DIQTIONAR RUMÂN. MIC REPERTOR DE CORNOSCINŢE GENERAU, COPRINijÎNi» VORBE SfllBINB CU KTYMOLOCrl’A, TKRMINÎ TECHNICf, NUMINÎ PUOPRHÎ, NOTlŢirNl 11 ISTORICE, s. c. 1. »E ti. H. AMOXESCl. BUCCUKESCI. imprimeria Naţionale a lui stephas rassidesci/. 1862. www.dacoromanica.ro Ueri-ce essemplar nu va purtă oubsemnătur’a mea, Iii voiu contesta după legi. Dreptul de reediţiune sau estragere reservat www.dacoromanica.ro Opere de comparat. Meyer, Couversations-Lexieon. Brockhaus, Conversaţions-Lexicon. Fr. Lttbker. Reallexicon des class. Alterthums. Klotz. Lat.-Deutsches Worterbuch. Passow. Griech.-Deutschea Worterbuch. Pappe, Griech.-deutschea WSrterbuch. St. Laureat, Manuel encyclopedique. Mozin, Dictionaaire franţ-ais-allemand. Boistc. Dictionnaire universel de la Iangue franfaise. Laveaux. Nnuveau Dictionnaire d« Ia langne franşaise. Tlieil, (Frkund) Dictionnaire ]atin%anţais. Pianclie. Dictionnaire grec-franţais. Quiclierat, Diction. franţais-latin. Ejnsd., Thesaurus poeticus linguae latiuae. Barrault. Diction. des syuonymcs de la langne latine. E. lacobi, Diction. mvthologique universel etc. traduifc de l’al-lemanfl par Th. Bernard. Anthony Bith, Dictionnaire des ântiquitts romai^es, trad. de l’anglais par M. Chiruel. Adam. Eomisclie Alterthiimer, (trad. din augK; essiste g» în franc.—Carte de puyiuă vaiore, îasă consideţştâ in Anglia). Im. Beckcr, Handbuch der roiniscttea AntiquitiUea, www.dacoromanica.ro Breviaţiun». * . . activ. fort. . . fortiflcaţiune. abs. absolut. gen. . . genitiv. ac. acest, a. geom. . . geometriă. acc. accusativ. gr. . . grecesc. aci. activ. gram. . . grammatică. ad. adică. chem. . . chomiă. adcl. . adiectiv. chir. . . chirurgia. v-ţig, din presinţ’a tatălui; astă(JI acţiunea de â abdică, (vd.prec.) — Abdicaţiunea se face de un prinei-pc; cl are dreptul la dîns'a, însă numai pentru pers6n’a sa. Nici familiei sdille el nu pote luii acest drept, nici â In dă aleasulul seu. Cu abd. regintele perde Cscrciţul totcî puterii; l pot re mân 6 însă e), â merge lîu~ www.dacoromanica.ro Acc 20 Acc gă onv., â se appropiă; aintră în Icgăture făcute de un altul, â se ammestecâ; syn. a adberi, â accepţi Accelerare, (ad-celer),h dâiu-ţelă, grăbi. Acccitsi, s. accansi , (accensi forenscs, unii din accire), hussarî puşT sllăture de magistraţii romanî. Sarcin'a lor eiâ se convâee adu-nanţele poporului, se însoteseăpre unul din ceî douî consuli oare nu avei fasces, se nrratte pre aceia cari avea proccsse, şi se proehia-me cu voce tare horele flilei. După vechi'a eonsuctudine (obicein) un accensus mergea înaintea eonsule-luî, precănd lictoriî după dîiisnl (Suet. Caes. 20). In armată ae-censi era eontingintcle cellor 10 centurie din a 5-a elasse, formând nn corp particular affară din legiune ; stă în al treile şir, după triaiî. Fără arme proprie, eu 15 mice stindarde, vexilla, eî eră destinaţi a Bupplini pre cei căduţî. Accent, (—f«s, din acuei-e), redicarea s. lăssarea vocii în unele sylabe, son , ton ; semnul prin care aeestea se esprem în scris. Limbele se disting maî particular prin determinaţiunea vocalilor assupra căror stă aceentul. In sanscrit pOte lua accent uerî-ee syla-îjă a unei vorbe îneă uădată attăt ■de lungă. Limb’a greeă mărgines-ce accentul numai assupra eelior trei sylabe ultime; în eca latină nu treoe maî îndărăt de antepenulti* m’a. nicî nu cade pre ultim’a. In limb’a hebreieă accentul stă tot-de-nna pre ultim’a. Puţine limbe esprem prin sunete aeeentaţiunea , cea mai esaetă fi în bibli’a hebre-jeă, unda Mesprfîieţiî au usiîat maî mult dc 40 aecinte. La GreeT ae-centaţiunea s’a întrodus de Aris-topliane dela Byzant, către 1500 au adoptat -o Fraucesiî.—Se disting-accent oratoric s. declamatorie, grammaticale şi musicale. Accentare, îi pune accent', â însemna tonul pre nă vocale, ă e-mite uă vocale cn ton mal sus s, mai cjeos.— Accenlaţiune, acţiunea, de â acce.nta, resnltatul eî; syste-m'a regnlelor pertininţi (privitorie) la accent. Accentuare, vd. prec. Accepere, vd. urm. Accept, legătură aeelluî care-se promite se plăteseă. uă eedulă-de bancă (poliţă). Acceptante, ecl ce se obligăla un acccpt. Acceptare, (ad-ceptum, din ca-perc), â priiml spontaneu ceaa ce se otferesee, â sc învoi, eonsinţi. Acceptaliuiie, acţiunea de ii accepta. Că pr. un aet în vecbi’ă Iegis-laţinne prin care se priimiâ con-stitnţiunile papei; addese uă sancţiune publică, preenm aeceptaţiu-nea Constitnţiuniî din 1793. - Acccptilaţiuuc, citantă falsă (plăsmuită), remissiiwe de uă datoria fără â ti plătită. La B. eră. citaoţ’a orale, învestită eu formă de stipulaţiune, â, unei datorie făcute prin stipulaţiune. Datorul întrebă pre creditor: acceptumne fci s s. habes mih\? (aî priiniit datori’a mea?); creditorul raspundeâ: ac-ccptum fero s. habco (dar). Astfel aceeptilaţiuhea era deplinită şi datorul liberai de datoria. Astădî intră în liuerarum obligaţia şi :>dde-se o supplinesee. —In dogm. este doetrin’a de ii se mulţămi cu reli-giunea ehreBtină cum ne eh<^ ea www.dacoromanica.ro Acc 21 Acc dată de I.-Chr.—Duns Scotu, Oc-cam, Nominaliştii şi Scoţi stiî în genere, Franciscani? şi eătî-va Ăr-miniani erii contră accepţii.; Tho-mistiî, Dominicanii şi mal tărdiu theologiî Lutheranl sunt pentru (lîns’a. Acccpjiunc, preferinţă, lnare în serţiă de cv..; d. e. legea nu ■face acceplimie de persone “ nu yariadă după persâne, e indifferin--te la perss., nu iea în considera-ţiune starea persdnelor;—sens , în-■ţelles în care se iea uă vorbă. Acceptor, cel ce accepe, yri-imesce. Mal pârtie, se <|ice pentru acceptante, (vd. vb.). Acces, (—sus), appropîare, intrare; — pentru egrîtudini, venire, appucare, aggres (attac). Că pr. mod de a concurre la elecţiunea u-nuî papă.—Cănd numărul biletelor din urnă nu este destul că se a-16gă uu papă, se dă alte voturi ae-cessorie pre bilete unde sfă scris: accedo domino, ad. mî unesc votul meu cu acel’a al altuia; accedo nemini, cănd votantele se ţine ■de primul vot. Accessa, (—sa, din accedo), flus, marest (flus şi reflus). Accessibile, [accedere), ap-propiabile, care pote fi appropiat, lîngă care se pote duce ncseine, unde pote ave intrare; syn. perviu (pentru lucruri). Comp. adibile. Accessit, cel ce e appropiat, adaus prelingă altul, allăturat. Se dice pentru aceia carî capătă pre-miurî. In genere premiul după cel principale este accessit-, maî pârtie. se calefică astfel recompensaţii dş al treile grad. Accessiune, consinţire, învo- inţă, appropiare, adheraţiune; syn. assens. Accessor, (accedere) , cel ce face uă accessiune, se appropiă, urmedă, se dă, se applecă în partea altuia. Accessoritt, care însoţesce, vt-ne după altul şi este în dependin-ţ’a luî; care se pote allătura, dc â doua importanţă; opp.principale. Accident, (—turn), întîmplare, cas; întîmplare rea, nefericire,— ultimul sens susţin Franeesiî; legitimitatea luî e puţin stabile. — Pitii, ceaa ce nu este prin sine, relativ; opp. substanţă.—Accidinţă, ceaa ce nu ţine de natur’a luorulnî. In eeră albâţ’a e accidinţă. — Ac-cidintale, de întîmplare; syn. fortuit. . Accingere, (—gere), încingere. Acciocatura, (i/al.) mus. ornament, usitat la piano, constând in emiterea successivă şi eu repeziciune a notelor unuî accord, în loc de â le bate de-uădată. Semnul a-cestuî effcet este uă lineă frîntăîn totă întinderea. Aecipitru, (—Ier), uliu. — Cu-vier, în classificaţiunea sa, pnncBub acest nume t6tă ordinea passerilor de pradă, accipilres. Accis, tasse, imposit .assupra băuturelor şi totor obiectelor de eonsumaţiune, îu Anglia. Se divide în accis commune 8. universale.,CO-prindind tote obiectele de vîndare în genere , şi ac. particular, ap-plicat numaî la commestibilî. A-cest'a de al douile fii introdus în Germania sub nnme de plată, pe-age, Zoii. • Numele are maî multe derira-ţiunî: dela cisa, răboş, pentrueă eelle^maî primitive plăţi, maî a- www.dacoromanica.ro Acc 22 Acc leş eitanţe, ale ecclesiasticilor către ţărranî, se făceâ prin tăiăture pre lemn; dela assidere, a impune, deunde assissia super venalibus din evul mediii; dela ad-cisa ad. prelingă cisa s’a adaus cv. nouu; dela liolland. acijns, licinţă, permis-siune, ad. permiterea de ă face commerciu. Accinmnre, (ad-cltanure), — achiămare —ă striga, constrigă, a espreme tare diversele affectaţiunî. —Acclamaţiune, acţiunea de a ac-clamâ, strigare de buccuriă, ap-probaţiime s. al.—Circunstanţe solemni determina acclamat. la ceî vfi-ehî: la nnnte, plausus,talassia Liv. 1. 9), 8. io hymen hymenaee; latri-umphnrl, io triump/ie (Hor. Od.4. 2, 49 sq.); la votarea legilor, alegerea magistraţilor, chiar eşirealor in theatru (Hor. Od. 2, 17, 25 sq.), maî ales â imperatorilor(Plin. pan. 3, 71, Suet. Caes. 79). Ad-dese eră semn de nemiilţămire, acclamatio adversa (Cic. de orat. 2, 83, 339, ad Quint. fr, 2, 1, 3, Suet. Dom. 23).—Elecţiunea prin acclamaţiune este cănd se dă votul prin un semn care indică unanimitatea s. majoritatea, precum la Afhena prin redicarea mănelor. Portugesiî numesc accl. elecţiunea de rege â ducelui de Braganţa (1640), cănd acăppară de jugul Hispanilor. Acest eveniment le a servit addesc de epochă chronolo^ gică.=—Cel ce iea parte la acela-mat. se dice acclamante; cel ce o face acclamalor. Acclainpare, (fr.) a fortifică un catart.—R. us Accliniatarc, (clima), â dedă cu temperatur’a, a deprinde pre cnv. se suffere un aer nouu.—Acclima- laţiune, acţiunea de â acclimata. Acolladă, (fr. din ad-collum). îmbraţiare, comples, luare de gît. Cerimoniă prin care se făceii, în evul media, cavalerii. — Capul ordinii sărută în partea stingă â feţei pre cel destinat â deveni cavaler, în semn de amiccţă şi frăţietate, lovindu-lu appoî pre humă-rul stîng cu latul sabieî (donner, recevoir Vacollade). Astădî e ceri-moni’a de admissiune în ordinea legiunii de lionore. — Accol. maî este: uă trăssură de condeiu unind împreună doue article s. doue vorbe ; în mus. uă trăssură verticale la marginea lincelor spre â uni to-te părţile. Aceolagiu, (fr.) acţiunea de â îmbraţiâ la cerimoni’a accoladci (accolaţiune); ueri-ce îmbraţiare, appneare de gît; legarea viţeî de părele (faracî). Acconiinodai'e,(ni-commorf«s), ă face commod, bun pentru un scop, a regulă, facilita, îndreptă, potrivi; — pentru pcrss. â uni, împăca, învoi; — că refl. k se dă după, a priimi, â se mulţămi; a se purtă relativ. — Accommoda-bile, facile (lesne) de accommo-dat. — Accommodante, cel ce ae* commodă s. se aceommodă, comp» complesante. Accompaniament, s. —nimeni1, (fi-) însoţire, însoţimînt, co-mitaţinne, assectaţiune. — Mus. artea de a însoţi vocea s. căntnl cu un instrument; ueri-ce compo-siţiune pre un cânt (făcută pre) principale, pentru ăî dă liarmoniă. Accomp. contes (plaqne) constă în â essecutâ cu măn'a stîngă, pre clavir, tiasea (vd. profundă) denotată de compositor, precănd cu mă- www.dacoromanica.ro Acco 23 Acco n’a drâptă se essecută aeeordurile arrăttate prin cifre d'assupra acestei basl. In accomp. figurat melo-di'a, cântul, se unesce cu harmo-ni’a. Accomp. de partifiune constă în â eănta simultan, pre piano, t6te părţile orchestrei. Accompaniment se dice şi pentru instrumenta (iurte. Accompaniare, (ir.) â însoţi. Suppl. comilare. Accompliincntare, vd. Complimentare. Acconciare, — maî mult că refl. — â se para, (găti) la cap; vd. Conciii. Acconciator, cel ce face eon-eiure, parate (gătele) de cap. — Acconciatură, paratură (gătâlă) de cap. Neg. Accord, propriu allătvrare de sunete. Addueţiunea diversului în continuu; răport de cuveninţă, har-moniă; fio. conformitate de spirit, de voinţă, de opiniune. Aeeordurile sunt, în musică, eon-sunanţi si dissunanţi, dnpă-cum vor ii formate de intervale plăcute s. neplăcute la urechiă. Se numără dela grave la acut prin pro-gressiune de terţe. Ordinaţiunea accorduluî datedă dela seci. 16. Ra-meau crea primul uă systemă de accorduri al căror număr era pentru dînsul infinit- Catel redusse acest număr la şepte; Reicha pune trei «precjece: accordul perfect major, accord. perf. minor, accord. de cinlă diminută, accord. de cin-tă adaussâ, de seplimă dominante, de septimă de ă doua, a treia şi a patra speţă, de nonă majore, de nonă minore, de sestă adaussă, de sestă yt quartă adaussă, de cintă adaussă si septimă minore. Aceste, accorduri nu se pot pune decăt pre certe note ale gammeî. După-cea făcut nescine un accord, altul decăt aeeordurile perfecte, caută se bată un accord perfect pre cint’a inferiore s. pre qnart’a superiore. In successiunile de accorduri caută se se evite contimiaţiunea ciutelor şi octavelor (vd. vbb.). — Accordul perf. major se compune de terţ’a majore şi cint’a perfeciă, se cifredă prin 8, o şi 8, dnpă-cum el se va termină cu terţ'a, cu cint’a s. cu octav’a. Prim’a întorsnră a acestui accord ce num. accord de sestă şi se cifrddă prin 6; se-cnnd’a se cjiee accord de sestă şi quarta şi se cifredă prin §. In starea sa normale acest accord se pline prin terţ’a, qnart’a şi cint’a inferiori, pre notele basil (profundei fundamentali), evitând not’a sin-ţibile â tonului. Se p6te pune in-că în grade recipâce: dela primul la secundul, dela secundul la primul; dela al treilă la al patrule, vice-versa; dela al patruld la al cincil% şi din contră. Dela secundul la al treil6 şi dela al tieile la secundul grad se pote pune nnmaî cănd basea are progressiime. Accordul perf. minor se compune de terţ’a minora şi cint’a perfectă, sol, si, re fâ\ nrmerjă ac.el-leaşl regiile caşi cel major, şi dacă voiesce nescine se schimbe im ac-cord minor în maior, nu are decăt să facă terţ’a majore, şi din contră. Un tabel de tote aeeordurile aflat Dourlen. Accorc, {fr), mar. buceăţefor-ţi de lemn puse apprbpe perpendicular în scopul de â susţine şi a resnmâ uă nave în construcţiune s. care 6 pusă în un bassin. Ac- www.dacoromanica.ro Ae<* 24 Acce oorele iea diverse numiri dnpă partea navii pre care o susţin. Acereditare, (ad-credil, diu credere), a pnne în credit, ii da credinţă, crecjărnînt, â conferi autoritate. Âccnmnlarc, (ad-cumularc). a grămădi, â face să trecă de mă-sur'a ordinariă (liicrnrî de aceaaşî natură).—Accumulatiune, acţiunea de â accumulâ.—Accumulâ tor (ţm-fin nsit.> cel ce aecumuletjă. Accurare, vd. curare. Acciirat, curat, polit, esact.— Accuratefă , cal etatea celluî ce e acciirat.—N. ns. Accurtă, (ad-curere), ueri-ce galeria estcriore stabilind commnni-catiiinî între diversele despărţimin-te ale unuî edificii). Aecusabîle, de aecusat (în pos-sibititate s. necessitate). Acciisare, (—sare), din cude-re), â încrimina, inculpa, insimulâ (învinovăţi). — Accusaţiune, acţiunea de a accusâ. — Accusator, cel ce accusă.— Accnsaţiunea îq, jnsti-ţă eră forte frecinte (desă) !a cel vechi. La Athena, în certele-par-ticnlarie, numai cel offensat putea se aecnse; în dclictele carî priviâ statul fiă-care avea dreptul. Ac-cusaţiunile se ducea la senat s. la adnuanţele poporului, care, după uă primă judecată, le trămiteă la curţele superiori. Aeeusatorul se îndatorâ prin jurămînt se susţină accusaţiimea, dacă se lăssă de dîn-s’a, s. d6că nu obţinea a cincia parte din rotari, eră condemnat la plată de 100 draehme (vre-uî 50 sf.) şi, la nepossibilitate de â o probă, pedepsit cu morte. La lîoma ueri-ce eetăţian avea dreptul seac-euse. Treidceî dile după accusa- ţiune avea loc judecat’a, de multe ori â doua di. Sub republic’a fran-cesă se creasse accusatorul public, funeţinne tot aşiâ de meritosă. si creatorii sei. Acest magistral eră însărcinat se confereseă înaintea tribunalilor pre aceusaţl. Numire# lui sc făcea de aduuanţ’a electorale. Accusativ, (—vus), gram. unnl din caşurile declinaţiuniî: Arrattă obiectul assupra cuî cade acţiune^ espressă prin verb. Accusiare, (fr.)ânasce. Acţiunea şi effectul este accusiămînl. iV. ns. Acediă, (acedia) , lene, molă-tate, negliginţă.—Accediare, a suf-feri eu greutate, â fi inquiet (ne liniştit).-—Us. numai la pass. Acemeţl, (gr. cari nu dorm), nume dat unor monachT syrianî cari se rugi necontenit. St Ales-sandru, în seci. 6, fiisse ftmdato-rnl acestei ordini. Accilâ, măsură de lungime în Grecia şi Asia. Valâ 10 pd. gr. s. q. pd. 5 deg. şi 10 in. dealenos-tre (3 mt. 8 entm). Accnsă, hereditate căpătată dela un domn feudale plătindu-i-se uă dare în perpetuu s. pre căţl-vaan-ni, bail emphylheotique.—Actul a-cestui fel de împroprietărire eră acensemîntul. Acepliall, (gr. fără Sap), se numiră maî multe secte cari fă-cnsseră revoltă contră capii lor, precum Ies aciphales hisilanls din seci. 6. Caleficaţiune â animalilor din elassea cea mal de 4eos (moiusce şi insecte). Elle sunt lipsite de cap s. cel puţin în apparinţă asia. Ia genere ueri-ce lucru fără cap, care stare se num. acephaliă. www.dacoromanica.ro 25 Ach Aceră (acquila.), vultur. Acerare, ( — rare), â ascuţi. Acerb, (—bus), iute, amar, a-cr,u, tare, înţepante. Acerbi (a te, caletatea acerbului, cruditate, asprime? Accrra, (—ra, din acerna). După Festu altarel ce se redîcâ, în Borna, la patul morţilor pentru a aide perfumurî, Mal probabile vas pentru .tămăiă, turibulum, &Vfiict-trjgcav (Virg. Aen. 5, 744); cuthiă pentru pestrat (ămăi’a (Hor. Od, 3, 8, 3; Ovid. Pont. 4, 8, 39). Accrinfie, botn. familia de plante. Acer, (acer), iute, sprinten; deunde ager, Acerv,(-®t«), grămadă, sarcină. Acese, speţă dc herba, comedia; nn mineral. Acet, (— fum), oţet. Acetabul,(—him), văssuleţcesc punea, Ia cel vechi, pre masă cu uere-care juseel (vd. vb.) ş alt oe-va; măsura de capacitate, = % din sestar. Bt?tn., acelabulî, seminţele unor plante. Acetat, — mai ales la pj.. — sări oţetose, resultanţi al combiuaţiunii, acidului acetic (oţet distilat) cu basl şalificabilî. Aeetit, vd. prec- A cetometru , apparat pentru măsurarea tăriei oţetului. Ac»;tun, acet ardător produs prin soluţiunea unei sări metalice în apă distilată. Acest acet e căutat mal ales în Anglia că remediu contră phtisiă şi- provocante de es-pectoraţiune (vărsare). A. Oh, Anno Christi, în annul dela I.-Chr. . Acliă, (opis, fr. ache), boln. a-piu, pătrunsei. Comp. cel ari. Acliaia 'A/aia altă-dată Alyia-Xfc Alyidina (pămîul marginar). La Herodot, Tliucyd,, Pausania costele de N- ale Peloponnesulul, conţinînd ceaa ce se niirma/fojrjtxci-nohş. Mela şi alţii introduc în astă denominaţiuneterritorielfi de Co-rintU, Phliunte, Sicyone. Li viu, Cicerone, Cesare înţelleg tot Pelp-ponnsul, şi addese însăşi Grecia e desemnată sub numele de provinţ’a Achaia, în opp. cu Macedonia. — Espulşi din Tkessalia, în care şl avură prim’a reşedinţă, Acheil, (dela Acheu, fiiul luî Snt, unchiul lui Hellen), stabiliţi ăntîiii pre marginile Arguluî, cuceriră tot Peloponnesul. Numaî Arcadia, un.-rle remaseră Pelasgiî, şi Aigialia, reţinută de Ioni, resteteră concursului lor. La epoch'a resbelnluî Troieî dynasti'a acheă ă Pelopidi -lor eră inflninte în t6fă Grecia, pă-nă cănd, dnpă îndelunge resbele, către 1100, Dorii, conduşi de He-raclkjl, pătrunseră prin isthm în Pcloponnes. Uă parte din lăcuitorj trecură prin Beoţia în Asia Mică; ceî-alţi, Ionii, sub eonducerca lui Tisamen, fiiul lui Oreste, merseră se se stabileseă în Aigialia s. At-tica, occupară celle 12 cetăţi (după alţiî astă împărţire datedă dela din-şil), şi î dederă, în un’a cu gubernul democratic, după mortea lui Ogyge, numele lor. Herod (1,145) nume^-ce cetăţile urinăforie.' Pellcne, Ai-geira, Aigai, Bura, Helice, Aigi-on, Rliypes, Patrai, Pharai, Ole-nus, Dyme, Tritaia. Pol. (2,41) pune Leonţiul şi Cherineia în loc de Rhypes şi Aigeira; după alţii (Webeţ Weltgesch. 1, p. 109) Sicyonş şi Corintul se allătură acestui număr. Rcstrînşi dc natur’a locului, Acheii www.dacoromanica.ro Acli 26 Ach remaseră departe de implicaţiunile (încurcăture) politice ale cellei-al-te Grecie şi conservară maî mnlt de 6 secle libertatea şi indepen-dinţ’a naţionale. In resbelele Per-siee steteră indifferinţi; îu resbe-lul Peloponnesic remaseră, din a-versiunea către Dorism, neutrali. Numai în cel cu Theba luară parte pentru Spartiaţi; dar încheiară preste pugin pace separată cu adversarii, deunde, după bătai’a dela Leuctra, fură aleşi arbfcri de ambele părţi. Confederaţiunea ce for-masseră, la început numai în cha-racter religios, se stinse pre încet, mai ales cu derîmareS Helicelui şi Bureî (Diod. Sic. 15, 48; Paus. 7,24; Ovid. Met. 15, 293). Con-strînse de necessitatea generale prin următorii lui Alessandru, patru cetăţi, Patrai, Dy m e, Tritaia şi Pharai făcură, după essemplul Etolitor, uă legătură către Olymp. 128 (280), care, prin alîăturarea altor 6 cetăţi (Pol. 2,41) şi mai ales prin strategi'a lui Arătu (251) căpătă însemnătate în fotă Grecia. Celebrele politic aviisse scopul de â introduce egalitatea şi libertatea naţionale în ana cu consolidarea în' es teri or. Democraţi’a deveni principiul predomnitor; fiă-care diure-publicele confederate remase în sine independinte; uniunea într’un tot compact şi stabile eră numai pentru interessi communî şi scopuri generali politice. Fiă-care a-veâ drepturi egali; democrati’a făcea basea giiberneler particularie, precum pre â celluî totale. Puterea essecutivă, pentru tote neces-sităţile confederaţiuniî, stă îa mă-nele unui senat peiraaninte; deci-siunile legislative eeiâ din adu- nanţ’a generale, regulată de patra, ori pre an, affară de caşuri estra-ordinarie, ş i în care aveâ parte neri-ce cetăţian dela 30 anni, nu meseriaşiu. In capul gubernuluî doui strategi (dela 255 numai unul) a-vînd conducerea affacerilor în întru şi affară; 1 frigă dînşiî, cu puterea essecutivă, un secretar de Stat, grammaleus, 30 demiurgi însărcinaţi cu convocarea adnnanţe*-lor, un commăndante, hipparchos, (magister equitum) formă eentml politic şi civile al statului, ftovXy. Bătută de Cleomene III, cătjntă appoî sub Macedonî din errârea fundatorului şi conducătorului sen, confederaţiunea achaică avii fericea sârte prin redicarea lui Philope-men (208). Enthnsiasmul se rede-de poporului decădnt; euergi’ă naţionale fu restabilită , puterea internă â statului de nouu consolidată. Strategul megalopolen ucisse cu măn’a sa pre Mahannida, ty-rannul Spartei; acesta cetate cădu; însă intrigele streine, mai ales in~ thiinţ’a Romanilor (comp. Liv. 38T 30 sqq.) lu depărtară din capul affacerilor. Amar vulnerat el sere-trasse în Creta, sub serviţul strein. La 198 errupse secundul resbel Macedonio; vieţ’a Confederaţiunii se stinse în certe intestine prin politie’a destruinte ă Romanilor. •Ultim’a radă appuse cu strategi’a lui Diaiu şi Critolau. Consnlele L.. Muaimiu coprinse isthmiil; libertatea naţionale ă tâtel Greciei deperi eu bătai’a dela Lencopetra şi de-rîmarea Corinthuluî; (}ece plenipu-tinţi ai. senatnlul declarară Con-federaţiimea dissolută şi restabiliră gubernul oligarchic. Achaia deveni provinţă pretorică, appoi proconsu- www.dacoromanica.ro Aclie 27 Aci lare. — Comp. Plut. Philopoemen, Arat.; Liv. 27 sqq.; Pol. Aclnuit, (—tus), materia .odo-rante. Acheî, vd. Achaia. Aclieiropoeta, (gr. care na-fost făcut demănă de horn), se num. uă imagine â S.-teî Maria ce "se conservă în biseric’a St. Ioan de Lateran, Ia Roma. Achen», regat al Indielor. Aclienă, nume dat fructelor carî nu coprind decăt uă singură semînţă, de ordinar secce, Cico-rca, lăptue’a s. al. sunt de genul aceBt’a. Achille, (yixtllevs), fiiu al The-tifjiî şi Peleu, regele Myrmidonilor în Phtia, nepot al luî Aiaeu, deunde numinile de Flileidijc' n-rjlijiaâyq Ihjhltov %4iaxiâtjg, iieroul Iliadiî. Ass.l uî Iliadea 1, 11,18, 19, 20, 22, 24, 29; Odyss, 1), 24; Eurip. Hecub. încep.; Ovid. Met. 13 şi celle doue cănturî din Achilleidea luî Staţia. Acliiotri, bota. uă sămînţă de plantă, un ingrediente al cioealateî. Achma, carte ă religiuniî Drugilor. Acliroiliatic, (Telescop, ochian achromatic), instrument de optică inventant de Dollond 8. Hali.—Im-preuDănd radele diverse ale lumi-neî are proprietatea de â lăssâ se se vadă obiectele fără culori streine. Aclironic, (— cus, gr. ax^or estrem, vv$, nopte). Appus achro-nic se dice cănd uă stea appnne în acel’aşî timp cu Sorele; — Răsărit ctchronic cănd resare, scr’a, în acel’aşî timp cu appunerea S<5— reluî. Aclmpalla, s. Achrupaya, gen de plante americane. Acicularie, (din actis), sub-' stanţe carî cryatalisă în aculeţe; caleficaţiune â florilor s. al. â căror construcţiune 6 cu multă fineţă. Acid, (acidum), substanţă solidă, licidă s. gas6să, de sapore (gusţ>-acră, care roşcscc culârca albastră â heliotropiuluî şi are facultatea de â neutralisă cn totul s.' în. parte proprietăţile alcaline ale ba-silor. Toţi acidiî constă din uă substanţă simplă s. compusă, ba-sea (în respectul lor radicalele), combinată eu ossygenul (astărjî s’a recunnoscut că mulţi au hydrogen).. Acidiî iea diverse numirî după corpurile unde sunt conţinuţi; ac. a-nimalt, minerali, vegetali (ultimii' coprind şi pre ceî preparaţi cn materie vegetali). Acicjî nativi sunt' ceî pre carî î gîţssira în stare naturale, liberi s. combinaţi. Acidifer (ac.—fero), care conţine acid, compus cn un acid. Acidificabile, dispus â luă a-cid. Acidificare, â preface în acid,. Acidificante, care face s. pote face, compune un acid.—Acidifica-timte, acţiunea de â acidifica. Acidoton, (—ton), uă plantă; medicinale. Acidul, care ţine de acid, este iişior acidat. Acilone, (Aquilo), vîntul de Nord. Aciiiă, (gr.) des. ueri-ce bob succulinte, câm transpărinte, uni-locular, cu seminţe tari, că strugurele s. al. Acinace, (—nax,fr. acinaces:), sabiă lungă şi îndouită la Perşiî ceî vechi. Scythil Tiumiâ astfel uă sabiă ce punea pre altare ce Symbol al luî Marte. — Acinaciforme, care are form’a unuî acinace. www.dacoromanica.ro Ac q 28 Aer Acisantheriit, gen de plante din famili’a sălciarielor. Aplast, (gr. a-clastao), opt. nu-meace Leilmitz figurele carî no res-fring luroin’a deşi ar pute. Aclidă, măciucă armată de maî multe vîrfurl ascuţite, în us Ia trupele vechie. Avea uă currea prin -meciul căria putea fi retrassă. du-jpă-ce fussesse proiectată assupra •nemiculuî. Aeoîyt, (— tus), acel’a care a ;priimit primul din celle patru or-•dinî minori ale bisericeî, paracliser, diacon, eeroferar. LaConstan-tinopole, în timpul imperatorilor o-rient., senumiâ astfercapu,l cohor-$1 imperiali. Acomas, speţă de arbure. Aconit, (—tus), plantă veniud-aă din famili’a rănunclilor. Cresce în abundanţă pre munţii Alpi; intră addese în compuse 'medicinali. Acop, (gr. care depărledă fati-g'a), remediu recreativ. Plinia vor-hesce de Acopus, petră preţiosă care, frecată cu heliu, dă acest remedia, acopum. Dacă Plin. înţel-lege alt ce-va decăt acopis s. dacă prelectul 6 reu, remăne ase decide. Acoră, plantă; vd. Calam. Acotyledontie, plante al căror simbure 6 lipsit de fibre (cotyle-'donî). Acest gen de plante forme4ă un’a din marile divisiunî ale sys-temei Iui Jussieu; correspunde cryptogamelor luî Li mie. Muscul (muschiu) e din genul lor. Acqtierirc, (ad.-querere. fr. ac-querir) — accerire—â căpătă, câştigă. Acqiiisiţiiuie, acţiunea de ă acceri şi resultatuj eî. — Acquisi-tor, cel ce capătă, câştigă. Acquit (ad-quaeo, quilum), — accit, —absoluţiuhe, oitanţă plătită. Acqnitare, ă plăti uă clanţă. Acra, unul din munţii pre cari eră fundat vechiul Ieruaalem. Numele î vine dela înălţimea sa (eterat, înalţ). După-ce Chrestinil luară ^Iernsalemul, în seci. 11, fundară pre acest munte un hospiţ pentru pregiiniî carî veniă sc vi-sitede locurile sănte. Comp. S.-la Afara. Acrabathene, un’a. din celle 11 districte (toparchie) ale Iudeeî sub Romani. Acratism, mâncare de dimineţă,. gustat (dejeiîner), la Grecii ceî ve-chî. Numele dela acraton, vin cn-rat, pentrucă acestă măncare se făcea muiănd căte.-va buccăţe (i(i păne într’un viu pur. Acrimoniă, (— nia), acrime, iuţelă; acerbitate, cănd e vorb’ade character. — Acrimonîos, acerb. Acroaillă, şi acromă (— tna, din gr. a audi), ceaa ce ascultă nescine cu plăcere, cântare s. lectură la masă, precum, eră us la ceî vechi. Cel ce e însărcinat cu a-ceste effecte. Acroamatice, f— ca), opere ale Iul Aristotele. Aceste cărţi eră reservate numai pentru scholariî sei; lectur’a lor eră intredissă vulgului. Coprindeâ lecţiunile orali ale acestui philosoph. Acromatic, unnl din celle doue. moduri cum Soctrate şi făcea lecţiunile; vd. Esoteric, Acroasc, (gr.) acţiuuea de â asculta, audiţiune, esposiţinne, pre-lecţiune, dissertaţiune erudită. Acroatic (gr. — cos), relativ la t andiţiune, care se citesce înaintea tmuî auditoriu. Cărţi acroalice s. www.dacoromanica.ro Aer 29 Act acroamatice sunt în genere aeellea carî coprind doctrine professate o-raliee (prin graiu); opp. esoteric. Acrobat, jucător pre fune. Astă professiune eră Cunnoscută de ceî vechî; eră de patru feluri: u-niî juca în giurul uueî ftinî că râ-t’a în giurul ossieî; alţiî alergi pre uă fnne întinsă; ceî de al treile ămblii de sus în deos cu bfaşiele şi peîjile întinse; ccî de al patrule egsecută diverse întorsure s. dăn-ţâ la sunetul instrumin'felor. Ceî maî celebri acrobaţi din timpul nostru sunt D-na Saqui şi Debu-rean. Acroeliirism, esereiţ de gimnastică la Grecî, în care athleţiî, în luptă, se attingeă numaî la es-h-emiîăţile riîănelor. Acrocliordon, (— Jar), aci-o-cord, s. acrochord, înflătură mică ce se produce pre pelîe, m:iî ales pre faşiă. cojiu: AcrofcOrintli, vechia Citadelă ă Corinthuluî. Bpoch’a fundaţiuniî selle e nâdetermlnată. Stă pre uă stîncă îhalfă nude se affiă fă'ntari’a Pyrene. Aerocorinthul a fost co-prins de grecnl Aratu, 243 în. de Chr., şi de sultanul Mahomed II, 1454. Acrocorift, speţă de cepă. Acrolith, (gr.) care e'de; petră la estremităţî. Maî pârtie, uă statuă de lemn al cui cap bfraşîele şi’ pedile sunt de petră. *Typnl eî este statu’a luî îlausol din Hali-carnas. AcrOpodiii, (ăxqo? nov?), es* tremitate, pfideetale dela uă statuă. .Acropole, ueri-ce citadelă/la anticî, pre estremitatea s., înălţimile unui ofcaş. CitadeJ'a Atheneî purtă acest nume, precum ii Corin- tîmluî avfeă pre accl'a de Acroco-rinth. Acrostic, s. acostîch, metr. buceată de poesiă dispusă astfel că primele litere ale flă-căruî vei'B, a-dunate îd ordiuea ver'suluî, forme-dă numele, devis’a s. sentinţ’a ce poetul a voit se espremă. Acroteriasm, med. tăiarea n-fluî membru. A croferic, (gr.) pedestalî la es-fremitaţiîe unuî fhmtispigiu; stylo-baţî d’asstipra columnelor susţinînd statuete. După alţiî figurele înseşi carî se punea' pre eolumne. Actar, (— rius, pentru actua-rius), cel efe ţine aeteJe, scribă, secretar, redactor. Acta, s. ACTRA, (gr. ţărm), nume dat uueî părţi din Attica pen-trueă este ndătă de mare. Addesc-pentru Attica. Act, ( — turn din ajo), effectnl ăcţitiniî, ceaa ce s‘a lucrat, operat (acţiunea se referesce maî mult la puterea activă); convenţiiine (învoială); divisiunile uneî buccăţe de thgati-n. Schol. thesile susţinute pentru a căpătă un grad la uă facultate. Act Constituţionale, con-Stituţiunea frâncesă publicată în 1793, de Convenţiimea naţionale. Aclelele Consislarinlut, în cdicte. deelaraţiunile consiliului de Stat, sub imperatorif romanî. Acta vd. Acle. Acte, vd. Act. Actele Erudiţilor, (acta Era di-toruri), (}iar fundat, în 1681, in Germania, de Otto Menke, primul (Jiar litterar din’acestă ţerră. Leib-nitz, Thomasiu s. al. se numără între collaboratoriî sei. încetat în 1776, acest tjiar conţine, collectiT, 127 Voi. www.dacoromanica.ro Act 30 Acu Actele Safijilor, (acta San-clorum), uuroe dat culegerilor cou-ţinînd legiudele Săuţilor. Un diar jesuitic, început de Bollaud (1643— 794) portă acest’asi titlu, (53 voi.). Actele Apostolilor, (Acta A-postolorum), carte â Testamentului Nouu. Conţiue histori’a primelor progresse ale Cliresţinismulul dela ascensiunea lui I. -Clir., au 32, pănă la venirea Săutulul Paul la Roma, preia an. 65. La început fii scrissă în grecesce de St. Luca si publicată sub Nerone. Acest’aşt uu-me portă un diar coutra-revoluţio-nar publicat în timpul Revoluţiuniî (1789-91 şi întrerupt prin ordinea luî Lud. XVI. Actiadc, poetic peutru A'llic şi Acliac (dela Aeţiiî). Actillic, anemone de mare, zoo-phyte marine, vermi uiollusci. Actiliot, S. AOT1NOLITK, (gr. corp cu rade), speţă de gummă tare, de cnlore verde (schorl verde). Vine din Zillerthal, deunde addese numele de ulkrlhit.—Boln. plaută din •Noua Hollauda, din famili’a her-baceelor. Acţiil, (—tium), promuntor şi oraş al Acarnauiei. Astăzi Capo di Fi-golo şi Azio. E însemnat prin uu templu redicat de August după învingerea lui Autouiu. (Suet. Tib. 6). Acţiune (—tio din agere), ceaa ce nesciue face, effeetedă, lucrare. Comm. documeut care stabilescecă uă summă * fost depusă peutru uă întreprindere couimerciale, avînd de scop uă operaţiune determinată şi dând celluî ce o are un drept proporţionat la bcneficiele întreprinderii.—Proprietarul unei acţiuul e-ste acţionar.. Cel ce face com-merciu cu dînsele acţionist. Activ, (—vus), care e în activitate; opp. passiv. Activitate, facultate activă, putere de ă lucră, forşiă energică, vivacitate în mişcare; principiu interior de detenainaţiuue şi acţiune, diliginţă, applicaţiune, ardore, stre-nuitate. Actor, (—tor), cel ce face, ope-redă ce-va, cel ce essecută nn joc senic (rol). Fem. face actrice. Actuale, ceaa ce este în act, effectiv, presinte, din timpul de faşă.—Actualitate, starea celluî ce este actuale. Acupunctura, (împtmgeve-ac) , impun sură cu acul. • Ueri-ce operaţiune medicale s. de alt gen care se face prin împunsure în pelle. Originea el este în Iudie (vd. ta-Uraaf.iune). Europa o cunnosce din seci. 17. Acudiă, s. acuma, insectă ame-ricauă. Acusmatie, —numaî la pi. — nume dat acellor diu discipliî lui Pytlsagora carî, ne fiind încă admişi se contemple pre professor şi se vorbâscă cu dînsuî, lu ascnltâ prin un văl. Acest geu de prepa-raţiuue dură trei annî. Acustica, sciinţ’a sunetului.— Se divide în esperimentalei, relativă la observaţiunea phenomene'or produsse de rcsunsiiiţ’a corpurilor sunătorie; arithmetică s. canonică, relativă la calculele prin cari se determină răporturile sunetelor între dînsele.—Vd. şi Cornet. Acut, (—tus), ascuţit. Se num. astfel sunetele celle mal de sus ale sc'Iei musicall; opp. grave. — Gram. ckaractcr priu care se desemuă sunetul ascuţit al unei vocali. Acutăllg'lliu, (ânghiit acul), ca- www.dacoromanica.ro Ada 31 Ade Te are celle treî ăngUiurî ascuţite: triăngliiu aeutănghiiî. Adaca, uă pantă. Adagio, (ital,) încet. Mus. mi8 care înceta şi solidă, n Egypt, în timpul Ptolomeilor, în Grecia şi lio. ma. Mythul 6 de origine syriană-Prin metaph. se 4ice Adonide totnî hornului cuî place se se parele, de- www.dacoromanica.ro Ado 35 Adr «nde adonisare, ă parii cu affec-taţiune. Adoniîi ( — nîmn, fr. a dani de adonis), iofn, plantă, speţă de cy-paros. Adoptare,. (—lare),.ii biS pre tnv, de fiiii.—Adoptau te, cel coa--■doptă. Adopţiune, ( — tio), regnl. a-doplaţiune — acţiunea de â adoptă.— Adopt, orii în us la tote poporele antice. La Roma eră forte a<1desă. Antiiin se făccâ prin antorisarea pontificilor, mal tărdiii prin ă magistraţilor şi a poporului (Comp. Gel!. 5,19; Cic, fin. 1, 7-, Şest, 7., ad Attic. 2, 12, pro d. 13 sq.; Gaj. 1, 137; Tacit- Annall. 15, 19; Snet. Oetav. 65). Adoptantele căută se fiă cel puţin cu 18 anui maî mare deeăt adoptivul. Cănd acest'a din urmă stă sub puterea părintescă eră adopţi», cănd se afflă libe^, (sui jnris), arroţjatin. Patricii un putea adoptă un plebriu, acest'a pnteă a-doptă un patriciii (artificiu al pa-tricilor că se potă deveni tribuni). Maî tărdiii împilatorii accordară facultatea de ă adoptă. Adoptatul luă numele şi premimele adoptan-telnt şi adăugi» numele seu de fa--miliă că epithet. In Francia, după stingerea primei viţe regesci, adopta-ţinnea se perdii; la Galii se numii afftlialitme. Restabilită în 1793, a-doptaţiunea fii cousănţită în Codicele Civile (comp. acest’a lib. 1. cap. 8). i Adorare, (—rare), â se rugă la, â addnee cult, ă se închină, ă se plecă cu respect. — Adorabile, demn dc ă fi adorat. — Adoraţiune (tTpogxvvqgif), acţiunea de ă adoră şi cffcctnl el. Al/sol. închinarea, (hommagiu!) ce cardinalii dă papeî la alegere;! sa. Adoraţiunea către regi, trecută diu Persia la K.,(as-snpra modului de deplinire Herod-3,86; 7, 136, Xen. Cyr. 8,3,14. Arr. 4-, 11, 1(5, Snet. Vitei. 2), fu înfredissă de Diocletîan. Adorator, cel ce adoră. Adoreâ, (adorea donalio), dar în griu ce se făcea victorioşilor în anticitate. Adomare. adornament, vd. or-nare, ornament. Adoscon, vechia monnetă he-breieă. Adracliuă, plantă din care se face hărtiă în China. Adraganîlm, s. tragantiiă, (*— iha), gnmină care curge în lame dure şi coriacî din ramurile astra-galilor. Cul6rea aă e albă s. că lă-măi'a. Adraste, regele Argnlni, ap-poî al Sicyoneluî, fiiul lai Talaii, dennde Talaonide , şi Lyssimaceî, tată vitree al lnî Polyuiee. Intce-priuse contră Theba resbeln! numit al cellor sipte capi (Septem. contra Thebas), preste 7 s. 10 arnrî al Epigonilor. (Comp. Aesch. 'Entd ini Qt'iflttQ-, Enrip. Pkoen., Stat-Tkebais). Alţi cinei heroî maî portă acest nume. Ad reni, (lat. la lucru), es-preme ceaa ce correspunde ces-tiuniî. Adressă, (fr.) indieaţiune, ar-răttare de numele s- locuinţ’a uneî persone.' Absol. scrissore de ferici-taţinne, de adhesiuue s. de cerinţă către uă putere maî înaltă, că* tie im snveran, precum a fost A.-drets'a cellor 22L deputaţi, votată de cameră, cătrc Carol X, în 1830. Vd. şi Solerlă. Ad» essare, ă face adressă;»—> www.dacoromanica.ro Arin 3G Ady că refl. ii se îndreptă, u da vorbă. Adstricţiime, vil. Asslricţiitiic. Adiilahi’ic, ce! ce sc lassă ii se adiiiâ. Adulare, (—tari), ii linguşi (flată). Adtilaţiune, linguşire. Adulator, cel ce liugnşesce. Adultcrare, ( — rare), ă strică, schimbă, falsifică, altera. Adiilteraţiuiie, acţiunea dc ă adulteră. Adnlierifi, (—rfum), violaţwne credinţei, purităţii conjugali. — Cel uăscut priu adulterin sc i|ice adullerin(—nus)-,—ccl care 15 ile-plincsce, adulter. — La Judeţ adulterul eră pedepsit cn morte (pănă astădî la Arabi). Pentru Greci şi K. vd. Repudiaţiune. lu Francia conjugi! se separă. Fcme’a adulteră e condcmuată la inehisoro. dela treî lunc pănălatreî anni, bărbatul la amendă dela 100—U000 fr. Copiii adulteri simt recunnosciiţi uelegitiuii şi nu au drept decăt la aliiniute. Adumbrare, ă deseniuă după umbr’a unuî eorpj â attinge, ii al-liueă, ii pune uerî-carî trăssurc preparatorie. — adumbraţiune, ueri-ce lucru conceput în simimar, in compeuijiîî , iu 11 ere-cari trăssurc, imagine neperfectă, nmbrelă. Adusti line, arsură.—Adiat, ara; —med. uume dat altă-dată sângelui şi ccllor-alţi liciili animali. Adveiiticiu, (ad-vmirc), ceaa ce este venit, nu e naturale, in un lucru; opp, inăscut. Advcrbiii, parte ncvariabile â •vorbirii. Se unesee eu verbele şi adjectivele.—Adverbiale, îu adverbul, pmiind adjectivul peutru ad-•verbiu. In jurispr. adverbialele e differiute cn totul de adverbiu, du- pă relaţiimile ce implică decretul. Aitmmirele e iu locui adverbiuluî, dacă arc maî ales (orţ’a lui; vd. Nodicr in Boiste. Differinţ'a dată dc Lavcanx e puerile. Adversar, (—nus), oppnninte, (protivnie), neuiie. Adversativ, (gram), de opposî-ţitinC. Adversitate, (—tas), eoutra-rictate , defav6re, netortisnă, cir-emistanţă rea, stare nefcrice. Adynaiuiă, (gr. fără putere), slăbieinue. Adynaiuic, in adyuamiă, lipsit de puteri. — Starea adyuamică e eliaracterisată prin attopirca fegei, ditficultatea şi nepossibilitatea mişcării, obscurarea sensaţiunilor, ă affecţiimilor morali şi funcţiunilor înţellessnali. Astă egi-itudine se termiuă prin nă repede degciicra-ţiune ă corpului affcctat. Lipse de iniue aliiiiinte, passiuui triste sunt primul motor al egritudiniî, contră care tractaţiunea e imputinte. Aenier, (gr. fără di), nume dat, in martyrologî, la ucrî-c6săut oui un se pote determină uă di certă de nasecre şi al cui îmme nn e bine cunnoscut. Aer , (aer), — aer alnmspheric— substanţă fluidă, nevisibilc cănd este 111 volume mic, inodore, nc-sipidă, grea, comprcssibilo şi d<*. uă mare elasticitate. Aerul e format, în uu cent de părţi, de ‘21 părţi ossygen, deapprope 79 gas azot şi uă pre mică cantitate, pote a miiele parte, acid carbonic. Hruu, Jean Rcy, Bayen, în fine Lavoi-sicr şi Seheele (pentru dinşiî os-sygenul eră 27 părţi) au discop-perit coroposiţîiraea aerului (vd. iu geu, Feloiize Chimie, Par. www.dacoromanica.ro Aer 37 Acţ 1854, p. 6-1 sqq.) Aenil cmi-stituesee atmospher’a şi pare albastru la uă mare distanţă, e ne-dispensalrile pentru vieţ’a animale şi vegetale. Anticii făeusseră din el un element nepossibile, după dînşiî, de â se diseompnne. LS priviă câ imagine vivante â divinităţii şi distingea doue speţe, aerul masculin s. activ, pre care lu adoră sub numele luî Joue, şi cel feminin s. passiv, represintat de Junone. Prim’a speţă erîi etlierul. Toţi fluîcjlî aeriformi avea la dîn-aiî numele de aer şi se distingeâ numai prin diverse epithete espre-mînd proprietăţile acestor tiuiţii. Astădî li se dă numele generic al gaselor. Aerian, relativ ia aer, format din aer. Cm aerian?, sunt locurile preunde frece aerul în plămănî. Ast/el simt mingul, arter’a tra-elieă s. al. Acride, boln. plante oreliidce, speţă de ppideiidru, vanilia. Aerifer, addueător de aer. Aerilicare, ă face aer, ă introduce aer în plămănî, â schimbă în aer. Prin aerare obiectul şlper-de natur’a, prin aerificare şl o preface.—Aenficafiune, acţiimea de ă aerifieâ.—Aeriformc, care are proprietăţile aerului. Acrisare, a lăssă se intre aerul; suppl. aerare. Aeroguosiii,s. aerologiX, studiul proprietăţilor aerului-—Aero-graphiă, deseripţiunea, fbeori’a aerului. — Aerodynamică , tractat de forţ’a şi effeetele aerului. Aerola, pustulă plină de aer. —Med. vd. Ampuălă. Acroiith, (gr. petră de aer), massă de aer eadutâ din regiunile înalte- ale athmosplierel. Căderea lor e mal tot-dcnnă îiîsoţită de un metheor Inminos, un glob de aer care dispare după uă violinte es-plosiune- Căuşele aerolitliilor nu sunt încă l.-ine determinate. Aerologia, vd. Aerognosiă. Aeromanciă, nume dat altădată arţil de ă predice fiitorulprin mediul aerului şi substanţelor at-mospherice. Aeronietril, instrument seîvind-ă măsură desitate» aerului.—Ae-romelriă, seiinţ’a care studiedăpio-priefăţile acrului, I măsoră şiîeal-enledă effeotele. Aero lianţii , (—ta), navigator in aer, cel ce ămbla eu balonul prin aer. AerophobiiS, frică de aer. Aerostat, stătător. în aer, balou. Apparat spheric, făcut uădată da pîndă astăc]! de taffet. A fost inventat de los. Mongolfier, în 1782. La început In înflâ eu paie şihăr-tiă arsă, astăzi eu liydrogen, care în pertu tea uşinrinţeî selle, relativ eu aerul din pregiur, lu înalţă. Pi-lastru de Rosier fusse primul care se redieâ, la 1793, în aer. . Aerostatică, sciinfa cciliiirin-lnî aerului şi al corpurilor eu aerul- Se nnmesee şi aeronautică. Aerostatliouioiie, speţă de barometru arrăttănd greutatea şi tern-peratur’a aernluî. AerostierT, (schfila de), insti tut în Francia, stabilit în 1793 sub direeţiunca lui Conţi şi destinat aS for medii aeronanţî. Aeţianî, sectă elirestină din seci. 4, fundată de Aeţiu din Antioeliia pronumit Impiul. Aceşti beretieî, car? avei şi alte numiri, anomeî troglodiţi, era puri aerian!. Doc- www.dacoromanica.ro AfFe 38 Afli trin’a lor eră, pelîngă altele, că Dnm-nerteu nu cereMela homtnî decăt cre-dinţ’a. Actiologiă, vd. Etiologiă. Aetită, (regnl. aelolitk,) speţă de petră, petră de acera (gr. dezos), pcntrucă se credea a proveni din cuibul acereî. Ac... vd.. E... Af.... vd. Aph... Ailabile, (affari), cel ce se îassă ă T vorbi. Calefică uă per-«6nâ care priimesce pre cnv. şi Iu ascultă cu bunătate şi dulceţă.- — Affabilitale, caletatca affabileluî. Ailabulaţiiiiic, Q — tioJ, did. sensul mora'e al unei fable, unuî apolog. AH'arere, (fr. affaire), dn făcut, tot ce 6 obiectul uueî occnpaţinnî (tr<5bă). A (la di re, (fr.) vd, Faluire, Fas-lidire. AiFaclissaineut, "vd. Fatuitate, Fastidiii.—E. us. Aftamare, âave fame (foame), R. us. AiFeblire, (fr.) â debilita, slăbi. Affoct,(—tus), mişcare produssă în animă de uă impressiune. Atfectare, a dă sinţire, pune în uere-care disposiţiune; â căută cu ambiţiune, â arrattă predilecţiune (pentru cv.). â cere maî presus decăt iertă natnr’a. Phys. ă luă ufrecare formă cristalisăud. Aircctibile. fiaffect'), dispus la affecţiune, facile mis.cător. Şi (reu) (îffectionabile, Aflccţiouare, a avi affecţiune. îs. fi prins de dorinţă (pentru cnv, s. cv.) ; refl. â sinţi mişcare adîncă. AlFecţuiue, (—tio), amore. in-«linaţiune, predilecţiune. Affectuos, suppl. affectos — plin de affecţiune, amantissim. A {Feri aţă, addus, raport, produs. AfForilite, (ad-fero), ceaa ce revine fiă-cărui din inteiessaţî în un obiect nedivisibile. — Rr. us. Aifermare, suppl. ă arendă.- Alferinire. (fr.) ă face ferm, stabile, â întări. Comp. consolidare. AfFessarc, (fr.) a face se se applece, â curba, dă in (Jeos — Suppl. â depreme. Aifetfuoso, s. iFPETro, (ital.) mus. arrattă că buccat’a înaintea cuî stă, caută se fiă essecutată cn uă espressiuue tînără, melancboli-că. Mişcarea attarilor buccăţe este lentă. AlFidat, (—tus), nume dat, în evul metjiu, acelluia care se punea sub protocţiunea unuî domn feudale, dăndu-î jurămînt de fidelitate; ucrî-cine se legă cu altul prin ju-răniînt, intrat în credinţă. AFfiliarc, â face pre cnv. fiiu ţ vd. Adoptare. AfTiliat, cel ce e priimitîn affi-liaţiune; — metaph. părten Ia seera-elle nneî eongregaţiunî s. al. AFiliaţiunc, acţiunea dea affilia. All’iniie, (fin), â înfini, appro-piâ dnue perss., înrudi. (Us. maî ales că refl). — Affin, de apprope, prossim (rudă). — Âffinilate, pros-simitate (rudire). AfFinuare, (—mare), h di ce c« stăruinţă, întări, susţine. — Acţiunea este Affirmaţiune — Affirmativ ceaa ce affirmă, servesce spre întărire. — Pârtie, se mania. Affir-mativi- (lat. — vi) aceia carî, înln-cisiţiune, mărturia şi susţinea înaintea tribunaleluî opiniunile de carî eră aceusaţî. AlTis, (fr. affiche), foia scrissă www.dacoromanica.ro Afr 39 Aag t. iropressă ce se lipesce pe strate ca se de publicitate unul lucru.— Acellea ale particularilor caută se fiă pre hărtie culorată; ale statului şi societăţilor erudite sunt pre albă. Afissele datedă de!a 1697, in Anglia; 1653, în Francia. Uă culegere de attarl scripture este liurcau d'a-dresses de Renaudot, Ceî vechi avea libelele, Afflictiv, care adânce affiieţiune. Aifiicţiuiie, ( — tio), îngrijire, întristare, necas, supărare. AffJigere, ( — gerc), â necăji, întristd, desgustâ. Affltliltte. (ad-fluere),ce\ ce curge în nă parte. Uimi af/tuinle s. numai affluinle, acel’a care se versă în altul. Afflus, acţiunea de âafflui, eiir-gere; vd.Flus. Affront, (fr.)procesmortificante, injuria, offensiune, ruşine. Affwrcă, mar. anchoră mică. AiFilsiuite, (ad-fimdo), vărsarea unnî licid pre un corp. Afilager, officiar preşedinte la Vîndările publice, în Hollanda.* Afranccsados, părtinii Fran-cesilor în Hispania. Perţin de aceia cari au jurat â conserva eonstitu-ţinnea dată de regele Ioseph Bo-naparte (deundemai tărdiu Iosephi-ttos), în 1808. La restabilirea domniei indigene, sub Fordinand VII, li se închise venirea în patria;către 1820 căpătară uă amnestiă, fără înse â li se da vre-un drept civile. Afrailiu, comic latin, născut la 180 s. 130. Cert înflorih, preia 99. Cicerone şi Horaţiu laudă snbţirita-tea spiritului acestui poet şi'lu fericită de stylnl seu. Afr an ii luâ subiectele (iramatelor Belle din vieţ’a romană, comcdia togata. Comp. Cic. Brut. 45, de fin, 1,3; Veilej. II. n. I. 17. unde Haase (alig. Litt. -Zeit. 1836, No 56) voicsce Plau-lini teporis pentrn Latini leporis— ultimul preferibile cu Critz la loc. I. Veilej., Becker Comico, Rormn. fabb. qiiaest. p. 60. — Id. II. 9.Quin. til. Inst. X, l,i00,lîngă care Gejl-N. Att. XIII, 8, Diomed HI. p. 487 s., Putsch, Macrob. Sat. VI. 1; Apnlej. Apolog, p. 420. Muuk De fabb. Ateii, pe 121, în opposi-ţiunc cuNenkirch p. 168,169(172-75 pentru întrepefarea locuiuî diu Ilorat. Ep. 1, 57). Assnpra influ-inţeî selle Snet. Ner. 11. Fragmin-tele la Stephanus p. 43, Bothe p. 160 sqq. Cel mal bine la Neukirch p. 176 sq. unde viu 40 buccăţe. Agaşaui. agaceriă, agagare, â supără, întărritii. Agadiie, speţă de pesci, fr. pilouneau. Agalaeî, (favoriţi), nume datof-ficiarilor cari stă immertiat lîngă person’a siiltanulnl. Agalmă. (ms), statuă, imagine. Agamft speţă de cameleone. Unii introduc în astă denominaţiuna cryptogamele Ini Linii e. Agameilllioiie,(Atreides), myth. fliiil Ini Atren şi fratele lui Mcne-lau, regele Argulnî şi Mycenei, fu geueralissimul Grecilor în resbellnl Troieî. Cert’a sa cu Achille face o-'biectul Iliadiî. La întorcere căcju în insidiele. soţie-î salle, Clytemnesti-a, şi atnanteliiî el, Egyst. Comp. II. I, II. Odyss. II. Aganii, passăre apatică dinA-mcica merid. de genul cocorilor. Agailippe, fântână celebre în Beoţia, la polele Beliconelul (Virg. Aen, 10,12. Paus, 9,29) Eră con- www.dacoromanica.ro Age 40 secrată Muselor, deunde munele a-eestora de Aganippifâ. Agapaiiih, (- tlius), speţă de liliac (de Africa). Substitueace cri-nolele luî Linnâ. Agape, (mese de carelale), hos-peţe ce primiiChrestinî făcea in commuiie. . Agapeto. vergine ale bisericeî primitive trăind în communitate fără â face vre-un vot. Fură sup-presse de Jniiocinte II. Agaphita, speţă de mineral. Agaric, (—cum), gen de plante forte numeros. Agaric mineral, substanţă pă-mintosă analogă cretei'. Se num. şi Gvhr (dospelă) calcar s. calce carbonatată spongiosă. A gări că, (m adreporiu a guri cit dnpă Linne), speţă de polip fossile. Agaricoid, speţa de agaric. Agarist, (gr.) typ, stabilit de Lesch, al unuî gen de lepidoptere originarie din Brasilia; speţă de plante. Agasone, (—son, gr. Innaxufinoq fr. palefrenier). Usitefjă pentru rîn-daşiiî.—Eriv Inaţl dintre accensi. Vd. Liv. 43,5; Plin. H. n. 35, 40, 29; Apul. Met. G, p, 121, Varior,; Ho-rat. Sat, II, 8, 72. Agathodcmone (—dai/to») geniul bun Ia Egypţianî, acel’aşr câ Oromaze (lin Perşi?. 'JVmiiniiI latin este yenius, ănger păzitor (Lampr. Elagab. 28, Inscript. ap. Vise., Mus. Pio Clem. 1. 1. p. 153. rtgatliologiă (gr.) partea e-thiceî tractante de bunul suprem . Agaty, arbnre de Malabar. Agave, (fr. sing.) ordine de co-quile şi gen de plante, propriu aloe american. Agedoit, chem, substanţa parti- culariă găssită în snc.cul liquiriţel s. glycirrizeî, lemn dulce (fr. rii-glisse'). Agesna, (gr.) corp de călări macedonî formând comitatul regesc (i/.rj fta6iXţxtf). Unii autori appliea numele şi Ia pedesfrime (Liv. 42, 51, Aur. 2,8,9. Comp. Riistow şi Koechly Gesch. des grieeh. ischen Kriegsw. p. 243. Agenda, (lat. de făcut) libel d îiotiţiunî, pre care însejanâcjă nescine ce are se facă. Agenţia (gr.) sterilitate Agenore, myth. regele Pheui-cieî, fii ii I luî Ncptun şi Lybieî, tatăl luî Bel, Cadmu şi Europei, stra-moşiu al Didoneî, deunde Ageno-ris-ttrbs — Carlchaginea. (Virg Aen 1,998; Sil.) Pentru heroul. Troian cu acest nume vd. Hom. II. 12, 83. 199. Paus. 10, 27. 11. Agerasia(gr.) betrăneţă fragetă. Agerat, plantă indiană care şî conservă tot-deuna culorea. Unul din eonii beresiarculuî Valentin. Agcronte, bătrân viau, fraget. Agetor, pronume al luî Mer-curiu s. Joue. Ageustiă, (gr.)—şi ayuenstiă s. agheusliă, —lipse de gust. Aggloilicrare, (—rare), â a-duna, uni în masă, conglobâ. —Ag-glomeraţimie. acţiunea de â ag-Homerît — a aglomeraţi se num., substanţele cari, divise timp înde-Iiing, s’auunitpvin acţiunea apelor. A ggl utili are, Aglutinare), â Ij,-pi, încleia. — Agr/lulinatiune, lipire. Ayglulinalivîs. Agglutinanfi se num me.jicaniintele sab formă de eni-plastru avînd proprietatea de â se lipi tare de pelle. Aggravarc, aggrnvafiitne., în-greunare, adaus la uă sarcină. www.dacoromanica.ro Agi 41 Agn Aggmlere, (—di), â offensâ, provoca, attinge, face cuî-va cv. ca se se supere, comp. â attacu. Aggressiime, acţiuuea de ii aggrede, supărare, offenaă — Ag-gressiv, carc are characterul aggres-siuniî, c de natură â produce certă.—Aggresor, cel ce ag-grede. Agh labili, "Califi africani înălţaţi pre ruinele puterii califilor de-la Bagdad. Domniră 108 anr.i (1800—908). Capul lor fusselbra-him Ben-Agleb şi capitalea lor Kai~ ro.i n. -* Agiamogiaul, agemoglasi . s. AGtAM-oat.&m, vd. Azamoglani. Agiany s. agiau, pnlpit de pus foielc cari conţin aurul, la aurari. Agiasiu, cerimoni’a bendicţf-uniî apef cu care preoţii botesă duminica. Agide. Patru regi aî Spartei. Cel mai însemnat este Agide I, capul li-neeî Agidilor, successe în 1059 tatălui seu, Euristhene (comp. Hcrod. 7,204). Succftssoriî.sei, Agitlii, împărţiri tronul cu Proelidii şi Eh-ripontidiî. bunt 31 pănă la Agesi-laiî III sub care regatul fii derimat (1104—12:9 în. d. Chr.). Agile, (—lis), prompt â se mişca., uşior, sprinten, dispus, îndemânatic.— Agilitate, caletatea cel-IhI ce e agile. Agilofingi. ginte de nobili germani, vechi Guelphi. Agiilte, (ago), cel ce e însărcinat cu uă affacere publică s. particularii. Prin estens. tot ce lu-creilâ, eontribuesce la uu resultat. — Aginţă, sarcin’a agintelnî, conducere, proenraţiune. Agio, beneficiu ce produc bâniî în nsură, produssul campteî, valo-re pre d’assupra cellcî âsse. Agiograph, (uerî-ce scriitor care tractcdă despre vi6ţ'a şi acţiunile Sânţilor. —•Agiographiă,' partea Scripturei pre care, Hebreiî o numesc Ckeluvim, scripte sacre, pentrucă au fost sorisse numai prin inspiraţinnea Săntulnî Spirit. Astfel sunt Ps.lîmiî, Proverbieie, Para-lipomenele s. al. Agiosider, —dir, s. —simandru, lamă de fer servind Grecilor din Turcia în loc de clopot. Agiotagiu, meseri’a acellorcarl fac, in utilitatea lor, commerciii cu effectelc publice, cnaverile Statului. Agitare, ( — are), a mişcă, turbură. Agitaţiune, mişcare, turburare, perturbaţiune. Agitator s. agit ante., cel ce agită. Âgiaga, arbure de Cochinchina. Aguat, cousăngine, (rudă). — Romanii numiâ agnali ectăţianii din nceaaşî familia, ccî cari orăallegati cu famili’a din partea tatălui, pre cănd cel din partea mamei se numiâ cognali. In term. de drept a-gnaţii sunt, astăcjî, collăturaţii masculini descindinţi diu aceaaşi stirpe, (viţă) masculină. Agnaţiunea 6 legătur’a de consăngenitate între des-cindi.-iţiî masculini al aceluiaşi tată. La R. eră consăngenitatea civile între uerî-ce descindinţi din partea tatălui. Cognatio e generale.—Privi-legiele agnaţilor merseră decă(}înd în timpul imperatorilor (cognati şi affines căpătară maî multă consi-deraţiune,) păuă la Justinian, cănd fură abolite. Agnelina, peîle de mei. Agnus-Castiis, (mei cast), nume dat vitieelnî pentrucăfoiele sâlle se considera câ caste, a. pentrucă teme ol e atheniane, cărî voiâsătră- www.dacoromanica.ro Ago 42 Agr iescă în castitate, dormiâ sub a-ceste foie în timpul sărbătorilor Cererii. Agnus Dei, (jnellnl Iul Dumnezeu), mei de eevâ binecuvîntat de pap’a; figur’a uuuî mei impressă pre eeră. —Cerimoni’a se face la 7 anni. Agonali, s. agonie, (—lia)-'A-fjoniadt, Agonale — sărbători romane în honorea lui Ianu, pronumit Agonius (Ovid, fast. 1317) pen-tmcă era invocat eănd se întreprindea ce-va. Numele e conjecturale chiar pentru R. — Uniî fac din Agonius un deu particular; alţii derivă vorb’a din agere (â măcelari). Agonali, şi Cgllihî, se num. preoţii pre cari Tul. Hostiliu ad-aussesse Saliilor. După alţii chiar Sălii, pentrucă avei un oratori» pre muntele Cirinale, altfel Agonits. Agonarc, s. agonistahc. officiar preşedinte la eserciţul athleţilor, înainte de îi ’eşî aceştia în public. Agone, lupte, la cei vechi, pen • tru vre-un eserciţ al corţulul s. epiritaim. Se cunnosc mal multe: capitolină, stabilită de Domitîan, patrienale; iselastică, sărbătdre tri-umphale institută de Antoniu Piui; acţiacă, ordinată de August în me-niori’a bătăliei dela Acţiu, cincie-nale s.al. Agoniă, ultimele momente de supremaţia â vieţeî. Agonist, s. asonistic, missio-naral Donatistilor pentru â promulga doctrinele lor. Se maî numii cir-cuitores, circelliones, catropitae s. al. La Roma, montensc.s, pentruiă se stabilisseră în munţi. AgonisticS, partea gymnasticel relativă la luptele athleţilor. Agonothct, magistrat preşedinte la jocurile atliletice, la Greci. Agora, (gr.) ăntîiu adnnanţ'a poporului, maî ales în timpul he-roic, appoî locul unde se ţinea, şi fiindcă acest loc eră piaţ’a publică, piaţă de commerciu. — Agora attică, central concursului civile şi politic al poporului grec, se afflâ în circuitul Cerameic, între Acropole, Areopag, museul şi pycnele (itvvi gen. nvxvdq), decorată eu tabele din cari celle maî importanţi ale lui Polygnot, în stoa poichile. In partea de S. stoa basileios (;i ar-chontelul basileu) şi stoa eleutke-rios (â lui Joue). In partea de Occ. templul Iul Apolline Patroos, al mamei deilor (u>/t(iciîov). camer’a (JlovXmrniiiov) şi rotuud’a (OoXoq), Partea de N. eră ornată cu statue. Agoranonti, aginţiî poliţianlai agorei, pece s. douerlecî la număr, el avea prwedinţ’a commerciuluî agoreî, y.atd tfjV dyO(jdv aippvdiîv (Theophr. ap. Harpocr.). Agrandire, (grandis), â mări, adăugi. Agranie, sărbători aleluîBac-chu, la Argus. Orchomen. Vd, ass. lor. Plut. quaesl. gr. 108, quaest. rom. 102. Agrar, (—nus), care privescea-grul, cămpul.—Legile agr arie romane distribuia poporului pămintul ţer-rclor cucerite. Culegeri principali de R. Goes, c. Giraud. Luptele pentru punerea în vigore ă lor an durat 353 anni şi au produs mârtea Gracehilor. Prim’afii propusă deSpuriu Cassiă Viscellian în ann. Romei 267. s. 286 (Liv. 2,41; Dion. 8,69 sqq.). Urm^dă lex Lieinia Sestia (agraria) assupra cuî.Liv, 6. 35, 36; App. b. c. l,i 8; Varro, r. r. 1, 2; Gell. 7. 3. Leas www.dacoromanica.ro Agr 43 Agu Flaminia de agr o Gallico virilim dividende (Val. Max. 5. 4. 5,; lex Bor ia şi Tkoria, contră Gracehî; lex Tiiia şi Livia. Lex Plaulia. Flama şi l. Servilia, numai ă treia cunnosentă prin Cic. 1. agr. Lex Ftavia sub Pompeiii şi 1. Antonia. pucin determinată. Lex Cornelia (a Ini Sulla) stabilii colo-niele militaric in Italia, mal ales în Latiit, Etruria şi Saroniu. Agraulc, sărbători athen, în ho-, n6rea Minerveî şi â Agrauleî, fii’a lui Cecrope care se devota pentru patri’a sa. Agrnviados, nume dat, in His-pania, nemulţumiţilor poliţiei. Agriiabilc, (fr). plăcut.