’infln., au passé déf. je faillis etc. et aux temps composés, fai failli etc. Faillite, f. falimentü, falitü. Faim, f. famé (fôme). Faim-valle, spasmü allü cailorü, care încetéda căndii a măn-catü. Prin abusü se dice Faine, f. ghindă. [flnyale. Fainéant, m. lenesiü. Fainéanter, v. n. a sta le-nesiü, nu lucra nimicü. Fainéantise, f- leneviă. Faire, v. a. a face, opéra.— le quart, a fi attintivü, cu padă ; — le nord, a naviga spre nordü;—bien ensemble, a se potrivi. Faire-le-faut, lucru inevitabile. Le partie. f«;t suivi immédiatement d’un infinit, est toujours invariable: .L >uis \I fit taire ceux qu'il avait fait parler si bien*. Faisan, m. (pron./asrm), fa-san, uă passere galinaceă. La fem. ^oule faisane şi une-orï poule faisande. Faisances,r.pl. ceaa cè are së dé arendasiulü pe lângă preţul ü arendeï. Faisande, f vd. Faisane. Faisandeau,m.fasan tiuërü. Faisander, v. a. da vînatuluï arotna cé câştigă fasanulü. Faisanderie , f. reservă unde .se crescu fasaniï. Faisandier, m. cellü cè cresce fasanï. Faisane, f. căte-uădată faisande, şi adj., femela fa-sanuluï. Faisceau, m. fasciclu, adunătură de unele lucrurï unite între dinsele. La pl. fascile în Roma antică. Faiseur, m. eus?, f. fâcë-torü, cellü cè face. Faisselle, f, cosiü de răchită. Faisserie, f. lucru de răchită împletitü rarü. Faâssier, m. lucrâtorü care face împletiture de răchită. Fait, m. faptü, faptă, lucru fâcutü. Mettre au—, a face cunuoscute circuustanţele de. De—,de faptü, opp. de droit, de dreptü. Prendre— et cause pour, a lua parte, Uné eu. —et au prendre, in inomeutulü essecuţiuni i.Tout à fait, cu totulü. Fait, te, adj. fâcutü, dispusü, potrivitü. Homme—,omü în puterei etăţiî. Faitage,m.arc/i. lemnü care forméda vîrfulü lemnăriei unuï edificiü. Faîte, m. copperisiulü edi-iiciuluï, vîriu. Comp. sommet. [lane. Faîtière, f. copperisiü de o- Faix, 'ui. sarcină gré, osteni-tôriâ. r alaise, f. pâmîntü séü stin-ce precipiţi pe marginea mării. Se dice falaiser cândü marea se lovesce de stince. Falbala, m. (vorbă engl.), volanü de rochiă, magnetü. Fal^idie, f quarte—, divptü cè avea eredele së laiă unü pătrariu din legatü, déca testatorulü dispusesse de mai FAN — ilO - FAN multü de trei pătrarie ale successiuniï. Fallacieusemant, adv. fa-laciosü, cu înşelăciune. Fallacieux, euse, adj. fa-laciosü, care înşelă pentru a face rëü. Falloir, v. n. unipers. a trebui. Gu se şi en arrêta dif-ferinţa în mai puçinü : il syen faut tant, séü de tant, que la somme y soit, trebue mca attâtü ca së fiă sum-ma; il s'en faut de peu, maï trebue puçinü; peu s'en faut, maï.—I*jrt. pass. fallu toujours invariable. Falot, m. lampă mare; per-sônâ de rîsü. Falourde, f. mânuchiü de ramuri grosse. Falqué, ée, adj. bot. curbatü, îndouitü, la margine. Falsificateur, m. falsificatorii. [ţiune. Falsification, f. falsifica- Falsifier, v. a. a falsifica, altera printrunü ammesticü. Faltranck, m. Se numescü vulne»*ariele sueçiane. Falun,>/i sfërâmâture deco-quile, cè se gëssescü în pă-mîntü, şi carï lu potü în-grâsia. Faluner, v. a. a îngrăşia pă-mîntulü, vd. prec. Falunière, f mină de coquile, cè se gôssescü în pă-mîntü. Famé; adj, farnatü, reputată. Bien—, mal—, cu bună, cu rea, reputaţiune. Famélique, adj. famelicü, care suilere addesé fa mea, séü fômea. Fameusement, adv. estremü, peste mësurâ. Fameux, euse, adj. famosü fôrte renumitü; admirabile. Familiariser, v. a. a face familiare cu, a deprinde cu. Familiarité, f. familiaritate. Familier, ère, adj. familiare, din familiă; ordinariü. Familièrement, adv. In modü familiare, ca în fa-milia. Famille, f. familiă. Familleux, euse, adj. care Yoiesce totü-déuna sô mănânce (despre passerï). Famine, f. famete, fômete. Fanage, m. întorsură şi re-sipirea fînuluï pentru a se usca. Fanaison, f. tirnpü cândü se asşterne finulü, se se u-suce. Fanal, m. fanale, focü a-prinsü nôptea la intrarea porturilorü. [losü esageratü. Fanatique, adj. fanaticü,ze- Fanatiser, v. a. a face fa-naticü. (peste mësurâ. Fanatisme,»i.lanatism,zelü Fanchon, m. basma de le-gatü la capü. [olü. Fandango, m. dantü spani- Fane, f. vestejiture. Faner, v. a. a întôrce şi re-sipi finulü verde, cà së se usuce ; a vesteji, flétrir. Faveur, m. euse. f. cellü cè întôrce fînulü, cà së se u-suce. Fanfan, m. copilasiü, fam. Fanfare, f. căntfi essecutatü de trompete ; musică milit. Fanfaron, onne, adj. lâu-dârosü. FAR ~ 411 — FAS Fanfaronnade, f. vorbe mari, lăudărose. Fanfaronnerie, f. carac-terulü lăudărosului. Fanfreluche, f. ornamentü de puçinâ valôre. Fange, f. nomolü (noroiü). Fangeux, euse, adj. nomo-losü (noroiosü). Fanion, m. speçiâ de stindard ü. Fanon, m. micü ornamentü sacerdotale. Yd. şi prec. Fantaisie, f. fantasia. Fantasia, f. cursă pe calü, cè faeü Arabiï la serbătorî. Fantasmagorie, f. fantasmagoria, appariţiunc de figure prin iilusiuni de optică. Fantasmagorique, adj. apparinte prin illusium de optică. Fantasque, adj. capriciosü. Fantassin, m. soldatü pedestre. [ticü. Fantastique, adj. fantas- Fantaccini,vd Marijonette. Fantôme, m. fantasmă, apparinţă. Faon, m. (pronunţ, fan}, puiü de câpriôrâ. Faquin, m. omü de nimicü. Faquinerie, f. secătură, lucru de nimicü. [turcü. Faquir, m, fakir, càlugârü Faraiïion, m. mar. canale micü. [ralie. Farais, rn. plasă pentru co- Faraison, f. prima figură a sticle! sufflate. Lc^a^c- Parandole, f. dantü provin- Faraud, m. îmbrăccatii frumosü şi mândru de acésta. Farce, f. carne tocată pentru împlutură. Farce, f. trăssură comică1 grossolană (renghiü). Farceur, m, comediasiü ordinariü. Farcin, m. morbü, bôlâ, particulariü cailorü. Farcineux, euse, adj. eu farcin, vd. prec. Farcir, v. a. a împlé eu carne tocată,iinplé peste mesura. Fard, m. farda, dressü (su-limauü) ; fig. prefăcătoriă. Fardeau, m. greutate, sarcină. [moni. Farder, v. a. a drege (sule- Fardier, m. cârruçiâ pentru petre şi chiristea. Farfadet, m. spiritü nebu-natiü. [rescoli. Farfouiller, v. n. şi a. a Faribole, f. lucru vanü, frivol ü, secătură. Farine, f. făină. Fariné, ée,. care se pôte reduce in făină. Fariner, v. a. a tăvăli pes-cele în făină,cà sé-lü prâjéscâ. Farinet, m. zarü cu uă singură façiâ însemnată. Farineux, euse. adj. făi-nosü. Farinier, ni. t. fâinariü. Farlouze, f. alaudă, (ciocârlie) de livedï. Fas’-îîîsrîte, m. far-niente,. petrecere în inactivitate. Faro, m. faro, bere de Brus-sela. [baticü. Farouche, adj. ferosü, sel- Farrago, m. ammesticü de diverse speçie de grâü. Fascia-lata, f. med. aponévrose a côpseï. Fascicule, m. fasciculă. Fascination, f. amăgire, attracţiune prin privire. FAT - 412 — FAlT Fascinef f. fascină, legăture de ramure pentru a împlé fossatele une! fortificaţiuuî. Fasciner, v. a. a fascina, amăgi, attrage prin privire. Fascioles, f pl. speçiâ de vermi intestinali. [Francieï Faséolei l. fasole din sudulü Fashion, m. modă din lumea trumosă, din lumea mare. Fashionnable, adj. şi s. tînërü séü tineră de modă. Fastei m. fastü, trufiă. Fa?teS| iii. pl. faste, calendarul la Romanii antici. Fastidieusement | adv. fastidiosü, în modü desgus-tătoriii. Fastidieux, euse, adj. fastidiosü, desgustătoriiî. Fastueusement, adv. cu lastü, cn trufia. [fasiü. Fastueux, euse, adj. tru- Fat, fate, adj. şi s. faïuü, pretintiosü, impertinent et vain. Fatal, ale, adj. fatale. Fatalement, adv. fatale, in modü inevitabile. Fatalisme, m. fatalismü. Fataliste^ m. fatalistu. Fatalité, f. fatalitate, destinată, ursită, inevitabile. Fatidique,adj. fatidicü, care pretinde a revela diStinulu. Fatigant, antcs adj. fatigante,ostenitori ü, importunü. Fatigue, f. fatigă, ostenelă. Fatiguer, v. a. a fatiga, osteni. Fatras, m. ammestieü con-fusü de lucrurï inutilï. Fatuité, f fatuitate, stupidă opiniune de sine-.şî. [hala. Faubourg, m. suburbe. Faubourien, enne, adj. şi s. de suburbe, de mahala. Fauchagef m. cossitü. Fauchaison, f. timpulü cos-situluï. Faucher, v. a. a cossi. Fauchet| m. greblă; cossă mică. Faucheur | m. cossitorü, cellü cè cossesce. Faucheur, séü faucheux, m. püiagiuü de câmpü. Faucille, i. côs^a. Faucil(ony m. cossu mică. Faucon, m. fălcune, irete. Fauconneau, m. june irete. Fauconnerie, f. locü unde se nutrescü passerï de predă. Fauconnier, m. instructorii (dressatorü) de passerï de prédâ. Fauder, v. a. a însemna cu mătasse (uă materiă). Faufiler, v. a. a da siularü, cosse rarü. Se—, a se în-sînui in amicia, în iuteres-sile (se vîrî). Fauldes, f. pl. locü, fossă, un ie se face cărbuni. Faune, m, faunü, divinitate campéna la ceï vechï. Faussaire, m. falsificatorii. Fausse-braie, f. fort. drumü copperitü în giurulü escarpeï. Fausse-coupe, f. rea tăiătură, grămadă inegale. Faussement, adv. cu falsitate, falsü. Fausse-quinte, f. mus. quiută diminuită cu unü se-mi-tonü. Fausser, v. a. e falsifica. Fausset, m. voce acută. FÉG — il 3 — FÊL Fausseté, t'. falsitate. Faute, f. dclictü, gresélâ. Faute de, in lipsă de. Fauteuil, m. fotoliu. Fauteur, m. trice, f. favo-ritorü. Fautif, ive, adj. greşitu. Fauve, adj. fulvü, rosiaticü. On appelle bêtes fauves les cerfs, les daims et les chevreuils. Fauvette, f. pitulice. Fauxffaulx, m. côssa,seceră. Faux, ssc, adj. falsü, mincinoşii. Faux-bourdon, m. mus. buccată cu inaï multe părţi, ale cărorii note sunt ap-prôpe tôte egali. Faux-saunage, m. vindere de sare opprită. Faveur, f. favôre, binevoinţă. Favorable, adj. favorabile. Favorablement, adv. cu 1 avo re, lavorabile. Fa veri, ile, adj. şi s. favo-ritü, predilecţii. Favoriser, v. a. a favori, accorda preferinţă; protégé, Favoritisme, m. favori-tismü, influinţa favoriţiloru. Féal, e, adj. fidele. C’est mon —, este intimulü meü. Fébricant, e, adj. febri-cante, care suflere de friguri. Fébrifuge, adj. febrifugiü, care tëmëduesce frigurile. Fébrile, adj. febrile, de fri-gurï. [Romanii antici. Fécial, m. feciale, preotü la Fécond, nde. adj. lecundü, roditoriü. Fécondant, ante, adj. fe-cundante, care face së ro-descă. Fécondation, f. fecunda-ţiune, rodnicîre. Féconder, v. a. a fecunda, rodnici. [rodniciă. Fécondité, f. fecunditate, Fécule, f. feculă, partea fâi-nosă a unorü grăunţi. Féculent, ente, adj. fecu-linte. fàinosü. Se dit des liqueurs chargées de sédiment. Féculerie,f.fabricâ de feculă. Fédéral, ale, adj. federale, de confederaţiune. [lismü. Fédéralisme, m. ledera- Fédératif, ive, vd. Fédéral. Fédération, f. federaţiune, uniune politică. Fédéré, ée, adj. federatü, care participe la confederaţi une. Fée, f. fiinţă imaginariă, cuï se presuppune uă putere su-pra-naturale, ursitôre. Féerie,f. miraculosü,minunï. Féerique, adj. miraculosü, unde figuréda fiinţe imagi-narie; lôrte lrumosü. [Chineï. Féfé, m. omü din pădurile Feindre, v. n. a sq preface, lua apparinţe false. Feinte, f. prefacere, apparinţă falsă, dissimulaţiune. Feintise, f. obiceiü de a se preface. Feld-maréchal, m. feld- mareşiale (correctü maréchal de France). Feld-spath, m. feld-spath, gran^tü fôrte durü. Fêle, f. vergea de ferrü dis-picată, cà se iea sticla topită şi s’osuflle. [a separa. Fêler, v. a. a dispica fără Félicitation, f. fericitaţiu-ne, gratulaţiune (hiritisclă). FEN U — FER Félicité, f. fericitate, mare fericire. Féliciter, v. a. a fericita, gratula (hiritisi) pentru unü lucru ferice séü plàcutü. Féline, adj. race--, pisicele. Fellah, m. tërranü egipténü. Félon, une, adj. şi s. tră-dàtorü şi mărşiavO. .Félonie, f. mărşiăviă. Félouque, f. mică nave cu lopetï. Fêlure, f. dispicătură. Femelle, f. femelă, partea feminină. Féminin, ine, adj. femininü. Femme, f. femeă;—galante, care are intrige. Une maîtresse—, uă femeă resolută. Femmelette, f. lemeă slabă de carjicterü. [şoldului. Fémur, m. lemurü, ossulü Fenaison,f.cossitulü fiuuluï. Fendant, vd. Fanfaron. Fenderie, f. arte, macliină, cà së di spice ferrulü. Fendeur, m. dispicàt>rü. se Fendiller,m. a s« dispica. Fendoir , m. instrumentü pentru dispicatü. Fendre, v. a. a dispica, le cccurme fend,inima më dore. Fenêtrage, m. archit. tôte ferestrele uneï case. Fenêtre, f. fi*réstra. Fenêtré, fenestré, ée, adj. cu feréstra. Feni), m. finariü, locü unde se asséda finulü. Fenouili m. feniclu, mararü. Fenouïllet, m. fenouillette f. m'irü cu odôre de feniclu. Fenouillette, f. racliiü es-trassü din feniclu. >Fente, f. dispicătură. Fenton, m. séü f anton, fer-răriî cà së susţină (la did.). Féodal, ale, adj. feudale. Féodalemeni,a^‘. in modü feudale, cu dreptü feudale. Féodalité, f. feudalitate. Fer, m lerrü ; potcovă; ferrü de càlcatü ; —en bandes, — feuillard, ferrü în lamine, în şine ; —en barres, ferrü in stinghie ; —brut, —cru, ferrü brutü ;—martelé, ferrü bălutu ; — ouvré, ferrü lu-cratü ; fil de fer, sărmă de ferrü. Fer à repasser, ferrü de càlcatü. Fer-à-cheval, m. fort, o-peră semicirculare in giurulü unuï locü fortificatü. Fer-blanc, m. tinichea cop-perită de cossitorü. Ferblantier, m. tinichegiü. Fer-chaud , m. căldură nesufferită la stomaeü (uă bôlfi). [sticlarilorü. Fer et, m. vergea de ferrü a Férié, f. di-de serbàtôre, càndü nu se lucredă. [dile). Férié, adj. sërbatü (despre Férir,v.a. a lovi. Sans coup —,fàra a se lupta. Usit. numai la inf. près, şi la part, passé féru. Férier,v.a. mouc. Féroce, cidj. feroce, ferosü. Férocité,f.ferocitate, feroşiă. Férocosse, rn. pulmü de Madagascarü. Ferrage , m. potcovclă. Ferraille, f. ferrariï, lanţuri vechie. Ferrailler,v. n. a iubi lup-;ele, certele, a disputa tare. Ferrailleur,!/!, neguţâtoră de lanţuri,de l'errărie, vechie. Ferrandine,f. materiă usiô-riă de mătasse şi lănă. Ferrant, ni. (maréchal—), potcoviriü. Ferre, f. cleşte de sticlarT. Ferré, ée, adj. îmbibatü de ferrü. Ferrement, ad», inferrare, punere în lanţurî ; uueltă de ferrü. Ferrer,v. a. a in ferra, pune in lanţuri. Ferret, m. vîrfü de ferrü. Ferrannes'ie, f. fabrică de instruminte mar! de ferrü. Fero»onnier, m. ere, f. vin-détoru de instruminte mari de ferrü. Ferronnière, f. lanţă de aurü, cè şi pună femecle pe frunte. Ferrugineux, euse, adj. ferruginosü. Ferrure, f. ferricâtură, garnitură de ferrü. Fertile, adj. fertile,roditorü. Fertilement, adi. cu fertilitate. Fertilisant, ante, ad/.proprio së adducă fertilitate. Fertilisation, f. fertilitate, rodnicire. [rodnici. Fertiliser,v.a. a face fertile, Fertilité, f. fertilitate, rodire. Féru , ue, part. perf. dela férir, vulneraţii, lovitü. Etre —d'une femme, a fi pré înamorată de uă femeă, fam. Férule,f.linià prin care se batea altă-dată copii la palme. Fervent, cu/e, adj. plinü de ardôre, ferbinte. Ferveur, f. ardôre, passiune ardinte, ?clă mare pentru acte de pietate, de caritate. Fesse, f. Iumbi. [(sgircită. Fesse-mathieu, rn. uvaru Fest, rn. indouilura delà mijlocü a materiei, candü è strin^ă in buccată. Festin, ni. ospëtü strălucită. Fesiiner, v. n. a da unu ospeţă strălucită. Festival, in. festivale, mare sérbàtôre musicale. Feston, in. cunună de ră-murele, florï şi foie. Festoner, v. a. a côsse în cunune (fistona). Festoyer, s. fètoyer, v. a. a face sérbatôre cuï-va. Fête, f. serbăture. [serbătore. Fêter, v. a. a serbători, face FEU 10 — FID Fétiche, m. obiectü de cultü superstiUosü la Negri. Fétichisme, m. fetichismü. Adoratiunea obiectelorü naturali cum e pétra, animalele etc. [neplăcută. Fétide, adj. fetidü, de odôre Fétidité) fetiditate, odôre dc-plăcută. Fêtoyer, vd. Festoyer. Fétu, m. firü de paie. Feu, m. foeü. La pl. feux, onorariulü unuï actorü. Feu, eue, adj. defunlü, re-pausatü, mortü. Feudataire, m. feudatariü, possessorü unuï feudü. Feuillage, m. foietü, foisiü. Feuillaison, f. rcuouitulü annuale allü foielorü. Feuille, f. fôia, — de route, indicatiune de staţiuni ale uneï trupe. * [foie. Feuille, ée, adj. garnitü cu Feuillée, f. foisiü, adapostü de foie. Feuille-morte, adj. de culôrea foielorü uscate. Feuillet, m. tôià de chărtiă. Feuilletage, m. prăjitură cu foie, plăcintă. Feuiller, v. a. pict. a repre-sinta foie de arburï. Se—, a capë.ta foie. [carte. Feuilleter, v. a. a resfoi uă Feuilleton, m. foiletonü. Feuilletoniste, m. foiletoniştii. Feuillette, t. buriü. Feuillu, ne, adj. foiosü, plinü de foie. Feuillure, f. archit. tăiătură în pétrâ séü lemnü. Feutrage, m, lucrare cu pîslă. Feutre, m. pîslă, pôlâriü de pîslă. Feutrer, v. a. a lucra cu pislă. [pislă. Feutrier, m. lucrătoru de Fève, f. bobü ; bobă. Fèverole, f. varietate a bobului de baltă, bobü me-nuntü. Février, m. februarîü. Fi, interj, care esprime des-preUilü. Fiacre, m. birje. [logodna. Fiançailles, f. pl. sponsalie, Fiancée, f. promissă, logodită [logodi. Fiancer, v. a. a desponsa, Fiasco, m. fiasco. Fibre, f. fibră. Fibreux, euse, adj. fibrosü. Fibrille, f. mică fibră. Fibrine, f. fibrină. Ficeler, v. a. a lega cu sforă. Ficelle, f. sfôra. Fiche, f. fissă ; uneltă. Ficher, v. a. a iiitroduce prin vîrfü, prin margine. Fichet, ni. fissă pentru jo-culü tablelorü. Fichu, ni. băsmâIută de gîtü. Fictif, ive, adj. fictivii, imaginarii!, închipuiţii, nu reale. Fiction, f. fiicţiune, lucru în-chipuitü, prefâcutü. Fictivement, adv. fictivü, prin ficţiune. Fidéicommis, m. fideicom-missu,disposiţiune testamen-tariă, prin care se restitu-esce legatulü alteï persône decatü celle! din testamentiî. Fidéicommissaire, adj. de fideicommissü. Fidèle, adj, fidele, credin-ciosü. FID - 4J7 — FIL Fidèlement, (idele, adv. cu fidelitate. Fidélité, 1'. fidelitate, credinţă. Fief|>ii.l'eudü.dominiü nobile. Fieffé, ée, adj. estra, în ul-timulü gradü.Califica unü defectü dussü la cellü mai inaltü irradü (pentru rëü). Fiel, m. fiere ; fig. necasü. Fiente, f. baligarü. Fier, v. a. a încrede. Se—, a se încrede. Vd. confier. Fier, ère, adj. măndru. fal-nicü. Fier-à-bras, m.falsü vitezü. Fièrement,adj. trufasiü, cu măndriă. Comp. fortement. Fierté, f. măndriă, trufiă. Fièvre, f. friguri; nelinisce. Fiévreux, euse, adj. care addnce friguri ; suppusü la friguri. Fïévrotte,f.frigurnmicï/«/H. Fifre, m. llueraşm. Figaro, m. barberü cu spi-ritü şi astutü. Numele delà Figaro, din Barbier de Sé-viÙe. Figer,vil. Coaguler, congeler. Figue, f. carică, smochină. Figuier, m. smochinii. Figurant, m. ante, f. figurante, personă mută întruă buccată teatrale, în baletü. Figuratif, ive, adj. figura-tivü, care este represintaţiu-nea unuï obiectü. Figurativement, adv. ti-gurativü. ("ternă. Figure, f. figură, forma es-Figuré,1. fibre coriace in carne, in legumi. Filandreux, euse,adj. plinü de fibre, vd. prec. [incetü. Filant, ante, adj. care curge Filasse, f. căiţi de inü, de cănepă. [torü de căiţi. Filassier, -m. ivr>\ f. vîndë-Filaieur, m. directorü uneï filature, xÀ. urm. Filature,f. stabilimenlü unde se lucredă, tôrce, inulü, ca-nepa. File, f. sirü de lucrurï. Filé, m. firü de metalü. Fiier, v. a. a tôrce. Paierie, f. locü unde se tôrce inü pentru f'ringhie. Filet, m. firü subţire, micü. Fileur, tu. euse, f. torsatorü, cellü ce tôrce. Filial, aie, adj. filiale, de fiiü. Filialement, adv. in modü filiale, precum unü fiiü. Filiation, f. filiaţiune, liniă directa delà părinţi la copiï. Filière, f. instrumentü pentru a reduce metalele in tire. Filiforme, adj. subţire cà firulü. Filigrane, m. lucru de giu-vaergiü in formă de miel üre. Filin," m. funiă uşioriă. 27 FIX - 418 — FL.V Fille, f. fiiă, fiică. Les filles de mémoire, Musele. Fillette, f’. juue fiică, fetită. Filleul, m. eule, f. finü. FiIoc3?e, f. ţessătură deaçia séü matasse. [fossile. Filon, f. vină metalică séü Filoselle,f.mătasse ordinariü. Filou, m. înşelător ü. Filouter,v.a. a înşela (la joc). Filouterie, f. înşelăciune. Fils, m. liiü. Les fils d'Apollon, poeţii. Filtrant, ante, cidj. strecurători ü, care servesce peDtru a strecura. [curătură. Filiration,/. filtratiune, stre- Filtre, rn. filtru, strecuratôre. Filtrer, v. a. a filtra, strecura. Fin, f. line, terminü, sfarsitü. Fin, ine, adj. finü, de calitate superiôre, forte bunü ; inge-niosü, astutü, viclénü. Final, «/e,a*//.finale,dela fine. Finalement, adv. in fine, in celle din urmă, à la fin. Finance,f. fmançiâ,inonncta. La pl. tesaurulü publicü. Financer,v.a.a procura banï. Fnancier,m. financiarü,care se occupa do all'acerï de fi-nançia, de banï. Financier, ièrc. adj. fman-ciariü, defmançie. Finasser, v. a. a face fineţe de rea calitate, viclenii. Finasserie, f. fineţă de rea calitate, vicleniă. Finasseur, m. euse, (căte-uădată şi fiuassier, ère),cellü cè face fineţe de rca calitate, astutü, viclénü. [selatorü. Finaud, aude, adj. şis. în- Finement,a(Zy.finü,cu fineţă. Finesse, f. fineţă, subtiritaîe. Fini, ie, adj. finitü, terminatù, ispravitü ; fucutü eu grije. Finir, v. a. a fini, termin i, sfârşi. Fiole, f. sticluţă. Fioritures, f. pl. fioriture, ornaminte cè essecutantele a-dauge unuï căntfl dela sine. Firmament, m.firmamentü, tariă, cerü. Firman, m. fermanü. Fisc, m. fiscü, finançiele Sta-toluï; agintiï, baniï, fiscului. Fiscaî, aie, adj. fiscale, de fiscü. Fiscalité, f. tendinţă de a es-sagera drepturile fisculuï. Fissure, f. mică dispicătură. Fistule, f. fistulă, speciă de ulcerü. [de natura fistulei. Fïstu!eMX,eitse,arf/. fistulos, Fixation, f. fissaţiune, defi-gere,determinaţiune,liotă rîre. Fixe, adj. fissü, defiptü, de-terminatü, hotăritu. Fixement, adv. fissü, eu fis-sitate, hotâritü. [înţepeni. Fixer, v. a. a fissa, face fissü, Fixité, f. fissitate. [şcă). flaccidité, f. moliciune (flé- Flacon, m. sticluţă. Flaçjéllants, m. pl. fanaticï carï se biciuia în publicü. Flagellation, f. flagelaţiuue, biciuéla. [eu biciulü. Flageller, v. a a flagela, bate Flageoler, v. n. a se clëtina mergindü, tremura piciôrele. FEageclet,?>i. mus. flageolet. Flagorner, v. a. a linguşi in modü injeositoriü. Flagornerie, f linguşire désa, repeţită şi injeosită. Flagorneur, m. euse, f. linguşitorii înjeositü. FL.Y — 4!0 - Flagrant, ante, adj. flagrante, comissü îu momentulü candü făptuitorulă este arestată (despre delictă, délit—). Flair, m. mirosulu cânelui. Frairer, v. a. a mirosi, simţi prin inirosü, vd. fleurer. Flamant, m. séû flannmuii, mare passére eu penele roşie. Flambant, ante, adj. învăpăiată, care aruncă flăcări. Flambé, èe,adj. ruina ă, per-dută. [de céi\ï, etc./fgr.lumină. Flambeau,m.faclă, luminare Flamber, v. n. a arunca flăcări, lumină. Flamberge, f. sabiă. Flamboyant, ante, adj. înflăcărată ; strălucitoriă. Flamboyer, v. n. a fi înflăcărată, avé strălucirea focului. Flamâne, m. flamine, preotă la antici.—Il portait autour de la téfe un voile couleur de feu appelé flaminium. Flamme, f. flacăre. Flammèche, f. părticică înflăcărată. [si oue. FU n, m. prăjitură de lapte Flanc, m. côpse, lăture: vintre. Le cheval a du—,calulă este răiundă şi grassă, opp. a les—s cousus, esle slabă. Prêter le — au ridicule, a se fuce dsî risă. Flanchet, tn. buccată din mijlocă, pièce de milieu. Flandrin, m. omă înaltă şi subţire fără energiă (fam.). Flanelîe, f. flanelă, [scopă. Flâner, v. n. a ămbla fără Flânerie, f. preămblare încetă pentru petrecere, după întîmplare. Fîâneur, m. cellă cè ămblă lără scopă (derbedeu). Flanquer, v. a. resb. a forma lăture.— qn. à la porte, a da pe cnv. pe nşiă affară. Se dice maia lessă de uă for-tificaţiune care însoţesce pe alta. Flaque, f. mică Iacă de apă. Raquée, f. stropitură, cantitate de licidă aruncată cu putere. Flasque, adj. mo’e, care nu è resistinte, fără vigôre. Flatter, v. a. a linguşi, adula. Flatterie, f. linguşire. Flatteur, m. euse, f. liugu-şitoră. Flatueux, euse, adj. med. care causédà llaturï în sio-macă. Flatuosité, f. flaturï, ga.se disvoltate în stomacă. med. Fléau, m. instrumentă de bătută grăulă ; fuj. mare ca-lamitatc publică, urgiâ. Flèche, f. sâgé'.a. !■ aire--de tout bois, a căuta tôte mijlocire de reeşită. Fléchir, v. a. a îndoui, înco-văia : v. n, a se îndoui. Fléchissement^ m. îudoui-tură, încovăitură, a membrelor ù. [lieu. Flégmatique, adj. flegma- Flégmatiquement, adv. în modă flegmatică, linfa-tică. ricfjrae/y/i.flfgmă.Şi^/i/er/hîc. Fleç}ï»iorï, m. med. inflama-ţiune a t-jssèlure! celularie. Flegnioneasx, euse, adj. flegmonosu, de flc'jmuu. Flétrir, v. a. a vesteji, înnegri. FLO - m - ELU Flétrissant, ante, ad j. care facesë se pérda strălucirei, frăgedimea, înnegritoriü. Flétrissure, f. înnegriră, ceaa cè desonoréda, dégrada. Fleur, f. flore, a—de, iu ni-velulü. [f. înflorire. Fleuraison, séü floraison, Fleurdelisé, ée, adj. ador-natü, împodobită, cu florï de criuü. Fleurer, v. n. a essala o-dôre, inus. Fleuret, m. floretü. Fleurette, f. floricică ; secătură. Fleuri, ie, adj. înfloritü. Fleurir, v. n. a înflori; a prospera. In ultimulü sensü face la impcrf. ind. florissait şi part. près, florissant, înfloritorul, prosperü. Fleurissant, ante, adj. înfloritü, înlloritoriü,în flore. Fleuriste, m. floristü. Fleuron,m. ornamentü care imită uii flore, vignette. Fleuve, m. rîuü, fluviu; curs. Flexibilité, f flessibilitate. Flexible, adj. flessibile, care se incovoiă, se îndouesce. Flexion, f. flessiune, Flexueux, euse, adj. cu încovăiture. Flibustier,//;, corsariü americanii, altă-dată boucanier. Flic-flac, m. Se dice de sgomotulü mai multorü lo-viture de biciü. Flint-glas, m. sticlă de cristalü artificiale pentru o-chiane acromatice. Flocon, m. fuJgü. Lfulgi. Floconneux, euse, adj. cu Flonflon, vd. Fleuraison. Floral, aie, adj. florale, de florï. Flore, f. descripţiuuea plan-telorü particularie uneï ţărre. Floréal, ni. a opta lună îu calend. republ., delà 20 Apr. Florence , f. taffetas llo-rentinü, materiă usiôria de matasse. Florès, m. Faire—, a străluci in lume. Florin, m. fiorinü. Finissant, ante, adj. în-lloritü, înfloritoriü, prosperü. Flot; ni. fluctü, valü; mulţime. Floftsble, f. plutibile, de piutitü. Flottage, m. plutélâ. Flottaison, f. partea corăbiei care attinge de apă. Flottant, ante, adj. pluti-toriü, nodecisü, neliotaritü. FloîSe, f. flotă. Flottement, m. imdulaţiu-nea uneï inulţiinî căndii merge; neilecisiune, şiovăire. Flotter, v. u. a pluti; şiovăi. Flotteur, ni. lucrătorii care ce nstruesce poduri de plutit. Flotüle, f. mică flotă. Flou, vt. môle, peindre—,a depinge usioriü. Fluant, e, adj. papier—, chărtiă sugbëlôria. Fluctuation, f. fluctuatiu-ne, mişcare oscillante. Fluet, et te, adj. subţire şi delicatü. Fluide, m. fluidü, curgătorii Fluidité, f. fluiditate. Fluor, m. fluor, gasü necu-lorü şi odorante; cristalü cu-loratü. Flûte, f. flaută; cftntatorü cu flauta, dissü şi flûtiste. FOL 421 — FOX Flûté, ée, adj. eu sunetulü dulce, precum allü flaut,eï. Flûter, v. a. o cănta continuu şi desgustâtoriü cu fl au ta. Flùh'ur, cellü cè căntă reü eu llauta. Fiûiiste, m. flaulistü. Fluvial; idc, adj. fluviale, de^riuü. Fluviatile, adj. fluvialile, de apă dulce (despre plante . Flux, »>. llussü, (allü mării). Flux et. reflux, llussuiü .şi reflussulü. Pron. flù. Fluxion, 1. Hussiune, inflaţii ră flegmonô^a la gingie etc. Foc, m. mar. păndă triunghiulare. Fœtus, m. Se dice de copi-lulü încă în sînulü mamei. Foi, f. credinţă. De bonne—, de bună crcdinţă. Foie, m. fica'ü. Foin, m. finü; érbà de livede. Foin, interj, vd. Fi. Foire, f. forü, tirgü, balciü. La—n’est pas sur le pont, nu è nici uă grabă. Fois, f. Exprime numërulü. Une—, uădată, à la—, deuă-dată, de—à autre, din cândü în caudü. Une fois que, îndată ce. Foison, f. mare abundanţă. A—, cu abundanţă. Foisonner, v. n. a abunda, se multiplica, se adăugi. Fol, olle, vd. Fou. Folâtre, adj. nebunaticii. Folâtrer, v. n. a se juca, face nebunie, vd. badiner. Foliacé, ée, adj. de natura foielorü. Folichon, onne, adj. şi s. nebun atic ü, veselü, fam. Folie, f. nebunia. Folio, j n. fôià de carte, pa-gină. Foliole, f. foicica. Follement, adv. nebunesce. Follet, ette. adj. nebunaticii. Folliculaire, adj. folicu-lariü. [lare. Follicule, m. fructü cap.su- Fomentation, f. forr.inta-ţiune, oblojéhï. [obloji. Fomenter, v. a, a fominta, Foncé, ce, adj. de culôre închisă. Foncer, v. a. a pune lundü. Foncier, ère, adj. funcia-riü, stabilitü pe unü immobile. Foncièrement,^ y.înfund. Fonction, f. funcţiune. Fonctionnaire, ni lunc-tionariü. [tiona. Fonctionner, v. n. afunc- Fondj m. fundü. Fondamental, aie, adj. fundamintal^, temeinicü. Fondamentalement,//! în fundamentü, eu temeiü. Fondant, ante, adj. caro ?e topesce in gură. Fondateur, m. trice, f. fun dator ü, înlemeiătorii. Fondation, f. fundaţiune. Fondé, ée, adj. fundatü,stabilitü. [temelia. Fondementjm.lundamentü, Fonder, v. a. a funda, clădi, stabili, institui.—qn. de procuration, a da cuî-va procură. Fondé de pouvoir, mandatariü. Fonderie, f. fabrică unde se tornă metale. [metale. Fondeur, m. turnàtorü de Fondre, v. a. a topi. FOR - 422 — FOR Fondrière, f. dispicătură in paruintü. Fonds,«h. solulü unuï cSmpü, immobile capitule. Fongihic, adj. jurispr. Sc dice de mërfurï carï se strică prin usü, carï se mesôrà. Fcnyus, hi. med. escrescinţă cărnosâ. Fontaine, f. fântână : fer de —, tuciü,—cj’ite.ferrü brutu; narrai/e de -,lucru de tuciü. Fontaîmer, rn. fantaoariü. Foîîte, i', topire. [nier. FonîeriÊer, rii. vd. Fontai- Fosïis, ni. cazanü de botesü. For, m. îribunale, jurisdicj. Forage,»/i.perforatü,gauriiv. Forain^ ctiite, adj. din af-l'ara, streinü. Marchand forain séü numaï forain, ne-guţăioru care merge pe la tărgurî. Forkan, ni. pirat.ü care lo-vesce amiciï .şi inemiciï. Forçage, m. escediule cè pôte avé uă monnetă peste greutatea sa. [muncă silnică. Força?, ni. condemnatü la Force, f. putere, violinţă. Tour de—, acţiune care es-sige multă putere; à Unite —, ])rin tôte inijiôcel?. Dr - -, cu sila, prin consîrin-gere. [strin«ü. Forcé, ée, adj. silitü, con- Forcément, adv. cu silo, fără voiă, constrin-nï, ue-voitü. Forcené, ée, adj. furiosü. Forceps, m. forcipe, cleşte de chirurgia. Forcer, v. a. a sili, con-stringe. Se—, a şî pune puterile. Forces, f. pl. fôrfecï marï. Force?, ni. şnur. Forcïore, v. a. a esclude delà uă acţiune judiciariă fiind ü-ca a trecutü uére-can termini. Usit. numaï la inf. şi la pari. perl. forclos. Forcî«sïosi,f.vd. Déchéance. FGrer, v. a. a perfora, găuri. Foresîser, ière, adj. fores-tariü, de păd ure. Sust. m. séü garde- , cellü cè are uă func;iune. la pădure. Forêtjf.padure ; fuj. grămadă. ForeS, vi. burghiü. ForfrJre, v. a. a face ce-va conlra onôre séü détoriüfr Forfâîi , ni. crime forte mare. [tion. Forfaiture, vd. Prcvarica- Forfasiterie, f. trufia, lăudă roşia. Forge, f. locü unde se Ju-c-réda ferrulü, turnăforiă. Fcrgeab'e , adj. care se pôte lucra (lerrü). Forger, v. a. a topi şi lucra ferrulü. |rariü. Forgeron, f. lncnïtoiü fer- Forgeur» i n. cellü cè lu-crçda obiecte de ferrü : in-ventorü de falsităţi. Forhïsir, v. n. a suna, cănta, ca së chiăine căniî. se Formaliser, v. r. a se offensa, super a. Fornia'isSe, m. formalislü, carc ţine pré tmillü la forme. Foruia!iSé« f. formalitate. Format.?)?, formatil(uneîcărţi) Formation, f. formaţiune, formare, instituire, [pectü. Forme, f. formă ; ftg. as- Forntel, elle, adj. formale, positivü, espressü. FOU — Ü23 — FOU Formellement | adv. în modü formale. Fermei v. a. a forma, face. Formidable) adj. înfrico-şiătoriă. Formulaire} m. lormula-riu, culessü de formule. Formule, f formulă, regulă. Formuler, v. a. a formula, face după formule. \mis. Fors, prep. esceptăndu, hur- Fort, te, adj. şi adv. iorte, tare. Fort, rn. retb. forlü. Fortement, adv. fôrte, tare, cu tăria. Forte-piano,//.forte-piano. Forteresse^ f. fortereţă. Fortifiant, mite, adj. şi sust. m. fortificante, intă-ritoriü. [ţiune. Fortification, f. fortifica- Fcrtifier, v. a. a fortifica. Foriin, rn. resb. micü fortü. a Fortiori, > dv. a fortiori, ru at.lătu maï multü. Fortuit, ite, adj. fortuitü, de intimplare. Fortuitement; adv. fortu-itü, din intimplare. Fortune, I. fortuna (noroc ü), avuţia. Fortuné, ée, adj. ferice, for-tunatü, norocită. [ticï. Forum, m. foru, piaçia la an- Fosse, f. fos^ă, sianţă. Fossé, m. fossată, şianţă. Fossette, f. gropită in pă-mîntü. Fossile, adj. fossile. Fossoyer, v. a. a închide cu şianţurî. Fossoyeur , rn. săpătoră pentru morminte. [bună. Fou, séü fol, olle, adj. 11e- Fouace, f. plăcintă tină coptă pe cenuşe. Fouailler, v. a. a lovi cu bi-ciulă repeţită, de multe orî. Fouarre, in. paiă lungă. Şi foarre. Foudre, f. trăsnetu. Foudre, tu. butoiă mare. Foudroiement, îh.trăsni-tură. Foudroyant, ante, adj. trăsnitoriă, lovindă cà trăs-uetulă. Foudroyer, v. a. a trăsni. Foieet, rn. biciă, siîrcă «le biciă. [ciulă. Fouetter, v. a. a lovi cu bi- Fouetteur, rn. euse, f. bi-ciuiloriă, care biciuesce. Fougasse, f. t. mică mină de surpată stince etc. Fougeraie, f. locă plantată cu l'eregă. Fougère, f. feregă. Fougon, rn. cuinei naviï. Fougue, f. mişcare impe-tuosă, iuţelă naturale. Fougueux, euse, adj. iute, fugace. [mintă. Fouille, f. săpătură în pă- Fouiller, v. a. a săpa in pă-mînlu, a căuta, scormoni. Fouillis, m.gramadă de obiecte ammesticate. Fouine, f. speçiâ de micii patrupedă ; lurcă dinţai. Fouir, v. a. a săpa, creuser. Foulage, m. săpare, săpătură. Foulante, adj. f. s. pompe —, pumpă care redică apa prin pressiune. Foulard, in. fulardă, materia de mătasse. Foule, f. mulţime ; grămadă. FOU For Fouler) v. a. a călca, appësa; —-aux pieds, a călca în pici ore. Fouloir, m. ferrü de calcatü. Foulon, m. lucratorü care calcă materie. Terre à—, ar-gilü pentru a curăţi postavul ii. Foulque) f. găină apatică. Foulure, i. călcătura postavului; med. lussaţiune în urma um*î contusiunî. Four, m. cuptorü. Faire—, vd. échouer. Fourbe, f. jeosă înşelăciune. Fourbe, adj. şi .s. înşelă-torü. Fourberie* f. înşelăciune. Fourbir, v. a. a curăţi, freca, unelte, arme e‘c. Fournisseur, m. curăţi-torü, politorü, care dă lustru, lustruesce. Fourbu, ue, adj. belégü. De unü calü care nu maï pôte merge. Fourbure/f. betegiă (de caï). Fourche, f. furcă. Fourcher, (se} v. r. a se bifurca. La langue fourche, limba iea pe dinainte. Fourchette, f. furculiţă. Fourchoii) m. unulü* din virfurile furceï. [cà furca. Fourchu, ue, adj. bifurcatü, Fourgon) m. trăssură pentru transportü de munitiunï militarï. Fourgonner, v. n. a mişca foculü cu vătraiulîî. Fourmi, f. furnică. Fourmilier, m. mosoroiü. Fourmilière, f. lurnicariû. Fourmi-lion, m. insectă care se nutresce de furnice. Fourmillement, m. furnicătură. Fourmiller, v. n. a abunda, fi în abundanţă. Fournisse,f. cuptor mare. Fourneau, m. cuptorü. Fournée, f. cantitatea de păne cè se côce de-uădată. Fourni, adj. desü, stufos ü. Four nier, m. ière, f. cellü cè ţine unü cuptorü publicü, simigiü, cocat^rü. Fourni!, m. loculü unde este cuplorulü. Fourniment, m. obiecte de ecjuipatü pentru soldaţî. Fournir, v. a. a procura, da, produce, espune. Fournisseur, ni. procura-torü de mérfa. [procurate. Fourniture, f. provisiunï Fourrage, )n. finü şi ueri-cè erbă pentru animali. Fourrager, v. n. a tăia, lua fînü ; fam. a încurca. Fourragère, adj. f. Se dice de érba cultivată pentru nu-trimentulü animalilorü. Fourrageur, m. însărcinatul ü së distribuéscâ finulü. Fourré, rn. partea stufosă a lemnului. Langue — ée, limbă férta, friptă. Fourré, ée, arij. îmbhlnitü. Fourreau, m. tecă. Fourrer, v. a. a îmblăni. Fourreur, m. cojocariü. Fourrier , m. subofficiariü care distribuesce raţiuni sol-datilorü în cale (furierü). Fourrière,f. locü unde sunt reţinute trăssurele,caiî prinşi pentru vre-uă contraven-ţiune. FKAI — 425 — Fil AN Fourrure, 1'. blană. Fourvoyer, v. a. a abale din (înmiii. Foyer, ni. focariü, vatră. Fra&, ni. fracü. [toriü. Fracas,)», sgomotü assurdi- Fracasser, v. a. a rupe în buccăţe, in ţăndări. Fraction ('.fracţiune, porţi une. Fractionnaire, 1‘. fracţionări ü. Fracture, f. fractură, ruptură cu violinţă, de couti-n uitate. Fracturer,v. a. a fractura, fringe, rupe cu violinţă. Fragile^ adj. fragile, care se rupi», se sparge, /esne. Fragilité, f. fragilitate. Fragment, m. fragmentü. buccată ruptă, spartă. Fragon, m. speçia de bradü. Cornp. housson, p-dit houx. Frai, ni. nascerea pescilorü; diminuţiunea greutăţii mon-netelorü după-cea circulaţii. Fraîchement, adv. prôs-pôtü, au frais, de curindü. Fraîcheur, f. recôre; fră-gedîme. Frasc!tsr,v. n. unipers. a deveni mal tare (despre vintü). Frairie, f. cire en—, a-sï petrece. Frais, aiche adj. rëeorosü, prôspetü ; fragetü \adv. rece. Frais, ni. pl. spese, cheltuele. Fraise, f. fragă. [ţclu. Fraise, f. mesinteriü de vi- Fraiser, v, a. a îndoui in formă de fragă.—la pâle, a frăminta coca. Fraisier, m. fragü. Framboise, f. smcură. Framboûser, v. a. a aromatisa eu succü de smeură. Framboisier, m. arbustü de smeură. Framéej f. frameă, armă a vecbilorü Franci. Franc, rn. i'rancü. Franc, ni. <[ue, f. europènü in porturile Levanteluï. Franc, che, adj. sincerü, liberü.— arbitre liberü ar-bitriü,—de port, eu portulü plâtitü. Terre franche, pi-mîntü pentru flori. Tout franc, sincerü, pe façia. Français,aise,al. lucrurï frivole. Freluquet, m. omü frivolü. Frémâr,v. n. a tremura, a se cutremura de frică, de măniă. Frémissant, ante, adj.cure tremură de orrôre etc. Frémissement,m. sgomotü mare, tremurare, viuă e-motiune. Frêne, f. frassinü. Frénésie* f. delirü furiosü. Frénétique, adj. freneticii. Fréqwemment,ui. Fretisi,»i. pescişorî; .secături. Frette, f. bucea de rotă. Friabilité, f. calitatea unuï lucru friabile, malaiosü. Friable, adj. care se reduce lesne în pulbere, mălăeţiî. Friand, ude, adj. care iu-besce şi cunuo^ce buccatelc delicate. Frâandise, f. gustü pvntru mâncări delicate. La pl. pră-jiture sachărate. [friptură. Fricandeau, m. spoçiâ de Fricassée, f. carne friptă. Fricasser, v. a. a frige carne tăiată în buccăţe. Fricasseur, rn. rëü buccă-tariü. [fără cultura. Friche , f. pămîutiî lăssatii Fricot, vd. llayont. Fricoter, v. n. a bé şi mânca biue, fam. [catariü. Frieotcurjm.f.eu.se.rëü buc- Frâc£ion,f. fricţiune, frecare. Frictionner, v. a. a face fricţiuni, freca, [duce frigü. Frigorifique,^// care pro- Fr5leiax,ei.funeste, in modü neferice(ncnorocitü). Fur, m. Au—et à mesure, séü à fur et tnesure, suc-cessivü. Furet, m. unü micü animale usilatü la vînatôrea iepurilorü de casă. Fureter, v. a. şi n. a căuta pretutindine, scotoci. Fureteur, m. euse,t\ cellü cè scotocesce, caută peste totü. Fureisr, f. furôrc, furiă. Funbnip. bédegar. Gallicisme,rn. galicismù, locuţiune propriă limbeî fran-cese. Gallinacés, m. pl. galinaceî. Gallocfce, f. încâlçiaminte cu talpa d.^ lemnü. Gallon, m. mesură anglică pentru licidî, 4 litr. 5i. Galon, m. gaionu, şireţii. Galsnner, v. a. a adorna cu şireturî. Gal9che,f. galoşiu (galoscu). Galop, m. galopü. Galo§tade,f.inersü în galopü. G stoper, v. n. a merge în galopü ; Jig. urnări. Galopin, m. micü commission ari ü. Galoubet, m. mică llaută cu treî clape, căniată cu stingă. Galvanique, adj. galvanicü. Galvaniser, v. a. a suppune la acţiunea pilei lui Volta. GAN — W2 — GAR Galvan5sme,r^galvanismü, fenomene electrice. Galvauder, v. a. n strica; a certa, d jeni cu rudi tü te. Gambade, f. săritură neca-dinţaiă şi Tară arte. Gambader, v.n. a facesă-rilure Iară cadinţă. Gamelle, f. mare talerii de lemnü pentru soldaţT. G«9mir)9 m. micü baiétü care bate stradele, (/canine, i. fiică şiretă şi rutedaiUe. Garresne^ î. ga mină musicale. Ganache, f. massila fnfe-r :6r<ţ a calului; personu stupidă, nerodă. Gaaiglüon, m. anal. organu in formă de noduri. Gangrène,f.(pr. nuntă han-g rene), med cangrenă, sfa-celft. Gangrener, v. a. a causa cangrenă. Se — , a se cangrena. Gangreneux, euse, adj. cangrenosü, de cangrenă. Gangue, f. învelişiu minerale allü inclalelonî in pă-mintiï. Ganse, f. şirctu de mătasse, bumbac ü, firu etc. Gant, m. mănuşiă. Se donnes les—s de qch. a şt at-tribui ineritulü unuï lucru. /,« (illc a perdu scs—s, fiica nu maï este innocinte. Prendre des—,s\ a lucra cu cir-cunspecţiune. Gantelet, m, mănuşiă cop-perită cu lamine de ferrü. Ganter, v. a. a pune cui-va mănuşele. Se—, a şî pune mănuşele. Cela me gcinle, acésta mï convine. Ganterie, f. mănusiăriă. Ganţier, m. icre, f. mănu-şiariu. Garance, f. garançia, planta rubiaceă cure dă uă fru-môsa culôre roşia. Garant} m. anle, f. garante, chesaşu; chesăşiă. [săşiă. Garanţie, f. garanţia, che- Garantir, v. a. a garanta, assigura, chesăşui. [si verdă. Garbure, f. supă rle păne. Garcette}f. mar. mică funiă. Garçon,»!, baiétü; servitorii. Garde9 f. gardă, pedă, pro-tecţinne ; peditoru. Sc don-ner de—, a înlătura, se podi, prendre—, se mettre en—, se lenir en—, a se pëdi;— des sceaux, m. ministru de justilă, cui sunt incredule sigiliele Slatuluï.— vue, m. cosorocü pentru a protégé ochiï de lumina pré vină. Garder, v. a. a pëdi, protégé, păstra. Sc—, a se pëdi. Se garder à carreau, a se pëdi. Gardeur, m. euse, f. pedi-torü de copiï, de animalï. Gardien, ni. enne, f. peditoru. Gardosi, ni. micü pesce de apă dulce. Gare, interj. pen»ru a an-nunţa cui-va së se pedcscă. Gare, f. gară ; locü de’ adă-postü pe gârlă,—d'evilement, gară care priimesce unit trenü pe căndu altulü trece. Garenne, f. locü unde se conservă iepuriï de casă. Garer, v. a. a face së intre in gară. Sc—, a se pëdi, sr. (garder. GAS — 433 — GAU se Gargariser, a si face gargară. Gargarisme,»?, gargarism. Gargote, f. birtü ordinariü. Gargotier, m. ière, f. bir-taşiu ordinariü, rëü buccă-tariü. Gargouille, f. partea unui sghiabü de streşină, unuï tubü, pe unde curge apa. Gargouillement, m. sgo-motü cè face apa, aerulü, în galü, în stomaeü. Gargousse, f. încărcătură pentru unü tunü. Garigue, tn. pamîntü ne-cultivatü. Garnement, vd. Vaurien. Garni, ?'e, adj. garnitü, caru se închiriedă mobilatü. Garnir, x.‘ a. a garni, pro-vedé, îngriji, cu lucrurile necessarie. Garnisaire, m. omü pusü in subsistintă, in garnisonă, la contribuai liï, carï n’a plăti t ü impositulü. Garnison, f. garnisonă, trupe stabil’!e într’unü locü. Garniture,f. garnitură, ceaa cè este pusü cà se adornede séü sé completede ce-va. Garou, ni. vd. claphne, laureole. Garrot, »?. partea corpuluï caluluï d’assupra umerilorü. Garrotter, v. a. a lega lare. Gars, m. fam. vd. garçon. Garus, m. unü elissirü. Gascon, m. fanfaronü, gureşi ü. [darosü. Gasconnade,f.vorbc de lău- Gasconner, v. n. a vorbi cu accentul ü lacuitorilorü din Gascogne; a se lăuda. Gaspillage, m. resipă. Gaspiller, v. a. a pune în desordine, resipi fără scopü. Gaspilleur, m. euse, f. resipi torn, care puDe în desordine. Gaster, m. vintre, stomaeü. Gastralgie, f. gastralgiâ, durere nervosă a stomacului. Gastrique, adj. anal, gas-tricü, de stomaeü. Gastrite, f. med. gastrite, inflammaţiune a stomaculuï. Gastronome, rn. gastro-nomü. Gastronomie, t. gastronomia, arte de a mănca bine. Gastronomique, adj. gastronomicii, de gastronomiă. Gâteau, m. plăcintă, prăjitură. Gâîe-mé3ïer, ni. cellü ce vinde séü lucredă pe pretü pré micü. Gâie-sauce, rn. rëü buc-căfarin. Pl. gdle-sauccs. Gâter, v. a. a strica, cor-rupe. Gauche, cid. stangü. Gauchement, adi\ fără a-bilitate, in modü stăngaciu. GaucSier, ère, adj. stăn-i;aciü. Gaucherie,f. inabiliîate, ne-dibăciă ; lipsă do graţia. Gauchir, v. n. a sï perde lorma ; şe abate. Gauchissement, rn. per-derea formei, schimbare Fn rcü. [bere. Gaudricle, f. vorbe pré li- Gaufre , rn. prăjitură de miere. Gaufrer, v. a. a imprime figure pe uă materiă. 28 GEl — 434 — GÉN Gaufreur, m. m. lucràtorü care imprime figure pe materie. [figure pe materie. Gauf pure, f. impressiune de Gaule, f. prăjină lungă ; nuea. Gauler, v. a. a scutura, bate, unü arbure cu prăjina. Gausser, v. a. şi n. séü se gausser, a sï ride. Gausserie, f. risetü. Gausseur, m. euse, f. cellü cè rîde de altiï. Gavion, m. pop. vd. gosier. Gavotte, 1'. speçia de dan|ü. Gaz,î/i.gasü, fluidü aeriforme. Gaze, f. gasü, materiă fôrte rară. [de gasü. Gazéiforme, adj. in stare Gazelle, f. gazelă. Gazer, v. a. a copperi eu ga=;ü, eu tulpanü ; copperi usioriü. Gazelser, m. gazetariü. Gazette, f gazetă, diariü. Gazeux, rase, adj. gasosü. Gazogène,»/, apparatü pur-tativ en se fabrice apă de stdtz. Gazomètre, ni. gasometru, officină unde se prepară ga-sulü pentru luminaţiune. Gazon, i». érba scurtă si subţire. Gazonnement, rn. acoperire cu erbă. Gazonner, v. a. a accop-peri cu erbă. Gazouillement, ni. ciripi re. Şi gazouillis. Gazouiller, v. n. a ciripi. Geai, m. passôre din familia corbilorü, pe care putemü învëta sè vorbéscà. Géant, m. ante, f. giganta, uriaşii! Geindre, v. n. a geme. se plănge, maï addesé pentru micü lucru. Gélatine9 f. geratină. Gélatineux, euse, adj. ge-ratînosü. Gelée, f. înghiàçiü, degeratü. Geler, v. a. a înghiàçia. Gelinotte, f. găină sălbatică îngrăşiată. Gémeaux, ni. pl. Gemenii, semnü alü zodiacului. Gémir, v. n. a gerne. Gémissant, e, adj. care geme. Gémissement, ni. gemetü. Gemme, f. séü pierre — , gemmă, petră preţiosă. Gênant, ante, adj. care îm-pedică, incomodéda. Gencive, f. gingia. Gendarme, m. gendarmü ; pétâ într’unü diamante. se Gendarmer, v. r. a se necăji fără dreptü şi pentru puçinü. [măria. Gendarmerie, t. gendar- Gendre, m. ginere. Gêne, f. pedică, incommodü. Généalogie, f. genealogia. Généalogique, adj.genea-Logicü. [logistü. Généalogiste, m. genea- Gêner, v. a. a împedica, incommoda, constrînge, sili, mişcările corpuluï Général, ni. generale, commandante. Généralat, m. demnitatea generalehiï. Général ? c, adj. generale, commune la cei maï mulţi, commun à un genre. Générée, f. bătaiă de tobă , entra casulü de alarmă, cà sè însciinţede a fi pe gata. GEN - 435 — GÉO Généralement,adv. în genere, totü-deuna. [sare. Généralisation} f.generali- Généraliser, v. a. a généralisa, forma generalităţi. Généralissimef m. generali ssimü. Généralité, f. generalitate. Générateur,m.trice, f. generatorii, nascëtorü. La génératrice, linia generatrice, care produce lia supra façia prin mişcarea sa (în geom.). Génératïf, ire, adj. generativii, genilabile, de genera-ţiune. Génération, f. gencraţiune, nascere, producţiune , de-scindinta din aceaasï tulpină. Généreusement, adv.^c-nerosiï, nobili*, cu genero-sitate. [rosü. Généreux, 6’h.sv, adj. gene- Générique, adj'. genericü. Générdsité, f. generositate, nobilifate de sinţiminte, mărinimia. Pl. bine-facerï. Genèse,f.genesea, prima carte a vechiului Testa ment ü. Genêt, m. genista, arburelü eu florï galbine. [pedü. Genette, f. speçia de patru- Genévrier,»i. vd. genièvre. Génie, m. geniü. Cea mai înaltă espressiune a facultăţi lorü întelessualï. Genièvre, m. ni. arbuştii coniferü, juniperü. Genisse, f. juncă. Géniîîf, m. gram. genitivü. Genou, m. genuchiü. Genouillère,f. partea cismeï care trece peste genuchiü. Genre, f. genü, némü ; felü. Gens,m. şi f. pl. ômenï, per- sône, naţiuni.— U est masculin quand 1’ adj. le suit, et fémin. quand il le précède. Gent,f.ginte, naţiune, némü. Gentiane, f. gentiană, genü de plante muntene. [païen. Gentil, m. paganü, Gomp. Gentil, iile, adj. gentile, a-mabile, nobile, delicatü. Gentilhomme, m. de nas-cere nobile. Gentilhommerie , f. calitatea eelluï cè este de nascere nobile.— Maï multü cà derisiune. [lăcuinţă rurale. Gentilhommière, f. mică Gentilité, f. gentilitate, păgânii. Geniillâf re,m.nobile saraeü, de puçimï importanţă. Gentillesse, f. graţiă, appa-rinţe plăcute (gentileţă). Gentiment, adv. în modü gentile. [ne, mătaniă. Génuflexion,f. genullessiu- Géodésie,f.geudesia. Mesura şi divisiunea pamîntuluï. Géodésique, ad. geodesicü. Géographe, m. geografü. Géographie, f. geografiă. Géographique, apj. geo-graficü. Geôle,f. închisôre. Pur. usit. Geôlier, m.pëditor.închisoriï. Géologie, f. geologia. Istoria naturale a globuluï. Géologique, <>dv. geologicii. Géologue, m. geologii. Gésmétpa!fdlc, adj. geome-tr;de, unde iote liniele unuï dt^ci^nf: sunt tra.sse esactü, fără s';urt n'O. Géo^ïétralement, adv. în modü geometrale. Géomètre, m. geometru. GID — 436 — GIS Géométrie, f. geometria. Géométrique , adj. geometricii. Géométriquement, adv. îu modü geometricü ; riguroşii. Géorgiques, f. pl.georgice. Poemă (a luï Yirg.) despre agricultură. Géorama,m.georamaf globü in intrulü caruï è trassă figura pămîntuluî. [teluï. Gérance, f. ofliciulii geran- Géranium, m. geraniü, in-drisaimü. Gérant, ni. ante, f. gerante, cellü cè administredă in socotéla altuia. Gerbe, ni. snopii. Gerber, v. a. a lega snopiï. Germination , f. germina-liune. Gérofïe, m. vd. Girofle. Gérondif , m. gram. ge-rundivü. Géronîe,>/>.geronte, bctrănu. Gésier, >n. gu.şiă la passerï. Gésir, vd. (lit. Gestation, f. t. gestaţiune. Geste,)>t. gestü Pl. vd. Fait. fcxestîculateur, ni. gesti-eulatorü. [ţiune. Gesticulation, f. gcsticula- &esticuler,v a. a gesticula, face pré multe gesturï vorbi ndii. Gestion, 1'. gestiune, admini--tr.:ţiunea uneï aflacerï. fcibfceux, ctitr, adj. gibosii, cocoşiaP. Comp. bossu. Gibbon,m. uă maimuţă ind. Gibbosité, f. nat. gibositate, (r H’Orfélâ). Gibecière , f. saccü unde puini vînătorii muniţ. lorii. Gibelet, m. mică pădure. Gibelotte, f. iacbniă de iepure. Giberne, f. patrontasiü. Gibet, m. vd. potence. Gibier, m. animale de vinatü. Giboulée, f. pouiă repede. Giboyer, v. a. a vîna. Giboyeux, euse adj. abun-dante în vînaturï. Gifle, {pop.) vd. Soufflet. Gifler, (pop.) vd. Souffleter. Gigantesque, adj. giganţi cü, de uriaşi li. [bece. Gigot , m. cesvirtă de ber- Gigotter, v. n. a mişca necontenitei piciôrele, pop. Gigue, f. piciorü lungù, fam. &Jlet, m. giletă, vestă. Gille, vd. Xiais. [uscată. Gimblette, f. mică prăjitură Gindre, m. baiétü de bru-tariü care IVămîntă. Gingembre; m. singiberü. Planta indiană aromatică. Ginguet, et ta, adj. car-e are puçina putere. Giorno, (u) adv. adgiorno. Gu lumină forte viuă. Girafe, f. girată, mamiferü alvicctnii. Girandole, f. candelariü cu multe braçie. Si girande. Girasole, rn. petră preţiosă forte strălucitoriă. Gir of iGffjcrofle, m. bobocu de cariofilă. ^-i clou de girofle. Giroflée, f. cariofilă. Giroflier, m. cariofilü, Giron, m. spaţiulu delà cin-sură pane la genuchï, căndu séde cine-va; lărgimea scăreî. Girouette, f. sfîrléda. Gisant, ante, adj. culcatü, întinsü. GLAI - 437 — Gisement, m. disposiţiune a stratelorü minerali în pă-mintü ; mar. situaţiunea côstelorü 'Gît, 3-a pers. sing. delà inusit. gcsir, este culcatü, Tel gît. s. ei-git, aicï repausă. Tout gît en coda, totulü constă în acésta. Gîte, f. lăcuinţă unde se culcă cine-va de ordinariü. Gîter, v. n. (pop.) a lăcui, a se culca. Givre, m. dăpadă inghi.lçiata pe arburï, gelée blanche. Gibre, m. séü guibre, sérpe (în armărie). GlabreyarfJ. glabru,fără përü. Glabrier,m. unü arbure ind. Glaçant, ante, adj. care con-geledă, înghiaçià. Glacé, f. ghiaçia, cristalü artificiale pentru oglinde ; în-ghiaçiata. [ghiâçia. Glacer, v. a. a congela, în- Glacial,afc, adj. glaciale, în-glmiçiatü. [ghiaçiâ pe munte. Glacier, m. grămadă mare de Glacière, f. ghiăciăriă. Glacis, m. t. glaci, povîrnisiü încetü la fortifîcaţiunî. Glaçon, m. sloiü de ghiaçià. Gladiateur, m. gladiatorii. Glaïeul,i>i.gladiofti,uă planta de ornamentü. [coptü. Glaire, f. albusiü de ouü ne- Glaireux, euse, adj. visc'osü şi albü, de natura albusiuluï. Glaise , f. şi adj. pămîntd grassü şi compactü, argilă. Glaiser, v. a. a lipi cu pă-mîntü, vd. prec. Glaiseux,c use, ar/J.de n atura pămîntuluî de lipitü, humosü. ^Glaisière, f. humatü, locü de unde se estrage argilă, pă-mîntü de lipitü. Glaive,)», poet.sahiă, palo.şiu. Glama, m. vd. Lama. Glanage,m. spicuire, culegerea spicelorü după seceratü. Gland, m. ghindă. Glande, f. glandulă,ghindură, — du cou, vd. amygdale. Glandé, ée, adj. glandulatü, eheoal—,calü avindü la falca inferiôre glandulele înflate. G!andée,f.culegerea ghindeï. 6Fandifère,ad.care produce ghindă [duleu.r. Glandulaire,adj. vd. gtan- GlanduEe, f. glanduhï, gliin-dură, mică. Glanduleux,euse.«(7/. anat. glandulosü, ghindurosü, eu glandule. Glane, f. manuchiü de spicc culesse după seceratü. Glaner, v. a. a spicui, culige spicele după seceratü. Glaneur,m.spicuitorü, cel cè culege spicele după seceratü. Glanis, m. unü pesce de gîrlă. Glanure,f.spicuire, culessulü spicelorü după seceratü. Glapir, v. n. a lătra (despre căni mici şi vulpi). Glapissant, ante, adj. care latră, precum căniî micî. Glapissement,m. lătratul canilorü Miicï séü vnlpilorü. Glaréole,f.speçia de becasină. Glas, m. tragerea clopoţel or ü la îmmormîntare. [orbéla. Glaucome, m. t. glaucomă, Glauque, adj. glaucü, verde albiciosü,precum façia mării. Glèbe, f. buccată de pamîntü, glodü, t^érrinà, terre, fonds. Glène,f.t. scobitura unuï ossü, GLO — 438 — CLU unde se îmbuccă altü ossü, Mal bine cavité. Glénoïdale, glénoide, adj. fosse —, fossa glenoidă, vd. ylcne. dette, f. ossidü de plumbü. Glissade, f. alunecare. Glissant,ante, adj. alunecători d, alunecosu. Glissé, m. passü de dantü. Glissement, m. alunecare. Glisser, v. n. a aluneca, se da pe ghiaçiâ (sur la glace),— des main s,a. scăpa din mană; v. a. a însînui, vîri. Glisseur, m. cellü cè se dà pe ghiaçiâ. Glissoire,))! alunecusiü,locü de datü pe ghiaçià. Globe, m. globü, sferă. Globulaire , adj. în forma globului. Sust. f. bot. globu-lariă. Globule, m.globulü,glob mic. Globuleux,euse, adj. globu-losü, compu.sü din globule. Gloire, f. gloriă, slavă, strălucire. Faire—d'une chose, a se lăuda cu unü lucru. Glorieite, f. căsuţă de terră. Glorieuse, f. unü pesce de mare. [riosü, cu gloriă. Glorieusement, adj. glo- Glorôeux,eUise, adj.gloriosü, slăvitu, cu gloriă. Glorification, f. glorifica-ţiune, slăvire. Glorifier,v.a.a glorifica,slăvi. Gloriole, f. fală deşertă, vanitate pentru lucruri mice. Glose, f. glossă, esplicaţiunea unei vorbe prin altă vorbă. Gloser, v. a. a commenta, es-plica prin glosse, întrepreta. Gloseur, m. euse, f. care es- plică tôte spre rëü, criticü, severü. Glossaire,m. glossariü, dic-tionariü, (de vorbe puçinü cunnoscule) ; vocabulariü. Glossateur, m. glossatorür autorü de glosse. Glossite, f. t. glossită,inflam-maţiune a glosseî, limbe!. Glossographie, f. sciinţa limbelorü. [pesce petrificatü. Glossopètre, m. dinte de Glotte, f. anat. glotide, mică. dischisură în gîtlegiü. Glougloter, glouglouter, v. n. a gluglui (despre curcani). Glou-glou, m. gluglu, strigâ-tulü curcanuluï, sunetulü li-ciduluï, candü se tôrnâ din butilă. Gloume,f. vd. Glume. [re. Gloussement, m. cloncăni- Glousser, v. n. a cloncăni. Glouteron,m. vd. Bar dane. Glouton, onne^adj. lacumü- Glouton, m. unü animale. Gloutonnement,adv. avid, cu lăcomiă. [cu lăcomiă. Gloutonner, v. a. a manca Gloutonnerie, f. lăcomiă la mâncare. t Ij, 1. cleiü de prinsü passerï. Gluant, ante, adj. cleiosü. Gluau,))?, ramure unsă cu cleî pentru a prinde passerï. Glucine,f speçiâ de pâmîntü. Gluer, v. a. a unge cu cleiü. Glueux, euse, adj. cleiosü. GIuî, m. paie de secară pentru invelitulü caselorü. Glume,ï.bot. învelisiulü floriï grainineelorü. Gluten, ni. materiă cleiosă. Glutinant,m.glutinante, materiă care încleiesce. GOB — 439 — GOD Glutinatif, ive, vd. Aggluli- Glutination f.încleire.[«rt^7*. Glu tineux,puse,a^/. cleiosü. Glycérine, f. glicerina. Glyconienj/îHe^c/j. séü ghj-conique,versü gliconic, com-pusü de douï dactilï şi unü spondeü. Glycose, f. sacharü de stru-gurï, şi glucose. Glyphe,»*. arch. dispicătură, săpătură Ia columne. Glyptique, f. glipticà. Artea de a săpa petre pretiôse. Glyptographie, f. descrip-ţiunea petrelorü pretiôse săpate. [pianü, uă plantă. Gnaphalium, m. bot. păr- Gnicle, f. ştirbitură, cavitate mică. Gnônie, f. gnomü, nume cè dă cabalistiï unorü spirite. Gnomide,f.soçia unuï gnomü, vd. prec. Gncnsique, adj. gnomicü, senti ntiosü ; carc conţine massime. [Sôre. Gnomon , m. orologiu de Gnomonique, adj. gnomo-nică. Artea de a face orolo-gie de Sôre, de lună. Gnostiques, m. pl. gnos-ticï. Ereticï egiptenï, carï se făliacă possedea cunnoscinţe supranaturalï. Go, 'tout dc—J, adv. liberü, nesilitü, (fără tevatură). Goailler, v. n. a lua în rîni in modü necuvenitü. Goailleur, m. care iea în rîsü în modü necuvenitü. Gobbe, f. cocoloşii!, buccată înveninată, otrăvită. Gobé, rn. buccată plăcută. Gobe-dieu, rn. care mă- nâncă sera, cinătoru (ia sensü rëü). [scaunü. Gobelet, rn. pacharü fără Gobelin, m. spiritü nebuna-ticü, esprit follet. Gobelins, m. pl. numele u-neï manufacture de tapete celebri,numită Manufacture royale de tapis des Gobc-lins, în Paris. Golselotter,v. n. a bé puçinü şi repeţi tü. Gobe-mouches, m, pas-sëre care se nutresce eu insecte. Gober, v. a. a înghiţi cu a-viditate, lacumü ; fig. a crede cu uşiurinţa. [glumi. se Goberger, v. r. a ride, Goberges, f. }l. scăndure mice pe de-lăti ré patuluï. Gobet, >n. îmbuccătură cè se înghite uă-dată. [cu mistria. Gobeter, v. a. a arunca gipsü Gobeur, m. care înghite a-vidü, lăcomesce. [tru dôge. Gobillards, m. lemne pt-n- Gobin, m. cocosiatü, fam. Gobletier, m. fabricante de pachare. Goblin, m. spiritü rëü, iasmă. Godailler, v. n.a beşi manca multü şi repeütü. Godan, m. séü godant, înşelăciune, poveste. Gode, f. ua passera marină. Godelureau, m. tinërü care face curte dômnelorü. Godenos, rn. păpusiă de lemnü. Goder, v. n. a se încreţi. Godet, m . pacharü fără scaunü;comp. gobelet, [tingü. Godiche, >/». stupid ü, nă- Godine, f. femeă ’?aeşiă. GOL — 440 — GON Godiveau, m. plăcintă cu carne. Godron, m. creţuri râtunde. Godronner, v. a. a adorm, împodobi, cu creţuri rătunde. Goeland, m. uă passëre marină. Goëlette; f. nave cu doue catarte ; rândunică marină. Goëmon, m. erbă de stînce, alga, vd. varech. Goès, m. séü (jouet, mari struguri albi. Goétie, f. vrăjitoria. Goffe, adj. rëü fâcutü, slutü. Goffons, ni. pl. pescisiorï minï. Go g aille, f. prnndü, ospetü. à Gogo, adv. dupa plăcere, de voiâ, à son aise. Goguelu, ue, adj. trufasiü ; bondocü. Goguenard , arde , adj. glumeţu, posnaşiu, fam. Goguenarder,v.n. a glumi în modü stupid ü, fam. Goguenarderie, i. glumă stupida, jeôsâ. [micü. Goguenette, f. faptă de nise Goguer, v. r. a gluini. Gogues, f. pl. glumă. Goguettes, f. pl. glumă, faptă de rîsü. Etre en—, a fi de bună umôre(cu chefü), chanter des— à qn.,a spune cuï-va offense, injuriï. Goinfrade, f. lăcomiă. Goinfre, m. lacumü la mâncare. [cumü. Goinfrer, v. n. a mânca la- Goinfrerie, f. îmbuibare, lăcomiă, escessü de mâncare. Goitre, m. guşiă. Şi gnôtre. Goi ir eux,euse, adj. gusiatü. Golfe, m. geogr. golfü. Golgas, m. speciă de flanela. Goliath, m. geoü de insecte coleoptere. Golile, f. gulerü în Ispania. Golis,?». copaciü de 20 annï. Gomène, m. mar. funiâ de ancoră. Gomme, f. gummâ, cleiü, — arabique, gunami-arabicü , cè decurge dintr’unü felü de acacia ; — élastique, gume-lasticü, caoutchouc. Gomme-gutte, f. gutnmă indiană, usitată in medica-minte. Gomme-résine, f. mustii de gummă şi de re.şină. Gommer, v. a. a unge cu gummă. mosü. Gommeux, euse, adj. gum- Gommier, m. acacia din insul, americane, din ţârrele calde, care produce gummă. Gomphose, f. anal. gonfose, încheiâtura iminodile , unde sunt îmbuccate ôssele. Gonagre, f. durere de ge-nuchï. Gond; m. cardine, ţiţînâ de portă, de uşiă. [lata. Gondole, f. gondolă, luntre se Gondoler, v. r. a se în-fla (despre lemnü). Gondolier, m. luntrasiü, conductorü de gondolă. Gone, m. nat. vermi infusoriî. Goneşte, m. pâine de Goneşte, satü lingă Paris. Gonf &lon9gunfanon, m. pra-purü, steagü bisericescü. Gonf a9onie«*, rn. purtâtorü de prapure, vd. şi urm. Gonfanonier, rn. capulü u-norü republice ital. în evulü raediü. GOR 1 — G OU Gonflement, inflătură. Gonfler, v. a. a înfia, Se—, a se înfla. Gong, m. discü de metalü sunătorm, tipsiă. Gongrone, f grossime cè se formédâ la trunchkdü ar-burilorü.’ Gonichon, m. căciula căpe-tineï de sacharü. Gonin, m. maître—, viclcnü iscusi tü, vech. Goniomèt re,»n. goniometrü. instnimentü pentru mësura ànghiurilorü (la cristale). tàonioméirie, f. trigono-metriă. Gonne, f. vassü pentru bëu-tură la navï. Gomp futaille. Gonoler, m. uă passëre afric. Gonorrhée, f. med. blenor-ragiă. Gor, m. arbure pe malulü Nigruluï,assemine castanului. Gordy m. lesă pentru pesce. Gordien,m.nodulü gordiauü, luï Gordiü. Goref f. purcea, scrofă. Goret, m. grăssuniî, purcelü. Gor eter, v. a. a sterge, cu-răţi, navea cu mătura goret. Gorge, f. gîtü, grumadü. Gorgé, ée, adj. nat. animale care are pe gîtü uă cunună de altă culôre decatü a corpului. Gorge-blanche , gorge -bleu, f. speçia de passëre. Gorge chaude^ f. glumă. Gorge-de-pigeon , adj. cà guşia porumbului. Gorgée, f. înghiţitură. Gorger, v. a. a sătura, im-buiba cu măncare. Se —, a manca escessivü. Gor gères, {.pl. lemne pentru usulü navilorü. Gorgeret, m. unü instru-mentü la tăiătoriî de petre. Gor ger ette, f.iacaluţă,rec/i. Gorgerin, m. armatură pentru gîtü. | passëre. Gorge-rouge, f. sppçiîî de Gorget, m. speçia de rindea. Gorgone, f. gorgonà, médusa, monstru feminin ü mitologicii. GornabIe,in.cuiü de lemnü. Gors, m. locü strîintü într’unü lluviü. Gosier, rn. gîtlegiü; fig. voce. Gossampin, m. arbure de bumbac ind. Şi fromager. Gothique, adj. gothicü. .4r-chitecture—, architectură o-givale. Gouache, f. séü gouave,\&\>-sele opace ammesiicate eu apa şi gummă. Goudin, m. bîtă scurtă. Goudron, m. (vorbă arabă), catrauü. [cu catranü. Goudronner, v. a. a unge Gouet, rn. piciorulü viţelului, uă plantă aroidă. Gouffre, m. prăpastiă a-dîncă. Gouge, f. daltă scobită. Gougette, f. daltă mică. Gouine, f. femeă care alergă în tôte părţile,uşi arnică,pop. Goujat,m. fam. omü mojicü. Goujon, m.plebuşcă,pescişor. Goujonner, v. a. a întări cu drugi. Goulée, f. îmbuccătură marc. Goulet, m. gîtulu unei bu-tile; intrare strimtă într’unü portü. Goulettej f. micü sghiabü GOU — 442 — GOU pentru scurgerea apei, siantü micü. [ton. Gouliafre,a(fy\lacumü,/?. cărmă la nave. Gouvernance, f. jurisdic-ţiune altâ-dată in Ţ6rrele de jeosü. Gouvernant,m.cărmuitoru. Gouvernante, f. guber-nante ; consôrtea cărmuito-ruhiï. Gouvernateur, »i. guber-natorü, cărmuitoru. Gouverne, f. comm. regulă de purtare într’uă causă, guide. Gouverneau, m. servitorü la unü mesterü. Gouvernement, m. gubernii, administraţiune, cârmuire. [de gubernü. Gouvernamental^/t,»//. Gouvernementiste , m. pârténü allü constituţiunil de giüernü. Gouverner, v. a. a guberna, administra. Gouverneur, m. guberna-torü, administratorii, cârmuit or ü. Gouvion, m. speçia de pesce. Goyave,f.fructü de goyavier. Goyavier, m. s. gouyavier, unü mare arbure american. Grabat, m. patü ordinariü de omü saracü. Grabataire, m. carcse bo- tédâ la ora morţii, care è de’ordinariü bolnavü îu patü. Grabeau, m. fërmiturâ de lucrurï de băcăniă. Grabeler, v. a. a alege cu d’amënuntulü. [tură. Grabouille, f. ammestică- Grabuge, m. certă (gălăgiă). Grâce, f. graţiă, favôre iha-tîrü), .iertare ; nuanţe plăcute, attracţiune. Grâce à Dieu, mulţumim luï Dum-nedeü,din fericire. De grâce, pentru numele luï Dumne-deü. Demander—, a cere iertare. Rendre—, a mulţumi. Bonnes grâces, bi-nevoinţă , favôre . Bonne —, mică perdea la perna patului. Graciable, adj. graţiabile, de ierlatü ; remissibile. Gracier, v. a. a graţia, ierta. Gracieusement, adv. in modü graţiosii, placutü, eu graţiă. Gracieuser, v. a. a arrêta cui-va amiciu, bunëtate. Gracieusité, f. faptü gra-tiosü, politeţă, gratificaţiune. Gracieux, euse, adj. gra-ţiosu, plàcutü, vd. agréable. Gracilité, f. gracilitate, subţiri me (despre voce). Gradation,!', gradaţiune, as-cinsiune, suire,treptată, cres-cere successivă ; pict. trecere nesimţibile dela uă culôre la alta. Grade, m. gradü, demnitate. Gradé, adj. care arc unü gradü într’uă demnitate infer iôre. Gradeau,m. speçia de pesce. CRAI — 444 — GR A Grader, v. a. a conferi unü gradü, pune într’uă demnitate. Gradin, m. scăricică, trepte. Gradine, f. fôrfece dintatü. Grados, m. urni pesce marină Gradualité,f. înaintare treptată. [grade, treptare. Graduation, f. împărţire în Gradué, m. cellü ce a căş-tigatü unü gradü academicü; adj. gradatü,divisü in grade. Graduel, elle, adj. graduale, care merge treptatü. Graduellement, adv. gra-datü, treptatü, par degrcs. Graduer, v. a. a împărţi in grade, adăugi treptatü ; conferi grade în Universitate. Grafface, m. tipărirea uneï materie cu figure. Graffigner, v. a. a sgăria. Graffite, f. grafită, inscrip-ţiunc pe murï în urbile antice. Graille, f. ciôca. Graillemant, m. voce ră-guşită. Grailler, v. a. a cănta cu cornulü, ca se rechiăme căniî de vinătore. Graillon, m. ferrniture. Graillonner, v. a. a scuipa desü. Grain, m. grăunte. Graine,f.sCmînţă delà plante; mauvaise—, ômenï reï. Grainetier, vd. Grcnelier. Grainier, m. ière, f. vînde-torü de grăunţe cu amënun-tulü. Graissage, m. ungere cu grăssime (a rôteï etc.) Graisse, f. grăssimo, untură. Graisser,v. a. a unge (rôta). Graisset, m. brotăcel^ rainette verte. Graisseur, m. cellü ce unge ossia, machinele. Graisseux, euse adj. un-surosü. Gradine, f. passére de N.-O-landă. Gramen, m. grame, totü felulü de érba. Graminée, f. graminefl, de speçiâ erbeï. Grammaire, f. grammatică. Grammairien, m. ome, f. cellü cè predă lecţiunî de grammatică. Scriptorü assu-pra grammaticeï. Grammatical, aie, adj. grammaticale, de grammatică. Grammaticalement,^/ v. grammaticale, după grama-matică. Gramniatiste,m. gram ni a-tistü, professorü de grain-matică. Gramme, m. grammă, ap-prôpe a 3-a parte din dramü, séü 19 grăunţi. Grand, nde, adj. mare. En —-, în mărimea naturale, séü în mărimea cuvenită;în mare, a la grande, după cum faeü ceï marï. Grand-cordon,séü grand-croix, gradulü cellü maï inaltü într’uă ordine de cavaleria. Trancher du —, a se arrêta cà persônu mare, însemnată.De—coeur,cu totă inima,bucuros, il fait—jour, este dioa mare, faire grand’ chère, a mănca şi bé bine. GRA — 445 GRA Grandelet, elle,adj. măricel ü. Grandement, adv. în modü nobile, cu mărime ; multü. Grandesse, f. demnitatea unuï nobile spaniolü. Grandeur, f. mărime, mag-nificinţă : importantă, onorï. Grandiose, adj. grandiosü. Grandir, v. n. a se mări, a cresce. Grandissime, adj. fôrte mare. Grand’mère, f. bunică. Grand-œuvre^/H.séü grand art, marea operă. Numia alchimist iï operaţiunea prin care pretindea së producă aurulü. Grand-oncle,»i.fratele mo-şiuluî. Grand-père, rn. mosiü. Grand’tante, f. surôrea bunicei séü mo.şiuluî. Grange, f. şiură, m;*gasinu, unde se incbidü cerealile inainte de treeratü. Granit, ni. séü graniţe, granit ü. Granitelle, adj.—du mar-bre, marmure assemine gra-nitulu i. Granitique, adj. graniticii, de granit ü. Granu!ation,f.grannlaţiunc, prefacerea metaielorü in grăunţi micî, numiţ! grenailles. Granulaire,adj. granulare, compusü din micï grăunţi. .Sics'.f. uă plaută criptogain. Granuler, v. a. a granula, | preface metalele in grăunţi inicï. Granuleux, anse adj. gra-nulosu, grăunţosîi. Graphides, f. pl. primele-trăssure ale uneï picture. Graphique, adj. gralicü.Se dice despre scrierï esplicate prin vorbe şi figure. Graphiquement, adj. in modü graficii, prin vorbe şi figure. Graphite,f.vd. Plombagine. Graphomètre, m. grafo-metru, instrumenta pentru mesura ăngliiurilonl (la ho-tarnicï). Grapin, vd. Grappin. lÀrappe, f. grapă,ciorchină. Mordre à la—, a priimi eu aviditate uă proposiţiune, a-vc plăcere penlru;— de Iful-lande, garançiu de Olandi in jRilbere. Grappillage, m. stringerea strugurilorü, brobônelorü, după culessulü vieï, fam. Grapiller, v. a. a stringe strugurii, brobônele, după culessulü vieï; a face unü micü câştigă ; lua pe intimplare. Gr a pilleur, üi.stringétorü de brobône după culessulü vieï. G rapi! ion .m. ciorchină mică. Graphin, m. mică ancoră, cărligil. Jeter, mettre le — sur qn., a captiva spiritulü cui-va. Grappiller, v. a. a tinéna-vea printruă ancoră mică. Grapse, m. genü de crus-tacei. Gras, a s se, adj. grassü, plinü de grûssime,manger—,fa\re —, a mănca dulce, carne. Un mcts—.buccate de carne. Gras-double, m. prapura vitelorü. GRA — 446 GRA Gras-fondu, m. gras-fon-(Jure, f. inflammaţiunea me-sinteriuluï şi intestinelorü la caï. Grassement, adv. abun-dante, commodü, vivre —, a trăi în abundanţă ; payer —, a plăti cu liberaîitate. Grasset, ette, adj. puçinü grassü, grâssuliü.. Grassette,f.speçià de plantă apatică. Grasseyementi m.vorbire din gîlü, vd. urm. Grasseyer> v. a. a vorbi din gîtü, pelticü. Grassouillet v ette , adj. grâssuliü, vd. Grasset. Grateron , m. cornăţelu, uă plantă. Graticuler, v. n. pict. a copia uă pictură. Şi craticuler. Gratification, f. gratifica-ţiune, recompensă, resplată. Gratifier, v. a. a gratifica, accorda unü darü, resplăti. Gratin, m. côje lipită de fun-dulü vassuluï, dupà-cè s’a coptü uă prăjitură. Gratiole, 1'. speçiâ de plantă. Gratis, adv. gratis, în darü. Gratitude, f. recunnoscinţă pentru binefacerea priimită. Comp. reconnaissance. Gratte-cul, m. cocénü de trandafirü. [biaceă. Grattegal, m. uă plantă ru- Gratteleux, euse, adj. pe-cinginosü. Grattelle, f. pecingine. Grattement, m. sgîriere. Gratte-papier,m.séü grat-teur de papier, strică-chăr-tia. Se dice în derisiune de scriitorii rëï. Gratter, v. a. a rade, sgî-ria ; scărpina ; fam. a ciupi, câştiga ceva, scormoni. Grattoir, m. bricégü de rasü chărtiă, pergamentü. Gratuit, te, adj. gratuitü, în darü, fără plată ; fără scop. Gratuité, f. teol. caracte-rulü lucrului gratuilü. Il se dit principalement de la grâce et de la prédestination. Gratuitement, adv. gratuitü, fără plată; netem«inicü. Gravatier, m. carruçiasiü care duce molodü. Gravatif,ive, adj. med. gra-vativü, ingreunătoriu. Gravats, vd. Gravois. Grave, adj. greü, grave, în-semnătoriu, seriosü, importante. Gravelée, f. cenuşe de drojdie de vinü consumată în foeü. [de petricele, nisiposü. ^Graveleux, euse, adj. plinü Gravelle, f. med. pétrà in stomaeü; drojde de vinü uscată. [bere, necuviinciôse. Gravelure, f. vorbe pré li- Gravement, adv. cu gravitate, seriosü. [sculpta. Graver, v. a. a săpa, scobi, Graveur, m. săpătoru în marmure, în metalü. Gravier, m. petrisiü mônunt. Gravifique, adj. fis. ceaa cè face unü lucru se fia maï greü. Gravir, v. n. a se sui in-tr’unü locü difficile de mersü. Gravitation, f. fis. gravita-ţiune, appësarea naturale a îucrurilorü. Gravité, f. fis. gravitate , greutate, importanţă. GRÉ — 447 - GRE Graviter, v. 11 .fis. a se pie-ca din causa greutăţii sélle. Gravoir, m. uneltă a opti-cilorü. Gravois, m. molodü më-nuntù. De ordin, se dice gravats. Gravure, f. săpătură în metalü, în marmure, gravură. Gré, m. voiă ; o mon—, după placulü meü, à votre—, cum vreţi, după plăcere ; au — des vents, în voia vînturi-lorü ; bon— mal—, de voiă de nevoiă; de—à—, în modü amicale; prendre en—, a gëssi de bunü. Savoir—, séü bon—, a fi mulţumitu de. Grèbe, m. uă passëre apat. Grec, m. cque, f. şi adj. grecü, grecescü ; — ancien, ellinescü, ellenü. Le—, limba grécâ. Grèce, f. Grecia, Ellnda, — ancienne, Grecia vechia. Gréciser, v. a. a greci, da forma lirabeï grece. Grécisme, m. grecismü, în-torsură de fra*e propria lim-beï grece. Grecque, f. unü ferëstrëü manuale la legătorï de cărţi. Gredin, m. ine, t. omü de nimicü, trentarosü ; micü căne cu përü lungü. Gredinerie, f. fam. mise-riă, cerşetoriă, acţiune jeosă. Gréement, s. grément, m. tôte necessariele uneï coră-bie, cà së plutésca. Gréer, v. a. a prepara, pune la corabiâ celle necessarie cà së plutescă, comp. équiper. Gréeur, m. cellü cè prepară corabia cu celle necessarie cà së plutescă. [ruluï. Greffe, f. cancelaria grefie- Greffe, f. grăd. altoire ; al-toiü. Greffer, v. a. grăd. a altoi. Greffeur, m. altoitorü. Greffier, m. grefierü, secre-tariulü unui tribunale, etc. Greffoir, m. cutitasiü de altoilü. Grège, adj. soie—, matasse brută, nevăpsită, nepreparată. Grégeois, m. grecü. Feu—, foculü grecescü. Grégorien, ennc.adj. gre-gorianü ; chant—, càntü ordin atü de papa Gregoriü I, année— enne, annulü substi-tuitü in calend. julianü de Gregoriü XIII. în 1582. Grègues, f. pl. speçiâ de pantaloni, fam Grêle, adj. lungü şi subţire, spHelatü. Grêle, f. grindine ; med. tu-môre la pleôpe. Grêlé, ée, adj. stricatü de grindine : ciupitü la façia. Avoir Vair—, a se arrëla sâracü. Grêler, v. n. a căde grindine, ploua pétra. Jl grêle, plouă cu pétrà. Grclcr sur le persil, a şî esercita puterea cu omeni slabi. Grelet, m. martelü (ciocanü) de didarî. Grelin, m. mar. cablu micü. Grêlon, m. grindine mare. Frêloner,v.a.a reduce céra în grăunţi, ca s’o purifice. Grelot, m. clopotelü. Grelotter, v. a. a tremura de frigü. GRE — 448 - GRI Greluchon, m. favoritulü uneï femee susţinute de allul. Grément^n. vd. Gréement. Grémial, m. stofă cè sï punü episcopii catolici pe genuchï, cândü sunt la ofllciü. Grémil, m. meiü passërescü iplantă). Şi herbe aux pertes, f. [planta. Grémillet , m. speçiâ de Grenade, f. rodia, grenadă; bombă, granată. Grenadier, m. rodiü; gra-nadirü. Grenadière, f. patrontasiü de granadirü. Grenadille, f. plantă de Paraguay aie cuï seminţe aü gustulu rodielorü. Şi {leur île la passion. G.renad\ni'ii.xd.ï'rican(!eaut Sirop—, siropiï eu succü de rodiü. Grenadine, f. mătasse pentru dentcle negre, bari.ş de mutasse. Grenage, m. reducţiune în grăunţi a erbeï de puşcă. Grenaille, f. grăunţe mice de metalü, alice. Grenaifler, v. a. a preface metalü in grăunţe mice. Grenaison,f.timpulü càndü se formedă grăunţele. Grenasse, f. micü stindard ü de nave. Grenat, rn. granatü. Grenaut, ni. unü pesce eu capul ü mare. Créneler,v. a. (— une peau), a prepara pelea incâlü së se arrête brobinţată. Grener, v. a. a face grăunţe, a grăunţi, v. n. a produce grăunte. ' ' | Grèneterie, f. commerGiü cu grăunţe. Grènetier, m. ière, f. vin-clëtorü de grăunţe. Şi grainetier. Grénetis, f. ferricătură de monnetă în formă de grăunţe. Grenettes, f. pl. brobinţe de nerprun fabricate la V-vignon, din carï se face cu-lôrea galbină. Şi graines d’Avignon. Grenier,ï>?.grânariü,ambarü. Grenot, m. speçiâ de pesce. Grenouille, f. broscă. Grenouiller, v.n. a se îm-bëta, pop. Grenouillère, f. lacü de brôsce. Grenouillet, m. uă plantă, coda cocoşiuluî. Şi sceau de Salomon. Grenouillette, f. uă plantă, renunclu apalicü albü. Grenu, ne, adj. grăun.ţosiî. Grès, ni. pélru de ni.sipîi. Grésil, )n. grindine menuntă, mădăriche. Grésiilemanf, m.nin.sôre cu mădăriche. Grésüler, v. n. a ploua mădăriche, vd. şi racornir. Grésillonner,v.n. vd. yril-loter. G-ré-sol, m.rnus. sunetulü sol séü g. [de nisipü. r.resserie, f.murü din petră Grève,f. rnalü puçinü inaltü; grevă a lucrăloriloru. Grever, v. n. a nedreptăţi, faire tort, léser. Grianneau, m. cocosiü sël-baticü tinèrü. Şi grianot. Gribanrte, f. mică nave cu pan de. (IUI — M9 — CAU GribleHe , f. frigărui de porcü, de viţelu etc. Gribouillage, m. pictură séu scriere prostă. Gribouiller, v. n. a depinge séü scrie rëü. Gribouillette, f. speçiâ de joeü de copiï. Gribouri, m. speçiâ de gândaci. Griècfte, adj. séü ortie-gricchc, pie-grièche, speçiâ de urdică. Grief, m. perdere, pagubă. Grief, iève, adj. greü; de însemnătate ; durerosü. Grièvement,adj.forte greü. Grièvefé, f. greutatea une! l'apte. Griffade, f. apucare cu ghia-rele. Griffe, f. ghiarâ ; stempel. Griffer, v. a. a apuca în ghiare. Griffon , >n. unü vulturü forte mare, căne anglicü. Griffonnage, m. scrissôre anevoiâ de cititü. Griffonner,v a. a scrie rëü. Griffonneur, m. scriitorü prostü. Griffonnier, m. rëü scriitorü. Grignard, m. speçiâ de gipsü de lăngă Paris. Grignon, m. feliă, côje, de păne din partea maï bine coptă. Grignotter, v. a. a mănca încetü, rodindü. Grignottis, m. punturï, linie, săpate in metalü, in petră. Grigou, m. omü de nimicü, avurü, miserabile, gredin. Dict. Frmnc.-Rêm. Grigri, ni. palmü din insulele Caraïbe. Gril, m. gràtariü de f'riptü. Grillade, f. fripturâ pe gră-tariü. Grillage,JH.grilagiü; t. trecerea metalului prin mai multe focurï inaiote de a lü topi. Grille, f. grilă, cancelă, vergea de ferrü (dâbrea). Griller, v. a. a’ frige la grâ-tariü. Griller, v. a. a încliide eu rancole (grile) ; — une fille, a pune uă fiică in monasterü. Grillet, m. grillette, f. clopoţel rătund (în armârie). Gril-Icté ce, cu, clopoţei la piciôre (despre passerï de predă). Grilletier, m. fâcètorü de cancele séü grile. Grilloir, ni. cuptorü unde s-pîrlescü materiele rase. Grillon, m. greere, cri-cri. Grilloter, v. a. a cânta cà grcerele. Grils,m. pl. vd. aanmonneau. Grimaçant, ante. adj. care face gesturi urâte, strămbâ-ture. Grimace, f. gestü micü şi urâtü, schimonosélâ, contorsiune. Grimacer, v. a. a face sclii-monosele, contorsiuni. Grimacier, ière, adj. cellü cè face din deprindere contorsiuni, gesturi urâte. Grimaud, m. şcolarii! din classe inferiôre (spre del'ă-mare) ; rëü scriptorü, spiritü micü. Grimauder, v. 11. a înveţa pe şcolariî de jeosü (in sensü defâmatoriü). 29 GKl — 450 — GRI Grime, ni. şcolariu de jeosü, rëü actorü care jocă pe bë-trăni risibilï, în opp. cu père noble. Grimelin, m. copilü micü (în defămare). Grimelinage, m. fam. joeü micü şi pentru puçinü căş-tigü. Grimeliner, v. n. a jucain cărţi pe micü prehl. sc Grimer, v. r. a sï depinge pe façia creţiture şi a se purta cà bëtraniï. [africanü. Grimme, ni. unü patrupedü. Grimoire, m. culessü de conjuraţiunî magice, carte a fermeca torilorü. [agaţă. Grimpant,a/ife, adj. care se Grimper, v. n. a se agăţa. Grimpereau, m. uă mică passëre silvană. Grimpeurs,m. pl. uă classe de passerï. Grincement , m. — des dents, arrëtarea, scrişnirea dinţitoru. Grincer, v. a. —les s. des dents, a arrêta, scrişni,dinţii. Gringotter, v. a. a începe së ciripescă. Comp. fredonner. Gringuenaude, f. necurà-ţeniă la ochï etc. Gringuenotter, v. n. Se dice de privighetore, cândü nu căntă întelessü. Griots, m. pl. allü douilé seceratü de grâü. Griotte, f. marmure cu pete negre şi roşie ; vişină. Griottier, m. vişin ü, ama-relü [glifü. Griphe, m. speçia de iero- fîrippe, f. fam. gustü capri- tiosü. Prendre en —, a se preveni contra fără motivù; med. catarü epidemicü. Gripper, v. a. (de pisică) a prinde repede. Y. n. a se încreţi. Grippe-sou,m.cellü cr umblă după câştiguri mice. Pl. nevar. séü grippe-sous. Gris, se, adj. şi ni. surü, albü eu uegru ; bëutü, cam beatü, - - de lin, surü ames-ticatü eu rosiü, — de fpr, de culôrea ferruluï lustritü; vin—, s. paillet, vinü rosiü dischisü, sœur—e, religioşi care servesce pe bolnavï. Grisaille, 1'. pictură in albü şi negru, represintandü o-biecte pre^uppuse albe. Grisaiïler, v. a a depinde, dugrăvi, grossü cu cenusiü. Grisâtre, adj. care bate îi cenusiü, în surü. Griser, v. a. a îmbëta, căli. Griset, ni. sticlete tinërü. Grisette, f. haină cenuşia cè portă ţerrancele; fiică de condiţiune mediocre şi de virtute suspectă (grisetă). Grisin, m. passëre cenuşia de Guiana. vd. lavandière. Grisoller, f. Se dice de căn-tatulü ciocârliei/ Grison, onne, adj. câruntü. Grisonnant, e, adj. cars începe së cirunjésca. Grisonner, v.n. a cărunţi. Grisou, m. chem. speçiâ de gasü produssü de cărbuni de pàmîntü şi combustibile. Şi feu grisou, grieux, griou, feu terrou, feu brisou. Grisse, f. păine lungă m Piémont. g no i — GR< ) Gravei f. sturdü.Comp. y rive de gui, drenne. Griveiéi ée, adj. grivü, cu pete viuete şi albe. Grivelée, f. fam. càstigü fraudulosu (pungăşiă). Grivelerj v. n. a sï procura unü castigü fraudulosü. Grivèlerief f. procuratiunea unu! căştigă nedreptü, illi-cită, (pungăşelă). Griveleur, rn. collü cè sï face câştiguri fraudulôse. Grivois, m. aise, f. deşteptă şi cutedunte, isteţă.Grivoise, vd. vivandière. &roy, m. grogü. Bëuturâ din rom, apă, sacharü, si lemăiă. Grognard, arde, adj. de-fatnàtorû (cîrtitorü). Grognement, m. guiţată, grohăită. Grogner, v. n. u grohai, guiţa ; fig. a cîrti. Grogneurj eust-, adj. care môre de necasü. Grognony m. şi f. cuï nu tace gura de necasü. Groini m. (grou-in!, rutü, gura rîmatoruluï. . [spartă. Groisil| m. buccăţe de sticlă Groison, m. cretă albă re-dussă in pulbere, cà së presare pergamentulû. Grollep f. speçiâ de corbû. Cornp. freux. Groma, m. sèügruma, prăjină de raësuratü, la anticï. Gromatique, adj. de raé-surare, art—, arte a geometrică. [ra (mormăni), fam. Grommeler9 v n. a murmu- Gronde, f. vd. Trompe. Grondement m. sgomotü surdă şi lungă, bubuitură. Gonder, v. n. a furtuua. bu-bui ; fig. a murmura de incasă, certa, [nă, cu mania. Gronderie, f. certare, dojé- Grondeur, m. euse, (. cer-tàtorü, cîrtitorü. GrondiH| vd. Rouget. Groom, m. (angl. pronunç. groumj, serviloră la grajdă. Gros, se, adj. grossă, mare, desu ; opp. petit, délié. Etre — de dire, de faire, a avé multă d rinţă së dică, së facă ; parler des — dents, a vorbi cu măndriă, — vert, verde inchisü; à la—se, mn-jicesce. En gros, cu redicata (toptanulû). Tout en gros, nu maï multü. Ga adv. multü. Gros, m. grossü. A 128 parle din livre, séü a 8 parte din uncià. [gura grôssâ. Gros-bec. m. passëre cu Gros-blanc, m. maslicn de albü şi cleiă. Groseille, f. cocădă. Groseiller, m. cocadü. Grosse9 f. cantitate de [2 duzine. Grossey f. scriere cu litere marï pentru începători la ea-ligrafiă ; espediţiunea unuï actü in formă esseculoria. Grosserîe9 f. mérfô grossă de ferru, commerciü cu redicata. [(femeeï). Grossesse, f. însărcinare Grosseiarf f. grossime. Grossier, ière, adj. nep»-lită, mojică, vd. impoli. Grossièrement, adv. «e-politü, grossolană,raojicesce. Grossièreté, f. grossimr, nepoliteţă, mojiciă. [îngroşia. Grossir, v. a. a face grossi, <;ku îô2 — Grossissant, e, adj. care măresce, care se măresce. Grossissement, m. ingros i are. Grossoyer, v. a. a prescrie unü contractü etc. vd. grosse. Grotesque, adj. pict. gro-tescü, unde natura è alterată, stravagante. — Se dit des figures outrées ou contrefaites, imitées des peintures antiques trouvées dans les grottes. Grotesquement, adv. în modü grotescü (ciudatü). Grotesquer, v. a. a scrie grotescü. Grotte, f. antru, pesceră. Grouéteux, euse, adj. pe-trosü, nisiposü. Grouillant, ante, adj. care se mişcă încoa şi încolo, le-gànatü ; plinü, furnicăndu. Grouillement, m. mişcare incoa şi încolo, clëiinare. Grouiller, v. n. a se mişca, furnica, a ti plinü. Grouiner, v. n. a grohăi (rîmalorulü). Group, tn. grupü, saculetü sigilatü eu banï. Groupe, f. grupă, adunătură, uniune de mai multe persône. Grouper, v. a. a aduna la unü locü, grămădi. Gru, m. supă de făină. Grualeux, euse, adj. măci-natü mare. Gruau, m. grişiu, fertură de grisiü, — d'orge, arpâcasiü. La pl. grăunţi pisaţi. Grue, f. cocorü. Faire le pied de—, a asştepta în pi-ciôre. Grue, f. machină pentru re-dicatü petre la edificie. Gruerie, f. tribunale, care judecă processele privitôrie la perderile occasionate in păduri, [dinţi sacharü etc. Gruger, v. a. a fërîma în Grume» f. bois en—, lemnü tüiatü cuï nu è luată côjea. Grumeau, ni. grumü, gruujü. se Grumeler v. a. a se face grunji/jc grumclle, ind. près.). Grumeleux, euse , adj. grunjosü. Gruon, tn. puiü de cocorü. (Àruyer, ère, adj. faucon —,sioimü care prinde cocori. Gruyer,i/i. tuncţionariă care cerceta perderile occasionate la păduri şi rîurî. Gruyère, tn. séü fromage de gr., caşcaval ü delà Gruyères, oraşiu în Fribourg. Gryphite, f. speçia de coquile petrificate. Grypose, 1'. med. curbatura unghielorü. [verneur. Gubernateur, vd. Gou- Gué, m. vadü cu fundulü so-lidü *;i fără nomolü. Gué, oh gué! interj, care esprime buccuriă. Guéable, adj. cu vadü. Guèbres, m.pl. séü Gaures, Persani cari tinü religiunea luï Zoroastru. Guède, f. plante carï dă văp-sea albastră închisă. De or-diuariü pastel. Guéder, v. a a văpsi albastru închisü, vd. şi soûler. Gouédron, m. vâpsitorü eu planta numită guède. Guéer,v.a. a trece prin vadü ; a spëla, clăti (rufe) în apă. lilhLK K)3 — Guelfe, i/i. Gelf, altâ-datâ part en ü allü papilorü. Guenille, f. trenţă, vd. haillon, chiffon. [ţărosă. Guenilleux, case, adj. tren- Guenillcn, m. trenţă mică. Guenipe, f. femeă forte de jeosü, murdaria, pop. Guenon, f. femela maimuţeî. Guenuche, f. maimuţă mică. Guépard, m. patrupedü in-dianü de genulü pisiceï. Guêpe, f. vespă. Guêpier, m. vespăriă, — de mer, alcionü. Guépin, ine, adj. îuselâtorü. Guerdon,/;i. simbria, vcch. Guerdonner,v.a a resplăti. Guère, séü g aères, adv. mai nicï-decuin, nu multü. Urmată de plus séü moins in-semnéda apprôpe, mai mai. Guéret, m. ogorü. [piciorü. Guéridon,»i.mesciôra en un Guérir,v.a.avindeca,tëmëdui. Guérison, f. vindecare. Guérissable, adj. tëmëdui-bile, care se pôte tëmëdui. Guérisseur,?/>.tëmëduitorü, medicü, fam. Guérite, f. căsuţă mică de lemnü pentru pëditorï, séü sentinelă, (gueretâ). Guerlandes,f.grinde la partea dinainte a naviï, ca së fortifice prora. Guerlin, m. cablu, l'unie de grossime mijlociă. Guerpie, f. immobile de în-cluriatü. Guerre, f. resbelü; — civile séü intestine, resbelü civile, între popôre din acelh-sï Stat. Giierrier,m.ère, f. resfcelicü, rësboinicü. Guerroyeur, m. care face buccurosü resbelü. Guet, m. pândă, être au —, avoir l'oeil ait —, a sta la panda. Guétable, adj. care è détoriü së facil pedă (s*réjâ). Guet-apens, m.cursă întinsa pentru a ommori, planü pre-meditatü cà së facă rëü. Guêtre, f. ghetă. Guêtrer, v. a. a încălcia cu ghete. Se—,a-şîpune ghetele. Guette, f. proptea. Guetter,v.a. a pândi, spiona. Guetteur,m observatorii de navï, de întîmplârï pe mare. Guettron, m. mică proptea. Gueulard,»?.arde, f. guraliü. Gueule, f. gura féreï. La omü se rlice bouche. Gueûïée.Ximbuccaturâ mare. Gueuler,v.n. a vorbi, se plânge, strigândü. Gueules, rn. (persan, gui. ro.^â), façia roşia pe armărie. Gueulette,f. dischisura cuptorului. Gu eu saille, f. cerşetori me. Giseusaiiler,v.n. a cerşetori. Guâusant,m. care cere milă. Gueusard,>/î.cerşetoru pre-fâcutü, fam. [lâmuritü. Gueuse, f. ferrü topitü şi ne- Gueuser, v. □. a cere milă, cerşi, mendier, [şelăciune. Gueûserie, f. cerşetoria: în- Gueusette, f. vassü (ciobü) la pantofarï. Gueux,euse, adj. sâracü, cer-setorü din leneviă. Guhr,m. pămîntu forte divisü, plinü cu metale. Gui, m. plantă părăsită , cè cresce pe alţi arburï ; mar. GUI GUI lemnü din jeosulü păndeî la na vile mice. Guichet, m. portiţă în alta mare ; ferëstruiâ pentru dis-tribuitü. [temniţaruluî. Guichetier, m. servitorulü Guide,m.conductorü,càlauda. Guide, f. hatü ; salariü plătită surugiului la fiă-care poştă. Guideau, m. speçiâ de mreje. Guide-âne,m.carte care conţine ordinea serbatorilorü. Pl. nevar. séü guide-âne.s. Guide-main, m. barră pusă la piano cà së ţină manele dreptü. Guider, v. a. a conduce, că-lăudi. Comp. conduire, diriger. Guidon,m.altâ-dată steguletü la gendarmî, astădî bannière. Guêfette, f. rândunică de inare. Guignard, m. uă passëre. Guignaux, rn. pl. grinde de iiivelişiu. [gră şi fôrte dulce. Guigne,!, speçia de cire.şă né- Guigner, v. n. a se uila eu o-cliiï jumëtate dischist, eu ânghiulü ochiului. Guignier, m. ciresiü, vd; guigne. Guignolet, m. liquôre făcută eu guigne, vd. prec. Guignolle, f. drugü de cum-pone mice. \être en . Guignon,m.nefericire la joeü. Guildive, f. séü tafia, spirtü, rachiü, de sacharü. Guilée, f. plôuia mică, repede, vd. giboulée, boulce. Guillage, m. ferberea bereï prôspete, prin care aruncă ./i. cilindru, sulu, pe care se înfâşiură ce-va, şi se redica. Şi guindeau. Guindant, rn. vd. Guinde. Guindé, guindeau, m. mar. înălţimea bandiereï dela loculü unde este legată. G u i n d è9ée,ad j.si 1 i tü ,a IFe c tatu. Guinder,v.a. a redica in sus cu machina.—,a si redica, se îngâmfa. Guinderesse, f. mar; t'uniî pentru a redica greutăţî, pândele. Guindole,^/uni^ou/e, f. micü sulu pentru a redica greutăţi. Guindre,»*. rotă de rësucitü. Guinée,f. monnetă de Anglia, 21 scliellingi séü 2'2 du-caţî.—Primele a fostü fabricate cu aurulü venitu de la Guinée, orasiü în Africa. Guingan,i/i.speçiüde stambă. Guingois, rn. nepotrivire, strâmbătură, de —, nu cum i trebue, strămbu, de travers. Guinguette, f. cârciumă afla ră din orasiü, căsuţă de | terră. Uuiorant, adj. ciiiţîîitoriă (de şoreci). Guiper, v. a. a înşira d’as-supra blondeî mătasse rë-sucită. üuipoir, m. carligü pentru împletitü siretü etc. Guipure, f. blondă d’assupra cin s-e înşira mătasse resucită. Guirlande, f. gu irlandă. Gtiiriander, v. a. a adorna cu girlande. | tăişiurî. Guisarme,f. toporü cu douë j Guise, f. modü, chipü, en—, | în modulü, după placulü, in loculü, en—de thée, cà ceaî. Guispon, m. s. gui-pou, pă-mîntulü prin care ungemü ce-va cu pecura, şi rengaine. | Guitare,f. citară, chitară, vd. Guitariser, v. n. a cănta la citară. Guitariste, m. citaristü, cantâtorü cu chitara, [tartü. Guiterne, f. propea la ca- Guit-guit, m. oenü de pas-serï silv. de Amer, merid. Guiton, ni. sentinela naviï. , Guitran,f.smôlà pentru navï. Guivre, f. vd. givre. Gular, m. speçiâ de strugurï. Gume, f. séü gumène, funia ancoreï. [Kamciatka. Guménisky, m. găscă din ! Gundi,»î.mare iepure de ca?ă. Gurlet, ni. vd. grelet. \ Gurneau, m. unü pesce. Gustatif, adj. nerf—, ner-vulü care transmite gustul ü. G u s t a t i o n ,f .gu ? t a t ü, s i m ţul ü gustului, eserciţiulu gustuluï. Gutta-percha,f. gutaperca. Gutt iersf s. gutlifères, arburï asiat. carï producü gummă. Guttural, ale, adj.guturale, care ţine de gîtü; gram. care sc pronunţă din giiü. Gymnase, m. gimna.siü, locü de esereitiü, la anticï. Gimnasiarque, m. gim-nasiarcü, directorü de gim-nasiü. Gymnaste, f. gimnastü, pro-fessorü de gimnastică. Gimnastique, adj. gimna-sticü, de gimnastică. Gymnastique, f .gimnastica, eserciţie corporali. u — 450 H AD Gymnastiser, v. a. a lace l-gimnastică, eserciţie corpor. Gymnique, adj. gimnicü, care privescc la eserciţiele publice ale atleţilor ü, la antici. Gymnique, f. gimnică, eser-ciţielc alteţiloru, la ant. Gymnodère, m. speçiâ de passerï cu gîtulü fără fulgi, le colna. Gymnopédie,f. ginmopediă, unü joeü la Spartani. Gimnosophiste,m. gimno-sofistu. Nume vechiü allü fi-losofilorü indianî,contempla-torï ai naturel. Gimn9sperme,m//. bot.Califică florile, carï aü patru seminţe deşerte în caliciü. Gymnospermie, f. gimno-sperme, seriâ de planfe, ale căroru flori aü seminţe deşerte in lundulü caliciului. Gymnote, m. germ de pesci apodî. Gynandrie, f. bot. classe de plante ale căroru seminţe crescu d’assupra pistilului. Gynécée, rn. gineceü, lacu-inţa femeelorü la Ellenî. Gynéciaire,acZ/. care lucré-dă la unü locü cu femeele. Gynécocratie,f.statü unde domnescü şi femeele. Gynécocratique,'/V\Probablem. il signifie le ciel, qu’on a-dorait sous ce nom. Hagard, arde, aclj. speriosü, rëlàcitü. sëlbaticü, farouche. Ha géographe , adj. care este scrissü in Biblia ; tn. autorü de biografie ale săn-tilorü. Ha géologique , adj. care privesce la lucruri sănte. Haha, ttt. dischisură la unü circuitü, la uă împrejmuire, cu fossatü, cu şanţLJ,în allară. Hahé, f. stai.—Vorbă de care se servescü vînătoril că së «ppréscü pe căni, candü lassă tinatulü d’antëiü şi alérgà după altulü, (qui prennent le changej. H ai, interj, vd. hé Haïe, f. gardü,—vive, garda de mărăcini împletiţi cu râ-décina;- morte,gardü facutü numaï de nuele. Se mettre, se ranger ca—, a se răn-dui în sirü, unulü lăngu altulü. [luï. Haie, f. grindciü allü plugu- Haie, aide, îi. Strigatü allü càrruçiasilorü, cà së îndemne caiï. Haillon, m. tréntà Pl. p. us. Haim, m. cArligü de metalü la pescari. Haine, f. ură, duşmăniă. En —de, de ură contra. Haineux, euse, adj. appli-catü la ură, hainü, duşmanu. Haïr, v. a. a urî, avé ură pe. Faire—, a face së fia uritü. Haire, f. cămeşiă de përü de câpriôrâ, (la pustinicï pentru penitinţă); drap de laine en—, postavü eu përü, ne-tunsü. H air eux , adj. temps —, timpü umedü, rece. Haïssable, adj. de urâtü, care inspiră ură. Halage, tn. tragere la e-decü a naviï. Chemin de—, drumü pentru caiï carï tragü 11a vile. Halbran, in. raţă sëlbatica. Halbresié, ée, adj. passëre de predă, care a perdutü câte-va penne ; fig. stâtutü,. obosită. [Sôre. Hale, 1. dogoréla, arsură de Haleine, f. sufflare, resuf-flare; perdre—, a perde re-sufflarea; prendre—, a respira aerulü, affaire de longue —, aflacere care iea timpü lungü, en-—, obicï-nuitü a lucra, 'fout d'une —, fără întrerupere. Hâlement, m. nodulü lu-nieï cà së redice uă greutate. Halennée, f. sufflare, espi-raţiune, neplăcută. Halener, v. a. vhicït. a mirosi vînatulü (despre cauï). hal — 459 — HAN Haler, v. a. f. a trage cu uâ funiă (navea); a asmuţi cănii. Haler, v. a a pîrli, roşi, ar-clîndü. Haletant, ante, adj. resuf-flandü tare, essoufflé. Halètement, m. resufïlare forte, rigîélâ. Haleter, v. n. a resuffla tare, rîfii ; a fi doritoriü de. Haleur, m. cellü cè trage navea la edecü în susulù apeï. Haliple, m. insectă coleopt. Halitueux, euse, adj. med. peau—se, pele accoperită cu uă uşioriă umedéla. Kalhge, rn. dreptulü cè 6e plàtesce pentru marfele es-puse unde-va spre vindére. Hallali, interj, strigare de buccuriă a vmătorilor, candü cerbulü a ostenitü. Halle, f- hală, piaciă publică in genere învelită. Hallebarde, f. suliţă cu fer-rulü străpunsu de altulü, în forma cruciî. Hallebardier, rn. soldata armată cu hallebarde. Hallebreda, f. prăjină lun-jâ, pop. Uallier, m. tufisiü, desisiü. Hallîer, m. pëditorü de pia- . ciă publică, ia hală; vinde- 1 torü din piaciă publică. Hallucination, f. allucina-ţiune. Se dice candü uneï persône i se pare că vede cè-va, fără së lia nimicü. Halo, m. cercü luminosü cu-loratü, cè se vede une-orî in giurulü stelelorü séü Sôreluï. Haloir, m. loculü unde se la.ssă cănepa së se usuce. Halographie, f. chem. des-cripţiunea săriloru. Halot, m. vinăt. cavitatea unde se ascundü iepurii de casă. Hatotechnie, f. partea chemi ei care tractéda despre săruri. Halte, f. opprirea soldaţiloru în mersulü lorü, faire—, a se oppri în mersü. Ilalte-là, staţi. [inersü, în drutnü. Halter, v. n. a se oppri in Halurgie, f. artea de a prepara săruri. [(la marin.). Hamac, m. patü pe legăniî Hamadryade,f. amadmdă. Nimfă silvestre, care se credea că se nasce îu una cu arburele, pe care Iü pëdia. Hameau, rn. satü micü. ’că-tunü. Hameçon, m. càrligulü undiţei. Mordre à V—, a se lăssa seduce prin uére-caré apparintă. Hamille, f. pescisiorü, cè se lassă în undiţă, cà së attragă. Hampe, f. coda de lemnü a suliţei séü altorü lucrurï. { Hamster, m. micü patru-j pedü rodëtoriü nordicü. i Han, ,n. hanü, ospelü. Han, interj, strigare cè face cine-va, candü lovesce unü lucru din totă puterea. Hanap, m. vassü mare de bëutü, veck. Hanche, I'. sioldü; mar. partea laturii delà nave. Hianebane, f. iosciumu, rnă-şelariţă. Nume vulgare in locü de jusqiiiame unire. Hangar, m. şiopronu dis-chisii pe stilpi fără pereţi. HAR — 400 — HAR Hanneton, m. speçiâ de găn-dacü rosiü, găinuşă. Hanscrit,m. sanscrita. Limba erudită a Indianilorü. Hanse, f. séü anse, confede-raţiune commerciale a mai multorü oraşe germane in evulü mediü. Şi Hanse teu-tonique. Hanséatique, culj. anséa-ticü, orasiü din Hanse, vd. prec. Hansière, f. mar. ce'le treï funiï carï compunü cablulü ancorei, vd. haussièrc. Hanta!, m. mare arbure indianü. Hanter, v. a. a merge desü la cine-va séü unde-va. Hantise, f. désa adunare eu cine-va, relaţiune familiare. Happe, f. speçiâ de scéba. Happe-chair, m. avidü, la-cumü, pop. [o.'ă falsă. Happelourde, 1. pétra preţi- Happer, v. a. Se dice în propriii de canï, càndü apucă repede cu gura cè li se a-runcă. Haquenée, f. calü tinërü, care ămblă îmbuestru, vd. cheval. Haquet, rn. càrruçià pentru transportü de butôie. Haquetier, m. cellü cè conduce unü haquet, vd. prec. Haramej ni. speçiâ de arbure americanü, care produce gumma tacamacü. Harangue, i. oraţiune, discursü, maï alessü către soldaţi. Haranguer, v. a.atinéunü discursü; a certa, dojeni. Harangueur, m. cellü cè ţine unü diecursü, vorbesce multü. Haras, rn. ergheliă. Haras, m. séü ara, unü pa-pagalü eu coda lungă. Harassement, m. ostenéla eslremă. Harasser, v. a. a osteni peste mësurà, vd. las. Harassier, m. erghelegiü. Harceler, v. a. a provoca, întërrita, (hărţui.) Harceleur, m. cellü cè supëra necontenitü pe cine-va. Hard, m. uneltă cà sô întindă pelea pentru mănuşî. Harde, f. mulţime, cardü, de cerbi ; lanrô pentru legatü canï. Hardées, f. pl. ruină cau-sată de cerbi întruă pădure tînërà. Harder, v. a. a lega cănii de vînătore căte sésse séü patru. Harderie, f. composiţiune de ferrü şi sulfü pentru pictura pe sticlă. H ar des, f. pl. lucrurï de u-sulü ordinariü pentru îm-brăccăminte, ţ61e. Hardi, ie, adj. cutedante, semeţ ü. Proposition—e, pro-posiţiune periculosă séü difficile de susţinută. Hardiesse, f. cutedanţă, is-teciune ; elcvatiune de cugetări. Hardiment, adv. cu cutedanţă, semeţii, fără esita-ţiune. Haré, interj, strigàtü pentru a îndemna căniî la vînătore. Harem, m. harem. Hareng, m. pesce marinu HAI*. 401 — 11 AU de speçia scumbrielorü ; — saur, séü numaï saur, să-ratü şi uscatü la fumü. Harengaison, f. timpulü càndü se prindü scumbriele, pescuitulü lorü. Harengère, f. lWneâ care vinde pesci menunţi ; mojică. [vindü scumbrie. Harengerie, f. locü unde se Harenguet, m. mică tcum-briă. Harenguière, 1. plasă pentru scumbrie. Hargneux , euse, adj. si sust. arţăgosu, cheval--,calü care muscă şi asvirlă, chien —. căne rëü. Haricot, rn. fasole. Haridelle, f. calü prostü şi slabü; fig. femeă mare şi uscată. [mip. nordică. Harle, in. uă passëre pal- Harmale, f. bot. speçiâ de rută lorle odoriferă. Harlequin, in. vd. Arlequin. Harmonica, m. armonică. Harmoniev f. armoniă, pe-trivélâ. Concert d'—, con-certü de instruminte de suf~ flatü. Harmonieux , euse, adj. armoniosü, plâcutü la ure-chiă. Harmoniquement,a(/i. cu armoniă, armoniosü. Harmoniser, v. a. a pune în armoniă. Harmoniste, )n. mus. ar-monistü, care cunnôsce re-gulele armonieï. Harnachement, >n. hamurile caluluï. Harnacher, v. a. a pune hamurile pe calü, a înhăma. Harnacheur, m. curelariü, vîndëtorü de hamurï. Harnais, m. séü haruois, hamurï; armatura completă a unuï omü de arme : endosser le—, a iinbiacia pro-fessiunea armelorü. Haro, ni. clameur de—, stri-gâtü la Romaniï vechï, cè făcea imü nedrepîàtitü pentru a da în judecată pe culpabile. Harpagon, ni., omü pré a-varü.— C’est une allusion au personnage principal de la comédie de VAvare, auquel Molière a donné ce nom. se Karpailler, v. refl. a se bate, se certa în modü ne-cuvenitü, fam. [cersetorü. Harpai!leur,m. furü (hoţii), Harpale, rn. insecte coleopt. Harpaye, f. speçia de vul-' turü. Harpe, f. harpă. Harpée, ce, adj. cupeptulü latü (de ogarï). [cârligü. Harpeau, rn. mar. speçia de Harpége, vd. Arpège. Harpéger, vd. Arpéger. Harper, v. a a stringe tare în mănă, cu măua. Harper, v. n. Se dice de unü calü, care redică picio-rulü posteriorü maï sas decâtü cellü-altü, şi nu în-douesce genuchile. Harpie, f. arpiă, monstru fa-bulosü fôrte avidü; speçiî de vulturü brasilianü. se Harpigner, v. refl. a se cerţi şi a se bate. [navï. Karpin, m. unü cărligu la Harpiste, m. harpistù, căn-tătorfi cu harpa. 11À T — 462 — HAU Harpon, m. speçiâ de lanciă pentru a prinde balenele. Harponner, v. a. a prinde eu harpon, vd. prec. Harponneur, m. pescari ü care prinde cu harpon, vd. vorba. Hart, f. lemnü flessibile pentru a lega, rogosü. Sentir la—, a avé renume de tal-charü. Haruspice, m. vd. Arus-pice. Hasard, rn. ca.su fortuită» întîmplare. Au—, după în-tîmplare ; par—, din întîm-plare ; à tout—, la uerï-ce întîmplare, în totü casulü. Au—de, cu periclulü. risi-culü, de a. Hasarder, v. a. a periclita, pune în periclu, espune, lassa la întîmplare, cerca te-merariü. Hasardeusement, adv. en periclu, la întîmplare. Hasardeux, euse, adj. pré cutedante , întreprindëtorü, care’se lassă bnccurosü, facile, întîmplăriî, periclulul. Hase, f. iepurea, iepurôicâ. Hast, m. arme d’—, lanciă, suliţă, uerï-ce armă pusă într’uă codă lung Hastaire, m. s. hastat, soldată, la Romanii antici, înarmată cu uă lanciă lungă. Haste, f. lanciă, lungă, la anticî; arcă fără ferrü. Hasté, ée,adj. lanciatu, care sémënâ cu estremitatea ln>i-cei. — Califică plante, cari se lăţescă la base în doue aripe ascuţite şi diverginţi. Hâte, t. grabă. Avoir—, ase grăbi, à la —, avec—, ea—, în grabă. Hâter, v. a. a grăbi, presser. Hâtereau, m. felie de ficaţi presărate cu piperă şi pé-trunjelu. Hâteur, m. îngrijitoră, la buccătăriele regesci, de pre-paraţiunea friptureloră. Hâtier, m. cărligulă în care stă vîrfulă frigării, căndă se învîrtesce la focă. Hâtif, ive, adj. prematură, timpuriă crescută ; coptă înainte de timpă. Comp. précoce, prématuré, en a-vance. Hatille, f. buccată de carne, cè trâmite la amicî cella cè a tăiată ună rîmătoră. Hâtiveau, in. speçiâ de pere galbine timpurie. Hâtivement,adv. înainte dc timpulă seă ; grăbită. Hâtiveté, f. crescere pré tiu-puriă (a fructeloră). HaubanSjf.p/. mar. scare de funie din vîrfulă catartuluî panë la marginea naviï. Haubaner,v.a. a lega podise cu funie (la didăriă). Hatibart, m. speçiâ de pesce. Haubergeon, m. mică tariă de ferrü, vd. urm. Haubert,mpeptariă de ferru, platoşă vechiă. Fief de — , feudă care obligă pe po s«a-sorulü sëù së urmede p« regele în resbelu, cu "dreptul! de a purta ună haubert. Hausse, f. înălţătură. T«ti cè se asçédâ sub unü lu«rti &pre a lü redica,—des «ftêts publics, adaussulü valorii la effectele publice; jêuer è. HAI — 463 — la—, «i se prinde (paria) că eflectele se vorü înălţa. Hausse-col, rn. gulerü în-auritü cè portă otTiciariï de servitiü în unele armate. Haussement, rn. înălţare, redicare. Hausser,v.a.a înălţa,redica. Se —, a cresce. Le temps se hausse, timpulü se lumi-néda. Haussière, f. funie grossă. Si hussière. aussicre. Haut, haute, ad j.înaltü. Chambre—e, camera înaltă a pai-rilorü în pariam, englesü ;— en couleur, forte culoratü ; messe — e, me-să cantată ; Le temps est—, noriï, sunt înalţi, în sus, à—evoix, cu voce tare : la—c volée, clas-sile inalte ale societăţii,—es sciences, teologia, filosolia şi matematice. Sa st. m. partea superiôre, partea de sus, gagner le—, a fugi. Ca adv.s. en haut, în sus. D’en—, de sus, par en—, pe sus. En— de, în partea de sus a. Haut-à-bas, m. tolbasiü. Haut-à-haut,m.strigâtü allü vînâtorilorü, cà së chiăme pe soçiï lorü. [semeţu. Hautain, aine, adj măndru, Hautainemant, adv. cu măndriă. Hautbois, m. instrumentü musicale de sufflatü. Haut-de-chausse, f. s. haut-de-chausses, vd. Culotte. Haute-contre,f. mus, alto, \oce între tenorü şi suprano. Hautement, adv. cu voce tare, în gura mare. Hautesse, f. înălţime. Se dice Sultanului. Haute-taille, f. tenorü subţire. Hauteur, f. înălţime, înăl-ţătură. Haut-fond,?)? .vd .Bas-fond. Haut-le-corps, rn. mişcarea corpului ; săritura calului. Hautte-lutte, loc.ac/1\ emporter de—,a lua din autoritate şi ca superiorii. Haute-paie,f.plată mai mare decâtü plata ordinariă. Hau tur ier, m. ière, f. adj. îd plină mare, pilote- ,pilot#» care direge navea după in-specţiunea stelelorü, navigation— e, navigaţiune in Ium-gulü cursuluî, (vech). Have, adj. palidü. pérbàdü. Haveneau, m. mică undiţă. Haveron,m.ovëdü sëlbaticn. Havir, v. a. a arde carnea frigînd’o Se—. a se usca. Havre, rn. portü de mare. Havre-sac, m. raniţă. Hé, interj, eï ! Se dice spre a chiăma, hé bien, e! bine. Heaume, m. cască la armane. Heaumerie, f. labricaţiuae de casce. Heaumier, m. fabricaate de casce. Hebdomadaire,adj. ebdomadari ü, de sëptëmànâ, carc f-e face în tôte sëptëmànele. Héberge, f. puntulü unde murulü se consideră de commune între douë edifice al-lăturate de egale înălţime. Héberger, v. a. a da ospitalitate, prii rai în gazdă. HKD — 40 i — Hébéter, v. a. a face stupid ü, prosti. Comp. abrutir. Hébraïque, adj. ebreicü, ebreescü. Hébraïsant, m. erudiţii în ebreiculü vechiü. Hébraïsme, rn. ebreismü. Locuţiune propria limbeï l-breice. Hébreu, »)i. vechiulü ebreicü. Ci» m. judeü din epoca judecătorilor şi primilorü regï. Hécatombe, m. ecatombă, sacrificiü de uă sută de animali, la antici. Hécatombées, f. pl. sër-bétorï la Elleniï anticï în prima di a annuluï. Hécatombéon, m. prima lună a annuluï la Elleniï anticï. Heche, f. loitra c urm luï. Hectare, rn. ect?riü, 10,000 metre pătrate séü 100 ares. Hectique, adj. med.ecticü. Califică frigurï carï adducü slăbiciune. Şi étique. Hectisie, f. frigurï ectice. Hecto, particulă cè stă înaintea n u mi nil or ü de mesură şi arrétà de uă sută de orï maï multü. Sust. m. vd. unn. Hectogramme, rn. ecto-graînmă, 100 gramme (ap-prôpe 3 onces, 2 gros, 12 grains). Hectolitre, m. ectolitru, ap-prope 100 pintes séü 3 minât s. [tru, 100 metre. Hectomètre, m. ectome- Hédra, f. chir. incisiune simplă a ôsselorü. Hèdre, f. s. hédérée, gurnmă resinosă a edereï. Hégire, f. egiră, fuga lu! Maomete. Hégumène, rn. egumenü. Heiduque, m. haiducü; speçia de militarï în Ungaria. Hein, interj, eï ! însoţesce întrebarea, fam. Hélas, interj, vaï. [da gură. Héler, v. a. mar. a striga, Hélianthe, m. eliantü, flô-rea Sôreluï. Comp.foimtesu/. Hélianthème, m. plante eu florï în forma spicului. Héliaque,a^‘. eliaeü. Se dice în astr. de resârîtulü séü appusulü uneï stele, candü sunt visibilï. Héliastes, m. pl. eliaşti. Tribunale la Athena antică, ale cuï sessiunï se începea uădatăcu rësâritulü Sôreluï. Hélice, f. t. eliciü, mişcare spirale,liniă învîrtită în forma spiralei, şiurupuluî. Kélicé, ée, adj. în forma spiralei. Hélicoïde, adj. în lorica e-liciuluî, şiurupuluî. Hé(icon,m. muntele Eliconü, allü Muselorü. Kéliconiades, hcliconides, f. pl. musele. Pentrucă lă-cuia pe muntele Eliconü. Hélicosophie, f. geom. ar-tea de a trage spiralï pe unü planü. Héliée, f. piaçia unde se a-dunà Eliastiï. Héliocentrique, adj. elio-centricü. Califică loculü unde s’ar arrêta uă planetă, privită din centrulü Sôreluï. Héliomètre, m. instrum. propriü a mësura diametrulü Sôreluï şi planeteiorü. HÉM - 4iJ5 — Hélioscope, m. elioseopiü, ocliianü prin care ne putemü uita la Sôre. [plantă borag. Héliotrope,)». eliotropü, uâ Hélix, m. anat. marginea estonia a urechieï. Hellanodices , hallanodi-<[> es, tn.pl. funcţionari c.irï preşedea ia jocurile olimpice. Hellébore, rn. vd. Ellébore. Helléborine , vd. Ellébo-rinr. Keilénes, m. Elleniï, (Jreciï anlicT. j grecescü anticü. Hellénique, adj. ellenicü, Hellénisme, rn. ellenismü, espressiune , întorsura , în modulü Elleuilorü anticï. Helléniste, ni. ellenistü, e-ruditü, învëtatü, în ellenesce. Hellénotame, ni. perceptorii la Alhena antică, pentru a priimi tributulü. Hélose, f. med. elose, con-vulsiune a muschilorü ochilor ü. Helvelle, f'. bol. genüdeciu-perce. Helvétien, m.—enne, f. el-vetianü, sueçianü. Felvétique, adj. elveticü. Kelxie, f. vd. pariétaire. Hem, interj. Se dice pentru a chiămu pe cinè-va. Hémalopie, f. med. ema-lopiă, reversatulü săngeliu in globuiü ochiului. Hémanthe,!. frumôsa planta narcisseă delà capulü Buneï Speranţe. Şi fleur de sany. Hématite, f. ematită, petră de ferrü roşia. Şi sanyuitœ. Hématocèle, m. med. e-matocelü , înflătură sănge-rosă. Dicţ. Franco-Rvm. Hématose, f. nat. cmatose. Acţiuuea prin care succurile se transformă in sănge. Hématurie, f. 1. ematuriă. Héméra(opie,IV/ncc/. morbü în care nu vede cine-va obiectele decătfi dioa. ttémérob?.ptisïeS| m. pl. uă sectă de ELirei. »*émérocal!e, f. frumuseţă de uă di. --- Şe mimescu uă speçiâ de florï frumôse, inse de mică durată. Kémérodrome, tn. funcţionarul, la antici, care in-grijia de linisce în pieeiele publice. Hémi, semi. Particulă c«■ se adauge. înaintea vorhelorü şi semuitică jumetate, demi. Efémicycie, ni. emiciclu, se-micercü, sală semi-circular. Hémine, f emina. Mesura de capacitate la Komanii anticï. Hémionite, f. vd. Scolopendre. Hémiope, f. emiopü, specia de fluerü la anticï. [limplă. Hémâpagie, f. durere la uă Hémiplégie,f.s. héniiph.cie, paralise de junietatea corpul uï. Hemipières,!. pl. emiplere. Ordine de insecte. Hémisphère, f. emisferă, junietatea sfereï. demi-ylobe. Hémisphérique, adj. e-misfericü, de emisferă. Hémistiche, ut. emistichü, junietatea unuï versü eroicü séü alessandrinü. Hémoptoïq&ie, adj. cădii lu in hémoptysie, vd. urm. Hémoptysie, f. med. emop-t i se, espeptoratü de sănge. 30 I1ÉP - 4GG — HER Hémorragie, f med. etuor-ragiă. HémorroTdal, cde, adj. e-morroidale, de emorroidï. Hémorroïdes, f. pl. emorroidï. Hémorroïse, f. (de VE- vangile), emorroisea. Femea cu emorragiă, care s’a vin-decatü după cè s’a attinsü de vestinrîntulü luï I.-Ghristü. Hémostasie, f.' med. stag-naţiunea sângelui. Hémostatique, adj. med. emostaticü,(remède—), care oppresce flussulü sângelui. Hendécagone, adj. geom. endecagonü, eu un-spredece ănghiurî şi totü attâtea laterï. Hendécasyllabe, adj. de unspredece silabe. Henné, m. bot. planta asiat. afric. care văpsesce galbinü. Hennir, v. n. a necheda. Hennissement, m. neche-datü. Henriade, f. enriade. Poemă a luï Voltaire, care celebrédâ pe Enricü IV. Kéorotaire, m. genü de passerï silvane eu penne roşie. Hépar, m. nume vechiü allü sulfuruluï alcalicü. Hépatalgie, f. durere de fi-catü. [ceï; pesce. Hépate, m. genü de crusta- Hépatique, adj. care ţine de ficatü. [rescü, uă plantă. Hépatique,f.popovnicü iepu- Hépatite, f. med. epatită, inflaramaţiune a ficatului, gâlbinélâ; nat. petră preţiosă de culorea ficatului. Heptacorde, f. eptacordü, citară cu sépte corde, la ant. Heptaèdre, in. geom. ep-taedru. Corpü eu sépte su-prafeçie plane. Heptagone, adj. şi m. ep-tagonü, care este eu sépte ănghiurî şi sépte laterï. Heptagynie, f. bot. classe de plante a cârorü flore è eu sépte pistilï. Heptaméron, m. eptame-ronü, scriptü compusü de buccăţe împerţite pe §épte dile. Heptandrie, f. bot. classe care conţine plantele ale că-rorü flori aü sépte stârnim1 Heptapole, f/eptapole. Regiune in Egiptü, care conţinea sépte oraşe principali. Héraclées, hcraclèides, f. pl. sërbàtorï în onôrea luï Ercule. Héraclides, jh. pl. Era-clidî, descindinţiî lui Ercule. Héraldique, adj. er^ldicü, de armărie; scicnce—, sci-inţa armàrielor,insemnelorü. Héraut, m. eroldü, funcţio-nariü lingă unü suveranü, care face publicaţiunile solemni,—,séü—d’armes,erold care-face publicaţ. de pace. Hérbacé, ée, adj. erbosü. Califică plantele a càrcrü rà-dëcinâ este fragetă, môle. Herbage, m. erburï, verdeţuri. Herbe, f. érbâ, burianâ, brin d’—, firü de érbâ, blé en —, semënàturà tinërâ. Docteur en—, cellü cè studiédâ cà së pervină la doctoratü. Herbeiller, v. a. a pasce érbâ (despre mistreţî).ferbă. Herber, v. a. a întinde pe HER — 407 — Herberie, f. locü unde se albesce céra, intiudind’o pe érbâ. [mënunta. Herbette, f. erbişioră, erbă Herbeux, euse, adj. erbosü, plinü eu érba. Herbier, m. erbariü, collecţiune de plante uscate şi aş-şedate intre chărtiî. La pl. baucurï de érba sub apă. Herbière, f. e'-băressă, care vinde erburî. [gasitorilorü. Herbion, rn. cuţitu allü ar- i Herbivore, adj. erbivorü, ! care se nutresce cu érba. Herborisation , f. plimbare cà së adune plante. Herborisé, ée, vd. Arborisé. Herboriser, v. a. a âtnbla pe câmpü cà se adune erbe. Herboriseur, m. cellü cè culege erburï. Herboriste, rn. erboristü, cunuoscëlorü, vîndëtorü, de plante medicinali. Herbu, ue, adj. erbosü, copperi tü eu érba. Hercotechnique, f. erco-tecnică, artea fortificaţiuni-lorü. Hercule, m. omü forte tare, vitédü. Delà Ercule, eroulü anticitâţiî. Celle 12 fapte mari fr.rp/oits, truruH.rf aie luï Ercule sunt : a năbuşit,stringimlu-lü in braçie. pe leul'ü care devasta Nemea ; a uceissü pe idra dela Lerna.in allù cuï sănge sï a muiatu săgetele; a liberatû cătnpiele .Maratoneluï de Minoiaurulù, pe care l’a o-moritii Tcseû: a stràpunsü cu să-getele sélle passerile laculuï Stim-falü ; a prinsù mistretulü arca-dianù pe muntele Erimantü : a Nrmâritü unü annü şi a prinsü câpriôra (i„ birh») eu pieiôrele de aramă ; a curàlitü staulele avu- tului Augias, abâtimlü apele Al-feuluï; a uccissü pe Diomeje, care sï nutria caiï eu carne de’ omü ; â învinşii po Amazone; a ucci»sü pe Gerione, gigantele cu trei capete; a luatü merele de aurü din grădina Esperidilorü, pèJite île dragonulü cu uă sută de, capote, a inlûntatû Cerberuliï şi a liberată pe“ Teseü din infernü. Aceste lucrări i le impusesse fratele sèü, Kuristeü, spre pedepsă fiindcă Ercule uccissesse pe prima sa consôrte, Megara, şi pe copii séï. Hère, m. pauvre —. Se dice in derisiune de unü omü fără meritü, deconsideratü. Hérédie, f. mësurà de su-prafaçia la Romanii vechï. Héréditaire, adj. eredita-riü, de moştenire. Héréditairement,a(/yiirin ereditate. [tenire Hérédité, f. ereditate, moş-Hérésiarque, >n. ei esiarcü, autoruJü, capul ü, uneï e-resie. Hérésie, f. eresiă, doctrină contraria maï alessü reli-giuniï, opiniune condemnată de Biserică. Héréticité, f. calitatea uneï proposiţiunî eretice Hérétiqu e, adj. eretic (i.Suvt. rn. au'orü de eresiă. Hérigote, adj. eu semnü la piciôre. Vd. urm Hérigoture, f. semnü lu piciôrele posteriori ale cânelui. Hérisser, v. a. a sbirli. Hérissé, sbîrlitü. Comp. dréssé. In bot. se dice de plantele copperile cu peri tari şi vi-sibilï. Hérisson, m. ariciü. Kérissonné, ée, adj. ghià-muitü cà ariciul ü. I1ER WN — Héritage, m. ereditate, moştenire. Comp. hérédité. Hériter, v. a. a erudita, moşteni. Cu acc. séü cu prep. de. Héritier, tn .ereditariü, moştenitorii . Hermandade, (.