Digitized by kjOOQle Digitized by Google TOKIA MANILOR din Ii ACIA I^AIAHĂ DE O. b.'XENOPOL FOST PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN IAȘI, MEMBRU ACADEMIEI ROMÂNE. MEMBRU TITULAR AL INSTITUTULUI DIN FRANȚA. (* 1847-t 1920) EDIȚIA IlI-a, revăzută de autor „Nu sunt vremlle sub cârma omului cl bietul om sub vrem!". MIRON COSTIH. VOLUMUL Xlt REVOLUȚIA DIN 1848 CjR editura «cartea românească», bucurești 88507.-980 L Digitized by Google 1 D /? 2 I 7 X 3 I. • / '1 / I 2 -1 V < : . ■ '• In acest volum, al XH-lea al lucrării, sunt cuprinse mai "ales eforturile politice ale poporului român pentru a se constitui ca organizare neatârnată, mai ales dela 1848 înnainte. Bine înțeles că aceste năzuinți se realizează numai în părțile lui mai libere, căci, în acele copleșite de Unguri și de Nemți (Austriaci) dorințele lui de emancipare numai ușor licăresc pe cerul întu- necat pentru a dispărea iar în umbra din care răsăriseră. Unirea, dorința cea mai vie, a poporului român și sin- gurul lui liman de scăpare ajunge a fi înfiripată și pusă temelie unei spornice desvoltări pentru viitor prin alegerea lui Ale- xandru Cuza ca domn în ambele țări române din poalele Car- paților. 482 Digitized byLiOOQlC Digitized by Google CAPUL I REVOLUȚIA DIN 1848 Digitized by CjOOQLC Digitized by Google Anul 1848 aduce o mare fierbere în toate țările locuite de Români. I REVOLUȚIA DIN ANUL 1848 ÎN ARDEAL¹) Partida națională liberală ungurească. — Veacul al XVIII-le adusese o mare transformare în starea poporului român din ■cetatea Carpaților. Desvoltarea culturei îi deschisese mintea, și ideea originei romane apăruse pe orizontul întunecatei lui cu- getări de până atunci ca răsăritul unui soare strălucitor. Re- voluția din 1784 venind în ajutorul țintei filantropice, urmărite de împăratul losif al II-lea, adusese o ușurare de fapt în starea iobagilor și chiar proclamarea în principiu a desființării șărbirei. Tot ea apoi reîntregise în conștiința poporului român unitatea interesului național, ce păruse zdruncinată prin unirea unei părți din el cu biserica latină. Poporul român trezit la viața de sine, îmboldit prin măreția originei sale și necăutând la des- tinarea confesională, se va sili de acum înainte să ajungă a realiza de fapt starea la care avea drept, țintă a căreia rostire ■cea d’intâi se vede în cererea lui pentru drepturi formulată în 1791. Tocmai însă în timpul când nația română ajunge la con- știința drepturilor sale, se trezește și acea maghiară din le- targia în care se afla, și văzându-și puținătatea ființei sale, își pune în gând a o lăți și mări pe socoteala Românilor. Se adaoge •deci, pe lângă asuprirea materială, pericolul desnaționalizărei, într’un moment tocmai când poporul român căpătase conști- ința individualității sale deosebite. Lupta întreprinsă de el la început numai pentru egalizarea condiției sale juridice, se com- ¹ Pentru a<’est capitol ne-am folosit de scrierile lui Papiu Ilarian Istoria Românilor în Dacia superioară și G. Barițiu, Părți alese de istoria Transilvaniei, voi. II, care ne-au scutit în deobște de a mai recurge și la alte isvoarc întrucât «le conțin reproduse în extenzo sau în extracte toate fdntânele timpului. Digitized by 10 ISTORIA ROMANILOR plică acuma cu răspingerea încercărilor elementului domnitor de a-i atinge chiar ființa lui etnică, particulară. Pedeoparte deci poporul român va fi silit să atace pentru a dobândi, pede- alta să se apere spre a păstra, și ambele aceste tendinți fiind combătute de elementele domnitoare, se va încinge între ele o luptă pe viață și pe moarte, din care revoluția din 1848 a fost numai începutul, iar urmarea dramei se desfășură șî astăzi înnaintea ochilor noștri. Cu un an mai înainte ca dieta Tran- silvaniei să răspingă suplica Românilor, cea din Ungaria vota în 1790, ca limba maghiară să înlocuiască pe cea latină în afa- cerile țării. Limba maghiară însă era foarte puțin cultivată,, săracă și amestecată mai ales cu slavona. Spre a se mai curăți ceva de amestec, tot dieta hotărî învățarea ei în școale, încât se poate susține cu dreptul că această limbă au început a se cultiva și înavuți numai dela acel timp încoace. Tot în dieta din 1791 din Transilvania, se ivi pentru prima oară în desbatere ideea unirii Transilvaniei cu Ungaria, pe care împăratul însă o îm- piedecă de a ajunge la un rezultat². Dieta cea d’intâi, chemată după perioada absolutismului,, se adună în 1825, și ea este însemnată prin ivirea unui bărbat,, care cel întâi dădu o formă teoretică, logică și strânsă inte- reselor poporului maghiar, anume cornițele Ștefan Szechenyi.. Mai mulți deputați aducând imputări guvernului, că nu ar fi dat curs votului dietei din 1790, privitor la învățătura și des- voltarea limbei maghiare, propuseră totodată spre ajungerea mai deplină a acestui țel, înființarea unei academii ungurești.. Reprezentantul Austriei întâmpinând că nu ar exista fondurile trebuitoare pentru creiarea unui astfel de așezământ, Ștefan Szechenyi se scoală să ofere venitul său întreg pe un an, 60.000 de fiorini, spre întemeierea academiei. Ca o scânteie electrică propunerea lui Szechenyi trezește entusiasmul adunării; se sub- scrie în un patrarde oră suma îndestul de însemnătoare de 250.000' de fiorini și academia ungurească este creiată; cu ea însă se naște și întărește și vaza și înrâurirea lui Szechenyi asupra com- patrioților săi. Patriotul ungur își desfășură curând planul în- treg, din care înființarea academiei era numai întâia verigă a lanțului. Prevăzător și inteligent, el înțelese că poporul un- guresc, mic la număr și deci slab în puteri, fără razim, nicăieri decât în propria lui individualitate, trebuia să caute cu orice preț a-și spori numărul, și era aproape gândirea că lățirea lui să se facă pe socoteala celorlaltor nații conlocuitoare cu el pe teritoriul patriei comune, și anume a celor mai slabe din acele popoare, a Slavilor și mai ales a Românilor. întâlnind în ba- a Siebenbtirger Bote din 9 August 1865, în Das alte und neue Kronstadt. II, p. 296, nota citată de Barițiu 1. c., p., 525 Comp, p.532 și Papiu. I. c., II, LXXXIV. Digitized by LjOOQIC BEVOLUTIA DIN ANUL 1848 ÎN ARDEAL U ronul Neculai Wesselenyi, din Transilvania, un partizan al sco- purilor sale, ambii începură a le da pe față, prin scrieri, în care se proclama ca principiu suprem predomnirea ungurilor asupra Slavilor și a Românilor. Szechenyi însă vroia să ajungă la această țintă prin ademenirea elementelor de cotropit, anume dând drepturi tuturor acelor ce vor intra în sânul națiunii maghiare. El combătea deci tendințele egoiste ale magnaților Unguri, care țineau cu atâta scumpătate la privilegiile lor, sfătuindu-i prin Întâia sa scriere, Hitel (creditul), ca să renunțe ,1a învechitele lor privilegii, să nu mai țină în șerbitute rușinătoare milioane de asemeni, să se supună la plata, contribuțiilor, și să nu mai lupte în contra reformelor pe care coroana ar vrea să le introducă. Ungurii, orbiți de interesul personal, nu văzură în propune- rile lui Szechenyi, decât desființarea poziției lor de veacuri, și nu interesul cel mare pentru care el lupta. Ei considerară apelul lui drept opera unui nebun, și arseră cartea lui cu paradă în Pesta. Un nobil Aureliu Dessewffy răspunzându-i prin o bro- șură, Taglalat (analiza), Szechenyi, replică prin o a doua scriere, Vilag (lumina), într’un chip așa de victorios, încât de acolo înnainte chiar nobilii sunt nevoiți să iea doctrinele lui în băgare de seamă⁸. Tot pe atunci colegul și prietenul său Wesselenyi publică din parte-i o altă scriere, în care susținea că Maghiarii •au dreptul de a cere în schimb pentru favoarea cetățeniei, un- .gurirea acelor ce aspiră la ea, arătând că acest drept poate fi dăruit numai locuitorilor care sunt în stare a se naționaliza unguri, și în special el prevedea că „țăranii în țara noastră numai sub acea condiție să se împărtășească din drepturile naționale și reprezentative, dacă se vor face Unguri într’adevăr. Acest mod, adaoge Wesselenyi, nu este prea exclusiv nici con- strângător. Singură învățarea unei limbi se pune ca preț pentru un dar atât de măreț. In ce măsură ar începe a se unguri cu încetul, cei ce acum nu vorbesc ungurește și nu sunt Unguri, în aceeaș măsură ar căpăta și drepturi naționale” ⁴. Acești doi bărbați constituiră deci în Ungaria și Transilvania partida na- țională-liberală; națională fiindcă tindea la maghiarizarea tu- turor naționalităților; liberală fiindcă, drept mijloc spre a ajunge la această țintă, întrebuința nada egalizării drepturilor. Pentru a se putea însă ajunge la efectuarea schimbului propus de Szechenyi, de a se da adecă cetățenia maghiară acelor ce ar lepăda naționalitatea băștinașe și ar adopta pe cea ma- ghiară, trebuia pregătite popoarele, și puse în putința de a •deprinde tot mai bine limba rasei domnitoare. Dietele atât din Ungaria începând dela 1825 cât și din Transilvania dela 1834 înainte, votează mai multe legi, care urmăreau atare țintă. Așa se ’ Barițiu, l. c., I, p. 572. •Papiu, l. c., II, p. XXV. Digitized by VjOOQLC 12 ISTORIA ROMANILOR hotărăște întâi ca limba maghiară să fie întrebuințată în toate daraverele ocârmuitoare și judecătorești, în corespondența între autoritățile eclesiastice și cele civile, în redactarea tuturor ma- triculelor, în corespondența oficială dela regimentele grăniță- rești; în sfârșit se mai adaogă dispoziția că niciun act să nu aibă valoare în justiție, dacă nu va fi scris în limba maghiară, și ca în toate școalele din țară- limba predării obiectelor să fie acea maghiară ⁵ *. Mai mare pericol se ivi însă pentru naționalitățile cele- lalte, și mai cu deosebire pentru cea română, din faptul că mai mulți membri ai lor, fiind primiți In funcții, în urma deprin- derii limbei maghiare, începu în sânul naționalităților însăși o râvnă și o plecare către acea limbă, cu învățătura căreia se despoiau însă acei o întreprindeau și de simțimântul solidarităței cu pro- priul lor popor. Elevii prin școală primiau cu plăcere ungurirea numelor. Românii începură a nu se crede civilizați, dacă nu vor- beau limba maghiară-, ei iubeau cel puțin a-și împestrița graiul' lor cu cuvinte ungurești, substituite celor românești. Protopopii și preoții cei mai de frunte își trimiteau fetele la învățătura un- gurească în Cluf. Damaschin Bojinca susținea pe atunci în o scriere a lui din 1827, că „Românii înțălepțește se pun cu dili- gență spre a învăța limba patriei ungurești, de a căreia dulceață și străinii se răpiau; că nenumărați barbați de națiunea română vorbiau limba patriei, cea ungurească, nu mai puțin ca Ungurii născuți" G. Curtea episcopului român unit, Lemeny, semăna a curte ungurească, atât de întrebuințată era această limbă, și în 1830 la moartea episcopului loan Bob, viitorul episcop țiitu cuvântarea de îngropare în limba maghiară. Chiar în cetatea ro- mânismului, seminarul din Blaj, se introdusese limba maghiară ; studenții neavând voie să vorbească românește, chip pentru a deprinde latina, vorbiau între ei ungurește. Limba maghiară ame- nința sub conducerea unguritului episcop Lemeny, să se introducă chiar în biserică, acesta cerând pela 1841 voie dela guvernul tran- silvan, a tipări în limba ungurească niște cărți liturgice traduse din românește, și tot pe atunci un Român fruntaș renegat se arăta ca apărător înfocat al maghiarismului, în o gazetă ungurească din Cluj, în contra susținerilor naționale ale gazetei de Transil- vania ⁷. Totuși un avânt atât de îmbucurător pentru Unguri tre- buia să se stânjenească din deosebite motive, între care socotim ca cele mai de seamă, întâi schimbarea caracterului propa- gandei ungurești, din blândă și ascunsă, în violentă și răsturnă- toare, prin suplantarea lui Szechenyi de către Ludovic Kossuth,. ’ Ibidem, XXXV și XLII, Comp. I, p. 100. ⁰ Animadversio în disertationem hallesem auctorc Damasceno Th. Bozsinka^ 1827, citată dc Papiu, II, p. CVII. ⁷ Papiu, l. c, I, p. 1(H- 107. Digitized by Google REVOLUȚIA DIN ANUL 1848 ÎN ARDEAL 13 în conducerea politică a poporului unguresc; al doilea, faptul deșteptării conștiinței naționale românești, asupra pericolului ce-o aștepta, pericol dat pe față tocmai prin propagarea violentă a ideii maghiare, și al treilea prin împrejurarea că Ungurii, cu cât își făcea mai mult drum sistemul de maghiarizare violentă, lăsau în părăsire împărtășirea mulțămitelor făgăduite : drepturile cetă- țenești. Sistemul rece și calculator al lui Szechenyi, nu era deloc potrivit cu firea aprinsă și pornită a poporului maghiar. Apoi o generație nouă se ridicase, crescută în ideile înfierbântate ale maghiarismului silnic; ea vroia să ajungă de îndată ținta între- văzută de Szechenyi în îndepărtarea timpului; vroia să ma- ghiarizeze în 10 ani (I) națiile eterogene; Szechenyi era lăsat în urmă; metoda recomandată de el nu mai ajungea poporului său, însetat de mărire. Reprezentant al acestei noui faze a desvoltării unguri- smului fu cum am spus Ludovic Kossuth, slovac ungurit, care lăsă în curând în umbră pe inițiatorul mișcării. El își atrăsese un renume prin un proces și o închisoare suferită, pentru pu- blicarea desbaterilor dietale din anul 1836. Căpătând învoirea descinderii unei gazete, el începe a susținea părerile sale în Pești Hirlap dela 1841 înainte. Kossuth era extrem în toate privirile, fără să cunoască nici piedică nici margine planurilor și ideilor sale. El începe o combatere a înrâuririi germane, spu- nând pe față că scopul final al ungurismului era de a se rumpe din monarhia austriacă. El aprinde tot mai mult mintea Ungu- rilor, făcându-i să creadă că popor mai mare nu este pe pământ, nici limbă mai bogată ca cea ungurească, îndemnându-i din răsputeri de a lăți cu toată vigoarea naționalitatea lor, între cele- lalte popoare conlocuitoare. Răspingând sistemul lui Szechenyi. de a nu buciuma în toate părțile scopul maghiarizării, ci de a-1 îndeplini în tăcere și pe nesimțite, el dă pe față motivele ce împingeau pe poporul său a-și impune firea celor de altă origine. El spune curat în ziarul său, „că sau să se topiască toate națiile țării, și să se facă din ele o națiune ungurească mare și tare, sau Ungurii trebuie să piară” ; protestează în dieta, unde fusese ales membru, în contra numelui de Croația și desemnarea de- putaților acelei țări ca deputați croați, spunând că el nu cu- noaște o Croație în țara Ungurească, ci numai comitatele Agram, Verocze, etc. Kossuth, apoi fără a lua seama că cuvintele sale puteau fi întoarse ca o armă în contra însuș scopului urmărit de el, exalta el și cu partizanii lui, în declamările cele mai aprinse și mai pompoase, prețul pe care-1 punea pe limba și naționalitatea poporului său, spunând că „fără naționalitate viața este de prisos”, sau că „atunci când am pierde cuvintele limbii noastre naționale, ne-am pierde și sufletul; a pierde naționalitatea este a muri ca popor; pentru aceea naționalitatea și limba este mai scumpă decât libertatea, căci libertatea pierdută se poate re- i [ ! i i. î Digitized by Google I 14 ISTOEIA ROMÂNILOR câștiga, iar naționalitatea niciodată. Naționalitatea este acea fisionomie cu care un popor se arata în sânul națiunilor; ase- menea fisionomie individuală avem și noi Ungurii și pe aceasta nu voim să o pierdem, pentrucă a o pierde înseamnă a muri” ⁸. Apoi dacă așa erau lucrurile, cu ce drept vroiau Ungurii să răpească dela alte popoare bunurile, pe care ei le prăznuiau așa de sus? Pentru ce pretindeau ei ca Românii, Croații, Sârbii, Slovacii să se desbrace de naționalitățile lor, spre a îmbrăca pe aceea ungurească, când o atare desbrăcare ei însăși o consi- derau de crimă, de sinucidere? Unde mai era logica, unde mai era consecvența, care nu poate fi înfruntată așa fățiș nici chiar de interesata viață politică? înțelegem mai la lirmă mijlocul ascuns și pieziș al lui Szechenyi de a fura, de a sfeterisi națio- nalitățile în folosul acelei maghiare; politica lui Kossuth era însă lipsită până și de bunul simț cel mai elementar, deoarece trezia el însuși pe popoare a apăra ca bunurile cele mai scumpe, în contra Ungurilor, tocmai acele elemente pe care aceștia do- rian să le cotropiască în folosul lor. Opoziția Românilor. — In ce privește pe Români, ei nu întârziară a descoperi ținta de care până atunci nu-și dăduse o limpede seamă, și opuseră îndată toate mijloacele de care dispuneau, spre a scăpa pe poporul lor de primejdia nimicirei. Tocmai pe atunci ocârmuirea Transilvaniei, dorind să aducă în ajutorul ei în combaterea Ungurilor și pe Români, învoi lui Gh. Bariț scoaterea unei foi românești, Gazeta Transilvaniei, care apăru la Ianuarie 1839. După ce în primele numere se mărginește a reproduce știri politice din Europa, în numărul din 5 Iunie găsim prima notă împotrivitoare Ungurilor, cu prilejul unor bârfeli aduse de ziarul Erdelyi' Hirado contra Ro- mânilor, privitoare la superstițiile absurde în care ei ar crede. Gazeta răspinge cu indignare atare imputare ⁹. „Nicăiri, spune Papiu Ilarian, n’a fost vre-odată un organ de publicitate mai bine venit decât Gazeta Transilvaniei, chiar atunci în mijlocul nației române. Căci într’atât îngropaseră acum Ungurii, cu constituția lor cea egoistă, tot spiritul în Români, și atâta frică sclăvească băgaseră în ei, cât ar fi crezut cineva că nu poate să se nască vreodată un Român, cu sfletul atât de mare, ca să cuteze măcar a vorbi de nația română, sub coroana și con- stituția ungurească și pe pământul unguresc, și ce e mai mult să aibă curajul de a apăra în public, că o nație ca aceasta are drepturi egale cu acea ungurească”¹⁰. După ce prima încer- ⁸ Reproduse din cuvântările lui Kossuth și a lui Szemere, în Papiu, L c. II, p. LIII. •Gazeta Transilvaniei, 1839, p. 189. ¹⁰ Papiu, l. c., I, p. 111. i I I I Digitized by Google REVOLUȚIA DIN ANUL 1848 ÎN ARDEAL 15 care izbutise fără pericul, deoarece guvernul transilvănean au- striac vedea cu plăcere această mișcare, Gazeta prinde inimă și începe a lovi din ce în ce mai fără de cruțare în Unguri, revendicând drepturile Românilor și apărând cu energie în con- tra lor limba și naționalitatea română, periclitate prin apucă- turile Maghiarilor. Mai cu osebire înfrunta Gazeta pe acei din Românii renegați care luau apărarea intereselor ungurești; ea amintia între altele cuvintele lui Herder: „cel ce iubește mai mult limba străină decât sunetele cele dulci ale limbei mume, nu este vrednic de numele de om”. La susținerile Ungurilor, despre minunata fire a poporului maghiar, Gazeta opunea cu- getarea rece, dar adevărată, că nici o națiune nu se poate pre- tinde constituită mai pre sus de o alta, și dacă era vorba de străbuni, de origine, apoi cu cât mai superioară era acea a na- țiunei române, coborîtoare din marele popor roman, decât Ungurii, strănepoții sălbatecelor oarde hunice și avarice? La pretențiile Ungurilor că Românii ar fi niște venetici în țara ce o locuiau, Gazeta opunea continuitatea istorică a neamului ro- mânesc pe pământul Daciei, pe care tot acest neam o apărase adeseori, chiar după ce încăpuse sub stăpânirea maghiară. Și pentru a vârâ amărăciunea în sufletul Ungurilor, le amintea printre apărătorii Transilvaniei, pe lângă Mihai Viteazul, pe care Ungurii îl tratau de cap de bandiți, încă pe loan și Matei Corvin, pe care Ungurii, cu toate probele cele mai învederate, se refuzau a-i recunoaște ca de viță română. Pe lângă această opoziție ivită în organele de publicitate, ea se mai arată și în consistoriul unit dela Blaș, unde am văzut cum sub episcopia unguritului Lemeny maghiarismul propășise atât de mult. Dieta din Cluj din anul 1842 votase două proiecte de legi, în care se răsfrângeau pe deplin doctrinele Kossuthiane, adică îndatorirea tuturor celor care dorian a purta vre-o dre- gătorie ca să învețe limba maghiară până în zece ani, după care termin era să fie introdusă fără excepție în toate darave- rile publice. Proiectul însă mergea mai departe; punea în pers- pectivă introducerea limbei maghiare și în biserica națiilor ne ungurești, numai puțin în școale, prevăzând anume că și în școala din Blaș, limba de propunere să fie cea maghiară. Cum se auzi în Blaș, despre acest proiect, Simeon Crainic directorul seminariului convocă corpul profesoral întreg, și se făcu un protest în contra acelei plănuite legi. In el se spunea între altele că dreptul nației române, de a se sluji de limba ei în școală și biserică, nu i se poate lua de nimine, fără vătămarea perso- nalităței sale naționale, ca nu în zece ani, dar nici în zece secoli nu va asculta de o lege, care-i pregătea peirea națională; ca atare lege ar ațâța încă mai tare ura care exista și până atunci între elementul român și acel unguresc, ațâțare ce ar putea aduce resultate fatale. Tot odată consistoriul poftește pe ! _ . ’ i Digitized by kjOOQle 16 IST0EIA ROMANILOR episcopul român unit, Lemeny, ca să se țină de canoane și să apere interesele bisericei sale contra întreprinderilor străine¹¹. Pe când Szechenyi susținea că în viața privată, în școală și biserică, să se lese națiilor nemaghiare libera întrebuințare a limbei lor, impunându-le pe cea ungurească numai în dara- verile publice. Kossuth și cu Wesselenyi, care se despărțise asupra acestui punt de vechiul său prieten, vroiau să introducă limba maghiară și în sanctuarul vieței private a popoarelor con- locuitoare. Pe când Szechenyi. vroia o ungurire mai mult de formă a elementelor neungurești, Kossuth tindea să ajungă la o maghiarizare a inimei însăși, și se înțălege ușor, din deose- birea acestor două ținte, pentru ce poporul maghiar trecuse în partea lui Kossuth și părăsise pe Szechenyi. Intre proiectele cele mai caracteristice ce umblau pe atunci prin mintea Ungurilor, este și acel a azilelor de copii așa nu- mitele Kișdedovuri, un soiu de grădini frobeliane, în care copii de Români trebuiau să fie crescuți din vârsta cea mai frageda, sub îngrijirea unor învățători și învățătoare maghiari¹², pro- iect ce, precum se știe, a fost prefăcut în lege abia în timpurile noastre. Astfel cu cât înainta timpul, cu atâta Ungurii răpiți de ideile kossuthiane, împingeau cu orice preț la maghiarizarea cât mai grabnică a popoarelor de altă ginte, provocându-le pe aceste, Sași, Croați, Sârbi, Slovaci și Români la împrotivire din ce în ce mai îndărăptnică în contra atentatului pus în lu- crare de elementul domnitor asupra națiilor conlocuitoare. Pen- tru Români, am văzut că tocmai până la 1848, desvoltarea culturei le și întărise ideile naționale, și între aceste două ten- dințe atât de protivnice trebuia să se întâmple o ciocnire. Am văzut aiurea cum losif al II-lea folosindu-se de miș- carea violentă a revoluției lui Horia, prin un decret din 21 August 1785, desființase și în Transilvania iobăgia, adică îm- piedicarea liberei strămutări. Această măsură însă trebuia, pen- tru a intra în practică, să fie încuviințată și de dieta țărei, și aceasta nu se arăta de loc dispusă a o primi, mai ales după o revoluție care băuse atâta sânge de al nobilimei. împăratul Leopold al II-lea propune în dieta din 1790 întocmirea unui urbariu, adică a unei legi care să reguleze repoartele între pro- prietari și țărani, recunoașterea ridicărei șerbirei iobagilor, des- ființarea pedepselor trupești aplicate lor și recunoașterea drep- tului lor de a dispune de averea câștigată prin muncă. Dieta recunoscu țăranilor dreptul de liberă strămutare, tot însă în ¹¹ Protestul în Papiu, I, p. 24G : „fatemur autem sincere non tantum post decern annos sed neque post decern saecula imo nullo unquam tempore, nos, nationenjque nostram lege obligări posse, quae moribus ac religiositate periculum ac obicem, nationalitati vero ruinam parat ac interitum”. ¹² Papiu, I, p. 202. Digitized by Google REVOLUȚIA DIN ANUL 1848 ÎN ARDEAL 17 felul aceluia care mai târziu fu concedat prin regulamentul or- ganic țăranilor moldoveni și munteni, între altele îndatorindu-i a-și plăti toate datoriile și de a pune oameni în locul lor. Cât despre urbariu el rămase să se reguleze la dietele următoare. O comisie, întocmi un proiect de urbariu, care trebuia să vină în desbatere în dieta din 1810. In acest proiect se spunea între altele că „urbariul va fi legal, numai dacă prin el nu se vor vătăma nici-de-ciim prerogativele nobiliare, dacă conservându-se întregi și neatinse drepturile nobililor, nu se vor apăsa aceștia cu nici o greutate”; cu alte cuvinte, dacă se va preface în lege b stare de fapt nedreaptă, pe care tocmai urbariul ar fi tre- buit să o prefacă. Țăranii însă reveniau necontenit cu plân- geri contra asuprirei lor din partea nobililor, și când împăratul Francisc I trece în 1817 prin Transilvania țăranii îi ese și lui înainte ca și lui losif al II-lea, dându-i cu miile suplici și tân- guiri. Sub regimul absolutistic ce se întări însă în Austria după încheierea Sfintei Alianțe, (1815), guvernul austriac se gândi a introduce urbariul pe cale autoritară, și pentru a se putea îndeplini lucrul, trebuiau făcut întâi niște cercetări preliminare. Proprietarii unguri speriați de asemene introduce silită a urba- nului, răspândiră intrigi și neadevăruri prin sate, că comisiunea imperială venise spre a cerceta întinderea pământului lucrat de iobagi în scopul de a-i supune la dări potrivit cu mărimea ogoarelor, ceeace împinse pe țărani a tăinui și micșora întinde- rea pământului cultivat de ei, și pe care tocmai urbariul plă- nuit avea de scop a-1 lăsa în a lor plină proprietate. încercarea ocârmuirei austriace trebui însă să rămână neîndeplinită, din pricina turburărilor revoluționare ivite în Italia și Spania, ur- mate. curând după aceea de revoluția grecească și de lupta între Turci și Ruși, sfârșită prin pacea din Adrianopole în 1829. Puțin timp după liniștirea lucrurilor europene, întrebarea urbanului revine iar deasupra apei; și în 1831 se răspândi chiar vestea unei răscoale none a Românilor în contra magnaților în scopul de a dobândi odată ușurarea nesuferitei lor poziții. Deși această veste era numai o scornitură pentru acel moment, ivirea ei nu arată mai puțin starea psicologică a asupritorilor Unguri, care vedeau necontenit înaintea ochilor lor spectrul revoluției, și în fie ce Român un Horia reînviat. In dieta chemată din nou în Transilvania, în anul 1834, guvernul propuse iarăși alcătuirea unui urbariu, și această in- teresare atât de râvnitoare a ocârmuirei austriace de soarta țăranului român, se explică, nu doar din considerații de omenie, ci curat numai din interesul cel foarte real pe care îl avea la descătușarea țăranului din lanțurile iobagiei, carc-1 ferecau atât de tare de interesul stăpânilor de moșii, încât Statul numai putea trage dela el aproape nici un folos. Se mai temea apoi guvernul austriac că cele ce se zvonise în 1831 dupe o răscoală A. D. XenopoL Istoria Românilor. — Voi. XII. 2 1 i : , Li" . ' ■ ; i : i ■ • . ' î- ■ .i ■. ■■ ■ Digitized by 18 ISTORIA ROMANILOR a țăranilor să nu devină o realitate¹³. Și dieta din 1834 și acea din 1842 înlăturară însă propunerile împăratului, numind comisiuni pentru studiarea lor, ceeace era acelaș lucru ca o trăgănare a lor până la nesfârșitele. Abia dieta din 1846 se ocupă cu această întrebare, spe- riați fiind nobilii pe de oparte de scenele de măceluri petrecute în Galiția din partea țăranilor răsculați asupra nobililor, pe de alta de amenințarea guvernului de a introduce pe cale admini- strativă un urbariu provizoriu. Totuși urbariul votat numai de nobili nu putea fi decât codificarea și îmbrăcarea abuzului secular în formă de lege. Intr’adevăr nobilii se folosiră de fal- șele arătări ale țăranilor din 1819¹⁴, pentru a le îngusta pă- mânturile ce ei le concedau și încă și această concesie se face cu dreptul domnului de a sili pe țăran a lua în schimb alt pământ pentru acel ce l’ar avea, adică bine înțeles, mai rău pe mai bun. Pentru acest pământ concedat țăranului, el trebuia să lucreze o zi pe săptămână cu vita sau 2 cu brațele, adică 52 sau 104 zile pe an, pe care domnul putându-le cere toate în timp de vară, lăsa țăranului zilele de iarnă, pe care nu le putea întrebuința la nimic; apoi domnul mai avea voie ca la timp de lucru grabnic, să poată îndoi zilele de lucru pe săp- tămână, ceeace lăsa totdeauna facultate stăpânului de a asupri pe țărani. Pe lângă aceste îndatoriri de muncă, în schimbul pământului, țăranul mai trebuia să se învoiască tot în zile de muncă cu proprietarul pentru o sumă de.alte nevoi, de acăror îndeplinire nobilii se considerau scutiți tocmai prin desființarea iobăgiei; astfel era dreptul de a lua lemne din pădurea proprie- tăței de a ținea cârciume, măcelării, mori; dreptul de vânt, păscuit, de păserărit, de piață, de târguri, de vamă, etc.¹S. In afară de aceste prestații în muncă mai erau îndatoriți țăranii a da domnilor pământești zecimea din toată recolta lor, pe alocurea nona, adică a noua parte. Nobilii unguri se gândeau însă și la lucruri mici; își aduceau aminte de timpul fericit când țărancele jumuleau de puf pentru ei gâștele lor proprii spre a face stăpânilor perine și saltele, pentru dulcea lor odihnă. Se prevăzură deci prin un articul, că țăranul să fie îndatorit a da pe an domnului două găini, doi pui și zece ouă. Mai era dator a-i duce câte un stânjen de lemne și a-i face câte două căraturi pe an. Iată legea fatală care zugrumă cu totul pe țăra- nul român, de oarece aproape toată munca lui era răpită de j I I S J ii Dl SC 3( a E n ci P ii a $ i i 1 i ] ¹³ Barițiu I, p. 583. ¹⁴ Barițiu I, p. 645 arată deosebirea cea mare între pământul concedat țăranilor de urbariul Ungariei și acel al Transilvaniei. Acel din Ungaria dădu țăranilor 25—50 jugăre (1600 st. □) pământ; acel din Transilvania dela 14 — 20. Atâta declarase cei mai mulți ce posedau în 1819, pe când în realitate ei avuse mai înainte dela 30—40 jugăre. ¹⁵ Papiu, I, p. 187. Digitized by U.ooQie REVOLUȚIA DIN ANUL 1848 ÎN ARDEAL 19 domn, în schimb pentru o fărâmătură de pământ, de pe care nici măcar nu’și putea scoate hrana. La auzul votărei unei legi atât de asupritoare, o mișcare se făcu în toată poporația ru- rală, semnul înainte mergător al revoluției ce trebuia să iz- bucnească puțin timp după aceea. Raporturile Românilor cu Unguri în Ardeal explică în destul izbucnirea mișcărei din anul 1848. In clasa cultă teama pentru distrugerea naționalităței române prin măsurile de maghiarizare tot mai aprigi și mai amenințătoare; în poporul de jos, din nefericire nu prea în stare a înțelege primejdia națională, atingerea interesului in- dividual prin îngustarea mijloacelor de hrană, față cu o men- ținere aproape neschimbată a îndatoririlor de muncă, iată cele două pricini care, lucrând în acelaș sens, aruncară în bra- țele unei alteia clasa cea de jos și pe acea cultă a poporului român. Ambele trebuiau să lupte spre a impune Ungurilor respectarea vieței intelectuale și materiale a poporului român. Dacă însă era îndestul stof explozibil în Ungaria și Tran- silvania spre a provoca o revoluție contra absolutismului un- guresc, scânteia ce-1 aprinse nu fu decât o așchie din acea să- rită în Franța în ziua de 23 Fevruarie’ 1848. După ce în 13 Martie Vienezii imitează pe Francezi, curând după aceea izbuc- nește și în Ungaria revoluția în contra Austriei, din care apoi se desface revoluția popoarelor tiranizate de Unguri în contra acestora între altele și aceea a poporului român, cu care vroim a ne îndeletnici. Revoluția din 1848 care se lăți aproape asupra întregei Europe, luă un caracter deosebit după popoarele în sânul că- rora ea se desfășură. In Franța ea se colora de tendințele so- cialiste care frământau pe marea mulțime a lucrătorilor din Paris; în Italia ea avu drept țintă răspingerea stăpânirei stră- ine pentru a constitui apoi întregimea țărei; în Germania de asemenea se desvoltară, pe lângă cerințele după libertate, acele după unitate, strâns legate împreună; în Austria din potrivă stat compus din deosebite naționalități, adunate împreună în mod nefiresc, sub supremația istorică a unei minorități nume- rice, revoluția tinse'la desfacerea acestei monarhii în tot atâtea părți câte popoare o alcătuiau, și acelaș lucru se repetă pe a doua treaptă în Ungaria, țară care reclamând dela Austria drep- tul liberei ocârmuiri, nu vroia să conceadă aceeași prerogativă popoarelor înglotite sub a ei stăpânire, între care era și poporul român. Lucrurile din Transilvania. — Iată geneza revoluției Ro- mânilor contra Ungurilor, întâmplată în 1848. Tendințele de dominare și de maghiarizare din partea Ungurilor a tuturor popoarelor conlocuitoare îi punea într’o poziție de tot falșă față cu principiile pe care revoluția lor con- Digitized by LjOOQLe 20 ISTORIA ROMÂNILOR tra Austriei îi silia să le proclame. Ei cereau autonomia și nea- târnarea față cu monarhia austriacă, însă numai în interesul lor, și spre a putea zugruma mai în voie încă celelalte națio- nalități pe care desvoltarea istorică le alipise mai larg sau mai strâns de destinele lor. Departe de a recunoaște și popoarelor supuse lor emanciparea și egalitatea față cu ei, pe care ei le cereau față cu Austria, Ungurii urmând înainte a susținea teo- riile iubite, proclamau cu aceeași liniște sufletească existența l numai a Ungurilor în sânul Ungariei, făgăduind naționalită- i ților conlocuitoare nu numai dreptul la participarea egală sau proporțională în viața statului lor, dar chiar și aparența unei \ existenți deosebite de acea a Maghiarilor; cu alte cuvinte Un- ' gurii urmăriau, în revoluția lor, deslipirea de Austria, tocmai în scopul de a putea înăduși mai fără împotrivire pe toate po- poarele de altă gintă cuprinse în ceeace se numea în de comun Țara Ungurească. Dieta din 1848, chemată în Ungaria, fu apucată de eve- nementele revoluției, și partida liberală-națională, cu Kossuth în frunte, propuse îndată constituirea unui minister deosebit pentru Ungaria, chiar și în privirea răsboiului, a finanțelor și a politicei externe, și constituirea Ungariei ca stat neatârnat de Austria sub arhiducele Ștefan, încât regele, adică împătatul Austriei, mai păstra o putere numai nominală. Constituția vo- ' tată în grabă de dietă și consfințită de împărat în ziua de 11 i Aprilie, sub apăsarfea evenementelor din Viena, nu amintia prin ; nici un cuvânt de existență celorlaltor naționalități. Ea cunoaște j numai o Ungarie și un popor, pe acel unguresc. „Regele e un- guresc, țara ungurească, toate popoarele țărei sunt ungurești, ministerul unguresc, constituțiunea ungurească, legile ungurești, garda națională și toată miliția ungurească, colorile naționale ungurești și limba țărei ungurească” ¹⁶. Și spiritul acestei con- stituții în aparența liberală (care desființa privilegiile aristocra- ției și punea un capăt robotului, adică muncei silite a țăranului), se dă pe față mai ales față cu Românii, în dispozițiile privitoare, la unirea Transilvaniei cu țara Ungurească. Un număr de 69 deputați ai Transilvaniei trebuiau să fie primiți în dieta ungu- rească, care deputați erau să fie împărțiți între Maghiari, Secui și Sași: deci și constituția liberală a Ungurilor din 1848 nu se deosebia întru nimic în privirea Românilor de acea veche în- ’ temeiată pe uniunea celor 3 nații. Poporul românesc rămânea : tot în afară de orice viață politică în țara lui, în care el avea imensa majoritate ! Tot această constituție formulează o foarte draconică lege de presă, supunând ziarele la o cauțiune de j 10.000 de fiorini și prevăzând pedepse foarte aspre contra e- • ditărei unor ziare necauționate, contra tipărirei unor cărți a- ¹⁶ Papiu, II, p. 15. Digitized by Google REVOLUȚIA DIN AN OL 184S ÎN ARDEAL 21 nonime sau fără numele și locuința tipografului. De sigur că partida liberală care triumfa cu Ungaria nu era să se teme tocmai de libertatea tiparului, și dacă se luau astfel de măsuri, se făcea numai în vederea naționalităților de altă fire, lucru ce reiesă cu deosebire din pedeapsa de 1 ani de închisoare și 3000 de fiorini amendă impusă aceluia ce ar agita contra per- fectei unități a statului unguresc¹⁷. Apoi cum puteau deose- bitele naționalități din Ungaria să recunoască o constituție a întregei țări, făcută chip în numele libertății, însă fără a lor participare și numai de către elementul domnitor? Dintre aceste naționalități, două erau într’o poziție po- litică mai bună decât Românii care nu aveau absolut nici un drept, care nu erau recunoscuți nici într’un chip ca element politic în statul maghiar; acestea erau Croații și Sârbii. Croații păstrase încă individualitatea lor istorică, personificată în func- țiunea banului lor, care se denumia în totdeauna de împărat Tocmai în ajunul anului 1818 fusese numit în această dregăto- rie Francisc lellachich, om de o mare vază și popularitate la Croați. In vederea acestei împrejurări și temându-se Ungurii că planurile lor să nu întâmpine o împotrivire mai ales în Croația, mai scăzuse după izbucnirea revoluției lor, tonul în dietă, și Kossuth însuș, care mai înainte nici vroia să audă de numele de Croația, acuma proclama sus și tare că Ungurii vroesc să respecte naționalitatea croată¹⁸. Sârbii, deși erau lipsiți ca și Românii de un cap polițe* găsiră un conducător în mitropolitul, mai apoi în patriarhul lor Raiacici, protestând contra nimicirei naționalităței lor. Prin constituția din 11 Aprilie, ei își delimitează un teritoriu al lor, pe care’l denumesc de sârbesc, și aleg chiar de Voevod al lor pe colonelul Suplicaț. Ei dau o proclamație în 18 Mai în care spun că, deși nu au de loc scopul de a se rupe de coroana Ungariei și de casa Austriei, totuși revendică dreptul lor de a trăi ca nație deosebită, cu limba și așăzămintele ei. Ungurii nevroind să recunoască Sârbilor nici un soiu de drepturi, por- nesc în contra lor o armată și se ciocnesc cu Sârbii, făcând să curgă întâiul sânge din împerecherile interne, provocate prin politica ungurească, cea tot atât de nedreaptă pe cât și lipsită de simț sănătos. In Transilvania împrejurările trebuiau să fie mai com- plicate, din pricina amestecului mai mare, de interese potriv- nice între deosebitele popoare ce o locuiau : Secuii, Sașii, Un- gurii și Românii. Ungurii și parte din Secui, adoptară îndată constituția maghiară, siliră pe guvernator, cornițele Teleki, să arboreze stindardul unguresc, semnul primirei unirei, și se con- ¹⁷ Barițiu, II, p. 24. Papiu II, p. 22. u Pa piu, II, p. 24—30. Digitized by Google 22 ISTORIA. ROMÂNILOR i stituiră pretutindene în garde naționale, împiedicând pe Români | de a lua chiar și o singură armă din depozitele publice, Sașii I îngrijiți pe deoparte de ținuta amenințătoare a Românilor, le ț conced drepturile, până atunci cu stăruință refuzate, în teri- I toriul săsesc, anume acela de a fi aleși ca membri în consiliile j comunale româno-săsești, de a putea învăța meserii, și popii lor lj a primi pământurile trebuitoare care, la caz de lipsă, să fie i înlocuite prin lefi¹⁹; pe de altă parte Sașii se temeau de unirea î Transilvaniei cu Ungaria și nu vroia să primească deslipirea i de Austria, ca buni Germani ce erau. Dacă însă Ia Sași se ame- ‘ steca și simpatiile de rasă în ținerea cu Austria germană, popoarele j slave și române erau împinse către aceeași politică din inte- resul lor cel mai lămurit, împotrivirea contra unor tendinți de i, absorbire și desființare a naționalităților lor, care nu ar fi cu- - noscut nici o margine, când Ungurii desfăcuți de Austria nu • ar fi fost împiedicați de nimeni în năzuințele lor cotropitoare. Aparentele concesiuni, pe cari Ungurii se arătau plecați a le face Croaților, erau numai o vremelnică înșelătorie. Vroiau anume să sdrobiască întâiu naționalitățile celelalte, Românii, Sașii, Sârbii, Slovacii cu ajutorul Croaților, și apoi să se întoarcă asupra acestora, spre a le lua înapoi cele ce se prefăcuseră că le conced. Mișcarea Românilor fu cu atât mai însemnată cu cât la ei lipsia și un guvernator național ca lellachich care să pună mișcarea anti-ungurească în legătură cu tronul austriac, lipsia ț chiar și ca la Sârbi un cap bisericesc patriot, care să țină locul i celui politic; căci „episcopii Românilor parte s’au abătut dela cauza națională, parte n’au avut inima ca să ocupe strălucita poziție de conducător al ei” Era între fruntașii boierimei lor un bărbat de seamă, Andrei de Șaguna, ales însă prea de curând în această înaltă demnitate pentru a fi avut răgazul trebuitor să-și făurească vaza și autoritatea trebuitoare unui conducător de popor²⁰. Dar în curând Șaguna își arată destoinicia în eve- nimentele care urmară. Dar dacă lipsia Românilor un cap oficial, ei simțiau viața lor amenințată, și deci se sculară toți ca un singur om. Primej- dia cea mare era unirea Transilvaniei cu Ungaria, cerută cu > o energie înfricoșată de elementul stăpânitor și care unire deși . era rău văzută chiar de unii aristocrați ai Transilvaniei, nu îndrăsniau s’o combată de frică. Pentru partea din poporul românesc ce-și prețuia naționalitatea, unirea cu Ungaria era tot atâta ca și moartea ei; pentru masele inculte această unire ¹⁹ Concesiunile făcute Românilor de Sași reproduse de Gazeta Transilva- niei, 1848, No. 27, vezi și în Papitf, II, p. 272. ³⁰ Papiu, II, p. 55. Șaguna fusese ales în 2 Dec. 1847 si confirmat în 5 Revr. 1848. I. Lupaș, Mitropolitul Andrei Șaguna, 1909, p. 60. Digitized by Google REVOLUȚIA DIN ANUL 1848 ÎN ARDEAL 23 era să întărească pe nobili, pe Unguri, și deci apăsarea secu- lară a lor asupra Românilor, așa de bine documentată prin urbariul din 1847. Adunarea din Blaș. — Mișcarea izbucni în ziua de 25 Martie 1848 și anume în mai multe puncte deodată : în Blaș prin o consfătuire tainică²¹. In Oșorhei tinerimea se întruni spre a asculta citirea unei proclamații așternute de Simion Bărnuț, profesor la seminarul din Blaș ²², care proclamație puse un capăt șovăirilor de până atunci în mintea Românilor asupra primirei sau respingerei unirei. Bărnuț punea cu drept cuvânt înainte de toate ca principiu suprem recunoașterea na- ționalităței române, de care Ungurii nici nu vroiau să știe, și întrucât principiul național nu putea decât să fie periclitat mai mult încă prin unirea cu Ungurii, despre o tratare a unei asemenea întrebări nu ar putea fi vorba decât atunci când Ro- mânii ar putea-o face ca națiune liberă cu nație liberă. Pro- clamația lui Bărnuț aduse pe Români la conștiința adevărată a trebuințelor și interesului lor. Se arătară de îndată mințelor mai luminate, cât de zadarnice erau argumentele aduse până atunci de acei ce sprijiniseră unirea: că adică prin ea poporul românesc din Transilvania s’ar face una cu acel din Ungaria și că s’ar întinde și la Transilvania desființarea iobăgiei. Toate dispăreau înaintea acelei idei mai covârșitoare, a peirei națio- nalităței române, care ar deveni neapărată prin unirea Tran- silvaniei cu Ungaria. Tinerimea română din Oșorhei, cu Avram lancu cancelistul în frunte, hotărî ca pentru Dumineca Tomei, să se afle cu toții în Blaș, în jurul profesorilor de acolo, fruntașii inteligenței române. Vestea, acestei adunări a poporului răs- pândită prin sute de proclamații scrise de mână și redactate de bucovineanul Arum Pumnul, în întregul Ardeal, umplu de bucurie toată suflarea românească. Toți se așteptau dela ea la lucruri mari: inteligența la mântuirea de supremația maghiară; poporul de rând la scuturarea iobăgiei îngreuietă încă, în loc de a fi ușurată, prin urbariul din 1847. Pe cât însă se bucurau Românii, pe atâta se temeau și se încruntau Ungurii de adu- narea românească. Măsurile cele mai aspre, proclamarea stărei de asediu, amenințarea celor ce vor merge la adunare cu pu- nerea în țapă, iată mijloacele draconice, prin care Ungurii vroiau să opriască avântul poporului român. Și cu toate acestea Un- gurii, Secuii și chiar Sașii cei potrivnici unirei țineau adunări în toate părțile. Lor le era însă permis, deoarece erau națiuni recunoscute; Românilor însă nu; dovadă că și acuma în mij- locul zbierătelor Ungurilor după libertate, se gândeau la dânsa MPăcățianu, Cartea de Aur, I, p. 252. albidem₉ p. 250. Digitized by Vj ooq Le 24 ISTOBIA BOMÂNILOB doar numai pentru ei. Neputând împiedica însă întrunirea unei adunări, fără pericolul de a provoca lucrul de care tocmai se temeau dela ținerea ei, revoluția, guvernul transilvănean caută prin intermediarul episcopului unit Lemeny, partizanul Ungu- rilor, ca să se adune un sinod în locul unei adunări naționale. Inteligența română cunoscând însă plecarea către Unguri a episcopului și a celor mai mulți din protopopi, luptă din răs- puteri ca să se țină o adunare a poporului în care mai ales să fie reprezentați numeroși delegați sătești. La sfârșit guvernul fu silit să cedeze și învoi întrunirea unei adunări naționale, a poporului Român în Blaș, însă pentru a zădărnici pregătirile făcute, și a face pe o mulțime de oameni săraci să vină în zadar până la Blaș, învoirea fu dată pentru alt termen decât acel hotărât de Dumineca Tomei, anume pentru 3/15 Maiu. Pe de altă parte însă neputându-se împiedica sosirea celor mai mulți delegați pentru Dumineca Tomei, schimbarea termenului aduse Românilor, slujba cea minunată că ei ținură două adunări în loc de una, din care cea din Dumineca Tomei fu o pregătire pentru cea mare dela 3/15 Mai. încă la adunarea din Dumineca Tomei mai mulți oratori arătară mulțimei scopul pentru care fusese chemată. „Noi ne-am adunat, frați Români, ca să dăm de știre celorlalte nații din țară, care au domnit până astăzi peste noi pe nedreptul, că șerbi mai mult nu vrem să fim, ci vrem să fim liberi; noi nu vroim să domnim peste alții; dar nici nu vom mai suferi, noi cei mai numeroși și cei mai vechi locuitori ai țării ca să se mai facă vre-o lege în această a noastră țară fără știrea noastră”. Se vede deci modul ghibaciu cum conducătorii mișcării căutau să uniască către ei masele popo- rului, apăsând mai ales asupra nevoiei celei mai simțite de ele, înlăturarea șerbirei. Totuși atât de bine știuse agenții condu- cători să prelucreze masele, încât, lucru la care ne-am putea mai cu greu aștepta, ele răspunseră în totul la ideile lor, și în privirea curat politică a chestiunei. Când reprezentanții Ungu- rilor veniră în mijlocul Românilor adunați, pentru a-i îmbia să se retragă, urmând a se ținea adunarea cea învoită de gu- vern la 15 Maiu, și spunându-le între altele că Ungurii vroiau binele Românilor, că iobăgia se va șterge, căci se va uni țara Ardealului cu cea ungurească, și atunci Românii vor fi asemene Ungurilor, din toate părțile se auziră între grupele de țărani ră- sunând vorbele : „nu ne vindem țara, nu vrem să știm despre unirea cu Țara Ungurească pe care vreau să o facă domnii fără știrea Românilor; vrem înainte de toate să fim liberi în țara noastră; ca șărbi nu putem face învoieli cu țări străine; după ce vom fi o nație liberă, vom vedea apoi cu cine avem a ne uni; iobagi însă jurăm nu vom mai fi, ori vor șterge domnii iobagia ori nu”. „Nu ne unim până nu e rădicată nația română la acel rang politic, de care au deshrăcat-o nația maghiară, sasă și Digitized by Google REVOLUȚIA DIN ANUL 1848 ÎN ARDEAL 2o secuiască”²³. Mai ales o idee însemnată, care trebuia să ali- pească și mai mult pe masele poporane de conducători pătrun- sese în ele, anume teama că dacă ar primi unirea cu Ungaria Ungurii devenind atunci mult mai puternici și în Transilvania ar putea să întărească asupra lor iobăgia, pe care acuma se oferiau să o șteargă. Aceasta fu ideea care uni mai ales într’o singură voință grămezile poporului, ce se gândeau bine înțeles mai mult la interesul lor privat, cu inteligența română, care avea privirile sale ațintite mai cu deosebire asupra cauzei na- ționale. Adunarea Românilor la Blaj, 3 Mai 1848. Copie fotografica după un tablou în ulei de pictoiul Pctcu. Colecția Academiei Române. Tocmai pe când se rostiau cuvântările din partea con- ducătorilor către popor, prin care căutau să întărească în el, odată cu apărarea drepturilor sale, reînvierea conștiinței na- ționale, sosi Simion Bărnuț, bărbatul dela care am văzut că plecase toată mișcarea antiunionistă. El este primit cu un en- tusiasm nedescriptibil. Țăranii deshamă caii și trag ei înșii trăsura lui până în piața Blașului, cu toate că Bărnuț le spunea că nu era acum timpul a se înjuga ca vitele, că destul robise ei până acuma și că le venise timpul de a fi oameni liberi. Bărnuț însă ca om înțelept, știind puterea pe care o avea asupra popo- M Papiu, II, p. 137. Textul în PA cat ia nu, ibidem p. 257. Digitized byV.OOQ1C 26 . ISTORIA ROMANILOR Tului, îl îmbie să rămână liniștit, să urmeze înaintea cu munca către boieri până șărbirea a fi desfăcută pe o cale legală și-l roagă să se ducă deocamdată acasă, spre a reveni la 3/15 Maiu, ziua adunărei celei mari. Poporul care refuzase ascultare atât comisarilor unguri cât și episcopului ce-1 rugase în acel sens, ascultă de glasul lui Bărnuț și se împrăștie. In răstimpul dela Dumineca Tomei până la 3/15 Maiu, Ungurii lucrară din răs- puteri pentru a împiedica adunarea cea mare. Arma întrebuin- țată de. ei era mai ales ponegrirea și calomnia conducătorilor mișcărei, pe care îi arătau de oameni cumpărați de Sași, pentru •a lucra în contra unirei. Li se mai imputa apoi că ar fi agenți rusești, sau că ar favoriza ideea contopirei tuturor țărilor ro- mâne într’o singură unitate sub stăpânirea Austriei, tendința reconstituire! Daciei vechi, de atunci stigmatizată de Unguri ou epitetul de daco-românism. Cele d’intâiu imputări erau curate născociri menite a ponegri mișcarea Românilor. Cât despre aceasta de pe urmă a tendinților daco-romane, ele deși puteau să existe de pe atunci în adâncul minței unor Români, mai departe țihtitori cu gândurile lor, nu apăruse nicăiri la lumină, ca rostire a cugetelor românești. Și într'adevăr partida libe- rală din principate avea îndestul de lucru să lupte în. contra protectoratului rusesc, iar cea din Ardeal contra absolutismu- lui maghiar, pentru a se gândi la planuri mai îndepărtate. Lucru însă curios și cam neașteptat, planul unui stat daco-român sub oblăduirea Austriei, răsări în capul Sașilor din Ardeal, tot ca un mijloc de a combate unirea cu Ungaria, fiind convinși Sașii „că naționalitatea germană va putea subsista lângă cea daco-romană, și se va putea desvolta la tot mai mare grad de desăvârșire politică, intelectuală și religioasă și încă pe temelie națională gemiană; pe când lângă naționalitatea ungurească numai poate subsista de aci înainte nici o altă naționalitate, fără a se lepăda de sine însă-și” ²⁴. Un rău mai mare făceau însă cauzei naționale a Românilor, susținerile unor Români parte cumpărați de Unguri, parte chiar cu gând curat care urmau mai departe a sprijini unirea, punând mai ales în lumină fo- loasele ce ar rezulta pentru țărani, din egalizarea condiției lor, cu acea a țăranilor diii Ungaria, prin desființarea iobagiei. Din fericire pentru poporul român fruntașii inteligenței și a culturei române din Ardeal, Bărnuț, Buteanu, lancu, Cipariu, Bran, Laurian se plecase cu toții spre părerea protivnică unirei și izbutise a face să pătrundă convingerea lor și în masele popo- rane, mai als prin mijlocirea ideei arătate mai sus, că după unire ²⁴ Broșura pastorului sas -Rotii asupra foloaselor întemeierei unui stat daco-roman editată anonim sub titlul: Von der Union und nebenbei ein Wort liber eine mbgliche daco-romanische Monarchie unter Oesterreich’s Krone, Mai 1848. Hermannstadt. Extracte din ea în Papiu, II, p. 179—186. Digitized by LjOoq le BEVOLUTIA DIN ANUL 1848 ÎN ABDEAL 27 Ungurii, devenind mai tari, vor reintroduce iobagia momentan desființată. Izbânda ideei naționale asupra acelei unioniste se văzu mai ales din împrejurarea că Organul Luminărei, al lui Timotei Cipariu din Blaș, care până la Dumineca Tomei apărase cauza unirei, după acea zi părăsește această idee și devine unul din cei mai focoși sprijinitori ai interesului național. Guvernul unguresc vroia cel puțin să despartă adunarea Românilor în două tabere, acea a uniților și a neuniților, mic- șorând astfel însemnătatea lor. Românii însă care la 1791 re- clamase împreună chiar prin organul episcopilor lor, fără a căta la desbinarea confesională, erau să cate ei acuma la dânsa, când organul protestărei nu mai erau capii religioși, ci însuși poporul cel chinuit? Aice se văzu încă odată că unirea cu biserica Ro- mei dacă nu adusese poporului român nici o alinare a suferin- țelor, însă nici nu aruncase sămânța discordiei între ei. Dacă erau deosebiți în confesiune, erau tot una în suferinți, și nu era vorba acuma de dobândirea cerului pe cea lume și de scăparea de iadul din aceasta depe pământ. Adunarea deci se întruni alcătuită din Românii veniți „cu merinde în spate” din toate părțile țărei, în frunte cu preoții lor sau cu tinerii agitatori cari parcusese țara chemând pe tot poporul la Blaș, locul mântuirei. Cu o pornire neoprită, căreia în zadar căutau Ungurii a-i pune piedici, începură să curgă din toate părțile grămezi de oameni din ce în ce mai numeroase către locul întâlnirei. Numărul celor adunați era însemnat, peste 40.000 de suflete. Neputând încăpea lumea Ia ședinți, necum în biserică cum era dorința guvernului, dar nici măcar în piața Blașului, se hotărî ca ele să se țină pe câmpia din apropierea orașului, care lua de atunci numele de Câmpia Libertăței. Deși propor- țiile adunărei din 3/15 Maiu întrecea pe înzecitele pe acele ale adunărei din Dumineca Tomei, totuși ordinea cea mai exem- plară predomni și aice și nu fu turburată un singur moment, dovedind deci cât de zădarnică era din acest punct de vedere teama Ungurilor, despre apucăturile unui popor necult când s’ar vedea în așa de mare număr. Românii în marea lor majo- ritate erau neculți în adevăr, în sensul posedărei de cunoștinți, pentrucă regimul neomenos sub care zăcuse le împiedicase sistematic dobândirea lor; dacă ei însă nu le posedau, erau plecați către ele, pentrucă erau odraslele unui popor civilizat, care lăsase ca moștenire în sângele lor apucăturile culturale. Cât se deosebiau ei₍ de Ungurii, cei pretinși cultivați, la care nici-o adunare nu se putea ține fără capete frânte și pericolul existenței? Ceeace menținea înadevăr rânduiala în adunările omenești este disciplina morală, stăpânirea de sine și cugetul drept, însușiri ce se regăseau în chip mai desvoltat la coborâ- torii Romanilor decât la acei ai Hunilor și Avarilor. Gene- Digitized by Google ISTORIA ROMANILOR ralul Schiirter care asistă la rugăciunea făcută de episco- pul neunit, Andrei Șaguna, pentru împăratul, la deschiderea ședinței din 3/15 Mai, mărturisește că „adunare de popor atât In rin ni de numeroasă și totuși condusă cu atâta rânduială, și care să documenteze atâta cultură și seriozitate, atât entusiasm nobil, n’a văzut încă în toată Europa” ²⁵. Cuvântarea lui Bărnuț. — In o adunare atât de nu- meroasă se aflau fără îndoială și reprezentanți români ai ideilor maghiare și cu deosebire de acei ce susțineau uni- rea cu Ungaria. In cuvântarea rostită de Simion Bărnuț în Biserica din BJaș, în întrunirea pregătitoare ce preceda -deschiderea adunării, și anume în ziua de 2 Mai 1848, el aduse argumente atât de convingătoare, încât partizanii unirei amuțiră pentru tot restul decursului adunărei, temându-se mai ales a nu provoca în contra lor furia poporului. In acest dis- curs memorabil, tot atât de elocvent pe cât și de adânc de cu- getat, tribunalul adunărei ardelene din 1848, Bărnuț, își pune toate silințele pentru a dovedi nenorocirile ce ar urma pentru poporul român din primirea unirei. El începe cu o privire isto- rică asupra rapoartelor dintre Români și Unguri dela așezarea acestora în Transilvania, dorind ca „cuvântarea lui așa să facă pe cei ce-1 ascultă a simți cei 944 de ani de umilire ai Românilor cum simte șerbul una zi de robit în care a lucrat de dimineață până în seară, flămând, ars, de sete și bătut”. El arată apoi că Ungurii nu erau așa de sălbateci când veniră asupra pământu- lui Românilor, cum s’au făcut după aceea mai târziu; că ei sunt mai barbari astăzi de cum erau cu o mie de ani mai înainte. După aceea expune drepturile de care Românii se bucurau sub Unguri, și cum aceste le fură treptat și pe nesimțite răpite; analizează unirea din 1437 a. celor trei nații contra Românilor, a căreia întâie urmare fu încătușarea lor sub legile cele barbare și neomenoase ale tripartitului unguresc, arătând toate monstru- oasele lui dispoziții în potriva Românilor. El caracterizează chiar legile precum și constituția impuse Transilvaniei de Un- .guri, ca „documentele barbariei celei mai de jos; că dreptul unguresc calcă în picioare pe o mulțime de ginți, desbrăcându-le de demnitatea omenească, răpindu-le toate mijloacele de cul- tură și apărare, dând toate bunătățile și onorurile țărei aristo- craților, iar pe popor îl încarcă cu greutăți și-1 dau legat în mâi- nile nobililor ca pe o vită”. Trecând după aceea la analiza apro- batelor constituții, Bărnuț arată cum Ungurii nu se mulțumiră numai a desbrăca pe poporul român de toate drepturile sale, „ci încă îl și calomniază, zicând că este o nație de jos”. Atare ²⁵ Cuvintele lui. reproduse de Papiu, II, p. 231. pi «n REVOLUȚIA DIN ANUL 1S48 IN ARDEAL 2« tratare a națiunei române împinse pe nobilimea ei să se maghia- rizeze, spre a-și apăra astfel viața individuală; iar poporul ră- mas singur căzu tot mai adânc sub barbara și neomenoasa asu- Simion Bărnuț Colecția Academiei Române. <• prire. „Iată că acum îi scot pe iobagi la sapă, la seceră sau la alte lucruri, îi mână cu alunul din dărăt de se înalță pulberea în urma lor, ca în urma carelor ce fug pe drumul țării; când e băr- batul la cărat de grâu, de fân, de vin domnesc, au cu aratul în Digitized by Google 30 ISTORIA ROMANILOR pământul domnesc, atunci femeea e în curte la cernut, la dires, la scos de cânepă, la tors; casa țăranului e rămasă numai în îngrijirea pruncului din leagăn. Când e timp frumos țăranul lucră la domni, când plouă vine la lucrul său; când a sfârșit lu- crul stăpânului, numai în deșert mai aruncă el sămânța în pământ, căci a trecut timpul semănatului. Afară de acesta, prestațiile cele multe, zecimile, găinele Crăciunului, mielul Paș- tilor, puii și ouăle și cupele de unt, afră de vacile cele grase și de pieile de vulpe pe care le dădeau înainte popii românești. Sunt și aristocrați care bagă în jug pe oameni și grapă cu ei”. Astfel de tablouri scoase din viața reală și care aveau ecou în ini- ma fiecăruia, trebuiau mai ales să facă simpatic pe oratorul ce le rostia, și să-i dee asupra țăranilor o autoritate aproape ne- împărțită. „Românii, urmează mai departe Bărnuț, văzând soarta lor desperată, alergă la unirea cu biserica catolică, spre a mai scăpa de suferinți; dar și acea jertfă fu zadarnică; ade- menitoarele făgăduinți se sparseră toate în fum. „Să jurăm că iru ne vom lăsa să ne mai înșele; să jurăm că nu vor mai putea turbura pacea și buna înțelegere a noastră, nici iezuiții, nici călu- gării sârbești, nici misionari Strigonului, nici agenții națiilor străine chiar și când s’ar îmbrăca în vesminte de preoți și episcopi românești; să jurăm că nici diavolii iadului nu vor mai putea rupe legăturile iubirii frățești cu care e legată adunarea aceasta și printr’însa toată nația română. Să jurăm fraților și ca frați de un sânge să eșim la luptă împotriva acelui dușman al naționali- tății noastre, ce vine cătră noi cu flamura de uniune nouă cu Țara Ungurească!” Dupăce termină cu schița istorică, încon- jurând cu înțelepciune revoluțiile Românilor și cu deosebire acea din 1784, de care era periculos a se ocupa într’o adunare atât de pornită contra elementului asupritor, și care trebuia men- ținută în ordine spre a nu da prilej la cruzimi și măceluri. Băr- nuț ajunge la planurile de ungurire ale Maghiarilor, asupra ce- lorlalte naționalități conlocuitoare și cu deosebire asupra Ro- mânilor; arată că prin unirea consimțită de Români, Ungurii vreau să pună și de drept mâna pe Ardeal, pe care acum îl au numai de fapt, și contopind Ardealul cu Ungaria să creeze o singură mare patrie ungurească: „Ințălesul cel adevărat al unirei nu este altul, fără numai să ne dăm pământul nostru Un- gurilor, pământ proprietate adevărată a națiunei române, câș- tigat cu bună dreptate înainte cu vre-o mie șapte sute ani, și ținut de atunci și până azi cu multă sudoare și osteneală”. Dar fiindcă Ungurii tocmai susțineau că prin unire departe de a lua proprietatea cui-va, vroiau să facă proprietari și pe acei ce până acum nu erau, adecă desființând iobăgia, apoi Bărnuț obsearvă tocmai aci cu atâta elocvență pe cât și bun simț, că „Ungurii numai lor își dau proprietatea pe care se fac a o da Românilor; pentrucă în ora când se va proclama unirea, șter- Digitized by LjOOQle REVOLUȚIA DIN ANUL 1848 ÎN ARDEAL 31 gându-se șerbitutea, se vor șterge tot odată și națiile, afară de cea ungurească. Numai aceasta va rămânea vie și proprietară înaintea legii, iar proprietatea națiilor omorâte prin lege va sluji Ungurilor de spese pentru îngroparea acestora însăși: dacă Ungurii ar voi să dea îndărăt proprietatea la domnii cei adevă- rați precum se laudă că o vor face, atunci ar recunoaște mai întâi existența națiilor care locuiesc împreună cu ei; căci aceste sunt domnii cei eminenți ai pământului, ca cele ce sunt nemuri- toare; apoi indivizii oamenilor muritori”. Bărnuț adaoge încă ca Românii nici nu au nevoie să-și jertfească naționalitatea pen- tru a scăpa de iobăgie, de oarece aceasta se va reduce și dacă nu se va uni, pentru că i-a venit timpul să cadă, ca o instituție barbară ce nu mai poate hălădui în o epocă de lumină. Prin ur- mare s’ar nimici naționalitatea română; prin urmare toate libertățile care i se pun în perspectivă, prin constituția ungu- rească, nu sunt decât niște momeli înșelătoare, întrucât pentru a le dobândi trebuie să jertfești tocmai bunul cel mai scump, firea particulară națională. Bărnuț pune principiul cel foarte adevărat, că libertatea fiecărei națiuni nu poate fi decât națională, de oarece libertatea este apărătoarea bunurilor vieții, și cel mai mare este tocmai naționalitatea. Dacă se va scoate limba română din biserică și din școală, de ce folos va fi libertatea, căci chiar cultura minței românești va fi împiedicată, atare cultură fiin- du-i întrodusă prin un organ străin de gândire. „Așa dar Ro- mânii mai întâiu să se uniască între sine spre acest scop dela Nistru pânăla Emus și dela Emus pânăla Tisa, apoi să se unească cu celelalte familii române pentru identitatea limbei și cumnăția cea.firească a cugetelor și simțimintelor. Așa îi vedem pe Ger- mani și Italieni foarte uniți întru înaintarea științelor și artelor cu toate că sunt despicați în mai multe guverne; însă unitatea limbei îi leagă pe toți”. Bărnuț combate după aceea ideea că unitatea Statului nu poate fi menținută decât prin unitatea lim- bei, aducând pe lângă alte multe argumente logice și exemplul Svi- țerei, a Belgiei, unde se lucrează în două sau trei limbi, fără a se atinge întru nimic integritatea Statului. El arată însă adevăratul motiv care se ascunde sub această fățarnic, anume tendința Ungurilor de a se conserva pe sine ca să nu piară, pentru puți- nătatea lor, și pentru aceasta vroesc ei să înghită pe români și pe Sârbi. „Cine poartă vina dacă au ajuns nava ungurească între Scila și Caribda? Ce ursită rea îi împinge să ridice asupră-și toate vânturile, când a trebuit să le aline; să înmânie pe toți dumnezeii, când ar trebui să-i îmblânzească? Ce politică e des- pre partea lor, de se pun cu atâta putere împotriva națiilor, cu care ar trebui să lege cele mai tari legăminte, ca să-și apere ființa comună de dușmanii comuni?” Cum au nevoie Ungurii a se ocârmui de dregători naționali, așa au nevoie și românii. Cum nu pot pertracta Ungurii în alte limbi daraverile lor, așa nu pot Digitized by^OOQlC 32 ISTORIA ROMANILOR nici românii, și precum Ungurii nu pot învăța în școalele lor decât în limba ungurească, astfel nici Românii nu pot întrebu- ința o alta decât pe a lor proprie. O natură le-a născut pe toate națiile, o iubirea le-a vărsat în inimă spre limba lor, un sim- limânt de onoare bate în inimile tuturor și un scop le-a prefipt tuturor, și acest scop nu se poate ajunge dacă va domni una peste alta, ci numai domnind un drept egal peste toate. Au doară Ungurul are privilegiul de a-și iubi limba mai ferbinte decât Ro- mânul pe a sa, și să fie mai mândru cu originea sa cea scitică decât Românul cu cea italică? Așa este, fără de naționalitate nu e libertate, nici lumină nicăeri, ci pretutindenea numai întu- neric și amorțire. Ce este apa pentru pește, aerul pentru sbură- toare și pentru toate viețuitoarele, ce este lumina pentru vedere, soarele pentru creșterea plantelor, vorba pentru cugetare, aceea e naționalitatea pentru oricare popor; într’însa ne-am năs- cut, că este mama noastră; de suntem bărbați ea ne-au crescut de suntem liberi într’însa ne mișcăm; de suntem vii într’însa trăim; de suntem supărați ne alină durerea cu cântece națio- nale ; prin ea vorbim și astăzi cu părinții noștri care au trăit înainte cu mii de ani; prin ea ne vor cunoaște strănepoții și pos- teritatea peste mii de ani, și iată că unirea cu Ungurii acum vrea să frângă și să smulgă această ancoră de mântuire, vrea să strice acest organ al vieței românești, vrea să răpească dela români libertatea cea depe urmă! Posteritatea română se va mira de nesimțirea noastră și ne va blestena în morminte că am acsultat cu nepăsare sentința de moarte a gintei noastre, că nu am recurs chiar la cele din urmă mijloace pentru sporirea neamului român, că nu ne-am ridicat toți pentru unul și unul pentru toți,,,.ca să depărtăm dela strănepoți . această infamie nemeritată. Au nu ar fi.lucru mai strălucit și mai măreț înnain- tea oamenilor și a. dumnezeirei, ca să ne oștim pentru nemurire și mai bine ₍să descindem toți în morminte la părinții noștri, încoronați cu glorie, decât să lăsăm o ocară vecinică moștenire nefericiților noștri strănepoți”, și așa mai departe pe un ton din ce în ce mai fierbinte, până Ia sfârșitul acestui monument ne- peritor al elocvenței politice române²⁶. A doua zi, în adunarea generală, Bărnuț propuse următoa- rele rezoluții, care fură votate în unanimitate de către întreaga adunare, pusă în cunoștiința lor prin repetare depe tribune se- cundare împrăștiate în masa celor adunați. I. Câmpul acesta pe care se ține prima adunare națională română din Tranșilvania, întru eternă aducere aminte a acestei, lucrări glorioase, se va numi câmpul libertăței. ²⁶ Discursul lui Brănuț reprodus de Papiu, II, p. 307—363. Cu nedrept Invinuește A. Russo în articolele sale Cugetări în România literară, 1855 limba lui Bărnuț. din această cuvântare, Spunând că ,,bieții români nu înțelegeau nici de cum”. I. Lupaș. Mitropolitul Andrei Șaguna, p. 69, notai. Digitized by Google REVOLUȚIA DIN ANUL 1848 IN ARDEAL 33 II. Nația română se declară că are să rămână de a pu- rurea statornic credincioasă înnălțatului împărat al Austriei și marelui principe al Transilvaniei și augustei case austriace. III. Nația română se declară și se proclamă de națiune de sine stătătoare și de parte întregitoare a Transilvaniei, pe temeiul libertăței egale. IV. Nația română depune jurământ de credință către împărat și către patrie²⁷. După votarea acestor rezoluții ur- mează jurământul care, săvârșit de o mulțime așa de mare, dobândi un caracter de tot înnălțător. Aceste rezoluții fură apoi desvoltate în ședința a doua, din 4/16 Maiu, specificându-se mai amănunțit drepturile cerute de nația română, care sunt: .independența ei națională în pri- virea politică; reprezentanți* în dieta țărei în proporție cu numărul său ; dregători în ramurile administrative, jude- cătorești și militare în aceeași proporție; întrebuințarea limbei sale în toate trebile ce se ating de ea, atât în legislație cât și administrație; Românii să poarte acest nume ca oficiali și nu acel de Valah; biserica să rămână neatârnată de ori- care alt cult, egală în drepturi, și foloase cu celelalte biserici ale țărei; scaune în dietă pentru episcopi; desființarea iobăgiei fără nici o despăgubire și acea a dijmelor; libertatea tiparului și a întrunirilor; libertatea personală; tribunale de jurați cu desbateri orale; garda națională; înființare de școli româ- nești în toate satele, de gimnazii, institute militare și semi- nalii preoțești, pe unde s’ar cere trebuința, și acea a unei universități române cu libertatea învățământului; împărțirea dărilor proporțional cu averea fiecăruia; întocmirea unei con- stituții noui pentru Transilvania; în sfârșit punctul poate de căpetenie al tuturor rezoluțiilor, că națiile conlocuitoare să nu iee în desbatere cauza unirei cu Ungaria, până când nația română nu va fi constituită și înzestrată cu vot deliberativ și decisiv în camera legislativă, protestând ea în contra unei uniri încheiate fără a ei participare²⁸. Adunarea din Blaș îndeplinise un mare act în viața popo- rului român din Transilvania. După lungi secoli de amorțire și suferinți, după încercări de îmbunătățire a soartei lor pe calea concesiilor sau pe acea violentă a protestărilor revolu- ționare, poporul român cerca acum o alta, acea a revendică- rei dreptăței pe calea pacinică, dar amenințătoare și ea, a unei impunătoare manifestări poporane. Fiecare mod de procedare •’Barițiu L c., II, p. 110. După protocolul ședinței I (p. 119). Papiu, II, p. 232 dă rezoluțiile în 5 punte, mai adaogând că I: ,,Adunarea se proclamă de adunarea națională a națiunei române din Transilvania”, punt ce nu se află în protocolul adunărei. ••După protocoalele oficiale reproduse de Barițiu, II, p. 120—124. A. D. Xenopol. istoria Românilor. — Voi. Xll. 3 Digitized byC^OOQlC ISTOBIA ROMANILOR era conform cu spiritul timpului în care el se petrecuse, și acum în veacul libertăței, Românii credeau că e de ajuns de a proclama drepturile lor netăgăduite spre a le dobândi. Cât trebuiau să se înșele ei, crezând că vor putea izbuti a pune cu liniște mâna pe o poziție ce li se denega de atâtea veacuri! Și cu toate acestea cu câtă orânduială și cu câtă vrednicie se ținuse această uriașă adunare, când este știut în întrunirile mari de oameni ce ușor se pot abate pe căi rătăcite. însuși comisarii unguri care prive- ghiaseră adunarea nu putură face altfel decât să recunoască prin raportul lor „decursul într’adevăr admirabil al adunărei” atribuind această orânduială în întâiul loc conducerei înțelepte a episcopului Andrei Baron de Șaguna care alergase în grabă să prezideze adunarea²⁹. Alte adunări mai mici în număr dar care tindeau tot la manifestarea dorințelor românești fură : una la Pesta convo- cată de Manuil Godeu și loan Dragoș care redactară petiția neamului românesc din Ungaria și Banat, și care întemein- du-se pe faptul că Românii ar fi una dintre cele mai vechi nații ale Ungariei, cer în întâiul loc despărțirea de către Sârbi în toate trebile bisericești și scolastice. Această adunare din capitala Ungariei se ținu în ziuajde21 Mai. Altă adunare se întruni la Lugoș de către Eftimie Murgu, fruntaș bănățean și om învățat. Adu- narea este chemată tot în protriva Sârbilor pe care Eftimie Murgu îi ura de moarte și de prigonirile cărora fugise pela 1831 în țările Române, unde fusese câtva timp profesor, iar când sună clopo- tul revoluției alergă iar în țara lui³⁰. Cât ținură Ungurii în seamă hotărîrile adunărei din Blaș - se văzu curând după aceea, în dieta Transilvaniei care se deschise la Cluj. Aproape toți deputați fuseseră aleși prin un sistem de teriorizare nemai pomenit, dintre partizanii unirei, fiind înlă- turați toți magnații conservatori care se temeau ca unirea să nu atragă după ea desființarea iobagiei. Când chestia unirei veni la desbatere, o mulțime nesfârșită de unguri, purtând stea- guri pe care era scris : „Unirea sau moartea” înconjură localul dietei și pătrunse în tribune, înjurând și zbierând în contra pro- tivnicilor unirei și amenințându-i să pună asupra lor în aplicare deviza depe steagurile lor. Sub atare cumplită apăsare, nu în- drăsni nici un deputat să spună un cuvânt contra unirei; ba cei 22 de deputați sași, din care cei mai mulți nici nu se încume- tară a vorbi, neștiind ungurește, de teamă să nu fie sfâșiați de plebe, dacă s’ar rosti în limba germană, votară și ei pentru unire, și însuși parohul Roth, acela ce scrisese broșura în contra unirei și pentru daco-romanism, luă cuvântul, în ungurește, spre a proclama aderarea Sașilor la uciderea poporului lor. «Păcâțianu, l. c., I, p. 334. ⁸⁰ Asupra soartei lui Murgu din acest răstimp, vezi T. V. Pocățianu, l. c. I, P. 347—349. Digitized by k^ooQle REVOLUȚIA DIN ANUL 1848 ÎN ARDEAL Această declarație a lui Roth a fost luată de Unguri drept învoirea întregului grup săsesc la unire. Se deschiseră fereștile și se înștiință publicul din stradă despre fericitul eveniment. Publicul primi vestea cu cele mai înflăcărate arătări de mul- țumire S¹. Românii nu se lăsară a fi înșelați prin răspunsul în apa- rență foarte blajin al dietei din Cluj la petiția lor. Rezoluția pusă pe acea petiție spunea că „Ungurii se cred datori ca pe Românii ce au purtat de secole — împreună cu ceilalți locuitori ai patriei — fericirile și nefericirile ei, și acum au devenit con- cetățeni liberi cu egale drepturi și egale datorii,să-i sprijinim cu egală bunăvoință și să ne interesăm de afacerile lor mani- festând sincere simțiminte față de concetățenii noștri Valahi”. Fiindcă s’a decretat principiul egalei îndreptățiri fără pri- vire la naționalități și religii, fiindcă iobagia și zeciuiala sau șters pentru totdeauna și s’a deschis și pe seama Valahilor ne- nobili posibilitatea participărei la sarcinile Statului, Statu- rile țărei (adică dieta) cred că prin toate acestea, plângerile și durerile concetățenilor noștri Valahi sunt delăturate iar do- rințele și pretențiile lor juste, îndeplinite ³². Românii însă se îndreaptă și către monarc în o petiție dată lui, la Inssbruck, prin care cer, nu făgăduinți nehotărâte ca cele cuprinse în răspunsul din Cluj, ci principii anumite : că poporul lor să fie recunoscut ca nație română, egal îndreptățită cu cele- lalte nații ale Ardealului să li se restitue numele lor vechiu de Români în locul acelui de Valahi; să se reînființeze mitropolia și sinoadele lor; să se desființeze toate asupririle economice; să se încuviințeze libertatea presei, garda națională cu ofițeri români, școale românești intre care și o universitate, să se S redacteze o nouă constituție prin o adunare a Ardealului com- ' pusă din toate națiile țărei după numărul poporației fie căruia, în care adunare să se desbată și chestia unirei Ardealului cu i Ungaria, protestând în contra ori cărei hotărîri luată de nobis ; dar sine nobis. i împăratul pune în 11 Iunie, a doua zi după aprobarea I legei dietei din Cluj privitoare la Unire, rezoluția că întru cât ¹ prin legea de unire sancționată de dânsul, s’ar fi acordat tutu- ror cetățenilor, fără deosebire de naționalitate sau de religie, egalitatea tuturor drepturilor s’a satisfăcut în mare parte dorin- । țele Românilor, și buna lor stare atârnă numai de ascultarea legei. Românii nemulțumiți trimit prin episcopul Șaguna a doua oară la monarh, care dă atunci o hotărâre mai lămurită arătând drepturile ce s’au recunoscut cetățenilor prin legea sancționată ’ de el, făcând asupra cererilor de căpetenie, bunăoară asupra I "Păcățianu, l. c., I, p. 359. “ Ibidem. p. 362. Digitized by VjOOQIC 36 ISTORIA ROMANILOR acelui a unirei³³ ³⁴. Ba mai mult, împăratul întărește această u- nire prin mesajul de deschidere a dietei (5 Iulie). Această dietă s’a ocupat puțin de chestia română având chiar aerul a-i fi bine- voitoare, dar închizându-se curând, s’a îngropat cu ea și chestia română Mișcări violente. — Intre acestea însă izbucniseră' și miș- cări violente care numai cât cu greu fuseseră comprimate prin aparențele de împăcare parlamentară. Așa în 2 Iunie se întâm- plă un măcel în comuna Mihalțul unde curse primul sânge al revoluției din 1848. Țăranii din acest sat, cărora proprietarul, baronul Esterhazy, le luase o parte din fânaț, crezând că acuma venise momentul, de a redobândi pământul înapoi, intră cu pu- terea în el. Pierzând judecata ei refuză a restitui pământul, și opunându-se execuției militare, 12 inși dintre ei sunt împuș- cați³⁵. Judecătorește poate avea dreptate baronul Esterhazy, dar de atare dreptate era acum vorba între Români și Unguri? De dreptatea de cancelarie era acuma întrebarea, sau de aceea mare și sfântă sădită în sufletul omenesc, care’l împinge pe acesta la moarte chiar, pentru a o face să triumfe? Și această dreptate, după ce Românul o ceruse la toate mijloacele ome- nești, trebuia să recurgă iar la armă și la sânge spre a o redo- bândi. Simțimântul adevărat pe care măcelul din Mihalț îl trezi în inima poporului român, se vede prea bine din efectul pe care știrea' lui o produse asupra inimei celei mai fierbinți a revoluției din 1848, acea a lui Avram lancu, care îndată ce află de el, vroi să plece între Muntenii din Bihor, spre a-i face să răsbune vărsarea sângelui întâmplată, și numai cu mare greutate fu reținut de Bariț și Bărnuț³⁶. Lucrurile se încurcară în curând tot mai mult, provo- cate fiind mai ales de măsurile partidei unioniste ungurești, care vroia să frângă toate împrotivirile. Așa, arestându-se de către agenții unguri Laurian și Bălășescu, o mulțime de săteni din încunjurimile Sibiului vin spre a-i libera, ceeace văzând autoritățile militare germane, care tot se mai aflau în Transil- vania, ordonă să li se dee drumul. Apoi regimentul I din gră- niceri români iea o rezoluție publică, a nu asculta de ministerul de răsboiu din Pesta, ci numai de guvernul austriac. Depu- tății acestui regiment subscriu chiar niște punte analoage cu acele votate de adunarea cea mare din Blaș, și le comunică ³³ Ibidem, p. 364 și urm. ³⁴ Ibidem, p.398—403. ³⁵ Așa reiesă mersul firesc al faptelor expuse de Barițiu II, p. 157, deși autorul vrea să arate măcelul ca o uneltire ungurească ; dar ce nevoie este ca provocarea de fapt să vină tot din partea Ungariei când se făcuse atâtea pentru, a aduce pe Români la disperare 1 ³⁶ Barițiu II, p. 164. Digitized by Google REVOLUȚIA DIN ANUL 1848 ÎN ARDEAL 37 prin o petiție împăratului³⁷. Tot așa face și al II-lea regiment român de graniță sub colonelul Urban, și un batalion al său refuză a se bate cu Sârbii cei revoltați, întru cât și Sârbii având steag împărătesc, el nu vroia să împuște în steagul împăratului, spre folosul Ungurilor. Intre acestea revoluția Ungariei contra Austriei, izbuc- nise prin uciderea lui Lambert, numit comisar împărătesc în Pesta, în locul arhiducelui Ștefan care fusese disgrațiat de îm- părat. Ungurii amețiți și amenințați de o parte de Români, de alta de Croați, și stând chiar în luptă fățișă cu Sârbii, trec dela vorbe la fapte, dela strigăte și vociferări la omoruri și mă- celuri. Ei încep cruzimele lor încă din timpul când își eșise din fire, văzând că Românii vor cu orice preț să țină adunarea din Blaș. Atunci prind ei și torturează cu cruzime pe un preot, Sinuoh Balint, care luase cuvântul în adunarea din Blaș. La 2 Iunie se întâmplă execuția militară din comuna Mihalțul. In 17 Iulie niște Secui străpung pe doi Români în comuna Sf. Craiu. In 11 Septembrie publicându-se manifestul banului lellachich, Ungurii se înverșunează și mai rău contra Româ- nilor, și măcelurile iau un caracter mai rostit. In 13 Septem- brie țăranii din comuna Lunca opunându-se la conscripția ce se făcea fără ordin împărătesc, pentru a se înarma Românii în contra Românilor, se comandă foc și 23 de oameni cad morți. Tot în Septembrie unul din cei mai crunți persecutori ai Ro- mânilor, baronul Apor, pune să se spânzure 26 de Români, așa numai din plăcerea de a-i ucide, preumblându-se apoi cu țigara în gură între cadavrele lor. După omorul comisarului împărătesc Lambert în 28 Septembrie, o furie și mai cumplită cuprinde pe Unguri, și ei spânzură în 3 Octomvrie pe iuriștii români Alexandru Bătrâneanu și Vasile Simonis, tribuni de- numiți de comitetul românesc din Blaș spre a organiza împo- trivirea : apoi în 12 Octombrie pe teologul Vasile Pop. Ro- mânii, văzându-se snopiți și uciși în toate părțile, recurg și ei la violențe și măcel, ucid în 13 Octombrie pe doi nobili jăcași Alexa Gyârfas și Sigismund Dobay, iar în 20 Octombrie comit un măcel înfricoșat în 45 de familii nobile maghiare din comuna Sangatin, în care pier 141 de inși³⁸, măcel care învață pe Un- guri cum spune Bariț, „că și răbdarea de oae a Românului, putea fi curmată și chiar acest Român cu sânge de mămăligă și de ceapă se putea preface în tigru turbat, silit fiind să vază și să miroase necurmat și neîncetat sânge vărsat din trupuri omenești”³⁹. ³⁷ Vezi petiția reprezentanților acestui regiment către împăratul din 11 Septembrie 1848, în Die Rumânen der oesterreichischen. Monarhie, Wicn, 1849, p. 23. “Barițiu, II, p. 131, 154, 133, 240, 261,262,263, 210,265, 268. ³³ Ibidem, p. 265. Digitized by 38 ISTORIA ROMANILOR Poporul Român simția însă că nu poate lupta cu Un- gurii decât organizându~se, și cea mai de aproape idee era de a oferi puterile sale firești comandanților austriaci, care să le întocmească, conducă și înarmeze în contra asupritorilor. Se și face o nouă mare adunare în Blaș la care vin și trupe române armate cu ce putuse găsi, sub comanda lui Avram lancu, loan Axenti și lovian Brad. Această adunare iarăși foarte numeroasă, de aproape 30.000 de oameni, după ce protestează contra mă- surilor de terorizare puse în lucrare de Unguri, cere din nou prin un protocol subsemnat în 25 Septembrie 1848, desfiin- țarea iobagiei, întocmirea unei garde naționale române și lă- sarea Transilvaniei în starea ei autonomă; refuză de a recu- noaște ministerul unguresc; declară că vrea să asculte numai de împăratul și cere deschiderea unei diete compusă din deputății tuturor națiilor între care și aceea românească după numărul sufletelor⁴⁰. Cu alte cuvinte identic cererile făcute de adunarea din 15 Mai și de acea a celor două regimente grănicerești. Intre aceste un agent al lui Kossuth, Buzenczai, merge în Secuime, răsculând și pe acest popor sălbatec în protiva Românilor. Mai multe bande armate pornesc, fără provizii de mâncare și în speranța numai a jafului și prăzei, asupra co- munelor românești și săsești. Colonelul Urban comandantul regimentului de grăniceri românesc, le iesă înainte la Reghin, și aice se întâmplă prima ciocnire, oare cum regulată, între oștirile ambelor tabere. Izbânda fu a Secuilor, care întrecea cu mult prin numărul lor pe Români, după care Secuii pradă și ard orașul Reghin în chipul cel mai sălbatec. Răsboiul civil fiind deslănțuit prin operațiile începute de Secui și atacul îndreptat de ei contra trupelor imperiale, comandantul obștesc al acestora, baronul Puchner, dă în 18 Octomvrie proclamația lui, prin care arată că rupe orice re- lații cu guvernul unguresc, declară pe Unguri de trădători și însărcinează pe comitetul revoluționar român din Blaș ca să desarmeze pe toți Ungurii, chemând tot odată gloatele la apă- rarea cauzei imperiale. Comitetul revoluționar român compus din Laurian, Bărnuț, Bălășescu, Micaș, Cipariu și Bran pro- voacă prin un călduros apel pe popor la arme⁴¹. contra-revoluția românească izbucnește în toată furia ei. La Oșorheiu se întâmplă o a doua ciocnire între Secui și Români, comandați de gene- ralul Gedeon, în care Secuii, fiind ei acuma mai slabi, o rup de. fugă chiar dela prima lovitură de tun, încât lucru curios în această bătălie nu a pierit decât un cal, iar din oameni nici unul. Cine ar putea descrie toate grozăviile petrecute între Români de o parte, Secui și Unguri de cealaltă, grozăvii cu I i । i । i ! i i > i i i I i i î ! c ( I I ⁴⁰ Protocolul în Die Rumânen der oest. Mon,, p. 31. ⁴¹ Apelul în Barițiu, II, p. 306—308. i t I I i Digitized by Google REVOLUȚIA DIN ANUL 1848 IN ARDEAL 39 atâta mai mari cu cât ele se petreceau în sute de locuri de odată pretutindenea lucrându-se la distrugerea avuțiilor omenești prin pradă și foc, la destrugerea vieților lor prin furci și spânzu- rători. Fiecare faptă a uneia din cele două taberi era răsbunată cu o întrecere de cruzime din partea celei opuse. Inșălarea și trădarea însoțiau cele mai de multe ori actele cele mai crân- cene. înverșunarea provinea mai ales din faptul că Românii căutau, îndeplinind ordinul generalului Puchner, să dezarmeze : j pe Maghiari; iar aceștia vedeau în această măsură peirea po- porului lor, pe care’l știeau numai o frântură din poporația , : Transilvaniei. Deși însă Ungurii erau în număr mai mic, erau J mult mai bine organizați și mai bine înarmați ca Românii, f care cu toate că mai numeroși, erau lipsiți atât de cele mai elementare cunoștinți în arta militară precum și de armele ? i cele mai trebuitoare. Bravura personală, mare ca totdeauna la < i poporul român, înlocuia numai cu prețul a mari sacrificii lipsa ; ■organizărei, și viețele pierdute nu răspundeau mai niciodată . la câștigurile dobândite. Trupele imperiale, care trebuiau să ' sprijine și să conducă mișcarea Românilor contra Maghiarilor, erau ele înșile puțin numeroase, guvernul din Viena nepu- • tându-le întări din pricina nevoilor ce avea de întâmpinat în J alte părți. Ceeace însă mai ales lipsia erau armele, încât pu- ,î terile Românilor, trebuiau să rămână paralizate. Nu e vorbă, ; j comandanții germani sprijineau pe cât puteau pe Români și ’ ■căutau să-iapere în contra violențelor maghiare; așa colonelul ' Urban în proclamația dată de el, după luarea Clujului, ame- ; nința pe Unguri că pentru fiece Român spânzurat, din cauză că a fost, credincios împăratului, vor fi spânzurați câte doi Un- r guri⁴². Asemenea proclamații nu putea însă îndrepta lipsa de organizare a partidei austriace, către care se alipiseră Românii, și în toate întâlnirile -mai însemnate Ungurii repurtau izbânzi cu atât mai mult că o armată regulată, comandată de gene- ralul- polon Bem, venise din Ungaria în ajutorul fraților lor din Transilvania. La Ciucea, armata austro-română este bă- tută, și Bem reocupă Clujul capitala țărei din mânile impe- rialilor; tot pe atunci colonelul Urban e nevoit să scape cu trupele sale în Bucovina. Această izbândă a Ungurilor întărâtă încă și mai tare pe Săcui a urma înainte cu grozăviile lor, răs- pândind focul și omorul pretutindene unde întâlneau avere sau viață .românească. Cuvântul de înțelegere al Secuilor era stârpirea fizică a poporului român pe care nu-1 puteau răpune pe calea morală. Sașii însă fiind deopotrivă amenințați cu Ro- mânii, și fiind oameni bogați, deprinși a trăi liniștiți, și cu totul desvățați dela mânuirea armelor, văzând primejdia neînlă- turată ce amenința mai cu deosebire pe orașele lor cele două «Proclamația în Barițiu, II, p. 306—308. Digitized by LjOOQle 40 ISTOBIA ROMÂNILOR mai mari, Brașovul și Sibiul, se hotărăsc a chema în ajutor trupele rusești, care sub generalul Liiders ocupase acuma Bu- cureștii, după stângerea revoluției întâmplate în acel oraș. Se convoacă îndată comitetul apărărei țărei, compus din Sași și Români, și cu toate că mai mulți membri se opuseră inter- venirei străine, majoritatea hotărî să recurgă la eă, mai cu osebire după discursul episcopului Andrei Șaguna. Se trimise o deputăție la generalul Liiders care să ceară intervenirea ar- matei rusești. Bărnuț era cu deosebire protivnic chemării Ru- șilor, căci vasta și calda lui inimă vedea că spesele răsboiului numai cu Moldova și Muntenia s’ar plăti, și mai bine „să mu- rim, spunea el, decât să ne vindem noi pe noi, ori pe frații noștri"⁴³- Propunerea pentru ajutorul rusesc fusese aprobată de către autoritățile militare austriace; dar rușinea unei asemenea cereri de ajutor părea a fi acoperită prin faptul că propunerea fusese făcută din partea Sașilor și a Românilor, iar baronul Puchner, comandantul general austriac, se prefăcea că protestează îm- potriva intrărei trupelor străine în țările împărătești. Iată, modul cum înțelegea Austria să acopere rușinea cea nemai pomenită de a fi nevoită să ceară intervenirea străină, spre a pune în rânduială pe popoarele propriei ei monarhii. Depu- tăția la generalul Liiders nu izbuti la nimic. Rușii vroiau să ajute împărăția Austriacă, și nu pe naționalitățile Transil- vaniei. Liiders refuză deci ajutorul cerut până nu va fi reclamat de însuș baronul Puchner în numele guvernului său, cerere la care fu nevoit mai la urmă să se supună baronul, în loc de a protesta în contra intrărei trupelor rusești 1 Sosirea câtorva trupe rusești, care se așăzară cu garni- zoana în Brașov și Sibiu, dădu putința Austriacilor de a în- trebuința toate puterile lor în potriva răsculaților, așa că ei putură obținea o izbândă contra lui Bem la Sibiu, și apoi în o bătălie mai sângeroasă, la Simeria, cel puțin rezultatul eși nehotărât. Condusă însă precum era lupta din partea imperia- lilor, fără nici o unitate, fără nici un plan, și numai așa încăe- rându-se pe unde se întâlneau, izbânzile din o zi se întorceau a doua zi în perderi care ruinau cu totul toate silințele și sfor- țările făcute. Așa Bem bate pe generalul rus Skariatin care apăra Sibiul, ocupă orașul căruia îi impune o contribuție de 200.000 de fiorini, pe lângă că mai găsesc în oraș 21 de tunuri și o mare câtime de praf, gloanțe și patroane de puști. Cellalt general rus, Engelhardt, care apăra Brașovul, auzind de ca- tastrofa dela Sibiu și de marele curaj pe care insurgenții îl că- pătaseră în urma acelei izbânzi, aflând apoi că un corp de 10.000 de Secui vine asupra Brașovului, se hotărește și el a părăsi ⁴³ Scrisoarea lui Bărnuț c. I. Maiorescu în loan Ghica, Amintiri din pri- begi rea după 1848, București 1890, p. 172. Digitized by Google BEVOLUTIA DIX ANUL 1848 IN AKDEAL 41 Transilvania ca și colegul său cel bătut la Sibiu. Retragerea I Rușilor aduce și ocuparea Brașovului, în ziua de 20 Martie 1849. Trupele austriace sunt aruncate și ele peste graniță în Muntenia, încât Transilvania cade aproape toată (afară de țara Moților) în puterea răsculaților. Petre Dobra Prefect de Zlatna. Tovarășul lui Avram lancu. Desen de Barbu Iscovescu. — Colecția Academiei Române. Eminentul conducător al acestora, generalul polon Bem, erganizază îndată din recruți noi, Secui, Sași și Români (cu sila), un corp de 30.000 de oștire; pune să toarne din clopotele bisericilor 110 tunuri; înființază pretudindene fabrici de praf, de curăle, de arme; întărește păsurile care conduceau din ță- Digitized by IjOOQle 42 ISTORIA ROMANILOR rile. române către Transilvania; câștigă iubirea soldaților săi înaintând în grade pe cei superiori și dând gratificări bănești la cei de jos; într’un cuvânt se arată tot atât de destoinic or- ganizator al apărărei țărei cucerite, pe cât fusese priceput lup- tător, și îndeplinește în o lună ceeace nedestoinicii generali austriaci nu putuse face în șease. Bem însă vroia ca prin blân- deță să întoarcă simpatiile popoarelor, protivnice de până atunci, către cauza maghiară. Ungurii însă, cu partida extremă în frunte, nu primesc acest sistem. Răpiți de turbare în contra revoltaților, ei țintiau să pună în lucrare asupra întregei țări o strașnică răsbunare. Așa înțelegeau Ungurii să facă politică ¹ și se conducă popoarele I ¹ Bem anume fiind nevoit a pleca din Transilvania către ¹ Banat, Ungurul Csangi rămâne în locul lui ca guvernator al ¹ țărei și răstoarnă în o clipă toate măsurile de împăciuire în- j cercate de Bem, înlocuindu-le cu o goană nebună în contra ' tuturor acelora pe care-i știea că fuseseră protivnici Ungurilor, ¹ anume în contra Sașilor și mai ales a Românilor. Amnistia ¹ proclamată cu înțelepciune de Bem este îndată revocată, și ¹ se -institue pretutindene tribunale marțiale, care să pună în ! lucrare justiția răsbunătoare. începură, chiar și fără acel simu- ¹ lacru de judecată, omoruri în massă a Românilor, în câmp, • în oraș, pe drum, unde îi întâlniau, ca asupra unor fiare săi- > batice, sau câni turbați. In mai puțin de două luni mai mult de 4.000 de Români cad jertfa furiei ungurești⁴⁴. Și cum să nu fi fost răpiți Ungurii la asemene măceluri, când aproape în acelaș timp cu ocuparea Transilvaniei, Windischgraetz, ge- neralul austriac, este răspins din Buda pe care o ocupase. Un- garia se declară cu totul deslipită de Austria și Kossuth este numit guvernatorul Ungariei neatârnate. Și cu toate aceste izbânzi netăgăduite ale cauzei maghiare, cu toată terorizarea cea înspăinântătoare a Ungurilor asupra Românilor, aceștia urmează înainte a lor împrotivire, care se i concentrează acuma în țara Moților, în munții apuseni ai Tran- ( silvaniei, dinspre Tisa, sub eroul munților, Avram lancu. Acesta pe care l’am cunoscut ca unul din inițiatorii adunărei din Blaș, începe activitatea lui testări contra purtării domnitorului decât una întemeiată pe idei noue. In luna Martie se răspândește un apel către Mol- doveni, nesubsemnat, prin care caută a se provoca o răsvrătire contra domnitorului. Acest apel era însă așa întocmit, încât părea că fusese alcătuit sub inspirație rusească; „Până când, spunea apelul, veți dormita în letargia unei nesimțiri nevrednice originului vostru ? Până când veți purta lanțul unei tiranii a domnitorului Mihai Sturza, nevrednic sângelui străin (rusesc) •• Articolul din Gazeta Transilvaniei care reproduce în traducere pe cei din Le Constitutionnel. Ibidem, 1, p. 140—141. Faptul câ tinerii români se urca- seră pe baricadele Parisului se dovedește, pe lângă discursul lui Buchcz citat în text, și din următoarele: Scrisoarea lui Brătianu și Rossetti către Edgar Quinet, 26 Mai 1848. Ibidem, II, p.134 : „Rappelez encore â la France que nous sommes. ses fils; que nous avons combattu pour clic sur Ies baricades”. O corespondență . din București către Le Nationel, 3 Iulie 1848. Ibidem, II, p. 275 : „Le mouvement a 6td fait par des jeunes gens que nous avons connus presque tont ă Paris et dont plusierus se battaient sur Ies baricades de Fdvrier”. •’ Henri Desprez, La R6voluiion dans l’Europe orientale, reprodusă Ibidem, IV, p. 635: „A peine Ies barricades de Fdvrier dtaient-elles abaiss6es, que la co- lonie valaque de Paris, a son tour revait insurrection et progrds”. Digitized by Liooole 60 ISTORIA ROMANILOR vărsat pentru voi, ca să vă lase mântuitoare instituții vrednice de toată însemnătatea (Regulamentului Organic)” ⁶⁸. In 27 Martie se adună, la Otelul de Petersburg din Iași, vreo mie de oameni: boierii cei mari aproape toți, Mitropolitul cu clerul său, negustorii de toate treptele și de toate națiile, boierii cei mici, profesori, avocați și doctori de deosebite științi⁸⁹. Alexandru Cuza și Vasile Ghica expun suferințele popo- rului, și se rânduiește o comisie de 16 membri care să redac- teze jalba către domnitorul țărei. Nemulțumirile sunt înșirate în 35 de puncte, începând cu proclamarea principiului călău- zitor al întregei mișcări: Sfânta păzire a Regulamentului in lot cuprinsul său și fără nici o restălmăcire. Reformele de căpetenie cerute erau : siguranța personală, reforma școalelor în sensul restabilirei învățământului național, desființarea gardei de Arnăuți, desființarea vămei de export pe productele câmpului, întocmirea unui tribunal de comerț și ridicarea portului Galaților,. publicitatea ședințelor adunărei și a tribunalelor, desființarea adunărei și a tribunalelor, desfiin- țarea adunărei de atunci, ca una ce fusese aleasă prin înșelă- ciune și apăsare, și alegerea unei alteia. Ca cereri de principiu și cari depășiau până la un punct Regulamentul, erau înființarea unei garde cetățenești și înlă- turarea cenzurei în privirea trebilor din lăuntrul alte țări⁷⁰. Domnul se preface a primi 33 din punctele înșirate în petiție, respingând numai garda națională și disolvarea adu- nărei ⁷¹; dar el pregătește lovitura în ascuns, prinde pe capii ⁹⁸ Apel către Moldoveni, Martie, 1848. Anul 1848 în Principatele Române, ’ I, p. 142. De aici se născu părerea că revoluțiile în Țările Române era o uneltire li rusească. Vezi Aupik, ambasadorul Franței la Constantinopole, c. Bastide, 29 g Iunie. Ibidem, II, p. 43: „Ce mouvement aurait ete prepare par des agent russes i qui voulaient le diriger dans un tout autre esprit”. Corespondența din Constan- tinopole către Le Constitutionnel, 23 Iunie. Ibidem, II, p. 30: „La rdvolution a et£ peut-etre provoqu^e par la Russie, afin d’avoir un pretexte pour occuper î la province qu’elle ne cesse de convoiter””. Corespondență către Le National, { 3 Iulie. Ibidem, II, p. 260: „M. Duhamel faisant de son mieux pour quel’effer- j vescence qui r^gnait dans toute la Valachie amenât une explosion qui rendrait necesaire l’entr^e des troupes russes dans cette Principaute”. „Luări aminte în 1 chestia zilei” de N. Istrati și lancu Negură, în Steaua Dunărei, 22 Iulie 1856. j Acte și documente la Renașterea României, III,p. 637 : Ce nu se poate nega este [ că mișcarea din 1848 în Moldova dirijată de Lamanski și avea înfruntea-i sudiți și partizani rusești”.Vezi alte numeroase isvoare asupra acestei chestii în Istoria • Românilor din Dacia , Traiană, XII, p. 58, nota 53, unde însă această părere este respinsă ca neîntemeiată. ⁰ ⁹ Gh. Sion c. Gh.Bariț, 2 Aprilie 1848, Anul 1848 în principate, I, p. 224 : Mulți, veniseră și din provincie”. Vezi și Le National, 28 Aprilie 1848, și Allge- : mei ne Zcitung, No. 146 din 1848. Ibidem, I, p. 333, pentru participarea străinilor, • ⁷⁰ Petiția boierilor și notabililor moldoveni, din 28 Martie 1848, Codrescu Uricarul, X, p. 8, reprodusă în Anul 1848 în Principatele Române, I, p. 176-179. J ⁷¹ Gueroult, Consul francez din Iași, către ministrul Lamartine, 2 Apri- lie 1848. Ibidem, I, p. 228. Digitized by LjOOQle ORIGINEA MIȘCĂRII ȘI DESFĂȘURAREA EI ÎN MOLDOVA 61 mișcării la o întrunire a lor din casa lui Mavrocordat și îi sur- gunește peste Dunăre. Acești capi erau în afară de cei arătați drept conducători ai întrunirei dela Otelul Petersburg, (Gri- gore Cuza, Al. Cuza, și Lascar Rosetti): Alecu și Constantin Moruzzi, N. Catargiu, V. Canta, Gr. Romalo, D. Filipescu (Al- has), M. Costache Epureanu, loan Cuza, Sandu Miclescu, Z. Moldoveanu, Lascar, Răducanu și Mitică Ruset, Nicolae Ghica, Dimitrie fiul lui loan Cuza, Const. Negri, loan Leca, C. Ne- gruzzi, Alecu Dimitriu (nepotul Mitropolitului), Gr. Balș, lorgu Sion, Costache Biberi, loan și Nicolae lonescu, loan Poni, Cornetul Giușcă, loan Râmniceanu, Costache Rolla, Panaite Cazimir și V. Alexandri⁷². Domnul ținând însă seamă de opinia obștească, vrea să și convingă pe popor despre neîndreptățirea pornirei în contra lui. El pune să se publice mai multe broșuri, prin care căuta să loviască cu deosebire în boierii cei nemulțumiți cu a lui ocâr- muire. In una din ele editată în București, se găsește între altele următoarea apostrofă la adresa lor: „Răilor, care a fost tot- deauna ținta voastră și a strămoșilor voștri? A vă folosi când de protecția domnului spre a împlini țara, când a vă scula în contra lui în numele țărei, și acuma bâzâiți, umblați cu făgă- duinți mincinoase pentru a înșela slabul popor, spre a clătina tronul lui Mihai Sturza, pe care-1 vedeți a sta în contra voastră, la relele voastre cugetări, și nu se unește cu voi a înființa zece neamuri de aristocrați”. Altă broșură apărută la Viena, tot din inspirația domnului Moldovei, apără ocârmuirea lui Sturza care ar tinde a ocroti drepturile poporului, contra încălcărilor aristocraților, spriji- nindu-se pe regulament. „Nu schimbarea domnilor, sfârșește ea, este fericirea unui popor, și mai ales acea unui domn a căruia înțelepciune și talente administrative sunt recunoscute” ⁷³. Cererile de reformă cari mențineau Regulamentul Organic, îndepărtau mișcarea liberală și egalitară care nu se putea realiza decât prin răsturnarea legiuirei privilegiilor. Din acest punct de vedere părea stranie mișcarea moldovenească ce este cu toate acestea arătată, ca făcută „de fiii boierilor crescuți la Paris și de aceia dintre nobilime cari nu luaseră parte la ocârmuire ⁷⁴ *. Dar caracterul blajin al răscoalei din Moldova, care o paraliza și o făcu să nu aibă răsunet în massele poporului, reiesă din ’« Ibidem, Actele dela p. 181, 189, 216, 220, 277, 282, 304, 351, 386. Lista complet# a tuturor capilor revoluției moldovene, 14 Iulie, 1848. Ibidem, II, p. 504. Mai vezi o listă publicată. Ibidem, V. p. 406. ⁿ Căința încrederei în boierii aristocratici și sfânta hotărâre de a nu-i mai crede București 1848. (Bibi. Acad. Col. Sturza Nr. 3782.). ⁷⁴ Corespondența către Jurnal des Dtbats din 15 Aprilie 1848, reprodusă în Anul 1848 în Principatele Române, I. p. 320. Acelaș lucru îl arata și Wiener leitung din 2 Aprilie 1848. Ibidem, I, p. 230. Digitized by Google 62 ISTORIA ROMÂNILOR toate documen tele timpului, ca ceva mai presus de îndoială⁷⁵. Așa o corespondență din Iași a Gazetei Transilvaniei spune, că „junimea luând de model meetingul Irlandei, a propus îmbunătățiri, a căror bază era proclamat Regulamentul Or- ganic, deși unele din cereri călcau dispozițiile lui de căpete- nie” ⁷⁶. Tot așa spune și un corespondent german al ziarului Allgemeine Zeitung, că „nu se cere nimica nou, ci numia obser- varea legilor în ființă” ⁷⁷. Dar să nu creadă că principiul pus în fruntea cererilor, anume respectarea Regulamentului Or- ganic, era numai de formă, și că totuși se tindea la o schimbare a întocmirilor sociale și politice orânduite de legiunea rusească. Aceasta se vede întâiu din un comentar explicativ al celor 35 de puncte ieșit din pana unuia din oamenii cei mai de seamă ai țărei, Vasile Alecsandri, care reproduce și desvoltă toate ce- rerile, începând cu „sfânta pază a Regulamentului”⁷⁸. Mai limpede însă reiesă gândirea protestatorilor, din broșura inti- tulată întâmplările din luna Martie 1848 in Moldova, în care se arată, că, „mișcarea nu era împotriva Regulamentului; căci lucrul de căpetenie ce se cerea a fost păzirea acelei legiuiri. Revoluționară ar fi fost mișcarea, spunea acea broșură, atunci când petiționarii ar fi avut în gând să schimbe duhul curat al instituțiilor cari sunt aristocratice, cari hărăzesc privilegiuri nobleței și împilează partea neprivilegiată. Revoluționară miș- care ar fi fost atuncea, când împotriva glăsuirei Regulamen- tului ar fi cerut o reprezentație națională unde, pe lângă boieri, în mare parte să șadă negustori și locuitori săteni. Revoluționari ar fi fost petiționarii, când ei ar fi cerut egalitatea în contribuție, iar nu precum Regulamentul glăsuește, o contribuție numai pe capetele cele neavute, pe persoanele acele cari abia, prin su- doarea frunții lor, se pot hrăni singure, când ar fi cerut des- ființarea boierescului, și țăranul să fie proprietar. Revoluționari ar fi fost în sfârșit petiționarii, dacă ei ar fi cerut ca slujbele să fie ocupate numai de oameni cu merit, fără deosebire dacă meritul se află sub hainele galante ale unui magnat sau sub îmbrăcămintea modestă a unui sătean sau neguțitor” ⁷⁹. Foarte bine caracterizează deci Faustain, delegatul comitetului național polonez, revoluția moldovenească, ca „făcută numai de aristo- crație care nu vrea să piardă nimica din privilegiile ei, și care este departe de a face din revoluție o chestie de principiu; că ⁷⁶ O scânteie de așteptare de N. Arbore, Viena 1848. p. 17. ⁷⁶ Corespondența din țară a Gazetei Transilvaniei, No. 32 și 33, 1848. Ibidem, I, p. 2191. ⁷⁷ Din 19 Aprilie 1848, No. 146 Ibidem, I, p. 333 ⁷⁸ In numele Moldovei, a omenirei și a lui Dumnezeu, reprodusă Ibidem, I, p. 414 și urm. ⁷⁹ Broșura citată reprodusă în Anul 1848 în Principate, I, p. 467—4Ț9, locul citat la p. 478). Digitized by CiOOQle r ORIGINEA MIȘCĂRII ȘI DESFĂȘURAREA EI ÎN MOLDOVA 63 nici o vorbă nu se face de îmbunătățiri sociale și administra- tive; că ar fi o clasă de oameni pe cari aristocrații îi botează cu numele desprețuit de ciocoi; dar că aceștia ar fi temători și neexperimentați și nu ar poseda un cap în jurul căruia să se adune”⁸⁰ ⁸¹ *. Revoluția din Moldova mărginită astfel numai în cercul îngust al opoziției contra domnitorului, nu avea în țară răsunetul trebuitor, pentru a ridica massele, asuprite mult mai mult de apăsarea sistemului privilegiilor, decât de abuzurile domnitorului. Nu e vorbă, a fost și o ușoară adiere de mișcare între țărani, sau mai bine zis de teamă foarte firească din partea boierilor despre răscoale țărănești. Așa consulul Gueroult se aștepta la evenimente mari și sfătuia pe domnitor, „să schimbe regimul vechiu față de mișcarea ce se urzea, atrăgând luarea aminte a lui Sturza asupra mișcărilor țăranilor din Bucovina, care ar putea ușor pătrunde în Moldova”. Domnitorul îi răspunde: „Știu bine că acolo e primejdia; dar ce crezi că ar fi de făcut spre a o înlătura” ? “. Se vorbește în petiție în chip vag și de reforme, de îmbunătățirea soartei țăranilor; iar Constantin Moruzzi, unul din capii mișcărei, când e prins, arată „că re- forma de căpetenie ce ei vroiau ca s’o facă era de a îmbunătăți soarta țăranilor, pentru a feri țara de orice răsvrătire” ⁸³ *. Frații Cantacuzino, Jean și Gheorghe, care scăpaseră către munți, unde-și aveau proprietățile, încercară aici răscoala a satelor, sprijiniți și de niște polonezi ce se aflau în țară, ca turburători, înscrierea nu are însă nici un rezultat⁸S * * ⁸⁸. Ideile. — Numai cât mai târziu, după desăvârșita înă- bușire a revoluției moldovene, încep a se îndruma în minți reforme serioase cari aveau drept țintă, nu numai îndreptarea abaterilor unei ocârmuiri vitrige, ci schimbarea întregei întoc- miri politico-sociale a Moldovei. Așa broșura citată mai sus, din 1848. Căința încrederei în boierii arisiocrați și sfântă ⁸⁰ Faustain, către guv. pro vizor al Țărei Românești, 3 Iulie 1848. Ibidem II, p. 270. Comp. I. Negură, Luarea aminte la chestia zilei de N. Istrati” în Steaua Dunărei, 12 Iulie 1856, Acte și docum. la Renașterea României, III, p. <37. „O revoluție pentru păstrarea regulamentului nu s’a făcut și nu se va face niciodată de golani; nu este idolul lor.” ⁸¹ Gueroult c. Lamartine, 16 Martie 1848 Anul 1848f I, p. 166, Alta din 23 Mart e 1848 • Ibidem, I, p. 173, în o a treia din 2 Aprilie 1848, Ibidem, I, p. 230, „c’est tu câtă des paysans qu’cst aujourd’hui tout le danger“. ⁸¹ Raport confidențial despre destăinuirile lui C. Moruzi, 7 Aprilie 1848. Ibidem, 1, p. 266. Duclos, Consul francez in Iași, către Lamartine, 3 Maiu 1848 : „Le peuple- est tranquille, quiqu’on ait cherche â le soulever dans plusieurs districts, tels que eux de Romano, de Bakem et dc Neamtzo“. Ibidem, 1, p. 383. ⁸⁸ Ofis domnesc către Postelnicul Nic. Gherghel, 17 Aprilie 1848. Ibidem, I, p. 324. Digitized by Google 64 ISTORIA ROMANILOR hotărâre de a nu-i mai crede, în care scriere se hulesc mult no- bilii mari și se ridică cei mici (ciocoii), se spune că „ciocoii sunt oameni; ei v’au deschis mintea la orice ocazii; ciocoii sunt adevărații Români și naționaliștii țărei aceștia, iar nu voi ari- stocrații, ginți venetice și străine pe cari întâmplarea sau Dum- nezeu, pentru a ne osândi, v’au plămădit aici, spre a șterge puținele datini strămoșești ce ne au mai rămas” M. In altă broșură: Ce sunt meseriașii, găsim idei încă mai înaintate. In ea se pune principiul, că „meseriașii sunt toți acei ce muncesc: plugari, cismari, bogasieri, avocați, autori”; și apoi întreabă : „Cine cutează să zică, că toată știința și toată înțelepciunea este în boierii cari alcătiiesc Obșteasca Adunare, și că meseriașii nu ar fi găsit între dânșii oameni vrednici de a înfățișa neamul și de a chibzui la trebuințele țărei?” Afara de această cerere care răsturna principiul privilegiilor politice ale marilor boieri, broșura mai cere, „a nu mai fi ranguri și pri- vilegiuiri, ci fiecare să contribue la ale patriei, potrivit cu ve- nitul său; desființarea cenzurei, desființarea clăcei și slobo- zenia definitivă a țăranului, dând pe veci în folosul lui un număr de pogoane trebuincios hranei, și despăgubind pe pro- prietar în bani, și în sfârșit revizuirea Regulamentului de către Adunarea țărei, spre a-1 pune în armonia cu nouele cerinți” ⁸⁴ ⁸⁵. Punctul de căpetenie care despărțea partidul liberal de cel conservator era chestia țărănească, și numai ca un mijloc de îndeplinire a reformelor în folosul poporului de jos se cerea și democratizarea Adunărei. Și într’adevăr că starea țăranului era disperată. Consulul francez Guer'oult descrie în următoarele cuvinte această stare a lui „Țăranul, zice el, este mai mult decât aiurea temelia întregei mașini sociale. El plătește toate chel- tuielile publice și private ale țărei. Fiind el singur acela care lucrează, el trebue să achite nu numai birul, zeciuiala și beili- curile în natură; tot el întâmpină, direct sau indirect, chel- cheltuelile ocârmuirei, bacșișurile luate de principe, miniștri judecători, desfătările boierilor, cheltuielile lor cele nebune, întreținerea caselor lor mărețe, luxul femeilor lor, camăta Evre- ilor, — țăranul le plătește toate. Sub o falșă arătare de liber- tate, condiția lui nu este decât o șerbire ascunsă” ⁸⁶. In bro- șurile apărătoare ale domniei lui Mihai Sturza, precum acea ⁸⁴ Broșura este subsemnată M. K. (ogălniceanu) și N. I. (strati). Bro- șura este reprodusă, Ibidem, I, p. 447—457, (locul raportat se află la p. 450) Kogălniceanu însă prin o Protestație din 22 Iulie 1848 respinge paternitatea acestei broșuri. Ibidem, II, p. 679—685. Kogălniceanu crede că această broșură fusese scrisă de un partizan al domnului, ca și acea a lui Ștefan Arbore. ⁸⁵ Broșura este din 1848, reprodusă Ibidem, I, p. 460—467 (locurile ra- portate la p. 461, 463 și 464). Un raport întins asupra stărei obștești a Moldovei, trimis la Gou£- roult lui Lamartine 31 Martie 1848. Ibidem, I, p. 203—214 (locul reprodus se află la p. 210). . Digitized by Google ORIGINEA MIȘCĂRII ȘI DESFĂȘURAREA EI IN MOLDOVA 65 amintită mai sus a lui Ștefan Arbore, O scânteie de deșteptare, —. și care nici ele nu aveau interes a apăra pe boieri, se recunoaște că „orice apăsare bănească ar veni asupra Moldovei, se va rezolvi în o suferință a țăranului și nu a boierului ” ⁸⁷. Era deci firesc lucru ca nevoia cea mai simțită a țărei să atragă după ea și ideile regenerătoare, cu toate că la început ele nu se altoiseră pe mințile nemulțămite. Dar cum spunea prea bine tot Gueroult: „Așa de neoprită este puterea ideilor, așa de covârșitoare mai ales suflarea care le aduce din afară, că izbânda lor rămâne asigurată, cu toată nedestoinicia oa- menilor înrolați în a lor slujbă” ⁸⁸. Dar aceste idei pe cari le-am văzut pătrunzând prin mințile Moldovenilor, întâlniseră în calea lor și una înzestrată cu cele mai eminente însușiri, aceea a lui Mihai Kogălniceanu, ade- văratul cap al partidului liberal din Moldova, care, într’o bro- șură devenită celebră, Dorințele partidei naționale In Moldova, expune mai lămurit, mai temeinic și mai elocvent decum o face scrierea anonimă Ce sunt meseriașii, adevăratele nevoi ale ¹ țărei și mijloacele de a le întâmpina. Din fiece rând al ei se vede durerea simțită de scriitorul ei, pentru rușinea și înjosirea țărei ' lui. El arată întâiu cum „Regulamentul nici nu a fost publicat • în întregimea lui, încât Rusia a refuzat acestei legiuiri ce astăzi ’ ni se impune cu sila baionetelor, cea întâi condiție a valabil i- c tăței oricărei legi, adică publicitatea”. Kogălniceanu întreabă J apoi. „Dela 1834 până astăzi, ce măsură obștească se adoptase ¹ în țară, ce lege se propuse Adunărei, apoi se întărise și se pu- ² sese în lucrare, înainte de a primi învoirea ministerului rosie- l pese; ce dregător măcar s’au rânduit fără primirea consulilor rusești?” ² Kogălniceanu este deci de părere că „Regulamentul Or- ganic și deci protectoratul rusesc nu poate nici într’un chip ; face fericirea țărei, și cum ar putea fi altfel, când acest Regu- i lament este o legiuire străină, întocmită după instrucții rusești” ? , Principiile cari ar putea face fericiți pe Moldoveni sunt înșirate de Kogălniceanu în 36 de puncte, cari însă nu seamănă deloc cu cele 35 formulate de petiția de reforme din 28 Martie. Intre ele enumărăm: autonomia Moldovei, egalitatea civilă i și politică a tuturor cetățenilor; adunarea compusă din repre- zentanți ai tuturor stărilor; domnul să poată fi ales din toate clasele poporului; garantarea libertăței individuale și a domi- ' ciliului; instrucția gratuită; juriul în materie de presă; inamo- vibilitatea judecătorilor; libertatea cultelor și emanciparea Izrae- liților; lepădarea aristocraților de privilegii, de scutire de con- tnbuție, de dreptul de robie asupra Țiganilor și de munca silită •’ Ibidem, I, p. 446. •• Gu4rouit c. La martine 29, Martie 1848. Ibidem, I, p. 185. A. D. XenopoL Istoria Românilor. — Voi. XH. Digitized by L.ooQie ISTORIA ROMANILOR $ ii ri asupra țăranilor, desființându-se claca, și în sfârșit ca încunu- nare a tuturor dorinților rostite: unirea Moldovei cu Muntenia. Alăturea cu această scriere, Kogălniceanu mai publică și un proiect de Constituție pe. articole pentru Moldova. încă în 8 Noembrie, refugiații din Bucovina : C. Negri, V. Alecsandri, P. Cazimir, C. Cazimir, V. Canta, A. Cuza, G. Sion și M. Ko- gălniceanu protestară contra ocârmuirei lui Mihai Sturza⁸⁹. In urma acestei scrieri, Kogălniceanu este prins, legat cot la cot și surgunit la o mănăstire. Dar strigătul Moldovei răsunase și el pe struna ideile liberale, pe care viitorul era să le aducă la îndeplinire ⁹⁰. ⁸⁹ Dorințele partidului național în* Moldovă, Iași, 1848. Comp. Istoria Ro- mânilor din Dacia-Trăiană, XII, p. 165. Proectul de Constituție vezi Anul 1848 în Principatele Române, III, p. 131—142. «Protestul din 8 Noembrie, Ibidem, ₜN, p. 389. ⁰⁰ Kogălniceanu umblă să scape de Închisoare, dosindu-se. Vezi mai multe rapoarte administrative privitoare, ₜla urmărițea lui. Anul 1848 în Principatele Române, II, p. 386, 387, 441, (Iulie, 12). ’ ‘ J Digitized by ni REVOLUȚIA IN MUNTENIA 1. CARACTERUL REVOLUȚIEI MUNTENE Deosebirea de revoluția moldovenească. — Revoluția din Moldova nu ieșise la nici un capăt, fiind chiar dela început greșit îndrumată. Ea fusese îndreptată contra lui Mihail Sturza și nu împotriva principiilor tăgăduitoare de orice propășire, cuprinse în legiuirea impusă de Ruși Țărilor Române. Foaia pentru Minte, Inimă și Literatură observă cu drept cuvânt, că „în Moldova, unde nu se ceruse alte reforme decât o păzire strânsă a Regulamentului Organic, capetele mișcărei fură prinși și tratați ca niște lotri” x. Și eră natural să fie astfel, întrucât poporul nu putea fi tras și el într’o revoluție care lăsa neatinse tocmai chestiile ce-1 interesau pe el: înlăturarea privilegiilor și îmbunătățirea soartei masselor. De aceea și cum spune și un articol din Popolul suveran : „Moldovenii cercaseră în deșert a găsi un loc în Regulament pentru însuși dorințele lor cele mai modeste, cari însă nu erau acele ale poporului dela țară” ¹ ². Și înșiși capii revoluției moldovenești recunoșteau greșala fă- cută, când Kogălniceanu în vestita lui scriere. Dorințele par- tidei naționale în Moldova, arată, că „prin aceea că obștia adu- nată din toate ținuturile Moldovei a cerut numai acele 35 de punturi întemeiate pe Regulament, prin aceasta n’a arătat că n’ar avea trebuință și de alte reforme mai radicale”³. Când însă prin scrierile arătate mai sus se îndrumează și în Moldova o mișcare contra Regulamentului era prea târziu, căci armata rusească ocupase Moldova încă dela 1 August, după cum se x Foaia pentru minte, No. 23. Anul 1848 în Principate, III, p. 625. ¹ „Răspuns la circulara rusească”. Ibidem, III, p. 762. • Broșura lui Kogălniceanu reprodusă. Ibidem, IV, 81—137. Locul rapor- tat la p. 91. Digitized by Google 1 68 ISTORIA ROMANILOR pare în urma cererei lui Mihai Sturza ⁴, care față cu turburarea văzută nu mai respinse ajutorul oferit lui, și orice încercare de mișcare poporană fusese paralizată. Cu totul altfel se petrecură lucrurile în Muntenia. Aici revoluția izbucni mai târziu decât în Moldova, și Bibescu simți o clocotire a spiritelor abia în 18 Aprilie, când mișcarea din Moldova fusese acum înnăbușită. Anume, prin o proclamație din acea zi, el amenința „pe acei ce ar voi să turbure liniștea; căci indulgența ocârmuirei nu trebue să o cercăm cumva în- tr’atât, încât, prelungindu-se, să se poată tălmăci drept slăbi- ciune” ⁵. Această amenințare fusese motivată de o suplică anonimă care ceruse modificarea Regulamentului Organic în mai multe priviri, și mai ales desființarea clăcei și împroprie- tărirea țăranilor⁶. Cabinetul rusesc încă dela turburările din Moldova declarase, că „oricare ar fi rezultatul orcanului revo- luționar, împăratul este hotărât a nu suferi pătrunderea anar- hiei în partea statelor puse sub a lui protecție, și că va fi neîn- duplecat în înnăbușirea prin arme a oricărei încercări revolu- ționare” ⁷. Când comisarul rusesc și cel turcesc, trimiși în Mol- dova spre a cerceta pricina turburărilor ivite din această țară trec în Muntenia, ei găsesc mințile cam întărtate. „Era frică tuturora de o năvălire rusească, de una turcească, de o răs- coală a țăranilor la hotarele Transilvaniei, de holeră — și Bi- bescu se folosise de toate aceste temeri, pentru a comprima năzuințele după reforme, cari fierbeau în mintea unui număr de tineri boieri” ⁸ Reformele ce se plănuiau în Muntenia erau de o cu totul altă natură decât cele cerute la Otelul de Petersburg din Iași. Ele nu se mărgineau în cercul Regulamentului, ci erau îndreptate tocmai în potriva lui; ba ele nu tindeau la răsturnarea domni- torului muntean, ci căutau să-1 pună în capul mișcărei contra acelei legiuiri a nedreptăței, precum și contra puterei ce o sus- ținea, Rusia. Chiar din cea d’intâi scântee scăpărată de revo- luția munteana, din rugăciunea preotului Șapcă, făcută pe câmpia dela Islaz în ziua de 9 Iunie 1848, resare gândirea ce va stăpâni întreaga mișcare: „Izbăvește, Doamne, se roagă preotul, și mântue pe tot omul care sufere; ridică și însuflețește pe a- cest popor care moare, ca să facă să trăiască pe asupritorii lui. ⁴ Hipolyte Desprez „La Revolution dans FEurope orientale”. Ibidem, IV, p. 642 ⁵ Vestitorul românesc, 20 Aprilie. Ibidem, I, p. 341. • Aprilie 1848. Ibidem, I, p. 376. ’ Nesselrode c. Kotzebue, 16 Martie. Ibidem, I, p. 168. De Nion c. La- martine 27 Martie. Ibidem, I, 176. • De Nion. c. Lamartine, 4 Maiu. Ibidem, I, 384. Comisarii rus și turc erau așteptați în București pe la 18 Aprilie. Același c. acelaș, 18 Aprilie. Ibidem, I, p.,327., Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA 69 Scapă-1 de abuzul clăcei, de ticăloasa iobăgie, de podvoada dru- murilor și a șoselelor, de acele munci ale Faraonilor” ⁹. Proclamația dela Islaz din aceeași zi, redactată de loaa Heliade Rădulescu, țintește dela început până la sfârșit la răs- turnarea Regulamentului, spunând că el ar fi împrotiva drep- turilor legiuitoare ale țărei, împtriva tratatelor cari îi recunosc autonomia. Proclamația cere, în puterea tocmai a acestei auto- nomii, schimbarea desăvârșită a întocmirilor țărei, răsturnarea regimului privilegiului sub care fusese încujbată, și înlocuirea acestui sistem nedrept și învechit cu principiile de guvernare modernă: egalitatea tuturor cetățenilor înaintea legei și în exer- citarea tuturor drepturilor civile și politice, căci „dreptatea nu ar suferi a purta numai săracii sarcinile țărei iar bogății să fie scutiți”; toate clasele societăței să aibă reprezentanți în a- dunare, „pentru ca țara să fie condusă de toți fiii ei”. Se mai cerea libertatea tiparului, a cuvântului și a întrunirilor, „spre a aduce la lumină adevărurile cele spre folos”; înarmarea tu- turor cetățenilor, o bancă națională, secularizarea tuturor ave- rilor mănăstirilor, alegerea domnului din toate straturile so- cietăței, oborirea tuturor titlurilor de boierie, restatornicirea în- vățământului superior în limba națională, introducerea literelor latine în locul buchilor slavone, desrobirea Țiganilor, desfiin- țarea pedepsei cu moarte, capuchehaele române la Țarigrad, emanciparea Israeliților și încuviințarea drepturilor politice la toți compatrioții de altă credință, și în sfârșit, ceeace alcătuia chiar miezul gândire! revoluționare, îmbunătățirea soartei mun- citorilor de pământ¹⁰. Greutatea ce se dădea acestui din urmă punt se cunoaște chiar din căldura cu care el este încondeiat: „Poporul român împarte dreptatea la toți și dreptatea o dă pentru toți, și mai vârtos pentru cei săraci, sătenii plugari, hrănitorii orașelor, fiii patriei cei adevărați ce au fost defăimați¹¹ atât îndelung cu numele glorios de Român, ce au purtat toate greutățile țărei prin munca lor de atâtea veacuri, au lucrat moșiile și le-au îmbunătățit au hrănit pe strămoșii proprietarilor, pe moșii lor, pe părinții lor, pe acești proprietari însuși, și au drept • Rugăciunea preotului Șapcă, 9 Iunie. Ibidem, I, 489. ¹⁰ Comp. Constituția explicată de C. Buzoianu, lucrare anexată pe lângă raportul său ca comisar de propagandă al plaiului Nucșoara, 12 Iulie. Ibidem II. p. 431. Directorul Min. de Interne C. A. Rosetti, vorbind într’un rând de Evrei îi numește „frați Israeliteni”. Publicația Min. de Int.,25 Aug. Ibidem, III, p. 672 Pe când Revoluția vroeâ să primească pe Evrei în sinul ei, Consulul francez De Nion raportează către Ministrul de int. Bastide, 14 Sept. Ibidem, IV, p. 354, că cu prilejul prădăciunilor făcute de oștirea lui Fuad Pașa care ocupase Bucureștii: „les Turcs avaient organisă un bazar, od ils vendaient â vils prix aux Juifs le fruit de leurs rapines”. ¹¹ In înțelesul de: și-a făcut faima, aufost glorificați, riu în acel obișnuit astăzi, când a defăimă înseamnă a huli. * Digitized by CiOOQLe 70 ISTOBIA ROMÂNILOR înaintea generozităței, înaintea dreptăței patriei, a cere o păr- ticică de pământ îndestulă pentru hrana familiei și a vitelor sale. Claca dar și acea infamă iobăgie se desființează; lucrarea la lucrul drumurilor se desființează; săteanul fără pământ se face proprietar, iar visteria va despăgubi pe toți”¹². Această mișcare de emancipare pornea însă nu numai din partea celor interesați a o vedea realizată, cum erau fiii po- porului înălțați prin învățătură către cercurile conducătoare, ci și din, aceea a unei părți din boierimea cea mare însăși prin o puternică și neoprită pornire altruistă. Așa întâlnim printre capii revoluției din 1848 în Mun- tenia nume din familiile de frunte ale boierilor: cei 4 frați Golescu: Nicolae, Ștefan, Radu și Alexandru, fiii boierului li- beral și egalitar din generația anterioară, Constantin Radovici din Golești; precum și alți membrii din această familie, Dimitrie și Alexandru G. Golescu; apoi Alexandru, Nicolae și Dimitrie Kretzulescu, Grigorie Grădișteanu, loan Filipescu, loan Voine- scu II și C. A. Rossetti. Dintre boierii mai mici însemnăm pe frații Dimitrie și loan Brătianu, fiii stolnicului Const. Brătianu deputat de Argeș în adunarea din 1835; Gh. Magheru, N. Ple- șoianu și alții¹³. Vârtejul ideilor de dreptate, de frăție și de egalitate răpise pe toți. Al. Kretzulescu, boier mare, scriea cum nu ar fi putut-o face nici unul din clasele de jos. El spunea: „Cum se putea ca poporul să nu se scoale furios contra unui sistem de nedreptate, de jafuri și de tiranie care îl adusese în starea vitelor, când o mare parte din boierii noștri, prin înțe- lepciunea și iubirea lor de oameni erau aplecați din tot sufletul a da o parte din drepturile lor acelora ce nu aveau nici unul?”¹⁴. Credem că trebue îndreptată arătarea lui Kretzulescu, că o mare parte din boierimea munteană era împărtășitoare reforme- lor, întrucât știm că numai șapte familii muntene se plecaseră către mișcare, anume familiile Golescu, Kretzulescu, Filipescu, Ghica, Câmpineanu, Bălăceanu și Grădișteanu¹⁵, și nici din acestea nu toți membrii lor împărtășeau ideile liberale și ega- F ¹⁸ Proclamație] din 9 Iunie 1848. Ibidem, I, p. 493—501. Locul reprodus se află la p. 493. ¹⁸ Analele parlamentare ale României, II, p. VI. Vezi cei surguniți de Fuad Effendi, Sept. 1848. Ibidem, IV, 624 și 25 Sept. Ibidem IV, p. 516. Din poporul de jos notăm între capi: Eliade, Chr. Teii, fiul neguțătorului Alex. Teii, C. Bolliac, C. Buzoianu, loan și Vasile Maiorescu, Al. Cristofi, Neculai și Const. Bălcescu, Gr. și N. Ipătescu, Gr. Serurie, D. Bolintineanu, G. I. Vernescu, C. Arion, M. Marghiloman. C. Aristia și alții. Vezi și altă listă de persoane arestate după înnăbu- șirea revoluției. Ibidem, N, p. 545. G. A. Rossetti se coboară, din familia grecească Ruseț. V. Radu Rosetti, Notă genealogică asupra familiilor Buhuș și Rossetti în An. Ac. Rom., II, tom. XXVIII, 1905 p. 476. ¹⁴ Articol din Reforma 14 Iunie. Ibidem, N. p. 576. ¹⁵ A. G. Golescu, Abolition de Vesela vage dans Ies Principaut^s Danubiennes. Paris 1856, p. 9. Digitized by Google î ; litare, cum vom vedea-o în curând. De aceea ne și spune N. a I Bălcescu, într’o scrisoare a lui către loan Ghica, ca „reacționari t sunt destui In țară, dar că ei sunt cam speriați; că neguțitori- mea din București e revoluționară, iar că poporul vine la noi in ' pe fie ce zi mai mult”¹⁶. o- Consulul francez de Nion observă, că „ramificările acestei ci revoluții erau foarte întinse și că aveau drept capi tineri din in cele mai dintâi familii ale țărei, cari răpiți prin instinctele ge- ; neroase, tremurând încă de mișcările lăsate în sufletele lor, prin n- creșterea primită în școalele sau împrumutate din cărțile noa- ați > stre, se măgulesc a găsi în criza actuală prin care trece Eu- |j. j ropa, putința emancipărei țărei lor sau cel puțin pe aceea a ici unei reforme radicale a așezămintelor ei”¹⁷. Și într’adevăr cât iie entuziasm nu înflăcăra atunci inimele ce credeau, că în această ne lume, dreptatea și ideile generoase trebueau să iasă învingâ- nd toare I In afară de conducătorii oficiali ai mișcărei, cari căutau „c să ridice tot mai sus inimile poporului, vedem femei, vedem ou ' copii cari adaug caldele lor chemări către bărbăteștile îndru- Hd mări ale celor mai mari. Așa când cu lovitura dată de colonelii Odobescu și So- lomon guvernului provizoriu, în învălmășeala cea mare produsă de năpustirea oștirei asupra poporului, Ana soția lui Nicolae Ipătescu, apare în o trăsură, cu două pistoale în mână, și prin j„ vorbele ei înflăcărate de „moarte trădătorilor; tinerilor, luați u. curaj și scăpați libertatea”, pune poporului inima la loc; el nă- £| vălește asupra năvălitorilor și silește armata să se retragă¹⁸. ii Ceva mai târziu soția lui Eliade Rădulescu, Maria, aflându-se j cu copii la băile dela Ellopatak în Transilvania, Românii din Brașov vin s’o salute cu muzica în frunte pentru izbânzile so- țului ei. Ea le răspunde: „Muzica voastră a fost ca muzica patriei mele; glasul vostru strigător: să „trăiască Constituția jₙ’ să trăească fundatorii ei”, e glasul trompetei angelului mântuirei. ₐ. Voi sunteți cari ne-ați semănat câmpurile cu semânța libertăței, cari ne-ați trimis apostolii ce au provocat mântuirea noastră: dela voi avem o limbă mai corectă, dela voi istorie și filosofic; ₛe din apostolii voștrii am avut un Lazăr pentru limbă, un Aron pentru istorie, un Maiorescu pentru istorie și arheologie, un J Laurian pentru filosofic, și apostoli ca aceștia ne-au format . discipuli, și discipulii lor ne-au dat acum dreptatea, frăția și i,’ . unirea; ne-au dat Constituția” ¹⁹. “ 18 Iulie. Anul 1S48, II, p. 586. ” De Nion c. Lamartine, 14 Martie. Ibidem, 1. p. 159. Alta din 8 Aprilie. Ibidem, p. 278. w Comp, corespondența către „Allgemeine Zeitung”, 20 Iunie, I, p. 704 cu Culegere de articole a lui AL Cristofi. Craiova 1893, p. 24. M „Resalutarea” Măriei Eliade, 17 Iulie. Ibidem, II, p. 571. Digitized by kaOOQle 72 ISTORIA ROMANILOR Altă femeie care luptă pentru izbânda ideilor noi este soția colonelului Pleșoianu, Efimia, care scrieâ generalului Ma- gheru trimițându-i o cunună de lauri: „Zelul cu care te-ai arătat în proclamarea nouei Constituții, pentru fericirea maicei noastre patrii, trage pe tot Românul de orice vârstă, de orice sex să te întâmpine cu stâlpari de fenic; să-ți aștearnă drumul cu flori; să te îmbrățișeze cu lacrimi de bucurie”²⁰. Iarăși alte femei se întrec în a depune darurile lor pe altarul patriei: Așa Maria, soția lui C. A. Rosetti, de nație Engleză, se oferi a da lecții de limba ei natală și a depune ce va câștiga, spre binele comun²¹. Darurile însă veneau și dela femei și dela bărbați. Unul Davicion dă 400 de lei „325 dela mine și 75 dela copiii mei, economii din daruri părintești”, iar soția lui vrând să se îmdărtășească de acest bine, numai din munca ei, se pune să coasă cămeși, oferind plata lor re- dacției Pruncului român, spre scopul comun. Tot așa fac și Ca- ragiale, I. C. Massim, C. Aristia și alții mulți²². Prin împărtă- șirea femeilor la revoluția din 1848 se îndrumă mișcarea fe- ministă în România. Tot pe atunci loan Ghica, trimisul guvernului provizoriu la Constantinopole, trăia acolo pe propria lui socoteală. Ele cere de mai multe ori să-i deschidă Guvernul un credit la vre- un bancher, căci ce are el nu-i ajunge. Intr’un rând el glumește asupra lipsei în care -se află, spunând: „Eu și nevasta mea suntem bine și sănătoși, și atât mai rău pentru noi, că cere stomacul mai multă mâncare” ²³. Revoluția avea mari simpatii și în armată. De aceea când principele Bibescu se duse la cazarmă spre a cerca credința armatei, ofițerii îi răspund, că „ei nu se vor bate cu frații lor arătând totodată domnitorului dorințele obștești de îmbună- tățiri radicale” ²⁴. Tot așa se explică și cedarea soldaților înnaintea popo- rului neînarmat în ziua de 19 Iunie, când cu încercarea de sur- pare a Guvernului provizoriu din partea colonelilor Odobescu și Solomon. Până și elevii din Sf. Sava erau cuprinși de focul revolu- ționar. In o scrisoare a 14 elevi mai mari din acea școală, adresată generalului Christian Teii, cetim : „Până acum cariera armelor era numai spre a face paradă despoților. Acum lucru- rile s’au schimbat: soldatul este un erou, sângele lui va roși ²⁰ Scrisoarea Efimiei Pleșoianu către generalul Gh. Magheru, 28 Iulie. Ibidem III, p. 13. ²¹ Pruncul român 3 Agust. Ibidem. III, p. 207. ²² Scrisorile lui Davicion, Caragiale, Massim. Ibidem, III, 333 și 427 și IV. p. 127. ²⁸ loan Ghica, c. Min. de Externe, Iunie. Ibidem, II, p. 101. ²⁴ Florian Aron c. Gh. Bariț, 12 Iulie. Ibidem, I, p. 548. Digitized by Google REVOLUȚIA tN MUNTENIA 73 gloriosul pământ al României; va adăpâ osemintele străbunilor sacrificați la Călugăreni și pe alte câmpuri de bătălie. Dom- nule general, vezi înainte-ți juni studenți cari vin să reclame o armă cu care să moară, când patria le va cere viața spre scăparea ei”²⁶. In acelaș stil cald și răsunător sunt redactate toate ac- tele timpului: proclamațiile guvernului, apelurile ziarelor re- voluționare, rapoartele subalternilor către superiori, scrisorile private și mai ales textele cuvântărilor ținute la deosebite pri- lejuri. Capii revoluției căutau prin toate mijloacele să deștepte în massele cele adânci ale poporului interesul pentru propria lui stare, să-1 scoată din apatia seculară în care zăcea, și această propagandă nu putea să rămână stearpă, întrucât ea se adresa la izvorul cel mai puternic al tuturor mișcărilor ome- nești, simțimântul păstrărei individuale. De aceea, și întâlnim în numeroasele acte ale timpului, foarte multe alipiri de grupe de cetățeni către mișcarea revoluționară²⁶. Sătenii în revoluția munteană. — Ținta de căpetenie a guvernului revoluționar erau însă sătenii. Către ei se îndrepta el mai des; pe ei cătâ să-i convingă cu cuvinte mai calde, mai rupte din inimă, pentru a pătrunde mai iute și mai adânc în inima lor. Intr’o proclamație către locuitorii satelor cetim: „Dumnezeu s’a milostivit; de. acum înnainte nu veți mai fi târâți de dorobanți, bătuți, căzniți; claca și iobăgia vi s’a iertat și peste trei luni veți fi cu toții moșneni pe un petec de pă- mânt”. In alta din 15 Iulie cetim: „Patria nu răpește nimic dela nimeni; voește însă să aibă două milioane și cinci sute de mii de fii ai săi, cu același nume de Român, cu aceleași drep- turi cari să se poată numi Nație și să poată scăpa de jugul ce i-1 prepară străinul”²⁷. Se institue niște comisari de propagandă, cari aveau de țintă a umbla prin sate și a explica locuitorilor însemnătatea nouelor așezăminte, mai ales a-i face să pătrundă perspectiva ce li se deschidea prin încetarea clăcei și înlocuirea ei cu o tocmeală în bani, și prin împroprietărirea pe o bucată de pă- mânt. M Scrisoarea din 11 Sept. Ibidem, p. 299,"este semnată de M. Petrescu, Gav. Mihăilescu, I. Marinescu, Em. Fărcășanu, Zamfir Veru, I. Vlădescu, M. Băjescu. Em. Bosnagea, Manoliu Oprescu, St. Burileanu, L Diamandescu, Isaia Lerescu, Alex. Măldărescu, I, Popovici* M Cităm dintre ele acea a orășenilor din Focșani. Ibidem, II, p. 2; din Giurgiu, II, p. 62; T.-Măgurele, II. p. 102; Craiova, II, p. 548; Târgoviștea III, p. 43; Clubul revoluționar din Craiova III, p. 200; Văleni de Munte, Câmpina, Filipești, Găești, Câmpulung, IV, p. 169, etc. w Proclamația din 16 Iunie, Ibidem, I, p. 615. Cea din 11 Iulie. Ibidem, II, p. 408. Digitized by ^ooqIc i* 74 ISTORIA ROMANELOR , Comisarii mai erau datori să lumineze și. pe proprietari asupra împrejurare! „că ei nu pierdeau nimic prin atribuire în proprietatea țăranului, a pământului ce și acuma îl avea în vecinica lui folosință ; cu atâta mai mult, că proprietarul era să fie despăgubit de prețul acelui pământ, despăgubire pentru care se vor găsi bani în averile mănăstirilor închinate pe cari Statul era să le iee pe seama lui”²⁸. Comisarii mai erau însărcinați să facă să înțeleagă pe săteni, că astăzi sunt liberi, și să le explice acest cuvânt „foarte greu de înțeles” pentru ei; a-i face să priceapă, „că Dumnezeu a făcut pe toți oamenii de o potrivă; că cel ce sufere a fi bătut de oricine, se pune în rândul vitelor; că ministru, admi- nistratorul, sub administratorul nu sunt stăpânii lui; că el va fi proprietar și nu rob ca până acum”. Comisarii trebuiau să facă pe țăranii „să simtă până în adâncul sufletelor, că bine și drept e de a fi proprietar, deoarece Dumnezeu a făcut pă- mântul pentrm toți, și nu numai pentru câțiva; că țăranii sunt însă datori â*se înarma și a apăra libertatea și proprietatea lor, ca bunurile''cele mai scumpe, până la cea din urmă pică- tură de sânge”. Intre Comisari întâlnim și pe Marele boier Ne- culai Kretzulescu doctorand în medicină ^din Paris ai cărui frați ocupau alte dregătorii²⁹. Guvernul apoi caută a ridica pe țăran în proprii lui ochi îndemnându-1 „să se desvețe de obiceiurile slugarnice de mai înnainte; să nu mai întrebuințeze în petițiile lui rostirile de lacrămi fierbinți, de genunchi plecați. II oprește de a mai da petițiile la scară, la ușă sau căzând în genunchi, sau de a mai aduce laudă celor către cari se îndreptau”³⁰. Țăranii înțeleseră dela o vreme aceste povețe; le primeau și le sfințeau cu cea mai mare râvnă și apoi prin strigări de mul- țumire spuneau : „să trăească guvernul și voitorii de bine ai pa- triei. Ei se pătrundeau de fericirea ce isvora pentru ei din Constituție și arătau, că așteaptă cu nerăbdare deschiderea Adu- nărei constituante care să lecuiască odată rănile lor” ³¹. O cores- pondență din București către ziarul parizian Le National spune că „în urma acestei energice propagande, poporul dela țară se arată din ce în ce mai înflăcărat pentru Constituția cea nouă și devine dușmanul neînpăcat al Rusiei”³². Și țărani erau cu ²⁸ Instrucțiile comisarilor de propaganda. Iulie. Ibidem* III, p. 105. ²⁹ Circulară către administratori, 6 Aug. Ibidem, III,rp. 251. Comp. N. Kretzulescu Schiță biografică de A. D. Xenopol,% 1913, ³⁰ Decret din 19 Aug. Ibidem, III, p. 540 . ³¹ Raportul comisarului de Vâlcea, 6 Aug.^și al corn, de Mehedinți din aceeaș dată. Ibidem, III, p. 260 și 263. Adresa locuitorilor săteni către adminis- tratorul de Argeș, Iulie. Ibidem, II, p. 103. Raportul Iui M. Marghiloman din Târgu Jiului, 18 Iulie. Ibidem, II, p. 588. ²² Din 4 Sept. Ibidem, IV, p. 204. L Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA 75 atâta mai plecați a asculta de aceste îndemnuri, cu cât ei erau întețiți necontenit asupra proprietarilor. Așa găsim pe A. G. Golescu punând într’o proclamație următoarele cuvinte aprin- zătoare : „Puneți mâna fraților, pe acei cuconași cari de loc nu se împacă cu ideile cele noui, și care de atâtea ori au complotat contra fericirei patriei”. De aceea și țăranii se adună de mai multe ori în București, pentru a urmări cele ce se plănuiau în favoarea lor.³S. Pe cât însă poporul în deobște și țărănimea în deosebi se bucurau de făgăduințele guvernului revoluționar, pe atât se înspăimântau boierii și clasa întreagă a proprietarilor, adecă cei mulți din ei cari stăruiau în vechile deprinderi. Dintre boie- rii protivnici reformei culegem din documentele timpului urmă- toarele nume: Em. Băleanu, arătat de consulul francez ca „un mare boier și bogat proprietar, dușman al oricărei reforme și care se temea de înlăturarea privilegiilor”³⁴. Scarlat Ghica care tuna în grecește către Dimitrie Ghica contra reformelor proiectate, amestecând necontenit în textul grecesc fraze fran- ceze. într’o scrisoare el spune: „Mi-ai scris că a venit Fuad E- ffendi și că trebuie să aibă des instructions positives. Eu însă dacă nu voi vedea că vine și Duhamel cu astfel des instructions, nu sper că lucrurile se vor tocmi și că mascaralâcurile vor înceta”. In altă scrisoare Scarlat Ghica adaoge că „pe Fuad îl știe că este de tres bonne foi, și ca dacă nu se vor restabili lucrurile până în 15 zile, va intra cu armata. El este însă om șbva pune l’ordre dans notre pays; mai de toutes les manieres notre pays est â plaindre ă cause de beaucoup de calamites”^. Principele Dimitrie Ghica arată părerile lui sub două fețe deosebite, după sferele către cari se îndrepta. Către ziarele revoluționare el spune, că „Regulamentul nu poate fi privit ca un chivot sfânt și că el Ghica, se agață de constituția cea nouă; dar pentru ca această constituție să aibă o valoare adevărată, ea trebuie să isvorască din starea civilizației României”³⁶. Adevăratele sale gânduri asupra revoluției le destăinuește însă Ghica, în memoriul * * * * * * ⁸⁴ ⁸⁵ * * ⁸⁸ “ Din 9 Iulie. Ibidem, II, p. 370. Comp. Fuad Effendi c. Caimacamul Can- tacuzino, 10 Oct. Ibidem, N, p. 92 : „Fesprit de propagandisme qui pendant la revolution avait fait de grands progrds parmi la population du pays”. Adunare de săteni în Buc. Nota Pruncului român din Iulie. Ibidem, III, p. 19. La Aug. erau 3.000 de săteni în București. Coresp. c. Gazeta Transilvaniei, 9 Aug. Ibidem, III, p. 314. ⁸⁴ Hory către Bastide, 10 Sept. Ibidem, IV, p. 289. ⁸⁵ Scrisorile lui Scarlat Ghica c. Dimitrie Ghica din 4 și 11 Sept. Ibidem, IV, v. p. 201 și 297. In acest amestec de franceză și grecească, găsim noi pro- totipul limbei păsărești de astăzi, atât de plăcută mai ales femeilor din societatea așa zisă cultă de la noi, un fel de talmiș-balmiș desgutător de română și franceză și care samănă așa de bine cu jargonul româno-nemțesc al Evreilor din Moldova. ⁸⁸ Dim. Ghica către Pruncul român și Popolul suveran, 28 Iulie, Ibidem, III, p. 13. Digitized by LiOOQlC .76 . ISTORIA ROMÂXILOR său către comisarii turc și rus, în care spune, că „există un par- tid neastâmpărat care, ori cât de puțin închegat și de puțin nu- meros ar fi, fiind alcătuit din tineri nebuni, trebuie să atragă asupra țărei nesocotite nenorociri. Este vorba de acei câțiva tineri care fuseseră martori, unii din ei chiar actori în scenele revoluționare din Paris, și care se credeau meniți de Pronie a schimonosi aceleași roluri într’un mediu cu totul deosebit” Dim. Ghica, în urma acestei introduceri, aprețuiește astfel miș- carea revoluționară: „In timp de trei luni în urma surpărei Regulamentului Organic, se văzu o societate fără legi, dată pradă tuturor capriciilor samavolniciei și a silniciei. Un fel de lege agrară deșteptând contra proprietarilor o lăcomie uricioasăîn inimile țăranilor, și lenea viind în ajutor acestor patimi rele țăranii adeseori se opreau de a lucra, lăsând să piară pe lanuri secerișuri înbelșugate, sărăcind astfel țara în singurul izvor al veniturilor sale”. Marele boier sfârșește scrisoare lui cu gândul pe care toți cei de felul lui îl hrăniau, anume cu speranța că, „înălțimea sa Sultanul, Augustul nostru Suveran și Maiestatea sa împăratul Rusiei, generosul nostru Protector, nu vor voi să pedepsească o nație întreagă, pentru crima câtorva indivizi rătăciți și vor binevoi a ne încredința reformele și îmbunătăți- rile de trebuință pentru fericirea țărei noastre”³⁷. Dim. Ghica apără apoi pe boieri de învinuirea că ar fi voit asasinarea mem- brilor Locotenenție domnești, învinuire adusă lor de ziarul revolu- ționar ³⁸. Dar nu numai boieri mari în deobște erau contra revolu ției, ci și cei mici, și toți cei ce erau proprietari, fiindcă cea mai primejdioasă noire a mișcărei era ideea împroprietărirei țăra- nilor și scoaterea lor de sub regimul clăcei. Această chestie se părea așa de însemnată, încât ea întuneca, atât în mintea celor cari cereau a ei realizare, cât și în a celor contra cărora era îndrep- tată, toate celelalte schimbări în sistemul organizărei sociale și politice. Așa aflăm printre potrivnicii constituției pe frații State și Constantin Stolojan din județul Gorj ³⁹. Mai aflăm ³⁷ Memoriul Principelui Dim. Ghica, Sept.—Oct. 1848. Ibidem, IV, p. 639—674. Locurile reproduse se află la p. 660—661. Memoriul cere o îmbunătă- țire și mai ales o aplicare mai aspră a principiilor regulamentare. In privința ță- ranilor cere pedepsirea abuzurilor. Până întrucât eră nefățarnica afirmare a lui Dim. Ghica către ziarul revoluționar, că „se agață de Constituție”, se poate vedea din locurile reproduse. ⁸³ Dim. Ghica către ziarul german Remania, 25 Aug. Ibidem, III, p. 680. Că se vorbeâ în București de asemenea complot, vezi Hory c. Bastide, 27 Aug. Ibidem, III, p. 721. Alți boieri fugiți în Brașov cari mulțumită Primarului acelui oraș pentru găzduire, atunci când după înnăbușirea revoluției de Turci și de Ruși, ei se Întoarseră în țară, sunt, afară de Scarlat Ghica pe care îl găsim între ei, încă și următorii: Em Băleanu, N. Suțu, I. Slătineanu, I. Golescu și I. Obedeanu. Pe lângă ei și un doctor Mayer. Vezi adresa boierilor către Magistratura din Kron- stadt, 12 Oct. Ibidem, V, p. 111. ³³ Generalul Magheru către adm. de Gorj, 23 Iulie. Ibidem, II, p. 695. Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA 77 3 par- in m- atragi! tâțiva cernit ’roaie Ehif ■pârei pradă ‘lege isăîn rele anuri izvor ■udul a că, Sitea ai sa ivizi tâ|i ifa ien>- »!»• olu mai (ra- se lor ale im P J- S- ii a i. pe un tâlhar „de adiutant care ține cu reacția”, cum îl califică colonelul Pleșoianu⁴⁰ ⁴¹. Alții precum zamfir Broșteanu, Constan- tin Roșianu, Șerban și Alexandru Caramlău luptau de asemeni în rândurile reacțieia. lordâche Bălăcescu din Caracal rapor- tează lui Magheru, ca „s’ar afla în orașul lui câțiva cacocrați cari după numele lor, Jianu, Periețeanu, Vasiliu, Gazan, Viișoreanu, Chintescu, Bârsescu, Balaban, Urian, se văd a fi oameni din po- por. Că ei erau însă proprietari, se vede de pe aceea că unul din ei, Viișoreanu, este arătat că având moșia Fălcoiu, iar ceilalți sunt dați ca niște „păcătoși de partida lui” ⁴². Toți acești proprietari, mari sau mici, protestau contra oborârei clăcei și se temeau că li se vor lua moșiile întregi’⁴³. Guvernul provizoriu arăta lui Soliman Pașa: „Noi avem pro- tivnici; aceștia sunt privilegiații cari alcătuesc, în vechea stare a lucrurilor, o minoritate apăsătoare care trăește în paguba dreptului și a bunei stări a tuturor” ⁴⁴. Și o gazetă germană se temea ca „nu cumva câțiva boieri strâmți la inimă, prin refu- zul de a încuviința ceva drepturi țăranilor, să nu provoace anar- hia”⁴⁵. , In memoriul boierilor anti-revoluționari către Poartă, cetim: „Nu știe guvernul împărătesc că focarul, de revoltă comunistă pe care-1 lasă să se aprindă aci, va înghiți în curând tot ce-1 înconjoară, începând prin provinciile mărginașe ale Im- periului Otoman; că acum ar fi încă ușor de înnăbușit cât timp mișcarea este mărginită în București dar că ar trebui recurs la alte mijloace, când se va fi lățit între țărani” ⁴⁶.' Guvernul la rândul său, învinuește pe proprietari de lă- comie și că „din această cauză ei ar căuta a înegri ocârmuirea” ⁴⁷. Alți boieri reacționari ca Grigore Ghica, Villara, Mânu, tratau pe revoluționari ca „nebuni neîndoielnici” ⁴⁸. Aceasta fiind ținuta celor două tabere, să le vedem acum în lupta dusă una contra alteia. Scopurile revoluției și reacționarii. — In proclamația dela Islaz cetită poporului de acolo în 11 Iunie 1848 de Ion Heliade ⁴⁰ Pleșoianu c. Teii, 8 Sept. Ibidem, IV, p. 263. ⁴¹ Raportul adm. de Gorj, 4 Aug. Ibidem, III, p. 230. ⁴⁸ Din 12 Aug. Ibidem, III, p. 371. ⁴⁸ Pruncul român, 15 Iulie, Ibidem, II, p. 526. ⁴⁴ Ministerul trebilor dinafară c. Soliman Pașa, 16 Iulie, Ibidem. II, I p. 539. ⁴⁸ Allgemeine Zeitung, 15 Iunie. Ibidem, I, p. 600. Comp, și No. din 16 Iulie, Ibidem, II, p. 553. ⁴⁴ Din August 1848. Ibidem, III, p. 359. Tot așâ califică ofițerii Desaint și Sebatier ce vizitau pe atunci Muntenia, în o scrisoare către generalul Aupick, mișcarea radicală din București care ar fi speriat pe proprietari cu ideile ei co- muniste. 25 August. Ibidem, IV, p. 678. ⁴? Ministerul treburilor din afară, 20 Iunie. Ibidem, I, p. 685. ⁴⁸ Scrisoare din 16 Iunie, Ibidem, I, p. 622. Digitized by Google 78 ISTORIA ROMANILOR Rădulescu, se oglindea pe deplin gândul ce însuflețea revo- luția munteană. In ea se spune că: „Poporul român se scoală nu pentru o luptă de partizi, nu' pentru a rupe legăturile exterioare, dar pentru a pune un frâu răilor și a ține în respect pe dușmanii ordinei publice. „Poporul român în ceace privește exteriorul rămâne paș- nic, respectă toate puterile și cere ca și aceste să respecte drepturile sale, stipulate prin tratatele lui Mircea și ale lui Vlad și recunoscute prin toate tratatele ulterioare încheiate între Ru- sia și Turcia. Românii n’au luat niciodată nimic dela Ruși și nu vrau să-i primească în patria lor. Preoții vor pune Evan- ghelia, baza așezămintelor noastre, în calea lor, pentru ca ei să o calce în picioare, înainte de a veni să șerbească un popor, care în totdeauna le-a vroit binele și i-au susținut în răsboaiele lor. Rusia până acuma se arătase ca garantă a tratatelor noas- tre; noi nu cerem decât drepturile noastre și protestăm dina- inte la Sublima Poartă, la Franța, Germania și Anglia în contra ori cărei încălcări a pământului nostru, care ar veni să turbure fericirea noastră și să distrugă neatârnarea noastră legală. Poporul român respinge un regulament care este potriv- nic drepturilor sale legiuitoare, precum și tratatelor care recunosc autonomia sa. „Poporul român decretează responsabilitatea miniștrilor și a funcționarilor publici, egalitatea drepturilor civile și poli- tice, contribuția generală în raport cu starea fiecăruia, repre- zentarea țârei întregi în adunarea, libertatea presei, a cuvân- tului, a întrunirilor, emanciparea averilor mănăstirești, supri- marea boerescului și a robiei Țiganilor pentru o despăgubire către proprietari” ⁴⁹. Această proclamație arată într’un chip văzut tendințele revoluției române. Ea nu se îndrepta în contra domnului, pre- cum nici în contra Turcilor, ci în contra acelei puteri ce apă- sase până atunci atât de mult pe Români, și sub pretextul de a-i emancipa din robia turcească, îi supusese propriei ei autori- tăți. Revoluția din 1848, spune foarte bine Bălcescu, nu era decât desvoltarea lucrărei neîncetate și providențiale, începute în so- cietatea noastră mai ales dela 1821. Atunci se făcuse o revolu- ție națională și democratică contra Fanarioților și a ciocoilor, cerând dela Poartă menținerea capitulațiilor noastre. Câști- garăm însă atunci un singur punct, acel național, de oarece furăm mântuiți de Fanarioți; dar cel democratic fu cu totul pier- dut, căci Regulamentul Organic constitui încă mai puternic aristocrația, apăsând poporul nu numai în numele Statului dar și acel al proprietăței. Revoluția din 1848 avea de scop reîn- ⁴⁹ 1. Heliade, Memoires sur Phistoire de la r^gdneralion roumaine, Paris, 1851, p. 65—79. Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA noirea revoluției democratice, adăogându-se pe lângă ea o nu- anță socială, împroprietărirea țăranilor. Dreptul nostru de . a face revoluția stă în acel al autonomiei, care ne fusese recunos- cut de ambele puteri ce se pusese pe capul nostru, chip spre a ne apăra existența”⁵⁰. Obiectivul acestei revoluții trebuia să Constituția dela București din 11 Iunie 1848. Desemn de K. Petrescu 1848, — Colecția Academiei Române. b* & ;* ah U fie pe de o parte Rușii, pe de altă parte majoritatea boierilor, care nu înțelegeau] să se plece cerințelor timpului. Revoluționarii sosind la București merg cu o mare mulțime de popor spre a mulțumi domnitorului Gheorghe Bibescu că voește a se pune în fruntea mișcărei. Domnitorul înfricoșat subseamnă decretul pentru numirea ministerului revoluționar, dar peste noapte răsgân- J î ; i 1 l ! ⁶⁰ Scrisoarea lui Bălcescu c. I. Ghica în Amintiri din pribegie, p. -175. Digitized by 80 ISTORIA ROMANILOR dindu-se, părăsește scaunul și trece în Transilvania, la Brașov. Astfel izbutiseră revoluționarii munteni să pună mâna pe pu- tere fără a fi fost nevoiți să săvârșească nici un act de silnicie. Se institue îndată un guvern provizoriu, compus din loan Heliade, Ștefan Golescu, Teii, Magheru și Scurtu, având ca secretari pe Costache Rosetii Niculai Bălcescu, Alexandru Golescu și Ion Brătianu, care guvern silește pe mitropolit a se pune în fruntea lui ca președinte. Pentru a reținea pornirea popo- rului contra boierilor, Roseti îi ține o cuvântare, în care între altele spune că „boieri pierzând prin reformă toate privilegiile și o parte însemnată din veniturile lor, merită oare-care consi- derație”. In ziua de 15 Iunie se sfințesc steagurile, se cetește și se primește cu jurământ constituția nouă, și se alege de co- mandant al gărzei orășenești Scarlat Krețulescu, pe o câmpie lângă București, care prin imitația celei de lângă Blaj, este denumită și ea cu numele de Câmpia Libertăței, și pe care erau adunați mai bine de 15,000 de oameni⁵¹. Mișcarea întreprinsă nu ca cea din Moldova, pe baza respectului pentru regulament, ci tocmai în protiva acelei le- giuiri, trebuia să găsească un adânc răsunet în masele poporane ceace se vede din primirea strălucită ce se face membrilor gu- vernului provizor ce treceau din județe către București, atât în Caracal și Craiova, cât și mai ales la ajungerea lor în capitală; apoi din participarea unui mare număr de țărani, având în frun- tea lor pe preoții și dascălii satelor⁵². Și cum să nu fi fost bine primită de ei revoluția, când ea era făcută cu deosebire în inte- resul lor, și când li se făgăduia ușurarea de atâte greutăți și do- bândirea a atâtor drepturi 1 Totuși ca oricare lucrare omenească, revoluția din Munte- nia trebuia și ea să înfățișeze și părți umbrite, și nășcută fiind ea cu atâta pripire, trebuia să arate chiar dela început neînțe- legeri și disharmonie între acei ce o conduceau. Ei se desbinară chiar dela obârșie în două partizi, una ce vroia să restrângă miș- carea numai la interesele muntene, și să sprijine pe Turci pentru a respinge protectoratul rusesc — în fruntea ei era Heliade sprijinit de Teii și N. Golescu; cealalta alcătuită din tineretul, mai ales cel reîntors din țările apusului, care tindea mult mai departe. Condus de Neculai Bălcescu, acest partid, care s’ar putea numi cel radical, vroia să se folosească de turburarea în care era cuprinsă întreaga Europă, pentru a elibera pe Ro- mâni, de sub toate stăpânirile sub care zăceau, să înarmeze ⁵¹ Pruncul român din 17 Iunie 1848. Comp, o relațiune c. mitropolitul Neofit asupra revoluției din 1848, Hurm. Doc. Supl.₉ IV, p. 588. ⁶² Heliade, Memoires, p. 85—89. In 22 Iunie vine bună oară deputăția din Vălenii de munte spre a felicita guvernul provizor, deputăție compusă din un preot și un număr de țărani. Vezi Pruncul român din 22 Iunie 1848. Comp, re- lația lui loan Ghica, Amintiri, p. 25. * Digitized by Google BEVOLUTIA ÎN MUNTENIA 81 poporul și să-1 împingă Ia luptă de odată contra Rusiei și a Turciei și a constitui prin unirea principatelor un singur stat în valea Dunărei. Ba ei așteptau chiar, dela descurcătura revo- luției de peste munți, putința unirei tuturor Românilor în marele stat al Daciei moderne. Așa în scrisoarea raportată și mai sus, Neculai Bălcescu după ce caracterizează revoluția din 1848, ca urmărind două scopuri, unul democratic și unul social, ada- ugă „că dacă această revoluție ar ajunge a fi realizată, ar mai rămânea românilor de îndeplinit încă două alte, una pentru adu- cerea unităței naționale și alta pentru neatârnarea națională. Chestia unităței spune el, a făcut mari progrese și s’a simplificat mult. Unirea Moldovei și a Valahiei este un fapt statornic pen- tru toată lumea, chiar și în ochii Rușilor, și nu poate întârzia a lua ființă. Românii din Austria, bazați pe constituția din 4 Martie și pe făgăduințele date lor, cer cu stăruință și într’un glas a fi constituiți în un singur corp de nație de 3% milioane, și vor sfârși prin a obținea cele ce pretind. Când însă două mari grupe, de 4 milioane și de 3T/₂ milioane de Români, vor fi con- stituiți unul lângă altul, cine le va putea împiedica de a se uni ? România noastră deci există; am convingerea nestrămutată. Orb e acel ce nu o vede”⁵³. Și este de notat că Bălcescu spera a- ceastă unire, chiar după ce revoluția din Muntenia fusese înă- bușită. Cu cât mai mult trebuia să o viseze el, când încă mișcarea munteană era în picioare ! De aceea găsim pe ceilalți fruntași ai revoluției ros- tindu-se în acelaș sens. Așa Constantin Roseti arată că scopul revoluției din 1848, ar fi fost de a ne apăra țara, cu armele în mâini, de orice năvălire turcească sau rusească M., și în o scrisoare către loan Ghica din 1849 Aprilie în 20 exclamă: „Ah 1 dacă eram un guvern de Români, gloria aceasta de a scăpa lumea din robie n’ar fi avut-o Ungurii, ci noi; sau uniți cu ungurii am fi fost siguri să luăm Viena și să proclamăm republica" ⁵⁵. Neculai Russu arată că adese ori Românii emigrați auziau pe loan Ghica blestemând pe Heliade că nu făcuse răsboiul de odată Turcilor și Rușilor, și el caracterizează prea bine visul politic al partidei radicale ca acela de a lupta în acelaș timp contra Turciei, Aus- triei și Rusiei, a smulge dela această din urmă Basarabia, dela Austria Bucovina, Transilvania și Banatul și a reconstitui vechea Dacie⁵⁶. loan Brătianu scrie îh foaia editată în Paris în 1851, Republica română, că Românii n’ar fi fost învinși în 1848 dacă în loc de a-și pierde timpul în diplomație și a striga în M Scrisoarea lui Bălcescu c. I. Ghica din 4 Martie 1850. I. Ghica, Amintiri, p. 476. ⁸⁴ C. A. Rosetti, Apel la toate partizele, Paris, 1850, p. 43. M Amintirile lui I. Ghica, p. 65. ⁴⁴ N. Rousso, Suite ă V hisloi re poli ti que et sociale des principaut^s danu- biennes, Bruxelles. 