—N. us. Agregare, vd. Congregare - Ag-gregaliune, acţiunea dc ii aggregâ. Agrement, (ft.) graţia, caletate prin care, un obiect place -Amenitate, pentru lucruri; Iepure, pentru perss. Agreste, ( — tis), câmpenesc, ţărrăuesc. Comp. rnslic— Agrestiă, rusticitate. Agricol, ţărran, ara tor (plugar). Agricultor, cel ce caută, cultivă câmpul. Agricultură, cultur’a, lucrarea pămîntuluî. Agrigcnt (—Cum gr. o s. Aytjuyaq), astădî Girgenli, oraş al Sicilielpre muntele Agraga, fundat de uă colonia de Rhodiî şi Ioni, celebre pentru avuţiele şi numerâs’a sa populaţiune. Monarchic în origine, gubemul seu deveni democratic, pănă cănd Phalare nsurpâ puterea suverană. Cădii sub Syra-cusii şi Carthaginesî; la 262 o co-prinserăRomanii (Polyb. 1,17—19). Agrigentul e forte însemnat în con-strucţiunî antice. Agriniensaţiiine, măsurarea cămpuhu. Agniucnsor, cel c6 măsoră câmpul. Agrimiuist, maî bine agreminisl, meseriaşiu de agreminte, (luerurî de .plăcere) pentru vestiminte, mobili s. al. Agrionic. vd. Agranic. Agriopliag, cel ce mănâncă a-nimalî ferose. ^ Agrograpli, scriitor assupra a-gricultureî. Agroiuau, cel c6 lăcuesce la cămp, la ţerră. Agronom, cel ce se occupăcn agronomi’a. Agronomia , theori’a agricul-tnreî. — Agronomic, perţininte la agronomiă. Agrostemiua, plantă crescind printre gria. Agrostide, gen de plante graminee (herbose). Agrostograpiiiă, descripţiu-uea plantelor graminee. Cel se oc-cupă de dîns’a e agroslograph. Agrostologiă, sciinţ'a plantelor graminee. Agrofliera, a. agroletiua, vd. Via na. Agrnpare, a face grupă, adună, grămădi. — N. us. Agrypuiă, (gr.) insomnia. — Agripnotic. contră somn. Aguapa, arbure din Indiele 0-rieiitalt. Agul, s.alhagi, arburel dePer-sia şi Syria. Aglistiliă, substanţă pămînt6să. conţinută în agustită. Se priviacâ un gen de pămînt particular; astădî s'a recunnoseut ca nu este decăt phosphat ele calce. Agustită,beryl de Sassonia, spe- www.dacoromanica.ro Ala 44 Alb ţă de smaragd îisit. pentru nibsaice. Âgyiee. nume dat columnelor Iot Apolline ce Athsnianii redicâla intrarea caselor. Atjuieus eră prenume al acestui (leu. Agyrji, (gr.) nume vechiu al preoţilor Cybeieî. Ajace, (Aias, 'Aia?, Aiax), <î-iul Iul Oileu, regele Locrilor (‘O'i-'Oileiti ij$), numit cel june (II. 2,14, .17; Od. 4). — Fi-iiil lut Telamou, regele Salaminei fjTt).auoh‘io?, TeXapoiviciâijs), cel mal forte din Hiptauţiî dela Troia după Achille (II. 2, 7,11, 14, 15; Od. îl. Piud. hymn. 7; Ovid. Met. 13,1; Sopb. Aias.) Sărbătorea ea, Aiautiele (Atavtuş) se celebră în Salamina, unde im joc cu numele son. Ajustare, â potrivi — Ajustor cel ee ajustedă; icni. cel ţe ajnste-fjă monnetele. Akauticoii, Akaiiticoiiitii. s. epjdoi a, scliorl verde. ASibal, nume ce portă regele Perşilor. Akologia, pharmacologiă. Alahaudâ, marmure de Ala~ banda (oras al Cariei s. Pkrygieî, (Herod. 7, 195; 8 136). Alabaitdiiiii, pfetră preţiosă de culorea alabandel, rosiă închisă. Alabnrcli, primul magistrat al Iudeilor în Alessandria. Alabastricâ, artea de â face alabastre artificiali. Alabastrita, alabastru fals. Alabastru, (—struni), cei vechi numiâ astfel albastrul pur. Astăzi este calcea sulphatată, compactă, albă şi transparint''. — Un vas da acest minerale. în lorm’a unei pere, servind pentru perfu-muri, purtă acest’aşi nume. Alacritate, irtţime, vioiciune.— Alacrti, iute, vinii. Alalia, neputinţă de a vorbi. Alasnaiiii, Aiesiianiîs.ALSMAfî-Dir, confederaţintie resbelică ă mai multor populaţiuni germane. Celţii Tencterii şi Usipetiî făceă parte. Către începutul seci. 9 ei aggresseră imperul rouian. Alambic, apparat pentru â distila. (strecura). . Afailî, popore seythice pre marginile Paludii Meotidî. .Alantiuâ, feculă s. pulbere es-trassa diu plaiit’a numită de botanist! angelica archangelica. Alarmă (ital. all arme-, fr a-lanne), semnal pentru â face se alerge la arme; conchiămare. Alarmare, â redica alann’a. Alatern, arbiirel din genul ner-prnnilor, indigen din Europa meridionale. Alatiiâ coquilă univalvă de genul purpurei. Albani (Franciscu), pictor italian, scholar a! lui Calvart, devenit celebre prin tabeUul sen Vene-rea addormilă (is 78-1660), căin monoton- Albauy (Carolina de Stolberg), soţia luî Carol Sthiiart. Nefericirile şi frumuseţ’a sa i attrasseră amorea eelebrelui Altieri, care o căntă în mai multe din poesiele selle. Albaţimic, albelă. Operaţiune la alchimişti prin care alDlâ metalele ce voia se schimbe. Albatros, (albalru), passărea-patică de genul palmipecjilor, în 06. Australe. Albesiă , (—iia 8 —bensia), scut nsitat la eetaţiamî din Alba-Longa. Albetîi s, abletă vd. ablu. Aibifacere, â albi. www.dacoromanica.ro Alb 45 Ale AlbigilH* I—iigo s, burjd), al-beţâ, opacitate în ocliiu. Alhinaek, fiiiî al Ini Bhrtu. U-niî autori fac din el fundatorul regatului Angliei. AlbillOVaUl (1‘cdo), poet latin din seclul Ini August. A scris epigrnm-mate, elegie şi nă poemă assupra căllătorieî lut Germanicu, diu eare avem nn fragment. Assupra !u>! Cri-nit. De poett. Latt. <•. 64 ; Fnnee. De viril. act. L. lat. I. e. 4. § 10. Fabric. Bibi, Lat. 1. c. 12, §31, 7, p. 970; Saxii Onomast. 1 p. 198; Quiiit. I. Orat. X. 1,890 (tot acoi/o Spalding) 3, § 61. Comp. Marţial V, 5; Weichcrt Poet. L»tt. Ke-liq. p. 449. Fragmentul la Senec. Suasor, 1. p. 11, (noinp. Tacit. An na!. -J3); Biirmam Anthol. lib. II. p. 121; Werusdorf. Poet. Latt. minn. t. IV. p. 34 199., 229 199. Soaligw în ed. Bnrmann t. I, p. 796; diu contră Paescrat, ibid. praef. t. IV, p. 220 î attribuesce treî elegie: Qonsolntio ad Liniam Auguslamde morte Drusi', De ohilu Maecenatis; dc Maecenale moribnn-do. Prhn’ii din accstca se aescric dc ceî maî mulţi, (maî ales deA-inar la Ovidii Carirnn. ed, Lemaire, t. 1, p. 369, 199., lingă care Beck la Sfatii Caîpurn. Pison. Poemat. p. 9, 19.) luî Ovidiîi. Cellc-alto doue sunt assemine nccerte. Comp. Lion Maecenatiana; Wei-nsdorf. lib. cit. t. UI, p. 121,19^: Mftyer în Iahn’B Jalirub. Suppl. JT, 2 p. 185 (ibid. Weber, Snppl.IX, p 274, nit. 3) şi ad Antliol. Lat. 1.1, Adnotat, p. 50, 57; Petersen în Hali. Litt.-Zeit. 1835; p. 171. Ediţiunî la Fabricii lib. cit. Burmann lib. cit. J. Cleri-cus (Amstelod 1705, 8). Cum notis edid. Beck (Lîps. 1783). Meisec-ke. Albrau, mică raţă sălbatică. Album,. I — bum), un fel de caliiet; nerî-ce carte cu foiele ne-cussutc, codicel. Komaniî numiâ astfel nisce tăbliţe pre cari pretorii şî publica edictele, s. pre carî se scriea doeuminte, instrucţiuni of-liniali s. al. După unii acesta yorbă desemnă numaî characterelc eu carî se seri», deunde ajjunsessc appoî se denote dreptul pretorie, spre â lu distiuge de dreptul civile, numit rubrica (dc Culte roşia). Albume, unul diu priucipiele • eonstitniuţi aie corpul ir kumau ; a-eaa ce Jassicu numcsce perisperm, Kichaid endosperm. In botn. albumele e uu corp s. masă inor-gauică care însOţcsce sîmburelc cellor maî multe vegetali. La epoch’a germinaţiunii el proeară sîmburelnî snbstanţ’a sa şi coneurre ă lu dis-voltă, el însuşi despărînd cu înceţii 1. Albumiiiă, substanţă licidă s. solidă essistănd în albusinl (’.e onu. E neeolore, transparinte, inodore, nesipidă, maî grea decăt ap’a, vis-tusă şi înverdind syropul de violetă. — Sc num. A/buminose. corpurile carî conţin albumină. Album., im pesce, în loc de fr. a-blu. (vd. vb.). Alcadii, offîciar dejustiţăîn His-pania (vorbă arabă). Alcacst, s. alcahest, dissol-vinte universar. Nume ce dă Para-ccls uneî li(piorî capabili de a tămădui tot felul dcîuflăture; ev Van Hehnont nuui r< mediii prin care pretindea se întoreă tdte corpurile natureî la prim’a lor vieţă. Alcaestul luî Glanber este uă liquore desă, estrassă prin dctunaţiune de cărbuni aprinşi pre nitrat de potasse; www.dacoromanica.ro Aic 46 Ale alcaestul lui Kespour este un am-mestec tie potasse şi ossyd de zink. lAcaid, gubeniator al uuitî oraş Mauri c, lAcalcscinţă, înăucătură, pn-treficare, efl'ect al ateulilor.— Uerî-ce tinde a Iii produce este Alcalescinte. Alcali, s. Ar.KALi, termin derivat dela uă plantă numită de Arabi hali, conţiuind sodă. Astăzi se dă aeest nume uerî-cnî snbstauţe acre, caustice, înverzind syropul de violetă, solubile în apă. Alcalile resping tote cliamctere.'e acidilor; se unesc cu dînşiî că se formedesărî {cu uleiurile săpau!). Cei maî cun-noscuţî sunt ammoniacul ,■ sod'a, potassea,, baryt'a, strontian'a qui-nin’a şi calcea. Alcalicitatc, s. alcalinitate, nascerea proprietăţii alcaline. Alcaliiicabilc, care se pote preface in alcali; — Âlcalificcmte, care produce un alcali—A Ic aii gen-care nasce lin alcali. — Alcalimetru, instrument pentru â măsură alcalile. Alcalin, care conţine un alcali în stare liberă. Bilnl, d. e., e un alcalin, conţiuind sodă în stare de puritate. Alral isare, ă trage mi alcali; â scote, prin medlocul focului, a-cidul diu uă sare neutră. — Alca-lisaţiune, acţiunea de â alcalisâ. Aicamcu, al uouele rege a Spartei, diu famili’a Agililor. Successe tatălui seu Teleclu, 1813 în d. Chr. domni 37 aunî şi partâ un sângeros resbol contră Messenî. Aeest nume maî purtară: un statuar grec, scholar al lui Pliidia, celebre prin statu'a Veneriî şi â luî Vulcan (448); un freneralc al Acheilor care appărâ intrarea Peloponnesuluî contră consolele Metellu. Alcantara,-ora$ al Hispanieî în Esframadura. Are uă punte magnifică construcfă de Trajan pre rî-uul Tige. Este capitalea ordinii cavalerilor cari portă numele seu jlissi şi Cavalerii S.tulul loannu Acestă ordine, instituia în i 15G şi eoufirmată de Alessaudru III, în 1177, priimi, iu 1812, dela regele Alphonsc- XI preşedul oraşulbî Al-cantara. Conţiue 97 commande; vestimîutul seu constă în uă mantă mare albă, cu uă cruce verde în-flprală pre partea stingă. Alcarazas, s. Alcaraza, vas de pămînt la Hispaul (răcese ap’a). Alceîi, celebre poet lyric grec (seci. 7 şi 6), fnsse contimpura-nul şi amautele poeteî Saplio. Uu vers combiuat de doui pedî şi uă cesură pentru primul liemistichiii, şi douî dacylî pentru secuudul, portă numele seu (alcaic). Dela dîn-suj avem numaî fragminte. Alchaiiicn, poet lyric grec; compuse primul poesie ainorose. Scrierile selle suut în dialectul dorie pre care lu nobili/ prin întroducţi-unea de forme cpice şilyrice; şes-se cărţi de versuri şi uă buccată thiiatrale, Colimbosa. Versurile al-cmenice sunt compuse de trei dac-fylî şi uă cesură. , Alchimia, (al-cliemeia, cliemiă prin escellinţă), artea de â traus-forma.metalî grâsse în inetalî mal bnne şi de â găssi aur a. remedie universali prin ajjutorul unei substanţe numite peti-’a philosophale, de care a tractat Bacon. Astă sci-inţă curiosă, forte vechia, numită şi ar tea hermettcă s. spagirică {pnd-£i v dytiţfaiH'), avii mare sbor Sn e-vul mediii, cădii însă eu revelaţi- www.dacoromanica.ro Ale 47 Aid unea noueî philosopUie şi progres-sul soiinţei naturali îu seci. IC. Ueri-ce se pâte dice despre dîns’a S fundat pre prejudiţie. Alchouclier, s. bayetti, mate* riă de lanâ anglă.' Alcibiadc, generar Athenîan, fitul Ini Clinia, un grec obscur, crescut în cas’a luî Perieic ţi amic al lui Socrate. Frumnseţ'aşi talen-celc selle J|i făcură favoritul poporalul Atlienîau. Commandâ, îu una cu Nicia, espfcdiţiunea contră Sicî-lîa, constrînse pre Spartiaţî se ceru pace, făcu maî multe coprinderi în Asia, dar şî perdii îndată popularitatea şi te retrasse în Plirygia unde lu ommori satrapul Pliarna-bassc (404). Alcidc, rnyth. prenume al lui Hercnle , după unii din caus’a puterii selle, (gr. aice), după alţiî dela numele mamei celle, Aicea. Dopa Isychiu se niimîâ astfel, în Sparta, mai multe divinităţi subalterne. Alcnieonidî, celebre familiă a-theniană din Alcmeone, descendin-tele cclebreluî Nestore. Sc oppu-se Ini Pisistrat şi derimă tyranni’a din Athena. Alcool, s. alcohol (spirl devin), licid pur, transparinte, necolore,de sapore acră şi ardătâriă, de odore inţepante, aromatic, maî uşior decât ap'a. Vorb'a 6 arabi şî desemnă, ia început, pulbere nepipăibile, Sensul seu propriu 6 de k espreme ceaa e6 6 forte subţire şi foite divis. — Alcoolic, pertîninte alcoolului. — Alcoolisare, prefacere în alcool.—Alcoolisaţiune, acţiunea acestei prefaceri. Alcootnclrii, măsurător de al- cool-; arrattă cantitatea de alcool pur in ammestcmil sen cu ap’a. Alcoltolisuius chronicus, de-lirium polatorum s. del. Iremetis, egritndiui produsse de alcool. Alcofaii, s. kokan, cartea re-ligiunii şi legilor luî Maborned. A-rabiî ’i dă diverse unminî după diversele punturi de vedere. Este divis în 90 secţiuni s. caliiete compuse de 114 capete (sure, şiruri, avînd fiă-care im titlu arbitrar) şi 1666. versetiiri. Un aumestec dc narraţiuui, visiun>, consilie dictate sub influinţ’a ideelor orientali, însă împrumutate din cărţile judaîce şi ehrestine. Dogmatele acestui codice religios şi civile sunt: un Dnrane-deii şi uă trinitate, avînd de miniştri pre ăngeni şi proplieţii din eari cel principale este Mahomed; immortalitatea spiritului, resiirree-ţîunea, ultim’a judecată şi predes-tinaţiuuea. Ass. acestei cărţi vd. Grasse Allg. Litterărgesch. I, p. 308-—199. Bammer, Fnudgruben des Orients, n. 25, (pentru valorea sa poetica). Iutrepretaţîunea de Bai-dtiavi, din seci. ÎS, 6 cea mai bună. Alcornocă, cojemedicinaleser-vind contră phtisiă. Alcovă, fundătură în părete pentru pat. Alcuiu, celebre Auglu din seci. 8, născut la York; fusse magistrul şi amicul lui Carol-Magnu (782), care după eonsiliele lui creâ Academia Palatină. Alieiiin cunnoscca bine limb’a liellenă, latină şi he-breică; a lăssat mai multe tractate assupra theologiex şi de didactică. Operele selle de Frobeniu, 2 voi, Eegens. 1777. Aldcbaram, s. — ran, (arab.) www.dacoromanica.ro Aîf 48 stea fisaă de prim’a mărime îff con-stelaţiunea Tauruluî a. Hyadilor. Aleator, (alea), care 6 basat pre un eveniment necert. Atrîeriitail' (sassom'c ham bătrân), ofticiar municipale în Anglia. Aldin,tmpr. — ad. alo Iul Aldn — califică literele întrodnase do Aldu Manntiu (italice, cursive). Alegrefă, (alacrilas), veselia.— Alegra, vesd. - Alem,(ott.) stindardul imperiale. Alert, vinii, aprinten, focoa. Ttal. a Ierta, prt; înălţime). Aicssandriil, metr. versul he-roic, Ia Franreai;—med. un emplas-tru irri ante inventat de nn medic, Alessandru ; — lăcuitor UiuAlessan-dria. — Cel vechi ininiia an allcssan-drin anuui egypţian dnpă-ce fnsşes-se modificat de ealcndarul Iulian pre care August Iii întrodnsse In Egypt.. Numele î s’a dat pentrucă modificaţiimea avussesse loc în A-lessandria. —Ape Ahssandriiie eră băiele construite, în Roma, de A-less. Sever. In evul mediii ae numiă lineă Alsssandrină uă lingă de demarcaţiune imaginariă, trassă în America (1493) după-ce pap’a Alessandru VI eonceasessc suveranilor Hispanieî, Philipp şi Isabella, tote pămÎDtiirile şi insulele din America de Occidinte ţi Snd. Alesiter, nume dat altă-dată re-medielor in genere. Maî tărdiu a-cest nntnc s’a applccat la uă clas-se de medicaniinte pre c^.-i le op-puueă veninelor puse în contact cu esteriorul corpurilor. Alestirc, (germ. Last), ă descărca (pentru navî). A. Jj. F. (pre monuminte vechie) animo l-tibcns fecit, din inimă. Alfa, marele preot al Negrilor Mahomedani din Senegal.—£ieg. Aifadir, prennme al lui Odiu. Altair, (arab al fana, june), calini regelui Gradassn, în Aiiosto Âtfaquii, doctorii legii Ia Turci. Altaquinî, nume al preoţilor Maurî în Hisp. dela espnlsiunea aceatora. Alf arabi, (al-Pharabi), primul dintre philosopliii Arabilor (590 după Clir.). Uă encyclopediâ şi un tractat de mnsică sunt celle maî importanţi opere ale selle. Alfieri (Viclor), comite pie-montes, poet celebre în aecl. 18, A Iăssat uă mulţime de tragedie din carî celle mai însemnate; Marin Stuart, Don Garcie, la Con-juralione de Pani, Antigone, So-pkrouisbe şi Timolcone. A scris îucă multe soniiete, un tractat as-supra tyrannieT, Etmria resbunală, poema, Panegyricnl Iui Trajan. Legătur'a sa cu comiteas’a de Albany e laraosă. Abcl este mediu între tragediăşi operă. Ass lui, între alţi, Meunechet, Malinees litterai-res, voi. IV, p. 401—409. Scriptele selle în Padna şi Brescia 1809, 37 voi. Alfonsin. chir. instrument pentru â scote glonţele. Alfoiisina, m:că monnetă por-tng., = 20 parale. Algarotfi (Franc.), literator, phi-losoph şi »rmlit ital. (seci. 17). A scris Reutonianismo per le do tine, astronomi’a dâmnelor. Eră tot-de-nadată pictor şi sculptor. Epistolele şi Sagai sopra le belit arti sunt îiisemnabilî. Operele selle Ve-net. 1791, 17 voi. Algebră, (arab, al.--giabarai, restabiliment), sciinţ’a numerelor www.dacoromanica.ro Aii 49 AU considerate în genere, s. sciinţ’a legilor numerelor (parte i mathe-maţi cel or pure). Se servesce, pentru ă represintii mărimile în genere, cu literele grece şi latine; se fac cu aceste numere operaţiuni applicabilî la tot felnl de cantităţi numeranţi. Astă sciinţă se redică la uă anticitate forte depărtată. Numele se iea addcse pentru analyse; în sens restrîns e numai sciinţ’a equaţiunilor, al gebr voal mohâbala, restituţiune şi comparaţinne. Algidă, ([algijică s. algiă), nnme dat unor friguri întremitinţi â căror symptomă este uă sensaţiune de frig forte mare durante căt ac-eessul; syn. neorologiă. Algorisiu, însemnă, Ia introducerea systemeî decadice; calculul după dîns'a. Maî tărdiu deveni nume, generic pentru ueri-ce altă o-peraţiune mathematică. Algonteiza, numele unei stelle. /Mgonquinî, trib. resbelic îp Canada. ASibi, (lat.) în altă parte. — A-libiforan, propus fără raport cn o-bieetul de care e cestinriea. Alienare, (alius), ă înstreinâ.— Alicnabile, cel ce se pejie înstrei-na. — Alienatiune, acţiunea de â a-lienâ şi effectul. Aliment, (—tuni), ceaa ce ser-vesee de măncare, nutrimtnt. — Tot ce e spirituale pote dă aliment; dintre fiinţele materiali numai celle organice sunt proprie pentru aces-t'a. — Alimentar, destinat pentru nutriţiune. — Alimentare, a nutri.— Alimentaţiune, nutrire.— Alimentos, nutritoi-.— La B. sennmia alimentari fii s. fiie juni susţinuţi cu spesele Statului. Trajan institui primul aceste stabiliminte. Aliiiea, începere dela cap. Alipţi, ofliciarî însărcinaţi, în gymuasiele cellor vechi, se ungă pre athleţî. Aliptică, partea medicinel vechie tractantc despre uncţinnî ca medloc de â întreţine sănătatea. Aliquanta, math. partea u-nui tot, care , repeţită de câteva ori, nu dă esact numărul cerut: 2 a'li*j. luî 9.—Aliquotă e, din contră, acea parte care dă nnmărul complet. Alisiie, vînturî regulate, perma-ninţi şi de mare violinţa, carî suf-flă între Tropice dela N.-Vest la S.-Est. Caus’a lor este rotaţiunea pămîntuluî. Alia breve, s. alla capklla, mus. (Jiceri italiane se găssesc căte-uădată la începutul buccăţelor de cântat maî ales bisericesci, ar-răttănd uă mişcare repede în uă măsură de patru timpuri/ carî se bat însă numai de doue ori, din caus’a iuţimiî. Alia Palestrina, loc. ital. mus. perfect, forte esf.ct. Se dice despre stylul şi essecuţiunea musicale.— Pietro-Luigi Palestrina (seci. 16) este primul care a pus în practică totă theori’a arţiî musicalî, pro-punîndu-şî cea maî rigurâsă obser-vaţiune â regulclor, A compns în un Styl asia de pcrfect încât buc-caţele selle au remas modelele genului. AUăptaţiune (ad — laclalio), acţiunea de â allăptâ, a dă lapte (copilului mic). . AUfă, (fr,) loc mărginit de ar-bnrî 8. al. servind de preămblare. Syn. ambulacru. Alleganţe, allegaţiuni pentru â probă cv. In Anglia se num. ju- 4 www.dacoromanica.ro AII 50 AII rămînt de alleganţă cel făcut de cetăţianî pentru suppuncre regelnî. Acest jurămînt privia numai suveranitatea tirapnrale a monarchulul şi ind&pendinţ’a sa de pap'a. Regele Iacob I, 1606, lu a ordinat. AUegaţiime, citaţiunea uneiautorităţi, legî, unul fapt; prolaţiune, proposiţîune depusă. Allegoriă, ( — rîa), ficţiune al euî artificiu constă în â praeintâ spiritului un obiect că se înţelliJgă altul.—Allegoric (s. allegoriu), care ţine de allegoriă.— Allegorism, al-legoriă pre lungă.— AllegoHsl, cel ce esplică allegorie s. îu sens allegoric. Allegro, (ital). mus. des. uă mişcare medlocîă între presto si adagio, între iute şi încet, vesel şi trist. —Allegrello, (dim.) determină uă mişcare maî vină, deşi inaj îu-cdtă. Alleluia, (hallehi-jah, vorbă he-breică desemnând Lăudaţi pre Dumnezeu. A’iiagiu, (fr.) ucrî-ce uniune între im lucru şi altul maî preţios; chem. ammestecnl â doue s. maî multe metalî. Prin escepţiiiuc com-binaţiunile în cari şi mercurinl iea parte, se num. amalgame. A!iia«ţa. unire, legătură, — Al-liare, ă uni.— A/liat, unit.—Suppl. legămtnl, allcgare, alleganţă, con-sociare- Âiliierafiimc, consuuanţă dc vorbe. Figură eousiante în repetiţi-unea affectată ă acellor’aşî sylabe. Allit, s. allki,-(ad-lectum), carc stă în pat, egru. Allobrogî, s. —brygî, popula-ţiune rcsbelică îu Gallia Narbone-să. In luptă cu Romanii, eî fură învinşi, în 632 u.c., de FabiuMas- sirn Allobrjgieul, (Vell. 2, 10); remaseră însă îu continuă nemicetă cu dînşiî (Sal. Jug. 41; Cîc. Catil. .'!,9; Caes. b. g. 1, 6, 7, 64). Maî târziu (1360) ţcrr’a lor sc numi Sabaudia (Amm. 15, 11, 17), s. Sapaudia, deunde Savoia. La 1792 Savoisiî se revoltară contră regele Sardiniei, duede lor, şi numiră deputaţi cari decisseră îu unanimitate uniunea lor cu Franeia şi snb-stituţiunea numelui de Allobrogî. In 1814 reveniră snb potestatea Sardiniei. Aliorarc, allocaţiune; ii trece un articlu îu socotel’a (term. de comm.) Ren â închiria, pentru care locuţiune. Allociiţiune, oraţiune ă unul eăpitau către soldaţi. Allodiu , (—diurn) fr. alleii), pămînt liereditar, patrimoniu.—AI-lodiele provenia maî ales din împărţirea locurilor coprinse între capii dc armată. AHonyin, cel ce iea numele altuia. Mal ales pentru autori. Allopathiă, systcmă. de medi-ciuă oppusă homeopathiei. Allopbyl, (gr.) arburel de Ceylau. Allumetn, (fr.) briquet (chibrit). Alludere, (ad—lude re) r a da se se înţeliegă --«Ii decât ceaa ce este îu ctstiune. Effectul este allu-siuiie; comp. annominatiune. Alliiiigiie, â lungi în progres-siune. Allnviuiiî, pămîntnrî, bnceăţe de stîncc, de nisip, ci ap'a strînge în locurile unde cursul ci se lă-ţesce. — Proprietarii rîurenî au dreptul de â luă în possessiune www.dacoromanica.ro AJp 51 AIp ■alinviunilo formate în vecinătatea lor (forte reu). Ainiadiu, luntre mare formată <îin scorbur’a arburilor, la popula-ţiuuile mărginarie ale Africei. Allliagest, (ad. pre mare), nume •dat de Arab! unei culegeri de ob-servaţiunî astronomice şi proble-inate geometrice compuse de Pto-lomftu. Alinagra, argile roşiu dela Al-mazarron, cu care sc scrvesc His-panii pentru culorit. Almanacli, nume vulgar dat la ucrî-cfe călinday s scriere periodică avind la început un căliudar. Ahnanachcle moderne respnnd fas-ielor romane şi datedă dala sccl. 13. AI inaudiiui, petră prcţiosă, mult timp confusă cu alab'andiii'a. Dif-ferinţ’a este că acesta petră are nisfte zone stj-ălucinţi purpurie s. «lbe. Almee, dănţuiţorie s. căntătorie în Orieute. AJmicaiîtar.iţi, cercuri mice paralele horizonteluî, cari se pre-snppun i» trcce prin meridiane şi ale căror eentrurî sunt asşedatc pre verticalea care unesce zenitul cu nadirul. Aitlioliadi, s. ălmoravidi, (U-uitarî), putinte dynastiă arabă care a domnit (Jiamătate din Hispania şi totă Africa, affară de Egypt (1129— 268). Aliliud, măsură de licidîportug., valorea diversă. Aloe, 8. aloă, plantă clin fa-naili'a liliaccelor. Fructul seu e tu-buloB, foiele dese, florea rosiă. A loessyl e arburele de aloe. Alpacâ, patruped american. —E alert şi uşior, dulce şi proprii pentru domesticitate. AJpi, (— pes), desemnă, la in-ccput, tote şirurile de munţi. As-tătji e şirul care incepe la mare lingă Nicia (ttalia), se direge spre N. către Suetia, la E. pănă la is-vorele Sauuluî (Austria), descinde spre S. de ii lungul Dalmaţiei, pre care o disparte de Serbia şi unde se termină după-ce a pcrcurs un spaţ dc 400 lcuce. Alpil sunt cei maî înalţi munţi din Europa; stă intre 23—25° lung. occid., 44—48'1 lăţ. nordică.— Tot ce perţine de Alpi sc dice Alpestre s. alpin. Alplia, prim'a literă ă alphabe-talul (vd. A latine). Aîpbabct, culessul cliaraetere-lor de scris şi ordinea lor. Egyp-ţianiî, Phcnicianiî şi Ghaîdeii şl dispută lionorea de îi fi inventat scrierea. Cadmu addusse alphabc-tul phenician in Grecia; accst'a a-veă attunci 16 litere. Palamede şi^ Simonide I adausaeră fiă-care. câtc patru. Grecii, colonisăud Italia, dnsseră alphabctnl lor la E-. trusei, deunde el ajjunse la E. cir u^rc-cari variaţiunî iu form'a lit-terelor. Printre celle mal vechie-alphabete se numără: sansciitul, in Indie; runicul, iu Nordul Europei; ţjothicul, derivaţiunc din ru-v riic, precum mcsso-gollacul s. ulp~. has, tântăn’a idiomatelor rus, german şi polonic. — Diversele dia-, lecte ale limbel germane sunt: ost-deutsch, (gothicul propriu), aliaturi de earc hochdeutsch de astăcjf; o-bcrdeusck s. allhochdeutsch, divis în trei scc;iunl: bavares, franc, a-lemanic s. suabic, ultimul emininte in evul media, comp. Graff Alt-hockdeutschcr Sprachschatz,, (1834--. 42); niederdeulscli, lingă care frisicy allsăchsxch, plaltdeulsch şi kollandict. * * www.dacoromanica.ro Alp 52 Alt (dialectal thuringokessic ţine mediul îutre arabele); altnordisch, deunde islandieul şi prin acest’a darnicul şi suedicuî. — In fine al-jiliab. anglo-siissunic s. ang/o-nonna-nic, după uniî lingă niederdeulsch. Numărul alphabetelor eunnoscute e de 400, din carî 50 în us. AIpliciiu Varu , celebre jurisconsult rom. dintre seliolariî luî . S. Sulp. Rufu (155 n. e.), autorul unor Diyesle în 40 cărţi din cari maî multe fragminte, în un styl «urrinte şi attrăgător, aunt conservate îu Pandectele luî Justiniau. Ass. luî Hor. Sat. 1,3, 30 sqq.; Pom-pon. I, 1; Baeh, Hist. jnrispr. rom. I, 1,§ 47; Zimwiern, Gesch, des rom. Pr vati'echt.s (Hcidclb. 1826) I, 1. lla]iiboîd. Institntt. jm-fs Roram. liistoriec. dogmalt. Lincam. § 237 not. h.; Dirksen, Bruchstiicke p. <34; Weicliert de L. Varii Carmin. }). 124. sq.; Funckc. Alpiiita, numele făineîdc' liort] "la Grecî. —Alphiiumanciă, divi-naţiune prin alphită. Punea pre a-ceia' dela carî voiâ se tragă măr-turirea unuî crime, se înghită uă coecătură de alph.; daeă o îngbiţiâ fără diffieultatc era innocinţi. Alphousiiie, (table), nume dat unor table astronomice, ce regele -Castiliei, Alphonse X, făeii prin ajju-~forul maî multor Iudeî din Toledo între alţiî rabbiuiî Iasak Hassan şi IBen-Sue. Se oppresc la anim 1252. J;’ură ăntîiii compuse în hebrcesce, -îippoî tradiisse in lat. de Mose Ca-a-iathearim. Sunt pline de neesae-îtităţî şi errorî. Al piacerc, s. al fiacimento (ital.). mus. pre plăcere. ASpiniă, speţă de plantă în A-fiia, Africa şi America. Numele î vine dela naturalistul Prosper Alpini. Aiporama, aspect dc^lpis. uerî ce munţi. Aiqueira, măsură de gnu s. al. îu Messic, Azore şi Portugalia. Atquifiigiu, s. galena (fr. mine de veruis), mecjiu' de frnmuseţă la femeele arabe. Constă clin luciu de-plumb. Alraimc, — maî bine alrune — nisce prophetesse la Germaniî vecliî. Al rigorc di tempo, (ital.> mus. îu tâtă strictitatca măsurcî (tactuluî). Alsa, — maî biue alosa (—sa vulgaris) — speţă dc pescc eâ seriihtM’ă. Al SCCCO," (ital.) pict. cu culorit uscat. Al seg'tio, (ital.) mus. păuă la semn, ad. â repeţi bueeat’a dat ser/no pănă la uere-cave semn ar-răttat. Al sgralito. (ital.) calefieă tabele dugrăvite nnmaî în uă fulore. Diversele uuanţe s. umbrite, în at-tarî tabele, se distiug nuniaî prin intensitatea eulorituluî. Alstremeric, (al stroemeria), plante clin famili’a coronarielor s. amaryliijilor, originarie diu Amc-vica. Aslvem. pelegrină s. laleaa de Incaş este cea maî frumosă fiore cunnoscută. Alta atras, (span. srăiture îndărăt), se dice despre donî conjugi din carî feme’a e albă, bărbatul maî negru. Alta jurisdictio, (lat.) dispăr-ţimint de justiţă, maî ales în cercul criminale. Alta ottava, ital.— s.alt’otta-va, — mus. arrăttă că partea cere www.dacoromanica.ro AH 53 Alt ii se căută eu nă octavă maî sus. Alta ottava, (ital.) profundă de viorină. Alta semita, O11*- cărare înalţii), dispărţiniînt al lioiueî antice, «oprîni|înd partea orient, ii munte-lnî Cirinale şi muntele Pinciu. Al tempo, (ital.) mus. îu ace-l’aşî tempo (că partea preced.). Alterauţi, med. remeijie căror se attribuesee facultatea de ă schimbă, în uumod ucsinţibile, starea solizilor şi Jicidilor din corp. Se nnm. maî speciale astfel stimulanţii daţi în cantitate forte mică că se producă effecte im mediat apparinţi. Altera pars, \lal-l secnud’a parte s. partea oppusă. —Altera pars Petri nsit. altă-dată în scho-lele de philosopliiă şi tlieologiă pen-trn a desemnă jndifiul. Uă operă â Ini Petru Ramn (seci. 16) despre logică, eră divisă în doue părţi, ) eră băutur’a lor. Ambii simt condi-ţiunile immortalităţiî, ale juueţeî eterne, (comp. 11, V,338 sqq.) Se ad-diic de porumbi din Occidlnte (Od-12, 63); după alte ’ accepte curge în Elisiu. Ambrosiau, nume al cantului officiuluî bisericesc reformat de St. Ambrosiii dela Milau, în seci. 4. Pap’a Gregoriu o. Mare iii transformă, ceaa ce a făcut se i se dâ numele de cântul s. Ritul Gregorian. Ambnbaie, oollegiîi de femee syriane. Veniră din Syi-ia Ja Roma în ultimele timpuri ale republice! ci se esercite professiunea de eăn-tătorie (syrian. amhubaj, flaută). Comp. Juv. 3, 64; Hor, Sat. I, 2,1. edit. Heindorf; Snet. Ner. 27. Aniblllacru, (—cnim), vd. pa$-sagiiî. Ambulanţă, ( — lui) — la pl. — spital allăturat nuuî corp de armată şi care merge cu dînsnî. Ameliorare, (lat. măi bun), a, îmbunătăţi. — Amelioraţiune, acţiunea de â ameliora. A III en dă, s. hmendă (amendare, =5. ad-mendum peutru delict), pe-depsă pecuniariă pentru un delict (greşelă) mic. — Amend’a este s. prevenită de legi şi se diceconsuefM-dinale, s. impusă spontaneu de judecător, arbilrarid. Amendament, (fr.). In propriu acesta vorbă perţine agriculturi:! şi grădinatuluî. Se ijice prin metaph. pentru uerl-ce amclioraţi-une pliysică s. mctrale : ecirreeţiu-ne, modificaţiune. Amenitate, plăcere ce inspiră maî ales lucrurile natiircî. www.dacoromanica.ro Ami 58 Anim Amentafr, (amenlum, to afina. rrîr dxovrioiv, Beier ad. Cic. A mic. 27.), lance grelle cu uă legătură de currea unde se introducea dpgitul că se nu scappe din măne. Anteriu, — maî bine «Biamîdin mare, fr. amers,—semne foite viei— bilî pre coatele mărilor şi rîunrilor că se arratte opprirea unei navî, intarea unuî port, s. pentru a e-vitâ periclele. Aincthyst, 8. QOARTZ VIOLET, pC-tră proţifisă de onlrire violetă piir-puriă despărînd cn totul la uă căldură puţin forte. Comp. pentru nume â-fieSvoi, Plin. 37,9.40. Ametliystina s. vestes ame-thystisnae, vestiminte în cnlore de purpură. Mart. 1,97, 7; Jnv. 7,136. Ainfi... vd. Amphi... j Allliant, { —fws), vd. Amphibolă. Amic, (— cita>tEÎv........ esset inserendum, ut ostendit Mu-retus lib. II Var. lect. c. 15. Vd. încă Scliott ad. Victor, de Caesar. XXXV, 7; Pr. Fabric, ad Oros- II, 17. — Celle inaî importanţi arn-nestie din historiă simt: cea aceor-datâ conjuraţilor după • mortea luî Cesare (de care e vorb’a la Cic.); cea d?tă Protestauţilor, în 1570, urmată de noptea de St. Barihe-lemyjaceaa prin care Carol II făcu graţiă judecătorilor tatălui seu; cea concessă de Lud. XVIII cellor carî lnasserăparte la întoreerea Ini Napoleon. In 1837 Lnd. Pîiil. I declară amnestiă generale pentru toţî condemnaţiî politici. Aînnioiuanciă, (gr.)divinaţiu-ce dnpă amniu. Aliluia, (—nîu/n), membrană lueiă, transparinte, de natură să-r6să, de uă inare snbţiritate, care servesoe de învălişiii tătuluî în sinul mamei. Amodinre, ( —modtum), â a-renda. — Amodialinnc, arendare. A1110’ll, ( —mura), gen din fa-mili’a amoniGelor, couţiumd herba aromatice, originaric din ţărrele calde —Amomec, plante licrbacec, inonocotylcdonee, cu florile marîîn spic s. în grapă.— Fructul lor sunt capsule cu treî valvule, de3ehidîn-du-se din treî părţi. Ţin dc ordinea basilarilor (fr. basiliers), în classiScaţiunea luî Jnssieu. Am orc, (— «or), iubire. Affucli-on exclusive, dtl'âme. qui nous entraî-ne vers vn objet enchanteur. Scaliger. Amorge, vestimînt de femee, la ceî vechi. Eră de uă materiă subţire de lănâ, pretintă maî addese în ciilore olivă s. câ lămăi’a. Numele dela amorgis (lănăis. Amor-gos, insulă tn Sporade însemnată pentru lăn’a sa. Atnoroso , (ital.) mus. arrattă www.dacoromanica.ro Amp 61 Amph lenitudiue în miseare şi uu charac-ter do raelanoholiă dulce în cântat, uă esprcssinne de passiunc şi sinţimîut. — A călită amoroso se di-ce pentru im mod de căutare af-fectat şi îngreuuător. Alliorphă, botn. arburel diu famili’a legumiuoselor, originar din Americ’n, merid., din care nă spc-că am. fructiferă, sc cultivă în gradine. Maî dc ordinar sc numes-(!c indigo-bastard. Aniorplliu (gr. neregulat), mi-nev. des. ucrl-cc metal â cui crys-taliaarc 6 cu totul confusă, şi îu genere substanţele s. părţile â că= ror formă 6 r<”u determinată. Aniorţisseiiicnt, (fr.) rescuin-părare, coinpcusare; estincţiune â unni drept, :i nnuî eflect public de gubern. In Francia sc nwniâ astfel favorea ce regele aecordă nneî eomvmmităţi, maî ales bisericesci că se possedă patrimonie în perpetuitate, contrar vcchielor iusti-tnţiunî ale Fr inciei. Lud. XI institui se se plătescă regilor un drept arbitrar fissat de ci înşişi, şi nobililor (seigneurs) uă indemnitate. Patinţile pric carî sc accordâ, se ii uni ia lellres d' nmorlissemenl. In scnlpt. înscmn(k]ă un ornament de uerî-ce formă destinat se termine vre-uă operă de architectură. Amovibile, (lat. a mişca), ca' lefică funcţionarii ă căror funcţiune potc fi rcvocată s. rcdicată; prin estensiunc uerî-ce officiu ale euî titularic pot fi revocate. Suppl. mobile. Ampclită, s. —ti de, (—tis), speţă dc pămînt păcnros, pus, de ceî vechi, lingă viţă că se ommâ-re insccfcîe nocinţi. Ainpbeinei'io, (—nos),de tote tjileie. Ampiiianacţi, prenume dat poeţilor vechi pentrucă, la tâte hym-nclelor, punea înainte vorbele am-phi moi anax, pentru s. pre mine, principe, fiind obligaţi se îueâpi prin uă invocaţinnc către Apolliue. Aniphiardirose, (gr.) anat. — opp. diarthrose—se num. uă arti-enlaţiune mistă, în care suprafeţele eorrcspoudinţi ale âsselor [sunt unite intim prin. un corp întreme-cjiar, care însă le permite ucre-carl uşiorie mişcări. Aliiphibie, (—bius), animali carî aii proprietatea de :i trăi pre uscat şi îu apă. Cxus’a este că a-ccstc animali au şi plămănî pen-trn acrnl atmospheric, şi branchie peutru cel din apă. — Amphibiolo-c/i’a este sciinţ’a tractantc dc am-pliibie. Amphibol, (gr.) ecivoc. Ampliibolii, (gr.) petră uumi-tă altă- dată sehorl negru 8. schorl opac rliomboidale, combinaţiuue de silice şi calnc, fârtc tarp, usitată pentru diverse oruăminte. Amian-tul e uă varietate a el. Comp. hom-blende şi asbest. Auipbiboliit, ( —liaj, vd. urm. —A mphiboliele luî Kant sunt er-rorile în răportul unei represinta-ţiunî ă spiritului. Ampllibolit, metal, (tjis şi ac-linotă) dc genul ampliibolcî, verde, compus de silice, calce, mag-ncsiă, alumină şi nă mare cantitate de ossyd de fer.—Amphibolilhe, amphibole petrificate. • Ampiiibologiă, ecivocitate, scus duplu. Ampltibracli, ( —chys s. — chus), metr. pede de uă sylabă lungă între doue scufte. Amphictyone, a. Amphictet www.dacoromanica.ro Ampli 62 Ampli myih. Ciul lnî Denealione şi Pyr-rhel, fratele hiî Hellen, domni la Theruiopyla şi în Athena, dupămor-tea lnî Crauaîî. Din tote actele selle sunt memorabili amplnctyonieh («/<-quxTvovict), adunanţe naţionali stabilite lingă temple, cu scopul de â veghiâ la celebraţinneasărbătorilor şi ă oppri uerî-ce hostilitate îu timpul lor. Fiă-care din micele o-raşe stabilite îu vecinătatea uimi templu («/<ţe-xTtcu, xr/'s'w, precum negy.Tiovtq, S. ayov, templu, 8* dnpă numele fundatorului), trămi-teă deputaţi că se provadă de es-eeentarea convenţinuilor, dc tranci-litatea generale fi săuţitatca templului. Eră uă amphictyoniă la Ar-gu, lingă tempul Jnnouel, alt a la Coriuth, lîngă al lui Nephin. Cea esscnţialr; este amphictyoni’a pilai-ică formată prin uniunea cellei dela Delphi şi dela Ihermopyla (cea diu Calauria,cea delică, precum şi uue-orî uiemorat’a iy.x/.tjriia nu sunt completstabilite). De doue ori pre an represmtaţiî â 12 popote confederate conveuiâ în consiliu (Swi-dgiov), primăvar’a la Delphi, hier-na în orăşelul Anthele, apprâpe de Tliermopyla, Kumănil legaţilor, du-tfixtiov^q ieşofivijjiioveş&. nvl.ayoţai, 77v).ayo(>oi eră nedeterminat. Fiă-care din cetăţi aveii 1 voturiprin eî (dela August se găssesc 30 voturi în tot). Deciaiuuilc sc l'ăci-a după majoritate. Contră naţiunile culpabili sc decidea amendă; decă act-Bt’a uu se plătiâ, aveâ ioc nn secund consiliu cave o duplică. La nesuppunere aduuaaţ'a eră în drept se arnieije totă confederaţinuea; cetatea eră scossă diu legătură. Consiliul amphie.tyonielor fii respectat de Eomauî. El se stinse u- şior cu căt statele grece se confu-seră în imperul roman. Căderea sa definitivă se pune uădală cn ă tempulnî dela Delphi, în seci. 4. AmpIlidrOJllie, (âui/.irfria,uttv) sărbători celebrate de Athenianî la 6 8. î (Iile după naseerea unui copil, deuude accepţiunile ifido/id? efiâofiai s. ipdonaâct ăyeiv. Se crede că eră di’a de nomiHaţiuue. lu ă (Je.ce efi ave^ l°c uă sărbă-tore analogă, Atv.rXQtjv âvav s. is-rlăv îu care tatăl declara cărecnn-nosce pre copil de legitim. Ampliigurl, gen du poemă jo-cnlariă caie un offeresce deeăt i-dee isolate fără ordiue şi addese contrarie lor înseşi, d. e. Iutr’nă di cănd eră nopte dormiam deştept. Eră nopte întunecosă, alb'a lună străinciîi. Aiupliiiogiu, (gr.) mustrare, certă: Amphisitacru, (—cer), metr. contrarul amphibrachulul, —w—. Ampiiiiuolă, a. —mela, tunică de hiernă la ceî vechi. Alliphiouc, mylli. principe Xhe-bau, fiinl lnî Jone şi Antiopeî, cultiva cu sncces înnsic’a şi prii mi dela Mercnrin uă lyră de aur cu sunetul căria restabilii murii The-bel. Petrele, s-inţitorie la dulcSţ’a accintelor selle, se rîndniă de sine. Ampilipull, magistraţi suverani din Syvacnsa. Fnssevă stabiliţi de Timolcone, în 343 în. dc Chr., du-pă-câ acest’a repulaessc pre tyran-nnl Dionysifi. Ainpliisbciu, şerpi americauî din familia homodermilor. AinphisciT, popor diu zou’a-torridă, cari an umbr’a în diversele annntimpuri cănd de uă parte cănd dc alfa către S. 8. N. www.dacoromanica.ro Ampli 63 Ainph Am piiitli ea tru, ( — trvni), mare edificiu, la K., destinat ă dă poporului spectaclu. După celle ce se pot conchide din puţinele rcmase în historicii vechi (vil. thealru), din căte-va buceăţe forte necomplete, văijute la Pompeji, şi mal ales din partea amphithfiatruluî dela Pola, restabilită de canonicul Pie-tro Stancovich (umphitkcatro di Pola), esteriorul era format de un mur ovale, împărţit în maî multe strate do arcade, după mărimea e-dificiuluî. In întru act-aaşi formă. Un mur înalt dela J2 — 15 peiJI circuiă un loc ovale, arena s. area (era assternuţă ca nisip), unde a-veâ loc speetaclul. D'assurpa murului sti-, un columnatjîn urma lui 8 —4 şiruri, ţjradus, sedilia, de scaune podia (podium pentru primul şir), celle-alte caveae, susţinute de murî verticali, haltei, în trepte, maeniana (niaenianum şi un giurde mai multe trepte), cavea), deseendinţi pănă în vîrful edificiului. Printre dîusele locuri de trecere, ambulacra (prae-cinliones vd. thealruj, tăiate de scări transversali, scalaria s. sca-lae, conducea pre spectatori la locul destinat, sedile. Sub primul mae-nianum, în giurul arenei, eră boite puţin înalte cu gradele de fer, fer-reis clatris; aci se afflii gladiatorii, animalile şi ap’a care avea se schimbe aren’a în un bassin pentru luptele pre apă s. naumachie. Spaţul de preste boite, între elipsea arenei şi mur, lu occupă un canal plin cu apă, euripus, destinat se op-prescă pre animali de a sc aruncă, assupra spectatorilor. Amphithea-trnl eră dischls; cănd plouă s. eră mare căldură, se aceopperiă cn pînqle, vela, velaria. Poporul Intră j preporţcle de sus, vpmi/oria; descindea pre cavea (ima, media, summa cavea) pănă 1a eompărţimîntul destinat fiă-cărei clasai, cuneus (diu caua’a triăpghiuluî format de scară şi cavea) unde famulî de cerimoniă, designatores s. dissignatores, as-semnă fiă-cărui locul. Podiul co-prindea scaunul imperatorului, sug-gesltis s. suggestum, în formă de cathedră, d’assupra uă umbelă; al cellnl c.'ire dă fpcctaclul, ale ves-talilor (decorate în acel’aşî mod), ale senatorilor şi legaţilor streini. Lingă aceştia veniâ ecesfrii, în 11 şiruri, (deunde in quatnordecim şedere — â ti eccstru), appoî poporul pre şesurîde petră, popularia, şi femi5elc în galeria. Celle mal celebri amphitheatre sunt cel redi-cat sub Augnst de Sfatîliu Taurii, şi Amphilheaimui Flavium s. Co-losseul (ren collysseul), construit de Vespasian şi Titu (80 după Chr.). Ave’i 121 li pei}î de eircunferinţă, 15 în înălţime şi 80 arcade; putea conţine 107 miie de spectatori. Astărli 6 îu ruine. Ji'e, divis în 12 lune de eăte 30 cj'le. urmate de 5 dile eom-plimentarie s. epagomene. Un qu-arfc de cji aşiâ dar se perdea la fiă-care an, ceaa ce formă uă di în-tregă la patru anni. August re- www.dacoromanica.ro An 65 An lortnâ acest călindar ordonând în-treieeţiunea unul al ş(5ssele epagoni en la fiă-carî patru anni.. — Calendarul Jndeilor, format mal ales după servitutea Babylonii, e f6rte complicat: ei avea un an religios şi altul civile, ambii lunari, divişî în 12 lune alternativ de 29 şi 30 (jile—primele cave, secundele pline,— în tot 854 tj'le» Şi că se compline-scă lipsea de 11 dile, adausseră la fiă-carî trei anni uă lună, adm-, ceaa că forma annul embalismic s. de 13 luue. Annul civile, care era urmat în totş actele vieţeî civili, începea în lun’a tizri. septeinbre; cel sacru în lun’a nisan (şesse lune maî tănjiu), şi eră urmat înt6tece-rimoniele şi solemnităţile religiuniî. Sabaticul şi jubileul suntcunnoscute. — Grecii usitâdeuădată annul solar şi lunar; lunele eră regulsift după cursul luneî, lungimea annulul întreg după alSoreluî. Caus’a acestui ammestec este că cerimoniele reli-giose şi civili eră determinate cănd după diversele phasî ale luneî, cănd după annutimpurl. Nume-r6se cercări se făcură pentru â consilia aceşti doul anni, pănă cănd ajjunseră la un an fictiv de 12 lune căte 30 dile (360 ic. .storck sunt mai a-les căror se attribnesce astă insti-tuţiune. Aii înflorit în Miinstcr, deunde s’afl re.spindit appoi în totă Europa şi America, formând astădi 73'sectc distincte. Puntul principale al credinţei lor este că homnl caută se ie;i botesul în i tatea a-dnltă, dennilc şi numele Botesătorl. Anabaţi. athleţi carî dispută preţul cursei la jocurile olympice. Auablcpi. (gr.) gen de pesci, Cnninînnî Anierii-eî. Anabuladiu, s. anaboliu, vd. amiclu; după alţii, un instrument de chirnrgiă. Auabroehisin. chir. operaţiune prin carc sc estrage părul din g ne care întărită ochiul. Astădi k pătaşi tă. Auaealipteric, sărhătorî cele-bi-nte la Gr> cî în cănd se con-cedeâ nom î măritate â şî scote vălul şi n eşi. dvay.alvnztiv. Auacainptică, (gr.) partea o-pticei tractante de reflessinne lunii-nci în genere; syn catoptrieă. Auacardiu, — numit la loc bibo— arbnre indian, acaju occidmtale. Auacborct, (gr. merg îndărăt), www.dacoromanica.ro Ana 68 Ana hom care se retrage din lume ca se trăiescă occupat numai de Dumnezeu, pustnic. Assemine anaco-lul; opp. cenobit. Anaclironisni, (—mus), er-rore în computaţiunea timpului şi în clironologiă. Constă în a pnue nn eveniment înainte de dat’a luî propriă; opp. parachronism. Anaclastică, partea opticei trac-tante de refracţiuuea lumineî; syn. dioptrică. Anacleterie, sărbători celebrate, la ceî vechî, în (li'a căud regele intră la gubern. Anacliliopali (gr.) speţă de jocuri, la Grccî, în car! athleţiî se luptă culcaţi pre nisip. Anacreonticii, ueri-ce poesiă în gustul odelor luî Anacreonte, de genul lyric şi erotic. — Versurile anacreontice sunt de 7 sylabe. Anacţi, (gr. regi fi principi). Maî particular se dă acest nume fraţilor Castore şi Polluce. In însura Cypru acest nume era titlul honorific al fraţilor regelui. Aiiactotulcsti, miniştrii religi-uniî, la Greci, prepnşl mysterielor. Anacyclic, se num., în literatură, uniunea de 4—5 versuri latine în carî vorbele cellor 2 s. 3 d’ăntiiu se regăssese în celle din urmă, însă puse în sens invers, astfel că primul devine ultimul. Anademate, s. Anadesmk, nume dat de Greci la ueri-ce legătură s. ornament de cap. Anadiplose, gram. cănd uă proposiţiune începe cu vorb’a cu «are se termină cea precedinte. Anadose, med. trecerea s. dis-tribuţiunea succurilor şi principie-lor nutritive în diversele vase ale corpului. — Differesce de Diadose pentrucă nltim'a împinge mate-riele nutriţiuniî pănă la ultimele ramificaţinnî ale vasselor. Anadioinenc (gr. care ese tn-ălţăndii-sc), prenume dai VeneriT după credinţ’a că acesta deă se-născusse din sinul apelor. Anagalidc, botn. gen conţinînd maî multe plante herbacee; uă singură speţă e arbust. Anaglyptc, s. anagliphe vd. Diaglypte. Anagnoste, nume dat de E. servilor (servi literali) însărcinaţi se Ie citeseă la masă. Şi lector. Anagogiă, (—gica), intrepre-taţiune figurată ă unul fapt s. test din Biblia. Esplicaţiunea anagogică este cănd, din sensul literale s. naturale al uneî sentinţe, sc redi-că nescine la un sens spirituale s. mythic. — Sărbători celebrate în Si-cilia,—iaDelos pentru Apoi]. — pentru plecarea Veneriî în Lybi’a, pre-căud întorcerea acestcî dee eră ca~ tagogiă. De aci sărbătore de călătoria. Aiiagl'animă, (—ma), trans-posiţiune â literelor uneî vorbe spre a formă un'a s. maî multe altele cu sens di fler in te, d. e. poetul Ron-sard, numit Rose de Pindare. Anaicim, (gr.) numo dat petrei disse altădată zeolilh dur s, s. zeolilli granitic. Analecte, ( — la), fragminte a-lesse din un autor s. culegere de buccăţe din diverşi autori. Propr., la cel vechî, fărămiturele mesei şi cel carî le strîngeâ. Analeinma , (gr.) projecţiune orthographică îi totor cercurilor sphereî pre uă suprafaţă plană, planispheră; instrument numit încă trigon semnatar, horologiu so- www.dacoromanica.ro Ana 69 Ane ar s. cadrante. —Ultim’a semnifi-•eaţiune vine pote din eaas’a basiî patrănghiularie care susţinea ea-dranteje la ceî vecin. Aualeptic, med. corporativ, întăritor. Analogiii,(—a), raport de pro-■porţiune, de affinitate s. "de asse-mănare. — Analogism, conclnsiime după analogiă; argument dela can-să la effect S. dela effect la causă. ATlialyse, (—sis), resoluţiunea Tînnî tot în părţile selle. AnaillllCStiă, med. s. semne com-memorative, indicie prin carî se p6te discopperi ceaa ce a preces. Ananiorphosc, (—s?s), repre-sintaţinne neregulată, offerinte însă din distanţă proporţiunT juste şi formă, după puntul în care ochinl observatoruluî se afflă pus.| Anapalefi, vechiu danţ (mat mult nă luptă) laeedemouiau, esse-cutat de copiii niuiî. Anapest, (—tus), metr. pede r. Homer, l-nripide şi Raeine au celebrat pre Andro-maea, făeînd dintrTns'a typul s-moriî eonjugali şi tinereţe! materne. Aiidrone, (—dron, din gen. gr.)* camer’a în eare sta bărbaţii, la Grecî, s maî bine un’a din eelle doue divisiunî prineipalî ale planului uneî case greee, uude stâ bărbaţii (Vitr. VI, 7, 4. Festa). La R. semnifică un simplu ambn-laeru dividinte uă casă s. uă parte din ea (Plin Ep. II, 11,22). Architeeţiî romani se serviră, in un mod forte impropriu, pentru â desemnă galeri'a. în eas'a greeă, intre despărţimîntul bărbaţilor şi eel al feme'eilor. altfel mesaula. Aii droaie (Liviff), primul dra-matie latin, Gree din Tarent. Venit la Roma, după eăderea patriei selle, el se puse în serviţii] unul nobile roman, L. Saliuator, care î dede erescerea copiilor seî. In annul 514 eşi pre seen’a rom. eu uă dramă in sensul propriu al a-cesteî vorbe; dacă c.n uă tragedia s. eu uă eomediă, nn este bine determinat. Cu (linsnl se îneepe, după apusele luî T. Liv., în Roma, represintaţiunea dramatelor artis- www.dacoromanica.ro And 71 Ane tice (de aceaa T. J-iv. numesee ’tiaccaţele selle fabulae, în opp. cu Saturele şi Atellanele essistinţi până attuuri), in form’a şi gustul Grecilor. Fragniintele ce possedem din operele selle sunt pre pue.ine case potă nesciue judecă despre charac-terul lor relativ cu cellc grpce. To-tuşî se pote dice cu certitudine că elle eră pură şi fidele refraeţiuntf ă geniului grec, _deşi în nă limbă nouă şi încă nerormată. Uă aua-logiă cu attare transtnutaţiime se pote vede, pentru timpul nouu, în douo buecăţe ale Hiapanuluî Perez de Oliva, diu carî un’a, La ven-gansa di Agamemnon, e uă liberă prelucrare ă Electreî luî Sopliocle; cea-alfă, Hecuba triste, e uă tra-ducţiune â Hecubeî luî Eurîpiiie. . Affară de tragedie, An dr ou ic s’a cercat şi în comedie şi în poesi’a epică. Traducerea Odyssiieî servia încă pănă în timpul lu? Horatiiî de carte scholastică. Comp. Liy. VII, 2; Hor. Ep. II. 1, 62, 69; Quint. Inst. orat. X, 2 (nihil in poetis supra Liv. Andronicum); Cic. Brut. 18, Tuse. I, 1; Stieve de rei sce-nicae ap. Eomm. origine (Berol. ÎS28) c. III, p. 68 sqq.; Ossan în Zeitsehr. fur Altertliumsw. p. 964; J. A. Dieze, Gesch. der spaniscîien Dichtk. (traducţiuue din hisp. Ve-Jasnnez) p 362. Pentru fragminte, affară de culegerile dela art. fragment, D Unt zer Livii Andronici fragmenta coli. et ill. Para I, Acced. Homerice, carmm. a vett. Latt. (Berol. 1835) p. 18 sqq. Ossan.— De fabula L. Andronici quae in-scribitur Aegisthus, scripsit A. L, Dollen. Comp. Welcker. Alidronitidc, ( — tis), syn. eu andron. Androtomiă, (gr.) s. andra-lomiă, dissecţiunea corpurilor huma ne. A animalilor este Zootomiă. Anecdotă (— la, gr. neappă-rut), trăssnră, particularitate his-torică nepublicată. — Coaa cc se rcferesce, perţine anecdotei s. o conţine este aneclodic. Anegrapli, (gr,) fără titlu. Cofiop. anepigraph. Anclcctric, priimibile de elec-trisaţiune r.nmaî prin contact. Ancmasc, (—anoemasis), ane-masiă s. anemiă — maî bine an-hem...— lipse de sănge şi egri-tudinea resultante. Ancniobat (gr.) .jucător pre fune. Aiicinocliord, spepă de clavir de v:nt. El imită instrumintele şi chiar vocea. Aneniograpli, (gr.) descriptor al vînturilor. Aiicmonietrii, (gr.) phys. instrument pentru â măsură forş’a, inţel’a, durat’a s. direcţiunea vînturilor. — Artea e anemometriă.— Cănd anemometrul 6 -daptat uneî pendule care însemnedă prin uă ce-rusăs. alt ce-vavariaţiunile vîntuluî, maclîin’a se <|ice anemomelograph. Aucmontt, (na,—ne), plantă din famili’a rănunclaceelor, ă cuî flore e însemnabile pentru frumu-seţ’a şi varietatea de culori. Ad-de.se se confunde cu adoniu (vd. la Adonide) pite. un fel de Cypa-ros terrestru. Linne o pune în a-ceaaşî familia cu prim’a. Cresce mai ales în Germania. Anepigraph, (gr.) fără titlu, fără inscripţiune. Aiievrisin, înflătură formată de sănge prin dilataţinnea s. ruptur’a linei artere. www.dacoromanica.ro Ang 72 Ang Angelică, nins, speţă de cy-tbară, inventată la încep. seci. 17, avînd 10 clave şi 17 chorde combinate în meiv. VIII, 8). Antcridiu, (—dion, iqeldfia.ro) pedele, res’mătoml unuî mur (Vitr. VI, 8, 6). Anterior, (— rîor), dinainte, care precede (în ordinea t.impiilup. Anterioritate, precessinne, prioritate. Antuveilire, ă veni înaintea altuia, preveni. Aiitcversiunc, (— sio), întor-cere, ajjungere înainte de altul. Antevolntă, vd. Evolută. Antlieră, (—ra), partea din boboc nnde stă sămînţ’a s. pulb,erea fecundante; med. remediu compus din flori. Antlicric, (— cum), plantă din famili’a liliaceelor. Antliese, (gr.) momentnl cănd uă flore începe se se disvolte; www.dacoromanica.ro Anth 77 Anth phenomeneie carî urme dă astă disvolfare; fig. epochă de înflorire. Antlicsterie, sărbători ale luî Dionysîî (Bacchn) — după Kanne-gîeser (Komische Bîiline p. 207 — 284) ale lnî Bacchu Nyseul, în lun’a Anthesterion, deunde şi numele. Comp. Plut. Nichom. 3 Athen V. p. 19ti. In gen. sărbătorile luî Băcchu eră: micele Dio-nysie, Ăiovvtfia td fic/.gd, td xat dyqovt; , ta iv dyuoi'<; ascoliele d6x6lt.a', Lenaele, Arjvaia ; Av&v;-zi(ua constanţi din trei.- Tltâni-yia, oi Xoeş, Xvtpm.— MarileT)io-nysie, A. ta ntyru.u. td ev aSrai td atlttxd, s. Aiovvtiia, la care se cănt'a, în hon. luî D. i).tvtiţ>ioq, dithyrambul, unde începutul tragediei. Pentm Romani eră Libera-liele şi Bacchanaliele (Oqyla). Anfhestcnu, (— Hon), â opt’a lună â annuluî atheuiau (numele dela germinatul fiorilor). La început correspnndeă luiMarţiuşi Apri-le s. maî apt liiT Februariu, pentrucă în ă treia di a Anthcs-terielor (jvt^oi, vd. prec.) aveâ loc sărbătoarea analogă cu Infe-riae ale Romanilor, celebrate în Februarin. Dela 432 în. de Chr. lanuariii şi Febr. Anthographiă, mod de ă se cor-respunde prin simbole de flori. Neţ. Anthologiii, (gr.) fascicln de flori. La Greci culegere de poesie, mai ales epigrammatice. Cea mai vechîă este Stephanos de Meleagru din Gradara (60 în. d. Chr.) con-ţinînd poesiele lnî însuşi şi ale 40 alţi poeţi contimpuranî şi anteriori. Dintr’însa a scos Mass. Planude pre k sa şi Lascari Av-19'oXoyia âcatpo(JU)v £my(jajifidto)v (Florentia 1494). In 1606 Salma-siu discopperi, la Heidelberg, un MS. de uă antliologiă â: Ini Constante Cheplialas. Din acest Codex Palatinus s. Vnticanus a dat R. P. S. Brunck (1772 — 76) im estras. Dela 1794 — 817 făcit Iacobs doue ediţinnî, nn’a în 13 alt’a în 3 voi., ultim’a după copi’a redessă de Spaletti. Anthologia Latina, ăntîiu de Scaliger în 1573, 250 bnccaţe; appol de P. Burmann 1759 — 73; In fine, în 1835, a instituit nn’a maî completă Meyer. (LipS.) Conţine 1704 numere, din care 535 (şl de curănd s'au aflaus 31) anthen-tice, după carî auctores incertae aetatis, Carmina quornm auctores ignoti sunt, Carmina suppositicia, Appendix, Priapeia. Assnpra unui MS. din Brnssel vd. Reiffenberg în Bulletin de l’Aead. de Bruxelles s. X. p, 248. Allthophagî, (gr. carî mănâncă flori), speţă de insecte. Anthophilc, (gr. căror place florile), insecte merifere. Anihoră s. antjthora, divisiu- ■ ne din speţ’a aconituliii. Antliracc, (gr.) speţă de mineral. niniu naturale; med. specă de ulcer. Anthracitc, (gr.) anlhraciă s. anthracolithă, anlhracose, hui-liă strălucinte, cărbune necombustibile (jeratic); speţă de pi'tră preţiosă, granat s. rubin. Med. an-lliracose, înflătură, cojiiî, carbun-culus (Sliol. Arist. fragm. 439). Antliracometni, instrument, dat de Humbold, pentru ti măsură acidul carbonic coprins în aer. AnthropogeniS, (gr.) cunno-scinţ’a generaţiunii hornului. www.dacoromanica.ro Antli 78 Aiiti Aiitbropoliţt, (— Ihae), ho-menî fossilî. Antliropologet, (gr.) appără-tor al h umanităţii. Antliropologiă, (gr.) sciinţ’a tractaiitc despre hom şi relaţiuni-le sfii le cu lumea pliysică. înainte de Plattner eră sciinţa corpului human. Antliropoiuorpiii, petre culo-rate represintănd imagini humane. Aiitiiropoinetriă, (gr.) seiin-ţ’a care se occiipă cu proporţiuni-le corprlui human. Aiitliropoiiiorpliism, vd. urm, Antliropoinoipliiţl, ceî ce dă luî Dnnincdeu fiinţă hnmană. Differesc dc antkropop'atici pentru-că aceştia I presiippun sinţiminte humane.— începutul anthroporphis-mului c în Pibliă, allăiure însă cu uă spiritualitate forte înaltă şi pură. Hobbes, Forster, Pristlcy Kant şi Ficlitc (după ultimul ur-m<5dă toţt posteriorii) an attins maî ales astă doctrină. Antliroposophiă,(gr.)cunnos-cinţ’a naturcî liomuluî maî ales după principie philosophiee. AntJiropotoilitâ, vd. Dissec-ţiune. Antliypnotice, (gr.) remedie proprie â deştepta. Anti, înainte, contră. Precedîud un nume propriu arrattă combaterea opiniunii pensonci care'lu portă, precedînd nn nume eommu-ne denotă contrarnl luî, maî ales în sciinţe. In geogr. însemnedă puntul oppus. Alltibach, ( — chius) metr. pede ------- Antic, (— quvs), vechiu; opp. romantic s. din evnl mediu, şi modern. Anticamera, (fr.) uerî-ce buc-cată se afflă immediat înaintea u-neî camere. La ccî vechî procoi-ton s. consisloriii. Auticagiic, (ital.) nume generic pentru măounţiinî din anticita-tea greeă şi romană, precum vas-se arme s. al. Anticar, (—,quarius), cel ce studiă monumintele antice; cel -ce culege s. vinde lucrnrî antice, (fr. bouquiuiste din bouquin , eart-vechiâ). La E. era cicerone de ase tăcjîi affară de Snet. Aug. 86, «qui vocabula prisca et obsolefa dili-genter conseetatur» şi Laur. Lidus Demens. I.“ 'Avtixovâţiioi os xâta /.au.r/i'âij oi.-* — Locul unde se depun este anticariat. Antice, (— qua~), nume generic pentru tâte medaliele şi stătu-ele remase dela ceî vechî. Antice moderne, monumintele gotliice, opp. romane. Antiqua, sc numiâ dela Ma-nutiu (seci. 15) literele latine în-trudusse de cl îu typograpliiă, ceaa ce Francesii numesc Romain, Anglii Pica. Anticipare, — regnl. akteck-pebb — â appuoâ înainte, presin-tâ înainte de timp.— Anlicipatiune s. antecepţiune, acţinnea prin care se antccepe. In pl. e opp. la ln-trcpretaţinnî, cercîtărl prin obscr-vaţiune diliginte, dela Bacon de Verulam. Antec. de percepţiune â lnî Kant sunt judişiele după cari concepem phenomenele în vertutea organisaţiiiniî spiritnluî nostru. Auticitatc, (—quitas), vcchi. me. — Anticitalea classică sunt Grecii şi Romanii. Assupra (lassi-cilor (autori xat î£o/qv') Cic. A-cadd. II, 23, Geil. XIX, 8, 6. VII, www.dacoromanica.ro Ant 79 Ant 13. XXIX, 8, lo, G. E. Mullcr Einl. ziir Kenntniss der iat. Sohrift-steller voi. I; H. Alberti Descriptor. class. in scbolîs apte tractaiid. şi Classicus scriptor qui diceii-dus videatur(Schleiz 1835 — 36). Nu eu Hoffmann, pentrueă se citesc în elasse (Koepke).— Anlitd-iăţl, tote lucrurile cătc perfin po-porelor anticc. Anti-coriiîeaw-Jeague, s’a numit Sn Anglia uă assoeiaţiune (Oct. 1831) de neguţători pentru ă dă cura liber importaţiuniî cerealilor, derimănd prin agitaţiuni diverse legile esistinţi pentru dînsele. Mă-surele luate de Peel, în 184(5, declarară scopul eî de ajjuns; ea se absolvi în 1849. Anticresc, (gr.) convenţiune prin care debitorul lassă Creditorului usul averii selle (lucrurilor ce possede) câ sei tină loc de interesse pănă se va plăti dc datoriă. — Antiercsea e considerată de u-sură dc unii autori, ceaa ce şi este dacă debitorul uu şî va pune condiţiuul Anticurtc, curtea d’ăntîiu d’in-tre maî inultc. (neus.). Antidaetyl, (— lus), metr. pede — Aiitidată, (fr.) dată falsă. Antidot, (—med. reme-^u contră venin; fig. uerî-ce are facultatea de â derîraâ un alt obiect.