(la sainte), soldaţiî încisiţiuniî. Hermaphrodisme, m. er-mafiodismü, vd -arm. Hermaphrodite, i/i. (delà lier nia phrod Uns, fiiulü Ye-nerii şi luï Mercuriü, cuï se presuppunea ambele sessurï). erinafroditti, de ambele ses-surï, (lalălău). Kerm-athène, iu. statua care reprezintă pe Mercuriü şi peMinerva. rlermées, T. pl. serbă'orî pentru Mercuriü la ceï vechï. Hermeline, vd. Hermine. Herméneutique, f. erme-neuiică Esplicaţiunea cărţi-Jorü, maï alessü bisericesci : rèfjlcs— n, régulé carï servesc ü a esplica sănta Scriptură. Hermès, m. léca adornată cu unü capü de Mercuriü. Hermétique, adj. ermeticii, care se referesce la medicina universale, lt transmutaţiu-nea metalelorü , U pétra înţeleptilorü , au ifraud-rru vre. HerntétirjiiemenVu/i'. er- meticii. Se (lice de modulü de a astupa sèü închide ce-va sé nu resu (fie. Hermine, f. ennelinü, micü patruped ü care dă uă blană torte preţiosă ; blană de ermelinü. Herminé,^ adj. cu fundulü de arÿiutü cu pete negre (despre armărie). Her minette, f. vd. Erminette. Herminîe, 1'. genü de insecte lepidoptere. Hermitage, m. vd. Ermitage. Hermife, vd. Ermite. Hermodate, f. uă plantă. Herniaïre5adraves, Ernuţi, crelici a căroril sectă se distinge prin puritatea moralilor-Ci. Kérotfieras, m. pl. Erodiani, sectari ebrei. Hérodions, m. pl. sj eciă de passerï, vd. heron. Héroïcité, f. virtute oroică. — Il ne se dit que des vertus des saints. Héroï-comique, adj. croi-comicü. Hérosde, f. eroidă, versuiï pe numele unuï eroü, une» eroine. Héroïfier, v. a. a eroific,a face pe cine-va eroü. Héroïne, f. eroină, femeă de curagiü şi elevaţinne. Héroïque, adj. eroicü, de eroü, care privesce unü eroü. Héroïquement, adv. in m< du eroicii. 11ÊT i61> -- HEI' Héroïser, v. n. a se anvta croü, mare vitédü. Heroïsmef m. eroismü, virtute er ică. Héron, m. erodiü, héron proprement ditAal. ardea. Héronneau, m. erodiü tî-nërü. Héronnier, ière,adj. (faucon)i, sioimü care prinde e-rodiî. Héros, m. eroü (dupa fablă fiiulü unuï deü séü deile eu unü muritori ü). [clîeurï. Herpes, f. j>l. grile, parma- Hei*pes-marines, f. pl. s. herpes, avuţie cè marea a-runca pe côsie, precum chi-chlibarü, cor die. Comp. c-paues. Hersage,»i.gràpatü : greblă. Herse, f. grapă : stréja eu ţepi. Herser, v. a. a grapa, trage cu grebla ; închide cu ţepi. Herseur, di. grăpătorfi. Hersilion, rn. scăndură presărată de cuie, de ghimpi, că se opprescă pe inemicü. Hésichastes, m. călugări greci contempIaMvî. Hésitation,f. esitaţiune, şio-văire.stare de indouinţă. per-plessitate, nesiguranţă cè arrêta cine-va prin vorbele, prin purtarea sa, agitaţiune de spiritü. Hésiter, v. n. a sta la în-douélà, fi nedecisü. Comp. balancer. Hesper, in. séü vesper, Lu-céfërulü. Planète de Vénus. Hétéroclite,adj. eteroclitü, care se departèijâ de regu-lele generalï aie gramma- ticeï : risibile. ciudatü. bi- zarre. Hétérodoxe, adj. etero-dos>ü, care priimesce ceaa cè se oppune sinţimintelorii td-misse in catolicisrnü. Hétérodoxie, f. eterodossiă. Credinţă contra sinţiminte-lorü prii mite în religinnea catolică. Hétérodrome, m. metan. pergull (pîrgiă), allü cui puntü de rés’ëmü este intre resistinţă şi putere. Hétérogène,"'//. eterogenü, de natură dillerinte. Hétérogénéité, f. diversitate in natura lucrurilorü. Hétérosciens, )n. yi/.lâcui-toriï din zonele temperate. Hetm2n, 7,1. hatman, iitlu de demnitate la Casacï. Hêtre, m. l’agü. Heur,//i. (din care s?a îacutü bonheur), întîmplare favorabile, ruroeü. bonne fortune. Volt lire critique ce mot employé par le yrand Corneille. Heure,t‘.6ra,cés,à l—qu'il e*t, astâ-dï.tf*? bon ne—,de vreme, de )neilleure — , maï de vreme, à ta bonne—, lia. mï place. Tout à l'—, indată, de curindü, sur V—, îu mo-mentü, pour i —, peutru momontü. Heures, f. pl. carte de rugăciuni.—canoniale.s, diversele părţi ale breviaiuluï ; petites—, prima, terţa, sista şi nona. Heureusement, adv. din fericire. Heureux, euse, adj. ferice, fericitü, fortunatü. — MO — IIIP Heurt, m. lovire, i.--bitură. Iieurtement, m. batere la portă. Heurter, v. a. a lovi, isbi. Heurtoir, m. ferrulü prin care bate cine-va la portă. Heu se, f. vd. Piston. Hévé, m. arbure de Guiana, din care ese gumelasticü. Hexaèdre, adj. şi m. /i. ipolitu, speçiâ de petră. Hippomane, m. speçiâ de umiditate animale. Hippopotame, m. ippopo-tamü. Hirondelle, f. rândunică. Hirsuté, ée. adj. bot. gar-nitü cu peri lungi. Hispanisme, m. ispanismü, idiotisimï ispanicü. Hispide, adj. ţeposă, ghim-posu. Hisser, v. a. mar. a redica, înălţa, hausser. [gaţiune. Histiodromie, f. artea navi- Histoire,f istoriă.— ancienne, istoria antică, — du inoyen-âfje, istoria evului mediu. Histoires que tout cela, astea sunt simple poveşti. Historial, ale, adj. care în-semnédâ unele puntar! din istoria! [deistorià. H 3t3rien,>n.istoricû,autoru Historier,v. a. a narra, a îm-frumuseţacu mice ornaminto. Historiette, f. istorioră. Historiographe, f. autoru de istoria uneï epoce. Historique, adj. istorică. Historiquement, adv. în modă istoricü. Histrion, m. istriune, actorù la Roma antică. Hiver, m. iérnâ. Hivernage,»?, mar. iernare, staţiune a naviloru iérna. Hivernal, aie, adj. de iernă, iernatică. Sust. m. s£menă-tură de iernă. Hiver nani,c, c«£y .petrecîndù iérna în amortire(de animalï). Hiverner, v. n. a ierna, \ e-trece iérna (despre navï). Ho, interj, o! Esprime chiă-mare séu mirare. Hobereau, m. speçiâ de passëre de prédâ ; fuj. bădărană. Hoc, )n. speçiâ de jocă în căi ţi. Hoca, m. unu jocă de întim-plare compusă de 30 bilete cu numeră. Hoche, f. crestătură, răboj u. Hochement, m. clâtire din capă. Hochepied,ia.primulă şoim care lovesce erodiulă in sboră. Hochepot, m. fertură de carne tocată férta cu legumî, castane. [ronnctte Hochequeue, f. vd. berye- Hocher, v. a. a scutura, sgu-dui,—la tete, a da din capă. Hochet, ni. jucăria de copiî mici; lucru vană. Hochure, vd. Hochement. Hogner, v. n. a se plânge, bombăni, a rnîrîi (cănele) Hoir, m. moştenitoru în liniă drépta. Comp. héritier. Hoiret,m moştenitoru minor. KiOb:%£, f. ererfitst". moştenire. Holà,interj. eï.î Esprime chiă-mare. Ga adv. destulă. HoIlander,v.a. a trage penne de scrissü prin cenuşe caldă, cà së le întâréscâ. IIO.M HOX Holocauste, m. sacri/iciü prin ardere la Ebreiï vechï. Holographe, adj. vd. Olographe. Holomètre, m. instrumentü geometricü de mësuratü ueri-ce ănghiurî.Comp. panto-mètre. Homard, m.s. homar, speçia de racï marinï. [de cărţi. Hombre, m. speçia de joeü Homélie, f. omilia, predică, discursü religio.su. Homélâtique^'^/. omileticü, de predică, [inare (mâgadaü). Honténas, m omü talia Homéopathie; f. omeopatiă. Medicină care tratéda mor-biï eu medicaminle produ-cîndü simptomate asseminï morbuluï(S<‘'-milia similibus). H omér iqrie,adj.omericü, in genulü luï Omerü. Homicide} m. omicidü, om-morü de omü, meurtre; om-moritorü de omü.meur trier, asssasuin. [omü. Homicider,v.a a uccide unü H omif ica ti ®n,f.oimfîcaţiuue. Homiliaire, m. culessü de o-milie. Vd. homélie. Homiose,f'.omiose,accumula-ţiunea succurilorü nutritive. Hommace, vd. Ilommasse. Hommage, m. inchiuăciune. ce adducea vassaliï domnului lorü, sumissiune respectôsa. Kommagé, ée,adj. care ţine de hommage, vd. prec. Hommager,i//.care è détoriü së dé unü hommage. Hommasse^/j.care sémënâ cu bărbatulu (voce, taliă, Temea). omü. Honnête—, omü onestü, probü.—L'ex-pression -parfait honnête homme de Racine n'est point vicieuse. Nommée, f. lucru câtü lace unü individü într’ua di. Hommelet, m. omü micü. Hommesse,!. vd. homniaca. Homocentrique,a(//.f/^oi,,. omocentricü, concentricii, cu uuü centru commune. Homogène, adj. omogen ù, de natură identică. Homogénéité, f. omogenitate, calitatea omogenului. Homologation, f legitim a -ţiune de tribunale a unuï inscrissü. Homologue,adj geom.omo-logü, care se oppune la ân-ghiurï egalï, (despre la teri). Homologuer,v.a.ifuî,.aonio-loga. légitima unü inscrissü. Homonyme, adj. omonimü, cu acel’aşî nume. Homonymie, f. calitatea lucrului omonirnü. Homophonie,f. concerta d>* maï multe voeï, -cari càntà în unison u séü la octavă. Honrf%e%&sm.pl.vd.Jonchets. Hongnète, iôrfecï aie sculp-tcrilorü în marmure. Hongre, adj. calü spre difle-rinţă de armăsarii. Comp. cheval > oupè. Hongrer, v. a. a face caï din armăsari. Rar us. Hongroyeur, m. s. hon-grieur, argâsitorü de pele de Ungaria. Honnestation, f. adducere la onôre, la cinste, [onôre. Honnester,v. a. a adduce la Honnête,ac/;.onestü,cinstitü, nou nos —/iO((M/(e,omü cu probitate: homme —, omü cu politeţă. excuse —, sc usa plausibile. Honnêtement, culj. cu o-nestate. Honnêteté, f.oneslate, cinste. Honneur,f. onôre, cinste.La pl demnităţi. A mon—, cu successu. Honnir,v.a. a ruşina,necinsti. Honorable, culj. onorabile. Honorablement, adj. in modü onorabile, cinstită. Honoraire, adj. onorariû, plata professionistiloru maï nobili, [spre onôre,onorifică. Honoraire, adj. onorariu. Honorer,v.a. a onora, cinsti. ad Honores, loe. lat. spre o-nôre, onorifică. Place ad—, postă fără remuneraţiune. Honorifique,ar/j. onorifică, pentru onôre. Honte, f. ruşine; desonôre. Honteusement, adv. în modă ruşinosă, cu ruşine. Honteux,ease,a<://. ruşinosă. Hôpital, m. spitală. Hoquet,m.sughiţată, sughiţă. Hoqueton, m. casucu, cè purta alta-dată omenii poliţiei. [face pe cesă. Horaire, adj. de oră,care se Horde,f. ordâ, glotă de ômenï fără şedinţă stabile, tourbe. Horion, m. tare lovitură j>e umërû (in glumă), vech. Horïzon,m./ioWson,orisonte; pict. liniă care termină ce-rulu unuï tabelă. Horizontal,a/e, adj. orison-lale, paralelă cu orison'ele. Horizontalement, adv. in liniă orisontale. Horloge, f. orologiu, césor- nicu de părete ; —de Hojv, tabla de infloritulu mai mul-torù plante, carï se referesciï la tôle ôrele dileï. Horloger , m. oro'ogiaru, césornicaru. La fem. hnr-loyère. Horoiogerie, f. orologerifi. Hormis , prep. allară de, omiţindă, excepté. Korographie, f. vd. tiau-raonique. [loru. Horométrie, 1'. mesura oiv- Horoscope, m. oroscopiu, predicţiune din observatuliï steleloru la nascerea cui-vu Horreur, f. orrôre, grodă. Horrible,adj. orribile, grôd-nică. Horriblement , adv. in modă orribile, grodavă. Horripilation, 1. oripilaţiu-ne, sbîrlirea përuluï. Hors, prep allară din : — d'oeuvre, buccate mëuunte ce se servescû la mesă cu supa,—oeuvre, mesura delà ănghiulă esternă allă mu-ruluï păne la anghiuiü esternă allă celluï-altu murü, —de lur/is, aflară delà lăcuinţă, -de la ville, aflară din oraşiă. Cabinet hors-d'oeu-vre, cabinetă disparţită de cellu-altu edificiu; adv. in allară. Hortensia, f ortinsia. ar-burelă din China si Japonia. Horticulteur, m. orticul-toră, cultivatoră de gradine. Horticulture,f. orticultură, cultivaţiunea grădineî. Hospice, m. ospiciû, casă unde călugării dă ospitalitate căletoriloră : spital Ci. nor - \i\ — HOU Hospitalier, ière, adj. os-pitaJe, priirnitoriü de streini. Hospitalité, f. ospitalitate, prii mire in casa sa, găsduire. Hospodar, m. ospodarü. Hostie, 1‘ victimă cé sacrifica Ebreiï vechï ; anafură. Hostile, adj. osiile, vrăjmă-şescu. Hostilement, adv. in modü ostile, vrăjrnăşesce. hostilité, f. ostilitate, vrăjmăşia. Hôte, m. hôtesse, f. birta-siü ; găsduitoru, ôspe. Cellü cè priiinesce în gasdă, cellü cè şede în gasdă ; locatarü, înciiiriătoră. Hôtel, m . ospelü.—de ville, şedinţa municipalităţii. Maître d'—,prepus ü ca së îngri-jésca de inésa unuï principe. Hôtel-dieu, spitalü principale. Ilôtelape, m. chiriă pentru magasinü, pentru casa. Hôtelier, m. otelistü. Hôtellerie, f. ospelü. Hotte, f. cosiü cè se porta pe umerï. Hottée, i'. unü cosiü plinü. Hotteur, m. eus\ f. purtătorii eu cosiulü. Hotonne, m. s. plumeau, plantă lisimaceă. Houage,"/.s. houarhe, urma cè face navea. Houarc, >/». nave cu douë catarlurï şi doue pânùe tri-ànghiularï. Houblon, m. umulü. bameiü. Houblonner, v. a. a pune hanieiü într’uă bëuturâ. Hoiiblonnière, t. campü se-mënatü cu hameiü. Houe, f. sapă de ferrü. Houer, v. a. a săpa. Houille, f. cărbune de pă-mintü. [bunï de pamîntü. H ou il 1er, adj. strate de căr- Houillère, f. minerü, ocnă, de cărbunî de pàmîntü. Houilleur, m. lucrătorü la minerï de carbunï de pà-niîntü. HouilEeux, euse, adj. care conţine cărbunî de pamîntü. H ou lan, m. vd. Uhlan. Houle, 1 mar. undulaţiunea apei înainte séü după furtună. Houlette, f bita de păstoru. Houleux, euse, adj. turbu-ratü (despre apa mării). Houper, v. a. a cliiăma pe soçiulü sëü (despre vinătore). Houppe, f. tufă de florï ; motü. Houppelande, f. vestimîntü pentru d’assupra (giubea). Houpper, v. a. a face ciucuri. Houra, vd. Hourra. Hourai’ler, v. n. a vîna cu căni rnicï şi rëï. Houraillis, ru. grămadă de cănî de vînatôre proşti. Hourdage, m. hourdis, di-dăriă grossă. [tencuială. Hourder, v a. a da prima Hourdis, vd. Hourdage. Houret, m căne de vînă-tore micü «i prostü. Houri, m. lemee carï, îu i-deele Muhometanilorü, con-Iribuescü la p ûccrüe aleşi-lorü în Paradis. Hourrçuej f. s. houcre, ppe-çia de nave olandesă. Mourra, m. ura. Hourvari, m. vorbă a vî-natorilorü spre a cliiăma Il ['G Hl’M câniï, cândü a perdutü urma. Poporulü dice boul va ri. Housard , m. hu.sarü. Şi hussard. Hou se, f. curte mică lângă uă casă ţ0rrănescă. [cisme. Houseaux, m. pl. speçiâ de Houspiller, v. a. a smuci pe cine-va spre a-lü maltrata. Houssage, >/i. măturare cu unü mânuchiü de mărăcini. Houssaie, f. locü plinü eu mărăcini ghirnpoşî. Houssard, ut. vd. Housard. Housse, f. inibrăccămintea şeleî. Housser, v. a a mătura, şterge pulberea. Houssine, f. vergea, nuea. Houssiner, v. a. a bate cu nueaa. [le, de penne. Houssoir,m . mătură de nue- Hovsson, va. vd. urm. Houx, m. s. petit houx, ar-burelü ramnoidü eu frunde ghim pose. Hoyau, m. săpâligă. Hourd, m. speçiâ de vulturü marinü, aigle de mer. Hubtai, m. feréstrâ la nave. Huche, f. câpistere. H u cher, v. n. a chiăma cu cornulü (hucheti la vînătore. Hue, interj, haï! Vorbă a cârruçiasilorü cà së indemne caiï. Huée,t .vu“tü,strigâtü (chiotü). Huer,v.a.;; da bLrigâtü(chictü). Huette, f. vd. Hulotte. Huguenot, m. ote, t. hugue-notü. Astădî in Franc, calvi-nistiï. [ôlâ d’assupra. Huguenote, f. cuptcrasiücu Huguenoiisme, m. doctrina religiuniï calvine. Huhau, interj, vd. Hue. Hui, ad v. ce jourd’hui, aujourd'hui, astădî. Huile, f. oliü, uleiü,—à brûler-, oliü de lampă. Huiler, v. a. a unge eu uleiü. Huilerie, f. magasinü, lubrică, de uleiurï. Huileux, euse, adj. uleiosü. Huilier, m. sticlele cu oçetü şi untü de lemnü de inésâ. Huir, v.n.a striga (despre uliü). Huis, rn. pl. use. Numaï in espressiunea a huis clos, eu uşele închise, vech. Huisserie, f. pervusulü useï. Huissier, m. servitorü la camera regeluï ; aprodü. Huit, mimer, optu. ffuit-de-chijjre, compasü de desitate (la orologiarï). [versurï. Huitain, m. stanţă de optü Huitaine, f. numërü de opUï. Huitième, adj. allü optulé. Huitièmement , adv în rândulü allü optulé, a opta ôre. Huître, f. stridiă ; fiy. s.— à l'écaille, personă stupidă. Huîirier, m. vinâforü de stridie. Kulan, m. vd. Uhlan. Hulotte, T. s. huel.lt>. bufniţă. Humain, ain>\ adj. umanü, omenescü ; de inima bună, bénin, doux, bienfaisant. Humainement, adv. ome-nosre. [îmblândi; a civilisa. Humaniser, v. a. a omeni, Humaniste, m. umanistü, scolariü s. professorü de u-manităţî în collegiü. Humanitaire, adj. care in-teressédâ omenirea întréga. Humanité, f. umanitate, o- h im 70 — 11 V L) menire. Les hommes eu général. La pl. umani tàtï, clas-sile collegialï delà grammatică în sus pânë la filosofiă esclusivü. Humble, adj. umile, umilitü. Humblement, adv. cu u-milinţă. [to, care umeclesce. Humectant,e,a<7j. umectan- Humeclation, L um^ctaţiu-ne, umedire, muiare. Humecter, v. a. a umecta, umedi, muia; recori. Humer, v. a. a sorbi, suge. Huméral, aie, adj. umerale, de umërü. La pl. huméraux. Humérus» m. os.sulü braçiuluï delà umërü păne la cubitü. Humeur, m. umôro, ume-déla; fig. fantasiă, capriciu. Humide, adj. umedü, umc-dosü. [modü umedü. Htimidement, adv. intrunü Humidité, f. umiditate, ume-delă. Humiliant, ante, adj. urni-litoriü. Comp. avilissant. Humiliation, f. umilire, u-milinţă. [baisser. Humilier, v. a. a umili, a- Humilité, f. urnilitate, umilinţă. Humoral, aie, adj.tned.de umorï : provenitü din umorï. Humorisme, m umorismü, doctrina umoristilorü. Humoriste, adj. umoristü, posacü. Sust. m. medicü ga-lenistü din secta cellorü cè pretindü cà fenomenele vie-teï provinü din umorï, fam. Humus, m. pamîntü vegetale. Hune, f. mar. punte în giu- rulü catartelorü apprôpe de vil lu. Hunier, m. mar. pănda ca-t«rtuluï numitü mât de hune. Huppe, f. pupădă, moţu la passer ï. Huppé, ée, adj. motatiï. Hure, f. căpeţinl, fam. Hurhaut, (pron. hurù), vd. Hue. Hurlement, ni. urletü. Hurler, v. n. a urla. Hurleur, m. urlătoriu Hurluberlu, m. nesocoîilü; fără minte, pop. Hussard, m. vd.houssard. Husso, m. morunü Hutin, vd. Malin. Hutte, 1'. covergă, bordei ü. .seHutter, v. refl. a-xi face unü bordei ü. Hyacinthe, f. iacintü, zambilă : adj. albastru violetü. Hyacinthées, lujacinthies, f. pl. iacintie, serbători pentru Apolino la Lacedemonï. Hyades, f. pl. iad»le, stele în constelaţiunea Tauruluï. Vd. pléiades. Hyalin, ru. ialină, speçiâ de cristalü de pétra, quartz—, cristalü de stincă. Hyaloïde, adj. vitratü, care sémëna sticleï. [rieï. Hyalurgie, f. artea sticlă- Hybride, adj. ibridü, năs-cutü din douë speçie dille-rinţi ; derivatü din douë limbe, cum este vorba bureaucratie. Hydatisme, mr med. sgomo-tulü produssü de curgerea liciduiuï dintr’uă înflătură. Hydragogue, adj. med. i-dragogü, care pôte estrage Il Vil UYI) suceurile din diverse părţi ale corpului. Hydrate, m. idratü, corpü cheinieü care conţine apă. Hydraté, ce, adj. idratatü, combinalü cu apă. Hydraulique, adj. idrau-licü, cărui apa dă mişcare; sust.f. idraulică, sciinţa des-pre condussulü şi înălţarea apoloru. Hydre, f. idră, speciă de serpe veninosü lluviale. Hydréléon, m. farm. ain-mesticîi de uleiü şi de aj)ă. Hydrie, f. urciorü de apă la anticï [idrogenü carbonatü. Hydrocarbure, rn. chem. Hydrocèle, m. idrocelü, in-llătură din causa serosităţiî in lessetura celulare. Hydrocéphale, rn. idroce-ialù, idrope, dropică. Hydrochlorate,rn. idroclo-ratü, sare din acidü idro-chloricü şi lia base. Hydrochforique,<«//. idro-chloricü. [plante. Hydrocotyle, f. genü de Hydrodynamique, f. idro-dinamică. Sciinţa mişcării, ecilibriuluï, licidilorü. Hydrogale, f. farm. bëu-tnră compusă din lapte si apă. Hydrogène, m. idrogenü. Hydrogénée,ée,adj. idroge-natü,combinatü eu idrogenü. Hydrographe, m. idro-grafü. Eruditü care se occupa cu sciinţa ecilibriuluï licidilorü. Hydrographie, f. idrogra-lià, descripliunea măriloru. Hydrographique, adj. i-drogralïcü. Hydrologie, f. idrologià, tractatü de ape. Hydromel, m. idromelü, apa unde s’a dissolu1 ü miere. Hydromètre, m. idrome-tru, instrumentü pentru a mesura greutatea .şi puterea fluidilorü. Hydrométrie. mesura greutăţii şi puteriï Huidiloru. Hydrophane, I'. petră care pusă in apă devine trans-parinfe. [turbatü. Hydrophobe, ni. idrofobü, Hydrophobie, f. idrofobiă, turbare. [dropicosü. Hydropique, adj. idropicü, Hydropisie, I’. idrope, dro-picâ. Hydropneumatique, adj. idropneumalicü. Califică ap-parate pentru prinderea ga-selorü. [apă. Hydropote, m. bëutorü de Hydroscope, m. idroscopü, vd. u nu. Hydroscopie, i'. idroscopiu, pretinsă arte de a cunnôsce isvôrele, emanaţiunile, apelor ü din pamintü. Hydrostatique , t. jdro-statică: tractatü de greutatea, de ecilibrulü, licidilorü. Hydrosulfate, hydrosul-fare,m. idrosulfatü. Hydrosulfurique, adj. i-drosulluricü. , Hydrothérapie, J’. idrote-rapiă. Tractarea morbilorü prin usulü esternü de apă rece. Hydrotique, adj. idroticü, s u d o r i fie ü, hydrayoyue. Hydrotite, f. idrope allü u-recheï. 11VP — 478 — HYP Hydrure, f. îdrurü, substanţă compusă de idrogenü şi altü corpü simplu allară de os-sigenü. [(despre plante). Hyémal) aie, adj. de iernă, Hyène; f. ienă. Hygiène, f. igienă. Hygiénique) adj. igienicü. Hygromètre, m. igrometru. Instrumentü pentru a mesura umedéla sèü uscăciunea aerului. Hygrométrie, f. mësura u-midităţlî aerului. Hygrométrique, adj.igro-metricü. Califică corpurile sinţibilï la urnedélà séü la uscăciune. [maimuţe. Hylobates, m. pl. genü de Hymen, m. sëü hyménée, imenü. Deitate rare preşedea la nunte ; maritagiü. Hyménoplère, 1'. imenop-terà, insectă de speçiâ albi-nelorü. [nurï. Hymnaire, m. carte deim- Hymne, m. imnü, cantü în o-nôrea divinităţii. Hymnodes, m. pl. imnodï, ceï cè cànta imnurï la sër-bătorî publice, la anticï. Hyoglosses, m. pl. iogloşi, muschi aï limbeï. Hyoïde, m. ossulü delà rădăcina limbeï. Hypallage,f. figură prin care se întroduftü în uă proposi-ţiune dicerï carï pertinü alteï proposiţiunî, ipalage. Hyperbate, f. iperbată, întorsura construcţiunil na-turalï a vorbelorû. Hyperbole, f. iperbolă, figură de ret.—prin care se esage-rédà realitatea; geom. secţiu- nea conului printr’unü planü, care, prolungitü, întilnesce conulü oppusü. Hyperbolique, adj. iperbo-licü ; care măresce séü dimi-nuesce realitatea pré multü. Hyperboliquement, adv. prin iperbolă, esageratü. Hyperborée, séü—rèen, m. iperboreü, delà Nordü. Hypercritique, m. criticü severü, censorü pré aspru. tiyperdulie,f.(/e culte d’—) cultulü cè se face santeï Verginï. Hipéricum , m. vd. Mille pertuis. [discopperitü. Hypèthre,a. ellü. Ile, i '. insulă. Faire un voyage aux îles, a face uă câlëîo-rià in insulele MessiculuT. Iléom, iléon sèü iléurn. )n. cellü maï lungü din intestinele subţiri. Iles, m. pl. auat. ossulü soJ-duluï. Si os iliaque. Iléus, m. vd. Iliaque. Iliade, f. Iliade, poema lut Oinerü. Iliaque, adj. iliaeü, care ţine de soldü. Muscle—(s. simplu j7ia(/!/e).muschiulü care mişcă ossulü côpseï, arières — .f, artere formate de circu-laţiunea aorteï de«cindiniţi. Table—, fragmentü de bas-relief anticü represintândü resbelülü Trojeï. Ilion, ni. anat. cea maï manv din celle treï buccăţe ale os-suluï iliaeü. illégal aie, adj. il legale, ne-legale. contrariù legiloru. ■légalement, adv. illégale. Illéga lté, f. illegallitate. Illégitime, adj. illegitimü, nelegitimü. nepravilnicü. Illégitimement, adv. ilK-gitimü. Illégitimité, f. illegitimitaV. Illettré, ée. adj. nelileratü, care nu possédé nicï-decum cunnoscinţe m litere. llfibéral,«/ac5i4, 1'. incapacitate, nedesloinicia (de persôuoj. Incarcéra iion,f.închisura, punere în închisôre. Incarcérer, v. a. a închide, pune în închisôre, mettre e)i prison, emprisonner. Incarnadin, ine,adj. rosiü slabü. [cojiü. Incarnat, e. adj. rosiü, sta- : Incar nation,(.incarnaţi une. Acţiune prin care l.-Chr. a ! devenitü omü. ! Incarnatiîjrucya//. reinediü care unesce cărnurile. ; Incarné, ée, adj. incarnată, care a luatü corpü de carne, i s'incarner,v.r. asc incarna. [ Se dice despre divinitatea care a luatü corpü. Incart, m .cartaţiune, curati-tulü metalelorü prin apă forte. Şi in car talion. i Incar tade,f.insultă,nebunie. Incendiaire, m. incendiari ü, auiorü voluntarii! unuï inoendiü. Cà adj. seditiosü, re s v r ă i i to r i ü, anarchie ü. Incendie, f. incendiu, lorü ; sediţiune, turburarï. Incendié, ée, adj. incendiaţi!, victima unuï inrendiü. ! Incendier, v. a. a incendia, da foeü. Incertain, e, adj. necertă, nesigurü. Coinp. douteux. Incer&ainement, adv. ne-si gură. Incertitude, f. inrertiliidi-ne, nesiguranţă ; neconstanţă a timpului. [contenită. Incessamment; adv. ne- incessant, ante, adj. care nu incetéda,- nu contenesce. Incessible, adj. necessi-bile, care nu se pôte concede, da.. Inceste, m. incestü, uniune illicită între persône carï sunt consăngine (rude); — spirituel, uniune illicită între naşiă si botedata Si\,en-tre le parrain et la filleule. Incestueusement, adv. incestuosu, prin incestü. — 4 [)'2 — INC Incestueux, case, adj. culpabile de incestü. Inclioatif, ive, culj. gram. inclioativü. Califică verbele carï esprimü începutulü u-neï acţiuni. Incicatrisable, culj. care nu pote deveni cicatrice. Incicatrisé, ce, < dj. neci-cutrisatü, care n’a devenitü cicatrice. Incidemment, aclv. prin occasiune, din intimplare. Incidence, f. incidinţă, în-tîlnirea corpurilorü prin radele luminô.se, căderea unuï corpü pe unü planü. Incident, e, aclj. incidinte, întimplătoriu ; inseratü în principalele, intre celle prin-cipalï; sust. m. incidinte ; in-timplare în cursulü uneï af-facerï. Incidenţei, elle, adj. inci-dintale, de intimplare. Incidenter, v. n. a redica unü incidinte (chicaua). Incinération, f. incinera-ţiune, reducţiune in cenuşe. Incinérer, v. a. a incinera, reduce în cenuşe. IncirconciSj e, culj. necir-cuncisü. [cuncisiune. Incirconcision, t’. necir- Incise, f. gram. incisă, mică proposiţiune subordinată ; num. membre dillerinţi ale uneî cugetări. [virfü. Incisé, ée, adj. tăiatu cu Inciser, v. a. a tăia, dispi-ca ; chir. a tăia, facc inci-siune. Incisif, ive, adj. incisivü, tăiătoru, care taiă; med. pro priu a divide umorile ; dent incisive, sèü.r. ncschimbare. Incommutable, adj. ne-schimbatü, care nu se pôte dépossédé legitimü. lncommutablemenl,ar/t'. fără schimbare, neschimbaţii. Incomparable, adj. ne-comparabile, căruî lipsosce tenninü de comparatiune. Incomparablement, adv. necomparabile, necom para tü, iără comparatiune. Incompatibilité, f. anti-patiă de caracterü, neîuvo-inţă, nepotrivire. Incompatible, adj. necom-patibile, nepotrivitü. Incompétemment, adv necompetinte , fără compe-tinţii. [petiniă. Incompétence, f. necom- Incommpétent, e, adj. ne-cornpetinte, lipsitü de cun-nosdnţele necessarie. Incomplet, èle, adj. ne-completü, cuï lipsescü unele părţi. Insomplètement^tf/i1. ne- completü, nedesavirsitü. Incomplexe, adj. necom-plessü, simplu, care nu îm-braçia maï multe lucrurï ; grandeur—, mărime simplă, care nu se esprime decătfi printrunü singurü tenninü (în alg.) ; syllogisme—, si-logismü simplu. Incompréhensibiiité, 1. nepricepere. INC — V.li — INC Incompréhensible) adj. neînţelessu, nepricepută. !ncompréhensiblement, adv. Iară a se puté pricepe. Incompressibilité, f. neputinţă de a se comprime, appësa. Incompressible, ado. ne-compressibilc, care nu se pote strînge, appësa. Incompris, e, adj. neco-prinsü, neîntelessü. Inconcevable, adj. nepricepuţii. Coinp.t».coiHpréhen-sible. Inconciliable, adj. ireconciliabile, care nu se pôte concilia, impăca. Inconcluant, e, adj. care nu conchide, p. us, Inconduite, T. rea purtare. Incongru, ue, adj. necu-venitü, greşi tü; care nu este după regulele sintassiï, séu logicei. Incongruité, f. errôre contra sintassiï, logïceï. bine-cuveninteï. Incongrûment, adv. contra regulele sintassiï. Inconnexe, adj. fără con-nessiune. [noscutü. Inconnu, ue, adj. necun- Inconscient, e, adj. care n’a re consciinţă de sine în-susï. Inconséquence, f. necon-secinţă, consecinţă necor-rectă. Inconséquent, e, adj. ne-consecinte, nu bine judecatü. Inconsidération,f. neconsideraţi une, usiôrià impru-dinţâ. Inconsidéré, ée, adj. ira- prudinte, care nu sc gan-desce bine. Inconsidérément,adv. eu imprudinţă, fără a se găndi bine. Inconsistance, t. necon-sistinţă, nelegătură, nestabi-litate. inconsistant, e, care nu se léga bine eu a lie lucrurï. Inconsolable, adj. necon-solabile, nemăngăiatu. Inconsolablement, ado. fără consolaţiune, neiuăn-gaiatü. Inconstamnient, adv. eu neconstanţă, nestatornicii. Inconstance, f. neconstanţă. nestabilita te, nestatornicia. Inconstant, ey adj. necou-stante, nestabile, suppusü la schimbare, nestatornicii. Comp. volage. lnconstitutionalité,f. calitate de a nu li constituţionale. Inconstitutionnel , elle, adj. neconstituţionale, con-trariü constitutiuniï. Inconstitutionnel lement, adv. neconstituţionale. Inconsulté, ée, adj. necon-sultatü, neîntrebatü, p. ns. Incontestable, adj. ne-contestabile, de nelagăduitd. Incontestablement,ar/t’. necontestabile, certü, sigurü. lucontesté, ée, adj. necon-testatü. netăgăduitei. Incontinence, f. neconti-ninţă, necumpëtare. Viţii» oppusü contininteï, castităţii. JXC — 405 — IXC: Incontinent, ente. adj. carc nu è castü. Incontinent, adv. îndată. Comp. aussitôt, au même instant. [ninţă. Inconvenance, f. necuvc-Inconvenant, e, adj. ne-cuvenitü, contrariü binecu-veninteï. Inconvénient, m.resultatü ( defavorabile, incidinte rëü. Incorporaliié, f. calitatea iîinţeloru necorporal i. Incorporation, f. incorpo-raţiune,uniune intr’unü corpü. Incorpore!, elle, adv. ne-corporale, fără corpü. j Incorporer, v. a. a incor-pora, ammestica,uni într'unü ' corpü. ] rectü. j Incorrect, de, adj. necor-Incorpectementj f //. ne | cor rectü, gresitu. j Incorrection, f. necorrec-ţiune ; errôre, greşelă, de ! sf.il ü etc. Incorrigibiüté , I. neputinţă de a se correge, se îndrepta. [ruptü. Incorrompu, adj. necor-Incorruptibîlité, f. neputinţă de a se corrupe. Incorruptible, adj. necor-ruptibile, nesuppusü la stricăciune. Incorruption, f. teol. ne-corrupţiune, nestricare. Incourbe, adj. bot. curbatü în întru, convessü în allară. Incrassant, e, adj. înde-sitoriü. [de a se crede. Incrédibilité, f. neputinţă Incrédule, adj. necredulü, care n’are credinţa. Incrédulité/, necredulitate, repumnanţă, nevointà, de a crede : necredinţă. ïncréé, ée, adj. necreatü. Incrément, m. math, in-crementü, adaussü. Incrimination, f. i nerim i-naţimie, învinovăţire. Incriminer, v. a. a incrimina, accusa de unü crime, învinovăţi. Incroyable, adj. nccredi-bile, care nu se pôte crede. Incroyablement, adv .ne-credutü, fără a se crede. Incrustation, f. incrustaţi une. Incruster, v. a. a incrusta, applica pe suprafaç.ia nnul obiectü lamine, fire, de metalü. j.entru ornamentü:r/ïer?. a forma uă côje. [(clocire). Incubation; f. incubaţinne, ïncube, m. incubü, vd. cauchemar. Incul sation, f. impressiune, îniîpàrire în spiritü. Incuïpabilité, f. calitate de a se puté inculpa, învinovăţi. Inculpable, adj. care se pôte inculpa, accusa, învinovăţi. Inculpation, f. inculpaliune, accusaţiune. [accusatü. Inculpé, ce, adj. inculpatü, Inculper, v. a. a inculpa, accusa de uă errôre, învinovăţi. Inculquer, v. a. a inculca, imprime, întipări in spiritü. Inculte, adj. incultü, (numai de lucrurï), necultivată. Incultivable, adj. ncculk-vabile, care nu se pôle cultiva. Inculture,f.necultura,mim£. ! NI ) - il )(3 — 1X1) Incunable , m. incunable. Se dice do uă ediţiune care deriva din primele timpuri ale iipogralieî. Incurabilité, f. neputinţă do a se tëmôdui. Incurable, adj. netëmedui-bile, care nu se pôte tèmé-dui. Incurie, 1, lipsă de grije, negligint/uComp.He^iV/t^/cc’. Incurieux, cmse, adj. ne-curiosü. jriositate. Incuriosi îé, f. lipsă de cu- Incursion, 1. incursiune, năvală, năpădire (a soldaţiloru in terră streină). Incurvation, I* med. in-curbaţiune, incovăiare, (a os-seloni . In cu se, f. incusă. Se dice do medalie săpate adiucu, nu in relief, numaï pe uâ façia. Indague, adv. necuvenitü. veclt. Inde, m. s. bleu d,'—, culôre albastră trassă din indigo ; ■iude-ptalc, indigo smăltatu, ■iitdiţjo in tabulis:—séü boia d:—, vd. cam}>cche. Indébrouillable, adj. care se pôte lămuri(nedescurcatu). Indécachetable, adj. care nu se pôte desigila, despe-crtlui. [cinte, necuvenitü. Indécemment, adv. inde- lndécence,f.indecinţă,necu- | veninţă. j Indéeent^x^atY/.indecinte, contrariu decinţei, onestaţii, necuv^Ditü. Indéchiffrable,adj. nedis-cilrabile. Indécis, e, adj. nedecisü, ne-hotăritu. Comp. irrésolu. In décision.f.nedecisiune,ne-botărire. IndéclinabiSité,['.neputinţă de a se declina. Indéclinableyarf/.i/raYn. ne-declinabile. lndécomposable,«rf/.iare nu se pot»’, decompune. Indécrottable, adj. necor-reeibile, netractabi’e, po)>. Indéfectibilité, f. neputinţă de a înceta, de a cadé. Indefectible,ft<7/. nedefecti-bile,care nu pôte căde, înceta. Indéfini,ie,adj. nedefiniţi», il-limitat.nedeterminatu, à V—r fără fine, fără marginï. Proposition—e, proposiţiune generale, care se cuvine la tôte fiinţele de acean-şT speçia (în log.). l5idéfiniment,«^i'.nedefinit. ^Indéfinissable, adj. nc-definibile, cè nu pôte pricepe, nu sï pôte esplica cine-va. Indéhiscenf,<2,a<7/. bot. care nu se dischide,(de pericarpü). Indéiébile,w//.ncdelebile, ne-destrusü, nestersü. Indélébilité,!’. neputinţă de a se şterge. Indélibéré,ée, adj. nedelibe-ratü,nejudecatü, nechibsuif.ü. Indé’icat, e, adj. nedelicatu. Indélicatement, adv. nede-li calü, fâră delicateţă, [tetă. Indélicatesse, f. nedelica- Indemne, ad j. (pronunç. in-dèrn-ne), indemnisatü (despăgubim), dédommagé. Indemniser, v. a. a indemnisa, compensa, despăgubi. Indemnité, f.indemnitat.e,des-păgubire.Comp.(/ei. Indicible,m/j. inesprimabile. uespusü. lndïcolî\heim.s.indiyolithe, pétra de indigo, schorl albastru. Indâction,f.convocaţiunea u-nuï conciliu (soborü). Indicule, m. micü indiciü, micü registru. [stambă. Indienne, f. indiană, citü„ Indifféremment, ad v. in-dilïerinte, cu răce ă. Indifférence,!', indifferinţă., nepăsare. Indifférent,ente, adj. indif-fërinte, nepësutoriu. Indigénat, m. indigenatü. Indigence,!, indiginţă, mare paupertate, sărăcia. Indigène, m. indigenü, năs-cutü séü stabi itü din totüi timpulü in terra, [sărăciă,. Indigence, f. indiginţă, m are-indigent, e, adj. indigintev forte pauperü, lôrle săracâ-Indigest e,af//.indige.stü,car«r nu se mistuesce. Indigestion, f. indigestiune', neinistuéla. Indigéte, m. indigetü, semi-deü particulariü nneï tërrc_ 1 Indignation, f. supërare. ! Indigne, adj. nedemnii, care j nu merită, nevrednicü, în- jeosiloriü, (in sensulü rëü).. I Indignement,adv. in modü J nedemnü, înjeositoriü. ; Indigné, ce, adj. supëratü. ■ Indigner, v. a. a supëra,. 1 .S’—,a se supëra. [vrednicia. Indignité, f. nedemnitate, ne-j Indigo, j n. indigo, endcyus., j Jnlarhiü, materiă care dă cu- I lorea albastră, — mètre, vd. i cld'iromèt re. IND W8 — JNÜ Indigoterie, f. locü uude se prepară indigo. Indigotier,»).preparatorü de indigo, vd. vorba. Indigotier, m. arburï şi arbuşti Jegumin. americ. şi in-dianï, din carï maï multe spe-çie procură indigo. jrëta. Indiquer, v. a. a indici, ar-lnrirect,e,«f£/.indirecţi», ne-dreptü. [indirectü,pe departe. Indirectement,(ulv.'m mod lndiscernab!e,m//.care nu se pôte distinge, vedé bine. 1ndisciplinabie,ftr/y. nedis-ciplinabile, eare nu se pôte suppune la disciplina. Indiscipline, i. nedisciplina. Indiscipliné, ce, adj. nedis-ciplinalü, fără disciplină, indiscretele, adj. lipsitü de discreţiune. Comp. imprudent. (Indiscrètement, adv. fără discretimie, Iară attinţiune în vorbă, în purtare. Indiscrétion, f. indiscreţiu-ne, lipsă de cireun^pecliiine (de băgare de seină) in vorbe séü fip'einetinerea secretuluï. Indiscutable, adj. nediscutabile,care nu se pôte discuta. Indispensable; adj. nedis-pensabile, forte necessariü. Jndispensablement, adv. riguro-m necessariü, de obligaţiune neapărată. Indisponible^ adj. jurispr. nedisponibile, de care nu pôtî cine-va dispun*1. Indisposé,ce,adj. nedispusü, (fără chefü, puçinü bolnavü. Indisposer,v.a. a indispune, supëra ; face puçinü bolnavü. Indisposition, f. nedisposi- ţiune (nechefü), disposiţiune puçinü favorabile ; bolă u-siôriâ, mică incomoditate. Indissolubilité,f. neputinţa de a se dissolvi, topi. Indissoluble,nepossibile de a se dissolvi, topi, disface. Indissolublement, adu.în modü nedissolubile, nedis-facutü. Indistinct,^adj. nedisiinsü, ned«‘Osebitü (de idee,sunete). Indistinctement, adv. ne-distinsü, fără deisebire. Individu, m. individu, fliuţă particulare din fiă-care spe-çid, personă. Individualiser, v. a. a considera, presinta, unü lucru singurü, isolatü, facîndü abstracţiune de speçia sa. Indâvidualisme,m. individual ismü, sistemă de isola-ţiune în actele vieţeî. Individualité, f. individualitate, individu, ceaa cé con-stituesce individulü. Individuel,elle, adj. individuale, propriu individuluï. 'ndividueliemeat, adv.individuale, în parte, separă tü. Indivis, e, adj. nedivisü, ne-impërtitü. Par— , în commune, fără divisiune. Indivisé,ee, adj. neimpërtitü. Indivisément,ar/ü.nedivisü. Indivisibilité,!', neputinţă de a se divide, de a se împéi ti. Indivisible,ad;, ne livisibile, care nu se pôte împërti Indivisiblemenij adv. ne-divizibile, fără impMire. Indivision, f. nedivisiune, nei m perţ i re. [ ascu I tător i ü. ündocüej adj. nedocile, ne- m - INI) Indocilité,1. nedocilitaie, neascultare, nesuppunere. Indolence, f. indolinţă, nesimţire, nonchalance. Indoleni, e, adj. indolinte, uesimtitoriü. ledomptable, adj. nedomo- j litü, care nu se pôte îmblăiidi. j Si indomlablc. Indompté, ée, adj. nedomo- i lilü, l'ara frîne, luri ,sü. j Indou, e, indianü. Şi indien, I enne. | In-douze, ju.îndoue-spredeee (despre formatulü càrûlorü). Indu, ne, adj. contrariu ra-ţioniT, ivguleï. usuluï, ne-cuvenitü. Indubitablement, adv. ne-dubitabile, Iară îndouinţă. Induction,f. inducţiune. Ka-tionaineniü care constă in a inferi unü lucru din utele rnaï inulie. In math, ap-pl'calinnea unuï casü particularii la unü casü generale. In /7s. courant d’—, mo lü particulariü de acţiune a electrici Lăţii. Induire, v. a a induce, inferi, împinge, face së c.idâ'în. Indulgemmesii, adv.cu in-dulginţă, cu blăndeţă. Indulgence, f. indulginta, facilitate a escusa, a ierta. Indulgent, e, adj. indulginte, blăndii, lacile sé ierte, tnduli, m. (pronuç pe/), in-dultü. privelegiü concessü prin epistole de papa;—commun, dreptulü de a capëta primulü beneficiü vacante. Indultaire, m. cu dreptulü la unü beneficiü in virtutea indultului, vd. prec. Indûment, adv, contră ra-ţiure, contra regulă, cum nu trebue. Induration, f. med. indu-raţiune, întărire, endurcissement. Industrialisme, m. indus-trialismü. Sistemă sociale care consideră industria că tendinţa principale a o-rnuluT. Industrie, f. desteritate, in-demănare; induslriă, lucru, commerciü, opp. la proprietate; capitale, fond réels. Industriel,elle, adj. industriale, de industria. Sust. m. industriale, indu.s'riyşiî. [ndusirieusement, adv. cu industria, cu arre. industrieux, euse, adj. in-dustriosü. tuduts, ni. pl. preoţi cari serwscü peoflicianţi Ja lilur-giele solemni. Inébranlable, adj. stabile, iare, neclinùitü, care 1111 se pôte derima, clëtina, ferme. Iné&ranla&lenieni, adv. fermü, neclintiiü, cu tăriă. Inédit, ite, adj. ineditü, ne-tipariiü, nepublicatü. Ineff&bâSiié, f. neputinţă dr a esprime prin vorbe. ineffable, udj. leol. care nu se pôle esprime eu vorbe. Ineffaçable, adj. care nu se pôte sterge. Inefficace, adj. care nu produce ell'ectü. inefficacité, f. lipsă dr ett'ectü. Inégal.; ale, adj. inegale, 11e-potrhitü; nodurosü. Inégalement, adv. inegal?. INE — :m INF Inégalité, f. inegalitate, nepotrivire. [eleg.mţă, p. us. , Inélégammenty adv. fără Inélégance , f. inelegantă, j lipsă de eltganţă. Inélégant, ante, adj. inelegante, fără eleganţă. Inéligibilité, f. neputinţă de a fi alessü. Inéligible, adj. ineligibile, caro îiU pôte li alessü. Inénarrable) adj. orc nu se pôte narra, povesti. Inepte, adj. ineptü, prostü ; absurd ü. [sottise. Ineptie, 1. inepţia, prostia, Inépuisable,///, nesecabile, nesecatü, tolü-d’auna abun-dante. jlară spinï. Inerme, adj. fără ghimpi şi Inerte, adj. I. inerte, fără activitate. Inertie, f. inerţia, lipsă de activitate, de energiă. Force d’—, resistinţă passivă. Inespéré,^, adj. nesperatü. Vd. imprévu, inattendu. Inespérément , adv. nesperaţi!. Inestimable, adj. inestimabile , care nu se pôle preţui, nepreţuitu. Inévitable, adj. inevit *blil *, de caro nu se pote ieri cine-va. Inévitablement, adv . 111 modü inevitabile , neîulă-turatü. [nu întocmai. Inexact, de. ad ', inesactü, Inexactitude, f inexactitate, gresélâ. Inexcusable// //, inescusi-liile, care nu se pôte .-■cusa. Inexécutable, adj. inesse-cutabile. care nu se pôte es- secuta, pune în lucrare, ad-duce la îndeplinire. Inexécution, f. inessecuţiu-ne,neadducere la îndeplinire. Inexercé, ce. adj. inesser-citatü, nedeprinsü, fără es-sercitiü. Inexigible, ad . inessigibile, care nu se pôle cere. Inexorable, adj. inessora-bile, care nu ascultă rugăciunile, nu se pôte împăca. Inexorablement, adv. fără milă, fără îmblăndire. Inexpérience, f. inesperi-inţă, lipsă de esperiinţă. Inexpérimenté, ée, adj. inesperimentalù, fără espe-riinţâ. Inexpiable, adj. inespiabi-le,care nu se pôte espia,spëla. Inexplicable , adj. inespli. cabile, care nu se pôte esplica. Inexploré, ée, adj. inesplo-r.itü, neccrcetatü, necunnos-culu. Inexplosible, adj. inesplo-sibile, care nu face esplo-siune. Inexprimable, adj. ines-priiuabile, care nu se pô'.e esprime, (qu'on ne peut rendre au naturel). Comp. indicible. Inexpugnable, adj. care nu se pôte lua cuassullü. Inextinguible, adj. ues-tinsü, care nu se pôte stinge. Inextricable, ad j. care nu se pôte lămuri (descurca). Infail ibilité, f. certitudine într<*gă, neputinţă de u cadé, se în.şela, de a greşi. Infaillible, adj. sigurii, ne- INK - •*>u 1 — INK poss'bil'î de a înşela, nicï de a se înşela, de a greşi. Infais^le, adj. care nu se pôte i;.ce. lRfamant9 e, adj. infamante, care adduce infamia. Vd. Diffamant. [famiă. Infamation, f. semnü de in- Infâmc, adj. infamü, ne-demnü, înjeositoriü, care nu séde bine, malséant, malpropre. Infamief f. infamia, acţiune degradante, ruşinosă. Infant, m. nie, f. infante. Titlu datü copiilorü după primulü nftscutü la regiïSpa-nieï, Portugaliei şi Xeapoliï. Infanteriei f. pedestrime. Infanticide, m. ormnorulü unuï copilü, ommoritorulü unuï copilü. Infatigable, adj. nefatigatü, neostenitü. Infatigablement,adv. neo-bositü, neostenitü. Infatuation, f. previnţiune esces^ivă şi risibile in lavô-rea séü contra cui-va. Infatuer, v. a. a inspira măndriă risibile pentru. Infécond, adj. nefecundü, sterile, nerodiloriü. Infécondité, f. sterilitate, nerodniciă, poet. Infect, cte, adj. infectü, cor-ruptü, stricatü; desgustatoriü. Infecter, v. a. a infecta, incommoda prin communica-ţiunea unuï lucru contagi-osü, a molipsi. Infection, f. infecţiune, con-taguï, molipséla. Inféodation, f. infeudaţiu-ne, concessiunea unuï feudü. Inféoder, v. a. a da, concède, unü pamîntü cà feudü. lufère, adj. bot. care face corpü cu tubulü caliciului. Inférer, v. a. a inferi, deduce s. trage uă consecinţa. Inférieur, e, adj. inferiorü, maï jeosü. Inférieurement, adv. in-feriorü, maï pe jeosü. Infériorité, f. inferioritate, ordine inferiôre, maï dejeos. Infernal, e, adj. inlernale, de infernü. Pierre—e, ni-Iratü de argintü, can^ticum lunare. [roditoriü. Infertile, adj. nelertile, ne-Inf ertilité , f. nefertilitate, nerodniciă. Infestation, f. infestatiune, devastaţiune. [vasta, pustii ; Infester, v. a. a infesta, de-Infidèle, adj. nefidele, care trăda détoria, n^credinciosu. Infidèlement, adv. lără fidelitate, cu necredinţă. Infidélité, 1. nefidelitate. Infiltration, f. infiltraţiune, strecurare. Infiltrer, v. a. a infiltra, 5’—, a se infiltra, se strecura în. [urmă. Infime, ad, infimü. cellü din Infini, ic, adj. inlinilü, nemărginiţii, nenumtfratù ; ni. ceaa cè se presuppune fără limiţî. A 1'—, fără fine, ne-limitatü, in înfinitü. [tremü. Infiniment, adv. inlinilü, es-Infinité, f. infinitate, nu-mërü forte considerabile. Infinitésimal, e. adj. /calcul,1, inlinitesimale, care se referesce la cantităţile inli-nitü rnice, la difTcrintialï. :> 02 — IX F Infinitésimej I. geom. can-titite infinitü mică. Infinitif, m. gram. infinilivü. En français, lorsque 1 emploi de 1 infinitif ne présente rien de louche, on (loi t, pour donner plus ■Je concision au style, préférer ce mode ii 1 indicatif et ail subjonctif, qui .e rendent languissant. Infirmatif, ive, adj. care annulédu. Infirmation, i'. jarispr. an-nulaţiune, nimicire. Infirmej adj. slabü, betégü. Cà sust. vd. malade, valcii-tudinairc. Infirmer, v. a. a slăbi, redica puterea; annula. Infirmerie, f. locü în commun itâţî destinatü pentru bolnavi. Infirmier, m. icre, f. care îngrijesce drf bolnavi într’uă coinmunitate. [biciune. Infirmité, f. infirmitate, slă- Inflammable, adj. inflam-mabile, de inflammnţiunc, care se a;>prinde, iea focü, lesne. Inflammation, i. iflamma-ţiune, înflăcărare, apprinde-re ; med. rosiéla şi tumôre durerôsa. a uneï părţi fôrte încăldite. Inflammatoire, adj. med. înflaminatoriü, care apprinde. Infléchi, ie, adj. bot. înd >u-itü în întru, inflessü. >ïnf lécfair, v. r. fia. a devia, se abate. Inflexibili lé, f. neflessibili-tate, neputinţă de a se in-covăia, mlădia. Inflexible, adj. neflessibile, nemlădiosu, care nu se pôte incovăia; nemiloşii. Inflexiblement, adv. neflessibile, fără a se mlădia. Inflexion, f. inflessiune, mlă-diarc ; mus. facilitate de a schimba sunetulü, gram. vd. flexion, care è şi maï bunù. Infliger, v. a. a inflige, impune, pedépsa. [rire. Inflorescence, f. bot. înflo- Influence, f. influinţă, autoritate, putere. Suivant les astrologues, puissance qui découle des astres sur les fcorps sublun:iires. Influencer, v. a. a esercita influinţă. Influent, e, adj. intluinte, care lucréda prin influinţă. Influer, v. n. a influi ; oser-cita acţiuni', influinţă, assupra. In-folio, m. nevar, in-folio, format ü unde cola ê în douë foie séü patru pag. (impr}. Information, f. informaţiu-ne, însciinţare ; cercet ire. fnforme, adj. (ară formă. Informé, m. informaţiune, cercetare, instrucţiui.-ca uneï allacerï. (iomp. information. Informer, v. a. a informa, insciinţi. .S’—, a lua infor-maţiunî, cerceta. Infortiat, m. infortiatü, secunda parte a Pr.ndectelorü. Infortune, f. nefortună, nenorocire, mauvaise fortune. Infortuné, ée, adj. nefor-tunatü. neferice, nenorocitü. Infracteur, vd. violatorü, transgressorü, care şî calcă détoria. Infraction, f. vd. transgression, contravention. Infranchissable,arf/.das- — 503 — 1X1 I supra cuï nu se pôte ajjunge, peste care nu se pôte trece. Infrangible, adf. care nu se pôte frange, puç. us. (nfréquenté, ée, adj. ne-lrecintatü, necàutatü, unde cine-va nu merge desü. Infructueusement, adv. furà fructü, în descrtü, în vanü. Infructueux, ch se, adj. nefructosü, nerodiloriü, nefolositorul, care n’adduce, séü adduce puçinü, fructü. Infus, e, adj infusü. Se dice de cunnoscinţele séü virtuţile cè possédé cine-va uére-cum din natură, fără muncă. Infuser, v. a. a infundi, a j muia uă substanţă, uă plantă, înlr’unü licidü, cà së-ï es-tragà succulü. ?nfusible,ut//'. infusible, care se pôte infundi, topi. Infusion, f. in.u-iune, de-cocţiune. Infusoires, m. pl. infuso-rie, animalcnle microscopice carï trâieseü in licidï. Ingambe, adj. dispusü, ve-selü, usioriü. Comp. dispos, alerte. t Ingénier, v. a. a căuta în spiritulü sëü vre-unü mijlocü de isbulire. Le part. passé de ce verbe .s'accorde toujours.parce qu’il est toujours précédé de sou compl.direct. Ingénieur, m. inginerü.— Etimologia probab. d'i inquartation,quartation. Inquiet, cte, adj. neJiniscit, agitată. [neliniscesce. Inquiétant| ante, adj. care Inquiéter, v. a. a nelinisci, turbura (de temere). .S’—, a fi neliniscitü. Inquiétude, f. nelinisce, a-gitaţiune de spiritü, de corpü, cuusată prin passiune, prin indisposiţiune, prin temere. Inquisiteur, m. incisitoră, judecâtorü de incisiţiune. Inquisition,f.incisiţiune.Tri-bunale stabilitü că së caute si se pedepsésca sinţiinintelc contrarie credinţeî catolice. INS - r»iM* — INS Inquisitorial, ale, adj. in-cisitoriale, de incisiţiune. Insaisissable, adj. care nu se pôte prinde, apuca. Insalubre, adj. nesalubre, nesanëtosü. Comp. malsain. Insalubrité, f. nesalubri-tate. vitiulü lucruluî care strică sănetătiî. [ncsaturare. Insatiabilité, 1'. nesaţiti, Insatiable, adj. nssatiosü, nesaturatü. [saţiu. Insatiablement,adv.cn ne-Insciemment, iară a sci. [nscience, f, nesciinţă, i-gnorancc, (vech.). Inscient, c, adj. care n’are consciinţă do. Inscriptiblej adj. inscriptibile, care se pôte înscrie intr’uă figurii geometrică. Inscription, f. inscripţiune, en faux, actü prin caro cine-va susţine in justiţă că uă buccată è falsă. Inscrire, v. a. a inscrie, însemna într’unü registru. Inscruiable, adj. uescru-tabilo, nepëtrunsü, care nu se pôte cerceta minuţiosu. à rinsçu, adv. fără scîrea, vd. Insu, care è şi maï bunü. Insecte, f. insectă, micü a-nimale nevertebratü, cuï cor-pulü şi membrele sunt. articulate. Insectivore, adj. insecii-vorü, care se nutrosce cu insecte. Insensé, ée, adj. nebunü. Insensibilité) f. nesimţire. Enseiirib’e, adj. nesimţi-bile. nesimţitoriu [simţite. lnsensiDi'ement,ac/J.pe ne-inséparable, adj. nesepa- rabile, care nu se pôte .separa, disperţi de. rnséparabEementfadt;.ne- dispertitü, neseparatü. Insérer, v. a. a insera, pune printre, adaugi între. Insertion, f, inserţiune, in-troducţiune printre altele. Insexé, ée, adj. bot. tară sessü. Insidieusement, adu. in- sidiosü, ))rin înşelăciune. Insidieux, euse, adj. insi-diosü, care caută se înşele. Insigne, adj. insemnatü, de însemnătate, signale. Jnsignes, m. pl. insemne, senine de onôre (uneî deni-nităţî). [semnătate. Insignifiance, f. niciuă îa- Insignifiantj e, adj. de nicîul însemnătate, care nu insémna nimicü, fără importanţă. Insinuant, e, adj. care scie së îiisinuode, së se însinu-ede (vire), së attragă. Insinuatif, ive, adj. pro-priü a însînui (vîrî), a attrage. . insinuation, f. insinuire. Insinuer, v. a. a însiaui, introduce încetü şi cu abilitate. S’--, a se insînui, pătrunde cu încetulü. Insipide, adj. insipidü, fără .nicïua sapôre séü gustü, (cum è ceiiuşea), vd. şi fade. Insipidement, adv. insi-pidü, fără gustü, vd. prec. Insipidité, f. calitatea insi-piduluï, vd. insipide. Insistance, f. insistinţă, stăruinţă, perseveranţă. Insister, v. n. a' cere de INS - INS repeţite ori, a insiste, stărui. Insociabilité, f. isolaţiune, caractoi u de a nu se pute associa. Insociab'e, adj. ncsocia-bile, carc nu se pôte associa. Insolation, î'. insolaţiune, espunere înaintea Sôreluï. Insolemment, ado. cu insolinţă. Insolence, f. insolinţă, vio-linţă oppressivă, lipsă de res-pcctu, mare cutedanţă, o-brăsniciă. [linte. Insolent, ente, adj. inso- fnso âte, adj. insolitü, contrariu usnlul. reguîeî. Insolubilii 2, f. calitatea substanţelor carï nu se potü dissolvi, topi. Insolubfe, adj. nesolubiîe, care nu se to. osce. Insolvabilité, t“. neputinţă de a plă!i. InsoSvabfe, adj nesoivabile, care nu pôte plăti. Insomnie, f. nesomniă, a-gripniă, nesomnü. Insouciance, f. nepăsare, neîogrijire. Insouciant, e, adj. care nu se alïectéila, nu se îngri-jesce, de nimicü. [pusü. insoumis , e, adj. nesup- fnsoumission, f. nesuppu-nere. Insoutenable, adi care nu se pôte susţine, nejustifica-bile. fnspecter, v. a. a inspecta, cerceta cà inspectorü, essa-mina cu au'.oritate. Inspecteur, m. trice, f. inspectorü, cellü ce veghéda assnpra. [nspection, f. inspecţiuno, cercetare, sarcină şi grije de a veghia la unü lucru. Inspirateur,m. Irice, f. în-spira'orü, cellü ce inspiră. Inspiration, f. inspiraţinne, insufllare, resufllare. Inspirer, v. a. a inspira, sugeri, lace se se nască în inimă, în spiri:ü, vre-uă mişcare, insufrla,--('’ai. . instruitü, cu învăţătură; inlorrnatü. Instrument,m.instrumentü, uneltă,— de }>aix, tractatü. Instrumentais, adj. in-strumentariü . Témoin — , marturü care assiste pc unü officiariü publicü in unele acte. Instrumental, aie, adj.in-strumintale. binait, la pl. m. Instrumentation, f. mua. modulü cum è dispusă parte.» instrumintale a unei buccăţî de musică. Instrumenter, v. a. a face acte publice ; compune părţi înstrumintalï de musică. Insu , m. nesciinţă. Usitatu numaï în : a l'insu de, « mon—, à votre—, etc. fără scirea, mea, vôstrà etc. — In acestü casü è substantivü. [nsisliordination,!. nesup-punere. Insubordonné) ée, adj.nc-snppusü. Insuccès,»*. nesuccessü, ne-isbăndă, manque de succès. Insuffisamment)adv. tară sufficinţă, nu destulü. Insuffisance, f.nesufficinţă, neajjunsü ; necapacitate. Insuffisant) ante, adj. ne- 1X1 1NT suflicinte, care nu e de aj-junsü, nu e destulü. [in. lusufflationft. med. suffiare Insuffler, v. a. med. a suffla în, introduce prin suffiare. insulaire, adj. insulare, din insulă. Sust. m. laouitorü de insulă. Insultant, e, adj. insultă-toriü, (despre lucrurï). Insulte, f. insultă, offensa premeditată (prin vorbe). Insulter, v. a. a insulta, offensa prin actiunï séü vorbe, (— qn.. pe càndü— à qn. a nu avé consideraţiunea cerută de starea sa neferice). Insupportablei adj. nesuf-feribile, de nesulleritü. i Insupportablement, ad t*. I în modü nesulleritü. Insurgé, re, vd. Révolté. Insurgents, m. pl. insur-ginţi, rebelï, revoltaţî ; trupe ungare redicate eslraordina-riü. Le*—, popôre din An-glia-Xôua (Amer, de nord.), candü sa revoltatü contra metropoliï in resbelulü ln-depindinteï. ^Insurger, vd. liév lier. Insurmontable, adj. peste care nu se pôte trece, nein-vinsü (de lucruri). Insurrection,!, vd. lié voile, é)iieule, soulèvement. Insurrectionnel, ele, adj. de insurecţiune, care ţine de revolta, resvrâtitoriü. întact,e,«(/y.intactu,ne itinsü. Intactilei adj. deuepipaitü, care scapă simţului attin-gerii tactului. Intai.le, f. intalio, pétnïgra-\ata în adincü, opj). canice. : Intarissable, adj. neseea-bile, nesecatü. Comp. inépuisable, Intégral, ale, adj. integrale, to.ale. Calcul—,calculü integrale. Calculü prin care re-venimü delà cresceriîe infl-nilü mice la variaL>ilile din carï derivă. L’— e d'une différentielle, cantitatea finii. cuT dillerinţialea este partea infinitü mică. Intégralement} adv. integrale, in intregü, în totale. Intégraîitéi f. integralitate, starea unuï lucru intregü, completü. Intégrant y e, adj. integrante, care contribuesce la intergitatea unuï totü (parties—es). Intégra iion, f. integraţi une, vd. intégrer. [one tü. Intègre^r//. integru, probü, Intégrer, v. a. math, a integra. A géssi integralea u-neï cantităţi dillerintialï. Intégrité, f. integritate, intregü, stare perfectă a unuï lucru sànétosü ; onestate. Intellect, m. intelectü, raţiune, faculiate de a înţelege. Comp entendement. Intellectif, ive, adj. inte-lectivü, de inUdectü, de in-teliirinta, faculté - ve. Intelleciive, f. lacultat ■ de a concepe, de a înţelege. Intellectuel, elle, adj. in-telessuale, de inteliginţă; spirituale, opp. materiei. Intelligemment adv. cu inteliginhl, cu cimnoscinţă. lntelJigencey inteliginţă, facultate inteleciivă.substanţă INT curată spirituale, puterea de a concepe, de a înţelege ; cunnoscinţe approfundate. Intelligent, e, adj. inteli-ginte. Intelligible,m/y. inteligibile, care se pôte înţelege. Intelligiblement, adv. in-telcssü, cà së se pô‘a înţelege. r Intempérance, 1. netem-peranţă, necumpëtü. Intempérant, e, adj. nete i n pe ra tu, n ec u m pë t a t ü. Intem^séré, ée, adj. dere-regukitiï în gusiun, în pas-sinnï, nelcmperatii, necum-pôtatu. Intempérie,!, neregula, mnï alessü a tempera tu reï. Intempestif, ive, adj. in-tcmpcsiivü , cure nu ê la timpulü cuvenitü, hors de saison. Intempestivement, adv. fără timpii, nu la timpulü cerutti. Intendance, f. intendinià, direcţiune de allacerï. Intendant, m. inteiulinie, funcţionarii! care direge unü servi liü publicü; prepusü së administrera allacerï. Intendante, f. fomea unuï intendinte. Intense, adj. fis. intensü mare, forte, vinü, tare. Intension; f. fis. intinsiune, ardôre , veeminţă. Coin]». force. Intensité, f.intinsita'.e, gradü de putere, de activitate uneï puterï, uneï calităţi. Intenter, v. a a intenta, începe: — un procès, une ac- IU INT lion, une accusation à qn. a dischide unü processü, face uă accusaţiune cui-va. Intention, f. int.inliune, tendinţa sufletuluï către unü scopü, molivü.Comp.f/es.smt. Intentionné, ée, itdj. eu in-tinţiune, eu uiij copü. Intentionnel tdie ad j. in-tinţi n aie", do ’i'iiMune. Les intention.)!-.V^a -’spècesj, h. impresscs, .n :inï cJ1 anticii presuppune cà c “ tbnet-r-purï, cà së b \>'-îca . iiiviri*'1. [ntercaden^e, i. mea. tul burare în puhatiunï.in puf ü. Intercalant; e, adj. care presintă pulsaliunï t îrburate. Pouls —, pulüü nerrgulalü. Intercalaire, adj. întreca-Iare, de intre al iţiune, în-seratü, adaussü între altele. Intercalation, f. întrecala-liunc-, adaussü in întru, intre al lele. Particulare despre diua cè se adauge luï le-bruariü în auniï bissestilï. Intercaler, v. a. a întrecala, insera, adăugi între altele. Intercéder, v. ». a între-veni, pollieila, se ruga pentru cnv. [lcrception. Inter cepïaiion, t vd. in-Interr.epter, v. a. a intre-cepta, întrerupe Interception, f.intrecertiu-ne, întrerupere. Fntercesseur, m. i itreces-sorü, care sollicită, cere, pentru altulü, mijlociorü. intercession, f. înlreces-siune, inlrevenire, mijlocire. Intercostal, (de, culj. în-trecoslale, care este între côste. IXT — :.n JXT Intercurrente, f. intercur-rinte. Se dice de bôle carï vînü în diverse timpur; ale annuluï Intercutané, ccs ad j. med. care este ’ntre pele şi carne. Interdiction,f.întredicţiune, proibiţiune, opprire delà e-sercitiulü uneï fapte, unuï dreptü. | oppri Interdire, v. a. a întredice, fnterdât, m. ceci. întredissü. Sent nţă care oppresce unuï clericü eseicitiulü ordini orü nacre. Interdit, e, adj. întredissü, oppritü. Intéressant, c, adj. intéressante, de interesse. Intéressé, e, adj. interes-s.itü. Sast. m. cellü cè are interesse într’uă allacere. Intéresser,v. a. a inl.eressa; compromite. Intérêt, m. interesse, ceaa ce es'e utile ; usură, dobîndă. Interfolier, v. a. a lega (cartea) înseràndü foie albe. Intérieur, m. interiorii, internii, loculü din întru. Intérieur, c, adj. internü, din în*ru, vd. preced. Intérieurement, ud», internü, în întru, au dedans. Intérim^ m. par intérim, intérim, întretimpü, gubernü prin intérim , provisoriü. Comp. entre-temps. Intérimaire, u j. interina-riü, care esercită lunrţiunî prin inle-iiii, provisoriü. Interjeciîf, ive, adj. intre-jectivü, care esprime, cere, intrejecţiune i, vd. urm. .Interjection, f. gram. în- trejeeţiune, partea oraţiuniî care esprime passiunile. Interjeter, v. a. a întrejecta, -appel, a reclama contra uă sentinţă, appeler d'un jugement. Interligne, m. întreliniă, spatiü intre douë linie, Sust. f. imprim, ceaa cè servesce së spaţiode, së rărescă, li-niele. Interligner, v. a. a întie-linia, a separa între linie la limpr.1 Interlinéaire, adj intre-liniariü, scrissü în întreliniă. Interlobulaire, adj. care separă lobulele plămînulm. Interlocuteur, m. trice, intrel::cutorü, personă întro-dussă intr’unü dialogü. Interlocution, f. înlrelocu-ţiune, vorbirca per.sônelorü într’unü dialogü; sen'inţă de judecată, care commandă uà probă, vd. urm. Interlocutoire, adj. şi m seutinţă judiciari;», care or-dine.lă uă instrucţiune prea-libile, uă probă, (arrêt, jugement—). Interlope, m. nave de com-miîrciu, care traficedă in fraude. Ca adj. suspectü. Interloquer, v. a. a ordina unü interlocutoire, vd. vit. şi embar raser, interdire. [utermède, m. intremediü, mijlocitorü, chem. substanţă cè se adauge altia ch s’o distilede. Intermédiaire,adj. si sust. intremediariü, cnre este la mijlocü, între douï. fntermédiat, e, adj. intre- :>i‘2 — INT mediatü. Se dice de unü interval ü de timpü între doue acţiuni, între douï terminï. Comp. intervalle de temps. Interminable, adj. neter-minahile, careduréda multü, nu s-e pôle termina, isprăvi. Intermission, t. intrernis-siune, întrerupere, intervalü. Intermittence, t'.med.in-tremitinţă, întrerupere. Intermittent, e, adj. in-Iremitmte, care reîncepe prin intervale. Intermusculaire, adj. as-şedatu între muşchi. Internat, vi. internatu, şcolă, pensionu, unde sunt in-t.ernî. Internei adj. internii, din intru. Sust. in. scolariü de medicină allâturutü la s:er-viţiulu uuuï spitalü. Interner, v. a. a interna, obliga së lăcuescă si'itü un-de-va. Internonce, m. întrenun-ţiii, nunţiu prin intérim. Ministru însărcinaţii cu afacerile Romeî în lipsea unuï nunţiu. Interosseux, euse, adj. anat. asşedatü între ôsse. Interpellateur, m. trice, f. întrepelatorü. Interpellation, f. întrepe-laţiune, cerere de a respunde assupra unuï l'aptü, apostrofe. Interpel!er, v. a. a între- pela, cere sè re>pundă, së dé esplicaţiunî. Iriterpinée, ce, adj. bot. cu l'oliole mici intre altele marî. Interpolateur, m. cellü cè inserédà uă vorbă, dă pro-posiţiune, intr’unü testü. Interpolation, f. inserţiune de vorbe, de frasï, intr’unü testü, séü manuscrisstf. Interpoler, v a. a însera prin errôre séü fraude uă vorbă, uă frase, într’unü testü, într’unü actü, séü ma-nuscrissü. Interposer, v. a. a intre-pune, pune în mijlocü, a-dăugi între.— Se dit d’un corps qui se met entre deux autres. Interposition, f, întreposi-ţiune, adaussü între altele. Interprétateur, m. trice, f. intrepretat' rü, esplicatorü, (despre persône). Interprétatif, i vp, ad i. care esplică, (despre lucrurï). Interprétation, f. între-pretaţiune, esplicaţiune. Interprète, rn. intrepreU^ traductorü, esplicalorü ; tăi-maciü, (trucheman, séü truchement). Interpréter, v. a. a intre-preta, esplica, traduce. Interrègne, tn. intreregnü, întervalü de timpü unde nu este rege etc. Interrogant, adj. gram.. intrebâtivü.Poni/—,s. point interrogatif, puntü de întrebare. Interrogat, m. interrogat, cestiune făcută la judecată. Interrogateur, m. trice, f. întrebătorii ; cellü cè întrebă. Interrogatif, ive. amp. titre. Intituler, v. a. a întitula, da unü titlu (unuï actü etc.). -Intolérable, adj. netolera-bilc, nesufferitü, insupportable. [sulferitü. Intolérablement, adv. ne- Intolérance, f. netoleranţă, nesullerinţă. Intolérant, c, a - înv p »int en lisase), introdussü prin violinţă, cu oil:i, contra dreptului. Intrusion | f. introducere contră dreptü, prin violinţă. Intuitif, ive, adj. intuitivü. .Sedice despre uă cunnoscinţă clară şi certă. Vision intuitive de JJieu, vi si une a lui Dumnedeü, cum este a feri-citilorü din cerü. Méthode — va,metodă intuitivă. Comp. (eçou de choses, enseignement par l'aspect. Intuition, f. intuiţiuue, vi-siune intuitivă, cunnoscinţă spont.neă, indepindin!e de uerï-ce deniustraţiune. Intuitivement, adv. intuitivü, prin intuiţiune. Intumescence, f. în (lătură, gonflement. Intus-susccption, f. introducere într'unü corpü or-ganisatü a unuï succü, uneï materie , carc lü tace së crêsca. Inusité, ée, adj. inusitatü, esitü din usü, neobicïnuitü. Inutile, adj. inutile, nefolositori ü. Inutilement, adv. inutile, fără folos ü, en vain. Inutilité, f. inutilitate, nefo-losü. La pl. lucrurï inutilï. Invaincu, ue, adj. neînvinsă. Invalide, adj. invalidü, in- ii rmü, belégü, avoir ses—s, a priirai uă retragere onorabile. Acte—, actü care nu possédé condiţiunile cerute de lege, en sô producă ef-fectulü sëü. Invalidement, adv. fără putere, fără ellectü, nulü. Invalider, v. a. a invalida, face sé fia nulü. Invalidité, f. nevaliditate, lipsă de valôre formale. Invariabilité, f. nevarietate ncschimbare. fneschiinbatü. In variable, adj. nevariabile, Invariablement, adv. no-variabile, (ară schimbare. Invasion, f. inva.siune, năvală, (cà së cucerescă uă ţerră). Invective, f. invectivă, vorbă injuriosă. defaimă. [vective. Invectiver, v. n. a dice in- Invendable, adj. care nu se pôte vinde. Invendu, ue, adj. nevindutü. Inventaire, m. inventariü. Inventer, v. a. a inventa, născoci ; presuppune, con-trouver. [ventorü. Inventeur, ni. trice, f. in- Inventif, û’n\. neraţionale. Une quantité est irrationnelle, quand elle ne peut être représentée ni par un nombre entier, ni par une fractiou. Irréconciliable, adj. ne-reconciliabile, care nu se pôte împăca. lrréconciliabIement,a<7 v. fără împăcare. [sabil<\ Irrécusable, adj. nerecu- Irréductibilité, adj. nepu-tinţă de a se reduce, séü dirninui. Irréductible, ait. f. speçiâ de prună: su st. m. calü galbinü. Isagone, adj. geom. isagonü, cu anghiurï egalï. |neï. Isard, m. chamois de Pire- Ischion, m. ischiii, ossulü t'emureluï, côpseï. Ischurétique, adj. med. contră iscuriâ. Ischurie, T. med. iscuriă. Isiaque, adj. (table—)Isiaca. Célèbre monument de l’antiquité, sur lequel sont représentés les mystères d'Isis. Islamisme, m. islamismü, Mahométisme. Isocèle, adj. geom. vd. isoscèle. Isochrone, adj. isocronü ; mouvements — s, mişcările carï se faeü in timpurï e-galï. Isochronisme, m. isocro-uismü, durată egale in mişcările unui corpü, in oscila-ţiunî. Isogone, adj. vd. Tsagone. Isolant, e,adj. fis. isolante, care nu conduce electricitatea. Isolât ion, P. chem. isolaţiune. Isolé, ée, adj. isolatü,lăssatu singurü, solitariü. Isolément, m. isolaţiune, se-paraţiune. [paraţii, in parte. Isolement, adv. isolatü, se- Isoler, v. a. a isola, separa, lăssa singurii. Isoloir, rn. apparatü cu sticle, pentru a isola corpurile ce voimü s«*. elect.risamü. Isomère, adj. chem. compuşii de părţi asseminî. Tsométrie, aritm. reducţiu-nca lîacţiunilonî la acel’asï numitorii. Isonome, adj. isonomu. sup-pusü la legï egali. Se dit des cristaux dont les décroissements sur les bords et sur les angles sont égaux. Isopérimètre, rn. geom. isoperi metru, cu perimetre egalï. ls»opode, adj. cu piciôrele asseminî. Familia d»; crus-taceï. Isoscèle, adj. triangle—, triăndiiu cu doue laterï e-galï. " Isotherme, adj. isotermü, de aceaaşi temperatură. Israélite, m. israelitü. Issu, ne, adj. care ose, descinde, din. Issue, f. esitü, resultatü ; locü pe unde esse cine-va. IJl. f stremităţî la unele animali. Isthme, rn. istmü. Italianisme,m. italianismü, vorbire propriă limbeï ital. Italien, enne, adj. italianü. Italique, adj. italicü, puçinü plecatü la drépta (bnpr). Item, ad v. assemine, in acel-lasï modü,— c'est tout dit, şi cu asta s’a terminatü, nu maï vorbi inü. Itératif, ive, adj. iterativii* repetitü.Comp. fréquentatif. JAC - 520 - JAQU Itérativement, adv. repeţi tü, de multe orï, addesé. Itérato, sentence d'—, sentinţă de constrîngere corpo- 1 raie. Itinéraire , m. itincrariü. drumü de urmat ü. Itou, adv. assemine si. Iule, m. genü de insecte apt. Ive, ivette, f. speçiâ d»* ger-mandr., lëmîita. Si chamé-piftis, ive musquée. Ivoire, m. ivoriü, fildesiü. Cou d’ —, gîtü fôrte nlbü. Xoir d’- -, pulbere m*gră de ivoriü calcinaţii. I Ivraie,!', negbina. mădăruică, ; Şi ivi'oie s. îvaire, gerreau. Ivre, adj. beatü, gris, wi. Ivresse, f. beţiă. Ivrogne, adj. betivü. La fem. ivrognesse. Ivrogner, v. a. a bé eu es-, cessü şi addesé, pop. ! Ivrognerie, f. be iviă, beţia. Ixie, saü Ixia, f. genü de plante. Izard, vd. Isard. fxos, rn. uă gaiţă. Izari, m. garançiâ orientais. Ized, m. ised. Nume cè da Persil gcnielorü buue. Izémîen, enne. adj. geol. format ü prin sedi minte. J J, m. j. a sépté cousunante. Il sc prononce ji d'après 1’ ! ancienue appellation, et jé d’après la nouvelle. J a, vechiü pentru Déjà. Jable, m. scobitură la doge pentru a retiné fundulü. Jab! er, v. a. a scobi «loge. Jabloîre, m. d.iltă pentru scobitü dôge. Jabot, rn. guşiă la passer!. Jaboter, v. n. s. jabottnr, a vorbi multe (palavragi).— Comp. jaser, caqueter, fam. Jacasse, adj. cui place së strige, së spună multe, pop. Jacasser, v. n. a striga (flecari). [flécurï, pop. Jacasserie, f. vorbă multă, Jacée/.planta de ornamentü. La petite — séü pensée sauvage, speçiâ de pansele. Jacent, e, adj. Se dice de uà proprietate allü cuï pos-sessorü è necunnosculü. Jachère, f. obléga, pamintü arabile lâssatü in ivpau.su. Jachérer, v. a. a ara pă-mîntü lâssatü în repausü. Jacinte, s.yacinthc, f. zambilă. Jacobée,f. s. herbe de saint-Jaques, speçiâ de plantă. Jacobin, m. iacohinü, rcli-giosü din ordinea s-tuluï Dominicü. Leur premier couvent fut établi dans la rue St.-Jaques à Paris. \)i là leur nom. i Jacobinière, f. clubü ail u Jacobinilorü. Jacobinisme, yn. Jacobi-nismü. Jacobites, rn. pl. Jacobiţî, parténï aï luï Jacobü II, regele Anglicï : creşlinî egipt. Jaconas, m. speçi'i de mus-selină. Jaquart, m. speçiâ degher-ghefü, inventatü de Jacquart. JAL — 321 — IAQU Jactance, f. jacUtuţă, Irufiă. Jaculatoire, adj. Se dice de uă rugăciune scurtă şi ferbinte la Dumnedeü. Jade, m. pétrà verde forte tare. Jadis, adv. altă-dată. [roce. J a gu a r,m.unü patrupedă fe- Jaîet, rn. vd. Jais. Jaillir, v. n. a ţişni, saillir. Jaillissant, e, adj. care ţi-ş-neşce. Jaillissement, m. ţişnire. Jais, rn. bitume fossile negru lucitoriü. Şi jaïet, ambre noir. Jalage, m. dreptü cè se percepea pentru vinuri vîndute în amônuntü. Jalap, m. s. belle de nuit, merveille de Pérou, sa-lapă, noptiţă, plantă a cuï rădScină è purgativă ; — sain, salapă adevératâ. , Jale, f. mare putină, vd.ba-quet, jatte. Jalée, f. calü conţine putina. Jalet, rn. petricică rătundă, vech. Jallot ,m. butoiü pentru seuü. Jalon, m. ţăru.şiu. [ţăruşi. Jalonnement, m. batere de Jalonner, v. u. a bate ţă-ruşî. Jalonneur, m. cellü cè bate ţăruşi,séü scrvesce de tàru.siü. Jalouser, v. a. a li gelosü, avé gelosiă (zulipsi). Jalousie, f. gelosiă ; estremă delicateţă; jalusele. Jaloux, ou se, adj. gelosü, in-vidiosü (pismaş),ucus.seatt—, bâtiment , na\e care se cléfinà pré tare; voiture — se, care se applécà intr’uă parte şi alta ; place—ne, locü fortificată forte esjr.isû. Jamais, adv. nicî-uădată. Jambage, rn. asşedare de petre. Jambe, f. piciorulü delà gc-nuchiü in jeosü,du genou an pied. [ciorulü bine făcuţii. Jambé, ée, adj. care are pi- Jambette, f. cuţitu micu. Jambier,)H.curele delà scara şeleî. Jambier,(Ve, adj. anat. care privesce la piciorü. rn. pl. treï muschi aï tarsuluï. Jambon, ni. şuncă. Jambonneau,i/>.micăşnncă. Jan, )n. jan. Terminù de joeü de trictrac, petit—,grand—. Jannissaire, m. janicerü. Janot, rn. j ersonă prostă.stupidă. într’uă comedia. Janotisme, rn. caracterü de janot, vd. prec. Jansénisme,//J.jansenismü, doctrina lui Janseniü, teolog, oland., assupra graţieîşi pre-destinaţiuniî, condemnată de papa Innocent iu X. fig. morale severă. Janséniste, ni. jansenistü. Jante, obadă de rotă. Jantille, f. scândura dela rôta môreï peste care lo-vesce îi pa. Janvier, m. ianuariû.—Del i 1563 a devenită prima lună a annuluî. Altă-dată annulü începea la Pasce. Japon,m.porcelan ù japonesü. Jappement, m.strigàtulü u-nuî căne micü. [micü. Japper, v. n. a lătra unü căne Japu, ni. uă passëre brasil. Jaque, f. minténü. Şi jache, JAK — de )naiüe$, peptarü de ferrü, platoşiă, Jaqueliney f. urciorü largü. Jaquemart,»».figură de metalü, represintândü unü omü înarmatü, carc bate orele cu unü m artei ü la unü orologiu. Jaquerie, f. associaţiune de ţărranî. vd. urm.. Jaques, Jaquiers, w. pl. ţerranii revoltaţi in 13r)8 contra domni lorü lorü (seigneurs).— Numele deriva delà minténulü (jaque) cè purta. Jaquette,f.minténü;ja(juetâ. Jaquier, m. speçia deurdică. Jarde, vd. Jardons. Jardin, rn. grădină. Jardinage, m. cultura gradinei. Jardiner,v. n. a lucra la grădină pentru distracţiune. Jardinet, m. grădiniţă. Jardineuse, f. (émeraude smarandù închisü şi puçinü curatü. Jardinier, ru. grâdinariü. Jardinière, f. grădinăressă. Jardons,r/i./i/.s.jarde, f. tu-môre dură la glesna calului. Jargon, m. vorbire corruptă, limbă stricată, nccunnoscută. Speçia de diamante galbinü. Jargonner,v.u. a vorbi stri-catü (vd. prec.) uă limbă. Jargonneur,m.e((se, f. care vorbesce uă limbă stricată. Jarnac, m. micü pumnalü, { după numele lui Chabot Jarnac), coup de—, lovitură de trădătoru. Rea întorsură neaşteptată. Jarousse,f.s.Jart>s.se, plantă legum, măzărică. Şi vesce. Jarre, f. mare vassü de pă- înintü smălţuiţii pentru apa-Jarret, m. glesnă. Jar reté, ée, adj. vefer. cuî sunt flucrile piciôrelorü posteriori întorse în întru. seJarreter, a si pune legătu-rele de ciorapi. [ciorapL Jarretière, f. legătură de Jars, m. găscanu. Entendre-le—, a fi finü, viclénü. Jas, m. mar. duplă buccată de lemnü, care susţine ancora 111 apă. Jaser, v. n. a vorbi pentru petrecere(palavragi),/;«6i//er. Jaseran, m. vd. Jaseron. Jaserie, f. vorbă lungă (palavre. Jaseron, w-.lănţurel üde aurü subţire. Mal bine Jaseran. Jaseur, m. euse, f. care vorbesce multe (pal.ivragiü). . Jasmin, m. iasomia. Jasminées, f. familiă de plante. Jaspage, m. jaspü imitatiu Jaspe, m. jaspü, speçiâ de a-g2.i — .IEI Jaunet, rn. bol.-albinele. J a u n c\tet te,a 4/.gai bi n icios ü. Un jaunet, uă monnetă do aurü. [a .se îngălbini. Jaunir, v. a. a ingălbini, v. n. Jaunissant, e, adj. care în-galbinesce. Jaunisse, f. nume vulgare pentru ictère, vd. vb. Javart, m. veter. tuinôre du-rerôsa în jeosulii piciorului la caï, la bonï. Javeau, m. insuliţă formată de arenă .séü de nomolü prin revërsatulü apeï. Javel è, ée, adj. Se dice de o-vëdulü allü cuï grăunte a devrnitü negru şi greii din plônia. Javeler, v. a. a strînge graulü in grumedï după cè s’a cos-situ: v. u. a deveni galbinü. Javeleur, vi. cellü cè strînge grăulCi după cossitü. Javeline,f. armă de aruncare lungă şi subţire. Javelle, f. grămadă do g răii remasă pe brasdă pănă càndü sô se facă mănuchî. Javelot, m. arcü ; săgeta. Jayet, ni. chichlibarü negru, jais, uiitbre noir. Je, pron. eu. Lgitü. Jeannette, f. cruciuliţă de Jécoraire, adj. care ţine de ficaţii. Jectigation, f. tresaritü allü pulsului unuï bolnavii. Jectisses, f. pl. pamîntü să-patu, scormonitft. Jécuiba,»i. 1111 arbure brasil. Jéhovah, nu Jebova. Jéjunum, ni. secundulü intestină subţire. Jenny, f. machina de torsü. Jerboa,/«.genü de mamifere. Si gerboi, gerbo, m.,gerboise. f. (macropoda). Jérémiade, t. plângere fre-cinte şi importuna, fam. Jésuite, rn. iesuitü. Jésuitique, ad j. iesuiticü. Jésuitisme, rn. iesuitismü. Jésus, m. lsus-Christü. Jet, m. aruncătură,spat;iulü cè percurge pétra asvirlită eu putercUle pierre),—de marchandises, aruncarea marl'e-lorü în mare, cà së uşiurede uă nave ; — d'abeilles, nouü stupii; acheter le —, a cumpăra totü pescele care se vu prinde de-uădală ; — d'eau, aruncătură de apă dintr’unü tubü. Jeté, m. passü de dantü. Jetée, f. grămadă de petre la intrarea unuï portü. Jeter, v. a. a arunca, asvirli. Jeton, ni. marcă de joeü. Jeu, rn. joeü ; loculü de joeü, mişcarea partilorü uneï machine ; -pic.t. varietate de as-pectü.— de mots, joeü de vorbe, allusiune fundată pe assem ë na rea vorbei or ü .Jeux d'esprit, jocurï de, spiritü, cum sunt enigmatele etc. Jeudi, m. joui. à Jeun, adv. Iară a fi mâncat ü. Jeune, adj. june: tînëni. Jeune homme, june: jeune femme, jună, jecnes gens. junï, tinerï. Jeûne, ni. ajutiü, abslinint/t de nutrimentü, postü. Jeuncment, ado. ch unü june; t’irnït. de curindü. Jeûner, v. n. a ajuna, posti. Jeunesse, f. juneţă,junime: JOI JOX personă. tinôra, inaï alessü liică. Jeunetfette, adj. fôrte june. Jeûneur) m. euse. f. care ajjunéda, ajjunatoriü. Joaillerie) t’. giuvaergeriă. Joaillier, m. ière, f. giu-vaergiü. Jobard) m. prostü, pop. Jobarderief f. prostia, neghiobia, (pop). Jobberie9 f. samsarlicü de proprietăţi. Jobelin9 m. barbatü care se conduce şi se înşeli de so-•çia .sa. Jockey9 ni. jockcü, leciorü. JockO)iii. speçia de maimuţă. Jocrisse, f. servitorü stu-pidü. vd. şi benêt, nigaud. John-faull, m. adică Jean le Taureau, nume datü An-glilorü. Joie, f. buccuriă. Fille de—, fiica de petrecere, prostituità. Joignant, e, adj. contiguü. Joindref v. a. a uni, lega. Joint) m. articulaţiune a osse-lorü, puntü de contactü, de uniune. Trouver le—,a gëssi modulü cellü mat bunü de a procédé într’uă aüacere. Joint, e, part. p. adj. unitü, attingîndu-se, Ci—, aici al-laturatü. Joint-que, a fiară că, ajouté que, s. ajoutez que, outre que. Joint è, ée, adj. Se dice de unü calü cuï piciorulü este pré lungü séü pré scurtü.. Cheval long—, court—. Jointeau , ni. uncltă de dogarü. Jointée,f.c£tü (ordü) putem ü tiné cu ambele niăne. Jointif , ive, adj. care este unitü. Jointoiement, rn. punere de m lodü intre rărămieje, cà sô se lipéscü. Verbulü e jointoyer. Jointure, f. uniune, legătură. Joli,te, adj. frumosü, placutü. Qui plait plutôt par ta gentillesse que par la beauté. Joli-coeur,m. omü care face pe amabilele, fam. Joliet, ette, adj. fruinuşelu. Maï multü la iem. Joliment) adv frumosü, eu frumuseţă. JolivetéS) f. pl. giuvaere. Comp. babioles, bijoux. Jombarde vd. joubarbe. Jonc, m. papură ; bagă. Joncaire, f. uă plantă. Şi juncaria. [papură. Jonchaie, f. locü plinü eu Jonchée, f. florï, erbe carï se sèmëna pe strata, pe uliţă, in di de cerimoniă. Joncher, v. a. a semenă, re-sipi florï. erbe, pentru ceri-monie. Campagne jonchée, cănlpiă plină cu morţi. Jonchères, f. pl. tufe de papură, [liniuţe de filde^ü. Jonchets, m. pl. unü joeü eu Jonction , f. junctiune, u-niune, legătură. Jongler, v. n. a face întor-sure de abilitate, a înşela. Jonglerie, f. întorsură d-* abilitate, apparinţă falsă, înşelăciune, tour de passe-passe. Jongleur, m. jonglorü, can-tàlorü, musicante; inşelătoru. Jonque, f. nave indiană şi chinesă. JOU — 52; JUCH Jon-thlaspi, m. uă plantă. Jonquille, f. ghiocellü, nar-cissies jonquilla. Joseph, m. (papier) chărtiă subţire şi transparinte, (de subtü). [jucatü. Jouable, adj. care pôte fi Jouailler, v. n a. se juca mice jocuri pentru petrecere, fam. Joubarbe , f. jombarbe , plantă totü-déuna verde ;— des toits, setnpervivuni. Joue, f. parte a ieçieï, buccă. coucher eu—, a ochi. Jouée, f. desimea unu! murü în dischisura porţeT. Jouelle, f. locü pentru viie. Jouer, v. n. a se juca; a cănta cu unü inslr; a avé diverse nuanţe (despre culori). Se— de, a şi rîde de. Se jouer à qn. a attaca pe cnv. iară consideraţiune,— qn. a înşela pe enx.Jouer à,a se periclita de a;—au fin, au plus fin, a pune abilitate, fineţe, cà së isbutéscâ ;— de malheur, a nu isbuti,— de son reste, a alerga la unü mijlocü estremü. Jouet, m. jucăriă. Joueur, ni. euse, f. jucatorü. Joufflu, e; adj. cu obrajï mari. Joug, m. jugü ; servitute. Jouir, v. n. a se buccura. Jouissance, f. buccuriă, folosinţă, possessiune. Jouissant, e, adj. care se buccură de, are in possessiune. Joujou, m. jucăriă. Jour, m. di; dischisură, fe-réstrà.Sefaire—,a şî dischide drumü. Jours gras, ultimele dile de carnavalü. Journal, m. t^iariu, jurnale. Journalier, ère, adj. de div dilnicü ; fig. schimbâtoriü. Journalisme, m. diarismü. Journaliste, m. diaristü. Journée, f. di, durata uueï dile; di de bătălia. Journellement,arfv.in tôte dilele, dilnicü. Joute, Y. luptă calare cu. lancia, luptă pe apă. Jouter, v. n. a lua parte la joute, vd. prec. Jouteur,m. euse, f. luptătorii călare cu lancia, pe apă. Jouvence, f. (vech.) vd . jeunesse. adolescent. Jouvene!le,f.jună fiică, p.us. louxte, prep. conforme cu. Jovial,aie,adj. joviale, veselü. lovialement, adv. cu veselia. [seliă. Jovialité, f. jovialitate, ve- Joyau,m.giuvaerica. [curiă. Joyeusement,adv. cubuc- Joyeuseté, i. glumă, vorbă, faptă, pentru a rîde. Joyeux, euse, adj. care esprime buccuriă - veselü. Jubé,^72. tribună în formă de galeriă între timpîa şi clio-rulü bi.sericeï. Venir à—, a concede, se suppune. Jubilaire, adj. jubilariü, de jubileü. Jubilant,e,adj. veselü, neol. Jubilation,f.buccuriă, chefü. Jubilé,m. jubileü. Indulginţă generale accordatà de papa. Juc, m. vd. juchoir. Juché, adj. m. calü care asvîrlă. JUG >2G — JUM Jucher, v. u. a dormi pe ramură (de pa.sserï) ; ftg. a şede in locü pré înallü. Juchoir, m. locü, prăjină, unde dormü găinele. Judaïque, adj. pré inser-vitü la régulé : interprétation—, intrepretaţiune vorbă cu vorbă (à la lettre) ; pierres — s, vîrfurî de coquile marine petrificate. Judaïser, v. n. a urma în vre-unü puntü ceri mon iele judaice. Judaïsme, m. judaismü, religiunea judaică. Judas, m. Juda, dischisura an tavanulü prăvăliei cà së véda în jeosü, desubt. Judelle, 1. passëre apatică. Judicatum solvi, lac. lut. caution —, cauţiune depusă pentru plata eventuaL a spe-selorü de proccssü. Judicature, f. demnitate de judecătorii. [de judecată. Judiciaire, adj. judiciarii!, Judiciaire, 1'. facultate de a judeca, de a raţiona. Judiciairement,adv. judiciarii!, după formele judecăţii. Judicieusement, adv. ju-diciosü, cu raţiune, cu judecată. Judicieux, euse, adj. ju-diciosü, cu judecată bună; cu raţiune. Jugal, m. ramură de nervi care plecă dela nervulü au-ditivü. Câ adj. vd. ma-lairc. Juge, »?, judecatorü ; arbitru,— de pata?; j ud. de pace; —botté, jud. ignorante. Les juges, judecătorii, a sépté carte a Test. vechili. Jugé, m. ceaa cè este jude-catü. Ju gement, m. judccată,sentinţă ; log. legătură, rapport. Juger, v. a. a judeca, decide în calitate dc judecătorii. Jugeur, mi. cellü ce critică numai fără a sci së producă. Se numia în instituţiu-nea parlamentului consilierii carï n'avca decătuse judece, în opposiţiunc cu con-siliariî relatorî. Jugulaire, adj. anat. jugularii!, delà gîtü, care ţine de gitü. Juguler, v. a. a jugula, tăia gîtulü ; sugruma, étrangler. Juif, ive, adj si s. Jtideü. Juillet, m. juliü. Juin, m. juniü. Juiverie, f. judănăriă, su-burbea judanilorü. Jujube, f. speçiâ de fructü peptorale, vd. urm. Jujubier, m. unü arbure ramnoidü. Jule, m. uă insectă ; mică monnetă italiană, apprôpe H décimcs, s. (>. sous Julep, m. uă bëuturâ calmante din apă distil. şi sirop. Julien, rn. enne, adj. juli-anü, care ţine de calcnda-riulü lut Jul. Gesare. Julienne, f. julian^ .1 phi»-tă cruciferă ; si1 a legumi. Jumart; m. an;m< .>e credea a proveni d.. ' 'ue speçie (din taurü şt asiuă etc). Jumeau, elle, adj. gemciiü; .ll'R - ; >/<. pl. douï niuschï inicï dela copsă. Jn astr. vd .gémeaux. Jumelé^ éc, adj. formată din douë jumelles, vd. urm. Jumeües, f. pl. doué buccăţe de lemnü séü de me-talu asseminï şi parale'e (la pressă). Jument , f. femininii dela calü. Juncago, m, uă plantă de lacuri. Jiinglej m. campü coppcritü cu trestie în India. Junte, f. consiliü administrativă 111 Spania şi Portug. Jupe, f. jupă "fitu-l. giuppa), partea vochieï delà cinsură păne la piciôre. Jupiter, //<- Joue; chem. stanuin, vd. ctain. Jurande, f. corpulü juraţi-lorfi; staroste. Jurat, m. magistrată communale din Bordeaux, vech. Juratoire, adj. caution—, juramintü dată înaintea jus-tiţeî de a represinta persôna sa, séu a adduce unü lucru de care este însărcinaţii. Juré,m. juratü, membru dintre juraţi : staroste. Juré-crieur, m officiariü de justiţii, care publică vinderile. Jurement, m. jurămintii făcută fără necessitate. Jurer, v. a. a jura, atfirma prin jurămintă. Jureur, m. care jură din rea deprindere. Juri, rn. vd. Jury. Juridiction, f. juridicţiune, puterea unuï judecătoru. Juridictionnel, e/le, adj. 7 — jrs juridicţionale} de juridicţiune. Juridique , adj. juridică, care este conforme dreptului şi terminiloră justiţeî. Juridiquement, adv. juridică. Jurisconsulte, in. jurisconsultă, versată în juris-pradinţă, in dreptă ; avocată consultante. Jurisprudence, 1. juris-prudinţă, sciinţa dreptului şi legii oră. Juriste, juristă, scriptoru in materiă de dreptă. Juron, m. modă de a jura după deprindere, jurămîntă, fam. Jury, m. s. juri, juri,corpu de juraţî,— d’accusation, juri care declară décà est** locă pentru accusaţiune ;— de jugement, juri care pronunţ. assupra essistinţeî de-lictuluî şi culpei accusatu-tuï ; — d’expropriation, juri care statuesce assupra indemnităţi loră de accordalu în caşulă de espropriere. Jus, m. zéma. Jusant, rn. reflussulă apel după flussă. Flot et—, llus-sulu şi rellussulu. Jusée, f. liijuore, aj)ă cu sare, pentru argăsită. Jusque, prep. păne, jusqu'à aujourd’hui, — à demain, panë astădî, păne măne. Jusque-là, pànë accolojusqu’à présent, jusqu’ici, pftnë a-cum,—qu’à ce que (jusqu’à tant queè fam.),pànë căndă. — Au lieu de jusque on emploie jttsques devant une voy- Jl’S — 52 die. Du reste c'est l’oreille j qui en décide. On dit indif- | lëremment jusqu'aujourd'hui et jusqu’à aujourd'hui. Jusquiame, f plantă sola-neà forte vcninôsa. Vd. ha-nebane. Jussion, f. jussiune, commanda, poruncă. Lettres de —, epistole prin carï regiï commanda autorităţiloru superion së facă ce-va, ce re-cusasseră. Justaucorps, m. haină cu mănecă, cè strînge corpulü şi descinde pânë la genuchï. Juste, m. vestimîntü de tër-rancâ striusü pe corpü. Juste, adj. justü, dreptü, conforme justiţeî, tocmaï. Au—S cu precisiune. Cà adv. \d. urm. Justement, ado. cu justiţă, tocmaï, précisément, au juste. Juste-milieu, ni. dréptâ mesura intre douë lucrurï, din carï unulü è în escessü, cellü-allü în defectü. Justesse, f.esactitate dréptà, potrivire. Comp. précision. Justice, f. justiţă, dreptate, dreptü. Vertu morale, qui fait rendre à chacun ce qui lui appartient. Justiciable, adj. justiciable, care ţine de juridicţiu-nea unorü judecători. Justicier, v. a. a înfige pedepse corporalï in essecu- >8 — JIZ ! ţiunea uneï sentinţe judi-I ciari. Justicien, ru. cellü ce are dreptü de justiţă în vre-unü locü. Justifiable, adj. justificabile, care se pôte justifica, descul pa, desvinovâţi. Justifiant, e, adj. teol. care face dreptü in inleriorü (grâce—). Justificateur, m. instrumentü d»î imprimeriă pentru a potrivi literele. Justificatif, ire, adj.justificativii, carc servesce a justifica, séü a proba. Justification, f justifica-ţiune, desvinovăţire, apologie. In impr. lungimea li-terelorü. Justifier,v a. a justifica, declara innocinţa, desvinovăţi. Juteux, euse, adj. succosü, cu rnultă zémà. Juvénil, e, adj.}uvenide, ti-nerescü, vech. Juvénilité, f. caracterulu junelui, uşiurătate. Juxta-poser, v. a. a justa-pune, asşeda unulü lînga altulü. Se—\ a se justapune. Se dice de moleculele cari se unescü cu altele. Juxtaposition, f. justapo-siţiune, asşedare unulü ling» nltulü. Crescêrea unuï corpü. prin adaussü esternü (fis.J. Juzam, t. Td. Eléphantia$i$ des Arabes.. K, in. k, a opta tousunante, kappa a 1 : il Greeilorü. On disait./;>t. kepiü Kératite, f. med. inflamma-ţiune a corneeï iran^parinţi. Kéralophyfte, m. s. kèra-tophylon, speçiâ de, planta marină a cuï subst.intî ê D r^.-hom-Fra»c. K£K --- ;V«» — KIK trjii'l>n. substanţă tonică, ei.geuüde infusorie. Knez, m. kneax, titlu de demnitate în Russia. Knout, m. knutü Kolao, ni. mare mandarinii chinesü. Kolbak, m. căciulă de pele de ursü, altă-dată la hussarï. Kopeck, m. capeică. Koran,ffi. koran, vd.Alcoran. Korsak, m. mesură de capacitate polonă. Kouan, m. s. chouan, plantă din care se face carminü. Koubo, in. s. cubi>, titlulü imperatoruluï civile in .lapon. Kreutzer, m. crăiţaru. Kriss, m. pumnalü cè portă Malaiï [bile de Persani. Kurtchis,m.j)/. călărime no- Kyrie, Kyrie eleison, m. kiri eleison. Kirielle, f. litaniă, rugăciim* io formă de invocaţiune suc- LAli — ô:;i — L.U. cobsivà; vechiâ poesia fran-cesà eu un refrain, [lare. Kyste, m. membrană vesicu-Kystiforme, adj. de forma uneï membrane vesicularï. Kystique, adj. care ţine de kfjale, vd. vorba Kzel-Bache , m ^fitêla de capü forte în usü la Persani. Lj m. si 1’. I. a noua consu-nante. Il est fémiuin suivant l'appellation ancienne et u-suelle, qui prononce el, et masc. dans la méthode moderne, qui prononce lé. La, articlu séü pron. fem. a, o, je la mis, o vëdü. La, m. mus, sunetulü lu, s. u, a séssé notă a gammeï ut. Là, ad v. accolo. Là-dedans in intru ; là-dessous, accolo, la acésta ; dès-là. dr attunci ; de aceaa; jusque-là. păne accolo, pané attunci ; par là. pe accolo, pi iu acésta Là,là,ü//e/’ty. Arrétla consola-ţiune, ameninţare, etc. fam. Labarum, m. stindardü imperiale, pe care Constautinü a pusù crucea şi monogram-ina luï I.-Christü. Laba zi, ui. cortü. K#*.eordonü, funia pentru a st.iingn ce-va. Lâc xe9adj. rare nu ê inünsii, slabü: mişel ü, môle, fără vi-gôre m activitate. | (//ir/d, Lâc -é, ée, adj. neglessü, tté- Lâchement, adv. mişelesce. Lâcher,v.a.a disiinde,relăssa, lăssa môle,—nue parole, a lassa sè-i scape uă vorbă ne-consideratü : — les cfn ‘lis a-l>rrec. Lactistère,«c//.cu florï albe cà laptele. ! Lactiphage,c/rZy.şi snsl.cuvo se nutresce cu lapte. I Lactique,adj. Se dice despre i acidulü de liipte. * [cu lapte. J Lactivore,«r/j. care trăiesce L ac iomètr e,m.ins! r. pentru a mësura puritatea lapteluï. Şi yalaetomèlre. Lactucarium, m. succü de lăptucă uscatü. La et ucé,de,ru/y. care sémend cu lăptuca. Lacune, f. lacună, locü de-scrlü, intrerupere intr’unü testü, intr’uă operă. Lad anum, m. gummă resi-nô^.1 de léduni. Şi labdanutn. Ladre, adj. şi .sust. leprosü. Ladrerie, f. lepră; (ig. avari ta sordidă. Lady, f. angt pronunç. ledtj), soçia, liica, unuï ’ordü, séü unuï cavalerü englesü. Lagetto,»). (ital.>, unü arbu-relü de Jamaica. Şi bots à dentelle. Lagon, tu. micü lacü Ibrmatü de marc pe tërmuri. Lagopède, m. passëiesëmë- LAi — :>$* — LAM nandü la piciôre cu iepurele. Şi lagopode. [lièvre. Lagopus, rn. vd. pied-de- L.agophthalmie,l.morbü în care plêpele sunt asia de retrasse, ineătu remanü di~-chise în timpulü somnului. Lague, i'. mar. vd. sillage. Lagune,(.lagună, apa stătută. Lagunée,!. but. uă malvaceă. Lai, m. mică poemă elegiaca. Lai, e, adj.şi i».laicii, mirenii; moine—, soldatü intreţinutu de unii mon aster ü; soeur e, călugăriţa con wrsă. Laïc, vd. Lahjiie Laîcaî, e, adj. care privesce pe, laici. j şi care.r. Laiche, f. uă plantă apatică, Laid, e, adj. urălu Laidassej l‘ fu meu grossă lorte urată, pop. Laidement; ado. ură'.u. Laideron, ni. june lemeă u-ră'ă, în\ lamintabile, de plflnsü. Lamentation, f. lammla-ţiune, tânguire. Lamenter, v. a. a l.nninUi, deplânge. Se—, a se laminta. se langui. Lamentin, m. s. lamantin, unü animale marinü. Lamente, ni. cantecü lamintabile. de tănguire. Lameite, f. mică lamina s. făsiâ. Lamie, f. lainea, unü |• sce marinü forte mare. Lamier, >/i. lucrătorii de lamine, de făsie, de aurü. de argintü, pent.ru materie. Laminage, ni. laminatü. vd. Laminer. Laminaire,^ j.miner.m m-pusü de lamine paralele. Laminer, v. a. a lamina, a reduce metalele in lamine. Laminerie, f. laboratoriü un'!e st.* lucréda lamine de metalü. Lamineur, >f>. cellü cè In-créda lamine de metalü. Laminoir, rn. machină pentru a lucra lamine de molalü. Compo-ée do deux rouleaux d’acier qui exercent une compression tourjours égale. Lampadaire,w .candel /. serbălorî carï se celebra cu facle, la Ellenî. Lampas, m. gîtfi (popj. re- LAX LAN 1er. inllammaţiuue la pala-lulü gureï cailorü (tinerï). Lampe, f. lampă. Lampée, f. maro pacharü de vinü, fio/i. [pachare mari. Lamper, v. n. a bé avidü eu Lamperon, m. limba care ţine fil.ilulu uneï lampe Lampion, in. lampion, micü vassü in rare se appnndü lumiuaţumî. Lampiste, m. vindëiorü de lampe. Lamprillon,m. /um/iiv»//»,*, mien lamproie, vd. vb. Lamprime, m. nat. coleup-terü strălucitori ü de N.-G-landa Lamproie, f. lampre lu. unü pesce marin ü. Lampsane, f. bot. planta cieoraeeă, allü cuï succù ê amarü. Şi herbe aux mam-inelles, lût. /ü/iip/j/n. Lampyre, m. insectă care aruncă uă lumină fosfnres-cinte. .Maï alessü—uoctiluce. Lançage, ui. punerea unuï bastimentü pe mare. Lancastérien, e,tne% adj. lancasteriană. 8e dice de uă metodă de inveţămintu mu tuale inventată de Lancasler. Lance, f. lunci;!, su»iţa. Lancé, ê<\ <>dj. puçinü esal-lalü de vinü. Lancéolé, ée. adj. bot. 1 aureolaţii, care se termină in formă de lanciă. Lancer, v. a. a ai unca eu putere, — qn. a împinge pe en. in lu me, lü face së esă intre ômenï, —/e cerf a face cerbulü së esă din loculü j unde es!e; —un navire, a da drumulü uneî navi de pe uscatü ca së intre pe mare; s.1—, a se arunca, - dana le monde, a se arunca, eşi, în lume. Lancetier, m. cufhiă de I.încete. Lancette, I. lancetă. Lanceur, m. lucrătorii la unü ceprăsariu : cellü cé pune in mersü uă aflacere. Lancier, m. lănciuriu. călare armaţii de uă lance. Lancinant, *\ adj. lanei-nan'e, care se face simţi-bile prin duivrî subile ş scurte, prin cutiteOichiitnrî) pur élancements. Lançoir, m. oppritôro de moră. care se re.lieă së vină apa. Lançonnier, m. -candură scobită pc marginï. Landan, m. mare arbure de Molluce, vd. şi sutjnu. Landamman, »//. landaman. primulü magistraţii în u-nele cantone din Sueeia. Landau, Landaw, /^.ra-le•-♦*-Langage, m. Iiidimnn. modîi de espressiunr; voim* Lange, m. f.işiă, faşiă. lucru de înfăşiuratii. Langeloiie, f. t.incturâ de aurü. ilcinlttr.' d'ur1.— Inventée par Ic docteur anglais Langelolte. Langoureusement, «tiv. in modü lănp-diî Langoureux, euse, adj. lăngedu, Iml.ü, môle, Tara activii ate, vd. languissant. Langouste,!' speçiâ de raeü de mare, palinuru >■. Langousiièreyf. plasa pentru a prind * rarï de mare. Langue, !'. limbă. Coup de —. vorbire de réü ;—morte, limbă mô-tâ, c*re nu mal essiste decălu in cărţi;—sain-te, - - ebreiculü verhiü. Enfants de—, junï crescuţi în cunnoscinţă limbelorü orientali. Prendre —-, a se informa de celle cê se petrecü. Langue de bouc, vd. vipérine. Langue de cevf, vd. scolopendre . Langue de chien. vd. cgnoglosse. Langue de serpent, f. dinţi de pesce petri(icaţi. Cornp. glossopètre. Languette, f. uerï-cè are forma uueï mice limbe. Langueur, f. lăngore, lan-gedéla. Languéyage, m. cercetarea limbeï unuï rimâtorü. Languéyer, v. a. » cerceta limba unuï rîmătoru, cà së véda décâ este sanëlcsü. Languéyeur, -,n. prepusu cà së rercetode rîma:oriï,vd. prec. Languier, m. limbă si ^ i i u de rimâtorü all'uma'e. Languir, v. li..i làngedi, dépéri. sta în i.'oliciune/ Languissamment,af/i.cu blnizedélà, rnolat.icù. Languissant, e, adj lân-geditoriü, care slă în moliciune. 1 Laniaire, adj. laniariti. Se dice de dinţii caninî proprii a si a şi a. Lanice, adj. f. (bourre—), căiţi de lănă. Lanier, m. speçiâ de irete. Lanière, f. currea lungă si subţire. [produce lănă. Lanifère, adj. lanilërü, care Lanigère, adj. copperitü de përü desü cà lăna. Lanion, m. uă passe re silv. Laniste, m. cellü cè forma pe gladia orî. Lansquenet, m. vechiu pedestre germanii. ! Lantane, " . s. lanthane, unu'u din corpurile simple chemice. Lanterne, t. lanternă, feli-nariü. Pl. fam. pr->stiî. Lanterneau, m. micü fe-linariü d’assupra unei cupole. Lanterner, v. a. a incănta prin vorbe vane, deşerte. ; Lanternerie, f. vorbe frivole, vane. Lanternier, m. cellü cè face felinare ; omü nereso-lutii. [cupolă mică. Lanlernon, m. speçiâ de Lantiponnage, m. v rbe i vane, p >p. LA P 17 - LAH Lantiponner, v n. a vorbi lucrurï inutilï Lanturlu, m. lauturelu, vorba popurare cà së sem-n i lice, eu nu crede cine-va la c iaa cé i se diee Lanugineux, euse. adj. Iwt. lanuginosü. copp ritii de tu-leiü. [vd. pareil \ )>a(ienee. Lapatum, >n. s. lapalhnm, Laper, v. a. a bé. precum canele. Le chien lape. Lapereau, m. j une impure de casa (de treï patru lune). Lapidaire, m. s. ouvrier—, cellü cè taiă petrele pretiôse, cellü cè le vinde. Lapidaire, adj. lapidariü. Se «lice de inscripţiunile săpate pe petră. Style--, sti-lulü in*cripţ. pe petră etc. Lapidation, i. lapidaţiune, ommorire cu petre. Lapider, v. a. a delapida, uccide cu petre. Lapidification, f. formaţiunea petreloru. Lapidifier, v. a. a converti, transforma, preface, în petră. Lapîdifique, adj. lapidificu, propriu a forma petre. Lapin, m. iepure de cas:i. La fem. lapine. Lapis, m. lapis laz ni i, pe-t'ă dură şi opacă seinenată cu mice vine, carï se arrêta că aurulü : culôre albastră dischisă. Şi lazuliie. [lusce. Laplysîe, f speçia de mo- Lapmude, f. haină de pele de rennü. Lappulier, w. b»t. genü de liliaceü asiat şi americ. Laps, iu. (de temps), lapsü, spaţiu de timpü. Laps, m. cădere în eresiă. Laquais, >ti. (an-ru, I ,<[ueu. Laque, m. Iacii, fniimisă résina de gummi chineză. Laque, l. s. gomme laque, reşină roşia de In lia ; [la-q>ie eol.nmbi ne), culôre de purpură făcută cu alumina. Laqueton, m. băieţii de serviţii. Piminut. delà laquai':. Laqueux, ease, udj.Âe natura lacului. Laraire, m. i ;culu casei, la antici', unde se făcea cult ui ii deilorü larî s. domesheî. L )ralies,f. pl. laralie, sérba-torï in onô-ea deilorü Ian. Larcin, m. fur tü cu abilitate: plagaalü. fde balenă. Lard, m. slănina ; grăsime Larder,v.a. a pune la c-j-ne felie de slănină, împăna. Lardivore, adj. care mănâncă s'ănină. Lardoire,m.furculiţa penîu slănină, cà sé împănede. Lardon, m. felia de slănină. Lares, m. pl. larî. Genie protectori şi cnnsrvrtorî ai casei, U antici. Large, adj. largii. Sust. m. mare. opp. la mesquin. Prendre le—, a intra in largul ü mării, vd. largue. Gagner le , a fugi. *lit. lati folium). [ostenesre. Lassant, e, adj. care fa ligă, Lasser, v. a. a fatiga, osieni. Lasseret, m. alcâ de lerrü pentru perdele. [ohoséla. Lassitude, f. lassitudinne, Last 9m. s. laste, mar. greutate de douë 1()n*\s. 2000 kilo. Lasting, m. materiă de lănă. Latanier, m. bot. palmü de Antille. Şi bâche, palmier éventail, (borasus llabelli-tormis). [scunsü. Latent, e, adj. latinte, a- Latéraf, aie, adj. laVrale, delà lature. Latéralement, ado. Literale, despre laterï. f Lèyal. à Latere, din parle;» ; vd. Laticlave> m. laticlavü, tunică cussută pe margini cu purpură, la H. anticï. Latin, e, adj. latinü, éylise — e, biser. occid., Vnile—, vëlü latinii , triănghiulare. J'y )>erd* num latin. cu a-césta mï perdu limpufi şi munca. Latiniser, v. a. a laîinisa, a da vorbei llessiune latină. Latinisme, m latinismü. Latiniste, >n. latiniştii, care scie latinesc»». [latină. Latinité, f. latinitate, limba Latitude,!', lăţime, intimlu. lărgimea unei materie. Lé ans, ariv. vechia pentru là-dedans. Léard, m. pie )pü negru. Lèche, f. fe'iă subţire. Lèchefrite, f. vassü cé se a^şedă câ së priiméscâ suc-culü, candü se frige carne. LécHer, v a. a linge. Leçon, f. lecţiune. |cit.i’oră. Lecteur, m. trice, f. lectoră, . Lecture, f. lectuiă. citire. Léc'iyte, m. vassü in formă : de mare butilă, la anticï. Lède, m. s lédum, arbiirelü din nord. Eurnpeï. j Légal, e, adj. legale, con- forme legilorü, pre«c,rissü de lege. [galitate. Légalement, adv. cu le- Légatfsab!e, adj. care sc pô‘e légalisa,face së fie legale. Légalisation, f. Jegalisa-ţinne. Légaliser, v. a. a légalisa, attesta autenticitatea unuï actü, face se lia légal»*. Légaiié, f. legalivate, con-formaţiune cu legile. Légat, m. legatü, cardinali; care guberoă vre-uă provincia ecclesiastică a lat ere. tnlinis^üestraordinariü lingă unü priucipe creştină. Légataire, m. leg.itariă, cuï se fice ună legită uă donaţiune. Légation, f. leguţiune personale activă allă unei ambassade, reşedinţa sa. Légatoire, adj. legatoriă. Se dice de provinciele gu-bernate de unu locul en in te sub imperatoriî Romanî. Lége, adj. mar. Se dice de unu bastimentă care nu esle încărcată completă, [ginde. Légendaire,»i.autorü dc !e- Légende, f. legindă, narra-ţiunea vieteî sănţilorii ; poveste miraculosă, in seri -ţiune săpa!ă în giuru u uneï medalie. Léger, ère, adj. leve, uşioriă, à la légère, cu uşiurinţă. De léger(\cch.), pré multă lesne. Légèrement, adv. uşi nă. cu levitate,cu uşurinţă,lesne. Légèreté, f. uşiurinţă. Légiférer, v. n a face legi. {neol). Légion, f. legiune, corpü de LEG - 541 — LEN soldaţi;—d'honneur, legume 1 de ooôre. Ordine instituită in Francia pentru recompensa taJenleloru distinse. Légionnaire, adj. legion-nariü. soldatü din legiune. Législater, v. n. a face legi, \ (neol.). ! Législateur, m. trice, t. | legislatorü, legiuitorü. ! Législatif, ive, adj. Jegis- ! lativü, de natura legilorü | Li gislativement, adv. le- , gislativü, relativü la legi. 1 Législation, f. legislaţiune, ; dreptü de a face legi. j Législature, f. legislatură, j puterile cari presedü la for- j niaţiunea I. giloi ü. j Légiste , tn. legistü, care ! cunnôsce legile. 1 Légitimaire, adj. care ţine de légitime, vd. vorba. Légitimation, f. legitimaţii! ne, rccunnoscinţă autentică a unorü puteri. Légitime, adj. legitimii, care possédé condiţiunile cerute de 1* ge. Légitimement, adv. legi-timü, conforme legilorü Légitimer, v. a. a legitima, face së lia legitimü, a face së se recunnôsca de autenticü. Légltimisme , tn. legiti-rnismü , doctrina legitimi-slilorü. i Légitimiste, m. legitimistü, | parténü allü legitimităţii. Légitimité, f. legitimitate, po^sessiunea conditiunilorü cerute de lege. Legs, m pl. legalii, dani lăssa tü prin testa mentü. Léguer, v. a. a lega, lăssa prin testamentü, transmite. Légume, I. legume (/ai/.a-vatü), bôbe precum madărea. Légumier, tére. adj. plan-tatü, sădi tu, cu legumï. Légumineux, euse, adj. le-gmninosü. (l.ililica plante precum bobulü etc. Légumiste, m. grădinariu care cultivă Jeguml. Leibnitzianisme, tu. lilo-sofi-t luï Leibnitz. Leibnitzien, enne, ad j. parténü doctrine! luï Leibnit/. Lemma,f/i. uă plantă apatică. Lemme, m. lemmă, propo-sitiune preliminare. Mus. ai-lentiü séü pausă. Lémures, tn. pl. vd. Larves. Lendemain, m. diua urmă-1 ôî*ia. Lendore, s. persôna lentă, molatică, addormită. Lénifier, v. a. a induloi, calma, prin Jenitive. Léniment,w.liniscire, vech.) Lénitif, m. med. remediü care Jiniscesce; consolaţiune. Lénitif, ive, adj. med. Icniţi vü, liniscitoriü, calmante. Lent, e, adj lentü, môle, tărdiu, incetü. [părăsită. Lente, f. ouü de insectă Lentement, adv. lentü, în-celü. Lenteur, f. lipsă de activitate şi de iuţelă, moliciune. Lenticulaire, adj. lenticulare, de forma uneï lentile. Sust. f. vd. lentille d’eau. Lenticulé, lentiforme, vd. prec. Lentille, f. cultivée, linte commune, — de marais, d’eau, plantă din apele stag- LÈS — 512 l,KT nanti , U'Hticula uquutica, lemna minor.—vd. şi loupe. I entilleux, euse, adj. se-mënatü cu pete de rosélà (lentilles}. Lentisque, m. lentiscü, spe-çià de arbure din ţgrrele calde. Vd. pistachier. Léonin, c, adj. de leu, pro- 1 priïî leului ; vers léonins, j versuri latine unde mijlocuiü J ri uédâ cu linele. Léontiasis, f. lèpre écailleuse, éléphant) ne, vd. Elê-phantiusis des Crées. Léontice, f. uă planta. Léopard, m. leopardü. Lépas, m. nat. coquila u-nivalva. Lépidolithe, >n. lepidolitu, substanţă minerale ce segës-sesee in j,r’*aunti. Lépidoptère, m. lepidop-teră, insecta cu aripe cu soldi. [tatü de lepidoptere. Lépidoptérologie, f. trac- Lèpre, 1. s. lèpre vulgaire. lepră. Lépreux, euse, adj. leproşii. Léproserie, f. spitalü pentru leproşi. Comp. ladrerie. Lequel, ni. laquelle, f. care. Pl. lesquels, lesquelles, carï. Quand il s’agit d’éviter un équivoque, on emploie ce pronom au üeu de qui, que. Lérot, m. unü micü patru-pedü cenuşm, vd. loir. Les, art. şi pron. pl. i, le. Lèse, f. violatü. Usitatü principale cu vorba majesté. Crime de lèse-majesté. crime de majestate violată. As-sewine d-e lèse-humanité. Léser, v. j. a lace nedreptü cui-va, vătăma, faire tort. Lésine, f. economiă sordidă, pané ia lucrurï mic . Lésiner, v. d. a face economiă sordidă, vd. jirec. Lésinerie, i'. eumpliciune, caracterulü celluï cô econo-mesce sordidü (sgirceniă). Lésion, f. lesiune, prejudiciu, vătămare, comp. tort. Lesse, vd. Laisse. Lessivage, m. spëlarr eu , leşiă. I Lessive, f. leşiă, rufe in le.şiă. Lessiver, v. a. a spëla eu leşiă. Lest, ni. leslü, materie j,rrele de earï se imp’e fuudulü naviï, câ se-ï procure stabilitate ; mijlocü de a modera. Lestage, m. punere de lest, (vd. prec.) in fundul ü naviï. Leste, adj. uşioriu, agile, sprintenü ; iscusitü. Lestement, adv. cu uşurinţă, cu abilitate. Lester, v. a. a pune materie grele pe fundulü naviï, cà se ï dé stabilitate. Lesteur, ni. nave care transportă lest, vd. vorba. Lestrigons, m pl. Lestri-gonï, giganţi antropofagi din Sicilia, după anticï. Letchi, ni. fructü din care Chinesiï faeü deliciele lorü. Léthargie,f. letargiă, somnù profundü şi bolnavü. Léthargique, ad j. letar-gicü. Léthifère, adj. letiferü, car# adduce, causédâ morte. Lettre, f. epistolă, scrissôre; LEV - 543 - LKV literă. Les belle*—*, literele: gramatica, elocinţa si poesia. Lettré, ée, adj. literatü, e-raditü in litere. Lettrine, 1 mică literă lingă uă vorbă, literă care indică tramissulü la uă notă etc., precum sunt literele din susulü columnei unuï dicţio-n ari ii, cà së arrête iniţialile vorbelorü din columnă. Leu, m. lupü ; à la queue leu leu, uniî după alţii, fam. Leucome, m. leucomă, mică petă albă, cè se formédà pe corneă. Comp. albii y o. Leucite, f. leucită, produssü vulcanicii din lioemia. Leude, m. leudü, mare vassale. Leur, prou. per*, lorü, le, li. Leur, adj. lorü, allü, a, lorü. I Leurs, pl. lorü. aï, aie, lorü. Leurre, m. pele roşia for- i m ită în formă de passôre, ca së attragă i reţii etc., a-charner le leurre, a pune carne în acéstâ cursă. Leurrer, v. a. a attrage prin speranţă înşelătoria. Levain, m. aluatü. Levant, m. orientele. Levan-tele séü tërrele carï sunt la Oriente. Levantin, m. năs-cutü în Levante. Levantine, f. materiă de matasse luciă. Levantis, m. soldatü delà galerele turcesci. Lève, f. lingură de lemnü cu mânerü lungü pentru jo-culü mai/, vd. vorba. Levé, ni. umbritulù unuï planü, vd. croquis. In mus. timpulü niësure: càndü re- dicâmu piciorulü, see. Lexicologue, m. lessico-logü. Lexigraphie, f. arte de a scrie bine vorbele, [nariü. Lexique, ni. lessicü. dioţio- Lexiquement, adv. după lessicü s. dicüonariü. Lez, adv. apprôpe de. Usi-tatü numai în că te-va nu-minï de locurï : St. Denis-les-Paris. Lazard, m. şiopîrlă. Lézarde, I’. dispicătură in-tr’unü muru ; siretü dintatü. Lézardé , ée , adj. care pre-intă dippicăture despre muri . .se Lézarder, v. n. a se cop-peri cu dispicăture. Liais, m. petră tare pentru edificatü, şi pierre de liais. Liaison, f. legătură, uniune; trăssură subţire a litereï. Liaisonner, v. a. u aş.şeda petre. Liane, f. plantă americană care se urcă. Şi lié ne. Liant, e, adj. elasticü, flessi-bile, môle. Gomp. souple. Liard, m. mică monnetă de cupru, 3 denari s. 14 .sou. Liarder, v. a. a plăii cite puçinü (cu paralicu), lésiner. Liardeur, m. euse, f. avarü, economü sordid ü, pop. Lias, m. geolog. formaţiune argilôsa pecare repausă so-litulü, adj. este liassitjae. l iasse, f. maï multe chărtie legate la unü locü; ceia cè servescc së l^ge. Libage, m. mare petră pentru fundaţiunî, zidăriă. Libation, f. libaţiune, liquorï vërsate în onôrea dei-lorü. Libellatique, m. şi f. cellü cè scăpa de persecuţiune p!a-tindü unü biletü de appărare. Libelle, m. libelü, scriere in-juriosă, diffamante. [actü. Libellé, in. redacţiunea unuï Libeller, v. a. a rédigé in forme, motiva uă cerere ju-diciitria , — une somme, — une ordonnance, a desemna summa numită într’uă ordi-naţiune. LibelJste, m. autorü de li-bele, de scripte dilfamanti. Libellule, f. insectă neurop-teră. Si demoiselle. Liber, m. peliculă sub cojea plantei. Libera, in. rugăciune pentru morţi. Pl. nev r. Libérable,ad/.liberabile,cui se pôte da libertatea. Libéral, ale, adj. liberale, demnü de unü omü liberü, favorabile libertăţii; darnicü. Arts libéralise-, arţile liberali, carï perţinu esclusivü spiritului. Libéralement,ac/y.liberale, cu liberalitate, cu dărniciă. Ml; Libér alisme,-/i-liberalismU, si'leun id-'olonl liberali. Libér?*îï;é;t'. liberalitate, virtute care no indémna së dâmü, so daruimü, dărnicia. Libérateur,//!. trice, I'. libo-r.-i!oi ü, caro liberédà rlo unü rèii tu.ire, de servi nie. Liberation , i'. libei.iiiune, scăpare do uă détoriâ otc. Libérés^ .adj. şi ni. liberalii. Se dice do unü condemnatü la muncă silnica, şi care s’a liberala dnpë cô a sulVerilü ôpsa sa. per, v. a. ;i libéra, da li-l.eriato. slobozi, délivrer. Libérté, I'. libortat.o, nedepin-dinta de coinmandele altuia, faeullate de a lucra după voinţa. lJl. vd. franchises, inima nités. Libertïcide, m. destructorii albi libertăţii. Libertin, ine, adj. libertinü, cu morali stricate, dissipé. Libertinage, m. stricăciune de morali, inclinaţiunî cor-rupto. Libertiner, v. n. a duce uă vieţă corruptă ; lipsi delà dé-toria sa, courir beaucoup. Libetie,m.speçia de scarabeu. Libidineuxţcuve, adj. di.şso-lutfi, deslYînatil. Libraire, ta. şi 1'. librarii). Librairie, f. lihnlriă î altădată bibliotecă. Libration,l‘. libralivine, ecilibriü ; mişcare a luneî în giu-rulü assiï sélle, prin care ni se arrêta alternativii uă parte din supralaçia sa. [dinte. Libre, adj. liberü, nedepin- Libre-ëchange, m. liherü- sc hi i « 11 >n. libertate ii»- coi -merciu intre ruiţiimT. Libre-echantjiste,/./.|)i- ténii albi liboiiiliil-srbiii.bii. Librement; mir liberii, in libertate. m-conslrinsü. Librettiste, /<■•. libretis'i,. compositoru de librete. Libretto,///.(ital.) vorbo din-tr’uă op -vu "('ii dintr’uă o-poră comică. fcursi'. Lice,l’.l«cü unde se la cm lup <•. Lire,1’.,///(. isn» Tem. dela chir,/ de chasse, căn»' de vinătcuv. Lice, l‘. liciil. fabrică de tapisserie. Licence.!' licinţă.p.-rmissimiu specia Ie ; abusü do liberia ie : dissoluţiune, dereuulă im-rale. Licencié, rn. licinliăiiî. c.nv a priimi? u (nue licence) a Iu douilégradü intr’uă taculta'o. ' Licenciement, m. concediu allü trupelorü. i t.nipeloi n. Licencier,v.a. a da concediu Licencieusement,a\ li-cinţiosu, cu licintă, desor-dinatil. Licencieux.euse. adj. licin-ţiosil, contrari ü pudorii, d>-réylé, dcs(,rdunnc. Licet,/5 metr. —■ Aujourd'hui la lieue métrique ou lieue nouvelle est de \ kilométrés. Lieur, m. euse, cellü cè légà mănuchit de grâü, snopiï. Lieutenance/. locuteninţă. Lieutenant, m. locuteninte. Lieutenante, t'. l'emea u-nuï locuteninte judecăloru. Lieutenant-co’onei, rn. loculeninte-colonelü. Lieutenant-criminel, m. magistratü, (du châlelet de Paris), care pronunţa as-supra causelorü criminali. Lieutenant.général, m. officiariü generale, care vine după maréchal de France. Liève, f. estrassü din registru lu de censü şi rente (d'un papier terrier). Lièvre, m. iepure. ' Ligament, m. anat. liga-mentü, parte fibrôsu care u-nesce ôsse şi viscere. ! I igamenteux, euse, udj. de natura ligamintelorü. Ligature, f. ligatură, legătură pentru luare de sănge. j Ligaturer, v. a. a face ligature, vd. prec. I Lige, adj. (homme—), carc era ţinutu în obligaţiune Ll.M toile virilisa catre domnulü feudale. Ligence, f. obligaţiune.! u-nuï homme lige, vd. prec. Lignage, m. familtâ, nêmü. Lignager, ère, adj. din (ceaasï familia. lietrait—, retrassulü uneï eredităţi vin-dute. Lignej f. liniă. Passer la—, a trece equatorulü (in marină). [linëulè, strie. Ligné, êc, adj. liniatu. Comp. Lign êe, f. descindinţă, némü. Ligner, v. a. a linia. trage linie paralele pe uă supra-façia. [plase. Lignette, f. .'