1855. p. 64 și 95. A. D. Xenopol. I? toi ia Românilor. — Voi. XII. 6 Digitized by c.ooQle ISTORIA ROMÂNILOR . Muntenia „trăiască Sultanul” și în Transilvania, trăiască îm- păratul” și ar fi adus aminte de stindardul republicei una și ne- dăspărțită, și s’ar fi sculat într’o singură zi lO.milioane de gla- suri, strigând: „uniți și liberi sau morți”. loan Ghica ne spune chiar că erau stabilite înțelegeri în vederea unei acțiuni comune punând Românii de peste Carpați mare speranță în acei din principate. Cazul era prevăzut între comitetul revoluționar muntean și cel transilvănean, îndată ce se ivise ideea de a se aduna la Blaș. Transilvania se prezintă firește ca refugiul re- voluției române; și în caz de a fi învinsă, hotărîrea era de a lupta la munte și a trece cu armele pe la Bran⁵⁷. Care din cele două partide avea dreptate? Este însă în- vederat că acea a moderaților, și că tinerii mergeau cu visurile lor mult mai departe de cum putea să le învoiască împrejurările în care erau cuprinși. Deși erau prea adevărat spusele lui Ro- setti, că „Turcii când sunt slabi ne dau în gura Muscalului, iar când sunt tari vor să ne înghiță ei⁵⁸, și oă deci ar fi fost de dorit mântuirea și de unii și de alții totuș partidul radical scăpa din vedere că agitările revoluției europene din 1848 nu le slujeau la nimic, întrucât tocmai acele puteri, dela care trebuiau prin- cipatele să-și zmulgă drepturile lor, rămăsese neatinse de acea mișcare. In Transilvania era o greutate și mai mare care trebuia să împiedice o acțiune comună. Aici Românii luptau în contra Ungurilor, ținând cu casa de Austria și cu Rușii ce veniră în curând în ajutorul acesteia, pe când Românii din principate aveau de dușmanii lor cei mai neîmpăcați tocmai pe Ruși, și vroiau să lucreze în unire cu Ungurii pe care tocmai îi urgi- seau Românii Ardealului. Partidul radical avu în curând prilejul a experimenta zădărnicia speranțelor sale în o solida- ritate de interese a Românilor întregei Dacii, când după căderea revoluției din Muntenia, vroiră să o reînvie prin o alipire de revoluția ungurească și împăcarea fraților din Ardeal cu asu- pritorii lor, împăcare care era prin firea lucrurilor peste putință. Rusia nu putea sta nepăsătoare față cu mișcarea din Muntenia, mai ales că avea în sprijinul ei, chiar în țară, parti- dul retrograd, care se găsia de minune, învălit în scuticele Re- gulamentului. Apoi revoluționarii în dorința lor de a împăca clasele poporului, spre a le arunca contra Rusiei, precum um- blase la început a câștiga chiar pe domn în partea lor, dăduse ministerul finanțelor boerului Herescu, care făcuse parte din ministerul iui Bibescu celui răsturnat de ei; mai mare greșeală făcuse însă lăsând comanda armatei celor doi coloneii Odo- ⁶⁷ Amintiri, p. 187. Vezi Extractele din Republica română reprodusă de Vintilă Roseti, în Amintiri istorice, scrieri adunate și anotate, de V. C. A. Roseti și programele liberale dela 1848 până astăzi, București, 1889, p. 134. ⁶⁸ C. A. Rosetti din Passy c., I. Ghica în Gonstantinopole, 20 Aprilie 1849, Amintiri, p. 69. Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA 83 h > bescu și Solomon, ambii foști ofițeri în armata rusească și par- i- tizani devotați ai intereselor rusești. Rezultatul acestor greșeli e fu în curând experimentat de însăși guvernul provizor care le e făcuse; anume dușmanii lui înțeleși cu comandanții oștirei, i urzesc o conspirație în potriva guvernului provizor, și în ziua de r 19 Iunie colonelii introduc în sala deliberărilor acestuia pe ofi- c țerii lor, sub cuvânt de a fi înfățișați guvernului, și la un strigăt convenit de „vin proprietarii”, Odobescu arestează pe Heliade i și pe ceilalți membri ce se găseau față. Poporul, auzind de acest act de trădare al armatei, vine într’un număr foarte mare la palat, spre a elibera pe membrii arestați. Colonelul Solomon, e comandantul garnizoanei capitalei, lovește în came și ucide e opt inși din poporul îngrămădit. Se face o strașnică mișcare ► care dezarmează oștirea, și colonelii ce comandase măcelul r scapă numai cu mare greu de a nu fi sfâșiați de popor, prin I aceea că guvernul provizor, spre a-i scăpa, îi pune la oprială ⁵⁹. i i ₓ Mitropolitul Neofit. — De nicăeri nu iese mai limpede r lupta boerilor reacționari contra guvernului revoluționar, și a legătura lor cu Rușii, decât din purtarea reprezentantului i celui mai de seamă al boerilor, mitropolitul Neofit al Munteniei, a In însușirea lui de cap al bisericei, guvernul provizor, pentru a a-și da un fel de autoritate tradițională, îl pusese în fruntea e lui ca președinte. Deodată se răspândește vestea că vin Rușii, , și Guvernul provizor găsește de cuviință să se retragă la Târ- goviștea. Mitropolitul se grăbește a publica, chiar în ziua ple- i cărei guvernului, o proclamație, în care tratează pe foștii săi colegi de „rebeliști” «°. Depeșele însă se văd în curând, că fu- i sese numai închipuite, de oarece Rușii nu veneau, și se bănuia, • că chiar mitropolitul le falșificase ⁶¹. Guvernul întorcându-se îndărăt, Mitropolitul reveni iarăși la el, și publică o deszicere a cuvintelor sale, spunând într’o altă proclamație, că „cele ce i am vestit ieri sub a noastră iscălitură făcând pe guvernul pro- vizor rebel și altele, astăzi după dorințele poporului o refuzăm (sic) cu desăvârșire” ⁶². Asupra acestor două acte observă Ga- M Rosetti relatează astfel în Pruncul din 22 Iunie fapta colonelilor: „Odo- bescu este însă silit de popor a slobozi pe cei arestați. D-l Solomon al cărui plan mergea mai departe și care precum toate ne fac a crede era pus de vrăjmaș iijărei sd /aed o răscoală și să compromită cauza noastră în ochii Europei, comandă foc !” Aceste cuvinte ne arată că nedreaptă era imputarea ce se aducea lui Rosetti și Brătianu, că ar fi fost și ei amestecați în complot, în scopul de a răsturna pe unii embri, neplăcuți lor, din guvernul provizor. Regnault, Histoire politique et so- ciale des principautds danubiennes, p. 436, Heliade, Memoires, p. 119. Apoi loan Ghica, în Amintiri, p. 27, spune că poporul ce veni spre a elibera pe guvern, era condus de loan Brătianu. • • Publicația Mitropolitului, 29 Iunie. Ibidem. ⁸¹. Allgemeine Zeitung, 1 Iulie. Ibidem, II, p. 238. “ A doua publicație a Mitropolitului, 30 Iunie. Ibidem, II, p. 185. Digitized by Google ISTQHIA KOMymDR». zeta Transilvaniei, că ele „s’ar face de râs unul pe altulși ar da testimoniu de caracterul unor oameni din principat” ®³. Care din cele două ținute ale Mitropolitului era cea adevă- rată, se vede de pe faptul, că el scrie în 24 Iunie o adresă ofi- cială Consulului rus Kotzebue, în care spune, că „noul guvern (acel revoluționar) și poporul întreg al capitalei a făcut dovadă de simțăminte de devotament către Patrie și de lepădare de sine care-1 îndepărta de orice interes”; iar cu o zi mai înainte, în 23 Iunie, scrisese în taină aceluiași consul, că „el este nevoit a apă- rea ca președintele nominal al unui guvern care nu are decât timpul de a face rău; dar că acești oameni vor părăsi îndată puterea la apropiarea trupelor împărătești” M. De aceea și cu drept cuvânt spune ziarul francez Le National, că „mitropo- litul, sufletul vândut Rușilor, se pusese în fruntea guvernului provizor; dar îndată ce acesta părăsi Bucureștii, el se puse în capul reacției și declară de rebeli și trădători pe înșiși co- legii lui” *⁵-. Dar nu numai la atâtea șovăiri trebuea să se‘ oprească purtarea mitropolitului. El urmează înainte jocul lui în doi peri și după ce ia din nou cârma guvernului. Așa în 6 Iulie mitropo- litul subsemnă două decrete pentru răspândirea cât mai întinsă a proclamațiilor revoluționare între săteni; iar a doua zi, 7 Iulie, el scrie lui Kotzebue, că „criza prin care trece țara nu-și va ve- dea sfârșitul, decât atunci când oștirile împătătești vor rea- duce între noi rânduiala și liniștea” ; apoi peste două zile, la 10 Iulie, el adaogă, că „vom pieri schingiuiți de o revoluție co- munistă care proclamă ruina familiei și a proprietăței, uneltită de o bandă de nebuni cari au pus mâna pe ocârmuire” ⁶³ ⁶⁴ * ⁶⁶ In această din urmă scrisoare se mai află și dovada che- mărei Rușilor atât de către însuși Mitropolitul cât și de boerii reacționari, de oarece Mitropolitul spune în ea, că „a însărcinat pe banul Gh. Filipescu, ca cel mai bătrân din boeri, să facă în numele său, al Mitropolitului, cât și în al țărei, ale căreia adevă- rate simțiminte poate să le mărturisească, o umilită plâgere către Maiestatea sa imperială, pentru a chema din nou ăsu- pra-ne mila și îndurarea sa care ne lipsește tocmai în momentul când am întimpinat cu cea mai mare respingere primejdioasele ⁶³ Din 1 Iulie. Ibidem* II, p. 234. ⁶⁴ Vezi scrisoarea din 26 Iunie. Ibidem, II, p. 76, și cea din 32 Iunie, Ibidem, II, p. 42. ⁸⁶ Le National, 13 Iulie. Ibidem, II, p. 488. Deaceea și Consulul Hory scrie ministrului său, că el nu prea înțelege purtarea Mitropolitului, 24 Iunie. Ibidem II, p. 64. Aceste două acte vezi, Ibidem, III, p. 315 și 336. Cel din 10 Iulie, Ibidem, II, p. 383. Digitized by REVOLUȚIA IN MUNTENIA 85 i principii ale răsculaților”⁸⁷ ⁸⁸. In adevăr aflăm pe Filipescu trimițând tânguirea către împăratul. Nu s’a regăsit jalba în- săși : dar într’o scrisoare a lui Nesselrode către Duhamel cetim, că „astfel sunt lămuririle pe cari împăratul vă invită să le faceți i să parvină banului Filipescu, ca răspuns la petiția lui” ⁶⁸. Și I tot așa arată și Le National, că „unii din boerii moldoveni și ; munteni, după întețirile lui Duhamel, ceruseră ocuparea ță- ) rilor lor de Ruși” ®⁹. Mitropolitul trebuia să mai dee încă o Mitropolitul Munteniei, Neofit Colecția Academiei Române. i i i 5 i i i dovadă de mutarea cugetului său, atunci când venind Fuad Effendi cu amenințarea restatornicirei Regulamentului Organic, poporul înfuriat înscenează hazlia ceremonie funebră cu ar- derea Regulamentului în curtea Mitropoliei; iar Mitropolitul' după cererea norodului, blastămă și afurisește opera Rușilor. ⁸⁷ Neofit către Kotzebue 10 Iulie, citat Comp. Ce zice loan lonescu într'un articol din Foaia pentru Minte, din 13 Dec. Ibidem, V, p. 625 : „Boierii s’au aruncat în prăpastia periciunii, în mânile Dușmanilor țărei, spre a dobândi consolidarea intereselor lor”, este adevărat. ⁸⁸ 20 Iulie, Ibidem, III, p. 30. . M 3 Iulie, Ibidem, II, p. 276. Digitized by Google 86 ISTORIA ROMÂNILOR Mitropolitul spune în publicația lui, că „astăzi în 6 Septem- tembrie, eu mitropolitul Ungro-Vlahiei împreună cu prea cre- dinciosul popor al Capitalei, adunat aci la locuința mea, am repetat jurământul ce’l făcusem pe Constituție și totodată s’a ars în ființa noastră Regulamentul care făcuse nenorocirea țărei. Am afurisit și anatematisit atât Regulamentul cât și pe cei cari vor mai voi să-1 așeze sau să cârmuiască țara după legiuirile acelui Regulament”⁷⁰. îndată însă după ce Fuad Effendi pune mâna pe București și revoluționarii sunt împră- știați la cele patru colțuri ale pământului, mitropolitul prin o carte pastorală desleagă de jurământul făcut pe toți cei ce luaseră parte la el, spunând în ea, că „jurământul fiind săvârșit de noi silnicește și în potriva canoanelor bisericești, declarăm le- giuirea făcută de Ruși și întărită de amândouă curțile împă- rătești ca una ce au adus în țară cele mai mari folosuri” ⁷¹. Aceste prefaceri ale stâlpului bisericei fac pe Gh. Bariț să aplice Mitropolitului Neofit, într’o scrisoare către Maio- rescu, epitetul cel drastic, deși mi prea parlamentar, de „porc de câine” ⁷². Tot așa de neîndoielnică reiesă plecarea în deobște a clasei stăpânitoare către ocupații străine, din balurile și petrecerile date de capii reacționarilor, pentru a sărbători oștirile rusești și turcești ce se așezaseră în București. O relație a timpului ne spune cum se adunaseră la balul Caimacamului „înaltele persoane locuitoare astăzi în capitala noastră, reprezentanții celorlalte puteri, clasa de sus a societăței, un mare număr de slujbași și de negustori. Damele se întreceau în eleganța toa- letelor și noblețea manierelor” ⁷³. 2. DESFĂȘURAREA MIȘCĂREI Turcii favorabili revoluției. — Nici nu apucase bine guver- nul provizor frânele ocârmuirii în mâini, și se aude deodată vestea de spaimă că vin Rușii. Prin o slăbiciune de neiertat în ase- mene împrejurări, guvernul provizor fuge din București la Târgoviște, iar reacționarii pun mâna pe treburi și constituie o căi- măcămie după prescrierile Regulamentului Organic. Neadeverin- du-se venirea Rușilor care fusese înădită numai ca sperietoare contra, revoluției, $ poporul din București răstoarnă guvernul ” Ibidem, IV, p. 220. ’* Din 16 Sept. Ibidem, IV, p. 350. ⁷² Din 23 Sept. Ibidem, IV, p. 491. ⁷³ Vestitorul Românesc, 2 Noemvrie. Ibidem, V. p. 345. Comp. Bukarester Deutsche Zeitung, 2 Noemvrie. Ibidem, V, p. 351. Mai vezi și un art. ,,Carul iute” din Gazeta de Transilvania, 15 Noemvrie. Ibidem, V, p. 433 : „Boierii dau baluri când patria e în doliu”. Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA 87 căimăcămiei și cere numirea iarăși a guvernului provizor în fruntea țării. Fiind însă că membrii săi erau fugiți și trebuia se li se dee timp spre a se reîntoarce, apoi până la reintrarea lor în capitală se constituie un guvern interimar compus din mitropolit ca președinte, Kretzulescu, Mincu și Câmpineanu ca membri și loan Brătianu ca secretar. Colonelii Odobescu și Solomon, puși în libertate de căimăcămie, sunt nevoiți a-șida demisia și a se retrage din București. In curând după aceea membrii guvernului provizor, și anume Ștefan și Neculai Golescu, Magheru, Teii, Heliade și C. Filipescu, sosind în capitală, iau iarăși în mâinile lor conducerea trebilor, rușinați de popor care se arătase mai cu inimă decât acei în care el |pusese încrederea sa, și hotărâți de astă dată a se face vrednici de dânsa, în- fruntând orice primejdie. Ei încep a pregăti proiectele de legi ce erau să fie supuse adunărei legiuitoare, și se promulgă un decret prin care se hotărăște modul alegeri acestei adunări pe baza votului universal. Din toate unghiurile țărei vin deputății cari să feliciteze pe guvernul național; totul mergea bine, toată lumea era mulțumită; o sărbătoare obștească și neîntreruptă se celebra în toată Muntenia. Se numesc agenți români în stră- inătate care să explice și să susțină cauza revoluțiunei împlinite cu atâta izbândă, și anume loan Maiorescula dieta dinFran- ckfurt, Alexandru Golescu la Paris și loan Ghica la Constantinopol. Rușii vedeau că, lucrând numai cu elemente interne, nu izbuteau a face pe nici un.partid să ceară intervenția lor ;fcăci în această privire erau cel puțin toți de o părere, aducându-și aminte de jafurile și de pustierea nemai pomenită a țărei din 1828. Ei se hotărăsc a amesteca pe Turci în daraverile Munte- nilor, fiind siguri că prin aceasta vor ajunge mai curând la(am- bele ținte urmărite de dânșii, înăbușirea revoluției muntene și ocuparea țărei cu armatele lor spre a ține în frâu revoluția maghiară. Revoluția din 48, în starea în care se afla până acum, ferită de exagerările partidei radicale, nu se sculase în potriva Turcilor. Politica rusească trebuia să țintească a înfățișa această mișcare ca făcută în dauna intereselor turcești, și a stârni astfel un conflict măestrit între vasal și suzeran, pentru a (avea dreptul de a veni să împace o stare de lucruri amenințătoare pentru viitorul proteguirilor săi. Totodată prin asemenea ma- noperă se desbina și se punea în confuzie pe chiar capii miș- cării, întrucât ei care susținuse până acuma respectarea legă- turilor de vasalitate, s’ar vedea reprobați de către însuși suze- ranul lor, fără să-i fi dat vreo pricină de nemulțumire. Astfel s’ar compromite acei capi și în ochii poporului, dând dreptate, într’un mod indirect, cererilor partidei radicale, care vroia răsboiul cu Turcii. Rusia se hotărăște a aplica iarăși politica din 1836, 1842 și 1847 făcând, din fricoasa și dărăpănata Turcie unealta cea mai îndămânatecă a scopurilor sale. Digitized by Google j 88 ISTORIA ROMANILOR Rușii ponegresc la Poartă pe Români că revoluția făcută de dânșii ar avea un caracter socialist⁷⁴ *, că ea ar tinde la unirea Românilor și sustragerea lor de sub suzeranitatea Porței, ceeace până la un punt părea îndreptățit, față cu agitările partidei radicale, și cer deci a se trimite în Valachia un comisar spe- cial, care să cerceteze lucrurile și să aducă iarăși pe Români la ordine și supunere. Poarta însărcinează cu aceasta misiune pe Soliman pașa, dându-i ca sprijin o armată de 20.000 de oa- meni sub comanda lui Omer pașa. In 18 Iulie Soliman pașa, sosind la Rusciuc, trimete o înștiințare administratorului jude- țului Vlașca, arătându-i intenția sa de a trece în Țara Mun- tenească „nu într’un chip dușmănesc, după cum s’ar putea crede, dar numai în scopul de a protegui vechile drepturi și așăzăminte ale țărei și de a restatornici legiuita rânduială” ⁷⁶. Guvernul provizor convoacă poporul bucureștean pe Câmpia Libertăței, unde se adună în număr de vr’o 25.000 del oameni și protestează în contra acestei încălcări a țărei, arătând că ar fi în totul neîndreptățită, întru cât „prin nici un articol din constituție nu se atinge cât de puțin drepturile Sublimei Porți”⁷⁶. Soliman pașa trece totuși Dunărea la Giurgiu și trimite pe un adiutant al seu, Tinghir, în București, care cetește în 22 Iulie notabilităților orașului, întrunite în sala adunărei, o scri- soare adresată boerilor și căpeteniilor țărei, care conținea între altele următoarele: „Un oarecare număr de indivizi, dându-și numele de Va- lahi, s’au arătat de odată în acest principat și, după ce au câș- tigat miliția țărei și răsturnat ocârmuirea, s’au folosit de îm- prejurări pentru a impune domnului, sub numele de noue așe- zăminte, niște condiții care l’au silit a-și părăsi reședința. Aceste acte nu numai că nu se pot împăca cu drepturile suzeranităței și cu principiile de ocărmuire ale înaltei Porți, dar sunt încă și protivnice menținerei ordinei și a liniștei în țară. Obiectul principal al misiunei mele este de a vă arăta într’un chip lă- murit că stăruirea în mersul actual al lucrurilor, stabilit în contra drepturilor de suzeranitate și a principiilor de ocârmuire a Maiestăței Sale Sultanului, ne putând fi îngăduită, guvernul provizoriu, format în chip nelegiuit în principat, trebue să fie de îndată desfăcut; că o persoană de încredere trebue să fie numită, fără cea mai mică întârziere, în însușire de Locote- nent, conform dispozițiilor Regulamentului Organic, în postul rămas vacant prin retragerea principelui Bibescu; că tot ce ⁷⁴ Atare ponegrire îi era dată chiar în țară de protivnicii ei. Mitropolitul Neofit, a căruia schimbare de părere după împrejurări am văzut-o mai sus, întPo adresă din 10 Iulie către Kotzebue, numește mișcarea : „une revolution communiste qui proclame la ruine de la familie et dela proprietd”. Hurm., Doc. Sapi, IV, p.575. ⁷⁸ Heliade Memoires p. 218. Pruncul român din 20 Iulie. ⁷⁶ Memoires p. 219. Pruncul, Ibidem. Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA. 89 a- 5- i- ie ei ă 11 i- n t J e f I s’a stabilit în mod arbitrar în țară, sub numele de noue așe- zeminte, este privit chiar de acuma ca nul și fără ființă; că după ce se va fi adus astfel țara în starea sa de mai înainte, se vor lua în băgare de samă plângerile întemeete de veți fi în stare a îndrepta, fie în contra punerei în lucrări nedepline a Regulamentului, fie în contra administrărei principelui. In cazul contrar, nu mă voi putea împedeca de a înainta în inte- riorul țărei cu puterea armată de care dispun, ca ultim mijloc de a executa ordinile Maiestăței sale împărătești, și de a lucra după cum vor cere-o împrejurările” ⁷⁷. Asupra liniei de purtare ce trebuia ținută față cu inter- venirea armată a Turcilor, făcută în Muntenia prin trimiterea lui Soliman pașa, se produse cea mai adâncă divergență de păreri între capii revoluțiunei, divergință care semănă între ei ura și înverșunarea neîmpăcată, cu care apoi ei se prigoniră până la sfârșit. Partida radicală era de părere să se opună cu puterea intrărei armate a Turcilor în țară. Bălcescu, Rosetti Brătianu și cu Bolliac stăruise însă în zadar ca guvernul să concentreze trupele și se înarmeze țara⁷⁸. Membrii acestuia erau de părere a se supune Turcilor și prin acest act a câștiga pe Turci în favoarea lor, spre a putea lupta contra apăsărei celei mai grele, acea a Rușilor. Soliman pașa cerând după in- spirațiile rusești, ca să se reintre în Regulamentul Organic, înlocuindu-se guvernul provizor cu o căimăcămie, cu care să poată intra în tratări, Guvernul, pentru a- desminți totodată susținerile reacționarilor care spuneau că acel Guvern nici nu era adevărata rostire a voinței poporului, demisionează și prin ultima sa proclamație invită pe popor „a proceda fără întâr- ziere la alegerea unui alt guvern, care după cererea trimisului Innaltei Porți va purta numele de locotenență domnească a Țărei Românești și va fi recunoscut oficial de curtea suzerană” ⁷⁹. Bălcescu rugat a primi funcția de membru al locotenenții, re- fuză și se aleg atunci prin aclamare, pe câmpul libertății, sub numele de locotenență domnească, aceiași membri cari com- puneau guvernul provizor. Totuș Soliman pașa găsind că nu- mirea de șese membri ar fi protivnică Regulamentului, cere ca să se numească un singur caimacam ⁸⁰. După multe desba- teri se convine a se numi trei membri, care sunt de îndată aleși de popor cu învoirea comisarului turcesc, din cei șese ai gu- vernului provizor, și anume Neculai Golescu, Heliade și Teii. ⁷⁷ Heliade M^moires p. 227. Reprodusă după o copie legalizată în Hurm., Doc. Supl., IV, p. 577. ⁷¹ Scrisoarea lui Bălcescu c. I. Ghica. Amintiri, p. 480. ’• Heliade, Mânoires, p. 230 Pruncul român din 24 Iulie. M Adresa lui Soliman pașa cătră delegația boierilor din 28 Iulie, Hurm. Doc., Supl., IV, p. 579. Pruncul român din 29 Iulie, spune că însuși Soliman ar fi cerut un guvern din trei persoane. Digitized by Google 90 ISTOHIA ROMANILOR Bălcescu, văzând astfel înlăturată cu totul părerea lui, vroește să părăsască țara și să se ducă la Paris; este însă împiedecat de Brătianu, care îi spune că nu ar avea încredere în locote- nența numită, și că trebue să rămână spre a o opri de a face rău, fără de care ar fi hotărît a o surpa. Delegatul turcesc ră- mase însă încântat de această supunere a țărei la ordinile sale și își exprimă mulțămirea către guvern prin cuvinte pline de simțire; consulii streini vin să felicite pe noul guvern, (afară de cel rusesc bine înțeles) și se numește o deputăție care să meargă la Constantinopol să înfățoșeze Sultanului proiectul constituției admise de popor. Soliman pașa, pentru a întări, și prin schimbarea de simțiminte, fericita armonie ce se sta- bilise între Turci și Români, dă o masă strălucită, la care iau parte membrii locotenenței domnești și mai multe notabilități ale țerei. Se închină aici mai multe toasturi dintre care se deo- sebește acel al lui Soliman pașa, îmbrăcat în alegoriile poesiei orientale: „Văd o frumoasă grădină; între dânsa și soarele care trebuia să deie viață flonlor și arborilor ei, se interpusese niște nouri geloși; grădina întârziese a răspândi împrejur par- fumul florilor și folosul roadelor sale. Rădic acest toast pentru împrăștierea nourilor! Soarele este Sultanul; grădina România; eu m’ași simți fericit a-i fi grădinarul” După aceasta So- liman pașa, care până atunci stătuse la Giurgiu, vine la Bu- curești. „Poporul se pregătise a’l primi cum nu fusese nimine primit de când exista România. Drumul dela Giurgiu la Bu- curești era o alee de ghirlănzi și de arcuri de triumf. Locuitorii celor trei districte mărginașe îl așteptau cu ramuri în mână. Fetele și băeții presurau drumul cu cununi de spice și de flori. La bariera prin care era să între se rădicase un arc de triumf colosal. Portretul sultanului strălucea în mijlocul unor semne simbolice. Stindardele turcești și românești fâlfâeau alăturea” ⁸². Soliman pașa, intrând în București, poftește îndată pe toate căpiteniile orașului și le ține o cuvântare în limba turcească, a căreia traducere fu cetită de Tinghir, și care se sfârșia prin cuvintele: „Vă recomand, domnilor, de a uita tot trecutul, de a vă întinde cu toții mâna ca niște frați, bogați și săraci, tineri și bătrâni; și ca niște părinți către copii lor, să ierte bă- trânii celor tineri și aceștia se respecteze pe bătrâni. Aștep- tați în pace răspunsul și ordinile Sublimei Porți și totul se va împlini după dorința și spre mulțămirea generală. Am con- vingere că nu veți refuza de a recunoaște locotenența și că o veți asculta ca pe un guvern legiuit”⁸³. Tot în acea zi de 11 August veni la Soliman o deputăție de vr’o mie de oameni din ! i , I i I ! ( I I : S i! I !l î i î f il î fi $ . o ii Heliade Memoires, p. 251. ⁸² Ibidem, p. 260, ⁸³ Ibidem, p. 255. ț. J Digitized by Google REVOLUȚIA IN MUNTENIA județul Prahova. Ghenadie Poenariu îi rostește o cuvântare, i cerând sultanului recunoașterea constituției și arătându-i su- punerea cea mai desăvârșită. Soliman îi răspunde ca să aștepte poporul în liniște răspunsul pe care sultanul îl va da deputăției trimise la ConstantinopoleM. Sara comisarul împărătesc fu poftit la un bal câmpenesc dat în întinsa grădină a șoselei. Un ! strălucit foc de artificiu închise petrecerea pe la 12 oare, în care i cuvintele „Sultan” și „Constituție” scânteiau în litere de foc { asupra capetelor mulțimei, care le saluta cu aplause entuziaste. J Partidul radical combătea această supunere desăvârșită a țărei către Turci cu cea mai de pe urmă înverșunare. Rosetti !. scrise, în Pruncul român, asupra abdicărei locotenenții de șese ij- și înlocuirea ei cu una de trei, următoarea violentă apostrofă : „Locotenența celor șese au publicat un act prin care ea rupe tratatele existente și cedează Turciei unul din drepturile noastre cele mai mari,, singurul drept pentru care ne-am ridicat, singurul b drept în puterea căruia aceiaș oameni au protestat contra nă- ti vălirei otomane, singurul drept pentru care putem cere aju- H torul ceriului și a celorlalte națiuni; prin urmare noi înșine |j tăiem firul existenței noastre, prin urmare părintele zugrumă pe proprii săi fii. Vai nouă 1 dacă guvernul revoluție^ dăruește p streinilor viața a doue milioane și jumătate de Români; dacă J- guvernul revoluției cedează străinilor aceea ce adunarea ge- nerală, aleasă după Regulamentul Organic, nu putu consimți pi să cedeze în 1837 nici chiar înaintea puterei baionetelor” ! Băl- cescu încă judecă mai târziu astfel actul îndeplinit: „Loco- ;'!l tenența au inaugurat venirea ei, jărtfind prin un act public, remis lui Soliman pașa, autonomia țărei, cu toată împotrivirea ce i-am făcut. De atunci revoluția politică fu sacrificată și pă- ‘ f i răsită, precum fusese și revoluția socială; căci dreptul nostru de a face revoluția se rezema numai pe autonomia noastră. iii Așa dar Soliman pașa și cu locotenența, iar nu Fuad au răs- turnat revoluția. Aceasta nu a făcut decât să substitue un singur kț căimăcam celor trei locotenenți. Revoluția nu mai exista” ⁸⁴ ⁸⁵ rî Bălcescu de aceea și caută a îndrepta ceeace el consideră ca h o neiertată greșală. El își dă toate silințele spre a face pe Teii ’; să pregătească o apărare armată care ar fi putut cel puțin să ■ deie putință de a face o capitulație onorabilă și folositoare țărei; ; j dar nu putu izbuti. ' i Cine avea dreptate din doi, urmarea evenementelor se însărcină a o dovedi. Turcii, deși curteniți de Români în toate ! modurile, de și ascultați cu cea mai deplină supunere, tot nu le dau sprijin în contra Rușilor, ci îi jărtfesc fără cea mai mică răsgândire, precum vom vedea-o în curând. Și era firesc lucru ⁸⁴ Pruncul român din 14 August. “ Pruncul român din Iulie. Scrisoarea lui Bălcescu citată în nota 33. Digitized by k I . 92 ISTORIA ROMANILOR ' să o facă, întrucât, din înfricoșată, Turcia devenise ‘fricoasă; din putere domnitoare, devenise cum și merita după des- trăbălarea ei lăuntrică numai o unealtă oarbă și ascultătoare în mânele diplomației rusești. Apoi era lucru de sine înțeles pentru orice om ce nu se legăna numai cu visuri, că nu florile aruncate sub picioarele lui Soliman pașa erau să determine purtarea Turcilor, ci lanțurile de fier cu care Rusia o ținea în frâu, și făcea să dănțuiască, după cum îi cânta, pe ursul cel altă dată atât de cumplit depe malurile Bosforului. Ce s’ar fi în- tâmplat dacă ar fi triumfat ideile partidului radical, este o întrebare fără rost în istorie! Este însă învederat că revoluția contra Rușilor, astfel cum o conduse acel moderat, izbuti nu- mai cât la un fiasco deplin. Intre aceste, deși fusese numit Rosetti la directoratul ministeriului de interne și loan Brătianu la poliția capitalei, ajungând astfel a face parte din guvern, ei nu încetează a pu- blica în gazeta lor. Pruncul român, articulele cele mai violente în contra Rusiei. Aceasta, foarte mulțumită de a găsi un pre- text de tânguire contra Porței, „face pe guvernul român res- punzător de scrierile dregătorilor săi și pe guvernul turcesc solidar de faptele celui român”, și trimite deci, la Constan- tinopole, o notă foarte amenințătoare, în care spune : „că Rusia ca proteguitoare, nu se poate opune la înbunătățirea stărei Valahiei; puțin îi pasă de nouele așezăminte pe care sublima Poartă vroiește să le recunoască; dar Valahia, prin guvernul său insultă pe împărat și provoacă pe Rusia. Acest împărat au declarat altă dată răsboiu chiar Sultanului Mahmud, când se crezu ocărât de dânsul. Rusia este greu lovită în onoarea ei și declară răsboiu Turciei și oricărei puteri care ar încuviința purtarea acestui principat” ⁸⁶. O împrejurare destul de neașteptată dădu Rușilor pri- lejul de a se putea supăra și mai tare pe guvernul muntean, și a cere astfel dela Turci o reprimare și mai aspră a acestuia. De câtva timp se născuse în poporul din București, ideea că Regulamentul Organic, temelia înrâurirei rusești, trebuie ars, pentru a arăta astfel acestei puteri, că Românii sunt hotărîți a pune odată capăt amestecului lor. In 6 Septembrie locote- nența domnească primește visita a vreo 20 de oameni, care-i cer Regulamentul și arhontologia (cartea boierilor), spre a le arde. Cu toată opunerea guvernului, venind popor în o mul- țime însămnată, strică ușa secretariatului de stat, unde se aflau actele încriminate. Se aduc îndată două pătaște îmbrăcate în negru pe care ambele cărți sunt depuse; muzica începe un marș funebru urmat însă curând de polci și de valsuri și poporul a plânge și a se văita în mod ironic, întrerupând adesea bocetele sale •• Heliade, M^moires p. 284. Anal 1848 în România, V, p. 816, JOI îja țt slt 8Î ■m a» a ia % ■ă 8 8 1 5 ș ii Digitized by Google BEVOLUTIA î» MUNTENIA 93 prin lungi hohote de râs și glume din cele mai libere. Astfel ajunge cortegiul înaintea locuinței consulului rusesc, unde se oprește, și acei ce împliniau rolul de preoți săvârșesc prohodul celor două victime. După aceea merg drept la Mitropolie, unde era înnălțat un rug; mitropolitul este silit să iasă în balcon și se afurisască cărțile cele două, și un țăran le rupe filă către filă, aruncându-le în flăcări. După acea mulțimea merge și dărâmă monumentul rădicat de Kiseleff în amintirea regulamentului ⁸⁷. Religia, idealul cel mai scump al Rușilor, devenise la coborîtorii lui Traian forma comică în care ei turnaseră ura lor în contra proteguitorilor; actul cel mai serios al vieții, în- groparea, fusese parodiat cu un humor nemaipomenit, pentru a face din el purtătorul batjocurii și a ironiei celei mai amare. Ne- putându-și răsbuna într’un alt chip contra Regulamentului Or- ganic, îl ucidea prin ridicul în partea lui interioară, precum în cea exterioară îl nimicea, dându-I pradă mistuirii flăcărilor. Turcii întorși de Ruși contra revoluției.— Rușii nu puteau îngădui o așa batjocură și ocară adusă operei lor. Ei obțin cu ușurință dela Poartă ca să reprobe purtarea delega- tului său, și să jertfească pe Românii care cu toate acestea spri- jineau interesele turcești contra prea covârșitoarei influenți ru- sești. Se rânduește alt comisar turc, Fuad-Effendi, pus de astă dată sub ordinele directe ale însărcinatului rusesc, Duhamel, al căruia cort se înălța în mijlocul corturilor turcești, ca un semn că armata sultanului și generalul ei nu erau decât niște unelte ascultătoare în mâinile Rușilor. Oricine putea prezice, chiar depe acum, care erau să fie urmările unei asemenea-stări de lucruri. Duhamel care vedea că intervenția Rusiei nu va putea avea loc decât în urma unei ciocniri între Turci și Români, caută a provoca o asemenea cât se poate de repede și între- buințează următorul meșteșug spre a reuși. Se duce anume la București și de aici scrie lui Fuad Effendi, rugându-1 să-i trimită către seară vr’o 200 de soldați, căci s’ar teme de popor. Omer pașa, comandantul trupelor otomane se opune la această cerere, spunând că el nu poate trimite asupra nopții soldați în București, care să sperie poporul și să deie loc la vreun conflict. Duhamel, fiind însă sigur că Turcul nu-i va refuza dorința, și crezând că Turcii odată cu seara intrase chiar în capitală, trimite pe oamenii săi să tragă clopotele și să deie alarma că Turcii au intrat în oraș, fiind sigur că astfel va provoca un măcel. Poporul aleargă Ia toate barierele și vede că a fost înșelat prin o veste fără temeiu ⁸⁸. Totuși ostenelile lui Duhamel, cele atât de stăruitoare ¹ ⁸⁷ Vezi descrierea acestei scene și mai ales modul cum mitropolitul fu silit să rostească anatema, în memoriul mitropolitului Neofit. Hurm., Doc. SupL I, 4, p. 590. ⁸⁸ Heliade Memoires, p. 316. Digitized by Google 94 ISTORIA ROMANILOR L^' £ i?; :,*4 ■ ' 1S| 1 ■: nu puteau rămânea fără izbândă. Ciocnirea, dorită de dânsul, se întâmplă cu prilejul intrării Turcilor în București, în mijlocul unei poporații ce era acum atât de pornită împotriva lor, vă- zându-i că stăruesc a se purta dușmănește față cu Românii, cu toată prietenia și supunerea ce aceștia le arătase, încât o scânteie era de ajuns pentru a face să izbucnească focul. Turcii anume intrară în București în trei coloane, dintre care una prin bariera dela Mihai Vodă, pe unde se afla cazarma din dealul Spirei. Soldații români aveau ordin a se întruni cu compania pompierilor în ograda cazărmii, și, așezându-se în rând, să primească pe Turci cu onorurile cuvenite și apoi se se retragă, cedându-le cazarma. Când ajung la cazarmă știrile că vin Turcii, soldații se înșiră în curte și când Turcii sosesc în dreptul ei, prezentează arma, fără ca Turcii să-i iea în băgare de seamă. Compania pompierilor, care se întârziase puțin, tocmai atunci venia ca să intre în curtea cazărmii, pe dinaintea căreia treceau Turcii, cu mare repegiune, cu fitilurile aprinse lângă tunuri, și se așezau în coasta cazărmii în o poziție amenință- toare. Căpitanul Zăgănescu, ce conducea compania pompierilor, comandă atunci pas gimnastic și își deschide un drum printre Turci, tăind rândurile lor la dreapta și la stânga. In relația că- pitanului asupra celor întâmplate, ne spune: „Turcii ordonară ca toți ai lor, pe care îi despărțisem la dreapta, să treacă din stânga; în grăbirea lor un soldat turc se împiedică și lovindu-se de unul de ai mei, care era la coadă, căzu. Un ofițer turc lovi cu sabia în soldatul meu, și un alt soldat turc imitând pe ofițerul său, descărcă pușca sa asupra unuia dintre ai mei care căzu mort. Văzând atunci că eram în fața tunurilor, am comandat să grăbească pasul pentru a ne apropia de cazarmă. Când mai mult de jumătate din coloană trecuse din direcția tunurilor, și când Turcii trecuse acuma cu toții din stânga, un tun fu slo- bozit care deschise un larg drum prin coloana mea; loviturile se repetară și uciseră pe mai mulți dintr’ai mei. Descărcăturile puștilor și a carabinelor urmară celor a tunurilor; dar noi eram acuma în apărare în dosul zidurilor cazărmii. Oamenii mei încărcară puștile și eu comandai foc. Mai mult de trei descărcă- turi avură loc din partea noastră; dar mitralia turcească ne pricinuia mari daune; când tunurile se descărcau, ai mei se culcau la pământ; dar disperați, ridicându-se de jos ei strigară ca un singur om : Pe tunuri băieți, că ne prăpădesc ! Ei se arun- cară într’o săritură și tunurile, încărcate și gata de a face iarăși foc, căzură în puterea oamenilor mei; ei le întoarseră în contra rândurilor celor dese ale Turcilor și dădură foc. Atunci se făcu acea ucidere cumplită, de care Turcii se plâng încă cu drept cu- vânt, căci mitralia nu se opri decât pe corpuri omenești”⁸⁹. IR 31 91 !« :ț ii ji i * ț LA ⁸⁹ Relațiunea căpitanului Za gă ne seu făcută la ancheta orânduită de con- sulul englez în I. Heliade, Mdmoires, p 331. Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA împrejurarea, dorită de atâta timp de Duhamel, se în- tâmplase. Contimporanii nu stau la îndoială pentru a pune acest măcel pe socoteala Rușilor. Să se observe într’adevăr bine, că Turcii au tras în Români, fără nici o provocare din partea acestora, și ar fi fost chiar o nebunie ca o mână de oameni să vroiască a se împotrivi armatei turcești. Apoi pentru ce se aruncase Turcii în goană pe uliți cu fitilurile aprinse la tunuri? Corespondentul gazetei de Transilvania spune de aceea foarte drept: „Excesele pentru care Turcii fusese cumpărați, nii întârziară a da un pretext lui Duhamel pentru a chema pe Ruși” «°. Două zile după această întâmplare, Cazacii treceau gra- nița Valahiei. Turnavit, administratorul districtului Râmnicul- Sărat, se puse în fruntea a o mulțime de țărani pentru a protesta contra incălcării teritoriului. Crucea și Evanghelia fură puse precum se zicea, în proclamațiune, în calea năvălitorilor; dar ele fură călcate în picioare, poporul fu bătut și preoții puși în fiere. Magheru, retras în Oltenia, se găsia în fruntea unei oștiri de vreo 20.000 de oameni, cari cereau cu mare glas răsbunarea țării și conducerea lor împotriva năvălitorilor. Sfătuit însă de vechii săi prieteni și de consulul englez, a nu arunca țara în cum- pănă necunoscută a unui răsboiu atât de disproporționat, dă drumul oștirilor sale și înștiințează pe Fuad Effendi, despre această hotărîre a sa, prin o missivă din 28 Septembrie, în care ei spune între altele : „Nația română, în puterea tratatelor sale, și-au dat noui așezăminte potrivite cu nevoile sale. Nația în urma abdicării domnului, au ales din sânul ei un guvern compus din oamenii cei mai luminați ai țării. Acest guvern a fost re- cunoscut de Excelența Sa Soliman Pașa, în numele Majestății Sale Sultanului și felicitat de către agenții diplomatici ai pu- terilor europene. La sosirea Excelenței Voastre poporul v’a făcut protestările cele mai curate și cele mai vederate de su- punere către înalta Poartă; dar ați mers cu armata în contra Bucureștilor, unde se întâmplă măcelul, al cărui ațâțător sunt cunoscuți de întreaga țară. In mijlocul secolului al XlX-le un astfel de atentat la drepturile naționalității române o astfel de incălcare a teritoriului nostru, potrivnică tuturor tra- tatelor, dovedesc îndeajuns, că Rusia urmărește; fără încetare și fără pedeapsă, mersul său către cucerirea europeană. Prin urmare subsemnatul, văzând două puteri întrunite contra unei ⁸⁰ Gazeta din Transilvania No. 85 din 1848. Comp. Album Moldo-Valaque par Billecocq 25 Octomvre 1848. „Voilă des exploits que Ies soldats du Sultan Abdul-Medjid n'auraient certes pas accompli en 1848, si le genăral Duhamel, jaloux avant tout de venger tant d'echecs personnels, n'avait pas etd sous la tente du commissaire turc”. Digitized by Google 96 ISTORIA ROMANILOR nații pacinice, și sperând că Sublima Poartă, se va convinge mai târziu de credința Românilor, precum și de scopurile per- fide ale Rusiei, în privirea principatelor Dunărene, depune însărcinarea care-i fusese încredințată de nație, pentru a nu atrage asupra ei urmările unui războiu disproporționat” M. Alinatele, mai ales ale suzeranului, ocupând Muntenia, dovediră de îndată țării îngrijirea lor cea părintească, prin jafurile și cruzimile cele mai neomenoase. „Toată noaptea de 13 spre 14 Septembrie, Turcii prădară casele, despoiară și uci- seră bărbați, femei și copii, sparseră biserici, răpind din ele odoarele. A doua zi pungile și ornicele fură zmulse cu sila în mijlocul ulițelor. In prăvălii și magazii Turcii intrau și luau tot ce le plăcea, fără a plăti nimica. Indigenii precât și supuși streini de ambe sexurile fură măcelăriți; femei fiiră răpite cu puterea în mijlocul zilei. Supușii străini alergară a treia zi la consulatele lor respective și cerură protecție. Consulii se adunară, se duseră la Fuad Effendi și protestară, cerându-i socoteală de toate aceste fără de legi” ®². Rușii la rândul lor îngreuiată țara cu o aparență de le- galitate. Ei mai întâiu se oferiră de a da banii trebuincioși pentru întreținerea trupelor în timpul ocupației, care cheltuială de sigur trebuia suportată de țară, întrucât ocupația se făcuse în interesul ei. Prin aceasta își constituiau Valahia debitoare pentru suma de 300.000 de ruble pe lună. Mai pe urmă apoi, trecând cu armata în Ungaria, ei impun locuitorilor aprovizio- narea și cărăturile pentru oștirile lor, și astfel dobândesc dela țară un ajutor așa de prețios, încât după părerile chiar ale unui general rus (Liiders), în lipsa acestui sprijin, Rușii n’ar fi putut nici un moment susținea lupta cu Bem. Locotenența domnească fu răsturnată și înlocuită prin căimăcămia lui Constantin Cantacuzino; partida constituțională fu risipită și împrăștiată, parte prin arestări și maltratări, parte prin surgunire. Cu multă amărăciune caracterizează Heliade purtarea puterii suzerane în scrisoarea sa din 20 Noembrie către Gazeta Transilvaniei: „Capii guvernului național, pentru că au reușit a înnăbuși o revoluție de patimi și de răsbunare, uneltită de Duhamel, pentru că au izbutit a menținea ordinea după abdicarea vrednică de osândit a lui Bibescu, pentrucă au făcut cunoscut lumii o naționalitate română, prietenă a Tur- cilor și indignată de criminalele intrigi ale cabinetului rusesc, într’un cuvânt pentru că au izbutit a face o mișcare națională în favoarea gloriei și a intereselor Turciei, Fuad Effendi comi- sarul sublimei Porți în urma unui raport, iscălit de niște oameni cunoscuți ca dușmanii Turcilor, ne osândește la surgun! Ah! i î i| ■J l! i I fi a fi' fi si i si fi i t । e I; li ⁹¹ Memoires, p. 354. ⁹² Memoiresₜ p. 337. Digitized by Google REVOLUȚIA IN MUNTENIA 97 Domnule Redactor, dacă Românii ar fi putut prevedea unel- tirile lui Duhamel și purtarea lui Fuad Effendi, sau dacă mem- brii locotenenței ar fi avut mai puțină iubire pentru popor și mai multă ambiție pentru o glorie zadarnică, astăzi Valahia n’ar fi înfățoșat decât o movilă enormă de Români, de Turci și de Ruși, pe care ultimul Român s’ar fi suit pentru a se apropia de cer și a cere dreptate dela Dumnezeu!”⁹³. Pe când toate aceste restriști se abăteau pe capul par- tidului liberal, boierii reacționari scriau lui Fuad Effendi și-i mulțumiau „pentru restatornicirea liniștii, ocrotind țara sub mântuitorul său acoperământ și întorcând o părintească în- grijire asupra suferințelor ce o apăsau” M. Astfel mișcarea îndrumată de partidul liberal se prăbușise sub loviturile Rusiei care sprijinea interesele reacționarilor, iden- tice cu propriile ei interese. Dar cum spune Le National: „Pier- duți în stepele lor, fără speranța altui concurs al Europei decât un sprijin moral, Românii nu s’au temut a desfide pe Rusia. Ei au îndeplinit o datorie de curățenie de suflet și de curaj, fără a calcula primejdia, siguri fiind că au lucrat cu vrednicie, che- mând-o asupra lor. Toată puterea lor stă în adevărul pe care au îndrăznit a-1 spune. Drept mângâiere ei au încă speranța că vremile apăsării și ale dreptului celui mai tare au trecut” ⁹⁶. Curând după stingerea revoluției muntene, Rusia încheie cu Poarta Convenția dela Balta Liman, în 1 Maiu 1849, prin care se prevede, drept măsură provizorie, ca domnii principa- telor să fie numiți direct de către Poartă pe sorocul de 7 ani. Adunările obștești, atât acea ordinară cât și cea extraordinară să fie desființate și înlocuite cu divanuri, alcătuite din boierii cei mai de frunte, orânduiți de domn, care să se îndeletnicească cu revizuirea legilor în ființă, și schimbările făcute de ele să intre în lucrare după ce vor fi fost încuviințate de ambele curți. 0 armată ruso-turcă de 25—35.000 de oameni să ocupe însă principatele, pentru a sprijini ocârmuirile lor, și, după ce țările se vor fi liniștit, ea să fie redusă la 10.000. Aceste trupe vor părăsi principatele după desăvârșirea lor organizare; dar vor fi totdeauna gata a reintra în ele, îndată ce ar cere-o împre- jurările. Până atunci un comisar rus și unul turc vor sta în prin- cipate, pentru a supraveghea mersul trebilor, și ei vor îndrepta către gospodari sfaturile și îndemnările lor, de câte ori vor ob- serva vre-o abatere sau vre-o măsură protivnică liniștei țărilor. M Mimoires, p. 378. M Din 14 Sept. Ibidem, IV, p. 350. Coresp. Hory c. Bastide, 17 Sept. Ibidem, IV, p. 411: „Quelques uns d’entre Ies boyards ont signă une adresse de remer- ciement aux commissaires turc et russc, pour leur conduite pendant cette trist joumde”. ” Din 25 Iulie, Ibidem, II, p. 524. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XII. 7 Digitized by LjOOQle ISTORIA ROMÂNILOR Asemenea orânduiri nu puteau decât întărită și mai tare pe locuitorii principatelor, și anume nu numai în potriva Rușilor ci și în potriva Turcilor care se purtau față cu dânșii cu astfel de asprime, deși Românii le arătase atâta prietenie și atâta supunere. De atunci încep Românii a vedea că nici pe Turci nu se puteau rezema, și că ei trebuiau să caute aiurea sprijinirea drepturilor lor, în potriva încălcărilor rusești. Turcia urma în ' această împrejurare o politică dușmană intereselor sale. Ea își j înstrăina simpatiile unor țări, pe care ar fi trebuit să le atragă ) prin toate mijloacele. Dar ea era silită la aceasta de o parte j de frica Rusiei, pe de alta prin nepăsarea puterilor apusene. Pur- । tarea Turciei era nesocotită; dar era fatală. Ea nu putea face ; altfel; trebuia să meargă fără de voie spre însăși a ei dărăpănare, spre însăși a ei risipă. I Când soarele începe a coborâ calea sa spre asfințit nimic ¹ în lume nu-1 mai poate împiedica de a se cufunda sub orizont. ! Tot așa se întâmplă și cu popoarele, când au dat pe povârnișul । decăderei lor; nimic nu le mai poate reținea. ■ îndată după încheierea convenției pomenite, Mihai Sturza, nevroind să mai domnească sub un control atât de aproape al I puterilor suzerane, se retrage din scaunul Moldovei⁹⁶.; cel mun- î tenesc era vacant încă dela abdicarea lui Bibescu, la începutul ț revoluției. Poarta orânduiește deci domni noi în principate, și i anume pe Barbu Știrbei în Valahia și pe Grigore Ghica în Mol- 5 dova, cu consimțirea și învoirea Rusiei. Obștștele adunării erau p înlocuite cu niște divanuri, compuse din membrii sfatului extra- i ordinar (consiliul miniștrilor), acei ai divanului domnesc, și pre- i zidenții tribunalelor din capitală ⁹⁷ *. j 3. IDEILE ZEMISLITE DE REVOLUȚIE Am văzut din Ideile partidei naționale scrise de Kogăl- niceanu și din proclamația dela Islaz a lui Heliade Rădulescu mănunchiul cel bogat de idei noue, liberale, a căror înfăptuire era ținta revoluției. Cele mai multe din ele rămaseră numai pe hârtie, încât în această privință revoluția din 1848 ațâțase nu- ’ mai mințile fără a le mulțumi. Trei însă din rezultatele inte- ’ lectuale ale revoluției ne interesa mai deaproape, ca unele ;J ce se țin mai strâns de viața românească, decât vânarea liber- ? taților, abstract formulate de revoluționari. Aceste trei pârghii j. sunt: 1. Ideia unirii Românilor; 2. Raporturi între proprietar și muncitor; 3. Răspândirea cunoștinței năzuinților româ- nilor în cugetarea europeană. ; ⁹⁶ Quinze annees d’administration en Moldavie, Paris, 1856, p. 16. ⁹⁷ Ofisul domnesc al lui Gr. Ghica din 1850, Doc. Renaslerei României, II, p. 957. ' i Digitized byC^OOQlC REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA 99 Partidul unirei Românilor. — Rusia care căuta în to t tim- pul să iea cărbunele cu mâna Turciei, nu înceta de a motiva nemulțumirea ei cu revoluția românească, pe primejdia ce această revoluție ar aduce-o atât Rusiei cât și Europei. Rusia anume învinuia pe Români, că ar urzi intrigi în Basarabia, și că nu-i venea la îndemână a lăsa să se așeze la porțile Statului ei, o vatră de răscoală în veci arzătoare. Uitând apoi articolele pri- vitoare la unire introduse în Regulamentul Organic, Rușii adăo- gau, că înființarea unui Stat din ambele principate ar turbura, relațiile internaționale ale Rusiei. Rusia însă împingea mai departe criticile contra revoluției române. Ea arăta Porții că planul de viitor al Valahilor ar fi de a restatornici regatul daco- român, din Valahia, Moldova, Bucovina, Transilvania și Ba- sarabia. Aceste temeri ne arată că în multe capete, mai ales ale tineretului din Muntenia, fierbeau idei de unire chiar a tuturor românilor, și aceste idei pătrundeau tot mai mult din tainele nunții către lumea din afară. Ideile de unire a tuturor Românilor nu erau de tot străine de mințile depe atunci, pe cel timp de fierbere a tuturor nă- zuinților naționale într’o corespondență Gazeta Transilvaniei spune că „Românii așteptau ajutor nu numai dela Franța, Anglia, Italia, Germania și dela Unguri, ci mai vârtos dela frații lor din Transilvania, Banat, Bucovina, Moldova și Ba- sarabia, cari sunt în număr de 8.000.000” ⁹⁸. Și într’adevăr toată lumea recunoștea, că poporul român este unul și același în constituția lui etnică. Ziarul francez Le National spune, că „poporul român este samavolnic clasat în Valahi, Moldoveni, Basarabeni și Transilvăneni, căci el a păstrat, sub stăpâniri deosebite, acea conștiință a drepturilor lui, acea credință în renașterea viitoare a naționalităței sale”. Le Siecle chiar cu- prinde toate aceste țări sub numele de Roumanie". Această idee a unirei Românilor într’un singur corp era trasă de fiecare putere în partea și folosul ei. Așa chiar Rușii pe cari i-am văzut, că se arătau îngrijiți de planurile daco- române ale Românilor, nu ar mai fi văzut lucrurile cu așa ne- plăcere, dacă s’ar fi putut pune noul stat sub o dinastie rusească, și se gândiau chiar s’o întemeieze în persoana ducelui de Leuch- tenberg ¹⁰°. * ¹⁰⁰ •g Din 20 Iulie. Anul 1848 în Țările Române, II, p. 652. Comp. 4 Iulie, Ibidem, II, p. 289: „La Roumanie comprend la Moldo-Valachie, la Bukovine, la Transylvanie et une pârtie au inoins de la Bessarabie, comptant ensemble 8.000.000 d’habitants”. Adaogă de Sdgur c. Bastide, 3 Noemvrie. Ibidem, N, p. 375. ” Din 5 Aprilie. Ibidem, I, p. 246. ¹⁰⁰ Allg. Zeitung, 8 Sept. Ibidem, IV, p. 266. „Ist den Furstentliiimcrn vorbehalten unter dem Scepter des Herzogs von Leuchtenberg vereinigt zu wer- den”. Digitized by Google 100 ISTORIA ROMANILOR Se mai purtau însă alții cu ideia, că Românii ar putea fi uniți cu toții, pentru a fi puși sub un pașă turcesc¹⁰¹. Agentul Munteniei pe lângă guvernul revoluționar ger- man din Frankfurt, loan Maiorescu — nu știm dacă autorizat de cineva sau din propria-i îmboldire, — propusese în acelaș timp „să îndulcească lucrurile și să împăciuiască Italia în baza cauzei Principatelor, adică Austria să lese Italia liberă, iar ea, ca compensare, să unească Bucovina, Moldova, Valahia și Transilvania într’un regat, România, cu un principe austriac și sub suzeranitatea Germaniei”. Atât Gagern, președintele, ■cât și Schweinitz, ministrul de externe, făgăduiseră lui Maio- rescu să se intereseze de chestie, și îi ceruseră un memoriu asupra stărei politice a Țărilor Române, pe care agentul român se gră- bește a-1 alcătui¹⁰² ¹⁰³ ¹⁰⁴. Această idee de a da Țările Române Austriei în schimb pentru libertatea Italiei, umbla pe atunci prin min- țile diplomaților, bunăoară ale celor francezi¹⁰⁸. Maiorescu căuta să tragă din ea folosul unirei tuturor Românilor. Cu toate acestea un memoriu anonim atrăgea luarea aminte a Românilor asupra primejdiei unei asemenea combinații politice: „Exis- tența Imperiului Austriac, susținea acel memoriu, este lanțul care nituește robia Slavilor și a Românilor pentru prezent și pentru viitor, și care îi amenință cu germanizarea”¹M. Ungurii constrânși și ei de nevoile revoluției, se prefac numai a se da drept mulțumiți cu unirea Țărilor Române, arătându-și fără să vree îngrijirea pentru o tendință de unire mai întinsă a nea- mului românesc, și de aceea A. G. Golescu scrie lui N. Bălcescu, că „cu Ungurii nu trebue să ne gândim a face nimic, ci totul împotriva lor. Ei nu vor fi niciodată pentru o Românie liberă, precum nici pentru o Serbie liberă. Ei știu ce pericol îi ame- nință, pe cât va sta lângă dânșii un centru de foc național sau român sau sârb” ¹⁰⁵ *. Bine înțeles că o idee care se frământă prin mintea tu- turor, nu putea să nu încolțească și într’a Românilor. Deaceea și găsim pe Dim. Golescu scriind lui loan Ghica următoarele cugetări ce par rupte din lumea visului, dar a unui vis ce se putea întrupa în lumea aevea: „Frumoasa d-tale idee despre unirea ambelor Principate nu prinde rădăcini decât în prea puține capete moldovene. Aruncam, sunt câteva zile, ochii pe o hartă tipărită la Viena de mai bine de 20 de ani și care nu conține decât țările de neam românesc: Valahia, Basarabia, ¹⁰¹ Le National, 21 Iunie. Ibidem, IV, p. 24. ¹⁰² Maiorescu c. A. G. Golescu, 14 Sept. Ibidem, IV, p. 358. Alta din 16 Sept. Ibidem, IV, p. 398. Memoriul lui Maiorescu. Ibidem, IV, p. 420. ¹⁰³ Gu^roult c. Lamartine, 5 Aprile. Ibidem, I, p. 256. ¹⁰⁴ Din 11 Iulie. Ibidem, II, p. 405. ¹⁰⁵ A. G. Golescu către N. Bălcescu, 19 Iulie. Ibidem, II, p. 624. Comp. Articolul din Pesterzeitung, 10 Iulie. Ibidem, III, p. 558. BEVOLUTIA ÎN MUNTENIA 101 Moldova, Bucovina, Transilvania și Banatul. Știi d-ta că aceste țări ar alcătui un regat frumușel și rotund, cu hotare pe cari natura însăși pare a le fi însemnat. Marea Neagră, Dunărea și Tișa i-ar face o frumoasă cingătoare de mireasă, și o bună apărare contra neprieteniei străinilor. Centrul acestui regat ni’l da lașul sau Romanul. Nu știu pehtruce această idee care anul trecut ar fi fost o curată utopie, îmi pare azi așa de cu putință, încât mai că s’ar putea pune rămășag că lucrul se va întâmpla; dar când ? Iată punctul nesigur ce mai rămâne” ¹⁰⁶. Ideia unirii Moldovei eu Muntenia. — Dacă însă unirea tuturor Românilor umbla atât în mintea lor cât și într’a po- poarelor europene, ca o putință politică, și apărea acuma pentru întâia oară în concepția popoarelor, acea a Moldovei cu Mun- tenia se arăta cu mai mulți sorți de izbândă și era râvnită de Românii Principatelor cu mai multă tărie, ca una ce se înfi- ripase de mai mult timp în gândurile lor. Am văzut-o apărând pentru întâia oară ca cugetare politică în actul dinaintea anu- lui 1829, prin care se cer mai multe reforme, pe când dorința ■dinastiei străine precedase cu câțiva ani acea a unirei, apărând în 1822 în actul de închezășluire pe care Turcii îl cereau dela Moldova, pentru a-și retrage trupele din ea. Ideia uniri Ță- rilor surori reapăruse in redactarea Regulamentului Organic se arătase din nou ca o rostire a dorinței boierilor moldoveni și munteni, primită și de ruși, cât timp ei crezură că vor putea impune noului Stat unitar o dinastie rusească. Ceva mai târziu, la 1834, ființa acestei dorințe este ates- tată de consulul francez Bois-le-Comte, într’o scrisoare a lui din București. In planul Conjurației confederative a lui Leonte Radu se vede numai cererea unei dinastii străine pentru Moldova, iar ideia unirei apărea numai sub forma mai largă a unei con- federații balcanice. In 1841 însă se face un pas foarte îndrsneț încercarea de a se realiza contopirea Munteniei cu Moldova ■când cu propunerea Muntenilor de a chema ca domn în țara, lor pe domnitorul Moldovei Mihai Sturza¹⁰⁷. Această ideie a unirei trebuia să capete o puternică înviorare în anul 1848 când vântul soartei apropie din nou mai cu putere flamurile ambelor Țări Române. Pruncul român, publică de mai multe ori articole Către frații din Moldova, în cari arată, că „ambele țări trebue să aibă aceeași soartă, după cum sunt o singură nație ce vorbește aceeași limbă și are aceeași religie”¹⁰⁸. Tot pe atunci Vasile Alexandri scrie vestita lui poezie Unirea. ¹⁰⁸ D. Golescu c. I. Ghica, 7 Aug. Ibidem, III, p. 278. ¹⁰⁷ Rădăcinile dintâi ale ideei unirei sunt mai vechi. ¹⁰⁸ Vezi de exemplu articolele din 12 Iunie, 16 Iunie și 13 Iulie. Ibidem I, p. 547; II, p. 139 și 484, pe lângă multe altele. Digitized by 102 ISTORIA ROMANILOR loan Ghica apără mult această ideie a unirei Țărilor Ro- mâne înaintea Porței, spunând, că „cea mai bună măsură, în interesul împărăției Otomane, ar fi de a uni cele două prin- cipate în unul singur, și de a pune acest stat pe un picior de războiu puternic, în stare de a se împotrivi Rusiei și Austriei”. Anume loan Ghica arată, că „Moldova precum și Muntenia sunt gata de a sacrifica lașul sau Bucureștii principiului și bu- nurilor unirei, și Românii ar trebui să se folosească de bunele dispoziții ale Porței în această privire, pentru a duce la ființă această contopire* *¹⁰⁹. Și într’adevăr că Turcii pe atunci păreau a fi „dispuși a îmcuviința unirea”, după cum spune o cores- pondență din Constantinopole către ziarul Le Nationalu⁰, întrucât Turcii se putuseră convinge de pornirea Românilor în contra Rușilor. Dar cum spune tot loan Ghica : „Deși Poarta vrea binele nostru și cu toate că Anglia și Franța ne vor spri- jini — de îndată ce Rusia va vorbi mai tare, vom fi părăsiți, încât la urma urmelor, noi trebuie să ne rezemăm numai pe noi înșine”m. Și într’adevăr Franța, din pricina frământă- rilor lăuntrice, nu putea să aibă în afară o mare înrâurire, și era adevărat ceeace spunea Le Național, că „provinciile române, cu tendințele lor franceze, vor primi în curând pedeapsa crimei ce au comis, proclamând principiile Franței chiar la porțile împărăției Rusești” ⁿ². In zadar stăruiau revoluționarii români cari se coborâseră depe baricadele Parisului pentru a aprinde focul în București, ca Franța să-i sprijine, spunând prietenilor lor din acea țară, că „gloria revoluției române le aparține”, și ru- gându-i să le mențină simpatiile lor; căci dacă i-ar părăsi acuma, ar comite cea mai mare crimă, căci ei înarmaseră brațele noa- stre” U³. Franța sprijinea, nu e vorba numai pe calea diploma- tică, atât constituția cât și dorința de unire a Românilor¹¹⁴, căci ea avea chiar interes să o facă, deoarece era convinsă, că „numai prin alianța ei cu Anglia și cu Turcia, se va mântui Orientul de înrâurirea pierzătoare a Rusiei și se va putea da o deslegare și chestiei principatelor”. Apoi se mai gândeau diplomații francezi, că „fiecare încălcare a Țarului la Iași sau la București face să cadă una din stavilele ce se ridică între Moscova și Constantinopole”¹¹⁵. Românilor însă le-ar fi trebuit un sprijin efectiv și nu numai interveniri diplomatice. ¹⁰³ Ion Ghica c. Min. de Externe, Iunie. Ibidem, I, p. 651; alta din 26 iulie Ibidem, II, p. 687. ¹¹⁰ Din 12 Aug. Ibidem, III, p. 383. ¹¹¹ Ion Ghica c. Min. de Externe, Iunie. Ibidem, I, p. 610. ¹¹² Din 13 Sept. Ibidem, IV, p 331. ¹¹³ Dim. Brătianu c. Paul Bataillard, 30 Iunie. Ibidem, II, p. 187. ¹¹⁴ A. G. Golescu c. Min. de Externe, 4 Sept. Ibidem, IV, p. 217. ¹¹⁶ Le National, din 5 Aprilie și 3 Aug. Ibidem, I, p. 246, și IV, p. 208. Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA 103 Observăm că tendința de unire a Moldovei cu Muntenia dăduse naștere unui partid politic care se manifestase bună- oară în lumea faptelor încă în anul 1841, pe când contopirea tuturor Românilor apăru numai pe orizontul vieței românești ca un vis fermecător, fără a da însă naștere la vreo mișcare mai hotărîtă spre a lui înfăptuire. Comisia proprietăței. — Fiindcă, precum am văzut, tot rostul revoluției din 1848 în Muntenia se concentra în chestia țărănească,¹¹⁶ ¹¹⁷ ¹¹⁸ credem de nevoie a reveni asupra acestei vajnice întrebări a vieței românești și a o cerceta în miezul ei chiar, desvălit cu prilejul unor desbateri foarte de seamă, petrecute îh sânul Comisiei proprietăței. Anume pentru limpezirea acestei daraveri, despre care ziarul Popolul suveran spunea cu drept cuvânt, că este „cea mai grea, cea mai delicată și totodată aceea ce a iscat mai multe patimiiȘîn țară” U⁷. Guvernul provizoriu luă o măsură care se do- vedi mai în urmă a fi fost cu totul nepotrivită, întrucât nu con- duse la nici un rezultat, „anume aceea de a institui o comisie mixtă compusă din atâția delegați de țărani și de proprietari pe câte județe erau în Muntenia, care comisie trebuia să des- bată cu maturitate proiectul proprietăței, pentru ca prin o înțelegere lămurită să se dee acestei grele chestii o soluție fră- țească,” U⁸. Pentru a pregăti spiritele la o împăcare a intereselor, guvernul nu cruțase de loc proclamațiile atât către proprietari . cât și către țărani, tinzând față de cei dintâiu a le asigura su- fletele contra înspăimântărei, și proclamând sus și tare prin- cipiul respectului către proprietate, cerând însă proprietarilor a da „fără siluire și prin despăgubire clăcașilor câte un petec de pământ, pe cât se va găsi de cuviință și pe cât Statul va avea fonduri a plăti. Patria nu cere dela nimeni sacrificii. Voiește însă să aibă două milioane cinci sute de mii de fii ai săi, cu acelaș nume de Român, cii aceleași drepturi, care să se poată numi Nație și să poată scăpa de jugul ce i’l prepară străinul”. Alte proclamații sunt amenințătoare pentru proprietarii ce voiesc să turbure liniștea publică. In una din ele citim : „Unii ¹¹⁸ O dovadă că chestia țărănească era privită ca miezul revoluției, deci și ca punctul cel mai însemnat al Constituției, se vede și din împrejurarea, că la serbarea în care s’au înfățișat proiectul de Constituție lui Soliman Pașa, documentul fu înmânat delegatului turc de 12 hăeți și 12 fete îinbrăcați în costume naționale. Programul primirei lui Soliman Pașa, 9 Iulie. Ibidem, II, p. 363. ¹¹⁷ „Despre împroprietărirea țăranilor”, Articol din 23 Aug. Ibidem, III. p. 626. ¹¹⁸ Decretul Guv. prov. din 9 Iulie. Ibidem, II, p. 359. Prin decretul din 5 Aug. (Ibidem, III, p. 243), se numește președinte ai comisiei Al. Racoviță, iar vice-președinte loan lonescu. Lista nominală a delega ților țărani. Ibidem, V, p. 514. Digitized by L.OOQLC 104 ISTORIA ROMANILOR i i din cei cari până la 11 Iunie au trăit în paguba fraților lor și cărora le este greu ca din stăpâni să ajungă frați, nu pot să uite trecutul și legănându-se de nădejdi absurde și criminale, cred că prin felurite calomnii și născociri vor izbuti să turbure liniștea” U⁹. Prin aceleași mijloace, parte de convinpere, parte de amenințări, căutaseră și ziarele să încredințeze pe proprietari, că era în interesul țărei, al moralei și al lor însuși de a consimți la împroprietărirea sătenilor. Așa un articol din Popului suveran al lui loan lonescu caută să dovedească, că alcătuirea dintre țărani și proprietari pe temeiul clăcei era nedreaptă, întrucât fusese „regulată numai deoparte fără învoirea celeilalte. In loc să îmbrățișați poporul, pe acel pe care l’ați strâmbătățit, cerând ca să vă ierte, și pre- venind prin aceasta o teribilă răzbunare, poate și mai teribilă decât cea din Galiția, voi în loc de a consolida sfințenia pro- prietăței pământului vostru și acea a muncei poporului, vă coalizați voi, o mână de oameni, împotriva gloatei poporului” ¹²°. A. G. Golescu într’un articol către proprietarii de moșii cei reacționari, arată, „cât de nedreaptă a fost tocmeala stabilită de Regulamentul Organic, întrucât plata folosinței pământului prin muncă nu se împacă cu slobozenia omului, și de aceea noi voim s’o prefacem în plată cu bani; că proprietarii nuperd nimic, prin atribuirea în deplină proprietate a pământului pe Care țăranii și astăzi îl posedă ca folosință, căci stăpânii nu sunt proprietari pe petecele de pământ legiuite pentru hrana țăranilor, ci aceia pe cari, ei nu-i pot goni depe dânsele sunt adevărații proprietari; că dreptul lor de proprietate întru atâta • le era mărginit, că nu aveau voie să o vândă, iar pentru inte- resul proprietarilor tot atâta face, căci țăranii erau ca și pro- prietari” ¹²¹. într’un studiu mult mai întins, publicat anonim tot în Popului suveran, se aduc toate argumentele în favoarea ideiei împroprietărirei: „că mai întâiu țăranul împroprietărit e superior lucrătorului și țăranului arendaș, căci traiul lui cel bun posedă la un grad mai înalt ideile de ordine și de moralitate; al doilea, că o naționalitate nu e sigură de dânsa, nu poate să se apere contra orice năvăliri, decât atuncea când cea mai mare parte din locuitorii ei sunt proprietari, când atunci au un inte- res văzut, pipăit, strâns legat cu acel al țărei; că proprietarii în zadar ar spune, că dreptul lor de proprietate decurge din moș- F a F t i a ■i i i it li $ a i I Mf Proclamațiile Guv. prov. din 16 Iunie. Ibidem, II, p. 615; alta din aceeași zi, I, p. 617; a treia din 11 Iulie, II, p. 410. ¹²⁰ Din 6 Aug. Ibidem. III, p. 267—271. ¹²¹ In Popului suveran din 13 Aug. (Ibidem, III, p. 429—432), dușmanii împroprietărirei se siliau din răsputeri să răspândească știri, că proprietarii nu vor luă nici o despăgubire după scăparea clăcașilor. Notă din Gazeta Transilva- niei, 1 Iulie. Ibidem II, p., 233. Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA 105 tenire, din moși și strămoși, căci și țăranii au un drept asupra pământurilor lor, acela dat de munca lor adăogată din gene- rație în generație, din veac în veac, și care muncă a folosit numai proprietarilor, pe când ar fi trebuit să folosească și acelora ce o. depuseseră în acele pământuri; că deci prisosul de valoare în veniturile proprietarilor este averea țăranilor. Dacă se mai iea apoi în considerație și chipul cum au fost dobândite cele mai mult din proprietăți, rău câștigate, prin mijloace ruși- noase și viclenii, atunci se vede ce șubrede sunt așa numitele drepturi ale proprietarilor”¹²² *. In proclamațiile către săteni, Guvernul provizor caută să dovedească nedreptățile stăpânirei proprietarilor asupra mo- șiilor lor, ațâțând astfel pe țărani. Intr’una din cele dintâi adresată moșnenilor (răzeșilor din sate), cari și ei erau pro- prietari, guvernul desvoltă următoarea teorie asupra modului cum s’au alcătuit proprietățile cele mari: „Moșiile, pământul, Țărei Românești, au fost odată ale locuitorilor. Toți sătenii erau moșneni ca și voi; dar niște venetici începură a lua, a cum- păra pe nimica, azi petecul de pământ al unuia, mâne al altuia până când se făcură cu mari moșii, iar moșnenii, ajunseră robi, apoi cu Regulamentul clăcași” ¹²S. Teoria aceasta amintește fraza din articolul anonim, că proprietatea cea mare ar fi fost rezultatul despoierei și al înșe- lăciunei. Dacă însă asemenea concepții puteau fi puse în arti- cole de ziar, ele nu se potriveau de loc în acte oficiale; căci cum putea atuncea cere guvernul ca să se sfințească proprietatea când pentru dânsul ea provenia din hrăpiri? De aceia și guvernul care lăsase să-i scape condeiul, când scrisese proclamația către moșneni, venind la conștiința îndatoririlor sale, îndeamnă pe săteni, prin alte proclamații, la păzirea rânduielei, și caută să-i liniștească și să-i facă să aș- tepte cu răbdare regularea soartei lor. In proclamația din 21 Iunie, găsim pe guvernul provizor îndemnând pe țărani, că „spre a nu aduce învălueală și încurcături în interesul oameni- lor, pentru munca câmpului din anul acela, să-și împlinească toate datoriile către proprietarii și arendașii lor, tot așa după cum le-au împlinit până acum”. Tot odată îi îmbie să se țină liniștiți pela satele lor, căci „trepădarea pela orașe, ori încetarea dela munca câmpului va aduce scumpete și foamete asupra țărei și rău vouă și tuturor” ¹²⁴. lM Din 25 Aug. Ibidem, 111, p 626-642. w Din Iunie. Ibidem, I, p. 627. im proclamația din 21 Iunie. Ibidem, II, p. 17. Repetat îndemnul în aceea din 6 Iulie. Ibidem, II, p. 314; în cea din 30 Iulie. Ibidem, III,p. 52, și din 16 Aug. Ibidem, III, p. 476. Că într'adevăr țăranii refuzau de a mai lucră, vezi raportul subocârmuitorului de Margine, 20 Sept. Ibidem, IV, p. 465. Comp, și cele ce spune Caimacamul Cantacuzino asupra „ridicărei semnăturilor de către săteni, fără Digitized by L^OOQle 106 ISTORIA ROMANILOR In această atmosferă creată de actele guvernului și ziarele revoluționare, se adună Comisia proprietăței, în ziua de 19 j August 1848. C. A. Rosetti rostește cuvântarea de deschidere, în care cu mult entuziasm spune, că „singurul nor ce a întu- necat libertatea noastră a fost chestia proprietăței ; însă acum nu ne mai temem. Nu ne mai temem, pentru că această ’ । adunare, în care se află unul lângă altul cel bogat cu cel sărac, cel fericit cu cel nenorocit, cel ce are totul cu cel ce nu are nimic, ! cela ce este stăpân cu cela ce este rob; în această adunare toți sunt frați, și gurile când se deschid spre a vorbi, răsuflând aerul cel curat al frăției, vor rosti negreșit legea lui Dumnezeu. Frați s săteni trebue să înțelegeți că voi și numai voi sunteți Țara Ro- mânească, pentru că voi sunteți două milioane și jumătate; j¹, pentrucă pânea ce hrănește pe tot omul voi o dați. Voi ați făcut ? toate casele acestea; voi ați făcut toate câte se văd pe pământul :! acesta românesc, și iarăși voi sunteți în stare să fericiți țara ? și să o păziți de orice rele”. Cuvântarea lui Rosetti păcătuia prin alcătuirea ei logică; căci după ce începe prin a pune nădejde, ? că înțelegerea dintre cele două clase va pune un capăt grelei ■' probleme a chestiei rurale, sfârșește cuvântarea prin o laudă , atât de covârșitoare a țăranilor, încât era o adevărată întețire ? a lor asupra proprietarilor¹²⁵. In ședința de deschidere, cel dintâiu care are cuvântul este preotul Neaga, deputat sătean. El propune o măsură ra- dicală, adecă să se mulțumească proprietarii cu zeciuiala pro- $ duetelor recoltate pe moșia lor din munca țăranilor, iar ⁹/₁₀ să ? fie ale acestora; căci se întreabă preotul: „Câți proprietari de moșii au arat cu însuși plugurile lor și rodul acela l-au strâns " cu brațele lor?” Și preotul răspunde: „Adevărat că nici unul”. El adaugă apoi că, „pământul dumitale ai- putea mult să stee, și bani nu ți-ar mai da, dacă noi n’am fi umplut magaziile dumi- .b tale cu producte și casele dumitale de aur și de argint”. Preo- tul Neagu observă, că fiecare lucrător de pământ se va sili a p munci mai mult, știind că lucrează fiecare pentru interesul său, iar nu numai pentru al altuia. Și știți d-voastră, adaogă preo- :: tul Neagu, într’o frumoasă comparație, „că un fel de bucurie ; și păsuri au boii când îi duce cineva la jug, și astfel de bucurie și păsuri când îi dejug cineva și le dă drumul la pășune”. Darea ’ de seamă a procesului verbal cuprinde însă observarea, că „în ‘ cursul cuvântărei sale, preotul Neagu întrebuințase oarecari f cuvinte înveninate asupra proprietarilor, și că i s’a făcut băgare î de seamă de către vice-președinte”. Deputății proprietarilor Lenș și Radu Ceaușescu sprijinesc alte propuneri, asupra cărora plata dijmei, și a slobozire! vitelor în lanurile proprietarilor, fără îngăduealăde a face ispășenie”, 17 Oct. Ibidem, V. p. 188. Mai vezi pp. 224, 225, 422, 447. • ¹²⁵ Cuvântarea lui Rosetti din 9 Aug. Ibidem, III, p. 293. Digitized by Google BEVOLUTIA IN MUNTENIA 107 irelt i 19 te, Iubi- însă astă arac, imit, aerul Frați late; latul intui țara ituii ejde, jdi audi tejiit âatid pro- S |J 7 ndt td® nul" steț. !ujj» Pito iii’ săi [UTO caii cui* lai® rraf nil® jti® tuturora rămâne ca vicepreședintele să raporteze guvernului, și se hotărește ca în a doua seanță să se despartă întrebările: Este liber pe munca sa săteanul? Este liber pe pământul său proprietarul¹-⁶? In ședința a Il-a, loan lonescu pune chestia mai pe înțe- lesul țăranilor, înlocuind cuvântul de liber, pe care ei nu-1 pri- cepeau, cu acel de sfânt — și propune a se desbate întrebarea : dacă este sfântă proprietatea, pentrucă este productul muncei, și dacă este sfântă munca, pentrucă este sudoarea muncito- rului? loan lonescu lămurește întrebarea atingând întâiu sfin- țenia proprietăței și spunând că „trebue menținută în țară așa cum este ea acum; căci de ne vom atinge de ea, facem o nedrep- tate. O împărțire a pământului ar fi ceva absurd, de oarece peste 10—20 de ani, înmulțindu-se poporația, iarăși o să venim la o împărțeală, și precum proletarii ar face o nedreptate luând pă- mântul proprietarilor, peste câtva timp ar trebui să ne atingem și de pământul acela ce l-ar căpăta astăzi proletarii”. Deputatul proprietarilor, Lenș, susține însă părerea, că claca n’a fost o robie ci o chirie. La care Neagu îi răspunde: „Ce fel de chirie este ea, când de pildă vii d-ta și îmi zici: înju- gă-ți boii și hai cu mine la satul Domnița. Acolo d-ta în loc să’mi plătești cât face munca mea, îmi dai cinci lei, și trebue să’i primesc, că atâta vrei să-mi dai și n’am unde mă jelui, căci cu toții se legaseră întru a nu plăti munca mea cât face, ci cât vreau ei. Asta se chiamă tocmeală?” Deputatul sătean Lipan adaogă : „Noi n’am știut nimic de Regulamentul făcut de d-voastră, și ne-am pomenit cu el în spinare. Nevasta mea secerând de dimineață până la prânzul cel mare, nu este slobodă să se ducă să dee țâță copilului. Oare nu e robie aceasta?” Se hotărește continuarea acestei însemnate desbateri și în ședința a III-a U⁷. In această ședință, Lahovari, deputatul proprietarilor, în- tr’o cuvântare mai lungă, apără principiul proprietăței, arătând între altele, că „proprietatea se întinde, nu numai asupra pămân- tului, ci și asupra lucrurilor mișcătoare, și că dacă azi se va lua dela proprietar fără voia sa parte din pământul său spre a-1 da săteanului (lucru pociu zice nepomenit în istoria neamurilor civilizate), mâni fără îndoială o să se ceară dela însuși săteanul parte din vitele sale; și așa mai înainte, pentru bani și pentru toate în deobște. Când s’ar atinge dreptul proprietăței, nimeni nu s’ar mai sili să se înavuțească, ca să lase copiilor săi moș- tenire”. ¹M Procesul-verbal al „seanței” I a Comisiei proprietăței, 10 Aug. Ibidem, III, p. 321—326. ¹¹⁷ Procesul-verbal al „seanței” a Il-a din 11 Aug. Ibidem, p. 341—345. Digitized by Google 108 ISTORIA ROMANILOR Fără a răspunde la aceste teorii, deputați țărani, Badea și Enea Cojocarul, revin asupra temei robiei, arătând cum omul „lipit de moșie este într’adevăr rob. Noi n’avem voie să fugim măcar de vreme ce ne aduce înapoi cu dorobanțul, cu bătaia”. Lenș combate pe reprezentanții satelor susținând, că, „oprirea de strămutare este mai mult în interesul ocârmuirei decât în acel al proprietarului”, la care Enea Cojocarul întâm- pină, că „visteria se punea la cale, găsea pe sătean ori unde se afla; iar proprietarul din ducerea unui sătean după moșie, pier- dea mai mult, pierdea un rob”. Punându-se la vot întrebarea dacă munca este, sfânta și dacă omul este liber, adecă cu alte cuvinte dacă clăcașii tre- buie să se emancipeze, toți deputății săteni se ridică în pi- cioare, iar proprietarii se scoală depe scaune pentru a pă- răsi sala, și sunt opriți numai prin apostrofarea energică a vicepreședintelui care le spune Ia sfârșit, că de părăsesc des- baterile, el nu ia asupra lui cele ce se puteau urma, și se pune încă odată la vot întrebarea, dacă omul este liber și sfântă munca lui? întrebarea este de astădată primită în unanimitate de toți deputății. După aceea punându-se în desbatere întrebarea de a doua, anume dacă este sfântă proprietatea, Stan Stănică, deputat sătean, având parola (cuvântul) zice: „Munca este sfântă, și proprietatea este sfântă, însă după ce se va împărți și clăcașului câte o părticică, apoi va fi sfântă și proprietatea“, la care cuvinte toți deputății săteni se scoală în picioare stri- gând : „Noi sfințim proprietatea, însă după ce se va împărți; acum nu putem”. Preotul Neagu explică (ironic) atunci, că „să nu se teamă sătenii, că dacă vor recunoaște sfințenia proprietăței, domnii proprietari cari au recunoscut că munca este sfântă, vă vor zice: luați-vă munca și duceți-vă unde voiți. Ce aveți cu proprietatea noastră”? Ceaușescu, deputatul proprietarilor, văzând unde este greutatea, întreabă pe săteni: „Dacă vă vom da părticica voas- tră, sfințiți proprietatea ce ne va mai rămânea?” la care toți deputății săteni răspund pe întrecutele: „Toți o sfințm”, scu- lându-se în picioare. Vice-președintele închide această gravă desbatere cu cuvintele: „Am declarat că este sfântă munca, prin urmare, că nu mai este robie, și am mai declarat, că și pro- prietatea este sfântă, prin urmare, că nu suntem socialiști”. Propune pe a 4-a ședință ordinea de zi: dacă poate cineva să se facă proprietar prin răscumpărare¹²⁸. In ședința a 4-a, unul din deputății proprietarilor, Ceau- șescu, împărtășitor al ideilor liberale, după cum se văzuse aceasta din ședința a 3-a, se scoală deodată și spune : „Și eu v’am robit fraților, v’am bătut, v’am desbrăcat; de 36 de ani de când mă ¹²⁸ Procesul-verbal al „seanței” a III-a din 12 Aug. Ibidem, III, p. 361—73. Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA 109 blestemați. Iertați-mă, mă rog, fraților săteni, luați-vă înapoi ceea ce v’am răpit! lată-mă, vă dau părticica de pământ”. Nu- merosul public ce umpluse sala, încât acum nu mai încăpea, isbucni într’o detunătură de aplauze, de strigări de ura! iar de- putății săteni în exaltația lor, care de care) striga : „Dumnezeu să te ierte frate; să fim frați, să trăim în pace ! Ura ! Vivat, să trăiască Constituția!” Abătându-se desbaterea iarăși, prin silințele deputaților proprietarilor de a reveni asupra dovezei, că chiria și munca făcută de țăran pentru plata pământului nu erau asupritoare, vicepreședintele îoan lonescu revine și el asupra nedreptăței acelei legiuiri, cu atât mai mult, că Regulamentul voia să uni- fice toate tocmelile, ceace nu se putea, condițiile vieței fiind deosebite în deosebitele regiuni ale țărei. „Timpul a dovedit îndestul că această nu se poate legiui. Tocmeala trebue să fie liberă, și trebue să se supună la împrejurările localităței și la prețurile curente; de aceea tocmeala trebue să se facă în fe- lurite locuri după felurimea prețurilor. Libertatea în tocmeală, iată principiul care va putea pune în armonie munca cu pământul. Regulamentul a robit tocmeala; el a făcut o lege stabilită și generală, rezămată pe cifre ce se schimbă din an în an și sunt deosebite din loc în loc; prin urmare a legat libertatea muncei”. Desbaterea însă neieșind la nici un capăt, se hotărește a se urma și în ședința a 5-a¹²⁹ *. In această ședință, Ceaușescu, deputatul proprietarilor, care făcea parecă în ciuda colegilor săi, repetă iarăși declarația, că dă pământ sătenilor cât vor avea nevoie, și că pământul este al lor veșnic cât vor sta pe moșie, iar când se vor duce depe ea, pământul să rămână iarăși al proprietăței, și așa, adaoge el, vom „înainta, fraților, cum înaintează soarele împrejurul pămân- tului, și ne vom mări precum se mărește Dunărea în cursul ei, surpându-și malurile sale”. Veni însă la sfârșit desbaterea cea spinoasă asupra câtimei de pământ pe care țăranii trebueau să fie împroprietăriți. Un deputat al proprietarlor, era de părere, că „fiecare proprietar este volnic a reținea pe moșia lui câți săteni va voi, după calcula ce va face, că este în stare să-i împroprie- teze” (sic). Țăranii cereau să le dee pământ; proprietari răspun- deau într’un vălmășeag de vorbe tot mai învăpăiat: „Pământ avem dar d-voastră. aveți bani?” Ședința se ridică iarăși fără a se fi hotărât nimic ¹³°. In ședința a 6-a, deputatul Lenș propune în scris amâna- rea desbaterilor până se vor aduna toți deputății proprietari ce veniseră numai în număr de 7 dela începutul lucrărilor și apoi se urcaseră până la 11, iar acuma iar începeau a se trage înapoi, »• Procesul-verbal al „seanței” a 4-a din 13 Aug. Ibidem, III, p. 390—399. Procesul-verbal al „seanței” a 5-a din 13 Aug. Ibidem, III, p 437—443. Digitized by Google 110 ISTORIA ROMANILOR pentru a împiedica încheieri valabile. Cu toate acestea câțiva din deputății proprietarilor rămânând în adunare, se urmează desbaterile înainte¹³¹ ¹³². Țăranii cer atuncea în ședința a 7-a¹⁸² să li se dee 14 pogoane la câmp, 16 la baltă, 11 la podgorie și 8 la munte, asupra căreia cerere se încinge o desbatere ce înveni- nează tot mai mult relațiile între reprezentanții celor două, clase până când în ședința ultimă, a 8-a proprietarii oferă țăranilor numai vetrele satelor, adecă locul de casă și grădină cu un „raion de 20 de stânjeni împrejur, măsurat în stânjeni pătrați și cu preț de un leu stânjenul, bani peșin, iar nu în făgăduieli și închi- puite nădejdi”. Se face o mare zarvă asupra acestei propuneri, și procesul-verbal arată, că „seanța începând a fi turburată, dialogurile nu s’au putut însemna, fiind vorbele foarte repezi și înfocate”. Ședința se închide în acest văbnășeag, rămânând să urmeze desbaterea pe a doua zi¹³³. Aceasta însă nu se mai întâmplă, de oarece guvernul, temându-se ca discuția să nu în- verșuneze din ce în ce mai mult cugetele, în loc de a le înfrăți, cum se spera la început, declară suspendate lucrările Comisiei, pe motivul că, „seanțele ar deveni tot mai tempestuoase și că cei numiți din partea guvernului, în loc să insufle o încredere de nepărtinire întreagă în spiritul păcei, au făcut să creadă cei mai mulți că aceștia se trag mai mult la o parte decât la alta printr’un zel dictat de simpatii”¹³⁴. Aceste cuvinte ținteau pe loan lonescu, vice-președintele Comisiei, care se arătase cum, am văzut, foarte aprins sprijinitor al țăranilor. Le National arată, că „Rușii vârâse intrigi în Comisia proprietăței, ceeace nu se prea înțelege, și că guvernul se hotă- râse s’o disolve. Se tindea a se îmbunătăți starea țăranilor; dar în starea de față a lucrurilor încordarea între țărani și proprie- tari este așa de mare, că a devenit neapărat a nu se mai cugeta la această chestie care este privită acum, ca un atac adânc al dreptului de proprietate”. Tot așa spune și Le Constitutionnel, că „este de temut o ciocnire între proprietari și țărani”¹³⁵. Comisia proprietăței ieșise acolo unde trebuia să iasă, adică la niciun rezultat. 4. RĂSPÂNDIREA CUNOȘTINȚEI INTERESELOR ROMÂNEȘTI IN APUS Mai însemnată apoi ca urmări, fu răspândirea în lumea apuseană a ideilor pe care frământările vremilor le aduseseră ¹³¹ Procesul-verbal al „seanței⁰ a 6-a din 18 Aug. Ibidem, III, p. 464—476. ¹³² Procesul-verbal al „seanței” a 7-a din 17 Aug. Ibidem, III, p. 491—498. ¹³³ Procesul-verbal al „seanței” a 8-a din 18 Aug. Ibidem, III, p. 511—518. ¹³⁴ Decret din 19 Aug. Ibidem, III, p. 541. ¹³⁵ Le National din 3 Sept. Ibidem, IV, p. 191 ; Le Constitutionnel, 3 Sep. Ibidem, IV, p. 193. Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA 111 iva iză 132 li? ni- ase Jor ion ireț ii- îri, tă, pa ud tai n- |i. ei, ;ei de ai in in in ia 1- ir a il I. Ia încolțire în mințile Românilor, și anume între oamenii învățați, ziariștii și oamenii politici ai marilor puteri, dela care singuri Românii puteau aștepta sprijinul trebuitor pentru reali- zarea țintelor lor. Aceste idei se refereau întâi la caracterul naționalităței române, amestecată până atunci cu Rușii, Bul- garii și Grecii și cunoscuți doar numai de foarte puțini oameni de seamă în adevărata lor fire de popor latin. Apoi Românii dorian să trăiască viața lor însăși, fără amestecul tuturor celor care se sculau mai dimineață și care căutau să-și facă dintr’înșii niște unelte oarbe ale intereselor lor; să nu mai fie supuși cel puțin în privirea desfășurărei vieței lor lăuntrice la poruncile Turcilor și ale Rușilor. Ei consimțiau bineînțeles să rămâie tot supuși, căci gândul neatârnărei ocolia în sborul lui măestru încă prea pe sus întinsul orizont încât Românii să fi putut năzui a-1 atinge cu dorul; dar această proteguire voiau s’o recunoască întreaga Europă și nu numai statele mărginașe care hrăniau asupra lor scopuri distrugătoare. In sfârșit tot din frământă- rile vremilor lor, mai răsărise încă o dorință, aceea ca cel puțin Moldova și Muntenia să fie unite în un singur Stat căci unirea tuturor Românilor se ținea de mâini în sborul ei fermecător în idealul neatârnărei. Ei mai voiau ca acest Stat unit să fie pus sub ocrotirea unei dinastii europene care prin ereditate, să pună odată capăt jocului zicătoarei lor: schimbarea domni- lor, bucuria nebunilor. Toate aceste idei fură răspândite de Românii desțărați în scrieri și articole de ziare, și mai multe cugete generoase mai ales dintre Francezi, îmbrățișară dreapta cauză a unui popor martir și puneau în slujbă vorbitoarea lor pană. Să enumărăm scrierile de căpetenie care puseră Europa în cunoștiința cererilor Românilor. In 1849 Iulie 1 apare, în ziarul La Presse din Paris, pro- testarea foastei Locotenenți domnești, adresată ministrului tre- bilor externe ale Franței și subsemnată de Heliade, Golescu, și Teii. Tot în 1849 apare și scrierea lui Jean Henri Ubicini care luase parte la mișcarea din București alăturea cu capii revoluției, scriere întitulată : Memoire justificați/ de la reuolu- tion roumaine, precedată de o altă protestare a tuturor capilor revoluției către Anglia, Austria, Franța și Prusia¹³⁶. Hippolyte Desprez care înserase în fascicolul dela 1 Ianuarie 1848 din Revue des deux Mondes articolul său asupra La Moldo-Vala- chie el le mouvement roumain, revine în 1849 asupra aceleiași teme, cercetând acuma fărâmăturile zdrobitei revoluții, în un articol publicat în aceeași revistă : La Revolution dans VEurope Prefața d-lui G. Bengescu la cartea lui Ubicini, Les origines de VHistoirc. roumaine, Paris, 1886, p. IV. Digitized by UiOOQLe 112 ISTOBIA ROMANILOR Orientale. In 1849 mai apar și amintirile lui Heliade Rădulescu, cu titlul: Souvenirs d’un proscrit, sub anonimul Un Roumain. In 1850 Hippolyte Desprez publică două volumuri: Les peuples de l’Autriche et de la Turquie, histoire contemporaine des Illyriens, Magyars, Roumains et des Polonais, în care expune și Istoria Românilor sub protectoratul rusesc. In același an Heliade dă la lumină scrierea sa: Histoire de la Regeneration roumaine, iar Ștefan Golescu trimite o scrisoare către redac- torii tuturor ziarelor pariziene, prin care protestează contra falșei interpretări ce se dădea mișcărei românești. Paul Ba- taillard publică tot în 1850 un studiu: Les Principautes Danu- biennes, în La Revue de Paris, pe care apoi îl extrage și ca lu- crare aparte. Heliade mai atacă apoi pe Rusia în broșura lui : Le Protectorat du Czar, și publică și un fel de poemă: La Resurrection des peuples, La Roumanie renaissante, dedicată emigraților Români și retipărește din nou Souvenirs et impres- sions d’un proscrit. Tot în anul 1850 N. Bălcescu publică în- semnata sa cercetare: Ouestion economique des Principautes Danubiennes, în care analizează din toate punctele de vedere chestia țărănească. In 1851 nu apare nici o scriere politică, dar vede lumina una literară de mare valoare pentru cunoștința poporului român, anume: Poesies de la langue d’or traduites par I. A. Vaillant de Bucarest. In 1852 apare scrierea lui N. A. Kubalski, vechiu funcționar public din Polonia, sub titlul: Recherches histori- ques et statistiques sur les peuples d’origine slave, maghyare et roumaine, care pune în lumină deosebirile naționale ce despart aceste trei popoare, interesele și istoria lor iarăși deosebite. In 1853 se publică traducerea franceză a Doinelor și Lăcrămioarelor, poezii de Vasile Alecsandri, traducere făcută de I. E. Voinescu, cu o introducere de George Bell. Tot în acel an Jules Michelet descrie, în stilul său înflorit, rolul soției Iui C. A. Rosetti în viața soțului ei și în revoluția din 1848. Armând Levy publică tot atunci: La Russie sur le Danube, cu prote- starea Românilor contra năvălirei în patria lor și cu corespon- dența dintre Dimitrie Brătianu și lordul Dudley Stuart. In 1854, un Valac (Grigorie Gănescu) publică : Coup d’oeil sur l’administration de la Principaute de Valachie, în care supune unei aspre critici ocârmuirea Munteniei care provocase revo- luția. Generalul comite de Fiquelmont publică: La Politique de la Russie et les Principautes Danubiennes, iar D. Bolintineanu : Les Principautes Roumaines. * In 1855 apare o broșură anonimă care atrage luarea aminte „a Domnilor din cabinetul britanic sur le stătu quo des Princi- pautes du Danube” : un studiu: Les finances de Valachie de Thibault-Lefevre; o descriere a răsboiului Crimeei, intitulată: Guerre d’Orient, Voyage ă la suite des armees alliees en Turquie, Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA 113 I, l. ÎS K It fl R a b b 1- !: & 2 b 1- & re ia o, Qt in i- d rt e. fi a el ji .d e- b il ie i- T t en Valachie et en Crimee. Elias Regnault publică în același an în- semnata sa scriere : Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes care, dacă păcătuește prin o vădită aprindere contra Rusiei, aduce slujba de a apăra interesele române. I. C. Bră- tianu scrie: Memoire sur l’empire d’Autriche dans la question d'Orient¹³⁷. Tot în acest an apar mai multe descrieri pitorești asupra Țărilor Române, însoțite de stampe precum sunt bună- oară : Nil et Danube. Souvenir d’un touriste: Egypte, Turquie, Crimee, Provinces Danubiennes par I. de Bois Robert, ilustrată cu o mulțime de gravuri, din cari 12 cu două culori; Les po- pulation des Provinces Danubiennes, cu o culegere de gravuri în apă tare; Six mois en Valachie, Moeurs et coutumes des Principautes; Voyage ă Constantinople par les Provinces Danu- biennes par Boucher de Perthes. Ca scriere politică mai însem- năm lucrarea lui Gr. Gănescu: La Valachie depuis 1830 jus- qu’â ce jour. In 1856, anul tratatului din Paris, când Napoleon al III-lea se hotărăște să sprijine cu tot dinadinsul revendicările Românilor și să facă din ei o stavilă contra înaintărei Rușilor în Peninsula Balcanică, apar cele mai numeroase scrieri, din cari mai multe vor fi întrebuințate în paginile ce urmează, ca unele ce înso- țesc faptele expuse. Așa găsim: Abolition du servage dans les Principautes de A. G. Golescu, care tratează chestia rurală. In o scriere anonimă intitulată Affaires d'Orient, Reorganisa- tion des Provinces Danubiennes: aduce ca argument pentru unire, între altele, textul art. 23 al tratatului de Paris, care spune că Principatele vor avea o organizare națională; căci, argumentează autorul anonim: Administrația provinciilor du- nărene nu ar poseda acest caracter, dacă ar fi deoparte specială Valahiei, pe de alta Moldovei; căci întrucât ar fi națională o administrație moldovenească și una muntenească ? Moldova este ea o naționalitate și Muntenia alta? Nu; aceste două provincii sunt părțile aceluiași trup, nația românească. Pentru ca admi- nistrația țărilor locuite de români să fie națională este neapărat ca această administrație să poată apuca și conduce cu aceeași mână toate puterile vii ale nației. Edmond Texier: Appel au congres en faveur des Roumains; D. Bolintineano : l'Autriche, la Turquie et la Moldo-Valachie; Gr. Gănescu: L’avenir de la Valachie; Thibault-Lefievre: Le commerce de la Valachie; altă scriere fără nume de autor este Coup d’oeil sur les Provinces Danubiennes, care conține între altele: originea poporului ro- mân, nenorocirile lui, stoarcerile și apăsătorii lui, poftele veci- nilor; Discours prononce par Tarchimandrite losaphat¹³⁸ dans ¹³⁷ Asupra activităței lui loan Brătianu în apărarea drepturilor Principa- telor vezi mai pe larg loan. C. Brătianu, conferința de I. T. Ghica, București, 1896. ¹³⁸ Arhimandritul losafat Snagoveanu, unul din emigrații români dela 1848, este întemeietorul vechei capele române din Paris. El deschise slujba în 1853 A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XIl. 8 Digitized by 114 ISTORIA ROMANILOR l’Eglise roumaine de Paris, cu prilejul emancipărei Țiganilor. I. A. Vaillant mai publică broșura : L’Empire c’est la paix, în care se ocupă mult de chestia Principatelor; Memoire de S. A. Gregoire Ghica prince regnant de Moldavie adresse aux Conference de Vienne, publie par Lantival (Vaillant); Memoire et observations de S. A. S- le princeregnant de Moldavie Greg. Ghica sur le protocole des Conferences de Constantinopole par Lantival (Vaillant); Cesar Bolliac: Memoire potir servir ă l’histoire de la Roumanie, (Provinces Danubiennes); Louis de Naleche: La Moldo-Valachie; Paul Bataillard : La Moldo-V alachie dans la manifestation de ses efforts et de ses voeux, extras din La Revue de Paris', Plan d’organisation d’un comite roumain ă Paris en vue de l’union de deux Principautes; Paul Bataillard: Premier point de la question d’Orient, Les Principautes de Moldavie et de Valachie devant le congres; A. Sanejouând : Les Principautes roumaines devant l’Europe, apărut întâiu în ziarul oficios francez al Rusiei Le Nord; Les Provinces Danubiennes extras din „Le Siecle”; Chopin et Ubicini: Les Provinces Danubiennes ou Rou- maines ; La Comtesse Sturdza: Regime actuel des Principautes Danubiennes, conține o călduroasă apărare a principiului Dom- nului străin; Reponse â la circulaire de la Porte du 31 Juillet, memoriu înmânat de generalul Magheru ambasadorilor Franței, Angliei, Prusiei și Sardiniei; B. Boeresco: La Roumanie apres le trăite de Paris; Un mot sur les vraies Principautes Danubiennes de un vechiu secretar de ambasadă din Constantinopole; Thi- bault-Lefevre: La Valachie au de vue economique et diploma- tique, extras din „Le Correspondant”. Scrieri germane favora- bile Românilor sunt numai acele ale consulului Neugebaur. In afară de aceste scrieri ceva mai cuprinzătoare, se află încă multe articole prin ziarele Parisului din acel timp, mai ales jn Le Journal des Debats, Le Siecle, La Presse și Le Con- stitutionnel: din ziarele Engleze, în Daily News¹³⁹ Din aceste scrieri ia formă o atmosferă de idei din care Napoleon III și oamenii politici din jurul lui traseră îmboldirea spre sprijinirea năzuințelor românești crezând a le folosi în inte- resul Franței, ceeace avu de urmare că norocul de atâta timp așteptat să-și oprească zborul asupra Latinilor dela Dunăre. i i în un apartament al imobilului No. 22 din rue Racine. Casa fiind dărâmată în 1881, guvernul român cumpără în 1882 capela Dominicanilor din str. Jean de Beauvais, care fu restaurată și pregătită pentru cultul ortodox, sub direcția d-lui Selmersheim, arhitect și inspector al monumentelor istorice. (Notă pusă de G. Bengescu la citarea discursului arhimandritului în cartea sa Bibliographie franco- roumaine, Paris 1907, p. 51). Notăm că toate scrierile reproduse aci sunt trecute în această carte. Multe din ele însă nu erau cunoscute de înainte. ¹³⁹ Erau și ziare protivnice Românilor; dar și acestea contribuiau prin polemicele lor să atragă luarea aminte asupra Latinilor dela Dunăre. Așa erau mai ales ziarele Austriace : Oesterreichische Zeitung, Die Presse, der Wanderer și altele. Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA 115 T. X, ie re al t )• 1$ K n ir d !S n £ 1- !S 1- i, i, !s 5 i- i- Rezultatele revoluției din 1848. — Căzuse deci revoluția prin apăsarea străină, precum căzuse gândul ei cel mai de seamă, ridicarea stărei țăranului, prin împărechierile lăuntrice, și visul ce legănase câtva timp mințile generoase și înflăcărate pentru binele public, își luase iarăși zborul din lumea aevea , către regiunile eterice din cari se coborîse. Regenerarea României trebuia să se facă pe altă cale, ascunsă încă în măruntaele viitorului. Deși revoluția română fusese înnăbușită ca mișcare fizică, ea avusese un puternic efect asupra minților, în cari făcuse să încolțească idei și păreri noui. Cu drept cuvânt este acest lucru băgat în seamă de oamenii timpului, și ceeace e mai caracteristic, de străinii de altfel de- sinteresați în mersul vieței românești. Așa ziarul francez Le Siecle din 4 Iulie 1848 spune, că „ideile supraviețuiesc la pier- derea bătăliilor, și suntem convinși că principiile proclamate la București vor trăi, chiar dacă oamenii generoși cari li se în- chină ar trebui să fie secerați de săbiile rusești”¹⁴⁰, iar caldul apărător al cauzei românești, Hippolyte Desprez, susține, că „dacă revoluția valahă este biruită, spiritul ce a însuflețit-o nu a căzut odată cu dânsa” ¹U. Acest spirit în sfera politică se manifestă de odată în în- chegarea unui mare partid, acel liberal, care cum am văzut, se înfiripase cu încetul în ambele Țări Române. Cum spune un mare poet: „Adunate laolaltă picături din depărtări, Au hrănit cu ele râuri cari în urmă-au format mări”. Revoluția din 1848 avii deci acest rezultat însemnat asupra vieței românești, că o îndrumă spre orizoane noue: în afară, spre combaterea apăsărei rusești și descătușarea cugetărei na- ționale; în lăuntru, spre înlocuirea sistemului nedreptăței și al privilegiului cu ideile de libertate, dreptate și egalitate patro- nate de cugetarea modernă, precum și spre închegarea sta- tului român într’o întindere mai cuprinzătoare. Dintre ideile de reforme lăuntrice cea de căpetenie, acea în care se adună toate silințele prefacerei, este îmbunătățirea soartei clasei celei mai numeroase și mai însemnate a poporului român, acea pe munca căreia se răzăma întreaga clădire politică și socială a acestei țări agricole; singura clasă care până atunci hrănise viața ei, și totodată singura în care se păstrase încă firea po- porului cea neaoșă și neatinsă de valurile străinismului. Partidul liberal se închegase chiar dela început, în cuge- tarea unui Mălinescu sau a unui Constantin Radovici din Go- l« Ibidem, .II, p. 289. ¹⁴¹ H. Desprez: La JR^votution dans V Europe orientale în Revue des deuz Mondes 1848. Ibidem, IV, p. 630—658. Locul reprodus se află la p. 641. Digitized by Google 116 ISTORIA ROMANILOR Iești și pe temelia înnălțărei condiției țăranului, încât cuge- tarea propașirei se îmbină tot mai mult cu ridicarea clasei țărănești, problemă se depășește însă mult pe cea Curat libe- rală și egalitară, și care este mai complicată și mai strâns legată cu întreaga noastră viață ca popor. Această împrejurare avu însă o înrâurire însemnată asupra mentalităței partidului conservator. Acest partid fusesse și el' apărătorul naționalităței române în afară, cât și favoritorul des- voltărei ei lăuntrice. EI reclamase și obținuse restatornicirea Domnilor pământeni, luptase pentru redobândirea averilor mă- năstirești. Tot el dăduse sprijinul lui desvoltărei învățăturilor și teatrului în limba română. Dar de câte ori se iveau idei cari căutau să lovească în poziția .privilegiată a boierilor, ei căutau alipiri către stăpânirile străine, pe cari dealtfel le com- bătuseră. Așa când loniță Sturza patronă mișcarea ce tindea la restrângerea privilegiilor boierimei celei mari, această boie- rime se aruncă în brațele Rușilor. Tot așa când aceeași boie- rime văzii, că spiritul național, deslănțuit prin școale și teatre tindea a lărgi viața românească și în sfera politică, ea nu stătu la gânduri a jărfi începuturile patronate de ea însăși, temerei ce a lor desvoltare o înfățișa. Partidul conservator se arătă totdeauna gata a jertfi na- ționalismul său pe altarul intereselor sale de clasă. In această privire el se întâlnea în năzuinți cu Rusia, care căuta a pune mâna pe viața românească, tocmai prin cultivarea clasei ei politice, boierimea, ceeace consuna și cu întreg sistemul ocâr- muirei rusești de atunci bazat pe privilegii, pe încătușarea li- bertăței și a egalităței, pe exploatarea celor mulți și săraci de cei puțini și bogați. O legătură deci între Ruși și clasa privilegiată din Țările Române era firească și necesară, și ea nu apăru ni- căieri mai limpede și lămurită decât în revoluția din 1848, în care tocmai ideile liberale și egalitare, reprezentate de parti- dul liberal, erau să-și arate jocul lor cel mai puternic. Partidul conservator dădu deci înapoi pe calea națională, pentru a-și apăra poziția lui privilegiată, pe când partidul li- beral, pentru a-și realiza pe deplin programul, trebuia să de- vină apărătorul totodată și al libertăței și al naționalităței. Totuși ar fi falșă părerea că boierimea ca atare era con- servatoare și că mișcarea liberală în Țările Române a fost în- drumată de popor. Nu s’au petrecut la noi lucrurile ca în țările Apusului, unde cultura claselor poporane le-a împins a cere drepturi pentru ele; ci la noi mișcarea liberală a fost croită tot din sânul boierimei mari, din care se recruta și partidul conservator. Pentru a nu mai reaminti pe acei îndrumători ai ideilor liberale și egalitare pe cari i-am enumerat până acuma în cursul expunerei de mai înainte, însemnăm numai că miș- carea liberală și egalitară în Moldova fu îndrumată de marii. Digitized by Google REVOLUȚIA ÎN MUNTENIA 117 boieri: Mălinescu, Kogălniceanu, Negri, Ralet, Alecsandri, iar în Muntenia de familiile: Golescu, Crețulescu, Grădișteanu, Câmpineanu, Rosetti și Filipescu. Nu e vorba, și în Franța, bunăoară, se găsesc nobili cu vederi altruiste cari simpatizează cu revendicările poporului. Dar acolo mișcarea pornea din rân- durile acelora ce aveau interesul s’o aducă la ființă, pe când la poporul român din Principate, îndemnul însuși și cea dintâi scăpărare a cugetărei liberale pornesc din rândurile tocmai ale acelora în ai căror interes ea trebuiea să aducă o spărtură ne- vindecată. Partidul național, obârșia vieței de partid în Țările Române, se închegase din apele trecutului mai îndepărtat. El începe să se diferențieze în partid conservator și ciocoi, mai întâi în Mol- dova pe la 1822, când găsim pentru întâia oară numele de con- servatori dat boierilor emigrați în Rusia, de răul ciocoilor lui loniță Sturza. Titlul de partid conservator fusese dat acelei ramure a partidului național care ținea la păstrarea vechei stări a lucrurilor și privea orice înnoire în viața statului ca ceva primejdios pentru bunul lui mers. Aceeași caracterizare i se aplica și acuma, când nașterea partidului liberal adevărat, care nu se mărginea însă numai, ca vechii ciocoi, în rândurile micei boie- rimi, ci cuprindea tot poporul în întinderea drepturilor, zu- grăvea pe acel partid conservator încă și mai puternic, în pri- vazul timpului, ca o grupare ce ținea mai mult la starea ei privilegiată, decât la interesele naționale. Și de acum înainte, de câte ori aceste interese nu vor veni în desbinare cu cele de clasă, vom găsi partidul național în- tregit, luptând pentru întărirea neamului, și el va căuta să-și ocrotească situația lui privilegiată numai atuncea, când avântul național va amenința această situație, — până când la sfârșit, răpit de vârtejul civilizației moderne, și partidul conservator va trebui să intre în apele ei, prefăcându-și firea după noile concepții și noile curente ale vieței politice. Cel mai de seamă rezultat imediat al mișcării din 1848 a fost răspândirea în lumea apuseană a cunoștinței firei și năzuințelor poporului român din care cunoștință vom vedea cum se zămislește întărirea și înălțarea lui politică. Digitized by Google Digitized by Google CAPUL II DOMNIILE DE BALTA LIMAN Digitized by Google Digitized by Google BARBU ȘTIRBEI Șl GRIGORE GHICA 1. BARBU ȘTIRBEI 1849—1856 Barbu Știrbei înnainte de domnie. — Domnul ce ocupa tronul muntenesc după revoluția din 1848, își făcuse încă de mult un nume în țara lui. Barbu Știrbei fusese născut în 1799 în Craiova, din marele Vornic Dimitrie Bibescu, și eră deci frate bun cu Domnul dintre anii 1842—1848; primise însă numele de Știrbei în urma adop- țiunei de către un unchiu din partea mamei sale. Ecaterina Vă- cărescu, marele vornic Barbu Știrbei, adopțiune făcută cu con- diție ca să-i poarte numele *. Tânărul Știrbei fu trimes la Paris în 1817, unde urmă cu sârguință studiile de filosofic, drept și economie politică. Când vru să se întoarcă în țară în 1821, fu oprit de turburările revoluției și rămase în Transilvania, până către anul anul 1825, când putu reintra în Muntenia, unde fu numit îndată ispravnic al județului Ilfov și apoi director al vi- stieriei, în vremile domniei lui Grigore Ghica, și în care post stă până la ocupațiunea rusească din 1828, în timpul căreia numele său de om învățat și purtat prin trebile țărei îi procură, deși tânăr încă (avea abia 30 de ani), însemnata funcțiune de secre- tar, redactor al secției muntene de întocmire a Regulamen- tului Organic. După ce el săvârși atare grea și migăloasă lucrare în decurs de un an de zile, fu numit în 1830 unul din cei trei membri ai divanului executiv, care purta trebile sub ordinile * Vezi testamentul lui Barbu Știrbei din 15 Sept. 1831 în N. lorga, Viața fi domnia lui Barbu Știrbei în An. Ac. Rom. II, XXVII, 1905, p. 347 (25) Memo- riul I apărut și in ediție aparte. Familia Știrbei este amintită, după cât știm, pentru prima oară, in un hrisov al lui Brancovanu din 1698, Condica logofeției needită la Arhiva statului, p. 93. Sunt enumerați în el: Radu Știrbei fără rang de boierie, fratele lui Constantin Știrbei vel clucer și vărul Cernica Știrbei vel- armaș. Ca soacră a lui Radu Știrbei este arătată Ilinca Vorniceasa. Digitized by^OOQlC ISTORIA ROMANILOR superioare ale ocârmuirei provizorii rusești, și anume în partea cea mai grea a lucrărilor acelor comisii, fiind însărcinat cu departamentul din lăuntru, care avea de luptat depe o parte cu greutățile introducere! nouelor reforme, pe de alta cu nevoile create prin ocupația rusească. La începutul anului 1831, el ia parte la adunarea de revizuire a Regulamentului Organic, și despre spiritul de care era însuflețit dă dovadă următoarea împrejurare : Un membru propunând ca cele 5 pogoane de fânaț, încuviințate țăranului să fie reduse la 3, toți membrii adunărei în număr de 43 afară de unul, primesc atare îndreptare. Acel unul singur care se opuse acestor măsuri favorabile boierilor și obijduitoare pentru țăran, fu Barbu Știrbei ². După închiderea adunărei de revizuire. Știrbei devine secretar de stat adică ministru al trebilor străine, post în care starea în care se afla Muntenia pe atunci, supusă controlului puterilor și mai ales protectoratului rusesc, era centrul de unde plecau și către care se întorceau aproape toate daraverile. Toate proectele și rapoartele trebuiau alcătuite în două limbi, româna și franceza, spre a putea fi date în cunoștința puterilor stăpâne. Deși nu ar fi trebuit să fie în competența lui, îl vedem în 1832 făcând către Kisseleff, însemnatul său raport asupra stărei Munteniei, la începutul ocârmuirei provizorie rusești, în care descrie cu o deplină cunoștiință de cauză, și într’un chip viu și precis destrăbălarea desăvârșită în care se aflau toate serviciile publice, în momentul când Rușii ocupară principatele, și după aceea arată istoricul reformelor care dădură naștere re- gulamentului, precum și binefacerile realizate prin noua în- tocmire dată Munteniei. Acest raport fu întrebuințat de însuș Kisseleff, ca bază de informații, când în 1834, își făcu darea lui de samă a activităței sale³. In 1834 Știrbei trece dela funcțiea de ministru al trebilor din afară la acea a departamentului bisericesc, făcând să fie numit, în locul părăsit de el, fratele său Gheorghe Bibescu. El rămâne în fruntea acestui departament în anul întâi al domniei lui Alexandru Ghica, priveghind întocmirea școalelor elemen- tare în toate capitalele ținuturilor și în unele comune rurale mai împoporate și reorganizarea învățământului național, mai cu seamă al colegiilor din București și Craiova⁴. ² Analele parlamentare ale României, I, p. 562. ³ Raportul lui Barbu Stirbei din 1832, publicat în Convorbiri literare XXII, N-rile 9, 10 și 12, XXIII Nr. 1 și 2. Pentru întrebuințarea raportului lui Știrbei de către Kisseleff, comp, partea publicata în Conv. XXII, Nr. 9, cu traducerea raportului lui Kisseleff din 1834, publicată în Analele Academiei, Seria II, Tomul IX, p. 138. ⁴ In cuvântarea rostită de P. Poenaru la împărțirea premiilor din 1843, el spune că „după Lazăr veniră silințele lui Kisseleff care găsi în Stirbei Vornicul un vrednic ajutor pentru reînsuflețirea învățământului național”. Foaia pentru minle, 1843, p. 244. BARBU ȘTIRBEI ȘI GBIG0RE GHICA 123 Pentru a se mai odihni de munca încordată căreia se su- pusese în decurs de aproape 10 ani, în 1835 se duce la Paris, de unde se întoarce în 1837, răspunzând la chemarea principe- Barbu Dimitrie Știrbei Domnul Munteniei 1848—1856. — Colecția Academiei Române. lui, care-i oferea departamentul dreptăței. In acest nou minister Știrbei dovedește aceeași destoinicie, râvnă și iubire de lucru, pe care le arătase în celelalte dregătorii ocupate de el, și prin Digitized by Google 124 ISTORIA ROMÂNILOR silințele sale ajunge a desfunda tribunalele de nămolul de pro- cese ce se adunase în ele, și care paralizau cu totul mersul re- gulat al justiției. In raportul său din 1840 către adunare, Știrbei enumeră toate îmbunătățirile aduse de el departamentului lui, și anume organizarea grefelor și a arhivelor, și activarea ju- decărei proceselor. La venirea lui în capul departamentului, el găsise pendente 24.225 de pricini, către care se mai adaose- seră în cursul anilor până la 1840 încă 42.418, fiind de judecat în răstimpul de trei ani 66.643 de procese. Din aceste se judecă și se împacă 21.658, se închid din alte motive 26.985 și mai rămân de hotărît la începutul lui 1840 numai 18.000. Se aduce o uniformitate în lucrările de procedură a tuturor instanțelor, îndatorindu-se grefierul a ținea o condică și a trece în ea toate actele pentru care legea cerea o atare formalitate. Se alcătuește un comitet care se pregătiască legile trebuitoare, și se traduce din limba franceză condica de comerț. Se mai înființează patru catedre pentru studiul dreptului⁵. In 1841 Știrbei părăsește din nou ocupațiile și se întoarce la Paris; dar răsturnarea principelui Ghica și alegerea noului domn îl fac să vie în țară, unde dă concurs fratelui său Gheor- ghe Bibescu la alegerea de domn. In 1844 când Bibescu trebuia să plece la Constantinopole spre a lua învestitura, Știrbei este numit în postul de ministru de interne. In această însușire lucrează împreună cu domnul la introducerea tuturor măsu- rilor de îmbunătățire administrativă care deosebesc domnia Bibescului. In 1847 Știrbei se retrage din acel post, rămânând departe de trebile publice până la 1849, când în urma Conven- ției dela Balta-Liman, este numit la domnia Munteniei de către ambele curți cari năbușiseră revoluția munteană. Reforme. — In ziua de 16 Iunie anul 1849 Barbu Știr- bei fu uns de domn al țărei Muntenești în catedrala din București. Și Muntenia avea nevoie de un bărbat luminat și ocârmuitor destoinic precum era Știrbei, acuma după revoluția care zdrun- cinase atât de adânc starea ei materială, prin ocuparea vio- lentă a țărei, și acea morală, prin deschiderea de nouă orizoane, cu atâta mai mult că noui greutăți, noui ocupațiuni erau să vină în curând să adauge încă la greutățile existente. A se conduce însă Statul către progres în asemenea condițiuni era greu, dar Știrbei în Muntenia, ca și Grigore Ghica în Moldova, au știut să o facă. întâia grijă a domnului, încă pe când armatele străine ocupau pământul țărei, fu redeschiderea școalelor, care stătu în nelucrate 2% ani, dela revoluție. In Octombrie 1850 se face i 1 i I, li !l 'I îl i! ■■i ■ I i 1 I I I I 3 ⁵ Relația din partea departamentului dreptăței cuvântată în seanța obște- jlei adunării București în tipografia lui Z. Caralechi și fiu, Iunie în 24, 1840. Digitized by Google BABBU ȘTIRBEI ȘI GRIGORE GHICA 125 o solemnitate, la care Știrbei rostește un înseninător discurs ⁶, în care între altele îndeamnă la „înzestrarea patriei cu bărbați । împodobiți de științi pozitive și speciale în deosebite ramuri, încât să se poată compara cu cei mai învățați de aiurea; cu acest ' mijloc putem numai deschide țărei izvoare de fericire și a ne socoti și noi între neamurile civilizate”. Se înțelege că o ase- ’ mene izbândă se aștepta numai dela reintroducerea limbei j române în cursul superior al școalelor. Căci pe lângă învățarea , limbei și deprinderea culturei franceze care se hrănia necon- . tenit prin tineri ce sosiau din Paris, poporul mai doria și o învă- ₑ țătură în limba țărei, cu atât mai mult că el văzuse că din cul- tivarea acestei limbi se alesese cu ceva progres. Erau nu e vorba ' și partizani ai sistemului lui Bibescu, învățăturile mai înalte e în limba franceză, direcție ce era combătută cu energie de acea e transilvăneană și latinistă reprezentată prin Laurian și Ion e Maiorescu, așa că școala germană le arată de astă dată mai ¹ apărătoare a geniului natural decât cea franceză. Cea mai mare greutate ce apăsa asupra Munteniei era ? . ocupația militară rusească și turcească și prezența comisarilor ¹¹ acelor două puteri, cari făceau cu nepuțință orice inițiativă, subordonând toate măsurile de ocârmuire intereselor arma- a telor de ocupație. Articolul 4 al convenției dela Balta Liman, e prevedea cum am văzut mai departe ocupația țărilor.⁷ Revo- e luția ungurească fiind înăbușită în 13 August 1849, și liniștea granițelor restabilită, trupele de ocupație fură reduse la nu- ’ mărul de 20.000, Ruși și Turci împreună, care însă de și mai 1 mai puțini, nu încetau de a încurca mersul ocârmuirei. Știrbei luă toate măsurile pentru a putea garanta liniștea țar. , și apoi ! în 1851 ceru deșărtarea ei deplină de trupele străine, leșărtare care-i fu încuviințată, și astfel Românii putură iar răsufla de apăsarea în care îi afundase trecutele evenemente. finanțele țărei însă fusese adânc zdruncinate, întâi de turburările revo- luției, apoi de cheltuielile ocupației ruso-turce. Vistieria se încărcase cu o datorie de 19.066.000 de lei. Știrbei hotărî ca fond de strângere a acestei datorii să întrebuințeze a patra parte din veniturile mănăstirilor închinate și neînchinate, și cele două zecimi adiționale la dăjdii, a căror ridicare îi fusese încuviințată de obștescul divan. Dar clerul grecesc se împo- trivi a plăti partea ce se cuvinea să răspundă și guvernul nu găsi cu cale să aplice această măsură numai la mănăstirile cele neînchinate; iar cele două zecimi, deși s’au împlinit, aceasta ⁶ Discursul lui Știrbei publicat în Vestitorul românesc, pe 1851, p. 205 N. lorga l. c. Memoriul II, p. 10 și 12 a prețuiește prea aspru direcția franceză. Veniau în adevăr tinerii din Paris cu obiceiuri ușoare (de și desigur nu toți) și cu o limbă stricată, dar atuncea și idei și apucături civilizatoare. ⁷ Firmanul Sultanului din 14 Aprilie 1851. Vestitorul român 1851, p. 105 Digitized by 126' ISTORIA ROMANILOR s’a făcut cu începere dela 1851, sumele încasate pretinzându-se de guvernul rusesc ca un început de plată pentru cheltuielile ocupației din 1848 ⁸. Fără a spori contribuțiile, principele izbuti numai, prin regularitate și controlul încasărilor și a cheltuie- lilor, ca datoria să fie plătită din prisosul de venituri, și ea fu redusă în 1853 la 4.600.000 de lei⁹. Miliția fusese deasemenea zdruncinată prin revoluția din 1848, în organizarea ei, deabia începută. Ea trebuia, pentru a zice astfel, creată din nou. Pentru a forma un corp de ofițeri Cavaleria Munteniei 1852 Din «Albumul Oștirei» 1852. — Colecția Academiei Române. capabili, se instituie în 1850 o scoală militară, în care elevii erau primiți prin concurs, eșind din ea pe an câte 12 absolvenți care, după un an de serviciu în front, erau trecuți ofițeri. Se înființează și o baterie de artilerie, adăugându-se 8 tunuri la cele 4 ce fusese dăruite de mai înainte țărei de Poartă. Ceeace împiedica însă propășirea armatei era împrăștierea ei pe liniile de fruntarii, fiind întrebuințată la paza pichetelor Dunărei și ⁸ Starea finanțelor țărei Românești la retragerea din domnie a prințului Barba Știrbei. ⁹ Adresa divanului cătră domn, din 2 Martie 1853 în Etat de radministra- tion des Services publics de la principaulb de Valachie en luin 1856. Digitized by Google BARBU ȘTIRBEI ȘI GRIGORE GHICA 127 la acea a graniței Carpantine. Răspândită astfel pe o mulțime de punte, instrucțiunea technică era peste putință și armata se demoralizase și zăcea în neștiință. Pentru a face din ea ceeace trebuia să fie, un corp care să slujească la caz eventual spre apărarea țărei de dușmanii din afară și nu numai la paza ei po- lițienească, Știrbei organizează două alte corpuri menite a în- deplini ele aceasta de pe urmă însărcinare, cari corpuri fusese prevăzute de Regulamentul Organic, dar până atunci rămăses neîntocmite, anume un corp de păzitori ai granițelor compus din 5 batalioane (împărțite fiecare în 5 companii), din cari trei aveau să păzească linia Dunărei, iar două acea a munților. Din numărul total, a treia parte făcea la câte 2 săptămâni slujba activă. Al doilea corp pentru siguranța internă era o jandar- Artileria Munteniei, 1852 Din «Albumul Oștirei» 1852. — Colecția Academiei Române. merie sub numele de dorobanți, împrumutat dela vechii dara- bani, cu toții călări și înarmați cu o carabină și o sabie. In fiecare din cele 17 districte ale țărei se înființa câte un escadron de dorobanți, de 200—300 de oameni, puși sub un ofițer și mai mulți caporali, și aceștia făceau slujba alternative de câte 2 săptămâni. Astfel se ajunge a se crea o poliție a granițelor, lăsându-se pe deoparte miliției rolul ce era menit să-1 aibă, pe de alta ne împiedecându-se cu totul pe grăniceri dela munca câmpului. Armata, putând întrebuința timpul la a ei instrucție, nu întârzie în puțin timp a face un progres simțitor. Prin instituirea dorobanților de către Știrbei, reînoirea vechiului așezământ ostășesc al țărei, s’a pus baza viitoarei ei reorganizărei în privirea militară, și timpurile mai none care au pus temeiul armatei românești în corpul dorobanților, nu au făcut decât a clădi mai departe pe temelia vechei consti- Digitized by 128 ISTORIA ROMÂNILOR tuiri a armatei române, a căreia primă desgropare este datorită lui Știrbei. Celelalte mai însemnate reforme ale lui Știrbei fură: acea privitoare la raporturile muncitorilor cu proprietarii de pământ și reorganizarea învățământului, care introduce înapoi limba națională, ambele reforme îndeplinite în decursul anului 1851. Legea agricolă a lui Știrbei sporește numărul zilelor de muncă dela 12 câte erau sub regulament la 22; dar scăzând câtimea de muncă ce țăranul era îndatorit să îndeplinească în o zi, nu- îngreuiază starea plugarului. Următorul tablou arată lucrările agricole pe care săteanul era nevoit să le facă în-o zi regulamentară și în o zi după legea lui Știrbei. Regulament Știrbei Arat 10 prăjini pogonești 8 pr. pog. în moină în moină; 7 în țălină. 5 în țelină. ‘ Grapat 1 pogon. 16 pr. pogonești. Podvoadele 5 zile cu 4 boi pentru o distanță de 12 oare; idem Cu 2 boi 3 zile p. 6 oare. idem Sămănatul cu mâna; 5 pogoane. Sămănatul cu acoperirea pi- ciorului 1 pogon. Sămănatul cu sapa : ³/₄ de pogon. Săcerișul 3¹/? clăi Culesul 20 de băniți Cositul 1 pogon Strânsul fânului 1 pogon 3 pogoane 16 pr. pogonești. de pogon, idem 10 băniți. 12 prăjini pog. idem Legea lui Știrbei păstrează dijma, însă suprimă carul de lemn de transportat din partea țăranului, ziua de plug în afară de acele ordinare și cei 4 oameni la sută ce erau datori sătenii să deie proprietarului. In privirea pământului pe care proprietarii erau datori a pune la dispoziția sătenilor, Știrbei păstrează în toate privirile vechea măsură. Numai cât locul de izlaz îl sporește dela ¹/₂ de pogon de cap de vită la un pogon întreg, fiind și acuma ca domn consecvent cu ceeace lucrase ca deputat în adunarea de revizuire a Regulamentului, când votase singur din toată adunarea contra răstrângerei pămân- tului de hrană a vitelor săteanului, propusă prin un amenda- ment ¹⁰. ¹⁰ Mai sus p. 122. Sporul de pământ ce nu fusese primit de comisia ce în- tocmi noua legiuire, fu adaos prin observațiile principelui însuș, precum se vede aceasta din originala condică care conține acest proiect de lege, aflată în păstrarea principelui A. Știrbei care au binevoit a mi-o pune la dispoziție în 1892 când sco- team voi. VI al ediției I a Istoriei Românilor. Digitized by Google li i i F F t i F i i ii 4 ii i i I i i i 3 BABBU ȘTIRBEI ȘI GRIGORE GHICA 129 Cu alte cuvinte legea lui Știrbei a stabilit câtimea reală a muncei, pe care țăranul poate s’o facă în o zi, spre a înlătura deoparte tânguirile proprietarului asupra neîndeplinirei muncei din partea locuitorilor, de alta ale acestora despre asupririle proprietarului. In multe alte priviri această lege conține un progres .asupra trecutului, precum în regularea modului cum trebuiau să fie formate alcătuirile de bună voie, pentru locul de hrană trebuitor peste numărul de 5 vite prevăzut prin lege, prin care măsură se îndepărta arbitrarul tocmai în partea cea mai delicată a daraverilor țărănești. Asupra dreptului de stră- mutare a locuitorilor, deși legea lui Știrbei lasă în alte priviri, dispozițiile regulamentare aproape neschimbare, ușurează totuși strămutarea, învoind-o fără nici-o mărginire, la împlinirea fiecărei perioade de recenziment, care avea să fie însă numai de 5 ani în loc de 7, și împiedicările mai grele sunt prevăzute numai pentru cazul când strămutarea s’ar face în lăuntrul pe- rioadei recenzimântului. Această învoire mai lesnicioasă a dreptului de strămutare adusese chiar o tendință prea rostită a sătenilor de a se așeza prin orașe, în contra căreia departamentul este nevoit să iee mă- suri, pentru a mai stâmpăra asemene apucături, ce puteau aduce tocmai dărăpănarea țăranilor; anume se cerură dela țăranii ce vroiau să devină orășeni, dovedirea cunoștinței unei meserii sau garanția unui proprietar din oraș, că săteanul stră- mutat își va îndeplini toate îndatoririle sale de orășan¹¹. Precum însă săteanul avea voie să- se strămute la fiecare period de 5 ani, așa și proprietarul avea voie să izgonească de pe moșia lui pe țăranii neplăcuți lui, după ce-i despăgubia de sădirile lor. In deobște legea lui Știrbei caută să reguleze raporturile dintre proprietari și săteni, pe baza principiului condicei lui Caragea, care socotea pe țăran ce locuia pe moșia proprietarului ca un chiriaș al pământului lucrat în al său folos, chiria acestuia fiind reprezentată prin plata sau munca făcută în folosul proprietarului. Știrbei privia însuși legea lui ca tran- sitorie, până se va putea introduce de obștie în Muntenia învo- idile de bună voie, „la care învoieli privește mai cu seamă duhul acestei legiuiri, și pe care se silește a le înlesni prin toate mij- u Jurnalul sfatului administrativ extraordinar publicat în Buletinul oficial pe 1851, Nr. 69. p. 273. — Protivnicii principelui Știrbei, găsesc mijlocul de a cri- tica și dispoziția de liberă strămutare încuviințată țăranilor, spunând că domnul ar fi luat atare măsură spre a-și umplea moșiile lui de locuitori. (Coup d'oeil sur l’adminlstration de la principaut^ de Valachie de 1849—1853 par un Valaque Paris, 1854, Bibi. Acad. Col. Sturza, No. 3775, p. 25). Mai jos însă, uitând în- vinuirea adusă, broșura susține că nicăirea sătenii nu ar îi fost mai apăsați decât pe moșiiile domnului, (p. 38). Cum se face atunci de oamenii se strămu- tau pe moșiile principelui dacă aici îi așteapta apăsarea și relele tratamente ! Ura nu este niciodată logică. A. D. Xenopol. istoria Românilor. — Voi. XH. 9 Digitized by ViOOQle 130 ISTORIA ROMANILOR loacele”. Legiuirea se mărginește însă a regula ea, în locul învo- ielelor, raporturile ce s’ar naște până la nevoile săteanului de pământ pentru 5 vite maximum, rămânând ca cea ce ar întrece atare cifră să se întocmiască tot prin bună înțelegere. Este de netegăduit că legea lui Știrbei ținea mai bine seamă de nevoile țăranului și-1 lua sub a ei ocrotire într’un chip mai întreg de cum o făcea Regulamentul Organic, și că este deci un pas înainte făcută către regularea mai dreaptă a Infanteria Munteniei în 1852 Din «Albumul Oștirei» 1852. — Colecția Academiei Române. raporturilor între ambele clase¹². Principiul însă pe care această lege se întemeia, baza ei teoretică, anume concepția raportului țăranului către pământul lăsat în al lui folosire, ca acel al unui chiriaș, era de tot greșită, deoarece am văzut în mai multe ¹² Legea lui Știrbei din Iuniețl851, publicată împreună cu instrucțiile și mai multe anexe sub titlul: Instrucții pentru introducerea noule legiuiri privitoare la reciproacele drepturi și îndatoriri ale proprietarului și ale lucrătorilor pământului. București. Tipografia Statului, 1851. Pentru asemănarea cu dispozițiile Regula- mentului Organic al Munteniei, vezi Analele parlamentare, I p. 79. Digitized by Google BARBU ȘTIRBEI ȘI GRIGORE GHICA 131 rânduri că țăranul, chiar după ce se vânduse vecin sau rumân, tot păstrase dreptul său de proprietate asupra ocinei lui de pământ. Concepția legei lui Știrbei înlătura pentru totdeauna dreptul de împroprietărire¹³. Știrbei mai sporește lefile funcționarilor, spre a-i îndemna la o purtare mai corectă față cu publicul cu care veniau în atin- gere, și recunoaște apoi și funcționarilor de mai puțin de 200 de lei leafa pe lună dreptul la pensie, de care nu se bucurau mai înainte. Pentru încurajarea agricuiturei înființează o fermă model și încurajează plantarea de duzi; întemeiază apoi o școală de arte și meșteșuguri, organizează un început de serviciu sanitar, stabilind spitaluri în toate ținuturile, și se creiază o școală de hirurgie la București. In privirea lucrărilor publice se alcătuiește un corp al personalului punților și șoselelor, cu o școală anumită; se des- ființează ca prea împovorătoare prestația personală de 6 zile pe an pentru lucru la șosele, și se înlocuiește cu un impozit de 9 lei pe cap de țăran, din care 6 plătiți de el și 3 de proprietarul pe moșia căruia se afla, prima încercare de supunere și a cla- selor privilegiate la contribuție. Cu sumele adunate din darea înlocuitoare prestațiilor, se așterne șoseaua cea mare ce trebuia să lege capitala țărei cu monarhia Austriacă, dela București prin Ploiești la Predeal. In ramul judecătoresc se promulgă codul și procedura pe- nală hi 1851, iar condica civilă este îndeplinită prin deosebite dispoziții legiuitoare. Se grăbește încă cercetarea pricinilor, așa că în anul 1853 se ajunge aproape a se istovi toate rămă- șițele vechi. Se înființează o tipografie spre tipărirea cărților sfinte trebuitoare slujbei. Toate aceste măsuri, introduse din inițiativa principelui, erau privighiate de el în a lor executare, și călătorii regulate întreprinse prin județe îi dădeau mijlocul de a se încredința în persoană, despre gradul până unde pătrunsese dispozițiile luate de guvernul central în practica și obiceiurile administrației ținutale¹⁴. Astfel ajunse Știrbei, prin o muncă stăruitoare, a readuce în puțini ani mersul Munteniei iarăși pe pârtia pro- pășitoare, când deodată cerul iar se întunecă, un nou răsboi izbucnește, și Muntenia este expusă alăturea cu Moldova la o nouă încălcare a oștirilor străine, și anume ale celor două state w Comp. Kogălniceanu, Ștergerea privilegiilor boierești, desrobirea Țiga- nilor și emanciparea țăranilor discurs rostit în Academia Română 1 Aprilie 1891, București, 1891. p. 34. ¹⁴ In relația asupra inspecției făcute de domn în țară în 1851, Vestitorul românesc, 1851, p. 309, spune : „că scopul acestui voiaj avea de țintă a se încredința M. S. dacă cursul slujbei e conform cu impulsia activă ce-i este dată”. Digitized by 132 1ST0BIA ROMANILOE vecine cu ele dinspre nord: Rusia întâiu pentru un timp mai scurt, apoi Austria pentru tot restul cât mai stătu Știrbei în scaunul muntean. Retragerea la Viena. — Chestia locurilor sfinte aprinsese iarăși răsboiul între cele două puteri, ce împărțiau dreptul de supremație asupra țărilor române, și Turcia fiind de astădată susținută de puterile Apusului, Rusia trebuia să înfrunte o puternică coaliție. Vom vedea mai la vale cum de Rușii în- drăzniră să întreprindă această luptă. E însă netăgăduit că ei se hotăresc a face întâiul pas dușmănesc ocupând princi- patele. încă din luna Martie 1853, se temeau în București de o pătrundere a Rușilor în țările române, veste transmisă de ispravnicul de Putna, dar care se adeveri în curând ca prea timpurie. Știrbei spre a se asigura despre adevăr, vroi să trimită lâ Iași pe colonelul Bibescu, sub pretextul complimentărei lui Grigore Ghica, pentru însănătoșirea lui din o boală. Consulul rusesc Kalcinski îl asigură însă că-1 va înștiința el singur despre intrarea rușilor în Moldova. Tocmai atunci venind agentul lui Știrbei, Aristarchi, din Constantinopole, îi spuse că Turcii, în caz când Rușii ar declara rășboi, ar cere dela domnii Țărilor române să se retragă din domnie. Poziția lui Știrbei devenia grea deoarece se aștepta pe fiece zi ca Rușii să intre în Moldova și această pășire peste granițele otomane, în care pe atunci se priveau ca cuprinse și țările române, nu putea fi interpretată altfel decât ca o declarare de răsboi. Peste puțin timp Știrbei și primește, dela comandantul oștirilor rusești, ordinul de a lua măsurile trebuitoare spre aprovizionarea trupelor împărătești, cari erau să pătrundă în Muntenia. La această veste poporul Bucureștilor, știind că Știrbei nu va vroi să slujească la doi stăpâni și mai curând se va retrage, se arată foarte îngrijit pentru părăsirea țărei din partea domnului în niște momente atât de critice, Știrbei se silește pe cât poate să liniștească mul- țimea. Rușii trecând Prutul în 20 Iunie 1853, Știrbei primește în 5 Iulie comunicarea lui Nesselrode prin care îi spune că nu se va atinge de organizarea Munteniei, și va învoi gospodarilor ocârmuirea mai departe a țărilor, cu condiția ca domnii să întrerupă la moment orice relații cu Turcii și să înceteze a le răspunde tributul¹⁵. Știrbei se grăbește a transmite această impunere marelui vizir Reschid-pașa care-1 autoriză a păstra scaunul numai cu condiție a refuza să se supună cererilor rusești, și a urma regulat înainte cu plata tributului, adăugând la sfârșit în formă de amenințare că, la caz protivnic, Poarta va lua măsurile necesare pentru apărarea intereselor ei¹⁶. Mai pe ¹⁶ Ordin din 11 Iunie 1853. Doc. renașterei României, II, p. 130. ¹⁶ Reschid-pașa către principii Munteniei și Moldovei, 30 August 1853, ibidem, p. 213. Digitized by Google BARBU ȘTIRBEI SI GRIGORE GHICA 133 ai ia de iii o Iu- tă ci- de de rea ită lui iM pre lui in ta da ova JB afi lua ₅i irul doi ijil jtt i ște nu lor sa le £ va ti» la fi V urmă chiar Turcii se răsgândesc și ordonă domnilor români, pur și simplu, părăsirea scaunelor, întrucât nu s’ar cuveni ca /uncjionarii Porței să stee în niște țări ocupate de dușmani¹⁷ *. Știrbei însă fiind împiedidecat de ruși a răspunde trime- strul tributului pe Octombrie, și deci văzând că a sta contra ordinului înnadins al sultanului, ar fi a se da în partea Rusiei, ceeace nu era în scopul său, față cu alianța Porței cu puterile Apusului, se hotărăște a se rteage din scaun în 16 Octombrie 1853 u. Cu prilejul acestei părăsiri a puterei, Știrbei renunță la lista civilă ce i se cuvinea dela 1 lanuar 1854 înainte, hă- răzind-o țărei, spre a răspunde grelelor nevoi ce căzuseră peste ea¹⁹ *. Știrbei se retrage la Viena. In timpul lipsei domnului, țara rămase sub ocârmuirea sfatului administrativ (consiliul de miniștri), autoritatea supe- rioară fiind înlocuită prin agenți rusești, și anume baronul de Budberg ca președinte al ocârmuirei ambelor țări, ajutat de doi vice-președinți, Kalcinski la București și principele Ursoff la Iașia⁰. Rușii caută să-și atragă simpatiile mai multor boieri, înălțindu-i în ranguri, care toate sunt însă anulate la eșirea Rușilor din țară ²¹. Purtarea acestora e însă mult mai blândă decât în ocupațiile anterioare, cu toate că țara nu este cruțată de cheltuielile trebuitoare pentru întreținerea arma- telor. Deși rușii promit a plăti toate proviziile, cabinetul de Petersburg neavând bani, emite pentru plata celor cumpărate bonuri cu curs forțat, până la suma de 17.590.000 de lei, din care Rușii plătesc numai 5.276.447 de lei rămânând restul de 12313,553 în sarcina visteriei muntene. Știrbei se va sili ca, la trătările de pace, să se obțină dela Ruși plata acestei datorii ®. Rușii însă nu pot sta mult timp în țările române, deoa- rece aliații schimbând atacul din valea Dunării în Crimeea, Rușii sunt siliți să-și retragă trupele din principate, spre a le duce pe noul câmp de răsboiu. Ei părăsesc deci Muntenia către ¹⁷ Reschid-pașa c. Știrbei 31 Octomvrie 1853, ibidem, p. 272. MIn o scrisoare a lui cătră Reschid-pașa din 11 Octomvrie, ibidem, p. 264, el îi spune eă pleacă „poimâni, Mercuri”. El pleacă însă în 16 Octom. idem. p. 689 0 mulțime de amărunțimi asupra părăsitei tronului de către Știrbei conține ra- portul c. Poartă in 25 Marte 1855, ibidem, p* 681. Raportorul însărcinat cu o cercetare asupra purtărei lui Știrbei cu prilejul întrărei Rușilor, conchide la ne- vinovăția lui de trădarea ce 1 se impută. ¹¹ Scrisoarea lui Știrbei, ibidem, p. 689. ¹⁰ Ordin din 25 Noemvrie 1853, ibidem, p. 301. Comp, o dare de seamă a sărbărilor dela Iași de ziua împăratului Neculai 7 Decemvrie 1853 ibidem, p. 318. ,l O listă a boieriilor anulate de Turci, ibidem, p. 791. Cf. Buletinul ofi- cial al țârei Românești, 1854, p. 181 și 185. “ Thouwenel c. Walewsky, 25 Fevruarie 1858, Doc, ren., Rom, p. 962. C mp. comunicarea lui Gr. Ghica domnul Moldovei c. Rechid Pașa, 3 • Iunie 1853, ibidem, p. 146. I 3, Digitized by r 134 ISTORIA. ROMANILOR r- .. Iulie 1854²³, fiind înlocuiți curând după aceea de Austriaci, cari ocupă Țările Române după convenția încheiată cu Turcia în 29 August 1854. Până să vină Austriacii, Turcii intră în Mun- tenia, și Halim-pașa dă o proclamație, prin care arată că a venit să mențină linișteaM. Dervisch-pașa comisarul turcesc înștiințează însă curând după sosirea lui, că după înțelegerea avută cu înalta Poartă, cabinetul austriac va trimite trupele sale să ocupe Principatele²⁵. El instituie un sfat administrativ provizoriu, până la reîntoarcerea lui Știrbei din Viena, iar domnul vestește pe poporul muntean, că va’ relua frânele ocârmuirei Reîntoarcerea lui Știrbei. — Cum reie Știrbei guvernul pe mâni, caută întâiu să-și dea seamă de starea finanțelor țărei, care deabia îndreptate prin sârguințele lui, fusese din nou aduse la ruină în urma cheltuielilor ocupației rusești. In 7 Iunie 1855 el ajunge deabia a încheia socotelele, și vede cu durere că datoria ce se redusese până la 1853, la 4.600.000 de lei se adăugise acuma într’un chip uriaș din nou; întâi cu 2.000.000 de lei deficitul anilor în care urmase ocupația rusească, 1853 și 1854, cu ră- mășița cheltuielilor făcute și neplătite de Ruși, în sumă de 12.300.000 de lei, pe lângă cheltuielile ocupației austriace dela intrarea lor, pe la Septembrie 1854, până la 7 Iunie 1855, în sumă de 7.000.000 de lei, — alcătuind în totul o datorie publică de tot apăsătoare, pentru puterile producătoare ale Munteniei de atunci, de 27.000.000 de lei. Știrbei, constrâns de nevoie, menține cele 2 zecimi adause la contribuție și pe care acum putea să le încaseze țara. Cu acest slab ajutor ocârmuirea muntenească este în stare a suporta cheltuielile ocupației austriace, fără a mări cu nici un ban datoria publică a țărei, care rămâne fixată la suma preciză de 25.988.450 de lei în 1855; ba bugetul din acest an se înfățișează chiar cu un prisos de 2.738.580 de lei, care putea fi întrebuințat la cheltuielile extraordinare pe anul 1856 ²⁷. Tot atunci însă casele publice ofereau economii și re- zerve înseninătoare, în Sumă totală de 28.000.000 de lei, din care bunăoară acea a mănăstirilor suma de 5.000.000, aceea a mitropoliei 3.000.000, acea a podurilor și șoselelor 8.500.000 de lei. Această rezervă însemnată din casele publice, făcea sin- gură cu putință procurarea, până la încasarea veniturilor, a ⁸⁸ Buletinul oficial din 12 Iulie 1854, p. 213, conține înștiințarea coman- dantului Mihai Gorciakof,. că „în urmarea concentrărei armiei împărătești, ce se va opera fără zabavă, orașul București se va deșarta de trupele rosiene”. Baronul Budberg părăsește ocârmuirea lăsând-o pe mânile voinicului din lăuntru. ⁸⁴ Din 27 Iulie 1854, Buletinul oficial, p. 229. ⁸⁸ Doc. ren. Rom., II, p. 498. Buletinul oficial, 26 Aug. 1854, p. 245. I ⁸⁴ Doc. ren. Rom., p. 513. ⁸⁷ Etat de Vadministration pubtique, p 5. Ofisul lui Știrbei, pentru des- chiderea divanului din 2 Ianuarie 1856 în Doc. ren. Rom, II, p. 898. Digitized by VjOOQle BABBU ȘT1BBEI ȘI GBIGORE GHICA 136 banilor neapărați cheltuielilor ocupației, care dacă ar fi fost împrumutați dela privați, ar fi încărcat cu procente, pe atunci foarte grele, tezaurul public. Știrbei însă pentru a adăugi veniturile Statului, cerea necontenit dela Turci regularea daraverilor mănăstirilor închi- nate grecilor. Aceștia acuma, după răsboiul cel nenorocit purtat de Ruși, ne mai putând fi proteguiți de ei, domnul spera că va putea îndupleca pe Poartă a îndatori pe Greci la primirea reorganizărei pe care Știrbei vroia să o dee mănăstirilor închi- nate. Pentru a izbuti însă în această încurcată daravere, ar fi trebuit să poată dispune și de timp, și sorocul domniei lui măr- ginit la 7 ani, se împlinia în 1856. Știrbei mai stăruește pentru emanciparea tuturor țiga- nilor, a căruia început fusese făcut prin acea a țiganilor Sta- tului și a mânăstirilr cu legea lui Bibescu din 1844. încă din 1851 el oprește vânzarea țiganilor dela particulari la particulari dispunând ca acei ce ar vrea să-i vândă să o facă numai către Stat, care le dădea îndată libertatea²⁸. In ofisul de deschidere al divanului din 1856, îl înștiințează că între alte măsuri tri- mise spre chibzuite, se află și acea privitoare la desrobirea țiga- nilor particulari, care lege primită de divan este sancționată de domn în 2 Februarie 1856²⁹. Principele cu toate că termenul domniei lui se apropria lucra așa ca și când domnia lui avea să țină un timp nedefinit, ținându-se de principiul după care se săvârșesc toate lucrurile mari: lucrează așa ca și când n’ar fi să mori niciodată, dar tot- deauna să fii gata de a părăsi lumea. El face să treacă o lege privitoare la înființarea drumurilor de fier și alta la acea a unei bănci publice, când împlinându-se termenul de 7 ani al dom- niei, și principatele urmând să fie organizate după noile prin- cipii primite de congresul de Paris, el părăsi puterea și fu în- locuit cu căimăcămiile acele care stătută la cârma țărilor ro- mâne, în tot acel răstimp memorabil, în care se puseră bazele vieței lor celei noi. Aceasta pe domnia lui Barbu Știrbei pe cari oameni străini și nepărtinitori, ca delegatul francez la comisia din București, Talleyrand, o numește viguroasă și spune despre domn că „deși nu ar fî sosit încă timpul de a rosti o judecată asupra persoanei lui, totuși se poate constata chiar astăzi că în luptă cu cele mai grele împrejurări, slujit de oameni corupți, el lasă pline casele Statului. Aceasta este atestația cea mai neauzită de dat acestui bărbat”³». ” Vestitorul românesc, 1851, p. 77. ” Comp, cele două ofise din Doc. ren. Rom, II, p. 899 și 961. M Thouwenel c. Walewsky, 18 Fevruarie 1856, ibidem, II, p. 953; alta din 26 Iulie 1856, ibidem, III, p. 713. Digitized by 136 ISTORIA ROMÂNILOR 2. GRIG ORE GHICA IN MOLDOVA, 1849—1856 Reforme. — Grigore Ghica era un coborîtor al domului cu acelaș nume, care pierise ucis de Turci în piața Beilicului, în 1777. El era ginerele fostului domn al Moldovei loan Sandu Sturza, își făcuse studiile în Germania și luase parte ca membru al partidei naționale, în mișcarea din 1848 contra unchiului său Mihai Sturza³¹. Fiind numit domn în Moldova în urma convenției dela Balta Liman, el se duce împreună cu Știrbei ia Constantinopole, unde deși sunt primiți ceva mai cu dinstincție, decum se făcuse cu domnii mai vechi ai țărilor române, fiind între altele poftiți la masă de vizir și chiar de sultan, sunt cu toate aceste obligați și ei a se prosterna înaintea padișahului și ai săruta papucul³². I încă înainte de a se mântui Moldova de ocupația militară adusă prin evenimentele din 1848, Ghica se apucă de oarecare reforme folositoare. Așa în 1849 el regulează modul ținerei socotelelor din partea eforiei capitalei, apoi a celor din orașele județene, desființează monopolul cărnei și a luminărilor, fixând un aiar pentru vânzarea lor³³. El mai înființează departamentul lucră- rilor publice³⁴ *, și în 1850 reorganizează jandarmeria pe picior milităresc, spre o mai bună pază polițienească; reduce mai multe taxe, ia măsuri pentru aliniarea stradelor și zidirea bina- lelor, în scopul de a introduce o regulă în așternerea și ridicarea clădirilor; regulamentează modul de funcționare al piețelor de vânzare de obiecte și stăvilește jăfuirea țăranilor din partea funționarilor subalterni; înființează o pedeapsă pentru tăinuirea boalelor de vite; regulează chestia vitelor de pripas³⁶. Tot în acel an 1850 Ghica ia însă o măsură care au contribuit a adăugi numărul poporației evreești în Moldova. Anume după legile vechi orice Evreu care nu justifica posedarea unui capital de 5.000 de lei, sau exercitarea unei meserii sau industrii, putea fi izgonit din țară ca vagabond. Această măsură, de o extremă asprime, nu fusese niciodată aplicată cu stricteță, în care caz cea mai mare parte din Evrei, fiind oameni săraci și fără meserii, ar fi trebuit să părăsească țara, și Moldova nu ar fi înfățișat o poporație atât de bogată de Evrei. Totuși atare lege consti- tuia fără îndoială o piedică la năvălirea lor în țară de peste graniță. Grigore Ghica revoacă această dispoziție, ordonând ca ³¹ La Moldavie sous Grigoire Ghica par Murphy Byme sujet britanique Jassy, 1856. ³³ Actele publice ale principatului Moldovei 1849, (Bibi. Acad, colecția Sturza. Nr. 3782) p. 33—38. ³⁸ Manualul administrativ al principatului Moldovei, I, p. 169, 187. ⁸⁴ Ibidem, II, p. 211. ⁸⁸ Ibidem, I, p. 91, (Comp. p. 304 și 342), 143, 208, 211, 408, 450 și 475 Digitized by kjOOQle BARBU ȘTIRBEI ȘI GRIGORE GHICA 137 olti aloi udo oblu ioliii dela pole. IM ofili Mi iul® idos oi® il* ițe® aiat o® jii oui bino- carea ir* aria uiitf otia lăiiș ildf iota . ca* sen¹' țjșal ost’ ie* ea să fie aplicată numai Evreilor veniți de curând de peste hotar. Nelămurindu-se însă întru nimic înțălesul acelui termen, inter- pretarea lui rămânea la arbitrarul autorităților inferioare care, fiind dată starea lor de moralitate, deschidea porțile țărei largi Grigore Ghica , Domnul Moldovei 1849—1857. — Colecția Academiei Române. "V • V migrarei evreești. O a doua măsură favorabilă evreilor, fu des- ființarea măsurei luate de Mihai Sturza, în 1844, de a se opri ji- dovii dela ținerea de orânzi prin sate, învoindu-le Ghica această Digitized by GooqIc 138 ISTORIA ROMÂNILOR îndeletnicire sub niște condiții prea ușor de îndeplinit³⁶. Sporul vămei dela 3 la 5 sută câștigat după multe stăruinți de princi- pele Bibescu pentru ambele principate, nu fusese pus în lucrare din pricina turburărilor întâmplate. Deabia în 1850 se vede aplicată această măsură în Moldova, și lucru vrednic de însemnat pentru tendințele de emancipare ale intereselor românești, este împrejurarea că sfatul administrativ al Moldovei, odată cu regularea acelei afaceri, scade și vama de export (care prin o neînțelegere fenomenală a intereselor economice, fusese fixată de Turci la 12 °/₀), tot la nartul de 5% ³⁷. Ghica mai înființează o școală de inginerie pe lângă departamentul lucrărilor publice, ia măsuri pentru șoseluirea și paveluirea lașilor, precum și a orașelor ținutale³⁸, înființează serviciul dilijanselor pe lângă poștă pentru transportul călătorilor, și în deosebire de Știrbei care desființase prestațiile în natură pentru lucrarea șoselelor, Ghica introduce măsura în Moldova, îndatorind pe țăran la munca de 3 zile pe an pentru întocmirea drumurilor. In sfârșit tot în 1850 el zidește penitenciarul cel mare dela Târgul Ocna³*. Pe lângă aceste și alte măsuri mai mărunte de admini- strație, Grigore Ghica în 1851, după ce Moldova se mântuie de ocupația ruso-turcă, adaugă încă două legiuiri însemnate, menite ambele a influența asupra desvoltărei generale a țărei, anume reforma legei care regula raporturile dintre proprietari și muncitori și organizarea învățământului public, ambele măsuri luate paralel și în același timp cu acele- identice din Muntenia. îndatoririle impuse sătenilor prin legea lui Ghica, deși cer ceva mai multe munci agricole decât Regulamentul Organic, scăzând însă numărul cel însemnat de zile, întrebuințat pentru reparările la acareturi, iazuri și țarine ale proprietarului, reduce în total câtimea de muncă, prestată de locuitor în favoarea stăpânului. Legea lui Ghica revine, în fixarea câtimei de muncă din partea țăranului, iar la nartul muncei anuale părăsind sis- temul zilelor regulamentare, care numai reale nu erau, impunând în o zi mult mai multă muncă, decum omenește putea fi fă- cută. Pentru a putea însă face o comparație între legiuirea din 1851 și Regulamentul Organic, va trebui să reducem și munca cerută de acea lege, în zile reale de muncă precum am făcut-o cu așa numitele zile regulamentare. i i: i! d !l I 3 M Ibidem, I, p. 521 și II, p. 43. Prin urmare nu fără cuvânt învinuește pe Ghica Revista domniei prințului Grigore Ghica de un memhru al partizei naționale 1856, că ar fi deschis țara Evreilor. •T Man. adm., 11, p. 111. Ibidem, II. p. 217, 247 și 258. ’• Ibidem, II, p. 131, 225—234 și 1, p 508, 592. Digitized by kjOOQle BARBU ȘTIRBEI ȘI GBIGORE GHICA 139 Regulament organic Legea lui Ghica munci zile reale munci zile reale Arătură 14 prăjini 2 28 prăjini 4 Prășilă de 2 ori 36 pr. în 3 zile regulamentare 12 42 pr. idem 14 plus strânsul și căratul Săcerat 48 pr. în 3 zile 8 56 pr. idem 9 regul. plus căratul Cosit, 1 falce, adunat 8 1 falce, idem 8 și clădit 2 podvoade 8 2 podvoade 8 2 cară de lemne 2 2 care de lemne 2 Lucrul la acareturi 4 Meremetul iazurilor 6 ■ Lucrul la acaret. 4 40 îngrăditul țarinilor 3 După regulament 53 După leg. lui Ghica 49 • Cu toate că legea din 1851 sporește întrucâtva munca .agricolă propriu zisă, ea scade în total zilele de muncă, prin : reducerea numărului celor întrebuințate mai înainte la'mere- meturi, și care erau prin abuz adeseori schimbate de proprietari în zile de muncă la câmp. Ba legea din 1851 împiedică asemene prefacere, dispunând ca zilele neîntrebuințate de proprietar după prescrierile ei, să rămână câștigate de locuitor. Mai regulează apoi deosebite puncte, cari erau toate interpretate mai înainte în defavoarea țăranului, precum schimbarea celorlalte munci agricole în acea mai grea a prașilei, reduce la moșiile înguste munca locuitorului în proporție cu pământul dobândit, și lucru mai însemnat, desființează dijma pe care țăranul era dator să o deie din productele sale, compensându-se prin acest mare folos, sporul cel nu prea însemnat de muncă adăugit locuito- rului. In privirea pământului pe care proprietarul era dator a-1 da țăranului, legea nouă adauge numai 20 de prăjini la imașul locuitorilor u. In privirea dreptului de strămutare, legea lui Ghica mai ușurează condițiile în care ea putea fi efectuată. Deși păstrează ⁴⁰ Vezi art. 28 al legei din 1851, Man. adm., 1. p. 428. Meremetul iazu- rilor și îngrăditul țarinilor întră toate în acele 4 zile de lucru la acareturi. ⁴¹ Iată cum arată comitetul proprietarilor în divanul ad-hoc al Moldovei foloasele încuviințate țăranilor prin legea lui Ghica: „așăzământul publicat în 1851, desființând și îndatorirea sătenilor de a face coșerele proprietarului și mai desființând și îndatorirea celor fără boi de a lucra 4 zile la reparațiile careturilor, în locul transporturilor prescrise de-Regulamentul Organic, au sporit și cu 20 de prăjini imașul cuvenit locuitorilor, și prin urmare departe de ale înmulți îndato- ririle, le-au adus un simțitor folos”. Buletinul ședințelor divanului ad-hoc al Mol- dovei, l-iul suplement la Buletinul No. 21, p. 3. Digitized by GOO^IC 140 ISTORIA ROMANILOR nedreapta dispoziție, ca locuința și sădirile țăranului strămutat să rămână fără nici o despăgubire în folosul proprietarului, ea reduce sumele pe care țăranul trebuia să le răspundă pro- prietarului și cutiei satului, dela echivalentul acelor datorite în munci și bani pe un an întreg, la acele ce s’ar constata ca da- torite până atunci, prin o dreaptă răfuială; deasemenea su- primă îndatorirea impusă țăranului de a răspunde anticipat toate dările până la împlinirea perioadei recenzimentului, dis- poziție luată de Regulament, chip pentru a nu încurca soco- telele vistieriei prin strămutarea contribuabilor, în realitate însă pentru a împiedica cu totul acea strămutare. Paralel însă cu înlesnirea dreptului de strămutare, legea din 1851 caută să oprească pribegirea fără temei a locuitorilor, cari desgolia moșiile și încurca, ba adeseaori păgubia încasă- rile vistieriei. Se ia anume măsura de a se impune o pe- deapsă satului ce ar primi pe un fugar, fără dovada îndepli- nirilor îndatoririlor sale, "pedeapsă ce consta în plata îndoită a sarcinelor ce fugarul avea de făcut pe răstimpul dela ziua strămutărei până la ridicarea lui de ispravnic. Ghica privi- ghiază ca legiuirea strămutărei să fie îndeplinită cu dreptate, și dacă el împiedeca strămutările fără cale, o făcea nu numai în interesul proprietarului, dar chiar în acel al țăranilor, care adeseori părăsiau o moșie fără motive îndestulătoare, „dără- pânându-și avutul și rămânând isteresiți de zilnica hrană peste an, prin pierderea vremei cu așa pribegire”⁴². Dealtfel când strămutarea se cerea în condițiile legei, o învoia numai decât; găsim bunăoară că proprietarul Călineștilor refuzând locui- torilor ce vroiau să se strămute răfuirea daraverilor lor, domnul ordonă ca privighetorul să facă răfuiala după arătarea țăra- nilor, și să le învoiască strămutarea⁴³. A doua măsură de reorganizare însemnată întreprinsă de Ghica fu acea privitoare la învățământ, îndeplinită tot în în 1851. Acesta este legiuit în marele său regulament din acel an⁴⁴, care împarte instrucția în trei categorii: cea primară, secundară și înaltă, reînființând iarăși pe acesta din urmă după distrugerea ei din 1847, în limba română. Atât de mult se deo- sebea Ghica de principiul lui Sturza și Bibescu din 1847, în pri- virea destoiniciei limbei române ca organ de predare, în cât impune chiar profesorilor de limbi străine să predeie în româ- nește ⁴S. Cursul superior al învățăturilor este împărțit în 4 facul- tăți : această filosofică, juridică, teologiă și medicală. Din aceste însă numai cele două dintâi se înființează în realitate, consti- ⁴² Dispoziția din 1851, Ibidem, II, p. 28. ⁴³ Dispoziția din 1853, Ibidem, II, p. 30. ⁴⁴ Ibidem, II, p. 304. ⁴⁵ Ofis din 1852, Ibidem, II, p. 341. Digitized by Google BARBU ȘTIRBEI ȘI GBIGORE GHICA ,141 nula! mini : pro- iteii a da- a» icipal , fc sw litalt Ițga dw cast lețli- doiti as prin- lumi dâră- iest câni etât- .0 nud țâia- rină jtit itd mii- # P cu ori- ««■ ist- -tuind cele trei facultăți ale literilor, științelor și drepturilor. Cea teologică era lăsată pe seama seminariilor, care ele însăși se reorganizează prin o legiuire., tot din 1851⁴⁶; iar în locul celei medicale care nu se putea înființa din lipsa de mij- loace, se întemeiază o școală de moșit unită cu un institut pentru primirea femeilor însărcinate sărace și pentru creșterea copi- ilor găsiți, numit institutul orfanotrofic Tot pentru complini- rea facultăței medicale se mai face și o școală de hirurgie. Alt așezământ de bine-facere este ospiciul de infirmi dela Galata. Ghica precizează mai bine, în ceeace privește instrucția, dispo- zițiile după care urmau să fie primiți aspiranții la dregătoriile publice, hotărând că nu se pot primi în slujbe decât acei ce vor fi petrecut cu laudă cursul învățăturilor; pentru scriitori clasele primare; până la cap de masă, învățăturile gradului al doilea; pentru capii de secție și înainte, acel de gradul al treilea⁴⁷ Retragerea la Viena. Reîntoarcerea la domnie.— Intrarea Rușilor în Moldova în Iunie 1853, sili pe Ghica și pe Știrbei a se retrage la Viena și purtarea domnului Moldovei în această împrejurare, față cu Poarta Otomană, este identică cu acea a domnului Munteniei⁴⁸. Și Ghica avu de luptat din pricina ocu- pațiunilor streine cu greutăți financiare, lăsate mai întâiu de revoluția din 1848, sporite prin ocupația ruso-turcească cei urmă. Anume în 1851 deficitul constatat prin buget se urcă la 1,000.768 de lei, care este însă redus prin măsuri de economie la 655.266 în 1852, iar în 1853 este strâns cu desăvârșire, ivindu-se chiar și un prisos de 123.688 de lei. Tocmai atunci intervine din nou ocupația rusească, și deficitul reapărea la sfârșitul anului în sumă de lei 1.223.817. Cu toată suprimarea tributului, a plăței agen- tului din Constantinopole și a lipsei civile a lui Ghica, el găsește când se întoarce în Octombrie 1854, un deficit de 2.408.345 de lei, care adaos cu cheltuielile pricinuite de ocupațiunea aus- triacă se urcă la 1855 la 3.025 691 de lei. Pentru acoperirea lui se face primul împrumut al Moldovei de 2.400.000 de lei la ban- cherul Hillel Manoah din București. Nevoile ocupației austriace aduc în curând afacerea unui al doilea împrumut dela casa ma- iorului Mișu Anastasievici de 2.500 000 de lei. împrumuturile furii în parte restituite, însă dobânzile cele mari unite cu chel- tuielele continue ale ocupației austriace, aduc la sfârșitul dom- niei lui Ghica în 1856, un neajuns total de 6.000.000 de lei (vechi). Ghica voise pentru a căpăta mijloace noi de întâmpinare a gre- lelor nevoi în care se afla țara, să supună la contribuție averile « Ibidem, p. 376. ⁴? Anafora din 25 Octomvrie 1852, Ibidem, I, p. 57. ⁴⁸ Vezi mai sus, p. 132. Comp, scrisorile lui Ghica c. Reschid-pașa din 1852 și Iunie 1853 în Documentele renașterei României, II, 146 și 160. Digitized by 142 ISTORIA ROMANILOR mănăstirilor închinate; dar este împiedicat de a o face prin un i ordin al Porței. Rezultatul portărei finanțelor din partea lui Ghica este cu drept cuvânt, aprețuit în chipul următor, de raportul ofi- cial făcut de visternicul Scarlat Rosetti către căimăcămie în ; 18 August 1856: In fața crudelor încercări prin care au trecut Moldova dela 1848 până azi, este încă de mirat cum de defici- citul era numai de 6.984.148, când în Muntenia unde aceleași fapte s’au produs, el se urcă la 27-216.543 de lei. Dacă s’ar res- । titui Moldovei toate cheltuielele făcute cu oștirile streine, desigur । că, nu numai deficitul ar fi umplut, dar încă ar rămânea un pri- ! | sos; trebuie însă să ne supunem soartei celor slabi”⁴⁹. Felul ;| cheltuelelor pentru oștirile de ocupație, consta în întreținerea j> spitalelor, aprovizionarea cu lemne, leafa generalului Budberg în . । timpul ocupației rusești, despăgubirea antreprenorului poștelor |j pentru pierderea de cai, care condei singur se urca la 986.850 i₍ de lei construirea de poduri, lefile tâlmacilor, etc. । Grigore Ghica dovedește, în tot timpul domniei lui, că-și । menține principiile naționale care-1 însuflețiseră înainte încă de a ajunge în tron. El emancipează pe țigani, despăgubind pe proprietarii lor, încuviințează tipărirea Letopisețelor țărei Mol- dovei, lui Mihail Kogălniceanu în 1852, iar în 1853 pune să se tipărească pe cheltuiala domnească Cronica lui Șincai, care apare de astădată în întregul ei cuprins. El ia o parte însemnată ală- turea cu Știrbei la lupta Românilor pentru realizarea unirei principatelor și a emancipărei lor de sub cleștele suzeranităței otomane, atât în timpul domniei lor cât și mai ales după a lor j eșire din scaun în 1856. Ghica este ca și Știrbei și om de progres. El introduce telegraful, vrea să construească un drum de fier dela Botoșani la Galați, și să canalizeze Prutul; dar înplinin- du-se termenul domniei lui, el părăsește puterea, înainte de a .fi putut să pună în aplicare planurile sale de îmbunătățire. Câteva luni înainte de a părăsi domnia, Grigore Ghica desființează cenzura și decretează libertatea presei; cerând dela înființătorul unui ziar numai depunerea unei cauții de 5.000 de lei și prevăzând oarecare restrângeri precum defăimarea domni- torului, atacurile contra religiei, provocarea la întovărășirea străină și alte câteva. Se bănuia lui Ghica că el luase aceste mă- suri când era tocmai să iasă din scaun din un dor zadarnic de popularitate. Ghica fusese însă călăuzit de un gând mai îna ⁴⁹ Obseruations sur Văat actuel du finances en Moldavie prisenti a la Cai- macamie par le vistiar Ch. Rosetti le 18 Aout 1856, Bruxelles (Bibi. Acad. Col. SLurza N-ro 3.796), p. 25 și 47—49. Comp, ofisullui Ghica c. adunare din 10 Mai 1856, în Documentele Renașt. III, p. 466. Marphy-Byrne impută fără drept defi- citul, rălei administrații a financelor din parea lui Ghica, și îl urcă la 13.000.000 socotind în el și datoria pentru emanciparea țiganilor, care însă urmând a fi încasată dela desrobiți, nu constituiau o adevărată datorie. Digitized by Google BARBU ȘTIRBEI ȘI GRIGORE GHICA 143 anume prevăzând luptele ce se vor încinge pentru unire, re- zolvarea el voia să descătușeze condeele întru a ei apărare 1.