— Anlidolar culegere de an-fidoţT. Anticiuctic, vd. Emeiic. Antiennă, vd. Antiphonă. Antilegomene, nucuiâ Eusebiu (sec!, 4) părţile Testamentului N. 3 căror authenticitate eră pusă în dubitaţiune de consinţimintul generale. Antilogiă, s. antilocutiuke , contradicţiune; Ihevl. contrarul etnologiei. Antilope, se nuni. uerî-ce mamifer dhi ordinea rumeganţilor între oerb şi capră (cavivorni.a), dela gr. antilups pentrueă au ochî frumoşi. Aiitimoiiiii (şi slibiu), metal alb, tare, însă fragile, sulfuric. Se ucesfe cu alte metale câ se le de soliditate şi elasticitate. Cunno-scut din seci. 15, el şî căpătâ prim’a disvoltare în seci. următor prin Ba-siliu Valentin. Antinomia, (gr.) opposiţiune reale s. apparinte a doue legi. Kant numesec astfel contrarietatca între raţiune şi întelles (intellect).—An-tinomism se num iâ de Luther şi Melaneliton despreţiarea Moralii mo-saice şi Tesţamentuluî V. sustinută de I. Agricola. Antipatii, mărgen negru. Neg. De coiuniuiie se dic anilpalî op-puninţiî pricipiulu! Similia simi-libi/s, susţinut de homeopat!.. Alltipatlliă, (gr.) ură; opp. sijm-patkiă. Antiphonii, (gr.) verset eăntat înaintea psalmilor; uerî-ce căiit bisericesc emis de un’a (precum în Anglia antiphon s. anthem') s. de doue roci aJe choruluî şi appoî de totă trup’a. Pap’a Gregoriis XIII a făcut uă culegere de astfel de verseturi şi le a dat melodiă, An-tiphoniele s. antiphonarith.—Anii-phouiă, (gr.) symplioniă dc diverse voci şi instruminte în octavă; opp. homophoniă s. unison. Antiphlogistic, (gr.) coutră iu-flammaţiune. Antiphrase (gr.) contră-veri-tate, ironiă. www.dacoromanica.ro Ant 80 Aor Autipodî, (— des), ceî ce lă-cuesc doue părţi ale pămîntuluî oppuse (jiametrale. Antiptose, (gr,) gram. usnl a-nul cas în locul altuia. AntisciT, (— scit, fr.— sciens), lăeuitorî din părţi differinţi ale e-catornluî, ale căror umbre, la prăiNf, au direcţiuni contrarie. Aslr. doue punturî ale cerului egale distanţi de un tropic. Autisigma, (gr.) semnînMSS. vechie cu form’a unul C întors. Se găssesc maî de commune la începutul versurilor • şi arrattă că ordinea acellnT vers caută â se schimbă. Bacă se vedeâ doue versuri cu acel’aşî sens, diverse în formă, se punea la margine anti-sigma cu un punt în centru, denotând că se lassă cititorului facultatea de ă alege unul din elle. Imperatorul Clandiu voisse selu introducă în scrierea latină pentru douî s, s. pentru ph şi bs (gr. f). Form’a lnî erâ OC. Comp Tacit. Annal. XI, 14, ibique Lipsius; Snet. Clauciian. 41 şi resoluţiunile lui K. L. Schneider Elementarlehre p. 4 sqq. Antispas, s. — se, med. revul-sinne. Aiitispast, (— slus), melr. pede din un iamb şi uu trocheu (choreu). Bacă 4 se adaugă uă sylabă lungă la fine, devine dochmiu. Antistroplie, (— phe), secnn-d’a parte â stropliilor în poesi’a grecă, de numiă astfel pentrucă, după-ce căntasse prim’a strophe mergînd în un sens , eliornl cânta antistrophea (cea-altă strophe) întorcîndu-se (antislrepho) ; vd. Strophe. Antitenar, anat, muşchiul ca- re trage degitul cel mare în întru. Negul. Aiititlicsc, (—sîs), opposiţiune de vorbe s. cugetări; syn. contra-posiţiune. Antliate, nume dat de Fabri-ciu insectelor diptere. Aiitoccî, (gr.) lăeuitorî contrari; ceî ce stă pre acel’aşî grad de lungime şi lăţime în arab ele hemisphere. Antoiioinasiii, .fâr.) speţă de metonymiă constând în â pune un nume propriu în locul unui eom-miine şi din contră; un epithet în locul vorbei la care se referesce. Aiitrn, (— truni), cavernă, pes-ceră. A litru sil o ni, voluntari germani în evnul mediu. Ceî cari mergea allăturea de regii Francilor se numiră în urmă leudi. A. O. C, (lat.) anno orbis condiţia în annul Crfiaţiuniî; precănd A. O. R. — anno orbis rtuempli, în annul Măntuinţeî. Aorasiă, facultate artrftuită deilor vechî de a fi nevisibilî. Aorist, (gr.) gram. trecut nedefinit. Bifferinţ’a celor doue aoriste grece e nnm&î formale. Cons. Burriouf Gram. grecque. Aortă, (—ta)^r- numită şi aort’a mare s. nessiclul dorsale — arter a principale a corpului. Plecă din ventriclul stîng al inimeî, se re-curbă şi descinde în bassin. Numele datfidă dela Aristotele. Pentru Hippocrate sunt celle doue es-tremităţî ale conductului de aer, altfel bronchia. Apagoge, (gr.) deducţiune la absurd; jurispr. plângere pentru un furt preste 50 drachme, la Greci. (Casaub. Theophr. Char. 6). www.dacoromanica.ro Apli 81 Ajio Apauagiu, (— gium, din />«-nisj offemţă de proprietăţi făcută principilor din famili'a regin-te. Se accordă prin devaluliune s. prin hereditare. E în us (lela regii din â treia dynastiă.— Fig. tot ce ţine iminediat de natur’a unul lucru (fiindcă apanagiele erăadhe-rinţi la dreptul possessornlui). Apatliwl. (gr.) stare de nesin-ţibilitate, cănd nescine nu e prii-mibile. de niciuă emoţiune, nihil admirari al Stoicilor (Heyne E-pict. 2, 29). Cel ce cade în ea este apalhs. apalhic; comp. indo-linie. Verbul tipalhism’t neusitat. Apatliuric, (gr. dzza/tn nari,-ţi««), convent al fratrielor. Sărbătsil atheniane în lun’aPyanepsion. La aceste sărbători, carî dura treî dile — prirn’â A mm ia s. daqntia (din doqnoq), secund’a ’ArdjţlfvCiv (din dva(i(>tveiv~âve(jFveiv), terţ'a y.ov-(ifolrjc (se celebră în bon. Vene- i-ir A pathurie, pentru care vd. narra-ţiunca luî Strabone),— copiii j/vijSioi (vd. Ainphiui omie) eră întrodussi în plirfttrie, (a*o jocuri în hon. lnî Âpolline, în Roma, la flecari cinci anni, în Inliu. Au ti iii la epoce neregulate, maî pârtie, cănd se alegea pretorii, pănă cănd uă lege, în 208 îu. d. Chr. determina celcbraţiunea lor. Apolloiiicon, instrument muşicale inventat de Figlit şi Robson, nă amelioraţiuue a pauhamouicn-luî.— Apollonion, speţă da piano cu flueredat de Voeller.. Apologiă, (gr.) justificaţinue, maî ales în scris. Cea maî eun-nosentă în anticitate este apoiogi’a Socratică, attribuită luî Platone s. Senophonte. In biseric’a primitivă eră defcusiuuile Chrestinismului maî ales contră obieeţiunile Iudeilor. Ceî maî celebri apologisti simt Iustin M., Tatian, Origcne, Tertulian, Eusebiu, Lucta,nţiu, St. Augustin. Apologia Confessiuniî de Augs-burg este un script al luî Melan-chtou contră thelogiî Catholicî carî rejectii acestă confessinue (autori aî Confutah'nnu). — Uă parte din apologiă se (Jice apologemă. www.dacoromanica.ro App 83 App Apoplitegmă, (gr.) pro'posiţiu-ne scurtă şi sentcnţiosâ. Aposiopese, vd. Ilelicinţă. Apostasiă, (gr. deiflcaţimie. Apotomc, (gr.) differinţă între doue cautităţî neeommăsurabilî. Apotropcu", assistinţ’a clcilor depărtanţi nefericirea (Paus. II, 11, 22). La pl. spepă dc versuri spre a conciliâ pre deî. JVej. Apozeuiă, (gr.) decocţiunc,po-ţiune din rădăcine, căte-uădată cil prepara'e ehemiee, substituită astădi prin ptisanele. Apparaire, vd. Preparare. ■— Ap-paraţiunc, preparativele nneî pompe. I\'eg. Apparat, pompă, gătelă mare. Schol. so minaiă aJtă-dată appara-le dicţionarielc şi commentaricle în us pentru studiu la classe. In gen. tot ce servesce pentrn a îndeplini cv., totalitatea obiectelor necessarie uneî arţi s. al. Appărcre, (— rere), â se ar-răttă. — Apparinţă, arrăttare, vedere în esterior, [opp. realitate. — Appariţiune,, acţiune de ii appărc; absol. uerî-ce se vede deiiădată, phenomen. Appartament, (fr.) despărţi-mînt la un edificiu în uerî-cc direcţiune. Apparţincre, vd.şi suppl. per-ţinerc. Appassionato, (ital.) mus. cn passiune. Appclare, (— lare), ă eliiămâ, ă se îndreptă la cnv. (contră cv.).— Appelaţiune, prochiămare. Diversele appelaţiunl juristice sunt (se spun în lat.): appelatio deşerta, carc nn e dată la termin; frivola, pupin fundată; nuncupaliva, făcută ora-liee ; ordinaria, regulată, — fiied-că sunt multe appelaţiunî eatraor-dinarie; — per graduin, in ordinea euvcuifââ instanţelor, opp. per saltum, uude se sare vre-uă instanţă; pura, făcută pentru un iucommod complinit, pre cănd ap-pel. eventualii sc face înainte prin presnppiinerea eă are să sc com-plinescă. In fine, scripta, scris.să şi appel. temeraria—frivo/a. Appelativ, eare denumescc; gram. în oppos. cu nume propriu» appelativul ţine numele toteî speţei în carc inttă. Appel, eliiămarc, proehiăinare, eonchiămare. Appendiee. (— ttix), adaus. Appcrcepţumc, (—tio), repre-siutaţiuue cu consciinţă. Sc iea mal www.dacoromanica.ro App 84 Ara mult subiectiv, precănd percep* ţiunea obiectiv. Apetiiiţa, (— tfa), cerinţăsen-Buale (poftă), attracţinne (subiectiv) eâtrc ceaa ce place — apelit concupiscibile, la seliolastiscî.— Ap-peliţiune, cerinţă. Appfaudare, — regnl. applan-dere (platidere) — ă approba, prii-mi cu entliusiasm. — Effectnl hap-plaus. — Appiansor, cel ce applaude. Applicnbile, care se pote ap-plica. Applicare, (— eare), ă pune un luci u preste altul, allătură strîns; pass. şi refl. â se dă, attrage. — Applicnfinne, acţiunea de âapplică. Appiica.tiira, (ital.) mus. schimbarea posiţiuniî. Appogiatura, (ital.) mus. ap-plicat, eu espressiune legante, maî ales la notele sincopate; porta-menlo redieat lauă espressiune părţi enlariă. A. pr. '(lat.) anni praeseitlis s. praeleriti, Pre inscripţiuni annonae praefeclus. Appreţiare, â appreţiă, prevala, stimă, consideră. — Ap-preţialiv, care arrattă nere-eare preţ. — Appretialor, cel eare appreţiadă. A prima vista, (lat) dela prim’a vedere. Approbare, ă priimi, găssi cu caile. — Approbaţiune, acţiune rle ă ap probă. Âpprofiiiidare, (fr.) ă pătrunde, pricepe adînc. N. us. A propos, (fr.) bine la vorbă, ia timp; suppl. la propus, precănd a proposito, conforme propusului, scopului. Appropriare, â însuşi, face al seu.— Acţiunea happropriaţiune. Approssiinaţiiiiie, appropia-re.— Approsimativ, de, prin ap-propiare. Approvisioiiare, (fr.) ă procură provisinne, premuni cu celle de mâncare. Apsitţî,- (— des), astr. estremi-tăţile assiî cellei mari â orbiteî u-neî planete, s. nneî stelle. Cea maî depărtată de Sore e apheli'a, cea maî apropiată periheVCa. As-sea se num. linii’a absiejilor. Apt, (— tus). făcut pentru cv. dispus, (potrivit), capabile, habiie. Aptere, (gr.) insfete fără aripe. Linne făcusse ni classe parti-culariă, Insă se găssesciii toteclas-sile.— Aplerod-ieerele aii done mice antene. Aptevoiit, speţă de pesce. Aptitudine, (—do) disposiţiune natnrale pentru cv. Apiite-jub, spejă de papagal. $eg. Ara, s. Arau, papagal american. Arabesci, s. »ai:rksci, orua-ment de sculptură, pictură .9. ar-chitectură.constând din foie, fign-rc, plante s. al. Arabo-tedesco, atnmcstic de styl arab, roman şi gothie. Arabice, (ciffre), numerele dela 9—0, maî bine indiane. Astronomul Atbivuni le a addns Arabilor şi, în seci. 10, Gerbert (pap’a Silvestru II) le a dat Hispanieî. Arabile, care se p6te ară. Aracliidne ( — nae,— des), plante leguminose originarie dintre tropice, Araclmide, s. arachni, (—nes), insecte din â căror familia e păia-ginele. Lamarck le a împărţit Sn treî clasai, după modul respira-ţiuniî. www.dacoromanica.ro Arc 85 Arcli Aratru, (— trum), plug.— Tot ce ţine de el se v. La înccput pre vieţă, în 752 ar-chontatul fii mărginit la 10 anni; la 714 priveîegicle Medontidilor eă-dură, dreptul la arehontat se întinse assiipra totor Eupatridilor; în 653 reginţ’a se împărţi la 9 membri (comp. Duruv Hisi. nuiv. I. p. 122, Weber Weltgesoh I. p. 138). Prin legislaţiunea lux Solone intrară în acest drept pentacasio-medymniî, prin Aristide lu căpătară tote classile (Plut. Ar., Arist. 22). Primul din aichonţi, care dă mimele sen annnluî, se numiâ clş-X0)v îrrovv/iog s. simplu aş/wv; urniră flaqik(.vq, numit astfel pentrucă regiî la început avussesseră conducerea cellor religiose precum la R. rex sucrarum, şi în fine no-Xtnaţţxos. Ceî-alţi şesse se num. împreuuă âee,uo&exat, a căror funcţiune, nu precum o arrattă numele (legislatori), eră de â judeca pro-cessele. Arcima, un fel de pat purtat cu măuele. Neg. Arctic, vd. Antarctic. Arciljj, (—na) nisip; ueri-c6 loc destinat pentru un eserciţ gym-nastic s. al. Areol.t (— la) ccrcul calorat care îucungiură lun’a. /, reonictru, (gr.) instrnment de măsurat desitatea liciţilor şi ră-portnl ce essiste între greutăţile specifice ale corpurilor. Areopag, (Aqeionayot;), tribunale atheuian, numit dela collin’a Ares {^Aiif.ioq-Tcayoş), unde se aduna. Numărul membrilor sei (Atitorra-aredpagitae. Varr. VIIp. 306 Spengel) se redieă dela 9—31, 41 şi în fine 500 (raportul seu cu consiliul cellor 500 e puţin stabilit). Intre a-cestia nu se priimiâ deeăt ceta-ţianiî ceî maî vertoşî şi arehonţiî ceî maî vechi. Attribuţiuuile selle, dupS Plut. şi Cicerone, sunt jndiciarie şi politice; (diy.aOx>]s oin lipsea eunnoscinfelor mai de appripe. Pentru tot comp. Quint. „si qui-dem adjicere velis (luî Horaţiu pre care lu dă că primul lyric), is erit Caes. Bassus, quem nuper vidimus, sed eum longS praecedunt ingenia viventium.® Contimpnranul seu, Gaviu Bassu, se identifică de mulţi cu dînsul, maî ales Lersch Spraeh-pliil. der Alten IU, 161; vd. însă Iahn Prolegg. ad Persium p. XXVIII not. Comp. Arnob. adv. Gentt. III, 40, cu not’a Vai Orelli. Vd. şi Ossan ad. Comut, de nat. deor. p. 389.—Despre tragicul roman numit addese lîngă Varrone (tragicul) vd. Marţial XII, 94 şi V, 53.— Amicul luî Ovidiu stă numai în unele Codd. rro nnmele de Bassus-, de ordinar Battus, nume dat addese luî Cesare 'Bassu iambo-grapu..,!, dela care avem doue frag-minte la vechiul întreprete al Ibis luî Ovid. v. 261—301. Vd. Ossan ad. Apulej. I, 7 p. 66 sq.; astăzi Weichert de L. Varr. p. 10t», care reieetă numele de Battus, precum face şi Madwig fără ă dă vre-uă esplicaţiune maî de apprâpe. Bastard (fr.) copil naturale. Bastion, (fr.) fortifioaţinne, pro-pumnaclu. Batalion, (fr.) fracţiune din un regiment. Constă de ordinar din 8 companie din cari doue de grena-tliri (s. grenadiri şi voltig-eorî). Batel, (fr. bateau), nave, (co-rabiă). — Batdier, eel care lu conduce ; s-uppl. navi#ular. Batometru, (gr,) instrument pentru â măsură adîneimile mării. Neg. — Comp. sondă. www.dacoromanica.ro Bos 100 Bib Batferiă, (fr-) congest de tunuri premunite. Bentilicaţiuiie, (— lîo), fericire, act ordonat de pap’a Gregoriu HI, care constată fericirea după m6rte â uneî persone_care şî a petrecut vieţ’a cu sănţitate. Beatitudine, (—do), fericire, possessiunea bunului etern. — Beatitudinile etani/elice sunt celle opt massime puse de J.-Clir. la începutul oraţiuniî s611e de pre munte. Elle sunt breviarul moralii chrestine. Belladona , (—na), plantă din famili’a aolangelor. Belvedere, micpaviliou eare co-ron«4ă şi domină localile de diatrac-ţiune.—Cel maî frumos este al Vaticanului, redicat de Bramante. Aci se afflă, pusă de pap'alul. n, statn’a lnî Apollinc (Apnil. al Beltederuluî), cea maî frmnosă statuă de bărbat, discopperită la Capo d’Anzo (vc-chiul Antium) în seci. 15. Luată de Francesî în 1897, fii restituită în 1815. Be-mol, mus. semn la cheia unei bneeăţe s. înaintea unei note. In primul cas modifică totă buccat’a lăssăndu-o cu un mediton mai (Jeos; în secundul numai no-t’a. Contrarul seu este be-quarre. Beneficiu , ( — ciwn), facere de bine, uerî-ce este accordat din voinţ’a propriă. In primele timpuri ale coprinderilor Francilor beneflciele eră porţiuni de pămînt alodiall distribuite soldaţilor bătrâni drept recompensă de servitele lor. Pănă la 1789 şi papii dă beneficie. Berbctli, instrument de musl-că patrichord, la Arabi. Bestia, dobitoc. Bi, (scurtat din 4is),pus înaintea vorbelor arrattă duplicatul obiectului. BibIiopolă,(gr.) librar. — Me-seri’a lor eră â adună mannscrîsse, ale promulgă, ale transcrie (prin scribae, anliquariis, ammanuenses literali), k le vinde, ă le dă spre citit s. al. Comp. Mart. Ep. IV, 72, I. 118, 11. II. 8, VII, 11 ; Hor. I, 4, 71, ars p. 373; Plin. Ep. I. 2. IX, 11; Catull. 85. Cons. în gen. Schotgen Do libra-rils 'et bibliop. (în Poieni Tlies. Antiqq, t. III); Becker Galius Exe. III; Peiguot, Essai historique et arclieologique aur la reliure des livres et sur l’fitat de la librairie clicz lesancieus. Par 1834. Comp. Blătter fur literar. Unterhalt. 1834 N. 123. Bibliotliecă, (— ca), ioc pentru ii adună şi classifică cărţi. — Cea mal celebre din anticitate este Alcssandrin’a (fti/HXio&i'jKi], ano-S-tjxtj piftlimv) fundată de Ptolo-meiiLagi, ordinată şi înavuţită de Pt. Philadelful. Se divideâ în doue socţinnî: // /.isyâhj pip).., în vecinătatea Museuluî, conţinînd 400000 (Sen. Tranq. an. 9), după Gell. (IV, 17) 700000 voi. Arsă la incendiul fiotef egypţiane de Cesare (Dion Cass. 42, 28) fu suppli-nită de Antoniu prin bibliothec’a pergamenică (Plut. Ant. 58). Bi-bliotliec’a cea mică şi posteriâre rjtiv y.at O vyaro l!nuct6i‘)-ij ctvxijs) în Serapiu. In Grecia se pomme-nesce Pisistrate Athenianiil şi Po-lycrate din Samos (Gell. VI. 7.) că primii institutori de bibliothe-ce. — Ass. bibliotbecelor Romanilor cons. Falsler Quaest. rom. II, 1 sqq.; Eeusch. Dias. de biblioth, www.dacoromanica.ro Bin 101 Boi Roram.; id. Eckhard, Lomeicr, Lipsius, J. J. Mader; Gerard. Es-sai siiv Ies livres dans l’antiquite. Bigamia, crimc de â contractă doue connubie. Bigot, cel csre practică bigotismul. Bigotism , (germ. p6te bei Gott) apparinţă de pietate (evlavia), hy-pocrisiă. ' Bijutier., (fr.) argintar s. aurar. Bil, bilă, bile, (— lum— lis), li-cidul produs în ficat, venin — Substanţele carî 1(3 conţin se numesc bilose1. -• Personă bilosă este aceaa în al cuî organism predomină ficatul. Characterul attarilor per-s6n& este viuu, ardinte, fewn şi perseverante. Billet, (fr.) foiţă scrissă, scriptură ; jurispr. recunnâscerea uneî datorie. Binar, arithm. systemă de nu-meraţiune compusă numai de done cifre 1 şi 0. Leibnitz i a dat un fel de celebritate. — Mus. măsură hinariă, divisiunea duratei musi-calT în timpuri egali: în bin. propriu divisiunile fiă-căruî timp sunt binarie (de doue) % şi %; bin. Irinar conţine trei timpuri, pre-cnm %. Binoclu , (bini-oculi), mic o~ chian dat deReitha (fin. seci. 17) pentru spectacle, cu doue tuburî. Binom; espressiunc algebrică s. numerică de douî termiuî separaţi prin semnele pluss. minus.— BinomulImNewtoneste uă formulă prin nare se p6te redicâ direct un binom la uerî-c6 putere: (a -j-b)m= . , m (m — I) >b -J— j---5-----fim— „„ , m (m 1) (m — &) „ , b* -j-—ţ—2—3-------------a“—3b3 + efc, celebrea formulă săpată pre mormîntnl sen Ja Weetrainster. Biographiă , (gr.) culegere de fapte historice din vieţ’a miuî individ. Celle maî renumite din anti-nitate sunt ale lufPlutarch şi Corn. Nepote. In timpurile moderne se disting Bayle, Morreri, la Blette-rie, Flechier; astă4I Biograpliie Univ. â fraţilor Michaud. Biologiă, partea physwlogieî tractante de vieţă şi diversele eî forme. —'Biomelriă, măsur’a vieţeî. Biped, (— pes), cu doue pedî. Bipcnuft, suliţă cu doue tăişuri, la .Germani. A Francilor se numiâ Francisca. Bis, (lat.) de doue orî. Biscuit, (fr.) pesmet. Bismut, (— thuni), metal tăiat în lame. Bissestile, annul cănd Febra* ariu are 29 dile, vd. An. Bitume , (— mm), păcură. Bizar, (fr.)pestriţ, ciudat. Blamare, (fr.) & defămă. Blanc» alb. La fem., mus. cha-racter al notaţiunil, (jumătate din uă rotundă. Yaledă căt doue negi e şi perţine măsureî binarie. Blasphemare, (—mare), a blestema., Blessare, (fr.) a răni. IV. us. Blocare, (fr.) â încurigiur'a ca armată. Boa , şerpe f6rte mare din ordinea opliililor, în America şi Indie- Bombă, (gr.) ghiulea.—Se crede â fi venit în us dela 1694. lîoieale, (— lis), septentrionale. Botanică, (—ca), parte âhis-torieî naturale al cuî obiect este essaraele, descripţiunea(bolanogra-phiff), classificaţiunea vegetalilor www.dacoromanica.ro Bro 102 Bul şi studiul lor naturale (botanolo-gia). — Mărginită în anticitate la eăte-va cunnoscinţe, şî luâ, în seci. 16, uădisvoltare maî întinsă. Trac-taţiunea sa completă cade în se-clele următorie, al cuî resultatsunt celle treî classificaţiunî principali: â luî Tournefort, modificată de Gui-ard; e luî Linnâ, modificată de Ri-chard; â luî Bern. de Jussieu reo-dificată de Lamarck şi Candolle. Brav, forte, curagios. Pote din per-vagans, deunde ital. bravi. Bravare, â înfruntă. Bravură, calitatea bravului, valore emininte. Brevei, (fr. brevet), act prin care se accordă esereitul uneî professiunî.— Brevele deinvenţiu-ne sunt patinţi. Brick , brio, s. BEia, mică nave cu doue catarturî. Brigadă, (fr.) trupă de armată din acel’aşî corp, uă semidivi-siune. Brigand, iălchar. Briquet, (imhrex), chibrit. Brocantorî , (lat. broca), neguţători anticari de obiecte de arte şi cnriosităţî, maî ales tabele. Brodequin, (fr.) de ordinar speţă de încalgămînt esterior la ceî vechî. Comp. lat. soccuu, opp. cofhumus. Broderia, (fr.) cussătură de aur, argint s. mătasse pre uă mate riă. Brou), (gr.) corp simplu, li-cid, discopperitde Balard în 1836, ne essisfinte în natură decăt combinat cu metale, maî ales cu sodiu, magnesiă şi argint. — Bro-maţi, sărî din combinaţiunea acidului bromic cubaşî salificabilî. Bronehiă, med. vd. Aortă. Broşiă. (fr.) agraph. Broşiură, (fr.) cahiet de foie impresse. Suppl. făşioră, fasciclu. Brumar, 2S lună a calenda-rnluî republican, dela 15 O-bre — 15 D-bre. Brusc, (fr.) aspru şi prăpăs-tuit, snbit. — Subst. brusqueriă N. us. Brut, (fr.) rude, neperfecfionat prin arte, nelucrat. Brută, (fr.) bestia, (dobitoc). Brutale, care este câ besti’a.— Subst. brutalitate. Budget, (angl.) comput dat Statului la fiă-care an de spesele, fondurile şi veniturile annualî, stabilirea activului şi passivuluî. Buffct, (fr.) almar pentru vase; prin estens. esposiţiune de lucruri de conditoriă. lliiffi T. denominaţiune a căutătorilor şi comedianilor Italî la venirea lor în Francia (1752). — Buffa h syn. cu opera-comique.— Bu/Ţcm, cel care jOcă în attare o-peră. Bullă, primitiv, la R, , ornament de formă rotondă, precum Bulla aurea (Ficoroni Bollâ d'oro) purtată ia gît s. la pept de copii (bullatus), înainte de â luâ pretest’a. In timpurile modeme e-pistolele papilor, s. imperatorilor, num. dela sigiliul ce susţineâ, deunde act, constituţiune. De primul gen sunt maî însemnabilî: — se dă pre pergament, rieos cu nn sigiliu rotund, dela seci. 7 de plumb pe uă parte cu imaginea S.tuluî Petru şi Paul, pre cea-altă numele papeî — in clericos laicos, publ. în 1296 de Bonifaciu VIII, opprind pre clerici de ă plăti vre un tribut fără permissiunea papeî; in www.dacoromanica.ro Bur 103 Bus ■unam sanctam, prin care acel’aşî pontifice declară puterea timpura-le suppusă puterii spirituali; uni-gmitus, publ. înl7l3, de Clemente XI şi condemnănd 100 propo-siţiunl ale cărţii P. Guesnel; in cosna Domini, escommunieativă; au-3 cult a fiii s. al. —Din ale imperato-rilor cea maî celebre este bull'a de iiiir—s/iiicliiineu pragmatică s, constituţiunea imperatoruluî Carol IV regulând cîraatitufiunea impera-torilor Germaniei. Biillctiu, (fr.) foii periodică în •care se dă comput, la diverse intervale, de mersul uneî affacerî; speţă de diar; cules de acte. Burges, (germ.) cetăţian de burgesiă s. elassea mediariă între popor şi nobili, couţinînd neguţătorii, meseriaşii liberi, homeniî de lege şi ’de finanţa, proprietarii miei. Dreptul de burgesiă e egale celluî de cetăţenia, adăugind privilegiul ■classiî în ţătrele neconstituţicnalî. Bureaii, (fr.) pulpit, masă de •scris; metaph. offioin, studiu, cabinet dc jurisdieţiune. Bureau d'es-prit eră în ultimele done secle reuniunile poeţilor şi literatorilor ţinute de uă femeă de spirit, $. e. hospiţul de Rambouillet al dnces-seî de Mâine, marcliiseî de Châ-telet s. al. — Bureaucratie, systemă de acţiune directă â guber-nuluî ass. veniturilor Statului. — Bureaucrat, uerl-cine face parte din uă administraţinne sedentariă, maî ales dela un minister. Burgrav, gnbernator al unul castel în Germania, avînd drepturi regalî, însărcinat cu justiţ’a, redicarea tributului şi comănd’a garnisoneî ţerreî în care reşede. Burlesc, (fr.) jocular. — Shjl burlesc, gen d-e poesiă care întor-ce în rîa lucnirile gravi, opp. he-roi-comic. Bursă, (fr.) locale public pentru adunanţ’a neguţătorilor că se tracteze de mersul affacerilor. Bussolă, (— la), instrnnient pentru â observă direcţiunea forţei magnetice â pămîntiilnl şi speciale ă arrătta Nordul. Uă eistelă (cuthiă) couţinînd un a« magnetat a cuî direcţiune e determinată pre uă porţiune de cerc s. un cerc întreg divis în grade, addese mal departe. Bus. marină s. compas de mare e usitată pentru navî. Bus. cu cadrante are un eadraute munit de un styl şi un ac magnetat pentrn a orienta cadrantele şi a arrăttâhorele. —Bussol’a e cun-noscută din timpuri depărtate de Chineşî. Transmissiunea sa dc Marco Paolo în Europa e puţin stabilită. In 1300 Flavio Gioja inventă modul do a dispune acul. Vd. şi Duruy. H. univ. III. p. 122. www.dacoromanica.ro c. C, terţ’a literă a alphabetnluî. In alphabetul grec lipscsee , precum şi la Etrnsci; către seci. III yeni din Grecia Mare Ia R., unde pănă către seci. V ţinu loc şi de g (Lipsiu, Freund. comp. Pj-isc. 39, 44, cum şi la noi sgommot-scomrnot). Numerale, C raia, Ja R., 100, appoî repetindn-se pănă la 300 dnpă care cd~400, tfe—600 m. d.; CIO— 1000, în urmă preces do II s. c. 1. pănă la cciOO s. cmc (ji xciO)~ 10000; ccciooo s. cm (s. c, care e şi 1000)=100000, ccm=200000 (s. cc şi 2000); DCCCM—900000, CCCCiOOOO ~ 1,000000.— Că bre-viaţiune snppliniă, la Roma, prenumele Cajus, invers Ccrja — addese silica, pond de doue drachine — (vd. încă A şi Antisigma, unde comp. Prisc. 42). In mus e semnul măsureî de patru timpuri, lineat s. incis al celleî de dQue, c -sot~ut s o cheia ut. — In chem. denotă salpetru, astăcjî carbon; în formulele de caice substanţele cal-carie şi ossydele metalice. Pre monnete vechie franc. Saint-Lo s. Caen (unde căută â fi bătute); cc Besanţon. Caa (brasil. herbă), speţă de plantă (dortensia brasilicnsis) şi particulă intrând în composiţiunea unuî mare nnmăr de plante. Cab s. cabus, măsură de licicjl hebr. Cabală (hebr. cabailach, din verbul kibbel h recepe prin tradi-ţiune) propr. esplicaţiunea orale a legii divine; philosophi’a Iudeilor. Se divide în c. tlieoretică (iyyu- nith) şi practică (maasith). Prin estens. neînţelles, intrigă. Cabaletti, (ital.)—regul. eavct-letă — phrase mnsicale scurtă, în invers periodic şi de uă miscare-viuă, la finele arielor, dnetelor s. al- Cabană (fr.) casă de sat. Cabină (fr.) mică cameră pre-navile cu vapore. . Cabinet, (fr.) cameră de lucrat.— Prin estens. locale de admi-nistraţiune (cai. gubernanientale),. administraţiune, metaph. collecţiu-ne de obiecte de arte, musefi. Cabotagiii, (fr. hisp. capo), ţăr-inurit, navigaţinne prelingă marginea apei, din port în port. Cabotin, (fr.) comedian ambulante, care merge din oraş îc oraş. Cabrioletă, (fr.) trăssură mică (calescnţă), esşcdiu. Cachciuir, şial addus din regatul Cacliemyr. Cachesifi , (— xîa), consum-ţiunp, slăbicinne. Cacici, vechia denomiRaţiuue ă guberuatorilor de provinţe, în America. Cacoehymiă, (gr.) med. alte-raţinne mobile k părţilor fluide ale-corpurilor. Câcologiă, (gr.) locuţiune vi-ţi6să. . • Cacophoiiiă, (— phaton), în-tîlnire a sylabelor dănd un sunet neplăcut. Cacosynthet (—ton), gram. inversiune rea â proposiţiunilor. Cactee, familiă de plante di-cotyledonfie. Caclmcba, (ca-tchu-tcka) danţ hispanic essecutat de doue persone www.dacoromanica.ro Cad 105 Caf pre uă ariă graţiâsă, dulce şi pas-sionată. Cadastru (gr. disting prin punte), registru de avnţiele nemobilî ale unul Stat, pentru â stabili iin-positele. Cadavru, {— vei-, din cădere), corp , maî ales hutnan, lipsit de vieţă. Cadet (fr.), primitiv june voluntar în armată; nerî-cine e‘în preparaţiune de miliţiă. Cadiă, arburel (arabic) de chi-chlibar. Negul. Caditiţă, (cădere) măsură care regule<|ă mişcarea esprcssiuniî în genere; terminaţiuuea uneî phrnsî musicalî s. repaus momentan. Se pote numi puntuaţiunea harmoni-că. — Cad. perfectă termină uă piu-ase musicaie complet; cănd este numai nn repaus momentan se num. cad. ruptă. Prim’a proeede dela dominante la tonică prin un ac-cord perfect s. de septimă (vd. ac-cord); secund’a are loc cănd sensul phrasiî dă â se presnppune uă cad. perfectă, evitată însă de com-positor. Semicadint'a e repausul pre accordnV perfect al dominanţii. — In versificaţinne cad. constă în schimbul ■ reciproc al arsiî şi thesiî. Cadinfarc, â. conformă mişcările după cadiufă. Cadiiiiă, nume al rnaî multor substanţe ehemice. Cadmifi, (— mium), metal de speş’a oţetului, discopperit (18J 8) de Stromeyer şi tot-deuădată de Hermann.. Cado, (fr. cadeau), dar, offertă. N. us. Cadrau, s. —otante (quadrum), suprafaţă circulariă pre care sunt arrilttate prin minotare mobili, s. prin umbra unul styl, s. prin uă radă solariă divisiunile timpului (hore, minute ţ. al.). Destinat’a attarilor horologie k de a măsură timpul esaet după S6re. Cadranţiî repausă pre principiul că un cert punt depre suprafag’a pămîntulnî, pote, fără errore sinţibile, se fiă considerat ca centrul uneî sphere ceresci, şi uerî-ce plan paralel e-eatorulnî că plan al însuşî ecato-rnluî. Dacă appoî prin centrul sphereî ceresci se presuppune ă trece uă lingă metalică, repremn-tată prin assea imaginariă u pămîntulnî, 6r planul ecatoruluî, în loc de â fi imaginar, se închipu-esce Binţibile şi reale, umbr’a styluluî, formată de radele Sârelul percurrinţi un cerc paralel ecato-ruluî, va percurge sncsessiv tote puntele correspondinţi ale planuluî. Acel’aşî lucru se întîmplă cu ca-drauţile formate pre un punt al suprafeţei pămîntnluî, numaî sty-Inl se fiă în direcţiunea assii pă-mîntuluî, cercul se fiă paralel cercului ecatoruluî şi un’a din lineele horarie se obvină lineeî meridiane. Totul dar se reduce la asşedarea styluluî şi găssirea unuî meridian. Cadratură, horol. uniunea buc-căţelor conţinute între cadrante şi platin’a unuî horologiii de repeti-ţiime. Cadru (eomp.) cadră, uniune pătrată de bnceăţe de lemn.— Tâte vorbele compuse cn cadru indică obiectul pătrat- Cadrupctţ, vd. Patruped. Caduc, (— cus), care cade facile (lesne). Cale (fr.) cafenă, cafenea, ther- www.dacoromanica.ro Cal 106 Cal tnopoliu.— Cafelar, ibric de cafea, yd. şi authepsă. Cagot, pios fals, hypocrit. — Cagoţi s. ayolaci sunt ginte de h6-menî reieoîaţi, despreţiaţî de ceî-alţi, lîngă Pyreneî. Se crcde â fi remasnrî din Sairassinl s. Gothi. Cahiet, uninne de maî multe foie de hârtie. Caiinacan, (Kaimmnkan) titlu al cellor doul magistraţi locute-ninţi aî vizirului. Caiîi, s. qdeiu, (fr. quai), măr-ginar dc petră pre ţărmul apel ca se o conţină.— Caiagiil s. caial ceaa ci se iea pentru marfele depuse pre caiu. Cajatia, plantă alimentariă de Indie. Cajeput s. melaleuc, arbure de Molluce. Calaln, speţă de buceate diu verijiture la coloniele din Auicrica şi Indie. Calam, (— mus), trestia gal-bină.—Calamus aromaiicus=acoră. Cal. alexandrinus, plantă din Egypt şi Indie, andropogon nardus; mă-fiură hebr. 2 pi. 10 dg. Calambur s. calambdrk, ca- LAMB, — BA, ---BAC, —BUC, —PA1IT, lemn de aloe de Indic. Ultimele cinci denominaţiunî esprim pre cel maî preţios, reseryat regilor. . Calamedon, (gr.) chir. fractură oblică s. longitudinale. Calaineon, Innă â Grecilor, în-cepînd la 24 Âprile. Calamină, s. calcită (petră 'calamînabiă), mineral de zink os-sydat, ammesticat. mai de ordinar cn ossyd de fer, plumb sulfurat şi părţi de pămînt. Ca ingrediente medicin. se (Jice cadmiă. Calamită, (— tha), speţă de plantă. Calamitate, (— tus), nefericire mare, mal ales cănd attinge pre mal mulţi. Calainitos, abundante în calamităţi. Calandru, vd. Calendru. Calascione, speeă de harpă cu doue chorde în Napi ia. Cal a Stic; med. remediu de friguri. Calath, (— thus), speţă de co-şiu şi vas de pămînt. In bună latinitate quassilus (— Iuni), deunde al nostru. Calatism, speţă de danţ vechiu. Calatiava, ordine militariă în Hispania instituită de regele Castiliei Sauclie III (1158) pentru â appărâ oraşul Calatrava contră Maurî. Calcar, (— »'«s), care conţine ealec. Calcare (fr.) h imită, transmite un desemn. Calce, (cafe), yar. Calceolc, tnollnsce fossilî. Caleidoscop, tub de carton s. de alt cv. avînd îu îjitru uă prismă aeccâ, formată de specul! (o-glinde), asstupată la ambele estre-mităţî cu sticle, couţinînd 4eos mice obiecte. Invîrtind tubul, appar diverse desemne. Neg. Calderari, soeietate secretă re 1 dicată în Italia în urm’a frămintă-turelor prorinsse de . evenimintele politice din 1813, pentru U asse-cura unitatea gubcrnuluî şi â liberă patri’a de jugul strein. Cn tote că unnăriâ acel’aşîscop, Cal-derariî eră nemicî Carbonarilor, de â căror educaţiune şi purtare se afflâ torte departe. www.dacoromanica.ro Cal 107 Cal Caleucer, pănclă desemnată de Indie. Calende, speţă de danţal Hia-panilor colonişti. Calendar, (—rtum, propr. fasii Cic. Atf. IV, 8), distribuţiunea timpului, ordinea diielor annnluî (vd. Ari). Caleil&j ( — dae), prim’a di a luneî la E.— Ass. modulul de numărat vd. maî ales Zumpt Lat. Gram. fin. Cal fatare, â astupa crăpătu-rele navilor, împle. N. us. Calibriii (din libra, precum e-qidlihrium, s. arab. halib), dimensiune comparabile între (Jiame-trul tnbulnî nueî arme şi diametrul projectileî eî.— Calibrinl tubului e partea armei cea deşertă (se mă-soră la gur’a armei). Cal. pro-jectileî e e'i dacă arm’a e spherică, şi cel maî mic diametru a( metjîoculuî eî, dacă este o-voidă. Calice, s. — lyck, (—lix), pocale, vassul în care se iea cummi-nicătiir’a.— Caliculă, calice mic. Calicot, madepolon. Calicrome, gen de insecte co-leoptere. Calif, vd. Khalif. Calificare, ă arrătta nă calitate, dă un ciiaracter.— Califcaţiune, acţiune de a califica.— Califica tiv, care conţine uă calificaţinne.— Ca-lificator, care califică. Caligă. gen de cruataceî. Caligî, (— gat), speţă de san-dalî s. botine gainite cu ţinte ce purtă soldaţii romani. De aci ca-loşr. Callapatis, speţă de pămjă de Indie.— Assemine calligan. Calligon, gen de plante. Calliinorph, insectă din ordinea lepidopterelor (specă de găudac). Callinică , (gr.; danţ, la eeî vechî. essecutat după flantă. Callionior, gen de pesce.— Assemine callionym s. — nirn. Callistacilis, arbitfe leguminos din N. — Hollanda. Callitric, (gr.) gen de plante apatice. Calmare, (fr.) â linişti, sedâ, delini.—Calmanţi, uă classe de me-dicaminte. Calmari (lat. catamaria, deunde călimări), acel’aşî sens şi gen de mollusce cephalopode, apatice, laligo, numite pentrucă dă uă tin-tnră negră, s. dela form’a lor assemine unuî corn. Calodrome (gr.) gen de in-secte coleoptere pre marginea in-suleî Coromandel. Caloinel, (gr.) protochlomr de merounu S. mercuriu dulce, sare albă, nesipidă. nesolubile în apă, volatile, fără decomposiţiime. obţinută tacticii! s. naturale prin su-blimaţiunea â patru părţi de deu-tochlorur de mercuriii (sublimat corrosiv) şi trei părţi mercuriii metalic. După noue sublimaţiunl e panaceu mercuriale. Calomuift, vd. Calumniă. Caloric , fluid neponderabile, nevisibile, elastic, affectănd .form’a lumineî, considerat că făntăn’a căl-dureî.—Se cunnosce sub freî sţărî principalî: cal. radiante, care pro-cede din tote părţile unuî corp; cal. specific, răportnl cantităţii de căldură a corpurilor; ca.l. lalinle, cel absorbit s. emis de, corpuri cănd trec din nă stare în alt’a, fără că temperatur’a lor se suffere uă variaţiune apparinte. www.dacoromanica.ro Cam 108 Cam Caloriinetru, (gr.) instrument pentru determinaţiunea, caloricului specific (calorimelriă). Cel mai importante 6 dat de Lavoisier şi Laplace. Calosotnă fer.) gen de insecte coleoptere al cuî typ e calosom’a sycophante. Calotă, (fr.)bonnet mic. Comp. pirioră. Calumet, pipă â indigenilor /lin America. Caluinifiri, (— «ia), imputa-ţinne falsă, defămaţiune.— Calum-niare, â impende calumnie, vorbi de reu. — Calumnios, care nasce calumniă. Calycanth, (— thvs), plantă po-Jypetale, typnl unul gen din famili’a rosaceelor, numit alfă-dată pcmpa-ifoura, origin. din Iaponia şi America septentr. CaiuacCe, nume dat de La-marck uneî familie de concbifere. Camar, nume al fructului multiplii de care aconitnl şi delphi-niul dă un essemplu. Camarad, (fr. pote germ. ca-merralli) soţ, colleg. Camarera, dâmnă de honor# â reginei Hispanieî. Cainargo, danţ după numele celebrii Camargo. Cantai'illa, nume hispanic des. dela regele Alphonse X, consiliul intim al capului Statului. Introdus în Francia, în 1810, denota partitul absolutist b. curtea luî Ca-rol X. Dela 1814 fu adoptat de publicişti, mal ales în Francia, pentru uerî-ce jpartit influinte ass. affacerilor Statului. Cambist,(ital)—ad. schimbisl— cel care ămblă după schimburi, după cednle de bancă. Cainfriâ, (— tturn), substanţă albă, limpede, grassă. Camairomor, camerar în Portugalia. Cameleon, reptile (petit 16-zard) american s. african; astr. constelaţinne meric}. adaussă în seci. 16, cellor discopperite de ceî vechî; metaph. hom variabile.— Cam. mi-nerale=:manganal s. ossymangauat de potasse. Cameliă, gen din famili’a hes-peridtielor, al cui typ e un arbure dela Philippice, dis şi de China. Camelie, familia de animali rumeganţi respumjînd genului cămilei. Cameliuă, speţă din famili'a cruciferelor, stabilită pre nă mică plantă, camelin'a cultivată. Cainelot, (— tus), materîăne-încruciată, aridă, câ pănd’a. Cameră , (— ra'), odaiă. Câ propr. la Genua, camer’a procuratorilor însărcinaţi cu administra-ţiunea finanţelor şi veniturilor republice!, direcţiunea affacerilor es-teriorî şî reginţ’a armatei (8 membri). Mustea da camera, composi-ţiunî (mal insemnabilî de Palestri-' na, Haydn, Beetho ieen) familiarie şi fugitive căutate de ordinar după masă.— Cameră lucidă, lechn. prismă de cristal (data de Wolla-ston) producînd deuădată reflessiu-nea şi refracţinnea şi cu ajjutorul cui se văd obiectele câ chigrăvite pre hărti’a pre care calcheclî con-giurnrile lor. Neg. Camerar, (— nus), cămăraş. Fem. cameristă. Camerling, preşedintele ea-merel apostolice, avînd autoritate pentru gubernămîntul timpurale cănd scaunul 6 vacante. Comp. www.dacoromanica.ro Can 109 Can Cardinale.— Demnitatea & camer-linşai. Camisola, (fr.) cămăşiâră, flanelă. Cainmctti, arbure din famili’a tithymaloidelor. Camoillilă , (anlhemis), plantă •colimbiferă, aromatică. Cailipau, miner, marmure vî-Bătă cu alb s. verde pre un cămp negricios, dela Campana în' Pyre-neiî de sus. Campanii , ( — na, — nuni), frangie (cuicurîj de mătasseţessuţf (addes6 cu aurs. argint) în formă de clopoţei s. picăture; arch. corpul unuî capitol corinthians. com-posit, semănând unuî clopot invers. Campania, (fr.) cspediţiuue militariă considerată relativ cu planurile* conducerea, timpul, finele operaţiunilor. — Campion cel care merge în campania. ■*- Altădată uerî-cine se luptă discliis peqtru uă cansă. Cainpo, speţă de lănă .hisp, addussă dela Malaga. Campse, nume egypţian al crocodyluluî. Camp-volant, (fr.) dispărţi-mînt de armată pervagante pentru ă nelinişti pre nemicî. Canal, (—Us), couduct naturale s. artificiale care priimesce, conţinc s. duce ap’a unde-va. Caualî, (fr.) figure pătrate desemnate pre materia. Cauaiiti, (fr.) poporul cel maî ordinar; hom de nimic. Canaliciil, ( — lus), s.—cblî partea plauteî s. foiă care offere-sce uă mică dispărţitură lungă şi maî mult s. maî puţin largă. Canard, (fr.) raţă. Canaresic, (limb'a canaresică, în sanscr. carnala s. karnatakam), un’a din limbelc Decanului s. Da-videî. Se scrie cu un alphabet particular, eşit din Devanagari. Se destinge cea vechia (Hal a-Can ar a) şi cea nonă. Canari;(fringilla canaria), pas-săre de casă originariă din insulele Canarie. Canarine, speţă de plante din famili’a campannlaceelor. Canaritt, (riuni), plantă din famili’a bursaceelor, originariă din Molluce. C. commnne s. balsa• modendrum Zeylanicum, e cea maî cuunoscută. Cauastru, s. ca mas, (hisp. ca-naslra, coşiu), tutun de Varina forte fin, numit pentrucă se transportă în coşuri s; în canassa, cistelâ de alamă. Cancel, (— cellus), stilp mic, grilă; partea cliornluî întro altar şi cauceliî «ari lu închid. Comp. Sănluar. Cancelar, officiar de admiui-stntţiune. Dela fundaţi unea mo-narcliielor enropene, funcţiunile selle eră â îngriji de scricrea ’char-telor, ordonanţelor regali, ă le pune sigiliul şi ă Ic contrăscmna (în Francia dela â 2-a dynastiă — 1790). In Anglia 6 capul justiţeî şi are priveleginl de preşedinţă îu came-r’a lordilor. Cancionero, (hisp.) cules de poesie lyrice de unul s. maîmulţi autori. Candelahrn, (— brum), speţă de pedestale pre care ceî vechi' punea lampele; candelar (sfeşnic) cu maî multe ramure (vd. şi Yarr, V. 34.). Candelier, (fr.) suppl. eande-Iar, )v clas-sici dicebantur.» Comp. Varr.L. L. p. 94(Spengel). Penti-u eî Blakwal De praestantia elassicorum auctor. latine vertit.etc. Ayrer. Clausă, (— sula), încbeiăi-e , articlu, condiţinne, disposiţiune â unuî pact, punt de cerere. Claviculă, (— ia), se num. ossul care unesce hnmărul cu partea de sus e peptnluî, fiindcă are form’a unuî vlăstar. Clavecin, vd. urm. Clavir, (cfout's— clari ar fum). nniune de clavî (cheie, clape) jus-tapuse şi paralele în faci'a unuî musicante, attingînd cn cea-altă estremitate chorde puse d’assupra lor. Fiă-care octavă are 12 clavî, din carî 7 de ivoriu, 5 de abanos. Primele dă sunetele scaleî diato-nice naturali, celle-alte semitonurile. Piano, organatnl, viel’a s. al. sunt instrnminte cn clavir, vd. Piano. Clemiuţă, (— menita), blăn-deţă, bunătate. —• Cleminte, care are cleminţă. Clemenţi ne, denum. decretatele papei Cleminte V şi canânele conciliului de Viena publicate în 1016 din antoritatea luî Ioan XXII; apoeryphele false attribuite lnî Cleminte I. Clepsydru, (— dra), horologiu de apă. Instrument cu care se ser-viă ceî vechî pentru măsur’a timpului. Cea mal simplă formă eră un tub larg de sticlă susţinînd uă scară însemnată cu grade, astfel că ap’a, scurgîndu-se, arrăttâ prin descinsiunea nivelului horele, după correspunsiunea " sa cu gradele scaleî. Principiul eră fundat pre scăderea successivă â suprafeţei uneî columne de apă, conţinută în un vas, deunde curgea regulat printr’nn orificiu dischis la estre-mitatea inferiore ă vassuluî. In-venţinnea lor se attribuesce epoceî Ptolomeilor. Clepţi, lăeuitorî munteni aî Greciei; nat. specă de hymenop-tere, faniil. clirysidilor. Cler, (—rus) ordinea ecclesias-tică. — Senumiă, în Revol., cler-ge constilutionnel s. assennenle ec-clesiasticiî cari adoptasseră consti-tuţiunea civile a clerului. Cleromauţiă, (— Ha), divi-naţiune, la ceî vechî, prin petri-celle s. al. www.dacoromanica.ro Cla 124 Coa Clică, (gr.) uniune de homenî pentru â înşela. Cliente , (cliens), vd. Patron.— Clientelă, vd. ibid. Climă, (gr.) temperatură. — Climateric; vd. An. — Climatologii, descripţiunea climatelor. Climacc’, (— max), rhet. vd. Gradaţiune. Clinică, (ad. medicină), studiu practic al medicineî, institutul. Clinoidi, anal. nume dat cellor 4apophyseale ossuluî sphenoid. Clinometru, (gr.) instrument pentru â măaurâ inclinaţiunea u-neî linee s. imul plan. Clină, (dedinitas), loc care merge descindînd. Neg. Clinopotjiiu , (—diurn), gen de plante. Clisconictru, (gr.) instru- ment pentru inclinaţiunea bassinu-luî (med.). Clisyphoiite , gen de coquile. Clissoii, ţessătuiă delănăbre-tanică. C'Iissu s. clyssu, (gr.) altădată ammestec de producte trasse din aceaasî substanţă, maî ales spirt acid din antimoniu, natru şi sulflir. Clitoriă, ( — rla, fr. ctitore) , plăntă americană. Cloaca , ( — ca, vnovvfiog) , canale subterraneu, la R., pentru â reduce apele pluviali de pre strate. Comp. fi-, conduit s. egout. Princip alea eră Cloaca Maxima, construită de Tare. Priscu în scopul de â formă uă area pentru Circus Maximus, între Palatin şi collin’a Capitoliuluî. Uă parte sub-sistă şi astăcţî- Clodonă, bacchantă. Rr. us. Clofys, passăre americană. | Clomena, boln. plantă de Pe-ruvia (Amer. merid.). Clompan, arbure de Molnce. Clndiforme. (clv,do—claudo-for-mis), în formă de cuiu. Clinicii, (angl. pron. clon-ck) schist argilos, ammestecat cu hui-liâ anglică. Clupauodonţf, gen de pesci, d. e. sardine. Substituesc clupee-le luî Linne. Clupije, (—peae), vd. prec. Clusiă, gen de arburî, "tlupă numele luîLeclouse, botanist anglu. Cuodalon, s. cnodulon, gen de insecte coleopt. de St. Domingue. Co, speşă de herbă de China. Coa,' speţă de arbure american. Coacfinne, coustrîngere, silă. — Coactiv care are dreptul de ă constrînge. — Coaclivitale, calitatea coactivulnî. — iV. us. Coadjutor, adjunct (ajjutător) unuî officiar ecclesiastic Coagulare, (— lare) , â redi-câ fluiditatea, închiegâ. Coagulaţiu-ne, acţiune de ă coag. (şi coagul). Coak b. coke (angl. pron. co-he) hniliă curăţită prin distilaţinne. Coalescinfă, (— scens), adhe-rinţă. — Coalescinle, adherinte. Rr. us. Coalisare , (că refl.) k uni puteri contră. La Mirabeau coaliti-onare. — Acţiunea şi effectul Coa-liţiune. N. us. ’ Coaptaţiune, (—tio), chir uniune ă estremităţilor unuî os* frînt. Coarticulaţiune, anat. suppl. Synarlhrose. Coati, (nasua) patruped carnivor din America. www.dacoromanica.ro Coc 125 Cae Coatli, arbore din N.-His-pania, dis şi lemn nephrelic. Cobalt, (— tuni) — altă-dată coboll — metal albicios, tare şi fragile, mai fnsibile decăt ferrnl, de ordinar combinat cn arsenic, (mal ales în cobaltul arsenicale s. smallin'a). şi al cnî ossyd albăs-tresee sticl’a. — Cobaltat, coinbi-uăţiune de ossyd de cobalt cn nă base. Cobang, s. cubang, monnetă de anr de Japonia ,~52 fr. 9 cent. Cobban, mic arbore de Su-matra. CobCă , (— baca), plantă a-mericană. Cobit, măsură indiană, 3=20 coţi de Amsterdam. Cobite, (— i«s), specă de pesce. Co-bourgeois, (fr.) mar. proprietar cn altul al nneî navî ne-guţatoresci; opp. bourgeois s. proprietar unic. Cobra-Capello s. — de ca-pkllo, nn şerpe indian. Cobrisso , mină de argint de Peruvia. (Amer. meri(|., Peron). Coca, arbnre dn Pernvia. Cocaot, miner, speţă de petră indiană. t Cocardă, ornament de panglică, în culorile naţionali, purtată la pălăria de militari. — C. albă (blancfye), cea pnrtată de Fran-ceşî snb prim’a ramnră & Bnrbo-nilo’r ; C. verde, adoptată pentru gard’a naţionala în 12 Ini. 1789 ; C. tricolore fn pusă în us la 3 Ini. acel’aşî an şi deveni co-card’a naţionale â popornlnl fran-CfiS prin decretul Constituanţii, affară de epoeh'a Restanraţinuii. Cocosith, (gr.) mineral ver- de închis, format prin uniunea maî multor grăunţi. Cocotzin, mică tnrtnrea de Messic. Cochlearia , (lat. cocitlear, lingură), plantă diu famili’a crncife-relor, nsit. în medicină. Cocfiune, (—ffo), ferbere, maî ales cănd se face pentru vre-nă esperiinţă. Coda , (ital.) mus. periâdă a-danssă, mai ales în lîuaJî şi în scherzo, nneî bnccăţe ca se o termine cn maî multă strălucire. Codări, arbnre cle Gitinea. Codiiată, chem. sare din acid codeic, s. de codeină, şi nă base. Codeiiiă , chem. aicaîi organic afflat de Robiquet în opiu. Codică, vd» fr». Codice, (—dex), ăntîiu, la R., carte de scris din table (tabellae, codices~caudices'), dennde codicilli tăbliţe), cliărtiă s. pergament. Maî tărdiu, şi pănă astăzi, cnles de legî, constituţinnî, rescripte ale Impe-ratorilor. — Principalile codicî ale Romanilor sunt. Codex Justinia-neus şi C. Theodosianus. Din celle doue anteriori, Gregorianus Codex şi Hermogenianus C. (astfel cn H. Grotiu) ni s’a conservat cv. în cel Jnstinianeu şi în Breviarium Alurici. De aci Ie a dat Cnjace ad calc. Cod. Theodos. Lngd. 1566. Par. 1586. Coefficicntc, alţj. cantitate caro multiplică altă cantitate. Coempfinnc, (—tio), vd. Man-cipaţiune. Coercibile , (con-arcere), care pote fi strîns, reţinut în lunecare spaţ. Coerciţinnc, coustrîngare (si-lire), puterea de â con^trînge, maî www.dacoromanica.ro Cob 126 Col ales pre euv. de â uu lucra contră datoriele selle, opprire. Coercitiv, care are dreptul de coerciţiune (peutru lucruri). Coessistere, â esaiste simultau, îu acelaşi timp cu altul- — Coes-sistinţă, essistiuţă simultauă. Cofer 8. cofru, (fi-.) sipet, ar-onlă. Colieriliţă, (—rentiă), uuiune îutre mal multe părţi câ se formele uu tot uedivisibile. Coliesiunc, (— sîo), adlieriu-ţă k maî multor părţi, mal alea forc’a care o produce. Cohorte, (cohors dincoercere, Varr. L. L. V. 16) ăutîiu u-niuue de mai multe trupe (pe4es-trime), la R., Comp. manipuli flor. HI, 21, Liv. n, 64, XX.IH, 14). După-ce, priu uou’a orgaui-saţiuue militariă ă lui Serviu. Tul-liu, principes intrară îu prim’a liueă, se luară îu uă cohorte uu-maî eăte 2 mauipulî la aceaaşî speţă de arme, îu legiuuile de 15 cohorţi, şi 3 mauipulî, unul de principes, appoî de haslali şi In fini , îu legiuuile de 10 cohorţi. — Iu secuudul resbel puuic, cerînd neeessitatea â se îutări armat’a eousulariă, uumărul principilor şi hastalilor se adausse, deuude dis-tiiu ţ muile de cohortes trecenariae (120 uriuc. 120 hast. 60 triar.) , quadringenariae şi sexcenariae. — Cohors praetoria formă comitatul privat al commăudauteluT şi constă primitiv diu ablecti aî sociilor. Sc. Africanu creâ pentm sine uu’a diu ecestri şi îu fine toţi diupre-giurul commăudauteluî (precum îu Cic. Veir. II, 10, 11 Sn. comp. Desjard Esc. de praet. proviuciali ad calc. Vcrr. II, 2 ed. Lem. p, 511 sqq.) se desetnua cu uumele de cohors praetoria a. praeloris (ad provincialis. Lem.). Coincidere, â se afflâ îu acel’a-şl timp, cougrui. — Coincidinlă, congruinţă. Coke, (augl.) vd. Coak. Cola, uume dat aloseî(vd. vb.). Colabrism, speţă de dauţ tracic. Colacliou, instrumeut bicord s. tricord italiau. Colafanifi, vd. şi suppl. Co- lo foniii. Colao, nn fel de ministrn de Stat îu Chiua. Colarin, partea de sus ă capitolului uueî columne dorice şi toscane. Colaspe, gen de coleoptere, vd, Eumolpiu. Colatnră, vd. Filtralinue. Colhach , s. — back, coppe-rîşin de cap la călări. Colcliic, (— cum), plaută bul-bâsă, typ al familiei colchiaceelor. Colchită, vd. urm. Colchotar, chem. num. B. Valeutiu uu ossyd roşiu diu calci-naţiunea sulfatului de fer. Comp. Rouge d'Angleterre. Cel de Ger-mauia şi Suedia e maî ales fossile. Coleoptere, vd. Eleutheraie. Colibri, (trochilus, polythmus) geu de passerî diu famili’a teuui-rostratelor, îu Amer. trqpicale, în-semnabile pentru micşiorimea sa şi strălucirea culorilor. Collaborare, a lucr'a împre-uuă cu altul. — Collaboraţiune, acţiune de, â collaborâ. Collaborntor, cel care este îu collaboraţiuue. Collaterale, jurispr. care uu e îu lineă directă (despre consăugenl). www.dacoromanica.ro Col 127 Com Coilaţionarc, vd. şi snppl. Comparare. Collaţiuiie, (— tio) acţiunea s. dreptul de ă conferi nn beneficiu; yurisţr. comparaţinnc. Collectă, (— ta, Lem.înCic.) stringere, percepţinne â imposite-lor; stringere pentru nă binefacere. Collecţiiine, (—tio), culegere. Colleg, (— ga), vd. Camarad. Collegiii, (—gium), uniune de maî mulţi individ, formând ceaa ce se dl ce nă personă juristieă. Dela K. Pompilin sodalilates ple-bis— or do şi corpus vin mai târziu — îu carî ea era divisă (de dîn-sele Sigon. A. J. C. E. II, 12. Mânut. ad or. pro Sextio 15. — Lem.). In sena mai estins uniune: eolle-ginm cousulum, tribnuorum, precum pănă astă (ii. Vd. şi Gymnasiu. Collegiale, (fr.) de gymnasiii; eccl. opp. cathedrale. Coliiguay, botn. arbnre de Chili. Collimaţiune, vd. Graphome-tru. Snppl. collineaţiune. Collină', (collis), dial. Collirostre, insecte hemiptere constând din genul cicada al lnî Linne. Comp. auchenoninge. Collisiune, (— sio), isbitnră ă done obiecte. Colore, (— lor), vd. Culore. Colombită, vd. Columbită. Colonel, (fr.) comraăndante de un regiment. Colonia, (—ni a) propr. posess-sinnea uneî ţerre; metonym. uniune de colonişti, cei trămissi eâ se se stabilescă în uă ţerră.— Colonisa-re (nn us.) ă stabili colonie. Coiopholic, chem. acid care face basca colophoniulUî. Columba, (— bă), s. —belă pomrabea. Columbită, nu minerale dela Massachussets. Columbiu , metal găssit, iu 1801, de Hatchett în columbită, şi şrc care Wollastou ln face acei’aşî cn tantalele. Columnă, (—na), stîlp circular pentru a susţine s. oruă nă parte â unuî edificiu. Se compune din treî părţi principali: capitolul, vîrfnl (sca-pus), basea(spira). Diversele ordini sunt: dorică, cea maî vechiă şi mat massivă, cn nn capitol forte simplu; ionică, capitolul decorat cu volute, îu us, după Paus., dela Olymp. 33; corinlhică, cn capitolul ornat de foiet; comptsilă s. romană, cu combiuaţiune din voinţele ionice şi foietul coriutliian; loscanică s. etrurică, îu nu cha* racter de simplitate şi rusticitate, astfel că era numită chiar rustica. Commaiidră , (— dra) , gen din famiîi’a eantalaceelor, couţinînd nă singură speţă, thesium umbel-latum, origin. diu America scptentr. Combustibile, (— lis), care arde.— Combustibilitate , calitatea combustibileluî. Combnstiune, (— tio),ardere. Comediă, (— moedia, y.oifios-o>â'ij), imitaţiunea moralilor pusă în acţiune (Marmontel), s. represinta-ţinne dramatică ă nneî acţiuni din vieţ’a commune, petrecute între persone de coudiţiune privată (dela cea nouă). Comestibile, (— bis), de măn-cai'e. Cometă, (— ta), corp ceresc, luminos, ne arrattănd nici nn clia-racter de soliditate, care appare pre cer, trăgînd după 3iue uă mas-săvaporică, numită capelură (codă). Comic, de omediă. www.dacoromanica.ro Com 128 Com Comitat, (— tus), vd. Suită. Comite, (— mes), la R. însoţitor al magistraţilor în provinţe, maî tărcjiu al regilor. Astădî titlu de nobilitate inferior ducelui, superior baronului. Comitet, (fr.) uniune â câtorva membri din nn corp, din uă adunanţă, însărcinaţi cu essamele unei affacerî. Comiţie, (— lla, din con-ire, Varr.) adunanţele poporului, la R.— Essercit'a puterea supremă , deci-deâ assupra proiectelor date de senat. Comitiele curiate alegea pre regi, confirmă legile, decideâ caşurile de provocaţiume,- dă magistraţilor sancţiunea şi impcrul , a-veâ înfluinţă chiar assupra multor diri relaţiunile partîcularie. Ultimele doue attribuţiunî şi confirroa-ţiunea ileeisiunilor coroîţielor cen-turiate Ic remaseră dela Serv. Tulliu. Couirna, mus. differinţ’a dela tonul major la cel minor.— Pre puţin sinţibile cu urechi’a. Commaiid, vd. urm. Cominandă. (fr.) ordinea com-măndantelui; autoritate. Commandare, â dă ordine, & imperâ. Cominetină, (—na),uă plantă. Commemoraţiune, adducere ammintc, menţiune.— Commemora-tiv, care adduce amminte. Coinmăsurahile , se acţiune de â comprime. Comprimere, (—mere), ăâp-păssâ. Coiiiproinissiqne , (—sîo), acţiune de â compromite. Compromitere, a espuue la ceaa ce pâte adduce neplăcere, periclita. . Compulsiime , (— sio), per-cnrsiunea maî multor obiecte. Compunere, (con-ponere), â formă un ce prin ordinaţiunea diverselor părţi. Compuse, chem. corpuri multiplici în substauţ’a lor. După numărul matcrielor ce conţin au di-verâe califlcaţiunî numerice: binarie, trinarie, patrinarie s. al.— Botn. flori formate din părţi analoge pre un receptaclu commuue. Compîlt, (— tum), gocotâlă.— Computatiune, calcul.— Compulist, 9 www.dacoromanica.ro Con 130 Con cel eare 1 icre.(Jă un calendar. La curtea Romei officiar receptor al veniturilor collegiuliiî sacru. Cointor, vassal îînmetjiat al comitelui in Perîgord, vechia pro-vinţă a Francieî (Ager Pelroco-riensis). Con, (ital ) mus. cu. Particnlă pusă pre partiţîunî în uere-carl es-pressîuni compuse. Conanii, boltt. a2-bure de Cay-enne. CouauHicriii, bota. plantă de Peru via, famili’a narcîsselor. Conariii b. rion, vd. Pineale. Coiiranautlili, râţă de Messic. Concav, (— vus), vd. Conves. Coiicavitate, (— tas), interiorul nnuî corp concav. Concederc, (— dere), â dă, lăss i, accordâ. Concentrare, h uni în an centru, in nn Ioc.— Acţinnea şi ef-fecfuî concenlraliune. Concentric, vd. Escenlric. Concepere, (concipere) â Inii în minte, ă pwimî, ă şi formă îd), acţiune-de â concede şi resultatnl, lăssare. Concetti, (ital.) eiigetărî bri-lianţî, însă proserîsse de bunul gust. Vd. Gongorism. Conchifere, classe de rnollu-sc,e stabilită de Lamarck, corres-pundinte acepltalibor luî Cnvier. Concliyliologiă, (gr.) partea zoologiei care se occupă de studiul coquîlelor. Conciliare, (— are), k învoi, împăca.— Coiiciliaţiune , acţiunea de â concilia.— Conciliator eare eoncilie s. decrescendo. Crescent, (angl. pron. cressent) case complcssc in form’a unei se-milnnc. Cretfi , (— ta), .tibişir. Crime, (—mere), faptă re:», şi pedepsibile de legi. — vd. Delict. — Criminale, culpabiiede un crimc. Criuieră , (fr.) c6mă A', us. Crise , (— sis), connissnl natu-reî în egritiidinl. După Hippo-crate schimbarea egritudinii mărin-du-se, diminuind s. încetând, ilţif înţelleg numai schimbarea favorabile s. nu ce se operâtjă în timpul violinţeî affecţiuniî,. dennde diversele epithete; salularis, regulata, completa s. din contră. Prin abns se iea pentrn periclu. Crispaţi inie, (— tio), strinsu-ră, sgîrcitură. Cristalisnre, — bine crisiali-re — vd. urm. Cristalisaţiiine, — bine cris-rali\iune, — operaţiune prin care nă substanţă dissoltifâ in nn lir-id, iea uă formă solidă şi regulată. Cristale = quarlzy hyaliu necolor, pen- www.dacoromanica.ro Cri 143 Cri trii eeî vecin. Urî-ce mineral eristalit este nă uniune de molie • cule dispuse în lame, avind fiă care direcţiuni diverse, însă tot-deu-na paralele între dînsele. Centrul' deunde plecă aceste mollecnle este tot cristale; se vede însă numai în urma unei operaţiuni mecanice. A-cest fel de sirabure are formă forte siinpiă, (Jissă primitivă; resul-tatul unnî număr considerabile de mollecule din carî flă.care este un polyedrn. Uă astfel de înolleenlă, numită înlreginte, iea, dupăHaiiy, cui suntem datori theori’a cristali-ţiunil, în genere trei forme: tetra-edrul neregulat^ prism’a triunghiulară şi paralepipedul. Cristaloprapliiă, (gr.) des- cripţiunea geometrică ;i formelor cristaline. Cristalotomiă, (gr.) divisinnea cristalinelor. Criteriu , (— riuni), log. cha-racter după care se recunnosce veritatea. Critică, (gr.) cercetarea şi judecarea unu! obiect maî ales cănd este fundamentale şi completă, capacitatea 8. artea dc â judecă; es-posiţiunea sciinţifică â, regnlelor carf resultă din natur’a unuî obiect şi după carî se pote determi-0â nă veritate. De aci critic’a e diversă caşl obiectul assupra cuî se applică. Precănd crit. philoso-phieă, cuî Kant dede nă importanţă forte mare — criticismul seu fundâdă totă pkilosophi’a pre cun-noscinţă — conBtă, în sens strîns, în nă cercetare sciinţifică, esactă îi ideeî obiectulnî şi răportuluî ce ea pote ave cu represintaţiunea, critic'a historică tinde a stabiliau-thenticitatea productelor, maî ales scrisse. Dacă aceste producte sunt esclusiv din dominiul histo-neî, are ioc critic'j pentru o dfnj, s. în loc de yt precum în d'ct, datf, pentru yîj, yrjti. La Beoţî suppliniâ 1 duplicăndu-şe Oe- Daadler, vechiă monnetă de argint holland., val. lîngă q sf. Da capo, (ital.)