•fora pentru Ligneul, m. aciă ceruită, tirü un.su cu picură (la cis-mari) Ligneux, euse, adj.lemuosü. Lignifère, adj. lemniferü, care dă numaï lemne. Lignification, f. lemnilica-ţiune, prefacere in lemnü. se Lignifier, v. a. a se lem-nilica, .se preface în lemnü. Lignine, f. chem. materiă lemnosă. Şi corps lignetu:. Lignite, f. lemnitu. Substaa-ţă minerale combustibil»*. Şi bois fossile, bris bitumineux. Lignivore, adj. .si m. lem-nivorü, carc rôde lemuulü, (de insecte), [lui lemnosü. Lignosité, f- starea lucru- Ligue, f. ligă, vd. Confédération. La pl. celle treï commun ităţî carï fonnédâ cor-pulü Grisonilorü. se Liguer, v. a. a se uni in confederaţi une, forma uăligă. Ligueur, »i. membru allü j eonl'ederaüumï calol. în soclul ü n». Ligule, f. unü venu i intestin. Ligulé, ée, adj. bol. ligulatü, în forma uneï mice limbe. Lilas, m. arburelü ind.,Iiliacu. Liliacée, f. liliaceü. Piaule de speçiâ crinuluï. Lilium, i n. farm. tincturu alcoolică de potassa. Lilliputien, eune, adj. suai. lacuitorü din terra ima-ginariă deLilliput; fig. forte micü. Limace, f. s. limas, m. moluscă reptile fără coquila. Limace, s. vis d'Archimède, machina cà së redice apa. Vd. şi urm. Limaçon, m. melcü. Escalier en-- , scară invirlită, iu .spira!'* [talü. Limaille, f. pilitură de me- Limande, f. unü pesce marinü: mar. muşiama de în-veütü funiele. Limation, f. )>iJit e. Limbaire, adj. bot. care se referesco la limbü. Limbe, m. limbü. margiue. Lime, f. pilă, speçiâ de lemăiă. Limer, v ai a pili; fig. lucra cu îngrijire. Limier, m. rnaiv cane de vînalôre. —de police, spioü. Liminaire, adj. care este în capulü, la începutulü, u-neï cârti. Limitatif, ive, adj. limitative, care înărgîne.sce. Limitation, f. limilaţiuue, mărginire. Limite, f. limite, hut irü. 1*1. vd. termes, bornes. Igmi. Limiter, v. a. a limita, măr LIN Limilrop^e, ni j iimit.i lu, \ Care rsV pe limitL ],I Jiotare. Ltmodore, in.lmt. tia pl.mtfi ;ip«*ri ri vu. [ < I. ' lacurï. Limoine, f. but. uă planta Lim^n, . <. uomolii. Limrnj m. lemnu u caresus-t inc f repliile scaroï. Liman, m. lemăia (zemàsa). Lim<0»; m. biirrala do lemnü care susline driculii trassureî. Limoïisfîe; f. limonada. Limon^i£iier,)/>. ivre. C. c; rele-resce ia liniere unnï desenmn Succes^inii- e.suceessiune in ordinea uneï Mu ie de aflini-tate. Linéament, m. lini unentû, trăssură liniariă, trăssură a feçieï (obrazului). Linei,/» .speç.de păndă de inu Linge, id. panda. Linger, m. rn:. f. care vinde pândă. [panda. Lingerie, f. commerciü eu Lingot, ni. buccaîa de nif-lalü t pitü şi nelucratü. Lingciière5 f. machina unde se tôrna metakde. Lingual, e, adj. anat lim-hale, care. ţine de limbà. Linguale, i’. limbate, literă carc se pronimç.ia cu limba, cum esie r. Lingtce, f. pesée sâralu mut r Linguiste, m. limbistü, cellù cè studiéda speciale limbele. Linguistique, f. limhislicj. st ud i 11 lu principielorü şi n— laliunilorü limbelorü. Lingiële, f. coquila bivalve : de ordinariü bec-de-cane. Linier, ière,adj. care se iv-leresce la fabricaţiunea n^ tură forte fină de inu. LIQU v.) — Linoi, m. otle, 1'. mica passé re. Tète de—, capü usio-riü : siffler la— le, a bé. Linteau, m. stinghia pusă iu crucişiu lu terestră etc. Lion, rn. oitne. 1'. leu. cellü mai tare animale; f. leină. Lionceau, rn. puiü de Jeü. Liondent, ni. bol. genü de cicoracee. (la armărie). Lionné, ée, adj. serpuindü Lipogranimaiiqu e, adj. lipogrammaticü. Se (lice despre opere, deuude se esclude vre-uâ literă alfabetică. Lipothymie, f.- med. privaţiune momentană de sin-timintü , séü de mişcare, défaillance. Lippe, f. Jabiü (budàj inferi-orü mare şi înaint’atü. Lippée, f. buccătură, buccà-ţică, franche- , bunü ospôtü care nu costă nimicü. Lippitude,l.lipiciune(urdorï'. Lippu , e, adj. budatü, vd. Liquation,t. separaţiuuea u-nuï metalü forte lusibile de altulü care nu este fusibile, mai alessü a argintului de cupru. Şi ressitaye. Liquéfaction, t. clu'M. schimbarea unuï solidü în licidü. Liquéfiable, adj. care se pôte schimba in licidü. Liquéfiant , e, adj. care schimbă unü solidü in licidü. Liquéfier , v. a. a schimba unü solidü în licidü. Liquetj w.mică périma vallée. Liqueur,f.liquôre, substanţă licidà. Vins de—,vinurï mus-catr etc. FÂqueur s. liqueur s/iinllieuse , liquôre , ben-tură, spirtôsâ (Ii«ji.ieor). Liquîdambar , ni. s. c.i-pahne, arbuivlü amautaceii amer, care dă sti racole licidü. Liquidateur , m. licidu-torü, cellü cè licidédà uă •oco'élà. Liquidation, f. licidaţiune. Liquider,v. a. a licida, regula ceaa ï.inst ru mon tü, os.-ïi, pentru sclivisiliï. [sô!a. Lisstire, I'. politură, sclivi- Liste, f. •şinvit.-i de peru albü (la capiilu eailorü), listă: civile. lista c i v i U». Listel, J/i, urehit. lis!i*l, orna ni en tü pSIralü şi planü. Liston; ,n. mică bandă rare portă devisa (la armar.; Lit, j/i. l(M'tü, patü: asşter-nulü,stratü. alhia unuï fluviü; lit de jtierre , slratü de pélrâ. Lit de justice, scau-D u I ü cé occupa rigole in parlamonlü. Mur.— île nuire", locü unde oslo mm currinte; —du, vent, direcţiunea esact.il a vintuluï. Litaniesy f. pl. litanii1, rugăciuni* in formă de in\ocaţiu-nesuccessivă cătro Dumned. Litchi s)n. genü de sap naceo. Liteau , >u. locü unde stă lupi Iu diua. Liteau, m. margine, dunga, culorată n unuï servei ü etc. Maï alessü la ///. Litée, f. uniune de animali in aceaasï şedinţă. Literie, f. totü cè compune , unü patü. Lithagogue, adj. med.propriu a scoto uă petră din stomaeü. Litharge, f. chem. os.sidü I de plumbü cristalisatü. j Lithargé, ée, adj.s. lilltur- j y y ré. ée, falsificaţii eu o>-sidü de plumbü topi tu şi cristalisalu. Şi litharyire Liifciasie, f. fomaţiunea petrei în corpulü umanü. ( itniate, lifhique, vd, lO'u.te, urique. Lithochromie, f. processif Ijlogralicü, cà sè imprime iit negru şi in culorï. lii.iocalle, I'. litocola, cim-montü in caro lapid.iriulü (giuvaergiü) li pesce petre'e-preliôs« cè liioréda. Lithographe, m. litogriifü. Lithographie, f. litografia. Lithograpltier, v.a. a lito-ii ralia. Lithographique, «dj. li-togralicü, do litografia. Lithologie, f. litologiă, cun-noscinţa şi descri pli unea petrelor r. [prec. Lithologue, m. litologü, vd. L ithontr iptique«/7j. m. medicamentü presuppusü propriu a dissolvi pêira din sto-m;icü. [rôde placa, artosia. Lithophage, m vennccare Lithophanie, f. transparinţa. petroï. Liihophylle, 1. foia petrifi-cată. Litliophyte, speçia de pn-lipü ; pétra de iornrô M*gt— laie. Lithotome, j n. diir. lilo-lomü, instrmnentü pen’.ru a tăia pétra din stomaeü. I ithotomie, f. estracţiimea. tăiarea, petrei din stomaeü. Lithotomiste, rn. niedicü. care se occupai de estracţiu-nea petreï din stomaeü. Lithotriteur, m. litotriturü. uri LIV instrument ii pentru a slë-rima petra din stomaeü. Lithotritie, !‘. s. Uthotrip-sic, metodă pentru a sfërîina pétra din stom icil. [licatü. Lithoxyle, rn. lemnü potri- Lithozoaâre, adj. Calitică măştile inghiâçiat’e, carï in-cungiură stîncele. [animali. Litière, f patü de paie pentru Litière, r. speçiâ de scaunü séü trăssură dus.şă pe doué drice, s. lemne. Litigant, c, udj. oare. cou-teslă, vd. plaidant. Litige, litigiu, eontesta-ţiunrt in just iţa, processil. Litigieux, rase. adj. liti-giosü, rare este séü pôte ii in contestaţi une, continţiosil. Litispendance, f. timpü in care unü processü c. instrumentü pentru a inësurt iutéla une! navï. X.ochage, m. clëtinaro (de j)otc.ôve, vd. Lo her. Lo îhe, f. micü pe.«>c< degirla. Locfrer, v. 11. a so olëiina. fi apprôpe >è. cada ldespre potcôve). Loc ^el, a. sajiri strimta. Loc’ieiage, m. agri*. săparea paminfuluï. j mintu!ü. Locheter, v. a. a săpa p;i- Lochies, t. /«/. iwd. lochio. Locman, >n. locman. pilotu, inarinariü. Locomobi'e, adj. locomo-bile, care se pôle schimba din locü. Locomobilité, f. facilitato de a se mişca, eşi din locïi. Locomoteur, m. trice, f. loeumolorü, caro mişcă. Locomotif, ive, adj. care pri \ esco locumoţiunea. Locomotilité, f- facultate de a se mişca prin puterea sa propria. Locomotion, f. Jocumotiu-ne, mişcare din locü. Locomotive, f. locomotivă, machina can*. mişcă drumulü lerratü. Locomotivité, f proprietate- cè are unü corpü do a s* misca, séü a li mişcaţii. Loculaire, adj. bot. locu-lariü, divisü in maï multe cavităţi. Locu le, f. bot. cavitate mică. Locution, f. ocuţiune, es-pres.siune, modü de a vorbi. Lodier, ia. plapumă de lănă. Lods, jh. /•/. Usitatü numaï in lotte et voiles, dreptulü cè percepea unü seigneur censualedin preţulu proprietăţii vindute, candü delà a-cestă proprietate ellü retrăgea unü venitü. LOC. LOM LO#, >n. niar. Ui tu re cr na-vea presintă vintuluT. Lofer y v. n. mur. a veni )a vîntu.presinta viutulu: prora. Logarithme, >n. logaritnm. Puterea la care se redica unü numé.ü. cà së producă numëulü allü cuï es e lo-gari'mulü (in math.). Logarithmique? adj. Jo-garitmicü. Loge, f. 'oge, cabinetü intr’ uă sală de spectaclu. Logeable, adj. de sedutü, unde cine-ca pôte sedé. Logement, m. şedinţă, 1<-cü unde séde cine-va, domiciliu de circunstanlà. Loger, v. a. a da cui-va domiciliu. Se—, a se instala. Logetie, f. mică loge. Logeur, m. euse, I. cellü cr. ţine domicilie mobilate. Logicien, m. icnue. f. cellü cr cuunôsce, studiédâ. logica. Logie, f. tractatü, vd. discours. Logique, t. logică, sciinţa cugetării; adj. logicü, conforme regulelorü Jogiceï. Logiquement, adu. logicü. după logică, conforme cil logica. Logis, »»(. lăcuinţă . casă. Corps de—, partea principale unuï edificiü ; Intjis du roi, carcere, închisôre. Logistes. m. pl. magistraţi la Ath-na însărcinaţi së ve-rilice socotelele. Logographe, »i. cellü ce scie se senă attătu de iute, cum se vorbesce. Logographie, f. arte de a scrie iute cà vorbirea. Logographique, adj. lo-gogralicü. Logogriptie, n>. enigmă a cui vorbă se derompune în alte vorbe definite, cari se dă a se devina, ase ghici. Logogriphiq-»e, adj. lo-gogrilicü. Logoma îhie, f. dispută de vo* he, fie lucrurï puçinü importanţi. [machicii. Logomachique, adj. logo- Logos, m. vorbă, oraliune. Logothète,»i.logotetü. Controlorii generale de compu-turî in imperiulü hisanliuu. Loi, f. lege, actü de autoritate suverană ; regula ; caratuln monnetelorü. Loi divine, leg^a divină, preceptele positive d .te de revelaţiune. Loïmologie, I. tractatü de bôlele peşti linţi al î. Loin, ailr. departe ; au—, in depărtare;— de, departe de : de—, de d, parte; de—à—, la intervale forte depărtate, (mal bine de—r.u—). Lointain, c, adj. care é departe, dnpârtatü Si,.şl. in. depărtare : dans le—, departe. Loir, ix. micü patrupedü. care se pretinde a dormi tută iérna : fuj. leneşiu. Loisible, adj care este permisei. Loisir, m. timpii disponibile, repausü. timpü de ajjunsü : à loisir, dupe plăcere, farà a se grăbi. Lok, ni med. poţiune (si-r.'pü desü') peptorale c»l-mante. Si looh. [lumbi. Lombaire, adj. care ţine de LON U>N Lombard, m. lombardü. ! Nume allü unorü usurarï din Krancia ; stabilimentü de împruir.utü. Lombardisme, m. modü de vorbire propriü Lombar-di lorii. Lombes, I'. pl. lumbi. Lombric, m. lumbru-ü. Lombric^l , aie, adj. de forma unuï lumbrieü. Lonchite, f cometa in for-ma uneï suliţe. [plantă. Lonchitis, f. s. lonkite. uà Londrin, m. londrinü. i'os-tavü usioriü care imită pos-tavulü de Londinü. Long, gue, adj. luniuï. Sauf. m. lungime. Eu savoir—, a ii siretü ; prendre le plus ; —, a lua drumul ü cellü maï I lungü. l.e—du carême, în ! cursulü postului ; au--, pe j lungü (longuement), pelargü; . un —, du —, eu -, d’aîun-gulü. Au—, du—, le—, tout te , tout du—, (mrrgmdü) d'alungulü côstelorü (on cù-to'/ 'lit). .1 la longue, eu tini pu I u (à la continue)', de \ , in lungime De longue ; main, de multü, de timpü lungü. Scieur >-tru (ciocü) lungü. Longitude, f. g’ogr. lungime, distanţa (in grade) unuï locü pane la unü primü meridianul astr. distanţa a do ;ë stele luată pcccliplicâ delà appu<ü la rësaritu. Dureau des longitudes, stabi-limenUi instif. in 1795 ca sé redigede in ioţî anniï uă o-peră (la connaissance des temps), continîndü rësâri-tulü şi appusulü sôre'uï şi planetelorü etc. i ongitudmal,«/c, adj. lun-giîudinale, întinsü în lungü. Longitudinalement, adv. în lungim»*, en longueur. Longiuscule,i(<7/.lungul< ţu. Long-jointé, ée, adj. cu partea inferiére a piciorului lungü (despre caï). Longtemps, adv. multü, timpü lungü. Depuis—. de multü timpü. Longrine, f. lemnü cê se assédâ pe parï. Longue, f. gram. silabă lungă, à la—, cu timpulü. Longue-paume,f.unüjocü. Longue-vue, f. ochhmü, lunetie d’approche. LOI Longuement, adr. muitu (impü, ru încetulü. in durată luncii. Longueresse, f. micü los-satü (şnnţil» în ocnele de ar-tesiâ. [luDgü. Longuet, ett>\ adj. puçinü : Longueur, f. lungime, durata de tirnpü. Traîner en ' —, a întărdia, Iragâni. Looch. ni. vd. Loi;. Lopin, m. buccatâ, j>ufi. Loquace, adj. care \ orbes ce multü. Loquacité, f. deprindere de a vorbi multü. Loque,1'. peticii de materia vechia. vd. guenille, morceau. Loquèle, f. facilitate de a vorbi in terminï communï. Loquet, ni. clanţă. Loqueteau, ni. clanţă mica. Loquette, f. pe:icü micü, i petite pièce, vd. loque. Lord, ni. lordü, domnü, seigneur. Lord-maire, m. «ruberna-torü civile allü Londinuluf. Lordoze, f. s. tordosr, med. j lordose, curbatură înainte ! séü în jeosü a spatelui. Loré, êe, adj. natatorie, aripe, de unü srn ltü dillerhü decătu ale pesceluï (la armărie). [impudice, loretă. orette, f. femeă d.- morali orgnade, f. ochire, orgner, v. a. a ochi, 9e uita cu anghiulü ochiuluï, şi uère-cum lürtivü : a privi cu uă lorgnette. Lorgnerie, f. uitare furtivă şi prolunjptu. Lorgnette, 1. micü ochianü, petite lu nette. Lorgneur, m. cu*<\ I. care se uită en ochianulü. Lorgnon, >/<. ochianü eu uă singură sliHă. Lori, m. speçiâ de p.ipapalii Loriot, m. s. lauriot, stic-lete. Conipcre-lor iot, mica inMătmă la pleôpâ. Lormion,J/<.l‘errai if! 2io?e uia Loucr.ei, -m. lârnâcopü. Louer, v. ;i. a lăuda. Louer, v. a. a închiria. a da séu lua cp chiria. Loueur, >*». euse. I. care laudă fârâ niciuuü câpétaiü. Loueur, m. euse. f. care dâ cu chiria, închinătorii. Lougre, m. mică nave de commerciü. Louis, m. vechiă monnetă dela Louis XIU de aurü, 23 fr. 55 cent., substituită acum prin napoleon. Loup, m lupü ; mască de catifea négra. Trou de loup, fossatü largü încatü së nu îü trécà lupulü. [pisică. Loup-cervier,?;*. speçiâ de ! Loup-garou,m.peiin .u vra-j jitoriü, cè se credea că alérga l nôptea cà lupulü ; fiy. omü | nesoriabile, sëlbaticü. Loup-marin, m. speçia de j pesci marini. Pl. des loups-j marins. I Loupe, f. iumôro .sub pele. J Loupe, f. s. lentille, lupâ, sti-[ clă convessă, caro măresce obiectele, [tumori sub pele. | Lou pe ux,eT. Louvetier, m. cellü ce întreţine unii echipagiu pentru vinatôre de lupï. LOuvîerSj//(.[i stavü fabricai, la Louviers. lingă T.vrenx. Louvoyer, v. n. a merge cà lupiï, de colo dincolo, lace abateri : mur. .1 naviga alternativei pe na costă şi pe cea ala. in direcţiune oppu. Lucide,n Jj.lucid ü, luminoşii Lucidement,^/luminosü. Lucidilé.f.lucidita ie,claritate. Lucie, m. b-ns île Sainte Lucie, vd. Machaleb. [Veneriï. Lucifer, m. lueiferü, planeta Lucimètre,//i.lucimetru, in-strumentil pentru mesura in-tinsitatiï lumineï. Luciole, f. verrue lucitoriû. Lucratif,/rc, adj. lucrativii, care adduce castigü. Lu cra tivement,a^r.lucrativii, prin casligü. [profit. Lucre, tn. castigü, lolosü. Lucrèce, f. lucreţiă. femeă castă si virtosă, cum era I.u-crelia luî Collatinu. Lucubration, f. vd. élu «-brution. LucuHus, m. L'icullil, oimi cui place măncărî bune. Lucuma,<;i.un arbure brasil. Ludion, m. uă jucăriă. Luette, f. parie cărnosă oblu ngă la intrarea gîtlegiului. Lueur, f. lucire, mică lumină. Lugubre, adj. lugubre, jalnicii. Lugubrement, adv. lugubre, cu jale, funebre, triste. Lui, pron. m. şi f. eMü, luî, eî,T. Luire, v.n. a luci, lumina. i,r\ L( T Luisant, e, adj. iuciiorm. Luites, f. pl. vd. Suites. Lumachelle,f marmure care conţine sfërîmature de co-quilc. [renichï. Lumbago,»'■ reumatismü in Lumièrejt'.lumina, lumîu ire; oclrî de altă culôre decatü a a nimaleluï (la armărie). [tileï. Lumignon, m. virfulü feş- Luminaire, adj corpü ce-rescü cure luminéihi; luminare de céra ; tôt*; luminările apprinsr la uă serată în biserică. Lumineusement, adv. luminosü, cu lumină, clarü. Lumineux, mise, adj. luminosü. Lunaire, r/J.lun.ire, de luuâ. Lunaison, I'. lunuţiune, durata uneï lune pline Lunatique, adj. lunaticü, suppusü influintelorü luneï. Lundi, ai. luuî ‘jras, ultima lunï după caruavulü. Lune, f. lună ; — rouss», luna din Aprile, nouvelle —, lună noupiei ne—dună plină, d e j n i -I u ) ie, se 111 i 1 u n ă.. 1 bo tje > • à la —, a munci în desertü. Faire un trou à la — , a face falimentü (fam.). In chem. argintü. Lunel, m. bunü vinü muscatü dela Lunel în Moutpellier. Lunels, m. pl. patru ron-durï dinţate formăndii uă rosă cu p.itru foie (in armâr.). Lunette, f. oebianü, lunetă, -d'approche,de longue vue. La pl. ochi larï. Prend re des lunettes, a procédé severü. Lunelier, m. fabricante séü vîndëtorü de ochilan. Luni-solaire, adj. annee —,compusü.din revoluţiunea sôreluï şi a luneï. [luneï. Lunule, f. lunulà, crescerea Lunulé, ee, adj. lunulatü, in lormă de semicercu. Lupercales, f. pl. luper-nale. Sërbatorï aunuuh la anticï in onôiva deuluï Panu. Lu père, m. insectă coleopt. Lupin, m. planta legumin. pentru nutrim, animaliloni. Lupuline, f. speciă de lucerna. Luron, une, ad . veselü şi iară grije, bon vivant. Lustrage, m. lustrare, vd. lustrer. Lustral, aie, adj. lustrale, care serv ia pentru purilica-ţiunî la păgâni. Jour , di de botedu la antici. Lustration, f. lusiraţiune, cerimonie prin cari preoţii păgâni purifica unü orasiü etc. Lustre, m. luslru, politură. strălucinţă ; candelarü sus-pinsü ; spaţiu de cinci annî. Lustrer, v. a. a da lustru. Lustrine, i. lustrină. Lut, m. lipitură cè se applică la astupuşiulu uneî butii*». Luter, v. a. a lipi astupusiulü uneî butile. Luth, m. speçiâ de harpă. Luthéranisme, m. lutera-nismü, religiunea luterană. Lutherie, f. commerciü de instrum. musicalî cu cord<\ Luthérien, an ne, adj. Iut*>-ranü. Luthier, m. fabricante de instrum. musicalî cu cordn. | Lutin, ine, adj. deşteptu, nu- M -W.> Ma bunalictl, şi retu Şnst. »w. spirilü nebunatieü, copilü desteptü. Lutiner, v.a. a nelinisci, nn lăssa in pace, agacer. Lutjan, m. genü de pesci. Lutrin, m. pupitru de biserică, pentru cărţile de căntatu. Lutte, f. luptă, dispută, eon- ii utii. [puta. Lutter, v. n. a se lupta; dis- Lutteur, m. rnse,f. care se luptă. f loca rea unuï ossü. Luxation, 1. lussaţiune,dis- Luxe,^). lussuriă, profu.siune: nuiiiiiiticinţa c'luxu). Luxer, v. a. a face së esă unü ossü diu loculü séü. Luxueux, euse, adj. care disfâşiură lussuriă (lucsosü). Luxure, f. lubricitate, des-frinare. vil. şi incontinence. Luxuriance, f. crescere pré ahundante de arburï. Luxuriant,e,adj. pré fertile. Luxurieusement, adv. eu lussurià : desfrînatu. Luxurieux, euse, adj. lascivă, impudicii. Luzerne, f. lucerna. Luzerneux, euse.udj. care produce lucerna. Luzernière, t. cămpu de lucernă. Ly, m. mësura intenerariă chinesă. apprône 1 leucă. Lycanthrope, m omü bol- I navü de licantropiă, vd.»<>•»>.. j Lycanthropie, f. héla mintale care face a se crede schimbat ü îu lupü. Lycée, m. liceü. Xumitü del t loculü celebre lingă Atena, unde Aristote’e da lecţiuuile. Lycéen,»!, scolariü de liceü. Lycium, m. uă plantă Lycographie , f- tractatü assupra lupi lorü. Lycopode, n>. lico|K>diïi, jilantă criptogamă. Lycopus, m. marubiu, uă plantări tnarube aquatiqn.r. Lycose, f. nat. speçiâ de a-rachnide. Lymphatique,adj. limfatic. Lymphe j f. limfă, umore a-posâ, tran s părinte, car» circulă in unele vasse ale corpului. Lynce, >n. £euü de cruslaceï. Lynch, »i. (loi de—), justiţă sumariă cè esercită, affarâ din autoritate, poporulü Sta-telorü-Unite contra individu culpabili. Lynx, m. nat. lince, risii, unü animale. Lyre, f. liră. [lireï. Lyré, ée, adj. bot. in forma Lyrique, adj. iiricü. Lyrisme , m. esaltaţiune poetică, mare entusiasmü. Lysimachie, f. bot. genü de couvolvulă. Si corneille, ( hasse-bnssc , per e~bossr , snnei-d'eau. IsÆ M, f. m. m. A decé cousu- n\e, et masc. suivaut l’ap- nante. Subst. fèm. suivant pellation moderne, Me.. l’appellation ancienne, Em- Ma, posş. mea, vd. moit. \l \( .11 MAGII Macabre, (danse—) macabru. Galilicà unü ilanU'i unde tiguredă persône de tôle stările. Macadam, m. strata asşier-nutà cu peirisiü ~i nisipü, dupa sist.t-iua angluluï Macadam. [im!ti eu macadam. Macadamisage,m. asş'er- Macadamiser, v. a. a as-ş'erne eu macadam. Macaire,"i. séü Robert Ma-caire. persôna nenohile de teatru, allü cuï nume a deveniţii sinonimü eu insela-torü impudinte. [mută. Macaque, m. genü de ;nai- Macareux, m. pl. passerï palmip. apatice. Macaron, m. mica prăjitură de migdale si sacharü, Macaronée, f. poesià am-mesticată cu vorhe l dine şi altele din limba vulgare, căroru sé da terininaţiune latină. Macaroni, >n. macarône. Macaronique, adj. în stilü de macaronée, vd. vorba. Macédoine, 1. buccale compuse din dill'erite legumi séü fructe; ammesticîi de buccate diverse. [ţiune,vil. urm. Macération, f. p. macera- Macérer, v. a. a şî incommoda corpiilü prin austerităţi, prin ajunatü. Macirer,Y.a.r/ic>/t.a macera, lăssa së sté într'unü licidü uă .substanţă, care trebue së depună principiele sélle solubili. Macéron, rn. uă plani*. MaOabées, m. pl. Maca-beele, ultimele d uë cărţi ale vechiului Testamentü. Mac? e, I. bot. v.ileriiiuelâ. Maci;eco^i lis, m. s. machi-i‘onlis.f'ort.v>'( //.parapet cu disrhisure pentru a vedé şi delinde , appâra , piciorutü muri orii. ftlachefer,)/*. «“ură de l'err. Fs1âcŞ?e{iîre,Işiudj.;d> ut--) d'iite care servr.see a m;i-cina. Comp. drnt molairr. Mâcher, v. a. a slerima, mă-cina, cu dinţiî. Je ne lui ai pus nv'ché, nu i am vorbiîu cu dulceţă,i am spus’o verde. N!âcheur,''(taj,(/r//. care macină. Machiavélique, adj. ma-chiavelicü, astuţiosu,periidu. Macfriavé'isme,m.ma< biü-velisrnü, sistemă politică a lui Machiavel, preconisută in cartea sa le Prince: fiy. purtare arlificiosă, perfidă. Mac*, iavéfsste, m parlénü «d ü sistemei macliiave'ire. Mâc^icatcire, m. medica-nientu ie inestică cine-va ără së lu inghiţă. [lis. MacHicoulîs,vd. Mn?hecon- Machinal, c, adj.machinale, umle voinţa n’are parte, assemine jocului unei machine. Machinalement, adv. in modü machina'e; fără acţiunea voinţei, fără intinţiune. Machânateur, nu trice, f. care face intrige, machinaţiuni. Machine,I machină (enyiu>, engină, instrumenlu de mişcare ; fuj. intorsură de abilitat**. — pneumatique, marii, destinată së facă vidul (golu) într'uuü clopotü de sticlă ; - hydraulique, rnach. ca sé mac; 56i — MAI» conduc;! şi ,-é redice apa;— « vapnir, rnach. de aburî;— à semer. mach. de semënatü. Machiné, ée, adj.machinatü. Table—e, tabla de scamatori. Machiner, v. a. a machina, complota, urmări prin com-plicaţiunî surde, proiecta in | secretü Mach iniste, m. muchiuistü, | constructorii de machine ; | cellü ce asséda d. coruri Ia 1 teatru. Mâchoire. I'. massilă, partea ossosă unde sunt «lin-ţiî ; ţiy. omü ineptü, stupidü. Mâchonnement, m. dificultate de a măcina cu dinţii. Mâchonner, v. a. a man-sila, măcina cu dinţii negli-ginte séü diflicile —le* mots, . a articula rëü vorbele. Mâchurat, in. Imprim, lu-crâtorü care nu .«cote cola | curată din machiné. I Mâclturer, v. a. a nu Jiné | curatü, înnegri, barbouiller i de noir. Macis, m. côjea interna a nuciT muscate. Macle, f. substanţă cristalizată în prisme patrănghiu-larî. Mâcon, rn. vinü de Mâcou. Maçon, m. murariu, didariü. Maçonnage, m. lucrulu di-dariului. [face inurl, didi. Maçonner, v. a. a construi, Maçonnerie, f. didăriă. Maçonnique, adj. care line de franc-maçonï. Macouba, m. tutun ü de Ma-cuba in Martinica. Macque, f. instrumentü de D;cl.-M*m~Frrnnc. pisatü cânepă. Macqucr. t sp-trge cu uă macque.. 1 Macre, f. speçiâ de c.i-tatu ! care cresce în bălţi. >i Mac'c. Macreuse, f. passêre ti că sëmënândù cu raţa. Macrobie, f. vietă pré muhw lungă. MacrocépTiale, adj. cu < -puiü lungü (de animali i. Macrophylle, adj. cu roie lunge. [biv'i! vă. Mactre, f. speciă de coijuilă Maculation, f. maculnţiunu, pëtare. Maculature, f. loiă de im-( pressiune maculată,rëü scôssà. 1 Macule,f.maculă,péta. s>,uif-lare. [pete i-nprimăndu. Maculer, v. a. a m icul i. f i e Madame, l.domuă, madama. Plur. mesdames. Madapolam,//î.inadapolati.. materiă de bumb. de linim-s-tanü. [lo-ă. Madarose, f. căderea ^eno- Madéfaction, f. mydtl;u> ţiuue. umectaţiune, udătură (des re substante). Madéfier,v.a a uniecta, u la uă substanţă. 1 Made eine, f. madelină.sje- i çiâ de pérâ; uă prăjiturd. Mademoise le, L doinoj-şioră. I^a pf. mesdemoiselles. Madère, m. vinü deMade-.i. Ma donne, f. imaginea S- eï Vergine. Madrague, f. ocolü de funii şi plase pentru a prinde pesci. Madras,m.materiâ de mÿ^ts. si bumb. fabricată la Madrés. Madré, ée, ad . pëtatü; fiy.ti-retü (matois), rallnatü. ït>>i* iPj mag - rrffc —, leiuuO nodulatü cu vine 'bois veiné). Madrépore, m. coralie stelate, genii de polipï pe.trosï. Madrier,///.scândură (de ste-jarü) lorle désa. Madrigal, ni, madrigal, inica poe.siă care conţine uă cugetare ingenioşii şi galante. Madrure, f. pét.u naturale pe peka animalilorü, pe lemnü etc. Maésîral, m. vd. .\fistral. Kacstro, m. maestru în inn-sică. Maffié,^e, séü nuifjhi,e,adj. hillvitü, lmccalatü, fam. Magalèse, I. mină de i'errù. Magasin, m. magasinü, prăvălia; Magasinage, m. magasi-nat.ü, şederea uneï marie în magasinü, deposit.il. Magasinier, ni. ma^asiua-riü, prepusü la péda unuï magasinü. Comp. ga rde -magasin. Magdaléon, m. farm. micü cilindru (sulü) de sullu séu de blasturn. Mage, m. magü, inteleplü s. filosofii allü vechilorü Persi. Jngi’ -, s. juge nia je, altădată judecătorii care ţinea loculü unuï seni'chalü. Magicien,m.e/n ni. cellü cé r.resce vermi de matasse. Magnanime, adj. magna-nimü, niărininiosu, de suf-lletü mare. Magnanimement, adv. cu mărime de suffletü. fsuffletü. Magnanimité, f. mărime de Magnat, m. magnatü, nobile allü regatului în Tngaria, • Polonia. jnesiă. Magnésie, f. rhem. mag- Magnésien,e/me,a(i;.de natura magnesieï, care conţine magnesiă. Magnésium, m. magnesiü. Metalü care produce maq-nesiăy combinatü cu ossi-genulü. l'ticü. Magnétique, adj. magne- Magnétiser, v. a. a inag-. neti, magnétisa. [netesce. Magnétiseur,»*. caremag- MAÏ - i Magnétisme, m. magne- 1 tismü. Magnificat, m. (lat.) mag- j nificat, căntu allü Verginiï. rare se celebrëda la denie. M jgnificence, f. mngnifi-cinţă, inare strălucinţă. Magnifier, v. a. m lăuda, esalta mărirea. Magnifique, adj. magni-licü, măreţii, strâlucitü. Magnifiquement, adv. ru magnilicinţă. Magno e, f. fructü de magnolia, vd. urm. Magnolier, m. s. magnolia, arbure americ. msenmatü prin frumuseţa llorilorü sélle. Magot, m. mare maimuţă : banï puşi în réserva. Ma ialeb, m. speçiâ de cires iü sëlbaiicü de Antille. allü ruï lemnü è cunnoscutü sub numele de bais de S' inte Lucie. | Maheutre, m, soldatü allü ligel altă-dată. Mahométan, ane. adj. şi sust. mahometanü. Mahométisme, m. religiunea luï Mahomet. Maiot, ni. unü arburelü de Antille. Mahute, f. pniea aripei ire-teluï etc. care tine de corpü. Mai, m. luna luï maiü ; ar-bure cè se planîédà la prima di a aoesteï lune. Champ t/e—,s. champ de Mars, a-dunanţele resbelicilorü franci ţinute in Maiü séü în Marte. MaVdan, m. *.met/dan,\ürgü in Oriente. Maie, f; s. irtée, albiâ unde se plămădesce jiànea ; —de pressoir,loculü tésculuï und«* tă fructei*;'. Maïeur, m. primariü (in linele oraşie altă-dată), vd. maire. Maigre, adj. m. macru. slabü şi uscatü ; unde nu i»-tră nicï carne, nicï grăsime: terrain—, ţerrină arida rare nu produce. Manger /a mănca po*tü,—chère. traiü lorte cumpëtatü. Maigre, m. unü pesce mare. Maigrelet, ette, adj. slăbit-nogü, puçinü slabü. f)îm. delà maigre. Si maigre!, tte. Maigrement, adv. puçinü. slabü. Maigret, tte. vd. maigrelet. Maigreur, f. slăbiciune, uscăciune; opp. embonpoint. Maigrir, v. n aslăbi, a deveni slabü (la c rpü), v. a. a facesë slabêscà. Mail, m. jo ü constandü di*-tr’unü micü lemnü ciîin-drir.ü /le mailj care aruoca unü glonţu [ta boule). Mai'le, f. mică monnetă vech. ' v denier, alcâ pentru zale, fiă-care nodü dinti^'uă împletitură; med. péta la pupilă. Mai lec tori, m. combinaţi une de zincü, cupru şi nichel, imitândü argintulü. Si melchior. Mailler, v, a. a împleti cu noduri. Mai let, m. maiü, ciocanü de lemnü eu douë capetc. Mailleter, v.a. mar. a c6p-peri de cuie căptu.şela uneï navï. [vd. maillet. M ai loche, f. mare maiü;' MAI - 56 4 — MAI Maillon, m. inelù delà lantü; legătură pentru viţă. Mai lot, lusio de copi. Mailotin, m. numele unul )>artiţii de rebelî sub minoritatea Iu Carohi VI. | Maillure, f. | etişore pe pen- ; nele uneî passerï (de predă). , Maimon, m. uâ maimuţă. | Main, I. măna, lopëjicà pen- j tru locü. ('nup de—, între- j prindere euragiosă şi con- | dussă cu viuiciune, « deux : —s, cu ambele mâne, à piei- \ nea—. Sy cu abundanţă. Tour de , artificiu. Mariage de tu—yuu( he,cusătoria morganatică. Se faire la—, a se esercita. De longue—, de uiultù timjiü. Sous—, pe sub măna, în secretü. Main de papier, testea de chăr-l-iă. Il a la mai h, ellü tre- j bue të jooe (la cărţi). Mainate, rn. speçiâ de passére. Main-chaude, C. speçiâ de joeü lovindü măna cui-va. Main-coulante, f. bandă de lemnü, cure accopere mârginariulü scăreî. Main-courante, f. registru unde se scriü spesele şi priimirile t,>tidiune. Main-de-justice, f. sccp-îru adornalü in virlü cu uă mână. Main-d’œuvre» f lucruiü meserijşuluf, plata luï. Pl. main-d'œuvre este rarü. Main-f eurie, f. S|K'.çiâ de chărtiă mică. Main-forte, T. ansHinţa, aj-^utoriû datû cui-va, maï a-feesü autorităţiL Main-garnie, f. date in possessiune a unuï lucru in litigiü. Main-levée, i'. jur. redica-rea, desfiinţarea, secestruluï. Main-mise, 1. juris. appu-care, prindere ; user d«—, a bate. Main-mortable, adj. çi n. feud. suppusü la dreptulü de servitute feudale,vd. urm. Main-morte, f. servituti* feudale. Maint,adj. collect. mai muili, uére-carï.—Usit. indiflerinte la sing. séü la pl. Comp. plusieurs. Maintenant, adj. acum, in presinte. Comp. à prêtent* Maintenir, v. a. a menţine, ţinâ fermü, conserva in a-ceaaşî stare; affirma, suatiuê. Se—, a remăne n consis-linţă, se menţine. Maintenue,!, confirniaţiuire într’uă possessiune dispntaitf. Maintien, m. conf?ervaţium\ conteninţă,ţinutu)u corpului. Mairain, m. scândură subţire de" stejarü. Si merrain. Maire, m. ]irimariü, pri-mulü officiariü municipale dintr’uă commune. Mutre du palais, ministru gub*i ua-tor sub prima dinasiiS a rù, boinuvü. Maladie, T. morbiï. boki ; du paifs, vd. nostalgie. Maladif, ice, adj. holnavi-cio.'ü. Maïactrerie, r. spilalü de leproşi. Vd şi léproserie. Maladresse, L lipsă de a-Liliiale, (la lucrurï île manâ) Maladroit, e, adj. inabile, neindemanaiicü, nerod ü. Ma'adroiiemeni, adi\ eu inabilitaie. nedibaciü. Malaga, m. vjnü şi struguri de Malaga, orasiü in lspania. Malagma, m. malayme, oa-taplasmü emolienie. Malagueîte, I'. .séü mani-yuette, piperü de Madagascar,şi cardamome,y rai ne de Paradis. Ma ai; m. malais, imba u-sitatà în India orientale şi reputata de eea mai puni. Sust. ni. malaix, e, s. malais, c, malesü, lăouitoru din Asia orient, şi din Oceania. Malaire, adj. dela falcă (despre ossulü). Malaise, )n. stare neplăcuţi (nechel'ü), uşioriă indisposi-ţiune; sărăcia, nemulţumire. Duna le—, inergindü rëü in a (facerile sélle, à Vétroit. Malaisé, é\ adj. difficile, anevoiă. Malaisément, adv. dunei le, cu anevoinţă, péniblement. ftlatantfre, f. dispieăturâ Ja indouilura genucliiuluï c.ii-lorü ; vd. si lèpre. RSâ andreux, e i.se, adj. eu. malandre, \d. prec. Rlaî^ndrie, I'. lepră. ÜVlaiand^iiij c, adj. vd. tr-prrux. SYla.-appris, e, adj., r«*ü civsculü, mojicii, grossier. EVIaJa^re, m. impr. lucratorii care cilesce ane voia. ftlat-à-propas, adv. inop-poriunü, càndü nu trebu- . Malaria, T. lébre malarin, pri dussa din iMiiauaţiunî ale bàitilorü, in . ta li i. Mâl art, -m. mascul inul ü ra-teï .‘■ëlbalice. | licü. FÆ^Iaie, >/». sare deacidu n i- Ma-avisé, ee, adj ne m-diute, indiscretă, irvé/lêcln. Malaxation, t. muiarea u-nuï luct u uinblăndil cuditi-sulü multü prin màn;ï. Malaxer, v. a a muia prin maniare, prin plămădire. Malbâii, adj. şi sust. reü fàcutü , in!or.su rëü, nm.l fait. [Şi fax ne. Iftalbrouk, m. uă maimuţa. Malchance, 1' nefericire. f«lalcontent,vd. Mécontent. Maldisant, vd. Médisant. Mâle, m. masculinü, uen-ce fiinţă de sessnlü masculinü. fig. vigurosü. Voix—, voce energică. Malebête, rea hestià. in-dividü periculosü, vech. Malebosse, t' med. bu->»onü pestilinţiale. MAL — 5ü7 — MAL Malédiction, t. maledidiu-ne, ble°temü. [vech. Malefaim, f. lôme cruda, Maléficei ni. maleficiü. rëü lacut.ü cui-va prin mijlôce supranaturali séu necunnos-cute. Matéficié, ée, adj. earesuf-fere unü inalclh'iü, m.ilira-tatü, lăngedu, i'eclt. Maléfique, adj. maleficii, fâcë‘01iü d** ré.ü. Despre pl i-nete eârorü se aitribiiHscü influinţe defavorabili. Malemorfc, f. morte funeste. Malencontre, f. întîmplare defavorabile, malheur, /Désaveu t u re. Malencontreusement, adv. din nefericire, prin de-fa vôre. rcch. Malengin, m.vd. tromperie. Ma!-en-point, adv. în rea stare de sanëtate séü de fortuna. Malentendu,;/». neîntelessü, vorbă, euge are, rëü între-pretată, errôre', méprise. Matepeste, interj, rëü ! Esprime uă imprecaţiime de mirare. [linte. Malerage, >/». dorinţă vio- Mal-êire, m. stare de slăbiciune a sânëtaüï. Malévole, adj. malevolü. rëü-voitoriü. Malfaçon, f. dflectü de construcţiune, formă rea. Malfamé, v. n. a face rëü, practica acţiuni relie. Usit. la infinitivù, şi part, malfait. Malfaisance, f. disposiţi-une a face rënlü, p. us. Malfaisant, e, adj. facé-torü de rëü, nuisible. Maifa îî, e. adj. fâcutü reù, di«pusü rcü. vd. mal faire. Malfaiteur, m. trice,W c;»-re coinini'e acţiuni relie,cri-minï, fâcëtorü de rëü. Malfamé, ée, adj. cu repu-taţiune u râla, rëü fama ô, (vech.). Ma!gracieusement, «dr. nepolitü, tara graţia, moji-cesce, ïiinljtinl u(J> rmetil. Malgracie&ix , euse, ad j. nepolitü. mojicü. ineirH. Malgré, prep. fără voia. contră voinţa, bun Ijré Iiiüh ré. de voiă de n voiă, — anus, contră voinţa nostră — s-m autorité, cu tôfâ autoritatea sa, desi ar*- autoritate, (comp. nonnbst a ut). - Malgré ane n’est. plus u<. ge. On dit aujourd'hui gu nique, bien que. Malhabile, adj, inabile, ne-îndcmfmat.icü. Comp. maladroit Maîhabtlemenf, adv. inabile, fără îndemânare, sans adresse. Malhabileté, f. in. ibilitaie, neindemănare. nialadresse. Malheur, m. nefericire, nenorocire, mauvaise fortune. Malheureusement, adr.. din nefericire, par malheur. Malheureux, euse. adj. ne-fer i ce, nenorocit ü. Malhonnête, adj inonestü. necinstitü, vd. incivil, grossier. Malhonnêtement , aile. fără probitate, necinstitei. Malhonnête! , f. neprobi-late, inonestate, acţiune contraria probităţii séü politeţe!. MAL — VW — MAL Malice» f. maliţă, réutate, in-clinaţiune de a face rëü; in-torsură de glumà. Malicieusement, adv. eu rëutate, eu gandü rëü, wiu-ligneinent. Mal icieux,euse. adj. maliţioşii, applicatü a face rëü. Malicorium, adj. côjea ci-iruluï, a rodiei. Şi malicore. Malignementlvd..l/a/ictew- xeutent. Malignité, i réutate, incli-naţiune de a cugeta, de a face réulü. Malin, liyue, adj. rëü faeë-1oriü, care este înclinatü a lace, a cugela, rëuiü. l'icvre ma(il. deulcla lôrt<* fi lui, altă-dată fabricata la Malinos, în Flandra, lîelgia. Malingre/ udj.de comptes- 1 siune delicată, bo’naviciosü. Malintentionné, ce. rëü intintionatü, odj. ou relie intinţiunî, cu scopuri defavorabili. Malique,ailj. malicü.Calificâ acidele estrasse din fructe. Malitorne, adj. rëü intorsü, ineptù, inojicü, maladroit et /fauche, lourd. Mal-jugé, m. judecată rea, i'delect osa). Mallard, m. petră miră de frecut.ü. Malle, f. gémantauü, cosiü mare. La —, vd. urm. Malle-poste , f. trăssură care transportă scrissorï şi depeşe. Malléabilité, f. ductilitate, calitate cè possedù metalele de a se intinde prin batere. ' Ma léable, adj Aure şi ductile, care se ( ôfe intinde bă-tindu-lü (de ineta!e), ductile. Malléolaire, adj. care ţine de malléole, vd. urm. Mal éole, m. ossulü articu-laţiuniî delà călcăiu, os du bas şi cheville de la jambe. Mallétier, m. lucràtorü de gémantane. Vd. şi mallier. Mallette, f. micü gémantanü, saeü de păndă. Diminut. din mallr. Maliier, m. calü pentru căr-ruçia de poştă. Malmener, vd. Maltraiter. Malone, f. speçia de materiă din In li.t occidinlale. Ma'otru, e, adj. rëü con-.struitü, réü diditü; s. m. per-sônâ fară consideraţiune, de urătă mină, mojică, maussade. Malpeigné, ée, adj. necu-ratü, în desordine (ciufulitü). Malpighiacées, I. pl. bot. familiă de plante dicotile-done. Malplaisant, e. adj. neplă-cutü. Malplaquet,)/i.uă marmure. Malpropre, adj. necuratü, sale. [curatü. Malproprement, adv. ne- Malpropreté, f. lipsă de curăţeniă,necurăţeniă,sa/e/e., Malsain, e, adj. nesànëtosü, contrariù sănătăţii; mar. pe-riculosü. HAM — :w.j MAX Malséant, e,adj. careséde rëü, necuvenibile, mes séant. Malsemé, re, adj. cu ramificaţi unile neperechie (de cornele cerbului). Malsonnantft, adj. repum-nante, contraria inoraliî, hi-necuveninţeî. In teol. contrariü drepteî credinţe. Malt, in. (pron. pe t’) înaltă, ordü preparatu pentru bere. Malfthe, f. speçiâ de pëcurâ, cimentü din cérâ, pécurà, gipsü şi grăssime. Şi înalte. Malthusien,»*. pàrténü allü doctrinelorü lut Koh.Malthu. Mal tôte, f. esacţiune. per-cepţiune il leg ale, vech. Maltôtier,r»i.celücare redica perceptiunï illegalï, esactorü. Maltraiter,v. a. a maltracta, tracta rëü, face prejudiciü ; a se purta rëu cu cine-va. Malvacée, adj. f. malvacéil, planta din lamilia nalbei. Malveillance, f. rea voinţă, dixposiţiune a voi rëulü. Malveillant,»*. rëü-voitoriü. C:i udj. maï multü la pl. Ma'versation , f. imtôhî grave in essereiţiulii uneï funcţiuni. Malverser,v. n. a malversa, face e;*ron mari in i*sserci- ! ţiulu uneï functiunï, sarcine. Malvoisie, f. vinü de Mal-vasia (in Peloponesü), vinü i grecescü forte dulce. Malvoulu,U‘‘,adj. cuï voiesce cine-va rëulü. Maman, f. mjima.Gi’auf/’ —, banne—, bunică, belle—,mamă vitregă. Grosse— , femeă grassă. Mamei, m. caisü de Antille. Mamelle, f. mamela. Mrcan. estivmitato râtundâ. Mamelon, m. vîrfulù mamelei (ţiţei). Mamelonné, ée, adj. cu promininţe, cu virfurï râ-tunde. Mamelouc,m.s. mamelouk, mameluk. Mamillaire, adj. bot. eu promininţe rătunde. Mammaire,arlj. de mamele, care se referesce la mamele. Mammifére,ftrf j. rnamiferü, cu mamele. Prima classe a regnuluï animale, animaliïe carï au mamele. Mammiforme, s. mamÜ-lairc, adj. în or mâ de mamelă. t Mammite, f inflarmnaţiune a mamelelorü. j Mammologie, f. tractatü de i mamifere. Mammout, ai. maaimouth, mare defante fossile din Siberia, a cuï speçiâ a dispă-rutü. Mamoudi, m. m nnetă persana de iO cent. Manakin,m.speçiâ d«> vrabiă. Manant, ai. tërranü, omü rëü orescutü, rustre, grossier. Mancenillier, ai. manci-nelü, unü arbure din Antille forte veninosü, hippomunc ma èiucinella. Ma nce, f. s. mawie, divina ţi une, ghicire. Manche, m. mànerü, partea de care ţine cine-va unü instrumentü. Sust. f. mânecă. Avoir tpi. dan* sa , a avé pe en. in busunariü, MAN r>7u — M A N ii fu(v «lin ellü cv vrea. Mar. tubü de muşiam a pentru pi ni pe. Les manches d’tlippm rate, sacü pentru filtrat ü. La joeü insemnéria partea căşligată. Mancheron, m. braçiü de rare è tinutü pluiïnliï la aratü. Manchette, f. mănecuţă. Manchon , m. mâneo.uiü. manchon. Manchot, ai. privaţii rie uâ mână, (ciungü). La pl. lami-.lii'i rie passerï palmipedï. Mandant, m. mandatarü, cellü ce dă altuia unü man-■datü. Mandarin , m. mandarin, funcţionarii! rhinesü. , Mandat, ni. man'iatü, pro- 1 mratiune pentru a lucra in numele ruï-vy; - d'amener, manriatü de aririucere . — tl’nrrèt. ordine rie arrestare. Mandataire, m. mandatarii!. însărcinaţii ru aiiü mândrii. Mandater,v. a. une somme, a da maiiriarü ca së se plă-téseâ uă suiniiià. Mandement,/>< online dela j 11a persôna cu autoritate şi I juridicţiune; bilftü către cnv. ! ca së plâtescă. Mander, v. a. a lace .sé sciâ, së vina, a ordina, porunci.— ijn. a chiăma pe cnv. Mandibulaire, adj. care ţine de massila inleriôre. Mandilfe, f. vechiă c.asacă pentru feciorü. Mandoline, t. mandolină, speçia de citară mică, séu de lira. I Mandore, t. mandora. spe-çiâ de liră cu patru corde I Mandragore, plantă nar-: cot. solaueă, speçiâ de bel- ladonâ. | chit i. I Mandrerie, J'. lucru de ra-| Mândri!, m. maimuţă rie ' Guinea lôrie urâtà. j Mandrin, m. cuiü penlni | a găuri ferrulü caldü : slrun- | ga : ni’d. speçia de sondă. Manducation, f. mânca n-. Maï alessü de euchari.siiâ Manëage. m. mar. luciu graiuitü allü rnarinarilctru pe navile unde servescü. Manège, m. manegiü, ar.ea de a forma caiï: modü de a lucra artilieiosü, viclenesce. Mânes, m. pl. mane, umbre, suffletele repausatilorü. Manganèse, m. metalii Ira-gile şi pré piçinü l'usibile. I Mangeable, adj. care se pôte manca Iară desguslü. | Mangeailre; 1 nutrimeniü eê -e dă animalilorü domestice. fnânca. Mangeant, e, adj, care ina- M angeoire, f. iesle pen ru caï. Manger, v. a manea: rôde, destrui. — ses mot a. a mânca vorbele dans la main, a avé manière* pré lamiliarï; —-»vjn blé en herbe, a sï mânca venitulü înainte 5e—, a se mănca, se m i, unulü pe altulü. Manger, m. măncare. Mangerie, f. mâncare eu aviditate ; măncătoriă. Mange-tout, m. resipitorü,. dépensier, dissipâleur. Mangeur, m. eus-, f. ca- MAX MAX n. mănăncă multa: resipi-torü. Mangeure, T. locü mân-catü pe im rna'eriă, dintr'uă pane. [Guian a. Şi mangl-. Manglier, m. unü arbure de Manguier, lu. arbure ind. si brasd. Mangue, fructulü séü. [trucLihriï dt* Amer. Mangoustan, m arbure Mangouste, (. unü patruped li. Icii' iimoücb: Kyipţi.i-ni'oi ü. Mangue, J. vd. urm. Manguier, )/<. s. mangue, arbure do Jndia si Brasilia. Fructulü >èü. la mangue, • * placutü. [cdede mauiatù. Maniable,'**//, maniabile, la- Maniaque, adj. maniacu, possessü de mania. furiosü. Manicanterie, I. ştola d»' cântatü a corislilurü. Manichéen, eune. a/t. «*enü de passe n ailvane. Manuel, elh\ adj. manuale, care se la ce. cu măna. Sust. m. manuale, breviariü. Manuellement, adv. manuale, cu rnăna. Manufacture, f. manufactură; fabrică. Manufacturer, v. a. a fabrica într’uă manufactură. Manufacturier, »i. ère, f. ■ manufacturariü, fabricante. Manuluve, m. maniluviü, baiă de măne. Manumission,f. manumis- MAK — 57M — MAK .siune, liberarea unuï servü !«ub vechia iege romană. in Manus, adv. Usitatü in espres. dire son ht manus, a ayc au—la livre, a fi plătită în prorata de ceaa cè se cuvine fie-că-ruî creditorii.Marc (Vor,ceaa cè titularele unui ofliciü plă-lesce înainte de a priimi promisiunile. M arc,)/', prăstină. depositulü unei substanţe, după cèi s’a estrassü sueculü, aroma,prin Mit raţiune, espr.^ssiune etc. Marcassin,m. mistreţii maï micii de unü annü. Marcassite, t'. pirită de uă frumosă strălucire,vd./j//ri/e. Marcescent,c,ar//.6o/. care se usucă pc ramure. Marchand, m. neguţătorii. Bâtiment -, nave de com-merciü Marchander,v. a disputa pretulü, tocmi ; v. n. a esita. Marchandise, f. rnerfa. Marche, f. altă-dată limite militare a unuï Statiï. Marche, mersü, mergere; trépta. Marché, m piaçia, locü pu-bHcü uade se vinde, conclure un—,a face uă cumparatôre, —donné, pretü mediocre; « bon — ,eftinü, à meilleur —, mai efiinii; à grand—faire, cellü maï cftinü, cellü maï puçinü. Mettre le — à la. main, a se arrêta gata së rupă uă obligaţiune. Avoir bon— de, a aj.junge lesne la scop ü. Marché au comptant, vindere cu banï presinţi, cu banï gala. .Marchepied, m trepte carï ser.vescü pentru ascinsü, pen-hru.a,.so urca. Marcher, v. n. a merge; a călca, la pëlërierï, — comme un Basque, (comme un chat maigre) a merge forte iute; — à pas de loup, a merge cu circunspecţiune,—sur le bon pied, a sï face détoria,— du même pas, a mer. înănă în mănă; — dans les eaux de qn. a protégé pe cnv.;— sur les talons, a urma de upprôpe : - droit, a lucra sincer ü. Marcher, m. merstï: loc.ü de mersü. Marcheur, m, euse, f. care merge multü s. puçirîii. i Marcotte, f. ramure de viţă etc. cè se assedă în pamintü. cà së prindă rădăcină. Marcotter, v. a. a altoi ramuri. Marde le, f. par.ipetü de petră în giurulü uneï fantă ne. Şi margelle. Mardi, m. marţi;—y ras, ultima di din carnavalü. Mare, r. micü lacü. Maréage, m. convenţiune între stâpînulü naviï şi m.a-teloţî pentru servijiü. Marécage, m. locü baltosü. Marécageux, euse, adj. baltosü. Maréchal,m.mareşial, mare officiariü in diverse regate,-—de camp, generale di brigadă,—des logis, (mal bine — des logis chef) suboffi-ciariü decavaleria(\vachtmifl-tru). Maréchal de France, cellü maï inaltü commandante militare din Francia, officiariü all!& corôneï. Ta fem. maréchale. MAU MAR Maréchal, m. putcovarm. şi | maréchal-ferrant. Marée ialerie,r.pofcovăriă. Maréchaussée,f.ôinenï do poliţia călarî, substituiţi în 1700 prin gendarmv.s; vechia juridirţiunc a mareşia-liloră de Francia, vd. con- , nélable. Marée, I. tlussù şi reflussü j allü măriî ; pesce de mare j in săraţii. H arrive comme | — ou carême, ellü sosesce torte la timpii. Mare le, L joeü de cupiï. Spe- 1 çiâ de siodronü. Mareyeur, m. eu7e, adj. pauperă care se plăntie necontenită. [cuine. Marmiton, m. feciorii de Marmonner, \. n. a murmura incetü. Şi maronner. Marmot, ?/i. uă m >re maimuţă. [ té I il. Marmottage, \n. maimu- Marmotte, f- unü patni-pedü de munte; fuj. letit-a. Marmotter, v. a. a vorbi confusü şl încetă. Marmotteur, m. ee.se, f. care vorbesce confusü şi încetă. Marmouset, m. rnicâ figură grolescà, piticii rrü iă-cutü. Marnage, ni. amendaţiunea soluluï cu marne, vd. a nu. Marne, t. pămîntă calcare, argilosü, prin care se amendées, se ingrasiă, pănun-tulü. Marner, v. a. a amenda so-lulù cu marne, vd. prec. Marner, v. n.rnar. a <-e retrage, la mer marne. Marneux, euse, adj, care conţine păinintă calcare, ar-gilo’sû. [mîntü calcare. Marnière, f. ocnă de pâ- Marobotin, m. monnctà de aurü în Francia altă-dată. Maronite, m. catolică s-i-riauü delà muntele Libanü. M a r o n n e r, vd .màr n / unn iV. Maroquin , m. maroquin, pele de capră lucrată (cu sumac etc.); omü de de nj-uitcü, pop.. MAR — 577 — MAR Maroquiner, v. a. a lucra pele <1* capră, chărtiă culor. Maroquinerie, f. locü unde se p'epdrâ maroquin. Maro tique, m. imitaţiune a stilului luî Clément Marot. Marotte, f. sceptru garnitu cu clopoţei ; fig. obiectulü uneï allecţiunî violinţi şi deregulate. Maroufle, m omü inonestü, mojicü.Comp.rustre fripon. Maroufle, 1‘. speçiâ de cleiü tare, u*itatü la pictori. Maroufler, v. a. a lipi pânda unuï tabelü cu cleiü pe scândură, pe murü etc. Marquant, e, adj. care în-semnédâ, însermuiloriü. Marque, f. semnü, indiciü. Marquer, v. a. a însemna, indica, imprime, lace se se cunnoscă, lâ.ssa urme. Marqueté, ée, adj. coppe-ritü cu pete de culorï diverse. Marqueter, v. a. a însemna cu diverse pete. Marqueterie, f. lucru de lemnü de diverse culorï u-sitatü la ellecte de tîmplariü. Marqueteur, rn. cellü cè lucréda lemne pentru tim-plarï. Marquette, f. cèrâ naturale. Marqueur, m. euse, f. care insemnéda, însemnâtorü. Marquis, m. marquisü, no-bilitate inferiôre duceluï. La feux, marquise. Marquisat, m. titlu, domin iü, de marquisü. Marquise, f. vd. ifarquis. Marquise, f. speçiâ de umbrelă ; marquisu, copperişiu inaintatü d’assupra uşeî. Bief. Marquoir, m. instruirn-mü de croitorï. jbotedatü. Marraine, f naşiă, rare a Marre, m. cosorü pentru viţă. M<*rri, m. mâniatü, vechi à. Marron, ni. castană ; peru bucl.itü ; agiote de schimbü fără titlu. Xègre—, servü negru relugitü in pădurî, cm së irâiëscâ liberü. Marronnage, m. starea ţinui negru marron, vd. prt:c. Marronner, v. a. a şi dispune përulü in buo-le m.u*i. Marronnier, ni. .speciă de castauü cultivatü: —■ d'Inde, frumosü castanü indianü eu lructulü amarü. Marrube, ni. m;irubiü, ufi plantă labiatâ. IY3arrubiastre,m.uă plant'». Şi faux-marrube. Mars, j/j. luna Marte; seminţe carï se sémënâ in Marte ; chem. Terni. Marsage, m. ?em«*năture făcute in Marte. Marsault, m. speçiâ de salcia. Şi marseau, [provincie. Mar sèche, f. on.lü în unele Marseillaise, f. cântulü re-publicanü din prima revolu-ţiune francesâ, compusü de Rouget d’isle in 1792 Marsouin, m. cetaceü de genulü dellinü ; omü urătu. Marsoupiaux, m. ///.speçiâ de patrupedï, marsupial!. Martagon," m. crinü roşiu sëlbaticû. Marte, m. s. martre^ patru-pedrt dip ţerrele sepiintriu-nalï, acut blană è forte stimată. 37 MAR — 578 — MAS Marteau, ni. martelü, ciocanii. Martel, m. vd. prec. vech. Martelage, m. semnü Ht-cutü eu unti martelüpe arburï reservaţî. Marteler, v. a. a bate cu unü martelü micü séü ciocanii. Marteleur, m. lucrătorii de ferrăriă cu martelulü. Martetine, f. martelü dinţaţii. Martial, e, adj. martiale, helico^ü ; chem. ferruginosü. Martinet, ni speçia de rîn-dunică: candelariü micü latü eu mânerii; martelü, ciocanii, miscatü prin machina. Martingale, f. currea dela dăbale, care oppresce calu'ü së nu dé din capü. Jouer à ht —, a juca la liă-care lovitură totîi cé a perdntü in lovi tu roi h preced in ţi. Martinisme,//<. sistemă politică religiôsa a lui Martine/., illumjnatü porlugesü. Martiniste , m. sectatorü allü martinismuluï. Martin-pêcheur, ni. speçia de vrabia culorată. Mar tin-sec, m. péra tom-n »tica. Martre, I. .Maï bine marie, vd. vorba. [cenicü. Martyr, m. martirü, iiiu- Martyre,)^.-siillenntele martirului. [suttere ni irtirulü. Martyriser, v. u. a face së Martyrologe, ni. marliro- 1 >gü, çutal.ogü clé inanirï şi sânţi. Marum, m.. plantă aromatică. speçia de cimbru. Maryland, m. tutunû de \-napolis in Maryland. Masare, f. spt*çia de vespă Mascarade, f. străvestitul & uneï persône care s;* mas-cedă. Mascaret, m. reflussü vio-linte allü niàriï în Gironda. Mascaron, mî. arch. capü grotescü pusü ca ornamentü. Masculin, nie. adj. masculinü. l'ief—, feudü ce numaï bărbaţii putea së posséda. liime, terminaison — e, rimă, terminaţiune, a uneï vorbe, care nu se linesce eu e m utü. Masculinité , f. calitatea masculinului. [parinţă. Masque, m. mască: falsă ap- Masquer, v. a. a masca, ascunde sub false apparinţc. Massacrante,!, (humeur], caracterü supărăciosii, fam. Massacre, tn. ommorü de ômenï carï nu se appără. K3assacré,â', adj. ommo-ritü fără appărare. Massacrer, v. a. a ommori ômenï fă ru appărare; a strica. Massacreur, m. ommorî-torü, uccissorü. | Massage, m. grămădire. ! Massage,/)?, chir. appësare. Pressimi momentanée, e-xercée avec la main sur les membres, comme moyen tonique. ! Masse, f. grămadă, mulţime ! de lucrurï carï faeü împreună i corpü : ômeniï de randü ; banï puşi la joeü.En—,cu toţi- Massepain, ni. prăjitură ; de făină, sacharü şi migdale i pisate. -• MAS MAT Masser, v. a. a grămădi, re-ducc în tnassă. Masseter, m muschiüallü massileï (falceï). Massette, f. ua plantă de bălţi.^ Massicus, m. Se numesce în commune ossidulü de plurnbü galbinü. Şi massicot. Massier, m. persôna eccle-siastică cè portă unü bas-tonü avindü în virfü unü capü de aurü (massej. Massif, ive, adj. ma.ssivü, plinü şi solidü. Massivement,adi'. ma*siv. Massoran,f. massore, mas-sora, essamo şi revisiime a «li verse testurï biblico de doc-turiî judeï. Massorettcs, ceï cè a lucra'tü la massora. Massorétique, adj. mas-soreticü, care se referescela masaorah, vd. prer. Massue, J'. măciucă. Mastic, m. masticü. ivşină odaraine şi "albină , care curge din terebintü lentiscu: coruposiţinne pentru lipitü. MasticatiOn,f‘.mashcaţiune, me.sticare. Masticatoire,//!, med. me-dicamentü de mosticatü. Mastigadour,/.Mv /cr. spe-çia de dăbale pentru masti-caţiune. Mastiquer, v. a. a lipi cu mastic, eu cementu. Mastite, f. med. milamma-ţinne a mameleloiü. Mastoc, ut. persôna “rea si tare. Mastodonte, m. nat. mastodonte, mare niainiferü fossile antediluvianü, care sé- mèna multü cu elefuntele Mastodynie, i. durere de mamele. Mastoïde,me, adj. de Mediterranea. Médium, m. mediü, mijlocü de învoinţă. Médius, ni degitulti mediü delà mană. Médoc, m uă petricică stri-lucitôre din Médoc, în Gi-ronHa ; vinü renumitü de Bordelais. [delà mèduvâ. Médullaire, adj. medulare, Meeting, ni (angl pronunç. mit'ine), meeting. Adunanţă popurare cà së discute ces-tiunï politice, assemblée. Méfaire, v. n. a face rëulü. Méfait, ■m. acţiune rea. Méfiance, f. neîncredere MEI 584 — M KL suspiciune în rëü. Comp. défiance. [torü. Méfi int, e. adj. neincredë- se Méfier, v. r. a nu ?e încrede, se descrede. Mégalithique, dj. mega-lilirü, formatü de petre rnarï. Despre monuniinte preistorice. Mégalodonte, m. nat. genü de insecte imeno;>tere. Mégalosauref m. şiopîrlă fossile. Mégamètrey m. aslr. me-gamef.ru. lnst.rumentü pentru a mësura distanţa stelei rü între dînsele şi a deermina lungimile pe mure. par Mégarde, adv. din er-rôr«, din nebăgare de sémtf, pur inadvertance, par méprise. I mentu de optică. Aflégascope, m. unû in-t u- Mégatlière, m. mare ma-iniferü fossile. Şi mégathérium. Mégère, f. una din celle treï furie, femeă rea si irritât?.. Mégie, f. (vech.) albélà a pe-1 il de berbece, vd. urm. Mégir, v. a. a prepara in albü peï de berbece etc. Mégisserie, f. lucru, com-nierciü. de peï preparate. Mégissier, m. cellü cè curăţă peile de përü ; pelariü. Mègle, m. sapă pentru viţă. Şi meigle. Meilleur, eure, adj. maï bunü. — Avec meilleur que on emploie ne devant le verbe qui suit : ils sont meilleurs que je ne le croyais (decâtü credeam), à moins que le premier verbe ne soit négatif. ■Aéi )nite, ni. mineralü care se appropia de feldspath. Meistre, m s. montre, catartü la navile Levunlelui. Arbre de—, s. mât, calar-tulü cellü mare allü uneï n tü. Ménestrel, m. menestralü. Vechiü poetü séü inusicante, care me1 gt*a së esecute cânturile sélle dela unü castelü la altulü, së narrepcçiâ do balconü. Méniant te, f. uă plantă de lacü. Si trèfle d’eau Ménil, m lăcuinţă dela satü. Comp hameau. Menin, m. omü de calitate MKN — :>87 — MEN allaturatü altă-dată la servi-ţiulu Dd/inuluï. Era çésse. Méninge, f. meninge. .Membrană care înlăşiură creeriï. Méningé, ée, adj. care se referesce la meninge. Méningite, f. med. meningită, inflam maţi une a meni njriï. Ménisque, m. opt. meniscü, sticlă conves^ă de uă parte şi concavă de cea-altă. Ménologe , m. calendariü allü bisericeï orient., martyrologe. Menon, m. capră de Levante. Ménorragie, f. med. curgere escessivă de sănge. Menotte, f. mănă de copilü; raănă delicată ; pl. cătuşe. 3fenottéy pusü în cătuşe. Mense, f. venitulü unuï mo-nusWiü; mesă de măncare. Mensole, f. cheiă de boltă. Mensonge, m. minciună. Mensonger,»!, ère, f. min-cinosü. înşelătorii. Mensongèrement, adv. prin minciună, prin înşelăciune. Menstruation,f. menstrue. Menstrue, f. chem. liquôre propriă a dissolvi corpurile solide ; r>l. menstrue. Menstrue! 9 elle adj. de menstrue. MensueV//e,a(iy. mensuale, care se face in tôte lunele. Mensurabiüté, f. possibi-Jitate de a se mesura. Mensurable,arf.mësurabile, possibile de a se mësura. Menta gre,m .ment<>gră, si cose a bàrbieï.Speçiâde dartre. Mental, ale, adj. mintale, de minte, care se face iu 6piritü. [prin minte. Mentalement, a^y.mintale, Menterie,f.minciuna de pu-çina importanţă. Menteur, m. euse, f. minţi-torü, rnincinosü; adj. minci-nosü. [ismă. Menthe, f. mentă piperită, Mention, f. menţiune,pome-néJâ — honorable, distinc-ţiune accordată uneï opere de concurau, care n’a capé-tatü niciunü premiu. Mentionner,v.a.a menţiona, face menţiune, pomeni. Mentir, v. a. a minţi,—à su conscience, a minţi cu in-tinţiune, cuscopü. .4 beau— qui vient de loin, este lesne a impune, căndu vine cine-va de dep trte. Menton,»!, bărbia, [bărbia. Mentonnier, ière, adj. dela Mentonnière,f. bandă pentru copperitü bărbia în ca su de vulnerï (răni). Mentor,//i.rnentorü, conductorii, gubernorü. Menu, ue, adj. subţire, mè-nuntü, de micü volume. Menus plaisirs, plăceri de fan-tasiă, —plomb, alice pentru passerï; hacher—, a toca mënuntiï; mar lier—, trotter—, a merge repede şi cu paşi micï. Il pleut dru et menu,plouă desOşi mënuntù. Menuail e,f.cantitatedemies monnete, de micî pesci. Menuet,m.unü vechiü danţii. Menufeuillé, ce, adj. bot. cu foiele mice, [plăriă. Menuiser, v. a. a lucra tîm- -Menuiserie, f. tîmplăriă. MER — 588 — MER Menuisier, m. timplariü. Mép 'ii:it|ue, adj. mefiti'*ü, tos-/>é-salliance, vd. prec. Mésange, f. uă vrabiă. Mésaraïque, adj, care ţine de mesinteriü (despre vine). Mésarriver,v.n. ase întîm-pla ce-va rëü, neplàcutü, din errôre. [vd. prec. Mésavenir, (numaï la inf.) Mésaventure, f. întîmplare rea. [dame. Mesdames, pl. dela ma- Mésentère, m. mesinteriü, membrană care menţine intestinele, vd. şi fraise. Mésentérique,u Mesureur, m. niësuratorü. Officiariü aviudü dreptulü | sô mësôre une.'c mërfurï. Mésuser, v. a. a face usü rëü, nu întrebuinţa bine, employer mal, abuser. Métabole, f. rrt. metabolà, repetiţiuue de. sinonime. Métacarpe, m. anat. partea măneî iutre degite şi pumnü. [delà mctacarpr. Métacarpien, m.(imişc)ii&) Métachorèse, 1. mnd.mr- MÉT MÊT tacorese. Dislocaţiunc de limon. Métacronisme, m. anacronism ü care inaintedă data unuï evenimentü. [rondată. Métairie9 f. mică moşia a-Métal, m. metalü, corpü minerale simplu. Métail è uă composiţiune de metale. Métalepse, f. inetalepse, figura prin care luamü an-tecediutele in loculü conse-cinteluï, şi contr.iriù, s. e. d a vc u, in locü de il est mort. Métalléité, f. metalitate, tôte proprietăţile metalelor ü. Métallifère , adj. metali-ferü, care conţine metale. Métallique, adj. metalicü, de metalü, de natura metalului. Métallisation , f. operaţiune prin care unü ossidü devine metalü: politură cu metalü. Métaliiser, v. u. chein. a da unuï ossidü, uneï substanţe, forma metalică. Métallographie, 1'. meta-lograliă, descripţiunea mc-talelorü. Métalloïdes, »i. pl. chem. metaloidî . Corpuri simple cari nu presintà caracterele metalelorü propriü disse. Métallurgie, t'. artea de ;; estrage şi purifica metalele. Meta’.lurgique, adj. înc-talurgicü, vd. prec. Métallurgiste, m. meta-lurgistü, autorü ele metalurgia. Métamorphique, adj. mc-tamorficü. Se dice:de stîn- cele cari, dupa formaţiunea lorü, a fostü transformate prin căldure centrali. Mëiam irp lisme, m. me-tamorfismü, tran^formaţiu-nea stincelorü, tërrimelorü, prin căldura centrale. Métamorp ;ose, f. metamorfoze. transform aţiune. Métamorphoser, v. a. a transforma, schimba. Métaphore, f. ret. metaforă. Figură prin care se transportă uă vorbă delà sensulü séü naturale, propriu, la unü sensü fi,<:uratü. Métaphorique, adj. meta-forieü, vd. prec. Métaphoriquement, adj. metaforicü, prin metaforă. Métaphrase, t. metafras<\ Triducţiune literale şi in a-cel’aşî timpü esplicutivă. Métaphraste, n-, meta-frastü. Traductoni si in a-cel'asî timpü connmntatorü. Métaphysicien, rn. îneta-fisicü. Cellü ce face studiulü sëü de metafisică. Métaphysique, adj. meta-fisicü, abstractu. Métaphysique, I. metafi-sic-ă. Sciinţi care tractéda de facultăţile spiritului umanü, de primele principii a!e cun-n çcintelorü nôstre. şi de. i-ileele universali. Métaphysiquement,ad v. metalisicü. prin rnetafisică. Métaphysiquer, v. n. a tracta uâ cestiune pré ab-stractii, a se perde in raţio-naminte metafisice. Métaplasme, m. metaplas-mă. Adaussü séü suppres- MET — 592 - MET si une, .séü schimbare, de uă literă séü silabă intr’uă vorbă. Métastase , f. métastasé, transportulü uneï bôle dintr’uă parte a corpuluï la alla. Métatarse, f. metatarsă, partea piciorului de la degite panô la câlcâiü. Métatarsien,//!, muschiulü inetatarseï, vd. j>re . Métathèse, i. gram. me-tatese, transposiţiunea uneï litere. Métayer, m. ère, f. arendaş iü care face së valede, caulă, uă mică mosiă. Méteii, in. fruinentü séü gràü I şi secare aunnesticate. Métempsycliose, f. me-tempsicose, trecerea suffle-tuluï dintr’unü corpü in altulü. Méîemptose, f. metemp-tose. Equaţiune solare a lu-nelorü noue. Météore, m. meteorü. Fe-norrenü luminosü etc. cè appare accidintale in atmosferă. Météorique, adj. meteo-ricü, care ţine de meteore. Météo rasé, ée, adj. veter. inflalü. Météorisme, m. med. me-teorismü. Tinsiune, înflituru, a vintreluï, pănteceluî. Météorographe, m. instrumentü de fisică pentru observaţiunî meteorologice. Météorographie, f. de-scriptiunea meteorelorü. Météorolithe, ta. pétrâ că- I dută din părţile superiori ale atmosferei. Météorologie, f. meteoro- logia, partea fisicei care per-tractédâ de meteore şi de va-riaţiunile atmosfereî. Météorologiste, m. s. mé-téorologue, meteorologü, Scriptorü despre rneteore. Météoroscope, m. astro-labü. Métèque, m. metecü, stre-inü domiciliatü cu drepturi civile, însë nu cu drepturi politice, in vecii. Atena. Mâţrtcde, f. metodă. Modü de a lucra după certe principii , disposiţiune regulată şi logică a materielorü şi cugetări lorü. Usü, obiceiü. Méthodique,adj. rnetodicü, fâcutü cu metodă. Méthodiquement, adv. cu metodă, metodicu. Méthodisme, m. doctrina metoilis:ilorü, vd. urm. Méthodiste, m. metodistü, membrukl unei secte forte rigide a bisericeï anglicane. Méiiculeux,ef^e,ad/\ meti-culosü, lricosü, peureux. Métier, m. professiune manuale, meseria, machină care servesce Iu unii industriali. Mé Js, Use, ad j.şi metis. Nâscutü dintr’unü albü şi uă indiană, americană, ?»éü din contra. Métonomasie, f. metono-rnuse. Schimbarea unuï nume propriü, latinisàndu-lü, séü traducindu-lü in altă limbă. Métonymie,f.metpnimiâ Figură prin care se io « caump. gravure à la manière noire [meï. Mi, m. mi, a 3-a notă a ga- Mi, particulă nevar. care in-semnédâ jumëîate. Mi-août, jumătatea luneï Augusfü, à mi-chemin,juinëtatedrum, à mi-corps, păne la einsură. Mi-carême, a 3-a jouï a posLuluT. Mi-parti, e, adj. compusü de douë părţi egalï. [bi/icà. Miasme,m.emanaţiune mor- Mâaulement, m. miuitü, strigătul ü pisiceï. Miauler, v. a. a miui (pisica). ‘ Mica, f. mica, petră compusa de foie subţiri llessiliilï şi de strălucire metalică. Micacé, ce, adj. de natura petreï mica. vd. prec. Miche, f. păne rătundă. Michette, f. mică păne rătundă. Micmac, m. jeôsà intrigii secretă cu intinţiune rea Micocoulier,/)), arbure din familia amantac., şi celtis australia. în usü la ebenisti. Microcosme, m. micro-cr'smü, rnicu mundü, lume in breviariü, în scurtü, petit monde. j Micrographie, f. mic<>-I graliâ, desc.ripţiunea părţi- M J K iorü lorte mice, c;,i ï nu se \ediï decatü eu microscopulü. Micromate, m. genü de păi a gin ü. Micromètre, m. luicrome-fru,apparatü rare se a lapt.1 la ochianele astronomice pentru a mesura mice distanţe in cerü, .şi diamelr. stelelorü. MicropTiyle, adj. micrnfilü. Se dice de plante eu foie micè. Microscopef m. microscopii, ochi anü de măriţii. Microscopiquey adj. mi-croscopicü. Midi, ■ni. prăndii, niedulü i li-lei ; su-lü. Mie! T. medü. Breviaţiune din ami>\ amică, ma mie, a-mica mea. Altă-data se t liceu in locü de jioiut, nicï-de-cum. Je n'en veux- , nu voicscü nicï-de-cnm. [rêta. Miel, m. miere; es tremă dul- Miellat, m. miellée, f. gum-mă săchăratâ, cè s«- gôssesce diminéta pe loiele plantelorü. Mie!lé, ée, adj. înduhitü eu miere, unsü cu miere. Mielleux, eaae. adj. care conţine miere, fi y. dulce af-lect.itü. Mien, en ne, prun. meü, mea. Le—, la mienne, aüü meü, a mea. Le,s mien a, les mien-/♦tvs aï mcï, aie melle. Le mien, averea mea. Miettey I'. ïérmitma. Mieux, adj. maï bine. J'aime—, voiescü mai lime. 11 rnut—, este maï bine. Faire de sou—,a lace catü pôte m iï bine, .la—. tout au—, fôrle bine. Le— da mande, cellü miii bine possibile, pour Le —. Elle chante des—, en cântă cellü maï bine. Mièvre, adj. malitiosü. si-retü («le copiï), veselü. Mièvrerie, f. mică maliţâ, ' siretîicü. Mignard, e, adj. delicatü, atlectatü, reslatatü. Mignardement, ado. <>t-fectândü delicateţă, graţiă. Mignarder, v. u. a nwc-găia, (gnguli.), tracta d<*h-c.atü. Mignardise, f. delicateţă alVectată. IM. vorbe de blăndeţă. Mignon, y noime, adj. deli • catü, frumuşelu : ut i sunicle. Mithridate, m. electuariCi do aromatice, opiü etc. pre-tinsü antiveninosü. Mitîgatif, ioc, adj. miliga-tivü, îndulciLoriii. Mitigation, f. mitigaţiune, îmblăndire. Miiiger, v. a. a mitiga, îndulci, imblăndi. Comp. a-d oue ir. Miton, in. rnedu dc pa ne, mănuşă lungă së accopere .şi ante-braçiulü. \filon-mitaine, {onguent,—), remediii cave nu lace nicï bine nicï rëü ; fi y. espedienb* inutile. Mitonner, v. a. a lerbe multü in apă (păne în bouillon ). Mitonner une affaire, a prepara încetü suc-cessulü uneï aiïacerï. Vd. şi dorloter. Mitoyen, cutie, adj. mijlociu, care este in mijlocü. Mitoyenneté, f. dreptulü a (loui vecini pentru unü murü din mijlocü. Mitraillade, f. tragere de t.unurï împlute eu rnënun-timï assupra uneï masse de individï. [cà së impie tunulü Mitraille, f. ferrü mënuntü Mitrai ler, v. a. a trage tu-muï împlute cu ferrü më-nnntCi. Coinp. charger à mitraille, tirer à mitraille. Mitre, f. mitră, copperisiü de capu al lu epiiOI dulaţiune, trecere delà unü sunetü la altulü ; căntecu după modulü în care è compusü. Modulef m. modulü. Uerï-cè servesce de mèsura. In ar-ihit. diametrulü columneï. Moduler, v. a. a modula, face së tréca armonia, căn-tulü, prin sunete diverse. Moe'fe, f. înëduvâ ; nodü în arlesiă, — épinière, mëduva spinării. Moelleusement, adv. cà mëduva, dulce şi flessibile. Moelleux, euse, adj. plinü cu mëduva ; riulce, graUosü. Voix—se, voce plină şi dulce. Moellon, m. pétra mole, albă, de construcţiune. Moellonier, m. pénna de spintecatü peîre de construcţiune. WloeufjW.f/i'dm, modü, >-ech. Moeurs, m. (pronunç. séü nu pe n), morali, năravuri. Mofettej f esalaţiune peri-rulôsà a locurilorü sufer-rane. .Şi moufette. Mo ha, ni. speçift de meiü. Mohatra, adj. m. Contrat -, învoielă usnrariă, candü se cuiiipără (cu banï nuinër.) eftinü şi se vinde scumpü (pe creditü) Moi, pron. eü, me, pe mine. Sust. ni. eulü, le moi, individualitate inetaOsică a a-celiaşi persône (în filosof.). Moidore,m.mnnnHtă portug. de .‘33 fr. ÎM3 cent. Moignon, m. remasü dintr’uă ramure ruptă s. tăiată. Moinaille, f. călugărime, călugării în generale, fam. Moindre, adj. mal micü, plus petit. Le—, cellü mal micü, le plus petit. Le Moindrement , adv cellü mal puçinü. le—, nicï într’unü modü, cu nicï unü chipü. Moine, m. canonicü, călugării. In impr. vorbe cari nu se ritescü bine, fiind-ca n’a trecutü cernéla peste elle. Moineau, m. vrabiă. Tirer sa poudre aux— x,a se servi de creditulü sëü etc. pentru lucruri puçinü importanţi. Moineau, m. fortif. bas-tionü allü cuï vîrlu face unü anghiü ( btusü. Cheval moineau, calü cu urcchiele tăiate. Moinerie , f. călugărim», toţi canonici!. Moinesse, f. canonică, religieuse. Moinillon, m. călugării iară consideraţiune. Moins, adj. maï puçinü, minus (în aig.) Non moins, nu maï puçinü, assemine şi. En moins de rien, în pré puçinü timpü. A moins, cu pretà mai micü,pentru causă maï mică, à » uitw de, pentru unü preţu mai micü de-càtü. Sur et tant moins, prin deducţiune. .1 moins que, (în generale cu ne), aflară decă, numaï decă (si. ce il est que). Au-moins, du moins, cellü puçinü.Moins... Idus... cu catü mai puçînü... cu attătO maï multü.... Lr moins, cellü maï puçinü. Moins-value , valôre ma» mică. .MOL — m\ — MOL Moirage, m. presiune care face lift materiă së fia cu ape. Moire, f. apparinţft undu-lôsft, ape la uă materiă. Moir?, m. undulatü, eu ape (de materie). Moirer, v. a. a da uneï materie, unuï metalü, prin pres-siune, apparinţft undulôsa, a lace së fia eu ape. Mois, m. lună ; plata pe lună. Moise, f. lemne late unite căte doue, cari susţini! pai-ente'e. Moiser, v. a. a pune moi-sus* vd. pi'cc. Moisi, ic, adj. muceditü ; sust. m. mueedélà. Moisir, v. ». a iace mucedü; v. n. şi se moisir, a muced i, începe së se strice, se chancir. Moisissure, 1'. inuceijclu, alteraţiunea lucrului muceditü : nat. genü de ciuperce. Moison, m. arendarea unei jumetăţl de recolte ; manuf. lungimea iţeloru postavului. Moissine, f. fascidu de ramure de viţă cu grape pe dînsele. [coltă. Moisson, f. secerisiü ; re- Moissonner, v. a. a secera. Moissonneur, m. euse, 1*. secerfttorü ; f. machina de seceraţii. Moite, ait j. puçinü umedü, puçinü muiatü ; fig. môle. Moiteur, f. umedéht. Moitié, T. şi adv. jumôtate, pe jumëtate. Etre de moitié, a fi in societate cu cine-va. ..[Yemen, *n Arabia. Moka, m. calea , de-Moka, la } Mol, olh\ adj. môle, vd. mou. Molaire, adj. f. molariû. măcinătorm (despre dinţi> Moldavique, f. bot. melissă turcicd. Şi mélisse des Canaries. Molasse, m. stratü suterr. lormatü de petră călcare ci; argilü si nisipü. Môle, f. petre grămădite lu. intrarea unuï portü, cà sé protéga navile. Moléculaire, adj. moleculare, care ţine de molecule, i Molécule, f moleculă, mică parte dintr’unü corpü. Molène,f.vd bouillon-bl ne. Molester, v. a. a molesta. vessa,adducesupërare Comp. vexer, tourmenter. Molette, f. rotila pintenului: marmure cà së frece culori le. Molinisme, m. opiniunea lui Molina assupra graţiei. Mollach, m. preotü musul-manu. [tinta, molaticü. Mollasse, adj. fără consi:»- Mollement, adv. mô’e, cu moliciune. Mollesse, f. moliciune. Mollet, ette, adj. de uă moliciune plăcută,puçinü môle. Mollet, m pulpă ; mică fran-giă séü ciucure. Molleton, m. materiă cà 1-durôsa şi môle. Mollière, f. pămîntiî băltosu. Mollification, f. molilîcn-ţiune, facere së fiă môle. Modifier, v. a. med. a lac»* môle sifluidü. Mollir, v. n. a se muia, dr-veni môle. Mollusque, adj. şi m. moluscă, animale fără veFtobre .şi fără articulaţiunl. .MON' Molosse, m. speçia de marc , căne pëditoriü, la an!. Moly, tii. planta de eifecte miraculos. de care se vor-besce in Odissea, speçia de aliü séü usturoiü. Molybdate, m. sare diu a-cidii molibdicü. Molybdène, m. moübdenü, i speçia de metalü fragile, de culorea plumbului şi forte difficile de topitü. Molybdique, adj. acide—, acidü formatü prin molibden ü. Molybdite,f. petră minerale. Molybdoïde, f. speçiâ de mină de plumbü. Momée, f. sjulă. Moment, m. momentü,clipa. M>'can. produssulü un^ï pu-lerï prin f»raçiulü përghieï la care ê applicată. Au—de, in momentulü de a ....au—,s. dans le—où, au—, s. dans le— que, căndu ; du— (juc, îndată ce, (indü-câ Momentané, ée, adj. mo-menanü, de unü momeutü. Momentanément , adv. momentan ü , intr’unü mo-mentü. Momerie, vd. Mascarade. Momie, f. s. mumie, mumia, corpü îmbălsămată de vechiï Egiptianï Momies, corpuri uscate de Sôre in deserturi. Momon, m. .joeü de cărţi, unde partida se căştigă luănd tôte cărţile adversariuluï. Momot,m.genü de passerïsîlv. Mon, adj. meü. (de călugăru. Monacal, e, adj. monacale, Monacalement, adv. monacale. , Monachisme , m. mona-cliismü. Se dieu de institu-ţiunile monastice, de ordinariü în despreţ iï. Monaco, m. monnetă din ve-chiulü Monaco. M onade, f. monade. Ele-mentü simplu şi fără părţi, i după Leibnitz. In aritm. nu-mërü compuşi! de uă singură figură. Monadelp'iie, f. classe de plante (cu staMiinele unite) din sistema Iul Linné. Monadiste, m. parténü allü sistemeï monadilorii Monandrie, f. ordine de plante cu uă singură stamină. Monarchie, f. monarchiă. Monarchique, adj. mooar-chicü. Monarchiquement, adv. in modü monarchicü. Monarchiste, w. monar-cliistü, părtenii allü inonar-cb’eî. Monarde, f. bot. genü de labiale. Monarque, m.monarcü. Su-verauulü unuï siatü marc. Monastère, vd. Couvent. Monastique, adj. monas-ticü. [ceü indianü. Monaul,)>i. irurnosü galina Monaut, m. cu uă singură urechiă (despre canï). Monbin, rn. bol. unü arbure tercbintaceü. Monceau, m. grămadă in formă de micü dialü, gră-. .mădire-confusă. Comp. tas. -Mondain, e, adj. mundanü, care iubç9.ce vanităţile, lumiï. Mondainement,ac/t;. mun-danü,lumesce,cuin 6 în lume. M()\ - U05 - M0\ Mondanité, t. vanitate mun-dană, deşertăciune lumescă. Monde, n\. înundil. lu me, ge-nulü umanü ; universulü , sistema solare. Le gmnd—, societatea distinsă. Le priit —,omenit communï. Le beau —, societatea strălucită; dr.~ vaut le—,in public.Le mieux du—,in modulü celü maï bnn. Monde,a(/j. purü ,curatü, în Scriptură). Les animaux— es, anim ali le curate, opp. les animaux immondes. Mondificatif, vd. détersif. Mondif ier, v. a. med. a curăţi, sterge, face detersiune. Moneron, ni.monnetă de cupru delà prima revoluţiune. Monétaire, rn. officiariü care prese.leala fabricaţiunea monnetelănl, altă-dată. Monétisation, f. punere în circulaţiune cà monnetă. Monétiser, v. a. a da sé circule cà monnetă, p. us. Moniale, f. vd. religieuse. Moniliforme, adj. bot. in formă de monile, cà salha de gîtü. Moniteur,///, monitorii, care dă consilie, popoveţe. Moniiion, f. moniţiune, an-nunţiii juridicii allü episcopului înainte de escommu-nicaţiune. Monitoire, ('.(/ellre—) scris-sôrea unuï « fficiale, cà se oblige snh pedépsà de escom-inunicat. pe cellü cé are cun-noscinţa unuï faptü, së-lü revelede. Monitoria , e, adj. inonito-riale. Lettres—es, scrissorï in forma de monitoriü. Monnaie, f. monnetâ, banï. La monnaie, monetăria. Monnayage, m. 1 a bric a-ţiune, batere, de monnetă. Monnayer, v. a. a fabrica, bate, monnetă. Monnayeur, m. cellü cè lu-créda la monnetele Statuluï. Monochromate, m. pictură într'uă singură culôre. Monochrome, adj. mono-chroimi, de uă singură cu-lôre. Monocle, m. monoclu, o-chilariü pentru unü singurü ochiü. Monocorde,//!, monocordü. Instrumentü cu uă singură cordă, cà se cunnoscă intervalele sunetelorii. Monocotylédone, adj. si n. bot. mocotiledonü, plante ale căroril seminţe n aü do-cătfi unü cotiledonü. Monocule, m.chir. legătură, bandagiü, pentru fistula lacrimale. Şi monocle. Monœcie, f. bot. classe de plante carï portă pe acel’aşî piciorü florile de ambe sesse, Monogame, adj. şi sust. m. şi f. monogamü, care n'a fostü căsătoritil docàtü uà-dată. Monogamie, f. monogamiă. Starea ceiluï cè n’a fostü în căsătoria decàtü uădată. Monogramme, m. carac-terü compusü din literele u-nuï nume, speçiâ de cifră. Monographe, m. mono-grafü, autorü de monografie. Monographie, f. monogra-fiă, descripţiunea uneï sin- MON — fiOG - MON gare speçie de do animalï, de fapte etc. Monoïque, adj. care se referesce la monœcie, vd. vorba. Monolithe, m. monolitü, pétra din uă singură buccată. Cohmnc- -, columnă făcută din uă singură pétra. Monologue, m. monologü. Scenă unde uă personă este singură vorbindü cu sineşî. Monomane,«(lj.monomanü. Monomanie, f. mononianiă. Stare a spiritului, căndu è predominată de una şi aceaşî ideă. Monômejinonouui. Cantitate algebrică, aï cuï termini nu sunt separaţi prin semnele fdns séu niinns. Monopétale, adj. bol. mo-nopetale. Se dice de llorile a căroru corolă esle de uă singură petală. Monophylle, tn.bol. calicia dintr uă singură buccată. Monopode, m. mesă cu unü singură picioră. rcch. Monopole, ni. moitopolă. dreptă .speciale. Privelegiu esclusivil de a face séü vinde ceva. Monopoleur, m. cellă cée-sercitâ uuă monopolii. Monopoliser, v.a. a escr-cita rnonopolulü, ncol. Monoptère, adj. arch. ră-tundü şi formalii de uă singură columnată (despre edi-ficie). [gură rimă. Nlonorime, adj. cu uă sin- Monosperme , adj. ba. monospernnî, cu ună singurii snmbunl,(despre fructe). Monostique,m.monostieliu, inscripţiune, epigramă, în-tr’unil singurii versil. Monostyle, adj. bol. cu unu singurii stilü, (despre flori . Monosyllabe, m. inonosi-labă, vorbă de uă singură silabă. Monosyllabique, adj. monosilabicii, vers—, compusü de monosilabe. Monotone, adj. monotonii, necontenitü si acel’aş; sunet ü. Monotonie, f. monotonia. Mons, ni. breviaţiune dela monsi?nr, (altă-dală). Monotrème, mamifeni de N.-Olanda, care prin orga-nisaţiunea sa internă ţine de passëre si de reptile. Monseigneur, m. domnii. Titlu de onôre ce se da la demnitariî emininţi. La pl. Mes eiffneurs,Xosseiyneurs. Monseigneur,m. speçiâ de pei-gulâ(p0rghiă) ca së spargă uă mcliisură, uă broscă. Monseigneuriser, v. a. a da titlu de rnonseiynenr. Monsieur, m. domml, domnule. L:i pl. messieu s. Ti-lu datil dela Lud. XIII cel-luï maï mare din fraţiî re-geluî. Monstre, m. monstru (di-, haniă). In bol. flore dublă. Monstrueusement, adv. 1 monstrosü, cà unü mostra, j prodigiosü, escessivü, in fe- i îulü seü. : Monstrueux, euse, adj. monstrosü: escessivü ingenuii! séü. MON — GOT — MOU Monstruosité, f. moustro-sitate, lucru monstrosü. Mont, m. vd. Montagne. Mont-de-piété, m. stabiliment ü unde se da împru-inutü cu emanetü. Mont-pa-gnole, dialü deuude privesce cine-va t;n*u periclu celle cè se petrecu intr’uă lupta. I Mont-joie, m. strigâtü de resbelü usitatü altă-dată in* ! Francia ; grămadă de petre, j Montage, m. urcare, transporta do. jeosü in sus ; a-daptarea, potrivirea la locu a tutorü părţiJoru separate ale uneï machine. Montagnard, »»i. munténü. Montagne, f. munte. La—, s. les montagnards, membrii convenţiuniî cari professa ideele celle maï înaintate. [rnuntosü. Montagneux, euse, adj. Montaison, f. timpü in cure ştiucele trecü diu apă sărată in apă dulce. Montant, ni. timpulü căudu flussulu mării se redică ; lemnü, petră etc. pusü verticale ; rădecinu plantei ; to-ta’ele unul computn, suinmă. Montant, <*, adj. caro as-cinde, se urcà. t Sarde— e, gardă care se asşedă in postii, j opp. garde descendante. i Montée, f locü de aseinsu, de urcatiï Monter, v. n. a ascinde, se redica, se urca ; v. a. a redica. duco. in sus : a ordina, as-şeda la loculü lorü buccâ-ţele uneï opere, uneï machine : ( —une machine), a procura lucrurile necessarie. Monter séü .sc nionlt-r, a se redica, însuma, (despre unu totale compusü de mal multo nmnere). Monteur, m. lucràtorü care adaptedă petrele in aurü. Montgolfière, f. aerostatü. Monticule, m. micü munie. Montoir, ni. obiectü înălţaţii, de care se servesce cine-va cà se se urce pecalü. Montre, f, mustră, échantillon., lucru Juatii pentru probă ; cuthiă cu gémit. Revista uneï armate, smotru. paradă. Montre, f. orologiu purta-tivii : —à réveil, orolo0N — Mon MoraiUon, m. speçia de veriga la sipcfuiï. Morainef f. làna. scôssft prin calce delà animalï morte. Moral, f, adj. morale care privcsce moralité, năravurile. ' crtitude—, certitudine fundat;! pe l'orţî probabilităţi. Morale, f. morale, doctrină relativă la moralî. Moralement, adv. morale, după regulele moralii. Moraliser, v. a. a da morale, forma după preceptele moralii ; a face rellessiunî moralî. Moralisateur, m. trice, f. care tinde, caută, reformata moralile, năravurile. Mora!iseur,i(i.iro»,cellü cè all'ectă de, a vorbi morale. Moraliste, m. moralistă, scriptoră care tractcdă despre morali (moravuri . Moralité, f. moralitate, calitate morale, caracteră morale, reflessumî moralî. Morbide,adj.med morbidă, care se referesce la bolă. Morbîdesse,f./>ic/:..si scuipi. moliciune şi delicateţă a cărniî. Morbifique, adj. morbificu, care causedă morbu, bolă. Mor bleu,infer/. aii ! esprime iinpaţiinţă, măniă. Morceau,//;, buccată, parte separată dintr’unu corpii solidă. Tailler à qn. Ies—, a prescrie cui-va spesele. Morceler, v. a. a divide în buccăţî. îmbuccătăţi. Style m or celé y stil u tăiată în mice frasï. -- Lit. I. se duplică înainte de e mutil. Morcellement,'•/«.imbucca-tăţire. peticire. Mordache, f. cleşti mari pentru focă [rosivă. Mordacité, f. calitate cor- Mordant, • ,adj. care muşcă, care este de calitate corro-si vi. Mordicant, e, adj. acru, in-ţepante, corrosivă. Mordicus, adv. cu obstinaţiile, cu inaf.il, fata. Mordienne, fă la yrossej, adv. fără lineţă, sans façon. (pop.) Mordiller, v. a. a musca u-şioriil şi addesé. Mor doré, ce,adj. negriciosü, ammesticată cu roşiu. Mordre,v. a. a muşca; rôde. Il commence à—au latin,m-cepe stf placă latinesce. Se dice despre apa forte : elle mord sa)‘ les métaux, ea s.ipă, rôde, metalele. Mords, m. liă-care m assit à, s. braçirt, a minghineleï. More, m. s. maure, maunl, africană. Gris de more. culôre sură închisă. Moreau, m. séu cheval—, calu fôrle negru şi luciosă. Morelle, f. bot. plantă sola-neă veninosă. Moresque, mauresque, m. maurică, care se referesce la moralile(obicciurile) Mau-rilonl. Sust. f. pictură de foie făcută după capriciu. Morfi1, 111. asperitaţî aletăi-şiuluî unuï cuţitil etc., ossil de elefante neiucrată. Morfondre, v. a. a causa ună frigă pêtrundetoriu, a reci. MC) H AIOK Morfondure, I. recela a l cailorü. Morganatique, adj. morganaticei. Se dice de căsătoria unuï principe cu uă persôna de ordine inferio-e, candü ellü n’o înalţă la con-diţiunea sa. Morgeüne, f. bot. planta cariofi.'eă. Şi alsine,mouron. Morgue, f. mină, conteniuţă grave şi seriôsâ, trufia, ifosü. Morgue, f. locü undr sees-punü cadavrele necunnoscu-ţilorfi. Morguer, v. a. a privi cu unü aerü insolinle şi pro-vocatorü. Morguienne, séü pur la vechiü jurămîntil ţerră-uescü. [muribundü. Moribond, e, adj. murindü. Moricaud, e, adj. şi sust. cu façia brună, fam. Morigéner, v. a. a forma moralile, năravurile, cui-va ; a corrige, adduce la déto-ria sa. Morrle, f speçiâ de bureţi. Morillon, m. speçiâ de struguri negri. La pl. smarandü brutü, cè se vinde căntăritii. Morin, rn. culôre galbină de lemnulü morus tincloria. Morine, f. uă plantă persană. Moringa, m. unü arbure de CeylaD. Morio, m. unü frumosü tlu-turü. Morion, m. armătură de capü a vechilorü călări. Mormon| ni) vd. mandril, macareux. Morne, adj. triste, posomo- l>ic{. Franco-IIwh. ritü. sombre. Ga s. ni. micü munte in coIod. Iranc. Mornâfle, f. lovitură cu măna pe façia, pe obradü, pop. Morose, adj. morosii, în-chisü, posomoritü, chagrin. Morositéy f. caracterü mo-rosü, pasomorire. Morphine, f. morfină, alcali veget. din 0(*iü, principiu amarii, somniferii, veri i nos ü. [insectă. Morpion , m . speçiâ de Mors, m. (pronunţ, séü nu pe s), dăbale. Morsure, f. muşcătură. Mori, f. morte, decessü; -aux rats, to.ssicü pentru a ommori sôreciï,—aux mouches, chărtiă pentru musce, à—, de môrle, escessivü. Mort, r, adj. mortü. repau-satü. Bois—, lemnü uscatü, -bois, lemnü care nu e bunü de nimicü; feuille—r, foiă uscată. Mort-gage, m. gagiü de care se buccură gratuitü creditorulü. Mort.ivre, adj. beatü mortü. Mort-né, m. nascutü mortü. Morte-eau, 1. flussulü şi rellussulü cellü maï micü ; timpulü acestora, (între luna nouă şi luna plină). Morte-page, t. soldatùséü servitorü plâtitü fără a i se cere nicïunü sorviliü. vŞi morte-paie. Morte-saison , f. timpü căndu cine-va nu géssesce de lucru (kesatü). Mortade le, f. mare càrnatü de Italia. Mortaillable, adj. sedicea w -MOŞ «MO — MOT de nervii carï eredita, mos-tenia, delà domnulü lorü. Mortaise, f. scobitură într’unü lemnü, en së imbuce altă buccată. Şi mortoise. Mortaiser, v. a. a scobi lemnulü, vd. prec. Mortaille, f. vd. servage. Mortalité,f.mortalitate, con-diţiunea celluï cè este mu-ritoriü, condiţiunea umană. Mortel, elle, adj. mortale, muritoriü. Mortellement, ado. de morte, escessivü, durerosü. Mortier, m. molodü. Mortifère, adj. mortiferü, careadduce morte, [milesce. Mortifiant, e, adj. care u- Mortifâcation, t. med. al-teraţiune a lluidilorü naturali, cari- destruesce tessé-turele cărnii, cărnuri morte; (ig. umilinţa, a ( dicţiune, acei dinte rëü. Mortifier, v. a. a lace carnea se devina mal fragetă ; med. a causa cangrenă, morte : fuj. a umili, supëra prin relüsü, prin dojéna, a morţi lica. Mortuaire, adj. de mortü, eare se referesce la servi-tiulü funebre, la decesse. Morue, f, morunii. Morve, 1’. mucositale. Mor-veait, ni. mucositate désa, este p. us. [tredi. Morver, v. il. lut. a se pu- Morveux, euse, adj. avîndü mucositate, (mucosü). Mosaïque, adj. mosaicü, delà Moise. Atosaïque, m. mosaicü. 0-peră de buccăţe sep ira le, s. i adaptate din diverse culorï, Mosaïsme, m. mosaismü, legea luï Moise. Mosarabe, vd. Mozarabe. Moscouade,f.sacharübrutü. Mosquée, f. templu maho-metanü, mosqueă, gérnia. Mot, m. vorbă, dicere. Un bou—, lucru dissü cu spi-ritü, à demi—, fără a spune totü. Demi-mots, însînua-ţiunl. Mot à mot, mot pour mot, s. numaï jtour mot, vorbă cu vorbă. Mot-à-mot, v/i.traducţiune literale. Traîner ses mots, a vorbi rarü şi îucetü ; ne dire—. a nu dice nicïuà vorbă. Le fin mot, intinţiunea secretă. Mot d'urdre. losincă. ( nette. Motacille, 1". vd. beryeron- Motelle, m. micü pesce de apă dulce. Si moteitle. Motet, m. psalmü, vorbe de devoţiuue puse în musică fără së Iacă parle din offi-ciulü divinü. Moteur, m. trier, f. motorii, care imprime, mişcare, lace së se mi^ce : fuj. insti-gatorü. Moteur, m. trice, 1'. adj. miscâtoriü. care dă mişcare. In uenere la femininii. Motif, m. molivü, ceaa cè mişcă şi îndémnà a face ceva, causa, p ri legi ü ; mus. cugetare dominante într’unü cănteciî, lrase melodică. MoSiüté, i. mişcare, faculUite de a se mişca, (în didact.). Motion, f. moţiune, mişcare, Motiver, v. a. a motiva, es-pune: servi de motivü pe*-tru. Mol' (il 1 — MOI Motte, f. bulgaro de pamintü. I Motter, v. d. s. se motter, a se piti. De poturnicî, căndu I sc ascundü între bulgări. Motteur, ta. uă vrabia. I Motu proprio, rn. lat. priu mişcarea propriă Se dice de bulele Papei pentru numirea cardinalilorü. MotuSj interj, tăcere ! silen-tiü ! fam. Mou, seu mol. fem. molie, adj. mole. Mou, tn. plămânii de melü, de bouü etc. Mouchache, i’. amidonü făcuţii eu succü de manioeü uscatü. Mouchard, m. spionü de poliţia. Moucharder, v.n. a spiona, asculta in secret ü cé vorbe-sce cine-va. Comp. nunicher. Mouche, f. muscă,vd.şi pied-d''-mouche, şi mouchard. Moucher,v.a. a sterne muco-sităţî : lua muculü. Vecb. pentru moucharder. Moucherolle,t passere care se nutresce cu musce. Şi ffobe-'niouchc. Moucheron, m. musculiţă. Mouchet, ut. uă pas«ëre ier-uatică. Moucheté, ce, adj. pëtatü. Moucheter, v. a. a însemna, adorna, împodobi, cu mice macule, pete, simetrice. Mouchettes, t. pl. mucărî. Moucheture,f. macule,oete, naturaiïpepelc, pe penne etc. Moucheur,>n.cellü cé curăţă luminările la teatru. Mouchoir, m. basma: — de c. Nlou u, ue. ad i. măcinaţii, re-dnssü în pulbere. Or—, politură cu aurü trituratü. Moulure, f. ornameutü simplu de architecturà(ciubucü). Mourant, e, adj. care môre, d:ice în nesimţire. Eftoureiier, m. speçiâ de arbitre malvaceü. Mourir, v. n. a mûri, decede. Mouron, m. mică pl;«ntă pri-mulaceă. >i anagnllis. Mouron,in.speçià de şiopîrlă galbină. Moitrre, f. joeü cu degitele închise si dischise. Moeisqueijm. musquetă, vecină armă do foeü. Mousquetade, f. dătătură de mousquet. Mousquetaire, m. soldatü pédestre armat cu mousquet. Moiisqiseterie, f. dătătură simultană de maï multe mus-quete séü pnsce. [carabină. Mousqueton, m. speçiâ de M o u s q u i i e ; f.1v d. Mo » i n t i q u e. Moussauspeçiâ de păne de arpăcaşifl. Mousse/idj.tocitü,fără virfü. Mousse, in. june noviciü, u-cenicü, la marinarï. Mousse, f. muschiü, plantă crip'ogamă. Mousseline, f. musselină. Delà oraşiulüMosoul in Asia. Mousse'înette,f.musselină forte u.şioriă. Mousser,v.n.a se copperi de mustü (despre licidï). Faire —, a esalta maï multü de-càtü este adevëratü. Mousseron, m. speçiâ de bureţî, de ciuperce. Şi agaric odorant, ag. comestible. Mousseronnière, f. locü plinü cu buretï. [tosü. Mousseux, euse, adj. mus- Moussoir, m. uneltă cà sè facă spumă ciocalateï. Mousson, i/i. mussomilü. Mol MICII \mtu reguUUu 51 periodicii pe marea Indiei-ru. [mustü. Moussu, e, adj. copperitü de Moustache | i'. mustaçia. Donner sur la- -à qn., a da pa.me cui-va. Mousti le, 1'. gustul ü unui ; vinu puçinü ga^osü. Moustiquaire, m. perdea de muselina pentru a pre- ‘ serva de moustique,vd urm. Moustique) m. musticü,Un-t .rii de Africa si America. : Moàt, m. mustü. | Mou tard,m.ruirü buiétü,/>o/j. Moutarde, f. mustarü. si sénevé, farine de moutarde. Moutardier, m. vassü de mustarü. Moutier, rn. biserica.monas-leriü. Altâ-data moustier. M ou ton,m.berbece, carne de berbece; maiü ca së bala pari. I.a pl. valuri pe marile fluvii. Moutonner, v. a. a încreţi, . precum este lăna berbecciuT, v. n. a se agita valurile. Moutonnerie, f. simplitate, prostia. Moutonnier,m.iùrr, f. cellü cè imită cè vede la altulü, precum berbecii. Mouture,f.maeinatù de grau; salariulü morariuluï ; amme-sticü de frumentü, ordiï si secară prin a treia parte. Mouvance,f.Se dicea despre depindinţa unuï dominiü relativü cu feudulü. [mişca. Mouvant, «*, adj. care pô e Mouvement, m. mişcare; a-gitaţiune, promoţiune. Mouvementé, ét, adj. care presintă varietate. Mouver, v. a. a renu.sca,scormoni, pămintulu pe supr*-façia. Mouvoir, v. a. a mişca, a conduce prin mişcare.Comp. remuer. Moxa, i/i. chir. moxa, cau-teriü cu bumbac ü şi éscâ, cè se arde pi* pele. Moye, f. partea tinërà şi fragile a pétrel. | fragile. Moyée, f. Pierre - , pétra Moyen, m. mijlocü. Pi. mij-lôce, avuţie, commodităţl. Moyen, tunie, adj. mediü, mijlociu, de mijlocü, din mijlocü. Moyen-âge, n\. evulü mediü, epoca istorică dela Constantină pane la Kenascinţâ. Moyennant,prep. cu, prin, mijloculü. eu ajjutoriulü, au ïiiui/en de, par le moţ/ea de. Moyennement, adv. mediocre, de mijlocü, prin ter-minü mediü. Moyenner, v. a. a mijloci, procura prin mijlocire, veelt. Moyer, v. a. a tăia uă p*tră in douë, cà s(* facă trepte d< scară. Moyère, f. lacü copperitü d<* trestiă. [binusiü de ouü. Moyeu,)», bucea de rota; găl- Mozarabe, ni. şi adj. cres-tinü span. care descinde din Mauri,Sa rrasinï.Si mosaraOe.. Mozarabique, adj. moza-rabicü, yd. prec. MuablBtadj. mişcătoriu, ue-constante,scbimbatoriü,p.Ms. Muance, f. mus. schimbarea unei note într’alta. <» Muche-pot, adv. in as-cunsü. vd. Musscr. M t L - (51 Ml I. Mucilage, m. substanţă vis-côsa. [viscosü. Mucilagineux, euse, adj. Mucite, m. lia sare. Mucosité, 1'. mucositate. Mucroné, (:e, adj. bot. mu-cronatü,terminatü printr’unü virfü subţire. Mucus, m. vd. mucosité. Mue, I, schimbare de përü, d«* penne etc. (napîrlitü). Mué, re, adj. care ş; schimbă përulü, pennele etc. Muet, rtte, adj. mulü. Muette, i'. s. mue, tintoriü, corlü, undo se intîlnescü vî-natoriï. Mufle, -m. botü. [sonei'i. Muflier, m. but. planta per- Mufti, m. capulü religiuniï mahometane. Muge, m. unit pose»! marinü. Şi nuiţjif s. -mulet. Mugir, v. n. a mugi. Mugi ssant, e, adj. mugi-toriü, care inugesce. Mugissement, ni. mugitii. Muguet ni. bot. planta de primăveră cil florï albe o-doranţi. Muguet, ni. speçiâ de altă (abubă) la copiï. Mugueter, v. n. a face pe plâculuhï, pe amabile, pe galante. Muid, rn. modiü, vechia më-sură de capacitate pentru licidï. Mulâtre, m. este, f. mulatru, născutü dinlr’uă albă şi unü indianü, scu din contra. Mule, f. vechia incalçiumintc. Mule, f. mula, căliră. Mules, f. f>l. înflăture la cal-cfliü. Mulet, ni. mulü. catiiu. \e ma lu lu mării. Mulot, m. sôrece de càuipü. Multicapsulaire, adj. bot. multicapsulariü , eu mu lie capsule. Multâcaule, adj. bot. multi-caule, cu rnulte radëcine. Multifide, adj. bot. divisü adîncü in maï multe seg-minte. Multiflore, adj. bot. mul-tillorü, cu florï numerose. Multiforme, adj. multiforme, cu maï multe forme. Multilatère, adj. mullila-lerü, cu multe laterï. Multilobé, énf adj. bot. ai multe lobule. Multiloculaire , adj. eu maï multe logiurî, locurï. Multinôme, vd. polynôme- Multiparti, ie, adj. bot. ài-visü in lamine, in fâşie. Multiple, adj. multiplu, ni. numërü. care conţine esactü de căte-va orï unü altü numërü. Multipiiable, adj. multipli-cabile,, care te pôte îmmulţi. Multipliant, m. care face-së se véda maï inultc imagini de acel’asï obiectü. Multiplicande, m. mat. numërü de multiplicată, de îm-muUitü. MUX mur Multiplicateurf m. mal. multiplicatorii, immultitorü. Multiplication, f. multipli-caţiune, immulţire. Multiplicité, f. multiplicitate, nurnërü mare, infinitü, de lucrurï diverse. Multiplier, v. a. a multiplica, îmmulţi ; v. n. séü retl. a cresce in nurnërü, se iînmnlţi. Multisiliqueux, euse, adj. bol. cu mulle învclisiurï. Multitude, f. mulţime; mare nurnërü de ômenï, poporulü. Multivalve, f. si adj. multi-valvü, cu inulte valvule, compusü din maï multe buccăţe de coquile şi llorï. Municipal, aie. adj. municipale, de municipalitate ; garde—e, soldaţî însărcinaţi cu poliţia in Paris. Municipaliser,v.a. a stabili regimele municipale. Municipalité, f. municipalitate, corpulu ofliciariloru municipali,localele unde sunt eî. Municipe, rn. municipiü, o-raşiu allü Italieî, care pai-ticipea la dreptulü de cetate romană, conservăndu însë legile sélle proprie, la anticï. Munificence,f. munificinţă, ▼irtute care ne duce së facem ü marî liberalităţî. Munir, v. a. a prémuni, îngriji cu, garnir, pourvoir. Munition, f muniţiune, pro-visiune de lucrurï necessarie Mitr’uă armată. Vain de—, păne ce se distribuesce soldaţi lorü. Munitionnaire, m. cellü cé procura munitinnï trupelorü. Muphti, vd. Mufti. Muqueux,c’usc, adj.\iscosü, eu mucilagine. Mur, m. murü, didü, fig. pro-tecţiune. Gros- -.murulü temeliei ; - d’appui, murü în:!Uatü de apprôpe treï pi-ciôre. Mettre ait pied du—, a constrînge së iea unü parti lü. Mûr, c, ad:. coptü, maturu. Muraille, f. murü,maï alessü murü grossü si înallü ; partea stîuceï pe csresë resăma stratulü de carbunï (l;v minere de cărbunî). MuraljC/f/Y/.murale/.îe murü. Mûre, T. mură, dudă. Vd. si nxùrou. Mûrement, adr. cu maturitate, cu multă reflessiuur. Murène, f. murenă, unü pesce mari nu dintre aporii. Murer, v. a. a încuugiura cu muri, astupa eu murü. Murex, m. diverse speçie de coquile univalve. Muriate, m. chcm. chlori-dratü. Muriatique, adj. muria-ticü Acide—, nume vechiü pentru acidula chlorhydri-que. Mûrie, f. salanmr.1. Mûrier, m, morü negru, dudü. Muriqué, ce, adj. bot. mu-ricatü, copperitü cu ghimpi, precum îriciulü. Mûrir, v. n. a se côce ; y. y. a face së fia coptü. Murmure, m. murnnirü, sgoinmotü surdü şi confusü. Murmurer, v. n. a murmura. MIS - ilHi - Mis Muron, m. fructü de marà-cinï. Şi mûre sauva. Murrhin, e, adj. şi m. (vase—), vassü antirü de uă composiţiune neounnoscutâ. Murucica, ni. uă plantă. Musa gâte, m. mith. conductorii hIIü musel >rü. Musaraigne, m. mien mani iferü ini. păndă de unü gal-bine particularii dela Nankin, orasiü allil Chineï. Nankinette, f. speciă de păndă uşioriu. Naniia, f. planta ainer. Nansouk, m. nansuk, uă frumosă muselină. Nantir, v.a. a assigura prin emanetü, emaneta. Se—, a lua ce-va cà fiindü allü seu, a .si procura unü lucru pentru precauţiune. Nantissement,/» .emanetür. tïinanetar<*. NAK NAT Napacé, 6cy adj. do forma j napului. Napée, f. mith, napea, nimfă a muntilorü. N 3Pel, m. napelü, vd. acunit. i Naphtaline, f. naftalină. Substanţă estrassu prin dis-til.jţiune din carbunï de pa-inintü, din goudron. Najiite, m. bitume transpa-rinîe şi lôrte inflammabilc. Napoléon, ni. napoleonü. Nappe, f. mésâ de păndă ; laçiü pentru prepe iţe. Napperon, m. mică mesă de păndă, ce se aşşâdă peste nappe. Narcisse, ni. narcissü, uă plantă amarilideă, (Uj. omü înamoratü de persôna sa. Narcissé, ée, adj. s. nar-ci$$oïde,care sémënft cu nar-cissulü. N arcotine,fnarcotină,prin-cipiü exista li bile, alcaloidü estrassu (fin opiü dissolutü. Narcotique, adj. narcoticii. Narcotisme,m.narcotismü, addormire; înveninare prin narcotice. Nard, m. nardü, speçiâ de levantă cu odôre forte plăcută. Parfum des anciens. Nargue, sust. nevar. des-pretü pentru unü lucru. Narguer, v. a. a înfrunta eu despreţ ü, fam. Narguille, m. uarynilleh, nerglv>lea, pipă. Narine, f. n^ră. [reţO,/’ttsé. Narquois,?», şi adj. finü, şi- Narrateur, m. narratorü, povestitorü. Narratif ,tv«, odj. narrai i vu. Narration, f. narraţiune, recitaţiune istorica, pov*.->-tire. N arré, m. narraţiune scurta. Narrer, v. a. vd. raconter. Nartex, m. porticü în bise-ricole vechie Narval, m. s. nerval, ceta-coü inarmatü de unü dinte forte lunçü. Şi licorne de mer. Nasal, e, adj. gram. nasale, care se pronunţiă din nasü. Pl. nas ods. Nasalement, adv. cu uuü sunetü nasale. [tercnasalL Njsalité, f. calitatea uneï M- Nasard, m. căntu de orga-natü, care imită vocea o-muluï. Nasarde, f. lovitură cu dogitul ü (chiquenaude, bobir- 11 acü), pe nasü. Nasarder, v. a. a lovi eu degitulü pe nasü. [malï. Naseau,m.nară a unorù ani- Nasi, m. preşedinte din san-hédrirn,din sinedriü, la.ludci. Nasillard, e, adj. care vor-besce pe nasü. Şi nasonnè. Nasiller,v.n. a vorbi pe nasü. Nasilleur, ru. euse, f. car* vorbesce pe nasü. [nasiller. Nasillonner, v. 11. dim. din Nasitort, m. vd. cresson alénois. Nassat, m. cantü de organe. Nasse, f. speçiâ de coşiu d 4 beţe de răchită pentru y prinde pesce. Natal, e, adj. natale, unde é cine-va nâscutü. Natant, e, adj. bot. care plu-tesce pe apă. La fera. Natation, f. nafatiune, înn»-lare. NAT — f>2l NAÜ Natatoire, adj. na tuto ri ii, i care servesce Ia innotatu. Nates, m. pl. tubercule la corbi. Natice, f. nat. moluscă in-notătore. Comp. nérite, yas-téropode nageur. Natif, ive, adj. nativă. Se dice de ţerra unde s’a născuţii cine-va;addussă din nascere; or —, argent —, aurü, argintă, .scos.su pură din minoră. [păgânii. Nation, f. naţiune. Leu— s, National, e, adj. naţionale. Nationalement, adv. in raodu naţionale,prin ordinea naţiunii. Nationaliser, v. a. a face naţionale, neol. Nationa Ué, f. naţionalitate, caracterii naţionale. Nativité,f.nascere (in biser.J. Natron, ni. s. natrum, na-tru, carbonată de sodă cris-I al jiu, sare alcali naturale. Natta, f. chir. speçiâ de stea-tom. Vd. broncocèle. Natte, f.rogojină; şiuviţă. Natter, v. a. a fcsşterne eu rogojină; împleti şiuviţe. Nattier,»i. care face şi vinde rogojine. [nuditate m Naturalibus, adv. m Naturalisation, f. indigenată, concessiune de drepturi civili unul streină. Naturaliser, v. a. a face indigenă, a concede unul streină drepturi civi î. Naturalisme, m. natura-lismü, calitatea lucrului pro-dussă printr’uă causă naturale. Naturaliste,?», naturalistă. cellă cè se occupa de jslo-ria naturale. Naturaüté, f. starea cellul cè e-»te naturale dintr’uă ţerră. Nature, f. natură, tôfe lucrurile create; ordinea universului, puter-'a care a stabilită şi menţinu acésta ordine; principiu intrinsecă altă activităţii fiinteloră ; proprietate a fiă-că' il liinţo, lire. Naturel, elle,adj. naturale, conforme naturel, firesce. Naturel} rn. lâcuiloru ori-ginariă dinfr’uă ţerră (mal alen. inchiriatulă u-nel luntri ; ceaa cè plătesce căletorulu pe nave. Şi fret. Naumachie, f. naumachiă, represintaţîune a unei lupte navali. Nauséabond, e, adj. care causedă nauseă (gréja). Nautile, m. nautilu, testaceü univalvu cu rnal multe celule. Nautique, adj. nautică, do navigaţiune. Nautonnier,//*. £»*»•«, f. cou- XKA - <31 (kiclorulü unei luntri, umn navï, Iuntraşiâ. Naval, e, adj. navale, rela-tivü la navï de resbelü. Navée, f. împlătura (încărcătura) uneï navï. Navet, m. napü, plantă cruci feră. Navette, f. rapitù. Comp. navet sauvage, chou navet. Navette, i’. unü instrumentü fie ceprădarî, cădelniţă. Naviculaire, adj. uavicula-riü, în forma uneï navicule, uneï mice navï. Navigable, adj. navigabile, plutitoriü. Navigateur, m. navigatorii, plutitorü. [plutire. Navigation, f. navigaţiune, Naviguer, v. n. a naviga, pluti, ămbla cu navea. Naville, f. micü canale de ir-rigaţiunc a soluluï, usitatü principale în Sudü. Navire, m, nave, corabiă,de mare. Comp. vaisseau, bâtiment. Navrant, e. adj. forte întristători u, deplorabile. Navrer, v. a. a vulnera, răni; a întrista protundü, affliger extrêmement. Ne, adv. nu. Se pas faire. a nu fuce;- jamais, nicî-uă-dată. Xe est la plus faible des négations; ne point est la plus forte ; nr. pas tient le milieu. Né, ce, adj. născuţii. Il est prié, è din nascere ru-gatü, n’are cine-va nevoia sëlü invite. Néanmoins, adv. cellü pu-einü,eu tôte acentea,pourtant. \TA. Néant, ut. mimcü, o'.dd ch nu essiste, non existence. Nébu'é, éc, adj. nebulatü, în formâ de norï (la arraăr.). Nébuleuse, f. stea nebulôsâ. Nébuleux, euse, adj. nebu-losü, întunecatü de norï. Nécessaire, adj. necessariü, trebui u ciosü ; m.necM-sariü, cuthiă pentru călătoria. Nécessairement, adv. dr necesse, necessariü. Nécessitante, adj. f. absolută şi nedispinsabile, grâre —, graţiă nécessitante, care constringe şi redică ) i r>e r -tatea. Nécessité, f. necessitate, putere irresistibile, trebuinţă, indiginţă. De—, necessariü. Nécessiter, v. a. a nécessita, face necessariü, a essigf, a cere. Nécessiteux, euse, adj. i«-diginte, saraeü. Comp. pauvre. hec plus ultra, m. ter-minü preste care nu se pôte trece. [secte. Nécrobie, f. genü de in- Nécrologe, m. necrologü, registru de numinile episco-pilorü etc. defunţi, morţi. Nécrologie, f. necrologiă, notiţă assupra unuï individü repausatü de currîndü. Nécrologique, adj. necro-logicü, de nécrologie. Nécromance, f. s. nécromancie, [mal nsit.), pretinsă artc de a deştepta mor-ţiî,câ së revelede liitoriulü etc. Nécromancien, m. cnne, f. s. négromancien,carr sc \ki; XV'Aî occupa de nécromancie. Nécromant, rn. séü négro-manty cellü cè esercită nécromancie. Nécrophore, >n. genü de insecte. Nécropole,f.necropole. Vastă suterrană destinată pentru sepultura, la Egipt. ant. Nécrose, 1'. med. nécrosé, mortilîcatiune a ôsselorü. Nectaire, m. partea llori-lorü din care albinele tragü succulü lorü. Nectar, m. nectarü. l^ntu-ra deilorü tablei. Nectopode, adj. dedice de amfibie şi cetacei. hef, t. poet. pentru navire, nave. Partea bisericei dela uşia principale pané la chorü. Néfaste, adj. nefastü. Se nu-mia la antici dilele conse-crate repausului. Nèfle, f. mespilü, unü fructü. Néflier, rn. urbure rosacéil, care produce mespilü. Négatif, ive, adj. uegativü, care esprime negaţiune. Négation, f. negaţiune (tă-iiàduëla); gram. vorbă negativă. Négative, f. negativă, pro-posiţiune care négù ; particulă care negă (tăgăduesce). Négativement, adv. negaţi vü, prin negaţiune (prin tàgüduéla». Négligé, m. neglessü. Starea uneï persône neparate (negătite), noncltatance. In j/ict. negliginţă plăcută, opp. (ini. Négligeable, adj. nat. cure se pôte négligé. [gioţă. Négligeaient, m. t. ncgli- Négligemment, a<1 ;. < u ue- gliginţă, neîngrijita. Négligence, I. negliginţă, neiügrijire, lipsă de applica-ţiune. Comp. nonchalance. Négligent, e, adj. negligin-te, neingrijitoriü, nonchalant. Négliger, v. a. a négligé, ; neingriji ; nu cultiva, nu coi-| sidera. ; Négoce, »/«. commerciü, ne-, gotü, vd. trafic, commerce. Négociable , adj. negoţia-l»ile, care se pôte. negoţia, tracta in afl’acerï (de etl'ectr j>ublice). Négociant, m. commerci-ante, neguţătorii, eu redicata. Négociateur, m. trier, t. negoţiatonl, însărcinaţii së tractede uă a H ac.ere in pro-iectü sëü în discussiune. Négociation, i. negoţiaţiu-ne, tractatiunea une! cerï. Négocier, v. a. a negoţia, tracta uă ullacere : v. n. u j face commerciü. Comp. trafiquer, faire négoce. Nègre, m. négresse, i‘. negru. servü negru. Nègrepelisse, m. materiă de bumbaeü fabricată in o-rasiulü eu ace«tü mime, U Montauban. Nègrerie, f. locü unde lu-crédù negri; unde stă închişi negrii, carï sunt de vindutü. Négresse, 1. servă negră. Négrier, m. s. .vaisseau—, nave care se occupa de con-merciulü cu negrii. Négrillon, m. onnr.u mict I negru. 62 NER Négrone, f. varietate de smochină. Négrcpiage, m. parténü allü servit.uţiî negrilorü. Négrophile, ni. amicü, fa-voritorü, allü negrilorü. Négus, rn. negus, litlu allü imperatoruluï Abissinieï. Neige, f. dăpadă. Oc fs à la —, spumă de oue. Neiger, v. n. a ninge. Usité à Vinfinit, et aux troisiè-meh personnes du singulier. Neigeux, euse, adj. coppe-ritü de dăpadă, care annunţă dăpadă. [niinosă Şi agati. Nélitte, f. bol uà planta le-guminosă. şi agali. Néméens, m. pl. Jeux—, jocuri nemeice în ouorea luî Ercule, celebrate la Nemea. Nénies, f. pl. cănturî funebri la Romanii antici. Nenni, (nani,' partie, neg. nu, fam. [plantă apatică. Nénuf ar, m. s. nénuphar, uă Néocore, m. neocorü. Officiariü prepusü la întreţinerea templelorü, în Grec, antică. Néographe, m .neogr afü,cel ü cè urmedă alta ortografiă de-càtü cea consecrată de usü. Néographie, t. s. néographisme, m. neografismü, ortografia contrariă usuluï. Néologie, f. neologiă, usü de vorbe noue séü de vorbe vechie într’unü sensü diffe-rinte de accepţiunea lorü or-dinariă. [de neologiă. Néologique, adj. neologicü, Néologisme,»), ncologismü, vorbă nouă. Néologue, m. s. néologiste, neologistü, care affectă neo- logisnnilü, inventă termini nouï. Néoménie, f. lună nouă. Néop ïyte, m. neofuü, indi-vidü c» nverlitü decurrindü. séü bot.esatü. [noramă. Néorama, m. speçiâ de pa- Népentfce, f. s. né petite, ne-pente, pl.«niă ind. L.i népente de Ceylan (nepenthes des-tillutoria) contient une eau douce et limpide, qui se renouvelle chaque nuit. Népenthe, f. med. remediu coniră melancoliă, la antîcï. N phé ine, f. pétrà care şî perde transparinţa, candü *è pusă în acidü nitricü. Néphéüon, m. med. nefeliü, maculă, pătă pe ochiü. Néphra'gie, f. med. durere de renichï. Nép H ré tique,ac//. nefreticü. Se dice de uă durere (la néphrétique) care reséde în renunchi, şi de unü medi-camenlü care o calmédà (le néphrétique). Néphriie,f.inflamma|iune de rènunchi. Şi néphritis. Nép rcr o graphie, f. descrip-ţiunea renunchilorü. Néphrologie, f. tractatü de renunchi. Vd. prec. Néphrotomie, f. neuroto-mià, dissecţiunea nervilorü. Népotisme, m. nepotismür influinţa nepoţilord papeï în a (faceri le administrative; dorinţa uneï persône cu putere sô-sï înaintede rudele. Neptune, î/i.’Neptunü, poet. marea. [marină. Néréide, f. nereide, nimfă Nerf, m. nervü, fiâ-care din NET NEV micele filaminie carï transportă creerilorü seu-^aţiunile, şi mişcărilor onlinile voinţei. Nerf-férure, i. lovitură cè unü calü a priimitü penervü. Nériie, f. vd. nui i ce. Nériii'e, t. coquile l'ossilï. Néroli, ni. du llorï de portocal'*. Vd. (tvï.nyer Nerprun, m. nerprunü, unü arburelü ramnoidü. [nervi. Nervaison, f. adunătură de Nerval? e, adj. nervale, care provine dela nervi, vd. şi , nev vin. Nerver, v. a. a garni cu linie ramificate. Nerveux,euse, adj. nervosü, plinü de nervi. Nervin,m.me<7. remediü pi’O-priü a fortifica nerviï. Nervoir, m. uneltă a legăto-rilorü de cărţi pentru a trage felurile linie (nevarj. Nervosité, f. nervositale,plinită te de nervi. Nervure, f. liniă promininte, i eşită, care se ramifică pe foie, pe aripele insectelorü. ! Nescio vos, lui. nu vë sciü. Formulă familiare de recu-saţiune. Nestor, m. nestorü, bëtranü inţelepW şi esperimintatü. Nestorianisme, ni. nesto-rianismü, eresia Nestnriani-lorü in secl. 5.—Ils niaient que le saint Esprit procédât du Verbe. [vd. prec. Nestorien, m. nestorianü, i Net, eUe, adj. curatü, politü ; limpede, fără confusiune. | Net, adv. d’a drepiulü, libre- ( ment. [façia. Nettement, adv. curatü; pe , D cf.-Rom-Franc. Netteté, f. c urăl en iil. Nettoiement, nettoyaye,m. curăţire, (des rues elc.j. Nettoyer,v a.a curăţi, şterge, Meuble, f. caria, mànc.11 ură a grânelorü. | noue-«pivdcce. Neuf, numer. noue. Dix—, Neuf, neuve,adj.nouü.care n?a l’os r ü încă în usü, nouveau. Neufra[ement,!(r/ v.grom.. neutru, iu sensü neutru. Neutralisation, 1. reduc-ţiune Ia neutralitale, facere së ful neutrale; tractatü pro-visoriü de neutralitate. Neutra'iser, v. a. a neutralisa, face neutrale, tempera, împedica eflëctulü naturale allü unuï lucru. In clicm.. a stinge proprietăţ le particulari ale acidilorü ş ale ba-selorü prin acţiunea reciprocă a aceslorü corpuri u-nele assupra altora. Neutralité, f. neutraliste, stare neutră. Se dice despre ceï cè, îutr'uă cestiune, nu iea parte nicï pentru unulü nicï pentru allulù. Neutre,af/y.neutru, neutrale, care nu parlicepe nicï de u-nulü nicï de altulü ; gram. nici mase. nicï fem. Sel—. sare cè nu este nicï acidü nicï alcali. N eu vaine,f. noue dile consecutive; rugăci ne, actü de devoţiune, in cursü de noue, dile. Neuvième, adj. allü nouelé. Neuvièmement, adj. îu a noua ordine, allü nouelé. Neveu, m. nepotü. Fiiulü fratelui séü suroriï. Petit—.fiiulü nepotu uï. La fem.mtce. 10 NIC — 62K — N1G Névralgie, f. neuralgiă, durere în trajectulü uneï ramure nervôse. [gicü, de neuralgiă. Névralgique, adj. neural- Névrographie,t neurogra-fiă, descripţiunea nervilorü. Névrologie, f. vd. prec. Névro ogue, m. neurologii, erudit în anatomia nervilorü. Névrophlogose,r.rner/.flo-gose s. inflammaţiune a nervilorü. Névroptère,>/Mmf. neurop- teiü, genü de insecte. Névrose, f. med. neurose, aiïectiune a sistemei nervôse. Névrotomie, f. neurotomiă, iucisiune, dissecţiune, a nervilorü. if ewtonianisme,m. niuto-nianisnm. Sistemă fisică a lui Isaac Newton. Newtonien,enae,af/y.niuto-nianü, partéuiï allü sistemei luï Newton. Nez, m.nasü. Mener par le—, a duce de nasü, predoinni. Jn mar, partea naviï care se termină ascutitü. Nez-coupé,m.unü arburelü, vd. pistache sauvage. Ni9conj, nicï. Il se dit toujours avec la partie, ne précédant ou suivant. . [testabile. Niable, adj. negabile, con- Niais, e, adj. pré simplu de spiritü, nerodü. Niaisement,ac/u. nerodesce. Kiaiser, v. n. a face nerodie. ftjaiserie, f. nerodiă ; lucru M» puerile, de copilăria, [peruv. k»icandre,m.rrum0să planta ice,arf /.sim plu, nerodü, vcch. cette, f. junô fiică timidă şi simplă. Niche, f. firidă; intor«:urà de maliţă, siretlicü. Nichée, f. passerile din ac«I-Tasï cuibü. .Şi nitée. Nicher, v. n. a sï face cui-bulü ; v. a. a pune. Nichet, m. cuibariü. Nichoir, m. panerü pentru cloşcă. Nickel, m. nickel, metalü eue-dianü tare şi puçinü ductile. Nicodème, m. omü sirnplu şi marginitü, prostü. Comp. niais. [tunü. Nicotiane, f. nicoţiană, tu- Nicotine, f. nicotină, venini violinte estrassü din tutunu. Nid, m.. cuibü. vd. şi nicher.. Nid d'oiseau, speçiâ de plantă care cresce lângă bradü. [ţiune de cuiburi. Nidification, f. construc- Nidoreux, euse, adj. care mirôse a putred ü, a pirlitü. Nièce, f. nepôta, vd. neveu. Nielle, i. ornamentü sinăl-tatü la lucrurï de giuvaerg. Nielle, f. plantă care cresce în grăne, bôki a grăuluî care schimbă spiculü înlr’uă pulbere négra. Nieller, v. a. a corrupe cu nielles, vd. prec. Nier, v. a. a nega, denega, tăgădui.