⁵⁰. In timpul domniei acestor doi de pe urmă domni ai ță- rilor române despărțite, se întâmplă un mare eveniment euro- pean, fără de care Românii nu ar fi văzut poate nici odată împlinită măcar o parte din visul cel mai dulce al sufletului lor. Ceeace Românii nu putuse smulge prin mișcarea violentă din 1848, ajunseră a-1 realiza cu prilejul unui nou mare con- flict iscat între Rusia și Turcia. In loc însă ca de astă dată urmările sale să le fie ca deobiceiu dăunătoare și fatale, ele fură din protivă din cele mai fericite, aducând garantarea exis- tenței lor ca popor, îndrumarea unei vieți într’adevăr civilizate, precum și putința consolidărei puterei lor, prin unirea cel puțin a două din rășchiratele mădulare a le corpului lor, a celor două țări surori de la poalele Carpaților. înainte de a păși la expunerea acestui eveniment, cel mai mare și mai frumos al întregei lor istorii, trebui să arătăm împrejurările marei crize europene, zămislitoarea norocului lor. *• Radu Rosetti. Despre Cenzură in Moldova, în An. Ac. Rom. II, tom. XXX, 1907 p. 12. Textul legei lui Ghica, ibidem, p. 87. Digitized by kjOOQlC II RĂSBOIUL DIN 1853 PACEA DE PARIS 1856 1. LOCAȘURILE SFINTE Rusia și puterile apusene. — Răsboiul din 1856 este un episod în epopea uriașă a răsboaelor ruso-turce, episod ce nu prea se împacă cu șirul întregului poem. Până acum izbânzile Rusiei în contra Turciei mersese tot propășind, îngrămădind victorii peste victorii, cotropire peste cotropire. Acum peste întâia oară ele sunt stăvilite și puterea rusească, ce părea un puhoi menit a înghiți împărăția otomană, este oprită în cursul ei vi- jelios, spulberată și aruncată în vânturi. Cauza acestei scrintiri în mersul triumfurilor rusești provine din împrejurarea, că de- astădată Rusia numai lupta numai în contra politicei Apusu- lui care ar fi venit în ajutorul Turciei, ci însu-și în contra brațu- lui său de fier și de foc, în contra puterei sale materiale, ce întin- dea în sfârșit o mână de ajutor împărăției lâncezite a lui Moha- med. Cât timp Rusia luptase în potriva unei împărății mai ne- culte decât dânsa, ea învinsese, și calea ei fusese un lung șir de izbânzi cu folos. Acum când trebui să lupte împotriva civiliza- ției, ea dădu înapoi, fu învinsă și nevoită să plece grumazul ei cel mândru mai mândrului învingător. Nu este deci greu de înțeles pentru ce Rusia a fost răpusă mai greu este însă de arătat cum se face de Europa s’au trezit de astădată; care au fost șirul de împrejurări ce au hotărît-o să se scoale în potriva colosului dela nord și să-i dee o învăță- tură, care însă nu au avut efectul de a-1 întoarce dela pla- nurile sale, ce l’au îndemnat numai cât de a fi mai prevăzător în conceperea lor, mai ghibaciu și mai iscusit în a lor îndepli- nire. Ca punt de purcedere a unei noue politici în privirea Ru- siei din partea Apusului, putem privi tratatul dela Unkiar-Iske- Digitized by Google EĂSBOIUt DIN IBM 145 lesi, care destăinui planurile rusești într’un chip mult mai văzut de cum se întâmplase până atunci. Acest tratat dintre Ruși și Turci prevedea ca corăbiile rusești să aibă voie a trece prin Bos- for în Mediterană, iar acele ale puterilor Apusului să nu poată trece prin Dardanele către Marea Neagră, în timp de răsboiu — această îndatorire luată de Turci, făcea din marea Neagră un adevărat lac rusesc, și acest lac, prefăcut într’un imens port al Rusiei, putea să reverse asupra Mediteranei flotele rusești, pe când intrarea în el era apărată de tunurile turcești dela intra- rea în Dardanelelor. Rusia devenia astfel neatacabilă acasă la dânsa, și putea deci să desvolte în toată liniștea politica sa de cotropire în contra chiar a acelei puteri ce luase asupra-și cu atâta nesocotință, îndatorirea dea o apăra într’un chip așa de efectiv. Pentru a zădărnici acest tratat, puterile apusene vroiau să nimicească baza pe care el se înnălțase, ajutorul făgăduit de Ruși Porței împotriva lui Mehemet-Ali. Dar aceste puteri nu erau deloc înțelese asupra liniei de purtare ce erau să țină față cu răsvrătitorul vasal al sultanului. Franța vroia să-1 sprijine și să-1 întărească, sperând cu timpul a-1 pune pe dânsul pe tronul sultanilor și a regenera astfel împărăția otomanilor. Anglia din contra vroia să-1 supună și să-1 aducă din nou la ascultare, pentru că se temea să lase Suezul în mâinile unui barbar. Din- tr’aceste două tendinți contrazicătoare, cea mai periculoasă pentru Rusia era acea reprezintată de Franța, ca una ce voia să deie o viață nouă și puternică împărăției Otomane. Temân- du-se Rusia ca, la • urma urmelor, să nu se îmvoiască și Anglia cu acest plan, se hotărește a jertfi foloasele câștigate prin tratatul dela Unkiar-Iskelesi, care o îndepărta de Anglia, și a- se pune în legătură cu această putere pentru a nimici figura amenințătoare a vice-regelui egiptean. In 15 Iunie 1840 se iscă- lește tratatul împătritei alianțe¹ între Anglia Rusia, Austria, și Prusia îndreptat în contra lui Mehemet-Ali și eventual în con- tra sprijinitoarei acestuia, Franța. Cele trei dintâi se hotăresc a ataca pe Mehemet-Ali iar cea depe urmă privighea mișcările Franței. Răsboiul în contra vasului răsvrătitor este în curând isprăvit prin desăvârșita lui înfrângere, iar Franța nu face nici un pas spre apărarea lui. Rusia deci renunțase la dreptul de a face să treacă coră- biile sale prin Bosfor; dar Poarta menținuse făgăduința dată de a păstra mare clausum a strâmtoarei Dardanelelor. Curând după aceea, și Franța se apropie de celelalte puteri apusene, și astfel se închee în 13 Iunie 1841, la Londra, între aceste cinci mari puteri europene tratatul strâmtorilor sau al Dardanelelor, care prevede ca „trecerea corăbiilor de răsboiu atât prin Bos- lⁱ; .1 ¹ Guillany, Manucl diploniatique II, p. 164. A. D. Xenopol. Istoria Românilor —Voi. XII. 10 Digitized by 146 ISTORIA ROMÂNILOR for cât și prin Dardanele să rămână pentru totdeauna oprită, cât timp Poarta s’ar afla în pace”. Prin acest tratat Poarta este primită în dreptul public al Europei, și cu toate că se favoriza prin el predomnirea rusească în Marea Neagră, i se închidea Bosforul, încât aeest tratat este pentru Rusia tocmai contrariul celui dela Unkiar-Iskelesi. însemnătatea tratatului Dardanelelor este din cele mai mari. Pentru întâiaș dată se văd puterile apusene unite într’un gând pentru sprijinirea Turciei împotriva tendințelor cotropitoare ale Nordului. Acest tratat este înainte mergătorul alianței ce au dat naștere răsboiului Orientului²; el este începutul unei schimbări în politica Europei față cu Rusia și anume nu a unei sau a altei puteri, ci chiar a întregului Apus. Din nenorocire a rămas numai un început, și apatia care cuprinse pe Europa, curând după sfârșitul răsboiului oriental, îndreptă- țește judecata de mai sus, că acest răsboiu a fost numai un epi- sod discordant în istoria răsboaielor ruso-turce. Această schimbare de îndreptare în politica Apusului era motivată și de altă împrejurare. Negoțul tot crescând a Rusiei cu țările Turcești, care făcea Englejilor și Francejilor concurența cea mai serioasă, deschid ochii acestora asupra pri- mejdiei ce-i aștepta dacă Rușii ar pune mâna pe Constanti- nopole și, aplicând și aci maximele prohibitive de care erau con- duși în politica lor economică, ar închide cu totul Marea Neagră comerțului apusean. Pe de altă parte Rusia vedea pe fie-ce zi scăzând înrâu- rirea ei în Orient. In principate ea fusese cu totul compromisă, și chiar în celelalte părți ale împărăției Otomane, Creștinii în- cepuse a vedea că au fost amăgiți în speranța lor, de a scăpa de sub jugul Mahometanilor cu ajutorul Rusiei. Apoi tânărul sul- tan Abdud-Medjid, sub influiența lui Reșid-pașa, întreprinde mai multe reforme civilizățoare în împărăția sa, pe care le pro- clamă prin hatișeriful dela Gulhane³ * * * * ⁸ (13 Noemvrie 1849), în cât ghiaurii încep a crede că cu timpul vor putea duce o viață mai liniștită și alăturea cu Osmanliii. Dacă influența rusească scădea însă la creștini din împărăția turcească, din causa unor altor împrejurări ea se micșura chiar în Constantinopole. Englezii și Francezii, vroiau să-și formeze o generație de Turci care să le fie simpatică, atrag în țările lor tineretul turc, care formându-se în școlile Apusului, începe a privi pe aceasta ca limanul scă- ² Că el era astfel privit de diplomație ne o dovedește o depeșă a ministrului de externe a Franției către ambasadorul francez din Londra din 31 Mai 1835 „Le cabinet de Londres n’a donc pu jamais douter de notre concours pour faire respecter l’esprit du trăită du 13 Juillet 1841 et pour rappeler, s’il le fallait,au cabinet de St. Petersbourg, que Vempire ottoman est placd par cette transaction sous une garanție collective. lasmund AktenstUcke zur orientalischen Frage, 1, No. LXXXII. ⁸ Rosen, Geschichte der T&rkei, II, p. 250. Digitized by interes mai mic, dar nemijlocit, decât pentru unul mare și în- I depărtat. Aceste interese mai speciale erau acele comerciale. - Dintre toate țările Europei, Anglia și Franța făceau un comerț mai întins cu țările turcești. Pe acel timp (1852) comer- țul Angliei se suia, import și export, la vr’o 600.000.000 franci, afară de transitul prin Egipt către India, care urca comerțul j । total al Angliei cu țările turcești, aproape la un miliard. Acel , । al Franței, însemnat cu deosebire prin exportul său, se ridica ii aproape la 750.000.000 de franci³². Interesele Franței și ale An- ₍ gliei erau aceleași, și deci politica lor trebuia să fie aceeași. Am- ₍ bele aveau de apărat niște daraveri bănești de o mare însemnă- j tate și trebuiau deci să se opune cu puteri unite politicei . rusești care amenința desfășurarea lor. Primejdia pentru dân- g sele era următoarele: dacă Rusia punea mâna pe strâmtorile j turcești și poate chiar și pe Egipet, atunci introducând ea în ₈ aceste părți sistemul prohibitiv, nimicia prin o singură lovitură j tot comerțul anglo-francez, înlocuindu-1 cu al ei. ₜ Pe lângă acest pericol, care amenința pe Franța cât și An- ’■ ₍ glia, mai erau și altele cari priviau numai cât interesele engleze. ᵢ₍ Această țară se mai temea ca Rusia punând stăpânire pe Egipt g și pe Turcia aziatică, să nu-i împiedece comunicarea ei cu India, isvorul cel mai mănos al bogăției sale, cu atât mai mult că po- ,ᵣ porul englez era neliniștit și de propășirea Rusiei în Asia cen- ; trală, a cărei țintă nu putea fi, după Englezi, decât surparea j puterii lor în Indii. : Italia pe atunci frământată de dorința unirii, domnită de mai multe dinastii dușmane una alteia, nu putea urma în pri- virea Orientului o politică susținută, și de aceea participarea ei la răsboiul Crimeei nu avu atâta în vedere restatornicirea ’ unor interese trecute, cât îngrijirea de altele viitoare. J Austria nu putea să învoiască prea marea întindere a Ru- siei în Orient din alte motive. Pentru a ajunge la Constanti- nopole trebuia ca Rusia să pună mâna pe țările române, pe care l’am văzut că fusese totdeauna combătut de Austria cu cea depe urmă stăruință, ca unul ce putea deveni periculos pentru dânsa. Prin această întindere Rusia devenia vecină ne- ³⁸ ³⁸ G. Fr. Kolb Handbuch der vergleichenden Statislik 1855. Leipzig. Digitized byC^OOQlC BASBOIUL DIN 1853 165 lilt! iak cot spe- arid niâ ia i it A 18 mer- auri. erț«i Atei idiș ! A»⁻ A®- urni- itieti dă® lotij* ai® jti® A® ileze- idii Jfr ce® arta mijlocită a Austriei și pe la sud, putând da mâna cu Românii din Transilvania și cu Slavii din sudul împărăției Austriace. Apoi Rusia punând prin pacea de Adrianopole (1829), stăpâ- nire pe gurile Dunării, se folosise de această împrejurare pentru a îngreuia tot mai tare plutirea pe acest fluviu. Ea nu îngrijise pentru curățirea albiei Sulinei, înființase o carantină la gurile fluviului și supunea toate corăbiile ce treceau prin ele la niște orânduiri foarte împovărătoare, încât comerțul ce Austria îl făcea prin artera Dunării amenința să decadă din ce în ce mai tare³³. Ce era însă să se întâmple dacă Rusia era să ajungă stăpâna netăgăduită a împărăției turcești? Era să fie nimicit și comerțul cel însemnat al Austriei cu această împărăție, care se ridica în 1850 la 70.000.000 de franci³⁴. Prusia nu avea un interes așa de nemijlocit în chestiunea orientală, și celelalte țări germane erau prea mici și neînsemnate pentru a putea ridica și ele glasul lor. In genere vorbind, Ger- mania, ruptă în o mulțime de părți, nu putea juca un rol pre- cumpănitor în această însemnată întrebare. Ea era deprinsă a fi împilată; toate arterele cele mari ale comerțului ei erau în mâinile străinilor: Olandezii le închideau Rinul, Englezii prin Helgoland, Elba; Danezii, marea Baltică³⁵. Cum putea ea împiedeca pe Ruși de a închide acuma și Dunărea, când statul cel mai puternic, Prusia, era deprins de sute de ani a nu avea în politică altă voință decât aceea a cabinetului de Petersburg? Cu cât Prusia prinde mai târziu la putere, cu atâta ea se emancipează de sub epitropia rusească. De când au ajuns a realiza unitatea Germaniei și se vedea în fruntea a mai multor milioane de baionete, ea se vede silită a apăra interesele ei, care sunt, în privirea Dunării, identice cu ale Austriei³⁶. De- venind tot mai neatârnată în politica ei orientală, în curând va vroi să dicteze și aici precum s’au deprins a dicta aiurea, și un răsboi va trebui numai decât, mai curând sau mai târziu, să pună un capăt bunei înțelegeri ce au predominat până acuma între aceste două State. ¹. Turcia și principatele române. — Să vedem acum care F era starea acelei împărății, ce era aruncată, ca mărul discordiei, între Rusia și popoarele apusene. Această împărăție mergea ³⁸ ³⁸ Die orientalische d. i. russische Frage p. 65. X ⁸⁴ losheph Hain, Handbuch der Statistik der oesterreichischen Kaiserstaates. ¹ Wien 1853, II, p. 522. rr ⁸⁵ Die orientalische d. i. russiche Frage, p. 65. Kelenfoldy, p. 22. ⁸⁸ Drouyn de Lhuis către generalul de Castclbajac 15 Iunie 1853, Doc. |0$ ren. Rom. II, p. 128. „FAllemagne a une trop grande intelligence de ses interzis pour accepter facilement Fdventualitd de la possesion du bas Danube, qu’elle considere avec raison comme une de ses voies comerciales, par un grand Etat qui pourrait lui fermei le ddbouchd”. Digitized by Google 166 ISTORIA ROMANILOR spre stângerea ei, și toate silințele, atât ale sale proprii cât șt acelea ale puterilor Europei, nu puteau decât cel mult să în- târzie căderea ei, dar nu să o oprească. Răul de căpetenie, ce o săpa fără încetare, era dușmănia tot mai fățișă între poporația creștină și acea musulmană. Turcii nu puteau uita că sunt în- vingători și că creștinii sunt supușii lor; apoi acești supuși, fiind de o altă religiune decât aceea a lui Mahomed, ei îi priveau ca pe niște ființi de jos, care nu erau vrednice a se bucura de ■ alte drepturi, decât de acele ce stăpânii lor se îndurau să le • încuviințeze. Numai împărăția Turcească mai făcea în Europa. i o deosebire între cuceritori și cuceriți; numai în ea se mai aflau. două clase suprapuse ale societății, ce nu puteau a se contopi ' nici într’un chip, fiind despărțite prin rasă, religie, credinți și. ' obiceiuri. Pentru un Muzulman, ghiaurul nu însemna nimica; averea lui, chiar viața lui erau o jucărie în mâinile sale, și adese- I ori regimul cel cu totul arbitrar al poporului domnitor împingea < pe supuși la răscoală. De când Rușii se apropiase de peninsula j Balcanului, gințile de aici își îndreptară către dânșii speranțele ;i lor de scăpare. Unele din ele se lepădară apoi de aceste așteptări,. ' i văzându-se înșelate; cele mai multe însă, Slavonii, vedeau tot ii în Rusia îngerul mântuitor al suferințelor lor, și priviau deci orice încercare de a susține Turcia, ca un act de dușmănie în li potriva lor. Și cu toate aceste țările Apusului trebuiau să spri- I jine pe Turci și să caute a susținea împărăția lor; căci ele nu i găsiau alt mijloc mai potrivit de a scăpa Orientul de o stăpânire- i exclusivă, decât acela de a-1 menține, cât se va putea mai mult,. Ij în starea în care se afla. întregimea împărăției Otomane deveni astfel maxima conducătoare în politica stateloi’ apusene, și ele j trebuiau să privească de dușmani, nu numai pe Rusia, dar și. | pe popoarele acelea din peninsula Balcanului, cari cereau eman- ș ciparea lor de sub jugul turcesc. Din această pricină proveniră j toate încurcăturile politicei orientale. Rusia, care proteguia po- | poarele creștine în potriva asupririlor turcești, era privită ca ț apărătoarea intereselor umanitare; Apusul, care susținea pe ț Turci și barbariile lor, păreau că-i sprijine numai pentru niște j interese egoistice. Rolurile se schimbase cu totul: Rusia, stat ; absolut mai înapoiat era apostolul libertății și a omeniei; țările apusene, vetrele luminii și ale culturii, deveniau uneltele ar- ( bitrarului. Nu e vorbă că aceste din urmă stăruiau pe cât puteau i> pe lângă Turci, ca să mai îndrepte conrupția înspăimântătoare > a administrației lor și să recunoască și Creștinilor o stare mai > puțin împilată; dar silințele lor erau zadarnice. Sultanul și ’ dregătorii turci cei înalți, însuflețiți de luminile civilizației și îmboldiți fără încetare de agenții puterilor apusene, proclamau necontenit principii mai umanitare; dar aplicarea lor întâlnia ; greutăți și chiar piedici neînlăturabile, întrucât schimbareasis- ¹ ternului nu se putea aștepta decât dela o schimbare a minții I Digitized by Google RĂSBOIUL DIN 1853 167 poporului turcesc, și aceasta era peste putință de ajuns, din pricina rasei inferioare³⁷ în care această minte eră împlântată. Ca toate faptele istorice și acestea erau neapărate, fatale. In zadar s’ar fi susținut cutare sau cutare mod de rezolvire a chestiunii orientale, după cum s’au încercat să o facă mai mulți publiciști ai acestui timp. Turcii trebuiau să stăruiască în bar- baria lor; Rușii să caute a înainta, și popoarele apusene să li se opună. Pentru a hotărî într’un fel niște tendințe atât de contrazicătoare, trebuia alergat la mijlocul cel depe urmă ce rămâne popoarelor, când toate celelalte au dat de greș — la răsboi, care și începu de fapt prin intrarea Rușilor în prin- cipate în 3 Iulie 1853. Rușii, cum am văzut, pretindeau că, deși ei au încălcat granițele împărăției Otomane, n’au înțeles prin aceasta a porni cu răsboiu asupra Porții; că ei ar fi vrut numai prin o astfel de măsură să constrângă Poarta a se supune dreptelor lor cereri, iar pe de alta ar fi fost provocați la o asemenea, prin apropierea amenințătoare a flotelor anglo-franceze de strâmtoarea Dar- danelelor³⁸). Că aceasta era numai cât un meșteșug, se poate vedea foarte lesne; nu era nici cea mai mică asemănare între așezarea flotelor apusene în Besica-Bai și acea a oștilor rusești în prin- cipate. Aceste flote aveau într’adevăr dreptul de a staționa în acel port, ca în oricare altul depe marea Mediterană. Prin ară- tarea lor în acele ape nu se înfrângea nici un tratat, nu se în- călca niciun teritoriu, nu se lovia în niciun principiu de drept public; neatârnarea împărăției otomane nu era amenințată, și Rusiei nu se da niciun motiv de supărare. Din contră ocuparea principatelor de către Rusia era o încălcare viderată a stă- pânirilor sultanului și a tratatelor care regulau soarta acelor două provincii; era o izbire în principiile dreptului public și un act de dușmănie neîndoielnic în potriva sultanului, care ar fi avut dreptul a răspunde unei asemenea urmări, prin o declarare de răsboi și chemarea în ajutorul său a escadrelor aliate³⁹). Dar să cercetăm acuma ocuparea principatelor din punctul de vedere al poziției Rusiei față cu dânsele. Nici un tratat nu învoia Rusiei o asemenea ocupare. Acel de Adrianopole pre- vedea ca Rușii să poată intra în principate, numai atunci când privilegiile lor ar fi fost încălcate de Turci, și pe baza acestui ³⁷ Die orientalische d. i. russische Frage p. 83, pune greșit neputința de propășire a Turciei în sama religiei lor. Tot Mahomedani fusese și Arabii; dar la ce înaltă cultură dăduse ei ființă ! ” Circulara contelui de Nesselrode 2 Iulie. Doc. ren. Rom. II, p. 150, M Circulara cabinetului englez către agența sa diplomatică, 16 Iulie 1853. Ibidem, p. 171. Digitized by t fi 168 ISTORIA ROMÂNILOR drept trimiseseră Rușii în 1848 oștirile lor în principate. Sene- dul dela Balta-Liman din 1849 adaugea, în vederea revoluției din 48, că dacă asemenea turburări s’ar ivi din nou în princi- pate în răstimpul de șapte ani, ambele puteri să iea măsurile trebuincioase pentru restatornicirea orânduielii. Provinciile ro- mâne nu fuseseră nici împilate de Turci, nici nu erau turburate de vreo rezmeriță, care să îndreptățească intrarea în ele a oști- rilor rusești; și cu toate acestea erau cuprinse de dânsele⁴⁰). Rușii priveau întotdeauna provinciile române sub două fețe deosebite, după cum le cerea interesul: când ca niște țări cu totul deosebite de împărăția turcească, pentru care stipulau în tratatele lor drepturi și privilegii; când ca parte întregitoare a împărăției Otomane. Nevoile momentului cereau ca țările române să fie privite în a doua ipostasă, ceeace Rușii făceau ocupând-le cu armele. Din aceasta însă se poate foarte bine vedea sistemul urmat de politica rusească față cu principatele dunărene. Anglia și Austria, care dorian din toate puterile ca să mențină cât se va putea mai mult timp pacea între ambele împărății rivale, sfătuesc pe Poartă să nu privească ocuparea principatelor, de Ruși, ca un casus belii, ci închizând ochii asupra acestui fapt dușmănesc, să urmeze înainte calea negocierilor⁴¹). Aceste se reîncep prin stăruințele Austriei, putere din cele mai interesate în chestia Orientului. Rusia anume, căreia i-ar fi plăcut mai bine a surpa pe Turci prin o cale piezișă decât prin un răsboiu, propune la Viena un proiect de notă, ceva deosebit de acela pe care principele Mencikoff îl lăsase în mâinile Turcilor, la plecarea sa din Constantinopole. Acest proiect, sprijinit de Franța și de Anglia, mai mult de cum se cuvenea, este trimis la Poartă, cu stăruințele cele mai călduroase pentru primirea lui. Poarta se rostește că-1 va primi dacă va suferi oarecare schimbări. începe atunci o lucrare a diplomației din cele mai seci și mai nemulțumitoare, anume schimbarea fra- zelor și a cuvintelor, răsucirea și învârtirea lor astfel ca să îm- pace ambele cerinți. Așa d. e. nota vieneză conținea următoarea frază: „dacă în toate timpurile împărații Rusiei au arătat în- grijirea lor cea mai harnică pentru menținerea scutirilor și pri- vilegiilor bisericii grecești ortodoxe în împărăția otomană, sul- tanul nu s’au refuzat niciodată a le consfinți din nou prin acte solemne”. Această redacțiune speria pe miniștrii Turciei; din paralela în care se punea respectarea privilegiilor de către Turci cu îngrijirea pentru menținerea lor din partea Rușilor. Se te- meau miniștrii sultanului a nu recuntoașe că cea a doua ⁴⁰ Circulara cabinetului francez către agenții săi diplomatici, 15 Iulie 1853ᵣ , p. 166. ⁴¹ Circulara austriacă 4 Iulie, lasmund, No. XCVI. i RĂSBOIUL DIN 1853 169 » i» urile !!»• rt <$■ le*), dod udau toait țările iceai bine ratele a să nbele parea supra or^ > din ari decât ceva ainflc uieet. enea. jnli« alei' din ifr > uita ti»- P* F â# dii iirti le oua fusese cauza celei dintâi, și pentru a îndepărta o asemene tâl- cuire, ei propuseră îndreptarea frazei în modul următor: „dacă în toate timpurile împărații Rusiei au arătat îngrijirea lor cea mai harnică pentru cultul și biserica ortodoxă grecească, sul- tanii n’au încetat niciodată de a veghea la menținerea scuti- rilor și a privilegiilor pe care din bunul lor plac le-au încuviințat”. Anglia își dă mare osteneală pentru a dovedi Turciei că schim- bările propuse de dânsa sunt de prisos, arătând că această frază constată numai cât un fapt istoric, că acesta poate fi ade- vărat sau falș, dară că Rusia nu dobândește prin el nici un drept și că Turcia nu se leagă la nimic prin recunoașterea lui. Sultanul chiar dacă ar da oarecare drepturi Creștinilor în urma stăruințelor unei puteri creștine, nu se leapădă de niciun drept al său, nu se leagă la nimic, nu restrânge nici într’un mod suveranitatea sa, și câte de aceste. Bieții Turci știau însă prea bine cu cine aveau aface. Ve- deau ei acuma ce tâlcuire dădeau Rușii tratatului de Cainargi; știau ei câte bucăți de teritorii le fusese răpite tot prin asemenea meșteșuguri și se păzeau ca de foc de a se lega în vre-un chip către Ruși, asupra unei împrejurări așa de delicate. De aceea ei stăruiră cu toată puterea pentru primirea schimbărilor pro- puse de dânșii, cu toate cererile Angliei, Franței și ale Austriei, care le spunea să se lepede de ele. Pe când însă puterile europene se siliau a convinge pe Turci, că n’ar fi niciun pericol în privirea notei, așa cum fusese ea întocmită dela început, Rușii înțelegeau cu totul altfel în- datoririle ce Poarta trebuia să Ie iee față cu dânșii, și dau și ei o tâlcuire a notei vieneze, și de astădată o tâlcuire autentică, ce nu mai lăsa nimic de dorit. In o depeșă a contelui de Nesselrode din 7 Septembrie, acesta pune în cea mai vie lumină înțelesul pe care Rusia vroia să-1 dee notei vieneze, și care se rezumă în îndatorirea din partea Turcilor de a da o făgăduință și o garanție pentru viitor despre menținerea privilegiilor bisericei grecești. Franța, luând cunoștință de această depeșă, se rostește ea însăși; „ca nu era acesta înțălesul pe care conferența din Viena avuse în gând a-1 da notei în chestiune”, și așa toate ostenelile diplo- maților șizbuciumarea lor de atâta timp rămaseră zadarnice)⁴¹ ⁴². Aceștia în iubirea lor pentru fraze și tâlcuiri subtile, tră- gănase afacerea mai multe luni, lăsând Rusiei timpul de a se pregăti și a se întări, crezând că ceeace desbina pe Ruși și pe Turci era o chestiune de cuvinte. Ei uitau că în mijloc erau niște interese mult mai grele, cari, în orice cuvinte ar fi fost îmbrăcate, tot la sfârșit erau să’și arăte cozile și urechile lor. Atâta este de adevărat că adeseori persoanele oficiale de multă 0 I ⁴¹ Amănunțimile vezi în Forcade. Hîstoire des causes de la guerre d’orient, Paris, 1854, Chap. III, La conference de Vienne. Digitized by 170 ISTORIA ROMÂNILOR diplomație nu-și mai aduc aminte de politică, adică de inte- resele ce sunt puse a apăra. Dela căderea notei vieneze, speranțele pentru pace sunt tot mai mult înlăturate, și răsboiul devine din ce în ce mai nea- părat, cu toate că diplomații nu încetează nici acuma a-șida osteneală pentru a-1 împiedica, sau cel puțin a-1 amâna. Puterile maritime, Anglia și Franția, văzând că toate încercările pentru pace au dat de greș, și așteptându-se în fiece moment la un atac din partea Rușilor, contra proteguiților lor,, dau ordin flotelor lor ca să intre în Dardanele. Rușii pretind atunci că s’ar fi încălcat tratatul din 1841, care prevedea în- chiderea strâmtorilor, cât timp Poarta s’ar afla în pace, și cer Angliei socoteală pentru acest pas. Aceasta le răspunde că „de și nu urmase declarare de răsboi, Poarta încetase de a fi în pace, din momentul ce un soldat rus călcase principatele du- nărene” ⁴³ ⁴⁴ ⁴⁵. Turcii îmbărbătați prin această măsură, în care ei vedeau un sprijin efectiv al puterilor apusului, declară Ru- siei răsboi în 4 Octombrie 1853. Rușii, urmând înainte jocul lor cu două fețe, arată în o circulară a contelui de Nesselrode, că deși Turcii le-au declarat ' răsboi, ei se vor mărgini a păstra poziția ce au luat-o în prin- ! cipate, rămânând în apărare cât timp nu vor fi siliți a eși din i cercul în care doriau să’și mărginească operațiile lor”u. Ea j repetă această declarație în alte două rânduri, spunând că vor i rămânea „cu brațele încrucișate, hotărâți numai a respinge ș orice atac îndreptat în contra lor, fie în principate, fie pe gra- i nițele Asiei”, și aiurea : „trupele noastre vor sta în apărare,. : așteptând atacul Turcilor și răspingându-1, dacă s’ar în- tâmpla” ⁴⁸. Puterile maritime, luând act deasemenea făgă- duinți solemne, trimit ordin escadrelor lor de a învoi corăbiilor rusești, transportarea trupelor și a munițiunilor lor dela un port la altul. Dar Rușii dăduse acele asigurări numai cât spre a circonveni pe apuseni. In răsboi ca și în diplomație ei pro- cedau prin surprindere neașteptată. Pe când flotele anglo- franceze, încrezându-se în Ruși, nu părăsise încă Constan- tinopole, flota rusească intră fără veste în portul Sinope, și nimicește aici o flotă turcească, ce stătea la ancoră, încărcată cu proviziuni ce trebuia să le ducă în un port al coastei asia- tice, ucigând vr’o 4.000 de oameni și prefăcând în cenușă co- ; răbiile turcești. Când știrea despre acest măcel ajunse în Eu- ' ropa, ea produse o indignare nemaipomenită și mai că era să provoace de îndată declararea de răsboi din partea puterilor apusului. Rușii, interpelați asupra acestui fapt, răspund: că ⁴³ Clarendon c. Brunow, 1 Oct. Doc. ren. Rom., II, p. 236. ⁴⁴ Nesselrode c. agenții Rusiei, 31 Octomvrie 1853 ibidem, p. 276. ⁴⁵ Forcade, p. 266. Digitized by Google BĂSBOIUL DIN 1853 171 •ei au înțeles a păstra o poziție de așteptare numai în princi- patele dunărene; „dar suntem noi oare îndatoriți pentru ■aceasta a face acelaș lucru pe coastele noastre? Să credem noi că în un răsboi, pe care nu l’am dorit, și care ne-au fost declarat, numai Turcii au dreptul ofensivei, și că noi, când •suntem siguri că un atac va fi îndreptat împotriva noastră, nu avem dreptul a-1 împiedica?”⁴⁶. Și cu toate aceste din de- peșele reproduse mai sus, este viderat că Rusia luase asupră-și îndatorirea de a sta în apărare, mărginindu-se a respinge ata- curile Turcilor, și aceasta nu numai pentru principate, precum pretindeau acuma, ci și pentru Asia, și deci nu numai pe us- cat ci și pe mare. Apoi că flota turcească nu avea nici un «cop dușmănesc împotriva Rusiei, se vede din împrejurarea că ea staționa în liniște în un port turcesc. Pentru a împiedica reînoirea unor asemene întâmplări, puterile maritime se hotărăsc a ocupa marea Neagră, și face cunoscut Rusiei că orice corabie rusească va fi întâlnită în Ma- rea Neagră va fi de îndată invitată a intra într’un port ru- sesc, și că la întâmplare de refuz, va fi silită la aceasta cu pu- terea, îndatorindu-se totodată a împiedica flota turcească de a ataca pe Ruși⁴⁷. O asemene măsură era însă până la un punct mai protivnică Rușilor decât Turcilor. Pe când Turcii erau împiedicați numai de a ataca pe Ruși, fiind dealtfel liber a umbla cu corăbiile lor în Marea Neagră, Rușii n’aveau voie să iasă cu nici o corabie afară din un port: prin urmare erau opriți chiar de a comunica pe apă cu porturile lor. Ei amenință ■deci atunci puterile apusene cu ruperea relațiunilor diplomatice, când ar menținea măsura luată, și aceste stăruind în hotărârea lor, cabinetul de Petersburg își rechiamă ambasadorii din Londra și din Paris. Napoleon se hotărăște a scrie o scrisoare autografă țarului Neculai, în care între altele îi spune urmă- toarele : „Este un fapt neîndoielnic că corăbii rusești au venit și au atacat vase turcești în apele acestora și în un port unde staționau pe ancorele lor, și că le-au nimicit, cu toate asigu- țările cabinetului împărătesc, de a nu ataca el cel întâiu și cu toată vecinătatea escadrelor noastre. Nu au suferit politica noastră o lovitură la Sinope, ci acel fapt au răsunat cu durere în inima tuturor persoanelor din Anglia și din Franța, care au un simțimânt de vrednice națională⁴⁸. Relațiunile între puterile Apusului și împărăția Ru- sească înăsprindu-se pe fiece zi, trebuia numai decât să aducă o ruptură. Anglia și Franța cer dela Rusia ca condiție a men- ținerei păcei ca ea să deșerte principatele, ceeace aceasta re- fuzând, și ele îi declară răsboi în 27 Mart. 1854. ⁴⁴ Nesselrode c. Brunow, 16 Ianuarie 1854, Doc. ren. Dom., II, p. 337. ⁴⁷ Clarendon c. Seymour, 27 Decemvrie 1853. ibid, p. 325. ⁴ⁱ Scrisoarea autografă din 29 Ianuarie 1854, îbid., p. 340. Digitized by Google 172 ISTORIA ROMÂNILOR Purtarea puterilor germane.— Ce făceau în acest răstimp puterile germane ? Rusia, de îi dată ce văzu că trebile merg a răsboi, căută să înduplece pe Austria și pe Prusia a păzi neutralitatea. Au- stria întreabă atunci pe Rusia : „dacă împăratul ar avea de gând a îndeplini făgăduințele sale, de a nu trece Dunărea, a părăsi provinciile dunărene îndată după răsboi, și a nu scrinti sistemul de State ce exista astăzi în împărăția turcească?”. Cornițele Orloff răspunse că împăratul n’ar putea lua asupră-și nici un soiu de îndatorire. „In acest caz replică împăratul austriac nici el n’ar putea să se lege la cele ce i se cereaii. El va stărui în principiile pe cari le-au admis, în unire cu celelalte trei puteri mari și se va conduce în purtarea sa numai cât după interesul și vrednicia împărăției sale⁴⁹. Aceste principii fusese statornicite în mai multe confe- rințe ținute în Viena. In unul din protocoalele acesteia din 9 Aprilie 1854, redactat după declararea de răsboiu a puterilor Apusene,'cele patru puteri subsemnate, Anglia, Franța, Austria și Prusia recunosc: „că întregimea împărăției otomane este și rămâne condiția absolută a oricăror tratări, ce ar avea de scop restatornicirea păcei între puterile în luptă. Guvernele, reprezentate prin subsemnații, se îndatoresc a căuta împreună niște garanții cari să asigure existența împărăției otomane, ca condiție a echilibrului european” ⁵⁰. Am arătat mai sus motivele care explică îndestul pen- truce Austria uita slujba făcută de Rusia în 48, și se dădea în partea puterilor apusene, în lupta ce era să se încingă. Mai greu este de înțeles cum de Prusia părăsia politica ei tradi- țională, aceea de a merge totdeauna în apele rusești, și se ho- tăria a se pune alăturea cu puterile apusene împotriva ten- dințelor moscovite. Trebuie amintit, în această privire, că revoluția din 1848 dăduse naștere în Germania, unei partizi unitare, care vedea în Prusia, puterea aceea ce părea menită de soartă a realiza visul poporului german. In Prusia, această partidă se interesa la rândul ei de nevoile germane, și doria să deie poporului ger- man neatârnarea politică și libertatea de acțiune potrivită însemnătăței sale. Această tendință nu vroia să zică altă ceva în acele momente, decât eșirea de sub epitropia seculară a Rusiei. Deaceea, deși regele Frederic Wilhelm al IV-lea și înconjurimea sa precum și partida aristocratică, erau pentru sprijinirea Rusiei, acest curent trebui să se mistuiască față cu un altul, mult mai puternic, acel al partidei naționale, ce sus- ;î ; I ! I : I h ii ( i i i i I i i i h i¹ u i¹ ⁴⁹ Westmoreland c. Clarendon, 4 Febr. 1854, ibid., p. 356. M Ibid., p. 417. Digitized by kjOOQle HÂSBOHJL DIN 1853 173 ținea politica intereselor adevărat germane, care fiind iden- tică cu cea austriacă, nu putea decât fi protivnică Rusiei⁵¹. Prusia încheie deci în 20 Aprilie 1854 un tratat cu Au- stria, în care se stipulează că: „guvernul împărătesc austriac va îndrepta către curtea împărătească rusească o poftire, în scopul de a dobândi la Maiestatea Sa împăratul Rusiei, ordi- nele necesare pentru a opri înaintarea armatei sale pe pămân- tul turcesc, precum și pentru a dobândi asigurări depline despre curânda deșărtare a principatelor, și guvernul prusian va spri- jini această poftire din toate puterile sale. In cazul când răs- punsul curței împărătești rusești, la aceste păsuri ale cabine- telor de Viena și Berlin, ar fi în contra așteptărilor, astfel. în cât să nu le deie o deplină liniștire, atunci va avea loc apli- carea art. 2 al tratatului încheiat tot astăzi, anume: că fie ce atac dușmănesc făcut înpotriva teritoriului uneia din puterile contractante să fie răspins de cealaltă cu toate mijloacele mi- litare, de care va dispune. O pornire ofensivă a ambelor puteri contractante ar fi la locul ei, numai cât la întâmplarea unei încorporări a principatelor, precum și la un atac sau o trecere a Balcanilor de către Ruși” M. Cu câteva zile mai înainte se încheiese între Anglia și Franța tratatul de alianță, prin care ambele puteri dau o consfințire juridică comunităței de in- terese ce le unise până acuma (10 Aprilie 1854)⁵³. Rusia era deci să se măsoare cu puterile Apusului. Ea îndrăznia să încerce o asemene luptă, pentrucă era îndestul de sigură acasă la dânsa, știind bine că deși Austria și Prusia încheiase o legătură până la un punct protivnică ei, dușmănia acestora nu era să meargă așa de departe, încât să iee parte lucrătoare la răsboiul ce se încinsese. De Prusia era sigură prin simpatiile regelui ei, care deși iscălise mai mult silit, tratatul cu Austria, se rostise foarte hotărât că nu va lua parte la un răsboi contra Rusiei⁵⁴. Politica austriacă apoi era cunoscută Rusiei de mult timp. Știa aceasta că poate s’o împace în mo- mentul critic, prin o bucată de pământ aruncată la timp în gura ei. Austria nu putea învoi un atac al puterilor apusene, .1' ⁶¹ Asupra acestei schimbări în politica Prusiei vezi: La Prusse, la cour et la cabinet de Berlin dans la question d’orient. Extract de la Revue des deux Mondes, 1855. ⁶⁴ Act adițional la tratatul de alianță ofensiv și defensiv încheiat între Austria și Prusia în 20 Aprilie 1854. Doc. ren. Rom., II, p. 429. ⁶³ Ibidem, p. 418. ⁶⁴ „Lorsqu’il fut question de poser le cas de guerre, Frederic Guillau- me prit Falarme et fit toutes sortes de difficultes. Le gdn^ral Hess proposait d’indiquer dans Ie traitd, comme justifiant Fentrde en campagne de FAutriche tout mouvement de Farm6e russe au' delâ de la muraille de Trajan. Le roi s’emporta ei speria avec coUre qu’il ne voulait pas faire la guerre ă la Rusie, qu’l ne le voulait ă aucun prix”. La Prusse, la cour et le cabinet dc Berlin dans a-question d’orient. Extrait de la Revue des deux Mondes, 1855, p. 61. Digitized by L.OOQLC 174 ISTORIA ROMÂNILOR k⁷ ■ prin Valahia și Moldova și din alte motive. Apropriindu-se । armatele aliaților prea tare de Polonia, o răscoală a acesteia | era cu putință, răscoală ce era tot atât de primejdioasă pentru 'i Rusia ca și pentru Austria și Prusia, apoi Românii și Ungurii i puteau să se trezească, și prin urmare un atac în contra Ru- i siei prin valea Dunărei, nu putea de loc să se împace cu inte- i resul austriac Rusia prin urmare, deși refuzată în propu- i nerile ei formale, putea crede în neutralitatea puterilor germane. i Ea nu se temea deci a fi atacată pe uscat, ci numai pe mare i și anume pe Marea Neagră, căci în Marea Baltică o apăra Cron- ; i stadul. Se înțelege dela sine că o expediție maritimă trebuia, i chiar prin firea ei, să fie mărginită în numărul oștilor, și deaceea, i Rusia nu se aștepta la un atac mai adânc al posesiunilor sale. i Ea se rezema apoi pe puterea de apărare a nemăsuratei sale : întinderi, și-și amintea cu mândrie, în această privire, zdro- i birea armatei lui Napoleon cel Mare, în 1812. In sfârșit mersul ; I lucrurilor adusese pe Ruși numai decât a declara răsboiul: alt- î fel trebuiau să se hotărească a pierde cu totul trecerea ce o aveau । la popoarele peninsului Balcanului și înrâurirea lor în răsărit, ; । pentru care făcuse jertfe atât de uriașe. Rusia era deci de astă ■; dată împinsă și - prin o chestie de vrednicie națională a pune în j । cumpănă soarta poporului sau nu numai pentru scopuri de lj apărare a intereselor sale ci și în vederea unor bunuri supe- L rioare omenești, de cinste sau altruism, cum a făcut-o de mai j| multe ori în războaiele ei. : I 3. TRATATUL DE PARIS Răsboiul din 1853. — Pentru a-și ajunge scopul, Austria trebuia, în puterea tratatului de sprijinire mutuală încheiat cu Prusia, să ocupe principatele, apărând astfel interesul de că- petenie al ei și al Germaniei, Dunărea de jos, și tot odată asigurându-și, pentru toate întâmplările, stăpânirea țărilor ro- mâne. Am văzut mai sus că în toate timpurile politica Austriei avuse de țintă a pune mâna pe principate, și semnele cele mai clare ale acestei tendinți se dăduse pe față în tratatul dela Pas- sarovitz (cedarea Olteniei), și în răpirea Bucovinei. Dacă însă scopul ascuns al Austriei era înglobarea țărilor române, ea voia : . ⁶⁶ I. C. Brătianu. Mdmoire sur l’empire d’Autriche dans la question d’orient. Paris 1855, p. 23. Bolintineanu. L’Autriche la Turquie et les Moldo- Valaques, Paris 1856 p. 25. De la conduite de la guerre d’Orient, Expddition t; i . , de Crimee, par un officier general, Berlin, 1855, p. 19; ce que l’Autriche । voulait eviter ă tout prix, c’^tait l’apparition d’un drapea i franfais sur les ¹⁷ , frontidres hongroises : ci dtait l’agitation qui en pouvait rdsulter dans une ■ • .țlj province toute prete ă se soulever”. Digitized by Google RĂSBOIUL DIN 1853 175 indu-se acesteia pentru Ungurii tra Ru- oi iute- propu- ermane. jenam •a Cron- trebnia, ieaceea, lor sale, iței sale zdro- ' ; mersul ui:* o avea» răsărit, de asia pune io puri de i supe- de mai Austria ncheial w odată lor «e .ustriri jenai | insa ₁ voia utîW »/*■ /iiii¹¹ itrifae ,r le să ajungă la dânsul, nu prin o măsură violentă, ci pe cât se poate pe o calepacinică. Ea se ținea cu statornicie pe principiul ce dă- duse naștere în veacul al XV-lea glumei cunoscute: „bella ge- rant alii, tu felix Austria nube”. Aceiaș^sistemă pe care Austria o întrebuințase la răpirea Bucovinei o aplica și acuma mutatis matandis, la intrigile țări române. Nu se știa care va fi soarta răsboiului. Dacă el era să fie în folosul aliaților, Austria privi- ghea în tot timpul interesele sale la Dunărea de jos, și împiedica desvoltarea unor năzuinți ce puteau deveni primejdioase pla- nurilor sale. Dacă Rusia eșia învingătoare și împărăția otomană era să fie desfăcută, Austria punea mâna pe partea cea mai bună din moștenirea acesteia, țările române. Rolul Austriei era deci cel mai mulțumitor din lume: ea nici scotea sabia din teacă și cu toate aceste foloasele ce era să le tragă din încurcăturile Răsăritului erau să covârșească cu mult pe acele a le popoare- lor ce-și vărsau sângele pentru interesul european. Pentru a putea realiza în toată liniștea planurile sale asu- pra țărilor române, Austria asigură pe Turci că vroiește să-i ajute în lupta lor în potriva Rusiei, și anume, silind pe acesta a deșerta principatele, pe care ea era să le ocupe până la sfâr- șirea răsboiului, pentru a le feri de nouă încălcări, îndatorân- du-se formal a le înapoi atunci Porței otomane. Acest tratat este încheiat în 14 Iunie 1854 w. Pentru a împăca puterile răs- boitoare cu măsura aceasta, luată în interesul ei, Austria explică pe de o parte aliaților că ar fi ocupat principatele pentru a ținea pe Ruși îndepărtați de ele, iar Rusiei că a făcut-o pentru a-i lăsa putința de a cădea asupra dușmanilor ei cu toate oști- rile sale. Și diplomații cei mai europeni cred asemenea vorbe, de oarece mai târziu împăratul Napoleon al III-lea se jelui către principele Albert al Angliei că ar fi fost înșelat ⁵⁷. Odată cu încheerea lui vedem o măsură cu totul nouă luată de aliați în conducerea răsboiului, anume strămutarea ope- rațiilor din valea Dunărie în Crimeea. Dacă aceste două fapte stau într’o legătură oarecare, sau dacă numai cât întâmplarea le-au făcut să cadă împreună, iată o întrebare care, cu toate numeroasele scrieri asupra răsboiului Orientului, încă nu este deslegată. Unele din ele pretind că aliații ar fi fost nevoiți să strămute teatrul răsboiului, pentru ca Austria ocupând princi- patele, ar fi împiedicat înaintarea armatelor lor către Rusia prin țările române. Alții susțin că greutățile întâmpinate de aliați și mai ales mortalitatea înspăimântătoare, care nimici în puține zile mai multe regimente, în câmpiile mlăștinoase ale Do- brogei, ar fi motivat această schimbare a liniei de atac. E de ⁶e Doc. ren. Rom., II, p. 459. ⁶⁷ ⁶⁷ însemnările principelui Albert asupra întrevederei de la Osborne, 11 August 1857, Doc. ren. Rom. V, p. 401, Digitized by Google 176 ISTORIA ROMÂNILOR crezut că părerea întâi e mai apropiată de adevăr, într’ucât am văzut că Austria se temea de înaintarea trupelor aliate prin valea Dunăriei, și pe lângă celelalte scopuri urmărite de dânsa, prin ocuparea principatelor, ea voi să silească armatele apusene a se îndepărta de granițele sale ⁵⁸. Planul acestei expediții din Crimeea fusese urzit la Paris se zice că sub inspirația directă a lui Napoleon al III-lea. EI fu foarte bine primit de Englezi, care așteptau dela dânsul ruinarea flotei rusești în Marea Neagră. El fu însă cea mai mare greșeală a răsboiului. Atacul cel mai serios al aliaților prin valea Dunări Balcic 1853 cu escadrele franco-engleze. Desen de pictorul Durând Brager. — Colecția Academiei Române. — pe unde puteau fi sprijiniți de o populație plină de simpatii, Românii, care ar fi pus la îndemâna lor, pe lângă bogățiile firești ale țărilor lor și un ajutor armat, pe unde aliații apropiindu-se apoi de hotarele Poloniei, puteau să neliniștească pe Ruși prin frica unei revoluții, pe unde în sfârșit erau sprijinite armatele lor de un șir de cetății, cea mai puternică bază de operațiune — acel atac, zicem, este înlocuit prin unul împotriva Crimeei, apă- rată prin așezarea ei firească, precum și prin o cetate din cele mai tari, unde nu se puteau ajunge decât pe mare și unde toate ⁵⁸ Consultă asupra acestei întrebări: De lu conduite de la guerre d’Orienl par un oftic ier general, Berlin, 1855 p. 18. Fr. von Ha gen, Geschichte der or len- ta llschen Frage. Frankfurt a. M. 1877, p. 69, I. C. Brătianu, Memoire sur Uempire d’Autriche dans la guestion d'Orient, p. 22. Digitized by Google RĂSBOIUL DIN 1858 177 ajutoarele și îndemnările ce le înfățișa valea Dunării erau înlo- cuite cu greutăți și primejdii⁵⁹. Armatele aliate părăsesc Varna pela Septembrie și la 13 a aceleiași luni zăi'esc pentru întâia oară albele stânci ale Cri- meei. In ziua de 14 ele se scoboară din corăbii în număr de 62.000 e dânsa, We la Paris $• Elin ruinarea greșeală ¹ Donări iâne. imparii, e firești iindiHe iși prin raialele iune- îi, apă- in cele e toate d'Oriui r orim- de oameni,> din care 28.000 de Franceji, 26.000 de Engleji și 8.000 de Turci. „Năvăleau în Rusia precum năvălise când-va Nor- manii în Sicilia, Pizarro în Peruviu și Fernand Cotez în Mexico. ⁵fl De la conduite de la guerre d’Orient, p. 28 I. C. Brătianu, M&noirc sur rempire d’Autriche, p. 23. A. D. XenopoJ. Istoria Românilor- — Voi XH 12 Digitized by GOO^IC 178 ISTORIA ROMANILOR Armata era sub impresia unei neliniști de care nu-și putea da seama. Fiecare soldat era hotărât să-și facă datoria și să-și vândă scump viața sa. Dar este sigur că dacă generalii Ruși ar fi avut mai multă prevedere, armatele aliate n’ar fi petrecut nici o. noapte în Crimeea și ar fi fost aruncate în mare fără răgaz și fără milă” ⁶⁰. Rușii însă, care nu se așteptau la o expediție în potriva Crimeei, tocmai asupra iernei, se vede că nu adunase multe oș- tiri în peninsulă, și de aceea nici nu îndrăzniră a se opune cobo- rârei aliaților pe pământul rusesc. In 20 Septembrie aceștia în- tâlnise o armată rusească la Alma, o împrăștie și se apropie apoi de Sevastopol, în potriva căruia se hotăresc la un asediu în regulă. Fiind însă că prin partea sudică se puteau apropia și cu corăbiile lor, aliații se apucă să treacă spre acea parte, peste râul Cernaia. Prin aceasta însă se lăsă Rușilor sloboda co- municare cu lăuntrul țărei pela Nord și ei se folosiră în curând de această greșeală a aliaților, pentru a întări armata lor de apă- rare. După 16 zile de pregătire (1—16 Oct.) se începe bombar- darea atât, de pe uscat cât și de pe mare. Fiind însă că tunurile aliaților se aflau la o depărtare prea mare de cetate, ele produ- seră mai mult vuet decât treabă, și deci ei fură nevoiți a le apro- pia, prin deschiderea de paralele. Intre aceste Rușii încearcă în două rânduri de a despresura cetatea, odată pe drumul dela Balaclava (28 Oct.) și a doua oară cu mult mai mari puteri, pe podul dela Irikermann (5 Noembrie), punând armatele anglo- franceze în o mare primejdie, din care fură scăpate numai prin bravură și eroismul soldaților lor. Iarna însă căzu puțin timp după aceea, și ea fu în acest an (1854—55) de o asprime deose- bită, pare că zeul gerurilor ar fi vrut și de astă dată să apere țara sa de atacurile străinilor. Dușmăniile încetară fără voie, și atât aliații cât și Rușii întrebuințară timpul pentru a se hotăra în pozițiile lor, și mai ales generalul rus Todleben știu să se folosească minunat de răgazul acesta, înălțând în jurul Sevas- topolui mai multe întărituri, tot atâtea piedici noui propășirei apusenilor. Această iarnă mai văzu și moartea împăratului Neculai, întâmplată în 2 Martie 1855. „El muri cu inima sdrobită; anul cel din urmă îi adusese prea multe desamăgiri. Cât de rău se potriveau cu amintirile răsboiului turcesc, cu care el începuse glorioasa sa domnie, experiențele acestui de față, care trebuia după așteptările sale să pună cunună tuturor izbânzilor! Eu- ropa unită în potriva sa, sistemul său de ocârmuire, atât de urât lumei întregi, încât chiar potrivnicul său, Turcul, putuse deveni popular, și în sfârșit armata, copilul iubit al acestui sis- tem, pentni care el făcuse atâtea jertfe și care trebuia să și fie cea dintâi din lume, bătută pe însuși pământul său, ba chiar ⁶⁰ De la conduite de la guerre de Crimte, p. 31. Digitized by LjOOQle RĂSBOIUL DIN 1853 179 iuțea da și vândă r fi avut t nici a iz șifăiă n potriva sulte eș ine col»- ceștia in- opie apoi asediu in ipropia și «a parte, obodato- in curând ir deapă- i bombar- i tunurile ele podi- aleapm- i încearcă tunul dela puteri, pe ele anglo- umai prin uțin timp me deose- i să apere ră voie, și se hotăra știu să se ui Sew propășirei . Neculai, )ită; anul de râu st începuse -e trebuia ilor! Eu- , atât de ll, putuse sestui sis- să și fe ba chiar însemnată cu pecetea inferiorității” Mai mult de cât o as- cunsă și neîngrijită boală trupească, săpase aceste idei morale măduva vieții sale și-1 aruncase în mormânt. Totuși fiul său Alexandru al II-lea declară la suirea sa pe tron, că va urma po- litica tatălui său, încât numai monarhul, nu și sistemul se schim- base în Rusia, la moartea împăratului Neculai. Cu sosirea primăverei reîncep dușmăniile. Generalul Can- robert, comandantul șef al expedițiunei, este înlocuit prin gene- ralul Pelissier, care pune îndată o mai mare activitate în lucră- rile împresurării, și mai ales se arată mult mai puțin cruțător de viețele soldaților. El ordonă un asalt al redutelor marele Redan și turnul Malacoff, care nu izbutește și costă pe alia ți •o.mulțime de. morți. După o nouă bătălie cu Rușii la Cernaia, se dă un al doilea asalt al numitelor redute, în care Fracejii ajung, de și cu pierderi însemnate, să pună mâna pe Malacoff, cheia Sevastopolului, pe care Rușii îl părăsesc curând după acea. In tot timpul răsboiului, încercările de a restatornici pacea nu încetase un singur moment, mai ales prin stărunnțele puteri- lor germane.Anglia și Franța cereau ca condiție a împăcărei următoarele îndatoriri din partea Rusiei, cunoscute sub numele •oficial de cele patru puncte: 1) încetarea protectoratului rusesc asupra Moldovei, Valahiei și Serbiei și punerea acestor țări sub garanția colectivă a puterilor europene. 2) Libertatea plu- tirii pe Dunăre. 3) Revisuirea tratatului din 1841 în sensul unei mărginiri a puterei rusești în Marea Neagră. 4) Renunțarea Ru- siei la protectoratul asupra Creștinilor din peninsula Balcanu- lui⁶¹ ⁶². Cât timp Sevastopolul fu în mâinile Rușilor, ei nu voiră nici să audă de asemenea pretenții. „Sub numele de interesul echilibrului european, ni se pretinde nimicirea tuturor tratate- lor noastre de mai înainte, distrugerea flotelor noastre și măr- ginirea puterei noastre în Marea Neagră” ⁶³. De îndată ce vestita cetate căzu în mâinile aliaților Rusia începu a da înapoi și se arată mai plecată a asculta propunerile învingătorului. Mai multe împrejurări lucrară împreună pentru a îndu- pleca pe Ruși. Mai întâi pierderile lor erau înspăimântătoare, •cășunate nu atâta prin focul dușmanului, cât prin răua îngrijire, marșurile cele nesfârșite, bolile cele epidemice și muncile fără cruțare la care erau expuși soldații ruși. Doctorul Chenu soco- tește la 630.000 numărul Rușilor periți din pricina răsboiului⁶⁴; ⁶¹ Rosen, Geschichte der Tiirkei II, p. 217. “ Drouyn de Lhuys către baronul Bourqueney 23 Iulie 1854, lasinund •CCXLIII. e³ Contele Nesellrode c. principele Gortschakoff 26 Aug. 1854, ibidem. No. CCLI. ⁸⁴ Paul Leroy-Beaulieu, Recherches tconomiques sur les guerres conteni- poraines, Paris 1869, p. 107. Digitized by VjOOQle 180 ISTORIA ROMÂNILOR l ----------------------------------------------------------------- deși această cifră poate părea exagerată, totuși de sigur că nu i ii este prea îndepărtată de adevăr Cheltuielile făcute de Ruși . fi erau iarăși cu totul afară de proporție cu mijloacele lor; răsboiul i fi îi costase aproape la patru miliarde de franci ®⁶. Apoi la 2 De- : a cemvrie 1854 Austria, văzând că prin prelungirea răsboiului | p se periclita interesele ei, încheiase cu puterile maritime un tra- tat, prin care se obligă a nu împiedica pătrunderea lor prin ță- ! rile române către Rusia. In cazul când ar izbucnii dușmăniile ■ între Rusia și Austria, Anglia și Franța se datoresc a-i trimite ' ajutoare: nici o putere nu poate încheie pace sau vre un armis- tițiu fără învoirea celorlalte, și dacă până la sfârșitul anului ! pacea nu ar fi asigurată, atunci puterile contractante s’ar înțelege ¹ asupra mijloacelor de a ajunge la acest scop ®⁷. Austria prin ur- ' mare se lasă tot mai multîn șivoiul puterilor apusene, care amenința I pe fiece zi s’o arunce chiar în dușmănii de fapt împotriva Rusiei. Prusia deși nu-și călca cu totul pe inimă, mai ales prin opune- nerea regelui Ia politica anti-rusească, totuși prin purtarea ei de până acuma, însuflase Rusiei temerea că ar putea fi mai cu- rând în contra ei decât pentru dânsa. In sfârșit Sardinia oferise și ea un ajutor de 15.000 de oameni și aceasta împărtășire a ei la răsboi putea deveni o îmboldire pentru Svedia, care avea și ea vechi socoteli cu Rusia. Pe de o parte deci neputința de a rezista mai mult, pe de alta pericolul de a se expune la coa- liția întregei Europei în contra sa, hotăresc pe Rusia să plece capul, și închinându-se vroinței europene, să primească condi- țiile ei. Dar și statele ce luaseră parte la acest răsboiu, erau mai cu totul istovite de puteri: Franța pierduse 95.000 de oameni și la 1.660.000.000 de franci, Anglia 22.000 de oameni și 1.885.000.000 de franci, Turcia 35.000 de oameni și 765.000.000 de franci, afară de ruina comerțului și a industriei, urmare ne- apărată a oricărui răsboi⁶⁶ ⁶⁷ ⁶⁸. Obosite de luptă, toate puterile ce luase parte la ea doriau reașezarea păcei și o doreau din toată inima. De aceea ea nici nu întârzie a se restatornici. Dintre cele patru puncte unul, cel, de al treilea, mărgi- nirea puterei rusești în Marea Neagră, lovia mai greu în inte- resele rusești, și conferințele din Viena ce începuse iarăși șe- ⁶⁶ Armata rusească se vede că suferise atât de cumplit încât, pentru întă- rirea ei, împăratul Neculai ordonă strângerea milițiilor. Pentru o împărăție așa de mare ca a Rusiei aceasta este fără îndoială ceva însemnător. lazmund No. CGIV. (13 Februarie 1855). a® Paul Leroy-Beaulieu, p. 119. F. von Hagen, Geschichte der orientalischen Frage, p. 89 socotește la 300.000 numărul Rușilor picați și aproape 2 miliarde, franci banii cheltuiți de dânșii cu răsboiul Grimeei. ⁶⁷ Doc. ren. Rom. de II p. 568. ⁶⁸ Paul Leroy-Beaulieu, Chapitre II Guerre de Crimee, p. 101 et suiv. Digitized by Google RASBOIUL DIN 1853 181 Jur ca au ; de Ruși ‘;răshoiul la 2 De- răsboiului e nn tra- r prin ța- ușmăniile -i trimite un armis- Lii anului tr înțelege . prin ur- amenința /a Rusiei, n opune- rtarea ei i mai cu- la oferise ișire a ei ire avea itința de î la coa- să plece a condi' ^rau mai ■ oameni jmeni ji pare ne- ia dorian i ea nici l . , । margi- iîn infe- rași șe- tni ijilâ- mpărâțit lazmund miliarde, et wir. dințele lor după căderea Sevastopolului, împiedecate de aceas- tă opunere a Rusiei, închid iarăși lucrările lor. Austria trimite atunci, la 16 Decembrie 1855, un ultimatum la Petersburg, în care lămurește înțelesul ce vroiau să-1 dee puterile celor patru punte, și care este următorul: 1) înlăturarea deplină a protectoratului rusesc și prin ur- mare a oricărui drept de protecție și de amestec al Rusiei în trebile principatelor. Aceste țări să urmeze însă a se bucura de privilegiile lor sub suzeranitatea Porței. Țările să pună la cale organizarea și apărarea lor, în înțelegerea cu puterea suzerană, i Digitized by Google 182 ISTOBIA BOMÂNILOH și să poată chiar lua măsuri extra-ordinare pentru respingerea unui atac străin. Rusia se învoește la o îndreptare a granițelor sale către Turcia și anume pornind dela Hotin până la lacul Salzyk, și bucata aceasta de pământ să fie încorporată Moldovei sub suzeranitatea Porței. 2) Libertatea Dunărei și a gurilor ei va fi apărată prin mă- suri efective luate de Ruropa, la care puterile contractate să fie de o potrivă reprezentate, fără a se atinge prin aceste intere- sele puterilor mărginașe ale fluviului. 3) Mărea Neagră este neutralizată; ea va fi deschisă coră- biilor de comerț a tuturor națiunilor și rămâne închisă pentru vasele de-Tăsboi. Arsenalele pentru marina militară, nu mai pot fi deci înființate pe coastele sale și cele în ființă trebuesc înlăturate. Ambele state mărginașe se îndatoresc a întreține pe apele ei numai câtimea de corăbii de o mărime anumită, ne- cesare pentru slujba coastelor. Aceste lucruri vor fi hotărîte în un tratament încheiat între acele puteri care, tratat va fi ratificat de puterile semănătoare ale tratatului general. 4) In privirea emancipărei Creștinilor din Turcia, se vor stabili drepturile raialelor Porței, fără a se atinge prin această neatârnare și onoarea coroanei sultanului. Rusia va lua parte la conferințele care au de scop asigurarea drepturilor creștini- lor din împărăția mahometană. 5) Puterile răsboitoare își păstrează dreptul de a propune în interesul european și alte condiții, afară de cele patru punte.⁶⁹ Rusia văzându-se acuma deadreptul amenințată de Austria, și sfătuită de Prusia în modul cel mai hotărîtor de a nu se mai opune vroinței Apusului, declară, în Ianuarie 1856, că primește fără nici o condiție preliminările de pace, puse prin ultimatul din 16 Decemvrie, și astfel se întrunește la Paris congresul acel european, care trebuia să așeze iarăși pe temeliile ei Europa zdruncinată. Tratatul de Paris din 1856. — Tratatul de pace, subscris în ziua de 30 Martie 1856, cuprinde următoarele orânduiri: Turcia este primită în dreptul public european; puterile con- tractante se leagă a respecta întregimea și neatârnarea Im- periului Otoman, și privesc orice act care ar putea jigni a- această orânduire, ca o chestiune de interes general (art. 7). Sultanul, din libera sa vroință, au împărtășit puterilor un fir- man prin care îmbunătățește soarta creștinilor din împărăția Mahometană. Această împărtășire nu dă dreptul, nici uneia din puterile semnatare, a se amesteca, fie colectiv fie în parte, în raporturile Maiestăței sale Sultanului cu supușii săi, nici în administrația lăuntrică a împărăției sale (art. 9). Marea tu ■ 11 •IH ' ii 8 = li ■ d ’ i li ⁶⁹ Doc. ren. Rom., II, p. 482. Digitized by Google RĂSBOIUL DIN 1858 183 ru respingem ■e a graniței» până la U rată Moldovă trată prin mă- ontractate s aceste intere- ieschisa coti- ichisă pentru tară nu nai ință trebiiest : a întreține anumită, ne- r fi hotărite tratat va fi aerai. ircia, se w prin această ra lua parte ilor creștini- e a propune itru punte." de Austria. a nu se mai că primește n uitatul igresul acel t ei Europa se, subscris orânduiri: terile con- 'narea Im- a jigni a- J (art. 7). lor un fir- împărăția nici uneia ! în parte. săi, nici l). Marea Neagră este neutralizată; deschisă corăbiilor de comerț ale tu- turor țărilor, ea rămâne închisă pentru marina de răsboi (art. 11). Se desființează toate așezămintele militare maritime atât ale Rusiei cât și ale Turciei, de pe coastele acestei mări (art. 13). Plutirea pe Dunărea nu va putea fi supusă nici unei piedici sau dări, afară de acele prevăzute în tratat. Se așează o comisie, alcă- tuită din delegații tuturor puterilor semnatare care va priveghia a se executa lucrările necesare pentru ușurarea plutirei pe fluviu, și o a doua comisiune a unor delegați ale puterilor mărginașe, pentru lucrarea regulamentelor de navigare și de poliție (art. 15, 16, 17). împăratul Rusiei consimte la o îndreptare a gra- nițelor în Basarabia, hotărându-se în principiu și linia de demar- cație. Teritorul cedat va fi alipit către Moldova, sub suzerani- tatea înaltei Porți (art. 20, 21). „Principatele Moldovei și Va- lahiei vor urma înainte a se bucura, sub suzeranitatea Porței și sub garanția puterilor contractante, de privilegiile și scu- tirile (immunites) în a căror stăpânire se află. Nici o protecție exclusivă nu va fi pusă în lucrare de nici una din puterile ga- rantate. Nimeni nu va avea dreptul de a se amesteca în trebile lor lăuntrice (art. 22). Sublima Poartă se leagă a păstra zise- lor principate o administrație neatârnată și națională, precum și deplina libertate de cult, legiuire, comerț și navigație. Le- gile și statutele ce sunt astăzi în putere, vor fi revizuite. Pentru a întemeia o înțelegere deplină asupra acestei revizuiri, o comisie specială, asupra alcătuirei căreia puterile contractante se vor înțelege, se va întruni fără întârziere la București, cu un comisar al Sublimei Porți. Această comisiune va avea de însăr- cinare de a cerceta starea de față a principatelor și de a pro- pune bazele viitoarei lor organizări (art. 23). Maiestatea Sa Sultanul făgăduește a convoca de îndată, în fiecare din acele două provincii, un divan ad-hoc, compus astfel ca să constitue reprezentarea cea mai exactă a intereselor tuturor claselor so- cietăței. Aceste divanuri vor fi chemate a exprima dorința po- porațiilor asupra organizărei definite a principatelor. O instruc- ție a congresului va regula raporturile comisiei cu aceste divanuri. (art. 24). Luând în băgare de seamă opinia emisă de aceste di- vanuri, comisia va transmite fără întârziere rezultatul lucră- rilor sale la scaunul actual al conferințelor. înțelegerea finală cu puterea suzerană va fi consfințită prin o convenție, încheiată la Paris între înnaltele puteri contractante, și un hatti-scherif, conform cu stipulațiile convenției, va așeza într’un chip de- săvârșit organizarea acestor provincii, puse de acum înnainte sub garanția colectivă a tuturor puterilor semnatare (art. 25). Este înțeles că va fi în principate o putere armată națională, organizată în scopul de a menținea siguranța lăuntrului și de a asigura pe aceea a granițelor. Nici o piedică nu va putea fi adusă măsurilor extra-ordinare de apărare pe care împreună cu Su- i ■ fl; Digitized by CiOOQle 184 ISTORIA ROMANILOR blima Poartă, ele ar fi chemate a face, spre a respinge orice a- tac străin, (art. 26) Dacă liniștea lăuntrică a principatelor s’ar găsi amenințată sau compromisă, Sublima Poartă se va înțelege cu celelalte puteri asupra măsurilor de luat pentru a menține sau restabili legiuita orânduială. O intervenire armată nu va putea avea loc, decât după o înțelegere de mai înnainte cu aceste puteri (art. 27). Dispozițiuni asupra Serbiei analoage celor asupra principa- telor române (art. 28, 29) ⁷⁰ ⁷¹. Articolele tratatului de pace reproduse mai sus scoteau ță- rile române de sub îndoita epitropisire a Rușilor și a Turcilor, le recunoștea de și mărginit, dreptul de a se cârmui și a trăi neatârnat de puterile acele ce apăsase până acuma ca un munte asupra pieptului lor. Dacă însă amestecul Rusiei în trebile lor putuse fi respins ca unul ce avea de temelie numai uzurparea, nu era tot așa cu acel al Turciei, a cărui rădăcini istorice îi dă- dea o îndreptățire, ce putea fi ușor tâlcuită ca un drept. Cu toate aceste vedem că tratatul ține socoteală de poziția deosebită a principatelor dunărene și le privește ca pe niște țări neatârnate de împărăția Otomanilor, deși în legătură cu dânsa. Această părere își făcuse calea în mintea diplomaților încă dinainte de răsboi; căci am văzut mai sus că puterile eu- ropene sfătuesc pe Turcia să nu privească încălcarea princi- patelor din partea Rușilor ca un casus belii, ceeace ar fi fost peste putință când aceste țări ar fi fost privite ca făcând parte întregitoare din împărăția Turcească ⁿ. Tratatul de Paris în- tărește părerile diplomaților; anume după ce în art 9 se pre- vede că puterile europene să nu se amestece nici într’un chip în administrația lăuntrică a împărăției Otomane, prin art. 26, privitor la principate, se dispune ca organizarea lor să fie • întocmită de puterile contractante, dispoziție pe deplin protiv- nică înțelesului art. 9 ’². Dar însuși Poarta recunoaște aceasta stare de lucruri, căci altfel pentru ce ar fi stăruit ea așa de mult ca delta Dunărei, care la început era să fie alipită către Mol- dova, să se încorporeze împărăției sale, dacă principatele române n’ar fi fost decât niște provincii turcești ? ⁷³. In sfârșit cum s’ar împăca ideea unei depline suveranități a Turciei asupra prin- cipatelor cu condiția cuprinsă în art. 24, privitoare la convo- ⁷⁰ Textul tratatului publicat de nenumărate ori, între altele în: Le Traită de Paris du 30 Marș ătudie dans ses causes et ses effets par le corespon- dant diplomatique du Constitutionnel, Paris 1856, p. 411 și urm. ⁷¹ L’empereur Napoleon III et les principaut^s roumaines, Paris, 1858 p. 11 ⁷² I. C. Brătiano, Mămoire sur la siluation de la Moldo-Valachie depuis le trăite de Paris, Paris 1857 p. 25. ⁷³ L’empreur Napoleon III et les principautăs roumaines, p. 12 I. C. Bră- tiano, Memoire sur la situation de la Moldo-Valachie p. 22. Digitized by RĂSBOIUL DIN 1853 185 nge orice s- ipatelor s’b s va înțekge i a mențiif mata nu n ite cu aceste ra principi scoteau țt- ;i a Turcilor, oui și a tâ ca un numit h trebile lor ai uzurparea, istorice îi 6 drept, lă de poziția ca pe nijlt legătură a diplomații» ; puterile ei- carea prind- ce ar fi fost făcând parte de Paris te rt 9 se pre- într’un chip e, prin ari. ea lor să fit eplin protii- aște aceasta așa demult i către Mol- ițele romanț șit cum s’ar asupra prio- e la convo- altele in: Lt ir le corespori' ’is, 1858 p. 11 Valachie jgpuis 12 I. C. Bri- carea unor divanuri ad-hoc, care să arate dorința principatelor asupra viitoarei lor organizări politice? Pentru a nu se trăgăna încheierea păcei, se prevede ca a- ceastă organizare să se facă prin un act deosebit; însă această întârziere a așezărei lor desăvârșite aduce o însemnată în- gustare a principiilor stabilite prin tratat, în folosul țărilor ro- mâne. Franția într’adevăr care sprijinia mai ales aceste țări perdu în curând din înrâurirea precumpănitoare pe care i-o dădea amintirea izbânzilor sale; pe de altă parte schimbarea intere- selor politice aduse în curând pe proteguitoarea noastră a da înnapoi asupra mai multor punte însemnate, înnaintea pute- rilor ce ne erau dușmane, și astfel se născu acea constituție hermafrodită conținută în Convențiunea de Paris; Lucrare a momentului, ea era menită a peri la cea dintâi ciocnire cu in- teresele vitale ale poporului asupra căruia era să fie aplicată.. Cele dintâi conferinți, după sfârșirea răsboiului se ținuseră la Constantinopole, între delegații celor patru puteri ce erau mai deadreptul interesate în pricină; Turcia, Franța, Anglia, și Austria, în scopul de a hotărî mai de aproape condițiile păcei. Prin protocolul încheit în 11 Februarie 1856, în acel oraș, se declară prin o lipsă de consecvență pe care numai diplomația o poate înfăptui că ambele țări române fac parte întregitoare din împărăția Otomană; domnii să fie numiți deadreptul de Poartă; principatele să fie reprezentate în relațiile lor cu ță- rile străine de către agenții sultanului; tratatele încheiate de Turcia cu țările străine să urmeze ca și până acuma a fi apli- cabile și în principate; străinii să aibă dreptul de a avea imo- bile în țările române și în sfârșit articolile XXIX și XXX cu- prind următoarele dispoziți: Art. XXIX : „Legislația consti- tuitivă a principatelor trebuind a fi uniformă, o comisie pe jumătate moldo vană și pe jumătate munteană, aleasă de caima- cami în unire cu comisarul imperial va veni de îndată la Con- stantinopole, pentru a așeza în locul Regulamentului Organic, nu numai nouile combinări necesitate prin articolile precedente, ci și toate acele a căror folosință experiența ar fi dovedit-o, și mai cu seamă acele ce privesc la organizarea puterei legisla- tive.” Art. XXX: „Lucrarea comisiei va fi supusă înaltei Porți și împărtășită de ea înaltelor părți contractante. Ea va fi învestită cu aprobarea sultanului, și publicată în numele său, la București și la Iași, în timp de trei luni de zile” ⁷⁴. ⁷⁴ Presa franceză și principatele române de T. Codrescu lași 1856 p. 126 și urm. Elias Regnault in MysUres diplomatiques des bords du Danube, Paris, 1858, p. 19. Principele Munteniei Barbu Știrbei și acel al Moldovei Grigore Ghica combat prin două memorande punctele formulate de Poartă prin acel protocol. Vezi ambele memorande și Doc. ren. Rom. p. 963 și 965. Digitized by ub stă- că ara :uviință. e an ncurâ- hotărau amintea entar al ouă per- Ea vroia itinde și a fi la- upralor. gura'ii- i reașeu e soartă, adi o fa- de III UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 1. IDEIA UNIREI Urme mai vechi. — Mai înainte ca dorința unirei atât între Moldova și Muntenia cât și acea mai întinsă care cuprin- dea întregul neam, să treacă în lumea ideilor, pătrunzând tot mai deplin în conștiința românilor din deosebitele regiuni lo- cuite de dânșii, ea se manifestase ca o pornire mai mult instinc- tivă tinzând la întrolocarea țărilor lor în cuprinderi mai mari, fără a-și da samă de nevoia legărei împreună a mădularelor reșchirate ale neamului, cu toate că unirea lor era oare cum predestinată prin condițiile geografice și istorice în care li se desfășurase viața. Nici Mircea, nici Ștefan, nici chiar Mihai Viteazul, care acest din urmă adusese chiar la îndeplinire de fapt a tuturor țărilor române, nu avură o ideie lămurită despre nevoia unirei lor x. Despre Mircea știm atâta că el a prins pe luga al II-lea domnul Moldovei și au ajutat fratelui acestuia, Alexandru cel Bun, a lua coroana ei. Dela sprijinirea însă a unei rude, pentru a ajunge la tronul unei țări vecine, până la ideea unirei cu acea țară este încă foarte departe. Ștefan cel Mare știm că a scos pe Radu cel Frumos din Muntenia; ceeace dovedește în- vederat că ideia unirei, era peste putință, nici de conceput pe atunci, este tocmai împrejurarea că el, în loc de a pune Mun- tenia sub coroana lui, o dă unui partizan al său de acolo, Laiot Basarab. Și nu doar că i-ar fi lipsit dorința de a o încorpora dovadă că atunci când a putut, a rupt din ea ținutul Putnei pe care-1 alipi la Moldova; dar el se temea a arăta o asemene tendință spre a nu trezi o împotrivire în contra lui a întregei ¹ B. Boerescu, La Roumanie apres le trăita de Paris, p. 96, arc vederi fantastice asupra schemei ideei unirei. * /* Digitized by UjOOQie 188 ISTORIA ROMANILOR țări care nu vroia să fie întrupată în Moldova, deoarece atare l întrupare ar fi fost privită nu ca unire, ci ca o cucerire. Mihai ; i Viteazul deși de fapt realizează întrolocarea celor trei țări ro- mâne : Muntenia, Ardealul și Moldova sub stăpânirea lui, nu I întreprinsese aceste izbânzi cu scopul de a uni poporul român ' în un singur corp, ci împins numai de nevoia de a scăpa de duș- I manii săi, ce se încuibase în Ardeal întâi, în Moldova apoi. El i vroia să cucereară chiar și Polonia pentru a stârpi izvorul de . । unde se alimenta necontenita reîmprospătare a dușmăniilor pornite asupra lui. Cea mai vie dovadă că Mihai Viteazul nu । au tins prin cuceririle lui la unirea poporului român, este îm- j prej urarea că el nu se bazează pe elementul românesc, nici în । Muntenia nici în Transilvania, spre a-și întemeia puterea, ci । în cea dintâi pe mercenari străini, jertfind pe țărani nevoiei sale de bani, în a doua pe Unguri, respingând pe români. To- tuși Mihai Viteazu deși n’a fost îmboldit de ideea unirei în răs- boinicile sale întreprinderi, are un merit foarte mare pentru , atare idee, acela de a fi pus cadrul ei exterior, și de a fi arătat nouă urmașilor pânza ce trebuie umplută cu mărețul tablou². Și apoi e curioz de a deduce ideea unirei din răsboaie între țările surori. Intre unire, rezultatul unei îmboldiri lăun- trice și voluntare, și cucerire, acel al siluirei exterioare, este deosebire cât cerul de pământ. Dealtfel nu înțelegem pentruce , nu s’ar atribui aceeași ideie și lui loan Vodă cel Cumplit, , care pusese pentru un moment mâna pe Muntenia în lupta lui cu Petru Șchiopul, ba chiar unui principe străin, lui lacob Eraclide Despotul care căutase a aduce și el coroana Munte- niei pe capul său alăturea cu aceea a Moldovei și încă nu prin cucerire și prin răscoală a boierilor munteni, deci prin o miș- care internă, care putea să înfățișeze mai pe deplin o tendință către unire³. Unirea intelectuală. — Insă, dacă domnitorii chiar cei mai 'mari ai țărilor române nu pătrunseseră ideia unirei, ea licărise din când în când în mințile Românilor în chip mai mult neconștiut aprinsă în ele de instinctul puternic al păstrărei neamului. Așa pe timpul lui Ștefan cel Mare găsim rostită pă- rerea că „popoarele moldovean și muntean voiesc ca ambii lor voievozi Vlad și Ștefan cari se dușmăniau așa de înver- șunat să-și jure împreună iubire și tovărășie, așa ca toată țara (adică Moldova și Muntenia cuprinse într’o singură rostire) să fie asigurată că turcul n’o să mai poată supăra”. Această părere deși eșită din pana unui italian reproduce învederat o cuge- ² Comp. voi. V p. 312 și urm. ³ Voi. V. p. 67 și urm. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 189 sa al® tare românească care se rapoartă la un interes comun al am- re.M«i belor țări, deci la un interes de unire. i țM Când călugărul, mai târziu mitropolitul Maximu (sau > lai, ■ Maximian) împăcă pe Bogdan fiul lui Ștefan cel Mare cu Radu il romi Vodă al IV-le al Munteniei, împiedicând să se ia la luptă adedij- lângă Râmnicul-Sărat, între alte motive invocate în rugă- . apoi El mintea către voevodul moldovean pune și pe acela că „sunteți zvonii if creștini și de același neam”. ișmâA Altă manifestare tot pe acest tărâm, al interesului co- teazid 00 mun, este acea dată la lumină de doi boieri ai lui Mihai Viteazul , este înt în 1598, care boieri cer înlocuirea lui cu Ieremia Movilă și pu- ie, nici o nerea Munteniei sub ocrotirea Poloniei cum era și Moldova uterea, ti pe temeiul unităței limbei și a credinței acestor două țări. ii oevoiti Dealtfel Moldovenii și Muntenii se priveau ca străini și nâni. To- , de câte ori venia câte un muntean la domnia Moldovei sau reiîn râs- câte un moldovean la acea a Munteniei se arătau nemulțumiri re pentru cu domnul străin. Așa fac bunăoară moldovenii când vine fi adiat Petru Șchiopul după răscoala lui loan Vodă cel Cumplit, cu taMon’. toate că Petru prin mama lui Kiajna fiica lui Petru Rareș era răsboair de obârșie moldovan. Tot așa muntenii când aleg, după Mihai din lăno- Viteazul, pe Simion Movilă. iare, este Cel întâi pas spre introlocarea poporului român fu făcut pentnice cu introducerea limbei române în biserică, începând mijlocul Cumplit său firesc de rostire a servi și de un organ pentru cugetarea in lupta sa mai cultă, reflexivă. înflorirea literară ce fu o urmare nea- lui M părată a acestui fericit eveniment, aduse chiar în conștiința a Munte- poporului român cele dintâi idei relative la originea, la neamul i nu prin și la unitatea lui etnică, și Miron Costin, marele cronicar al n o mij- Moldovei, proclamă pentru prima oară însemnatul adevăr că tendință „Moldovenii, Muntenii și Ardelenii toți de un neam sunt, ro- mânesc” că alcătuiesc deci una și aceeași unitate națională⁴. Pe lângă ideea unirei și odată cu ea apăruse celelalte două mari iiar ca idei pe care se razimă întreaga dezvoltare a poporului român : lirei, a originea lui romană, pârghia cea mai puternică a civilizărei (ai mult sale și aceea a stăruinței sale în Dacia traiană, sprijinul cel lâstrâui mai puternic al Românilor de peste munți, în lupta lor cu Un- ffipi- gurii- De îndată ce aceste idei luară naștere în mintea popo- i ambii rului român, se zămislise în el și odrasla unităței politice, care înver- aștepta numai momentul favorabil pentru a se desvolta și ea tățara ca un arbore trainic. i Deși curentul născut în țările dunărene trebui să scadă părem în puterile lui prin împlântarea grecismului în mintea româ- cuge- nească, totuși indirect, prin reacțiunea culturii naționale contra celei străine, ascuțindu-se dorința după o viață liberă și demnă, se întări această direcție; și prin lățirea în ascuns a fondului ‘ Voi. VIII, p. 159; comp. Voi. V, p. 315. Digitized by Google 190 ISTORIA ROMÂNILOR comun de cugetare românească, se consolidă baza pe care se altoise ideea unirii. Un nou avânt trebuia să dobândească această idee prin a doua înflorire a gândirii românești la cugetătorii Ardealului. Ei reluară la cercetat, și în chip mai temeinic decât scriitorii moldoveni și munteni ai veacului al XVI-lea, cele trei idei mari generatoare ale avântului cultural al poporului român, le ră- spândiră mai întins și le făcură să pătrundă mai adânc în con- știința lui; de atunci ele deveniră la toți Românii culți un crez național, și treziră în fundul sufletului lor un vis măreț, o țintă a vieții, întrolocarea tuturor Românilor și într’o unitate po- litică, după cum erau uniți prin gândiri și simțiri comune. Pe lângă această țintă a cărei realizare trebuia să fie în- depărtată, tocmai din pricina mărimii ei, ideea unirii îmbracă însă și o formă mai restrânsă, mărginită deocamdată la cele două țări mai libere române; Moldova și Muntenia. Aici se adăugea pe lângă unitatea neamului, și comunitatea de gândiri născute din o soartă comună, repercutate totdeauna de ecoul celeilalte țări, un paralelism în desvoltare, așa de deplin încât încetează de a mai fi datorit jocului întâmplării, și devine pro- ductul acelorași puteri, care împingeau dinlăuntru în afară fe- nomenele istoriei. începutul soartei comune a vlăstarilor români din Mol- dova și Muntenia, cade la însuși descălecarea, care împinsese pe o parte din poporul român, a eși din țară de baștină a na- ționalității lui, cetatea carpatină și a se revărsa către văile ro- ditoare ale Nistrului și Dunării. Pornite ca niște râuri dătă- toare de viață pentru câmpiile ce veniră să rodească, ambele ramuri ale poporului român trebuiau să dea naștere, în ambele țări născute din a lor răspândire, unei istorii în mare parte, asemănătoare: aceleași zile de fericire și restriște: aceleași în- râuriri exterioare care hotărîră în mare parte mersul desvol- tării lor. Mircea și Ștefan, loan cel Cumplit și Mihai Viteazul, Matei Basarab și Vasile Lupu, Brancovanu și Cantemir, Gh. Lazăr și Gh. Asaki, și apoi mai încoace răsfrângerea tot mai mult a firelor comune, până ce se contopesc ambele țări într’un corp unitar. Toate aceste împrejurări își găsesc expli- carea în faptul că erâ istoria aceluiași popor, așezat în acelaș mediu geografic, și împărțit numai din întâplare în două State deosebite. întâmplătoare nu este asemănarea ci desbinarea lor; de aceea și trebuiau să sfârșească ele prin unire, menirea lor din vechi, de atunci de când pornise ambele pârâie din creștetul Carpaților, pentru a da, în valea rodită de ele naștere unui râu mare, plin și unic. Forma de astăzi a Statului român liber a fost determinată de descălecare, precum unirea mai îndepăr- tată a întregului neam va avea de pricină comunitatea lui de rasă și de origine. Unirea Moldovei și a Munteniei are în ultima. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 191 pe care» idee prii Ardealul®, it scriitorii ei ideimari aân, le rt- ânc în con- ilți un era reț, o țintă unitate po- omune. a să fie in- irii îmbracă ată la telt da. .Mei se de gândiri ia de ecoul ieplin încât devine pre- ia afara fe- ri din Mol- ; împinsese ștină a na- re văile în- râuri dătă- că, ambele in arabele lare parte, iceleași in >ul desvcl- i Viteazul, emir, Gi. agerea tot nbele Jări esc expli- în aceiaș ană State tarea lor; ;a lor din creștetul unui râu i liber a îndepăr- a lui dc i ultima analiză o cauză geografică, precum acea mai îndepărtată a în- tregului neam va fi datorită identității lui etnografice, căci na- tura a hotărît totdeauna formele creiate de mintea omenească⁵. Cu cât înaintau vremurile, cu cât se strica mai rău soarta poporului român, cu cât se ascuțiau suferințele lui prin afun- darea tot mai adâncă în noianul încălcărilor; cu atâta apărea mai în față identitatea intereselor lui; cu atâta el se convingea mai tare că protestările trebuiau să fie aceleași, spre a avea mai puternic efect; cu atâta el învăța a prețui unirea puterilor sale, spre a eși din prăpastia în care era cufundat. După sfor- țările comune spre a scăpa din apăsarea turcească, acele în- cercate spre a răspinge de pe capul său copleșirea grecească; și când veni ceasul mântuirii cu revoluție din 1821, ea porni în contra Grecilor în ambele țări deodată, căci ambele aveau in- teresul identic de a nu cădea în pieire pentru o cauză ce le era străină. Când fură să se reintroducă domnii pământeni, din ambele țări plecară deputății și tânguiri la Constantinopole, și când cererea lor fu încuviințată, ambele se bucurară de izbânda lor. De atunci încoace istoria amânduror provincii române reproduce acelaș mers atât politic cât și cultural, și o deosebire nu se mai poate întâlni decât în nuanțele faptelor ■sau în personalitatea oamenilor ce le îndeplinesc. Arătarea ideii unirii politice. — Este în natura omului ca faptele să se cristalizeze în idei, și un fapt care era oarecum în aer, care înconjura pe toată lumea cu puterea evidenței, trebuia dela o vreme să-și găsească un răsunet intelectual. Nevoia cea firească și naturală a unirii Moldovei cu Muntenia trebuia să-și afle și rostirea ei teoretică. In care minte se aprinse pentru prima oară această scânteie, nu se mai poate lămuri astăzi, ca toate întrebările asupra începuturilor. S’ar părea că cel întâi care a rostit-o pe față a fost loan Cantacuzino pe timpul războiului din 1789—1792 dacă el nu s’ar fi gândit mai mult la interesul lui însuși. O manifestare netăgăduită a ideei unirii cu tendința prac- tică a realizării ei în aevea lucrurilor, se găsește în o cerere de reforme foarte înaintate cuprinse în o copie păstrată în hârtiile Văcăreștilor, și care cerere trebuia să fie dinnaintea anului 1829, deoarece între altele ea arată dorința desființării cetăților tur- cești Brăila, Giurgiu și Turnu care fură tocmai dărâmate în urma tratatului dela Adrianopole din acel an. Prin acest act se cere unirea țărilor române și introducerea unei dinastii străine, neatârnarea Statului astfel constituit, despăgubirea Turciei pen- * Comp, un studiu al meu : întemeierea țărilor române în Revista pentru, istorie, arheologie și filologie a lui Gr. Tocilescu, V, p. 309. Digitized by Google 192 ISTORIA ROMANILOR tru înlăturarea tributului, limba Statului să fie cea românească, și mai multe alte idei care se țineau de acelaș mănunchiu în care era prinsă și ideea unirii ⁶). Regulamentul Organic prevede putința unirii prin articolele care spun că „origina, religia, obiceiurile și asemănarea limbii locuitorilor ambelor principate conțin elementele unei uniri intime care a fost împiedicate prin împrejurări întâmplătoare și că elementele acelei uniri au fost chiar puse în Regulament prin asemănarea administrației am- belor țări. De aceea se și instituie o comisie mixtă care să pre- facă într’un singur trup legile moldo-vlahe” ⁷). Am văzut mai sus cum consulul francez Bois-le-Comte spusese în 1834 că ideea unirii celor două principate fusese chiar în fapt patronată de Ruși, dar că văzând creațiunea unui mare ducat al Daciei, urmează raportul mâi departe, mi-a părut a fi aici (în București) rostirea dorinții celei mai obștești al acestei țări. M’am pus în Iași în legătură cu tot ce se putea întâlni ca oameni ce luau o parte la trebi și cu toții, fără nici o provocare din parte-mi, îmi rostiau aceeaș dorință. La ideea unirii celor două provincii se adaogă aceea de a remite ocârmuirea unui principe străin. Și aceasta este o dorință generală, chiar la acei ce ar avea un interes ca să fie altfel. Beizadea Ghica îmi spunea: tatăl meu a fost gospodar, moșul meu se află acuma; cu toate aceste nu sunt jertfe pe care nu le-aș face, pentru a procura țării mele cele două singure baze de existență care să-i poată învoi speranța unei statornicii oarecare: întrunirea celor două principate și ridicarea unui principe străin. Marele vornic Fi- lipescu îmi spunea că ar primi cu lacrămi de recunoștință orice principe străin, fie cine a fi: însfârșit, dorința de a vedea sau Dacia, sau chiar principatele în starea lor de astăzi, sustrase dela proteguirea exclusivă și imperioasă a unei singure curți și pusă sub aceea a marilor puteri europene, această dorință de lung timp manifestată, mi-a fost de asemenea de mai multe ori repetată atât la Iași cât și la București, și realizarea ei este considerată că trebuind să îndeplinească opera de regenerare a acestor țări” ⁸). Tot pe atunci ideea unirii țărilor dunărene u W i 7 ti k .ii •I ii li ⁶ Publicat de V. A. Ureche în ziarul politic Drapelul, Nr. 3 pe 1897, și reprodus de N. lorga, Hurm. Doc. X, p. 647. ⁷ Regulamentul Moldovei, art. 425. Acel al Valahiei în An. Parlamentare, I, p. 355. Adauge C. Brăiloiu în Românul 1867, p. 19. ⁸ Această prea interesantă corespondență, datată din București, 17 Martie 1834, a fost reprodusă de Moniteur universel, Paris, 18 Septembre 1859, care pune în introducere: nous croyons qu’on ne lira pas sans înterât l’extrait sui- vant d’une corespondance derite i y a plus de 22 ans sur cette importante combinaison, qui dds ors preocupait vivement Ies populations”. Doc. ren. Rom. III, p. 826. C. Brăiloiu în un articol publicat în Românul din 1867 p. 19 amin- tește despre această corespondență arătând cum încă de pe atunci boierii dorian unirea sub un principe străin. Corespondența este dată ca trimisă de către un Francez : Bois le Comle. 1 li iii ■4 .i i ■i li 1 ă i 3 s Digitized by Google UNIKEA MOLDOVEI CD MUNTENIA 193 găsia un răsunet și în o pană străină care scria o broșură asupra românească, acestei chestiuni, căutând să dovedească de ce importanță este nănunchiuh Moldo-Valachia în afacerile Orientului și rezumând cercetările ganicprevede făcute prin următoarele cuvinte: „In scurt, Turcia, dacă ar 'gria, religii, gândi cu maturitate, ar găsi că poate să se lipsească de neîn- lor principate semnatul tribut pe care il oferă aceste țări, pentru a vedea si- piedicate prin guranța în a ei împărăție. Austria va ieși din apatia ei pentru uniri au fel integritatea teritoriului ei, iar Anglia și Franța pentru interesul nistrației t» civilizației și a comerțului lor vor executa proectul unui regat a care sâ pre- moldo-valac care s’ar împăca cu a lor interese, cu onoarea și demnitatea lor și a păcii Orientului” ⁹). Bois-le-Comte Raportul lui Bois-le-Comte ne arată că de îndată ce ideea :e fusesechiar unirii, intrase pe calea reflexivă, ea se limpezise și dăduse na- tea unui nara ștere la corolare neapărate pentru a deveni într’adevăr pârghie i-a părutaJ a progresului. întâi adaosul către ea a principelui străin din ești al acestei o dinastie europeană. Și să nu ne mirăm că Românii, abia mân- țea întâlni o tuiți de domnitori străini, iar sub de aceștia vroiau să-și plece ■,i o provocare capul. Era o deosebire radicală între principele străin așa cum a unirii celoț el era cerut acuma, membru al unei case domnitoare europene rmuirea unui care putea să dea coroanei românești vază și sprijin la vreme chiar Ia atei de nevoie, și atirdisitorii greci, slugi ascultătoare ale tiraniei i îmi spunea: turcești. Apoi Românii știau prea bine că o stabilitate era peste ma; cu toate putință cu domnii naționali, întrucât nemai existând o stârpe ru a procura domnitoare, toți bioerii puteau să aspire la domnie, și atare re să-i poatâ năzuință trebuia să arunce vecinie țările lor în frământările și a celor două frigurile schimbărilor de domnie. In contră unei atare stări pe- e vornic Fi riculoase nu rămânea însă altă scăpare decât dinastia de origine loștință orice străină. Dar această cerere a principelui străin era încurajată a vedea sau ea însuș cu garanții, pentru a nu face din statul român un vasal azi, sustrase al puterilor imediat interesate și de aice clauzula că el să nu înșire curți poată aparținea caselor celor trei monarhii mărginașe ale țărilor istă dorință române. : mai multe A doua cerință care trebuia, prin îndeplinirea ei, să vină areaeieste a încununa opera unirii, era scoaterea statului român de sub egenerare a protectoratul rusesc, care se arătase atât de îngreuitor și de r dunărene absorbant, și punerea lui sub scutul tuturor puterilor europene. Observăm că de și se agitau aceste chestii de interes național 3 pe 1897, p printre boerimea timpului nu se vede nici-o rostire în privirea schimbării și a constituției lăuntrice, a desființării privilegiilor Pariumtnim. și a introducerii ideii dreptății într’un organism social, care r rwiie era tocmai tăgăduirea ei cea mai fățișă. Această idee era să fie adaosă de generația următoare, cea din 1848, la opera de ’ertrait» regenerare a poporului român, și apoi toate aceste cerinți fiind importante consfințite prin noua organizare dată de congresul de Paris ren. Bom. >. 19 amin- erii dorim * Poids de la Moldo-Valachie dans la Question df Orient par M. de O*** ancien agent diplomatique dans Je Levant, Paris, 1838. A. D. Xenopol, Istoria Românilor. — Voi. XII. 13 l Digitized by VjOOQle 194 ISTORIA ROMÂNILOR țărilor române, introdusese în ele o viață nouă, bazată pe ele- A mentele adevăratului progres : naționalism și egalitate. ii Dar pe lângă această idee a unirii Moldovei cu Muntenia, ț licăria în fundul conștiinței Românilor și a acea a unirii mai । intime a întregului neam. n Ambele ramificări ale ideii unirii deveniră de acolo în- $ nainte niște puternici ridicători ai vieții sale morale. Substratul lor, comunitatea de simțiri, cugetări și interese se lăți tot mai mult, prin desvoltarea unei producții literare și naționale, care ij făcea să tresară în întregul corp struna atinsă în o parte a lui. j| Foile periodice întemeiate în principate întâi în 1829, apoi ₛ în Ardeal în 1839, deveniră organele de transmitere grabnică și întinsă a tuturor gândirilor încolțite în orice ungher al țărilor române. Creațiunile poeților, discursurile patriotice, studiile isto- rice, într’un cuvânt întregul val de gândiri referitoare la trezire și ₅j slăvirea nației, născute ele oriunde, erau de îndată reproduse de gazetele surori, așa că toți Românii din toate părțile se bucurau și-și încălziau sufletul la razele binefăcătoare ale soarelui național. Românii începură a simți că pe lângă viața colțului lor de pă- „ mânt mai era și viața întregului. k Pe lângă această lățire a culturii naționale care apropia $ pe toți Românii unii de alții, fapte speciale restrângeau tot । mai mult pe acele două ramuri ale lor care trebuiau să se unească mai întâiu într’un singur mănunchiu. Așa la căderea lui Alexandru ț Ghica din tronul Munteniei, în 1842, mai mulți boieri munteni trimit pe loan Ghica la domnul Moldovei spre a-i oferi și Coroana Munteniei, gândindu-se astfel a realiza unirea cea mult dorită. Nu era încă timpul de a se îndeplini asemenea idei și mai trebuiau L încă pregătite mințile pentruca unirea să devină o pornire a 1 popoarelor și nu făptuirea câtorva individualități. Domnitorul \ Munteniei Gheorghe Bibescu face un mare pas spre contopirea intereselor ambelor țări surori, suprimând în 1843 vămile dintre ; ' ele. Această măsură atât de favorabilă pentru ambele trun- chiuri ale Românilor din Muntenia și Moldova îi făcu să resimtă 7 în interesele lor chiar efectul fericit al înlăturării unei supără- t toare împiedecări. In urma unei asemenea măsuri se putu ceti în condițiile vânzării vămilor ambelor principate din 1853 ur- £ mătoarele cuvinte mult însemnătoare: „Ori unde într’aceste £ punturi se pomenește de graniță, margini sau hotar, se înțelege, sub această numire, linia înconjurătoare amânduror principa- 1 lelor” ¹⁰). Astfel începură Românii a se deprinde ca hotarele unei * patrii comune, care trecu în curând dela daraverile comerciale ? la întreaga viață și toate ale ei manifestări. Conform cu aceste împrejurări întâlnim în Foia pentru minte din 1843 atribuindu-se de un anonim pricina înnapoierei Românilor în faptul că „nici- ¹⁰ Buletinul oficial al Munteniei p. 1853, Mai 21 p. 128. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 195 tape de. ite. Muntenia, unirii a acolo ij- Substratul ți tot nui male, m arte a lui 1829, apoi ’rabnicăj ’ ai țărils udiileisto- la trezire? produsei se bucurat uinaponal lor de pi re apropii ângeau tul se unea» Alexandn ti munte» și Cor» uilt dorii ai trebuiau pomirea Oomnitotul contopim mile dube bele te să resimți iei su[M putu teii 1W într’areste e înțeleg prindft MV comerciali cu aceste ibuindiHe I că „i® odată Moldova și cu Muntenia nu au alcătuit o unire între ele, ei au fost veciniei dușmane și sfâșiete chiar înlăuntrul lor prin împerecherile boierilor. Numele Milcovului, râu cobitor de ne- norociri, în loc de a spăla odată păcatele politice ale nației moldo- române, astăzi leneș, despărțește nu numai trupul în privința geografică ci și politic în toate privințele”. Articolul este însă împiedecat de cenzura austriacă a urma mai departe¹¹). Revoluția din 1848, care aduse în mare fierbere întregul val de gândiri politice ce se adunase prin lucrarea veacurilor în sufletul poporului român, trebuia să dee o îmboldite mult mai vie și idee unirei și anume în ambele ei forme, atât mai restrânsă a Moldovei cu Muntenia, cât și mai întinsă, a între- gului neam românesc. Așa pe când Mihai Kogălniceanu cerea în vestita scriere: Dorințele partidei naționale din Moldova, ca încununare a tuturor, unirea țărilor surori, Pruncul roiriân al lui Constantin Rosetti în apelul său către „frații noștri din Moldova” spunea că: „Munteanul și Moldoveanul sunt frați, o singură nație. Voi fraților ați făcut începutul, dar din ne- norocire n’ați putut izbuti, Nu e vina noastră : vouă vă rămâne gloria de a fi început, nouă acea de a fi săvârșit”¹². Și ideia unirei tuturor Românilor își găsi un răsunet în revoluția din 1848, acea mișcare care răscoli toate ideile fundamentale ale poporului român, toate dorințele lui după libertate și neatâr- nare extrioară, dreptate și egalitate lăuntrică și viață comună a întregului neam românesc. Formularea ei cea mai lămurită se găsește în o scrisoare a lui Neculai Bălcescu în care el expune planul întregei mișcări pe care regenerarea română trebuia s’o îndeplinească spre a-și ajunge ținta desăvârșit, în care scri- soare după ce analizează țelul revoluției din 1821 și acel al mișcărei din 1848, adaugă că ar mai rămânea de făcut două revoluții pentru a ajunge capătul dorințelor poporului român, una de unitate și alta de neatârnarea națională. Prin revo- luția de unitate el înțelege unirea tuturor Românilor. „Ro- mânia noastră există, exclamă el cu convingere puternică, și orb e acel ce nu o vede. Ea poate exista sau în folosul Turciei sau în acel al Austriei, după cum una din aceste două puteri vor favoriza-o; dar poate exista și în contra lor, de vor vroi s’o împiedice. Maghiarii cei luminați nu se opun întrucât văd că nu pierd nimica, ba dinpotrivă câștigă. Se poate din în- tâmplare ca revoluția de unitate națională să fie în acelaș timp o revoluție de neatârnare. Se poate că înainte ca nația noastră să reintre în drepturile ei, să se scurgă un veac, un veac în de- cursul căruia să fim meniți a ne răsboi cu Rușii, precum am ¹¹ Foaia pentru minte, inimă și literatură, 1843, p. 124. ¹⁸ Pruncul român din 4 Septemvrie 1848. ti .1. Digitized by Google 196 ISTORIA ROMANILOR petrecut zece veacuri în lupta cu barbarii și patru cu Turcii; * dar ce este un secol în viața unei nații”¹³. a Și Bălcescu avea dreptate a închiega, în fierbintea lui minte aceste visuri dragi și iubite, și deacea el și lucra în Tran- ¹ silvania la împăciuirea Românilor răsculați, cu Ungurii, pentru ¹ a se opune cu toții amenințărilor rusești. Sub apăsarea eveni- î¹ mentelor, Ungurii se prefăcuseră chiar a ceda Românilor, re- & cunoscându-le dreptul de a exista ca naționalitate aparte în * Transilvania¹⁴. Până să plece Bălcescu la Românii din țara s Moților pentru a le propune împăcarea, revoluția ungurească era zdrobită la Villagos de puterile rusești. k id Moldova și Muntenia față de unire. — Trebue făcută o * deosebire între Muntenia și Moldova în ceeace privește între- barea unirei. Această combinație politică era pe placul popo- ț rului muntean, fiindcă-i favoriza și interesele, mai ales acele ' ale capitalei care totdeauna are glas hotărâtor în mișcările . - unui popor. Anume făcându-se unirea, capitala noului Stat trebuia să fie Bucureștii, și lașul era să fie lovit în însăși exis- , $ tența lui și a locuitorilor lui, întrucât era un oraș care’și da- ! torea însemnătatea, numai împrejurărei, că fusese o capitală !j politică. N. Istrati pare a fi fost cel dintâiu care dădu strigătul de alarmă în această privire, când în broșura lui Chestia zilei i din 1856 el spune: „Și pentru care temeiu am disprețui noi i pe neguțători, pe proprietari cari se îndeletnicesc cu chestia i de â doua mână, precum bunăoară, că prin unire Moldova ar i putea deveni o provincie sau cel mult asemenea Craiovei, iar i capitala Iași să fie amenințată a ajunge un al doilea Hârlău”? 5 Această părere, că în cazul unirei Bucureștii trebuiau să fie i capitala României se ivise mai de mult în mintea oamenilor, j odată cu ideea Domnului străin. Așa, raportul lui Bois le Comte i din 1834, spune că : „cei din București ar vrea ca orașul lor j să devină capitala noului stat, și noi simțim, că lașul este prea i aproape de Ruși spre a se bucura de acest folos”¹⁶. îngrijirea pentru strămutarea capitalei se arătase chiar îs în Iași, deoarece consulul Place spune într’un raport către I Walewsky, că „indivizii cari se tem de a vedea micșorându-se valoarea caselor și a magaziilor din Iași, sunt în contra unirei; că asemenea motive de interes personal neexistând în districte, -------------:— ! i ¹³ N. Bălcescu și Al. Golescu, Paris 4 Martie 1850 în loan Ghica. Amin- : Uri din pribegia după 1848, p. 472. ¹⁴ Vezi adresa ministrului ungar Bathyani c. Bălcescu din 14 Iulie 1849 care aduce cererile Românilor formulate de Bălcescu, Amintiri, p 171. ¹⁸ Ouestion du jour par N. Istrati, reprodusă de Acte și documente la Re- nașterea României, III, p. 125—137 numai în textul francez. Cel românesc ne- fiindu-mi la îndemână, am tradus în text Incul reprodus la p. 132. Corespon- dența lui Bois le Comte, reprodusă Ibidem, III, p. 826. Digitized by LjOOQLe UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 197 tru cu Tuni: fierbintea li. lucra în T» Jngurii, pentn păsarea ew Românilor,» ate aparte u nânii din țan ția ungurean! rebue făcută! privește iute »e placul popo mai ales aci ar în mișcării la noului Si t în însăși en- oraș care'și 4 sese o capiii e dădu sticli ui Mit ale o disprețul u cesc cu chaii ire Moldova t a Craiovei,ia oilea HW; trebuiau săi ițea oameniln i Bois le Comti i ca orație lașul este n os"¹⁵. arătase tfe t raport dif micșorândus contra uniră; ud în districte oan Ghica. Ar din 14 Iulie 19: ‘i, p 171. documMlt li Cel românesc s- p. 132. Comp." se explică unanimitatea care s’a constatat în sânul poporației lor în ceeace privește unirea” ¹⁶. Unionistul muntean, N. Krețulescu, arată într’un me- moriu temeiurile pentru cari lașul nu poate fi ales de capitală a României unite. „Orașul București, zice el, are asupra la- șului o superioritate netăgăduită, fiind așezat mai în centrul Statului ce este a se înjgheba, pe când lașul se află numai la o foarte mică îndepărtare de granița Prutului. București sunt apoi un centru de comerț foarte desvoltat, poporați lui este îndoit numărul acelei a lașului care este în mare parte locuit numai de Evrei și de foarte puțini oameni din clasa inteligentă, cea mai mare parte din boieri, afară de dregători, obicinuind a locui la moșiile lor” ¹⁷. Pentru a nu prea înăspri însă părerile asupra acestei în- trebări, se pune, în actul constitutiv al comitetului moldovan al unir ei, ca dorință, și întemeierea unei noi capitale, așezate intr’un punct central pentru ambele țări¹⁸. Această piedică lăuntrică dispare însă ca fumul la vânt, dinaintea puternicei mișcări a minței Moldovenilor celor buni și aleși cari, ca un om, săriră cu toții pentru a apăra ceeace ei credeau nu numai mântuirea lor proprie, ci și a neamului întreg. înjghebarea și întărirea partidului unionist din Mol- dova înlătură cu totul această stavilă în destul de primejdioasă din drumul către unire. Dacă însă era de nevoie, ca partidul unirei să fie tare și închegat, aceasta se cerea mai ales în Mol- dova, asupra căreia cădea tot greul împrejurărilor, și asupra căreia vom vedea cum se vor năpusti toate apăsările protiv- nice: Turci, Austriaci și Caimacami, interesați de a deveni fiecare, domn separat asupra unui principat¹⁹. Aceste apăsări urmăreau deci ținta de a stoarce dela divanul ad-hoc al Mol- dovei un vot protivnic unirei. Acest vot ar fi atras însă numai decât căderea propunerei în congresul de Paris care subor- donase hotărârea lui, anchetei localnice. Deaceea să nu se uite un lucru : dacă unirea s’a făcut, ea se datorește exclusiv numai Moldovei, și anume centrul ei, lașul, care sângerează și astăzi de jertfa făcută pe altarul neamului. u Place c. Walewsky, 4 Iulie 1856. Ibidem, III, p. 597. ¹⁷ Ibidem, II, p. 726. Paul Bataillard în broșura lui „Le premier point”. Ibidem, III, p. 417, spune deasemenea că : „lassy tout voisin du Pruth serait â la merci du premier coup de main”. Înființarea însă a unei a treia capitale ar fi ruinat pe amândouă cele vechi, în loc de una. Tot așa vorbesc M. Kogăl- niceanu șl V. Mălinescu în ședința Comisiei centrale. ¹¹ Actul de constituire al comitetului din 11 Iunie 1856. Ibidem, III, p. 533. Comp. Place c. Walewsky, 13 Iunie 1856. Ibidem, III, p. 538. ¹⁹ „Les Caimacams ont la chance de devenir Hospodars, si Ies Principau- tds restent săpar^es, tandis que si elles viennent ă âtre răunies, ni Tun ni Fautre ne pourra aspirer â Fautorită supreme”. Art. din VEtoile du Danube, 8 Ian. 1857 Ibidem, III, p. 1038. Digitized by 198 ISTORIA ROMANILOR Unirea în timpul domniilor dela Balta-Liman.—Unirea se coborîse din lumea ideilor în acea aevea, mai întâia prin silințele lui Grigore Ghica, domnitorul Moldovei, numit în scau- nul ei, în 1849, în urma Convenției dela Balta-Liman. Un lucru la care poate nu s’ar putea aștepta cineva, este că regimul protectoratului, în loc de a strânge frânele, după înăbușirea revoluției din 1848, le sloboade puțin, astfel că Ghica poate păși mai liber în activitatea lui ocârmuitoare, Insuflată de idei naționale. Așa el poate tipări Cronica lui Șincai, fapt pentru care se „fericește de a fi contribuit la conservarea unui monument istoric atât de național” ²⁰. Kogălniceanu ajungea să-și tipărească discursul său introductiv la cursul de Istoria Românilor, pentru care fusese destituit din profesorat în 1843 și pentru încercarea de publicare a căruia i se închisese Foaia științifică și literară. Ghica apoi emancipase pe toți țiganii și ușurase, pe cât se putea sub regimul Regulamentului starea țăranilor. Tot, el este arătat ca acel ce a „lucrat întâi pentru a îm- prăștia cât mai mult în Moldova dorința unirei ei cu Muntenia”²¹. In înțelegere cu Consulul francez, Place, Ghica schimbă șase prefecți cari erau dușmanii contopirei²². Tot el încuviin- țează libertatea presei, pentru a lăsa voia rostirilor pentru unire²³ ²⁴. Dar Ghica nu sprijinea numai înlăuntrul țărei mișcarea unionistă. Și în afară el apără drepturile Moldovei. In memo- riul său contra stipulațiilor conferințelor din Constantinopole, prin cari Țările Române erau supuse cu desăvârșire autori- tăței turcești, călcându-se toate privilegiile de cari ele se bucu- raseră ab antiquo, deoarece Turcia credea că, prin înfrânarea Rusiei și prin scoaterea principatelor de sub protectoratul ei, ele ar trebui să reintre cu atât mai adânc sub stăpânirea oto- mană. Deaceea și, precum observă prea bine o broșură publi- cată sub pseudonimul de Sanej ouând : „Pericolul pentru Prin- cipate nu mai venea acuma din partea Rusiei, pe cât din a Au- striei, și mai ales din a Turciei In memoriul său, Ghica observă, la punctul unde Poarta prevede ocârmuirea separată a ambelor principate, că „ar fi trebuit să se proceadă în chip mai larg și să se mulțumească una din cele dintâi dorinți ale poporației lor, întrunind ambele țări în una singură, înlăturându-se astfel pentru viitor multe frământări și multă nesiguranță”²S. (iii im h dă I» ii dt ti K ii ii i it I 4 ii I I: ti ă i ! i i a I I i ²⁰ Comunicarea Domnitorului Grigore Ghica către Divanul obștesc din 10 Maiu 1856. Ibidem, III, p. 471. * ²¹ Place c. Walewsky, 25 Iunie 1856. Ibidem, III, p. 565. ²² Alta din 23 Iunie 1856. Ibidem, III, p. 559. ²³ Decret din 5 Fevr. 1856. Ibidem, III, p. 913. j ²⁴ Les principautes roumaines deoant VEurope, 1857, reprodusă în Acte și Documente II, p. 352—371. Locul citat se află la p. 367. i ²⁵ Din 28 Fevr. și 8 Martie 1856. Ibidem, III p. 975. ;i Digitized by LjOOQLe r k 199 UNIBEA MOLDOVEI CU MUNTENIA —Unim _ itfflup» In acelaș memoriu, Ghica protestează și în contra arti- ;■ I i linsa- colului care dădea drepturi de proprietate tuturor străinilor an. fără deosebire, i,din cauza prezenței în Moldova a unei nume- । neva, este roase poporații evreești, a căreia irumpere în proprietate ar ide, după fi o pricină neîndoelnică de ruină pentru țară”²⁶. J . i I că Ghica. Mai protestează Ghica și contra plănuitei modificări a ! i , însiiflati Regulamentului de către o comisie ce ar fi să lucreze în Con- . I ' incai, fapt stantinopole, cerând ca modificările „să se facă în țară și prin ,:j rarea vu țară”. Mai mulți boieri întețiți de Ghica protestează și ei, prin i:: ⁷ u ajungea un act separat, contra celor stabilite la Constantinopole ²⁷. 1 i: 1 de Istorii Această spornică activitate a lui Ghica în favoarea unirei H . it în 1843 este recunoscută de divanul obștesc al Moldovei, în răspunsul j i sese Fonii ce-1 face Ia comunicarea lui: ; ;j- i țiganii? „Da, înalte Doamne, divanul o zice cu îndrăsneală, ’ dui starea Măria Ta ai pregătit calea către mântuirea țărei noastre, căci < eniniaun- ai sprijinit și ai pledat înaintea areopagului european întru- i ț intenia"⁸. nirea principatelor, principiu de mărire, de glorie și de temei- i îi a schiul» nică așezare a acestei țări”. Tot așa salută pe Ghica o auto- 1 incurii»- ritate mult mai mică, dar a căreia glas avea cu atâta mai mare ru unire⁸. însemnătate, anume ocârmuirea județului Tutova care spune i mișcarea domnitorului, că „înălțimea Voastră ați fost cel dintâi care ; i In memfr ați propus, în memoriul adresat conferințelor, principiul mân- ! \ mtinopole, tuitor al unirei” ²«. -i re autori- Ghica merge până acolo cu lepădarea interesului său în ' i ! se bucii- folosul celui obștesc, încât stărue el singur pentru înlocuirea infritaa actualilor domnitori, deci și a lui care domnea încă în Moldova, loratut ei. spre a nu se face nici o apăsare asupra conștiinței oamenilor I lirea oto- în alegerile ce trebuiau să se facă pentru a se hotărî chestia iră fii- unirei. El arată întâi, cum nu ar trebui să se numească un sin- tru Plia- gur caimacam; căci „precumpănirea lui ar cântări cu o prea dinaAii- mare greutate în alegerea divanului; apoi adaugă: Se înțe- J lege că acelaș argument se opune și încă cu mai multă putere, e Poarte la păstrarea în putere a gospodarilor de față, căci este de mare a „ar fi însemnătate ca țara să fie liberă de orice înrâurire și chiar de unească orice prepus de înrâurire” ”. Cu toate acestea Thouvenel era ambele de părere, că ar fi fost bine ca ambii domnitori cari se arătau r multe atât de favorabili unirei, să fi fost lăsați în fruntea ocârmuirei, în timpul anchetei divanurilor ad-hoc ,⁰. Scrierile în chestia Unirei.—.Chestia unirei își găsi apă- tet ’ rarea și în mai multe scrieri și cuvântări cari puneau în lumină M Ibidem, p. 971. Comp. p. 981. ’⁷ Din 1 Martie 1856, Ibidem. VI, p. 994. ii° Răspunsul Divanului, 23 Mai 1856. Ibidem, III, p. 485. Adresa jud. Tutova, 22 Iunie 1856. Ibidem, III, p. 595. M Memoriul lui Ghica citat. Ibidem, II, p. 988. M Thouvenel c. Walewsky, 26 Iunie 1856. Ibidem, III, p. 573. Digitized by kjOOQle 200 ISTORIA ROMANILOR foloasele și combăteau întâmpinările ce i se aduceau împotrivă. Așa broșura separatistă a lui Istrati dădu naștere la trei com- bateri : întâi acea a lui loan Negură, apoi a lui M. Cantacuzino și în sfârșit la acea a lui C. Hurmuzaki, publicate toate trei în Steaua Dunărei *¹. Logofătul Vasile Ghica, în Adresa lui către Românii din Moldova și Valahia, arată cum „pentru a reda patriei liniștea și a asigura trăinicia așezămintelor ei, trebue să facem jertfe; să lepădăm vechile noastre prejudecăți; să părăsim vechile noastre privilegii; să nu ne mai privim unii pe alții decât ca cetățeni liberi în fapt și egali în drept, și desfăcând deasupra noastră pe omul cel vechiu, să ne îmbrăcăm cu toată dreptatea și cu toată buna inima, fără de care nici un așezământ nu are trăinicie”. In un proect de formulă a dorințelor României, Va- sile Ghica se rostește astfel asupra nevoiei Țărilor Române de a se contopi într’un singur stat: „In puterea dreptului său su- veran de autonomie, poporul român (valah și moldoven) declară că el nu este decât un singur popor; că despărțirea Iui în State deosebite i-a fost totdeauna spre rău; că identitatea sa desă- vârșită de limbă, de tradiție, de religie, de legi și de așezăminte localnice, de obiceiuri, de moravuri, de simțiminte și de năzuinți, de nevoi și de interese, îl împing a dori cu înfocare de a alcătui un singur corp politic, un singur Stat neîmpărțit” ³². In o bro- șură românească tipărită în Paris: Ce se cuvenia să cerem dela Adunările ad-hoc, se sfătuește să se ceară unirea, Principe strein ereditar dintr’o familie domnitoare, restrângerea drep- turilor Porței numai la luarea tributului și la învestitură, bucurându-ne astfel de o deplină autonomie lăuntrică. Se mai cere apoi și o Constituție reprezentativă; dar se sfătuește „a nu se face nici o propunere de reorganizare internă, pentru a nu jigni principiul autonomiei” ³³. O broșură franceză, inti- tulată : Privire asupra trecutului și prezentului Principalelor Moldo-Române, expune, mai ales după istoricul german Ham- mer, relațiile Principatelor cu Poarta Otomană analizează după aceea tratatul din Paris, pentru a ’ arăta că Turcia nu a păstrat nici măcar umbra unei suveranități asupra țărilor Ro- mâne, dovedind aceasta mai ales cu stipulația Congresului care oprește pe Poartă de a încălca teritoriul lor, fără comunul consimțimânt al puterilor, întrebând că „ce soiu de suveran este acela care nu are dreptul de a intra în țară ce și-o pretinde ca a lui” ? Broșura trece după aceea la analiza protocoalelor con- ii r 91 u Bl U u ai al 81 si li ni îi ■ii iă Ir ³¹ Reproduse articolele în Acte și Documente, III, p. 635, 657 și 663. ³³ Adresa și proiectul, ambele din 16 Aprilie 1856. Ibidem, III, p. 439, 440. V. Ghica cu toate aceste, devenind mâi târziu ministrul lui Vogoride, se preface în unul din cei mai aprigi dușmani ai unirei. ⁸⁸ Din 1857. Ibidem, III, p. 283. De aceeaș părere este și Place în o depeșă către Walewsky, 13 Iunie; 1856. Ibidem, III, p. 535. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 201 ------- ■ — f i împotrivi la trei® Cantacuzim toate talii: Românii ii! triei liniștea: acem jertfe:' isim yediilf; Iții decât a. nd deasupra ta dreptata nânt nu a mâniei, Vf Române ie ului său se ven) dedări lui în State :ea sa deși ; așezămiut: de năzuin|i de a aldtt ². Inote '.emilii t, Prinți ferea duf învestituri, ntrid St e sfătui nă, pentru cd, itfi- incipA' ian Ha» inaiizeaa ’cia nu iilor fire ngresiilii comwd suveran preW lor» i» 39,« prefe-⁴ dtfi greșului de* Paris și arătă rolul cel însemnat ce este atribuit de congres poporului român „care va avea singur să hotărească despre soarta lui, întrucât unirea va avea sau nu loc, după cum se vor rosti dorințile poporațiilor moldo-valahe pentru dânsa sau în contra ei” Altă broșură franceză : Reorganizarea Pro- vinciilor Dunărene, aduce ca argument pentru unire, între altele, textul art. 23 al tratatului de Paris, care spune că Principatele vor avea o organizare națională; căci, argumentează autorul anonim al acestei scrieri: „Administrația provinciilor dunărene nu ar poseda acest caracter, dacă ar fi de o parte specială Vala- hiei, pe de alta Moldovei; căci întrucât ar fi națională o admi- nistrație moldovenească și una muntenească? Moldova este ea o naționalitate și Muntenia alta ? Nu; aceste două provincii sunt părțile aceluiaș trup, nația românească. Pentru ca adminis- trația țărilor locuite de Români să fie națională, este neapărat ca această administrație să poată apuca și conduce cu aceeași mână toate puterile oii ale nației” s⁵. Marele boier Rossetti Tețcanu, în scrisoarea lui către Steaua Dunărei, explică astfel alipirea lui mai târzie la mișca- rea unionistă: „Dorința unirei, fiind pe atunci iscălită numai de boieri și de fiii acestora, pe cari eu, în împrejurările cele mari naționale, pun cel mai mic temeiu, apoi m’am mărginit a aștepta ca mai întâiu această dorință să câștige o formă națio- nală ” In sfârșit o ultimă lucrare, franceză, publicată sub pseu- donimul de Sanej ouând apără cu mult avânt drepturile Prin- cipatelor și mai ales acel al unirei, căutând printr’un frumos apel la puteri, să convingă pe fiecare, după altă strună și alte interese³⁴ * * ³⁷. Nu numai bărbații politici însă manifestează dorința lor după unirea Țărilor Române. Clerul ia și el o parte însemnă- toare la această mișcare. Așa arhiereul Neofit Scriban, profe- sor și rector al Seminarului Socola, în broșura lui Unirea și neu- nirea Principatelor Române, sfârșește căldurosul său apel pentru înfrățire, prin cuvintele : „între moarte și lumină, o Moldovo, alege I”⁸⁸. Tot așa și Melchisedec, rectorul Seminarului din Huși, în cuvântarea rostită la serbarea hramului episcopiei Hușilor, spune între altele multe frumoase lucruri, că „pentru Românii din Principate a sosit o epocă ce-i chiamă la unire. Aceasta este ³⁴ Coup d’oeil sur le passd et le prAsent des PrincipauUs Moldo-Valaques Paris, 1857. Ibidem, HI, p. 271. “ Rtorganisation des Provinces Danubiennes, Paris 1856. Ibidem, III p. 115. ³⁴ Din 23 Iunie 1856. Ibidem, III, p. 115. ³⁷ Les Principautes roumaines devant l’Europe, 1856, Paris, reprodusă în Acte și Documente, III, p. 352—370. * Din 1856. Ibidem, III. p. 1—7. Digitized by Google 1 I 202 ISTORIA ROMÂNILOR o dovadă că ei sunt pe calea progresului universal al omenirii; că ei sunt chemați a se sui cu o treaptă mai sus pe scara acestui progres veșnic, care este acea tainică scară pe care a văzut-o pi lacov că unea cerul cu pământul și că îngerii lui Dumnezeu , k se suiau și se pogorau pe dânsa” ³⁹. Mitropolitul Sofronie Mi- ii clescu arată la început temeri în privirea unirei, care trebuind i Hi să se facă sub un principiu străin, ar putea periclita biserica h ortodoxă; apoi se mai temea și de desființarea Mitropoliei mol- i dovene și reducerea ei la o simplă episcopie. Intr’o interesantă h convorbire, Place demonstrându-i că temerile sale erau neîn- ta temeiate, Mitropolitul care în inima lui era pentru unire, deveni iliî unul din sprijinitorii ei cei mai de seamă ⁴⁰. p Dându-se un banchet la via lui M. Kogălniceanu, pentru p a se sărbători reîntoarcerea în țară a căpitanului Filipescu care ii fusese trimis în surgun de Ruși, pentru că avusese nespusa Iț îndrăsneală de a se opune la luarea oștirei moldovene cu ei în li Rusia, când se retrase din Principate în 1853, Kogălniceanu în- s chină un pahar pentru unire⁴¹. ia Și poeții se pun în rând pentru a proslăvi marele eveni- & ment. In afară de Dimitrie Ralet care scrie un fel de cronică ă rimată a întâmplărilor zilei, găsim pe T. Porfiriu publicând it poezia Crezul meu, pe A. Donici fabula Vaporul și calul și pe i V. Alecsandri dialogul politic Tăndală și Păcală, în care punt î față în față pe un prieten al uniri cu un protivnic al ei, din care i₍ cel dintâi izbutește la sfârșit să convingă pe cel de al doilea des- t pre binefacerile unirei, și prinzându-se la joc, cântă Hora unirei, ț una din cele mai frumoase inspirații ale marelui poet al nea- Ei mului românesc, în care Alexandri a turnat bucuria Românilor $ în versuri nepieritoare, menite a fi îmbinate cu acordurile mu- < zicei și cu saltul picioarelor⁴⁻². j In Muntenia principele Știrbei lucrează și el tot în intere- sul unirei. El protestează întâi contra tendinței Porței de a lega | tot mai strâns Principatele de Imperiul Otoman, spunând că । „orice lovitură dată pentru a fereca lanțul care leagă aceste ne- norocite țări de Turcia, va avea drept rezultat a le arunca în j brațele Rusiei”. Știrbei sprijină și el unirea prin două memorii, i unul din 1854 către cabinetul vienez, altul din 24 Ianuarie 1856 către cel francez, în care el susține și nevoia punerei țărei unite sub o dinastie europeană⁴³. ⁸⁹ Din Iulie 1856. Ibidem, III, p. 626—627. Locul raportat la p. 620. ⁴⁹ Place c. Walewsky, 22 Iunie. Ibidem, III, p. 554. Părerea că mitropolia Moldovei trebuia redusă la o episcopie, fusese susținută de N. Crețulescu în același memoriu c. Thouvenel, în care el sprijine și Bucureștii de capitală. Ibidem, III, p. 727. ¹¹ Din 3 Iunie 1855. Ibidem, III, p. 497. Asupra faptei sărbătoritului vezi darea de seamă din Gazeta de Moldova. Ibidem, III, p. 506. ⁴⁸ Reproduse aceste poezii. Ibidem, III, p. 27^, 574, 585, 613 și 615. ⁴⁸ Memoriul Principelui Știrbei asupra Protocolului Conferințelor din Digitized by L.ooQie UNIREA. MOLDOVEI CU MUNTENIA 203 al omenirii; ’ scara acest» are a văzik lui Dim® Sofrome Hi care trebui iclita bisa» itropolid mi ■’o interesantă de erau» unire, devei iceanu, pertu Filipescu« jsese nespus •vene cutie gălniceanu în marele eve» el de erotici iu publicări și calul p p în care pun il ei, din care al doilea (te Hora numi poet al m» a Românite ordurile » ot în intere- ei de a lega spunând ti i aceste ne : arunca te â memorii uarie I® fărei unite a p. tS). i mitropoL ețtilesn - J capion itduivr: 615. 'ihr ir Și Muntenii publică mai multe scrieri care pun pe de o parte în lumină folosul unirei, și pe de alta dovedesc dreptul Românilor de a cere contopirea vieței lor. Așa Vasile Boerescu în broșura lui franceză, tipărită în Paris, România după trata- tul de Paris, constată „că unirea este poporană, mai ales fiindcă nevoia ei e viu simțită de starea a treia“ “. Această lucrare este în deobștie un puternic studiu asupra dreptului public al Românilor din acele timpuri, în care autorul cere, pentru pre- facerea în bine a vieței românești unirea principatelor, principe străin ereditar, suveranitatea lăuntrică a poporului și mai multe principii constituționale. I. C. Brătianu, în Memoriul său asu- pra situației Moldo-Valahiei după tratatul de Paris, publicat de asemenea în franțuzește, după ce stabilește, la rândul lui, dreptul de unire al principatelor, analizează și critică cu mult temei dispozițiile electorale ale firmanului de convocare a divanului ad-hoc; protestează apoi contra regimului firmanelor introduse de Turcia dela 1856 încoace, din care unul desființase libertatea presei cea hărăzită de Grigore Ghica. Brătianu sfâr- șește studiul său cu cuvintele calde: „Am început lupta, când a tot puternicia Rusiei făcea mai mulți dintre noi să se îndoiască de putința izbânzei. Cum am sta oare la îndoială de a urmări astăzi, când Rusia nu mai poate înșela pe nimeni cu puterea ei și când regii însăși au fost nevoiți, prin tăria lucrurilor, de a se face apărătorii neatârnării noastre ? Nu ! nimic nu va putea opri avântul nostru f Am repurtat până acuma o mare victorie. Europa a recunoscut că suntem un popor de 10.000.000 de oa- meni, menit a lupta și a triumfa prin libertate. Locul nostru este însemnat printre națiile care alcătuiesc republica euro- peană. Avem datoria a-1 cuceri” ⁴⁵. Altă broșură a unui Român din București, intitulată: 0 aruncătură de ochi asupra unirei Principatelor Române, după o înfocată apărare a drepturilor Românilor, arată că unirea e „mântuirea proprietății, desmorțirea și învierea industriei, zbo- rul învățăturei, ridicarea miliției la adevărata ei însemnătate, înnălțarea clerului la cuvenita lui vrednicie și îmbunătățirea soartei slujbașilor”. Toate acestea erau exagerări, de oarece nu era nevoie de unire pentru a se înfăptui, precum pe de altă parte nu puteau izvorî din simplul fapt al unirei, fără alte silinți corespunzătoare. Dar orice mișcare sentimentală trebue să aibă și depășirile ei*⁸. Tot atunci Francezul Vaillant, fost pro- fesor la Sf. Sava în București, publică un fel de proclamație, Conslanlinopole. Fevruarie 1856. Ibidem, II, p. 963. C. Hurmuzaki și loan Ma- iorescu, Dezvoltarea drepturilor Principatelor, 1857. Ibidem, III, p. 206, nota. ⁴⁴ La Roumanie apr^s le trăite de Paris, Ibidem, III, p. 13—113. ⁴⁴ Mimoire sur la situation de la Moldo-Valachie apr^s le trăite de Paris, 1857. Ibidem, III, p. 129—179 (vezi p. 164 și 179). ⁴⁴ ⁴⁴ Din 1857. Ibidem, III, p. 288—341. Locul reprodus se află la p. 297, Digitized by 204 ISTORIA BOMAKxLGR în care înșiră drepturile Românilor, în 31 de punte, și sfârșește lungă lui enumerare prin un frumos apel la lupta pentru iz- bândă ⁴⁷. Mai amintim și pe cea mai elocventă pledoarie pentru drepturile poporului român, cele atât de adânc încălcate și cari * cu atâta greu își făceau iar cale la lumina zilei: scrisorile lui * Dimitrie Brătianu asupra circulărei Porței din 31 Iulie, în care * el spune : ,•,Odată ce s’a dovedit că unirea principatelor este * un lucru cu desăvârșire legiuit,, și că ea nu vatămă drepturile " nici unei puteri, s’ar părea că diplomația trebuie să fie mulțu- " mită. Dar fiindcă se cere ca Principatele să arate și foloasele j * ce le așteaptă dela unire, fiindcă se cere a se ști pentru ce noi Românii ținem la această unire, le-o voi spune : Noi voim unirea ■ pentru că suntem același popor, omogen, identic, ca nici un alt popor al pământului; pentru că avem aceiași obârșie, același lj nume aceiași limbă, aceiași religie, aceleași tendinții, aceiași " istorie, aceeași civilizație, aceleași moravuri, aceleași așeză- J minte, aceleași legi și obiceiuri, aceleași regulamente adminis- * trative, aceleași năzuinți, aceleași interese, aceleași nevoi de ' 1 întâmpinat și aceleași speranțe ce ne leagănă sufletul, aceleași J meniri de îndeplinit; pentrucă nici un hotar nu ne desparte * pentrucă totul ne apropie și nimic nu ne deosebește, afară doară ¹¹ de reaua voință a acelora cari doresc să ne vadă desuniți și slabi ¹¹ pentru a face din noi o treaptă spre cucerirea împărăției Oto- mane”⁴⁸. In sfârșit să nu uităm o scriere eminentă care apără toate ț interesele poporului român; acea datorită conlucrărei unui i Moldovean, C, Hurmuzaki, și a unui Transilvănean din Mun- i tenia, loan Maiorescu, sub titlul Desvoltarea drepturilor Prin- । cipatelor Moldo-Române în urma tratatului de Paris, tipărită i la Bruxeles în 1857. In ea autorii arată întâiu importanța prin- J cipatelor din punct de vedere politic, ca barieră cu putință în- i tre Rusia și Turcia, apoi cel comercial așezată la gurile Dună- । rei; pun în lumină adevărată raporturile ce există între Prin- i cipate și Poarta Otomană, protestând contra numirei unor i Caimacami individuali, în desprețul chiar al dispozițiilor Re- i gulamentului Organic. Broșura caută să loviască și în Turcia prin analogia ce o stabilește între Poartă „care doar nu-și pier- duse suveranitatea prin faptul că se pusese sub protecția Eu- ropei, întocmai cum nu și-o pierduse țările Române punându-se sub cea a⁻ Turciei”. După ce limpezesc în toate amărunțimile situația Țărilor Române față cu Poarta, autorii trec la analiza dorințelor principatelor asupra recunstituirei lor politice, com- bătând mai ales părerea că Românii, ca unii ce sunt de o religie ⁴⁷ Anexat la o depeșă a lui Thouvenel c. Walewsky, .6 Iulie 1856. Ibidem. III. p. 608—610. ⁴⁴ Din 31 Aug. 1856. Ibidem, III, p. 764. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 205 punte, și sfâișț a lupta pentru c- ă pledoarie pali ic încălcate și® ulei: scrisonle li n 31 Iulie, io a principatelor at vatămâ drepturi uie să fie mu!^ arate și foH ști pentru tt k : Noi voim om tic, ca nici oii i obârșie, acelș tendinții, aa< , aceleași ap 'amente admis celeași nevoi i sufletul, aceleaș’ nu ne despartf ește, afară doar! desuniți și sM împărăției «o care apără W onlucrărei om' nean din > "epturihi M Paris, tipărită iportaDța prio- cu putința» i gurile Buri stă între Prii numire! uir pozițiilor Ut i și fnToiti arnu-și|» protecția Ev î punând imănințiinik jc Ia analia rlitice, c® deorelși J1856. IMc cu Rușii, se vor pleca, fiind uniții, în partea acestora, -dovedind cu toată istoria anterioară, frica Românilor de Ruși și îndepăr- tarea lor de ei. După aceea autorii cercetează: 1) dacă prind* patele au dreptul de a se uni într’un singur Stat; 2) dacă Pdartd are dreptul de a se opune unei atari năzuinți; 3) dacă unirea este în folosul principatelor; 4) dacă este în interesul--Europei. Trec apoi la analiza chestiei neutralităței și la acea a-erdităței. Nu spun însă nimic asupra principelui străin, pe care par a nu-I socoti neapărat pentru regenerarea politică a poporul român căci autorii rezumă în chipul următor cererile lor de -reformă: „Uniunea principatelor, neutralitatea noului Stat român- și res- taurarea principiului de succesiune ereditară pentru Dbmn” Mai găsim o îndoială asupra foloaselor ce le-ar aduce un principe străin, în Proiectul de o formulă a dorințelor României a logofătului Vasile Ghica care spune, că „cu toate că poporul român nu-și ascunde neajunsurile probabile ce ar întovărăși alegerea unui domn pământean și primejdia sigură de a primi pe un principe de rasă străină și care nu ar avea simpatiile lui, pe atâta el dorește a șterge pentru totdeauna linia măestrită de despărțire între Moldoveni și Munteni” ⁵o. Principele străin este bine înțeles combătut cu mai multă stăruință de N. Istrati, acel ce combătea și unirea, în scrierea lui Asupra puterei legiui- toare și privilegiile principatelor Moldo-Române⁵¹. Această neîncetată frământare a minței trebuea să adune tot mai multe convingeri în jurul marei idei, și ne trage rândul să arătăm elementele sociale din cari se alcătuea partidul unirei însemnând chiar individual pe ;conducători; căci fără aceștia nici o mișcare nu este cu putință în sânul societăților. Orice s’ar zice de rolul masselor, și oricât de însemnat ar fi el în mersul trebilor, aceste masse ar rămânea nemișcate sau ar bâjbâi în întuneric, fără faclele minților mai luminate ce se pun în fruntea lor. De aceea în capul unei societăți este de nevoie un președinte sau un director; în capul unei armate, un general; în al unei corporații, un staroste; în al unui partid un șef. Se înțelege că cercetând elementele alcătuitoare ale partidului unionist, se vor alege dela sine acele ce-i erau protivnice și cari sprijineau stăruirea Țărilor Române în viața lor despărțită de până acuma. In Muntenia toată lumea era pentru unire, întrucât, cum am luat-o aminte, ea venia în folosul acestei țări, și rari nu mai erau acei ce nu voiau să o primească. Unul din aceștia era maio- rul Papazoglu care înserează în Vestitorul, organ semi oficial ⁴* Reprodusă în Acte și Documente, III, p. 179—218. Locul citat la p. 216. w Ibidem, III, p. 440. ⁴¹ Sur le pouvoir Ugislati* et les privilkges des Principautes Moldo-Rou~ maines, 1856. Ibidem, p. 145—147. Digitized by 206 ISTORIA ROMANILOR al guvernului, un articol privitor la Sâmbăta Moșilor arătând, după istoricul grec Fotino, că această serbare fusese instituită de Matei Basarab în amintirea victoriei repurtate de el asupra lui Vasile Lupu, ci cere ca să se ridice un monument în acea câm- pie glorioasă, spre veșnica pomenire a învingătorului. Separa- tistul moldovean, de altfol marele inițiator al regenerării cultu- rale a Moldovei, Gh. Asaki, reproduce întregul articol al lui Papazoglu, nu numai în românește, ci și în traducere franceză; însă pentru a răspunde pe aceeași temă gazetarului muntean, Asaki propune „să se neutralizeze simțimintul de umilire pe care monumentul valah l’ar inspira Moldovenilor, ridicând un altul lui Ștefan cel Mare, biruitorul Muntenilor.”⁶² Alți separatiști munteni combăteau unirea pe motivul că „să nu fie concurați, în posturile lor, de mai numeroșii boieri moldoveni”⁶³. Dar la atâta se mărgineau în Muntenia încercările de a combate unirea care, în ocini tuturor și mai ales în ai Bucureștenilor, tre- buea să le aducă mana și bogăția, prin concentrarea, în orașul lor, a întregei vieți a poporului român din ambele Principate. Cu totul altfel în Moldova. Aici unirea putea deveni amenințătoare pentru starea oamenilor, mai ales pentru acea a .Ieșenilor, și trebuia deci mult încordată struna patriotică, pentru ca sunetul ei să acopere pe acel al interesului personal. Unirea se arăta deci în Moldova mai mult ca o jertfă în folosul neamului, decât ca un câștig pentru țara însăși. Cu toate aceste prin un fenomen greu de înțeles, dar care totuși se repetă în rari răstimpuri în sânul societăților menite spre propășirea, instinc- tul de păstrare al neamului răpuse pe al păstrărei individuale și nu numai Moldova, dar și lașul, fură cuprinși de o înflăcărare neoprită pentru ideea unirei, care puse stăpânire pe cele mai multe minți ce se înălțau măcar cât de puțin peste nivelul zil- nicei existenți. Partidul unirei adună în sânul lui toate elementele, înmă- nuchiază în el toate cugetele și încordă toate voințele, spre a putea ajunge ținta mult dorită, și această adunare, înmanun- chiere și încordare era de nevoie, deoarece nici odată poate o cauză mai dreaptă nu a avut de luptat cu mai multă rea credință, răutate și manopere ascunse, decât cea apărată de mica și slaba Moldovă, contra unor uriași ce vroiau să-i înă- bușe gustul. Comitetele unioniste. — înainte însă de a expune lupta omerică purtată de un popor întreg, în numele dreptului, con ⁵² * * * ții ti iii L ti ui di i i i țț c l ii i « i 9 i i ⁵² Corespondența din Iași c. PE toi le du Danube din 24 Iunie, Ibidem> III, p. 948. M Corespondența în București a lui Bois le Comte din 1834, reprodusă de Moniteur Universel, 18 Sept. 1856. Ibidem, III, p. 828. Digitized by kjOOQle UNIKEA MOLDOVEI CU MUNTENIA 207 șilor adtei, tra interesului celor puternici, să trecem în revistă oștirea ce era sesemsM dusă în crâncena bătălie. deelasspi . Câtva timp după subsemnarea tractatului de Paris, în itînaceacta-1 30 Martie 1856, se înființează în Iași comitetul uniunei în ziua rului. Separa-' de 21 Maiu (6 Iunie) 1856, care pune în programul său, ca ideir generării cdte-' de sprijinit: unirea Țărilor Române sub un principe străin l articolalki' dintr’o familie domnitoare europeană, afară de dinastiile statelor icerefrancai; mărginașe; guvernul provizor să fie alcătuit din cei trei mari ului munta dregători prevăzuți de Regulamentul Organic; să se ia măsu- umilirepecan rile cele mai active de propagandă prin țară și să se alcătuiască licând un altul un proect de lege electorală pentru divanul ad-hoc, astfel ca în Uți sepantijli cazul când comitetul ar fi consultat asupra cestei materii, el să i fie concurați, nu se afle nepregătit. Mai adaoge și cererea, cam stranie a unei veni”⁸. Darii capitale noue în centrul țărei, mai mult pentru a strânge para ombate mira invidiei contra Bucureștilor, decât pentru a scăpa perspectiva reștenilor, In- ce aștepta lașul. Această decizie este subsemnată numai de bo- area, in orașat ierii mari, cei mai mulți Ieșeni, și anume: Ștefan Catargiu, P. ele Principii Mavrogheni, Lățescu, Leon Ghica, Constantin Ghica, lancu putea deveni Ghica, Alexandru Ghica, Alexandru Catargiu, C. Rolla, C. Hur- s pentru ace muzaki, N. Suțu, D. Ralet, C. Negri, M. Kogălniceanu, I- Pi- ma patriote soschi, V. Alecsandri și A. Panu M. sului personal La 11 Iunie comitetul este sporit la numărul de 180 de ertfă în lobai membri, luați din întreaga clasă luminată a poporului moldo- lu toate acalt van: mai toți boierii cei mari, mulți boieri mici și mai mulți s repetă în ni încă oameni din popor, din care cităm la întâmplare pe T. Co- )ășirea,iostiiic- drescu, I. Holban, D. Guști, I. Codrescu, Vasile Baltă, I. Aga- rei individuale rici, C. Coijescu, Economul Ion Bobulescu, I. Vârgolici, C. e o înflăcărare Kemiski, Scarlat Pastia. C. Bosie, G. Stihi, C. Teodorini, Ne- ; pe cele mai culai lonescu, St. Darzeau, M. Balașescu, Anton Camban, St. te nivelul ăl Nei, Dim. Tăcu, I. Măcărescu, și Dr. Fătu “. Logofătul G. Sturza dela Dulcești nefiind față la alcă- entele, în» tuirea celui dintâi comitet, cere prin o scrisoare să-1 privească nțele, spre a și pe el ca membru, spunând în ea, că „blăstămată și fără cuget re, înmlnnn- și netrebnică zidire va fi acela care, și în minutele aceste scumpe odată poate va mai cugeta la interesul său particular” ⁵®. Județele trimit ii multă re unul după altul acte de adeziune către comitetul ieșean. Cel din apărata i Bacău este subsemnat de boierii cei mari ai ținutului: Rossetti au să-iW Tețcanu și alți Rossetti, Aga C. Biberi, A. Docan, de un mare număr de boieri mici: 8 sărdari, 4 spătari, 2 cluceri, 3 căminari, 8 pitari, 2 jitniceri, 2 șatrari, și 1 sulger și mulți oameni nebo- pung igpti ieri. Unul din aceștia A. Gheorghiu adaoge după sub semnătura itului, • lui: „unirea, unirea și iar unirea”, iar altul D. Lupu : „unirea “ Ibidem, III, p. 520—522. w Ibidem, III, p, 530—532, unde se află 171 de subsemnaturi, 9 fiind 1, declarate nedescifrabile. « Din 9 Iunie. Ibidem, III, p. 527. Digitized by G.ooQie 208 ISTOBIA ROMANILOR e dorința poporului român și pe ea o dorim”. Actul de adeziune ' * din Bacău însă cere ca prințul străin să fie „de origine latină”⁶⁷. ¹ Actul de adeziune din Dorohoi este subsemnat de marele boier Dim. Ghica logofăt și apoi de vreo 30 boieri mici și de . • mai bine de 60 de oameni din popor. El întărește cererea făcută i prin programul comitetul, anume ca să fie „o capitală nouă j ț în centrul țărei” ⁶⁸. 5 Din județul Neamț vine de asemenea un act de adeziune b în care subsemnară pe lângă marele boier I. G. Cantacuzino, s vreo 60 de boieri mici și vreo 40 de oameni neboieri și toți că- ¹ s lugării dela Mănăstirea Neamțului, în frunte cu starețul Did- ¹¹ nisie. Cererile sunt și în el unirea sub un domn străin și o nouă ! capitală⁶⁹. ■ ț Cu acelaș text ca și actul de adeziune al județului Neamțu, i este și acel al județului Roman, subsemnat de Episcopul Nec- ■; tărie, de arhimandritul Bartolomeu, de marii boierii Gheorghe • i Sturza logofăt, G. Ghica și Scarlat Vârnav, de vreo 40 de bo- । * ieri mici și vreo 20 de oameni din popor ⁶⁰. !: Actul de adeziune al județului Tutova este mult mai bogat i în subsemnări, cuprinzând afară de ale boierilor mari M. Costa- ; | che, C. Sturza, Aga Costin și I. Miclescu, încă peste 60 de boieri I < mici și vreo 80 de oameni neboieri w. i | Din Tecuci s’a păstrat numai scrisoarea colonelului I. i Frunză, prin care se rostește pentru unire⁶². ’ Din județul Puina vine însă o foarte bogată împărtășire, i subsemnată de mai mult de 200 de persoane, toate dintre bo- ierii mici și neboieri, repetând fără schimbare dorințele însemnate în programa comitetului din Iași⁶³. Actul de adeziune din județul Fălciu este subscris de patru boieri mari, Aga D. Catargiu, N. Catargiu, N. Costache și I. Ralet, vreo 70 de boieri mici și vreo 80 de neboieri M. Cel din județul Botoșani este subsemnat de 7 boieri mari J din cari 4 membri ai familiei Cananău, apoi Miclescu, Aga Gri- ! goriu, și Aga Jianu, și un număr însemnat de boieri mici și de neboieri ®⁶. Din Fălticeni vin două acte, unul din partea locuitorilor orașului, celălalt din partea celor din județ. Boierii mari sunt j A. Millo, Vasile Canta, Aga Al. Botez.; din cei mici, în număr ș ⁵⁷ Din 22 Iunie. Ibidem, III, p. 545. ⁵⁸ Din 23 Iunie. Ibidem, III, p. 547. ⁵⁶ Din 22 Iunie. Ibidem, III, p. 548. ⁴⁰ Din 23 Iunie. Ibidem, III, p. 552. ⁴¹ Din 22 Iunie. Ibidem, III, p. 553. ⁴² Din 23 Iunie. Ibidem, III, p. 558. ⁴³ Din 30 Iunie. Ibidem, III, p. 580. ⁴⁴ Din 2 Iulie. Ibidem, III, p. 587. ⁴⁶ Din 4 Iulie. Ibidem, III, p. 596. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 209 e adeziune e laW. demnii! nuci și (i erea făcută t ritală iod j le adeaw! antacrno,: i și toții '■ arețul Din n și o nom lui Nmțo. scopul Net- ii Gheorjbf o 40 de ho- t mai bogat ri M. Costa- )0 de boieri telului l Împărtășit. ; dintre ho- a însemnate subscris de 1. Costadit teri¹¹, boieri mai l Aga Oi- eri mici fi locuitorii» mari suit în număr de vreo 30 însemnăm pe Matei Ganea paharnic și vreo 30 de neboieri ®⁶. Floarea deci a Moldovei, oamenii mai cu vază, mai aviiți mai luminați, atât cei din Iași cât și cei din județ sprijineau ideea unirei. Față cu această aproape unanimitate a clasei mai culte din popor, reprezentanții separatismului erau foarte rari. Și lucru curios, mai multe din numele ce le găsim în rândurile lor începuse prin a fi unioniste, pentru a trece apoi, bine înțeles nu fără pricină la separatism. Așa găsim bunăoară pe sepa- ratiștii de mai târziu Alecu Milovornicul N. Docan, N. Mavro- cordato, Dimitrie Cornea și chiar Neculai Istrati la început sub- semnați fie în actele de adeziune, fie în cererea îndreptată către Domnitorul Ghica, prin care protestează contra conferințelor de Constantinopole cerând unirea cu Principele străin®⁷. De asemenea și Vasile Ghica pe care l-am văzut pledând cu așa în- focare pentru unire, îl vom găsi primind Ministerul Justiției sub Vogoride și trecând apoi la cel de Interne, de unde se putea mai bine gâtui unirea. După cum se vede și precum o vedeau și oamenii timpului partidul anti-unionist era mult mai puțin numeros decum se credea ⁶⁸. De aceea și față cu numeroasele alipiri către unire, găsim în nomolul de acte asupra acestor evenimente, numai o singură petiție a separatiștilor din Bârlad adresată Sultanului în care spun că „deși au subsemnat pentru unire, dar au făcut aceasta numai sub amenințările guvernului precedent (Grig. Ghica)” «⁹. Care era ținuta țăranilor, a clasei celei mai numeroase a poporului în chestia unirei? Ei nu se rosteau nici într’un fel pentrucă nu pricepeau însemnătatea lucrului. Aici stă deosebirea între răsunetul revoluției din 1848 în Muntenia, care putem zice că lățise ideile ce sprijineau mișcarea până în straturile cele mai adânci ale poporului, pe când parti- dul unirei trebue să mărginească numai la pătura suprapusă a orașelor. Și este lesne de înțeles de unde provenea această deosebire. Revoluția din 1848 în Muntenia atinse un interes real, simțit al țărănimei, care o ustura și o înjunghia și pe care deci putea să-l pătrundă : desființarea clăcei și darea unui petec de pământ în proprietatea țăranului. Pentru acest interes, ță- rănimea trebue să se scoale. Numai în mințile luminate mai se îmbina acest interes nemijlocit cu ridicarea stărei obștești a ță- M Ambele din 9 Iulie. Ibidem, III. p. 616 și 617. Vor fi venit fără în- doială acte de adeziune și din partea celorlalte județe; dat ele sau rătăcit și nu sunt conținute în bogata publicație a Actelor privitoare la Regenerarea Ro- mâniei, pe care se întemeiază expunerea. ⁸⁷ Vezi această cerere din 28 Fevruarie 1856. Ibidem, III, p. 427. •• Place c. ’Walewsky, 24 Iulie 1856. Ibidem, III, p. 706. •• Din 19 Aug. 1856. Ibidem, III, p. 775. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. X1I. Digitized by^ooQle 210 ISTORIA ROMÂNILOR rei. Mințile țăranilor, în orizonul lor cel îngust, nu putea vedea soarele răsărind după dealuri. In întrebarea unirei însă, lucrul de căpetenie era tocmai acel soare pe care pentru a-1 vedea, era de nevoie ca acei ce erau să se bucure de lumina și de căldura lui să, iasă din vizuina rece și întunecoasă în care sufletele lor putrezeau de atâta timp. Aceasta însă nu o puteau face țăranii cei lipsiți, nu numai de cultură, dar și de binefacerile unei vieți românești .⁷⁰ 2. UNIREA ȘI PUTERILE EUROPENE Consultarea poporațiilor.— Prin tratatul de Paris țările du- nărene române fusese scoase de sub autoritatea exclusivă a puterilor care până atunci determinase destinele lor, Rusia și Turcia și urmau să fie reorganizate, după ce mai întâi era să fie consultată dorința poporațiilor asupra acestui punt. Aceasta dorință ne este cunoscută din* istoricul ideei regeneratoare a vie- ței lor; era acea a unirei. Să vedem acuma ce formă s’au împăcat să deie dorințelor românești, puterile întrunite la Paris, pentru a pune un capăt crizei orientale. Spre a înțelege pe deplin lu- crarea congresului trebue să luăm lucrurile dela începutul tra- tărilor pentru noua pozițiune ce era să fie făcută țărilor române. încă din întâiul an al răsboiului puterile apusene, dorind să restatornicească pacea cât se poate de curând, hotărâse sub ! forma celor patru punte, condițiile în care ele înțelegeau ca pa- I cea să fie încheiată. In un memorandum împărtășit curței ru- ; sești de către împuterniciții Austriei, Franței și Angliei în 23 Decembrie 1854, se spune, în privirea principatelor, că puterile ■ „înțeleg căci nici una din stipulațiile vechilor tratate ale Ru- J siei cu Poarta privitoare la zisele provincii nu' ar putea fi men- ținute la încheerea păci și că întocmirile ce ar fi să se facă în pri- virea lor, au a fi astfel potrivite, în cât să dee o mulțămire deplină drepturilor puterei suverane, celor ale principatelor, pe cât și intereselor generale ale Europei” ⁿ. In luna lui Martie, anul următor, deschizându-se confer- rințele de Viena, Rusia care prevedea, sfârșitul răsboiului, de- clară că se unește în totul la această părere, cu condiție numai cât ca : „noile orânduiri să nu lipsească pe principate de nici din unul foloasele de care se bucurase până acuma, în privirea ⁷⁰ „Les paysans, denuds de toute education politique, livrds â Fomnipo- tence des sous-administrateurs (privighitori), habituds â obdier ă tous les ordres du gouvernement, Staient en effet, par leur nombre, un moyen des plus efficaCes pour organiser une manifestation contre FUnion”. Art. din l’Etoile du Danube, 8 Ianuarie 1857. Ibidem, III, p. 1034. । ⁷X Doc. ren Rom., II, p. 559. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 211 a vedea î, lucrul dea, era căldura j etele lor ' ; țăranii i nei vieți i inie du- usivă a Rusia și rasă fie Aceasta ț a vie- împăcat , pentru «plin la- itul te- române, dorind râse s«l> puterile ale fa finea- îîupri; deplwa . cât 9 coafa lui, * ,UU0 de tnci orivirei '00^ administrativă, financiară și comercială” In anexa la pro- tocolul conferinței I se hotăresc drepturile neapărate ale prin- cipatelor și anume: ca ele să urmeze înainte a atârna (conti- nueront â relever) de Sublima Poartă în puterea capitulațiunilor și haturilor împărătești. Li se garantează teritoriul lor, o ocâr- muire neatârnată națională, libertatea cultului, a legiuirei, a comerțului și a navigației: ele vor avea o putere armată. Poarta nu va putea interveni militărește în ele decât după o înțelegere cu puterile garante. împuternicitul francez cere, în a doua con- ferință, scoaterea cuvântului „teritoriu” din garanțiile ce erau să se dee principatelor „nevoind să înlătureze putința de a în- truni odată teritoriile ambelor țări în unul singur, dacă această unire ar fi judecată în stare de a ușura ocârmuirea și a favoriza interesele lor” m. Cu acest cuvânt al reprezentantului Franței cade pentru întâia oară ideia unirei în conferințele diplomaților europeni, cărora le era delegată, între altele însărcinări, și acea atât de nobilă pe cât și de grea de a hotărâ soarta unui popor. In conferința Il-a și a IlI-a se hotărește a se consulta dorința poporației, fie asupra menținerei legiuirei în ființă, fie asupra schimbărilor ce ar fi de făcut în ea ⁷⁴. In sfârșit conferința a Vl-a împuternicitul francez, lăsând să iasă tot câte una ideile din mintea sa, pentru a nu speria pe cei interesați în cauză, a- daugă că „gândul celor trei cabinete aliate n’a fost numai de a sustrage teritoriul principatelor de sub o înriurire exclusivă, dar încă de a face din ele un fel de stavilă firească peste care acestea să nu mai poată trece, pentru a amenința chiar inima împărăției Otomane. Mijlocul cel mai nimerit ar fi unirea prin- cipatelor cerută chiar de natura, prin identitatea limbei, a mo- ravurilor, legilor și intereselor. Unirea ar răspunde pe deplin dorințelor poporului moldo-valac; apoi și interesul sultanului ar fi mai bine apărat, prin o mare provincie de aproape 4.000.000 de suflete, în locul celor două principate, până astăzi prea slabe, pentru a opune cu izbândă o stavilă înaintărei Rusiei“. Tot jentru aceleași temeiuri Franța mai cere ca „ocârmuirea nou- ui principat să fie tare; pentru care ar fi neapărat a se încredința ocârmuirea sa unui principe din o familie domnitoare a Europei”. Reprezentantul Turciei înlăturează de o cam dată aceste pro- puneri din discuție, observând că „chestiile ce au fost atinse de împuternicitul Franței ar lovi prea direct drepturile puterei suverane, încât el crede că inițiativa de propunere în privirea lor ar trebui păstrat guvernului său ⁷S, lucru la care se unesc și reprezentanții Austriei și ai Angliei. ⁷a Ibidem, p. 614. ⁷¹ Ibidem, p. 623. u Ibidem, p. 624 și 627. ⁷⁶ Ibidem, p. 639 și 641. Digitized by Google 212 ISTORIA ROMANILOR Conferențele din Viena, neputând însă aduce înțelegerea asupra puntului al IlI-lea, mărginirea puterei rusești în Marea Neagră, negocierile se rup în 4 Iunie 1855, pentru a reîncepe tocmai în Paris, după luarea Sevastopolului. La a Vl-a întrunire a congresului din Paris (3 Martie 1856) cornițele Walewski, împuternicitul Franței și președintele con- gresului, reîmprospătând ideile susținute de colegul său, baro- nul de Bourqueney, în conferințele vieneze, propune ca, „înainte de a se începe discuția privitoare la organizarea principatelor, să se hotărească o chestie de principiu, anume dacă aceste două provincii au a rămânea despărțite sau dacă nu ar fi mai bine să se întrunească în una singură, arătând că unirea răspunde pe deplin la niște necesități descoperite prin cercetarea cu luare aminte a deosebitelor lor interese. Congresul ar trebui să o pri- mească și să o proclame”. împuternicitul Angliei împărtășește și sprijină aceiași propunere, „întemeindu-se mai ales pe folosul ei, și pe nevoia de a se lua în seriosă luare aminte dorințele poporațiilor, de care e totdeauna bine de a se ținea seamă.” Delegații puterilor pro- tivnice unirei tăgăduiesc atunci tocmai existența acestor dorinți ale Românilor de a trăi o viață comună, cel turcesc arătând că nu se poate atribui despărțirei principatelor situația căreia trebuie a se pune un capăt; că despărțirea lor datează din timpurile cele mai vechi și este urmarea firească a moravurilor și obiceiurilor lor; că oarecare indivizi, sub înrâurirea unor considerații personale, au putut să formuleze o părere protiv- nică stărei actuale : dar că desigur aceea a poporațiunilor nu poate fi atare” iar cornițele de Buol, reprezentantul Austriei, susține că: „deși nu este împuternicit a discuta o așa chestie, totuși crede că nimic nu ar îndreptății unirea celor două provincii. Poporațiile n’au fost consultate, și dacă se ie în băgare de seamă prețul pe care-1 pune fiece colectivitate de oameni pe auto- nomia sa, se poate declara a priori că Moldovenii și cu Muntenii doresc înainte de toate a păstra așezămintele lor locale și despăr- țite”. El mai adaugă că nimenea nu poate fi mai în poziție decât împuternicitul Turciei pentru a prețui adevăratele nevoi și do- rinți ale poporațiilor. Reprezentantul Sardiniei observă că chiar în Regulamentul Organic se prevede în principiu unirea celor două țări române, iar acel al Rusiei arată că „guvernul său, putându-și da seama de nevoile și dorințele ambelor principate, sprijină proiectul de unire, ca unul ce ar trebui să ajute la propășirea acestor provincii”. Această hotărîre a Europei, de a consulta pe Români asupra viitoarei lor reorganizări, avea o mare însemnătate; căci, oricare ar fi fost motivul ce împinsese pe Austria și pe Turcia a o face, și cu toate că votul Principatelor era să fie Digitized by Google I UNIBEA MOLDOVEI CU MUNTENIA 213 tțelegerea în Marea reîncepe •tielO) tele an- in, baro- „înainte țipatelor, sie două ii bine sH junde pe cu luare să o pri- aceiași e nevoia ■, decane iilor pro- ■ doriafi arătând a căreia azil din avarilor ea unor protiv- iu poate susjine totali rovinei e seamă e auto- luntenii despăr- iedecat «șt do- meniul omâif. seama mediii icestor omilii Itafe’ numai consultativ, nu rămâne mai puțin adevărată observația lui Vasile Boerescu, că „Turcia și Austria nevoind să încuviințeze propunerea comitelui de Walewsky, s’a lăsat ca chestia să fie hotărîtă de tară însăși” ⁷⁰), iar I. C. Brătianu trage din această împrejurare un argument pentn; suveranitatea țărilor române: „Austria și Turcia, zice el, cari numai binele Românilor nu puteau să-1 voiască, pentru a colora împotrivirea lor cu o văpsea de legalitate, de desinteresare și de echitate, sunt silite a invoca însăș suveranitatea noastră. Ele tăgăduiesc Românilor nu dreptul ci voința de a se uni, și se îndreaptă către autonomia noastră, pentru a hotărî asupra soartei ce ne privește” * * ⁷⁷). Și aceeaș împrejurare, anume considerarea țărilor române ca ceva deosebit de împărăția Otomană, reiese, cum observă tot Bră- tianu, din faptul că, „pe când Europa declară a nu se ame- stecă în relațiile dintre sultan și supușii săi, ea se amesteca într’un chip atât de hotărît în cele dintre el și țările române” ⁷⁸). Paza cea strașnică a Turciei de a afirma la fiecare prilej că Mol- dova și Valahia făceau parte întregitoare din împărăția Tur- cească, era deci scrisă pe apă ⁷⁹). Nu e vorba că, pe de altă parte, nu se împăca poziția cea deosebită încuviințată principatelor, nici cu principiul cel de atâtea ori proclamat de puteri a inte- grității Imperiului Otoman, din care Fuad pașa deducea cu destulă logică că sultanul este suveranul țărilor române ⁸⁰). Ceeace nu era logic și nu poate fi niciodată astfel, sunt lucrările și vor- bele diplomaților ale căror silinți se mărginesc de obiceiu în a menținea cu orice preț lucrurile de azi pe mâine. Puterile favorabile unirii, care erau pe atunci Franța, Anglia, Rusia și Sardinia (către care se alipește mai târziu și Prusia, chemată a lua și ea parte la congres), văzând că acele protivnice tăgăduiau principatelor cum spunea Brătianu, nu dreptul ci vroința de a se uni, întemeindu-se pe susținerea că dorința lor asupra acestui punct nu fusese consultată, se ho- tărăsc a cere atunci cu tot dinadinsul și această cercetare, con- stituirea unei comisii europene în scopul de a culege tocmai ’• La Roumanie aprds le trăite de Paris, auec un introduction par Royer Collard. Paris, 1856. Reprodusă Ibidem, III, p. 13—114. Locul citat la p. 64. ⁷⁷ M^moire sur la situation de la Moldo-Valachie depuis le trăite de Paris 1867, reprodus Ibidem, III, p. 149—179. Locul citat se află la p. 154. ⁷⁸ Ibidem, p. 161. ⁷⁸ Vezi mai sus, p. 310 locul din Protocolul confer, din Constantinopole. Cf. Firmanul de denumire al lui Ghica de Caimacam. Ibidem, III, p. 650: „Va- lahia, parte integrantă a imperiului nostru” ; „Această împărătească a noastră provincie”. Firmanul pentru convoncarea Divanului ad-hoc. Ibidem, III, p. 1049: „Les provinces de Valachie et de Moldavie qui font pârtie intdgrante dc noire empire” • ⁸® Fuad Pașa către reprezentanții Turciei, 31 Iulie 1857. Ibidem, III, p. 729. Această circulară dădu loc la multe protestări. Așa I. C. Brătianu în scri- sorile lui asupra ei. Ibidem, IÎI, p. 765. Digitized by Google 214 ISTORIA ROMANILOR dorințele poporațiunei țărilor române. Se înțelege că puterile protivnice nu se putură opune la o măsură pe care implicit ele însăși o ceruseră bine înțeles cu gândul ascuns, că vor putea ușor isbuti ca rostirea dorită să se facă conform cu tendințele și interesele lor ⁸¹). Interesele puterilor în chestia Unirei. — Care erau mo- tivele ce îndemnau pe puterile apusene a se interesa de soarta Românilor, a-i sustrage de sub înrâurirea rusească, a-i protegui chiar în potriva încălcărilor vechiului lor suzeran și a-i pune sub garanția colectivă a tuturor Statelor Europei? Ce lucru mai ales împingea pe Franța și pe Anglia a sprijini chiar dorința cea mai scumpă a poporului român, unirea sa într’un singur Stat ? Pentru cel ce cugetă rece, este învederat că motivele unei asemenea purtări nu poate fi căutate de cât în interesul acelor puteri însăși și nu în idei de omenie, cu atât mai puțin în faptul că Franția, „descoperind pe malurile Dunării o nație de aceeaș viță cu dânsa, întindea surorii sale o mână de ajutor” (I) Care era interesul Franței și al Angliei la Dunărea de jos și ce vroiau ele să facă cu Românii? Cel mai îndemânatec mijloc de amestec al Rusiei în trebile lăuntrice ale Turciei fusese pro- teguirea creștinilor, dintre care Românii erau aceia care se în- fățișeau întâi privirilor lor. Prin tratatele încheiate cu Turcii, Rușii dobândise un drept de amestec tot mai precumpenitor în daraverile Românilor și cu încetul ajunsese a împărți suvera- nitatea asupra lor împreună cu Turcia. De aici însă decurgea pentru Europa o nesiguranță din cele mai mari. In fiece moment Rușii puteau, din pricina ciocnitei lor cu Turcii în principate, să declare răsboiu acestora, punând astfel necontenit în pri- mejdie interesele cele mari ale Apusului. Răsboiul Crimeei fusese început tocmai pentru a împiedeca un pas mai hotărîtor al Rusiei în proteguirea creștinilor. Izbânda aliaților trebuia numai decât să aibă de efect înlăturarea din rădăcină a acestei protecții, începând cu Românii. Nu deci numai pentru Români se interesa Europa, și cu deosebire Franța, căci am văzut cum altă dată Napoleon cel Mare era dispus să ne dea Rusiei, cu toate că și el va fi auzit despre originea noastră și despre comunitatea noastră de rasă cu poporul francez. Sprijinul încuviințat Românilor se făcea în scopul ca, prin întărirea lor la gurile Dunării, să se ⁴¹ Protocolul al Vl-lea al congresului de Paris, ședința din 8 Martie 1856, idem, II, p. 1015—1016. Austria deci a emis pentru prima oară ideea consul țărei poporațiilor, cum observă și I. C. Brătianu în M^moire sur la situation de la Moldo-Valachie depuis le traiU de Paris, 1857, Paris, ibidem, II, p^ 154. In ședința din 14 Martie. Protocolul No. 9, idem, II, p. 1023, se hotărăște in- stituirea comisiei europene și chemarea divanurilor ad-hoc. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 215 puterile implicit or putea mdințele rau mo- le soarta protegui i-i puie > luciu ■dorința a singur ele una il acelor n faptul e aceea; itor^l) a de jos c mijloc ese pro- e se în- . Turcii, nitorio suvera- lecurgea noment ncipate, în pri- :i fusese ritor al l mimai rotecții, nteresa ă data că și el noastră nanilor , să se pună o stavilă atacurilor necontenit reîmprospătate ale Rusiei contra împărăției Mohametane, care atacuri puneau în fiecare moment în pericol siguranța Europei; dar Apusul vroia tot odată subtrăgând pe Români de sub apăsarea turcească și dând ascultare dorințelor lor, să înlăture influența rusească, către care erau în chip fatal îndreptați de câte ori suferințele impuse lor de Turci deveneau prea ascuțite. Interesul însuși al Europei cerea deci să se îngrijească de acel al Românilor și deaceea în tratatul de Paris se face o atât de largă parte acestui din urmă, și cererea de unire, cea dorită și răspândită de pribegii din 1848 este chiar luată în băgare de seamă de reprezentanții marilor puteri ⁸²). Austria avea un interes mult mai nemijlocit la apărarea principatelor de cotropirea rusească. Ea se temea că, dacă ar pune Rusia mâna pe dânsele, să nu vie îh atingere cu Slavii din peninsula Balcanului, prin care ar încinge pe Austria în un cerc întins de poporații de aceeași viță (și în parte de aceeaș religie), cu popoarele supuse împărăției Austriace; ar unelti necontenit intrigi și răsculări în această împărăție și ar lucra astfel la dărăpănarea ei prin aceleași mijloace cu care a ajuns a clătina împărăția Turcească. Pe lângă acest interes mare po- litic, mai era unul comercial care hotăra în acelaș sens politica austriacă anume plutirea pe Dunăre, pe care Rusia căuta să o îngreuie în toate modurile, spre a atrage comerțul Mării Negre în porturile sale. Acuma se înfățișa Austriei prilejul cel mai minunat pentru o deplină stăpânire pe puternica vână de apă, răsuflătoarea împărăției sale spre Marea Neagră; de aceea și vedem pe Austria propunând, cea dintâi, retrocedarea Basara- biei către Moldova ⁸³), fiindcă o asemenea cesiune îndepărta pc Ruși de malurile Dunării. Dacă însă era primejdios pentru Austria ca Rușii să se așeze în principate, era (sau cel puțin guvernul ei credea că este) tot atât de primejdios pentru dânsa de a se întări elementul român. Austria este alcătuită din o mulțime de naționalități de- osebite, care nu sunt reținute împreună decât prin tradiția isto- rică ce le-au legat de casa de Habsburg. Ea seamănă în această tie 1856, i consul Mtion 154. In iște io- ⁸a Franța susținea pe Români din principiu precum făsuse cu Mehemed Aii. Ea vroia să înlocuiască elementul putred al Osmanilor cu alte mijloace de rezistență contra Nordului. Anglia numai din un interes momentan; deaceia pe când Franța susținea până la sfârșit unirea Românilor, Anglia o părăsește. Les voyageurs en Orient în Revue desdeux Mondes, XVIII, p. 336. Comp. L’em- perear Napoleon III et le principautes roumaines și Walewsky c. Thouvenel, 29 Martie 1856, Doc. ren. Rom., II, p. 1105. Tot din acest motiv ceruse altă dată Anglia, în 1824, neutralizarea principatelor. Felix Colson. De V^tat present et de l’avenir des principautes, p. 289. w Reorganisation des provinces danubiennes p. 8. Digitized by Google 216 ISTORIA ROMANILOR • privință Turciei, cu singura deosebire însemnată, că în Turcia elementele deosebite au fost cucerite de către unul predomnitor, pe când în Austria, precumpănirea elementului german nu este j datorită unor împrejurări violente, ci unei încete formații , istorice. Dacă în Turcia, cu slăbirea poporului cuceritor, Statul • merge numai decât spre decădere, aceasta este o necesitate fa- ( tală, pe care nimeni din lume nu o poate împiedica. Austria , dimpotrivă, pentru a trăi, n’are decât prin o lucrare conștiuta, să întărească chitul acela ce lipsește între dânsele părțile îm- părăției sale. In timpul tradițiilor și a legendelor era îndestulă- ■ toare’ tradiția; în timpul interesului, trebuia să fie interesul. I Austria deci va căuta întâi, cât îi va fi cu putință să germanizeze ' rasele deosebite ce locuiesc în împărăția sa M). Fiind însă că | acest mijloc devine cu atâta mai greu cu cât se trezește spi- ritul național, apoi ea se va sili să lege pe toate popoarele îm- | părăției sale prin desvoltarea intereselor materiale. Guvernul i austriac va „căuta să dee o mare întindere mișcării comerciale și industriale, să împingă toată activitatea poporațiilor în această cale, și să dea naștere unor mari interese cari să fie legate de existența împărăției⁸⁴ ⁸⁵). Din aceste cauze Austria fu una din cele dintâi puteri care deschise Evreilor porțile cetățeniei, fiindcă acest neam este cel mai corespunzător, prin tendințele sale, idealului Statului austriac; o asociație cosmopolită de interese bănești. „împărăția Habsburgilor formată din dărâmăturile mai multor popoare, sfărâmate de dânsa, este dușmanul născut al naționalităților. Austria n’a fost niciodată o nație; ea nu este atât un Stat cât o biurocrație, o companie de exploatare. Au- stria reste mai reacționară decât Rusia; căci deși Rusia este o nație ambițioasă și cuceritoare, dar cel puțin ea este neobosită, pe când Austria nici măcar nu cucerește; ea roade, și au câștigat mult mai mult prin manopere, căsătorii și neutralitate de cât prin armele sale” ⁸⁶ * ⁸⁸). După cum am văzut în mai multe rânduri, Austria umbla numai decât să pună mâna pe țările române, și trebuia deci cu atât mai mult să urineze și în privirea lor, politica aceea ce o întrebuința acasă la dânsa, pentru a reținea la un loc mă- dulările împărăției sale. Ea cerca prin urmare să germanizeze pe Români și, dacă nu putea face aceasta în chip direct, căuta cel puțin s’o facă indirect prin încurajarea emigrării evreești. Un mijloc însă mult mai grabnic de a ajunge la cotropirea pe cale pacinică a țărilor române era cucerirea lor economică. For- mularea cea mai lămurită și tot odată cea mai netăinuită a ⁸⁴ I. Strat. Un coup d’oeil sur la question roumaine, Paris, 1858, p. 23. ⁸⁶ I. C. Brătiano, M ânoire sur l’empire d’Autriche dans la question d’Orient, p. 10. Asupra importanței intereselor economice ale Austriei în principate vezi doua rapoarte ale consulului prusian. Hurm. Doc, X, p. 51 și 69. ⁸⁸ L’empereur Napoleon III et Ies principautts, p. 21. Digitized by LjOOQle UNICE A MOLDOVEI CU MUNTENIA 217 că în Tm iredomnltor, ian nu alt te fontei ritor, Slutul îcesitate la- ica. Ansbia î conjtiuta, părțile uu- t îndestuli- ; interesul, germanizeze nd însăcă ezește spi- marele iu- Guvernul comerciale înaceastâ legate i i una din iei, fiindcă oțele salt, ie iuta .turile mai născuta! a nu este ilare. Au- sia estet neobosita, i câștigat te decât ia umbla )uia ded ca acra loc ml manizeze ;t, căuta evreești. pireu pt tă. Foi- nuith 58, p. a »dW pate vtii principiilor aplicate de Austria, în această privire, a fost făcută de profesorul de economie politică. Stein, în ziarele vieneze din 1856. Renumitul profesor susține întâiu că, pentru motive eco- nomice țările române sunt necesare desvoltării Austriei. Apoi el arată că ar fi o greșeală a cerca cucerirea lor prin arme, când Austria poate ajunge la acelaș rezultat prin alte mijloace, pre^ cum: „monopolul navigației pe Dunăre: canalizarea râurilor interioare; exploatarea minelor și a pădurilor prin companii privilegiate; așezarea capitalurilor austriace în principate în tot soiul de întreprinderi productive, stabilirea de poște, te- legrafuri, diligențe; colonizarea progresivă a țării (se înțelege prin evrei) și mai ales întinderea cea mai mare a jurisdicției consulare” ⁸⁷). Mijlocul de pe urmă ne va destăinui cu deosebire pentru ce Austria se opunea la unirea principatelor. Deaceea vom intra în privirea lui în oarecare amănunțimi. Până lâ 1848 amestecul consulilor în trebile țărilor române era acel ce se obicinuia și în Turcia, în scopul de a se asigura străinilor o justiție mai nepărtinitoare. De acolo înainte, slă- birea puterilor Statului în țările române spori acest amestec într’un chip cu totul nemăsurat. Mai ales în două soiuri de da- raveri autoritatea țării era cu totul înlăturată și înlocuită cu acea străină; falimentele și pricinile criminale. Austria pune întâiu în aplicare sustragerea falimentelor dela jurisdicția prin- cipatelor în 1851, făcând în acel an cunoscut tribunalului de București că de acum înainte, falimentele supușilor Austriaci vot fi tratate în cancelariile consulare. Dacă se gândește cineva la împrejurarea că în țările române, mai toată obștimea neguță- torilor erau supuși austriaci, se va convinge ușor că prin o ase- menea măsură tot creditul neguțitoresc al țărilor române era pus sub paza Austriei. Nu mai puțin încălcător era și dreptul ce și-1 luară consulii austriaci de aface ei judecarea pricinilor criminale ale supușilor lor; lipsită de orice control, era cel puțin tot așa de abuzive ca și acea a autorităților române, de care vroiau să scape. Era destul de a fi cineva supus austriac, pentru a fi sigur de nepedepsire. Aceste împrejurări unite cu scutirea supușilor austriaci de mai multe dări îngreuietoare, învățară în curând pe consulii austriaci un nou soiu de încălcare; anume încuviințarea proteguirii lor pământenilor Români, ce- rând totodată să proteguiască cu grămada pe toți locuitorii acei ce se trăgeau prin originea lor din împărăția Austriacă, precum erau Ungurii din ținutul Bacăului. Prin asemenea mă- sură ei ajunseră în curând a număra în țările române peste 200.000 de supuși, și sporirea lor mergea așa de repede încât ⁸⁷ L'Auirlche dans les principaut^s danubiennes. Paris 1858, p. 37, una din broșurele cele mai interesante asupra țărilor române. Digitized by Google 218 ISTORIA ROMÂNILOR amenința că în curând toți locuitorii țărilor române să ajungă [ supușii Austriei, când atunci nu era decât un pas de făcut dela । supunerea individuală la supunerea colectivă, dela robirea pri- ₍ vațiilor la aceea a țărilor. Pe lângă aceasta consulii mai înles- niau tuturor vagabonzilor austriaci intrarea în țările române, . prin paspoartele lor, învoiau nenumărate abuzuri din partea mocanilor transilvăneni, ce veniau în principate pentru a pășuna J oile; introduceau pela autoritățile polițienești și judecătorești । agenți consulari, care sub pretextul de a privighea interesele ( supușilor austriaci, ajunseră în curând nedeslipiți de acele au- । torități, punându-le astfel numaidecât sub controlul Austriei, . j și câte alte încălcări nenumărate ⁸⁸. Unirea principatelor sub un domn din o casă străină, înlăturând anarhia ce domnia în ele, ar fi pus un capăt acestui । amestec, neîndreptățit al consulilor austriaci, și ar fi răpit Au- ₍ striei mijlocul cel mai îndemânatec de pașnice cuceriri. Austria nu era mai puțin convinsă decât Românii, că unirea face pu- terea ; dar tocmai din această pricină ea nu putea să o dorească, ! întrucât înălțarea Românilor nu însemna altă ceva decât co- . . J borârea Austriei⁸⁹. Iată adevăratul motiv ce împingea pe Austria a fi pro- ¹ tivnică unirei. Neputându-1 însă mărturisi, ea fățărea niște ! altele, care să ascundă pe cel adevărat. Ea pretindea că Româ- ; j nii, odată uniți, ar considera suzeranitatea Porței ca o nedrep- .¹ tate și o rușine; ar găsi teritoriul lor prea mic, ar năzui a forma !¹ un stat neatâmat, cuprinzând Bucovina, Transilvania și Ba- natul, și având nevoie de lanțul Balkanilor drept fruntarie” ⁹⁰. Este de mirat cum de Austria s’a putut hotărî a face o asemene mărturisire, ce nu se poate de loc împăca cu pozițiunea ei de stat mare european; dar ea trebuia să prefere, între două rele, pe cel umilitor celui rușinos. Turcia, în această împrejurare, urmează orbește insuflă- rilor Austriei, care știu s’o îhgăimeze atât de bine, în cât făcu din ea protivnică cea mai înverșunată a unirei Românilor. ⁸⁸ I. G. Brătiano, Mânoire sur l’empire ^Autriche, Comp. L’Autriche et les principautes roumaines, Paris, 1859, p. 26: „Ce que voudrait TAutriche, ce n’est point seulement le maintient de la s6paration des deux principautes, mais agraver la division dans chacune d’elles, excitant les partis contre les partis, les classes contre les classes, profitant de la rivalite des deux princes pour les neutraliser Tun par Fautre, pour les dominer pour leur imposer des ministres dociles ă ses consuls. Et tout cela en vue d’obtenir concessions sur concessions, de mettre la main sur les ressources du pays, de îaire de Bucarest et de Jassy des succursales de Vienne et d’opdrer ainsi pacifique ment la congu^te de ces riches et fertiles contrees”. ⁸⁸ Bolintineanu, L’autriche, la Turquie et les Moldo Valaques, Paris 1856 p. 28. ⁸⁰ Thouvenel c. Walewsky, 13 Martie 856, Doc. ren. Rom., II, p. 1101. Digitized by Google UNIBEA MOLDOVEI CU MUNTENIA 219 e să ajungă e făcut dela robirea pi- i mai înles- ile române, din partea •ua pășuna udecătoreșb' i interesele e acele an- ii Austriei, isă străină, ipăt acestui i răpit An- iii. Austria ea face p«- o dorească, i decât co- a a fi pro- țărea niște i că Romi- i o nedrep- sui a forma inia și Ba- ■untarie"*. o asemene lunea ei de două rele, te insuflă- ‘n cât fa nânilor. L’AuM el ' Autriche,« ipautfe, tnais re Ies partis, ices poui te des ministre concessiw. : et de Jassy qoHedects , Paris 1856 II, p. HM. Motivele pe cari Turcii le invocau împotriva dorinței Românilor erau de două soiuri: acele ce se raportau la legă- turile lor cu puterea suzerană și acele privitoare la folosul prin- cipatelor însăși. Pentru cele dintâi Poarta, întâmpina că unirea ar fi în potriva drepturilor de suveranitate (I) ale sultanului; căci „în loc de două provincii cari să se miște în propria lor sferă casnică, și care ar putea să trăiască fericite sub legile garan- tate de Poartă, când vom avea un Stat ca și neatârnat, un asemene va stârni prin forma și prin natura sa ținte ambi- țiose, și atunci el va înceta de a fi pentru împărăție un mijloc de apărare și va deveni o sarcină și o primejdie neîncetată, nu numai cât pentru dânsa dar și pentru vecinii ei” w. Unirea apoi nu ar putea face din principate un Stat îndestul de pu- ternic, pentru a se împotrivi, fără ajutor, unui atac străin. In cuvinte mai puțin acoperite Turcia vroia să zică, unindu-se principatele, ele ar putea deveni mai curând o armă în mâinile Rusiei,' decât o stavilă împotriva ei, și această temere i-o in- sufla cu deosebire identitatea de religie a Românilor cu Rușii ⁹¹ ⁹². Mai adăugeau Turcii că Românii neatârnați le-ar pricinui la nord aceleași greutăți pe care i le cășunează acuma Grecii la sud, că ar fi a se pune împărăția lor între două Grecii, precum se jeluiau Austriacii că prin aceeași măsură s’ar pune statul lor între două Piemonturi. Aiurea Turcii spuneau pe față te- merile lor, care erau că „unirea principatelor însemnă insti- tuirea unui principe străin, ereditatea și ca termen de pe urmă, neatârnarea până într’un an dacă nu îndată” ⁹³. Nu se poate zice că în atare punct Turcii să se fi înșelat. In privirea foloaselor ce erau să le tragă Românii din unire, Turcii observau întâi că dreptul de ocârmuire neatârnat al principatelor, ca un privilegiu al lor, au fost garantat de puteri nu numai cât „în privirea împărăției, ci și în privirea fiecăreia din ambele provincii” ⁹⁴; că a se ataca tocmai prin- cipiul ocârmuirei despărțite, ar fi a se recunoaște unul din pri- vilegiile lor, cele mai de căpetenie. Relele de care sufăr aceste țări nu pot fi atribuite despărțirei lor, ci altor împrejurări so- ciale și politice. Apoi unul din principate, încorporat în celă- lalt, va pierde desigur toate foloasele de care se bucură în pu- terea așezămintelor sale deosebite și naționale. Această des- părțire istorică înfățișează și din punct de vedere administrativ foloasele naturale, întemeiate pe nevoia raporturilor terito- riale, care se vor înțelege lesne arucându-se o privire pe hartă. ⁹¹ Circulara Porței din 31 Iulie 1856. Doc. ren., Rom., III, p. 729. M Dempereur Napoleon III et Ies principautds p. 19. M Ibid., p. 39. comp. Thouvenel c. Walewsky, 13 Martie 1856. Doc. ren. Rom., II, p. 1097. M Circulara Porței citată în nota 91. Digitized by CjOOQle 220 ISTOBIA ROMANILOR Țara are în realitate două centre, Bucureștii și Iașii. Fiecare din ambele principate își are portul său, în Valahia Brăila și în Moldova Galații. Unirea principatelor, desbinându-le de fapt de Turcia, ar stinge orice interes al acestei puteri pentru dânsele, și puterile Apusului, chiar dacă ar garanta neutrali- tatea lor, se află prea departe pentru a le întinde la nevoia o- mână de ajutor, mai ales că pentru a face aceasta ele sunt ne voite să vină pe calea Dardanelelor și a Bosforului, pe unde nu vor putea pătrunde decât atunci când vor fi cu Turcia în bună înțelegere ⁹⁵. O răsuflare mai neacoperită a scopurilor Turcilor asupra țărilor române și mai potrivită pentru caracterul turcesc decât politeța silită ce li era impusă de conveniențele diplomatice, se arată în Journal de Constantinopole, organul oficios al gu- vernului turcesc.- In el se susțin teorii cu totul stranii asupra raporturilor Porței cu principatele; se bănuește tratatului de Paris că ar fi vorbit de o simplă suzeranitate, când ar avea asupra țărilor române niște drepturi suverane; că cu toate stipu- j lațiile acestui tratat despre consultarea dorinței populațiilor, j ea susține că unirea nu trebue să se facă și nici se va face, ori- ; care ar fi votul țărei; că și ea opune dreptului internațional ’ dreptul său istoric și câte altele de acestea ⁹⁶. i Este foarte stranie deosebirea de păreri ce izbucni între Turcia și Franța dela chestia unirei; căci dacă marea și pu- ; ternica aliată a Turciei, care cu prețul unor jertfe uriașe o scă- i pase de primejdie, dorea unirea Principatelor Române, această j combinație politică nu răsărise doar în mintea lui Napoleon ! de dragul poporului român, ci numai din nevoia politică de a 1 apăra prin ea Imperiul Otoman. Această idee reiesă din toate J documentele timpului, din cari reproducem cuvintele câtorva: । „că unirea Principatelor Române, ar putea singură acoperi pe l Turcia contra pornirilor cotropitoare ale Rusiei; că este sin- i gurul sistem în stare de a stabili o barieră solidă la nordul Im- । periului Otoman; că este neapărată nevoie a se construi pe j malurile Dunărei o stare de lucruri îndestul de puternică, spre I a asigura din această parte liniștea împărăției Turcești”⁹⁷, și așa mai departe. Totuși încăpățânarea Franței de a sprijini unirea ca o măsură în folosul Turciei, contra voinței acesteia, și menținerea acestei păreri chiar cu prețul ruperei relațiilor | M Articol din Le Constiiutionel reprodus de Presa franceză și principatele dunărene, p. 105 și circulara citată. Journal de Constantinopole din 26 Iunie, 24 și 31 Iulie, 4 și 11 August reprodusă în Presa franceză și principatele dunărene, p. 3. Dintre nenumăratele combateri ale pretențiilor Porței cităm: Les principautes deuanf lesecond congres du Paris, Paris, 1858. Vezi depeșile dintre Thouvenel și Walewsky, Ibidem, III, p. 432, 457, 490. Digitized by kjOOQle UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA’ 221 Fiecare > Irăih și - u-le de i pentru . îieutrali- evoia o- , sunt ne pe unde iurciaiu r asupra îsc decât lomatice, >s a) go- ii asupra atului de I ar ara atestipu- pulațiilor, face, ori- irnațional icni între ea și pu- așe o scă- e, aceasta Napoleon tica de a din toate câtorva: coperi pe este sio- •rdul Im- Qstrui p< aică, spre rcești"”. a sprijini acesteia, relațiilor principală 11 August numărat md coaft I, p.& diplomatice — cum vom vedea mai jos — arată că Franța dela o vreme se înfierbântase atât de mult pentru ideea ei, încât o sprijinea acum pentru ea însăși, și neatârnat de interesele turcești. Turciei însă îi era frică de unirea țărilor române și această frică era destul de firească; cel puțin urma dovedi că ea nu se înșelase în temerile ei. Ideia unirei se îmbina anume în mintea Românilor aproape într’un chip nedespărțit, cu aceea a unei dinastii ereditare străine, și aceasta chiar dela întâia ei pășire, din gând în lumea din afară. După părerea chiar a lui Thouvenel, „țările române nu erau în stare să dea o dinastie națională”, și ar fi oarecare greutate a face pe Moldoveni să primească pe un principe valah sau pe Valahi un principe moldovan” ⁹⁸. Principele Gheorghe Bibescu, fostul domnitor al Mun- teniei, explică, în ședința din 7 Octombrie a divanului ad-hoc al Munteniei, pentruce Românii doresc principele străin: „El ne va aduce, pe lângă puterea materială cea trebuincioasă, și acea putere morală ce-i vor da-o alianța și relațiile sale cu capetele încoronate; apoi el singur ne va putea scăpa de acele vrăjbi, de acele rivalități ce insuflă între noi ambiția postului celui mai înalt, rivalități cari se vor înmulți în urma unirei pri- cipatelor și cari amenințând să câștige până la clasele cele de jos, vor face din această nenorocită țară o arenă, unde toate puterile, toată vitalitatea ei se vor strânge în lupte de partide și de facții”. Tot așa spune și raportul comisiei divanului ad- hoc al Munteniei, că „suirea pe scaun a domnitorilor aleși dintre noi a fost prilejul necontenit al înrâurirei străine în acest prin- cipat; că scaunul domnesc a fost mărul de discordie al tuturor familiilor influențe în această țară” ". Deaceea și delegatul francez Talleyrand scrie într’un rând lui Walewsky, că „ideea unui principe străin a devenit atât de nedespărțită deaceea a unirei, că țara nu voește să mai înțeleagă pe una fără cealaltă. Eu cred chiar, că unirea nu ar fi votată, dacă divanul nu ar trebui să aibă dreptul de a împlini gândirea națională, și a o exprima cu toate ale ei cerinți” ¹⁰°. I»' J. •g Thouvenel c. Walewsky, 11 Sept. 1856. Ibidem, III, p. 812. Comp, și cele ce le spune Thouvenel în o depeșă a lui din 8 Iunie 1856. Ibidem, III, p. 458: „La Moldavie oh l’idde de la reunion est moins caressde qu’en Valachie, se croira sacrifide â la province plus dtendue et plus peuplde, si elle joigna encore â cet avantage celui de fournir son Prince au nou vel Etat, et la Vala- chie de son cotd n’accepterait pas un prince moldave. L’union donc ndcessite un prince dtranger. C’est ce que la Porte redoute”. •• Procesele verbale ale ședințelor Divanului ad-hoc al Munteniei, No. 4 și 6. Ibidem, VI, 1, p. 17 și 33. Până acolo mergea dorința Românilor după prin- cipe străin că, la a doua alegere a divanului ad-hoc, chiar separatiști s’ar fi plecat spre unire, dacă ea s'ar fi înfăptuit sub un principe străin. Comp. Place c. Walewsky, 24 Sept. 1857. Ibidem, V, p. 625. jo° Talleyrand către Walewsky, 1 Aprilie 1857. Ibidem, IV, p. 195. Comp Digitized by Google 222 ISTORIA ROMÂNILOR Din cauza cererei neapărate a unui principe străin, al- toită pe aceea a unirei, Poarta refuza cu cea mai depe urmă energie combinația aflată de Napoleon al III-lea, în întărirea elementului românesc prin unire, pentru a apăra marginea împărăției Turcești dinspre Rusia. Fuad Pașa, prevăzând nu e vorba foarte drept desvoltarea viitoare, susținea, că „unirea principatelor este întronarea unui principe străin ; este creditarea și, ca ultim pas, neatârnarea, la capătul unui an, sau chiar îndată. Ceeace se face la București se va înde- plini și la Belgrad; vom fi amenințați în inima însăși a împă- răției și desfacerea Turciei va începe chiar a doua zi după ce o îndepărtaserăți și dobândiserăți recunoștința noastră”. In sfârșit ca ultim argument, și cel mai hotărîtor pentru Turcia, era teamă, că „principele străin să nu devină, în un moment de criză, un instrument al Rusiei, ca regele Othon”. Și era destul de firesc, ca Turcia să se gândească la așa ceva, când vedea că Rusia sprijinea unirea cu Principele străin. De aceea și ob- servă Thouvenel, că „opoziția Austriei înrâurește mult mai puțin opinia Porței, decât încuviințarea Rusiei; și lucrul se înțelege cu atât mai lesne, cu cât vedem că și Anglia pără- sește pe Franța, aliata ei, pentru a trece în tabăra protivni- cilor unirei, tot din cauza neînțelesei ținute a Rusiei”¹ Doc. ren., II, p. 1055. ¹¹¹ Ubicini. La question des principalii & devani VEurope, Paris, 1858, p. 64. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XII. 15 Digitized by Google 226 ISTOBIA ROMÂNILOB Ideea congresului fusese deci de a se înlocui pentru tim- pul cât aveau să funcționeze divanurile ad-hoc administrația statornică a domnilor prin una provizorie, căreia lipsindu-i puterea și mijloacele de abuzivă influiență, să facă cu putință o liberă exprimare a țărei. Așa ar fi fost de s’ar fi pus în lucrare dispozițiile prevăzute de regulamentul organic, la schimbarea de domni; căci, până la înlocuirea lui cu o altă legiuire, el nu înceta de a fi lucrător. Art. 18 al legiuirei regulamentare prevedea că, în caz de vacanță, trei caimacami vor lua de îndată frânele guvernului; caimacamii vor fi de drept: marele logofăt, mini- strul de interne și prezidentul divanului domnesc, și art. 19: „căimăcamii nu vor putea da în timpul ocârmuirei lor, nici ti- tluri de nobleță, nici consfinți hotărîri în cea de pe urmă in- stanță, nici destitui funcționari, afară de cât pentru delicte vădite. In caz de vacanță a unei dregătorii ei nu vor putea numai decât suplinitori.” In loc de a se urma astfel, Poarta numește¹ de a dreptul câte un singur caimacam în țările române (Iulie 1856) și prin firmanul de învestitură îi încunoștiințează că: „ori ce act, care nu ar fi conform cu regulamentele fundamen- : tale astăzi în putere, va trebui să fie privit ca fără ființă”¹¹⁴. ; Poarta își bătea joc de lume; ea ordona a respecta prescrierile ! Regulamentului Organic unor dregători ce fusese numiți toc- mai cu încălcarea acestuia. i Acești caimacami aveau apoi iarăși în contra Regulamen- I tului, toate drepturile și prerogativele domnilor; ei puteau j împărți titluri de boierie, scoate dregătorii și numi pe alții în j loc, încât le lipsia numai numele pentru a fi pe deplin domni- tori. Ei dispuneau prin urmare de toate acele mijloace de înrâu- rire, pe care tocmai congresul ar fi vrut să le înlătureze. Atare poziție a caimacamului devenia amenințătoare cu deosebire pentru Moldova, asupra căruia, din mai multe pricini, era să cadă tot greul luptei pentru sprijinirea ideei unirei. Mai întâiu comisia europeană, având a se întruni în București, sub ochii । ei era greu de a se combate așa de fățiș ideea unirei, pe când ! Moldova, stând mai îndepărtată de controlul comisiei, putea să devină un tărâm mult mai mănos pentru intrigi și uneltiri. Apoi puterile vrăjmașe credeau că ar fi mai bine a concentra toate silințele lor asupra unei țări în loc de a le împărștia între două. In sfârșit, și aceasta era hotărâtor, unirea trebuind să iasă, deocamdată măcar, în folosul Munteniei, era firesc lucru ca Muntenii să o dorească, pe când Moldova care era să piardă prin ea, putea mult mai ușor să fie arătată ca potrivnică ace- lei măsuri¹¹⁵. Deaceea, nu fără cuvânt, se mândrește Moldova ¹¹⁴ Ubicini. I. c., p. 61. ¹¹⁵ Musurus-pașa anib. ottoman din Londra scrie lui Vogoride în 23 Aprilie 1857 : „Le parti de l’union peut s’appeler parii național en Valachie, ou il tcnd ă ragrandissemenl de la patrie, et c'est par la mâine raison qu’il ne Digitized by UiOOQle UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 227 pentru b dministrația a UpsindiH i cu putință is înhw schimbam ginite, el nu are prevedea idata frânele agofăt, mini- , și art. 13: i lor, nici ți- pe urmi te entru delicte • putea numai arta numeștr române (Iulie ființează râ: de fundamea- iră ființă"”¹, ta prescrierii e numiți t«- a Regulamen- ?; ei puteau ni pe alții i deplin domni- oace de înrâc- Stureze. Ataif cu deosebin mcini, era s ei. Mai întâi :ști, sub ochi nirei, pe câni imisiei, pute igi și uneltiri, e a contente npărștia iote i trebuind i a firesc ta era să p'rf Dtrivnică » ește Moldtfi Vogoride In ! en Valachie. e raison qu’i^ că ea a făcut unirea. Ea știea bine că proclamând-o își impunea niște jertfe împovorătoare. Soră mai mică, ea trebuia să lase toate foloasele celei mai mari, mulțămindu-se cu rolul frumos dar ingrat de a fi dat naștere statului român. De aceea și ea singură ridica tot greul luptei; ea puse piept contra silinților uriașe de a face să cadă ideea mântuitoare; însă dacă singură sângeră sub cele mai scumpe jertfe, ei se cuvine și cununa de lauri pentru izbânda dobândită. 3. CĂIMÂCĂMIA LUI TODERIȚĂ BALȘ Lupta Românilor pentru realizarea ideilor lor de regene- rare începe cu protestul domnitorilor Munteniei și Moldovei contra hotărîrilor luate în niște conferinți preliminare ținute în Constantinopole, în luna lui Februarie 1856, câteva zile îna- intea întrunirei congresului de Paris. In aceste conferințe pre- domnise puntul de vedere turcesc asupra acelui european, și Turcii credeau cum am mai observat-o că, dacă puterile apu- sene au scos principatele de sub protectoratul rusesc, ele au luat această măsură numai în interesul lor, spre a pleca țările române, cu totul sub a lor stăpânire. De aceea conferințele din Constantinopole pun aceste țări în o poziție de drept mai rău de cum o avesese până atunci, îngreuind încă lanțurile vasali- tății, așa că erau prefăcute aproape cu totul în provincii ale Monarhiei Otomane. Așa acele conferințe puneau mai întâi prin- cipiul că țările române fac parte întregitoare din împărăția turcească; li se conceda numai în aparență o autonomie lăun- trică, de oarece ea era spartă mai întâi de impunerea tratatelor încheiate de Turci cu alte puteri, apoi de acea a recunoașterei drepturilor de proprietate către străini; se dispunea apoi ca o comisie de Moldoveni și de Munteni să fie trimisă la Constan- tinopole, spre a întocmi acolo, sub ochii Porței, legiuirile prin- cipatelor; ca domnul să fie numit, după un nou sistem, dintre trei candidați aleși de adunare, spre mai mare afirmare a drep- turilor Porței asupra principatelor, și pare că înadins pentru a jicni mai adânc simțimintele lor, Poarta tratează pretutindene pe domni de funcționari ai ei, și câte alte de aceste încălcări neîndreptățite. Principii protestează în contra unei atari tratări a țărilor și necunoașterea fățișe a drepturilor lor. Pe când vedem neapărat pe Știrbei sprijinind trebuința unui principe străin, Ghica pe de altă pleda în contra prelungi- rei însăși a ocârmirei sale în timpul perioadei de reorganizare, susținând în memoriul său către cornițele Walewsky, că pe cât aurait avoir d’autre nom en Moldavie que celui de parti anti-naticnar. Doc. ren. Rom., IV, p. 401. Cf. Ubicini, l. c., p. 185. Digitized by UjOoqLc 228 ISTORIA ROMÂNILOR ar fi de periculos un singur caimacam în acel răstimp, de oarece ar apăsa cu prea mare putere asupra alegerei principelui, pe atâta mai ales ar fi dăunătoare prelungirea puterei principilor actuali în timpul când ar fi să se aleagă pe acel pe viațăUB. Ambele aceste acte arătă în o frumoasă lumină spriritul de desinteresare ceînsufleția pe ambii domni ai Munteniei și Mol- Teodor Nicolae Balș. Caimacamul Moldovei 1856—1857. ii ii 11 1 i ș V il li I i dovei, și dorința lor de a se jertfi pentru binele obștiei. Dacă adăugăm această trăsătură către însușirile administrative dove- dite de ei în decursul scurtei și îngreuiatei lor ocârmuiri, putem cântări valoarea acestor două personalități. ¹¹⁰ Scrisoarea lu Ghica c. Fuad pașa, 3 Iunie 1856, Doc. ren. Rom., III, p. 495 : „pentrucă după opinia mea, din mai multe rezoane, nu ar trebui ca prinții, să se găsească în fața locului în epoca rcorganizărei cei noui a principatelor și a viitoarei alegeri a domnitorului”. Comp. Memoriul lui Ghica asupra confe- rinței din Constantinopole, ibidem, II, p. 969. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 229 pe ruț«pi!oi viațjiu «rit^ * # Mol- ■? știei. Daci stive dove- iiiri, putem Ghica știind că asupra Moldovei va cădea tot greul luptei vroiește să întrebuințeze scurtul timp ce mai avea de stat în scaun cu pregătirea poporului spre primirea cât mai căldu- roasă a ideei unirei. Și silințele domnului corespundeau dorinței obștești care vedea în întrunirea ambelor țări scăparea de toate relele trecutului. Partidul protivnic acestei ținte era compus mai ales din acei ce erau să fie loviți în interesele lor private și de aceste se întâlniau nu numai în Moldova, dar lucru mai neașteptat chiar și în Muntenia. Argumentele lor erau pentru Moldova temerea ca Muntenii, ca mai numeroși, să nu scoată dn funcțiile lor pe Moldoveni; ca toate trebile să nu încapă pe mâinile Muntenilor și Moldova să ajungă numai o provin- cie a Munteniei, asemenea banatului Craiovei, ca Iașii să nu decadă din puterile și însemnătatea lor și să nu ajungă un al doilea Hârlău. Intre Munteni iarăși se întâlnia teama ca să nu fie concurați în posturile lor de mai numeroșii boieri moldo- veni. Din atare temere mutuală, relativă la acelaș punct, se vede că nu erau în joc decât interese private, fără jertfirea că- rora nu s’a putut ajunge niciodată un mare scop național¹¹⁷. Față cu niște argumente atât de slabe ideia unirei tre- buia să triumfe în toate părțile unde era propagată. Manife- stări favorabile ei se arătase în toate locurile, așa într’un ban- chet dat la via lui Mihai Kogălniceanu în onoarea maiorului Filipescu reîntors în țară din surgunul lui din Rusia. Românii pribegi auzind de acel banchet, trimit prin o scrisoare a lui Dimitrie Brătianu felicitări celor ce luaseră parte la el. Am văzut apoi numărul cel mare de notabilități care alcătuise co- mitetele unioniste. Dar nu numai privații făceau păsuri pen- tru realizarea unirei, ci sub îndemnul și îmboldirea domnului chiar organele Statului se rostiau pentru ea. Așa Ia adresa de răspuns la mesajul de închidere al divanului, acesta mulțumește domnului, căci a pregătit calea către mântuirea țărei noastre, sprijinind și pledând înaintea areopagului european întrunirea principatelor, principiu de mărire, de glorie, de adevărată și solidă existență a țărilor române”¹¹⁸. Și într’adevăr că Ro- mânii, pe deplin treziți la viață și conștiință națională, înțe- legeau că acuma sau niciodată sosise momentul de a trăi și ei o viață vrednică de oameni, și că dacă ar pierde prilejul oferit m. Rom., III, Ibui ca prinții incipatelor ? asupra con!?- ¹¹⁷ Asupra părerilor protivnice unirei vezi raportul lui Bois-le-Comte clin 1834. Doc. ren., III, p. 826 și N. Istrati, Cvestia zilei în Moldova, Iași, 1856, ibidem, p. 132. Comp. Thouvenel c. Walewsky, 8 Mai 1856, ibidem., p. 458: „La Moldavie, ou Fidde de la rdunion est moins caressde qu’en Valachie, se croirait sacrifice â la province la plus dtendus et la plus peuplds, & ”. Erau unii cari ad' miteau unirea, însă prin un simțimânt de gelozie cereau înființarea unei noi ca- pitale în centrul țărei, adică în loc de scăderea unui oraș se aducă pe acea a două. - Place c. Walewsky, 13 Iunie 1856, ibidem, III, p. 538. ¹¹⁸ Adrese din 22 Maiu_1856, idem, p. 485. Digitized by 230 ISTORIA ROMANILOR de soartă, li se va închide orizonul poate pentru totdeaunaⁿ#. Se repeta într’un mod și mai intensiv ceeace se petrecuse în timpul revoluției din 1821, când Românii simțise^că puteau să scape de dominarea grecească. Această convingere adâncă a solemnităței și importanței momentului inspira întregului popor pe de o parte o înțelepciune și o moderație în purtare vrednică de mirare, mai ales față cu necontenitele zădăriri ale Porței și cu încurcăturile diplomatice ce rezultau din complexitatea intereselor de împăcat; pe de altă parte o statornicie în voință și o ghibăcie în alegerea mijloacelor, cari te pun în adevărata uimire. Așa numa se putea face ca ținta Românilor nu numai să se realizeze în contra voinței hotărâtă a trei mari împărății, dar să calce chiar alăturea cu stipulațiile întregului areopag european, și să aducă la îndeplinire ideia unirei. Dacă Românii au izbutit aceasta o datoresc numai înflăcărărei ce le aprindea inima, și slujba căruia își pusese toate silințele iscusitului lor ingenin, spiritului de jertfire pentru binele comun, și înlă- turărei pentru moment a interesului individual. Epoca unirei este fără îndoială cea mai mare din întregul trecut al poporului român, pentrucă este ilustrată nu printr’o marcantă individua- litate ci prin o înălțare a întregului popor la nivelul unei mari idei. Fără îndoială însă că unirea nu ar fi fost niciodată rea- lizată, dacă Românii nu ar fi avut sprijinul energic, și simpatic chiar, al puternicei Franței. In afară de interesul politic a căruia natură am cercetat-o mai sus, se născuse din atingerea pribe- gilor cu mai mulți bărbați însemnați din acea țară și o mișcare simpatică în favoarea Românilor. Am văzut mai sus cât de puternic contribuise marii scriitori și ziariști ai Franței la lu- minarea și predispunerea opiniei publice a Europei în favoarea Românilor. Unul din Francezii acei ce contribuiră mai ales la spri- jinirea poporului român fu Victor Place, numit consul în Mol- dova chiar în ajunul marei lupte ce era să se încingă pe pă- mântul ei, pentru mântuirea întregului neam. înconjurat de Români partizani ai unirei, care îi descriau cu atâta foc și du- rere suferințele lor trecute și aspirațiile după o viață mai vred- nică, asistând el singur la frământările unui popor întreg și la lupta cea crâncenă cu adversarii ce vroiau să-l doboare, îm- boldit și sfârșit prin dorința de a face să triumfe politica împă- răției ce reprezenta, Place devine centrul în jurul căruia se adună toate elementele societăței moldovenești care vroiau să scoată patria lor din hăugașul vremilor trecute. I i I I t $ I j I i ¹¹B Logofătul Gheorghe Sturza scrie în 28 Mai comitetului unirei: „fiind acuma criza viitorului nostru, de vom scăpa acum prilejul, care nu poate să vie peste o sută de ani, va fi vina noastră și cu dreptu) ne vor blăstăma străne- poții noștri”. Idem, III, p. 527. Digitized by kaOOQle UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 231 tuna®.. mi, ta ii lâncă a ii popi fredmti. e P«țt lenta iți devarati mmm mpărâții. areopaț . Române aprind» iscusihils m, pli ica unim poporali individoa mari idâ idatăw i stopai ca căni rea ptfc o mișoit js cât di iței laie i favoaia s la spri- alin» ’ăpepi ajurat di foc șdr mai ni într^ p •oare, iu ica împâ- căruia si vroiau si lirei oate si ti ma strine* Era de cel mai mare interes a câștiga și clerul în favoarea unirei. In capul acestuia, mitropolitul Sofronie Miclescu arăta temeri în privirea unirei care, trebuind să se facă sub un prin- cipe străin, ar putea periclita biserica ortodoxă; apoi se mai temea și de desființarea mitropoliei moldovene și reducerea ei la o simplă episcopie. Intr’o interesantă convorbire Place demonstrându-i că temerile sale în aceste două puncte ar fi neîntemeiate, mitropolitul care în inima lui doria unirea, devine unul din sprijinitorii cei mai devotați ai mișcărei unioniste și ordonă arhimandritului Neofit Scriban să deie la lumină o scriere alcătuită de el întru apărarea eilao. Pe când unioniștii lucrau pe față, protivnicii lor con- știuți că lucrau în contra interesului țărei și că apărau numai interese individuale, fiindu-le rușine în asemene situație a se arăta la lumina zilei, se prefăceau față cu consulul francez a fi pentru unire, iar în ascuns uneltiau în contra ei. Ei căutau mai ales să compromită pe principe, agentul de căpetenie al unirei, învinuindu-1 prin adrese către Poartă că „ar fi jăfuit țara, și cerând o anchetă asupra ocârmuirei lui. Știind ei anume că Poarta este în contra unirei, vroiau prin asemene mijloace sau să înfricoșeze pe principe și să-1 opriască în calea pe care o apucase, prin amenințarea unei anchete, sau a discredita pe partizanii unirei zicând că aceștia o caută numai în speranța că o nouă organizare va sluji a acoperi abuzurile ocârmuirei lor”¹²¹. Tot în scopul de a ponegri pe Ghica mai susțineau anti- unioniști că „dacă gospodarul actual s’a rostit așa de puternic în favoarea proiectului de unire, a făcut-o în scopul de a ob- ține că în timpul interegnului care va urma după retragerea principilor, căimăcămia să fie compusă din creaturile sale spre a nu se lua informații asupra fără de legilor ce au pătat a lui ocârmuire¹²². Atât modul de lucrare al anti-unioniștilor pe care nimeni nu-i împiedica de a lucra pe față, cât și argumentele întortochiate și greu de înțeles aduse de ei în contra unirei arată învederat că sub ele se ascundeau alte scopuri interesate și deci cu neputință de dat la lumina zilei. Și adevăratele pri- cini care îi împingeau la împotrivire erau întețirile consulului austriac Goedel, care era necontenit în relații cu toți reprezen- tanții separatismului¹²³. Altfel cum s’ar explica că mai mulți Place c. Walewsky, 22 Iunie 1856. Ibidem, p. 554. Scrierea lui Scriban întitulată: Unirea și neunirea principatelor române, Iași, 1856, ibidem, p. 1—7. Părerea că mitropolia Moldovei ar trebui redusă la o episcopie fu susținută de Crețulescu, în un memoriu dat lui Thouvenel, ibidem, p. 727. O altă cuvântare în favoarea unirei este acea a rectorului seminarului de Huși, Melhisedek, ro- stită în ziua de 29 Iunie, ibidem, p. 620. ¹,¹ Place c. Walewsky, 24 Iunie, 1856, ibidem, p. 563. ¹⁸¹ Place c. Walewsky, 15 Iunie, ibidem, p. 541. ,u Scrisoarea citată în nota 8, l. c.: „Mr. Goedel se trouve en relations si fr£quentes avec ces individus, qui par Topposition qu'ils veulent mettre ă la Digitized by GooQie 232 ISTORIA ROMANILOR boieri ce subsemnase petiția către Ghica prin care protestau în contra conferinților de Constantinopole și cereau unirea, mai târziu să se întoarcă în contra ei, și unul dintrânșii N. Istrati să scrie chiar o broșură în contra unirei, singura lucrare de atare natură ce eși din pana unui Român Cât timp Ghica stătu în scaun, și anume încă vr’o lună peste termenul de șapte ani fixat prin convenția dela Balta- Liman care se împlinea în ziua de 16 Iunie¹²⁶, cauza unirei proteguită și favorată de el, avea de protivnic numai pe Au- stria, uneltirile consulului găsind un ajutor puternic în armata de ocupație austriacă care urmă înainte a rămânea în princi- pate și după sfârșitul răsboiului și încheierea chiar a tratatului de Paris în 30 Martie 1856. Cornițele de Buol, reprezentantul Austriei în congresul de Paris, cu prilejul discuției privitoare la evacuarea regiunilor ocupate de armate în timpul răsboiului, declară că „evacuarea principatelor de trupele austriace ne- fiind însoțită de aceleași greutăți, ca acea a celor ale puterilor aliate, ea se va putea îndeplini mai în grabă, și că trupele au- striace vor fi deșărtat principatele înainte ca armatele râsboi- toare să fi putut din partea lor a se retrage cu totul¹²⁸. Mai târziu însă Austriacii își dau seama că mijlocul lor cel mai ener- gic de presiune contra unirei ar fi oștirile lor ce staționau în țările române, și prelungesc pe cât pot ocupația, eșind ei, nu cei dintâi, ci cei de pe urmă din teritoriile ocupate. Pretextul invocat de dânșii era interesul ce aveau ca să se săvârșească retrocesiunei Basarabiei, pretext în destul de îndreptățit în formă, dacă ne amintim că retrocesiunea Basarabiei se făcuse mai ales în interesul austriac. Delimitarea' și predarea Basa- rabiei retrocedate nefăcându-se decât în Februarie 1857, se prelungește și deșărtarea Moldovei și a Munteniei de trupele austriace până către sfârșitul lui Martie acel an¹²⁷. înțelege oricine câtă presiune putea exercita armatei unei puteri de- clarate dinainte contra unirei, asupra opiniei publice, și pe câți trebuiau să-i înspăimânte și să-i rețină dela adevărata mani- festare a părerei lor. Dar dacă oștirea austriacă chiar punea stăvili contra ideii unirei, chiar cât timp un guvern favorabil ei conducea r^union du principautes, servent des vues que l’Autriche n’a pas dissimulees au congres”. ¹⁸⁴ Tbouwenel c. 'Walewsky, 4 August 1856, ibidem, III, p. 734. Walewsky c. Thouwenwl, 16, August, p. 773. ¹⁸⁶ Ordinul de înlocuire a lui Ghica cu caimacamul Teodor Balș, din 14 Iulie 1856, ibidem, p. 646. ¹⁸⁶ Protocolul 21, ședința din 4 Aprilie 1856, ibidem, II, p. 1052. ¹²⁷ Place c. Walewsky, 7 Septembrie 1856, ibidem, III, p. 806. Comp, Clarendon c. amb. Angliei din St. Petersburg, 12 Noemvrie 1856. Abia în 14 Martie 1857 părăsește ultimul corp de Austriaci Moldova. Place c. Walewsky 16 Martie 1857, ibidem, IV, p. 58. Digitized by LjOOQle UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 233 stan în a, mai Istrati e atare o H Balta- unirei )e Ai- irmata priori- latului Mul ritare olului, »ne- terilor le au- •ăsboi- Nai i ener- lauto ei, nu toid șească pt î» făcuse Basa- >7,« rupele țelege ri e câți mani- onlP juc«> niiilU® insk! lin¹¹ «cârmuirea, ce trebuia să se întâmple când Ghica fu înlocuit ca caimacamul Toderiță Balș, câștigat mai înainte, prin des- chiderea perspectivei hospodaratului Moldovei, în contra con- topirei ambelor țări? Așa caimacamul, punând în lucrare tot vechiul sistem al cumpărărei domniei, se împăcase cu ban- cherii Zarifi și Vlasto din Cbnstantinopole ca ei să „trateze în numele său cu miniștrii turci despre numirea sa la hospoda- ratul Moldovei, însărcinând pe această casă de a merge până la 80.000 de galbeni spre a obține acest rezultat și în caz de izbutire, caimacamul se obliga a da zisei case, cu preț neîn- semnat, arenda salinelor și a dreptului de exportare a cerea- lelor. Casa de bancă îi răspunde că și-au asigurat cooperarea ambasadorilor Franței( 1) și a Angliei și că se leagă a procura lui Balș căimăcămia pentru 25000 de galbeni. Balș răspunde deocamdată că va primi căimăcămia adică va da cei 25000 de galbeni, numai dacă i se va asigura dobândirea domniei¹²⁸; mai la urmă însă se hotărește a face jertfa cea mai mică și a pune mâna pe căimăcămie, în orice caz calea cea mai sigură spre a ajunge la domnia Moldovei, întrucât îi dădea putința de a înăbuși planul unirei ce ar fi înlăturat cu totul a lui can- didatură. Austria dobândise de mai înainte făgăduința lui Balș de a combate unirea, și sprijine numirea lui la Constantinopole, care bine înțeles fu primită cu plăcere de Turci, ei înșii vrăj- mașii acelei idei. Franța văzu aici ce mare greșală făcuse, lă- sând, din cauza ideii preconcepute a menținerei întegrităței morale și materiale a împărăției Turcești, pe poporul românesc la discreția Turciei, tocmai pentru timpul reorganizărei lui, și anume când știa de mai înainte că puterea suzerană nu ad- mitea proiectul contopirei țărilor române într’un singur stat. La instituirea solemnă a lui Toderiță Balș, trupele au- striace participă cu multă căldură, și caimacamul apare în toată strălucirea lui înaintea publicului, adunat la serbare, având de ambele sale laturi câte un general austriac care vroiau să arate lumei cine era adevăratul stăpân al țărei Moldovei ¹²⁹. Și într’adevăr cum ia Balș în mână frânele ocârmuirei, lo- viturile încep a ploua pe capul unioniștilor și pe toți partizanii regenerărei românești. Ascultătoare unealtă în mâinile Turciei, care ea însăși era orbită și fermecată de insinuările Austriei, Balș domnia în Moldova întocmai ca un pașă în vilaietele oto- mane, devenind executorul firmanelor Porței care se amesteca I ¹²⁸ Place c. Walewsky, 10 Iulie 1856, ibidem, III, p. 617. JM Buletinul săptămănei din Steaua Dunărei 14 Iulie 1856, ibidem, p. 672 : „S. E. le caimacam ayant â ses cdtes MM. Ies gSnSraux autrichiens Gablentz et Resnlcek et suivi de plusieurs aides de ca mp et officiers de Farm6e d’occu- pation et de la milice du pays, a passe en revue Ies troupes moldaves”. i Digitized by LaOOQle 234 ISTORIA ROMÂNILOR în daraverile lăuntrice ale Moldovei într’un grad mai rostit decât chiar pe timpul Fanarioților, întrucât pe atunci dacă Poarta trimitea firmane, o făcea spre a-și tocmi oarecare in- terese, iar acuma dispunea prin ele asupra unor drepturi in- ₍ terne ale țărilor române. Așa, prin un firman Poarta suprimă încuviințarea privilegiului navigărei pe Șiret, dat de Ghica unei companii franceze; prin un altul, desființează pe acel dat unei societăți prusiane pentru întemeerea unei bănci ;prin un al treilea desființează libertatea presei, cea introdusă de Gri- gore Ghica; un al patrulea oprește reintrarea în țară a patrio- tilor expulzați după 1848 și toate aceste firmane erau date parte în interesul comun al Austriei și al Turciei, de a împie- î dica răspândirea unirei, parte în interesul exclusiv austriac, ! de a împiedica desvoltarea economică a Moldovei, pentru a putea fi mai ușor exploatată de Austriaci după principiile,lui Stein¹³⁰ ¹³¹. Poarta găsia bine înțeles mijlocul de a apăra necon- tenit încălcările ei, și anume susținând că libertatea presei ar fi contrară Regulamentului Organic care ar prevedea cenzura; că concesiunea monopolului navigației pe Șiret ar fi protivnică ? chiar tratatului de Paris ce ar stipula libertatea navigației pe Dunăre și deci așa-i pacea Porței să întindă stipulația în inte- resul prietinei sale, Austria — și pe afluentele fluviului. Franța protesta mereu contra încălcărei principiului stipulat prin art. 22 al tratatului de Paris, care opria orice soiu de amestec ’al ¹ oricărei puteri în daraverile interne ale țărilor române. Turcia menținea sus și tare drepturile sale suverane asupra acestor țări, și Franța care ajunsese să determine pe Rusia, puterea cu care se bătuse la primirea condițiilor dictate de dânsa, tre- buia acuma să lupte mai din greu cu Turcia, puterea pe care o ’ ajutase spre a o aduce la respectarea însuș a tratatului încheia ¹ mai ales în al ei folos !m. । Balș pe de altă parte lucra din răsputeri spre a răsturna ¹ tot ce Ghica clădise în favoarea unirei. El ia în minister per- soane cunoscute ca dușmani cei mai mari ai unirei, cum erau teoricianul separatismului N. Istrati, Neculai Vogoridi, Neculai ¹³⁰ I. C. Brătianu, Memoire sur la situation de la Moldo-V alachie d’aprts le trăite de Paris, 1853. Paris, ibidem, III, p. 173 Comp. Place c. Walewsky, 24 Decemvrie 1856, ibidem, p. 101: „A ddfaut d’une absorption territoriale des principautes, entreprise trop difficUe, FAutriche veut recourir â une absorp- tion politique et surtout financiare et industrielle, en empfichant Finterdic- tion de capitaux dtrangers qu elle ne pourrait expulserplus tard et en s’oppo- sant ă ce qu'une bonne reorganisation des principautes assise sur la ba se de la r^union, donne ă ces pays une vie propre et quasi independante”. ¹³¹ Comp. Walewsky c. Thouvenel, 9 August ibidem, p. 749: „Jem’etonne que les conseillers du sultan n’aient pas ete frapp6s de F^trange situation que fait â la Porte la conformite de leur opinion avec celle du cabinet de Vierme pendant que les autres puissances repr€sentdes au Congres et particulUrement celles qui ont combattu avec la Turquie, ont exprimi un avis contraire”. Digitized by tjOOQlC UNIKEA MOLDOVEI CU MUNTENIA 235 Canta: destitue apoi pe toți prefecții fostului domn, înlocuin- ;rad mai roșiii du-i cu persoane cunoscute ca anti-unioniste, pentrucă cu aju- re atunci dări torul ]ₒᵣ și ₐ starostilor Austriei de prin județe, să adune pe- ni oarecare» tiții și subsemnături în contra unirei, silind chiar pe acei ce se >r dreptei» rostise pentru ea pe timpul lui Ghica, a revoca alipirea lor și ’oarta supriși ₐ ₐᵣăta că ea le fusese smulsă cu puterea U². Tot așa face cu di- dat de Gfa rectorii departamentelor (ministerelor), cu perceptorii dărilor ia pe acel ii cu președinții și asesorii divanurilor și ai tribunalelor, cu capii bănci ;prin w jandarmeriei, cu subprefecții plășilor, îndată ce unul din ei era «dusă de Gri- bănuit de cea mai mică plecare către unire. țară a patrie- ' Pentru a scăpa de divanul Românesc însă Balș, neîndrăs- me erau date nind să destitue fără motiv pe oamenii onorabili ce-1 alcătuiau, ;i, de a îtnpir- între care cel mai cu vază era președintele lui, Vasile Ghica. lusiv austriac. Caimacamul recurge la un alt mijloc, anume a-i sili să demisio- vei, pentru i neze prin o vajnică atingere a onoarei lor. Anume un protivnic principiile lir al unirei, Neculai Canta având un proces de divan, cere dela apăra neci» caimacam că „întru cât acest corp l’ar persecuta, comițând atea presei r chiar fraude în dauna lui, și având în vedere actele atât de ne- edea cenzura; cuviincioase ale acestui divan, să aibă bunătatea a prezida el ■ fi proM însuși ședința singurul mijloc de a garanta împricinaților narigațicip apărarea drepturilor lor în contra sfruntatelor lui nedreptăți”, ilația în inie- Caimacamul, ca și când n’ar fi citit rostirile ofensatoare la viului. Frați adresa celui mai înalt corp judecătoresc al țărei, se mărginește 'at prin art. 2 a pune rezoluția că „cererea se încuviințează”¹³⁸. încuviințând ie amesteci! tot odată și imputările aduse divanului de Neculai Canta. In- imâne. Tură treg divanul își dă demisia care, fiind așteptată, se primește cu isupra acesta mare grăbire de caimacam. Ca mulțumită a lui Canta pentru lusia, putata slujba dusă, el este numit ministru din lăuntru. Tot pe atunci ie dânsa, fit- întâmplându-se să moară Mihai Cantacuzino Pașcanu, parti- 'erea pem zan al unirei, în timp ce el zăcea mort în casa lui, N. Istrati atuhii încbeti Ministrul Lucrărilor Publice, în casa lui chiar alături cu acea a mortului dădea un bal și se înveselea cu muzică și lăutari¹³⁴. re a rtan Tot pe acel timp trebuind a se lua în primire de către au- minister per- toritățile române bisericile din Basarabia, retrocedată, caima- reb eume® camul deleagă fără a consulta pe mitropolit, pe Meletie Istrati oridi, Necu!» fratele lui Neculai, episcop de Huși și separatist ca și fratele său, Intacta^¹ » Așa petițiunea separatiștilor din Bârlad, 19 August 1856 idem, p. 775, :ec. TOniț adresată sultanului, spune: „Nous boyards, ndgociants et habitants proprie- ion terntdik taires du district de Tutova, declarons â V. M. que bien que quelques uns r 4 uwîbsut d’entre nous aient signd un papier dans lequel ils demandaient la reunion des -.hant Muie principautăs espendant ceci a dtă fait sans notre volontd ct parce que le ■d et en s'tjf¹ gouvemement prdcddent nous y a contrait par toute sorles de menances”. ■ur la Asupra amestecului starostilor, vezi Place c. Walewsky, 16 Decembrie 1856, nte". ibidem, p. 976. 9:„JtnW *" Demisia divanului, ibidem, p. 975. Place c. Walewsky, 29 Decemvrie e situatloo Uț f 14 Sept «nbnkli principatelor având de țintă reformarea Regulamentului Or- ganic, este cu neputință ca să nu se ocupe și de articolele 245 și 246 ale acelei legiuiri care ar atinge tocmai chestia unirei, și că pentru a opri pe divanuri de a se preocupa și de atare ches- tiune, ar trebui ruptă pagina pe care acele articole se află scrise¹⁴⁷. In sfârșit ministrul Franței dă chiar a înțelege marelui vizir că o opoziție formală din partea miniștrilor sultanului Ia rostirea divanurilor ad-hoc ar provoca o criză cu atât mai supărătoare, că buna lor credință ar fi pusă în joc, precum și existența cabi- netului. Față cu această presiune uriașă pusă în lucrare de Franța sprijinită de Prusia, Rusia și Sardinia, cabinetul Porței otomane cedează asupra puntului programului, pe care chiar Anglia aducându-și aminte de principiile constituționale, renunțase a-1 mai sprijini, promițând numai a înterpune mai târziu buna ei slujbă pe lângă celelalte puteri, spre a se reveni la puntul de vedere al guvernului otoman ¹⁴⁸. Totuși cunoscuta îndărătnicie a guvernului turcesc găsi alt mijloc de a înlocui părăsirea programului, anume înso- țirea comunicărei firmanului cătră puteri cu o notă care să con- țină protestarea Porței contra unirei principatelor. Ideea aceasta este comunicată întâi lui Thouvenel indirect, care se grăbește a declara că va refuza într’un chip absolut a primi sub orice formă ar fi, orice declarație scrisă sau orală care ar fi de natură a restrânge puterile legale ale divanurilor ad-hoc. întrebând pe Fuad-Pașa asupra acelei note el îi răspunse cu destulă încur- cătură că într’adevăr așa ar fi scopul guvernului otoman. A- tunci Thouvenel spuse lui Fuad-pașa cuvintele hotărâtoare, că „dacă rezervele voastre au de obiect a restrânge puterile di- vanurilor ad-hoc, încă voi refuza formal a discuta termenii fir- manului, pentru că a-ți reveni pe o cale piezișe pe un tărâm pe care știți că intrucțiile mele mă opresc de a vă urma. Dacă însă aceste rezerve se rapoartă la chestiunea unirei principatelor și aveți de gând a proclama de mai înnainte că nu vroiți a lua în băgare de seamă dorințele poporațiilor, după ce v’ați legat a le consulta, nici să desbateți cu aliații voștri asupra organi- zărei desăvârșite a principatelor, după ce punerea iscăliturei în josul tratatului de Paris vă face o lege din această, dacă acest scop îl urmăriți, nu aș fi eu acela care aș putea prețui o declarație de o așa gravitate și nu știu cum să vă sfătuiesc mai mult să vă gândiți la urmările pe care nu ar lipsi de a le avea” ¹⁴⁹ *. Ținuta energică și hotărâtă a Franței tăind și acest mijloc de i ¹⁴⁷ Thouvenel c. Walewsky, 15 Sept. 1856, ibidem, p. 822. Walewsky c. Talleyrand, 23 Sept. 1856, ibidem, p. 841. ¹⁴⁸ Thouwenel c. Walewsky, 22 Sept. 1856, ibidem, p. 838. ¹⁴⁸ Thouwenel c. Walewsky, 25 Sept. 1856, ibidem, p. 846. Alta din 29 Sept. 1856, ibidem, p. 853. Digitized by Google 240 ISTOBIA ROMANILOR scăpare a situației la care Poarta'recursese în desperare, ea caută să mai lase a pătrunde modul ei de a vedea în redacția fir- manului de convocare : dar și textul lui este luat cu deamăruntuli ; în cercetare în conferința ambasadorilor și modificat așa în eât 1 se stârpește din el până și umbra unei idei rostite în contră j unirei. Legea electorală conținută în firman, modificată dease- ! mene după relațiile statistice aduse de ambasadorul francez, erau pe cât puteau s’o facă niște străini, în destul de conformă ' ca starea țării și interesele claselor sociale, pe care congresul ’ de Paris dorise a le vedea reprezentate în divanuri. Poarta și Austria bătute pe tărâmul formal, trebuiau să se abată acuma asupra Moldovei, spre a o constrânge de a da prin divanul ei o părere potrivnică unirei. Spre astfel de lucrare erau pregătite toate capcanele, și caimacamul Balș acuma întoc- mai trebuia să-și arate întreaga lui destoinicie, când tocmai se ; întâmplă de moare de o boală năprasnică în luna Martie 1857¹⁶⁰. i 4. ALEGERILE LA DIVANURILE AD-HOC Moartea lui Toderiță Balș dădea putința unei îndreptări a caracterului ocârmuirei, și partida unirei se grăbește a cere dela miniștrii trebilor străine ale puterilor garantate numirea unei căimăcămii de trei persoane conform prescrierilor regula- mentului organic, legea sub care tot încă se aflau principatele dunărene, sperând că prin atare formă de guvern influiențele individuale ar fi neutralizate unele prin altele” U¹. Pe când însă unioniștii se gândeau la acest mijloc de a-și asigura rostirea do- rințelor, candidații la caimăcămia individuală răsăreau din toate părțile. Nu mai puțin de 15 încep a face să joace tratele bancherilor evrei către Constantinopole și dau tot odată asalt și la consulul francez, făgăduindu-i cu toții cea mai strictă neu- tralitate. Intre acești candidați aflăm și pe Neculai Vogoride, Grec din Constantinopole, bărbatul ficei logofătului Costache Conache, care dă și el o garanție scrisă consulului francez, că se „leagă în chipul cel mai formal a nu face nimic care să poate împiedica fie în alegeri, fie în divan, libera rostire a dorinței poporației” U². Consulul francez are buna credință a lua la serios atare făgăduință și recomandă lui Thouvenel tocmai pe Vogo- ride ca pe persoana cea mai vrednică de a fi învestită cu puterea. Ambasadorul mai prevăzător nu face întrebuințare de recoman- darea lui Place, și se mărginește a nu combate candidatura lui * ¹⁵² * ! >⁵« Ibidem, p. 1164. i ¹⁶¹ Unioniștii din Moldova c. miniștrii af. str., 1 Martie 1857, ibidem, IV ! . P- 7. ¹⁵² Reversul lui Vogoride de 2 Martie 1857, ibidem, p. 8. Comp. Place c. ' Walewsky, 4 Martie 1857, ibidem, p. 11. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 241 Vogoride “®. Dacă însă Vogaride nu fusese sprijinit de Francezi, se aflară alte puteri care să-1 îmbrățișeze: anume Turcia îl con- sidera ca omul ei, întrucât era fiul lui Stefanache Vogoride, fost bei de Samos, și apoi avea titlul de pașă turcesc, fiind nu de mult înaintat la rangul de Rutlei-Ulea; apoi ea avea o garanție pentru purtarea lui, în faptul că părintele lui reședea în Constan- tinopole. Austria, căreia Vogoride de sigur că-i promisese a fi contra unirei, în acelaș timp pe când dădea lui Place înscri- sul că va fi nepărtinitor, încă cere cu stăruință numirea lui de caimacam¹⁵⁴. Astfel instituirea lui Vogoride în acel post atât de [însemnat pentru destinele Moldovei, din acele timpuri fu da- torită puterilor potrivnice unirei. Dacă agenții Franței se ară- tase cam indiferenți față cu numirea noului caimacam, lucru de care în curând trebuiau să se căiască, nu fu tot astfel cu țara asupra căruia trebuia să domniască și care simți mai de înainte că era să aibe în el un dușman încă mai neîmpăcat și mai primejdios de cum fusese răposatul Toderiță Balș. De aceea și „numirea lui Vogoride la căimăcămie pricinui o obștească înmărmurire” ¹⁵S. Curând după instalarea noului caimacam, Poarta trimite în Muntenia pe cât și în Moldova firmanul pentru convocarea di- vanurilor ad-hoc, și comisarii puterilor europene se adună în București. De și primirea celui francez este mai entusiastă, uni- oniștii Munteni au înțelepciunea de a nu arăta pe față simțimin- tele lor de antipatie nici către reprezentanții puterilor potriv- nice unirei. Din partea acestora se accentuează însă în destul de văzut pornirea sufletească de care erau mișcați, și mai ales acel al Austriei care răspunde deputăției ce vine să-1 salute, că nu poate să intre în relații cu indivizi, nici cu partizi, ci numai cu reprezentarea legală a țărei, divanurile ad-hoc¹⁵⁶. Lui Vogoride îi venea deci un sprijin care lipsise lui Balș, anume prezența comisarilor puterilor dușmane unirei, în țările unde trebuia să iee ființă, care comisari erau pe deoparte să com- bată stăruințele ce erau să fie făcute de acei ai puterilor favo- ¹⁶⁸ Thoirwencl c. Walewsky, 9 Martie 1857 și alta din 12 Martie, ibidem, IV, p. 24 și 37. ,M Ștefan Vogoride c. căimăcanwl Neculai Vogoride, 6 Mai 1857, ibidem, p. 515. Comp. Fotiades capuchehaia al Moldovei c. Caimacamul 16 Mai, ibidem. p. 593. Asupra rangului său de pașă turcesc, vezi Doleanța unioniștilor mol- doveni c. comisia din București, 30 Martie, ibidem, p. 166. ¹M Corespondența către L’Etoile du Danube 9 Martie 1857, Iași, ibidem. p. 27: „La nomination de M. Vogoridds a cause une stupefaction generale”. Te- legrama pentru numirea lui Vogoride este din 7 Martie, p. 14. ¹⁵⁶ Discursurile deputăției unioniștilor către reprezentantul Austriei și răspunsul comisarului Liehman de Palmrode, ibidem, IV, p. 69. Către ceilalți, vezi p. 57, 58, 59, 73, și 145. Al Rusiei Basely vine mai târziu, după deplina eva- cuare a principatelor de Austriaci, p. 264. Comp, corespondența c. L’Etoile du Danube 2 Aprilie 1857, p. 337. A. D. Xenopol. Istoria Românilor — Voi. XII. 16 Digitized by Google 242 ISTORIA ROMANILOR rabile ei, pe de alta să încurajeze pe căimăcamul Moldovei în toate nelegiuirile cu care era să copleșească pe unioniști. Vogoride începe prin a retracta făgăduința cea prea ob- ștească pe care o dăduse consulului francez în momentul când îi cerea sprijinul pentru căimăcămie, înlocuind-o cu una condi- țională, anume că va sprijini cu cumpătare unirea, dacă va do- bândi siguranța ca această combinație va triumfa în congres, după ce va fi fost votată de divanuri. Vrea să zică făgăduia sprijinul său, și această încă cumpătat, sub o condiție a cărei împlinire atârna tocmai în mare parte de sprijinul ce era să-l dee, cere vicios, îndatorire sofistică care nu-1 lega absolut la ni- mic ¹⁵⁷. Nu e vorbă Vogoride la început dă un ofis către sfatul administrativ, prin care îi ordonă a se păzi din partea autorită- ților locale cea mai strictă nepărtinire în operațiile electorale¹⁵⁸, și el pare în curs de 8 zile, până la sosirea cumnatului său, ca- puchehaia Fotiade, a se menținea pe o cale neutrală. De îndată însă ce acest agent al Porței, învesmântată în haina înșelătoare de reprezentat al intereselor Moldovei, sosește în Iași, purtarea lui Vogoride se arată aceia ce trebuia să fie. Fotiade aducea anume lui Vogoride instrucțiile secrete, prin care i se cerea ceea ce el însuși doria, întrucât îi deschidea, ca și lui Balș, perspectivă la domnie, a fi în contra unirei și a mănținea neschimbat mi- nisterul lui Balș, intrucții pe care chiar Fotiade nu se sfiește a Ie mărturisi consulului francez¹⁵⁹. Atâta numai că se face o permutare în vechiul cabinet: anume Neculai Cantacuzino trece dela interne la justiție iar Costin Catargiu dela justiție la in- terne. Schimbarea se făcuse pentru a asigura mai bine izbânda guvernului. La o întrunire ținută la Catargiu, la care asistă Fo- tiade, Goedel consulul austriac, N. Istrati vestitul teoretician al separatismului și Neculai Cantacuzino, acesta declară că nu ar putea lua îndatorirea de a face ca alegerile să fie contra unirei. Catargiu atunci ie asupra lui a răspunde de toate, legă- tură în urma căruia i se încredință ministerului internelor¹⁵⁰. Văzând atare urmare din partea caimacamului, partidul unionist se pregătește de luptă. Mihai Kogălniceanu propune în comitetul central al unirei a se face, prin o deputăție compusă din Ștefan Catargiu, Costache Rolla, Petrache Mavrogheni, Di- mitrie Rallet și el însuși face întrebarea caimacamului, dacă are de gând : 1) a permite libertatea presei de care se bucură Muntenia; 2) a depărta pe miniștrii care întrebuințează auto- ritatea lor în chip, nelegiuit spre a nu lăsa cetățenilor dreptu f I ' I J ;i ¹⁵⁷ Place c. Walewsky, 14 Martie 1857, p. 48 : „s’il obtenait la certitude que cette combina ison triomphera dans le congrds aprds qu’elle aura 6td vote par Ies divans”. ¹⁶⁸ Ofis din 24 Martie, ibidem, IV, p. 114. ¹⁶⁹ Place c. Thouwenel, 25 Martie, p. 131. ¹⁸⁰ Ibidem, p. 132. Digitized by kjOOQle UNIREA Moldovei CU MUNTENIA 243 Moldovei in nioniști. cea prea ob- )mentui câni ■ u una condi- dacă va do: i în congres, • dcă făgăduia idiție a cărei ii ce era sâ-l ibsolut la ni- . către sfatul tea autorii electoralei :ului sau, ca- ă. De îndată a înșelătoare iși, purtarea iade aducea se cerea ceea , perspectiva chimbat nii- iu se sfiejle că se face o icuzino trece istiție la ii* rine izbânda e asista Fo teoretician dară că do fie contra toate, legă- i ternelor¹⁹ ii, partidul iu propune ie compusă ogheni, Ci- lului, dad se bucuri ează auto- lor drepții . la certitud; ra ^te volt liberei rostiri a dorințelor lor; 3) a se învoi partidului unionist ținerea de adunări, spre a discuta chestia unirei, însușirile can- didaților și altele asemene. In caz când caimacamul ar da un răspuns negativ cererei deputăției ea să ceară deslegarea dela comisarii puterilor străine¹⁶¹. Lucrul se și întâmplă. Caimacamul respingând cererile deputăției, ea se jeluiește la comisia din Bu- curești, cea întâi tânguire ajunsă în mâinile reprezentanților puterilor europene din partea unioniștilor Moldovei¹⁶². Și cu toate aceste, ce puține și neînsemnate sunt ingerințele de care se plâng unioniștii acuma, când abia răsăriau zorile căimăcămiei Nicolae Vogoride Caimacam al Moldovei în 1857—1858. — Colecția Academiei Române. lui Vogoride, și cât mai ascuțite trebuiau să fie prigonirile pe care născocitorul gând al celor interesați era să le apese tot mai greu asupra capetelor partizanilor unirei. ! Piedica cea mai grea ce se opunea tendinților unioniste era suprimarea libertăței presei, efectuată cum se știe prin fir- man turcesc pe timpul căimăcămiei lui Balș. Suprimarea fusese ordonată pe motivul că Regulamentul Organic ar prevedea ¹⁰¹ Jurnalul comitetului central al unirei din Iași, 29 Martie, ibidem, IV, p. 159. ¹⁶î Doleanța citata în nota 4, p, 167—168. Digitized by CjOOQle 244 ISTORIA ROMANILOR cenzura. In asemene împrejurări favorabile țintelor lor, Turcii își aminteau de dispozițiile regulamentare; ei le uitau însă când trebuia să le jignească interesele; așa în numirea căimăcamu- lui unic în loc de trei și în liberarea lui de dispozițiile mărgini- toare ale autorităței - sale. Unioniștii cer însă, în marginile celei mai stricte legalități, să apară foile lor conform Regulamen- tului, sub privigherea cenzurei. Cu toate aceste cererea lor e refuzată, pe când guvernul scotea organul său, Gazeta de Mol- dova care nu lipsia de a combate unirea în toate modurile. Nu numai atâta, se învoiește chiar eșirea unei gazete ovreești, care fiind inspirată de Austria, era și ea protivnică unirei. Mai carac- teristică este împrejurarea că guvernul refuză a da asupra cere- rei privitoare la gazetă un răspuns scris, de oarece era peste pu- tință de a-1 motiva pe vre-o dispoziție legală¹⁶³. Vogoride începe însă curând, prin mijlocul lui Catargiu, a îndruma uneltirile pozitive în contra ideei unirei. Așa mai întâi el răspândește un program falș, atribuit unioniștilor mun- teni, în care se spunea că unirea ar trebui să aibă de rezultat împărțirea pământurilor și introducerea Catolicismului, două știri care, cu toată absurditatea lor, pentru a îndepărta de unire cugetele mai simple. Se mai răspândește știrea că s’ar cere cunoștiința exactă a numărului fălcilor fie cărei proprietăți, spre a fi impusă cu 6 lei de falce, știri menite a face pe pro- prietari a-și așcunde întinderea proprietăților lor, spre a se mic- șora numărul alegătorilor¹&*. Lipsa ' absolută de orice organ de publicitate făcea însă cu neputință combaterea uneltirilor de acest feliu¹⁶⁵. Lipsind unioniștilor presa, ei căutau să o su- plinească prin litografisirea programelor lor și prin întruniri, în care să desbată din viu graiu chestiile privitoare la ideia ce-i însufleția. Catargiu ie însă măsuri și în contra acestor mijloace de propagandă. După o circulară a lui cătră ispravnici, în care le recomandă păzirea liniștei și a siguranței publice, le lămurește mai limpede această îndatorire în sensul.de a desființa comi- tetele unioniste, programele și proclamațiile lor. Este curios de cunoscut modul de argumentare al guvernului care lua atari măsuri, după cum spunea el, tocmai pentru a asigura viitoarelor alegeri o completă nepărtinire, de oarece, prin înlăturarea unor asemenea mijloace de acțiune, s’ar „feri alegerile de orice în- râurire sau uneltire care într’un duh exclusiv de partidă sunt de fire a aduce rătăcire și a amenința sinceritatea alegerilor”¹M. Vra să zică, după teoria constituțională a acelui timp discuția ¹⁰³ Place c. Walewsky, 31 Martie, ibidem, IV, p. 181—183. ¹³⁴ Scrisoarea din Bârlad c. comitetul central al unirei, 3 Aprilie, p. 217_ ¹³³ Ibidem, p. 182. ¹³³ Incunoștiințarea departamentului de interne, 3 Aprilie 1857, ibidem^ IV, p. 216. Circulara lui Costin Catargiu 2 Aprilie p. 202, Digitized by CjOOQle UNIREA MOLDOVEI OU MUNTENIA 245 Tun ini c» așii lama- i lat : »• ildi ti,m i carat- race» estepu atargii 4a ib r mut rezulta i, dotă le* 'ar w jri# pept e mit «Ș» ■Itiiilif |o» itrujiț aaff< ijloaff a ca®, unțțf Cffllt os* ataii 11# * e> sa* u|i» teoretică, convingerea pe calea ideilor, se numia și ea uneltire electorală. Ne vom încredința în curând că în asemene argu- mentare nu zăcea naivitatea, ci numai rea credință, cea ce se putea vedea chiar din faptul că gazeta guvernului și aceea evre- ească nu se rețineau de loc de a publica articole în contra unirei, prin urmare căutau „într’un duh exclusiv de partid să aducă în rătăicre și să amenințe sinceritatea alegerilor”. Dar guvernul arată în curând cum înțelegea el săj aplice nepărtinirea. El dă- duse ordine prefecților nu numai de a împrăștia, dar chiar de a aresta pe acei ce ar face propagandă pentru unire; prefecții însă temându-se a proceda cu atâta violență, cer ca să li se dea exem- plul din capitală. Catargiu care nu dădea îndărăpt înaintea nici unei nelegiuiri, începe campania prin arestarea a doi cetă- țeni, Cuparencu boier de clasa II-a și Turculeț profesor, care întruneau la ei pe mai mulți partizani ai unirei spre a se cons- fătui. Ei fură insultați de Catargiu, care îi numi „tâlhari de unioniști”, amenințându-i cu bătaia, spre a face să le „treacă gustul de unire”. După acea fură aruncați în temniță, de unde fură liberați numai sub declarația scrisă că nu vor mai stărui pentru răspândirea unirei. Consulii Franței, Rusiei și a Prusiei cer explicări lui Vogoride asupra acestei arestări, care le răspunde că acele persoane ar fi fost surprinse prin crâșme umblând după iscălituri în scopuri revoluționare și socialiste. Consulii cerând să vadă hârtiile încriminate pe care Vogoride nu avea de unde să le deie, el le răspunde la sfârșit că să-și facă cererea in scris, pentru a avea plăcerea a le răspunde, că principatul fiind autonom, guvernul nu ar avea de dat seamă consulilor străini despre măsurile de ocârmuire lăuntrice¹⁶⁷, cu toate că acelaș guvern autonom hotăria împreună cu delegatul Porței și cu consulul austriac permutarea miniștrilor ¹⁶⁸. Apoi să se observe și împrejurarea că pe când Vogoride se ferește de a for- mula în scris refuzul de a învoi apariția ziarelor sub cenzură, consulilor străini refuză de a le da deslușiri orale și alege calea scrisului spre a le răspunde¹⁶⁹. Pentru ce? Pentru că în cazul îhtâiu nu putea invoca nici un drept în favoarea lui, pe când în al doile se putea întemeia pe pretinsa autonomie. Meșteri diplomați ai Apusului erau jucați ca niște copii de perfidia orientală. Arestarea lui Cuparencu și Turculeț provoacă însă în Iași o indignare nemai pomenită, și era aproape să aducă o miș- ¹,⁷ P. Balș c. Place, 21 Aprilie, ibidem, IV, p. 233: „le soussignd a et6 charg^ de porter â votre connaissance les regrets de Son Excellence de nepou- voir obtempdrer a votre demande, attendu qu'elle concerne des Moldaves et se rattacbe â une affaire qui est du domaine de Fadministration interieure”. ¹⁶⁸ Place c. Walewsky, 3 Aprilie, p. 222 și protestarea lui Cuparencu și Turculeț c. puterile garante, p. 248. ¹⁰ Protestarea unioniștilor din Iași, 6 Aprilie, p. 150. f Digitized by Google 246 ISTORIA ROMANILOR I I I I care turburătoare, dacă consulul francez nu ar fi izbutit să li- niștească spiritele. Se face totuși o protestare foarte energică către consulii din Iași, cu rugămintea de a o transmite comisiei din București, în care între altele se spune că: „pe cât timp va fi tolerat un asemenea regim, garanția cerută de congres pentru libera rostire a dorințelor noastre nu ar fi de cât o vorbă zadar- nică. Cum s’ar putea într’adevăr împăca cu atare violare a li- bertăților individuale, libertatea părerilor, consacrată chiar de firmanul de convocare. Cum s’ar putea înțelege alegătorii asu- pra părerilor lor și asupra candidaților de numit, când ei se văd expuși ocărilor și amenințați cu închisoarea?”. Exemplul arestărei lui Turculeț și Cuparencu în Iași încurajează pe agenții guver- nului din provincii. Așa în Bârlad, neguțătorul Dobrovici este amenințat iar profesorul Popescu destituit, șatrarul Teodor Albu închis și maltratat pentru că răspândiau idei unioniste¹⁷⁰. In Focșani se vestește prin baterea dobei circulara departamen- tului, și se oprește „într’atâta ori-ce adunare, și cea mai nevi- novată, încât nici doi oameni nu se mai pot întruni la un loc; iar pe de altă parte emisarii d-lui dregător umblă, răsbat pre- tutindene și fățiș propovăduesc, ponegrind pe unioniști că n’ar fi mai puțin revoluționari de cât acei din 1848, și că să nu fie ascultați, îngrozind pe oameni cu persecuții, pedepse și cu ocară”¹⁷¹. Pentru a încuraja și mai mult pe prefectul de Putna în atare sălbătecii, Costin Catargiu îi scrie că „nu poate fi permis nimănui să se rostească liber decât la epoca și în mij- locul divanului ad-hoc; deaceea s’a dat ordine formale pentru menținerea ordinei legale, și a prefecților este datoria de a opri pe toți acei ce ar lucra în chip potrivnic”. Și pentru a-1 ademeni și pe partea interesului de a se devota trup și suflet pentru spri- jinirea guvernului, Costin Catargiu nu uită să-i spună că: .„în- dată ce a primit scrisoarea lui, a vorbit excelenței sale Căimă- camului, în favoarea fiului său Mitică, și am primit făgăduința că cu prilejul sărbătorilor va fi înaintat la gradul de ofițer. Gân- desc numai că este neapărat să-i scrii, îndemnându-1 a urma școala cadeților, căci sunt încredințat că nu face nimic și nu mai bate ulițele. Cu toate aceste D-tale nu ți se poate refuza”¹⁷*. In Roman polițaiul amenință pe unioniști cu soarta lui Turcu- leț și Cuparencu, și că „de vor pomeni măcar cuvântul de unire au să se ducă acolo unde nu vor mai vedea soarele cu ochii” ¹⁷³. In Tecuci lupta pentru unire este purtată însă cu mare energie. După ce în o numeroasă adunare, ținută pe apucatele, se ¹⁷⁰ Adresa comitetului din Bârlad către acel Central, 8 Aprilie, ibidem, IV, p. 271. ¹⁷¹ Adresa comitetului din Focșani c. acel central, 9 Aprilie, p. 282. ¹;² Min. de interne c. lordache Pruncu prefect de Putna, 13 Aprilie, ibi- dem, IV, p. 322. ¹⁷³ Două corespondenți din Boman din 6 și 9 Aprilie, p. 255 și 286. Digitized by C^OOQlC UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 247 it ât energică comisiei timp va 5 pentru ă zadar- are a li- chiar de iriia i se văd jrestărei i guver- rici este Teodor oiște¹¹', rtamea- ai nevi- un lot; jat pre- canar : nu De • și ca i Polua cate C în mij- pentru a oprj demeni ■aspri i:> (M duinp ,O nona iu mai a"¹” ruror- «1 dt • Je cu marc fese declară aderarea la programul din Iași, se numesc comisii însăr- cinate cu răspândirea ideei unirei, în cât prefectul luat pe dinainte, nu îndrăznește a se opune, cu toată circulara guvernului. După primul moment de șovăire, își reie însă cumpătul și prigonirile încep a ploua pe capul unioniștilor. Una din jertfele cele mai de seamă a lor fu Rossetti-Tețcanu care este călcat în casa lui, la 2 Aprilie pe la 10 ore, de comandantul însoțit de 30 de jan- darmi, de care spăimântat scapă cu fuga la satul Căbeștii, și de acolo închiriind o trăsură, vine în Iași la caimacamul, spre a se jelui contra barbariei suferite. Această violare a domici- liului lui Țețcanu avea de scop a lua cu sila un exemplar al pro- gramului partidului unirei pe care refuza a-1 da privighitorului care i-1 ceruse, precum și de a înspăimânta pe ceilalți unioniști prin lovirea unuia din căpeteniile lor¹⁷⁴. Altă jertfă din Tecuci este protoiereul Dimitriu, dat afară din funcția lui, pe motivul cu două înțelesuri, că „nu ar urma a sta în linia conservatoare pentru a se înlătura cu totul înrâuririlor din partea guvernului, pe când cucernicia sa ar vorbi fără respect și cu mare slobozenie, urmare care ar trage după sine împărecheri”¹⁷⁵. Cum putea fi învinuită aceiaș persoană pe de o parte de a exercita o înrâurire înelegală din partea guvernului și pe de alta de a vorbi fără res- pect, ceeace nu se putea înțelege decât în contra guvernului, In favoarea căruia economul Dimitriu era învinuit că lucrează. In Dorohoi spătarul Anastasiu este îndepărtat din postul de primar al orașului, pe motivul că ar fi străin, Grec, imputare ne- justificată, întrucât era născut în țară și boierit, deci chiar dacă ar fi fost străin era împământenit¹⁷⁶. In Vaslui guvernul anu- lează de șase ori alegerea de subprefect a unionistului lacob Racoviță, din partea locuitorilor, care nu se lăsau necontenit a-1 alege din nou. Velisarie, membru al tribunalului din Vaslui, este dat afară, pentru că împărtășia păreri unioniste. Constan- tin Sturza este răspins dela legalizarea unui act de delimitare a moșiei sale, pentru a nu putea constata în chip legal întin- derea proprietăței și a nu fi înscris în listele electorale. In Bacău Vasile Popovici este arestat. In Bârlad poporul adunat la gră- dină cere ca muzica să-i cânte hora unirei. Poliția împiedecă; însă este silit de amenințări a se retrage, și muzica pusă să cânte, întovărășește pe public la o procesiune prin tot orașul. Prefectul turbat de mânie, arată prin o telegramă ministrului scandalul întâmplat, învinuind pe starostele francez, Cayolle, că ar fi îndemnat pe popor la rezistență și a face bucăți pe autoritatea ¹⁷⁴ Adresa comitetului din Tecuci c. acel central, 10 Aprilie, p. 295. Alta din 15 Aprilie, p. 338. Jăluirea lui Rosseti-Tetcanu c. Căiinăcamul 6 Aprilie, p. 355. ¹⁷⁶ Decretul de destituire a protoiereului de Tecuciu, 11 Aprilie, ibidem* n; p. 397. ¹⁷⁴ Petiția locuitorilor din Dorohoiu c. caimacamul, 29 Aprilie, p. 454. Digitized by Google 248 ISTOBIA BOMÂNILOB •ce s’ar împotrivi. Totuși când ministrul cere dela poliția din Bârlad o confirmare scrisă a denunțărei contra agentului fran- cez, polițaiul începe a îngâima, că nu ar fi auzit el singur vor- bele starostelui; că i s’ar fi spus de marturi a căror nume l’ar fi uitat, toate aceste arătând evident că toată pâra nu era decât o iscodire¹⁷⁷. Iată cum înțelegea deci căimăcamul Vogoride să pună în lucrare firmanul de convocare a divanului ad-hoc, care-i pres- cria a păzi în operațiile electorale cea mai strictă nepărtmire. Nici unioniștii însă nu se lăsau. La fiecare lovitură, răspundea câte un strigăt de indignare, fără ca cu toate acestea să facă pe placul ocârmuirei, de a recurge la mijloace de fapt, care ar fi îndreptățit o intervenție armată. Prigonirile aveau și aicea efectul lor cunoscut de a lăți ideia ce tindeau să înnăbușe. Așa protopopul din Bacău scrie lui Neculai Hermeziu, că în ținutul său toată lumea e pentru unire. In Piatra, afară de 7—Santi- unioniști cunoscuți, nici unul nu s’ar mai afla în întregul ținut¹⁷⁸; de asemenea în Tecuci, Focșani, Botoșani, Dorohoi și în deob- ște în toate județele, fără a vorbi de Iași cuibul și focolarul ideei regenerătoare. De aceea se și observă faptul însenină- tor că în toată țara nu se afla un singur comitet anti-unionist, ci numai guvernul și agenții săi, instrumente ale Turciei și Au- striei, reprezentau ideea separatistă¹⁷⁹. Ce dovadă mai bună se poate cere pentru împrejurarea dacă Moldova vroia sau nu unirea ei cu Muntenia? Dar Costin Catargiu stăruia să-și țină jurământul făcut, când luase asupra-și ministerul internelor, anume ca să i se tae mustața dacă un singur partizan al unirei ar pătrunde în divanul ad-hoc. Agenții Franței, atât consulul Place dela Iași, cât și ba- ronul de Talleyrand dela comisia din București, precum și am- basadorul din Constantinopole Thouvenel, înțelegând că, dacă ar tolera sistemul de Intimidare urmat de guvernul lui Vogoride, cauza unirei ar fi nu numai compromisă ci chiar desăvârșit pierdută, își dădea toate silințele pentru a pune în o lumină cât se poate mai vie uneltirile căimăcamului, spre a sili astfel pe Turcia a reveni la respectul stipulațiilor tratatului de Paris. Toată acțiunea trebuia concentrată la Constantinopole de oarece numai de aicea s’ar fi putut pune un capăt prea înfocatei râvne a lui Vogoride. In o întrevedere cu Reschid pașa, Thouvenel ¹⁷⁷ Protestarea lui Const. Sturza din Vaslui; ibidem, IV, p. 387. Depeșa lui Vasile Popovici către logofătul Ștefan Catargiu 10 Aprilie, p. 298. Chestiunea «cu Cayolle în actele dela p. 371, 386 și 416. ¹⁷⁸ Protopopul de Bacău c. episcopul Romanului, p. 268, adresa comite- tului din Piatra c. cel central, 8 Aprilie 1857, p. 270. ¹⁷⁹ Place c. Walewsky, 5 Aprilie, p. 246: „D'un câtă Ies comităs unio- nistes c’est â dire le pays, de I’autre le gouvernement ou pour mieux dire TAutriche et la Turquie”. ml oi I ina «i In I 4 îl i I ! i k i 5 î îi 3 s i Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 249 arată marelui vizir dovezi inviderate că ministerul cu care lucra i Vogoride, îi fusese impus de agenții Porței, și anume de Fotiade. Vizirul pentru a nu avea aerul că atare impunere ar fi pornit dela el, ceace l-ar fi compromis față de ambasadorul francez, i către care totdeauna făcuse paradă de a lui nepărtinire, trimite- I caimăcanului o scrisoare în care îi spune că fără temeiu s’ar fi răspândit vestea că ministerul d-lui Catargiu ar fi sprijinit de i Poartă, că „informațiile ce i se trimise prin Fotiade, purtătorul ' firmanului de învestitură, se mărginea a-1 sfătui de a întrebuința i dintre boieri, pe acei a căror pricepere și simț de dreptate ar fi i încercate”¹⁸°. » Vizirul avea deci aerul de a nu fi amestecat în ingerințele i ocârmuirei moldovenești și el revocă chiar oficial ordinile date i în secret, și pe care însuși Fotiade le destăinuise ambasadorului a francez într’un moment de naivă sinceritate¹⁸¹. i Și cu toate acestea marele vizir al Porței otomane căuta f numai să-și mântuie onoarea, căci ordinele fusese date și anume ; chiar dela Poartă lui Vogoride de a lucra în toate chipurile spre f a împiedeca manifestarea ideei unioniste. Câteva scrisori eon- ii fidențiale scrise de mai multe personaje politice din Imperiul f Otoman, rudenii de ale căimăcamului Moldovei care scrisori prin 1 o fericită înprejurare încăpură în mâinile lui Dimitrie Rallet f înfocatul unionist, și fură comunicate ambasadorului francez i și date publicităței, dovedesc până la cea de pe urmă evidență j că purtarea lui Vogoride, de și ea însăși interesată, era numai i punerea în lucrare a ordinilor secrete transmise caimacamului , și din a căror credincioase îndepliniri trebuia să lucească pentru ei speranța tronului Moldovei. In una din ele, cea mai veche în dată, Alexandru Vogoride, secretarul ambasadei otomane din Londra și fratele căimăcamului spune acestuia: „cumnatul nostru, ambasadorul (Musurus pașa), a văzut pe lordul Pal- merston care este cu totul potrivnic unirei, considerând-o răs- turnătoare a drepturilor și supremației suveranului nostru, și prin urmare instrucții de acest fel au fost trimise lui Sir Henric Bulver comisarul Marei-Britanii în principate. Este de mare nevoie ca să întrebuințezi la timp toate silințele d-tale pentru ca Moldovenii să nu rostească dorinți pentru unire și astfel să te faci vrednic de buna voință a sublimei Porți și de sprijinul Angliei și Austriei, întrucât toate trei aceste state sunt hotărâte a împiedeca din toate puterile lor unirea. Nu trebuie să te pui în grije de ceeace vor sau amenință să facă Francezii, a căror ziare te numesc Grec. Din potrivă trebuie lucrat cu dibăcie și finețe, având față cu Moldovenii o purtarej gene- ¹W Thouvenel c. Walewsky, 6 Aprilie, ibidem, IV, p. 256. Scrisoarea vizi- rului c. caimacam, 6 Aprlie, p. 260. ¹⁸¹ Mai sus, nota 9i Digitized by Google 250 ISTORIA ROMANILOR roasă, față cu boierii o atitudine politicoasă, arătându-te tot odată ca un potrivnic hotărât al unirei. Trebue să spui că întru- cât unirea ruinează drepturile Moldovei, nu poți consimți ca în timpul căimăcămiei d-tale ele să fie pierdute și nimicite în favoarea Valahiei. Un astfel de limbagiu va părea de sigur plăcut ori cărui patriot moldovean” ¹⁸a. In o altă scrisoare fratele caimacamului îl sfătuește „ a se : conforma sfaturilor și dorințelor consulului austriac și a între- buința cu plăcere și fără nici o întâmpinare toate persoanele ce ți le-ar propune, fără a te pune în grije dacă acele recomandate sunt stricate sau au nume rău; căci ce-ți pasă dacă oamenii pe care consulul austriac ți-i recomandă sunt morali sau înrău- tățiți? Singurul lucru pe care tu trebuie să-1 cercetezi este dacă acei oameni sunt sinceri și cu adevărat protivnici unirei, întru cât nu este vorba astăzi de considerații filosofice de moralitate ci numai de interesele stăpânului nostru. Este neapărat ca di- vanurile Moldovei să se rostească contra unirei, căci atunci greutățile celor trei puteri față cu Franța și cu Rusia vor fi mai mici și ele îți vor datori recunoștință ca la unul ce mai ales vei ! fi contribuit a se ajunge la acest rezultat” ¹⁸² * ¹⁸⁴ ¹⁸S. In o altă scrisoare ; secretă a lui Fotiade, acesta îi spune între altele, că „din ordin i superior adaugă că trebuie să se ferească de cât se poate de cu- i vinte violente cu ori cine ar fi dintre consuli, cu atât mai mult că cuvintele nu pot decât să ne strice, pe când faptele fără vuet ne sunt foarte trebuitoare”¹⁸⁴. O altă scrisoare a lui Ștefan Vo- goride, tatăl caimacamului, este încă și mai lămurită. El îi spune j că „Sublima Poartă cere ca să fii tare și neclintit și să urmezi I o linie care să tindă totdeauna a dovedi că ești funcționarul ’ puternicului imperiu al Turciei, observând totuși cuviințele. j D-ta trebuie să-i aperi interesele, până tn momentul când Sublima j Poartă va putea să se declare pe față contra unirei” ¹⁸⁵. Și dovada j cea mai inviderată, că Rachid-pașa înșeală numai pe ambasa- I dorul francez, când scriea înnaintea și oarecum sub controlul I ¹⁸² Scrisoarea din 14 Aprilie, Londra ibidem, IV, p. 328. Că toate aceste j scrisori erau adevărate se vede de pe nota secretarului de stat, înserată în Gazeta de Moldova din 21 August, ibidem, V, p. 486 : „Plusieurs journaux viennent i de publier quelques Icttres qui ont volies au prince caimacam Gonaki-Vo- gorid^s—et non pas £gar£es comme Ies receleurs Tont fait dire pas Ies jour- ¹ naux”. Urmează după aceea învinuirea că reproducerea lor ar fi fost alterată. Față cu toate împrejurările, rezultă înviderat că ele nu fusese schimbate, ci reproduceau exactul adevăr. ¹⁸⁸ Din 15 Aprilie, Londra, ibidem, IV, p. 343. ¹⁸⁴ Din Aprilie, Constantinopole, p. 369. ¹⁸⁵ Din 6 Mai, ibidem, IV, p. 513. Și prin cuvinte aproape identice învață în acelaș timp ambasadorul austriac din Constantinopole, baronul de Prokesc- Osten pe Vogoride, când îi spunea în scrisoarea lui secretă din 18 Aprilie p. 359): „c’est prdcisdment dans la cas ou Taction de la Porte se trouve arrâtds on contrarie, que commence celle de ses orga nes, ă la sagacitd et au ddvouement dcsquels elle a confid ses interfits”. Digitized by UiOOQle UNIREA moldovei CU MUNTENIA 251 te tot întru- nți ca citeîn sigur , ase înte ie ce adale iii pe în- dată intru State a di- tunci mai s vei mare wdbt ; cu- mult vuet Vo june nea mul ele. h ada jsa- olul ■esU jenl ■Vo- jur- ați. , ci lui scrisoarea prin care părea că se desinteresează de modul alcă- tuire! guvernului căimăcamului, stă în o altă scrisoare de mai târziu a lui Fotiade, în care acesta arată lui Vogoride că noutatea plăcută a apropiatelor alegeri și făgăduința voatră, de și nu cu totul sigură, asupra dobândirei majorităței, a bucurat mult pe marele vizir, care îndată ce rezultatul va vi ajuns, își va face plăcerea, după cum m’au asigurat, de a dovedi Excelenței Voas- tre, îndată după izbîndă, prin dovezi strălucite mulțumirea sublimei Porți în privirea voastră. In puține cuvinte iată spiritul politicei Sublimei Porți; ea cere ca Exelența Voastră să lucreze cu energie contra unirei, dar să o facă fără vuet și mai ales fără a destăinui că ar primi instrucții de la Poartă“. Și cu toate aceste în momentul ce agentul Porței punea în videre căimăcamului să ascundă că instrucțiile de e lucra con- tra unirei îi veneau din Constantinopole, marele vizir protesta ambasadorului, cu lacrimile in ochi, că ar condamna excesele, lui Vogoride¹⁸⁶. Iată cum se face politică și această mutatio mutandis, în toate timpurile. Destăinuirea acestei corespondențe aduse după ea demisia lui Costin Catargiu din postul de ministru de interne și înlo- cuirea lui cu Vasile Ghica¹⁸⁷, dar această schimbare se refera numai la persoane, nu la sistem care rămase și mai înainte tot cel de până atunci. In demisia aceasta a unui sprijin încercat a jucat un rol însămnat femeia lui Vogoride, fica lui Costache Conache. Principesa care nu putea suferi pe călăul țărei ei, ceruse în repețite rânduri de la soțul ei îndepărtarea lui din minister. Văzând că-i se refuză statornic cererea, ea se retrase la țară. Tocmai pe atunci, sosirea în Iași a comisarilor din Bu- curești cerea ca domnița să fie și ea în Iași, spre a face ono- rurile comisarilor puterilor. Ea puse atunci ca condiție neapă- rată îndepărtarea lui Catargiu. Principele Moruzi care conducea tratările între Vogoride și domnița, arată lui Place că ar fi determinat pe căimăcamul a se dăspărți de iubita sa unealtă, amenințându-1 cu altă des- părțenie mai gravă, acea din partea soției lui, care era să-1 lase iarăși pe paiele de pe care se înălțase acolo unde era¹⁸⁸, ați sc- P’ te» al ¹⁸⁸ Scrisoarea lui Fotiade este din 20 Mai, p. 620. In 28 Mai la între- vederea. marelui vizir cu Thouvenei, ambasadorul francez spune că: „Reschid pacha m’a jură les larmes aux yeux qu’il condamnait les excăs de Vogoride’” ! Comp. Talleyrand c. Walewsky, 12 Iunie p. 800 : Ce que je tiens â. faire ressortir, c’est que Fotiade ecrivait ces iettres ddifiantes au moment oii Reschid protestait les larmes aux yeux ă M. Thouvenel de son impartialitc et de son abstention de l’envoi d’ordres ou d’avis secrets au caimacam”. ¹⁸⁷ Asupra demisionărei lui Catargiu, vezi ibidem, IV, actele dela p. 450, 472, 478, 505 și 543. ¹⁸⁸ Place c. Walewsky, 2 Mai, p. 478. Digitized by Google 252 ISTORIA ROMANILOR dar unioniștii nu câștigaseră nimic prin înlocuirea lui Catargiu cu Vasile Ghica. Cu toate că cei mai multi dintre comisari venise la Iași, spre a se convinge despre cele denunțate fără încetare de plân- gerile unioniștilor, urmașul lui Catargiu nu se teme de loc a pune în lucrare acelaș sistem de intimidare și de prigonire a partizanilor unirei. Așa un profesor din Fălticeni, Verdeanu, este insultat de ispravnic pentru că subsemnase în adresa de felicitare către re- prezentantul Franței, și tânguindu-se numitul profesor la mi- nistru, este destituit. Divanul de apel este curățit de acei mem- bri care aveau păreri favorabile unirei, precum: Neculai Bur- chi, Ștefan Silion, Ștefan Grigoriu, de asemeni este destituit Teodor Gheorghiu, asesor al tribunalului din Roman, pro- toiereul de acolo Matcaș, Homiceanu profesor din Piatra, acest din urmă după suplica mai multor antiunioniști provo- cați de prefect și care arată că Homiceanu nu-și făcea da- toria. Calian profesor din Huși este iarăși destituit și i se promite reintegrarea numai dacă Meletie Istrati episcopul de Huși sau fratele său Neculai, cunoscuți separatiști, vor garanta că el nu va mai umbla după unire¹⁸⁹. In sfârșit guvernul, călcând și că- derea sa și toate legile țărei, destitue pe arhimandritul Neofit Scriban rectorul seminarului Socola; însă această îndrăsneală aprinde în capul caimacamului un foc care nu se stinse decât cu răpunerea lui de către partidul unionist. Anti-unioniștii se temeau ca frații Scriban, desemnați unanim de opinia publică ca repre- zentanți ai clerului, să nu pătrundă în divanul ad-hoc, cunos- cută fiind autoritatea lor și simțimintele lor unioniste, arhiman- dritul scriind chiar dela început o broșură în care îndemna pe Ro- mâni la unire. Acest vrednic cleric mergând înaintea comisarului francez spre a-1 saluta, este învinuit de perturbare la ordinea publică și caimacamul cere lui Beldiman ministrul de culte să-l surguniască sau să-i intente un proces în scopul de a-1 putea elimina dintre eligibili. Beldiman refuzând a călca astfel legea și conștiința lui, este silit să demisioneze și este înlocuit cu Ale- xandru Sturza. Căimăcamul însă vroind să înlăture și pe fratele arhimandritului, egumenul mânăstirei Socola, din rândul eli- gibililor, cere dela mitropolit să-l distitue, fără nici un motiv. Acesta refuză, deși este somat atât de ministrul de culte cât și de acel de interne și în fine de caimacam în persoană. Văzând gu- vernul că nu poate face nimic pe aceată cale, refuză listele elec- torale ale mitropolitului, în care erau trecuți frații Scriban ca alegători, pe motivul că ar fi călugări și că firmanul ar îndritui numai pe preoți a lua parte la alegeri, la care mitropolitul răs- punde foarte drept că și călugărul tot preot este și că mai la urmă aii ii P dl ÎS ta 0» d iii al Itf ci ii oi a 13 ¹⁸⁹ Actele ibidem, IV, la p. 461, 468, 582, 595, 658, 726. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 253 igiii Iași, lan- n ailor tdt mi- k» Bur- tuit pm- ta, )V0- da- uite sau DO d- sfii sala ;cu ea» ne- ios- an- lo- lui ies lle ia 5‘ Ie- de li- v. le a- a ii autorităției bisericești îi rămâne păstrată hotărârea asupra ches- tiei care persoane din cler sunt preoți și care nu. Căimăcamul în disperare aleargă atunci la un mijloc extrem, destituind din pro- pria lui autoritate pe arhimandritul Scriban din rectoratul semi- narului, pe motiv de neglijență și nedestoinicie, înlocuindu-1 cu arhiereul Vladimir Suhopan, care însă somat de mitropolit a se întoarece la mănăstirea lui, se supune iar Scriban declară încurajat de mitropolit, că nu se va da a fi îndepărtat din semi- nar de cât cu puterea. Caimacamul nu îndrăznește însă să tri- mită jandarmii cu care amenințase pe Scriban și văzu, însă prea târziu, greșala ce o făcuse punându-se la luptă cu biserica. Con- sulul francez care de mult timp nu mai vedea pe caimacamul, hotărându-se a-i vorbi în chestia mitropolitului, caimacamul are curajul a-1 ruga să mijlocească o împăcare cu el. De și Place refuză la început atare rol, văzând că Vogoride stăruiește, îl întreabă ce propuneri ar face pentru a ajunge la înțelegere. Cu o necrezută naivitate acela îi răspunde că mitropolitul să cedeze asupra destituirei lui Scriban. Observându-i consulul că ar fi stranie transacția de a cere cedarea tocmai asupra puntului de împăcat, Vogoride adaoge că să spună mitropolitului că-i va încuvința pe urmă tot ce va dori pentru banii și moșiile ce le reclamă. Consulul se mulțumește a-i observa că nu putea sluji de samsar pentru un asemene târg, și părăsește pe caimacamul. „Acuma avem măsura, adaoge Place, despre ceeace e în stare ocârmuirea ce apasă asupra Moldovei. Văzând că până astăzi ea a putut să-și permită totul și că la actele sale cele mai neregulate cele mai violente, cele mai scandaloase nu s’au opus în deobște decât cuvinte și întâmpinări fără nici un rezultat serios, ea a crezut că va putea cu atâta mai ușor pleca mintea unui bătrân slab și temător. Dar noi nu lăsăm din ochi pe mitropolitul, și când el s’a simțit susținut el a ascultat de mărimea datoriei și de sfințenia misiunei sale. El a simțit că dacă boierii, corpo- rațiile, țăranii se lăsase a fi istoviți, el ca șef al biserici trebuia să ridice vocea, întru cât însăși înalta lui demnitate nu era respec- tată. El a simțit că atunci când un guvern, în nebunie, îndrăz- nia a-și bate joc cu atâta cutezanță de voința marilor puteri, a lui datorie era ca prezident desemnat al divanului și ca răspun- zător în atare însușire de sinceritate și de libertatea deliberă- rilor ce se pregătesc, a nu lăsa să se îndepliniască, fără protestare nedemna comedie și nerușinata mistificare a cărei mijloace și țintă nu mai sunt pentru nimeni o taină. Din organul lui răsună țipetul uni popr întreg ce se calcă și se ocârmuiește în disprețul garanțiilor pe care Europa întreagă le-a dat, și acest țipăt este cu atât mai duios cu cât este dat de un păstor obosit de vârstă, dar reînsuflețit de primejdia poporului său. După ce a siluit toate clasele societăței, ocârmuirea moldovenească atacă pe arhiepiscop, ultima și cea mai serioasă piedică. Nu se atacă Digitized by Google 254 ISTORIA ROMÂNILOR atât pe prelat cât pe viitorul președinte al divanului. Ținta răsturnărei este opera însuși a congresului” ¹⁹⁰. Pe când se luau atari măsuri draconice contra unioniștilor, autorii lor se gândiau că trebuie să arate și prin o mișcare oare cum pornită de sine a țărei că ea ar respinge înnoirea ce vroia să se introducă de unii în a ei viață. Și aice însă tot guvernul e nevoit să iee inițiativa acelei pretinse de sine porniri. El pune să se tipărească pe teascurile tipografiei gazetei oficiale, o suplica contra unirei către delegatul otoman la comisia din București care este subsemnată, lucru caracteristic, aproape numai de funcționari, între care chiar un ministru, Panaite Balș, acel al afacerilor străine. Intâmplându-se ca această petiție să se rătăcească depe masa directorului tribunalului, unde se storceau subsemnaturi dela împricinați, directorul Constantin Consțantiniu este arestat, și amenințat cu bătaia și moartea, de care siluiri îl scapă numai intervenirea lui Mihail Kogălniceanu; și se face în jurul acelei petiții un scandal nemai pomenit, care se explică numai prin fap- tul că ea fusese cerută de comisarul otoman aflător pe atunci în Iași, Savfet-Effendi¹⁹¹. Ce păcătoasă era o atare manifestare față cu pornirea aproape unanimă a țărei pentru mântuitoarea. ideie a unirei! Guvernul lui Vogoride vedea însă bine că cu astfel de mij- loace nu va putea să zădărnicească silințele unioniștilor. El recurge la unul mult mai radical și care trebuia să aducă do- rita izbândă, anume eliminarea sistematică din listele electorale a tuturor acelor ce arătase simpatii pentru cauza unirei. Și ne întrebăm chiar, când avea acest mijloc atât de îndemânatic la dispoziție, ce nevoie mai avuse a zădări țara și a o porni încă dinainte asupra lui prin prigonirele și nedreptățile arătate. Așa sunt însă guvernele; ele nu sâ mulțumesc numai a face să le triumfe voința ci au încă pretenția a le arăta lumei că voința lor e acea a țărei. Vogoride crezuse întâi că va putea prin spaimă, prigoniri și nedreptăți să înspăimânte poporul și să-l facă să se 8 ii kl it & 9 oi i ti n u i n i î 1 t t ( i 1 i ¹⁹⁰ Place c. Walewsky, 7 Iunie ibidem, IV, p. 747. Destituirea ministrului Beldiman, p. 550. ¹⁸¹ Vezi asupra acestei suplici: Raportul lui G. Gonstantiniu c. ministerul justiției, 30 Aprilie, ibidem, IV, p. 458; Place c. Walewsky, 2 Mai, p. 482; su- plica cu subsemnaturile din 14 Mai, p. 572 și Place c. Walewsky, 14 Mai, p. 576 : „Alors un des employds a repondu : il ne faut pas trop en vouloir au gou- vernement, car il ne sait plus o.b donner dela tâte avec cette petition. Savfel- Effendi y tient et ne veut partir pour Bucarest que lorsqu’il l’aura entre Ies inains, couverte du plus grand nombre de signatures possible”. Că pețitia a fost tipărită în tipografia guvernului, vezi actele de la p. 663. Și pe când gu- vernul făcea să se întocmească petiții contra unirei, culegând subsemnături prin organele sale, el trimitea ordine severe tuturor primarilor de a prinde și aresta orice individ, chiar boier, ce ar umbla prin sate după subsemnături pentru unire. Vezi declarația primăriei din Hilișeni, 21 Aprilie, p. 381. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 255 jab oștilor, reoait: tvw ivemol 11 punt' suplică icnrești nai df Ș, Mii â depe inatini arestat numai acelei infap- inci in relap i Mat effiij- jr.EI cliilir toiul ti. J inaft jind să le lini, si» Uliii temi i⁹' illi ii F ti» fi I» lepede de ideea urgisită și temută de el, ca și când acea idee ar fi fost un capriciu născut din fantezia poporului, și nu ma- nifestarea unei puteri ascunse în care se încorpora evoluția fa- tală a neamului românesc. Neizbutind pe acest tărâm, el se a- bate cu atât mai multă putere pe celălalt, al chipului alcătuirei listelor. In această privire am văzut mai sus cum în scopul de a elimina pe frații Scriban din lista clerului, el intră în primej- dioasa pentru el luptă cu mitropolitul. Imensa majoritate a țărei fiind favorabilă unirei, trebuia ca eliminările oamenilor cu drepturi din liste să atingă o propor- ție prea bătătoare la ochi, și deci era periculoasă. Orbit însă de mirajul domniei care strălucia la capătul izbândei sale, Vogoride îndrăznește să pășească peste toate considerațiile, peste toate drepturile, fiind sigur că lucrează în conformitate de vederi cu Turcia, Anglia, și Austria, și sperând că aceste trei puteri, vor fi îndestul de tari spre a răpune mai la urmă pe Francezi, sprijinitorii atât de înfocați și de hotărâți ai unirei principa- telor. Uita Vogoride un lucru, că nu poți lovi dreptatea în fața, că nu poți călca fără pericol peste toate legile dumnezeești și ome- nești,și că chiar cei interesați în cauză încă sunt nevoiți, de ru- șine măcar, a se preface că merg pe calea dreptății și a adevă- rului. Atâta putere are cel puțin dreptul în lume, de a căuta să fie invocat chiar de către acei ce-1 calcă în picioare. Dispozițiile firmanului de convocare înfățoșau mai multe lipsuri și nedeslușiri care trebuiau interpretate. După mai multe desbateri între ambasadorii din Constantinopole și miniștrii Turci, se hotărâse ca deslegarea acelor greutăți să fie delegată comisiei din București. Vogoride însă, pentru care nimic nu era confuz, de oarece toată tendința lui era de a restrânge pe cât era cu putință numărul alegătorilor, nu vrea să aștepte rezultatul conferințelor ținute de comisia din București, fiind îndemnat fără încetare de Turci a grăbi cu alegerile din Moldova¹⁹². In- tr’adevăr era de cel mai mare interes pentru Turci și Austriaci, ca întâi să se rostiască divanul Moldovei care, dacă ar fi votat contra unirei, ar fi făcut de prisos un vot al celui muntean în fa- voarea acestei idei, întrucât Moldova nu putea fi silită a face jertfa în favoarea mai marei sale surori m. Fotiade în scrisoarea lui confidențială către Vogoride, 16 Mai, ibidem, IV, p. 594, spune: ,,il faut presser les election et nos efforts serontrecompenses par la Porte qui dosire beaucoup que le divan de Mol da vie se reunisse avant celui de Valachie”. Mai vezi actele dela p. 609, 709 și 847. ¹M Talleyrand c. Walewsky, 23 Iunie, p. 934: ,Tout a ete mis en oeuvre pour que les elections de la Moldavie prdcddassent celes de la Valachie, pour qu’un vote contraire ă Funion vint, de lassy, frapper de stf^rilite le vote que Fon sa vait bien ne pouvoir enipâcher le divan valaque d’emettre”. Digitized by VjOOQie ISTORIA ROMÂNILOR 256 Lipsa apoi deplină de orice statistică, de ori-ce măsură- toare sigură a moșiilor, de evaluări oficiale ale proprietăților urbane, de acte de naștere, de naționalitate, și mai ales dispo- ziția din firman că numărul de fălci cerute pentru a fi alegător să fie liber de ipoteci, ușură guvernului respingerea cu toptanul din înscrierea în liste a tuturor celor cunoscuți sau bănuiți de unioniști. Nu e vorbă ei puteau reclama contra neînscrierei; însă comitetele pentru încercarea reclamațiilor erau constituite din prefect, președintele, doi judecători ai tribunalului și trei mem- bri ai sfatului orășenesc, aceștia din urmă ceva mai neatârnați, ca proveniți din alegere, dar care erau sau majorizați de cei jatru agenți ai guvernului, sau în caz când erau prea periculoși, irin influiența personală ce putea s’o exercite, dați afară și în- ocuiți cu substituți numiți tot de guvern. Deaceea nici că s’a văzut vre-o dată în lume, o mai deplină nerușinare, în călcarea drepturilor. Cele mai adese ori aceste comitete nu se întruniau în completul lor, și atunci ajunsese o jurisprudență de a se cere deslegarea dela departamentul de interne, ceea ce pe lângă că nu putea aduce decât un rezultat defavorabil, mai expunea pe părțile nedreptățite și la închiderea dreptului lor, care trebuia să fie limpezit în cele 30 de zile ce erau acordate de firman între publicarea listelor și data alegerilor. Ba guvernul mai ia încă o măsură și mai arbitrară în contra dispozițiilor chiar ale fir- manului, scurtând acest termen numai la 15 zile. Cele mai adese ori protestele nici nu erau primite, ci se restituiau pur și simplu celor ce le făcuse fără nici o rezoluție pe ele, mijlocul cel mai îndemânatec de a nu fi expus a da nedreptatea pe față¹⁹⁴. Când se punea câte o rezoluție era într’un chip cu totul general, că „cercetând reclamația cu luarea aminte a găsit-o neîndestu- lătoare înmărginirea înaltului împărătesc firman”, precum se pune bună oară pe reclamația agăi loan Botez, cu toate că el poseda trei moșii, Țibucanii, Potlogenii, și Strâmbii, în întin- dere totală de 2836 de fălci¹⁹⁶. Tot așa este respins Grigore Vârnav din Roman a cărui proprietate valora 16.000 de galbeni pe motivul că ar avea pe ea o ipotecă de 4.000; Anastasie Panu om de legi și proprietar mare de case din Iași, deci de două ori îndriduit a fi înscris în liste; Constantin Hurmuzaki diplomat dela facultatea juridico-politică din Viena, și exercitând pro- fesia de avocat dela 1852, fiind și „boier, fiu, nepot și strănepot, de boier pământean” ¹⁹⁶, și câți alți nenumărați. Abuzurile erau ¹⁸⁴ Vezi, reclamația lui Const. Dimitriu înapoiată ruptă „fiind rugat re- clamantul de prezidentul comitetului, banul loan Eni, a lua îndărăt, întrucât ar avea ordin a nu-1 înscrie pe liste, dar neputând găsi nici un motiv legal de- răspingere, nu ar vrea să-i facă o nedreptate oficială”. Din 20 Iunie 1857, ibidem,. IV, p. 894. ¹⁹⁶ Reclamația lui Botez, 18 Iunie, ibidem, IV, p. 880. Rezoluția comite- tului, 20 Iunie, p. 894. Scurtarea terminului reclamațiilor, p. 838. ¹⁹⁹ Actele de Ia p. 888 și 893, 959, 985. Digitized by O OQ Le UN1BEA MOLDOVEI CU MUNTENIA 257 atât de revoltătoare încât când se întâmplau să figureze în co- mitetele de reclamații persoane mai neatâmate (dintre membrii municipali, bine înțeles) ei dădeau dimisii motivate, protestând în contra nelegiuirilor comise, precum fac căminarul Gheorghe Dimitriu și medelnicerul Alecu Dimitriu delegați ai primăriei de Bacău¹⁹⁷. Cât despre clasele acele în care alegerile trebuiau să se facă prin delegați, guvernul puse să se tipărească niște for- mulare depe procese verbale de alegere, în care alegătorii trebu- iau să subsemne, lăsând în alb numele delegaților care era să fie umplut de guvern, cu cine era că creadă el de cuviință, cum se făcu cu corporațiile din Iași și din districte, și în deobște cu toți alegătorii țărani. Așa înțelegea Vogoride a culeoe adevă- ratele păreri ale claselor sociale din Moldova¹⁹⁸. La confecționarea listelor se avuse în vedere un singur principiu, fără a se lua în nici o considerație dreptul a de fi în- scris ; de îndată ce un individ era contrar unirei era bun și trebuia să fie înscris cu drept sau fără drept: dacă era dintre partizanii unirei, era numai decât eliminat. Iată cum destăinuește lui Place un amploiat dela ministerul de interne modul cum listele elec- torale fusese alcătuite: „încă din luna lui Fevruarie trecut, materialele trebuitoare listelor au fost adunate Ia domnul Istrati, cu toate că acestea ne mai fiind ministru nu avea nici o însu- șire a le poseda. Dar agentul Austriei, al căruia instrument cel mai activ este tocmai el, o ceruse astfel. Cu ajutorul acestor materialuri acelaș amploiat care mi-a dat lămuririle, spune con- sulul francez, au întocmit listele aproape depline pe niște foarte mari coli de hârtie, pe care le-au dus în o seară împreună cu ministrul de interne la domnul Godel de Lannoy. Ele au fost corectate cu luare aminte și apoi depuse la domnul Costin Catargiu, unde în timp de 6 zile în șir s’au întâlnit agentul Au- striei, secretarul de stat Panaite Balș, Istrati, N. Cantacuzino ministrul dreptăței, de când în când și căimăcamul. Cu ajuto- rul informațiilor venite dela prefecți asupra părerilor fie cărui alegător, listele au fost supuse unei prime curățiri în care s’a și omis un număr de unioniști; dar tot rămânea încă o prea mare mulțime. Listele au fost duse atunci la domnul Istrati unde în timj) de mai bine de o lună, agentul Austriei informat de starostii din ținuturi, despre părerile fiecăruia, pe când pe de altă parte Istrati primia acelaș fel de știri de la prefecți, ele au suferit schimbări succesive care au adus rezultatul ce ne este cu- noscut astăzi. Domnul Godel a supraveghiat această lucrare W⁷ Vezi protestarea c. comisia din București, 25 Iunie, p. 957. Asupra ▼otărei prin procese verbale, vezi actele de la p. 100 și 709. Vezi protestarea locuitorilor din comuna Duca, județul Vaslui, siliți lă pună degetele pe o hârtie al căruia conținut nu-1 cunoșteau, p. 608. Asupra starostilor de corporații, vezi actele de la p. 600, 709. A, D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XII. 17 Digitized by Google ] 258 ISTORIA ROMANILOB până în ultimul moment, mergând adese ori la tipografia stătu- ■ lui diriguită de Asaki, în timpul când se tipăriau listele, și acolo f încă a mai făcut ștergeri” ¹⁹⁹. i Poate să ne pară curios că Asaki, în care am văzut că se h încorporează mai ales tendințele de renaștere ale poporului i moldovenesc la începutul ivirei acestei mișcări în sânul său, ț acuma când marele act al unirei era să se încunune opera înce- ■ pută de el, ;ă dee o mână de ajutor la silințele de a o zădărnici²⁰⁰. A Se vede însă că timpul lui Asaki se trecuse. El era din acei oameni i în care vârsta tocește avânturile tinereței și desvoltă egoismul. » Fiind de mai de mult timp director al tipografiei statului, deve- 1 nise cu încetul om de afaceri din purtător al regenerărei poporu- lui. In loc de a vedea o neconsecvență în purtarea lui, noi nu ti putem descoperi decât o desfășurare consecventă a unor însu- ti șiri depuse poate în germene în caracterul său primordial, și pi care nu se putea manifesta până atunci, întru cât silințele fă- ® cute de el pentru deșteptarea poporului român se împăcase i prea bine până atunci cu însuși interesele sale. u Un episod foarte nostim din această parte a activității lj lui Asaki este cel următor. Maiorul Papazoglu, unul din rarii î reprezentanți ai neunirei în Muntenia, înserează în Vestitorul, i organ semi-oficial al guvernului, un articol relativ la Sâmbăta j Moșilor, arătând după Fotino că această serbare ar fi fost in- u stituită de Matei Basarab în amintirea victoriei repurtate de el . 4 asupra lui Vasile Lupu, și cere să se ridice un monument în j acea câmpie glorioasă spre a veciniei memoria învingătorului. < Asaki în gazeta Moldovei nu combate atare idee, ci reproduce j întregul articol al confratelui său, nu numai în românește, dar , pentru a-i da mai mare însemnătate, însoțit de o traducere * franceză; însă prin o duioasă îngrijire de gloria moldovenească ■ p el propune să se „neutralizeze simțimântul de umilire pe care * monumentul valac l’ar inspira Moldovenilor, ridicând un altul * lui Ștefan cel Mare biruitorul Muntenilor²⁰¹. Ce meschină apare J asemenea scormonire a desbinărilor trecute spre a ucide înfră- j țirea prezentă. Listele alcătuite în condițiile arătate constituiau o adevă- , rată bătae de joc a prescripțiilor tractatului de Paris care pre- j vedeau că divanurile ad-hoc să fie o prezentare pe cât se poate i ¹⁹⁹ Place c. Walewsky, 4 Iulie, Doc. ren. Rom., V, p. 36, cf. corespon- dență din Iași c. L’Etoile du Danube, 12 Iunie, IV, p. 800. ²⁰⁰ In o altă depeșă a lui Place c. Walewsky din 15 Iunie, Doc. ren., IV, p. 848, Place impută lui Asaky conlucrarea nu numai la tipărirea dar chiar la alcătuirea listelor electorale: „II est regretable pour Fhonneur de FAutriche que son agent ait travaillă pendant plusieurs mois, avec des hommes comme Istrati et Asaky â la confection d’une oeuvre aussi monstruense, qui est certai- nement Fattentat Ie plus audacieux qui ait encore ătă porte au trăită de Paris”. ²⁰¹ Corespondență din Iași c. L’Etoile du Danube, 24 Iunie, ibidem, IV, p. 948. Digitized by Google UNIBEA MOLDOVEI CU MUNTENIA 259 j mai credincioasă a tuturor claselor societăței. Din 2000 de proprietari mari ai Moldovei numai 350 fură primiți în ele; din mai mult de 20000 de proprietari mici, numai 2264. Pen- tru alegătorii orășenești s’au înscris numai 11 persoane exer- citând profesiunile libere de doctori, avocați, ingineri și dintre neguțători și meșteri, în număr de cel puțin 11000 fură însciși numai 1190. In totul listele se alcătuiau din 4658 de alegători din clasele superiaore în loc de 40000 ce ar fi trebuit să conțină. Se face nu e vorbă mare paradă cu trcerea celor 167222 de ță- rani care însă față cu modul cum am văzut că li se lua votul nu puteau avea absolut nici un rol în rezultatul alegerelor. ²⁰². Un strigăt de indignare răspunse în întreaga țară unei atan înfruntări a adevărului. Acum însă era momentul suprem, căci dacă alegerile care trebuiau să se facă după 30 de zile dela publicarea listelor erau să fie efectuate după asemenea crâmpeie era învederat că jurământul lui Catargiu era să fie îndeplinit de Vasile Ghica vrednicul său succesor, și că nici un singur u- nionist nu era să se întâlnească cu mandatul de deputat. Protes- tările încep a curge șivoi către comisia din București, pornind din toate cele 13 județe de odată, și se face în deobște în țara întreagă o mișcare precum nu se mai pomenise doară din vre- mile străvechi, când răsunau buciumele care chemau pe oameni a apărarea țărei, și mișcarea de acuma era datorită unei idei, adecă unor concepțiuni ce se referiau la viitor, nu numai la soarta prezentului. Precum în vremile apuse, țara se scula ca un singur om spre a-și apăra existența, așa acuma ea pornia ca lava din un vulcan spre a ocroti pârghia regenerărei. Asistăm la cea mai energică manifestare a puterei de viață a poporului român, la momentul cel mai solemn al întregului său trecut, un moment de care-și dădea bine seama și al cărui însemnătate știu să o prețuiască. Turburarea era atâta de mare în cât dădea legitime îngrijiri, și cu toate că consulul francez își punea toate silințele spre a liniști furtuna spiritelor, el nu recunoștea mai puțin în ra- poartele către superiorii lui, că Românii erau jucați cu atâta nerușinare și că li se smulgea una câte una legiuitele speranțe pe care Europa întreagă i le dăduse, în cât ar fi avut tot dreptul să se răscoale. „Până acum poporul s’a menținut în căile legale dar cred că au ajuns în ultimele mărgini ale răbdărei, și dacă se îngădue a se face alegerile în condițiile de față, nu mai răspund de liniștea publică.” ²⁰³. ²⁰⁸ Protestația patrioților moldoveni contra listelor electorale, 20 Iunie, p. 904 cf. actele de la p. 716, 750, 839, 881, și 902. Nota gazetei de Moldova din 18 Iunie care confirmă oficial cifrele conținute în liste, p. 865. In județul Romanului în special din 130 de mari proprietari nu se înscrisese decât 21. Comitetul unionist de Roman c. cel central, 14 Iunie, p. 838. ²M Place c. Walewsky, 18 Iunie, ibidem, IV, p. 884. Digitized by Google 260 , . ISTORIA RO^ĂNfLOE, ... . Dar Poarta și cu Austria ce căutau? Tocmai izbucnirea unei mișcări turburătoare care să îndreptățească o ocupare armată în fața căruia ar fi trebuit să amuțească orice năzuință după unire. Așa încă înainte de acest moment atât de critic, Poarta încercase de a propune Franței ocuparea armată a prin- cipatelor, spre a preveni mișcările turburătoare, propunere bine- înțeles respinsă de Franța și la care respingere se asociază chiar și Anglia, întru cât nu vroia să complice din nou raporturile ! între puteri, chiar și așa îndestul de încordate ²⁰⁴. Dacă înțelepciunea poporului român îl feri de a cădea în ' cursa ce i se întindea, și îl împinse a căuta mântuirea intereselor ! sale tot dela protestări pe calea legală, trebuia să mărturisim că el era înzestrat cu o răbdare supraomenească, sau mai cu- ,' rând era adânc conștient de pericolul ce-1 păștea, pentru a nu •¹ lăsa să izbucnească indignarea de care era cuprins. Mulți însă, ,! foarte mulți din foștii potrivnici ai Rusiei văzând cât de slab !¹ și neputincios era ajutorul Europei, se întrebau, „dacă eonii- il sia din București va putea obține pentru principate măcar a !¹ patra parte din ceeace Rusia știuse să impună în favoarea lor, ¹ și dacă la urma urmelor nu ar trebui să se îndrepte Ia împăra- ¹ tul Alexandru spre a pune un capăt acestui regim de pașalâc : turcesc care este o ofensă către națiune și către congres.” Se f îndeplinea deci profeția lui Știrbei, că fiecare încercare de a ’ țintui mai cu putere lanțurile din partea Turciei ar avea de । urmare plecarea Românilor către Ruși. Acest pericol era arătat ! în colorile cele mai vii de agenții francezi celor turci. Tal- । leyrand spunea colegului său Savfet-Effendi: „Veți recu- । noaște prea târziu care erau adevărații voștri prieteni; înțelep- ț ciunea și pătrunderea împăratului vă sfătuiau de a vă alipi i principatele prin legăturile recunoștinței. Trebuia pentru acea- • sta să le faceți de bună voie un măreț dar, acel al unirei, al I constituirei naționalităței lor. Puteați avea un Egipt creștin, dar î ați preferat a avea o Polonie română. Slobodă voie I dar să știți I cel puțin că, împreună cu domnii Vogoride, Liehman și Bulwer t lucrați pentru împăratul tuturor Rusiilor și în dauna interese- ! lor sultanului, suveranului vostru” ²⁰S. Toate erau însă în zadar. , I Pe Turci îi apucase o groază de unire care nu mai era rațională, : ci instinctivă, și care deci nu mai putea fi combătută pe calea : argumentelor. Reschid pașa, constrâns la extrem de ambasa- I dorul francez, îi mărturisește că teama despre unire era așa de mare, așa de obștească, că toată lumea se pleacă din instinct către părerea acelora ce o combat. Aș fi gata să mă lepăd de ma- ²⁰⁴ Walewsky c. Thouvenel, 1 Mai, ibidem, IV, p. 477. Comp, alta din 9 Mai p. 356. aw Talleyrand c. Walewsky, 4 Mai, ibidem, IV, p. 508. Digitized by LjOOQle UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 261 rele vizirat, dacă a-ți crede că alții mai mult decât mine vor putea să vă ajute a dobândi unirea” ²⁰⁶. Văzând ambasadorii puterilor favorabile unirei, că pe calea convingerei nu vor putea scoate nimic dela Turci, apucă pe acea a amenințărilor, care în starea în care se afla Turcia, datorind nu numai scăparea ei momentană dar și existența ei viitoare sprijinul Apusului, credeau că vor avea un efect mult mai rostit. Thouvenel spune marelui vizir că voința congresului fiind astfel luată în bătaie de joc, o nouă chestie s’ar putea în curând ivi alăturea cu acea a principatelor și o chestie gravă, aceea a unei ofense aduse demnităței și bunei noastre credinți”. Vizirul atunci răspunde ambasadorului că „dacă comisarul francez nu ar ascunde părerile sale favorabile unirei, comisarul turcesc și autoritățile numite de sultanul pot și ele să rostească părerea potrivnică a Porței” ²⁰⁷. Reschid pașa avea aerul să impute organelor diplomației franceze, că întrucât ele ar spri- jini unirea, puterile acele ce nu vreau s’o admită puteau s’o combată, dreptul ar trebui să fie egal pe ambele părți. Vizirul uita un lucru, că congresul de Paris, fără a prejudeca întrebarea unirei, hotărâse să se consulte poporul român asupra modului cum doria să-și vadă constituită viața lui în viitor, și că pentru ca atare dorință să fie cât mai cu adevărat exprimată, se stipu- lase ca divanurile ad-hoc să reprezinte pe cât s’ar putea mai deplin toate clasele societății. Ei bine ! poporul român doria unirea, aceasta erau un fapt mai presus de îndoială. Această dorință se împăca cu planurile politice ale Franței, dar nu convenia Austriei și Turciei. Puterile potrivnice luară deci toate măsurile spre a înnăbuși libera rostire a cugetărei românești. Franța vă- zând astfel de siluire, trebuia să iee apărarea unei cauze, care avea, nu e vorbă, simpatiile ei, dar înainte de toate era acea a dreptăței și adevărului. Apoi în asemenea condiții se mai poate vorbi de pozițiuni egale ale puterilor pentru sau contra unirei? Din puntul de vedere al interesului, fără îndoială că toate pute- rile erau egale; dar Franța avea pe partea ei singură elementul tocmai care sfințește interesul, rădăcina lui juridică — dreptul. Congresul de Paris hotărând ca să întrebe dorința poporului român, iar aceste dorind unirea, Franța avea dreptul a o sprijini pe când celelalte puteri nu aveau dreptul a o combate. Asemenea ținută energică a ambasadorului acelei puteri dela al cărui sprijin se trăgea cu deosebire mântuirea Turciei, nu putea rămânea fără efect, de oarece în dosul amenințărei, cu supărarea Franței, se ridică acea apărăsirei soartei Turciei Ml Raportul lui Outrey oragomanul amb. franceze c. Thouvenel, 14 Mai, p. 610. Că toate personajele politice din Turcia erau protivnice unirei, vezi Thouvenel c. Walewsky, 14 Mai, p. 581. Thouvenel c. Walewsky, 14 Mai, p. 577. Digitized by Google 262 ISTORIA ROMANILOR în voia întâmplărei din partea apărătoarei ei când atunci ea ar fi fost pusă din nou singură în față cu vecinica ei dușmană, și istoria de până atuncea o învățase în destul ce vroia să zică asemene poziție. „Teama deci de a displace Franței deveni dela vreme mai tare decât temeliile inspirate Porței prin proectul de unire”, și dacă ea se mai încumeta a se împotrivi puternicei ei proteguitoare o făcea numai fiind că a doua putere care luase alăturea cu Franța apărarea ei, Anglia o încuraja la împotri- vire²⁰⁸. Și cu toate că în Londra mai multe organe mari ale presei-, indignate de modul cum se punea în practică față cu țările române sistemul parlamentar, susțineau pe români și că chiar guvernul englez părea a șovăi în hotărârile sale, ambasa- dorul Angliei din Constantinopole inteția din toate puterile pe Turci la împotrivire, încât o corespondență din Constantinopole credea chiar că lordul Redeliff ar lucra contra instrucțiilor curței sale ²⁰⁹, desigur bănuială exagerată, dar care explică pentru ce Turcia păru că cedează un moment cererilor Franței. O împrejurare internă aduse încă mai mare putere pro- testărilor franceze și descurajare în rândul protivnicilor unirei anume demisiunea lui Alexandru Cuza, pârcălabul județului Covurlui. Cu toate că el fusese ademenit prin toate modurile a ține cu guvernul, și mai ales înaintat în rangurile militare în modul cel mai grabnic, fiind urcat în decurs de 10 zile dela ran- gul de locotenent la acel de căpitan și apoi de maior ²¹⁰, cu toate aceste mijloace de câștigare a simpatiilor lui Cuza, acesta rămase cu convingerile nestrămutate, și prin demisia lui din postul de parcalab sau prefect al Galaților, aduse mai mare serviciu cauzei unioniste, decât dacă s’ar fi declarat dela început de .partizan al ei și s’ar fi pierdut în mulțimea protestărilor. Cuza își motivează demisia lui prin următoarele motive: 1) că s’ar fi publicat. listele electorale netrecându-se în ele persoane cu drepturile și punându-se în ele acele fără drepturi; 2) că se schimbase privighetori vrednici înlocuindu-se cu oameni nede- stoinici ; 3) că în lipsa lui din Galați, pe când se afla la Iași, s’au călcat casa lui Ghiță Alecora de către sameșul ținutului, în te- meiul ofisului caimacamului direct către acel sameș și tăinuit de el prefectul, „căci ar fi fost stavilă unor așa nedreptăți și nici o dată uneltă nerușinată a ocârmuirei”; 4) că se respin- sese fără drept pe toți acei ce reclamase înscrierea în comitetele electorale; 5) Că el Cuza, fusese, înlăturat din alcătuirea comi- tetului și trimis în misiune în Basarabia, tocmai în momentu d Im ni ii M 01 i ²⁰⁸ Thouvenel c. Walewsky, 1 Iulie, ibidem, V, p. 2. Comp, alta din 8 Iulie, p. 73. ⁸⁸⁸ Din 15 Iulie, p. 123. ²¹⁰ Decretele de înaintare a lui Cuza din 24 Aprilie la rangul de loco- tenent; din 28 Aprilie la acel de căpitan și în 3 Mai la acel de maior; ibidem, IV, p. 415, 451 și 485. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 263 i ea#, să ad nideb •oectui CM ete ipohi iri ai ițăa pd ii» ih «poli cp entn p oiiit ețnk iui net i® tdt nu: unic ții it» Oii it tt i» jț jti 1* ti * când trebuia după glăsuirea firmanului să prezideze numitul comitet, și alte încă. „Toate acestea, urmează Cuza, fiind lovi- toare pe de o parte în dreptățile pământenilor, iar pe de alta în înțelesul înaltului firman bazat pe tratatul de Paris și nevă- zând nici o măsură luată spre a lor stăvilire, din contra acelei de spăimântare predominând și sporind în tot ținutul Covur- luiului, mă văd silit cu o vie părere de rău, în potriva dorinței ce am de a sluji patriei într’o vreme așa de gingașă, a vă cere demi- sionarea mea în funcțiunea de parcalab fiind o tristă povară sub un asemenea sistem” ²U. Demisiune este comunicată în copie și lui Place și face în țară pe cât și în cercurile politice o senzație din cele mai mari. Termenii demisiunii lui Cuza „care prin averea, relațiile, cins- tea și capacitatea lui ocupa unul din locurile cele mai însemnate în opinia publică, alcătuia un strașnic act de violență contra guvernului moldovenesc”, și într’adevăr această demisie tre- buia să cadă pe capul lui Vogoride și tovarăși ca o lovitură de măciucă, de oarece protestarea contra nelegiurililor pleca acuma chiar dela un om ce fusese până atunci în tabăra guvernamentală. Zdruncinată prin atari lovituri, Turcia era aproape să cedeze, și anume să încuviințeze revizuirea listelor electorale, în care se concentrau acuma toate stăruințele prietenilor uni- rei. într’o conferință a ambasadorilor din Constantinopole în care se desbătea puntul dacă interpretările date firmanului de convocare a divanurilor ad-hoc trebuiau să fie aplicate și de Vogoride în Moldova, conferința care era împărțită în cele două tabere, admite după multă discuție și formulări de rezo- luțiuni care căutau să împace apa și cu focul un soiu de recoman- dare făcută lui Vogoride, de a lua în băgare de seamă interpre- tările comisiei din București, care de sigur, și chiar în ochii re- prezentantului Franței, nu aveau un caracter obligatoriu²¹². Vogoride bine înțeles primind odată cu depeșa oficială care îi făcea acea recomandare, instrucții secrete ca să nu țină seama de aceea ce i se spune pe cale publică, nu dă nici o luare aminte unei atari sfătuiri și nu procede la îndreptarea listelor. Văzând că era cu neputință de luptat numai cu adevărul și dreptatea Ml Din 6 Iulie, ibidem, V, p. 447. m Thouvenel c. Walewsky, 1 Iunie, ibidem, IV, p. 714: ,,Ge n’est para proprement parler un ordre pour le prince Vogorid&s; mais sfii obtempdre pas â favis de Savfet-Effendi. il s’expose â ce que fon trouve qu’il n'a pas appli- que aussi exactement que possible le firman de convocation”. Slabă mângăere 1 Pentru mai multe amărunțimi, vezi actele de la p. 251, 290 și 324. Punctul prin- cipal era aplicarea dispoziției privitoare la ipoteci. Deși firmanul (III, p. 1050) făcea din ipotecele existente pe o moșie o cauză de excludere numai pentru eligibili, interpretare consacrată de comisia din București, Vogoride o aplică și la alegători, excluzând pe cei mai mulți, pe motivul că ar avea moșiile ipotecate. Vezi actele de la p. 430, 521 și 556. 264 ISTOBIA B0MÂNIL0E în fața relei credinți ce i se opunea din toate părțile, Thouvenel se silia să obțină dela poartă un ordin contra lui Vogoride, în care să i se spună că revizuirea listelor după interpretările comisiei din București ar fi obligatorie pentru el și că în acest sens ar fi trebuit să înțeleagă el depeșa ce i se trimisese. Sub presiunea loviturilor primite Poarta cedează, și un consiliu de miniștri hotăresc să facă pe placul ambasadorului francez care se grăbește a informa despre acest triumf pe ministrul său. Dar el se pripise; ambasadori Austriei și Angliei aflând despre atare hotărâre a consiliului de miniștri, aleargă în sinul lui chiar, zbiară, protestează și amenință cu atâta violență, încât alua- tul cel moale al hotărârilor turcești ie îndată o nouă formă admițând propunerea ambasadorilor puterile potrivnice unirei de a se întruni din nou conferința reprezentanților în Con- stantinopole, spre a interpreta ea sensul depeșei trimise lui Vogoride, dacă era obligator sau îndemnător. Reprezentanții pu- terilor favorabile unirei știind bine cum stătea lucru, și ne vroind să se expună la atare experiență refuză la rândul lor pro- iectul unei noui conferinți, încât lucrurile rămân tot în stare de mai înainte²¹³. Vogoride încurajat prin știrile din Constantinopole pro- cede la alegeri, după listele, așa precum erau ele alcătuite. Cle- rul însă oprit de mitropolit refuză aproape în întregimea lui a lua parte la vot. Astfel în Iași se prezintă la vot din 8 egumeni numai 4 și din 139 de preoți numai 3 ! Mai însemnător fu însă că chiar din listele cele alcătuite precum am văzut de caima- camul și din care își dăduse toate silințele 'spre a elimina tot ce părea unionist, introducând în ele fără drepturi chiar pro- trivnici ai acestei idei, chiar din aceste liste majoritatea refuză a lua parte la vot²M. In Iași din 40 de mari proprietari înscriși, pe când în realitate erau 700, numai 17 se reprezintă la vot; în Bacău tot 17 din 57, în Botoșani 12 din 40, în Suceava din 35 minoritatea de 17 o lovitură teribilă era dată guvernului Moldovei, întru cât chiar după listele sale era dat rămas. Mai ales mare senzație făcea abținerea clerului în toată Moldova. Din 193 de clerici înscriși (pe când erau în realitate 3263) numai tot fatalul număr de 17 iau parte la vot. Cât despre alegerile celorlalte trei clase ale proprietarilor' mici, comercianților și țăranilor, ele putem zice că nici nu avură loc, efectuându-se prin procese-verbale întocmite de mai înainte și subsemnate cu deasila și adesea ori chiar prin punerea numelor sub ele fără ²¹⁸ i r J « i II t i P n i li i 5 1 1 i n 1 i li i t i i ( i 1 t ²¹⁸ Rezoluția consiliului de miniștri din 8 Iulie, V, p. 70. Telegrama lui Thouvenel din 9 Iulie, p. 8. Thouvenel c. Walewsky, 15 Iulie, p. 121: L'op- position officielle de lord Redcllffe suspend Fxecution de la ddcision de la Poter malgră la velentS exprimde de satisfaire le France”. ²,⁴ Vezi actele de la V, p. 193, 195, 199, 200 și 247. . Digitized by kjOOQle UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 266 a întreba pe alegători²¹⁵. Iată în ce condiții se alesese divanul acela care trebuia să fie exactă rostire a dorințelor popora- țiilor, acela care avea să-și dea părerea asupra viitoarei reor- ganizări a principatelor 11 Napoleon văzând că lucrul devine serios și că unirea este cu desăvârșire compromisă dacă soarta ei era să fie dată pe mâna divanului lui Vogoride, ordonă lui Thouvenel că „dacă Poarta ar menținea alegerile din Moldova, ambasadorul să-și ceară pașapoartele” și tot așa amenință ceilalți ambasadori ai Prusiei, Rusiei și Sardiniei cu ruperea relațiilor diplomatice. Iși poate cine-va închipui emoțiunea, teama și vă mășeagul produs în Constantinopole prin atare declarație. Turcii erau rupți în două părți prin două temeri tot atât de mari. Pe de o parte Franța o amenința că „dacă ea ar părăsi-o, singura pu- tere care nu poftea nici o parte în despoierea Turciei, ar rămâ- nea menținerea teritorială a împărăției otomane în seama ri- valităților Rusiei, Angliei și Austriei, păstrându-și Franța rolul de a interveni, atunci când aceste rivalități nu s’ar mai putea stăpâni, la timpul ei conform cu interesele sale, fie pe câmpu- rile de bătălie, fie în sfaturile europene”; pe de alta însă ea vedea în unire numai decât avenirea la tronul Românilor a unui principe străin, de care aceștia nu vroiau cu n ci un preț și cu toate stăruințele Franței, să desfacă chestia unirei²¹⁷ și nea- târnarea, care în curând imitată de Sârbia (la Bulgaria nici se gândia pe atunci) ar face pe Poartă să piardă șase milioane de supuși împreună cu vaza și opoziția ei din Europa²¹⁸. Turcii se hotărâră mai curând pentru jertfirea prieteniei Franței, de cât a se expune pericolului desmembrărei și de și dădură satisfacție morală Franței, schimbând ministerul, nu stăruiră mai puțin în refuzul lor de a anula alegerile din Moldova. Ba ei consimțiră a o face sub o condiție însă prin care ei câștigau, iar Franța pierdea totul, anume că Franța să renunțe a cere avi- ⁸¹⁵ Vezi actele de la IV, p. 418, 42-4. ⁸¹⁸ Napoleon al III-lea c. Walewsky, 26 Iulie, p. 261: „II faut aujour- d’hui montrer de Fdnergie â Constantinople. Si la Porte maintient les elections de Moldavie dites â M. Thouvenel de demander ses passeports”. Punerea în în- târziere a Porței din partea lui Thouvenel din 28 Iulie, p. 268. Poarta mai cerca un mijloc de a zădărnici împotrivirea Franței propunând chemarea ambilor cai- macami la Constantinopole spre a-i interoga asupra modului cum au făcut ale- gerile, interogație care nu însemna decât un mijloc de trăgănare. Mehmet Emin Pașa c. amb. francez, 4 Aug. 1857, N. lorga, Câteva fărâme din corespondența lui A. Ghica în An. Ac. Rom., II, XXIX, 1906, p. 261 (4). ⁸¹⁷ Place c. Walewsky, 24 Septembrie, Doc. ren. Rom., IV, p. 624: „ Je me suis efforcd de sdparer Fidde du prince etranger de celle de Funion elle- mâme; mais je dois avouer que j’ai obtenu peu de succes. Sans doute on ^vi- tait cette question devant moi; mais je n'en ignorais par pour cela quels^taient les voeux non moins arretes du pays. Aucun candidat n'a obtenu des suffrages qu’apres s’âtre engagd â voter Funion avec un prince dtranger”. ⁸¹⁸ Thouvenel c. Walewsky, 29 Iulie, p. 300. Digitized by V.OOQ1C 266 ISTOBIA ROMANILOR zul divanurilor asupra unirei 2¹⁹, cu alte cuvinte Turcia, după tot sbucumul prin care se trecuse, revenia iar la cererea ei primor- ¹ dială, făcură încă în desbaterile pentru firmanul de convocare. • De și ambasadorul francez respinge cu energie o atare I cerere, tot la ea sau pe aproape, erau să izbutească complica- • țiile diplomatice: anume Napoleon văzând că toată înpotri- ' virea Turciei își sorbia puterile ei dela sprijinul Angliei, se întâi- ț nește cu regina Victoria la Osborne, unde după consfătuirile • avute, se hotărăște ca Napoleon, să se mulțumească cu o unire militară, vamală și judecătorească a principatelor, însă sub două guverne separate, iar Anglia'să ceară împreună cu Franța dela Turci anularea alegerilor moldovene, ca o satisfacție mo- . * rală pentru Franța. Aceasta cu alte cuvinte părăsia chestia unirei, pentru care atâta stăruise, și dacă se părea că câștigă ceva prin anularea alegerilor, era numai un câștig formal, pe când • fondul chestiunei era pierdut de ea și câștigat de protivnicii unirei ²²°. Nu e vorbă cabinetul Francez își dădea aerul, și anume chiar dacă agenții săi, că nu ar fi cedat în principiu asupra uni- i rei, a căreia desbatere ar rămânea păstrată pe deplin congresu- a lui; în realitate însă lucrurile stătea altfel și cu toată protes- tarea agenților Franței, ziarele Austriace și turcești arătase ade- vărul când spuneu că Turcia părăsise alegerile moldovene, numai după ce i se notificase din partea Austriei și a Angliei câte un memorandum, în care se garanta că în întrevederea dela Os- borne, împăratul Francezilor părăsise cu totul cauza unirei politice a principatelor, împrejurare adeverită pe deplin î» i urmă prin convenția dela Paris²²¹ ²²². Dacă însă agenții Franței însuși erau lăsați în neștiință sau îndoială asuprr întinderei concesiunilor dela Osborne, Ro- n mânii nici atâta nu puteau să le cunoască, și răsuflările ziare t lor din statele potrivnice unirei erau privite de ei ca niște răzbu- nări nepuntincioase în contra unei vădite izbânzi. Un lucru era âl* Thouvenel c. Walewsky, 7 August, p. 415. Comp. p. 434. ²²² Memorialul principelui Alhert bărbatul reginei Victoria, asupra con- versației sale cu Napoleon al III-le dela Osborne, 11 August, V, p. 400: „das erzielte Uebereinkommen besteht darin dass England die Pforte veranlassen soli die Wahlen zu annulliren und das der Kaiser in der Frage der Einigung nachgeben soli”. Outrey c. Thouvenel, 17 August, p. 474: „La France a gagnd la forme; mais l’Angleterre, FAutriche et la Turquie ont gagnd le fond et le but de tous leurs efforts”. Cum puteau Francezii să se mai laude cu „strălu- citul succes obținut de politica așa de preciză și de sinceră în chestiunea ale- gerilor moldovene”. V. Place c. Walewsky, 3 Septemvrie, p. 555. Numai ca ne- cunoscând împrejurările adevărate ale întâlnirei dela Osborne, și ceva firesc lucru să nu le cunoască înțelegem pe Walewsky, scriind lui Talleyrand în 17 August, p. 476 : „Nous tendons vers le mâme but; mais nous avons toujours eu l’intention de nous prdter a des concessions qui, en ajournant le succes, ne le rendront que plus certain” ; și aiurea Walewsky, scrie lui Thouvenel, 14 Au- gust, p. 464: „rien de precis n’a £te arrâtd sur la rdunion”. ²⁸¹ Thouvenel c. Walewsky, 22 Septembrie, p. 612. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 267 netăgăduit: Alegerile fusese anulate și se ordonase a se face din nou după ce listele electorale vor fi revizuite în sensul reclama- țiilor partizanilor unirei. Li se recunoscuse dreptatea și pentru ei erau învederat că politica puterei ce-i sprijinise repurtase trium- ful. Vogoride schimbă purtarea lui de a totului tot și din un vrăj- maș neîmpăcat al unirei, el deveni, cu totul nepărtinitor, ordo- nând cu o energie tot atât de mare, dar mai sinceră de cât altă dată, ca organele ocârmuirei să nu se amestece nici de cum în mânuirea operațiilor electorale; distitui pe ministrul de interne Vasile Ghica și dădu ordin ca colegiile electorale să fie prezidate de unul din alegători, nu mai mult de prefect ca în cele anulate, și în deobște se poartă în tot decursul acestor operații așa că do- bândește pe deplin aprobarea consulului francez, care stăruia acu- ma el spre a-1 menține în scaunul din care vroia — lucru curioz — să-l răstoarne acuma consulul austriac. Această schimbare atât de radicală a lui Vogoride, se explică tot din devotamentul său către Turci, pe care se temea să nu-i vâre iar în încurcături ca acele atât de grave prin care trecuse²²². Alegerile făcute din nou în atare împrejurări, reprezen- tând de astă dată adevărata opinie a țărei, ese aproape în una- nimitate favorabile unirei. Din 89 de deputați numai 4 păreau îndoioși și din aceștia vom vedea că numai doi stăruiesc până la sfârșit în părerile lor potrivnice marelui act. In Muntenia în tot acest răstimp lucrurile mersese mult mai fără greutăți, întrucât puterile dușmane credeau de pri- sos a stoarce dela Muntenia un vot potrivnic unirei, ceeace ar fi părut chiar absurb dela prima vedere, unirea trebuind să iasă numai decât în favoarea Munteniei. De aceea și toate silințele se purtase asupra Moldovei, care susține acea luptă uriașe cu energie, un curaj și o nesocotire a interesului individual ce tre- buie să se pună în unire, și care se explică numai prin puterea covârșitoare pe care unele idei mari le pun în lucrare asupra oa- meni lor. Atari avânturi sunt rari în viața unui popor; dar acela care e totuși în viață să le aibe la momentul trebuincios, dovedește că pulsul vieței bate încă puternic în el, că merge la linia suitoare a evoluției, că nu este destinat peirei că acele popoare care nici în zilele grele nu știu să se ridice deasupra nivelului josnic al interesului nemijlocit. Că poporul român a străbătut spre onoa- “ Place c. Walewsky, 3 Septemvrie, V, p. 357: „un des mottts qui le- soutiennent dans la nouvelle phase de la conduite est le deșir d’eviter de nou- veaux embarras â la Porte, ceux dont elle vient de sortir si heureusement dtant assez graves pour que la Turquie ne veuille pas Ies voir se renouveler”. Asupra nepărtinirei de astă dată a lui Vogoride, vezi actele de la p. 506, 562, 563, 618 La p. 589. Place telegrafiază lui Walewsky în 18 Septembrie: „Tout s'est passe avec ordre et la plus grande Ugalitd; le gouvernement a etd completement imparțial”. Digitized by COOQlC 268 ISTOBIA ROMANILOR rea lui o atare criză, iată titlul său cel mai mare la viață în sâ- nul Europei civilizate. Divanurile ad-hoc se deschid, acel al Moldovei în 20 Sep- tembrie 1857 și al Munteniei, opt zile după aceea, în 30 a ace- leiași luni. 5. DORINȚELE ROMÂNILOR ȘI CONVENȚIA DE PARIS Divanul ad-hoc al Moldovei deschide ședințele sale în ziua de 22 Septembrie 1857 iar acel al Munteniei 8 zile mai târ- ziu în 30 a aceleiași luni. După cercetarea titlurilor deputaților și alcătuirea unui regulament interior al lucrărilor amândurori adunărilor se procede în ședințele din 4 Octombrie, în Iași și în aceea din 9 Octombrie, în București la votarea propunerlor privitoarea la principiile parlamentare ale reorganizărei prin- cipatelor care se promulgă în Moldova în 5 punte, în Muntenia, prin contopirea prin două din ele în unul singur, în 4 punte, prin care se cereau : 1) Autonomia și neutralitatea țărilor române 2) unirea lor în un singur Stat sub numele de România; 3) Prin- cipe străin ereditar dintr’o nouă eră domnitoare europeană al cărui coboritori să fie crescuți în religia țărei; 4) guvern repre- zentativ și constituțional — toate acestea sub garanția colec- tivă a puterilor ce iscăliră tratatul de Paris. ²²³. Se hotărește după aceea atât în Iași cât și în București alcătuirea unui memoriu deslușitor al reformelor cerute și ambele adunări închee lucrările acelor memorabile ședințe, cea din Moldova prin strigătele entuziaste de vivat unirea, cea din Mun- tenia prin acele de să trăiască România, să trăiască puterile garante, primindu-se și propunerea lui Christian Teii de a se bate o medalie comemorativă a acelor zile de fericire și putere națională’ ²²⁴. Să se observe că pe când în București se striga trăiască România, în Iași se înnălța glasul pentru unire lucru dorit așa de fierbinte de Muntenia și pentru care divanul ad-hoc al Munte- niei găsește de cuviință a mulțumi prin o adresă celui din Iași spunându-i între altele că „deputați moldoveni au avut din- tâi fericirea de a se afirma spunând puterilor garante că avem același început, aceleași legi, și obiceiuri, aceleași temeri și ace- leași speranțe, aceleași trebuințe de îndestulat, aceleași hotare de păzit, aceleași dureri în trecut, același viitor de asigurat și în sfârșit același misie de împlinit. Mulțumiri și mii de ori mul- țumiri vouă fraților pentru aceste cuvinte. Inimile noastre au- 1 I i I I ²²¹ Cererile Moldovei în procesul verbal al șed. IV. Doc. ren. Rom., VI, 1, p. 68. Acel al Munteniei în proc. verbal ai șed. VI. Ibidem, VI, 2, p. 43—44. ²²⁴ Ibidem, VI, 1, p. 80; VI, 2, p. 46. Digitized by tjOOQlC UNIREA' MOLDOVEI CU MUNTENIA 269 zindu-le âu tresărit, necunoscând în ele adevăratul vers al Ro- mâniei ce se manifestă prin voi mai întâi și pe care-1 auzirăm tocmai în momentul cel mai sfânt în care intrăm și noi pe calea ce ne-a fost însemnată de străbunii noștri și pe care de acuma vom merge împreună și neclintiți uniți cu propunerile precum suntem uniți cu cugetele și cu sufletele” ²²⁶. Cât de recunoscători se arătau Muntenii către Moldoveni pentru votarea puntelor unirei, se vede și din discursul lui G. Golescu care spune că „este bine a da Moldovenilor o probă de înfrățire și Europei o probă că noi punem unirea nu numai în vorbe ci și în poftă ci și în faptă și tot odată trebuie să se mul- țumească Moldovenilor pentru frumoasa lor purtare, căci ei au avut mult mai mare merit la votarea celor patru punte având a lupta cu mai multe și mai mari greutăți, pentru care și D-v. ați hotărât a se face o adresă de mulțumire în privința aceas- sta”. De aceea Golescu propune ca Muntenia să-și însușiască memoriul Moldovei privitor la deslușirea puntelor ca cel mai înnalt semn de iubire pentru țara soră ²²⁶. Propunerea lui Golescu nu putu fu primită de oarece Me- morandul Munteniei se deosebia în un punt însemnat de acel al Moldovei. Pe când acest din urmă lăsa deschisă întrebarea dacă divanul se va ocupa și cu desbaterea reformelor lăuntrice, acel al divanului din București se rostia hotărât că-și socoate misia sfârșită prin votarea celor patru punte. Comisia interna- țională din București punând pe divanul din București în în- târziere prin o adresâ din 10 Noembrie de a-și urma mai departe lucrările privitoare la prefacerile lăuntrice, divanul stăruiește în ținuta sa și închide ședințele arătând încă o dată că nu poate proceda mai departe la lucrări. ²²⁷. Și este înviderat că dreptul și logica era ca în totdeauna în contra părerilor întortochiate, ale diplomației, întrucât după chiar congresul de Paris, Principatele fiind declarate autonome, divanul muntenesc se întemeia tocmai pe această autonomie pentru a respinge amestecul străinilor în daraverile sale lăun- trice. Recunoașteți-ne autonomia, și deci lăsați-ne să ne întoc- mim în lăuntrul nostru după ale noastre interese! Românii apoi mai cereau unirea. Dela primirea sau respingerea acestei cereri, atârnă în totul viitorul organizare internă care în cazul când unirea ar fi fost primită, trebuia să fie altfel întocmită, decât atunci când ambele țări rămâneau despărțite, și anume, în acel caz, organizarea internă a țărilor unite trebuia să se facă prin o adunare comună a ambelor principate. “ Ibidem, VI, 2, p. 64 Me Ibidem, VI, 2, p. 129. Memorandul Munteniei, ibidem, p. 133—144. Adresa comisiei, VI, 2, p. 124. Desbaterea întrebărei reformelor lăun- trice în mai multe locuri. Vezi mai ales p. 101, 110, 142 și 376. Digitized by 270 ISTORIA ROMANILOR L loan Brătianu în cuvântarea lui asupra adresei de punere ¹¹ în întârziere a comisiei, spune că „ar trebui întrebată comisia ¹ europeană, cu tot respectul ce-i datorim, asupra căruia stări I a întrebărilor din lăuntru dorește ea ca noi să ne manifestăm pă- ' rerile? Să avem în vedere principatele întrunite sub un cap & eriditar și străin, bucurându-se de toată neatârnarea asigurată nouă prin capitulațiile noastre și cu un guvern respectiv; sau ¹ pe această țară în parte, cu drepturile sale violente, cu regimul. ' voevozilor și cu nimica sigur pentru a doua-zi? Cum am putea ¹ noi revizui legile și statutele în ființă, înnainte de a recunoaște < Statul pentru care aceaste legi și statute ar fi destinate”? । Dușmanii unirei însă nu lipsiau a atribui acest refuz unui spirit de nesupunere contra puterilor garante, proectelor duș- | mănești pe care Românii le coceau în taină împotriva siguranței < Statelor vecine și a ordinei publice din Europa. Era ușor de | respins atare calomnii; căci soarta românilor fiind în mâna pu- i terilor europene, ar fi fost o nebunie de a provoca nemulțumirea I lor; dar mai puternică decât chiar astfel de teamă era logica îm- | prejurărilor, care nu putea învoi pipăirea chestiilor interne, i fără a prejudeca prin aceasta însuș marele și covârșitorul interes I al unirei și a-1 expune să fie respins, tocmai. | Era însă altă temere mai mare decât toate, care reținea i pe divanul Munteniei dela cercetarea împrejurărilor lăuntrice I anume aceea a desbinărei de păreri, a ciocnirei de interese, în i locul armoniei ce prezidase la rostirea dorințelor asupra poziției i exterioare de dat statului român viitor. Se temeau membrii ; că entuziasmul și înțelegerea care-i unise până atunci să nu se schimbe în ură și învrăjbire, și să nu deie Europei priveliștea unui popor ce în loc să tindă la regenerare ar înfățișa numai un organism putred și corupt, dela care nimic nu se mai poate aș- tepta. Se mai temeau acuma că unanimitatea obținută în ches- tiile cele mari ale vieței românești, să nu fie ea însăși compro- misă de turburarea produsă prin atingerea celor-laltor, și că mulți din partizanii unirei, văzând că alăturea cu ea se cereau și reforme în sensul democratic și egalitar care erau să loviască în poziții câștigate, să nu arunce de teama acestora, și unirea în baltă. De aceea C. Kretzulescu găsia de rău Moldovenilor, că s’ar fi aruncat și asupra reformei așezămintelor interne. Și că temerile erau până la un punct îndreptățite ne o do- vedește o propunere înscrisă de deputați țărani în frunte cu Tătiase Constantin în care se jeluesc cu multe amărăciune con- tra lungului șir de îngrozitoare suferinți ce i-au chinuit și chi- nuiesc încă pe țăranii plugari; că dacă ei au trecut deasupra lor nu este fiindcă nu le simt, dar fiindcă nu le vreau să atingă au- tonomia țării. Cum erau înțelese asemene tânguiri de clasa pri- vilegiată se vede din un răspuns al lui Dumitrie Ghica făcut lui Ion Brătianu în care-i spune că mai bine decât ar da sfaturi Digitized by LjOOQle UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 271 clasei numită de el a priveligiaților s’ar îndrepta mai bine către aceia asupra cărora are o așa de mare autoritate și ar sfătui pe țărani de a rosti cuvântări în care par a spune străinilor: veniți și refaceți legile, căci aristocrații nu voesc ei să facă drep- tate. ws. Toate aceste împrejurări fac pe divanul muntenesc să stă- ruiască în hotărârea luată, de a nu intra în desbaterea reforme- lor lăuntrice, până ce Europa nu se va rosti asupra poziției ce era să o dobândească Statul român. Comisia europeană ia act de atare declarație prin o adresă din ⁴I₁₆ Decemvrie, și divanul muntenesc se propagă după aceia pe un timp nedeterminat. In Moldova divanul ad-hoc începe ca și acel din Muntenia prin formularea dorințelor celor fundamentale, care este identică cu aceia din țara soră. Votarea acestor punte întâlnește însă doi potrivnici în sânul adunărei: Nestor Hermeziu episcopul de Ro- man și boierul Alecu Balș proprietar, cum spune el cu fală, a 80.000 de fălci de pământ, care și înmânează președintelui o protestare scrisă în contra ideei unirei, motivată numai în chip cu totul obstract: că „asemenea fuzie nu ar produce decât e- lemente de discordie, lupte vrăjmășie și neprevăzute amenin- țătoare” intervenții de a pururea vătămătoare, adaogându-se către aceasta și observarea că atât textul tratatului de Paris cât și firmanul de convocare ar cere întrunirea divanului numai în privirea reorganizărei principatelor, argument precum am văzut invocat de toți dușmanii unirei în contra atingerei acestei idei. In deosebire însă de divanul Valahiei care în această pri- vire, pare a fi dovedit mai mult tact politic decât acel al Mol- dovei, acesta din urmă, după arătarea dorințelor obștești, intră și cercetarea reformelor lăuntrice care trebuiau în curând să-1 pună în cele mai vejnice încurcături. Nu e vorbă, el ia măsură de a cere dela comisia europeană, că „eventualele deosebiri în rostirea dorințelor ambelor adunări, (crede că și divanul mun- tenesc se va aluneca pe aceeași clină), asupra reformelor vii- toare, să nu prejudice cauza unirei politice, cerută de unanimi- tatea deputaților ambelor țări” Nu era însă aici pericolul des- baterilor chestiilor interne, căci mai la urmă chiar de s’ar fi ivit o divergență, încă ea nu ar fi fost îndestulătoare unirei cerută cu atâta conglăsuire de ambele adunări, însă Moldovenii văzură în curând, că dacă ei erau în destul de unanimi asupra celor patru punte, nu era tot astfel, de îndată ce se aduceau în desbate- tere chestiuni de organizare internă, în care se ciocneau păre- rile nu numai ale indivizilor, dar mai rău încă, acele ale claselor ⁰⁸ Propunerea țăranilor, ibidem, VI, 2, p. 382. Discursul lui Ghica, p. 284. ⁸⁸⁸ Ibidem, VI, 1, p. 86. Digitized by Google 272 ISTORIA .ROMANILOR deosebite reprezentate în adunare. De și devirgențele se arată și asupra altor punte precum și acel al înțelesului, ce trebuia dat toleranței religioase, cea mai periculoasă din toate și cea care era să pericliteze lucrarea întregului divan, se raporta la modul cum trebuiau întocmite relațiile între proprietari și săteni. In ședința a 27-a din 16 Decembrie, sătenii aduc în sânul divanului propunerea reformelor cerute de ei, propunere frumos conce- pută și stilizată, și care amintește aducând tânguirea deputa- tului țăranilor munteni, din comisia instituită de revoluția din 1848 pentru a deslega aceiaș întrebare. Sătenii se tânguiesc în propunerea lor, că „până astăzi toate sarcinile cele mai grele, numai asupra noastră au fost puse, și noi mai nici de unele bunuri ale țărei nu ne-am îndulcit; iar alții fără să fie supuși la nici o povară, de toată mana ei s’au bucurat; că noi biruri grele de cap am plătit; oameni de oaste numai noi am dat; ispravnicii, judecători, privighetori și jandarmi numai noi am ținut; dru- muri, poduri și șosele numai noi am lucrat; beilicuri, podvezi și havalele numai noi am făcut; boierescuri, zile de meremet numai noi am îndeplinit; clacă de voie și fără de voie numai noi am dat; la Jidovul orândar ca să ne sugă toată vlaga numai noi am fost vânduți; băutură scumpă și otrăvită numai noi am băut; pâne neagră și amară, udată cu lacrimi numai noi am mâncat; bătălii și resmerițe când au fost tot greul numai noi l’am dus; oști când au venit noi le-am hrănit, noi le-am slujit, noi le-am purtat; că cel cu putere țara își părăsia, peste hotare trecea; nevoia și greutatea o duceau cei ce rămâneau la vatra lor. Țara aceasta nici băi, nici măestrii, nici meșteșuguri multe ca alte țări nu are toată îmbelșugarea brațele și sapele noastre o aduc. Câtă-i Dunărea de mare și de largă curge râul sudorilor noastre, se duce peste mări și peste hotare, acolo se preface în râuri de aur și de argint și curg iarăși înapoi de se revarsă în țara noastră; iar noi dela ele nici că ne îndulcim. Când ne-am jăluit, când ne-am tânguit, păsurile când ne-am spus ispravnicul ne-a bătut, privighetorul ne-au bătut, jandarmul ne-au bătut, zapciul ne-au bătut, vătăjelul ne-au bătut, posesorul ne-au bătut, boierul de moșie ne-au bătut; cine s’au sculat mai dimineață, cine au fost mai tare, acela era mai mare. Boul și vaca, munca ostenelelor noastre nu știam că sunt ale noastre; puiul și găina, laptele dela gura copiilor noștri de multe ori cu nedreptul ni s’au luat. Boie- rescul era odinioară 6 și 12 zile; apoi s’au făcut lege ca să tălmăcească ziua lăsată de Dumnezeu câtu-i de mare, și bo- ierescul s’a mărit; în urmă iar s’au tălmăcit și boierescul s’au tot îngreuiat. Acum sunt 12 zile de pont, ziua cât luna; lucrăm din primăvară până în toamnă, lucrăm de cum se ie omătul și până la îngheț tot la boieresc; lucrăm cât zice legea și mai des și peste lege, lucrăm și nu mai mântuim. Holdele cele mari și în- Digitized by kjOOQle L UNIM EA MOLDOVEI CC MUNTENIA 273 tinse se fac frumoase și mănoase, iar când treci pe lângă pămân- turile noastre ți se rupe inima; ogoarele ne rămân în paragină; păpușoii ni se îneacă în buruiană și rămân necopți de-i bate bruma; ce-i boierești așezați de noi în coșere șed ca aurul de frumoși. Când dă frigul când bate crivățul, când ne bate nevoia, ne ducem de ne rescumpărăm însuși munca noastră ca să ne hră- nim copii cu dânsa. înainte de reglement săteanul avea 10, 15 Deputății adunării Ad-lloc ai Moldovei 1857. Colecția Academiei Române. și peste 20 de fălci; ridicam vite, ne prindeam nevoia și era și țara folosită, că cirezile cele multe care eșiau din țară, noi le creș- team. Cu Regulamentul, munca ni s’a împovărat, iar pământu- rile ni s’au micșurat. Noi nici la facerea legei acesteia nici la ce- lelalte nu am fost chemați, nici întrebați, nici la vre-o învoială nu am stătut. Domnia lor boierii de moșie singuri le-au făcut, le-am urmat, de și greu și amar ne-au picat. Dar fiindcă Dumne- zeu și-au adus aminte și au dat în gând celor șapte puteri de s’au A. D. Xenopol. istoria Românilor. — Voi. XII, 18 Digitized by CjOOglC i 274 ISTORIA ROMANILOR ! îndurat ca de astă dată să fim și noi întrebați despre păsurile și durerile ce avem, uitat să fie și șters tot trecutul cu chinu- rile sale, departe fie toată ura, toată vrajba și toată împere- cherea dela sufletul nostru; o samă și din boieri au fost cu frica ; lui Dumnezeu și mai din vechi, pe când cu toții de a valma ne lup- tam și ne vărsăm sângele pentru apărarea credinței și a moșiei strămoșești, și nu erau ca părinți și noi ca fiii lor. Noi însă știm ■ că de când cu domniile grecești, de atuncea s’au stricat și dre- sele țărei și ale noastre. De aceea noi nu facem nici imputarea nici înfruntarea nimănui, ci să avem iertare, dacă spuind ade- vărul, vom fi scăpat vre-o vorbă care să fie greu la auzul cuiva. Noi dorim ca tot poporul român să se înfrățească și să treiască în pace și în liniște pe pământul strămoșesc al României, pentru mărirea și fericirea neamului”. ; După această introducere, sătenii formulează următoa- rele dorinți în privirea reformei condiției lor.: înlăturarea bă- . tăiei, aceea a tuturor beilicuriler, havalelor și a birului pe cap, I și înlocuirea tuturor acestor îndatoriri prin un bir pe averea i fiecui fără osândirea în țară; satele să-și aibe dregători aleși i din sânul lor și la sfârșit căderea boierescului adecă răscumpă- rarea lui cu toate acelea cu care sunt împovărați de către boie- rii de moșii. „Voim să scăpăm, să ne răscumpărăm de robia în care scăpăm; vroim să ne răscumpărăm, să nu mai fim, să nu mai fim a nimănui, să fim numai ai țărei și să avem și noi o țară; am îngenuchiat, am îmbrâncit cu toții; cum suntem nu o mai putem duce îndelung. Nu vroim să jignim drepturile ni- mănui ; dar nici al nostru să nu se întunece” ²³°. Este învederat că propunerea deputaților săteni, alcă- tuită de un cărturar partizan al intereselor lor, lovia mai mult în interesul obștesc decât folosia clasei pentru care era formu- lată; de oarece, de și îmbrăca în rostiri, ce păreau eșite chiar din inima acelor suferinzi, adevăruri netăgăduite despre ceea ce fusese, era neoportun a se învenina înfrățirea ce ar fi trebuit ; să dominească în adunare, prin amintirea tuturor urgiilor tre- j cute, din care o parte provenise tocmai dela clasa boierească. ' | -⁴⁰ Ibidem, VI, 1, p. 342. Radu Rosetti, Pentruce s’au. răsculat țăranii, p. 288 aprețuește astfel această măiastră protestare: „Limba acestei plângeri este de-o frumusețe neîntrecută și i se cuvine un loc de frunte în orice selecțiune de bucăți de literatură românească. Dar ea mai are altă calitate; este adevărată dela început până la sfârșit”. Radu Rosetti atribue redactarea acestei plângeri lui Va sile Mălinescu, apropiind-o de minunatul amendament la chestia țărănească, cel atât de documentat, și așa de elocvent, propus în divanul ad-hoc. Acest amendament era însă iscălit de țăranii divanului ad-hoc și dintre cărturari numai de 3 mai de samă: Arhim. Neofit Scriban, Arhim. Melchisedek și Vasile Mălinescu. Dacă însă asemănăm propunerea țăranilor și cu discursul lui Vasile Mălinescu din comisia centrală în 1860 atunci vom primi fără nici o rezervă părerea lui R. Rosetti, că propunerea deputaților săteni a fost redac- tată de V. Mălinescu, ibidem, p. 288—290. Digitized by Google UN1KEA MOLDOVEI CU MUNTENIA 275 Mai mult decât forma jignia însă fondul ei pe deputății ma- rilor proprietari; căci în privirea celor trei puncte d’întâiu pro- prietarii susțineau, că țăranii nu mai aveau cuvânt a le cere întrucât prin votarea oborirei privilegiilor și a egalităței îna- intea legei li se făcuse dreptate. Cât despre puntul capital, răs- cumpărarea boierescului, proprietarii îl tratează de „utopie con- damnată de toată lumea, expresie sofistică care ascunde în ea o cerință comunistă, care cu alte cuvinte vrea să zică: împro- prietărirea universală fără cumpărare și plata pământului, pe care compuitorii propunerii locuitorilor îl înțeleg proprietate comună a tuturor, precum este aerul și soarele” O adevărată furtună se deslănțuise în sânul adunărei aceleia pe care Europa o convocase spre a cunoaște dorințele poporului român. Ce spectacol era să deie comisiei europene și prin ea puterilor și lumei întregi desfășurarea unei lupte în- c'nse pe un tărâm pe care înțelegerea se arăta ca peste putință de stabilit? Oamenii conducători din divanul moldovenesc sim- țiau primejdia unei atari situațiuni, și se iviră o sumă de propu- neri care ținteau la deslegarea acestei chestiuni nenorocite. Așa în afară de propunerile protrivnice ale țăranilor și proprietari- lor mari, mai formulară alte moduri de împăcare ale interese- lor dușmane: minoritatea comitetului proprietarilor mari, o so- cotință particulară a lui Roseti Tețcanu, o alta a majorităței comitetului proprietarilor mici cu osăbită socotință a unuia din ei V. Zaharia, o altă părere a lui C. Hurmuzaki, cu amendamen- tul foarte lung și puternic motivat a unui număr de deputați din cler, boieri liberali și proprietari mici care conchidea pe față la împroprietărirea sătenilor pe pământul atribuit lor prin re- gulamentul organic, o altă propunere în acelaș înțeles a lui Con- stantin Negri și altele încă. După o desbatere vie se pun la vot toate aceste propuneri și lucru curios, cu toatele sunt res- pinse, neputând întruni nici una majoritatea absolută a voturi- lor²³², așa că chestiunea țărănească turburase numai divanul ad-hoc, fără a se ajunge la nici o deslegare a.grelei probleme. In 21 Decembrie divanul ad-hoc al Moldovei închide și el ședin- țele sale, după ce votează, de astă dată în unanimitate, o adresă de mulțumiri către reprezentanții puterilor garante²³⁸. Poarta cu toate asigurările date de ei de Anglia și Austria că Franța ea însăși părăsise ideia unirei politice a principatelor totuși se simte adânc lovită prin rostirea unanimă a ambelor divanuri în favoarea unirei și încă cu sperietoarea cea straș- nică pentru Turci a princepelui străin. Ne știind cum se puteau întoarce lucrurile până la hotărârea desăvârșită ce trebuia să ²,¹ Ibidem, VI, 1, p. 354—355. Ibidem, VI. 1, p. 422- 125. a«» Ibidem, p. 498. Digitized by Google 276 ISTORIA ROMANILOR fie luată la Paris, Turcii se mângâiau cel puțin cu ideea cățafir- mând tot mai tare că principatele le aparțin, le vor alipi în re- alitate mai strâns de șubreda lor împărăție, Așa prin fir- manele de disolvire ale divanurilor ad-hoc, ea afirmă din nou că principatele ar face parte întregitoare din împărăția ei. Dacă însă Poarta își arăta pe față mereu atare dorință scumpă inimei i ei, modul cum firmanele erau redactate, stilul și rostirile între- ! buințate, care aveau caracterul ordinului unui stăpân către robul său, nu erau de natură de loc de a împrăștia din sufletul poporului român amărăciunea și îndepărtarea pe care tocmai purtarea și pretențiile arogante ale Turcilor față cu Românii, j dela începutul desbaterilor privitoare la a lor organizare, la adunase pe întrecutele Și într’adevăr, cum spune o corespon- dență a timpului, din Iași către l’Etoile du Danube din Bruxela; i „cât de rău inspirați sunt miniștrii sultanului de a încerca j cucerirea acestor teritorii prin niște termeni jicnitori amorului : propriu național și prin rostiri care amenință libertățile poli- j tice unui întreg popor! Miniștrii înălțimei sale nu ar trebui să uite cât de mult niște cuvinte necorecte ca acele de provinci sau „parte întregitoare” rănesc simțimântul național. Această apucătură a cancelariei turcești, de a nu scrie o simplă frază i fără a băga în ea alt scop care pun în îngrijorare simțul politic al poporațiilor, pare că vrea să devină o neîncetată provo- care. Poarta nu vrea să recunoască în nici un chip existența na- țională a principatelor! Dar atunci la ce mai sunt bune tra- tatele, legăturile formale privitoare la aceste țării? Este de mi- rat cum de a tolerat chiar așezarea în București a comisiei eu- ropene în scopul de a cerceta dorințele poporațiilor. Dacă prin- cipatele sunt posesiuni ale imperiului otoman, cu ce drept se amestecă Europa în ele spre a le organiza?” ²³⁴ * ²³⁶. Și cu toate aces- tea Poarta nu avea de ce să fie îngrijită, căci părăsirea unirei politice a principatelor de către Franța era un fapt îndeplinit. După ce Poarta primise până atunci comunicări în atare privire numai dela prietenele sale, Austria și Anglia, acuma ²³⁴ Iată textul firmanului sultanului, model de necuviință, mai ales față cu acel ce nu se putea apăra: „Le divan convoque en vertu de mon firman impărial dans la province de Valachie qui fait pârtie integrante de mon empire, â l'effet de mettre ă exăcution les articles 23 et du trăită de Paris, s'ătaitrăuni pour exprimcr les voeux du pays et fournir â la comission composăe du dâă- guă de ma sublime Porte et de ceux des puissances garantes, les informations năcessaires ă Faccomplissement de son mandat. La dite comission venant de dăclarer unanimentque ce divan a cesse de lui Sire d’aucune necessite ou utiliU, de concert avec les susdites puissances j'ai jugă convenable d’en prononcer la dissolution. Par consequent, toi caimacam ă la reception de mon ordre răvăre. tu auras ă dissoudre sur le champ Ie susdit divan et en informer qui de droit”. Place c. Walewsky, 26 Ianuarie 1858, Doc. ren. Rom., VIL p. 55, spune: „le divan de Moldavie, qui a accompli son oeuvre avec răgularită, măritait răelle- ment un ăloge plus poli”. Firmanul, ibidem, p. 44 și 52. ¹³⁵ Ibidem. p. 56. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 277 după rostirea divanurilor ad-hoc și în ajunul de a se deschide conferințele din paris care avea să le cerceteze, însăși Franța dă planul de organizare, pe care se hotărește a-1 substitui unirei de- săvârșite, în cunoștiința Porței, prin ambasadorul Thouvenel. In memoriul comunicat ei, se prevedea numele de principatele unite de dat țărilor române, iar unirea lor era să se refere la le- gislație, stare economică, finanțe, măsuri, greutăți, armată, păs- trându-se în privirea politică două ocârmuiri sub doi domni și două adunări²³⁶. Proiectul e primit cu oarecare întâmpinări secundare de Turci. Ideea părăsirei unirei desăvârșite din parte Franței, ne mai fiind acuma un secret pentru nimenea, ea ajunsea și la cunoștiința lămurită a poporului român, care cu toată a- mara desâncântare căreia fu expus, tot în Franța își punea spe- ranța, că măcar o parte din relele de care suferia vor fi tămădu- ite²³⁷. In 22 Mai 1858 se deschid însă conferințele de Paris care trebuia să pună un capăt fierberei și așteptărei atât de nerăb- dătoare a Românilor asupra soartei ce era să li se facă. In șe- dința întâi, de și se știau lucrurile de mai înnainte, se găsește de cuvință a se juca de a doua oară o comedie, pentru a mântui onoarea politicei franceze. Cea dintâi se jucase atunci când, după concesiunile dela Osborne, Anglia consimțise la anularea ale- gerilor făcute pentru divanul ad-hoc rostindu-se pentru unirea pe care ea însuși o părăsise. Anume în această primă conferință cornițele Walewski se preface a susține din nou proiectul de unire, sprijinindu-se acuma și pe dreptatea pe care dorințele rostite de divanuri o dăduse previderilor franceze. Bine înțeles că reprezentantul Porței, Faud pașa, menține puntul de vedere turcesc al nevoilor de a se respecta privilegiile separate ale ță- rilor române; iar baronul de Hiibner are plăcerea a pune, din partea Austriei, în îndoială că divanurile să fi rostit adevăratele dorinți ale poporațiilor, care ar avea nevoie de ordine și sta- bilitate. Atunci intervine reprezentantul Angliei lordul Covley, care spune că, după ce au ascultat pe puterea suzerană, nu crede că unirea să răspundă scopului urmărit de congres. Recu- noaște însă că divanurile s’au rostit în favoarea acestei idei, și crede că s’ar putea combina, prin asimilarea așezămin- telor administrative, uri sistem care ar satisface și dorințele principatelor, fără a jigni drepturile legiuitoare ale puterei su- zerane. După ce și ceilalți plenipotențiari își rostise părerile lor mai mult sau mai puțin conform cu ale antevorbitorilor, re- ¹³⁹ Ibidem, p. 86. Memento din 11 Martie 1858. ³,⁷ Depeșa lui Place c. Walewsky din 15 Mai, ibidem, p. 171, interesantă și prin judecată purtată de consul asupra diverselor persoane ce ar putea aspira la domnie. Singurele capabile pentru un atare post ar fi Petrache Mavroieni și principele Grigore Sturza. Digitized by Google 278 ISTORIA ROMANILOR prezentantul Franței spune că întrucât nu ar fi cu putință a se proceda pe calea majorităței, conferința va izbuti a așeza o înțelegere întemeiată pe concesiuni mutuale și reciproce, așa ca să se mulțumească pe cât se poate toate interesele, precum spu- nea plenipotențiarul Marei-Britanii ²³⁸. înțelegerea fiind stabilită în principiu, formularea organi- zărei fu o lucrare mai mult migăloasă decât grea, și în 19 ședinți, așa numita convenție de Paris era gata. Această convenție este o lucrare foarte stranie, o silință supremă a combinației diplomatice, care totdeauna a căutat să domine prin idei, adese ori prin cuvinte, interesele reale și puternice ale vieței. Ea este un amestec hibrid și nefiresc de unire și despărțire, în care caută să se împace interesele deose- bite ale puterilor pe capul poporului român. Necontenit i se arată unirea, dar i se pun stăvili pentru ca ea să nu se realizeze. Se apropie unda de buzele lui; dar când vrea să beie ea se îndepăr- tează. Așa titlul oficial al țărilor române era să fie acel de prin- cipatele-unite; dar pentru a nu-și crea prea mari iluzii asupra însemnătăței lui, se pun după el: ale Moldovei și Valahiei. Era să fie o comisiune centrală în Focșani pentru pregătirea legilor de interes comun și o curte de casație comună care să ju- dece procesele ambelor țări în ultima instanță: organizarea ar- matelor trebuia să fie identică, pentru a se putea contopi la vre- me de nevoie în un singur corp, și steagurile, deși deosebite, erau să fie decorate cu o panglică comună de culoare albastră; măsurile și greutățile erau să fie unificate, pe lângă vămi care fusese întrunite încă de pe timpul lui Bibescu; dar toate aceste îmboldiri către o viață comună trebuiau să fie oprite prin zidul de despărțire politic și administrativ ridicând între ele; domnia, reprezentarea națională și capitalele rămâneau deosebite. In privirea principiilor după care urma să se îndrepte de acolo înainte mersul treburilor în țărilor române, Convenția de Paris introduce în ele principiul constituțional, însă în adevă- rata lui ființă, bazat pe egalitate și nu numai caricatura lui, precum fusese constituționalismul Regulamentului Organic. Se stipulează anume prin articolul 46 al Convenției că „Moldovenii și Muntenii sunt cu toții egali înaintea dărilor și de o potrivă primiți în dregătorii publice în una și alta în ambele țări. Li- bertatea lor individuală este garantată și nimenea nu va putea fi reținut, arestat, nici urmărit decât conform cu legea. Nimene nu va putea fi expropriat decât în chip legal, pentru pricina de interes public și după o prealabilă despăgubire. Moldovenii și Muntenii de toate riturile creștinejse vor bucura de o potrivă de drepturile politice, și bucurarea de atari drepturi va putea fi întinsă și la celelalte culturi prin dispozițiuni legiuitoare. Toate ²³⁸ Protocolul conferenței I din 22 Mai 1859, ibidem, VII, p. 216. Digitized by ViOOQle UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 279 privilegiile, scutirile sau monopolurile de care se bucură încă unele clase vor fi desființate și se vor procede fără întârziere la revizuirea legei care regulează raporturile proprietarilor pămân- tului cu cultivatorii, în vedere de a îmbunătăți soarta țărani- lor”. Iată noua întocmire sub care Europa dispunea, în autori- tatea ei absolută și supremă, că trebuia să trăiască poporul ro- mân. El fususe consultat și rostise dorinți mult mai întinse decât ceea ce Europa se îndura să-i conceadă. Prin organele di- vanurilor ad-hoc el rostise, nu o dorință așa ruptă din senin, ci o nevoie neînlăturabilă, urmarea desvoltărei sale întregi de până atunci — unirea țărilor surori. Greutățile politice nu învoise primirea unei atari cereri radicale; totuși oricât de puțin încuviințase Europa, tot era foarte mult, căci românii cel puțin scăpase de urgia trecutului, de apăsarea turcească ce-i silea să caute scăparea în protectoratul rusesc, care apoi îi strângea în brațele sale până aproape deplină înăbușire. De aceea, lucru la care poate nu am prea putea să ne aș- teptăm, căpeteniile Românilor se arată mulțumiți cu rezultatul dobândit. Așa Vasile Boierescu, deși recunoaște că s’a procla- mat numai o semi-unire, unire în nume, în instituțiuni, în legi, în armată, în consiliul central, o unire reală până la un punt, însă nu complectă, ci începută — adauge că rămâne acum că Ro- mânii prin o purtare cu truc și prudență să o poată complecta. Noi mulțumim Europei că cel puțin ne au arătat că unirea poate fi posibilă” Mo. Nu știa Boerescu că atunci când el scria acele rânduri, pro- fetiza ceeace trebuia să s’ntâmple și încă așa de curând, loan Brătianu din potrivă mergea prea departe cu entusiasmul, când spunea că „Românii primeau Convenția fără vre-o gândire ascunsă, nu cu cuget de a o călca, ci cu hotărâre a o apăra chiar cu sângele lor” ²⁴¹. Cât curând erau să fie lăsate la o parte aceste jurăminte, și apucând taurul norocului de coarne, era să ne fău- rim noi înșine soarta refuzată de areopagul european ! Convenția de Paris prevede în dispoziția ei finală că „în momentul ce hatișeriful sultanului va promulga în principate stipulațiile ei, ocârmuirea țărilor va fi remisă de caimacamii (căimăcămie), însă constituite conform prevederilor Regula- mentului organic, adecă alcătuite din președintele divanului domnesc, marele logofăt și ministrul de interne care erau în funcție sub ultimii gospodari înaintea instalărei guvernului pro- vizor din 1856. Zisele comisii se vor ocupa de îndată cu alcătu- m Art. 46, ibidem, VII, p. 313. ⁸⁰ Convențiunea relativă la organizarea principatelor, articolul lui V. Boe- rescu în Naționalul, ibidem, VII, p. 408. Comp, alt articol p. 632. M¹ Declararea lui I. C. Brătianu din Românul, ibidem, p. 510. Digitized by Google 280 ISTOBIA BOMANILOB irea listelor electorale care vor trebui să iie întocmite și publi- i cate în sorocul de 5 săptămâni. Alegerile vor avea loc 3 săptă- I mâni după publicarea listelor. A zecea zi, după aceea, deputății J vor trebui să fie întruniți în fiecare principat, spre a procede j la alegerea gospodarilor” (art. 49). ■ Fură numiți deci în virtutea acestei dispoziții, drept cai- ; macami în Muntenia: Emanoil Băleanu, Ion Mânu și loan Al. : Filipescu, iar în Moldova: Ștefan Catargiu, Anastasie Panu și Vasile Sturza. • j 6. CÂIMĂCĂMIA DE TREI ȘI ALEGEREA LUI ALEXANDRU ! IOAN I DE DOMN IN AMBELE PRINCIPATE I Lupta din sânul căimăcămiei. — Adunările ce trebuiau să | fie alese erau să hotărască într’un chip însemnător soarta ță- i rilor române, de oare-ce dela oamenii ce erau să le alcătuiască, dela spiritul ce era să predomnească în ele, dela persoanele că- rora erau ele să încredințeze conducerea destinelor ambelor ra- muri ale poporului român, era să atârne soarta acestuia. Parti- dul național, înflăcărat numai de ideia binelui obștesc, nu se gândea atât la persoana viitorului domn, cât se îngrija ca să pătrundă în adunare oamenii destoinici, luminați și patrioți. In o profesie de credință naționaliștii declarase, în chip solemn că sunt partizanii unei bune și neatârnate adunări, că ei nu au nici în iveală nici în ascuns vre-un candidat la domnie, că nu vor cunoaște de domn al țărei decât pe acela ce va eși legiuit din urma adunărei obștești²⁴². Nu făceau tot astfel și partizanii ambițiilor personale, care nu aveau alt scop în toată mișcarea lor decât triumful can- didatului sprijinit de ei, și deci alegerea deputaților din rândul acelora care erau să-i dee glasul. In Muntenia partida națională nu era reprezentată în gu- vern prin nici una din fețele sale. Toți caimacamii lucrau pentru candidaturi anumite: doi din ei, Mânu și Băleanu, pentru acea a lui Gheorghe Bibescu, iar al treilea, Filipescu, pentru Barbu Știrbeiu. In vederea de a obține o cameră potrivită cu dorin- țele lor, căimăcamii orânduiesc mai multe măsuri apăsătoare care să silească pe oameni a părăsi simpatiile lor către partida । liberală. Și fac destituiri de funcționari pe o scară destul de întinsă, motivate de participarea lor la întrunirea acelor par- tide. Mai mulți din ei protestând la consulii streini, căimăcămia -⁴² Profesia de credință a partidului național din Moldova, 8 Decemvrie 1858, ibidem, VII, p. 1033. Comp, o depeșă a lui Place c. Walewsky, 6 Noem- brie 1858, în care arată că mai multe persoane i-ar fi cerut deslușiri asupra candidatului plăcut Franței, ibidem, p. 629. Digitized by kjOOQle I ! UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 281 I —--------------------------------------------------------------------- I se hotărește a răsfrânge încă și mai mult frânele, și pentru a ■ îndreptăți atare măsuri, se pretextează de unul din ei, Mânu, că ar fi fost ținta unei încercări de asasinat cu o bombă explo- sibila de sticlă, aruncată pe fereastră în casa lui. Se iau atunci măsuri aspre de privighere a întrunirilor, nu numai a acelora din ¹ localurile publice, dar chiar și acelor din casele particulare; se loan Mânu Caimacamul Munteniei 1858. — Colecția Academiei Române. ordonă ca miliția să îndoiască străjile puse la dispoziția poliției și departamentul internelor este invitat a ordona aspru adminis- tratorilor din județe a se sili să descopere prin toate mijloacele pe acei ce ar încerca să turbure liniștea publică. Cenzura este menținută cu toată asprimea, și căimăcămia de trei în Muntenia nu se deosebia decât doar în mai rău de acea de mai înnainte a lui Alexandru Ghica. Digitized by 282 ISTORIA ROMANILOR Căimăcămia însă trebuind sa îngrijească de întocmirea listelor electorale, găsește în această atribuție prilejul de a si- lui mult mai puternic conștiința publică dând o interpretare cât se poate de strâmtă și restrictivă dispozițiilor felectorale anexate pe lângă convenția de Paris, adăogând chiar din propria ei autoritate, condiții noue spre a putea fi înscris ca alegător. Așa, bună oară, reduce cu 5°/₀ venitul proprietăților ipotecate; nu vrea să țină în seamă pentru constituirea capitalului de 6.000 de galbeni cerut de la alegătorii direcți ai orașelor, numerariul și creanțelor ce ar fi avut; impune neguțitorilor numai de cât înfățișarea de patente, când mulți din ei, după regulele de până atunci, fusese scutiți de plata unor asemene, și altele de acelaș fel. Toate aceste apăsări și măsuri neîndreptățite atrag o sumă de protestări din partea partidei naționale²⁴³. In Moldova lupta între partida națională și aceia a can- didaturilor personale și încă un caracter și mai ascuțit, prin des- binarea ce se pune, puțin timp după începerea lucrărilor căimă- cămiei, între unul din membrii ei, Ștefan Catargiu, cu ceilalți doi Anastasie Panu, și Vasile Sturzâ. Acești din urmă, devotați cu totul interesului național, temându-se că nu se vor întâlni tot deauna în păreri cu colegul lor, propun dela început, ca în lucrările căimăcămiei să predom- nească principiul majorităței ²⁴⁴, propunere care este primită de Ștefan Catargiu, însă cu condiție ca fiecare din cei trei membri ai locotenenției să-și reia ministerele pe care le avusese sub dom- nia lui Ghica, Catargiu fiind interesat a avea sub a lui putere mi- nisterul din lăuntru, prin care spera că va putea lucra așa ca să-și pregătească lui domnia.²⁴⁵ Dacă Ștefan Catargiu se silise a apuca ministeriul inter- nelor, o făcuse crezând că va putea dispune de el fără nici un control, întrucât autoritatea lui de ministru era întărită prin acea mai mare încă de caimacam. El uita un lucru, că aceasta de pe urmă însușire era împărțită cu alți doi, către care el legân- du-se asculta la principiul majorităței, autoritatea supremă nu-i mai aparținea. Orbit însă de patima ambiției și de luciul domniei, cu care ea făgăduia a fi încununată, Catargiu nu se gândește la poziția lui, și pretinde o libertate absolută în condu- cerea ministerului său. Desbinare de păreri se vede chiar dela primul act al căimăcămiei, Catargiu refuzând a subsemna de- cretul pentru restabilirea libertăței presei. In curând era să iz- ²⁴⁸ ²⁴⁸ Circulara partidului național din Decembrie, ibidem, p. 920. Mai multe protestări c. consulii străini, ibidem, p. 1044, 1053, 1186. Comp, protestarea contra alegerilor, efectuate pe baza listelor electorale, a Iui I. Brătianu și a lui N. Golescu c. Napoleon al III-lea, p. 1380, 1382. Chestiunea boambei exploxibile, vezi în actele de la p. 849, 859, 939. ²⁴⁴ Actul de la p. 599. ²⁴³ Ibidem, p. 780, 862. Digitized by kaOOQle UNIBEA MOLDOVEI CU MUNTENIA 283 bucnească o mai vașnică neînțelegere. Panu și cu Sturza găsiră de cuviință a schimba pe mai mulți ispravnici, între care erau și acei de Tutova și Putna, rudenii de ale lui Catargiu. Acesta se opune pretinzând că nu ar putea suferi ca în ministerul său , Anastasie Panu Caimacamul Moldovei 1858 1859. - Colecția Academiei Române. să se amestece capetele altor departamenturi. In zadar se siliră Panu și cu Sturza a-1 face să înțeleagă că autoritatea lui de mi- nistru trebuia să se plece înaintea celui mai mare căimăcămiei, și că în exercițiul acestei se convinse ca să predomnească prin- Digitized by Google 284 ISTORIA ROMANILOR cipiul majorităței. Ștefan Catargiu se opune cu înverșunare la i schimbările propuse, și ele efectuându-se fără consimțământul lui, nu vroiește să mai recunoască principiul majorităței, la care cu toate aceste se îndatorise a se supune, și părăsind sala deli- berărilor refuză de a lua parte la lucrările ulterioare ale căimă- cămiei. Acasă el primește o deputăție alcătuită din partizanii săi care-1 felicitează pentru energica lui împotrivire la dorințele colegilor săi. Majoritatea spre a nu lăsa nehotărâte trebi cu aiâta mai grabnice, cu cât se apropia termenul în care trebuiau să fie . întocmite listele electorale, își făcea regulat datoria de a învita pe Catargiu la ședinți, și după ce-1 aștepta până la 12 ore, ho- tăra lucrările fără a lui împărtășire M®. Directorul ministerului de interne, Pruncu, refuzând, după întețirile lui Catargiu, de a veni la un consiliu, este destituit de căimăcamii cei doi și înlo- cuit cu Teriachiu. Catargiu refuză însă de a primi pe noul direc- tor „și acesta ocupându-și funcția într’o zi înainte de a sosi ministrul său, este dat afară cu puterea, de însuși acesta²¹⁷; violența care arată până unde ajunsese pornirea lui Catargiu în potriva celorlaltor membri ai căimăcămiei. Dacă Catargiu însă își permitea o asemenea purtare, o făcea numai, fiind încurajat de consulul austriac și de comisarul turc, Afif-bei, a cărui menire cu toate că fusese numai decât a ceti firmanul promulgător al Convenției, rămăsese totuși în Iași și după îndeplinirea acelei formalități. Comisarul tufe vro- ind să expeduiască o telegramă cifrată la Constantinopole, în care de sigur relata tânguirile lui Catargiu, direcția telegrafului refuză primirea ei, pe motivul că numai membrii guvernului și consulii puterilor .acreditați pe lângă ei ar avea dreptul a trimite depeși tainice²¹⁸. înțelege oricine cât a trebuit să se aprindă Turcul la acest refuz care-1 aruncă încă și mai mult în partea lui Catargiu. El trimite atunci un curier la Poartă, prin care lă- murește pe larg purtarea celor doi căimăcami, care se părea Turcilor atât de necorectă, și comunică și tânguirea lui Catar- giu către marele vizir, în care acesta nu roșește a spune că face un de pe urmă apel la dreptatea înaltei Porți, cerând înterve- nirea legiuită a curței suzerane și sprijinul ei mântuitor, care în atâtea rânduri ale trecutului au apăsat nenorocitul nostru principat²¹⁹. Iată deci cum înțelegeau unii din boierii noștri I să apere autonomia cea de abia dobândită și cu atâta trudă și necaz I Cum primește Alif răspunsul dela marele vizir el înștiin- țează pe cei doi caimacami că are să le facă o comunicare și se duce la ei spre a le-o împărtăși, însoțit de Catargiu. Sturza și cu ; * * ²⁴⁸ ²⁴⁹ «• Mai multe invitări de aceste la p. 680, 722, 725, 744, 758, 767 “» Ibidem, VII, p. 684, 742, 791. ²⁴⁸ Ibidem, p. 770. încurajarea cons. austr. p. 783» ²⁴⁹ Ibidem, p. 732. Digitized by LjOOQle UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 285 ®ii oâiitol an itf 'ini H rinjde latâla safie Invita t, b amilii iu, . at- r,» âdt nari. neiJ' test. doi erilt ji. jtP avei. cai< lato i» and lor. Din 64 deputați aleși 21 erau partizani ai lui Mihai Sturza fostul domn al Moldovei, 13 ai lui Grigore Sturza fiul său, iar restul de 30 membri ai partidei naționale. Alegerea domnito- rului trebuia să înceapă în Moldova și anume în ziua de 5/17 Ianuarie 1859 atinse tărâmul personal, era peste putință a nu se Vasile Sturdza Caimacamul Moldovei 1858—1859. naște desbinări, unii din deputați având în vedere pe o persona- litate, alții pe alta. Alexandru Beldiman fu trimis chiar în noaptea aceia la Mihail Kogălniceanu spre a subsemna și el procesul-verbal. Tre- zindu-1 din somn, Beldiman îi prezentă hârtia, ținând ascuns cu mâna numele alesului. Kogălniceanu întrebă cine este : Mihai Digitized by Google 28 < ISTOBIA BOMANILOB Sturza? Nu, răspunse Beldiman; Grigore Sturza? iar nu. Atunci dă-mi să iscălesc zise Kogălniceanu. Când văzu că e । Cuza, izbucni într’un vesel hohot de râs. ‘ Alegerea domnului în Muntenia fusese amânată de parti- ! dul național până să se afle rezultatul celei din Moldova, de oarece partidul național din Muntenia era hotărât a alege pe aceiași persoană ca domn și în această țară. Intr’adevăr conven- ția de Paris deși dispusese ca să fie două guverne sub doi domni ' separați; nu prevăzuse cazul când alegerea ambilor domni ar cădea asupra uneia și aceleiași persoane. Când partidul național ¹ din Muntenia află despre alegerea lui Cuza, el trimite o depu- ,¹ tație către adunarea moldovenească, care să felicite pentru fe- ¹ ricita ei izbândă, și de îndată se luară măsuri în București pen- tru asigurarea alegerilor domnului Moldovei. Adunarea de aicea ! aleasă sub imfluiența caimacamilor era favorabilă lui Grigore ! Bibescu, fostul principe. In ziua de 23 lanuar când cu verifi- । carea titlurilor, poporul din București după îndemnul parti- ! dului național, se adună în mare număr în dealul mitropoliei. ¹ A doua zi când trebuia să se aleagă domnul, guvernul luă mă- I sura de a încunjura camera cu un corp de armată care avea or- ■ din să tragă asupra mulțimei la caz de a vroi să pătrundă cu I deasila în localul deputaților. Capii partidului național însă se < înțelesese cu colonelul Vlădoianu, ca să nu execute atare ordin, ț și când poporul se îngrămădi la intrarea mitropoliei, fu lăsat de i gardă ca să treacă neîmpiedecat. Măcelarii ce erau în mare număr i începură în chip însămnător a-și ascuți cuțitele cu mare vuet. I Deputății speriați de presiunea poporană, cu toate că erau ho- । tărâți să-și dee glasurile lui Bibescu, votară cu toții, de teamă, pe Cuza. Astfel domnul Moldovei încinse și sceptrul Munteniei. Unirea era efectuată, căci oricâte greutăți mai erau de învins pentru a câștiga învoirea Europei, la un act făcut inviderat contra vroinței ei, totuși nu este mai puțin adevărat că de îndată îndoita alegere a lui Cuza, datează existența României de as- tăzi și sfe sfârșește istoria despărțită a țărilor române. Alegerea din Moldova. — In ziua de 28 Decembrie 1858 se întruhește adunarea națională a Moldovei. Cea dintâi des- batere ce se deschide în ziua de 31 Decembrie, fu recunoașterea alegerei principelui Grigore Sturza ca deputat îngreuiată prin împrejurarea că el slujise în oștirea turcească cu gradul de gene- ral de divizie și sub numele de Muhlis-pașa. Sturza susținea că-și dăduse dimisia din acea slujbă, pe care nu o primise de cât spre a lupta contra Rusiei și deci în interesul țărei sale. Dintre de- putății naționali, alegerea lui Grigore Sturza este sprijinită de Panu, Kogălniceanu și Cuza. Acest din urmă arată, că mi ar exista nici o lege în. Moldova, care să răpească drepturile poli- tice acelor ce ar fi slujit în oștiri străine, și sfârșește cuvântarea Digitized by O OQ Le UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 289 lui spunând, că „socot în sfârșit ca trebuie să punem patimile de o parte și să deschidem era constituției prin dreptate și fră- ție”. Nu știa Cuza; când rostia aceste cuvinte, că în curând era să fie protivnicul princepelui Grigore Sturza la scaunul dom- niei 1.a⁷. Ca o bombă neașteptată fu atribuit acest rol Colonelului Alexandru Cuza, în noaptea de 3 Ianuarie 1859. Anume parti- dul național, lucrând cu mult foc și multă lepădare de^sine pen- tru izbânda ideilor sale, își făcuse un titlu de glorie de a nu-și fi oprit părerile asupra nici unui candidat de domn cum am amin- tit-o și mai sus. El respingea cu indignare învinuirea ce i se adu- cea, că ar cloci o candidatură ascunsă, și se lăuda că „urma va dovedi, că partidul național nu avea altă candidatură decât acea a unei adunări obștești libere și neatârnate” ²⁵⁸. Când adunarea se întruni anume spre a alege pe domn, partidul național tre- bui să se coboare pe pământ, din regiunile ideale în care plutea; să se gândească că, dacă nu era să iasă din urmă nici Mihai nici Grigore Sturza, era de nevoie ca cineva să le stee împotrivă și acel cine-va căta să fie un om în carne și oase, și nu numai o sinteză de fericite principii; trebuia să găsească între dânșii pe acel „om nou pentru legile none” pe care Kogălniceanu îl ceruse, spre schimbarea feței țărilor române. s⁶’. De îndată însă ce întrebarea se puse pe tărâmul personal, se iviră deosebiri în păreri: unii din deputății naționaliști erau pentru o persoană alții pentru alta. începu să se vorbească de candidaturile lui Constantin Negri, Petrache Mavrogheni, Anastasie Panu, Las- car Catargiu, Lascar Rossetti, Vasile Alecsandri, ²⁶⁰ acest din urmă sprijinit de așa numita „banda neagră”, în fruntea că- reia era Docan. Pericolul pentru partida națională consta mai întâi în alianța putincioasă între Mihăileni (partizanii lui Mihai Sturza) și Grigoreni (acei ai fiului său Grigore), unire ce ar fi alcătuit majoritatea. Desbinarea între tată și fiu era însă așa de mare, că asemene temere putea fi privită cajnlătu- rată. Mai greu era de a se ajunge la o înțelegere asupri candi- datului partidei naționale și, dacă lucrul nu se făcea, dacă acea- stă partidă se îmbucăția și ea în mai multe frânturi, apoi nu de la întâiul scrutin, unde trebuia majoritatea^absolută, de si- “⁷ Adunarea electivă a Moldovei, Proces-verbal No. 11. Ședința din 31 Decembrie 1858, Monitorul Oficial al Moldovei, din 15 Ianuarie 1859. — Un fel de povestire a viitoarei poziții a lui Cuza se vede în o scrisoare din Viena, din 27 Martie 1857 adresată lui de unul Carro și care îi dă titlul de „Mon Prince”. Documente privitoare la renașterea României IV, p. 278. Răspuns la Grigorieni, Steaua Dunărei, 21 Noembrie 1858. ”• Cuvântare rostită de Cogălniceanu în ședința adunărei din 5 Ianuarie 1859. Monitorul oficial al Moldovei, 28 Ianuarie, supl. — vorbă repetată de Gr. Serurie la primirea lui Cuza în București. Românul, 29 Ianuarie, 1859, suplc- ment. Mo Acte și documente, privitoare la Renașterea României, VIII, p. 299. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XIL 19 Digitized by Google 290 ISTOBIA BOMÂNILOB gur însă că la cel de al doilea, era să izbutească, cu majoritatea relativă, tot fostul principe al Moldovei Mihai Sturza.²⁶¹. Pri- cina desbinărei partidului național stătea mai ales în chestia rurală, în care Constantin Negri și Lascar Catargiu, ambii cu cei mai mulți sorți de izbândă, înfățoșeau părerile externe, unul în favoarea țăranilor, celălalt în acea a proprietarilor ²⁶². Neînțelegerile ținură până cu două zile înaintea alegerei care trebuia să se facă la 5 Ianuarie 1859. îngrijirea și teama creșteau cu cât se apropia terminul fatal. In seara de 3 Ianuarie deputății naționali veniră mai toți, în număr de 30, la Costa- che Rolla care ședea în localul cabinetului de Istorie naturală, lângă sala numită pe atunci în prescurtare Elefant, după sche- letul unui mare animal de acest soiu ce cuprindea în colecțiile lui. Aici, după ce se desbătu până la 11 ore, fără nici un rezul- tat adunarea era să se spargă, când Lascar Rossetti încuie ușa ;și spune că nu vor eși de acolo, până nu se vor înțelege asupra unui candidat²⁶³. Reluîndu-se desbaterile, Pisoschi propuse să se aleagă colonelul Alexandru Cuza. Ca o scântee electrică străbătu acest nume prin gândurile tuturor, neîntâlnind ni- căerea împotrivirea, de care se lovise celelalte. Trecutul lui Cuza era cunoscut și-1 punea într’o priincioasă lumină; pla- nurile sale de viitor nu se știau care sunt; apoi el fiind o per- sonalitate mai puțin marcantă, toți nădăjduiau că-1 vor putea conduce după dorințele lor; în sfârșit legăturile sale de familie cu mai mulți din partizanii bandei negre, îi dădeau un sprijin în acest grup destul de puternic. Intr’un cuvânt, toate împreju- rările se întâlneau pentru a face ca să fie primit. Se subsemna îndată un proces verbal, prin care cei 31 de membri ai partidu- lui național (către care se alipi mai târziu și Alexandru Mavro- ²⁶¹ Din 64 de deputați, vr’o 31 erau ai partidului național; se socoteau apoi vr’o 20 ai lui M. Sturza și vr’o 13 ai lui Grigore. ²⁶² Bolintineanu, Viața lui Cuza-Vodă, p. 10; „un deputat dl. L. Catargiu zice că nu va da votul său pentru acela care, dacă s’ar face domn, iar lua mo- șiile și le-ar da la țărani. Nici eu, strigă Kogălniceanu, nu voi da votul meu d-lui Catargiu care, dacă ar fi domn, m’ar trimite peste graniță, pe mine care sunt pentru împroprietărirea țăranilor”. ²⁶³ In ediția l-a a acestei istorii, am spus că Pisoschi se aruncase la ușă, cu un pistol în mînă, amenințând a se ucide, în cazul când cineva ar mai fi părăsit sala. Defunctul Dimitrie Rosetti, cumnatul lui Cuza, mi-a spus însă că era în o odae, alăturea de acea în care erau adunați deputății și că deschidea din când în când ușa, spre a vedea ce se face. Dimitrie Rosetti ne-a afirmat că Lascar Rosetti a fost acel ce a încuiat ușa. Se dau însă și alte versiuni asupra numelor deosebitelor personagii, ce jucară un rol în această ședință, deosebiri cari nu ating fondul împrejurărilor. Îndrept și cele ce am spus, că Kogălniceanu eși furios din adunare. El nu era față la ședință, după cum arată singur în cu- vântarea rostită cu prilejul desbaterei asupra răspunsului la mesaj din 1863. Șed. din 9 Februarie 1863 Monitorul Oficial No. 5<>, 1863: „Iată cum s’a ales d. colonel Alex. Cuza, primit de noi toți, chiar de acei ce nu au fost la alegerea pregătitoare, bunăoară eu care atunci dormiam în patul meu”. Digitized by CjOOQle UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 291 cordat ca al 32-lea) se legau a sprijini în adunare alegerea co- lonelului Alexandru Cuza ca domn al Moldovei ²⁶⁴. După hotărârea luată la Elefant în noaptea de 3 — 4 Ia- nuarie, se înțeleg cam greu cele ce se petrecură a doua zi, în 4 Ianuarie, în ședința adunărei elective. Anume, în acea ședință se desbătu întrebarea dacă principele Grigore Sturza ce fusese primit între deputați, putea să fie înscris între candidații la domnie. Manolache Costache Epureanu, deputat naționalist, rostește cam verde motivele pentru care el credea, că prin- cipele Sturza nu ar putea să figureze în lista celor cu dreptul de a fi ales : întâiu „pentru că această candidatură este anti-con- stituțională, căci prințul Grigore Sturza nu are zece ani de slujbă, nici a fost reprezentantul țărei trimis de vre un ținut; și al doilea pentru că această candidatură este anti-națională, căci nu aș vrea să avem, în lista candidaților, un om care să fie și în aceea a pașilor turcești.” Ne-am aștepta după hotărârea luată în noaptea de mai înnainte de partidul național, că toți acei 32 de deputați ce subscrisese procesul-verbal dela Elefant, prin, care se îndatorau a „sprijini prin vot pe față pe colonelul Cuza”, să combată candidatura principelui Grigore Sturza, ce era acuma protivnicul candidatului naținalist. In contra acestei așteptări, găsim pe unul din cei mai de frunte bărbați ai partidului naționalist, Anastasie Panu, care și el subsemnase în procesul ver- bal, conjurând pe adunare „să fie dreaptă și să înscrie pe prințul Sturza în lista candidaților la domnie, spre a dovedi că ea nu lu- crează în spirit de partid ci numai în acel al dreptății și înțelep- ciunei și al demnităței unei adunări naționale”. Intru cât celelalte căpetenii naționaliste, pe lângă Manolache Costache, ca Vasile Alecsandri, Lascar Catargiu și Mihai Kogălniceanu combate această candidatură ²⁶⁶, nu ne rămâne pentru a putea explica purtarea cam neînțeleasă a lui Panu decât două ipoteze referi- toare la personalitatea Iui. Sau el ducea, mai departe de cum cerea înțelepciunea cea mai elementară, acel spirit cavaleresc, împărtășit și de alți naționaliști față cu principele Sturza, când cu validarea alegerii lui de deputat; sau că temându-se de a se pune rău poate cu viitorul domn, (în cazul unei împăcări finale între tată și fiu), vroia să-i câștige de mai înainte favoarea ²⁶⁶. ²⁸⁴ Procesul-Verbal din 3 Ianuarie, încheiat după 12 oare noaptea, pu- blicat de Alexandru Papadopol-Galimach în Convorbiri Literare XV, 1883, p. 234. Cogălniceanu iscăli acasă la el, unde i se duse hârtia. ²⁸⁶ Procesul-verbal din 4 Ianuarie, Monit. of. al Mold., 25 Ianuarie. 1859. Kogălniceanu se rostise contra candidaturei lui Gr. Sturza, atunci când îi spri- jinise validarea alegerei, apăsând cu dinadinsul asupra faptului că „sprijine în- scrierea, însă numai ca deputat”. Proces-verbal din 31 Dec. Ibid., 16 Ian. 1859. ²⁸⁸ O a treia ipoteză, că naționaliștii să fi voit a avea pe Grigore Sturza de candidat, pentru a combate prin el pe tatăl său, nu poate avea loc, din pri- cină că atunci ar fi trebuit ca toți naționaliștii să-1 primească. Digitized by Google 292 ISTORIA ROMANILOR La vot, principele Sturza avu pentru înscriere 19 voturi, contra 35. Se vede că, pe lângă cei 13 partizani ai lui Grigore Sturza, votase, în afară de Panu, și alți câți-va naționaliști, ce se luase după căpetenia lor. In orice caz și oricăror împrejurări ar fi datorită această șovăire, ea ne arată că închegarea partidelor pe baze de idei sau de interese era încă șubredă. Vom avea pri- lejul de a constata mai adeseori o asemenea nestatornicie în viața politică a acelor timpuri. In ziua de 5 Ianuarie, când fu să se pășească la alegerea domnului, Grigorienii văzând că, după votul dat asupra în- scrierei, că sunt în o sdrobită minoritate, se hotăresc a da gla- surileTcolonelului Cuza. Atunci și Mihăilenii, spre a nu-și înstrăina simpatiile noului domn, al cărui alegere era acum asigurată prin unirea Gregorienilor cu naționaliștii, votează și ei tot pe colonelul Cuza, încât el întrunește unanimitatea de 48 de gla- suri ale celor de față, afară de al său, de oarece după regulament era dator să se abțină, în însușirea lui de candidat. După alegerea, președintele proclamă votul în uralele și aplausele deputaților și ale tribunelor. Noul domn făcu urmă- torul jurământ înaintea adunărei: „Jur în numele prea sfintei Treimi și.în fața țărei mele, că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesul Patriei, că voi fi credincios constituției în textul și în spiritul ei, că în toată domnia mea voi privighea la respec- tarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind de o potrivă pe cel ce m’a iubit și pe cel ce m’a urât, neavând dinaintea ochilor mei decât, binele și feri- cirea nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor”. După săvârșirea jurământului, Kogălniceanu ținu dom- nului următoarea cuvântare: „După una sută cinci zeci și patru de ani de dureri, de umiliri și de degradație națională, Moldova a reintrat în vechiul ei drept, consfințit prin capitulațiile sale, dreptul de a-și alege pe capul său, pre domn. Prin înnălțarea ta pe tronul lui Ștefan cel Mare, s’a în- nălțat însăși naționalitatea română. Alegându-te de capul său, neamul nostru a voit să împlinească o veche datorie către fa- milia ta; a voitjsă-i răsplătească sângele strămoșilor tăi, văr- sat pentru libertățile publice. Alegându-te pe tine domn în țara noastră, am voit să arătăm lumei ceea ce toată țara dorește: la legi noi om nou. O doamne 1 Mare și frumosă îți este misia. Constituția din 7 August ne însemnează o epocă nouă, și Măria Ta ești che- mat să o deschizi! Fii dar omul epocei; fă ca legea să înlocu- iască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu Măria Ta ca domn, fii bun, fii blând; fii buna mai ales cu aceia pentru care mai toți domnii trecuți au fost nepăsători sau răi. si .ii iti I ii 'i ii ii ii b fi p ! .1 i i fi j •J < li i il Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 293 contn btwa, «ta i ai ititti «apt aide ii alegra; apra ia > : da^a-' instâii isigurati' ii tot ți idegto gulament oralele j :u n- ea sfiite’ ireptmit textilii la respec- goniră j pe celtt e ți fai neiM .nu d» iureri,i n vedni a-și alege e,s’aia apulsk dtnlr tii,* domni: dorește nstilii|i; ești de i fc' a de tnaitor Nu uita că dacă cinci zeci de deputați te-au ales domn, însă ai să domnești peste două milioane de oameni! Fă dar că domnia ta să fie cu totul de pace și de dreptate; împacă patimile și urile dintre noi și reintrodu în mijlocul nostru strămoșeasca frăție. Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii domn cetățean; urechea ta fie pururea deschisă la adevăr, și închisă la minciună și la lingușire. Porți un frumos și scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăiești dar mulți ani, ca și dânsul; să domnești ca și dânsul, și fă o Doamne ! ca prin dreptatea Europei, prin des- voltarea instituțiilor noastre, prin simțimintele tale patriotice să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale nației noastre, când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împăratului din Bizanț că: România nu are alt ocrotitor decât pe Dumnezeu și sabia sa. Să trăiești Măria ta”.²⁶?. O lume nesfârșită aștepta înaintea palatului administra- tiv din Iași, în timp ce în lăuntrul lui se făuria, mai mult de puterile istorice de cât de voințele omenești, soarta viitoare a poporului român și anume nu numai al celui din Moldova ci al întregului neam în toată rotunzimea lui. Cum lumea stătea nerăbdătoate după rezultat, de odată un porumbel alb se puse pe frontonul din mijloc al palatului. Din când în când își lua zborul, se rotia deasupra mulțimei; apoi bătând din aripi se așeza din nou de unde zburase²⁶⁸. Venise porumbelul, să aducă Românilor știrea că se apropiase de limanul mântuirei, după cum altă dată tot un porumbel vestise lumei, scăpată de potop în corabia lui Noe, apropierea uscatului. Și într’adevăr că poporul în deobște, adecă tocmai clasele până acum înlăturate dela orice drepturi, dela orice împărtă- șire la conducerea statului, avea motiv să vadă în acel fapt în- tâmplător o prevestire plină de farmec; căci el spera mult, și cel ce sperează mult se așteaptă la realizarea speranțelor sale. „Destul se tăvălise poporul românesc întreg, mai bine de două secole, în ipocrizie și în lașitate; sărutase tălpile tuturor străinilor ce avuse până și numai o zi puterea în mână; destul văzuse el prin ochii unui străin, auzise prin urechile lui, vorbise cu limba lui; huiduise, calomniase și izgonise pe tot acel ce rostise cuvân- tul de libertate; doi secoli întregi nu mai avuse acest popor nici demnitate, nici autonomie, nici școli, nici armie, nici literatură, nici industrie, nici comerciu, nici proprietate, nici domiciliu chiar care să fie al lui; două secole de când funcțiile erau numai Jurământul lui Cuza și cuvântarea lui Kogălniceanu în procesul-ver- bal al șed. din 5 Ian. MoniL oț. al Mold.> 28 Ian. 1859 suplement. IM După spusele lui Costin Brăescu din Roman, adeverite și de alții con- timporani, precum de Simion Dima din Iași. Digitized by Google 294 ISTORIA ROMANILOR chiverniseli, domnia o arenduire; de când nu mai era o nație, ci I o moșie; nu cetățeni ci slugile cutărui sau cutărui individ”²M. I Cum să nu se bucure poporul, când vedea în Alexandru I Cuza, vestitorul unei noi ere „de demnitate națională, de I libertațe, de egalitate, de ridicarea claselor împilate”. Domnul I era organul Convenției „ce introducea, pentru prima oară, în I în viața Moldovei marele principiu ale Statelor modeme” ²⁷°. I Apoi domnitorul mai înfățișa realizarea unei alte mari ■ idei care depășa Convenția, ideea unirei, manifestare intelec- I tuală a puternicului instinct de păstrare a neamului. Alexandru I: Cuza era cunoscut ca înfocat unionist. Il De aceia nu ne vom mira de izbucnirea unei înflăcărări li adevărate, la răspândirea vestei alegerei lui Cuza; nu ne vom mira I de manifestările sincere de bucurie ce le arătară nu numai cor- I pului constituite ale Statului; dar și poporul din toate unghiu- I1 rile țărei, precum și pe de altă parte iarăși vom înțelege pentru ce 11 alegerea lui Cuza era rău văzută de acele elemente din popora- it ția țărei care se folosise de starea trecută a lucrurilor, bună oara l( de grecii din Galați. ²⁷¹. Iț Bucuria însă trecu peste hotarele Moldovei, răpândindu-se |î în sufletul întreg al poporului român, și al acel din Muntenia. Izbânda Moldovei, de a avea un domn după chipul și asemă- l| narea nouei stări de lucruri, făcu și pe Munteni să verse lăcrămi || de bucurie pentru norocul fraților lor, în care ei vedeau poate l| vestea premergătoare a propriului lor noroc. ²⁷². || De odată, în mijlocul acestei bucurii, în care țara fierbea m dela un capăt la altul, cade ca un trăsnet vestea unui complot, I, urzit de străini, complot ce trebuia să izbucnească la Focșani și să lₜ proclame de domnitor pe principele Grigore Sturza. Făptașii w căutau să răscoale și satele, făgăduind țăranilor să le împartă li fără, despăgubire, pământurile boierilor. Nu s’a putut afla ade- I vărul asupra acestui complot, și principele Sturza protestează I cu indignare contra faptului că acest complot i se punea în seamă I, prin o scrisoare trimisă foaei Steaua Dunărei ²⁷³. B Astfel se săvârșise alegerea lui Alexandru loan I în Mol- I dova. Consulul Francez Place face următoarele reflexii asupra 1 alegerei din 5 Ianuarie: „Pentru întâia oară în Moldova, oale- 1 gere s’a făcut fără să se cheltuiască un galben. Nu au lipsit cu I toate acestea încercările, și sunt mai în stare decât oricine a a- 1 firma, că principele Mihai Sturza nu s’a dat îndărăt a oferi j mai multe milioane, pentru a cumpăra glasuri. Pretutinflenea 1 ²⁹⁹ C. A. Rosetti în Românul, reprodus de Steaua Dunărei, 20 Ian. 1859. *⁷" St. Dun., 12 Ian. 1859. St. Dun., 15 Ian. 1859. ²⁷² St. Dun., 13 Ian. 1859. ²⁷³ St. Dun., 16 lan. 1859. Dosarul cuprinzător al cercetărilor privitoare la acest complot se află în arhiva Ministerului justiției, sub No. 387 din 1859. Digitized by^OOQlC UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA • 295 era o nard- ul individ*".! i în AM; națională, date”. Doini! prima 03^,1, r modeme” ’ unei alte m. festare intelot- ilui. AM unei Mâr. nu ne vom» i nu numai« . toate ui^ țelege penine nte din popou rilor, bună ob , riipâiuHo din Munții lipul și a® ia vene te i vedeau pi are țara tt :a unuicompfc la Focșani pi iturza. Hplț l* să le tații putut aflai rza protest» punea iu soi loan I io® reflexii asajo Moldova, oi Nu au lipU eât oriMi' ndărăt a £ Pretutind®¹ ini, 20to? a fost respins. Acest fapt trebuia atribuit bunelor efecte, pro- duse în această țară, prin ultimul divan ad-hoc și mai ales prin luptele ce i-au mers înainte. Cumpăna morală s’a ridicat prea repede aici. S’a înțeles în sfârșit, că sunt principii care trebuiau să izbutească, și nu s’a dat îndărăt dela jertfe pentru a se ajunge acest scop. Alegerea colonelului Cuza este izbânda deplină a ideilor înaintate și liberale, și vechiul sistem de corupție și-a trăit traiul”. Domnul însărcină îndată o deputăție, compusă din Cos- tache Negri, N. Catargiu și colonelul Mavrichi, să meargă la Poartă, spre a notifica Sultanului suirea lui în scaunul Mol- dovei. ²⁷⁴. Alegerea lui Alexandru Cuza în Țara Românească. — In acest răstimp, în București, adunarea încă nu se constituise, și Muntenia era frământată .de luptele dela alegere, între caima- cami și partida națională care se silea din răsputeri să combată măsurile luate de guvern, pentru a întoarce alegerile în apele sale. Ofisul Căimăcămiei muntene convocase alegătorii pentru zi- lele de 8/12 Ianuarie, iar întrunirea adunărei o fixase pentru ziua de 20 Ianuarie,²⁷⁶. De aici se vede cât de neexactă este părerea, susținută de unii, că adunarea din București amânase înadins deschiderea ei dela 5 Ianuarie, când ar fi trebuit să se întrunească odată cu acea din Iași, și că această amânare s’ar fi făcut spre a se cunoaște întâi alegerea din Moldova. O asemenea măsură, dacă ar fi avut ființă, ar presupune o înțelegere a partidului național din Muntenia cu acel din Moldova, înțelegere ce vom vedea.că nu avusese loc. Apoi, chiar dacă o astfel de înțelegere s’ar fi stabilit, cum ar fi putut ea înrîuri asupra căimăcămiei Țărei Românești, partizană declarată a candidaturilor foștilor domni ai acelei țări ²⁷⁶. Că nu există o înțelegere de mai înainte între partidele ■ naționale din ambele țări se adeverește din următoarele: Cuza, în manifestul său către țară, din ziua chiar a alegerei lui în Mol- dova, 5 Ianuarie, spune între altele: „îndată după alegerea fra- telui nostru, domnul din Valahia, vom păși la înființarea corni- wMotpW»' ⁵⁷⁴ Victor Place c. cornițele Walewsky, 18 Ian. 1859. A ele și documente, IX, p. 276. Patria, 15 Ian. 1859. ⁸⁷⁸ Ofisul din 23 Decembrie 1858, reprodus între alte gazete și de Steaua Dunărei, 5 Ian. 1859. Asupra frământărilor privitoare la alegeri, vezi o serie de documente în Acte și documente privitoare la istoria Renașterii României, IX, p. 1 și urm. ⁸⁷⁸ Această părere este data și de Bamberger, Geschichte der orientali- schen Angelegenheit, Berlin 1882 p. 383. Aiurea (p. 386), el susține, cu tot atât de puțin temeiu, că Turcii ar fi avut scopul de a grăbi alegerea din Muntenia, unde erau siguri de a avea un om pe placul lor, spre a putea apăsa asupra Moldovei. Digitized by Google 296 ISTORIA ROMANILOR siei centrale” ²⁷⁷. Prin urmare Cuza nu știea, și nici gândia ca va fi ales și în țara aceea, și dacă am presupune că el știea, dar se prefăcea a nu cunoaște lucrul, avem o dovadă mai îrichee- toare din Muntenia, o corespondență din București, din 23 Ia- nuarie, din care se vede că chiar în acea zi, preziua alegerei din Muntenia (care se făcu în 24), nici nu se pomenea încă numele lui Cuza acolo. Această scrisoare spune anume, „că rezultatul alegerilor va fi că numărul cel mai mare de glasuri l’ar avea prințul Bibescu, pe când Știrbei ar avea numai vreo 7; că partida națională care ar avea mai puține glasuri decât Bibescu, ar pu- tea izbuti numai în cazul când s’ar uni cu partida lui Știrbei. Numărul de care dispune fiecare partid, adaogă scrisoarea, nu se poate bine hotărâ, din pricină că mai mulți ar înota în două ape. Ocârmuirea a fost îngrijită și de mișcarea țăranilor care se interesează foarte mult de alegerea domnului. Adunarea e împărțită în două tabere care să combat cu înverșunare, dela invalidarea alegerilor, ca pătate de fraudă” ²⁷⁸. Tot așa de puțin se gândeau consulii puterilor streine la alegerea domni- torului Moldovei. Oesterreichische Zeitung spune că „alegerea lui Alexandru loan I în București a făcut cu atât mai’ mult în- tipărire, cu cât în ajun încă toți consulii telegrafiase, că este aproape sigur, că adunarea va alege pe prințul Bibescu”²⁷’. Părerea primită de partidul naționalist din Moldova^ de a nu se hotărâ asupra unui candidat de domnie, se reproduse și în țara românească. Și aici se îngrijise partidul național nu- mai de a avea o cameră bine alcătuită, crezând că patriotismul deputaților se va opri într’un glas asupra celui mai vrednic de a îmbrăca mantia domnească. C. A. Rosetti susține că „chestia cea mare nu este cine va fi domnul, ci mai întâi cine sunt de- putății, întrucât adevărații stâlpi ai țărei sunt deputății și nu domnul” ²⁸°. V. Boerescu adaogă că „nu avem nici un candi- dat de domnie; candidatul nostru va fi acel al națiunei; voim un domn al poporului care să fie adevărat principe constituțio- nal” ²⁸¹. Astfel cugetau partizanii candidaturilor personale. In o broșură care face apologia principelui Grigore Sturza, Fran- cezul Vaillant spune că „nația trebuie înainte de toate să se gândească la alegerea domnului” ²⁸². ⁸⁷⁷ Monit. of. al Mold., 8 Febr. 1859. Tot așa afirmă șl Dim. Rosetti că era față, când Cuza primi telegrama că fusese ales și în București, și rămase câtva timp în nedumerire, până când chemând pe Kogălniceanu, Epureanu, V. Sturza și pe alții, se sfătui cu ei și apoi răspunse că primește domnia și în Muntenia. ⁸⁷⁸ Steaua Dunărei, 29 Ian. 1859. ²⁷⁸ Reprodusă de Românul, 10 Febr. 1859. Românul, 20 Ian. 1859. ¹⁸¹ Naționalul, 15 și 22 Ian. 1859. ⁵⁸² Glasul poporului glasul lui D-zeu,^Ianuarie 1858, p. 19. Digitized by LjOOQle UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 297 jâiafiati' li Mfr lin Sb egeraă ă mii nziM rar» căpătâi «, uiȘtt soarea, e ta md® anilor» idunanii nare, di ol și ta dini „aleg® ai'multă ase, dat tai'¹. Ioldosa,i ; repudia afionalc latriotisE vrednici ii „dadi ie simți tații p'E rotaș unei; voi constita^ rsonalt.1: irza, F» oate sa Cu toate aceste ideea de a se alege domnitorul Moldovei și în Muntenia răsărise în mintea oamenlor timpului, căutând să realizeze, pe această cale, unirea ce era cu neputință de făcut cu un principe strein. Așa principele Grigore Sturza, în răspun- sul ce-1 face in 14 Ianuarie, deci cu 10 zile înaintea alegerei din București, către Steaua Dunărei, spre a se apăra de punerea complotului pe seama lui, spune „După alegerea domnului, mer- gând să-1 felicitez, am dat dovadă de abnegație, făcându-i tot aceeași propunere și încredințându-1 că m’ași simți fericit, să contribui cu ori ce sacrificiu la această faptă națională, fiind gata a da tot concursul meu domnitorului, spre a fi ales și in Va- lahia” a*⁸. Apoi C. A Rosetti arată, câtva timp după alegere, că „încă am putea adăugi, cel puțin pentru noi cei de aici, că toți am avut un mandat mai mult sau mai puțin exprimat, nu numai de a alege un prinț român, ci încă și pe care dintre Români să alegem, pentru unii arătat chiar anume, pentru ceilalți în ter- meni mai generali, șă nu fie nici unul din cei ce au domnit, ei sau părinții lor”²M. Mai adăugăm că un memoriu adresat de sublima Poartă puterilor arată, că „Dumitru Golescu, un agitator din 1848, a venit în Iași ca să se înțeleagă cu comisia interimară. Scopul era de a se alege acelaș domn în ambele principate. Dacă alegerile moldovene s’ar face înaintea celor din Valahia, aceasta trebuia să aleagă pe alesul Moldovei și vice-versa” ²⁸⁵. In sfârșit Bolintineanu ne spune că „deputății trimiși de domn, spre a notifica sultanului suirea lui în scaunul Moldovei, avuse și mi- sia de a trece prin București și a cerceta ideea, dacă este cu putință a veni la unirea țărilor surori, cel puțin prin alegerea domnului Moldovei ca domn și al Țărei Românești” ²⁸⁶. ^4^ Ideea alegerei lui Cuza și în Muntenia trebuia să fi fost hrănită de câte-va cugete; căci altfel, cum ar fi izbucnit ea în ziua de 24 Ianuarie? Alegerea noului domnitor preocupa mintea poporului din Țara Românească mai mult de cum ar fi făcut-o simpla cu- riozitate. In zilele de 22 și mai ales de 23 Ianuarie, preziua ale- gerei, o mulțime însemnată de oameni se grămădise în curtea adu- nărei și chiar rupând cordonul de oștire adusă spre a apăra adu- narea, pătrunsese în sala desbaterilor. Despre această „îmbul- zire“ a poporului vorbește un ordin al capului oștirei, B. Vlădoianu, către colonelul Macedonschi, în care ordin îi spune că „la tre- buință să se împrăștie lumea cu orice preț”^. ;li, jiit» u, Eparaî Uttaa' ⁸⁸⁸ Scrisoarea citată mai sus, nota 20. ⁸⁸⁴ Românul, 23 Iulie 1859. ⁸⁸⁵ Steaua Dun., 17 Aprilie 1859. ²⁸⁸ ²⁸⁸ Bolintineanu, Viața lui Cuza-Vodă, p. 14. ⁸⁸’ Ordin din 23 Ian. No. 51 reprodus de Curierul Principatelor-Unite, 14 Mai 1859. Vezi și raportul lui B^clard, consul francez din București, în Acte și documente privitoare la istoria Renașterei României, IX p. 269. Digitized by Google 298 ISTORIA ROMANILOR Acest puhoi de oameni nu avea însă în ziua de 23 nici o 1 țintă pozitivă; nu cerea să se aleagă nimene, de oarece nici j partidul național nu-și fixase candidatul. Negativ era însă, ho- j tărât; nu vroia să se aleagă nici unul din foștii domni, nici din j odraslele lor. Așa se explică înseninătoarele fluerături ce întâih- I pinară pe caimacami, cunoscuți partizani ai domnilor vechi, 1 când părăsiră sala alegerei, după cetirea mesajului ²⁸⁸. Apoi și 1 țărănimea din Muntenia se mișcase, și speriase într’un' rând I foarte rău căimăcămia, prin vestea că mai multe mii de țărani I erau să vină către adunare. Despre această mișcare a țăranilor 1 vorbește scrisoarea din 23 Ianuarie din București, și arătările 1 ei sunt întărite prin un act oficial al ocârmuirei care, după alâ- I gerea deputaților, oprește întrunirile „fiind că linștea publică 1 ar fi amenințată prin răsculări și adunări de săteni în capitală”²W. I Tot această țintă urmărește și proclamația din 21 Ianuarie a I lui Băleanu, ministrul din lăuntru, care proclamație, după ce I constată însemnătatea rolului ce are să-1 aibă adunarea mun- I teană, spune că „cea mai mică manifestare provenită din o exal- I¹ tare exagerată ar zminti acest caracter, ar profana-o și ar face-o |i să devină simbolul celei mai cumplite rătăciri” ²⁹°. 1 Ce împrejurare oare provocase o mișcare atât de adâncă |t în straturile mai de jos ale poporației muntene? Mai întâi, cum w am văzut-o din fluerăturile ce însoțise eșirea căimăcamilor din l< adunare, poporul doria o schimbare, de regim care i se și punea 11 în perspectivă, prin convenția de Paris, și se gândea prea bine 1 la adevărul rostit de Kogălniceanu, că la legi noui trebuie și II oameni noi. Poporul deci se temea ca nu cumva să se aleagă 11 iarăși vr’un fost domn al Țărei Românești, și în această privire li voința lui era lămurită și bine stabilită. Era încă și altă ceva: li Mai venise la auzul poporului din București, cele ce se zvonise, It cum am văzut în deosebite părți, despre putința alegerei domnu- li lui Moldovei ca domii al Țărei Românești, și în acest caz, domnul I ambelor țări române era să stee la București care era să câștige ]| mult din sporirea daraverilor. Această idee prea firească apă- li ruse în mintea Românilor, odată cu ideea unirei și între altele, 1 ²⁸⁸ ²⁸⁹ ²⁹⁰ ²⁸⁸ Pe când scrisoarea din 23 Ian., din București, publicată în Iași, în St. Bun. pomenește despre aceste fluerături, Românul din 24 Ian. 1859, din București unde nu exista libertatea presei, spune numai că „la eșirea caima- camilor se auzi un feliu de zgomot, un fel de demonstrare a opiniei publice”. Cf. și raportul lui Btclard p. 269. „Les caîmacans sont acueillis par des hu6es et des sifflets.” I. Brătianu, în ședința din 23 Ian. rostește cuvintele: „pentru ce caimacamii trimit trupe și înconjură adunarea? Poate pentrucă au fost primiți cu fluerături și huidueli?” Ibid., p. 269. ²⁸⁹ Monif. of. al Țărei Rom., 23 Ian. 1859. Comp, scrisoarea citată în nota 25. B^clard c. Walewsky, 8 Febr. 1859. Acte și documente, IX, p. 260 „Un grand nomhre de paysans accourrus des environs grossissaient les attroup- pements formes par la population des faubourgs”. ²⁹⁰ Reprodusă de Anunțiatorul român, 22 Ian. 1859. Digitized by UNIBEA MOLDOVEI CD MUNTENIA 299 de 23 ■« s oarece ■ era înaW- omni, nidda tun ce iuti mnilor iutii, ui Apoi j întfun ibi mii de ^rai ire ațăiair ti, și arâ&i are, dupiii Inștea puhlia în capiliff*. 21 laaini nație, dopis idunarea m» nită dinotsl ia-o și ar Iacei itât de adâ» Mai întâi,« imăcamilor i e i se și pună ndea prafe loui trebuie? a să se aleș aceasta prii ă și altă cen: : ce se zvonii degerei d» st caz, domni era săcâșt^ i firească ijr și între alttfc iiicată In lății I Ian. „la eșirea a-' i opiniei p#’ s par (tei» uvintele:.^ pentmd io risoarea dUUi î/e, JX, 0': lent Ies it^ N. Istrati, în broșura scrisă de ei contra unirei încă din anul 1856, adusese ca argument de căpitenie faptul că prin unire urmând să se strămute capitala la București. „Iașii trebuiau să ajungă un al doilea Hârlău” ²⁹¹. Speranța, alegerei lui Cuza era însă de tot nehotărâtă de oarece nu se propusese candidatura domnitorului moldovan al tronului Țărei Românești, și de aceea era mai mult o dorință nelămurită a minței, de cât o hotărâre a voinței. Nu credem că, în îmbulzeala din 23 Ianuarie, popo- rul să fi rostit numele lui Cuza, căci după scrisoarea din 23 Ia- nuarie adresată Stelei Dunărei, se putea susține că lucrul nu se întâmplă, de oarece o împrejurare atât de însemnătoare nu ar fi putut fi trecută cu vederea de scriitorul acelei scrisori. Apoi o altă scrisoare din București, tot din 23 Ianuarie, adresată ziarului „Patria” din Iași, spune că : „țăranii au să vie dela toate județele, să ceară dela adunare, să se aleagă Golescu ca domn; că de nu va face aceasta, ei țăranii au să ajungă robii ciocoilor” ²⁹². Nici în această scrisoare nu se pomenește, nici prin un cuvânt de alegerea lui Cuza, ci numele ce era pus înainte de partida nouă era acel al lui Golescu. In preziua alegerei însă, în sara de 23 Ianuarie, la o în- trunire a partidului național ținută la hotelul Concordia, se pune pe tapet chestia „dacă nu ar fi bine, spre a se înlătura nenoro- cirea unui conflict între oștire și popor ce era aproape să se în- tâmple în ziua aceea, ca membrii partidei naționale să se retragă din adunare; dar aceasta nu asigura pe deplin înlăturarea lup- tei fratricide: „Trebuia ca sau oamenii liberali să stee spec- tatori pasivi la reîntoarcerea trecutului, sau să se retragă ono- rabil în numele unui principiu, însă lăsând posibilitatea răsbo- iului civil”. Atunci principele Dimitrie Ghica rosti pentru prima oară ideea hrănită în ascuns în mintea celor mai mulți, ca să se facă unirea Principatelor, proclamând pe colonelul Cuza de domn și în Țara Românească” ²⁹³. „Cetățenii Boerescu, Bozianu și alții săriră îndată și susținură cu ardoare ideea principelui. Convicțiunea se formă iute și consimțământul deveni unanim. Se hotărâ ținerea secretului până a doua zi dimineața, când trebuia să se înțeleagă asupra modului de a proceda, la face- rea propunerei în adunare. La 8 ore deputății naționaliști se adunară din nou la Concordia și hotărâră să facă propunerea I ⁸⁹¹ Cvestia zilei, Iași, 1856, după traducerea franceză publicată în Ac/e și documente privitoare la istoria Renașterei României, IV, Buc. 1889, p. 132 : »Que la capitale Jassy courrait le risque de devenir un second Harleou”. Reprodusă în Acte și documente privitoare la Renașterea României, VW, p. 585. ⁸r După o scrisoare din 11 Mart. 1859, a generalului B. Vlădoianu, adre- sată lui Neculai Blaremherg, (vezi Essai sur Ies institutions de la Roumanie par N. Blaremherg Bucarest, 1886, p. 314), cel întâi care ar fi propus această idee fusese Cesar Bolliac care o comunicase lui Alexandru Ghica, fostul domn al Munteniei. Digitized by G.OOQLC 300 ISTORIA ROMANILOR h; t I ' ’ . . .t întâi în ședința secretă și, dacă ea nu ar trece naționaliștii să se retragă. Cu această hotărâre se duseră ei la adunare pe la 10 ore. Când Boerescu propuse, la câțiva deputați din majoritate, ședința secretă, unde trebuia să le desvălească mijlocul de împă- ciuire, în numele unui act de patriotism, cu toții primiră, fiindcă erau și ei în o grea situație. Intrați în camera secretă, Boerescu se sculă și propuse, într’o cuvântarea plină de înfocare, unirea prin alegerea colonelului Cuza,de domn și în țara Românească. Doctorul Asachi, unul din membrii dreptei, întrerupse pe ora- tor, nu însă pentru al combate ci pentru a arăta că sunt și alte State care au un singur cap, deși două administrații deosebite, precum sunt Suedia și Norvegia. Această întrerupere dădu și mai mare îninimare lui Boerescu. Un entuziasm de nedescris cuprinse pe toți deputății din stânga și din dreapta; cei mai mulți începură a plânge. Mitropolitul ceru crucea și Evanghelia; dar până să i le aducă pronunță jurământul, plângând și el îna- intea icoanei Sf. Treimi. Toți deputății strigară „juram” și sub- semnară actul. Eșiți în ședința publică, votară cu toții pentru colonelul Cuza care fu ales cu unanimitatea glasurilor”⁸⁹⁴. Psicologicește, acest entuziasm este explicabil prin pre- dispunerea spiritelor a primi propunerea, în urma presiunei poporane ce apăsa asupra adunărei în vederea alegerei domnu- lui Moldovei, predispunere care dădu putința unei izbucniri a instinctului de conservare a neamului ce-și făcea drum prin presiunile și interesele personale, pentru a apăra interesul co- mun. Era unul din rarele și scurtele momente, în care natura înnăbușa glasul individualităților, pentru a apăra existența speciei. .Presiune poporană care în ziua precedentă se făcuse numai cât în senz negativ, de a nu se alege vre un reprezentant al formațiilor trecutului, în ziua de 24 iea un caracter pozitiv, acel de a se alege domnul Moldovei. Secretul hotărât de parti- dul național în întrunirea dela Concordia din seara de 23, nu putuse fi ținut, și ideea de a propune alegerea domnului Mol- dovei se risipise ca fulgerul în poporul Bucureștean, în stare de supraexcitare în care se afla. In adevăr „toată noaptea aceea de 23 spre 24 Ianuarie se petrecu în un neastâmpăr, atât din partea poporului cât și din a guvernului. Toată oștirea de cava- lerie și infanterie umbla în patrule pe poduri; dar tot odată ²⁹⁴ * * * * * * * L ²⁹⁴ Relația asupra celor întâmplate, vezi în Naționalul, 3 Ianuarie 1860, Comp. Ibidem 25 Ianuarie 1859 și Românul 23 Iulie 1859. Conservatorul pro- gresist, 15 Ianuarie 1860, spune, că Cuza fusese propus chiar în adunare în ziua. de 23 Ianuarie; dar că a lui candidatură căzuse atunci și că a reușit a doua zi, 24, fiindcă partidul dreptei a primit-o. Aceasta ne pare puțin probabil; fiindcă nu ar fi îndrăsnit a o respinge, față cu ținuta amenințătoare a poporului din acea zi, când era cât pe ce să se verse sânge între oștire și popor. Vezi și expu- nerea amănunțită în raportul lui Bdclard citat de mai multe ori. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 301 aționalițtii â • mare pe la li in majoritati,- locul de tmjâ- rimiră, Sinii' retă, Boeress' docare, om i Româneasă irapse pe ia- că sunt șiilk 'ații deosebite upere ttț i de nedestE apta; cei mi și Evanghelia; igând peli» juram" și soi m toții peotE miilor”¹*, abil prin p urna pr® egerei domni- unei izbucni cea drum pi . interesul fr in care naist >ăra existai! ită se lâts n reprezenta racter pmft tărât depniti ara de Sș lomnului K tean, în st? noaptea » apăr, atât t tirea detf; dar tot 3 laniMi*!’’ IWMffMrtf" adunând rwjitaS®- jrabatil;^ a (Niponi^ r. Vel fi P bande de sute de oameni se încrucișau cu patrulele. Se zicea că în aceea seară, poporul să se fi înțeles cu oștirea, ca nici într’un caz sânge să nu se verse” ²⁹⁵. Tot așa spune și scrisoarea din Bu- curești din 23 Ianuarie către Patria, că „peste noapte tot popo- rul era în mișcare”²⁹⁶. Când poporul se adună în ziua alegerei la Mitropolie, el veni cu gândul hotărât de a cere alegerea lui Cuza de domn al ■ Munteniei. Aceasta se vede din mai multe izvoare. Așa Boliac spune în Reforma că poliția ar fi vrut să bată pe acei ce, la 24 Ianuarie 1859, strigau pe dealul Mitropoliei: „să trăiască Cuza” ²⁹⁷; iar Tribuna română arată că „presiunea poporană a creiat pe domnul principatelor Unite ²⁹⁸. Bolintineanu spune de asemenea că „poporul capitalei Munteniei manifesta ideea în favoarea Unirei țărilor române prin alegerea domnitorului Moldovei ²⁹⁹. Valentineanu arătă chiar că „se luase hotărârea de comitetul unionist, ca îndată ce conservatorii sau albii din ca- meră ar persista în alegerea lui Bibescu Vodă, poporul din curtea Mitropoliei, unit cu poporul din Filaret, să năvălească în cameră și să-I silească a proclama ales pe alesul Moldovei” ³⁰°. Kogălni- ceanu adaugă că „în ziua de 24 Ianuarie 1859 pozițiunea deputa- ților amenințați de cuțite era în acea zi pentru acei ce nu vroiau să asculte de glasul națiunei” ³⁰¹. In sfârșit raporul lui Beclard consul Francez din București, spune: „Strigătul să trăiască principele Cuza a fost adese ori repetat de mulțime care re- ținută până atunci în afară de zid, veni în curând să iee parte la aceasta manifestare improvizată” ³⁰². Dacă se explică însă, din motivul arătat, alegerea lui Alexandru Cuza în Muntenia, chiar de către acei ce aveau interes personal de a alege alt domn, se înțelege tot așa de ușor și iz- bucnirea bucurei partidului unionost din ambele țări române, când văzu în sfârșit realizat visul său atât de scump, visul unirei. Toate ziarele timpului: Steaua Dunărei, Românul Na- ționalul, salută această alegere ca cel mai mare eveniment po- litic din viața poporului român, și faptul că, domnul moldovan fusese ales în Muntenia, putea fi cu drept cuvânt privit, cum spune Golescu în proclamația sa „ca cea mai mare dovadă d dragoste și de încredere dată fraților noștri din Moldova” ³⁰³. m Revista politică, a anului 1859, în Revista Car pajilor, 1860, I, p. 74. Vezi mai sus. ⁰⁷ Reforma 24 Ianuarie 1859. Tribuna română, 29 Noembrie 1859. m Viața lui Cuza-Vodă, p. 15. Mo Alegerea, detronarea și înmormântarea lui Cuza-Vodă, București, 1898, p. 10. ¹⁰¹ Ședința din 7 Februarie, 1864. Monitorul Oficial, 24 Februarie 1864 sup/ement. Ml Acte și documente, IX, p. 276. Monitorul Oficial al Țărei Românești, 26 Ianuarie 1859. Digitized by VjOoqIc 302 ISTORIA ROMÂNILOR Motive raționale pe lângă înflăcărarea patriotică, explică de alta parte bucuria unioniștilor moldoveni, când își văzură visul realizat. Kogălniceanu în cuvântarea de salutare, rostită din partea adunărei moldovene în aceea a țărei surori, dă pe față pricinile mai adânci care împingeau pe oamenii cugetători din Moldova a dori unirea cu țara Românească, cu toate jertfele ce această contopire era să coste pe cea dintâi: „Țara Român- nească este întreagă, Moldova este sfâșiată; părțile ei cele mai frumoase au fost rupte; Moldova dusă în hotarele ei, nu se poate .apăra nici în contra năvălitorilor, nici chiar în contra înrâuri- rilor streine; Moldova trebuie să caute a se alipi către sora sa. De aceea în Moldova, unirea nu este chestie de entuziasm, ci de judecată, de logică”. Și într’adevăr mare putere trebuia să aibe logica asupra mintei Moldovenilor de seamă de atunci, și mai ales a locuitorilor din Iași, când se știa că unirea va .aduce strămutarea capitalei în București și deci căderea lieapărată a centrului moldovenesc, după cum N. Istrate spusese încă din 1856. Kogălniceanu chiar, în cuvântarea lui din adunarea mun-, tenească, nu uită să atingă această chestiune, de altfel atât de •delicată. El ia aminte că nu poate să rămână lașul capitala ță- rilor unite; „căci capitala Moldovei e numai două ore departe de hotar, și prin urmare expusă a cădea într’o noapte în mâinile străinilor”. Dar nu era vorba numai de absorbirea capitalei, ci și de aceia a întregei țări în mai marele corp al țărei surori. Tot Kogălniceanu adaogă că: „atunci când ați ales pe alesul Moldovei, d-voastră, n’ați luat numai pe domnul ei, ci ați luat toată Moldova. întreaga Moldovă face parte de acum înainte din Țara Românească ³⁰⁴. Această împrejurare explică apoi izbucnirea bucuriei în straturile poporului de jos din București, prin a cărei amenințări se îndeplinise alegerea, de oarece el se .așteaptă la o sporire în daraverile lui, din faptul unirei. . Toate aceste părți din societatea românească se bucurau și aveau de ce să se bucure: parte siliți, parte din convingere, parte din interes. Dar pentru ce oare se arăta lașul așa de voios mai voios de cât rămășița țărei? Căci cum ne spune un contim- poran : „In Iași bucuria izbucni puternică și neop'rită : se în- lătură pentru un moment cu totul din conștiință perspectiva decăderei orașului; entuziasmul era nemai văzut, ne mai pomenit. Hora unirei se juca iarna, prin zăpadă, în fața otelului Petrea Bacalu (astăzi otelul Traian în piața Unirei). Din toate ținutu- rile Moldovei, din toate târgurile mari și mici vehiau mii și mii de telegrame; urările nu se mai curmau între deputății moldo- veni și munteni. Mitropoliții, episcopii, vlădicii făceau rugă- ³⁰⁴ Ședința din 24 Februarie a adunărei muntene. Monitorul oficial al Țărei Românești, 4 Martie 1859. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 303 tU 'hă rostili I i jertfefc i iomân-¹ eleni • e poale ■ Mini- jorasa. asm, ei buia si .unei, și aata apărați nea din ea mim- atât dt italajă- departe mâinile apitaki, i surori, ie alesul ați luat. înainte ’ :â apă icurești. ce el se bucurau vingert, ie voios conți» se în- speeftî omenii. Petre {inutil- i și mii moldo- rugă- ciuni ca să mulțumească lui Dumnezeu că dorințele lor, unirea Principatelor, erau să fie un fapt împlinit.³⁰⁵. Cum să se explice această bucurie, când era aproape de orice cugetare, că scaunul țărei trebuind să fie strămutat în Bucu- rești, lașul era să piardă poziția lui de până acuma, și deci toți locuitorii lui erau să fie loviți în ale lor interese? Acest curios fenomem psicologic se explică și el, dacă ne amintim de puterea sugestivă, pe care unele cuvinte neînțelese și nedefinite le pun în lucrare asupra minței noroadelor. Apoi imitațiunea oarbă și neconștientă venia îrf ajutorul ajurărei momentane, produse de magicul cuvânt de unire. Vedea poporul pe cei mai de sus strigând, striga și el; îi vedea jucând, juca și el. De aici însă se explică și repedea descântare ce-i lovi pe toți acei ce se prăpădise de dragul unirei, când văzură cum strămutarea ca- pitalei la București venia să loviască în interesele lor. Dacă ar fi fost înflăcărarea lor izvorâtă din adânca convingere, ca la căpeteniile mișcărei care suportară urmările unirei, fără a cârti, de sigur că tot poporul ar fi urmat tot astfel. Vom vedea însă că nu a fost așa. Primirea domnului în București fu o serbare poporană, precum nu se mai văzuse, poate niciodată în țările române. Poște întregi înnainte de barieră; aștepta o mulțime nesfârșită de popor. Calea mogoșoaiei era înțesată de lumea ce se suise până pe acoperămintele caselor. Careta domnului era dusă în triumf, și strigătele de bucurie ale întregului popor, unite cu sunetele muzicei și cu acele ale clopotelor, umpleau văzduhul. însemnat lucru era însă că aceste arătări nu erau nici comandate nici impuse; erau izbucnirea neoprită a simțimân- tului poporan, entuziasmul dus până la delir al unei mulțimi cuprinsă de încântare, pentru triumful dreptei sale cauze. „După Te-deum, domnul intră în Cameră, unde trebui să jure. Mitro- politul îi prezintă Regulamentul Organic spre a jura, după formula cuprinsă în el. Se răspândi știrea (adevărată sau nu), că prințul depărtase binișor această carte, și zise că jurămân- tul era înscris în inima lui și că-1 va face pe de rost” ³⁰⁶. In afară de unire, bucuria mai cuprinsese inimile și din cauza persoanei alese. Cuza nu făcea parte din nici una din familiile acele din care Românii se deprinsese a vedea eșind pe domnitorii lor. Cuza era și el dintre boieri, însă din acei ce do- reau sdrobirea boierimei și înlăturarea privilegiilor; era un om nou, și de lucrurile noi tot deauna se leagă speranțe și așteptări nedefinite, dar cu atât mai puternice și mai îmbolditoare, cu .li ³⁰⁵ V. A. Forescu, Amintiri din viața lui Alexandru Cuza. Arhiva din lași . XJ, 1900, p. 260. a®’ Naționalul, 12 Februarie 1859. Digitized by Google 1 304 ISTORIA ROMANILOR cât ele, proectându-se în necunoscut, pot pe aripile închipui- I rei să iee formele cele mai ademenitoare. I După convenția de Paris, țările române trebuiau să îm- I brace o haină nepurtată până atunci; trebuia să se introducă I în locul sistemului deosebirilor de rang, acea al meritului; în I locul privilegiului, egalitatea; în locul încătușerei, liberatatea; I în locul arbitrarului, dreptatea; și poporul care suferise până I; atunci toate relele unei stări apăsătoare se aștepta să răsufle I de acum înainte. Domnul ales în Moldova împărtășia tocmai ■ i aceste principii, după cum o dovedise începuturile lui înainte ■ i de domnie. I Poporul putea deci spera dela el o aplicare sinceră a nou- 11 lui regim. Domnul și spunea, în proclamația sa din 8 Fevruarie 11 din București, că „toate stăruințele sale vor avea de țintă des- 11 voltarea noilor instituții ce ni le-a recunoscut’Europa, și ade- 1 vărata și temeinica punere în lucrare a reformelor ce sunt me- ■ । nite a introduce în societatea noastră marele principiu ale so- 9 ₍ cietăței moderne” ³⁰⁷. I i Izbânda partidei naționale în ambele adunări o făcu să a| devină pentru moment, stăpâna situației și o puse în fruntea I] trebilor. In tot timpul cât ținu entuziasmul provocat prin în- doita alegere, oamenii partizei naționale sunt însărcinați cu lț toate manifestările de bucurie care, deși sub o formă oficială, a, îmbrăcau din această pricină, un caracter neprefăcut. In depu- m tațiile mutuale ce-și trimit ambele adunări, spre a se felicita II pentru mult fericitul eveniment, cuvântul îl duc : Kogălniceanu a j în București, pentru Moldova și C. A. Rosetti în Iași, pentru lₜ Țara Românească; iui Kogălniceanu îi răspunde în București I Vasile Boerescu, iar în Iași lui Rosetti îi răspunde însuși domnul. 1 ₍ Intrând pe mâinile lor aceste rostiri de bucurie, membrii par- li tidei naționale depășesc chiar, în primul moment înflăcărare, l₍ marginile înțelepciunei, ceea ce dă loc la propuneri tot mai în- I. drăznețe. Așa bunăoară Kogălniceanu, în răspunsul la mesaj I prin care domnitorul încunoștiința adunarea moldovenească 1, despre ;alegerea sa de domn al Țărei Românești, cere dela dom- ■ nitor „convocarea la Focșani a camerilor din ambele țări” ⁸⁰⁸, ■ • ceace nu înseamnă altceva, decât o a doua și mai fățișe călcare I a convenției de Paris, după cel dintâi, alegerea unui domnitor I¹ comun. Lascar Catargiu, păstrându-și sângele rece, iea aminte I, că „comisia însărcinată cu răspunsul la mesaj ar fi depășit man- li datul ce i se dăduse. Ea trebuia să pregătească numai un răs- 11 puns la mesaj, iar nu să propună întrunirea adunărilor la Foc- ■ ' șani”. Kogălniceanu recunoaște această depășire, dar o seu- l₍ zează prin aceea, că lucrase împins de patriotism. Cu toată în- ■< ³⁰⁷ Monit. of. al Țărei Rom., 9 Febr. 1859. ³⁰⁹ ³⁰⁹ Ședința din 28 Ianuarie Monit. of. al Moldovei, 1 Febr. 1859. Digitized by Google Si UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA .105 iile închipei- • .. ! juiau sa in- se introducă lentului; ii ! liberatatea; j iuferise până ■ ta să răsufle ’ tășia toni । : lui înainte ncerăa noi- 8 Fevruarie le țintă des- opa, și ade- ce sunt » ripiu ale so- i o fileu să ! in fruntea cat prin în- sărcinați ti mă oficială, it. In depa- a se feliciți iogălnicean iași, pentru n București >uși domini lembrii pu- înflăcărat tot mai In- ul la mesaj Idoveneasd s dela dom- ele țări”*, ițișe căit® . ii domnita iea aminte epășit nw iai un ilor la Fot- dar o s® lu toată ii- tâmpinarea lui Catargiu și cu toate că mai mulți deputați îm- părtășeau felul său de a vedea, teama de a nu fi la înălțimea momentului, face să se voteze răspunsul în forma ce i-o dă- duse Kogălniceanu. Și mai pe față se rosti această idee, în răs- punsul către adunarea munteană, redactat tot de Kogălniceanu : „Să ne întâlnim la Focșani, zise el, unde punând mână în mână, să ne legăm atât de strâns în cât nici chiar soarta cea mai rea să nu ne poată despărți. La Focșani, la Focșani dar, și acolo împreună cu bine cuvântarea Dumnezeului părinților noștri, să serbăm marea sărbătoare a reînvierei României” ³⁰⁹. Domnitorul însă trebuia să fie foarte băgător de seamă și să nu ațâțe puterile ce erau îndestul de turburate de faptul îndoitei alegeri. Chiar atunci primise el o scrisoare de la Vasile Alecsandri, pe care-1 trimise la Paris pentru a obținea recunoaș- terea alegerei. Agentul domnitorului îi spunea, că „a fost bine primit de împăratul și de marii demnitari ai statului francez; că a fost întrebat asupra mai multor amănunțimi privitoare la îndoita alegere; asupra caracterului principiului; asupra țări- lor pe care e chemat a domni, și că toată lumea a fost foarte mulțumită de răspunsurile lui. Ați putea deci să nădăjduiți nu puțin pe sprijinul Franței care va apăra cu căldură faptul înde- plinit. Dar să ne înțelegem; numai de îndoita alegere e vorba; nu de acele fapte pe care unele spirite înaintate s’ar ademeni ale îndeplini la Focșani. Tot ce ar aduce noui complicațiuni la situația actuală orice act al nostru care ar fi în afară de clau- zele stipulate, ne ar fi fatal și ar compromite grav interesele noastre, căci Franța nu ne ar putea apăra” ³¹°. Mințile orbite de perspectiva realizărei visului iubit, bă- nuiau domnitorului reținerea, a cărei motive el nu le putea da în public. Consulul Place ne spune, că „a fost aclamat un prin- cipiu și nu un om și nu se poate aștepta ca oamenii ce au ales pe Cuza, fără ca el să fi făcut ceva spre a o merita, să-1 lase să se oprească în niște margini care, în ochii lor, ar da aparența unei trădări. Șovăirile lui au produs un rău efect, și mulți sunt j. r. 1851. ⁸⁰⁹ Monit. of. al Moldovei citat. Adresa către adunarea munteană în Mon. of. al Tarei Românești, 4 Martie 1859. Scrisoarea originală a lui V. Alecsandri către domnitor, din 25 Febr. 1859, din Paris (Hârtiile Rosetti). Tot așa scriea și Negri către domnitor ⁷/₁₉ Fe- bruarie 1859 (Idem.): „II serait opportun osons-nous (M. Gatargi et moi) dire, de s’arr&ter dans mon pays aux choses deja faites, sans en faire de nouvelles et attendre la ddcision dela coniterence”. Tot atunci, ⁷/₁₉ Februarie, Walewsky telegrafiază lui Place : „II est desirable que M. Couza procâde avec une grande circonspection; qu’il ne prenne aucune mesure hative et que son attitude soit expectante. Toute autre conduite de sa part tendrait ă entraver la rea lisat ion des dispositions qui lui sont favorables. La conference se reuniră dans les pre- miers jours de Marș. On nous reproche de trop nous immiscer dans les affaires intdrieures du pays. Je dăsire que vous evitiez avec soin de justifier ce repro- che”. (Acte și documente cit., IX, p. 289). A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XII. 20 Digitized by Google 306 ISTOBIA KOMANILOB plecați a atribui aceste șovăiri, dorinței lui de ași asigura poziția 1 lui personală. S’ar putea că prea multă prudență din partea lui ■ să facă mai mult rău de cât o imprudență cugetată, căci ar pu- 1 tea da naștere la mișcări desordonate, produse de o purtare, I în care spiritul de partid nu ar vedea decât im calcul. Poate să ■ fie tot așa de primejdios a nu face nimic, pe cât și de a lucră”. I Cu toate că aceste bănuieli erau cunoscute domnului, el nu se ■ lăsase a fi târât pe clina prăpăstioasă a pornirilor neprecugetate l: și se opuse Ia fapte pripite³¹¹. I' li înțelesul alegerei îndoite. — Ce înțeles avuse alegerea li lui Cuza de domn în ambele țări române? Divanurile ad-hoc ■ ( rostise dorința unirei sub un principe strein dorință ce nu fusese ■ primită de congresul de Paris. Tendința după unire era însă li foarte rostită în ambele țări și se manifestă tocmai în îndoita 1| alegere a lui Cuza, ce calea, dacă nu litera, desigur însă spi- 11 ritul Convenției, dar îndruma cu îndrăzneală îndeplinirea dorin- ll țelor divanurilor ad-hoc, chiar în potriva hotărîrei Europei. li Alegerea lui Cuza de domnitor în ambele țări române trebuiau Îs să bată calea pentru realizarea marelui principiu rostit de di- Iț vanurile ad-hoc: unirea sub un principe strein. I Așa și fu privită alegerea lui Cuza de toți oamenii cu vază 1| ai timpului, de corpurile constituite ale statului și de însuși dom- ly nul ales. El trebuia să fie numai o verigă care să lege trecutul lt de viitorul cei dorit: unirea desăvârșită sub un principe strein. I j Kogălniceanu, înainte încă de alegerea din Moldova, în ziua de lg 3 Ianuarie, făcuse următoarea propunere în adunarea acelei țări: lg „Cu toate că Convenția de Paris n’a încuviințat dorința diva- li nurilor ad-hoc, adunare prin un vot foarte lămurit să arate Eu- I] ropei, că noi persistăm a voi unirea sub o dinastie străină. Ii Afară de aceasta, noi avem să numim un domn și cu dânsul se va lg naște și comitetul central din Focșani. Să știe dinainte domnul l, și comitetul care sunt voințele acestei adunări; să nu uite dom- 1| nul nici odată că, ales de deputății nației, pentru că totul nu era 11 încă pregătit spre a face unirea, el trebuie să considere ca cea I, mai sacră a sa datorie a grăbi făptuirea acestei uniri, pentrucă 9| ziua cea mai frumoasă a domniei sale va fi aceea când se vai coborî de pe tron, după ce va fi pus cea de pe urmă piatră la e- I ₍ dificiu”. Propunerea Iui Kogălniceanu se votează de adunare I în ziua de 5 Ianuarie, înainte de a procede la alegerea domnului. Iₜ Mai mult încă, câteva zile după alegerea lui Alexandru Cuza I de domn în- Moldova, adunarea se răsgândește și voiește să vo- ■ teze o propunere, ca să se proceadă la unirea desăvârșită sub I un principe strein; să se constitue în ambele țări câte un gu- ■ vern provizor care ambele să se întrunească în Focșani, pentru 1 ³¹¹ Depeșa lui Place c. Walewsky ²⁰/₈ Februarie 1859. Acte cit. p. 290. Digitized by kaOOQle UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 307 a poziția; arte I»'; :i arpa-. part», ’ Poate s i ta’, el hi , cugetate alegerea ad-hot uta ia Inși îndoita să spe i doi- îiiTOfd. itbui» de de a nit și doar tntlH :st# zii# ei (ii: a# iteEf st# lise» doP e# nn ea t# : st'- ibr ii# i (X #■ ti# a proclama unirea .efectivă cu principele strein. Consulul Place însă întrebat asupra acestei noțiuni, deși nu avea nici o instruc- ție dela curtea lui, sfătuește pe deputați să nu o înfățișeze, sfat de care ei ascultă. Place arată în depeșa lui, că domnitorul îi arătase părerile lui de rău, că adunarea nu luase această iniția- tivă, și el îmi declară că este gata a se coborâ de pe tron, în- dată ce țara ar vroi să facă unirea cu un principe strein. Știu, adaugă consulul, că puterea are multe farmece și că ar trebui să așteptăm ca să fi gustat din ale colonelul Cuza, spre a ști care-i vor fi atunci dispozițiile. Totuși el are caracterul destul de stra- niu și un fel de filosofie care poate face să se admită că se va ținea de cuvânt, la caz de întâmplare”. Părerea rostită către consulul francez din Iași, domnito- rul Moldovei o repetă, în scrisoarea din 14 Ianuarie, către îm- păratul Francezilor, unde spune între altele, că „știa bine că Maiestatea Sa, în înalta sa bunăvoință către noi, ar fi voit să facă mai mult; nu a atârnat de dânsul ca unirea desăvârșită a Moldovei cu Muntenia sub ocârmuirea unui principe străin să fi venit a asigura pentru totdeauna soarta acestor frumoase țări”³¹² ³¹³. După alegerea lui Alexandru loan I și ca domn al Țărei Românești, în mijlocirea adresată de el puterilor garante, alesul ambelor țări surori spune, în sensul propunerei lui Kogălni- ceanu, că „sufragiile unanime ale țărilor îmi permit astăzi a fi organul lor, și dar nu voiesc a perde nici un moment, fără să viu a face o supremă chemare la mărinimia marilor puteri cari ne-au dat până acuma atâtea dovezi de interes. Intemein- du-mă pe votul adunărilor ad-hoc, rostit din nou de adunarea Moldovei, în ședința din 5 Ianuarie, constat încă odată că țara a cerut unirea cu un prinț străin. Cât pentru mine personal, am lucrat totdeauna la succesul acestei combinări, și alegerea mea nu a putut să-mi schimbe convingerile de mai înainte. Lipsit de ambiție personală, și nedorind alta decât binele țărei mele, așa precum ea îl înțelege și îl cere, nu am trebuința de a declara, că voi fi totdeauna gata de a mă întoarce la viața privată, și că nu voi considera retragerea mea ca un sacrificiu, dacă soarta Românilor va fi hotărâtă în conformitate cu do- rința ce a exprimat-o nația întreagă”. La cetirea acestui act în sânul adunărei, toți deputății se sculară în picioare și salutară cu de trei ori repetatele urări : „Să trăiască Alexandru loan I; să trăiască România” ³¹S. i ³:³ Mon. of. al Moldovei, 25 șl 28 Ian. 1859. Moțiunea e reprodusă de Place, în depeșa lui către Walewsky din-°/₁₂ Ianuarie 1859 în Acte și documente, IX, p. 242. Scrisoarea domnitorului către Napoleon, ibidem, p. 250. ³¹³ Mon.it. of. al Moldovei, 5 Febr. 1859. I Digitized by Google 308 ISTORIA ROMÂNILOB Ca pentru a lega și mai mult pe domnitor de. făgăduința formală ce o făcuse, Kogălniceanu revine indirect asupra ace- leiași chestiuni, în ședința din 24 Martie, sub ministerul lui loan Ghica, cu prilejul motivărei unui amendament, prin care propunea ca retribuirea membrilor comisiunei centrale să se facă, nu prin leafă lunară, ci prin o recompensă națională,- dacă-și vor fi îndeplinit misiunea de a lucra pentru realizarea unirei. Intre argumentele care motivau această propunere, Kogălniceanu introduce și pe acesta: „că nația română vede mântuirea și fericirea ei numai în unirea principatelor sub un principe străin; că alegerea unui domn pentru ambele țări n’a fost decât o nouă și sublimă protestare în favoarea unirei; că înălțimea sa Alexandru loan I, prin nota sa circulară adresată puterilor garante, s’a declarat reprezentantul dorințelor Ro- mânilor pentru unirea principatelor sub un principe străin, arătând că numai în această unire țara își vede fericirea și fă- găduind a sprijini această cauză națională înaintea marelui areopag european” ⁸¹⁴. Este bine stabilit că alegerea lui Alexandru Cuza de domn în ambele țări române se făcuse numai ca o punte de trecere către unirea desăvârșită sub un principe străin⁸¹⁵. Alegerea lui Alexandru loan I și puterile Europei. — Crea- țiunea Convenției de Paris, Principatele-Unite, lovise greu în voința europeană, prin actul cel însemnat realizat de îndoita alegere a lui Vodă-Cuza. Din fericire pentru ele, situația poli- tică a statelor care conduceau mersul trebilor europene, era favorabilă năzuințelor române. Anume Franța, putere înăl- țată în capul Europei, prin răsboiul Crimeei, era plecată a spri- jini îndoita alegere, ca una ce corespundea părerilor susținute de ea încă în congresul de Paris asupra unirei țărilor române, ba chiar sub un principe străin. Alexandru loan I, îndată după alegerea din țara Româ- nească, trimite pe Vasile Alecsandri la împăratul Napoleon. După ce în audiența de la ministrul Walewsky (Februarie 1859), acesta se ținu cam în rezervă, și-i răspunse că totul atârnă de împăratul în ceeace privește sprijinirea îndoitei alegeri, tri- misul domnului român este primit chiar a doua zi de capul Statului francez, cu toate că Walewsky îi spusese că, din cauza multelor ocupații ale împăratului, nu va putea fi primit decât peste 15 zile. Alexandri, înțelegând din această grabă de a-i ⁸,⁴ Procesul verbal al șed. din 22 Martie în Monit. oț. al Moldovei, 31 Martie 1859. ⁸¹⁶ Vom vedea, mai târziu, dacă Cuza se gândea a călca această făgă- duință și a întemeia dinastia Cuza în România nou constituită, după cum i-se bănuește de unii. Vezi bunăoară Dim. A. Sturza în introducerea la 30 de ani de domnie ai Regelui Carol, București, 1897, p. XIII și XIV........................ Digitized by UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 309 {gâdili ipraitt- steni) Iu prin» Je sh lăționaB, realizare .-opunere, Mii r sub ui jâno'i nirei;ti adresată dor Uf 1 SbM capii marelui dedoai itaat -ta grea ii îndoiii ia pi ne,® e îbI- asfd ispite omioe Rat pole® ta® atâ® âii capul tai deti! iB? JT încuviința audiența, că împăratul era bine dispus pentru - Ro- mâni, se duse la palat cu curaj și într’o prea interesantă con- vorbire, pe care a raportat-o, cere și obține dela împăratul Fran- cezilor încurajările cele mai mari. Napoleon felicitează pe Ro- mâni pentru înțeleaptă cale pe care au apucat și asigură pe Alecsandri de tot sprijinul și bună voința lui; dăruește tinerei oștiri române 10.000 de puști și două baterii de tunuri; făgă- duește sprijinul pentru realizarea unui împrumut de 12.000.000 de franci, precum și învoirea de a primi câțiva ofițeri români în școalele din St.-Cyr și Metz, ba chiar autorizarea de a în- ființa o decorație românească; primește în sfârșit stabilirea unei agenții oficioase a Principatelor-Unite la Paris³¹⁶. Alecsan- dri, încurajat prin aceste semne neîndoielnice de bună voința, îndrăznește a încerca pe împăratul asupra proclamărei unirei desăvârșite. Napoleon însă îi spune că aceasta nu ar fi înțelept; căci ar fi o lovire fățișă în Convenție, pe când alegerea îndoită a fost numai folosirea de o stipulație nehotărâtă; sfătuește dar pe români să nu facă acest pas, ci să caute a se recomanda Europei, prin înțelepciunea reformelor din lăuntru, precum s’au recomandat prin patriotismul de care au dat dovadă. „Pre- gătiți-vă, sfârșește împăratul, nu a silui evenimentele, ci a vă folosi de cursul lor” ³¹⁷. Dintre celelalte șase puteri, trei erau binevoitoare Ro- mânilor și trei protivnice. Cele binevoitoare erau Prusia, Sardinia și Rusia; cele două dintâi din motive particulare, ele înșile umblând după unire și rotunzirea teritoriile lor. Rusia, din cauza dorințelor ei, pe deoparte de a slăbi pe Turci, întărind pe Români; apoi spre a lovi în Austria nerecunoscătoarea ei dușmană; în sfâr- șit tinzând a spori înrâurirea ei în țările române, prin spriji- nirea unei dorinți manifestate de toți Românii³¹⁸. Puterile protivnice alegerei îndoite erau acele ce com- bătuse și manifestarea dorinței de unire în divanurile ad-hoc: Turcia, Austria și Anglia. Aceasta din urmă însă lăsase mult din îndărătnicia cu care combătuse ideea unirei și se pleca pe calea de a se ajunge în politică cu Franța, din cauza intereselor ce o legau pe atuncea strâns de această țară. Anume Anglia fusese slăbită prin pri- ⁸¹< In copia unei scrisori nesubsemnată (Hârtiile Rosetti) cetim: „ceprojeL (Tune agence permanente â Paiis n'a et£ presente aux deux assembldes qu’a la suite de la promesse que Sa Majestă a bien voulu transmettre â son altesse par l’interm^diaire de M. V. Alexandri, envoy4 Fannie passde en mission”. (Scri- soarea este din 1860). w Extras din Istoria misiilor mele politice. Napoleon III; trei audiențe la palatul Tuileriilor, de V. Alexandri. Convorbiri Literare, XII, 1878, p. 41. Comp. Bamberger, p. 324. ³¹⁸ Em. Kretzulesco, La Roumanie, Paris, p. 42. Digitized by 310 ISTORIA ROMANILOR mejdioasă răscoală a Cipailor din India, răscoală ce se sfârșise tocmai pe când Alexandru Cuza se alegea în ambele țări româ- ne (Ianuarie 1859). Se mai afla Anglia aliată cu Franța înrăs- boiul cu China, răsboiu care luase sfârșit prin tratatul dela, Tien-Tsin din 1858; dar nu fusese pe deplin limpezit, din pri- cina opunerei Chinezilor la ratificarea acestui tratat, ceeace făcea să se prevadă reînceperea războiului (lucru ce se și în- tâmplă în 1860) ³¹⁹. In asemenea împrejurări, înțelegem cum, de Anglia părăsia prea strânsa ei legătură cu Austria și cu Tur- cia, în chestiunea Principatelor, și se apropia de politica fran- ceză. Aceste împrejurări explică, cum de Alexandri izbutește în destul de ușor a convinge pe lordul Malmesbury, despre, dreptatea cauzei Românilor. Ministrul englez începuse prin a primi foarte rece pe trimisul domnului român; îi repetă de mai multe ori, că scrisoarea pe care i-o adusese, o primește numai, ca venită dela colonelul Cuza, întrucât însușirea lui de domn al Principatelor-Unite nu era încă recunoscută; mustră apoi în destul de aspru pe Alecsandri, pentru cele întâmplate în Principate; pentru lovitura dată, prin îndoita alegere, integri- tăței împărăției otomane, încheind că Anglia nu e dispusă a recunoaște pe Cuza de domn al ambelor provincii. Alecsandri • însă apără cu multă dibăcie interesele Românilor, arătând cum la 1821, 1828 și la 1848 totdeauna Românii ținuse cu Turcii și nu cu Rușii; apoi el atinge interesele materiale ale Angliei, amintind că, în timpul foametei din Irlanda, Anglia se ajutase foarte mult cu grânele române; în sfârșit că alegerea îndoită era neapărată prosperităței poporului român și neoprită de Con- venția de Paris. In vorbele preschimbate în urmă, ministrul englez se arăta din ce în ce mai blând și mai bine voitor, șl când Alecsandri se sculă pentru a-și lua ziua bună, Malmes- bury îi spuse că de acum înainte nu va mai numi pe Cuza decât principele Cuza; de unde se vede, că ținta atât de aprigă dela început a ministrului englez, era calculată numai pentru a face efect ³²⁰. Anglia deci nu opuse o împotrivire serioasă la recunoașterea îndoitei alegeri a lui Alexandru Cuza. Dimpotrivă, Turcia și cu Austria erau dușmanile stator- nice ale Românilor și nu puteau primi, din cauze mult mai adânci, întărirea acestui popor și consolidarea statului său. Aceste două imperii erau protivnicele firești ale oricărei desvoltări și întă- riri naționale ale poporului român, de oarece erau alcătuite din o mulțime împestrițată de popoare, peste care nu puteau ³¹⁹ Lavisse et Rambaud, Histoire gen&ale, XI, p. 651 și 678. ³²⁰ Extract din istoria misiilor mele politice. Misia mea la Londra, de V. Alecsandri, Convorbiri Literare, XII, 1878, p. 85. Digitized by LjOOQle UNIBEA MOLDOVEI CU MUNTENIA 311 ițise ităs- dela F m iii- om Tur- ta- Itțlt spre in a mai umai Ionii apoi leii egri- sh indii cum 'urai gliei, itase kriti Con- strui r.? mfs- jm ligi itm toi- ori oii iti- litr domni decât atunci, când viața lor națională ar fi fost înă- bușită. Ele erau deci dela sine aliate, întru a se împotrivi do- rinței Românilor, de a trăi o viață mai liberă și mai vrednică de oameni³²¹. Turcia se temea, că întărirea poporului român să nu-1 ducă la desfacerea lui de împărăția Otomană; iar Austria că întremarea lui să nu devină un centru de atragere pentru Ro- mânii din Transilvania³²², pe lângă că această întremare ar fi stingherit exploatarea economică, proiectată pe o largă scară de Austria, în principatele dunărene. Dar nici Turcia, nici Austria, nu puteau întreprinde ni- mic altceva decât protestări contra alegerii domnitorului co- mun. Austria era pe punctul de a intra în răsboi cu Franța, din cauza chestiei italiene; iar Turcia izolată nu putea în- drăzni nimic. O veche simpatie de rasă unia pe Napoleon cu Italienii. Ceeace însă îl hotărî să intervină în favoarea lor și în contra regimului asupritor austriac, fură atentatele necontenite, pe care patrioții italieni le îndreptau în contra lui, mai ales acel al lui Orsini. In înțelegerea lui Napoleon cu Cavour la Plom- bieres (30 Iulie 1858), se stabilise bazele cooperărei Franței la eliberarea Italiei de Austriaci. Napoleon să ajute Italienilor la cucerirea Lombardiei și a Veneției, iar Italienii să cedeze Franței Savoia și poate și comitatul Nișei. Napoleon, pentru a izbuti mai ușor, voia să încurce în acelaș timp pe Austria și în Orient; dar pentru aceasta trebuia slăbită și Turcia, pe care cu toate aceste, cu câțiva ani înainte, Franța o apărase. Napo- leon susține deci și în peninsula Balcanilor principiul său fa- vorit, acel al naționalităților, încurajând pe Muntenegreni în răscoala lor contra Turcilor, pe care ei îi bat la Grahovo (13 Mai 1858). Chestia nouilor hotare ale Muntenegrului se limpe- zește după placul cabinetelor din Paris și Petersburg, spre marea desplăcere a celui din Viena. Tot pe atuncea Franța și Rusia susțin pe Miloș Obrenovici la tronul Serbiei, și Scupcina silește pe partizanul Austriei, Karagheorghevici, să abdice (24 De- cembrie 1858) iar Miloș este ales. Austria vrea să intervină cu armele; dar este oprită de Franța și de Rusia, în virtutea tra- tatului de Paris. Alegerea lui Miloș, este ratificată de Sultanul în 12 Ia- nuarie 1859. Câteva zile după aceea, Cuza este ales în Mun- tenia (24 Ianuarie). Politica austriacă era ținută în șah pe Du- ³²¹ Austria în Principatele Dunărene, București 1859, p. 6. ³²² De aceea în tot timpul domniei sale, Alexandru loan I este statornic dușmănit de Austria. L’Opinion naționale spune în 2 Februarie 1865, ceeace se poate aplica la întreaga domnie a lui Alexandru loan I, că : „FAutriche a tout intărdt a soustraire les Roumains de Transylvanie qui ne passent jamais la frontiere sans dire je vais au pays — â la contagion et ă F exemple”. Digitized by Aj OOQ le 312 IST0EIA ROMÂNILOR nare, și Orientul se umplea de amenințare pentru curtea vie- neză, tocmai în momentul când cauza italiană trebuia s’o ne- voiască a întoarce către Occident toată luarea ei aminte și toate ale ei puteri” ³²³. Napoleon avea deci interes a sprijini planul Românilor, nu numai din principiu, ca partizan al naționalităților, ci încă și pentru a încurca pe Austria. Deaceea în cuvântarea de des- chidere a corpurilor legiuitoare din 8 Febr. (27 Ian.) 1859, reflectând asupra celor petrecute în alcătuirea Convenției de Paris, Napoleon spune, că „guvernul vienez și al meu, o zic cu părere de rău, s’au găsit în desacord asupra chestiilor princi- pale, și a trebuit un spirit de împăciuire, spre a se ajunge la deslegarea lor. Astfel spre exemplu, nu s’a putut sfârși recon- stituirea principatelor române, fără numeroase greutăți care au mărginit mult deplina satisfacere a legiuitelor lor dorinți, și dacă ne-ar întreba cineva, ce interes are Franța în acele ți- nuturi îndepărtate, udate de Dunărea, aș răspunde, că inte- resul Franței este pretutindene, unde e vorba de a susținea o cauză dreaptă și civilizatoare” ³²⁴ *. Pentru susținerea Românilor era să lucreze mult și Ru- sia care se afla în armonie de vederi cu Franța. Rusia concen- trase trupe numeroase la hotarele Galiției, și ziarele rusești atacau cu violență politica austriacă. Gazeta de A ugsburg spunea că „loviturile suferite de Austria în chestia Serbiei și a Prin- cipatelor sunt pricinuite mai mult prin înrâurirea Rusiei decât prin acea a Franței” ³²⁶. Ziarele austriace care, la început, nu conțineau nici un cuvânt asupra alegerei domnitorului român, venind la ordinea zilei adunarea unei conferinți la Paris, spre a se rosti asupra acestei alegeri, încep a da glas. In Oesterrei- chische Zeitung, o corespondență din Paris arată că : „guvernul francez este hotărât a apăra cu toată energia alegerea lui Cuza și prin urmare desăvârșita unire. Rusia este firește de aceeași părere, fiindcă principatele ca și Serbia au să ajungă Piemontul ei. Ori și cum această chestiune cuprinde mugurul unor mari evenimente” ³²⁶. Aceste mari evenimente nu puteau nici într’un caz să fie o intervenire armată în principate. Intr’adevăr cum spune prea bine loan Alexandri, agentul Principatelor-Unite la Paris: „Dacă s’ar anula alegerea lui Cuza și s’ar ordona o alta, adu- narea munteană ar realege pe acelaș domn, și dacă s’ar con- voca alte adunări, aceste ar susținea încă cu mai mare pu- tere principiul domnitorului comun, ne mai fiind ele acuma ³²³ Debidour, Histoire diplomati que de l’Europe, Paris II, 1891, p. 183 Comp. Lavisse et Rambaud, Histoire gtnârale XI, p. 267 și 518. ³²⁴ Moniteur Uniuersel, 8 Fevrier 1859. ³³S Gazeta de Augsburg reprodusă de Românul, 7 Februarie 1859. ³²⁶ Reprodusă de Românul, 10 Februarie 1859. Digitized by Google UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 313 I» o» itej iilor, încă edes- 1®, ei de ziccu wi- ^li e» care «ți, âețî iote- ieao Ho- met isești unea Pw decât t,» mân S(W JI#' anul Coa cea? atol mari ÎS pita iii'' idir coi’ pir jina 10 sub presiunea caimacamilor. Dacă ar fi să se impună domnul de vreo putere, s’ar călca încă mai mult Convenția, de cum a călcat-o Românii” ³²⁷. Apoi este de observat că o asemene impunere nu s’ar fi putut face decât mânu militari, și o exe- • cuție militară, conform Convenției, nu era învoită decât din comunul consimțimânt al tuturor puterilor, consimțimânt ab- solut cu neputință de obținut, în starea de atunci a politicei europene. Cât despre o intervenire năprasnică a Austriei, ea era înlăturată, din cauza relațiilor ei cu Franța în chestia ita- liană. Turcia nu putea nici ea interveni, din cauza Rusiei care avea mânele libere, de când Austria se îndușmănise cu Franța. Prin urmare confirmarea alegerei lui Cuza era asigurată, și aceasta se și prevedea cu destulă pătrundere de organele românești ale timpului: Românul, Steaua Dunărei, etc. Cum se auzise în Constantinopole despre îndoita alegere a lui Alexandru Cuza, Poarta trimisese puterilor garante un memorandum care sfârșia, „arătând primejdia ce ar izvorî pentru Europa, dacă puterile nu ar menținea hotărârile lor. Consecvența stărei actuale de lucruri va fi chemarea ambelor adunări la Focșani, întocmirea unui guvern central unionist în București și desăvârșita înființare a unirei. Agitarea și anar- hia au ajuns la un grad așa de înalt, încât dacă Europa nu va mijloci pentru restabilirea ordinei, peste puțin va izbucni un răsboi civil, al căruia tristă urmare va fi dărăpănarea nu numai a acestor țări ci a staturilor vecine” ³²⁸. Puterile hotărâră convocarea unei conferinți, spre a cer- ceta îndoita alegere. Austria până într’atâta dușmănia ale- gerea lui Cuza, încât prin ziarele ei, mergea până a susținea o politică, pe care o crezuse cândva mai primejdioasă încă in- tereselor sale: înălțarea unui principe străin pe tronul Prin- cipatelor-Unite³²⁹. Pornirile dușmănești ale puteriler protiv- nice unirei erau însă alimentate și de intrigile din țările române. Negri spune în o scrisoare din ¹⁴/₂G Martie 1859 către domnitor, că „intriganții și ambițioșii, mai ales din Muntenia, s’au pus ³²⁷ Memoriul lui loan Alexandri din 4 (16) Februarie 1859 reprodus de A. Papadopol-Calimah, Scrieri diverse, (manuscript în Academia română), p. 10 și urm. L’Autriche et le prince roumain Paris, 1859, p. 24 aduce aceleași argumente : „Mais les deux assembkes ne consentant pas a se dejuger et noirimant de nou- veau le mâme prince, casserait-on les assemblăes? Et si le corps Electoral acela - mait les mâmes ddputes, casserait-on le corps Electoral? 11 fâudrait donc gou- vemer le pays dictatorialement! Mais qui aurait la dicta ture? Un pacha turc ou un Feldmarăchal autrichien ?”. ³²⁸ Românul, 9 Aprilie 1859. Comp. Interpelarea lordului Filz-Gerald în camera engleză, reprodusă de Românul, 3 Martie 1859. ⁸⁸⁸ Oesterrichische Zeitung spunea bunăoară : „s’ar pregăti în diplomație proiectul de a se ridica un prinț străin pe tronul României, spre a se împăciui pe unioniști. Astfel se speră a se scăpa de alegerea nelegală a lui Cuza”. Re- produsă de Românul. 21 Februarie 1859. Digitized by k 314 ISTORIA ROMÂNILOR în campanie, spre a împiedica izbutirea îndoitei alegeri” ³³⁰. Se răcise în curând entuziasmul momentan ce cuprinsese pe fruntașii Țărei Românești, în ziua de 24 Ianuarie. Pe când însă presa vieneză, notele turcești și intrigile din lăuntru combăteau astfel alegerea lui Cuza de domn al am-> belor țări române, în camera engleză, deputatul Roebuck o sprijinea și încuraja, spunând că el ia o mare parte la speran- țele Românilor și așteaptă ca ei, în loc de a fi sclavii diplo- mației europene, vor păstra propria lor demmnitate și vor asi- gura neatârnarea lor, fără concursul nimănui”³³¹. Turcia însă mai întrebuința și alte mijloace, potrivite cu firea ei, pentru a scăpa de amenințătoarea unire, personi- ficată acuma în alesul Românilor. Ea pregătea două tabere, una la Varna și alta la Șumla, care deocamdată trebuia să slu- jească numai pentru manevre, dar care la vreme de nevoie puteau să dobândească și altă menire ³³². Cu întocmirea acestor tabere pare a sta în legătură un complot descoperit în București în ziua de 30 Martie, complot ce tindea la răpirea vieței dom- nitorului, prin o mașină infernală³³³. Din instrucția făcută, reiesă că toți cei ce luase parte la acel complot erau străini, veniți mai ales de peste Dunărea, unii din ei originari din Au- stria. Făptașii sunt dați judecăței, dovediți și osândiți la pe- depse destul de grele³³⁴. Cezianu, deputat din adunarea mun- teană, care fusese întrebuințat de poliție ca istrument pentru descoperirea faptei și după aceea implicat și el în complot, „arată că un croitor care ar umbla în acele treburi, îi spusese ■că alegerea lui Cuza este neplăcută Austriei și Turciei și că ■chiar boierilor nu poate fi pe plac, și mai cu seamă principilor Știrbei și Brâncovanu, și că se hotărâse de aceea omorîrea lui Cuza. Evreul Șain spune la rândul lui că Cezianu îi spusese că comerțul merge rău de tot, și aceasta numai din pricina ale- gerei lui Cuza; că acel ce s’ar găsi să-l curețe de pe drum ar ³³⁰ Scrisoare originală în Hârtiile Rosetti, Reprodusă în Arhiva XII, 190V p. 66. ³³¹ Reprodus de Românul, 3 Martie 1859. ³³² Românul, 17 Martie 1859. Despre trimiterea de trupe turcești către acele două punte, vorbesc mai multe acte ale timpului. Vezi scrisoarea lui Negri c. domnitor din u|₂₀. Altă scrisoare din U|₂C Aprilie {Hârtiile Rosetti. Arhiva, cit. p. 67). O a treia scrisoare dinu|₂₂ Mai {Ibidem. Arhiva p. 69), spune: „Touțes les fois que nous avons exprimă quelques craintes li dessus aux ambassadeurs de France et d’Angleterre, ils nous ont toujours dit et formellement assure, que dans aucun autre cas ces ces troupes n’entreraient chez nous, si ce n’est lorsqu’une autre puissance y entrerait. Nous croyons qu’il faut neanmoinș avoir cette ăventualite en vue et penser dăs ă prăsent ce qu'il serait utile de faire, au cas o£t cile serait mise â execution”. ⁸³³ Depeșa lui Golescu din Paris din 2 (14) Aprilie. Românul 4 Aprilie 1859. ³⁸⁴ Asupra complotului, vezi Steaua Dunărei 22 Iunie; Națioalul 31 Mar- tie și 14 Iunie 1859. Sentința publicată în Naționalul, 16 August 1859. Digitized by kjOOQle UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA 310 face un mare bine țărei”. Aceste arătări caracterizează în destul de limpede ținta urmărită de complot ³³⁵. Conferența se întruni în ziua de 17 Apr. (26 Mart.) 1859 în Paris. Musurus-Bei, reprezentantul Turciei, ambasador din Londra, protestează contra îndoitei alegeri a lui Cuza și cere aplicarea dispozițiilor tratatului de Paris. In ședința din 19 Aprilie, de Hiibner reprezentantul Austriei se unește cu propu- nerea Porței și cere ca conferința să iee măsurile de siluire în contra incălcărei voinței europene din partea Românilor. Ce- lelalte cinci puteri însă, după o prealabilă înțelegere, hotărăsc că: „deși alegerea nu este conformă cu înțelesul Convenției, totuși pentru astă dată, și în chip excepțional, să se numească Cuza de domn al ambelor țări, pe cât timp va trăi el”. In zadar ambasadorul Turciei caută să arate, că o astfel de recunoaștere, numai pentru viața lui Cuza, ar expune țările române la com- plicări, neapărata urmare a unei ocârmuiri concentrate în o singură mână. Cele cinci puteri răspund Turciei că, dacă se se va primi propunerea lor, se va hotărî totodată ca orice nouă lovitură în dispozițiile Convenției, dacă nu ar fi revocată în- dată de gospodar, ar da cazul ca puterile să se înțeleagă asupra mijloacelor de constrângere ce ar fi de întrebuințat. Răsboiul între Franța și Austria izbucnind însă curând după aceea' (29 Aprilie 1859), Turcia stă în așteptare, spre a vedea pe partea cui se va pleca izbânda, și a lua o hotărâre în consecvență. Franța eșind învingătoare (Pacea dela Villa- franca, 11 Iulie 1859), Turcia și Austria sunt nevoite, prin protocolul din 24 Septembrie 1859 a recunoaște îndoita ale- gere a lui Alexandru Cuza ca domn al Principatelor-Unite pe timpul vieței lui, și cu îndatorirea ca el să nu mai aducă o nouă atingere Convenției de Paris³³⁶. ³,⁵ Depunerea lui Cezianu, în suplemcntul la Nafionalul No. 53. A lui Șain, în An imitatorul român, 15 Ianuarie 1859. ³³³ Bamberger 1. c., p. 325. Protocolul în Archives diplomat! ques, 1866. Paris, p. 161. Digitized by Google Digitized by Google TABLA ILUSTRAȚIILOR Pagina Adunarea Românilor la Blaj 3/15 Mai 1848.................................... 25 Simion Bărnuț............................................................... 29 Petre Dobra................................................................. 41 Balint...................................................................... 45 Avram lancu................................................................. 47 Constituția dela București din 11 Iunie 1848 ............................... 79 Mitropolitul Neofit......................................................... 85 Barbu Dimitrie Știrbei, Domnul Munteniei................................., 123 Cavaleria Munteniei 1852 ................................................... 126 Artileria Munteniei 1852 . ................................................. 127 Infanteria Munteniei 1852 .................................................. 130 Grigore Ghica, Domnul Moldovei.............................................. 137 Balcic, 1853 cu escadrele franco-engleze.................................... 176 Apărarea Silistrei în 1854 de Turci......................................... 177 Retragerea Rușilor din Giurgiu, 1854 ....................................... 181 Teodor Nicolae Balș, Caimacamul Moldovei, 1856—1857 ....................... 228 Nicolae Vogoride, Caimacamul Moldovei, 1857—1858 ........................... 243 Deputății adunării Ad-Hoc ai Moldovei 1857 ................................ 273 loan Mânu, Caimacamul Moldovei 1858........................................ 281 Anastasie Panu, Caimacamul Moldovei, 1858—1859............................. 283 Vasile Sturdza, Caimacamul Moldovei, 1858—1859............................. 287 Digitized by Google O Digitized by TABLA DE MATERIE Pagina ■ Capul I. — Revoluția din 1848............................... ■ I. Revoluția din anul 1848 în Ardeal....................... ■ Partida națională liberală ungurească...................... । Opoziția românilor..................................... I Lucrurile din Transilvania............................. Adunarea din Blaj .................................... Cuvântarea lui Bărnuț................................. Mișcări violente...................................... II. Originea mișcării și desfășurarea ei în Moldova........ 1. Originea și începutul mișcării din Principate .... \ Seria istorică a formării partidului liberal........... 2. Revoluția din Transilvania și cea din Țările Române. 3. Mișcarea premergătoare a studenților români din Paris. Revoluția din Moldova.................................... Ideile ............................................... III. Revoluția în Muntenia................................. 1. Caracterul revoluției muntene......................... Deosebirea de revoluția moldovenească.................... Sătenii în revoluția munteană............................ Scopurile revoluției și reacționarii..................... Mitropolitul Neofit .................................. 2. Desfășurarea mișcării................................. Turcii favorabili revoluției............................. Turcii întorși de ruși contra revoluției ............. 3. Ideile zămislite de revoluție......................... Partidul unirei Românilor................................ Ideia unirii Moldovei cu Muntenia .............................................. Comisia proprietății..................................... | 4. Răspândirea cunoștinței intereselor românești în apus I Rezultatele revoluției din 1848........................ ! *Capul II. — Domniile de Balta Liman............................... I. Barbu Știrbei și Grigore Ghica.................................... I 1. Barbu Știrbei 1849—1856 ................................. Barbu Știrbei înainte de domnie....................... 7 9 9 14 19 23 28 36 49 49 49 52 54 59 63 67 67 67 73 77 83 86 86 93 98 99 101 103 110 115 119 121 121 121 .i Digitized by Google 320 ISTORIA ROMÂNILOR Reforme............................................. Retragerea la Viena................................. Reîntoarcerea lui Știrbei...................... . . 2. Grigore Ghica în Moldova, 1849—1856. . . . Reforme....................................... Retragerea la Viena. Reîntoarcerea la domnie II. Răsboiul din 1853. Pacea de Paris 1856.......... 1. Locașurile sfinte.............................. Rusia și puterile apusene,. .............. . Politica orientală a iui Napoleon al IlI-lea. . Ambasada lui Mencikoff........................ 2. Chestia orientală. Interesele puterilor. Interesele rusești.......................... Apusul față cu tendințele rusești........... Turcia și Principatele Române............... Purtarea puterilor germane................... . . 3. Tratatul de Paris.............................. III. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 280 288 295 306 308 Pagina Răsboiul din 1853............................................... Tratatul de Paris din 1856....................................... Unirea Moldovei cu Muntenia. ..................................... Ideia Unirei'..................................................... Urme mai vechi...................................... .......... Unirea intelectuală ............................................ Arătarea ideii unirii politice................................ Moldova și Muntenia față de unire............................... Unirea în timpul domniilor dela Balta Liman..................... Scrierile în chestia unirei..................................... Comitetele unioniste............................................ Unirea și Puterile Europene....................................... Consultarea poporațiilor........................................ Interesele puterilor în chestia unirei . ....................... Căimăcămia lui Toderiță Balș...................................... Alegerile la Divanurile Ad-Hoc.................................... Dorințele Românilor și convenția de Paris......................... Căimăcămia de trei și alegerea lui Alexandru I an I de Domn în ambele principate................................................. Alegerea din Moldova............................................ Alegerea lui Alexandru Cuza în Țara Românească.................. înțelesul alegerei îndoite...................................... Alegerea lui Alexandru loan I și puterile Europei............... Digitized by Google 124 132 134 136 136 141 144 144 144 147 151 159 159 163 165 172 174 174 182 187 187 187 188 191 196 198 199 206 210 210 214 227 240 268 Digitized by Google TOEIA E D1Ț1 A 111-a, revăzută de autor VOLUMUL XIII PARTEA ÎNTAIA ,f1u sunt vremlle sub cârma omului ₜ cl bietul om sub vremi”. MtROH COSTH1. MANILOR SI din lh\ Sutzo grand logothtte de Moldavie, 1788—1871), publids par Panaite Rizos, Vienne 1899, p. 365), spune că Cuza ,,comptait il est vrai panni les jeunes gens qui avaient rompu avec le passă; mais il ne s’dtait jamais montre parti- san du radicalisme, ni n'avait professd des opinions extremes”. ²² Atât este adevărat, iar nu că ,,partidul bătrân îl credea pe Cuza inamic al împroprietărirei țăranilor”, cum spune Bolintineanu, Viața lui Cuza Vodă, Iași, p. 10. Digitized by Google 16 ISTORIA ROMANILOR de colonel și este numit locotenent de hatman²®. El intră în adunarea din 1858, ca deputat al proprietarilor mici din Județul Fălciu²⁴, de care adunare este ales domn în 5 Ianuarie 1859. Caracterul lui Alexandru Cuza. — Individualitățile au fără îndoială un rol în istorie, prin intervenirea personalității lor în daraverile omenești și prin ciocnirea acestei a lor persona- lități cu acea a altora ce ieu parte la desfășurarea împrejură- rilor. Personalitatea sau caracterul unui om este productul mai întâi al genezei sale fizice, în care joacă un mare rol ereditatea; apoi al împrejurărilor care au înconjurat a Iui desvoltare; ou alte cuvinte, al germenului și al mediului în sânul căruia a cre- scut. Acest din urmă agent, mediul, lucrează fără încetare asupra caracterului și-l schimbă necontenit, încât nu este potrivit a se considera caracterul unui om, ca element neschimbător, dela începutul chiar a arătărei lui în câmpul istoriei. Totuși, dela o vârstă oarecare, unele apucături mai fundamentale ră- mân neschimbate și, mai ales, când rolul personalității nu a ținut mult timp, se poate socoti până la un punct ca statornice părțile mai de seamă ale caracterului ei — și fiindcă acest ca- racter ne explică o mare parte din faptele în care personalitatea va interveni, este bine, ca în asemenea cazuri, să se schițeze prin câteva trăsături generale felul de a fi al individualităților istorice. Cuza a domnit numai 7 ani, scurt răstimp din viața omenească, și când a fost ales, era în vârstă de 39 ani, deci om format, în care se cristalizasă acuma însușirile cele mai de seamă ale caracterului său. Să le schițăm, întru cât ne învoesc această lucrare, amintirile contimporanilor. Mai întâi ca fizic, Alexandru Cuza era „un bărbat de statură mijlocie, însă aratos, cu o înfățoșare plăcută și ade- menitoare. Manierele lui erau distinse, ceeace nu puțin îi ajută în izbînzile sale diplomatice”²⁵. Când îl atingeai, niciodată nu-ți rămânea dator cu- răspunsul. El era foarte sincer, și prie- ten adevărat; dar și către cine nu-i plăcea, se arăta îndată, căci el nu știea să fățărească. El nu iubea pompa și arătările exterioare și făcea foarte puțin caz de ovații și de sărbătoriri, pe care, cele mai de multe ori, le știea că sunt de comandă²*. ³³ G. Sion. Alexandru Cuza citat. Nu ministru de războiu, precum se susține de unii. Aducem ordinul original de numire din 23 Octomv. 1858 sub No. 9: ,,D-sale Colonelului Alecu Cuza: Considerând deosebitele merite ce vă carac- terizează, căimăcămia găsește de cuviință a vă însărcina, în funcțiunea ce ocu- pați, și cu îndeplinirea tuturor îndatoririlor prescrise de așezămînt până la în- locuirea postului de hatman. (Subsemnați) Catargi, V. Sturza, Panu. (Hârtiile Rossetti). ²⁴ Patria 22, 1858. ²⁶ Bolintineanu, Viața lui Cuza-Vodă, p. 40 Comp. p. 8. ²⁸ Asupra acestui punct, vezi salutarea ce i-o făcură țăranii la 11 De- cemvrie 1861, Românul 20 Ianuarie 1862. Digitized by VjOoqLc PERSONALITATEA LUI ALEXANDRU CUZA /rjr ⁷ Alexandru loan Cuza însărcinat și cu împlinirea îndatoririlor de Hatman 1858. rotografie. Colecția Academiei Române. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XIII. Digitized by 18 ISTOBIA BOMÂNILOB Era nelacom de bani, și cea mai bună dovadă despre aceasta este că, după cum spune Bolintineanu, el a fost unul din domnii ce au eșit din domnie, fără să fi făcut avere mare²⁷. El însă nici nu avea nevoi prea mari; nu iubia luxul; masa și traiul său erau cumpătate; avea însă mare plăcere pentru cai frumoși, cu toate că nu era bun călăreț. Intr’un grad înalt era desvoltat la el simțimântul dreptății, pe care o recunoștea chiar și către dușmanii săi. Așa când apără pe mitropolitul Meletie care era să fie dat în judecată, pentru că făgăduise legitimitatea adu- nărei din 1858; când ceru să se recunoască prințului Grigore M. Sturza însușirea de deputat în aceeași adunare; când anulează,în afacerea antreprizei șoselei din Galați, sechestrul pus pe averea lui Lascar Catargiu care, cu toate acestea, devenise unul din dușmanii lui cei mai rostiți²⁸. Pe lângă dreptate, avea însă și o mare delicateță de simți- minte. Asupra acestui punct domnul I. Zâne spune că pe când Bolintineanu, fostul ministru și prieten al lui Cuza, stătea în casa părintelui d-lui Zâne, și era plin de datorii, pe lângă că și greu bolnav, Cuza știindu-1 mândru, întrebuințase următorul mijloc pentru a-1 face să primească un ajutor. Pusese pe un neguțitor să-i scrie, că odată Fa înșelat cu o sumă de bani; dar că mustrându-1 conștiința, i-o restitue²⁹. Cuza era apoi foarte mândru și nu pleca ușor capul în- naintea altuia. încă din timpul pârcălăbiei lui, pe când oștirile austriace ocupau Galațul, soldații nemți obicinuiau a face multe necuviinți. Cuza ceru de mai multe ori dela comandantul tru- pelor din Galați să-și înfrâneze oamenii, la care i se răspundea tot cu glume. Intr’o zi el trimise o companie de soldați români, ca să prindă pe cei austriaci prin crîșme și alte locuri publice, îi legă cot la cot și-i aduse la cazarmă. Comandantul, pentru a nu păți și altă dată atare rușine, sau spre a nu fi nevoit a se opune cu puterea și a vărsa sânge, luă măsura de a pune pe soldații săi la rânduială. Această notă a caracterului lui Cuza va domina mai ales în politica lui exterioară. Cuza era un în- focat naționalist și patriot, precum o dovedește mai întâi răsu- nătoarea lui demisie, apoi ținuta sa mândră și vrednică față cu toate puterile, în tot timpul domniei lui, ținta lui supremă fiind ridicarea politică a poporului său; după cum o dove- dește și, după eșirea lui din domnie, refuzul său de a re- intra în țară cu ajutorul baionetelor străine, când Franța fi ²⁷ Bolintineanu, Viața lui Cuza-Vodă, p. 132. Comp. Anghel Demetrescu, Discursurile lui Barbu Catargiu, București, 1886, p. LV. ²⁸ Vezi decretul din 6 Octombrie 1865 în Monitorul Oficial din 8 Oct. 1865. ²⁹ Scrisoarea d-lui luliu Zâne către A. D. Xenopol, publicată în Arhiva, XII., 1901, No. 1—2. Scrisoarea neguțătorului a fost dată de d. Zâne Academiei Române. Vezi și Monitorul Oficial, 4 Iunie 1892. Digitized by Google PERSONALITATEA LUI ALEXANDRU CUZA 19 aceasla idoli EIm și InM frumtți, esvolbl și A aretn oaâ- gore i leazlii averea. nul din ■.simți- ie călii ateii $ d? Mtonil pe • ni;to pul ii oștii ■unii ulii» Mito «ud* illlfe' mtnn ita« iCto mi*⁻ iris» at uț»¹ tts^ «O¹ făcu această propunere ³⁰. Față cu clasele țării, Cuza era un protivnic al boerilor, un partizan declarat al poporului de jos și un luptător aprig și neobosit pentru egalitatea socială și pentru răsturnarea privilegiilor, și în această privire, omul cel mai po- trivit pentru perioada de desvoltare în care intra poporul româ- nesc, și care trebuia să-1 prefacă, din starea de barbarie orien- tală în aceea Occidentală civilizat. Dar acest caracter avea, ca toată făptura omenească, și umbre pe lângă lumină. Era neserios, zeflemist, lua toate lu- crurile în ușor și prea nepăsător de soarta lui, de care însă era legată aceea a poporului pe care domnia³¹. Cuza apoi deși foarte inteligent, cuprinzând ușor lucrurile, nu prea iubea munca³². Pe de altă parte îi plăcea mult a râde și a-și bate joc de aceice-1 încunjurau mai deaproape, și ținea în samă, prin o mare sim- patie, pe acei ce primeau glumele lui. Așa se făcu de el lăsă adeseaori trebile pe mâinile oamenilor săi de încredere și de se constitui așa numita lui camarilă : (Librecht, Docan, Pisoschi) tocmai în momentul când el își îndușmănise într’un chip așa de grav mare parte din clasa conducătoare, prin lovitura de stat. Conform cu aceste contrasturi în caracterul său, îi plăcea loviturile zdravene și neașteptate³³. Aceste puține îndegetări psihologice să slujească spre a explica unele fapte, pentru a căror explicare, numai elementele obiective nu ar fi îndestulătoare. Acest om, astfel închegat de fire din tainele eredității, era să se urce pe tronul țărilor române, în momentul cel mai critic al vieței lor, atunci când tratatul de Paris, scoțându-le de sub jugul Turcilor și al Rușilor, sub care stătuse până atunci încujbate, le chema la o viață nouă, atribuindu-le un rol în mersul politic al lumei orientale. ⁸⁰ Dovezile se vor aduce în cursul expunerei. ¹¹ Valentineanu, Alegerea, detronarea și înmormântarea lui Cuza-Vodă, București 1898, p. 17. M Place c. Walewsky 9 Mai 1859 Acle, IX, p. 336: Tout ce qui sent l’ap- plication et Ies affaires le fatiguent”. Același c. Walewsky, 24 (12) Ianuarie 1859, Ibidem IX, p. 242: „par une bizarrerie de son caractere, ă la fois resolu et paresseux, on ne le vit pas se placer au premier rang des lutteurs qui repous- sărent avec tant d’ănergie Ies intrigues de la Turquie et de FAutriche”. M Cât despre celelalte defecte ce i se puneau în seamă, Bolintineanu, Viața lui Cuza-Vodă, spune: „Se imputau domnului patima jocului. El nu mai juca alta de cât jocuri ordinare cu amicii, de când se numise domn. II acuzau de mândrie. In casă era amabil cu toți; îi punea pe toți să șeadă, le permitea să fumeze, să râză. II acuzau de băutură; nu bea decât apă la masă și un licor după masă. II acuzau de patima pentru femei. Nu a despărțit nici un bărbat de femeia sa; nu a făcut să plîngă nici o mamă pentru fiica sa răpită⁰. Digitized by Google 20 ISTORIA ROMÂNILOR Actul Adunării Țării Românești către Alexandru loan Cuza, că a fost ales Domn al Munteniei. — 25 Ianuarie 1859. Fotografie. — Colecția Academiei Române. Digitized by Google .1 Digitized by Google 22 ISTORIA ROMANILOR Nu e vorba, era să se împărtășască din această viață, deocamdată numai o mică frântură din corpul poporului român, clasa mai înaltă a societății, și unde și unde, câte un element ce pătrundea din straturile inferioare către regiunile cele mai de sus. In clasa însă chemată la conducerea evenimentelor, se făcuse încă de mai mult timp o rupere, o sfâșiare. O parte, cea mai numeroasă din această clasă, de și nu se dădea îndărăt, în fața unui progres politic și cerea unirea împreună cu mino- ritatea, era departe de a fi călăuzită de aceleași idei și în privirea progresului social, a lepădării sincere și neprefăcute a privilegiilor și în îmbrățișarea principiilor egalității, proclamate și hotărîte de actul de naștere al poporului român — Convenția de Paris. Fondul cultural pe care se împlânta, ca un arbore străin, noua concepție a vieții de stat, decretată de areopagul european, era un straniu amestec de idei, de năzuinți și de interese din cele mai protivnice, pentru a căror unificare, în senzul propășirii către o stare mai bună, era să încleșteze o luptă uriașe între elementele trecutului și acele ale viitorului. Era ușor de decretat pe hârtie transformarea unui popor; de a înlocui, în articole, privilegiile cu egalitatea, fărădelegile cu libertatea, neștiința cu lumina, barbaria cu civilizația; dar era greu, cumplit de greu, de a face să pătrundă aceste principii în viața reală, și să prefacă însuși formele ei, învechite și ruginite, în forme nouă frumoase și strălucitoare. Dela 1821, până la urcarea lui Cuza în scaun, se petrecuse de sigur adânci schimbări în societatea română; dar aceste schim- bări atinsese numai formele vieței culturale și naționale. Se luminase întrucâtva mintea; se ridicase conștiința română; se implantase în inima unui număr de oameni, dorinți și aspi- rațiuni vagi după un ideal național, întrevăzut însă numai în neguri și zugrăvit mai mult ca întruparea unui vis politic. Re- forme sociale nu se făcuse aproape de loc, sau acele ce se încer- case, întorsese desvoltarea înapoi, în loc de a o duce înainte. In privirea socială, poporul român se află mai rău decât toate celelalte popoare din Europa. Privilegiile și neegalitatea se în- fățișau încă în toată goliciunea lor, și toate încercările de a le răsturna nu făcuse decât a le întări încă mai mult pe capul masei poporului. Tocmai aici stătea greul problemei. Convenția de Paris ataca grava chestiune a transformării sociale a poporului român. Ea nu învoia deplina realizare a dorinței politice — unirea — dar legiferase în chip lămurit desființarea privilegiilor, a boieriei, a monopolurilor și breslelor, și ceruse îmbunătățirea soartei clasei celei mai numeroase a poporului. Convenția de Paris care trebuia aplicată dela 1859 înainte, cerea deci o transformare radicală a stării sociale a poporului român, adecă o prefacere Digitized by Google PERSONALITATEA LUI ALEXANDRU CUZA 23 și răsturnare de a totului tot a rețelei de interese, pe care se în- * temeiase până acuma a ei clădire. * Lupta mai domoală petrecută cu transformarea ideilor, ■ era să se ascută și să se imponcișeze, de îndată ce tărâmul ei se a cobora din lumea cugetării în acea a faptelor reale. f| La această luptă crâncenă și îndărătnică, dată de noua J concepție civilizată a vieței de stat contra formațiilor unui * întunecat trecut, era să presideze domnia lui Cuza, și condu- F cătorul de căpetenie al falangei răsturnătoare era să fie tocmai ¹ j — prin caracterul lui — noul domnitor al țărilor române. Digitized by Vj ooq Le II PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I Ministerele Vasile Sturza și I. Filipescu. — Domnitorul, deo- camdată numai al Moldovei, păși îndată după alegere, la alcă- tuirea unui minister. Se zvoni întâi, că el era să fie compus, sub preșidenția lui Anastasie Panu, din C. Hurmuzache, A. Cantacuzino, Leon Sturza, Leon Ghica și generalul Milicescu; dar această. întocmire nu isbuti, și ministerul se constitui, sub celălalt fost caimacam naționalist, V. Sturza ca președinte, din Manolache Costache Epureanu, V. Alecsandri, C. Rolla, D. Mi- clescu și generalul Milicescu x. Se spunea că Domnitorul nu ar fi isbutit în prima lui încercare fiindcă „Panu ar fi refuzat a primi însărcinarea din pricină că Domnitorul nu voia să îmbră- țișeze părerea lui Panu, de a pleca îndată cu guvern și armată spre București; că exploatatorii situâțiunilor politice spuneau lui Vodă Cuza: ce-i în mână nu-i minciună; domnia Moldovei o ai; să nu o pierzi în apele Buzeului. Cuza înlăturând pro- gramul de acțiune al lui Panu, organizat până în cele mai mici amănunțimi. Panu refuză de a forma primul cabinet al nouei domnii” ¹ ². Tot pe atunci se făcuse domnitorului aproape aceiași propunere de către principele Grigore Sturza, după cum se vede aceasta din scrisoarea lui, publicată în Steaua Dunării, ¹ Steaua Dunărei, 12 Ianuarie 1859. ² Dimitrie A. Sturza în Prefața la 30 de ani de domnie ai regelui Carol, p. XIII. Cam acelaș lucru este susținut și de I. C. Brătianu, când spune, în ședința din 11 Fevruarie 1863 (Mon. of. num. 62, 1863 supl.). „Domnilor, sunt încredințat că pricina pentru care nu ați venit la București cu batalionul acela, a fost că și d-voastră și noi am fost prea prudenți”. Nu trebue să uităm apoi că Panu susținuse a se înscrie de candidat la domnie și principele Grigbre Sturza, după ce subsemnase procesul verbal de la Elefant, și că deci domnitorul era în drept a-i bănui intențiunile, dacă în adevăr o astfel de propunere i s'a făcut din partea lui. Voi. XII p. 291. Digitized by Google PRIMUL AN DE DOMNIE AL LL'I ALEXANDRU IOAN I 25 Pⁿⁿᵥcare îi făgăduește sprijinul său ca să fie ales și în Muntenia³. uaca domnitorul refuză ambele propuneri, el o făcu mai întâi {■ Povete* V. Alecsandri care îl oprise, din îndemnul im Napoleon al III-lea, nu cumva să îndrăsnească a mai face vreun pas în afară de Convenție. Apoi era prea firesc lucru a cugeta, că partizanii foștilor domni, caimacamii din Muntenia, Textul original autograf al jurământului depus de Cuza-Vodă ca domnitor al Moldovei- — Fotografie. Colecția Academiei Române. din care unul se aștepta chiar să fie ales el, nu ar fi lăsat așa fără nicio împotrivire încălcarea Munteniei cu armele, din partea Moldovei, și că trebuia numaidecât să se verse sânge, ceeace ar fi putut aduce o intervenire armată chiar din partea Turciei singură, deoarece ea nu putea fi îndatorită a respecta Convenția cea siluită de Români. Domnul, prin mintea căruia au trebuit să treacă asemenea idei, nu putea să compromită, prin un demers • Voi. XII p. 297 nota 283. Digitized by 26 ISTORIA ROMANILOR ca acel ce se spunea că i l’ar fi pretins Panu, nu numai unirea, dar existența chiar a țărilor române. Rezultatul pe care Panu voia să-1 aducă pe calea silniciei, fu realizat prin puterea împrejurărilor, și Cuza fu ales domn și în Muntenia. îndată ce luă frânele ocârmuirii și ale acestei țări, domnul numi un minister alcătuit, sub preșidenția Iui I. Filipescu din partidul boieresc, și care fu alcătuit din Barbu Catargiu, I. Cantacuzino, Gr. Filipescu, și generalul Vlădoianu din acelaș partid, către care se adăogau N. Golescu (min. de interne) și D. Brătianu (de externe)⁴ ⁵ din partidul progresist, ba chiar dintre cei mai înfocați oameni ai săi ce jucase un rol în revoluția din 1848. In Moldova, ministerul număra exclusiv numai oa- meni din partidul progresist. Dacă domnul procedase altfel în Țara Românească și alcătuise un minister de fuziune din ambele partizi, el făcu aceasta, fiindcă într’o țară nouă, nu voia să se dea drept reprezentantul numai al uneia din cele două partizi, și tindea să păstreze o poziție neutră acuma chiar la început⁶ * ⁸. Cea întâi măsură a noului domn fu de a cere dela țările lui, câte un ajutor bănesc, și anume în Moldova o dare de 5.000.000 de lei, iar în Muntenia care era mai mare, un împrumut de 8.000.000 ce trebuia să fie acoperit în țară. Această dintâi chemare a domnului întâlni în ambele adunări un fel de împo- trivire, care deși nu părea îndreptată contra capului statului, nu-1 atinse mai puțin, pricinuind răsturnarea ambelor sale ministere. In Moldova darea fu cerută de domnitor, printr’un ofis al său din 30 Ianuarie 1859, care motiva nevoia, „pe starea cea rea în care s’ar afla casa statului și pe mijloacele trebuitoare pentru noua organizare” ⁶. Darea trebuia să fie impusă pe pro- prietatea fonciară, spre a coborî în acest chip condiția foștilor privilegiați către acea a țăranilor. Ministerul de finanțe Gr. Balș îndreptăția, prin cuvintele următoare, această dare nouă și până atunci neauzită în Moldova : „Dacă se face o împrotivire a se impune o dare pe proprietate, cu ce drept se urmează a se lua darea dela locuitorii țărani, când art. 46 din Convenție ros- ⁴ Monit. of. al țârei Rom., 26 Ianuarie 1859. ⁵ Că această a fost cugetarea domnitorului, de a împăca partizele prin interesul țărei, o spune Manolache Costache în ședința din 6 Fevr. 1863, Mon. of. 3 Martie 1863, supl.: „Guvernul a vroit să dispară aceste tabere, căci cel întăi minister, după 24 Ianuarie, a fost un minister ce a avut misiunea a face încercare să se înfrățească Românii și în care a figurat bărbați ca Barbu Ca- targiu și Dimitrie Brătianu; vedeți dar că domnitorul însuși, la venirea sa în Țara Românească, a avut cea întâi țintă, ca să desfacă taberile și să fie în- frățire”. ⁸ Monit. of. al. Mold., 12 Febr. 1859. Digitized by PBIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDBU IOAN I 27 nim. ntt, domn )mnul rodin M acela? | ne)? chiar oluția - ai» ' iei în rabde sase artizi, ipul’ le lui ut dț dintâi înipo- tuloi sale ofis acea toait pro- știte nouă ivi* ase «fr y a» B^ i* tir tește egalitatea înaintea dărilor” ?⁷. La desbaterea asupra acestui proiect, se pun înainte motive naționale, nevoia de a se realiza unirea, de a se merge la Focșani, precum propusese Kogălniceanu în-răspunsul la mesajul domnitorului, și mai mulți oratori de- clară, că s’ar opune la această dare, dacă ar fi să se acopere cu ea dificitul. Principele Grigorie Sturza care iea cel din urmă cuvântul, aprobă cererea ocîrmuirei, „dacă este a se îndeplini cu ea, votul din 24 Ianuarie.” Darea deci păruse a fi votată în scopul de a sluji la apărarea țării, la îndeplinirea țintelor națio- nale, și nu pentru a intra în cheltuielile ordinare ale țării. In această cugetare păruse a se întâlni și dreapta și stânga din adunarea Moldovei. Mai mulți însă din membrii dreptei, între alții Cazimir, voise să înlăture darea și să o înlocuiască cu un împrumut, până la așezarea noului sistem de impozite. La vot însă propunerea de împrumut căzu, și în urma acestei răs- pingeri, propunerea de dare, făcută de minister, trebui să în- trunească unanimitatea voturilor, spre a nu da aparența unei împrotiviri la cererea domnitorului, făcută în scopuri patriotice. Se vede însă că majoritatea adunării se căi în curând de repejunea cu care lucrase, primind fără nici o pregătire, o lo- vitură atât de puternică în starea sa de mai înainte. De aceea nu ne vom mira de împrejurările cărora dă naștere aceeași che- stiune a dării, readusă pe tapet în adunare, abia o lună de zile după unanima ei încuviințare. Anume art. 37 din Convenție glăsuia, că legile de interes particular fiecărei țări să fie supuse comisiei centrale, spre a se cerceta, dacă nu cumva contravin organizării comune a Princi- patelor-Unite. La epoca însă când se votă legea pentru ridicarea dării (30 Ianuarie 1859), comisia centrală încă nu era înființată. Ocârmuirea însă având mare nevoie de bani, și voind să pună legea în lucrare, fără a aștepta constituirea zisei comisii, obținu dela domn decretul de sancționare și promulgă legea în numărul 33 al Monitorului, din 24 Februarie 1859. Pentru a acoperi însă lipsa cooperării comisiei centrale la întocmirea acestei legi, ea fiind publicată într’un text mult mai desvoltat decât acel propus adunării și votat de ea, se prevedea în el un articol, care spunea, că „deocamdată legea se va executa provizoriu și că va fi supusă comisiei centrale, după a ei constituire (paragr. 14, art. II)” ⁸. Ne poate părea stranie această procedare de a se promulga o lege într’un alt text decât cel votat de adunare; dar viața parlamentară era abia la răsăritul ei, și nu trebue să o mustrăm pentru o lipsă de cunoștință în mișcarea tuturor roților ei. Textul mai pe larg avea caracterul unui regulament cuprins în lege, ’ Ibid. • Să se asămăluiască ambele texte în Monii. of. al Mold. : 22 Fevr. și 24 Febr. 1859. Digitized by Google 28 ISTORIA ROMÂNILOR și se întâmplă uneori ca regulamentele, nu numai să desvolte, ci chiar să modifice înțelesul legilor. Cu sau fără acel adaos, se năștea însă întrebarea, dacă legea putuse fi sancționată și promulgată înainte de a trece prin comisia centrală? Legea fusese votată în scopul realizării unirii, prin întrunirea la Focșani a adunărilor țărilor surori, scop ce el însuși lovea în Convenția de Paris. Prin urmare nu se cuvenea a se face mare caz de nerespectarea unei dispoziții din Convenție, când legea însăși era menită a călca acel act. Apoi ce înțeles avuse urgența și votarea pripită a legii, dacă era să se aștepte constituirea și funcționarea comisiei centrale, o ză- bavă nedeterminată? In sfârșit nu era mai mult ca sigur, că comisia centrală, organul unirii, eșită din adunările ce votase în unanimitate această dorință, — limanul de scăpare al popo- rului român, — prin îndoita alegere, nu putea să se opună la procurarea mijloacelor trebuitoare, spre realizarea țintei mân- tuitoare, și că ar fi încuviințat legea aplicată în mod provizoriu? Cu toate că aceste argumente se înfățoșau în chip firesc tuturor minților nepărtinitoare, găsim pe loan Cantacuzino for- mulând, în o ședință din luna Aprilie, o moțiune de blam contra ministerului care ar fi călcat Convenția, promulgând legea de dare, înainte de a fi trecut prin comisia centrală. Acest motiv curat de formă nu putea fi cel adevărat, și ziarele progresiste ale timpului susțin, că „moțiunea de blam mi era decât o revo- care din partea boierilor a dărei de 5.000.000 asupra proprietăței,’ dare ce trebuia să tragă o dâră atât de adâncă în starea clasei privilegiate; că acea moțiune era un mijloc de a lua cu o mână ceeace dăduse cu cealaltă, și aceasta pe o cale legală, aceea a respectării constituției hărăzite țărilor române, prin Convenția de Paris. Moțiunea de blam este însă sprijinită de însuși partidul naționalist contra oameniloi' săi, și Kogălniceanu, unul din fruntașii acelui partid, pune umărul la răsturnarea lui Vasile Sturza, fostul caimacam naționalist, căruia cu puțin timp mai înainte tot el făcuse a se vota un act de recunoștință din. partea adunării, că a bine meritat de patrie⁹ ¹⁰. Kogălniceanu atacă mi- nisterul, nu pe temeiul neconstituționalității legii de dare, ci pe acel că el nu dăduse dovezi de purtare într’adevăr națională; că nu luase nici o măsură, pentru a asigura votul din 24 Ianuarie, învinuindu-1 că „ar fi trecut venitul acelei dări la cheltuelile or- ⁹ Steaua Dunărei, 4 și 11 Mai 1859. G. Costache Epureanu, criticând mai târziu disolvarea adunărei moldovene, spune că nu s’a arătat adevăratele motive ale acestei măsuri; nu s’a spus bună oară că ,,votase 5.000.000 impozit fonciar ca o consacrare a art. 46 din Convenție și în urmă Ta desvotat”. Steaua Dunărei, 9 Fevruarie 1860. ¹⁰ Monit. of. al Moldovei, 1 Fevruarie 1859. Digitized by ooq le PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IO AN I 29 dinare ale statului” u. învinuirea era în orice caz prematură, întrucât nu se încasase din darea plănuită niciun singur ban. Nu e vorbă la vot, Kogălniceanu se abține : dar Panu, pe care l-am văzut mai sus sprijinind înscrierea principelui Gr. Sturza, printre candidații la domnie, pecât și alții din partidul stângei, Alexandru loan Cuza Domn al Principatelor Unite în 1859. Colecția Academiei Române. votează moțiunea lui Cantacuzino ¹¹ ¹² *, care moțiune primindu-se de adunare, ministerul Vasile Sturza își dă demisia în 8 Mar- tie 1859. Vom avea prilejul de a întâlni mai adeseaori asemenea ¹¹ Desbaterile asupra moțiunei de descuviințare în Monit. of. al Mold. 9 și 11 Martic 1859. ¹² Ședința din 30 Aprilie, Ibidem, 6 Mai 1859. O bună analiză a întregei chestiuni în Steaua Dunărei, 6 Martie 1859. Digitized by 30 ISTOBIA BOMÂNILOE împrieteniri de voturi între membrii partidelor opuse. Alăturea cu alte împrejurări precum susținerea înscrierii principelui Gri- gore Sturza între deputați, apoi între candidații la domnie, apoi schimbarea de text în legea promulgată, ea ne va arăta, că viața parlamentară era încă la răsăritul ei; că nu se întâlnia o cunoștință deplină a regulilor ei; iar pe de altă parte, că luptele de partid, cu toată natura arzătoare a chestiunilor pipăite, nu aveau încă acel caracter de înverșunare care nu mai caută nici dreptate, nici adevăr, nici formă, nici fond, ci numai interesul grupării sprijinite; că era încă loc pentru înălțarea nunții dea- supra interesului momentan, cătându-se numai la acel superior al ideilor atinse; că era încă o doză de idealism în începător- nicele lupte parlamentare, pe care timpurile de mai târziu tre- buiau să o înlocuiască desăvârșit cu precumpănirea intereselor de partid, dacă nu chiar individuale. In Țara Românească, deși lucrurile luară o altă decurgere, se ajunse la acelaș rezultat: răsturnarea ministerului. Adunarea din Țara Românească era compusă din mai multe elemente pro- tivnice nouei stări de lucruri, decât adunarea moldovenească. Majoritatea vedea cu ochi foarte răi, alăturarea cu partizanii ei devotați. loan și Grigore Filipescu și Barbu Catargiu, na- ționaliști, și progresiști înfocați ca N. Golescu și D. Brătianu. Ofisiul domnesc din 21 Februarie motiva, nevoia împrumutului de 8.000.000 de lei vechi într’un chip cam deosebit de cum se făcuse pentru darea din Moldova; anume, pe lângă deficitul însămnător, încă și pe aceea că, în împrejurările de față; guvernul ar trebui să aibă la dispoziție mijloace, spre a întâmpina ne- prevăzute cheltuieli¹³. Se accentuau deci în destul de limpede, chiar dela început de către guvern, scopurile naționale care în Moldova nu răsărise, decât din desbaterile adunării. Aceeași lipsă de unitate în vederile, partizanilor se regăsește și în țara Românească, deoarece la desbaterea asupra urgenței, mai mulți din membrii dreptei se rostesc în contra, cerând co- municarea proiectului, pe când principele Dim. Ghica ce apar- ținea aceleiași grupări, se lupta pentru primirea urgenței. Când veni proiectul însuși la vot, se formulară trei propuneri: 1. Una de încuviințare fără nicio condiție. 2. Ca să se dee creditul, văzându-se explicațiunile date de majoritatea ministerului. 