— în breviat D. C.— des. că buccat’a cere ă se repeţi dela începnt pănă la vorb’a fine. Addese acelamaţiune â publicului în un concert. D’ accovd, (fr.) în înţellegere. D’acquit, (fr.) — maî drept Ilaur acquit— plătit (formulă de eitanţă). Dactyl, (gr .) degit, metr. pede diu un’a lungă şi doue scurte.— Celle maî cunnoscute versuri dac-tylice sunt hessametrul şi' penta-metrul. Dactyliograpliiă, (gr.) clavir, inventat în 1818, destinat ii transmite prin attingere sunetele vorbelor. Dactyliothecă, (— ca), adunătură de inele antice şi petre săpate. Prim’a dat&lă dela Scauru şi Pompeiu; propriu dela Laureutiu de Medicis.— Dactylologiă, b. — lonomin, arte de â numără pre degite. Dagnerotypiâ, artea deâpro-trage imagiuî prin effectul lumineî, inventată de Daguerre şi dată în public în 1839. Cel maî bun us al seu este peutru desemne de archi-teetnră, pentrucă nu dă esact decăt obiectele absolut nemobilî.— Yapore de iod, brom şi chior pentru â umbri tabl’a, curăţită de ele-minte streine, prin alcool; uă cameră obscură pentru ă luă trăs-sure, merenrin vaporat la 50—60 gr. pentru â dă aspectul, sare ordinari» s. maî bine hyposulphat de natru spre ă depărta umbrel’a, uă dissoluţinuc de chlorid de aur spre â î da faţ’a negriciosă, sunt tâte apparatele dagnerotipistuluî. www.dacoromanica.ro Dap 149 Dec Daler, taler suedian= 1 •/, JKtl. prnssiane. Dai segno, (ital.) — mus. esprime necessitatea de â repeţi buc-cst’a, Daltonism, defect de ochî, prin care se confund unele culori. Phy-sicnl Dalton, care lu avea, jadat numele. Damă, (tr.) — suppl, damna— titlu do honore lung timp dat numai femeelor de distincţiuue. In epocii’a cavalerismului priimiă şi regin’a buctnros câ un cavaler, chiar din cei ordinari, se o nnme-scă dame s. madame (după sensul de attunci dtimn’a. inimeilni). După ce Napoleon deveni imperator, dede acest titlu mamei s£l!e (Madamă şi în regatul din Iiilui lu purtâ Adelaidea, surorja lui Lud. Philipp. Astădî ueri. ce femea măritată.— Alte semnifica ţiuni sunt: titlu de officiu, denominaţiune â bisericclor dedicate Stei Vergine, bătători de lemn cu carî se servesc unii pavimentarî; diverse lucruri de architeetnră. La pl. speyă de cilyudri. Damascetă, materia înflorată cu aur, argint s. mătasse, fabricată în Oriente. Dandili , (fr) nerî câ personă care se îuavuţesce de pre urmele alteia. Danditi , (ang!. dandy), personă care aiiectă multă apparinţă este ri ore.- Dapifcr-, înalt officiar al coronei la regii Angliei; titlu al ultimilor în cas’a regilor Franciei. Electorul Barariei era archidapi-fe.r aî imperulni şi serviâ buceate im părătorului în prim’a di k înco- ronării. Funcţinuea datedă dela Caro! Magnu. Diit, (— luni) s. — tă indica-ţiunea locului, timpului în care s’a dat, scris lin act, epistolă, diplomă s. aî. In canceîari’a romană eră iuscripţiune făcntă pre un registru după venirea uneî cerinţe de beneficiu. Dealbaţiune, (— tio), albire â metalelor. Dearticulare, (—lare), ă des-mădulh. De audiţii, (lat.) din audit. Debandarc, (fr) milit. se dice căud uă parte diu soldaţi se dis-solvesc, es din lineă. Debarcare,- (fr.) â sc<5te affară din uă nave. Debarassare, (fr.) h, redică ceaa ce împedică, re/l ă se dis-face (pentru perss.). Dcbere, (— bere), â trebui. Debile, (— lis), slab.— Debilitate, slăbiciune. Debit, (—tum), datoria.— Debitor, dator. Debut, (fr.) primul pas în uă întreprindere. Debtitare, ă face debut,— Snppl, in greş, ingredire. Decacliord, (gr.) cithară cu 10 ehorde usit. mai ales la Fran-cesi. Decade, (gr.) altâ-dată nerî-ee corp divis în 10 părţi. In revolut. fraucesă peri6dă de 10 (Jile, săptămână. Propnsă de Romme în 1793, astă reformă fu respectată în 1805. Decadiliţă, (decădere), scădere, dare spre ren. Decalare , (ital.) â face mai uşior uscănd. — Decala, scădere prin uscăciune. www.dacoromanica.ro Dec 150 Dec Decampare, (fr.) â redicâ cas-trele. Decapitare , (decolare) ă tăiâ capul. Decemviri, (—«), corp de 10 bărbaţi. Desemnă în Roma vechia un collegiu administrativ de (10 membri) al cuî cerc de occn-paţiune sc esprimeâ prin un col-lăturat. D. legibus scribendis, pentru formaţiunea legilor; D. lilibus judicandis , pentru ă judecă pro-cessele; D. sacrorum s. sacris fa-ciundis, pentru cult. s. al. Sub Sulla deveuisseră Quindecemviri. Decenţii ii, (— niuni), .curs dc 10 anni, precăud. decendiu de 10 «Jile. Decentralisare, (fr.) i. redică central. Deces , (— sus), mdrte (nătărăi e). Decidere, (— dere), â hotărî. Decimale, d!u dece în Decinfa, (— centXa), ţavenin-ţă, congruiuţă cu regalele bunului gust.— Vecinie, cuvenit, care şe-de bine. Decisiiine, (— s«o), hotărire syn. rcaoluţiune.—Decisiv, hotărit. Deelamare, â espune cu voce tare, vd. urm. Declainaţiiine, (— (io) espo-siţiune orale şi artistică de ora-ţiunî scrisse.— Ea caută u reproduce attăt sensul căt şi diversele effecte ce prelegendul pote conţine.— Deci. descriptivă imită prin imagiuî tote sinţimintele ce pote uasce prelegendul; cea musicale depinde de tote regulele cerute de uă preleeţiuns pusă pre note.—Declamator, cel care dcclamă. Declarare, (—rare), apune înainte, dă se sej cunndacă.— Declar aţiime , acţiune de ă declară, mauifestaţiune; juiispr. cerinţ’a u-nni debitor de a i se lăssă cv. din plată.— Declarattr, cel care declară. —• Declarativ , care declară, servesec ă declarli (pentru luerr.). Declaration of Higlit (pron. Declerehschn af Rail), deelaraţiune prin care conventul dela Westmin-ster, în 2? lanuariu 1689, espuse principiele fundamentali ale orga-nisaţiuniî Statului Aogiu. Declimaiare, â desobienfli de climă. Neg. Declin, appus, decrescintă, povîrn iş. Declinabile, (— lis), care se pote declină. Declinare, (— nare), h plecă, îndoui; gram. â trece uă vorbă priu tote flessinnile ce pâte prii-mi.— Declinafiune , acţiune de â declină. Deeliv, (— uus) , povirnit.— Declieilale, stare dc ă fi povirnit. Dococt,prepaart medicinale prin forbr-re. Decocţiune, (— tio), ferbere; pharm. preparaţinne a unuî remediu prin ferbere. Dccogiioir, (fr.) uă uneltă de typographiă. Decolorare, (— rare), â luă culorca. — Decohraţiune, acţiune de â decolora. , Decoiuposiţiuue, (—fîo), ac-ţiiinc de â decompuue (vd. vb.). www.dacoromanica.ro Dec 151 Def Decompte, (fr.) scadinţă din =nă soeotelă, subducţiune. Decom’punere, vd. Discompu-inere.. Deconcert, (fr.) ncînţcllegere, .precănd de concert, în înţellegere, în învoinţă. Decoiicertare, (fr.) â turbură vocile nuuî cencert; fy. â strică planurile făcute, încurca. De congruo, (lat) după socotinţă. Deconsacrare, â rcdicâ con seeraţiunoa, â face profan, miren. Deconsiderare, â redicâ con-sidernţiunea, stim’a.— Deconside-raliune, lipse de consideraţinne , nestimă. Decoiisiliare, â despovăţui. Decoiiteniiiţă, (— fîa), periere de conteninţă, turburare. Decorare, &-împodobi.— De-coraţiune, semn de distincţiune. Decore, (decus), podâbă. Decreditare, a redicâ crcditul, deconsider'a. Decrepit, (— tas), căijut de bătrăneţă.— Decrepitudine, băfră-neţă adîncă. Decresceudo, (ital.) mus. vd. Crescendo. Decret, decisiune înaltă, offi-ciale. Decretare, ^din decernere), â commăndâ prin decret. Decretaţi, (— fiă), decisiunî ale papeî în diverse caşuri de drept «anonic, reforme bisericesc! s. al. Tote sunt strînse în Corpus juris canonici, maî ales voi. II. Decumană, (— na),— subîn-ţel. portă— aceaa din patra porte ale nneî c-astre care se afflă cea maî departe de nemicî. l’ămînturi decumane s. decumate (agri de- cumates), celle dela carî se luâ decim’a (dijmă, lat. decumas). Du -pă uă singură citaţiune â luî Tacit se înţelleg mice pămînturî dela Rhcnu şi Dunăre, luate de R. în sccl. I şi concesse veteranilor şi coloniştilor contră decimă. Decurione, (—no), ăutîiiî preşedintele linei divisinnî de 10 individ! la R.— Primitiv fiă care din celle 10 curie avea 10 attarî divisinnî.— In resbel eră comrnăn-dantelc cellor 10 călări daţi de fiă-care curiă; în munieipic avea gubernul intern. Sub imperatori deveniri preşedinţi aî communelor, însărcinaţi cu strîngerea tributului. Alte oollege administrative şi ju-diciarie constă din membri cu a-cest’aşî nume. Dccursinne, (— sîo), alergare în (Jeos. De dato, loc.— în breviaţiune d. d.— dela dată, din ai, ym-Vid. Salm. ad Solin. p. m. 690. Verti etiatn potest populi, pagi. Nam d'rjuoi 'slzti/.rjc;, populi Atti-cae, de quibus exstet Menrsii li-bellus, nihil sunt nisi pagi (can-toni) in quos Attica erat descripta, et a quibus Athenicnses, . . . no-minabantur etc.» Dnpă stiugerea cellor 4 phyle ionice, Cleistliene, divise statul in 10 phyle noue, pre carî le subdivjae, demoi, după localităţi, deunde veniâ că numărul indivizilor ce conţinea fiă-care era divers. Numărul demeior eră in. gen. 174, ăutiiu stabile după pos-sessiuni, astfel că fiă-care eetăţian perţineâ de denml in care şî avea www.dacoromanica.ro Den 156 Den possessinnea, înainte eyy.trjocg. Numele şi ln avea mai ales dela famili’a predomuinte în fiă-care; un eră însă ncoessar câ toţi membrii acestei familie sc po rte numele de-mnlnî. Tot cetăţiannl căută se fiă înscris, dela 17—18 anni, în nndem (Xqţiag/cy.ov preste donî anni îu tii/.uţ ('AlrjC iaOnxâv, prin care căpătă drept de â lnâ parte la adnnanţ’a generale. Legatarele essenţialî ale membrilor (ri^.uotai) era sacre commnnî (ie-şa â'rjfioTi/.a), poesessiuuî, tributuri, addese cjoutribuţinnî (eîOcpogal) commnnî şi suppnnerea la un preşedinte, demarch. Despre demos ee-va Niebrihr în romischc Aller-thumer. Vd. şi Boekh Staas-hauş-lerth. der Athener. Dcikiotică, (gr.) populariu. Se num. nn mod de scriere egypţia-nă eşită din hieroglyphe, însă a-vînd uere-carî charactere determinate şi simple. Este scrierea cnr-rintp servind pentru transmissin-nea ordinariă. Demptis «leniendis (l.-it.) după ce ai scădnt ceaa ce era de scădut. D emustrare, (—monslrare), U arrăttâ, manifestă, face evidinte, probă. Dcnar, (—rîus), monnetă de argint romană. Scossă sub republică (269 în. de Chr.), ea renia-8e pănă la Constautin. Valorc dela 12—■ 16 aşi (vd. vb.) Dc preia 207 în. de Chr. se făcură şi de-nari de anr, vaîănd 10 de argint şi carî sc ponservară pănă în c-poch'a Carolingilor, cănd formară ‘/l2 din solid. Denarul propriu frances eră maî ales cel de cuprn, bătut de Philip I, valănd '/J40 din livre Tournois s. '/n din sou. De-nariî de anr s. liartjiî (liards) va-lâ 3 denarî Tournois (fabricaţi la Tonrs) s. 2'/, denarî parisis. După cel frances se formă în Italia denaro— '/, „ soldo, care însă, dnpă divisinnea decimale h monueteîcădii din us. Denarul de anr roman ln împrumutară şi Arabil cn numele dinar, deimde se răspîndi în tot Orientele şi în Persia snb diverse unmirî preenm diriar-besti yi 000 din galbin ; kasaer-dinar s. al. La Rnssi a devenit Denga = '/2 copeke. — Ca pond denarul eră în Roma, t'%] s. 3,/48 din dram. Deuaţionalisare, (fr.) â re-dicâ naţionalitatea. Denaturaiisare, (fr.) ă lnâ dreptul de naturalitate. Dcildritc, — maî bine den/iri-tidt — petre coppcrite cn desem ue vegetalî s» ealcaric, formate prin eoncreţinne din materie minerali; addese arburî fossilî. Dendrogra-pliiă, desoripţinnea arburilor. — Deudrologiă , stndinl plantelor şi cresceriî arbnrilor.— Vendrolilhi} arburî petrificaţî. — Dendromelra, instrument pentrn ă măsură diametrul şi înălţimea arbnriior. Denegare, ( — garc), a negâ, (tăgădui). Deilheiro , (pron. dennelro') , pond dc probat la Portngesî. Denigrante, care înnegresce. IV, MS. Deiiiitis, (fr.) materia de bnm-bâc cn done feţe, fabricată astădT în Anglia. Deiiization, (angl. pron. de-niseksclui), încetuţenire. Deitomiliare, (—nare'), iun-mi prin numele sen (şi â porecli). www.dacoromanica.ro Dep 157 Dep — Denominaţiune, acţiune de â denumi.— Denominativ, care ser-vesce spre â denumi. — Denomi-nator, care dennmesee. Denotare, (— tare), â însemnă, arratt'a. De novo, (lat.) din nouB. Densitate, Suppl. desitate, de: sitne. Dentali s. — lite, speţă de molluace. Dcntarie, (— A), speţă de plante. Denticnlat, cu dinţi. Dentist, medic de dinţi. Dentiţiune, (— tio), eşirea dinţilor, period’a formaţiunii lor şi totalitatea phenomenelor care an Ioc în cursul eî. Ultimul sens speciale odontophiă. De»tură, totalitatea dinţilor. Dciuidaţiune, ( — tio), dis-vălire. Denumire, vd, Denominare. Denunţare , (— tiare) ă anunţă în public, declară, depune ac-cusaţiune (pîri). — Denunlaţiune, acţiune de â denunţă. — Denunţător, cel care denunţă.— Dennnliu, effectul denunţa.ţiuniî (pîră). Deodaud, (angl. pron. deo-dend) ceaa ce revine Statului eu occasiunea morţii unuî hom. — Originea sa este în legile Iţii Mose. Deonthologiă, (gr.) partea philosophieî care tractiSdă de datorie. Se cunnosce sub acest titlu nn tractat al luî Bentham. Altfel Morale. Deoptare, (—tare), a dă votul pentru uă alegere. De plane lucrando, (lat.) pentru eăştig. Deparalysare, â redică para-lysi’a. Depart, (fr.) plecare, depărta re. N. us. Departament* s. dbpertament, (fr.) dispărţimînt, divisiune administrativă.— Sunt în Francia, dela 1790 şi în America de Sud.— Departamentale, relativ la departament. Depelire, (—Ier a), â respinge, (goni). Dependcre, s. — pindere, â atîrna (de cnv.), fi în puterea. — Dependinţă, subiecţiune, atîrnare. — Depindinte, căre depinde. Depensă , vd. Spesă. Depensare, (fr. din pensicm), â cheltui. Maî bine impeusare. Deperire, (— rire), h peri cu încetul, slăbi.— Deperiţiîine, acţiune de a deperi. Depeşă, (fr dipeche din de~ pecher) epistolă gubernamentale, între un magistrat şi aginţiî sei; ueri-ce epistolă în grabă. Depeşiarc , (fr.) â se grăbi;* câ act. â espodi. t. u acc. personeî â lăssâ îu pace. Depliiegiiiarc, pharm. â liberă de plilegmă, â curăţi un licid de uă cantitate de apă (phelmă) care nu 1 este necessariă. Dephlogistic, care nu arde, neaprinsibile. Depilaţiune, (—tio), cădere â părului, (mai ales pentru operaţiunea eare o produce).— Depila. liv, care produce depilaţiune. Depingere, (•— gere), â desemnă, dugrăvi, descrie. Deplasare, (fr.) â strămuta din loc. Depianare, â face plan, neted. Depiautarc, (—tare), a redi- www.dacoromanica.ro Dep 158 Dep câ plantele din un loc în gen. a lua din loc, strămută. Dcplorarc, ă plânge (act.) â ave inilă. , Deployare , (fr.) â disfăşiurâ. estinde, delineâ. JV. us. Depolire, â redioa politur'a. Dcponiilte, (—nens), gram. calif, verbele carî au formă pas-sivă şi înţelle-i activ. — Ca adct. din depunere, maî bine depositor, prin metaph. pentru nn hom ă cuî faşă şi inimă nu congruesc. Depoiilbilc, ca.rep6tefi depus, Depoutan, (—n«s), ad. care nu p6te trece puntea s. mărgina-rul comiţielor, deunde hom bătrân (preste 60 anni) şi in gen. nerî-cine e retras s. depărtat dela funcţiuni pnblice. Depopularisart1, (fr.) â face se perdă popularitatea (vd. vb.) Depopularfaafiiine, acţiune de â depopularisâ. Deportare, vd. Depurtare. Deposit, (— Inm), ceaa ee se dă în pad’a cuî-va, emanet. — Depozitar, cel care are un deposit.' Deposifiunc, (—tio), acţiune de â depune, lăssare . Vd. Proces. Diadochc s. diadesse, (gr.) .med. schimbatul uneî egritudini în alt’a heterogenă s. contraria. - Dia-dochi den. pre următoriî luî Ales-•■sandru c. Mare în historiciî maî tărdiî. Neoplatonicul Proclu, că următor al luî Syrian, pnrtii aces-t’aşî epithct. Diadiimcn, vd. Sculptură. Diaglypte, (gr.) scuipi, figura lucrate în îiitrnl suprafeţei; opp. ■anaghjple s. (ţel le săpate {firi alfa-ră.— Diaglţipliic, săpat adine,. Iu-«rac cu forfec'a. Diagnose , ( gr. ) cunnoscinţă â uneî egritudinî, căpătată de medic prin cercetarea şi compararea diverselor semne, carî o pot cha-racterisâ (semne diagnostice).— Thcori’a este diagnostică. Diagometru, (gr.) insirnment -dat de Rousseau pentru â măsurii op.lle maî slabe electricităţi. Uă pilă aeccă communicănd prin bascasacu solul, prin un’a din estremităţî cu uă vargă metalică isolată Susţinînd an ac forte slab inagnetat, mobile la unul din vîrfurî. In faţ'a acului stă uă bală metalică isolată, communicănd cu pil’a. Acul mag-netat se pune în mişcare; dacă între base şi estremitatea pilei se pune uă substanţă reu condiicfrice, timpul pănă cănd mişcarea aculnî capată cea mai înaltă valore, este ■cu attăt mai lur.g, cn eăt puterea ■electrică â substanţei e maî mică. Mişcarea, începută, se eommunieă totei sj'stemeî şi gradele de electricitate ale substanţei se pot numără pre nn cerc verticale pus al-lătnre. Diagonale , (gr.) oblic ; geom. ţi. lineă care unesce doue ăngliiurî ale unei fignre de linge drepte făiă â coincide cu vre-nn’a din laterile ei. De aci în uerî-ce polygon numărul diagonalilor dusse diu acel’aşî punt e egale numărului late-rilor polygonuluî, mai puţin trei; în un triănghiu nu se pote duce nici uă diagonale; la corpuri ea unesce doue ănghiuri nu formate de aceaaşî lăture, Plan’a diagouale străbate treî ănghiurî fără h coincide cu vre-nn’a din laterile lor. Diagraînmă, (gr.) represinta-ţiuue scurtă; gram. figură servind â demustra uă proposiţiufte, mus. eră la Greci ceaa ce numim astărji gammă s. scală (şi parliţiuue)-,nat, un pesce argintiu, fără soldi d’as-supra. Diagraph, (gr.) instrument dat de- Gavard în 1836 spre a deliueă (desenă) mecanic perspective după natură. Eepansă pre principiul că nerf-ce tabel represintă trăssur’a imagiuii diu tote puntele carî, ple-căud dela un obiect materiale, se reunesc pre uu centru conic în o-chiul spectatorului. Cănd se uită. nescine priu un ocular adaptat pre instrument şi pune dioptrul pre puntul căutat, nn mecanism particular dă rad’a de perspectivă ă puntului.— Diagraphică, artea de-semnnluî, maî ales în primele li-neaminte. Diaita, nume generic pentru uerî-ce cameră, s. uo împărţimînt întreg de casă. www.dacoromanica.ro Dia 168 Dia Dialect, (— —). A divide dipodic un vers este & lu măsură pre douî pecjî. Dipoinos, vd. Sculptură, Diponcţiu, (—•cttus), mică monnetă romană valănd, după unii, un as; după alţii, dumătate. Dipsac, Dipsacee, familiă naturale de plante monocotyledonce. Con ţine mal mnlt buricne, d. e. car-(Jral. Dipsadc, (—s«s), intră astădi în tribul şiopîrlelor. Dipsator, instrument inventat de Vollaston, în 1817, spre a măsura digressiuneahorisonteluî. Constă din doue specule (oglinde) plane, din carî unul este applicat sub un ănghiu de 45 gr. pre as-sea unnl ochian; cel-alt stă în posiţiune dreptănghiulariă cu primul. Observatorul vede ăntîiu obiectele dinainte prin lnmin’a delîn-gă.primul specul (acest specul caută se iea (Jumătate din cămpnl o-biectnluî); appoî pre celle de dindărăt, pre aceaaşî lineă, prin la min’a j-esfrîntă de arabele spccule. Spre a măsură depressinnea, se dirige ochianul drept către puntul occidintale al horisonteluî, d. e., şi spre â vedâ pre ccl orientale, caută să se întorcâ în căt-va specn-lul sccund, care înt6rcere se ci-tesco pre nă circunferinţă şi este suppliineutiil ăughiuiul format de raijcle cari vin dela cclle doue punte alcsse ale horisonteluî. Dipsodic, (gr.) care escifă sete. — Dipsomaniă, cerinţă, (poftă) de â be. Diptain, vd. Dictam. Dipter, (— rus), eu doue aripe; arcuit, edificiu împressurat de doue rîndurî de columue. Diptere, (—ra), nat. ordine de insecte avînd numai doue aripe.— Diplerologiă, studiul lor. Diptych s. dipsycha , (gr.) tăbliţe de scris duple reunite. La început simple şi pentrn usul domestic, mal tărijiu de elephante , aur s. argint în întrn ccrate, servind pentru bilete, maî ales de a-mâre. Sub imperatorî le trămitea funcţionarii la întrare în un post amicilor. In biserică (dipl. sacre) fură usitate fârte des ca registre pentru numele personelor distinse prin serviţele lor pentru officiul sănt. La dîusele se referesce rugăciunea numită collectio post no-mina. Dipyriclliîi/vd. Proceleusmatic. Diradiaţiunc , (—tio), disper-siunea- racjelor îu divergi nţă. Direct, (— <«s), drept. Direcţiune, (—tio) mers spre nn punt, dreptat, alinSaţiune, conducere, adrninistraţiune. Director, cel care direge. — Directorii, s. —ral, funcţiunea directorului, personalele directorilor. Constituţiunca din 9 S.bre 1795, reformă gubernul revoluţionar. Ea substitui Convenţinniî, care singură aveâ putere essecutivă şi judi-ciariă, concursul a done camere sub numelede Consiliul cellor cinci cenţi s. vechi (des ancicns). Primii propunea legile, secunzii le ac-ccptâ. Puterea esseentivă se încredinţa la cinci directori, Barras, www.dacoromanica.ro Dir 179 Dis Rewbell, Lareveillere, Letoarneur şi Carnot, numiţi de consilic. A-dunanţ’a lor sc numi Directorat (Directoirc), ţinută la Lussemburg. După-ee nouele alegeri împlurăcon-siliele eu regalist!, veni reform’a din 8 fruetidor, eare dede affară pre Carnot şi Barth&emy, prccum şi 82 din membrii eonsilielor. Merlin şi Donai de Treilhardt intrară în Directorat, precănd Napoleon sc affla în Egypt. Certele intestine'şi lipsea dc activitate â acestor noul alesai făcură se se snpplinescă direct, prin Sieyes, Gothier, Mou-lins şi Roger-Ducos, îu lacul Jui Rewbell, Treilhardt, Merlin şi Lareveillere (18 Iun. 1797), La îu-întoreerea sa din Egypt Napoleon, în un’a cu Sieyâs, clei'iinâ Directoratul. Directorium divini ofticii, (lat.) la Catholieî caleudarul annna-le bisericesc. Directory, mBiss. anglăordi-paţiunea officiuluî sânt făcută de maî mnfţi theologî şi confirmată de parlameut, în 1644, Directrice, fem., dela director; geam. dreplă dc lungul cuî se trage. alt’a s. uă suprafaţă pentru â descrie uă figură plană s. solidă. Diregere/ vd. Dirigere. Dirlicin a. dirham, monnetă de argint îu Arabia, Egypt şi A-frica de N., ~ vre-uc ’53 parale. Diribitort, (— res'j, aginţi căror erii încredinţată urn’a (cisla) voturilor îu comiţiele romane. A-veă fuucţiunea de â alege, âlcas-şeaâ după diversele triburi şi a le dâ custoijilor se le numere (punc-taferre) şi se prochiame resultatul. Sub August sc redicasse un edificiu propriii pentru acest scop în eămpul luî Marte, diribitorium, dat mal tărdiu aginţilor armatei şi cellor aî poporului. Diriginte, cel care direge. Dirempţiune, dispărţirc. Dirigere, (—gere), âîndrepta, determină către un puut, â eon duce. Diritta , (ital.) drâptă. Des. şi tâtă scal’a musicale.—Alia diritta, eu măi’a dreplă s. spre drept’a, ad. gradat de sus în <}eos şi din contră. Dis , mus. nume german al lai re diese. Disbrosiură , (fr.) se num. ap’a în care s’a spălat seric’a dnpă-ce a fost seossă din văpselă. Disc, (—cus), tablă rotundă s. ovale, în medloc maî tare, spre margine perdîndu-se în subţire, de ordin, nu pede în diametru, la Greci âid/.of, cănd eră de petră, S. Xi&og s. Xăd; de fer Disticlliă, (gr) rînd, şirdupln. — Disiichiase, egritndine characte-risată prin crescerca uneî distichie de gene. Distinct, — c ţiu ne vd. Distingere. Distindere, (— dere), d întinde mult, disfăşinrâ. Distingere, (—guere), ă dis-părţi, discerne, recnunâfice, deosebi. — Distincţi;;ne, acţiune de â dis- www.dacoromanica.ro Dis 184 Dit tinge. — Distinctiv, care servescc & distinge. In botan. se num. distincte părţile plantelor cari snnt libere, fără connessiune. Distoma kepaticum, med, speţă de verme. Distonare, — bine dissuna-re,— â nu snnâ curat. Pre mică nuanţă între acest’a şi desunare. Distorcere, (— quere), â în-torce, învîrtl , sc6te dela ioc. — Distorsiune, întorcere dela locul sen. întortochiai-e; med. între altele maî ales nă stare convulsivă & muşchilor ochiului. Distragere, (—- gere), ă trage în diverse părţi, â dispărţi, împărţi, respîndi, abate, dennde fig. & direge spiritnl către alte cugetări decăt celle presinţi.— Dislracţiu-ne, acţiune de â distrage, depărtare dela celle de nn moment, petrecere, uitare; phyisiol. şl chem. disnnitul părţilor carî compnn un corp; jurispr. separaţiunea făcntă pentru â operîi uă attribuţinne nonă.— Distract, bine distras, abătut, cu cugetările respîndite, neat-tentiv. Distrare, (fr.) vd. şi suppl. Distragere. Distribuire, (— buere), â împărţi.— Dislribuţiune (poţî şi dis-tribuinţă) act. de â distribui. Primul maî ales pentru effect, secundul peutru acţiune. District, (—(us), întindere ter-ritoriale lortnănd infentu] nneî ju-risdicţiuni jndiciarie şi administrative, judeţ. Statelc-Unite şi Francia aă maî ales districte. Ultim’a maî ales dela 1789—800. Distyle, botn. sennm. în genere florile cu donî stylî, ck dian-thul. Ditetraedru, (gr.) cu opt suprafeţe. în formă de prismă tetra-edi-ă cu culminilo diedre. Ditlicism, opi'niune care pre-suppune doue principie. Ditliyrainb, (— bus), pronume a! lnî Bacchu, necert în sem-nificaţinne, deşi unii lu reduc la tradiţiunea de nascerea duplă h (ţeu-Inî. De ordinar allăture cn triam-bos, itktjmbos, esprime nn gen de poesiă consccratluî Bacchu. As-snpra originii selle (chiar etymo-logiei) nu este nimic decis. Hero-dot uarr^di că în timpul tyrannuluî Cleisthene (către 600 in. Chr.) ve-nisseră în Sioyone chorurî tragice, celebranţi pre heroul Adraste. Cleisthene ar fi invers aceste chornrî cultului lnî Dioiiysiu. De aci dithy-rambnl trecu în Attica, insulele ionice şî eolice, Beoîia, Phliunte, Sicyone, Corinth, pănă cănd Arit on,— dennde numele 2a Herodol nomos orlhios; nomos pilkios al luî PI ntarch şi esclamaţiunile ln-Pindur pentru Corinth — cu t6te că acest nomos orfhios se essecntâ şi pre flaut’a phrygîeă, Duc. B»-ech. 4— întreprinse â le construi cu nere-care arte, dăndu-le cho-ristilor (xvxhoc yioqoî) se le re-eiteseă autistrophic , unde începutul- tragediei (comp. Arist. poet. 4). Căte-va din dithirambele lnî ne a conservat Aelian, din car! liymnnl la Paseidon e contestat. Disvoltarea sa maî departe o căpăta dithvrambul în Athena, unde rivalară Lassn, Simonide dela Cheos (dela dînsul cit^ijă Strab. XV un dithyr. Memnon, Cons. Plut. âe mns. 10). Cn Melanippide dela Melos începe decadinţ’a sa. S!u-sic'a se întinse, poesi’a perdn dia www.dacoromanica.ro Div 185 Div prim’a focositate, limb’a decădu în phantasie deşarte, phrasl pompdse, imagini affcctate. Philoren deia Cythera, Chynesia, Phryne, Timo-theîi Milesinl şi contimpuraniî sei, Poliedru şi Teieste, snnt ultimii represintaxiţi. Din dithyramb pos-sedem numaî fragminte. Chorul diu Bacehele lnî Enripide ne procură uă imagine. Cons. şi Archlloeh Athgn. IV. p. 628. Dito, (ital.) — propr. detto — de acel'aşî gen. Diton, mus. interval de done tonuri. Ditriglypll, fer.) spaţnl între donî triglyphî pre faţat’a unuî co-Inmnat doric. Ditrocliett, (gr.) meir.. pede de donî trocheî. Diurese, (gr) med. nă egritudine. Diurn, (— bus), relativ la oare ţine de di. Diurnar, officiar al imperatorilor greo.î care redegeâ actele diurne. Dius. prim’a lună & Macedoni-lor, resp. luî S.bre. Div, (pre recepte) divide, împarte. Divae memoriae, (lat.) de suvenire săntă, snffletescă. Divagare, (— gări), a rătăci, laî mnit decăt digredire. — Di-agaţiune, acţiune de â divaga. Divany s. —ni, speţă de scri-jre arabă în us la Perşi şi Musnl-manî pentru affacerî publice. Di-teany- neskhesst/ 6 usitat pentru transerissul poesielor. Divaricaţîune, (— tio), râmi-flcaţinne în doue, disehisă, ii nneî vine. Divarice, (din divaricare), califică plantele ale căror ramnre se întind în diverse direcţiuni, formând ănghiuri dischise. Divagi-nervose, botn. califică foiele ale căror fire (nervnre) merg divergind dela base spre vîrf. Diverginţă, (dis-verga), depărtare în doue părţi. Ea presuppune cel puţin doue obiecte; începutul sen este cel puţin la (Jumătatea direcţiunilor. Obiectele ovali, rotunde, convessiunile nu pot divergi.—Di-verginte, care este în diverginţă, opp. converginte. Lineele diver-ginţi (precum laterile unuî ănghia) se depărtâdă dela un punt com-mnne astfel cn, se nu se mai în-tîlnescă nicî-nădată. Seriă diver-ginte, aeeaa aî cuî termini cresc continuu şi care nu are aicî-nă summă. Sticle diver ginţi, cari resping radele în diverginţă. Divers, (— sus), deosebit, de calităţi differinţi. Diversiflor, botn. cn flori diverse, se num. mal particnlar nmbe-lele compuse din florî regulate în centru, mai marî şi neregulate la cireunferinţă. Diversitate, (— tas), varietate, felurime. Diversiune, (—sio), vd. urm. Divcrtire, (—tere), k împinge în lăture, face se se abată; â distrage, recrea (dnpă Francesî), deunde divertissement, recrSaţiune. Divide et inipera, loc. lat. împarte şi domuesce; disunesce câ s8 învingi. Dividend, (— dum), de divis; arithm. numărul pre care caută & se operă divisiunea; comm. partea periodică (mobile) din căstigul ce dă acţionarului escedintele curat al gummeî nneî întreprinderi. Se es- www.dacoromanica.ro Div 186 Div prime în summă totale pentru fiă-care acţiune s. în proeenţi. Dividiclu, (— culum), reaer-vor din eare se distribuesee ap’a prin eanalî fu, diverse părţi aie oraşului. Maî tărdiu s’a supplinit prin eastellum (dimin. din cas-trum). Divin , (— nus) , participante natureî luî Dumnezeu. Divinarc, (— nare), â presiu-ţi, predice , ghici. Divinaţiune, acţiune de ;i divina. Ass. espres-sluniî vd. Gell. N. A.HI, 4. Quin-til. Institt. YJI, 4. 33. Heinecc. syntagm Antiqq. IV. 18, 18. 0-Benbruggen Ia Cic. pro Mii. p. 38. Geib, rom. Crimiualprocesa p. 268 sqq.—Usul eî datezi dela poporclc semitice. Grcciî o redusaeră în arte Qiarctxj ad. , c'are eră de maî multe speţe: naturale (_ate/-vos) conţinînd, în cssenţialc, ora-Clul (jtuyziLOv. ynr:6x>}QL0V^ erres-punsurile u âvrtv/i.te, ţpj; - fit], &£07Iq6tii0V, d-igcpaiov, Xuyiov, ultimul corrasp. lat. oraculuin, din os, orare. Cel e6 da oraclcle se mi-miâ x!iT:6ut))duz s. xsii]Clfj,o).6yot;) ultimul şi pentru cel ce le adună); artistică (ivre/vo?), fundată pre in-Bpiraţiunea internă, însă din ob-servaţiunca semnelor esteriorî (te-ţata s. 6ijnartt, signa) divisă în legofiavreia 8. UQoSy.onla , TTvyn■ fxavTeîa 8. vd'QOfxavxeia , y.ody.ivo-xavteia şi ytişo/iartela, ultim’a, după Aristot., rodeasă în theoriă de Arthemidor. Intrepretatorul totor e TiQoqiTjtrji; s. rşo'jroe. La E. secund’a speţă eră şi maî dia-voltală. Fundamiutcle el erâ os-tenlum, porlentum, monstrum, pro-■digium, omen, ultimul maî ales audibile, ă cuî val<5re şi califi- ţinne depiudeâ de voinţ’a auijito-ruliii (accipio omen, placet omen s. no» ad mc perlinel, bonum o-men, malum omen); oraelele de adrte (sortes, sua spoitte sortes at-lenuatae, Liv.) -din carî principalele la Praeueste şi Cerc. Cărţile sibylline, instituite de Tarq. Priseu a. Superbul (Iîngă dînsele oraclul Sibylleî dela Tibure şi carinina Marciana); karuspices (din tepoff-y.onog s. haruga—hostia) ale căror propheţie se conserva în libri Ta-getici s. Hetrusd. Augures (primitiv şi auspices), ale căror indicie eră signa ex coelo, ex avibus, ex tripudiis b. auguria pulluana, ex qvadrupedibus s. pedestria, ex di-ris i dirtis, malus, ominosus, gra-via mala portendens, califică uerî-ce indiciu fortuit reu, care nu cădea îutre primele patru speţe). Acţiunea erâ, absolut, consulere, sertare, observare,• dacă confirmă uă întreprindere îucepulă addicere, ad-milfere, redundare.— Cel maî mare sbor avu divinaţiuuea la Etrusci. Conciliul dela Leptin, în 743, o în-iredisse. Lud. XI şi Catherina de Medicis alergară addese la aceat mecjioc. Astăcli e eu totul oppri-tă. — Divinator cel ee divinedă Ceî maî însemnabilî sunt Agrippa şi Nostradam. Divinitate, (— las), 4eitate. Dumnedeu şi natur’a sa. Divino, îuonetă africană, :r: 4 parai. Divisare, (fr.) vd. şi suppl. Dividere. Divisibile, (— lis), împărţibi-le.— Divisibilitale, facultate de â se divide.— Divisiune, acţiune de â divide. Căud datelor eî se as- www.dacoromanica.ro Doe 187 Doc sermifSdă locuri particularie, e dis-tribuliune. Divisiv, care dă divisiunea s. servesce la dînaa. Câ subst. med., legătură (bandagiu) pentru k op-pri uniunea părţilor pre carî e ap-plicată. Divisor, (— eor), împărţitor. La R. mal pârtie, cel ce cumpără voturi pentru candidaţi la alegeri. Divortire. , â se separă. Vd. «r/f». Divorţiii, (— tîtim din dis-vor-tere~vertere) separaţiune, mala-Ies cea între căssăfonţf (dispăr-ţeniă), syn. repuejiu. In gener. dis-cidiu. Divotameutc, (ital,) mus. des, uă essecuţiuue pomposă şj demnă, respectabile. Divulgare, â dâ în vulg, res-pîndl îu public.— Divulgaţiune, acţiune de â divulga. . Divulsiune , (— s?o), acţiune de â divele (vd. vb.) med. sfâşiatul uunl organ prin effectul unei violinţe esteriorî. D.juti, preoţi al Parsilor. Do, sunet ronsicale, primul în scală, substituit, în seci. 17, de Italî luî vt. * Doblas, monnetă de aur por-tngesă, ~ 21 sf. Doblcro, mică monnetă hispanică, 2 ~ 2 V, parai. Dobra, monnetă de aur portu-gesă, dela 1722 val. 7 galb. 8 sf. Appriipe îndouit ecte dobraon. Docente; (— cens), cel ce dă instrucţiune, professor de al treile grad în academiele germane. Docluna, vechiu nume al nneî mărimi de luugime, la Grecî. Docile, (— Zis), ascultător, pro- priu â priimt instrucţiune, dispus â se Iăssâ se se conducă. Docunasiă s. —artea de â detei-minâ prin medloce che-mice s. cercări proporţiunea şina-tur’a unuî metal conţinut în mineralele sen; essame ass. capacităţii cuî-va pentru nn officiu; med. sum-m’a cercetărilor necessarie pentru â depune în judecată sentinţ’a es-pressă de tin medic. Docket, (angl.) listă de mărfuri. Docks, (augl.) vaste circuite de petră în cari so introduc apele mării prin săgase (zăgaze) destul de largi că se potă lăssâ trecerea narilor. Uuele dnj dochs (docks secei) servesc pentru construcţiuul maritime; altele wit docks (cu val) pentru esoneraţiunea (discărearea) navilor. Catetă dela începutul sec-luluî currinte. Celle mal importanţi sunt în Londin şi Indielc o-rientalî. Docliyard, (angl.) carenat, dressul carenel. ' Docra, măsură pentru mărgăritar în Bombay, Doct, (— tus), erudit. Ass. sensului şi semnificaţiuniî vorbei, pre care o înţellegeâ puţin Iul. Sca-liger (Poet. VI. 7, p. 86b, comp. 6. E. Miiller) comp. Fabricc I, 1 p, 89 şi Vit. Catul!, p. XXXVII. Vd. şi Weichert Poett. Latt. Re-liqq. p. 121. Doctor, (— tor), la E. ăntîiu uerl-eineda lecţiune, maî tăr<}iu syn. professor, maî ales de philosophiă. In evul mediu grad honorific al Scho-lasticilor; de preia seci. 12 cel mal înalt grad în uă facultate, laPran-ceşî. Vulgar syn. medic. Doctrină, (— na), tot ci for- www.dacoromanica.ro Dod 188 Dog mecjă uă unitate sciinţifică,— Doc-trinale, relativ la doctrină.— Doctrinar, califică maî ales un câ stabilit prin pură sciinţă, deunde ad-desse ajfectat, pedanlic. In acest înţclles se num. Guizot, E. • Col-lard doctrinari, deşi cu nedreptul. Document, (— tuni), tot câ pâte procură uă cunnoscinţă , titlu, dovadă.— Documentare, ă dâ do-cuminte. Dodeca, particulă grâcă, •arrat-tă că obiectul espres prin vorb’a câ î va fi allăturată, constă din 12 părţi. Dodecachord, (gr.) systemă de inuaică care adaugă patru tonnrî noua la celle opt essistinţi în cântul bisericesc roman. Nu adoptată. Dodccaedru, (gr.) corp cn 12 suprafeţe; absol. unul din ceî cinci soliijî regnlaţî, terminat de 12 pentagon! regulaţî, egali şi asscminî.— Numere dodecaedrall sufit numerele 1 , 20, 84, 220, 455, 816 a. al. formând un şir arithmetie de a treia ordine. Differinţele lor ter-ţiarie sunt constanţi şi egali 27. Segăssesc prin formul’a '/; n, (9n'J— 9n-f-2) punîndu-se pentru n. consecutiv numerele 1, 2, 3, 4 s. al. Dodccagon, (gr.) geom. po-lygon cu 12 ănghinrî şî 12 laterî (format din 12 drepte taiăndu se căte doue).— Numere dodecagonall sunt 1, 12, 33,64, 105, 156. Compun nn şir arithmetie de ordinea secundă, avînd differinţele secunde constanţi şi egali 10. Se găssesc caşi dodecaedrele prin formul’a n (5n—4). System'a dodecaedrică s. dodecadică procede din 12 în 12 unităţi. E divisă în classi ascin-dinţ.i din 12 în 12 (12 unităţi deuă classe formâcjă un’a din classea im- mediat superidre), ale căror unităţi constitutive sunt puterile de 12, Astâiji â UBitată syBtem’a cu puterile de 10. Dodecagyniă, (gr.) ordine de plante cu 12 stygmate; din â 11 classe h Byatemeî luî Linne, con-ţinînd dodecaendriele, s. vegetalile cu 12—20 ovarie libere. Addesf? ordinea şi classea se confund sub numele de polygynie. Dodo, DUDU S. 11KONDE, (didus inept-us), trib de passeri de genul struţiuluî. Perdut. Dodra, (— dra), băutură compusă de 8 ingreejienţi, la ceî vechî, Dodrante, (—drans),vd. fond. Dogat, demnitate de doge. Doge, (din dux), persdnă magistrale cu gradul de principe, în maî multe republice italiane, maî ales în Veneţia dela seci. 7 s. 8. Se alegea pre vieţă; avea dreptul de pace şi £e resbel, nuiuiâ pre tribunî, dâ prelaţilor învestitur’a. Dela seci. 12 puterea lor fu miwginită şi din 1173s. 77 începură ă se alege decamcr’a Mare (consiliu! cellor 11 electori, 41 dela 1240). In Gennaastă magistratură fusse introdussă in 1339 in persdn’a luî Simon Bocanegia. Dogiî se alegea din corpul senatorilor şi eră assistaţî la tot esser-ciţul autorităţii lor de doul din senatori. Stabiliţi ăntîiu pre vieţă, în 1528 timpul reginţeî lor fii determinat pentru doul anni. Prancesil î derimară în 1799. Dogmă, (gr.) principiu fundamentale al uneî sciinţe s. credinţe.— Dogmatism s. metodă dogmatică se num. uerî-ce doctrină re-dussă în systemă, speciale aceaa care plecă dela principie nemu- www.dacoromanica.ro Doi 189 Dom tabiliî şi deduce consecinţe certe în vertutea certitudinii acestor principie. Oppusul sen este Scepticismul s. inclinaţiunea către dubiu, precănd Criticismul (fundat maî ales de Kant) este mersul ştiinţific prin cercetare şi pătrundere. Dogmatismul theologic tinde, în essenţiale, â formulă precepte după verităţile espresse în Scriptură. Partea the-ologieî tlieoretice care rcpresintă systeraatie dogmatele şi assioma-tele reiigiuniî este dogmatică— tha-ologiă positivă, thclică S. Iaci the-oloyici. începută de Origens prin scriptul seu De principii*, Augus-tin (de doctrina christiana), fu disvoltafă mai ales de Maresiu şi Bouddeu, în seci. 17. ©olce, — mente, (ital.) mus, cu dulceţă. Doleanţă, (fr.) plăngere, con-dolinţă. Dela seci. 16 se numiamaî ales represintaţiunile conţinute în cahietele stateior generali, speciale alo tiers etat, pentru vre-uă petin-, ţă. In 1789 fură suppreasc. Doicii te, dolentemeiite, (ital.) mus. cu espresgiane durerdsă. Dolerit, 'speţă de stîncă vulcanică. Dolic, (gr.) gen din famili’a Ie-gumino^elor, originar din America şi Indie.— Măsură de lungime la Greci, 112 stadie, după alţiî 12; dnpă alţiî 24. Doliti, (— tem), jale. Dollar, monnetă în Statele-U-nite, dela 1849 de aur, val. ap-prdpe 6 sf. (10 d. = 1 aceră dc aur s. 55 fr. 21 cent.). Preduraătate Snnt ceî de argint. Doltnen s. —mim, monuminte droidico de pStră, maî mult în Qc-cidintele Francieî. Dolomtâ, p^tră coznpusă de carbonat de calce şi magnesiă, maî ales la Alpi, numită după Dolo-micu, care I a discopperit compo-siţiunea. Theori’a este dolomisa-ţiune, datorită principale luî de Bueh. Doloroso, (ital.) mus. cu es-pressiune de durere. D. O. M. Qat.') Deo Oplimo Maximo. Doiil, (protug., brevîat. din do-minvs, precum hisp. don), domn, signor.— Dat ăntîiu numai papeî, se applicâ appoî la neri-ce individ învestit cu uă domuitate ecclfflias-tică, maî ales la Benedictin!. Dom, (maî vechiu thumb, ital. duomo) se numiâ în Germ. iueri(}-> în evul me(Jiu, ucrî-ee cathcdrale, addese bisericele cpliegiall. In genere uerî-c6 biserică capitale din un oraş, mai ales dacă are învelişul boltit (în evul mediu domo): archit. turn splieroidale la uă biserică s. alt edificiu , correlativ la cupolă. Doinbeya, a cincia classe din famili’a malvacficior, stabilită de ICunth. Conţine plante din insulele merid. ale Africeî. Doinesdaybock, (pron. domes-dehbuck), cadastrul statistic în An-glla. Domestic, (fr.} servitor (slugă). Domesticire, â înblăncji (pentrn "bestie). Domesticitate, starea de domestic. Domiciliar,de domiciliu.—Domiciliat, lăcuind la un Ioc. Cedulă (de bancă) domiciliată, cea dată spre plătit în altă parte decăt unde a fost învestită. Domicilii), (—Huni), locale un- www.dacoromanica.ro Dom 190 Doin de stă nescine permaninte. Dom. reale, cel din patriă, opp. civile, affară din patriă. Dominante, care domnesce. Speciale, mus. (chorda dominam) tonul predomninte. In evul mediu cel maî de sus 8. cint’a gamei u-nul ton (quinta toni), d. e. în ut a. do domin, e sol, numită astfel de Eamean pentrucă se găssesee în celle mal multe accorduri naturali, s6u pentrucă astădi 6 ac-cordul minor de aeptimă s. care se afflă pre gradnl al cincile, cel mal de sus, al gammeî. Constă din uă basă, terţ’a şi Beptim’a eî, addese non’a mare a. mică, care I se a-daugă, (do. mi., si., re). Septim’a dela dominante în sus 6 aubdomi-nante. Dominare, (— nari), k domni.— Dominator, cei ce domnesce. N. us. Dominicale, relativ la Dumneaei», la biserică s. la duminică. Ca propr. dominicalt (lecliones do-minicalesj -, vd. Uomilie.—Literă do-î/u'ruco/e, characteru! alphabetic care servesce â însemna, în calendar, duminicele în tot cursul amnihiî. A pănă la 6 repetindn-se conţinuţi pentru tâte dilele lnneî, prim’a di & lnneî fiitârie începind ou liter’a immecjiat ntmătâriă după aceaa care a desemnat finele luneî prece-dinţi. Dacă un’a din aceste litere coincide cu finele annnluî, tote 4i-lele preste cari cade ea, în cursul progressiunil, sunt duminice. Numărul arinilor â doue seele, plus pătratul lor, divis cn 7, minus 6 din rămăşiţă dă liter’a dominicale (luăndu-se literele în ordinea al-pliabetică). Differinţ’a 0 e egale g. La nn cyclu de 28 de anni li- terele se presiută în aceaaşl ordine. Dominicani., ordine de religios! instituită la Talusa de St. Do-minique de Guzmann sub numele de fratrss praedicatores, în 1215. Preste 15 anni se respîndiră în ParisI, deunde în tâte părţile globului. Scopul lor eră maî ales â combate pre Albigesî (de consult. Fanriel, Croisade contre Ies Albi-geois). După diversele ţerre ei luară numinî diverse , în Francia Iacobini, după strat’a St. Jacques. Franciscanii şi maî tăr-diu Jesniţiî le disputară snpre-maţi’a. Doniiniu, (—ntuni), în primul sens drept de proprietate. La K. Iu avea n imaî cetăţianiî (pentrucă nnmaî eî possedeă commercium), numit dominium jushim, ex jure Qui-rilinm, opp. dom. in bonis s. proprietatea peregrinilor. Asiădî se recunnosc dominiele Statului, ale suveranului şi ale particularilor. Primele şi secundele se eonfnndeâ, in Francia, înainte de 1789 (în Germania au eşit din proprietăţile ori-giuarie ale dynastielor), biens d'an-cienne origine. Legea din 29 Dbre, acel’aşî an, 15 restrînse şi ordonă vinderea uuei părţi din el, biens de nouvelle origine, couţinînd pă-mîntiirile clerului, emigraţilor şi hospitelor, din carî primele an re-mas proprietate â Statului. Domi-niul estraordinar, stabilit în 1810, se complinea din tâte bunurile (mobili s. nemobili) ce Napoleon că-pătasse prin coprinderile selle , traetate s. al., de cari însă nu putea dispune decăt în commodul -Statului. Domino, (ital.) primitiv raan- www.dacoromanica.ro Bou 191 Dot tă de hitîrnă â preoţilor copperind fag’a şi humerii, camaliu. Astăcji vestimînt de baluri mascate. Dominoferiă, commercm de hărtiă culorată 8. al. Doinita , speţă de p6tră vulcanică. Domitiana quaestio,(lat.)întrebarea lnî Domiţiii.— Dom. La-beone propnsesae uădată lui Iu-benţiii Celsu, fiind vorb’a de nisce martnrî, nă cestiune pr6 originale, încăt vorb’a a remas egale cu cestiune risibile. Doiiiinagiii, (fr.) perdere, (pagubă), int'ominod. N. ns. Dompclers, (holland.) ana-baptlst. Donariuin, (lat.) metal discopperit în 1851 de Bergmann. După cercetări maî reeihţi s’a găssit ii ii columbiul nedigest. Donate, (— fa), dăruelc, maî ales la monasterie. Donaţiunc, (— tio), dăruelă; legisl. act scris prin care un individ (donator) strămută voluntar uă patte din avutul seu la nn altul (acceptor). L. li. se făcek prin mancipalio, jure eessio , tra-ditio. — Do-n. ad pias causas & dep-linită pentrn scopuri religiose. Don. intra vivos, făcută precănd trăiesc donatorul şi acccptorul (de dînsele C. Napol. lib. III, titl. 2). Dona--ţiunile prin promissiitnc, la ceî vechî, era valabilî numaî fiind întărite prin nn act, d. e. stipulatio.— Don. sub modo, deplinită pentru un scop determinat. Don. ante et propter nuptias, summă de arginţi dată fidenţateî de conjuge pentru susţinerea famileî fiiWrie şi asse* curanţ’a eî în cas de lipse 4 acestuia (stabilită prin lege sub impe- ratorî), precănd don. inter virum et uxorem se depliuiâ dnpă matrimoniu. Era întredisaă din pre-snppunerea că interesai materiali în uă legătură de amore strică intimitatea eî. Donaţiuni casuatt s. potestalive , al căror effect depinde de voinţ'a donatoniluî. Astăzi opprite. Don-quichottism, esaltaţinne de Don-Quichotle, heroul romanului luî Cervantes. Doppia, monnetă de anr în I-taiia, valore diversă. Dorcas, muselină de Indie. 1) ore! ot. (fr.) hom care îngri-jeseo 'nnlt de sine. Dor-emul, muaselină cu flori de Indie. Doric, relativ la Dori: arch. vd. Columnă. Dormitiune, (— (io), theol. somnul S-teî Vergine înainte de as-siimpţiune. Rr. us. îtoimitiv, vd. Soporific. Dormitoriii, (— rtuni), sală de dormit. lîoroir, (fr.) pennel cu care se assterne aurnl. Suppl. aurator, in-aurator. Doran, măsură de lungime grecă, 4 dg. Dorsale, anat. relativ la spate. Doi •so-costale, anat. nmschiiî dinţat posterior, superior, allăturat de vertebrele dorsalî şi de cdste. DorstenX, (— na), plantă su-dorifică, numită p6te după Dorsten, medic german. Dorură, (fr.) inanratară. Dosfi, (pr.) cantitate de cv. (de un medicament) maî aies stabilită pentru â so luâ uădată. Dote, (dos) —rSu dotă —zestre.— Dotale, relativ la dote. Re- www.dacoromanica.ro Dae 192 Dur gim a. systemă dolale, regim de associaţiune conjugale în care dotele nu devine proprietate com-snune a conjugilor. Dotare, â assemnă dote.— Do-taiîune, acţinne de a dotă. Draclună, (gr-) vd. Monnetă. ConB. Prisc. II. p. 394 (Krelil), Kussey, Ancient wiagth and money p. 47—60. Gron. Sest. II, p. 91. Dragau fă, vd. Tragacantă. Dramă, fer.) la ceî vechi buccată de theafru în versuri. Conţinea tragedia, comedi'a , drama, satyricum, hilarodi'a, mimul. Dela Schakespeare acţiune theatvale mistă, lueţliariă între tragedia şi comedii.— Dramă lyrică maî în genere operă. Dramatic, relativ Ia opere de theatrn. Draniatist, cel ce compnne o-pere de thealru. Dramaturgii, arte dramatică, Ia Leasing. Dramader, (gr.) — suppl. dro-medar (camilus dromedarius) — cămilă care are numai un bossu. Dryadfie, trib din famili’a ro-saceelor. Dsileng, plantă marină pre marginile Russieî şi Chinei. Dualism s. ditheism, systemă care admite doue principie.— Dualist, parten al dualismului.— Dua-listic, chem., syn. electro-magnetic. Dualitate, calitatea lucrulnî dn-pln. Dae!, (— lum), luptă singularii.— Duelist, culpabile de duel; care face profeBSiune de a se bate în duel. Dnetio, vd. Duo. Dulcifer 8. — fiuativ, care ad-dnce, produce dnlceţă. Dnlcilicăre, â îndulci.— Dul-ficaţiune, acţiune de ă îndnlci. Duo, buccată de mnsică pentrn done voci s. doue instiuminte. Vd. şi Marmontel Elem. deLitt. I. p. 489. Duobol, obol duplu. Buodcciinale, nrithm, caro se numără, se divide prin 12. Duodenale, anat. relativ la duoden. Duoden, (— nunt) , primnl din intestinele subţiri. El occupă partea profundă ii abdomeluî, xtr-me(jă immertiat stomacul şi com-înunică cn dînsul prin pylor. Duodenită, med. inflammaţinne â duodenului. Duodi, secund'a 4> a decât]ii. Dnodraniă, buccată dramatică cu doul îutrelocutorî. Duplicare, (— care), ă îndoni. Duplicata, (lat.) îndouitul uneî act nere-care. Duplicaţiune, acţiune de ii duplica. Duplicator, phys. instrument propriu â conduce electricitatea. Duplicatură, parte de membrane s. al. duplicate. Duplicitate, calitatea dnplnlnî, stare în done feţe, fig. rea credinţă. Dur, (— rus), tare, solid. Durabile, (— Us), care p6te dură. Durandal, (germ.) sabiă h lnî Roland, heroul lut Ariosto. Durare, â ţine în timp, continui de â 8. Durată, timpul căt dur<5dă nn lncru. Duritate, (— tas), proprietate www.dacoromanica.ro Dyn 193 Dys ce au corpurile de k resiste acţiunii care tinde a le divide. Dut, vd. Dnyt. Dutgen, monnetă danesă, ‘/I6 din thaler. Duumvir, magistrat de justiţia la R. Vd Liv. 1, 26. Duyt, monnetă de cupru germană. Dyadic, arch. binar. Diarcliiă, gubern de dom regi pre acel’aşî tron. Dynanietru, (gr.) instrument pentru â măsură applicaţinnea te-lescopiuluî. Dynamiă, phys. effeet constante al aceliaşî forţe; mec. (şi a-nitaie dynam.icâ') forţă capabile de â redicâ, în nu timp dat, un kilogram la un metru de înălţime. DynamicS, partea mathemati-celor mişte care calculedă mişcările corpurilor suppuse acţiunii unei forţe mecanice. Sciinţ'a mişcării, opp. Statică. Dynamisra, sciinfă care es-plică essistinţ’a materiei prin antagonismul a doue forţe. DynaniologiS, clici, tractat de forţele abstracte. Dynantoinetru, machină pen- tru ă măsură forţ’a motorilor, d» e â vaporii. Vd. şi Dynamelru. Dynast, (gr.) reginte. După. vechia espressiune, d. e. la He-rodot., des. gubernatoriî mici din ţărrele nu grece. In evul mediu nerî-ce baron al imperatornluî a-vînd pre territorul seu drepturi de suveranitate, şedinţă şi vot în dietă. Dynastia, (gr.) urmare de principi din aeel’aşî sănge. La Grecî se luă pentru uă formă determinată de Stat. Aristotele (pol. 4, 5, 1) o pune allăture de oligarchiă, orav aţj/7j ftij o vo/iog, «AX oi aţj^ov-Te?. Tliuc. (3, 62, 2) 4*ce de Thessalî et âvvaâteia fiâl).av r iSovo/iia e/gotito, şi în oraţiu-nea Thebanilor către Platei oppune n/.iytn/iu iBovoţiog' la âvvaSteîa okiyoiv, observând că acesta formă de Statf e. cea mai apprope de ty-ranniă. Dys -anagogiă, (gr ) med. dif-ficnltate de espectoraţiune.— Dys-arthrose, delict în uă articulaţiune. Dys-esthetică, slăbire u sen-saţiunilor. Dyspermiă, (gr.) alteraţiune ă spermei. Dysphoniă, (gr.) difficultate de a vorbi. 13 www.dacoromanica.ro E. E. A cincia literă â alphabeta-lul nostru. Câ numerale i, la Greci, valâ 5; ,t, 5000. La R. numără 40; cu uă trăssură liorizontale d’aa-supra 4000. In evul mediu c “250. Câ breviaţiune denâtă, în chem., e-therină. — E= Emininţă s. Escel-linţă. S. E. Son Eminence (fr.). In logică espvime negatlv’a universa-riă. Pre bussolă stă pentrn Est (vîn-tul de Est). Pre monnete vechie francese arrattă că au fost bătute ia Toure. In mns., la Germani, sunetul ml, s. (= e-si-mi) do. Eal, (— lus), patruped african citat de Pliniu. Ebsoni, chem. sare.vitriolică cu basea pămîntosă , numită dela făntăn’a Ebsom, EccSesiă, (— gr), biserică. Ecclesiast, una din cărţile în-ţellepciunil din Biblia. Neg. Ecclesiastic, bisericesc. Eclio, repetiţinne distinctă â sn-n»tuluî reflectat dc un corp. Ecilibriii, (aequilibrium), egalitate de pond s. de forţă între doue lucruri. Ecitiopţîti, (aequinoctîuin), timpul annulul în care S6rele, trecînd prin ecator, face (Jilele şi nopţile e-gali.— Ecinopţiale, de ecinopţiu. Ecitate, (aequilas) , dreptate naturale. Ecitaţiune, (aequitalio), călărit, Ecivaliiiţâ , egalitate de valo-re.— Ecivalinte, care are ecivalin-ţă; Ut. tendinţă dc identitate.— Ecivalinţi chemici sunt numerele carî represintă cantităţi ponderali substituibili în uă combi- naţiune (Pelouze et Fr. I. 12) s maî bine cantitaţl carî substituese cu acel’aşî effect cantitatea determinată â unei combinaţiunT.— Figura ecivalinţi sunt celle egali în întindere, diverse în formă. Ecivoc, — citate, vd. Ambiguitate. Eclectic, philosoph care, ne a-doptănd uă systemă particulariă, alege opiniunile verisimilî. Eclectism, alegere luminosădin ideele cunnoscute pentru â formă un corp de sciinţă, opp. syncre-tism. La ceî vechî se diceâ pentru system’a Neoplatonicilor Ales-sandrinî, cari căutase confundă a-ristotelismul în platonism. Eclcgmă, (ecligma) , nted. remediu des, molie, de pept. Eclipsate, vd. urm. Eclipse, (gr.) lipse trecătoriă de lumină în unul din corpurile ceresci.— Eclipsire, a pune în eclipse, întreceptâ lumin’a. Ecliptic, relativ la eclipse. Con-junefiune ecliptică, obvenînţă â doue planete, care dă loc uneî eclipsi. Termini ecliptici, limitele eclipsilor s- spaţ de apprope 15 gr. în care pote aloc uă eclipse de Şore s. de lună, cu tote că nu va fi esact în noduri. Ecliptică, (— ca), astr. curbă elliptică care trage callea Soreluî pre zodiac. Eclise, (gr.) s. eclys, mus. alteraţiune de un ton în genul en-h armonic. Ec... vd. Equ... Eczemă, (gr.) med. pustulă ar-dinte. www.dacoromanica.ro Ef 195 Ei Erzcsiă, med. emoţiune viuă dar trecătoriă (ejf'ervescintă). Edacitatc, (— tas), vd. Voracitate. Edclspath, miner, speţă de feld-spatii. Edict, (— turn), ordonanţă a snveranuluî.— Edictale, care per-ţine edictului. Rr. us. Edificare, (aedificare), â construi, (clădi).— Bdificaţiune, acţiune de a edifica.— Edificator, ce! ce edifică. Edificiu, (aedificium), se dice de uerî-ce monument considerabile. Editale, vd. Edictale. Editare, (cxcudere), â. publică, dă la lumină uă carte.— Ediţiune, acţiune de â edita.— Editor, cel ce editedă. Ediţiune , acţiune de a edita, effectul. Educare, (— cari), ii eresce, dâ instrucţiune, disvoltâ facultăţile physice, inţellessualî şi morali.— Educaţiune, acţiune de a educă.— Educator, ce! ce dă edneaţiune. Effect, ceaa ce este produs de nă causă. Effectiv, r6ale şi positiv. Câ subst., milit. cifr’a care represintă starea şi numărul trupelor nneî naţiuni. EiFectiiare, (fr.) â. pune în ef-fect, în essecuţiune. Ef... vd. Eph... Etfervescinţâ. (— cenlia) fer-bere nşîoră. Ef’ffcace, (— cax), care are vertntea de â produce un effect, mult effect.— Eficacitate , calitar-tca efficacehiî. Effîgiă, (— gîes), represinta-ţiune. Ea ţine loc de obiectul însuşi. Imaginea f represintă ide’a, figura trassurele şi statul, portretul similitudinea. Effloresciuţă, (-scenlta), chem. conversiune ii unei snbstanţc solide, maî ales sări, în uă materia pul-verulinte prin esposiţiunea sa la âer libei. Effluvie, chem. fluidî neponde-rabill, neperceptibilî, cari se dispart din -tdte corpurile, maî ales din substanţe animali şi vegetali. Effodicutia, (lat.) numesc na-turaliscii edinţatele ordinarie. Effort, (fr.) în physiol. ueri-ce conti-acţiuue uscliiulariă în scop de â resiste uneî forţe esteriori; mecan. puterea ou care un corp în mişcare tinde A produce nn effect. Mă-snr’a uerl-ciiî effort c cantitatea de mişcare ce el produce. Egalare, â fi egale. Egale, (aeqvalis), de acel’aşî grad (deopotrivă). Egalisare, (fr.) vd. Egalare. Egalitate, răpnrt între egali, paritate, conformitate. Eglogă, vd. Eclogă. Egoism, amore de sine.— E-goisi, cel ce are defectul egoismului. Egoplioniă, (gr.) mimesceLa-ennec sunanţ’a de voce ce se aude dela un individ care are în una din pleare nă effusiune de abnndanţă mediocre, pnţiu considerabile. Egopoditi, (—diurn), botn..gen de ombelifere, tribul ammineglor, conţiuînd plante herbacSe. Egont, (fr.) canale subtenaneu destinat â recepe şi â duce apele pluviali s. domiţiarie, Egypţiac, medicament esoitante şi styptic. Eider, speţă de raţă nordică. Eispatll, (germ.), s. spatii de sticlă, substanţă pămîntosă, albă, www.dacoromanica.ro Eld 196 Ele în lame cari redă imaginile că spe-cnlul. Ejecţiune, cate-uădată în medicină pentru dejecţiune. Elaborare, vd. urm. Elaboraţiune, aeţiune prin care fiinţele organisate imprim substanţelor esteriorî s. materielor carî proced din întrnl lor înseşi modi-ficaţiunile carî le pot face apte de ă servi nsulnî ce natur’a le a as-Bemnat. Elais, (fr.) gen de arbnrî mari din famili’a palmarilor pre c6st’a ecinopţiale şi oecidintalc â AfriccI. 'Elastic, yd. urm. Elasticitate, (gr.) proprietate ce an corpurile, în cel mai înalt grad gasele, de ă reveni la volnmelc lor 8. la form’a primitivă, dnpă-ce au fost compresse. Elaterină, substanţă albă. cristalină, forte amară, nesolubile în apă s. în alcali, pufin solnbile în aeidî, afflată de Martius în elateriu. Elatcrtu, imme pharmacentic al cncnmcriî sălbaticc (ecbalium) şi nnnî estras din el. Elatcrometru, phys. speţă de manometru s. barometru ce ss a-daptă la cilyndrele machinelor cu vapore s. la reeipiinţiî machinelor de condesiţiune pentru ă cnnnosce appros'iimativ elasticitatea vaporii cilyndrelor s. aerului recipiinţilor. Elatiuă, chem. reşină molie şi verde, trassă din elaterin; fio(n. gen âe plante iiin famili’a elatinSelor. Typnl seu este nă plantă din vecinătatea Parisilor, e. hydropiper, elatine poivre d’eau. Elatită, sapin petrificat. Elboeuf speţă de postav frances. Eldorado , numele unei ţerre de uă avuţia fabnlosă, discopperită. cu espediţinnea luî Pizarro în A-merica meridionale. Eleatică, pliilosophi’a disvolta-tă în schol’a delaEltia (astătjl Cas-tellamare della Brncca).— Senopha-ne Parmenide, Empedocle, Zeno-ne, Melissn şi obscnrnl Heraclit snnt părtinii acestei systeme, cuî sc allătnrară appoî atomistieil Leu-cip şi Dcmocrit. Elecţiune, (— tio'), alegere de-plinită prin callea votaţinniî.— E-lecţiunile snnt parlamentarie, departamentali, municipali, dnpă lo-cnl ce an se occnpc membrii aleşi. Elecţiunea este directă cănd con-feresce immet)iat funcţiunile căror 6 necessitate a se dă persone; indirectă s. de doue grade cănd determină sau alţi electori carî au se facă alegerea, sau candidaţi intre carî cântă â domină uă altă putere, înainte dc 1789 elecţiunea se făcea, în Francia, uumar pentru corpurile municipali, pentru reparti-ţiunca unor imposite şi, la lunge intervale, pentrn Statele generali. După multe schimbări întîmplate înainte revolnţiunea din 1848 per-veni sc snpprime censul electorale şi se stabilescă votul universale ft direct. Ueri-ce frances în etate de 21 anni, care se buceurâ de drepturi civili şi politice, devenii) elector. Legea din 31 Main, 1849, im-pnsesse condiţiunea de 3 anni de domiciliu; decretul organic din 2 febr-, 1852, redusse la 6 lune dn-rat’a domiciliului necessar pentru â fi înscris pre listele electorali. Electiv, care se face, se dă prin elecţiune. Elector, cel ee are dreptul de ă epncnrre la elecţinne. www.dacoromanica.ro Ele 197 Ele Electorale, care perţine elecţiunii, electorilor. Electorat, demnitate de «lector în vechi’a constitnţiune germanică. Electricism, phys. systemă â electricităţii. Electricitate, aginte necimnos-cut, «aus’a phenomenuluî de attrac-ţinne şi repulsiune ce presintă linele substanţe, cănd, dnpă-ce au fost frecate, sunt appropiate de corpuri uşiorie, precum d. e. de foie de aur, s. al.