— Nier que veut le subj. du verbe suivant. Ne pas nier que veut ne devant le verbe qui suit: Je ne nie pas qu’il ne mérite vo-trr. estime. Nife, f- suprafaçia superiôre a unuï scopelü, uneï stînee. Nigaud, m. s. petit cormoran, genü de passerï. \4. benei. NJT NOC lligaucfl! e, adj. nerodü. Nigauder,v.a. a face nerodie. Nigauderie, f. nerodiă. Nigroil, ni. s. négueil, genü «le pesci marinï. Nilomètref m. s. niloscope, columnă care servesce a inë-sura înălţimea apelorü Nilului. [tilope indiană. Nil-gaut, m. speçiâ de an- Nille, i'. làstarü (cârcei ü de viţă). [strimte şi subţiri. Nilléef f. croix ancrées, crucï Nimbe, m. uimbü, cercü luminosü, de care pictorii in-cungiurà capulü sântilorü. Nippe, f. haină, tréntâ, vechitură. Nipper, v. a. a procura haine vechie, trente. Nique, f. dare din capü spre semnü de despretü, fam. Nisanne,f.uă rădecină medic. Nitée, f. vd. nichée. Nitouche, (sainte—) f. per-sôn^ care aflectă unü aerü de innocinţă, fam. Nitratation, f. chem. conversiune în nitratü. Nitrate, ni. nitratü, sare din acidü nitricü eu diverse basï. Nitraté, ée, adj. ammesti-catü eu nitratü. Nitre, m. nitru, sare formată de acidü nitricü şi potassiü. Nitreux, euse, adj, nitrosü. Nitrière, f. locü deunde se estrage nitrulü. se Nitrifier, v. a. a se ni-trifica, se copperi de nitru. Nitrique, adj. nitricü. Acide —, acidü nitricü. apă forte s. tare. [cidü nitricü. Nitriie, f. chem. sare de a- Nitrogène, adj. nitrogeitü, care produce nitru. Nitroglycérine, f. nitroglicerină. Substanţă liquida care produce uă tare esplo-siune, cândü se apprinde. Nitrosité, f. calitatea lucrului care conţine nitru. Niveau, ni. ni\elü ; instrumenta cà së iea linia ori-sontale a unuï planü. Au niveau, de niveau, la nivel ulü. Niveler, v. a. a nivela, potrivi suprafaçia, applâna. Niveleur,m.nivelatorü, cellü cè nivelédâ. Nivellement,m. nivelaţiune. Nivéole, f. bot. speçiâ de narcisü. Nivet, ni. remissă (scădere) făcută celluï cè cumpără prin commissiune, pop. Nivose, f. a patra lunăaca-lendariuluï republicanü, dela 21 decembr. la 19 ianuar. Nobiliaire, adj. care ţine de nobilitate. Particule—, particula de.Ga sust. m. registru de nobili. [bile. Nobilissime, adj. fôrte no- Noble, adj. şi sust. nobile, de némü. Le genre le plus —, genulü masculiuü (ni gram.). [litate. Noblement, adv. eu nobi- Noblesse, f. nobilitate, nobleţă. Noce, f. séü noces, pl. nuntă. Nocher, m. luntrariü, pilote. Noctambule, vd. Somnambule. [nambulismü. Noctambu isme, m. soin- Noctilion, m. passére «le I speçia liliacului. i\OL — &2S — NOM Noctiluque, adj. care lu-cesce nôptea. Noctuelle, t. nat. genü de insecte lepidoptere. NocturJatae,m.instrurr)entü pentru a mesura, l.i ueri-cè oră a nopţii, înălţimea stelei polari d’assupra poluluT. Nocturnej adj.n■ pturnu, de nôpte.Le—Jiturgia de nopte. Nocuité, I'. nocuitale, calitatea lurruluï vătămătorii Noddij rn mit. speçiâ de rândunică marină. [duri Nodosité) f. nodositate, no- Nodus, m. med. înttâtură reumaiismale, dură şi indo-linto, pe osse, pe liçaminte. Noël, m. natale, crăciunu. Nœud; ni. nodü. La pl. în astr. celle doue punte op-puse, unde ecliptica se taiâ de orbita unei plante. Noir, e, adj. negru.—de jais, negru de cărbuuî ; point—, norü ameninţăm! fi furtuna. Noirâtre, adj. negriei, sü. Noiraud, t\ adj. cu përulü negru. Noirceur, f. negriciune. Noircir v. a. a înnegri. Noircissurey f. înnegrire, macula cu negru. Noirey f. mus. negră, notă négrà. Jumëîatea unei albe. Noisef f. disputa, certă, querelle. [cu nucï. Noiseraie) f. locü plantatü Noisetier, vd. Coudrier. Noisette) f. speçiâ de nucă. Noix, I. nucă. Noix de yalle, s. yalle, s. yalle da Levant, nuca unui stejarü asiaticü. Nolime iangere , m. lat. nu më attinge. Impatiente, I speçiâ de balsamină. Se dice de unele plante carï se ves-tejesoü, décâ le attinge cine-va. Vd. mimosa. Nolis, inchiriatu a uneï navï. Si naulaye, affrètement. Noliser, v. a. a lua uă nave cu chiria. Comp. affréter. Nolissement, m. vd. Nolis. N . m, rn. nume, gram. su-stantivü. Nomade, m şi adj. nomadü, carc n are şedinţă determinată, retăcitoriu. Nomarque, rn. nomarcü, gubernatorulu unei nome în vechiiilü Egiptü. Nombrant, adj. m. numéral ori ü. Se dire de numë-rulü consideraţii în sine-şu Nombre , rn. numërü ; — d’or, ciclu lunare de ^9 annï. La pl. a patra curte a lui Moise. N ombrer, v. a. a numera. Nombreusement,adi'. 1111-merosü, p. us. Nombreux, euse, adj. uu-merosü, în mare numërü. Nombril, m. umbilicü. Nome, m. imnù în onôrea luï Apoline; circunscripţiune teritoriale în vechîulüEgiptü. Nomenclateur, m. nomen-clatorü. culegëtorü de nu-minï technice, în chcm., isL naturale. Nomenclature, f. nomenclatură, culegere de numinï technice dintr’uă sciinţă. Nomenclaturer, v. a. a classifica după ordinï. Nomie, f. regulă, lege. Nominal, e, adj. nominale, care deiiumesce. Valeur—ey NON NON valôre espr^ssă prin numele unorü monn te. Nominalement , adv. pe nume, nominale; eu valôre nominale. Nominataire, adj. cellü cè era numitü -à ( •> Non-être, f. frf. nefiinţă, ne-g^ţiunea liintoï. Non-i .itervenSîan, f. lipsă de întiwenţinno, principiü care consta in a nu între-vrni in allacerile uneï naţiuni sireine. Non-jouissance, f. privaţiune de a se folosi de uà proprietate etc. Non-lieu, m. decisiune a tribun aleluï că nu este mate-riă sulficinte de urmărire. Non-pair, e, vd. Impair. Non-payement,m. nep'atà. Non plus ultra, lat termina peste care nu se pôte trece. Si nec plus ultra. Non-recevoir, m. neprii-mire. Non-résidence, f. absint* din loculü unde era reşedinţă. Non-réussite, f. nereesifca, neisbăndă. Non -sens, m. nesensü, lipsă de înţelessfi, absurditate. Non-seulement, adv. \d. Non. Non-succès,m. nesuccessü. Non-usage, m. încetare de usü. Non-valeur, t. lipsă de pro- NOX o.w — XOT dussu, parte de impositü cr nu s’a accopcritu. Non-vue, f. nevedere; mar. bruinà forte désa. Nonagénaire9 adj. şi s. de 90 annï. Nonagésime, m. şi adj. s. — degré , nonagesimu, puntü allă eclipticeî depărtată de 90 grade de puntele unde ecliptica taiă orisontele. Nonante, num. nouedecî. Nonanter, v. n. a face noue-decï de punte la joculü d** piquet. [nouedeciié. Nonantième , adj . allă Nonce, m. nunţiu. Prelată trămissă de papa in ambas-sadă. Nonchalamment, adv. cu moliciune, cu negliginţă. Nonchalance, f. mgliginţă, indolinţă, négligence, a-bandon. Nonchalant, e. adj. negli-ginte, môle, négligent. Nonciature, f. sarcina unuï nunţiu, vd. nonce. None, f. nonă, uua din celle çépte ore canonial), care se recită la 3 ore după prăndă. Nones, f. pl. none, a opta di înaintea idil ji u /idcs) la Hora. ant. [cădii. Nonitii, m. a 9-a di a âe- Nonius, m. scara unoră in-strurainte de matematică. Nonne, s.nonnainc, t. nonă, canonică, călugăriţă. Nonnette, f. junë cunonică, călugăriţă ; speçiâ de vrabiă. Nonobstant, vd. Malgré. Non parei, iile, adj. fără perechiă, fără egale. Nonpareille, f. în maï multe le!urî, migdale săchăr. me-nunte. [mulţită cu noue~ Nonuple, adj. nonuplu, îm- Nopal, m. unu arbure americană. Si opuntia, cactier. Noper, v. a. a scote cu unu cleştişioră nodurile postavului. Xopeuse, f. femeă care face acesta lucrare. Nord, m. nordu, septintriune. Nord-caper, m. balenă is-landică. Nord-est, m. nord-estü. Nord-ouest, m. nord-vestü. — Chez les marins il s’écrit et se prononce nor-ouét. Normal, e, adj. normale, care servesce de regulă. E-colc— e primaire, s. départementale, scolă normale destinată së formede institutori primaiï. Normale, I. tjeom. normaler liniă verticale séû perpeu-dicu’are. Normand, e, adj. si mst. normandă. Réponse—c, res-punsü ecivocă ; réptmdre en—, a nu respunde nicï da nicï nu; fin Normand, omit abile, cuï nu trebue a se încrede, şiretă. Nos, poss. pl. nostri, nôstre.. Nosographie, f. vd. urm. Nosologie, f. nosologiă, partea patologiei care pertrac-téda de ni orbi, de bole în-genere. Nostalgie, f. nostalgiă, dorü de patriă. Si noslrasie, mat du pays. Nostoc, m. uă plantă. Nota, f. nota, observatiune. Si Nota-ben e. Fără pl. Notabilité , f. notabilitate,, XOT — (i;M — xou persônele celle maï imj»or- ' tanţi. Notable, adj. notabile, con- | siderabile, însemnatü, remarquable, considé able. Notablement, cidv. notabile, multü, grandement. Notage, rn techn. asşedarea tiotelorü sunetului la serinette. I Notaire, m. notari il. Ülïïci-ariü publicü, care pi iiinesce si trece contractele, testa- j minte şi alte acte. Par de- I vaut—, înaintea notariuiuï. Notamment, adv. speciaie, | maï cil séma, maï alessü. Notariat, m nolariatü, vd. notaire, [aintea notariuiuï. i Notarié, ce, adj. trecutü în- Notation, f. nat. notaţiune, | însemnare. [nare. Note, 1‘. notă, semnü, însem- i Noter, v. a. a nota, însemna. Noteur, m. copistü de mu- I sică. Notice, f. notiţă, însemnare, j scriere scurta assupra vieţeî şi scriptelorü unuï autorü. j Notification, f. notilicaţiu-ne, msciinţare cu l’orme j legalï. ! Notifier, v. a. a notifica, 1 annunţa iu forme legalï. Notion, f. noţiune, cunnos-cinţă, idea de unü lucru. ! Notoire, adj notoriü, cun-noscutü în geuere, manifeste. Notoirement, adv, mani-frstü, învederatü, évidemment. Notoptère, m. notopterü. Poissori—, pesce cu una sèü maï multe aripe dorsalï. Notoriété,f.notorietate. cun-noscinţă generale, publică, ;< unuï lucru de faptü. Notre, poss. nostru, nostnt, Le nôtre, la nôtre, les mitres, allü nostru, a nôstra ; aï noştri, aie nôstre. Notre-dame, f. imaginea, sărbătorea, Sănteî Vergini. Notule, f. notulă, mica nota. Noue, f. t. ânghiü intratü şi înclinatü a doue copperise ; sghiabü. Noué, êe, adj. înnodatü S*> dice de unü copilü rachiticü. Nouement, m. innodălură, inus. Nouer, v. a. a înnoda; lega. Se—, ase înnoda; a deveni rachiticü. Nou et, m. nodü de păndă, in care s a pusü uă substanţa cà së férbà. N o u e u x ,e i t se ,a dj. n od u r os ü. Nougat, m. nugat, prăjitură de migdale séu nucï, şi caramel. Nouilles, f. pl. tăiţeî forte subtirï. Noulet, m. canale (de olane etc.) eu àDghiurï pentru scur-sulü npelorü. Si nolet. Nourrain, m. vd. Alevin. Nourrice, f. nutrice, doică. Nourricerie,f. stabiliment» unde se îngraşiă animalï. Nourricier, ïère, adj. nu-tritoriü, chrànitoriü. Nourricier, m. barbatuhï uneï nulricï. Nourrir,v. a. a nutri, ch răni. j Nourrissage, rn. crescore* ! animalilorü. ! Nourrissant, e, adj. care NOV — VÜ'2 — îuitresce multü. Comp. nu- | tritif. j Nourrisseur,m. nutritorü, commerciale care nutresce anim.di, c:’i sc le vindă. i Nourrisson, m. copilü la nutrice, pruncü. Nourriture, f. nutrimentü, nlimentü, rhranu. Nous, pron. ii-rs. pl. noï, no, ni. Nouveau, nouvel, elle, adj. nouü : de —. denouü, érasï. Nouveau-débarqué, m. personă de currîndü venită din provincia. Nouveau-né, m. nouü nfi^-cutü. Nouveauté, f. noutate, lucruri noue, innovaţiune. Nouveau-venu,»i.aouü venit ü. Nouvel, vd. nouveau. Nouvelle, f. noutate, scire, poveste mică, istoriôra. Nouvellement, adv. nouü, de currindü, depuis peu. Nouvelliste) rn. cellü ce res îndesce noutatï, ncirï. Novale, f s. terre novule, no va le, pamintü lucratü de currîndü «i pusü în valôre, decimea pentru dinsulü. Novateur, m. trice, t. în-nouitorü, cellü cé face inno-vntiunï. Novation, f. jur. schimbulü uneï obligaţiuni într’alta. Novelles, f. pl. novelle. Con-stituţiunî imperiali publicate de Theodosiü şi succes-soriï sëï. Novembre, m. nouembre. Novice, adj. şi sust. care a JuaLü de currindü deprinde- re;! (obiceiulü) religiuniï; no-viciü, puçinü esercitatü (a-giamiü). Noviciat, ni. novicialü, stare de. noviciü, ucenicia. Noviss'm f adv. lorte de cürrîndü, fam. Noyale, f. s. naj/alle, păndă de cănepă forte desă şi tare. Noyau, m. sămhure. Noyé, ée, adj. innecatü. Noyer, v. a. a inneca. Noyer, m. nucü. Noyon, m. liniă care măr-üinesce joculü de balle. Nu, e, adj. nudü, golü. .4—, descopperilü. Nu-propriété, f.proprietate alla <-uï usufructü nu revine pos-'essoruhiî. Şi mie propriété. Nuage, m. noni. Comp. nu?. Nuageux, euse, adj. norosü. Nuaison, f. mar. durata a-celuiasï vîntü. Nuance, i. nuanţă, gradele diverse prin care trece uă culôre, differinţă delicata, apprôpe nesimţibile. [prec. Nuâncer,v. a. a nuanţa, vd.. Nubécule,!. norü roicü;metf. morbü de ochï, care face a vedé cà priu norï. Nubile, adj. nubile, de mï-ritatü, de însuratü. Nubili té, f. nubilitate, starea uneï persône nubilï. Nucule,f.H«/.testacHübivalvü. Nudité, f. nuditate, goliciune. Nue, vd. Nuacje. Nuée, f. norü, maï alessü în-desitü, intunecosü. Nuement, m. vd. Nûment. *4 u e r,vd. Nuance r. ( pini lorü. ftuiiïe, f. iiiorbü, bolă a pe- XLM Nl'T Nuire, v. n. u face réü, li no-cinte, strica, vătăma, porter dommage, causer un tort. Nuisible, culj. nocinte, vătămătorii!, care face rëü. Nuit) f. nôpte; tenebre. De—, nôptea, — et jour, s. jour et—, diua şi nôplea, nocon-tenilü. Nuitamment,a(Zi;. de nôpte. Nuitée, f. spatiulü uoptiï. Nul, nulle, < dj. niciuml, nicï-uă (cu negat.); nulü, lara efTectü. Pl. lipsesc**. Nulle, f. nulă, zero; silabe cari , nu înseranéflü nimicü ;mrnes- | ticute intr’uă depeşă secretă. Nullement,ae/u.nicî de-cum, nicï într’unü modü. Nulîté,f. nulitate, nimicnicia. NAment, adv. fără străves-titiufără intremediariü, cum este. Numéraire, e, adj. numerale, care desémna unü nu-mërü. Numérateur , m. aritm. nuraëràtorü. [numërare. N.umération/.numeratiune, Numérique, adj. numericü, . de numere, din numere Numériquement, adv. in nurnërü esactü, cu numere. Numéro, m. nurnërü cé se scrie pe unü lucru, cà së se cunnôscâ. Un bon—, noroeü. Num rotage,m. numeratü, distincţiune prin numere. Numéroter, v. a. a distinge prin numere, scrie nurnërü pe unü lucrü, cà së se cun-nôscà. Numismates, f. pl. miner. numismalï; petre calcarie ră-tuncîa şi laie. i Numismate, m. numismat, i cunno■ spe- çià de pétra. [cică fină. Oeil-de-serpent,m. petri- Oeâtlade, f. ochire, aruncătură de ochiü furtivă si eu OEl 040 — ÛFF' uă espressiune pronunţată. I Comp. coup d'oeil, regard. ' Oeülé, e, adj. miner cu < pete că ochiulü.Comp. ovellè. \ Oeil ère, adj. şi sust. f. se j dice de dinţii canin! delà u assila superiôre. fiin tü-ca sunt sub ochï. Oeillet, m. micü ochiü ; spe-çkl de ghiocelü, vd. oeillette. Oeilleton, m. bobocü de oeillet. Oeillotonner, v. a. a lua boboci: delà uă planta. Oeillette, f. macü cultiv itü, pavot cultivé. [beliferă. Oenanthe, i' bot. plantă um- OenaS] m. porumb lü sôlbat. Oenologie f. traciatü a«su-pra artiï de a tace vinuri. Oenologiste, m. s. oenolo-logue, scriitorü assupra vi-Durilorü. Oenomel, m. vinü îndulcitü cu miere. Oenomètre,)u. instrumentü pentru a mesura greutatea specilică a vinului. [vinü. Oenop'rJle, adj. iubitoriü de Oesophage, m. esofagi Canale membranosü care conduce alirnintele in stomaeü. Oesophagien, enne, adj. care ţine de esofagü. Oestre, m. nat. uă muscă mare. Oeuf, )}). ouü. Oeuvé, adj. cu oulü. Se dice de pesciï cari au oue. Oeuvre, I. operă ; uerï-cê o-peraţiune importante. Oeuvre, f. operă, luc*u. Ceaa cè este produssü de unü a-ginte şi subsiste după acţiune. Cà m. culessü de tôte producţiuuile unuï composi-torü de musica; plumbü care conţine argintü. Le grand œuvre, pétra filosofaJr. Oeuvres-mortes, f. pl. mar. părţile naviï carï sunt offrira din apă; pe candü rruvres vive.s, părţile carï sunt în apă. Offensant, e, adj. ollen-sante, su^firatoriü, insultătorii Offense, f. injuria, insultă Offenser, v. a. a offensa insulta. S'—, a se supèra Offenseur, rn. insultători Offensif, ive, adj. ollinsivü, de aggressiune (de attaeü). i Offensive, f. vd. Attaque. ! Offensivement, adv. of-I finsivü, agressivi [ Offerte, f. s. offertoire, rn. ollerinţă, vd Oblation. Office, rn. officiü, détoria a. societăţii ci vi lï ; serviţii însărcinare ; rugăciune şi ce-riinoniă a biserice!. Le saint —, tribunalele Incisiţiunil. Office, f. cămară, unde se tinü vassele etc. Official, w.judecàtorü eccle-siast. delegatü de episcopü. Officialité, f. jui idicţiunea unuï official, vd. prec. Officiant, e, m. cellü cescr-vesce officiulü în biserică. Officiante, t, officiante, călugăriţă de sëptômanà la chori Officiel, elle, adj. officiale, propus ü în virtutea uneï commissiuuï espresse, déclara tü de autoritate. Officiellement, adv. officiale, prin officiü. OGX — Gil — OLÉ Officier, m. officiariü, cellü cé are unü ofïiciü, uă însărcinare, mililarü gradatü. Officier» v. n. a celebra ser-vitiulü divinü la biserică. Officieusement» adv. oftici osü. Officieux» euse, adj. offi-ciosü, obligatoriü, ser viable. Officinal» e, adj. officiuale, care .se gëssesce preparatü, gata, în farmacia. Compositions— es, preparaţi uni farmaceutice deja compuse. Officine» f. officină, laboratorul de farmacitt. Offrande» f. olferinţă, ceaa n» olferimü luï Dumnedeü : ceaa cé presinlamü în semnü - de respectü şi devotamentü. Offrant» rn. offeritorü, cellü cè face ofterinţe, vd. prec. Offre,f.ofiertă, otrerinţă, pre-sinlaţiune, lucru olleritü. Offrir,v. a. a oflbri, presinta: propune unü lucru. Offusquer»v. a. a impedica së vêcla séü së /iă vëdutü. Ogival» c, adj. ogivale, for-mandü ânghiü, vd. urm. Ogive» f. lime carï, incruçiate diagonale, formédà unü ăn-gliü în virfulü bolteï. Ognade» f. s. oiijnade, carne 1ertă prăjită cu cépa. Ognon» m. s. oignon, cépa. | lin rang d'— -, pe aceaasï ! liniă, pop. Ognonet» ni. mică pérâ vë-ralică. Ognonette» f. mică cépa. Ognonière» f. câmpü semë-natü eu cépà. Ognotone» m. iepure siberian ü. Franc.-Iîom. Ogre, m. ogresse, f. gigante monstrosü din basme, nă-sdrâvanü. f ţiune. Oh ! oh ! interj, de admira- Oie» f. găscă. Oignon» vd. Ognon. Oiile» f. supă din rădecine şi diverse cărnurî. Oindre» v. a. a unge. Oing» m. vieux —, unsură pentru rôte. Oint, e, adj. unsü. Oiseau» m. passëre; — de Venus, porumbelü. *1 vol d'—, în liniă dreptă. Oiseau, m. mistria. Oiseau-mouche, rn. fôrte mică passëre, assemine co-libriluï. Oiseler» v. a. a invëta passerï pentru sborü. Oiselet» m. passërica. Ciseleur, m. passërariü. Oiselier» ni. vîndëtorü de passerï. Oisellerie» f. artea de a prinde şi cresce passerï. Oiseux» euse, adj. lenesiü, care nu face nimicü. Oisif» ive, adj. inoccupatü, care nu face nimicü, fără tréba. Oisillon,ni. fam. vd. oiselet. Oisivement, adv. sediudü, nefacîndü nimicü. Oisiveté» f. inactivitate, lenevia. Oison» m. puiü de gâscă. Oléagineux» euse, adj. u-leiosü, care conţine uleiü. Oléandre» m. s. oleander, leandru, arburelü apaticü. Şi laurier-rose, rosage, ro-sagine. Olécrane» m. anat. apofise u OLI - 042 — OMB delà estremitatea u morale a cotuluï, capulü cotuluï pe care ne resăinătnu. Olfactify ive, adj. olfactivü, care ţine de odoratü, de sen-sulü mirosuluï. Oliban, m. prima tëmëiâ cire decurge din arbure, tëmëiâ. Olibrius,m. nerodü care face pe valintele, pe vitédulü, pe priceputulü. — Olibrius , porté à l’empire, fut bientôt détrôné pour son incapacité. Olifant, m. micü cornü în care cănta paladiniï, cà së chiăme pe inemicï. Oligarchie y t. oligarchiă. Gubernü politicü, unde autoritatea suverană este în manele unuï micü numéro. Oligarchique! adj. oligar-chicü, de oligarchie. Oligiste, m.s. fer oligiste, vd. hématite. Oligophylle9arf/. bot. cu pu-çine l'oie. Oligosperme, adj. bot. cu puçine seminţe. Olim, m. pl. vechie registre ale parlamentului din Paris. Olindey f. lamă de sabiă fabricată la Olinde, în Brasilia. Olivaire, ad;. bot. olivariü, de forma olivei, măslinei. Olivaisony f. recoltă de olive, de măsline. Olivâtre, adj. de culôrc de olivă, măsliniu. [linü. Olive, f. olivă, măslină; măs- Olivète, f. plantă ale cuï seminţe producü unü uleiü bunü de măncare.Şi oeillette. Olivette, f. tërrîmü plantatü cu olivï. La pl. unü dantü provinciale. Olivier, >n. olivü, maslinü. Şi olive. Ollairey adj. Califică uă substanţă petrosă, môle, din care se faeü vasse. Olographe y adv. (testament—/,olografü,testamentü scrissü în întregii de mâna testatorului. Olympey m. olimpü, munte (astădî Latcha) în Tessalia, şedinţa deilorü; poet. cerulü. Olympiade y f. olimpiade, spatiü de patru annï. Olympien, enne,adj. olimpică, care tace parte din con-siliulü supremü cellorü 12 dcï din Olimpü, la anticï. Olympique, adj. olimpicü. Omagre, f. rcumatismü la umërü. Omasum, m. omasuis, ven-triclu allü ruminantilorü. Ombelle, f. bot. umbelă, mică ramure nudă. Disposiţiunc a pedunclelorü, carï, ple-cândü din aceaaşî rădecină, se dividü precum ôssele u-neï umbrele. [vd. prec. Ombellëy ée, adj. umbelatü, Ombellifère, adj. umbeli-ferü ; care portă umbcle, vd. ombelle. Ombilicy m. umbilicü, areola cè. se gësscsce la una din estremităţile fructuluï. Ombilicairey f. uă plantă cà lichen, [cale, vd. ombilic. Ombilical, e, adj.bot. umbili- Ombiliqué, ée, adj. bot. in formă de umbilicü. Ombrage, m. umbritü, umbră formată de foiele arbu-rilorü ; fig. suspiciune, des-credere. OMN f>4:* - ONG Ombrager, v. a. a da, l'acc, umbră. Ombrageux, eu se, adj. um-brosü ; bănuiciosu. Ombre, f. umbrii.— s. terre d’—, pamîntü negru pentru umbri tu rï. La pl. persône pe carï convivii invitaţi addu-cea cu dinsiï, la ant. Ombre, m. s. hombre, unü joeü cu patrudecï de cărţi. Ombre-chevalier, rn. vd. Truite. Ombrelle,f. mică umbreluţă. Ombrer, v. a. a umbri, face umbre unuï desemnü. Ombrette, f. passëre de Senegalü. Ombreux, euse, adj. um-brosü, care dă umbra. Ombromèlre, m. fis. instr. cà së mësôre cantitatea a-pelorü pluvialï, cè cadü peste annü. Oméga, f. omega, ultima literă a alfabetului grecü. L’alpha et V—, începutulü şi linele. [tură de oue. Omelette, f. omletă, prăji- Omettre, v. a. a omite, lassa allară, la uă parte. — Se conjugă precum mettre. Omission, f‘. omissiune, hissa re alfară (uneï vorbe etc.). J êché d'—, pëccatü com-missü nelacindü celle commanda te. Omnibus, ni. omnibus, trăssură pentru loţî. Omnipotence, f. omnipu-tinţă, a totü-putinţă, putere absolută. Omniscience, f. sciinţă de tôte ; teul. omnisciinţă, sci-inţa infinită a luï Dumnedeü. Omniscient, e, adj, care are omnisciinţă,care .scie tôte. Omnivore, adj. nat. ornni-vorü, care se nutrosce de carne şi de vegetali. Omocotyle; 1‘. anat. cavitate a omoplatului care priimescc capulü umëruluï. Omophage, adj. omofagü, care mănâncă carne crudă. Omophagie, f. deprindere de a mănci carne crudă. Omoplate, f. anat. omo-platü, ossü latü formândü partea posteriôre a umëruluï. Omphalocèle, f. erniă um-bilicale. Şi exomphale. Omphalodes, f. pl. lamil. de plante. Şi pet ite confonde. Omphaloptre, vd. Lenticulaire. On, pron. indef. nescine, cine-va. Ou dit, se dice. Croire sur nti on dit, sur les on, dit, a crede după simpla narraţiune, după celle cè se spunü. Onagrairejf.genü déplante. Onagre, m. asinü sëlbaticü. Onagre, f. plantă astringinte. Şi herbe aux ânes, onagra. QnCfonqaes, ado. nicî-uădată. Oncej f. unciă, a lG-a parte, din vechia livre séü 8 gros. Once, )j>. unü patrupedü fe-rosü. Onciale, f. unciale. Se dice de marile litere usilnte’ in vechime pentru inscripţiunî şi epital’e. Vonciale, f. séü l'on ial.m. scriptura unciile. Oncle, in. unchiii. Oncotomie, f. chir. dischi-sura unuï abscessü. Onction, ('. uncţiune, ungere. - Oi'è — ONT Onctueusement, adv, eu uncţiune, cu ungere. Onctueux, euse, adj. un-turo.sü. Onctuosité, f. unsură, calitatea lucrului unturosü. Onde, f. undă, redicarea a-peï agitate, cercurï de apă, valu. Comp. vague, flot. Ondé, ce, adj. undulatü, în lormă de unde. Ondée, f plouiă repede şi de puçina durată. Ondin, c, adj. geuiulü ape-lorü (la cabalişti). Ondoiement, m. botesü, unde nu se observă decdtü essinţialcle accstuï misterü. Ondoyant, c, adj. undu-lante, care face uiule. Ondoyer, v. a. a unduia ; .se redica în unde, a botesa fără a adăugi cerimoniele cerute. | mişcare a undelorü. Ondulation, f. undulaţiune, Ondulatoire, adj. eu undulatiune, miscatü in undu-laţiunî. Ond’ilé, ce, adj. undulatü, formandü undulaţiunT, ape. Onduler, v. n. a unduia, se mişca în undulaţiune. QnéËromancie, f. divina-ţiune (ghicire) după \isurï. Onéiroscopie, f. sludiulü viselorü. Onéraire, adj. onerariii, care conduce unü officiü cuï altulü possédé tilluiü ,'juris!. Onéreux, se, adj, onerosü, împovCrâtoriü, à charge. Syndic —, sindicii însărci-natü cu affaceiï communï la maï mulţi. Titre—, titlu onerosü, prin caf e se căstigă ceva sub condiţiune sé se plătiscă unele sarcine. Ongle, m. unghiă. ]nbot., şi onglet, loculü unde petala è unită caliciului. Ongle-de-chat, m. bot. plantă cu spini întorşi. Onglée, f. inflătură durerosă la degite causată de frigü. Onglet, m. bandă de chărtiă pe cussăturele uneî cărţi, cà sô lipescă stampe etc. Speciă de lucru de tîmplarî, în locü de anglat. In chir. vd. ptrrygion. Ongleté, ée, adj. bot. care are unele părţi din petală a-derinţi, lipite, de reccplaclu. Onglette, f. micü stiletü de săpătorii in metale. Ongletté, ce, adj. bot. forte strîmtüîn partea sa iuferiore. Onguent, >u. ungiote, mc-dicansentü cé se applică es-ternü. Onguiculé, ée, adj. Se dice de animalï carï aü uă unghia la fiă-care degitü. Ongulé, ée, adj. cu unghia la piciorü, precum calulu. Onirocrâtie, f. oui romande, uniromance, divinaţiu-ne prin vise. Onkotomie, f. chir. dischi-sura unuï abscesü. Onocrotale, m. onorrotalü, speçia de pelican ü. Onomastique, arij.onomas-ticü, conţin indu nuininï. Onomatopée, f. ret. ono-matopeă. Formaţiunea uneï vorbe, allü cuï sunetü imită ceaa cè desemnă vorba. 0;i tologie, f. ontologia, tractatü de fiinţ.i în genere. OPE — 045 — OPI Ontologique, adj. ontologicii, de ontologia. Onyx, m. s. arjal»*. onyx, f. onice, agată forte lină. Onze, adj. num. unü-spre-dece.—On dit : le onze, les onze etc. et non pas l'onze, le-sonze. Onzième, adj. unü-sprede-cilé. — Le—, la—, allü, a, unü-spredecé. Onzièmement, adv. in locu lu allü unü-spredecilé. Oolithe, m petră formata de mice coquile. Opacité, f. opacitate, n*'-transpariuta. Opale, f. opală, quartz reşi-nosü, petră preţios;! albă ca laptele si alburia cu re-llesse variate. Opalin, e, adj. opalinn. de culôrea şi reflessulü opaleî. Opaque, adj. opacü, ne-Iransparinte ; fără lumină. Opéra, f. operă, poemă dramatică pusă in musicà. Loculü unde se represintâ. Opéra-comique, m. buc-cată teatrale care ţine de o-peră şi de comedia. Opérateur, m. irice, f. o-peratorü, cellü cè face operaţiuni chirurgicali. Opératif, ire, adj. i. optiçu, cellü cé scie optica. Fabricante de instruminte de optică. Opttmé, adv. fôrte bine, fam. Optimisme, m. optimismu. Sistema fi loso fi lorü carï pretind ü că totü cè essiste este OR — 647 — ORA in modulü cellü inaï bunü possibile. Optimistei m. optimistă, parténü allü optimismuluï,vd. prec. Option, f. opţiune, alegere intre mal multe lucrurï, carï nu se polü avé tôte. Optique, f. optică. Sciinţa care pertractédà de lumină şi de legile visiuniî. Vd. şi perspective. Optique, adj. opticü, de vi-siune, relativă la visiune. Opu lentment, «dv. cu opu-linţy, forte bogată, p. us. Opulence, f. opulinţă, mare avuţia. [avutü, très-riche. Opulent,e,adj. opulinte, forte Opuntia, f. smochină de India, vd. Xopaf. Opuscule,//k opusculu, mică operă ştiinţifică, Iiterariă. Or, m. aurü. Métal jaune, insoluble dans les acides, très-ductile, le pins précieux des métaux, et le plus pesant à l’exception de la platine. — Or pur, fin, de ducat, aurü curată, bunü. Or battu, aurü batutü;or en feuille, (engles. Gold foil), foie d^ aură ; or (ité, or trait s. fil d’or, Cire de aurü; or en grain, aurü in grăunţi: or eu lingot, s. lingot d’or, s. tige d'or, barri de aurü; matières d'or tt d’argent, vergele de aurü şi dr argintă ; or au titre, aurü purü, de 20 carate ; poudre d'or,s.poussière d'or, pulbere de aurü ; or vert, i>r nryental, aurü ammesti-catü cu argintü; or de Man-heim, aurü de Maoheirn,imi- tată, (cuivre mêlé de ziuc) ; or blanc, platină; or mussif, or de mosaïque, or d’applique,aurü de applicatü,pentru pictori /aurum mosaicum sive mussiviunf, or fulminant s. a u rate d’ammoniac, auratü de ammouiacu, s. os-sidü de aurü ; or potable, aurü potabile, tinctură de aurü, (în cheni. vech.). Or faux s. chrysocale, aurü falsü. Tireur d’or, fàcëtorü de lire de aurü. Kcacheur d'or, s. batteur d’or, lucră-torü care bate, lăţesce, vergele de aurü. La pl. desemnă diversele culorï ale auruluï, s. e. un bijou de deux ors. Or, conj. decï, aşia dérü. Oracle, m. oraclu ; veritate enunţată în Script, sacră. Orage, rn. furtună, tempestă, vent impétueux, tempête. Orageux, euse, adj. furlu-nosü. Oraison, f. oraţiune; cuvîn-tare; rugăciune către Dumnedeü séü către sănţi. Oral, ni. mare vëlü de care papa şi accopere capulü. Oral, e, adj. orale, spusü cu vorba, din gurà. Oralement,adv. orale, dissü cu vorbe, din gură. Orang,?». orang-outang, o-rang-outang, mare maimuţă lara coda, pithecus satyrus. Orange, f. aurantiü, portocală, (citrusj aurantium. Orangé, ée, adj. portocaliü. Cà rn. culôre de portocală. Orangeade, f. bëuturâ din succü de portocală si api săchărată. ORB — 6i8 — OKI) Orangeatj m. cojă de portocală Iertă in sacharü, confecţia cor Ucis aur ant. Oranger, m. bot. portocalü. Huile essentielle de fleurs d—, oliü etericü de florï de portocală, essentiel Xeroli. Oranger, m. ère, f. cellü cè vinde [ ortocale. Orangerie, f. locü unde se conservă portocale iérna. Orateur, m. oratorii. Oratoire, adj. oratoricü, o-ratoriü, de oratorü. Oratoire, m. oratori ü,capelă mică într’uă casă. Oratoirement, adv. oratoricü. Oratorien, >n. şi adj. m. care ţine de congregaţiunea Oratoriului,a cardinal, de Bé-rnlle. Oratorio, m. mica dramă în musică, allü cuï obiectü este luatü din scriptele sănte. Orbe, adj. Se dice de lovitura fcoup orbe) cè face uă con-tusiune fără së strice pelea. Mur orbe., murü fără dis-cWisură. Orbe, f. orbită, circunferinţâ. Spaţm cè percurge uă planetă în revoluţiunea sa. Orbiculaire, adj. orbicu-Jare, ratundü. U—(les paupières, muschiulü care închide plépele. Orbiculairement,«rh. ratundü, en rond. Orbiculé, ée, ci t/y.orbiculatü, ratundü şi latü. Orbitaire, adj. relativü la orbita ochiuluï. Orbite, f. orbită, drumü cè descrie uă planetă prin miş- carea sa propria; cavitatea unde è asşedatO ochiulü. Orcanette, f. uă rădăcină care dă culôre roşiă. Orchestique, adj. orche-stică. Partea gimnasticei, la Elleniï antici, care conţinea totü cè se referia la eser-ciţiele danţuluî şi palmei. Orchestre, m. (pronunţ.or-kestre), orchestră. Orchidé, de, adj. but. care pôrtà maï multe lobule pro-fundü divise. [satyrion. Orchis, m. uă plantă, vd. Ord fOrde, «f/j.prostü, necu-ratü, vechiü. Or dalie,f.cercetă' î prin duclü etc. usitate în evulü mediii sub numele de jugement de Xh'eu.judecata luï Dumnedeü. Ordinaire, adj. din ordinea commune, ordinariü, obicï-nuitü. Ordinaire^/*, ceaa cè se face de ordinariü. de obicei ü. A V—, pour l—, d—, maï ad-desé, de ordinariü. Ordinairement, adv. de ordinariü, de obiceiü, maï ad des é. Ordinal, e, «(//.ordinale. care ind ic£,arrétâ ,ordinea,răndul. Ordinând, ni. cellü cé se pre-sintă episcopuluï, cà së prii-méscà ordinile sacre. Ordinant, m. episcopü caro conferesce,dà,ordinile sacre. Ordination, 1'. ordinaţiunc, asşedare, rănduelă ; confc-ritulü, darea , ordinilorü sacre. Ordo, m. ordinea, carte a offi-ciuluï sacru de tôte dilele. Ordonnance,f’dispositiune, Ol\K or.fi a Redare, rănduelă, plunü ; actü care emană delà autoritate superi ôro ; regula-mentü. Ordonnancement , ni. scrierc, în jeosulü unuï memoriu, a ordinii de a plăti. Ordonnancer,v.a.a scrie in jeosulü unuï statu, unuï memoriu, ordinea de a plăti. Ordonnateurf tn. (rire, f. care ordinédfi, dispune, ran-duesce. Commissaire—, cm-mfssariü însărcinaţii eu in-tendinţa marine» séü armateï. Ordonné, ée, adj. ordinatü, dispasü, randuitü, .issedatü. Ordonnée ,f.//cv*m. ordinată. Dreptă dussă dela circun-ferinla uneï curbe perpen-diculariü pe assea sa. Ordonner,v.a.a ordina, răn-dui, dispune; porunci. Ordre,m, ordine, răndu, rânduiţii; poruncă. In ist. nat. uniune de gencri cari se as-séinénâ prin caractere constanţi Ordure, f. necurăţenia, pop. Ordurier, icre, s. cellü cè scrie lucruiï prôste,murdare. Oréade,f. nimfă a tnunţiloru. Orée, Ï. marginariulü uneï I păduri, ivr/i. [)e lunge. Oreillard,c, adj. cu urechie- Oreille, f. urechiă. Prête r I’ —, a asculta. Var dessus Ies—.v,rnaï rnultü dccătii polc sulîeri cine-va. Vu? d'unc —, vinii bunü. Vin de deux —sy vinü rëü. Oreîile-d’âne, f. vd . confonde. Oreilfe-d’homme, vd. cabaret. Oreille-de-mer, f. spenâ de coquila. Oreille-d'ours, t. micâ planta de primîï-véru. Şi cortusa. [os^/ts. OreîHe-de-souris,vd J/>/- Oreiller, m. perniţă. Oreillette, f. partea bonne-teï care accopere urechiele. Oreillons, orillons. tn. pl. inflătură a paro:in. rugăciune. Oréographie, T. descripliu-11e serică a muntilorü. Oréographîque , adj. do oréographie. vd. prec. Orfèvre, rn. argintarii!, care face, care vinde, totü felulü de lucrurï de aurü şi de argintü;— pour l'or, pour Varient y arginturiü care lu-créda eu aurü, eu argintü. Orfèvrerie, f. argintăria. Orfëvri, c, adj. lucratü de argintariü. Orfraie, f. aceră marină, uă passëre de predă. Orfroi, tn. materia ţessută cil aurü, stofă. Organdi, m. organdi, muselină fôrte rară, bună. Organe, tn. organ ü, parte care împlinesce în corpurile organice uă funcţiune nc-cessariă. Organeau, artjaneau, m. mar. inelü de ferrü de care se suspinde uă funiă. Organique, adj. organicii. Organisation, f. organisu-ţiune, formaţiunea organc-lorü unuï corpü, disposiţiunr Organisé, ée, adj. organi-satü, compusü Je organe, ORli — (350 - ORI constituit u , ivgulalü. Les corps—s, corpurile organice, tôte corpurile naturali, carï au vieţă. Clavecin—, clavi-clu, lu care s’a adaus.sû unü micü orgunalü. Organiser, v. a. a organisa , forma organele unuï corpü, constititui, reguli. Organisme, m. organismü, disposiţiunea organelorü, legile carï le conduc ü. Organiste, m. organistü, càntatorü cu organatulü. Vd. şi taïujara. Or ganographie,f. descri p-ţiunea organelorü. Organologie, f. tractatü de organe. Organsin, m. organsin, matasse tors a in doue lire. Organsinage, in. tôrcerea matassiï cu douë lire. Organsiner, v. a. a tôrce lire de matasse. Orge, f. ordü. Orgeat, m. orgeat., bëuturâ. rëcoritôria ; sirop d' , si-ropü făculO cu emuls. de migdale, si/r. emulai vus. Orgelet, in. mică tumôrela marginea plépelorü.Si crithe. Orgeolet, m. s. orgueilleux, vd. prec. Orgeolet induré,(hurdeo-tum ind uratum), vd. Cha-laze. Orgie, f. orgia, desfrînare. Orgue, m. la sing. şi f. la pl. organatü, organe, (instrumentü musicale). Point d* —, si lenţi ü după uă frase musicale, unde potü intra agreminte. Orgue de Barbarie, f. organatü purtativü cu cilindru. Orgue de mer, f. plantă petrôsa, speçiâ de madre-poriü. Orgueil, f. măndriă. Comp. présomption. Orgueilleusement, adv. cu măndriă. [măndru. Orgueilleux 9 euse, adj. Orient, m. oriente, rësaritü. Oriental, e, orientale, r0să-riténü. de rësaritü. Orientaliste, m. orienta-Jistü, eruditü in îimbele o-rientalï. Orientation, f. orientaţiune, îndreptare către puntulü în cestiune; mar. disposiţiune cuvenibile a vergelelorü şi pandelorü. Orienter, v. a. a dispune uă cartă relativü cu orien-tele şi celle-alle punte car-dinalï. .S’—, a se orienta, recunnôsce puntulü unde este cine-va, a se îndrepta. Orifice, m. orificiü, dischi-sură pe unde curge, ese, ce-va. Oriflamme, f. stindardü ce vecliiï regï Francesi prii-mia delà abbatele Saint-De-nis, candü pleca la resbelü. Origan, m. bot. plantă labi-ată, speçiâ de rnaghiranü. Originaire, adj. originariü, care şî iea începutulü delà. Originairement, adv. o-riginariü, delà începutü. Original, e, udj. originale, care n’are înodelü şi ser-vesce de modelü ; m. manu-scrissü primitivü, testü originale. ORN — G 51 — ORPH Originalement, adv. originale, singulare (ciudatü). Originalité, f. originalitate. Origine, f. origine, inccputü, source, conimencemoit. Originel, elle, adj. originale, care vine din origine, care iea inceputulü seü delà. Originellement, adv. în origine, la începutü. Orillard, vd. oreillard. Orignal, m. nat. cerbünor-dicü, icervus) ut ces. Şi ori-gnan, orignac. Qrillon, m. mică urecliiu, vd. şi oreillons. [coră. Orin, ni. funiă legată de an- Orion, ni. orionele, conste-laţiune delà sudü. Oripeau, f. lamă do cupru fôrte subtire si strălucinte. Orle, ni. arch. margine sub chenarulü unuï capitelü. Ormaie, f. ornioie> ulmetü, locü plantatü cu ulmi. Orme, m. ulmü. Attendez-moi sous l’orme, asstépta-mè că n’am de gandü s£ vinü. Ormeau, ni. june ulmü. Ormîère, f. séü relue des près, plantă rosaceă. Ormilie, f. micü ulmü. La pl. plantaţiune de ulmi. Ormin, nt. uă planta labiată. Orne, ni. sprçia de frassinü de Italia. Si ornier, orne sa u vage. Ornemaniste, m. sculptor ü séü pictorü do orna-minte. Ornement, m, ornamentü, podôba. Ornemental, e, adj. de ornamentü ornamintale. Ornementation, 1. arte tU-a dispune ornam in te. Orner, v. a. a adorna, împodobi. | rôte. Ornière, f. urma lăssata de- Ornithoga'e, m. plantă li-liaccă cu ilôrea verde. OrnlihoZithe, ni. omitolitür petrificaţiune de passerï. Ornithologie, f. istoria naturale a passerilorü. Ornâthologiste, m. ornithologue, care se occupa ou istoria naturale a passerilorü. Ornithomance, o)‘nith<>-mancie, f. devinaţiune prin sborulü séü cantulü passerilorü. [plant;<. Ornithopode, ni. s[)eçia de- Ornithorynque, m. mamifer. de Australia. Orobanche, f. uă plantă părăsită. Orobe, f orobü, plantă le-gum. — des boutiques, vd.. lentille. Orographie, f. vd. (Géographie. Oronge, f./fauss:—I, spoçi;i de buretï galb. veninoşi. Orpailleur, m. culogëiorü de aurü de prin nisipü. Orphelin, m. e, f. orl'anü,. copilü care a perdulü părinţii, séü unulü din părinţi. Orphelin a ge^m. orfelin alu. starea de orfan ü, vech. Orphéon,m.unü instrumente de musică ; şcolă de căntu pentru eleviï primari. Orphéoniste, ni. scoJuriû delà orphéon, vd. prec. Orp>ique, adj. orlicü. Se dice de misterele si dogma-tele attribuite luï Orfeü.SV.s'/- OKTJl — (15: m. filosofï pitagoreï carï urma moralea Juï Orfeü. Orpiment, rn. chem. sulfurü galbinü de arsenică naturale. Şi orpiu. Orpin, m. plantă grassă care cresce pe copperişe. Orque, f. mare pesce caro se luptă cu balena. Şi <1 paillard, phocène orque. Or se, f. vd. bâbord. Orseilfe, 1'. speçiâ de lichen care cresce pe scopele (stince). Ort, adj. nevar. Peser —, avec--, a cântări intr’una cu ainbalatulă. Orteil, m. dcgitulu piciorului, mai alessü cellü mare. Orthodoxe, adj. ortoilossü, conforme doctrinet santé în materia religiosa. Orthodoxie, f. ortodossiă. Orthodromie, t’. mar. calea uneï navïîn liniă dreptă catre unü puntü cardinale. Orthogonal, e, adj. ortogonale, cu ănghiurî drepte. Or thogr ap he,m. ortografia. Orthographie, f. altă-dată ortografia ; archit. înălţimea geometrale a unuï edificiu, profii. Orthographier,v. a. a scrie cu ortograliă. Orthographique, adj. or-togralicü. Orthopédie, f. chir. orto-pediă, artca de a corrige, de a preveni, defectele corpului. Orthopédique, adj. ortlio-pedicü. [distü. Orthopédiste, m. ortope- Orthopnée, f. med. orto-pneă,opprcssiune care nu per- mite a respira decatü standü în piciôre. Orthoptère, m. ortopteră. Classe de insecte cu aripele inferiori applecate în lungime. Ortie, f. ursică, — de mer, vd. aitinie. Ortive, f. ortivă. Amplitude —, amplitudine ortivă. Arculü orisonteluï coprinsü între puntulü undc resare uà stea şi oricntele adevératü, undc se face întrcsecţiunea orisonteluï cu ecuatorulü. Ortolan, m. uă passôre că-lëtôre. Orvale, f. speciă de plantă. Si sauge sclarée,tonte-bonnc. Orvet, m. speciă desérpene-venioosü. Şi aveugle. envoyé. Orviétan, m. antidotü inventată de unü înşelătoru Orviète ; fig. omü care în-séhl prin vorbe pompôse. Oryctériens, m. pl. vd. tatous. Ory ïtérope, m. patrupedă care scormoncsce pamîntulü. Şi cochon-de-terre. Oryctographie, f. Orgc-tologie, tractatü de fossilï. Vd. minéralogie. Os, m. ossü. En cher ef en —, in persôna propriă. Oscabrion, m. genü de testa ceï. Oscillaire, f. genü de algă. Oscillation, f. oscilaţiune, mişcare alternativă în doue sensurï contrarie ; fig. fluc-tuaţiune. Oscillatoire, adj., oscilatoriu, care osciledă. vd. urm. Osciller, v. n. a oscila, sc — 05'î — OTA mişca altemativü in sensu contrariü, înainte şi îndcretü. Oscitation, f. med. oscita-ţiune, căscare diu gură. Osé, ée, adj. cutedante, în-drasnetü. Oseille,' f. macrisiü. Oser, v. a. a cuteda, îndrăsni. Oseraie, I'. locü plantatü eu rogosü. Oseur, m. cutedatorü. Osier, m. rogosü, răchită, unü arbure pré flessibile. Osmazôme, f. chem. prin-cipiü conţinut ü în carnea de bouü. Osmium, ?>î. osmiu. Metalü cenusiü, cè so gëssesce in minerele de p atina. Osmonde, f. royale s. fougère à peurs, speçiil de planta, vd. Fougère. Ossature, f. ôsse. tôte ô.s-sele. Osselet, m. osciorü. arsicü. Ossements, m. pl. osse-minte, adunătură de ôsse. Osseux, euse adj. ossosii. Ossianique, adj. ossianicü, în genulü lui Ossian. Ossification, ossificaţiune, formaţiunea ôsselorü, conversiune, prefacere,în ôsse. Ossifier,y. a. a ossifica, converti, preface, în ossü. Ossifrague, rn. vd. Orfraie. Ossivore, adj. care mănâncă, rôde, ôsse. Ossu, ur;, adj. ossosü, cu ôs-scle mari. [ôsse. Ossuaire, m. grămadă de Ost, m. ôste, armată, vech. Ostéite, f. med. inflamma-ţiune a tessetureï ossôse. Ostensible, adv. ostiaşibile. cè pôte arrêta cine-va. Ostensiblement, adv. os-tinsibile, arrëtândi'i. Ostensoir, m. s. ostensoire, buccată de aurariü (giuvaergiu), unde se espune anafura. Ostentation,!, ostintaţiune. allectaţiune de a arrêta ce-va, vre-uă calitate (fuduliă . Ostéocolle, f. concreţiunc calcariă, cui se attribuia proprietăţi favorabili pentru fracture. Ostéocope, adj. med. os-teocopü. Se dice de dureri acute,ce simte cine-va în ôsse. Ostéogénie, f. sciinţa formaţiunii şi disvoltăriî ôsselor. Ostéographie, f. vd. o>-tèologie. Osîéo iihe, m. ossü prtri-ficatü. Ostéologie, f. s oslcogra-;>/n‘e,osteologiă.partea anatomiei care tractédâ despre ôsse. Ostéosarcose , f. med. morbü, durere, oppressiune. in care se môia ôssele. Ostéotomie, f. anat. dis-secţiunea ôsselorü. Ostracé, ée, adj. ostraceü, copperitü cu soldi tan. Ostracisme,/?. ostracismü. Ostraciie, f. ostracite, co-quilă de stridia petrilicată. Ostréiculture, f. cultura austrelorü, stridielorü. Ostreiin, m. orientale. Se numescü lacuitoriï oraşeloru hanseatice. Otage, m. ostaticü. Persôna, orasiü, care se lassă dreptü securanţă pentru esecuţiu-nea unuï tractatü. OUB — Goi — OUR Oialgie, f. durere do urechi,1. Gtalgique, adj. med. propriu a calma durerï de u-rechia. Gié, adj. redicatü, luatü. Vd. şi excepté, hormis. OàelfeSj f. pl. virfurï de lan-ciă, do suliţă (la armărie). Oter, v. a. a redica, lua iôter). Othonne, f. arburelü corim-bilerti dela Buna-Speranţa. Otite, f. med. inflamaţiune a urechieï. Qtologie, T. s. olographic, tractatü do urechie. Oloiomie, f. anat. dissec-ţiunea urechieï. Ottoman, c, adj. turcescü. Ottomane, f. spegiădemă-'asso;mare scaunü lără spate. Où, adv. unde, deundo ; la caro, în care. D'oùy par on, deunde, peundo. Ou, conj. séü, orï, altiïfelü Guaiche, m. urma cè lace navoa po apă. Ouaille, f. (inusit.) vd. brebis. Ouais, interj arretă mirarea. Ouate, f. ([l’ononç. oncle, cu iniţialea aspirată), vată.— On dit souvent de la ouate pour ile t'ouate. |vata. Ouater, v. a. a căptuşi cu Oubier, m. unü irete. Cub!, m. uitare, lipsă de suvenire,— de soi-meme, ab-negaţiune do interessilo sélle. Gubliance,l.vd.prec.(vcch ). Oublie, f. prăjitură subţire şi invîrtită. Oublier, v. a. a uita, perde .suvenirca do, nu tiné milite. .S'—, a uita détoriele sélle. Oubliettes,f.închisôre unde se ţinea condemnaţit la ar-restü perpetuü. Oublieur, m. vîndëtorü de prăjiture fôrte subţirî. Oublieux, euse, adj. uita-toriü (uitucü), care nu ţine minte. Ouest, m. vestu, occidintc. Ouf, interj, uf. Esprime durere, oppressiune. Oui, particulă de affirma-ţiune, dérü, aşa este. Gui da, certü, buccurcsü, volontiers. Ouï, e, part. perf. dela ouü*, audindü, după ce s’a ascul-tatü.—In acestü sensu è ne-variab. Oui-dire, m. nevar. audite. Ceaa cè scie cine-va din audite. Ouicou, ni. s. ouycou, bore de manioc la sôlbat. amer. Ouïe, f. audü. Organulü, sensulü, auduluï. PI. organe de respiraţiune aie pescilorü. Ouillage, ni. adaussu de vinü. Vd. urm. Ouiller, v. a. a adăugi vinü do aceaasï origine, căndu vassulü (butoiulü) s’a canï desertatü. Ouïr, v a. a audi, asculta. Ouistiti, m. uisliti, mică maimuţă brasiliană. [dicin. Oupelotte, f. rădocină rne- Ouragan, m. tempestă vio-lin to eu virtegiurï. Ourdir, v. a. a urdi. Comp. tramer. [urdéîa. Ourdissage , vi. u relire, Ourdisseur, m. mine, f! ur-ditorw. [de urditü. Ourdissoir,m. instrumenta Ourler, v. a. a tivi. O UT — (>55 — or v Ourlet , m. tivitură, repli cousu. [ursü. Ours, m. (pronuoç. pc s), Ourse, f. ursa, grande —, petite--, constelaţiunî boreali. Oursin, m. a ri ci ü marinii; pele de ursü eu përulü sëü. Oursine, i'. plantă dela Ilu-na-Speranţa. Si pied d'ours. Oursiné, ée, adj. eu ghimpi, precum ariciul ii. Ourson, m. puiă de ursü. Ourvari, vd. hourvari. Outarde, f. ua mare şi înaltă passëre galinaceă. [tarde. Outardeau, m. rnică ou- Outil, »i. uneltă, instrumentai de lucratü. Outillage, m. iote uneltele. Outiller, v. a. procura u-nelte. Outrage, j». iu^ultă tare, grave, injuria atroce. Outrageant, e, adj. iusul-tătoriu. Outrager, v. a. a insulta, offensa crudü, faire outrage. Outrageusement,adv. eu multă insulta ; eu escessü. Outrageux, euse, adj. greü insultătorii!. à Outrance, adv. s. à toute - -, pànë la escessü, peste mesura. Outre, m. utre, burduf'fi. Outre, prep. peste:—mesure, peste mësurà, — cela, affară de acésta ; en—, mat nniltü, pe lăngă acésta. Cà adv. maï departe. Passer — à qch. a I întreprinde unü lucru şi a Iii ; continui. Outre que,affară că. j Outré, éc, adj. escessivü. j Outre-moitié, f. jur. ceaa i cè escede jumëtatea v.dorii unuï lucru. Outre-passe, f. taiure a păduri dinc lo de lirnitile assemnate. Outre-passer, v. a. a trece dincolo de. Outré, ce, adj. essaiera tu, escessivü, affară din cale. Outrecuidance, f. încredere esce.ssivă în sine. Yd. Présomption. Outrecuidant, e, adj.carc crede pré multü in ellü în-susï. Vd. Présomptueux. Outrément, ado. peste mesura, eu escessü, essageratü. Outremer, m. culôre albastră făcută cu lapis-lazuli. Outrer, v. a. a duce peste justa raţiune, peste mësura, a essagera, împinge la es-tremitate ; offensa greü. Ouvert, e, adj. dischisü. Ouvertement, adv. dischisü, pe façia, manifestü. Ouverture, f. dischisură ; inceputü. Ouvrable, adj. consec.ratii pentru lucru. Jour--, di de lucratôre. Ouvrage, m. lucru, operă, ceaa cè produce lucrat,orulü; produoţiune de arte, produci. literarii! Les — s publics, ed ificiele,mena rnin lele, publice. Ouvragé, ée, adj. care cere multü lucru de mană. Ouvrant, e, adj. dischisü. Usitatu în attarï espressiunï: à jour ouvrant, căndO se reversa de diuă; à porte — c, căndfi se dischlde porta de dimineţă. Image c, ima- ovo o.w gine săntă, cire dischidîndu-so, arrêta în întru unü su-biectü depinsü. Ouvré, ée, adj. lucratü, îna-vutitü cu ornaminte. Ouvreaux, m. pl. dischi-.sure laterali la cuptôrele de sticlăria. Ouvrer, v. a. a lucra, fabrica, (vecii.). Comp. travailler. Ouvreur, ni. primulü lucrătorii în fabrica de chărtiă. Ouvreuse, f. femeă care dischide logile la teatru. Ouvrier, ière, f. lucră- torii (uvrier), acella carc trăiesce din lucrul ü măne-lorü sèlle. Ouvrir, v. a. a dischide. .ST —, a se disc hide; se începe. Ouvroir, m. locu de lucru in commune, lieu de travail. Ovaire, ni. ovariü, partea corpului oviparelorü, unde se forinéda ouulü. Ovalaire, adj. anal, de formă ovale. Ovale, adj. ovale, de forma ouuluï ; sust. f. machina de torsü matassea. Ovation, f. ovaliune, micü triumfü, onôre data de ma! mulţi. [ovale. Ove, ni. arch il. ornamentü Ové, >'e, adj. strimtü la una din estremitalï. Ovicule, adj. arch il. micü ornamentü ovale. Ovine, ni. şi adj, ovinü, de genulü oui!. Opivare, m. oviparü, animale care se nasce din oue. Ovoïde, adj. adj. ovoidü, in forma ouuluï. Ovule, m. bot. ovulii. Kudi-mentulü grăuntelui in ovariü. Oxalate, ni. chem. ossalatü. Denumesce în genere sările formate prin acidü os.salicü. Oxalîde, f. bot. tipulü ossali-deelorü, plante cà măcrişulii. Oxa(ique,-f. speçia de bureţi. Ozathamne, rn. speçiâ de plantă. F P, m. una din consunanţi.— Autrefois on disait pê: maintenant on prononce pé. Pa, s. phi, lovitură de tobă. Ocup sur la caisse avec la baguette, que l’on tient à la main gauche. Paca, m. micü patrupedü er-bivorü din Brasilia. Pacage, m. vd. P.'tarage. Pacager, v. n. a lăssa së pascà, pâturer. Pacane,m.s. pacunier, micü de Louisiane. Pacant, (vech.) vd. Manant. Pacha, m. paşa. Pachalâk, rn. pasalîcü. Pac"iée,f. speçia de smarand. Pachyderme, adj. şi sust. pachide.rmü, eu pelea forte désà şi eu doue copite (in isl. nat.). Pacificateur, rn. trice, f. pacific.itorü, împăcatorü. Pacification p f. pacilica-ţiune, re.-labili rea păcii, împăca re Pacifier, v. a. a pacifica, restabili pacea. împăca. Pacifique, adj. pycificü, li- r niscitü, paisible, tranquille. Pacifiquement, adu. paci-licü, prin pace, tranquillement. r icţ.-ltotn.~ Franc. Paco, tn. speçiâ de lama eu lăna finü si môle Şi alpuco, alpaqne P aco fille, f.canti taie de n :érla ce este permissiï cale oi ilorü pe mare së iea eu dinsiï, cà sé vîndft ; mare nunierü. Pacta conventa, ut. pl. lat. comenhune intre republica Poloniei si regele noü-alessü. Pacte; tn. pactü,con\cntiune, învoinţă. [paciù, transige. Pactiser, v. n. a lace* uuü Pactole, tn. sorginte, isvorü de avuţia.— Dela fluviulü din Lydia, care ducea aurü. Pade'in, j». vassü de topitü la sliclarï. | eu humbacü. Padou,)//.panglică de mătasse Padouane, (. s. médaille, padu nă. Medalia perieetü imitată după celle antice de duoï săpători din Padua. Pagaie,f.lope‘ă a Indianilorü. Paganisme, m. păgănismO. Page, f. pagină. Page, m. pagiü, adolescinte care servesce lângă unü rege s. principe. A Ire hors de—,a li liberü de ueri-co dependinţă. Pa ginati on,f.senâ de numere e paginelorü uneï cărţi. 'ci — <)5« — PAI Paginer, v. a. a pagina, pune u umere pe pagine. Pagne, m. pândă cè şl punü lndianit şi ne^riï la mijlocü. Pagnon, m. a. drap—, posta vu negru finü. După numele fabricanteluï. Pagnole, môle, miselü, vd. lâche, poltron. Pagnoterie,f.vd. Poltronerie, bétue. Pagode, f. templu la unele popôre asiatice; mică figură cu capulü mobile. [taceï. Pagure, f. nul. genü de crus- Paie, f. vd. Page. Paiemen l,<>i.vd. Payement. Païen/en ne,adj.$i s. pâgânü. Paillard, e, adj şi >. lussu-riosü, lascivü, desfrinatü. Paillardise,f. desfrinare ruşi nosă, gustü de destrinù. Paillasse, 1'. miudirü. Paill asse, m. paiaţă. PailIasson^/M* gojinâ, paie : întinse peste ceva. ' Pai le, f. p lia. Jiompre la—, j a se certa; feu de—, ardôre de puçina durată ; homme de—, omü care se animes- I tica in aiïacerï, unde n’are j n ciuă interesse. Tirer à la courte —, a trage la sorţi. Tin de paille, vinü de struguri uscaţi pe paie. Paille-en-queue, m. pas-sëre delà tropice de mărimea unuï porumbelü. Paillé, èe,adj. vd. diapré. Pailler, m. curte la moşiă unde sunt paie, grâne. Paillet, m. vinü rosiü pu-çinü culoratü. Paillette, i. paiü, părticică pré subţire de ;iurü, argintü. I Pailleur, m. eusse, l‘. care vinde séü carră paie. Pai'leux, euse, adj. avindn paie, eu paie. Despre metale. Paillon,ni.manuchiü de paie; | foiă subţire de cupru, i Pail'ot, m. micü mindirü. i Pain, m. păne;— céleste, eu-charistiă,—à cacheter,bu lin. Arbre à pain, vd. jaquier. Pain de coucou, (bot.) vd. alléluia. Pain de pourceau, vd. cyclamen (bot.). Pair, m. membru allü camerei md\te(chambre des pairs' sub monarchia constituţionale. Pair, e, adj. părechiă, egale. Les—s, cei egalï. De—, in egale, pe aceaasï tréptâ, hors demaï presus de egalii seï. Pair ou non, speçiâ de joeü. Le pair, paritate între capitalele uneï acţiun* şi preţulu de vindére la unü momentü datü. Paire, f. părechiă. Pairement, adv. Nombre —pair, numërü in egale pâ-rechiă, a cuï jumëtate este assemine unuï numërü părechiă. Pairesse, ï. consôrtea unuï pair ; possessôrea unuï fief, vd. vb., in Anglia. Pairie, f. demnitate de pair. Gândü ea trece la femee, s*1 dice pairie femelle. Pairie,m. drugü mobile per-pendiculariü (in armăr.). Paisible, adj. de umôre dulce şi pacifică, liniscitü. Gotnp. calme, tranquille. Paisiblement, adv. linis- PAL — (iôi) — PAL citü, pacinicü, tratjnuille-ment. Paissant, e. adj. pascindü. Se (lice mal multü in armăr. despre animali represintate cu capulü applecatü. Paisseler, v. a. a pune ta-racï la viiâ. Paisseau, m. vd. échalas. Paisson, rn. pascutü, ceaa ce pascü animalile. Paître, v. a. a pasce. Paix, t'. pace; linisce, repausü. Pal, ui. parü, vd. şi pairie. Paladin, rn. paladin, domnü, seigneur, care urina pe Ca- ' rolü Magnu la resbelü. Palaemon, ni. genü de crus-taceï. [mamifere fossilï. Palaeothérium,}><.genü de Palas, in. palatü,—de lièvre. i vd. laiteron, (bot.). i Palais, m. cerulü gureï. ! Palamente, f. mur. tôte lo-peţele uneï navï late. Palan, »«. mare funie şi sc ri- | peţî pentru a redica greu-tatï. Palançons, m. pl. lemne carï susţinu tencuiala (la ta-vanü). [parï. Palanque, T. lortificaţ. cu Palanquin, m. lectica, sca-unü in care avutulü è pur-tatü pe uinerï de servi! seï în India. Palastre, rn. s. palàtre, cuthia esternă in care stă claoţa, brôsca uşeî. Palatale, adj. şi f. palatale, consuiunte care se pronunţă cu cerulü gureï, precum d, /, l, etc. Palatin, tn. palatinii. Yechiü 1 i 11 n de demnitate allü cel- lorù ce avea vie-un ü ol'liciü la palatulü unuï principe. Palatin, e, adj. anat. care se releresce la cerulü gureï. Palatinat, rn. palatinatü, demnitatea palatinuluï. Palatine, f. palatină. Blană pentru gîtü şi umeri la ïe-mee [ peţoî. Pale, f. partea lată a lo- Pâle, adj. palidü, puçinü cu-loratü. Comp. blême,'hâve. Palée, f. randü de parï pentru a susţine unü pamîntü. Palefrenier, rn. servitorü care ingrij'îsce caiï. Palefroi, rn. alt.l-dată calü de pompă allü regi lorü etc. Paléographie, T. paleografia. Sciinţa scripturelorü antice. Paléontologie, f. paleontologia. Sciinţa liintelorü carï a essistatü altă-dată. Paleron, ui. partea cărnosă a umeri lorü la unele animali. Palestine, 1'. vechi Ci nume allü unuï caracterü de tipografia, maï micü decâtü gros parangon. Palestre, f. palestră. Locü publicü pentru esemţie cor-poralï, la anticï. Pa’estrique , adj. pales-tricü, făcuW in palestre, vd. prec. Palet, m. petră rătundă şi lală, cè se aruncă spre uă ţintă. Paletot^ rn. paleNmu. Palette, ('. tăbliţă, pe care punü pictorii culorile. Palétuvier, >/<. arbure indiană. PAL — üt)0 — PÀL Pâleur, m. palôre. Pâîi, m. păli, vechiă idiomă în Jndia. [uă scară etc. Palier, ni. scândură lată la Palification , f. închidere ca paiî. Palimpseste, m palim-psestü. Pergamenlü, manu-scrissu, de unde s’a stersü scriptura, cà së se scriă de-nouü, la antici Pafindrome, rn. versü care remăne acel’asï, déca Iu ci-ti m ü delà dreptă la stănga. Palingénésie, f. t. palin-genese, renascere. régênt'ration. Palinod, tn. poemă in onô-rea eoni epţiuniî Virginii sânte.—Numită aşia tiindu-că se termină prin uă intôrcere periodică de versurï. Palinodie, f. retractaţi une de celle cé a dissü cine-va, luarea vorbei îndërëlü. Pafînîocie, f. coturn, resti-tuţiunea unei dobăndi. Pâlir, v. n. a deveni pdidü ; se ingălbini. Palis, tn. parü, comp. pieu. Palissade, f. inchisură, stré-jă, cu pari séü scăndurî. Paüssader, v. ;i. a închide, impressura, cu pari. Palissage, tn. intinsura, re-sémilulü ramurilorü unuï arbure, uneî viţe, de unü murü. Palissandre, tn. s. pati-xandr\ palisandru, arbure viole! şi o loranîp de Guiana, în Amer, merid. Pâlissant, e, adj. car« devine palidü, se îng.1 binesce. Palisser, v. a. a intinde, •* » delige ramurile unuï arbure, viţe, pe unü murü etc. Palisson, m. uneltă a pre-paralorilorü de peï. Palladium, tn. paladiü. Statua Miner veï s. Palladiï, care lorma securanţa Troieï. Pallas , m . Palladea , Mi-nerva. Palliatif, ive, adj. med. pa-iiativü, tn. reinediü care të-mëduesce numaï mom-ntanü. Palliation, T. med. diminu-ţiune, micşiorare. Pallier, v. a. a străvesti, di-minui ; tëmëdui numaï in apparinţă, pentru momentü. Pal.'ium, rn . pali ü. Orna-men'.ü de lănă albă semë-natü de crucï negre. [cm. Palma-christi, v>i. vd. lii- Palmaire , adj. palmariü,. dela palmă. [de curmalü. Palme, f. ramure de palmür Palme, rn. palmă, inesură italiană si la anticï. Palmé, ce, adj. but. palmatü, care semenă cu măna dis-chisă. Palmette, t. ornamentü in forma capului de palmü. Palmier,tn. palmü, curmalü. Palmipède^ m. palmipedü, assëre eu piciôre palmale. Palmiste, tn. nume gene-ricü allü unorü palmi de Antille. Palmiiej f. mëduva |)almuluï. Palombe, l‘. nul. porumbü sëlbaticü. \talc. Palon, m. mica lopétà, spa- Palonnier, m. lemnulü unde intră trâgëtôrea hamului. Pâlot, m. sàténü mojicü, pop. Pâlot fetleyadj. puçinü palidü- FAM - 01*1 — PAX Palourde, f. coquilă ]*ivalv. Palpable,mV/. palpabile, care se simte la pipaitü. Palpablement, adv. palpabile, pipăitu, învederatiî. Palpe, t. mică antenă, corni-şioru, la partea interiore a gureï insectelorii. Paipébral, e, adj. palpebrale, delà plépe (pleôpe). Pa’per, v. a. a palpa, pipăi. Palpeurs, ni. pl. )iat. tribu de insecte coleoptere. Palpifère, adj. s. palplsle, care portă antene, cornişiorî. Palpitant, e, adj. care palpită. Palpitation, I'. palpitaţiune, bătaiă a inimeî. Pa'piter, 1). n. a palpita, bate inima. [eăgadu. Pa (planche, f. drugü delà Palsambleu, m. jurămînlii. Paltoquet, m. omü de nimicii. Paludier, m. paludariü, lucrătorii la băl ii de sare. Palus, ui. palude, baltă. Pâmer, v. n. s. se pâmer, a se evani, cadé în sincope, a leşina. Pâmoison, m. sincope, ’e-şiniî, défaillance, évanouissement. [ordü. Pampe, foia de grău, de Pamphlet,//!, pamlletü, micü scripin. maï addesé satiricü. Pamphlétaire, m.s. parn-phlétier,autorü de pamphlets. Pampiniforme, adj. anat. de forma viţeî. Pamplemousse, I. unü mare porlocalü, fructulü seü. Pampre, m. ramure de viţă cu foiele. Pampré, ée. adj. ^p'appcs -es), cu slrugurï pe din- Pan, m. pulpană. sele. Panaceau, m lamina de lemnü la artificie. Panacée, f. panaceu, remediu universali*. Panache, m. pennatü, penne tluturanţi, panasiü. Panaché, ce, adj de diverse culorï, peslrUü. Panacher, v. n. séü se panacher, a fi în diverse cu-lorï, se împeslriţa. Panachure, f. pete albe, ale planteï de diverse cul ni. Panade, f. panată, supă de medü de păne, sare, untü şi apă, séü cu bouillon. sp Panader, v. r. a merge (cu trulia) en ostintaliune, precum păunele. Comp. se pavaner. Panage, m. dreptü perce-putü pentru păscutulii rîmă-torilorü in pădure. Panp.is, m. pastinacă. PanardjaJj. m. (che"al - , calü cuï piciôrele anteriori sunt in allară. Panaris, m. inilammaţiune durerosă la virfulu dogitelor ü. Panathénées, f. pl. pana-tenée, sërbùtorï în onôrea Minerveï. Pancaliers, m. vérdâ de Pancaliers, din Piémont. Pancarpe, m. luptă eu animalité, la Rom anticï. Pancarte, f. affiptü de în-sciinţare către publicü ; uerï-cè chărtiă séü scriptură. Pancrace, m. pancratiü, u-niunea lupleï cu pngilatulü. PAN PAN Pancratiaste, m. s. pan-cratiale, invingëtorü lu paner aţi ü. Pancréas, m. anal. pan-crea, g'andulâ în abdome. Pancréatique, adj. pan-ereaticü, dela pancréas. Pancréatite, I'. med. in-11a m maţi une a gland uLm ab-dome'ui. Pandectes, f. /iricü, discursü publicü de laudă. Panégyriste, ni. panegi-ristü, autorü de panegiricü. Paner, v. a. a copperi eu medü de pane (carnea). Panerée, f. catü incape în-tr'unü panerü plinü. Paneterie,f.locü unsese dis-tribuesce pânea la rege etc. Panetier, ni. însarcinatulü cu distribuţiunea panii în col-legic, etc. Grand—, officia-riü însârcinalü eu acésta dis-iribuţiune la regele. Panetière, f. saeü nnde pas-torif sï tinü pânea. Pangolin, m. unü ni ami fer ü cu soldi din Indie şi Amer. Panharmonicon, ni. pa- normonicü, speçia de orga-nalü cu cilindru. Panicautf m, v. ihardonà ( eut télés, cîiardon-liulandy vd. cnjiKje. Panic, m. speçiâ de meiü. Paniculej m. si f. uniune de llorT séü fructe formândü grape (ciorchine). Paniculé, ée, adj. in grape. Panici>m} ni. bot. vd. Panic. Panier, m. panerü, cosiü mare. Panification, f. panificaţiu-ne, conversiunea fâineï in pane. Panique, f. şi ad-, panică,, spaimă, terrôro subită şi lara l'undamentü. Panis, rn. vd. paniciun. Panne, 1 speçia de materiă en përü. In mar. être s. rester en—, a nu t inéla vintü. Panne, f. slănină. Panneau, ni. fiâ-c;jre façia a uneï petre tăiate; perniţe la.şea; laçiü pentru iepurï. Panneaut^r, v. n. a intinde laçinrï cà së prindă iepuri de c un\ păun».* : mare fluturü, cellü maï frumosü din Knrepa. Paonne, f. (prononç. pane), păuniţă. Paonneau, ni. (pron. pari-neaitj, păune tinërü Papa, oi. tată (papà). Papal, e, adj. papale, de papă. [din Oriente. Papas, ni. preotü creştină Papauté, l‘. demnitate de papă. Papavéracé, ce. adj rare sémënü cu maculă. PapayCjC.fructă de papayer. Papayer, m. bot. cucnrbi-taceû indianü. Pape, m. papa. C.apulü bise-i iceï caiolice romane. Papegai, ai. papajralü amer ; passëre de cartonü culoratü care servesce de ţinW, căndă fie dă la semnă cu armele. Papelard, m. fum. vd. Hypocrite, faux, décul. Papelardise, f. s. pupelur-die, fa)ti. vd. ffypucrisic. PA I' — (j<ü - PAI» Papsiinej 1'. papelină. Ma-leriă cu Hori fabricată l.i A-vignon, ţerră papale. Papelonné, ée, adj. informă do.semicercü (in armăr.). P a p e r a s s e, f. c h ă r t i ă sc r i s să care nu raiî servesce la ni-micü, /‘«i/i. Paperasses*, v. n. a resfoi chărtie de aruncatu, fam. Papesse, f — Jeanne, feineă im;i-que-but. Pâquerette, f. margerită albă, uă flore, marquerite blanche. Paquet, f. legătură, paquetü, fig. înşelăciune. Paquetier, m. i)»prim. ctimpositoru care face pa-quete. Par, prep. prin, de, in. Par la grâce, prin graţia,—nvus prin noi, de noi; — ci,—là. p’aci pe colo, — après, de cândü ;—là, pe accolo, prin acesta;—devers,—devant, in presinţa...;—dessus,pe d’as-supra,— dessous, pe desubt ; — quoi, din care causă ; — trop, pré multü. De—, prin commanda. Para, m. para, monnetă turc. Parabolain, m. Se numia ceï maï cutedanţi gladiatori. pai; — (.»! 55 — PA li Parabolef f. similitude. j»u- 1 rabolă, alegoria care conţine vre-uă veritate importante ; ; (jeoui. curbă al - ouï tôle ; puutele sunt ega.'e disîanţi ; de directrice şi de I'ocariu. ! Parabolique, adj. \paralipse. Figură priD care cine-va at-tr.ige attinţiuDe.a assupra u-nuï obiectü, prefăcindu-se că lü négligé. PAR — üM — PAU Parallactique, adj. île parvinsse, vil. urm. Parallaxe^ f. a sir. paral-lase. Ânghiü formatü in centre lü stelei de douë drepte dusse dela aeestü puntü, una la centrulü pamintuluï, cea-altâ la loculü de observaţiune. Parallèle | culj. j-arallela. Sphère—, siéra undc equa-torulü é parallelü eu ori-sontele. [ lelü, in p irallelă. Parallèlement, cul v. paral- Paral’élipipéde, m. n.coin paraţi une, modelù Diamant—,diaman- te iară delectü. Marbre—, marmure forte négrâ. In impr. gros—,carac!erü de 21 punte, /lelit—, carac erü de 18 punte. Parangonnage, m. imprim. comparaţiune. Parangonner, v. a. a compara, pune în egaliiate de stimă. Parant,e,acl/.care parédâ, a-dornéda,gatesce,înpodohesce^ Paranymphe, m. speçiâ de officiaiiü care preşedea la căsătorie, la anlicï. Oraţiune pronunţată la finele uneï )i-cinţe leologice «éü medicin. Parapet, m. parapptü. .Mas-sivü de pămîn»u ca e măr-ginescee uă operă de forti-lieaţiune. Paraphe, vd. Parafe. Parapher, vd. Parafer. Paraphernal,é,aclj. m. si s. paralernale. llsit. principale-in es press. Biens parapher-nauæ, Hv**rï allară din dote,, re şî reservă consôrtea. Paraphimosis, f. med. pa-' ralimose. Paraphrase, I'. parafrase, întinsü disvoltatü allü unuï testü ; intn-pretaţiune reü-voiüre. Paraphraser,v.a a face pa-rafrase, a inonde. aiuplilica uă narraţiune. Parap iraseur, m. euse, f. care lace p n afrase. Paraphraste, )n. autorü de para frase* vd. vorba. Parap trénèse^f.wec/. Ire-nece causât* de inllainma-ţiunea diafraymeï. Paraplégie,! paralise a păr- lJAU — mi — PAR tilorü interiorï ale corpului. Parapleurésie, f. junghiü. Paraplexie, f. paraplessiă, uşioriă apoplessiă. Parapluie, f. umbrelă. Parasange, m. parasangă, mesura itiinerariă a Persilorü verbï, ‘.IQ stadie grece. Parascénium, m. parasce-niü. Curtea după scena a teatrului, la anticï. Parasélène, f. paraselene, imaginea luneï resfrintă în norü. Parasite,m.parasilü. Care sï lace meseria de a manca la altulü ; adj. califică plante carï vegetédà dassupra altora, vorbe carï revinü pré desü. [parasituluï. Parasitisme, m. meseria Parasol, m umbreluţă. Parastremma, ai. med. detorsiune (strîrnbătură) uneï părţi a l'eçieï. Parathénar,m. anal, mus-chiü allü picioruluï. Paratitlaire, oi.auiorüde paratitle. Paratitles, ni. pl. paratitle. Ksplicaţiune în scurtü a u-norü title séü cărţi din Codice, din Digesie. Paratonnere, m. parato-nerü. Apparatü contra trăsnete. Paravent, m. mobile cà së appere de vîntü. Parbleu, in*erj. deü ! Specia dr esolainaţiune. fam. Parc, ni. locü plantatü cu arbui-i şi incungiuratü de murï prntru plimbare séü vî-nàtôre. Parcage, m. şederea berbe- cilorü inchisï pe locurï ara-liilï. [părticele. Parcellaire,cu//.facutü prin Parcelle, f. părticică. Parceller,v. a. a divide, imperii, rupe, in părticele. Parce que, conj. pentru-că. Parchemin, m.pergamentü. La pl. titluri de nobilitate. Parcheminé, cV, «dj. care sémën;i cu pergamentulü. Parchemînerie, f. locu unde se prepară pergament.ü. ParcHeminier, m. ière, f. fabricants, vîndetorü, de pergament ü. [cessivă. Parcimonie/, economiă es- Parcimonieux, euse. adj. pré multü economitoriü. Parcourir, v. n. a percurge, merge delà unü rapëtü pané la cellü-altü, străbate. Parcours , m. pncursü, drumü cr face uă trăssură publică, dreptü de a pasce turmele pe loculü altuia, pe unü locü commune, in cerlü timpü allü annuluï. Pardon, m. iertare. La pl. indulginţe cè biserica accorda fideli lorü. Pardonnable, vd. Excusable. Pardonner, v. a. a escusa, ierta. Comp. excuser. Paré, ce, adj. paratü, ador-i natü, gătitii, împodobitü. Paréage,m. s. puri.uye pos-sessiune in îndivisü pe ace-I’asï pdmîntü. Paréatis, m. decretü cà së se essecute uă sentinţă aflură din allribuţiunile tribunale-luï care a dat'o Parégorique, adj. remède. PA Ii PAP, —, paregoricu, medicamenta care liniscesce durerii-". Pareil, lie, ulj. assemine. egale, de ace se (lit de deux objets.-pur/ui s-> dit d un plus grand nombre,et veut un pluriel après lui, ou un collectif.- /,«/■„;/ ei y. pu n i ht tu,-h-, jurrtni m ii'. Parnasse, m. Parnassii. Munte consecratü luï Apolline şi muselorü, la anticï. Parnassim, m. directorulü uneï sinagoge. Parodie, f. parodiă, imita-ţiune satirică a uneï opere seriôse. Parodier, v. a. a face parodia, vd. prec. [parodie. Parodiste, m. cellü cé l’ace Paroi, m. murü, păreţî. Paroisse, f. parossiă, ter-ritoriü aï cuï lacuitoriï ca-tolicï sunt sub direcţiunea spirituale a unuï curé. Paroissiale, e, adj. paros-siale, de parossiă. Paroissien, enne, adj. lă-cuitorü din parossiă. Parole, f. vorbă. Porter la —, a vorbi in numele(cui-va). Sur—, după spusele altuia. Jouer sur—, a juca pe creditü şi pe buna sa credinţă. Paroli, )/<. paroli. Duplu de ceaa cè s’a pusü àntëiü la joeü (faire paroli). Paronomase, 1'. parono-mase. Appropialü în aceaaşî frase de vorbe cu sunetü assemine, dérü cu sensü dif-l'erinle. Paronyme, rn. paronimü. Vorbă care séinëna cu alta prin ràdëcina séü prin forma sa. Parotide, f. nat. parotide. PA H — 070 — PA li Glandulă salivaria sul) ure-chiă. Paroulis, m. med. tumôre inflammatoriă a gingielorü. Şi paruLie. Paroxysme,m.parossismü, accessü (bolă) duplu. Parpaillot, m. nume inju-riosü datü calvinistilorci. Parpaing, m;petră ear<* ţine tôta desimea unui mură. Parque, f. mitol. parcă, ur-sitore. Poet. môrtea. Parquer, v. a. a pune în parcu, închide intr’unü cir-cuită. Parquet, m. parquetü ; spa-ţiulă închisü de scaunele ju-decătoriloru şi tribună. Loculü în paL.tü, unde omenii regeluî ţinfi şedinţa lorü. Parquetage, m. lucru de parquetu, pardoséla. Parqueter, v. a. a pune parquetü, pard ssi. Parqueterie, f. artea de a lace parquete, pardoseU*. Parqueteur, ni. pardosi-torü . Parrain, m. nasiü, altă-dată însoţitorulu unuï cavalerü la lupta singulare. Parrainage, m. faptulü de a li nasiü . [iana. Parrakoua,»'. lasan de Gu- Parricide, m. patriciHü, care uccide pe unulü din părinţiî se . [resipi. Parsemer, v. a. a seména, Par si, vi. Cucbres. Part, 1'. parte, porţiune dintr’unü lucru divisü. .1 part moi, in mine insu-mï, tă-cutü. Partage, m. împerţire, di- visiunea unui lucru intre maï multe persône. Partageable, adj. care se pôte divide, împerii. Partageant, m. interes^atü la uă împerţire , avindü dreptü pentru uă parte. Partager, v. a. a divide, împfirţi, distribui, separa in părţi oppuse. A se interessa, lua parte, avé dreptü, la. Partageur, m. euse, f. (pop. partayeux, rn. euse). Desemnă acestü felü de com-munisti nouï, carï visédâ la distribuţiunea proprietăţii intre toţî. Partance, f. mar. plecare (fôrte currîndü) a uneï navï. Partant, adv. în consecinţă, prin urrnare,eu conséquence. Partement, m. mar. direcţiunea naviï către appusü séü resâritü. [la unü joeü. Partenaire, ni. associatü Parterre, ni. parte de grădină adornată cu flori ; spa-ţiulă uneî sale de specticlu între orchestră şi amliteatru. Parihénie, f. bd. partenia, genü de corimbifere. Parthénon, m. partenonü, templu allü Minerveî Iii A-tena. Parthénope, m. nat. par-tenopü, crustaceü decapodü. Parti, rn. partitü, (partidă). Parti, e, adj. but. divisü, îm-përtitü, proîundü. Partiaire, adj. Colon—, cultivatorü care dă proprie-tariuluï uă porţiune de recolte şi alte producte. Partial, e, adj. parţiale, care lavoresce cu preferinţă ne- PAU - (>71 PA* drépta şi passionata unü partitü, uă opiniun^ etc. Partialement, adv. par-ţiide, cu părtinire, [părtinire. Parţiali té, f. parţialitate, Partible, vd. divi ible. in Parlibus, lat. adică in-fidelinm. Se dice de unü episcopü înlr’uă térrà occu-pată de infideli ; vd. In. Participant, e, udj. participante, care iea parte la uă all a cere. Participation, f. participative, împărtăşire. [cipiü. Participe, rn. yram. parti- Participer, v. n. a participa. lua parte la, împărtăşi. Particulariser, v. a. a însemna circunstanţele parti-cularie, amënuntele. Particularité, 1'. circun-stanţă particulariă. [parte. Particule, f. p.irticulă, mică Particulier, ière, adj. par-ticulariü, propriü şi singurü, separatü (deosebitü). En—, în parte, separatü. Duns le —, în societate particulariă. Etre en son—, a fi retrassü în caruera sa. En mon—, în ceea ce më privesce. Particulièrement, adv. particulari ü (in deosebitü). Partie, t‘. parte, porţiune. La pl. article de memoriu. Partiel, elle, adj. parţiale, care essiste numaï în parte. Partiellement, adv. parţiale, prin părţi. Partir, v. n. a divide,împërti. Partir, v. n. a pleca, sï lua dru mulü, eşi din. 11 se conj. avec l’auxil. avoir ou cire. Partir, m. le—d'un cheval. momenlul candü calulu pléea. Partisan, rn. parténü, care ţine de unü partitü, de uă opiniune. Partitif, ive,ad j.y ram. parti-tivü.care desemnédà uă parte. Partition, f. partitiune, u-niune. [-nuire, vd. rb. Partner, maï bine parte- Partout, m. pretutindiné. Parturition,!'. parturiţiune, nascere (in sensü activü). Parulie, f. vd. paroulis. Parure, f. paratura, gatcla. Comp. ajustement, ornement. Parvenir, v. n. a perveni, aj-junge. Comp. arriver, s’élever. Parvenu, ne, adj. cà sust. pervenitü, omü ajjunsü. Parvis, m. spaţiu în giurulü tabernaclului la Ebreï; spa-iïü înaintea uşeî mari a bi-sericeï. Pas, ni. passü, urmă. Mettre qn. au—, a adduce pe cnv. la suppunei e./> ce j>as, tout de ce pas, tout d’un pas, in acestü momentü, îndată. Pas,adv.neyat.mi.Ae -faire, a nu facè;—du /ou/,nicï-de-cum,—tnt,niciunulù; vd. Xe. Pas-d’âne, m. vd. Tussil-laye. [capră sëlbaticà. Pasan, nt. s paseny. paseng. Pascal, e, adj. de pasci. Pasigraphêe, f. scriere u-niversale. Pasilalie,f. limbă universale. Paspalo,»/i.genü de graminee. Pasquin,m.u*chiă statuă mutilată, la care Itomamï vechi lipia scripte satirice. Pasquinade, f. epigramă li- PAS PAS j ita la un Ci pasq nn,\d.i>r Passable,art. petrecere, occupaţiune fjcile şi plăcută. Passe-velours, rn. nume vulgare pentru amarante. Passe-vogue, m. f. navigaţi une cu îndouită putere a lopëtarilorü. Passe-volant, m indivi-«lulü care se presintă volun-tariü, fără së fiă înscrissü, la uă revistă, cà së màrésca numërulü soldaţiloru. PAS — 673 — PAS Passé, m. trecutü, timpü trecutü. Passé, ée, adj. trecutü. Passée, r. momenlulü sereï caudü becassinele esü în câmpü. Passement, m. siretü latü de mătxsse, de açiâ, do aurü. Passementer,v.a.a adorna cu şireturi, vd. prec. Passementerie, f. cepră-sărie. Passementier, m. ière, f. ceprasariü. Passer, v. n. a trece, desparé, faire—, a face së tréca, admite. Passer pour, a trece de, fi socotitü dreptü. — Il prend l'auxil. avoir ou être. Passera ge,f. uă plantă cru-cif. Şi lépidium. Passereau, m. vrabià. Passerelle, f. punte strimtă pentru individiï pe jeosü. Passerine,f.genü de passerï silv. cantdlôre. Passeur,m euse,cellü cétre-ce in nave pe caîëtoriï, carï voiescü së străbată apa. Passibilité, f. passibilitate, vd. urm. Passible, adj passibile. capabile de a simţi. Passif,ii’e, adj. passivü, care suffere acţiunea. Passion, f.passiune, agitaţiune a suffletuluï, patimă. In //7o.-sionatü, cu passiune, cu pa-timă. Passionner,v.a. a passiona, inspira uă viuă passiune, interessa tare. Se—, a se pas-siona, se préoccupa prin passiune, a li coprinsü de viuă amore, s éprendre d'amour. Passivement,a<7v. passivü. P a s s i v e t é, f. s. p a s s i vit c, pa s-sivitate,starea animeï passive. Passoire , f. strecuratôre pentru succurï. Pastel, rn. creionü fâcutü din culori preparate. Orangé —, culôre cè dă in negru. Paste’, m. s. guède, plantă crucif. /isatis tinctorial aie cuï foift dà unü albastru de indigo. Pastenade,f.speçi3 de plantă. Şi panais. Pastenaque, f. spegiă de pesce. Şi pastenayue. Pastèque, f. pepine verde. Şi melon d'eau, cucurbite pastèque. Pasteur, m. vd. berger. Pastiche, m. scriptü care imită stilulü şi ideele altuia. Pastillage, m. mice figure de sacharü. Pastille, f. pastilă, compo-siţiune de cocă odorante. Pastoral, r, adj. pastorale, pâstorescü. Pastorale, f. dramă séü ro-manü, unde persônele sunt păstori. Pastoralement, adv. fig. cà bunü păstoru. Pastoureau 9m. elle, 1. pă-slorelü, micü pâstorü. Les pastoureaux, f'anatiriï carï 43 PÀT — 674 — PAT devastară Francia in timpulü captivităţii luï Saint Louis. Pastourellef f. a patra fi- 1 gură a contrădantuluî. Pat, nevar. pat. La joculü de i schah. j Pataca, f. monnetă de argintü algeriană, 85 cent. Patache, f. nave uşioriă in serviţiulu navilorü marï. Patagon, m. monnetă de arg. spanică, apprôpe 3. fr. Pa-t-a qu’est-ce, m. er-rôre de vorbire, constând ü in a pronunţa s pentru t, sèü din contra. Şi pataquès, pataqui-pataquiès. Patarafe, f. trăssure, litere confuse şi necitibilï. Palarasse, f. mar. coltü de ferrü. Patard, m. vechiă monnetă mică da cupru in Flandra. Patate, f. patată, speçiâ de carto ïï. Patatras, m. interj, ono-matopeă că se esprime sgo-motulü, căderea, ruptura. Pataud, m. june căne cu labele mari. Pataud, e, adj. şi .s. personă grossă, urătă şi rëü făcută. Patauger,v.n. a merge prin nomolü, (bălăci). Patavinité, f. patavinitatea luï T. Liviü. Pâte, f. aluatü, cocă dospită. Pate, f. s, jxitte, labă, scaunulü unuï pacharü. Pâtes d'ancre, dinţi (triunghiuri recurbate) ai ancoreï. Pâté, ui. prăjitură eu carne, séü pesce ; petă de cernéla. Pâtée, f. aliminte de cocă pentru unele animalï. Patelin, e, adj. şi s. persônâ flessibile, însînuinte, care lin-gusesce,cà së-sï vină la scopü. Patelinage,m.purtare dulce şi artificiosă, vd. prec. Pateliner, v. n. a economi, linguşi abile pe cine-va pentru interesse (în sensü rëü). Patelineur, m. eusey f. vd. Patelin. Patelle,f.uă coquilă univalvă, vd. Lé pas. Patellite, f. uă coquilă univalvă fossile. Patène, f. patenă, vassü sacru, cè preotulü pune pe ca-liciü, şi dă së-lü sărute fidelii. Patenôtre,f. rugăciune, pater, ave etc. La pl. bôbe de mătăniî, mătăniî. Patenôtrier, ni. vîndëtorü de mătăniî. Patent, e,adj. patinte, mani festü, învederatü. [patentă. Patentable,adj. suppusü la Patente, f. patentă, diplomă accordată de unü suveranü, de unü corpü; contribuţiune annuale a unuï industriale, commerciante etc. Patenté, ée, adj. patentatü, care possédé patentă. Patenter, v. a. a da patentă cuï-va ; a suppune la patentă. Pater, m. oraţiunea dominicale. Etivoyer ad patres, a face së moră. Patère, f. pateră, vassü anticü pentru sacrificie. Paterne, adj. (vech.) vd. ■urm. Paternel, elle, adj. paternü, de tată, cuvenitü tatăluî. PAT — #375 — PAT Paternellement, adv.\>a-ternü, cà unü tată. Paternité, f. paternitate, calitate de tată. Pâteux, euse, adj. Califică pănea nu bine côptà. Pathétique, adj. pateticü, care mişcă passiunile, attinge inima. Xerf—, nervulü pateticü, din a patra părechiă cerebrale. Pathétiquement,adn. pateticü, cu passiune. Pathétisme, m. arlea de a misca passiunile. Pathognomonique, adj. Califică simptomatele proprie fiă-căruî morbü /signes—$.!. Pathologie,f.patologiă. Partea medicineï care petrac-tedă de natura, căuşele şi de simptomatele morbilorü. Pathologique, adj. patologicii, de patologiă, vd. prec. Pathos, m. emfase affectată şi fără locü în vorbire, în scrissü. Patibulaire, adj. fourches — s), de spîndurătore. Patiemment, adv. cu pa-ţiinţă, cu răbdare. Patience, f. paţiinţă, răbdare; anat. muschiü redică-torü delà omoplatü. Patient, e, adj. răbdătoriu; didact. priimotoriü de im-pressiunea unuï aginte. Patienter, v. n. a asştepta, răbda, prendre patience. Patin,m.patină pentru mersü pe ghiaçià. Patinage, »i. mersü cu patinele. Patine, f. carbonată verde de bronzii. Patiner, v. n. a merge pe ghiaçiâ cu patine. Patineur, m. cellü cè seda pe ghiaçiâ cu patinele. Pâtir, v. n. a sufteri, li pedepsiţii, fi în miseriă. Pa lira, m. speçiâ de porcü arnericanü. Pâtis, m. pamîntü vagü, unde se lassă turmele sé pască. Pâtissage, m. dreptü de pascere. [ture. Pâtisser, v. n. a lace prăji- Pâtisserie, f. prăjitură. Pâtissier, m. ière, f. plăcintării. Patissoie, f. uă materiă de mătasse. Pâtissoire, f. mésa de frâ-mîntatü prăjiture. Patois, m. limba provinciale, maï alessü a tërranilorü. Patoiser, v. n. a vorbi patois. Paton, mi. aluatu pentru a îngrăşia claponï ; ramă de cismă. Patraque, f. machina reü făcută,stricată ; rëü orologiu. Pâtre, m pâstorü ; văcariu. ad Patres, aller a se duce lăngă părinţii seï, a muri. [cale. Patriarcal, e, adj. patriar- Patriarcat, ni. patriarcatü Patriarche, ni. patriarcü ; institutorü uneï ordinï reli-giôse. Patrice, ni. titlulü uneï dem-uităţî în imperiulü romanii, iustituite de Constantinii. Patriciat, ni. p.itriciatü, demnitate de patriciii. Patricien, en ne, adj. şi s. patriciü . I)e păşiune, rnănca érbà. Pâtureur, m. t. cellü cè duce caiï së pască. Paturon>»i. partea inferiôre a piciorului cailorü. Paucité, f. paucitate, puçi-nime. Paulette, f. dreptü cè offi-ciariï de justiţă şi finançe plătia regelui annuale, câ së potă dispune de funcţiunile lorü. Paulinie, f. genü de saponacée de Amer, merid. Paulownia, f. (pron. po-lo-nia), unü frumosü arbure japonesü. Paume, f. palmă ; mesura de unü purnnü închisü pentru înălţimea şi grossimea (la taille) cailorü. Paumelle, f. speçiâ de ordü. Paumer, v. a. — la gueûley a da unü pumnü pe façia (pe fălci), pop. PA Y -cm — PA Y Paumier, m. maestru de joeü de popice. Paumillon, m. parte a plugului, aratruluï. Paumureyf. s.empaumure, vîrfulü cornului de cerbü. Paupérisme, m. paupe-rismü, essistinţa uduï mare numërü de pauperi, de săraci, intr’unü Statu. Paupière, f. plépa (pleôpa). Pause, f. pausă, întrerup-ţiune momentană, intermission. Pau ser, v. n. mus. a ap-pësa assupra uneï silabe, cantandü. Pauvre,acZ/.pauperü, sâracü. Pauvrement,adv. pauperü, în sărăciă. [cerşetoria. Pauvresse, f. femeă săracă, Pauvret, ette, aclj. sărăcuţu. Se dice prin commiseraţiune, prin milă. [răciă. Pauvreté, f. paupertate, să- Pavage, m. pavatü, pardo-selă. Pavane, f. vechiü danţfi seriosü, originariü din Padua. Pavaner, v. n. séü se pavaner, a merge măndru, (se fuduli). Pavé, m. pétra de pardositü; pavatü, cale, strată, pavată. Pavement, m. pardosire. Paver, v. a, a asşlerne so-lulü cu pétrâ, pardosi. Pavesade, f. păndă întinsă în giurulü la teri lorü naviï, cà së nu fia visibile inemi-culuï. [sesce, petrariü. Paveur, m. cellü cè pardo- Pavie, f. speçiâ de persică grassă. Pavillon, m. tintoriü, cortü micü ; stindardü arburatü pe catartü, drapelü ; ceaa cé învelesce armăriele. Pavois, m. speçiu de mare scutü ; postavü cè se întinde pe nave la serbătorî, etc. Pavoiser, v. a. a pune lu unü bastimentü stindardele (pavillons1 sélle. [tro.«ü. Pavone, f. nat. polipü po- Pavot, m. maeü,—des jardins, maeü de grădină, somniferii, papaver somnii fe-rum, (in sensü maï strînsü — blanc, maeü albü, officinale). Pavot corna , vd. glaucium. glauciet (jaune). Payable, adj. de platitu. Payant, e, adj. care plătesce. Paye, f. plată, salariu.Şi paie. Payement, m. séü paiement, paiment, plată, plăti re. Payer, v. a. a plăti. Ind. prés, je paie, tu paies, il. paie, nous payons, vous payez, ils paient. Impart. je payais etc. nous payions etc. Pass. déf, je payai, tu payas et. Futur, je paierai etc. Impérat. paie, payons, payez. Subj. prés, que je paie, que tu paies, qu’il paie, que nous payions, que vous payiez, qu’ils paient. Imparf. du subj. que je payasse etc. Part. près, payant, part. pass. payé. Payeur, m. euse, i. caro plătesce , prepusü pentru plată. Pays,mtérr£. Comp. contrée. Paysage, m. peisagiü, întindere de locü vëdutâ într’unü singurü aspectü. PÈCI1 — 678 — PÉD Paysagistej m. pictorü de peisage. Paysan, m. aune, ţărranu. A la—ne, cum se face la |érra. Paysannerie, f. ţerrăniă, morali de tërranü. Payse, f. compatrioiă. Péage, ml dreplü platitü pentru trecerea pe unü drumü. Péager, m. ère, f. percep-torü de plată pentru dru-mu rï. Peau , f. p le ; învclisiulü piantelorü etc. ; poşghiţă. Peausserie, f. commerciü eu peï. Peaussier, m. preparatorü, vîndëtorü de peï, pelariü. Peaussier, m. (muscle—), anat. muschi ü aderinte pe-liï la unele animalï. Pec, m. s. hareng—, scum- j briă prospetă. [americ. Pécari, m unü mamiferü Peccable , adj. peccabile, pëccâtuitoriü. Peccadille, f. micü pëccatü, mică errôre, greşelii. Peccant, e, adj. care pëc-cătuesce, face errorï. Peccaia, m. fig. pop. stu-pidü, nerodù. Peccavi, m. (latin, am pëc-cătuitu), mărturire a unuï péccatü- Pêche, f. persică. Pêche, f pescuilü. Pêcher, v. a. a peccătui, face errorï, greşele. Pêcher, m. persicü. Pêcher, v. a. a prinde pesci. Pêcherie, f. locü de pes-cuitü. Pêcheur, m. cheresse f. pëc- catosü, care commite pëc-cate. Péchyagre f. med. reumatism ü la cotü. Pécore, f. uerï-nè bestiă. Lachei ive—, persônü stupidă. Pecque , f. lemeă * stupidă care face pe inteligintea. Pectiné, ée, adj. nat. de forma peptineluï. Pectique, aclj. (acidc—), chem. acidü care face fructele së se congelede. Pectoral, e, adj. peptorale, bunü pentru peptü. Péculat, m. pe.culatü, furtü de baniï publicï de acella care i administréda. Pécule, m. peculiü, banï stiinşi prin labôre şi economia. Pécune , !'. banï presinţi, banï gata, argent comptant. Pécuniaire, adj. pecunia-riü, care constă in banïr neol. Pécunieux, euse, adj. pe-cuniosü, care are mulţi banï presinţi, mulţi banï gata. Pédagogie, f. pedagogiă, e-ducaţiunea copiilorü. [gicü. Pédagogique, adj. pedago- Pédagogue, m. pedagogü, instructorü de copïï. Pédale, f. pedale, clapă de piano care se mişcă cu pi-ciorulü. Pédant, m. pedante, învëta-torü de copiï (spre despretü)* cellü cè allectă a se arrêta e-ruditü, invëtatü; préseverü, pré esactü, la lucrurï micï. Pédanter, v. a. a face în modü risibile pe pedantele în classi, în scôlâ. — 079 — PEI Pédanterie, f. acru, mină de pédant. Pédantesque, adj. care ţine de pédant, vd. vorba. Pédantesquement, adv. afl'eclandü, arretăndu-se eru-ditü, învëtatü. Pédantisme,m. vd. Pédanterie. Pédestre , adj. pedestre. Statue—, statuă pedestre, care presintă unü omü în piciôre, oppusü statue é-questre. Pédestrement, adv. pedestre, pe joosü, à pied, fam. Pédètes, ni. pl. nat. pedetï, mamiferï rodëtorï delà Cap. Pédicefle, m. bot. micü pe-dunclu, codită lungă. Pédiculaârey adj. pelicu-lare. Califică unü morbü, uă bôlfî, morbus pedicularis. Pédicule, m. bot. coda w-norü părţi ale plantei. Pédiculé, ée, adj. cu pédicule, vd. prec. Pédicure, m. curatorü de piciôre, de bătăture. Pédiluve, m. pediluviü, baiă de piciôre. Pédimanej m. şi adj. pe-dimanü. Mamiferï carï au degitulü mare delà piciorü separatü de celle-alte degite. Pédomètre* m. vd. Odo-mètre. Pédon, m. curier ü pe jeosü. Pëdonculaire, adj. bot. cu peduncle s. code, lunge. Pédoncule , m. pedunclu, coda la florï, la fructe. Pédonculé, cc, adj. pedun-culatü, vd. prec. Pédotrophie, alimintaţiu- ne, chrană, igienică a copii-lorü. Pégase, m. pegasü. Calü îna-ripatu, care din lovitura piciorului sëü a fâcutü sô ésa Ippoerena, fântână din Elicon. Pégot, m. alaudă (ciocîrliă) alpestre. Peignage, m. peptenătură. Peigne, 1. peptine; genü de molusce bivalve. Peigné, ée, adj. peptënatü ; îngrijitü. Un malpeigné, unü nepeptënatü. Peigner, v. a. a peptëna. Peigne&sr, m. păndă cè sï pune cine-va pe umorï, cândü se peptină. Peignîer, ni. vîndeîorü de peptinï. Pehlvi, m. limba persan, din epoca Sassanidilorü. Peignons, m. pl. rëmasurï delà lăna peptënatü. Peign/.res, f. pl. periï carï cadü la peptënatü. Peilles, f. petice de materiă pentru chărtiă. [grăvi. Peindre, v. a. a depinge, du- Peine, f. pedepsă, difficultate, anevoinţă ; à—, abia; à grande—, difficile. Peiné, ée, adj. întristatü, necăjita Peiner, v. a. a face dilficul-tate, adduce anevoinţă. Peintade, vd pintade. Peintre , ni. pictorü, du-gravü. Peinturage, m. dugrăvelă cu uă singură culôre, prostă. Peinture, f. pictură. Peinturer, v. a. a depinge, dugrăvi, cu uă singură culôre. — 080 — PEN Peintureur , m. pictorü prostü, (màsgàlitorü). Peinturlurer, vd. prec. Péjoratif, ive, adj. yrani. care face së devina maï rëü. Pékan, ni. unü patrup. a-mericauü. Pékin, m. materiă de matasse lucrată în China. Pela de,x.med. pelade, morbü care face së cadă përulü. Pelage, m. culôrea principale a përuluï unorü animali. Pélagique, adj. de mare. Pélagoscope, ni. instrument ca së vétîa în fun-dulü măriî. * [pesce. Pélamide, m. speçia de Pelard, m. (bois—lemnü cuï se iea côjea pentru ar-gàsitü. Pelé, ée, adj. dela care s’a luatü përulü, séü côjea. Pêle-mêle, adv. confusü, în ammesticü, vd. confusément. Peler, v. a. a lua përulü, côjea, dela ce-va, enlever le poil. [în locurile sănte. Pèlerin, pelerinü, calëtorü Pèlerinage, rn. pelerinatü, càlëtoria de devoţiune, la Ierusalim ü (agialîcü). Pèlerine, f. pelerină, iacà. Pélican, m. pelicanü, passëre apatică palmipedă. Pelisse, f. blană, cojocü. Pelle, f. lopétà. Pellée, pellerée, pelletée, f. ceaa cè pôte conţine uă lopétà. [de brutari. Pelleron, m. lopétà lungă Pelleter, v. a. a mişca, în-tôrce eu lopéta g răul ü, cà së iea aerü. Palleterie, f. commerciü eu blaii<\ cojocàrià. Pelletier, rn. ière, f. blana ri ü. Pellicule, f. peliculă mică, fôrte subţire. Pelliculeux,euse, adj. plinü de pelicule. Pélopée, f. genü de insecte. Pelote, f. ghiàmü ; perniţă pentru înfiptü acele. Peloter, v. a. a maltrata cu lovi ture séü vorbe, fam. Peloton, m. micü ghiàmü. micü nurnërü de persône adunate în grupă ; plutonü. Pelotonner, v. a. a face ghiàmü. Se—, se aduna la unü locü. Pelouse, f. pâmîntü eu érba scurtă, désâ si môle. Pelte, f. peltă, micü scutü lu Grecii anticï. Purtătorii luï era peltastiï, les peltastes. Pelt.'e, m. păndă ordinari» de Bretania. Pelu, e, adj. copperitü, màr-ginitü eu përü. Puç. iisit. Peluche, f. plusiü. Peluché, ée, adj. învelitü eu plusiü. Pelucher, v.n.s.se pelucher, a se împlé de përü. Despre materie càndü ese përulü din tessëtura. Pelure, f. pele, mvelisiü allü uuorü fructe.—d'ognon, speçiâ de stridiă verde. Pelvien, enne, adj. anat. care ţine de bassinü. Pemphigus,m.(pron.£>a)i...), med.pemfigü, inflammaţiune cutaneâ eu pustule. Penaillon,m.câlugàrü, fam. vd. şi haillon. PEX — 081 — PÉX Pénal, e, adj. penale, care suppune lu pedepse. Penar d, m. vieux,—bëtranü libertinü şi viclénü, fam. Pénates, m. pl. penaţi, deiï domestici aï cellorü vechï. Penaud, e, adj. cuï se face ruşine, con fusü (dapacitü), interdit, honteux. Penchant, e,adj. înclinatü, povîrnitü. Penchant, m. înclinaţiune, propinsiune, applecare, po-vîrnisiü. Penché, ée, adj. înclinatü, applecatü, povîrnitü. Penchement, m. plecare. Acţiunea uneï persône, a corpuluï, care se plécà. Pencher, v. a. a inclina, appleca, v. n. a fi înclinatü. Se—,a se appleca, se lăssa. Pendabfe, adj. de spîndu-ratü. Pendaison, f. spîndurare. Pendant, e, adj. pendinte, care este în litigiü, nedeter-minatü. Pendant, m. Se dice despre doue obiecte dé arte, de egale mărime, destinate së figurede simetricü, precum pendants d’oreilles, cerceï. Ces deux tableaux font pendants, aceste douë tabele tinù unulü de altulü. Pendant, prep. în timpulü, în cursulü, — que, conj, pe cândü, tandis que. Pendard, m. e, f. spîndu-ratü, omü de nimicü, vaurien. Pendeloque, f. petră pre-ţiosă (în formă de pérà) pusă la cerceï ; peticü de haină. Pendentif, >n. orchit. pur-ţiune sferică între celle patru arcurï marï ale bolteï. Pendiller, v. n. a li sus-pinsü în aerü şi agitatu de vîntü, fam. Pendre, v. a. a suspinde, u-tîrna, spîndura, v. n. a fi a-tîrnatü. Pendu, m. e, f. spînduratü. Pendule, f. pendulă, *pondü suspinsü care face oscillu-ţiuni regulate. Pendule, f. pendulă, orolo-giü aie cuï mişcărî sunt regulate de uă pendulă. Penduline, f. mică vrabia de Languedoc. Pêne, ???. dăvorulu din brôsca uşeî pe care lü intôrce cheia. Pénée, f. genü de crustaceï. Pénétrabilité, f. calitate de a puté li pëtrunsü. Pénétrable, adj. penetra-bile, care pôte li pëtrunsü. Pénétrant, e. adj. pëtrun-dëtoriü. Pénétratif, ive, adi. care intră, pëtrunde, facile. Pénétration,f.penetratiune, pëtrundere, in fi Uraţi une. Pénétré, ée, adj. pëirunsü; pré multü afiectatü. Pénétrer, v. a. a pëtrunde, percer, passer à travers. Pénible, adj. penibile, care se face cu dilficultale. Péniblement, adv. cu difficultés. Péniche, f. luntre uşioriă ; bună nave cu pănde. Pénicillé, ée, adj. bot. in lormă de penel ü, de pensulă. Péninsulaire, adj. peninsulare, de peninsulă. PEN — 082 — PEN Péninsule, f. peninsulă. Pénitence, f. penitinţă. pocăinţă. Mettre en—, a impune pedepse unuï copilü. Pénitencerie, f. funcţiune de pénitencier, vd. artri. Pénitencier, m. preotü com-missü de episcopü cà së absolvéscà casurï reservate. Pénitent, e, culj. penitinte, care se penitéda, se càiesce, de pëccate. Pénitentiaire, adj. peni-tinţiariu. So dice de mijlô-cele luate în usü pentru a-melioraţiunea condemnaţi-lorü. Pénitentiaux, elles, adj. pl. de penitinţă, de pocăinţă. Psaumes—, ceï sépte psalmi aï Peni tin ţeî. Pénitentiel, rn. rituale de penitinţă, regulele pocăinţeî. Pennache de mer, m. nal. speçia de zoofită. Pennage, ni. penne delà passerï de prédâ, penne de aripă. Penne, f. mare pénnà a pas-serilorü de préda. Penné, ée, culj. pennatü, dis-pusü cà fulgiï penneï. Pennon, f. vd. banderole. Penny, m. penni. Monnetă engle.să, val. douï sous. Pénombre , f. penumbră, semi-obscuritate ; pici. trecere dela clarü la obscurü. Penon, m. speçiâ de sf'irii-tôre, vd. girouette. Pensant, e, adj. care cugetă. Pensée, f. cugetare, opi-riune. Pensée, f. mică flore de ge-nulü violeteï (pansea). Penser, v. a. a cugeta, se găndi, crede, avé opiniunea. Comp. songer, croire. Penseur, m. cugetătorii, care cugetă profundü. Pensif, ive, adj. eugetatoriü, absorbitü in cugetare, pusü pe găndurî. Comp. rêveur. Pension, f. pensiune; pen-sionatü, casà de educaţiune. Pensionnaire, m. care plă-tesce pensiune,care priimesce pensiune. Pensionnat, m. locü unde sedü pensionarii într’unü collegiü: casă de educaţiune. Pensionner,v.a. a face pensiune cui-va. Pensum, m. nev. pensü. A-daussü de lucru cerutü dela unü scolariü dreptü pedépse. Pentacorde, m. (pronunç. pen—), pentacordü, liră cu cinci corde, la anticï. Pentaèdre, m. (pronunç. pen...)geom. pentaedru, corpü cu cinci feçie. Pentagon al,e,adj. pentagonale, in formă de pentagonü. Pentagone , adj. ( pron. pen — -), cu cinci ănghiurî cinci laterï pentagonü. Pentagonique,adj. penta-goniçü, de pentagonü. Penfagynie, f. bot. classe de plante carï aü cinci pistilï. Pentamètre,m. t. pentame-tru, versü de cinci piciôre. Pentandrie, f. bot. classe de plante, ale căror florï aü cinci staminé. [cinci antere. Pentanthère, adj. bol. eu Pentapétale, adj. bot. eu cinci petale, taiatü in cinci foie. PÊP - 683 - PER Pentaphylle, adj. but. pen-tafilü, cu cinci foie. Pentapole, f. territoriü care conţinea cinci oraşe principali. [gubernû de cinci. Pentarchie, f. pentarchiă, Pentateuque, m. (pron. pen...J, psntateucü. Primele cinci cărţi ale Bibliei : gene-sea, essodulü, leviticulü, numerele şi deutoronomulü. Pentathle, m. (pron. pen..), pentatlu,uniuoe de celle cinci speçie de lupte, in gimna-siele anticităţiî. Pente, t. înclinaţiune, povîr-nişiu, surface inclinée. Pentecôte f. ;.'entecostă,co-borirea, sărbătorea descin-siur.iï sântuluï Spiritü. Penthélique, ni. marbre—, marmure albă delà Pente-licü, munte în Attica. Penture, f. lamină de ferrü bătută la uă f'eréstrâ, cà se o susţină pecardine(j e ţîţînă). Pénultième,a<7/, penultimü. Pénurie, f. penuria, estremă paupertate, sărăcia. Péotte,f.s. v caute, mare gondola în usü pe Adriatica. Péperin, m. petră vulcanică. Pépiey f. cârtiţă la passeri. Pépiement, m. piuitü, vd. urm. Pépier,v.n.a striga, piui,(despre puï, vrabie). Pépin, m. ü. pépin, sîmbure. Pépinière, 1. plantaţiune, altoire, de micï arburï destinaţi a se transporta. Pépiniériste,»!, grâdinariû care cultivă pépinière, vd. prec. Pépite, m. massă, buccată, de aurü nativü, fără părţi metalice. Péplum, m. s. péplon, peplu, mantă de femeă la anticï. Pepsie, f. vd. digestion. Pepsine, f.pepsină.Substanţă organică, estrassă din succulü gastricü, şi care conservă multe din calităţile luî. Pêquet9m.med.réservoir de —, reservoriü unde è ccn-dussü chilulü prin vinele lactee. Numitü după mediculü Pêquet. Péragration,f.a.s/r.timpi:lii în care luna percuvge zodia-culü. Percale, f. percalü. Percaline, f. percalină. Perçant, e ,adj. petrundë-toriü, înţepătoriu. en Perce,adu.Se dice de vas-sele cu vinü, la cari re face unü dopü pentru a scote licidulü (mettre du vin—K Perce-bois, m. insectă co-leopt. cure rôde lemnulü. Perce-feuille, f. uă plantă dissă şi buplcvre. Perce-forêt, m. unü vînă-torü determinatü. Puç. usil. Perce-fettres, m. s.—lettre, acü de strapunsü scrisorile. [Vd. galantine. Perce-neige, f. ghiocelü. Perce-oreille, f. speçiâ de insectă. Şi for/ictde auriculaire. Perce-pierre, f.plantă care ese din scopele (stînce) pe malulü mării. Si passe-pier-rejbacile (maritime),christe marine. [într’uă pădure. Percée, f. dischisură făcută Percement, ni. petrundere, PER — 08 i - - PER înţepătură ; dischisura unei strate, uliţe,într'uă localitate. Percepteur,m. perceptorii, funcţionarii! care priimesce, strînge, impositele. Perceptibilité! f. calitatea lucrului care pôte fi percepuţii prin simţuri. Perceptible, u dj. perceptibile, care se pôte simţi, înţelege. Perception} f. percepţiune, actü prin care spiritulü cunnôsce, percepe obiectele, sensation ; strîngerea imposite-lorü. Percer, v. a. a pëtrunde, face uă tlischisură, a înţepa. Percevoir, v. a. a percepe, priimi impressiunea obiectelorü; a stringe impositele. Perche, f. unü pesce de apă dulce. Perche! f. prăjină. se Percher, v. r. a se acăţa. Perchoir, rn. locü unde stă passerile domestice, [tégü. Perclus,e^tcZ/. perclusü, be- Perçoir, m. burghiu pentru buţî. [lovire. Comp. coup. Percussion, f. percussiune, Percuter, v. n. med. a face percussiune pentru unü cerce tatü patologicü. Perdable, adj. perdibile, care se pôte perde. Perdant, m. cellü cè perde. Perdition, f. stricăciune, re-sipă. Perdre, v. a. a perde. Se—, a se perde, se ruina, se rëtàci. Perdreau,m.june poturnice. Perdrigon, m. speçiâ de prună. Perdrix, m. poturnice. Perdu, ue, u.dj. perdutu, i ui-natü ; rëtàcitü. Père, m. tată. Les pères de l'église, doctorii càrorü biserica a approbatü d^cisiu-nile. Les pères du désert, vechii anachoreţî. Pérégrination, f. peregrinată, căletoriâ in ţerre depărtate. Pérégrinité, f. streinismü, starea celluï cè este streinü într’uă ţerră. Péremption, f. perimţiune, prescripţiune care annuledă uă procedură civile. Péremptoireidt//. perimto-riü. Exception —, appărare coustândü in simpla alega-ţiune a perimţiunil. Péremptoirement, adv. perimtoriu, decişivü. Perfectibilité,f.calitat€a lucrului cè se pôte perfecţiona. Perfectible, adj. perfectibile,care pôte deveni perfectü. Perf ection,f.perfecţiune,calitate escelinte a animei. a corpului, desăvîrşire ; en—, perfectü, par fai tement. Perfectionnement , m. perfecţiune, înălţare la perfectü. Perfectionner, v. a. a face maï bunü, duce spre perfecţiune. Se—, a deveni m.iï perfectü, se améliora. Perfidei adj. perfidü, care è contră buna credinţă, care trădedă vorba, déloyal. Perfidement, adv. perfidü, cu perfidiă, prin trădare. Perfidie9 f. perfidiă, abusü de încredere, trădare, Perfolié, ée, adj. bot. per- PÊK — 08.; foliatü, străbălutu de ua rainure ?êü de unü pedunclu. Perf orantf i/i.auaf.muschiü dela a treia falange a degi-telorü măneî. Perforatif, m. vd. trépan. Perforation,f.perforaţiune, gaurï. Perforer, v. a. a perfora, găuri, percer. Pergolése, m. varietate de struguri negri. Pergcute, f. bot. speçia de llôre. Pergulaire, f. bot. genü de plante. Péri, m. geniü, spiritü. ursi-tôre, in fablele persane. Périanthe, m. periantü, învelişi! esternu, siinplu s. du-plu, allü floriï. Vd. calice. Péribole, m. peribolü, pri-rnulü circuitü allü temple-lorü antice. Péricarde, m. anat. peri-cardiü, capsula membranôsâ care invelesce inima. Péricardite, f. med. in-flammaţiunea pericardiuluT. Péricarpe, m. s. êpicarpe, pericarpü, învelişi” de së-rnînţă. Périchondre,)/i.membrană care accopere cartilaginile (sgirciurile). Şi péricondre. Péricliter, v. n. a se periclita, fi in periclu, de lucr. Péricrâne, m. pericraniü, membrană care accopere crestetulü. Péridot, m, uă pétra nefu-sibile, care bate în verde. Péridrome, m. galeria copperi tă în giurulü unuï edificiu. — PÊK Périérèse, f. chir. pcrie-re.=e, incisiunea uneï tuinorï. Périgée, m. astr. perigeü. Puntulü orbiteï uneï planete, unde ea este cellü mai a-prô; e de pamîntü, opp. a-pogéo. Périgueux, m. pétra nëgrâ fôrte tare, gëssiiă lingă . é-rigueux în Dordogne. Périgyne, ad:, bot. care îu-cungiură ovariulü. Şi péri-(j y nique. Périhélie, f. perieliü. Puntulü orbiteï unei planete, cândü ea este la cea maï mică distantă de sôre. Péril, m.vd. danger, risque. Périlleusement, adv. pe-riculosü, eu periclu, avec péril. [culosü. Périlleux, euse, adj. peri- Périmer, v. n. juv. a se perimi, se perde prin pres-cripţiune, s. din lipsă de urinâritü fa timpulü necessariü. Périmètre, m. perimetru, circunferinţă, contour. Périnée, m. anat. perineü. Période, f. periodâ, revolu-tiune (uneï planete) care se repeţesce regulatü. Sust. m. spatiü de timpü vagü, ne-aeterminatü. Périodicité, f. calitatea lucrului periodicü. Périodique,adj. periodicü. care revine la intervale fre-cinţi, dese, la timpü certü. Périodiquement, adv. periodicü, prin interva'e. Périodynie, f. durere viuă la unü puntü determinatü. Pérîœciens, m. pl. geogr. PEU (Mi — PEU periecï, lăcuiioriî de sub a-ceaaşî parallelă in gkrulü pămîntuluî. Périoste, m anat. periostü, membrană fibrosă care ac-copere mal tôte ôssele. Périostose, f. med. perio-stose, tumefacţiunea, înflă-tura, periostuluï. Péripatéticien, m. orne, f. şi adj. peripateticii, care urmedă doctrina luï Aristo-tele. Péripatétisme, m. doctrina, filosofia, luï Aristotele. Péripétie, f. peripeţia, schimbare subita de fortuna, de si-tuaţiune. Se dice de ultimulü evenimentü allü poemei epice etc. Périphérie, f. periferia, cir-cuitulü uneï figure curbilinie. Périphrase , f. perifrase, vorbire indirectă (maï pe departe), circonlocution. Périp'hiraser, v. n. a vorbi prin perifrasï. Périple, m. periplu, naviga-ţiune în giurulü uneï mări etc. Périploque, adj. bot. apo-crinee carï se urcă. Péripneumonie, f. med. inflammaţiune de plămănî. Périptère, >/«. archit. pe-ripterü, edificiü încungiuratü de columne isolate es terne. Périr, v. n. a peri, se lini, prendre fin. 11 admet l’au-xil. être ou avoir. Périsciens, m. pl. peri-scianï. Lâcuitoriï zonelorü glaciali, carorü umbra se invirtesce pe ori.sonte (in giurulü lorü) în unele timpuri ale annuluï. Périsperme, m. bot. p«-rispermü, inveli§iulü grăuntelui. [suppusü së peră. Périssable, adj. peribile, Périssologie, f.repetitiunè inutile. Péristaltique, adj. Se dice de uă mişcare de contrac-ţiune (şerpuindă) a intesti-nelorü, péristalticü. Péristaphylins 9m.pl.anat. muschi delà gîtü. Pérlstères, rn. pl. nat. pe-ristm, galinaceï carï se ap-propiă de vrabie. Péristyle, m. peristilü, ga-leriă de columne isolate în giurulü unuï edificiü. Périsystole, f. med. peri-sistole, intervalü de timpü între sistole şi diastole. Péritoine, mi. anat. peri-toniü; prapură. Péritonite, f. s. péritoni-tis, peritonite, inflammaţiune de peritojiu, vd. prec. Perlasse, f. polassiü de A-merica. Perle, f. perlă, mârgăritaru; —orientale, d’une belle eau, fine, perlă bună, adevărată, opp.— fausse ; y ris de—,cu-16re‘ assemine perleï. On appelle nacre de perle la coquille où elle se forme. Perlé, ée, adj. adornatü cu perle, cu mărgăritare. Perler, v. a. a face (unü lucru de cussëtura) în perfecţiune PeHier, ère, adj. care conţine perle. Perlimpinpin, m. Poudre de—, medicaniontu de nicï uă valôre, pop. PEU — <>87 — PEU Perlon, m. genü de pesci roşi! cu macule albe. Perlure, f. mice inegalităţi in lungulü côrneloru cerbului. Permanence,f.permaninţă, durată constante. Permanent, e, adj. per-maninte, stabile, neschimbătorii!. Perméabilité, f. fis. possi-bilitate de a fi străbătutu prin porii sôï de unü fluidü. Perméable, adj. permeabile, care pôte fi pôtrunsü, stràbatutü, de unü fluidü, de lumină. Permesse,m.Permessü, flu-viü în Beotia, consecratü Muselorü. Le dieu du—, Apolline. Permettre, v. a. a permite, da voiă, învoi, (îngădui). Permis, m. permissiune scrissă. Permis, e, adj. permissü, învoitü, îngàduitü. Permission, f. permissiune, libertate de a face, dice, îngăduinţă. Permutant, m. cellü cè I ermută, vd. permuter. Permutation, f. permutaţi une, schimbare, vd. urm. Permuter, v. a. a permuta, schimba uă funcţiune pentru alta, substitui, strămuta. Perne, f. genü de coquile. Pernicieusement, adv. perniciosü, periculosü. Pernicieux, euse, adj. perniciosü, periculosü, vătămători ü, dangereux, malfaisant. [morte. Per obitum, (lat.) prin Péroné, m. anal, peroneü, ossü esteriorü de sub genuchiü. Péronier, ière, adj. care ţine de peroneü, vd. prec. Péronnelle, f. juné femeă stupidă şi gureşiă, fam. Péroraison, f. peroraţiune, conclusiunea unuï discursü, uneî simfonie etc. Pérorer, v. n. a vorbi cu emfase. declama, fam. Péroreur, m. cellü cè vor-besce emfaticü, fam. Pérot, m. arbure reservatü la doue tăierî. Si moderne. Pérou, m. fig. lucru de mare valôre, gagner le—, a căs-tiga multü. Delà Pérou, Pe-ruvia, orasü în America merid. Péroxyde, m. perossida, os-sidü care conţine cellü maï multü ossigenü. Perpendiculaire , adj. geom. perpendiculariü, că-dîndü pe uă liniă în ăn-ghiurî drepte, dreptü de sus în jeosü. Perpendiculairement, adv. perpendiculariü. Perpendicularité, f. starea lucrului perpendiculariü. Perpendicule, m. perpen-diclu. Liniă care servesce a regula posiţiunea verticale. Perpétration, 1. conuni-tere, săyirşire (de criminï). Perpétrer, v. a. a commi-to, face, vorbind ü de cri-mi ni. Perpétuation, f. perpetui-re, vecïnicire. Perpétue!, elle, adj. perpetuă. continuii, care nu în- PER — 0X8 — PEU cetéda, care revine addesé, continuel. Perpétuellement , adv. perpetuu, necontenitü, sans cesse. Perpétuer, v. a. a perpetui, lace se durede totü-d'a-una, vecïnicü. Perpétuité, f. durată perpetuă, vecîniciă. Perplexe, adj. perplessü, • tare îngrijitü, nesigurü. Perplexité, f. perplessitate, nesiguranţă penibile. Comp. incertilude, embarras. Perquisition, f percisiţiu-ne, cercetare fôrte esactă. Perrière, f. vd. carrière. Perron , m. tinda scăreî, scară esternă şi dischisă. Perroquet, m. papagalü. Perruche, f. femininii dela papagalü ; micü papagalü. Perruque, f. perucă. Perruquier, m. përucariü. Perruquière, f. perucà-ressă. Pers, e, adj. de culôre între verde şi albastru, vech. Per saltum, m. lat. prin săritură (în drept, canon.). Persan, e, adj. persanü. Perse, f. frumosă păndă de-pinsă lăcută uădată in Persia. Persécutant, e, adj. care ostcnesce pe cine-va prin importunităţile sélle. Persécuter, v. a. a persecuta, urmări. Persécuteur, m. trice, f. perseculovü, urmaritorü, im-portunü si incommodü. Persécution, f. persecu-ţiune, urmărire, vessaţiune. Persée, m. constelaţ. boreal. Persèque, ni. genü de pesci toracicï. şi persègue. Persévéramment, adv. cu perseveranţă. Persévérance, f. perseveranţă, stăruinţă. Persévérant, e, adj. persévérante, stăruitorii Persévérer, v. n. a persevera, stărui. Persicaire, f. persicariă, uă plantă de grădină, vd. po-lygonum. Persicot, m. liquôre din sumburï de persică, rachiü etc. [sele de lemnü. Persienne, ï. persiană, jalu- Persifflage, m. şiuerăturu, vd. raillerie. Persiffler, v. a. a şiuera, a lua în rîsü, railler. Persiffleur, m. sueratorü, deprinsü së şiuere. Persil, m. pôtrunjelü ;—de marais, vd. ache. Persillade, f. feliï de carne rece cu pëtrunjelü. Persil’é, ée, adj. fromage —, cascavalü semënatü eu mice punte verdi. Persique, adj. persică. Ordine de archi t., unde sunt columne cu figure de captivi. Persistance, f. persistinţă, stăruinţă, insistinţă. Persistant, e, adj. persis-tinte, bot. durabile, care nu cade tômna (despre foie etc.). Persister, v. n. a persiste, remàné tare, fermü, stărui în rescluţiunea (hotârirea)sa. Personnage, m. persôna ; omü illustre, vd. şi rôle. Personnaliser, v. a. vd. personnifier. PER — 689 — PER Personnalisme, »t. viţiu de a referi tôle la sine însuşi, neol. Personnalité, f. personalitate, caracterulü, calitatea, cellui ce este essinţiale personale. Personnat, m. speçiâ de beneficiu ecclesiasticü. [vidü. Personne9 f. persôna, inrli- Personne, pron. indef. m. sing. nimine, nicïunulü. Personné, ce, adj. şi s. f. bot. personeă. Califică plante ale carorü ftorî au puçinü forma uneï gure de animale. Personnel, die, adj. personale, propriü uneï persône. Personnellement , adv. personale, iii persônà. Personnification, f. per-sonilicaţiune, vd. urm. Personnifier, v. a. a personifica, attribui uneï abstracţiuni, uneï fiinţe inanimate/ sinţimintele etc. uneï persône. Perspectif,!ve,adj. do perspectivă, care represintă unü obiectü în perspectivă. Perspective, f. perspectivă, aspectulü obiectelorü dupa dillerinţă cè Ie adduce distanţa şi posiţiunea ; ftg. speranţe, teinerï fundale. Perspicace,ad/, perspicace, cu spiritü pëirundëtoriü. Perspicacité, f.’ penetra-ţiune, pëtrundere, de spiritü, care ne face së vedemü lucrurile difficilï. Per spicui té, f. claritate, lămurire. Puç. usit. Perspiration, f. trans, ira-ţiune nesimţibile,cu încetulü. Boni-Franc. Persuader, v. a.a conviuge, face së crédâ. Se—, a crede, a şî imagina, sï încliipui. Persuasib!e,ac/j care pôte fi demustratü, de care se pôte convinge cine-va. Persuasif,ive, adj. convingători ü, care convinge. Persuasion, f. persuasiune, convicţiune, fermă credinţa. Perte, f. p^rdere, ruină, pagubă; à -, cu perdere ; en pure—, à pure—, fără utilitate, fără motivü. Raisonner à— de vue, a lace ra-ţionaminte vane şi vage. Pertinacité, f. vd. opiniâtreté. [se cuvine,cum trebue. Pertinemment, adv. cum Perti3ience#f.cuveninţă, calitatea lucrului cuvenibile. Pertinent? e, adj. care este cum trebue, cuvenibile. Pertuis, m. dischisură (gaură); geogr. strimtôre(mica). Pertuisane, f. speçiâ de suliţă. [turburâtorü. Perturbateur, m. trice, f. Perturbation,f turburare, stricare a ordiniï. Pertuse,«fZ/ f. bot. semënatü cu punte transparinţi (de foie). [florï albastre. Pervenche, f. uâ plantă cu Pervers,e,arf/.perversü, de-pravatü, siricatü, méchant. Perversement, adv. pervers ü. Perversion, f. perversiune, schimbare in bine séü în rëü, (în materiă de religiune séü de morale). Perversité, f. perversitate, depravaţiune. Pervertir, v. a. a perverti, — e>uo — PET schimba din bine in rëü (in lucr. de relig., de morale). Pervertisseur,m.corrup- torü, cellü ce strică mora-lile, neol. Pesade, f. mişcare a calului cândü redica piciôrele anteriori. Pesage, m. cântărire. Pesamment, adv. cu greutate, alârnândü greü. (greü. Pesant, e, adj. appesâtoriü, Pesanteur, t. greutate, tendinţa corpurilorü către unü centru de attracţiune. Pesée, 1. cântărire, [mètre. Pèse-lait, m. vd. (jalacto- Pèse-lettres,f. balançiâ de cantüritü scrissorï. Pèse-liqueur,s. —s, m. instrumentă ca së determine greutatea specifică a licidilorü. Peser, v. a. a că n ţări ; fig. cumpăni, essamina cu attinţiune,—sur qn. a apësa assupra cui-va. Peseur, m. càntàritorü. Peson, m. càntarü, balançiâ. Pessimisme,)!!, pessimism. Üpiniunea cellorü cè credü că totulü merge reü. Pessimiste, >n. pessimistü. Peste, f. pestilinţă. Pester, v. n. a arrêta cà nu ï place, a cărţi. Pestifère, adj. pesiiferü, care communică pestilinţă. Pestiféré, cé, adj. attinsü, infectatü, de pestilinţă. Pestilence,f.pestilinţă, cor-rupţiune a aerului, vd. peste. Pestilent,(i,ari/.de pestilinţă. Pestilentiel,''/^,^'. infectatü de pestilinţă, contagiosü. Pétale, rn. bot. petală, fiă-care din buccăţile carï compunü corola uneï florï. Pétalé, ée, adj. care se rc-feresce la petale. Pétalisme, m. judecată, la Siracusanï, analogă ostra-eismuluï. [petalei. Pètalo'ide, adj .bot. in forma Pétard, m. maehinà de ferrü implută eu pulbere, cà së de-rime unü obstaclu ; tunü scurtü ; bnccată de artificiü. Pétarder, v. a. a face, së jôcc unü pétard, vd. prec. Pétardier, m. cellü ce face mice buccăţî de artificiü. Pétase, şapcă rătundă de càlëtoriâ la anticï. Pétaud,m.La cour clu roi—, locü de confusiune, unde tôtâ lumea è stăpină. Pétaudière,f.adunanţă des-ordinată, confusă. Pétéchial, e, adj. med. de natura petelorü. Pétéchies, f. pl. pete purpu-rate pe pele îq unele friguri. Pétillant, e, adj. vălvăitoriu. Pétillement, m. vălvăire. Pétiller, v. a. a erupe cu sgomotü şi de repelite orï, a vălvăi, precum flacăra. Pétiolaire,adj.bot. care ţine de pétiole. Pétiole, f. coda loielorü. Pétiolétée,aclj.bot. eu pétiole. Petit, e, adj. micü. En—, in scurtü;— à— , puçinü c«î?e puçinü, peu à peu. Petit, m. puiü de animalï. Petit-canon, m. vechiü ca-racterü de tipografia. Peiit-fâls, m. petite-fille, f. fiiulü (iiuluï, nepotü. - 601 - VW Petit.gris, m. mia animale, veveriţă de nordü, Liana lui. Petit-!ail, rn. serositatc ce se separă dela lapte închiăgat. Petit-maître, m. omü de uă eleganţă afleciată. ! Petit-métier, m. speçiâ de prăjitură subţire. Petit-neveu,m./ie/i'/e nièce, | f. fiiulü nepotuîuî. Petit-parangon,m. carac-terü tipograficü de 18 punte. ; Petit-piedj m. ossü in un- j ghia calului. Petit-romain, caracteru de ; tipografia de 9 punte. Petit-qué, m. impr. puntü şi virgu'a. [tate mică. Petitement, adv. în canti- Petit-texte, m. uni»', literă | mai mică de câtü gaillarde. ! Petites-maisons, f. pl. s. I maladrerie de Saint (!er-main, vechili spitalfi de nebuni la Paris. Petitesse, 1. micşoriine. Pétition, f. petitiuue, jalba. Pétitionnaire, m. cellü cè dă, presintă, uă petiţiune. j Pétitionner,v. n. a face, da, ] presinţa, uă petiţiune. Pétitoire,m. cerere la justiţă ! ca së lia resUbilitü séü meu- ! ţinutfi înir’uă proprietate im- i mobile. Şi action pétitoire. Peton, vi. picioruşu, fam. Pétoncle, f. coquiîă bivalvă. Pétrée, adj. f. petrosă, stîn-cosă. Se dice de Arabia. Pétrel, m. uă passëre palmij). marină. [trosü. Pétreux^'use, adj. anat. pe- ! Pétri, adj. compusü din. II est— de salpêtre, è supără- ; ci os ü, réü. I Pétrifiant, e, adj. care pe-trifică, preface în pétrft. Pétrification, f. petrifica-ţiune, prefacere în pétrô. Pétrifier, v. a. a petrifica, preface, schimba, în petră, a face së încremenésca. Pétrin, m. albia în care se face, se strînge, coca de păne. Mettre dans le -, a pune în îndouinţă (iu încurcătură). Pétrin mécanique, cilindru dinţată cà së frăm nte coca. Pétrir, v. a. a face cocă. Pétrissage, ni. facere de cocă [ce face cocă de păne. Pétrâsseur,m. euse, f. cellü Pétrole, m. petroleü. Bitume licidü care curge din dis-chisurele stîncelorü, gazü.