3. Ca să se dee creditul, ca un semn de încredere în domnitor și de dragostea de care adunarea e pătrunsă pentru alesul ei; dar că întrebuințarea lui să se facă de alt minister, acel în ființă ne- bucurându-se de încrederea adunării. întâia propunere pornia dela partidul stângei, unit cu câțiva din acei ai dreptei; a doua. ¹⁸ ¹⁸ Monitorul o/icial al Țărei Românești, 12 Martie 1859. Digitized by Google PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 31 și a treia dela deosebite frânturi ale acestui din urmă. Și aici deci se întâlnește aceeași desbinare în păreri. La vot trece propunerea întâi, însă bine înțeles numai cu majoritate, și anume cu 28 de glasuri pentru și 19 contra. Adu- ’ narea găsește de cuviință a explica domnitorului acele 19 bile negre, „acele 19 pete pe pagina cea mai furmoasă a istoriei de astă-zi a nației noastre”, cum le numia principele Dim. Ghica. In desbaterea asupra acestei adrese, se lămurește însă și mai bine poziția ministerului față cu adunarea. Anume, principele Ghica susține că o asemenea adresă trebuie numaidecât trimisă, „pentrucă domnitorul să cunoască neliniștea ce domnește în țară, când se văd la cârma admiinistrației interioare acei oameni care, la 1848, au prejudecat chestia proprietății ce în curând are să vină în desbaterile adunării; oameni ce nu mai pot avea un vot liber, fiind legați prin antecedentele lor” M. Principele Ghica deci țintea oamenii din 48, în vorbele sale. D. Brătianu mai era apoi învinuit de deslănțuirea prea mare a necuviințelor presei. In propunerea pentru adresa explicativă a celor 19 bile negre, formulată de Gh. Lenș, se spunea între altele, pe față, că „politica din lăuntru a ministerului a împiedecat singură votul unanim al adunărei”¹⁴ ¹⁵ ¹⁶. Chestiunea se complică, din pricina crizei comerciale și agricole foarte ascuțită, care îngreuie mult situațiunea. Cei mai mulți neguțitori erau în ajunul de a înceta plățile. Partidul dreptei se folosi de această împrejurare, spre a atribui primejdia economică nouei stări de lucruri și nesiguranței pricinuite prin schimbarea stărei obștești care ar fi adus retragerea creditului din partea piețelor străine și îngreuierea tuturor operațiilor. Mai ales se accentua împrejurarea că oamenii noi susțineau în toate părțile că Regulamentul Organic s’ar fi desființat, și această părere trebuia să aducă anarhia, în lipsa unei legi de ocârmuire. Lucru straniu, teza aceasta care tindea tocmai a discredita spiritul de reforme îndrumat de Convenția de Paris, era sprijinită în adunare de ministrul finanțelor Barbu Catargiu,¹G. ¹⁴ Monitorul oficial al Țărei Rom., 27 Martie 1859. Tot principele Ghica întărește mai târziu aceste cuvinte, când în ședința dela 27 Iunie 1859 (Ibi- dem), 12 Septemvrie 1859), spune că : „înainte de a răsturna ministerul Fili- pescu, fusese la ministrul de interne (N. Golescu). rugându-1 să pună un capăt propagandei prin sate; dar în loc de a-1 asculta, răul a mers tot crescând”. •¹⁶ Ibidem. 18 Martie 1859. ¹⁶ Spre a judeca despre spiritul ce insufla asemenea învinuiri, aducem părerea reprodusă în Voi. XII p. 314, rostită de un individ implicat în complo- tul urzit contra vieței domnului, croitorul evreu Șain care declară că Cezianu i-ar fi spus că : „comerțul merge rău dc tot, și aceasta numai din pricina alegerei lui Cuza; că acel ce s’ar găsi să-l curețe de pe drum, ar face un mare bine țărei”. Anunțiatorul romtn, 15 Iulie 1859. E destul de neașteptat ca ministerul de finanțe să judece lucrurile în fond, în acelaș fel, cu acei ce unelteau să curețe pe domnitor din drum. Digitized by Google 32 ISTORIA ROMÂNILOR pe când membrii partidului național, deputății V. Boerescu, I. Brătianu și publicistul, Winterhalter, își dădeau toate silin- țele, spre a distruge această legendă, susținând bunăoară Win- terhalter, că criza ar fi datorită disproporției dintre import și export în 1858; iar Brătianu punând-o în sama taxei pe ex- port care ar împiedeca cumpărarea productelor țărei în străi- nătate. El susținea că „criza este de natură curat economică; că ea s’ar fi putut întâmpla și sub regimurile cele mai stator- nice, și că împrejurările politice nu au contribuit în nimic la a ei manifestare” ¹⁷. Marțian o atribuia prea marei sporiri a câștiurilor moșiilor¹⁸. Pentru a se preîntâmpina nenorocirea ce amenința co- merțul, se propune un împrumut de 200.000 de galbeni, cu care să se vină în ajutorul comercianților. Caracteristic, pentru lipsa închegărei partidelor și în chestiile economice, ca și în cele politice, este iarăși că și aici se reproduce o desbinare a voturilor. Pe când doi naționaliști I. Brătianu și N. Golescu combat propunerea, alt naționalist V. Boerescu o sprijine, ală- turea cu Ministrul care o făcuse, Barbu Catargiu¹⁹. Argumentele aduse de Catargiu întru susținerea propu- nerei lui, de a se veni în ajutorul comerțului, zdruncinat prin nesiguranța lucrurilor, părere ce corespundea așa de bine cu simțimintele ascunse ale majorităței, arată într’un chip înve- derat, alăturea cu propunerea formulată de Lenș, că această majoritate nu voia să scape de întreg ministerul care înota în apele ei, ci numai de acei doi miniștri naționaliști care fusese introduși de domnitor, în ministerul provizor al Țărei Româ- nești, în momentul când luase frânele ocârmuirei. Dar pentru a-și ajunge ținta, majoritatea trebuia să răs- toarne întregul minister, și propunerea lui Lenș pentru adresa explicativă trecând, ministerul își dă demisia în 27 Martie 1859²⁰. ¹⁷ Winterhalter în Românul, 1 Martie 1859. Brătianu în ședința din 10 Martie. Monitorul oficial al "Țârei Rom., 11 Martie și 4 Aprilie 1859. ¹⁸ Analele economice, No. 1, 1860, p, 7. ¹⁸ Ședința din 13 Martie. Monitorul oficial al Țârei Rom., 10 Aprilie 1859. ²⁰ Naționalul, 5 Martie 1859, spune că, „adresa către domn voia să cu- prindă un vot de neîncredere pentru ministerul de interne și acel de externe”. Ziua, 3 Martie 1859, spune că, „între miniștri, sunt doi oameni din 1848 care, se vede că au păr de lup și tot amenință țara cu comunismu și răsturnări imaginare”. Dimitrie Brătianu alergase la Iași, cerând domnului să disolve adu- narea. Place c. Walewsky 17 (5) Martie 1859. (Acte p. 303) spune: „le prince a râpondu que jamais il ne consentirait ă une disolution, et que d'ailleurs U serait mâine monslrueux de sa part, de debuter par tuer Fassemblâe, sa măre, qui l’avait enfante lui-mâme, peu de jours aupravant”. Că nu tot ministerul se simția atins prin votul adunărei, se vede, dacă comparăm cele două scrisori trimise de doi miniștri în aceeași zi domnitorului, la Iași, asupra rezultatului votului privitor la împrumut. Aceea a lui Barbu Catargiu spune că : „s'il y a eu un nombre de voix qui ont empăchâ que le vote fut unanime, la cause en a etă un simple malentendu, que l’assemblee s'est empressă d’expliquer le len- Digitized by Google PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 33 Iată unde eșise încercarea domnitorului de a împăca par- tizele muntene; de a juca rolul omului nepărtinitor, în țâra străină ce-1 alesese de cap al ei. Politica de fusiune, încercată de Alexandru loan I în Muntenia, fusese o zadarnică silință. Românul analizează astfel această politică : „Ministerul este compus din două elemente extreme, ca și camera : de o parte d4 Barbu Catargiu și cu ai săi; de alta d-1 N. Golescu și cu ai săi. Ce fusiune se poate încăpea între Golescu și Cartagiu? Ce înfrățire de idei, ce unitate de acțiune poate rezulta din deli* berațiile unui minister compus din elemente așa de eterogene? Ministerul de fusiune n’a putut produce decât o administra* țiune de fusiune. Ministerul din lăuntru a numit ca prefecți oameni tineri, luați dintre acei ai partidului național. Aceste numiri nu au putut însă decât desplăcea colegului său dela finanțe care au numit îndată sameșii sau secretarii dela județe, din legiunea reacționarilor celor mai declarați. Așa dar, și în administrație, dualismu, antagonismu, lupte și prin urmare lipsă de unitate, paralizie și inerție. Unul zice ceala; cealalt zice hoisa; așa în cameră, așa în minister, așa în administrație” ²¹. Ziarul Dămbovița ce se afla sub redacția lui Dimitrie Bolinti- neanu, comentând votul de blam dat ministerului Filipescu- Golescu, pentru a putea înlătura oamenii dela 1848, ea aminte, că „cele ce s’au cerut Ia 1848, prin proclamație, s’au acordat în anul 1858 de șepte mari puteri. Acum vine întrebarea: pri- mim, ori nu Convenția? Dacă primim ideile, nu putem să îm- brâncim. persoanele. Astăzi acele principii sunt legale; nu videm pentru ce persoanele nu ar fi legale. Când îmbrâncim persoa- nele de la 1848, nu facem de cât să îmbrâncim ideile din Con- venție” ²². Ministerul moldovenesc căzuse din pricină că îndrăznise sa propună o dare pe proprietatea fonciară, susținând că altfel cu ce drept s’ar lua dări dela țărani? iar ministerul .din Mun- tenia fiindcă (ministrul său de interne) ar fi încurajat revolte țărănești în scopul de a face să izbândească ideile din 1848 aSupra chestiuriei rurale. Ambele ministerii, lăsând la o parte amănunțimele, căzuse, fiindcă, în toiul sau în parte, se ară- tase jâvoritoare elementului țărănesc. Și că aceasta era cauza mai adâncă a desbinărei partizilor ne-o spune chiar un membru al dreptei, când îh o broșură din 1866, reflectând asupra stărei demain”; iar D. Brătianu arată că : ,,ieri s’a adoptat o propiinere. subscrisă de 25 de membri care este o scuză pentru cei 19 votanți în contra creditului și o blamă pentru minister”. Scrisori din 1 Martie 1859, Hârtiile Rossetti, repro- duse în. Arhiva din Iași,. XII, 4901, p. 176—177. ⁿ Românul, 10 Mairtifipl859, fcuplement* w Dâmbovița din 8 Martie 1859. A. D. Xenopol. Istoiia Românilor. — Voi. XIII. 3 Digitized by Google 34 ISTORIA ROMANILOR de mai înainte, arată, că „termenii de partid liberal și de partid ■ național erau un abuz de limbagiu. Chestia rurală provocase Si desbinarea în adunare” ²³ ²⁴ *. Il Era prea firească această ținută a adunărilor, fața cu w reformele impuse de Convenție și cerute de partidul național. ai Căci din cine se alcătuiau aceste adunări? Acea din Moldova |i era rostirea voinței a 1724 de alegători, din aproape 2.000.000 11 de suflete, care alegători reprezentau numai clasa avută a so- ■ ; cietăței; cea din Țara Românească era trimisă numai de 2072 li de alegători, din 2.500.000 de suflete. Bine înțeles, că depu- Si tații erau și ei numai reprezentanți ai marei proprietăți. Este In de luat aminte, că Convenția de Paris era încă mai restrânsă, li în fixarea dreptului de vot, decât Regulamentul Organic. Ne- In putând lua cenzul ca condiție de drept electoral, de oarece boierii nu plăteau dări, trebuise să iee de. normă venitul, pe ¹ când Regulamentul Organic, primind și pe acei cu pitace de boierie, întindea dreptul de vot și la cei fără avere și fără ve- nit Tribuna caracterizează astfel procedarea europeană : „Con- venția pe de o parte șterge privilegiul, iar pe de alta însărci- nează pe privilegiați cu facerea nouelor legi de egalitate”⁸⁶. Totuși este o exagerare, în sprijinirea ziarelor timpului, că „ne- fiind reprezentată în adunări decât o singură clasă, nu ar fi în ele o luptă de principii, ci numai una de persoane” ²⁶ * ²⁸. Era și o luptă de principii; căci, de și adunările erau recrutate din o singură clasă, această clasă era ea însăși împărțită, tocmai pe temeiul principiilor, în două tabere deosebite, vrăjmașe una alteia, și reprezentând, prin ideile ce susțineau, interesele • a două clase deosebite, încât în realitate adunările aveau a- celași caracter, ca și când ar fi fost recrutate din aceste două clase însăși. Poporul de jos, de și nereprezentat direct, avea în sânul adunărilor o falangă de oameni, înfocați, convinși și elocvenți, care apărau cu atât mai bine interesele sale, cu cât ⁸⁸ La veriU sur la Roumanie, La Haye 1864, p. 8. Că un membru al dreptei scrisese broșura, se vede de pe următorul loc: „peuple dminemment agricole, avide d’ordre et de paix Stranger a tot prdjuge de race, exempt de tout fanatisme, ne connaissant ni privilăge, ni orgueil de caste*’, (p. 1). Cum s’a putut scrie asemene falșă caracteristică, e aproape de neînțeles. In țările române, nu fusese cunoscute privilegiile și mândria de castă? î! ²⁴ Tribuna 10 Mai 1859. Monitorul Oficial al Țărei Românești, 21 Februarie 1860. Pe 1860, numărul alegătorilor sporise în Muntenia cu 372 de inși. Comp. Naționalul, 26 Decemvrie 1859. ²⁸ Tribuna 18 Iunie 1859. Un boier progresist, Em Krețulescu. La Rou- manie en 1859, Paris 1859, p. 59, judecă tot astfel legea electorală a Con- venției : „La Convention organise plus solidement 1’aristocrație fonctere, dans un pays qui doit tous ces malheurs ă la constitution feodale de la propri&d. Cette loi livre le sort du pays â une poignde d’hommes, que l’esprit de caste, les intrigues de l’£tranger, l’ambition et l’ignorance peuvent rendre un jour infiddle ă son mandat, et cela suffit pour la condamner”. ²⁸ Steaua Dunărei, 12 Mai 1859. Digitized by k^ooQle PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDBU IOAN I 35 o făceau numai din convingere ideală, și fără nici un interes personal, ba chiar împotriva acestuia. Bine înțeles, apărătorii principiilor noui, fiind excepția între boieri, ei erau în mino- ritate în adunare. Românul caracterizează astfel viața politică a acelui timp: „în țara¹ la noi, nu ar fi decât două partide: Trecutul și prezentul (sau mai bine zis viitorul); cel d’intâi ar vrea să ne ducă înapoi la cele știute; celălalt vroește a merge fără preget și fără șovăire pe tărâmul național și legal, con- form Convenției din 19 August” ²⁷. Și dacă este ceva exage- rare în a se susținea că partidul trecutului doria reîntoarcerea lui înapoi, lucru ce tocmai devenise cu neputință, prin Con- venția de Paris, cel puțin el voia să împiedece cât mai mult grăbirea reformelor și să le reducă la cât mai puțin se putea. Ministerele lui loan Ghica și Const. Crețuleseu. — Minis- terul moldovenesc căzuse în ziua de 8 Martie’ iar acel munte- nesc în 27 al aceleiași luni. Ele fusese înlocuite, acel din Mol- dova prin loan Ghica ca președinte; cu C. Hurmuzachi, Eug. Alcaz, Lud. Steege și D. A. Sturza; V. Alecsandri păstrând portofoliul externelor; acel din Muntenia prin Const. Crețu- lescu ca președinte, cu N. Crețulescu, loan Cantacuzino, Sc. Fălcoianu și C. Steriadi ad-interim la finanțe²⁸. Lucru vrednic de însămnat pentru propășirea ideei unirei, este faptul că domnitorul însărcinează pe un Muntean cu al- cătuirea ministerului moldovenesc. Cu toate că loan Ghica mai slujise în Moldova ca profesor la Academia Mihaileană în 1841²B, și că Regulamentul Organic prevedea prin articolul 427, că „Românii se vor împărtăși în Moldova de aceleași drep- turi pe cât și Moldovenii în Țara Românească”, pasul dom- nitorului nu era mai puțin însămnător, întru cât era făcut în scopul anumit de a răsfrânge legăturile de înfrățire. Tot pe atunci, ivindu-se o vacanță în scaunul deputa- . tulul de Bacău, se pune la el candidatura tot a unui Muntean,. ■ A. Golescu care și este ales. Era cel întâi Muntean ales într’o adunare moldovenească, și însămnătatea faptului se oglindi în cuvântările înflăcărate, rostite în adunare pentru sărbăto- rirea lui³⁰. Mai târziu Muntenia vra să întoarcă politeța, pro- ” Românul, 4 Aprilie 1859. Naționalul adaoge mai târziu (18 August 1860) către aceasta caracteristică a vieței partidelor din țările române, încă luarea aminte că: „partid individual care să se fondeze pe un singur om, la noi nu există încă. Sunt bărbați stimați în societate, ai căror capacitate nu este contestată; dar nu avem până acum nici unul, al căruia prestigiu să fie așa de mare, încât numele sau singur să poată servi de drapel”. M Monitorul oficial al Moldovei, 9 Martie 1859; Monitorul of ic. al Țărei Rom., 30 Martie 1859. » Mai sus Voi. XI p. 244. ³⁰ Monitorul oficial al Moldovei, 7 Martie 1859. Patria, 9 Martie 1859. Digitized by Google 36 . ISTORIA KOMÂNIHOB j ------------------------------------------------------------------- j punând la Buzău candidatura lui Grigore Cuza, unchiul dom- nitorului care însă nu poate primi, fiind bolnav. ! Programul noului minister moldovenesc, loan Ghica, era ■ conform cu proclamația domnească. El făgăduia mai cu deo • sebire, „cea mai curândă înființare a reformelor, legiuirilor și așezămintelor potrivite cu Convenția”³¹. Un mesaj al domnitorului cerând să se proceadă la consti- tuirea comisiei centrale, adunarea alege pe lângă alți doi mem- bri, pe L. Catargiu și pe M. Kogălniceanu, cunoscuți tocmai' d ca polii opuși în toate ideile lor, și mai ales în deslegârea ches- ! । tiunei țărănești ce trebuia să vină în desbaterea comisiei. De i ce principiu fusese călăuzită adunarea, când alesese persoane i cu păreri așa de diametral opuse? Noi credem că de nici unul, . < oglindindu-se și aici lipsa acea de unitate de acțiune în pur- ! tarea partizilor politice, pe care am avut, prilejul a o însămna | de mai multe ori până aice. Adunarea se închina de astă dată 1 înaintea meritului și a capacităței, fără a se uita la urmările > unei atari alegeri, pentru interesele ce apăra. Dar cum s’a spus, 1 oamenii pe atunci uitau uneori că sunt apărătorii intereselor 5 și se plecau înaintea ideilor. Ministerul loan Ghica se ține de făgăduința dată, de a 1 îndruma reformele în sensul aplicărei Convenției și procedează j mai ales cu multă energie în apărarea în afară a drepturilor j de autonomie recunoscute Moldovei prin acel act al puterilor. j Așa se desființează dispoziția lui Vogoride de a se aplica, j în Moldova, convenția telegrafică încheiată de Turcia cu Aus- 1 tria, și se restatornicește acea intervenită deadreptul între i Moldova și Austria în 11 Octomvrie 1855 ³² ³³ ³⁴. Agenții austriaci ; din Moldova refuzau apoi de a primi hârtiile autorităților care ș purtau eticheta „Principatele-Unite”, cu toate că acest titlu 5 fusese recunoscut țărilor române de către însăși Convenția j de Paris, ministerul dispune ca, la caz de asemene refuz, che- mările să se facă prin foile publice, după care să se proceadă । la tratarea pricinelor, în neființa părților, potrivit legilor®. ? Ministerul mai protestează contra actului de navigație pe Du- nărea încheiat la Viena în 1857, fără participarea Moldovei’¹. ; ³¹ Monitorul oficial al Moldovei, 11 Martie 1859. ³² încheierea consiliului de miniștri, încuviințată de domnitor în 7 Aprilie. Monitorul oficial al Moldovei, 28 Aprilie 1859. ³³ Monitorul oficial al Moldovei, 24 Martie 1859. Acelaș fapt se întâmplă și în Țara Românească, unde consulul austriac taie chiar cu creionul roșu titlul de pe o adresă a curței apelative din București, Steaua Dunărei, 8 Mai 1859. Comp. Monitorul oficial al Țărei Rom., 22 Aprilie 1859, Naționalul, 7 Mai 1859 și Anunțiatorul român, 6 Mai 1859. ³⁴ Vezi protestarea energică și oarte bine argumentată a lui Lud. Steege, ministru ad-interim la afacerile străine, în Chestiunea Dunărei, ac/e și documente, București 1883, p. 347. Digitized by Google PRIMG'L AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 37 ET pune apoi sechestrul pe veniturile mănăstirilor închinate, spre a trage subvenția cea oprită, prin o carte vizirială. Autoritatea în lăuntrul țării se întărește față cu abu- zurile clerului, punându-se un. capăt hirotoniilor protivnice ca- noanelor Se urmează înainte cu închegarea tot mai puternică a principiului unirei: întâi prin instituirea unei comisii care să întroloace uniformele ambelor oștiri române³⁵ ³⁶; al doilea, se hotărește ca garnizoana din Iași să fie alcătuită din oștire mun- tenească și cea din București din oștire moldovenească. Cu acest prilej, Ia trecerea batalionului I din regimentul al III-lea muntean, prin Bârlad și Vaslui, poporul îi face o primire căl- duroasă. In Iași este întâmpinat de elevii seminarului dela Socola, șî archiereul Neofit Scriban îi urează fericită sosire, prin o frumoasă și patriotică cuvântare ³⁷. In sfârșit ministerul loan Ghica își face un nume bun și printre răzași, dându-le sprijin în procesele ce le aveau cu deosebite fețe mari: (răzășii de Nănești cu banul An. loan, cei de Mastacăn cu lancu Eni; cfei de Matca cu Macri)³⁸. Ministerul loan Ghica se retrage însă puțin timp după a lui alcătuire, anume după 50 de zile de funcționare, în 27 Aprilie 1859. Motivul retragere! lui, care era necunoscut or- ganelor timpului, este următorul: In ziua de 24 Martie, 16 zile după intrarea ministerului loan Ghica în trebi, Kogălni- ceanu propune moțiunea lui pentru neretribuirea cu lefi fixe a comisiei centrale, în care moțiune revine iarăși asupra do- rinței Românilor de a vedea realizată dorința divanurilor ad-hoc, unirea desăvârșită sub un principe străin. Ministerul moldo- venesc primește propunerea care se votează cu o mare majo- ritate. Domnul se simte jignit de această împrejurare. El spune în un ordin către consiliul miniștrilor: „Au venit vremea să ne exprimăm asupra grăbitei adezii a ministeriului, fără discuție, ce a provocat votul majorităței adunărei la amendamentul d-lui Kogălniceanu și, că profesia noastră de credință, desăvârșita unire ă Principatelor sub un prinț străin, este una din cele mai vii dorinți a noastră, pri- vind-o ca o tărie mântuitoare țărilor surori. Am cerut noi în vreme acest bine dela puterile garante, precum am comunicat știință și adunărei, și nu ne vom opri a o cere la tot prilejul ce se va face favorabil. Cererea de către noi a îndeplinire! a- cestei dorinți ni se pare a fi o adevărată putere morală ce de- ³⁵ Vezi adresa c. mitropolit. Mon. of. al Moldovei, 3 Aprilie 1859. ³³ Patria, 30 Martie 1859. ³⁷ Patria, 26 Apr. Monit. of, al Țărei Rom., 1 Mai. Românul, 28 Aprilie 1859. ³³ Steaua Dunărei, 27 Aprilie 1859. Digitized by ^ooqIc 38 ISTORIA ROMANILOR vine legitimă. Din partea adunărei însă, când ea trebue să fie pe tărâmul constituțional, când are un domn din sânul ei și ales cu unanimitate de ambele țări surori, ar părea a fi o do- leanță în potriva chiar a domnului și o imprudență pe care vrăjmașii nu ar lipsi a o reprezenta ca un rebelion în potriva tuturor puterilor garante. Este oare prudentă o asemenea ur- mare, acum în mijlocul conferențelor, și avem cu ce preface această cerere în factum care ar trebui sprijinită prin putere, dacă s’ar refuza?⁸⁹” Această dojana adresată ministerului îl face să se re- tragă. Organele timpului, necunoscând împrejurările, atribuiau căderea ministerului loan Ghica tot intrigilor camerei³⁸ * ⁴⁰, și ¹ de aceea încă de pe atunci, văzându-se nestabilitatea guver- ' nului din pricina camerei, se naște, în mintea mai multor băr- ¹ bați de ordine ideea unei lovituri de stat⁴¹. Bolintineanu ne I spune asupra acestei împrejurări, că „această stare de lucruri । care nu permitea unui minister să trăiască, dacă nu era din । casta cea nouă, fiind o piedică chiar Ia desvoltarea generală a i nației, se născu în opinie ideea unei lovituri de stat, idee ce se | răspândi în jurul tronului⁴² *. Dar ea se urcase chiar la el. Tot i Bolintineanu ne spune că, „de câte ori domnul mergea la Iași « și se întorcea la București, revenia cu alte simțiminte mai puțin i liberale. Odată el spuse chiar : „eu nu mai sunt tot acela; acum i cunosc pe Români; n’am fost om de stat; voi fi⁴⁸”. i „Ideea lovi turei de stat se născu la retragerea ministe- 1 rului lui loan Ghica” ⁴⁴. ! ³⁸ Din 2 Aprilie 1859 (Hârtiile Rossetti, reprodusă în Arhiva din Iași * XII, 1900, p. 72). Vezi o scrisoare a lui Docan c. Domnitor din 28 Martie 1859 j în care i spune că ,,la proposition de Cogalnitschano n*est rien moins qu’une j dddaration de ddchdance du Prince”. Arhiva, XII p. 179. O altă scrisoare a aceluiași, fără dată însă cu puțin posterioară ședinței din 24 Martie, cu amen- damentul lui Cogălniceanu, spune: ,,on a essaye ces jour-ci de faire une ma- jorită qui d^crăterait que la commissjon int^rimaire doit reprendre les rănes j du gouvernement, jusqu'ă ce que Fin^estiture qui disait-jen, est contre balanțe soit second^e; la nouvelle de l’ouv^ture des confdrences a dejouâ tous ces ₜ projets”. Victor Place c. Walewsky 12 Mai (30 Aprilie) 1859. (Acte cit. p. 314): ⁴ „La persistance de Fassmblde ă demander Funion sous un prince dtranger, lui î a donc păru comme une sorte de sommation rdt6rde â tenir parole, et il n'a j pu pardonner au ministere son adhdsiop, surtout au point de vue du prince etranger. Le prince Couza s’est promptement habituâ au pauvoir et, malgrd les promesses de patriotisme et de ddvouement dont il a et£ prodigue ă son d^but il lui serait tres pdnible de Fabandonner. J’avais eu, d&s le 26 Janvier, en rendant * compte de son election, une sorte pe pressentiment de cette marche que suivrait son esprit”. Comp. Voi. XII p. 308. ⁴⁰ Steaua Dunărei, 27 Aprilie și 4 Mai 1859. ' ⁴¹ Anghel Demetrescu, Discursurile lui Barbu Catargiu, București, 1886, p. LII. ' ⁴⁸ Bolintineanu, Viața lui Cuza-Vodă, p. 48. ⁴⁸ Ibidem, p. 40. i ⁴⁴ Ibidem, p. 48 < Digitized by Google PBIMUL AN DE DOMNIE AL WI ALEXANDRU IOAN I 39 In 28 Aprilie se constitue al treilea minister moldove- nesc sub Emanoil Costache Epureanu ca președinte, cu Lascar Catargiu, Teriachiu, P. Donici, păstrându-se generalul Mili- cescu la răsboiu și V. Alecsandri la externe⁴⁵ ⁴⁶. De și alcătuit din naționaliști, ministerul se apleca spre dreapta; aceasta însă nu înseamnă că se schimba coloarea politică a guvernului. Era mai mult o schimbare de persoane decât una de principii, și nici nu putea să fie altfel, fiind date normele politice ce că- lăuzeau pe domnitor. Curierul Principatelor-Unite, organul ofi- cios al guvernului, explică această schimbare a oamenilor ce veneau la guvern, și pentru ce domnul nu se aruncă în brațele uneia din cele două partizi mai bine desemnate ale țărei: „Sunt în țara noastră două tabere de oameni, acei ai trecutului cari reprezintă sistemul vechiu de ocârmuire, și alții, oamenii pro- gresului, reprezintând idei de libertate, progres și demnitate națională. Dacă cei d’intâi, prin stăruitoarea lor legătură cu tot ce a fost până acum, nu pot da garanții pentru starea pre- zentă, cei de al doilea, prin o sistematică dispoziție de a nu ținea în samă împrejurările politice în care Se găsesc țările noastre, devin cu totul imposibili. Ambele tabere fac cu neputință o adevărată aplicație a sistemei constituționale⁴⁶”. Domnul se feria deci de ambele partizi extreme, atât de dreapta cât și de stânga, și căuta să-și alcătuiască ministerul din progresiști moderați cari împărtășiau mai mult sau mai puțin ideile lui ⁴⁷. Ministerele nefiind însă luate din majoritatea camerilor, duceau o viață efemeră, expusă la bunul plac al majorităților. Așa înțălegea Alexandru loan I să-și . îndeplinească făgăduința dată la urcarea lui pe tron de a fi domn constituțional. Numai pentru ministrul de externe, V. Alecsandri, domnul făcea o excepție și-l menținea într’una, cu atâta mai mult că el nici nu era în țară, ci colinda pe la curțile europene, pentru a apăra intere- sele Românilor. Dar în adunare însuși nu erau majorități bine definite. Steaua Dunărei spune despre cea din Moldova: „For- matu-s’a în sânul adunărei în curgere de 4 luni, o majoritate, fie liberală, fie reacționară chiar, care să lucreze anumit după un țel fix, fie oricare, numai să fie unul ? Nu a fost o majoritate ci numai fracțiuni” ⁴⁸. Aceiași observație o face ministrul cui- ' ■ ⁴⁵ Mom. of. al Mold., 28 Aprilie 1859. Generalul Milicescu este înlocuit, ia 27 Mai cu generalul Adrian, Ibid. 30 Mai 1859. ⁴⁴ Curierul Principatelor Unite, 28 Mai 1859. ⁴⁷ Aceasta ne pare a fi adevărata țintă a domnitorului și nu atâta com- baterea partizilor una prin alta, așa numitul sistem de basculă, atribuit dom- nitorului de opoziția timpului, și care învinuire este reprodusă și de N. Suțu în Mânoires (mai sus p. 15 nota 21) p. 368 : ,,Le systăme adopte par le prince consistait â se servir £galement des partis contraires, pour Ies opposer Fun â Fautre et pour s'appuyer indistinctement, dii cotd o£i la balance signalait un d&aut de poids”. Comp. Monit. of. al Mold., 5 Fevr. 1859. ⁴⁴ Steaua Dunărei, 17 Mai 1859. | Digitized by Google ÎQ .... ; . JSTOBIA ROMANILOB . telor din Țara Românească asupra adunărei de acolo,'vorbind ! de cea din 1859: „Preocuparea dominantă e să se rapoarte ₍ la persoana și nu la principii; în ea nu exista nici o busolă și ¹ de aceea unii din dreapta votau contra altora din aceeași parte, ! ¹ și nu s’a văzut ca să aleagă o adevărată opinie liberală; nu era i: o majoritate”⁴⁹. . ' j In Muntenia imediat după constituirea ministerului Cre- ¹ țulescu, în 29 Martie 1859, se descopere complotul cel cu mașina ¹ infernală⁵⁰. Această descoperire răspândește o spaimă și o J indignare în sânul întregei poporații, dovadă cât de iubită era I pe atunci, persoana. domnitorului⁵¹. Ținându-se un Te-Deum * pentru apărarea zilelor lui, stau față la el consulii Rusiei, Fran- ’ ței, Prusiei, Greciei, Olandei și Belgiei, care „spontan au asistat ! la această serbare”⁵²; numai acel al Austriei, nu. Intre alte i! felicitări primite de domnitor dela deosebitele corpuri consti- p tuite ale statului și dela persoane private, corpul ofițeresc al oștirei muntene trimite domnitorului o adresă, în care îi arată, p că „armia a fost cea d’intâi care și-a arătat devotamentul său ’ către domn, pe care l’a sigilat cu jurământul fidelităței și al ? onoarei, și-l felicitează pentru scăparea sa nevătămată, îno- î indu-i jurământul de credință și de onoare”⁵³. In 13 Aprilie domnitorul, întemeindu-se pe votul adu* nărei din 27 Februarie, care încuviințase, cum am văzut, cu ,J majoritate, împrumutul de 8.000.000 de lei, face o chemare 3| către țară, spre a se acoperi acest împrumut prin o subscriere i națională la nevoile țărei⁸⁴. - 3 < • Ne întrebăm, cum a putut ministerul și domnul să pună s în lucrare legea de împrumut, în baza numai a votului adu- 1 nărei, și fără a fi trecut prin comisia centrală, care nici la a- ceastă dată nu era încă înființată, când abia cu o lună în urmă, 3 la 6 Martie, ministerul Moldovei primise un vot de blam din i partea adunărei acelei țări, pentru calcarea aceleiași formalități. ș Nu e vorbă, din cauza neîndemânărei comunicațiilor, nu se prea știea bine în Muntenia cele ce se făceau în Moldova și vice- < ytprsa. Așa, Românul, în revista sa politică din 9 Aprilie, spune: i „ică rpinisterul trecut din Moldova căzuse la 6 Martie, fiind că 2 n’a pus în lucrare votul adunărei din 28 Ianuarie, prin .care ; " Ședința de 24 Martie 1860. Mon. of. al Țărei Rom., 15 Aprilie 1860 suplemenț. Vezi mai sus. Voi. XII p. 228, 292 și acest volum p. 28, 30, 32, B 3$'exemplele aduse pentru lipsa închegărei partizilor. .li : ’ ”, 'Mon. of. ai Țărei Rom., 2 Aprilie 1859. Vezi Voi. XII p. 314. ii ' " ⁵¹ Răntânul, 5 Aprilie 1859. . k . ! Mon. of. al Țărei Rom. 3 Aprilie .1859. 7 Ibid. G Apr. 1859. , ... . ; Chetriatea foarte frumos și patriotic alcătuită, publicată, în.Mon. o/. ’! al Țărei Rom. i 17 Apr. 1859. ' ’ Digitized by Google PRIMUL AN DE DOMNIE ĂL LUI ALEXANDRU IOAN I 41 s’a încuviințat un credit de 5.000.000 de Iei, în scop de a pre- găti armarea și a întruni adunările la Focșani”. Votul de blam fusese însă dat tocmai fiind că acel credit fusese pus în. lucrare, fără a trece prin comisia centrală. Dacă această susținere gre- șită a Românului poate să ne dee o idee, despre modul cum se strămutau pe atunci veștile dela o țară la alta, și deci să ne arate cât de greu era, în asemenea condițiuni, a se închega uni- rea și contopirea ambelor țări în o comună cugetare, ea nu poate explica cum organele statului care știuse cum lucrurile . Se petrecuse în Moldova, înfruntau încă odată primejdia în Muntenia. Se vede limpede, că ele nu se temeau de a întâlni și în adunarea munteană aceeași împotrivire; și lucrul se ex- plică, dacă luăm în privire, că acea din Moldova nu răsturnase ministerul, din cauza călcărei dispoziției art. 37 al Conven- ției, ce nici nu putea fi încă aplicat, nefiind comisia centrală încă constituită, ci din pricina că o încurcase în o înfundătură, din care nu putuse eși decât votând o dare uricioasă pe pro- prietatea fonciară, prima știrbire în privilegiile clasei din care eșia, pe când în adunarea munteană era vorba de un împru- mut care era să fie acoperit din dările existente, fără a se atinge întru nimic felul lor. De aceea și vedem că al treilea minister moldovenesc, acel al lui Manolache Costache Epureanu, înfă- țoșază în 30 Aprilie un proiect pentru un credit de 8.000.000 în adunarea moldovană, care credit însă trebuia să fie acoperit prin un împrumut ca și acel din Muntenia. Nevoia acestui credit era încă mai viu accentuată decât al celui cerut dela adunarea munteană, anume pe faptul, că „budgetul nu s’ar putea în- tocmi în grabă, fiind de nevoie a se reforma așezarea dărilor; iar pe de alta, că este trebuință a se organiza armia și a se în- truni milițiile principatelor amânduror în un câmp de manevre, potrivit art. 43 din Convenție” ⁵⁵. Noul credit se votează, după o cuvântare foarte călduroasă a principelui Grigore M. Sturza care felicită pe domn pentru întărirea armatei. Principele a- mintește că împărtășirea Piemontului la războiul Crimeei au âdus rolul său cel însemnat în chestiunea unirei Italiei, și se întreabă, dacă și Românii ar fi dat ajutor în acel război care-i privea mult mai de aproape decât pe Italieni, oare cauza lor națională nu dobândea de atunci virtutea care îi lipsește astăzi; nu s’ar fi luat în serioasă considerație dorințele divanurilor âd-hoc? El arată apoi, că vremile nu sunt mai grele astăzi, decât cu patru veacuri înnainte, când Românii erau sfășiați prin lupte pentru domnie, pe când astăzi ambele principate au proclamat cu entuziasm unirea lor prin alegerea unui singur domn. Nimic nu ne poate scuti de a organiza puterea armată, " Monit. of. al Mold., 5 Mai 1859. Digitized by Google 42 ISTORIA ROMANILOR pentru apărarea țărei noastre și pentru susținerea demnităței ' naționale. De aceea, se întreabă oratorul, au degenerat urmașii acelora care combăteau cu atâta glorie, sub Ștefan cel Mare ; sau sub Mihai Viteazul? Nu, respunde el, poporul nu a dege- J nerat, însă din nenorocire el doarme, de când ocârmuirile vi- • trige au înlocuit pe eroii noștri naționali. Să-l deșteptăm din somnul acel greu, să-i dăm pilda patriotismului, să-1 conducem i la fapte mari, și atuncea poporul român va dovedi, că este tot acela care, cu câteva veacuri mai înainte, a biruit la Racova j și la Călugăreni” ⁶⁶. Proiectul de împrumut se votează aproape în unanimitate, și el nu mai este trimis comisiunei centrale care se constitue și începe a funcționa dela 10 Mai înainte, fără ca nimine din adunare să mai facă guvenului o imputare din această călcare a convenției. Rezultă deci în chip invederat, că opoziția din adunarea moldovenească fusese îndreptată, nu în contra lipsei formale a legei de impozit, ci în contra impozitului însuși pe proprie- j tatea fonciară singură, și că răsturnarea ministerului lui Va- ! sile Sturza fusese datorită acestei măsuri, menite a egaliza, i prin anticipare și prea timpuriu, condiția claselor poporului în privința dărilor. Cuvântarea elocventă a principelui Sturza desvălea încă un colț nou al cugetării claselor conducătoare, scopul de a a- păra la nevoie, cu armele în mâni, rezultatele dobândite până atunci în redeșteptarea vieței naționale. Pe lângă această măsură a înființărei lagărului se mai făcuse, pentru întărirea armatei, următoarele: se adusese ins- tructori francezi, învoiți de Napoleon, încă de pe când dăruise armele și se organizase statul major⁶⁷. Lagărul dela Ploești este Interpretat în chipuri deosebite. Place, consulul francez din Iași, vede în el „un mijloc al domnitorului de a zdrobi tot ce s’ar împotrivi planurilor sale de dictatură. In zadar prin- cipele caută a-și ascunde cugetarea; sunt încredințat că a lăsat să fie pătruns și că aceste sunt visurile de care se leagănă” w. Atunci pentru prima oară, se ivise cum am văzut, zvonurile despre scopurile dictatoriale ale domnului. Dar aceste erau mai mult vorbe: scopul lagărului era altul. , Este mai întâi invederat că tabăra dela Ploești nu se în-. ■ । tocmise numai spre a se înființa o măsură ordinară prevăzută I pe Convenție, căci atunci ce zor era de a se face un grabnic * împrumut, fără a se aștepta votarea budgetului anual? Scopul j înființărei lagărului era și el în legătură cu războiul dintre Franța și Austria care fusese declarat la 16/29 Aprilie 1859, iar decretul ______________________________________________________________________ I " Ibid. ; ” Steaua Dunărei, 25 Noemv. 1859. ! M Place c. Walewsky 8 Iunie (28 Mai) 1859, Acte, IX, p. 32. Digitized by Google PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 43 pentru întocmirea taberei se dă în 14/26 AprilieM. O broșură asupra războiului scrisă de un Francez, puțin timp după a lui început, spunea: „doar nu pentru a ajuta pe Austria se ridică poporul român și se îndreaptă către lagărul cel strașnic (for- midabile) din Ploești ⁶⁰. Gândul autorului este că poporul ro- mânesc se ridică pentru Franța, și este posibil ca Napoelon să fi cerut lui Alecsandri această măsură, în schimb pentru spri- jinul dat, cauză pentru care poetul diplomat și spune, că nu poate destăinui toate amărunțimile misiunei sale din Paris®¹. Apoi A. Papadopol-Calimah, om inițiat în secretele politicei exterioare a domnitorului, spune că tabăra dela Ploești era menită a neliniști pe Austria și a o sili să țină o armată în Tran- silvania, spre a înlesni astfel lui Napoleon războiul contra îm- părăției Habsburgilor ®². In acelaș timp apoi (Iunie 1859), Kos- suth pleacă în Italia, unde se ducea spre a organiza o legiune maghiară; iar unul din emisarii săi încheiese cu principele Cuza, căruia îi promitea Bucovina, o convenție, în puterea căreia Principatele-Unite ar fi devenit o minunată bază de operații, spre a lovi Ungaria pe din dos, și el însuși începuse cu Mihail Obrenovici fiul lui Miloș, tratări, având de scop o înțălegere de acelaș fel cu Serbia” •*. Tot pe atunci (Mai 1859), de sigur tot după inspirația lui Napoleon, se încheia, între generalul ungur Klapka și reprezentantul român Alecsandri, convențiile cele două prin care guvernul român se îndatoria a da, patrio- ților unguri, voia de a întocmi depozite de arme în țările ro- mâne, arme ce ar fi date de Francezi Ungurilor, peste cele 10.000 de puști trimise oștirei române. Ungurii făgăduesc conlucrarea lor la ocuparea Bucovinei de către Români; iar pentru a împăca pe Românii din Ardeal, Ungurii le promit concesiunile cele mai largi, anume: „ca limba oficială să fie stabilită în comi- tate, după o înțelegere comună; iar unirea Transilvaniei cu Ungaria să fie proclamată, numai după votarea ei de dieta națională din Ardeal; dacă însă dieta ar cere autonomia, Un- gurii să nu se opună” •*. In afară însă de această țintă politică, tabăra dela Ploești mai produse și alte efecte lăturalnice. Ea ridică moralul po- •• încă în 20 Aprilie nu se știa ceva sigur asupra acestui lucru în Mol- dova. Steaua Dunărei, 20 Aprilie 1859, spune că „se vorbește că M. S. Domnul ar fi concentrat oștirile la Ploești” ; încă o dovadă, despre modul cum se făceau comunicațiile în acel timp. Vezi mai sus p. 41. •• •• La guerre d'Italie par Charles Adam, Paris, 1859, p. 198. w Vezi Convorbiri Literare citate în Voi. XII p. 309, nota 317. “ Amintiri, p. 263 Place c. Walewsky 9 Mai (21 Aprilie) 1859, nu știea despre această îmboldire a Franției, nimic. „Ce câmp dont je ne comprends pas encore le but ni Futilitd”. (Acte IX, p. 321). ° Debidour, Histoire diplomatique de VEurope, Paris II, 1891, p. 195. w Ludovic Kossuth, Schriften aus der Emigration, II, p. 232. Reprodus locul și de T. Codrescu în Uricarul XIII, p. 319. Digitized by Google j 44 ISTORIA ROMANILOR porului și deșteptă în el încrederea în sine. Așa Steaua Dunărei scrie : „Ni se spune că învestitura ni se dă; iarăși cum va pofti; răspundem, să facem mai repede tabăra dela Ploești” ®. Dâm- bovița adaoge: „Fiți încredințați, că nu vom ajunge la țelul de fericire,-libertate și mărire, pe cât timp nu vom putea spri- jini cu arma în mână dorințele ce exprimăm” ⁶⁶, iar Tribuna gândește că : „de nu vom avea curajul a ne bate într’o zi pentru noi și pământul nostru, vom fi siliți mai târziu a ne bate pentru străini, în folosul străin și să murim pe pământ străin” ⁶⁷ *. Bo- lintineanu scrie: „Tabăra dela Ploești fu de o mare utilitate, pentru redeșteptarea spiritului militar, adormit până atunci pe patul de trandafiri ce-i așternuse guvernul de sibariți ai trecutului. Oștenii, văzându-se adunați pentru prima oară mulți, începură a se recunoaște și a-și da valoarea lor ostășească. Po- porul român vedea cu bucurie pe ai săi sub arme, adunați și pe picior de luptă. O tabără română el nu mai văzuse dela ta- băra lui Tudor Vladimirescu. Asupra acestor tabere, pe stindard, de arme, pe vârfurile coifurilor planau cugetările de vitejie și de putere care, ca niște păseri cerești, în tot timpul căderei • și a robiei Românilor, nu voise a se coborî pe pământ, unde nu mai străluciau decât baionetele și decorațiile străine” Comisia centrală și desbaterea constituției. — Cu înfiin- țarea comisiei centrale din Focșani, se adaoge o nouă roată la carul constituției române care, în Ioc de a merge mai bine prin acest adaos, nu face decât a o încurca în a ei funcționare. Era, cum se spune în zicătoarea poporană, o adevărată a cincea roată la căruță. Cu toate aceste, sunt interesante de studiat lucrările acestui nou așezământ, în ceeace privește raporturile Iui cu celelalte corpuri constituite ale statului, și mai ales cu persoana domnitorului. Comisia centrală, a căreia ședinți se deschid în ziua de 10 Mai 1859, avea după Convenție, rolul de a pregăti legile de interes comun ambelor principate și de cercetat acele de interes special, spre a vedea, dacă ele nu contravin dispozi- țiunilor constitutive ale nouei organizări. Acea comisie era alcătuită din 16 membri 8 Moldoveni și 8 Munteni, jumătate ⁶⁶ Steaua Dunărei, 20 Mai 1859. ⁶⁶ Dâmbovița, 5 Mai 1859^ > ⁶⁷ Tribuna, 6 și 7 Iunie 18,59. ⁰⁸ Viața lui Cuza-Vodă,. p. 36. Domnitorul ordonase să se încorporeze și grănicerii în tabăra de la Ploești. Cei din Focșani se revoltă. Se bănuia Rusia de amestec în această mișcare. Walewsky arată lui Place că domnul nu trebuia să provoace asemenea fapte; dar nu desaprobă, -cum făcea Place, lagărul însuș, de oarece el știea cum stau lucrurile. Walewsky c. Place 13 (1 Ianuarie 1859). Acte, II, p.. 328. Asupra revoltei grănicerilor, mai multe documente în Hârtiile Rossetti, publicate în Arhiva din Iași, XII, 1901, p. 173. . -.1 Digitized by Google PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU 10AN I 45 numiți de domn» jumătate aleși de adunări. Fiind numărul lor păreche, votul președintelui era precumpănitor. Mesajul de deschidere al lucrărilor comisiunei, îi punea în vedere însemnătatea rolului ei, în unificarea legilor ambelor țări surori ®⁹. Comisia centrală răsfrângea, în sânul ei, partizile poli- tice care împărțiau țările române în două tabere deosebite: partida trecutului numită în polemica ziaristică a timpului și partida regulamentului (organic), a statului quo, sau reacțio- nară, și partida viitorului: naționaliști, liberali sau progre- siști. In desbaterile parlamentare erau denumite cu termenii de dreapta și stânga. Precum în adunări, așa și în comisia centrală, predomina elementul dreptei, ceeace se vede bunăoară din refuzul lui Ko- gălniceanu de a lua parte în comisia de răspuns la mesaj, refuz motivat pe aceea, că „proiectul de răspuns trebuind să fie făcut în simțul majorităței, el nu socoate a face parte din ea” * ⁷⁰. A- celaș lucru reiesă la alegerea președintelui, Radu Rossetti, ales cu 8 voturi contra candidatului progresist St. Golescu care are numai 7. Organele timpului consideră comisia centrală ca un „așăzământ conservator în chestiuni sociale”; iar unul din ele chiar întrebuințează o caracteristică mai ascuțită, a- nume că „această comisie, ca și adunările, ar fi compusă din elemente reacționare” ⁷¹. Cum am observat-o și mai sus, nu se poate susținea că partidul dreptei tindea la mănținerea stărei trecute, cu privilegiile și apucăturile ei, de oarece lucrul era peste putință față cu Convenția de Paris: dar el se silea a în- târzia pe cât se putea mai mult momentul când trebuia să pună el însuși toporul la piciorul arborelui secular, din roadele căruia trăise atâta timp, și pe de altă parte mai doria ca refor- mele să fie cât mai dulci cu putință. Nu era decât prea firesc lucru ca să caute a apăra, cum și pe cât putea, poziția în care se afla, mai ales când conducerea trebilor îi era dată pe mână. Un semn al acestei năzuinți se vede, în răspingerea re- formei legei electorale (propusă de partidul stângei), pe motivul sprijinit de principele Grigore Sturza, anume că „adunările I ⁶® Monit. of. al Țărei Rom. 11 Mai 1859. Membrii comisiei erau pentru Moldova, P. Rossetti, Gr. M. Sturza, Radu Rossetti, Grigoriu (Văsescu), Kogăl- niceanu» Mallnescu, Steege și I. Sturza; iar pentru Muntenia: Arghiropol, Bră- iloiu, Filipescu, Florescu, Golescu, Teii, Arsachi și Predescu. ⁷⁰ Protocolul corn, centrale, No. 9, 26 Mai, în Steaua Dunărei, 10 Aug. 1859. Neposedând o culegere complectă a protocoalelor, citez până la 8 Iulie după reproducerea lor în St. Dun.,; deacolo înainte, după colecția protocoalelor însuși. w St. Dun., 18 și 30 Mai 1859. Naționalul citat de Stea. Dâmbovița spune și ea, că „majoritatea comisiei centrale este compusă din oameni ai trecutului”, și articolul în care se afla această rostire este reprodus, cu mare aprobare, de Curierul Princip.-Unite, organul guvernului, 21 Iunie 1859. Digitized by^OOQlC 46 ISTORIA ROMÂNILOR ¹ /j fiind alese pe 7 ani, ar fi fost destul timp pentru a se gândi la . reformă, și ca dacă această reformă s’ar face acuma, s’ar da jM ' prilej guvernului de a disolva adunările și a-și constitui, în ; nouele adunări, majorități după placul său”⁷². Și majoritatea , comisiei centrale, răspingând proiectul, arată că-și însușește li jr?' ii■; '■ atare argumente. Nu se uita însă la absurditatea legei electo- ii i j ■ i rale, întocmită de Convenția de Paris, fără cunoștința împre- i . jucărilor, lege care restrângea dreptul de vot numai la posesorii iț ; averilor mari, excludând cu totul orice capacitate necăptușită ,» cu avere; că erau colegii electorale compuse din doi sau trei ț; : alegători și că acel al proprietăței mai mari din Ismail nu avea ' . decât unul singur⁷³. A se menținea asemene stare de lucruri i încă 7 ani, înainte de a se reforma, nu însamna altă ceva decât, ( ‘ f . că partidul trecutului nu voia să întindă dreptul de alegere, । spre a nu scăpa din mână conducerea trebilor, tocmai în mo- I mentul când erau să fie reformate așăzămintele, după cu totul s : i alte principii, decât acele ce predomnise până acuma în viața i statelor române. । In ședința din 29 Mai a adunărei Țărei Românești, I. i Brătianu propune ca comisarul pentru comisia dunăreană, să i . / fie un om special, și în orice caz să nu fie boier. Crețulescu îl H / întreabă ironic, că ce înțelege el prin boier? „Boierii, răspunde I , . Brătianu, sunt acei pentru care lucrează alții” ⁷⁴. Boierii, adecă t • : ■ partidul dreptei, doriau tocmai să mănțină, cât se poate mai ] J ' mult timp, această prețioasă poziție, ca alții să muncească, | iar ei să trăiască; și de aceea refuzau ei a se atinge de legea । electorală. Tot la această încheiere duce următoarea împre- J jurare. Se hotărâse a se face o catagrafie, spre a șe ști pe ce temelie să se aștearnă noua întocmire a dărilor. Boierii dau pe un cap dosul la înscriere, spre a ascunde științele și a ză- dărnici lucrarea. Asupra acestui fapt, avem nu numai arătările . ziarelor timpului, ci însuși acea oficială a comisiei din Iași care se jăluește, că „nu poate lucra, din pricină că proprietarii și chirigii lipsiau de acasă, sau când erau, pretextau că stau la masă, sau dorm după prânz. Delegatul guvernului e nevoit să-i someze să aștepte comisia” ⁷⁵. Cât de puțin se gândeau _________________ i ⁷² Ședința corn, centrale din 2 Iunie. Protocolul XI, Steaua Dun.ₜ 14 August i 1859. I ⁷³ Constatat în chip oficial în Monit. of. al Mold. 16 Martie 1860. „La « districtul Ismail se observă că colegiul proprietarilor primari este compus din i un singur delegat; prin urmare nici o formă de birou n'a urmat. Alesul Costin l Vămav prezentase certificatul operațiunilor electorale care spunea, că „D-l Costin j Vărnav s’a ales deputat al colegiului alegătorilor primari din distr. Ismail l cu majoritate de 1 vot’*, Kogălniceanu observă că ,,videm pe d-l Vladimir Stoica subscris ca președinte colegiului, subscris ca secretar, și tot d-sa formează ma- joritatea de un vot, sau unanimitatea”. Comp. Ibid., 24 Martie 1860. ⁷⁴ Vezi Tribuna, 21 Iunie. ⁷⁶ St. Dun., 26 și 27 Aug. 1859. Digitized by CjOOQle PBIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDEU IOAN I 47 boierii a se supune nouei orândueli a lucrurilor, ne o arată în- suși președintele comisiei centrale, Radu Rosetti, omul însăr- cinat a conduce corpul acela ce era menit tocmai să transforme sistemul vechiu, în acel nou de viața civilizată. Acest înalt dregător al statului declară, prin ziare, sub însuși a lui sub- semnătură, „că la cel d’intâi abuz de putere, din partea unui agent al guvernului, va aplica legea talionului” ⁷⁶, adecă va răspunde, pe calea violenței, la abaterile din partea agenților guvernului. Omul din guvern amenință pe guvern cu revoluția. ' Când fură să se desbată bazele ce trebuiau puse, spre a se întocmi noua constituție a Principatelor-Unite, principele Grigore Sturzi, întemeindu-se pe art. 32 din Convenție care prevedea revizuirea Regulamentului Organic, susține că acest Regulament trebue luat de temelie, la întocmirea nouei con- stituții, lucru învederat peste putință, de oarece tocmai partea constituțională a Regulamentului Organic fusese cu totul obo- râtă prin Convenția de Paris și se proclamase principii de orga- nizare cu totul protivnice principiilor regulamentare. Aceasta o recunoaște, chiar un alt membru al dreptei, Florescu, care spune, „că se miră cum de se confundă Regulamentul cu Consti- tuțiunea. Partea Regulamentului Organic care putea intra în cadrul unei constituții, se află desființată prin Convenție” ⁷⁷. Regulamentul cuprindea și o parte administrativă, și numai la această parte țintea articolul din Convenție care vorbea de modificarea Regulamentului. Când deci mai mulți din membrii dreptei din Comisiunea centrală, precum principele Grigore Sturza, Brăiloiu, voiau să facă din Regulamentul Organic te- melia nouei constituții, ei nu făceau decât a se încleșta de for- mațiunile trecutului, așa de greu de părăsit pentru cei ce se folosise din ele, și când ne aducem aminte despre cele ce se spusese, că domnul răspinsese regulamentul ce i se înfățoșase de mitropolit în ziua jurământului⁷⁸, ne putem închipui ce efect a trebuit să facă în țară asemene propunere și în ce lumină a trebuit să pună ea pe membrii comisiei centrale. Dar să cercetăm acuma altă împrejurare : purtarea dreptei față cu alesul țărei din 5 și 24 Ianuarie. Am văzut, că acea ale- gere fusese impusă, majorităților din adunările moldovene și muntene, de evenimente și că, după alegere, venindu-și oa- menii în fire, se făcuse uneltiri spre a se împiedeca a ei recu- noaștere ⁷⁹. „Ambele partizi, trecutul și viitorul, se întoarseră ⁷* Tribuna, 22 Oct. 1859. ⁷⁷ Șed. din 8 Iunie. Protocolul XIV. Steaua Dunărei, 7 Sept. 1859. Asupra caracteristice! ambelor acestor părți din Reg. Org.: partea administrativă și cea constituțională, vezi Istoria Românilor din Dacia Traiana, XI p. 95 și urm. ” Voi. XII p. 303. ” Vezi Voi. XII p. 313, 314. Digitized by 48 ■ : ■ ISTORIA ROMANILOR iarăși către soarele ce erau deprinse a adora și se găsiau iarăși ca mai înainte spate la spate” ⁸⁰. Această reacțiune psicolo- gică explică purtarea dreptei din sânul comisiei centrale, față cu domnitorul. După lungi desbateri asupra regulamentului lăuntric al lucrărilor, care țin aproape o lună de zile, se încep în ședința a 12-a din 4 Iunie, acele privitoare la răspunsul la mesajul dom- nesc. Proiectul redactat de o comisie luată din majoritate, nu atinge prin nici un cuvânt chestiunile multiple de reforme in- terne, de care domnul se ocupase în mesajul său, și se măr- ginește exclusiv, în a aduce aminte domnitorului făgăduințele date, când se suise pe tron, de a fi numai o verigă care se lege trecutul de năzuințele viitorului: unirea țărilor române sub un principe străin. Apăsa proiectul asupra împrejurărei, că electivitatea capului statului va expune neîncetat principatele la desmădulare; că numai ereditatea va pune în frâu ambi- țiunile rivale; că principele străin va lega aceste două țări mai aproape cu Europa. In temeiul acestor considerațiuni, comisia ,,roagă pe înălțimea Sa, ca fără a lăsa să se piardă momentele favorabile, să facă a se ajunge la scopul dorit” ⁸¹. Se încinge asupra acestui proiect de răspuns, o desbatere foarte vie care ține mai multe ședințe, și în care minoritatea luptă din răsputeri, pentru răspingerea lui. Ludovic Steege . iea aminte, că desele repețiri ale dorinței principelui străin, în fața solemnelor declarațiuni ale domnitorului, se pot asă- mălui cu indiscretele stăruinți spre a se plăti o datorie, când datornicul o cunoaște bine și vrea s’o plătească, și când cea mai simplă civilitate cere ca să se lese onestităței sale toată inițiativa”. Grigoriu (Văsescu) găsește, „puțină curtoazie, ca în cea d’intâi comunicare ce avem cu domnul, în cea d’intâi adresă ce-i facem, să nu găsim alta a-i spune decât, că dorin- țele noastre vor fi împlinite numai atunci când se va scoborî de pe tron, pentru a face loc unui alt domn; că din abnegația plină de cel mai curat patriotismu al domnului, nu se cuvine comisia să-și facă o armă de discredit înaintea țărei, pentru însuși domnul ei; că este periculos de a se considera cumplita criză a îndoitei alegeri, prin care am trecut, ca ceva provizoriu; că proiectul trebue respins, ca unul ce n’ar fi decât un act de ostilitate contra domnitorului”. Mălinescu și Teii, ambii membrii ai partidului stângei, (cel din urmă și membru în comisiunea de răspuns) îngăimează în două înțelesuri deosebite: Măli- nescu primește proiectul, însă este de părere a-i se adăogi câteva cuvinte privitoare la reforme; Teii conchide că s’ar putea schimba ⁸⁰ Românul, 26 Martie, 1859. ⁸¹ Proiectul în Steaua Dun., 18 Aug. redactat de Radu Rossetti, G. Bră- iloiu (raportor), Florescu, Chr. Teii și Predescu. Digitized by Google PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 49' veri care rostiri nepotrivite. Și aici vedem repețindu-se ceeace am constatat de mai multe ori, anume că partidele încă nu erau» constituite pe temeiul principiilor, sau pe o comunitate de in- terese statornice, ci șovăiau încoace și în colo. Dintre membrii comisiei de redacțiune, Florescu și Brăi- loiu raportorul, apără proiectul, spunând că nu văd temeiul Im- putărilor, de a lovi în domnitor, ce se face lucrărei lor, întru- cât „domnul singur a declarat în toate actele sale, că voește a conduce pe poporul român la realizarea dorințelor sale : unirea sub un principe străin; că stăruințele comisiei centrale, pentru îndeplinirea acestei făgăduinți, nu ar fi decât un sprijin mai mult ce i se adăuga din partea ei, către puterile garante”. Lu- dovic Steege răspunde însă, că „cererea unui principe străin ar fi în contra Convenției și că ar fi periculoasă a se face într’un moment, când puterile nu sunt înțelese nici măcar asupra ale- gerei îndoite a domnului pământean”. Principele Grigore Sturza întimpină că „tot așa de protivnic Convenției este această în- doită alegere însăși”; cea întâi dată, când se punea în îndoială din partea unui Român legalitatea alegerei domnitorului comun, față cu rostirile Convenției. Principele Sturza însă merge mai departe. El lămurește și mai limpede înțălesul pe care trebue să-l aibă răspunsul la mesaj al comisiei centrale, anume că „domnul oricât timp ar guverna, nu poate fi privit decât ca depozitarul demnităței domnești și că este chemat a stăpâni țara noastră, până când Europa ne va da un principe străin”. ■ Spre a înțelege pe deplin senzul acestor desbateri asupra chestiunei principelui străin, cu prilejul răspunsului la me- sajul domnesc, trebue să le cercetăm și în a doua lor ediție care se face cu prilejul desbaterei unui articol din constituția votată de comisia centrală, pentru organizarea principatelor. Aceste desbateri au loc ceva mai târziu, dela 31 Iulie înainte; dar ele sunt însuflețite de acelaș duh și vădesc și. mai bine ținta urmărită de acei ce susțineau și acuma ideea unui principe străin. Situația față cu Europa era aceeași și la această reînoire a desbaterilor, de oarece, de și conferința de Paris recunos- cuse îndoita alegere, Poarta nu-i trimisese încă firmanul de învestitură, din cauză că, precum s’a arătat mai sus, Poarta aștepta, pentru a se hotărî să vadă cum va eși războiul încins între Franța și Austria. Apoi în nici un caz nu putea fi vorba de încuviințarea unui principe străin, de oarece de abia se pu- tuse obținea și cu mare greutate, ba nici aceasta încă deplin, acea a principelui indigen comun. . In constituția proiectată de comisia centrală, art. 74 reproducea ideile rostite de principele Grigore Sturza la des- baterea răspunsului la mesaj; anume că : „îndată ce se va putea dobândi un principe străin, puterea constituțională se va exer- A, D. Xenopol. Istoria Românilor — Voi. XIII. Digitized by ^OOQlC 50 ISTORIA ROMANILOR cita de Măria Sa domnitorul Alexandru loan I în numele prin- cipelui străin, până la instalarea acestuia” ⁸². ) Kogălniceanu în combaterea acestui articol arată întâi i cum el, dela începutul carierei sale, încă în scrierea sa Histoire ' de la Dacie, publicată la Berlin în 1837, a fost pentru princi- i pele străin; cum aceeași idee a sprijinit-o în divanul ad-hoc; ' a repetat aceeași convingere, propunând o moțiune cu acest înțăles, înainte de alegerea domnitorului actual. Și astăzi e tot de aceeași părere; dar crede că rostirea ei, în constituția ; ce are să fie lucrată de comisia centrală, nu este la locul ei. Ko- gălniceanu cere ca această comisie, înainte de a rosti un ase- menea principiu care poate periclita totul, față cu situația ex- terioară a principatelor, să se grăbească a pregăti acele insti- tuții sociale care să întărească națiunea și să-i dea garanții care să intereseze la facerea și la apărarea unirei pe toate cla- sele societăței. Venind apoi la principele Sturza, Kogălniceanu interpretează astfel articolul trecut în constituție, după stă- ruințele principelui: „Mulți cetind acel articol, ar putea zice ce el este scris, încât să i se poată da simțul următor:. n’am putut să fiu eu domn; ei bine să nu fii nici tu 1” După o lungă desbatere, stânga izbutește atâta numai, ca acel articol să fie strămutat, din corpul constituției, în ane- xele ei, și așa se votează actul de majoritatea membrilor co- misiunei centrale ⁸³. Pentru a caracteriza și mai bine poziția principelui Gri- gore Sturza față cu domnitorul și simțimântul ce-1 împingea la susținerea articolului pomenit, aducem încă faptul că, mai târziu, când cu prilejul votărei unei adrese către domnitor, în care se cenzura purtarea ministerului moldovan, propu- nându-se a se adăogi o frază, prin care să se spună, că „comi- siunea face această mustrare, spre a nu pierde încrederea dom- nitorului”, principele Sturza este în contra unui asemenea adaus precum este și în contra unei adrese de felicitare, pe care co- misia voia s’o trimită domnitorului de ziua lui, spunând Sturza că felicitările de cătră corpurile constituite nu se fac prin a- drese M. (Comisia nu era însă în acelaș oraș cu domnitorul). Dacă privim în ea însăși propunerea comisiei centrale, de a privi constituirea desăvârșită a țărilor române numai în ⁸⁸ ⁸⁸ Proiectul de constituție al comisiei centrale se află publicat ca anexă la Protocolul XXIV, ședința din 8 Iulie. Vezi culegerea protocoalelor com. cen- trale. ⁸⁸ Vezi Protocolul XXXV, ședința din 31 Iulie 1859, Comp. Protocolul LV. Organul guvernamental, Curierul Principatelor-Unite, (5/24 Mai 1859) combătea și el aceste principii ale majorității comisiei centrale. El spunea între altele, că, „dacă Românii cereau în divanurile ad-hoc unirea cu un principe străin, făceau ’ acesta mai ales pentru că credeam că anevoe ne vom înțelege asupra alegerei unuia dintre noi și ne temem ca aceasta să nu devie un măr de discordie”. ⁸⁴ Protocolul XXXVIII, din 5 August și XLIV din 27 Aug. 1859. Digitized by Google PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 51 unirea lor sub un principe străin, iar domnia alesului național numai ca ceva provizoriu, — o asemenea propunere nu însămna altă ceva, decât o înfruntare a voinței Europei, făcută tocmai de autoritatea aceea a căreia scop era „custodia dispozițiilor constitutive ale Convenției de Paris, întrucât tindea la răs- turnarea ordinei politice consacrate de Europa” ⁸⁵. „Votarea unui articol ca acel de care e vorba, era o neiertată greșală; căci cum vra comisia centrală ca domnitorul să-i îndeplinească dorința, când această cerere fusese răspinsă de Convenția de Paris, în puterea căreia lucra tocmai comisia centrală” ? ⁸⁶. „Și într’adevăr art. 33 din Convenție prevede că comisia cen- trală este chemată a privighea la intacta păstrare a dispozi- țiilor constitutive ale nouei organizări a principatelor. Cum putea ea atunci să propună principele străin și ereditar care nu fusese admis de Convenție”? ⁸⁷ ⁸⁸ Acelaș lucru îl susținea și Ștefan Golescu, în comisia centrală, când spunea că „este foarte probabil că, lucrând contra sfaturilor date de puterile bine- voitoare de a nu face nici un pas contra Convenției, după ale- gerea îndoită, vom desface cu mânile noastre edificiul pe care l’am rădicat cu atâta greutate în ziua de 24 Ianuarie” ⁸⁸.Ioan Brătianu, în ședința din adunarea națională a Țărei Româ- nești, din 27 Iunie, adresându-se dreptei întreabă: „cine a avut cugetul primejdios și vătămător, în împrejurările actuale, de a cere prinț străin și unirea absolută ? Tot d-voastră și co- misiunea centrală, în care dreapta este în majoritate” ⁸*. Și însuși domnitorul împărtășia acest chip de a vedea. Răspun- zând în Focșani la o felicitare pe care i-o făcea președintele comisiei centrale, cu prilejul trecerei domnitorului către tabăra dela Ploești, domnul îi răspunde : „Convenția să ne fie linia din care să nu eșim ; a o calea fără timp, ar fi o trădare de țară”™. Că argumentele aceste erau acele temeinice, se vede de pe modul cum sprijinitorii francezi ai cauzei române, mai ales neobositul St.-Marc Girardin, privea lucrurile în Journal des Debats: „Poarta combătea alegerea ca protivnică Convenției din 19 August. Să ne înțelegem bine : Dar, există o unire care e protivnică Convenției; aceea e marea și solemna unire ce, propunea Franța încă dela Conferințele din Viena, unirea sub un principe străin, unirea decretată și proclamată de întreaga Europă. Dacă camera română ar fi votat această unire, dacă tot odată ar fi numit vre un principe străin, atunci Poarta Oto- mană ar fi fost în dreptul de a se plânge și de a reclama” ⁹L. I ⁸⁶ Tribuna, 27 August 1859. ⁸⁶ Românul, 15 August 1859. ⁸⁷ Tribuna, 3 Sept. 1859. ⁸⁸ Protocolul XXXV. ⁸⁸ Monitorul oficial al Țărei Rom., 22 Sept. 1859. ⁸⁸ Ibidem, 6 Iunie 1859. ⁸¹ Journal des Debats, 22 (10) Iunie 1859. Digitized by VjOOQle 52 ISTORIA ROMÂNILOR Organele progresiste însă mai sprijineau și argumentul adus de Kogălniceanu în această chestiune. Steaua Dunărei. j cerea ca „comisia centrală să pregătească acele instituțiuni sociale care să facă unirea iubită tuturor claselor societăței”?² Naționalul, organul lui Vasile Boerescu, de și aprobă răspunsul ! la mesaj, întru cât nu ar conținea decât o simplă dorință, se ridică în contra articolului 34 din Constituție, „fiind că aceasta ; ar fi o lege, și o lege trebue numai decât să fie executată. Dar fiind că o astfel de execuție este imposibilă astăzi, un asemenea ¹ vot ar contribui numai a paraliza guvernul actual, a-1 discredita și a-i răpi orice energie, spre a lucra în simțul Convenției și a aduce complicări politice, desbinări în țară, poate chiar in- ; vaziuni; că dacă membrii comisiei centrale doresc în adevăr unirea, nu trebue s-o compromită prin declarații neoportune. Au destule mijloace spre a o prepara; spre a pune națiunea ' pe drumul ce duce spre unire. Dee-ne instituții liberale, asimi- leze cât mai mult legile ambelor principate; uniască cât mai j mult vămile, poștile, monezile, telegrafele și chiar administra- , i țiile, contopind cât mai mult institutele unui principat într’ale ; celuilalt; facă în fine cât mai mult și mai intimă unirea de fapt, j și apoi unirea de drept va veni dela sine, va veni pe nesimțite I fără sacrificii și fără zgudueli” ⁹² ⁹³. ) Sub iuțirea momentană a minților provocată prin des- baterea asupra art. 34, nu trebue să ne mirăm dacă se naște zvonul că 150 de boieri ar fi cerut înscris dela Poartă ca să nu încuviințeze investitura domnitorului, zvon ce avu într’un mo- ment îndestulă tărie, spre a aduce pe Kogălniceanu a propune în comisia centrală, o lege care declara de trădător pe oricine ar chema o intervenire străină în daraverile țărei. Nu e vorbă mai mulți boieri protestează contra unei atari învinuiri, pe care ei o titluesc de clevietitoare ⁹⁴. Se înțeleg de asemene rostirile pornite ale organelor par- tidului progresist, bunăoară ale Stelei Dunărei care spune, că ,,boierii strigă unire și încă cu principe străin 1 Știm că toată lumea cunoaște, că d-lor strigă unire, ca să o compromită și ca, împreună cu ei, să compromită și fapta din 5 și 24 Ianuarie. D-lor ar vrea cu toată inima a provoca confuzia, intervenire străină și apoi, în apă tulbure, după obiceiul vechiu, să păs- I cuiască domnii, privilegii și altele” ⁹⁵. Naționalul de asemene । se întreabă : „cum se face oare, că astăzi cei mai vechi amici ) ai unirei complete și ai principelui străin, acei care au fost cei ⁹² Steaua Dun., 10 Decemvrie 1859. ⁹³ Naționalul, 26 Iulie și 2 August 1859. ⁹⁴ Ibidem, 2 și 23 August și 3 Septemvrie 1859. Am văzut că uneltiri în acest senz se făcuse de altfel. Vezi Voi. XII p. 313-314. ⁹⁵ St., Dun. 2 Iunie 1859. Digitized by Google PRIMUL AN DE .DOMNIE. AL LUI ALEXANDRU 10AN I 53 mai ardenți apostoli ai acestei idei, care s’au expus pentru dânsa, se opun astăzi la realizarea ei actuală, în vreme ce alții amici foarte echivoci ai acestor principii, și care până la 24. Ianuarie conspirau în contra lor și persecutau pe adepții unirei astăzi din contra au devenit cei mai exaltați apostoli, cei mai radicali revoluționari. Cauza este că cei d’intâi nu vor să piardă unirea prezentă, grăbind realizarea unei uniri complete, în vreme ce cei de al doilea vor o unire completă, spre a pierde și unirea prezentă” ⁹⁶. Toate aceste idei, reale sau închipuite, își făceau drumu în clasa mai cultă a orașelor, (căci de sate nici putea să fie vorba ca să aibă vre un răsunet în ele) și îndepărtau tot mai mult pe partizanii propășirei, de elementele ce se țineau de forma- țiunile trecutului. Poporul, în înțelesul mai îngust al cuvân- tului (mărginindu-1 la o parte din poporația orașelor) se în- depărta mereu din partidul dreptei și se alipia tot mai mult de progresiști și naționaliști și de supremul lor reprezentant, domnitorul țărei. De aceea și Tribuna exclamă, cu prilejul chestiunei petiției celor 150 de boieri, că „sub numele de Ro- mâni, seînțăleg adevărații sprijinitori ai tronului lui Alexandru loan I, ale căror brațe vor alerga la glasul său, întru susținere alesului țărei, și a autonomiei” ⁹⁷; iar Steaua Dunărei zice: „Lucreze cum vor voi majoritățile adunărilor sau a comisiei centrale. Noi avem încredere în domnitorul nostru care, cu veto al său, poate nimici toate creațiunile lor. Țara așteaptă totul dela el, și nu dela adunări eșite din o clasă de privile- giați” ⁹⁸ ⁹⁹. Aceste cuvinte sunt reproduse și aprobate de Curie- rul Principatelor-Unite ", Ca un semn caracteristic al simți- mintelor celor două clase, față cu domnitorul, să însămnăm împrejurarea, că în ziua de Sf. Alexandru, Tecuciul tot este iluminat, afară de casele câtorva mari proprietari, boieri¹⁰⁰. Să fie oare toate aceste învinuiri adevărate? Se fi vrut dreapta ruperea unirei, reîntoarcerea stărei vechi, reînființare privilegiilor? Și să fi întrebuințat ea manopera principelui străin, spre a aduce interveniri străine în țară? Toate aceste sunt exagerări, până la un punt îndreptățite, prin încordarea luptei. Ele trebue reduse la adevăratele lor proporții. Mai întâi, se putea ca privilegiaților să le fi părut rău după starea lor de mai înainte, întrucât cum zice Curierul Prin- cipatelor-unite, organul guvernamental al timpului, „nu lesne se poate deslipi cineva de oarecare poziție excepțională ce crează ⁹⁶ Naționalul, 26 Iulie 1859. ⁶⁷ Tribuna, 30 Iulie 1859. ⁹⁸ St. Dun., 2 Iunie 1859. ⁹⁹ Curierul Princip.-Unite, 18 Iunie 1859. ¹⁰⁰ St. Dun., 7. Sept. 1859. Digitized by 54 ISTOBIA EOMANLLOK unele interese într’un stat” ¹⁰¹. Cât să fi voit reîntoarcerea ei, aceasta era absolut peste putință chiar de cugetat. Apoi unirea fusese votată tot de boieri în 1857 în divanul ad-hoc, și ar fi fost curios ca acuma ei să o renege. Principele străin iarăși îl doriau într’adevăr; dovadă că l’au adus atunci când au putut să o facă, în 1866. Dar dacă aceste nu puteau fi sco- purile dreptei, la ce tindea punerea înainte, fără cale și fără rost, a principelui străin? Ea tindea a micșura pe domnul român, a nu-1 încuraja să iee o prea mare închipuire de a lui putere, de oarece dreapta începuse a ghici încotro tindea acti- vitatea lui. Domnitorul, eșit din rândul boierimei mai mici nu avea destulă autoritate personală spre a se impune tuturor, și dreapta doria să accentueze pe cât se putea neatârnarea ei. Era în adevăr un domn român, altul decât ei (căci fiecare se crezuse demn de această menire); dar acest domn român trebuia să fie, după constituția țărilor române votată de co- misia centrală, numai un locțiilor al domnului străin. Vechia compețire: pentruce el și nu eu își schimbase formula, în acea rostită de Kogălniceanu, dacă nu eu, nici tu; sau cel puțin dacă ești, să fie numai un caimacam¹⁰². Prin urmare și purtarea să-i fie potrivită cu poziția ! Să nu se arate prea strașnic, căci n’avea pentruce. Țara să rămână tot în stătu quo în care se afla, până la realizarea dorințelor ei desăvârșite, și atunci se va vedea ce se va chibzui. Iată punctul de vedere al partidului boieresc, și pentru a-1 susținea, el închidea ochii și, orbit, nu vedea primejdia ce putea izvorî pentru țările române, din politica patronată de dânsul. Domnitorul văzând îndărătnicia adunărei în cererea prin- cipelui străin, scrie lui Napoleon III și după ce-i relatează împrejurările, sfârșește spunând, că „fără interes personal, ele gata a părăsi puterea sau a o apăra cu energie, după cum Maiestatea Voastră crede că este mai potrivit, spre fericirea țărei mele”. Tot atunci trimite o altă scrisoare lordului Malmes- ¹⁰¹ Curierul Princ.-Unite, 28 Mai 1859. ¹⁰² Această băgare de seamă a fost făcută de Tribuna Română într’un articol intitulat: „Conservatorul progresist” din 17 Ian. 1860, în care spune: „In chestiunea domnului, conservatorii vechi ne putând să facă ca se plinească vorba Românilor: scoală tu să șed eu, au venit la desperare de a zice, nici tu, nici eu, ci un domn străin”. Les Principautes devant la conference, Paris, 1866, p. 25 arată că principele D. Ghica spunea unui diplomat: „Comme il n’y a pas une de nos grandes familles de boyards en de$â comme an delă du Milcov, qui n’ait fourni un hospodar â l'une des deux provinces, pourquoi les rejetons de ces familie ne deviendraient ils pas hospadars â leur tour? Que l’on fasse choix de I’un d’entre eux — et il le faudra bien — tous les autres se retourneront â Finstant contre lui et travailleront â le ddtruire. Que si par aventure, le pouvoir venait â echoir â un homme nouveau, la positlon serait plus difficile encore, et je ne sache pas qu’on prince de gănie qui pourrait s’en tirer; mais ou n’en rencontre pas tous les jours â souhait”. Digitized by Google PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 55 burg, în care arată speranța „că Anglia nu va voi, ca com- plicațiile din Iași să devină armă în mâinile partizilor și un tărâm favorabil pentru intrigile rusești”. Se înțelege că domnitorul a primit încurajare de împotrivire, din partea ambelor puterilos. O altă desbatere însemnată urmată cu prilejul votărei constituției, fu acea privitoare la viitoarea capitală a țărei unice, pentru care noua constituție era croită. Ea avu loc în ședința din 1 Octombrie a comisiei centrale, privitoare la art. 145 din constituție care prevedea, că Bucureștii aveau a fi capitala României. Radu Rosseti, președintele comisiei cen- trale, combate, acest articol, pe cuvânt, că ar fi prematur de a determina capitala, când unirea deplină nu este încă efec- tuată. Capitala României trebue să fie consecința unirei do- bândite, iar nu unirea consecinței capitalei. Dându-și apoi mai pe față ascunsele cugetări, Rosseti se teme ca „între mai multe mii de familii cărora art. 145 le amenință existența, cum s’ar putea conserva favorabilă ideea în numele Căreia i se face această amenințare”; că ar dori ca art. 145 să fie pur și simplu eliminat, „pentrucă tot ce am zice în acest obiect, fie pro fie contra, este neghină rea de desunire ce cade pe câmpul sacru al unirei ce datorim să cultivăm”. Grigore Sturza susține Bucureștii drept capitală, oraș ce prin viața sa comer- cială, prin existența unei burghezii, prin centralizarea unei poporațiuni pământești, prin pozițiunea sa geografică și stra- tegică, este menit a fi capitala României, în vreme ce în Iași lipsesc toate aceste elemente”. Kogălniceanu, dorind să îndul- cească puțin lucrul, propune un amendament, din care dis- pare cuvântul de capitală, anume că „reședința obicinuită a domnului și a marilor corpuri ale statului să fie orașul Bu- curești”; dar în susținerea amendamentului, se vede că eli- minarea cuvântului adevărat fusese numai cât o platonică mângâere pentru capitala Moldovei. Kogălniceanu sprijini pro- punerea lui, pe motivul că Bucureștii sunt chiar dela sine, prin puterea împrejurărilor, desemnați de capitală a viitoarei țări unitare. Aici s’a întocmit Regulamentul Organic; aici con- sulii străini și-au ales reședința; aici s’a așezat comisia inter- națională, când a fost să se privigheze alegerile divanurilor ad-hoc. „Bucureștii sunt deci capul orașelor românești, sunt inima României, fie administrația lor unită, fie despărțită”. Kogălniceanu arată apoi cum în 1828 loan Sandu Sturza fu surprins de Ruși în Iași, și susține că, chiar în cazul când ar trebui ca Moldova să rămână separată, încă Iașii nu ar mai putea fi capitala țărei, ci ar trebui să fie strămutată la Roman. ¹W Copiile acestor scrisori în Hârtiile Rossetti. Digitized by Google 56 • > -ISTOBIA BOmXnILOB/ -’ H • ' Argumetul de căpetenie al lui Kogălniceanu este însă, că Bucu- reștii cuprind o poporație compactă românească, o clasă de mijloc bogată și puternică care poate da naștere unei opinii publice, care poate controla un guvern, care în fine poate' da un substrat intelectual vieței naționale. Mălinescu adaugă la argumentul lui Kogălniceanu încă explicarea, că „Iașii ar fi o comoară de Evrei la care comoară el nu ar ținea de loc”. Argumentele erau hotărîtoare. Nu este însă mai puțin însemnat a nu se întâlni în comisia centrală altă potrivire, decât acea acoperită și înconjurată a președintelui ei, precum nici în organele timpului vreo protestare contra coborîrei la- șului. Toată clasa conducătoare a țărei, singura ce avea rost, era gata să facă acest sacrificiu ideei mântuitoare, și fiindcă răul era numai în perspectiva viitorului, de care omul de rând nu se prea îngrijește, până nu-1 vede cu ochii și nu-1 simte cu inima, deaceea se putea chiar desbate lucrul în public, fără ca pentru aceasta masa poporului din Moldova să se arate mai îngrijită. Primele reforme. — In timpul ce aceste desbateri se urmau în sânul comisiei centrale, ministerele din Iași și București urmau înainte cu reformele în starea lucrurilor, începute de ministerele ce le precedase. Acel din București proceda prin legi, din care unele, precum întinderea recrutărei la toate cla- sele societăței, este supusă la cercetarea comisiei centrale; altele precum întinderea capitației și asupra claselor privilegiate,¹⁰⁴ este aplicată, fără a mai trece prin comisie, ceeace face ca această instituție să arăte domnitorului că guvernul său ar aplica ad libitum art. 37 din Convenție. Alte măsuri, precum înființarea unui biurou statistic (11 Iulie),¹⁰⁵ reforma siste- mului numirei administratorilor (sub-prefecților), din alegere în numire directă, considerate fiind ca acte de ocârmuire și nu' de legiuire, numai fură trimise în cercetarea comisiei centrale¹⁰⁶. Mai radical lucra ministerul moldovenesc. Bazându-se pe art. 47 din Convenție, care dispunea că „până se va pro- cede la revizuirea legiuirilor existente, aceste vor fi menținute numai îh dispozițiile care nu vor fi protivnice Convenției de față”, ministerul moldovenesc procedase la desființarea unor privilegii, pe cale de simple ordonanțe domnești. Așa, prin I i. ¹⁰⁴ Dispoziția din 30 Iunie luată de ministerul de finanțe C. Steriade aprobată de Domn. Anuntialorul Român 4 Iulie. loan Brătianu ceruse această măsură egalitară încă din 14 Mai la desbaterea budgetului; „să supunem pe toți cetățeni la dări și să intrăm în Convenție”. Monit. of. al Țârei Rom., 25 Mai 1859. ¹⁰³ Patria, 16 Iulie 1859. ¹⁰⁰ ¹⁰⁰ Monit. of. al Țărei Rom., 12 Sept. 1859. Răspunsul ministerului al adresa de mustrare a comisiei. Ibid., 2 Oct. 1859. « Digitized by LjOoq ie PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I una din 30 Mai, se întinde îndatorirea lucrărei Ia; șosele asupra tuturor locuitorilor, deci și a claselor privilegiate, învoindu-se răscumpărarea îndatorirei, prin o taxă de 16 lei pe an¹⁰⁷. O alta din 31 Mai desființează slujbașii volnici ai boierilor, su- punându-i la dare, sau îndatorind pe acei ce voiau a-i păstra, a răspunde darea lor către vistierie¹⁰⁸. Se mai desființează nedreapta lege din 1853 prin care pensiunile se dădeau numai funcționarilor mai mari, de la 2001 de lei pe lună în sus¹⁰⁹. Cât de șovăitoare era însă aplicara ideei egalității se vede depe următoarea împrejurare: Colonelul Libobratici este scos din oștire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești, pe când maiorii Gurița, Fotino și Bincovici sunt loviți de aceeași aspră măsură, numai în urma unei dispoziții ministeriale¹¹⁰ ¹¹¹. Apoi forma pri- vilegiului era așa de înrădăcinată în obiceiuri, în cât neconștiut se aplica chiar la cazuri noi. Se votase o recompensă pentru pompierii răniți la 1848 în Dealul Spirei; dar această recom- pensă luase forma privilegiului, scutindu-i de capitațiem.. Dacă fondul acestor dispoziții trebuia să mulțumească partidul stângei, forma în care erau luate nu-i convenia deloc. Deaceea și vedem pe Kogălniceanu atăcând în comisia centrală ministerul moldovenesc, pentru apucarea căei ordonanțelor, întru reformarea așezămintelor țărei. Cel puțin, spunea Kogăl- niceanu, dacă ministerul este convins de legalitatea drumului apucat, de ce nu a avut curajul faptelor sale să fi mers până în capăt cu desființarea privilegiilor, pe cale de măsură ad- ministrativă? Pentru ce nu a aplicat bunăoară, tot pe calea de ordonanțe, și recrutarea la toate clasele;. de ce n’a întins capitația asupra privilegiaților; de ce nu a desființat obligația țăranilor, de a apăra de lăcuste lanurile boierești?¹¹² * * Aceasta era însă numai o formă oratorică. In fond partidul stângei era îngrijit de calea apucată de ministeriile moldovene, de a re- forma țara pe calea ordonanțelor; căci, după cum spunea Steaua Dunărei „nu putea el suferi să se calce Convenția nici chiar pentru bine; căci ceeace se face astăzi pentru bine, mâni se va putea face pentru rău” U³. Tot din acest motiv se ridică Kogălniceanu contra modului cum voiau să se mulțămească pompierii din 1848, pe calea privilegiului, cale pe care „doria ¹⁰⁷ Monit. of. al.Mold. 4 Iunie 1-859. Aceste dispoziții aplicându-se și străinilor, consulul francez {Place c. Secretarul de Stat 2 Iulie (20 Iunie 1859), protestează, în baza capitulațiilor, care opresc impunerea contribuțiilor personale pe capul străinilor {Acte, IX, p. 347). ¹ ⁷ i ' «* Ibidem, 6 Iunie 1859. ¹⁰⁹ Anunțiatorul român, 10 Octomvrie 1859. ¹¹⁰ Steaua Dun., 11 Noemvrie 1859. ¹¹¹ Protocolul XXXIV, 30 Iulie . ' ' ¹¹² Protocolul XXÎX, 18 Iulie. Comp. St, Duh. 1^5 Sept. 1859'$i Tribuna, Î6 îulie im^ ¹¹⁸ Steaua Dun., 3 Sept. 1859. ' ‘ Digitized by Google 58 ISTORIA ROMÂNILOR să o vadă înmormântată odată din viața poporului român” । Și cu toate aceste, cum se putea aplica altfel decât prin or- 11 donanțe Convenția de Paris care menținea legile existente, nu 1 mai întrucât nu erau contra principiilor Convenției? Era să 1 se aștepte facerea și votarea legilor, cu complicata mașină gu- 1 vernamentală a Convenției; era să aștepte facerea catagrafiei 1⁵ și reînoirea sistemului impozitelor, spre a se stabili egalitatea ■¹¹ înaintea dărilor? Dar se putea dispune provizor ca, de o cam 1⁸ dată, toți cetățenii să fie supuși la dările existente, la capitație, ■ 1 și pentru aceasta nu era nevoie nici de legi nici de catagrafie; 1 ’ nu era doar vorba de a se înființa dări noue, ci numai de a se întinde, pe cele existente asupra tuturor claselor societăței — un regulament administrativ era îndestulător. Cine aveau in- teres de a cere îndeplinirea formelor? Partidul trecutului. „Pri- vilegiul zicea că, mai înainte de toate, trebue păzite formele și formele aduc amânări, iar privilegiul în amânare caută o punte, de scăpare us. Dar să protesteze partidul propășirei contra acestei ega- lizări a claselor, era tot un semn al neînțelegerii depline a in- tereselor ce apăra. De aceea și Kogălniceanu protestează în- găimat în contra reformei pe calea ordonanțelor. Pe de o parte vedea că nu se poate face lucrul altfel; pe de alta se temea de urmări. Ori și cum ar fi fost însă toate aceste măsuri, ele trebuiau să pună pe gânduri pe acei deprinși până acuma, cu regimul privilegiurilor. Ce minunat își bate joc Revizorul fără leafă al Stelei Dunărei, de starea psicologică a celor loviți în niște deprinderi ce devenise pentru ei a două fire ! Anume Nicu Pavli întreprinzătorul îndestulărei lașului cu carne, publică o în- • științare prin care spune că va da părți de carne mai bună (mușchiu, piept) în proporție cu ceeace fiecare va cumpăra. j Revizorul leagă de această neobicinuită vestire, următoarele ¹ cugetări care, în forma lor glumeață, caracterizază o întreagă perioadă și un întreg sistem de viață a poporului român: „Din vorbele dumisale întreprinzătorului, s’ar putea înțălege, că fie- care de acum înainte să mănânce carne pe paralele sale, negu- țitor, meseriaș, popă, amploiat; într’un cuvânt s’ar declara că mulțimei să nu i se mai dee numai ciolane și fleică¹¹⁶, iar celor în putere mușchiu și pieptul cel grăs, ci fiecăruia să se dea cu bun cu rău, pe banii săi, o parte din zidirea cornorată lăsată de D-zeu. Se vede că: s’a întors mașina hunei, s’a în- tors cu capu’n jos; toate merg din împotrivă, anapoda iȘi pe Protocolul XXXIV, 30 Iulie 1859. ¹¹⁸ Curierul Princip.-Unite, 7 Iunie. Comp. 20 Aug. 1859. ¹¹⁸ ¹¹⁸ Fleică înseamnă pe dialectul moldovean carne proastă; nu are înțe- lesul din Muntenia. Digitized by kjOOQle PBIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 59 dos. In adevăr toate merg spre peire; pretutindene revolu- ționari și răsturnători rânduelelor apucate din vechime” U⁷. Ocârmuirile ambelor țări mai ieau apoi următoarele mă- suri pentru a întări neatârnarea lor de puterile străine: Apos- toleanu directorul ministerului dreptăței face un referat energic contra faptului, că consulul austriac înscrisese o ipotecă pe casa unui supus austriac spre a garanta interesele unor mi- nori, iarăși supuși austriaci. Apostoleanu susținea că, după §396 al condicei civile, nemișcătoarele sunt supuse legilor țărei. Ministerul mai protestează contra obiceiului de până atunci, ca delictele comise de supușii austriaci în Moldova, să fie ju- decate de tribunalele austriace din Bucovina, luând măsuri ca lucrul să nu se mai petreacă U⁸. Ost deutsche Post amen'nțând Moldova pentru aceste măsuri și spunând, că nu e bine a su- păra pe leu, Steaua Dunărei, făcând aluzie la bătaea suferită chiar atunci de Austriaci, răspunde că e probabil că articolul a fost scris înaintea bătăliei dela Montebello¹¹⁷ ¹¹⁸ ¹¹⁹. In 5 Iunie curtea de apel din Iași face o încheiere, prin care răspinge asistența dragomanului austriac în camera de chibzuință, ba- zându-se pe art. 327 din Regulamentul Organic care prevedea, ca deliberările să se facă cu ușile închise și după retragerea părților și a apărătorilor lor. Dragomanul ne voind a părăsi sala, curtea suspendă judecarea procesului și cere deslegarea de la minister care nu numai că aprobă, dar chiar felicită pe ju- decători pentru măsura luată¹²⁰. Ceva mai târziu, în țara Ro- mânească, directorul departamentului Justiției, G. Crețeanu, oprește pe căprarii austriaci de a mai intra armați în pretoriul Tribunalelor. Un caprar întâmpinând că a jurat împăratului să nu scoată sabia, Crețeanu îi răspunde, că jurământul său poate să aibă tărie în țările împărătești, iar nu în a noastră. „Dacă s’ar fi ținut acest limbagiu și de guvernele trecute, ob- servă Naționalul, de mult s’ar fi desființat acest abuz, ceeace face a se vedea și mai mult adevărul: la legi noui, oameni noi”. Către sfârșitul anului, comandirul de graniță dela Burdujeni, Musteață, răspinge cu putere o încălcare de hotar din partea f¹'! ¹¹⁷ Steaua Dun., 21 Ianuarie 1860. ¹¹⁸ Si. Dan., 27 Mai 1859. ¹¹⁸ Ibid., 28 Mai 1859. ¹²⁰ Ibid., 12 Iunie 1859. Se urmă înainte sistemul din 1852 când des- coperindu-se un complot revoluționar în Transilvania și aceasta având rami- ficări și în București, guvernul austriac trimisese aici pe judecătorul Zax din Sibiu „care fără a-i păsa de guvernul Țărei Românești, numai cu ajutorul ser- genților dela granița austriacă au călcat locuința în care se adunau, au prins pe conjurați. Bariț. Părți alese, II p. 723. Digitized by Google 60 ISTORIA ROMÂNILOR Austriacilorla. Aceste măsuri erau cu atât mai însemnate, cu cât tocmai pe atunci, puterea aceea care ajutase mai mult la regenerarea și emanciparea noastră, Franța, cerea prin consulul său Place, dela secretarul de Stat al Moldovei stricta respec- tare a jurisdicției consulare, impusă de art. 8 din Convenție și, pentru ușurarea căreia, el nu primise nici o. instrucție dela guvernul său. El cerea deci respectarea următoarelor drepturi ale străinilor: 1) neviolabilitatea domiciliului, fără asistența consulului; 2) neviolabilitatea persoanei, afară de flagrant de- lict și, în acest caz chiar, cu prevenirea consulatului și predarea vinovatului; 3) necompetința autorităței locale de a se opri sau sechestra averea mobilă sau imobilă a străinilor; 4) necom- petința de a-i declara făliți sau de a le regula falimentele; 5) ne- competința de a se amesteca în succesiuni sau tutele; 6) ne- competința de a desnaționaliza pe copiii minori ai unui străin mort; 7) dreptul străinului de a nu fi supus impozitului per- sonal ; 8) citația către un străin să se facă prin consulul său; 9) în materii criminale anchetele să se facă față cu consulul; 10) Consulatul să asiste la deliberările judecăților în care sunt implicați străinii; 11) dreptul consulatelor de a judeca ei pe supușii lor; 12) necompetința autorităților locale de a reținea pașpoartele străinilor.. Toți consulii se înțeleg a remite o notă identică guvernului moldovan în această chestiune. Ministerul răspunde consulilor că se miră de cererea lor, de a se aplica riguros capitulațiile, când tratatul și Convenția de Paris spun lămurit, că ele se vor aplica numai întru cât nu vor jigni auto- nomia lăuntrică a Principatului¹²¹ ¹²². Dacă se schimbase poziția umilită pe care țările române o aveau înainte față cu Austria, nu mai puțin se ridicase ele și față cu împărăția suzerană, cu Turcia. Mai mulți Turci din județul Suceava sunt pedepsiți cu închisoarea, pentru neo- rânduelele comise de ei. Apoi se iea măsura de a se face o ca- tagrafie a tuturor Otomanilor și a se îndepărta peste graniță toți acei ai căror pașport ar fi expirat¹²³. In Calafat era un de- pozit de lemne turcești, păzit de un soldat turc. Ministerul de interne, în înțălegere cu acel de externe, dispune a se transporta acele lemne la Vidin¹²⁴. Ministerul apoi somează pe toți dregătorii telegrafo-postali ¹²¹ Naționalul, 27 Aug. 1859. Steaua Dunărei, 10 Decemvrie 1859. In textul Naționalului, gazetă din București, stă : la legi nouă. Nu se introdusese încă pe atunci obiceiul, prin nimica îndreptățit, de a se pune acestui adjectiv, la femeninul plural, terminația masculină, nu se zicea încă: legi noi. ¹²² Victor Place c. secretarul de stat al Moldovei ²B/₁₇ Iunie 1859. Acte IX, p. 341. Place c. Walewsky ²B/V Iunie 1859. Ibid., p. 344. Răspunsul ministrului Donici 27 Iunie (4 Iulie) 1859, Ibid., p. 350. ¹²³ Tribuna, 20 Iunie 1859. ¹²⁴ Steaua Dun., 2 Sept. 1859. Digitized by Google PBIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IO AN 1 61 ca, sau să renunțe la protecția străină, sau la postul ce ocupau. Această măsură face pe mulți străini să doriască a obținea na- turalizarea, pe când mai înainte „lipsa de încredere în guver- nele trecute abținea pe străini dela indigenat” ¹²⁵. Nu trebue să ne mire de a găsi, față cu această dispoziție, pe Cesar Li- brecht, străin, numit în postul cel însemnat de inspector ge- neral al poștelor și telegrafelor din Moldova¹²⁶, de oarece mai mulți străini erau pe atunci însărcinați cu organizarea deo- sebitelor ramuri: Bonnet cu căile de comunicație, Dodun des Perridres cu închisorile, Du Coudray cu finanțele; apoi mi- siunea militară franceză. Chiar unele măsuri interne tot vădeau aceeași tendință de a emancipa mersul trebilor de toate pie- dicele ce le stătuse până atunci în cale. Astfel fu acea de a se lua administrarea averilor mănăstirilor chinovii (pământene) Neamțul, Secul, Agapia, Varatecul, Adam și Vorona de către ministerul cultelor¹²⁷, precum și alta mai gravă, prin care se atingea mănăstirile închinate: Anume mănăstirea Golia din Iași, închinată mănăstirei Vatopedului din'muntele Athos, „a- vuse din timpuri immemoriale asupra-și îndatorirea de a ținea un ospițiu pentru zmintiții la minte; • dar nenorociți! care se trimeteau spre vindecare aice erau așa de maltratați, prin ți- nerea în butuci și fiere, încât unora au fost de nevoie a li se tăia picioarele cangrenite din această cauză, iar alții prin ase- mene maltratați au și murit în acel ospiț”. Mai multe guverne anterioare încercase în deosebite rânduri a aduce pe părinții greci din mănăstirea Golia la o purtare mai creștinească față cu sărmanii bolnavi; dar toate silințele fură zădarnice. Mi- nisterul Epureanu ia o măsură radicală, anume înființază un spital regulat, de o camdată numai de 15 crivaturi, care să fie întreținut din veniturile monastirei¹²⁸. Și în.Muntenia se luase măsuri pentru înfrângerea cerbiciei mănăstirilor închinate. A- nume se dispusese a li se aplica hotărîrea divanului din 1855, de a da % din veniturile lor la nevoile statului, iar ceeace s’ar fi cuvenit să răspundă pe anii anteriori să se amortizeze prin o repartiție asupra câștiurilor. Egumenii refuzând, ministerul le notifică că „spre a supune pe cuvioșiile lor la legile țărei, guvernul nu are trebuință de primirea sau recunoașterea mă- surei de către dânșii”, și-i amenință cu scoaterea afară din țară la caz de refuz¹²⁹. *“ Ibid. 15 Sept, și 5 Oct. 1859. ¹²⁶ Despre Lib echt se va vorbi și mai jos. ¹²⁷ Decret din Iunie 1859, Monit. of. al Mold., 10 Iunie 1859. ¹²⁸ încheierea Ministrului trebilor străine publicată în Monit. of. al Mol- dovei, 8 August. 1859% Mănăstirile închinate, fiind privite ca averi străine cădeau în competința acestui minister. Comp. Steaua Dunărei, 12 Aug. și Patria,> 10 Aug. 1859. ¹²⁸ Monit. of. al Țărei Rom., 25 Aprilie și 4 Mai 1859. Această ținută energică nu fu însă dusă până la sfârșit. Digitized by Google 62 ISTORIA ROMANILOR Se mai iea o măsură de unificare a programelor, la toate pansionatele private, cu acele ale școalelor publice, amenin- țându-se acele ce riu se vor supune, cu închiderea lor. Aceste măsuri aduc o protestare violentă din partea directorilor zi- selor pansionate, și întervenirea consulilor străini. Dar mă- sura este totuș adusă la îndeplinire și pansionatele trebuiră să se supună. > Și într’adevăr cum spune d. V. Alexandrescu (Ureche) în un articol din Steaua Dunărei, că în acele pansio- nate, afară de câteva noțiuni de limbă și literatură franceză, nu se învață mai nimic și mai ales nici o cunoștință de istorie sau literatură națională. Un român își poate face instrucțiunea ori unde, iar educațiunea, dacă și-o face în patrie, ea trebue a avea de scop ca să-1 formeze român”. In așezământul școlar al lui Grigore Ghica se prevedea, prin art. 261, că „învăță- turile pansionatelor vor fi conforme și asemănate cu acele ale școalelor publice. Dar cum se putuse cere până acum ca străinii să respecteze legile țărei? Acuma însă lucrul se face și legea devine lege pentru toți ¹³°. Deasupra însă a tuturora acestor acte, menite a apăra autonomia țărilor române și a le pune inima la loc, înălțindu-le vrednicia, se ridică purtarea domnitorului, ceeace se vădește tocmai în partea cea mai delicată a daraverilor externe, rapor- turile cu Turcii. El începe prin a revoca pe Aristarchi din postul de agent al Munteniei pe lângă Poarta Otomană, funcție pe care Grecul o păstrase și după ce colegul său, Fotiade, fusese revocat din acea de agent al Moldovei, pe timpul căimăcămiei de trei¹S¹. Aristarchi refuză la început a se supune, spunând că postul său atârnă de puterile garante și că. menținerea sau suprimarea lui ar sta în puterea conferenței. Când însă i se tăie leafa, atunci înțălese că se trecuse vremile vechi¹⁸². După ale- gerea lui Cuza și în Muntenia, domnul trimise două deputății la Poartă, spre a cere confirmarea care, după Convenția de Paris, trebuia să se dee până într’o lună. Trecând patru, fără ca Turcii să se poată hotărî la un răspuns, domnitorul ordonă deputaților să se întoarcă îndărăpt, spunându-le în ordinul de rechemare, că „nu rămâne decât a aștepta, dela buna voință neobosită a puterilor, soluțiunea ce v’ați dus s’o căutați acolo”¹³⁸. Când, după pacea de Villafranca, Turcia văzând speran- țele ei stânse, se hotărăște a trimite învestitura, o face prin ¹³⁰ ¹³¹ ¹³² ¹³³ * ¹³⁰ V. A. Urechia, Istoria școalelor III 1894, București p. 170. Pe atunci d-sa nu adusese încă familia Ureche. Conf. Steaua Dun., 25 August 1859. ¹³¹ Istoria Românilor Voi. XII p. 285. * i ¹³² Decret din 28 Ianuarie, Monit. of. al Țărei Rom., 6 Fevruarie 1859. J Comp. Naționalul, 5 Fevruarie 1859. | 133 Patria, 18 Iunie. Cauza întârzierei, era cum s'a spus, așteptarea re- j zultatului războiului franco-austriac. Voi. XII p. 315. ■ Digitized by CjOoqIc PBIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 63 două firmane. După cetirea celui din Muntenia, la 20 Septem- vrie 1859, domnitorul rostește cuvintele următoare: „Arătați Maiestăței Sale Sultanului omagiul celui mai adânc al meu respect și asigurarea despre tot zelul meu pentru fericirea țărei; asigurați-1 de asemene pe M. S. că Românii știu a fi credincioși tratatelor” U⁴. Dacă inima Românilor creștea la auzul acestor cuvinte, pe care ei poate nu crezuse niciodată că le vor putea rosti când-va, cu cât mai mult trebuiau ei să se înalțe, când vedeau chiar cu ochii manifestându-se în afară puterea ascunsă ce-i insu- fleția acuma, întrupată în tabăra dela Ploești! Se concentrase aici, în decursul lui Iulie, 10 batalioane de linie a 750 de oa- meni, un batalion de grăniceri de 800 de oameni, două de ar- tlerie de 14 tunuri cu câte 250 de oameni, 6 excadroane de lăncieri cu 170 de călări, 7 excadroane de dorobanți de câte 180 de oameni, în totul vreo 12.000 de ostași. Pretutindene pe unde trupele treceau, ele erau sărbătorite, salutate cu în- focare, primite în gazdă cu bucurie, ospătate și dăruite cu îm- belșugare. Se vedea un popor întreg care renăștea spre încre- derea în sine, la atingerea cu manifestarea puterei sale, armata ce o reprezenta. Domnitorul însă, pe lângă ținta politică ce urmărea, mai căuta, prin tabăra dela Ploești, „să pună în atingere armatele surori, spre a le contopi în acelaș simțimânt de patriotismu și demnitate națională”¹³⁶. , * m La inspecția pe care domnitorul o face taberei, inainte de a se așeza în -mijlocul ei, el spune cuvintele: „Sunt mul- țămit de d-voastră și vă stă în mână, ca într’o zi țara noastră să vă poată datori mărirea” ¹³⁶. Domnitorul apoi mai credea că prin oștirea adunată, la vreme de nevoie „să poată a se îm- potrivi unei năvăliri turcești; căci Turcia deprinsă a fi tratată ca un copil răsfățat, putea să-și permită o cutezanță care să fi rămas nepedepsită, dacă ar fi izbutit” ¹³⁷. Pe lângă această măsură, eminentă pentru închegarea legăturilor de unire, se mai fac încă următorii pași în aceeași direcție. Cesar Librecht este numit, pe lângă inspectoratul poștelor și al telegrafelor din Moldova, și la acel din Muntenia, unifi- cându-se astfel administrația acestei însemnate ramuri din viața statului¹³⁸. Se numește, în 31 Oct., Costache Negri, agentul Moldovei, gerant ad-interim și al Țărei Românești la Constan- i" ¹⁸⁴ Steaua Dun., 10 Octomvrie 1859. ¹U Patria, 17 August 1859. ¹⁸⁴ Tribuna, 6 August 1859. ¹⁸⁷ St.-Marc Girardin în Journal des Debals 28 (16) Iulie 1859. ¹,⁸ Mon. of. al Țărei Rom., 1 Mai 1859. Comp. Steaua Dun., 22 Mai 1859. Aceeași măsură era să fie aplicată și inspectoratului școalelor. i Digitized by Google 64 • ..ISTOBIA' ROMÂNILOR ' ’t tinopole¹³⁹. Această unificare, de o cam dată ascunsă sub însu- șirea de ad-interim, a reprezentanței Principatelor-Unite la Poartă într’o singură persoană, avea o mare însămnătate po- litică; era însă urmarea firească a unităței domniei care nu mai putea fi reprezintată, față cu puterea supremă, prin doi agenți deosebiți. Municipalitatea din București face o nouă pecete, în care se pune vulturul și zimbrul¹⁴⁰. Se propune în comisia centrală o lege pentru unificarea autorităților poliție? . nești și municipale din ambii Focșani, cei moldovenești și cei muntenești¹⁴¹. Ministerul din Iași trimițând o lege în desba- terea comisiei centrale, pe când domnul se afla în București, arată că o trimite în numele domnului care ar lipsi din țară. Comisia centrală dispune a se pune la dosar comunicarea mi- nisterului moldovenesc, întru cât „nu se poate spune că, atunci când domnitorul se afla în București, el ar lipsi din țară”¹⁴². Oricât ar fi fost de nemulțămite unele din organele tim- pului cu mersul trebilor, nu se poate tăgădui că poporul român urca mereu calea ce era să-l scoată din turma robilor și să-l așeze în rândul popoarelor. Unitatea lui morală și adminis- trativă făcea pași tot mai hotărîți; vrednicia națională se în- tărea pe fiece zi; egalitatea se îndruma și ea cu destulă tărie și ajuta a preface starea antediluviană a societăței românești, în una mai conformă cu principiile civilizației. Să vedem cum stăteau lucrurile cu altă idee, îmbinată cu prefacerea stărei poporului român, cu ideea de libertate, acea formă a vieței ce este- mai totdeauna înăbușită de. toate ocârmuirile, și, anume să cercetăm această împrejurare la una din întrupările ei cele mai gingașe, la libertatea presei. : Nu trebue să ne mirăm dacă aflăm, în această privire, țările române sub două regimuri deosebite: în Moldova o li- bertate foarte întinsă, iar în Țara Românească sistemul aver- tisementelor. In Moldova, libertatea presei fusese introdusă de principele Grigore Ghica și, după o scurtă înlăturare pe timpul căimăcămiei Iui N. Vogoride, fusese reintrodusă de căimă- cămia de trei, și sub acest regim o aflase Cuza la a lui întronare. In Țara Românească presa nu dobândise niciodată libertatea. Nu e vorbă, Alexandru loan labrogase regimul aspru al presei din ⁱă⁹ ]\lon. of. al Țârei Rom., 16 Noemvrie 1859. Prin scrisorile lui din 10 și 14 Decemvrie 1859, Negri înștiințează pe Domnitor că îndoita lui numire a fost recunoscută de toate puterile și numai Poarta mai face greutăți. In 5 Ianuarie 1860, Negri arată că și Poarta' Ta reciinoâcut. Corespondența'lui C. Negri cu domnitorul (copiile scrisorilor scrise de mâna lui Negri» în biblioteca Academiei române) p. 1, 4 și 7. ‘ • Lⱼ ¹⁴⁰ Steaua Dun., 2 Septembrie 1859. - . - ț : i V¹ Protocolul LXXII1. Proiectul de l&ge îfi Protocolul LXX VII. ¹⁴² Protocolul XLV. . . ■ • ■ • • ... Digitized by Google PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 65 Țara Românească, a doua zi după prima lui sosire în București, în 22 Fevruarie 1859, întorcându-se acolo provizoriu legea din Moldova¹⁴³. De și această stare era de a dreapta Milcovului numai o îngăduială, totuși gazetele luară în curând și aici un avânt foarte mare care nu prea plăcea clasei conducătoare. Am văzut că unul din motivele răsturnărei ministerului Fili- pescu-Golescu în ziua de 27 Martie, fusese și licența cea prea mare a presei, ocrotită de D. Brătianu, ministrul de externe din acel minister¹⁴⁴. In 27 Aprilie foile din București sunt în- științate de ministerul Crețulescu „să aibă a-și înfrâna tonul; la din contra ocârmuirea va fi nevoită a lua măsuri” ¹⁴⁵. Mi- nisterul și prezintă după aceea, adunărei muntene, o lege asupra presei, care este însă răspinsă de adunare, pe motivul, nu că adunarea ar descuviința-o, dar pe acela că fiind o lege de interes comun ambelor principate, inițiativa ei trebue să plece dela comisia centrală. Lucru destul de straniu, domnitorul, salutat de adunarea muntenească, în ziua de 5 Iunie, răspunde că „e fericit că s’a răspins legea asupra presei, prezentată de ministerul său; că mai bine e ceva licență” ¹⁴⁶ ¹⁴⁷. Și mai straniu este însă faptul, că ministerul nu ia această descuviințare for- mală a domnitorului drept un semn de disgrație și urmează înainte a rămânea în treburi, încă un simptom al lipsei de prin- cipii în viața parlamentară a timpului aceluia, cel puțin în sensul cum este ea înțăleasă astăzi. Tot pe atunci, ministerul de interne din Moldova intentând un proces de presă Stelei Dunărei, pentru un articol împotriva comisiei centrale, re- nunță la acest proces, probabil după cererea domnitorului și de sigur nu fără a lui învoire U⁷. Din aceste două acte se vede că domnitorul era pe atunci partizan al libertăței ba chiar al oarecărei licențe a presei. Cu toate aceste, ocârmuirea și cu domnitorul sunt nevoiți să expulzeze peste hotar pe Carini, redactorul (supus străin) al ziarului Libertatea, pentru un ar- ticol contra lui Napoleon și apoi pe unul Grossmann, dela ziarul ¹⁴³ Naționalul, 26 Februarie 1859. St. Dun., 2 Martie 1859. ¹⁴⁴ Mai sus p. 35. ¹⁴³ Monit. of. al Țărei Rom., 27 Aprilie 1859. Dar nici în Iași rostirea cugetărilor nu era așa de liberă, precum se părea. loan lonescu este împiedicat, în anul 1859, de a urma mai departe cu ținerea cursului său de Economia po- litică, fiindcă criticase în el mai multe măsuri luate de guvern. închiderea era bazată pe motivul că s’ar fi alunecat în politică. Urechia, Istoria șocatelor, p. 169. ¹⁴⁴ Patria, 18 Iunie 1859. Lucrul putând părea neobicinuit, reproducem și cele spuse de Naționalul, 7 Iunie 1859, în darea de samă asupra primirei ca- pului statului care „felicită camera pentru răspingerea proiectului de lege asupra presei prezintat de ministrul său”. Place c. Walewsky, 30 (18) Iunie (Acte, IX, p. 347), observă cu acest prilej : „Lorsqu’un Prince qui se dit constitutionnel, felicite publiquement la chambre d'avoir rejete une loi, pr6sent£e par son minis- tere, on a le droit de se demander s’il n’est pas fou”. ¹⁴⁷ Steaua Dun., 10 Iulie 1859. A. D. XenopoU Istoria Românilor. — Voi. XIII. 5 Digitized by Google 66 ISTORIA ROMANILOR german din București, pentru un alt articol contra împăratului Austriei¹⁴³ * * * * ¹⁴⁸. In curând însă guvernul muntean găsi de cuviință a lovi, și în foile române și anume în ziua de 24 Septemvrie declară prin o măsură polițienească și fără judecată, de suspendate ziarele Românul și Nichipercea. Aceste două organe atacase pe N. Crețulescu ministrul de interne, și anume Românul prin pana principelui Dimitrie Ghica, pentru o mașină de curățit lacul Cișmegiului, a lui Kinezu, pentru speculațiile casierilor cu banii publici și a lui Voinescu, pentru că fusese scos, după cum pretindea el, fără drept, din prefectura de Buzău. Nichi- percea își bătea joc de N. Krețulescu, când acesta luase asupra lui și ministerul de externe, retrăgându-se titularul. Ziarul umoristic zicea: „Toți Românii adevărați iubesc unirea sau cel puțin zic că o iubesc. Ei bine, dar, pe acest principiu pe care eu unul îl ador, am îndrăzni, cu voia dumneavoastră, a pro- pune și unirea portofoliilor în mâna unui singur ministru, și aceasta din două puncte de vedere: întâi că am scăpa de ne- buneasca convoatiză, de gelozie, de pizmă, de intrigă, de de- sacorduri, și al doile, căci e mai lesne a găsi un om capabil și integru, decât șapte. Iar dacă ni s’ar cere candidatul nostru, fără lingușire o mărturisim, că am recomanda pe onorabilul doctor în medicină și hiruțgie, domnul N. K. (Neculai Kre- țulescu ministrul de interne) care promite două avantaje: unul politic și altul științific. Dacă în cel d’intâi nu va reuși, cum e probabil, suntem siguri că vom trage un profit din cel de al doile, fiind anul foarte bolnăvicios” ¹⁴⁹. N. Crețulescu ordonă suspendarea foilor ce uitase atât de mult respectul datorit ocâr- muirei¹⁵⁰. Se face o suplică din partea nației către domnitor contra închiderei gazetelor¹⁵¹, și o întrunire în sala Bossel, în ziua de 27 Septembrie, care întrunire este însă spartă de po- liție, arestându-se cu acest prilej mai mulți partizani ai ideilor noui: C. A. Rossetti, M. Kinezu, G. Serurie, N. Orașanu și G. Valentineanu. Domnitorul, urmând principiul constituțional, încuviințează restrângerea libertăței presei, cerută de minis- terul său,¹⁵² pe când tot pe atunci gazetele din Moldova sunt scutite de port la poștă¹⁵³. Ca un semn al legăturei ce unia par- tizile naționale și progresiste din ambele țări, Kogălniceanu se i j¹ I ¹⁴³ Naționalul, 19 Iulie 1859. ¹⁴⁹ Nichipercea, 2 Septemvrie 1859. Nouă ce suntem deprinși cu alt- feliu de polemice, aceste cuvinte ni se par jucării. Oamenii timpului însă se simțeau foarte atinși prin asemenea necuviinți. ¹⁶⁰ Monit. of. al Țărei Rom., 25 Septembrie 1859. ¹⁸¹ Steaua Dun., 10 Octomvrie 1859. ¹⁸⁸ Decret din 2 Oct. Mon. of. al Țărei Rom., 4 Oct. 1859. ¹⁵³ St. Dun. 28 Oct. 1859. Digitized by O OQ Ic PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I 67 oferă a apăra pe cei închiși dela întrunirea din 28 Sept¹M. Curtea, cu toate că magistrații ei erau amovibili, achită pe cei învinuiți, deșcuviințând astfel fapta ministerului Crețulescu¹⁶⁶. încă dela 1 Septemvrie izbucnise o criză ministerială în București, prin retragerea ministrului de externe Scarlat Făl- coianu, apoi a celui de războiu și în sfârșit prin acea a preșe- dintelui consiliului N. Crețulescu care înlocuise pe C. Crețu- lescu în preșidenție. In 11 Octomvrie se alcătuește un nou minister sub loan Ghica la interne și președinte, V. Alecsandri la Externe, C. Go- lescu la culte, G. Crețanu la justiție, Cornescu la războiu, Ste- riade la finanțe și Bălăceanu la control¹⁶⁶. Cauza căderei ministerului Crețulescu fusese în primul loc spargerea întrunirei dela Bossel ș‘ arestarea provocatorilor ei; apoi neizbutirea împrumutului de 8.000.000 de lei, din care se subscrise, până la căderea Iui Crețulescu, abia 859.829 ¹⁶⁷; însfârșit nerealizarea aplicărei măsurei, de a se îndatori mă- năstirile închinate la răspunderea unui sfert din veniturile lor către casa statului, măsură care trăgănându-se, fusese ză- dărnicită prin interveniri politice, pe când în Moldova, unde se lucrase mai răpede, ea izbutise. Disolvarea adunărilor. — In ziua chiar a convocărei adu- nărilor din Moldova și din Muntenia, după cetirea unui foarte lung mesaj ce conținea proiecte de reformă pentru reorgani- zarea țărilor, ambele adunări sunt disolvate. Această măsură se luase așa din senin, fără ca vr’un motiv actual să o fi îndrep- tățit. Acel dat de ocârmuire era, că adunările avuse menirea de a alege pe domn, iar nu de a organiza țările; că ele fusese adunări constituante și nu legiuitoare. Adevărata pricină a disolvărei adunărilor fusese însă alta : Cât timp poziția exterioară a domnitorului nu era asigurată, prin recunoașterea îndoitei alegeri de către puterile europene, el trebuia să sufere toate capriciile adunărilor care-1 înălțase, prin voturile lor, pe scaunul Principatelor-Unite: de altfel domnitorul avea destule temeiuri de a fi nemulțămit de ținuta ¹⁵⁴ ¹⁵⁵ * * * * * * ¹⁵⁴ Ibidem, 14 Noemvrie 1859. ¹M Monitorul of. al Țărei Rom., 12 Oct. Steaua Dun. 23 Noemvrie 1859. Instrucțiunea acestui proces, cel întâi proces politic din țările române, a apărut și în o broșură: Intrucția procesului întâmplat la 28 Septembrie în sala Bossel, București 1859. Vezi și Reforma lui G. Valentineanu, 1 Noemvrie 1859. ¹⁵⁵ Monitorul citat în nota precedentă. ¹⁵⁷ Ibidem, 16 Septemvrie 1859. Numai cât mult mai târziu ajunge această sumă la 3.073.645 de lei, maximul ce s’a putut obținea a se subscrie. (Raportul lui Steriade către domn. Ibidem, 27 Mai 1860). In ședința din 29 August 1860. (Ibidem, 16 Septemvrie 1860). C. Filipscu, cu prilejul unui alt împrumut pentru arme, propune iar o subscriere națională. ,,Dacă acea de an n'a reușit, spunea el, a fost din pricina că nu era pentru arme“. I Digitized by Google I ISTORIA ROMÂNILOR lor: alcătuite în majoritate din partidul dreptei, dacă ele nu se împotrivise chiar fățiș reformelor, doriau să meargă cât se poate de încet. Ministerele, de și nu așa de rostite în coloarea i politică, încât să pună o desbinare între ele și adunări, nu iz- I butise, chiar cu această purtare împăciuitoare, să se mănțină < la guvern¹⁵⁸. Reforme se făcuse câteva ; ele erau însă neîndrăz- . i nețe și reținute, temându-se oarecum de a apărea la lumina zilei. Pe de o parte răsturnarea ocârmuirilor, pe de alta pur- i tarea comisiei centrale în votarea art. 34 al Constituției când cu cererea principelui străin, indispusese pe domn în potriva i acestui fel de reprezentare a poporului, precum îl indispusese ,« și respingerea propunerei de schimbare a legei electorale. '. । De îndată ce fusese recunoscut de Poartă și de puterile i garante, domnitorul crezu că poate să se emancipeze de sub a epitropia în care-1 ținuse până acuma adunările, din a căror : j vot el ajunsese domn. Monitorul oficial al Moldovei lămurește într’un articol de polemică cu Steaua Dunărei, pentru ce adu- j nările care, după părerea lui, nu erau menite a înzestra țările cu legi, nu fusese disolvate până atunci. „Factul îndoitei ale- ig geri încă nu era consacrat de Europa. Adăogându-se către a- ij ceasta, complicațiile politicei europene din anul trecut, nu ar ij fi fost iertat unui guvern național, să lipsască țara de repre- ₅ zentanții săi, ai căror prezență putea să fie cerută dela un mo- • ment la altul” ¹⁵⁹. Ba domnitorul simțind cât i se întărise po- # ziția, prin recunoașterea alegerei sale, iea în mesajul de disol- j vare a adunărilor, un ton amenințător, față cu „acele capete । în care mai rămăsese oarecare sperări și visuri personale care ₜ ar trebui să se stângă, întru cât atât țara cât și Europa s’au j pronunțat în chestia politică a Principatelor” ¹⁶°. Domnul putea , cu atât mai mult să înalțe glasul, cu cât disolvarea adunărilor , fusese aprobată de ambasadorii puterilor dinCanstantinopole¹⁶¹. j Dacă însă puterile încuviințau acea măsură, opinia pu- , blică din țară părea împărțită între două simțiminte tot atât ) de puternice: bucuria că lovise în partidul dreptei și teama j pentru acest act de o netăinuită autoritate. Așa Românul, de !j și ceruse el însuși disolvarea adunărilor, ca nereprezentând j, năzuințele țărilor, susținea că „disolvarea ar fi trebuit să se !₍ facă asupra unui fapt, de oarece numai atunci apelul la țară ar fi avut un înțăles, ea având a hotărî între puterea executivă । și majoritatea adunărei”. Steaua Dunărei împărtășește acelaș i mod de a videa. Și ea combătuse adunările, căci dacă lucru- rile mergeau rău, nu era din pricina puterei executive, ci mai ‘ mult din acea a adunărilor. ¹⁵⁴ * * * ¹⁵⁴ Vioreanu în Naționalul, 17 Septemvrie 1859. ¹⁶⁹ Mon. of. al Moldovei, 15 Fevruarie 1860. ¹⁰⁰ Ibidem, 17 Decemvrie 1859. ¹,¹ Negri către Domnitor, 14 Decemvrie 1859. Corespondența p. 4. Digitized by kjOOQie PBIMUL AN DE DOMNIE AL LVI ALEXANDRU IO AN I 69 Numita foaie găsește o dureroasă priveliște în adunarea din Moldova. Cu toate aceste, este de părere că „disolvarea a produs în întreaga țară o adâncă și întinsă nemulțămire”. Un articol de polemică din Monitorul oficial atinge această contrazicere, iar Dâmbovița organ oficios, aprobă deadreptul disolvarea¹⁴². Alt motiv, încă mai adânc, al disolvărei adunărilor reiesă din următoarele împrejurări: Prin întărirea domnului în capul ambelor țări române, se făcuse o însămnată strămutare în dispozițiile constituției cuprinse în Convenția de Paris. Comisiunea centrală care se arătase așa de puțin plecată domnitorului, nu mai avea în- sămnătatea ce i-ar fi revenit în ipoteza celor doi domni. „Dacă această comisie ar fi fost să funcționeze sub doi domni și așa zicând între două cară guvernamentale, cărora le ar fi fost cârmace comună, de bună samă că la nevoie ar fi putut sări din locul de onoare de lângă amândoi domnii ca să se pună în partea unuia numai, să-i dee strămutare și să meargă un car mai tare, târând și pe celalt după dânsul; însă acum, când pe capra carelor, legate între sine prin o osie comună, stă unul și acelaș domn, comisia centrală nu are loc decât îndărăptul carului”¹⁴³. Această foarte nimerită asămăluire caracterizază prea bine schimbarea de poziție a domnului față cu autoritatea aceea care singură mai înainte reprezenta unirea țărilor române. De când unirea se întrupase într’o singură persoană, acea în- samnată și impunătoare a domnului comun, rolul comisiei centrale se întunecase cu totul. Aceste considerațiuni fac pe domnitor să răspingă, de și sub o formă îndulcită, lucrarea cea mai de samă a comisiei centrale, proiectul de constituție care propunea realizarea imediată a unirei de fapt, prin con- topirea ocârmuirilor și a adunărilor și prin înființarea unei singure capitale în București, pe lângă că revenia la ideea unui principe străin. Această propunere putea aduce țările române în greutăți exterioare; căci dacă Europa, după stăruințele Franței, trecuse cu vederea călcarea Convenției, prin îndoita alegere a aceluiaș domnitor, nu era înțălept acuma a o zădări din nou, prin o nouă lovitură dată actului internațional, pe Românul, 1—4 Ianuarie 1860, Steaua Dunărei: cererea de disolvare 4 Și 12 Mai 1859; critica disolvărei, 9 și 15 Decemvrie 1859. Monitorul oficial al Moldovei, 17 Decemvrie 1859; Dâmbovița, 6 Ianuarie 1860. Disolvarea adu- nărilor prilejise un articol violent în Steaua Dunărei, 18 Ianuarie 1860 din partea lui Dim. A. Sturza, fost ministru, ceeace i atrase două procese de presă, în care fu apărat de Kogălniceanu, dar condamnat la 2 luni de închisoare în o mănăstire. Sentința se execută cu mare grăbire (Monitorul of. al Mold,, 21 Ian. 1860). In 20 Ianuarie, Sturza telegrafiază din Piatra : „Astă-zi merg în închisoare, de unde trimit salutare amicilor mei politici.” (Steaua Dun., 20 Ianuarie 1860). Tribuna, 1 Sept. 1859. Digitized by 70 ISTORIA ROMÂNILOR care se răzăma întreaga nouă clădire a vieței românești. De aceea domnitorul, în răspunsul său din 30 Noemvrie 1859, la. adresa prin care comisia centrală îi comunică proiectul de cons- tituție, spune că: „aplaudă din toată inima la simțirea națio-, nală ce v’au inspirat în redacția acestui act ; însă oricât de pu-; ternică ar fi dorința de a videa realizate aspirările politice ale. țărei, noi trebue înainte de toate să ne ferim de a compromite interesele sale de față, prin adoptarea de măsuri hazardate. Prin urmare voi lăsa întrebuințarea proiectului la un timp ce va fi mai favorabil, Până atunci guvernul meu va lua din el, indicații prețioase pentru pregătirea legilor. Ceeace voește România acum, este ca să ne ocupăm cu revizuirea codirilor, cu organizarea finanțelor, a justiției și a tuturor ramurilor ad-. ministrative, punându-le în armonie cu Convenția. Guvernul; meu este gata a ajuta pe comisiunea centrală întru îndepli-, nirea datoriilor sale speciale care îi sunt hotărît arătate de Con- venție, în planul general al reorganizărei noastre”¹⁶⁴. Când Alexandru loan I răspingea constituția votată de comisia cen- trală, el lucra în sensul vederilor politicei europene, și amba- sadorii din Constantinopole spun lui Negri, că și constituția, din Focșani era protivnică Convenției, și că bine a făcut domnul când nu a primit-o”¹⁶s. Politica domnitorului era de a înainta cu prudență și de a nu juca totul pe o carte: el ținea deci în mare samă ra- porturile lui cu puterile garante. Comisia centrală și adunările compuse în majoritățile lor, din aceleași elemente, îl împingeau însă pe calea măsurilor îndrăznețe și pripite, pe care el, după felul cugetărei sale, nu le putea urma. Era pus deci în cum- pănă : trebuia să țină samă, sau de voința reprezentației na- ționale, sau de acea a Europei. El preferă pe aceasta din urmă și de aceea disolvă adunările și deci și comisia centrală, emâ- națiunea lor. Epureanu în ședința din 25 Aprilie 1860 spune, că „trebuia să ne ferim de un conflict ce ar fi izbucnit între guvern ce rămânea pe tărâmul Convenției și comisiunea cen- trală ce s’ar fi mănținut pe acel al constituției votate de dânsa și care călca Convenția. Alt mijloc de a evita acest conflict nu era decât disolvarea adunărilor” ¹⁶⁶, și tot așa cugeta și dom- nitorul în o scrisoare către Negri în care îi spune: că „din tri- buna camerilor elective și de pe jețurile comisiunei centrale s’a făcut apel într’un chip mai mult sau mai puțin acoperit, când lă- năzuințele unioniste, lingușind pe unii prin piedicile arun- catle¹ îndeplinire? reformelor constituționale și căutând a îm- pipge pe alții în exagerări primejdioase sau ne la timpul lor, J⁶⁴ Reprodus între altele de Steaua Dunărei, 8 Dec. 1859. ’®⁶ Negri către Domnitor, 14 Dec. 1859. Corespondenta p. 4. Mon. of, al Mold. 1 Mai 1860. Digitized by Google PBIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I TI pentru a ne pune in alternativa de a jigni sau Convenția sau simțimântul național. Proiectul de constituție lucrat de comisiunea centrală este o dovadă despre aceasta. Astfel am fost nevoit să disolv camerile care, urmând mișcărei naționale, întrunise pe capul meu coroana ambelor principate”¹⁶⁷. Partidul dreptei simți îndată că disolvarea adunărilor era o lovitură care-1 ținea. Văzând însă că trebuia să se supună puterei împrejurărilor și să lupte cu armele cu care era atacat, înaintea unui tribunal până atunci necunoscut în țările ro- mâne, opinia publică, înființază, cu începutul anului 1860, o foae. în București, care să reprezinte interesele și modul său de a vedea în mersul trebilor. Foaea fu botezată Conservatorul progresist, căutând, prin titlul său, să se arate ca reprezentând ambele curente, a păstrărei trecutului și a îndrumărei pe calea viitorului. Românul salută apariția acestui ziar cu cuvintele: „iesă în sfârșit, și pentru întâia oară, și partida cea veche în fața națiunei, cu stindardul său, și recunoaște astfel a ei su? veranitate”¹⁶⁸. Alexandru loan I, la sfârșitul anului său întâi de domnie, iea o poziție mai rostită față cu partidul dreptei, răspingând . proiectul său de constituție și disolvând adunările. Cu minis- terii alcătuite din partidul propășire! moderate, precum era loan Ghica în Muntenia și Em. Costache Epureanu în Moldova și așteptând ca nouele alegeri să-i dee adunări mai mlădioase, el gândea că a sosit în sfârșit momentul ca stărpele lupte ce-i paralizase orice mișcare până atunci să înceteze; că timpul muncei rodnice sosise prin care el trebuia să spargă drumul larg și mare al propășirei, prin pădurea înțălenită a vechilor, deprinderi. Să urmărim domnia lui, în această nouă perioadă a evo- luției sale. w Memoriul Domnitorului către C. Negri transmis agentilor puterilor în 1 Mai 1861. Archives diplomati ques 1861, IV, p.263. Principele N. Spțu, în Me- moires, p. 379 spune despre domnitor: „Le prince £tait furieux contre la Consti- . tution et m’assura qu’elle ne verrait jamais le jour”. ¹⁰ ¹⁰ Românul, 9 Ianuarie 1860. Digitized by III DELA ÎNTÂIA PÂNĂ LA A DOUA DISOLVARE (6 Dec. 1859 - 29 lan. 1861). Adunările cele noue. Disolvându-se adunările din am- bele țări, se procede la noue alegeri care dau un rezultat prea puțin deosebit de acel al adunărilor trecute. Organele timpului calculează în deosebite chipuri elementele din care nouele adu- nări se alcătuiauUn lucru era netăgăduit: nici în aceste ca- mere, guvernul nu putea să se sprijine pe o majoritate sigură. Adunările erau, ca și cele disolvate, absolut neatârnate de mi- nisterele care presidase ale lor alegeri, și era prea firesc lucru ca să fie așa, întrucât „colegiile electorale alesese pe aceiaș bărbați din adunările trecute”². Această situație politică, creată prin o lege electorală de tot restrânsă, nemulțămia pe partidul progresistă care se credea sigur a dobândi majoritatea, de îndată ce s’ar fi lărgit ceva cercul electoral, Un glumeț își bate joc, cu mult spirit, de sis- temul absurd de reprezentare al țărei, răstrâns numai la clasa cea mai bogată, ca și când ea singură ar fi avut interese de apărat El spune: „Interesându-mă a cunoaște mai de aproape nu- mărul total al familiilor ce compun națiunea română, mă ho- tărâi a lua în mână numărul 2 al Stelei și, reculegând toate so- mele indivizilor cuprinși în listele electorale publicate după Monitor, m-am convins că națiunea română în Moldova se con- stitue din numărul de 1300 de indivizi” ³. Grigore Cuza ob- ¹ Românul, 24 Fevruarie 1860, socotește: 28 din dreapta, 22 din stânga și 17 guvernamentali, pentru adunarea munteană. Dâmbouila citată de St. Dun., 14 Martie 1860. alcătuește următorul tablou comparativ al adunărilor muntene din 1859 și 1860: 1859—74 deputați, 21 ultraconservatori 23 conservatori 10 liberali 20 ultralib. | 1860—68 „ 10 „ 25 „ 19 „ 14 „ > Vezi și Naționalul, 23 Martie 1860. a Naționalul, ale cărui cuvinte sunt reproduse, aprobându-le de Conser- j valorul progresist 21 Iulie 1860. Comp. Steaua Dun., 26 Octomvrle 1860. ’ St. Dun., 2 Martie 1860. Digitized by Google DELA INTAIa până la a DOUA DISOLVABE 73 servă că: „a se spune că țara a fost atinsă, prin măsura disol- vărei adunărei, este a exagera lucrurile, întrucât ea nu parti- cipă la viața publică; că adunarea era mai mult reprezentanta unei clase, decât acea a țărei, și aceasta din urmă trebuia să fie cu atâta mai nepăsătoare de soarta adunărei, cu cât până acuma nu s’a făcut mai nimic, în scopul îndeplinirei art., 46 Digitized by 74 ISTORIA ROMANILOR din Convenție” ⁴. Dar nu numai organele presei și unii depu- tați erau de părere a se lărgi dreptul electoral; , însuș domni- torul împărtășia aceleași păreri, după cum s’a văzut din înfă- țoșarea proiectului de reformă al legei electorale trimis comi- siei centrale și pe care ea îl răspinseses * ⁷. ᵥ De altă părere însă eYa majoritatea adunărilor însăși. Când fu vorba șă se voteze proiectul pentru camerile de agri- cultură în Țara Românească, adunarea primi un amandanemt, după care numai proprietarii cu venit fonciar de 1000 de lei să poată face parte din ele ®. Nici măcar în daraverile econo- mice nu voiau marii proprietari să stee alăturea de cei mici; dar însă în cele politice! Cu toate aceste adunarea moldove- nească nu poate face altfel, decât a anula ridicula alegere a deputatului de Ismail de către un singur alegător, decretând prin aceasta însuș acel colegiu de incapabil de a trimite un de- putat și deci lipsind pe o parte din țară de reprezentantul ei legal în adunare — cea mai bună critică a legei electorale’. Și cu toate aceste, de astădată, guvernul și mai ales acel din Moldova exercitase oarecare presiune asupra alegerilor, spre a face să-i iasă candidații. Desvălirea acestor presiuni, de care erau învinuiți mai ales doi miniștri, acel de externe Gr. Balș și acel de justiție D. Miclescu, spre a fi aleși la Neamț și la Do- rohoiu, aduce chiar căderea ministerului Epureanu. Legali- tatea face și aici pe partidul progresist să dee mâna dreptei, și Kogălniceanu, făcând să se primească o propunere de anchetă privitoare la modul cum se efectuase alegerea celor doi miniștri, ei își dau dimisia, împreună cu C. Rolla ministrul de interne ce se simți și el atins prin votul adunărei. Această descomplec- târe a ministerului aduce curând după aceea retragerea întreagă a: cabinetului Epureanu, în 3 Aprilie 1860 ⁸. Este însămnător făptui că domnitorul trimite fostului sau ministru Gr. Balș, o scrisoare, în care îi mulțămește pentru eminentele slujbe și îi rostește [părerea sa de rău pentru a lui retragere. Domnito- rul deci părea a nu recunoaște verdictul adunărei și a aproba ⁴ Ședința din 25 Aprilie 1860. Mon. of. al Mold., 7 Mai 1860. ⁵ St. Dun., 15 Fevruarie 1860, spune că domnitorul trecând prin Buzău spre București, ar fi rostit către președintele Tribunalului cuvintele următoare: „domnule știi că legea electorală este îndestul de restrânsă; vă recomand să n’o mai restrângeți, ci D-v. lărgiți cât veți putea cercul alegătorilor, care cu cât vor fi mai mulți, cu atât adevărul se va vedea mai bine. Nu respingeți pe alegători, nu-i șicanațiSe vede cât de colo că erau aceste vorbe puse de or- ganul progresist în gura domnitorului care nu putea îndemna la călcarea legilor. • Ședința din 11 Iunie 1860. Mon. of. al Țărei Rom. 20 Iulie 1860. ⁷ Ședința din 14 Martie 1860. Mon. of. al Mold. 24 Martie 1860. Comp. Steaua Dunărei, 14 Martie 1860. ⁸ Steaua Dun., 11 și 14 Martie 1860. Mon. of. al Moldovei, 14, 23, 24 Martie; 6 Aprilie 1860. Comp. Naționalul, 31 Martie 1860. La Iași guvernul combătuse candidatura doctorului G. Cuciureanu, sprijinind pe C. Negruzri, directorul statisticei St. Dun.. 25 Fevruarie 1860. Digitized by Google DELA ÎNTÂIA PANĂ LA A DOUA DISOLVARE 75 purtarea ministrului în alegeri. Aceasta scrisoare era^cu atâta mai neașteptată, cu cât în adunare se preschimbase grele vorbe între Kogălniceanu, sprijinitorul propunerei de anchetă, și Gr. Balș, ministrul învinuit de apăsare în alegeri. Acesta tratase destăinuirile lui Kogălniceanu de infame calomnii; iar Kogăl- niceanu răspunsese, că dacă ancheta va dovedi arătările lui, atunci Balș va trebui privit ca un ministru trădător ⁹. Actul domnitorului se înțălege însă, dacă luăm în privire, că el doria să întăriască în adunare elementul moderaților, al centrului, singurul care după părerea lui, urma o politică înță- leaptă. De aceea în răspunsul domnitorului la deputăția parti- dului dreptei din Țara Românească, primită de el în ziua de 3 Fevruarie 1860, el îi spunea: că „va rămânea tare în linia lui de conduită care constă în a opri pe aceia care ar voi să pră- văliască țara într’o cale hazardoasă și să facă să meargă înainte pe acei care ar voi să împiedece cursul progresului, ținând țara în vechea sa stare, sau cutezând mereu a o face să meargă înapoi”¹⁰. Această politică a domnitorului care nu se sprijinia pe nici una din partidele cele mai rostite și voia să constitue o nouă alcătuire moderată, expunea ministerele a avea „doi duș- mani în loc de unul”, cum iea aminte Dâmbovița¹¹. Politica domnitorului era însă firească; căci cum spune Ulysse de Mar- sillac, în La Voix de la Roumanie : „Principele Cuza când a venit la putere, s’a găsit în fața a două partide extreme, între care era tot atât de periculos de ales : Ideile vechilor boieri nu puteau conveni tendințelor sale liberale; de altă parte era, în Mun- tenia, o fierbere ce trebuia liniștită. Oameni a căror bună cre- dință nu putea fi bănuită, dar a căror înțălepciune putea da Ioc la îndoială, voiau să-I târască în niște întreprinderi care ar fi compromis viitorul națiunei. El căută întâi înlăturarea primejdiei în o împăcare, dar nu izbuti și rămase tot în greaua poziție de mai înainte. Afară de răul nemulțămirei partidelor extreme, puterea executivă era expusă la o vecinică luptă cu acea legiuitoare. De aici disolvările de adunări și schimbările necontenite ăle ministerelor” ¹². Tot așa spune și Bolintineanu că „domnitorul nu se hotărî a merge nici cu liberalii, nici cu boierii, nici nu avea o partidă a sa credincioasă și capabilă” ¹³. Domnitorul căuta însă, pe cât se putea, a urma o poli- • St. Dun., 22 Martie 1860. Tot aici se află și scrisoarea domnitorului, re- produsă după Monitor. ¹⁰ Steaua Dun., 15 Fevruarie 1860. De și cuvintele domnitorului nu sunt luate din un izvor oficial, ele au putut fi rostite, întru'cât sunt aproape iden- tice cu acele spuse de el Ia primirea din Iași, cu prilejul întoarcerei sale din Constantinopole. Vezi mai jos, pag. 83. ¹¹ Dâmbovița, 2 Aprilie 1860. M La Voix de la Roumanie, 19 Octomvrie 1861. M Viata lui Cuza Vodă, p. 33. Digitized by Google ISTORIA ROMANILOR tică împăciuitoare. Se folosește de aniversarea zilei de 24 Ia? nuarie, pentru a închide în Țara Românească procesul turbu- rărei din 28 Septemvrie și a revoca toate avertisementele făcute ziarelor; iar în Moldova, pentru a anula toate osândirile pentru delicte de presă¹⁴ *. > Deși domnul voia să fie omul timpului său, să se țină de principiul rostit de el altă dată, că mai bine ceva licență în presă, i decât sugrumare¹⁶; de și el iertase toate delictele provenite | din tipar, este nevoit mai târziu, față cu tonul tot mai pornit I al ziarelor, a restrânge frânele, și în cuvântarea lui rostită în ziua de 19 Noemvrie 1860 în București, spune miniștrilor, că „până se va face o legiuire asupra presei, se pot sluji de ordo- nanța în ființă, spre a pune o stavilă la orice abuz al presei”¹⁶. Această încurajare și are de efect, curând după aceea, suspen- ¹ darea iarăși pe cale polițienească a ziarelor Independența și., Nichipercea în 30 Noemvrie 1860, ceeace aduce o interpelare | în adunare, din partea lui Rossetti, asupra acestei măsuri¹⁷. i Cu prilejul răsturnărei ministerului Epureanu, se des- < lăilțuiesc patimile politice într’un grad până atunci neauzit l în .țările române. In afară de o scenă violentă dintre Balș și Kogălniceanu, adunarea însărcinând o comisie compusă din C. I Hurmuzaki, A. Panu și T. Balș, cu cercetarea dărei de samă 1 făcută de minister asupra activităție sale, raportul acestei co- i misiuni conchide la darea în judecată a ministerului, pe ace- leași motive pe care le adusese și cenzura comisiei centrale contra i acestui minister. Kogălniceanu însă izbutește a domoli por- ț nirea și reduce lucrul numai la descuviințarea faptelor minis- i terului, ca neconstituționale¹⁸. I Se vede că viața parlamentară se hrănea din ce în ce mai i mult din urile și răsbunările personale, sporite la nemăsuratele, « prin combaterea în alegere a deputaților care cu toate aceste * izbutiau. j Retrăgându-se ministerul Epureanu în ziua de 3 Aprilie ; 1860, domnitorul urmând calea constituțională, însărcinează i pe vice-președinții adunărei, Hurmuzaki și Mavrogheni, cu al- ¹⁴ Mon. of. al Țărei Rom., 25 Ianuarie 1860. Românul, 7 și 8 Ian. 1860; Mon. of. al Moldovei, 25 Ianuarie 1860. Steaua Dun., 26 Ian. 1860. Gu câteva zile mai înainte domnitorul grațiase pe Goncescu și pe Pascu pentru -condamnă- rile lor, în procesele de presă cu Kogălniceanu. Trib. românff^lr^sauBrie 1860. Anume Kogălniceanu care apăra pe D. Sturza, în procesul de presă intentat J lui de guvern, făcuse el însuși proces de presă celor două fețe arătate mai sus, I unul pentru o broșură, A bas la maqsue, din Indtpendance Belge; altul pentru | un articol defăimător din Buciumul (St. Dun. 18 Ian. 1860). Opoziția avea ded două măsuri: putea fi ofensată, dar nu putea ofensa. ¹⁸ Mai sus, p. 65. ¹⁶ Mon. of. al Țărei Rom., 22 Noemvrie 1860. ¹⁷ Ibid., 1 Decemvrie 1860. Comp. Naționalul, 11 Decern. 1860. ¹⁸ Monitorul oficial al Moldovei, 30 Sept. 1860. Digitized by Google DELA ÎNTÂIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 77 lin îh- tilr ih rai. Mii ii ’i li k & ui ?! ii ie K’ if te k * t i cătiiirea unui cabinet. Dar ei nu se pot înțălege cu domnitorul asupra aplicărei constituției care decreta unirea efectivă, lucru privit de domn ca absolut primejdios¹⁸ ¹⁹. El se adresează atunci la partidul dreptei și caută să compună un minister sub Lascar Catargiu și St. Cantacuzino; dar nici ei nu se pot întâlni cu domnul în păreri, din pricină că voiau să ciuntească pro- gramul conținut în mesajul din ajunul disolvărei²⁰. Văzând domnitorul că nu se poate înțălege nici cu dreapta, nici de astă dată chiar cu centrul, se hotărește să se plece mai mult spre progresiști, și chiamă la preșidenția consiliului pe Mihail Ko- gălniceanu. Deși fruntaș al partidei progresiste, Kogălniceanu era foarte prudent și știea să se plece împrejurărilor. El accentuase tot- deauna nevoia de a se proceda, pentru efectuarea unirei, pe calea reformelor, spre a face unirea iubită și bine primită de popor; se apropiase de domnitor, prin combaterea ideei prin- cipelui străin în comisia centrală și, cu toate că votase și el constituția, cu unire efectivă, recunoscu îndată temeinicia în- timpinărilor domnului contra acestei prea timpurii realizări. Kogălniceanu își compune ministerul, în ziua de 3 Mai 1860, din : Eug. Alcaz, M. Jora, Damaschin Bojinca, Gh. Adrian, Arhiereul Melhisedek și D. Cozadini, și în 5 a aceleiași luni ca- binetul citește programul său adunărei²¹. Elementele cele noue din țară aplaudează în unanimitate, la venirea acestui minister în fruntea trebilor. Steaua Dunărei spune: „că în venirea la cârma statului a unuia din redactorii săi, se vede testimoniul cel mai eclatant că sacrele principii de libertate și de dreptate au încetat de a mai fi cauza guver- nelor din țara sa”²²; iar femeia patrioată Sofia Hrisoscoleu (născută Cocea) din Fălticeni, scriea înflăcărată, la vrâsta de 20 de ani: „bucură-te acum, o tu patrie nenorocită, căci ranele tale în curând vor fi vindecate de fii tăi cei buni” ²³. In pro- gramul său, Kogălniceanu apasă mai cu deosebire asupra ne- voiei a trei reforme de căpitenie: legea electorală, chestia ță- rănimei și mânăstirele închinate²⁴ *. Ce se întâmplase, în acest răstimp, în țara soră? Eve- nimente de acelaș fel ca și acele din Moldova, aduc răsturnarea 1 I ¹⁸ St. Dun., 9 Aprilie 1860. ⁸⁰ Ibid., 26 Aprilie 1860. ⁿ Mon. of. al Moldovei, 30 Aprilie 1860, adaos. Comp. St. Dun., 3 Mai 1860. De la 3 Aprilie până la 3 Mai Epureanu gerase afacerile. Melhisedek trebue să se retragă, în urma unei interpelări a lui Grigore Cuza, unchiul domnitorului, ca unul ce fiind călugăr, nu putea îmbrăca dregătorii lumești. « St. Dun., Ibid. ⁸⁸ Românul, 26 Iunie 1860. ⁸⁴ St. Dun., 5 Mai 1860. i Digitized bytjOOQle 78 ISTORIA ROMANILOR cabinetului loan Ghica, tot din cauza încălcărei libertăților parlamentare. Anume principele Gh. Știrbeiu fusese arestat de prefectul de Dolj, în timpul alegerilor, sub cuvânt că ar fi fost rostit vorbe ocăritoare la adresa capului statului. Dreapta făcând răspunzător ministerul pentru abaterea prefectului, propune un vot de neîncredere în minister. Stânga se folosește de prilej și generalizează votul, pentru toate nele- giuirile comise de minister²⁶ In ședința din 30 Aprilie 1860, votul de blam este primit, unindu-se dreapta cu stânga în a lui susținere²⁶. Se vede că domnitorul, văzând că în Moldova a fost nevoit a se pleca spre progresiștii cei mai declarați; că în fruntea co- misiei centrale era de asemenea un progresist, St. Golescu, cearcă și în Muntenia de astă dată un minister compus din oa- menii cei mai înaintați în ideile lor. In 28 Mai 1860, el alcătuește ministerul muntean din N. Golescu ca președinte, cu V. Boerescu, D. Brătianu, I. Bră- tianu, C. A. Rossetti, I. I. Filipescu și D. Vlădoianu²⁷. Adu- narea însă răspunde la această constituire, prin alegerea lui Barbu Catargiu, cel mai de frunte din membrii dreptei, la vice- preșidenția adunărei²⁸. Ministerul ultra-liberal din Țara Românească avu însă o viață foarte scurtă — nici 40 de zile, — dela 28 Mai până la 5 Iulie. El cade din următoarea împrejurare: Cesar Boliac fusese ales deputat. La validarea lui, se pune chestiunea mora- lităței lui, întrucât fusese învinuit de consulul austriac și de un pașă turc, că ar fi substras niște obiecte prețioase încre- dințate lui de Unguri: Cu prilejul desbaterilor pătimașe asupra acestei chestiuni, ministrul de culte C. A. Rossetti spune că, „președintele vrea să pună la vot excluderea unui deputat, acuzat de bănuială de către un guvern inimic al autonomiei și naționalităței noastre”. V. Boerescu ministrul de justiție, auzind cuvintele rostite de colegul său și prin care se atăca, dd către ²⁶ Naționalul, 1 Mai 1860. ²® Monit. of. al Țărei Rom., 6 Iunie 1860. Comp. Naționalul. 5 Mai 1860. | Conservatorul progresist 1 Iunie 1860 care însă se pierde în considerațiunl de tot nehotărâte asupra pricinei căderei ministerului. Această unire, a stângei cu dreapta în interesul sprijinirei legalităței sau a altor idei mari, precum fusese unirea, era aspru criticată de Malgouvernt, profesorul francez de la Academia din Iași. El spune într’o scrisoare către A. Pana din ¹⁰Aug. 1860: „Votre erreur â vous tous, hommes politiques, et principalement â vous, c’est de ne vouloir pas mettre la question sociale en premier ordre et de vous attacher presque exclusivement â la question politique. Vous avez fait Ia faute Snorme de donner la main au parti ultra-conservateur, dans la but de le faire servir au triomphe du principe de Funion . (Hârtiile Rosetti). ²⁷ Monit. of. al Țârei Rom., 30 Mai 1860. Conserv, progr. citat, arată frica cea mare ce cuprinsese lumea, (adecă pe foștii privilegiați) la venirea la putere a omenilor din 1848. * Naționalul, 5 Iunie 1860. Digitized by Google DELA ÎNTÂIA PANĂ LA A DOUA DISOLVABE 79 i! r I 1: ii b £ t t * t i> in' ti k t- i if F i un organ al guvernului, în plină adunare, una din puterile”ga- rante â existenței principatelor române (Austria), se răpede la tribună și arată, că „d. Rossetti ar fi vorbit ca deputat și nu ca ministru”. Abia se sfârșise cu această scenă și alt ministru, I. Brătianu „având parola”, cum se spunea pe atunci, susține că „internunțul Austriei, vizirul și ceilalți ambasadori nu au nici o autoritate In notele lor; pentru onoarea noastră nici nu ar trebui citite. Protestez de a se lua notele turcești ca acte într'o cauză ce înfierează drepturile române”. Boerescu ministrul jus- tiției, suindu-se iar la tribună, observă că „încă dela început d. I. Brătianu a spus că iea cuvântul ca deputat, iar nu ca membru al guvernului. E adevărat că guvernul e absolut indiferent la această chestie; dar distincția nu poate fi așa de absolută, încât să nu se confunde vorbele zise ca deputat cu cuvintele zise ca membru al guvernului. Astfel cuvintele d-lui Brătianu contra Porței Otomane, nu numai guvernul nu le iea asupră-și, dar și protestă în contră-le” ²⁹. Domnitorul nu putea lăsa ca miniștrii lui să atace, dela tribuna adunărei, puterile semnatare ale tratatului de Paris, și se vede că el a cerut dimisia ministerului, de oarece este dată chiar în acea zi. N. Golescu, întrebat în adunare asupra cauzei retragerei cabinetului, răspunde, că „nu ar exista o perfectă înțălegere între domn și miniștri, relativ la întinderea respon- sabilităței ministeriale”³⁰. Din aceste cuvinte se vede, că mi- niștrii ce atacase puterile garante, căutase să acopere purtarea lor cu responsabilitatea ministerială, spunând că vorbele lor nu legau nici pe capul statului, nici pe țară; dar domnitorul era de altă părere; anume că aci nu era vorba de o chestiune internă, ci de una externă, în care nu mai răspundeau miniștrii, ci domnul și deci țara. Această desbinare în păreri aduse re- tragerea cabinetului. Noul minister se constitui sub M. Costache Epureanu, cu Costaforu, V. Boerescu, I. I. Filipescu, Adrian și Gh. Vlă- doianu³¹. Și acesta era tot un minister progresist, după cum este și salutat de organul lui Boerescu care adaoge, că „oare care dificultăți personale au dat Ioc la disolvarea cabinetului dintâi; dar principiul nu sufere nimic; mai mulți membri ai cabinetului celui vechiu (Boerescu, Filipescu, Vlădoian, Adrian) •fac parte și din cel nou” ³². Observația Naționalului ne arată ” Ședința din 5 Iulie 1860. Monil. of. al Țărei Rom. 4 și 5 Aug. 1860. Conserv, progr., 20 Iulie 1860, după obicieiul său, se întinde în considerațiuni abstracte asupra căderei ministerului ultra-liberal și declară chiar că „nu se va ocupa cu cauzele acestei căderi. Ceeace îl preocupa era aproape exclusiv chestia proprietăței și împroprietărirea țăranilor. Vezi și Românul, 5 și 6 și 7 Iulie 1860. ⁸⁰ Românul, 9 Iunie 1860. ⁸¹ Mon. of. al Țărei Rom. 25 Iulie 1860. ⁸³ Naționalul, 14 Iulie 1860. Digitized by 80 ISTORIA ROMÂNILOR că era mai mult o prefacere decât o schimbare a ministeriului, desfăcându-se el numai de elementele prea înaintate prin ideile lor. Sub cele două ministere progresiste, Kogălniceanu în Mol- dova și Epureanu în Țara Românească, și cu o comisie cen- trală compusă în majoritate din elemente de acelaș fel, tre- buia să se îndrumeze reformele de nevoe, pentru a scoate ță- rile române din starea lor cea veche, consfințită prin Regula- mentul Organic, și a le împinge pe calea cea nouă, așternută lor prin Convenția de Paris. Adunările, sub presiunea acestor împrejurări, căutau și ele a se da după curent, și de aceea mi- nisterele lui Kogălniceanu și a lui Epureanu și au o dăinuire ceva mai lungă decât cele ce le precedase, cu toate că Kogăl- niceanu, în scrisoarea lui de rămas bun'dela redacția Stelei Du- nărei, spunea în chip profetic, că „în aceste grele timpuri de tranziție și de patimi, oamenii nu șed mult la putere”³³. In asemenea condițiuni se începe o mai spornică lucrare în sensul desvoltărei poporului român și anume în cele 3 direcții în care și până acuma se îndrumase activitatea elementelor conducătoare: 1) pe calea susținerei vredniciei și autonomiei țărilor române; 2) pe acea a întărire! din ce în ce mai mult a legăturilor de înfrățire, și 3) pe acea a aplicărei principiilor de egalitate, dreptate și libertate, prevăzute de Convenția de Paris. Călătoria domnitorului la Constantinopole. — Societatea ro- mânească se transforma prin o lucrare, înceată dar necontenit propășitoare. In afară, bântuiau frământările politice, încrimi- nările mutuale, răsturnările și patimile viforoase ale luptei de toate zilele. Țările române păreau supuse la lovitura unor furtuni năprasnice; dar aceste, pe lângă răul pe care-1 făceau, udau pământul cu apă mănoasă care, pătrunzând în lăuntrul lui, umezia păturile roditoare, din care era să răsară mai târziu un bogat săceriș. In privirea punctului dintâi, vedem pe președintele M. Costache Epureanu spunând, în expunerea situației financiare pe 1860, în adunare, că „înalta Poartă, neținând samă de sin- cerile protestații ale Românilor pentru tratatele lor, și privind dorințele noastre legitime cu un ochiu îndoelnic, dădu un re- zultat nefast pentru prosperitatea țărei, prin mănținerea căi- măcămiei provizorie un timp atât de îndelungat”³⁴. Asemenea tânguire în protiva purtărei Porței, nu fusese rostită niciodată până atunci, într’un chip oficial. Dar nu numai față cu Turcia trebuia firmată autonomia și libertatea țărilor « St. Dun., 3 Mai 1860. ⁸⁴ Monit. of. al Mold., 27 Martie 1860 adaos. Și Epureanu ca ministru, atăca o putere garantă, însă modul cum o făcea era absolut altul de cât cum o făcuse Rossetti și Brătianu. Mai sus p. 78—79. DELA ÎNTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 81 române, ci față și cu celelalte puteri. Jurisdicția consulară mai ales ridica necontenit greutăți în mersul trebilor, și am văzut mai sus încercarea ministeriilor trecute de a răsfrânge întin- derea ei. Aceste încercări adusese, probabil, după stăruințele Austriei și ale Angliei, nota colectivă a tuturor consulilor, între care chiar al Franței pentru menținerea neatinsă a acelei ju- risdicții, notă despre care s’a vorbit mai sus. Guvernul însă își dădu în curând samă despre falșa pozițiune în care se aflau consulii puterilor străine, acreditați în Principate, prin berate turcești, și el începe a face demersuri, ca de acum înainte ei să fie trimiși de adreptul în țările române ³⁸. Puterea care inau- gurează recunoașterea acestei dorinți și deci autonomia țărilor române și în raporturile internaționale, este Piemontul. Ca o măsură complinitoare a acestei noue ere în viața politicei ex- terioare a Principatelor, se înființază o agenție diplomatică la Paris și una la Turin³⁶. Jurisdicția consulară pierzând din în- sămnătatea ce o avea mai înainte, supușii străini se îngrămă- desc tot mai mult, lepădându-se de protecțiile respective³⁷, la cetățenia română. Mare și neașteptată era această priveliște pentru ochii Românilor ce abia păreau că pot suporta lumina orbitoare ce le lua de odată vederile. Kogălniceanu, ca ministru ad-interim la instrucție, putea cu drept cuvânt să spună, într’un răspuns lui Zaharia Columb, reprezentantul comitetului școlar, la îm- părțirea premiilor a anului 1860 : „In adevăr, în anii aceia când în câteva luni am putut fi profesor de istoria românească, nu era lucru ușor și nepericulos de a grăi adevărul, de a vorbi în favoarea libertății naționale și cetățenești. Cine ar fi crezut, că cu ochii noștri vom privi, că însuși noi vom dobândi aceeace deabia cu câțiva ani mai înainte era un mare curaj de-a rosti, de a dori” ³⁸! Această înălțare a țărilor române în vaza lor, în însem- nătatea lor, reiesă într’un chip într’adevăr strălucit, atunci când domnitorul merge la Constantinopole, spre a se înfățoșa în persoană Sultanului. Era aceasta o datorie de îndeplinit, ³⁶ Monit. citat în nota prec. Comp, mai sus, p. 59. ³⁸ Naționalul, 14 August 1860. Domnitorul trimisese, după 24 Ianuarie 1859 pe Alecsandri la Paris, la Londra și la Turin; pe Ludovic Steege la Viena și Berlin, iar pe G. Negri la Constantinopole. Prima agenție statornică este însă acea din Paris înființată, la început, cu titlu de Corespondant du gouvernement de Moldavie ă Paris et ă Londres, și primul ei titluar este loan Alexandri fratele poetului. Dela 7 Sept. 1860 el ia titlul de Agent des Principautes-Unies ă Paris et ă Londres. La 11 Septemvre 1860, I. Alexandri capătă dreptul de a corespunde prin cifre cu domnitorul. A. Papadopol Calimah. Amintiri, p. 257 și 283. Vezi și Voi. XII p. 309. ³⁷ Mai fiecare număr al Monitorului Moldovei și Țărei Românești conține asemenea lepădări. ⁸⁸ Monf. of. al Mold., 29 Iulie 1860. A. D, Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XIII 6 Digitized by 82 ISTOiRIA BOMANILOB față cu puterea de care atârnau și pe care congresul european ce le recunoscuse dreptul la existență, o menținuse ca suzerană a Principatelor-Unite. Dar, de și Alexandru loan se ducea, ca vasal să facă un act de curtenie suzeranului său, cât de deo- sebit se aștemură relațiile de astă dată între sultan și domnul Principatelor.! Orice urmă de înjosire care să amintească po- ziția precumpănitoare a împărăției turcești și acea închinată a capului țărilor române, dispăru; ba din potrivă, Sultanul, prin măsurile ordonate de el și prin purtarea sa personală, căută să înalțe pe domnul acelor țări, pe care predecesorii săi erau deprinși a le strivi sub călcâiul lor. înainte ca domnitorul țărilor române să facă această că- lătorie, se întâmplase ca marele vizir să vină în orașele turcești de lângă Dunăre. Domnitorul trimise pe ministrul de externe, să complimenteze pe marele vizir. Organele presei turcești arătau părerea de rău, că domnitorul nu s’a dus în persoană, spre a se înțălege cu marele vizir asupra ceremonialului primirei sale în Constantinopole³⁹. Nu numai că Alexandru loan I știu să-și păstreze vaza personală cu acest prilej, dar el luă măsurile cele mai amănunte, pentru a asigura vizitei sale un cu totul alt ca- ! racter de cât îl avuse acele ale predecesorilor săi. C. Negri fixază I programul împreună cu ambasadorul francez, și Savfet-pașa asigură pe reprezentantul Principatelor-Unite, că principele va fi primit cu cele mai mari onoruri și anume că va intra, nu pe poarta cea mică, ci prin acea a Sultanului; cere ca Cuza să pri- mească numai decât a fi găzduit la palatul Emirgian, ceea ce-1 va pune pe picior egal cu principele Napoleon și cu marele Duce Constantin. Fuad-pașa ce fusese câștigat de domnitor, prin o scrisoare de condoleanță, trimisă dregătorului turc, cu prilejul morței fiului său, după sfatul dat de ambasadorul francez lui Negri, se jăluește chiar acestuia, că domnitorul ceruse dela adunare un credit de 1.000.000 de lei, spre a merge la Constan- tinopole, credit ce s’ar putea interpreta că ar sluji spre a face daruri⁴⁰. Cât se schimbase lucrurile ! In 22 Septemvrie 1860, Alexandru loan I pleacă către i Constantinopole din Galați. Era așteptat aici, de trei zile, de ! doi coloneii turci, trimiși de Sultanul. Nu se trimisese grade i mai înalte militare, numai din cauză că și Cuza nu fusese decât ! colonel în armata română. Corveta de războiu Beyrut, din marina otomană, fu pusă la dispoziția principelui. Bolintineanu care a însoțit pe prin- cipe în călătoria lui, ne descrie primirea domnitorului român ³⁹ Reprodus din Le Levant, ziar al Porței ce apărea în Bruxelles de Deutscher Correspondent, București, 18 August 1860. ⁴⁰ Negri către Domnitor, 14 Decemvrie 1859, 15 Fevr., 13 April 14 Mai, 16 și 26 August 1860. Corespondenta, p. 4. 17. 