— Se numesc idio-electrice corpurile carî devin electrice prin frecare, op. aitelecirice, precum metalele. Pentru â espîicâ phenoinenele electricităţii se admit ca essistinţi dou: fluidî carî, combinaţi între dînşiî prin attracţiune mutuale a. nentralisaţî unul prin altul, constituesc starea naturale â corpurilor. Electro-magnetism, uniunea phenomenelor magnetice produs-se de electricitate.— Conţine , astăzi, galvanismul, pil’a luî Volta şi totalitatea acţinnilor carî se e-sercită între fluizii electrici şi magnetici. PouîIL Notions gener. de phys. p. 16. Electru, (— trum), substanţă din 4- părţi aur şi 1 argint; succin. Electuar, pharm. speţă de eon-fecţiune din maî multe substanţe legate cu nn sirop. Comp. eclegmă. Eledoua, (— na), gen de mol-Iusce. Comp. boletophag. Eleganţa, (— tîa), aptitudine, graţiă şi facilitate în proporţinnî; lit. vd. Marmont. E16m. de lit. I. p. 16.— Elegante, care are eleganţă. Elcgifi , (gr.) speţă ii poeaieî lyriee între «popeă şi melică.— După ethymologiă acceptul maî ge- nerale o deduce din un refrain ce se afflâ în vechiul nomos anlodic, e ( liyu> (opiniune â Iui Welcker Kheinisch. Mnseutu 1836).' Comp.' alte numinî, preenm eioz şi io Bac-chos , cu tote că differec mult a-ceste nnminî de ileyog. Mal -cert Grecii ar fi împrumutat numele de-la Lydî, precum, d. e. vorb’a ty-rannos. P. Boettiger (Zeitsclir. fiir Alterthumswiss , 1848. voi. 7) cercă uă etymologiă din armenicul eleng (calamus), rediicţiune la flant’a lyrică. Prim’a disvoltare căpătă e'egi’a la Ionî şi prim’a formă a sa este form’a eolică â lyriceî, forte ap-propiată de form’a epică. Un sbor lyric, cugetări temperate, maî mult recepţiune decăt activitate â poetului sunt trăssurele essinţiaiî aîe characteruliiî sen. Dialectul este cel ionic. Callin, Mimnermn, maî tărdiu Phileta şi Callimach sunt ceî mai însemnabili elegiei. Vd. şi Mar-montel Elera. de Iitt. II. p. 22. sqq. Elegiac, de elegiă. Element, (— lum), corp simplu care intri în composiţiunea cellor-alte. Elementar, care perţine Ia e-Ieininte, care traetedă de dînsele. Elenii, reşină de- America şi Ethiopia.— Elemină, principiu găs-sit într’însa. Elencliic, care privesce contro-vers’a. Eleomeli, pharm. bitume desă de Syria. Elepliaute, (— phas), cel maî mare d/n animalile terrestri, originar din Africa. Eleosacharuni, (lat.) pharm. ammestec de un holiii fissenţiale cn aahar. www.dacoromanica.ro Elo 198 Emi Elcutherate, uumesce Fabriciu coleopterele, (vd. vb.). Eliac, care se se61ă s. se culcă în raflele Sorelui. Neg. Eiiciti, (elix) lirieă învirtită în şiurub impregiurul unuî cilyudru. Neg. Kilometru, (gr.) instrument pentru â măsura diametrul astrelor. Neg. Eiioscopiu, (—pium), lunetă, oclrian p ntru â se uită la Sdre. Neg. Ellipse, (gr.) elisiune de una s. maî multe vorbe necessarie peu-tru regularitatea construcţiuniî; geom. curbă produssă prin tăiarea oblică ă unuî con drept, de uu plan care lu străbate deplin. Ellipso-graph,iustrumentpeu-tru â trage ellipsi. Ellipsoid, (gr.) geom. solid format priu revoluţiuuea ellipsiî în giurul uneî a. altei din ratjele siSl-le.— Ellipsoidale, cu form’a ellip-soidiîhiî. Eliiptic, geom. astr. relativ la ellipse. Ellipticitate, geom. fracţiune care esprime răporSrr cellor doue assi ale ellipsiî; gram., calitatea linei nhrasî, uneî întorsure elliprice. Eilops, gen de pesce. Elocinţă, (— queniîa), arte, facultate de â vorbi bine şi ă con-viuge. Cons. Marmont. Elsm, de litt. II. 32. Elocuţiune, (— tio), alegere şi ordinare â preposiţiunilor, mod de â se esprime. Eloginst s- — gist, care face elogiul*!. Elogiu, (—ji«jn),oraţiuue spre laud a cuî-va. Elongaţiune, asir. ănghiul co-prins între’ locul Screhrî şi locul uneî planete, astă distauţă fiind vă-dută de pre pămînt. Elotototl, uă passăre de Messic. Elysitt, (gr., lat. insulae bea-torum, fortunalorum, ins. ţortu-nalae), la Hoiuer frumosă cămpiă (W.v Siov ncdiov, Odyss. IV, 563 sqq.) dincollo dc Oceau, şedinţ’a cellor ferieî după morte. Emanare, (— nare), â eşi, procede din— Emanatiune, acţiune de ii emană. Emancipare, (—pare), â scote de sub puterea,— Emancipatiu-ne, act. de â emancipa. Vd. şi man-cipaţiune. Emblemă, (—ma), figură sym-bolică cu vorbe seutintiose. Pentru ceî vechî, carî o applica mai ales la mosaice, comp. segmentum, crusta, lessella, tessellatum, sectile, vermiculatum. Emblematic, care ţine de emblemă. F/mbolismic, vd. An. Emctic, vomitiv. Califică, speciale, tartratul de potasse şi de an-timouifl, tartni stibiat. Emetiua, alcali organic conţi-uut în maî multe varietăţi de ipe-cacuanha, isolat în 1817 de Pel-letier şi Caventon. Emigrante, care emigredă Emigrare, (— grare), â eşi diu ţerr’a sa pentru a se stator! în alt'a. — Emigratiune, aeţiune de h emigra, Emincntissiiri, titlu dat cardinalilor marelui Magestru de Malta; luî Rechelien de creatnrele selle. Eminent, vd. urm. Emininţă (— (la), înălţătură mică; escelliuţâ; anat. vd. apo-physe. Titlu dat altă-dată iinpe- www.dacoromanica.ro Enc 199 Epli ratorilor şi regilor. Prin uă bnllă â luî Urban VIII fu reservat cardinalilor, cellor treî electori aî Im-perulnî şi marelnî Magestru al ordinii de Malta.— Emininte, redi-cat, care stă maî pre sus, escellinte. Emissar, (—rîus), trămis pentru â lucră pre ascuns. Euiissimie, (— sio), acţiune de â emite, aruncă affară, şi effectul. Einissivă, (putere), phys. facultate ce au unele corpuri de h emite caloric s. lumină. Emolienţi, med. remedie carî dilată, distind, moiă. Emoţionale, (fr.) â causă e-moţiune. AT. us. Emoţiiine, (— tio), mişcare, agitaţiune. Vd. şi Commoţiune. Empliase , (gr.) affectaţinne, pompă în vorbire s. pronunţiaţiu-ne. — Emphatic , în emphase. — Emphatist, autor emphatic. Einillaţinne, (aemulatîo), vd. Rivalitate.— Emulator vd. Rivale. Eliclliriclie, (— dia), cnles-surî de diverse scripture; manuale, precum Enchiridion al luî Epictete şi al St. Augustin. Encyclcmă, (fr.) machină de tliSatru care imită interiorul uneî camere. Eliclytic, gram. califică uă silabă care şî lassă tonul pre cea următori». Encyclic, circular al papeî către episcopî. Encyclograph, autor de en-cyclographiă. — Encyclographiă, reuniune de tractate ass. totor ramurilor de sciinţă. Encyclopediă, (gr.) repertori» de cnnnoscinţele humane. — Enciclopedic, de encyclopediă, ca- re 'conţine tote sciinţele. — Ency-clopedist, autor., de encyclopediă. Encyprotyp, săpat pre cupru. Califică maî ales un gen de charte. Endeca... vd. Hendeca... Endenria, (—mia), med. egri-tudine propria uneî ţerre.— Endemic, particular unuî popor. Eneide, se num. nă poemă â luî Virgilin, alt’a ă lnî H. deVeldeck. Energia, (gr.) forţă efficace, vertute.— Energic, care are energia. Enervare, (— vare), â slăbi.— Enervaţiime, act. dea enervă. Comp. aponevrose. Enigmă, (gr.) esposiţiune âu-nuî obiect în terminî metaphoricî. Enorme, (— mis), escessiv în mărime. Eiithusiasm , (gr.) viuă ema-ţiune â animeî.— Enlkusiast, pas-sionat pentru cv. Entliymeme, (gr.) raţionament enunţat în doue proposiţinnî din carî secund’a e consecinţă ă primei.— Enthymemism, appropiat repede â done proposiţiunî. Enunţare, (— tiare), ă esprime ceaa ce nescine cugetă.— E-nunlatiune, act. de â enunţă.—E-nunţativ, care enunţă, dă scire, face menţiune. Eplieineridc, (gr.) commentar de lncrurî ce se fac pre totă <4*a/ ijiar. Ephesiae literae, (lat, i'ipedm yţâfifiaTa), formule afflate de Dac-tyliî idaici s. phrygicî (de aci şi phrygice), după alţii pre columnele Arthemicjiî ephesice. Eplii, măsură hebr. pentrn grîne. Epli ori, (—roi), magistraţi în Sparta, alessi primitiv de regî, maî tărdiu de tot poporul, în Diimărde cinci (alţiî 9. s. 10) annuţllî, insăr- www.dacoromanica.ro Epi 200 Epo cinaţi maî ales cu processele private, addese snpplininţi pre regi. I Instituţiunea lor se attribnesce'luî! Lycurg; de cei mai mulţi, cu Cic. Legg. III, 7, luî Theopompu, care cel puţin 1 ar fi oppus regilor. Numele âia td iyoqâv. Puterea lor eră judiciariă şi administrativă, avind ă decide, după Arist. pol. 3-1.7 dlxoi xoîv {1vMfiuÂcii. distanţă între celle doue cămine ale ellipsiî, egale de doue orî escentricitatea simplă. Neol. (din angl, eccentn-city), disposiţinne naivă, originale, esaltată, â spiritului. Esceptare, â nu coprinde în nn număr, în nă regulă. Eseepţionalc, de escepţiune. Escepţiune, acţiune de â es-cepta şi effectul. Esc. civile, altădată care derivă din dreptul civile, din l?ge, opp. esc. pretorică, care era fundată numaî pre un edict ai pretorului. Esces, (excessus), ceaa ce esc din marginile raţiunii, regnleî, bunel cuveninţe.—Escessiv cu esces. Escisiune, (excisîo), chir. tăiare. Escitare, (ex-cieo), â provocă, dâ nascere.— Fscitafiune, acţiune de a escitâ. Esclamaţiinie, (ex-clamalio), strigăt de buccuriă, de admiraţiu-,ne, de indignaţiune. Escludcre,(e*-ciMii’o=c?a»rfo,â scote affară.— Esclusiune, acţiune de â esclude.— Esclusiv, care pâte esclude. Escoiu mu ni care, schol. â scote din comrauniunea Bisericel.— Escommunicalhme, acţiune de â escommnnicâ. Escursiinie, (excursia), irrup-ţiune în ţarra nemiculuî. Escusare, a dă cuvinte pentrn â disculpă. Eserciţ, mişcare, activitate d fisă.—Esercitare, ă pune în eserciţ. Espansiv, (expundo), care pos-sede puterea de a dilată s. ă se dilată. » Espectativă, assteptare fundată pre uă promissinne, pre probabilităţi. Essecutare, (ex-sequor), â împlini, reduce .în act; esprime, re-presintâ.— Essecvţiuue, acţiune de â essecută. Essegese, (gr.) esplicaţiune, întrepretaţiune, speciale â Scrip-tureî- Propriu esplicaţiune prin vorbe cari au acel'aşî sens, nu a-cel’aşî sunet, d. e. unii întrepreţî cred că în mal multe locuri ale Scriptureî vorbele abba paler, ultimul e pus prin essegese şi pentru ă espţjcâ pre primul.— Ess. numerică s. îineană, solnţiuuea numerică â equaţiunilor s. con-strneţiunea lor geometrică. Essegeţî, erudiţi cari se occupă de essegese. La Athenianî ju-risperiţî pre carî judecătorii I con- www.dacoromanica.ro 203 Euc •snltâ în affacerile difficilî şi importanţi. Essegetică, în alg. vechia me-thortă de â găssi rădăcinele equa-ţinnilor uneî probleme în numere s. în linee, după carî problem’a era numerică s. geometrică. Esscmplar, (—plai•), carepd-te servi de essemplu. Esseiliplu, (—xemplum), model, de imitat. Essenţă, vd. Essinţă. Essiliu, (— lîum), depărtare din patriă (ex solo), pănă în perio-d’a republicană attăt constrînsă căt şi voluntariă. Propria espulsiune din ţarră primitiv nu se găssesce, nnmaî aquae et ignis intcrdiclio, priu care condemnatul nu puteă trăi îu Roma. Tot accusatul eră liber â părăsi, înainte de accusa-ţiune, Roma şi â se încetăţeni în alt Stat. In anticitate erâ chiar unele Sfate determinate pentru a--cest’a. precum Tibur, Praepeste, unde nescine putea mergo că în Juslum exilium. Oonfiscaţiunea nu urmă aceste pedepsi; affară, la început, de criminile assupra căror se applicâ, primitiv, sacralio capi-tis. Vd. Publicatio. Către finele republice! essiliul deveni uă simplă depărtare din ţarră. Iu seci. I şi IX al imperatorilor se substitui prin deportatio, lîngă care se formă modul cel mal dulce de essi-liă, relegalio. Essinţă, (essentîa), ceaa ce con-stituesce natur’a unuî lucru.— Es-senţiale, de essinţă, principale; absolut necessar, de mare importanţă, Es.sod, altim’a carte â lui Mose, care descrie eşitul din Egypt; lit. -ultim’a parte ă tragediei grece. Essordiii , (exordîum) , rhet. prim’a parte a oraţiunil. Vd. Marm. Elem. de litter, I. 143. Est, Oriente. Estafl'efâ, (ital. stafia), depeşiă, cel ce o duce. Estafiladă, (ital. slaf/ilala) chir. tăiătură în separaţiune. Esfliemă, (gr.)phil. lucru sinţit. Esterliu, pond de 18 % grane în aurăria. Estlicsiă, (gr.) phil. sensibilitate. Esthetică, (gr. atsf/tests), termin creat de Baumgarten pentru sciinţ’a frumosului s. phi'.osophi’a arţii. Estoc, (grm.) sabiă lungă şi subţire eare serviă spre â împunge. Estompă, instrument al cui vîrf e copperit cu pelle , servind deli-neatorilor pentru ă întinde crayo-nul, estompare. Etilică, (gr.) philosoplii'a morale. Etnarcli, (gr.) titlu dat de R. unor gubernatorî de provinţe ju-daice, elnarchie. Etfinographîă, (gr.) sciinţăal cuî obiect este descripţiunea, divi-siunea şi filiaţinnea poporelor. Etymologiă, (gr.) originea 11-neî vorbe; sciinţ’a care caută a-eestă origine. Eucliaristie, (gr.) sântul sacrament al corpului şi sângelui lu! I.- Clir. sub speş’a păniî şi vinului. Comp. St. Sacrament, Communiune, Eulyiă, St. Cină, la Protestanţi se num. viatică cănd se dă egrilorîn periclu de morte. Encliyliit, (gr.) med. bună natură â fluidilor corpului. Eucliyiu, (gr) botn. vd. Cambiu. www.dacoromanica.ro Enp 204 Exq Euclase h. — de, silicat duplu de alumină şi glucină, originar din Peruvia s. Brasilia. Strălu-cinţ’a şi culorea sa au făcut se se pnnă între geme. Eucologia, (gr.) s. — CHOLOGJĂ, ritualele care conţine, Ia Catholicî, officiul duminicelor şi principalilor sărbători; la Grecî tot ce se referesce la cerimonieJe cultului. Eucrasiă, (gr.) med. temperament bun. Eudialith , mineral de Groenlanda. Eudiapneusiift, (gr.) respira-ţiune facile. Eudioinelra, (gr.) instrument imaginat maî ales de Volta, perfecţionat de Eegnault, pentru ă a-nalysi.maî particular aerul atmos-pheric. Eufrasiă, (—sia), plantă her-baceă din tribul renanthaceelor, u-sitată altă-dată câ remediO pentrn ocM. Eugrapli, (gr.) cameră obscură, unde obiectele se văd în posi-ţinnea lor naturale. EulogiS, (gr.) primitiv eucha■ ristiă: appoî nome generic pentru lucruri binecuvîntate în Bis. grecă. Eupathitf, (gr,) resemnaţiune în suferinţe. Euphemism, (gr.) figură de dicţiune prin care se ascunde ima-ginaţiuniî idee puţin cuvenibilî. Euplioniâ, fer.) suecessiune harmoniosă de sunete la nă singură voce.— Euphonic, de eupho-niă, care produce enphoniă. Eurytlimi.1, (— mia), archit. bună proporţrune. Eusemiă, (gr.) se dice de totalitatea symptomatelor favorabili în nă egritudine. Eustyi, archit, edificiu cu columnele distanţi de 2 '/, orî diametrul lor. Eutassiu, (gr.) s. wlwiniu, med. constitnţiune bine ordinată.— Euthesiă, constituţinne fârte. Eutliyniiu , (gr.) trancilitate (linişte) ă spiritului'. Eveniment, (eventus), întîm-plare, eşi t. Maî generale decăt e-ventură, ceaa ce se întîmplă uneî persone. Eveiitaliu, (fr.) appărătore ; suppl, flabel. Evitare, (~ tare), ă se feri. Evoluţiune , (fr.) milit. mişcare a trupelor pentru ă luă altă posiţiune; mus. transmissiune reciprocă de basso şi snpra fără a resultă vre-nă schimbare în melodia. Exeat, (lit.) permissiune dată unuî ecclesiastic de â trece în altă diocesă, unuî scholar de ă eşi din gymnasiu. Exequatui', (lat.) altă-dată ordonanţă â unuî judecător pentru uă essecnţiune. www.dacoromanica.ro F. F, â şesse literă ă alpliabetu-Iuî, deunde al sessele obiect din ueri-ce seria al cui început este A. Câ breviat. desemnă, în evul meijiii , 40; cu nă trăssură horisomale d’as-supra 40,000. In mus.F. s. F-ut-fa pentru Fa-la-ut-fa, esprime ă patra notă agammeîdiatonice. Pre monnete stă pentru Angers. Fabel, mic eommcnt, roman. Fabulă, (—la) — şi fablă,— eventură, narraţiune imaginată pentru ă instrui s. delecta. La Romani comp. principale Donat ad Tercnt. fabb. p. 91. ed. Zeun: fabula geiierale nomenest, ejus duae primae parfeîs sunt, tragoedia et comoedia. Si latina argumentatio fit, praetcxtata dicituv etc. Ibid. Euanthius (p. 29) «iliud vero te-nendani est, post vuiv y.oi/imdiav La-tinos muita fabularum genera pro-tulissc : ut Tugatas a scenicis at-que argumentis Latinis; Praetex-tatas a dignitate personarum et latina historiă (comp. Pestu p. 75 ed. Dac.), Atellanas a civitate Cam-paniae, ubi acitatae sunt plnrimae; Rhintonieas ab auctoris nomiue; Tabernariae ab humilitatc argu-menti et styli, Mimos a diuturna imitatione vilium rerum et levium personnarum». Vd, şi Marmontel Elem. II, p. 147, Thery Cours de litt. I. Fabulator, care face fable. — Fabulos, imaginat.— Fabulositate, calitatea lucrului fabulos. Neg. Famată, partea principale, dinainte, a unul edificiu.— Faţetă, tă-iătnrelc, feţele uneî petre, unuî diamante, unuî briliante lucrat. Neg. Faeeţie, (—tiae) , glume prin vorbe s. gesturi.— Faceţios, de fa-ceţie, care face â rîde. Facile, (— lis), lesne.— Facili sare , â face facile, înlesni. — Facilitate, înlesnire. Facsimilar, făcut după imi-taţiune. Facsimiiat, vd. urm. Facsimile, imitaţiune perfectă, maî alea pentru scripture. Facticitt, tăcut, artificiale; opp» naturale. Facţios , (—sus), turburător, sediţios. Facţiune, (— tîo), partitînun Stat, în un corp; milit. funcţiunea unnî soldat, facţionar, în vi-gilaţiune. Factor, (fr.) cel cc fabrică in-struminte de musică a. le aceor-dă; arithm. împărţitor. Factiiui, (lat.) jurispr. seript care conţine esposiţiunea unuî fapt ds proceB. ' Factură, (fr.) indice, memoriu de numele şi preţul marfelor ce un commerciante trămite commitin-teluî seu; ar chit. modul cum e făcut -un lucru. Facultate , (— tas), vertute activă , disposiţiune naturale prin merj-locul cuî subicctul 6 capabile de â produce un cffect; mec[loe de lucrare.— Facultativ, care dă facultatea; care se p6te face s. nu. Fad, (fr.) vd. Patuu. Fadore, (fr.) vd. Fatuitate. Fagan, coquilă bivalvă perti-ninte de arches ale luî Linnc. Fagara, (—ra), arburel dcIa- www.dacoromanica.ro Fan 206 Fas ponia. de gennl balsamodendrulnî, famili’a terebinthaeeelor. Falanster, vd. Phalanster. Falsificare, â face tah , strică.— Falsificaţiune, acţinne de â falsifică. — Falsificator cel care falsifică. Faimă, vd. Famă- Falacios , (— lax), fraudulos, înşelăcios. Falltrauck, (germ.) se num. în Snetia, Germ. şi Francia un am-mestec de plante aromatice, uşior astringinţi, alpine, ă cuî infusiu-ne previne accidinţiî căderii, lovi-turelor. Se c|ic şi vulnerarie sue-dice, tlieă (ciai lat. lliea sinensis) de Suedia, speţe tmlnerarie. Famă , (— ma), renume.— Fa-mos, renumit (vestit). Famelic, (—cus), turmentat de fame. Familia, (— Ita, din famulari, â servi), tot ce perţine uneî per-sdne. homenî şi lucruri (Liv. 3,55, 45, 40,“ servi Cic. ad Div. 14, 4, familia liberala- Cf. ibid. I, 3. Brut. 22, deunde Cluent. 15: familia Mar-tis=Martiales). Addesâ ceî vechî unia familia şi pecunia (şi averile repansaţilor, Liv. 2,611) precum arrattă Salmas. ad Solin. p. 892. Comp. Burmann ad Sueton. Ner. 5. Maî restrîns tote persanele de sub potestatea unuî pater familias, toţî membrii familiei, cari portă un cognomen. Snb impera-tori chiar membriî unei gens, de-nnde pănă astădî ,:les descendants d’une souclie commune." Familiar, (—rîs), de famiiiă; care trăiesce liber cu altul.— Familiaritate , calitatea familiareluî. Fanatic, (—. cus), animat de un zel escessiv, furios pentru re- ligiune, Primitiv califică persone-le consecrate templuluî. Fanatisare, (fr.) a face fanatic (pre cuv.). Fanatism, zelul, passiuneşifanaticului. Fandango, danţ hispanic în trei timpuri, cu mişcare animată; şi voluptosă. Fanfar,(fr.) ariă essecutată pre trompete, în semn de leteţă. Fanfaron, (fi-.) care face pre marele (fără ă fi).— Fanfaronadă, illusiunea fanfaronului. Fascinare, (- • nare), â uimi prin un fel de farmec, de strălucire care aucopperS adevărul.—Fas-cinaţiune, acţiune de îi fsscinâ. Fasce, fasces, fasciclu de verge de ulm s. betulă, în medloc nă secure. Symbol al putestăţiî rşginţi, veni în timpurile celle maî vechie din Etruria la Roma, unde fii purtat înaintea regilor, mai tărdiii înaintea consulilor şi dictatorilor (pri-miî cri 12 şi tot attăţî lictorî, secnndiî cu 24). Pretorii şi pro-pretoriî affară din Roma avea 6; legaţiî regesei nnmaî 5. Fast, (—tus), affectaţiune deă se arrăttâ cn strălucire, lnssnriă. Fasti, (fasli), registre la R., pre.carî se înscriaevenimintele to-tidiane. Kalendsrinm, in quo inter alia, qni dies fasti ant nrfas-ti sint, consignatnm est. (Lem.). Vd. Fnncc. de pnerit L, L. III. § 15 p. 247 sqq. — Comp., după Liv., commentarii pontijicum, carî după Wachsmntb. (Ani' der roem. Gesch. p. 7. 9.) differesc de An-nales Maximi. Cons. în gen. Le-clerc des jonrnajix chez ies Ro-mains, Becker Roem. Altertliiimer. www.dacoromanica.ro Fee 207 Fee Fastidios, oare causedă fas-tidiu. Fastitjire , (—dire), ă caus'a desgust.; La Cie. aliquid, etiam rectuin, reprehendere ; nitoi facile probare. (Lem.). Fastidiii, (diurn), desgust, maî ales de aliminte. Fastuos, (—sus), care disfă-şiură lussiiriă, pompă mare. Fatale, (—lis'). defat, de sor-te, care duce cu sine uă destinată neevitabile, neresistibile. Fatalism, opiniune care negă libertatea, presuppnnînd că faclele din ordinea inotelc sunt, că celle din ordinea physică, resultatul ne-cessităţil s. destinului.— Fatalist, cel ce ţine de fatalism, vulgar cel ce admite , în uere-carî caşuri, in-fluinţ'a destinatei. Fatalitate, destinată, (ursită), neferice, întîmplare neferice (nenorocită). Fatigă, (fr.) ostenelă. Fa tigaie, (defatigare), ă osteni. Fatuitate, (— tas), impertinin-ţă, negiobiă, laudă de sine însujî. Fatuti , (— us), lăudăros. Favorabile, care favoresce (vd. vb.). Favore, (favor), graţiă, părtinire, binefacere, semn de bine-voinţă. Favorire, {(avere), ă părtini, & tracta cu favâre, ă susţine prin bine voinţ’a sa. Favorisare , vd. Favorire. Favorit, care este în favore. Feeond, vd. urm. Fecund, (—dus), care produce mult, fertile (roditor). Fecundare, (dare), ă face fecund.— Fecundaiiutie, act. de ă fecunda. Fecunditate, (— tas), vd. Fertilitate. Feculă, (faecula) pulbere a), bă, destul de assemine amidonului, care se preeipită în fundul suc-cnluî stors din uere-carî rădăcine s. grăunţi.— Feculinţă, sediment al nneî liquorî. Feculită, principiu al vegetalilor feculâse. Federale, relativ la uă confe-deraţiune. Vd. şi federativ. Federalisare, (fr ) ă dă gu-liern federativ.. Federalism, systemăfederale, ă gubernuluî federativ.— Federalist, parten al federalismului. Federativ, de federaţinne. Gu-lem federativ , acel’a în care maî multe State sunt unite prin fede-raţiune, precum în Amer. de N. Federaţiune, (foedus), legătură, uniune do maî multe State, a-dunanţ’a ţinută pentru acest scop. Federerz, (germ.) antimoniu în fire subţiri, numit şi antimoniu în pannă (fr. antimoine en plumc). Feldspatli, (germ.) chem. miner. nume commune pentru mal multe minerale silicate din â căror speţă e şi granitul. Felicitare, vd. urm.- Felicitajiune,— suppl. fericita-ţiune— vd. Gratulaţiune. Felicitate, (—las),— suppl. fe-ricitate, fericire mare, beatitudine. Felucă, (fr.) mică navejire Me-diterranea. Femelă, (fr.)—bine femină— correlativ ou mascur. Feminin, (—nus), opp. masculin, (vd. vb.). Ferm, (Jirmis) tare. — Fermi-Idte, tăriă. www.dacoromanica.ro Fie 208 Fig Feroce, (—fox) , sălbatic. JV. us. Ferocitate, — suppl. fentate— feroşiă, sălbătăciă. Ferrugiuos, (—mus), de na-tn’ra ferrulul, care conţine fer. Fertile, (— lis), roditor. Fertilisare, (fr.) â face fertile.— Ferlilisaţiune, act. de âfer-tilisâ. Fertilitate, (— (as), fecunditate. Festin, (fr.) hospăţ. N. us. Fetid, (— dus), care are odore f6rte şi neplăcută. Feudale, relativ la feudalitate. Feudalism, system’a feudalităţii.— Feudalisi, părten al feudalismului. Feudalitate, systemă politică care suppuneâ pre vassalî suzeranului. Fiasco, (ital.) cădere din uă întreprindere. Fibre, (—brae), fire organice subţiri, elastice, eatiusibill, cari intră în composiţiunea ţessăturelor animalilor. Se destingeâ uădată f. simple, compuse, membranose, nervose, aponevrotice s. al. Fibrinâ , anat. chem. substanţă animal; albiciosă, nesipidă şi inodore , care constituesce în mare parte materi’a fibrelor, carnea mus-chiulariă. Fibrocartilagine, anat. partea meiiiariă între ţessătur’a fi-brosă şi ţessătur’a eartilaginoeă. Fibroiith, (fibra-lithos), sub-tanţă minerale de ţessătură fibrosă. Fibros, care are fibrfc. Fibulă, chir, instrument, speţă de inel, pentru fibulatiune, n-nioue â labrelor unul vuln. Ficiiciu, vd. Fictiv. ■ Ficţiune, ( — fio), invenţiune fabulosă; jurispr. represiutaţiune â unuî ce fals câ adevărat. Astăzi ficţiune legale. Fictiv, care represintă prin ficţiune , precănd ficiiciu, care este represiritat. Fictor, (— tor), sculptor pre ceră s. aramă. Vd. Varr. L. L. VI. 3 fictores dicti a fingendis libis, v. Casaub. ad. Suet. Aug. 5. Gu-tlier. Jur. Pont. II, 14 p. 223 (Lem.). Fideiconunis, în jurispr. rom. decisiune ă testatorului către he-re

u-rile diedro ale cristalelor naturali. Cel inai nsitat este de Wollaston. — Artea e Goniumelriă. Gotliic, (—cus), relativ la Gothi. Maî pârtie, ealificaţiune ă totor ge-nerilor de architectură în evul mediu , speciale stylulnl ogivale. Se disting (jothicul vechiiî, g. modern şi 1, s. naXaiO^o-Bivt), s. xarapXrftixt'i, âtfxofioXia, dxnvTitffiog, nivraSlov conţinînd alfia, nnăuixei/jv, âl/Sy.ov, ăxovza, 7ta).tjv (versul lnî Symonide), mS s. Ttvyni'j (agonistil nv/nd/oi, nv-y.tai), navAodriin1. — Luptătorii se numiâ aO-k^tai-, magestril yv-ftvuSrai s. 7xaiâoT(>iflai. Gyncceu, du s.— conitibk, partea din uă casă grecă care era re-servată pentru usul ferneelor. Si-tnaţiunea lui a dat loc la mal multe discusiuni şi încă nu este nimic stabilit (Vd, şiVitr. VI. 7,2). Gyps, (— sum), miner, speţă de peti ă în care domină sulfatul de calce. www.dacoromanica.ro EL. II. A opt'a literă a alphabetu-luî şi al optule obiect din uerî-ce seriă începînd prin a. Că numerale valâ, la R., 200, cu uă trsta-sură horisontale d’assupra 200,000 (HSrrLLS. vd. Monne.ta). Pre monnete însemn, Henric III s. IV şi oraşul La Rochelle. In chem. stă pentru hydrogen, li;;, mercuriu.— O-riginea literei b necertă. La He-breî lipsii, supplmită prin done as-piraţinul he (dulce) şi c/teth(grave). La Greci se găssesce nu maî în in-scripţiunî, altfel erâ represintată prin celle doue spirite s. prin F (digamma) la Eolî, deunde Prisc. (I, p. 14 Krehl) «H aspirationis magia est nota.“ Harmoniă, (gr.) astădî sciia-ţ’a accordurilor. Se divide în Itarm. propriii dissă, care dă aeeordurile consnnanţi şi dissunanţi, analo-gielo lor pre notă commune, dis-voltatele lor, divisiune? lor pre bassă şi supra, tlieori’a basseî fundamentali ; har in. applicată, studia succesiunile accordurilor eonsu-nanţi, preparaţiunea şi dissoluţiu-nea accordurilor dissunanţi , mo-dulaţiunile, ceiletreî mişcări, con-trapuntul s. al. Berton a dat un Trăite d'harmom'e. Par 1815. ■* Harmonicit, numeai maî multor instrnminte de musică al qă-ror typ este liarmonic’a luî Franklin, formată de uu cilyndrn horison-talp . nnde snnt adaptate clopotele de sticlă s. cristal accordate în semitonuri. Sunetul seu e dulce şi pur, însS f6rte escitante pentru sis-tem’a nervdsă. Harpă, (gr.) uuui din celle maî vechie instruminte de musică, carn-puB primitiv de 17 chorde, watăc}i de 42 şi munit de pedalî (harpă cu pedalî s. h. simpla) imaginată de Hoehbrueker, perfecţionată de Wetter şi alţiî.' Hausse-col, (fr.) ornament de cupru s. argint aurit, purtat de offi-ciarî de pedestrime cănd sunt în serviţ s. es cu stindardele. Haute-contre, (fir.) nume dat vocii virili cellei mal acute (opp. bassă) şi cinteî de viorină. Jlect s. hecto, (gr.) iniţ iale pusă la numele maî multor măsure <}ecimalî carî valedă de un cent de orî maî mult decăt cea lnată de punt de plecare. Hectar, (gr.) măsură de lungime =10,000 metre pătrate. ■ Hectogram, (gr.) ponrt metric de 100 grame. Hectolitru, măsură de capacitate de 100 litre a. tjecimetre cubice. Hegemonift, (gr.) snpremaţiă â unuî Stat ass. cellor-alte în uă confederaţiune şi condussul affacerilor acestei confedcraţiunî (lat. prin-cipa.ttts).—Forte naturaleaceatâ re-laţiune erâ diversă după diversele decisiunî ale confederaţinnii. Statele din carî se compunea erâ in-dependinţi în respectul politic. Un consiliu generale decidea, pentru totă confedcraţiunea , de resbel şi pace; într’însul aveâ toţi membrii a-cei’aşl vot. Statui preemininte(A-* thena, Sparta, Theba aii avut addese preemiuinţ’a ) formă centrul consultaţiunilor, conducea res- www.dacoromanica.ro Hei 221 Hem belul, strînge'a impositele pecuniare, decidea continginţile şi le dă chiar commăndanţiî (Şevayovg). Comp. şi Hcleopole, (gr.) maukină pentru ă dcrimâ mnriî cetăţilor la în-cungiurare. Mesia e, (gr.) aslr. califică răsăritul s. appusul uneî stelle în ra-cjelo Soreluî, carî opprese de ă fi văduta , de ordinar cu uă horă după răsăritul s. appusul Soreluî. Helice, (gr.) geom. lineă tras-să în formă de siurup în giurul u-i}uî cîlyndru. Comp. spirala. Heloţî. La căderea populaţiuniî primitive sub emigraţii Dorianî u-niî din subjugaţi conservară libertatea şi dreptul de proprietate (deşi uă parte din acest’a trecu la învingători), pentru care înse căută se plătescă tribut fără â ave diept de cctate în statele fnndatc dc în -vingători. Toţî attariî suppuşî se nnmesc coliectiv ntţioixoi; In Ar-gos se numiâ ArneaţT (Tucyd. V, 67 evftftayoi); la Sparta • conservară numele ţerreî Aa/.câai/iovioi, precăud învingătorii Dori se numiră 2nat>xic~iTai. De aceştia caută a se distinge acei suppuşî cari allăture cn independinţ’a politică perdură proprietatea şi libertatea personale, diffcrinţi de servii proprii (âov).oi) nnmaî pentrncă nu putea fi ommo-riţî (le doniuul lor a. vînduţî affa'-ră din ţarră. Attare relaţiune se găssesce cu numinî diverse în diversele, cetăţi: în Creta se. numiâ xlaţjoixai, dipa.uiiiixai, fn Sicyonc zo-zwtjip ii pot, în Argos yvfivfttq şi yvnvijdioi, în Sparta Eîloxet; (Pe-nestiî din Thesalia stă în acest’aşî raport). Numele sc derivă deja de anticii dela cetatea Helos, aî eui lăeuitorî fnsscră subjugaţi în urmarea uneî- revolte. Alţii reduc, etymologi’a la eAij. Cu maî multă probabilitate O. Miiller din si.ni-aivibi, asiti dar Eiloixtg oi ii aly-paXwxoiv ăoiiXot. Heiiomctcu, (gr.) ochiuri dat în seci. 18 de Bouguer s. de- an-glul Savery, servind pentru â măsură esact (Jiametrul apparinte al Soreluî şi planetelor precum şi micele distanţe apparinţi cari separă corpurile ceresci între dîii-sele. — Helioscopwl servesce pentru ;i observă Sorelc, maî ales pentru â studia nmculele (petele) lui şi eclipsile. Heiiostat, opt. inştrunient imaginat de St. Graveseent, pentru ă observă Sorcle în mişcările selle şi â î reflectă radele în uă direcţiune coustante. Hcliotropiu, (gr.) bolii. nume generic pentru plantele cari au proprietatea de a’şî întorce florile către Sore şi â i urmă cursul. Vd. Tournesol. Hemastatica, (gr.)parteaphy-siologicî tare tractedă de legile e-eilibrinluî sângelui în vase şi de relaţiunile între forş’a impulsiunii inimeî şi forg’a resistinţeî ce în-timpină săngele. Ifcmatosc, (gr.) med. conver-sii-ne â chjlului în 3ănge. Hemicyt.liu, (gr.) uerî-ce ara-phiteatru în formă de semicerc.//. luî Berose este uă specădecadran-te solar, tăiat în semicerc, concav în partea Septentriuneluî, avîndîn medloc un styl al cuî vîrf respun-deâ centrului hcmicycliuluî carere-presiută centrul păsnîutulul. Kcmisphci-ă, (gr.) «Jumătatea unul corp sphcric. Hemispkerelc www.dacoromanica.ro Her 222 Her de Magdebourg, date de Otto Gue-ricke, servesc â demustrâ puterea prcssiuniî atmospherice. Ileiilistic, (gr.) dumătatca u-nuî vers heroic s. alessandrin. Hepatic, (gr.) se dice în anat., de tot fie se refcresce la ficat. — Hepatită, inflammaţinuc a ficatului. Hereditate, (— tas), moştenire. — In Athena, primitiv, licreditatca nu pnteă trece dccăt la familia (yi> vot;). Prin legislaţiuuea luî Solonc se permisse â face testaminte în caşul cănd lipsiâ uă des jindinţă legitimă şi maî tărdiu chiar dacă aces-tă descindinţă erâ numai feminină, cn condiţiune câ hcre(]iî se iea în matrimoniu pre fiiclc testamcntnru-luî. Stabilitele d* hereditate se făceâ addese sub fonn’a adopţiunii (iV« paj dvtivv/tog •ytvijxai 6 otxo?) care nu se pnteli strică decăt dacă adoptatul lăssassc copiî în cas'a a-doptivnluî. Cănd nu s'a făcut testa-. ment hcreditatca remăne familiei (loc principale Deinosfh. adv. Ma-car. c. 51), partea mascnlină preferită. Femeelc an dreptul—disse în acest cas tnUhjfJoi -dacă nn Bunt bărbaţi si nnmaT ca mcdloc de transmissiune, deiinde cel maî de apprope consăngine virile putcâ dispută heriditatea chiar dacă un matrimoniu avussesse loc înainte de accepţimica eî. In lipse de 6e-scendinţă directă veniâ consănge-niî collateralT (Ovyytvus), sncc.cdinţi direct. In cas de,a nu fi fost heredita-tea recunnoscntă cuî-va, pre-tendin-tele, chiar adoptat prin testament, caută se facă proposiţiune (/.i/fts, §• md'txaeia toii xXij^ov) la arehonte, (Xctyxâvetr, enid utaOhtiO'Cii rov y.'/.ij-fon). Proposiţiunea depusă sc citiă în prim’a xvuia taxi-ijOia, nnde se -întrebă dacă se affiâ diu partea cili va pretinţiunî contrare (a nqi6{lr\ r tiv, 7Ta^ax 232 Imp mal înalf, ad pentru totă vieţ’a şi transmissibile. Acel'aşî lucrn se în-tîmplă cu Augnatu, şi astfel cu încetul imperalor deveni ideutic cu princeps 8. Caesar. Imperfect, (— tus) , nedeplin (nedesăvîrşit.) Imperfectibile , (—.lis) , care nu se pote perfecţiona. — Imperfec-tibilitale, calitatea imperfectibilelul. Imperfecţiune, (—tio), starea imperfectului, defect care oppresce perfecţiunea. Imperialist, părten aluuuîim-perator. Se dice maî ales de păr-teniî politicei luî Napoleon s. unuî principe din famili’a sa. Imperios , (—sus) , măndru , înalt, trufaş iu; fig. neresistibile. Impermeabile , prin care nu pote pătrunde un fluid. Inipertininţă, characterul, u-neî pers. s. unuî lncru impertininte. Impertininte, care vorbeace s. lucredă contră raţiune, contră bu-n'a curiinţă. (obrasnic.) Imperturbabile, (—lis), oare nn se turbură, nn se mişcă. Impetuos, (—sus), iute, vio-linte, veheminte, repede, f6rte vinii. — Impeiuosilate, calitatea impetuosului. Impiu, (—pîus), fără religiune. — Impietate, calitatea impiuluî. N. conf. cn fr. mpitie, cruzime. Implicare, (— care), k încurcă , ammesticâ (în uă accusaţiune s. al.); â conţine, trage cu sine. — lmplicaţiune, act de â implică, am mestec Implicit, (—tus), coprins în uă proposiţiune, în uă oraţiune, fără ă fl esplioat în termini formali. Implorare, (—rare), k rug^ cere ca ardore, humilinţă; invocă. Impolit, care are impoiiteţă. Impoliteţe, lipse de politeţă. Imponderabile, (—Us) , cuî nu se pote cuunosce pondul, greutatea. Impopular , (—ris), care nu este popular.—Impopularitate, lipse de popularitate. Importanţă, pond,- valore, credit, autoritate. Importante , care are importanţă. Importare , ă introduce mărfuri din uă ţerră în â sa. — hnper-taţiune, acţiuue de â importă. Importun, (—nus), supărător, incommod. Importunare, â addnee im-portunitate. Importunitate, (—tas), acţiune de ii importunâ, de â fi importun, ineommoditate. Imposante , (fr.) care impune, propriu ă attrage' attenţiune respect. Suppl. impuilOr. Imposare, (fr.) Vd. şi sappl. a impune. Imposit, (—tus), ceaa câ este impus, tribut (âajdiă.) Imposiţiuiie , (—tio), acţinne de a imperie, şi imposit. Impossibile, (—lis), prestepn-tinţă. — Impossibilitale, lipse de possibilitate. Impostor, (fr.) înşelător.—Impostură, înşelăciune. N. us. Imprecaţiune, (—tio), male-dicţiune. Impressionabile, facile Ia im-pressinne. Impressiune, (—sslo), întlpă-rire. Imprimare> suppl. imprimere, — â înţypări; typări. Imprimeria, typographiă. www.dacoromanica.ro lua 233 Inc Improb , (—bus), care despre-ţiesce justit’a şi honestatea. ImproducUhile, oare nu produce.—Jmproduclibililale, calitatea improductibileluî. Impropriii, (—prius) care nu e propriu apt, just. Improvisare, (fr.) ă face de uă dată, din inspiraţiune, fără pre-paraţiane. —Improvisatiune, acţiune de â improvisâ.—Improvisator, cel ce improvis(5dă. Improvist, (fr. « l'improviste) deuăcjată. Comp. improvisv. Imprudinţă, (—/ta), lipse de prudinţă (vd. vb.) —. Imprudinle, care are imprudinţă, Impulsiunc, (—•s»u), mişcare comraunicaiă prin lovire, împingere. Impunitate, (—tas) , lipse de pedepsă. Impur, care nu e pur. Imputare , (—tari), !i attriiui cv. demn de reprobaţiune.—Impu-taţiune, aeţiune de â impută. Inaccessibile, (—Ss), deeare nu se pâte appropiâ cnv. Inacţiune, lipse, încetare de activitate. Inactiv, fără activitate.—Inactivitate , lipse de activitate. Inadmtssibile, (—lis), care nu se p6te admite. — Inadmtssibililale, calitatea inadmissibileluî. Inalienabile, (— lis), care nu se pdte aliena. Inalterabile, (—lis), care nu se pote altera. * Inamovibile , (fr.) care nu se pote destitui, (din un post.) Inaniţiunc, (fr.) suppl. inani-lale, — slăbiciune can Bată din lipse de nutriţiune, Inapplicabilc, (—lis), care nu se pâte applicâ. Incapabile, care nu 6 capabile. Tncapacitatc, lipse de capacitate. Iiicarnaţiuue, (—tio), acţiunea prin care J. Chr. s’a făcut hom. Incendiare, ă apprinde, dă foc- Incendii), (—dium), mare îm. brăţat de foc. Incidintc, întimpiare în cursul uuel affaGen. lucis , (—sunt) , mică phrase cşre face parte din membrul uneî periode. lucisimic, (—sîo), tăiare. Incitarc, ă înflăcăra pre cnv. pentru cv. —Incitătiune, acţiune de ă incită. — Incit,aliv, stimulante. — Incitator, cel c6 incită. Inclusiv, coprins în, numărat între celle-alte. luclusivă , (—va) , recepţiune la cardinalat. . Incoiubustibile, (—lis), care nu se consumă de foc. Iuconunod, (—dus), supăiător, care e spre povară. — Incommodi-tale, supărare causată de ceaa ce este incommod. Inconstanţă, (—tia), facilitate de â se schimbă starea, opiniu-nea, revoluţi unea s. al. (nestator-niciă.) Incrustarc, (—stare), ă appli-că un corp (marmură s. al.) pre uă suprafaţă pentru â o orna. Inculpare, â accusă de un delict, (învinovăţi.) — Inculpaţiune, acţiune de h inculpă. Incurabilc, care nu se pote cură , tămădui, nesanabile, neme-dicabile. — Incurabilitate, calitatea incarabilelul. Incurb, botn. curb concav în întru, conves pre dinaffară. Neg. www.dacoromanica.ro lud 234 End Endantnisare, vd. Indemnisare. Iiideciuţă j lipse de dccinţS , necuviinţă. — Indecint, care e în indecinţă, contră decinţă, neeuvenit. Indescifrabile, care nu sep6-t« descifra Indecis , nedeterminat, (neho-tărît.) Iiidecisiuue, nedeterminaţiiine, (nehotărîre.) Indeleiiissabile, (fr.) suppl. indefinibile,'— care nu se pote defini. Indefinit, (—tos), nedeterminat, fără margini, stabili (hotărîte.) — Indemnitate, calitatea indefinitului. Independinţă, neatîrnare. — Independinte, care este în independinţă, nealîrnat. Indescriptibile, care nu se pote descrie.—Indescriptibilitale , calitatea indescriptibileluî. Indestructibile, care nu se pd-te destrui, strică. Indeterminat, nehotărît. Indetenniiiaţiuue , vd. Irre- soluţiune. Indeviiiabile, care nu se pote .devină (ghici.) Indees, vd. Indice. Indicare, (—care), âarrăttă.— Indicaţiune , acţiune de â. indică., arrăttare.—Indicativ, care serves-ce â arrăttâ. Pentru lucr. precănd indicator, arrăttător , care arrattă, pentru luerr. şi perss. Indice, (index) arrăttător, semn apparinte şi probabile al unnl lucru. Indic(iune , (—ctio), convoca-ţiune â nneî adunanţe mari, â u-nuî conciliu; chron. spaţ de 15 anni. Termin usitat încă in bullele papeî şi în unele curţi occlesiastice. Indictive, la ceî vcehi sărbători ordonate de magistraţi. Indiflerinţă , starea uneî per-sone indifferinţî. — Indifferinte, ne-păssător. Indigen, (—na), pămînten, naturale din uă ţ6rră. — Indigenat, drept de naturalitate. Indegestibile, care nu se pote digeri. Indigestiune, (— lio), defect de cocţiune â alimintelor îijstomac. Iudigitainenta , (plat.) parte din libri pontificii, speţă de indice de diversele deităţî priimite în Roma , în una cu esplicaţiunile ne-cessarie, pote şi prescripţiunl assupra modului de adoraţiune şi în a-cest respect chiar formule de rugăciuni şi canturi, (de unde pote accepţiunea luî Lersch Sprachphi-las dor Alten m. p. 115. Comp. de versn Saturnio p. 83 sqq.) Un script al lui Grannî Caccu către Cesare portă acest’aşî nume.— Loc principale la Sers. ad. Virg. Georg. I. 21: aomina haec numinum in indigitamentis inveniuntur, i. c. in libtis prutificalibus qui et nomina deorum et rationes ipsorum nomi-num continent. Vd. Klansen, Ae-neas u. die Penaten II p. 907sqq. şi Ambrasch, Ueber die Religion-sbiicher der Rorner (Bonn. 1843. 8) p. 3. 4sqq, 2q sqq. Uv. sqq. Indignare, a se supără. — In-dignaţiunc, supărare. Indirect, câ adv. în un mod nedrept. Indigo, (ital. dm lat.) Indisciplină , lipse de disciplină. Endisciplinabile , care nu se pote disciplină. Indisciplinare, â strică disei-plin’a. www.dacoromanica.ro lud 235 lud Indisciplinat, care nu este disciplinat. Indiscret, (fr.) lipsit de dit>-ereţiune. Indiscreţie, (fr.) s. —ţinne, defect de discreţiune. Indissolubile, (- lis), care nu se pote dissolvi (topi.)—Indissolu-bilitate, calitatea indissolubileluî. Indispensabile, de care nn se pote dispensa cnv. neappărat. — Indispensabili late, calitatea indis-pensabilelui. Indisponibile, (—Us), de care nu pâte dispune cnv. prin testament.—Indisponibilitate, calitatea indisponibilele. Indisposiţiune, alteraţiune u-şidriă ă sănătăţii, stare cănd cnv. nu se simte destul de bine; dispo-siţiune puţin favorabile, aversiune. Individ, fiinţă partieujariă din fiă-care speţă. Individuale, care perţine individului. Iudividnalisare, â consideră individuale, ;i separă, abstrage din speţă. Individualism, systemă de i-solaţiune în lucrări, străduinţe. - Indolinţa, (~tia), speţă de indifferinţă mal ales peutru lucrurile cari atting pre cel-alţl h6menî. Indolinte, care nu simte nimic, assupra ^jjî nimic nu face impres-siune; liniate â spiritului satisfăcut. Ilidomabile, (—bilis), care nu se pote domestici. Inducţiune, t— c le noue prelingă. Gaji Institt. Com. ment. IV e codd. rescr. biblsca-pital, Veronens, anspiciis regiis scientiar. Aeademiae Bornss. nune-primnm editi. Accedit fragm. de jure tisei ex aliis ejusdem biblioth. Hss-. transcriptum Berol. 1820. 8. — e cod. rescr. e Fr. Bluhmio ite-rnm collato ed. I. Fr. Goschen. Acced, fragmm. etc. Berat. 1824. 8. appoî Bonn 1837. 12. Recogn. ed. BiScking, Bonn. 1841. Gaji In-stitt. libri ad meliorum leett. res-tit. et adnotat, illuatrati a Ios. Sar-zana. Rom. 1829. 8. tradintes et annotips par M. P. Dornenget. Par. 1843. 8. Blondeau. Institutes—trad. et commentis par A. Pellat. Par. 1844. — Pentru Institutionum libri 11 de Ulpian cons. de Ulpiani In-stitt. fragmente in biblioth. palat. Vindobonae nnper reperto Epist. al F. C. Savigny Ser. Stephan. Eo-dlicher (Vindob. 1835) şi an facsimile Catalog codd. bibi. palat. (Vin-flob. 1836 fol. (tab. III de acel’aşî autor, Vd. şi Iahn s. Iahrbb. der Phelot. XVI. 2 p. 215 sqq. Boe-king, Ulpiani fragmm. 1836 p. 75. v. Savigny Zeitschr. fiu-geschichtl, Rechtswissensch. IX 1. Hugo în Gott. Anzq. 1826 p. 8q sqq. Comp. şi Neimbach în Leipz. Repertorium 1843 Nr. 29 p. 108 &q. — De ale luî Jnstlnian, lucrate dnpă Institii-ţiunile şi Res quotidianae ale lnî Gaju,' vd. pentru ediţiunî Haubold Appendix I p. 476 sqq. C, Span-genberg Cinlert. in die Justin, Re-chtswiss. p. 645 sqq. 931 sqq. E-diţiunî principali sunt: edit. princip. Mogont per Petr. Schoyffer de Gernsheim 1468 fol.—exrecens.G-Iţoloandri (Norimb. 1529. 8. — ed. www.dacoromanica.ro Ins 241 Int J. Cajaeins (Par. 1585. 12., maî tărdiu ed. J. B. Kdhler. (Gotting. 1772* 8. — reeeus. F. A. Biener, 1842 . 8. — ed. K. Bucher, Erlaug, 1826. 8. — rec. E. E. Vogel (Lips. 1833. 8).=Maî biuc ad. fid. codd. recens. comrnentar. perpetuo instr. Ed. Sehrader In operis societatem acceaserunt Ih. L. Fr. Iafel, Gu-alth. Fr. Clossius, post hujus dis-ceasum Ch. J. Maier(BeroI1832. 4.) Institutor, (—(o»-), cel c6 in-stituesce. Instrucţiune , se di ce de tot ce este capabile ă ne lumină aaa. unuî obiect (învăţătură.)—Instructiv , eare dă instrucţiune , (pentru Iucit.) — Instructor, cel ce instru-esee. Instruire , (—ere) , â dă instrucţiune. Instrument, (—tuni) , tot ce servesce spre â produce un effect, uneltă. — Instrumentale, de instrument. Insubordinaţiime, lipse de sul'ordi naţiune, nesuppnnere. Insubstanţiaie, care nu are substanţă. lnsuhl, (—la), spat de pămînt în mecjlocul apeî.—Insular , lăcui-tor de insulă Insultă, transacţinne rea, proces eu iutenţione de â offensâ (făcut cu insolinţă.) Insultare, â face insultă. Insurginţii, (fr.) stare de in-surrecţiune, revoltă continuă.—In-surginte , care .este în insurginţă, revoltat. Insurrecţionale, care ţine de, tinde Ia insurrecţiune. Insnrrecţiune, revoltă. Integrale, (calcul), partea calculului inlînitessimăle al cuî obi- ect estş ă găssi uă cantitate finită cuî se cunnosce părţile infinit mice, s. â cui differenţiale este uă cantitate iafinit mică. Opp. differenţiale. Integrante,(—grans), cîxre eon-tribuesce la întiegitatea unuî tot. Iiitegraţiune, acţiune de â întregi. (în math.) Integritate, (—ial), starea u-nuî tot care şî are t6te părţile, întregime ; fig. probitate. — Integru, prob. Intellectuale, (—lis), care ţine de intellect, giuţă s. de intel-lect. Intelliginţă, (—genlla), facultate de a cunuâsce- Intelliginte, munit cu facultate inteHeistivă; înţellugător capabile de â raţiona. Intcliigibile, facile â fi înţel-les. Intemperanţi, (—lîa), necum-pătare. llutendinţă, (fr.) diiirecţiuiie, ad-mîijistraţinne de affacerî. - - Inten-dinîe n.-dante, cel ce are uă in-tendinţă. Intensitate, (—las), grad de forcă, de activitate â unnî obiect. Intenţiune, (—/io), scop. intercalar, (—ris), adaus între (vd. urm.) Intercalare, (—lare), — bine întrecalare. —A puue, adăugi între , (pentru cjilele adansse luneî.)— In-lercalaţiune, acţiune de k intercalai Interccilere, (—dere), vd. In-tervenire. Inter«jicere , (—dicere), k op-pri (cuî-va cv.)—Interdicţiunc, .acţiune de a interzice Interdicţiunea unei persone, suspinsiunea funcţiunilor, prQfessiunii sfille. 16 www.dacoromanica.ro Int 242 lut Intcrdict, (fr.) sentinţă ecclesi-astică care interzice unuî eccles. eserciţul ordinilor sacre şi celebra-ţinnea saeramintelor în vre un loc. Interes, ceaa ce convine cuî-va particular, utilităţii selle. Illterim, (lat. ad-interim), pro-visoriu. Usit. pentru â desemnă, spaţul în care uă funcţiune este îndeplinită prin altă persană decăt cea titulariă. Interior , (— rtor) , din întrn, care este în întru. — Inferioritate, starea interiorului. Interlocuţiune , întrevorbire; prad. judiciu preparatoriu.—Interlocutor, care întrevorbesce. Usit. nu maî pentrn persâne carî se introduc în nn dialog. Interlunifi, (— nium), timp cănd lun’a nn se arrattă. Intermed, vd. Intermediu. Intermediar , (—nus) , între mediocra, care este între doue. — Intermediat, spaţ de timp între doue acţiuni, între.douî termini. IntcnnediQ , (—diurn), între-me(Jloe; represintaţinne între acte la theatru; chem. corp întrepusîntre focul lnat în us pentru uă o-peraţiune, obiectul operaţiunii. Interminabile, care nu se pâte termină. Intermissiune, (—s»o), interval între doue accesse, întrerupţi-ţme. Interinitinţă, vd. prec. Usit. în medicină. Intermitintc, s.—tens, care în-cetecjă şi reîncepe. Intern, (—nus), care este în întru, din întru. Internat, (fr.) pensionat unde scholariî lăcnesce. înternunţiu, ministru însărci- nat cn affacerile papei în lipsea nunţiului; ale Austriei lîngă Marele Domn în lipsea ambassadornlui. Interpelaţiune,(— tio), jurispr. cerinţă (făcntă de nn officiar public) de ă respunde assupra unuî fapt. Interpolaţiune, (—tio), inser-ţiune, schimbat de uă vorbă în testul unui manuscript vechiu. Interposiţiune , (—tio), posi-ţiune între doue, starea unuî obiect întrepus. Interpretare , (—tari) , â es-plică, mai ales prin inducţiune. — Iaterpretaliune, acţiune de a interpretă.—Interprete, cel c6 inter-pretedă. Iuterrogare, (—gare), ă întreba.— Interrogaţiune, acţiune de â interrogă.—Interrogator, cel ce interrogă. Intersecţiune, (—tio), geom. puntul nnde se taiă doue linee, doue planurî. Maî ales punt s, liniă de intersecţiune. Interstiţii! , (—tiurn) , interval între molleculele unuî corp. Interval, (—lum), distanţă între done lucrnrî; mus. distanţ’a care separă doue sunete diverse, opp. unison propriu, care are loc cănd se aud doue sunete cu totul identice. Intervenire , (—nire) , â luă parte în uă affacere. — Intervenţi-une, acţiune de â interveni. Intestin, (—nus), că adj. ia-tern. Câ subst. anat, conduct mus-culo-membranos , pus în cavitatea abdominale. — Intestinale, care ţine de intestine. Intonaţiune, modulat, emissi-une ă tonurilor scaleî chromatiee. Int. prin diiplicaliune, care se face www.dacoromanica.ro Inu 243 înv îndouind not’a penultimă ă vorbei care termină intonaţiuneă. Intrados, (pron. entrado), ar-chit. ae dice pentru partea internă şi concavă â uneî boite. Intransiţiîi, gram. califică verbele cari esprim uă acţiune ce nu trece ass. unuî obiect. Intrepid , (—dus), eare nu se teme de periclu.—lntrepiditate, calitatea întrepiduluî. Intrigă , conducere, implicată (încurcată) pentru k isbuti în cv. — Intrigante, care face intrigă.— Intrigare, ă face intrige.—Intriga-ţmne, acţiune de a intrigă. Intrinsec, (—cus) , interior şi essenţiale în un lucru. Introducere, (—cere) , â face se intre (băgă în).—lntroducţiune, acţinne de â introduce.—Introduc-tor, cel ce Introduce. Introit, (—toi), speciale începutul misseî. întronare, (fr.) â pune pre tron. Intuiţiune, (— tio), connogcin-ţă clară, directă, immediată ă ve-rităţilor, cari pentru a fi concepute de spiritul human, nu auneces-sitate de întremecparul raţionamentului. Inundare, (-rdare), k înnecâ prin vărsare de apă.—Inundaţiune, act. de â inunda. Inutile, (—lis), nefolositor. — Inutilitate, calitatea inntileluî. Invalid, (—dus), infirm, care nn mai are putere. Ca subst. speciale soldat care nu maî pote servi. Invariabile , (—lis), care nu se pote schimbă. — Invariabilitate, calitatea invariabileluî. Invasiune , (-‘-sio) , năvălire ass. uneî ţerre. Invectivă, (fr.) espvessiune ve-heminte şi injuriosă. Suppl. con-vicifl. Inventare, â afflă, găssi, ceaa ce n’a essistat.—Inventator, cel ce inventădă. invenţiuiic, (—tio), acţiune de a inventă, discopperire. Invers, (—sms), întors.—Inversiune, întorcere , întorsură, trans-posiţiune , schimbat în rîndul ordinar. Invertebrat, fără vertebre (vd. vb.) Investigaţiune, (—tio), cercetare continaită. Investire, (vestire), k îmbrăccâ. învestitură, hist. act prin care signorul dominante învestise cu un feud pre un vassale. Luptele pentru învesti ture, oontestaţiunî săn-geroae intre pap’a şi imperatoriî Germaniei în 1074 carî şî dispntă dreptul de â conferi de uădată acesta învestitură duplă. Inveterat, (—tus), careestede mult timp, învechit. Invetisoil, (fr.) econ: rur. pămînt desert în giurul uneî casc s. al. şi de care face parte. Invidiă, (—dia), pismă. — Invidios, care are invidiă. Inviiiaţiuue, theol. în euclia-rist, uniunea substanţei divine â luî J. Chr. cn vinul sacru. Invincibile, (—Us), care nu p6te fi învins. Inviolabile, (—Us), care nupo-le fi violat (vd. vb.) — Inviolabili-tote, calitatea inviolabileîuî. Itivisibile, (—lis), care nn p6-te fi văclut. — Invisibilitate, calitatea invisibileluî. Invitare, (—tare) , k ruga să www.dacoromanica.ro Iod 244 Iri asaiste. — lnvitaţiune, acţiune de k invită, IllVOCare , (—care), â chiămâ ajjutor.— Invocaţiune, act de k invocă. Invulnerabile, (—lis), care nu pote fi vulnerat.—Invtilnerabilita te, calitatea invulnerabileluî. Iod , (gr.) corp simplu diseop-perit în 1811 de Courtois, de o-dâre slabă, uere-cum analâgă cellei îi chiorului de sapore acră, de uă strălucire metalică gălbinesce chârti’a şi alte materie. Nu essis-te în natură decăt combinat cu alte corpuri, speciale cu potasse, sodiu şi magnesiu. Combinaţiunile iodului cu metaliî a. alte corpuri ibrmedă iodurii, cu ossygenul a-cidul indic. lodaţî , sări din combinaţiunea acidului iodie cu uă base. Indhydrat, syn. cu iodur. vd. Iod. Iodhydric, (and), s. hydrio-dic, compus gaeos din iod şi hy-drogen. Iolitll, (gr.) s. fahnlunită, -pg-tră care are odârea violetei. Ionic , (—cus) , unul din celle patru dialecte ale limbe! grece; metr. vers latin compus din 4 mă-sure fiă-care din doue scurte şi doue lunge, precum este în oda 12 lib. III de Horaţiu. Ipso facto , (lat.) prin însuşi faptul. Se jiice de tot ce urm&Jă necessar şi immediat nn fapt. Iridiii, (—diurn), metal cinereu, conţinut în unele mineri de platină, discopperit în 1803, apprope în acel'aşî timp de Tenaut şi Col-let Descotiltz. Iris, (iris), si iride, opht. membrană circulariă numită dela va- rietatea culorilor s611e, pusă înaintea cristalinului, în centrnl humorii ap<5se şi ă cuî funcţiune este de â măsură cantitatea radelor luminâse uecessarie liberului es-serciţ al vederii.—Jrilis, inflamma-ţiune â irideî. Irisat, copperit cu iris. Neg. Irisnfiune, (fr.) proprietate ce possed unele corpuri de â, produce assupra organului vederii culorile iricpî. Iroiliii, (—nia), rhet. figură prin care se esprime contrarul , decăt ceaa ce vrea se se înţellegâ; phil. întrebări ei făceik Socrate discipli-lor sex pentru ă I conduce la cun-noscinţ’a verităţii.—Ironic, în ironia. Irratjiaţiune, (—(io), effusiiine, emissiune â radelor unul corp luminos. Irraţionalî, (numere), numere cari nu au măsură commune cu u-nitatea , precum rădăcinele numerelor carî nu aii pătrate perfecte. Comp. necammasurabild. Irreductibile, (—Us), care nu se p<5te reduce. Se dice în chem. de un ossyd metalic care nu se pâte reduce in metal. Ca sulirre-duclibile, în alg. este cănd uă e-quaţiune de 3-le grad are celle treî rădăcine reali, neegalî şi necom-măsurabill. Irritanţi, med. denum. aginţiî proprii â produce uă irritaţiune. Irritaţiune, (—tio), întămtare. Isocel, trinnghiă cu doue laterl egali. Isogon, (gr.) denum. cristalii carî au ănghiurile egali. Isographiă , (gr.) se 4ice de reproducţiunea literelor manuseris- www.dacoromanica.ro Iso 245 Ivo se şi alte scripture, şi de verl-ce cules de fac-similî. (solare, â retrage din uniune. • Isotneria, (gr.) chem. dennm. pbenomemil ce presintă unele substanţe carî eonţin aceleaşi elemin-te combinate în aceleaşi proporţi-nnî, cari au însă proprietăţi dif-ferinţî. Isomorphism, (gr.) s.