— On en extrait une huile très-inflammable, le naphtr. Pétrosilex, m. speçiâ de feldspath. in Petto, ital. în hitrulü i-nimeT, secretü, intérieurement. Péiu ammenî, adv. cu pe-tulanţă, vd. urni. Pétulance,f. petulauţă, viui-ciune impetuosă, vd. arm. Pétulant, e, adj.xiü, impe-tu :sü, vd. Brusque. Petun, m. tutunn, /vech.). Petuner, v. n. a fuma tutun ü, vech. Pétunia, f uă plantă din Amer, merid. Pétunsé,»». varietate de feldspath commune, care intră în composiţiunea porcelanului. Şi pétunzé. Peu, adv. puçinü. Dans —, sotis—, peste puçinü timpü ; —à—, cu iueeüilü ; à—près. PIIA — 692 — PUA à—de chose près, apprôpe, mai, maï. Un—, tant soit—, puçinü, fôrte puçinü. Pour— que, nu.maï së..., cellü maï puçinü [ţiune. Peuplade, f, mică popura- Peuple, m. popor ü, norodü. Peuplement, m. împopu-raţiune. Peupler, v. a. a împopura, stabili unü poporü într’uă ţerră. Peupîier, ni. plopü. Peur, f. frică, vd. crainte. Peureux, euse, adj. fricos ü. Peut-être,adv. pôte,se pôte. Pezize, f. bat. speçia de ciu-perce. [ochiü. Phacose, f. péta iH'grà pe Pfcaéion, m. faeton ü, hrişcă discopperită pe douë rôte. Phagédénique, adj. med. f gedenicü, rodëtoriü. Phalange, f. falange, corpü de pedestri la anticï. Phalangite, m. soldatü din falange la ant. Puç. usit. PhaIangose,f. med. morbü, bolă, unde pleôpele sunt in-tôrse în întru. Pîiaianstère, m. commu-nea societariă in sistema luï Fourier ; lăcuinţa eï. Phaïansiérien, ienne,adi. parténü allü falansteriuluï. Phalaris, m. bot. speçia de graniineă. Şi graine de (Ui-uarii'. Pha iène, f. lluturü de nôpte. Pbaleuce, phaltuque, m. si adj. versü latiuü séü grecü de cinci pieiôre, (inventé par Phalèqae, poète grec). i Phanérogame,f.şi ad,.but. | planta eu florï, oppusü cryptogame. Pharaon, m. faraonii. Ti-tlulü vechilorü regï aï Egip-tuluï; unü joeü de cărţi. Phare, m. farü, turnü luminoşii la intrarea porturi lorü. Pharisaïquejttf/j.fai iseicü. Pbarisaïsme, m. farise-ismii, caraeterü deipocritü. Pharisien, m. fariseü ; ipo-critü. Pharmaceutique , adj. farmaceuticü, de spiçeria ; sust.. f. vd. urm. [çeria. P}âarmacie,f. farmacia, spi- PDiarmacien, m. apoteca-riü, farinacistü, spiçerü. Pharmacochimie, f. chemin de preparaţiuuî farmaceutice. Fharmacoliihe, m. arse-niatü de calce şi cobalt. Pharmacologie/, studiulü medieamintelorü in sensü terapeuticü. Pharmacopée, f. farma-eopea, tractatü assupra pre-paraţiunil medieamintelorü. l*harinacî$pole, tn. dro-guistü. Pharmacoposie, i. purgativă licidü. Pharsale, f. farsala. Poemă epică a luï Lucanü. Pharyngéjé^cu/j.eare se re- forosce la laringe,vd pharynx. Pharyngite, f. tned. inflam-maţiune a faringeluï. Pharyngotomie, f. anat. secţiunea faringeluï. Pharynx,m.faringe,gîtlegiü. Phase, f. fase, schimbare successivă; apparinţe diverse ale unorü planete, ale luneï. PHI — em — PHLK Phasone, m. nat. insecte coleoptere. Phaséoley f. vd. fnséolc PhébuSj m. Phebu Apolline, poet. sôrele ; fuj. stilü ob-scurü, tare şi înfl.Uü. Phénîcoptère, m. ua maro passëre .Si bêchant, flamant. Phénîque, adj. /acide--1, chem. acidü f'enicü. Phénix, m. fenice, passëre fa bu I osa, care renăscea din cenuşea sa ; personă supe-riôre. fnale, estraordinariü. Phénoménal, e, adj Jenotne- Phénomène, m. fcnomenü, uerï-cè efïectü allü naturcï care cade sub sensuri : ceaa cè este rarii şi nouü. Phérécrate, m. versfi an-ticü de unü dactilü între douï spondoï. Philanthrope , m. filan-tropü, amicü allü tutorü 6-mcnilorü. Philanthropie, f. filantropia, arnôre de umanitate. Philanthropique, adj. (i-lantropicü, de filantropia. Philharmonique, adj. filarmonicii, care iuhesce armonia. PhilhelSène, m.filellenü, a-nucü allüGre^ilorü moderni. Philiţtique, f. filipicü, dis-cursü violinte şi Patiricü. Phil’yrée, f. bot. arburelü tolü-déuna verde. Philalogie,f. filologia.Sciinţa care imbraçia diverse părţi alo belclorü-litere, maï a-lrc«ü din rmntulü de vedere al!ü cruditiuniï, crificeï. Phiîoïogiqiae,a(^'.(ilologicü. Phüologue, m. filologü. Philomatique, adj. filoma-ticü, care iubesce sciinţele. Philomèle, f. fig. şi pont. pentru rossignol, privighë-tôre. Phüosopliale, f. Pierre--. pétra filosofa le,pretinsa trans-formaţiune a inetalelorü in aurü, la alc-heim^ti. Philosophe, m. lilosofü. Philosopher, v. a. a per-tracta materie de filosofià. : P3?i?QSophie,f.tilosofia, cun-| noscinţa lucrurilorü prin ! causele si eflëetele lorü. I Philosophique, adj. filo-! soficü. Philosophiquement i iilo-olicü, prin filosofiă. ; Philosoplţisme, m. falsă ! filozofia, mania de lilosofiă. | Pfrâ'osophiste, m. falsü fi-! losotu care înfruntă tôte ! principielo priimite. | Pj âîoiecTJBiie, f. filotecliniă, | amôre de arţi. [technicü. [ PhilotecUnique, adj. lilo-! P>iltre, m. filtru, pretinsă j beutnră propria së provôce uă passiune. Phimosis, m. med. fnnose. I Pfclasme, ni. chir. contu-siune a unuï ossü latü. Şi ■jihlasis. P «débite, f. med. flebită. In-flammaţiunea membranei interne a vinelorü. Plébotome, m. ins’.r. de chirurgia pentru luntü sănge. Phlébotomie, f. flebolomiă, làssatü de sănge, saignée. Phlébotomiser? v. a. n lin sănge. Phlébotomiste, m. collü cè ica sănge. PHOS — Gir» — l'liK A. Phlegmagogue, \d. fley-magogue. [ţiune*. Phlegmasie, I'. inllamma- Phlegme, vd. flegme. Phlogistique, m. flogisticii. Fluidü prin cure sc esplicii fenomenul u combustiuniï. Phlogose,f. wr.d. vd. phlcg-masie. Phlyctène, f. med. pustula a peliï. Phocée, )n. unü cetacciï. Phœnicure, m. uă passére. Si rossignol- de muraille. PhoSade,! moluscă din cinci buccăţî, cè stă în petro. Phonétique9 adj. fonetică, de voce. Sust.. f. fonetici, tôîe sunetele une'i limbe. Phonétiquement; a Jv. fonetică. Phonétisme, m. fonetismu. Phonique, adj. fonicii, de voce. Sust. f. fonică, artea de a combina sunetele. Phonocamptique,a<7/. lo-nocamtică, caro resfrînge sune tu Iu. Phonographie, f. a-nUarea sunctel rii prin scriere. Phonomètre, m.fonometr u, instrumentă pentru mesura suneteJoru, vncii. Phoque, f. focă. Patrupedă amfibiă, pérosiï, cè së gës-sesce principale spre polî. Phosphate, m. losfatu, sare de acidü fosforo.su. Phosphite, m. sare de a-cidă fosforicu. Phosphore, m. fosforă. Phosphoréj ée, adj. fosfo-rată, care conţine fosforu. Phosphorescence, f. los-forescinţă, proprietatea unoră corpuri de a produce lumin;* in obscuritate, [fosforescinte. Phosphorescent, e, adj. Phosphoreux,mJ,/. m. fos-lorosil Sg dicc de acifli lor— inaţî prin combustiunea încetă a fosforului. Phosphorique, ad\. fosforicü. Califică acidulü formată, prin combustiunea repede şi completă a fosforului. Phosphure, m. chem. fos-furii. Gombinaţiune de fosforu cu diverse basî. Photogénique* adj. care produce imagini prin lumină. Photographe,tu. fotografii. Photographie,}', fotograliă. Photographier, v. a. a obţine uă imagine prin fotograf. Photographique, adj. fotografică, produssă prin fo-tograliă. Photolorjie, f. tractată assupra 111 minei. Photomètre, m. fotoinetru, instr. pentru mesura intin-sităţiî lumineî. Phrase, f. frase ; mas. s. phrase musicale, şiră regulată de armoniă, de accord urî. Phraséologie, f. fraseolo-giă, construcţiune de frasl particulari uneï limbe, unuï auforă. Phraser, v. n. mus. a face frasi, continuităţi regulate şi complete de căntă séü de armonia, phraser la musique. Phrasier, tn. s. phraseur, lăcetoru de frasî,cellă ce vor-besce în deşertă şi aflectatü. Phréatique, adj. anat. de Pli V G! PII Y diafragmăjVd. diaphragrna-tiquc. Phrénotogie, f. frenologia. Ipotese a medicului Gall assu-pra fiicultàtilorü înţelessualî după organele creerilorü. Prénologique, adj. freno-logicü, de frenologia. Phrénologiste, m. freno-logistü. Phtiriase, f. med. s. phty-riasis, ftiriase, vd. pédicu-laire. — O mot n'est pas certain, attendu que la maladie de Svlla paraît une hypothèse. Phtisie, f. med. consuma-ţiune lentă, oftică. Phthisique, adj. med. vd. éliqae. Phtore, m. vd. fluor. Phu, m. vd. valériane. Phylactère, wi. vd. Talisman, amulette. Phylarque, m. filarcü, capii allü unuï trihü la Atenianï. PhyNis, f. arbustü rubiaceü de Cana rie. Phyllîthe, 1'. tôia petrilicată. Phyllilis, f. plantă. Vd. langue-de-cerf. Phyllomanie, f. disvoltatü escessivü de l’oie prin lipsă de cultură. Phylloxéra, f. filosseră, boia a viţeî. Phylloxéré,ee, ad_/.allectatü, bîntuitü, de filosseră. Phyma, m. tumôre infïam-rnatoriă fără causă esternă. Physale, m. forte mare cc-taceü. Physétère,m. mare cetaceü. Physicien, m. fisicü, cellü cè se occupa de fisică. Physico-mathématique, adj. care se referesce la li-sică şi la matematică. Sciences — s, sciinţe carï applica matematice la fenomenele nature*. Physiognomanie, f. cun-noscinţa inclinatiunilorü naturali după trăssurele feçieï. Physiognomonique, adj. d e ph y s i og ) i o » / ) o n i •>, vd. prec. Physiographe, rn. fisio« grafü. Physiographie, 1. lisiogra-lia. Descripţiunea producţiu-nilorü naturel, [siogralicü. Physiagraphique, adj. fi- Physiolsgie, ï. lisiologiă. Sciinţa care tractéila de fe-n menele vieţeî, de organele lîintelorïi viuï, aniiualï si ve-ge ta lï. Physiologique; adj. lisio-logicü. (gistü. Physiologiste, m. (isiolo- Physionomie, I'. lisionomia, trăssurele feçieï, aspectulü sub care vedemü unü lucru. Physionosniste,- ni. fisio-nomistü, cunnoscêtorü in fi-sionomià. Physionotype, j/«.apparatü ca se imprime pe gipsü figura uneï persône care tră-iesce. Physique, f. lisică. Sciinţa proprietăţilor ü corp uri lorü materialï, căndii se studiéda fără a le decompune. Physique, adj. fisicü, naturale; sust.m. naturale, con-stituţiunea naturale şi appa-rinte aomuluï. Physiquement,^/r. lisicü, reale PIC — 60(3 — PhytoFithe, m. pétra cave porta i mpessiunea uneï plante. Phytologie, f. vd. Botanique. Phythographe, m. scrip-torü assupra plantelorü. Phithograp\ie, f. descrip-ţiunea plantelorü. Phythograp'tique , adj. fitograficü, de botanică. Phytonomie, 1. studiulü legilorü vegetaţiuniî. Phytophage, m. fitofagü, care se nutresce eu plante. PiaciTaire, adj. de e.-j»ia-ţiune. [trufia, fudulia, v-:ch. Piaffe, f. osfintaţiune, vană Piaffer, v. u. Se dice de uuü calü, căndu lovesce pfunin-tulü eu piciôrole anteriori. Piaffeur, m. calü care bate în pămîntu cu piciôrele. Piai 1er, v. n. a s'riga, piui. Piaillerie, f. piuitü, strigătu, fam. Piailleurieuse,adj. care piu-esce, care strigă nec ntenitü. Pian, m. med. unü morbü ve-nericü americanii. [fam. Piane-piane, adv. incetu, Pianissimo,arh’. mus. forte încetü. [torü cu piano. Pianiste, m. pianistü, căntă- Piano, m. piano. Şi forte-piano, forte, s. piano-f orte. Piaste,m.t.piast, descindinte din Piaşti vechiă dinastia a Polonieî. Piastre, m. monnetă de argintü de valôre diversă. In Ispan. 5 ir. 40 cent. Piaulard,e, adj. care piuesce uecontenitü (despre pui). Piauler^ v. n. a piui (puiul). Pic, m. vîrfü de munte, instru- ment de terrù pentru a sparge petrele ; à—, perpendiculariü. Pic, m. speçia de passére. Pica, f'. appetitü depravatü. Picador, m. cavalerü care lovesce taurul ü cu lancia (în luptele cu tauriî). Pication,f.blasturii desmolă. Pi céa, vd. épicéa [naude Piohenette; i. vd. chique- Pic'iet, ni. vechiă mesura de capacitate. Pic^oSine, f. olivă (măslină), din celle mai mice. Picorée? f. vd. maraude. Picorer,v. n. a merge së fure comestibili (despre soldaţî). Comp. butiner, marauder. Picoreur, m. vd. maraudeur. Picot,ni. micü vîrfü cè remăne pe lemnü, căndu nu s a tâiatü dreptü. Picoté, re, adj. însemnaţii cu punte, ciupitü. Picotemesit,m.imprcssiune necommodă cè produce uă înţepătură uşioriă, ciupitură. Picoter,v.a. a înţepa uşioriu. ciupi. [liţiosu, cà së înţepe. Picoterie,f. vorbe disse ma- Picotin, m. môsura cà să dé ovëdü cailorü. Pie, f. passëre din familia cor-bilorü;c/ter«/—,calü de doue colori, dintre carï una este albă. Pie, vd. Pieux. [berbece. Pie, f. friptură de umôrü de Pièce, t’. buccată, parte dintr’unü totü. Tout d'une—, din uă singură buccată ;— de résistance, bună buccată de carne,— de blé, campü PIE 01*7 - ÏKE cil .m\iu. Ouvrage de—s de rapport, lucru de mozaică. Pied, m. jjede, piciorü. <>ens de—. pedestri. Au petit—, pe scurtü, în micü; à pied, pe jeosü (cu piciôrele):—à—, passü cu passü. De—ferme, l'âra a şî părăsi postula, lo-cil 1 ü. F’re 01—, a fi bine stabilitü. Lâcher le—,a fu?i, a concede, .-'u •<‘lit—, in mësura mi-ă. Pied de vigne, viţa. Pied-à-terre, m mica lă-cuioţă intr'unü locü unde stă cine-va num tï în trérèm. Pied-^5aîDi>eite,r.u;i plantă , dauphinelte, delphinium. (eopiï. PieîNde-boeuf, m.jocü de PieiT-de-c^èvre, m. për-ghiă de lerrü. Pied-de-griffcn, m. h t. «peçi.1 de eleborü negru. Pied-de-lion, (.\d.Cohicusir. Pied-de-rai, >/i. vechia mesura de lunaime. Pi^d-fart, m. monnelà de aurü séu argintii maï grôss;i, ca së servwca de probă Pied-vert, m.vd. lit’casveau. Pied-droit, m. arch. murü verlicaie, care merge delà pamintù pan»1 la incepuUilü bolleï. Piédestal, m. pedesiale, ]»i-ciorulü uneï columne. La pl. f>irdestau.r. [taie. Piédsuche, m. micü peiles- Piége? >n. cursa, instrum. cà së prindă diverse animali. Pie-mère, f. terebra, membrană subţire, cea mal in-lernă, carc învelesce croeriï. Pierraille, T. petrisiü. Pierre, I'. petră:—angulaire, — d'attente, petră pusă la colţulu muruluï:— de touche. pé’ra de probalü pentru auru şi argintü:—de faille, petră lucrată (cioplită). — ponce. Ini forte uscata si porôsà Pierrée , f. cana'e pentru apă laeutü de p*trc. [ţiose. Pierreries, f. pl. petre pre- Pierretîe, f. pefri-ica, vech. Pierreux;eusr.udj. peircsû. Pierrier, m. s. pirrrirre, f. micü tunü (d • marină). Pierrot, m. vrabià ; persôna din omedia itali.mă. Pievru^es, 1. pl. i; r an u lăţimii ossôse cari incungiura cornele animali lorü ferôse. Piétr, f pietate, devoţiune, evlavia. Piéter, v. n. a ţine piciorulü in loculü insemuatü (la jo-culü de baie . Piétinement; m. călcare cu piciôrele. Şi piétinage. Piétiner, v. a. a mişca de<ù cu piciôrele. Piétiste,r.i. pi^tistu, membru dintr’uă sectă luterană. Fiéton, m. nne, f rare inerte pejeo>u, pedestre, fantassin. Piètre, adj. proslu, de niciua valôre, m est juin. Piètrement, >n. proslu, gre-si ü. (.'hrtivemr.nl. Pietrerie,f.prosiiă, Iu^ru île nicïunu pretü, fa n. Piette, f. passëre apatică, nu-iieUc b'iutche, religieuse. Pieu, rn. paru. lJL pieux. Pieusement,«c/r.cu pielate. piosu, eviaviosü. Pieux, case, <>dj. pion. pai ü unde se es-punea legat! criminalii. Pi iorier, v. a. fig. a delà ma, vorbi de rëü. [tille. Piloris, m. sôrece din An- Püoselle, f. uă plantă officinale. [pari. Pilotages/l.lucru facutü din Pilote, m cărmaeid ; nat. micü pesce care însoţesce navile. [nave. i Piloter, v. ;i. a conduce uă Pilotin, ni. ucenicü de ma-! rină. [ Pi otis, tn. pari bătuţi în | pâmîntü, paru grossü. ' Pilule, f. pilulă, hapü. Pimbèclie, f. femeă insolin-te si risibile, care face pe preţiosă, fam. Piment, m. ardeiü, piperii, piper hispanicum s. indi-cum, mille-graine. Pimentade, f. salsă (sossü) de piperü. Pimpant, e, adj şi .c. elegante şi îngrijiţi! în vesti-minte. [ţiosă şi risibile. P i orc p e sou é e, f. fern eă p reti n- Pimpenelle, f. bot. pimpe-nelă. Pin, m pinü, stejarü. Pinacle, m. partea cea maï înaltă a unuï edificiu. Pinasse, f. nave de transportai cu pănde şi cu lopeţî. Pinastre, m. stejarü sëlbat. Pinçard, m. calü care ap-pesă pe locü mergîndü. Pince, f. lucru asciUitü, strîn-sură cu degitele, cleşte mare. Pince-maiile, m. omü a-varü în celle maï mice lucrurï. Pincé, ée, adj. plinü de af- PIX — GW - fectaţiune. Lèvres—-es, labié, bude, subţiri şi bine închise. Pinceau, m. peiiclu, pensulă. Pincée, 1'. călu pôte lua cine-va intre doue séu trei degite. Pinceier, m. micü bassinü unde pictorii stergil pensulele. Pincement, ni. gradin., rupere cu virfulü degiteloril. Pincer, v. a. a stringe cu degitele, cu cleştele; a călca cordele la violină ele. Pincettei f. (maï bine pin-cclter), cleşte. Baiser iţn. à —, eu—, a săruta pe cnv. luând(i-î façia cu virfulü de-gitelon'i. Pinceur, m. euse, 1'. lucră-torü care rodică buccâţî cu cleştele. Pinche, m. maimuţă brasil. Pinchina,m. postavü grossü. Pinçon, j/j. semnü cé remăne cuï-va dupa ua înţepătură. Pindariqtie, adj. pindaricii, în modulü hü Pindaiü. Pindariser, v. n. a vorbi, scrie, emfaticii. Pindariseur, m. cure vor-besce, scrie, cu emfase. Pinde, m. Pindü, munte allü ftrecieï, in Tessalia, conse-cratü luï Apolline (le Dieu du Pinde) şi muselorü. Pinéale, adj. f. (glande—), mică glandulă a creerilorü. Pineau, ?>». escclinţi stru-gurï negri de Bourgogne. Pingouin, î/l uà passëre din mările nordice cu aripe scurte. Şi pinguin, pingoi.i. Pingre, adj. avarü, chiche. Pinné, ée, vd. Penné. Pinne-marine, i. mare c -quilă bivulvă. Pinntile, f. placă de cupni la unü goniometru. Pinque, T. m. nave pentru sarcine (de încărcaţii). Pinson, rn. speçia de .rabià mică. Vd. şi p nsmn. Pinsoîinée, t. vînătore de passerï mice. Pintade, 1’. passëre galin.i-eeâ. Şi pci n tade. Finie, i’. vechiă mesura prn-tru licidï, 0.‘î centilitr. Piïiter, v. n. a bë eu escessü. Pioche, f. sapă. Piocher, v. a. si n. a sàpa. fig. lucra multü. Piocheur, m. care lucre la muliü, faut. Pion, m. pionü de schach. Pionner, v. a. a lua mulţi pionï la joculu de schach. Pionnier, ni. lucrătorii in-sarcin.itu se applănescă drumurile, së tra;_:ă linie şi fosse s. şianţurî, la artileria milit. Piot, tn. vinü, //'>/>. vech. Pipa., >-i. brôsca surina ni i( a. Pipe, f. mare butoiü. Pipe, f. pipă, cigarelă, — de Kiumner, cigaivtă de Kum-iner, făcută cu unii fel ü de cretă, numită asia după in-ven'orulü seü. Prin abu.sf; së » 1 i ce de .s/mj/ia de mur.-, d'écume de mer. Pipeau, ni. tîaulă cămpenă, lluerü. La pl. ramure unse eu cleiü c.ï .se prindă passerï. Pipée, f. prindere de passerï eu cleiü etc. Piper, v. a. a prinde passer! PIK — 700 — PIT eu cleiü s. altüfelü ; fig. a înşela, falsifica (la joeü). Piperie,!. înşelăciune la joeü. Pipeur,») .înşelătorii (!a joeü). Pipi, m. genü de passerï călit. Piquant, e, adj. iute, înţe-pătoriu ; care oliensedă ; finü, plăcuţii. Comp. poiyna.nl. Piquant, »i. ghimpe, vîrfulü unonl planV. Pique, f. suliţă. Passer de cent—s-, a întrece cu multü. Piqué, m. şi adj. materiă de bumbaeü lăeută din doue tessiture unite prin punte. Mus. appë.satü forte, lare, allü no‘.e'o:-ü. [sile. Pique-assiette, vd. Para- Pique-nique, ni. ospëtü unde liă-care plătesce partea sa. Piquer, v, a. a înţepa, pere ;r. Piquet, >». micü parü, ţă-ruşiil; cerţii numerii de sol-daţî paraţî së plece la j>ri-ina ordine (piquetü). [rëü. Piquette, f. uă beulură ; vinü Piqueur5 m. servitorii rare merge pe ca lu cà se lü înveţe. j cu suliţă. Piquier, >//, soldaţii annatu Piqûre, f. înţepătură. Pirate, in. piraţii. tălchanl de mare. [rin de piraţii. Pirater, v. n. a face mese- Pirateriej I. meseria depi-ralü, tălcliăriUl pe mare; concussiune, esacţiunft ( jafu). Pire, adj. maï reü. Le pi ri», tatü cè este maï reü. De mal en--, pop. în locü de de mal en ni s, vd. in s. .U'-uj’ du làrn, a ave nefolosü, perdere. Piriforme, adj. in formă de perâ. Pirogue, f. pirogă, luntre făcută din scorbură de arbure. Pirole, f. uă plantă cu foie cà ale perului. Pirouette, f. sfiriitore ; in-vîrtitură într’unü piciorü. Pirouetter, v. n. afacein-vîrtiturc intr’unü piciorü. Pis, m. mamela uneï vace etc. Pis, adv. maï reü. Le pis, totü cé este mai reü. Tant pis, eu atfitü maï reü. J)c mal en—, de—en—, din cè în cè maï reü. Qui est —, ceaa ce este maï reü. Pis°aller, rn. cellü maï rëü cè se pôte înlîmpla. Piscine, f. piscină, locü cu apă pentru nutritü pesci. Pisé] rn. pamîntü intâriiü, u-sitatü pentru construcţiunî. Pisiforme, adj. de forma madăriî. PissasphaSte, m. asfallü ammeslirat.ü cu smôlà. Pissenlit, m. uă plantă. Şi dent de lion. Pissotsès'e) f. făiilănă care aruncă numaï puçimt apă. Pistache, f. fructü de pis-t .ciă. Pistachier, tn. i istacià. Arbure de Indie. Şi lentisque. Piste, m. urmă de animale in locurile pe unde a mersü. Pistil, m. bot. organü de fructificatiuneallü plantelorü. Pisto e, f. monnetă de aurü streină val. 10 fr. Pistolet, m . pistol Ci. Piston; ni. cilindru care jôcà în corpulü uneï pompe, cà së redice apa. Pitance, f. porţiune dată la PIV — 701 — PLA fiâ-care prândü iü commu-nităţî ; subsistinţa dilnicâ. Pitaudy m. tërranü greü şi mojicü, pop. Pite, f. tnică monnetă de cupru. Inus. Piteusement, ado. aşi a în-catü se escite mila. Piteux, euse, adj. demnü de pietate, de compassiune, de milă; (hère -se, buccate rele. [muţa fără codă. Piihèque, )>*, pitecü, mai- Pitié, 1". pietate, compassiune, milă. Piton, )>j. virfulü unuï munte, cuiü gaurilü in capü. Pitoyable , adj. applicalü Ja pietate, rnilosü, care es-citâ pielate ; demnü de pietate. [pietate, cu mila ; rëü. Pitoyablement, adv. cu Pitre, m. rëü glumeţii. Pi crépité* m. liquôre fôrte tare tăcută cu spirtü de vinü. Pitte, i. .speçiâ de aloe. Pittoresque s adj. pictu-rescü. propriü a se depinge; care depinge vinü .spiritului. Pittoresquement, adv. în modü picturescü. Pituiiaire, adj. de pituilă, vd. urm. Pituite, f. pituită, umôre albă şi v sco.'ă a corpului. Comp. phljgme s. jleytnc. Pituiieux, euse, adj. abun-dante în piluită. Pityriase, f. pitiriase, spe-çià de scabie. Pivert, tn. uă passëre gal-bină şi verde. Pi vet te, f. prima erbă re-sărită. Pivoine,f.uă plantă renuncul. Pivoine, f. mică passëre cu gîtulü roşiii. Şi bouvreuil. Pivot, tn. buccată de metalü rătundă, assupra cuï se invirtesce unü corpü solidiï: rădăcina arburilorü care merge perpendiculariü in pă-iniutu, (racine pivotante). Pivotant, e, adj. care se invirlesce, care intră verticale în pămîntu. Pivoter, v. n. a se învîrli cà uuü pivot. Pizzicato, m. pizzicato, buccată de musică esseculată lovind ü cordele cu degitulü pe instrumintele de arcuşiu. Placage, m. placatu, appli-caţiunea unuï lucru peste altulü ; metalü, lemnü, ap-plicHîü în foie forte subţirî. Plaçage, tn. distribuţiunea locurilorü în!r uă piaçia publică, dreptulü perceput pentru liâ-care locü. Placard, tn. lucru de tim-plăriă d’a?sup>*a uneî porţi, scriptură hîü imj)rimatü lipitü pe strate, pe uliţe. Placarder, v. a. a lipi unu aftiptü, unü placard. Place, t. locü, endroit; o-rasiü forti/icatü la frontieră. Homme en—, omü investită cu uă funcţiune < norabile. *1 la place de (rëü en place de), în locü de. 1‘lace d'armes, locü spaţiosu uude se rănduescii soldaţii in bătaia. Place, interj, rînduiţi-ve ! Placement, m. punere; vindere, bani depuşi cu inie-ressï. Bureau de—. locu unde se adună servitorii cari caută de lucru. PLAI PLAI Placenta, m. anul. parte din învelisiulü ïetuluï; bot. învelisiulü phiotcloru. Placer, v. a. a pune, asşeda; depune bani cu interessî. Piacet, m vd. l'ètition. Placet, vd. tabjuret,(vrcJi.). Placeur, ui. euse, t\ cellü cè indica, desemnă, locurile. Placide,(uJ/. placiclü,blandü, liniscitu, paisibl1’. Placidité! f. placiditate, e-galitate de caracterü, blăndeţă. Placier, >n. icre, f. locatari ü de locuri etc. intr’uă piaciă, că se le inchiredc dénoua altora. [vanü. Plafond, ni. lacunarü, ta- P afonnage, m. facerea u-nuï lacunarü séü tavanü. Plafonner, v. a. a face, dispune, unü lacunarü, tavanü. Piaf onneur,i/i.cellü cè face ta va nulü. Plagal,"t. şi ad j. }nus.(mode —, ton —, modü musicale, unde ciuta è la acutü şi quarta la grave (la canturi lacer.). Pfage, f. terni ü de mare, té r r i m 0 d i sc hi s ü, p 1 a i ü ; ţ é it:ï . Plagiaire, m. .s. auteur—, plagiatorii. Autorü care es-Irage din alte cărţi şi lü da că allü sëü, t omhila'eur. PJagiat, m. plagiatü, estrac-ţiune din cărţi, vd. prec. Plagiètîre, adj. cristal—, cristalü cu teçinle oblice. Plaid, vd. Plaidoyer,(nech.). Plaid, m. inantă a înunteni-lorü din Scoţii. Plaidable, adj. care se pôte definde înaintea tribimalilor. Plaidant, e, adj. definsorü, care susţine uă definsiune, uà appărare în justiţă. Plaider, v. a. a definde (pleda), susţine unü processü, uă con tes ta ţiu ne, appăra la tribunal! : a ti în processü. Plaideur, ni. euse, f. defin-sorü, cellü cè definde, appără, cause în tribunal!. Plaidoirîe9 f. vd. Plaidoyer. Plaidoyable, adj. m. Califică dilele de audiinţă in carï .se potü appăra processe. l\ us. Plaidoyer, m. definsiune, discursü de advocatü. Plaie, !. soluţiune de continuitate, parte môle a corpului prin lovitură, etc., plagă, rană, blessure. Plaignant, e, adj. carc face uă plănirere in ţustită. Pl ain, adj. planü, sessü. Plain-cTiant, ni. cantü ordinariü allü P*isericeï. La pl. des plcins-chants. Plain-pied, ni. lăcuinţă cu maï multe camere în acel’asï etagiü. Plaindrey adj. a deplânge, avé compassiune de. Se—, a se plănge, nu fi multumitü. Plaine; l. planiţă, cămpiă, sessü, plate campagne. Plainte,!’, plângere, doleanţă. Plaintif, ive, adj. pklngëto-riü, plan^erosü, avindü ac-centulü une! plangerï. Plaintivement, adv. cu voce de plângere, plangerosü. Plaire, v. 11. a placé, s'il vous fdait, décà binevoit!, vë rogü. (le qui fdait, ceaa cè place ; ce qu'il plai t., ceea i>LA - 70; 5 - PL.V cè voiesce cine-va. .S'e—, a gëssi plăcere ia, la. [glumă. Plaisamment , adv. in Plaisance» f. fieu, maison de—,locü,casă/le deliciu,vila pentru pură plăccre. Plaisant, e, adj. placutü; glumitoriü ; estraordinariü. Plaisanter, v. d. a glumi. Plaisanterief f. glumă, lucru disiü cà së Iacă a rnle. Plaisir, m. plăcere. Les menus —s, plăcerile mënunte. Avec —, à —, cu plăcere ; cu grije ; eu facilitate ifam.); par - -, prin distracţiune , pentru cercare (fam.). Plamée,i. calce, varü,de care s’a servitü cine-va la argâsélâ. Plamer, v. a a muia şi face së cadă përulü peilorü prin calce. Platnerie, f. locü uude sc curăţă peile de përü. Planf c, adj. planü, se.ssü. Plan, ut. supraf.iyiă plană, sessü ; de.semnulü unuï ora-şiu, grădine etc. ; planü, proiectü. Dégradation des plans (in pict.), diminuţiu-nea obiectelorü represintate maï multü sèü maï puçinü departe. Planaire, f. nat. vernie apat. Planche, f. scăndură ; plaça de cupru gravaiă, micii pă-mintü cultivatü. Planciiéier, v. a. a acop- i peri, pardo^si cu scânduri. ! Plancher, m. scandurï, pardoséla. Planchette, f. mica tablă; instrumenta pentru redicutü planuri. Flançon,m. s. plantard, ra- ] mură fdc salcia) tai a f a pentru altoiü. Plane, m. vd. platane. Planer, v. a. a face nctedii; poli; v. n. a pl*na, se susţine în aerü. Planétaire, adj. planetariu, de planete. Planète, 1. planetă, [rindea. Planeur, tn. lucrătorii eu Planimétrie, f. planimetria, geometria plană, arte de a rnësura supraleçiele plane. Planirostre, adj. nat. eu rostru, ciocü, latü. Planisphère, m. pl.inisf'erâ, cartă care represintă ambele jumetăţî ale globuluî. Planoir, m. forlecelu fără vîrfü (la argintari). Plant, m. rădScină de eur-rîndü plantată, plantaţiune. Jeune—, nouveau—, viţă de currîndü plantată. Plantade, f. viiă. Plantage, tn. plantaţiune de tutunü, de calea etc. in colonie. Plantain, m. bot. plătagină. genü de plantaginee. Plantaire, adj. care se referesce )a ta!pa piciorului. Plantard, m. vd. I’lmtcon. Plantat, n>. juné vilă d>* unü annü. [sădire. Plantation, f. plantaţiune, Plante, f. planlă, vegetale, buriană ;—des pieds, talpa piciôrelorü. Planter, v. a. a planta, sădi. Planteur, m. euse, f. plantatorii, süditorü. Colonü a-mericanü care possédé şi cultivă planlaţiunî. Plantas, m. s. locü pl.mtatü. PLA — 70i — PLA Plantoir, m. imellâ pentru , p Iun tatü, pentru sâditü. Planton, ta. s. soldat de—, soldatü d«serviţiu lângă unü ofliciariü superiorii. Plantuie, f. bol. embriunele râdécineï. Şi plutuule. Planiuiithe, m. nat. moluscă. Plantureusement, adv. in abundant,:i,(o;nensemen/. Plantureux, eusadj. co-piosü, abundante, imbelşu-gatü. freinuse delà rindea. Planure, T. fâşie de lemnü Plaque , f. tablă, fdiâ de metalü. Plaqué, ev, adj. copperitü de uă lumină de aurü, de argintü e c.; metalü placată. Ptaqueminier, m. speçiâ de abanosü, arbure din sudul ü Europei şi din Indie. Plaquer, v. a. a plac.i, a applica unü lucru latü peste altulü, cupperi cu uă lamina de metalü. [netă de cupru. Pplaqueite, f mică mon- Plaqueur, m. lucrătorii la pluc.tturï, vd. plaquer. Plaquas, »/i. incrustaţiune de petre lără legătură. Plasme, f. sinarandü pulbe-ratü, pisatü. Plastique, f. plasticü, care possède lacultatea de a forma ; 1. plastică, arte de a modela ligurele în gipsü etc. Plastron, m. buccată dinainte la nă lorică, la sarică; testa de jeosü a brôsceï ţes-tôse. Plastronner, v. a. a cop-peri cu plastron, vd .prec. Se —, a se prémuni. , Plat, m. latulü unuï lucru, talerii, farfuria, —creujj, farfuria adincâ; — du métier. ceva din ceaa cé sc face mal bunü: à—, tmit à—, in latü (tout plat) ; cu t«.-tulü ; à—couvert, clandestinii, in ascunsü. Plat, c, adj. latü, întinsü, fără inegalităţi pe suprafaçia. PlatatirttytcJr.pe latü, in latü. Plat-bord, m. grile pe m urnea punţii uneï navï. Plate-bande, I. potecă in-tr’uâ grădină ; ornamentü de architecture latü şi dreptü. Pi a te, f. mar. luntre lată. Plate-forme, f. suprafaçia, copperisü latü şi sessü. Plate-buçje, f. currea s. fuiiiâ penlru a ţine caiï dil-licili, reï. Piatanaie, f. platanetü. tèr-riruü plantatü cu platani. P»alane,m.platanü. frumosü şi mare arbure amantaceü. Şi plaitc. Plâîeau, m. fundulü balan-celorü marï; pamîntü înàl-iatü,dérü latü şi planü, sessü. Pïaïée, f. rjassivü de fundaţi une în tôtà întinderea con-strucţiunil, farfuria grosso-lană plină cu buccale, pop. Platement, adb. tără demnitate, fără gustü. Tout—, fură inïorsure, d’a dreptulü. Piateure, f. stratü orison-tale allü une! miner»*. Platille, f. păndă de inü ţes-sutâ cu lire late. Platine, f. platină. Şi or blanc, aurum album.— Métal blanc, plus pesant que l’or et inaltérable. PLÉ — 705 — PLÉ Platine( f. placa unuï orologiu, unuï pendulü, uneï clanţe ; ferrü rie calcatü, a-voir une bonne platinp, a vorbi multü, pop. Platitude, f. înjeo:ire, lipsă absolută de gustü, de plăcere. Platonicien, enne,adj. platonică. Sust. m. pàrténü allü doctrine! luï Platone. Platonique, adj. platonică. Amour—, aflecţiune pură şi cu totulü spirituale, depărtată dt> uerï-cè sensualitate. Platonisme, f. platr nismü, sistemă filosofică a Iu! Platone. [de gipsü. Plâtrage, m. lucru făcută Plâtras, m. sfërîmature de gipsă vechiă. j Plâtre, m. gipsü, sulfată de ! calce, ipsosu, Battre comme j —. a bate escessivü. Plâtré, ée, adj. copperritû de ! gipsü. [gipsü. i Plâtrer, v. a. a copperi eu Plâtreux ,ewse, adj. gipsosü. Plâtrier, m. fâcëtorü séü vîndëtorü de gipsü. Plâtrière, f minerâ, ocnă, de gipsü. Plaubage,m.vd. dentelaire. Plausibilité, f. calitatea lu- ! cruluï plausibile, vd. urm. Plausible, adj. plausibile, de lăudată, de «pprobatû. PlausibVement, adv. în modü de laudă. Plèbe, f. plebe, poporulü de jeosü. Plébéien, ienne, s. şi adj. plebeü, din ordinea, răndulă, poporului, la H. ant. Plébiscite, m. plebiscitü, decrctü emanatü delà udu- Dii-t.-Rotn.-Franc. I nanţa poporuluï pu triburi, la Rom. anticï. Plée, f. speçiâ de zambilă americană. Pléiades, f. pl. pleiadï, şesse stele în semnulü Tauruluï. Pleige, f. cauţiune, chedasü, vech. Pleiger, piéger, v. a. a da cauţiune, chedăşiă, în jus-tiţă, vech. Vd. cautionner. Plein, e, adj. Prendre une bille—e, a lovi billa in cen-trulü seü. Plein, m. plinü , implutü ; completü; plinitaie ; — ulti-mulü gradü de crescere. Le trop—,escedintele, prisosulü. Pleinement, adv. deplină, complectü, eu totulü. Plénière, f. Cour —, adu-nanţă solemne cè ţinea regii şi mariî principi. Plénipotentiaire , m. şi adj. ministru cu plenipu-tinţă, cu deplină putere dela gubernulü séü pentru uă ne-goţiaţiune, pentru a tracta. Plénitude, f. abundanţă es-cessivă,— des temps, împlinirea profeţiloră (in Bibi.). Plein-pouvoir, m. plenipu-tinţă, putere dep.ină. Pléonasme, m. pleonasmă, abundanţă de vorbe carï es-primu aceaaşî ideă, redondance de paroles. i Plérose, f. restabilirea |>lini-tăţiî corpuluî (după bolă). Plérothique,ar/jf. med. pro-priă a face së créscâ cărnurile. Pléthore,f.pl<-*torâ.pré multă sănge şi umorî. Pléthorique,adj. plrloricü. 4G PLEU — 706 — PLI Pleur, m. plănsu, pJănsetă, pleurs, planşete. Pleurant,t. adj. can; plânge. Pleurard, e, adj. şi s. care plânge desü şi fără causă. Pleure-misère, m. avară ca^e se plânge tot-déuna de miseriă. Si pleur-pain. Pleurer, v. n. a plânge. Pléurésie, 1'. pleurese, in-flamaţiune de pleura. Pleurétique, adj. pleure-licü , cu inflamaţiune de pleură. Pleureur,)/?, euse, f. şi adj. plângôtoriû. Pleureuses, f. pl. femee luatn cu plată cm sô plângă la îmmormmtărî, bande de păndă cè se portă intôrse peste manecï, ca sernn de jale. Pleureux, euse, adj. care annunţă uă persônâ întristată şi apprôpe sô plângă. Pleurnicher, v. □. a p lange simulată,se preface că plânge, precum copii, fam. Pleurnicherie, f. s. pleurniche ment,plânsă prefăcută. Pleurnicheur, m. euse, f. care se prelace că plânge. Pleurodynie, f. durere de lăture. Pleuronecte, m. pleuro-nectă, pesce înnotătoră pe lăture. Pleuro - pneumonie , 1. med. inllamniaţiune simultană a pleure! şi plâmânilorù. Pleurs, m. pl. planşete, la-crime. Pleutre, ni. omude nimică, valôre nulă, fam. Pleuvoir, v. n. a ploua, câdé plôuiâ.— Il pleut, il pleuvait, il plut, il a plu, il pleuvra, il pleuvrait, qu’il plût, pleu-vant, plu. Plèvre, f. s. pleure, pleură, membrană care accopere interioră côstele. Plexus, m. plessü, reţea formată de fire de nervi. Pleyon, m. rogosa, papură pentru legată vita. Pli, m. îndouitură, cută, inve-lişiă de scrissôre etc. (plică). Les plis et replis du cœur, ceaa cr este maï secretă în inimă. Pliable, vd. flexible. Pliage, m. vd .fléchissement. Pliant, e, vd. souple, docile. Plica, f. vd. plique. Plicatile, adj. dispusă a se îndoui, a se curba, încovăia. Plicatule, f. nat. moluscă acefală. Plie, f. speçia de pesce marină lată. Plié, m. indouitura genuchi-loru. Plier, v. a. a curba, pleca, încovăia, ployer, courber, fléchir. Plieur, m. euse, f. care cur-bédâ, încovàiédà. Plinger, v. a. a muia fitilulu in seu (la lumînărarî). Plinthe, m. vd. socle. Plioir, m. cuţitu de fildeşu etc. pentru îndouită şi tăiată chărtiă. Pliocène, adj. şi m. geol. tërrîmu terţiariă suprapusă peste miocenă (miocène) şi conţinîndă ma! multe coquile recinţi. Plique, séu plica, f. plica, ună morbü allu përuluï. PLü — 707 — PLU Plissé,ée, adj. şi i». ni. incre-titü, încreţitură, plissé. Plissement, m. s. plissage, încreţire. Plisser, v. a. a face cute, încreţi. .Se—, a se încreţi. Plissôn, m. buccale compuse de cmnă şi lapte. Plissure, f. încreţitură. Ploc, )/>. ainmesticü de përü de vacă şi sticlă, cè se as-şterne între cuptuséla naviï. Plomb, ni. plumbü. —, perpendiculari Ci : fig. justü. Plombage , m. plumbitü, plumbuire (şi pentru dinţi). Plombagine,!, plurabagine, substanţă minerale din care se face condee de plumbü. Si mine de plomb, graphite. Plombé, ee, adj. plumbitü (plumbuitü), vînatü. Plomber, v. a. a plumbi, (plumbui) ; smălţa (smălţui). Plomberie, f. laboratoriü unde se tôrna plumbü. Ptombeur,m.cellü cè plum-besce mérfa, materiele. Plombier, m. turnatorü de lucrurï de plumbü. Plombière, adj. f. (pétrà) care sémënü cu plumbulü. Plongeant, e, adj. care se affundă, care este în direcţiune de sus în jeosü. Plongée, f. fortif. partea parapetului care merge ap-plecăndu-se păne la glacis. Plongement, m. cufundare. Plongeon, m. passëre apatică, cè se cufundă desü, fig. faire le—, a şl pleca capulü së nu lü lovescă glonlulü. Plonger, v. a. a cufunda; v. n. a se cufunda. Plongeur, m. aflumlâtorü, cellü cè se cufundă in apa. Plongeurs, m. pl. passerï apatice, carï se cufundă. Ploquer, v. a. a pune ploc (vd. vb.) la carena naviï. Ployable, adj. flessibile, susceptibile de a se curba. în-covăia. Mai bine ploi/uut. Pl uche, f. vd. peluche. Pluie, f. plouiă. [sëre. Plumage, m. penne d«* pas- Piumasseau, m. scutură-tôre de penne. Vd. plumeau. Plumasserie, f. meseriâ si commerciü de plumassier. Plumassier, m. cellü cè prepară şi vinde penne rareşi căutate. Plume, f. pénna; condeiü (plume mèlalique). Plumeau , m. scuturàtôre făcută din penne marï. Plumée, f. cătă cernèlà pôte lua condeiulü. Plumer, v. a. a scôte pen-nele, jumuli, scôte ban! delà cnv. i riă etc. Plumet, m. penne la palë- Plumetis, m. cussetură de florï etc. făcută cu măna. Plumeux, euse, adj. fVicutü de penne, pënnosü. Plumicolle, adj. cu gîtulü garnitü de penne. Plumipède, adj. si m. plu-mipedü, cu penne la piciôre. Plumitif, m. originale de sentinţe jüdiciarie şi delibe-raţiunî, commissă. [(Ung . Plum-pudding, rn. vd. p»n- Plumule, f. pennişioră. Vd. plantuie. la Plupart, f. cea maï mare parte, ceï maï mulţi. La—du PNEU — 708 — POD te m fis, maï de ordinariü, maï de obiceiü. Plural iser, v. a. gram. a pune în plurale . Pluralité, f. pluralitate, cellü mai mare nurnërü. Piurie", elle, adj. .şi m. plurale, îmmuhitü. P us, adv. plus, maï multü. Tant, et—, in abundanţă; d'autant —, cil attatü maï multü; de—en—, din ce in ce maï multü. [m*ï mulţi. Plusieurs, adj. şi n. pl. Pius-je-te - vois, plus-je-t’aime, m. nume vul- j gare pentru myosolis, i vd. vb. [gerată. | Plus-pétition,f. cerere esa- Plus - que - parfait, m. gram. maï multü cà perfectü. Plus tôt, adv. maï currindü; le—, càtü maï currindü. Plus-value, f. adaussü, es-cedinte, de valôre. [maï bine. Plutôt, adv. de preferinţă, Pluvial, m. speçiâ de mare mantă de biserică, vech. Pluvial, 6, adj. pluviale, de plouiă. Pluvier, m. genü de passerï. Plu vieux, euse, adj. plouiosü. Pluviôse, m. 5-a lună a ca-lend. republ. (dela 20 lanuar. pané la 19 febr.). Pneumatique, f. pneumatică. Sciinţa care pertractéda de proprietăţile aeruluï şi ele fluidï ; adj. pneumaticü, relativü la aerü. Machine —, machină pneumatică, prin care se estrage aerulü. Pneumatologie, f. tractatü de substanţe spiritualï. r numatose,! med. pneu- matose, morbü c..usatü pnn fluidï adunaţi in organe. Pneumologie, f. tractatü de plămănî. Pneumonie, f. s. pnenmo-nite, pneumonia, înflamaţiu-nea parinchimeï plàrnànilorü. Pneumonique, adj. (remède—), pneumonicü, propriu morbilorü d-' plămănî. Pneumopleuritis, f. med„ pneurnopleurite, intlamatiu-nea plâmânilorü şi pleureï. Pneumotomie, f. anat. dis-secţiunea plâmânilorü. Pnyx, m. pnissulü. Locü de adunanţâ a poporuluï ca së deliherede, în Atena vechiă. Poa, m. bot. genü de gra-minee. Pochade,f. ubmbritü, schiţă, repede şi negles.sü, croquis. Poche, f. busunarü. Acheter chat en—, a cumpăra fără a essamina cé este. Poché, ce. adj. écriture—er scriere urătă şi plină de macule. Pochée, f. càtü conţine busunariulü. Pocher, v. a. lovi pe cnv. la ochiü incătu së se îiifle. Pocheter, v. a. a strînge,. strivi, purta în husunaril. Pochette, I. micü busunarü. Pochon, m. mare picătură de cernelă ; lovitură de pumnü, pop. Podagre, f. podagră, reu-matismü la piciôre. Cà adj. şi sust. cu podagră. Podestat, m. officiariü de poliţia şi de justiţă în Italia. Podomètre, m. vd. odo-mètre. Podoptéres, m. pl. nat. POl — ’sW — POl palmipedî cu patru degite u-nite prin uă membrană. Podor, m. stabilimeniufran-cesü în Senagambia. Podure, f. nat. genü de insecte aptere. Pœcile, m. s. pécile, pecile, porticü (galeriă) publicü a-dornatü cu statue la Atena vechiă. Poêle, m. vëlü cè se ţine pe capu'.ü fidinÇaülorü in timpulü benedicţiuniî nupţiali ; postavü care învelesce si-criulü. Poêle, t. patelă, frigare. Poêle, m. séü poile, sobă. Poêlée, f. catü .se înfige pe uă frigare, fam. Poêlier, m. cellü cè face şi asséda sobe. [fundă. Poêlon, m. mică sobă pro- Poêlonnée, f. câtü pôte së încăpă în sobă. Poëme, m. poemă. Poésie, f. poesiâ ; elevaţiune poetică, sintimintulü frumosului ideale: strălucire şi a-vutiă poetică. Poète, m. poetü. Se dice masculinulü şi despre femee. Poétereau, rn. forte reü poetü. Poétique, adj. poeticü ; f. poetică, tractatü de poesiă. Poétiquement,a'/i).poeticü. Poétiser, v. a. a da culôre poetică, a face versuri. Poge, m. laturea dreptă a naviï. Poids, m. pondu, greutate; importanţă. Poignant, e, adj. înţepători ü, care intépa, piquant. Poignard, m. pumnal ü. Poignarder, v. a. a lovi, uccide, cu pumnalulû. Poigne, f. putere în pumnü. Poignée, f. pumnü, manerü; ceaa cè pôte conţine unü pumnü închisü. Poignet, m. puntulü de u-niune allü măne! şi braçiuluï : marginea măneceî. Poil, m. përü ; culôrea pôru-luï (la omü chevelure). Poiloux, vd. misérable. Poilu, ue, adj. pérosü. Poincillade, f. frumosü ar-bustü gramineü de America. Şi (leur de Paradis. Poinçon, m. acü, undrea ; buriü. Poinçonner, v. a. a însemna prin înţepăture, prin punte. Poindre, v. a. a ciocni (puiï). Poing, m. (pronuuţ. fără g.‘, pumnü. Point, m. puntü; au dernier—, escessivü : în impr. a G-a parte din liniă; de tout —, totale, întregü, perfectü. Point du jour, revërsatulü dileï. [cum, vd. Ae. Point, adv. negat. nicï-de- Pointage , m. puntaţiune, îndreptare către unü puntü, desemnaţiune pe cartă a pun-tuluï, unde se află uă nave. Pointai, m. proptea perpen-diculariă. Pointe, f. vîrfü, asvîrlituru calului ; sulă de gravori. Pointement,))/. s. pointage, puntaţiune, îndreptare a tu-nuluî. Pointer, v. a. a lovi cu vir-fulü sabieï ; dirige spre unü puntü ; însemna cu puntü. POI r10 — POL Pointeur, ni. artileri«tu care puntedă, indreptéda tunulü. Pointillage, m. facere de punturï cu conHeiulü. Pointillé, m. desemnü prin punt uri. PointiHer, v. n. a face pun-lurï eu condeiulü etc ; a disputa, contesta, scrupulosü. Pointillerie, f. contesta-ţiune. certă pentru lucruri de nimicü. Comp. picoterie. Pointilleux, euse, adj. care se cërtà pentru lucrurï micï. Pointu, ue. adj. eu vîrfü. Pointure, f. puntură, înţepătură ; lungimea formei la cismarï. Poire, f. péra, fructulü pë-ruluï ; butilă îmbrăccată cu pele pentru pulbere de vi-nătore. Poire d'angoise, pérâ forte aspi'ă. Poiré e, f. beutură făcută cu pere, citru de pere. Poireau, m. séü porreau, uă plantă. Vd. şi verrue. Poirifc, f. plantă pota^r. numită şi bétie, bette blanche. Poirier, m. përü, arbure rosaceü care face pere. Pois, m. madăre, Pois à senteur, madăre înflorită. Pois-de-merveille, m. s. c<-rindum, uă planta. Poison, m. veninü, otravă, vr nia. Poissard, e, adj. care imită limba şi moralile poporuluî de jeosü. Poissarde, f. femeă din poporulü cellü maï de jeosü. Poissement, m. smolitü. Poisser, v. a. a freca cu pece, eu pëcurâ, a smo!i. Poisseux, euse, adj. plinü de pece, de smôlà, smolitü. Poisson, w. pesce,— ronge s. dorade de la Chine, vd. cyprin. [pentru licidï. Poisson, m. vechiă mësura Poissonnaiile, f. pescişioru Poissonnerie, f. pescăriă. Poissonneux, euse, adj. abund an te in pesci. [carü. Poissonnier, m. ière, pes- Poissonnière, f. uneltâ de cuină pentru friptü pesre. Poitrail, m. peptulü calului. Poitrinaire, adj. bolnavü de peptü, ftisicü. Poitrine, f. peptü. Poivrade, f. salsă eu ]>i-perü, sare, oçetü, şi unt-de-lemnü. Poivre, m. piperü ;—d'Inde, —long, vd. piment. Poivrer, v. a. a pipera, presăra cu piperü. Poivrier, m. arbure ind. care produce piperü; piper-niţă. Poivrière, f. pi perniţă, solniţă pentru piperü. Poivron, m. ardeiü nepisatü. Poix, f. pece, materiă cleiosă, smolă,—reşine,—jaune, résina ordinariă. Polacre,m. s. poluque, nave cu lopete şi cu vele lat., triănghiularî, pe Mediterra-nea; călare polonesü. [polî. Polaire, adj. polare, dela Polarisant, e, adj. care pôte polarisa. Polarisation, f. fis. pola-risaţiune. Modificaţiune a radelorü luminôse reflectate sub diverse ănghiuri de su-prafeçie transparinţi, căndu POL 71J — POL străbată corpuri dotate cu refracţiune duplă. Polariscope, ni. fis. in-strum. cà sô determine lumina polarisată. Şi polari-mê t re. Polariser, v. a. a produce polarisaţiune, vd. prec. Polarité, f. fis. polaritate. Proprietatea magnetului, séü acului magnetatü, de a se dirige către unü puntü determinată allü orisonteluï. Polder, >/». Se dice de vastele cămpie din Tërrele de jeosü protectate de sügasurï. Pôle, m. polü, fiă-care din ariibele estremităţl ale unuï globü. Pôles magnétiques, puntele oppuse ale magnetului, în care e concentrată puterea magnetică. Pôles é-lec t r i q 11 es ,es t r e m i Lăţ i le u n u I nvtalü electrisatü. Polémarque,m poleinarcü, căpitană de armată la anticï. Polémique, f. polemicei, dispută în scrissü ; adj. pole-micü, île polemică. Polémiste, m. polemist ü, cellü cè face polemică. Polémoscope, m. unü o-chianü. [li?ă- Polenta, f. polenta, mămă- Poli, ie. adj. politü, cu lustru. Police, f. poilţiă. Tribunal dr—,tribunale care cunnôsce infracţiunile făcute in regu-lamintele poliţiei, pe candü delictele mai gravi le cunnôsce la Poli e correctionnelle. Policer, v. a. a civilisa, îndulci moralile. [liţiă. Policier, in. 1ère, f. de po- Polichinel, >n. polichinelle, polichinel, persôna din co-mediele napolitane. Polichinelle, f. speçiâ de dantü risibile, bufonieü. Poliçon, m. vd. polisson. Poliment, m. politură (po-leire). | liticosü. Poliment, adv. politü, (po- Polir, v. a. a poli, da lustru. Polisseur, eu>e, adj. care polesce, lustruesce. Polissoir, ni. instrum. p'*n-tru politü, sclivisitorü. Polissoire, t. rôtâ de lemnü pentru a da lustru lamine-lorü călcate. Polisson, une, adj. pré liberü, licinţiosu, desfrînatü. Polissonner, v. a. a face lucrurï indecinţi, vagabundi. Polissonnerie,f. vorbă, în-torsură, indecinte, neonestă. Polisssure, f. politură. Politesse, f. politeţă, civili ta te. Modü de a lucra conform»*. cu celle mul nobili precepte. Politique, adj. politică; m. politicü, cellü cè se occupă de cunnoscinţă atl'acerilorü publice: s. f. cunnoscinţă dreptului publicü, inleressi-lorü principilorü, politică. Politiquement , adv. in modü politicü. Po’itiquer, v. n. a. a raţiona assupra allacerilorü politice. Polka, f. polka. [fam. Polker, v. n. a juca polka, Polkeur, m. euse, f. cellü cè jôcâ polka, fam. Pollen, m. bot. pulbere fe-cundante conţinută în anteră» POL — 71 POL Pollicitation, f. juris. o-bligaţiune contractată de cine-va fără së fiă priimită de partea cea-altă. Polluer, v. a. a profana. Pollution, f. profanaţi une. Polonaise, f. polonesă, unû cantü; speçiâ de haină. Polosse, m. arnmesticü de cupru şi de cossitorü. Poltron, rn. onne, f. fri-cosü, inişelu. Poltronnerie, f. mişeliă, lipsă de curagiü. Polyacoustique, adj. t. care multiplică sunetele. Polyadelpfoie, f. bot. classe de plante. [plante. Polyandrie, f. classe de Polyanthe, adj. bot. care portă multe flori. Polyanthée, f. culessü de buccăţi literarie pentru u-sulü autorilorü. Polycholie, f. escessü de bilâ, de veninü. Polychreste, adj. care servesce la maï multe usurï. Polychrome, adj. de maï multe culorï. Polycotylédone, adj. eu mulfe lobule, vd. lobe. Polyèdre, rn. yeotn. poliedru, solid ü cu inaï multe feçie. [de poliedru. Po'yedrique, adj. in formă Polygale, f. polig.tlă, uă p!antă. Si poligale, herbe de lait. Polygame, in. şi f. poli-gamü, câsâtoritü cu maï multe femee de-uădată. Polygamie, f poligamiă. Polyglotte, adj. scrissü séu impressü în maï multe limbe. Polygone, m. geom. poii-gonü. Figură cu maï multe ănghiurî şi maï multe laterï. Polygonal, e, adj. eu inaï multe ănghiurî. Polygraphe, m. autorü care a scrissü assupra maï multor ü materie. Polygraphie, f. partea uneï bibliotece care conţine pe polygraphes, vd. prec. Poligynie, f. bot. poliginiă, ordine de plante. Polymathe, m. eroditü care possédé cunnoscinţe fôrte multe, forte variate. Polymathie, f. sciinţă întinsă şi variată. Polymathique, adj. poli-maticü, vd. prec. Polinôme, m. mat. poli-nomü. Cantitate algebrică compusă de maï mulţi termini. Polyodonte, adj. zool. care are numeroşi dinţi. Polyoptre, m. şi adj. Se dice de uă sticlă care multiplică obiectele. Polype, m. polipii, animale marinü,cu maï multe piciôre; med. crescëturà cărnosă pe membranele viscose. Polypètale, adj. bot. cu multe | etale. Polypeux, euse, adj. med. de natura polipuluï, vd. polype. [multe foişiore. Polyphylle, adj. bot. cu maï Polypier, m. lăcuinţă commune a poüpilorü agregatorï. Polypite, m. polipï fossilï. Polypode,atfj. cu multe labe. Polyptique, adj. vd.pouülé. Polysarcie, f. med. obesi- POM - 713 PON tale, îngrăşiare a corpului. Polyscope, adj. şi m. vd. Polyoptre. Polystile, adj. ar chit. po-listilü, cu multe columne. Polysyllabe, adj. gram. de maï multe silabe. Polysynodie, f. sistemă de administraţiune care constă i in a substitui fiă-care ministru printr’unü consiliu. — Cercată în Francia după Lud. XIV. Polytechnique, adj. poli-technicü, care imbraçiâ maï multe arţi séü sciinţe. Ecole —, scôla politechnică, creată în Francia sub convenţiune în 1704. Polythéisme,m. politeismü, sistemă de religiune care admite pluralitatea deilorü. Polythéiste, m. poüteist.ü. păr énü allü politeismuluï. Polytric,m. speçiâ de planta. Polytypage, m. scôtere de maï multe figure prin acel-l’asï tiparü. Polytyper, v. a. a forma ti-parulü une! figure, c;’i së se scoţă appoï maï multe. Polytypeur, m. tipâritorü de figure. Pommade, f. pomadă, un-ginte ; speçiâ de întorsură a calului (rnaneg.). Pommader, v. a. a unge cu pomadă. Pomme, f. mârü. (fructü);— de terre, cartofi,—épineuse, vd.stramouium,—d'amour, — dorée, s. lycopersicum, speçiâ de pantă. Pommé, ée, adj. râtundü cà mârulü : fig. compleţii. Pommé, m. cidru de inere. Pommeau, m. mică bulă pusà la mânerulü sâbieï. Pommelé, ée, adj. însetn-natü cu pete rătunde cenuşie. s? Pommeler, y. r. asecop-peri de micï nori albi şi cenuşii (despre cerü). i Pommelière, f. consum-ţiune, ftise plămănariă (oftică) la unele animali domestice. Pommelle, f. strecurătore la diverse tuburï s. levé. Pommer, v. n. a lua forma mărului. So dice de vérda, de lăptuce. Pommeraie, f. locü plan-tatü cu merï. Pommeté, ée, adj. adornatü cu pommette, vd. urm. Pommette, f. ornamentü in forma unuï micü mârü; os-sulüj feçieï, obraduluï, sub ochiü. [n saceü. Pommier, m. mârü, arbure Pompe, f. pompă, magnifi-cinţă ; tulumbă. Pomper, v. a. a attrage cu pompa aerulü, séü unü licidü. Pompeusement,ac/i?.pom- posü, cu pornpâ, magnificü. Pompeux, euse, adj. pom-posü, magnificü ; nobile, inaltü. Pompier, m. pompierü. Pompon, m. ornamentü de femeă dé puçinâ valôre. Pomponner, v. a. a adorna cu pompon. [cident. Ponant, m. vd ponent, oc- Ponçage, ni. politură cu pétra ponce, vd. urm. Ponce, f. s. pierre-pouce, PüX — 7Ji — PON purifice, pétra vulcanică, uscată, porosă şi uşioriă. Ponce, f. micü sacü plinü cu cărbuni negri. Ponceau, m. maeü rosiü; mică punte; adj. rosiü fôrte viuü. Poncer, v. a. a poli, da lustru cu pétra /unce. Ponche, m. bëutura compusă de apă, sacharü, lë-măiâ şi rachiü, punş. Poncïre, m. speçiâ de mare lemăiă. Poncîs, m. desemnü calcatü eu pétra ponce, cu cărbune. Ponction, f. chir. puncţiu-ne, înţepătură într’uă parte a corpului, cà së ésà unü licidü revërsatü accolo. Ponctualité, f. esactitate. Ponctuation, f. puutaţiu-ne, punerea semnelorü cu-vt-nibilï, precum puntü, virgulă, etc. Ponctuel, elle, adj. pun-tuale, esactü, regulatü. Ponctuellement,adv. pun-tuale, cu esactitate, tocmai. Ponctuer, v. a. a punta, pune puntele cuvenibill, precum virgulă etc. Pondag, m. inclinaţiunea stratului de cărbuni. Pondage, ni. dreptü cè se percepe in Anglia dela mër-l'urï, şi care este regulatü după pondü s. greutate. Pondérable, adj. ponderabile ; susceptibile de a fi pon-deratü, càntârilü. Pondération, f. pondera-ţiune, ecilibru mutuale intre ponderi şi puteri, [ecilibra. Pondérer, v. a. a pondera, Pondeuse, f. passëre feminină care produce ouë. Pondre, v. a. a face ouë, a oua. Scoţia. Poney, m. micü calü de Ponent, rn. s. ponant, vd. occident. Pongo, mare maimuţă. Pont, m. punte, podü peste ape. Pont-levis, mică punte care se redică şi se lassă. Pont-neuf, n,. cântü | opu-rare. Ponts-et-chaussées, »i. pl. corpü de ingineri însăr cinaţi speciale şi esclusivu cu confecţiunea şi întreţinerea căi lorü, puntilorü, cana-lilorü, etc. Ponte, f. facere de oue, ouare. Ponte, m. puntatorü, jucăto-rulü relativü cu banquerulü în unele jocuri de întîmplare (de noroeü). Ponté, - , adj. mar. cu punte, cu podü (despre navl). Ponter, v. n. a punta, juca in cărţi etc. contra banquerü. Pontet, m. partea şelel care este în formă de arcată. Pontife,»/».pontifice. Personă care are juridicţiune şi autoritate în lucruri de reli-giune. Le souverain—, papa. Pontificat, ale, adj. pontificale. Sust. m. carte de rugăciunile şi cerimoniele e-piscopall. Pontif icalement,uri v.pon-tifificale, ca pontifice. Pontificat, rn. ponlificatü, demnitate de mare pontifice-Astădî demnitatea papei. PontH, rn. vergea de ferrü pentru fabrica sticlei. POK - 715 - POR Ponton, »i. punte plutitoriă, barcă lată cu unü catartü. Pontonage, m. dreptü pentru trecerea uneï punţi. Pontonier,m. perceptorü de plăţile pentru trecerea pe punte ; artileristü construc-torü de punţi militari. Pontuseau, >». liniă de metalü cà se facă chărtiă liniată (la fabrica de chărtiă). Pope, m. popă. Popeline, f. materiă de lănă şi mătasse. Poplité, ée, s. poplitaire, adj. (lela glesne. Populace, f. poporulü de .jeosü. Popu lacier, ière, adj. propriü poporuluï de jeosü. Populaire, adj. popurare, care ţine de poporü, iubitü de poporü. Populairement, adv. in modü popurare. Populariser,v. a. a face popurare. Se — , a deveni popurare, a sï attrage f'avôrea, allecţiunea, poporuluï. Popularité, f. popuraritate, caracterulü omuluïpopurare, purtare propriă a attrage fa-vôrea poporuluï. Population, f. popuraţiune, lăcuitorî. Populéum, m. pomadă calmante făcută cu germinï de plopü şi plante narcotice. Populeux, euse, adj. popu-rosü. Populo,»!, micü copilü, fam. Poracé, ée, adj. med. de cu-lôre verde (despre umorï). Porc, m. porcü, rîmâtorü. Porc-épic,r/i. patrupedü ro- dëtoriü allü cuï corpü este ârmalü cu ghimpi. Porc-marin, m. vd. marsouin, dauphin. Porcelaine, f. porcelană. Porcelet, m. vd. Cloporte sï Jusquiame. Porchcoison, f. starea mis-treţuluîîn annutimpulü cănd este forte grassü. Porche, »i. locü copperitü la intrarea unui templu séü palatü. [torü de porci. Porcher, m. ère, f. pëdi- Porcherie,f staulü de porci. Porcine, adj. de porci. Pore, m. porü. feu porï. Poreux, euse, adj. porosü, Porion, m. lucràtorü supe-riorü în minele l elg. Porosité, f. porositate, porï. Porphyre, m. porfirâ, pétrâ roşia închisă cu pete albe. Porphyrisation, f. pulve-risaţiune, frecare pe tablă. Porphyriser, v a. a pulvérisa,freca pe tablă (de porfir). Porracée, vd. poracé. Porreau, vd. poire u. Porrection,f.cerimoniă catolică pentru a conferi ordin ile minorî. [repausü. Port, m. portü; fi y. locü de Portjpoi tu, mersul ü uneï persône ; plată de transportü, (porto). Port-d’armes, m. dreptü de a purta arme. [purta. Portable, adj. care se pôte Portage, m. transportü. Portail, w.pôrtà-mare,façiatS priucipale a uneï biserice. Porta nt,e,ad/. bien—,mal—, sànëtosü, nesànefosü; à bout —, forte de apprôpe. POK — 71ü — por Portatiff ive, adj. purtativü, care se pôte purta facile. Porte, f. porta. Veine—, vînă considerabile a ficatului. Porte-aiguille, f. instr.care servesce chirurgilorü së ţină maï bine acele. Porte-allumettes, m. cu-thià de chibrituri. Porte-arquebuse, m. of-ficiariü care ducea puşca regelui. Pl. nevar. Porte-assiette,f. tavă per-tru talere. Porte-baquette,f.inelü în care stă vergeaa puscel. Porte-balle, m. lolbasiü. Porte-bougie,f.c/nr.speçiâ de tubü, vd. canule. Porte-barres, rn. ochiuri de fringhiă în inelulü că-pësiruluï. Porte-broche, m. rnânerü mobile car#' priimesce dilfe-rite unelte. Porte-carabine, m. vd. Porte-mousqueton. Porte-chape, m. cellü cè porta de ordinariü manta, vestimîntulü de prelaţii, în biserică. Pl. nevar. Porte-choux,m. micü calü de gràdinariü. Porte-cigarre, ni. portü-çigarâ, çigaret-a. [chetier. Porte-clefs, ni. vd. Gui- Porte-collet,m.buccată de cartonü care servesce së a-nine la gîtü colletulü (iaca) popilorü catolici, [creionü. Porte-crayon, m. portü- Porte-croix, tn. cellü cè porta crucea înaintea unuï cardinale, la processiunï. Porte-crosse, m. cellü cè } ôrtâ bastonulü pastorale la crosse) înaintea episcopului. Porte-Dieu, m. preotü care duce bolnavi lorü viaticulü. Porte-drapeau, tn. purtător ulü drapelului la pedestri. Pl. nev. £prec. Pporte-enseigne, ni. vd. Porte-épée, m. curea de care se portă sabia. Porte-étendard, m. pur-tâtorü de stindardü la călă-rime. Pl. nevar. Porte-étriers, m. curea care servesce a redica scările !?eleï. Şi trousse-étriers. Porte-étrivières, ni. pl. alcale dela şea. Portefaix, ni. purtatorü de sarcine, hamalü, crocheteur. Porte-fer, m. cuthiâ dela şea pentru potcôve preparate. Portefeuille, m. portufoiiü. Portre-hache, tn. cuthia toporului la săpători militari (chez les sapeurs). Porte-lanterne, f. insectă lumiuosă de America. Porte-ïettre, ni. portüfoliü pentru scrissorï. Porte-malheur, m. per-sôna, lucru, care adduce nefericire (piadă rea). Porte-manteau, tn. offi-ciariü care purta manta regelui séü a principilorü. Porte-monnaie, m. portü-monnetü. Porte-montre, )n. perniţă de orologiü. Pl. nevar. Porte-montres, ni. cu-thiă cu géinurï unde orolo-giariï espunü eft’ecte de aie lorü. [susünü dûbalele. Porte-mors, ni. curele cari POH 17 — POS Porte-mouchettes,//< tă- viţă pentru mucărî. Porte-mousqueton, m. acü la şea deunde se anină carabina. Porte-page,m. ti>i/»'.char-tiă strînsă în ma: rnuile du-ple, pe care se assédâ uă pagină de composiţiune, după c«'> a f.-)stü legată. Porte-pierre, t. chir. instrumenta destinatü a tjné nitratulü de argintü, tocü pentru pétra iaduluï. Porte-plume, m. tocü de condee. Porte-respect, rn. armă definsivă care impune.Semnü estera ü de demnitate. Porte-tapisserie, f. uşiă m perete tapetată cum este peretele. Porte-trait, m. curea care susţine trăgătorile delà hamuri. Porte-vent, m. mus. tubü delà organatü. Porte-verge, m. una din personele inferiori biseri-cesci. Porte-vis, m. metalü d’as-supra siurupuluï delà coco-siulü pusceï. Şi contre-platine. Porte-voix, m. instrumentü care duce vocea departe. Porteur, m. euse, f. pur-tâtorü de sarcine, adducô-torü de scrissorï ; calulü surugiului. Portier, m. ière, f. portariü. Portière,f. portiţă delà trăssură ; perdea înaintea useï, portăressă la monasteriü. Portière, f. vache, brebis—, vacă, ôuie, in etate de a purtav de a avé puï. Portion, f. porţiune, parte dintrunü totü. [ţiune.. Portioncule, f. micâ por- Portique, m. porticü. ga-leria. Porto, m. s. o porto, porto* vinü de Oporto în Portug. Portor, m. marmure négrâ cu vine imitàndü aurulü. Portraire, v. a. a face portretul ü, vech. Portrait, m. imagine, por-tretü, descripţiunea uneï persône. Portraitiste , m. piciorü. de portrete. [vech. Portraiture,f. vd.Portrait, Portugaise, f. monnetă de aurü portugesă val. 45 fr. 27 cent. Portulacé, ée, adj care sèment cu pourpier. Portulan, m. mar. carta care conţinea descripţiunea porturilorü, côstelorü mă-riï etc. Portumne, m. nat. crusta-ceü decapodü. Posage, m. munca şi spesele necessarie peni ru a asşe-da unele lucrurï. Pose, f. punerea petrelorü la uă construcţiune; assedare, attitudine (posă) ; sentinele asşedate in facţiune. Poséj ée, adj. pusü, asşe-datü, determinatü, admissü; liniscitü, seriosü (despre 6-menï). Posément, adv. încet ü, fără precipitaţiune, modérément. Pos«îr, v. a. a pune, asşeda; v. n. a fi pusü, sedé în po- POS — 718 — siţiune (posa). Couip.metlre, placer. Poseur, m. cellu cè asséda. Positif, ive, adj. positivü, certü, constante, sigurü, certain. Positif, m. gram. positivü. Positif, m. mus. micü organ atü. Position, f. posiţiune, situa-ţiune, circunstanţc în carï se gëssesce cine-va. Positivement, adv. positivü, certü, de sigurü. Pospolite, f. nobilii Poloniei adunaţî în corpü de armată. Possédé,ée,adj. possessü de demonü, turmintatü. Posséder, v. a. a possédé, avé in stapînire. Se—, a se predomni, stăpîni. Possesseur,«i.possessorü. Possessif, adj. m. posses-sivü, care esprime possessiune. Possession, 1. possessiune, avere, stăpinire. La pl. pos-sessium, colonie. Possessoire, m. jur. pos-sessiunea unuï immobile ; possessiunea unuï beneficiü. Action—, acţiune pentru a li menţinuţi! séü reintegratü in possessiune. Posset, m. beutură englesă. Lait bouilli mêlé de bière. Possibilité, f. putinţă, calitatea lucrului possibile. Possible, ad/\possibile, care è cu putinţă. j poştă. Postal, e, adj. postale, de Postcommunion, f. ora-ţiune cè dice preotulü după comniuniune séu grijaniă. Postdate, I. dată falsă pos-teriôre celleï adevërate, p. u. Postdater, v. a. a data dela unü timpü posteriorü dileï în care s’a facutü epistola. Poste, f. poştă. Poste, m. postü, funcţiuue, locü unde se asşeda armate. Poster, v. a. a pune, asşeda, înlr’unü postü, intr’unü îoeü. Se—, a se asşeda ca së observe. Comp. apostrr. Postérieur, e, adj. poste-riorü, care urmédu,vine,după altulü. Postérieurement , adv. posleriorü, în urmă, peurmă. à Postériori, adv. a posteriori, din celle cè urmédâ. Postériorité, f. timpü cure urmedă după altulü. Postérité , f. posteritate, descindinţiî din aceaasï origine, successorï, urmaşî. Postes, f. pl. ornamintede architectură. Postface, f. prefaçia lu finele uneï cărţi. Posthume, adi. şi s. pos-tumü, nascutü dupa môrtea tatălui sëü. Ouvrage—, o-peră postumă, publicată după môrtea auloruluï. Postiche, adj. facutü si a-daussü îndată, pusü în loculü altuï ; posticiü, falsü, artificiale. [rugiü. Postillon, m. postaşi ü, su- Postscénium, m. postsce-niü, parte a teatruluï anticü situată după scenă. Post-scriptum, m. post-scriptü, ceaa ce se scrie după semnătură. Postulant; e, m. f. procu- POT — 719 — POU rorü postulante ; cellü et* sollicita unü locü. cere cu stăruinţă. Postulat, m. postulatü, ceaa ce se cere ca recunoscutü (într'uă discussiune). Postulation, f. postulaţiu-ne, funcţiunea unu! procu-rorü postulante ; cerere. Postuler, v. a. a postula, cere cu insistinţă, cu stăruinţă. Posture, f. situaţiunea, po-sitiunea, corpului, attitudine. Pot, j n. 61a, marmită ; cască. Pot-au-feu, m. carne şi fertură în ôla, în marmită. Pot-de-vin, m. de bëutü, aldămaşu. Pl. pots-de-vin. Potpourrij m. ammesticü de diverse felurï de carne şi de legumï ; potpurri. Potable, adj. de bëutü, care se pôte bé fără repumnanţă. Or—, aurü licidatü. Potage, m. supă cu păne etc. Potager, ni. grădină de legumi etc. Potager, ère, adj. unde se cultivă legumï. Potamot,m.speçiâ de plantă. Potasse, t. potassa, ossidü de potassium. Alkali lorte causticü, luatü maï alessü din cenuşea vegetaliîorü. Potassé, ée, adj. usioriü combinatü cu potassă. Potassium, m. chem. po-tassiü, corpü simplu meta-licü, de culôre argint., basea potasseï. [gross séü înfiată. Pote, adj. f. main—, mănă grossă séü înfiată. Poteau, m. parü;— guide, care indică drumulü. Potée, 1. càtü contint; uă olă; grămadă, cossitor calcin. Poté, ée, adj. grassü şi plinü. Potelet, m. micu parü. Potelot , m. minera de plumbü. Potence, f. spînduratôre ; uniune de treï grinde carï facü ànghiü spre a tiné ceva. Potentat, m. potentatü, su-veranü unuï Statü mare. Potentiel, elle, adj. med. putinţiale. Se dice de reme-diulü care lucredă prin uă virtute caustică ; virtuali*, care essiste in putere, opp. care essiste în realitate. Poterie, f. vasse de pamîntü séü de cossitorü. Poterne, f. portă secretă la fortificaţiunî. Potestatif, ve, adj. care depinde de părţile contractanţi. Potier, m. olariü. Potin, m. cupru galbinü. Potion, f. poţiune, medica-mentü licidü. Potiron, m. dovlécü mare. Potose, m. avuţie abundanţi. — Delà Potose, fluviü ame-ricanü, care duce aurü. Pot-pourri, m. vd. pot-pourri. Potron-jaquet, s. potron-rninet, m. revërsatulü dori-lorü, pop. Pou, m. pëduchiü. PJ. jtoux. Pou-de-soie, m. s. uă materiă de mătasse. Pouacre, adj. şi s. murda-riü, vd. salope, vilain. Pouah ! interj, care esprime desgustü. POU — 720 — POU Pouce, degitulü mare. Poucettes, f. pl. fringhiă, instrum., pentru legatü de-gitele unorü arrestalï, së nu fugă. Pou cier, m. chir. degitariü. Pouding, m. pudingâ. Si plum-piidding. Poudingue, m. concreţiune de petricele unite printr’unü cimentü fôrte durü. Poudre, f. pulbere, prafü ;— à canon, érbâ de puşcă. Poudrer, v. a. a copperi u-sioriü, stropi, cu pulbere. Poudrette, f. materiă de ingrâsiatü pâmintulü uscată şi in pulbere. Poudreux, euse, adj. pul-berosü, copperitü de pralu. Poudrier, rn. fabricante de pulbere de puşcă. Pag. us. Poudrière, f fabrică, magasin ü, de pulbere de puşcă; cuthiă pentru pulb. de puşcă. Pouf ! interj, buf! Faire an pouf, a despăre fără së fiă plàtitü ce era détoriü. Pouf, m. speçiâ de gătelă de capu pentru femee. Pouf, adj. Se dice de uă marmure care se reduce in pulbere. Pouffer, v. o.—de rire, a rîde nevoluntariu, bufni de rîsü. Pouiile, m. vd. Pouilles. Pouillé, m. catalogü di; bi1-neficiele uneî diocese, vech. Pouiller, v. a. a dojeni cu injurie (ocări). Pouillerie, f. mare necurăţenia. Pouilles, f. pl. imputaţiunî (dojană)injuriose,grossolane. Pouilleux, euse, adj. care are pëduchï. [pouillier. Pouillis, m. rëü ospelü. Si Poulailler, m. şedinţă de game (coteţu). Ide trei annî. Poulain, m. calü mai micü Poulaine, f. mar. f. buccată de lemnü delà prora naviï. Poulan, m. ceaa cè pune maï multü la joeü acella care dă cărţile. [grăşiată. Poularde, junë găină în- Poule, f. găină; missă a flăcărui jucâtorü (Ia cărţi). Poulet, m. puiü de găină. Poulette, f. puică. Poulevrin, m. pulbere de puşcă fină. Pouliche, f. junică, maï jeosü de treï annï. Poulie, f. scripete. [scripeţî. Poulieur, m. fâcâtorü de Pouliner, v. n. a nasce (despre junice). Poulinière, 1. jument —, junică destinată a nasce. Pouliot, m. micü scripete. Pouliot, m. speçiâ dementă piperitâ, de ismă. Poulpe, f speçiâ de moluscă. Pouls, m. pulsü, mişcare a săngeluî arteriale, cercetată Ia artera măneî. Poultre, m. vd. poutre. Poumon, m. plâmânü. Poumèle,f.varietate de ordü. Poupard, m. păpuşă mare; copilü grossü—; unü pesce. Poupe, f. pupe. Partea pos-teriôre a naviï, opp. l'avantr la proue, prora. Poupée, f. păpuşă. Poupelin, m. speçiâ de prăjitură. POC — 721 — POU Poupeton , ni. speçiâ de măncare de cărne tocată. Poupon, in. onne, f. june copilü grassü la façia. Pour, pre/i. pentru. Le—et le contre, alïirmativulü şi negaii\xlü. J\ntr lors, at- ' tunci. i Pourboire, m. de béutü, ■ mică liberi*Iitate în semnü j de satisfacţiune (bacşiş). Pourceau, m. purcelü. Pourchasser, v. a. a căuta, urmări, cu stăruinţă. Pourfendeur y m. — de néants, laudărosu, l'aNü vi-tédü. Pourfendre, v. a. a dispica unü omü de sus pane jeosü. Pourparler, ni. vd. Confèrence. Pourpier, ni. uâ planta le-gum.—de ?>u'>\unü arburelü. Pourpoint, m. vechia îm-brăccăminie, care accoperia delà gâtü pané la ciusurâ. Le moule du—, norpulü. Pourpre, f. purpure; s. m. rosiü închisü ; fig. demnitate regale,— romain, car-dinalatü. Pourpre, m. med. grave e-santem:i caracterisată prin rnice pete purpurate roşie. Pourpré, èe, adj. purpu-ratü, frumo.sü rosiü închisü. Pourpris, vd. enelcs, enceinte. Pourquoi, conj. peutru ce, de cé. C'eut—, de aceaa. Pourri, e, adj. putreditù. Pourrir, v. a. s. pourir, a putredi, ^tricâ, v. n. a se strica. Pourrissage, m. muiatulü peticelorü în apà, cà se fa-cilitede triiuratiunea lorü (la fabr. de chărtiă) Pourrissoir, m.\ocü unde se lassa peticele sé fermin-tede (pentru chăriiă). Pourriture, f. putreditura. Poursuite, f. urmărire, per-secuţiune. La }>l. procedu-rele unuï processü. Poursuivant, m cellü cé urmăresce c;i - ë câştige ceva. Poursuivre, v. ;i. a alerga după, cà së ajjungă, a urmări: persecuta. Se—, ase urma , se continui. Pourtant, vd. cependant néanmoins, toutefois. Pourtour, ni. circùitü 'le diverse obiecte, ediliciü. Pourvoi, m. recurs ü la unü tribunale superiorii. Pourvoir, v. a. a procura necessariulü, prémuni ; dota, adorna. Se—. a .se ingriji, se prémuni, se fournir. Pourvoirie, f. W cü de con-servalü provisiunï alimin-tarï. Pourvoyeur, m. euse, f. insàrcinatü së procure provisiunï alimintarï, carre etc. Pourvu que, loc. conj. numaï së. Poussa,))i.unü joeü de copiï. Pousse, f. bohoeü. fructe: mică ramure cè cresce ân-tëiü primăverii, jets. Poussé, T. • Il'ecţiune (boia) plàmanare a cailorü. Ctievol — de nourriture, e alu care a mancatü pré mullü. Poussée, f. impulsiune. îm-pinsură. Belle —, întreprindere neferice. Donner la— 4(j PRA PRÉ à qn. a turminta. urmări, pe cine-va. Pousser, v. a. a face im-pulsiune, impinge; prolungi. — à bout, a sapera. Poussette, f. s. poussète, joeü de copiï. Poussier, m. pulbere de cărbune. Poussière,f. pulbere, prafü. Poussiéreux, euse, adj. plinü de pulbere. Poussif, ii'e, adj. ii.summariü de ceaa cé este essinţiale într’uă af-facere, într’uă carte. Précisément, adv. esactü, tocmaï, an juste. Préciser, v. a. a determina, a presinta fissü, hotăritu. Précision, f. esactitate, potrivire tocmaï. Vd. justesse. Précité, è(\ adj. citatü deja în celle precedinţi , maï înainte. [înainte de timpü. PrécocB,adj. precoce, coptü Précociîéjl'. cocerea (fructe-1 rü) înainte de timpü. Précomptejm.compuUÏ, so-eotela, fâcutü înainte cu deduc ţi une, cu «căderi. Précompter, v. a. a socoti dinain'e summele carï tre-buescü dedusse, scădute. Préconisation, f. preconi-satiune. rnultà laudà,vd.îtrm. Préconiser, v. a. a préconisa, làuda estremü. A proclama în plinü consistoriü numirea valabile a titlelorü unuï episcrpü. [esce«sivü. Préconiseur, m. lăudătoi ü F récordial, e, adj. precor-diale, care .«e rel'eresce la diafragma. Précurseur, m.precurse.rü, înain1e-n:ergëtorü, care vine înaintea alluia, cà së lu an-nunţe. Prédécéder, v. n. a muri înainiea altuia. Predécêdé, ée, part. adj. predecessü, repausatü, mortü înainle de altulü. Prédécès, m. predecessü, morte înaintea morţiî altuia. Prédécesseur, m. preces-sorü, cellü cè a precessü, a fostü înaintea altuia, într’uă funcţiune etc., opp. succes-seur. Pl. aceia carï a trăi tu înainte de noï in aceaaşî ţérră. Prédestination, f predes-tinaţiune, preursită ; ordine nemutabile şi necessariă a eveniminlelorü, fatalitate. Prédestiné, ée, adj. predestinatei. Destinatü de Dum-necleü pentru gloria eternă. Prédestiner,v. a. a predestina, destina mai dinainte ; a destina,hotări, în eternitate la salute, la lucrurï mari. Prédéterminant, c, adj. care predetermina, destină, hotăresce, de maï ’nainte. Prédétermination, f. pre-determinaţiune, vd. urm. Prédéterminer, v. a. teoL a detern ina, hotări, voinţa umană (despre Dumnedeü). Prédica bl e,adj. pred ica bile. Sp dice de calităţî cari se potü da unuï subiectü. Prédicament,m. categoria^ ordine a tutorü fiinţelor» după genulü, după speçiar lorü. Etre en bon—, a fi în bună reputaţiune. Prédicant, m. predicante. Ministru allü relig. protestante, care face predică. Predicatelor, m. predicatorii, cellü cè predică din missiune. Prédication, f.predicatiunor piedică. Prédiction, f. prcdictiune* predicere, prevestire. PRE — 725 — PRÉ Prédilection, t‘. predilecţiu-ne, preferinţă de alfecţiune. ; Prédire, v. a. a predice, vd. ! prophétiser, prevesti.—Pour ; la conjug, vov. dédire. ' Prédisposante^dj. cause —,causa care predispune. j Prédisposer, v. a. a prédis- ! pune, prepara dinainte cà së priimésca uă impressiune. 1 Prédisposition, f. prédis-posiţiune, aptitudine de a contracta unü obiceiü, unü m >rbü. [ nire. Prédominance, f. predom-Prédominant, e, ad!, pre-domninte,c ire predoninesce. Prédominer,v. n. a predom-ni, prevala, fi maï presus. Prééminence.f.preminint/i, nieritü inaï inaltü. Comp. supériorité, prérogative. Prééminent, e, adj. pivni-ninte, superiorü, mai presus. Pré itab1 ir,v.a. a prestabili, stabili dTintëiü, dinainte. ■ Préexistant, e, adj prees- j sistinte, care essiste înaintea j altuia, de maï ’nainte. Préexistence, f. préessis- | tinţă, essistinţă anteriôre. Préexister,v.n a preessiste, | essiste de maï ’n.iinte. [çià. Préface, f. prefatiune,prefi- , Préfectoral, e, adj. prefec* ' turale,care ţine de prefectură Préfecture, f. prefectură, funcţiunea prefectuluï. Préférable, adj. preferi -bile, de preferită, inaï bunü. Préférablement, adv. cu preferinţă. Préférence, f. preferinţă, alegere esclusivă după gustü, după capriciü séü prin es- same. — La pl. preferinţe, semne de alfecţiune, de o-nôre, accordate uneï persône. Préférer, v. a. a preferi, voi mai bine, pune mai presus. Ce verbe n'admet aucune préposition, si l'infinitif na point fie régime: il préfère écrire; il p: end la préposit. de, lorsque l'infinitif a un régime quelconque ou un adverbe : il préfère de iok$ écri e, d ■ lire ret OusrO’f*, de travail toujours. Préfet, ?>i. j)refectü, magis-tratü la R. anticï, care a-vea gubernulü unei provincie : magistrată care administra unü départemetit. Préfet-de-police, m. pre-fectü. poliţaiu îq depărtăm. Seneï. Préfini, e, adj. determinatü, holaritü de m;iï ’nainte. Préfinir, v. a. a determin i de maï ’nainte unü timpü. Préfix, e, adj. determinatü. Préfixion, f. vd. détermination. Préfleuraison, f. s. tjré-flo raison , starea flori lorü înainte de a se învoita. PréfoliatÊon, f. disposiţiu-nea foielorü in boboeü. Préhension, f. prindere, a-pucare. Pprélinite, f. nat. zeolitü delà Buna Speranţa. — Apportée par le colonel Prehn. Préjudicej m. prejudiciü, pagubà, dommage, tort. Préjudiciable, m. prejudi-ciabiIc,vătămătoriu,n e, u fi apprôpe së dică. *4 peu près, apprôpe, mai maï. De près, de apprôpe ; à cela près, afl'ară de acésta, lassàndü acésta. /I beaucoup —, puçinü maï trebue. Se voir de —, a sï face duelü. Présage,/n.prcsagiü, senmü prin care judecă cine-va despre viiloriü ; conjectura. Présager, v. a a annunţa unü lucru viitoriü, revesti. Pré-saîé, ni. păşiune udată de apele mării. Presbyte,, m. presbitü, care vede maï bine de departe de-c-âtü de apprôpe. Presbytéral, e, vd. sacerdotal. Presbytère, m. consiliu de preoţi carï assiste pe episcopii ; casa preotului de satü. Présbyiérianisme, prés-Inftér'iHtsme, m. sistemă , sectă, a pre^bitéranilorü. Présby iârien, enne, ad . pre.sbiteranü,proies tan te care nu recunnôsce autoritatea e-pisc pale, în Anglia. Presbytie, f. presbyopie, presbiopiă, vedere lung«i, op-pusü myopie, vedere scurtă. Prescience, f. presciinţă. Cunnoscinţă deplina de viito-riü. Si*, dice despre Dumne-deü. Prescriptible ? adj. prescriptibile, suppussü la pre-scripţiune. Prescription, f. prescrip-ţiune. Ştergerea uneï obligaţiuni prin lipsă de reclania-ţiune într’unü timpü legale. Prescrire, v a. a prescrie, ordina, porunci; că.ştiga prin prescripţiune. Se—, a şî impune obligaţiune ; a se prescrie, se perde prin prescripţiune. Préséance, f. dreptü de a precede,de a lua locümaï sus. Présence, f. presinţă, essis-tinţa într’unü locü determi-natü; aspectü. En—, în façia. Présent, m. presinte, darii. Les— de Pomone, fructele. Présent, e, adj. presinte, de façiâ, à—, acum. Présentable, adj. presin-tabile, care se pôte presinta. Présentateur, m. trice, t'.presintatorü,cellü cè se pre-sintă, cellü ce avea dreptulü së presinte la unü beneficiu. Présentation, f. presinta-ţiune, înf'âçisiare. Présentement , adv. în presinte,acum. 7'out—,chiarü in momentü. Présenter, v. a. a presinta, ofl'eri, infâçisia. Se—, a se presinta, a appa^é înaintea. Préservateur, m. trice, f. preservatoriü, care pëdesce de; m. remediü preservativü. Préservateur, m. cuptorü allü politorilorü, cà së ï fe-ré-câ de fumulü mercuriuluî. PRE PRE Préservatif, ive, adj. pre-servativü. care pëdesce de. Préserver, v. a. a préserva, pëdi de. Comp. garantir. Présidence, f. preşedinţii. Président, m. preşedinte. Présidente, f. aceaa care preséde, consortea preşedinte Juï. Présider, v. a. a presedé, li preşedinta ; v. n. u avé direcţiunea, supraveghia. Présides, I‘. pl. locu pentru con demn aţii la munco silnice în Ispania. Présidial , m preşediale, vecliiü tribunale contra de-cisiunile căruia se putea reclama in unele caşuri. Présomptif, ive, adj. héritier —, presuml.ivw, erede pre-uppusü, consideratü cà cellü maï de apprôpe moş-tenitorü Présomption, f. presum-ţiune, judecată, opiniune, ' fundată pe upparinţe, pe in-dicie ; \anilate. Présomptueusement , adv. după apparinţe, conjecturale. Présomptueux, eus?, adj. care annunţă présomption, 1 vd. vb., c.ire se crede pré multü,are opiniune pré înaltă de sine. Prespina!, e, adj. anat. as-şedatâ înaintea spineî dor-salî s. spinării. Presque, adv. apprôpe, maï maï, peu s'en faut. Presqu’île, 1‘. peninsulă. P r e s s a g e, m. a ppësa re, pre.s-siune, appësatura. Pressant, <*, ad}, appësà- t ^riü ; urginte, grabitoriü, grabnicü. Presse, f. machina de ap-pësatü ; imprimeria in generale, pressă.diurnali le,(presse périodiqueJ ; compressiune, strînsură, îmbuldelă. Pressé, ée, adj. appësatü, strînsü, îmbulditü, grăbita. Pressentiment, m. pr«-sintfrnîntü, presimţire. Pressentir, v. a. a presimţi. Presser, v. a. a appësa, strînge, grăbi. Se—, a se im-buldi. Pressier, >/>. laboratorü de tipografia care lucréda la machina cu braçie. [pësare. Pression, f. pressiune, ip- Pressiroskre, »». cu ros-trulü (ciocü) compressü, ap-pësatü. Pressis, m. succü cé ese din carne, din erbe, candü cine-va le stôrce, p. us. Pressoir , m. pres.soriü , téscü, machina cà së comprimă, së storcă, strugurii. Pressurage, ni. stôrcere de succurï prin appësatv. Pressurer, v. a. a stôrce succurï prin compressiune, prin appësare. a tescui. Pressurer, m. cellü cè conduce unü pressoir, vd. vorba. Prestance, f. menţinere, ţinere a corpuluï plină de demnitate, împunëtôre. | Prestant, m. unulü din j cănturite principali alo or- I ganatuluî servind de acordü. Prestation, f. preslaţiune, I facerea unuï juràmîntü :— PRÉ — 730 — PRÉ annuelle, ceaa cè se déto- i reşce annuale în natură. Les —sen nature, ceaa cè se dă soldaţiloru în campania. Preste, vd. Prompt, adroit. Prestement, vd. Promptement. [vd. Agilité. Prestesse, estremă iuţelă, Prestidigitateur,»), près- i tigitatorü, scamalorü. | Prestidigitation, f. près- ' tigitaţiune, scamatoriă. Prestige, m. prestigiu, ilu-siune produssă prin sortilegiu, fascinaţiune, amăgelă. Prestigieux , adj. prestigiosü, amagitoriü. Prestimonie, 1'. venitü af-iectatü penţru întreţinerea unuï ecclesiast.icü,unuïpreotü, fără titlu de beneficiu. Prestissimo, adv. mus. forte iute. Presto, adv. mus. iute. Prestolet, m. eccïesiasticü nestimatü, fără considera-ţiune. Présumable, adj. qare se pôte presuini, da cu socotéla. Présumer, v. n. a judeca prin inducţiuue; prin probabile, prin conjecture, a presuppune, da cu socotelă. fl présume de so)i crédit, eJlü are opiniune pré multü bună de creditulü sëü. Présupposer, v. a. a pre suppune prealabile, a şî închipui la începutü, conjecturer. Présupposition,f. presup-punere prealabile, dare cu socotéla. Présure, f. aiarü de în-chiăgatu lapte. Prêt, m. imprumutü, banï împrumutaţi; salariulü soldatului. Maison de—,casă de împrumutü. Prêt, e, adj. paratü, dispusü, gata (cu prep. à. comp. près de); apprôpe de, în pun-tulü. Prêtable, adj. care se pôle da eu împrumutü. Pretantaine, f. s. preten-tène, Courir la—, a alerga în tete părţile fără neces-sitate, fără scopü, fam. Prête-iean, vd. Négus. Prétendant, m. e, f. pre-tindinte, cellü cè pretinde unü lucru, aspiră la. Prétendre, v. a. a pretinde, cere cà unü dreptü ; susţină affirmativü, aspira la. Prétendu, ue, adj. pretinsü; presuppusü, indouiosü, falsü. Prête-nom, m. acella care împrumută numele sëü la cine-va intr’uà all'acere. Pretentène, f. vd. prelan-taine. Prétentieux , euse. adj. pretinsiosü, aflectatü, tru-lasiü. Prétention, f. pretinsiune; dreptü cè crede cine-va că are de a reclama, de a cere. Prêter, v. a. a împrumuta,, da eu împrumutü, v. n. a se întinde lesne. Se—, a se potrivi pentru, se învoi la. Prête-rendu,vd. / evanche. Prétérit, m. grain, prete-ntü, timpü trecutü, passé. Prétérition, f. ret. om-niHsiune simulată a lucrului însu-şî, de care se vor-besce. Şi pré ter mission. PUE — 731 — Préteur, m. pretorü, magistratei de justiţă in Roma ant. Préteur, m. euse, f. îm-prumutătoru, cellü ce împrumută banï. Prétexte, f. pretestă, unü vestimîntü la Rorn. anticï. Prétexte, m. pretestü, causa presuppusă, prilegiü. Pretintaille, f ornamentü lucratü în tăiăture, cè se punea la rochiele lemeelorü; fig. fam. usiôrie accessorie. Pretintaiiler, v. a. a pune pretintailles, vd. prec. Prétoire, în. pretoriü, locü unde pretorulü da justiţă, la R. anticï, astădî tribunalele judecătorului de pace. Préfet du —, acella care commanda garda imper a torului. Prétorien, enne, adj. pre-torianü, care ţine de pretorü; m. pl. soldaţiî carï compunea preşedută (garda) imperatorilorü romani. Prêtraille, f. popime, (term. injuriosü. Prêtre, m. preotü. Prêtres Je la mission s. lazaristes, missionarï din congregaţiu-nea luï St. Vincent de Paul. Prêtresse, f. preotiţă. Prêtrisse, f. sacerdoüü, preoţiă. Prétu re, f. pretură. Demnitate de préteur, vd. vorba. Preuve, f. probă, dovadă. En venir à la—, a verifica. Faire ses —es, a lace së se cunnôsca meritulü sëü. Preux, adj. ni. bravü, vitédü. Prévaloir, v. n. a preva*la, preţui mai multü, fi mal presus de. Se—, a sï face unü dreptü din. — Le part, pass. s’accorde toujours. Prévaricateur, m. trice, f. prevaricatorü, cellü ce trăda causa cè trebue së susţină, cellü cè fură baniï cè administredă. Prévarication, f. prsvari-caţiune, errôre contra déto-riele ce impune cui-va sarcina sa, furtü din baniï cè are cine-va încredinţaţi. Prévariquer, v. a. a pre-varic j, trăda causa cè tro-bue së susţină, lipsi la dé-torieïe sarcineï sélle; l’ura din baniï cè mănu^sce ; a commite malversaţiune iu eserciUulü funcţiuniloru publice. Prévenance, f. preveninţă, delicateţă, întimpinare de ceaa cè pôte plăce. Prévenant, e, adj. preve-ninte, delicatü, placutü, care predispune în modü favorabile. Prévenir, v. a. a anticipa, veni cellü dMntëiü, a trece înaintea altuia, appuca înainte; a preveni, preîntîmpina, a informa, însciinţa maï dinainte. [previne, preîniimpină. Préventif, ive, adj. care Prévention, f. previnţiune, acţiune prin care cine-va vine maï ’nainte îu eserci-tiulü dreptului altuia. Préventivement,adu. i re-vintivü, anticipatü, maï dinainte. Prévenu, e, adj. prevenitü, presuppusü culpabile, (vino-vatü) ; insciintatü. PRI — 732 — PRI Prévision,f. previsiune,prevedere ; presuppunere. Prévoirv v. a. a prevedé. Prévôt | m. personă pusă, propusă, cà së uibă grije, autoritate, direcţiune.Ofiiciariu insărcinatu cu inspecţiunea delictelorü ce se comitü în armată. Grand prévôt de France, magistratü care judecă delictele ômenilorü dela palatü ; în seci. 16 se numia prévôt de l’hôtel da roi. Prévôt des marcfuuids, ea-pulü municipale in Pari.s înainte de 1789, uére-cum primariulü, la maire, de a<-tâdï. Prévôt de Paris, primulü demnitariü din Paris, era capulü justiţeî, chef de la juridiction du Châtdet, şi ă nljla in-ioţitii d*i 12 arcaşi, hoquetons.— Prévôt de salle, professorü subordi-natü de scrimă. Prévôt a!, e, adj. de com-petioţa unuï prévôt. Prévôtalement, ado. fără reclamaţi une, fără appelü. Prévôté, f sircina, juridic-ţiunea, unuï prévôt, vd. vb. Prévoyance} f. prevedere. Prévoyant, e, adj. Hrevë-dëtoriü, care prevede. Prié,m învitatü 'a unü prăndu. Prie-dieu, m. pupitru unde cine-va se rôga luï Dunine-deü in genuehi. Prier, v. a. a ruga, se ruga de. Prière, f. rugăciune. Prieur, superiorü în unele monastere, stariţO. Prieure, f. stariţă. Prieuré, m. prioratü, mo-n.tsterû sub direcţiunea u- | nui stanţă séü uneï stariţe. Primage,m.prime, folosü cè se concede unuï câpitanü de uaviî commerciale. Primaire, adj. primariü, de începuturi; école—, şcolă e-lemintare, primariă. Primat, m. primatü, prelatü superiorü archiepiscopuluï. Primatial,e,arfj.de primatü. Pl. primatiau r. [primat. Primatie, f. demnitate de Primauté,f.premininţă, prima ordine, antëietate. Prime, f. prima oră canoni-cale, officiü cântatü attunci ; primă summà dată cà së în-curagecle uă alfarere. Prime; vd. Premier. Prime de Sé'jovie, lănă ispanică de prima calitate. De prime abord, udată, de îndată, înainte de tôte. De prime face, la prima vedere, à prime, la prim’j, luatü la primulü grad (à), căndu sunt maï inulte fin alg.). De prime saut, subiiü, de-uădată. Primer, v. n. a $iné primulü răndu ; v. a. a întrece. Primeur, f. primulü annu-tirnpü allü uuorü fructe, Ie-gmxiï; fig.primele sinţiminte. Prime-sautier, adj. care pricepe şi esprime ideale sélle iute; care se determină repede. Puc. us. Primevère, 1‘. plantă care înfloresce la appropiatulü primă ver eï. f de primii ier. Primicériat, m. demnitate Primicier, iri. primulü demnitariü allü uneï biserice. Primidi, m. prima di a de-cadiï republicane. PRI — 7:tt — PRI Primipilaire, >/i. s. primi pi le, primipilü. primulu ccnturiune în coortea romană. Primitif, ûv, adj. primitivii, cellü mai vechili. Couleurs — t-es, celle şep'e culori in caii se decompune lumina : rosiü. galbinü, portocaliü, verde, albastr, , indigo, vio-letü. Pr imiţi vement,«'/r.primiţi vü,originariü,delà inceputü. Primo, ude. vd. Premièrement. Primogéniture;vd. linele. Primordial, e, adj. primordiale,delà începutü,p)’i)»i/£/\ Ad v. primordiale.\\\.primitivement. Primulacé,ce,adj. assemine cu planta primevère. Prince,m.principe; cellü maï escellinte, ccliü d’antëiü. Princeps, m. édition—,ediţiune princpps, prirna ediţiune a unuï autorü anticü. Princerie, 1'. demnitate de principe, de primü dem nituri ü ecclesiasticü, de pri-rnicier. Princesse, f. prinripessă. Princier, ière; adj. de principe. 'iist. m. directorulü unuï collegiü communale. Principal, e, adj principale, care este din primulü randü, fundamintale, cellü maï importante, prima causa. Principalement,ad v. prin-pale, maï alessü, sur toutes choses, par dessus-tout. Principalité,f officiulü prin-cipaleluï, directorului, în-tr'unü colléüiii. Principauté, 1. principatü. Principe,)/!, principiü, origine, înccpuiü. Comp. élément. Principion, m. s. princi}à-cule, micü principe, princi-siorü, (iron.). Printanier,ière,cu/j. de pri-nuïvéra. Printanière, I. s. étoffe, materiă usioriü. Printemps, m. primavéra Prione,f.;:«f. insectă coleopt. : Priorité,('.prioritate,ăntietatc. i Prise, f. luare, appucare, mij-' locü de a lua ; dosa cè se ; iea, pune, de-uădată. Prisée, 1. estimaţiunea, preţuirea, obi* ctelorü carï tre-buescü vîndute la medatü. Priser, v. a. a face estima-ţiune, preţui unü luçru; face casü de; a lua tabacul Priseur, m. euse, f. cellü ce trage tabaeü. Commissaire —,commissü estimatorü,care preţuesce obiecte cè se vîndü la inventariü. Prismatique, adj. prismatica, de forma prismei, couleurs—s, culorï visibilï prin prisme. Prisme,m.geom. prismă. Solidü terminatü prin douë basï egalï şi parai lele. Prison, m. carcere,închisôre. Prisonnier, m. ière, f. deţi-nutu, închisü, condenmatü la închisôre; captivü, prinsü în resbelü. P riva t if,'ive, adj.gram. privaţi vü.care esprime privaţiune. Privation, f. privaţiune, lipsire de ce-va, lipsă de lucrurï necessarie, perdere. Privat ivement,a<7u. privativii. PRO - 7'M - HP. O Privauté, f. familiaritate es-tremă. Prendre de grandes —s, a şî lua mare libertate. Privé, rn. locü do plăceri. Privé,':e,arf \ privatü, simplu, particularii!, care nu este publicü; vd. şi apprivoisé. Privément, adv. în privatü, familiare, prietenesce. Priver, v. a. a priva, lipsi de ce-va. »^e—, a se priva, se lipsi, se absţine de. Privilège , m. privelegiü, dreptü, l'olosü esclusivü ac- l cordatü cui-va, prerogativă; ipotecă preferi bile altorü. Privilégié, ée, adj. privele-giatü,care se buccură de unü privelegiü. de folosulü esclusivü. Prix, m.preţu, valôre. .1 tout —.eu uerï-cè pretü. Au—de, in comparaţi une, eu prehilü. Probabilisme, m. probabi-lismü. Doctrina morale a o-piniunilorü probabili. Probabiliste, m. pârténü allü probabilismuluï, proba-bilislü. Probabilité, f. probabilitate, apparinţă de veritate, de a-devër.Comp. vraisemblance. Probable, adj. probabile, cu apparinţă de adevërü, ce pare adevëratü,s. fundat raţionale. Probablement, adv. probabile. Probante, adj. f. care pro-béda, dovedesce. Raison—, raţiune convingëtôre. En forme—, autenticù. Probatif, ive. «d/.probativü, doveditorii!. Probation , f. probaţiune, timpü de noviciatü, ucenicia. Probatique,«r/j. Piscine—, pisciuă (hasna) unde spëla victimele la Ebr., unde Ts. Chr.a tëmëduitü paraliticulü. : Probatoire, adj. Acte —, ; actü care probédkl,dovedesce, capacitatea unuï candidatüetc. j Probe, adj. probü, onesiü. j Probité, f. probitate. Dreptate a spiritului şi a inimeï. ; Problématique, adj. pro I blematicü, despre care se I pôte sustiné aflirmativulü şi negativulü, îndouiosü, eci-! voeü. 1 Problématiquement, adv. în modü problematicii, ne-, sigurü. j Problème,f. mat. problemă, j cesţiune de dissolutü, de dis- i legatü ; lucru difficile de pri- ceputü, de esplicatü. Proboscide, f. proboscide, trompa eler'anteluï. Proboscidien, enne, adj. f. eu proooscide. Procathartique,ar?j. pro-catarticü. Se dice despre causelfc manifeste a'e morbilorü. ProcidéjW.processü, rnersü, modü de a lucra, urmare. Procéder, v. n. a procédé, urma, lucra ; proveni, purcede. Procédure, f. processură, modü de a procédé în jus-tiţă, acte făcute intr’uă instanţă. Procédurier, m. ière, t. cuï place processura, impli-caţiunile (încureăturele). Procellaire, f. uă passëre marină care prenunţă, pre-vestesce, iu:*tune. PRO - - 7; 15 — PRO Procès, m. processif instanţă înaintea judecătorului pentru uă neînţelegere, judecată. Sans autre, forme de—, fără p;*eambulü, fără formalitate. Procès-verbal, | processü verbal >. Processif, ive, adj. cui plăcu processele, judecăţile. Procession, f. processiune, ■ cerimoniă religiosă ,• mersü solemne. Purcederei, pro- i ducţiunea eternă, a săntuluî Spiritü. Processionnal,m. carte de rugăciuni pentru cerimonie religiose. Şi processionnel. Processionnellemen', m. cu processiune, solemne. Prochain, e, adj. appro-piatü, din appropiere. Snst. m. appropele, seminele (în moral, chrest.). Prochainement, adv. in currindü, peste puçinü, bientôt. ! Proche, adj. de apprôpe, v*cinü. Cà prep., lingă. De —en—, puçinü cite puçinü, gradatü. Pl. proches, con-săngenî, rude. j Prochronisme, >/i. dată inesactà care pune evenimen-tulü pré multü în vechime, i Procidence, f. med. pro-cidinţă. dislocaţiunea uneï părţi. [matorü. | Proclamateur, m. procla- Proclamation, f. procla-maţiune:, publicaţiune solemne. Proclamer, v. a. a proclama, publica cu voce tare şi solemne, a divulga, publica. Proclitique, adj. şi s. pro- i cliticü, (vorbă) care şi dă accentulü vorbei următorii (gr;tm. grec.). Procombant, c. adj. bot. procumbinte, cădulu la pă-mîntü şi attingîndu-lu în parte. Proconsul, m. proconsule, gubernatorü cu autoritate de consule la R., commissariü allü Convenţiuniî învestitü cu putere dictatoriale. Proconsulaire, adj. de proconsul, vd. prec. Praconsulai, m. procon-sulalü, demnitate de proconsule. Procréation) f. generaţiu-ne, nascere. Comp. génération. [sce, enyendrer. Procréer, v. v. a genen, na- Procurateur, rn. procura-torü, unü demnitariü principale in republ. veneţiană şi Genua. Procuration; f. procura-ţiune (procură), putere cè dă cine-va altuia së lucrede în loculü sëü, in numele sëü. Procure, i. officiulü unuï religiosü care este procurorü, allü communităţiî sél e. Procurer, v. a. a procura, da, face së obţină (së dobîn-descă). Procureur, m. procurorü, officiariü de just iţă, astădî avoué ; — général, magis-tratü care esercită supremü (en chef) funcţiunile minis-teriuluï lăngă uă curte înaltă. La f. procurr.use, consôrtea procurorului. Procureur, >n. procura-trice, f. procurator ü, inves- PRO — T.M — PRO titü cu putere së lucrede pentru altulü. [reur. Procureuse, f. vd. procu- Prodictateur, m. dictatorü provisoriü nurnitü în ab.sinţa, în lipsa, consulilorü. Prodigalement, adu. prodigate, cu resipă. Prodigalité, f. prodigalitate, resipă. Prodige, m. | rodigiü, ell'eclü contra cursulü ordinariü allü naturel, minune. Comp. mer veille, miracle. Prodigieusement, adv. procligiosü, prin minune. Prodigieux, eu.se, adj. pro-digiosü, minunalü, vd. pru-diye. Prodigue, adj. şi sust. pro-digü, resipitorü. Prodiguer, v. a. a resipi, da cu prolüsiune. Proditoirement, adv. cu trădare, en trahison, (vech./. Prodrome, m. prodr mü, înainte-mergëtorü , "vaut-coureur. Producteur, m. trice, f. productorü, cellü cè produce. Productif, ive, ad . productif ; care produce unü căş-tigü. Production, f. producţiu-ne. producere ; proluugire. Produire, v. a. a produce, causa, da nascere ; a espune la vedere, la essame ; a introduce ; adduce unü folosü. Produit, m. produssü, product ü. Proéminence, 1*. înălţătură maï sus decitü celle din pregiurü. Proéminent, e, adj. pro- mininte, inàltatü maï sus decatü celle din pregiurü. Profanateur, m. trice, f. profanatorü, călcătorii de lucrurile să ntt*. Profanation, f. profanatiu-ne, călcare, nesocotinţă a cellorü religiôse, abusü de lucrurile rare şi pretiôse. Profane, adj. profanü, care este séü luci edă contra respectul ü détoritü lucrurilorü sacre. Cà sust. cellü cè uu respectă lucrurile religiôse. Profaner, v. a. a profana, nesocoti celle reügiôse. Profectif, ive, adj. Se dice despre averï provenite din successiunï delà ascindinţi. Proférer, v. a. a proferiy pronunţa, cu voce tare, a grăi. Profés, m. esse, f. care s’a consecralü une! ordinï re-ligiose. Professer, v. a. a professar recunnôsce manifestü, eser-cila uă arte etc. Professeur, m. professorù. Profession, f. declaraţiune publică ; professiune, funcţiune a vieţeî civili, meseriă. Professionnel, elle, adj. de professiune. Ex professo, adv. lat. ca unü omü care şl cunnôsce subiectulü. Professoral, e, adj. professorale, de profp.ssorü. Professorat, m. professorats. Profil, m. profilü, delini.i-ţiune a feçieï privită din la-terï. 0|>p. face, façia. Profi'er, v. a. a represin- PK01 37 — PKO ta in profilü, jumëtate façia. Profit, m. beneficiu, folosü, càstigü, gain, avantage. Profitable, adj. utile, care adduce unü folosü. Profiter, v. n. a se folosi, tirer de l'avantage, faire un gain. Profond, e, adj. profundü, arîîncü. Profondément, adv. eu profunditate, adîncü. Profondeur, f. adîneime. Prof on\îé9adj .(vaisseau— ), profundü, adîncü. Profusément, ad v. pro-fusü, cu risipă, pré multü. Profusion, f. profusiune, resipă. [copii, pui, fam. Progéniiure,f.progenituni, Progné, f. vd. hirondelle. Programme, m. programă. Progrès, ni. progressü, înaintare. [gressü, înainta. Progresser,v.n.a face pro- Progressif, ive, adj. pro-jp-essivü, care înaintédà eu incetulü. Pregression, t. progres-siune, mergere, mişcare îna-inte. Progressiste, m. progressiste, amicü allü progres-suluï, (neol.). Progressivement, adv. progressivü, din cè în cè. Prohibé, ée. adj. proibitü, oppritü, défendu. Prohiber, v. a. a întredice, proibi, oppri, interdire. Prohibitif, ive, adj. proi-bitoriü, care oppresce. Prohibition, f. proibiţiune, oppri re, défense, inhibition. Proie, f. préda, fig. victimă. Diof. Frmnr.~ Rfnn. Project if, ive, adj. proiec-tivü, care arunca. Projectife , f. projectile, corpü aruncalü prin wă putere, precum glonţulu. Projection, f. projecţiune, aruncarea unuï corpü greü,— de la sy//îere,represintaţiunea sferei pe unü planü. Projet, m. proiectă, planü, scopü, entreprisey dessein. Projeter, v. a. a proiecta, arunca înainte, intinde; a-sï face unü phinü. Se —, a se arunca, se întinde înainte. Prolapsus,m.merf. prolapsü relăssat, lărgire, a uneï părţi. Prolation, f. mus. prolaţiu-ne, durată a cântului pe uă silabă, vd. roulade. Prolégomènes, m. pl. prolegomene, amplă prefaţiune. Prolepse, f. ret. prolepse. Figură prin care se previnü şi se refelescü, se destrugü, dinainte obiecţiunî prevë-clute. Proleptique,«dy.werf. pro-leplicü. Se dice de frigurï la carï fiă-care accessü anti-cepe assupra precedinteîuî. Prolétaire, m. proletariü, cetăţianii pauperü, sâracü şi fără professiune lucrativă ; proletariatü. Prolétariat, m. proletariat, classea proletarilorü,/a classe prolétaire. Prolifère, ad/proliferü. Despre llorile allü cârorü centru produce alte llorï. Prolifique, adj. prolificü, nâscëtoriü, care pote nasce. Prolixe,adj.prolissü, dillusü, pré lungü, trop long, diffus. 47 PRO — 738 — PRO Prolixement, adv. pré întinşi! Prolixité, f. diffusiune, lungime pré multă în discursü. Pro!oguey vd. Préambule. Prolongation^. prolungire, delungire în timpu. Profongef f. arlil. funiă pentru manopere ; carruçià dé muniţiunî cu patru caï. Prolongement,m. prolun-gire, lungire, estinsiune. Prolonger., v. a. a prulungî, lungi, întinde, continui. Promenade, f. plimbare. Promener, v. n. a plimba. Se—, a se plimba. Promeneur , euse, adj. care se plimbă, [plimbare. Promenoir, m. locu de Promesse, f. promissiune, făgăduiuţă, obligaţiune de a plăti dată înscrissü. Prometteur,euse, adj.care promite din uşiurinţă. Promettre, v. a. a promite, făgădui.Conj.precum mettre. Prominence,f. promininţă, înălţîitură mai presus de celle din pregiurü. Tltima vertebră cervicale, ^minent. Prominent, e, adj.vâ. proé- Promiscuité, f. ammesticü confusü şi desordinatü. Promission, f. La terre de—, pamînlulü promissiu-niï, făgăduinţei ; fig. ţerră fertile. Promontoire, m.vd. Cap. Promoteur, m. trier, f. promotorü , care face së mergă uă allacere, I dă im-pulsü. Promotion, f. promoţiune, actü prin care principele re- dica pe cine-va la uă demnitate, la uă funcţiuue, lu unii gradü. Promouvoir, v. a. a pro-movi, redica la uă demnitate etc. [soudain. Prompt, e, adj. iute. Comp. Promptement, adv. iute, currîndü, avec diligence. Promptitude, f. celeritate, iuţelă. Comp. diligence. Promu, ue, adj. promovitü, înaintatü. Promulgation, f. promul-gaţiune, publicaţiuneu. uneï legï. Promulguer, v. a. a promulga, publica uă lege în formele cerute. Pronateur, in. şi adj. Se numescu douï muşchi dela partea anteriôre a braçiuluï. Pronation, f. anat. întôr-cerea palmeï în jeosü, către pamîntü; (mouvement de—). Prône, m. instrucţiune creştină, cé se face în tôte dumi-nicele la liturgiă în parossie; fig. dojenă. Hecommander quelqu'un au —, a dice despre cine-va lucrurï carï potü së-Iü facă a fî tractatü sever ü. [vd. prec. Prôner, v. a. face prône. Prôneur, m. cellü cè face unü prône, vd. vorba. Pronom,m.(/mm. pronuiae. Pronominal, e, adj. gram. pronuminale, reflessivü. Pronominalement, adv. cà verbü pronuminale. Prononcé, ée,adj. pronua-tatü, decisü, botâritü. Le— d'un jiigement,scnün\ià pronunţată de tribunale. m? — 73‘> — i>RO Prononcer, v. a. a pronunţa, proleri, (lirai). Se—, a se pronunţa, a esprime opiniu-nea sa. [tare. Prononciation, i. pronun- Pronostic, m. pronosticü, judiciü trassüdin inspecţiu-nea stelelorü, (astrol.); conjectură,dare cu socotinţă pentru celle cà se potü întîmpla. Pronostique , adj. pronosticü, indicatorii, arretătoru. Pronostiquery vd. Présa-gcr. Pronostiqueur, euse, adp pr en u n ţ ă t o r i u, p re ves ti to r i ü • Propagande,(".propagandă, respîndirea doctrinelorü u-nuï partitü politicii. Propagandiste, m. cel Iu cè lace propagande. Propagateur, in. trice, I'. I-ropagatoru, cellü cè propagă , respîndesce némulü sèü, uă opiniune Propa gation,t. propag;iţiu-ne,respîndire, reproducţiune. Propager, v. a. a propaga, i respîndi, multiplica prin pro- j ducţiune, adăugi. Se—, a se 1 respindi, dissémina, merge ‘ din apprôpe în apprôpe, se ■ adăugi, se reproduce. ! Propension, f. propinsiune, tendinţă naturale către unü puntü, inclinaţiune. Prophète, m. prophétesse, f. profetü, proorocii. Prophétie, f. profeţia, pre-dicţiune prin inspiraţiune, proorociă. Prophétique, adj. profe-ticü, de profetü.de proorociă. Prophétiquement , adv. profeticü, prin proorociă. Prophétiser, v. a. a predice prin inspiraţiune divină, prooroci, prevede şi predice. Prophylactique,^//. med. prolilacticüjpreservativü.oare pëdcsce de. S mt. I'. profilactică, tractatü despre modulü de a sï conserva sanètatea. Propice, adj. propiciü, care dă favôre, lavorabile. Propitiation , f. sacrifice, ri time de—, sacriliciü, victimă, cè se olferesce luï Diun-nedeü,cà së lü Iacă favorabile. Propitiatoire, adj. propriü a face propiciü, favorabile. Proplastique, adj. art—, arle de a face modele pentru tipare, pentru statue. Propolis, t. materiă resinôsa cè producü albinele, cire rouge. Proportion, f. proporţiime. Comp. rapport. La pl. dimensiuni. Proportëonalité, f. stare, condiţiune, proporţionale. Proportionnel, ellr, adj. math, proporţionale, în pro-}>orţiune. Moyenne — elle, media proporţionale, medii esalï aï proportiuniï, s. e. 2 : 4: 8. Proportionnelle, I. math. proporţionale,mărime în pro-I orţiune cu altele omogene. Proportionnellement , adv. prin proporţiune. Proportionnément, adv. proporţionatu, în proj>orţ. Proportionner, v. a. a pëdi proporţiunea şi cuve-ninţa nece^sarie, stabili uă justă relaţiune între lucrurï. Propos, m. propusü, di*- PRO — 740 — PRO cursu, vorbe ; à —,1a pro-pusü, cuvenibile ; à tout—, in totü momentulü ; mal à -, hors de—, candü nu se cuvine, făra raţiune ; de — délibéré, înadinsü. Juger à —, a socoti că este cuve-nitü. Proposable, adj. propuni-bile, care se pôte propune. Proposant,»*. propunëtorü; jmni protestante, care stu-diedă cà sè lia pastor, preotü. Proposer , v. a. a propune, pune înainte, cll'eri. Se—, a şi propune, avé în vedere. Proposition/, proposiţiune, condiţiune, ollertă. Popre, adj. propriü, p.irti-culariü, care este speciale pentru (mou propre, numele meü de familia), potnvitü pentru ; curatü, net, opj». sale. Proprement, adv. propriü, esactü ; in sensulü propriü ; curatü, cuvenitü, / ici. cu justeţă şi facilitate. Propret, tt<\ adj. curatü cu allectaţiune ; pré multü curatü. Propretéy t. curăţenia. Propréteur,m. propretorü, demnitariü care commanda in provincie cu autoritate de pretorü, in Roma antică. Propriétaire, adj. prorie-tariü. Propriété, f. proprietate, possessiune, dominiü, ceaa cé perţine essenţiale unuï lucru. Propulsion, f. propulsiune, impinsură înainte. Propylée, m. propileü, ves-tiblu, sala unuï templu, principale, peristilü cu columne. au Prorata, loc. adv. în prorata, proporţionale. Le prorata, y d. quote-part. Prorogatif9 ive, adj. care prolungesce timpulü datü an-tëiü pentru unü lucru. Prorogation, f. prolungire a timpului, întărdiare ; sus-pinsiune, délai, remise. Proroger, v. a. a prolungiy delungi timpulü luatü àntëiü, a amăna, întărdia. Prosaïque, adj. prosaicü, de | rosă ; fuj. vulgare. Prosaïquement,adv. pro-saicü. Prosaïser, v. a. a scrie îq prosă,face së fiă prosaicü. Prosaïsme , m. defectü, lipsă, de poesiă in versuri ; monotoniă. Prosateur, m. autorü care scrie principale, maï alessü, în prosă. [sccne. Proscénium,m.vd. Avant- Proscripteur,m. proscrip-tor,cellü cè proscrie,vd.urm. Proscrire, v. a. a proscrie, qondemna la morte fără forme judiciarie (la ant.),a depărta,alunga; aboli, desfiinţa. Proscrit, e, adj, proscrissü, essilatü ; departatü din usü. Prose,!’, prosă, opp. poésie. Prosecteur,m prosectorü, cellü cè dissecă şi prepară buccăţele anatomice pentru lecţiunea professoruluî. Prosélyte , m. proselitür convertitü la uă religiune, intratü în uă sectă séü partit. Prosélytisme, m. prose- PRO 741 — PRO litismü, ardôre de a facc pro-sel iţî. Prosodie, f. prosodiă, ver-siOcaţiuno. [de prosodiă. Prosôdique,eu//.prosodicü, Prosopalgie, f. med. neu-ral^iă a feçieï. Prosopograhie, f. ret. descripţiunea trassurelorü es-terne, a lisionomieî. Prosopopée, f. ret. proso-popeă. Figură prin care fa-cemü së vorbescă persône simulate, absinţi, lucruri inanimate. Prospectus, m. prospectü, programă, an n untü. Prospère, adj. prosperii, infloritoriü,ferice, favorabile. Prospérer, v. n. a prospera, merge forte bine, avé fericire, a reeşi, isbuti. Prospérité, f. prosperitate, ferice situaţiune, reeşită, is-băndă. Pl. eveniminte ferici. Prostaphérèse, f. dilfe-rinţă între loculü mijlociu al planetei şi locutü seu a-devëratü. Prostates, f. pi. anat. prostate, corpuri glandulôse lăngă vessică. Prosternation, f. proster-naţiune, umilinţă. Prosternement, »i. pros-ternaţiune, înjeosire înaintea altuia. se Prosterner, v. n. a se prosterne, câdé la piciôrele, se umili, se injeosi rugăn-du-se. Prosthèse, f. grava, pros-tese, adaussü de uă literă la începutulü vorbeî. Prostitué, adj. prosti- tuitü, devotatü mişelesce, a-vilitü printr’unü usü infainü; f. prostituită, femeă de vieţi degradată. Prostituer, v. a. a prostitui, degrada, face infamü. Prostitution , f. prostiiu-ţiune, acţiune de a se lăssa, se părăsi la impudicilate, la idoiatriă, (despre femeei. Prostration,f.prostraţiune, slăbiciune esscessivă, abattement. Vd. şi prosternation. Prostyle, m. şi a^/.prostilü. Se dice de unü edificiu care n’are columne decătu in façia. Protagoniste, m. protago-nistü, persôna principale în tragediei t.