55, 30, 30, 62, și 67, Comp. Papa- dopol-Calimah, Amintiri, p. 288. L Digitized by Google i DELA ÎNTÂIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 83 de către autoritățile turcești, primire ce nu se deosebea aproape întru nimic de aceea a unui suveran neatârnat. La intrarea în Marea Neagră, când domnul se apropie cu barca de corvetă, ea se ilumina deodată sub flăcările unui foc bengalic, și când o părăsi, în portul Constantinopolei, coborându-se în caic, cor- veta salută prin o descărcare de tunuri. O gardă de soldați turci prezentară arma la debarcarea domnului. El fu găzduit în palatul dela Emirgian. Hrana atât a domnului cât și a întregului său personal, se dădu pe socoteala Porței. îndată ce se așăză în palat, domnitorul primi vizita ambasadorilor puterilor euro- pene și a ministrului afacerilor străine ale Porței. La vizita făcută de Alexandru loan I Sultanului, acesta îl aștepta în picioare, în mijlocul salonului și făcu câțiva pași întru întâm- pinarea domnului care era îmbrăcat în uniformă românească. Domnul fiind puțin răcit și tușind de câteva ori, Sultanul se informă de sănătatea lui și-i arătă dorința de a-1 vedea de mai multe ori, în timpul cât va sta la Constantinopole. La eșire, vizirul petrecu pe domn până Ia ușa serailiului. La vizita pe care domnul o înapoi ministrului de externe, muzica turcească execută arii românești. Sultanul trimise domnitorului o sabie de onoare împodobită cu pietre scumpe de o foarte mare valoare. Se dădu o reprezentație la teatrul dela palat, la care domni- torul asistă în lojă, alăturea cu Sultanul, și așa mai departe⁴¹. Ce scop urmărise domnitorul în vizita lui? Se spunea prin țară, în cercul acelora care nemulțămise pe domn, cu răs- turnările ministeriale, că el avea de gând să trateze, cu repre- zentanții puterilor străine din capitala Turciei, suprimarea Con- venției și înlocuirea ei cu dictatura ⁴². Asemene zvonuri le am văzut că erau răspândite încă de mai înainte în țările române. Dacă ele erau deocamdată neîntemeiate, scopul vizitei sale nu(era acel al unui simplu act de curtenire, cu toate că dom- nitorul și încunjurimea lui căutase să-i dee acest caracter. Așa Bolintineanu credea că domnul nu putea să ceară unirea dela Turci, fără a jărtfi autonomia țărilor surori. Insuș domnul, Ia reîntoarcerea lui, lămurește lumei adunate în saloanele pa- latului din București, pentruce se dusese la Constantinopole: „Nu am mers acolo, spune el, spre a căuta mijlocul de întărire din întru, căci realizarea legitimelor dorinți ale Românilor atârnă de ei înșiși. AȘ socoti coborât neamul românesc, dacă afară din țară ar fi avut nevoia sau aș fi cătat mijloace de a ajunge ⁴¹ D. Bolintineanu, Călătoria domnului Principatelor-Unite în Constanti- nopole, 1860. Asupra modului cum fusese primiți Al. Ghica și M. Sturza, cu fesul pe cap și sărutarea papucului și cu mânile la piept, vezi Drăghici Istoria Moldovei, pe 500 de ani, II, p. 193. Pentru Grig. Ghica și Știrbeiu, Albina Romanească, 10 Iulie 1849. Vezi și T. Codrescu. Magazin istoric și literar, 1876. Comp. Voi. X p. 87. ⁴² Steaua Dun., 31 August și 3 Sept. 1860. Naționalul, 22 Septemvrie 1860. Digitized by Google I 84 ISTOBIA BOMANILOB la țelul dorit. Mergerea la Constantinopole a fost o simplă vi- zită de curtoazie”⁴³. Arătările domnitorului nu sunt tocmai exacte; dar el nu putea mărturisi lucrurile precum fusese în- tr’adevăr. Anume el vroise întâi să pună o condiție acestei vi- zite, adecă, primirea unirei desăvârșite de către Poartă și re- vizuirea legei electorale. Ambasadorul francez însă sfătuește pe Negri, să determine pe principe a face vizita întâi și după aceea să facă cererea de revizuire⁴⁴. De aceea vom vedea că mai târziu toț dela Poartă și dela puteri,- principele va cere a se dobândi aceste lucruri, și nici că se putea altfel. Vorbele principelui căutau să acopere o cugetare pe care o avuse, dar care din împrejurări rămăsese deocamdată nearătată. De altfel, această vizită avea o mare însemnătate, prin măgulitoarele distincții al căror obiect fusese domnul și prin care el făcuse țărilor române o slujbă covârșitoare, înălțându-le în proprii lor ochi și în acei ai Europei. । In curând se văzu rezultatul bunelor relații închegate , între Sultan și domnitorul Românilor. Se obicinuia până atunci, ₍ ca pașpoartele eliberate de cancelariile române pentru Turcia, j în loc de a fi numai vizate de autoritățile otomane, să fie preș- ₍ chimbate de ele în pașpoartele turcești, pentru a se menținea । ideea încorporărei Principatelor în împărăția otomană. C. Negri cerând, după vizita domnitorului, suprimarea acestui obiceiu, ministrul de externe al Turciei încuviințează cererea reprezen- tantului român⁴⁵. Dacă însă domnitorul era râvnitor a apăra vaza și dem- nitatea poporului său, el era foarte băgător în samă a nu atinge prin nimic susceptibilitatea puterilor care subscrisese actul de renaștere al țărilor române. Am văzut mai sus cum se expulzase din țară cei doi zia- riști, italian și german, din care cel dintâi ponegrise pe Na- poleon, cel de al doilea pe Francisc losif; de asemene cum domnul ceruse dimisia ministerului ce atacase, în adunare, pe Austria și pe Turcia⁴⁶. Pe la Aprilie 1860, episcopii catolici primise - ordin dela papa, a ceti în bisericile catolice o afurisenie contra regelui Italiei. Guvernul lui Alexandru loan I oprește această cetire, de ambele părți ale Milcovului, pe motivul, „că ar fi un rege garant și de un sânge cu noi”. Puțin timp după aceea, voind să se dee un banchet, pentru a se celeb’ra unirea Italiei centrale cu Savoia, fapt neplăcut lui Napoleon, guvernul vrea să-l oprească prin poliție, și atunci ideea banchetului este pă- ⁴³ Monit. of. al Țărei Rom., 18 Oct. 1860. ⁴⁴ Negri c. Cuza, 9 Iulie 1860. Corespondența, p. 54. ⁴⁵ Naționalul, 23 Oct. 1860. ⁴⁴ Mai sus, p. 65 și 79. Digitized by Google DELA ÎNTÂIA PANĂ LA A DOUA DISOLVABE 85 npliîr tai ssi îstdfî ap fatejti și diipi eiad ța® W 1% k e altii jtoaitk ] fac® propti cb^ al* Tmffi ie|® eo|i» jlw» piti® a d® aii® inii loii¹ jeȘj Iod» \iisbb jdllSi fOlb^ i*- Huli- il® răsită⁴⁷. Către sfârșitul anului 1860, două corăbii sarde vreau să descarce la Galați mai multe lăzi cu arme, destinate pentru armarea unei bande de Unguri ce, în acelaș timp, se formase în ambele țări, din adunarea emigranților. Kogălniceanu iz- butește să-i facă prin stăruinți a părăsi Moldova, și interpretat în adunare asupra acestei împrejurări, răspunde, că a refuzat să-i extrădeze, spre a nu lovi în reputația de țară ospitalieră de care totdeauna s’a bucurat România; dar pe de altă parte a căutat să-i determine a părăsi țara noastră, spre a nu jigni întru nimica principiul neutralităței care trebue să fie sfânt pentru noi⁴⁸. Părerea ministrului reproducea cugetarea dom- nitorului care spusese, într’o cuvântare rostită la 10 Decemvrie 1860: „Ungurii au socotit că a venit momentul de a-și dobândi și ei naționalitatea lor, și că țara noastră ar putea servi de bază a operațiunilor lor. Suntem neutri și nu putem îngădui astfel de întreprinderi, sub nici un pretext, căci atunci nu știm pentru ce alții ar respecta neutralitatea noastră”. Adresându-se apoi către ministrul de războiu adaoge: „complectați cadrele, îngri- jiți de echipamente și, dacă este nevoie, treceți chiar peste cifra budgetară. Astăzi țara își are steagul ei, și Românii se vor strânge în jurul lui pentru a-1 apăra” ⁴⁹. Dacă însă autoritatea domnitorului se întindea și se în- tăria în afară, și în lăuntru era nevoe a o înălța deasupra unei puteri care, de când cu emanciparea poporului român, începuse a lua apucături de neatârnare, nepotrivite cu starea lu- crurilor, precum și cu întreaga istorie a țărilor române — au- toritatea bisericească, întrupată în persoana mitropolitului. So- fronie Miclescu, mitropolitul Moldovei, era unul din cei mai înverșunați protivnici ai noului ordin de lucruri și ai domnului, reprezentantul său. Domnitorul se hotărî să dee capului bisericei o lecțiune care să-l învețe — pe el și pe toți cei ce cugetau ca dânsul — că, dacă mitropolitul este suveran în trebile bise- ricești, nu poate fi decât ascultător și supus în cele lumești. Pentru a lovi mințile, domnitorul alege ziua cea mare de pri- mire, după întoarcerea sa din Constantinopole, cu care prilej el putea atinge și alte abateri de domeniul moral, de îndreptat ⁴⁷ Românul, 19 Aprilie 1860. Banchetul se plănuia a se da în București. In Iași nu fusese nici o mișcare în această privire; căci cum spune Steaua Dunărei: „jupân Leib și jupân Solomoniki nu prea simpatizează cu triumful Italienilor”. ⁴⁸ Ședința din 15 Decemvrie 1860. Monit. of, al Mold., 19 Dec. 1860. ⁴⁹ Monit. of. al Țărei Rom., 12 Decemvrie 1860, Această chestie a armelor ungurești complicase chestia unirei (vezi mai jos pag. 122). îndemnul domnito- rului ca să se treacă peste cifra budgetară, cu tot avântul său patriotic, este ne- constituțional și se poate adăogi la celelalte arătări aduse mai sus despre practica acestui regim. Digitized by VaOOQle 86 ISTORIA ROMÂNILOR tocmai pe aceeași cale, a dărei lor în cunoștința obștească și a mustrărei prin organul său cel autorizat. El arată întâi, că vizita făcută sultanului, „a avut un deplin succes; că va atârna numai de patriotismul și de pru- dența și concordia noastră, pentru ca în curând aspirațiile noastre cele mai fierbinți să se realizeze. Pentru aceasta trebue însă ca guvern și țară să ne dăm mâna și să ne ocupăm serios de îm- bunătățirea stărei lucrurilor din lăuntru, Cu stârpirea abuzu- rilor și cu întemeierea legalităței. Exemplul respectului către lege trebue să-1 dee mai întâi acei ce sunt chemați a o aplica. Cu părere de rău însă trebue să mărturisesc, că am primit mai multe tânguiri asupra unora din tribunalele țărei. Chem cea mai mare luare aminte a d-voastră, d-le ministru al Justiției, asupra acestor abuzuri care trebue să dispară cât mai curând. Vă invit mai cu deosebire să fiți fără cruțare pentru judecă- torii care au călcat datorințele lor. Curtea de confirmație dă . asemene loc la multe tânguiri. Mi se spune apoi că unii membri ai curților nu se deosebesc prin o mare exactitate întru a-și i îndeplini îndatoririle lor, la oarele hotărâte. Am aflat că unele : dăți, președintele a fost chiar nevoit de a se duce pe acasă, ] spre a pofti pe judecători de a veni la curte, ca să complec- j teze sesiunea. Aceasta nu o voi mai tolera, de acum înainte. In fie care Duminică, deosebitele curți și tribunale îmi vor , înfățoșa raporturile lor despre pricinele cercetate, despre cele amânate, precum și despre cauzele pentru care ele nu s’au cercetat”’. După aceste cuvinte, cu care nu prea erau deprinși ma- gistrații moldoveni, întorcându-se către mitropolit, îl apostro- fează într’un chip tot atât de energic pe cât și de neașteptat: „Prea sfinte Mitropolite I Țara v’a încredințat toiagul arhi- păstoresc ca să o conduceți pe calea morală și a mântuirei su- fletești. Eu sunt convins că prea sfinția voastră aveți conștiința acestor mari și frumoase datorinți; dar sunteți rău încunjurat și rău sfătuit. De un timp încoace clerul înalt a părăsit cu totul i misiunea sa; în loc de a fi cel întâi a da exemplul respectului ! către lege și autoritate, el s’a pus în stare de revoltă. Nu vom mai tolera o asemene stare de lucruri, jignitoare fericirei și progresului țărei. Trebue ca în viitor capetele cele mai îndă- i rătnice să se supună legei. Am mai multe motive pentru a Vă ₍ adresa asemene cuvinte”. Aice domnitorul aduce aminte mi- tropolitului, cum s’a opus totdeauna încercărilor miniștrilor, de a introduce morala și disciplina în mănăstiri, la care mitro- politul a răspuns prin cărți de afurisenie care au provocat re- volte între călugări; că guvernul pedepsind pe acești revol- tanți, mitropolitul a protestat; că guvernul a cerut destituirea starețului dela Neamț, găsit vinovat de mai multe încălcări, în urma unei anchete rânduite de minister în unire cu mitro- r L Digitized by Google DELA ÎNTAIA PANA LA A DOUA DISOLVAEE 87 politul; dar că acest din urmă refuzase' destituirea⁵⁰; că mi- tropolitul, în doi ani de a rândul, se ferise a serba ziua onomas- tică a. domnitorului, ducându-se la țară în acel timp. „Ca simplu individ — spuse domnul — eu nu cer și nu am trebuința de rugăciuni de comandă și făcute fără voie; însă ca șef al sta- tului, cer și pretind ca mitropolitul Moldovei să se roage pentru domnul Românilor”. In sfârșit mai mustră pe mitropolit pentru abuzul despărțeniilor, „în care toate legile, și cele dumnezeești și cele omenești, s’au calcat în picioare de decasteria prea Sfin- ției Voastre”. Intorcându-se apoi cătră Kogălniceanu și prefă- cându-se a fi supărat pe el, îi spune: „de aceia domnule pre- ședinte al consiliului și ministru de culturi ad-interim, ne videm silit a vă arăta nemulțămirea noastră, pentru molătatea și indulgența cu care ați răbdat starea de nesubordonare în care s’au pus unii din membrii clerului înalt; chiar de mâne veți liia măsurile cele mai energice, pentru ca legea și autoritatea să fie respectate de toți fără deosebire. Am respectat și voi respecta drepturile atât ale fiecărui cetățean cât și ale fiecărei puteri a statului; însă voi ști a face să se respecte și drepturile care sunt date Domnului. Națiunea ne-a delegat suveranitatea ei, ca să facem fericirea a cinci milioane de Români, iar nu ca să ne oprim din această cale mântuitoare, prin considerațiuni cătră câțiva răsvrătitori sau ambițioși care nu se pot împăca cu noul ordin de lucruri. Suntem domnul Românilor și prin urmare suntem datori a ocârmui astfel, ca fericirea întregei nații să nu mai fie sacrificată la câțiva nemulțămiți”. O urmare a acestei cumplite filipice fu suspendarea mi- tropolitului, darea lui în judecată, pentru abuzurile comise și internarea lui la mănăstirea Slatina”⁸¹. Pe lângă această plecare a capului bisericei sub puterea statului, se urmează înainte cu măsurile luate încă sub minis- terele anterioare, secularizindu-se încă câteva schituri și mă- năstiri, atât în Moldova cât și în Muntenia, pe motivul că „mo- nahii ce conțin sunt călugăriți contra canoanelor și au o pur- tare abătută dela morală”⁸². Apoi se centralizază, prin un decret din 19 Oct. 1860, veniturile tuturor mănăstirilor chi- novii, adecă pământene, în casa statului, și se ieau încă și alte măsuri, pentru a se pune biserica sub autoritatea statului. Așa se reformă programul seminarelor, fără a se consulta autori- tățile bisericești și se proiectează o lege pentru numirea epis- copilor și a mitropoliților, pe care clerul o consideră ca neca- ⁴⁰ Intre altele, starețul rupsese marca țărei depe frontonul scoalei din mănăstire. Kogălniceanu, în ședința din 31 Iunie 1860, Monit. of. al Mold., 31 Oct. 1860. ⁸² Ibid., 7 Noemvrie 1860. ⁸² Ibid., 16 Aug. 1860. Comp. Naționalul, 29 Sept. 1860. Digitized by LjOOQIC 88 ISTORIA ROMANILOR nonică, întrucât, în locul alegerei propriu zisă din partea cle- rului, se substituia numirea din partea domnitorului. Toate aceste măsuri treziră protestări din partea organelor ecleziastice⁶³. In ce privește pe cel de al doile punt, răstrângerea tot mai mult a legăturilor dintre țările surori, amintim următoa- rele măsuri luate de guvernele ce se succedau la cârma lor: încă dela 1 Ianuarie 1860, prin o măsură administrativă provizorie, se procede la unificarea vămilor care trebuiau să nu mai fie date în arendă, ci căutate în regie. Administrația centrală era să fie în București, cu o sucursală în Iași, adeve- rindu-se și pe calea practică întâietatea capitalei Țărei Ro- mânești, susținută în teorie de Kogălniceanu în comisia cen- trală M. Se iea apoi măsura ca autoritățile Moldovei și ale Țărei Românești să corespundă direct, ca aparținând uneia și ace- leiași țări, și nu mai mult prin organul ministerilor afacerilor străine⁵³ * ⁵⁵. Alecsandri și Panu punându-și candidaturile de de- putați în Muntenia, unul la Buzău și celalt la Craiova, cad amândoi. Dâmbovița regretă această cădere, arătând că ar putea fi luată ca o manifestare contra țărei surori⁵⁶. Mai târziu însă Kogălniceanu, punându-și candidatura la Focșani, unde era combătut de guvern, colegiul din Brăila îi propusese a fi can- didatul său, ceeace Kogălniceanu refuză, dorind a rămânea deputatul Moldovei⁵⁷. Adunarea moldovenească întreabă pe cea muntenească, cum a procedat la alegerea membrilor comisiei centrale, și dacă a admis ca acei membri să urmeze a face parte din adunare, sau dacă trebuia înlocuiți — aceasta spre a lucra ca și dânsa și a întări principiul unirei⁵⁸. Măsurile de unificare administrativă se introduceau însă mai ales în trebile militare, Convenția însăși prevăzând contopirea ambelor corpuri de apă- rare ale țărilor române. Așa se unifică legile gradelor militare din ambele principate⁵⁹; se crează o școală militară comună; se promulgă proiectul de recrutare, întocmit de comisia cen- ⁵³ Naționalul, 27 Oct. 1860. Vezi protestele: Acele ale mitrop. Sofronie, din 10 Dec. 1860, din măn. Slatina, care califică actul guvernului, de a lua în administrație averile măn. chinovii, de „act nelegal nedrept și nemoraF', protest publicat în Documente pentru istoria bisericească a națiunei române de arh. Varahiil Lateș, Ian. 1860; critica reformei seminariilor, în Clerul român [ață de art. 46 din Convenție de Neofit Scriban, Buzău, 1860; și acea a proiectului de lege, de acelaș: Nelegalilatea și defectuozitățile proiectului de lege pentru alegerea mitrop. și a episcop., Iași, 1861. (Extras din ziarul Trecutul 4, 7 și 8). ⁶⁴ Expunerea lui M. Costache, Monit. of. al Mold., 31 Martie 1860. Comp. Ibid., 4 Ian. 1860 și 23 Decemv. 1859. ⁵⁵ Dispoziție din 1 Martie 1860, Monit. of. al Țârei Rom., 4 Martie 1860. ⁵³ Dâmbovita, 24 Fevr. 1860. ⁵⁷ Steaua Dun., 1 Martie 1860. ⁶⁸ Monit. of. al Mold., 28 Martie 1860. ³⁹ Decret din 30 Iunie 1860. Ibid., 10 Aug. 1860. Digitized by Google DELA ÎNTÂIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 89 trală și votat de ambele adunări⁶⁰; se unifică ministerul de războiu din ambele țări, deocamdată sub forma, că ministrul de războiu- din Țara Românească să gereze și afacerile celui din Moldova; mai târziu însă întocmindu-se un singur minister de războiu pentru ambele țări, cu reședința în București — iarăși o afirmare a acestui oraș de capitală a României viitoare ⁶¹; se unifică intendența, comanda și instrucția ambelor armate; ceeace nu era decât o urmare a administrației lor comune ⁶². Ridicarea și întărirea oștirei ambelor țări era pe de o parte cel mai bun mijloc de a le asigura păstrarea drepturilor câș- tigate, precum și speranța cea mai puternică a realizărei do- rințelor viitoare. De aceea, orice măsură în favoarea acestui așăzământ, făcea să propășască atât tendința către emancipare, cât și acea către unire. Se trimit câțiva ofițeri pe câmpul de batae al Marocului; alții în școalele militare din Metz și St.-Cyr; se înființază școalele ostășești la toate companiile, excadroa- nele și bateriile; se votează de adunarea munteană un credit de 5.000.000 de lei menit pentru cumpărare de arme; în sfârșit se înființază un regiment de geniu ⁶³ * * * *. Dar cu cât se răstringeau mai mult firele vieței comune, cu atâta se simția mai mult neputința de a se menținea jumă- tatea de unire, încuviințată de Convenția de Paris. Așa se știe, că vama între țările române fusese suprimată încă de pe vre- mile lui Bibescu, cel întâi pas făcut pe tărâmul real al unirei și unificărei intereselor lorM. Printre legile financiare menite a spori mijloacele budgetare, se propusese în Muntenia și o taxă de 5 lei pe vadra de spirt. De și legea este promulgată, în Muntenia, guvernul de aici suspendă aplicarea ei, până la votarea aceleiași legi și în Moldova, întrucât altfel spirtuoasele moldovene ar fi făcut o concurență ruinătoare celor din Mun- tenia ⁶⁸. Apoi mecanismul legislației era de o nespusă compli- care și aducea multe trăgănări. Legile de interes comun tre- buiau să fie propuse de comisia centrală, trimise apoi la ambele adunări care, dacă le amendau, trebuiau să se întoarcă la co- misia centrală; cele de interes special trebuiau iar să fie pro- ⁶⁰ Decret din 21 Iulie 1860. Monit. of. al Mold., 2 Aug. 1860. ⁶¹ Decret din 26 Iulie 1860. Ibid., 31 Aug. 1860. Monit, of. al Tarei Rom., Sept. 1860. ⁸² Decret, din 30 Aug. 1860. Mon. of. al Mold., 31 Aug. 1860. w Naționalul, 28 Febr.; Monit. of. al Țârei Rom., 24 Mai; Mon. of. al Mold., 4 Iulie; Monit. of. al Țărei Rom., 16 Sept.; Ibid., 11 Noemv. 1860. Șed. din 29 Aug. în Monit. of. ai Țărei Rom. citat. Toate aceste măsuri care tindeau tot odată la îmbunătățirea și la unificarea oștirei, precum și altele mai mărunte, sunt cuprinse în Monitorul oastei pe 1860; rezumate de generalul Florescu, în Expunerea îmbu- nătățirilor în armată, București, 1861. M Ist. Românilor din Dacia Traiană XI, p. 163. ⁸⁴ Decret p. suspendarea aplicărei legei din 1 Oct. 1860. Vezi Naționalul, 6 Oct. 1860. 1 Digitized by v.ooQte 90 ISTORIA ROMANILOR puse de guverne și să fie de asemenea cercetate de comisia cen- trală, poate amendate și reîntoarse la adunări.^Mijloacele de' comunicație, fiind primitive și încete ®®, se înțelege câtă zăbavă trebuia să aducă o asemene organizare în mersul trebilor. Toate măsurile se încercară spre a se mai îndrepta răul. Așa, adu- narea moldovenească votează trimiterea a doi delegați în adu- narea munteană, spre a asista Ia desbatere și a aplana dificul- tățile politice dintre ambele țări, care delegați să aibă vot în adunările unde erau să fie trimiși. Această hotărâre însă nu este pusă în lucrare,, văzându-se că e nepractică. Adunarea munteană, la rândul ei, când cu votarea legei curței de casație,- cere ca sau adunarea moldovenească să primiască amenda- mentele ei, sau vice-versa ®⁷, iar deputății moldoveni C. Gr. Ghica și d-rul Gh. Cuciureanu propun ca, pentru votarea acestui proiect, menit a crea un așăzământ comun, prevăzut de Con- venția de Paris, adunarea moldovenească să se strămute la București, spre a lucra împreună cu acea din Țara Românească— altă îndrumare care arată tot Bucureștii de capitală a statului unitar. Primul ministru, Kogălniceanu, se opune însă acestei propuneri, „fiindcă a se întruni adunările, ar fi a se face o lo- vitură de Stat și, spre a o face, ar trebui să avem mijloacele necesare. Ocazia trebue prinsă de păr; dar ocazia aceasta nu are păr; trebue să ne silim a face să-i crească părul, ca să avem de unde o apuca” ®⁸. De aceeași părere este și Naționalul care ia aminte că: „a brusca unirea, este a o compromite” *⁹. Pe cât se putea însă, ambele guverne lucrau totdeauna în acelaș sens. Așa se adoptă, în Moldova, regulele stabilite în Muntenia pentru naturalizare, spunându-se anume, că „guvernul Mol- dovei a luat de regulă a lucra într’un chip identic cu acel din țara soră” * ⁷⁰ ⁷¹. Tot pe atunci Aristide Pascal ce luase direcția Naționalului, pe cât timp Boerescu era ministru, cere unifi- carea legislației civile a ambelor țări, prin adoptarea în Mun- tenia a codului Calimah, cu mult superior codului Carageaⁿ. Apropiindu-se a doua aniversare a îndoitei alegeri a domni- torului, în Ianuarie 1861, primul ministru al Moldovei, Kogăl- niceanu, propune a nu se mai sărba ziua de 5 Ianuarie a ale- gerei din Moldova, „întru cât această zi ar fi fost absorbită de 24 Ianuarie și, a se păstra ambele sărbări, ar fi a se consacra un separatism care din ce în ce mai mult trebue să dispară din legile, din deprinderile și chiar din analele noastre contim- I I ( I t J fi - io ii a i i⁹ it i in j i t e t i i ⁸⁸ Vezi mai sus, p. 40. ⁸⁷ Ședința din 20 Iunie 1860. Depeșa adunărei din București cătră cea din Iași în Monit. of. al Mold., 27 Oct. 1860. ⁰⁸ Șed. din 28 Iunie 1860. Mon. of. al Mold., 18 Noemvrie 1860. ⁸⁰ Naționalul, 23 Iunie 1860. ⁷⁰ Mon. of. al Mold., 16 Iulie 1860. ⁷¹ Naționalul, 23 Oct. 1860. Digitized by LjOOQLe DELA ÎNTÂIA' PANA LA A ; . putații ținutali asupra numirei prefecților. Din această măsură, g luată în sensul coborârei a tot puterniciei , ministeriale, se va * desvolta cu timpul amestecul deputaților în administrațiile 5 locale⁸². - j Ministerul din Moldova caută însă să fie și nepărtinitor, . chiar cu prețul convingerilor sale, numai spre a mulțămi, pe । cât se putea, pe toate partizile. Se propusese în adunarea mol- , . dovenească, ca să se dee foștilor caimacami leafa cuvenită ca- pului statului, pe cât timp ei slujise, și pentru care nu fusese * remunerați. Deputatul Grigoriu (Văsescu), unul din reprezen- ; * tanții partidului progresist, propune un amendament, ca să A ,,! * se dee o recompensă, și anume acelor dintre caimacami care r bine meritase de patrie — adecă lui V. Sturza și A. Panu, cu * excluderea lui St. Catargiu. Kogălniceanu, cu toate că el fu- sese acela ce propusese moțiunea că V. Sturza și A. Panu bine * meritase de patrie, se opune la amendamentul lui Grigoriu, , spunând că: „istoria va hotărî care din caimacami cum au lucrat; dar că nu șe cuvine ca parlamentul să facă personali- F tăți” ⁸³. Cu toate aceste concesiuni făcute de guvern partidului ' dreptei, el tot nu era mulțămit și, într’o desbatere asupra școa- ' lelor, Radu Rossetti zice, că „din cauză că școalele produc । numai jumătate de învățați, de aceea ziua de ieri, ori cât de rea și de amară a fost, tot este mai bună decât ziua de azi”. Pri- mul ministru îl puse îndată la loc, susținut de M. Costache și chiar și de principele Gr. M. Sturza. In deobște acest din urmă era cel mai înaintat din partidul . ¹ ,l Mesajul din 6 Martie 1860. Monit. of. al Mold., 7 Martie 1860. M St. Dun., 7 și 26 Mai 1860. Notăm începutul acestei serii, pentru acei pe care i-ar interesa a ei urmărire. M Ședința din 23 Iunie 1860. Mon. of. al Mold., 14 Noemvrie 1860. Digitized by 94 ISTORIA ROMANILOR dreptei, și adesea îl vedem apărând cu căldură ideile progre- । siste, după cum am văzut că o face, când apără legea recru- ₜ tărei; tot așa și cu impozitul fonciar și cu celelalte măsuri ega- । litare. In deobște înăsprirea ce existase între el și Kogălniceanu , în comisia centrală, face loc unor simțiminte mai apropiate.' । Așa vedem pe Sturza complimentând într’un rând pe Kogăl- । niceami, că rămăsese și ca ministru tot atât do liberal, precum ; fusese ca deputat. Altă dată propusese un amendament, pentru ’ j sporirea lefei primului ministru (pe atunci Kogălniceanu), cu । 2000 de lei pe lună M. ] Căderea ministeriului Koglănieeanu în Moldova. — Dacă ■ i însă lucrurile păreau că se mai împacă și că ambele partizi erau , ; să-și dee mâna la întocmirea nouei organizări a țărilor române, • ; în adâncul conștiințelor și de desubtul acestor aparenți liniștite, clocea teama nespusă a partidului trecutului, pentru reforma j stărei țăranilor. El se înfiora de un atac așteptat în contra pro-' ; prietăței. Toată polemica ziarelor timpului: Conservatorul pro- |; gresist pe de o parte, de alta ziarele liberale : Steaua Dunărei, j Românul, Naționalul, Dâmbovița, Reforma, Tribuna, aduc ne- contenit pe tapet această chestiune, cu toate că ea nu era încă venită Ia ordinea zilei. Chiar în adunări, uneori ea străbătea, ca din senin și fără a fi motivată, ca o stafie și o spărietoare । cumplită ce neliniștea pe foștii privilegiați care și de acee se purtau, când mândri și neînduplecați, când dămoi și împăciui- tori, sperând pe o cale sau pe alta, se amâne cât se poate mai departe amenințarea de a fi despoieți de proprietățile lor 1 Aici era pricina adevărată care desbina partizele; aici era să se dee lupta hotărîtoare. Unul din efectele cele mai apropiate ale acestei stări a spiritelor, fu căderea ministeriului Kogălniceanu, pe care cu toate aceste I’am văzut destul de bine primit și trăind în armonie la început cu adunarea, căreia-i și făcea toate concesiile cu putință. Kogălniceanu însă era un partizan hotărât al îmbună- tățirei soartei țăranilor și, prin mai multe circulări, el caută să însufle deosebiților dregători o purtare omenoasă și țărmu- rită de legi și față cu acest element până atunci atât de ho- ropsit. Așa, prin o circulară din 18 Noembrie, după ce Kogăl- niceanu cere dela prefecți ca să continească cu bătăile date țăranilor, adaoge, că „a venit timpul ca și țăranul să fie con- siderat ca cetățean; ca și el să fie apărat în persoana, în cinstea i și în averea lui; că trebue să se iee măsuri pentru a liniști pe I țărani care, în multe locuri, ar fi întețiți în contra ocârmuirei, : ⁸⁴ Ședința din 19 Mai 1860. Mon. o/. al Mold., 8 Iunie. 1860 Șed. din 11 Iunie 1860. Ibid., 5 Septemvrie 1860. Digitized by kjOOQle DELA ÎNTÂIA PÂNĂ LA A DOUA DISOLVARE 95 și a-i face să aibă încredere în viitor” ⁸⁵ *. Art. 46 al Convenției reclamă îmbunătățirea soartei țăranilor. Mâna părintească a Domnitorului și concursul luminat și patriotic al puterilor le- giuitoare va face ca, cu o zi mai înainte, făgăduita îmbună- tățire să devie un adevăr. Până atunci însă legea actuală „care regulează relațiile reciproce între proprietăți și locuitori trebue să fie păzite cu sfințenie de ambele părți, veți avea o neador- mită privighere ca legea să nu se calce. Nu atâta legea cât ne- păzirea ei a adunat asupra capului locuitorilor români nomolul de suferinți și de împilări ce i-au adus în îngenunchiare. Veți apăra dar pe muncitorii de pământ după orice asuprire, după orice siluiri, îndatorire peste cuprinderea așezământului și veți avea recurs la asprimea legilor pentru nemijlocita pedepsire a asupritorilor ori cari ar fi ei; însă pe cât veți avea a apăra pe țărani, pe ceilalți veți privighea ca să-și îndeplinească în- datoriile”. Prin această circulară, imitată încurând de minis- terul N. Golescu din Muntenia, Kogălniceanu dădea pe față simpatiile sale pentru clasa țărănească. Și tocmai acest mi- nistru era să reprezinte guvernul, în timp când adunarea era să desbată proiectul de lege rurală, alcătuit de comisia cen- trală și trimis ambelor adunări, din Iași și din București ®®. Se înțălege deci interesul partidului dreptei, de a scăpa de acest minister, periculos intereselor sale de proprietate. Loviturile contra lui Kogălniceanu le începe Radu Rossetti, protivnicul său din 1859, din comisia centrală. In ședința din 17 Decemvrie 1860, Rossetti interpelează pe primul ministru asupra pro- curărei postavului armatei, pe care Kogălniceanu o avuse ca întreprinzător, înainte de a intra în minister, încă de pe timpul căimăcămiei. Organul satiric Nichipercea făcuse mult haz pe socoteala lui Kogălniceanu, râzând de „patriotismul lui cu cotul”. Principele Grigore Sturza apără pe Kogălniceanu, arătând, că un mare fabricant nu poate fi oprit de a ajunge ministru, și că întru cât ministrul declară că s’a lepădat de concesie, îndată ce a intrat în minister, nu i se mai poate face nici o imputare. Asupra acestei d’intâi lovituri, adunarea trece curat la ordinea zilei⁸⁷. Al doilea atac contra lui Kogălniceanu aduce însă că- derea lui. Anume venind înaintea adunărei chestiunea sus- pendărei și arestărei mitropolitului Miclescu, adunarea numește o comisie pentru cercetarea împrejurărei, care comisie depune în 17 Ianuarie 1861 raportul făcut de Lascar Catargiu care— întemeindu-se pe faptul că „alesul țărei la chiriarhia bisericei, M Mon. of. al Mold., 22 Noemvrie 1860. M Prin mesajul către adunarea din București din 28 Noemvrie 1860, domni- torul anunța și prezentarea legei rurale. Mon. of. al Țărei Rom., 3 Decemvrie 1860. ⁸⁷ Ședința din 17 Decemvrie 1860. Proces-Verbal al adunărei deputaților Moldoveni, No. VII. Comp. Viitorul care atacă pe Kogălniceanu pe aceeași temă, 18 Ianuarie 1861. Digitized by face decât a aduna în jurul lui pe toți nemulțămiții din țară și a îngreuiea încă și mai mult poziția domnitorului. Dar marchizul mai a- trăgea luarea aminte a Porței, asupra împrejurărei, că comi- sarul otoman ar putea să-și atragă demonstrații neplăcute din partea poporației. Negri adăogând lui Lavalette, că întârzierea învoirei unirei ar putea arunca Principatele în o cale plină de întâmplări și de neplăceri pentru Turcia — cu alte cuvinte amenința cu revoluția, — ministrul Franței ia pe Negri cu el la Ali-pașa, pentru ca să-i repete aceste cuvinte ’⁹. In urma tuturor acestor demersuri, Negri scrie domni- torului, că „are temeiu de a crede, că zdravenile sale declarații, in ceeace privește unirea, au produs un efect priincios. Am deprins pe toată lumea de aici cu ideea, că dacă sublima Poartă nu ar lua în curând o hotărîre categorică, în privirea unirei, înălțimea voastră, împins de nevoie, ați proclama-o dela sine, iu mai târziu decât la deschiderea adunărei. Adaoge că e sătul ie trăgănările Porței și că dacă se va pune înainte tot vecinicul ii principiu de a câștiga timp, trebuie pripite lucrurile, pentru :a să vină la o deslegare. Ideea trimiterei unui comisar e cu otul părăsită”. In cazul când unirea nu ar fi primită, Negri :erea să fie rechemat⁷⁸ ⁷⁹ ⁸⁰. ⁷⁸ Negri c. domnitor, 8, 12 și 18 Martie 1861. Ibidem, p. 87, 92 și 96. ⁷⁹ Negri c. domnitor, 12 și 18 Martie 1861. Ibidem, p. 91 și 96. ⁸⁰ Negri c. Cuza, 24 Martie 1861. Ibid., p. 98—100. Era vorba de adu- area convocată după disolvare, care adunare era să se deschidă la 10 Aprilie 861. Zvonul despre energia desfășurată de Negri, pătrunde și în ziarele tim- ului. Vezi bunăoară Tribuna română, 30 Aprilie 1861. Digitized by CiOOQle 124 ISTORIA ROMANILOR J, ”i j Toate aceste împrejurări fac pe guvern să creadă că unirea । era să fie încuviințată. De aceea și Panu, în Moldova, intră | în minister cu toată convingerea, că va putea aduce unirea । la îndeplinire; iar în Muntenia, ministerul Epureanu votează ₍ alăturea cu unanimitatea camerei, primirea propunerei adu- : ₍ nărei moldovene, de a se întruni ambele corpuri legiuitoare, pentru deslegarea chestiei rurale. । Așteptarea însă era zadarnică : Turcii se prefăcuse a primi ! । cererile din memorandum, pentru a nu displăcea puterilor priin- ; ] cioase Românilor; dar aplicau acuma sistemul trăgănărilor, I așteptând să iasă ceva din el, Negri văzând că lucrul mrînaiir- ! j tează de loc, reîndoiește silințele. Comunicându-i-se știrea despre i ₛ votul privitor la întrunirea ambelor adunări în chestia rurală, ț ₍ el explică ambasadorilor importanța acestei legi și mai ales ₛ nevoia de a fi hotărâtă în acelaș sens în ambele țări; astfel s’ar putea întâmpla desordini periculoase, dacă într’o țară ar fi hotărâtă într’un chip mai priincios decât în cealaltă; că mai J la urmă el ar fi mulțămit dacă Poarta ar stărui în politica ei ₚ de trăgănare, căci ar da prilej domnitorului de a proclama j unirea dela sine. Ambasadorii Franței, Angliei și Austriei con- j jură pe Negri, să nu facă ceva pripit și să mai aștepte, ca toate j lucrurile să fie în regulă; iar Aii pașa roagă pe Negri, să con- j jure pe domnitor să mai aștepte puțin. Negri văzând această j stăruință a ambasadorilor, sfătuește pe domn, să le facă pe plac u. j In curând însă se naște o nouă cauză de amânare, mai J întâi din desbaterea locului, unde avea să se țină conferința: Parisul sau Constantinopole; apoi după ce aceasta este limpe- . zită, se ivește o a doua, mai gravă : anume, la conferință trebuia < să iee parte și Sardinia, putere semnatară a tratatului de Paris; dar ea se prefăcuse în regatul Italiei; însă Prusia, Rusia și Austria încă nu recunoscuse noul regat. Negri, văzând, că acuma amâ- . narea nu mai provinea dela Turci, ci dela puterile europene J însăși, și având cel mai mare interes ca Italia, atât de prietenă tendinței Românilor, să figureze în conferință, este de părere ; „de a fi cu mare prudență, până la descurcarea afacerilor ita- liene” ⁸¹ ⁸². Tocmai atuncea însă zvonindu-se în țară despre a- propiata întrunire a conferenței, se începe agitația pentru prin- cipele străin de care s’a vorbit mai sus, lucru cu desăvârșire neprimit de nici o putere, nici chiar de Franța, după cum se vede aceasta din o depeșă a lui Alecsandri, agentul Principa- telor din Paris, către Negri, în care îi spune, că „ideea unui ⁸¹ Negri c. Cuza, 2 Aprilie 1861. Ibid., p. 101—103. Cf. 18 Iunie 1861 p. 122. Aii pașa roagă pe Negri, „de prier, de supplier le prince, de maîntenir Tordre et de patienter encore un petit peu”. ⁸² Negri c. Cuza, 3 Iunie și 8 Iulie 1861. Ibid., p. 116 și 126. Comp. Viitorul, 1—5 Iulie 1861. Digitized by Google DELA A DOUA DIZOLVARE PANĂ LA UNIRE 125 principe străin este cu neputință”, și tot așa declară Lavalette lui Negri în Constantinopol, că „Franța este pentru unire, însă contra principelui străin” ⁸³. In asemene împrejurări înțălegem contra-manifestările pentru principele băștinaș, chiar în cazul când ele ar fi fost inspirate de guvern. Intre aceste, venind luna lui Iulie, cu căldurile ei cele mari, toți ambasadorii plecau în congediu pe întrecutele, și era Învederat, că chestia unirei trebuia să sufere o nouă întâr- ziere, până pe la sfârșitul lui Septemvrie. Atunci se întrunește conferința pregătitoare a ambasa- dorilor din Constantinopole, și Poarta care trebuia acuma să se rostiască, primește unirea, însă cu condiții. Mai întâi, ea cerea, ca hotarele Principatelor să nu poată fi strămutate și să nu se sporiască armata ⁸⁴. Tot atunci și ambasadorul austriac primește instrucțiuni, ca să ceară ca unirea să fie desființată la moartea lui Cuza, pe când cel de Franța este din potrivă înștiințat, că se rupe conferența, în cazul când asemenea ce- rere ar fi primită” ⁸⁵. Poarta mai cerea încă o ascuțire a stipu- lațiilor privitoare la ocuparea armată a țărilor române, în caz de turburări. Conferența răspingând această cerere, pe mo- tivul că chestia fusese regulată de Convenție, reprezentantul Turciei cere, ca să refere lucrul la sfatul cel mare al imperiului, iarăși un mijloc de trăgănare. Negri, desperat de această pre- lungire, arată lui Aii pașa, că boierii renunțase la privilegiile lor, numai în vederea unirei și că, văzând ei că nu se realizază, crează greutăți domnitorului, și tot așa fac și liberalii: că este cu neputință de mănținut ordinea, mai ales acuma când con- ferența a pus unirea în perspectivă ⁸⁶. In sfârșit Poarta se hotărește a alcătui firmanul pentru unire care mănținea următoarele 5 condiții: 1) unire numai pe timpul vieței lui Cuza; 2) suspendarea comisiei centrale pe acest timp; 3) hotarele principatelor să rămână neatinse; 4) să se înființeze două consilii provinciale, unul pentru Mol- dova și altul pentru Muntenia ; 5) unirea să înceteze la moartea ⁸⁸ Negri c. Cuza, 18 Iunie și 2 Iulie 1861, Ibid., p. 120—122. ⁸⁴ Negri c. Cuza, 25 Sept. 1861. Ibid., p. 126. “ Negri c. Cuza, 2 Oct. 1861. Ibid., p. 127. ⁸⁶ Negri c. Cuza, 18 și 23 Oct. 1861. Ibid., p. 66 și 131. A. P apado Calimah în Amintirile lui (Manuscript la bibi. Academiei Române) p. 327, spune că Negri ar fi adresat un ultimatum lui Aii pașa în cuprinderea următoare : „Le prince Couza m’a chargă de dăclarer respectueusement â V. A. que s’il n’obtient point aujourd’hui mâme, vu la force majeure de la chose, et par tdle- praphe, l’acquiescement de la Sublime Porte â l'Union, demain â Midi, il la proclamera â Buca rest”. In Scrierile sale diverse (Manuscript la bibi. Acad.) p. 40, adaoge chiar că a doua zi, întrebându-1 Aii pașa, cum stau lucrurile, Negri ar fi scos ciasornicul și ar fi spus : „ă l’heure qu'il est, TUnion a du âtre dejâ proclam^e”. Corespondența lui Negri nu confirmă această versiune. Digitized by Ci ooq Le 126 ISTORIA ROMANILOR lui Cuza, prevăzându-se dispoziții foarte amănunțite, asupra modului de procedare pentru a o desface⁸⁷. Numai guvernatorul pentru Moldova fusese înlăturat; toate celelalte punte fusese menținute, în această unire con- dițională. In zadar protestase domnitorul contra acestei răs- frângeri a unirei numai pe timpul vieței lui. In o depeșă ră- masă necunoscută și destăinuită numai de ziarul din Paris Le Constitutionnel, domnitorul spunea Porței: „Mărginind anu- mit durata unirei la acea a gospodaratului meu, înfățoșând această unire ca o necesitate supărătoare, decurgând din în- doita mea alegere și ca o concesiune esențial excepțională și trecătoare, pregătind chiar, în momentul ce ea ne este încu- viințată, tot ce trebue spre a o desființa la sfârșitul domniei, al căreia termin ar putea fi grăbit de o mână criminală, se osân- dește guvernul meu și țara întreagă la tristul rol de a trăi de azi pe mâne, fără a putea întreprinde ceva definitiv și stătător, și se răpește autoritatea ce izvorăște din credința în durata lui și, fără de care, nici o ocârmuire n’a putut vreodată să-și îndeplinească menirea, și cu atât mai puțin reorganiza o so- cietate, demoralizată prin lungi nenorociri politice” ⁸⁸. Dela reînceperea lucrărilor ambasadorilor, Septemvrie 1861, domnitorul se putea aștepta la o deslegare favorabilă a chestiunei unirei. De aceea el și iea oarecare măsuri, în vederea acestei îndepliniri. Ministerul muntean iea dispoziții ca, prin înțălegere cu președintele consiliului din Moldova, în preve- derea unirei definitive a Principatelor și spre înlăturarea oare căror piedeci la punerea ei în lucrare, să se numească o comisie mixtă, compusă din 8 membri Moldoveni și 8 Munteni, care să preceadă, fără întârziere, la unificarea legiuirilor și regula- mentelor adminstrative⁸⁹. Domnitorul, în răspunsul său la fe- licitările aduse de generalul Golescu, președintele comisiei cen- trale, în ziua de 16 Oct. 1861, spune : „Dela suirea mea pe tronul României, unirea a fost statornicul obiect al preocupațiunilor mele. Cunoașteți că înalta Curte suzerană și puterile garante, ale căror generoase simpatii sunt dovedite, se ocupă în mo- mentul de față cu realizarea acestei a noastre dorinți care sin- gură poate consolida viitorul Principatelor” ⁹⁰. Era chiar peste putință de a mai ocârmui fără unire. Poporul o cerea, camerile de asemenea; apoi chestia rurală nu se putea hotărî deosebit și agitația în jurul ei devenia periculoasă. Nici un minister nu ar mai fi putut ținea piept curentului, și de această situație r I li ■11 F si la iii n ii li li 8 ii li a j •d ii îi ii i ‘j ⁸⁷ Firmanul reprodus în Mon. of. al Țărei Rom., 3 Fevr. 1862. și în Archiues diplomatiques, Paris, 1866, p. 200. ⁸⁸ Le Constitutionnel, ²⁷/T₅ Noembrie 1864. ⁸⁹ 'Mon. of. al Țârei Rom., 9 Sept. 1861. ⁹⁰ Mon. of. al Mold., 16 Oct. 1861. i Digitized by kaOOQie DELA A DOUA DIZOLVASE PANA LA UNISE 127 a trebuit să se convingă la sfârșit și puterile chiar Poarta când a consimțit în sfârșit la realizarea acestei dorinți⁹¹. In 25 Noembrie, Teodor Calimaki, secretarul lui C- Negri, sosește la Galați cu firmanul pentru unire. Să se observe că nu Negri singur aducea firmanul, ci secretarul lui, ceeace face pe Țăranul român să spună, că „conduita d-lui Negri are în- sămnătatea ei, pentrucă ne atinge pe toți într’un chip foarte plăcut” ⁹². In 3 Decembrie domnitorul, în mesajul de deschidere al adunărei, spune, că „după 3 ani de silinți neîntrerupte, sun- tem de astădată bine întemeiați a crede, că unirea este în fine dobândită pentru noi”, și de aceea el declară, că a aderat la votul ambelor adunări, de a desbate în comun proiectul de lege rurală⁹³ ⁹⁴. După cetirea mesajului în adunarea moldovenească, dom- nitorul adaoge, că „unirea e încheiată. înalta Poartă și pu- terile garante au aderat la unirea Principatelor. Ne vom duce deci în curând la București; iar cauza pentru care nu ne du- cem astăzi, este că sunt de regulat mai multe chestiuni locale” M. Spre a liniști spiritele în privința firmanului care încu- viința cum am văzut o unire condițională de mai multe res- tringeri, domnitorul adaogă: „unirea va fi așa după cum o dorim noi”, urmând în aceasta principiul expus de Negri, în nota sa din 16 Noembrie 1861 cătră ambasadori, anume că „nu ne vom supune la nimic ce ne ar fi impus, și aceasta chiar în puterea art. 22 și 23 Tratatului de Paris și a art. 2 din Con- venție” ⁹S ⁹⁶. Este învederat, că domnitorul proclama unirea într’un chip mai larg, decât o încuviința firmanul primit de puteri, și că deci el făcea un pas îndestul de îndrăzneț, trecând iarăși alăturea cu voința Europei". In 11 Decembrie Alexandru loan I dă o proclamație, arătând în chip oficial îndeplinirea unirei: „Unirea este în- deplinită, zice el: naționalitatea română este întemeiată. Acest fapt măreț, dorit de generațiile trecute, aclamat de corpu- rile legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s’a recunoscut de înalta Poartă și de puterile garante și s’a înscris în datinele națiunilor. Dumnezeul părinților noștri a fost cu țara, a fost cu noi. El a întărit silințele noastre, prin înțălepciunea poporului ⁰¹ Voix de la Roumanie, 24 Oct. 1861. ⁹⁸ Unirea, 1 Dec. 1861. Țăranul român, 3 Dec. 1861. ⁹³ Mon. of. al Țârei Rom., 4 Dec. 1861. ⁹⁴ Mon. of. al Mold., 4 Dec. 1861. ⁹⁶ Reprodusă de Țăranul român, 17 Decembrie 1861. ⁹⁶ Deaceea Văsescu în desbaterea posterioară a răspunsului la mesaj din 1863 (șed. din 7 Fevruarie 1864 Mon. oț., supl.) spune : „dv. știți în ce condiții, în ce stare ni s’a dat unirea de către străini și vă aduceți aminte, în ce mod a proclamat-o Alexandru loan I dela această tribună”. Vezi mai jos pag. 161. Digitized by kjOOQle 128 ISTORIA. ROMANILOR și a condus națiunea către un fanic viitor. In zilele de 5 și 24 Ianuarie ați’ depus toată a voastră încredere în alesul nați- unei, ați întruni speranțele voastre într’un singur domn; alesul vostru vă dă astăzi o singură Romănie” ⁹⁷. Adunarea din București izbucnește în o zgomotoasă bu- curie la cetirea acestei proclamații. Adresa de ■ răspuns la ea sfârșește cu cuvintele: „Depunem la picioarele tronului oma- giile noastre de recunoștință și de devotament, și vă urăm să vă înzilească Dumnezeu, pe acest tron care nu va mai putea fi zdrobit, decât cu viața a cinci milioane Români”⁹⁸; și în- suși Barbu Catargiu nu poate face altfel decât a rosti cuvin- tele : „ Să trăiască domnitorul nostru care singur, prin a sa i stăruință, ne a dat această zi atât de strălucită” ". [ In adunarea moldovenească bucuria era îmbinată cu oare- care neliniște. Când Panu rosti cuvintele: „ziua de astăzi este ■ cea de pe urmă în care deputății moldoveni se adună și lucrează în adunarea Moldovei” ¹⁰°, el zicea rămas bun la vechea viață politică a țărei care se jărtfise pentru binele întregului neam. De aceea și răspunsul adunărei moldovene la proclamația unirei nu se poate împiedeca a turbura notele de veselie, cu una de îngrijire, solicitând dela domn „luarea aminte asupra necesi- ților de a regula provizoriu, până la întrunirea camerilor, ne- apăratele interese locale ale Moldovei”¹⁰¹. Adunările sunt prorogate în ambele țări și li se dă în- tâlnire la București, pentru ziua de 24 Ianuarie 1862, aniver- sarea primului pas prin care unirea, acum săvârșită, se avân- tase pe orizontul vieței românești¹⁰². ” Mon. of. al Țărei Rom., 11 Dec. 1861. Mon of. al Mold., 12 Dec. 209^ Proc'amat*a este publicată și în Archives diplomati ques, 1866, II, p. ” Mon. of. al Țărei Rom., 15 Dec. 1861. ” Unirea, 1—5 Dec. 1861. *” Procesul-verbal al ședinței din 12 Dec. 1861. ¹⁰¹ Unirea, 1—5 Dec. 1861. * *os Mon. of. al Țărei Rom., 15 Dec. 1861. Digitized by Google CAPUL 11 ALEXANDRU IOAN I DOMNUL CONSTITUȚIONAL AL ROMÂNIEI 1862—1864 I A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XIII. i Digitized by kaOOQ Le Digitized by Google I DELA UNIRE PÂNĂ LA SESIUNEA ORDINARĂ DIN 1862 (11 Dec, 1861—3 Dec. 1862) Moldova și căderea lașului. — Unirea efectivă a țărilor române având a trece în domeniul faptelor, ar fi trebuit pe cât se putea cruțată Moldova și capitala ei, în aceste momente de grea cumănă pentru ele. In loc de aceasta, prin o nechib- zuință a ministrului cultelor din Moldova, principele Alexandru Cantacuzino, mințile sunt turburate în Iași într’un chip în- sămnător. Anume ministrul luase măsura, de a se încredința di- recția școalei centrale de fete, până acuma ocupată de pro- fesorul Verdeanu, unei profesoare de franceză, d-na Gros, care era și străină. Consiliul școlar protestează la domn contra a- cestei lovituri date inamovobilităței corpului didactic (4 Ia- nuarie 1861). Ministrul destitue pe trei profesori din acel con- siliu : Columb, Petrescu și Mărzescu. Elevii interni din Aca- demia Mihăileană se răscoală și refuză a intra în clase. Mi- nistrul vine el însuși la Academie, insultă pe elevi cu cuvântul de mojici, imputându-le, că ar vra să desființeze școalele. Va- sile Gheorghian¹, elev din clasa a V-a, urcându-se pe o masă, și adresându-se către ministru, îi spune: „Domnule Ministru, noi nu putem să stricăm școalele; dar ce putem face, noi aceștia mojici care stăm pe aceste bănci, este de a ruga pe Dumnezeu să trimită blăstăm asupra acelor care au de gând să strice școa- lele”. Și elevele din școala centrală protestează contra impu- nerei unei directoare străine, și una din ele, Cornelia Boerescu, răspunde la mustrările nouei directoare : „Sunt fiică de Român ¹ Avocat și bărbat politic din Iași, rcposat de curând, 1901. Cuvintele le-am reprodus după spusele lui Gheorghian însuși. In Tribuna, 11 Martie 1862, sunt redate cam altfel, dar cu acelaș înțeles. Digitized by LjOOQle 132 ISTORIA ROMÂNILOR și noi am supt lapte de Român dela mamele noastre”. Cetă- țenii din București trimit fetei un orologiu, cu inscripția cu- vintelor ei². La Academie, prefectul vrea șă aresteze pe Gheor- ghiân. Elevii se opun. Pentru a-i liniști, sunt împroșcați cu tulumbele; școalele răsvrătite sunt închise pentru câtva timp, tocmai în ajunul plecărei adunărei la București³. In asemene turburare a spiritelor, se începe seria de dis- poziții, menită a înlocui cele două capitale de până acuma, prin una singură. Cea întâi măsură, pentru unificarea administrației am- belor țări, fu instalarea unui minister provizor pentru Mol- dova, după dimisia ambelor ministere din Iași și din București, până la înființarea unui minister comun. Ministerul provizor fu alcătuit, sub preșidenția lui lancu Cantacuzino, din Al. Can- tacuzino și Leon Ghica, fostul președinte de consiliu — Al. C. Moruzi și ministrul lucrărilor publice D. A. Sturza având a merge la București, în vederea întocmirei ministeriului unic⁴. După constituirea ministerului comun pentru Principa- tele-Unite, sub preșidenția lui Barbu Catargiu, acel provizor din Iași este desființat, și se păstrează numai directorii de de- partamente, deosebiți pentru Moldova, spre a nu se aduce de odată perturbări în afaceri⁵. Directorii de departamente din Moldova purtau titlul de director ministerului (din lăuntru, de justiție &) pentru de- partamentul Moldovei ⁶. Președintele consiliului, Barbu Catargiu explică, în ședința din 14 Februarie, pentru ce a fost nevoit să urmeze astfel, „neputând, spune el, strămuta așa de repede toate cancelariele Moldovei la București, spre a nu aduce o prea mare desordine în lucrări și a nu face să strige Moldova, că unirea a fost pentru ea o prăpastie” ⁷. In curând însă se în- cepu această strămutare a cancelariilor. Mai întâi, se face acea a arhivelor care sunt concentrate în București, rămânând în Iași numai o sucursală a acestor depozite, sub ordinele capului arhivelor statului din București⁸. Le desființează apoi casa ministeriului cultelor din Iași și se centralizează veniturile mă- năstirilor la visteria din București⁹. In 17 Aprilie încetează I I ( | d I J s 4 i ii i 8 "i 5 i ² Tribuna citată. * Tribuna română, 11, 24 și 28 Ianuarie și 12 Fevruarie 1862. Comp. Mon. of. al Mold., 15 Ianuarie 1862. * Decret din 4 Ianuarie 1862. Mon. of. al Mold., 16 Ianuarie 1862. ⁶ Jurnal din 26 Ianuarie 1862. Mon. of. al Principatelor-Unite 31 Ia- nuarie 1862. Monit. ofic. al Mold., 7 Fevruarie 1862. Tribuna română, 12 Fe- vruarie 1862. • Jurnal din 1 Fevruarie. Monit. of. al Mold., 1 Fevruarie 1862. ⁷ Monit. of., 20 Fevruarie 1862, suplement. ⁸ Mon. of., 26 Martie 1862. Cel întâi cap al arhivelor centrale e Gri- gore Bengescu. • Decret din 22 Martie 1862. Mon. of. partea Mold., 29 Martie 1862. Digitized by Google DELA UNIRE PANĂ LA SESIUNEA ORDINARĂ 133 directoratul afacerilor străine al Moldovei, și lucrările de tre- buiau să rămână în Iași, precum eliberarea pașpoartelor, trec la prefectura Poliției¹⁰ ¹¹. Prin legea din 15 Iunie, se desființează curtea de întăritură din Iași, înlocuind-o cu Tribunalul Iași Secția a III-au. La 31 Iulie se mai desființează directoratul ministerului de interne¹². De asemene se centralizează admi- nistrația poștelor, suprimându-se acea din Iași¹³. Tot atunci se suprimă școala militară din Iași, contopindu-se cu acea din București. Cu toate aceste, Kogălniceanu ceruse, când cu des- baterea privitoare la scandalul școalelor din Iași, ca să se în- ființeze aici cât mai multe școale. „Aici, zicea el, poporația este mai mult străină și orașul se află la x/₂ de oară departe de Prut și este deci o datorie națională a susținea școalele în Iași. Nu voim centralizarea și în învățământul public”¹⁴. In 3 August se desființează ultimul directorat ce mai rămăsese în Iași, acel al ministerului justiției¹⁵. La 4 August, se centra- lizază oficiul statistic în București¹⁶, și la 18 Septembrie se desființază direcția sanitară din Iași și se institue consiliul sa- nitar superior din București¹⁷. Paralel cu această treptată desființare a centrelor de ser- vicii din Moldova, merge și ștergerea deosebirei formale, în care se manifesta până atunci separata ei existență. Monitorul Oficial al Moldovei poartă acest titlu până la 9 Februarie 1862; de acolo înainte se schimbă în Monitorul oficial partea Mol- dovei ; apoi se preface în o simplă Foaie de publicațiuni oficiale. Până la 31 Iulie, această foae oficială publică dispozițiile di- rectoratelor moldovenești, încetând la acea dată, cu ultimul directorat, și asemene publicații. Vechiul titlu de capitală, mai este dat lașului în câteva acte, chiar după 24 Ianuarie 1862, când de drept încetase de a mai fi capitală. Așa în un tablou statistic de născuți și morți, se trec acei din Iași sub rubrica de Capitala Iași, în ziuă de 3 februarie; programul examenului de iarnă este tipărit în frunte, :u titlul de examenul din Capitala Iași, în 6 Februarie; bud- [etul cheltuelelor spitalului izraelit se arată iar ca din Capi- ila Iași, în ziua de 7 Februarie¹⁸. Dar lista alegătorilor Mol- ovei, publicată în numărul din 24 Martie ale Foaei publica- ¹⁰ Foaia publicațiilor oficiale, 17 Aprilie 1862. ¹¹ Ibid., 30 Iulie 1862. “ Decret din 19 Iulie, care fixează această desființare pentru 31 a acelei ii. Ibidem, 19 Iulie 1862. ¹⁸ Ibid., 31 Iulie 1862. ¹⁴ Ședința din 19 Martie. Mon. of. al Principatelor Unite, 22 Iunie, su- ment. ¹⁶ Jurnalul consiliului de miniștri. Mon. of., 3 August 1862. ¹⁸ Ibid., 4 August 1862. ¹¹ Ibid., 18 Septembrie 1862. ¹⁸ Monii. of. al Mold., 3, 6 și 7 Februarie 1862. Digitized by Google 134 ISTOBIA BOMANILOB țiunilor oficiale, nu mai conține, ca suprascripție a rubricei lașului, decât orașul Iași; apoi examenul de vară pentru partea de dincoace de Milcov se publica iarăși, la 16 Iunie, sub in- dicația de orașul Iași¹⁹. Ultima desprindere a Domniei din Iași ,este părăsirea palatului domnesc din Iași pe care Cuza Vodă dis- pune să nu mai fie luat cu chirie dela Sft. Dumitru înainte ur- mând a fi găzduit în Palatul Administrativ cândva vizita .lașul. Pentru a se despăgubi lașul de căderea lui dela rangul de capitală la simplu oraș de provincie, urmare neapărată a înființărei unirei, se ivi ideea de a se așăza în el curtea de ca- • sație. Deputatul de Dorohoi, P. Cazimir, propune, în ședința din 18 Februarie, instalarea înaltei curți în Iași, până la în- . ființarea căilor ferate, propunere repetată de deputatul Vă- sescu, în ședința din 9 Martie. Această propunere însă, com- ! bătută de însuși fruntașii deputaților moldoveni, Kogălniceanu 1 și Panu, cade, întrunind numai 36 de bile pentru, contra 52 *. 1 Cu prilejul acestei chestiuni se făcuse în Iași oarecare mișcare, i provocată de separatiști. N. Istrate A. Cerne președintele mu- 1 nicipalităței și I. Corjescu, P. Cornescu, C. Corjescu, P. Crisțea, I D. Lăzărescu și Baldovici membrii ei, trimit o depeșă lui P. < Cazimir, prin care îl încurajază a susținea propunerea lui. Por- I tretele lui Kogălniceanu și Panu sunt arse, și li se trimite o de- f peșă, în care li se spune, că „întru cât au tradat cauza lașului, t Ieșenii niciodată nu-i vor mai alege ca deputați”. O petiție ( este alcătuită de C. Rolla, înfocatul unionist de altă dată și i este trimisă spre subsemnare în Iași și în județe²¹. Generalul i Balș pune casa lui la dispoziție pentru subsemnarea petiției. J O scrisoare din Iași, din Septembrie, arată că „nu este de negat ț că guvernele care s’au succes dela 24 Ianuarie, au făcut cu ș știință sau pe neștiutele, numai fapte de acele care puteau îi i exploatate de reacțiune contra unirei. Loviturile date fostei i capitale a Moldovei sunt grele și profunde. I s’a redus la nula, | când nu i s’a închis chiar cu totul, calea de progresare. Școa- » lele stau tot în tristele condiții de mai înainte. Cu strămutarea i școalei militare la București, s’a obrintit și mai rău buba. Pă- i rinții nemulțămiți, profesorii lăsați pe pavea, în timpul când • se grămădeau toate nevoile iernei. Brutarii, măcelarii, băcanii ; loviți în micile lor interese; toți strigă. Ce știe pietrarul, tâm- ; plarul, din ce cauză e silit să moară de foame, lipsit fiind de “ Mon. of. partea Mold., 24 Martie 1862. Foaea publicafiunilor oficiale ¹⁰ 10 Iunie'1862. ⁸⁰ Ședința din 16 Martie. Mon. of., No. 65, 1862 suplement. Comp. Tri- buna română, 27 Februarie 1862. Prin urmare nu este exact că s’ar fi îngăduit lașului strămutarea Curței de casație și că făgăduința nu s’ar fi îndeplinit. ⁸¹ Domnitorul în o scrisoare c. Docan cumnatul lui Rolla, dojănește pur- tarea acestuia. Rolla trimite domnitorului o depeșă de scuză. (Hârtiile Rossettfy Digitized by Google DELA UNIRE PANĂ LA SESIUNEA ORDINARA 135 lucru? De-alde autorii petiției le spun că unirea e de vină, și ei strigă: jos Unirea”²². Ceva mai târziu ideile separatiste își fac drumul și în presa străină. Ziarul parizian La France, în- temeiat anume pentru a combate unirea Italiei, trebuia să fie protivnic și unirei Românilor. El devine oganul rostirilor se- paratiștilor din Iași și publică o adresă a unui număr de ale- gători moldoveni către deputății lor din cameră, în care adresă, după ce se expune starea cea rea a țărei în toate privirile, în- cheie: „unirea este serios compromisă; nimene nu o va putea tăgădui; și în adevăr este aceasta o unire? Oare prin unire am înțeles noi, și cu noi toți unioniștii cei mai înfocați, o cen- tralizare a administrației statului; centralizare care atrage totul la ea, răpind fiecărei autorități a țărei orice inițiativă? Sau se poate numi unire această absorbire a puterilor care răstrânge și înghite, până și stabilimentele de instrucție și de utilitate publică și le duce cu dânsa la București”²³? Această adresă de plângere și de doleanță, cum o numește alt organ francez, Le Constitutionnel, face un mare efeet în presa străină. Acest din urmă ziar spune, că „trebue să fie o mare turburare în minți, o suferință extremă în afacerile publice și private, pentru ca să se găsească Români gata de a uita, că unirea celor două pro- vincii a fost dorința lor cea mai scumpă și trebue să rămână temelia cea mai trainică a viitorului lor” ²⁴. Le Pays adaoge, că acest document nu confirmă decât prea mult ceeace am aflat, prin scrisorile noastre particulare, despre starea de ne- liniște a spiritelor și asupra gravității situațiunei în Princi- pate”²⁸. Alte ziare, precum Le Si 'ecle, combat asemene păreri pesimiste, observând, că „unirea celor două principate nu s’a putut face fără jărtfe, nedespărțite de toate prefacerile de acest fel. Capitala Moldovei a trebuit ea singură să subscrie la o că- dere, poate fără leac, și multe interese din provincie vor trebui să sufere și vor mai suferi, din această revoluție care aiurea ar fi produs nenorociri. Atâtea suferinți ar fi ajuns pretutin- dene aiurea, pentru izbucnirea unei nemulțămiri care ar fi putut să fie ușor exploatată de partizi, dacă deasupra unei crize po- litice neînlăturate și a unor încurcături materiale neatârnate de orice voință omenească, speranța unui rodnic viitor nu ar fi mănținut la Români patriotismul, de care au dat atâtea do- M Românul, 28 Sept. 1862. Și principele N. Suțu (Memoires, p. 376) spune : „La Moldavie enti^re souffrait de cet abandon, dans lequel elle a ete laissăe, par suite d’une union qui en r6alit6 n’a qu’une annexion et un anSantis- sement de son entitd, faute de prdcautions pour lui rendre ce sacrifice moins pânible”. ²⁸ La France, 23 Oct. 1862. ' ⁸⁴ Le Constitutionnel, 25 Oct. 1862. ²⁶ Le Pays, 25 Oct. 1862. ²⁴ Le Silele, 31 Oct. 1862. Digitized by Google 136 ISTOBIA BOMANILOB vezi. De această stâncă a venit să se zdrobiască încercarea regretabilă, din care o parte din presa franceză a încercat să facă un rechizitoriu contra domniei principelui Alexan- dru” ¹⁷ * * * * * * * * ²⁶. Mișcarea separatistă era sprijinită mai ales de două ele- mente din poporația lașului: Femeile și Evreii. Pentru femei lucrul se explică, prin decăderea strălucirei orașului; cât despre Evrei, Românul explică purtarea lor, prin faptul că, strămu- tându-se capitala, ei nu mai puteau face „treburi”²⁷. Kogălniceanu, pe care l’am văzut mai sus înlăturând cuvântul de capitală pentru București, spre a nu jigni și în formă poziția lașului, se silește acuma a-i da o compensare . pentru lovitura suferită de el prin unire, propunând în ședința din 19 Martie următoarele îmbunătățiri pentru foasta capi- tală a Moldovei: 1) consolidarea Universităței, 2) antrepozite, 3) reducerea impozitului fonciar la jumătate, 4) zidirea cate- dralei și a cazarmei, 5) șosele în județ, 6) facerea Prutului na- vigabil până la Ungheni și 7) o cale ferată să lege lașul ¹ cu Bucureștii²⁸. Numai unele din aceste înbunătățiri și aceasta ¹ numai până la un punt, puteau să precumpeniască căderea, । pe povârnișul căreia lașul apucase dela strămutarea capitalei. Adunarea însă, când răspinge strămutarea Curței de casație, । nu votează nici măcar mângâerile propuse de Kogălniceanu²’. ⁵ Și gazetele din București precum Românul, cer pentru Iași, « drept compensare, îmbunătățiri administrative, de care însă ț toată țara, și nu numai lașul, avea nevoie. Tot așa și Țăranul « român susține, că „răspingându-se așezarea curței de casație > în Iași, adunarea a rămas îndatorită a-i da cât mai neîntârziat, instituțiuni și înlesniri care să satisfacă în adevăr jignitele lui interese și pagubele ce a suferit, în urma strămutărei capitalei J în București”⁸⁰. ș însuși domnitorul recunoaște nevoia de a se da lașului } o compensare pentru lovitura primită. La inaugurarea școală ! militare din București, el spune: „Au mijlocit serioase rezoane r pentru fuzia școalelor militare din Iași și din București, și sunt { preocupat de jărtfa impusă vechei capitale a Moldovei, prin i centralizarea serviciilor publice în București. Nu voi cruța i ¹⁷ Românul, 28 Martie 1862. Comp. Inirigues dela Russie en Roumanie Paris, 1862, p. 3: „Certains riches Isra&ites de Jassy, lesăs momentanânent dans leurs int€râts par r union et par la translation de la capitale â Bucarest, s’etaient faits les instruments de la separati on”. ⁸⁸ Mon. of. No. 68. 1862 suplement. Observam că mijlocul de căpetenie, pentru menținerea lașului, era în mintea lui Kogălniceanu, întărirea școalelor lui. (Cităm uneori Monitorul cu numărul, în loc de dată; aceasta din cauză, că culegerea folosită de noi avea data uneori străpunsă, și nu se puteă citi). ²⁹ Românul, 16 Martie 1862. ⁸⁰ Ibidem, 10—11 Martie 1862. Țăranul Român, 18 Martie 1862. Digitized by Google r i DELA UNIRE PANA LA SESIUNEA ORDINARA 137 nimic, spre a rădica, precum merită, orașul Iași care a fost lea- gănul unirei” ⁿ. Paralel însă cu această cădere a lașului care trebuia nu- mai decât să sângereze pe altarul unirei, se iau mai multe mă- suri pentru întărirea contopirei țărilor române : In 14 Februarie se desființează, prin o lege, comisia centrală, lovindu-se iarăși în firmanul ce autoriza unirea și care declara comisia centrală numai de suspendată³². Se suprimă taxa de exportație și dela vămile Moldovei³³. Legea de contribuții pentru poduri și șosele, de 12 lei de cap, se întinde și în Moldova, desființându-se darea de 14 lei ce exista aici⁸² * ⁸⁴ * *. De asemene se aplica, la nordul Mil- covului, legea procurorilor³⁵. Se aplică și în Muntenia sistemul , de exploatare în regie al poștelor, întrodus mai înainte în Mol- dova³⁶. Se unifică contribuția fonciară de ambele părți ale Milcovului⁸⁷ ⁸⁸. Se întinde taxa de 10% asupra proprietăților de mână moartă și în Moldova³⁸. Se unifică cele două muni- cipalități din orașul Focșani³⁹. Se unifică sistemul penitenciar, întrodus până atunci numai în Moldova⁴⁰. Kogălniceanu cerând însă ca, între alte măsuri menite a întări unirea — precum unificarea colorilor și a drapelului, contopirea monitoarelor, înlăturarea granițelor — să se înlo- cuiastă și titlul de Principatele-Unite, prin acel de România, ministerul nu îndrăznește să meargă atât de departe, mai ales în ceeace privește noul titlu al țărei. El combate deci propu- nerea lui Kogălniceanu, care, pusă la vot, cade⁴¹. Omorul lui Barbu Catargiu. — Pe când în Iași se pregătia substratul pentru răcirea vechiului entuziasm, în București cu- getele erau împărțite între două plecări: de oparte mulțămirea pentru sosirea deputaților moldoveni ce umplea inimele de bucurie, văzându-se în sfârșit intrată în realitatea faptelor, strămutarea capitalei în București și deci sporirea și îmbogă- țirea vieței lui economice; pe de alta îngrijirea ce le însufla constituirea ministerului unionist, pe care domnitorul, pentru a nu arunca, prin o luptă nouă parlamentară, un văl asupra mărețului act săvârșit, îl alcătuise din personaje luate din ma- " Mon. of., 22 Sept. 1862. ⁸² Mon. of. partea Moldovei, 5 Martie 1862. ⁸⁸ Lege din 12 Februarie, Ibidem, 14 Martie 1862. ⁸⁴ Lege din 30 Martie, Ibidem, 18 Aprilie 1862. ⁸⁸ Decret din 26 Martie. Ibidem, 5 Aprilie 1862. ⁸⁴ Decret din 27 Aprilie. Ibidem, 16 Mai 1862. ⁸⁷ Lege din 20 Martie. Ibidem, 5 Mai 1862. ⁸⁸ Legea din 28 Martie. Ibidem. 21 Iunie 1862. ⁸⁸ Jurnalul cons. de miniștri. -Ibidem, 14 Iulie 1862. ⁴⁸ Decret din 31 Aug. Ibidem, 31 August 1862. ⁴¹ Ședința din 20 Martie. Mon. of., No. 72 1862, supl. Digitized by 138 ISTORIA ROMANILOR joritatea adunărei: Barbu Catargiu ca președinte, principele Moruzi, C. Brăiloiu, I. Ghica, Apostol Arsachi și G. Balș. A- ceastă alcătuire nemulțămise întrun înalt grad partidul stângei și pe poporul ce ținea cu el⁴² * ⁴⁴. In ziua de 24 Ianuarie, aniver- sarea îndoitei alegeri și ziua aceea de mare serbare națională în care trebuia să se celebreze realizarea unirei, Valentineanu, redactorul Reformei, scoate ziarul său cu foaia în alb, conți- nând numai următoarele cuvinte : „România e lovită de moarte; ne am întors înapoi pe timpul, domnului Tudor. Fanarioții sunt la putere. Eu îmi sfărâm pana astăzi”⁴⁸. In cuvântarea de deschidere a adunărei, în ziua de 24 Ianuarie, domnul spune: „O viață nouă se deschide astăzi pentru România^. Guvernul meu este însărcinat a vă depune } actul⁴⁵ *, prin care s’a stornicit modificările la Convenția de I¹ Paris. Eu însă, credincios misiunei ce mi-ați dat și, cunoscând dorința statornică a Românilor de a rămânea uniți, am pro- j1 clamat înaintea d-voastră cât și înaintea țărei unirea defini- |! tivă a Principatelor. V’am zis, că ea va fi precum România ¹¹ o va dori și simți. Nu mă îndoiesc că nici înalta Poartă, nici j¹ puterile garante, nu vor cugeta a desființa în viitor unirea ce ! au recunoscut-o atât de necesară pentru fericirea Principatelor” M. ¹ Era înviderat că domnitorul punea actul la o parte și proclama J unirea altfel de cum o concendase conferența din Constanti- ’ nopole, și de aceea se și ivi zvonul, că consulii puterilor ar fi protestat contra modului cum se proclamase unirea, zvon pe J care guvernul caută să-1 desmintă⁴⁷. « Când domnitorul eși din adunare după cetirea mesa- ' jului, el fu aclamat cu cea mai mare înfocare. Miniștrii lui însă ț nu se bucurară de o primire așa de entuziastă⁴⁸. In curând î trebuia să se manifesteze, într’un chip, mai rostit îndepărtarea firească ce exista între partidul dreptei și acel al poporului. Anume țăranii auzind de mult vorbindu-se de unire, de îmbu- : nătățirea soartei lor, de dare de pământ, de bună-voința dom- « nitoruiui pentru ei și de opunerea boierilor, amestecase toate ' aceste în capul lor, lipsit de concepția limpede a lucrurilor și, când auziră că domnitorul vine în București să proclame unirea ⁴² Mon. of., 22 Ianuarie 1862. Tribuna română, 10 Martie 1862. ⁴² Reforma, 24 Ianuarie 1862. ⁴⁴ Acest nume fusese dat de mai multe ori până acuma Principatelor- Unite, chiar în acte oficiale interne. Numai puțin îl întrebuințau și străinii. Ca o curiozitate, cităm o scrisoare din 1862 a lui Victor Hugo, către un cu- noscut al său din București, care poartă pe adresă numele de Roumanie. Vezi La Voix de la Roumanie, 3 Ianuarie 1862. ⁴⁵ Așa se înlocuia uriciosul nume de firman. ⁴⁸ Mon. of., 25 Ianuarie 1862. ⁴⁷ Mon. of., 11 Ianuarie 1862. Comp. Monit. of. al Țărei Românești, 20 Decembrie 1861. ⁴⁸ Scrisoare din București, în Tribuna română, 6 Fevr. 1862. Digitized by Google ‘ i’! DELA TINERE PANĂ LA SESIUNEA ORDINARĂ 139 crezură că a venit momentul ca să fie mai fericiți. Niște ță- rani din județul Buzeului, sub conducerea unuia Niță Mălăieru, porniră cătră București, spunând că vreau să iee capul gran- dorilor ce nu țin cu țara. Mișcarea nu era deci, cum se sileau să o arăte organele liberale, o simplă manifestare în favoarea unirei, care nici nu putea interesa pe țărani ca act politic în sine, ci numai ca fiind în legătură cu îmbunătățirea stărei lor. Aveau deci dreptate boierii și ministerul lor, de a fi îngrijiți de această mișcare și de a lua măsuri, ca țăranii să fie opriți ■' în drumul lor. Subprefectul însă ce voia să li se împotriviască, este bătut; țăranii jăfuesc mai multe proprietăți, procurân- du-și mai ales arme, cu care apoi vor să plece spre București. Se întrebuințează atunci armata care îi astâmpără. Procu- . < rorul Deșliu, trimis în anchetă, este de părere, că țăranii se ' ’: resculase, spre a răsturna noul ordin de lucruri, în vederea îm- '' prejurărilor⁴⁹. Barbu Catargiu, interpelat în adunare asupra arestărei a mai bine ,de 200 de țărani și asupra trăgănărei ins- trucției, răspunde, că „răscoala ar fi putut da țărei o lovitură ce ar fi cufundat-o în prăpastia nenorocilor, din care nici stră- nepoții noștri nu ar fi putut-o scoate” ⁵⁰. Și în această pornire a țăranilor, se pot vedea tot urmele încordărei ce existau între clasa conducătoare și poporul de jos, marele nour care domină / întreg orizontul acestei epoce de fierbere și de prefaceri. Că /¹ chestiunea era supărătoare pentru partidul dreptei, se vede de . < pe modul cum fură conduse desbaterile camerei, cu prilejul interpelărei lui I. C. Brătianu. Abia anunțase el interpelarea, »l; și primul ministru îi și' răspunde, fără a-1 lăsa măcar să și-o desvolte; iar după cuvântarea președintelui cabinetului, des- baterea se închide și se trece la ordinea zilei⁶¹. . । De odată cu deschiderea camerei unice, se începe în Bu- curești o agitație pentru lărgirea dreptului de vot și alcătuirea unei adunări care să reprezinte toate clasele societăței. Tribuna română, cere ca întâiul act al adunărei să fie votarea unei legi electorale nouă, care să dee reprezentarea țărei întregi, și acea nouă adunare să proceadă la reforme⁵². In răspunsul la mesaj, adunarea spunea că este organul credincios a 5.000.000 de Ro- mâni, când ea vine să felicite pe domnitor pentru îndeplinirea marelui act al unirei. Țăranul român se întreabă, „cum își iea ea acest rol, când nu reprezintă decât 5000 de proprietari mari” ⁵³ ? Mai gravă fu lovitura dată adunărei, de către boierul Scarlat ⁴⁹ Rechizitorul procurorului în Românul, 22 Sept. 1862. ⁶⁹ Ședința din 21 Fevruarie. Mon, oț., No. 47, 1862, Supl. ⁴¹ Ședința din 21 Fevruarie Mon. oț., No. 47 citat. Comp. Românul, 12 Februarie 1862. ⁶⁸ Tribuna română, 28 Ianuarie 1862. ⁹⁹ Țăranul român, 11 Februarie 1862. Digitized by Google V. 140 ISTORIA ROMANILOR Miclescu care-și dădu dimisia din ea, pentru că înțălegea ca legea rurală și toate legile de organizare să fie votate de o ade- vărată reprezentare a poporului, în care să intre și burghejii, profesiile liberale și țăranii” Nici adunarea însă nici ministerul eșit de astădată din sinul ei, nu se uitau la asemene lovituri. împreună se apucă de organizat țara, după ideile partidului dreptei, votând mai multe legi prezentate de minister, precum legea vânzărei sărei, acea de urmărire, drumul de fier din Moldova, continuarea strângerei veniturilor după starea lucrurilor, întru cât o lege budgetară comună nu se putea înjgheba așa în grabă. In șe- dința din 23 Martie se votează o lege nouă de presă, modifi- ¹ cându-se în sens restrictiv legea de presă din Moldova și apli- ' cându-se acuma asupra întregei țări. In zadar cerură deputății {। liberali ca legea de presă să fie îmbinată cu acea a juriului și ■¹ ca să se amâne votarea ei, până la prezentarea acestui corolar '¹ neapărat. Legea fu votată, după cum o înfățoșase ministerul, ! iar ziarul Românul iesă în doliu, în ziua când reproduce des- ¹ baterileM. I Cu toate aceste, să nu se creadă, că adunarea primia or- ! bește toate proiectele ministeriului. Ea vota numai ce-i con- i venia și răspingea, chiar dela omul ei de încredere, legile ce i i se păreau că nu răspund pe deplin intereselor clasei ce repre- I zinta. Așa ea refuză de a cerceta un proiect de lege, asupra îm- i părțirei României în căpitanate, temându-se a nu crea centre i prea mari administrative, care să poată face greutate guver- ; nului central; grijă inspirată mai ales de starea Moldovei⁶⁶. 1 Tot în această sesiune, vine în desbatere proiectul de « lege rurală, cel pregătit de comisia centrală încă din 1860. Des- s baterile se încep în ziua de 25 Mai 1862, cu o cuvântare „din ) cele mai strălucite ce s’a rostit vreodată la noi” a lui Kogăl- < niceanu care atacă proiectul, pe cuvântul că nu revizuește le- l giuirile existente între proprietari și țărani, ci suprimă pur și • simplu orice legiuire, lăsând pe țăran liber pe brațele lui, iar pe proprietar pe moșia lui⁵⁷. In această măiastră cuvântare Ko- gălniceanu citește întâi proiectul comisiei centrale pe temeiul că fusese întocmit în necunoștința legilor anterioare cari după arătarea însuși al lui N. Docan unul din subscriitorii proiec- tului, nu putură a fi corectate de comisie ne avându-le la în- i demână; apoi Kogălniceanu observă că proiectul nu răspundea ' i promisiunilor Convenției din Paris care dispunea îmbunătățirea stării locuitorilor, ci din potrivă o înrăutățea voind să-i isgo- ⁵⁴ Ședința din 9 Martie Mon. of., No. 59. 1862 Supl. Tribuna română, 17 Martie 1862. ⁵⁵ Românul, 25 Martie 1862. ⁵⁶ Românul, 18 și 19 Mai, și 28 Iunie 1862. fl⁷ Mon. of., Nr. 100, 1862, Supl. I I Digitized by Google DELA UNIRE PANA, LA SESIUNEA ORDINARA 141 nească de pe părticelele lor de pământ și apărând numai in- teresul proprietarilor. Intrând apoi în o lungă și adâncă cer- cetare istorică, el dovedește că țăranii nu fuseseră niciodată chiriași ci uzufructuari, cu drept real deci, asupra pământu- rilor pe cari le munciseră; dovedește apoi că în toate țările mărginașe li se recunoscură acest drept real încât dacă s’ar aplica proiectul Comisiei centrale țăranii noștri s’ar afla mult mai rău decât cum sunt în Bucovina, Transilvania și Basa- tabia sub jugul Nemților, Ungurilor și Rușilor. Acest proiect, urmează Kogălniceanu, este în contra drep- tului, căci nu e drept ca legiuitorii să se folosească de puterea lor spre a nedreptății pe cei slabi cari n’au putința de a se apăra aci; și în contra legii fiindcă nu dă stăpânirea țăranilor păr- ticica de pământ garantată lor de legile actuale; e în contra naționalității căci în loc de a desvolta simțul patriotic în inima gloatelor fără de care o națiune nu e puternică, deslipește clasa cea mai numeroasă a poporului nostru dela sânul patriei. Ko- gălniceanu sfârșește mișcata lui cuvântare conjurând adunarea să nu drămăluiască brazda de pământ trebuitoare hranei ță- ranilor, aducând aminte boierilor că cea mai mare parte din averea lor o datoresc muncii și sudorii lor; că părinții lor s’au luptat alături cu părinții noștri, că dacă ar suna iarăși ora pri- mejdiei fără dânșii nu vom putea apăra nici patria, nici ave- rile,, nici drepturile noastre și că odată țara răpită, nu vor fi decât slugile străinilor când astăzi suntem cu capul sus, țară liberă și autonomă. Mai mulți oratori din majoritatea adunărei, combat pe Kogălniceanu care e susținut numai de Grigore Cuza cu o putere și bogăție de argumente care era la aceiași înăl- țime ca și maestrele cuvântări ale lui M. Kogălniceanu. Intre alții rostește președintele consiliului, în ziua de 29 Mai, cuvân- tarea aceea care a făcut atât de mare efect asupra cohtimpu- ranilor, încât mult timp își aducea încă aminte lumea, de cali- ficarea discursului lui Kogălniceanu, din partea lui Catargiu, de „himeră cu corpul de aspidă, capul o porumbiță și coada de șopârlă măglisitoare”. In această cuvîntare, de altfel în- destul de scurtă, pentru însamnatul subiect cu care se înde- letnicia, Catargiu combate împroprietărirea locuitorilor și sus- ține liberale învoieli⁶⁸. Debaterile se urmează înainte, fără ca Barbu Catargiu să mai intervină în ele, până la 8 Iunie, când se întâmplă un incident. Anume partidul liberal hotărîse să țină o întrunire pu- blică pe câmpia libertăței, spre a celebra aniversarea zilei de 11 Iunie, amintire a revoluției din 1848, Deputatul C. Filipescu face ministeriului o interpelare în privirea acelei sărbări, mai « Ibidem, Nr. 108, 1862. Digitized by LjOOQle 142 ISTORIA ROMÂNILOR ales că ea fusese încunoștiințată prefectului de poliție într’un chip neobicinuit, nu prin o petițiune, ci prin o adresă din partea comitetului ei, ca și când ar fi fost acest comitet o autoritate constituită. Barbu Catargiu, adus a se rosti asupra acelei săr- bări, o atacă într’un chip foarte violent, mai ales că unul din sub- scriitorii adresei, C- Arion, susținea că demersul comitetului era în deplină legalitate. Barbu Catargiu, în cuvântarea lui, spunea, că „trandafirii din buchetele cu care se pregătiau să sărbeze ziua de 11 Iunie, erau tot acei cu care voiau să cele- breze ziua de 24 Ianuarie, și care se pot vedea la Văcărești: topoare, cuțite, ciomege și chiar puști, și de pe aceasta se vede ce caracter inocent ar avea acea sărbare”. El sfârșește energica lui cuvântare cu cuvintele: „Pacea, domnilor, pacea e odihnă și liniștea țărei, și voi prefera a fi zdrobit, decât a îngădui slă- birea liniștei; voi prefera moartea, înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituțiunile țărei”⁸⁹. Nu știea [ Catargiu, în momentul când rostia aceste cuvinte, că moartea j îl aștepta la ușă. ! In adevăr la sfârșitul ședinței, eșind din adunare, spre l a se duce acasă, și fiind luat în trăsură de prefectul de poliție, N. Bibescu, Barbu Catargiu fu ucis de o lovitură de pistol, când trecea pe sub poarta Mitropoliei. Cine a fost omorâtorul, nu s’a știut niciodată, sau, dacă s*a știut, s’a tăinuit. Că versiunea de a doua e mai de crezut, reiesă din următorul dialog, preschimbat între I. Brătianu și Kogălniceanu, în ședința din 11 Octombrie 1866, în care Bră- tianu spune lui Kogălniceanu, că: „Barbu Catargiu n’a fost omorât de un Român; d. Kogălniceanu trebuia să știe aceasta”. Kogălniceanu răspunde că nu știe. Brătianu adaoge, că: „tră- iește o persoană care știe și care-ți va putea-o spune”. Dacă n’a fost un Român, ci un străin, este învederat, că n’a comis fapta din propria lui îmboldire, și că a trebuit să fie năimit de cineva. E vorba acuma de cine a putut fi el năimit, și nu- mai acest punct interesează istoria, în deosebire de acel penal juridic care trebuia să tindă la descoperirea făptașului. Din care sfere ale societăței bucureștene a putut pleca acest omor? Este Învederat că, în lipsa de dovezi, suntem aduși a face nu- mai ipoteze. S’a creat o legendă, că omorul lui Barbu Catargiu s’a făcut din pricina opunerei lui la legea rurală;.ba s’a mers mai departe: s’a pus în legătură omorul capului partidei dreptei cu împroprietărirea locuitorilor din 1864, și s’a aruncat bă- buiala asupra lui Kogălniceanu și asupra inspiratorului său, domnitorul țărei. Mai întâi omorul lui Catargiu s’a făcut cu doi ani îna- «» Ședința din 8 Iunie. Mon. of., No. 124, 1862. Digitized by Google DELA UNIRE PANĂ LA SESIUNEA ORDINARĂ 143 iuțea împroprietărirei efective a țăranilor, și în timpul primei desbateri a legei rurale, cea din 1862. Dar de și în această des- batere, Barbu Catargiu se declarase în contra împroprietărirei, el o făcuse în un singur discurs, rostit în ziua de 29 Mai, cu 10 zile, înaintea atentatului. Intervenirea capului dreptei în a- ceste desbateri nu este așa de însămnată, și cu mult mai multă înverșunare sunt combătute principiile liberale, în hotărîrea ches- tiunei țărănești, de alți membri ai acelui partid, precum: prin- cipii Gr. M. Sturza, Dimitrie Ghica, Radu Rossetti și Kneazul A. Moruzi, pe lângă care împărtășirea lui Catargiu la desba- teri pare în destul de restrânsă, cu tot discursul său frumos și înflorit, ca toate cuvântările lui. Și apoi, la 8 Mai, când să întâmplă omorul, legea încă nu fusese votată, încât să se poată spune, că se răzbuna o faptă îndeplinită. Ea se votează tocmai în 11 Iunie, după săvârșirea omorului, fiind primit proiectul comisiei centrale cu 62 de bile albe contra 35 negre ⁶⁰. Credem deci că, dacă desbaterile legei rurale pot intra și ele în numărul •motivelor ce au împins mâna la făptuirea crimei, nu sunt ele acel hotărâtor, cu toate că această părere își găsi răsunetul până în ziarele străine ⁶¹. Am văzut însă, că în ziua de 8 Iunie venise în desbateri o altă chestiune care, de și mai puțin însamnată decât acea rurală, avea un caracter mult mai arzător și mai ascuțit, anume oprirea sărbărei dela 11 Iunie. Am mai văzut apoi cu câtă energie combătuse Barbu Catargiu acea sărbare și se rostise pentru a ei împiedecare. La 12 oare fusese anunțată interpelarea; la 2*/s fusese desvoltată și la 5’/< Catargiu era împușcat⁶². Nu credem a greși, atribuind motivul hotărâtor al faptei, arătarei energice a intențiunei lui Catargiu de a opri cu orice preț săr- barea proiectată. Și nu trebuia mult, pentru ca elementele mai vioae, mai nereținute dintre protivnicii dreptei să recurgă la acest mijloc, spre a curăți de pe fața pământului pe omul acela care, prin ideile sale susținute de un caracter neînduplecat și de o vorbire ademenitoare, se arăta ca cel mai primejdios protivnic al mișcărei liberale⁶³. Se știe apoi, că domnitorul •° Mon. of., No. 129, 1862, supl. M Daily News, 10 Martie 1863, atribue omorul lui Barbu Catargiu, fricei ca nu cumva să treacă proiectul de lege rurală: „The rumour that such a law was about to pass, howewer produced its effect, and M. Catardji was shat în bis carriage by an unknown hand, whilst he was quitting the chamber”. ⁶² Principele Dimitrie Ghica în șed. din 9 Iunie 1862, Mon. of., No. 121, 1862, supl. ⁴³ Kogălniceanu, protivnicul cel mai hotărât al lui Barbu Catargiu, spune despre el, în ședința din 1 Martie 1862, (Mon. of., No. 57, 1862, supl.) „Mă adresez dar către președintele consiliului care să fie bine încredințat, că păstrez pentru d-sa o admirare adâncă, nu numai pentru elocința, dar mai ales pentru independența caracterului d-sale”. Caracteristica lui Barbu Catargiu este destul de bine dată de Armând Ldvy, în ziarul parizian UOpinion naționale, 26 Iunie Digitized by CiOOQle 144 ISTORIA ROMANILOR reproba și el apucăturile prea pornite ale extremei stângi, încât în ipoteza în care ne-am pus, a omorului lui Catargiu din cauza proprirei serbărei din 11 Iunie, o participare a domnitorului nici nu poate fi gândită. Tot atât de puțin poate fi vorba însă de aceea a lui Kogălniceanu care nu era în guvern pe atunci și combătuse, numai ca deputat, proiectul de lege al comisiei centrale M. Prin urmare, dacă nu se poate pune omorul lui Barbu Catargiu în sama partidului stângei, în sensul că fruntașii lui l’ar fi pus la cale, nu se poate tăgădui acestui omor caracterul unei fapte politice care deci nu a putut pleca decât din rândurile protivnicilor dreptei. Organele-timpului, atât interne cât și externe, atribue acest omor pasiunilor politice. In primul loc scrisoarea domnitorului cătră văduva reposatului, spune, că „regretă pe¹ omul de stat eminent ce a murit în serviciul țărei, martir al convingerilor sale și pentru apărarea principiului ordinei” *, cuvinte care și ele îndreaptă gândirea tot cătră oprirea ani- versării lui 1848. „Din foile străine cităm Le Constitutionnel care, comentând scrisoarea, spune: „vedeți, prin această din urmă frază, că, atribuind omorul lui Catargiu celor mai detes- tabile pasiuni politice, opinia publică nu s’a înșălat”⁴⁶. Singur Românul organul partidului, din sânul căruia pornise lovitura, se silește a dovedi că omorul lui Barbu Catargiu nu avea un caracter politic, ci era izbucnirea unei răzbunări private”. Omorul lui Barbu Catargiu este un simtom al încordărei ce exista între partidul dreptei și acel al poporului. El mai arată 1862 : „La question qui ie passionnait le plus, dtait celle de la propridU. C’est lui qui, il y a plusieurs anndes, avait prononcd le mot: „le paysan est notre capital â tous”. En Septembre 1848, il applaudit au retour des Russes. II n’etait pas sans voir les dangers de l’occupation dtrangdre; mais la haine de Fesprit rdvolutionnaire dominait en lui tout autre sentiment. 11 n’dtait rien moins que populaire; sa parole, raide et mdme quelque peu provocatrice, lui avait fait bien des ennemis”. ⁶⁴ Instrucția adunase bănueli asupra unui Ungur Bogathy Gyorgy (vezi dosarul la ministerul justiției No. 1037, 1862), Vinovat sau nu, acest om era arătat ca autor al crimei. O broșură Note sur les Principautds-Unies de Mol- davie et de Valachie, Paris 1864, p. 13, spune : „On avait â s’dtonner qu’un certain Bogati, dtranger que Fopinion publique accusait, ă tort ou ă raison, du meurtre, au lieu d'âtre soumis ă une instruction judiciaire, fut nommd inspecteur gdndral de sylviculture en Moldavie, aux appointements de 2000 piastres par mois". Un glumeț făcă atunci jocul de cuvinte: „Bogati a ajuns bogat”. Am cercetat toate decretele din Mon. of., de la 8 Iunie 1862, până în Decemvrie 1864 și nu am găsit nicăire pe Bogati numit în vreo funcție; am cercetat apoi arhi- vele ministerului domeniilor, privitoare la corespondența pentru păduri și nu am găsit nicăeri numele lui Bogati. Arătarea broșurei: Notes este, sau o iscoadă, sau reproducerea unui zvon netemeinic. ⁸⁶ Scrisoarea din 10 Iunie. Mon. of., 12 Iunie 1862. ⁸⁶ Le Constitutionnel, 3 Iulie 1862. ⁸⁷ Românul, în lungul său articol: Asasinatul politic a Iui C. A. Rossetti, 23 Aug. 1862, Comp. 9 Iunie 1862. Digitized by Google DELA UNIRE PANĂ LA SESIUNEA ORDINARĂ 145 că și în straturile mai adânci ale acestuia începuse a se înfiripa urme de viață politică, manifestate de o camdată, prin faptul brutal al unei crime, dar care nu dovedește mai puțin, că conștiința amorțită până atunci începuse a se deștepta. In primul moment de spaimă și de confuzie, camera oferă guvernului puteri discreționare pe 6 luni, spre a putea face urmările trebuitoare. Domnitorul însă refuză a le primi. Mai târziu, când se va aminti dreptei acest fapt, ea va susținea că oferise aceste puteri excepționale ministerului ei; dar cum observă Le Constitutionnel: „Nu era oare imprudent a se des- lega astfel de puteri, pentru un timp determinat, când nu se putea ști, dacă ministerul va rămânea până atunci” ⁶⁸ ? După votarea legei rurale, în ziua de 11 Iunie, sesiunea ordinară se închide, în ziua de 23 a aceleiași luni. Din mesajul de închidere, se putea vedea, că domnitorul nu va sancționa legea rurală votată de adunare, de oarece, după ce deplânge în el moartea lui Barbu Catargiu, arată păreri de rău pentru nevotarea mai multor legi, mai ales acea a consiliilor județene și comunale care ar fi avut de țintă a face putincioasă apli- carea legei rurale. Ministerul dreptei însă, descompus prin moartea preșe- dintelui său, nu se mai poate reconstitui, din cauză că dreapta refuză a mai participa la guvern⁶⁹, și se constitue un minister nou sub N. Crețulescu, compus din: Dim. Cornea, T. Ghica, G. Crețeanu, I. Gr. Ghica, A. Florescu și M. St. Catargiu ⁷⁰. Chestia armelor sârbești. — Odată cu deschiderea camerei din 1862—1863, se petrece o împrejurare care aduce iar în des- batere chestiunea autonomiei Principatelor-Unite și care, după mai multe peripeții ce păreau amenințătoare, se sfârșește iarăși cu o izbândă diplomatică a domnitorului. Anume în a doua jumătate a lunei Noembrie 1862, con- sulul austriac Eder și acel englez Green află că un transport de arme s’ar face prin România cătră Serbia. Ei bănuind, în un asemene fapt, o uneltire rusască contra existenței împă- răției otomane, la care uneltire guvernul român ar da concursul său, cer imediat dela el oprirea transportărei și sechestrarea armelor. La această cerere se asociază și delegatul turc la co- misia dunăreană, Omer Ferzi pașa, ce nu avea nici un rol di- plomatic și care prin o notă puțin curtenitoare, jignește pe domnitor. Totuș acesta pune sechestrul cerut. Dar un negu- ⁸⁸ Le Constitutionnel, 24 Iulie 1862. ⁸⁸ Kogălniceanu în Ședința din 15 Ianuarie 1663. Mon. of., No. 22, 1863, supl.: „după uciderea lui Barbu Catargiu, majoritatea n’a vrut să inai iee ministerul”. ⁷⁰ Mon. of., 25 Iunie 1862. Mesajul Ibid., 26 Iunie 1862. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XHL 10 Digitized by CjOOQIC 146 ISTORIA ROMANILOR țitor din Serbia arătându-se ca destinatorul armelor și, inter- venind apoi agentul Serbiei, precum și principele acelei țări Miloș Obrenovici care spune în o depeșă cătră domnitor, că armele erau destinate pentru armarea milițiilor sale, sechestrul este ridicat și transportul își urmează înainte drumul. O straș- l nică mișcare se face în diplomație, la auzul acestor fapte. A- j gentul Angliei, acel al Austriei, către care se unesc acei ai Franței j și Prusiei, își dau întâlnire la palat, fără a cere audiență, spre a dobândi un răspuns categoric. Principele le observă neregu- | laritatea demersului și le respunde, că mănține măsura luată. i Peste două oare agenții trimit domnitorului o notă colectivă (10 Decemvrie), prin care cer, ca el să oprească transportul până în 24 de oare. Principele le răspunde că au însărcinat pe agentul din Constantinopole să desbată chestiunea cu amba- sadorii puterilor, și până nu va afla rezultatul acestui demers, । nu poate să le dee nici un răspuns ⁿ. : Presa engleză mai ales se arăta foarte mișcată de pur- tarea României și răspândea veștile cele mai îngrijitoare. Mor- . ning Post acuza pe față pe Rusia, de a fi trimis într’un chip I fraudulos, făcându-le să treacă drept șine de drum de fier, arme din arsenalul dela Tuia. Adăogea că Poarta, în unire cu An- glia și Austria, somau pe principele Cuza și pe principele Miloș să predee armele. Ziarul lordului Palmerston mergea chiar mai departe, declarând că, în virtutea tratatului dela Acker- mann și al celui dela Adrianopole, suzeranul poate să depună pe vasalul, dovedit de a-i fi dușman în ascuns, și că Poarta va trimite o comisie în Principatele-Unite, spre a cere dela domni- torul lor predarea armelor și îndeplinirea jurământului de cre- dință, ca vasal al Sultanului⁷¹ ⁷². Se mai amintia protocolul din 6 Septembrie 1859, încheiat la Paris, cu recunoașterea îndoitei alegeri a lui Alexandru Cuza, prin care se spunea, că „în cazul unei noue încălcări a Convenției, Sublima Poartă, după ce va face demersurile trebuincioase pe lângă administrația gospo- darilor, va duce această împrejurare la cunoștința reprezen- tanților puterilor garante din Constantinopole și, îndată ce faptul încălcărei va fi constatat prin împreună înțălegere, curtea suzerană va trimite în Principate un comisar ad-hoc, însăr- cinat de a cere ca măsura ce a dat loc acelui incident să fie re- trasă. Comisarul sublimei Porți va fi întovărășit de delegații reprezentanților din Constantinopole, cu care va proceda îm- ⁷¹ Expunerea împrejurărilor este făcută, după versiunile concordante ale ziarelor Le Courrier du Dimanche, 4 Ianuarie 1863 (23 Decembrie 1862). L’Esprit public 23 (11) Ianuarie 1863 și Le Sfecle 23 (11) Ianuarie, 1863. ⁷² Articole din Morning Post, reproduse de L’Opinion Naționale 17 (5> Ianuarie și Le Courrier du Dimanche, 18 (6) Ianuarie 1863. Digitized by Google DELA UNIRE PANA LA SESIUNEA ORDINARA 147 preună”⁷³. Se amenința deci iarăși cu intervenirea în Prin- cipate. Numai ziarele luau însă un ton așa de rostit. Diplomația, chiar cea engleză, era mai moderată, de și ea tindea tot la o umilire a domnitorului, măcar pentru a răzbuna transportul armelor ce acuma trecuse Dunărea și nu mai putea fi împie- dicat — iarăși fapt îndeplinit⁷⁴. Ambasadorul englez din Cons- tantinopole trimite domnitorului României o scrisoare prie- tenească, în 21 Ianuarie 1863, prin care îi cere lămuriri asupra armelor destinate Serbiei, și dacă acele arme au trecut pe față sau pe ascuns* dacă e adevărat că trupele ce le escortau aveau ordin să tragă în Turci, în cazul când ei s’ar fi opus. Ambasa- dorul mai roagă pe principe, să trimită Porței o scrisoare lămuritoare. Cu alte cuvinte sir Bulwer cerea domnitorului să facă scuze Porței pentru purtarea lui. Domnitorul răs- punde însă ambasadorului, în 30 Ianuarie 1863, că „el nu se poate mira în destul, cum de ziarele engleze cer măsuri de constrângere contra guvernului lui; că el a însărcinat pe Negri să lămurească lucrul; că o scrisoare către Poartă este în afară de chipul obicinuit al relațiilor sale cu guvernul oto- man ; că de și el s’a supus la un blam public în sânul adunărei, ministerul otoman găsi o plăcere în a răci relațiunile noastre; că la începutul afacerei armelor, comisarul turc din comisia dunăreană ce nu avea nici un caracter diplomatic, și-a permis să-i trimită prin telegraf o comunicare ofensătoare; apoi mi- nistrul’însuși al afacerilor străine a remis lui Negri o notă, așa de surprinzătoare prin fond și prin formă, că agentul a refuzat a i-o comunica. Nota s’a trimis atunci direct. De aceea deci, refuză scrisoarea cerută de Bulwer. Aceasta nu ar fi cu putință, decât cu condiția unui respect al convenienților, de care, cei mai mulți din dregătorii otomani par a voi să se abțină de tot, față cu principele domnitor al Principatelor-Unite” ⁷⁵. Argumentul juridic învocat de domnitor, pentru a-și apăra purtarea, era, că „nu putea admite, că o marfă cumpărată în timp de pace, de către o țară în stare de pace, dela o putere iar în pace cu Poarta, să poată fi privită ca contrabandă de războiu. Serbia cât și Principatele-Unite sunt apoi neatârnate •de Poartă pentru tot ce privește ocârmuirea lor internă” ⁷⁶. ⁷⁸ Vezi d. e. La Patrie, 20 (8) Ianuarie 1863. ⁷< Ibidem.» ⁿhi Ianuarie 1863 : „On ne s’expliquerait pas d’ailleurs, du moment que les armes sont arrivdes en Serbie, comment ce commissaire pourrait Tequdrir Ie gouvernement roumain, de rapporter une mesure, dont il ne ddpend 'plus de lui de modifier les effets”. ⁷⁴ A. Papadopol-Calimah, Amintiri, p. 351—356. ⁷⁸ O corespondență din București publicată în L’Espril public ,S³/n Ia- nuarie 1863. Comp, un bun rezumat al chestiunei armelor în La Voix de la Eoumanie din București ’/₁₅ Ianuarie 1863. Digitized by Google 148 ISTORIA ROMÂNILOR Se vede că puterile protivnice principelui se convinseră la sfârșit, că ar fi fost mai nepolitic de a împinge lucrurile la extrem și apoi mai ales, față cu marele zeu al politicei — faptul înde- plinit— ele găsiră de cuviință a-și astâmpăra prea înfocatele porniri. Ziarul La Patrie, relatează astfel sfârșitul acestei ne- înțelegeri : „Conferența reprezentanților puterilor semnatare ale tratatului de Paris, întrunite la Constantinopole, spre a cer- ceta chestiunile destul de grave care le ridicase transitul ar- melor destinate Serbiei, prin Principatele-Unite, nu s’a arătat dispusă a vedea în acest fapt o călcare a Convenției din 19 Au- gust, și a rostit părerea,, că nu ar fi cazul de a se aplica stipu- lațiile protocolului din 6 Septembrie 1859. Conferența s’a măr- ginit a cere principelui explicări asupra trecutului și garanții pentru viitor” ⁷⁷. ⁷⁷ La Patrie, 2 Fevruarie, (21 Ianuarie) 1863. Le Courrier du Dimanche din 4 Ianuarie 1863, comentează în chipul următor purtarea principelui în această daravere : „Quelle que soit Fissue des n^gociations pendantes, il nous sera permis de rendre justice a Tattitude du prince Alexandre Jean, lequel en presence du langage presque comminatoire de quelques uns des reprd» sentants etrangers, s’est montr£ constamment ă la hauteur de sa position et n’a cessd d’allier â un sentiment tres vif de Ia dignit6 de son pays, un remar- quable esprit de sagesse et de moderation”, Digitized by Google II DELA SESIUNEA DIN 1862 PÂNĂ LA AL DOILE MINISTER KOGĂLNICEANU (3 Bec. 1862 -12 Oct. 1863) Sesiunea furtunoasă. — Adunarea, convocată în sesiune extraordinară, la 10 Noembrie 1862, pentru a se ocupa cu vo- tarea budgetelor, nu putuse îndeplini această îndatorire, în scurtul timp ce o despărția de începerea sesiunei ordinare, 3 De- cembrie, din pricină, întâi, că ea nu se complectase din cele dintâi zile; apoi din aceea că ministerul, înfățoșând unele bud- gete nespecificate în cheltuieli, adunarea ceruse amărunțirea lor. Până să se readucă budgetele, în forma cerută, de adunare, se întrase adânc în sesiunea ordinară; dar nici atunci budge- tele nu putură fi votate, din alte împrejurări, pe care le vom raporta în curând. In afară însă de budgete, ministerul Crețulescu, reînoind și acuma spornica activitate care totdeauna caracteriza venirea lui la putere, înfățoșase mai multe proiecte de legi, precum acel al impozitului pe sare, al concesiunei minelor de sare, al unificărei contribuției personale, al pensiilor, al consiliilor ge- nerale, al organizărei puterei armate, al organizărei ministe- rului public, al recrutărei, al atrupamentelor și adunărilor tur- burătoare, al constrângere! corporale, al consiliului de stat, al actelor stărei civile, al desființărei magaziilor de rezervă, al sistemului metric, al curței de conturi, al camerilor de comerț, al exproprierei pentru utilitatea publică și altele încă. Câteva din aceste proiecte se votează chiar dela începutul sesiunei, iar când vin budgetele la rând, comisiunea adunărei trece la venituri cifra de 20.000.000 de lei dela mănăstirile închinate. Ministerul se opune, susținând că s’ar prejudeca chestiunea care este în tratare diplomatică și asupra căreia țara încă nu ar fi stăpânită. I se răspunde, că această înscriere nu era decât . ! Digitized by Google ISTORIA ROMANILOR urmarea firească a dispoziției luată de minister, după plân- gerea unor patriarhi, de a se strânge veniturile mănăstirilor în casa statului. Ministerul răspunde că era un simplu depozit, pe când dacă sumele se înscrieau între venituri, se vor face cheltueli asupra lor și se va dispune de ceva ce încă nu ne apar- ține. Atunci Panu se scoală și rostește cuvintele: „Ne ziceți că compromitem chestiunea; dar cine altul a compromis-o, de nu ministerul? Ați așteptat să vă vină inițiativa dela pa- triarhi și dela chiriarhii mănăstirilor, și când adunarea vine și face o chestiune națională și voește a vă substrage de sub această înrâurire, reclamați că se compromite chestiunea și viitorul. Viitorul este al României; viitorul este al nostru al tuturora, al țărei întregi, și noi care suntem mandatarii ei, avem dreptul și datoria de a ne ocupa de dânsul și de a lua toate măsurile pentru a-1 asigura”. Lascar Catargiu adaoge, în aplausele întregei adunări, că „pe lângă înscrierea cifrei între veniturile țărei, guvernul să înfățoșeze un proiect de lege pentru regularea definitivă a acestei chestiuni”. Adunarea votează aproape în unanimitate și în mijlocul celui mai mare entuziasm, înscrierea venitului averilor mănăstirilor închinate în bud- getul țărei¹. Acest vot, dat contra părerei ministerului, fu cea d’intâi notă discordantă între guvern, reprezentat prin Neculai Cre- țulescu, și adunare. A doua fu, când camera propune a se numi o comisie care să privigheze modul de întrebuințare al unui credit de 150 mii de lei, încuviințat de ea; a treia și mult mai gravă, răsuna atuncea, când ministerul, în expunerea de mo- tive a budgetului pe 1863, declară, că „finanțele țărei se află în o mare desordine”². Declarația provoacă un atac violent contra ministerului care răspunde, că cei măi mulți din cei care-1 atacă sunt autorii destrăbălărei finanțelor, de pe când ei au fost miniștri. Desbaterea înverșunându-se, principele Știr- beiu mustră pe miniștrii, pentru că au pus în gura domnului cuvintele: „In urma unui trist evenement, am luat eu însumi cârma guvernului”, adăogând apoi că armata s’ar preumbla în jurul camerei. Ministrul de războiu întâmpină, că cuvintele rostite de Măria Sa sunt în deplin acord cu Convenția care spune, că domnul ocârmuește țara împreună cu miniștrii săi; iar la zvo- nurile raportate asupra armatei, ministrul de culte, Teii, răs- punde prin afirmarea unor zvonuri mult mai grave: „Se zice că între deputați se fac adunări, care au de scop să răstoarne starea de lucruri; și zice că s’au format programe; se zice că s’a compus chiar guvernul provizoriu, liste de prescripțiuni, ¹ Șed. din 22 Decembrie 1862. Mon. of. No. 14. 1863, supl. « Expunere de motive. Șed. din 20 Noembrie 1862. SESIUNEA DIN 1862-AL 2-LE MINISTER KOGĂLNICEANU 151 se zic aceste. Domnul Știrbeiu a zis că se zice; tot astfel zic și eu”⁸. Toate aceste erau prevestirile unei furtuni mult mai pu- ternice ce era să se deslănțuiască, cu prilejul răspunsului la mesaj, care furtună trecând de astă dată peste capetele mi- niștrilor, era să se îndrepte chiar asupra domnului, căutând să desrădăcineze copacul ce nu-și împlântase decât proaspete rădăcini în tronul României. Anume, la proiectul de răspuns la adresa tronului, re- dactat de o comisie aleasă de majoritatea adunărei și a căruia raportor era Barbu Belu, o minoritate însămnată de 32 de de- putați, dintre căpiteniile adunărei, propuse un amendament, sau mai bine zis un contra-proiect, care criticând nu numai actele ministerului de atunci, ci toți cei patru ani de ocârmuire ai domnitorului, sub aparența constituțională a unei cenzu- rări a administrației, trecea peste miniștri, spre a lovi în domnitor. Iată în rezumat cuprinderea acestui așa numit amenda- ment : începe prin o critică a purtărei ministerului Crețulescu, despre care spune: „Numai că dela deschiderea camerei până acuma nu ne a dat nici o samă despre mersul afacerilor, dar înspăimântează țara, prin propria lui declarație, că finanțele sunt în cea mai mare desordine; apoi ne tăgăduește, în două rânduri și în tonul cel mai amenințător, cel mai neauzit în ana- lele parlamentare, drepturile de căpetenie ale reprezentației naționale, și merge până a o declara de vatră de conspirațiune. Aceste împrejurări ne împing a arăta Măriei Tale, în cea mai întreagă sinceritate și cel mai absolut devotament, situațiunea țărei”. Aici amendamentul se întoarce cu critica situației poli- tice, dela alegerea chiar a domnitorului, cu patru ani în urmă : arată întâi, cum Românii au dovedit lumei, prin spontanele lor manifestări, vitalitatea și destoinicia lor, ca corp politic și social; cum constrânși de Europa a-și mărgini năzuințele, ele izbucnise încă mai puternice cu votul dela 24 Ianuarie 1859; că după alegerea domnitorului, guvernul său nu și-ar fi dat toate silințele, spre a înlesni opera de renaștere și de reconsti- tuire; cum în sfârșit, unirea fiind proclamată, se aștepta ca toate puterile publice să rivalizeze, pentru reedificarea și con- solidarea statului român. „Vorbind de îndeplinirea uneia din cele mai mari dorinți ale națiunei, noi ca reprezentanți ai ei avem imperioasa datorie a nu lăsa să treacă această solemnă a Șed. din 15 și 18 Ian. 1863. Mon, o/., No. 22, 1863, supl. Chiar aceste prime atacuri sunt transmise la Paris, ca încercări de răsturnare. Ziarul VEsprit public 6 Februarie (25 Ian.) 1863 spune : „ce parti en est arrivă ă entrainer l'assembl^e qui ne se proposerait ni plus ni moins que de proposer la ddchdance du prince Couza, ce qui par contre obligerait le prince, de recourir au parti d&espSr^ du coup d’EtaV\ Digitized by kaOOQle 152 ISTORIA ROMÂNILOR ocaziune, fără a declara, că de câte ori se pronunță, în această adunare, cuvântul de România una și nedespărțită, inimile noastre nu se pot opri de a reporta recunoștința lor eternă la picioarele tronului augustului suveran al Franței care a con- tribuit mai cu deosebire la constituirea statului român. Din nenorocire, nici după unire, în curgere de un an, nu s’a făcut nici un pas înainte; iar acum guvernul vine și cearcă a spul- bera chiar bazele guvernământului constituțional, și repre- zentațiunea națională se întreabă, cu spaimă și durere, care este cauza ce o paralizază și-i mistue toate puterile, până a o face chiar să piardă încrederea ce avea într’ânsa? Cauza este că de patru ani, guvernul Măriei tale nu și-a aplicat puterile sale legale, spre a înlesni sincera funcționare a mecanismului ' constituțional. Concursul oamenilor n’a putut lipsi Măriei Tale; căci în șesesprezece ministerii ce s’au succes de patru ani, au i intrat toți bărbații care au o valoare politică în țara, fără deo- I sebire de opiniune politică, și toți au eșit dela putere, fără a lăsa nimic în urmele lor, decât poate reputațiunea lor politică”. Amendamentul apără apoi camera de imputările ce i s’au adus de unii, că din pricina ei, trebile s’ar fi frământat pe loc. Prin urmare nu regimul constituțional ci nesincera Iui aplicare era cauza suferințelor. Aici enumără actele guvernului care au paralizat activitatea camerei, între altele nesancțio- narea legei rurale și reaua administrație a finanțelor. „Măria Ta, sfârșește acest rechizitor, a fost greu și du- reros pentru noi, să ne hotărâm a pune dinaintea M. T. și a lumei, desvălite în toată goliciunea lor, ranele ce bântue na- țiunea și o fac să sufere amar; dar am crezut că este o datorie imperioasă pentru noi, s’aducem nevoile, păsurile și suferin- țele ei până la tronul alesului nostru, ca încredințându-Te și M. T. că răul este la culmea lui, să faci ca guvernul M. T. să iasă de pe drumul rătăcit și vătămător intereselor țărei, pe care merge” *. ⁴ Subsemnatii: A. Panu, C. A. Rossetti, St. Golescu, G. B. Știrbeiu, Bibescu Basarab Brâncoveanu, Gr. Arghiropol, A. Arion, A. Mavrocordat, Gr. C. Suțu, I. Cantacuzen, Al. C. Golescu, Gr. Busuioceanu, I. Petrescu, C. T. Grigorescu, A. Ursachi, G. Văleanu, P. Rossetti, N. G. Izvoranu, T. Olănescu, C. M. Brăiloiu, C. Culoglu, Gr. M. Sturza, I. Brăteanu, Dim. Ghica, C. Gr. Ghica, Cipariu, Nicolescu, N. Moscu, Gherman, I. Ghica, G. Cantacuzen, T. Brăteanu. Vezi Mon. of. 17 Ianuarie 1863. O corespondență din Galați din 18 (6) Fevruarie, către ziarul parizian La Patrie 2 Martie (21 Februarie) 1863, spune : „il va sans dire que M. Pano, le premier des signataires est, sans aucun doute, le redacteur du fameux contre-projet”. Acelaș ziar adauge că: „Vopposi- tion contre le prince ne se compose â peu prăs, que des boyards mdcontents, soutenus par quelques journalistes exaltds”. L’Espril public, 1 Mai 1863, adaugă: „Les accusations y sont accumuldes avec un soin qui semble s’âtre plus inspird d’une hostilitd inexplicable contre le prince, que du souci du jugement, au moins sdvdre, que TEurope aurait ă prononcer contre nous, si les griefs d’une pârtie de nos representants 6taient justifies”. Digitized by Google SESIUNEA DIN 1862-AL 2-LE MINISTER KOGĂLNICEANU Deocamdată, combătându-se forma de amendament în care se îmbrăcase un contra-proiect de răspuns, pus la vot, luarea lui în considerație cade, prin paritate.de voturi. Nu- mindu-se o nouă comisie, de astădată ea aduce, ca proiect al majorităței, o repetare a fostului amendament. Intrând acest proiect de răspuns la adresa tronului în desbaterea camerei, mai mulți oratori protivnici lui, precum Costaforu, Manolache Costache, Boerescu, se întreabă, cum se poate, ca atacul în contra pretinsei conduceri la peire a țărei, în tot decursul celor patru ani dela îndoita alegere în coace, să se facă tocmai de. acele persoane ce au luat parte la cârma ei în acest răstimp? „Cine sunt oare miniștrii ce s’au succedat în acești ani? A. Panu, St. Golescu, I. Ghica, D. Ghica, A. Arsache, C. A. Ro- ssetti, I. Brătianu, Brăiloiu”. Văsescu conchide deci, că „toți cate ați fost miniștri, declarați-vă de vinovați și culegeți acum roada păcatelor d-voastre; plecați capul sub greutatea lor”. Boerescu, făcând socoteala timpului cât au cârmuit deosebi- tele ministerii, observă, că „e un lucru ciudat, că în acești patru ani care fac 48 de luni, după un calcul exact ce s’a făcut, 38 de luni au guvernat acei care vin să se plângă, și numai 10 luni ceilalți”⁵. Ministrul de războiu, generalul Florescu, trăgând în- cheierea neapărată din premisile puse de înainte-vorbitorii săi, arată, că „el nu vede în acest proiect decât persoana domni- torului; căci dacă numai miniștrii sunt în joc, atunci întreb, care miniștri, cei actuali sau acei care au subscris amenda- mentul” ⁶ ? Că nu era vorba de miniștri, ci de domnitor, se vede de pe imputarea, adusă în cursul desbaterilor, că domnitorul tri- misese la Poartă memorandul cunoscut, ne contrasemnat de nici un ministru, și principele Grigore M. Sturza cere darea în judecată a lui C. Negri, care a pus în lucrare un act al dom- nitorului, neînvestit cu această formalitate, prevăzută de Con- venție; căci s’ar învedera, prin asemene procedare, tendința de a se Introduce guvernul personal⁷. Cătră această învinuire se mai adaoge fraza rostită de domnitor, ca răspuns la felicitările de 1 Ianuarie 1863, că „în urma tristului eveniment al omorului lui Barbu Catargiu, luând însumi cârma statului, am urmat cu luare aminte mersul tre- bilor publice” ⁸, cu atât mai mult că aceste spuse a le domni- torului fusese repetate de el, mai pe larg, unei deputațiuni din Craiova: „Am băgat de samă, spusese domnitorul, că în țara ⁸ Ședința din 5 Fevruarie 1863. Mon. of., No. 40, 41 și 42, 1863, su- plement. • Ședința din 6 Fevruarie. Mon. o/., 46, 1863. Unii oratori urmează a numi proiectul tot amendament. ⁷ Ședința din 6 Fevruarie. Ibid., No. 1863. ⁸ Mon. of., 2 Ianuarie 1863. Digitized by 154 ISTOBIA EOMÂNILOB noastră, toți se uită la domn, pentru toate lucrurile. De gre- șește vreun subprefect, domnul este vinovat; de nu plouă, domnul este vinovat; într’un cuvânt, binele și răul de o potrivă aruncate asupra domnitorului și numai asupra lui. Pentru acest cuvânt m’am hotărât, fără a atinge câtuși de puțin legile și datinele de azi ale țărei, a mă ocupa, împreună cu miniștrii mei, de ocârmuirea ei, într’un chip cu totul activ; pentru care vă rog pe toți, și ca domn și ca Român, ca de câte ori veți avea vreo nevoie, să veniți la mine; însă în toate plângerile voastre să nu fiți povățuiți decât de spiritul de dreptate și de adevăr”⁹. In contra unor astfel de intențiuni, manifestate de dom- nitor, oratorii opoziției apăsau asupra teoriei constituționale, după tipicul englez, a căreia principiu este, că regele domnește iar nu ocârmuește; la care li se răspundea, din partea apără- torilor domnitorului, că după Convenție domnul ocârmuește împreună cu miniștrii săi; iar în chestiunea ne contrasemnărei memorandului trimis puterilor, se răspundea, că adunarea din 1861 dăduse domnitorului mandat să efectueze unirea¹⁰. Ce e drept, în memorand, domnitorul nu se mulțămește numai a dovedi puterilor nevoia neapărată a unirei, ci el atacă pe în- săși acei care-1 însărcinase cu efectuarea ei, atacuri pentru care domnitorul de sigur nu primise mandat¹¹. Chestiunea consti- tuționalismului purtărei domnitorului era cam încurcată și nu se putea limpezi numai la lumina principiilor teoretice. Mai învinuia Gr. M. Sturza, bine înțăles tot pe domnitor, că schimba ministerele după anotimpuri; „că sunt ministere de iarnă cât ține frigul, iar îndată ce înfrunzește codrul, vin altele de le înlocuesc; că apoi ministerele nu au fost mai nici odată luate din majoritatea adunărei”¹². La aceasta răspunde Vernescu, că textul Convenției autoriză pe domn a-și lua mi- niștrii și în afară de adunare. Apoi, adaoge el: „La noi majo- ritățile camerilor, fiind totdeauna compuse din conservatori, din oamenii trecutului, ele n’au avut altă politică decât de a ne ținea pe loc, de a opri reformele, de a împiedeca punerea în lucrare și desvoltarea principiilor mântuitoare cuprinse în Convenție, și din contra miniștrii care adese-ori s’au luat din minoritate, adecă dintre acei oameni care iubesc instituțiile • Citată de A. Panu în ședința din 5 Fevruarie. Mon, of., No. 44, 1863, suplement. ¹⁰ Kogălniceanu în ședința din 9 Fevruarie, Mon. of., No. 57, 1863. Bră- teanu spune: „Noi am ales pe Alexandru loan I, domn al României; ba încă mai mult, i-am dat mandat să facă unirea, unire ce s’a făcut de România șl căreia n'avea decât să-i pună formula de cancelarie, de notariat”. Ședința din 11 Februarie, Mon. of., No. 61, 1863. ¹¹ Vezi mai sus analiza memorandului, p. 114. w Ședința din 6 Februarie. Mon. of., No. 48, 1863. Digitized by Google SESIUNEA DIN 1862-AL 2-LE MINISTER KOGĂLNICEANU 155 cele noue, și-au pus toate silințele, au făcut toate încercările posibile, ca să împingă majoritățile înainte”¹⁸. Oratorii protivnici guvernului adaog, că starpa frămân- tare a adus starea pe loc a țărei, corupția justiției și a admi- nistrației, destrăbălarea în finanțe, înjosirea simțimântului pu- blic, desorganizarea armatei și alte multe rele. S’a văzut din analiza amendamentului, că opoziția nu recunoștea principelui ,nici un rol în efectuarea unirei, pentru care declara, că este recunoscătoare numai împăratului Francezilor. La această din urmă parte, răspunde Kogălniceanu, că „mai întâi nu trebue să facem un singur om solidar de tot răul ce este în țară, căci atunci recunoștem că și binele nu ne poate veni decât tot dela el, și atunci la ce mai avem instituțiile noastre? Domnitorul e om, nimic mai mult decât om; nu are pretențiunea de a fi un bărbat mare. Sămânța bărbaților mari s’a perdut dela Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul; acuma se cultivă sămânța gân- dacilor de mătasă, adaoge oratorul, stârnind veselia adunărei. Cât despre progresele realizate, priviți numai la unire și spuneți, dacă în 1856, credeam noi că, în zilele noastre, sub ochii noștri vom vedea unirea îndeplinită? Credeam noi că înainte de a ne albi părul, vom videa întrunite tronurile lui Ștefan cel Mare și a lui Mihai Viteazul? Credeam noi că, în patru ani, vom avea unirea și fără vărsare de sânge, fără pagubă, fără zdruncinare și noi, cei despărțiți de veacuri, ne vom găsi întruniți într’o singură adunare, Munteni și Moldoveni, și ca deputați a unei singure națiuni, să hotărâm despre trebile unei singure țări, unei singure patrii, România? Plecați capetele, mulțumiți lui D-zeu, căci la puține generații a fost dat să vază ce am văzut noi și să dobândească ce am dobândit noi; și în loc de a mul- țănu, d-voastră veniți acuma și faceți imputare aceluia ce a împlinit misiunea ce i-am dat, zicând că el a călcat drepturile țărei, a chemat intervenirea străinilor”¹⁴! Dintre partizanii proiectului de răspuns, A. Panu for- mulase mai cu tărie această învinuire, că domnul nu realizase unirea prin țară, ci recursese la învoirea străină. Panu chiar citise în adunare mai multe scrisori, trimise de el domnitorului, pe timpul când era ministru, în care scrisori căuta să-i dovedească cum că starea Europei, era așa, că domnul putea să realizeze unirea și fără a ei învoire, îndemnându-1 să facă acest pas. In una din aceste scrisori, Panu intră în considerațiuni filosofice asupra mersului trebilor europene, spunând, că „se produce astăzi în politica Europei o schimbare importantă, de un mare învățământ pentru popoarele în epitropie sau supuse. Acest fapt capital este micșurarea rolului diplomației. Inițiativa trans- ¹⁸ Ședința din 7 Fevruarie. Mon. of., No. 49, 1863. ¹⁴ Ședința din 9 Fevruarie. Mon. of., No. 57, 1863. Digitized by kaOOQLe 156 ISTORIA ROMANILOR formărilor universale ce sunt pe cale de a se îndeplini, îi scapă, spre a trece în mânile națiunilor, interesate a reclama drep- turile lor de emancipare, și sarcina diplomației este astăzi răs- .trânsă în confirmarea, moralmente silită, a actelor frumoase și spontane de independență ce se produc pretutindene, pot zice nepedesit, sub protecțiunea a două principii nouă, în- vierea naționalităților și neîntervenirea” u. Acestor vederi, luate din lumea gândurilor, A. Florescu răspunde, punându-se pe tărâmul faptelor reale și susținând, că „recunoștința țărei trebue să fie repurtată întreagă cătră acela care ne-a dat unirea, prin mijloace înțălepte și prudente, și care apoi singur știea, că nu-i era permis să joace la loterie destinele și existența patriei sale” ¹⁶. Vernescu adaoge întrebarea : „Dacă este bine și cuviincios, în adresa către tron, să facem mulțămiri străinilor; dar admițând chiar aceasta, este cel puțin drept și leal, ca să arătăm recunoștință numai suveranului Franței, fără să adresăm un cuvânt de gratitudine domnului României, alesului națiunei ? Dar d-voastră știți, sfârșește Ver- nescu, în ce stare, sub ce condiții ni s’a dat unirea de către străini, și vă aduceți aminte în ce mod a proclamat-o Alexandru loan I dela această tribună”¹⁷. La celelalte învinuiri, de ducere a țărei la peire, răspund alți oratori, făgăduind colorile prea negre în care se îmbrăcau fapte reale, dar nu datorite domniei actuale, ci moștenite din vremuri mai vechi. Manolache Costache raportându-se la fi- nanțe, spune, că „pricina răului nu este atâta în indivizi, în cei ce au ocârmuit țara, ci în împrejurările și greutățile din care abia de un an am eșit”¹⁸. Din protiva A. Florescu se pune pe tărâmul personal și întreabă: „Ce am făcut noi toți dela 1859, și cum am condus trebile țărei până acuma, ca să o pu- nem pe calea progresului și s’o facem să devină, cum a de- clarat împăratul Napoleon, un bulevard de asigurare pentru Occident? Dacă autorii amandamentului nu voesc a o spune, voi spune-o eu. Ne-am sfâșiat între noi prin lupte și intrigi de partid, și am sacrificat interesele cele mai vitale ale țărei în setea răzbunărilor personale”¹⁹. Ambele explicații pot fi contopite, căci la urma urmelor, rivalitățile și setea de răs- bunare între oameni, nu era decât o urmare a împrejurărilor, împingându-i într’acolo, fără de voia lor, boldul puterilor is- torice. Kogălniceanu, adâncește încă explicația istorică a stărei ¹⁶ Ședința din 5 Fevr.; Mon. of., No. 43, 1863. Originalul francez al scrisorei în hârtiile Rossetti. ¹⁶ Ședința din 6 Fevr., Mon. of., No. 47, 1863. ¹⁷ Ședința din 7 Fevr. Mon. of., No. 49, 1863. Mai sus, p. 127, 128. ¹⁸ Ședința din 6 Fevr. Ibid., No. 44, 1863. ¹⁸ Ibid. Ibid., No. 47, 1863. Digitized by CiOOQle SESIUNEA DIN 1862—AL 2-LE MINISTER KOGĂLNICEANU 157 în care țara se afla. El spune : „Dacă în comentariile d-voastră, am admirat ceva, au fost cuvintele principelui Știrbeiu, că toți suntem greșiți. Dar, așa este și, fiind așa, să iertăm gre- șiților noștri, precum zice rugăciunea de toate zilele, rugăciunea dominicală. Aceasta este singura cale ce poate să ne ducă la lin viitor fericit; dar să nu imputăm unui singur om răul la care cu toții am contribuit; să nu facem din domnitorul nostru Christul României și să cerem răstignirea lui. Cum, socotiți domnilor, că din decadența cea mare, urmare neapărată a se- culilor de urgie ce au trecut peste capul nostru, că din nămolul de abuzuri și de viciuri, sub care am fost cufundați, vom putea, ca prin o vărguță magică, să ne transformăm și să ne ridicăm la perfecțiune? Că regimul nostru constituțional ce datează abia de ieri, va putea în câțiva ani, să ajungă la înălțimea par- lamentului englez ? Cum, d-voastră nu admiteți nici decât epoce de tranziție, ani de cercare? Ce, vroiți ca, deodată, din prunci să ne facem oameni mari? Dar oare civilizația așa iute pășește? Nu, în lumea morală ca și în lumea fizică, lucrurile nu merg așa de grabnic. Fiecare generațiune are misiunea sa; fiecare nu poate pune decât o piatră la edificiul viitorului. Perfecțiunea ce o dorim, numai generațiunile viitoare vor videa-o și se vor bucura de bunurile eL Mai avem încă a trece prin multe cer- cări, prin multe dureri. Fii și nepoți ai domniilor regulamentare ! Aduceți-vă aminte de umilințele ce așteptau pe părinții voștri, când mergeau la Constantinopole pentru a lua învestitura; ei își încovăiau capul până la pământ și sărutau pulberea de sub picioarele sultanului. Comparați vizita și primirea lui Ale- xandru loan I dela Poartă, cu primirea ce se făceau mai înainte domnilor noștri, chiar și acelor regulamentari, și apoi mai jă- luiți-vă de prezent 1 Și dacă domnii țărei care aveau în mână sabia și topuzul, căzuse într’un aseminea grad de înjosire, și aceasta nu numai înaintea Sultanului, dar chiar înaintea fie- cărui pașă; dacă domnul era atât de înjosit, ce trebuiau să fie boierii, ce trebuiau să fie celelalte clase ale societăței noastre? Și cu un trecut de ieri atât de degradător, noi astăzi am voi să ne îmbrăcăm în mantia pairilor Marei Britanii? Libertatea și constituția engleză, strănepoții noștri vor videa soarele lor; noi să ne mulțămim că le putem saluta zorile?” ²⁰! Coaliția monstruasă. — Toate aceste învinuiri și apărări Se învârteau în jurul stărei țărei, din care unii atribuiau mi- zeriile, domnului, ceilalți împrejurărilor sau neînțelegerilor dintre conducători. Care era însă pricina adevărată a acestor imputări mutuale? Noi credem că ea izvoria din poziția domnitorului, față cu majoritatea clasei conducătoare. Această poziție tre- ²⁰ Ședința din 9 Fevr. Mon. of., No, 59, 1863. Digitized by 158 ISTORIA ROMANILOR buia să-l pună în o neîmpăcată dușmănie cu dânsa, din două motive: 1) Conducerea daraverilor interne din partea domni- torului nemulțămia atât pe dreapta cât și pe stânga extremă. 2) Persoana lui nu mai era acum așa de trebuitoare, de când se realizase unirea. In privirea puntului d’intâi, amintim că purtarea poli- tică a domnitorului căutase totdeauna a se ținea între cele două mari curente, în care erau împărțite spiritele clasei con- ducătoare. Voia să meargă înainte; deci nu se putea da în apele dreptei; pe de altă parte însă nu voia să se lase răpit de șivoiul prea iute, în care ar fi vrut să-1 târască extrema stângă. Am văzut cum întâiul minister al lui Barbu Catargiu trăise tot atât de puțin ca și acel al lui Golescu-Rossetti-Brătianu și cum domnitorul se despărțise de amândouă într’un chip cam pripit. Dacă el reveni la Catargiu, cu prilejul unirei, aceasta nu în- sămna că părăsise principiile sale fundamentale de conducere a țărei, prin oameni de progres însă moderați; prin un partid de centru care însă nu consta decât din câteva individualități, al căror număr se silia în zadar a-1 spori, uneori chiar prin ingerinți în alegeri. Pentru ce însă domnul nu se putea înțălege cu partizele extreme? Cu dreapta nu, din cauza tendinței lui de a reforma legea electorală, tendința ce se dăduse pe față, mai ales prin memorandul către puteri, și din acea a legei rurale ce fusese votată de adunare, dar a căreia sancțiune domnul refuzase să o dea, fiind legea absolut contrară părerilor lui. Domnul spusese aceasta pe față chiar, prin mesajul de disolvare al adunărei din 1863. „Proiectul de lege rurală, votat de majoritatea adu- nărei din 1862, nu l’am putut sancționa, fiind că nu răspundea dorințelor mele” a. Această purtare a domnitorului scosese din fire pe membrii dreptei, văzând în ea un scop anumit, dea lovi în principiul proprietăței. Și că lucrul era așa, ne o dove- desc tot desbaterile răspunsului la adresă din amil 1863. Apos- toleanu spune: „la noi partidele nu pot fi decât sociale: par- tida progresistă și cea staționară. Câmpul social este câmpul de luptă parlamentară al Românilor. Noi nu avem să luptăm pentru rezolvirea chestiunilor politice; dar avem să rezolvim chestiuni sociale, dintre care cea mai vitală este chestiunea rurală. Acuma întreb, în deslegarea acestei chestiuni ce ne fră- mântă, cine este cel interesat? Camera sau domnitorul? Eu zic și afirm că partea interesantă este camera. Mișcarea pro- gresului în această privire reșede numai în domnie, neintere- sată în această luptă”²¹ ²². Kogălniceanu revenind mai pe larg asupra lucrului, zice: „Până nu se vor rezolva chestiunile sociale, în ²¹ Mon. of., 2 Noemvrie 1863. ²² Șed. din 8 Fevr. Mon. of., No. 54, 1863. Digitized by Google SESIUNEA DIN 1862-AL 2-LE MINISTER KOGĂLNICEANU 159 zădar vom striga că taberi nu au existat înainte de 1859, și vom atribui unui om politica de basculă. Aceasta e în. natura lucrurilor, în câtă vreme chestiunea proprietăței nu va fi ho- tărâtă, în câtă vreme apărătorii proprietății absolute vor trata pe apărătorii improprietărirei țăranilor, de himere cu capul de porumbiță, cu trupul de aspidă și cu coada de nu știu ce. Fiți siguri, că oricare ar fi capul guvernului, totuși vor exista în țara noastră două tabere. Dovadă că chestiunea socială este cauza cea mare a discordiilor noastre, este propria corepon- dență a domnului Panu care alaltăieri v’au mărturisit, că ches- tiunea socială adecă a împroprietărirei este în aceiași linie cu chestia națională, adecă cu chestia unirei. Această din urmă chestie s’a deslegat; deslege-se și cea d’intâi, și atunci nu vom mai fi despărțiți în două tabere; nu vom mai avea a ne tângui de sisteme de basculă” ²³. Chestiunea rurală era adevărata piedecă, de care trebuia să se sfarme toate încercările principelui, de a împăca spiritele și de a restabili armonia în mersul statului zdruncinat. Ea de- terminase mai în totdeauna crizele cele mai mari, prin care trecuse până acuma domnia lui Alexandru loan I. In jurul ei gravita toată viața politică a acelui timp M. In sfârșit să nu uităm nici omorul lui Barbu Catargiu, săvârșit ziua mare, fără să se fi putut găsi ucigașul, împrejurare ce dădea loc la bănuială; așa că unii mergeau până a învinui pe capul statului de împărtășire la acea faptă, după cum ne o spune Bolintineanu, în memoriile sale, că „opoziția profită de această ucidere, ca se atribue, că nu fără știrea tronului era făcută”²⁵. Ori cum ar fi stat lucrurile cu această bănuială, ea exista și explică deci șî mai mult, pentru ce dreapta se scula în contra domnului. Să venim acuma la extrema stângă, reprezentată în ca- meră prin puține, dar puternice individualități, între care erau : Golescu, Rossetti și frații Brătianu. Lucru ce poate se va părea straniu, este că acest partid nu privia chestia rurală ca reforma esențială a timpului; ba chiar I. Brătianu se rostește într’un rând cam ascuțit, în contra țăranilor, când spune: „Când ne făcea domnul Kogălniceanu și alții din Moldova imputarea, de ce nu discutăm chestia proprietăței, noi răspundem că exista ²⁸ Șed. din 9 Fevr. Mon. o/.₉ No. 57, 1863. ²⁴ Tot așa judecă și Daily News chestiunea, și atribue refuzul adunărei din 1863 de a vota budgetul, refuzului principelui de a sancționa legea rurală. In numărul ei din 15 Iulie 1863 ea spune: „The landed aristocracy in Chamber presented such a solution of the land, question that the Prince could not accept; and the aristocracy, in revenge, have made war up ou the prince, by rejec- ting his bugets und snubbing him in every possible manner”. ²⁶ Viața lui Cuza-Vodă, p. 56. Digitized by kjOOQle 160 ISTOBIA ROMANILOB încă în ambele părți litigante prejudecăți; că chestiunea cere să fie discutată în toată liniștea, cu tot sângele rece ce trebue; că trebue să așteptăm până ce vor videa proprietarii, că modul proprietăței de astăzi nu este cel mai profitabil pentru dânșii; să vadă că au alte resurse mai bune decât acele ce le dau le- gile existente. Să începem, ziceam noi, cu alte reforme; cu mo- ralizarea funcționarilor, cu garanțiile comerțului, cu institu- tele de credit. A intrat în capul țăranului ideea că toată cauza răului de care sufere țara, este proprietarul. Dacă bate piatra, dacă plouă broaște, cauza este, că proprietarii au proprietăți. De aceea am zis capului statului, pe când eram la guvern, să nu atingem chestiunea proprietăței: să căutăm mai întâi a înfrăți spiritele, a lumina pe ambele părți; să facem întâi insti- tutele necesare, și când vom rezolva legea proprietăței s’o re- zolvăm astfel, în cât s’aducă regenerarea României, iar nu să punem în pericol existența noastră națională; căci un răsboiu civil este nefericirea cea mai mare” ²⁶. Din această ținută a membrilor extremei stânge față cu chestia rurală, se explica cum se face de Rossetti și cu Bră- tianu își dăduse dimisia din adunare, chiar în ajunul marilor desbateri asupra legei rurale în 1862. Oricare ar fi fost moti- vele acelei demisiuni, ea nu ar fi fost dată, dacă cei doi corifei ai partidului radical din acele timpuri ar fi privit legea împro- prietărirei ca o parte esențială din programul regenerărei po- porului român. Ba, după Bolintineanu, această reținere a par- tidului stângei față cu chestia rurală, provinea din împreju- rarea că partidul liberal unit într’o idee cu boierii asupra răs- turnărei domnitorului, și voind a-i câștiga, nu mai apăra chestia rurală” ²⁷. Dar apoi ceeace interesa mai mult pe membrii stângei, erau chestiunile, mai mult formale, ale libertăților și formelor constituționale. Brătianu, când atacă pe domnitor, în desba- terea răspunsului, nu-1 ataca decât pe această temă a consti- tuționalismului purtărei lui: „domnul spune el, nu poate fi în acelaș timp o ficțiune și un om; ca ficțiune este sacru, ca om, nu; dacă este domnitorul o persoană sacră, rădicată dea- supra tuturor valurilor, atunci o asemene persoană nu admi- nistrează ; iar dacă se amestecă în ocârmuire, atunci cer dela i 1 : a i D tl il a i li K : ii a ii w i a il ii 3 ²⁶ Șed. din 11 Fevr. Mon. of., No. 61, 1863. ²⁷ Viața lui Cuza-Vodă, p. 21. La aceeași părere duce un dialog urmat între Kogălniceanu și Galimachi în șed. din 7 Decembrie 1890. Kog. Liberal am fost, liberal sunt și liberal voi muri. Calimachi. Ai fost cu Cuza; n’ai fost cu Brătianu. Kog. Atunci aveam la ordinea zilei legea rurală, și... Calimachi. Roșii n’au voit legea rurală. Kog. Fă-mi onoarea a nu mă mai întrerupe. Discursul lui Kogălniceanu, publicat și a parte, București, 1895, p. 38. Digitized by Google SESIUNEA DIN 1862—AI» 2-LE MINISTEE KOGĂLNICEANU 161 el răspunderea faptelor sale și el nu mai poate fi neresponsabil”²⁸. Brătianu imputa domnului că a părăsit calea constituțională, calea garanțiilor libertăței asigurate națiunei, prin Convenția de Paris. Să venim acuma la al doilea motiv al înverșunatei opo- ziției contra domnitorului, dorința de a-1 înlătura, ca unul ce nu mai era trebuitor, după realizarea unirei. Am văzut înțelesul ce se dăduse alegerei lui Alexandru Cuza, chiar la ei săvârșise. El avea să pregătiască tărâmul pentru întemeierea unei dinastii străine. Nu numai adunarea rostise această părere întru îndeplinirea dorințelor divanului ad-hoc; însuși domnitorul și-o însușise și o întărise prin a lui declarație ²⁹. Domnia lui Alexandru loan I nu avea deci, cu toată recunoaș- terea ei pe viață de către puteri, caracterul statorniciei, ci era mai mult privită ca o stare de tranziție, împrejurare care nu înceta de a o pune în o falșă poziție, față cu aceia ce, sinceri sau nu, doriau întronarea unei dinastii străine. De aceea am văzut în repețite rânduri asalturi date contra domniei naționale, în numele domnului străin. Așa cu prilejul votărei constituției de comisia centrală; apoi la apropiata rea- lizare a unirei, când Lascar Catargiu face interpelarea relativă la demersurile ce ar fi de luat totodată, pentru dobândirea prin- cipelui străin, când atunci agitația pentru și contra acestuia ea un caracter mai ascuțit³⁰. Acuma se redeschide focul pentru a treia oară, în mijlocul urilor și deslănțuirilor patimilor din desbaterea asupra răspunsului la mesaj. Principele Grigore Sturza dă semnalul, după ce atacă regimul domnitorului, spu- nând că „speră că va sosi oara fericită pentru națiune, când vom dobândi un principe străin, precum au cerut-o divanurile ad-hoc”. O voace protestând cu „ferească D-zeu”, contra do- rinței lui Sturza, el îi răspunde: „In zadar se râdică câte o voace izolată, spre a protesta contra dorinților rostite în diva- nurile ad-hoc, contra voturilor tuturor corpurilor noastre le- giuitoare, contra voinței țărei întregi. Domniile pământene sunt judecate și osândite de țară”. Principele Bibescu Basarab Brancovanu întreabă apoi pe Boerescu, de ce consideră do- rința manifestată de a avea un principe străin, ca o lovire în domnitor, când națiunea întreagă dorește dinastia străină. La aceste cuvinte se face un tumult în cameră, și nu numai o voace izolată, ci un mare număr protestează, că „națiunea nu vrea principe străin”. Brancovanu răspunde însă, că „însuș dom- nitorul a luat îndatorirea de a lucra pentru principele străin “ Șed. din 11 Fevr. Mon. of., 61, 1863. ” Mai sus, Voi. XII p. 307. ³⁰ Mai sus, p. 48 și 110» A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — VoL XIH. 11 Digitized by 162 ISTOEIA EOMANILOE și el trebue să se țină de acest angajament”, răspuns ce atrage o energică protestare din partea deputatului Gh. Radu⁸¹. Kogălniceanu explică însă această revenire la principele străin, ca o dorință de răsturnare, pentru căpătuiala unuia sau altuia din acei ce uneltiau răsturnarea. El zice: „La noi, fiecare cetățean ce are 35 de ani și un venit de 3000 de galbeni, putând aspira la domnie, suntem un stat într’adevăr repu- blican. Singura anomalie este că, în țara noastră, domnul în loc de a fi pe 5 ani, după cum se cerea la 1848, este ales pe viață. Ce vreme lungă! Dacă el ar fi fost ales pe 5 ani, fiecare pre- tendent și ar fi putut zice în sine: să aștept 5 ani și va veni । și rândul meu, cum se urmează astăzi în America, cu alegerea । președinților de republică. Dar la noi domnia fiind pe viață f și viața unui om fiind lungă, mai ales când domnul este tânăr, । ambițiunea noastră ar avea a răbda prea mult. Și fiindcă prin । constituție, prin mijloace legale, nu putem reduce terminal ( domniei la 5 ani, apoi căutăm să-1 răsturnăm, și iată cum a- j j ungem a purifica sistemul nostru republican. Dar dacă Eu- î ropa nu ne va da principele străin, ce va fi? Pretendenți, fiți . siguri, se vor ivi și în Iași și în București, și în starea de astăzi j a lucrurilor, fiți siguri că acei dela Iași vor găsi pe cine să aleagă j domn. Așa dela principele străin, ne vom găsi iar cu doi domni $ separatiști” ³¹ ³². Este ușor de înțeles, că domnul nu era să rămână nepă- < sător la atâtea lovituri ce i se aduceau de adunare. De aceea, $ nu ne vom mira de faptul, îndestul de neobicinuit în uzurile * parlamentare, că prezentându-se înaintea lui delegația adu- $ nărei, spre a-i ceti răspunsul la mesaj, domnul oprește a lui $ cetire, spunând președintelui deputăției, Lascar Catargiu, că nu e de trebuință să se mai ostenească, întru cât cunoaște con- j. ținutul și să remită hârtia primului ministru. Catargiu stăruind să dee cetire actului, domnul îi repetă vorbele și adresa este ; înmânată președintelui consiliului, fără a fi nici deschisă. In desbaterea adunărei asupra acestei împrejurări, se rostise cuvinte foarte grele, precum acel de „necuviință” ce ³¹ Ședința din 6 Fevruarie. Monit. of., No. 47, ,1863. ³² Ședința din 9 Fevruarie. Mon. of., 59, 1863. Tot așa scrie și Reforma 7 Aprilie 1863: „Ministerul a hotărât să rămâie la postul său apărând situația. Dacă s’ar lăsa un minister din coaliție, inimicii țărei vor sili pe Vodă să abdice Abdicând de voie sau de nevoie, ambițiunea pretendenților, nemulțumirea Mol- dovenilor, rivalitatea puterilor garante va aduce răsboîul civil, invaziunea, sepa- ratismul" \ Iar Al. Papadopol'Calimach (Amintiri p. 402) spune, că „preten- denții la domnie nu pierise, din cauză, că unirea se făcuse, nu sub o dinastie, ci sub un domn, și la moartea lui Cuza trebuia să revină pe tapet chestia unireL Pretendenții sperau, că Cuza se va înneca în oceanul de sillnți și de reforme, de greutăți, contra Turciei și a Convenției, provocate prin unire. Dar Cuza tot domnia; el începuse a deveni urât. De aici coaliție contra lui Cuza; 2 Mai era fatal. Digitized by Google SESIUNEA. DIN 1862-AD 2-LE MINISTER KOGĂLNICEANU 163 se raporta fără îndoială la capul statului, cu toate că după a lui rostire, se caută a se îndulci lucrul, spunându-se că miniștrii comisese acea necuviință³³, miniștrii care nu avusese nici un rol în scena petrecută între domn și depuțați. Cu toate aceste relațiuni atât de încordate între domn și adunare, ea nu este disolvată, dar nici ministerul nu se re- trage, cu toate că adunarea îi dă un vot de blam și. oprește pe cetățeni de a mai răspunde dările, nevotat fiind budgetul de adunare⁸⁴. La 2 Martie însă expirând sesiunea ordinară a adunărei, ea este închisă, fără a se prelungi pentru votarea budgetului. Prin mesajul său de închidere, domnul mustră cu asprime adu- narea pentru votul ei, prin care provoacă poporul la neascul- tare, precum și pentru paralizarea tuturor lucrărilor și nevo- tarea nici uneia din numeroasele legi prezentate pentru orga- nizarea țărei. „Aceste lupte prin care am trecut, să ne slujască la toți de învățământ. In trebile publice ca și în cele private, fiecare zi își are sarcina ei; progresul este opera timpului; agi- tațiunile nu pot decât a-i împiedeca mersul, și mandatarii unei națiuni, în discuția marilor interese ce le sunt încredințate, nu se pot depărta de moderația și răbdarea de care puterea executivă a avut ocazia a vă da atâtea probe”³⁶. . Nu numai însă la mustrări se oprește guvernul și dom- nitorul. El și cu oamenii devotați lui reluase iar ideea care fusese desmierdată de mai multe ori, a unei zdrobiri a acestei înverșunate opoziții, prin o măsură autoritară. încă în 17 Fe- bruarie, C. Negri scrisese principelui: „A. V. având dreptul, legalitatea și puterea, nu veți lăsa de sigur, să se producă anarhie și desordine, prin faptul câtorva ambițioși izolați, fără nici un răsunet în țară”³⁶. N. Crețulescu, amărât până la inimă de priveliștea la care asistase, propune principelui, după închi- derea sesiunei, o măsură mai radicală, pentru stâmpărarea ⁸⁸ Ședința din 22 Fevruarie. Mon. of., 81, 1863. ⁸⁸ C. A. Rossetti dă exemplul acestei nesupuneri, refuzând să plătească impozitul. El este sechestrat și vândut. Românul din 28 Mai 1863, conține în caractere groase anunciul vânzarei. Un scaun al lui Rossetti, pe care el stătea la masa lui de lucru, se vinde cu suma de 10,500 de lei. 5000 de lei sunt subscriși în favoarea Poloniei, iar restul este păstrat pentru plata amen- zilor ziarelor ce vor mai fi osândite pentru apărarea regimului constituțional. Vizi șl Le Silele din 21 Iunie 1863. Petru Grădișteanu, în L’Esprit public din ²⁴ 24 Iunie, arată că tocmai faptul, că numai pe ici pe colea câte un individ asculta de vorbele camerei, de a refuza plata dărilor, dovedește neizbânda acestei măsuri. „Lorsq'une assemblde ddclare violateur de la loi quiconque ordonnera ou pour- suivra la levde des impots non autoris6s par elle, ce n’est pas ceux qui sont dans la Idgalitd qu’il faudrait compter, mais ceux qui sont en dehors. Or, en dehors de la Idgalitd se trouve la nation entidre. Cela s'explique aisdment. La majorită de la chambre roumaine est une Ugalitl ilegitime”. ⁿ Ședința din 2 Martie. Mon. of., No. 95, 1863. ⁸⁸ Negri c. Cuza, 17 Februarie 1863. Corespondența, p. 165. Digitized by 164 ISTORIA BOMÂNLLOE fierberei. într’un raport al lui, al căruia original s’a păstrat, și care poartă data de 14 Mai 1863, el spune principelui: „Ex- periența acestor 4 ani ne a dovedit că cei câțiva oameni care conduc desbaterile și lucrările adunărei, departe de a susținea ■ și a reprezenta adevăratele interese ale țărei, nu s’au slujit de mandatele lor, decât pentru a face din adunare arena pa- timilor celor mai nedemne și a ambițiilor celor mai culpabile. Tendințele partidei lor, intrigile ambițioșilor, o propagandă sis- tematică de desordine pe față, prin gazete și pe ascuns, prin agenți secreți, frământă țara în toate colțurile. In fața unei așa de temerare, dar nu mai puțin adevărate stări, nu rămâne decât un singur mijloc de scăpare, pe care ieu libertatea a-1 su- pune la înalta aprețuire a Măriei Voastre, anume: să se sus- pende adunarea un timp oarecare și să se iee cârma guvernului de Măria Voastră; să se decreteze formarea unui consiliu de stat, căruia fără zăbavă să se pună însărcinarea de a elabora, • pe bazele așezate de Convenție, legile trebuitoare. Toate aceste legi să se sancționeze de Măria Voastră și să se promulge spre a. se pune îndată în executare. Mașina guvernamentală func- ționând astfel în liniște un an, Măria Voastră să convoace, pe । baza unei noue legi electorale, adunarea”³⁷. ‘Dacă asemenea sfaturi se dădeau domnului în ascuns, ziarul Buciumul îm- ] pingea pe față la lovitura de stat: „Fără vot universal, scrie । el, nu poate fi mântuire; dar acel vot să-l dee domnitorul și < nu camera oligarhică, pe care voim s-o risipim”. Profesorii ! Hașdeu și Cobălcescu, tot pe atuncea susțineau, în acelaș ziar, । „dictatura pentru stabilirea votului universal, însă dictatura < momentană”³⁸. । La explicarea lui Kogălniceanu care căuta să atribue agi- ' tația, compețirilor ascunse pentru domnie, protivnicii răspun- deau, că „prin unirea liberalilor, Panu, Golescu, Rossetti, Bră- tianu, se lua opoziției orice caracter de compețire Ia tron și , se prefăcea în un țipet al poporului” ³⁸. Deși liberalii nu vânau ¹ domnia, și ei uneltiau însă răsturnarea. Aceasta se vede din ¹ faptul, că puțin timp după închiderea camerei, se hotărăște, ca An. Panu să meargă în misiune la curțile din Paris, Londra și Viena, „spre a cerca, dacă la caz de vacanță a gospodoratului ⁹⁷ Raportul lui Neculai Crețulescu aflat în original în hârtiile Rossetti. N. Crețulescu sfătuia pe domnitor la un act pe care acesta căuta să-l realizeze încă de mai înainte, după cum vom vedea mai jos. Nici Kogălniceanu, cum se credea fără cuvânt, nici Crețulescu nu sunt autorii intelectuali ai loviturei de stat. Această idee s’a născut, a crescut și s’a copt în mintea domnitorului, sub apăsarea împrejurărilor. ⁸⁸ Buciumul, 15 Aprilie 1863. Tot pe atunci, spre a-șl întări poziția domnitorul ia el singur comanda armatei și numește pe unul din cel mai devotați ai săi partizani, pe generalul Florescu, maior general. Mon. of., 27 Mai 1863. ⁸⁹ L’Internațional din Paris, 1 Aprilie 1863. Reforma 7 Aprilie 1863. Digitized by Google I ' SESIUNEA DIN 1862—AL 2-LE MINISTER KOGĂLNICEANU ]65 și a instituirei unui guvern provizoriu, Principatele puteau fi expuse unei interveniri colective sau separate, și dacă ele pot nă- dăjdui a dobândi un principe străin”⁴⁰.Tot cătră acest timp, în- ceputul sesiunei din 1863, se ur- mează între Brătianu și Kogălni- ceanu, o convorbire, în care cel întâi spune celui al doilea, că frun- tașii partidului liberal aveau man- dat dela alegătorii lor să detroneze pe Vodă Cuza. Această convorbire, destăinuită ceva mai târziu de or- ganul lui C. D. Aricescu, Buciumul, nu este tăgăduită în principiu de kogălniceanu ⁴¹. ⁴⁰ Misiunea lui Panu e hotărâtă pe la August 1863. Le Nord o anunță astfel în numărul său din 3 Sept. 1863 : .„Deux de- puUs du Parlement roumain, MM. Panu et Brancove (Brancovanu)ontete charges d'aller plaider en France et aupres des autres gou- vernements de FEurope, la cause des de- putes moldovalaques contre le prince Gouza”. Comp. L’Esprit public 4 Sept. 1863. Ambele ziare spun, că principele „s’est inscrit sur la liste de souscription qui devait procurer â M. Pano les frais de voyage, avec la somme de 3500 francs”. Scopul misiune! lui Panu, se vede din un brulion găsit în hârtiile lui (hârtiile Rosetti). Din motive necunoscute, Panu n'a plecat decât prin Martie 1864 (Vezi mai jos). ⁴¹ Iată o parte din această convorbire : Brăleanu: avem mandat dela alegătorii noștri să detronăm pe Cuza Vodă; du-te de-i aprinde lumânarea. Kogăln. : Aș fi curios să văd acel mandat. B. II vei vedea la cameră. K. Și pentru ce voiți ari răsturna? B. Fiindcă a înșelat speranțele Româ- nilor, fiindcă nu e la înălțimea misiunei sale. K. Vodă Cuza nu e Napoleon ; dar e patriot. Nici chiar boerii n’ar avea cuvânt a se plânge de el care i-a menajat în destul; dar boerii sunt inimicii poporului, și Vodă Cuza este alesul poporului care a pus în el speranțele sale. B . Este alesul camerei care poate sad răstoarne. K. Mă îndoiesc; Vodă Cuza nu e Vodă Hibescu; suntem în 1863 nu în 1848 (Vezi Buciumul 8 Fevruarie 1864). Infanteristul moldovean din timpul lui Cuza-Vodă. Ministerul Kogălniceanu, în comunicatul din Mon. 13 Fevruarie 1864, Digitized by l 166 ISTOBIA BOMÂNILOB i | i Extrema stângă și cu dreapta își dăduse mâna încă din 1863, pentru răsturnarea lui Alexandru loan I, și această alianță, de altfel în destul de nefirească între două partizi, cu păreri așa de diamentral opuse în toate chestiunile, a fost botezată: coaliția monstruoasă. Cu ea va avea de luptat de acuma dom- nitorul, până la sfârșitul domniei, și tot ea îl va răpune. Capul ei era loan Ghica fostul beiu de Samos; după părerea gaze- telor engleze, el tindea la răsturnarea lui Vodă Cuza, poate chiar pentru a-1 înlocui⁴². Frământările țărei și străinătatea. — Ce răsunet avură, în țările străine și asupra guvernelor lor, frământările din Ro- mânia ? încă dela primele lor manifestări, desbaterile cele furtu- noase încinse asupra răspunsului la discursul tronului, Poarta, apucând cu plăcere prilejul de a interveni, atrage luarea aminte a puterilor asupra turburărilor ce se petreceau în Principate. Ambasadorii străini din Constantinopole trimit instrucțiuni con- sulilor lor din București; însă pentru a nu slăbi autoritatea guvernului, îi însărcinează a căuta să împiedice orice atingere la drepturile capului statului și la constituție⁴⁸. Domnitorul însă se grăbește a depeșa agentului său din capitala împără- ției otomane, cerându-i să se împotrivească la orice intervenite diplomatică, întru cât agitația ar fi rămas închisă numai în adunare, iar țara ar sta în cea mai deplină liniște. Mai adaoge, că un demers al puterilor oricât de binevoitor, ar putea fi rău interpretat și da un sprijin moral relei voinți a adunărei, deci favoriza desordinile și pune guvernul în nevoie de a le înăbuși cu puterea; că în acest caz, domnitorul declină de mai înainte responzabilitatea urmărilor ce ar putea să rezulte, fie în lăuntru fie în afară” ⁴⁴. Consulii, dându-și întâlnire la domnitor, îl sfătuesc să se împace, la care domnitorul le răspunde: „Cu cine să se îm- pace? Opozițiunea a atacat pe împăratul Napoleon, spunând confirmă indirect convorbirea, întâmpinând de formă, că a fost „reprodusă într’un chip cu totul neexact”. ⁴² Daily News 10 Martie 1863 : „The United opposition in the Princi- palitees is headed by a very able man, being no other than lohn Ghika, Lord Stratford de Redciliff's old friend. His aim is evidently to dethrone Prince Couza at all risks, und possibly vnth the hope of filling the place himself”. ⁴³ Depeșa din a⁶/is Februarie, 1863 reprodusă de Le Courrierdu Dimanche 22 Martie 1863: „Les reprăsentants sont unanimes sur la necăsită de prăvenir toute attaque contre la constitution et tout acte de Fassemblde qui pourrait compromettre les droits du prince”. ⁴⁴ Depeșa Domnitorului analizată în Le Courrier du Dimanche 7 Martie (23 Februarie) 1863. Depeșa domnitorului „aurait heureusement coincidă avec la rdsolution des puissances”. Comp, un articol al lui Jules Grenier din Le Temps <26 Fevr. 1863). i i Digitized by Google SESIUNEA DIN 1862-AL 2-LE MINISTER KOGĂLNICEANU 167 că acolo unde un singur om conduce trebile, merge rău; a atacat apoi misiunea generalului Florescu, însărcinat de el a saluta pe împăratul Rusiei, pe lângă că opoziția arată simpatiile ei pentru Poloni; contra Angliei spune, că în chestiunea armelor dela Galați, ambasadorul englez s’a făcut vinovat de trădare; contra Turciei ce nu e reprezentată, opoziția atacă actul de curtenire făcut de principele față cu ea. Domnitorul arată apoi că nu țara este în protiva lui, ci camera; că dacă consulii nu ar încuraja opoziția, prin demersuri ca acel neprecugetat ce-1 făcuse acuma, ea ar reintra de îndată în liniște” ⁴⁶. Se zice că domnitorul ar fi adaos la aceste cuvinte încă următoarele, ca. răspuns la asigurările consulilor despre spri- jinul lor: „Dacă va deveni necesar de a se lua o hotărâre, el avea intențiunea de a face un apel la poporul român, înainte de a cere sprijinul puterilor; dar că le este recunoscător pentru buna lor voință”⁴⁶. Aceste vorbe, adevărate sau nu, fiind re- produse de ziarele timpului, întăriră părerea că domnitorul medita o lovitură de stat, lucru ce în ascuns am văzut că se plănuia, de către domnitor și de încunjurimea lui. De și pu- terile se înțăleseră asupra depeșei trimise consulilor lor din București, ele nu erau pe deplin într’un gând asupra ținutei lor, față cu neînțelegerile dintre domnitorul și adunarea Ro- mâniei. Așa ambasadorul englez din Constantinopole, spune tot pe atunci lui C. Negri, că „ar fi bine a se trimite o comisie în București, spre a se împăca lucrurile cu majoritatea adu- nărei; că au auzit, că domnitorul ar avea de gând să cedeze tronul ducelui de Leuchtenberg (din casa rusască)”. Negri îi răspunde, că „dacă principele Cuza, și țara ar trebui să treacă prin furcile caudine ale unui principe străin, ceeace ar fi mai bine de făcut, ar fi de a se lăsa principii la o parte și a se alege curat un general francez, care să ne învețe a ne apăra contra acelora ce se amestecă în trebile noastre, fără a avea dreptul”. Ambasadorul mai adaoge apoi, că „guvernul său fiind consti- tuțional, Anglia nu va mai putea susținea pe principele Cuza, dacă el nu merge în înțălegere cu adunarea”, la care Negri îi răspunde, că „de și principelui i-ar părea rău după lipsa spri- jinului Excelenței sale, nu ar căuta decât a se susținea încă “ Scrisoarea din 19 Fevruarie (3 Martie) 1863 din București c. 'Negri (Hârtiile Rossetti). Intr'adevăr țara nu participa la mișcarea din adunare; acest fapt era constatat de toate ziarele străine ale timpului, ceeace era însemnat pentru poziția principelui față cu puterile. Așa La Patrie din ¹⁹/₇ Aprilie 1863 spune: „N’est-il pas surprenant que Fon s’^vertue ă repr6senter les Prind- pauUs-Unies comme en proie ă une agitation qui, du sein de Fassemblde, oti elle s’est manifestăe, ne s’est pas 6tendue dans le pays”? L’Esprit public 1 Mart (17 Febr.) 1863: „il y a de Fagitation dans Fassemblde; tout autour (felie est calme”. « La Patrie, ²²/î₀ Martie 1863. Digitized by LjOOQle 168 ISTORIA ROMANILOR mai mult prin el însuș, având pentru aceasta țara care e obor ; sită de toate intrigile de răsturnare și de ambițiile camerei”¹⁷. Ceeace indispusese mai ales pe ambasadorul englez, era zvonul î despre cedarea tronului unui principe rusesc, zvon de care se preocupau mult gazetele emgleze ale timpului¹⁸. Franța din protivă iea pozițiunea mai mult pentru prin-, cipele și în contra adunărei. In Moniteur Universel de l’Empire franțais apare o notă, în care se spune, că „adunarea din Bu- ' curești a primit cu 58 de voturi contra 6, contra proiectul de I adresă prezentat de opoziție; 50 de deputați s’au abținut dela । vot, declarând la tribună, că ei nu vor să iee parte la un vot । care pusese în desbatere principele ales de țara întreagă, drep- 1 turile, așăzămintele, tratatele. In ochii lor, această adresă con- { ține locuri care sunt în stare să pună în îndoială înțălepciunea ț Românilor și simțimântele lor de recunoștință cătră puterile j garante”¹⁹. Și pe Francezi îi indispunea mult reînoirea cererei j unui principe străin. Așa marchizul de Moustier, ambasadorul francez de pe lângă Poartă, spune lui Negri, că „ideea unui j principe străin face mai mult rău decât bine țărei voastre”⁶⁰. 5 / De altfel purtarea camerei se interpreta pretutindene; în ziarele străine, ca o tendință de răsturnare a domnitorului. Așa l'Espril public spune, că acest partid a ajuns a lua înainte adunarea care nu și-ar propune, nici mai mult nici mai puțin, decât detronarea principelui Cuza, ceeace va împinge pe acest din urmă a recurge la măsura desperată a unei lovituri de stat” a. Aceste zvonuri de dictatură, purtate prin foile franceze încă din primele momente ale conflictului dintre domnitor și adunare, trebuiau să se întăriască din ce în ce și să găsască până la un punct adeverirea lor în fapte. Anume, puțin timp după închiderea adunărei, domni- torul, prin intermediul lui Negri, face lui Fuad pașa o propu- 1 nere în privirea dictaturei, el ne mai putând ocârmui cu Con- 1 venția, și comunică un memorahdu puterilor, în care susține ¹ că nu poate administra țara cu instituțiile actuale, cerând drept j ⁴⁷ ⁴⁸ * * ⁵¹ ⁴⁷ Papadopol-Calimah Amintiri, p. 343, confirmat prin scrisoarea lui Negri c. Cuza din 4 Martie 1863 relativă la convorbirea lui cu ambasadorul englez. Corespondența p. 168. Aluziunea lui Negri la un general francez se vede că a deșteptat în ziare svonul, că în România s’ar agită pentru întronarea principelui Napoleon. Vezi YEsprit public 6 Februarie (25 Ianuarie) 1863: „Nos correspondants nous assurent, qu’il se fait dans le pays roumain une propa- gande fantaisiste en faveur du prince Napolăon; d’un autre câtd on met, profit cette mauvaise plaisanterie, en effrayant Ies Roumains, par la possibiUtd de la candidature du duc de Leuchtenberg, forme nouvelle du protectorat russe”. ⁴⁸ D. e. Times 6 Aprilie (25 Martie) 1863 :) „With the obvious of intro- ducing a foreing Prince, in the person of the Duke of Leuchtenberg⁰. ⁴⁰ Moniteur Of fidel, Buletin 4 Marș (20 Fevr.) 1863. ⁸⁰ Negri c. Cuza, 24 Fevruarie 1863. Corespondența, p,. 