—phid. proprietate ce presintă diverse corpuri de â cristalisâ sub aceaaşî formă geometrică. Corpurile cai-î au aceaaşî constituţiune chemică sunt addese isomorphi. Isonandră, (gr.) numesce Wi-ght un arbure din familia sapota-cSelor. Isoperimetre, (gr.) geom. figure cu perimetre egalî. Isopode, nat. ordine din clas-sea crustaceelor , carî trăiesc maî ales în apă. Conţine eloportele, cy-mothoadeele, asellolele. Isopulitliiă, (gr.) egalitate de drepturi politice. Neg. Isotlie, califică locurile cutem-peratură egale. Linlie isoiherme nu-mesce A. de Humbold lineete cari trec prin attarî loeurî. Isthm, (gr.) geogr. limbă de pămînt resirînsă între doue mărî s. doue golfuri şi care formedă uă peninsulă unită cu Italia continen-tea. Itinerar, (—rlum), indicaţiune de drumul de urmat în uă călătoria. Ivoriu, (ebur), substanţă dură care constituesce dinţi! elephante-lnî. Ne vine din Guinea, Egypt, Buna-Speranţ’a, Indie s. al. matic din seci. 16 în alphabetul france». — ^VViAAAAAAAAA/W»" » www.dacoromanica.ro J. J, ă dece literă- In aîphabetul grec nu easiste şi O. Miiller (E-trusker II p. 26) observă cd sunetul sen în limb’a latină, se găs-sesce în vorbele nn derivate din grecesce. De şi acest sunet va fi essistat mal dinainte, characteiul fusse întrodussu în imprimeriă de Hollandesl. P. Ramn în seci. 16 lu dede scriptureî francese. Jalusiăj (fr.) vd. Gelosiă. Jaillbo, născut din un metis şi uă creolă. Jaiiotism , defect de vorbire constând în â întorce ordinea vorbelor în phrase. Jasp , (gr.) miner, pâtră dură fi opacă de natur’a agatheî, originariă din Sicilia, Siberia şi Rhen. Comp. quarlz. Jocheu, domestic, slugă. N. us. Josepliiuiâ, (—nia, după numele imperatriciî Josephina cnî o dedica Ventenat) gen din familia pedalineelor, conţiuînd plante her-bacîe al căror typ e josephinia im-peratrice, originariă din N. — Hol-landa. Joviale, (—lis), voios, vesel. — Jovialitate, calitatea jovîalelnT. Judiciar, (—nus), judecătoresc. Judicios , cu judecată. Jurisconsulţi, (jurisconsulţis. jurisconsulţi, j. auctores, j. pru-dentes, j. sace.rd.otes s. al.) legisti la R. Primitiv fără formă sciinţifică şi fără vocaţiune speciale. De la început cunnoscinţ’a dreptuluî era prerogativă â patricilor, speciale â preoţilor, pentrucă dreptnl civile şi dreptul politic eră fiirtestrîns unite cu jus saerum. Legile eră în adevăr cunnoscute, ceaa ce priviâ înse applicaţiunea lor , se afflâ închis în cărţile pontificali, d. e. de-cisiunile assupra timpului tracta-ţiunilor judiciarie şi formelor so-lsmnî. A dâ informaţiiine de dile-le de judecată, â compune formulele de drept, aci se declară principale activifatea patricilor jurispe-riţî, de şi mărginită assupra unuî mic cerc de amic! şi de cliinţî (comp. astăiji avocats consultants.) Cu încetul plebeii căpătară importanţă; dreptul privat se liberă de legatarele dreptului sacru şi încetă ă fi proprietate â patricilor. Jus Flavianum, eare conţineâ un calendar de justiţă şi uă comninaţi-une de formulele de plângere şi affacerî, eră de multă importanţă pentru acest’a. După 300 în. de Chr. cnnnoscinţ’a dreptului devine vocaţiune speciale, de şi adevărată sciinţă lipsesce incă. Activitatea juriştilor se mărginea numaî la uă activitate practică, constând mal a3es în â dâ în public s. accasă, la hore det|paainate, consilie şi o-piniunî subiective (respondere), dacă era întrebaţi (consulere, deunde consulţi), în â compune diversele documinte de drept, testaminte, contracte 8. al. (scribere.) Influinţ’a juriştilor assupra formaţiunii dreptuluî constă în întrepretaţiunea legilor, speciale â cellor 12 table. Cu Muciu Scaevola Pontifex şi Se-ro. Sulp. Rufu luâtractaţiunea dreptuluî uă formă sciinţifică. Yalenti-nian HI şi Theodosiu cel june or- www.dacoromanica.ro Jur 247 JlIS donară ca, operele jurisconsulţilor Papinian , Gaiu, Paul, Ulpian şi Modestin se aibă putere de lege. Jurisdicţiune, (— lîo), admi-nistraţiune civile. Erâ parte din imperium conţinînd fnncţinnile es-traordinarie carî perţineâ mal mult la imperium decăt la propri’a jurisdicţie şi deunde eşiâ astfel nu-mit’a jurisdicţiune voluptariă, d. e. bonorum possessio, missio in pos-sessionem s. in integrum restitutio. Alte attribuţinnî cari constituia chiar adevărat’a jurisdicţiune constă în datul uneî deciuiunî judiciarie s. în numitul unuî judecător. Proverbiale jurisd. erâ conţinntă în celle treî vorbe dare (ad. judicem), di-cere (ad. sententiam), addicere (ad, rern.) Magistraţii carî esercitâ funcţiunea de judecători era îegele, appoî consuliî, pretoriî şi în parte ediţiî, în cetăţî magistraţii urbani şi prefecţii în provinţe administratorii. In timpul imperatorilor, consulii şi pretoriî căcjură, în locul căror căpătară praefecli praetoria şi urbi s. vicarii lor suprem’a instanţă. Vd. şi Gesner în Thesaur. Er-nest ad Sueton. Caes. in Excurs, dejurisdicţiunea sub Cesarî. Sigon J. A. C. B. (I. 20) de jurisdicţiu-nea urbană â pretorilor. In gen. Ger. Nodl De jurisdictione et im-perio. Jury, (angl.) uniune de nn număr de cetăţiani, nuaaiţî jures, însărcinaţi se pronunţe în affac«rî judiciarie după consciinţ'a lor as-snpra culpabilităţii s. innocinţeî u- nuî accusat. Decisiunea sa assupra faptului principale şi cireuDStanţe-lor se fonneclă numai după majoritatea voturilor fără câ numărul vocilor se p6tă fi enunţat (Code de lînstr. crimin. art. 3*7.) După legea din 4 Iuniu 1853, veri-ce Prances în etate de 30 annî care se buceurâ de drepturi civili şi politice , sciind se scriă şi se ci-tescă , pote luâ parte ia jury. In-stituţîuriea sa datedă dela 1791. De consult. Hist. dn jury par Aignau. (Paris 1822 s. al.) Jusquiaina, (Jiyosciamus), plantă din famili’a solaneeior de o do re veninâsă, Brandes â descopperit în acesta plantă un alcaloid, hyoscia-mina, putinte narcotic, ale cuî singure emanaţiunî respirate puţin mal îndelung, produc convulsiunî, chiar delirin. Fumul b6belor salle arse p6te seda durerea dinţilor. Justificabile, (care pdte fi justificat.) Justificare, (fr.) â îndreptăţi, escns'a prin argnminte. — Justifica-ţiune, acţiune de â justifică. Justiciil, (după numele botanistului Justi cuî fii dedicată de Hou-ston) dissă şi carmanlină, gen de acanthacee, conţinînd arburei din Asia tropicale. Uă speţă maî ales Ca rm. de Ceylan s. jSuc de Indie e cultivată în grădine. Justiţă , (—fia), dreptate. Ver-tutea morale care face să se respecte dreptul, şi puterea instituită pentrn ă susţine acest respect. www.dacoromanica.ro K. K, â un sprecjecâ literă â al-phabetuluî. Câ numerale valâ , la R., 250, eu uă trăssură horisonta-le d’assupra 25,000. La Greeî K, valâ 20, K 20,000 = Pre inscrip-ţiunî esprime. Cctjus s- Caeso, căte uădată Kalendae, pentru Kal. — Pre monnete arrattă că sunt bătute la Bordeaux. In formulele che-mice stă pentru Kaliurn (potaleiuni). Usitată în genere de Greci, astă literă fu supplinită de Romani prin C, cu care sunetul seu este identic (Prisc. I. 8), remănend iiurnaî A câ Nota la breviaţiuni şi în uere-carî vorbe. Cons. Schneiâer, Ele-tnentarlehre, p. 290 sqq. K. O. Miiller II p. 296, după care s’ar găssl Ia Etrusci. Vd. şi litera C. Kalende, (—dae, din Iialare. Varr. L. P. VI, u) prim’a di a lu-nel la R. Kegli, (arab.) potassiu. Kaolin , (chinesic), argile alb şi frecabile cu care se faee por-■celan’a. Kelotoiuia j (gr.) chir. operaţiune, forte grave, în caşul de strîn-sură (etranglement.) Keratitft, (gr.) miner, hornstein alu Germanilor; med. inflammaţiune ă corneei transparinţî. Comp. cera-tită, corneită. Keratocel, (gr.) dislocaţiune (hernia) ă corneei transparinţi. Mică înflătură formată maî addese de membran’a humoriî apose, care ese ce-va affară printre nă ulceraţiune â lamelor superficiali ale corneei, câte nădată accidiute consecutiv al operaţiunii cataractei prin estrac-ţiune. Keratongris, (gr.) vd. Sfardi-nat. Keratoto m, (fr.) instrument pentru â tăiă corne’a transparinte Ia operaţiunea cataractei prin estrac-ţiune. — Keralotomiă , incisiune â corneei. Kilo , (gr.) partieulă care pusă înaintea unităţilor de pond s. măsură indică de uă miie de orî acea unitate.—Kilogram, uămiie degra-me. — Kilometru, nă miie demetre. Koleang , monnetă de aur de Japonia, cel nouu 32 fr. 49 cent. Koppa, numele uneî vechie litere usitate de Dorî şi Etrusci, de unde â eşit latinescul Q- www.dacoromanica.ro L. L, ă doue spredece literă k al-phabetulul. C'a numerale vală la K., 50, cu uă trăssură d'assupra 50,000. Că bueviaţiune Latinii lu nsită pentru Lucius, Lares, Legio, Legatus, Les, Libra; L.L.S. (libra libra semis), pentru sestertius. L. S. pre doeuminte şi în parinthese lo-cus sigilii; 1. 1. loco laudato 1. c-loco citato. La, al şessele sunet al gammeî, la Germani şi Italî a. Labdacisni, la Grecî viţii! al pronunţe!, unde l ţine local luî r. Comp. lallaţiune. In genere repe-tiţiunea prii frecinto â literei l in stryl s. vorbire. ' Labtale, (—lis), relativ la la-bie (buze.) Labiate , familia de plante de cotyledonee. Laboratoriu, (—rîum), locale de lucrat al meşterilor, chemisti-lor. Laborare, (fr.) ă lucră pămîn-tul. N. us. Labore, (labor.) muncă. Laborios , (—sus), muncitor speţă de feldspath, dela Labrador, unde a fost discopperit. Labrado-rită. Labyrinth , (—tkus), nume e-gyptian espremînd în anticitate nn edificiu implicat, speciale celle patru depuse artistice de acest gen memorate de Fliniu (36, 19), e-gyptian, cretic , labyrinthul dela Samo şi cel italic, omnes lapide po-lito fornicibus tecii. Lace, lacetate , vd. Laşitate, N. us. Laconic, (—cas), Ut. califică stylul strîna scurt, în modul vorbiri! Laconilor. — Laconism, vorbire laconică, d. e. sini ut sunt, aut non sint al luî B. Ricci, ultimul generale al Jesuiţilor. Lactifică, care produce lapte, Iu adaugă. Neg. Lacună , (—na), lipse în uă carte, test Lacunealâ, îmbrăcăminte de păreţî. Neg. Lacunar, (—nor), tavan. Lacustre, s,—stfatt, se (iice, în hîst. nat. de plantele s. animalile carî cresc s. trăiesc pre lîngă marile lacurî s. în apele lor. Lady, (pron. le di), titlu dat, în Anglia, femeelor de ordine înaltă. Lagophtalmiă, (gr.) disposi-ţiune viţiosă a plepel superior! care este astfel de retrasaă încăt nu pote copperi globul ochiului în timpul somnului. Lagotis, (gr.) gen de mamifere numite astădî Helaimjs. Lagune, (din lacus), geogr. ca-nalî s. masse de f»pă cari lassă între dînsele grămede de nisip. Lai, (germ. lied), mică buccată de poesiă lyrică perţinînd literatu-reî francese din evul mediu. Cons. F. Wolf Ueber die LaYs etc. (Hei-delbera 1841.) Laic. (—cus), opp. ecclesiaslic. Lamă, vd. Lamina. Lambris, vd. Lacunelă. Lamentabile, (—lis), deplîna. Lamentare, (—ri), â plînge, ă se tîngui că refl.) — Lamentaţi• ttne, act de â lamenta. www.dacoromanica.ro Lar 250 Leg Lnmină , (—na), tot ce este strine, lung, strînt şi subţire. Lauce, (—lanx), suliţă.-Lan-cear, călare armat cu lance. Lanternă, (—na), felinar. Lanternă magică, dată de jesnitul Ki-cher, in seci. 17, arrattă mari pre un mur alb, figure depinse mice în cui orî transparinţî pre buccăţe de sticlă subţire. Lniitlian , (gr.) metal puţincun-noscut, găssit în 1840 de Mosan--der în corită. Lapiflare, (—dare), ă ucide cu petre. — Lapidaliune, act de â lapida. Laptifag, care se nutresce cn lapte. Laptiler, laplific, vd. Lactifer, Iacii(ic. Laqueu, (fr. laquais) , servitor care urmecjă pre domn pre cjeos. Largo, (ital.) mus. cu mişcare forte lentă.—Larghelto, cu mişcare merliă între largo şi adagio. Larigot, speţă de flaută s. fla-geolet, astădi neusitat. Larvă , (—va) , prim’a stare â insectelor, aceaa în care elle se afflă' după ce au eşit din ouii. Laryuge , (lai'ijnx), organ sy-mefcric şi regulat în care se produce vocea. Aşşetjat în partea an-teriâre şi superiâre â gîtnluî, înaintea pharyngeluî şi â estremităţiî superiori â esophagulni, laryngul se compune principale din patru cartilaginî: tyroidea, celle doue a-rytenoide, epiglott’a. Lasciv, (—vus), desfrînat. — Lasciviă—tale, starea lascivului. Laşitate, (fr.) vilitate, miseliă. Lassitudine, (—dine),obosâlă. Last, (geom.) măsura de greutate usitată în porturile Balticei şi Hollandeî, ecivalănd în genere 2000 kilograme. Latanier s. lataniă, (—n/a), gen de pleopî originari din Madagascar şi insulele Sundeî. Laterale, (—Kt), califică tot ce este pus pre laturea altuf. Latinte, vd. Căldură. Laticlav, (laius clavus), tunică â persânelor de distincţiune la E. Latitudine, (—do), lăţime. Lavă, materia topită care ese din vulcani. Legale, (—Us), după lege. Legalisare, â întări un act după formulele prescrisse de lege. Legalitate, calitatea lucrul uî legale. Legat, ceaa ce se decide în un testament; trămis. Legaţiune, (—tio), funcţiunea legatului. Lege, (din legere s. Xeynv), uerî ce răport necessar care derivă din natur’a lucrurilor. Montesq. Legendă , (din legere), primitiv versuri câ se recitiă, diminef’a în biserică. Se applică appoî la vi-eţele sânţilor şi martyrilor, carte â vieţel lor. — Legendar, autor de legende. Legislaţiune, (legis- latio), se dice de dreptul de â face legile de corpul legilor unei ţerre şi de sci-inţ’a, cunnoscinţ’a legilor. Cons. Bisloire de la Leqislation par Pas-toret. Legislator, care face, dă legî. Legitim, (legi-intimus), conform legii. — Legitimatiune, acţiune de A legitimă. Legiune , (—gîo, din legere, quod leguntur milftes in delecta Varr. L.L. V. 16), la început, sub Romulu, tâtă puterea de resbel tmi- www.dacoromanica.ro Let 251 Lib tă în un corp, constând din 300 pedestri, 3000 călări, căte 2000 de fiă-care trib. După constituţiunea luî Serviu Tulliu, legiunea se compuse de 4200 pedestri, din carî 2200 hastati în prim’a lingă, 1200 principes* în secund’a , 1200 triariî în ă treia, lîngă ultimiî 600 rora-rii şi 600 accensi. Dia ambele a-ceste corpuri e.şiră în sccundul resbel punic, velites. După bătai’a de la Canna Scipione compuse legiunea de 6000 soldaţi. Nnmărul că-larilor se redică rar preste 3000 pănă la August cănd se vedură 6200 pedestri -fi 726 călări. După Verrose, Liviu, Tacit (Veget.) for-ş’a uneî legiunî în campaniă se re-dică cel puşin l'alţî miie soldaţî. Legs, (fr.) Jegafiune, disposi-■ţiune tcstamcntariă prin care nn testator dă totul s. uă parte din bunurile selle. Legume, (—men), uerî-ce plantă al cuî fruct 6 comestibile , părţile eî carî sunt bune de mâncare. Leguminose, Vd. Papilionacie. Lem mă, (gr.) geom, proposi-ţiune preliminaria stabilite pentru â prepară, facilita uă demustraţi-ruie următoriă. Lent, (—tus), încet, care nu ă viuu în mişcări. Lesiune, (—s(o), vătămare; ju-rispr. prejudiciu s. perdere ce suf-fere nescine la un act în care voinţ’a sa n’a fost deplină activă; med. perturbaţiune produssă în organe s. în funcţiunile lor* Lethargiă, (gr.) suspinsiune continuă â acţiunii ginţurilor şi ă locomoţiuniî, speţă de somn profund şi apoplectiforme; fig. nesin-ţibilitate pentru ceaa c6 se petrece.—Lelhargic, d© lethargiă. Letteukolil, (germ.) speţă de huiliă. Levit, preot s. sacrificator la Hebreî. Levitic, nume al terţei cărţi ă Fentateuculuî. Tractedă principale de cerimoniele cultului şi de modul cum Dumnecjeu voia se fiă servit de poporul seu prin ministerul Leviţilor. Libaţiune, (—tio) , ceriraoniă religiosă â cellor vechî unde preotul vărsă pre altar uere-care li-quore în honorea divinităţii cuî se sacrifică. Libatoriiî , vas pentru libaţiune. 'Libel, (— lus), script eare conţine un act. Maî ales la ceî vechî accusaţiune în scristcomp. inscripţio) s. premiu al delatorilor. Addese cules de diverse scripte mice şi epigrammate, precum: libelus jo-cularis al luî Arat, tradus de Cicerone, pentru care van Hens de p. 35, 50, 58. Astădi script injurios, diifamatoriu, deunde libelist. Liber, ( — ier), care este în libertate. Liberale, (—Us), cui plSce â dă (darnic). Pentru lucrr. demn de nn suffiet nobile. Câ subst. des. dela Restauraţiune, bărbaţii con-secraţl defensiuniî drepturilor căpătate prin Eevoluţiune. Liberalism, totalitatea doctrinelor professate de liberali. Liberalitate, (—«as), calitatea liberaleluî, (darnic.) Liberare, (—rare), â pune în libertate. Liberaţinne, scăpare de nă di-toriă. Liberator, cel c6 liberetjă. Libertate, (—ias), facultate de www.dacoromanica.ro Lic 252 Lin â lucra după voinţ’a propriă. Libertatea internă s. liberul arbitriă, 8. psychologică, al cuî indiciu e consciinţ’a, constă în ă alege între doue părţi. *Se num. morale cănd alege între binele s. reu] morale. Libertatea esternă s. de essecuţi-une, constă în ă face fără obstrv-clu ceaa c6 s’a ales. Libertin, (—nus), uerî-ce liberat în răport cu Statul precănd libert, în răport cu domnul primitiv libertinul eră fiiul libertului. După Francesî desfrînat, deunde liberti-nagiit, •disfrîn, vagabundit, iV. ns. Liberam veto, Qat.) desemnă, în vechi’a constitntiune a Poloniei, dreptul ce avea fiă-care nunţiu's. deputat al nobilimiî, membru al u-neî diete, de & se oppune la uă re-soluţiune şi a o face prin acest’a nullă. Licati, mare arbure de Guiana. Licenţă, vd. urm. Licinţă, (—centîa),libertate es-cessivă; schol. primul grad după baccalaurgat. Licinţiare, vd. Congediare. Licenţiat, cel c& a căpătat li-cinţ’a în uă facultate. Licinţios, disfrinat. Licit. permis. Licitaţiune , (—Ho) , vindere publică (la mezat.) Lictor, (—tor), officiar allătu-rat magistraţilor Romanî. Eră cea maî mare parte liberti şi form’a corporaţiunî închise divise în de carie, 3 decurie, (fiă-care de 24 bărbaţi) pentru magistraţii înalţi (dictatorul aveâ 24, consulii căte 12 pre rînd în fiă-care lună, tot attăţl decemvirii şi tribunii militari ; pretorii, propretoriî affară din Roma căte 6; flamen dialis şi ve- Btalile căte 1; nicî uădată censoriî, procuratorii regesc! şi praesides provinciali), 1 decuriă de licl. curiati carî assistâ la sacrificie şi repre-sintâ celle 30 curie în comitiele apparinţî; dela August se adausse 1 deeuriă pentru magistri vieoruin. Funcţiunea lor (originea din Etiu-ri, eră de â purtă înainte magistraţilor fascile şi securea (ultim’a dela Val. Publicola numai affară din Roma) â înlătură la trecerea lor poporul (summovere plebem) , â îngriji se li se dea respeetul cuvenit , ă încungiurâ tribunalele, â le ţine preşedul accnsă, â essecuta ordinile lor assupra condemnaţilor. Liga, (fr.) juncţiune formată Intre suverani partite, particulari pu-tinţî prin tractate 8. eonvenţiune pentru â essecuta prin un concurs de operaţiuni, uă întreprindere commune. Speciale se num. în Francia ligă, uniunea de căţî-va principi şi căte-va oraşie făcută la finele seci. 16 pentru ă appără religiunea catholică contră Protestanţi. Limită, (limes), margine, termin. Limitare, â pune limite. Limitropli, dela margini, lirni-taneu. Se (lH'e de ţerre cari se at-ting la estremităţî. Linear, (—rîus), care perţine la linge , se face prin linee. Lingot, lamă s. buccată de metal nelncrată. Linguist, biue limbist, — cel ce se occupă de studiul limbeior. Linţoliu, (teolum), altă dată înveliş de pat. Astăcjll înveliş al morţilor. Liquid, (—dus), bine Ucid.— Se num. uerî-câ corp ale cuî mol-lecule sunt destul de mobili pen- www.dacoromanica.ro Lit 253 Loc tru a se pute mişca indipendinte anele de altele şi â cede celleî mal micepressiunî. Liqiiore, (—quor), uerî-ce bău-tară spirtosă artificiale. Liquorisl, cel ce fabrică liquorî. Literă, character al alpliabetti-hu. Literale, luat pre litere, în e-sactitafea riguroaă ă esspresiunil. Literar, (—rîus), relativ la litere. Literat, (—tus), versat în literatură vd. urm. Literatură, (litera, Unea), în origine usul scrierii pentru k stabili cugetările şi faptele, la Grecî yfia/tfiarey.tj, eare sens se conservă pâne în evul mediu sub numele de ars lileratoria, pentrueă eun-noscinţ’a literelor făcea parte din disciplina rhetoriceî. Comp. Snet. de ill. Gr amin. 9. Appellatio gram-maticorum graece a consuetudine va-luit, sed initio literati vocabantur etc. Asper Jun, in Putsch Corp. Gramm. Latt. p. 1725, gramrnati-ca est scientia recte scribendi, e* nunciandi interpretandique premata per historiam, formata ad usutn ra-tionemque verborum, quam Feren-tius, etiam varro primum utadhuc rudem, appellatam esse dicit litte-raiuram. Quint, Instt. orat. II. 1, 4 a grammatice quam in Latinam transferintes litteraturam vocave-rant. Vd. încă Walsh Nisi. L. L. IV. 8, 4; Mohnike Geseh. der Lît. der Griechen u. Roemer voi. I. p. 3 sqq. Nahmmacher, Comm. de li-ter. rom. sect. II. c. 1 p. 51. Sen. Ep. 88. Marcian. Capella HI 229 ibique not’a lui Kopp p. 261 sq, Vd. şi phiiologiă. Litlioclirom, artist inlithochro-miă. Lithoclirouiiă, (gr.) proces de colorit cu huleiu. Comp. chromo-Htliagraphiă. Litiioglipfi, sculptor în petră. Litiiograpb, cel ce luereijă in lithographiă. Litliograpliiă, (gr.) arte imaginată de Semfelder, de ă reproduce prin impressiune desemne ji scripture trasse cu un feorp gras pre uă petră ealcariă numită pilră lilhoţjraphică. Litliopbite, (gr.) petre figura-le, producţiune marină care ţine de p6tră.prin duritatea sa, al plantei prin form'a sa. Se divid in tech-noylyphită, carî represintă forme de lucruri artificiali; lit. mathema-tice, carî represintă forme mathe-matice. Litotă, (gr.) rhet. diminuţinne. Tropă care constă în- ă da prin espressiunî mal slabe, nă ideă cuî accessoriele vor face h se sinţi to-tă puterea. Livid , (—dus) , de cui ore că plumbul, maculată şi străbătută de negru.—Lividitale, calitatea lividului. . Liv ree, (fr.) vestiminte de fumul de culore particulariă. Locandă, ospel. Locati s. locatis, usitat pentru a desemnă uu cal, nă trăssură de închiriat s. al. Locomoţimie, (—(io) miseare, schimbare din loc. Locomotivă , (machină), se nnm. particular la drumul de fer, trăssur'a dinainte care duce cu sine mecanismul şi motorul neces-sariu pentru â o face se m6rgă iară ajjutorul vre-uneî impulsiuni. www.dacoromanica.ro Log 254 Lyr Locuia, loc mic în theatru unde şed 3 — 4 persone. Neţ). Locuţiune, (—tio), mod dees-pressiune Logaritlife, (gr.) malh. numere in progresiune arithmetică carî respund , termin cu termin, nneî progressiunî geometrice. Logarith-nnil nnnî număr este spunintele puterii la care caută - al. Metopă, (gr.) spaţ pătrat între fiă-care trig-lyph al zophornluî do-Tic destinat pentru ornaminte. Metoposcopiă , (gr.) artea de ă cunndsce characternl după ins-pecfiuuea fegel s. frunţii. — Meto-poscopic, relativ la metoposcopiă. Metose, (gr.) med. phtisiă s. eonstricţiune â pupilei. Metru, (—truni), metr. pede s. măsură de vera determinată prin cantitate. Metru, unitate principale â rnă-eureloc noue ~ 000,000 din meridianul terreatru conţinut între polul boreale şi ecator; ecivslin-te apprope 3 pd. 11 */a linee. Metreta , (gr.) măsură la ceî vechi, pentru' JiciiJI, identică cu amphor’a. Metrică , partea vechiei proso-die al cui obiect este studiul cantităţii syiabelor, diverselor spege de metre în limbele prosodice. Studiul versiflcaţiuniî grece şi latine. Principalile tractate sunt Elemenla dnclrinae metricae de M. Hermann; De metris Pindari de A. Boeckh , preeiim şi cursul seu de metrică; Trăite de versification latine de D. Qnicherat. Meirinchytă, med. speţă desy-rinee, Metriopathiă, (gr.) mod era ţi-ane â paasinnilor. Metrologiă, (gr.) studiul penelor şi măsureior; cules de trac- tate ass. lor. Metrologie de Pauc-ton, de Kome de Lisle, lucrările D.D. Tarbd des Sablons, Palaiseau, Ideler (ass. măsureior vechie) snnt importanţi. • Metromaniă. (gr.) maniă da â face versuri. Metrometru, (gr.) se num. ua machină nouu inven+ată servind ii regula măsur’a uneî arie musicalî. Metronom, (gr.) instrument dat de Mâelzeî, care servesce a indică diversele grade de iuţ61ă ale mişcării musicalî. Metropolă, (gr.) la Grecî pa-tri’a mamă, ad. deunde eşiă colo-niele carî mergea se se stabilescă în alte ţerre. Aeest’aşî sens pănă astăzi- Romanii dederă acest nume urbilor capitali ale provinţelor im-pernlnî, dentrde bisericele stabilite în aceste urbî. Metronr, (fr.) vechia vorbă des. versificator, poet. Mczzaniiiă, (ital. mezzo'), ar-chit. mic strat al edificiului între alte done maî marî; ferestră mai largă decăt înaltă în zophor s. în interstiţiu (entre sols). Mezzo, (ital.) mecjiu , d. e. — mesia-soprana , voce între contral-to şi soprano. Mezzo-termine, (ital.) termin mediii louat pentru k concilia pre-tenţiunî oppnse s. al. Mi, a treia notă a gammel naturali. La Germani şi Italî E. Miasme, (gr.> emanaţiunî volatili care infectă atmosphera. Mica, (lat. micare), la cel vechî particulele brilisnţî ale arenei. As-tăcjl uă substanţă minerale din clas-sea petrelor eare offeresee maî t6-te culorile, maî addese argintiă şi auriă. www.dacoromanica.ro 265 Mim Micachist, petră compusă de multă miea , qiiartz, de structură foiată. Comp. germ. glimmer schi-efer. Micatotoll, mică passăre mes-sicană. Micheliit, nume â treî generî de plante dedicate lnî Micheli, celebre botanist florentin. ' Microcosm, (gr.) mund în mic opp. macrocosm, mnnd în mare. MicrographiA, (gr.) descrip-ţiune â obiectelor observate cu microscopul. Micromefru, (gr.) apparat care maî addese se applică la ochi-an»-, servind â măsura celle maî mice dimensiuni Ungarie. Microme-tru universale, care servesce pentru tote eclipsile de sore. dc lună şi pentru observaţiunea ăngliinri-lor. — M. obiectiv, vd, Heliometru. .Microscop, (gr.) instrument de optică, attribuit luî Zacharia Jan-sen, avînd proprietatea de â mări obiectele celle maî mice.—Microscopic , relativ la uiicrpscop. Midshipinan, acholare de marină în Anglia şi Russia. Mieinita, varietate de calce carbonatată magnesiferă, s. spathmag-nesie, numită dela Miemo, unde k fost afflată. Migliaro, pond în Veneţia pentru â măsură haleiurî. Mignon, (fr.) se elice de tot ce are uă regularitate elegante în forme mice. Migrafiune, (—tio), acţiune de â emigra în număr mare. Miliolidhii, gen de coquile fos-siiî. Miiiorali, specă de serică ad-dnssă din Bolonia şi Milan. Milla, hessandrîă monogyniă de Measic. Millepore , gen de polypi pe-troşî.—Milleporite, milleporî foasilî. • Millerny, monnetă în Portugalia, — 6 denarî, numită şi Saint-Elicnne, pentru figur’a ce portă. Millevays cu cruce mică valedă 2 denarî 17 grane. Milierolle, măsură în Proven-ţiă pentru vinuri şi untu de lemn. Millesimă , ciffră pre moimete s. medalie arrătănd annul fabrica-ţinnî. Milli, denominaţiune ă systemeî metrice, semnifică â miiele parte. Milligrant , â miiele parte din gram. — Millimetrn, â miiele parte din metru. Milpliosc , B.—lose, (gr.) med. depilaţiune â plepelor. Miiue, (gr. imit), speţă de co-mediă, la E., care constă în uă i-mitaţinne licinţiosS. Ass. formaţi^ uuiî, cliaracteriiluî s. al. vd. C. L. Ziegler Disput, de Mimis Romano-rnm (Gotting 1798.) Comp. Copke Von den Mimen der Romer. Wach-amutb Athenaum III, 2 p. 156,186; Gnjsar in Sehulzeit. 1832 p. 329: Winckelmann in Jaîm’s Jahobb. Suppl. II. p. 520; Neakirch, De fab. tog. p. 6 sqq. Oetav Ferrari-us De Pantomimis et mimis (Wol-fenb. 1679.) Nic. Calliachius De ludis scenicorr. mimm et pantomim. F. L. Becbcr Hist. poeseos Mimic. ap. Romm- Voss Institt. II. 29—34. Scaliger Poet. I. p. 42. Mimetese, (gr.) chem. arseniat de plumb. Mimic, se pune câ adect pentru mim, d. e. bueeată mimică. Mimica, imitaţiuue theatţale* www.dacoromanica.ro Slin 266 Mir Mimijamb,'speţă de iamb luat în ne la mime. Mintograpb, (gr.) autor de mime. Mimolog, ce] ce face mimolo-giă. Mimologiă, imitaţiune a vocii, pronunţiaţiuniî şi gesturilor altor persone. ' Mimophyr, arenat argiloide. Mimase, (fr.) mimer. speţă de petră din feldspath şi pyrussm. Comp. graustein şi dolerit. Mină, (fr.) dispoaiţiune ă corpului, maî ales ă feţei; loc unde se formală metale, mineral! şi n6re-earî petre preţiose Mineră, (lat. miner a, fr. mineriţi), substanţ’a metalică ce se trage din mine, vd. urm. Minerale, (—lla), nume generic pentru tâte substanţele neorga-nisate carî se găssesc în sînul pă-mintuluî, pre cănd fossiliî des. pre celle organisate. Minerale, care perţine. mineralelor. Mineralogia, (gr.) partea ln's-torieî naturali care traetedă de minerala. — Mineralogic, eare prives-ce mineralogi’a.—Mineralogiei, care este versat în sciiuţ’a mineralelor. Minor, lucrător la săparea mi-nerelor. Minor, (—aor), maî mic, opp. major. Comp. minorinte. Minore, (fr. mineure), num. tbeologiî thesea de licinţă în care se tracta de ordinar de theologi’a positivă. Miniatură, (fr.) în evul me(}iu literele, roşie carî încep capetele «criptelor, pentrueS era trasse cu miniu. Astă susceptibile de mişcare. — Mobilitate, calitatea mo-bilelui. Mococototl, nat. passăre mes-sicană. Mod, (—dus), chip , fel, dispo-siţiune regulată, mus. reiaţiune â notelor formând un’a din celle (ioue scale tonice, majore s. minore. Modale, (—lis), log. califică proposiţiunî carî conţin uăre-carî eondiţiunî s. restricţiunî. Modalitate, calitate , mod de ă fi. Model, uerî-ce este "privit ck ■ originale şi aervesce de mustră. Moderare, (—rari), âdiminu), îndulci, temperi, face mat puşia www.dacoromanica.ro 268 Mon vioiinte. — Moderaţiune, acţiune de a modera. Moderato, (ital.) mus esprime nă miBcare mecjiă între lent şi viuu. Moderator, (—lor), cel ce are direcţiunea nnuî lucru. Moderaturi», archit, proporţi-une şi graţia â ornamintelor imeî corone. Modern , recinte, din timpul 110IHÎ. Modest, (—(ws), care are modestia. Modestia, (—ff«), moderaţiune ă spiritului. ' Modicitate, (—las), mecjiocri-tate relativă la valoraa, la preţnl unuî lucru. Modificare, â schimbă, dâ altă stare, mai ales moderând, res-tringind. — 3lodifica(imte, act de ă modifica. Modijicativ, care modifică.—Modificator, cel ce modifică. Moiţiâ, (— dius), măsură de capacitate la R,, pentru lucrnrî seccî ~ 16 sex/arii 8. 8 Iit. 63 cenţi, franc. Modul, (—/ms), archit. măsură luată pentrn n regulă proporţiunile nnel ordini de architectură. în numismatică des. mărime determinată după carc se fac medaîiele. Modulare, (—«'), mus. k compune s. prelude după regulele mo-dulaţiunii. Modulaţinne, (—tio), propriu cmmtituţiunea regulată â haiuioni-eî ţi eăntuluî în acel’aşî mod. De commune artea de â conduce cântai şi harmoni'a succesiv în maî multe moduri conforme regalelor. Molari. (—ros), mari dinţi cari servesc â fărîmâ alimintele. Snnt în număr de- 20 căte -5 de fiă-care raassilă. Moldavi că, plantă cu gustul şi od6rea mellsseî, deşi maî puţin plăcută, numită şi melissă de Ca-narie. Moleculă, (—la), cea mal mică parte căt se pote percepe cu sinţurile nostre, â unuî con». Mollusce sr MAr.AcozoiBiE, se-ciind’a classe îi animalilor nevertebrate din classificaţiunca lui La-marck. Cuvier o divide în 6 ordini : cephalopode, pteropode, gas teropoiie, acephalî, brachiopode, cir-rhojtode. Moly, plantă celebre, la ceî vechi necunnoscută. Molybdat, (gr.) chem. sare din acid molybdic şi nă base. Molybden, (gr.) chem. metal isolat de Hclm din acid molybdic. Molybdic, (acid), acid obţinut de Seimele prin ealciuaţiunea kî,o-Jybdemiluî snlfurat. Monunt, (—luni), mică partea timpuiuî.—Momentan, care nu da-redă decât un moment. Momia, (arab.) corp de liom s. animal îmbălsămat, precum eră ns la Egypţianî. Monacale, de călugăr. A', as. Monacii isui, nume collectivpen-trn tot institutul monachilor (călugări), ganul lor de vieţă, cliarao-tcrul şi moralile lor. Monade, (gr.) unitate, parte simplă şi nedivisibile, după Pytlm-goricî şi Jjeibnitzianî, elementul totor compuselor. Mouadelpkc, plante dicotyledo-niie, ale căror sfamine sunt unite la. base în nn singur tnb; â 16-a claâse ii) system'a luî Linne. Monandrie , plante ale căror flori au uă singură stamină; pri-m’a classe â iui Iiinne. www.dacoromanica.ro Mort 269 Mo ii >I«iiaicli , (gr.) domnitor suveran în un Stat mare. Monarcliifi, (gr.) formă dcgu-bern unde domuesee un singur individ prin legi stabili. In monar-chi’a absolută, capul statului are singur puterea suverană in m. con-stituţionale temperată s. represin-talivă, puterea supremă, regulată în.eserciţul sen prin constituţinne, e împărţită între domnitor şi re-presintanţiî naţiunii. Cons. Lacombe liist. de la monarchie cn Europe. Monarc'hic, care privesee mo-narchi’a. Monarchist, părten al guber uulnî monarchie. Monasteriii, (—i■iam), stabiliment de religioşi. Monastic, de monasteriii, relativ la monasteriii. Monnul, (—ins), speţă de flau-tă la cef vechi; cel ce căntâ cu dînsa (addese aceştia şi monaules.') Monchiconba, pesce din golful Biscaye, cnl nu se cnnnoscegenul. Moua, speţă de maimuţă din continintea vechia. Monnetă, (—ta), economiştii nă definesc: «instrument de sehimb care, servind de măsură pentrn va-lorea obiectelor schimbate, este în-snşl un ecivalinte.» Mal bine valore represinlante tute valorile. — La Grecî erâ talentul — 1500 Rtl: divis în 60 mine vai) de căte 100 drachme s. 600 obolî. UnoBol conţinea 8 calcus, acest’a 7 lepte. Iutre monnetele de aur eră stalerii lydicî, percussi de Cressa şi doricii persicî , valănd doue drachme; chrysus— 20 drachme de argint~ 25 Rtl. Proporţiunea. ordinară â aurului către argint erit 10: 1, cu t6-te acestea addesâ preţul aurulnî se înălţă. — La R., as (din ely) divis îu 12 unciae, greu de uă libră (aslihralis, aes grave), ~ apprope 15. Ngr., neimpres («es rude) pănă cănd Serv-Tullin le perensse cn i-Hiaginl de animali (pecunia din pecus). Celle-alte divisiunî ale sel-le erâ. sextarius ~ ’/, 5 , qua- drans — 3/i 2 — Vt triens — 4/,, — V3, quincunc — ‘/l2, semis ~ s/(. — %, septunx— 7,2, bes — 8/,j — dodrans — 3/v dex- tans— 1 °/i 2 — %> dennx— Intre monnetele de argint sunt ses-tertius (semis - tertius , la începnt LL. S. ad. libra libra semis s. II S. diu care H. S. s. nnmus, dena-rius, primitiv 10 asses; în timpul secundului resbel punic 16, dela Augnst 18. Pliniu spune că dena-rinl s’a dat tot-d’auna în stipendiu militare pentru 10 asses (Tacit. Anual. ibiq. Ruperti). Cons. Momm-sen si Boeckh, ce-va Varr. L. L. V. 36, Eekliel Doctrina numorum veterum , de monnetă Romanorum (Vindol. 1792—98); Gronov de ses-tertus, Budaens De Asse; Agricola. De mensuris atque ponderibus vett. Graecorr. atque Romanorr. Carnez-zi, Ueb. den Werth der Maasse und Gewichte bei den Roemern; Cohen. Description historiqne des monnaies romaines , communement nommees medailles imperiales. (Par. 1859,) Bernardus De ponderibus et mensuris (Oron. 1688). Eisenschmidins De ponderib. et mensnns veterum (Argentorati 1737); Spanheim De praest antia et usu numismatiun antiqnoram. Salmas De num.atqne nsnr. Moniţiune, (ffo), ecd. annunţ juridic făcut în unele casări prin www.dacoromanica.ro Mon 270 autoritatea episcopalul, înainte de â procede la escommunicaţiune. Monitor, (—tor), cel cedâcon-silie La E. institutor al copiilor. Monitoriu, (—rlum), ordine â nnnî judecător ecclesinstic, care o-bligă, sub pedepse de escomnrani-caţiune pre toţî ceî au cunnos-cinţă de un fapt denunţat, la re-velaţiune. Monnetă, (—neta), buccată de metal înseninată cu imaginea principelui s. unul stat suveran. Mouoclirom, (gr.) care e de uă singură cnliire. Monodiile, (gr.) botn. vd. Her-maphrodile. Monocord, vd. Sonometru. Monoeotyledonfie, butn. nu-mesce Jusaiou plantele cu un singur cotyledone. Syn. endogere, cryp-tocotyledonee, endorize, monogene. Monoeul, (—lus), conspicil cu nn singur ochifi. Monogamii!, (gr.) numesce Linne nă ordine de plante, â 29 classe din syngenesiă, ale căror florî, deşi appropiate unele de altele, nu a& învelişiu commune. Monogram, (gr.) character fac-ticiu compus de uă singură literă 8. de maî mnlte implesse, de ordinar literele iniţiali ale nnnî nume, precum eră subsemnăturele în Seci. 17 şi 18. Monograpliiâ, (gr.) descrip-ţinne â unuî singur obiect s. unul singur gen. Monoliţii, (gr.) obiect făcut din nă singură petră, precum statnele. Monolog, (gr.) Uter. scenă dramatică în care şî vorbesce uă singură persdnă. Monom, (gr.) malh. cantitate compusă de uă singură parte, de un singur termin. Monomaekiă, luptă eh maî între doul. Monomaniă, (gr.) alienaţiune de minte, deliriu care aţintesce assupra unuî singur obiect. Monoinerc, nume propus pentru uă nouă secţiune de coleopte-re carî nu aîi decăt un singur ar-ticlu la fiă-care călcării- Monopagift s. —pegiă, durere în uă parte circuuscrissă â capuluî. Monopetalî, botn. florî cu uă singură petale s. Hore, Monnputjiii, (—diurn)masă cu un singur pede, la ceî vechî, precum sunt mesele rotunde. Monopol, (gr.) privilegiu câpos-sede un singur individ de k face commercin, în escliisinne de veri-cari alţii, en un obiect determinat. Monoptcr , (—ros), speţă de templu, ia ceî vechî, rotund , fără murî şi al cuî tnrn e susţinut numaî de columne, precum un templu al lnî Bacchu la Teos. Monoptot, (gr.) se dice denu-minl grece şi latine carî nu au decăt un Bingur cas. Monorcllit, (gr.( nat. priapo-lith de care se affiă unită nă con-creţiune de formă ovoidă. Dacă simt doue, este diorchit. Monosilo, luntre formată din trunchiul unuî singur arbure > pre Adriatica. Monosone, (fr.) botn. gen de plante din famili’a geranoidelor. Conţine arbuşti şi herbe. Monosperm, (gr.) botn. se (Ji-ce de fructele carî nu au decăt uă sămînţă. —Monospermalic, califică plantele cu uă singură sămînţă. Monostic, (gr.) nat. se ce de florile cari au un singur atyj. Monosylab , (gr.) gram. care este numai de uă sylabă.— Mono-sylabic, califică versuri compuse de monosylabe. Monotheism, (gr.) doctrină care nu admite decăt un singur Dum-nedeu ; opp. polytheism. Monotiiclism , heresi'a acellor cari admit in Dumnezeu uă singură voinţă. Monoton , (gr.) care e apprd-pe necontenit pre acel’aşî ton. — Monotonia, calitatea monotonului. Monotreme, (gr.) numesce Ge-offroy St Hillaire uâ ordine de mam-mifere din N.— Hollanda şi Van-Dieme, cari ţin de passerî şi de reptilî. Monotriglypk, (gr.) archit. spa-ţul unul singur triglyph între doue columne. Monotropă, (gr.) gen de dico-tyledonee stabilit de Linne, conţinînd plante vivaci cave trăiesc pre ramurile arburilor, mal ales pinilor şi fagilor. Monoxilii, (gr.) poesiă în care versurile au aceaaşî rimă. Monstru, (~trum), ueri-câ individ care se depărtedă in tot s. în parte de structura şi conforma-ţiunea naturali speţei s. sessulul sen.—Monstruos, care ţine de monstru, are calităţile monstrului; es-cessiv în genul seu .—Monstruosita-te, calitatea monstrului. In botanică se num. monstruositate, schimbările contră natură ce- suffere u-nele dintr’ însele în tot s. în parte. Monument, (—turn), primitiv operă de architectură s. sculptură destinată a transmite posterităţii suvenirea unuî eveniment importante, uneî persdne illustri, quid-quid ob memoriam alicujus factura est. (Pentu.) Prin estens. uerî-câ edificiu importante f maî ales din acellea cari aii uă destinată publică. Moquette, (fr.) materiă de lî-nă, părosă s. câ pluşiul înerueia-tă de us pentru mobili şi tapete. Mora , trupă de sparţiaţî compusă de 4 loche, 8 pentecostyle şi 32 enomotie (400, 500, 700 s. 900 h6meni). Commăndată de un pole-march , loehag, penteeoter şi eno-motarch şt în care nu putea intră decăt liberi dela 30—60 anni. Morale, (—lis), care privesce moralile (năravurile), conforme cu moralea. (vd. urm.) Morale, sciinţ’a, doctrin’a moralilor ; sciinţă care prescriă uă purtare sapiinte şi mecjlâcele de â conformă acţiunile după dînsa. Comp. ethică. Moralist, autor de morale. Moralitate , răport al acţiunilor humane cu legea care caută se le reguleze; reflessiune morale, dela revoluţiune character morale. Moratoritt, se num. epistole mo-ratorie, epistole date, maî ales în Germania, de capul Statului prin cari se accordă debitorului uere-care termin. Morbid, care cause^ă egritn-dine (bolă). syn. morbific. Mordicus, (lat) tenacitate ca obstinaţiune (ca adv.) Morisqne, monnetă în Algeria. M. simplă ~ 50 parale; M. duplă, — 2 % lei. www.dacoromanica.ro Mul 272 Sfiin . Moroş, (—sus), întunecos, dif-ficile â mulţămi. • Morphină, substanţă amară, compusă din cărbone, ossygen, hy-drogen , azot, cuî opiul datoresee cea maî mare parte din proprietăţile selle. Morphic, somnifer, amărîtor. Mortale , (—lis), muritor. Mortalitate , (—tas), condiţin-nea celluî ce e necesse se moră ; morte de un mare număr de b6-menî, de auimalî. Mortificare, ii şî turmenta corpul prin maceraţiunî, ă şî suppu-ne passiunile. — Mortificaţiune, acţiune de ă mortifică. Mosaic, (din museion, pentrueă la început oruSi hihliothecele) operă de raport făcută din maî multe huccăţe mice de marmure s. petre de culori diverse una lîngă alta. Tabelele făcute din mosaice represintă obiecte de tot felul.—Mosaist, cel câ face mosaienrî. Moţiune, (fio), mişcare. LaAn-glî nerî-că proposiţiune făcută în cameră de unul din memhriî seî. — Motor, cel ce mişcă. Motiv, ceaa ce determină â lu-qrâ. — Motivare, k adduee motive. — Motiva/tune, act de & motivă. Motu proprio, (lat.) usit. în unele bnle pentru â esprime că nă resolnţiune e luată de pap’a din voinţ’ a sa propriă, fără influinţă streină. Mousquet, (sclopetus), vechia armă de foc la Francesî. Multilater, geom. cu un mare număr de laterî. Multinom, mărime espressă prin maî mnlţî termini. , Multiplicare, (—care), â îm-mulţi. — Multiplicaţiune, act de ă multiplică. — Multiplicator , cel câ multiplică. Multiplicitate, (-tas), mare nnmer de lucruri diverse. Multiplu, (—pier), număr care conţine de maî multe orî pre altul esact. Munil , (—dus), lume. Municipale, (—Us), de uă municipalitate, de un oraş. Municipalitate, circunscripţi-une de territoriu, administrată de municipalî; locul de adunanţă; funcţiunea municipaleluî. Municipiu , (—pium), primitiv stat legat cu Roma prin isopolitiă, relaţiune forte strînsă, astfel călă-cnitoriî seî, cănd veniâ la Roma aveâ drept de connubinm şi com-meveium cu Romaniî. Către 416 u. c. attare legătură încetă şi mu~ nicipes remase â desemnă, communî romane, unele ou dreptul deplin de eivilitate (cuin aulîragio). Legea Ju-lia (90 a. Chr.) redieă ţâţe cetăţile Italiei (maî ales coloniae La-tinge şi oppida foederata) la mu-nicipie cum suffragio. Cons. Grau-erus, De re municipia Rom&norum, Quinion, Du mnnicipe romain etc., (Paris 1859). Roth, De re municipali Romanorum. Mur, (—rm), zid. Murale, (—lis), coronă murale, coronă dată la ceî vechî, ace-lnl care se urcă primnl pre mnriî uneî cetăţî. Arc murale, mnr In plannl mericjianuluî. Mnr ia cită , mimată de calce. Muriatic, (=ttc«s), vd. hydro- chloric- Museograph, autor de mnseo-graphiă. Museographiă, deseripţinne dei museu. www.dacoromanica.ro 273 Myt Museii, (—sewii), loc conservat muselor, locale de anticităţî, de his-toriă naturale s. al. Musică, (—aice), sciinţ’a raporturilor şi accorduluî sunetelor. — musicăle, de musică. Mutilaţi uue, (-&), tăiare îi unuî membru. Mutuale , (—tuus), care merge şi revine, alternativ. Myglossum, (gr.) muşchii al limbeî. Myodesopsiă, (gr.) aftecţiune ii vederi! în care egrul crede â ve-d(5 înaintea ochilor musce s. al. Comp. fr. mouches volantes. Myologiă, (gr.) partea anatomiei care tracteiiă de muşchi. Myop, (gr.) personă eare nu pote'vede distinct decăt obiectele puse forte appr6pe de ochi. La myopi radele iumin6se cari plecă dela ambele punte ale obiectului, ajjungînd la ocliitl pre puţin di-verginţî, se uuesc între cristalin şi retină şi nu iniprem decăt imperfect pre acest ultim organ imaginea obiectului. Myopi’a vine din form’a cristalinului şi din distanţ’a în care se afflă el de ochiu. Myopifi, defectul myopului, vedere scurtă. . Ityosiă, (gr.) contracţiime per-maninte q pupilei. Myoiomift, (gr.) tractat de dis -secţiunea muşchilor. Myria , (gr.) particulă des- de uă miie de orî un obiect. Myria ile, (gr.) număr de dece miie. Myriametru , (gr.) măsură de lungime, ~ 10,000 metre. Myriapode, (gr.) gen de insecte. Myrioium, (gr.) care are dece miie de numinl. Myrmilon, (gr.) spejă de gladiator, la cei vechi. Mysogyniă, aversiune pentru femee. Mystagogiă , (gr.) iniţiaţiune la mystere. Mysteriu, (—i-îuni),secret, ceea ce este ascuns.—Mysterios, înmys-terie, care conţine vre un mysteriu. Mysticisin, systemă, amore de mysticitate. Mysti citate, devoţiune l'6rte mare, căutat profund în spiritualitate. Mystie, (—cus), secret, figurat, allegoric, contemplativ. Mytll, (gr.) fabulă.—Mythic, relativ la mythurî. — Mythism, sciinţ’a mythurilor. Mytliocrat, (gr.) monarch din epoch’a mythică. Mytliologiă, (gr.) sciinţ'a, es-plicaţiunea fabulei. — Mythologism, systemă mythologicâ. —lilythologisf, cel ce tractedă de fabule. -----•''-'vxaaAA A/VW'*' www.dacoromanica.ro N. S, ă patru-spre-dec-ii literă â alphabetului. Câ breviaţiune (din lat. nomen) indică un nume propriu necunnoacut. Numerale valâ, la R., 900; cu uă trăssură hori-sontale d’assupra 900,000. La Grecî v valâ, 50; v 50,000. In calendarul republican nonidi. Pre monnete indica Montpellier. In chem. N. esprime azot s. nitru a. nitrogen, Na — catrium s. aodiam. Nadir, (arab.) pnntul boitei ceresc! care se afflă direct aubt pe-cjile câstre. Opp. Zenith. Naiv, (fr.) naturale, fără affec-taţiune, care represintă veritatea şi imită natur’a în un mod simplu, fără mare apparinţă. — Naivitate, calitatea naivnlui. N am i eratei a, (germ.) petră compusă de forte mice părţi de feld-spath, de quartz şi de mica, în care sunt resipite granate. Namierterstein, varietate â cal-cedoniulul cenuşiu, gresiă ammes-ticată cu granat. Napolitană, materiă ţessută de lănă, fabricată primitiv la Naplia, speciale la Beims. Narcotice, substanţe carî au proprietatea de â addormi, precum opiul. Narcotină , substanţă alcalină ce essiste în opiu. Narrare, (—rare), â povesti.— Narraţiune, acţiune de â narrâ. — 1Varrativ, care perţine narraţiuniî. Narval, gen de mammifere din ordinea cetaceilor. Nasale, (—lis), anat. care perţine nasului; gram. care se pro- nunţă pre nas.—Nasalitate, calitatea nneî vocali a. consunanţî na-salî. Nasard, speţă de eantat de or-ganat, numit astfel pentrueă imită vocea unui hom care cântă din nas. Nntale, se c}'ce de timpul s. de locul nasceriî. Natantia, (lat.) nat. se num. mammiferele cari sunt emîninte or-ganisate pentru nataţiune- Natafiune, (—tio), artea de ă înnotâ. Naţionale, care priveseenăna-ţiune. Nativ, (—vus), relativ la locul nasceriî.. Naţiune, popor de origine, de nascere commune, cu aceiaşi limbă şi de ordinar, acel’aşî gubern. Nativitate, nascere, espressiune usitată în sţylul calendarului ec-clesiastic şi cănd vorbesce nescine de sănţî. — Pi a tivit alea, ae înţelle-ge 4«ua nasceriî lui J.—Chr. Natron , (—tron) , numiâ cei vechî sesqni carbonatul de sodă naturale. Natm, vd. Nitru. Natură, (—ra), collecţiunea fiinţelor cari au eşit din măn’a Creatorului suprem; uniunea proprietăţilor c6 are uă fiinţă din nascere, aystem’a forţelor şi legilor stabilite de CrSator pentru essistinţ’a ln-crnrilor şi successiunea fiinţelor. Naturalisare, â dît unui strein drepturile şi privelegiele de carî se baccură cetăţianiî. — Naturalisati-vne, acţinne de k naturalisâ- www.dacoromanica.ro IVau 275 Nec Naturalist, ce! c6 studia natur’a, cel c,6 e versat în cunnoscin-ţ’a natureî, speciale în ceaa cepri-vesce inetalile, mineralile, petrele, vegetalile şi animalile. Naturale,. (—lis), care perţine natureî , conforme cu natur’a , cu legile stabilite de Dumnerteu; opp. supranaturale, miraculos. Natureî, (fr.) proprietate naturale â unuî obiect. Suppl. natură. Naufragiu, (navisfrango), per-dere â uneî navî prin illisiunea (lovit) de stînce, prin cufundat s. violinţ’a vîntnrilor. Natiniachiă, (gr.) lupiă simulată â navilor; represintaţinne â u-neî lnpte navali dată la celebraţi-unea uneî sărbători. Nauscop, (gr.) instrument pentru nanscopiă. Nauscopiă, artea de â discop-peri navile pre mare la multă distanţă. Nautic, (—cas), relativ Ia navigaţi une. Navale , (—lis), care privesce navile s. navigaţinnea. Naviculă, (—la), nave mica. — Navicular, îu forma de navicu-lă (în anat.) Navigabile, (—lis), califică un rîuu, un port capabile de â duce navî onerate. Navigare, (—gare), ă merge cu navea, pluti. —ISavigaţiune, acţiune de â naviga.—Navigator, cel ce navigă. Naxium, nasia s. petră de Na-xos, pâtră usitată la ceî vechî pentru â poli marmurea şi â dâ formă petrelor preţidse, apprope ceaa cfe 6 asfâdî smyritea s. smyridea (fr. emeril.) Necanee, (fr.) speţă de tnate- riă vărgată cu albastru şi alb, de Indie. Necessar, (—rtus)', de neces-sitate. — Idee uecessarie , snnt în metaphys., ideetot-deunarBalî pen-trucă repausă pre principie nemu-tabilf, pre calităţi essenţialî. Câ subst. cistelă (cntliiă) pentru diverse obiecte nccessarie. Necessitate, (—tas), neappă-rată trebuinţă, indiginţă. Nec-plus-ultra, (lat,) gradul ceî mai de sus. Necrolog, (gr.) altă dală registru pre caro se înscrieâ numirile personelor însemnabilî eccle-siastice repausate, astăiţî totor re-pansaţilor. — Necrologiă, notiţiune historică ass. unui repausat, cules de asseminî notiţiunî. Necropliobiă, (gr.) temere de morte. Necropole, (gr.) mare cimetir ornat de monuminte, plantaţiunî s. al. Nectar, (—tar), băutur’a deilor, vin delicios. Nefaste , (nefastidies), (Jile în carî pretorul nu putea fari (pro-, nunţa ad. celle treî vorbe do, dico, addico). La .început numaî acele (Jile în carî nu se puteâ ţinea co-mitie nirt şedinţe judiciarie; mai tărdiu fură luate în ns pentru ce-rimonie de cult. Astădi sărbători în memori’a nnuî eveniment trist. Negare, (—gare), a tăgădui.— Negdţiune, acţinne de â negă; opp. affirmaţiune. JVegoţiare, â face negoţ, com-merciu; a tracta de affacerî.— Ne-gographism, tractat ass. commer-cinlnî (neus.) Netnconic, învingător la jocn» rite nemeie. www.dacoromanica.ro 276 Nev Nems, speyă de patruped african. Nenie , (—niae), cânturi funebri la Roma, vd. Hermann. Elem. doctr. metr. p. 616. Zell Feriens-chrift p. 190, 223. Neoeyclic, eare se face la începutul uneî ere uoue. Neograpli, (gr.) caro face ne-ographiâ. Neograptiiă, mod nouu şi ne-tisitat de â scrie vorbele. Neolog, (gr.) cel ce affectă neologismul. Neologiă, introducţiune dc es-presaiunî, de vorbe noue s. de vorbe vechie în un sens nouu. Neologism , affectaţiune de ă se servi cu vorbe uoue. Neologist, ce! câ creadă neologisme. Xeophob, nemic al ueologieî. Ncoramă, (gr.) panoramă cir-culariă, represintănd interiorul u-mif templu, unuî edificiu. Neoteric, (gr.) nouu, modern. Ncplielinîi, (gr.) schorl aib. Ncpliclioii, (gr.) mică maculă pre stratul estcrn al corneei. Nepiiralgiă , durere ii renichi-lor. (fomp. colică renale , nephre-tică. Neplirita, inflarmnaţiune â re-nichilor. Nephrotoiniă, (gr.) dissecţiu-ne â renichilor, incismne pre regiunea lumbariă. Nerv , (—vus), organe în for-m’a unor chorde albiciose, conductori aî sensibilităţii şi mişcării. Nervure, linee cari percurgsu-prafaş’a foielor. Neslc, monnetă franc din seci. 37, numită după turnul Nesle. Nenma, addiţiunea de note sin- gure (fără vorbe) ce se cântă pre ultimele sylabe ale autiphomeî. Neuraniă, număr de uoue. Ncuritie, vd. Nevritic. Neurotomiă, (gr.) Nevratomiă. Neutralisarc, (fr.) ă face ueu-tru. N. us. Neutralitate , stare neutră. Neutru , (—Ier), carc nu ţine de nicî uă parte, de nici un gen. Nevralgii, (gr.)durere denervi. Nevrileuiă, (gr.) membrană care învelesce pulp’a nervilor. Nevrific, (—cws) , med. reme-ijiu contră egritudiuile de nervi. Nevrograpli, cel ce scriă ass. nervilor. Nevrologift , (gr.) tractat ass. nervilor. Nevrotomiă. (gr.) descripţiune â nervilor. Nevrose, (gr.) nume generic pentrn tote egritudinile nervose. Nevrotic, vd. Kevritic. Nibile , speţă do ciumpoiu la Abyssinî. Niccolaum s. nicolane, substanţă compusă de nickel, cobalt, puţin fer şi arsenic. Nickel, corp simplu metalic, argintiu ce se găsscscc în minereie de cobalt. Nicoreii, fiiă simplă. Nicotină , substanţă vcniuosS trassă din nicoţiană s. tabac. Nicophor, (—rus), coleopteră, Nilometru, edificiu gradat pentru â măsura crcscerea Nilului. Comp. niloscop. Niui, postav de Languedoc. Nimb, (—bus), cerc care încinge capul sânţilor a. al. Comp. limb. Nitiometrn, hygrometru. Nitrat s. azotat, sare din.com- www.dacoromanica.ro Kob 277 Kod binaţiunea acidului nitric cn nă base. Nitric, vd. Azotic. Nitlite, sări din eombiuaţiunea acidului nitros şi uă base. i iViiru , salpetru, sare din acid nitric şi potasse. Nitrogen, vd- Aiot. Nivel, (din libelld), egalitate ho-risontale; instrument pentrn â cun-nâsce daca un plan este liorison-tale. Nivelare, ă măsură cu nivelul; pune în nivel. Nivose, (fr.) a 4 Innă a annu-lui republicau dela 21 D-bre pănă la 20 Ianuariu. Noailles, monnetă de aur, speţă de louis de 20 la un mare s. demi-livre. Nobile, (—lis), superior. Nobiliar, (fr.) indice de fami-liele nobiir. ■Nobilire, â face nobile. Nobilissimat, ealitate de nobile. NobiIitate,(— tas), calitatea no-Meiul, maî ales unită la nă proprietate. Nocturlab , instrument de astronomia pentru â luă înălţimea linei stelle. Nocturn , vd. Noplum. Noddi, (fr.) speţă de rîndunică de mare. Comp. stolida. Noli-me-tangere, (lat.) epeţă de plantă; ulcer dureros. Nomad, (gr.) se dice de vechiei e popore paatoni carî nu avea locuinţă certă. Nomanciă, divinaţiune prin literele uumeluî. Comp. otomano-manciâ. Nomă, (gr.) mus. cant, ariă în cadinţă. Comp. lat. mo di. * Nomă, divisiune territoriale In Egypt. — Nomarch, gubernatorul uneî nome. Nomenclatură, totalitatea ter-minilor cari compun uă limbă, uă sciinţă s. al. Nominatar, (fr.) numit de rege la un beneficiu. Nominativ, (—vus), gram. care numesce primul cas al declina-ţiuniT. Noiiiocanon, cules de consti-tuţiunile imperialî şi canonelelor. Nomograpliitt, (gr.) tractat assupra legilor. Nomothet, legislator la Greci. Nonagessim, punt al eclipticei depărtat "de 90 grade de secţiunea eclipticei şi Uorizontelul. None, (—nae), & şâpte şi ăcin-cia 4> înaintea idilor, în caleudarul roman. In lithurgiă este un’a din micele hore canoniall, numită pen-trncă se recită la hor’a a 9 â cailei , 3 după prănd. Nopidi, b. noua di ă decadil in calendarul republican. Nonius, (dnpă nnmele luî Pe~ dro Nunei s. Nonitis, erudit por-tuges din seci. 16), instrtfment de gradaţiune constăud din uă porţiune de cerc divisă în gfade şi minute şi destinat ă appreţia celle mai mice divisium. Astădî Vernier. Non - intervention, inacţiune constrînsă (silită) â ueri-căril puteri care ar pnte întreveni în aflfa-cerile uunl Stat vecin. Non-lien, (fr.) se num. decla-raţiune de Non-lieu, uă declaraţi-uue prin care camer’a cousiliuluî nuni tribunale pronunţă că nn este motiv îndestulător pentrn â pune în acansaţiune. NonobsSanţă. jurispr. cansă www.dacoromanica.ro Noi 278 Num care redică obstaclele s. oppusiţi-nnile prevăzute. Nonpareille, (fr.) termen usi-tat de negnţătorî şi fabrieanţî pentru ă esprime cel maî mic lucru ce eî vînd s. fabrică. Nou-seiis, (fr.) lipse de judecată. Noologice, (scii'nfe), nume propus de Ampâre pentru seiinţele carî „trac.teţjă de spiritul human, de ordinar psychologiă. Noria, machină liydi aulică usi-tată pentrn ă udă. Normale, regulat. In geom. şi phys. syn. perpendicular, maî ales cănd 6 vorb’a de perpendicnlarie la uă lineă s. la suprafeţe cnrbe. Nosographiă, (gr.) tractat de egritudini (în băle) în genere. Nosologiă, (gr.) tractat, espli-caţinne a egritudinilor în genere. — Nosologist, cel câ scrie ass. no-sologieî. Nostalgii , (gr.) egritndine de ţerră, dor fârte mare de patria. Comp. Noslrasiă nastomaniă. Nostras, nostrates, (lat.) iote. plante communl în climatele nos-tre. Nota, (—ta), însemnare, obser-vaţiime la marginea nnuî script. NotS , însemnare. Notabile, însemnabile, considerabile.—Notabili, cetăţianiî principali aî unei communî carî an dreptul de elecţiune şi elegibilitate la funcţiunile munieipalî.— Notabilitate, calitatea notabilelnî. Notar, (fr.) officiar care prii-jmesce şi trece actele. Notare, â însemnă; esprime prin note. Notiţiune , estras raţionat; in- dicaţiune & uneî opere, â conţinutului Ben, â autorului. Noţiune, (—tio), ideă de un lacra, cunnoscinţă. Notificarc, â dă cunnoscinţă (cuî-va) în formele legalî, usitate. Notiomctru, vd. Hyyrometru f anemomelru. Notopode, trib. din crustaceiî decapodi. Novijiu, (—tius), oel ce a intrat de curând în serviţul religios. — Novifiat, starea noviţilor în pro-fessiunea lor; localcle noviţilor. Nuailfă, grad de putere s. slăbiciune al nneî culori. Nud , (—dus) , gol, care nu 6 învestit, copperit. — Nuditate, starea nndulnî. Nul, (—lus), nicî-unul, fărăva-16ro. — Nulitate, nimicniciă. Numerale, (—lis), care arrattă un număr. Numeraţimie, (— tio), acţinne de ă numără. Mtmeric, relativ la număr, de numere. Numero, (fr.) ciffră care determină locul unui obiect între mai mnlte. Numismatică , sciinţă care se occupă de descripţiunea, classifica-ţiunea şi aplicaţiunea monnetelor, medalielor s. al. Numismntograpbiă, (gr) descripţiunea medalielor antice. Nunc-dimittis, (lat.) esprime resemnaţiunea ia mdrte după îndeplinirea unuî-vot. Nunciipativ, Scut verbale. Nundinalî, (litere), litere usitate în calendarul roman pentiu h însemnă filele de nundine (tirg.) Celle 8 litere prime ale alphabe-tuluî’ scrisse în columnă şi repeţi- www.dacoromanica.ro Nye 279 îVyin te successiv dela prim’a pănă Ia ultim’a (}i a annulnî, precum Ia noi literele dominicalî. Nutrim int, vd. Aliment. Nutrire, (—trire), a chrăni. Nutriţiune, act de â nutri; nat. funcţiune prin care corpurile orga-nisate întreţin, repară şi adaugă părţile carî le constituesc. NyctaiopiX, (—pta)egritudi-ne characterisată prin facnltateaee are ochiul de â distinge obiectele Ia uă lumină slabă şi noptea, pre-cănd nu pâte sufferi lumin’a în-tregă. Nyctiltaute, (gr.) nă ă treia plepă destinată la unele animali â moderâ strălucirea Inmineî. Nyiuplieu, (gr.) archit. seipce de un loc unde este apă şi ornat de statue, vase, hassine’şi făn-tăne. Nympbolepsiă, (gr.) melanco-liă care caută solitudinea silvelor. Nymphotomiă, (gr.) ineesin-nea nymphelor. iVystagmă, (gr.) spasm al o-chiuluî. ------w\AP f\.f\rv------------------ www.dacoromanica.ro o. O , â cindî-spre-tjece literă ă al-phabetuluî. Câ numerale valâ, căte uădată, la R., U; cu uă trăssură horisontale d’assnpra 11,000. La Grecî o numără 70, p 70,000. Că breviaţiune desemnă în logică pro-posiţiunea negativă particulariă; în lithurgiă, antipbonă, în ehemiă os-sygen. Oarist, dialog între conjugi, în poeţiî greci. Oase, (arab.) loc cultivat în medlocul unuî deşert. ©bang s. oban, massulă de aur servind de monnetă în Japonia. = 149 fr. 14 cent. Obcoiiic, califică în botanică şi geologia părţile carî au forma unuî con întors (resturnat.) Obelisc, (—sens), monument de origine egypţiană în formă de py-ramidă patrănghiulariă strimtă spre vîrf. Obiectare, {objicere), ă oppu-ne cv. uneî proposiţiunî.— Obiecţiei ne, acţiune de â objectâ, effectul. Obiectiv, dires, întors către o-biect: opp. subiectiv. — Obiectivi laie , calitatea obiectivului. Oblaţiune, (oblatum), offerin-ţă luî Dumnecţeii. Obligare, (— gare), â îndatora. Obligaţiune, (—tio), îndatorire, relaţiune între debitor şi creditor. Obligat, civile, fundată pre legea civile, perţine dreptulnî civile, {stipulaţia, nexum s. al.) obl. naturale , fandată pre ecitate , intră în dreptul ginţilor. Oblic, (—quus), plecat. Califică uă lineă care întîlnind uă alta. e înclinată pre dîusa de uă parte maî mult decăt de alta. — Oblicită-te, calitatea oblicului, inclinaţiunea uneî linee. Obliterare , {—rare), a şterge cn încetul, pre nesinţite , lăssănd trăssnre. — Oblileraţivne, act de â obliteră; alteraţiune a unul spirit fatigat ale cnî suvenir! se şterg. Oblong, (fr.) maî lung decăt larg. Obol, mică monnetă grecă;. % din drachmă 16 s. 17 cent,; pond. 72 centigr. Obrepticiu, luat prin obrepţi-une (surprindere.) Obscur, (—rus), întunecos; ne-înţelles. — Obscuritate, întunecime. Observare, (—vare), â privi, consideră cu applicaţiune (băgă de s^mă); â împlini ceaa ce este prescris. — Obsenaţiune, aeţiune| de ă observă. — Observator, cel ce observă. Observatoriu, stabiliment destinat pentru observaţiunî astronomice. Obsidionale, relativ la încun-giurarea uneî cetăţi. Obsoniti, vd. Opsoniv. Obstacln , (—culum), ceaa ce stă înainte, pedică. Obstinaţiune , {—tio), infles-sibllitate, cănd cv. se ţine pre mult de aîe selle. Obţinere, (—tenere), ii câştiga. Obstrucţiune , {—tio) , med. obstaclu ce întîmpină flnijîii în corpul animale; speciale inflătura ehro-nică â ficatului ţi â splinei. Obtus, {—sus), cu vîrfnl tăiat. www.dacoromanica.ro Oct 281 Odo ©bus, proiectile de nn diametru maî mică decăt ă tunului, fără ansă. Obviarc, (fr.) ă eşi înaintea, preîntimpină. JV. us, jj^Occasionare, â dă occasiune. Occasiune, (—sio), concurs de circunstanţe cari influesc ass. u-nel acţiuni (prilegiii.) Occidinte, (—dens), appus.— Occidintale, de occidinte. Occultafiiilie, astr. dispariţi-une momentană, â uneî stelle e-clipsită de pămînt, de lună s. al. Occuparc, {—pare), aţine, împle, spat, timp; lua în possessiune. Occnpaţiiine, (—fio), acţiune de a occupă, aftacere. Ocupaţiunea pentrn possessiune e valabile numai cănd obiectul este vacante s. al nemictilnl. După PIobbeB cel mai forte, nu primul occupante caută so fiă legitim. Ocean, (—nus), mare întindere de apă care învelesce pămîntul. Ochlocraţiă, (gr.) gubern popular. Oclira, (ochra), chem. ossyd de fer. Octachord, mus. systemă compusă de 7 gvade a. 8 sunete; instrument cu 8 chorde, la cei vechi. Octaedril, (gr.) geom. solid cu 8 feţe. Octaetciidiil , (gr.) spaţ de 8 anni. Octandrie, â opta classe nsys-temeî luî Linne. Conţine plantele cu 7 stamine. Octante, (oclans), ă opta parte din cerc 8. 45 gr. Instrument pentru .h observă pre mare înălţimea şi distanţele stellelor. Octavă, mus. diapason , spaţul între 7 note ale gammei. Mică flaut». Comp. octavin. Octavo, impr. colă cu foielo îndouite în opt. Octidi, â opta 4> a decanii- Octile, (aspect) , astr. spaţ de Va din zodiac s. de 45 gr. între doue planete. Octagon, (gr.) polygon cn 8 ănghiurî şi 8 taleri. Octoplior, (—rus), lectică purtată de 8 hârnenî. Vd. Lips. E-lect. 1. 19. Octroi, (fr. coi-rupt din aucto-rilas), altă-dată uerî-ce privelegift accordat de nu suveran. Astăcjl drepturile percepnte ass. obiectelor de consumaţiune la intrarea în un oraş. Ocular, eare a vădut cu ochii sei. Ocularist. fabricante de ochi în smalţ. Oculist, medic de ochi. Odassisui , mâncătură k dinţilor. Odă, (gr.) poemă lyrică care pote fi căutată,mediariă între hymn şi căntul propriu suut lucru- www.dacoromanica.ro Oph 283 Opo rile în sine , obiectiv şi subiectiv* — Ontologic, de ontologia. Oolitll, vd. Meconit. Opac, (— «ras), care nu 6 tran-sparinte.