* antice. Protase, f. protase, partea unei poeme dramatire con-secrată pentru espo;=:iţiunea obiectului:gram.prima parte a uneï période. Protatique, adj. care nu se arretă decâtü in protase. Prote, m. impr. protü, ceJlü cè direge lucrările şi tace correcturele, correcteur. Protecteur,m.tvice. f. protectorii, appàratorü. Protection, t protecţiune, appărare, ajjutoriü, secours. Protectorat, m. protecto-ratü,demnitate de protectorii. Protée, m. proteü, care sï schimbă necontenitü formele. Protées, f. pl. bot. classe de plante apetalï. Si protêoidf's. Protégé, ée, adj. protectatü, appâratü, pusü sub protecţ. Protéger, v. a. a protectu, appăra, lua in appărare. Proterie, t. funcţiune de prote. PKU PRO Protestant,c>, ud . şi s. protestante. La inceputü luteranii, (liindü-câ protestassent, ia epoc.t luï C. Quiatn, J529, contră dieta dela Spira), pe urma calvinista şi anglicanii. Protestantismef >n. pro-testantismü, credinţa biseri-celorü protestanţi. Protestation, î'. protesta-ţiune, declaraţiune formale, înărturilu publicü, promis-siune. Protester, v. n. a protesta, declara publicü contra;v. a. a assigura positivîî, promite. Protêt, tn. protcstiî (uneî poliţe). Prothèse,f.protese, adaussü superficiale de uă parte la corpulü unianü iu loculü altei care lipsesce. Protocanonique,a//pro-tocammicü. Despre cărţile sacre recunnoscutc ca at:arî înainte de canônele bisericeî. Protochlorure, m. chem. protochlorurü, primulü grad de combinaţiune a unuîcorp simplu cu chloruru. Protocole, tn. protocolü, for-înulariü pentru redacţiunea actelorü publice. Processü verbale uneî conferinţe diplomatice ; preliminări. Protonotaire, r,i. officiariü dela curtea papeî, care prii-rnesce şi espediedă actele consistorielorü publice. Protosyncelle, >n. proto-*incelü, vicariulü unuï pa-triarcü séü unuï episcopü grecü. [tëiulü tipü, modelü. Prototype, ut. prototipü,8n- Protoxyde,i)i.r/^]ii. protos- >idü, ossidu care conţine cellü maï puçinü ossigenii. Protubérance, f. protube-ranţă , eşitură, inălţâtura, saillie. Protuteur, m. protutorü, care conduce allacerile uuuï minorü lara së fia tutorulü sëü. [Sust. m. folosü, vech. Prou, adv. «lestulü, multü. Proue, f. mar. prora, partea anteriôre a naviï etc. Prouesse, f. aclü de valôre; escesse, iron. acţiune de rîsü. Prouver, v. a. a proba,cerca; a dove li, a ti proba de. Provéditeur,//i.vechiü ma-gistratü in Veneţia. Provenance,!', cea* cé pro-viue dintr’unü locü, origine, sorginte. La pl. mërfuri carï provinü din uă t/*rrâ. Provenant,e,adj. care provine, decurge, vine din. Provende, f. provisiune de aliminte, inus. Provenir, v. n. a proveni, decurge, emana, deriva, se trjge de unde-va, résulta. Proverbe, ni. proverbiü. Proverbial, e, ad j. proverbiale, de proverbiü. Proverbialement, aiià. de arburï. Provîyner,v.a.a altoi vîrfuii tinere de viţă, de arburï; v_ PRO — 743 - PIU n. ţirj. a multiplica, .se multiplica. Proviii| m. viţă tînëra altoită. Province, 1'. provinçia, divi-siuno territoriale, opp. capitale. Provincial, e, adj. şi provinciale, din provinçiâ. Sust. >n. religiosü superiorü allü caselorü uneï provinçie. Provinciala t,m.demnitatea unuï canonicü ( călugării ) provinciale, care gubernă uă provinçiâ din ordinea sa. Proviseur,m.provisorü, capulü unuï liceü. Provision , f. provisiune, strîngere de lucrurï necessarie séü utili. La pl. epistole prin carï se conferesce cui-va uuü officiü, unü be-neficiü. Provisionnel , elle, adj. (traité—), fâcutü prin provisiune. Provisionnellement,arf v. provisionale,prin provisiune. Provisoire9adj. provisoriü, timpurariü , pentru câtü-va timpü, intérimaire. Provisoirement,adv provisoriü, timpurariü, interi-rnariü, nu definiţivü, nu lio-taritü. Provisorat, m. funcţiunile unuï proviseur, vd. vb. Provisorerie, f. sarcina unuï proviseur, vd. vb. Pro voc ateu r,m.frire,f.pro-vocatorü, cellü ce provocă, escilă, intërrila. Şi ca adj. Provocation, f. provoca-ţiune, escitaţiune,incitaţiune. Provoquer, v. a. a provoca, escita, întërrita ; a causa. Proxénète, m. prossenetü, samsarü, courtier. Proximité, f. prossimitite ; affinitate,rudeniâ de apprôpe. Prude, adj. care atlectéda unü aerü de înţelepciune şi de pudôre regulată, circun-spectă. Prudemment, adv.in modü prudinte, cu prudinţă. Prudence, f. prudinţă, prevedere raţionabile,opportună. Prudent, e, adj. prudinte, care scie së se porte după circunstanţe. Coin p. avisé. Pruderie, f. affectât iune de înţelepciune şi de reservă escesşivă in ceaa cé privesce pudôrea şi binecuveninţa. Prud’homie, f.probitate, înţelepciune, vech. Prud’homme, m. omü in-teleptü, cunnoscëtorü, es-pertü, omü de onôre. Conseil de prud'hommes, consiliü do patronï şi lucrători în părţi egalï, ca së judire neînţelegeri. Prune, f. prună. Pruneau, j»i. prună uscată. Prunelaie, f. locü plantatü cu prunï. [rată. Prunelée, f. prună saclia- Prunelet, m. cidru, vinü, de prune uscate. Prunelle, f. mică prună sël-bat, pupila, porumba ochiu luï, vd. pupille. [tieü. Prunellier, m. prunü sëlba- Prunier, m. prunü. Prurigineux , euse, ad j. med. pruriginosü. Prurigo, Y. med. prurigiue. Prurit, m. pruritü : gădili-turâ. PSEU PUA Prussiatef ni. chem. prus-siatü, sare din acidü prus-sicü. Prussienne; I. cheminée à la—, càminü micü de tinichea. Prussique, adj. prussicü. Califică uuü acidü estrassü prin dissoluţiunea sângelui şi combinatü cu ferrü. Ellü dă alba st r ul ü prussianü fbleu ele Prusse), fôrte vio-linte veninü. Şi acide cian-hydrique. Prytane, m. pritanü, ma-gistratü atenianü care jude-c.i alfacerile criminalT. Prytanée, m. pritaneü. Edi-ficiü destinatü pentru adu-nanţele pritanilorü, vd. prec. Psaliette, f. locü unde se esercită copil de chorü. Psalmistef rn. psalmistü, autorü de psalmi. Psalmodie, f. psalmodia, modü de a recita, de a căuta în biser. psalmii şi offi-ciulü. Psalmodier, v. a. şi n. a recita psalmi fără inflessiu-ne de voce şi pe aceaşî notă; a vorbi, canta, monotonü. Psaltérion, m. instrumentü de musică cu côrde de sărmă. Psaume, ni. psalmü. Psautier, m. culegere de psalmi, psalteriü. Pselaphe, ni. nat. insectă coleopteră. \ment. Psellisme, m. vd. bégaie- Pseudonyme, ni. şi adj. pseudoniinü, nume falsü. Pseudomantes, f. pl. petre false. [falsü. Pseudorexie, f. appetitü Psoas, m. Se dice de unii muschiü dela vertebrele lum-barie. • [a lemnelorü. Psoque, f. nat. mică insectă Psora, m. séü psore, (. vd. Gale. [leguminose. Psorafier, rn. bot. genü de Psorique, adj. psoricü (ri-iosü) Psyché, f. psicheă, mare o-gliiîdă mobile, care se pôte redica şi lăssa în cercevele. Psychologie, f. psicholo-giă. Partea filosofieï care per-tractédà de suffletü şi de facultăţile selle. Science de l'âme. [chologicü. Psychologique, adj. psi- Psychologiste, m. s. psychologue, psichologü, eru-ditü, învëtatü, în psichologiâ. Psychtique, adj. med. vd. rafraîchissant. Psylle, m. sérpe americ. ; domesticitorü de şerpi. Ptarmique, adj. ptarmicü. Vd. sternutatoire. Ptéropodes, ni. pl. classe de molusce eu piciôre înaripate. Ptène, m. vd. Osmium. Ptérygion, m. med. bubu-liţă, crescâ'ură. Şi ptery-gium. Ptyalagogue, >//. med. care provocă salivaţiune. Ptyalisme, m.mcd. salivu-ţiune. Pt ylose, 1. séü ptilose, pli -lose, căderea genelorü. Puamment, adv. rëü mi-rositoriü, (puţindü). Puant, e, adj. care mirôse reü, (pute). [urătu. Puanteur, f. mirosü fôrte PUD Pubère, adj. puberü, tinërü. Puberté, f. pubertate, etate nubile, de insuratü. Pubescence, f. pubescinţă, tuleiü allü vegetalilorü. Pubescent, e, adj. pubes-cinle, cu përü liuü şi scurtü, cu tuleiü. Pubien, enne, ad', delà os-sulü bassinuluï. Pubis, m. (pron. pe s), u-nulü din celle treï ôsse ne-numite. Public, blique, adj. publicü, obstescü : m. publicü, obşte. Publicain, ni. urendatorü de baniï publicï io Roma ant.; ômenï de affacerï, fa ni. Publication, f. publicaţiu-ne, scôtere in publicü, obşti re. Publiciste, m. publicistü, cellü cè scrie assupra dreptului publicü, assupra politicei. Publicité, f. publicitate, cunnoscinţă publică, notoriété. Publier,y. a. a publica, obşti. Publiquement, adv. in publicü, in deobşte, en public. Puce, f. purece. Pucelle, f. vd. Merye. Puceron , m. uă insectă emipteră. Puddler, v. a. a mestica fer-rulü topitü ca së devină grunji. Pudeur, f. pudôre, ruşine. Pudibond,e, adj. pudibundu, multü rusinosü, fam. Pudicité, vd. chasteté. Pudique, m. adj. pudicü, rusinosü. f. Vd. chaste. Pudiquement, adu. cu ruşine, cu pudôre. Puer, v. n. a mirosi urătu, (puţi). [pilârescü, frivol ü. Puéril, e, adj. puerile, co- Puérilement, adv. puerile, cà unü ccpilü. Puérilité, f. copilări'». Puérpérale, adj. f. med. fièvre—, friguri puerperalï. Puf, m. séü puff. înşelăciune de şarlatan ü. Pugilat, m. pugilatü, luptă cu pumnulü în gimnas. ant. Pu y il, m. s. ])uyiliste, atletü care se lupta cu pumnulü, la ant. Puine, m. unü arburelü. Puiné, ê<>, adj. şi sust. năs-cutü după unulü din Iratiï seï. Puis, vd. Ensuite, après. Puisage, m. scôtere de apa. Puisard, m. bas.sinü pentru apele inutilï. Puisatier, m. sapâtorü de făntăne (puţuri). [fântână. Puiser, v. a. a scôte apă din Puisque, vd. Parce que. Puissamment, adv. puţin te, cu putere, forte multü. Puissance, f. putere, autoritate, influinţă ; facultate. Puissant, el adj. putinţe, puternicü, forte bogatü. Puits, m. fântănî, (puţu). Pulicaire, adj. med. Se dice de Irigurï carï producü pe pele mice pete roşie. Pullulation, f. multiplica-ţiune abundante şi repede. Pulluler, v. a. a multiplica în abundanţă şi în puçinü timpü (de insecte şi plante). Pulmonaire, adj. plămă-nare, care ţine de plămâni. Pulmonie, f. meci. ftise plă-mănare, bolă de plămâni. PIN — 7 iti — PUR Pulmonique , adj. med. plâmânicü, bolnavü de plămâni. Pulpation, f. reducţiune in pulpă, vd. urm. Pulpef 1’. pulpă, substanţă câroôsâ şi môle a fructelorü. Pulpe cérébrale, parie môle a cerebruluï. Pulper, v. a. reduce, preface, în pulpe, vd. prec. Pulpeux, euse, adj. bot. pulposü, môle si cfirnosü. Pulsateur, m. trice, f. pul-satorü, care produce bătaia de pulsu. Pulsatif, ive. adj. med.) ,6alternent—), pulsativü, dure ros ü. Pulsation, f. pulsaţiune, bălaia de pulsü. Pulsimètre, m. instrum. pentru a mesura iujéhi pulsului. Pulsion, f. fis. pulsiune, pro-paijuţiunea mişcării intru’unü mediü licidü, precum aerulü. Pulvérin , m. pulbere de puşca fôrte lină. pentru li-ti.ii . Pulvérisation/, pulberatü, prefacere in pulbere. Pulvériser, v. a. a pulbera. preface in pulbere; a nimici. Pulvérulent, e, adj. pul-verulinte, care se preface lesne in pulbere. Pulviné, ce, adj. bot. divisü in brasde. Pumicin, ni. pumicinii, oliü de palmü, de curmalü. Punais, e, m. şi adj. eu nasulü de rëü mirosü. Punaise , f. péduchiü de lemnü. Punaisie, f. med. morbür bolă, de punais, vd. vorba. Punch, m. punch. Béutur» din ciaï, rachiü, apă şi sacharü. Punique, adj. punicü, car-taginesü, foi—, rea credinţă. Punir, v. a. a pedepsi, châtier, infliger la peine. Punissable, adj. punibile, de pedepsitü. Punisseur, adj. m. şi sust. pedepsi toriü. [dépsâ. Punition, f. puniţiune, pe- Pupillaire, adj. de pupilü, de copilü Unutü sub tutelă s. epitropiă. Pupillarité, f. timpü cândü unü copi ü minorü stă sub epitropiă. Pupille, m. pupilü, minorü care stă sub epitropiă. Pupille, f. pupilă, porumba ochiului, (mai alessü cerculü pupilei), vd. prunelle. Pupitre, m. pupitru, mobile pentru scrissü, pentru a pune cărţi, note de musică. Pur, e, adj. purü, curatü. Pureau, m. partea olanelf care stă in affară pe coppe-rişiu. |frecate. Purée, f. le^umî ferte şi Purement,rtf/i’.purü,curatü. Pureté, f. puritate, curăţenia. Purette, f. pulbere, nisipü, cé se resipesce peste scriptură. Purgatif,purgativü ; m. remediu care purifică. Purgation, f. med. purili-caţiune, curăţire prin purgative. Purgatoire, m. purgatoriu. Locü de espiaţiune a suffit*-, telorü. PL'Ş — 7 il — PYR Purge, i’. pra*e,/ow«Jîe. Putput, rn. vd. happe. Putréfactif, ive, adj. care face së putredéscâ. Putréfaction, f. putredire. Putréfier, v. a. a iace >ë putredéscâ. Putride, adj. putredü. Putridité, f. putrediciune. Puy, ni. dial u, vech. Pycnite, J. picnità, petră forte désa. Pycnotique, adj. picnoticü, propriü se îndesésca umorile. Pygmée, rn. pigmeii, forte piticü. Pylore, m. pilorü, orificiu internü allü stomacului. Pylorique, adj. delà pylore, vd. prec. | puroiü. Pyorrhagie, f. curgere de Pyose, f. suppuraţiune a o-chilorü. Pyracanthe, m. unü ar-burelü spinosü. Şi baissait ardent. Pyramidal, e, adj. piramidale, in forma piramidiï. Pyramide, 1. piramide, so-iidü compusü de triunghiuri car! aü vîrfulü commune. Pyramider, v. n. u forma PYPi — 748 — PYÜ piramide, [forma pirainid.il. Pyramidoïde, m. solidü*în Pyranga, m. uă passëre silv. Pyrauste, fluturü cè attrage foculü. Pyrène, f. ua mică nucă. Pyrèthre, m. rădăcină me-dicin., speçia de camomilă. Pyrétique, adj. med. bunü contra friguri. Pyrétologie, f. med. trac-tatü de frigur. Pyrexiejf.merf. Irigurï simptomatice, stare febrile. Pyrique9 adj. de focü, care privesce la focü. Pyritef f. chem. pirită, sul-furü metalicü nativü. Pyriteux, euse, adj. denatura piritei, vd. prec. Pyrole, 1‘. but. uü planta a-stringinte. Pyroligneux , euse, adj. pirolemnosü. Acide—, acidü acetosü. Pyrologie, f. pirologia, tractatü despre focü. Pyromaquej adj. pierre —, cremine de puşcă. Pyromètre, m. fis. instrument cà sô înësuramü di-lataţiunile produsse de acţiunea focului în corpurile solide. Pyronomie, f. arte de a regula diversele gradări ale locului. Pyrophanefadj. (pierre—/, transparinte la focü. Pyrophorey m. pulbere ap-prinsă. Composiţiune che-micăcese apprinde la aerü. Poudre faite avec de l'alun et de la farine, qui s'enflamme à l’air. Pyroscaphe, m. nave cu vapori, vaporü. Pyrotechnie, f. pirotech-niă. Artea de a face usü de focü si a lü direge. Pyrotechnique , adj. si sust. f. pirotecnicü, pirotccli-nică. Pyrotique, vd. Caustique. Pyroxène, m. minerale cè se gësse>ce în tërrime plutonice, în produssele vulcanice. Pyroxyley m. vd. fulmi-coton. Pyrrique, f. şi a lj. f. dantü militare allü Grecilorü. In-ventatü de Pvrrliu. Pirrhonien, enne. adj. şi sust., seclatorü allü luï Pyr-rbon. Pyrrhonisme, m. pironi-smü,scepticisme. Doctrina luï Phrrhon, care se îndouia d«-spre totü. Pithagoricien, ienne, u f. capsula plan- telorü de genulü muşchiului. Di min. din pyxicle. [plante. Pixins, m. bot. speçiâ de Q, Q, rn. q. una din consnnanţi. — On le prononce ke d'après la nouvelle appellation. Quadernes , m. pl. tôte patruri’e la jocurï de balle. Td.şi carme*. Quadragénaire,adj. care c nţine 10 unitàtï: de 40 anni. Quadragésimal, e, adj. care ţine de păressimu, de postulă Pascilorü. Quadragésime, f. prima duminică a postului mare, dimanche de la—. Quadrain, vd. Quatrain, Quadrangulaire, adj. cu patru ănghiuri. Quadrangulé, ce, adj. bot. vd. prec. Quadrat, m. impr. buccată de metalü cà së forméde îdbele. Quadrat, m. astr. (— aspect), posiţiunea a doue planete distanţi de 90 grade între dînsele. [dratü micü. Quadratin, m. impr. qua- Quadratique, adj. relativă la pàtratü. Equation —, e-cuaţiune de allü 2-lé gradü. Quadratrice, geom. curbă inventată de anticï, cà së aj-jungă la patratura approssi-rnativă a circunferinteï. Quadrature,f.^om. patratura. Reducţiunea geometrică a uneï figure curbilinie la unü pătrată ecivalinte cu suprafaçia acestei curbe ;— du cercle, căutarea unuï pătrată ega'e cu ună cercü datu : astr. vd. quadrat. Quadrature , f. (pron. Koua...) uniune de buccăţe cari facü se mérgâ acele u-nuï cadrante (la orolog.). Quadricapsulaire , adj. bot. cu patru capsule. Quadridenié, ée, adj. bot. cu patru dinţi. [triennal. Quadriennal, e, vd. Qua- Quadrifide, adj. oot. împărţită în patru incisiunï adince. Quadriflore, adj. bot. cu patru florï. Quadrifolié, ce, adj. bol. cu patru foiţe. Sust. m. este quadrifolium. Quadrige,m.patrigiû. Carrü antică cu patru caï. Quadrijugué, ée, adj. bot. (feuile—o),cu patru perechie de foiţe. Quadrijumeaux, sust. şi adj. m. pl. anat. celle patru tubercule asşedate în lun-gulû mëduveï. Quadrilatéral, e, adj. pa-trilaterale, cu patru laterï. Quadrille, f. cadrilü. Quadrille, f. trupă de că-larï din acel’asï partitü la eserciţiele nobililorü vechï (la tournoi). Quadriloculaire, adj. bot. cu patru locuri, séû logiuru or AL :.o - QUAK Ouadrinôme, m. aly. poli nomii de patru termini. Quadriparti, e, adj. bot. divisü în patru. Quadriphylle, adj. bot. eu patru foiţe. Quadrirème , adj. patri-remü, cu patru îopete. Quadrisyllabe, rn. si adj. gram. vorbă de patru silabe. Quadrivalve, adj. bol. cu patru valvule. Qtiadriviumy rn. divisiunea superiôre a cellorü sépte avţi în evulü mediü. Ka conţinea : aritmetica, geometria, astronomia şi musica. Quadrumane, adj. şi sunt. patrumanu. Despre animalï carï aü mane, precum o-mulü, şi piciorele conforme mâneloru. Quadrupède, m. şi adj. patrupedü. cu patru piciôre. Quadrupley m. şi adj. îm-pătritu. Monnetă de aurü is-panica (double pistole), 80 fr. Quadrupler, v. a. a împătri. Quai, m. mârginariü de pétra în lungul ü unui rîuu, că së oppréscâ revărsările. Quaiche, f. mică nave cu uă punte. Quaker, m. séü quacre, membru uneî secte religiôse, quakerisme, din Anglia şi îStatetc-tJnitc. La fem. qua-heresrc. Qualificateur, m. teologü însărcinata së essaminede cărţile puse la indice (în QIspania). Qualificatif, ive, adi. şi sttsf.calificativii,care califică. Qualification, f. califica- ţi une, attribiiţiunea unei cu-lităţî, unü titiu. Qualifié, re, adj. calificat», determinatü, avîndü unü titlu onorabile. Qualifier, v. a. a califica, arrêta calitatea ; attribui un# titlu. Qualité, f. calitate, inodu de a fi, proprietate, însuşire. Quand, adv. căndu : — , — môme, — bien même, cu tôte că ;—et—, cu, în acel’aşî timpü cu. Quanquam, m. oraţiune latină pronunţată în publicü. Quanquan,m. sgomot vanii. Quani,adv. (tot-déuna quant à’ catü pentru, .^e tenir, se mettre sur so)i quant-à-soi (séü tenir son—à-soij, a lua unü aerü mândru. Quantes, adjA. pl Toutes et—fois, séü toutes fois et —que,tot-déuna cândü, vech. Quantième, m. allü catelé; sust. t\ dată, epocă. [ţime. Quantité, f. cantitate cătă- Quantum , m. (lat. càtü) quantum, uă cantitate de-termniatâ. Quarantaine, f. nurnërü de 40; carantină, lazaret' In lot. giroflée—, s. simplu quarantaine, vd. violier, giroflée. Quarante, nun). patrudecï. Quarantie, f. tribunale de patrudecï in Veneţia. Quarantième , adj. allü patrudecilé.Cà sms/.parte al i -quotà. Quarderonner, v. a. a rü- tundi vîrfurile ascuţite.[drea. Quarlet, m. aeü mare, un- OUAR — 751 — nl'AT Quart, m. cartü, st'ertü. Médire du tiers et du- -, a vorbi rèü de totă lumea. Quart, m. mar. garda na-viï pentru timpü determinată;/—de lient—,de rumbj, liniă care disf-arteunü cartă pe bussolă. Quarré, vd. Carré. Quarrure, vd. carrure. Quart-de-cercle, m. instrumentă de matern. Kste cartulă cercului di visu în grade. Quart-de-rond,)/!, archit. ornamentă de ună cartă de circunferinţă. f de oră. Quart-d’heure, rn. cartă Quart,e, adj. vd. quatrième. Quartaine, f fié vrei, fri- guri quartane. [de 4 anni. Quartanier, >n. mistreţii. Quartation, f. s. inquartation, ammestică de ună cartă de aură cu trei carturi de argintă, vd. inquart. Quart aut, m. vassü care conţine a patra parte dintr’unü modKi ; mesură, cam 00 litres. Quarte, f. vechia înôsura de :2 pintes. In mus. intervalù de doue snnete şi jumëtate. Quartenier,vd quartinier. Quarter, v. n. scrim. a redica corpuhï sëu din liniă. Quarteron, onne, adj. născută dintr’ună a'bă si uă mulatră, séù din contra.Sust. m. pondu de unu cartă de livră. Quartidi, mf a patra di a decadiï, în calend. republic. Quartier, m. cartü (sfertü); suburbe (mahala), quartirü de soldaţî. .4—, la uă parte. Quartier-maltre, m. ot- ficiariă însărcinată cu soco-telele unuï corpü de armată. Quartier-mestre . altădată mareşalele lăcuinţeloră unuï regimentă de călărime streină. Comp. maréchal des Luqis. Ou artile, adj. m. asprei—, aspectulă a doue planete depărtate între dinsele de unu cartă allă zodiacului ((.Hl grade); vd. şi quadrature. Quartinier, m. officiariü de orasiü prepusü la îngrijirea uneï suburbi. iu-Quarto, m. impr. in quarto, formată unde cola è îndouită in patru foie seu 8 pagine. Quartz, m. quart/., substanţă minerale forte dură a cuï base este silicea. Quartzeux, euse, adj. de natura quartzuluï. Quasi, adv. apprôpe, maï maï, il ne s'e)i faut us. [faui. Qi’ignon, m. codru de pan.*, Ouillage, m. Ih-mt de dn ptû cè plătia navea commerciale pentru p;*inn sa intrare in porturile Francieî. Quille, f. lunyü lemnü care rnerji'e dela prora naviï păne. la pupe, si ï servesce că fundamentă ; chegh. Qui'ié, tu. unü morlrü allü viţeî. ţ)ui ?er, v. n. a oclii spre a pune chelia cellü maï ap-pi'ôpe de bilă ; a nsşeda chelele lovite; a oclii unü o-biectü. QuiÜette, f. firü de rogosü cè se sădesce cà alîoiü. Quillîer, m.spatiulù pătrată în care se. assédia cheirlele. Quülon, m. cruce la rnane-rulü săbiei. Quina, m. vd. quinquina. Quinaire, adj. Se dice de unü numeră di vi si bile prin 5. Quinaire,m.medalif; de ce11ă maï micu nv delü. Quinaud, e, adj. conl'usă, ruşinosă,ti ind-câ n’a reesitü. Quincaille, f. totü fetulu de unelte de ferrü séü de cupru. Quincaillerie, f. mérfa de ferrü s. cupru, marchitaniă. Quincaillier, m. m.-rchi-tani'i. vs QU1X or ix Quinconce) m. plantaţiune, sădire, de arburï dispuşi în patratü, cà tabla schahuluï. Quindécagone, m. geom. figură cu 15 laterï. Quindécemvirs, m. pl.magistraţi la K. ant. însărcinaţi cu celebraţiunea jocurilorü. Quinej f. lovitură la table care adduce douï cinci; com-binaţiune de cinci numere luate împreună la loteriă. Quinéj ée, aclj. bot. dispusü in cinci pe acell'a.şî planü. Quinette,f. ţessătură de lănă. Quinine, f. (Kinci-kina, é-corce des écorces), quinină, substanţă alcalină estrassă din quinquina, vd. Cincho-nine. Quinola, rn. numele unuï va-letü la joculü de rever si. Quinquagénaire, adj. şi sust. în etate de 50 anni. Quinquagésime, f. duminica precedinte primei du-minice a postuluî mare. Quinque, m. quintetu, buccată d? musică cu cinci părţi. Şi quintetto. Quinquennal, r, adj. de cinci anni. Quinquennium, rn. cincen-niü, cursü de 5 anni, vech. Quinquerce, rn. cinci spe-çie de luptă în care trebuia së învingă atletulü într’uă di, cà së capete premiulü. Quinquérème, f. galeră cu 5 răndurî de lopeţe. Quinquet, m. lampă cu una séü maï multe lumine. Quinquina, in. quinquină, côje de unü arbure Peru-vianü, vd. quinine. Quint, m. a cincia parle dintr’unü totü. Quintadiner, v. n. mus. a nu da sunetü curatü. Quintaine, m. paru de ma-negiü, contră care se eser-citédâ së alerge cu lan ci a, së arunce săgete. Quintal, m. greutate de 100 livrquintal métrique , pondu de 100 kilogr. Quintan, rn. figură de omü călare la manegiü, pentru eserciţecu armele, xd.faquin. Quintane, culj. fièvre —, friguri albe cari revin ü la cinci dile. Şi fièvre quinte. Quinte, f. mus. cintă, inter-valü de cinci note consecutive. Vd. şi caprice, bizarrerie. Quintefeuille, f plantă 10-saceă cu cinci foie. Quintessence, f. quintes-sinţă, substanţă eteriană ; ceaa cè este principale într’unü lucru. | finer. Quintessencier, vd. liaf- Quintette, f. s. quintetto, quintet, buccată mus.de cinci părţi, maï scurtă decătu quinque. Quintetti, rn. vd. prec. Quintetto, m. vd. prec. Quinteux, euse, adj. sup-pusü la capriçie, fantasticii (ciudatü). Quintidi, m. a 5-a di a de-cadiï în calend. republicanü. Quintil, rec. Quipos, m. pl. si oră înnodată, care servia de scriere în Pérou sub regiî Inca. Quiprocoj m. vd. méprise, malentendu. Quis, m. chem. speçiâ de pirită (marcassi(e) de cupru. Quiscale, m. passëre sil-vanâ de America. Quittance, f. cilanţă, in-scrissü câ s’a j.Iâtitü summa. Quittancer, v. a. a da cita nţă. Quitte, adj. quitü, liberatü de ceaa cè era détoriü. Vd. s'acquitter. | uerï-ce détoriâ. Quittement, adv. liberü de Quitter, v. a. a părăsi, délassa. Comp. abandonner . Quitus, m. încheiarea soco-teleï, după cè .s’a plâtitü. Qui-va-là, cine este? Strigătulu une! persône care se teme de surprindere. Qui-vive , cine è accolo ? Strigătulu uneï sentinele. Quoailler, v. n. a mişca ne-contenitü coda (despre caïi. Quoi, pron. cè, cè lucru V Xi — ni qu'est-ce, niciunü lucru. Quoi, inierj. ce ! Esprime mirare, măniăetc. Quoique, conj. deşi, cu tôte că, bien que. Quoi que, indef. uerï-cè. Quolibet, m. quolibet, joeü de vorbe triviali, mojice . Quote-part, f. parte ali-cotă cè trebue plătită, s. prii mită . Quotidien, m.ienne,î.adj. totidianü, de tôte dilele . Quotient, m. aritm. cătu, resultatulü împărţirii. Quotité, f. summă lissă, determinată, la care se redicâ fiă-care parte aliquotâ. Quotter, v. n. a se imbucca, intra. Se dice la orolog. de posiţiunea unuï dinte de rô-tă, care intră în scobitura ulleï rôle (quottonent) . Quouiya, m. iepure de casă (acouti) american ü. R R, )/». r, una din cousunanţi. Masc. suivant l’appellation ancienne, erre, iem. suivant l’appellation moderne, re . Rab, m. speçiâ de çiterâ la Ebreiï anticï . Rabâchage, m. s. rab‘tellement, repetiţiune de?gustâ-tôriâ şi inutile, fam . Rabâcher, v. n. a reveni, se întôrce la timpü nepotri-vitü : repeti addesé şi inu- KAB ‘>(3 — il AC iile acel’asï lucru, fam . Rabâcherie, f. scriere plina de repetitiunï desgi.istătorie. Rabâcheur, m. e\isey f. cellü cè desgustedă prin re-petiţiunile selle inutili . Rabais, j/?. scăderea valorii; rabatu,scădemînliî din pretü. Rabaissement, m. injeo-sire, scădere, diminuţiune, umiliulă. Comp. ravale- iiK’ilt. Rabaisser, v. n. a lassa in jeosü, injeosi, diminui. Vd. abaissry, ravaler. Rabans, m. pl. mar. Imaturele vergelelorü carï .susţinu ve!He, pândele. Rabat, m. buccată de pândă cè porta ecclesiasliciï la i:îtü, şi care descinde pe peptü. Rabat-joie, m. necasü care vine sé turbure buccuriă . Rabattre, a. a. a da jeosü, face së descind», (dobori). Rabbin, rn. rabbin. Rabbînage, m. studiü in cărţile rabbinilorü. Se dice prin denigraţiune. Rabbinique, url/.rabbinicü, de rabbin . Rabbinisme, m. doctrine, scripte, aie rabbinilorü. Rabbiniste, m. cellü cè stu-diéda în cărţile rabbinilorü. Rabdoïde, ad. bot. în forma nueleï. Rabdologie, f. calculü aritmetică prin nuele, pe carï, suntscrisse numerele simple. Rabdomance, t'. rabdo-ïiKOicic, pretinsă devinaţiu-ne, ghicire, prin usulü de unele. i Rabelaisien, cnne, adj. j care este in gustulü luï fia-belais. Rabêtir, v. a. a bestia, îndobitoci ; v. n. a deveni bestiă. [rai’c. Rabiole, f. -vd. rave, chou- Rabique, adj. s. rabien, de turbare (in med.). Râble ,?n. vatraiü de brutăriă. Râble, m. partea unorü patru pedï care se întinde delà umerï 111 jeosü. Râblu, ne, adj. eu uir.erï largi, vd .prec. Rabonnir, v. a. a face maï bunü ; v. n. a se face maï bunü. Rabot, n\. bardă. [barda. Raboter, v. a. a applăna cu Raboteur, m. cellü cè lu-credă cu barda. [durosü. Raboteux; euse, adj. 110- Rabougri, ie, adj. micü de statură, rëü conformatü. se Rabougrir, v. r. Se dice de plantele carï mi se dis-vôlta. Rabougrissement, nu starea uneï persône séü lucru rëü conformatü, (pocitură). Rabouillère, f. cavitate puçinü profundă, unde se re-tragü iepurii de casă. Raboutir, v. a. a pune, côsse, margine Jăngă margine buc-căţî de matni-iă, pop. Rabrouement, ni. respingere a uneï persône care ne vorbesce etc. Rabrouer, v. a. a respinge cu ruditate, tracta rëü,/am. Racages, ni.pl. mar. glonţe de iemnü înşirate pe frin-i;hie. Il AC hac Racahout, m. leculă compusă analeptica. Racaille, i. mojicime, vd. rebit f. Racambeau, m. mur. i-nelü, alca, la wrgeaa pândelor ù. Raccommodagey m. re- paraţiuue, dregere. Raccommodement, m. vd. Hcconciliation, rucou-tremcut. Raccommoder, v. n. a répara, drege: împaca.correcta. Raccommodeur, ni. euse, f. care reparti, drege. Raccord, ni. potrivire, vd. raccorde,'. [vire. Raccordement, m.potri- Raccorder, v. a. a stabili legătura intre doue părţi ale uneï opere, carï nu sunt in armoniă, a potrivi. Raccourcif ie. adj. scur-tatü, pré scurtü. lût—, pe scurtü. Raccourcir, v. a. a scurta. Se —, a se scurta. Raccourcissement, m. scurtare. R accours , m. strimta re, stringere (a pos.tavuluï). Raccoutremen}, vd. liuc-com modemeut. Raccoutrer, vd. liacccnn-modcr. recoudre. -s-i Raccoutumer, v. n. a se deprinde denouü (se reo-bicïnui). . Raccroc, m. (cou)> de—/, intimplare, lovitură, unde este maï multü norocü, deçà tü abilitate. Raccrocher, v. a. a anina, acaţa, denouü. | Race, l. ginte, némü. lotü : Ci- vine din aceaasï lamilia. i Rachalander, v. u. a procura dniouu cumpărători ( in uşierii». Rachat, m. rescumpârarc, rediniţiime. Comp. délivrance. Rachetable, adj. cè are cine-va dreptulu se cumpere înderëtü. se. resctimpere. Racheter, v. a. a cumpăra îndërétü, denouü, a rescum-păra. Rachialgie, \\ med. durere vertebrale, de spate. Rachidien, cnne. adj. care ţine de columna vertebrale. Rachis, m. columna vertebrale, spinare, spate. Rachisagre , m. reumatism ii la spate. [cocoşiatu. Rachitique, adj. racbiticu, Rachitismey m. curbatura spinării şi cellorü maï multe din ossele lungi, moliciune a ôsselorü, cocoşiare. Racinage, m. zarznvatu; de-cocţiune de 1‘oie denucu şi coji de nucă,pentru văp.sea. [bârnă. Racinal, tn. grin *ă mare, Racine, I' rădecină. Racine-vierge, I'. vd. sc-'kh Xot re-Dame. Raciner, v. n. a începi* se scotă rădecine (altoiulü), v. a. a culori, . văpsi, cu tintură de Ducă. Rack, m. séü cira- h, liquôre spirtôsa cè se estrage din ore/ü ferinintatü etc. Raclage, tn. radere. Racle, f. radëtôre, p. us. Racle-boyau, ni. rëü căn-tătoru cu instruminte. HAI) — 758 — KA 1> Raclée, f. bătaia, păruălă, Racler, vd. llatisser. \pop Racleur, m. rëü cantâtorü cu vnrina. Racloir,m.radëtôre, instr. de railuitu. Racloire, f. scândură pentru a rade suprafaçia uneï baniţe pline cu grăiî. Raclure, f. radere, radëtura; ceaa ce cade la rădătură. Racolage, m. luare de 6-menî pentru serviţiulu mi-lilare. Racoler, v. a. a strînge ô-menî pentru serviţiulu militare : fig. a strînge. Racoleur, m. strîngătoru de ômeiiï pentru serviţiulu militar»'. [vesti. Raconter, v. a. a narra, po- Raconteur, m. euse, f. nar-ralorü, povestitorü. Racornir, v. a. a face së se strîngă şi së devină tare. Racornissements .strin-snra şi intărelă precum cor-nulü. R acquit, )». despăgubire. Racquitter, v. a despăgubi de celle perdu te. Se—, a re-căstiga ceaa cè se perdusse. Rade, f. întindere de mare înaintată în uscat ü, şi care servesce navilorü de adă- ; po.stü. ; Radeau, m. podü de lemne I cà së trecemü apa. Rader, v. a. ma r. a pune , unü bastimentü la adupostü. j Radeur, m. mësuralorü de sare Radiaare, adj. dispusü in rade. Saut. /1. classe de vermi marinï fosforescinţi. Radial, e, adj. radiale, delà radiü, vd. radins. Radiant, adj. radiante, care aruncă rade. Point—, s. pui)it. radieux, puntü de unde plecă rade. Radiation, f. radiai tune, e-missiune de rade luminos»*. Radical, e, adj. bot. radicale, de rădăcină, din rădăcină. Nullité — e. nulitate care strică unü actü aşiacu nu maï pôte fi nicî-uă-dată validü (jurispr.). [cale. Radicalement, arfe. radi- Radicalisme, m. radica-lismü. Opiniune care pre-ttnde së schimbe completü ordinea politică în sensu lu democraticü. Radicant, e, adj. bot. ra-dicante, care produce radé-cine distinse de rădăcina principale. [forte lunge. Radicé, ce, adj. cu rădăcina Radicule,l.s. radicelle, mică rădăcină, rudimentu nllüra-dëcineï. Radié, ce, adj. bot. radiatü. Califică florï allü carorü discü è cfunpusü din lloricele. Radier, m. grinde peste carï se stabilescü în apă teme-liele dăgaseloi ü. Radier, v. a. a rade, sterge numele dintr’unü registru etc. Radieux, eus»', adj. radi- * su, straluciîoriü'; fig. veselü. Radiomètre, m. radiome-tru, instrumentü cà së iea pe mare înălţimea meridia-nâ a sôrelui, së iea înălţimile. Radis, iit. rediche, varietate KAF — 750 — 1» Ali de rufiltamis sut i vus. vd. rat fort. Radius f m. anal, radiü. Cellu mal micü din ôssele braçinluî anteriorü. Radoire, m. instrumentü pentru a rade suprafaçia ba-niteï plină cu sare, cà së cadă jeosü ceaa cé è peste plinü Radotage, m. rudoiement, vorbire târă sirü, tari raţiune. Radoter, v. a. a ţine discursuri fără sirü şi fără sensü. Radoterie, f. stravaganţă cè spune cine-va (palavre). Radoteur, m.ease, f. cellü cè vorbesce tel Ci de felü. Radoub, m. (pron. pe b, cu tôte că marinarii nu lü pronunţă), mur. reparaţiune tăcută la corpulü naviï. Radouber, d. a. a face re-paratiunï la corpulü uneï navï. Se—, a şî repara uă perdere. Radoubeur, m. lucrâtorü care face reparaţiunî la nave. Radoucir, v. a. a face maï dulce ; calma, apaiser. Radoucissement, m. di-minuţiune de violinţă, îm-blàndire. Raf, m. tare llussü allü măriî. Rafale, f. vintü repede, cè se produce pe mare la ap-propiatulü de côste inalte. Raf alé, ée, adj. care a suf-tèritü rafale, vd. prer. Raffermir, v. a. a întări, lace maï tare (tépanü), maï stabile, (tărire (inţepeuelă). Raffermissement, m.m- Raffinage, m. raflinalü, facere s5 liâ maï tin Ci, maï curatü. Ratfiné, ée, adj. raffinatü, abile, subtile, delicatü, siretü. Raffinement, m. estreina subţiritate, artificiü (şire-teniă). Raffiner, v. a a face maï linü, maï curatü ; v. n. a subţiri ; face noue riisrop-perirï. Raffinerie, f. locü unde se subţiresce, se lămuresce, sacharü etc. Raffineur, m. cellü cè sub-ţiresce sacharü. Raffoler, v. n. a deveni ne-bunü pentru. Pnç. usit. Raffo'ir, v. n. a deveni pas-sionatü la nebunia pentru. Rafle, i. grapă (ciorchină) fără struguri. Faire —, a Jua totü.së nu maï remànâ nimicü. [fôrte repede, fam. Rafler, v. a. a lua totulü Rafraîchir, v. a. « îëcori. Rafraîchissant, e, adj. rëcoritoriü. [corélà. Raf ralchissement,>/i.rë- Ragaiîlardir, s, ragaiUar-der, v. a. a reda veselia, fam. Rage, f. rabie, turbare. Rager, v. n. a se supëra, turba de necasü, fam. ’ Rageur, m. euse, i. turbatü de măniă. Ragot, tte, adj. sis. de staturi mică, scurtü şi grofii: vi nat . mistreţiî de doui anni. Ragot, i/i. vorbe de nicîuâ importanţă (mofturi), pop. Pagoter, v. n. a mu rmura, grogner. — TOU - RA.I Ragoût , ut. iacliniă ; fig. ceaa ce escită dorinţa. Ragoûtant, r, adj. care reda gustul ü, inlôrce appe-titulü. Ragoûter, v. a. a redaap-petitü, adduce mdërëtiï gus-tulü de măncare. [denouü. Ragrafer, v. a. à agrafa, Ragrandir, v. a. a mări donouü, lace mai mare. R agréer, v. a. archit. a termina, lini, uă construcţiune, a repara. Ragrémenl, m. termina-ţiunea unuï edeliciü. Ragué, >n. mar. Se dice de uà funiă stricată, ruptă. Ver-bulii este se vaguer. Raïa, m. raia, suppusü tur-cescü, care plătesce contri-buţiune personale, precum creştinii. Raide, vd. lloide. Raidir, v. a. a întinde tare, cu putere, 1‘ace së (ht fermü (tépanu) ; v. n. a deveni fermü. Şi roidir. Raie, f. cărare. Raie, f. pesce marinü carli-laginosü. Raieton, ni. pescisiorü de mare latü şi cartihginosü. Raifort, m. brénü. Rail, m. (pron. ma bine rèl), sină pe care mergü rôtele drumului ferratü, raliü. Railler, v. a. a lua în risü, ride de. f glumă. Raillerie, f. luare in risü, Railleur, m. euse,f. luütorü în rîsü. Railway, m. (pron. rèl-miè), railway, cale Ierrata. Pl. des rail ira y s. Raine^ vd. (irenouille, \eeli. Rainette, f. reinette, unü marü forte stimatü. Rainure, f. scobitură in lun-gulü lemnuluï, strugiturâ. Réponce, f. bot. speçiâ de camp.inulă, plantă. Raire, s. rcei\ v. n. a striga (de cerb), vd. raller,crier. Rais, ni. radă ; spiţă de rota, vech. Raisin, m.strugurü.—(!>• Damas, s.—sec, stafidă. Raisiné, m. strugurï să-chăraţi. Raison, f. raţiune, minte sà-nëtôsa, dreptă judecată, bunü sensu : dreptü, déloria, ju<-tiţă, motivü. .1 telle fin gne de—, pentru uerï-cè întim-plare, à —. en —, in pro-porţiune.—s. -snciute. firmă. Raisonnable, adj i\.ţiona-bile, dotatü cu raţiune: conforme raţiunii, dreptăţii. eci-tăţii. Raisonnablement, adv. după raţiune, cuvenibile,cum se cade. convenablement. Raisonnée re, adj. raţio-natü; susţinuţii prin motive şi probe. Raisonnement, i><. raţio-namentw, argumentü. Raisonner, v. a. a raţiona, applica rationamentü, judeca sanëîosü, presinta argumintr. Raisonneur, ni. euse, f. care judecă, cugetă bine as-supra unuï lucru, dă argu-minte. [indianü. Rajah, m. s. raja, principe Rajeunir, v. n. a întineri, # face june. Se—, a întineri ; a şi da apparinţe de tinërü. Ii AM - 701 — RAM Rajeunissement, m. in- | ti ne rire. [denouü. j Rajouter, v. a. a adâugi ! Rajustement, m. potrivire denouü. Rajuster, v. a. a potrivi denouü ; repara, pune eră.şî în bună stare; réconcilia. Ralant, r, adj. rîgîitoriü. Râle, m. răgăială (din gîtü). Râlement, vd. prec. Ralentir, v. a. relăssa, slabi, face së se misce maïîncetü. Se—, a deveni maï lentü, rnaï încetü, se relansa. Ralentissement, m. rclăs-sare, diminuţiune de mişcare, de activitate. Râler, v. n. a răgăi in respiraţiile. Ralingue, f. mar. fuûia cus-suta în giurulü pandelorü. Ralinguer, v a. mar. a côsse funiï în giurulü pandelorü cà së le întăre.scă. Ralliement, m. s. raniment , reuniune, legătură, strîngere făcută denouü. 0-piniune commune la maï multe partite. Point de—, locü de reuniune. Rallier, v. a. a ralia, uni, strînge, pune împreună denouü. Se—, a se uni denouü. Rallonge, f. ceaa cè servesce a maï lungi, relungéla. Rallongement, m. relun-gire, lungire maï multü pe-lăngă ceaa cè este. Ral onger, v. a. a relungi, lungi maï multü. [denouü. Rallumer, v. a. a apprinde Ramadan, m. s. ramazan, ramazan. Ramage, rn. ramuritü: re- presintaţiune de ramurï, de l'oie etc. pe uă materia : ci-ripirc. [buti. Puç. usit. Ramager, v n. a ciripi: bal- Ramaigrir, v. a. a face érasï macru, slabü şi uscatü, v n. a redeveni macru, slabü. ^amaigrissement , rn. slăbiciune denouü. vd. prec. RoniaiMer, v. a. a da peliï forma necessariă pentru curele. [legată de ramure. Ramaire,ar//.bot .(fe aille—), Ramas, în. adunătură de lucrurï (de mică valôre). Ramasse , snniă pentru munţi. Ramassé, adj. vd. Trapn. Ramasser, v. a. a strînge, culege, sc—, a se strînge. Ramasseur, m. strîngë-torü; conductorü de ramasse, vd. v b. Ramassis, m. adunătură de lucrurï fără alegere. Ramazan, vd. Ramadan. Rambour, m. varietate de mere mari eu rosiü pe uà parle. Rame, f. lope'ă ; ramură pusă in pàmîntü ca sè sus-l ţină fisolea etc.—de papier, douedecî testele de chărtiă, Ramé, ée, adj. (balles), u-nitü la unü locü. Despre doue glonţe. Rameau,.m. ramure. Ramée, f. ramurï împletite între dînsele séü tăiate cu foiele lorü verdi. R amender, v. ’n. a scadé, se diminui din preţfl (despre aliminte), se eflini. Ramener, v. a. a adduce denouü,face së vină îndërétü. RAM - 1&2 — HAN Ramentevoir, v. a. a reda in memoria, adduce aminte denouü ; a şi adduce aminte. Ramequin, m. speçiâ de prăjitură cu caşcavalu. Ramer, v. a. a resăma, propti, plantele (vd. rame). a mâna cu lopeţele, (navea); a li obositü. Ramereau, i/).june ramier, vd. vb. Ramette, f. im [ir. cercevele de ferrü pentru placate. Rameur, m. lopëtariü. RameuXj euse, adj. bot. ră-rnurosü, cu ramuri. Ramier, m. porumbelü gutü. Ramtficationv f. bot. rami-ficaţiune, disposiţiunea ra-muriloru ; anat. a vinelorü, arterelorü. se Ramifier, v. r. a se ramifica; se întinde,se divide iu ramuri. [crăci. Ramilles, f. pl. rămurele, Ramingue, adj. Se dice de unü calü care résisté pin-teneluï, şi se appără. [çinü. Ramoitir, v. a. a umedi pu- Ramollir, v. a. a inuii, face môle şi maniabile. Ramollissant, e, adj. med. care moiă, relassà. Ramollissement,m. med. muiare. Alteraţiunea uneï părţi caracierisată prin di-minuţiunea consistinţeî nor-malï. Ramon,m.v(i. ïialai, vech. Ramonage, m. curăţirea coşurilor•ü. Ramoner, v. a. a curăţi coşurile: a certa pe ^nv. Ramoneur, ni. cosiarü. Rampant, r, adj. tàritoriü, care se târesce : înjeositü. Rampe, . parleascareï pané unde se intrerupe, cà fié in-cépà alta; planü înclinatü ţinîndu locü de scară în grădineşi fortificaţiunl ; po-virnisiü. Rampement, m. tirire. Ramper, v. n. a se tiri. Rampin, ni. calü care appésâ piciôrele posteriori pe extremitatea dinainte a unghiei.. Ramure, f. côme de cerbü; tôte ramurile unuï pomü. Rancanca, m. mică aceră (vulturü) de Guiana. au Rancard, adv. la uă parte, în coltü. [cedelă. Rance,adj. rancedü, ne. ràn- Ranche, f. lîă-care din tăiă-turele lemnului séft ferruluï servindü de trepte (cnm e la rabosü). Rancher, m. lemnü cu tăiă-ture (ranches) carï servescü de trepte. | rance. Ranci, ie, adj. ranceditü, vd. Rancidité, I'. răncedelă, starea lucrului răncedh. Rancio, m. şi adj. (vin—)y vinü roşm de Spania deve-njtü galbinü de vechime. Rancir, v. n. a se răncedi, deveni râncedü. [rîncedăiă. R ancissure,t. s. rancidité, Rançon, f. rescumpărare, pre{ü datü pentru a relua pe prinşii la resbelü, pe captivi. Rançonnement, m. rescumpărare. Rançonner, v. a a răscumpăra prinsiï de resbelü,. captivii. Rançonneur, m. euse, f.. KAI: HAP cellü c*'* resciimpăr;! pi; captivï. Rancueur, f. urii. p. us. Rancune, l‘. necasü, resin-ţiinintu tenace, profundü, cé pastrédâ cine-va dela uă of-linsâ, delà uă insulta. Rancunier, tn. ière, ('. care conserva resintimintü mare pentru insulta suiïerita. Randonnée, T. întorsură, circuitü cè unü animale in-lëm'tatü face in loculü sëü inainte de a lü părăsi. Rang, )/i. randü, ordine, dis-posiţinne pe aceaaşi linia. Rangé, c>\ adj. rândnitü, or-dinalü, insir.itü, bine as-sedatü. Rangée, f. sirü. successiune de lucrurï pe aceaa.şî liniă. Ranger, v. a. a rândui, asşeda, pune in ordine, la lo-cuiü sëü. Sr—, a se răudui. Ranimer, v. a. a r mima, reinsuflleti, reda vieţă, vifore. Ranin, adj. caiv ţine de brôscâ. Vrint’x r.t artèrrs —, vine şi arterie carï sunt sub limbă. Sust. I'. genü de crus-taceï. Ranule, t’. nu-d. tumôre su L» limbă, grenouitlctte. Ranz, rn.—des vaches. Cïmtü celebre intre vâcariïSueçianï. Raout, m s. vont (pron. totü raout ), adunanţă de persôue din lumea man*. Rapace, udj. rapace, răpitorii!, avidă. Si,.st. m. jil. passerï de predă, msenn.n île (>roi'‘. Rapacité, I'. inclinaţiuno la răpire. Rapatelle, f. păndă grôssa de përü de calü. Rapatriage, m. s. rapa-t ricin ent,xd. réconciliation. Rapatrier, vd. réconcilier. Râpe, f. râdëtôre, unellă pentru a Ireca (sicharü etc.), pilă a scuîptorilorü. Râpé, ée, vd. Usé. Râper, v. a. a freca, pili, reduce in pulbere. Râpes, I. pl. crepăture la genuchiulü calului. [tură. Rapetassage, m. cărpi- Rapetasser, v. a. a carpi. Rapetasseur, m. euse, f. cârpaciü. Comp. savetier. Rapetisser, v. a. a mic-siora, face maï micü, v. n. a deveni maï micü. Rapette, f. bot. speçiâ de plantă. Rapide^ adj. repede. Rapidement, ado. repede. Rapidité, f. repeditate, ro-pediciuue, iuţelă. Rapiécer, v. a. a cârpi trenţe etc. Rapiécetage, m. cărpitură de haine rupte etc. Rapiéceter, v. a. a cârpi en multe petice. [lungă. Rapière, f. vechiă sabia Rapin, m. june şcolari ü de pictură, fam. Rapine, f. răpire, luare cu violinţă, concussiune. Comp. volerir, larcin, < oucu>sion. Rapiner, v. a. a face con-cussiunf. a lua pe nedreptü. Rapineur, m. euse,f. răpitorii, cellü cè iea pe nedreptü. Rapointir, v. a. a reface virfulü ruplü s. toci tü. Raponcule,f. b<>t. uă planta. HAP — 7üi — li AS Rapontique, f. but. rapon-ticu, spfçiîî de rabarbnră. Rappareiller,v. a. a adăugi unui lucru alte lucrurï asse-niinï, carï lipsescü. Rapparier,v.a.a împerecliia denouü, vd. assortir. Rappel, rn. rechiămare. Rappeler, v. a. a recbiăma, cbiama inderëtü. Ne—, a şî adduce aminte (cu accusai. je me rappelle cette personne). Rapport, m. venitü, pro-dussü ; espusü, narra ţiune ; cuveninţă, coniormitate, analogia, relaţiuiiî; connessiunï, subordinaţiune intre vorbe. Rapportable,ac//. jur. care trebue së lia addussü denouü Ja succesiune. Rapporter, v. a. a adduce la locü, adduce denouü, a-dăugi, revoca, abroga, referi, cita : produce, procura unü venitü. Se—, a se referi, se assemëna. S'en à, a avé credinţă in. Rapporteur, ni. euse, f. relatorü, cellü cè dă rela-tiune, spune ce-va ce a vëdutü peu auditü. Rapporteur, ni. ». vd. rayure. Rayer, v. n. a scobi in lungü si subţire, ghintui ; a rade, şterge. Comp. raturer. Rayon, m. radă, spiţă, raftü; brasdăde plugü; gram. radă,— vecteur, radiü vectorü, radă oblică, abscissă care cade oblicü pe ordin ata; — de miel, prăjitură de miere. Rayonnant, e, adj. strălu-cindü, aruncăndu rade de lumină. [rade, cu rade. Rayonné, ée, adj. dispusü in Rayonnement, m. lumina radelorü. Rayonner, v. n. a arunca rade de lumină, străluci. Rayure, f. vergătură a uneï materie; ghintuitură. Razzia, f. espediţiune făcută pe unü lerritoriü inemicü, că st* răpescă turme etc.— Mot italien, probabl. de I’ liébr. az azi, puissant, en arabe ghazi, que l’on prononce en quelque sorîe h razi. Re, séü lié, re. Particulă care intră in composiţiunea vor-belorü şi esprime unü sensü contrariu, seă de repetiţiune, séü de adaussă. Ré, m. re. Secunda nota a ţ:ammeî. Réactif, ive, adj. med. reactivă, vd. llcagir. [liéagir. Réaction, f. reacţiune, vd. Réactionnaire, adj. care face reacţium*. Sust. m. reacţionarul, parténü allü reac-tiuniï, contrariü revoluţiuniî. Réadmettre, neol. v. a. a admite, priimi, denouü. Réadmâssion, f. admissiu* ne, priimire denouü, îndë-rèlü. Réaggrave, rn. ultimulü monitorii! publicatü dupfi trcï monitmnï .şi dupa censura (in divptuiü canon.). Réaggraver, v. a. a pronunţa. notifica, unü réaggrave. Réagir, a. a. a lucra contra. Se dice de unü corpü care lucrëda assupra altuia, după cè u .suH'eritü acţiunea luï. Réajourner, v. a. a intar-dia, amăna, de allü douilé. Réaf, adj. de rege, sast. f. s. galère réale, galera principale a regelui. Réal, m, séü réale, f. mică monnetă spaniola, val. 25 cent. Pl. réaux. réales. Réafgar, m. chera, sulfurü rosiü de arsenicü. şi réalgal. Réalisable, adj. realisabile, care se pôte réalisa, împlini. Réaisatâon, f. realisatiune. Réaliser, v. a. a réalisa, face së lia reale, effcctivü, adeveri. Sc—, a se implini. Réa isme, m. realisrnü, re-producţiune absolută a naturel lara nicî-unü ideale, (in ai’ţi). Sistemă de lilosofiă, după Kant, care privi» ideele abstracte, universalité, les intiversuu.c, că realităţi, opp. nominalisme. [prec. Réaliste, m. realiştii, vd. Réalité, f. realitate, essistinţă ellectivă. Ea—, in adevërü. Réapparition, f. repari-ţiune, eşi re denouü la lumină. [doua chiămare. Rëappe!, m. recliiămare, a Réappeler, v. a. a rechiăma, chiăiTia la locii, îndërëtü. Réapposer, v. a. a applica, pune, denouü, la. Réarmer, v. a. a innrma denouü. Réassignatîon, f. secunda assemnaţiune, chiămare dénoua in justiţă. Réassigner, v. a. a cliiă-ifta dennouü înaintea jus-tiţel. in Reatu, lo . lut. in pre-vinţiune, in stare de accu-saţiune, vech. [denouü^ Réatteler, v. a. a înhăma Réaux, m. pl vd. réaliste. Rebaisser, v. a. a lăssar pleca, érasï in jeosü. Rebander, v. a. a lega denouü unü vulnü, uă rană. Rebaptisants, m. pl. ere-ticï din primele secle, cari rebote3a, bote3a a doua oră. Rebaptiser, v. a. a rebotes a. Rébarbatif, ive, adj. aspru şi pr.iSiü, rebutant.— Le mot rébarbaratif de Mo-tiére n’est pas français. Rebat, m. adaussü de cercuri noue la butoiü. Rebâter, v. a. a nune érasï uă şea pe animali de sarcine. REB — 769 — KEB Rebâtir, v. a. a tund a, clădi, denouü. St*—, u se reface. Rebattage, m. treerătură de allü douilé. R ébattu, e, adj. repeţitu ad-desé, triviale, prostü. Rebattre, v. a. a bal»1, scutura denouü, fiy. a repeţi inutile şi in modü desgus-tâtoriü. Rebaudir, v. a. cinàl. a mângâia cănii, casé T escite. Rebec, m vio rina ru treï corde. [tatü. Rebelle, adj. rebelü, revol-se Rebeller, v. n. a se revolta. Rébellion, f. revoltă, rebeliune. Comp. révulh\ Rebénir, v. a a binecuvinta denouü, de a doua ôrâ. * Rebéquer, v. n. séü se—, a respundc cu arroganţă, cu trufia, la unü superiorü, fam. sc Rebiffer, pop. vd. Regimber. Rebiner, v. a. a da a t«-eia săpătură viţel. [denouü. Reblanchir, v. a. a inălbi Rebond, m. săritură indë-rëtü ce face glonţulu, cândü a lovitü unü imirü etc. Rebondi, e, adj. râtunditü de grăssime. Rebondir, v. n. a sări, lace una séü maï multe săriture. Rebondissement, m. săritură indëiëtü. Rebord, m. margine i nălţată şi de ordinariü addus-să, curbată, bord replié. Reborder, v. a. a punu marginï noue (la rochiâ). se Rebotţer, v.ijn. a şî pune, incalçia, érâsï eisinele. Vicj.-I'runc. -Jiom. Reboucitage, m. astupare h crëpâturilorü unuï murü inainte de a lu vă psi. Reboucher, v n. a astupa denouü. >V—, a se astupa de sine (uă grepà etc.). Reboui lir, v. n. ,< referbe. ferbe denouü. [pël?;ieï. Rebouisage, m. spëla rea Rebouiser, v. a. a curaţi şi lustra pëlëria cu apă simplă. Rebours, m. sensü coi trariü celluï cè este, séü li\ bue së lia .1—, au—, î: sensü contrariu (d’andera telé, à cnnlrr-jjuilj, à la rebours este }>Qp. [ri!c/i<\ Rebours, adj. fam. vd. Re-Rebouteur, vd. Ileuonen r. Reboutonner, v. a. a încheia denouü. [trousser. Rebrssser, vech. vd lie-Rebrider, v. a. a pune énisï f rine le. Rebrocher, v. a. a cosse denouü, uà carie etc. Rebrocfer, v. a. a côsse peste eu s să tură , a relace cussătura. à Rebrousse-poil, odv. în sensü contrariu, ù contresens. à contre-poil, à rebours. [na-reilb'. Récit, m. narraţiune, povestire ; partea principale. Récitant, e, adj. mus. care essecuta. Partie — r, parte cilntată de uX singură voce. Récitateur, m. re:itatorüt REC KEC care spune din memoriă. Récitatif ,m.recitaiivü, căntu nesupf usü mësureï. Récitation, f. recitaţiuno. Réciter, v.a. a recita, spune din memoria, pe dinaft'arâ. Réclamateur, m. reclama-lorü, cellü cè reclamă. Réclamation, f. reclama-ţiune , plângere, protestü contra. Réclame, t. impr. vorbă în jeosulü pagineï, cà së trâ-mita la pagina urmâtôriâ ; elrigătu, semnü, cè sô face passëriT cà së se întôrcii. Réclamer, v.a. a reclama, a protesta contra ; cere, implora. Réclinant, m. cadru n —, cadrante care nu è întorsü directü către unü puntü cardinale. Réclinaison, f. numërulü gradelorü distanţei unuï cadrante delà planulü verticale. Reclouer, v. a. a bate denouü îq cuie. Reclure, v. a. a închide. Usit. la infin.şi la timp. comp. Reclus, <*, adj. închisü; re-trassü. Réclusion , f. reclusiune, slarea uneï persône închise. Recocher, y. a. a întôrce cu Jatulü màneï coca. Recogner, v. a. a respinge, face se intre înderëlü. Récognitif, m. actü prin care se recunnôsce uă obligaţiune. Recoiffer, v. a. a para la capü (gaii) denouü. Recoin, m. reces^ü, coltü pu-ţ-.nă tuai ascunsü. Récolement, m. verifica-♦iune. Récoler, v. a. a citi marlu-rilorü ceaa cè a depusü câ së véda dëcâ persiste în acésta. Recoller, v. a a lipi denouü. RécoKet, m. religiosü refor-matü din ordinea. St. Fran-ciscü. La fem. récollette. Récolte, f. recoltă, produde» grăne. [face recoltă. Récolter, v. a. a recolta, Recommandable,ac£/. stimabile, de recommandalü. Recommandataire , i/t. creditorü care a recomman-datü pe uuü aebitorü in-chisü. Recommandation, f. re- commandaţiune, stimă cè are-cine-va pent.ru meritü. Recommander, v. a. a recommanda,lăuda, stima,rui:a sô liă favorabile pentru. Se — de qn. a dice că este cunnoscutü de cine-va. Recommencer, v.a. a începe dt-nouă, relua. Récompense, f. premiü,. resplat.1, recompensă. Récompenser, v. a. a da recompensă, premiu, a res-plăti. Recomposer, v. a. a recompune, compune denouü. Recomposition, f. recom-posiţiune, compunere de aîlü douilé, facere din nouü. Recompter, v. a. a com-puta, socoîi, denouü. Réconcifiable, adj. care se pôte împàca. Réconcitiateur, m. triccr f. reconciliatorü, împăcătoru. REC REC Réconciliation, f. recon-ciliaţiune, împăcare. Réconci1ierf v. a. a reconcilia, împăca. Réconduclion, f. arendare înnouită, tacite—, continui-rea conditiunilorü uneî a-rendărî, după cè s’a finitü contraclulü Iară sô fia re-nouitü. Reconduire, v. a. a recon-duce, petrece, însoţi pe ci-ne-va, dela care a priimitü visita. R èconfort, m. consolaţiune; ajjutorü in afflicţiune. P. us. Réconfortation,f.vd. prec. Réconforter, v. a. a întări, da putere morale, a consola, face curagiü in ne-casurî. Reconnaissable, adj. facile, lesne, de cunnoscutü. Reconnaissance, f. re-cunnôscere, essame in amë-nuntü, verificaţiune ; recun-noscinţă. [cunnoscëtoriü. Reconnaissant,*?, adj. re- Reconnaltre, v. a. a re-cunnôsce. Reconnu, e, adj. recunnos-cutü, ad m issu că adevëratü. Reconquérir, v. d. a recâştiga, cuceri denouü. Reconstituer, v. a. a reconstitui. Reconstitution, f. recon-stituţiune, substituliunei u-nuï venilü in loculü altuia. Reconstruction, f. recon-strucţiune. Reconstruire, v. a. a reconstrui, restabili, reclădi. Reconvenir, v: n. a fxce reconvmtion, vd. urm. Reconvention, f. cerere formulată contră acella care a făcutfi altă cerere àntëiü şi la acel’a.şi judecatorü. Ea tind»‘ së aunulede s. së res-trîngă effectulû cererii d'ăn-tëiü Reconventionnel, elle, adj. de recon cntLon, vd. prec. Recopier, v. a. a transcrie, prescrie denouü (recopia). Recoquillement, m. in- torsură in formă de coquilă. Recoquilfer, v. a. a întôrce, îndoui în formă de coquilă. Recorder, v. a. a repeti ce-va, cà së-sï adducă aminte maï bine ceaa cè a invë-ţato pe dinaflară. Se—, a sï adduce aminte, se—avec qn., a se împăca; se vorbi cu cnv. [cu funiă. Recorder,v.a. a lega denouü Recorriger, v. a. a corrige, correct-a, îndrepta, denouü. Recors, m. assistinte allü unuï officiariü care pëdesce Ia uşia regelui ; agiote urmată care essecuta ordinile justiteï. Recoucher, v. a. a reculca, culca denouü. Recoudre, v. a. a recôsse, côsse ceaa cè s’a descussutü. Recouler , v. a. şi n. a curge, strecura, denouü. Recoupe, f. ţandăra de petră ; peticü remasü din materiă ; făină scôssa din tëri-ţele cernute. Recoupement, m. archit. retragere făcută la fiă-care randü de pelre. RÉG — 774 — REG Recouper, v. a. a retâia, tăia denouü. Recoupette, f. a treia făină trassă din tërîţele cernute. Recourber, v. a. a recurba, incovăia rătnndii la virfü. Recourir, v. n. a alerga denouü, recurge la, cere as-sistinţa, ajjutoriulü.—en cassai ion s. se pourvoir en cassation, a face recursü la cas-saţiune. Recours, m. recursü, cerere de ajjutoriü ; refugiü. Recousse* f. vd. délivrance, (vech.). Recouvrable, adj. care se pôte regëssi, recâştiga. Recouvrance, f. ajjut^riu, usit. numaï în Notre-Dame de—, vd. urm. Recouvrement, m. regăsire, recuperaţiune, recăşti-gare. Recouvrer, v. a. a recupera, regëssi, recâştiga, cuceri denouü ; a strînge itnpo-sitele. Recouvrir, v. a. a copperi, copperi denouü, ascunde sub apparinţe false. [éràsi. Recracher, v. a. a scuipa Récréance, f. possessiune provisoriă a unuï venitü în litigiu. Récréatif, ive, adj. recrea-tivü, de distracţiune, de petrecere, faon. Récréation, f. recreaţiune, timpü de petrecere, de re-pausü. Récrédentîaire, m. cellü cé obţinusse possessiune pro-visionale unuï beneficiu litigios ü. Récréer, v. a. a recrea, diverti, face së sï petrécâ. Récréer, v. a. a crea, face, denouü, da essistinţă nouă. Récrément, rn. med. urnôre care se disparte din ;ânge şi se ammesticâ erăşt. Récrémenteux, euse, adj. care ţine de récrément, vd. prec. ( prec. RécrémentieltHle,a.dj. vd. Récrépir, v. u. a lencui denouü. Recribler, v. a. a recerne, cerne denouü. se Récrier, v. n. a strigar esclama de mirare, a se revoilà contra unuï lucru; a reclama, protesta.— Le part, passé s'accorde toujours. Récrimination, f. recrimi-naliune, accusatiuue, injuria care tinde a respiûge altă injuria, altă obiecţiune. Récriminatoire, adj. recriminator iü, inviïiovâUtoriü. Récriminer, v. a. a récrimina, accusa, respunde la uă accusaţiune prin alta. Récrire, v. a. a rescrie, scrie denouü, a redacta denouü. Recroître, v. n. a recrescey cresce denouü. se Recroqueviller, v. r. a-se îndoui, se mcovăia de căldură, (despre chărtiă etc.). Recru, m. recrescutü, cres-cere annuale a pădurii tăiate. Recru, ue, adj. fatigatü, os-tenitü greü, lus, harassé. Recrudescence, t. îutôr-cere, intinsitate nonă după uă diminnţiune. Recrue,f.mililiă de currindü strinsă, recrutaţiune. REC REC Recrutement, m. recruta-ţiune, strîngere la miliţie. Recruterv v. a. a recruta, stringe la miiitie, la oştire. Recruteur! rn. recrutatorü, care strînge ômenï pentru militari. Recta} ad v. dreptü, esactü, puntuale, en droiture. Rectangle! m. (/eom.drept-ânghiü, eu unü ânghiü dreptü. Rectangulaire,^. geom. cu ănghiurî drepte. Recteur, rn. rectorü, capulü . uneï din celle 17 circun- } scripţium academice, can coinpunü r université de France, universitate.-, franc, j Rectificatif, ive, adj. rec-tificativü, îndreptatoriü. I Rectification, f. rectificaţi une, correcţiune, îndreptare. | Rectifier, v. a. a rectifica, espune în ordine, îndrepta, corrige.— une courbe, a gëssi uâ dréptà care së aibă lungime egale cu uă curbă (geora.). Rectiligne, adj, drept-li-niatü -, compusü de liuie drepte. | Rectitude, 1. dreptate ; con- , formitate cu dreptă regulă, j cu raţiunea, cu détona, cu uaevêratele principie ;—d'es- j prit, raţiune sanëtôsâ, geom. J calitatea uneî linie drepte. | Recto, m. recto. prima pa- ; gină dela foia. Pl. nevar.' Rectoral, e. adj. rectorale, j de rectorü . j Rectorat, vi. rectoratü, demnitatea rectorului. | Rectrice, f. rectrice, con- i sortea rectorului; lia-care din penuele lunge ale cô-deï passerilorü, servindü a le direge cursulü. Rectum, ni. anat. ultimulü i din celle treï intestine marï. Reçu, m. citanţă, adeverinţă, cu semnătură privată. Recueil, m. culessü, culegere, de scripte etc. Recueillement, m. culegere, strîngere ; reculegere, aţintirea spirituluï la unü lucru. Recueillir, v. a. a culege, reculege, aduna, compila, priimi prin creditate. Se—, a sc reculege, a şi defige. a-ţinti, spirifulü la unü lucru. Recuire,v.a. a ferbe denouü. Recuisson, f. lerbere denouü. [ re denouü. Recuii,»i.s. recuite, f. ferbe- Recuit, e, part. adj. res-fertü, trop cuit. Recuites, f. pl. părţile un-turôse, cé se dispartü prin frrbere etc. din laptele în-chiàgatü. [îndërëtü. Reçu?, m. retragere, tragere Reculade, I. vd. prec. Reculé, ée, adj. retrassü, depârtalü. Comp. lointain. Reculée, f. spatiü de retragere, feu de—, focü de retragere,care obligă a se retrage. Reculement, m. retragere, tragere inappoï : parte a ha-muluï care susţine calulü càndü dă îndërëtü. Reculer, v. a. a retrage, trage înaj poï ; v. n. a se trage, se da îndërëtü, se retrage. à Reculons, loc. adv. re- RED — 776 — RED trăgindu-se, mergindu inde-rëtü. [couvre ment. Récupérationi f. vd. Re-Récupérer, s. se.—, vd. Recouvrer. ! écurage, m. curăţire a unellelorù cu gresia. Récurer, v. a. a curăţi u-nellele cu gresiâ, vd. âcurcr. Récurrent, e, adj. anat. recurrinte, care se in tôrce îndërëtû. Récu sable, adj. recusabile, care se pôle récusa, respinge. Récusation, f. recusaţiune, nepriimire a uneï mărturie. Récuser, v. a. a récusa, .nu priimi pentru uére-care motive intrevinţiunea unuï judecă torü,unei mărturie etc., a respinge autoritatea. Rédacteur, m. redactorü. Rédaction, I. redacţiune. Redan, m. t. fortificaţiune cu ângliiurï eşite şi intrate. Rédarguer , vd. Répri-mt, în- drep'are, reparaţiune. Redresser, v. a. a îndrepta, redica, correcta, repara. Redresseur, m. indreptă-torü. Reda, m. ceaa cè remâne détoritü după cè .s a fâcutü socotéla. Réductible, adj. reductibile, care se pote reduce, micşiora. ; Réductiff, i.ve,ad/.reducti vü, micşiorătoriu. Şi réducteur. Réduction, f. reducţiune, adducere la locü, diminu-ţiune. math, conversiunea unei cantităţi în‘alta assemine dérü mal simplă. Réduire, v. a. a reduce, re«trînge, diminui, scadé, micşiora; preface, schimba. Se—, a se reduce, a scătle. Réduit, m. retra-.ere ; t. micü fortü (metorodü). Rédu'fl*îcatîf)iveMdj./«.. inerint^ l i re-yatü. Régalîstej adj. acclla cuï dă regele unü beneficiü vacante. Regard, in. privire. En —, in façia, vis à-vis, an— de, in ce.iace privesce; in com-paraţiune cu preţulu. Regardant, e, adj. care privesce de apprôpe; m.spec-tatorü. Regarder, v. n. a privi, se uita. Regarnir, v. a. a garni denouü. RÉG 78 J — RÉG Régates, f. pl. curse pe apă, in nave, in luntre. Régayoir, m. instrument pentru curăţiţii cănepa. Régence, f. reginţă, direcţiunea gubernuluï în minoritatea séü absinţa suveranului. Régénérateur, m. trier, f. regeneratorii, renâscëtorü, caro face së rpnască. Régénération, f. regene-raţiune, renascere. Régénérer, v. a. a regenera, face së renască, procura nouă essistinţă, Se—, a se renasce, sc reproduce. Régent,i, adj.şi susf.regintfi. Régenter, v. a. a face lec-ţiunî in collegiü, guberna pe ceï-alti cà pe şcolari. Régicide, m. regicidü, ucis-sorü de rege; omorü de rege. Régie; f. regia, administra-ţiune de bunuri, de imposite, cu însărcinarea së dé soco'éla. Regimber, v. n. a se arunca violinte, asvîrli (despre animal! de câlàritü). Régime, m. regime, regulă observată; modü de gubernü; ramure de smochinü cu fructele etc., yram. complimentü dreptü, accusalivulü. Régiment, m. reginïentü. Régimentaire, adj. dere-giinentü. Regingîette, f. cursă pentru passerï mice. Région, f. regiune, Jinutü mare, ţerră. Comp. contre e. Régional, e, regionale, de regiune. Régir, v. v. a direge, guberna, administra, servi de ivgulă;. gram. a avé unü complimentü. Régisseur, m. admiuislra-torü prin commissiune. Régistrata,>tt. t. regi3trate,. estrassü din uă registratură. Régistre, m. registru. Régistrer, v. ;> a scrie in. registru, enregistrer. Réglage, m. regulatul a u-nuï orologiü. Règle, f. regulă, normă pentru modelü ; liniă de lemnü. Réglé, é<’y adj. regulatü, liniat ü. Mouvement —, mişcare uniforme. Troupes—es, s. permanentes, trupe regulate, opp. la milices, miliţie. Règlement,tn. régulai non tü, statutü,—de compte, regula-rea socotelelorü. Règlement, adv. vd. Régulièrement. Réglementaire, udj. de regulamentü. Réglementer, v. a. a administra prin regulaminte. Régler, v. a. a régula; liuii. Réglet, m. vd. Filet şi arm. Réglette, f. mică liniă de tipografiă. Régleur, ni. lucrâtorü care liniéda registre etc. Réglisse,f.gliciriză,uă planta legum. dulce. Suc de—, sacharü negru. Régleur, m. liniatorü, cellü cè liniedă chărtiă etc. Régloir,' m. mică liniă île lemnü pentru liniatorï de musică etc. Réglure,f.liniatü, linie traase pe chărtiă etc. Régnant, e, udj. regin.c\ KK(r — 782 — REH care gubernâ, dommnesce. Règne, rn. regatü, gubernü; fig. putere, imperiü; regnü. Régner, v. a. a domni, (i rege, guberna regatul ü. Régnicole, ni. şi adj. lă-cuitorü naturale într’unü regat lï. Regonflement, m. iûflà-tura apelorü. Regonfler, v. n. a se iafla (despre ape). Regorgement, Jii.revërsâ-turà. Regorger,v. n. a trece peste limiţî, se reversa, déborder. Regouler,v. a. a sătura păne le desgustü; vd. şi rabrouer. Regoûter,v.a.a regusta, gusta denouü. Regrat, rn. micü commer-ciü eu amënuntulü, maï a-lessü de saie, cărbuni. Regratter, v. a. a rade, sterge. Regratterie, f. commerciü cu amënuntulü ; vd. regrat. Regrattier, ni. ière, f. care vinde lucrurï cumpărate şi în amënuntü; fig. compilatorii, scriptorü micii. Reglélage, f. operaţiune cà se albéscà céra. Regléler, v. a. a topi denouü céra, c;'i s’o albéscà. Regrès, m. t. dreptü de a intra într’unü beneficiü cè se părăsisse. Régression,?», ret. regres-siune. Figură care l'ace së revină vorbele cu unü sensu dill'eritü. Regret, m. părere de rëü, neplăcere; à—, cu neplăcere. Regrettable, adj. de care putemü avé părere de rëü, (de càitü). Regretter, v. a. a simţi părere de reü, a pàré cui-va rëü (qch. pentru, de, cv.) Regros, m. cojă pentru ar-gàsitü. Regrossir, v. a. grav. a lărgi staturele lu statue. Reguinder, v. a. a redica denouü cu machina. Régularisation, f. regulare. Régulariser, v. a. régula, face së fiă regulatü. Régularité, f. conformitate cu ordinea, esactă observaţi une a regulelorü. Régulateur, m. trice, f. regulatorü, care regulédâ. Régule, m. partea metalică pură a unuï semi-metalü. Régulier, ière, adj. regulatü. Régulièrement, adv. regulatü. Réhabilitation, f. restabilire in vechiele drepturi. Réhabilité, f. reintrare in possessiunea stimei generali séü particularie. Réhabiliter, v. a. a restabili în drepturile de altă-dată. Réhabituer, v. a. a deprinde, obicinui, denouü. Réhaussement, m. redi-care, înălţare denouü ;— des monnaies, adaussü allü valorii nominal! ajmonnetelorü. Rehausser, v. a. a redica, înălţa denouü,lăuda escessivü. Rehauts, in. pl. pict. retu-şiatu briliante /rehaussage/, care dă aspectü mal bunü figurelorü. REI :8.'< - Reheurter, v. a. a impinge | (îmbrânci), lovi denouü. Reillére, f. canale care adduce apa la rota môreï. Réimportation , I. reim-portü, douü importü. Réimporter, v. a. a importa denouü. Réimposer, v. a. a pune, face, nouü impositü. Réimposition, f. nouă con-tribuţiune, nouï dări. Réimpression, f. nouă im-pressiune. Réimprimer, v. a. a imprime, tipări, denouü. Rein, m. rënunchiü. Reine, f. regină, — abeille, regina albinelorü, albină, fam. Reine-claude, f. speçiâ de prună. Pl. reines-claudes. Reine-des-prés, f. s. >d- maire, speçia de plantă. Reine-marguerite, f. uă planta radiată addussă din China. Reinette, vd. Rainette. Réinstallation, f instala-ţiune denouü, restabilire. Réinstaller, v. a. aiustala, asşeda in !ocü, den iuü. Reinté, ée, adj. eu rënunchi largi şi forţi. Réintégrande, 1 reintrare :n uă possessiune perdută. Réintégration, f. reîntregire, restabilire în uă possessiune, in uă funcţiune. Réintégrer, v. a. a reîntregi, pune la Jocu ; restabili într’uă possessiune, intr’unü officiü etc. Reis-efendi, rn. ministru de esterne in Turcia. î Réitératif, ire, adj. repeţi to ri ü. Réitération, f. reiteraţiune, repetiţiune. Réitérer, v. a. a reitera, reface, lace denouü. Reître, m. cavalerü ger-manü altă-dată. Şi rètre rentre, reistre,. Vd. şi suii-(Ut'd. Rejaillir, v. n. a resari (ţişni), sări, se reslrînge, denouü, (despre solidï) ; fiy. a résulta. Rejaillissement, î.1’. sări re în sensü inversü, res-frîngere denouü, (despre solicit). Rejet, m. vd. Renvoi. Rejetable, adj. de. reiec-tatü, de aruncatü, de respins ü. Rejeter, v. a. a reiecta, a-runca, esclude, respinge. Rejeton, m. lăstarii, rnlă-diţă. Rejoindre, v. a. a uni, reuni; ajjunge érâsï lăngă, rat-teindre. Rejointoyer, v. a. a impie denouü eu molodü intervalele petrelorü unuï murü vechiü. Rejouer, v. a. a rejuca, juca denouü. Réjoui, ie, adj. buccuratü, letü, veselü, joviale. Réjouir, v. a. a face se se buccure, a veseli. Se—. a sï (ace plăcere din, se dislëta. Réjouissance, 1 buccuriă, letiţă, veselia. Pl. sërbatorï publiée. Réjouissant, e, adj. care produce buccuriă. Rejoùter, v. a. a se lupta REL — 784 — REL denouü cu lancia /jouter), a disputa 0răşî. Relâchant, e, adj. med. relassante, « are moiă. Re'âcie, f. relâssatü, întrerupere, suspinsiune,repausü. Relâché, ée, adj. relăssuiu, largitü, rnaï puçinü fermü, mal puçinü tsactü. Relâchement, m. relăs-sare, dirninuţiune de iinsiu-ne, lărgire (lăbărţare). Relâcher, v. a. a ivlăssa, distinde, lărgi, diminui tin-siunea (lăbărţa) ; lăssa in libertate. Ş:—, a se distinde (se relăssa), se lăss.i, se muia. Relais, m. caï, canï, destinaţi a subslitui alţii : staţiunea unde se schimbă aceştia; forlif. spaţiu intre foriilica-ţiuue şi l'ossatü (şanţiî). Les tais et— de la mer, pâminlü cé marea u paràsitü. Relais,;//. dischisura cè la.ssă tapiţerulîi, candü schimbă culôrea s. figura, şimcepe së cossă. Relaissé, adj. m. care se oppresce de ostenélà, (iepure). Relancer, v. a. a arunca denouü ; — qn. a respunde aspru, cu duritate, cuï-va. Ae’aps, e, adj. şi s. f re-lapsü, recadutü in eresiă, in viţi ü. Rélargir, v. a. a lărgi. Relater, v. a.a relata, spune, menţiona, pomeni rapporter. Relatif, ion , adj. retativü, care se referesce la ; acci-dintale, opp. absolu. Relatidii, f. reiaţi une, legătură ; narraţiune, spusă. Relativement, a do. retativü, cu referinţă la, par rapport à. Relaver, v.a. a spèla denoiiü- Relaxation, slobodire relăs.sare, dirninuţiune* de tiosiune, lărgire, relâche-nient. Relaxé, n. ascuţitorii ambulante. Şi gagne-petit. Remous, m. învîrtire a apeï causată prin mişcarea naviï, REM — 788 — REM priutrunü obstaclu, currinte contrariü. Rempaillage, rn. nouă îm-plălură cu paie. Rempailler, v. a. a împlé denouü cu paie. Rempail!eurf rn. euse, f. cellü c*’1 impie cu paie, (scaune). Re.w-paquement, m. rări' duiiulü scumbrielorü. Remparer, v. a. a fortifica, întări. Se—, a şî face appărare contra, se fortifica; intra denouü în possessiune. Rempart, ni. murü de for-tificaţiune, meteredü. Remplaçant, rn. substitutü, cellü cè ţine loculü altuia. Remplacement, m. substi-tuţiunt*, inlăcuire prin altulü. Remplacer, v. a. a substitui, înlăcui, pune în loculü altuia ; a essercita uă funcţiune in loculü titulareluï, ţine loculü altuia. Se—, a se succede, veni unulü in loculü altuia. Remplage, rn. împlerea u-ne! buţi, care nu este de totü plină ; — de muraille, mice petre de care se împle murulü, blocage. Rempli, m. cută, îndouitură, cé se face uneï materie, cà s'o strimtede séü scurtede. Remplier/v. a. a strimta séü scurta uă materiă, fă-cindu-ï uă cută. Remplir, v. a. a iinplé, com- i pleta, împlini. Remplissage, rn. implore. Remplisseuse , f. femeă care lucrédâ la rcparatiunï de dentela împletită. j Remploi, ni. usü nouü, întrebuinţare nouă, vd. Remplacement. Remployer, v. a. a face usü, întrebuinţa, denouü. Remplumer, v. a. a pune la locü pennele. Se—, a !uar căpeta, nouï penne, (de pas-serï). Rempocher, v. a. a pune éràsï in busunariü, fam. Rempoissonnement, m. ad ducere de pesci unde nu maï era. Rempoissonner, v. a. a împlé érasï cu pesci. Remporter, v. a. a relua şi duce dintr’unü locü ceaa cè se addussesse înainte ; a objiné, câştiga (unü pretü etc.). Rempotage, m. schimbarea planteï diu ghiveciü. Rempoter, v. a. a strămuta planta îr. altü ghiveciü. Remprunter, v. a. a se împrumuta denouü. [care. Remuage,?>i. clètinare, rnis- Remuant, e, adj. care se agită, se clétina necoutenitü. Remu-ménage, m. desordine, de mobile de casă ; turburare. Remuement, m. s. remû-ment, clètinare, mişcare, turburare. Remuer, v. a. y mişca, clëtina, rèscoli. Comp. mouvoir. Remueur, m. cellü cè in-i tôrce grăulu în ariă. Remueuse, f. femeă însărcinată se cureţe unü copilü, së lu schimbe. Remugle, m. mirosulü lu-i cruluï care a tostü multü. REX — 78',) — timpii închisü séu espusü | la aerü .stricată. Si remarie. \ Rémunérateur, y/î.şi ar//. remuneratorü, resplatitorü. Rémunératif, ive, adj. care | assemnéda uu recompensă, 1 produce resplată. Rémunération, f. vd. lié-coik pense. Rémunératoîre, adj. care | ţine 1 )cü de respiată. Rémunérer, v. a. a remu- ! nora, recompensa, resplăti. | P. us. j Renâcler, v. a. a face unü ! sgomotü trăgîndu sufllaiea 1 pe nasü ; a récusa së facă, hésiter. Renaissance,f. renascinţă, renascere. Renaissant, e, adj. care se renasce. Renaître, v. n. a se renasce, se nas 3 denouü. [renuuchi. Rénal, e, adj. renale, dela Renard, m. vulpe, fig. astutü, siretü, cauteleux, rusé. I Renarde, f. vulpe feminină. | Renardé, è", vd. éventé. Renardeau,.v:. mică vulpe. Renarder, v.a. a lucra as-tuţiosfl, cu viclenia,cà vulpea. ; Renarderie, f. astuţă, vi- j cleniă. i Renardier, m. însărcinată I së prindă vulpile la uă moşia, j Renardière, f. caverna, as- | cunsôrei, vulpiï. i Rencaissage, m. punere I denouü în ladă. Rencaisser, v. a. a pune érâsî in ladă. Renchainer, v. a. aînlănţa denouü, pune érâ§ïîn lantü. Renchéri, e,adj. scumpitü. Faire le- a l'ace pe . renimenty negaţiune (tâgàduéalà), de-probaţiune. Renier, v. a. a denega, de-proba, nu l ecunnôsce, părăsi- Renieur, ni. euse, f. care renéga, deprohă, nu recun-l nôsee. ; Reniflement, m. sforăitură din nasu. REN - 791 - REN Renifler, v. n. a sforăi din I narine, din nasü. [ment. | Renifleriei f. vd. Renifle- Renifleur, m. euse, f. care sforăie din nasü. Réniforme, adj. bot. în tcrma de rënunchi. Renne, m. rennü. P.itrupedü de genulü cerbilorü. Şi ranger, rangier, lat. taraudas. Renom j m. renume, repulâ-tiune. Renommé^, atZ/.renumitü, famosü, vestitü. Renommée/. renume,mare roputaţiune ; famă, veste. Renommer , v. a. a re-numi, numi denouü, numi cu laudă. Renonce, f. lipsă de. uă culôre la joculü de cărţi. Renoncement, m. renun-ţiij, abnegaţiune, părăsinţă. , Renoncer, v. n. a renunţa, părăsi possessiunea, dorinţa, all'ecţiunea de; a reproba, se lăssa de ce-va ; a denega. Renonciataire, m. jur. acella în favôrea cuï a renunţat cine-va. Renonciation, f. renunţare j la, actü priu care cine-va ' renunţă, se lăssa de, pără-sesce ceva. Renonculacé, ce. adj. care sémënâ cu renunclu. Renoncule, f. bot. renunclu, uă plantă şi flôrea sa. Renouée, f. plantă cu ră-dëcina nodurosă. Şi cenli-node. Renouement, m renoă-mnnt, m. restabilire, în-nouire, vech. Renouer, v. a. a innoda (pentru ornamentü) uă legătură ; incepe denouü. Renoueur, m. euse, f. cellü cè pune Ia locü membrele dislocate, fam. Renouveau, m. annutimpü nouü. Vd. Printemps. Renouveler, v. a. a înnoui; reîncepe, reface. L;i part, perf. cela est renouvelé de s G re s, acést a era de.ja cun-noscută diî Grecï, şi se dă acum cà lucru nouü. Renouvellement, m. in-nouire, reiteraţiune. restabilire. Rénovateur, m. irice. f. renovatorü, care innouesce. Rénovation, f. reuovatiune, înnouire, roiouvellement. Renseignement, m. in-diciü care servesce a face së cunnôsna unü lucru, in-formaţiune, cunnoscinţă. Renseigner, v. a. a da in-formaţiune, cunnoscinţă. Rensemencer, v. a. a se-mëna. arunca semînţă, denouü. Rentamer, v. a. a reîncepe (une affaire! ; a lace denouü uă mică ineisiune, tă-iătură. Rente, ï. venitü annua'e, a-rendă, ceaa cè este détoritü annuale. Renté, ée, adj. cu venituri, care possédé venilurï (rente). Renter, v.a. a da, asseinna, unü venitü pentru uă fundaţ. Rentier, m. ière, f. pro-prietariü de veniturï, cellü cètrâiesce din veniturï. RentoJage, m. schimbarea păndeî (Ia tabele). Rl;:0 — 79-2 — RÉP Rentoiler, v. a. a pune pe nouă păndă (unü t.ibelü). Renton,m. s. rentou, uniune a d )uë buccăţî de lemne (la dulgh.). Rentraire, v. a. a uni prin-tr’uă cussătură care abia se vede, couture pendue. Rentraiture, f. cussătură tôrte rnënunta, tighelü. Rentrant, m. jucàtorücare iea loculü celiuï cè a per-dutü. Renirayeur,m.eui;e, f. care côs.se forte mënuntü, tighelü. Rentrée, f. intrare, reînceperi1 a lucrului, studielorü. Rentrer, v. n. a intra, reîncepe alfacerile .‘élle, v. a. a duce in intru. Rentr’ouvrir, v. a. a în-tredischide denouü. à la Renverse, adv. pe spatc, cu façia în sus. Renversé, ée, adj. reversü, revertitü (resturnatü). Renversement, rn. rever-siune (resturnare). Renverser, v. a. a reverti (resturna). Renvs, m. missa, ceaa cè se adauge peste celle din joeü, peste vade s. enjeu. Renvier, v. n. a pune uă surnină peste cea din joeü. Renvoi, ni. trimitere indë-rëUï, destituţiune, dar.* jeosü din uă funcţiune ; întardiare; respingere ; congediu dalü. Renvoyer, v. a. a trimite îndërëtü, alunga, lăssa së ésa. Réordination, f. reordina-tiune. Réordonner, v. a. a conferi uă secundă ordinaţiune. » Réorganisateur,i/t. trice, f. reorganisatorü. Réorganisation, f. reor-ganisaţiune. Réorganiser, v. a. a reorganisa, ordina denouü. Réouverture, f. redischi-dere. Repaire, m. cavernă unde se relragü animalile ferôse. Comp. retraite. Répaissir, v. a. a îndesi, face maï desü. Repaître, v. n. a mănca, da së mănănce. Repaîtrir, v. a séü repétrir, a face denouü coca. Répandre, v. a. a respindi, vërsa, verser, épancher. Répandu, e, adj. respinditü. Homme—, omü cu rela-ţiuni, care vede multă luine. Réparable, adj. reparabile, care se pôte repara, drege. Réparage, m. a doua tun-sură a postavului. Reparaître, v. n. a se arrêta, eşi Ia ivélà, appăre denouü. Réparateur, m. trice, f. raparatorü, cellü cè repară, drege. Réparer, v. a. a repara, drege, reface, restabili. Reparler, v. a. a vorbi denouü. Repartie, f. respunsü repede. Comp. réplique. Repartir, v. n. a pleca denouü, se inlôrce. Répartir, v. a. a împărţi, distribui.—11 prend les deux auxiliaires. Répartiteur, m. distribui-torü, împărţitoru. REP — ?!»:{ — REP Répartition,f.dislribu1iune, împărţire. Réparton, m. buccată mare de artesiâ (placă) divisa după dimensiunile cuveuibilï. Repas, rn. prandü, ospëtü. Repassage, rn trec**re denouü, călcare cu ferrulü. Repasse, f. faină grossă, nu destulü de m enunţă. Repasser, v. a. a trece denouü, călca cu ferrulü (rufe), —quelqu'un, a bate pe cine-va. Repassette, f. peptine de scarmanatü forte finü. Repasseuse, f. femeă care calcă albiture, rufe. Repaver, v. a. a pava, as-şterne. pardosi, denouü. Repêcher, v. a. a retrage din apă ceaa cé cădusse. Repeindre, v. a. "depinge, dugrăvi, denouü. Repeint, m. pi et. locü re-tusiatü iatr’unü tabelü. Repenser, v. a. a cugeta, se găndi, denouü. Repentance, f. căinţă pentru pëccate. Repentant, e, adj. care se penitéda (se căiesce) de pëc-catele, de eroriJe, sélle. se Repentir, v. n. a se peniţa, se căi, (se pocăi).—Le • p.iri.pass. s’accorde toujours. Repentir, m.penitinţa,căinţă. Repépion, m. sulă la fabricanţi de ace. Repercer, v. a. a pëtrunde, găuri, înţepa, denouü. Répercussif,iue, adj. şi s. repercussivü, care resfrînge sunetulü, lumina. Répercussion, f. acţiunea medica mmtelorü repereus-sive ; fis. resfrîngere; nui.s. repetiţiuue de acell’aşî su-netü. Répercuter, v a. a ies-fringe sunetulü. lumina etc. Reperdre, s. a. a perde denouü. Repère, ni. semnü farutü la diverse buccăti pentru a le recunnô'ce : semnü pe murü etc. cà së arrête unü aliniatü. unü nivelü. Répertoire, «i. repertoriu, inventariü, culessü uude rna-teriele sunt as.şedate în ordine. [denouü. Repeser, v. a. a cântări Répétailler, v. a. a repeţi totü déun.i acell’asï lucru, fam. [dice. Répéter, v. s. a repeţi, re- Répétiteur, m. repetitorü, meditatorü. [reiteraţiune. Répétition, f. repetiţiune, Repeuplement, m. asse-darea uuuï poporü nouü. Repeupler, v. a. a impo-pura denouü, adduce nouï lacuitorï. Repic, m. Se dice în joculü de piquet : faire qn.—et capot, u face pe cine-va së nu maï pôta respunde. Repiquage, m. înţepătură denouü. Repiquer, v. a. a înţepa é-răşî, transplanta. Répit, vd. Relâche. Replacer, v. ». a pune la locü, pune îndërëtü. Replanter, y. a. a replanta, planta, sădi. denouü. Replâtrage, m. retencuitü cu gipsü. REP — 794 — REP Replâtrer, v. a. a retencui j eu gipsü. ! Rep.é, ée, adj. bot eu valvule unite prin şiuviţe sub-ţirî. [grassü la corpü. Replet, ète, adj. plinü, pré Replétion, f. plinitate. grăs-sime a corpuluï umonü. Repli, m. îndouitură, cută, ereţiturâ, pli rendoublé. Replier, v. a. a îndoui, curba, Se—, a se încovăia. Réplique, f. respunsü la ceaa ce s’a dissü, mat. repetiţiune. Répliquer, v. a. a respunde la ceaa ce s’a dissü. Replonger, v. a. a cufunda denouü in apă. Repolir, v. a. a poli denouü. Repolon, m. volută de calü în cinci tinipnn. Répondant, ni. cellü cè dă i nü essanie, susţine uă tese. Répondre, v. a a respunde. Répons,m .speçiâ de psalinü. Réponse, f. respunsü. Report, m. adducerea îndfc-rëiù u uneï sumnio. Reporter, v. a. a adduce înderëtü. Repos, m. repausü, odichnâ. Reposé, ée, adj. vd. Déhissé. Réposée, f. ioeü unde se repausa unü animale ferosü. Reposer, v. a. a repausa, ocîichni ; v. n. a dormi. Reposoir, rn. altare înâHatü în loculü peunde trece pro-cessiunea, la serbatôrea con-serTatiuniï. Repous, m. speçiâ de mo-lodü de gipsü învechitü. Repoussant, e, adj. re-pumnante,care inspiră aversiune, desgusta toriü. Repoussement, m. respingere. Repousser, v. a. a respinge. Repoussoir, mi. cuiü care respinge, lace sô ésà, unü altü cuiü. Repouster, v. a. a vin tura érba de puşcă. Répréhensible, vd. Blâmable. Répréhension, f. vd. Réprimande, correction. Reprendre, v. a. a relua ; dojeni ; lua înderëtü, reîncepe ; — Vous y voilà repris, éccë aï cadutü in er-rôrea de maï ’nainle. Reprendre en sous-oeuvre, a repara un edifiuü de jeosü în sus. Représsailles,f.pl.pedépsâ, tractaţiune supëràt.ôriâ tăcută cui-va, cà së resbune-uă violinţă sufferită. Représentant, m. repre-sintante, deputatü. Représentatif, ive, adj. represintativü (despre gu-berne). Représentation, I’. repre-sintaţiune, esibiţiune, înfă-çisiare. Représenter, v. a. a re- presinta, înfâçisia, rechiăma suvenirea. Répressif, ive, adj. repres-sivü, care reprime, oppresce eflectulü, progressulü, care appésa. Répression, f. repressiune, appësare, facere së înoetede. Réprimable, adj. repressi-bile, care trebue a se reprime, a se oppri, care se pôte reprime. HEP — 79:> - Rfc]p Réprimande, f. obscrvatiu-ne severă, dojé::â, ré préhension. Réprimander, v. a. a face imputaţiunî severe, dojeni. Comp. reprendre. Réprimant, f?, adj. can' reprime. Réprimer, v. a. a reprime, oppri unü lucru în ellectulii s»*ü, in progressulü sëü. Repris, m. şi adj. — de justice, caro a .suderitù deja uă condemnatiune, s. maï multe. Reprise, i‘. reluare, reîncepere. Reprise, f. uâ plantă vulnera riâ. Şi telephium. Repriser, v. a. vd. réparer. Réprobateur, m. trice, f. reprobator ü, care nu appro-bà. care esprime reproba-ţiune. Réprobation, f. reproba-ţiune (neincuviinţare), critică severă. Reprochable,«(/j. care merită imputaţiune, dojénâ. Reproche, m. imputaţiune, dojénâw Reprocher, v. a. a imputa, face dujénâ,— un bienfait à qn.. a accusa pe cnv. câ a uitatü uă binefacere, — les morceau,r, à qn., a imputa cui-va cel.'e ce mănâncă. Reproducteur, m. trice, f. reproductorü, care reproduce. Reproductibilité, f. facultate de a fi reprodussü. Reproductible, ad :. care se pôte reproduce. Reproduction,f. reproduc-ţiune , nouă producţiune. Reproduire, v. a. u reproduce, produce denouü, a presinta denouü. Se — dans le monde, a se arrêta denouü în societate. Réprouvé, ée, adj. reiec-tatü şi maledissü de Dum-neileü. Reprouver, v. a. a proba, dovedi, denouü. Réprouver, v. a. a reproba, deproba, condemna, rejeter. [rrâtasse. Reps, m. ripsü, materiă de Reptile, m. si adj. reptile, tîrîtôre. |blicanü. Républicain, e, adj. repu- Républicaniser, v. a. a pune m republică, a adduce la idee republicane. Républicanisme, m. re-publicanismü, calitate, opiniune, de republicanü. République, f. republică. Repuce, m. speçiâ de prin-detôre pentru passerï. Répudiation, f. repudia-ţiune. Répudier, v. a. a repudia, alunga pe consôrtea sa după formele legalï ; a deproba. Répugnance , f. repum-nanţă, desgustu, (aversiune). Répugnant, e, adj. repum-nante, contrariu, oppusü. Répugner, v.a. a repumna, li oppusü. Repulluler, v. n. a se renasce în mare cantitate. Répulsif, ive, adj. repulsivii, care respinge. Répulsion, t. repulsiune, respingere. Réputation, f. reputaţiuneT renume, stimă, opiniune. Rl::s — 706 - Réputé, ée, adj, reputatü, privitü că. [ţine pentru. Répéter, v. a. a privi cà, Requérante, adj. jur. care trebue să firi cerutü (de cre-ditorü). Requérant, e, adj. şi sust. care reclama, cere iu judecată, chiamă in judec. Requérir, v. a. a ruga se, reclama, cere în judecată. Requête, f. cerere in scrissü presintată la autorităţi, la tribunale, cerere verbale. Requêté, ta. cantü de vină-t.ôre cà së chiăme căniî. Requêter, v. a. a cerşi, cerşetori, denouü. Réquiem, m. requiem, re-pausü. Rugăciune a Biseri-ceï pentru morţi. Pl. ne var. Requin, m. unü rnare pesce. Şi chien de mer. Requinquer, v. n. séü se requinquer, a se para (găti) maï muliü decâtü se cuvine pentru etatea si. Requînt, m. jur. a 5-a parte din quint, cè se plătia domnului feudale. [cessariü. Requis, e, adj. cerutü, ne- Réquisition, f. cerere făcută de autoritatea publică së pună în disposiţiunea Statului persône séü lucrurï. Réquisitionnais, m. şi adj. suppusü la réquisition. Réquisitoire, m. actü de réquisition (vd. vb.), cè face in scrissü unü officiariü publicü. Ré&avct.'.ë7ée,adj .(croix—/, cruce avîndü lu întrulü sëü altă cruce de altü smaltü (la armăr.). NÉS Rescampir, v. a. a repara petele prin cerută (ht poli-torï). Rescif, vd. Récif. Rescindant, m. cerere de annulaţiune a unuï actü. Rescinder, v. a. jur. a annula unü actü, uă impërtélà, casser. [ţiune. Rescision, f. jur. anuula- Rescisoire, m. causà, motiva, de annulaţiune a unuï actü. Rescription,f. rescripţiune, ordine, mandatü pentru banï. Rescrit, m. rescriptü, decisiune a imperat rilovü ro-manï ; respunsü allü papeï assupra diverse punturï de teologiă. Réseau, m. micü iaçiü, rëtea. Réséda, m. reseda, uă plantă odoriférante. Réservation, f. reservaţiu-ne, păstrare pentru sine ; drepturi reservate intr'unü actü. Réserve, f. reservă. păstrare ; discreţiune, circunspec-ţiune. Réservé, ée, adj. 'şi sust. m. reservatü, retinutü, cir-cunspectü (cu băgare de sé-mă la circunstanţe). A la— de, cu escepţiune de. Sans —, fără escepţiune. En —, la uă parte, à quartier, à l’écart. Réserver, v. a. a reserva, păstra, rejiné, scuti. Réservé, ée, reservatü, pusü în reservă; discretü, circunspectü. Réservoir, m. reservoriü, locü unde adună cine-va a-pele. RÉS - 797 — RES Résidant, e, adj. reşedinţe, cave séd3, lăcuesce. Résidence, f. reşedinţă, lă-cuinţă. RésEdent, m. aginte diplomat. lingă unü suveranü streinü. Maï puçinü decătu ambassadeur şi maï multü decàtü agent. Résidente, f. consôrtea u-nuï résident, vd. prec. Résider, v. n. a resedé, sedé, lăcui ; consiste, essiste. Résidu, m. sedimentü, ceaa cè S3 depune în fundulü vas-suluï (drojde), restant. Résignant, m. cellü cè pă-răsesce (în favôrea altuï) unü officiü, unü bcneficiü. Résignataîre, m. acella cuï lassa cine-va unü bene-liciü. Résignation, t. resemna-ţiune, suppunere voinţei luï Dumnedeü ; jur. resemna-ţiune, părăsinţă în favorea cuï-va. Résigner, v. a. a se lăssa de unü officiü, beneficiü, în favcrea altuia. Se —, a se resemna, se suppune. Résiliation, f. annulaţiunea unuï actü, unuï cnntractü. Résiliement,?». résiliment, vd. pnc. Résilier, v. a. a annula, des-fiinta(resilia)unü actü, casser. Résille, f. reţea care înve-lesce pérulü (resilü). Résine, f. reşină. [nosü. Résineux, euse, adj. reşi- Résingle, m. unelta cà së repare capacele carïacàpë-tatü înflătiire (la orolog.). Résipiscence, f. recunnos- cinţa erroriï, greseleï, selle cu amelioraţiune. Résistance, f. resis tin ţă, împrotivire.jPiVce de—, mure buccată de carne. Résister, v. n. a résisté, se oppune, se împrotivi. Résolu, e, adj. resolutü, de-terminatü, hotăritu. Résoluble, adj. resolubile. care se pote resolvi, dislega. Résolûment, ade. resolutü, cu resoluţiune, hotăritu. Résolutif, ive, adj. şi m. resolutivü. Despre remediele proprie a produce resolu-ţiunea tumorilorü, a desînfla. Résolutoire, adj. résolu-toriü, care resoJvesce. disface, annuledă, desfiintéda, unü actü. Résolvant, e, adj. şi m. s. rémède—, resolvinte, re-mediü care resolvesce, de-sînflă. Résonnance, f. resunanţă, sunetü prolungitü. Résonnant, e, adj. resu-natoriü, sonore. Résonnement, m. resu-netü, resfringerea sunetuluï. Résonner, v. a. şi n. a suna denouü. Résonner,v.n.a resuna, resfrînge sunetulü, retentir. Résorbtion, f. resorbţiune, absorbire de allü douilé. Résoudre, v. a. a resolvi, destrui uniunea pârtilorü u-nuï totü ; annula ; a dislega, determina. In acestü sensü din urmă face la part, pass. résolu. Altümintrelé partie, perf. este résous, fără femin. Résous, adj.m. schimbatü. RES - 798 — RES Respect, m. respectü. defe-rinţă. [labile, de respectatü. Respectable, adj. respec- Respecter, v. a. a respecta, onora. Respectif, ive, adj. res-pectivü, relativü fiă-căruî în parte, fpectivü; reciprocü. Respectivement,adv. res- Respectsieusement,ar£u. respectosti, cu respectü. Respectueux, tuse, adj. respectosü, cu respectü. Respirable, adj. respirabile, bunü de respira tü, de resufflatü. Respiration,f. respiraţiune, sufflare, rcsufflare. Respiratoire, adj. care servesce pentru respiraţiune. Respirer, v. n. a respira, suflla, resuffla. Resplendir, v. n. a străluci cu viuă Jumină. Resplendissant, e, adj. strălucitorii Resplendissement, m. ma»'e strălucire. Responsabilité, I'. obligaţiune de a respunde pentru actele selle, séü de actele altora. Responsable, adj. respun-dëtoriü, care respunde de unü lucru, garante. Responsif, iue, adj. care coprinde unü rëspunsü. Ressac, m. mar. întôrcere vioîinte a valurilorü după ce s’a lovitü de unü obstaclu. Ressacrer, v. a. u resacra, consecra denouü. Ressaigner, v. a şi n. a lua sănge denouü, a curge sănge denouü. Ressaisir, v. a. a relua, lua denouü. Ressasser, v. a. a cerne denouü; fig. essamina esactü. Ressaut, m. vd. Saillie. Ressauter, v. n. şi a. a sări denouü. Ressemblance, t. assemë-nare, c nformitute. Ressemblant, e, adj. ;is-semënatü, care sémënà. Ressembler, v. p. a se-mëna, li assemënatü, fi ana-logü. Ressemelage, m. punere de pingele noue. Ressemeler, v. a. a pune talpă, pingele noue. Ressemer, v. a. a semëna pamîntulü denouü. Ressentiment, m. usioriü renouitü allü unuï rëü, mania, resintimîntü, suvenire de uâ injuria cu dorinţa de a sï resbuna. Ressentir, v. a. a simţi, suf-feri. 5e —, a da semne de ce-va, lăssa së se cunnoscă; căuta së sï resbune. S'en—, a sufle ri consecinţele. Resserré, ëe, adj. vd. Constipé. Resserrement, m. strîn-sură, stringere. Resserrer, v. a. a strînge, face maï puçinü întinsü. Ressifj m. scopele, stînee, ascunse sub apă, vd. récif. Ressort, m. proprietate prin care corpurile appësate séü întinse se întorcü de sine în prima lorü stare ; fig. activitate, energiă, impulsiune. En dernier —. în ultima instanţă, lără appel. RES — 799 — Ressort, m. întindere de juridicţiune, corapetinţă. Ressortir, v. n. a fi dede-pindinţa, de dominiulü, uneï juridirtiunï, de competinţa. Ressortissant , e, adj. care este de depindinţa uneï juridicţiunT. Ressouder, v. a. a lipi metale denouü. Se —, se lipi la locü. Ressource, f. mijlocü unde recurge cine-va, vd. expé->d ient. se Ressouvenir, v. a. a sï rechiăma în memoria, a sï adduce aminte. Şi ressouvenir. Ressouvenir, m. suvenire, amintire, adducere aminte. Ressuage, m. transpira- i ţiune, assudelă. [assuda. | Ressuer, v. n. a transpira, I Ressui, m. retragerea vîna- i tuluï, ca së se usuce, după j plôuia séü după rouă. j Ressusciter, v. a. a rein- | via, rechiăma la xiétd. Ressuyer, v. n. a usca, sécher. Se—, a se usca. Restant, e, adj. care remăne; tn. remasü, remăşiţă, ceaa cè remăne, vd. résida. Restaur ant,m.restaurante, birtü ; adj. care repară puterile. Restaurateur, rn. trice, f. vd. traiteur, aubergiste şi auberge. Réstauration, 1. restaura-ţiune, restabilire , repara-ţiune. Restaurer, v. a. a restaura, restabili, repara, pune érasï în stare bună ; da putere. Reste, m. remasü, remăşiţă. Rester, v. 11. a remàné. En -à, a se oppri, se mărgini, la. 3lus. a continui acel’asï sunetü căte-va rnësure. — II prend Taux, avoir ou être. Restituable,a<7j. restituibile, care trebue redatü, care se pôte adduce in prima sa stare. Restituer, >. a. a restitui, da îndërëtü, restabili, repar». Restituteur , m. restitu-torü,cellü cè restabile?ce unü testü. Restitution, t'. restitutiune, restabilire, adilucere indërët. Restorne, I. errôre în ţinerea registrelorü. Comp. contreposition. Restreindre, v. a. u res-trînge, reduce, mărgini. Se —, a se restringe, se mâr-gini. Restrictif, tue, adj. res-trictivü, care restringe, liini-téclâ. Restriction, f. rest ri cţi une, condiţiune care restringe, mărginesce, modifioaţiune. Restringent, e, adj. şi )n. med. restringinte, care res-tringe uă parle relăssată. Résultan 1,6, adj. résultante, care resultă, urméda din. Résultat, m. resultatü, esitü, consecinţă, ellectü. Résulter, v. a. a résulta din, s'ensuivre. [scurtare. Résumé, m. resumatü, p-e- Résumer, v. a. a resuini, prescurta. Comp. recueillir. Résumpte, f. resumta. ultimă tese in teologia. I Résurrection, f. resurec- RET — 800 — RET ţiune. înviere ; tëmëduitü neaşteptatei. Retable, in. ornam«*ntü de archit. la altan. De ordin, de marmure, s. unü tabelü. Rétablir, v. a. a restabili, pune în prima sa stare, séü în stare mai bună. Se—, a se restabili, recâştiga sânë-tatea, vd. réparer. Rétablissement, >n. restabilire. Retaille, f. ceaa cè se taiă la croiéla. Puç. usit. Retailler,v. d. a tăia denouü. Retaper, v. a. a repara uă peleriă, aï îndoui marginile. Retard, m. întârdiare, retardement, délai. Retardataire, adj. şi s. întărdiătoriu, în întărdiere. Retardation, f. întârdiare. Fis . relassatulü , slăbirea, mişcării unuï corpü. Retardatrice, f. (force—). Se dice de puterea care în-târdiă mişcarea unuï corpü. Retardement, m. întârdiare, remise. Vd. retard. Retarder, v. a. a întărdia, a fi în întărdiere. Retaxer, v/a. a tassa denouü. Reteindre, v. a. a văpsi denouü. Retendeur, m. lucrătorii care îndreptédâ materiele, căndu a esitü delà călcalu. Retendre, v. a. a întinde denouü. dislasiura denouü. Retenir, v. a. a reţine, oppri, face së sté ; păstra, reprime. Se — à qch.a se tiné cu măna de cv. Se—qch. a şi păstra cv. Rétention, f. retinţiune, reţinere, reservă. Retentionnaire, m. jur. cellü cè reţine, oppresce, *ceaa cè este allü altuia. Retentir, v. n. a resuna. Comp. résonner. Retentissant, e, adj. re-sunàtorü, résonnant. Retentissement, m. resu-netü, sunetü datü. Retentum, m. articlu cè nu se esprime într’uă sentinţă, dérü face parte dintr’însa. Pl. ne v. Retenu, e,adj. retinutü, vd. réservé,circonspect,modéré. Retenue, f. moderaţiune, cumpătare, modestiă, réserve. Rétépore, m. producţiune polipôsa asseminé uneï răţele. Retersage, m. săpare de allü douille a viieï. Reterser, v. a. a da viţet uă nouă săpătură. Rétïaire, m. gladiatorii care se servia de unü laçiü, cà së înveléscà pe adversariulü sëü. Réticence, f. ret. reticinţă, suppressiune séü om^îissiu-ne voluntare a unuï lucru, care trebuia dissü. Réticulaire, adj. care sé-mănă unuï laçiù. Réticule, m. lire puse la fo-cariulü unuï ochianü cà së më.sôre diametrulü stelelorü. Réticulé, ée, adj. archit. mică învelitură cu petre pătrate, care semenă uneï reţele. Rétif, ive, adj. care se oppresce în mersü (despre a-nimalî de cărratu), difficile de condussü, revêche. HEI — SUI — Rétine, f. retina, membrana formată (le nerv. opt. in fun-duli; ochiului, unde se depinge imaginea obiecteloru. Rétinste, f retinită, inflam-maliunea retinei, vd. prec. Réiinite, f. mineralü a cui base este silicea. Şi pierre de bois fusible. Retirade, t. fer!if. speçiâ de meteredü. Retiration, f tipărirea secundei pagine (versü) a foieï. Retiré, ée, adj. retrassü, solitare, singuraticii, peu -fréquenté. Retirement, m. contrac-ţiune, scurtare, raccourcissement. Retirer, v. a. a retrage, trage indérétü, l.rage la sine. Se—, a se retrage; eşi din lume ; a se scurta. Retombée, f. archit. nas-cerea, începutul ü, uneï boite. Retomber, v. n. a recadé, cadè denouü : oădt* peste. Retondre, v. a. a tunde dent mi. Retordement, m. a doua torsură a mătasse». Retordre, v. a. vd. Tordre. Retorquer, v. a. a intôrce contră adversariü argumin-tele, de carï ellü s’a servitü. Retors, e, adj. torsü de mai , niulte ori : fig. viclenii. Rétorsion, f. usü cè face , cine-va contra adversariuluï i sëü de raţiunile, de probele, I de care s'a servitü acesta. | Retorte, f. chem. vassü j curbatü, pentru dislilaţiune, | care se adauge la recipiente, j Retouche, f. relusiatü, lo- ; curi dinlr'unü tabeiü cor-rectate. Retoucher, v. a. a attinge denouü, retuşia, correge., Retouper, v a. a lace denouü ceaa ce n'a esitü bine (la 'dar.). Retour, rn. intôrcere, conversiune. viclenia.Dr retour, iutorsü din căletoriă. Retourne, f. carte ce se în-tôrce la unele jocuri. Retourner, v. 11. a intôrce, a se intôrce, a incepe denouü. Se—, a se intôrce, se uita inappoï ; s'en—. a se I duce indërëtü, pleca erăşl. j De quoi retourne-t-il, des- pre ce este vorba. | Retracer, v. a. a face noue , trăssure ; a descrie. I Rétractation, f. retractare, luare îndërëtü a vorbei disse. Rétracter, v. a. a retracta, a sï schimba opiuiunea. sï lua vorba indërëtü, se dedice. Comp. dédire. Rétractile, adj. retractile, care se strînge, precum sér-pele. Rétractiiité, i putere de a se reslrînge assupra sa însuşi. Rétraction, I. med. con-tracţiune, scurtare, raccour cntseent. Retraire, v. a. jur. a retrage uă ereditate vindută, esercita unü retrait. \d.urm. Retrait, m. jur. retrassü. Acţiune in justiţă, prin care cine-va retrage uă ereditate care fussesse vindută. Retrait, e, adj. blc— , coptü dérü nu plinü. Se dice de 51 — Ş02 — HET gràulü cure s’a coptü fără a s« împlé. Retraite, I. retragere, mersü îndërëtü ; retragere s. eşire din lume. Chem. diminu-ţiune de volume in corpulü uscatü la locü. Retraité, ée, adj. în retragere, care priimesce uă pensiune de retragere. Retranchement, m. spa-ţiu separatü de altulü maï mare, suppressiune, trun-chiare; fort. întărire, me-teredü. Retrancher, v a. a supprime. trunchia. Se—, a se restringe ; se întări prin me-teredurï. Retravailler, v. ;t. a re-lucra, lucra denouü. Retrayant, e, adj. jur. can* essercita unü retrait, vd. vb. Rêtre, m. cavalerù germanü. Rétréci , e, adj. strimtü, strînsü. [strînge. Rétrécir, v. a. a strimta, Rétr écissement,n?.stri intare, strînsură. Rétreindre,v.a.a modela eu martelulü(ciocanulü)uâ buccată de metalü încovăiată. Retremper, v. a. a muia denouü ; fig. a reda energia. Rétribuer, v. a. a retribui, resplüti, da salariü. Rétribution, f. retribuţiune, salariü, recompensă. Rétroactif, ive, adj. care lucrédà assupra trecutului. Rétroaction, f. lucrare assupra trecutului. Rétroactivement,adu.lu-crflndü assupra trecutuluï. Rétroactivité, f, lucrare assupra trecutuluï. Rétroagir, v. n. a avé ef-fectü care se referesce la trecütü. Rétrocéder, v. a. jur. a rétrocédé, da îndërëtü, a reda cui-va dreptul ü cè ne lăssasse. Rétrocession, f. retroces-siune, dare îndërëtü,xd.prec. Rétrocessionnaire, m. acella în favôrea cuï se lace retrocessiune, vd. prec. Rétrogradation, f. mergere îndërëtü. Mişcare appa-rinte a planetelorü contră ordinea semnelorii celeşti. Rétograde, adj. care merge înderëtü, care se face în-deretü, contrariù progressu-luï. | îndërëtü. Vd. reculer. Rétrograder, v. n. a merge Rétrospectif, ive, adj. retrospectivii, care privescein-dërëtü. care îmbraçia tre-cutulu. Rétrospectivement, adv. retrospectivü, vd. prec. Retroussé, ée, adj. redi-catü. Retroussement, m. redi- care, sumetere a haineï. Retrousser, v. a. a redica ceaa cè era lâssatü în jeosù. sumele. Se—, a sï redica haina. Retroussis, m. partea în-torsă în sus a haineï ; margine redicată in sus (pôlë-rieï etc.). Retrouver, v. a. a regëssi, gëssi denouü. Se—, a se r«-gëssi, reveni într’unü looi. Rets, m. laçiü, plasă. RÉV — 803 — KEV Rétus, e, adj. bot. forte ob-tu.sü, teşi tu, émoussé. Rétuver, v. n. a frëmînta denouü, côce (pàne). Réunion, f. uniune, adu-nanţă de persône. Gomp. as-semblée. Réunir, y. a. a uni, reuni, aduna. Se—, a se aduna. Réunis, m. pl. protestanţi întorşi la biserica rom. catolicii. Réussir, y. a. a avé suc-cessîi ferice, iveşi, isbuti. Réussite, t. n-eşită, bunü sut‘c<*ssü, isbulire, isbàndà. Revaloir, v. a. a intôrce as-semine, plăti cu aceaasï mé- j sură, rendre la pareille, fam. Revanche, f. resbunare. En \ —, in compensatiune. Revancher, v. a. a appăra ! pe cellü arcessitü (attacatü). Se—, a se appăra, a sï res-buna. a înlôrce egalele. Revancheur, m. resbună-torü. Rêvasser, y. 11. a visa desü într’unü soinnü neliniscitü. Rêvasserie, f. vise frecinţi şi diverse; cliimere. Rêvasseur, m. cellü cè vi-séda desü. are cugetărï vage, fam. Rêve, ni. visü. Comp. songe. Revêche,adj. aspru Ja gustü, sust. m. flanelă de càptusitü. Réveil, m. deşteptare. Réveil-matin, m. orologiü care deşteptă. Réveiller, v. a. a deştepta, escita denouü, stimula. Se —, a se deştepta, se înnoui, se ranima, se întërrita. Réveillon, m. micü ospëtü e.straordinariü nôptea, la me-dulü nopţii. [velatorü. Révélateur, m. trier, f. re- Révélation, 1. revelaţiune, inspiraţi line supranaturale şi divină, religiune revelată. Révé?é, ée, adj. revelatü, dis-copper ü. Révéler, v. a. a revela, dis-! copp:ri, pune in lumina, de- lara unü lucru care era ne- j cunnosculü. -- Comp. dé- \ couvrir. J Revenant, r. adj. care place, caru revine. Sust. m. spiritü c<'‘ se presuppune cà revine din lumea cea-altă. Revenant-bon, m. folosü casuale, de întimplare. i>ro-fit éventucU avantaje. Revendeur , m. euse. I. cellü cr vinde cè a cumpă-ralü. Re vend ruse à la toi-l'-lte, femeă care vinde din casă în casă vestiminte etc. Revendicable, adj. care pôte li reclamaţii, ceruţii în-dérétü. Revendication, i. jur. cerere îndërëtü a unuï lucru cè era allü nostru. Revendiquer, v. a. juris. a revindica, cere îndërëtü câ possexsiunea nôstrà, réclamer. Revendre, v. a. a revinde, vinde încă uădată. Revenir, \. n. a reveni, veni denouü, se intôrce ; a plàcé. Revenoir, m. uneltà ca së albàstréscS (la orolog.). Revente, I. revindeiv, vindere denouü, seconde vente. Revenu, ni. venitü. Revenue, f. grăd. juuï ar- KEY U Y burï ce crescü dupa tăiare. Rêver, v. a. a visa (eu prep. de/. Réverbération, f. rosfrîn-gerea lu mi ne! şi cal dure!. Réverbère, m. reverberă, sp.*culu (• glinda; relVactoru, care concentra lumina un-de-va. Réverbérer, v. a. fis. a refléta, resfrînge (căldura, lumina). Revercher, v. a. a repara sullatura stanului (cosito-ruluï). Reverdie, C. mar. marile j flussurï aJe maru la sizigie. j Reverdir, v. a. a depinge | ;n verde ; v. n. a deveni é- : raşi vrrde; a întineri. 1 Reverdissement, m. in- I verdire denouü. Révéremment, adv. eu i respectü, cu reverinţâ. i Révérence,!', reverinţâ, res- 1 peclü, vd. véttérution. Révérencielle, udj. cruin- , te—, sioţimintu de temere şi respectü, sfiélâ. I Révérencieusement, ni. < u respectü, cu reverinţâ. Révérencieux, euse, adj. umilită şi cerimonio^ă. fam. Révérend, c, adj. de reve- , ralu, de respectată. Titlu de onôre cè se dă cmonieiloră. Révérendissime, «(//.Titlu de onôre datù rpisco, i-loru e!c. Révérer, v. a reveri, o-nora, respeeta, vd. adorer. Rêverie, f. vise. Starea spiritului ocrupatü de idee vage. j Reverqvtier, m recerlier, , ună fel n de trictrac. Revers, m. reversü, partea lucrului oppusă celle! ce pri-virnu, (dosu); accidinte delà vorabi le (nenorocire). Réversal, m. 'acte—/.actü de asigurare pentru uă obligaţiune. . Reverseau, m. buccată de lemnu că *e astupe scobi-1 urele feres rol etc. Reversement, m. vd. Transbordement.. Reverser, v. a. a vërsa d >-nouü ; a transporta lucrurile dintr’uă nave in alta. Reversi, m. s. reverais, unü joeü de cărţi, reversino. Réversibilité, t. calitatea lucrului reversibile, vd. urm. Réversible, adj. jur. reversibile, care trebue în u-nele caşuri së se întorcă pro-priet.triuluî seu,erediloru lui. Réversion, t'. jur. reversi une. Dreptă de intôrcere a bunuriloră concesye uneî persône, căndu acésta môre fără copii. Revertier, vd. reverquier. Revêtement, m. investită, lucru care servesce a reţine, oppri së nu cadă pămînlulu unul fosfată s. sianţii. Revêtir, v. a. a investi, re-vesti, imbrăccu, copperi. Revétce, e, part. adj. îm-brăccatu. copperită ; investită cu. Rêveur , u\ . ci(.se, f. visat oră. Revient, )n. u>rix de.—/, Se dice de preţulă cè uă merfa costă pe fabricante. Reviquer, v. a. a curăţi, HKV - 805 — nil A spëla materii.: de lună, dégorger. ijocü de trictrac. Revirade , f. Tenninü de Revirement, m. întôrcerea naviï in alla parte; truns-portulü uneï ereunçe: schimbare : vd. virement. Revirer, v. u. mur. a intôrce în alu» parte : fig. — de bord, a şi schimba opi-niunea. Réviser,v.a.a vedé,essamina. Réviseur, m. revisorü, cellü cè revede după unü altulü. Révision, i'. revisiune, essa-me denouü (de socotele etc.). Révivification, f. inviare, cheni. adducerea (unuï metalü) denouü în starea sa naturale. Révivifier, v. a. a invia, adduce erăş! în starea sa naturale. Chem. a separa unü metalü de mineralele cè ï sunt amruesticate. Revivre, v. n. a învn, veni, se intôrce, la viéjà. Révocable, adj. revocabile, care se pôte lua îndërëtü. Révocation, t. revocaţiune, luare îndërëtü, destituţiune. Révocatoire, adj. revoca-toriü,care revocă,destituesce. Revoici, revoilà, prep. éccë, uite, denouü. Revoir, '. a. a revedé, vedé încă uădată. .4i< — (mai rëü à—), la revedere. Re voler, v. a. a t'ura denouü ; v. n. a se intôrce către, reveni, sbura îndërëtü. Revolin, m. mar. vîntü in-directü, resfrîntü delà uă păndă Ia alta. [toriü. Révoltant, e, adj. revoltâ- Révolie, f. révolta, resoôla. Comp. émeute. réhe/lani. Révolté, ée. adj. revoltat ï j. Révolter, v. a. a revolta, rescnla. Se—, a se revolla. Révol u, e. adj. compleţii, teniiinatü(isnravitü\ rrecutii, (despre cursulü ^telelorü). Révolution, f. revohiţiune, rescolă, lurburare interna in urma unei mi.şrărî violinţi. Révolutionnaire, adj. de revoluţiune. Révolutionnairement , adv. prin revohiţiune. Révolutionner, v. a. a révolta, pune in stare de revoluţiune, a introduce prin-cipiele de revoluţiune. Revomir, v. a. a revomi, versa ceaa cè inghiţisse. Révoquer, v. a. a revoca, rechiama. deslitui, annula, desfiinţa. Comp. rappeler. Revue,f. revistă, inspecţiune. Révulsif, itv, adj. şi sust. m. revulsivü, propriü së a-bată delà unü organü prin-cipiulü morbului, umorile pré abundanţi (in med.). Révulsion, f. med. revul-siune, abaterea cau-el morbului, bôleî, delà lia parte a corpului spre alta. Rez, prep. contra, forte apprôpe lăngă, joignant. Rez-de-chaussée, m. ni-velulü pămîntuluî, partea e-dificiuluï care este la acextü nivelü. [modage. Rhabillage, vd. Haecom- Rhabiller,v.a. procura, face, nom vestimiùte, nouï haine. Rhagades, f. pl. tăielurc, creţiture, pe pele, ulcerï. H ML’ — 806 — RIC. Rhamnoïdes , l. pl. but. ramnoidf. Plante dicotiled. Rhapontic, m. speçiâ de rabarbură. Şi rhubarbe des moinrs. Rhéteur, m. retorü ; oratorii eml'aticü. Rhétoricien, m. care cunnôsce séu studiéda retorica. Rhétorique, f. retorică, ar-tea de a vorbi bine, modü de vorbire cè dâ graţiă şi putere oraţiuniî. Rhingrave, m. s. riugrare, comite de Rhin. Se dice de gubernele urbilorü delà Rhin. Rhigraviat,m. s. rheingra-niat, demnitate de comite de Rhin. Rhinocéros, m. rinocerü. Rizagre, m. s. risagre, instrum. cm së scotă rădăcina dintilorü. Rhizophage, /», şi adj. care mănâncă radëcine. Rhodia, t'. uă planta (lissa şi racine sentant les roses. Rhodium, i n. chein. metalü rarü şi puçinü fusibile, cè se gëssesce unitü cu platina. Rhododendron, m. rodo-dendru, arburelü,lotü-iiéuna verde din familia laurilorü. Rhodomel, m. miere rosată. Rhombe, m. rombü, patri-laterü planü cuï laterile oppuse snnt paralele Vd. losange. [rombului. Rhomboïdal,ê,an. s. rum, roriiü. Rhumapyre, m. xted. friguri reumatismali. [ticü. Rhumatique, adj. reuma- Rhumatismal, e, vd. prec. Rhumatisme, m. remua-tismù. Rhume, rn. med. guturai ü. Rhumerie, f. vd. rummerie. Rhus, vd. Sumac. Rhythme, m. ritmü, cadinţă. Rhythmique, adj. cadin-tatü, më.suratu, ritmicü. Riant, e, udj. veselü, gra-ţiosii, placutü. Riaule, f. uneltă a lucrător-rilorü de mine. Ribambelle, f. şiră lungü, vd. kyrielle. Ribaud, /*, adj. dissolutü, neruşinată, pop. [şinaiâ. Ribauderie,f. acţiune neru- Ribe, f. machina de pisatü inulü. Ribes, f. pl. côcâse rosie. Riblette, I carne friptă la grâtarü. [carineï. Ribord, m. mar. marginile Ribordage, m. perdere cè lovirea uneï navï causédâ altia. Ribote, f. escessü de mâncare séü de bëutura, pop. Riboter, v. n.a face ribote. Riboteur, rn. euse, f. cellü cè mănăncă séü bé escessivü. Ric-à-ric, loc. adv. /comp-ter—), una căte una, cu e-sactitate rigurôsa, fam. Ricanement, rn. rîsetü pe jumëtate din maliţă séü prostia. Ricaner, v. n. a ride pe jumëtate, fam. Ricanerie, f. rîsetü spre batjocură. Rin — *07 — RLM Ricaneur, ni. euse, f. şi adj. cellü cê ride cà s-vôstre. — In attarile ca.surï sensulü se deduce din frasea întréga. Rieur, m. euse, f. rîdëtorü. Avoir les — s de son côté, a avé approbaţiunea cellorü maï mulţi. Riflard, m. fôrfecï de mu-rariü (didariü) ; umbrelă ve-chiă. Rifler, v. a. a lucra eu riflard. Rigaudon, vd. Higodou. Rigide, adj. rigidü, uspru, rece, austerü, esactü. Rigidement, adv. rigidü, aspru. Rigidité, f. mare se veri taie. Rigodon, câutü in douë timpuri forte animatü. Rigole,f. micü fossatü (santü) pentru curgerea apcï. Rigorisme, m. rigorismü, morale pré severă. Rigoriste, m. rigoristü. Regoureusement, adv. rigurosü, strasnicü. Rigoureux, euse, adj. rigurosü, severü. Rigueur,f. rigôre, străşniciă. Rillette, f. carne de rîrnă-torü tocată mënuntü. i ., i. r ëü versü — -SIJS RIT Rimailler, v. n. a lare relie versuri. fam. Rimailleur, m. reu poetiï. Rime, f rima. Rimer, v. □ . a rima, se termina prin aceaaşî consunanţă. Rimeur, m. iéù poetü. j Rinçage, w.cia tire, vd.ri jn. archit. orna-mentii sculptatü séü depinsü, compusă de şi fructe. ’ Rincée, i'. pop vd. rorrec- \ tion. Rincer, v. a. a clâti, spëla parhareete. j vitü së clàt.ésca. i Rinçure, f. apa rare a ser- j Ringard, m. vatraiü. Ringrave,m.vd. rhinyrave. ! Riolé, ée, adj. eu vërgi. Rioter, v. n. vd. ricaner, pop. [caneur. Rioteur, rn. euse, f. vd. ri-Ripaille, f. escessü la mesă. — Le mot vient de llipaillt, bourg du Chablais, où A-médée de Savoie menait une vie délicieuse. Ripe, f. pila pentru petre etc. Riper, v. a. a rade eu pila. Ripopée,!. ammesticü de remasurï de vinü, de diverse licorï, de salse. | şi repede. Riposte, t. réspunsü viuü Riposter, v. a. a respunde viuü şi repede. Ri pu aire, adj. şi m. măr-ginariü. De vechiele popôre carï lăcuia la Rhinü şi Meusa. R-ire, v. n. a ride. Apprêter à —, a da causă së rida de dînsulü. Se—, a sï rîde de, (avec le part. pass. toujours invariable). Rire, m. s. ris, risü, rîsetü. Ris, m. vd. prec. I Ris, m. eorpu glandulosu sub gîtulü viţelului. Mar. ochiuri cà së petréca t'riughiele les yarcettes' prin panda. Risban, ni. fortif. pàmintü redicatü unde sunt as.şedate tunurï (la porturi). Risberme, C. fortificatiune cu fascine .şi eu grile. Risdale, rn. vd. rixdale. Risée, T. rîsetü, batjocură. Risette, I. risü micü. Dim. dela ris. Risibilité, f. facultate de a ride. Risible, adj. risibile, de risü. Risqunble, adj. unde este periclu, unde è de risca tü. Risque, m. periclu, intim-plarc-, danger, hasard. Autrefois des «leux genres, il n'est resté fem. que dans l’expression à toute risque, la uerï-ce intimplare, bien qu'on dise ;iussi à tout riÿqtt*. Risquer, v. a. şi n. a periclita ; pune în periclu (primejdui). Comp. hasarder. Rissole, J. prăjitură de carne tocată învelită in cocă şi coptă în grăssime. Rissolé, m. carne rumenită. Rissoler, v.a. a fri.jeastü-felü încatü së dé cărniî culôre de auru,rumenă(r>i. orezü. Şi ris. Rize, m. monnetă do o.om-putü turcésca. InOU galbinl. Rizière, t. pamîntü it—, omü neinsemnatü . fără importanţă. Robinet, >/<. pălniă. Robinier, m. vd. Acacia. Roboratif, ive, adj. med. care intàresce. Puç. us. Robuste, adj. robustü, tare, vigurosü. Coinp. vigoureux. Robustement, adv. robustü, cu putere, vigoureuse ment. Roc, m. scopelü, stincă. Rocaille, f. lucru fâcutü din petricele şi coquile. Rocailler, m. lucràtorü la rocailles, vd. prec. Rocailleux, euse, adj.plinü de petricele. Style —, stilü durü, aspru. Rocambole, f. s. ail—.speçiâ de aliü, de usturoiü, échalote d'Espagne, ail f>oi-reau. ROG — 81U - ROL Rocantin, m. cantü compusü din alte cănturî vechie. Roche, f. scopelü, stîncă iso-lată şi forte mare. Rocher, m. scopelü forte inaltü. Rochet, m. haină cu măni-cele strimte la episcop! etc. Rococo, adj. nevar. lucratü în gustutü secluluï lui Ludov. XV, vechiü şi de urătu gustü. Rocou, vd. rcucou. Rocouler, vd. roucouler. Rôder, v. n. a merge de colo păne colo, se invîrti, fureter. Rodet ,m..rotă de morăcu apă. ! Rôdeur, ni. cellü cè se in-virtesce, merge de colo panë colo. ! Rodomont, m. falsü vitédü. - G’est le nom d’un person- , nage d’Arioste. [faronade. Rodomontade, ad. Fan- Rogations, f. pl rugăciuni şi processiunï, cà se chiăme prolecţiunea divină assupra recoltelorü.—Instituées au V-e siècle par saint Mamert. Rogatoire, adj. Commission—. commissiune cè unü judecătorü trimite judecă- 1 toruluï. egalele séü, de altă ; juridicţiune, pentru acte de procedură. Rogaton, m. séü la pl. re- | masurï de carne. Buccate ia-căldite ; lucrurï prôste. Roger-bontemps,»i. omü fără gri je, care stă pe petreceri. Rogne, f. pop. vd. gale ; Rognement, rn. tăiare dela marginï (la legăt. de cărţi). Rogne-pied, m. uneltă a jiotcovarilorü, cutitoiă. Rogner, v. a. a rôde, rupe dela estremităţî. [toriü. Rogneur, m. euse, f. rodë- Rogneux, euse, adj. pop. cu rogne, vd. vb. [roşu. Rognoir, rn. uneltă pentru Rognon, m. rënunchi de u-nele animalï, (bunî de măncare). Mine en—s, mineră în masse separate. Rognonner, v. n. a murmura. Rognure, f. rosură, ceaa cè s’a rosü. Rogomme, rachiü, uerï-cè liquôre forte. [gante. Rogue, adj. mandru, arro- Roi, m. rego. La fête des rois s. le jour des rois, s. l’épi phanie, arrëtarea lui I. Cbr. către păgănî, sërba-tôre catol. Roide, adj. séü raide, tare întinsü, durü, aspru, Jépânü. Roideur, s. raideur, t. duritate, asprélâ ; fermitate es-cessivă, întepenélà. Roidillon, s. raidillon, m. micü dialü pe unü drumü. Roidir, séü raidir, a. a. a întinde cu putere ; v. n. a deveni a^pru. Se—, a se înţepeni, a sta Jépànü. Roitelet, m. mică passëre; micü rege. Rôle, m. toiă de chărtiă scris-sà, catalogü ; ordinea cau-selorü de appăratu ; ceaa cè unü actorü trebue së recite pe scenă. A tour de—, fiă-care la randulü sëü. Rôler, v. n. a face foie de scrissH, fam. Rolet, m. mică foţă de chărtiă scrissă. Etre au Iront ROM — 811 — ROX de son—, a nu mai *ci cè së facă şi cè së dică. Rolliei*| m. genü de passer! coracee. Romain, >',adj. romanü, de la Roma. Romaine, f. balançiâ. Roman , m. romanü (ro-mantü). Roman, e, adj. şi m. limba romană formata din celticii şi latinü, vorbită în su-dulü Europei între seci. 10 şi l.i. Romance, f. mică buccată elegiacă de versuri ca së fia căutata, căntecu scurtü, tî-nérü şi graţiosfl. Romancier, m. autorü de romam» scrisse in limba vechia. [fraucesü. Romand, e, adj. sueçianü Romane, f. langue—, limba romană, vd. roman. Romanée, m. vinü de Bourgogne renumituT Romanesque, m. şi adj. care ţine de romanü, fâcutü ca romanulü (s. romanţul). Romanesquement, adv. prin romanü, fabulosu. Romantique, adj. romantică, de romane. Opp. clas-fiqae. Romantisme, m. genulü romanticü, sistemă romantică. Romarin, m. rosmarinü. Rombafière, f. scândură delà partea esternă a galerei. Rompement, m. fatigă, os-tcnéla,—de tête, causată de seotnotü, de vorbă multă. Rompre, v. a. u rupe. Se— Im tite, a şl bate capulü. Se— à qch. a se deprinde cil ceva, à tout rompre, cellü mai multü,au pins. Rompu, ue, adj. ru|»tü, de-struitü ; deprinsü, obicmuit. Ronce, f. mărăcine; diffi-cultate. [mărăcini. Ronceraie, f. locü plinü de Ronceux, euse, adj. mără-cinosü. Ronde, c, adj. râtundü ; m. rond ü, rotogolü. Rond-point, m. parte semicirculare, care termină tündulü uneï biserice. Rondache, f. vd. rondelle. Ronde, f. visita militare cè se lace nôptea; cântü cu re-frîne, mus. rătundă. .1 la—, impregiurü ; pe rândü. Rondeau, ni. mică poemă de V) versurï, pe doue rime cu refrîne,—s. rondo, căntecu care se repeţesce. Rondeau, m. labia a bru-tarilorü. Rondelet, ette,adj. râtundü, plinü si grassü. Bourse — ette, pungă uére-cum plină. Rondelettes, f. pl. pânde pentru navï fabricate in Bretagne. Comp. bretugnes. Rondelle, f. micü scutü râtundü. Rondement, adv. de a dreptulü (sans façon)', currîndü. Rondeur, f. râtundime. Rondin, m. lemnü râtundü, bastonü mare. Rondiner, v. a. a lovi cu unü rondin, pop. Rondir, ▼. a. a tăia artesia, placa. Rondon, m. t. fondre en — , J{n. Sectă de empirici şi de illuminât!, confrerie de la—,din sec.l, 17, carï pretindea a possède pétra (ilosofale. Rosé, ét\ adj. rosatü, rosiü slabü, pembe. Roseau, m. trestia. Rosée, f. rore, roua, tendre comme—, forte fragetü. Ho-sée du soleil, s. r or elle. f. speçiâ de plantă. Rose é, ée. adj. vërgatü şi dispusü în rosetă. Roselet, vd. Hermine. Roselière, f. tôrrîmü care produce trestie. [sëre. Roselle, f. sturdü ro^iü, pa«- Roséole, f. med. erupţiune cutaneă de puçinà importanţă. Roseraie, f. locü i>lantatü cu rose, cu trandalirï. Rosereaux, rn. pl. blane de Russia. Rosette, f. rosetă, mică rosă ; ornamentü in forma roseï ; cernéla roşia ; cupru roşiu curatü.Vd. şi diamant. Rosicler, ni. s. rossiclkt, mineră de argintü in Pérou. Rosier, m. rosariü, arburelü de trandalirü. Rosière, f. june fiiă, care a obtinutü rosa, preţulu înţelepciunii. [de clavire. Rosoir, m.uneltă ă fabricanţ. Rosse, f. calü fără vigôre. Rossée, f. vd. roulée. Rosser, v. a. a bate violinte.