—Opacitate, calitatea opacului. Operă, dramă în musică. Operare, (—rare), â lucră, produce un effect. — Operaţiune, acţiune de a operă. Opliilleidă, vd. Serpent. Opliiologiă , (gr.) descripţiunea şerpilor. Opliittt, (— ies), — ca adct. şi subst. — speţă de marmure egyp-ţiană. Oplitalgiă , durere de ochiu , fără inflammaţiune. Oplitalmiă, affecţiune inflara- • matoriă â globului ochinluî cu ro-siâl’a conjunctivei. Opktalmiatriă, (gr.) oculariâ. Oplilalmită, petră care imită un ochiţi. Opktalmo-bioticS, hygienăde ochi. Opktalmocel, herniă a ochiului, tumore k corneei. Ophtalmodynifi, vd. Ophtal- giă. Oplitalmograpkiă, descripţi-une â ochilor. Ophtalmologiâ, partea anatomiei care tractâdă de ochi. Ophtalmoponifi , vd. Ophtal-miă. Opktalmoseopiă, inspecţiune â ochilor, pretinsă arte a cunnosce temperamentul persdnelor. Oplitaliuostat, instrument pentru â stabili globul ochiului. Ophtalmotomiă, dissecţiune â ochiului. Oplitalinossys, scariflcaţiune k vasselor ochiului, syn. blepharoa-sys. . Ophtalmossystru, instrument pentru a scarifîca plepele. Ophiase, med. depilaţiune prin loculî. Opiacett, medicament in care intră opîfl. Opiat, (—turn), altă-dată opiacee. Astăzi preparaţiunl officinale chiar fără opiu şi identice electoarelor. Opilaţiune, med. obstrucţiune. Opiiiare, (—nari), â spune părerea sa. Opiniatru, (fr.) obstinat. Opiiliuiie, ( — nia) , credinţă probabile, părere. Opistliocyphose, (gr.) bossu (cocoşă), curbatură â spinării. Opistograpke, (gr.) acte, char-te vechie scrisse pre ambele părţi ale pagineî. Opiu, (opium.), suc narcotic, so-porativ, estras din maî multe speţe de inac, principale din papaver somniferum. Opobalsamum s. balsam de Judea, de Egypt, vd. Terebenthină. Opodcldoch , (arab.) balsam format din alcohol ţinînd îu disso-luţiune sapune, ammoniac, sarema. rină, camphur, uleiuri essinţall de thym şi de rosmarin. Usitat în fricţiuni contră affecţiunî rhcumatis-malî şi scrintiture. Opopanax, B.—ponax, gunună obţinută din rădăcină de pastina-ea—opopanax. Opposiţinne, (—tfo),obstaclu, stat contră. Oppressiuue , (—sîo), appăs-sare. Oppressor, (—sor), cel ceop-prime. www.dacoromanica.ro Opt 284 Ora Opsnniîi, (—nîum), tot ce se luâ cu păne, la ceî vecin , frîptu-re, a. ferttire de came, pesce, căte-uădată vegetali (6gta(>ia, o^fiata, pnlmentaria.) Optare, (—tare), a alege între mai multe lucruri care nu se pot ave tote. Optativ, (—vks), gram. mod al verbului eare esprime dorinţă, căte uădată condiţionalele. Optic, (—cus), de optică, care privesce vederea. Optic, cel ce esercită optic’a, cel ce vinde inatruminte de optică. Optică, C—cc)', partea physicel care tractedă de lumină şi de legile visiunil. Optico - trochlei - sclcrotic, muşchiul cel mare oblic al ochiului. Optiinaţi, (— Ies), la R.,parti-tul aristocratic în opposiţiune cu populares. Cicerone I numesce con-servatores civilalis, defensores rei-publicae. Differinţ’a între dînşiî şi popor se face maî ales sinţibiledin timpul Uracchilor. Optimism , phil. doctrină care susţine că totul este bun. Repansă pre ide’a sapiinţei şi bunatâţiî luî Dumnedeu care n’a pntut voi de-«ăt binele. Tot ce vedem reu tn lame este conseciinţă necessarîă â natureî lucrurilor (reu melaphysic) s. effectul abnsuluî de libertatea nâstră (r eu mor ah) s. 'chiar nă con-dlţiune ă bineluî (reu physic). Optimist, părten al optimismului. Opţiune, (— «*o), facultate, acţiune de ă opta. Opuiittţă , (—leu ti a) , avuţia mare.—Opttlinle, în opitlinţăj forte avnt. Oraclii, (—culum), pretins res. puns al Şeilor. Vd. Divinnliune. Oraculist, cel ce pronunţă o-racle. Orale, care se transmite prin voee. O raţiune, (—tio), cuvintare de elocinţă. La R., şi proposiţîunea imperatoruluî către senat, de ordinar citată de cestor (şi epistola s, libellus) după cafe senatul vota şi comspimeâ I. Cons. Chiar acest I. Cons. s. legea preparată de jmpe-rator se numiă oratio. Orator, (—tor), care pronunţă oraţiunî. Primitiv, la R., ~ felia lis şi legatus în genere. Oratoriu, primitiv mică capelă unită unui monasteriii. In genere loc destinat pentru rugăciunea făcută în particular. Oratorio, (ital.) buceată de mu-sică religiosă, hierodramă. Orbicnlar, (—lalus), rotund şi spheric. Orbită, (din orbis), anat. cavitate destinată â dă şedinţă globului ochiului. Orbitolith, polyp petros, heli-cit. Orchesograpli, (gr.) autor de orchesograpliiă. Orcliesograpliiu , (gr.) parte şi descripţiune â danţului. . O rcli estică, (gr. lat. saltatio), mus. artea danţului, la cei vechî. Orchestra , (gr.) vd. Theairu. Orciiesirino, vd. Orpbeum. Ordinale, care -determină ordinea. Ordinar, (—rîus), care e de rînd, comnmne, (obicinuit). Ordinare, (—nare), 'a dispune, pane în ordine, în rînd. Ordine, (—ordo), rînd, rang. www.dacoromanica.ro Org 285 Orn Ordo, (lat) carte de officiu în usnl preoţilor, şi ordinar. Ordonanţă, disposiţinne, ordine, prescript. Orenius, (lat.) rugăciune bise-ricescă. Oreograpliiă , s. ohogkaphiă , descripţiunea munţilor. Oreri , machină represintăndu mundnl planetar, după numele in-ventorulnî. Organ, (gr.) partea uneî fiinţe organisate destinată ă împlini uă funcţiune. Organic, munit cn organe, relativ la organe. Organizare , ă da nnuî corp disposiţinnea necessariă pentru funcţiunile la carî e destinat. —Orgaţii-safiune, modul cum un corp este organisat. Organism, calitatea fiinţeî orga riisate. Organist, care căută cu orga-natul (organe.) Organologiâ, tractat, cnnnos-cinţă ă organelor s. fiinţelor orga-nisate. ' Organoscopiă, (gr.) vd. prec. Orgeat, băutură de lapte de migdale. Orgeolet, s,—gelet, (hordeole■ turn), aposthemă fistiilosă la plepe. Orgoliu, (fr.) măndriă. JV. us. Orgue, (—ganum), instrument ca clavire usit. în biserică. Orgyia, măsură de lungime la Greci, rz 6 pd. s.—1 m. 85. Oriciiatc, (—cum), cupru eo-rinthian , ammestec de cupru, aur şi argint, maî stimat decăt cuprul. Oriente, (—riens), răsărit. — Orientale, de Oriente. Orientalist, cel câ se occupă de Orientali* Orientare, â dispune (un ca-drante), relativ cu celle patru, părţi ale Înmii; â recunnosce orientele şi cel le-alte punturî cardinali; fig. ă recnnnâsce callea de ţinnt, me)6eav, uv-X‘oi, epjjvon), aî fartiilielor, cu tote că Lemaire: nempe penates ac dii patrii, item familiares, snntiidem; h. c. ii. quos et quaeque urbs com-muniter a majoribus traditos, et quaeque familia sibi proprios ads-civcrat et colebat. Uă represinta-ţiunc după Virgiliu al "Vaticanului la Eich p. 468. Pendul, C—lttm), s. —lă, pond suspins de un fir priimitor de -oscilaţiile ; horologiă cn balanciă, (pendulum horologinm.) Pendulist, > făcător de cistele (cnthie) de pendulî. Penerople, gen de coquilă despre costele vecine Ligurunluî. Peninsulă, (—ia), geogr. ap-prope insnlă. — Peninsular. Peniston, paniston, materiă de lănă câ postavul de Anglîa. Penitare , (că refl.) â so căi. IV. ns. Peiiitinţă, (— tenlia\ căinţă. Penning, denar hollandtc, — '/6 sol s. stugver. Penny, (pron. pc-ne), şi denar sterling, monnetă de argint anglă, solidă, zz '/, schilling s. 10 cent. — Half penny, monnetă de cupru, zr 7» denar; farlliing, zz ‘/4 penny. Penny-east, (angl. pron. pe-ne-îst), arenă pămintâsă conţinînd numerose fragminte de coquile marine. Pension, (fr.) vd. urm.^ Pensionar, cel că este în pensionat, cel ce plăteace pensiune; cel c6 priimesce. Pensionat, stabiliment unde copiii şed, se nutresc şi studia. Pensiune, (—«»), plată, retri-bnţiune periodică annuale. www.dacoromanica.ro Pen 303 Pen Pcnsum, (lat-) adajisde pedepse. la copii. PensySvania. provinţa în Amer. .septentr. Ckeminee de pensylvame, {fr.) cămin pfnsyhanic, speţă de cămin economic. Fenta, (gr.) preposiţiune ce se ■allătură vorbelor spre â arrăttii că părţile espresse prin acclle vorbe snnt în număr de cinci Peniacantk , (—thus) , pesce thoracic. Pentachord , (gr.) lyră cu 5 cliorde, la Grecî, în timpul lui Al-ccu si Sapheî mediariă între cea vechia cn 4 şi cea de inaî tărdiu cu 7. Pcntacontarcli, (gr.) cap de 50 homeui. Pentacosioincdiniţi, (gr.) pri-oi’a classe a cetăţianilor athcnianî, conţinînd pre ceî ce culegeâ 500 medimne de producte uscate, metale (le licide, în arginţî drachme, 500 drachme, capitale de 6000 drachme. Pentacrostic, (gr.) se numiţi, la ceî vechi, versuri pentacrostice, versuri dispuse astfel că tot-deuna se găssesc cincî acrostice cu aceraşi nume în ciucî divisiunî ale flăcărui vers. Pentadactyl, (gr.) care are cincî •degite. Pentadecagon, (gr.) geom. fi-.gură cu 15 ănghiurl şi 15 laterî. Comp. quindecagon. Pentaedru, (gr.) geom. solid cu cinci fefe. Pentaeteride, în chronol. grecă spaţ de 5 annî. Al lăture cu triete-ridele (3 annî) formă octaeleridele. vd. An. Pentaglot, (gr.) care â în 5 limbe. Pentagon, (gr.) gnom. care are Gincl laterî şi cincî ăughiuri egali. — I'enlagonic, în pentagon- Pciltugonifi , (—uium), botn. campanulă cu capsulă pentagonică. Pentagyne, (gr.) plante cu cinci pistil!. Pentahessacdru, (gr.) cristal cu cinci rindurî de feţe dispuse căte 6 unele d’assupra altor Pentamcre, (gr.) coleoptere cu 5 article la tarse. Pentauietru , (—trurn), metr. vers latin compus de 5 pejii ,~-vers frances de 10 silabe. Peiitandrir, (gr.) botn. plante cu 5 stamine, â cincia classe â systemcî luî Linne. Pciltanciuă, gen din familia synantherccler , conţinînd nâ singură plantă ă cnî origine 6 necun-noscută. Pentangnlar, vd. Pentagon. Pentanthere, (gr.) botn. plante cu cinci anthere. Pentapast, (fr.) s.—parte, maî bine pentaspast, machină cu 5 fo-tile pentru ă redică sarcine. Pentaprotiade, demnitatea linul din cel cinci mari officiari al iiuperinlnî grec. Pentapylon, (gr.) edificiu cn cincî porte. Pentarch, membru din uă pen-tarchiă. I’cntarcliiă , (gr.) gubern de cinci capi. Pentaspast, (gr.) combinaţiune de cincî rotile. Pentasperm, botn. cu cincî grăunţi. Pentastyl, archit, edifîciO cu cincî rîndurî de eolumne la fag’a dinainte. Pentateuc, (— chus), se num. www.dacoromanica.ro 304 Pep eelle cinci cărţi prime ale Bibliei. — P. chirurgicale, divisinnea egri-tudinilor esterne în cinci classî: plage , ulcere , tumori, lassaţiunî, fracture. Pentathlu, (gr.) des. nninnea cellor cinci lnpte prime ale gym-BâBticeî grece, espuse dc Simonide în pentametrul: aXfia, jrocfa>xeii]v, ăiCnov, axovâa, 7TCi).>jr, Pentaurea, petră, la ceî vechî, care attrăgeâ ferrul; probabile fer magnetic. Pentecomarch, gubernator de 5 sute la Grecii vechî. Pentecontachord, instrnment de musică cu 50 chorde inegali. Pentecoutarch, (gr.)commăn-d&nte de 50 hdmenî s. de un pen-teconlor, nave cu 50 rame. Peutecoste , (—te), sărbătoriă ce se celebră în memori’a descin-siunii S-tuluî spirit, lu 50 (Jile dnpă Pascî. Penthcse, sărbători’a purifica-ţiuniî la Greci. Penthor, s. pahthob, (—rum), botn. plantă americană â cui capsulă are 5 ăughiurî. Pentlielică , (marmure), marmure albi dela muntele Penthelic, între Athene şi Marathon , astă(|î Penteles. Penliscnl, nat. se numesce ueri câ patruped carî an cinci degitela pe4l. Pentornm, vd. Penthor. Pentstemon, botn. gen stabilit pentrn chelonile (galanes), ale căror florî au patru stamîne contră un firat sterile. Pentzie, botn. gen stabilit pre labeliformea lnî Linnd, sunt appoî cu tanicetele şi athanasiele. Penultim, (—mus), care precede immefjiat pre ultimul. Peom, s. peah, (peau), metr. pede de una scurtă şi trei lunge. Peotte, spegă de luntre rotundă, câ chaloupe pre Adriatie’a. Pepaios, plantă de America cn fructul analog unoî mie pepine. Pepastic, vd. Pepiic. Peperin, (ital. — no), mic tof vulcanic. Peperit» , tof vulcanic roşîu ?>, verde iuchie compus de grăunţi vi-troşî. Peperomiă, botn. gen diu dri-andri’a monogyniă. Pepinieră, (fr.) se 4ice figurat pentru reuniuni de persone destinate uneî stări. Pepita, bnccată maî ales de aur în minere, nelacrat. Or ualif a-marphe. Peplas, botn. speţă de caphorle. Peplus , (—plus, —plvm, gr. nhtXcK, nirtXov, dnpă Riemer din nilla) vestimîut pentrn d’assnpra, speţă de mantă, propr. lat. palia. Vd. Ferrar. de Re Vestiar I, 3, 18 şi în Anal. p. 81. Boettiger Sabina p. 397, 416 seq. Schol. Ho-naer. B. v. 734, yvvatisîav evtSojut tovtiOt] xcziî)va. ov ov>] iveâvovxo aii’ tvtntţreţ). Pbysic, (—cus), materiale- PbysicK, (—stea), sciinţ’a care tracta iţă de proprietăţile şi acţiunile esterne ale corpurilor. Physico - mathematice, (sei-inţe), sciinţe carî se referesc îna-ceVaşi timp la physică şi Ia ma-thematioe, preenm mecanic’a, sta-tic’a, hydraulic’a s. al. Physico-techiuopiît, microscop al cnî cămp e forte întins. www.dacoromanica.ro Pie 313 Piu Pliysioeraţiă, domnia ă na-turei. Physioguomiă, vd. Physiono-miă. Physiograpliiă, (gr.) descrip-ţiunea natureî, â prodneţinnîlor sil-le. — Physiograplnc, de physiogra-ţ(hiă. Physiologiă , (gr.) sciinţ’a e-conomieî animali şi vegetali, sci-inţ’a vieţeî, â jocnlnî organismului, precănd anatomi’a tractecjă numai de strnetnr’a organelor.—Phy-siologic, de physiologiă. — Physia-logist, versat în physiologiă. Physionomiă. (gr.) trasoarele feţei (obratjnluî); arte de â cun-adsee characteral, inclinaţiuuile dnpă iuapeeţiuuea feţei. — Physiono-mist, cel câ pretiude â cunndsce artea physionomică. Phytograph , antor de phyto-graphiă. Phytograpliiă, (gr.) descrip-ţinuea plantelor, botanică.. Phytolith, (gr.) plantă pet/ifl-cată. Piiytologiă, (gr.) tractat de plante, de deseripţinnea plantelor, botanică. Piancssimo, (ital.) mus. fdrte încet. In breviaf. PP. Piano, (ital ) mus încet. Picadores, ecestri hispanî. Pieicitii, frnmdsă passăre de Brasilia. Pitquet, vd. Piquet. Piedestal, vd. Pedesial. Pietate, (—tas), devoţiune, at-feeţiune şi respect pentrn lucrurile reiiginnii. Pietism» pietate escessivă. Pieton, (fr.) persfină care merge pre oţ£Vf li64 xvădov) , pentru lucruri uscata 4 xorvXrj forma un gowtt, 32 un i-xtco?, 192 un ntăifivo? s. 1152, xvaâov. La Romani ale căror mă-snre şi ponderi fură regulaţi de Serv. Tulliu afflăm digitus, pollex, palmus~ 4 digiti, pes~ 16 digiti s. 4 palme, s. 12 pollicefe, cubilus dela îndouitnr’a din întru â cotului pănă la estremitatea degituluî din medloc, passus — 5 pd. îndoui-tul unuî pas ordinar gradus s. gres-stis; pertica, vergea de 10 pd. (decempeda.) Stadiul conţineâ 625 pedes s. 125 passus; 8 stadie (îom-puneâ uă millă (miile s. milliari-um). (Numele de parasange pentru 30 stadie şi schoinos pentru îndouitul este persic) , jvgerum ~ 240 pd. lung, 120 lat, adus qua-dratus */a jngerum. Măsurele de cantitate erâ, pentrn fluizi, culeus — 20 amphorae, fiă care amphora dissă şi quadrantal s. cadus, eon» ţinea 2 urne, 8 congii, 48 sextarii şi 96 hcminae g. cotylae; pentru lucruri uscate, medimnus ~ 6 mo-dii. Cons. Agricola De ponderibus www.dacoromanica.ro Pop 316 Por et mensuris Graecorum et Boma-poruta. Ponderabile, cui se pâte determină pondul. Pontifice, (—fex din pontem-facere) magistrat, la K., cnî eră încredinţată prevederea cnltulul în srenere. Nnma ar fi ales ăntîiu patru pontifici din Bamnes şi Titii, la cari se adausae un al cincilâ, pohtifex maaimus (Cic. r. p. II 7. 14). Prin legea Ogulnia intrară în acest coIlegiO patrn pontifici plebei, Sulla dusse num rnl lor la 15. Intre attriboţiunile lor (vd. Liv. I. 20 Dionys. II. 73), se pnn prevederea totor operatiunilnr religiâse, decisinnea (decreta) assupra uerl-cărui cas a! dreptului sacrn, asan-pra procuralio prodigiorum, conse-ţraţiunea unni templn , assistinţ'a la coraitia caiafa, la rugăciuni, unde eî propunea formulele (praeire verba), Ia confarreatio şi diftarea-tio. Alegerea lor se făceă prin co-optatio, dela Lex Domitia, de co-o>itiele tribnte (Sulla restabili co-optatio, pre care o derimă lex A-tia.) In respectul calificaţiunii lor »0 majorei şi minorei, acceptul generale face pre ultimii scriitori (scribas) ai primilor. Guther (Jur. Pontif. I. 17, 22) susţine că eră n| diatinc(iune â pontificilor patriei iie ceî plebei. Pontificat, (—lus), demnitate yrj,— Autoritatea puteâ se lu priiroescă sau, dacă nu erâ eiGayotyixo?' se lure-jecte, sub diverse preteste de carî erâ în se responsabile (comp. ngo-ŞaXij ev i5 ovei). La lucruri private, carî se preţiâ maî mult decăt 100 21 www.dacoromanica.ro Pro 322 Pro drachme, affară de ăly.rn julxias, arabele părţi căută â depune un nnmăr de arginţi (nţuiavei?, ngi-tavtîs, dtlvai) , 3 drachme pentru valore de 100—1000 dr., 30 dr. pentru valore de 1000—10,000, şi în acesta proporţiune mai departe (naQaxaîaţolij se depunea drept cauţiune). Accusaţiunea se propunea aliaturi cu dat’a, numele ar-chon telul, lun’a şi <|i’a i numele pretindinţilor, numele şi calificaţi-unea marturilor, pre nă tablă (6a-•vig, i.evyMfia) în public în vecinătatea autorităţii respective, după care urmă instrucţiunea (dvd&QttiiQ, eausae cognitio, dvaxţiveiv tom? avTt&lxcttg T77v nly.r(v , dvctxqîvetv toî'c dvrtâi/.ovq). Dacă după cita-ţiune accusatorul perdea, cans’a e-râ terminată, el cădea în pedepse de 1000 dr, şi dtifii? xatâ tzqo-titaţiv, după care pc-rdeâ pentru fiitor dreptul de ă depnne plângeri analoge; accusatul eră condemnat in contnmaciam. Cănd accusatorul fără â aşteptă decisiunea diaite-lei, &e îndreptă la uă curte helia-stică, cântă se jure assupra plângerii precum şi aceusatul assupra respunsuluî seu (^avTiygatpi,, uneori ci/'(ţioii'/.i'x şi an<ţ>(j)tio6i.') Decisiunea se făceă prin majoritate de voturi; la nn număr egale de voturi accusatul eră absolut.—La R., se disting judicium domesticul», fă-ent în famiiiă »adhibito propin-quorum et amicorum consilio;» judicium pofuli la care se recunnosc treî periode: judecat’a comiţielor curiate dela Romuln pănă la Serv. Tulliu, mărginită assnpra casnrilor de provoeaţiune â patricilor contră popor, după Cicerone, contră de-cisiunile regilor; judecat’a comiţie- lor centuriate dela Serv. Tnlliu, care le dede dreptul de â decide chiar assupra criminilor capitali, speciale assupra perduelUo; judecat’a divisă parte între comiţiele tribute, parte între celle centuriate dela Jnn. Brutu pănă la finele republice!. Legea numiţilor tribuni decisesse câ violaţiunile tribuniîor plebii să se pedepaescă de comiţiele tribute, unde basea autorităţii triburilor, care se întinse appoî din ce în ce. Tot de dînsele se decidea pedepsile capitali assupra absinţilor, d. e. ass. lui Co-riolan, processe capitali estraordi-narie dnpă proposiţiunea senatului, precum assupra lui Manliu Capi-tolinu; numerose processe pentrn diverse criminl assupra căror se applica pedepsi pecnniarie, d. e. perduellio, pecnlat, repetunde, ne-glessul sacrclor, fermecătorie, incest, usure s. al. Pentrucă judecăţile poporului, eră difficilî, addese parţiali, de multe ori se alegea com-missarl speciali învestiţi cu autoritate judiciariă, pănă cănd, în an-nnl Romei 606, sub consulatul luî Censorinu şi Maniliu se stabiliră, prin lex calpurnia repetundartim, commissiunî permaninţi (quaestio-nes perpetuae, quoniam quotannis creabantur qujbua hae quaesliones mandarentur.) Accusatorul (actor, pelitor) care tst-deuna căută se fiă nn magistrat (consule s..pretor la centurie; tribun, edile s. cester la triburi) începea cu diei dictio, de-claraţiune de dînsa ţine şi anqui-sitio, — ce ae Tepeţia mal de multe ori la temiul defipţi, în care timp accusatul (rews) putea cercă se se apere momentan s. se roge pre accusator & detrage accusaţi- www.dacoromanica.ro Pro 323 Pro uuea. Până la «}>’a determinată el însă căută se de canţiune s. se ste închis. Dacă processul nn se redi-câ (prin exsilium, tergiversaţi o, în-trevenţinnea unuî tribun) accusa-tul se presintă la terminul defipt în luctus-, dacă fugisse se pronunţă assnpră-T, ignis et aquae interdicţie ; la absinţă motivată termi-nul se înainta (Liv. 38 , 52). In 4i’a defiptă, în presinţ’a poporului adunat officiale, magistratul espn-neă accusaţiunea (rogatio) la care accusatnl se appărâ singur s. prin locnteninţ! (cognitores, procurato-res; oratores, patroni, advocaţi, era defensori). Venia appoî demn-straţiuniie , între carî principale mărturii şi documintele; acestea terminate, urmă votaţiunea poporului, la început orale, maî tărdiu în scris, dilatio în care ampliatio, compre-hendinatio eră remissinnea proces-snluî în cas de egritudine s. al.— Dnpă vechiele instituţinnî magistratul avea. numaî întroducţiunea în proces (tractaţiunea in jure), cercetarea luî maî profundă şi de-cisiunea se făceâ de un judecător destinat (judicis datio) de magistrat (tractaţiunea in judico), de a-cest judex quaeslionis Sigon. de Jndic. II. -5. Neinecc. Antiq. Jur. IV 18, 15. Nordt de Jurisdict. et imperio tt. 5. Comp. şi Casanb. ad Sueton. Caes. II. — ceaa ce se nnmiâ jjrdo judiciortim privatorum, conservată pănă în seci. 3 după Chr. cănd se întrodiisse tractaţiunea extra ordinem după care magistratul tracta tot processul. — Legis adio, la început de maî multe speţe: per sacramentum, per judicis postulationem, per condicti-onem, per manus injcctionem, per pignoris capionem. — Accusatorul căuta se presinte pre acensat, ceaa ce se făceâ prin in jus vocatio personale; la cas de obstinaţinne lua marturî (antestatio), şi lu duceâ constrîns , accusatul pntea remîine dacă satisfăcea pre accusator s. I dă un vindex câ se mergă pentru sine — Ambele părţi înaintea pre' torului, (de acest’a Du ICer ia Liv. 40, 44.) începea tractaţiunea in jure (spre distincţiune de judicium) după care celle-lalte forme cerute de lcgis actio; după acesta li tis contestatio şi în â 15-a tracta* ţiunile in judicio înaintea judici, precesse de nă scurtă esplicaţiune â ccstiuniî (caussae conjeclio s. collectio), lingă care proposiţiunile principali ale părţilor (continua o-ralio , peroraţia) , şi diversele argumenta s. documinte (instrumenta, tabulae). In fine decisiunea, sententia, care addese putea fl re-missă (diffinderc). — Qtt,aestiones perpetuae. Fiă-care curte aveâ un preşedinte care erâ un pretor a. nn judex quaestionum şi maî mulţi judecători luaţi din album judi-cum, după legea Servilia 450 pentru qnaestio repetiind. Diversele acte ale acestei speţe de judecăţîca-i-e luasse tote căuşele criminali, nelăssănd poporului decăt proces-snl de perduellione , sunt: postu-latio, propusul accusatoruluî către preşedinte (când erâ maî mnlţîac-cusatorî, judecătorul alegeâ dintre toţî unul; eeî-alţî se puneâ câ sub-scriptores, oraţinnea lor numită divinaţia), nominis dilatio,interroga tio, inscripţio, nominis re cep tio, cognitio, citatio s. alessul judecătorilor (judicium conslitulum prin sortitio s. editio), şi înscrisul lor www.dacoromanica.ro Pro 324 Pro (libelli nominum, tabulae). Accu-saţiunea se făcea prin oralio perpetua , addese forte lungă (diem eximere dicendo) pănă cănd Pom-peiii o mărgini prin tempits legiti-mum, justum, debilum. Oraţiunea finită (dixerunt) urmă altercatio, după care probatio, în fine senten-tia cu majoritatea judecătorilor. — Formulae. Accnsatorul propnneăpre-torulnî cans’a (_edere actionem) şi Iii rugă pentru formulă (postulare). Accnsatul, invitat officiale (prensio şi vocatio), addese supplinită prin vadimonium, (sub imperatori cauţi o in judicio sistendi. Pentru lucru comp. espressinnea praedibus ac praediii cavere populo. Liv. 22, 60), se esplicâ şi făcea eseepţiu-nile s&le cari se punaâ în formulă dnpă c6 şi cea-altă parte fus-sesse ascultată. In fine pretorul concepea fonnul’a (d/tl actionem, s. judicium), determină pre judecător (judex, recuperatores, arbitri) şi procedeâ la li lis conlestalio, (care addese termină processul dacă accnsatnl se declară s. al.) Ambele părţi presinta judecătorului formul’a care conţineâ insfrucţin-nea dată în nna cu vorbele şi pa-ret, absolve, şi non paret, con-demna, nrmâ oraţiunile şi probele, snaţinute prin jurămînt şi după nă scurtă recapitulaţinne , (altercatio) decisiunea (addese pnteă fi amânată, dilatio), tot-deuna pre nă sum-mă de arginţi (litis aestimalio), de multe orî diminntă prin compen-satio. Dacă partea condemnată nu se suppuneă decisiunii care eră nemobile că res judicata , magistratul care ordonasse proccssnl, pro-cedeă cu essecuţiune- pre avnţie (bonorum emtio) s. pre personă (manus injectio'). La absinţă din partea accnsatuluî se decidea pentru dînsnl ignis et aqnae interdic-tio 8. essiliu; dacă accusatorul nu appăreă, eră privit câ cum ă şi retrage accusaţiunea, maî tăr(}iu pedepsit. Cons. Tigerstroem De jn-diciis apud Romanos. Processiune , producţiuae e-ternă ă S-tuluî Spirit; cerimoniă religi6să condussă în ordine de preoţi s. al. căntănd rngăcîunî s. al. Prochrauism, errâre de chro-nologîă care constă în ă pune nn fact înainte de dat’a sa adevărată. Proclamare , (—mare) , ă declară cn voee tare, cu solemnitate; â publică, divulgă. — Proclamaţi-ttne, act. de ă proclamă. Proclitic, vorbă care şî plecă accentul pre cea următoriă. Procoiisule, (—sul şi procon-sule, vd. Maunt. adepist. ad Dio. I. 1. Ernest. ad Tacitnm , Gesner in Thesauro, magistrat care guber-na cn autoritatea în locul consule-luî, care de ordinar fussesse deja consule s. al cuî imperium consulare se prolnngisse pentru un an. Către finele republicel uerî-câ gu-bernator de provinţă îndată că Statul î dedesse imperium proconsu-lare. Yd. şi Ducker ad Liv. 37, 46, 39, 29. Procousulat, sarcin’a, demnitatea de proconsule. Procreare , (—are), â generâ, nasce. — Procr'eatiune, acţinne de ă procrSă. Proctoptose, cădere â nnnî sphincter. Procură, vd. Procuraţiune. Procurare , (—rare) , ă agonisi. Procnraţiune, (— tio), putere www.dacoromanica.ro Pro 325 Pro dată de cnv. ultuî de a lucră. iu numele seu, delegaţiune. — Procurator , însărcinat eu uă procuraţi-nue (puţin nsit.) Procuror, (fr.) cel c6 appără îu judecată, Prodictator, snppliuinte al dictatorului la R. Prodigalitate, (fr.) effusiuue, spesa vană, resipă, prodiginţă. Prodigiu, (—gîum), lucru, effect estraordinar. — Prodigios, care ţine de prodigiu. Protiiţimu', (—tio), trădare. Prodrom, (gr.) ceaa ce precede uu lucru, preliminar, precursor, prenunţiu. Producere, (—cere), â dă nascere; â addnee fruct» beneficiu, utilitate. , Product, ceaa ce ese diu năo-peraţinne, fruct, venit. Produfţitine, (—(io), acţinne de ă produce; jurispr. tot ce este pns îuaintea judecătorului pentrn ă, instrni un proces. Productiv, care produce, maî biue care face se producă. Productor, cel ce produce, care produce. Proemitt, (prooemium), prefa-ţinne, introdneţiune, Proemillillţă, vd. Promininţă. Proemptose, (gr.) eqnaţinue lnuariă care servesce â oppri câ lnuele noue ae nu fiă anunuţale cn nă di maî înainte. Profan , (—nus), din procul-fanum , care nn perţine religiunit. Profanare, (—nare), h tractă cn uereveriuţă lucrurile sacre. — Profanaliune, acţiune de â profană.— Profanator, cel c6 profauedă. Profectio, (avuţie profeethe), se 4ice , îu jurisprnd. de avnţiele venite Cuî-va din successinuile tatălui s. marnei selle a. altor as-ciudinţî. Proferire, (cfferre), hpronunţa. Professare, (pro fi teri) ■, k face professinne , esercită ; recnnudsce în public. Professiune, (—sio), declarâ-ţinue publică; meseria. Professor, (—sor), la început sub Vespasiau, maî ales literatplă-tit de Stat pentru â predă philoso-phiă, graramatică şi rhetorică. In genere neri ciue predă cn plată nă lecţinue de sciinţă s. arte. Profit, (fr.) utilitate. — Profita-re, â trage utilitate. 2V. us. Profund, (—fundns), adîuc-.— Profvnditalc, adîncinie. Profusiune , (—sîo), esces de liberalitate s. de cheltuială, syn. prodiginţă. PrograminS , (—ma) , espus scurt al planului unui lucru. Progres , (—ssus) , mişcare în crescere, adăugire, înaintare. Progressiv, (—grediens), care merge, în progres, înainte. Progressiune , (—ssio), mişcare îu progres; math. şir de termini tn proporţiune continuă, ad. din cari fiă care este mediii între acei’a care In precede şi acel’a care lu succede, mus. proporţiune eou-tinuă proluugită preste treî termini. Froliibiţinnc, (fr.) opprire, îu-tredicţinne. JV. us. Project, (projicio), cugetat, plan. format. Projectare, ă face proiect. Projcctile, (fr.) corp greu care , dnpă ce i s’a dat nă mişcare e lă«sat în voi’a sa pentrn ă şl continui mersul, precum uă pdtră asvîrlită. www.dacoromanica.ro Pro 326 Pro Prolapisus, (lat.) mtd. cădere â uneî părţi a. corpului. Prolaţinne, mus. durată â u-liui cănt prd uă silabă- Prolegomene, (—na), prefa-ţiune lungă şi amplă pentru ă fiice intelligibilu uă operă de erudi-ţiune, observaţiuni preparatorie. Prolepse, (gr.) rhet, figură prin care cnv. previne şi refută obiec-ţiunile. Prolepticc, (friguri) , friguri carî se precipită. Proletari, (—m, s. capile censi), h şesse classe de cetăţiani Romani (celle cinci se numiâ locupletes s. assidui). Avea numai uă centuria compusă însă din doue părţi, ac-censi veluti seniores şi juniores, doue părţi proletarii seniores şi juniores, uă parte capite censi, ultimii ceî maî pauperi şi cari no avea decăt caput. Prolifer , botn. califică florile, organele, rădăcinele din cari produc altele. Dacă produssul e numai un pedunclu s. ramure foiată, se (lice frondipaî. Proliferele for-metjă un gen din familia conferve-lor (fr. conferves , confevres, conferea , mousse d' ean (numit altădată trichogonom, lemanee. Prolific, (- cus), propria pentru generaţinne, care are vertutea de â genera, nasee. ProlÎB, (din laxus), pre lung, diffas.—Prolissitate, diffusiune, pre mare întindere a oraţiunii. Prolocutor, (din pzoloqui), preşedinte al camerei eommunelor (al cellei înalte după Boiste) în Anglia. Prolog, (—gus) , întroducţiune â unei cărţi antice, preludiu al u-nel buccăţe dramatice. Prolaugire, h lung) înainte, în progressiune; face să durele maî mult. Prolusiune, (—sto), preludiu, cercare, annunţ. Promerops, passăre sil vană de Africa şi Indiele Mari. Promiliinţă, (—nenlia), ele-vaţiune, înălţătură. Proinissiune, (—ssfo), acţiune de â promite (făgăduinţă). Promitere, (—ttere), â dâ as-securanţă, (făgădui). Promuiltor , (—riuni) , geogr. vîrf de pămînt înalt care înaintd-ce pentru adausul uneî părţî artificiali la corpul hnman. Protiuin, (lat.) botn. arbure, speţă de balsam. Protocanonică, (carte), recun-noscută de sacră înainte de ă se fi făcut can6nele. Protocol , carte care conţine tote actele, formular pentru acte, preambul commune la tote actele de aceaaşî natură. Protogyn, (gr,) nume propus pentru tote atîncele granitice, f6rte communî Alpilor, compnse de feld-spath, de quartz şi de steatită s. de talc şi de chlorită. Protomartyr, prenume dat S.tu-Inî Stephan. Proton, nat. gen de erustaceî. Protopatică, (gr.) med. egri-tudine primă care nu e nicî pre-cessă nicî produssă de alta. Protossyd, chem. ossyd metalic care conţine cea ma'i mică porţiune de ossygen. Protosyncel, . vicarul patriar-chnlui s. al unuî episcop în biserica grecă. Prototyp , (gr.) primnl esaem-plar, originale, (model), archetyp. Protozengmă, vd. Zengmă. Protutorr (—tor), care administrai în locul tntoruluî. • Pro vedere, (—videre), â îngriji. Prevenire, â veni dela, a fi produs. Proverbiu, (—itum), seutinţă, massimă commune şi vulgare în puţine vorbe,—Ereverbiale, de proverbiu, care ţine d8 proverbiu. Providinţă , (— dentîa), supre- mă sapiinţă a luî LUimnedeQ care îngrijcsce de creaturele selle con-servăndu-le şi diregînd operaţiunile lor. — Providenţiale, dela Provi-dinţă. Provincia , (—cla) , divisiune territoriale relativ cu gubernul politic, cu administraţinnea militară, cu justiţ'a, finanţele. La R. uerî-că ţarră suppusă, affară din Italia, tributară. Erâ gubernată de un prepus ales de senat, plătit în essin-ţare de Roma cu autoritate (im-perium) civile şi militară, fără în-•ae â pute dispune de vecligalia, cari se strîngeâ censorî. Cons. Fontein De provinciis Romanornm (Ultraj. 1840). Jager, De praesidibus pro-vinciarum apud Romanos. Provinciale, (—lis) , de pro-vinţă. — Provincialism, accent, pronunţă provinciale. Provisiune , (—sio) , piocnra-ţiunc de lucrurile neccssare şi u-tilî; jurispr. act prin care cnv. procură cv. Pi •ovisor, se 4ice de lucrurile cari cer celeritate şi cari caută â fi regulate prin provisiune, care subsistă prin provisiune. Provocare, (—care), â incită, esfiita (întărrîtâ); causâ. — Provo-caţiune, acţiune de a provoca. Prudinfă., (— dentla) , vertute care face & cunnâsce şi â pune în lucrare ceaa ce este cuvenibile în purtare, care face a lua me4Wce convenibili pentrn â ajjunge la nn fine lăudabile şi raţionabile.—Pru-dinte, cel c6 are prudinţă. Prud honime, (fr.) hom prob, espert. Prurit, (—tus), măncătură forte pre suprafaţ’a pelliî. Prussîati, chem. sărî dincom- www.dacoromanica.ro Psa 330 Psy binaţinnea acidulat prussic ţi uă base. Prussic , (acid) , astădi acid eyanhydric, hydroryanic, acid particular numit astfel pentrucă se e-strage din albastrul prussian. Prassită, vd. Frussiafî. Prytan , — bine prytanide, în genere preşedinte speciale al unui collegiu. In unele State numele autorităţii supreme, după căderea regilor, conparabile archonţilorathenianî Psallidinm, (lat.) nat. gen de insecte asseminî gărgăriţelor (car-caliones) în Hungaria. Psalm, (gr.) se dice numai da căutările compuse de David a. ’So-lomone. Ceî fepte psalmi s. psalmii penitinţet, şepte psalmi alessî de biserica romană pentru â servi de rugăciune cellor ce voiesc â se rugă lui Dumnezeu pentru iertare. Psalmodii, (gr.) cantul psalmilor , modulaţiunea pre care se căată. Psalmodia re, â căntâ în un mod particular, mediu între căntat şi vorbă, prin estins, â recită în un mod monoton şi traginte. Psalmist, se num. particular David, câ autor al psalmilor. Psalterion, (gr.) mus. numiâ Grecii ceî vechî un instrument în formă de trapez, compus de 13 şiruri de chdrde de sîrmă s. de a-lamă (orichale), accordate, celle din acel’aşî şir, la unison s. la octavă. Sunetele se producea prin plectrum, speţă de arcuşiu. Psamosteum , se num. speciale aggluiinaţiunile de arenă cari represintă form’a fiselor. Psecade, femfiă de cameră la R-, a! cuî servit era de a perftimă pre ddmna. Pseudo, (gr.) particulă ce se adaugă maî multor vorbe pentrn a esprime noţiunea de fals, pre-suppus. Psendonym, (gr.) cu nnme subditiţiu, fals, presuppus. Pseudopode , nat. famiiiă de crustaceă. Psi, phalenă numită pentrucă are un f pre aripe. Psoas, (gr.) anat. se num. douî muşchi abdominali, applicaţi pre partea dinainte â vertebrelor lum-bare. — Psoită, inflammaţiune â muşchiului psoas. Psophia, boln. la Linne nnme generic pentru agami. Psychagogic, se dice de re-mecjiele proprie â restabili acţiunile vitali în syncopă, aploples-siă s. al. Psychic, caleficaţiune care se 4ice căte. uădată pentru ă desemnă ceaa ce se referesce la animă. Psycliologiă, (—gîa), sciinţ’a animeî hutsane considerată în fa» cultăţile şi. natura sa. Psycliometrn, thermometru. Psyclitic, răcoritor. Psydracia, (gr.) med. erupţi-une psoriforme care differesee de scabritiă (gale), pentrucă nu provine dela uă insectă şi nu este con-tagifisă. Psyllinn , (—lion), botn. gea stabilit pentru ă pune plantaginile annualî cu rădăcină rămfisă. Ptarmic, (gr.) strănutător. Ptarmică , gen de plante care conţine Achillea ptarmică (herbe â <5ternuer), şi uă speeă de arnică. Pterocarpî, (gr.) botn. gen din diadelphia decandriă, famili’a le-guminoselor. Pferoceră, (—ra), nat. g«n de www.dacoromanica.ro Pte 331 Pal testacel din famili'a univalvelor, stabilit pentru â separă strombele, (strâmbi) Int Linne. Pterodactyl', (—lus, ornitoce-phalus), gen de animali vertebraţi fossilî, redus de Cuvier la classea reptililor sardine. Pterodiple s. duplicipenne, nat. diploptere, Pteroglossus, numesce Illiger aragari. Pteroplior, (—rus), nat. insectă lepidopteră din tribul fissipen-nelor. Pteropode , (gr.) raollusce cu corpul liber, fără alt membru decăt una s. doue pinne. Pteropterî, familiă de pesci a-podî. Pterosperme, s. velaga, botn. gen din famili’a malvaceeior, forte vecin de pentapete. Pterygiu, (fr. pterygion, onglet s. onyx), membrană morbidă, îndesit s. hypertrophiă parţiale â conjunctivei oculare, de formă triăn-ghiulareă, disvoltată pre sclerotică către circunferinţ’a globului ochiului, deunde se întinde pre corneă, de multe orî accopperind’o pre to-tă eu un văl des, şî oppresce vederea. Contră dînsa collyre resolu-tive s. astringinţt, particular pulv. aloi et sachar. Pterygoid , califică doue ape-physe ale ossulni sphenoid, carî au form’a unor aripe. Pterygo - staphyliu , care se referesce la apophisea pterygoidă şi la vălul palatului. Ptilose, (gr.) cădere a genelor. Ptyaiagog, (gr.) caro provfică, facilita salivaţiunea. Comp- ptys-magog. Ptysmagog, vd. prec. Puber, (—Aer), care a ajjuna etatea pubertăţii. Pubertate, etatea dnpă copilă-riă, la R. şi laPranccsî la 14 anni; la 12 pentru feminin. Public, (— cus), commune, care privesce un popor întreg. Câ subst. poporul în genere. Pubiican, (—nus), perceptor al veniturilor publice. Publicare, a dă în public, face public, promulgă. — Pvblicaţiune, act. de ă publică. Publicist, cel câ scria assupra dreptului public, dreptului ginţilor economiei politice, lu predă; ţarist care scrie, article de politică. Publicitate, starea celluî ce e public. Pudic, (—cus), east, pur, ho-nest. Pudicită , (—tate), castitate. Pudore, (—dor), ruşine. Puerile, (—lis), copilăresc. — Puerilitate, care ţine de copil, acţiune puerile, frivolă. Pagilat, luptă originară din Etruria, în eare adversarii (pugi-les) se loviâ cu pumnii armaţi cu nisce curelle munite cu plumb s. fer (caeslus). Pulpnosi, speţă de raţă care vine către primăvară în Camtschat-ka pentru ă remăne pănă în tomnă. Pnlpo s. popo, speţă de sepiă. Puls , (—sus), bătaiă â arterelor. Pulsatiune, bătai’a pulsului. Pulsativ, califică băfai’a dure-rdsă â pulsului. Pulsilogiu , (gr.) vd. Pulsi-metru. Pulsiune , termin cu care s’a servit Newton pentru â desemna propagaţiunea mişcării în un mecj- www.dacoromanica.ro Pur 332 Pyr loc fluid şi elastic, precnm aerul. Pulverulinte , în pulbere, încărcat cu pulbere. Pillvinat, se dice, în botanică, că uă parte solidă de plantă, precum ovarul, fructul s. ai. este bi-pubinată, tripulvinată s. al. gănd suprafaţ’a sa este divisă prin ratje lungitudinall în doue , treî s. al. arge s. cărări conves&e şi de uă lungime însemnabile relativ cu volumele părţii. Puma a. pagi, leu de Cbili patruped, mediar îatre leu şi tigrn. Pamicin, (fr.) buleiu de palm, numit astfel huleiu de Senegal. Punch, (angl.) liqudre compusă cu rhom, s. de rack s. de rachiu, zemă de lămăiă , sacbar , şi theă (ciai). Punctam saliens, med. phys. primul pnnt care appare după fe-cundaţiunea germelui şî care este inim’a embrinnelnî. Pund, libră sterliug' monnetă în Statele Unite. Pupal-nealli, plantă puţin cun-noscută de pre coatele Malabarulnî- Pupil, (—llus), copil mic care şî k perdut părinţii s. unul din ei, şi este sub conducerea nnuî tutor. Pupilă, (—lla), dischisătură cir-cnlară, de culâre negră în medlo-cul iritţif- Pur, (—ras), curat. Pnrgatoritt, (—rium), loc unde suffletele cellor drepţi espiedă păccateîe uşidre. Purificare, (purgare) , a face pur. —• Purifcaţiune, acţinne de â purifică. Purism, defectul celluî ce af-fectă pre mnltă puritate în limbă- — Purist, cel ce affectă purismul. Purpură, (—pura), tiutură es- trassă din uă speţă de limace(x^-şv£, murex, buccinum s. tjontpvqu, purpura, pelegia); materiă pretindă cn acesta tintnră. Purpurie , (acid), acid produs prin acţinnea acidului nitric assn-pra acidului puric. Pustulă , (—la) , mică tnmore pre pelle care abscede. Pyciiit, (gr. pucuos), schorl alb, prismatic. Pycnostyl, (gr.) edificiu cu columne fdrte strînse. Pycuotic, (gr.) med. care con-desesce şi racoresce humorile. Pygmett, (—maus), pitic, hom forte raic (de un cot). Pylaken, (angl.) postav anglie. Pylagor, orator, deputat la a-dnnanţ’a amphictyonielor. Pyramide, (—mis), geom. solid ,v cuî basea este un plan poly-gonale, feţele laterali planuri tri-ăngbiulare care se nnesc tote în acel’aşî punt, vîrfulin arch. uerî-ce ornament, uerî-ce grămadă de petre în formă de pyramide.—Py-' ramidale, cu formă de pyramidă. Pyramidoid, solid format de revoluţitinea uneî parabole în gin-rnl nneî din ordonatele sâlle. Pyretic, (gr.) vied. califică re-metjiele contră friguri. Pyretologiă, (gr.) tractat de friguri. Pyrite , (—ies), minerale, snl-fur metalic s. combinaţinne de sul-fur cu un metal. Pyritologiă, tractat de pyrite. Pyroballistică, (machină) care prin medlocnl focului aruncă projectilî. Pyrologiă, (gr.) tractat assupra focului. Pyrometru, instrument de phy- www.dacoromanica.ro Pyr 333 Pyo sică peutru ă măsură intensitatea focnluî (cel maî uaitat al lnî Wed-gevood); instrument penti'U â eun-ndsce căt e dilatabile un metal prin caloric. PyronomiS, chem. artea de â regulă şi direge focul. Pyrophor, pulbere de alun şi de făină, ammeatec de sulfat de alumină şi potasse cu făină, sahar s. al. Pyroscop, (gr.) instrument pentru ă măsură caloricul radiante , thermometru differentale simplificat. Pyrosiderită, miner, varietate de manganes. Pyotic, caustic. Pyrosmaragd, numesce Germanii chlorophanul verde, varietate strălucinte de calce fluatată. PyrotechniS, (—taechnia), artea de ă face us de foc, de â face focuri de artificifl. Pyrrhonism, system’a luîPyr-rlion din Elidea, contimpuran al lnî Aristotele ; scepticism , affecta-ţiune de â se îndou'i de tot. www.dacoromanica.ro Q. Q, â 17-a literă. Câ. breviaţiune 'desemna in calendarul republican quartidi şi quinlidi, în archit. cu P. petrele care formetjă seria în coastrueţiunea columnelor uuui e-dificiu; în pharmac. cantitate, cu 8. quantile suffisante; în commer-ciu Q. s. Q. ti. quintal. Câ numerale vala, la E. precum şi în e-vul m£<}iu 500, cu uă trăssură ho-risontale d’assupra 500,000. Pre monnete esprime că sunt percusse la Perpignan 8. la Narbonue. As-supra acestei litere, vd. Prisc. I. p. 17, 44; Denkschrift. der Berli-ner Acad. der Wissensch. din annul 1839 p. 1 sq. uă tractaţiune ă lui Graff. Qnadrat, (—tus), suppl. patrat, 4 patra parte. Quadratice, (equaţiuni), alg. equaţiuaîde secundul grad. Se num. ajfectate cănd conţin vre-uă putere întremeijiară, â numărului neuun-noscut, affară de cea mai înaltă â acestui număr şi acest număr dat absolut, opp. equaţiune pură a. simplă. Quart, (quartus), — cart, â patra parte. Qaartas, monnetă de Hispaaia. Quarte, (fr.) măsură, 16-a parte din uă tierce, 216,000 din mi-nută. Quartidi, â patra â decanii, uartin, monetă de aur în Roma. uarto, libru ale cui foie snnt îndouite în patrn foie. Qliartz 8. quarz, (germ.) silice apprope pură. Quasi, (lat. pentru qua ralione şi că cnm, că, caşi. Quasiinodo, duminica octavei Pascilor la CatholicI, începînd cu vorbele quasimodo genili infantes. Qoatrain, (fr.) mică buccată de poesiă care conţine patru versuri. Quatrinom, alg. cantitate compusă de patru termini, a—[— b—}—c—(— d. Quatnor > (ital.) mus. buccată compusă de patru părţi recitanţl, quartello este mai mic. Qnestionarc, â face cestinni cui va , întrebă. Questiune , (quaestio) , întrebare. Qlicstor, (quaeslor), suppl. ce-stor — magistrat roman însărcinat, su'w regi cu judecăţile criminali, pentru parricidiutn. Prin legea Va-leria, care da centurielor jurisdicţiu-nea criminale, cestoril remaseră numai funcţionari finanţiall (pecu-niam publicam tractare), deşi de multe ori eşiâ câ accusatorl criminali (quaeslores parricid.ii). In timpul republicel se distinseră qua-estores aerarii s. urbani de ces-toriî militari s. provinciali (de provinciale cestoriall. Tacit. Annal. IV, 27 ibique Lipsins , Pigliii Annal. ad ann. U. 488 t. I p. 468). Numărul fii la început de 2, la 421 se adausseră 2, administeria belii, Sulla crea 20, Cesare 40. Sub imperatori admraistraţiunea fiscului trecu la praefecti aerarii. Dela Tiberiu se creară quaeslores candidaţi principis (quod ia candida toga petebml) 8. quaeslores www.dacoromanica.ro Qai 335 Oao candidaţi principii (quoniam a principe commendabantur sine repulsa et ambitu deaignaudi). b. August alea. Tac. Annal. XXVI 27, ibiqne Buperti. Comp. cu LUbker. Func-ţinnea lor eră de â administra finanţele şi â citi în senat ordina-ţinnile regilor. Dintr’ inşii eşi în timpul lui Constantin quaeslor sacri palalii. Cons. Tarr. L.L. V, 14, ceî citaţi de Heinecc. în Syn-tagm. A. R. lit. I tit. XXV § XI şi Append. I § 123; de Ruperti 1. c. Scliutz Lex Cicer. in Quaestura Niebuhr roem. Geschichte II p. II sqq. p. 113 sq. 165 sq. 195 sq. Io. Laur. Lydus De magistratt Rom. I 24—30 p. 44—53. Paludan De «juaestor, Homanis (Haut. 1719). Petry, De quaestoribus Romanis (Bonn. 1847). Reusch, De quaes-ioribus ac potissaerariis. Quina, vd. Quinina. Quinina, substanţă estrassă din «[uinquina pubescens (galbină). Quinquina, (pernv. Rina Kina e. Kin-Kin coj'a cojelor), arbure rubiaceu de Peruvia , Brasilia şi Messic, care procură coj’a numită quinquina. Quintă, vd. Cintă. j Quint «Tecii s. piaslre, monnetă de aur în Qolonia, — I fr. 23 cent. Qninter, în mns. rechiu mod de k procede în contra-punt maî mult prin cinte decăt prin carte. Quintessinţă , — cintessinfă, totă vertutea unnî lucru, ceaa ce este escellinte, perfect în nn lucru. Quintetto, (ital.) mus. buccată cu 5 părţî obligate. Quintimetru, â cincia parte din metru (neus.) Quio, capsic cu fructe lungi. Quioquio s. thiothio, speţă de unt tras din migdal'a conţinută în fructul uneî speţe de palm (avoira 8. aouara) de Guinfia. Quipos, noduri de lănă cari serviă de scriptură Indianilor din Amer. merid. Qniprnco, (lat. ad. qui pro quo) log. sophismă prin care se dă un attribut altnia decăt ace-l’a cui perţine. Comp. ignoralio elenchi, necunnoscinţ’a SubiectulHî; nsul nneî vorbe pentru alt'a care î semăna. Quitanfă, (fr.) act prin care se adeveresce plat’a uneî datorie, a-pochă. Quitte, (fr.) liberat de ceaa cfe era dator. Quolibet, (quodlibeţ) , reu joc de vorbe, glumă vulgare. Quotidian, (—n«s)> bine toti-dian, de tdte filele. Quotiente, (—(tcns), aritlim. căt, resultatul divisiunii. www.dacoromanica.ro R. A 18 a literă. Câ numerale val'a, la R. 80, cn nă trăssnră horison-tale d’assnpra 80,000; la Grecî C’ 100, ’C 100,000. Câ breviaţi-nne desemnă rea s. Roma; R. P. respublica, Rc. rescriptum, R. C, Romana civitas, R. S. responsum, Ruf, Rnfus. Pre receple R. 8. Rp. recipe iea. Pre monnete arrattă că an fost percnsse la Orleans. Ra, mus. lovitură a tympann-lnl în mod de â formă nn revoint fdrte scurt. Rabat», mus. instrument arab cn trei chârde- Rabat, (fr.) diminnţinue depreţ 8- de valdre, deducţiune , disconte. Rabbin, doctor jnden. — Ra-blinic, de rabbinî. Rabdoid, califică în anat. sn-tur’a ealveî, pentrueă are fornra nneî nnelle, sagitale. Rabdologiă, (gr.) calcnl prin nnelle însemnate cu numere. Rabdomanţiă, pretinsă divi-naţinne prin linee drepte trasse şi nnelle aruncate la întîmplare. Raccomodare, (fr.) â prelace, repară. N. us. Race, (fr.) ginte (nâm.) JV. ms. Rachitic, (fr.) care are rachi-tis, deforme. Rachitis, (fr.) egritudine, cnr-batură â spinării şi 6sselor lnngî, Racine de Colombo, (dela Colombo nrbe în Ceylan) s. ca-lumbe, rădăcină aromatică, stoma-chică, probabile de cocculus pal-malus (~ menispermum, m. cocculus, fr. menisperme palme, coc-cule, calombre, calumbe, colombo, ca tote că nniî face din eocculvs nă speţă particulară). Racine de Philippiness. con-trayerva (contra-yerva, hiBp. eon-tra-herbă), racine de Drak (care â addns’o din Amer. iu 1580) speţă de darsteniă şi de passifloră (jlos passionis) de Messic. Racine de safran s. r. du curcuma, t. de souchel. terra merita, cyperis, rădăcin’a nneî plante her-bacee de Indie curcuma, curcuma longa, terra merita, cyperum s» — rus s. cyp. longus, altă speţă cyp. rolnndi folius, fr. curcuma long , safran d’ înde a. des îndes, terre merite, souchet) şi de America, curcuma d' Amerique s. galanga jofte- Radiale, anat. care ţine de radius. Radiante, care trămite radeln-min6se ochiului- Radiate, botn. nnmiâ Tonrne-fort nă classe de plante conţinută astăzi în familia compuselor. Radicale, ceaa el este băsea, rădăcina nnnî lncrn. Radiometru, instrument de a-stronomiă pentrn â Inâ înălţimi. Radius, Qat.) anal,, cel tnal mic din celle done 6sse ale braţului dinainte care occnpă partea e-sternă. Radzyge, radzygitt, vd. Sy-pMlis. Raffinare, h face mai fin, maî pnr, subţiri; refll. (pentrn persa.) a deveni maî astnt (viclen). Ragoftt, (fr.) bnccate apparate pentrn â escită gustul. Raţiune, (—Ho), facultate na- www.dacoromanica.ro Rap 337 turale prin care hornul pote direge operaţiunile. Ratţiare, (—A,) mollusee ale căror organe interne sunt dispuse în ra^e. Rnce 9* de corpul de doctrină adoptat de Protestanţî şi de communiunea formată de bi-sericele protestanţî. Dreptul de reformă, drept în vertutea cărui principii germani se declarară pentru protestantism. Refdrmare, (—mare), ă formă de nouu. Reformaţiuue , acţinne de ă reformă; theol. schimbarea făcută de Protestanţî în doctrin'a şi dis-ciplin’a bisericeî romane. Reforma-tiunea gregoriană, correcţiunea calendarului de Gregiriu XIII în 1582. Reformişti, părtenî aî refor-meî parlamentului în Anglia, Francia. Refracţiuue, mec. phys. opt. abatere, schimbare de direcţiune ă unei rade, unui mobile cănd trece oblic prin centrurî differinţî. Re-fracţiune, astronomică s. fi stelle-lor, aceaa pre care o suffere radele stellelor trecînd în atmospher’a nâstră, şi care face că celle-alte să se arratte maî înălţale d’assu-pra liorisonteluî decăt sunt în realitate. Cadranlî de refractiune, cari arrattă horele prin medlocul u-nuî fluid transparinte prin care trec radele soreluî. Refrain, (fr.) repetiţiune de căte va vorbe s. versuri la finele uneî strophî. Refringibiîe, priimitor de re-fracţiune. Refngiare, (fr.) â se retrage pentru ă fi în securitate (refl.) Refugiu, (—gîum), loe de retragere , de Bcăppare, de securitate, asii. . Refulginte, strălncitor. . Refus, recusaţiune, repulsă. www.dacoromanica.ro Reg 341 Reg Refusare, (fr.) vd, şi suppl. Recusare. Refutare, (—tare), â combate prin raţionaminte ceaa ce propune, stabilesce altul. — RefutaUune, act. de â refută. suppl. refelere, frângere. Regale, (—Us'), regesc. — Apă regale, ammestec de acid uitric şi acid ehlorhydric, care possede proprietatea de ă dissolvi aurul, numit aită-dată regele metalelor. Regalec, pesce puţin cunnos-ent, numit astfel de pescarii nor-wegî pentru că se găssesce fn me-41ocnl â trupe de haringî. (ha-rengi). Regat, (regmim), stat guber-nat de un rege. Rege, (rea:), suveran â! unui regat. . Regenerare, (—rare), â nasee de nouu, â da essistinţă nouă, reproduce, reformă, ameliora; chem. a reduce la prim’a stare. — Regenera-ţiune, acţiune de â regenera. — Regenerator, care regenera. Regenninare, (-w-nare), ă germina de nouu. Regicid, (fr.) cel câ commite un regicidiu, ommor de rege. Regiiiîe, (—men), gnbern, ordine, formă politică la care un gu-bern suppune , regulă câ observă cnv. relativ la sănătate. Regiment, (—mentum), corp de soldaţi commăndaţî de un colonel. Regină, (—na), femininul dela rege. Regina aurarum, (lat.) nat. nume cu care au desemnat unii a-utorî frumosul vulture din America meridionale, numit de ordinar regele vuiturilor. Reginţă, gubernarea Statului în timpul minorităţii s. lipsii suveranului, timpul căt duretjă.— A-cel’a cui este încredinţată se cpce reginte. Regionali, (schole), schole de agricultură în Fraucia. Rc-gi orie , (lat.) s. e. regi oue, impr. lineele din doue s. mal multe columne, correspundinţî fiind în faţă unele de altele. Regissor, cel câ administre(Jă (un dominiii s. al.) plătinduise. Registrata. (lat.) estract din nă decisiune de înregistrat, â unuî parlament. Registrator, officiar care înregistrezi actele, bulele s. al. Registraţiune, (fr.) drept de registru. Registru, (res gestum 3, gesta), codice, catasticli. Regiune , (—glo) , mare spaţ pre pămînt, în aer; mare territorifi lăcuit de maî multe popore conti-nninţl sub sitieaaşî naţiune. Regn, (regnum), se e observă Ia celebraţinnea serviţulul divin in uă biserica particulară, in nă dioee-se, in nă ordine religiosă. Ritualisni, descriptiune , tractat, systemă şi rituiă. Siivaiie, (--lis), eoucurrinte, cel ce pretinde acel’aşî lueru eu altul şi i lu dispută. R jvali&are, (fr.) â disputa de merit, de talent, eu cnv. RăvaHtate,(-— tas), coneurrinţă, pretenţiune â mal multor persone la acel’aşî luciu, etnnlaţiune. ÎSobert, se num. teu bărbat care se lassă â se couduce de eon-sârtea sa, allusiune !a regele Ro-bert care împinse pre departe pa-ciinţ’a- maritale. Roliertinc, (fr.) theae de bac. cal&ureat, după numele Iul Iîobert Sorbon. Robust, (—liis), tare, \iguros (vîrtos). Rococo, rea gust al arfiT, numit după un gen de ornament, de styl şi de desemD al scholeî de snb Lndovic XV şi XVI.' Roefmas, (pron. mlmas), basmale de sylin dc Indie. Rogat, (lat. ad. qui rogat) eccl. speţă de commiasiune prin carero-gă cnv. pre nn judecător de biserică din altă diocesă â permite se tr^eă unul din suppuşil sei in cea altă diocese din caus'a unuî matri- moniu început eu uă personă care este domiciliată accollo. Rogaţiunl, rugăciuni publice însoţite de processiunî, ee se fac în biseric’a romană pentm bunurile pămîiituluî în celle cincî dile carî preced ascensiunea. Sunt instituite de St. Mamertîn 468 a. 474. Roger- bontcmps. (fr.) hom care nu cugetă decăt la plăceri. Holixvand , (germ.) substanţă minerale compusă de carbonat de calce şi de fer, de culore albă a-dumbrită cu cenuşiu s. roşiat, da uă strălueinţă introsă , numită şi Wandstein s. ankdrite. Rokai s. Kirmae, charactere ale scrierii currinţi â Musulmanilor şi Arabilor în literele lor missive, compturile lor 8, al. Rol, (fr. lat. partis), partea linei buccăţe tUgatrall ce un actor caută sp sciă şi se espună. Roiuaică, [limbă), lirob’a Grecilor din imperiul roman de Occidinte [ţîlaaatbi] S. an/.oqoi/taxt; rj).~ wâreg), şi â Grecilor actnalT. Maî multe la Baehr Gescli. der roem. Litt. I p. 19. Roman, nume cu care poeţii provcnţali (Troubadours) desemna, la (Jumătatea seeluluî X (960) limb’a lor; appoî deuominaţiune i uerl-caril poeme scrisse în limb’a romană (vd. urm). Astădi historiă fictivă, scrissă în prossă, uude a-ntorul caută â escitâ interessea sau prin disvolţarea passiunilor sau prin depingerea moralilor sau prin singularitatea eventurelor pur imaginare. Cons. Lefranc Litterat. I. Mar-montei Elem. de litter. Romană, (limbă), sub Romani lirab’a popornluî, (lingua romana, rustica, vulgaris plebeja, opp. lin- www.dacoromanica.ro 351 Rug gua nobilis, classica îa timpnl Ca-rolingilor /. întina). Romanice, (limbe), limbele formate din limb'a latină. Ass. originii , respîndiriî şi formaţiunii lor vd. Ronamy in ftlem. de 1’A cădem, des Inscripţiona et de belles-lettres XXIV p. 603 sqq. L. Raynouard in Introductioa la C'hoix des Trou-badonrs t. I. II. Lex roman, t. I p. XIII sqq. Comp. ejusd. Gram-maire . companie des langues de l’Europe latine (Par. 1821) şi Ro-quefort Glossaire de la langue romane. (Par. 1808;. Georg. Corne-wa’l Lewis, An essai on the ori-gin .ind formation of the Komance language, containing an Examina-tion of L. Raynouards Tlieory of the Relation of the Italian, Spanih Proveucal and Francii to the Latin (O-ţ foi-d 1835). in genere Dietz Grammatik der romanischen spra-chen (Bonn.) Romanist, autor de romane (fr. romancier.) Momaiîfic, califică locurile, tare-turile (paysages), cart rechiamă imaginaţi unii deseripţiuaile poeţilor ţii romanelor. R«insî-scot, denarul SăutuldîPe-tru. !a Ahglî. Roniicole, (fr. termin al luî Kahelais), auppus curţii Romei. Roasdeam, (pron. rondu), mică buccată de versuri propria frauce-silor, compusă de 13 versuri, pre done rime eu uă pansă la versul al cincile şi mia la al optule şi al «ni prime vorbe (s. prim’a vorbă) se repete.se după versul al optule şi dnpă ultimul, fără â particepe la vers. Form’a acestui fel de poe-siă e variat addese. Rondeau re-double , este compus de un număr nere care de strophe egali între dînsele şi cari depind de numărul versurilor ce conţine prim’a strophe. Form’a sa cea maî ordinară snnt patru strophî, armată de cinci altele din carî primele patru ae termină fiă-care prin un vers din prim'a strophe şi când, prin acest med-loc, acestă strophe e cu totul re-peţitâ, se adaugă uă ultimă, mus. buccată de musică instrumentale â cuî primă strophe se repetă la fiă-care din celle-alte strophe. Cănd e vorb’a de uă buccată de sym-phoniă, de sonată, se diee rondo (ital.) Mosii, (—sa),-trandafir. Rosata, chem. ‘sare din acid ro-saric şi uă base. RosbSf, (augl. roastboef),bouu fript, friptură de bouu. Buccătariî francesl numesc astfel şi partea de diudărăt â unuî mei, berbece, căprior s. al. friptă. Un resbif de che-vreuil. Rosso aialico, (ital.) una din celle maî frumose marmurî, roşiă ale cellor »ecliî, trassă din Egypt. Hossolis, (ital. Uqvore rosso), spefă de liquore făcută de rachiu, sachar şi uere-carî perfumnri. Roiafiune, (—tio), învîrtire în rotund câ uă rotă ; phys. mişcarea unuî corp assupra sa însuşi. Rug, (—grămadă de lemne pre carî se ardeii (cremare) morţii, la R. Locul unde erâ pus se numiâ nstrintim, uftrina. După ce se aruncasseră flori, corone s. al. preste lemne, le aprindea, şi în n-na cu plângerile, vărsa preste dînsele vin şi parfumurî, (odores, li-quores, unguent a). Rubificanţî, medicaminte cari www.dacoromanica.ro Hui 352 Rug applicate pre pelle, ! eaiisetjă in-flammaţiune şi rosielă. Ruhiacee, (după genul typrw-bia) , famiiiă de plante dicotyledo-ne monopetalî, conţinînd arburî, arbureî, rar lierbe, ale căror cba-ractere constă în nn caliciu simplu, m.onopbyl, cu limbul superior mai rar întreg, caduc s. persistin-te, corolă regulată, de ordinar tu-bulosă , în stamine în număr determinat , un ovar maî addese inferior, styl unic şi maî rar duplicat stygmată maî tot-deuna duplă. Rubrică, (—ca), se cjice de ordinar vorbind de tifle carî sunt în libri de drept civile , de drept canonic, pentru că altă dată se scri-ek cu roşiu. Ruină, (—na), sfărămăture ale nnuî edificiu, uneî urbl derîmate. Ruinare, (fr.) â pune în ruine. Rustic, (—cus}, cămpen, ţărră-nesc- — Rttslicilale, simplitatea, ru-ditatea ţărrâneseă. Rutacee, (după genul typ rula), famiiiă, de plante berbacee s. fru-tescinţî cu foie alterne^ simple, divers lobate s. decompuse, maî rar întrege, forte addese însemnate cu punturî translucide, cu s. fără sti-pule s. offerind în locul lor diuţî setiforml, caliciu libru, persistinte, petalî în număr egale divisiunilor caliceluî. Florile lor perfecte, regulate, în genere hermapbrodite cresc în corymb s, în racem'î (fr. grap-pes), printre foie s. pre vîrful ra-murelor. Ruyder, vqcliiă monnetă de Hol-landa. www.dacoromanica.ro s. S , a 19-a literă. Câ numerale valâ, la R. 70, cu uătrăssură d’as-supra 70,000; la Grecî e' — 200, ’C~ 200,000, 5~6. Iu evul meijiu 7, S.~7000. Câ breviaţinnî desem-pă la R., Sanctus, S. J. Sacrum Jovi, (conseei'at luî Jouej; S. M. Sacrum Manibus; (cousecrat ioanelor) ; S. P. Q. R. senatus popu-lusque romanus; (senatul şi poporul roman); S. D. salutem dicit• S. Q. C. senat-usque consultum ; S. C. A. senatiisconsulti auctoritas. (Cic. ad Div. VIII, 8). In musică stă pentru solo. — In formulele phy-sice denotă sulfur; Si, siKcmm, Sr. strontium. ln calendare snint 8. solei/; în calendarul republicau ses-lidi s. septidi. Pre monnete arrattă că au fost fabricate la Troyes. Sabbat, nltim’a diâ săptămăneî la Judeî. — Sabbalic, (di—(Ji’asab-batuluî, (an—). al 7-\6 an. Sabadilla, botn. speţă de ve~ ratru originar din China. Sabaillon, vin alb săchărat, băutură în Italia. * Sabatclo, botn. speţă de burete commestibile de Lanquedoc. Sabath, nouembre la Hebreî. Sabaudique, (po«dre), pulbere dată de Juncber. Sabeisin, sabaism, sabism, religiune â Magilor şi Guebrilor al cuî obiect eră adoraţiunea soreluî, ă focului şi astrelor. Sabellianism, doctrin’a luî Sa-belliu, systemă de credinţă în nn singur Dumnezeu care se revelă sub txeî numinî. Sabina, (—na, herva, junipe- rus sabina), speţă din genul juni-peruluî, conţinînd un arburel alpin şi orientale divis în maî multe varietăţi. Foiele selle sunt aşia de acre câ cingură applicaţiunea lor pre pelle o infiamniă. Saccharatâ, chem, sare din a-cid sacharic şi uă base. Saccliaricol, califică ţârrelle unde se cultivă calamul desachar. SaccharolactatS , chem. sare din acid sacholactic şi nă base. Saccharometru, chem. instru-meni pentru â măsură saccharul conţinut în uă substanţă. Saciforme, în formă de sac. Sacchogumită, chem. principiu saccharat al glycyrrhizzeî. Saccomys, (diplostoma), mic animale , rosator de America, din divisiunea claviculatelor. Saccnlus, nume dat unei te-rebratule. Sacerdotale, (—lis), relativ la, care ţine de preot. Sacerdo(iu, (—tlum), devini-tate sacerdotale, collecţiunea preoţilor nneî religiunî. Sacki s. sacqui, speţă de bere de ores în Indie şi Juponia. Sacrament, (—turn), semn vi-sibile al graţiei nevisibili instuit de Dumnedeti pentru santificaţia-nea homenilor.—Sacramentale, care perţine unuî sacrament Sacrificabile, propriu de sacrificat. Sacrificare, â face sacrificiu. Sacrificiu , (—cluin), offerinţă eu uere-care cerimoniă. 23 www.dacoromanica.ro Sal 354 San Sacrilegii! , (—legitim), profa-naţiune k lucrurilor săufe. Sacro , particula care se nnes-ce cn vorbe de anatomia câ se ar-ratte relaţiune cu os sacrum- Sader s. sadder, Iibru care conţine religiunea Guebvilor g. Parsi-lor. Saekongar, regele mării, capul piraţilor scandinavi. Sagace , (—gax), care are sagacitate. Sagacitate, (—tas), perspicacitate , pătrundere de spirit (iscusinţă), prudinţă. Sagitale, (sutură), anat. sntu-r’a calnei formată de artienlaţiu-nea parietalilor. Sagul, (—lum), vestimînt militar al Romanilor. Said, chărtiă egypţiană. Saiga , patruped antilop dela Nord- Salisburi, arbure de China. Saliva , (—va), humore aposă secretată de glandulele salivare. Salivare , (glandule), s. apparat salivar, se num. treî parechie de glandule asserjafe de fiă - care parte a gureî; parotidile în cavitatea articulaţiunil massileî, sub-massilarele pre partea de 4eos & gureî, snblimbalih- Salon, (fr.) casă mare pentru & priimi. Salsola, (—la), botn. typalgenului salsoleelor, din famili a atri-pliceelor. Salutare, (—ris), mântuitor. Salutare , (—«are), â da un semn eaterior de eivilitate (cui-va). — Salutaţiune, acţiune de â salută. Salutaţivne angelică, rugăciune la S-ta Vergine, care începe cu vorbele: Are, Maria, gratia plena. Sanipa, palm apos de Guiana. Samscrit, vd. Sanscrit. San-benito, vestimînt cu care îmbrăccâ victimcle ineisiţumii în Hispania şi Portugalia. Sanctificare, vd. Săriţificare. Sancţiune, f—fio), confirmaţi-une legale dată uuui act emanat dela iţă autoritate. Sanctuar, (—*■?«/«), Ia Chres-tinl locul din biserică unde este altarul. Sandnliu, (—Huni), încâlţămînt Ia femeele grece , care eonsfâ din uă talpă legată pre pede pănă Ia genuchiu cu ciuelle şi inelle. A.S-tă4I purtate dc călugări. Sandwich, (angl.) buccată de pane copperită cu unt şi siuncă. Sanglargan, preparaţiune medicinale de China pentru ă opprî sângele. Sanidin, miner, spefă de feld-spath vitros. Sanitar , care privesce sănătatea. Sanscrit, schansciit, sanskret, samskrit, samskrulan, (limb'a sănia, perfectă), limb’a Indiilor, dela concisiţiunile Mahomedanilor rema-să m6rtă şi studiată numai de preoţii Brahmani. Pali, pracritul, limb’a cawi şi limbele mdo-europene sunt fiie ale sanscritului. Assupra acestei Iimbe Fr. Schlegel, Ueber die Sprache u die Weishcit der In-dianer, Grammatic'a Iul Bopp. Ass-literaturel Weber, Vorlesungen iib. die indische Litteraturgescli. Pentru relaţiunea sa cu limba latină, Bopp Vergieickende grammatiic, J. Klaproth. Aşiâ polylotta p. 45 sqq-Benary, Lat. Lantlehre; Kennedy, Besearches in to the origin and offinity of the principal languages www.dacoromanica.ro Sar 355 Sca of Asia and Europa (Lond. 1828), contră care Jăckel în Iahn, a. Ia-hrbb. der Philol. und Paedagogik XXII, 3 p. 259 sq. XIII p. 80. Sans-culotte, republican eselu-giv, revoluţionar din mass’a poporului. Sanţificare, â iace sânt. Sănţitate, sfinţenia, Saison, (fr.) unul din celle patru timpuri ecinopţialî, annutimp, (f empestas). Saldorija, speţă de vnrtjă de Hispania, dissă deFrancesi şi hei-be a olives. Saliaii, passăre de Brasilia, struţ american. Salicianai, cânt de organat lung. de 8 pedî. Salinograd, chem. instrument pentru a recunnosce prin greutatea specifică it uneî dissolnţiuui saline, sarea continută într’iusa. ■ Sapiiuţă, (—entla), fiiţelcpciu-ne. Vd. Cttrsu de limba fraiieesă de G. M. Antonescu I p. Sapore , (—por) , gust recun-noscut prin inelul limbcî. Sapbic, metr. vers de 12 silabe, la Grccî şi E., attribuit poeteî Sapho. hapitir , petră preţiosă , teiesiă de ordiuur albastră. S. orientale, de un albastru de azur. S. occi-dinlale, de un albastru indigo. Saporilic, care perţine saporii. Sarabanda, (hisp.) mus. mo-dulaţiune şi speţă de dauţ grave, venită din Hispania, eare se danţa cu c rus mat", (castagnettes). Sarcasm, (fr.) luare în rîs a-mară şi insolinte.—Sarcastic, carc ţine de sarcasm. Sarco-cpiplocel, med. hernia causată prin căzutul epiplooneiuî in scrotum unită cu crescătura eăr-nosă. Sârcostose, osteosarcose. Sarcolic, (gr. Saşf), care aeee-leretjă (gi-ăbesce), regeneraţiunea cărniirilor, auaplerotic, incarnativ. Sardonic, (rîs), rîs convulsiv, spasm cynic. Satiră, operă în versuri s. pro-să făcută pentru â censurâ vifiele, stultiţ’ a liomenitor s. a le luâ în rîs. — Satiric, care perţine satirei. Satisfacere, (-— care), â mul--rSatisfacţiune, act de â satisface , mulţămirc. Saturare, (—rare), chem. a pune îu uă liquore uă substanţă în destul de mare cantitate ca se nu maî potă absorbi alfa, â i dă cătă cantitate pote luă din acea substanţă. Saturaţiune, chem. acţiune de â satura. Se dice cănd doue principie ale unuî corp biuar, fiind satisfăcuţi în affinităfîle «lor reciprâ-cc, nicî unul din aceste principie nu se maî pote uni cu uă nouă cantitate â celluî-alt. Scalen , (gr.) geom. se num. Iriănglait scalen, un triănghifi ale cui tote laterilc şi ănghiurile sunt inegali. Scalpel, (din lat. scalpo), chir. instrument pentru dissecţiune. Scapulară, des. în anat. diverse artere: scap. superi ore, arteră care casee de ordinar din thyroi-dian’a inferiore şi se afflă tot-deuna pre partea posteriore ;'i claviculei; scap. inferiore, uă ramură procurată dc artera assilară sub subţi-6ră; scap. posteriore, uă ramură â părţii esterne, â tliyoidianeî inferiori , diressă transversale in affară, numită altfel cervicale Irans- www.dacoromanica.ro Sci 356 Sea tersă; scap. commune , scapular’a internă; scap. esternă s. scap infe-riore, doue ramuri ce formesă sca-pular’ a commune. Scapuluin, (lat.) nsitat de u-nil anatomist! pentrn omoplat. Scason s. scazon, metr. vers latin în care al şessele pede este un iamb, al şeptelâ un spondeu. Altfel este că versul iambic. Scenă , (—na), partea theatru-luî unde actorii fac rcpresintaţiu-nea. Sceptru, (—trum), primitiv baston pre care purtă regii şi generalii, apijOÎ deveni un ornament regale şi semn al puterii suverane. Sclierlicvo , vd. Sijpkilis. Schismă, (—ma), se dice particular de separaţiunea prodnssă în consecinţă de diversitatea de opi-niunî între persone de aceaaşî credinţă, de aceaaşî religiune. Sclioi l A (fferm.) nume generic pentru mai multe substanţe pe-trose. Schunda pana, botn. palm de Indie. Sciaterică, (gr.) se num. gno-monic’a s. sciinţ’a de â dispune un styl, un ac în mod de h indică horele (JileT prin umbi’a sa. Sciatic, (din gr. ischiori), care se referesce la eopse s. ossul is-chion. Ca subst. durere rheumatis-male h cuî şedinţă este la copse. Sciograpliiă, (gr.) represinta-ţiune ă internului unuî edificiu. Comp. sciagraphiă. Scioptică, se 4>ce de uă sphe-ră s. un glob de lemn în c.ire se afflă uă cavitate circulară unde e-ste pusă uă lenticnlă vitreă. Servesce la esperiinţele camerei obscure. Scioteric, gnom. se num. telescop scioteric, un cadrante horison-tale instract cu un telescop pentru â observa timpnl adevărat, 4>’a s. noptea, şi â regulă horologiele cu pendul s. al. Scissiune, (—sio), separaţiune, divisiune în un Stat, în uă adu-nanţă publică. Sclerotică, (gr. shlerâo), membrană dură, resistinte, inestinsibi-le de un alb de mărgăritar, de structură fibrosă, cave învestesce în estern globul ochiului. Comp. albul ockiului, corneă opacă. Scholiâ, (—lîa), Kt. se numesc note grammaticalî s. critice redes-se pentru â servi la intelliginţ’a , la esplicaţiunea vre-unuî autor vechili classie, particular ă autorilor grecî. Sclerotică , (gr.) s. corneă o-pacă, s. d. membran’a cea maî e-stemă ă ochiului, dură, albă cam vînStă strălueinte (naere), în care este inserată corne’a. Scopolia , nume al multor ge-nerî cle plante după numele naturalistului italian Scopoli. Scrupulos , (din scrupulus), e-sact, minuţios. Sculptare, (şculpere), ă tăiă imagini în lemn, piStră, metal s. al. Sculptor, (—tor), cel cesculp-tedă. Sculptură , (—ra), artea de ă sculpta. Sculptur'a antică, cea dis-voltată în fruraosele 4*1© al® Greciei şi Komeî. Sculptură modernă, cea născută în una cu pictur’a în Italia, sub pontificatele luî Julifi II şi Leone X. Seanţă, (fr.) şedinţă. Secante, (din secare), geom. li-neă oare taiă uă alt’a s. lineă drep- www.dacoromanica.ro Sed 357 Sen tă trassă din centrul îinuî'cere, care tăiănd circunferinţ’a este pro-lungită pănă cănd obvine nneî tan-ginţî la aeel’aşî cerc. Secret, (— lus), ceaa ce este ţinut ascuns, este cunuoscnt de forte pm;in!. Secretar, în genere cel care ajjută pre cnv. a şî face espediţiu-nile, precum epistole, estrasae şi alte operaţiuni. Sectă, nniunea dc persone cari urmecjă opjniunilc s. massimele vre-un ni doctor a. magestru particular theolog s. philosopli. Secţiune, porţiune din un lucru divis; geom. locul unde linee, planuri s. al. sc taiă. Sector, geom. partea unuî cerc conţinută între done rade şi arcul închis între dînsele. Sector aslro-nomic s equaloriale, instrument care servesce a luă cu facilitate differinţele de asccnsiune dreptă şi de declinaţiune a doue stelle, cănd acestea snnt pre marî pentru a fi observate cu nn oehian îiemobile. Secular 4 care se face din se-cln în seclu. Secularisafiune, acţinne de â face secular un re.ligios. un beneficiu. un loc care eră regulat. Sedaţi ve , (din sedare) , med. califică remcdiele carî linistesc durerile. Sedentar, (din sedes), care e ste de ordinar şedut, închis în repaus. Sediment, (— luni), ceaa ce se depune în uă liquârc. Sediţiulie , (—lîo) , turburare, divisiune, emoţiune. Seducere, (—cere) , â face se cadă în err6re. Segment, (—luni), geom. par- tea unuî cerc conţinută între un arc şi chord’a sa, s. partea unnî cerc conţinută între uă lineă dreptă maî mică decăt diametral, şi uă parte a circnnferinţeî. Seini, (lat.) (Jumătate. • Seminar, se num. în gcuere un stabiliment destinat ă formă clerici. Semi-tonică, (scală), mus. scara ehromatică compnsă în întreg de semitonurî. Senat, (—tus), consiliul bătrânilor (senes, fipovxai), la R., Ko-mnl alesse din gintea Ramnilor 100 capi de famiiiă în senat (căte 3 din 33 triburi şi nnul adans de dia-sul) pre carî î divise în 10 decn-rie căte 10 senatori. Din fiă-care decuriă se alesse appoî de nouu căte un senator (decern primi) carî şî dâ primî votul şi la mortea rebelul luă administraţiunea Statulnî, eră prin nrmare inlerreges, pănă cănd se aleg&â de senat interreges proprii, la carî, după priimirea Sabinilor se adanaseră 100 alţii din gintea Taţii lor. Lîngă aeestia veniră încă 100 Luceres, probabile prin Tarciniiî Priscu şi acest număr de 300 remase pentru timp lung număr normale. Ăntîiu Gra-cehu cellu jnne dnsse senatul prin uă lex Sempronia la 600 membri, întrodueînd 300 ecestri (nu 600, precum stă la Liv. ep. 60), care număr se conservă sub Sulla. Ces-sare crea 400 senatori, Antoniu 1000 , care număr fu mărginit de Aiignst la 600. Alegerea (lectio se-natus) se făcea ăntîiu prin activitatea eomranne ă curielor şi rege-lni. Priimiţî în senat erâ, sub primii patru regi, patricii; însă Serv. Tulliu şi primii consnlî reeepură şî www.dacoromanica.ro Sen 358 SCE plebei eapabill, speciale eeestri, earî se numiră conscripti şi adlec-ti, toţi împrennă patres (et) conscripti. Cons, Hoffner De senatu ro. mano; Molitor Historiă senatusRomani (Lovan 1823); Curţii Conra-di Commentarii De senatu romano; Czarneki Der rocmisehe Sonat; HUl-ner , De senatus populiquc romani aetis (Lips. 1830) şi locurile respective în eărţile de histori’a şi an-tieită^iie romane, ptineipaie de La-nge, Niebuhr, Mommsen. Senator, (—/or), membru dc senat. Senatoriale, care perţine senatului. Senatus-consult, (—tuni), de-Jiberaţiunc, deeisiune â senatului, la K., Vd. ee-va Cic. Phil. III 10 ibiq. Leniaire. Senb, (—sus), înţelles, semnifl-eaţiune â nneî vorbe, uneî phrasl. Vd. şi Sini. Sensibile, eare se percepe cu simţurile. Sensibilitate , disposiţiune â spiritului ă priimi impressiunea o-bieetelor. Se dîee, în physieă, sensibilitatea unui tkermometru s. al. pentru faeilitatea ee au aeeste in-strnmente de a însemnă cile mal uşore differinţe, eelle mai uşore va-riaţiunl. Sensoriu , (—râi»), did. nu-mese philosophii partea creurilor eare se privesee câ şedinţ’a spiri-tulni şi pre eare aeestea sunt împărţite. Sensul itate, attraetaeţiune, da-re la plăcerile sinţurilor. Sentinţa, (—tentia), eugetaro moralo eare este în universale a-devărată şi lăudabile, însă affară de subieetu! la eare se applică. Sentinţios, eare eonţine sentinţe. Sentiment, vd. Siniimtni. Separabile, care p6te fi separat, divis. Separare, (—rare), ii dispărţl. = Separaliune, acţiune de ă separă. Septante, se dice absolut pentru ii desemnă eei şeptedcci de îu-trepreţi cari, după opininnea commune, tradnSsevă din ordinea lui Ptolomeii Phila-rlelphul eărţile testamentului vechii! din hebriiesce în greeesce. Septentriune, (—trio,*), cos-mogr. nord. — Septentrionale, dela partea scptentiinnelnî. Septon, (gr.) s'a unmit , (—tio), posiţinne, starea în eare se afflă cnv. s. cv. Sixain , (fr.) mică buccată de poesiă compusă de 6 versuri. Siva», lună :i.Iudeilor intre Mai şi Juniu. Slargando, (ital.) s. ralenlan-do, mus. arrattă uă mişcare din ce în «e lentă, Sloop, (angl. pron. slup a.cke-lup), uerî-ce nave cn un catart, sub 20 tunuri. Sinaclî, (angl.) nave anglă pentru pescuit. Smalekeii, materiă care se fabrică la Harlem. Smalţ, (ital. smallo), sticlă albastră , composiţiune de cobalt in-fus cu arenă şi sare alcali. Smcgmă, (gr.) medicament aii se applică pre pelle. Smitten, mare maimuţă tUs A-merica. Siliorzando, (ital.) mus. slăbind progressiv sunetul. Sociabile, care caută societatea, cuî place societatea. Sociale, care privesce societatea. Socialism, phil. sectă nouă care ar voi se orgnniseije societatea pre uă base dnplă ; comtnunitatea femeelor şi ă avarilor. — Socialist, părten al socialismului. Societate, (—tas), uninnea h6-menilor intre dînşiî formată de natură s- prin legi. Societăţile populare s. patriotice, adunante libere de CPtăţianT strînşî pentrn â tracta de interesse politice, recnnnosente de constitufiunea din 1793 şi deri-mate de cea din 1795 reorganisate după revoluţiunea din 1830, cur-rind insă opprite. Soda, med. arsură în stomac, serssaţiune de erosiune şi căldura acră in git, şi cephalalgiă. Soda - water , (sodanateor) s. soda-vasser, apă gasos'ă conţinind carbonat de sodă şi usitată câ răcori tore. Sodiu, (—diurn), s. natru, corp simplu', metalic , conţinut in sodă si alte combinaţiunî. Sol, â cincia notă â gammeî. Solare, (— rit), eare perţine sd-reluî, eare lu privesce. Soldanclla, (după numele luî Soldani. botanist toscan), gen din famili’ a primulacfielor , eonţinind mice plante de pre părţile celle mal inalte ale .Mpilor (soldanella alpina) ai Pyreneilor. Soldat, militar,, bom de resbel plătit de principe, de Stat. Solccism, (dela soles, colonia â Afheneî), errfire contră regulele syntassil. Solcnuic, (—m/m), califică uerî ce se face cu multă cerimoniă, pompă apparate, mai ales relîgiose. — Solemnitate, magnificinţă , cerimo-niă care însoţe.sce nă acţiune in-semuabile în uă di distinsă prin nere-carî eircunstanţe. Solfegiu, adnnanţă de note de ninsică, studiul acestei adununţe, composiţiune mSiîeale pentru e-serciţ. Solid, (—dus), care are consis-tinţă. tare; fii;, reale, effeetiv, durabile. Solidilicare, â face solid. Solidism , med. se num. doc- www.dacoromanica.ro Som 3f3 triu’a medicilor carî rct'erese tote egritudinile la lesiuuilc părţilor solide ale ecouomiei animali. —Soli-dist, părten al soKilismuhu. Soliditate, (—(as), calitatea solidului. Solitar, (—t-ius), care trăiosce singur, retras. Solitudine, (—do), singurătate. Solicitare, (sollicit ear® se face de uădată. Subito, (ital.) de uădată. Subiect, (—tus), log. terminul ueri-căriT proposiţiunî, acel'a de care se affirmă s. negă cv. metaph. fiinţ’a care are consciinţă de sine însuşi, Uter. fundul principalc al acţiunii unei drame; mus. căutul principale pre care merge tofă dis-posiţiunea uneî buccăţe şi cuî tote celle-alte părţi servesc numai de însoţimînt. Subiecţiune, (—cifo), rhet, figură prin care oratorul şi face întrebări, obiecţiunî pentru a Ie res-punde el însuşi. Subicctiv, relativ la subiect, Ia personă , care este în noi, identic cu eu ; opp. obiectiv. Sub.juuctiv, (—vus), modal verbului subordinat altui verb precedinte şi de care depinde , syn. conjunctiv. Subjugale, mus. ton subordinat. Subjugare, (suhijere), â snp-pun'', pune sub jug-, addnee sub potestatea sa. Sublimare, vd. urm. . Sublimat, chem. părţi volatili ale mercuriuluî redicate prin acţiunea foenlui în un sublimat corro-siv, dentochlorui-de mercnriu s. mu riat supraossygenat de mercuriu, obţinut prin sublimaţiunea sulfatului mercuric cu sare marină. Li-quorea lui Van Swielen este acest sublimat dat în soluţiune în apă alcoalisată. Sublimaţiune, chem. operaţiune prin care părţile volatili ale unu: corp, redicate prin căldtn-’a focului, depun în partea de sus â apparatuluî. Sublime, (—mis), îualt. Cons. Le frauc Litter. Marmontel. Tractatul de Sublime de Longiau. Sublimitate, (—tas), calitatea sublimeluî. Sllblimbale, (—gunlis), anat. care este sub limbă. Glandule sub-limbali, artere sublimbalî. Sublunar, care este sub lună, între lună şi pămînt. Sublussaţiime, (fr.) chir. Ius-saţiuue necompIetS., Subinersiune, (—sîo), cufundare , inundaţiune eare accoppere în totale uu tărrîm. Subordinarc, â pune maî multe lucruri în ordine unele sub altele făcîndu-le depindinţiîutre dînsele, â face depiudinte.k— Subordi-naţiune, acţiune de â subordină, depindinţă. Subrecarguc, (fr. din hiep. sabre, pre şi carga), sarcina altădată offîciar al societăţii Indielor însărcinat â geri oneraţiunea navi-lor, â vinde, în comptoriele societăţii marfgle addusse gii â cumpără altele ce j s’a desemnat. Astădi în commerciul maritim, prepus speciale ales de uu armator câ se pro-va<}ă pre nave, de conservaţiunea şi vinderea mărfelor addusse, pen-tru ă cumpără altele cu eare să se întorcă şi pentru â priimi conduc-ţiunea navii. Subrepticiu , (subreptns), obţinut sub nn eapus fals; opp. o-brep liciţi. Silbrogare , (_—gare), â pune în locul altui, substitui. •Subsiijiii , (—diurn), nerî~c6 contribnţiune plătită de eetăţianî pentru ă subveni necessităţilor Statului. Subsidiar, (—nus), ajjutător, www.dacoromanica.ro 371 Suc aussiliar, care servesce â fortifica ceaa ce este principale în uă affa-cere continţiosă. Subsistere, (fr.) â trăi şi h se întreţine. SubsistiMţa, celle neeessare pentru trăiri, traiu şi întreţinere, (vi-tae subsidiu'). Substanţă, (—fin), fiinţă care trăiesoe prin siue. Substanţiale , relativ la substanţă , califici appoî ceaa ce esfe tnaî succulinte, maî nutritiv în un aliment. Forme substanţiali, forme carî determină niateri’a- âfiee-va. Substantiv, (—®us), gram. vorbă care esprime prin sine uă fiinţă, uă substanţă. Substitut, (fr.) supplininte al nnnî funcţionar public în cas de absiuţă s. opprire legitimă. Substituire, (—ere), ii pune uu lucru, nă pers. în locul altui. Snbstituţiiine, (—Ho), jur. acţiune de a substitui. Substratul!! , (lat.) phil, ceaa ce essiste îu fiinţe indepindiute de calităţile lor fi servesce câ resum acestor diu urmă. Subtangiutc, partea assiî uneî curbe conţimită între ordonaufa şi tari gin tea târî I corresjJunde. Sisbtemlinte, geom. lineădrep-tă oppusă unuî anghiiî şi care se presuppune trassă între celle done estremilăţî al.ş arcului- care nsăso-ră ac1 st ănghiu. Substracţiiine . c-onstructinnc a unuî edificin preste nu altul. U-sitat particular vorbind de edificie antice pre ruinele căror s'au redi-cat altele moderne. Subtile, (—lis), fin, delicat, subţire.— Subtilitate, calitatea subtilc-luî. N. ns. Subvenţiune, ajjutor în arginţi, subsidiu pecuniar. Subversiv , care tinde k res-tnrnă. Suc, (—cks), zemă a unul fruct, flori, herbe s. uneî substanţe animali. Succedere , (—dere), h veni după, a luă locul (cuî-va). Succes, (—sus), resultat al u-ncî faceri, ceaa ce se întîinplăconforme s. contrar scopului propus. Successiune, (—sslo), acţiune de â succede, urmare. In drept, successiune beneficiară s. prin beneficiu de inventar, ce hereditarul priimesce sub condiţiune de â nu fi ţinut de datoriele cari întrec con-ţiuntul inventarului. Vd. C. Napoi. art. 718 sqq. Suceessiv, pre riud, unul după altul. Succiuată, chem. sare diu a-eid succhiic şi uă base. Succissct, (—lus), scurt, breve, opp. prolis. Succinic , (acid) , chem. altădată sare volatile de succin , acid estras din saccin. SuccinitS, miner, granat gal-bin de succin. Succotrin, (aloc), toin.aloedin iusula Succotara. Succotrin fals , alop vulgar, originar din Malabar. Succnlinte, (sticciplcnvs), plin cu suc. Succursale , (biserică), biseri-ră aussiliară unei paroeliie, in care se face serviţ pentru commoditatea lăcuitorilor pre depărtaţi de paro-cbiă- s. pre numeroşi. In genere califică un stabiliment subordinat altui şi făcut în acel’aşî scop. Mucrită, chem. sare sachărată s. essalică. www.dacoromanica.ro Sul 372 Sud, geogr. medă-di, (auslrina coeli regîo). Sud-Est, geogr. parte între Sud şi Oriente. Sudorifer, vd. urm. Sudorific , (s'udatorîus) , med. califică remediele proprie â provocă sudore., Sufficiente, (fr.) de sujuns. N. us. Suffoeaie, (—care), ă năbuşi, prefocă. 8uffragant, (fr.) titlu dat epi-scopiîor relativ cu metropolitanul lor, pentrueă fiind chiămaţî la sy-nodul seu, au drept de votaţiune. Suicid, (fr.) ornmor de sine. Suită, (fr.) adunanţă de persone carî merg după alt’a, comitat. Slllf, (.—fur), puciosă. Sulfaţi, chem. sări formate prin combinaţiunea acidului sulfuric cn uă base. Sulfhydric, (acid), dis şi sul-far de liydrogen,hydrogen sulfurat, acid hydra-sulfuric, compus gasos format de sulfnr şi hydrogen , ne-colore, forte neplăcut, de sapore a-cidă şi sachărată. Este neiufiain-mabile şi arcjîiul cn nă lîacăre albastră producând gasul sulfuros. Observat deja de Oarthenser şi Baume acest acid fii studiat cu di-liginţă în 1773 de Rouelle cel june, în 1777 de Schecle.’ Salfhydroiuctru, tub gradat, împlut cu uă 80luţinne de iod în alcool, de uă concentraţinne cun-noscută şi servind â determină cantitatea de acid sulfhydric s. de sul-fure conţinută în apele minerali sul-furose, Sulfid, chem. se num. particu-ar sulfuri! cari correspund acidi-or. Sulfite, sări formate prin com-binaţiunea acidului sulfuros cu uă base. Sulfure, (—fur), combinaţiune de sulf cu uă base. Sulfuric, (acid), chem. combi-naţiune de sulf cu ossygen dis şi holiu de vitriol. Sulfuros, combinaţiuue de sulf cu doue porţiuni de. ossygen. Superficiale , (—lis), care nu e decăt pre d’assnpra. Suprafaţă, faţ'a dc d’assnpra; geom. întindere considerată ca ne avînd decăt done dimensiuni, lungime şi lăţime, iără desitate , fără adîncime. Superior , (—Wor), care este mai presus. Superioritate, (—tas), autoritate, preemininţă prestantă. Superlativ,' (—vws), gram• gradul ce! maî înalt al comparaţiunil. Superstiţiune, (—tio), ideăfalsă în materiă religios!, oplniune falsă, credulitate religiosă. Suppleantc, (fr.) cel ce este numit pentrn â supplini pre altul în uă funcţiune, supplininle. Suppliciii, (—ctum), pedepse corporale ordonate de justiţă. Supplimeut, (—plernentum) , ceaa ce este dat pentru ă supplini, parte adaussă la un libru peutru â lu face complet. Siipplimentar, în s. prin sup-plimetit. Supplică, (fr.) petiţiune pentru a cere uere-care graţiă. Supplicaţiune, (—tio), rugăciune cu sutnmissiune. Snppoeare, (fir.) â pune, dăun lucru că priimit. vd. urm. Supposifiune, (—tio), propo-siţiune dată că adevărată pentru â www.dacoromanica.ro Sur 373 Swa trage vre-nă inducţiune. Se nnm. în musică, note de supposifinne, carî ascindinţî s. descindinţi dia-touice pre nă parte pre aceaaşî notă k alteî părţi, nu pot face har-nioniă nicî ă intră de nădată în a-■cel’aşî accord: accordurî de sup-posiţutne, în carî bass’a continnită adaugă s. presnppnne> nn sunet nonn d’assupra chiar basseî fundamentali s. cel pnţin ca tonsnuanţă â adcordulnî. SuppressÎHne, (—ssio), acţiune de ă suprime, aboliţinne, estin-cţiune; chem. foc de suppressiune, oare se pune pre şi sub nn vas pentrn â încăldi egale de sn3 şi de dieos; med snspinsinnea nneî e-vacnaţinui care eră de us. Supprimere, (—mere), â op-pri s. â face să Incetede appariţi-nnea (unuî libru s. al.) â tăia , â aboli, annulă. Suprem , (—mus), care e maî presus de tot (în genul sen).—Supremaţia, superioritate, drept de â fi cap. Se dice particular vorbind de dreptnl oe regii Angliei şî ar-rogâ de â fi capi aî bisericeî anglicane. • Sura, pisică de Africa, cn carne delicată. Surcens, (fr.) foud. primulve-nit siguoriale de care 6 însărcinată nă hereditate preste cens. Surciil, (—lus), boln. rădăcin’a muşchiului. Surniă , mus. trompetă, bncci-nă egypţiauă. . Surou s. seron, comm. pelle de bonn recinte cn care se accoppere fasciefele de marfe carî viu diu N.—Hispauia. Surprindere, (fr.) â appuca de nădată pre nevădnte, fără â se fi aşteptat. N us. Susceptibile, (fr.) capabile de â priimi nere-.carl modificaţiunî. — Susceptibilitate, calitatea snscepti-bilelnî. Siiscitaţiune , (— tro), inăliga-ţiune, impulsiune. Suspect, (—tus), care este în suspicinue (bâunit). Slispensilin, (lat.) pharm. e-neoremă. Suspiciune, (—cîo), băuneiă. Slispilldere, (—pendere), â a-tîrnâ (câ act.); â întărdia. — Sus-pinsiune, act. de â snspinde, încetare.— Suspinsiv, jur. care are effectul de â snspinde esseenţiunea nneî judecăţi. Suspiiisor, ceaa ce ţine aus-pins; chir. cremasteriu. Siis-tonică , mus. notă care i d'assupra toniceî. Sutură, (—ra\) , anal. se nnm. articiilaţiimile nembbilî carî unesc oasele calueî şi ale fefeî. Sutur a este hurmonică, cănd oasele se at-ting prin marginî maî mnlt s. maî puţin dese , ale căror snprafege snnt apprope plane s. nn offeresc decăt asperităţi superficiali. Suzeran, feud. signor, posaes-sor al unuî dominiâ de care depind alfe dominie. — Suzeranitate, calitatea nnuî suzeran. Svelt, (ital. srelto) , sculpt. n-şior, delicat, elegante. Swan-pan, anth. machină» Cbinesilor’, formată de globule înşirate pre diverse columne, din cari prim’a, spre drept’a, esprime u-uităţile, celie-alte m«rg in progres-sinne decupla. Aceaaşî progressi-une deeimale este urmată pentru pondurî, masnre, monnete. www.dacoromanica.ro 3V4 8ym Swertia, botn. genţianeă. Syenilă, miner, granit rosa maculat eu negru. Sylabă , (syllnba) , vocale singură s. unită cu alte litere emis-să nădată,—Sylabar, mic abecedar pentru îi stfldiă, â citi. Syîabic, (—cus), de sykbe SylepsC , (syllepsis) , tjrarn. figură prin eare vorbirea respunde mal mult cugetării nâstre decăt regalelor gramnaaiicaJJ. Sj’logisiH , (sijllogismus) , log. argument compus din treî proposi-ţinnî, ultim’a consecinţă â cellor doue prime, premisse (Tot y.iiiava) SvkloyvO/tm? â'e tSrî Ăoyog, iv ui, reâbvrv tt,votv, etEQog Ti Tuip xi<• fitVMv ei liTrly/r? dvftyfiaivei Tm ravTtj eîvai. Arist. Analyt. cap. I. Cous. gqq. Symblepharose, (gr.) med. adfcerinţă â plepei cu globul o-cliinlul. Symbol, (gr.) figură, imagine care servesce â desemnă cv. semn, character pentru ă represintă un o-biect—Symbolic, care servesce de Bymbol, care se referesce la Symbol. Syillbotisin , phil. starea primitivă â limbei pliilosophice în care dogmatele sunt espresse numaî prin symbole. Symbologiâ, (gr.) med. parte â pathologiei care tractedă de semnele s. symbolele egritudinilor. Comp. symptomatologiă. Symctriă , (—Irîa), proporfin-ne şi relaţiune de egalitate s. de similitudine între părţile unuî corp cu întregul; anal. regularitate de formă ce presintă multe părţi as-sedate pre ling’a mediană, similitudine ce presintă intre dînsele maî multe organe pare assedate la celle doue laterl ale acestei linee. — Symetric, oare are symetriă. Syniparatci'ese, med. cunnos-cinţă â căuşelor prin semne. Hyrnpasm, (gr.) eataplasm. Syiiipatlliă, ( — (/«îa), conformitate de temperament, de sinţi-mînt, de idee, cuveninţă de affecţiune şi inclinatiunc, amore; phys. anatomică, correspondinţă întreue-re-carî părţi ale corpulnî care face-un organ se nu potă i.ufferi fără câ alte părţi se fiă affectate în a-cel'aşi timp. Se num. sympathiăde sensibilitate , aceaa în care irrita-ţiuuea uueî părţi determină în altă parte eserciţul sensibilităţii; sym-pathiă de irritaţiune, (irritabilita-te) în care irritaţiunea uneî părţî determină irritaţhmea. In pictnră se (}ice vorbind de culori cari prin ammestecnl lor, prudwc-ait’a plăcută.—Sympalhic, care perţine cau-sel şi effectelor sympathieî. Sympathisare, (fr.) â ave sym-patbiă. jV. us. Symprîalic, botn. califică sta-minele cari unesc petalele în mod de â dâ uneî corole polypetali ap-parinţ'a de monopetale. • Syinponiast, (gr) eompositor de cânturi ecclesiastice. Syinpliouiă , (~nla). mus. u-ninne de voci s. de sunete cari for-merjă un concert. De ordinar se num. astfel uă buccată divisă în trei s. patru părţi şi compusăpen-, t-j*ii orchestră. — Symphonist, cel ce compune, cel ce esseentă sympho-nie. Comp. symphoniac. Sympliyse, (gr.) anat. uniune s. legătură naturale â osselor. — Symphysyotomiă, secţiune â sym-pbisil. www.dacoromanica.ro Syn 375 Syn SympSiylogyn, botn. califică florile ale căror ovare adlteresc caliciului. SyiJipiesometru , (gr.) barometru ca. reservor de aer, destinat a snpplinî barometrul nautic ordinar. Sympîesiasm , (gr.) uniune â sesselor. Syrnposiae, (gr.) Iii. convorbire de philosopliî la un hospăţ.— Symposiast, convivă la un hospăţ. ŞyiiipfomS, (—ma), med- ueri-re moiiiticaţiune ce vine în consti-tnţiune s. in funcţiuni şi care este legată de presinţ’a uneî egritudiuî. — Simptomatic, califică uă egritu-dine care este nurrmî uă sympto-mă â altei egritudini. Symptomatisiu, systemă medicale în care se tractedă sympto-matele isolat.—Symptomatist, părten al symptomatismului. • Simptomatologii, med. tractat de symptomate, Symptose, (gr.) med. atrophiă. Synactic, med. astringinte. Syuaielastic, (gr.) califică pes-cil cari înnotă împreună. Synaleplie, (gr.) gram. uninne de done siîabe în una singnră în doue vorbe, d. e. îMr'un, pentrn intru un. Synallactic, (gr.) care conci-lid â 20-a literă numită teth de Hebreî, desemna câ numerale !a Grecî T 300, T, 3000, !a fi., 160, cu Tjă trăssură horisontale d’assn-pra 160,000. Pre partiţium indică iutli\ în calendarul republican tiidi 8. â 3-a di â decadiî. Pre raonne-te franeese dendtă că snnt bătute la Nantes; altă dată lournois, monnetă francesă fabricată laTours.— In chirurgia se num. T. un legă-niînt (bitudage) în form’a acestei l.tere. Tabac, (dnpă indic, tabacos s. după insul’a Tabago, în franc, tabac, 'pelun, herbe a la reine, herbe au Grand - Prieur, nicoliane s. ai. lat. nicotiana), tutun, plantă hcr-baceă din famili’a solaneelor , ad-dussă în Europa de Ni tot, ambas-sador al Francieî în Portugalia. din care doue speţe sunt cultivate la noî nicotiana tabacum şi nicotiana rustica. Tabachir, vd. Tabashir. Tabac» s.—cos , numesc Mes-sicanii uu ammestec de nicotiană, (vd. tabac'), succin şi aromate pre care lu fumă şi al cuî effect assupra lor e assemine opiului. Tabala , mare tambnră â Negrilor usitată peutru ă respîndi a-larm’a în orasiu. Tabardillo. (hisp.) friguri per-niciose carî aggredesc pre Europeni în coloniele Americeî S. Vabarin, (din ital. labaro), hi-striune (farceur) care, dârppresin-taţiunî în pablic stănd pre fulci— minte- Tabashir, — chir s. —.Tir, eon- creţiune pămînt6să s. eilicosă în uă sppţă de bambuza. Tabellion, (fr.) feod. speţă de supplininte al unuî notaire în juris-dicţiunile subalterne, care priime-sce şi trece contractele şi alte acte. Tabes, (lat.) med. consmnpţin-ne, atrophiă, phtisiă.—Tabific,care cause^ă tabes. Tablatură, mas. disposiţiune de maî multe litere s. semne prelinge pentru ă direge pre ceî carî căută. Astădî tabel care represintă un instrument de suffiat şi cu foraminJ (gătire), indicând carî foraminî caută â fi închise şi carî dischise. Tableau, (fr.) suppl. tabel, pictură pre uă tablă de lemn s. al. s. pie pănejă; mus. în uă operă uniune do mai multo obiecte formând un tot în music’a imitativă. Tacaniae , s.—mahaca, pleop ■aracrican care dă reşin’a balsamică. Tachigraphiă, (gr.) vd. Bouil-let, Dict. des lettres etc. Invenţiu--nea sa se attribnesce de Dione CaB sin luî Mecenate (comp. Waleke-naer Histoire de la vie et des po6-sies de Horace voi. I p. 308, alţii dă acesta honore lui Tiione pentrn care Bahr Roem. Litteraturgesch voi. I. Tacfet, (fr.) mus. se ^iee de uă parte care tace cănd celle-alte căntă. Tacit, (—tus), care nn este es-pres formale, subînţelîes. Tact, {—tus), attins, sensul at-tinauluî. Tactică, mii. arteş s. sciinţ’a evoîuţiunilor s. mişcărilor militare. Taeiiia, (lat.) gen de vermîin- www.dacoromanica.ro 379 Tar testinali părăsiţi. Cons. Dr. F. V. Merat Du linia et de sa cure radicale (Par. 1832). TaH'tlspath, (germ.) miner. spa(h în tablă s. lamclos. TaEato, monnetă de argint în Veneţia care 1111 are curs decăt în Oriinte. Val. apprope 5 fr, 21) cent Talc, miner, speeă de petră magnesică , me^iară între steatita şi mica. Talc grnphic, propriu pentru eelatură, aeel’aşi eu lardite de Walerius, sleatite solide rougeâtre de Borne, itgalmatolith de Klaprolh, pierre de lard de Delisle.— T. stea-tite, eretă de Hi,spania. — T.ollaire, pierre de Cotubrim, de Delisle. Talent, (—turn) , pond de aur s. de argint, maî tănjin şi de en-pru, în Grecia 35 pfd. 21 ltli. 29. în Alessandria 125 pfd. Talentul attie, după eare se făcură, dela A-lessandrin, în Corinth , Tarent, Si-cilia s. al. monnete, valâ 60 mine b. 1500 rtl. In proporţiime de 5, 6 către aeest’a eră talentul cuboic. Talent, (fr.) dar, aptitudine singulară , naturale pentru un lucru. Montesquien lu difinesee, un dar care n’are consciinţă de sine. Talion, jurispr. Se num. lege de talion aceaa eare pronunţă contră culpabile , pedepsea de talion. ad. se fiă tractat cum k tractat el pre appvâpcle seu. Taniatia, nnmele uneî passerî brasiliane pre eare Bnffon Fa dat în genei o totor passerilor cu barbă americane, alţii Fa applicai numai lâ mie’a famiiiă â cuî mandi-bnlă superiore este dispicată în vîrf. Tandem, speţă de eabrioletdis-eopperit importat din Anglia în Francia, Tangiiiţîi, geom. contact. Taiig'intc, geom. linei dreptă carc attiuge nă curbă fără se o ta-iă s. fără se intre în eircunferinţ.’a eî. Tangintea ufiuî anghiu , 1 ineă tanginte la estreinitatea amilul descris între celle doue lateri ale ăn-ghiuîui şi care se determină piin aceste laterî. Tangue c5c uter, (fr.) arenă de mare pămîntosă pre eostele Nor-mandiei s. al. servind pentiu în-grăşiat. Tani, comm. serie’a cea maî fină ce se adduee din Bengal. Tan.jch , musselină de Indie. Tanisso estractib , chem. substanţă vegetale acerbă . şi amară , eare dă la analyse , tannin şi es-tractiv. Tautal, taiitalinit), mineral neobţinut încă în puritate, numitast-fe) pentrucă nn se pOte dissolvi de nieî un acid. Tapage, (fr.) desordine însoţită de mr.re sgommot. Tapicca s. topiaca, chem. ie-culă de rădăcină de manioc. Tapscl , marc păndă de sylin albastră de Bengal. Tilreiitisiu , med. somn lethar-gie, fiă dis produs de impunsur’a phalangiului, (fr. tarentule'). Tarfulim, botn. speţă dc palm indie. Targuili, Ut. eommentar ehal-deic al testuluî hebreic al Testamentului vechili.— Targumist, autor de nn targum. Tarif, (arab.) tablă indice, index nummarîus, evalnaţiune â eom-mestibililor (denrees, vech. lat. de-nariata), indice eare însemnă drepturile ee caută să se iea Ia intrarea, eşirea, trecerea lor. www.dacoromanica.ro Tel 330 Tel Tarso , miner, marmure forte dură de Toscana. Tartrat, vd. Tartrit. Tartric, (acid), chem. acid estras din tartrn. Vd. Pouill. etreaiy chim. (Par. 1854) p. 60 sq. Tartrn, (larlarutn), chem. eou-creţiune ce depune viuul în doliol (butoiu) după fremeutaţiune. Tartrit, chem. sare din eoinbi-uaţiunca acidului tartric cu uă base. Astădi sc dice tarlrat. Tas.sc s. tassaţiwne, regulament făcut priu autoritatea publică peu-tru preţul lucrurilor de uutriţinue; imposit, Bumrnă impusă. Taxis, chir. redueţiuue ii uueî părţi în locul seu naturale. Tchang, herbă odoriferă de China. Tcbimonia , plantă dc Nepal, eu fiori albasti-e şi îu clopote. Tealik , charaetere de carî se servesc doctorii legii, judecătorii şi poeţii, la Arabi şi Tnreî. Tecliictli, passare dc Messic. Teclmic, (gr.) care perţine îu propriu uueî arţî, nneî seiinţe. Tecluiolithe, petre cari repre-siută obiecte de arte. Technologiă, (gr.) theori’a industriei practice. Techbranchie, molluacc gasteropode. Tc (leum , (lat) căutat (canti-cum) de acţiuuî de graţiă al Iîiae-riceî cath. carc începe cu vorbele Te Deum laudamus, Te dominnm confitemur (Pre tiue te lăudăm că Domuetfeu, pre tiue te numim Domn.) Tclamoiil, archit. fignre'deho-menî servind , precum carialidile , a susţine corouia. Telegraph, (gr.) apparat, dat, cum lu ave ui asfă<}i' de fraţii Chappe îu 1792, prin carc sc transmit îu distanţă eommnuicaţiuui scrisscîu-tre persoue. Telegrapkiil electric, îutrevădut dejâ de Prankliu, cercat ăntîiu de Schilling îu Petersburg, se compune îu essinţiale de patru părţi: uă pilă pentrn â produce uu currinte electric , un fir conductor care trauemite arest cnrriate , un apparat manipulator, pus la staţiunea care t râmi te un apparat receptor , pns la staţiunea care pri-imesce. Currintele lucre(|ă assupra uuui electro-maguet diflpus în receptor îu faţj’a uneî mice lame de fer dulce care ţine loc de vecte. Person’a care ţine apparatul raa-uipulator lassă cnrrintele se trecă s. lu întrerupe arbitrar; respectiv electro - magnetul receptorului se maguetesce s. se demaguetesce alternativ, communieăud priu acest’a vecteluî dc fer uă mişcare de îua-iute şi îndărăt, vectcle lncredă diu partea sa assupra uneî mişcări de horologeriă compus dc uă rofă diu-ţată, îu asse cu un ac carc se mişcă pre uu cadraute estern aa-supra cui sunt trasse 26 divisinnl pentrn celle 25 litere ale alphabe-tnluî şi erneea manipulatorului. Fire de fer, de ord iu ar purtate de pari şi iaolate prin rotile de poreelau 8. sticlă , trausmit semnele între celle done apparate. Cons. Trăite de teligraphie eleclrique de Mr l’abbe Moigno. Teleologiă, (gr.) tractat dc căuşele finalî. Tcleolog, iustrumeut acustic pentru â face să se audă vocea ftrte departe. Telcomctrn, (gr.) machiuă propusă pentru ă măsura distauţele obiectelor depărtate. www.dacoromanica.ro Teni 381 Tcr Velcpfaiail s. chironian, (ulcer') chir. nlcer forte difficile de tămădui), 'precum a fost a! luî Teleph, vulnerat de Achille şi al Iul Chi-rone, vnlnerat de Hercule, Tel cp hon fă, (gr.) phys. artea de â faee să se audă sunete în mare distanţă. Telescop»!, (—piuiţi), instrument pentru iv observă obiectele depărtate pre pămînt s. în cer. — T. tui GalUleu s. german constă din un tub cn un vitm obiectiv conves- la nă estremitate, altul o-cular concav la cea-altă, distanţi între sine astfel că focarul reale al obiectivului correspunde focarului virtuale al ocularului. T. lui Cassegrain, telescop catadioptric s. de reflessinne se compune din douî specul!, nnul concav, ’ altul conves , şi de unul s. done vitre oculare convesse s. plan-convesse. Tel. gregorian, catadioptric, constă din donî speeuli concavi şi de u-nul s. doue vitre oculare convesse s. plan-eonvessc. T. newtouian, c&-tadioptric, e compus de nn specul concav, nnul plan şi un vitru o-cular conves. T. astronomic, are doue vitre convesse s. plan-convesse, nnul obiectiv, altiil ocular puşi la done estremităţî ale unuî tub şi distanţi în distanţă egalş cu snmm’a distanţelor focurelor obiectivului şi ocularului luate împreună. Telescopie, care nu este visi-bile decăt eu telescopiul. Temerar , (—nus), cutedante ou imprudinţă. Temeritate, (—fas), cutezanţă imprudinte. Temperament, constituţiune particulară ă corpuiuf propriă flăcărui individ , resultante din reia- ţinnilc mutuali între solid! şi li-cirtî. In musică se num. modul de a modifică astfel sunetele că prin uă uşioră alteraţinne in just’a pro-porţinne â intervalelor, să se potă pune în us aceleaşi eorde la diverse intervale şi njodnlâ în tonuri differinţî fără â affectâ reu ureehi’a. Teniperaufâ, (—tîa), modera-ţiune. cumpătare. Temperare, (—rare), â modera. Temperatură, (—ra), disposi-ţiime ă aerului după cunrel eate cald s. rece, humert s. sec; grad de căldură ce se manifestă în un loc s. în un corp. Tempestil, (—ins)—bine tem-peslate, furtună. Tenace, (—nax), care se ţine, resiste separaţiuniî. — Tenacitate , calitatea tenacelui. ' Tendinţă , acţiunea de ă tinde către..-, direcţiune appai-inte către un fine; phys. strădninţă k unni corp de ii se mişcă către un pnnt uere-care. • Tenebre, (—hrae), întunecime. Tenia, vd. Tacnia. Tenor, (ital.) mus. vocea media între soprano şi basso, de ordinar dela ut pănă la sol. Tensiune, (—sio), întindere, starea cellnî ce este întins. Se num. tensiune electrică, puterea repulsivă cu care moleculele fluidului vitros s. reşinos respîndit. pre suprafaţa corpului, tind â se depărta unele de altele. Tentativa, cercare. Tepali, botn. arbure de Mala-bar. Tercet, (fr.) strophe compusă de trei versuri. Terebinth, (—thus), arbure re- www.dacoromanica.ro 382 Tet şinos şi tot-denna verde. Spejă din genul Pislacia. Terchilltllină , (—na, resina), reşină eare curge din terebinth. Terebraţiune, (calvae terebra tio, fr. (repan), chir. operaţinne care constă în â tăia în rotund, cu terebr'a , şi â redicâ nă buccată a catneî. Termin, (—nus), margine, timp defipt pentru uă plată a. al. (soroc), vorbă considerată relativ cu subiectul. Terminale, (— lis), botn. care occnpă şi formedă rîrfu! nneî părţi. Terminare, [—nare), â fini, conchide (isprăvi). Tcrniinaţiune, gram. fiessinne, desininţă â uneî vorbe. Terminologiă,((ermi'raMs-tojos) eaplicaţiunea termini'or sciinţificî s. teclinicî. Terrestre, {—ster), care perţine pămîntuluî, pămintesc. Terribile, (—lis), care adduce terrore. Terr itoriale, care privesce ter-ritoriul. Terriforiu, (—rium), întindere de pămînt sub nă jurisdicţiune. Terrore, (—ror), spaimă, frică violinte. Terrorism, aystemă, regim al terroriî. Test acei, (—coei), astădî racî. Testacite, nat. coquile petrifi-cate. Testament, (—tum), act an-thentic de voinţ’a nltimS k nneî persone, adiată. T. olograpk, care este scris întreg de rnăn’a testatorul uî. Testamentar , nus) , care priresce testamintele. Testator , (—Cor) , cel ce face un testament. Testimoniale, (—lis), relativ la testimoniu. Testimoniu,- (—nîum), dovadă, eertificat. Testado, (lat.) med. tumore cop-perită (eukystee) care se disvoltă la cap. • Tetanos, (gr.) .med. egritudino spasmodică alo cuî eharactere sunt strinsula massilelor, nepossibilita-tea s. dificultatea deglutiţiuniî, as-prel’a şi immobilitalea membrelor trunchiului care este curbat informă de arc îndărăt s. înainte s. pre uă lăture, cu s. fără Iesiune â funcţiunilor siuţnrilor s. intelliginţeî. De multe ori este produs de uă irritaţinne nerv6să locale, şi attuncî sc numesce tetanos traumatic. Tetrachord , citliară cu patru chârde, la Greci, în ns înaiute de Terpandru, dispus astfel câ celle doue cliârde gravî erâ între dînsele în proporţiunea pre care ceî vechi nutniâ diatessaron, noi quarta şi care repansă în essinţiale pre acesta că chârd’a acută vibredă de troî orî în tempo în care cea grave face patru vibraţiunî. Intre a-ceste done chorde carî forma accordul principale al acestuî instrument erâ întinse alte done în ve-chi'a disposiţreue â gammeî, numită diatonică, în mod că celle treî intervale între aceste patru ch6rde Inâ de done orî nn ton întreg şi în locul al treiW uă dumă-tat^. Tetradrachmă, monnetă gri că de 4 draclime. Tetraedru, geom. corp solid â cui suprafaţă 6 formată de patru triănghinrî egali şi ecilaterali. www.dacoromanica.ro Thea 383 Thea Tetralogia, patru buccăţe thSa-tralî ou care un autor eşi\la Dio-nysiace. Treî din acecte buccăte căută se fiă tragedia , ă patra uă dramă satyrică (drama sahjricum). Uă tetralogia completă nn posse-dem. Numai din Orestga luî Es-chyl maî esaiste ceile treî tragedie Agamemnon, Coephoroi, Enme-nidile. Di'amj» satyricum pertininte aci eră Proteus. Thurgelion, ă I l-a lună aan-nnluî atbeniau, numită după sărbătorite thargeiie cari se celcbră în acesta lună. Theafrale, (—lis), care perţi-ne theatruluî TheatrU) (—fwm), pentru re presinfaţiunea draraatelor, scenelor mimice, şi în genere pentru tot ce perţinea celebraţiuidî cultuluî luî Dionysiu, maî ales pentnl jocul chornrilor , diverse edifice de circumstanţă semsseră Greciei, precum şi Italiei, de loc de adunanţă. Cn începutul splendorii Lenaelor şi marilor dionyaice, cu disvoltatul tragediei -şi comedicî, spectaclele căpătând un curs maî stabile, thea-trele deveniră ediSeie pennaninţî. Athena este prim’a urbe care pos-sesse nn thfiatru regulat de petră, â.cui dată este puţin cuunoscută, pentrucă înse buccăţele ceilor treî marî tragici s’aii essecutat într’-însnl , se pote stabili la Ol. 110 jsub finanţiatul luî Lycurg. Cine ă dat planul acestui theatru şi lu â fundat, nu este cunnoseut. După Vitrnviu ordinaţiunea sa se făcu ■astfel: se descrisae pre locul unde căută se fiă fundat uă circunferin-ţă de mărimea ce avea se ţină deos ■coprinsul theatruluî s. spaţul pentru treptele celle maî de <|ieos. In acesta circnnferinţă se desemnă un pătrat în mod că tote ănghiurile selle attingeâ linea circnnferinţeî. Laiurea pătratului care se affiăcea maî apprdpe de locul unde cerea a st;l sceu’a, determină în arcul subîntins, finele s. relativ cu spectatorii, începutul sceneî. Paralel cu acesta lineă, în periplieri’a eircun-(ierinţeî, se trâgeă altă lineă pănă unde căuta se vină partea anterio-re k scenei, legnwn (Vitr. V 7. 2, VI. I, Hor. ud Pis. 278. Propert. IV 1. 16). Astfel seen’a remase în-tr’un segment mic, prin urmare puţin adincă. Spaţul cel-alt eră oc-cupat de orchestră , în giurul cuî sessnriîe .spectatorilor (xiârnov a. xoilor, cavea). formănd pre trepte conscindinţî uă semi-circunferinţă către scenă, prolungită prin tan-ginţî preste medlocul orchestrei. In theafre mice şirul treptelor împleă totă eaveă în aceaaşî disposiţiune, în celle maî marî căte-va ocoluri mai largi (âneeinara, praecinclio-nes), paralele cu treptele , divideâ cave’a ?n doue s. trei straturi, (tiZvai) şi formă prin acare (xi.ix-nxti, scalae), converginţi câtrecen-tru diverse eomparţiminte cuneiformi (îxyxttte, cu net). NHmărul acestor trepte eră naturale, divers dnpă mărimea theatruluî. Pare înse că la thSatrcle grece s’a observat tot-deuna eă acest număr să fiă pare. Acesta e uă differinţă după care şi astăzi, la ruinele esaistinţr, se disting theatrele grece de celle romane. Pre marginea treptelor sti scaunele astfel că peefile şedinteluî cădeă pre trept’a următore. Trecerea printre şiruri eră simplă s. du-plă; în secundul cas un drum eră maî înalt decăt cel - alt. Prim’ a www.dacoromanica.ro Thea 384 The treptă avea căte uădată mărginar de petră. Pre murul corridorulai, câ de înălţimea unuî hom sta numele dispărţimîDtulnî, precum se vede în unele remasurî. Şirul cel maî de sus erâ mărginit de un mur, balnstri se găssese numai la ruinele theatrulul din Tyndaris, înSi-cilia. Comparţimintele pentru diverse classî sunt nepossibilî de decis; probabile fiă-care classe aveâ unul, cu căt maî înaltă cn attăt maî spre scenă, pănă la celle din ultim’a trepta, BovXainxov, pentru perso-nele emininţî. Femeele sta în urmă; după dînsele metoccliiî, sus de tot servii şi hetairiî. Streinii avgă locurî între eetăţianî, pote şi uere-carî locuri de honore. Şedinţă particulară er'.i t.tifyp'exoV, locul Ephe-bilor, â cuî posiţiune este nestabilită. Spaţul dintre caveă şi scenă se assterneii, cănd se dă dramate, cu arenă, pentru dănţatul chorulul, deunde naroele xovidtQot, arma (maî tărijiu dc petră). Pentrueă acieho-rurile dithyrambiee essecutâ (lanţurile lor, se redicâ in me(}loc nn altare al !uî Bacchu, Ovţikh], locul însuşi numit şi orchestra. Probabile locul din giurul acestuî altar eră assternut cu scăndure, deunde numele de orchestra dat toteî conis-treî. Cănd se represintă dramate, se stabilia pre eonistră, dela scenă pănă la thymele — unit cu scen’ a prin căte-va trepte, câ chorul să pată intră în relaţiune cu actoriî, un assternut de scăndure (jumătate căt conîstr’a, numit în seas maî strîns orchestra. Pre acesta orchestră scenică veniâ chorul prin a-celeaşl doue intrări principali (nâ-qo&ot) carî, asse(Jate în doue părţi oppuse între theatru şi scenă, dă trecere şi spectatorilor dela conis-tra la locnrile de privire. Sccn’a era asseminc unită cu orchestr’a prin căte-va trepte chorul se p6tă merge dela una la alt’a- Apparate theatralî, carî se fiă perţinut or-chestreî, nu se memoredă affară de-uă affundătură (divanelâna) şi căte-va linee.trasse pentru posiţiunile-şi întorsurele choruluî. Scar'a numită charonică s. stygică qu'n-evoi xXiftaxes), nu eră nimic distinct de memorat’a affundatură (u-niî pun locul el sub cavfâ).—Scena, axtjvij, desemnă tot edificiul veeneî, speciale însă partea din fund cu tote apparatele selle, addese numai partea dinainte, unde sta actoriî, de ordinar 7Tgr,a-/.ijveov şiioy— eiov, loc/eum (loc de vorbire). Maî lungă decăt totă, scen’a mergeâ paralel cn diametrul orchestrei şi se întindeâ dela uă margine â eî pănă la cea-altă, celle doue laterî erâ naQaOxrjVif, partea din fund vnoa-xijveov, postscemvm. Decoraţiunilc se dispunea în -mod că primul obiect (addese la aceste decoraţiunî se essecută cv. cerporale, precănd la noî totul â depins) luă tot fundul şi aruncă perspectiv’a către laterî, ceaa ce la noî este din contră şi aeest’a tot-deuna regulat, partea stingă represintănd imaginea unuî oraş, cea dreptă a unuî cămp s. al. Cons. şi Schlegel Sammtl. W. V. 52 sq. Theatrum lectum, (iat.) theatru copperit cum erâ Adeonele luî Periele în Athena care serviâ în genere de locale de concert (Stat. Silv. III, 5, 91. Inscript. Orelli 3294). Theism, opininuea cellor ce admit essiBtinţ’a luî Dumnezeu fără www.dacoromanica.ro The 385 The ă crede în rcvelaţinne. — Theist, părten al theismuluî. Tliemîi, (gi'-) proposiţinne, ma-teriă ce întreprinde ueseine â probă s. â esplieâ; mus. ariă pre care se compun variaţiunile. Theocratiă, (gr.) gubernia eare uâ naţiune este snppnsă imme-diat lui Dnmne<}eiî , care escrcită assupra eî suveranitatea sa şi I manifestă volnntăţile selle prin or-gantii propheţilor şi miniştrilor sei. — Theocratic , de tlieocrafiă. Tkeogoniă, (—nia), ramure â mytliologieî care instruia genera-ţinnea, genealogi’a peilor. Theologiă, (—gia), ştiinţă al onî obiect este Diimneden.— Theo-logic, care privcsce tiicologi’a. Thcophnniă, (gr.) appariţiune, nianifestaţinnc ii uneî divinităţi. Theopsift, appariţiune a deilor fableî, Iheophaniă. Tlicoreinâ , (—met), proposiţinne de uă veritate speculativă care se pote demusirâ. Theoriă, (gr.) ennnosfcinţâ care se oppresce la sîinpl’a speenla-ţiiine fără â trece la prasse, partea speculativă â nneî Sciinţe; phys. relaţinne stabilită între un fact generale s. -cel maî mic număr al factelor generali possibil! şi t6te factele particulare carî depind de dînsul. Theosoph, (gr.) ce! ce se crede illuminat de Dumneijeri. Theotisc, se £<;?) şi soluţinne (J.v6n) t6tă acţiunea (Aribt. ibid. 18). Obiectul seu e-ste Jupta între libertatea hornului şi puterea fatuluî s. necessitatea generale caro nu erâ alt decăt legea morale ă societăţii. — Părţile tragediei, după calitate (xa&iâ nota ti? iOxiv )/ xyuytuâea) snnt ft-vt)v? (fabula) mi q f) q (mores)' y.ai Aefi? ([elocntio) xwi âiSmtg (seu ten -tia animi) xai uâ iag ntd-' i' Sax ttSxi y-ctoov fii).oi, pars integra tragoe-■diae post quam iun est cliorincan-tns), parodul, (>/ ttqgxq )Mig u).ov ■/aţov), prima oratio totius cltori, stasimon, Qdşog -/agov x6 ăvev â-y ciTi/t i6to i' v.ai X(jo%dvov),pars eltori sine anapaestro et trochaeo, com-mul (<9-(jijvog v.oivug •/oqov y.ai cino Sxqvqg), lamentatio communischori el scena. (Arist. ibid. XIII şi XII.) Metrul generale este trimetrul jam-bic. Epigenc din Sicyone, Thespc, Phrynicii , Choriln, Pratina , Ais-cliyl, Sophocle, Euripide, Phiîocle, Astydama , Aristarch, Jon, Aeheii, Agathone , Iophone. Aristonc , Se-nocle, Earchinu, Chephisophonte, www.dacoromanica.ro Tra 391 Tra TUeodectc se numără între poeţii tragici- Cons. Grtippe Ariadneetc.; Witschel dic attisclie Tragocdiu, Hinrichs. daa Wescn der antiquen Tragoedie, Heinsii. De tragoediae con8tructione liber (L. B. 1643); Welcker die griechisohen Tragîker. Pentru Romani Planck Dc origine atque indole veteris tragoedîac a-pud Romanos (înaintea ediţiuniî Me-decî luî Eunîu); Kocpke'Ub. die Einfiihrung das Drama bei der Ro-emaiii (înaintea traducţiuniî luî Plan-tu; RegeJ, Diversa virorum ilocto-nim de re tragica Komanorum ju-dicia sabcscamen vocata. Contră carc Asaun in Zcltschr, fur Alter-thfimswiss. 1836. Tragic, (—cus) , de tragedia. Tragi-comediii, Ut. tragedii, ammesticată s. nu ea incidinţî voinici, â cuî soluţiunc nu este tragică. Transacţiuiie, convcnţinnc între doue s. maî mulie pers. pentru â termină nă certă, un proces. Transciiidiiifâ, superioritate notată, emininte â uneî perss. ass. altei, ass. pcrsonclor ordinare (şi dc luerr.) Transcindinte, se t^ice în genere dc ceaa ce este mai presus de lucrurile ordinare, de ceaa ce escallo în gennl şefi. Se dice particular de obiectul metaphysicei caro consideră fiinţ’a îu genere. Se num. geometria transcindinte, partea geometrici care consideră proprietăţile curbclor totor ordiuilor, serviiidu-se pentru îi le a/flă , cu analysea cel maî dii'ficile, cil calculul difîerinţ.ilc şi integrale; equa'-ţiunî iransciudinţî, carî nu conţin, prccum cquaţiunile algebrice, cantităţi lin ste, dar differinţali s. flus- siunl de cantităţi finite, de sine in-ţellee că aceste equâţiunţ între dif • ferinţalî sunt irreductibilî la uă e-quaţiune algebrică. Curbă trans-cindinte se num. în geometri’a sublime, nă curbi neterminabîie dc-* căt prin nă cquaţiunc transcindinte. — Calităţi transeindinţi, susceptibili dc marc generalitate, Imagi-naţiune transcindinte, numesceKant facultatea dc â cunnoBce esercitată. Transcindintalisni, ncrî - cc systemă pliilosophieă al, cuî punt de plecare nu este observaţiuuea s. analysea. Pentru Kant, Ficbte studiul subiectivului. Ti ‘anscricre(—bere), â strămută scrissul, ii scrie după alt scris. Transferi re, (—ferre), ă. strămută. Transfigura(iune, schimbat dc figură. Sc dice nnmaî în theoh chrest. pentru schimbatul luî J. Chr. la facă. Transformare , ii scliimb’a form’a.—Transfonnaţiune, acţiunea de â transformă; geom. rcducţiunea linei rigure s. unuî oorp în altul de aceaaşî suprafaţă s. soliditate, de formă dififorinte. Se num. 111 algebră , transformaţiune ă eqnaţiuni-lor, method’a prin care se schimbă uă equaţiunc în alt’a care o re-presintă, Transitiv, (-®«s), califică verbele carî esprem uă acţiune mobile. Transifiune, (— tio), rhet. legătură â unul obiect cu altul în a-ceaaşî oraţiune; mus. modul de ă îndulci saltul unuî interval di^jaust înşirând sunete dia tonice; pre gradele carî separă cet donî termini aî seî. Se