- nor Rossignol} m. privighëtore. Rossignolement, m. can-t n lu privighef riï. Rossignoler, v. n. a imita cant n l Ci privighetorii, fam. Rossignolet, m. mica pri-vighëtôre. Rossinante, nume mascul, ail i calului luï Don Quichotte. Rossolis, rn. rossoli, liquôre compusa de. rachiu, sacharü .şi substanţe aromatice. Rostrale, f. adornatü cu rostri, cu prore de nave. Rostre, >/). rostru, prora naviï. Rostré, ce. adj. but. rostratü, de forma rostruluï(cioculuï). Rot, m. s. vos, peptine la ceprăsarî. Rot, m. eructaţiune. Nu usita. Rôt, m. friptură de carne. Rotacisme, ni. vd. Gras-si'ycHU'nt. [indianü. Rotang, ni. palmü, curmalü Rotateur, m. şi adj. uerï-cè muschiu, care face së se mvirféscd partea unde se află. Rotation, f. rotaţiune, în-vîrtire. Rotatoire, adj. care se mişcă in rotaţiune, se in-vîrtesce. Rote, f. juridicţiune a curţii papa ï compusă de 12 doctori. Rôti, m. friptură. Rôtie, f. felia de păne prăjită ; păne cu untü. Rotin, m. s. ratan, ratan, trestia ind. ; bastonü din ea. Rôtir, v. a. a frige; usca. Rôtisserie, f. officină, prăvălia unde se vîndü fripture. Rôtisseur, ni. euse, t.\in-dëtorü de carne friptă. Rôtissoire, m. uneltà pe.u-tru a frige carne. Si cuisinière. Rotonde, f. edificiü râtundü d’assupra cu boita Rotondité, f. râtundime Rotule, f. micü ossü put. rodanü eu rôte. Rouette, f. uuia lungă fles-sibile, mlădiosă. Rouge, adj. rosiü; m. uă j passëre apatică. 1 Rouge-bord, vd. Rasade. Rouge-gorge, m. passëre eu gîtulü rosiü. Rouge-queue, m. numele ma! multorü passerï. Rougeâtre, adj. rosiaticü. Rougeaud, e. adj. eu façia (obrudulü) roşia. Rougeole, f. med. inorbü cè se manifestă prin pete roşie pe totü corpulü. Rouget, m. s. chien-volant, roussette, unü pesce, vd. mulet. [asiaticü. Rougette, f. unü siôrece Rougeur, f. rosiélà. Rougir, v. a. a roşi, face roçiü : v. n. a deveni rosiü. Rougissure, f. culôre de cupru roşiă. Roui, m. rëü gustü; vd. şi rouissage. Rouille, f. rugină. Rouiller, y. a. a rugini, os-sida. Se—, a se rugini. Rouillure, f. ruginitură. Rouir, v. a. şi u. a uiuia kl apă inü şi cănepă, cà së fiă mai lesne de pisatü. Rouissage, m. muiarea cânepe! în apă, vd. prec. Roulade, f. învirtire de sus in jeosü ; mus. trill. Roulage, m. invirtiturà; transportü de mérla in căr-ruçie : de—, de espediţiune. Roulant, e, adj care se în-virtesce. Chemin—, drumü commodü pentru càrruçie. Matériel—, vagône şi locomotive. Veine—e, vină care se cletină cândü pune degïtulü pe dînsa (în chir.). Rouleau , m. cilindru de lemnü. sulü. paquet infăşiu-ratü. Roulée, i. bătaiă, lovituri, rossée : mésa d*1 lirü tessutà. Roulement, m. invirtiturà, (rostogolire). Rouler, v. a. a învîrti înainte, duce învirtindü (rostogoli). [pëlëriarï. Roulet, m. fusü de lemnü la Roulette, f. scripete, rotiţă, (ruletă). Routeur, m. insectă care rôde viţa ; nave care se clé-tin ă. Rouleuse,f.speçiâ de omidă. Roulier, m. cellü cé carrâ, învirtindü, càruçiafiü. Roulis, m. clëtinare a naviï. Rouloir, m. uneltă la cerarï. Roulure, f. defectul ü lemnului stricatü. Roumain, ey adj. rumâni. Roupie, f. monnetâ de Indie, cam 21'., tr. Roupiller, v. n. a dorwita, pop. ROU — si;. — RIT, Roupilleur, euse, adj. care ' dormitédâ addesé. Roussaille, f. pescisiorï. Roussâtre, adj. rosiaticü. Rousseau, m. omü eu përulü rosiü. |roşiă. Rousselet, m. péra văratică Roussette, f. vd. liougette. Roussette, f. alaudă, cio-cîrliâ, silv. Şi fauvette des bois. Rousseur, f. roşielă. Roussi, m. pele ruşiă de Russia ; mirosü de materiă arsă. [ferrü. Roussier, m. mineralii de Roussiiler, v. a. a arde u-sioriü. rumeni. Roussin, //i. calü puçinü grassü : — d'Arcudie, asinü. Roussir, v. a. a roşi, v. n. a se roşi, deveni roşiii. Rout, m. (pron. ra-out) adu-nanţă numerôsâ de persône din lumea mare. Si raout. Routailler, v. a. a lăssa cănii së alerge după unü animale, cà së lü adducă spre vînătorî. | chemin, i Route, f. cale, drumü. Comp. 1 Routier, ni. carte care ar- i réia drumurile. Routière, f. unde drumurile sunt însemnate. Routine, f. capacitate, abilitate, câştigată prin lungă practică, usü inveteratü. Routiner, v. a. s. router, a deprinde,învëja, prin routine. Routinier, ère, f. care lu- i crédâ după routine, care se : conformă usuluï învechitü. ! Routoir, m. s. rutoir, locü unde se môiâ cănepa. Rouverin, m. ferrü măn- catü şi care se frânge facile. Rouvieux,m s. ronx-rieux, unü morbü de caï (riie). Rouvre, ni. speçiâ de stejarü. Şi roure. robrr. Rouvrir, v. a. a dischide denouü. Roux, rousse, adj. rumenü. Royal, e. adj. regale, de rege, magnificü : dreptü . gene- ros ü. Royale, f. regale, barbă lâs-sată sub labiulü (buda) inferiorü: mustaçiâ. Royale, f. pândă usiôriâ de càptusitü. [regale. Royalement, a / in modü Royalisme, m. regalismü, parti tulü regelui, amôre de regatü, spiritü monarchicü. Royaliste, m. regalistü,pâr-ténü allü regatului. Royaume, »#i. regatü. Royauté, f. delimitate de rege. Ru, m. canale formatü de unü rîurelü, de uă scurgere. Ruade, 1. asvîrlitură, trinti-tură, a calului etc. Rubace, rubacelle, f. rubinü de culôre dischisă, cam galbinü. [ lin, siretü, şnur. Ruban, m. panglică; — de Rubané, ée, adj. însemnată cu bande lunge ca panglica. Rubaner, v. a. a garni cu panglice. Rubanerie, f. commercii cu panglice. [glicariü. Rubanier, m ière, f. pan- Rubanté, ée, adj. garniti, lucratü, eu panglice. Rubéfaction, f. roçiéla a peliï causală de uă substanţă irritante. RUÜ — 816 — KLM. Rubéfiant} c, adj. rubifi-cante, care roşesce pelea. Rubéfier, v.a. a roşi peiea. Rubéole, f. bot. speçiâ de garançia. [rosiü. Rubiacé, ée, adj. rubiaceü, Rubiacées, f. pl. rnbiacee, plante dicotiled. Şi étoilées. Rubican, m. callü murgü semënatü cu albü pe côste. Rubicondte,adj. rubicundü, rosiü, (vorbindü de façia). Rubine, f.— d’arsoiic, sul-furü de rubinü, vd. rcalgar. Rubis, ni rubinü, speçiâ de diamante. Rubis chatoyant, rubinü lucitorii!, opalicü:— cramai si(uer\ sang de boeuf J, rub. rosiü ; — naturel, du Brésil, rub. brasilianü ; — s/nttclle, rub. rosiaticü, spi-nelü; — orientale, rub. curatü orientale, safirü rosiü. Payer rubis sur Vongle, a plăti esactü. Faire rubis sur l'ongle, a bé pacharulü în-tregü, së nu maï remănă nimicü. Rubricaire, m. care scie bine rubricele, regulele offi-ciu'uï bisericescü de tôte diiele. Rubrique, f. ocru roşiu, rubrică, titlu impressü cu roşiii în cărţile de dreptü civile. La pl. practice vechie, régulé la începutulü Mis.se-luluï. Ruche, f. fagurü de miere. Ruclrée, f. albinele conţinute într’unü fagurü. | fagurï. Rucher, m. locü garnitü cu Rudânier, m ière, f. rude, mojicü în vorbe. [jicü. Rude, adj. rude, aspru, mo- Rudeinent, ad<. cu ruditate, aspru, violinte. Rudenié, ' ■, adj. plinü cu rnclent-nres, vd. urm. Rudenture, f. bastonü scul-])tatü, care împle in jeosü scobiturele coJumnelorü. Rudéral, e, adj. ruH.(pron. romb.}, ariă a vînturilorü, fiă-care din celle 3:2 părţi ale bussoleï. j Rumeur, f. runiôre, sgom- j rnotü surd ii şi generale cau-satü de uă nemulţumire. Ruminant, e, adj. rumi-naute. rumegàtoriü. Rumination, f. ruminatü, rurnegatü. Ruminer,v. a. a rumina, rumega ; se găndi multü la cv. Runciné, ée, adj. but. marin t.-I-'rinu-.-Hvni. ginitü cu dinţi cà de ferës-treü, punnatifide. Runes, f. pl. runice. Literele limbelorü vechie nordice. Runique, adj. runicü. vd. prec. Ruolz, m. argintü nouù germ., urgent allemand. Rupestral, e, adj. bol. care cresce pe scopele, pe stince. Ruptile, adj. ruptile, ca: e se rupe spontaneü, de sine. Ruptoire, m. şi adj. veter. cauteriü putinüale,corrosivü, assupra animalilorü. Rupture, f. ruptură; divi-siune intre persône unite. Rural, e, adj. rurale, de campü. Ruse, f. astuţă, iineţă, arti-liciü, siretlicü, vd. finesse, artifice. Rusé, ée, adj. astutü, finü, viclénü, astucieux, ad oit. Ruser, v. n.a fi astutü, şi-retü. Ruspo, ni. monnetă de aurü in Toscana. [sescü. Russe, adj. şi s. russü, rus- Rustaud, e. adj. şi .s. tër-rànescü, rude, mojicü, im- | poli. Rusticité, f. rusticitate, tër-râniă. Vd. rudesse. Rustique, adj. rusticü, tër- 1 l#râuescü, vd. impoli, inculte. Rustiquement, adv. rus-ticü, ţerrânesce, grossolanü. Rustiquer, v. a. a tencui ru>ticû, ţerrănesce, în ordine rustică {ordre rustique), cea mai lipsi là de ornaminte. Rustre, adj. şi lôrle rus-ticù, lôrte mojicü. Vd. paysan, villa jeuis, brutal. 52 — 818 - Rut, m. Se (lice despre cerbi, I iluioţa sullurului assupra etc. in amôre ; passiune bru- , salicmuliiT. tale. Ryder, m. monnetă de 01- Rutacées, f. rutacee, fami- landa, 31 fr. 65 cent. lia de plante dicotiled. | Rye, f. tërnm de mare. Rutilant, e, adj. strălucito- Rytine, m. speçiâ d*- ani- riü, cà aurulü. maie. Rutoir, m. vJ. t'outùir. Rythme, m. vd. Rhythme. Rutiline, f. chem. rutilinà, Rythmé, éc, adj. cu ritrnu. substanţă obţinută prin in- | Rythmique, adj. ritmicü. S, m. una din consunanţi. On prononce esse dans l’ancienne appellation,et se dans la méthode moderne. Sa, /inss. frm. sa, — mère, mama sa, vd. son. Sabbat, m. (en hébr. scheba, sept), sabbat, ultima di a sëptémânrï la Ebrei. — Le sabat hum de l’église chrétienne. Sabbatine, i. mică tese de controversă filosofică(tiindCică se susţinea săinbăta). Sabbatique,ad ■. sabbaticü, de sabbat. [sabbatulü. Sabbatiser, v. n. a celebru Sabech, m. passëre de pré-dă. Vd. autour. [ ineridion. Sabéen, m. sabeicü, arabu Sabéisme, sabia me , sa-buïsme. m. sabeismü, cultul ü focului, sôreluï, stele-lorü. Religiunea magilorü si Gaurilorü, sectatoriï luï Zo-roastru. [çiâ de yenièvre. Sabine, f. bot. sabină, spe- Sable, m. arenă, nisipü. Sabler, v. a. a asşterne cu arenă, cu nisipü. Sableux, euse, adj. am-rnesticatü cu arenă, nisiposü. Sablier, >/«. s. sable, orolo-giü care esprime timpulü prin mijloculü unuï nisipü care curge. Sablière, f. locü deunde se estrage arenă, nisipü. Sablon, m. nisipü lori»* tinü. Sablonner, v. a. a freca, curăţi, cu nisipü (vasse etc.). Sabloneux, eus>\adj. are-nosü. nisiposü. [de nisipü. Sablonnier, m. vindëtorü Sablonnière,f.vd. sablière. Sabord, m. dischisură pe laturea naviï, pe unde trage tunulü. Sabot, m. copită ; speçiâ de ïjfirlédà la copiï ; încalçià-minle de lemnü. Saboter, v. n. a se juca cu sfîrlédà (sabot). Sabotier, m. cellü cè face încàlçiàminte de lemnü. Sabotière, f. dantü cu în-càlçàminte de lemnü (sa-bots). Sabouler, v. a. a turmenta, trage pe cine-va câ së lü ne-căiescă; houspiller,tirailler. Sabre, >n. sabiă, gladiü. Sabrenas, m. meşteru care lucredă grossolanü. SAL — 819 — SAC Sabrenauder, \ a. s. sa- brcnasser, ,\ lucra rëü, gros-solanü. Sabrer, v. a. a lovi cu sabia. Sabretache, 1’ s. sabre-dache, sacii (de) suspinsü lăngâ sabia unorü câlarï. Sabreur, tn. militare eser-citată maï ales.su la sabia. Saburraly e, adj. de sa-burre, vd. urm. Saburre, f. med. succü al-teratu, stricată ; mur. lest de petrişiu. SaCy ni. siiccă ; conţinutulu saeculu . Saccade, I'. cletinătură repede, violinle, dojenă aspră. Saccadé, ée, adj. săriţu, neregulaţii, inegale. Saccader, v. a. a c.ëtina re[)ede şi violinte. Saccage , m. grâmădela, vd. Confusion. boule versement. Saccagement, m. vd. Pillage. Saccager, v. h. a devasta, jefui. Comp. ravage)', niet-tre au pillage. Saccharifère, adj. sacha-riferü, care produce sacharü. Saccharin, e, adj. chem. care conţine sacharü, de .sacharü, acidü ossalicü. Saccharoïde, adj. care séinënâ cu sacharulü. Saccharum, m. bot. ^enü de graminee, dintre carï è trestia de sacharü, canne à sucre. Saccholacte, tn. sare es-trassă din acidü de sucharü de lapte. Saccholactique , adj . clmm. ^strassü din sacharü de. lapte. Sacerdocef m. sacerdoţiu, preoţia, corpü ecclesiasticü. Sacerdotal, e, adj. sacerdotale, preoţescü. Sacée, f. ceaa ce conţine unü skcü plinü. Sachei, m. saculetü pentru perfumurï. [ptde. Sacoche, f. punya du phi de Sacome, I. archit. orna-nam- ntü lucratü in scobi ture. Sacrameniaire, adj. sa-craminlariü.—La pl. eretici carï a publicatü errorï in privinţa euch instiei. Sacramental^, adj. s. sacrum/ ni I. sacraminiale, de consec.raliune. care conse-créilâ uâ a Ha cere ; ess'nţiale. Mots -taux.paroles —i lies, vorbe essintialï pentru con-clusiunea unuï tractatü etc. Sacramentalement 'i/v. s. sü( renu. ntellentent. s t-cramintale. Sacre t m. consecratiune, (sfinţire). Vd. şi sact'et. Sacré) ée, ad . sacru, sàutü. Sacrement, m. -antire. Semuü vi-ibile allü graţiei nevisibilï insti uitü dei.-Ghr. pentru sănţirea animelorü. Sacrer, v. a. a sănţi, conferi unü earacterû de sàn-ţitate prin cerimonie reli-giôse. Sacrei) m. passëre de ge-nulü şoimuluî, vd. Tirrc-’let. Sacrificateur) ni. sacrili-catorü, prepusü la sacrilicie, (jerlfe\ Sacrificature, f. ofliciulü, funcţiunea sacrific atorului. SA G - X2(» — sai Sacrifice , ni. sacriticiû (jertfa). [(jertfi). Sacrifier, v. a. a sacrilica. Sacrilège, rn. sacrilegiü, profanaţiune a lucruri lorü .«ante Sacrilègement, adv. prin sacrilegiü, prin împieiate. Sacripant, vd. Tapageur. Sacristain, m. sacristanü, îngrijitorul ü sacrelorü, vd. urm. Sacristie, f. sacre. Loculü biserice! unde sunt depuse vassele sacre şi Ofnamintele sacerdotali ; fig. beneficiü. Sacristine, f. sacristină, re-ligiôsa care îngrijesce de celle in de Bourgogne. Saint, e, I. sûntü. sfântü. Saint-augustinvechiü nume allü unuî caracterü de tiparü. Sainte-barbe, f. loculü unde se stringea pulberea de puşcă, şi uneltele artiler. in-tr'uă nare. Astadï soute aux poudres. Saint-Esprit, ni. sautulu Spiritü. Ordine de cavaleri instituită in Franc, de En-ric 11. Saint-germain, m. uă peră multü dulce, forte stimată. Saint-office, m. tribunale allü incisiţiuniî. Saint-père, m. săntulu părinte. Se dice papeï. Saint-siége, m. sautulu scaunü, curtea Romeï. Saint-simonisme, m. sistemă sociale, dé oritâ luï Saint-Simon şi disciplilorü sei (les saints-si uio)n<’ns), cire tinde la aboliţiunea pri-velegielorü nasceriï. Saintement, adv. cu sân-ţitate. [ţeniă. Sainteté, f. sănţitate, sfin- Saïque, f. şaică, luntre. Saisi, nt. seceslratü, vd. ur\n. Saisie, f. actulü crediloru-luï care pune în manele jus-tiţeî averile debitorului seu, en së şî assigure creanţa. Saisie-gagerie, f. s. simplu gagerie, secestru appa-rinte, punere in manele jus-tiţeî de averi mobili fără transportü, fără condemna-ţiune, numai pentru siguranţa creditorului. Saisine, jur. dreptü de a lua in possessiune, actulü prin care se iea possessiunea. Saisir, v. a. a lua cu viui-ciune, appuca, pune măna pe ; face impressiune subită şi forte ; a pricepe. înţelege ; a pune în possessiune, a pune in manele justi-ţeî (averî mobili etc.). Saisir un tribunal d'une affaire. a duce uă allacere înaintea tribuiialeluï. Se saisir de. a purie măna, se t\ice stàpinü, pe. Saisissable, adj. care se pôte appuca, lua. Saisissant, e, pdj. care ap-pucă repede, cu viuiciune. Saisissement, m.appucare, luare: impre'siune subită şi •SAD tare assupra spiritului, assupra sensurilorü. Saison, f. annutimpü, una din celle patru părţi ale annuluï ; epocă. Arrière-saison. inceputulü iernei. Sala, m. rugăciunea Turci-lorü vinerea. Salade, f. salată, buccate de carne rece, legumi şi fructe. Saladier, m. talerii pentru salată; continutuliï sëü. Salage, m. sărătură, presărare, punere de sare Salaire, m. salariü, lé la : fiy. recompensă. Salaison, f. sărarea provi-siunüorü, că së se conserve, buccale sărate, pesce să-ratü. [profundă, fam. Salamalec, m. reverinţâ Salamandre, I'. reptile ara-tibia, pretinsü uecombusti-bile : erbă necombustibile. Salamanie, f. flaută turc. Salant, adj. m. (marais, puits—), de unde se estrage sare. Salarié, ée, ’«-telem\ charlatan, vech Saluade, f. salutaţinne eu reverinţâ. Salubre, a-ij. salubre, care contribuesce la sănetate. Salubrité, f. salubritate. Saluer, v. a. a saluta. Salure, f. sărătură. Sa’ut, ni. salute, măntuinţă. Restabilitü în stare ierice şi cuvenibile ; salutaţiune. Salutaire, adj. salutare, u-tile pentru vieţă, sànëtate.etc. SsJutairement, o.dv. in modü salutare, mantuitoriü. Salutation, f. salutaţiune. Salvage , vd. Sauve/cuje, vech. Salvatelle, f, anat. mică vină pe dosulü măn^î. Salve, f. salvă, tragere de tunuri in onôrea cuï-vu. Salvé, m. rugăciune la sânta Yirtrine. Samare, f. Iructü închisü in capsule, cà cellü de ulraü. Samedi, m. sâmbătă. Samestre, m. speçia de coraliü. S amie I, samuni, vintü t'er-binfe allü deşertului. Samis, m. materiă cu la-mine de aurü fabricată în Veneţia. Samscrit, vd. sanscrit. San-bénito, m. casacă ^albină ce imbrăcca victimele condemnate de incisiune. Sanas, m. păndă de bum-baeü indianü. > VN SAN Sancir, v. 11. mur. <* se cufunda pria proră. Sanctifiant, e, adj cure sănţesce. Sanctification, T. santili-caţiune, sănţire. [sănţi. Sanctifier, v. a. a sănţifica, Sanction* f. .sanţiune. Ra-tificaţiune, întărire, a uneï legï de autoritatea compe-tinti*. Sanctionner, v. a a du sanţiune,a confirma.approba. Sanctuaire, m. sântuariü. Loculü din iemplulü Ebrei-lorü unde era urca sacră. Sandal, s. sanlal, m. lemnü de Indie pentru văpsea. Sandale, f. pantolu cu că-puta forte mică, forte dis-chisu. Sandalier, m. care face sandales, ad. prec. Sandaraque, f. gummă, reşinâ, albă odorante, care decurge din ciparosul Ihuia. Sang, in. sănge. Sang-dragon, >n. sung-de-drugon, plantă cu succil rosiü, reşină roşia închisa. San g-froid, m. sănge-rece, linisceu animei, indill'erinţă, ‘—, cu sănge-rece. Sanglade, f. lovitură cu biciulü. Sanglant, t.-, adj, sângerând ü, copperitü de .sănge. Sangle, rn. cingulă, chingă. Sang'er, v. a. a strînge cu cingule, in chingi. Sanglier, //». inistretü, fior • sauvage.— On compte trois syllabes dans ce mot. Sanglon, rn. lature fulsâ cà së fortifice navea. Sanglot, suspinu dupli-calü, sughkü. Sangloter, v. n. a suspina greü, vd. />rec. Sangsue, f. lipitôre. Sanguification, f. tian*-formaţiunea chilului in sănge. Sanguifier, v. a. a preface in sănge. Sanguin, r, adj. care ţine de sănge; unde sângele domină. Sanguinaire, adj. crudü, cuï place së verse sângele. Sanguine, f. mină de ferrü de unü rosiü închisü, creion u rosiü. [plutü de sănge. Sanguinolent, r, adj. im- San-gédrin, >n. consiliü su- ^ premu la Ebreï unt. Sanicle,f. plantă medicinale. Sanitaire, adj. sanitariü, relativü la sanëtatea publica. Sannes, vd. sonnez. Sans, prep. fără. Sans plus, şi pe urmă nimicü. Sans-coeur, m. şi f. fără inimă, mişelu, fără onôre. Sans-culotte, m. Se nu-mia în 171)0 revoluţionarii. Sansrdents, bëtranu fără dinţi. Sans-façon, f. modü de a lucra liberü şi fară ceri-moniă. Sans-fleur,f.speçia de mârü. Sans-gêne, f. modü de u lucra fără së se turbure de cei-alţi. Sans-peau,f. speçiâ de péra vëraticâ. La masc. este arbu-rele. Comp. rousselel. Sans-souci, m. cellü cé nu se ingrijesce de nimicü. Sanscrit, m. sancrita, limba SAP SAR :sacra a lndianilorü, culj. în sancrita Sansonnet,;/! passére care învaţă së fluere şi së vor-béscâ. Şi étourneau. Santal, ni. vd. Sandal. Santalîne, f. materia culo-rante din santal séü sandal rouge. Santé, f. sânëtate. Santoline, 1'. uă planta l’ôrte amară. Şi sen\ett contra, *•/•-mencinv. [inetanü. Santon, ni. călagăru m tho- Sanve, T. sinapi sëibaticü. Saoul, vd. soûl. Sap, m.vd. sapin. Sapa, ni. succü, mustü, de struguri ferţi, vd. raisiné. Sapajou, m. mică maimuţă cu capul ü latü. Sapan, m. lemnü japonesü de vâpsea. Sape, f. săpare, săpătură. Saper, v. a. a săpa ; destrui. Sapeur, ni. săpătoru ; soldatü înarmatü eu unü to-porü. Saphène, f. anat. salena, vina care se dischide, cândü se iea sănge la piciorü. Saphique, adj. salicü, vers —, s. .simplu —, versü de unü-spredece silabe, cè se ■crede inventatü de poeta Sa-fone.Strophe saphique, strofe compusă de treï saficï şi unü adonicü. Saphir, m. safirü. Mai al-lesü — bleu, sat. albastru ; blanc, saf. albü : — rouge, vd. rubis ; — d'eau, saf. de apă, lazulit spanicü. Saphirine, f. calcedonià de albastrulü sălirulul. Sapide, adj. sapidù, eu sa-pôr»\ Sapience,vd. Sagesse, vech. Sapientiaux, tu. pl. Sapienţiali. Se dice de unele cărţi ale Scripturei sacre, precum proverbele etc. Sapin, m. bradu. Se dice lan), şi pentru birje. Sapine, f. scândură séü grindă de bradu. Sapinette,brada canadianü. Sapinière, f. locü plantatü eu bradï. Saponacé, ée, adj. de natura săpunului. Saponaire , f. saponariă , uă plantă. Şi savon nie re. Saponifier, v. a. a converti, prel’ace, în săpunii. Saporifique, adj. sa pori -ficü, care |>roduce sapôre, gustü. Sapote, sapotille, f. fructü de su potier SapottBrfSapotiUter, ni. arbure (de Antille). Saque-bute, f. vd. trombone- Sarabande, f. danţu spa-niolü în trei timpuri. Sarbacane, f. speçia de puscociü. Sarbotière, sorbetière, f. vassü pentru preperaţiuneu şerbetului, înghiàçiateï. Sarcasme, m. sarcasmü, luare în risü de insulta. Sarcastique, adj. sarca.s-ticü, de sarcasmü, batjocoritorii). Sarcelle,speçiâ de mică raţă. Sarche, ï. cercü de sită. Sarclage, m. tăiarea burie-nelorü. ŞAH — 826 Sarcler, v. a. a smulge, tăia, burieneie. Sarcleur, ni. euse, i. tăiă-torü de buriene. Sarcloir, m. instrmn. do tâiatn burieneie. Sarclure,f. buriană smulsă, tăiată. Sarcocolle, f. gummă de sarcocollier. Sarcocollier, m, arbustü resinosü de Alrica. Sarcologîe, i. anat. sarco-logiă. Tractatü de cărnuri şi de părţile moï ale corpului. Sarcomateux, euse, adj. care ţim' de sarcome. Sarcome, f. tumôre, înflă-lură, cărnosă. Sarcophage, m. mormintü anticü. Sarcoramphe, m. speçiâ de vulturü forte rapace. Sarcotique, adj. med. sar-cofirü, presuppusü propriü së accelerede crescerea căr-nurilorü. Sardanapale, ni. omü care duce uă viétà dissolut». Delà numele regelui assyrian. Sardine, f. sardină, sardea. Sardinière,f.laçiü de prinsü sardine. Sar doine, f. varietate de agată, Snrdouia. Sardonien , sur do nique , adj. m. sardonicü. Bis—, ripetü convulsivü şi ironicü. Sarigve, m. unü patrupedü mamiferü a me rie. Sarment, rn. rădecină de viţă. Sarmentacé, ée, adj. cu ràdëcina flessibilecà viţa. Sarmenteux , ‘adj. din care crescu multe viţe. Saronide, m. preotü gal-licü. Sarrasin , m. speçiâ de plantă, dissă aliü-felü blé noir. Sarrasine, f speçiâ de greblă ; fortif. speçiîl de închisură cu p.u-ï lăngă uă punte. Sarrau, rn. vd. Souqucnille. Sarrette, f. s. srrrette, uă planta. Sarriette/, uă planta arom. Sa r rot, vd. sarrau. Sart , >/i. vd. varec, goémon. Sas, m.ţessătură pentru site. Sassafras, m. laurü ame-ricanü. Sasse, f. lopéta concavă pentru aruncaţii apa din nave. Sassenage, caşcavalu făcu tu la Sassenage, in Dau-phiné. Sasser, v. a. a cerne; jig. a essamina, cerceta attintivü. Sasset, m. mică sită. Sassoire, m. lemnü care susţine inima trăssureî. Satan, >n. Satanu, demonuiü Scriptureî. Satané, ée, adj. care ţine de Satanu. Satanique, adj. satanicü. Satellite, m. Satelitul, omü înarmatü plătitu de altulü cà së lü urmede. Satiété, t. saţietate, saturare. Satin, m. satinü, uă materiă de mătasse ; — turc, materiă de lănă. Peau de satin, pele môle şi forte lină. Satinade, f. materiă forte subţire care imită satinulü. Satinage, rn. satinatü, vd. Satiner. SAT - 827 — Satinaire, »<. ţes»eiorii de satinü, de atlasurî. Satiné^ ée, aclj. satinată, môle şi strdlucitoriü cà sa-tinulü. Peau satinée, vd. satin. Satiner, v. a. a satina, da moliciunea şi lustrulü satinului. Cette étoffe satine, acestă materia este albă cà satinulü. [torü. Satineur, m. euse, I. satina- Satiref m. satiră, censura viuă a viţieloru, pnemă satirică. [salira. ! Satirique, adj. satirieü, de Satiriquement, v. a satirică, prin satiră. Satiriser, v. a. u sï ride în modü satiricu. Puç. usit. Satisfaction, C satisfacţiu-ne, mulţumire, contentement. Satisfactoire, adj. propriu a satisface, a repara. Satisfaire, adj. a satisface, j mulţumi. Se—, a satisface ! gustulü, dorinţa sa. Satisfaisant, r adj. care satisface, mulţumitorii Satisfait, e, satisfâcutü, muhumitü. Corap. content. Satrape, m. satrapü. Satrapie, f. satrapiă, guber-nulu unuï satrapü. Satron, m. micü pesc<> pusü in undiţă ca së attragă. Saturant, e, chem. care produce saluraţiunea. Saturation, f. chem. satu-raţiune, licidü saturatü. Saturé, ée, adj. chem. saturată. Saturer, v. a. a satura, dis-solvi într’unü licidü câtü ma! multă materiă possibile. j Saturnales, t. pl. sérbatorl în onôrea luï Saturnü. Saturne, m.chcm. plumbü. Satyrion, m. uă planta or-chideă. Sauce, f. salsă (sosü). Saucer, v. a. a muia în salsă. Saucière, f. vassü pentru salsă s. sosü. Saucisse, 1‘. càrnatü. Saucisson, m. vd. prec. Sauf, prep. affară fie. Sauf à, eu réserva de ; sctul que, a fiară că. Sauf, sauve, adj. alïar.ï din periclu, nevătămată, sain et sauf. Sauf-conduite , m. per-missiune de a merge unde-va, si a se întôrce. fără temere de a fi oppritü. Şi sauf-conduit. [romat. Sauge, f. sa Ivii, planta a- Saugrenu, e, vd. absurde, fa m. Saulaie, f. vd. Saussaie. Saule, m. salce, salcia. Saumâtre,adj.de unü gustü care se appropia de allü a-peï mării. Şi sa-u mâche. Saumée, m. môsura de cămpu, apprépe unü arpent Saumon, m. somnü, unü pesce. Saumoné, ée, adj. uvîndü carne roşia prerum a somnului. [somnü, unü pesce. Saumonneau, m. micü Saumure, f. salamură. Saunage, m. vindere de sare. facere de sare. Sauner, v. a. a face 'are. Saunerie, f. fabrică de saie. Saunier, tn. vîndëtorü de sare. SAC — m SA Y Saunière, f. lada pentru sare. Saupiquet, m. salsà, iach-niă, iute, ;qui excite l'appétit'.. Saupoudrer, v. a. a piv-săra cu făină, sare, etc. Saur , adj. m. hareng —, scumbriă sărată şi allumată. Saurage, >n. primulü annü allü uneï passerï înainte de a şi schimba pennele. Saure, adj. de culôre gal-binâ bâtîndü în negru Saurer, v. a. a usca la l'uinü. Saurettm. dimin. delà saur. Sauriens, m. pl. ordioe de reptilï cum r crocodilulü. Saurisserie, f. locü unde se sară scumbriele. Saussaie, f. salcisiü. Sausse, f. liquôre cà së re-dice culôrea auruluï. Saut, m. săritură; cădere. Sauté, m. şi adj. speçiâ de fertură, de iachüiâ. S au telle, f. viţă care se să-desce cu rădecina sa. Sauter, v. a. a sări, trece cu săritura ; face esplosiuue. Sautereau, rn. buccată de lemnü garni tu cu pénnâ la clavecin. Sauterelle, f. lăcustă. Sauterne, rn. vinü albü de Sauterne in Gironda. Sauteur, #>*. euse, f. sâri-torü, cellü cè sare. La fem. speçiâ de dantü. Sauteurs, m. pl. familiă de insecte, [sàriture mice. Sautillant, e, adj. care face Sautillement, m. mică săritură. [ture mice. Sautiller, v. n. a face sări- Sautoir, m. ligură care pre-sintă obiecte incruciate transversale, cruce de Saint-An-dré, in forma litereï x. Sauvage, adj. sëlbaticü. Sauvageon, m. june arbure esitü fără cultură. Sauvagerie, f. caracterü sëlbaticü, sélbâtâciâ. Sauvagesse, f. femeă selba ti cà. Sauvagin, e, adj. şi su*t. m. sëlbaticü. Se dice de gustulü, de odôrea, unorü passerï apatice (sauvagines). Sauvagine, f. peî nepre-parate de animalï sëlb. în Francia. Sauvagines, f. pl. nisce passerï apatice.Şi sauvagine, collectivü. Sauvegarde, f. prolectiune cou cessa de uă autoritate, pédâ ; mar. funiă a cărmei. Sauvegarder, v. a. a préserva, pèdi. Sauvement, m. starea naviï ajjunsă in portü nevătămată. Sauver, v. a. a scăpa, salva, procura sa lu tea eternă. Sauvetage, >n. culessuli sfërumàturelorù remase din naufragiü. Şi sauvement. Sauve terre, f. speçiâ de marmure, Sauveté, f. siguranţă, oech. Sauveur, m. salvatorii, li-beratorü. Sauve-vie, f. speçiâ de ter-regâ mënuita. Pl. nevar. Savacou, m. uă passëre cu cioculü latü. Savamment^u.cu sciinţa, în modü eruditü. informaţi. SA V - S-_x, ) si: a Savanne, t'. pădure de arburï reşinoşi in Canada. Savant^ e, adj. doctü, in-veţatti. Savantasse, ni. s. sa van-las, omü care se arrêta e-ruditü. Savate, f. incâlçiâminte vechia, purtata. Savaterie, f. locü unde se vinde mcâlç.c-ninte vechie. Saveneau, m. s. ravenelle, I. speçiâ de layifi. Saveter, v. a. a strica uă oper;i. voindü s’o repare. Savetier, m. cârpaciü. Saveur, i. sapôre. Calitate care alVectă gustulü. Savoir, v. a. a sci, possédé sciinţâ, cunnôsce. Savoir, m. sciinţâ, erudi- j ţiune, invëtâturà. Inu.s. la pl. Savoir faire, ni. abilitate, desteritate, dibăcia. Savoir-vivre, m. cunnoscinţă de usulü lumiï şi de politeţa cuvenibile. Savon, m. sâpunù. Savonière, uă plantă, td. lychnis. Savonnage, m. curăţire cu sâpunü. Savonner, v. a. a curaţi cu sâpunü. Savonnerie, f. sâpunăriă. Savonnette, f. sâpunü pre-paratü pentru barbă ; micü bulbü de sâpunü purificatü. Savonneux, ensc, adj. să-punosü. Savonnier, m. sâpunariü. Savonnier, >/». micü arbure de Noua-lspania. Savonnière, i'. planta care curăţă petele. Şi sajionaire. ' Savonnoir, m. pasJa unsă I cu sâpunü pentru .< sclivisi. Savourement, m. gustare cu attinţiune. Puç. usit. Savourer, v. a. a gus:a cu attinţiune, simţi gustulü. Savouret, m. mare ossü în supă, cà së ï dé gustu. Savoureusement , « iv. simtindü gustulü. Savoureux, euse, udj. de gustü plàcutü. Saxatile, adj. sassatile, care cresce printre petre. Saxifrage, f. sassifragă, uă plantă grassă. Saxifrage, adj. med. vd. lit}u>i(tci}>tiquc. Saycn, m. casacă dischisâ cê purta resbelicii. Vd. ta-yitm. Sbire, m. arcasiü, la l!. ant. omü inarmatü care protégé esecuţiunea seniinţeloiu ju-diciarie, (.n despretv). Scabellon, vd. Sucit. Scabieuse, f. scabiôsâ. uă piantă. Scabieux euse, adj. med. care sémënâ cu scabie (cu riia). Scabre, adj. bot. vd. urm. Scabreux, euse, adj. aspru, nodurosü, dilïicile. Sca’de, tn. scaldü, vechiü poetü allü popôrelorü nordice. Scalène, adj. yevm. sca-lenü, eu tôte laterile inegalï. Muscle—, unulü din mus-chiï gîtuluï. Scalpel, m. scalpelü, cutitü pentru dissecţiune. , Scafpeur, v.a. Se dice despre sëlbaliciï carï jupôiâ SC A H - 830 - SCEP pelea de j e crestelulü ine-miculuï, dupâ-cè a tàiat’o circulare. Scalme, m. mar. scalmü. Partea naviï unde se résëma lopeţele. Scammonée, f. uă plantă. Scandale, m. occasiune de errôre ; supërare causată de acţiuni de rëü essemplu. Scandaleusement, adv. prin scandale. Scandaleux, euse, adj. scandalosü, care produce scandale. Scandaliser, v. a. a da scandalü. Se—, a se supëra. Scander, v. a. a scanda, më-sura unü versü după regu-lele cantităţii. Scandinave, adj. si sust. m. scandinavii, din nordulü Europei. Scandix, m uă érba anuirâ. Scaphandre, m. corsetü de innotatü Scaphoïde, adj. ca luntrea. Scapulaire, m buccată de materiă cê unii canonici, călugări, portă pe vestimiiite. Scarabée, m. scarabeu. Scaramouche, m. jucătorii în vechia comedia ital. i Scare, ni. unü pesce de mare. ' Scarieux, euse, adj. uscatü. Scarificateur, m. chir. instrum. pentru scarifica-ţiunî. Scarification, f. chir. sca-rilicaţiune, tăiătură pe pele. Scarifier, v. a. chir. a sca-rifica, tăia pe pele. Scarlatine,f.s./ièüre—,med. morbü contagiosü, in care pelea se roşesce. Scarole, 1'. s. *■ cara>le, vd. escurole. Scason, m. séü scuzun, in. versü iambicü trimetru. Sceau, vi. sigilii, pecetà mare, pentru acte publice. Sceau de Salumon, yd. gre-I nouiUel. I Scel, nt. vd. prec. I Scélérat, e, m. .şi udj. sce-> leralü, nelegiuitü, culpabile i de marî crirainî. j Scélératesse, scelen-i tate ; nelegiuire, mare crime. I Scélite, I'. petră figurată in I forma piciorului umanü. , Scellé , m . sigilü cè se lipesce la uă casă etc. prin autoritatea justiţeî. Scellement, »i. sigilatü, pecetluire. [cetlui. Sceller, v. a. a sigila, pe- Scelleur, /n. si^ilatorü, of-Jiciariu care pecetlueso*. Scène, f. scenă. Avant-scène, antescenă. Scénique, adj. scenicii. Scénite, ni. scenitü, cellü cè lăcuesce in corturi. Scénographie, f. scenografia , represintaţiune in perspectivă a unui lucru pro-jectatü pe unü planü uri-sontale. Scénographique.uc/ j.care ţine de scénographie. Scénopégie, f. sărbătorea tabernacluluï la Ebrei. Scepticisme, rn. scepti-cisinü, dubiü despre totü. Sceptique, aclj. scepticü. Se dice despre filosoliï anticï, carï stabilia in priuci-piü că nu essiste uiraicvi. certü. SCI — 831 — SCI Sceptre» m. sceptru. Schabraque, 1'. copperi§iü cé se întinde pe şea la că-larinie. [nulü Persilorü. Schah, )n. schah, suvera-Sc^iako, m. vd. shako. Schall, vd. Châle. Scheik, m. cheik. j Schelling , m . schelling, , monnetă anglă, cam 2\ nous, séü 1 lr. '20 c. Schème, m. .schéma. Obiectü | care, după Kant, essiste in intelectü, nedepindinte de materiă. S chêne, ni. mësurà itinera-riă la Egipt. 3000 toises. Schérif, m. vd. Shérif. Schîsmaîique, adj. schis-malicù. vd. tir»<. Schisme, m. schismă. Se-paraţiunea corpuluï şi com-inuniuniï uneï religiuni. Schiste, rn. schistü, pétra ( care sé disparte facile in la- , mine séü l'oie. | Schisteux, euse, adj. schis-tosü, care se pôte divide în lamine séü t'oie. Schlague, f. nuele cé se dă spre pedépsâ soldaţiloru. j Schlich, m. minerale pre- j parată pentru fusiune. ) Schnapan, vd. chenapan. , Scholaire, scholie, etc. vd. Scolaire, scolie etc. ! Schopj m. pacharü de bere. i Schorl, ni. schorl. Cristalü nef ru cè se gëssesce în gra- ■ nitü. Schouner, m. mică nave în Statele- Unite. < Sciage, rn. tăi a re cu feres-trëuli. [de umbră. Sciatère, in. t. arrëtàtortt I Sciatérique, adj. cure arrêta ôra prin umbra stilului. Sciatique, anal. adj. scia-ticü, delà côpse ; f. durere care affecta marele nervü Scie, f. ferestrëü. [sciaticü. Sciemment, adv. cu sciinţi de ceea cè face. Science, f. sciinţa, sistemă de cunnoscinţe. Sciène, m. genü de pesci. Scientifique, adv. sciinţi-ficü. T în modü sciintificü. Scientifiquement , adv. Scier, v. a. a tăia eu ferës-tréulü. Scierie, f. laboratoriü unde se taiă cu ferestre u lu. Scieur, rn. taialorü eu feres-trëulü, de longue, caro tăia tinichele, scăndure. Scille, 1. uă plantă liliaceă. Scillitique, adj. făcută, mo-dificatü, cu scilb’. Scillote, f. vassü pentru ape la saline. Scinder, v. a. a tăia, divide. Scinque, ni. şiopîrlă de 0-riente. [toriü. Scintillant, e, adj. scinteiâ- Scintülation, t. scinteiare. Scintiller, v. n a scînteia. Sciographie, f. represin-taţiunea interiorului unuï e-dificiü. Scion, m. lâstarü de arbure. Scioptique, adj. Se dice de sfere garnite cu uă lentilă. Sciotte, f. ferestrëü de manà (la marmurarï). Scissile, adj. scissile. care se pôte dispica. Scission, f. scissiune, di fisiune într'uă adunanţă politică, intr’unü partitu «te. 832 - SCRl Scissionnaire, adj. şi s. cure lace scissiunï, vd. prec. Scissure, f. anat. dispicâ-tură. Scitaminées, f. pl. bot. fa-mil. de plante nionocol.il. Sciure, f. pulbere care cade la tăiatü cu ferëstrëulü. Sclériasis, f. morbü allü plepelorü (pleôpelorü). Sclérophtalmie, f. med. speçiâ de rosiélâ de oehï. Sclérotique, f. slerotică, al-bulü ochiuluï. Scolaire, adj. scolariü, de scôle. Scolarité, f. /droit de —/, dreptü n* avea scdariï së reclame unele privelegii. Scoiastique, adj. scolas-ticü, de scolă ; sunt. f. teologia scolastică. Scolastiquement , adv. in modü scolasticü, de scôlâ. Scoliaste,m. sc<>liastü,com-rnentatorulü unuï autorü grecü, autorü de scolie. Scolie, f. scolia. Notă pentru inteliginţa autorilorü clas-sici; (j<‘om. observaţiune care se releresce la uă proposiţ. precedinte. Scolopax, m. nat. Se dice de passerile carï aü ciocü lungü şi ascutilü. Scolopendre, I'. bot. speçiâ de capilariâ. Si langue-de-cerf. Scombre, >n. genü de pesci niarinï. Scor but, /x.scorbutü, morbü care strică massa sângeluï. Scorbutique, adj. scorbu-ticü. [germaudreă. Scordîum, ni. bot. uă plantă Scorie, f. spumă de metalü, sgură. Scorification,f. reducţiune in sgură. [pentru sgură. Scorificatoire, adj. talerü Scorifier, v. a. a separa din metalü sgura produssă pi in lusiune (prin topire). Scorpène,m. genü de pesci. Scorpioïde, f. uă plantă leguminésa. Scorpiojel!e,f oliü de scor-piü. Scorpiorum. Scorpion,)/î.scorpiu,scorpiă. Scorpionne, f. uă plantă. Scorsonère, f. bot. scor-sonerà, planta, salsifis noir. Scotie, f. archit. ornamentü concavü, scobitură. Scribe,m .doctorü care preda legea luï Moise, la Ebreï. Vd. şi copiste. Scripteur , ni. officiariü care scrie epistolele papeï. Scrobicule, 1'. anat. cavitate mica a inimeï. Scrobiculetix, euse. adj. bot. cu suprafaçia semènatâ de mice cavităţi. Scrofulaire, f. plantă altădată in usü contra scrofule. Scrofules, vd. Ecrouelles. Scrofuleux,eu6e,arfji. scro-fulosü, cu umorï recï. Scrupule, m. scrupulü ; ve-chiă mësurâ de 24 grăunţi. Scrupule, m. nelinisce a consciinteï; mare esaciitute în observaţiunea reguleï. dé-torieï; mare delicateţă în materiă de moralï ; astr. mică parte a minuteï. Scrupuleusement, adv. minuţiosu, scrupulosü. Scrupuleux, euse, adj. mi- SEb — S:VA — nuliosü, care caută cu d’a-mônuntulü, lôrte esactü. Scrutateur, m. trice, f. scriitacorü,essaminatorü mi-i.utiosü. La pl. acei.i carï assiste, la verilicaţiunea scrutinului. Scruter, v. a. a scruta, cerceta afl'undü. Comp. sonder. Scrutin, m. votü electorale séü deliberativü prin sull'ra-gie secrete, scrutinü. Scubac; -m. liquôre spirtosă eu safranü ; vd. usquebac. Sculpté, ée, adj. sculptatü. Sculpter, v. a. a sculpta, adorna cu sâpălure. Sculpteur, in. sculptorü. statuariü. Scufpture, f. sculptură, statuari». Scurrile,>». SEC tinţă apprôpe assemine eu a seul in. Sébacique, idj. Califică aci-dulü estrassü din grăssime. Sébeste, m. speçia de prună, fïuctü de ."ébesticr. Sébestier, m. unü arbure din Egïptü. [produce seü. Sébifère, adj. sebiferü, care Sébile, t'. vassü de lemnü ră-tundü si concavü (gavanü). Sec, sèche, adj. seccü, us-catü. [tăia. Sécab'e, adj. care se pôte Sécante, f. geom. secante. Dreptă difss» dela centrul ü circunferinţei la estremita-tea arcu'uï şi terminată la tangïnlea acestui arcü. Sécateur, m. grad. torfecï curbate, uneltă de taiatü arburï. Sèche, f. seiche, sepiă, speçia de moliu^ce marine. Sèchement, adv. în modü seccü, în locü uscatü. Sécher, v. a. a secca, usca. Sécheresse, f. secăciune, ariditate, uscăciune. Sécherie, f. locü unde se întinde păuda spelată, văp-sită, së se usuce ; vd. séchoir. Sécheron, ni. livede situată într'unü locü uscatü. Séchoir, m. locü in fabrică unde se usucă ce-va. Second, de, adj. sccundü, allü douilé. Causes—des, creaturele, pe căndfl Crea-torulü este causa primăria, la cause primaire. Eau— de, apă-tare mal slabă. C’est principalement dans la conversation qu’on prononce le <• comme un y. 63 SEC - s;ü - Secondaire, adj. secun-dariü, accessoriü. care nu vine decatü ailü douilé. Planète—, | lanetă care s in-vîrtosce in giurulü altii. Secondairemeni, adv. in modü secundariü, accessoriü. Seconde, I. secunda, clas-sea care precede retorica ; secund;:; impr. a doua cor-rectură. Secondement, adv. în allü douilé randü, allü douilé. Seconder, v. a. a veni în âllü d oui le riUidü s. locü; a secunda, ajjuta. îecouement, m. s roû--ment, scuturare. clèlinitura. tecouer, v. a. a agita. clătina, scutura : esrit.i ; certa. iecourab’e, adj. a.j.jută-toriu. cit pl.M'c ;e ajjute. Secour r, v. a. a ajjuta, assiste, a der. Secours, >n. ajjutoriü, as-sistinţă, aide, protection. Secousse, f. agitaţiune, clă-tinatură, scuturătură. Secrei, <'-te. adj. secrctü, ascunsü (tainicü); suât. m. secreţii. ("taină). En—. in ascunsü. in secretü. Secrétaire, m. secretariü, functionariü care scrie epistole etc. pentru altulü, de care depinde. Secrétairerie 9 f. locale allü secreta'ilorü de consu- j lalü. Secrétariat, m. secreta-riatü, funcţiune de secretariü. Secrète , f. rugăciune cé preotulü dice încetü la li-turgiă. Secrètement, ad v. secrctü (în taina). en secret, ru particulier. sans etre aperçu. Sécréter, v. a. a secreta, opera secreţiunea, vd. Sécrétion. [luire. Sécréteur, adj. vd. $écré- Sécrétion,f.secrcliune./>ied. strecurarea şi separaţiuneu materielorü aliinintarie. Sécrétoîre, adj. unde se operă secreţi une, vd. pr?c. Sectaire; ni. cellü cè ţine de uă secta schismatică. Sectateur, m. sectatorü. cellü ce urmédâ opiniunea unuï lilosolu, .üe-atorü etc. Secte, f. seela maï multe pe^sone c;iri l'.icj professiu-iie de aceaaşî doctrină. Secteur, m. geom. sectorü. —Parti-a uneï rnrhe eoprinsà între doue rade şi arculü ci intre linsele. Section, I secţiune, parte, divisiune dintr'ua eollectiu-ne: nat. divjsiune a genuluï; milit jnmètate de plutoiiü. Point de—, puntu de secţiune unde se taiă cloue lime t' c. Séculaire > adj. seculare, carc la uni! centü (lia sua de anni uă-dată ; lor le verliiu Sécularisation, f. facere së fia seculare, vd. séculier. Séculariser, v. a. a face seculare, vd. séculier. Sécuiarcié, i juridieliune secul.ire a unei biserici*. Séculier, >irituliit. >L • -an.à. Sétlanf tu. poslavu li ü de Sedan, din \rd mies. Sédanoise , l. caricterü forte n.icu de ipogr. de cinci punte, numitü >i. '-ax de', apă de Seldliz. m l-îoemi.i. Séducteur, m. Iric<>, f. se-diic'orn. rar- seduce, face se cad m P’Tore : corrupe. Séduction, . ^educţuine. at-t r.. ci 111 n»' . t ''i-rôre : a rac-ţ illll • n i ■< r ,i I. Séduire, a. ! seduce, induce ’ i ' ■ ;n decepiiu- ne, prm ni' i .i ci une. attrage iu r or*-. ( mi i. suborner. Séduisant, e. ! . seduc-toru, care a ■ ai;e. place, ultra gau iy | Segment, o>. jeoui. sey- I luentù. Piilea cerculuï co-prinsa in're areu si corda p;mia. j Ségrairie, f pădure pos- sessă in commune cu alţii. ' Ségrais, ni. pădure mai •nica filială in articulare. Ségrégation,; separatiune, dhperţire din r’unü totü. Seiche, vd. ^êchr. Seig’e, ni. secară. Seigneur, )n. domnü, po<-sessorulü ii il e i terre, stapinü. Ti u de onôre Seigrteuriage. tn. drcjitü iua.u de unu suveranü assupra ahricaţiuini inonnetei. Seigneurial, e} adj. care ţine lie seigm nr. Seigneurie, i autoritatea unui seigneur in dominiulü sèü. (pi a c»lulu\ Seime, f. diu/e, adj.care este allü senatorului. Sénatrice, f. consôrtea senatorului. Sénatus-consulte, m. se-natü-cousultü, decisiune a senatului, sub imperiü. Senauj m. mar. nave cu doue catarte peutru cursă. Séné, m. sinamichia. Arbu-relü de Levante. Séné bâtard, ni. s. em4-remus, unü arburelü. Sénéchal, m. senesalü, ve-cliiü officiariü de justiţă. Sénécha'e, f. consôrte de sénéchal. Sénéchaussée, 1. întinderea juridicţiuniî unuï sénéchal. Seneçon, m. bol. uă planté cu florï compuse. Sene!le,f. séü cenelle, lïuctù. SEN 838 — SEX de /ns, bunulü simţu, dreptă judecală. Sens commun, simtulü commune, ! intelii*inţa ordinaria a ôme- j nilorü. Faux sens, semnili- [ caţiune la Isa . Reprendre j ses sens, şi' veni in sim- I tire. Hamme dr sens, omü inteliyinle: u mon sens, după j cum credu. Fn tout sens, \ in tôte direcţiunile, sens des- i sus dessous, reverii lu (res- | turnatü), in mare desordine. Sensation, f. s«*nsatjune, impressiune cê priimesce a-nima dela obiecte prin sensurï. Sensé, ée, adj. judiciosü, conforme raţiunii, bunuiuï sensü. Sensément, adv. judiciosü, conforme eu drépta judecata. Sensibilité, f. sensibilitate, calitate prn care simţimu, percepemü, obiectele esterne. Sensibîe#rt-t/f/. sensibile, sim- i titoriü, care si mie, ai e simţire, priimesce facile im-pressiunea sensurilor ü. Sensiblement, ade. sensibile, simliloriü, perceptibile. S e n s i b ! e r àe -, f. esa ge. ra i : u i ier aHectaliun*', «Uî sensibilil.ale.. Sensitif, i -e adj sensi i vü, simţitorul. <\nv » -sseile facultatea tio a simţi. Sensitive, I. -eiiMiivă. inimoşii eu si o. I’ ;n:a eso'ică ale cui Ibie se n :gü in-datâ cé le al'-inge cme-va. Sensorium, m. p-me nve-rilorü ca;-. se piviimle a li ce n t r u1ü s en s a i i u n i I o r ü. Sensua isntê| m. sensua-lisruü. Sistemă care nu admite melalisica, şi referesce, dupa kant, la sensuri fenomenele inţelcssiiali. Sensuaiiste, < dj. sensua-listîi. de sensu lii'mii. Sust* m. cellu ce admite sensua-lismulü. Sensualité, f. attracţiune la plăcerile sensu ri lorü. Sensuel^ elle, ud j. senzuali-, allâturalü la plăcerile sen-surilorü. muliumindù sensurile. sua le. Sensuellement, "em . nat. SpeÇM de ri.- i aiui'i'. ^1 i hal- ii jre , chai -'errai , chal- I ni i‘il. Servant, m. care servesce. (•e)> il homme—,uoLile care sel'v u 1,1 li.ési rebelii . frère -—. c ire j n t m n onlmey de .M 11 ii la a a li nobile. Servante, i. servitôre, sluj- III. . Servidble, adj. officiosücu ardore. cui place sé oblige, suppusu. | Mippunere. Serviabiementi adr. ni Service,/», serviliü. slujba). Serviette, f. servetü. Serviie, adj. servile, umiliţi:. Servilement, adr. in modü servile : pré esacti'i. Serviiisme, m. servilismü. Servilité, f’. servilnat-. i. sessile, lipiţii de radécine. Sessi iflore, adj. eu florï sessi . vd. prer. Session, f sessiune, timpulü catü -;.i adunaţii unü corpü délibérante, sessiunea unuï conciliii. Sesterce, m. sesfertü, mon-ne!;ï de arămiu la P». anticï,. Ire: ca 'un de denariü, 2 1 assi, "il cen ime. Sétacé, e>\ adj. ho t. seta-ceu. precum përulü de rîmă-toni. Séteux, eusse, adj. but. eu paie uscate şi setacee, vd. prcc. Seiîer, m. vechiă mësnra pentru ifrăuule. conţin. 156 litri ; pentru licidï c.nţinea 8 ]>intvs. peste 7 litri. ! .ie misei ier, unüquartüde j-i))tr'7 nddesé şi urni qu.irtü de lifru. Séton, m. med. setă, pan- SEX — 8'*3 — SIA ce s s petrece prin carne. Seuil, m. «-oliw, pragü. Seu?, adi. singurii, unicii. Seulement, adj. nuinaî, | na d'iti'mila'i^.n ni/jnenunt. Seulei, c / . -an^uivlu, di- j >/< , utlj. succosu, / III »u. Sévices, m y-/, acte de vio- . Iin'a s<*\ i , re U* trac uri. Sévir, v. u. a se incriinia inc1 «’U i, r. in . i eu vio im. e-e • \r< nmi. Sevrage, mc « rare. Sevrer, \. a. i inçnrca. Sevreuse, 1'. lemej care iu-çi . ■.. Sexagénaire, adj. si sust. în <*i. u* . ii anni. Sexagesime^ 1' < 1111 n i n i r a cr pn*cede cu d u<* >t-pte-iimmi« prima (.luminii-; a jios- * n 11 11 < 1/ ir e Sex-üîgi*a:, --. < , şi femininii. La—,le-me 1 Sexennal, c, atl <’. care se , mump i I i cale ?«*ssr anni. i Sextane, adj. care re\ine la cătr «<*-se 0 grade, j Sexte, m. .«esta, a séssê carte | a decretalilorîi , vccliilorü I reyulaminte aie papilor ü. Sextidi, m. a sê'sê ilia décadi republicam* in Franc. Sexti’, <\ adj. ms i.’e Se «lier «le di.slalita a d- ue plane r dr|iartati‘ inn é dinside d<* (in de. Année—r. an-nu i republica nu ancesii, c; m 11111 Icbruariu era bisses- Sex . ad >. ’i ! 111 <ésselr. £ exïiijile, < '-i Sextup er i ace d^ Sexuei, < . '.s.suale, <-. re ii:i* - 'Oi-'ii). SfcV, , . ,Ci I , ,V,.. Sçjrafî e, m de . • •' V(l. f.hûle. I Shako- n/<< m. ung u*.) cop i - il.* c; pu iiiitare. Sîtériî, m o(ijci mu muni-c i- m Anr u. S" ire- m. roi i ’ 11 in Anglii. Si, Cn,tj. '!«'(' i ; >idr. iicri-ca u ; si ’X'hi " t mare. ..s a li umosu. S'i hiCn tjit • i s |_|r 1 c;!, s' n <•>/, i a 11ec.i i u. (*'(-r|i-tu . Pariic ; ri i . deru, da op litiu. i . -iSlII — !•- i. ai i i. Si. ni ), a >r|i i* nolâ nuisit- , .. Siagonagre, f n*nmali«niü la iu .^iia i , ci. Sialisme, m. abun iante sali • Siam. )n. unii jocii de clie.îrli* Siamoise, !. siarnesa, materia grô.ssa de buiiibacü. SU. - 844 Sibylle, I'. sibila, proleliţă la I antif ï. I bileï. | Sibyl in, m. sibilinü, ;i 11ü si- j Sicaîre, m. sicariü. uccis- I sorü plătiiü. Comp. ssassi:;. j Sicamore, m. (éLsinü (la i armaiie). | Siccatif, ive. adj. si sust. \ care usucă culorile. [ Sicciî , i. usoüciuiM', sicci-îat.f». Sicilienne,r.d,ii:;u -'''ilianu. j Sicilique, m. /am. pondu 1 cam de O1 ;J .uram. Sic’e, //«. pondu (0 gram.) şi monnetă ( 1 IV. 20 c. ) de ar-ginl.ü rural.ü li Kbreï. Sidéral, adj. sidérale, de stele. . Imire- e, annulü siderale. Timpulü revoluţiu-nii p;i i itului del i unü punt s.. m'-|li* păne revine tu. Ain, *■<• u, vécu. Sîege, m. .scaunü: .şedinţă, iundamentü : assediü. Siéger, v. n. a sedé pe scaunü intr’uă adunanţă,tiue şedinţă. Sien, en ne, adj. séü, sa. Le —, la— ue, les—n, les—nés, allü sëü, a sa, aï .sëï, aie sélle. Sieste,f. somnü după pramlü. Sieur, m. breviaţiune din monsieur. Sifflable, adj. care trebue flueratü, siueratü. Sifflant, r, adj. siueràtoriü. Sifflement, m. şiuerătură. Siffler, v. n. a fluera, siuera. Sifflet, m. fluerü micü. Siffleur, h i. ruse, I'. care flueră. Sigillée. adj. i'. C.dilică unü I pamintü argilosü înseiimatü eu unü sigiliü, cu pecete. Sigisbé, in. s. siyisbér,, oăl-lare servitorü : acella cart* dă îngrijiri assidue uneï domne. Sigmoïtte, adj. s. siymoi-di.l, de forma sigmeï, luï n iii'ec. Signal, tu. semnalü. Signalé, é-*, vd. lionur-(fuable. Signalement, adv. semne esterne aie unuï individu. Signaler, v. a. a semnala, descrie semnele esterne: attrage attinţiunea assupra. Signataire, m şi f. cellü ce a subsemnaţii. Signature, f. semnătură, (iscălitură). Signe,m. semnü, indiciü. Signer, v. a. a semna, subsemna (iscăli). Sr—, a-şî face s -mnulü cruciï, se închina. Signet, m. panglică lipită la carte, cà së servésca de semnü pentru locurile unde a remasü cine-va. Signette, f. semicercü de ferrü dintatü, cè se adapta la nasulü cailorü, cà sé ï domesticésca. Comp. serva-uez. Signifiant, r, adj. insem-natoriü, care semnifică. Significatif, ive, udj. semnificativii, care esprime curatü. Signification, f. semnifi-caţiune, sensulü uneï vorbe. Significativement, adv. semnificativii. Signifier, v. a. a semnifica, însemna, avé unü sensü. SIM Sigueite, f speçiâ de za-bale. [minerale Sil, rn. speçiâ «le pamîntü Silencej ni. silentiü, tăcere, linisce. Silencieusement, adv. si-Ientiosü. in tăcere, cu linisce. Silencieux, euse, adj. si-lentiosü, t.iciturnü, tücutü. Silène, m. si.'enü un flutur. Sifésiej m. p istavü usioriü. Silex, m. cremiue. Silhouette, f. prolilü trassîi in giurulü umbrei feçieï. Silice, i*. silice, uă petră. Silicieuxteuse,adj. siliciosü. Silccique, adj. Calilică acidï for.nalï de siliciu, vd. urm. Silicium, ?n. chem. siliciü, corpü simplu. Combiné avec Ja silice il produit l’ojcy-•finie. Silicu'e, f. uă pJanla. Siliculeux, euse, f. şi adj. classe de plante. Siliginosiié, f. calitate tai-nôsâ a frumentuîuï, grâului. Silique, f. învelisiulü unuï fructü, fructü uscatü bivalv. Siliqueux, euse. adj, vd. Siliculeux. Sillage, »i. urma cè face navea, corabia, pe apă. Sille, rn. poemă satirică la Gr. Siller, v. n. a dispica valurile înaintandü. Sillery, . vinü de Champagne, de Reims, renumitü. Sillet, )«. limbă de ivoriü la unü instrum. musicale, pe rare trecü côrdele. Siliomètre, ni. mar. instrum. fie mësuratü iutéla mersului uneï corabie. ! Sillon, (/(.rasoru, lungă urma I cè lassa aratrulù iivpâmintü. 1 Sillonné, ce, adj. sâpalü in rasôre. [râsôre, Jâssa urm»;. Sillonner, v. n. a face, ira^e. Silo, ni. silo, cavitate practicată in pâminlü, cà si; con-. s*»rve grăoe. SiJp'ium, ni. silfi fi, gutiui-re.şină de Cirenaica la anL. Silure, f. speçiâ dit pesci abdominali; unü mare pesce. Silves, f. pl. culessü de poésie latin»^ separate. Si mélanges. ! Sima grée, f. diverse ma-' niere allèctate, vd. 'ininf -j derie. Simaise, f. vd. cymaise. Simarouba, m. arbure me-dicin. de America. Simarre, f. rochiâ lungă a unorti magistraţi. Simbleau, m. funiă de dul-gherü. Şi cimjleaa. Simbor,m.uă pl..nia indiar~. Simien, ne, adj. s. simi (/«■*, simianü, de maimuţă. Similaire, adj. assemine, de aceaaşî natură. Simi'itude, f. comparatiune. asse m «”;ii a r e, ressemblance. Similor, m.similor, ammes-ticü de cupru si de zincü de aspectuU'i auru'uï. Simoniaque, adj. şi susf. care are .caracterulü uneï simonie. Simonie, f. convenţiune illicită prin care dă cine-va. s.priimesce, recompensă tim-purale pentru unu bni»*-liciü, pentru ce-va sacru, s. spirituale, pentru rugăciuni. Simple, adj. simplu. SIX — ttiü — SIX Simple;»;, planta medicin île. Simplement, adv. simplu. Sâmplesse, 1. sim plita te, ingenuitate. honh >iuie. Simplicité, f simp.itate. Simplification, i. simpli-ficaliune. Simplifier, v. a. a simplifica, lace se (ia simplu. Simulacre, m. simulacru, imagine, siatua. Simulation, f. simulaliune, preface-e. '.pretaca'oria >. Simulé; ée, adj. simulatü, dissimula ü, prelacutü. Simuler, v. a. a dissimula, v. n. a sc pivlace. Sirmiîiané, adj. ^imultanü, cais se lac.- in acel aşi liiripü. Simultanéité, f. simultanei tac, essistinţa mai multor fi iucrurï in aceraşi 1110-nientü. Simultanément, adv. si- . inultaini. in acelaşi limpü. ! Sinapisé, èe.adj. med. unde j intră taină de mus'arü. 1 Sinapiser, v. i. a pime lamă de miistarù. sinipismc*. Sinapisme, rn sinapismü; cataplasmü a cm basc. o lor-mêda l'aina <1*■ mnsl.arü Sinné^e9adj. adeveratü, sinceri . Sineâr ïment,mZe. «inceru, f eu s i nct^ri : iit**. j •auchemeni. Sincérités I. sincerii aie. Sincipi^at, c adj de sinci-pu:u. df crestetü. Sinciput, m. sinciputü, c rosie u. Sintion, i)u>. cantitate mica de seamă.(’.ersélulü ll.inc ’ul) în c ire a losiü invelitù I.— Chr. Sinécure, I. sinecură, lunc-ţiune retribuită care nu o-bligă h nicïunü lucru, la nieïuâ muncù. Sinécuriste, rn. can* se Imccu-â de lia sinecură. j Sine qua non, Inc. tut. lara ! care nu se pôte. I Singe, m. simiü. maimuţă. ! V fa. Sinupie, m. culôreu verde la annane. Sinué, ce. adj. !>;>!. eu sinurï. cre'.ilure, pf mars.1 inc. Sinueux , e/(.svd. ï'nr- lur.’i.: . Sinousiîéjf.sinurï.in'.orsure. I cietiime. I Sinus, m math. sinii, per- SIX — meă care attrape prin canlulü sou, prin l'nuiiusela s;j. Sirius, tu. Siriû. stea din M.trele cane: canicida. Siroc , m. struco. Siroco, vintu ardëlorü desiut-esl pe MedMerranea. Sirop, m. siropü Siroter, v. a. si n. a bé cu plăcere si încet i fa m, Sirtes, si/, 'es r. I. arenă în mare sru pe cos Sirupeux, • use, u<{ . Siro-posü. de natura siropuluï Sirvenie? m. vecbia poesiâ provinciale tVancesă Sis, e. adj. situai u. assedalü. Sison, nt. uâ planta umbe-lifera. Sister, v. a. a cliiăma in judecat. i. inlen a proeessn. Sistre, m. vechin in-frum. musicale la E^ipt. ni si Ehreï. Sisymbr , /.■/. ■isimbriiuua planta criicileiii. Site, m. :u fermai aratrului. plu suiiit'isü, c.ire essige, cefe, multe spc.se, cheltueli. Somptuosité, f. lussuriă, mari spese. Son, sa, ses, pass. seü. sa, seï, selle. Son, m. térîte. Sonate, f. sonată. buccată de musică instrumintale compusa din treï s. patru j parti de cararterü dilferinte. i Sondage^ »». mesura adân- | cimeï prin smule. \ Sonde, t'. instrumenta de mësuratü adâncimea, Iles de la—.iusulele mării Jndielorü. Sonder, v. a. a cerceta, mesura profunditatea. adinci-mea. prin sonde ; a essa-mina, ispiti. Sondeur, m. euse, I'. cercetători!, vd. şi sondr. Songe, m. visû, fuj. illuvium*. Songe-creux, ni. col ü ce visêthi prol'undü la proiecte i chimerice. [iieta. Songer, v. n. a visa; a cu- Songeur, ni. visătorii. Sonna, f. s. sonna, carte, de laptele .şi dissele luï .Maomcte. Sonnaille, 1. clopotü pentru gîtulü animalilor». Sonnaille, m. animale care porta clopotü la pîtu. Sonnailler, v. a. a suna addesé şi Iară necessitate. Sonnant, adj. sunători». Sonné, ce. ad j. deplin ü. Sonner, v. n. a suna, se arrêta prin su net u ; v. a. a face së sune. Faire —. a lăuda, face së valede multü. Sonner ses jens, a suna clopotelulü ca sô cliiâme së ï dischidâ 4i ş i a. Sonnerie, f. suneîii de maï multe clopote de-uădată. Sonnet, m. buccată de poe-siă in lî versuri, sonnetii. Sonnette, f. vd. Grelot. Sonnettier, nt. facëtorü dr clopoţel. Sonneur, »<. care sună, trage clopotul». Sonnez, m. duplu sésse la trictrac. Sonnites, rn. pl. simniţî. Turc», liiudcâ observă tra-diliune.i orale a luï Malio-mete, in opposiî. cu P«»rsiï. Sonomètre, m. inslrum. pentru mësuiM suuetelorü. Sonore, adj. sonore, sunători» : canoni : care produce sunetii. [taiea sonoreiuî. Sonorité, I. sonoritate, cali- Sopeur, l. med. somnii greü. Sopha, vd. sofa. Sophisme, m. solismă, argument» capţiosi! care nu conchide dreptü. Sophiste, /n. solistu. La antici retorii. [caţiime. Sophistication , 1 falsiii- Sophistique, adj. solislicü, capţiosii. înşelători». Sophistiquer, v. a. a face suhţirităţi eu escessü ; a falsifica. frelater. Sophistiquer ie, f. falsă subţirifate,vd. sophistication. Sophistiqueur, m. l'alsili-catorïi. [buri ieguminosï. Sophore, m. genü de ar- Sophronistes, m. pl. so-Ironisti. censorl la Atenianï. Sopor,//(. med. somnügreü. Soporatif, ive, adj. sopn-rativü, ad dormitori». Soporeux, euse, adj. mrj. SOR — 852 — soi* 6oporosü,care causédâ somnü greü. Soporifère, adj. s. soporifique, vd. soporatif. Soporifiquef vd. prec. Soprano, nu s. soprani’, soprano, voce subţire, (altădată dessus}. La fem. une soprano s. une chanteuse sojirano. S or, adj vd. saure. Sora, ni. bere de porumbü. Sorbe, I'. fructü de sorbier. Sorbet, m. serbelü. Compozit. de lemăiă, ambru, Sacha ru etc. Sorbetière,l'.vasü de şerbet. Sorbier, m. unü arbure ro-saceü. Şi cormier. Sorbonique, T. una din celle Ireï tesï carï so susţinea la Sorbonne in tirupulü iicinteï. Sorboniste, m. doctorü de la .Sorbonne. Sorbonne, i’. vechia scôla a facultăţii de teologia în Paris, fundată de Roberl de Sorbon. Richelieu a contri-builü la edificiulü noueï Sor-bone//a nouvelle Sorbonne}, unde sunt acum : teologia, litere, sciinţe şi secţiunile Academiei de Paris.— Scolă din cei.e maï celebri. Sorcellerie, f. vrăjitoria. Sorcier, m. icre, f. vrăji-torü. Sordide, adj. sordidü( mur-dariü) ; injeositorü. Sordidement, adv. sor-didü, înjeositoriü (ruărşiavfl). Sordidité, f. avariţâ (mar-şeviâ). Sorer, vd. saurer. Soret, m. plasa împletite strînsü. Şi sauret. Sorite, f. sorită. Raţiona-rnentü compusü de propo-sitiunï cari sunt consecinţe una din alfa. Sorne, f. spumă de ferrü. Sornette, f. vorbe frivole. Sort, m.sôrte,declinată,ursi ; îl. Sortable, vd. convenuble. Sortant, adj, şi m. care ese. Sorte, f. speçiâ, ielü De— que, en—que. astü-felü încă lu. Sortie, f. eşire, locü peuudo ese cine-va. Sortilège, m. sortilegiu, fermecătorii. Sortir, v. n. a eşi : v. a. a scôte, face së ésa din. Sory, m. s. suri, speçia dominerai negru. Sosie, f. omü caro sémëna perfectü eu altulü, al ter-ego. Sot, lie, adj. stupidü, nerod. Sotie, f. comedia de risü a teatruluï primitivü francesü. Sot-l'y-laisse, m. nevar.. buccată forte delicată d’as-supra tirliteï passëril.domest. Sottement, adv. stupid iu prostesce. Sottise, f. stupiditate,prostia. Sottisier, m. culessü de cântece ; care spune prostii, fam. Sou, m. soldă, monnetă de 5 cent. .Sou touruois are 12 denari ; sous paris is are 15 denarï. Le sou pour livre, lolosü de a 20-a parte. Un sou de, puçinü. Soubassement, m. partea de jeosü a uneï construc-ţiunî. SOI* — — SOI Soubresaut, m. săritură i .subită şi nu la timpü, tre--süritü, tressaille»}eut. ! Soubrette, I. femeă de camera în comedie, subretă, t Soubreveste, t'. vechiü 1 vestimîntü militare fără mani ce. SoucTie, f. tulpină. Souchet, m. speçiâ de petră ; uă plantă monocot. Souchetage, ni. visită cê se l'ace în pădure după tăiata. 0:1 .se numere tulpinele. Soucheteur, m. esperkî l>eutra souciietaye, vp. prec. Souci, ni. uă plantă cu florei ga lb. radia\d.snlse<]iiium. Souci, m, grije in^ogită de nelinisce. Soucier, v. a. a îngriji, face grije. Se—, a se îngriji, se interessa de. — Le part. pass. s’accorde toujours. Soucieux, euse, adj. in-grijitü, gânditoriu, nelini-.scitii. ["cescă. | Soucoupe, f. larfurioră de j Soudain, •• ad j. subitü, re- j pede; adv. indată, de-uădată. Soudainement, ad v. vd. prec. Soudaineté, f. repediciune, iuţelâ, grăbniciă. Soudan, ni. vechiü nume allü unorfi principi maho-metanî. Soudant, e, adj. care li-pesce. Vd. souder. Soudars, rn. s. soudard, soudart,vecliiü soldatü,vech. Soude , f. plantă marină, sare alcali cè se estrage dintr’însa. Souder, v. a. a uni ; a lipi metale prin cossitorü srü cupru dissolutil etc. Soudiviser, s. soits-divisnr, vd. Subdiviser. Soudoir, m. uneltă pentru lipiţii metale. Soudoyer, v. a. a întreţine ômenï de resbelü cu plata sa. Soudre, v. a. a disolvi, topi, , vd. şi résoudre. Soudrille, m. soldat.il ne- • gliginte, prostu, fam. Soudure, f. ammesticü de metale care servesce Ja lipit. Soufflage, rn. suif la re a sticlei. Souffle, ni. su filare, vîntü. Soufflée, t‘. omletă din oue, sacharü şi cremă. Cia m. un soufflé, măncare uşioriă din cartofi s. oredü etc. Soufflement, ni sulflare. Souffler, v. a. a sulfla, face vintü. [organatului. Soufflerie, ). tôte tuburile Soufflet, m. instrum. d*-sul'flatü ; lovitură cu palma. Souffletade, f. loviture successive cu palma. Souffleter, v. a. a da palme cui-va. Souffleur, m. eus >, f. cellü că sul'tlà ; sutlorü de teatru. Soufflure, 1'. cavitate pro-dussă de aerü în desimea unei sticle, unui ferrü to-I pitii etc. Souffrance, f. suflerint/i. Souffrant, e. adj. sull'eri-toriü, c;ire sulfere ; paţiinte. Souffre-douleur, w. ne-var. persôuà espusă la totü felulü de latige. (hamalü), fam. Souffreteux, euse, adj. < or — 85'» — .>< >C care su 11 ere cio unü reü ac-cidinialo. Souffrir, v. a. a su Ile ri. Soufre, m. sullïi, puciosă, mineralü nemetalicü. Soufrer, v. a. a copieri, alluma, eu sulfü. Soufrière,f.minera de sulfü. Soufroir, >n. cutliiă peut ru .sulfü. Sougorge, 1', curea do sub iiïtulü raluluï. Souhait, rn. dorinţă. Souhaits de bonne années, felicitări do annulü nouü. .1 - dupa dorinţă. Souhaitable,vil. Désirable. Sou'naiter,\. a. vd. désirer, saluer. Souille, f. locü immoiosü. Souiller, v. a. a impie do noroiü. Souillon, J/t, caro şi impie hainele ; servitôre pentru vasse. Souillure,f.petă, (niurdăriă). Soûl, e, adj. satulü : bêlü. Cu mon, fou, son, leur, cntü voie.sce cino-va. Manger son .sunit, a mănca attatü catü ï place. Soulagement, m. diminu-liune do durere; nsiurare. Soulager, v. a. a libéra de greutate,de sulferinţă, uşiura. Soûlant, e, adj. care im-biită, (pop., nu usititf. Soûlard, m, e, f. şi adj. beţivii, ivrogne. Soulas, m. consolaţiune, u-şiurare, vech. Soûlaud, vd. soulard. Soûler, v. a. a satura cu es-cossü, imbëta. [bită, fam. Souleur, f. frică repede, su- I Soulevant, e, adj. c.ne re-I dică, a^itu. Soulèvement, m. agitaţiune, începulü de revoltă. Soulever, v. a. a redica. a «ri ta, révolta. Soulier, m. pmtotû. Soulignement, m. subli-niare. Souligner, v. a. a sublinia. Souligneux, euse, adj. vd. buisseux, ligneux. Souloir, v. n. a li deprinşii. Xumaï la imperf. il soûlait. Soulte, f. s. s uite, vd. solde. Soumettre, v. a. a suppune, lua sub autoritate, j Soumis,e, adj suppusü, do-! cile. j Soumission, f. suppunere ; i deferinţă ; respectü ; actü ! scrissü prin care cine-vu declară că se insărcinedă cu uă lucrare etc. Soumissionnaire, m. f. care face derlaratinne în-scrissü pentru uă intreprin-dere. Soumissionner, v. a. a face declaraţi une scrissă pentru lucrări, întreprind»'n etc. Soupape, f. dopulü uneï pompe. Soupçon, ni. bănuinţă. Soupçonner, v. a. a pre-suppune, bănui. Soupçonneux, euse, adj, banuitoriü. Soupe, f. supă. Soupente, f. curele carï susţinu corpulü uneï trăssure. Souper, v. a. a cina, mănc i de sera. Souper, m. cină, măncare de séra. SUI' — — >Ul Soupeser, v. a. j redica uâ greutate cu mânu, că .si; judece approssimativü despre poudulu seu. Soupeur, m. deprinşii së mănânce sera. Soupied, m. vd. Sous-pied. Soupière, f. castronü de Soupir, mi. suspiini. [supâ. I Soupirail, ui. feréstrâ de pivniţa. Soupirant, e, adj. cellü cè i su<| inü de ua lèmoâ. Soupirer, v. a. a suspina, j Souple, ado. mol**, flessibile, mlâdiosü ; docile, suppusü. j Souplement, ado. în modü j flessibi’c, cu docilitate. ! Souplesse, vd. (le.cibililé. Souquenille. f. haină lungă | de panda grossă. Source, f. sorginte, isvorü. J Sourcier, ru. cellü cé pre- j tinde că are mijlôce particulari cà së discoppere is- j vôre. 1 Sourcil, m. sprinccnă. j Sourcilier, icre, adj. care j se re feresc»; la sprincene. Sourcilier, v n. a mişca i sprincenelr de mulţumire. Sourcilleux, rus>- , adj. inaltü ; impre^sü de măndriă, trulïi, orgueilleux. Sourd, m. surdü,— -autel, nui tu. Sourd, ut. vd Salanutiidre. Sourd-muet, -m. inutü. Sourdaud, e, adj. cam surdü. Sour dement,an. sôrece. Sournois, c, adj. ascunsü. dissimuhitü, prefăcuţii. Sous, prep. sub. Sous-affermer, v. a. a arenda uâ parte din ceaa cê este deja arendatü. Şi son,s-fenner. sous-lruiler. Sous-aide,ni.—.01 ajny, chi-rurgü militar»; de ultimulü gradü. Sous-aile, f. lalure <'e jeosü a uavii. Sous-amendement, rn moditicaţiune la unü emen-damentü. Sous-amender, v. a. a modifica unü emendamentü. Sous - arbrisseau , )it . planta aie cuï ramure nu se nascü din bol.ocï formali in annulü precedinte. Sous-bail, m. arendare de uâ parte din ceaa cè este arendatü. Şi tous- ferme. Sous-barbe, f."fnirtea pos-teriôre a massileï de jeosü a calului. Sous-barque, f. ultimulü randü de scânduri îa iuntre. Sous-bibliothécaire, rn. sub-bibliotecariü Sous-chef, m. sub-com-mandante. Sous-c'avier , ière, adj, anat. care este sub claviculă. *Ol' — Sôtt — $01 Sous-cornmissaire , tn. sub-commissariü. Sous-cutané, ée, adj. sub-cutaneü, de sub pele. Sous-délégué, vd. Subdé-lé'juê. Sous-déléguer, vd. sub-délôyucr. [conatü. Sous-diasonat,/;i.sub-dia- Sous-diacre, m. sub-dia-conü. [ser. Sous-diviser, vd. Subdivi- Sous-dominante, t. mus. a i-a notă a tonului, care <'ste innnediatü sub doiui-nantea. ftaie. Sous-double, adj pe jumë- Sous-doublé, ée, ad j.math. Eti raison—. în raţiunea rë-dëcinelorü pàtrate. Sous-entendre, v. a. a subînţelege. Sous-entendu, ue, adj. .şi »?., subîntelessü. Pl. des sous-entendus. Sous-entente, f. ceaa cè subînţelege ci ne-vu prin artificiel. Sous-faîte, ni. lemnü as-sedalü suh copperisiü. Sous-ferme,f.vd. sous-bail. Sous-fermer , vd. sous-a {fermer. Sous-fermier, >n. sub- arendasiü. Comp. sous-traitant. Sous-fréter, v. a. a închiria altuia navea cè luasse pentru sine. Sous-garde, f. nevar. sc-mi-cerculü de sub cocosiulü pusceï. Sous-gorge, f. nevar. curea delà frinü subgitulü ca- , luluï. ^ I Sous-gouvernanteXsuh- gu bernante. Sous-guverneur, m. sub-gubernorü. Sous-jacent, e, adj. sub-iacinte, pusü dedesubt. Sous-lieutenancey f. sub-locuteninţă. Sous-lieutenant, m. sub-Jocuteninte. [chiriàtorü. Sous-locataire,m. sub-în- Sous-location, f. a doua închinare. Sous-louer, v. a. a închiria uă parte din ceaa cè este închiriatü. Sou s-m al t r e, tn. sou s- tnai-treste, f. care supplinesce pe magest.ru, pe professorü. Sous-marin, 0, adj. submarinii, de sub mare. Sous-multiple, adj. submultiplu, continutü esactü în altü nurnërü, s. o. 2e sous-multiple luï luï (>} lui 8 etc. Sous-normale, f. tjr.otn. sub-normale. Partea assiï u-neï curbe coprinsă intre ordinala şi normalea corres-puudinte. Sous-officier, rn. subof-liciariü. Sous-ordre, m. cellü cè ascultă ordinile altuia, i Sous-perpendiculaire,f. | fjeom. vd. sous-tiormalc. j Sous-pied,m.curele de sub picioru. ! Sous-précepteur,ur.siib-I preceptorii. [prefectură, i Sous-préfecture, f. sub- Sous-préfet,m. subprefect. Sous-self m. chem. sare cu escessü de base. SUI — 857 — Sous-tangente, t'. tjeom. sub-tanginte. Sous-tendante, i. fom. snb-întinsă, corda arculuï. Sous-tendre» v. a. geom. a sub-în tinde. Despre posiţiunea côrdelorü relativă cil assea. , Sous-traitant, vd. Sous- * fermier. Sous-traité, m. vd. Sous-ferme. Sous-traiter, v. a. a lua cu arendă uă parte din ceaa cè *iste arendatü. Sous-triple, adj. arit. cuprinsă de treï orî în altulü. Sous-triplé, ée,adj. math. En raison —cV, în raţiunea radëcinelorü cubice. Sous-ventrière, f. curea care trec*' sub inima furcu-liţeî la trăssură. j Souscripteur, m. suscrip-torü, cellü ce iea parte l i uă suscripţiune. Suscriptionji^uscripţiune, s u b-.se i n n ă tu ră, in s c ri e r e. Souscrire, \. a. a suscrie, .se înscrie pentru ce-va. Soussigné, ée, adj. subsemnată. Soustraction, f. arit. sus-iracţiune, scădere. Soustraire,v. a. a sustrage, | scade, lua prin IVaude. | Soustylaire, f. astr. sec- j ţiune a planului unuï ca- j drante şi meridianului. j Soutanej f. vestimîntü allü i ecclesiastieilorü. ! Soutane)le,t. mică soutane. Soute, f. vd. Soulte. Soute, f. mur. magasiuü în părţi'e infi»ric>rï aie naviï. Soutenable, adj. carc se pôte susţine,care pôt<* rabda. Soutenant, m. cellü cé susţine uă te la cărţi. spi:; - so* — *pe Spagirique, 1. vd. mctal-laryie. Spahi, rn. călare turcii. Spaime, m. mar. bitume pentru lenruitiï. Spalmer, v. a. mar. a ten-cui eu biluiiK* etc. Spali, m. j»étru 1 uci6s;i euro servesce sé ]>i.ma metalele in lüsiune (së le topescă). Sparadrap, m. farm. (nu se pron. p), blasturü aglu-ti nativii i n t insu pe păndă. Spare,m. , modü specilicu, determinatü. Spécimen, m. specime, modelă, musiră. ! Spectacle,m.spectaclu, privelişte. ; Spectateur, m. Irice, f-! spectat' rü, priviiorü. Spectre, m. spectru, i Spéculaire, adj. specu'arey care resfrînge lumina (de 1 minerale). Spéculateur, m. observatorii allu fenomenelorü ce-I resci ; speculatorii in com- ! merci u etc. I Spéculatif, ire, adj. specu-j hitivü,observatorii! attintivü; J canï ţine slrinsü de teoriă. Spécu?ati3n,rsppculaUune, , observatiune, teoria, opp.. I prali.tjue, prasse, practică. Spéculer, v. a. a specula,, inedita atlintivîi, privi cu-riosü, face proiecte, calcule. Spéculum, m. speclu, instrum. chirurgicale. ïpécu-j lum oculi, instr. cà së ţină- I oehiulü dischisü. Spée, f. pădure de unü annü. séu douï, şi cépée. Spencer, m. spençërü. Spergule, f. vd. morycline. Spermaceti, m. sperma-eetü, albü de balenă. >1M — Sô'.t — >1M Spermatophage, m. care se nutresee cu grăunţe. Spermatose, f. med. sper-malose, prodncţiunca semin-tiïï. [grenă. Sphacéle, m. sfacelü, can- Spliacélé| ée, ad j. sfucelatü, totale mortificau!, cangrenaţi!. Sphénoïdal, e, adj. sfe-noidalc. Sphénoïde, m. mial. sfe-noidü, unulü din ôssele capului. Şi basilaire. Sphère, f. siéra, g.’obü, întindere de putere, de autoritate. Sphéricité, f. sfericitate. Sphérique, adj. sleric ü. Sphériqieement, adv. sl'e-ricii. [ce preda sleristicM. Sphériste, m. sferistil, cellü Sphéristère, m. sferiste-riü, locü destinata! i ent.ru esercitiele s leristiccï,vd.M/’)/*. Sphéristique, f. sleristiefi. Şe dire a la anticï de tôte e-sercitele unde se servia cu baie. Sphéroïde, m. solidü a cuï ligură sémëntï cu a sferei. Sphéromètre, m. r/eum. instrum. pent.ru a uiësura curbura suprafeçielorü s-ferice. Sphincter, m. août, mus-cliiü circulare contractile, care strînge, închide, părţile. Sphinx, m. sfincele, passëre a fabule! ; speçiâ de fluiurü. Spic, m. bot. levant.fl mare. Şi lavande spic. Spica, m. cliir. unü bandagiü. Spicilège, m. spicilegiü, cu-Irssû de acte etc. Spinal, e, odj. care tine de-spina dorsale. Spina-ventosa , f. med. morbü allü sistemei nervôse. Spinelle, m. şi adj. vd.rubis. Spinescent, c, adj. termi-natü în spinü. Spinifère, adj. but. spinosü.. Spinosisme, ut. panteismul ü luï Spinosa. fspinosismuluï. Spinosiste, m. parténü allü* Spinthéromètre, m. fis. instrum. de mësuratü puterea scinteelorü electrice. Spiral,'', adj. spirale. în forma siurupuluï. Spirale, f. t/eum. spirale. Curbă care se departéda ne-contenilü de puntulü in giu-| rulü cuï se învîrtesce. | rale. j Spiralement, adv. in spi-i Spiration, f. leul. modulü j cum santulü spiritü procédé- | delà Tatahl şi deU Kiiulù. Spire, f. ;/eom. vd. hélice. Spirée, f. bot. genü de ro-sacee. Spiritisme, m. spiritismü. Spiritualisation, i.estrae-ţiunea spiritului din corpurile mişte (in cbeiu.j. Spiritualiser, v. a. a da uă tendinţa spiritualistă, a fia unü sensü spirituale, al-legoricü ; client, a eslrage spirtü. [t.ualismü. Spiritualisme, m. spiri- Spiritualiste, m. spiritualiştii . Spiritualité, f. fil us. spiritualitate, calitate de a fi spiritü , oppusü matérialité-Teologia mistică. Spirituel, elle. adj. spirituale, necorporale: cu spi- — 8GU — :HjU ritù, de .spiritü, ingeniosü ; rare ţine de spiritü, de suf-fletü, opp. sensuel, charnel’, care privesce religiunea, opp. temporel. Spirituellement, adv. cu spiritü, în spiritü. [losü. Spiritueux, euse, aclj. spir- Spiure, f. pulbere de uiliă. -Splanchnique, adj. anat. cave se referesce la viscere. Sp'anchnologie, f.tractatü de viscere, şi splam hnoyra-phie. Spleen, m. (pron. splin), tormă a ipocondrieï, care constă într’unü desgustü fără causa. Si spline. [splină. Splénalgie, f. durere de Splendeur , f. splendôre, - Squirre, séü squirrhe, m. •S'I'A — *01 — *TA med. tumôre dura, nu cu durere. Squirreux, s. squirrheux, euse, adj. squirosu, vd. prec. St ! St ! interj, stal ! Arrêta chiămare. [ciune a bisericeï. Stabal, m. lat. sta. Kugă- Stabiîité, f. stabilitate, statornicia. Comp. fermele. Stable, udj. stabile, solidü. Stade, m. stadiû. Locü unde Elleniï se esercita la cursă. -Mésura de 125 pasï geometrici. Le—, ulijihpique, ceWû. inaï usitatü. valà 185 metri. Stage, //i. speçiâ de novi-cialü cè faeü avoeatiï in cursù de treï anni, stagiü. Stagiaire, m. şi adj. m. care face unu staye, vd prec. Stagnant, e, adj. .stătători u, care nu curge. Stagnation, f. stare de lăn-gedelă, de suspinsiune. Stalactite, t. staiactiia, con-creţiune petrosă. [stalactite. Stalagmite, f. speçiâ de Stalle, f scaunü de lemnü in chorulü biserice!, stalü. locü nmnerotatü in teatru. Staminal, *>, bot. delà sta-mioa. Stamineux, euse, adj. cu staminé lunge. Staminifère , adj . care produce staminé. Stance, f. stanţă, numërü determinatü şi regulatü de versuri formândü unü sensu completü. Stangue, f. mar. coda u-neï ancore. Staphisaigre, f. s. herbe aux poux, ua èrbu. StaphyTe, vd. Luette. Staphylin, m. a nat. staü-linü, muscliiü delà berigatâ- Staphylôme, m. stafiloma. intlătură peglobulü ochiului. Staroste, m. nobile polo-nesü care avea uâcomman-dă militare. Starostie, f. vechiü capu militare in Polonia. Stase, f. med. vd. Staguu- Statère, m. balanciă, vd. peson. Stathouder, ?/i. capü in vechia republică olandesa. Stathouderai, m. demnitate de stathouder. Statice, f. s. .vtaticee, gazon d'olympe, speçiâ de planle erbacee. Station, f. statiune, şedere de mică durata, in trécëtù, unde-va, pausă. Stationnaire, adj. statio-nariü, care slă in acel’aşT puntü, nemobile. Stationnale, f. église—, biserică unde se facil staţiun.' iu timpulü jubileuluï. Stationnement» m. staţio-natü, şedere scurtă unde-va. Stationner, \. n. a face staţiune, se oppri intruiu. locü. Statique, f. statică. Sciinţa ecilibriuluïcorpurilor solide. Statmeistre , m. nobik admissü la gubernulü municipale in Germania. Statistique, F. statistică. Statuaire, f. statuariă, sculptură, m. sculptorü de statue. Statue, f. statua : persôna grea, rece. Belle—, lemea trumosă, déra fără spi -ritü. >TK — - bTÉ Statuer, v. y. şi n. a statui, hotări, déclara. Statuette, 1‘. mică statua. Statu quo, )n. lal. statu (fuo, în starea unde sunt actuale lucrurile. Stature, C. statura, tailla. Statut^ »i. statutü, recula stabilita. Steam-boat, ni. s. steamer (engl. prou, slimbùtt, stim-eur;. stimrr. vaporü. Stéatite, 1'. petră de unü grăunte forte finü.Vd.marne. Stéatôme, )n. chir. speçiâ de în 11 t tură. Steeple-chase,(engl.prou. sii/il<>-< h esc , cursă de caï pe câmpie. Stéy anoyraphie, f. arte de a scrie in cifre şi a explica attare scrip*.ură. Stéganographique, adj. de stêyanoyruphir. Stèle, f. erchlt. monolitü de forma unuï obeliscü, efc. Stellaire, adj. de stele. Stellionat, m. jur. crimele celluï cè vinde uă possessiune ipotecată, séü care nu es le a sa. Stellionataire, ni. f culpabile de stellimiat. Sténographe | m. stenografii. Sténo gr aphie,f.stenograliâ. Sténographier, v. a. a reproduce prin stenogralia. Sténographique, adj. ste-nograficü, de st^nografiă. Stentor, j a. slentore, vni.c dr—, voce forte şi resună-tôria. — Stentor, capitaine grec, éiait renommé pour la lorce de sa voix. Steppe, f. steppă, \asta pta-nită in Uussia. Stère, m. sterü, mesura de unü metru cubü. Stéréobate , m. an-hit. parte inferiôre a unuï edi-ticiü, care nu este adornată. Stéréographie, f. stereo-ţrraiia, represintaţiunea soli-dilorü pe unü planü. Stéréographique , adj. stereograficü. vd. prec. Stéréométrie, f. yeom. ste-reometriă,mesura solidilorü. Stéréotomie, f. steïeoto-miă. sciinţa despre tăiarea solidilorü, petrelorü etc. Stéréotypage, m. stereo-tipatü, conversiunea forme-lorü mobilï in forme solide (la impr.). Stéréotypée^./. imprimatü stereotipă, cu lilere nemo-bi'ï, carï remănil culesse. Stéréotyper, v. a. a stereotipa,converti forme mobilï in forme solide; a tipări cu litere solide,vd. prec. [t y paye. Stéréotypie, f. vd. stèreo- Stérile, adj. sterile, neroditori ü. Stérilité, f. slerilitate, ne-l rodnicia, uscăciune. : Sterlet, m. unü pesce. I Sterling, adj. neoar. Sé 1 dice in Anglia de ua mon- j netă cursivă. Livre—, pfund sterling, val. 25 IV. Sternum, m. stern ü. Ossü latü care formedă partea dinainte a peptuluï. Sternutatoire, adj. stră-natăioriil, care produce strănutată. Stéthoscope, m. med. spe- STO — sc,:3 — STRA çiu de cornetü acusLicü cà f së cerceteze peptulü. Stibiéf ée, aclj. stibiatü, care conţin* anii ni on iu. Stigmate, m. semnă cé lassă unu vulnu, cicatrice. -Stigmatisé, ée, adj. însem-nalü cu stigmate. Stigmatiser, v. a. a însemna cu I Vît* ml ii rosiü: semnala despreţului publiai. Stilbe, m. uă insecta. Stil de grain, m. culôre galbină pentru pictură. Stilation, f. s’il iţiune, curgere cu picătura. Stimulant, e, adj. şi ni. stimulante ■ imbolditorm). Stimuler, v. a. a stimula, escita (îmboldi >. Stipe, m. rădecini palmului. curmalului etc. Stipendiaire, adj. s'ipen-diariü, plătită de altulü. Stipendier, v. a. a da stipendiu, ţine cu plata sa. Stipiké, à', adj. 0>>t. res-trinsü, ascuţiţii la base*. Stipulant, e, adj. care pu- • ne uă cl:»usa în cont-actü. Stipulation, t. clau/i.slratagema, intorsură astuţiosă. de resbel. Stratège, m. s. stralèyue, strategü, commandante allü armatei la Alhena ant. Stratégie, t'. strategia. Par-lea artiï mi[itarï care se aplică la marile operaţiuni de resbelü. [de strategia. Stratégique/?. organü care ser-vesce pentru sugere (la insecte.) Suçon, m. mică redica tura ce se lace pciiï sugindü. Suçoter, v. a. a suge de mai multe orï. fam. Sucre, m. sacliarü. Louantes à mi—, lande date cu părere de rëü. Sucré, ée, adj. sucharatü. Sucrer,v. a. a sachant, pune sacharü la. Sucrerie, f. stabilimentü unde se face sacliarü. SUF — 808 — Sucrier, m. vassü pentru .sacharü. Sucrin, e,adj. avindü gus-tulü sacharuluï, dulce. Suction, f- vd. Succion. Sud, m. sudü, méda-di. Sud-est,rn. sudü-êstü.Puntü între sudü şi resaritü. Sud-ouest, rn. sudü-vestü. Puntü între sudü şi appusü. Sudorifique, adj. s. sudo-rifère, sudoriferü, care produce assudelă. Suée, f. nelioisce subită am-mesticată cu frică. Suer, v. n. a transpira, as-suda. Suette, t. med. assudéla a-bundante cu friguri măline. Sueur, f. assudéla. S uf fêtes, rn. pl. sufleţî, primii magistraţi aï Garta-giniï ant. Suffire, v. n. a li destulü, li sullicinte, ajjungo, fi de ajjunsü. Il suffit, e destulü. Cela suffit% ajjunge, e destulü. [tulü. Suffisamment, adv. des- Suffisance, f. sufficinţă, ind estulare. Suffisant, e, adj. destulü, de ajjunsü. Cà sust. vd.ar-rogant, présomptueux. Suffixe, t. suüissc, silabă a-daussă la linele vorbeï, pe candü préfixe,sUahu. adaussă la începutulü vorbeï. Suffocant, c, adj. năbuşi-toriü. Suffocation, f. perderede respiraţiune, nâbuséla. Suffoquer, v. a. a suffoca, năbuşi ; v. n. a perde res-piraţiunea, se năbuşi. Suffragant,adj. m. şi sust. Se dice de unü episcopü în respêctulü mitropolitului sëü. Suffrage, m. suft‘ra?iû,votü. La pl. rugăciuni bişericesci. Suffusion, f. med. vd. é-panchement. Suggérer, v. a. a suggerir insinui, face së intre in spiritü; deştepta cui-va, inspira* Suggestion, f. vd. Instigation. Suicide, m. suicidiü, om-morü de sine însu-sî. se Suicider, v. r. a se sinucide, se ucide insu-sï, (rea espressiune). Suie, f. funingine. Suif, rn. seü, Suiffer, vd. Suiver. Suin s, m. pl. sări neutre separate din sticlă. Suint, rn. unsură (soiélà). Suintement, ni. curgere nepreceptibile, pe nesimţite. Suinter, v. n. a curge nepreceptibile, nesimtitü, a se umedi. [pelü. Suisse, rn. portariü de os- Suite, f.sirü, consecinţă, urmare, suită. Suivant, e, adj. şi sust. ur-mătorifi. Suivant, prep. după, conforme cu. Suivant que, după cum, selon que. Suiver, v. a. a unge cu seü- Suivi, ie, adj. urmatü in sirü, continuilü. Suivre, v. a. a urma, veni după. Sujet, ette, adj. suppusür care è în depindinţă, obli-gatü la. Ga sust. suppusü uneï autorităţi suverane. — Si : Sl'P Sujet, m. subiectü, causa, motivii ; materiă assupra cuï scrie, vorbesce, cine-va ; o-biectulü uneï scinţe; gram. subiectulü. Sujétion, f depindinţă; as> siduitate necessariă, suppu-nere. Sulfate, m. chem. sare din acidü sulfuricü .şi uă base. Sulfaté, ce, adj. chem. care conţine sulfatü. Sulfite, m. sure formata din acidü sulfurosü şi uă base. Sulfure, m. sulfurü, com-binaţiune de sulfü cu alte corpurï. Sulfureux, ente, adj. sul-furosü. Şi sulfuré, ée. Sulfurique, udj. ru. sulfuricii. Se dice de acidulü de sulfü cellü maï ossigenatü. Sulpicien, ennc, adj. sco-lariü de teolog, din s *mi-nariulü de Saint-Sulpice, la Pari?. Sultan, m. sultanü. Sultane, f. sultană ; speçia de na\e turc. Sultanin, m. monnetă de aurü in Turcia. Sumac, m. but. irenüdear-buivi terebintaceï. Şi rhiis, viuaigricre. Super, v. n. ni ar. ;i se as-stupa. Superbie, f. superbia, mun-driă, arroganţă. Superbement , adc. cu magnfiicinţă, măreţii, mândru. Supercherie, f. fraude, înşelăciune, cu tinetă. Superfétation, f. vd. llc- duadancc. Superficie, f. suprafaciă ; apparinţă. Superficiel, elle, adj. superficiale, care nu ê decătu ia Miprafaçia : fig. care nu meditéda profundü. Superficiellement, adv. superficiale, numai pe d'a*-supra. Superfin, e,adj. superlinü, de calitate superiore. Superflu, ne, adj. super-fiuü, de prisosii, inutile. Superfluité, f superllui-late, prisosinţă, lucru dt* prisosü. Supérieur, e, adj, superiorü, mal presus. Supérieurement , adv. superiorü .perfectü. Supériorité, f. premiantă, escelinţă mai presus de, alţii. Superlatif, ive, adj. gram. supçrlativü, cellü maï inaltü. Superposer, v. a. a pune unü obiectü d'assupra altuij. Superposition, i. supra-posiţiune. Superpurgation, f. puri-licaţiune escessivă. Superséder, vd. surseoir, vech. Superstitieusement/u/r. supersti|iosü. Superstitieux, nisf, adj superstitiosü. Superstition, f- supersti-ţiune; falsă ideă de unele practice reliiïiô>e; fig. es cessü de esactitaie. Supin, m. gram. supinû. Supinateur, m. şi adj. Se dice de doui muschi dela bra-çiulü anterioi ü şi dela mână. — 870 — Supination, 1. mişcare cè. muschiï (vd. jirez.) procură bragiuluï anteriorü şi mfmeï. Supplantation, f. substi-tuliune, vd. un». Supplanter, v. a. a supplanta, r.ice pe cine-va së péidà autoritatea sa, creditul ü sëü, si a inl.ra ni lo-culü luï. [inlăeuire. Suppléance,!, supplinintà. Suppléant, e, adj. suppli-ninte, inlàcuilorü. Suppléer, v. a. a supplini, ţine loculü, iniăcui. Supplément, m. suppli-mentü, appendice. In geom. —d'u/t arc “êü d'un ercle, supplinientulü unuï ănghiu séü unuï cercü, ceaa cè ï lipscsce c;'i së valede -ISO grade. Supp]émentaire,ur//.sup- plimentare, de supplimemü. Supplétif, ive, adj. supple-tivü, complelivü, care iin-plinesce lipsa, care è sup-plimenlü. [gatorü. Suppliant,şi sust. ru- Supplication, f. supplica-ţiune, rugăciune cu sumis-siune. Supplice , m . suppliciü (casnà), punitiune corporale ordinala de justiţă, mare sulte rin ţă. Supp icié, ce, adj. suppli-cial.ii. cliinuitü. lia<* usil. Supplicier, v. a. a lace së sull'ere suppliciulü rnortiï. Supplier, v. a. a supplica, rnga cu sumissiune, umilitü şi cu stăruinţă. Supplique, i. supplică, pe-tiţitine, jalbă. Support, m. pedestale, ceau cè susţine unü lucru ; ré-sëmü. [bile, de suileritiï. Supportable, adj. suÜeri-Supportablement, «c/iv in modü sulleribile. [sulleri. Supporter, y. a. a susţine, Supposable, adj. possible de presuppusü. Supposé, ée, adj. presup-pusü, nesigurü, datü pentru adevëratü. Cà prep. sup/joaé ce fait, presuppunindü a-cestü faptü. Supposé que, decă. Supposer, v. a. a stabili cà priimilü unü lucru ipo-tel.icü, a presuppune, presiuni, da cu părerea. Supposition, f. presuppu-nere, conjectură. Suppositoire, adj. m. spe-çia de reinediü purgalivü. Suppôt, )n. cellü cè ser-vesctf relie proiecte ale altuia. Suppression, f. suppres-siune, vd. urm. Supprimer, v. a. a supprime, împedica, s. lace së-jncetede appariţiunea : tăiar lăssa alVarâ uă litera din vorbă etc. [puréda. Suppurant, e, adj care su- Suppuratif, ive, adj. med. supurativü, care lacilită su-puraţiunea. Suppurer, v. n. a supura- Supputation, f. calculù, socotéla, vd. calcul. Supputer, v. a. vd. calculer. Suprématie, i. autoritate maï presus de totï ceî-alţi. Suprême, adj. supremii* mat piesiu» de totü în jje-nulü sëü. Sl'K - 871 - si; ii Sur, e, adj. acidü, acru. Sûr, e, adj. vd. Certain. Sur, prep. pe, peste, assupra. Surabondamment, adv. fôrte abundante, maï multü decatü de ajjunsü. Surabondance, f. fôrte mare abundanţă. Surabondant, e, adj. pe d’assupra, de prisosü. Surabonder, v. n. a li fôrte abundante. Suracheter, v. a. a cumpără pré scumpü,peste p reţii. Suraigu, uê, adj. mus, forte acutü. Surajouter, v. a. a adăugi la ceaa cé era deja adaussü. Sur-aller, v. n. Se dice de unü cane de vinatôiv, care trece farâ se strige. Sur-andouiller, m. ţepuşă maï mare decătă altele. Surannation, ('. c^ssaţiune, încetare a eHecluluï unuï actü valabile numaï pentru timpü determiiiatü. Suranné, é ;, invccliitü, care nu maï este valabüe. Surraner, v. n. a avé maï multü decatü unü annü de data, (despre acte). Comp. périmer. Sur-arbitre, ■m. arbitru care judecă intre arbitriï cu opiniunile împărţite, [oçetü. Sur ard, adj. m. speçia de Surbaissé , é ■ , ar chit. (route—<»;, care merge în-jeosindu-se către mijlocü. Surbaissement, ni. cantitatea cătu merge uă arcată, uă boltă, injeosindu-.se. Surbaisser, v. a. archit. a construi uă boltă care merge injeosindu-se către mijlocü. Sur cens, m. jur. peste censü. Venitulü unei eredităţi mai presus de censü. Surcharge, f. adaussü d* greutăţî. Surcharger, v. a. a adăugi sarcinele, greutăţile. Jurchauffer, v. a. a in-căldi pré multü ferrulü. Surchauffure, f. ferrü pré multü încalditü. Surcomposé,(;e,c((/j.^’«,i». Califică timpulü verbului unde aussiliar. avoir è du-plicatü, s. e. il avait eu. Surcouper, v. a. a tăia încă uădată (la joeulü de cărţi). [mentatiune. Surcroit, ni. adaussü, aug- Surcroiire, v. a. a adăugi pré multü. Sur dent, m. dinte care vine peste unü altulü, între alţiî. Surdité, f. surditate, surdéla. Surdorer, v. a. a inJuri, poli. îniouitü, profundü, so-Iidü. [spatele caluluï. Surdos, m curea de pe Sureau, ni. bot. soeü. Surelle, f. îeustônü commune, şi surette, oseille. Sûrement, adv. certü, de sigurü. Suréminent, c. adj. emi-ninte in gradü supreinü. Surenchère, f. pretü oife-ritü rnaï presus de altulü. Surenchérir, v. a. a ofl'eri unü preţu superiorü. Surenchérisseur , m. cellü cè ofl'eresce unü preUï maï mare decatü altulü. Surérogation, 1. bine cè SUR - 87: SUR l'ace cine-va ni aï mult decatü este obligatü së facă. Surérogatoire, adj. cnre ese affară din obligaţiune. Suret, ète, adj. acrisioriü. Sûreté, f. siguranţă. Comp. garantie. Surexcitation, f. intinsi-talea acţiunii vitalï. Surexciter, v. a. a adăugi intinsitatea acţiunii vitalï. Surface, f. suprafaçia, este-riorulü unuï corpü. (lenm. suprafaçia , mărime care n'are decalü doue dimen-siunï : lăţime şi lungime. Surfaire, v. a. şi n. a cere unü pretü pré redicatü. Surfaix,m. cingulü (chingă), cè se asséda peste celle-alte cingule. [pe boboeü. Surfeuijle,f. bot. membrană Surfleurir, v. n. a înflori după ce a dut ii fructul ü. Surgeon, m. mică ramure cè ese din trunchiulü arbu-reluï. [de-uădată, se ivi. Surgir, v. n. a se redica. eşi SurJiaussement, ni. archit. înălţă tură. Sarhausser, v. u. archit. a înălţa, redica maï sus. Surhumain,^ adj. maï presus de puterile omuluï. Surintendance, t'. înien-dinţă generale, sarcina in-ten dintelui generale. Surintendant, ni. inten-dinte generale. Surintendante, f. consôr-tea intendinteluï generale. Principalea directrice a ca-selorü de educaţiune stabilite pentru Legiunea de o-nôre. Surjet, m. cussătură pe materia indouită Surjeter, v. a. a côsse in surjet, vd. prec. Surlangue, f. cărbune, an-trace, la limba animaliloru. Surlendemain,m.a treia di. Surlonge, f. carne din spinarea boului. Surmener, v. a. a fatiga, osteni,pré multü (un calü etc.) Surmesure, f. ceaa cè e*-cede mesura, trece peste măsura. Surmontable, adj. care se pôte întrece, învinge. Surmonter, v. a. a se re* dica d’assupra ; a întrece, învinge. Surmoule, I. ti parü luatü după uă figură de gipsü. Surmoût, m. vinü nefer-mintatü, netescuitü. Surmulet, m. unü pesce. Surmulot, m. unü siôrece mare. Surnager, v. n. a innota pe d'assupra ; a subsiste. Surnaltre, v. n. a cresce peste ce-va. Surnaturel, elfe, adj. supranaturale, singulare. Sur naturellement, adv. estraordinariü, peste natură. Surnom, ni. connume, nume adaussü numeluï propriü. Surnommer, v. a. a con-numi, adăugi unü epitetü iăngă numele, (porocli). Surnuméra ire,«r/./.şi sust. care è peste numërulü deter-minatü, supranumerariü. Surnumérariat, w. timpulü căndii remăne cine-va peste numërulü cerutü. SUR Suron, )ti. t. semnc de pele roşiâ, cê se lipescü la colleté cu mérfa americană. Suros, ni. tumôre la picio-rulü calului. Surpasser, v. a. a întrece, escede, a fi maï sus decătu. Surpayer, v. a. a plăti pré scumpü, pré multü. Surpeau, f. vd. cynderme. Surplis, w. vestimîntü ec-clesiasticü de păndă. Surplomb, ni. defectulü lu-cruluï neperpendiculare. Mur en —, murü cè se appléca din sus în n Ilară. Surplomber, v. n. a nu fi perpendiculare, a se appleca în anghiü acutü cu orison-tele, être hors de Va plomb. Surpluées, f. pl. voies —, urme /pistes' aie vinatuluï peste car! a plouatü. Surplus, ni. escedinte, prisosü. Surposë, e'-, adj. supra- s pusü. urprenant, e, part. adj. de mirare, étonnant. Surprendre, e, v. a. a împlé de mirare, a uimi (surprinde). Surpris, e,adj. miratü, ui-mitü. Surprise, f. mirare, uimire. Surrénal, e, adj anat. as-sedatü peste reniebï. Sursaut, m. mişcare subită produssă de uă sensa-ţiune repede şi violinte. Surséance, f. vd. $usi>c)>-sion. Sursemer, v. a. a semëna pe unü pamîntü deja semënatü. Surseoir, v. u. şi n. » sus-pinde (despre aiïacerï), dif-leri, întardia, différer, remettre. Sursis, vd. J)élai. Sursolide, adj. şi m. Se dice în al g. de a patra putere a uneï mărimi. Surtaux, m. tasse escessivü pentru impositü. Surtaxe, f. nouă tasse, impositü escessivü. Surtaxer, v. a. a pune tasse pré înaltă. Surtout, ad9. maï alessü, mai cu séma. principale, principalement. Surtout, m. surtucü. Surveillance,f.privo£hiare, veghiare într’adinsü, cu autoritate, assupra. Surveillant, e, adj. prive-ghiatoriü, care privegheri ă. Survei le,f.a doua di înainte de altă di determiuată.Coinp. avant-veille. Surveiller, v. a. şi n. a privsghia. veghi a cu autoritate assupra. Survenance, f. adventü, sosire, pe neasşteptate. Survenant, c. adj. care vine, sosesce, neasst.cptatO. Survendre,v. a. a vinde pré scumpü, peste pretü. Survenir, v.n.a veni, sosi, I inopinatü, neganditü ; a se adăugi peste. Survente,f.vindere cu pretü escessivü, pré mare. Survenu, ne, adj. \er.ilü pe neasşteptate. Stist. J'. sosire neassteptată. Survêiir, v. a. a investi pe d'assupi’a. — 874 — SYC Survider, v. a. a redica ua parte din ceaa cè este în-tr'imü vassü. Survie, f. supraveţuire. Survivance, f. dreptü de a succede unu) omü în funcţiunea sa după morte. Survivancier, m cellü cè are uă survivance, vd. prec. Survivant, e,adj. care supra veţuesco, trăiesce, după môrtea altuia. Survivre, v.n. a veţui, trăi după decessulü, după môrtea, altuia. Sus, prep. pe, peste; or sus, spuneţi-ne ; eu sus, ma/ presus, peste acésta, par delà. Sus,interj, sus ! sculalï ! fam. Susceptibi.iié, f. ’disposi-ţiune a se offensa, a se su-përa pré facile. Susceptible, adj. susceptibile, priinciosü, priimitoriü de : care se supërâ currindü. Susceptian, f. suscepţiune, priimirea ordinilorü sacre. Suscitation, f. vd. suggestion, vech. Susciter, v. a. a suscita, su-ir:ïi’i, face së se ivnsca. Suscription , f. adressa srrissà pe pJiculü uneï epistole. S usdit, e, adj. sus-dissü, nuni itü maï sus. Sus-dominante, f. mus. notă care este cu unü gradü maï sus decatü dominante» ; ;< séssé notă a ton u luï. Susin, m. mar. punte din-appoï la corabiă. Suspect, ey ad/, suspectü, Lunuitü.de neîncredere. Suspecter,vd. Soupçonner. Suspendre, v. a. a suspinele, tiné in sus (atirna); întrerupe, difleri, întărdia. Suspens, rn. vd. interdit. — En suspens, in nesiguranţă. Suspense, f. censură 'care suspinde unü ecclesiasticü din funcţiunile sélle. Suspenseur, adj. m. anat. care ţine suspinsü. Suspensif, ive, udj. sus-pinsivü, care suspinde, op-presce. Suspension, f. suspinsiune (atirnare), încetare. Suspensoire, m. suspin-.sorü, speçiâ de bandagiü. Suspicion, t suspiciune, bănuinţă, vd. soupçon. Sustentation, f. sustinta-ţiune, întreţinere, nutriliune. Sustenter, v. a. a sustinta, întreţine viéta prin aliminte. Suture, f. a nat. sutură, u-niunea cellorü doue părţi ale ossuluï creştetului, cus-sătură. Suzerain, e, udj suzeranü, seigneur—, domnü posses-sorü unuï feudü, de c.arede-pindü aile feude. Suzeraineté, f. suzeranitate. Svelte, udj. vd. délié, léger. Sveltesse, f. uşiurinţă in pictură. Sybarite, m. sibaritü, omü afleminatü şi corruptü, cum era Sybariţiî. Sycomore, m. speçiâ de carpinü. Şi figuier sycomore. faux-platane. Sycophante, m. vd .fourbe, délateur. *YM — 875 — >\X Syllabaire,»*, curlicica pen-Iru a studia së citéscà. Syllabe, t. gram. silabă. Syllaber, v. a. a silabi, citi prin silabe. Syllabique, udj. silabioü. Syllepse, I'. grain. sillepse. Figură prin care discursulü respun ie mai multü cugetării nôstre. decatù regule-lorü gramaticali. Syllogisme, m. log. sillo-gismü. Argumenlü compusü din treï propositiunï, majô-rea, minôrea şi consecinţa. Syllogistique, adj. siilo-gisticù, de sillogismü. Sylphe, sylphide, T. sillida, geniü e.’emintare allü aerului in cabalistica. Sylvain, rn. mith. silvanü, deü allü padurilorü. La pl. ordine de passer! pădurene. Sylvestre, adj silvestre, care cresce în păduri. S ymbole, m. simbol ü, semnü. Symbolique, adj. simbolic. Symboliser, v. n. a avé conformitate (avec qch., eu cv.1. Symétrie, f simetria. Pro-porţiune de mărime şi de ligură intre părţile unuï totü. Symétrique, adj. simetric. Symétriquement, adc. simetrici!, cu simetria. Symétriser, v. n. a lace simetriâ. Sympathie, f. simpatia, cor-respundinţă între calităţile unorü corpurï, aptitudinea unorü corpurï de a se uni, rapport»! (le inclinatiunï. Sympathique, adj. simpatici;, care place. In jitiol. Cai’e dcpiiide de Simpatia. Sympathiser, v. n. a ave simpatia. {peta 1* ■ unité. Sympétalique, adj. bol. cu Symphonie, 1'. simfonia. Concertü de instniminte inu-sicalï. Symphoniste, rn. siml'o-nislü, care compune simfonie. Symphise, !'. anat. simlise, uniunea naturale a ôsselorü. : Symp/tiie, f. bot. vd. » <>n-sotid Sympthomatique , adj . med, simptomaticii. Symptôme, m. n\<‘d. simp-tomă, semnü, indiciü. Symptôse, f. vd. Atrophie. | Synagélastique, adj. nat. sinagelasticü. Se dice de pes-i ciï carï înnotă împreuna. I Synagogue, f. adunanţa li-dt-lilorü sub legea vechia, ] sinagogă. j Synalèp'ie, f. grain, sina-lefe, junctiune a doue vorbe j într una singură. ! Synallagmatique, adj. si-! nalagmaticü. Se dice de uni! contractü care conţine obligaţiune reciprocă intre părţi- Synallagm jjtiquement, adv. siualagmaticu, de obligaţiune mutuale. Synanthéré, ée, adj. bot.. ale cuï staminé sunt unite prin arttere. Şi mjuanthé-rique. Synarthrose, f. anat. si- nartrose, articulatiime ne-mobile. Synaxe, f. sina.sse. l'uium»* vechilorü creştin! cà së ce-lebrede cina. Syncelle, >/<. sincelü, o f J i— SYN — 87(5 — SYR ciariü de lăngă pjfriarchi, in vechia biserică grecă. Synchrone, vd. Isochrone. Synchronique, adj. sincronică. Se dice de unü tube ü unde sunt ullăturate e-veniminte de aceaasï epocă in diverse locurï. Synchronismey m. vd. .si-uinltancUc. Synchyse, f. gram. con-fusiune, transposiţiune de vorbe. Syncopej L tned. sincope, leşinu ; gram. suppressiu- 11 ea, tăi areu, uneï vorbe. Syncoper, v. a. a lace uă sincope, vd. prec. Syncrétisme, ni. sincre-tisniü, conciIi;iţiune de secte dillèrinti. Syndérèae, 1‘. remustrare de consciinţâ. Syndic, m. sindicü, însărcinaţii cu afïacerile uneï u-niunï de creditori etc. Syndical, e, adj. sindicale, de sindicii. Syndicat,/u.sindicatü, funcţiunea sindiculuï. Synecdoche, synecdoque, 1'. [tram, sinecdocă, figura prin care se itsa genulü pentru speçia en. croitorü. Tailleuse, f. cussëtoréssâ. Taillis, ni. şi adj. pădure tînërâ, care se taiă din timpü în timpü. Tailloir,//!.tocătorii de carne. Taillon, m. adaussü de impositü (taille). ce plătia cei nenobilï. Tain, ni. l'éia de cossitorü şi mercuriü, cè se applicfi la sticlă, cm së facă oglinde. Taire, v. a. a tăce, ascunde. Se—, a tăce. ţine si lenţii!. Taisson, ni. vd. Blaivuau. Talapoin, ni. preotü siames. Talc, f. s jeçia de petră din care se face unü nisipü forte finü, petră de gipsü. Talcaire, adj. care se re-feresce la talc. Taleb, ni. dootorü maliome-tanü în .Maroc. Taled, va. vëlü ce sï punü ludeiï pe capü in sinagoge. T aient, ni. talentü. Aptitudine căstigală séü naturale |>entru unele lucrurï, abil;-tate. [peste. Taler, v. a. a călca, merge Taler, m. s. dalev. vd. écn. Taligan, ni. parte din màr-ginariulüuneï navï de resbelü. Talion, ni. taliune, pedépsa egale oflinseï, la anticï. Talisman, ni. talismanü, buccată de metalü etc., cuï credulitetea attribue.sce vi tutï eslraordinarie. Talismanique, adj. talisman i eu. Talle, f. rainure cé cresce in radëeina arbureluï. Tallement, m. ramurï crescute in radëeina arbureluï. T aller, v. n. a cresce ramurï în radëeina arbureluï. Tallevane, f. 61a de gresia. Tallipot, >/>. speçiâ deoalmü, de cunnalü. Talmouse, f. prăjitură eu oue şi cascavalü. Talmud, ni. talmud. Carie care conţine legile, doctrina, moralea şi tradiţiuni’e K-breilorü. [mud. Talmudique, adj. de tal- Talmudiste, m. pârténü allü opiniunilorü talmuduluï. Taloche, m. lovitură pe capü cu măna, Talon, ni. călcăiil. Talonner, v. a. a urmări de apprôpe. Talonnière, f. aripe cè .Mercuriü purta la piciôre. Talpache, ni. soldatü diu uă trupă uşioriâ la lTngarï. Talus, ni. povirnisiulü unuï tërrimü. unuï murü etc. Taluter, v. a. a construi po-i vîrnitü, în talus. Tamanda, rn. patrupedü a-mericaiiü, care trăiesce cu furnice. Şi fourmilier. Tamarin, m. fructü de t.y-marindü. Tamarinier, m. tamarindü, arbure din ţSrrele calde. Tamaris, ni. s. Uunuvisc, tamavix, unü arburelü. Tambour, ni. tobă. TAX — ssu - TAN Tambour de basque, »n. rnică tobă cu unü fundü, in-cungiurata de clopoteï. Tambourin, m. speçia de tobă in usti pentru unele cănturî de dantü. Tambourinage, )/i. bătaia de tobă. Tambouriner, v. n. a bate toba: respindi uă noutate. Tambourineur, m. tobo-şiariu. Taminier, ni. uă plantă. Tamis, m. sită. Tamisage, m. cernere. Tamâser, v. a. a cerne. Tamiseur, m. cernëtorü, cellü cé cerne la unü apo-tecariü etc. Tamisier, m. sitariü, cellü cè face site. Tampane, f. uă iotă dela inôrâ. Tampon,)/!, astupuşiu, dopü. Tamponnement, m. astupare cu unü dopü. Tamponner, v. a. a astupa cu unü dopü ; lovi repede. Tam-tam, m. mu*, instru-mentü de percussiune. Tan, tn. côje de stejariü, de castanii, pilită pentru argă-sele. [compuse. Tanaisie, f. bot. genü de Tancer, vd. Hé primând ev. Tanche, f. speçia de crapü de apă dulce. Tandis que, conj. pecăndu. Tangage, m. balançiatulü naviï înainte şi indërëtü. Tangara, f. nisce passerï tropice. [tactü. Tangence, f. geom. con- Tangent, e, adj. care at-tinge într’unü puntü singurü. Tangente,f. geom. tanginte. Tangibilité, f. putinţă de a se attinge, de a li attinsiï. Tangible, adv. attingibiler possibile de attinsü. Tanguer, v. n. a se aflunda pré multü in partea dinainte (de navi), vd. tangage. Tanière, f. cavernă unde se retFagü bestiele sëlbatice. Tanin, m. vd. tannin. Tanjet,m. muselină de Indie. Tannage, m. argàsélâ. Tannant, c,adj. argăsitoriur fig. fatigante, desgustàtoriü. Tanne, f. micü bulbü pe pele. Tanné, ée, adj. argàsitü ; de culôrea cojiï de stejarü. Tannée, f. cojï de stejarü vechie pentru arsü Tanner, v. a. a argăsi. Tannerie, t. unde se argăsesce ; fig. pi i iselă. Tanneur, m. argasitorü, ta-bacü. Tannin, m. substanţă cè se gëssesce în côjea de stejarü etc. bună pentru argăsitu. Tant, adj. altâtü de multü. Tant mieux,—pis, cu at-tâtü mai bine, cu attatü maï rëü, — que, pecătO timpü ; en—que, după-cum, liindu că, — y a que, uerï-ce ar li. Si—est, décâ este aşiar (fam.). Tant syen faut que, departe de a. Tant plus que moins, mai maï. Tantale, m. chem. tantalür unulü din corpurile simple. Tante, f. mătuşiă. Tantet, m. uă cantitate mică. Tantinet, f. cantitate fôrte mică. Tantôt, adv. currindü, de TAQ — 881 — TAR currindü. Tantôt.. . tantôt, uădată, altă dată, càndü . .. candü. Taon, m. (pron. ton, rua» bine tan), muscă de calü. Tapage, m. desordine cu mare sgomotü, tapagiü. Tapageur, m. euse, f. cellü cé face desordine, sgomotü. Tape, f. lovitură cu măna. Tapé, ée, adj. uscatü la cuptorü (despre fructe). Tapecu, m. balançiS care închide barriera, stréjà. Taper, vd. Frapper. Tapiiij m. tobosariü, pop. enTapinois,arft'. în ascunsü. Tapioca, rn. s. tapioka,rà-decină de manioca. Tapir, m. tapir, patrupedü pachidermü americanü. se Tapir, v. r. a se ascunde, se strînge, se pituli. Tapis, m. tapetü. Tapisser, v. a. a tapeta. Tapissier^ m. tapelariü, ta-piïerü. [pinsă şi închisă. Tapissière,f. cârruçià sus- Tapon, i/i. albiture, materie, matasse strinsă in legătură. Tapoter, v a. a da mice lo-▼iture repeţite ; a cănta rëü la piano, fam. Ta que, f. placă turnată. Taquer, v. o. impr. a pune tabla de bàtutü (vd, taquoir) peste litere. Taquet, m. mar. speçiâ de carligü de lemnü; buccată de lemnü care susţine coltulü ■nui dulapü, etc. Taquin, e, vd. Querelleur. Taquinement, adv. con-trariatü pentru mice cause, p. us. IWc£.-Frame, -Rom. Taquiner, v. a. a contraria pentru mice cause, se ţine de capulü cuï-va, necăji*. Taquinerie9 f. contranetate pentru lucrurï de nimicü. Taquoir, m. impr. tablă pusă peste literele formate, şi d'assupra eu! se bate cu ce-va, së se asşcde literele. Tarabuster, v.a. a importuna prin vorbe séü sgomotü. Tarare, interj, ca së arrête rîsulü. descredere. Tarare, m. apparatü ca së cureţe grănele, etc.,—ventilateur, vînt ură tore mecanică. Taraud, m. burghiü pentru şiurupurî. Tarauder, v. a. a perfora găuri în spirale,—une vis, a face spiralile unuï siurupü. Tard, adv. tanliü. Tôt ou—, maï currindü séü maï târdiü, ou plus—, cellü mai tardiü, sur le —, séra. Il su fait tard, se face tanliü. Tarder, v. v. a întirdia (a-vec la prép. à ou de). Tardif, ive, adj. Urdivü, în-tardiatoriü, molaticü. Tardif ore, adj. bot. tardi-Horü, care infl iresce tanliü. Tardigrades, pl. nat mamifere cari mergü încetü* Tardivement,«c/ v. tardivü* întârdiandü, încetü. Tardi'veté, f. crescere tardivă, tărdiâ. Tare, f. stricăciune, déchet, dirninuţiune de valôre la mërfurï, defectü (cusurü) ; dara. T aré, ée, adj. stricatü ; fig. cu reputaţiunea perdută. Tarentelle, f. d.inţujucatu în Yecinëtatea Tarentuluï. 56 TAR - *82 — TAT Tarentisme,//i. med. morb ce se attribue inţepatuluî ta-rentuleî. Tarentule, 1. tarentulă, speçia de paiiiginü veninosü, lorte commune lăngă Tarent. Tarer, v. a. a causa stricăciune la mërfurï ; lua dura. Targe, f. speçia de scutü. Targette, f. placă de metalü care portă uă verigă latà(la terestre). [cu, se fuduli). se Targuer, v. r. a se prevala Targurra, tu. commentariü chaldeicü la Te.stamentulii vechiü. Tari, m. liquôre alcoolică cstrassădin palmü .s.curmalii. Tarrière, f. sfredelii. Tarif, m tarifă, listă de preţuri séü drepturî de plătitu. Tarifer, v. a. a pune tarifă, delipe preţuiţi după tabelü. Tarim, m. speciă de sticlei.». Tarir, v. a. a seca; face së încetede : v. n. a se seca. TarissabSe, adj. secabile, care se pôte seca. Tarissement vd. dessèchement. Tarlatane, f. tarlatanü. Tsroté, ée, adj. insemnatü, vâpsitü cualbü şi negru (do-sulü cărţiloru de joeü). Tarots, m. pl. cărţi de joeü tarotèea, vd. prec. Tareupe, f. përü între sprin-cene. Tarpéien, enne, adj, tar-peicü, mont—,roche—,munte, scopelü tarpeicü, unde se precipita condemnaţiî în R. ant. [lupte. Targue, f. mar. scutü pentru Tarse, m. tarsul piciorului. Tarsien, enne, adj. i mat. care se referesce la tarse, vd. pr. Tartan, rn. materiă de lănu quadrilatS de diverse culorï. Tartane, f. mică nave lungă. Tartare, m. tartarü. Tartareux, cusr., adj. de natura tartaruluï.s. tartruluï. Tarte, f. uă prăjitură. Tartelette, 1'. uă mică prăjitură. Tartevelle, f. parte din păl-nia uneï môre. Tartine, f. felia de păne copperită cu untü. Tartrate, m. tartratü, sare compusă de acidü tartricfi si uă base. Tartre, m. tartru, trighiă. Tartrique, adj. acide—, a-eidii tartrîcü. Altă-dyţă a-( ide tartarifjur. Tartufe, rn. falsü evlaviosü. Tartuferie, f. falsă pietate, falsă devoţiune, Tas, m. grămadă, mulţime de ômenï: nicovală purtativă. Tasse,!’, vassü de bëut; césca. Tasseau, in. mică buccată de lemnü care susţine estre-mitalea uneî laviţe. Tassement, rn. construc-ţiuni povîrnite apprôpe s<; cadă. Tasser, v. a. a grămădi, v. n. se mulţiplicti. Se—, a se strica, se ofili, (de veget.) : a se ruina. Tâtement,m. pipăit, pi păi re. Tâter, v. a. a pipăi, atting* incetü. Se—, a se cumpăni, se es-samina pentru ce-va. Tâteur, m. euse, f. cellü ce Incrédà neresolutü, cu frică. — 88:* — TECH Tâte-vin, di. instrum. eu së scotă vinü. Pl. itevar. Tatillon, in. onne, f. secătu-rosü, cellü ce intră in totü felulü de menunţiml. Tatilfonage, rn. intrare < vi-rire) în tôte mënuntimile. Tatillanner, v. n. a intra (sevîri) in tôte ménimliniile. Tâtonnement, m. pipaitü. Tâtonner, v. a. a pipài. attinge usiorü. Tâtonneur, rn. euse, t. pipăitorii. ù Tâtons, loc. adr. pe pipai le. Tatou,»), micü mamilerü din America merid. ru soldi. Tatouage, rn. talovatü, vd. urm. Tatouer, v. a. a tatova, depinge, zugrăvi. pe corpü diverse ligure, cum facü sël-baticii Indianï. Taudîon, »i. s. lundis, mică lăcuinţă rëü ţinută. Taupe, tu. s- bolü, m: sioroiü. Taupe-grillon, i n. insectă care rôde rădecinele plan-telorü. Şi courtilicre. Taupier, m. cellü ce prinde sobolï. Taupière, m. f. cursă pentru soboli. Taupin, m. vd. Scarabée. Taupinière} f. taupinèe, mosioroiü, {Uj. muniisioriü. Taupins, m. pl. pionieri, vech. Taure, f. junë vacă. Taureau, m. taurü. Taurobole, »i. sacriliciü ant. unde se immola unü taurü. Tautochrone, adj. tauto- cronü, care se intimplà in timpuri egalï. Tautochronisme, m. c-galitnîe de durată. Tautogramme, adj. poemă in care tôte vorbele începu cu aceaaşî literă. Tautologie, f. repetiţiune vitiôsa a aceliaşl idee in termini dillerinţi, tautoiogiă. Tautologique, adj. tauto-logicü. Taux, m. pretü lissü pentru ; vinderea mérfelorü, dnbindă. tasi. :.:ar. rui-tü micü. TEN — S8Ü — TEN Tendelin, m. co.şiu pentru strugurï la culessü. Tender, m. carrü pentru a pil, cărbunî, commestibilï, In caîea lerrată. Tenderie, f. întindere de curse pentru passerï. Tendeur, m. cellă cè intinde ce-va. Tendineux, euse, adj. de natura lïbrelorü, tendons. Tendoir, m. prăjină de Întinsă materie së se usuce. Tendon, ni. fibră care termina muschiï şi ï unescecu ôssele. Tendre,^/ /, fragetü; duiosu. Tendre, v. a. a iniinde. Tendrement, adv. cu fraged i me, duioşii. Tendresse, f. fragedime, disposiţiuneallectosă, duioşia. Tendreté, f. fragediu e (vor-bindü de carne, legumïetc.) Tendron, m. lăstară tinërü. Tendu, e. udj. întinsü. Ténèbres, f. pl. întunericü. Ténébreux, euse, adj. tenebroşii, intunecosû. Tènement, m. mo.şiă de-pindinte de uă proprietate feudale. Ténesme,m. med. tenesmü. Tenettes, f. pl. instrum. chirurg, pentru pétra din stomaeü. Teneur, m. continutulü e-sactü allü uneï scrierï, unuï actü. Teneur de livres, cellü ce ţine registrele în coin-înerciü. Ténia, m. med. tenia, verine solitare, panglică, ver a solitaire. Tenir, v.n. a tiné; occupa, impedica. Tenir pour, a tiné de, considera ca Tenir bon, — ferme, a résisté. En tenir, a ii priimitü bătaia, şi Jig. a fi îieLunü de. Tenir par tes lisières, a dirige după v ia sa (duce de nasü). Tenir la main à, a vfghia assupra. Tenir à qn. a tiné la ciiv., tenir pour qn. a li de part.itulü cui-va Tenir des propos, a vorbi secă-ture. Tenon, m. vîrfü de lemnü çare inirà in allü lemnü scobită. Ténor, w. tenoră, voce care vine după bariton ü, voix de taille. Tensif, ive, adj.insotitü de tinsiuno, întinsü. [sură. Tension, f. linsiune, intin- Tenson, tn. dispută galante intre maï mulţi poetï, vech. Tentacule, m. appendice mobile, cè întindü uoele ani-mulï c;ï së prindă préda lorü. Tentant, e, adj. tentatorü, ispiti lorü, care causédâ uă dorinţă, seductorü. Tentateur, m. trice, f. tentatorii, vd. prec. [pită. Tentation, f. tentaţi une, is- Tentatîve, f. tentativă, cercare. Tente, f. tintoriü, cortü. Tenter, v.a. atenta, cerca, ispiti. Tenture, f. charliă penlru tapete ; materiă depinsă. Tenu, e, adj. iutreţinutii, îngrijită. Tenu, e, adj. fôrte subţire. Tenue, f. ţinută, menţinere, timpü càtü ţine uă adunanţă. TER — 887 — TEU t'ont d’une—, continuu. Tenue des livres, ţinerea re-gistrelorü. Ténuirostres, m. pl. pusse rï cu rostru (ciocü) sublire. [subţirime. Ténuité, f. tenuiiate, mare Tenure , f. dependinţa si întinderea uneï possessiuuï feudali. Ter, adv. lal. de treï orï. Tératologie, f. teratologiă, tractatü de defectele, anoma-liele, organisaţiuniî umane. Tercer, terser, v.a. a sapa de a treia dată viia. Tercet, m. stanţă de treï versurï. Térébenthine, f. terebin-tină. Se numescü reşinele licide. Térébinthacées , f. pl. plante ca terebintulü, tere-bintacee. Famil. de plante allü cârorü tipü este terebintulü, le pistachier de tê-rèbinthe. Térébinthe,m.s. pistachier —, unü arbure resinosü. Térébration , f. terebra-ţiune, tăiătură intr’unü arbure cà së estragă résina. Ter gémi né, ée, adj. but. geminatü,crescutü,de treï orï. Tergiversateur, )>i. cellü cê fuge prin cărărî, prin drumuri ascunse. Tergiversation, f. fugă prin locuri abătute. Tergiverser, v. n. a fugi prin păduri, prin locuri ascunse. Terme, m. terminü, limite, fine; timp determinatü (câstü, sorocü) ; espressiune, vorbă. Termés, termite, m. insectă numită vulgare four mie blanche. Terminal, e, adj. nat. terminale, care Urmină, occupa estremitatea (slărşesce). Termination, f. termina-ţiune. Terminologie, f. terminologia, terminî teclinicî ai u-neî sciinţc etc. Ternaire, adi. ternariü, compusü de treï unităţî. Ternaux, m. si adj. ca-chemiv francesü, delà baro-nulü Ternaux, care fabrica în Francia (seci. 18 — 19), din lăna caprelorü addusse delà Tbibet, cacliemirulü, les cachemires Ternaux. Terne, adj. fără lustru. Terne, f. ternă, treï numere luate la lotăriă. Ter né, éc, adj. bot. di.spusü in treï pe uă petiolă. Ternir, v. a. a lace së fiă fără lustru, a obscura, umbri. Ternissure, f. starea lu-cruluï Iară lustru,umbritură. Terrage,m. pamîalulü pusü peste cămpil etc. vd. şi colmatage. Terraille, t. vd. Poterie. Terrain, m. s. ter rein, ter-rimü, stratü de pàmîntü ; pamîntü relativü cu unele calităţi ; locü. Terrai, m. mar. vintü delà uscatü, vent de terre, p. us. Terraqué,>r. tauma-t-urgü, care l'ace miracle, minuni. Thé, m. théa sinon se, ceaï. Théatin, ru. speçiâ de reli-giosü. Théâtral, e, adj. teatrale. - 890 - THE Théâtre, m. teatru. Thébaïde,desertü in Egïptü, fig. deşerţii (pustia) pro-fundü. Théière, f. ceainicü. Théiforme, adj. infusion —, infusiune cè se prepară ca.şi ceaiulü. [un». Théisme, m. tlieismü, vd. Théiste, teistü, « ellü cè crede in esM^tinta luT Dumne-deu indepindinte de uerï-cè revelat iune. Thème, m. temă, materiă de pertractatü. T hémis,f. n. chir. parle gră.ssosă care închide orili-ciulü pe unde s’a luat sange. Thuriféraire, m. clericü care duce tëmëia. Thuya, m. s. thuia, amure arabicü tot-déuna verde, care se appropiă de ciparosü. Thym, m. cimbru. Thyroïde, >n. s. pomme d’Adam, cea maï mare car-tilagin^ a laringeluï. Thyrse, m. tirsü. Arcü în-cunçiurat cu viţă şi ederă, de ca e se înarma baccanţile. Tiare, f. tiară. Triplă coronă >1 - Tir, ce porta papa la cerimonie- Tibiay m. tibia, ossulă care lormedă lluerulü piciorului. Tibial,e.ui/ .care tine tio libia. Tic, m. nnü morbü allü cai-lorü ; mişcare convulsiva;, deprindere (obiceiü) risibile. Tic-tac, m. vorbi imitativă care esprime sgomotulü uneï mişcări regulate. Tiède, adj tepidü, căldiceii!. Tièdement, adv. căldiceii!. Tiédeur, f. incăldelă mică. Tiédir, v. n. a se incăldi pu-çinü, deveni căldicel ü. Tien, enne, p<>.<*. teü, ta. Tiens, interj, uite. Esprime-mirare, ironia. Tierce, 1'. mm>•. terţă. Inier-valü de douë sunete ale gam-meï separate printr'unul singurii, s. e. intre fa si al. Tiercelet,m.masculinulü u-norü passerï de préda. Tiercement, /! adaussü de^ a treia parte din preiü. Tiercer, v. a. şi o. a mărr cu a treia parte preţul ü. Tierceron, m. arch il. arcul ü care se nasce din ;ln-ghiurï intr'uă boltă gotică. Tierţon,ui.ladă de să pun urî. Tiers, e.rcc, adj. allü trei lé: care revine la doue dile, )oed. Tiers,)//, a treia persôna, a treia parte. Tiers-état, m. partea naţiunii care nu era coprins;» nicï între nobili nicï în clerü. Tiers-point, m. arclùt. puutü de secţiune in viriülü unuï anghiü ecilateraln. Tige, T. radëeina vegetalei. Tigette, T. urchit. speciă de rădeoină de unde esü volute. TIX — S'>2 — Tlli Tignasse, t'. rea përuca. Tigre, m. esse, f. tigre, tigru. Tigre, adj. vd. urm, Tigré, ce, adj. pëtatü ca ti-grele. Tilboury, m. cabrioletă dis-chisu şi fôrle uşioriă. Tîliacé, ée, adj. but. carc sé-mëna cu teiulü. Tillac, m. puntea uneï navï. Tille, f. şi teille, copperisiü subţire intre cojea şi lemnulü teiuluï; cojea cănepeî. Tiller, v. a. vd. Teiller. Tillefle, f. artesiă de probă. Tilleul, m. toiü. Tilleur, ni. euse, f. lucrătorii care curată cănepa. Timbale, f. tipsia. Timbalier, m. cellü ce bate tipsiile. Timbre, m.sunetu; timbru, semnü iinpressii pe chărtiă. Timbrs-poste, m. marcă de scrissorï (pentru a le franca). Timbré, êc, adj. timbratü, însemnaţii cu unii timbru. Timbrer, v. a. a timbra, însemna cu unü timbru. Timbreur, m. cellü ce tim-breda. Timidej adj. timidü, fricoşii. Timidement, adv. timidü, . cu frică, [cutedanţă, slială. Timidité, f. temere, lipsă de Timon, m. oişte, fig. cărmă. Timonier, m. calü dela rotă. Timoré, re, adj. temëtorü de D-deü ; pro minuţiosO. Tin, rn. grindă de sub bule. Tinctorial, e, adj. tintu-riale, carc servesce a văpsi. Tine, f. butoiü de transportai ape. Tinette, f. putină. (Xu u- sitaj. Tintamarre, m. sgomotü tare şi desordinatü, fam. Tintement) m. proîungirea sunetului unuï clopotü dopa cc a batutü ; ţiuitură. Tinter, v. a. a face së sune incctü unü clopotü. Tintouin, m. tinnitü, ţiuită în urechie. Tique, f. speçia de insectă. Tiquer, v. a. a avé rulravü (despre caï). [cu pete mice. Tiqueté, ée, adj. Misemnatü Tiqueur, euse, adj. cu nă-ravü (despre caï). Tir, m. arte de a trage cu arine de focü. Tirade, f. buccată de uére-care întindere, ţinîndu a-ceaaşî idea, intr’uă operă li-terariă; locurï communï carï n’aü decătiî relaţiune depărtuă cu obiectulü pertractatü. [în tiparü. Tirage, m. tragere, punere Tiraillement, m. tragere repeţită şi in diverse părţi (svîcnire). De unele nedispo-siţiunî în întrulü corpuluî. TiraiHer, v. a. a trage pe cine-va în diver-e părţi şi repeţitii; fig. a insiste, stărui, cu importunitatc, (hăr-ţui). Tiraillerie, f. tragere în-tr’uă parte şi alta (hărţuire). Tirailleur, m. trăge.toru, soldatü care trage separatü înaintea columneî. Tirant, ui. sfôra uneî pun-ge ; urochiă de cismă ; përü crescuţii, nervi, în carne, — d’eau, volume de apă, ce TIR — 89:1 — TJ.Ş dislocă navea pria greutatea sa. [poturnicï etc. Tirasse, f. plasă de prinsü Tirassery v. d. şi a. a face vînătore cu plasa, vd. prec. Tire, f. Se dice adverbiale: tout d'un —, dintr’uă trăssură, continuitü ; à-d’ciile, fôrte iute. Tiré, ée, adj. trassü, slabitü de latină,— à quatre épingles, fôrte coquetü; sust. m. vînătore cu puşca. Tire-au-dents, m. përü crescu tü în carne. Tire-ba le, m. instrum. cà së retragă glontulü dintr’uă armă de focü sèü din corpü. Si tire-foin. Tire-botte, m. instrum. de lemnü cà së şî tragă cine-va singnrü cişmele. Tire-bouchon, m.siurupü cà sô destupe butelie. Tire-bourre,>/i. nevar. in-strum. se retragă căiţii din armă. Tire-bouton, m. în struni, pentru înclieiatü nasturii. Tire-braise, f. nevar. vă-traiü. [scossü cuie. Tire-clou, m. cieste de Tire-d’aiFe, m. bătaiă din aripe duplicata, cè faeü pas-serile, cândü sbôrâ iute. Tire-fond, m. nevar. u-neltâ a dogarilorü,ca së pună fundulü. * Tire-larigot,^oc. adv.vd. Larigot. Tire-laine, m. tâlcharü de strate, de uliţe. Tire-laisse, m. speranţă coucepută în vanü (zadarnică). Tire-iigne, m. micü instruiri. pentru trassü linie. Tire-moëlle, m. micü instrum. de mésà. Tire-pied, m. currea la cismarï, së ţină cisma pe genuchï. Tire-plomb, m. speçia de rotilă, cà se reducă plum-bulü in mice lamine, [pop. Tire-sou, m. vd. usurier, Tirelire, f. micü vassü de strînsü parale, puşculiţă. Tirer, v. a. a trage, adduce către sine, face uă tracţiune, —en longueur, a proluugi, a se prolungi ;—une lettre de change, a trage uă poliţă, a da unuï correspundinte. s:o plâtéscâ purtătorului. Tiret, m. vd. Trait d'union. Tiretaine, f. po4avü ordi-nariü de lănă şi açiâ. Tirett?, f. siretü ca së re-dice rocliia. Tireur, m. tragëtorü cu armele, cu arcnlü. Tiroir, ni. sertarü. Tiroîe, f. plasă en impleti-ture lorte mënunte. Tironien, enne, adj. tiro-nianü. Se dice de semnele de breviaţiune inventate de Tirone, libertulü luï Cicerone. Tirot, m. mică navederiuü. Tisane, f; tisană, apă férta cu ordü séü altă plantă, că së faca infusiune. Tisart,r?i.dischi.sură (gaură) la cuptorul ü de topitü. Tison, m. tăciune. Tisonné) ée, adj. semënatü cu pete negre (de përulü cailorü). Tir Tisonner, v. n. a mişca tăciunii fără necessitate. Tisonneur, m. euse, f. care mişcă, ammestieă, tăciunii fără necessitate. [ferrarï. Tisonnier, m. uneltă de Tissa ge,in .ţcssere,ţessetură. Tisser, v. a. a ţesse. Part, perl', la fi y. tissu, nu tissé. Tisserand; m. ţessetoru, lucrătorii care ţos.se. Tisseranderie, f. professiune de tessëforü. commerciü cu ţes.solure de lănă, de mălasse. Tissu, eţ adj. ţessutu, part., perf. dela fistre. Ca susl. ui. ţesselura. Tissure, f. legătură între celle ţessufe, ţessetură. Tissutrer , m. lucrătorii care face ţesseture. Tist re, v. a. a ţes?e {vechia). l'siiatii la timpurile lormate din tissa, partieipiuiü seu. Titan, m. titanii, gigante mitologicii. Titanique, de titan. Tithymale, m. euforbiü, ci-parosü, indigenă, uă plantă. Tiiiliant, e, adj. gădilălonî. Titillation, I. uşioriă agitaţiune, gădilare. Tiiiilier, vd. ch' miller. Titre, m. titli ..dilate, à titre fjratuit, gratuitü, Iară p ată. Titré, ce, adj. titratü, care possédé unü titlu de demni laie. Titrier, )>«. pëditorulü docu-mintelorü în archive Titubation, 1‘. vd. ’Chan-cellcment. [vecii. Tituber , vd. Chanceler, Titulaire, adj. titulare, care ţine unü titlu Iară posesiune. Toast, m. tostü. toastü. Toaster, vd. Toster. Toc, m. speçiâ de sunetü surdü allü unuï orologiü d<* repetiţiune; jeu du—, joeü de Toccategli. Tocane, I'. vinü nouü, fă-cutü din niustü de struguri necălcaţl ;de la mère goutte.). Tocsin, rn. tocsinü, sunetulü unuï clopotü care dă alarma. Toge, I’. togă. Vestimîntü de lănă fôrle lungü, cê purta Romanii ant. d’assupra tuni ceï. Tohu-bohu, 7u. causa primitivă , confusiune, desor-dine. Toi, pyon jinrs tu, pe tine. Toilage, m. ceaa cè for-rnéda dcsemnulü unei den-tele. [de cănepă etc. Toüe, t. păndă de bu mbaeü, Toilé, tu. çurnpulü denteleï. Toilerie, 1'. pnndeiurï. Toilette, t. păndă mică ; parafară, gatéJa. (toaletă). Toilier, u i. ière. t. adj. şi snst. fa bri cânte de pan de. Toise, f. vecină mesura lungă de fi piciôre, s. 1 ni. 949. Toisé, m. mësuratü cu toise. Toiser, v. a. a mesura cu toise, fig. essamina cu attin-ţiune. Toiseur, m. mësuratorü. Toison, m. lănă de ôuie, de berbece. La — d'or, lăna de aurü, pentru care s’a făcutu espediţiunea Argonautflorü. Toison d’or9 m. ordine de cavaleri instituiţi de Filipü TOM 8i>:, — TU X cellü bunü, ducele de l’ur- | bonia. Toit) m. copperisiulü caseï ; fiq. casă, lăcuinţă. Toiture, f. copperitură, ceaa cè forméda copperisiul caseï. Tokai, m. s. Tokaij, vinü de Tokav, în Ungaria, forte sti-matü. Tôle, f. tinichea. Tolérable) adj. tolerabile, de su Ile ri tü. Toiérablement, adv cu toleranţă, in modü tolerabile. Toférancey i. toleranţă, ln-dulginţă pentru ceaa cè crede cine-va că nu trebue së opprésoa. Tolérant, e, adj. tolerante; su fieri toriü, indulgiute. Tolérantisme, m. toleran-tismü, moderaţiune. Opiniu-nea cellorü carï întindü pré departe toleranţa teologiei. Tolérer, v. a. a tolera, suf-feri, avé indulginţă pentru abusurï, pentru delicte (groşele). Tôlerie, 1. tinichegiă. Tolat, m. vd. tollet. Tôlier, m. tinichegiü. Tolleto) ni. (j!. ma)\ cuiü c;ï së ţină lopéta. Şi tolet, scal me scü écho tue. Tollé, m. vorbă lat. care în-semnéda redicü. Se dice t rier —contre séü sur quelqu'un, a striga cà sé escite irrita-ţiune contră cine- va . Pl. nevar. Tolu, m. arbure resinosü de Messicü, vd. op< baUamum. Tomahawk , m. măciucă, secure de resbeJü a sëlbati-cilorü. Tomaison, f. nii. sepulcru, mor-mîntü. Tombée, f. căderea dileï. mo-mentulü căndu se appropia nôptea. Tombelier, m. earruçiasiü de nisipü etc. Tomber, v. 11. a cadé. Tombereau, tn. carruçia de nisipü etc. Tomboia, f. tombo’ă, varietate de jocii de loto. Tonse, »). tomü, volume. TomenteiiX|êuse, udj. cop-perilü cu peri scurţi şi deşi'. Tomer, v. a. a divide, im-părţi, în tomurï. Ton, m. tunü, accentü; mus. tonü, sunetü. lntervalü intre doué note consecutive. Tonalité) f. tonalitate, es-pressiune, proprietate caracteristică a tonului, calitatea un ■] buccăţi scrisse într’unü tonü bine determinatü. Tondage, tn. tunsura p*4-ru'uï cailorü etc. Tondaison, vd. Tonte. Tondeur, rn. euse, f. tun-dëtorü ; machină de tunaü postavulü. TON — 896 — TOP Tondre, v. a. a tunde përü, lănă, érbà etc. Tonici té, f. pu tore viuă a organelorü corpuluï. Tonilière, f. luntre pentru pescuitulü de coquile. Tonique, m. şi adj. tonicü, j care dă activitate organelorü ; ('. séü note tonique, tonică, notă fundamintale a tonului. Tonka, f. s. lunca, speçiâ de i bôbe (des fèves toncu), carï j servescü së dé aromă tutunului. Tonlieu, m. dreptü ce se percepe pentru cominerciulü pieçeî. Tonnage, m. capacitatea, încàputuiü uneï navï. Droit Je—, dreptü perceputü delà uavï proporţionale cu acésta capacitate. Tonant, e, adj. tunante, tu-natoriü, fig. forte şi sîrălu-citorü. ! Tonne, f. speçiâ de inare bute. Tonneau, m. bute; pondü de 100 kilogr. (—métrique). Tonneler, v. a. a prinde polurnicï cu plasa, vd. Tonnelle. Tonnelet, m. micü buriü. TonneIeur,)u. vînatorü care prinde poturuicï (cu tonnelle). Tonnelle, i. laçiü cà së prindă poturnicï; speçiâ de légânü de nuele verdi îm- j pletite. Tonnellerie, f. dogăriă. Tonner, t. n. a tuna; fig. norbi contra cine-va cu multă veeminţă. Tonnerre, 1. tunetü. Tonotechnie, f. artea de a nota ariele, principale pe cilindrele organatelorü din Barbaria. Tonsillaire, adj. med. delà a migdale. Tonsiltes, f. pl. tonsile, vd* amygdales. Tonsilliie, f. med. inflam-maţiune de tonsile. Tonsure, tunsură. Coronă cè se face clericilorü într’uă ceri m on iă a Bisericeï, ră-dindu-'e përulü râtundü la crestetü. Tonsuré, m. cellü cè a priirnitü tunsura, vd. prec. Tonsurer, v. tj. a da tonsure, vd. vd. Tonte, f. tundere, tunsură, lănă tunsă, j Tontine, f. venitü .muale pe inaï multe capete s. persône cu adaussü pentru ceï cè vorü remané in vié{â. Tontinier, m. ière, f. care possédé venituri de tontineT vd. prec. Tontisse, f. şi a rfy. f. përü, căiţi, cè cadü delà tunsura postavului (bourre tontisse). Tonture, f. përulü postavului ce se tunde, tunsura erbeï Topaze,m. topazü,pétrà pre-ţiosă briliante şi transparinte-de culôre galbinà. Tope, interj, aşia. Esprime consimtimînlulü. Toper, v. n. s. tôper, a consimţi, aderi, se învoi la celle propuse. Topinambour,m.uă planta cu ràdëcina tuberculosă. TOR 897 - TOR Topique, »?. .şi adj. topicü, remediu ce se applică este-riorü. Topiques, ni. pl. ret. topice. Tractatü de locurile commun!. Topographe, m. topogralu. Topographie, f. topografii, descripţiunea in amënuntü a unuï locü purticulariü. Topograpiiî^ue, adj. to-pogryficü, de topograliă. Topographiquement , adv. topograficü. Toque, f. speçiâ de bonnetă. Toquer, v. a. a bafe, toca, vech. Toquet, m. speçia de scufă de copif, de feme?. Torailfe, I. coralie, mărgă-ritariü brutü. Torche, f. torçia, făclia. Torche-nezj-m. lemnü pentru a stringe labiulü fbuda) anteriorü la calü. Torche-pinceau, m. păndă de stersü petele, pensulă. Torcher, v.a. a şterge, curaţi frerândü. [ordinam. Torchère,f. speçiâ de lacliă Torchis, m. molodti de pă- • mintü şi paie séü l'inü tăiat u. I Torchon, m. servetü pentru curăţitu vasse, mobil! etc. Tordage,»t.tôrcere, torsură. Tordeur, m. euse, f. tor-satorü, cellü cè tôrce lănă, açià etc. Tordre, v. a. a tôrce, resuci, invirti. Tordu, ue, rësucitü. Tore, m.archit. ornamentü rătundu la columne. Toréador, m.cavuleru care *e luptă cu taurii in cursele publice. J Tor gniole, f. s. tory noie lovitură bine data, pop. Tormentille, f. tormeutilâ, uă plantă rosaceă. Toron, m. fire grosse împletite la unü locü, carï faeü parie dintr’uă funiâ. Torpeur, f. torpôre, lănce-déla a corpuluï, a spiritului. Torpille, f.torpilă, torpedü. Pesce marinü care possédé facultatea de a produce uă. commoţiune electrică,şi care a datü nascere iavenţiuui torpilelorü de resbelü. Torque, f. t. scutü pe armărie. Torquette, f. pauerü pentru pesce, vînaiü etc. Torréfaction, f. frige re. Torréfier, v. a. a frige; prăji. T or rent, m. tomate, cursü impetosü de apă (siroiü). Torrentiel, elle, adj. tor-rinţiale, de lorrinte, assemine torrintilorü. Torrentueux, eus>\ vd. Impétueux. Torride, adj. torridü, ar-dëtoriü. Zone —, zona, porţiunea globului terrestre, situată intre ambele tropice. To rs, e, adj. torsü. Torsade, f. frangie (ciucurï) tôrse in spirale. Torse, f. statuă trunchiată i Tors er, v. n. arch.it. a face j diverse linie spirali in giu- I rulü uneî columne. Torsion, f. torsiune, tôr-cere. Tort, m. nedreptü; à—, fără raţiune, nedreptü; à— et à travers, fără consideraţiune, TOR - 898 - Iară deosebiiv, cum se in-timplă. Tortelle, f. uă plantă cruci f. Şi herbe aux chantres s. vélar, érysime. Torticolis, rn. durere care oppresce de a intôrce gîtulü. Tortïl, in. diademă a Mauri lorü pe însemne. Tortillage, rn. modü de a se esprime conl'usü (încurcătură). Tortille, f. mică alleă invir-tită prin pădure, în parcü. Tortillement, m. torsură, itnpletitură de mai multe orï. Tortiller, v. a. a tôrce cu maï multe întorsure. Tortillon, nx. paratură, gă-téla, de capü ordinariü a fe-ineelorü. |şi violinte. Tortionnaire, adj. nedrept Tortionnairement, adv. nedreptü, contra justiţă. Tortis, m. fire torse, resu-ci te la unü locü; coronă de florï. Tortu, e, adj. întorsü, in-virtitü (-ucitü), care nu è divptü. Tortue, f. testudine, brôscâ testôsa. Tor tuer, v. a. a învîrti, re-suci, încovăia. Tortueusement, adv. in-vîrtitü, resucitü. Tor'ueux, euse, adj. învîr-titü, rësucitü, sucitü, care face maï multe întorsure; fig. nesincerü. Tortuosité, f. învîrtitură, sinositate, calitatea lucrului întorsü, care nu è tlreptü. Tortura, f. contorsiune; turmenta. suppliciü (easnăV Torturer, v. a. a turmenta (căsni). Tory, m. tory, conservatorii. In Anglia pàrténü luï Carolü II, allü prerogativei regali. Torysme, m. sistemă politică a tory lorü, vd. prec. Toscan, m. archit. ordinea toscană. Tost, séü toste, vd. Toast. Toste, f. banca lopëtarilorü pe micele navï. Toster, v. a şi n. a redica unü tostü (toastü), vd. tost. Tôt, adv. iute, îndată. Total, e,adj. totale, intregii; m. totale, totü, le tout. Totalement, adv. în totale, completü, cu totulü. Totaliser, v. a. a forma unü totale (neol). Totalité, f. totalitate, totü, întregü, total. Toton, ni. speçiâ de diseü care se învîrtesce. Touage, m. mişcarea naviï prin funie. TouaiUe, f. prosopü pentru stersü măuele. [ricana. Toucan, rn. uă passëre ame- Touchab'e, adj. care se pôte attinge. Touchant, prep. relativü cu, în privinţa, catü pentru. Touche,f.clapă de piano etc. Toucher, v. a. şi n. a attinge, fi séü pune în contactü. Toucher, m. tactü, pipâitü. Touchette, f. fiă-care din liniele de fildeşiu ale citareï. Toucheur, m. conductorü de bouï etc. Toue, f. speçiâ de nave lată. Touée, f. vd. Touage. Touer, v. a. mar. a trage, TOU — 899 — TOT mişca navea prin funie în-făşiurate pe uă rotilă. Touffe, f. tufă, adunătură de arburï, de florï, penne etc. unulü lîngă altulü. Touffer, v. a. a aduna la unü locü arburï, penne etc. Touffeur, f. dapusélâ. Tuffu, ue, adj^ stufosü. Tou g séü touc, m. speçiâ de stindardü turcescü. Toujours, adv. totü-déuna. Toupet, m. mică adunatnră de përü, de lănă etc. avoir du—, a avé cutedanţă. Toupie, f. uă jucăriă de lemnü. Toupiller, v. ii.a se învîrti. Toupilion , m. uă jucăriă mică de lemnü; micü toupet. Tour, f. turnü, Tour, rn. ÎDtorsura, îuvirti-tură. circùitü (renghiü). Touraüls, f. locü incălditu peutru a usca grăunţe (la berarï). ' Touraillon, m. grăunte uscat ü de ordü. Tourauien, enne, adj. turanicii, de gin te mongolică s. tartară. Tourbe, f. turjîă, substanţă combustibile vegetale. Tourbe, f. cotă, mulţime confusă. Tourbeux, euse, adj. care conţine turbă, vd. tourbe. Totirbier, m. cellü cecarră turbă, vd. tourbe. Tourbière, f. locü deunde se scôte turbă. Tourbi Ion,m.virtejü. vîntü care se invîrtesce. Tourbillonner, v. 11. a face virtejü: merge învîrtindu-se. Toiird, ni. unü pesce ma-rinü. Tourd, m. séü tourdelle, f. nat. speçiâ de sturdü. Tourdilie, adj. yrisce-nusiü puçinü curatü. Tourelle, f. micü turnu. Touret, ni. mică rotă mişcată de alta maï mare. Tour ière, f. servitôre îq monasteriele de fernee. Tourillon, ni. asse, ossie, de ferrü, pe care se mişcă uă balançiâ ; celle doue părticele rătunde şi eşi te către mijloculü tunuluï. Touriste, m. turistü, calé-torü dé plăcere. Tourlourou, m. june soldatü pedestre, pop. Tourmaline, f. schorl noir, minerale siliciosü care, în-câlditü, devine electric-ü. Tourment, m. turmentü (casnă). Tourmentant, e, adj. qare turmenta (căsnesce). Tourmente, f. tempesta, furtuna (pe mare, pe munţi). Tourmenter, v. a. .1 turmenta (casni), causa neca-surï. Tourmenteux, euse, adj. mar. suppusü la furtune. Tourmentin,m. mar.micü vëlü triunghiulare in partea interiore ă naviï, şi care se întinde în tiinpü de furtună. Tournailler, v. n. a se în-vîrti. Tournant, m. colţii allü strateï, uliţe!; ochiü unde apa se îuvirlesce; fuj. mijlocü abàtutü, indirectü. c» së isbutescă, întorsură. — 9<.KJ — TUL Tournant^ e, udj. care se invîrtesce. Tournebride, I'. speçiâ de restaurante, birtü lănga unü castelü, lăngă uă vilii. Tournebroche, f. machina pentru a învirti Irigarea. Tournée, f. întorsură, calë-toriă în diverse locurï. Tour nef euilJet, m. speçiâ de panglică cè se cosse la cărţi, cà së insernnede pa-ginele. Turne-fil, m. instrum. de otelü cà së ascuţă unelte. Tourne-gants, m naicü instr. cà së întôrca mănu-şiele. Tournelle. f. cameră a parlamentului, care judecă af-facerï criminalï. Tournemain^ rn. întorsură de manu. Tour ne-pierre, l'. passëre care caută insectele printre petre. Tourner, v. a. a întôrce, învîrti, pune in altü sensü; schimba. Se—, a se întôrce, se dirige, se îndrepta către. Tournesol, rn. eliantü de grădină, flôrea sôreluï: Şi soleil, héliotrope. Tournette , f. vd. Dévidoir. Tourneur, ni. strungariü ; arlj. rn. care se invîrtesce. Tourne-vent, m. tubü mobile d’assupra unuï căminiî. Tournevis, m. (pron. pe s\ instrum. ca së strîngà siurupulü. Tournille^l s eçia de uneltă. Tourniller, v. n. a face mice învîrtiture repetite,/‘um. Tourniole, f. sprçia de pu-) taris, vd. vorba. Tourniquet, m. cruce de lemnü pusă pe strată, ca së nu trecă trussurele. Tournis, m. unü morbü allü berbecilorü. Tournisse, f. parü de paienle. Tournoi,m.serbătore publică şi militare, unde nobiliî se esercita la upte. Tournoiement,))!, s. tour-nohncnt, învîrtire,—de têtu, speçia de vertigiü, ametéla. Tournois, m. vechiă monnetă fabricată la Tours. La livre tournois era 20 sans. Tournoyant, c, adj. care se invîrtesce. [virti. Tournoyer, v. n. a se în Tournure, i'. întorsură, deprindere a corpuluï, statură. Tourte, f. prăjitură cu carne. Tourteau, m. speçia de pla-j cintă. ; Tourielet, ni. foiă subţire de prăjitură. Tourtelefte, f. uă mica prăjitură. jturică. Tourtereau, m. junë tur- TouriereNe, f. turturică. Tourtière,f,uneltă de cuină. Tourtre, 1. măncare de tur-! turică, vech. ' Tous, m. pl. delà tout, toţi. i TouseEIe, f. lVumentü, gràü, ! allü cuï s pi cü este fără barbă. : la Toussaint, f. sărbătorea tutorü santilorü, la 1 nou-embre. I Tousser, v. n. a tnşi. Tousseur, eus*,, adj. care tuşesce desü. Tout, e, adj. totü, intregü ; IRA. — 901 — TRA. nilv. com pletü. delotü : du —, nicï decum,— à coup, îndată,—d’un coup, de-uă-d:Uă,— à fait, cu toluiü,— de. bon, seriosü (ca adv.) ; — an pl us, cella multü, — beau, interj., maï incetü, staï. Toute-bonne, 1. speciă de péra, vd. şi orvule. Toute-épice, f. speçiâ de neghină. Toute-puissance . f. a totü-putinţă. Tout,puissan\,toute-puissante, ad i. a totü-putinte. Toutefois, adv. cu tôte acestea. Cependant. Toutenague, ni. s. t'.nte-nague, ainmesticü de cupru şi zincü. Toutou, ni. nume cè. dă copii căuiloru, şi tou-ton. PI. des tou-tous. Toux, f. tusse. Toxicodendron, m. spe-çia de sumac forte veninosü. Toxicologie, f. tossicolo-giă, sciinţa care pei tractéda despre veninc (otrăvi). Toxicologique, adj. tos-sicologicü. Toxique, ni. tossicü, nume genericü allü veninelorü. Toyère, f. partea toporului care intră în mànerü. Traban, m. preşedu, gardă armată cu suliţe (vech). Trac, m. mersulü caluluî, allü mululuî(catiruluî);urmă. Traçant, r, adj. bot. care se întinde intre doue pă-minturî. Tracas, m. mişcare însoţită de necasü, necăjirc, ne-linisce. pentru puçinü lucru. Tracassant, adj. care causedă nelinisce, necasü. Tracasser, v. a. a neli-nisci. Se—. a se nelinisci, se necăji. Tracasserie, f. : ia ciil'li-cultate, rëü incidinte, vd. chicane. Tracassier, ni. è,e, f. şi adj. cuï place së necàjéscà, (cîrcotasï); vd. chicaneur. Trace, f. urmă, vestigiu, semnü de urmă. T racé, m. trăssure, linie, re-presintaţiune prin linie, lini atü. Tracement, m. 1 iniatü, tragere de linie. Tracer, v. a. alinia, a dispune, trage, linie pe unü desemnü. pe unü planü, pe chărliă etc. ; ftg. a indica, arrêta. Traceret, rn. uneltă pentru a însemna şi înţepa lemnul ü. Traceur, m, cellü cè dispune. trage, unü planü pe unü locü (la grădină). Trachéal, e, adj. tracheale, de trachea-arteră. Trachée, f. vînă la insecte şi plante. Trachée-artère, f. tra-chea-arteră.Canale care com-munică delà laringe la bron-chie si servesce pentru trecerea aer u luï. Trachéite, l‘. inflamm iţiu-ne a tracheeï-artere. Trachéotomie, f. chir. o-peraţiune care constă in a dischide trachea-arteră. Traçoir, m. techn. uneltà pentru a trage Unie la dulgk. IRA 002 - IRAI Traction, 1*. tracţiune, tragere. Traditeur, ni. cellü cè, în timpulü persecuţiuniî, da pă-gSnilorü cărţile sănte. Tradition, f. tradiţiune, dare; opiniune, datină, care se transmite prin essemplu .şi prin vorbă ; cale prin care faptele şi doctrinele se transmită din seclu in seclu. Trariitionnaire, m. Se dice de Ebreiï cari esplică scriptura prin tradiţiunile Talmudului. Traditionnel,elle, adj. tradiţionale, fundatü pe tradi-ţiuue, de tradiţinne. Traditionnellement,^/1 tradiţionale, prin tradiţiune. Traducteur, m. trice,-. f. traductorü, traducëtorü. Traduction, f. traducţiune. Traduire, v. a. a traduce, a • duce in judecată, intenta processü. Traduîsible, adj. traductibile, care se pôte traduce. Trafic, m. commerciü cu mërfurï ; casti.uü. folôse illicite. Trafiquant, m. commer-ciante. Trafiquant, e, adj. care face unü commerciü. Trafiquer, v. n. a face commerciü. Tragédie, f. tragedia. Tragédien, m. aine, f. ac-torü, actrice, trayică, (tragedian ü). Tragi-comédie, f. operă teatrale care particepe de tragedia şi de comedia. Tragi-comique, adj. care ţine de tragedia şi de co-mediă. Tragien, eu»e, adj. anat. dela trayus, vd. vorba. Tragique, adj. tragicü, de tragedia ; fiy. funeste. Tragiquement, adv. in modü tragicü ; funeste. Trahir, v. n. a trăda, face perfidiă cuï-va ; lucra contră; Trahison, C. trădare. Traille, f. linitre lată, podü ca së tréca apa. Şi pont volant. Train, m. modü de a merge, de a conduce, de a face së nc misce , modü de a trăi, cursulü affacerilorü, con-dussü (convoiü) de calefer-rată. Traînage, m. tragere, tirire. Traînant, e,adj. care trage la pâmîntü, tiresce. Traînard, in. soldatü care remăne îndërëlü, fiy. omü molaticü. inactivü. Traînasse, f. laçiü lungü de păsserarî ; planta, vd. renouée. Traîne, f. en—, à la—,care nu pôte încă së sbôre (despre pui de poturnice): mar. funiă de trassü ; bateau ù la —, nave dus^să de alta. Traîneau, ?n saniă. Traînée, f. sirü, cantitate mică de lucrurï trasse în lungime. Traîner, v. a. a trage după sine, attrage, tîri. Traîneur, cellü cé trage ce-va. Traire, v. a. a mulge. Trait, m. tragere, trâgëtore; trăssură, liniă; radă, săgetăm TRA - 9ü;« — TRA cruce iungă. La pl. t rassure aie l'eçieï, obradului. Cheval \ de—, calü de trăssură, d'un ( —, dintr’uă trăssură, fără a .se oppri. comme un—, forte repede, à grands — s, repede,— pour —. esactü, întocmai. Trait d'union, trăs-aură de unire. T raitabl e,«<7j.dulce,blândü. Traitant, m. contractante care se însărcina condiţionată cu percepţiunea impo-sitelorü. Traite, f. drumü fâcutü fă- ■ ră a se oppri ; commerciü pe costele Alriceï, transportü de mërfurï ; trată, poliţă. Traité, >n. tractatü, operă assupra uneï sciinţe etc.,con-venţiune îutre State. Traitement, m. tractare, recepţiune, priimire, purtare către cine-va. tractaţiunea 1 unui morbü; onorariü (léfâ). i Traiter, v. a. a pertracta, s. tracta, a raţiona, discuta, vorbi assupra ; contracta, i n.'gotia ; se purta cu cine-va, califica de ; căuta de ; tracta, căuta, nnü morbü; suppune la acţiunea unuï aginte che-micü. Traiter du haut en bas, a impovëra de injurie, j Traiteur, m. restauratorü, birtasiü. Traître, m. esse, f. trădă-torü, perfid ü. Traitreuseanent, adv. perfidü, priu trădare. Traîtrise, f. trădare, fam. Trajectoire, f. geom. tra- j jectoriă ; liniă curbă cè de- j scrie unü corpü suppusü la j puterî motricï. 1 Trajet, m. trajectü, spaţiu de percursü, străbatere. Tramail, m. plasă de pes-cuitü. Trame, f. urdélà ; complotü. j Tramer, v. a. a urdi. | Trameur, ni. euse, f. ur-i ditorü, cellü cè urdesco. | Tramontane, f. vîntü de uordü, (vd. misour) steaa norduluï. Perdre—, s. la—, a se ameţi (zăpăci), fam. Tranchant, ni. ascutisiü. I Tranchant, e, adj. tăiăto-riü, a&cutitü ; perimtoriü. de-cisivü. Tranche, f. feliă. i Tranche-gazon, m. instrumentü pentru a tăia felie de pamîntü cu érbâ. Tranche-montagne, m. taiă-munţi, cellü cè vorbesce mare, fanlaronü, fam. Tranchée, f. săpătură în pamîntü cà së asşede fundaţi unï ; fossă, santü. Tranchefile, f. cliàniaséü pergamentü lipitü pe cussă-tura cărţii, cà së ţiuă foiele. Tranchelard, ni. cutitü de cuină cu lamina forte subţire. Trancher, v. a. a tăia, trun-chia, decide ci cutedanţw. Trancher de l'esprit^i arrêta spiritü, iscusinţă. Tranchet, m. uneltă pentru tâiatü curele. | Tranchoir,m. tocător,scândură pentru taiatü carnea. Tranquille, adj. liniscitü. Tranquillement, adv. liniscitü, în linisce. Tranquillisant,«vu//. lini-scitoriü. TRA - 904 — TRA Tranquilliser, v. a. a linisci. Tranqillité f. linisce. TranSj prep. care intră in composiţiunea vorbelorû şi esprhne dincolo,printre, precum rum stra séü strâ. Transaction, f. transac-ţiune, acte, convcnţiunî, în-voiele, rclaţiunî de interesse. Transalpin, e, adj. trans-alpinü, de peste Alpi. Transatlantique, adj. transaflanticü,de peste atlantica. Transborder, v. a. mar. a transporta sarcine, Încărcătură, dintr’uă nave în alta. Transcendance, f. trans-cindinţă, superioritate mani testă. Transcendant, e, adj. transcindinte, inaltü. Transcendental, e, adj. iranscindintale, care pertra-ctédà de cestiunile celle maï înalte ale sciinţeî, neol. T ranscendantalisme,m. transcindintalismü. Se dice de uerî-ce sistemă de filoso-liâ, care nu pléca nicï dela observaţiune nici dela analise. Transcription, f. tran-scripţiune, prescriere, copiă. Transcrire, v. a. a transcrie, scrie pe curatü, copia. Transe, f. frică, temere de unü rëü imininte, care se crede appropiatü. Transept, m. archit.gale-riă transversale in biserică. Transférable, adj. trans-feribile, care se pôte strămuta. 2.'. Transfèrement,)/i. trans-feritü, strămutare. Transférer, v. a. a transferi, transporta, strămuta. Transfert, m. transportü, cessiune, de proprietate. Transfiguration, f. trans-figuraţiune, schimbare de figură. se Transfigurer, v.n. a şî schimba figura. Transformation, f. trans-formaţiune, schimbare de formă. Transformer,v.a. a transforma, schimba forma. Transfuge, m. cellü ce trece la ine micü, fugarii, Transfuser, v. a. a face së ti^că unü licidü dintr’unü recipiente în altulü. Sransgresser, v. a. a transgressa, contraveni uuei legî, uneî ordini, înfrînge Transgresseur, )! trans-gressorü, cellü cè infim-je, nesocotesce, uă lege etc. Transgression, f. trans-gressiune, înfrîngerea, călcarea ûnei legï, uneï régule. Transi, te, adj. coprin.su, pëtrunsü, de frigü. Transiger, v. n. a transige, accomoda, împăca unü processü prin concessiunï. Transir, v. a. u pëtrunde si înfla de frigü;v.n. a ingliiăcia de frigü şi de frică. Transissemnnt, rn. în-ghiüçiare de frigü, de frică. Transit, m. transitü, facultate de a trece mărfuri fărl sëse plâtéscâ drepturi de intrare. Vd. passavant. IHA — ÎK35 — TRA Transitif} ive. «//. gram. transitivü. Transition, f. ret. transiţiu-ne,trecere dela uă idea la alta. Transitoire, adj. transi-toriü, trecëloriü, provisoriü. Transitoirement, adv. transiteriü, provisoriü. Translater, vd. traduire, vech. \teur. Translateur, vd. traduc- Translatif, ive, adj. care operedă uă translaţiune, uă •trămutare, strâmutătoriii. Translation/, translaţiune, transportü dela unü locü !a altulü, strămutare. \rent. Translucide, vd. transpa- Translucidité, f. transpa-riuţ-A. Comp. transparence. Transmarin,?, transmarin, care este dincolo de mare. Transmettre, v. a. a transmite, strămuta, face së tréca în altü locü, concede. Transmigration, t. strămutarea unuï poporü din térra sa, ca së lăcuescă in alta. Transmissibilité, f. trans-missiune, putinţă de a se transmite. Transmissib'e,«ri;. trans-missibile, care se pôte transmite, strămuta în altă parte. Transmission, f. trans-missiune, strămutare. Transmuable, adj. transformable, vd. unu. Transmuer, v. a. a schimba, transforma, (despre metale). Transmutabilité, f. putinţă de a se transforma. Transmutable, vd. transmuable. Transmutation, f. transmuta ţiune, schimbare. Transparence, f. trans-parinţă. Transparent, e, adj. tran-sparinte, stràvëçlëtoriü. Transparent, m. transpa-rinte, chărtiă liniată ce se assédâ sub alta, ca së scrie dreptü. Transpercer, v. a. a pë- trunde, înţepa profundă. Transpirable, adj. tran-spirabile, care pôte eşi prin transpiraţi une.prin assudélà. Transpiration, f. transpi-ratiune, assudélà. Transpirer, v. n. a transpira, a.s.sud a (năduşi). Transplantation, f. plantaţiune în altü locü, vd. urm. Transplanter, v. a. a déplanta, scôte din pàmîntü uă vegetale, cà s’o plantede în alla parte; a transporta. Transport, m. transportü, strămutare; cessiunea unuï dreplü; fig. entusiasmü. Transportable, adj. care se pôte transporta. Transportation, f. vd. Déportation. Transporter, v. a. a transporta, duce în altü locü, în altă t^rră. a strămuta. Transposable, adj. trans-posabile, strămutabile, care se pôte schimba din locü. Transposer, v.a. a schimba din locü ; mus. essecuta, cănta, peunü tonü dilferinte. Transpositeur, adj.m. Se dice de unü piano care ope-rérlà schimbarea unuï tonü în altulü prin mecanismù. TRA !>Ofi — TRA Transpositff, ive, adj. Se dice de uă limbă care admite schimbarea ordinii vor-belorü. Transposition, I. y ram. transp jsiţiune, schimbarea ordinii în care vorbele sunt în generale construite. Transubstantiation, f. schimbi;rea uneï substanţe in alta. Transubstantier, v. a. a schimba uă substanţă în alta. Transsudation, f. traspi-raţiune, assudelă. Transsuder, v. n. a lace së transpire, së assude. Transvaser, v. .a. a turna dintr’unü vassü in altulü. Transversal,^, tuZj. transversale, (de curmedisü). Transverse, adj. vd. 0-hlique. [vaser. Transvider, vd. Trans- Trantran, m. cursulü ordinariü allü unorü affacerï, fam. Trapan, m. urchit. partea superiôre, de sus, a scăreî. Trapèze, m. geom. tra-pezü. Patrilaterü planü cuï doue laterï oppuse sunt paralele. Trapézoïde, m. geom. patrilaterü planü cuï tôte latérite sunt oblice intre din-sele. Trappe, ï. portiţă de par-quetü, pe pardoséla. Notre dome de la —, celebrele monasteriü allü Bernardi-nilorü. [meric. Trappeur, m. vînatorü a- Tf’appiste , m religiosü delà Trappe, Bernardinü. Trapu, ne, adj. şi m. în-desatü, grossü şi scurtü. Traque, f. circùitü fâcutü în pădure, vd. Traquer. Traquenard, m. t. între-passü, semipassü, vd. Amble. Traquer, v. a. a face în pădure unü circùitü, pe care lü restrînge din cè în cè, cà së prindă aniinalï la vî-nălore. [nard. Traquet, m. vd. Traque- Traqueur, m. unulü din ceï occu; aţi la circuitulü traque. | creançe). Trasser, vd. tirer, (despre Tratte, f. séü traitez, pl. stîlpü pe care stă môra de vintu. Traumatique, adj. chir. traumuticü,de vulneri,de rănî. Travade,f. \d.Bourrasque. Travail, m. lucru, labôre, muncă ; operă, (pl.travaux). Travaillé, éc, adj. lucratü, făcutu cu attinţiune, cu grije. Travailler, v. n. a lucra, munci ; v. a. a lucra, da formă, essecula cu îngrijire. Travailleur, m. euse, f. adj., lucrătoru, muncitorü. Travat, m. şi adj. Se dice de unü calü cu semne albe la piciôre de aceaaşî lăture. Travée, f. întervalü între doue grinde, între douï murï. Travers, m. largü, lăţime, întinderea unuï corpü în lărgime, locü neregulatü. En—, în lărgime, de—, o-blicü, à —, au —, dintr’uă parte panë la alta, prin mijlocü, au—de, printre. .4 — champs, prin campü. Traverse , f. strabatére, l'RÉ - 907 — TRE cale; lemnü cé se asşeda în mijlocü (curmedisiü), cà së întărescă, së stabilésca altele, fig. obstaclu, pedică, alu —, ia c î n d ü o b s ta c 1 u, Chemin de—, cale prin campü ca së scurtede. Traversée; f. trecere, spa-tiü străbătută pe mare. Traverser, v. a. a străbate, trece, pelrun-le prin. Traversier, ère, culj. care străbate, care serveşte a slrăbate. But eau—, nave de s tri bă tu t ü. VI ûle—è > v?,t 1 a u tă ce se ţine la gura apprôpe orisontale. Traversin,m.perniţă lungă, vd. Chant. [tră calcare. Travertin, m. speçia de pe- Travestir, vd. Déguiser. Travestissement, »».stra- -vestire, vd. Déguisement. Travure, f. locü unde este cuina, la navï. Trayon, m. vîrfulü mamelei une! capre etc. Trébuchant, c, culj. care scapătă mergîndü, face unü passü rëü, stă .së cadă. Trébuchement, )n. clëti-natü apprôpe së cadă. Trébucher, v. n. a face unü passü falsü, a nu sï tiné e-cilibrulü, a li së cadă, a càdé. Trébuche!, m. cursă pentru a prinde passerï : mică balançia de precisiune. Tréfiler, v. a. a trece ferrü séü alamă prin machina (filière) câ së lü facă fire. Tréfiler ie, f. fabrică unde se lucredă fire de ferrü, de alamă. [tréfilerie. Tréfileur, m. lucrătoru la Trèfle, m. uă plantă ; una din culorile negre ale căr-tjlorü. [planteï trèfle. Tréflé, ée, cdj. de forma Tréfoncier, m. proprieta-riü de fonduri şi de tréfonds. Tréfonds, m. fonduri carï sunt sub solü, şi carï se pos-sedü caşi solulü. Les fonds et. les --, totù cè possédé cine-va. Treillage, m. aduuătură de stinghie etc-, legate între dîn-sele pentru légane etc. Treiliager, m. cellü cè (ace treillages, vd. )>rec. Treillet, f. léganü de viţă împletită, viţă resëmata de murü. [caiï se încrucéda. Treillis, ni. druge subţiri Treüfisser, v. a. a pune druge subţiri la ce-va. Treize, num. treï-spredece. Treizième, culj. allü treï-spredecilé. Treizièmement, n. instrumenté de împletitü. Tréteau, »•*. buccată de lemnü lungă si strimtă, stin-sihiă. Treuil, m. torclu, cilindri» de lemnü cà së redice greutăţu Trêve, f. suspinsiune de ostilităţi, armistiţiu ; repausü.-. Trévire, f. ma r. funie in-douite. Tri, m. vd. Triage. Triade, f. triade, uniune de treT unităţi, de treï persône. Triage, ni. alegere dintre maï multe lucrurï alesse. Triaiile, f. cărţi de arun-catü (la joeü). Triaires, ni pl. triarï, sol-daţî din allü treilé corpü, din a 3a liniă, in legiunea antică. Triandrie^f. triandrie, classe de plante cu treï staminé. T rianglejm.j/eojji.triănghiii. Triangulaire, adj. triăn-ghiulare, cu trei ănghiurî. Triangulairement, adv. în tri ânghiü. T râangulation^om. formă de tôte operaţiunile neces-sarie pentru redicarea unuï planü. Triangulé, ée, adj. cu treï ănghiurî, divisü în triăngh. Tribomètre, m. instrum. propriü a mësnra intinsila-tea frecariï (la machine) Tribord, m. mur. laturea drépta a naviï plecăndu dela pupe. Faire feu de - et de bâbord, a se servi de tôte mijlôcele. Tribrache, m. tribrachiü, piciorü (de versü) compusü de tre? silabe scurle. Tribu, ni. tribu, divisiune a poporuluï la anticï. Tribulation, f. afflicţiune, adversitate (nenorocire. TRI — 910 — TRI Tribule, f. uă plantă. Tribun, ni. tribunü. Magistratei în Rom a antică însărcinată së conducă interes-sile p porului ; le — militaire, tribunü militare, care avea autoritatea consulilorü, fuj. demagogă. Tribunal, rn. tribunale, ju-ridictiunea magistraţiloru. Tribunal,m. tribunată, sarcina tribunului, durata sa. Tribunef f. tribună, locă deunde vorbescă oratorii. Trîbunitien, enne, adj. tri-buni^iană, de tribunată. Tribut, m. tributu, iinposită, dajdiă. Tributaire, edj. tributare, care plătesce ună tribută. Tricapsulaire,<(n.şi adj. Se dice de muşchii carï sunL cu treï fascie cărnose la uă estre-mitate. Tricher, v.a. şi n. a înşela speciale la jocă, fam. Tricherie, f. înşelăciune. Tricheur, m. euse, f. îu.şe-lătoră mai alessu la jocu. Trichine, f. trichinâ. Trichinose, f. bolă causată de trichinâ. Triclinium, m. tricliniü, sală de măncare cu treï paturi la R. antici. Si tricline. Tricoises, f. pl. cleşti de timplarî, de ferrarî. Tricoler, m. speçiâ de ama-rantû. [danţurî lascive. Tricolets, m. pl. speçiâ de Tricolore, adj. triculoro, în treï culorï. Tricorne» adj. cu treï c r-nurï. Tricot, m. ţessătură împletită, tricot. Tricotage, rn. împletea. Tricoter, v. a. a împleti. Tricoteur, m. euse, f. cellu cè îrnpletesce, machina de împletită. Ga sust. se dice de femeele salariate, carï as-si.stea împle!in du la şedinţele Gonvenţiuniî şi adunanţeloră politice. Trictrac, m. trictrac, jocu de trictrac. Tricycle, rn. triciclu, trâs-surà cu treï rôte. Tridactyle, adj. zool. cu treï degite la fiă-care picioru, Tridefadj. maney. viuă,iute. Tredentj m. trid inie, scep-trulă luî NeptuDă. Tridi, in. a treia di a deca-Tliî republicane. Triduo, rn. eserciţie religiôse carï ţină treï dile. Trièdre, m. şi adj. yeont. triedru, cu treï feçie. Triennal, e, adj. trienale, care ţine, duredă, treï annï. T r ie n n a I i té, f. fu ncţiune allă cuï e.'-erciţiă duredă treï annï. Trienaat, in, triennatû, spa-ţiă de treï anni. Trier, v. a. aaleyeintre maï multe lucrurï ; a distinge. Trieur, m, euse, f. alegëtoru, cellü ce alege. Trifide, adj. but. cu Ireï di-visiunï. Trigame, adj. trigamu, căsătorită de treï orï. Trigamie, f. trigamiă, călătoria de treï orï. TKI 011 — TKI Trigaud, e, adj. şi s. care face usü de relie fineţe, fam. Trigauder, v. n. a face usü (întrebuinţa) de relie fineţe. Trigauderie, f. usü de relie fineţe (şiretlicü), înşelăciune. Trigle, m. unü pesce rnarinü. Triglyplie, m. arch.it. orna-mentü de ordinea dorică. Trigone, adj. cu trei ăn-glriurï. Trigone, m. instrum. pentru a mesura arcurile linie-lorü pe cadranti. Trigonométrie, f. trigonométrie, goniometriă. Trigonométrique, adj. trigonometricü. Trigonométriquement, adv. trigonometricü. Trigynie, f. plantă cu treï pistile. [cu treï laterï. Trilatérr1,e,acf/. trilaterale, Trifatère, m. vd. triangle. Trille, f. Citai, triln), mus. trilü. Speçiâ de cadinţă. Triller, v. n. mus. a adorna cu triluri. Trillion, m. triliune, uă miă de biliunï. [lobule. Trilobé, ée, adj. bot. cu treï Trilogie, f. trilogia, uniune de treï tragedie grece antice. Trimbaler, v. n. a duce peste totü, tîri cu sine, fam. Trimer, n. a merge iute si oslenitü, ămbla fâră folosü, pop. Trimestre, m. trimestru, spaţiu de treï lune. Trimestriel, elle, adj. trimestriale. Trimètre, m. trimetru, speçia de versü iambicü. Tringle, ni. vergea lungă de ferrü ca se susţină lia perdea. Tringler, v. a. f. a fa«e liniă pe unü lemnü cu slora culorată în albü séü rosiü. Trinitaire,»?. trinifariü, re-ligirsü dintr’uă ordine lun-dată pentru redimţiunca , rescu m păra rea, cap ti vi lor ü. Trinité, f. trinitate, treime. Trinôme, mi. alg. trinoinu, cantitate compusă de treï terminï. Trinquart, in. mică nave de pescuitù. f pacliarele. Trinquer, v. n. a bé iovindü Trinquet, m. niar. catartü dinainte la navile cu pinde latine séü triunghiulari. Trinquette, f. mar. vélü, p-lndă trtànghiulare. latină. Trio, ni. mus. trio, compo-siţiune cu treï părţi. Triœcie, f. classe de plante. Triolet, m. mică poemă de optü versurï, mus. treï note. Triomphal, e, adj. triumfale, de triumfü. Triomphalement, adv. triumfale, în triumfü. Triomphant, c, adj. trium-fante, triumfatoriü. Triomphateur, m. Irium-latorü, celü ce portă triumfü. Triomphe, m. triumfü, fuj. victoria, succesü stralucitü. Triompher, v. u. a triumfa, oMiné onorile triumfului. T ripaille, f adunătură de intestine do animali, (tripe!. Tripartite, adj. tripartitü, divisü. împartitü, in treï. Tripartition, f geom. tri-partiţiune, trisecţiune, divi-siune în treï părţi egali. Tripe, f. intestinü de animale. TRI - yjü - TRI Tripe, i'. (de velours) mate-teriă de lănă, imitând catifea. Triperie, f. locü unde se vîndü intestine de animalï. Tripétale, f. bot. cu treï pétale. Tripette, f. micü intestina de animale. Cela ne vaut pas—,acésta nu valéda nimicü, pop- Triphthongue , f. gram. triftongü, silaba de treï vo-calï. [foie. Triphyle, adj. bot. cu treï Tripier,m. ière, f. vindëtorü de intestine de aoimaîï. Triple, adj. triplu, intreitü. Triple-cloche, 1. mus. notă cu treï linie, 1 s din nola négra. Triplement, ad v. in întreit, adaussü pànë la îotreitü. Tripler, v. a. a întrei, adăugi de treï orï: v. n. se intrei. Triplicata, 1. triplicatà, a treia iranscripţiune (copiă). Triplicité, f. calitate întreită, a lucruluï intreitü. Tripoli, >rt. tripoli, pétrà fragile, care servesce la po-litura inetiilelorü. Tripoler, v. a. a curăţi cu tripoli, vd. prec. Tripot, m. casă de joeü, de desordine, rëü frecintată. Tripotage, m. ammesticü neplăcută, necuralü ; intrige Tripotée, f. fam. vd. rossée. Tripoter, v. a. a ammes-lica, strica, atling.î addesé, incatü se nu juaï lia curatü; a intriga. Tripotier, m. ière. f. s. tri-poteur, eusr, care face tripotage. Tripière, adj. zool. trip-terü, cu treï aripe. \_pop- Trique, f. mare bastonü, Trique-balle, m. machina pentru transportü de tnnurï, càrruçia de transportü. Trique-madame, f. uă plantă totü-déuna verde. Şi or pin blanc,petite joubarbe. Triquer, v. a. a alege lemnele. ' Triquet, m. speçiâ de paletă la jocul ü de paume. Triquosses, 1. pl. vd. Tri- coisr’x. Trirème, inar. trireme, galeră la anticï cu treï lopete. Trisaïeul, m. e. f. tată în a treia ascinsiune (tatalü tatălui tatălui). Trisannuel, elle, adj. bot. trisannuale, care ţine treï anni. Trisection, f. geom. trisecţiune, divisiune in treï părţi egalï. Trismégiste, m. şi adj. de treï orï mare. Numele luf Mercuriü egiplénulü séü Hernies; impr. literă de 36 punte. [machina. Trispaste, m. speçiâ de Trisperme, adj. bot. tris-permü, care portă treï grăunţi. [silabü, de treï silabe. Trissyllabe, m. şi adj. tri- T riste, ad j. triste, ellectatü, melancolica ; penibile. Tristement, adv. triste, cu tristiţă, cu întristare. Tristesse, f. tristiţă, întristare. Triterné, ée, adj. bot. tri-ternü, avîndü treï foie asşe-date pe uă petiolă commune. TRO — 913 TRO Triton, m. mith. tritone, deü marinü ; mus. intervalü de treï tonurï întregi. Tritoxyde, »î. a 11 h trei lé ossidü. Triturable, adj. care se pôte tritura, trecu, (sdrobi). Trituration, f. trituratiune, reductiune i**- pulbere fără a lovi, (sdrobire). Triturer, v. a.nfërîmamë-nuntü, i-educe în pulbere, . (sdrobi) tară a lovi. Triumvir, ni. triumvirii, magislratü la R , a cuï putere era împărţita cu douï collegT. I virale. Triumvirat, e. adj. trium- Triumvirat,»?, triumviratu, puterea Iriumviriloru. Triva’ve, adj. cu trei valvule. [fon. Triveîin,vd. Baladin, Fimtf- Triviaire , adj. triviariu. Carrefour—. respinte unde se mărginescfi trei drumuri. Trivial, e, adj. triviale, care eM'* pe tôte straiele, prostü. Trivialement,ad r. în modü triviale, tôrte commune. Trivialité, f. trivialitate, lucru triviale, prostii, mojicü. Troc, m. vd. Echanqr.. Trocantcr, m. anal, apo-lise a femureluî. Trocart, vd. Trois-quarls. T rochaïque,ard. allü | trei lé. ' Troisièmement, adv allü I trei le, în rSndulü allü treilé. ! Trois-six, m. spirtü de 36 j grade. ' Trôle, m. ouvrier ù la—, lucrâtorü de mobile, care ' merge ellü singurü la pră- j vă lie* së le vîndâ. I Trôter, v. a. a duce, preăm-I bla, pretutindine fără neces-| sitate. 1 Trombe, f. trombă, vîrtejü ! de vinMï, maï a'essü pe mare, i Tromblon, ni. mare carabină. Trombone, f. speçiâ de trompetă cu ramure mobilï. Trompe, f. tubü de aramă recurbatü, care servesce la vînătore, trompetă ; trompa. ; Trompe-l'œil, ni. tabelü ! în care sunt represintate o- ! biecte in modü së Iacă il- lusiune. I Tromper, v. a. a înşela. ’ Tromperie, f. înşelăciune. : Trompéter, v. a. a publisa i prin trompetă. 58 TRO - 914 — TROlJ Trompette, f. trompetă; căntătorO cu trompeta. Trompeur, m. euse, f. înşelătorii. Trcmpillon,m .archit. mică boltă. Tronc, m. trunchiü. Tronc^et, m. buştenii mare. Tronçon, m. buccată tăiată maï lungă derătfi lată. Tronçonner, v. a. a tăia în buccăţe lunge. Trône, m. tronü. Ces— s, unulü diu celle 9 corurï aie angerilorü. Trôner, v. n. a sedé pe unü tronü, a domni. Tronqué,^,^//. trunchiatü. Tronquer, v. a. a trunchia. Trop, adv. pré, pré multü. De—, par—, pré multü.i Trop-pfein, m. pré plinü. Ceaa ce escede, intivee, capacitatea unuï vassü. Trope, f. ret. tropà, espres-siune în sensulü figuratü. Trophée, m. tropeü, spolie, (jal'ur!) delà inemiculü în-vinsü. Tropical, e, adj. tropicale, de tropice, fig. lorte caldü. Tropique, rn. tropicü, unulü din -ambele cercurï ale sferei parallèle cu cquatorulü. Tropologique,arf/.figuratü. Troquer, vd. échanger. Troquetar, m. euse, f. neguţătorii de schimbü, vd. échangiste. Trot, m. (pron. tro), trapëtü, trepătfi, mersulü naturale, puçinü iute, allü calluluï etc. Trotte, 1'. spaçiü de drumü, pop. Trotte-menu, adv. nevar. care merge iute şi cu p*?î mici (despre cat). Trotter, v. n. a merge în trépëtü, vd. trot. Trotteur, m. calü lormatü së nu mérgâ decàtü trépëtü. Trottin, m. micü servitorü (feciorü). Trottiner, v. n. a merge unü trépëtü scurtü. Trottoir, m. trepidorü, drumü pentru individl pe jeosü (trotoarü). Trou, m. dischisură, cavitate, escavaţiune, gaură. Trou-madame, m. speçiâ de joeü. Troubadour, ni. truba-durü, poetü allü limbei d'oc, fsecl. XI—XIII)} pecăndu trouvère, poetü allü lim-beï d’oiï. Trouble, m. turburare, desordine. La pl. resvrătire. Trouble, adj. turbure. Voir —, a nu vedé clarü. Trouble, m. s. truble, undiţă mică. Troubleau, m. micü truble. Troubüe-fête, m. nevar. importunü, cart* turbură buc-curià, strică veselia, plăcerile. Troubler, v. a. a turbura, nelinisci. Trouée, f. dischisură in desimea unuï lemnü, dispică-tură, crepătură. Trouer, v. a. a perfora, găuri. Troupe, 1. trupă, nurnërü de individ! strinşi, adunaţi. Troupeau, m. turmă, trupă de animal! domestice crescute la unü locü^; fiy. mulţime iar - 015 — ri;,v Troupier, »i. soldatü, pop. Trousse, ï. fasciclu de lucrurï !egate la unü locü ; legătură. Aux trousses, in urmărirea. Troussée, é<\adj. cu vesti mintele redicate, sumese, bien-trousse, biue lacutü. Troussé à la diable, rëü ordinatü, rëü assedatü. Trousseau, m. mică legătură de lucrurï. Vesti minte etc. cé se d;i noueï măritate. T rousse-étr iers,vd./»or-te-élrierr. Trousse-galant, vd. Cho-lêra-morbus. T rousse-queue, m. nevar. currea ce trece pe spatele caluluï. Troussequin, m. buccată de lemnü Inderëtulü seleï. Trousser, v. a. a iudoui, redica ceaa cé -stă suspinsü, (atirna), sumete. Se—, a sï su mete,red i ca,h ai na. - Trou s-ser une affaire, a espedia repede uă afl'acere,—bagage, a pleca subitü, de-uădală. Troussis, m. cută la ro-chiă, cà së devină maï scurtă. Trouvable, adj. care se pôte gë^si. Trouvaille, 1'. lucru gëssitü din fericire. Trouver, v. a. a gëssi, afla, întilni, discopperi, inventa. Trouvère, ni. vd. Troubadour. Truand, e, vd. Fainéant. Truandaille, f. cerşetorirne. Truander, v. n. a cerşe--tori Truanderie, f. cerşeloriă. Truble, f. vd. trouble. Trubleau, ni. micü truble. Truc, m. secretü. Avoir le —, a fi subţire, delicatü. Truc, m. s. truck, carruçia, vagon ü de transportü. Trucheman, truchement, tàlmaciü, vd. Interpréta. Trucher, v. n. a cerşi de lenevîă, vech. pop. Trucheur, m. euse. f. cerşetorii din lenevià, vech. pop. Truelle, 1. mistriă. Truellée, f. câtü se pôte lua cu mistria. True1lette,f. rnică mistria. Truffe, f. trulla, speçiâ de bureţi fôrte perlumatï. Truffer, v. a. a pune la ce-va truffes, vd. prec. Trufferie,f. vd.Tromperie. Truffeur, rn. vd. Trompeur. Truffière, f. păminiu unde se gëssesce truffe, vd. vb. Truie, f. feminină delà i*h-malorü (scrôfa). Trui4e,f. ştiucă,—saumonée, cea cu carnea roşiă. Truité, ée, adj. însemnatü cu pete roşiatice, precum ştiuca. Truiton, m. mică ştiucă. Trumeau, m. spaüulü murului între doue ferestre, o-glinda care occupa acestui spaţiu ; glesna bouulur: Tsar, m. T/.aru (Coşare), împeratorulü RussiHoru. Tu, pron. pers. tu. Tuable, adj. bunü de om-moritü (de animaiî). Tuant, e, adj. (care le orn-moră), fatigante, ostenitorii!. Tu aufem, m. pun tulü ea-sinţiale allü un<îï afluc<;rï hm — y-K» — iu; (espressiune latiuă, ta inse). Tube, tubü, ţevă. [buliţă. T ubercule,//i.tuberculă,bu- Tuberculeuxj euse, adj. 1uberculo.su, cu bubuliţe. Tubéreuse, f. uă planta cu flori albe forte odoranţi. Tubérosité, f. mică ’inflă-tură. Tu«9ulé, ée, adj. care este cu unu tubü, garnif.u de uă ţevă. j Tubuleux, euse, adj. tubu-lo.su, in formă de tubü, de ţevă. Tubulure, I. chem. dischi-sură la apparats propria së priimésca unü tubü. Tudesque, m. adj. Se dice di* limba (iermanilorü. Tuer, v. a. a uccide, ommori. Tuerie, f. vd. Carnayc. à Tue-tête, loc. adv. crier à —, a striga se dora pe cine-va capulü, din tôte puterile. Tueur, m. uccissorü, om-moritorü ; fiy. vd. brcteur. Tuf, m. pămintu petrosü. Tufier, ère, adj. de natura pâmïntuluï petrosü. Tuile, f. olană. Tuileau, m. olană spartă. Tuâïerie, f. locü unde se facü olane. Les tuileries, p.datulü suveranului la Paris. Tuilier, m. cellü cê face o- Tulipe, 1‘. lalea. flune. Tulipier, m. unù (Vumosü arbure americanü, [dentelă. Tuile, m. tulü, speçiâ de Tuméfaction, i. med. tu-iwôre, iaflătură. Tuméfier, v. a. med. a in-lla, pue. nsit. Tumeur,t tumôre, infMturà. Tumulaire, adj. tumulare, de mormintu. % Tumulte, m. tumultü, sgo-motü, turburare, (invălmă-séla). Tumultuaire, adj. sgomo-tosü, turburosu,cu tumultü. Tumultuairement, adj. sgoinotosü, cu agitaţiune. Tumultueusement, adv. cu tumultü, cu desordine. Tumultueux, eus/’, adj. sgom. tosü, plinü de turburare. care se face cu tumultü. Tumulus, m. tumulü, construcţiune couică de petre d’assupra sepulturelorü, la ant. fnică, peliculă. Tunicetle, 1. but. mică tu- Tunique,f.tunică, vestirnintil pentru d’assupra, la anticï ; bot. peliculă, invelisiü. Tunique, ce*, adj. b >1. cop-peritü cu maï multe pelicule. Tunnel, m. tunelü, locü de trecere subterranü. Turban, m. turbanü. Turbine, f. hidr. rôta in e-liciü, care printr'unü cur-rinte de apă mişcă machina. Turbiné, ée, adj. in formă deconü revei sü (resturnatü). Turbinelie, f. nat. testa-ceü univalvü. Turbinite, ï. turbinila, co-quilă fossile de formă spirale. Turbot, m. unü pesce marinü. Turbotière, f. vassü de cupru pentru fertü pesce, vd. prec. Turbotin, m. micü turbot. Turbulemment, adv. turbur atü. TUT — 917 — TVP Turbulence, F. turbulinţă, viuiciune sgomotôsa şi des-ordinată. spiritü de turbu-rare. Turbulenij <\ udj. turbu- | linte, lurburăloriu. de de-sordiue. [turcü. ! TurCf turque, adj şi m. Turcie, I'. înălţătură de pamîntü, c;'i së oppréscâ inun-datiunile uneV parle. Trrelure, f. refrînü de cântü. U^it. în c'est toujours 1 la même—. è necontenit.fi a-celaşi lucru. Turf, m. (on-l.) locü unde se faeü alergări de caï. Turgescence, f. inflătură. Turgescent, e, adj. tur-geseinte, care se înfla, înflatü. TurSupin, »i. actorü de ve- ; chiele comedie, des farces. Turlupinade, i. reü joeü , de vorbe, rea glumă. Turlupiner, v. n. a face rele jocurï de vorbe, rele ^ lu ine. Turnep, m. s. turneps (engl.), speçiâ de verdisôre ; pentru animalï. Turpitude, f.vd.Ignominie. 1 Turquet, m. căne micü; varietate de frumentü. ! Turquette,f.uămică plantă. 1 Turquin, m. uă marmure, bleu—, albastru închisü. Turquoise, f. petră albastră, cea mai preţiosă din petrele o;»ace. Le —, albastrul ü. TussiUage, m. uă plantă. Tute, l. speçiă de cratiţă l pentru topitil metale. j Tutélaire, adj. care ţine , sub péda,sub protecţiunea, sa. I Tutelle, f. tutehl, autoritate assupra persôneï şi a\ eriî minorului, protecţi"ne. Tuteur, rn. tricc, f. tutorii, epitropü ; protectorü. Tiitie, f. s. tuthie. tutia, unii ossidü de zinc.ü. Tutoiement, tutoiment , m. vorbire prin tu, toi. (tu-tuire). [fu,/oi, (tutui) Tutoyer, v. a. a vorbi prin Tutoyeur, m. euse, f. cellü cè vorbesce cu tu, toi. Tutti, m. pl. mus. tôte instrum in tele uneî orchestre. Tuyau,m.tubu, canale (ţevă). Tuyères f. dischisură unuï cuptorü destinată së prii-méscà tubulü. Tympan, m. timpanü; membrană a condiissuluï audilivû. Tympaniser, v. a. ;i face pe cine-va de rîsü. Tympanite, t. Inflătura ab-domeluï prin gase accumu-late. Tympanon, m. mut. speçiâ de instrum. cu fire de ar;imă. Type, m. tipü, modelü. figură originale, caraeterü o-rigiinle. Typhoïde, adj. de caracte-rulü morbuluï typhus. Typ 1ms, m. med. friguri continuï şi contagiôse. tifos. Typique, adj. tipicii : simbolicii. alegoricü. Typographe, m.tipografü. Typographie, {.tipografia. Typographique, adj. tipograficii, de tipogratiă. Typographiquement , adv. tipograficii, precum tipograf iï. Typolithes, f. pl. impres- l’LT — 918 — IN siunc.i corpurilorü organisa t»_* assupra petrelorü. Tyran, m. tiranü, usurpa-torü n IJ il puleriï suverane, principe crudü şi nedreptü. Tyranneau, rn. tiran ü subalternii. fam. Tyrannicide, adj. şi sust. care uccide unü tiranü. Tyrannie, f. tiraniă, domnia uzurpata, illégale; gu- bernü crudü .şi nedreptü, putere oppressivă şi violinte. Tyrannique, adj. tiranicü. Tyranniquement, adv: in modü tiranicü. [cu tiraniă. Tyranniser, v. a. a tracta Tyrolienne, I'. tirolianâ, cantü séü dantü din Tyrolü. Tzar, vd. Tsar. Tzar ine, f. cesarinà, impe-ratricea Hussielorü. XJ U, in. u, a cincia vocale. Ubîquiste, m. doctorü de teologiă, care nu era allătu-ratü la niciuă casă particulariă. Ubiquitaire, m. membru dintr’uă sectă protestante. „ Ubiquité, f. ubicitate, starea celluï cé este pretutindine. Udoniètre, m. instrum. pentru mësura cantităţi! de plouiă, care cade intr’unu loc. Uhlan, m. s. hulau, ulanü. Ukase, m. ukasü, edictü allü imperatorului Ru.ssielorü. Ulcération, ï. ulceraţiune, bubă, ulcerü superficiale. Ulcère, m. ulcerü, soluţiuue de continui ta fe in càrnurï (bubă). Ulcérer, v. a. med. a ulcera, produce unü ulcerü." Ulcéreux, euse, adj. med. ulcerosü,copperitü d«; ulcere. Uléma, m. ulema, doctorü allü legiï la Turci Uligineux, euse, adj. forte umedü, vd. marécageux. Ulmaire; f. uă plantă dissă şi rvine-di's-prés. Ultérieur, e,udj. ulteriorü, de dincolo, opp. citérieur. Ultérieurement, adx. ul-teriurü, peste acésta, poste-riorù. Ultième, adj. s. ultime, ul-timü, delà urmă. Ultimatum , m. ultimatü, ultimele condiţiuni şi nere-vocabilï, cè se stabilescü intr’unü tractatiï;ultima vorbă. Ultra, m. ultra, cssageratü in opininnil» lie politice. Ultramontaii., c. adj. ultra ni on tan ü, siluatü dincolo de Alpi.»Se dice de doctrinele oppuse inassimelorü Bisericeï anglicaue. Ultramontanisme, m. ul-tramontanismü, doctrina de puterea absolută a Papeï. Ultrarévolutionnaire , adj. şi s. revoluţionari es-ces.sivü. Ultra-royaliste, m. păr-ténü essageratü allü puteriï i regali. ; Umble, umbre, (pron. on-ble, onbrej, pesce, somnü. j Şi ombre. Un, e. adj. unü, singurü, u-! nicü. Sust. m. unulü. l'NI - **19 UNI Unanime, adj. uuanimu, de învoinţă commune.- Unanimement, adv. unanimii, într’uă voce, in in-voinţa generale. Unanimité, f. unanimitate, conformitate de sinliiïiinte. Unau, m. unû patrupedă c.ue se mişcă fôrte încetü. Unciale, udj. f. vd. onciale. Unciforme, adj. uncifor-me, in tonna de cărligu. Unguicuié, ée, udj. cu un- i ghie.^ Unguis, m. anat. ossü lacrimale. Uni, ic, adj. simplu, egale, fără asperităţi, şessă ; uniforme. Unicapsulaire, adj. bot. unicapsulare, cu uă singură cap.sulă. Unicolore, adj. uniculorû, de uă singură culôre. Unième, adj. Nurnërü ordinale usit. cu numerele 20, | .'ţ0 etc. Le vingt-uniètne, | allă 21-lea etc. j Unièmement, adv. Usilatü ( cu acelleaşî numere, caşi JJ-niènie, vd. vb. Uniflore, adj. bol. unifloru, cu uă singură flore. Uniforme, adj. uniforme, totü-déuna egale, assemine, , fără varietate. Sust. m. u- | nifonnl, vestimintu militare, j Uniformément, adv. uni- | lorme, într’uă singură formă. Uniformiser, v. a. a face | se liă uniforme. Uniformité, f. uniformitate, , calitatea lucruluî care este intr’uă singură formă. Unilatéral, e, adj. unila- ! lerale. De contracte carî nu obligă decătu pe una din i părţi. [ment. j Uniment, adv. vd. ximple-| Union, f. uniune, junţiune I strinsă, unire, legătură. | Unipersonnel, elle, adj. I gram. unipersouale. Unipersonnetlement , adv. c;< verbulu unipersonale. Unique, adj. unică, esclu-sivă, numaï şi numaï; stra-vagante. Unir, v. a a uni, lega; a face egale, şessă ; a poli. Unisexuel, ele, adj. uni-sessuale , de unu singură sessă. ; Unisson, m. uuissonă. Ac-j* cordă de ma* multe vocï i séù instrumin'j , care nu I face së se audă decătu uă I singură voce. Unitaire, adj. şi sust. uni-tariu. Seci ră c.ire recun-nôsce uă zură personă in DuinnedcQ. Unité, f urit. unitate, u-nime. Unitive, ad j. f. uuilivă, care unesce prin purulü amorü. Vie—, vieţă uniţi vă. Univalve, adj. nat. uni-valvu, a cuï coquilă este compusă de uă singura buc-cală. Univers, m. universu, mun-dulü întregă; fig. dominiü. Universaliser, v. a. a face universale, généralisa, neol. Universalité, f. universalitate, generalitate, totale. Universel, e/le, adj. universale, generale. Les uni- URC - 920 — oersaux, ideele generali, abstracţiuni ; ceaa cè possedü în comune individii de a-ceaaşî speçiâ. Universellement, adv. u-niversale,vd. Généralement. Universitaire, adj. universitarii!, de universitate. Université, t. universitate, corpul ü professorale.—L'u-niversilé de Paris, constitui! a de Fil. Augustü în 1820 cu numerose prerogative, a dalu nascere, prin decret, din 1808 şi 1814, Universităţii francese, l’Université de France, centrulü învètâmîn-tuluî publicü.pusâ sub direcţiunea ministrului de instr. şi divisa in Académies, administrate fiă-care de unu lectorü, recteur. Univocation, f. scolast. u-nivocaţiune, vd. urm. Univoque, adj. uuivocü. Se dice in scolastică denuminî, carï se applică în acell’aşî sensu la mai multe lucruri. Upas, m. arbure de lava cu succulü forte veninosü. Ura ne, uranium, m. chem. uraniu, metalü cenusiü in-cliisü. Uranographie, f. descripţiunea cerului, [nograficii. Uranogr aphique, adj.uvw- Uranoscope, m. unü pesce marinü. Uranus, m. planeta Uranü. Urate, m. chem. uă sare. Urbain, e,adj. urbanü, dela orasiü. [vilitate, politeţă. Urbanité, f. urbanitate, ci- Urcéole, f. bot. organü în formă de scgiabü Urcéolé, ée, adj. bot. inflatu în formă de sghiabfi. Ure, m. s. unis, taurü sëlbaticü , aurochs, taureau sau »aç/e. Urée, f. uă substanţă. Urétère, m. unulü din ca-ualile rënuncliilorü. Urétérite, f. de med. ure-terită. Urètre, f. a nat. uretră. Urétrite* inflamaţiunca ure-trcï. Urgence, f. urginţă, grabă. Urgent, e,adj. urginte, grab-nicü. Uomp. pressant. Urinaire, adj. urinariü. Urinai, e, adj. urinale. Urine, f. urină. Urique,ad/.c/u*»i.unü acidü. Urne, f. urnă, vassü anticü pentru cenuşea repausaţilonî. Ursin, m. speçiâ de locă. Urson, m. unü ariciü amer. Ursuline, f. religioşi din ordinea sântului Ursule. Urticaire, 1. med. urticariâ, erupţiune cutaneă care sé-mënâ cu intepëture de -ur-dicâ. Urtication, f. med. speçiâ de flagelatiune cu urdice, cà së producă irritaţiunea pei il. Urticé, ée, adj. de speçiâ urdiceï, care sémëna cu ur-dica. Us, m. pl. (pron. us), dati-nele uneï tërre. Comp. m-sayes. Us, (terminat, lat.) Savant en —, eruditü in iis, in latl-nesce. Usage, m. usü, practică prii-mită, obicînuinţă, obiceiü. Usager, m. cel’ü cè are — 021 - V/A dreptulü së se servésca cu I unele lemne din pădure, séü I cu -unele păsiunî. Usance, f. usü prii mi tü, ter-minü de 30 dile la poliţe. Usant,e,adj. care are dreptü së Iacă usü (mtrebuinţede). Usé,t e, adj. deterioratüj strica tü prin usüjl'recatü, vechiü. Usé, m. usü (întrebuinţare), durata unuï lucru de care i cine-va se servesce. I User, v. n. a l'ace usü (intre- , buinţa),se servi de; v. a. a deteriora, strica prin usü, I diniinui frecăndu, învechi, j User, tn. vd. Usé. Usine,f. sfabilimentü unde se lucrédà ferra rie, sticlărie etc. Usité,èe, adj. usitatu, intre-buintatü. Ustensile , m. uneltă de cuină, de casă etc. Ustion, l. m d. ustiune, ardere ; chem. calcinaţiune. Usucupion, f. usucapiune, modü de a căştiga prin possessiune, prin usü etc. Usuel, elle, adj. usuale, de care se servesce cine-va totü-déuna, de obiceiü. Usuellement, adv. usuale, de ordinariü, obicïnuitü. Usufructuaire, adj. care dă numaï facultatea de a se buccura de venitulü. Usufruit,»*. uîuIü venitului. Usufruitier, tn. ière f. care possédé numaï venitulü. Usuraire, adj. usurariu, unde este usură, dobîndă nelegitimă. Usurier,m.ière, f. usurariü, cellü cè iea dobîndă illegale. Usurpateur, m. trice, f. usurpatorü, care iea lâră dreptü. Usurpation, f. usurpuţiunc. Usurper, v. a. a usurpa, lua în possessiune prin violinţă, prin înşelăciune, fără meritü. Ut, m. prima notă a gammeï. Utensiie, vd. ustensile. Utérin, e, adj. şi sust. ute-rinü, din aceaaşî mamă, dérü nu din acell’aşî tată. Utile, adj. utile, folositoriü, sust. rn. utilele. Utilement, adj. utile, cu u-tilitate, cu folosi». Utiliser, v. a. a capëta utilitate din, a întrebuinţa. Utilitaire, adj. fii. utilitarii), unde utilitatea este .^dmi-să cà principiü şi scopü, neuf.. Utilité, f. utilitate, folosü. Utopie, f. utopia, chiniera. Planü de gubernü imagina-1*1 ü, unde totulü este regulatü pentru cellü maïinaltü bine. Utopiste, m. utopistü. Utriculaire, adj. bot. utri-culare, în formă de utre s. burdufii. Utricule,f. bot. utriclu (micü burdulu). Utriforme, adj. în forma utruluï (burdufuluï). Uvaire, adj. bot. în forma uneï grape de struguri. Uvée, f. membrana uveă, a treia tunică a ochiuluï. Uvette, f. uă plantă coni-l'eră. Uvule, f. vd. Luette. Uvulite, f. med. uvuljtr, in-flamrnatiunea berigateï. Uzifur, m. cinabarü artificiale. Y AC — 922 — VAI "V V, ut. v. una din consun an li. Va,i nipérat. delà aller,mergi. Ca, adv. fia, me învoiescü. Vacai. ie, f. vacanţă, vaca-ţiune. Vacant, e, adj. vacante : ju-rispr. nereclamatü. Vacarme, m. tumultü, mare sgomotü ; cia more publică. Vacation,f. vacaţiune, timpü cê lia persôua publică consumă pentru uă affacere. Pl. onorarie, salariu, plată. Vaccin, m. succü cè vine delà vace, şi care se înocu-léda (alloesce), cà së préserve (nu probată) de morbul ü versată. Vaccinable, adj. vaccina-bile, care pôte fi vaccinatü. Vaccinateur, m. vaccina-torü. Vaccination, f. vacciua-ţiune, altoire (de vërsatü). Vaccine', f. vaccină. AJorhü particulare vacelorü, şi care se inoculéda ômenilorü cà preservativü(>m de creÿiUü) contra vërsatü. Yacciner, v. a. a vaccina, altoi contra vërsatü. Vache, f. vacă ;—à lait, persôna s. lucru, de care se fo-losesce dae-va continuitü. Vacher, ni. ère, f. pëditorü de vace. Vacherie, f. staulü de vace. Vacillant,e,vd. Chancelant. Vacillation, f. clètinare, nesiguranţă, irresoluţiune. Vaciller, v. n. vd. Chanceler. Vacuité, 1. starea unui lucru deserlü, neimplutü. Vade, 1. missă, ceaa cè pune cine-va la joeü. Vademanque, f. diminu-ţiunea averii uneïcase, vech. Vade-mecum, m. ceaa cè duce cine-va de ordinariü cu sine. [navï. Vadrouille, f. mătură de Va-et-vient , ni. nevar. partea machine! care merge şi revine delà unü puntü la altulü ; mişcare alternativă. Vagabond, e, adj. vaga-bundü. [bunditü- Vagabondage, m. vaga- Vagabonder, v. n. a va-gabundi, ămbla rëtâcitü. Vagin, ni. t. vagină. Vagir, v. n. u se văila. Vagissement, ni. vaetü, slrigatü allü copiilorü miel. Vagistas, f. vd. vasistas. Vagon, wagon, m. vagon, trăssură de cale ferrată. Vague, ad j. vagü, nedefinitü, fără margini defipte. Terres — , pàmîntü vagü, neculti-vatü. Vague, f. valü, lamă de apă agitată, séü redicalăde vintü. Vaguement, adv. în modü vagü, nedelinitü, nehotaritü. Vaguemestre, ni. officia-riü însàrcinatü cu îngrijirea equipagelorü militari. Vaguer, v. n. a rëtâci. Vaguesse, f. pict. culoritü usioriü, delicatü. Vaigrer, v. a. a căptuşi na-1 vea cu scânduri. VA t. — U23 - VAL Vaigres, f. pl. scamlurï de captusitu navea. Vaillamment, adv. cu va-Jinţă, cu vitftjiă. Vaillance, t’. valinţă, vitejia. Vaillant, e, adj. valinte, vi-tédiï. Vaillant, m. foudulü 'averiï cè possède cine-va ; adv. in valôre. * Vai lantise, I'. acţiuue de valinţă, faptă de vitejia. Vaille que vaille, lue. adv. lia cè ar li, la tôta intim-plartia. Vain, e, adj. vauü, inutile. Vaincre, v. a. a învinge, birui, p. p. vaincu, e, in-vinsü, biruitü. Vainement, adv. in vanü, in desertü, Hn dadarü). Vainqueur, m. şi adj. m. vingëtorü, victorü, biruitorü. Vaîrt m. vd. fourrure, vech. Vairon, m. de culôre necon-stante, care se schimba. Vaisseau, m. nave, vassü, corabiă; anat. vassü, vină. Vaisselle, f. vasse, farfurie etc. de niésâ. Celle de argintü sunt vaisselle pluie. Val, vd. Vallée, vech. Par monts et par vaux, in tôte părţile. Valable, adj. valabile, admisibilele priimitü,(in just.). Valablement, adv.valabile. Valence, t. portocală span. Valenciennes, f. dentela făcută Ja Valenciennes. Valériane , f. valeriană, plantă medicinale. Valet, ni servitorü, fecior ü. Valetage, m. servitü de valet, de feeiorü, servilismü. | Valetaille, f. trupă de va-| leţî,de feciori (prin despretü). Valeter, v. n. a avé assidui-tate jéosà şi servile către cine-va (a slugări). Valétudinaire,\d.)naladif. Valeur, f. valôre, pretü. Valeur, f. vd. Vaillance. Valeureusement , udv. valorosü, cu valôre, curu-giosü. Valeureux, euse, udj. valorosü. valinte, vitédü. Valhalla, m. vaJhalla. Para-disü la vecJ.ii Scandinavi. Validation, f. jur. valida-ţiune, implinitulü forinalită-ţilorucerute pentru unü actü. Valide, vd. Valable. [ment. Validement, vd. vulable- Valider, v. a. a valida, face validü, valabile. Validité, f. validitate, calitatea lucrului validü. Valise, I. génta. Va'laire, udj. Couronne—, coronă cè se da, la Roma, celluï cé trecusse primulü peste fortilicaţ. ineiniculuï. Vallée, f. vale/ Vallon, m. mică vale. Valoir, v. n. şi a. a vala, avé unü pretü, avé unü meritü ; a procura; a li eg.ile | cu. Faire—, a lăuda meritul ü, valôrea unui lucru. Vaille que vaille, nicï bine nicï rëü, de mijlocü. Ad valorem, lat. după valôrea lucrurilorü (la vamă). Valse, f. joculü valsü. Valser, y. n. a juca valsü. Valseur, m. euse, f. care jocă valsü. Value, f. usit. in plus la—„ VAN - \m — VAR >. (dus-value, escedinte de va lôr o. Valve} 1'. valvă, valvulă, co-qnilă ; bol. buccăţî cari for-médâ unü pericarpü secü. Valvule | f. valvulă, mică valvă, cuta membranôsa y inimeï, vinelorü etc. Vampirey m. vd. fiereuunt. Van, m. vinturătoie Vanadium, m. chem. vanadiu, corpü simplu. Vandale, rn. vandalii, ine-micüallüartilorü,luminelorü. Vandalisme^», vandalismu. .sistema cellorü cé sunt i-n01 nicï aï erudiţiuni . Vandoise, f. unü pesce. Vanesse, f. unü lluturü. Vanille, f. vanilă (vanilia), plantă messie. Vd. şi hélin-troyte. Vaniiler, w. vd. pvec. Vanité, f. vanitate, deşertăciune, lucrurï inutilï. Vaniteux, euse, adj. şi sust. vanitosü, avindü uă vanitate puerile şi risibile, fam. Vanne, f. oppritore de apă. Vanneau, m. passëre càlë-tôre. [vinturalôrea. Vanner, v. a. a curăţi cu Vannerie, f. meseria vîn-turâtoruluï. Van nette, f. cosiü câ së vînture ovëdulü. Vanneur, m. vinturătord. Vannier, m. cellü cè face vînturăforî, cosiurï etc. Vantai?, m. Canatü de fe-réstrà. de uşiă. Vantard, e. adj. si s. lău-dàrosü. Vanter, v. u. a lăuda. Se —, a se vanila. se lăuda. Vanterie, i. vană lau la, ce sï face cine-va singuiü. Va-nu-pieds, ni. cerşetorii. Vapeur, 1. vapôre, aburü. Vaporeux, euse. uilj. ya-porosü, aburosü. Vaporisation, f. prefacerea liciduluï in vapôie. a-burélà. Vaporiser, v. a. a face së trëca în vapôre, în abun Vaq uer*, v. n. a ti vacante, li in vacanţă,— de, s. —a 6e occu/a de, se applica la. Varaigne, f. dischisuià pe unde apa mării intră in primulü reservoriü al lu u-neï matiţe sărate 1marais sal ard j. Varangue, f. mar. grinda la uă nave care ţine de par-j tea transversale. I Vare, varre, m.mesura spaniol. puçinü maï mică decât ü metrulü. Varech, m. s. varec. plante marine s. alte sferimăture aruncate pe tërmü. Varenne, f. cămpiă necultivată. Vereuse, I1. blusă scurtă. Variabilité, f. variabil itate, disposiţiune naturale de u varia, de u se schimba. Variable, adj. variabile, schimbatoiiü. Variant, r, adj. variante, variabile. Variante, f. variante. Si* dice de diverse lecţiunî séü versiuni ale unuï testü. Variation , f. variatirne, schimbare. Mus. ornaminte assupra unuï càntü, allü cuï fundü melodicü subside priu VAS — 'J25 — VKAl Ire schimbările 1 é se l'acü. Varice, f med. varice, tu-niôre,inflătură,produssă prin dilaîaţiunea vinelorü. Varâce te, f. vërsatü mă-numü (bôla). Varicocèle, m. tumôre de varice, \d. vorba, jjuritü. Varié, ce. udj. va ri a tu. lè-Varier, v. a. a varia, diversifica, lace sè liiă feluritü. Variété, l‘. varietate, diversitate ; p/ aiiiu.esticurï. /ie Varîetur, lat. tse un s schimbe . Se dice de pre-cauţiunile ré iea justiţia. c;i së prevină schimbările, cè s’ar ü puté lace unuï aciü. Variole, f. vd. Vérole. Variolé, è\ udj. grindinatü, ciupitü (de vërsaîü'. Varioficgue, atli. vari lieu, de variole, vd. vorba. Variarum, ni. loi. Se dice de classiciï lalinï s. "recî. imprimaţi in Ollanda cu notele mai multorü coin- 1 rn ntatorï.^ Variqtseux, euse. adj. va-ricosü, allectaU'i de v ri ce, vd. vorba. f vd. paye. Varlet, m. liiü de cavalerw, Varlope, 1. mare teslă. Vasculaire, udj. s. vascu-Imx, case, o.uat. vasculare, care se referesce la vasse, la vine, J'onnatü de vasse. Vase, C nomolü in fundulü mării, lacurilorü etc. Vaseux, euse, udj. nomo-losù. [de salină. Vasière, f. mare bassin ü Vasistas, m. mică dischisură, gémü în uşă, in forés! ră. Vassal, t\ adj. care ţine de domnulü feudale din causa unuï feudü, vassale, vassal direct , pecăDdu vasseur, arrière-vassal, vassalele u-nuï domnü care şi e 11 u era vassale. Les y rund s vassaux tinea directü de revoie Kran-cieï. Vasselage, m. vassalitate,. condiţiune. stare, de vassale. Vaste, adj. vastü, fôrte in-tinsü. Vatican, m. vuticanü, pala-tulü papei, rne-orï curtea Romeï. Va-tout, ut. Jouer son--, a juca toţi b i n i ï, cè are cine-va înaintea sa la joeü. à Vau-de-route, adv. pre-cipitatü si in u. autorü de vaudeville. à Vau-I ’eau, loc. adv. urmând ü cursulü apeï. Vaurien, m. vd. Fainéant. Vautour, m. \u!ture. Vautrait, m. echi|agiü de vînătore pentru mistreţi. Vautre, m. rănî pentru \ï-nătore de urşi şi de mistreţi. se Vautrer, v. r. a se cu-fVnda în nomolü (noroiü). Vauxhall, m. grădină pu-J blică avindü sală de con-certü etc. | Vayvodat, m. >oivodatü. Vayvode, m. voivodü. 1 Veau, m. viţel ü. currea de i viţel ü. VEI - 926 — VEL Vecteur, m. «sir. vectorii, raxjon —, rada dussă delà Sôre la uă planetă s. cometă ; rada dussă din cen-trulü uneï planete la unü satelit ü. Véda, m. veda. Curte sacră a Indianihrü. . Vedette, t. vedetă, sentinelă de călări. Végétable, adj. vegetabile, care vegetédâ, care pôte vegeta . Végétal, m. vegetale, alburii şi plantele. Végétal, e, adj. vegetale, care se i'eferesce Ja vegetali, care provine din vegetali. Végétant, e, adj. vegetante. Végétatif} ive, adj. vegeta ti vü, care la re së vogetede, care este in vegetaţiune. Végétation, f. vegetaţiune. Vegelalile in genere. Végéter, v. a. a vegeta, cresce şi se nutri, vorbindude plante ; fig. a trăi în stare de slăbiciune înţele^suale. ! Véhémence, f. ve.'inintă, mişcare forte şi repede. Véhément, e,adj. veeminte, iute, plinü de focn. VéhÉmentement,a h veeminte, lôrte tire, cu iuţelă. Véhicule, ni. ceaa cê ser-vcsee a conduce, a trans-I orta; verï-cè trăssură, fam. Veille, f. veghian*, absinţă de somnü nôplea (maï ales pl.) fig. mare şi j’orte applica-ţiune. Veüfée, f. vigiliă, vegliiare în commune de mai mulţi. Veiller, v. n. a veghia, se absţine delà sonmü, sta de-steptü. Veilleur,m. veghiăjoru, cellü cé stă desteptü. nu dôrme. Veilleuse, f. mică lampă care arde nôptea în cameră. Veillottei t. căpiţă de fînü. Veine, f. vînă. [vine. Veiné, ée, adj. care este cu Veiner, v. a. « imita vinele marmuriî, lemnului Veineux, euse, adj. vinosü. Veinule, f. anat. mică vină, vassü capilare. Vélar, rn. vd. Tortelb1. Vélaut, m. st rigă tü ca sces-cite cănii, i Velche, m. vd. welche. Vêler, v. n a nasce (de uă i vacă). Vélin, m. velinü. pele pre-i parată mai subţire şi ma! lină decătu pergarnentulu. Papier —, chărtiă velină, care imită albétu şi lustrulü velinului. Véüneuse, 1. aceaa cart* fabrică dentela, vélin, de Alen-çon. * Vélites, ni. pl. veliţi, pe-destri. usiorï la K. anlicï; corpü de vinelor i franc, sub imperiü. Véléité, f. voluntate, voinţă, slabă şi fără ellectü. Véloce, adj. astr. repede. De mişcarea uueï planete. Vélocifère, f. velocilerü, trăssură uşioriă şi repede. Vélocipède, m. velocipedü. Vélocité, f. velocitate, iutélâ. Velours, m. catifea. Velouté, ée, adj. cu florï, cu ornaminte d^ catifei, fig. dulce şi môle. VKN - 921 — Velouter, v. a. a da appa- 1 rinţa catileleï. ' Veltage, m. mesura cu velte. Velte, T. vechiă mësura pentru licidï, 0 pintes s. 71 2 li fri. j velte. Velter, v. a. a mésura cu Velteur, m. inësuratorü cu velte. Velu, ue, adj. velatü, cop-peritü cu perï. JVu se dice de përulü capului, nicï de barbă. Venaison, m. carne de animait ferôse séü roşie. Vénal, e, adj. venale, care se vinde, care se pôte vinde. Vénalement, adv. venale, prin vindere. Vénalité, 1'. venalitate, calitatea lucrului de vindere. Venant, m. şi adj. m. care vine, bienvenant, e,care cresce bine. .A tout—, primu'uî venitü. Vendable, adj. vindibile, care se pôte vinde. Vendange, f. culessulü vie-lorfi. Vendangeoir, m. locü nude se depunü strugurii culeşi. Vendangeoire, 1. panerü pentru strugurï la culessü. Vendanger, v. a. a culege strugurii, face culessulü vieï. Vendangeur, m. euse, f. culeuëtorü de struguri, de v i i il Vandémiaire , »i. prima lună în calend. republ., delà 21 î-ept. Vendette, f. s. vendetta, stare de ură şi dorin iâ de resbunare, cum trăiesc» fa- ! i ! i i mille intrege, principale in Gorsica. [détorü. Vendeur, ni. eress*- f. rin-! Vendeur, m. euse, l. vin-I dëtorü de professiune. I Vendre, v. a. a vinde ; a j trăda. ! Vendredi, m. vincrï. . ' Vendu, ue, adj. vindutü. Vené, ê.e, adj. stricatü (despre carne). Vénéfice, m. vcneliciü. o-trăvire, prin sortilegiu, vech. i Venelle, f. uliciôra, vech. 1 Vénéneux, ease, adj. veni-nosü, otravitoriü.i de plante). Vener, vd. Chasser. Vénérable, adj. venerabile, demnü de profund ü respectü. Vénération, f. veneruţiune, stima şi respectü adincü. Vénérer, v. n. a venera, avé stimă şi respectü pentru. Vénerie, f. vinatôiv prin ai-jutoriulü canilorü. Venette, f. frică, nelin isce. Veneur, m. insarcinatü së facă së alerge cănii la vinăto-ve.Craitd—, care cominandă totă vînătorea unuï principe. Venez-y-voir, m. (vinü de vedî) nevar. lucru de nimicü, bagatelle. Vengeance, f. vindită, resbunare. Venger, v. a. a resbnna, lua satisfacţiune delà. Vengeur, m. yeresse, f. res-bunătoru ; care pedepsesce. Veniat, m. (lat. së vină), veniat, ordine së vină in persôna a da coniputü (socotéla) de acţiunile sélle. Véniel, elle, adj. Se dice de unü pëccatü care nu l'ace së > F.X 1J28 — VKK se pé:dă graţia, rare se pôte ierta, opp. péchc mortel. Véüiiellement, adv. cu putinţă de a li iert.itü. Veni-mecum, vd. vademecum. Ve timeux, euse, adj. ve-n,K -;ü, otrăvitorii! (de animalï), vd. şi vénéneux. Venin, m. veninü, otravă. Venir, v. n. a veüi. S'en-venir, a veni (caşi venir},—à boul, a roeşi, isbuti, — aux mains, a >e bate, à—, vii-toriü,--bien,veni bine, se potrivi ; — à rien, a se reduce la nimirü. vienne le temps, cu timpulü. Vent, m. vîntil, e>) plein—, in aerü libe'ü, arbre en plein—. s. numaï de plein —, s. numaï plein-vent. arbure neresii maiü. .4 tout vent, după tôîe impulsin-n i le. VentaiS, m. blas. partea interiore a dischisureï uneï casce. Vente, f. vindere, vindére. Venter, v. n. a ii vintü, suf-lla vintulrt, lace vintü. Venteux, euse, adj. espusü la vintü. unde sunt viuturï. Ventilateur,?», ventilatorü, machina cà së înnouescă a-burulü într’unü locü închisü. Ventilation, f. vintiluţiune. Ventiler, v a. a vinlila, lace së vină aerü, innoui aerulü. Ventôse, m. a séssé lună in calend. repubh, dela 19 februarie. Ventosité,f.tlaturï. (Nu usJ. I Ventouse, f. chir. vendusă. I Ventouser, v. a. chir. a ! pune, applica, venduse. | Ventral, <». , adj. vintrale, i care ţine de pântece. Ventre, m. vintre, pântece. Ventricufe, m. vent rie lu. Ventrière, f. cingulă (chingă) pentru cal u lü înhHnatü. Maï bine sous-ventrière. Ventriloque, adj. si n. vin-trilocü, persôna care vor-besce fără së misce Jabiele, şi semênà a vorbi din sto-j maeü. Ventriloquie, f. facultatea j vintriJoculuï, vd. prec. I se Ventrouiller, v. r. a se I tăvăli in noroiü. Puç. usit. I Ventru, ne, adj.şi sust. eu j vintre mare (burtosü). i Venue, f. venire, sosire; cres-cere, être tout d'une —a | fi mare si subtire. I Vénu e, i. vd. veinule. I Vénus, f. mit h. Yeneren, dea | frumusetoï. Lucéférulü : fig. lerneă fôrte frnmôsa. Vénusté, f. venustate, eJe-ganţă , graţiă , frumuseţă , vech. Vêpre, vesperü, sera, vech. Vêpres, f. pl. partea ofliciu-luï divinü, cè së făcea altădată seră (deniă): astădî se face la doue séü treï după I prăndu. Ver jW. vernie,— à soir, vernie de mătasse, -- solitaire, tenia, panglică. Vd. Ténia. Véracité, f. veracitate, in-clinaliune constante ia ade-vërü, amôre de veritate, de adeverii. Véranda, f. verandă, galeria VKK VKP u^ioriă copperita en păndă. - papură. Vératre, m. s. veratrum, varairc. blanc, veratru albü, uă plantă veninosă. Verbal, e, arf/. verbale, care sc espune orale; gram de-rivatü din .verbü. Verbalement, adv ver-baie, orale, ru vocea, prin vorbe. Verbaliser, v. a. a lace processü verbale (un fvnccs-vrrbalj. Verbe, m. gram. verbü, -actify— passif’, verbü activü, passivü, - pt'onoiinnal «cü réfléchi. verbü reflessivü. Verbération, f. verbera-ţiune. Se dire de leruJü per-ccssü (loviţii), care produce sunetulü. Verbaux, euse, adj. difl'usü, care abundéda in vorbe. Verbiage, m. abundantu de vorbe inutilï, vorbă-lungă, Verbiager, v. n. a vorbi multü, c i sénu esprime ni-mieü, fam. Verbiageur, m.euse,i\ care vorbesee multe nimicuri. Verbosité, f. superf!uitate, pris >sü, de vorbe. Verdâtre, adj. care bate în verde. Verrtée, f. vmüalbü de Toscana. Verdelet, ette, adj. puçinü verde. Verderie, t juridicţiunea uuuï verdier, vd. vorba. Verdet, vd. Vert-de-gris. Verdeur, f. succulü lemnului verde, aciditatea vinului; fig. vigôre, tinereţă. Iiirt. Frânt'.-lioiH. Verdict, >/i. verdictü, decla-raţiunea juriuluî ; fig. decisiune. Verdâer, m. olïîciariü care commanda pëditoriorü uneï I Idurî depărtate de moşiă. VerdiÜon, I'. pergula (pîr-gbiâ) c;’» së rupă petre de artesia. VeT-dis1, v. a. a înverdi, de-j: i n pre verde ; v. n. a deveni verde. Verdissant, adj. rare lace sô fiă de culôre verde. Verdoyant, e, adj. inverti ilü. Verdoyer, v. n. a se înverdi, deveni verde. Verrletir, f. verdéta. *Jerd«r5er, m ière, vindë-torü de erbe. Vd. fleuriste, 1 VérestXj euse, adj. unde sunt ve.rmi ; fig. su.^peotü de i unii viţiu essinliale şi ascunşii. I Verge, 1. vérga, mica vergea lunga de lerrü, vechià më-! sură de lungime [U arpent '■ Vergé, 9 VER — 930 — VER Vergetier, m. vîndëtorü de I perie moï. * ! Vergette, f. periă pentru i vestiminte ; mică vergea de | ferrü. Vengeur, f. firü de alamă 1 pusü în lungü pe forma unde se tornă chărtiă, liniatulücè ! faeü aceste fire pe chărtiă. ; Verglas, m. poleiü. Vergne, f. alunü. Şi Verne, ' aune. ’ ! Vergogne) f. ruşine, fam. 1 Vergue, f .mar. vérgà, vergea, as.şedată printr ' catar- ! tun. cà se susţină pândele. I Véricle, f. pétrâ falsă con- 1 trafacută cu sticlă s. cristal. Véridlcité, f. caracterü de veritate în vorbe. Véridique, adj. veridicü, ! care spune adevërulü, sincer. 1 Vérificateur, m. verifica-torü. [ţiune. Vérification, f. verifica-Vérifier, v. a. a verifica, | face së se vedă veritatea, e-sactitatea ; a essamina déca 1 unü lucru este adevëratü. Vérin, m. machina cu şiu- : rupü cà së redice mari greutăţi. Vérine, f. verinü, unü fôrte bunü tutunü de America. ! Véritable, adj. a levëratü. j Véritablement, adv. in a- devérü, în realitate. I Vérité, t. veritate, adevërü. j Verjus, m. aguridă, succü ! de aguridă. [aguridă, j Verjuté, ée, adj, acritü cu Vermeil, m. argintü inau- I ri tü. | Vermeil, eille, adj. rosiü ; fragetü şi culoratü, rumenü. Vermeille, f. pétrn pretiôsà roşiatică. Vermicelle, m. s. vermicel, tăiţeî. Vermicellier, m. vîndëtorü de tu iţei şi altele assemini. Vermisulaire, adj. care se referesce la ver mi. Vermicuié, ée, adj. archit. vermiculatü, lucratü în modü së represinte urme de vermi. Vermiculures, ï.pl.archit. lucru represintàndü urine de vermi. [verineluï. Vermif ovmetadj. de forma Vermifuge, m. şi adj. med. vermi fugiü, destructor ü de vermi. Vermiller, v. a. a scormoni pumintulü cu botulü, cà së gassésca vermi (de mistretï). Vermillon, m. minerale de unü rosiü viuü; culôre stacojia : fiy. rumenéla. Vermillonner, v. a. a vupsi cu stacojiu, vermillon, vd. prec. Vermine, f. totü felulü de insecte necurate şi incommode. VermineuXjeuse, adj. nn'd. produssü de vermi intestinali. Vermisseau, m. micü ver-me de pamîntü ; fiy. liinţă defect.ôsâ. se Vermouler, v. n. a fi întepatü de vermi. Vermoulu, ue. adj. înţe-patü de vermi, vermënosü. Vermoulure, f. urmă cè lassa vermif in ceaa cè a rossü. Vermout, m. vinü ammes-ticatü cu absintü. VEK — 931 - VEK Vernal, e, adj. vernale, de primă- vérà. Vernationy f. rânduitulü flori lorü in boboeü înainte de a se disvolta. Verne, m. alimü, vd. vergne. Vernir,v.a. a lustri,da lustru. Vernis, m. lustru. Vernisser, v. a. a lustri (smălţui). Vernisseur, ni. cellü cè face, applica, vernis. Vernissure, f. lustruire, applicaţiune de vernis. Vérole, f. (petite—), med. vërsatü. [ouiron. Véron, m. uuü pesce. Şi Véronique, f. veronică, uă planta. Vd. bécabuuuga. Véroter, v. n. a căuta vermi pentru pescuitü. Vérotis, m. vermi roşit pen-t.iu pescuitü. Verraille, f. obiecte më-nunte de sticlă. [celü. Verrat, m. rumàtorü, pur-Verre, m. sticlă, pacharü. Verrée, f. unü pacharü plinü. Paç. usit. [de sticlă. Verrerie, f. sticlăria, lucru Verrier, ni. sticlariü. Verrière, f. talerü plinü cu apă, unde se assédà pacha-rele; Pl. gémurï la biserică. Verrine, f. maro tubü (taé-vă) de sticlă peut ru baro-metri; géniulü uela portretù. In acestü sensü şi verriè' e. Verroterie, f. mërfurï më-nunte de sticlă culorată. Verrou, m. verrigă. Verrouiller, v. a. a închide cu verrigă. Verrue, f. verrucă, mică tu-môre pe pu le. poireau. Vers, prrp. spre. catr.* ; lăngă, apprôpe. Vers, ni. versü. Versade, f. reversiune (res-turnare) a cârruçeï,tr3ssureï. Versage, m. prima arătură dată pămîntuluî care a fostü în repausü. | friche. Versaine, t. vd. Jachère, Versant,J/i.costisiü de munţi. Versant, e, adj. cure vérsa pacharele, apa, pré facile. Versatile, udj. versatile, neconstante, schimbàtoriü. Versatilité, f. neconstantà. inclinaţiune a se schimba. Verse, rn. cosiü plinü cu cărbuni de pétrâ. Verse, m. sinus—d'un angle, sinü-versü allü ănţrhiu-luï. Partea radei cercului coprinsă intre arcü .şi pirio-rulü sinului. à Verse, adv. abundante. Versé, ée, adj. vërsatü, re-sipitü; esercitatü, practicatü. Verseau, tn. semnü allü zodiacului, corresp. cu ia-nuariü. Versement, m. vërsare de bani intr’uă cnssă. Verser, v. a. a vërsa, resi-pi ; v. n. a cadé în lature (se resturna) trăssură. Verset, m. versetü. ica secţiune de căte-va linie formandü unü sensü compleţi Versicules, rn. pl. versi-culets, mice versurï, fam. Versificateur, m. versifi-catorü, cellü cé possédé me-canismulü versurilorü maï multü decâtü geniulu poetieü Versification, 1. versili- VER n. coclé'a ; ossidü de cupru şi acidü a-ceticü. Vertébral, e, adj. vertébrale, de vertebre. Verïèfbrey m. vertebra. /iă-can: din ôssele carï com-pumi spina dorsale (spinarea). Vertébré, ée, adj. vertebral ü, premunitü cu vertebre. Vea-tement, adv. c fermi-taie, vigurosü. Vertical, e. adj. verticale, perpendiculariü la planulü orisonteluï, dreptü desus in jeo^ü. Sust. f. liniă verticale. Verticalement, a du. verticale, dreptü dr* sus în jeosü. Veriicilie, m. séü verlicil-tes, bot. vcrticiu. Ramurï, loi»' séü llorï, dispuse in giu-rulù anuî puntü allü nïdë-(Mni'ï. Verticülé, èc, adj bot. în formă de verticilü, vd prc.c. Verticiié, t. fi s. vert.icit.ate. Tendinţa unuï c.'-rprt către unü puntü ' Vertêtje, m. vertigine, învir-I tire a capuluï, ameţelă. ! Vertigineux , euse, adj. I vertiginosü, care sulVere de ' vertiginï, vd. prec. Verligo, m. ameţelii particularo a cuilorü ; fam. ca-priçiù. Vertu, I. virtute. Disposiţiu ne forma, constanţă a suflle-tuluï, c;'i së facă binele şi së 1 fugă de rëü ; continuitate de j acţiuni diresse spre bine, capitale; proprietate, facultate, pu'ere. En de. în virtutea, in puterea. I Vertueusement, adv. vir-tosü, cu virtute. Vertueux, eu.sc, adj vir-I tosü, prestanfe prin virtute; j care pléoS delà unü princi- ! pi ü de virtut.e, castü, purü. Vert&sgadin, m. speçiâ de perniţă, cè punea femeele sub corpulü rochieï (tnrni-siorü). Verve, f căldură a suffletu-I luï, \iuiciune, ardôre de i- maginaţiune care animă pe I poetü, etc. 1 Verveine, f berbină, bre-benicà. Şi verveine de Mi-ijuelon, verbana Vervelle, f. inelü pusü la I piciorulü passeriï. I Verveux, m. undiţă r-Uundă. i Vésanie, f. alienaţiune mintale. Vesce, f. viciă, uă plantă legumi nôsa. YKs 'J:J3 VKT Vesceron, m. bol. melan-driü. Vésicairef f. ve>icaria, al-Uekengt, ua planta. Vésicaly e, adj. de.'a ve^icà. Vésicanty e, adj. si sust. m. m 'd. vesicaute. Se dice de lilasturï carï attragü u-morile. Vésication, f. >ned. vesi-catiune, elVectulü visicatorii: vésicule produsse de arsură. Vésicatoîrey 1- visicalôria ; miHfà spanică. Vésicmlairey adj. vesicu-lare, in vésicule (iK’şicuţe). Vésicule, f. vesiculă (beşi-cula). Vésiculeux, ente, adj. ve-siculosü (cu beşicuţe). Vesou, m. succü iicidu dela trestia de sacharü. Vesper, m. stela sereï. Lu-célerniü candü apparc sera. Vespéral, e, ve^vrale. Carte a bisericeï conUnindü ofli-oiulü sereï Ves’îérie, f. vd. lièpri-mande. [mander. Vespériser f vd. lïépri- Vespétro, ni. ratafia compusü de rachiü, sacharü, angelică etc. Vesse-rie-loupy burete a-bortivü (uă ciupercă). Vessie, f anat. vessică, sâcü membranoevi tu corpuiü ai»i-ia;»Ii*orü ; lucru de puçinü p reţii. Vessigon, f. tumôre môle la pnplitea (glesna) calului. Vestay f. planeta Vesta. Vestaley C. vestale; preotiţa Vestei ; (ig. femeă fôrte caslă. Veste, f. vestă, giletă. Vestiairey?«. vestiarm. Lucù, unrie se înohidü vestimin-lele uneï adunanţe etc. Vestibule, m. vestiblu, saia dela intrare; anat. cavitatea urechieï interne. Vestige, m. vestigiü, urma, semnü. Vêtementy m vestimintü, haină, imbrăccăminte. Vétéran, m. veteranü, soldatü verhiü .idmis.sü în re-serw : ^;rolariü repet inte. Vétérance, f. calilatea veteranii luï, vechime de ser-vitiü în armată, timpü serviţii. Vétérinaire, adj. veteri-nariü. Arl, médecin'’ -, medic. veter., cunnosc inţă anatomiei şi morbilorii ia animali. Vélillardy e, vd. Vétillrur. Véti'Iey f. lucru de nimicii ibagatellc), fam. Véli.fery v. n. a-sï petrece cu nimicurï, cu secătiiie. Vétillerie, f. vd. damnerie. Véiilleur, m. euse, f. secă turosü, care şi petrece cu nimicuri, cu vétilles. Vétilleux^ ente, adj. oare essige, cere, grije minutiôsâ, (de lucrurï), vd. si )>re< Vêt r, v. a. a învesti, lin brăcca (cu haine). >e, a se imbriïcca, s’habiili-r. Vt;tOy m. (lat. oppresciil, veto. Fori.'ula de opposiţiune, de recusaţiune. Vétur&, î. învestire cu hui -n n des rire coa sses, se in-virlescr de colo pine colo .pop. cori'.). Virgiüen, ru ne. adj. vir-gilianü, dy sti'ulü Juï Vergii iü. Virginal, e, adj. virginale, de virgine. Virginité, f. virginitate. Virgouleuse, f péra per-gainutA de iérna. Virgule, f. virgulă. Viril, e, adj. virile, de băr-batü. Virilement,«i o:i ü^sü de unü veninü duru s-, care ţine de nalura venimilu; otravei). Virus, m. principii! ronta-giO"'ii allü unuï morbü, uneï >ôle. Vis, f. siurupü. Le filet este spiralea luï. 17* d'Archi-mede, machina compusă de unü cilindru scobi lu pentru a redica apele. Visa, m. visa, visatü. For-muiă cé se applica pe unü actü, cà së lü Iacă aulenticü. Visage, m. façia, obradu. Visa gère,f. partea anteriôre a uneï bonnete de femee. Vis-à-vis, adv. in façia, contră, peste drumü, oppusü eu, — de, s. numaï vis-à- . vis, ca prep., in façia cu. O 40 VIT Vis-à-vis, m. speçuï de ca- : léscü cu doue scaune în façia unulü de altulü. Viscéra1, e, adj.'anut. viscerale, de viscere. V?scèr 3, t,t. anal, viseeră. Se numescü diverse organe conţinute in cavitatea mare a corpuluï. Viscider>)i. anat. umôre vis-cô.sa în corpü. Puç. usit. Viscosité, f. visco.sit.ate, calitatea lucruluï cleiosü. Visée, i. ochire, ochitură; | fiy. in’.intiimo, ţintă, scopü. Viser,v. n. a ochj. vd. mirer. Viser, v. a. a pune visa, vi- , satulü, pe ua buccată, după cé a essaminat’o. Visibilité, f. putinţa de a se vedé, calitate cè face unü , lucru visibüe, care se pôte ' vedé, iavederatü, manil'estü, j evidinte. j Visiblement, a u. in modü ; •vizibile, învederatü. : Visière, f. cosorocü, puntulü j de ochii e allü tubuluï pusc-jï. J Visigoth, >h. U’.oth occidin- j taie), fiy. omü prostü, ino- j jicü. Vision, f. visiune, vedere, acţiunea de a vedé ; imagine vagă, chimerà, vedenià. Visionnaire, udj. şî şust. visionariü, cuï vinü visium, vedenie, cuï se nălucesce. Visir, vd. vizir. Visiiandinejf. religiôsa din ordinea visitatiuniï. Visitation, f. visitatiune.ua serbătore, uâ ordine religion. Visite, f. visitâ; essame, cer-cetatü, percisiţiune. Visiter, v. a. a visita, tau* visită, face essame, percisiţiune. Visiteur,m. visitatonl, cellü cè face uà v isita., i Vison-vis», adj. in façiâ unulü cu altulü, vis-à-vis, fam. I Visorium, m. tipuyr viso-riü, mică tabelă care ţine scriptura inaintea ochi lorü compositoruluî (de jruui). Visqueux, case, adj. vi«-cosu, cleiosü, pécui\sü. Vissage, m. inşiurupare. Visser, v.... b.ite cu şiiwu-purï, inşiuri’pa. de Visu, lur. adv. lu! de visu, din vedere, după cè s’a vé:lutü oiarü. Visuel, elle, adj. visnale, care ţine de vedere. Vital, <*, adj. vitale, de vieţă, necessariü pentru vietă. Vitalité, t. vitalitate, princi-piü vitale, putere de vieţă. Viichoura, m. vostimintu de d’assupra imblanitü. Vitex, m. vd. Agnas castus. Vite, adj. iute, celeru ; adv. repede, currindü. Vitelots, m. pl. làiteï en s.dsă de 1 apte. Viteloite, t- c.rtolu roşiii. Vilement, vd. Vite, tain. Vitesse, f. iutélà, celeritate. | Vitrage, m. tôte gémurile , unuï edificiu (gémlicü). I Vitraux, m. pl. mari gé-, murï, ferestre de biserică. Vitre, m. vitru, gémü. î Vitré, ce, adj. vitratü, cu gé- j murï. flume ir—e,umôre ti- I trosă din ochiü, hijaloïde. I Vitrée, . Iràlêsca). Vive, in. unü p<*>ce marinü. Şi d.rmjon de mer. Vive-fa-jcKe, >/». omü totù-deuna veéü di nă mo: te. Vivement, odv. vinü, cu viuiaune, >intibile,prolundü. Vâve-pâîure , I. timpulü căndu trehue se. se culegă ghinde din pădure. Vives-eaux, f. pl. celle maï înalte llu.- urî ale mării. Viveur, m. csn, f. cellü cè cugetă numaï «é se huecure de plăcerile vMeï. Vivier, m. locû cu apă unde se nutrescü pe^nï. Vivifiant, e, adj. vivificü, propriü a da puiere. Vivification, 1. acţiune, de a învia, de a da viétâ. Vivifier, v. a. a vivilica, da viéÇa şi a o conserva, a da put'*re, activitate. VÛG — 942 — VOI Vivifique, vd. Vivifiant. Vivipare, m. şi adj. zuol. viviparü, care nasce puï viuî. Vivoter, v. n. a trăi cu puçinü, a subsiste cu difficul-tăţî. Vivre, v. n. a fi în viétâ, vieţui ; trăi, subsiste, se in- • tretiné. Vivre, m. viétà, traiü; nu-tri mon tü, alimentü, totü cè pertine la nutriţiune , la hrană. Vivré, ée, adj. preinunitü cu creţiture pătrate (in armar.). Vizir, ni. ofliciariü dintre principalii în consiliulü Sultanului. Vizirat, m. s. viziriat, funcţiunea vizirului. Vlanf interj. care esprime uă acţiune subită. Vocable, m. vd. Mot. Vocabu aire, tn. vocabu-lariü, dicţionarul pe scurtü. Vocabulâste, ni. autorü de vocabulariü. Vocal, e, adj. vocale, care se enunţă, se esprime, prin voce. Vocalement, adv. vocale, cu vocea. Vocalisation, f. eserciţiu de cantatü fără a numi notele. Vocalise, f. eserciţiu musicale pentru vocalisation, vd. prrc. Vocaliser, v. a. a face e-serciţie de cantatü fără a numi notele, fără vorbe. Vocatif, tn. gr ani: vocativü. Vocation, f vocaţiune, în-clinaţiune cè şî simte cineva pentru uă posiţiun?, ta- lentü determinatü, chiamare, Vociférations, f. pl. voci feraţiunî, vorbe însoçite de clamori, de strigări. Vociférer, v.n. a vocifera, striga, vorbi cu accentü de injuria. Vœu, tn. votü, promisiune lăudabile către Duinnedeü, resoluţiune fermă de a face séü a nu tace ; sull'ragiu, dorinţă. Vogue, f. mişcare dată prin puterea lopeţeloru, putere ; fig. reputaţiune, creditü. Vogue-avant, m. lopăta-riulü dinainte, d’ànlëiü. | Voguer, v. a. a pluti pe j mare, naviga, ramer. Vo- i g n e la galère, uerï-cè s’ar . intimpla. | Voici, vd. Voiià. I Voie, l. cail<\ drumü: spa-! ţiu lu intre doue rôt1 aie Iràs- sure; : mijloci) de care se ! servesce cine-va. Vuiet de fait, acte de violinţă. Voilà , prep. éccë , (êtâ), uite. Differinţa între voici şi voilà este că ultimulü esprime unü lucru maï de-pàrt.itü de persôna care vor-besce Voile, tn. vëlü (voalü). înve-lisiü , buccată de materiă destinată së accopere façia (obradulü), fig. appa-rintă. Voile, f. nar. vëlü, păndă de nave, de corabiă. Mettre ù la—, a pleca din portü; faire—, a naviga ; voguer ù pleines—s, a plul.i cu vîn-tulü tare şi favorabile. Voilé, ee, adj. velatü. cop- VOI — I>i3 — VOL peritü cu UiJÜ vélü(ou voalü); ascunsü, dissimulatü. Voiler, v. a. a copperi cu unü vëlü (cu voalü) ; fig. a ascunde, dissimula. Se—, a se încovăia (lemnulü). Voiler, v. a. a prémuni (pune la uă nave) cu veleîe. cu pandcle sélle. VoileVie, f. mur. laborato-riü untle se lucréda, se repară, vele, pănde de nave. Voilette, I'. micü vëlü, in-velisiü cé portă femeele la pëlëriâ; ma r. mică păndă latină Voilier, m. cellü cé face séü direge pândele uneï navï. In ultimul” sensü şi trévier. Voilière, vd. Voilerie. Voilure, f. mar. tôte veiele séü pândele uneï nuvi. Voir, v. a. a vedé, priimi i-nuginea obiectelorü prin vedere, a «nspecta, visita. Voire, adv. vd. vraiment, vech; fam. chiarü. Voirie, f. partea administra-ţiuniî publice, allü cuï o-biectü este poliţia stratelorü şi cailorü publice, liniatulü şi soliditatea edilicielorü. Voisin, ine, adj. şi {5. vecinii. Voisinage, m. vecinëtate. Voisiner, v n. a avé rela-tiunï familiari cu veciniïsëï. Voilure, f. trăssură,cârruçia. Voiturer, v. a. a duce, transporta cu trăssură ; fam.duce pe cine-va in tràssura sa. Voiturier, m carruçiasiü. Voiturin, m. birjariü pentru càlëtorï, trăssură lui. Voix, f. voce, glasü ; fig. consiliü, opiniune, sutliMyiii. Vol, >n. riburare, întinderea si lungi >iea sburàriï. Vol, m. i rtü (hoţia), lucru furaţii. C^tup. larcin. Volable, adj. care se pot.e fura. Volage, adj. sburaticü, u-siuraticü, neconsiante. Volaille, f. passerï de casă. Volailler, m. vindëtorü de passerï de cas'î. Volant, e, adj. sburatoriü, care sboră ; artillerie culante, artileria mobile séü călare. Volant, m. rota ^ervindü a regula mişcarea ma iiineî, aripa uneï more de viutü, mangetü de rochia ('volanù), vesiimini.fi pentru d’assupra de h'irJ)ali Vo atü, <\ ud' ch('ni. volatile,, care se iedic(- şi se re-solvesce în vapori prin acţiunea 1'ocuiuî. Volatile, adi. sburatoriü, care sboră. Sunt. sburăiore. Volatilisation, res >lu(iu-no (topire) in vaporï séü gasü. Volatiliser, v. a. a face volatile. Se—, a se resol vi in vapôre séü gasü. Volatilité, f, calitatea lucru-luï volatile. Volatili e., f. mice passerï bune de măncare, fam. Vol-au-vent, m. nevar. prăjitură bătuta, in care este carne delicată s. pesce. Volcan, m. vulcanü. Volcanique, adj. vulcanicü. Volcanisé, ée, adj. vulca-nisatü, unie sunt vulcani. VOI, 94'* VOI Volcaniser, v. a. u pune in focü şi flacăre, neol. Vo’e, f. term. de joeü do cărţi. Vole-au-vertt, m. speciă de plăcinta, vd. vol-au vent. Volée, f. sborulü uneï pas- I serï ; banda de passerï cari sboră Voler, v. n a sbura. Voler, v. a. a lura. Vo1 ereau, m. micü furü J (hotü) Voîerie, f. vd. Larcin. Volet, m. oblonù. ; Voleter, v a. a sbu'a de j repeţite ori, precum Uuluriï. \ Volettes, f. pl reţea de fu- 1 niă pentru copperitü calulü I véra. ' Voleur,m.euse, f. furü (liotü). Volices, volicltes, f )>l. şindrilă de invelitü. 1 Volière, f. locü unde se ' crescü şi nutrescü passerï, I inare colivia. I Voüge, f. scândură subţire, şipcă. şiţă. Voliger, v. a. a copperi cu j si pce, cu şiţă. | Volition, f. voJiţiuiie, actü j prin care s;e determină vo- I inţa. Volnay, m. vinü rosiü de, la ; Volnay, în Côte d’Or. > Volontaire, adj. vo'untare, de bună voià. j Volontairement, adv. voluntare, din voinţa propria. ' Volonté, t. voluntate, vo- j inţâ. ! Volontiers, adv. buccurosü. I Voltaïque , adj. voltaicü, j allü fisicu uï Volta. j Voltairianisme, w. spiritü d.* Voltaire. ! Voltsirien, eune, adj. de o*t.iire ; m. p<1rtênü allü opiniunilorü lui Voltaire. Volte, f volută, mişcare cir culare ce esseeuîa ca’n.ilü ; mişcare cà së évite lovitu-iele adversariului (la duel). V '«-face, f. faire , a se iniôrce, cà së résisté inemi-culu: care ur măresce. Vo ter, v. n. a lace (la dueliï) uă volută, vd. voile.. VolÜQf , f. luniă pe careju câ'or \ ïuc.ü diverse intor sure a rte i!e a călări uşio-riil şi ,ără pintenï. Voltigement, rn sborü n.ë-nuntü, fluturitii. Voltiger, v. n. a sbura më-nunlü, JluVuri, face intor-sure, jocuri pe funiă ; fin. a fi neeonstante. uşiuraticu. Voliâglotej f. mar. uă funiă dela pupea nîmï. Voltigeur, m. jucătorii pe funiă, séü pe calü. VolyZaî'is, ni. vd. fÀserun Votubsüté, volubilitate, facilitat'» de a se mişca séü a fi miscatü circulare, în rAtundü, in ocolü ; articulaţi une- curată şi repede. Vülue, f. fusü de tessutü. «fdlumc, m volume. Volumineux, mse, artj.vo-luminosü. Volumne, f. nu//t, volumna„ dea căsătoriei. Volupté, f. voluptate, plăcere corporale, a sensuri-lorü. Voluptuaire, adj. Se. dice de spesele consecrate peiitru construeţiunî de lussnriă séi\ de fant.isiă. VOT — 945 — VOÛ Voluptueusement} adv. voluptosü, cu voluptate. Voluptueux, euse,adj.\o-luptosü, care caută, iubes.cc, voluptatea, care inspiră voluptate ; m. omü voluptosü. Se $ice în sensu reü. Volute, f. volută, ornamentü in spinale pe capitalea ionică. Voluter, v. a. a voluta, în-vîrti în spirale. Volva, in. bot. învëlisiulü bu-retilorü (ciupercelorü). Volvulus, m. vd. Iliaque. Vomer, rn. ossulü nasului. Vomique, noix—, nucă voinică, nux voinica, speçiâ de grăunte, care este veninü pentru unele animali. Vomiquier, m. arbure de nucă vomică, vd. prec. Vomir, v. a. a espeptora, versa (din peptü). Vomissement, m. espep-toraţiune, vărsătură. Vomitif, ive, in. şi adj. vomitivii, inedicamentü espep-torante. Vomâtoire, m. largă eşire în teatrele antice. Vaquer, v. a. a frëmînta pamîntü cu mănele. Vorace, adj. vorace, care mănâncă avidü, lacumü. Voracement, adv. cu aviditate, lacumü. Voracité, f. voracitate, aviditate, lăcomiă, la măncare. Vorort, ut. consiliü de gu-bernü stabilită în oraşele principali ale Sueçieï. \fos, poss. pl. voştri, vôstre. Votant, m. şi adj. votante. Votation, f. votaţiune, votare. Dicţ. Prauc.-liom. Vote, m. votü, dorinţă es-pressă , enunţată, suflragiu datü. Voter, v. n. a vota, da vo-tulü, suffragiulü sëü, într’uă elecţiune, s. deliberatiuno. Votif, ive, adj. votivü, de vo-taţiune. Messe — ve, messa făcută cu unü scopü parti-culariü. Votre, poss. vostru, vôstra. Le vôtre, la vôtre, les vôtres, allü vostru, a vostră, aï vostri séü aie vôstre. Ca sust. pl. les vôtres, părinţii, amiciï, aderintiï vostri. Vouède, provine, vd. Guède. Vouer, v. a. a devota, con-secra luï Dumnedeü séü vr«-unuï sàntü, promite prin votulü séü particulariü.Se—, a se consecra, se applica es-clusivü la. Vouge, f. vergea de ferrü pentru prinsü ce-va la vî-nătore. Comp. épine. Vouloir, m. a voi, dori. En — à une personne, a avé resinümîntü contra uă persôna, en—à une chose, a pretinde la unü lucru. S’en —, a sï împuta unü nedrept. Vouloir, m. voinţă, voire. Voulu, part, pentru requis, cerutù. Etre bien—auprès de quelqu'un, a fi bine prii-mitü lăngă cine-va. Vourine, f. soie—, cea maï fină mătasse persică. Vous, pron. pl. voï, Dom-nia-vôstrâ. Voussoir, m. vousseau, pé-tră tăiată pentru boite. Voussure, f. curbura bolteï. Voûte, f. boltă. Clef de—, 60 WAG — 946 - WAR pétra dela mijlocü, care susţine totă bolta; fig. puntü capitale, assupra cuï repausă totulü. [curbatü. Voûtéj ée, adj. boltitü ; fig. Voyage, m. câlëtoria. Voyager, v. n. a călători. Voyageur, m. euse, t. că-lëtorü. Voyant, e, adj. care vede, care se vede, străluciţoriu. Voye, vd. Voie. Voyelle, f. gram. vocale. Voyer, m. şi adj. officiariü propusü la poliţia cailorü şi stratelorü. Voyerie, vd. Voirie. Voyou,?», copilü prostü (pop. şi triviale). Vrai, e, adj. adevëratü ; m. veritate, adevërü. Vreder, v. n. a ămbla rëtâ-citü (hoinări), fam. Vraiment, adv. în adevërü. effectivü. Vraisemblable, adj. veri-simile, care sémënâ cu ade-vërulü, probabile. Vraisemblablement, adv. verisimile, cum se pare. Vraisemblance, f. apparinţă de veritate, probabilitate. Vrille, m. sfredelü, burghiü. Vriller, v. n. a se învîrti su-indu-se; v. a. a găuri. Vrillerie, t. mërfurï de o-telü şi de ferrü. ; Vrillette, f. vd. Perce-bois. Vrillier, m. cellü care lace sfredele şi alte unelte më-nunte. Vrülon, m. micü burghiü. Vu, part, perf, delà voir, vë-dindü, în consideraţiune de, vu que, pentru cà. Vue, f. visiune, vedeve; scopü. Vuide,tmider,vd.vic^, vider. Vulgaire, adj. vulgare, priimitü în commune, triviale. Vulgairement, adv. vulgare, în commune (de obşte). Vulgarisateur, m. cellü cè propagă usulü unuï lucru, fâcîndu-lü commune si facile. Vulgariser, v. n. a propaga usulü unuï lucru. Valgarité, f caracterulü lucruluï vulgare. Vufgate, f. vulgata. Traduc-ţiunea latină a sănteî Scrip-ture făcută de St. Ieremia, singura recunnoscutădecon-siliulü cellorü Treï-decï. Vulnérable, adj. vulnerabile, possibile de vulneratü, de a se vulnera, de a se răni. Vulnéraire, m. şi adj. vul-nerariü. Se dice de remedie pretinse proprie a tëmëdui vulnerï, răni. Vulpin, m. vulpinü, genü ch; plante graminee. Vulvaire, f. speçiâ de planta, i Vulve, f. vulvulă. ’W' W, rn. \v. In vorbele întro- Warandeur, m. commissü dusse din anglicü are sune- cà së assiste la sărătură tulü de ou. scumbrielorü în Dunkerque. Wagon, m. vd. Vagon. | Warant, m. varant, man- XÉR — 947 — XYS datü de adducere la Angli. Watchman, m. presedü (ca-raulâ) de nôpte in Anglia. We^mique, adj. Cour —, tribunale eecretü din Germania în evulü mediü. Comp. la*sainte vehme. Welche, corrupt. din Gaels, nume primitivü allü Celţi-lorü, vd. Velche. Whig,»i.si adj. (pron. puigh). Se numescüîn Anglia membrii partituluï liberale, în* oppos. cu tories. Whiggisme, m. (; onunç. ouiguisme), opiniuuea, sistema, Uighilorü Wist, séü wiskj m. (pron. ouist), uistü, unü joeü de cărţi. Wiskij m. (pron. ouîski), s. wiskey, wisky, rachiü d<‘ grâü, usit. la Nordü. Wiski, m. cabrioletă uşioria şi forte înaltă. Wolfram, ni. unü mineralii. Wootz, m.(pron. voutze), spe-çja de otelü estremü de tare. Wurst, m. cărruciă suspinsa pentru transportü de bolnavi. Xfüi.a 18-a'consanante. Un—, s. ixe, scaunü in forma luï x. Xénie, f. presinţi. darurï. cè şî trimitea amiciï între din-siï la Ellenï. Xénographe, m.senografü, cunoscètorüde limbe streine. Xénographie, f. cunnos-cinţa, studiulü , limbelorü streine şi caracterelorü lorü. Xéranthémum, m. séü xê-ranthème, uă flôre. Xérasie,f.unü morbü (bôlâ) allü cailorü. Xérèse, m. vinü cè se fabrică la Xérès, în Spania. Xérophage, m. cellü cè practică serofagia, vd. urm. Xérophagie, t. serofagiă. Abstininţa primilcrü chres-tinï, carï nu mănca, în postü, decàtü păne şi fructe uscate. Xérophtalmie, f. mèd. ro-siélà de ochiü uscată. Xérotribie, t. fricţiune uscată cu măna. Xiphoïde, adj. aut. in formă n. zend-Abesta. Titlulü cărţi-lorü luï Zoroastru la Perşi. Zénith, m. t. zenitü, puntü allü ceruluï situatü pe pro-lungitulü verticalii; fig. pun-tulü culminante, cellü maï inaltü. Zénonique, adj. zenonicü. ZOl'i — 049 — ZYG cou/orme doctrinelorü luï Zenone. Zénonisme, m. zenonismü, filosofia luï Zenone. Zéphire, m. n. zéphyr, zéphyr e, zefirù, vîntulü occidentale la ant., vîntü dulce şi p'ăcută. Zéral, m. antilope africană. Zérof m. zero, nula. Zest, m êtru entre le zist et le zeat, a (i între nu si dérù, a nu sci cè rcsoluţiiine (hotărire) së iea. Zeste, f. închisură care divide în patru internulü şi medulü nucii. Zététique, f. şi adj. zete-ticü. Se dice de metoda u-sitată, cà së discoppere şi së pătrundă raţiuuea lucruri-Inrü. Zézayer, v. n. a pronunţa pe g séu j cà z, a peltici. Zézayement)m. pelticismü. Zibeline, f. blană de cacumù. Zigzag, m.şirii de linie carï for nié. là între dînsele ân-ghiurï iutranţi şi eşite. Zinc,Ht. zincü(corpü simplu). Zingage, i/î copperitü (spo-iéla) cu zincă. Zingite, f. pétra de appa-rinţa sticlei. Zingue,m.lucrătoră de zincü. Zinzolin, m. si adj. violetă, roşiatică. Zircon, m. uă petră preţiosă. Zirconium, m. unu metalu. Zist, vd. Zest. Zizanie, f. vd. Ivraie. Numaï la fig. disbinare, disu-nire, neînţelegere.' Zodiacal, ef adj zodiacale, care ţine de zodiacă. Zodiaque, m. zodiacă. Zoïle, m. reü critică, ce^-soru invidiosü. Delà numeb* luï Zoilu, detractorulă lui Omeră. Zone, f. zonă, una din celle cinci di vis iun: apparinţi ale globului terrestre. Zoograplie, rn. pictură de , animalï. i Zoographie, f. descripţiu-I nea animaliloru. ! Zoolâtrie, f. adoraţiunea a-i nimaliloru. : Zoolithe, I. zoolitu, parle de animale petrificată. Zoologie, f. zoologiă, tractatü de animali. Zoologique, adj. zo dogicü. de zoologiă. Zoologiste,»n. une-orî /zoo-loguèj, zoologă, care cun-nôsee zoologia. Zoophage, m. şi a'lj. carnivoră. Zoophyte, m. zoofită. Animale care participe uére-cum de plarnă prin forma şi or-ganisaţiunea sa. Zootomie, f. zootomiă, a-natomia animaliloru. Zopilote, m. zopilotu, vul-turü americană. Zopissa, f. pece, smolă, de navï. Zorille, f. unu animale africană. Zostère, in. zosteră, plante marine ale carorü foie ser vcscü se împle perne, saltele. Zouave, in. zuavă, soldată din trupele formate în Algeria. Zygoma, m. ossulă feçiel (obrazului). Z\ M — 950 — ZYT Zygomatiquej adj. delà ossulü Icçieï. Zymologie, f. vd. urm. Zymotcchnie,f. partea che-mieï care pei iractédfi despre ferminlaţiune. Zythie, m. bot. (genre de champignon), zitia, speçiâ de buretï. Zythumf m. /itulu, Lerea u-sitată la Egipl. ant. fine.