165. ⁵¹ L’Esprit public din 6 Fevruarie (25 Ian.) 1863. Digitized by Google SESIUNEA DIN 1862-AL 2-LE MINISTER KOGĂLNICEANU 169 condiție prealabilă, dictatura pe 5 ani. Cabinetul de Paris tri- mite ambasadorului său o notă, în care arată că nu poate ad? mite lovitura de stat și că dictatura pe 5 ani se respinge, ad- ministrațiunea ne oferind sub nici un raport vreo chezășie. Ministrul Drouin de Lhuys admitea să se facă oarecare modi- ficări Convenției în interesul poporațiilor române; dar aceasta în urma unei hotărâri a conferenței ambasadorilor. Cabinetul francez doria însă, în chestiunea Principatelor, să se înțăleagă întâi cu cabinetul rusesc. Anglia, Austria și Prusia aderau la principiul modificărei Convenției; dar răspingeau dictatura, ca protivnică principiilor tratatului de Paris. Ambasadorul Angliei, Bulwer, propunea un tribunal de arbitri care să se compună din doi reprezentanți ai poporațiilor ales prin al doile grad, de principi și fiii principilor și de înalți funcționari. Acestui tribunal se va înfățoșa orice contestare de drept public intern între guvern și adunare, și hotărîrile lui vor fi fără apel”S². Memorandul de. care e vorba, și care nu trebue ames- tecat cu acel din 1861, fusese trimis de domnitor lui Negri, cum obicinuia el să facă în politica externă, fără știrea miniș- trilor, și când Neculai Crețulescu în 14 Mai 1863 îi așternu planul loviturei de stat, această măsură se cernea acuma de mai mult timp în cugetul domnitorului. La France, gazeta franceză de opozițiune contra împăratului și deci dușmană și principelui român, dă la lumină chiar proiectul de întocmire ce trebuia să se dee statului român, sub forma dictatorială, și cu toate că Monitorul Oficial român, prin un comunicat, desminte exis- tența unui atare act, gazetele franceze susțin cu energie ființa lui, spunând, că „nu înțălege că în București să nu se știe, ceeace ⁵² Aceste destăinuiri, asupra memorandului în chestia dictaturei, le dă Memorial diplomaticele ₜ tocmai în 17 Ianuarie 1864. La France însă pomenea de existența acestui memorand, încă în numărul ei din 30 Martie 1863 : „On assure que le prince Couza aurait adressd â la Porte, avec priere de la com- muniquer aux puissances, un memorandum^ ou il se fonde sur l’opposition vio- lente qu’il a rencontr^e dans l’assemblee, pour rdclamer la dictature”. Memorial diplomatique dă deci greșit data acelui memorandum, ca fiind 10 Mai 1863. Mai vezi și Notes sur les Principaut^s-Unies de Moldavie ei de Valachie, Paris 1864 p. 8: „Aprăs avoir re$u ce memorandum, le cabinet de Paris transmit ă son ambassadeur â Constantinople une note, contenant Finadmissibilitd d’un coup d’Etat. La dictature pour 5 ans dtait egalement rejdtde, Tadministration del’hos- podar, dit la ddpdche, n’offrant sous tous les rapports, aucune garanție, et la fante de cet dtal de choses incombant plutdt aux hommes qu’aux institu- tions”. In o scrisoare a lui Negri c. Cuza. din 5 Aug. 1863, (Corespondența p. 178 și 180) se spune : „amsadorul Angliei mi-a spus, în grabă, și numai ca părere particulară, că ar trebui sau o nouă constituție sau dictatura, iar acel al Franței, că nu ar fi de nevoie a se apăsa mâna prea mult timp la voi, pentrucă țara voastră, pusă pe calea ordinei și a legalităței adevărate, s’ar deprinde în curând cu ea”. Se vede că zvonurile de dictatură indispusese și spiritele mai indeferente din țară, deoarece Rossetti, dat în judecată pentru un proces de presă, este achitat de curtea de apel din București, în 11 Septembrie 1863. Convențiunea 18 Sept. 1863. Digitized by 170 ISTORIA ROMANILOR se știe așa de bine în toate cancelariile Europei, unde acest proiect a ajuns” ⁵³. De și Franța sprijinia mai mult pe domnitor decât pu- terile celelalte, totuși și ea era desiluzionată asupra așteptă- rilor ce le pusese în destoinicia României. O notă a guvernului francez către cel englez, din 15 Noemvrie 1863, spune, că: „si- tuația în Principatele-Unite nu răspunde speranțelor ce se în- temeiau pe noua ordine constituită prin Convenția de Paris. Neînțelegeri grele au izbucnit între domn și adunare, când unirea, și concursul tuturor ar fi fost neapărate, spre a organiza o țară, căreia Europa îi încredințase îngrijirea de a-și pregăti ea însăși viitorul. De va fi trebuință de o intervenite, spre a se modifica constituția lor, guvernul imperial va fi plecat a se înțălege cu celelalte puteri, spre a înlesni reformele ale căror oportunitate ar fi recunoscută” . Ziarele franceze amintesc Românilor că ei nu sunt de- plini stăpâni pe soarta lor. La Nation observă, că „România este în anarhie; este neapărat a se curma acea stare care ame- nință să deschidă o luptă sângeroasă în desbaterea chestiei orientale” ⁶⁶; iar Le Temps adaoge, că „dacă în România con- tinuă anarhia, atunci Europa, care a vrut să apere pe Turci prin un bulevard, văzând în ea Belgia Orientului, s’a înșălat, se va căuta altă combinație, alipind această Belgie către unul din statele vecine” ⁵⁶. Că această amenințare nu era o simplă vorbă, ne o arată planurile ce se croise în această perioadă, cu câtva timp mai înainte, și care poate nu erau încă părăsite. Anume revoluția polonă, susținută silit de împăratul Napoleon, adusese iar pe tapet chestia reconstituirei acelei țări; ceeace nu se putea face de cât dacă și Austria ceda Galiția. In schimb, se vorbea despre trecerea cătră monarhia habsburgică a Principatelor-Unite ⁵⁷. Un ziar francez bagă de samă, că „nu înțălege cum membrii unei adunări, atunci când ziarele europene vorbesc de com- ⁶⁸ La Nation, 4 Decemvrie 1863. Proiectul publicat în numărul din 24 Noemvrie 1863. Le Pays, 9 Decemvrie 1863, spune deasemenea: „Nos propres informations, puisees â bonne source, confirment pleinement celles de la Nation. Le projet en question qui voudrait effacer toutes Ies dispositions Ubărales de la Convention signde â Paris en 1858 et dtablir une sorte d’autocrație au b6- ndfice de Fhospodar, ne rappelle que trop Ies tendances dictatoriales que, depuis un an, nous signalons dans la conduite du prince Couza”. ⁸⁴ Le Livre Jaune de l’Empire frangais. O depeșă din 15 Noemvrie 1863. Aceleași cuvinte și în Expost pr&entt au corp l&jislatif, sesiunea din 1863, re- produs de Românul 25 și 26 Noemvrie 1863. ⁵⁶ La Nation din 24 Noemvrie 1863. ⁶⁶ Le Temps, 28 Decembrie 1863. ⁶⁷ Le Nord, 26 Martie 1863: „Pour dddommager FAutricce de l’aban- don de la Gallicie, on lui donerait Ies Principautds-Unies. Pour ces causes, on ne saurait trop recommander aux Principautds la noncorde et Funion. Aglr antrement, serait manquer de patriotisme”. I 1 j i I 1 t I I I Digitized by Google SESIUNEA DIN 1862—AL 2ᵣLE M1NISTEB KOGĂLNICEANU 171 pensațiuni teritoriale, în care România ar alcătui partea de căpitenie, să se pună pe favorizat o opoziție strâmtă și siste- matică, atât de păgubitoare intereselor celor mai inviderate ale țărei” ⁵⁸. Costangalia. — In timp ce aceste daraveri turburate agitau atât România cât și opinia publică europeană, se petrecuse și alte fapte cu urmări însămnate asupra mersului trebilor în Principate. Anume ministerul Crețulescu urmase înainte cu răsfrângerea drepturilor călugărilor greci, începute prin depu- nerea veniturilor mănăstirilor în casa statului. Așa el scoate limba greacă din bisericile închinate (18 Martie 1863); oprește .pe avocații mănăstirilor a mai pleda fără asistența avocaților statului român (17 Aprilie 1863), și așa mai departe, pășind tot cu mai mare energie pe calea secularizărei, cu toată opo- ziția lui, mai mult de formă, la înscrierea venitului averilor mănăstirești între veniturile statului⁵⁹. Dacă însă aceste măsuri mergeau cătră deslegarea ches- tiei mănăstirilor închinate într’un sens favorabil statului, altă împrejurare veni se complice mersul treburilor. Anume, în noaptea de 30 Iunie spre 1 Iulie, o trupă de 400 de Poloni des- bărcă la Cahul, de pe o corabie sub pavilion englez, și înain- tează pe teritoriul românesc. Ea mergea în Polonia în ajutorul revoluției. In afară de violarea teritoriului român de o trupă armată, mai era și teama de a nu jigni pe Rusia, prin învoirea trecerei unui asemene corp. Colonelul Milcovici comandantul trupei, dă o proclamațiune către locuitorii Moldovei, în care le arată că este nevoit a trece prin țara lor; căci „care tribunal va o- sândi pe un fiu, trecând peste ogorul vecinului, pentru a-și scăpa mama din mâna ucigașilor” ®°.! Colonelul Călinescu, tri- mis după trupa polonă, pleacă în goana ei și o ajunge lângă satul Costangalia, unde după o întrevedere cu colonelul Mil- covici care refuză predarea armelor, Călinescu ordonă atacul; dar din cauza superiorităței armelor Polonilor și a unei gre- șite comande în trupa română, Polonii scapă și urmează dru- mul lor mai departe. Lupta însă făcuse jertfe pe ambele părți; pe acea a Românilor 18 morți și 35 de râniți, dintre care 3 ofi- țeri. Oștirea română, luându-se din nou după Poloni, îi ajunge la satul Rânzești, unde ei sunt siliți să se predee. Polonii sunt •• L’Inetrnaiional, 7 Aprilie 1863. Le Nord din 8 Aprilie 1863. •• Vezi amănunțimele mai jos, la expunerea chestiei mănăstirilor închinate, lap. III. M Proclamațiunea reprodusă de La Voix de la Roumanie, din “|M Iulie .863. Digitized by Google 172 ISTOBIA ROMANILOB apoi foarte bine tratați și înapoiați peste graniță îh Tur- cia ⁶¹ ⁶² * * * * * ⁶⁸. . ’ Purtarea urmată de domnitor în această împrejurare își găsește explicarea în cuvintele rostite de eî însuș cătră căpi- tanul Zagrovsky care, în 1864, veni să reînoiască încercarea de învoire, a trecerei unei trupe poloneze prin țară. Domni- torul spune acestuia : „Am cea mai mare simpatie pentru cauza voastră, dar nu pot să-mi periclitez țara pentru ea; dacă v’aș învoi să vă înarmați pe teritoriul meu, Rușii ar fi îndreptățiți a ne privi de dușmani. Treceți dacă puteți, armele voastre prin mici încărcări, oamenii voștrii prin mici mănunchiuri; dar nimic mai mult, nimic pe față” ⁶a. Cam tot pe atunci, un alt Polon, Mieroslavsky, fugind din patria lui, se refugiase în Ro- mânia, unde voise se țină niște conferenți în favoarea cona- ționalilor săi. Guvernul românesc, pentru a nu atinge neutra- litatea, pe care era ținut să o respecte, îl oprește Măsurile luate de Alexandru loan I contra Polonilor, unite cu înlesnirea trecerei armelor către Sârbi îl pusese în prepus de plecare către Rusia, care prepus dădu chiar naștere vuetului de cedare a tronului cătră ducele de Leuchtenberg. Din aceste împrejurări se va trage învinuirea domnitorului de ruso-filismu care-i va aduce chiar răcirea sprijinului Franței, ceva mai târziu. Așa încă din Iunie 1863 Gazata de Colonia spunea, că „puterile apusene nu sunt mulțămite de ținuta principelui Cuza față cu Rusia; căci el lucrează întocmai ca și cum ar fi vasalul Rusiei” M. I ■I p I ( J 1 i t i o 1 t o i si tri 11 4 te ti 18 î a i i ⁰¹ Amănunțimele din actele oficiale. Mon, of., din 4, 5 și 6 Iulie și 19 August 1863. In acest din urmă se află scrisoarea de mulțumire a lui Milcovski, când părăsește țara. ⁶² Scrisoarea lui Baligot de Beyne, c. E. Tissot, consulul francez din Iași, 17 (29) Ianuarie 1864 (Hârtiile Rossetti). Se bănuia, că opoziția înlesnise intrarea trupei polone pe teritoriul român, înadins pentru a crea greutăți domnitorului. Ministrul afacerilor străine de atunci ,depeșază Iui Negri: „Des hommes ap- partenant aux partis extremes du pays ont ăte en relations avec ces dtrangers”. Papadopol-Calimah. Amintiri,p. 399. Față cu părtășia Românului (d. e. 5 Iulie 1863) pentru Poloni și cu ura lui contra Rusiei, bănuiala nu pare a fi cu totul neîntemeiată. ⁶⁸ Opinion naționale, 14 Iunie 1863. ⁸⁴ Vezi Le Constitutionnel din 6 Iunie 1863 și La France din 11 Iunie 1863. Gazetele franceze atacă pe întrecutele pe domnitor, pentru oprirea Po- lonilor. La Patrie din 10 Iulie 1863, bunăoară, recunoaște pe deoparte „que la situation politique des Principautds-Unies leur commande la neutralitd”; dar pe dealta, observă „que l’origine du peuple moldo-valaque, ses luttes et ses espdrances lui font un devoir de s'associer de coeur au mouvement național polonais et â la rdg6ndration des peuples voisins”. Les Dtbats din 29 Iulie 1863 observă : „que le prince Couza n'a pas toujours deployd tant de vigilance ă accomplir ses devoirs de neutre, quand il faisait passer les armes en Serbie”, După o versiune dată de ziarul Le Temps, 5 August 1863, bandele ar fi avut de gând să răscoale Mldova contra principelui Cuza, după instigațiile engleze. Tot așa și L’Esprit public din 12 August 1863. Digitized by Google SESIUNEA DIN 1862—AL 2wLE MINISTER KOGĂLNICEANU 173 La 3 Decemvrie trebuie să se deschidă noua sesiune a adunărei deputaților. Era învederat, că dacă domnul vroia să cerce a merge tot cu. ea, nu putea mănținea ministerul ce du- sese cu adunarea o luptă atât de crâncenă. A disolva adunarea și a face un nou apel la țară, știea bine că era de prisos, întru cât alegătorii erau să trimită din nou în adunare aceleași per- soane. Domnitorul deci să hotărăște să mai adaogă un minister la lista cea lungă a schimbărilor îndeplinite până atunci, și în 12 Octombrie 1863 el cheamă din nou pe Kogălniceanu să compună cabinetul care fu alcătuit din persoane ce nu erau în parlament, afară de primul ministru ce era deputat, și anume : colonelul lacovache la răsboiu, Lud. Steege la finanțe, Papiu Darian la justiție, Rossetti Bălănescu la externe, D. Bolin- tineanu la .culte și P. Orbescu la lucrări publice ⁶⁵. Domnitorul, vroind însă să-și întărească poziția în ar- mată și în opinia publică, față cu noua convocare a parlamen- tului, întocmește o mare ceremonie militară, în care împarte steaguri noue oștirei și ține o cuvântare plină de foc și de pa- triotismu; întreprinde apoi o călătorie prin țară, publicând în Monitor dări de samă amănunțite asupra entuziasmului cu care fusese primit pretutindene ⁶⁶. Tot acestui sistem de a do- vedi întinsa popularitate a domniei, se datoresc mulțămirile cele nenumărate sosite din toate colțurile țărei, pentru concesia drumurilor de fier și pentru banca de scont. Lucru curios, toate mulțămirile sunt redactate în acelaș fel, de unde se vede că erau niște formulare, trimise de guvern spre subsemnare prin provincii ®⁷. Nu se poate tăgădui apoi câteva semne de nemulțămire cu măsurile luate de domn. Românul, dat în judecată pentru apărarea cauzei Polonilor, este achitat, iar unul Marin Dră- ghici din Iași, dat în judecată pentru refuz de a plăti impo- zitul, este și el achitat de curtea din Iași⁶⁸. ⁴⁶ Mon. of., 12 Octomvrie 1863. •• Mon. of., 23 Septemvrie și 9 Octomvrie 1863. ⁴⁷ Compară bunăoară mulțumirea din Județul Bacăului, Mon. of., 3 August și acea din Râmnicul Sărat, 8 August și cu acea din Ialomița, 10 Au- gust 1863. •• La France, 10 Octombrie 1863 și Le Constituiionnel, 4 Octomvrie 1863 Digitized by I III AL DOILE MINISTER KOGĂLNICEANU. SECULARIZAREA (12 Octomvrie—11 Decemvrie 1883). Venirea lui Kogălniceanu la minister. — Sub al doilea minister al lui Kogălniceanu, se petrec două din faptele cele mai însămnate ale întregei domnii a lui Alexandru loan I: secularizarea averilor mănăstirilor închinate și împroprietărirea țăranilor, fapte care, alăturea cu unirea, cu tot viforul ce însoți a lor îndeplinire, împinseră România pe calea propășirei. Bu- nurile dobândite prin aceste trei acte însămnate au rămas pentru totdeauna în viața poporului român, și ele au alcătuit temelia trainică pe care s’a putut înălța clădirea viitoare a statului său. Puțin timp după constituirea ministerului, se deschide adunarea, în 3 Noemvrie 1863. In mesaj, domnitorul arată că, pentru a înlătura neînțelegerile dintre guvern și adunare, a numit un nou minister și a convocat-o mai timpuriu, spre a se putea vota budgetele; că echilibrul finanțelor este de mult timp zdruncinat, ceeace ar proveni din pricina însămnatei da- torii moștenite dela guvernele trecute; nu mai puțin din acea a mai multor creațiuni făcute în anii din urmă, fără să li să fi găsit și mijloacele trebuitoare, pentru organizarea și întreți- nerea lor; că ministerul său va fi însărcinat a înfățoșa bud- getele și a arăta chipul de a restabili cumpenirea în finanțe; că în afară de această însămnată daravere, guvernul va mai înfățoșa corpului legiuitor următoarele proiecte: legile rurală, militară, electorală, comunală, legea consiliilor generale, acea a instrucției publice, a garantărei libertăților cetățenești, a neamovibilităței magistraților, a admisibilităței în funcțiile pu- blice, a unificărei codicilor de legi, a concesiei de căi ferate, și altele încă. Mesajul atrage deosebita luare aminte, a depu- taților, asupra proiectului de lege rurală, a celui de lege eleo i I i I î I l ii ; s $ ti i i c ii ! H t i a t r Digitized by Google AL DOILE MINISTER KOGĂLNICEANU.—SECULARIZAREA 175 torală și asupra acelui privitor la îmbunătățirea stărei orașului Iași, „spre a putea răsplăti sacrificiile ce acest nobil oraș a făcut cauzei naționale”. Intr’o caldă încheiere, domnitorul caută să atingă inimile deputaților, spunând că pentru a ajunge scopul comun, „el ave nevoie de patriotismul tuturor. Eu vi-1 cer în numele României; uitați dar luptele și bănuelile trecute. Or- ganizați țara cu o oară mai înainte; întăriți-o prin desvoltarea nonelor noastre instituțiuni, pe calea păcei și a moderațiunei, și atunci fiți fără îngrijire și pentru existența noastră politică și pentru consolidarea libertăților publice. Părinții mei și-au vărsat sângele pentru susținerea lor. Nu eu voi fi acela care le voi râpi națiunei mele, căci atunci a-și lipsi legei familiei mele; aș lipsi celui întâiu titlu care a prezidat la alegerea mea de domn”¹. In profesia de credință cetită în adunare, în ziua de 5 Noembrie, de primul ministru Kogălniceanu, el arată, că mi- siunea încredințată noului minister este de a întrebuința toate stăruințile, toate puterile, pentru a pune capăt nenorocitelor conflicte, ce există între adunare și guvern. Ministrul apasă însă cu un ton deosebit, asupra declarației, că „ministerul luând deplina răspundere a actelor sale, nu va învoi cu nici un preț, ca această răspundere să se suie mai pre sus de capetele noastre” ² Această declarație — care avea în orice caz aerul unei amenințări — nu putea fi de tot pe placul adunărei. Ministerul apoi mai jignise simțimintele partidului dreptei, prin aceea, că puține zile după intrarea lui în trebi, făcuse o aspră mus- trare consiliului municipal din Iași, pentru că publicase lista alegătorilor municipali, după rangul lor de boierie. Ziarul dreptei Connen/iunea, crtitică măsura luată de minister contra con- siliului din Iași, pe motivul că „titlurile de boierie, de și nu mai au o valoare politică, totuși au încă una socială” ³. In răspunsul la mesaj, adunarea spune că, „recunoaș- terea legitimităței cererilor adunărei, prin a ei convocare, o pusese în drept a aștepta, ca noul minister să fie luat din oa- menii ce împărtășiau opiniile sale. Totuși n’a întâmpinat nimic și a primit ministerial așa cum a fost alcătuit; că însă de mai mult timp s’a răspândit zgomotul, cu o persistență crescândă, că regimul constituțional, este sorgintea tuturor rălelor la noi; că de va mai dăinui, România este pierdută, și că numai un guvern absolut o poate scăpa”⁴. ¹ Mon. of., 2 Noemvrie 1863. * Ibidem, 222, 6 Noemvrie 1863. ’ Ibidem, 205, 16 Octomvrie 1863. Convenfiunea, 18 Octomv. 1863. Lista alegătorilor, după titlurile lor de boierie, publicată în Progresul foaia pu- blicațiilor oficiale din Iași, 17 Septembrie 1862. ⁴ Monit. of., citat în nota precedentă. Digitized by kjOOQle 176 ISTOBIA BOMANILOB Ministerul să opune la primirea acestei adrese, făcând chestie ministerială; propune însă să se amâe votarea adresei până ce adunarea va vedea cum se ține ministerul de făgăduința dată, de a lucra în conformitate cu constituția. Adunarea pri- mește această propunere⁶ ⁷ ⁸. In urma acestei împăcări aștepta- toare, adunarea votează mai multe proiecte de legi, când de odată, fără a fi fost enumerat printre proiectele din mesaj, primul ministru aduce în ședința din 11 Decemvrie 1863, ani- versarea a doua a unirei, proiectul de lege, pentru secularizarea averilor mănăstirilor închinate. Este înviderat, și lucrul a fost bagat în samă de contimporani, că ministerul vroia, prin a- ceastă mare lovitură, să câștige simpatiile adunărei Și în- tr’adevăr, în o așa chestiune, nimene nu putea fi protivnic’. Adunarea se declară în permanență șiiea legea în desbatere, fără a mai numi o comisiune pentru cercetarea ei, și după mai puțin de o oară, în care se rostesc cele mai înflăcărate cuvântări, legea este votată, în redacțiunea ce i-o dăduse guvernul, cu 97 de bile din 100, în aplausele cele mai zgomotoase ale camerei și ale tribunelor. Se numește o comisiune care să mulțumească domnului, pentru marele act național, pe care a dat putință adunărei a-1 săvârși. k® încercările Românilor de a relua mănăstirile închinate. a) Până la Bibescu. Legea secularizărei nu este o lege ca cele- lalte, introduse prin mesaj în desbaterile adunărei. Ea curma, într’un chip îndrăzneț și prin un act de netăgăduită autoritate, o daravere seculară. Pentru a putea măsura toată a ei însăm- natate, trebue să urmărim desfășurarea chestiunei, până în momentul când ea fu hotărîtă prin tăierea nodului. Nu vom atinge decât împrejurările care au condus la redobândirea averilor, ajunse în stăpânirea călugărilor străini, întru cât cauzele și faptele închinărei au fost arătate mai sus⁸. ⁶ N. Suțu M^moires Vienne 1891 p. 391, spune că „La proposition d'a- journer les ddbats dela r^ponse au message, proposition aussi logique qu’adroite, fut adoptde, au grand dSpIaisir des chefs de l'opposition qui voulaient prdd- piter le d6nouement, mettre Ie gouvernement dans l’impossibilitd de fonctionner et dventuellement prononcer la dech^ance du prince”. ⁰ La verile sur la question du couvents d^dids par un Moldave, Paris, 1863, p. 8: „Que le gouvernement, en se flattant de recouvrir, par sa poli- tique agressive contre les monastăres d€di6s, un peu de sa popularitd qu’il a perdu, se trompe fort”. ⁷ Principele Știrbeiu, unul din cei mai vrăjmași protivnici ai fostului guvern, recunoaște, că „acest proiect avuse prilejul a înlătura lupta dintre guvern și adunare, adăogând însă, că pentru a face un pas înainte, trebuia unirea între aceste două corpuri ale Statului”. Ședința din 13 Decembrie 1863. Monit. of., No. 29, 1864. ⁸ Asupra chestiunei închinărei vezi Istoria Românilor din Dacia Tra- iană Voi. IV p. 128, 168; VI p. 27-32; VII p. 19 și urm. Digitized by Google AL DOILE MINISTER KOGĂLNICEANU.—SECULARIZAREA 177 Cea întâi mișcare de reacțiune contra înstrăinărei mă- năstirilor pământene, se face sub Alexandru Iliași, în Mun- tenia, în anul 1628, când domnitorul oprește a se închina mă- năstirea Sneagovul cătră mănăstirea Pantocrator din Sf. Munte, „pentru că am văzut, spune documentul, cum și alți domni, cei ce au fost înaintea noastră, că mai toate mănăstirile de aici le-au pierdut și le au supus și le au închinat de a fi metoașe celor din Sf. Munte, și pentrucă în destule sunt metoașele cu câte au înzăstrat domnii de mai înainte pe Sf. Munte și alte locuri dintre mănăstirile Ungro-Vlahiei” ⁹. Mateiu Basarab, prin un hrisov al său din 1639, reiea din mânele călugărilor greci, 21 de mănăstiri „care le-au închinat acei domni și vlădici străini, pentru mită și fără voia nimălui și anume: Tismana, Cozia, Argeșul, Bistrița, Govora, Dealul, Glavaciocul, Sneagovul, Cotmana, Valea, Râncăciovul, Mislea, Bolintinul, Câmpulung, Căldărușanii, Sadova, Arnota, Gura- Motrului, Potocul, Nucetul și Tingarul”. Domnul însă lasă „supuse și stătătoare călugărilor străini acele mănăstiri, măcar domnești, măcar boierești, care singuri ctitorii lor le au închinat și le au supus metoașe”. Măsura luată de Mateiu Basarab este însămnată din mai multe punte de vedere: mai întâiu ea do- vedește, cum călugării Greci nu se sfieau a uzurpa stăpânirea asupra unor mănăstiri, asupra cărora nimene nu le dăduse nici un drept. Apoi ea arată, că domnul nu făcea decât să în- drepte un abuz introdus fără de cale, și nu avea în cuget să prigoniască pe Greci, ceeace întărește și mai mult părerea că mănăstirile luate înapoi erau într’adevăr uzurpate¹⁰. Paul din Alep, secretarul patriarhului Macarie, amin- tește despre o împrotivire ,1a închinarea mănăstirei Călui cătră locurile sfinte, improtivire ce se întâmplă pe la 1654, pe când el se afla în Muntenia. Paul spune anume, că clerul grecesc din această țară stăruia, ca și mănăstirea Călui să se alipească către patriarhia de Antiohia, precum mai erau și altele; dar că, afară de egumen și de câțiva călugări, nu găsirăm mai pe nimene care să între în vederile noastre” ¹¹. Aceste apucături singuratice, de pe timpul când țările ⁹ Hrisov nepublicat, din Colecția Academiei române, Pachet XX, Comp. Istoria Românilor, VI, p. 44 și Memoria asupra mănăstirilor închinate, făcut de Ministerul de Interne citat, p. 79—80. ¹⁰ Hrisovul lui Matei Basarab în Uricarul V., p. 317. Motivele politice ce îndemnară pe Mateiu Basarab la această măsură, vezi în. Istoria Românilor VII, p. 12. Comp. VI, p. 29. ¹¹ The travels of Macarius translated from the arabic by Balfour, London 1836, II, p. 372 citat de Otmenedek (Al. Odobescu), Etude sur le droits et obligations des monasUres roumains dedies aux Saints-Lieux Bucarest, 1863. p. 10, note. Locul nu se află reprodus în traducerea românească a lui B. P. Hasdeu din Arhiva istorică. A. D. Xenopol. istoria Românilor. — Voi., XIII. 12 Digitized by kjOOQle 178 ISTOBIA ROMÂNILOB 1 1 române stăteau încă sub domnitori naționali, nu se mai re- împrospătează cât timp ele fură stăpânite de Fanarioți, și trebui încetarea domniei acestora, pentru ca seria istorică ce era sa conducă la eliberarea moșiilor mănăstirești din stăpânirea că- lugărilor greci, să reînvie, de astădată pentru a ajunge la de- plină izbândă. începutul acestei serii cade în anul 1821, când, după înăbușirea revoluției grecești, boierii Moldovei cer dela Sul- tanul, ca „să se milostivească, să asculte glasurile nevinova- tului norod, să-i hărăzască prin un vrednic de închinăciune hatișerif, pronomiile și obiceiurile ce din vechi le au avut care din vreme în vreme și-au pierdut mai tot ființa lor, din între- buințările cele răle ale domnilor greci ce au fost orânduiți oblă- duitori pământului”. Printre -cererile de îndreptare, găsim și pe aceea, că „să se reîntoarcă moșiile mănăstirilor închinate ocârmuirei pământești, care să fie îndatorită a răspunde o sumă ca embatic către locurile sfinte”¹² ¹³. Este cel întâiu glas scos de țările române, pentru înlăturarea călugărilor greci din sfin- tele locașuri ale țărei, cel întâiu resunet aruncat de ideea se- cularizărei, primul fapt însămnat al acestei prea însămnate serii istorice. Ascultând mai mult de interesele ei decât de tânguirea boierilor, dar inspirându-se din ea, Poarta încuviințază, pe lângă restatornicirea domniilor pământene, și alungarea călu- gărilor greci • din mănăstiri și luarea acestora pe sama ocâr- muirei băștinașe. In firmanul de rânduire a lui loniță Sturza din 1822, Sultanul ordonă, între altele, ca „popii greci ce până acuma au fost șăzând pe la mănăstirile pământești, din care se lucra felurite răle urmări, toți să se izgonească și să se alunge, și totodată temelia răutăților, școalele grecești, să se desființeze”¹¹¹. In conformitate cu aceste dispoziții ale Porței, Sturza în Moldova și Ghica în Muntenia, alungă de pretutindene pe călugării greci, din mănăstiri care sunt reluate sub ocârmuirea națională, rânduindu-se un comitet de boieri în fiecare țară, ¹² Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 214. Altă formulare în Uricarul VI, p. 123. Nu-mi este cunoscut arzul (tânguirea) boierilor munteni. Insă în tânguirea boierilor, în frunte cu T. Balș, făcută către muhafizul Brăilei, se găsește cererea reîntoarcerei mănăstirilor închinate. V. A. Ureche, Documente relative la anii 1820—1821, Memoriile Academiei române, Seria II, Tom. X, p. 306. ¹³ Uricarul III, p. 232. Firmanul pentru Muntenia se afla la Arhiva sta- tului, citat în Memoriile ministerului de Interne, (mai sus nota 9), p. 140 In Muntenia, înainte de alungarea călugărilor, divanul ceruse, prin o anafora, să fie supuse toate mănăstirile, închinate și neînchinate, la darea veniturilor pe 2 ani, pentru a preîntâmpina greaua datorie ce apăsa asupra țărei, în urma eteriei, Anaforaua din 6 Decembrie 1822 în Memoire avec pUces justificatives pr&entd â la commision internaționale pour les couvents d&Lits, par C. Negri, Constantinople, 1865, p. 66. Digitized by Google AL DOILE MINISTER KOGĂLNICEANU,—SECULARIZAREA j?9 însărcinat a privighea reîntocmirea acaretelor și plata dato- riilor acestor mănăstiri, înămolite și ruinate, prin administrarea destrăbălată a călugărilor greci¹⁴. Comitetele rânduesc pretu- tutindene egumeni pământeni în locul celor străini. Veniturile încep a fi atribuite la nevoi obștești, precum bunăoară, la una din mănăstiri, spre întreținerea unui spital de ciumați¹⁵. Dacă Rusia lăsase să se loviască astfel în biserica gre- cească, pe care era ținută s’o apere, după chiar principiile po- liticei sale, o făcuse fiind că împăratul Alexandru, legat prin tractatul Sf.-Alianțe, fusese nevoit, cu toate tainicile sale sim- patii, să descuviințeze revoluția grecească și deci să primească deocamdată toate urmările înăbușirei ei prin Turci. Apoi Rusia avea interes a se arăta, că nu se amestecă în trebile grecești, pentru a câștiga dela Turci alte foloase, precum o îndreptare de graniți în Basarabia, cedarea cătră Rusia a mai multor puncte de pe litoralul Mărei-Negre, recunoașterea privilegiilor Sârbi- lor, și mai ales prefacerea stipulației voluntare din 1802, pentru neschimbarea voivozilor români, decât la 7 ani, în una obli- gatorie, prin un tratat bilateral. împăratul Neculai care ur- mase lui Alexandru în 1825, izbutește a obținea aceste cereri dela Poartă, prin convenția dela Akerman din 1826¹⁶. In acea convenție nu se pomenește de Greci, prin nici un cuvânt. în- dată însă după încheerea ei, împăratul Neculai care nu era așa de strâns legat, ca tatăl său, prin Sf.-Alianță, întinde iar asupra Grecilor aripa lui proteguitoare, și începutul îl face face tocmai, prin stăruințele puse la Turci, de a înapoi Gre- cilor mănăstirile din țările române, ceeace Turcii poroncesc domnilor prin două firmane, lămurind că ei aveau să deie samă Grecilor de veniturile încasate în decursul anului 1827. Poarta, pentru a da o față acestei revocări silite a unei măsuri luată de ea, pretextează că țările române nu răspunsese, fiecare suma de 100.000 de lei, ce se îndatorise a da cătră locurile sfinte¹⁷. „Cu toată lovitura dată intereselor țărilor prin o ase- menea întoarcere a unui fapt îndeplinit, domnii sunt nevoiți a se supune trufaților Greci ce veneau acuma, furioși pentru încercata lor deposedare, să se vâre încă mai adânc în inima mănăstirilor, din care primul vânt al reîntregirei vieței româ- ¹⁴ Memoriu în cauza mănăstirilor închinate din Moldova, reprodus în Foiletonul Zimbrului, No. 41 și 42 pe 1855 și în lîricar, IV, p. 429. ¹⁵ Pentru rânduirea egumenilor pământeni în Muntenia, vezi firmanul Porței din 1826, Uricarul I (ediție II), p. 165. Pentru Moldova vezi anaforaua și hrisovul din acelaș an. Ibidem, p. 372. Asupra spitalului de ciumați, vezi însemnare a călătoriei mele, Constantin Rado viei din Golești, Buda, 1829, p. 61. ¹⁴ Ch. Martens et Ferd. de Cussy, Recueil manuel et pratique de trăites, conventions et autres ades diplomatiques, Leipzig 1846, III, pag. 33. ¹⁷ Firmanul în Vricarul, V, p. 20. Digitized by <3 ooq le 180 ISTORIA ROMANILOR nești păruse că voiește să-i desrădăcineze”¹⁸. Totuși mănăsti- rile fură îndatorite a spori suma, cu care ele contribuiau, la. în- treținerea școalelor, dela 5000 la 25.000 lei pe an. ..... Tot pe atunci, în cel de pe urmă an de domnie al- primului domn pământean și în ajunul răsboiului ce se sfârși prin pacea de Adrianopole, Gheorghe Asachi aduce dela Viena un docu- ment găsit la un anticar, document emanat dela domnul Mol- dovei Gheorghe Ștefan, urmașul lui Vasile Lupu, și care cons- tata că întemeetorul școalei din Trei-Erarhi înzestrase această creațiune cu trei moșii: Răchitenii, Tămășanii și Juganii din județul Romanului¹⁹. Epitropia școalelor, în care pe lângă Asachi, mai erau membri Constantin Mavrocordat, Mihai Sturzâ și mitropolitul Veniamin, văzând că școalele dispăruse aproape cu desăvârșire din Moldova, cele grecești ne mai fiind deschise; iar școala lui Asachi și seminarul dela Socola ne mai ființând, cere dela loniță Sturza, întemeindu-se pr hrisovul descoperit, ca „în mănăstirea Trei-Erarhi, anume în casa și pe așăzământul învechit al fericitului întru pomenire domnului Vasile Voivod, unde de când ne aducem aminte a urmat o școală obștească, să se statornicească în acea casă o școală normală și o gimnazii, cătră care mai în urmă să se adaugă un curs de filosofic și de pravile”²⁰. De oarece moșiile nu puteau fi redobândite pentru școală, decât prin un proces cu călugării greci, epitropia des- chide pricina care se sfârșește tocmai în anul 1846, în folosul școalei²¹. La cel întâiu esamen la care sta față și mitropolitul Veniamin, egumenul grec, ne respectând superioritatea ierar- hică, „întră în miezul adunărei, spre a arunca afurisenia în contra acestei închipuite uzurpări a drepturilor sale; dar zelul său nechibzuit i atrase îndată o fulgerătoare apoplexie”²². Dacă mănăstirile fusese înapoite călugărilor greci, ei nu se mai putură bucura ca până atunci de liniștita lor stăpâ- nire ; căci Românilor li se deschisese ochii, și silințele lor vor spori de acuma din an în an, spre a relua urieșele avuții din mâna acelora, pe care ei îi credeau, că fără drept le dețin. Această tendință se arată chiar în anaforaua divanului care referează domnului asupra restituirei mănăstirilor în urma intervenirei rusești. Divanul anume cere impunerea unor con- diții la această restituire, anume: călugării- să înfățoșeze în scurt timp adunărei obștești, hrisoavele și documentele, spre I I i i i i I ( I 1 i i i î ¹⁸ Comp. Istoria Românilor din Dacia traiană, XI, p. 16—17. ¹⁸ Uricarul, III, p. 279. Hrisovul originar al lui Vasile Lupu nu se mai găsește; a fost tăinuit de călugării greci. ²⁰ Anaforaua în Uricar, III, p. 34. ²¹ Anaforaua din 1846. Ibidem, IX, p. 61. Cf. Asaki, Chestia tnvălâiurei, p. 84 : „Referendarul (Asaki) s'a învestit cu plenipotență, spre a reclama prin canalul tribunalelor, punerea în lucrare a acestor dăinuiri”. ²² Asaki, Ibidem. Digitized by Google AL DOILE MINISTEB KOGĂLNICEANU.—SECELABIZABEA 181 â.se urma întocmai după ele; moșiile să se deie prin mezat, și contractele să fie făcute de egumeni, de epitropi și de boierii inspectori; pădurile să nu fie supuse tăierei. Pe lângă aceste, adauge anaforaua, fiindcă mai toate zidirile sfințite se află în cea mai ticăloasă stare și fiindcă mănăstirile sunt îngreuiate cu datorii făcute de egumenii greci de mai înainte, să se întrebu- ințeze venitul a trei ani următori la repararea sau clădirea din nou a zidirilor și la plata datoriilor; ca egumenii să fie îndato- riți a păzi cu sfințenie așăzămintele de dăruire; ca regulele monahicești să se țină cu de a măruntul, după voința ctitorilor, și pentru aceasta egumenii să fie necontenit sub privigherea de aproape a epitropilor și a boierilor inspectori” ²³. In Aprilie 1828, Rușii ocupând Principatele, rânduiesc o comisie compusă din cler și boieri pământeni care să regu- leze înapoierea mănăstirilor²⁴. Comisiunea cere dela ocârmuirea rusască îndatorirea egu- menilor la primirea condițiilor fixate prin anafora. Dar turbu- rările vremilor fac peste putință îndeplinirea acestei cereri. Egumenii greci reintrați în stăpânire, nu înfățoșază documen- tele, nu repară clădirile, nu plătesc datoriile, și urmează înainte cu exploatarea avuțiilor bisericești numai în folosul lor per- sonal sau al locașurilor din jos. Totuși Rusia înțălese că trebuia să împace două interese ale ei, tot atât de mari: acela de a nu jigni biserica grecească și acela de a nu-și înstrăina poporația română ce intrase dela 1828 sub a ei directă proteguire, ba chiar sub a ei ocârmuire. De aceea vedem, că Regulamentele Organice din ambele țări primesc, în dispozițiile lor, cererile de căpitenie făcute de boieri, prin anaforaua din 1828. Așa Regulamentului Munteniei, la ar- ticolul 123, prevede, ca „mitropolia, episcopiile, și toate mă- năstirile închinate la cele străine, sau neînchinate, vor contribui la cheltuelile statului, pentru așăzări publice și pentru faceri de bine, cu o a patra parte a veniturilor lor, din avuturile ne- mișcătoare ce vor avea. Articolul 174 lămurește încă această dispoziție, în înțălesul, că „primirea care se va face pe sama statului din a patra parte a veniturilor eparhiilor și a mănăs- tirilor, nu desputernicește întru nimic dreptul nedăjniciei al proprietăței, pentru că ctitorii lor, adevărații proprietari ai ” Extras din anaforaua citată în Memoriul din foiletonul Zimbrului, reprodus și de Uricarul, IV, p. 432. M Mănăstirile nu fură îndată înapoite. Românii făceau greutăți. In 1828 și 1829 se găsesc repetate ordine p. restituire care se îndeplinește tocmai în 1830. Vezi trei acte, în Memoriul ministeriului de externe, Buc. 1863, p. 141. Grecii pretindeau că ei fusese reintegrați încă din 1828, C. Negri din contra susține cu mai mult cuvânt, că restituirea nu se îndeplinise decât după pacea de Adrianopole. R^ponse au M^moire de Uarhimandrite Germanos, Oct. 1865, Constantinople, p. 44. Digitized by 182 ISTOBIA BOMÂNILOB acestei averi, nu le au hărăzit la aceste eparhii și mănăstiri, ' , decât numai sub introducerea condiției ajutătoare de semi- * narii, de scoale și de alte așăzăminte publice de bine-facere; ’J care va să zică, aducându-se la cele dintâiu ale lor așăzămân- f turi, se împlinește dorința ctitorilor” ²⁶. ’ Regulamentul Organic al Moldovei conține dispoziții întru " câtva deosebite de acele cuprinse în Regulamentul muntean. ¹¹ El prevede, prin articolul 416, ca „o comisiune alcătuită, din ¹¹ patru persoane bisericești și patru boieri, sub președința mi- ’ tropolitului să înscrie averile fiecărei mănăstiri; să regulari- . sască a lor ocârmuire și să adeveriască totimea veniturilor asupra ‘ ’ cărora se va lua o parte ce este hotărâtă (fără a se spune cât, ca “ la Muntenia), pentru ținerea așăzământurilor de facere de bine, * precum: seminarii, scoale publice și altele. Cătră această co- misiune, să va adăugi, pentru mănăstirile închinate la părțile din jos, patru părinți vechili acelor locuri, cătră care .aceste * mănăstiri sunt închinate, și în privința trebuinței de a se des- ¹ ființa fără interzicere abuzurile acum înrădăcinate și de a se ¹ regularisi ocârmuirea averilor acestor mănăstiri, comisiunea a- î ceasta va cerceta dieturile și acturile originale atârnătoare de ¹ deosebitele dăruiri, precum și scoposurile și condițiile începă- ¹ toare ale dăruitorilor, și cu ajutorul Curței proteguitoare, va ¹ închega proiecturi de îmbunătățire spre îndeplinirea lor”²⁶. ¹ Mănăstirile moldovene sunt și ele declarate prin arti- J colul 79 ca scutite de dări, adăugându-se și pentru ele aproape ’ aceleași cuvinte asupra condițiilor și scopului dăruitorilor. Kis- ¹ seleff, ca în toate, așa și în această afacere, se arăta favoritor I țărilor române. Prin un ordin către consiliu administrativ din ] 11 Noembrie 1833, el cere să se iee măsuri pentru a se împie- deca egumenii greci de a arenda moșiile cu scăzământ și cu condiția de a încasa câștiul pe trei ani înainte, cum o făceau, spre a înlătura legea care-i oprea de a îngreuia mînăstirile cu datorii²⁷. Insamnată este împrejurarea ca Regulamentul Organic al ambelor țări, făcut sub oblănduirea, cu învoirea și chiar cu impunerea Rusiei, prevede, însuș în clauzei ele apărătoare ale ²⁶ Analele parlamentare ale* României I, 1890, p. 172. Mitropolitul și episcopii Munteniei căutase să apere poziția mănăstirilor neînchinate, cerând la votarea art. 67 ,,despre veniturile statului”, unde se prevede că acest sfert să intre în veniturile statului, ca întâi să se citească cuprinderea ctitoreștilor documenturi și apoi să se hotărască participarea de a patra parte a venitu- rilor”. (Ibidem, p. 557). Pentru mănăstirile închinate care erau mai toate înda- torite a da numai prisosul de venituri locurilor sfinte, cererea reprezentanților clerului muntean, constituia o apărare. ²⁶ Această dispoziție e reprodusă în chip identic de art. 362 al Regu- lamentului muntean; deosebirea stă numai în dispozițiile art. 123 și 174 re- produse mai sus. ²⁷ Ordinul în Memoriul lui C. Negri, p. 89. Digitized by ^ooqIc AL DOILE MINISTER KOGĂLNICEANU.—SECULARIZAREA 183 drepturilor mănăstirilor, că averile le fusese dăruite cu condiția de a îndeplini scopuri de binefacere și că de aceea ele sunt apa- rate de alte dări, fiind că au de suportat anumite sarcini. Neîn- plinirea acestei îndatoriri a dăruirei moșiilor către mănăstiri va fi argumentul de căpitenie pentru luarea lor pe sama sta- tului român, și este însămnat faptul că acest argument a fost consfințit și primit de mai înainte de puterea aceea care avea cel mai mare interes, în apărarea comunităților religioase grecești. Kisseleff patronul Regulamentului Organic, avea toată dorința, ca dispozițiile cuprinse în a lui legiuire să nu rămână literă moartă. El voește deci să pună lucrurile la cale, prin o împăcare și cere patriarhilor din Constantinopole, Alexandria, Antiohia și Sf. Munte, ca să trimită reprezentanți care să se înțăleagă cu o comisie din țară, compusă din secretarul de stat Barbu Știrbei și generalul Mavros. Ințălegerea însă nu putu izbuti, din cauză că Grecii refuzau orice condiție și se aparau cu argumentul, că „mănăstirile sunt averi ale sfintelor locuri și că numai ele pot face cu acele averi orice vor vroi, ne având a da samă nimărui; că nu cunosc alte îndatoriri, afară de acele care se ating de slujba dumnezeiască în biserica fiecărei mă- năstiri”²⁸. Părerea reprezentanților români este tot atât de originală, pe cât și de întemeiată, anume: că „întrucât sfin- tele locuri nu voiesc să se supună dispozițiilor Regulamentului Organic, apoi ele să iee veniturile mănăstirilor ce le sunt în- chinate, după pravilele și obiceiurile celor de mai înaintea Re- gulamentului Organic și să lese, pe sama statului, prisosul fo- losurilor ce au izvorât pentru proprietăți din nouele întocmiri” ²⁹. Și deosebirea era însămnată; dela 605 mii de lei, se urcase ve- nitul moșiilor mănăstirilor închinate din Muntenia, de odată la 1.400.000 de lei³⁰ *. Cu toate aceste puternice întâmpinări, curtea rusască învoiește patriarhilor ca, în vederea reîntocmirei mănăstirilor, să fie scutiți pe 10 ani, de întreținerea așăzămintelor de bine- facere și deci de orice ajutor către statul român, ceeace lasă chestiunea mănăstirilor închinate, în pace aproape deplină până în 1843 ». Pe timpul Iui Alexandru Ghica nu se face mai nici un ²⁸ Raportul lui Mavros și Știrbeiu din 27 Mai 1833, în Cesar Bolliac, Mănăstirile închinate din România București, 1862, p. 37. ²⁸ Ibidem, p. 40. Kisseleff văzând că această comisie n’a eșit la nimic, rân- iuiește o a doua, mai mare, în care intră și consiliul de miniștri; dar nici această omisie nu ieșea la nici un capăt. Și ea repetă argumentul celei dintâi. Vezi urnalul din 7 Iunie 1833. Ibidem, p. 57. ⁸⁰ Raportul comisiei ecleziastice, din 22 Februarie 1834, Ibidem, p. 69. ⁸¹ Memoire de prințul N,, publicat în Foiletonul Zimbrului, reprodus de Sicarul, IV, p. 434. Digitized by Google 184 ISTOBIA BOMANILOB demers în afacerea mănăstirilor închinate, de și domnul a fost i îmboldit spre aceasta, de mai multe ori de către obșteasca adu- ' 1 nare. Așa prin ofisele ei din 3 Iulie 1837, 11 Iunie 1838, și 21 ; I Decembrie 1839. In unul din ele, acel din 1838, adunarea arată, î I că „nu a rămas multă vreme a se împlini 10 ani dela înființarea i Regulamentului (acei 10 ani de scutire), când pot chiriarhii i mănăstirilor să socotească ca un drept, lăsarea în nelucrare । a drepturilor vechi și legiuite”³². In urma acestor repetate i deșteptări, Alexandru Ghica trimite consulului rusesc, baronul I de Ruckmann, o notă, în care arată, că „delegații sfintelor lo- । cașuri, neputându-se nici odată înțălege cu comisiea numită । de guvern, purtarea trebilor averilor ce aparțin mănăstirilor । închinate rămâne încă în prada tuturor abuzurilor care au pre- । domnit în această parte a administrației, și casele publice și । de bine facere sunt astăzi lipsite de un ajutor, de care se bu- curase în totdeauna. In anul 1836, aceste case aveau de luat 430.873 de lei, sumă ce să află în buget în sarcina vistieriei, și aceste rămășiți de atunci s’au tot îngrămădit”. In o altă notă cătră Butenieff, Alexandru Ghica este încă mai limpede. El spune, că „egumenii greci, din depozitari contabili, s’au ridicat în proprietari desăvârșiți, astfel încât căutarea averilor mă- , năstirești rămâne tradată bunului lor plac și lăcomiei lor. De când li s’a admis terminul de 10 ani, pentru reîntocmirea mă- năstirilor, ei refuză nu numai de a se supune îndatoririlor ce le sunt impuse prin Regulamentul Organic, dar chiar de a în- deplini pe cele vechi conținute în hrisoavele lor de întemeiere. Ei merg chiar mai departe, refuzând intervenirea legiuită a ocârmuirei în purtarea trebilor averilor mănăstirești, și i tăgă- duesc chiar dreptul de supraveghere care i este de atribuit prin arătările cele mai formale”³³. Ghica să hotărise a face acest pas, mai mult pentru a se acoperi față cu adunarea, de oarece tocmai pe atunci începuse desbinarea între el și reprezentarea țărei³⁴. Observațiile lui Ghica rămân însă ne bagate în samă; ba călugării greci fac un pas însămnat în încălcarea dreptu- rilor țărei, instituind o epitropie a locașilor sfinte care să sub- tragă cu totul pe egumenii greci dela jurisdicția bisericească a țărei³³. b) Dela Bibescu până la Vodă Cuza. — In anul 1843, împli- ³² Bolliac, Mănăstirile închinate, p. 76. Oficiile la p. 72, 75 și 77. ³³ Note du prince Ghica au- baron de Ruckmann du 19 Juillet 1838 și Note du mâme ă M. Boutenieff du 15 Novembre 1839, în M^moire oue pidces justificat ives par G. Negri, Gonstantinople, 1865, p. 94—96. ³⁴ Istoria Românilor din Dacia traiană, XI. p. 133. ³⁶ Instrucțiile lui G. Bibescu către Aristarchi-Bei, Domnia lui Bibescu, Corespondență și documente 1843—1856 de principele G. Bibescu, București, I, 1893, p. 132. Digitized by Google AL D0ILE MINISTER KOGĂLNICEANU.—SECULARIZAREA 185 niudu-se cei zece ani de scutire, principele Gheorghe Bibescu deschide focul, prin o scrisoare către ministrul rusesc, corni- țele de Nesselrode, din 20 Mai 1843, în care spune, că „în ches- tiunea locurilor sfinte e vorba de a 5-a parte a moșiilor țărei, cele mai frumoase și mai mănoase, de care comunitățile gre- cești caută să o desmoșteniască în folosul lor. Nu știm adauge principele, ceeace vor deveni din întâmplare într’o zi aceste comunități. Cât despre legăturile ce unesc acest principat cu împărăția Rusiei, e mai mult decât sigur, că timpul nu va face decât să le răsfrângă, și s’ar putea întâmpla să se nască odată păreri de rău, pentru prea marea bunăvoință ce s’a arătat în această împrejurare cătră locurile sfinte”³⁶. In un memoriu, adaus de Bibescu pe lângă scrisoare, el întărește argumentul comisiunei din 1833, că „acum după Introducerea Regulamen- tului Organic, ale căruia dispoziții privitoare pe mănăstiri, călugării greci nu voiesc să le recunoască, veniturile averilor • lor s’au împătrit, și că deci fără nici un cuvânt, ei vrau să be- neficieze de roadele unei stări de lucruri, pe care nu voesc să o primiască” ³⁷. Cabinetul rusesc răspunde prin un alt memoriu în care el cearcă a împăca pretențiile protivnice. Acest memoriu însă, în totul favorabil călugărilor, recunoaște, că proprietățile din Țara Românească sunt ale lor și le dă dreptul de a trimite, în fiecare principat, câte un exarh care să aibă suprema autoritate asupra mănăstirilor închinate³⁸. Bibescu răspunde acestui memoriu, prin niște observații trimise comitelui de Nesselrode, în 20 Septembrie 1843, în care el arată, că „dacă s’ar totelera trimiterea de exarhi suprave- ghetori greci, s’ar știrbei autoritatea domnului și a mitropolitului, spre marea daună a ordinei legale și s’ar introduce un stat gre- cesc în statul românesc”. Principele, amărât de pretențiile Grecilor și de sprijinul pe care îl găseau la Petersburg, sfârșește memoriul său cu cuvintele, că „chinoviile grecești ar trebui să simtă, cât este de desgustător pentru ele și pentru sfânta noastră religiune, ca mănăstirile consacrate la începutul pietăței și bine-facerei, să nu mai fie decât un obiect de precupeție scan- daloasă și să înfățoșeze numai niște triste singurătăți, unde abia se mai găsește câte un servitor care să celebreze oficiul divin” ³⁹1 Grecii formulează pretențiile lor care se prevideau încă din memoriul rusesc, în chipul următor : 1) că ei consimt la arendarea prin licitație a moșiilor, însă numai sub suprave- ⁸⁹ Ibidem, p. 88. ⁸⁷ Ibidem, p. 89. ⁸⁸ Memoriul rusesc, Ibid., p. 93. ⁸⁸ Al doilea memoriu al lui Bibescu. Ibid., p. 101—107. Digitized by kjOOQle 186 ISTOBIA ROMÂNILOR gherea consulilor rusești și fără vreun amestec al autorităților țărei; 2) se îndatoresc a săvârși reparațiile până cel mult în terminul de 10 ani (altul decât acel ce se sfârșise în 1843), sub controlul consulatului rusesc și iarăși fără supravegherea au- torităților pământene; 3) oferiau â da pe fiecare an 1.000.000 de lei statului român, cu condiție de a fi liberați de orice alte îndatoriri întru întreținerea stabilimentelor de binefacere⁴⁰. Grecii se credeau, și erau până la un punt, ghibaci în propu- nerile lor: măguliau pe Ruși și înlocuiau un control serios al unei părți interesate, cu unul de formă al unui al treilea care nu avea nici un interes la efectuarea lui. Principele Bibescu răspunde acestor pretenții,’ prin un. nou memoriu din Aprilie 1844, în care, după ce revine asupra principiului susținut în întâmpinările lui de mai înainte, con- simte a jărtfi chestia bănească și a se mulțumi cu a patra parte din veniturile moșiilor, iar celelalte trei părți să fie puse la dis- poziția sfintelor locuri, rămânând ca ministeriul rusesc să re- guleze întrebuințarea lor, după cum va socoti de cuviință. „Până acuma, urmează principele, veniturile să urcă la 3.000.000 de lei, din care locurile sfinte, profită numai de a patra parte, iar restul se rătăcește dela destinația lui, prin tot felul de mijloace. Adjudecația publică va urca veniturile la 5.000.000. Scoțând a patra parte vor rămânea 3.750.000 de lei, de care se vor fo- losi sfintele locuri, fără a se mai absorbi sume însămnate în profitul personal și imoral a o mulțime de indivizi lacomi, pre- cum se urmează până azi”⁴¹. Dacă însă Bibescu părăsia chestia bănească, el urmează înainte a susținea drepturile țărei. Prin un alt memoriu, din 24 Decembrie 1844, el cere, ca „să fie comunicate guvernului, condițiile arendărei, spre a le uniformiza pentru toate mănăs- tirile și a pune un capăt jafurilor nerușinate ale arendașilor ce vin, sub falșul nume de egumeni, și despoae fără teamă și fără mustrare de cuget, mănăstirile precum și pe țărani, locui- torii lor care cu toate aceste nule sunt robi. Despre scopurile călugărilor, ele se pot videa din protestul rădicat de ei contra două măsuri luate de ocârmuirea Moldovei: emanciparea Ți- ganilor și apărarea pădurilor, măsuri care făceau onoare civi- lizației, dar pe care călugării, orbiți de interesul lor personal, nu puteau să le priceapă. Principele adauge, că în sufletul și conștiința lui, consideră cauza Principatelor ca foarte dreaptă: că dorința secretă a inimei lui, care ar scuti și pe cabinetul im- perial de încurcături, ar fi de a se determina sfintele locuri, ⁴⁰ Depeșa 1 ui Nesselrode către Daschko^ consul general al Rusiei la Bucu- rești, 28 Decembrie 1843, Ibid.., p. 113. Comp, un lung memoriu al călugărilor către curtea rusească din 3 Octombrie 1843 în Bolliac, Mănăstirile din România, p. 173. ⁴¹ Domnia lui Bibescu (citată în nota 35) p. 120. Digitized by Google AL DOILE M.INISTEB KOGĂLNICEANU.—SECULARIZAREA 187 să renunțe Ia orice pretenții, dându-li-se odată pentru totdeauna o sumă de câteva milioane. Dar spre a se ajunge aici, ar trebui ca sfintele locuri să piardă mai întâia orice iluziune, că s’ar putea vreodată realiza scopurile lor, adecă să nu mai poată nădăjdui în protecția împărătească” ⁴². Mai adauge principele, într’un alt raport, că „dacă ar fi să se limpezască numai chestia bănească, s’ar putea ajunge la înțălegere: dar călugării greci au ridicat pretenții noue. Voesc să înf’ințeze un guvern eclezi- astic neatâmat d? guvernul român ; să despartă pământul și pe țăranii români în două părți, una atârnată de guvern, cea- laltă de noua autoritate clericală, stare de lucruri care va aduce neaparat mii de conflicte și mii de complicații nedescurcabile” ⁴³. Observăm că prin aceste acte, principele Bibescu formu- lează, pentru prima oară, ideea secularizărei, adecă a înlătu- rărei desăvârșite a călugărilor greci, în schimb pentru o sumă bănească, idee la care trebuia la sfârșit să ajungă deslegarea acestei încurcate chestiuni. Ceeace aduce însă pe călugări la desperare contra lui Bi- bescu, este faptul că domnul, voind să impună arendașilor (egumenilor) greci, în contractele de arendare, oarecare dispo- ziții ocrotitoare pentru țărani, iar egumenii refuzând acele condiții într’un mod sumeț, principele dă pe doi din ei afară din țară⁴⁴, act de autoritate ce, pe deoparte, arăta că poporul român avea conștiința drepturilor sale; pe de alta însă, avu de efect a încorda și mai mult relațiile între locurile sfinte și țările române. Bibescu, în acelaș timp, mai face și alte acte autoritare față cu călugări greci. Așa el oprește pe toți egumenii tuturor mănăstirilor, atât pământene cât și închinate, a mai da locuri cu embatic, fără știrea ocârmuirei. In 1845 el iea o măsură mai radicală: desființază epitropia sfântului mormânt, „înțălegând că acea epitropie ce voiește să-și însușască drepturi împroti- vitoare atât pravililor vechi cât și drepturilor oblăduire!, este una din acele abuzive înoiri care sau introdus în ocârmuirea mănăstirilor închinate în acești din urmă ani”. In 1847, Bi- bescu propune, și adunarea încuviințează în unanimitate, legea pentru desrobirea Țiganilor mitropoliei, episcopiilor și tuturor mănăstirilor și metoacelor de obștie, întinzând bine înțăles măsura și asupra mănăstirilor închinate, cu toate protestările ridicate de călugări, când cu desrobirea din Moldova⁴S. " Ibidem, p. 122—126. ⁴³ Scrisoarea lui Bibescu către Nesselrode, 13 Iulie 1844, Ibid., p. 127. ⁴⁴ Instrucțiile lui Bibescu către Aristarhi-bei 1845. Ibid., p. 133. Decretul de expulsare din 2 Februarie 1845. Ibid., II, p. 158. ⁴⁸ Legea pentru embaticuri 15 Mai 1843. Ibidem. II, p. 114; desființarea epitropiei. Ibidem, II, p. 157; desrobirea Țiganilor,. 11 Fevruarie 1847, Ibidem, II, p. 293. Digitized by 188 ISTOBIA. BOMANILOE Desbaterile cu curtea proteguitoare nu împiedecau deci pe autoritățile țărilor române, să facă să simtă călugării greci, că nu ei erau stăpâni în țară. Așa se va urma necontenit până la sfârșitul acestei chestiuni. Se va discuta mult; dar se va făptui și mai mult, și mai ales mai temeinic și se va câștiga tărâm, pas cu pas, până la a ei desăvârșită deslegare, tot în protiva voinței, cel puțin formale, a puterilor, ca și în chestia unirei. Audaces fortuna fuvat a fost lozinca poporului român; însă îndrăzneală cu chibzuință. In 1847, adunarea încurajată prin măsurile luate până atunci, trimite domnului un raport în care, arătând trista stare, în care se află mănăstirile închinate, cere, ca „prisosul veni- turilor ce au izvorât la toate proprietățile, precum și la ale mă- năstirilor, din dispozițiile Regulamentului Organic, cu desvol- tarea comerciului și întocmirea orânduelilor proprietărești, să se adune pe sama casei centrale, ne fiind cu drept a se lăsa în. răua întrebuințare acelor ce le cârmuesc astăzi”. Domnul ne- îndrăznind să meargă atât de departe, răspunde, că „precum a stăruit până acuma, așa va face și de acolo înainte, aștep- tând cu toată încrederea ce urmează să avem întru ■ dreptatea unei înalte chibzuiri” ⁴⁶. Nici ocârmuirea Moldovei nu stătuse în nelucrare. In 1843 i se comunică de cătră guvernul rusesc, că el a oferit spri- jinul său locurilor sfinte, cu următoarele condiții: 1) să con- simtă la arendarea moșiilor prin mezat dela 1852 înainte; 2) până atunci să isprăvească reparațiile, dându-li-se un nou termen de 10 ani, în care răstimp să fie scutite de orice contribuție cătră țară⁴⁷; 3) să deie 2.000.000 de lei subvenție pe an așă- zămintelor de binefacere. Curtea rusască găsește, că aceasta este ultima concesie ce se poate face locurilor sfinte. Dacă ele nu ar primi propunerile până la Noembrie 1843, i va părea rău, că nu va putea mai mult să împiedice pe gospodar a aplica măsurile Regulamentului Organic. Mihai Sturza stăruește tocmai în aplicarea acelor dis- poziții, cu atât mai mult că grecii, neprimind propunerea ru- sască până la terminul fixat, el avea tot dreptul să ceară apli- carea sancțiuhei. Și Sturza arată, ca și autoritățile din Mun- tenia, că „de și Regulamentul dispune să se dee o parte din veniturile moșiilor mănăstirilor închinate așăzămintelor de bine- facere, călugării Greci, cu toate că-se folosesc .de toate spori- rile provenite din îmbunătățirea stărei țărei, prin aplicarea Regulamentului, nu s’au supus la sarcinile ce-i privea. Această ⁴⁶ Raportul adunărei și răspunsul domnitorului. Ibidem. ⁴⁷ Memoriul de la Buyuk-Dere 1843, în Memoire sur les couvenis nu- mains, Bucarest, 1863, p. 139. Cf. Bolliac 1. c., p. 227. . • Digitized by Google AL D0ILE MINISTER KOGĂLNICEANU.—SECULARIZAREA 189 state de lucruri lovia cu atât mai mult în cugetul public, cu cât în 1844 se secularizase averile episcopiilor și mănăstirilor pământene, lăsându-le o parte din venituri, iar prisosul se vărsa în casa statului, pe când mănăstirile închinate s’ar afla în ace- iași stare de destrăbălare ca și mai înainte. Testamentele de dăinuire nu s’au înfățoșat; subvenția legală tot nu s’a plătit; starea materială a mănăstirilor a ajuns îndestul de ticăloasă; împosesuirile de moșii se urmau tot prin contracte private ; cea mai mare parte din egumeni sosiau în Moldova, aducători de contracte de împosesuire care cuprindeau cesia cătră ei a tuturor proprietăților, pe care apoi le subimposesuiau în fo- losul lor. Ținând numai la folosul bănesc, egumenii lăsau în părăsire ințeresele spirituale; pădurile erau pustiete; zidirile cădeau în ruină; avuțiile se îndosiau la moartea egumenilor; iar mănăstirile se alegau numai cu datorii”. In 1844 Sturza emancipează pe Țiganii mănăstirești, cu- prinzând în măsura lui și mănăstirile închinate. El mai oprește tăierea abuzivă a pădurilor mănăstirești, fără deosebire. In 1845 departamentul averilor bisericești cere, prin o anafora întărită de domn, ca egumenii mănăstirilor închinate să fie împuterniciți în a lor însușire cu cărți domnești, slobozite prin departamentul averilor bisericești ⁴⁸. In 1847 domnul impune mănăstirilor închinate o dare de 10.000 de galbeni, pentru apărarea de holeră. In 1848 se hotărește o măsură provizorie în Constantinopole, anume ca să se înceapă sistemul mezatului dela 1852 înainte, prin con- cursul autorităților locale, și să se dee ambelor țări române câte o subvenție de 30.000 de galbeni. Sturza protestează contra acestei hotărâri, spunând că garanția mezaturilor, desbinată de principiul părței proporționale, ar jigni interesele țărei, întrucât prin mezat era să se urce necontenit venitul averilor, pe când subvenția era să rămâie statornicită tot la 30.000 de gal- beni ⁴⁹. Revoluția din 1848, rodul izbucnirei simțimântului na- țional, nu putu să nu atingă și chestiunea mănăstirilor închi- nate. Atât Proclamația dela Islaz a lui Heliade Rădulescu cât și Dorințele partidei naționale din Moldava ale lui Mihail Ko- gălniceanu, conțin între altele, în programul lor, și seculari- zarea averilor mănăstirești. Tot pe atunci Costache Negri, în un banchet dat la Paris de emigrați și studenți, în ziua de 27 Decembrie 1848, vorbind într’un toast de mănăstirile închi- nate, exclamă : „dar bun este D-zeul părinților noștri! Veni-va ⁴⁸ Manualul administrativ, II, p. 300. ⁴⁸ Toate aceste știri asupra acțiunei din Moldova sunt luate din Foile- tonul Zimbrului reprodus de Uricarul, IV, p. 440—443. Digitized by CiOOQle ISO ISTORIA ROMANILOR odată ziua dreptăței, unde fiecare va rămânea cu ale sale”⁸⁰. Nu știea Costache Negri, când rostia această dorință, că el tocmai era menit a pune mai ales umărul, întru mântuirea po- porului român de asuprirea călugărilor greci. După încetarea tulburărilor războinice, sub domnia lui Barbu Știrbeiu și Grigore Ghica, împlinindu-se din nou ter- minul de 10 ani, încuviințat de a doua oară călugărilor greci, pentru aplicarea sistemului licitației și săvârșirea reîntocmirei mănăstirilor, moșiile lor se arendează pentru întâia oară prin mezat public, în 1851 urcându-se în chip însămnat veniturile lor. Așa în Moldova se ridică venitul total, dela 90.000 la 173.000 de galbeni adecă aproape la îndoit și tot așa și în Muntenia. In urma acestei urcări, până la un punt neașteptată de însuși curtea rusească și adusă prin o măsură cerută cu atâta stăruință de țările române, cabinetul de Petersburg găsește de cuviință, de și tot sub o formă blândă, de a stărui mai cu energie, ca locurile sfinte să primiască condițiile următoare care răspundeau numai în parte acelor cerute de ocârmuirile române, anume: 1) arendarea moșiilor prin mezat; 2) reți- nerea unui sfert în folosul așăzămintelor de bine facere și 3) al- cătuirea unei comisiuni însărcinate cu cercetarea tuturor ne- înțălegerilor dintre autoritățile române și locurile sfinte. Nota rusască atrage luarea aminte a călugărilor, asupra spo- rului însămnat de venituri izvorât din aplicarea Regulamentului Organic, și cere ca ei să se supună și îndatoririlor impuse de acea legiuire — tot argumentul comisiunei din 1833. Călugării greci se temeau mai ales de arendarea, sub privigherea autori- tăților pământești, văzând în această măsură o știrbire a drep- tului lor de proprietate⁵². Și ei s’ar fi supus condiției bănești; dar voiau să-și păstreze dreptul, și tocmai acest drept de pro- prietate suprem și necontrolabil îl făgăduise dela început ță- rile române. In jurul chestiei de drept se învârteau deci des- baterile și lupta. Știrbeiu și Ghica urmează mai departe a sprijini intere- sele românești în afacerea mănăstirilor închinate, cu toate greu- tățile prin. care trec țările lor. Așa Știrbeiu cere dela Poartă, atât direct prin o scrisoare cătră vizir, cât și prin instrucțiuni cătră Aristarhi-bei, agentul grec al țărilor române la Constau- ⁶⁰ ⁶ ⁶² ⁶⁰ I. Heliade, M^moire sur le Rtgtneration roumaine Paris 1851 p. 68; M. Kogălniceanu Dorințele partidei naționale din Moldova Ian. 1848, Puntul 28; Foaia societăfei pentru literatura și cultura română în Bucovina, V, 1868, p. 144. Comp. Al. Papadopol Calimah, Amintiri (Manuscris în Academia ro- mână), p. 363. ⁶ⁱ Foiletonul Zimbrului citat. Uricarul, IV, p. 443. ⁶² Copie d’une instruction du ministere imperial ă M. Ozerow, 23 Mai 1862 in M^moire sur Ies couvents roumains, Bucarest, 1863, p. 145. Digitized by kjOOQie AL DOILE MINISTER KOGĂLNICEANU.—SECULARIZAREA 191 tinopole, ca să se învoiască luarea celei a patra parte din veni- turile mănăstirilor închinate, starea desperată a finanțelor țărei cerând numai decât această împărtășire a mănăstirilor închi- nate la greutățile ei, cu atât mai mult că, dela 1828, mănăs- tirile închinate au fost ca și scutite de contribuția ce o dădeau mai înainte, cu toate că în urma reorganizărei țărei, veniturile lor se înzecise; dar călugării trăgănând necontenit tratările de punere la cale și obținând termine de prelungire a îndato- rirei de a contribui, se subtrăsese, prin această manoperă, dela orice fel de îndatorire. Lucrul era cu atât mai nedrept, cu cât Regulamentul Organic prevedea contribuirea lor cu o a patra parte din venituri, și dacă mănăstirile refuzau a se supune acestei dispoziții, era și drept ca ele nici să se folosască de sporul însămnat de venituri ce isvorise pentru averile mănăstirești din aplicarea Regulamentului Organic. Principele impunea lui Aristarhi, să nu primească cu nici un preț vre o sumă fixă de despăgubire, ci să mănțină cu tărie principiul proporționalităței contribuției cu cifra veniturilor. Principile dă termin de două luni, dela August 1855, pentru îndeplinirea de bună voe, a acestei obligații, amenințând la din contra cu execuția. Totuși execuția nu se face, și mănăstirile rămân tot în starea de mai înainte, îmbuibate de bunuri și nesupuse la nici o îndatorire⁸³. In Moldova, Grigorie Ghica, cu prilejul arendărei prin mezat a moșiilor și al sporului însămnat de venituri, observă, prin un memoriu adresat Porței, că „de și adjudecarea a îndoit venitul mănăstirilor, partea fiscului a rămas tot ca în vechime, precum și starea personalului și cea materială a bisericilor. Din toate foloasele ce a produs adjudecarea, rămâne numai creșterea veniturilor în favoarea comunităților”. Ghica cere deci, să se fixeze următoarele condiții locurilor sfinte: 1) egu- menii să se aleagă de cătră delegații sfintelor locuri, în unire cu mitropolitul țărei și cu capul departamentului bisericesc; 2) proprietățile mănăstirilor se vor arenda prin licitație pu- blică, de cătră guvernul local, în prezența delegaților locurilor sfinte; 3) o a patra parte din veniturile mănăstirilor se va lua de fiscul local pentru așezămintele de folos obștesc; altă a patra parte va sluji la plata servitorilor bisericești; iar jumă- tatea ce va rămânea va fi în folosul comunităților M. Ghica tri- mite în Constantinopole pe Coastache Negri și pe Dimitrie Rallet, ca să sprijine și oral drepturile Moldovei. ⁵⁸ * * * * * ⁶⁴ ⁵⁸ Vezi o serie de acte dela 13 Iunie 1853 până la 14 Sept. 1856 în M^moire avec pUces justificatives par C. Negri, Constantinople, 1865, ,p. 97—105. Tot Știrbeiu protestează în 1851 contra titlului de proprietari ce-1 iau călugării, arătând că ei nu pot nici vinde nici ipoteca imobilele, și că prin urmare nu sunt proprietari. Scrisoarea lui Știrbeiu din ¹⁸|.₂S Decembrie 1851 în Românul 23 Martie 1862. La acest argument, Grecii răspund, că nici minorii, nici femeile măritate, nu pot vinde nici ipoteca, fără ca să li se conteste propietatea. ⁶⁴ Un memoriu anonim de pe timpul lui Ghica în Bolliac I. c., p. 237. Digitized by 192 .ISTOBIA B0MÂNIL0B In divanurile ad-hoc, chestia mănăstirilor închinate iea următorul demers. Prin firmanul hotărâtor al felului alegerei membrilor acelor adunări, se dispunea între altele, ca egumenii mănăstirilor închinate să trimită și ei doi deputați. Aceste mă- năstiri refuză însă împărtășirea lor la lucrările divanurilor, din pricină, că nu voiau, prin prezența lor, să consfințească niște măsuri protivnice patronilor lor⁸⁵. Dacă însă egumenii se temeau să iee parte la desbaterile unor adunări, pe care le știau protivnice pretențiilor lor, aceste adunări, însăși, adică numai divanul Moldovei, de oarece acel din Muntenia nu se ocupă decât de cele patru punte⁸⁶, nu se sfiiră de loc a rosti încă odată, cu autoritatea lor de reprezentante ale voinței în- tregei țări, socotința lor în afacerea mănăstirilor închinate. Chestiunea vine pe tapet, cu prilejul propunerilor clerului care, la puntul 7, prevedeau: ca „fondul clerical atât al episcopiilor, al mănăstirilor fără deosebire și al schiturilor, cât și al biseri- cilor de mir, să formeze o singură casă, supusă la controlul si- nodului ca proprietar al bisericei” ⁸⁷. Asupra acestei propuneri, Kogălniceanu luând cuvântul arată mai lămurit, în cotro tindea rostirea, cam acoperită a clerului. El spune, că „nu ne am îm- plini misia, dacă n’âm zice că deslegarea acestei chestii care odată trebue să se facă, este numai de competența noastră. Cu toate strigătele, cu toate intrigele egumenilor greci, cu toate înrâuririle străine, noi niciodată nu vom suferi ca o hotărâre străină să ne exproprieze de a cincea parte din pământul nostru. Această chestie nu poate și nu trebue a fi hotărîtă, decât de viitorul guvernământ, în deplina sa neatârnare ca o chestie de naționalitate și de autonomie. Pământul pe care egumenii greci îl reclamă ca proprietate a nației grecești este pământ românesc, pământ stropit cu sângele strămoșilor noștri”⁶⁸ ⁶⁹. Propunerea lui Kogălniceanu este primită de Divan în una- nimitate ⁸⁹. Dorințele Divanului ad-hoc fiind transmise comisiunei din București, aceasta se împarte în două tabere : de o parte, Austria, Franța, Anglia, Prusia și Sardinia; de alta Rusia și Turcia. Majoritatea era favorabilă părerei românești; minoritatea sus- ținea locurile sfinte. In raportul său cătră conferența din Paris, majoritatea comisiei „se crede autorizată a privi bunurile mă- năstirilor închinate, ca niște averi religioase ce aparțin țărei I ( I I j U « 8 J I li d i J i d li B ⁵⁶ Răspunsul mănăstirilor închinate către mitropolit, din 28 Martie 1857 sub No. 231 citat de raportul comisiei de verificare a mandatelor din divanul ad-hoc al Moldovei. Ședința din 3 Octombrie. Buletinul ședințelor adunărei ad-hoc a Moldovei, Ian. 1858, No. 2 din 7 Oct. 1857. ⁶⁸ Istoria Românilor din Dacia iraiană, XII, p. 270. ⁶⁷ Buletinul ședințelor div, ad-hoc No. 23 supl. I din 23 Decembrie. ⁵⁸ Ibidem. ⁶⁹ Ibidem, No. 24 din 24 Dec. 1857. Digitized by Google AL DOILE MINISTER KOGĂLNICEANU.—SECULARIZAREA 193 Moldo-Valahiei, menite mai ales a susținea operile de binefacere din țară și a contribui cu prisosul lor la întreținerea mănăsti- rilor locurile sfinte” ⁶⁰. Ea conchide la o împăcare pe temeiul unei despăgubiri. Minoritatea comunică conferenței de Paris părerea sa, favorabilă Grecilor. Congresul se ocupă de afacerea mănăstirilor închinate, în timpul desbaterei Convenției de Paris. In ședința din 30 Iulie 1858, conferența, luând în desbatere această chestiune, după propunerea ambasadorului Rusiei, hotărește prin proto- colul XIII, că „spre a da o deslegare dreaptă neînțelegerei ce există, în această privire, între guvernul Principatelor și clerul grecesc, părțile interesate sunt invitate a se înțălege între ele prin un compromis. In cazul când ele nu s’ar putea înțălege, în decursul unui an, se va hotărî pe calea arbitrajului. In cazul când arbitrii nu ar parveni a se înțălege, ei vor alege un supra- arbitru, și dacă s’ar găsi în neputință de a conveni pentru ale- gerea acelui supra-arbitru, el va fi numit de Sublima Poartă, în înțălegere cu puterile garante”⁶¹. Termenul de un an trebuia să curgă dela o lună, după primirea investiturei de cătră domnul fiecărei țări. Sub amenințarea acestui protocol, găsește Ale- xandru loan I, chestiunea locurilor sfinte, când se urcă în scaun, la 5 și 24 Ianuarie 1859. c) Sub domnia lui Cuza. — De îndată ce reprezentantul noului domn, Costache Negri, ajunge în Constantinopole, el pe lângă celelalte însamnate daraveri ce le avea de tratat, și îh primul loc, recunoașterea îndoitei alegeri, este adus a se ocupa și cu chestiunea mănăstirilor închinate. Cel întâiu care îl atrage în această cale, este principele Labanoff, ambasadorul Rusiei, care spune lui Negri, în repețite rânduri, că ar videa mai cu plăcere o înțălegere între părți, în chestiunea mănăstirilor în- chinate, de cât un arbitraj. Negri cere dela domnitor, ca să invite locurile sfinte a trimite delegați în țară, spre a trata ches- tiunea *². Guvernul Principatelor pe de o parte învită pe co- munitățile grecești, a-și trimite delegați pentru compromis; pe de alta însă ministrul Kogălniceanu, redactează împreună M Rapport general dela commission internaționale dans leș Principautes, 1857. M^moire de C. Negri, p. 106—111. Reproducem argumentele lui Negri, In capitolul IX, asupra chestiunei juridice. Comp. Memorial diplomati que 17 Ian. 1864 : „La commission europdenne de 1857 s’dtait d6jă occupS de cette anomalie dangereuse qui dcoule Fargent du pays â Fdtranger et ne sert qu’ă favoriser Ies projets ambitieux de la Russie. Elle avait donc sugg^rG Fid6e d'arranger la question, par Foffre d'une somme servie par FEtat”. •x Extrait du protocole XIII de la confdrence tenue ă Paris pour la r^organisation des Principautes danubiennes (S^ance du 30 Juillet 1858) în Recueil de documents diplomati ques concernant la question des monasteres grecs. Juillet 1863, Paris, p. 7. M Negri către domnitor, 14 Decembrie 1859. Coresoondența, p. 6. A* D, XenopoL Istoiia Românilor. — VoL XIII. 13 Digitized by L^OOQle 194 ISTORIA ROMANILOR cu Alexandru Papadopol-Calimah, o notă, pe care Costache Negri era însărcinat a o transmite Porței, însă numai oral, și în care se arăta, că „prin Regulamentul Organic, cauza averilor mănăstirești închinate se lăsa în cercetarea domnului și a ob- șteștei adunări; iar în conferința din Viena din 1855, proto- i colul I din 15 Martie, se spune că scopul puterilor nu este de j a jigni Principatele, ci de a le îmbunătăți soarta, principiu cu J care nu se poate împăca protocolul XIII” ⁶S. i Această notă era primul pas de protestare contra ames- tecului Europei în o daravere internă a Principatelor, amestec ; protivnic dreptului de autonomie, consfințit prin tratatul și Convenția de Paris. Patriarhii se grăbesc a numi ca reprezentanți ai lor, pe arhimandriții Atanasie și Chirilă pentru Sf. Mormânt; pe ar- himandritul Nilos pentru Muntele Atos, Muntele Sinai, patriar- ’ hatul din Alexandria și mănăstirele din Rumelia, și pe arhi- mandriții Ieroteiu și Serafim, pentru patriarhatul de Arițiohia M. Acești delegați sunt însă trimiși, trei în Iași și trei în Bu- । curești, călugării voind prin aceasta să măgulească pe puterile . protivnice unirei,— arătând că privesc Principatele ca două țări deosebite. Guvernul român numește insă numai trei de- ' legați: Lasear Rossetti din partea Moldovei, Alexandru Go- • lescu și Constantin Bozianu pentru Muntenia, cu însărcinare . de a desbate chestiunea în București ®⁶. Hotărât însă de a se substrage dispozițiilor protocolului, guvernul face, ca delegații săi să nu se întrunească la data fixată pentru începutul des- , baterilor, doi din membri, Golescu și Rossetti, plecând în străi- nătate, spre o mai lămurită arătare a refuzului țărei de â se . supune protocolului ®*. De formă însă guvernul pune un nnu termen de întrunire la 27 August. In acea zi Rossetti și Go- lescu își dau dimisia; mai apoi și Bozianu. Se numesc în locul lor Melchisedec, Poenaru și Brezoianu; dar comisia nu se poate ? întruni din cauza boalei lui Brezoianu ⁶⁷. Se prelungește deci terminul la 10 Septembrie și apoi la 5 Octombrie, așa că se : ajunge la 12 Octombrie 1860, terminul extrem încuviințat de * protocol pentru compromis, fără să se fi făcut nimic. Delegații ! greci, prin o notă către ministerul cultelor și prin alta mai amă- ! •⁸ Papadopol-Calimah, Amintiri, p. 366. Lettres du Patriarche en răponse aux notes de M. Negri, 10 Mai 1860. Recueil de documents diplomatiques, Paris, p. 10. w Ordonance du prince Couza, 20 Juin 1860, Ibidem, p. 11 Comp. Steaua Dunărei, 31 Mai 1860. ♦e Note des d&dgu€s des Saints-Lieux aux agents des pulssances garantei ⁱe|₂₇ Juillet 1860. Note au ministre des cultes des mânie date. Recueil citat, p. 19—21. •⁷ Că Bozianu și Rossetti își dăduse dimisia înadins pentru a .zădărnici întrunirea, o „spune Kogălniceanu în ședința din 22 Mai 1862. Mon, of., Nr. 98, 1862. Digitized by Google AL DOILE MINISTER KOGĂLNICEANU.—SECULARIZA REA 195 runțită cătră reprezentanții puterilor garante, arată împre- jurările provocate de guvernul Principatelor care a împiedecat întrunirea comisiunei și protestează contra modului de proce- dare al ocârmuirei românești⁶⁸. In răstimpul cât întrunirea comisiunei se prelungia ne- contenit, guvernul Moldovei și al Munteniei, iau mai multe măsuri care lovesc din ce în ce mai mult în poziția călugărilor. Așa întâiu, se modifică condițiile licitației care, după dispoziția din 1851, se țineau în localul mănăstitilor, ca de acum înainte să țină în pretoriul ministeriului cultelor, ceeace dădea statului român o privighere și mai de aproape asupra acestei operații ®⁹. In 21 Iulie 1860, consiliul miniștrilor din Muntenia, aplică pro- vizoriu legea pădurilor din anul 1844 din Moldova, și în Mun- tenia, la toate mănăstirile ⁷⁰ ⁷¹ * * ⁷⁴. In 8 August să iea măsura de a se stârpi abuzurile comise cu nebunii, de călugării greci, din mănăst’rea Golia din Iași, și se înființază un spital regulat pentru acei nenorociți, cu îndatorire pentru mănăstire de a-1 între- ținea pe sama eiⁿ. Tot atunci Kogălniceanu, spre a putea face ca chestia mănăstirească să se deslege în țară și prin țară, și a îndepărta orice amestec al străinilor, revine așupra dis- poziției luate în privirea arendărei, și hotărește a ține această arendare numai în chip provizoriu, prelungind contractele pe câte uh an ⁿ. In 3 Septembrie 1860, se votează o lege în Mun- tenia, prin care proprietățile de mâna moartă fără deosebire, sunt supuse la o taxă de 10%, peste impozitul fonciar ”. Mă- năstirea închinată, Mărginenii din Muntenia este prefăcută în închisoare. In Moldova se execută hdtărîrea pentru cele trei moșii ale scoalei din Trei-Erarhi. Ministerul cultelor din Mun- tenia iea o măsură foarte jignitoare pentru călugării greci, anume cere date statistice dela toate mănăstirile, cuprinzătoare de câți călugări are fiecare mănăstire, de ce nație sunt, ce me- serie știu, ce venit are mănăstirea și de ce cheltueli are ea tre- buință ⁿ. Criza cea cumplită economică prin care trecea Mun- tenia, adusese nevoia unui scăzământ al arenzilor, care se aplică și moșiilor mănăstirilor închinate, spre marea mulțumire a arendașilor lor și nemulțumire a egumenilor greci. In sfârșit se hătărește înscrierea în budgetul statului, a unei a patra părți din veniturile mănăstirilor închinate, aplicându-se în sfârșit M Note des del£gu6s au ministre des cultes, 13 Oct. 1860. Note aux agents de mârne date, Recueil, p. 26—36. ⁶⁹ Adresa lui Kogălniceanu ministru al cultelor către egumeni. Mon. of. al Mold., 27 Iunie 1860 ⁷⁰ Naționalul, 11 Iulie 1860. ⁷¹ Patria, 10 Aug. 1860 : Steaua Dunării, 12 Aug. 1862. ⁷⁹ Românul, 4 Febr. 1861. ⁷⁸ Mon. of. al Țărei Rom., 23 Sept. 1860. ⁷⁴ Naționalul, 6 Oct. 1860. Digitized by VaOOQle 196 ISTORIA ROMÂNILOR dispoziția luată de divanul lui- Știrbeiu încă din 1853, și anume îndatorindu-se a plăti și pentru timpul trecut dela acel an în- coace. Călugării Greci protestând, ministrul Neculai Crețulescu îi amenință cu darea afară din țară ⁷⁵ ⁷⁶. Asemenea măsuri găsiau cea mai mare încurajare, în straturile mai culte ale societăței țărilor române. Așa în 17 Iunie 1860, Grigoriu (Văsescu) interpelează pe Kogălniceanu, dacă e adevărat că egumenii greci împosesuesc moșiile prin zdelci; că refuză a ține licitație în pretoriul ministeriului; că refuză a primi condițiile de arendare și că s’au plâns consu- lilor străini: la care interpelare, Kogălniceanu, răspunzând afirmativ, se produce în întreaga adunare o mișcare de Indig- nare ne mai pomenită⁷⁶. Tot așa organele timpului împingeau mereu la măsuri în protiva călugărilor greci; Naționalul, din 3 Martie 1860, arată, că „egumenii greci nu pot avea un drept de proprietate asupra mănăstirilor, fiindcă străinii nu pot do- bândi proprietatea, chiar dacă le-ar fi fost dăruită după toate regulele. Teritoriul este fundamentul; fără el nu e stat. A se aliena teritoriul cătră străin, este a se desființa statul și a se da în stăpânirea străinului” ⁷⁷. Steaua Dunărei susține de ase- menea, că „Principatele-Unite fiind autonome, pot regula sin- gure chestia mănăstirilor", și aiurea, constatând „fericitele re- zultate pentru școale ce au izvorât din secularizarea veniturilor mănăstirilor chinovii, adecă pământene, cere o radicală secu- larizare a veniturilor tuturor mănăstirilor, închinate și neîn- chinate” ⁷⁸ *. Cu cât însă Românii, împingeau spre luarea averilor din mânile Grecilor, cu atât mai mult aceștia se împotriviau cu mai mare îndărătnicie. Ambasadorii spun lui Negri, că sfin- tele locuri nu voesc să primiască condiția îndatorirei arenda- șilor, de a întreținea scoalele și bisericile, legându-se ele la în- deplinirea acestei condiții. Negri răspunde ambasadorilor, că niciodată guvernul său nu va consimți.la așa ceva⁷⁸. Princi- pele Labanoff, protestează de asemene la Negri, contra sco- pului ocârmuirei românești, de a scădea câștiurile arendașilor moșiilor mănăstirilor închinate. Cu prilejul acesta, reprezen- tantul României apără înaintea ambasadorului rusesc, cererea de a se îndatori mănăstirile închinate de a face școli pe moșii. Principele Labanoff, spune Negri, mă asculta cu luare aminte, și am crezut a înțălege că el își dădea samă lăuntrică despre ⁷⁵ Mon. of. al Munt., 4 Mai 1860. Comp. Anunțiatorul român, No. 32, 1860; Naționalul 7 Mai 1860, Steaua Dunării, 15 Mai și 23 Aug. 1860, Românul, Dâmbovița, etc. ⁷⁸ Mon. of. al Mold., 24 Oct. 1860. ⁷⁷ Naționalul, 7 Martie 1860. ⁷⁸ Steaua Dunărei, 15 Mai și 22 Aug. 1860. ⁷⁸ Negri^c&tre domnilor, 4 Aug. 1860. Corespondența, p. 58. Digitized by Google AL DOILE MINISTEE KOGĂLNICEANU.—SECULARIZABEA 197 dreptatea argumentelor mele; dar politica guvernului ce re- prezintă va fi, după cum cred, neîmpăcată în această ches- tiune. Negri se temea, ca ambasadorii să nu ceară colectiv dela Poartă, stricta aplicare a protocolului din Paris; că dacă ne-am opune, cu toate simpatiile sale, ambasadorul englez a spus, că „s’ar videa nevoit a lucra în înțălegere cu colegii săi; iar dacă nu vroim să respectăm protocolul, împotrivirea noastră ar putea avea grele urmări; că mai ales găsia rău, că s’a pre- lungit contractele de arendă pe 5 ani, ceeace ar lega pe mă- năstiri”. Negri răspunde, că „nu ar fi bine ca ambasadorii să intervină, în care caz supraexcitația poporului ar putea să aducă nenorociri; că mai bine ar fi a se aștepta, el să scrie dom- nitorului, ca să modifice lucrul prin țară”. Negri se mai obligă a face să se reducă prelungirea la un an⁸⁰ ⁸¹. Dacă Negri însă căuta să rețină pe ambasadori dela un pas protivnic țărei, fă- cându-i să întrevadă putința unui măcel, pe de altă parte el să silea a convinge, pe domnitor, că „ar fi bine a se provoca desbateri cu delegații greci și dacă, precum e sigur, nu se va ajunge la nici o înțălegere, atunci să se pledeze cauza înaintea arbitrilor, spre a arăta dreptatea cauzei noastre, rezervând bine înțăles guvernului nostru hotărîrea, de oarece era vorba de o treabă internă și de autonomie” a. Reprezentantul României, intimidat prin observațiile am- basadorilor, trebuia să țină acest limbagiu; dar dacă i s’ar. fi urmat părerea, se putea întâmpla ca forma să prejudece fondul⁸². Intr’adevăr neajungându-se la nici un rezultat cu com- promisul. trebuia conf irm protocolului XIII, să se recurgă la arbitraj. Chestiunea era cu atât mai gravă, cu cât, ca loc de .desbatere, toate puterile fusese de părere a se alege Cons- tantinopole, „din cauza prezenței tuturor patriarhilor în această capitală și ușurinței pentru Subalim Poartă de a se sfătui, fără pierdere de timp, cu reprezentanții puterilor asupra numitei unui supra-arbitru, în cazul când arbitri nu s’ar putea înță- lege” ⁸³ *; ca și când nu ar fi fost de un tot așa de mare interes, a se cerceta chestia la fața locului, acolo unde erau așezate ave- rile și unde se puteau lua orice informații; iar cât despre în- țălegerea asupra arbitrului suprem, ea se putea lua în Cons- tantinopole, cu toate că judecata s’ar fi urmat în București. Se vede deci, că alegerea capitalei otomane, ca loc de desba- •• Negri către domnitor 8 și 9 Iulie 1860, Corespondența, p. 44 și 56. ⁸¹ Negri către domnitor 8 Iulie 1860. Ibidem, p. 45. ⁸² „La forme emporte le fond” observă, cu prilejul tocmai acestei chestii, broșura: Quelques mots sur la secularisation des biens conventuels en Roumanie par un ddput6. Paris, p. 37. ⁸⁸ D^pfcche d’Ali pacha au prince Couza, 13 (25) Decembre 1860. Recueil de documents diplomatiques, p. 37. Digitized by Google J 198 ISTOBIA ROMANILOR tere, era o măsură luată în favoarea locurilor sfinte și în dauna țărilor române. Guvernul român era însă hotărît a se opune, cu orice preț, atât arbitrajului, cât și pertractărei lui în Constan- tinopole. Negri spune curat lui Lavalette, că „guvernul său se va videa nevoit a nu se supune. Nu este vorba de o chestie internațională, ci de pământul nostru” M. Mijlocul întrebuințat de Români spre a zădărnici arbitrajul, era necontenita trăgă- nare cu numirea arbitrilor, cu toate că Poarta cerea necon- tenit îndeplinirea acestei măsuri⁸⁵. Guvernul însă, pentru a găsi un nou mijloc de amânare, propune puterilor reluarea iarăși a tratărilor pentru compromis, făcând pentru a îmbuna locurile sfinte, acestora concesiunea, ca arendarea moșiilor să se facă iarăși în localul mănăstirilor, și nu mai mult în pretorul ministerului⁸⁶. Puterile dau în lațul întins de domnitorul român și fi- xază termenul nouei înțălegeri de bună voie, la sfârșitul lunei Aprilie (stil nou) 1862 ⁸⁷. Tocmai în 14 Martie (stil vechiu) adică cu o lună înainte de sosirea termenului, domnitorul numește o comisie compusă din Melchisedec, Petrache Rossetti-Bălă- nescu, Grigorie Bengescu, Scarlat Fălcoianu, și Costachi I. Filipescu⁸⁸. In 26 Martie ministerul de culte învită locurile sfinte la trimiterea reprezentanților lor și la 31 Martie aceiași invitare este transmisă de Negri patriarhilor⁸⁹. Patriarhii însă, văzând că guvernul român nu caută decât să zădărnicească instituirea arbitrajului și temându-se să nu fie iarăși trăgănați ca în primul rând, răspund, că „terminal trecerei la arbitri fiind foarte apropiat, anume la 18 April, ei nu mai au timpul să trimită delegați noi” ⁹⁰. Ali-Pașa atrage luarea aminte a domnitorului „asupra dreptei cereri a comu- nităților grecești, care cerere este în totul conformă cu mersul ** Negri c. domnitor, 18 Octombre 1860. Corespondența, p. 73. ⁸⁶ Dtptche d’Ali pacha au prince Couza 25 Septembrie 1861. Recueil, p. 39. ⁸⁸ Rdponse des Saints-Lieux d’Orient au mânoire du gouvernemenl des Principautes-Unies sur les monasteres grecs. Octobre 1862, Paris, p. 28: „Au commencement de Fannie 1862, le prince Couza fit lever tous les obstacles apportds en Moldavie en 1860 et 1861 au renouvellement des baux des teires. II laissa affermer les biens par les Hdgoumânes, conformement aux răgles dtablies en 1851”. Cf. Note du ministre des affaires ^trangâres de Moldavie aux agents des puissances garantes ă Jassy, le 20 Novembre 1861. Recueil, p. 41. ⁸⁷ Ofice d’Ali Pacha aux chefs des St.-Lieux ¹⁸/ₐ<> Janvier 1862. Recueil, p. 45. ⁸⁸ Ordonance du prince Couza, 14 Marș 1862. Ibid., p. 66. Publicată în Mon. of. al Mold., 27 Martie 1862. ⁸⁸ Note circulaire du ministre de cultes aux chefs des communvautâs gre- cues 26 Marș 1862 Recueil, p. 47. Note de M. Negri aux Patriarches 32 Maw 1862. Ibid., p. 49. ⁸⁰ Reponse des Patriarches 10 Avril 1862. Ibid., p. 50. Digitized by Google AL DOILE MINISTEB KOGĂLNICEANU.—SECUL ABIZAEE A 199 prescris de protocoalele conferenței din Paris, și spune ca prin- cipele să-și numiască arbitrii, pentru ca, împreună cu acei ai locurilor sfinte, să hotărască daraverea, până în termenul pres- cris de 6 luni⁹¹. Arbitrii însă tot nu sunt numiți din partea Principatelor. d) Secularizarea. — Anul 1863. sosește, aducând cu el o nouă direcțiune în mersul acestei complicate daraveri; anume politica guvernului român din ceeace era până atunci mai mult de apărare decât de atac, sporește pe această parte, indesând mereu loviturile care trebuiau să pregătiască pe acea din urmă și hotărâtoare. Pentru a înțălege însă propășirea guvernului pe tărâmul agresiv, trebue să reluăm lucrurile ceva mai de sus, spre a putea stabili cele două serii paralele: acea suitoare a loviturilor românești și acea coborâtoare a puterei de împroti- vire a Grecilor. In Moldova înainte de unire, ținuta e cam șovăitoare. Ministerul Moruzi, ultimul din Moldova, declară consulilor că e de părere a se supune protocolului, și Bordeanu, secretarul lui Negri, în lipsa șefului său, repetă această declarație ambasa- dorilor din Constantinopole. Purtarea lui Moruzi este însă de- saprobată de adunarea unitară din București care primește propunerea lui Panu în această privință⁹² *. In Muntenia, din contra, o circulară a ministeriului justiției, tot anterioară unirei, ordonă tribunalelor a nu mai legaliza învoieli între egumenii mănăstirilor. închinate și particulari, privitoare la cesiuni entru Greci am citat documentul Saftei, după o publicație românească. In tarea de atunci a publicărei textelor, e cel mai bun mijloc de a garanta ade- ărul, de a cita documentele în favoara unei părfi, după textul publicat de ealaltă. ⁴ Eclaircissement, Anexa 8. ⁸ Citat după textul grecesc, publicat în R Sporise des Lieux Saints, Octobre 163, p. 40. ⁴ Citat după textul grecesc publicat lbid.ₜ p. 43—46. A. D. Xenopoi, Istoria Românilor. — Voi. XIII. 14 Digitized by Vj ooq Le 1 210 ISTORIA ROMANILOR să confere. Așa fiecare mănăstire primia daruri, nu numai dela întemeietorul ei, ci și dela alte persoane. Chiar când sunt mă- năstiri domnești, ele sunt adese ori înzestrate și de boieri. Bre- zoianu tăgăduește legalitatea celor mai multe închinări, ca ne fiind făcute de toți ctitorii și înzestrătorii mănăstirei, ci din partea altor persoane decât de acei înzestrători; căci dacă unii numai din ctitori închinase mănăstirea, această închinare nu putea avea valoare decât pentru averile date de ei, iar nu pentru acele date de alții &. In cazul însă când o persoană străină închina mănăstirea, ea dispunea de ceva ce nu era al ei. Și este de observat, că acest argument capătă o tărie* mai mare, prin faptul că a fost adus în sens întors, pentru a sprijini-drepturile locurilor sfinte: Anume N. Rossetti, cerând prin judecată restituirea mănăstirei Mărginenii, întemeiată de un străbun al său, pe motivul că nu s’ar fi respectat condițiile de dăruire, i se opune din oficiu de cătră tribunal care iea apă- rarea Grecilor, că el nu ar putea reclama decât pentru partea lui de donator, nu și pentru averile dăruite de alții⁷ * ⁹. Apoi dacă un donator nu putea cere anularea donațiunei, decât pentru partea sa, nici călugării greci nu puteau deveni proprietari ne- condiționali, decât pentru părțile valabile dăruite. Celelalte tre- buiau să fie supuse condițiilor dăruirei. Fraude. — Adese ori frauda sau viclenia, întrebuințată spre a aduce, fie închinarea mănăstirei, fie sporirea averei mă- năstirilor acum închinate, pătează titlurile în virtutea cărora mănăstirile sau moșiile lor erau stăpânite. Există mai multe documente care dovedesc, într’un chip învederat, uneltirele piezișe puse în lucrare de călugării greci, spre a-și însuși averile pământene. Așa hrisovul lui Mateiu Basarab, de mai multe ori citat până acum, iea înapoi dela călugării greci, în 1639, 21 din cele mai frumoase mănăstiri ale țărei, motivând astfel această mă- sură : „Că mai pe urmă, se întâmplă de statură mitropolii și domnitori țărei, oameni străini nouă, nu cu legea sfântă (adecă tot creștini), ci cu neamul, cu limba și cu năravurile cele răle, i i j i ⁷ Textul publicat numai în extracte traduse în franțuzește în R^ponse du St. Lieux, p. 49, dar consunător cu reproducerea lui în Memoriu asupra mănăstirilor române puse sub invocațiunea tocurilor sfinte. Ministerul afacerilor străine, București 1863. p. 5. * Vezi analiza actelor mănăstirilor Sărindarii, ■ Bucovățul, sf. loan din Focșani, Arhimandritul, în loan Brezoianu, Mănăstirile zise închinate și călugării străini, Buc. 1861 p. 9. 10, 12 și 38. Așa bunăoară mănăstirea Banu, întemeiată de lanache Banul și îmbogățită de mai multe fețe cu mai multe moșii, este închinată de N. Mavrocordat (cu ce drept?) mănăstirei Dusca din Tunis, prin hrisovul său din 1728. • Un nou proces sau soluția împedecatei chestii a mănăstirilor di țară zise închinate, București 1861, p. 26. Digitized by Google SECULABIZABEA.—CHESTIA JUBIDICA 211 adecă Greci care nu se rușinară, nici se temură a atinge nă- ravul lor cel rău și de sfintele mănăstiri domnești ale țărei și, spurcându-și mânile lor cu orbitoarea m’tă, sub hicleană taină începură a vinde și a cârciumări sfintele mănăstiri ale țărei și lavrele domnești, cele supuse metoașe dajnice altor mănăstiri de pre în țara grecească și dela sfânta Gora, făcându-le hri-. soave de închinăciune, fără de știrea sfatului și fără voia so- borului, ca să le biruiască și să le moștenească în veac”¹⁰. Cum s’a observat și mai sus, Mateiu Basarab nu este dușman al Gre- cilor, de oarece el recunoaște dreptul călugărilor asupra mă- năstirilor într’adevăr dăiuite. Din aceasta însă, se constată într’un chip învederat că cele 21 de mănăstiri, enumerate de Mateiu Basarab în hrisovul său, fusese uzurpate de călugării greci. Ceeace întărește încă și mai mult faptul uzurpării, este împrejurarea, că patriarhul de Constantinopole, Partenie, re- cunoaște prin o carte pastorală, că „de câțiva ani, niște Greci neștiutori, străini și stăpâniți de lăcomie, au năvălit și umplut țara, și prin vorbele și rălele lor fapte, neîncuviințate de sânta noastră lege, au ajuns a pune mâna pe aceste evlavioase și vechi așăzări, fără nici un respect pentru testamentele întemeitorilor; dar principele Mateiu Basarab, chemând o adunare și hotă- rând ca toate mănăstirile domnești și pe care domnii și mitro- poliții străini, pentru a-și potoli lăcomia, le supusese altor mă- năstiri așăzate în Grecia sau în muntele Athos, și anume (ur- mează enumerarea celor 21 de mănăstiri), să rămână slobode de orice stăpânire din partea călugărilor străini, — noi întărim acest hrisov al domnului M. Basarab, în toată a lui întindere”. Această scrisoare, în care patriarhul grec își hulește pro- priul său neam, a fost de sigur scoasă pe bani de domnitorul Munteniei. Că lucrul era obicinuit la patriarhii, aceasta se știe și din alte împrejurări. Este însă de observat, că fără îndoială și patriarhul știea că aceste mănăstiri fusese uzurpate, fără de care nu ne putem închipui, că el să fi renunțat, pentru o sumă de bani numărată o singură dată, la niște venituri vecinice ale neamului și scaunului său¹¹. Acolisiri de moșii se constată din următoarele documente: Un hrisov al Iui Gheorghe Ștefan urmașul lui Vasile Lupu, ■ Ji ¹⁰ Uricarul, N, p. 329. ¹¹ Scrisoarea lui Partenie în M^moire avec pi^ces justificatives present£ ă la commission internaționale pour Ies couvents d^di^s par M. C. Negri, Con- stantinople, Juin, 1865, p. 127. Recunoscută ca autentică de călugării greci în R^ponse des Lieux Saints, Oct. 1863, p. 58. Asupra vânzărei unei învoiri de a deslega un blestem mitropolitan din partea patriarhiei de Gonstantinopol, yezi Ist, Românilor din Dacia Traiană, IX, p. 226. S'ar putea adăogi încă alte nânăstîri luate prin viclenie, precum măn. Roaba, dacă dovezile aduse de 3rezoianu p. 29 nu ar lăsa oarecare îndoială, și noi căutăm dovezi absolut letăgăduite și peste putință de tăgăduit. Digitized byViOOQlC 212 ISTORIA ROMANILOR dat în anul 1656, spune, că, Vasile Vodă, văzând mare lipsă de dascăli buni învățători în țara noastră, fără de care foarte mult pământul pătimește și se întunecă, fără învățătura căiței socotind împreună cu tot sfatul țărei, a așăzat prin a sa che- mare, dascăli buni și râvnitori la învățătură dela Kiev Pecerski a sfintei lavre, dela preasfințitul și de Dumnezeu temătorul mitropolit al Kievului, Pătrașcu Movilă, ca să fie spre învă- țătura și luminarea minței copiilor pământului nostru; căci pentru aceasta le-au lăsat lor trei sate, anume Rachitenii, Tă- mășenii și Juganii, ca să fie pentru îndestularea și hrana acelor dascăli buni învățători, și a lăsat lor acele trei sate, în pace despre toate dările mari și mici ce se vor afla în pământul nostru”.¹² ¹³ Iată o dăruire, făcută în toată regula școalei din inănăs- tirea Trei-Erarhi, întemeiată și una și alta de Vasile Lupu. Mă- năstirea Trei-Erarhi, fiind închinată de ctitorul eilnuntelui Athos, „în curând nici un folos bun nu s’a făcut după acel așezământ: căci după aceea dascălii aceia s’au izgonit dela mănăstire și s’au adus în locul lor din țara grecească; iar călugării greci nici un folos la învățătură nu aduc pământului nostru”¹⁸. Nu se prea în- țălege, din document, dacă dascălii slavoni au fost înlocuiți cu dascăli greci, sau dacă trebue primit, că au fost suplintați prin călugări greci ce nu erau și dascăli. In orice caz, școala lui Vasile Lupu, chiar de ar fi fost grecizată, cu timpul s’a desființat, și atunci când Asaki descopere la Viena documentul lui Gheorghe Ștefan călugării din Trei-Erarhi stăpâniau fără nici un drept moșule ce nu le fusese date lor, ci școalei. A trebuit un act de autoritate al lui loniță Sturza, domnul Moldovei, spre a reînființa școala în mănăstirea grecească, și un proces ce ținu aproape 20 de ani, spre a relua moșiile din mâinile călugărilor greci¹⁴. O încercare iarăși necinstită din partea acestora de a pune mâna pe o avere ce nu le aparținea, este constatată prin docu- mentul lui Moise Movilă din 1634; anume mănăstirea Bisericanii, neînchinată, avea un sat Vânătorii, dăruit ei de Chirița Dumi- trache postelnicul și de Constantin Movilă, danie făcută pe timpul lui Gaspar Grațiani și întărită și de Ștefan Tomșa. „Și după aceea, urmează documentul, s’au sculat călugării (greci) dela mănăs- tirea Golia (închinată) și au umblat cu vicleniile lor și cu strâm- bătate, și și-au făcut niște drese, scriind că Ie ar fi dat acel sat cucoana Maria Chirițoaea. Fiind că această cucoană trăia în țara leșască, domnu¹ trimite pe Golieni acolo, să aducă întărirea.scri- soarei. Golienii nu aduc acea întărire, pe care din potrivă o aduc ¹² Uricarul, III, p. 279. ¹³ Ibid. Asupra înstrăinărei Trei Erarhilor vezi Ist. Rom. din Dacia Tra- tună, VII, p. 21. ¹⁴ Ibidem, XI, p. 230. Digitized by Google SECULARIZAREA.-CHESTIA JURIDICĂ 213 Bisericanii, spunând cucoana Chirițoaea, că Golienii și-au făcut ei singuri dresul, fără știrea ei; și deci au rămas Golienii rușinați înaintea domnului, fiind dresul lor făcut cu strâmbătate și cu vi- clenie”¹⁸. Un alt caz, în care se îmbină o închinare nelegală cu o aco- lisire de sate, se întâmplă pe timpul lui Niculae Mavrocordat. Anume domnul grec, voind să folosască patriarhului de Alexandria, Samuel, care tocmai venise în Moldova după milă, îi închină mă- năstirea Hangu. In hrisovul de închinare din 1715, se spune, „că au hotărât împreună cu Gedeon mitropolitul, Sava episcopul de Roman, Calixt episcopul de Rădăuți și Orest episcopul de Huși, și cu marii boieri Gavril Miclescu, Lupu Costache, Ilie Catargiu, Dimitrie Ramadan, loan Palade, Constantin Rossetti, Darie Donici și Constantin Costache, și au închinat mănăstirea Hangu, înte- meiată de Barnovschi Vodă (deci măn. domnească), cu toate mo- șiile și satele și toate hotarele, și cu moșiile Bălțăteștii și Mânjeștii, pe care starețul le câștigase prin hotărîre judecătorească dela rudele vistiernicului Ilie, pentru ca Sf. scaun al Alexandriei să tragă veniturile acestor mănăstiri”¹⁵ ¹⁶. Un hrisov al lui Mihaiu Racoviță dat însă asupra unei pâri, făcută de visterniceasca Maria împrotiva egumenului de Hangu, ne arată că procesul asupra moșiilor Bălțăteștii și Mânjeștii, intentat la divan de egumenul de Hangu, fusese câștigat de acesta în urma unei apăsări a lui N. Mavrocordat asupra divanului; căci aceiași boieri, judecând acuma a doua oară, mărturisesc că știeau precum era drept (anume că moșiile în chestiune erau alte visternicesei); dară că: „che- mându-i pe rând Neculai Vodă, și dându-le a înțălegesă nu răs- pundă împrotivă nici cum la divan; deci știind acea poruncă, n’au avut gură să grăiască spre dreptate; ci cum au zis domnul, așa au poftorit și dumnealor cu toții”. Așa se judecase deci pro- cesul și acest chip de a împărți dreptatea ne lasă a întrevedea și modul cum se făcuse închinarea mănăstirei Hangului cătră patriarhia Alexandriei. Anume mitropolitul, în divanul lui Ra- coviță, spune, că „nu primise ca să se închine la patriarhie această mănăstire, fiind în tărie și mai ales la munte, și peste voia sfinției sale, s’a făcut această închinare”¹⁷. Este inviderat că mitropolitul ¹⁵ Hrisovul reprodus de N. Istrate, Questia mănăstirilor închinate din Moldova, Iași 1860, p. 18. E drept că asemenea falsificări dej documente erau obicinuite în acel timp. Așa și călugării mănăstirei pământene Bistrița, înainte de a fi înstrăinată, și acei ai mănăstirei Pângărații, falșifică niște drese în’dauna mănăstirei Bisericanii. Documente din 1631 în Arhiva Istorică a lui Hasdeu, I, p. 71 și 106. ¹⁴ Hrisovul de închinare după publicația grecească Eclaircissements. Anexa 7. ¹⁷ Hrisovul lui Racoviță din 1718 în Uricar, N, p. 363—377. Amănunțimi asupra procesului, în Istoria Românilor din Dacia Traiană, IX, p. 14-18 și mai pe larg în articolul meu Justiția sub Fanarioți în Convorbiri Literare, XX, p. 1058. Digitized by Google 214 ISTOBIA ROMANILOR merge prea departe, când spune că închinarea s’a făcut peste voia lui. Nici sfinția sa, văzând porunca, n’a avut limbă să gră- iască și a poftorit precum poftorise și boierii; dar în orice caz, din spusele lui, reiesă modul silnic cu care se făcuse și închinarea, precum tot silnic se judecase și procesul, și aceasta când ? Pe vremea domnului grec celui mai luminat din toți Fanarioții; pe timpul domnului filosof! Condițiile închinărilor. — Hrisoavele reproduse mai sus în- vederează fără tăgadă, că cele mai multe mănăstiri erau închi- nate cu oarecare condiții. Chiar hrisovul lui Mateiu Basarab, când lasă Grecilor mănăstirile regulat închinate, ca să fie supuse și stătătoare, adaogă: „după cum vor fi scris și legiuit ctitorii, în cărțile lor de închinăciune, pre acea tocmeală neschimbate să trăiască”. Fiecare mănăstire era deci închinată cu oarecare toc- mală, și rari sunt cazurile de închinare curată și necondiționată a unei mănăstiri pământene cătră locurile din jos. Așa am văzut în hrisovul de închinare al Văcăreștilor, rânduire de boieri pă- mânteni ca epitropi care să îngrijască pentru îndeplinirea milelor. Acelaș hrisov prevede nevoia reparațiilor mănăstirei, măritare de fete sărace, îngrijirea de sărăcime, de cei din pușcărie. Hri- sovul lui Gheorghe Ștefan, amintește despre datoria de a ținea o școală. In sfârșit cele mai multe din documentele de închihre rostesc un cuget uniform, acela de a se întreținea mănăstirile pământene în primul loc, și numai ce va prisosi să se trimită sfintelor locuri. Ba unele din ele merg până a dispune, ca în anii de lipsă, să nu se trimită nimic mănăstirilor patroane, iar milele să se îndepli- nească. îngrijirea cea d’intâi a închinătorilor este de a asigura existența mănăstirilor lor, îngrijire ce nu era decât prea firească, dacă ne gândim că acești oameni se despoiau de averile lor, în scopul de a-și lega numele de o așezare vecinică, în care să fie pomeniți atât prin rugăciunile călugărilor ce erau să se umbrească sub a lor creațiune, cât și prin ale acelora care se împărtășiau din milele lor. Nici unui închinător nu i-a trecut vreodată prin minte ca el, închinând mănăstirea lui unei mănăstiri mai sfinte din Răsărit, așăzământul lui să se desființeze; să înceteze de a mai fi ceeace fusese: o comunitate de oameni care să se rOage lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor tuturor muritorilor în deobște și a le lui în deosebi. Se înțălege dela sine, că o asemenea țintă evlavioasă nu putea fi ajunsă, dacă nu se păstra ființa ex- terioară a mănăstirei: bisericile, chiliile și clădinle ei, și că deci întreținerea materială a mănăstirilor era și ea o condiție sine qua non a închinărei acestora cătră lăcașurile sfinte. Să cercetăm, cum au îndeplinit călugării greci aceste con- diții explicite sau împlicite ale închinărei? In ceeace privește epitropii pământeni, ei fură în curând înlăturați, și numirea lor fu lăsată în părăsire. Grecii, neputând tăgădui acest lucru, caută Digitized by Google SECULABIZAREA.—CHESTIA JURIDICA 215 să-l încunjure în chip sofistic. Ei spun, că „sfintele locuri pentru a mănținea epitropnle, au suferit adese ori mari nemulțumiri. Domnitorul Cuza care a suprimat prin ordonanța sa din 3 lanuar 1863 epitropiile Sf. Mormânt, învoacă în memoriul său epitropii dela Văcărești”¹⁸. Sf. părinți se joacă aici cu cuvântul de epi- tropi. Tot epitropi erau și aici ai Sf. Mormânt și boierii pămân- teni, din hrisovul lui Niculaie Mavrocordat. Dar aceste douăfeliuri de epitropi erau îndepărtate ca ceriul de pământ. Pe când cei pă- mânteni stabiliau controlul asupra purtărei trebilor mănăsti- rilor închinate din partea călugărilor greci, acei rânduiți de Greci, bine înțăles că-1 suprimau. Cât despre așăzămintele de binefacere, am văzut cum Grecii au desființat școala din Trei-Erarhi; apoi cum îngrijiau de ne- bunii din ospiciul dela Golia, cum lăsau în părăsire îndeplinirea milelor, din hrisovul lui N. Mavrocordat care, cu toate aceste dispunea ca în anii de lipsă, să nu se trimită nimic Sf. Mormânt, iar milele să se facă. Să venim însă la chestiunea de căpetenie, la condiția acea fără de care închinarea nu avea nici un înțăles, care al- cătuia chiar miezul ei: păstrarea existenței mănăstirilor pămân- tene închinate locurilor sfinte. Asupra acestei chestiuni, mai toate hrisoavele conțin „tocmala” fățișă sau subînțăleasă, ca veniturile mănăstirilor să slujască întâiu la susținerea acestor așăzăminte, și numai ce va prisosi să se trimită locurilor sfinte¹⁹. Ba mai mult încă, unele mănăstiri sunt închinate celor de jos, pentru a le apăra de ruină reală sau pretextată de închinători. Așa pentru mănăstirea Galata, întemeiată de Petru Șchiopul și închiriată de Radu Vodă în 1617, se arată, drept motiv al închinăciunei, faptul, că „mănăstirea Galata s’ar afla în mare scăpătăciune; clădirele din prejur dărâmate, lucrurile sfinte râsipite din pricina marelor nenorociri și a trecerei armiilor și neamurilor străine care au întrat în țară, precum și din pri- cina rălei purtări a călugărilor care erau acolo și care, ne te- mându-se de D-zeu, au ocârmuit și au risipit toate productele și veniturile ei”²⁰. Tot așa cu mănăstirea Bistrița, Probota și altele. Din aceste documente, se poate vedea, că întemeie- torii mănăstirilor pământene, dorind tocmai a lor păstrare atât fizică cât și morală, le luase din mâna călugărilor pământeni și Ie închinase locurilor din Răsărit, în cât se vede fără nici o îndoială că scopul suprem al ctitorilor era păstrarea creațiunei lor. ’ I ¹⁸ R^ponse de St, Lieux, Oct. 1863, p. 48. w Am adus mai sus, p. 209 documentul de închinare al mânăstirei Stă- neștii, în care să spune lămurit, că se va pune întâi la o parte ceeace este trebuitor pentru hrana și întreținerea călugărilor și a slugilor mânăstirei cârde obiceiu, și să trimite rămășița sf. patriarh, spre a lui trebuință. ²⁰ Hrisoavele reproduse de Memoriul asupra mănăstirilor române, puse sub invocația locurilor sfinte din Răsărit de Ministerul de externe, București, 1863, p. 7 și urm. Digitized byLiOOQlC 216 ISTORIA ROMANILOR Ce făcuse însă din mănăstirile închinate lor, călugării Greci? Imprăștiase călugării pământeni la cele patru vânturi și nu-i mai înlocuise cu alții, încât ele încetară de a mai fi co- munități religioase române. Dar nici măcar cu călugări greci, nu înlocuiau ei pe acei de baștină, nepunând în ele decât pu- țini inși, de care egumenul avea nevoie, pentru administrarea averilor mănăstirei. De aceea se constată faptul neașteptat, că mănăstirile închinate, în loc de a înfățoșa o bogată popo- rație de călugări străini, nu sunt decât foarte sărace în oameni, față cu mănăstirile neînchinate. Pe când aceste din urmă, în număr de 53 și 189 de schituri, au 2836 de călugări și 3043 de călugărițe, acele închinate, în număr de 72 și 24 de schituri, nu au decât 509 de călugări și 46 de călugăriți²¹. Mănăstirile închinate fuse deci desființate ca mănăstiri. Ele nu mai erau comunități religioase de închinare cătră D-zeu, ci curat numai dependenți administrative ale mănăstirilor din Răsărit, însărcinate cu adunarea veniturilor, spre a le trimite patroanelor lor. Și lucru curios, călugării Greci nu tăgăduiau faptul care era și cu neputință de ascuns; dar susțineau că erau în drept să proceadă astfel, zicând, că „fără nici un drept li se bănuește că nu întrețin comunități religioase în mănăstirile așăzate în Principate, pentru a căror întreținere tocmai li se cere a patra parte din venit. Dar când li se face această bănuială, se uită că locurile sfinte nu erau ținute, dar că nici nu pot ți ținute a întreținea comunități religioase în Principate. Sfintele locuri nu pot avea acolo decât sucursale. Acei care au dat și închinat mănăstirile sfintelor locuri, nu au putut înțălege a da și închina aceste comunități, lucru ce nici odată nu s’a auzit. Personalul unei sucursale este alcătuit din un număr îndestulător de preoți și de slujbași, sub un egumen, și sfintele locuri nu sunt înda- torite decât a întreținea atare personal în mănăstirile Princi- patelor. A se cere ca sfintele locuri să întrețină comunități re- ligioase în țările române, este a se pretinde dela ele un lucru pro- tivnic regulelor bisericei și temeliei organizărei monâcale din Ră- sărit. Locurile sfinte nu au scaunul lor în Principate. Legal ele nu figurează aici decât ca proprietare” ²². Și într’adevăr iată ce spune canonul 8 al sinodului din Chalchedon : „Clericii (ospiciilor) de săraci și a mănăstirilor și a bisericilor sfinților martiri să rămână sub ascultarea epis- copilor din fiecare oraș. Balsamon și Zonara, interpretând acest canon, spun că administrația, îngrijirea, supravegherea morală și gerarea veniturilor și a cheltuelelor, să se facă sub imediata ²¹ Analele statistice, 13—16, 1863, p. 140—148. M Acest loc, de o importanță capitală pentru hotărîrea juridică a che- stiune!, se află în R^ponse de 1’Archimandrite Germanos, p. 102—104. Digitized by Google SECULARIZAREA.-CHESTIA JURIDICĂ 217 controlare a episcopului locului. Nuvela 131 a lui lustinian zice, că așăzămintele cele de cătră ctitori făcute mănăstirilor, trebue să se păzască, dacă nu se împrotivesc canoanelor; căci nu le este permis ctitorilor de a interzice episcopilor locali execu- tarea drepturilor canonice în mănăstirile fundate de ei. O Ho- tărâre patriarhală recunoaște dreptul episcopului eparhial asupra tuturor mănăstirilor și că nu se poate închina, nici supune o mănăstire alteia, dacă actul de fundațiune al ctitorilor nu pre- vede aceasta ²³. Pretinsul drept patriarhal de stravropighie, prin care patriarhul poate. în orice țară din circumscripția lui, să aibă o mănăstire ori biserică, cu drepturi jurisdicționale asupra ei, este un abuz medieval. Nu există nici un canon care să în- voiască acest lucru. Din contra toate canoanele păstrează drep- ' turile exclusive de jurisdicție asupra mănăstirilor din eparhiile lor, episcopilor locali, fără de care s’ar turbura și s’ar călca unul din principiile cele mari ale bisericei creștine: ordinea ierar- hică, Toată administrația așăzămintelor de orice natură este, după canon, sub nemijlocita îngrijire a episcopului locului. Orice influență, ori amestec străin este abuz și necanonicitate. Călugării greci susțineau deci, cu drept cuvânt, că regulele bi- sericei și temelia organizărei monacale din Răsărit, se opuneau la închinarea unor mănăstiri către altele-, la supunerea unor co- munități de călugări, sub alte comunități de călugări, de oarece ele nu puteau fi supuse decât episcopilor locali. De aici deci ne- voia în care se găsiră mănăstirile patroane, de a desființa comu- nitățile religioase închinate lor din Principate. Am văzut însă că scopul de căpitenie al închinătorilor acelor mănăstiri pămân- tene, era tocmai păstrarea ființei mănăstirilor lor. Grecii erau deci puși în alternativa, sau de a călca canoa- nele, sau de a desființa mănăstirile pământene, luând pentru ei moșiile lor, și prefăcând foastele comunități de călugări români în niște simple centre de administrație grecești ale acelor averi. Locurile sfinte, pentru a putea pune mâna pe moșiile și pe ave- rile mănăstirilor, au fost obligate să- distrugă ființa lor de mă- năstire și să le prefacă în dependenți administrative, pentru ocâr- muirea acelor averi. “ Canon 8 : „Oi xk-qpixoi tv 6x6 rhv ețooaiav x&v ev n6Xsi skcqxoîkdv, SiopLeveTcoGav⁰. Vezi SovxaȚjia xwy Ueimv xal kpdiv xavovwv 6x6 PakAT] xal noxkv), ’AO’qvvjGOt 1852, II, p. 234. Comp. Pidalion p. 125. Biserica ortodoxă, 1900 August, p. 441 (Notiță com. de C. Erbi- ceanu). Nuvela 131 a lui Justinian; „oxt xa Țevojxeva itapâ xdiv ev xoîc uovaoxiqp^ou; xorctxa axepȚetv ccpeckoOGt ei|vqrcoo xoî$ xavoat evavxioovxat... ob Țap, ețcaxtv aSxoîc aițelpȚeov xo6g ev/opîooc; emaxoKOD^ xu>v xavovtxwv Stxataiv ev xot<; xap’ adxwv xciGOpivocc p.ovaax*qplo^u, după o pericopă (extract) a novelei din S6vxaȚ|j.a citată mai sus p. 393. Textul novelei însuși e ceva deosebit; dar înțelesul e acelaș. (Notă com. de Erbiceanu). Hotărârea patriarhului (nu se știe a căruia), vezi în TeSeiuv, xavovixai ătaxațeti;, I, p. 180. (Notă com. de Erbiceanu). Digitized by 218 ISTORIA ROMANILOR Aici ni se pare că stă argumentul de căpitenie, pentru neîndeplinirea condițiilor de închinare din partea călugărilor greci. Căci, pe când pentru neîndeplinirea celorlalte condiții, precum pentru păstrarea epitropilor pământeni, întreținerea de școale sau de ospicii și îndeplinirea altor fapte bune, ar trebui, pentru a anula închinarea, dovedită această neîndeplinire în fiece caz²⁴ *, nimicirea mănăstirilor pământene de către locurile sfinte, nimicia prin ea însăși și închinarea, căci chiar terminul de închinare arată că mănăstirile, și nu moșiile lor, fusese supuse ¹ locurilor sfinte. Dacă ar fi fost să li se dee moșiile, s’ar fi între» buințat termenii obicinuiți de danie, dăruire. Nu se putea însă distruge ființa mănăstirilor care veniau, cu acele moșii ale lor, să se supună locurilor sfinte, și să șe păstreze de aceste din ; urmă numai moșiile^. | Tot această împrejurare limpezește. însă și chestiunea stărei materiale a mănăstirilor, pe . care scrierile române ale timpului și rapoartele tuturor comisiunilor, o arată ca de jălit, pe când din protivă egumenii greci caută s’o pună în o lumină din cele mai favorabile²⁶. Se înțălege dela sine că, reducându-se personalul mănăs- tirilor, și ele .prefăcându-se acuma în niște centre de exploa- tare ale avuțiilor alipite de ele, egumenii ce se schimbau necon- tenit, nu aveau nici un interes de a întreținea clădirile în Stare bună. Stăteau în câteva odăi, grăbindu-se a aduna bani pentru ei și pentru locurile ce-i trimiteau; apoi se duceau din țară, pentru • a nu se mai întoarce. Nu puteau deci să se intereseze și să-și cheltuiască, în reîntocmirea bisericilor, chiliilor și altor clădiri, ¹⁴ Acest caz îl prevede codul civil (Cap. I dela Cartea IV): „după ce se va da darul, nu se va mai cere înapoi, afară numai de va fi dând cu legă- tură și cel ce l’a luat nu va urma legătura”. Cf. Questia mănăstirilor închinate Sf. Locuri, de I. A. Comănescu, București 1859. Mai vezi și o scrisoare a prin- cipelui Czartoriski către unul Botezatu din România, în care se spune, că Româniî trebue să învoace: 1) că donațiile erau condiționale; 2) că veniturile au fost întrebuințate la propaganda greco-rusească; 3) Angliei să i se atragă luarea aminte, că această afacere este curat rusească”. Scrisoarea lui Czartoriski c. Botezata din 26 Ianuarie 1865 în Hârtiile Rossetti. ²⁶ Acest argument hotărâtor în limpezirea daraverei mănăstirilor închinate, nu a fost formulat de oamenii timpului care sprijinise numai părerea, că nu s’ar fi îndeplinit condițiile speciale de închinare la unele mănăstiri, și de acolo se inducea o cauză generală de anularea închinărei — procedare neînvoită de dreptul civil, care trebue să fie aplicat în revocarea donațiilor pentru neta* deplinirea condițiilor. Ce e drept, pretenția locurilor sfinte este așa neauzită, încât nici eu la început, când am găsit-o formulată în Răspunsul lui Ghermanos, nu am înțeles-o, atâta îmi părea de peste samă în gura călugărilor greci. Numai când am văzut statistica călugărilor din mănăstirile închinate, atunci m’am convins că se distrusese într’adevăr, cu conștiință și cu voință, comunitățile religioase românești, stăpânirea unei mănăstiri asupra alteia nefiind învoită după canoane. ²⁴ Compară bunăoară, Raportul comisiei eclesiastice din 1833 în Mimoin de C. Negri, p. 88 cu Riponse de U Archimandrite Ghermanos, p. 102. Digitized by Google SECULARIZAREA.—CHESTIA JURIDICA 219 banii, cu care erau să se folosască ei. Toată averea, provenită din exploatarea întinselor domenii din țările române, se și ducea în regiunile din Răsărit, pare că, precum spune N. Istrate, ;,Dumnezeu s’ar fi strămutat, de când cu Fanarioții, peste Dunăre” ²⁷. Dar în afară de această inducere rațională care ne silește, a admite de adevărate tânguirile Românilor asupra ruinei mă- năstirilor. închinate, Grecii chiar se contrazic în sprijinirile lor. Alăturea cu tăgăduirea desăvârșită a rălei stări a mănăstirilor, ei recunosc, în procesul verbal anexat la raportul comisarilor Mâvros și Știrbeiu, că „ruina învederată a mănăstirilor nu pro- vine decât din reținerea lor de 5 ani, 1822—1827, de către au- toritățile locale”²⁸. Aiurea ei atribue această ruină Turcilor, făcute în timpul Eteriei. Dar mai întâi, în 5 ani nu se puteau ruina așa de desăvârșit mănăstirile închinate, încât însuși Grecii se recunoască învederată lor ruină; apoi Turcii nu se introdusese decât în o singură mănăstire din Moldova, Secu, și aceasta neînchinată, când cu urmărirea căpitanului român-macedonean lordachi Olimpatul ce îmbrățoșase cauza grecească, și care mănăstire fu aprinsă și dărâmată, prin lupta înverșunată, sus- ținută de viteazul căpitan²⁹. In sfârșit dacă mănăstirile se aflau într’o stare așa de înfloritoare în privirea materială; pentru ce cereau Grecii un răstimp de 10 ani, 1834—1843, cu scutire de orice contribuție către țările române, spre a putea reîntocmi clădirile și, la expirarea acelui termin, pentru ce cereau ei o nouă prelungire încă pe 10 ani, 1843—1852? Ruina materială, desființarea comunităților religioase ro- mâne și însușirea averilor lor de către locurile sfinte, iată care fu rezultatul închinărei mănăstirilor pământene către acele din Răsărit. Nu credem că se poate susținea că asemene pro- cedare era dreaptă și nici măcar legală. Dreptul public. — Dar mai este încă un punt de videre care îndreptățește secularizarea : acel al dreptului public, al concepțiunei ideei de stat. ... Din toate protestele și memoriile călugărilor greci, se vede că ei tăgăduiau statului român orice drept de control și de supraveghere a ocârmuirei țărei asupra averilor mănăsti- rilor închinate. Ei nu voiau să se supună la darea de socoteli, la numirea și destituirea egumenilor, la darea moșiilor în arendă sub privigherea organelor statului, la supravegherea săvârșirei reparațiilor, la contribuirea pentru susținerea așăzămintelor de ²⁷ N. Istrate, Qnestia mănăstirilor închinate din Moldova, p. 22. ²⁸ M^moire de C. Negri, p. 73. ²⁸ Asupra luptei dela mănăstirea Secu, vezi Istoria Românilor din Dacia Traiană, X, 76-77. Digitized by VjOOQle 220 ISTORIA ROMANILOR binefacere, consimțind numai a vărsa, spre acest scop, în casa statului, o contribuție voluntară. într’un cuvânt, mănăstirile grecești se pretindeau stăpânele moșiilor mănăstirilor închinate^ și voiau să fie cu totul neatârnate de organismul statului român; deci tindeau să constitue un stat ecleziastic în sânul statului român. Atâta îngăduiau călugării greci autorităților Principatelor: dreptul de a le impune dări, și încă în contra nartului acestora, uneori protestează³⁰. Este învederat că o asemene pretenție nu putea fi tole- rată de concepția statului modern, către care năzuia poporul român și care i fusese chiar impusă de Convenția de Paris. Un stat nu poate exista fără desăvârșita stăpânire pe te- ritoriul, pe care se întinde națiunea ce-1 alcătuește; fără putința de a impune ascultarea de organele sale tuturor locuitorilor acelui teritoriu. Mănăstirile închinate nu erau însă numai niște insule sporadice presurate pe întinderea țărilor române. In număr de 72 și posedând peste 600 de moșii, din cele mai mari și mai frumoase, ele cuprindeau aproape a 7-a parte a teritoriului românesc, pe care locuiau peste 60.000 de familii de țărani³¹. Această însamnată întindere de pământ și acest număr covârșitor de poporație ar fi fost substras, nu numai de fapt dar și de drept, de sub ocârmuirea statului român, și o așa per- spectivă era peste putință de admis, pentru un organism na- țional ce nu voia a se sinucide. In cotro mergeau tendințele Grecilor, se vede de pe îm- prejurările raportate mai sus : cererile lor ca arendarea moșiilor și repararea acaretelor să se facă sub privigherea consulului rusesc, cu excluderea autorităților române; apoi din protes- tarea lor contra măsurilor luate de Mihai Sturza, de a eman- cipa Țiganii mănăstirilor și de a cruța pădurile lor. Dar apoi drepturile de suveranitate, pe care statul român voia să le aibă asupra acestor mănăstiri, erau ele oare ceva cu totul nou, și nu fusese ele nici odată puse în lucrare, în vre- mile mai vechi ? Se constată întâi într’un chip neîndoielnic ⁸⁰ R^ponse des Saints-Lieux Oct. 1863 p. 68. ⁸¹ R^ponse des Saints-Lieux, p. 61; R^ponse de rarchim. Germanos, p. 62 spune : „Pour tout homme connaissant le pays, l’ătendue de terre appartenant aux Saints-Lieux occupe la neuvitme pârtie du territoire des deux principautăs”. După Analele statistice No. 5—8, 1861, p. 134—135, proporția e mai mare, aproape a 7-a parte. Anume, din întindere totală a teritoriului cultivabil al Munteniei, 10,644,673 de pogoane, mănăstirile închinate ocupau 1,398,021 de pogoane, deci aproximativ a 7 % parte a întregei întinderi. Se pretinde, în adunările de pe timpul lui Alex. loan I, ca moșiile mănăstirilor ar alcătui a 5-a parte a teritoriului. Nici a 5-a, nici a 9-a, ci a 7-a parte. Digitized by Google SECULABIZAREA.—CHESTIA JURIDICA 221 că mănăstirile închinate fusese îndatorite în mai multe rânduri: 1) a contribui pentru întreținerea școalelor și 2) a ajuta la greu- tățile țăreii, provenite din ocupațiile străine. In privirea punctului întâi, cităm hrisovul lui Antioh Cantemir, din anul 1706, care supune mănăstirele neînchinate la o dare de 720 de galbeni pe an, iar pe cele închinate la 600 de galbeni, din care, suma de 120 de galbeni pentru școale. Acești bani să fie adunați de mitropolit, prin ordine date epis- copilor. Mănăstirile închinate sunt ordonate să numească un delegat care să adune banii și să-i dee mitropolitului³². Apoi Alex. Ipsilanti dispune, în 1775, să contribue toate mănăstirile, atât cele pământene cât și cele închinate, pentru întreținerea Academiei celei reorganizate de el din București, cu suma de 30 de pungi, scutindu-le de orice altă dare cătră stat — aceasta pe motivul că întemeietorii acestor mănăstiri au hărăzit cele mai multe din veniturile lor unor fapte de binefacere³³. Acest hrisov pomenește de alt hrisov al lui Mihai Racoviță care să fi dispus, ca toate mănăstirile să contribue la mile pentru săraci. Alt hrisov care dispune o contribuție pentru școale, este acel al lui loan Caragea din 1817, și fiindcă egumenii nu se înță- legeau asupra repartiției, principele o face el singur, prin o listă impusă³⁴. Cât despre contribuțiile pentru armată, ele se întâlnesc foarte des în actele vechi, mai ales în timpul Fana- rioților. Așa găsim ordine cătră mitropolit de a supune toate mănăstirile, și acele închinate, la contribuție pentru aprovi- zionarea oștirilor otomane sau rusești, din anii 1797, 1798, 1801, 1807, 1812. Este de observat, că contribuția mănăstirilor în- chinate nu este voluntară, ci impusă în totdeauna și încasată prin autoritățile ecleziastice ale țărei, mitropolitul și episcopii. Grecii nu tăgăduiau asemene contribuții; dar întâmpinau, că mănăstirele închinate nu puteau să se opună unor nenorociri’ ca acele aduse de ocupațiile străine; cât despre contribuțiile pentru școli și pentru săraci ar fi straniu să se pretindă, că dacă mănăstirile grecești au achitat uneori astfel de dare, ele au avut menirea de a da cheltueli pentru întreținerea instrucției sau a milosteniei publice în principate³⁶. De aceea când se pune, în contractele de arendare a 215 moșii ale mănăstirilor închi- nate, o clauzulă privitoare la școale, călugării greci stăruesc ca ea să fie -scoasă³⁶. Și cum să nu se opună călugării greci la întreținerea școalelor, când vedem chiar mănăstirea Neamțului care doar era pământeană și fost focar de cultură în vremile ⁸⁴ M^moire auec pi&ces justificatives de M. G. Negri 1865, p. 20. ⁸⁸ Ibid. p. 25. ⁸⁴ Ibid., p. 65. ⁸⁶ Ibid., p. 30, 35, 41, 43, 53. ⁸⁸ Reponse de VArchim. Gemanos, p. 23. Digitized by Google 222 ISTOBIA BOMANILOB mai vechi⁸⁷, că se arata dușmană învățăturilor? Anume în acea mănăstire era un seminar cu internat înființat de dom- nitorul Grigore Ghica. Când caimacamul Balș îl desființă; că- lugării dădură afară pe elevi și prăznuiră prin o sărbare des- ființarea școalei⁸⁸. Dar dreptul de supremație al statului român asupra mă- năstirilor nu fusese pus în lucrare numai în această formă. In- sămnat este între altele dreptul statului român de a cere soco- teli egumenilor greci. Dela nașterea chestiunei mănăstirilor închinate, acestea se opusese totdeauna la darea socotelilor⁸*, și de aceea se și opuneau ele cu atâta stăruință la arendarea moșiilor prin mezat, temelia pe care se puteau răzăma cererea de socoteli, fixându-se veniturile în chip hotărât. Dar lucru curios, pe când Negri prezenta la Constantinopole memoriul său din 1865, în care el dovedia într’un chip învederat, cu ex- tracte din coridicele mănăstirilor închinate, că ele fusese adese ori. îndatorite la darea de socoteli, în adunarea din București, în acelaș an, 1865, Vernescu, ministrul justiției, recunoștea, că „egumenii nu dau socoteli guvernului și că deci Brancovauu care a făcut să i se cedeze drepturile egumenilor, este și el scutit de a da socoteli” ³⁷ ³⁸ * ⁴⁰. Se înțălege că Grecii își fac o armă însăm- nată, din această mărturisire a guvernului român. Cu toate aceste lucrurile nu stăteau astfel, și din actele vechi se constată, că egumenii dăduse adese ori socoteli dom- nului, asupra purtărei trebilor mănăstirilor. Așa hrisovul lui Hangerli, de care he vom sluji pe larg mai la vale, spune în cu- vintele lui începătoare: „Fiindcă din căutarea socotelilor egu- menilor după ani, se pricinuesc aceste toate, căci nu era știut domniei, în ce chip se urmau socotelele, hotărîm ca la fiece doi ani să se dee socotelele la prea S. S. mitropolitul”. Se vede din acest hrisov că totdeauna se obicinuia a se da socoteli mi- tropolitului, din partea egumenilor greci; dar că aceste socoteli făcându-se după ani, adecă atunci când voia fiecare egumen, lucrul căzuse în desobicinuință sau nu constituia un control serios, meteahnă pe care Hangerli vrea s’o înlăture, prin înda- torirea egumenilor de a înfățoșa socotelile la fiece doi ani. Mai multe extracte de socoteli din condicile mănăstirilor grecești, înfățoșate de C. Negri comisiunei europene în 1863, prin memoriul său, ridică orice îndoială asupra acestei ches- ³⁷ Israte, Questia, p. 27, nota. ³⁸ Raportul anchetei făcut de Gr. Cuza și M. Kogălniceanu, 1858 Sept 24. Steaua Dunărei 12 Iunie 1859. (Hrisovul de înființare a Seminarului 1 April 1855 în Zimbrul, 6 Mai 1855). Deaceea uneori se găsesc apărători ai mănă- stirilor fără deosebire de pământene sau închinate. Bunăoară broșura Etat adud de r^glise ortodoxe et des couvents en Moldavie, St.-Pătersburg 1864. ³⁸ E^ponse de VArchim. Germanos, p. 23. <⁰ Șed. din 5 Mart. 1865, Mon. of., 11 April 1865. Digitized by Google SECULABIZABEA.—CHESTIA JUEIDICĂ 223 tiuni. Așa mănăstirea Radu Vodă, închinată Muntelui Athos, dă socoteli între anii 1737—1740, socoteli adeverite de o co- misiune de boieri și de neguțitori, și aceste socoteli constată, că s’a dat ocârmiiirei 10.057 de taleri, s’a cheltuit pentru mă- năstire 10.157 de taleri și s’a trimis patroanei 3.100 de taleri. De asemenea mănăstirea Nucetul, în socotelele ei, adeverite de aceeași comisiune între anii 1732—1739, arată că dăduse în cursul celor 8 ani, 5.837 de taleri ocârmuirei, cheltuise 3.689 și trimisese locurilor sfinte 1.134 de taleri; iar mănăstirea Co- trocenii, din venitul ei pe 4 ani, care se vedea că a fost de 37.047 de taleri, cheltuiește pentru ea 23.823, dă ocârmuirei 11.986 și trimite muntelui Athos în cursul acelor ani, numai minima sumă de 1.800 de taleri⁴¹. Hangerli prin hrisovul său din 1797 rânduește pe vel vornicul N. Filipescu, vel -vornicul C. Ghica și pe vel spătarul Caragea, să iee socotelele arhimandritului Ghenadie, dela mănăstirea Sf. loan cel Mare din București, închinată mănăstirei Sf. Ilie dela Zița din Rumelia⁴². Aceste cifre sunt foarte însămnate. Ele ne dovedesc, întâiu, adevărul sprijinirilor românești, că mănăstirile închinate nu trimiteau patroanelor lor, de cât ceeace prisosia peste trebuin- țele lor și ale țărei, și, al doile, însămnatele sumi cheltuite cu întreținerea mănăstirilor din țară. Pe atunci distrugerea ca mănăstiri a acestor așăzăminte religioase nu fusese încă înde- plinită. O anafora a divanului care determină darea hrisovului acelui domn asupra școalelor, hrisov atins mai sus, după ce e de părere, a se impune toate mănăstirile atât închinate cât și neînchinate cu 9.575 de taleri, urmează mai departe, că „întru cât tot în anul acesta se vor întocmi și socotelele mănăstirilor, și această sumă pe care mănăstirile o dau la școale, trebuind să fie trecută în socoteli, se va cunoaște prisosul veniturilor, care prisos va putea și el să fie adaos pentru școale, dar numai prisosul mănăstirilor pământene, acele dela mănăstirile închi- nate, trebuind a fi trimise locurilor de care atârnă”⁴³. Asupra acestei anaforale, domnul poruncește, ca inspectorii numiți de comisiunea de prelați și de boieri, să cerceteze toate soco- telele ce li se vor înfățoșa; după ce se vor constata veniturile anuale, se va lua din ele partea trebuitoare școalelor⁴⁴. Actele enumerate dovedesc, într’un chip neîndoielnic, în- datorirea mănăstirilor închinate de a da socoteli statului român. Alte hrisoave ne arată supunerea acelorași mănăstiri și în alte priviri autorităței politice. Așa unul dela Antioh Cantemir, din anul 1710, zice, că „precum într’această vreme multă scădere și lipsă, s’a făcut ⁴¹ Memoire de Negri. Socotelele intercalate între p. 24 și 25. ⁴⁸ Ureche, Ist. Rom., VII, p. 169. ⁴* Anaforaua din 1777. Memoire de Negri, p. 27. ⁴⁴ Hrisov din 1775. Ibidem, p. 30. Digitized by Google 224 ISTORIA ROMANILOR sfintelor mănăstiri de odoare și de veșminte și de bucate, fiind sub stăpânire străină, și încă și egumenii și călugării au fost jăcuitori împreună cu acei stăpâni străini și au făcut multe stri- căciuni și spre îndreptarea acestei stări de lucruri, dispune ca„ Sfin- ția sa mitropolitul cu credincios boiarinul nostru Dumnealui (nu- mele lipsește), să iee samă tuturor egumenilor, pre izvoadele lor cele vechi, (până a nu fi răscoalele), făcând izvod nou de cele ce se află acuma, și aducând la domnia noastră toate iz- voadele, ca să videm ce au fost înainte și cele ce se află acum” Hrisovul lui Constantin Moruzi din 1794 oprește pe toți „egumenii, tuturor mănăstirilor, a mai da în arendă toate mo- șiile mănăstirei, și le poruncește a păstra pentru propria cul- tivare o parte din ele; unde vor fi 6 să se păstreze 2, unde vor fi trei, una”. Mai poruncește mitropolitului ca să se îndatoriască mănăstirile a da socoteli de recoltele adunate, și să.se facă o listă a‘ bucatelor aflătoare la mănăstire, pentru ca, la vreme de mare lipsă, să se poată ajuta pe cei nevoieși⁴⁸. De o mare înSămnătate este și hrisovul lui Hangerli din 1798, dat asupra unei anaforale a boierilor și din care se vede care erau cugetele țărilor române, asupra drepturilor călugărilor greci. Domnul, întărind în totul anaforaua, dispune asupra mănăstirilor închinate următoarele: 1. „Schimbarea egumenilor, pentru neguțitorie, să n’aibă voie mănăstirile de jos a face pe cine a da mai mult, ci pe acela care va urma buna chivernisală ce se va face sfetirimos ae cătră P. S. Sa mitropolitul, și prea S. Sa arătându-1 domniei, să se schimbe, prin marafetul dumisale Vel logofăt. 2. Să nu îndrăzniască nici un egumen, fără de știrea dom- niei, a da un ban mai mult, cuvenit de ajutor, decât ceea care Ctitorii singur au rânduit, sub pedeapsa de a fi izgonit din țară. 3. Când mănăstirile din jos vor avea trebuință de a tri- mite exarhi, să înștiințeze înscris domnia, precum și trebuința și câtă vreme au să zăbovească aici; iar după împlinirea so- rocului, să se trimită de aici și fără de voia lor. Cu acest, prilej însămnăm că însuși autoritățile eclesiasțice grecești, recunos- cuse, în deosebitele rânduri, dreptul statului român, de a con- trola purtarea egumenilor, și aceasta chiar în timpul luptei celei ascuțite de pe timpul lui Cuza-Vodă. Așa găsim pe patriarhul Constantinopolei, cerând domnitorului să nu recunoască nici un drept lui Meletie, fost egumen de Glavacioc care a fost des- tituit, fiindcă adusese mănăstirea într’o stare de destrăbălare, pe care „binevoitoarea voastră Alteță nu va putea niciodată îngădui”⁴⁶ ⁴⁷. ’l i’ I 1 ■ < ■ i l I i ( I i I î I i f 3 ⁴⁶ Hrisovul publicat de G. Erbiceanu în Istoria Mitropoliei Moldavei, p. 10. ⁴⁴ Memoire de Negri, p. 31. ⁴⁷ (Hârtiile Rossetti). Digitized by Google SECULARIZAREA.—CHESTIA JURIDICĂ 225 .4. Egumenii mănăstirilor de aice când li se va întâmpla ; noarte, să-i moștenească mănăstirile de aici, și mitropolitul 'a orândui ca din averea mortului, să dee un ajutor mănăstirilor ' j lin jos. ! . p 5. Fiindcă din căutarea socotelelor egumenilor după ani, >e pricinuia aceste toate, căci nu era știut domniei în ce chip / . > ie urmăreau socotelele, de cei de aici egumeni ai mănăstirilor ■. , •/ lin Jos, hotărîm ca la fiecare doi ani să se încheie socotelile .! J .,| tuturor mănăstirilor, de P. S. S. mitropolitul, vel logofătul ; , . : ?i vel vornicul al obștirilor ce vor fi după vremi”⁴?. t Tot Hangerli poruncește mănăstirei Cotrocenilor să dreagă un pod pe apa Dâmboviței⁴⁹. Călugării. Greci nu recunosc puterea acestui hrisov, care a fost revocat de acel al lui Moruzi, din 1799, și mai adoăgim ¹ j și de acel al lui loan Caragea din 1813⁶⁰. Dar nu e vorba, dacă dispozițiile unui hrisov au fost sau nu nimicite; căci dacă ar ' fi pe aceea, atunci în înspăimântătoarea nestatornicie a vre- milor mai vechi, nimic nu era trainic. Aceste dispoziții au fost însă aplicate un timp, fie el cât de scurt, și ne arată în cotro .' tindea mintea poporului român, în relațiile lui cu călugării greci, și aceasta încă pe când statele lor erau pe deplin supuse : înrâurire! grecești și copleșite cu totul de ideea religioasă. Era ■ firesc lucru ca acum, când organizarea politică a statului se ■ : desăvârșia, ca aceste drepturi să fie întinse și sporite, până la stabilirea deplinei supremații și autoritate a statului român, i ¹ asupra elementelor străine. In sfârșit mai aducem un hrisov al lui loan Caragea din . , 1812, care impune mănăstirilor închinate taxe însămnate pentru . reînoirea hrisoavelor: 600 de lei pentru mănăstirile de clasa I; ■ 300 pentru cele de clasa U și 150 pentru cele de clasa III. Că- lugării Greci se roagă de. domn să le ierte această dare și să dee numai dijma destinată așăzămintelor de binefacere, cu pri- ejul reînoirei hrisoavelor⁶¹. Acest document constată deci o mumită dare pentru stabilimentele de binefacere, și nu o dare ' voluntară, ca acea pe care egumenii pretindeau s’o răspundă icum. Călugării nu voiau să înțăleagă această neapărată ne- roie a statului modern. Ei se opuseră, pretinzând un drept i ibsolut de proprietate asupra moșiilor din țările române și . , ( autară sprijin politic — de putere, pentru a susținea nedreapta or pretenție. Din fericire pentru Români, ei fură mai tari; Slugării fură răpuși, și așa se adăogâ o izbândă la acele prea ⁴⁸ Reproducem hrisovul, după versiunea autentică, publicată după ori- inal de d. V. A. Ureche, în Ist. Românilor, VII, p. 377. Anaforaua asupra că- ia a fost dat hrisovul, vezi în Memoire de C. Negri, p. 38. ⁴⁹ Ureche, Ist. Rom., VII, p. 21. ⁸⁰ R^ponse des Lieux Saints, p. 64 Comp. V. A. Ureche, Domnia lui vagea, p. 19. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XIU. 15 Digitized by L»ooQle 226 ISTORIA ROMÂNILOR rari, în care dreptatea își face cale în daraverile politice. Dar ce făcuse alta statul român, decât a imita pe toate celelalte state încunj urătoare, de aproape sau de departe, în purtarea lor de față cu autoritatea bisericească ? Nu numai statele apusene secularizase, și nu de mult, averile bisericești; dar și Rusia secularizase mănăstirile sale și își însușise și averile mănăstirei Neamțului așăzate în Basarabia; apoi Turcii însuși seculari- zase Vacufii mănăstirile turcești⁸². Și statul românesc luase aceeași măsură pentru mănăstirile chinovii, adecă pământene. Pentru ce oare, din întreaga lume, numai mănăstirile închinate ar fi fost exceptate dela această măsură obștească, luată de toate statele pământului? Grecii răspund la aceasta prin un argument ce le pare hotărâtor; anume că pretutindene se secularizase numai mă- năstiri indigene: iar Românii secularizase mănăstiri străine. Apoi dacă statul român, împreună cu toate statele celelalte europene, credea de trebuință, pentru existența lui, a seculariza mănăstirile interne, ale căror acte de danie și drepturi de pro- prietate asupra moșiilor lor erau netăgăduite, cu cât mai mult trebuia să pună el în lucrare această măsură, pentru niște ele- mente străine, încuibate în țară prin fraudă și uzurpare, și a le căror titluri de stăpânire erau de așa șubrede? i' ⁶¹ M^moire de Negri, p. 54. ⁶² Quelques mots sur la sdcularisation des biens conventuels en Roumanie par un ddputS roumain, Paris, 1864, p. 35. i Digitized by LaOOQle V DELA SECULARIZARE PÂNĂ LA LOVITURA DE STAT (13 Dec. 1863—2 Mai 1864) Sesiunea ordinară din 1863—1864. — Ministerul Kogăl- niceanu, cu toată legea secularizărei, era mai mult tolerat de adunare decât pe placul ei. Nu e vorba, aparenta armonie, do- bândită prin împăcarea dela început, era să mai țină încă patru luni, în care răstimp adunarea era să dovediască cea mai spor- nică activitate ce a arătat-o vreodată un parlament. Dar pe lângă linul mărilor, pe care părea că se avântă cu o măreață cumpenire vasul propășirei statului român, din când în când se arăta câte un început de turburare a apelor, datorită unor zguduituri ale fundului lor, până ce un cutremur cumplit păru că voește să înghită mândra corabie, în bulboana deschisă sub pântecele ei. A doua zi chiar după votarea legei secularizărei, adunarea se arată foarte protivnică la două legi, aduse de minister în desbaterile ei: acea a libertăței individuale și acea a neviola- bilităței domiciliului, cărora legi li se ținea de rău, că nu ar aduce nici un progres asupra stărei consfințite prin condica penală a Munteniei. Ministerul, spre a nu-și vedea legile răs- pinse, e nevoit să le retragă. In această purtare a ministerului se poate constata o silință de a nu displăcea adunărei și de a păstra cu ea relații împăciuitoare¹. Tocmai atuncea comitetul delegaților, întrunindu-se pentru a desbate asupra legei electorale, primul ministru Kogălniceanu îl roagă, să lese această lege pentru sfârșitul sesiunei, întru cât „din minutul ce veți vota legea electorală, această adunare nu va mai exista, și de aceea vrau să aduc acea lege la sfârșit, ca să vă dau putința de a organiza țara” ². Și aici se vădea o ¹ Mon. of., No. 33, 1864, supl. ² Șed. din 16 Dec. 1863. Mon. of. Ibidem. Comp. Șed. din 22 Dec. 1863. Ibid., No. 81, 1864, în care Kogălniceanu rostește cuvintele reproduse în text. Digitized by ĂaOOQle 228 ISTOBIA ROMANILOB curtenire pentru adunare, căreia ministerul voia, înainte de a schimba sistemul alegerilor, să-i lese onoarea întocmirei nonelor legi. Acest cavalerism din partea ministerului era cam ne la locul lui, de oarece dânsul trebuia să cunoască cugetele ascunse ale adunărei asupra lui, încă din primele zile ale înfățoșărei sale dinaintea ei. Se vede însă că ministerul credea că va de- sarma camera, prin purtarea sa exemplară și politicoasă. Se votează apoi legea curței de conturi, fără ca guvernul să iee o parte mai activă la a ei votare, dar iarăși fără a se opune³. Legea secularizărei conținea plata unei despăgubiri cătră lo- curile sfinte, pentru efectuarea căreia trebuia să se facă un împrumut. Guvernul propuse 70.000.000 de franci, din care 38.000.000 pentru mănăstiri vr’o 10.000.000 pentru armată și restul pentru acoperirea deficitului. Adunarea votează numai 48.000.000, lăsând deficitul la o parte, spre a fi regulat la vo- tarea budgetului. Acest împrumut este însămnat atât prin cifra lui, cea întâia dată de o valoare atât de covârșitoare, cât și prin împre- jurarea că trebuia să fie contractat în străinătate, iarăși cea întâi pară când România făcea chemare la capitalurile de peste hotar. Cu acest prilej principele D. Ghica, reflectând la împru- mutul grecesc, al căruia plată fusese executată de Engleji prin blocarea Pireului, rostia ideea, că „împrumuturile dela străini periclitează neatârnarea și autonomia țărilor” ⁴ *. Dar ce puteau asemene băgări de samă, față cu nevoia neînlăturată ce apăsa asupra țărei ? Kogălniceanu spunea în această privire, că „după ce chestiunea secularizărei s’a hotărît cum am dorit cu toții, prin țară și pentru țară, avem dreptul să vorbim de protocoalele conferinței de Paris, și să luăm bine seama ca nu, prin amâ- narea împrumutului, prin întârzierea de a plăti această da- torie, să revenim acolo de unde am voit cu toții a ieși, să reve- nim la protocoale”⁶ *. Kogălniceanu grăbia chestiunea, pentru a nu scăpa din mâna oferta împrumutului de 50.000.000 de franci, pe care i-o făcea unul Lefevre, în numele unui sindicat de banchieri, cu atâta mai mult, cu cât războiul Sleswig-Hol- steinului amenința Europa, și cu cât până acuma nici o casă străină nu se prea grăbise să între în afaceri de acest fel cu Ro- mânia care în fața Europei avea, cum spunea Kogălniceanu „reputația de bună țară însă de ră tocmală; că de 7 ani voia să se facă un împrumut în străinătate și nu se izbutia; tot de 7 ani voia să se dee drumurile de fer în concesie, fără a se găsi nici un amator” ⁶. ³ Șed. din 8 Ianuarie 1864. Mon. of.ₜ No. 64, 1864, supl. ⁴ Șed. din 30 Dec. 1863, Mon. of. No. 55 și 56, 1864, supl. CL șed. din 15 Ian. 1864, Ibid., No. 68, 1864, supl. Cu acest împrumut se deschide seria împrumuturilor pe piesele străine. ⁶ Șed. din 15 Ian. 1862. Ibid., No. 68, 1863 supl. ⁹ Șed. din 15 Ian. 1864, Ibid. No. 98, 1864, supl. Digitized by Google DELA SECULARIZARE PANA LA LOVITURA DE STAT 229 După votarea legei împrumutului, vine în desbatere acea asupra organizărei armatei care dă loc la reivirea neînțălegerei fundamentale ce exista în ascuns, între guvern și adunare. Anume se propune de mai mulți deputați, între care și C. A. Rossetti, un amendament pentru înființarea gardei naționale, și Panu lămurește că această instituție ar fi trebuitoare pentru înfrânarea tiraniei. El revine asupra chestiunei, cu prilejul amintirei unui fapt istoric, căderea lui Ludovic Filip, pe care el o atribue, apăsând asupra cuvintelor lui, spre a le da altă aplicare decât îndepărtata istorie a Franței, că „Ludovic Filip a căzut, fiindcă nu mai asculta decât de lingușirile curtezanilor”. Cuvintele lui, rostite cu pompa declamatorie a felului său de a vorbi, produc în cameră și în tribune mai ales, o adâncă sen- zație ⁷. Tot așa și Lascar Catargiu susține garda națională, pentru ca adunarea să găsască un sprijin contra guvernului. Desbaterea asupra amendamentului privitor la garda națio- nală, iea un caracter de tot pornit. Anume pe lângă garda na- țională, introdusă prin amendament, proiectul mai conținea și armarea gloatelor. Pe când unii oratori, mai mult din partida guvernamentală, combăteau garda orășenească, acei din opo- ziție răspingeau cu deosebire înarmarea gloatelor. In contra acesteia, Boerescu spune că proiectul devenind lege, ar putea fi periculos, căci ar putea da loc la lupte între noi, sau aduce chiar sfărâmarea instituțiilor noastre constituționale și a liber- tăților noastre publice⁸. Bosueceanu se mângăe cu ideea, că armarea țăranilor, neputându-se termina decât în doi ani, până atunci legea rurală va fi aplicată⁹. Văsescu spune, că prin armarea dela copil până la bătrân (17—50 de ani), se va găsi un mijloc foarte puternic și nimerit de a se deslega multe chestiuni din lăuntru. Prin această înarmare, chestiunea ru- rală se va deslega, nu pe calea legală, ci pe cea violentă”¹⁰. Tot așa și Costaforu întreabă, că „cine ne va păzi de gloatele armate, când vom trata chestia rurală”¹¹? Grigore Cuza, par- tizanul împroprietărirei. vede în legea armatei o îndrumare cătră ea¹². Garda națională era deci considerată ca un mijloc de apărare a libertăților contra guvernului, iar înarmarea gloatelor ca un mijloc de siluire pentru împroprietărirea țăranilor. Se vede deci că, până și în organizarea militară a țărei, pătrundea închipuirea legei rurale care forma substratul fundamental al cugetărei timpului în clasa conducătoare. Garda națională și ’ Șed. din 7 Febr. 1864. Mon. of., No. 101, 1864, supl. • Ibid., No. 98, 1864. • Ibid., No. 97, 1864. ¹⁰ Ibid. ¹¹ Ibid. ¹⁸ Ibid. Digitized by kjOOQle 230 ISTORIA ROMANILOR armarea gloatelor erau deci cei doi poli opuși, în legea organi- zărei armatei. Ei nu puteau încăpea împreună, și ar fi fost firesc lucru ca, în camera conservatoare, cu o majoritate atât de unită, i să izbândească garda și să fie răspinse gloatele. Cu toate aceste,— iarăși o dovadă de puțina întemeiere a vieței parlamentare— j legea trece în întregimea ei, cu gardă și cu gloate, ce e drept ;| numai cu o majoritate de 5 glasuri: 53 contra 48 Kogăl- ! niceanu, la desbaterea legei în total, rumpând tăcerea de până ' । atunci a guvernului, combate garda națională și deci legea în- 11 treagă, în care garda fusese primită prin amendamentul votat, 11 și iea aminte, că „desbaterile urmate păreau a reîncepe lup- i| tele acele care au făcut pe geniul tutelar al României, împă- i| râtul Napoleon, să spună, că în această țară predomnește anar- । chia; că să iee bine sama camera la cele ce face; căci dacă spre । în lăuntru sunt responsabili miniștrii, spre în afară este res- t ponsabil tronul; că el este autorizat a declara, din partea dom- । nitorului, că țara va avea și armarea și constituțiunea și chiar ] garda ei națională, însă o gardă națională care să fie un ele- । ment de ordine și nu unul de desordine”¹³ ¹⁴ * * *. Și într’adevăr pre- । vederile lui Kogălniceanu nu-1 înșălase : străinătatea și cu deo- । sebire Turcia se mișcă mult când află despre această înarmare j a țărei din creștet până în tălpi. Se scriea pretutindene, că în , România se fac mari pregătiri de războiu; că se aduc în ea în- । sămnate transporturi de arme, mai ales din Franța și din Belgia¹⁸ * * * ²². Poarta, ca în totdeauna, se îngriji, când află despre această măsură luată de Români, și prin o scrisoare din 12 (24) Fe- vruar 1864 adresată principelui, îi aduce aminte că, după Re- gulamentul Organic, cifra soldaților era fixată la 6208 pentru ambele principate împreună, iar Convențiunea de Paris, prin articolul 42, învoește a se spori acest număr numai cu o a treia parte, fără autorizarea Porței. Adaoge apoi Ali-pașa, că întru ¹³ Șed. din 7 Fveruarie. Mon. of., No. 102, 1864. ¹⁴ Ibid., No. 98, 1864. Comp. Convențiunea, 12 Februarie 1864. ¹⁶ Reproduse de ziarul La France, 4 Martie 1864. Ziarele engleze, Times 9 Ianuarie 1864, Standart 9 Ianuarie 1864, denunță, cele dintâi, pregătirile militare ale României, înainte chiar ca să fi venit în desbatere legea armatei. Când începu să se desbată legea, ele vorbiau chiar de pregătiri militare ale Turciei, în vederea evenementelor pe care Principatele le îndrumau la Dunărea de jos. Le Nord, w/₈₀ Februarie 1864, raportează acest svon după Correspon- dance generale din Viena. Această îngrijire a organului rusesc despre înarmările Românilor este cu atâta mai stranie, cu cât el îi considera ca o nație cu totul lipsită de virtute militară. In numărul din 3 Aug. 1864 el spune: „Les Prin- cipautes-Unies, par leur configuration gdographique, le caractere de leur po- pulation (doux et pacifique) et leurs traditions historique, ne sont pas une nation militaire”. Le Pays, ¹³|ᵣ Februarie 1864 spune, că „une dâp&che de Constantinople confirme la nouvelle que nous avons donnde et nous apprend que 100.000 hommes dela răserve sont dirigds vers le Danube*'. La Presse, ²²|f₀ Februarie 1864, adaoge : „Le grand vizir a adresse au prince Couza une seconde lettre, le sommant de d^sarmer”. Digitized by Google DELA SECULARIZARE PANA LA LOVITURA DE STAT 231 cât principatele fac parte întregitoare din împărăția otomană, ele vor fi apărate de dânsa și nu au nevoie de a risipi bani în armări așa de costisitoare. Tocmai pe atunci însă vizirul, ame- nințând pe România cu anularea votului adunărei din 11 Dec. 1863, relativ la mănăstirile închinate, armarea țărei avu un bun efect asupra hotărîrei acestei chestiuni. In răstimpul cât se desbătu legea armatei, se luase în cercetare și acea a consiliului de stat. Se propusese de guvern lefi foarte mari pentru acest așăzământ: 4000 de lei pe lună președintelui; câte 3200 celor 9 consilieri. Făcându-se întâm- pinare contra acestor lefi prea urcate, raportorul legei răspunde, că „a mers după principiul, că mai bine e a avea funcționari puțini dar buni, decât mulți și rău aleși; puțini dar bine plă- tiți, decât mulți și rău plătiți, un principiu care, în țara noastră, unde de pe atunci amatorii de funcțiuni nu lipsiau, nu era menit decât a atrage încă și mai mult lumea cătră pârghia funcțio- narismului. Apoi principiul fii respectat numai în privirea înăl- țimei lefilor, nu și în acea a restrâ gerei numărului, încât țara se alesese cu timpul funcționari și mulți și bine plătiți. Mai observa Kogălniceanu, în cursul desbaterilor, că „subsecretarii de stat în Anglia rămân toată viața, încât de și se schimbă mi- nisterele, rămâne continuitatea lucrărilor; iar la noi schim- bările se fac dela ministru până la cel mai de jos, ceeace îm- piedecă continuitatea în lucrări”, adevăr deci de mult rostit și recunoscut, dar niciodată respectat. Legea consiliului de stat este votată în ședința din 21 Ianuarie 1864¹⁶. Se iea apoi în cercetare legea contabilităței, unde iar pa- siunile politice se deslănțuesc, cu prilejul votărei articolului privitor la budget, parte din adunare sprijinind părerea că budgetele sunt ale țărei și trebuie votate în toate împrejurările; iar parte, că refuzul lor este singurul mijloc de a menținea, pe calea constituțională, ministerul ce ar voi să se abată dela ea. Fulgerile opoziției erau însă îndreptate mai mult contra minis- terului în ființă, decât în general și din principiu. Kogălniceanu caută să liniștească pasiunile, punându-se pe tărâmul Conven- ției care spunea, că „la caz de nevotare a budgetelor, se poate merge cu budgetul anului trecut; că de o camdată și până va veni în desbatere constituția cea nouă, trebue să ne mănținem în Convenție”¹⁷. In 3 Martie se împlinea însă terminul sesiunei ordinare, începută la 3 Noembrie și care era de 4 luni. Prelungirea se face de guvern numai până la 1 Aprilie, adecă pe 28 de zile, și ministerul cere ca în acest răstimp, să se voteze toate celelalte nu- » Mon. of., No. 80, 1864. ¹⁷ Ședința din 24 Februarie. Mon. of., No. 130, 1864. Digitized by CiOOQle 232 ISTORIA ROMANILOR meroase legi de organizare, precum legea comunală, acea a consiliilor județene, codul penal, organizarea judecătorească, legea instrucțiune!, budgetele și, peste aceste cele două mari legi, cea rurală și cea electorală, cu care trebuia să se închee lucrările și viața chiar a adunărei. Lascar Catargiu arată neputința de a se efectua o lucrare atât de însămnată într’un timp atât de scurt. El spune, că „precum ministerul vine și ne prelungește numai pe 20 de zile, voi prelungi și eu votarea de credite zi cu zi, lună cu lună, și când d-lui ne va înfățoșa acel buchet de legi ce ne-au făgăduit, atunci îi voi da și eu buchetul budgetului”¹⁸. i Discuția se înveninează prin Costaforu care spune membrilor guvernului, că „de sigur, după ce va trece acest termen ridicul de 28 de zile, și veți vedea că nu am îndeplinit toate lucrările cerute, ne veți disolva, ca să arătați țărei, că adunarea nu-și face datoria; apoi socotiți d-voastre că noi suntem nebuni, să ne lăsăm să ne disolvați și apoi să vă dați gloria să mergeți prin țară, să ziceți că toată iarna n’am făcut nimic; că n’am votat decât proiectele rele, cum numiți d-voastră legile pe care le facem; că n’am votat încă budgetul; că vrem s’aducem de- sordinea în țară ; că n’am votat nici legea proprietăței cum o înțălegeți d-voastre, nici legea electorală cum o înțălegeți d-voastre. Ei bine nu vă vom lăsa să ne disolvați”. Kogălniceanu între- rupând pe Costaforu prin un ironic: „Așa 1 Vom videa”, Cos- taforu se înfierbântă și urmează mai departe: „Ne veți disolva atunci când nu veți avea cum face altfel; dar noi nu vom da budgetul, până când nu vom organiza țara și, după ce vom organiza țara, după ce vom da un vot de blam ministerului, dacă se vor uni și alții cu mine, atunci vom da budgetul, po- trivit cu noua organizație”¹⁹. De și cuvântul de blam fusese rostit cu rezerva „dacă se vor uni și alții cu mine”, ministerul pune chestiunea de în- credere, și camera răspinge cu mare majoritate propunerea lui Boerescu, dovadă că până atunci, cu toate împunsăturile mutuale, armonia așa prefăcută cum era ea între guvern și adunare, nu se zdruncinase. In sesiunea prelungită, se votează mai multe legi însăm- nate, însă din ce în ce mai puțin discutate, mai ales că ținân- du-se ședinți și sara, adunarea începuse a fi obosită. Pe lângă votarea mai multor credite și recompense naționale (lui Vau- lant, Grigore Alexandrescu și Alexandru Donici fabulistul — acestui din urmă, peste pensia legiuită ce o primia), se numește o comisie care să cerceteze toate rămășițele datorite statului ¹⁸ Ședința din 3 Martie. Mon. of., No. 137, 1864. Mesajul de prelungire. Ibidem. Această figură oratorică foarte potrivită și cu o nuanță fină de ironie, arată trecutul oratoric al lui Lascar Catargiu, în o lumină favorabilă. ¹⁹ Ședința din 3 Martie 1864. Mon. of., Ibidem. Digitized by Google DBLA SECULARIZASE PANĂ LA LOVITURA DE STAT 233 din deosebitele lui ramuri de venit, din care rămășiți mai multe priviau pe unii deputați, arendași ai moșiilor statului. Se mai votează următoarele însămnate legi: legea contabilităței, cea comunală, acea a drumurilor de fier pentru Moldova, legea pentru înmormântări, legea pentru cumul, organizarea jude- cătorească, drumurile de fier din Muntenia și codul penal²⁰. Cu prilejul votărei legei comunale, se ivește o interesantă desbatere privitoare la drepturile Jidanilor „pământeni” în comune. Boerescu, Manolache Costache și Costaforu sprijin pe Jidani, pe motivele cunoscute, că în secolul nostru de lu- mină și de civilizație nu se cuvine a se mai face deosebire de religie, rămășiță a unor timpuri de fanatism și de netoleranță. Vernescu însă și mai ales primul ministru Kogălniceanu, combat aceste păreri și întinderea drepturilor electorale comunale la Jidani, spunând, că „dacă se va vota articolul, cum o cere d. Boerescu, a doua zi va fi măcel în Moldova. Ce fel: acei oameni care se țin depărtați de lumea noastră, care nu trimit copiii în școalele noastre, care nu se îmbracă ca noi și nu-și taie nici per- ciunii— acei oameni să aibă țara în mâni”²¹! Kogălniceanu punea deci chestia pe tărâmul, că drepturi pot fi acordate nu- mai străinilor ce voesc și pot să se asimileze cu Românii. Ko- gălniceanu, se referă în combaterea Jidanilor la Lipitorile sa- tului de V. Alecsandri, poate unicul caz, în viața parlamentară mai veche a Românilor, în care o lucrare literară fu invocată în susținerea unui interes politic²². Văsescu combate mai ales cu mult haz pe oratorii munteni, spunând că unirea, conto- pând viața ambelor țări, este drept ca să iee și Muntenia ca zestre Jidanii pe jumătate, și se bucură de împrejurarea că, între 1860—1864, mai bine de 6.000 de Jidani moldoveni se așăzase în București. Adunarea răspinge însă toate amendamentele favorabile Jidanilor și hotărește, ca „până ce ei vor arăta că au simți- minte și moravuri românești, să fie admiși la mica împămân- tenire numai acei Jidani ce vor dobândi în armată rangul de subofițer, și acei ce vor fi făcut studii universitare sau vor înte- meia mari stabilimente industriale”²³. Antisemitismul ca partid politic se născu în țară atunci când Evreii începură a nazui la cetățenia română. Până la domnia lui Cuza Vodă, situația Românilor băștinași era așa de rea încât Evreii nu tindeau de loc a se naturaliza Români; ba chiar este ²⁰ Legea contabilităței votată în ședința din 9 Martie, Mon. of., No. 152, 1864; legea comunală 9 Martie, No. 154; legea consiliilor județene 10 Martie, No. 160; codul penal și procedura penală, 11 Martie, No. 161. Se în- țelege că la o așa votare repede discuția trebuia să fie foarte restrânsă. ²¹ Ședința din 5 Martie, Mon. of., No. 144, 1864. ²² Ședința din 6 Martie, Mon. of., No. 146, 1864. ²³ Ședința din 6 Martie, Mon. of., No. 148, 1864. Digitized by VjOOQie 234 ISTORIA ROMANILOR cunoscut că foarte mulți Români îmbrățișau supușia străină. i De aceea și Kogălniceanu, în scrierea lui din 1848 Dorințele partidei naționale din Moldova, precum și Heliade, în procla- mația dela Islaz, cu articolele privitoare la Emanciparea Is- raeliților, tindeau nu atât a răspunde unei dorinți a jidanilor, cât a lua o poziție vrednică de popoarele apusene, atunci când vroiau să se pună prin revoluție în rândurile lor. Nici măcar la Convenția de Paris nu se văd stăruinți de ale Evreilor de a fi primiți în cetățenia română, de oarece și ea păstrează, deși încheiată sub ochii Evreilor din Paris, ce- tățenia română numai creștinilor. De aceea și o foaie evreiască i intitulată Gazeta româno-evreiască apărută în Iași, sub redacția lui B. Feldman, în numărul întâi din 12 Martie 1859 zice, că I se va ocupa numai cu literatura, comerțul și industria, „întru cât edificiul politic a rămas închis Iudeilor locuitori în Prin- i cipatele Unite”. Dar foaia nu protestează, nici nu face vreun i comentar asupra acestei închideri. Evreii se considerau de Ger- | mani și cer în Aprilie 1860 ca limba de predare în școalele lor ¹ să fie cea germană, cerere pe care ministerul o respinge ca pro- j tivnică așezământului școlar²⁴. I Evreii căutau pe atunci nu drepturi politice ci ușurări ! economice. Așa după ce ei obținuseră în 1852 învoirea de a . I ținea cârșme prin sate²⁵, mai dobândiră în 1860 desființarea i taxei Jidovilor, pentru răspunderea căreia li se încuviințase i din vremuri mai vechi sporirea prețului cărnei cușer. Prin această măsură se adusese comerțului cărnei în deobște, în cele mai multe din orașele moldovenești, în mâinile Evreilor, de oarece ei vânzând carnea cușer cu 70 parale oca, pe când pe ei îi costă numai 14 parale ca preț de cumpărături, ei câștigau așa de mult în cât (pe lângă plata taxei, erau puși în poziție de a । vinde carnea trif (necurată pentru ei) creștinilor pe un preț atât de mic, că punea pe acești din urmă în neputință de a concura cu dânșii la vânzarea acestui lucru de hrană²⁶. Desființarea taxei Jidovilor ar fi trebuit să aibă de ur- mare suprimarea facultăței de a putea urca prețul cărnei cușer, ceeace i-ar fi silit a ridica pe acel al cărnei trif și le-ar fi răpit avantajul în concurență cu creștinii. Lucrul însă nu se făcu, cu toate că ziarele cerură această măsură, și așa comerțul cărnei rămase confiscate de Evrei în mai totalitatea orașelor moldo- vene, cum este și astăzi. Evreii se convinseră însă în curând, față cu schimbarea ²⁴ Câteva numere din gazeta româno-evreiască se află la Biblioteca din Iași. Compară V. A. Ureche, Istoria școalelor, III, p. 234. ²⁶ Manualul administrativ, II, p. 41 Dr. Felix, Istoria Igenei în România^ Partea I, memoriul II, p. 100. ²⁶ Patria, 24 Iunie 1859. Digitized by Google DELA SECULARIZARE PANA LA LOVITUBA DE STAT 235 situației Țărilor Române prin unirea lor într’un singur stat, că ar fi bine să renunțe la poziția până acuma atât de râvnită de ei, de Unterthan. De aceea îi vedem pe Jidani dând primul asalt la cetățenia română, bine înțeles pe cale teoretică, în o broșură scrisă de un Israelit român, intitulată Emancipațiunea Israeliților în România și apărută în Paris în 1861. Broșura nu este agresivă și spune, că „avem de chezăși al speranțelor noastre simpatia manifestă a unor bărbați eminenți între Ro- mâni” și frumoasele cuvinte ale Principelui că, „nu vrea să vadă în Principatele Unite, nici Creștini, nici Jidani, ci numai Români”²⁷. Dacă însă nu li se recunoaște această cerere, ei dobândesc totuși o nouă concesie, aceea de a avea școli confesionale²⁸. Cu prilejul loviturei de stat, Evrei pun în lucrare uneltiri ascunse spre a dobândi cele ce doreau, ceeace motivează cea dintâi campanie antisemită din partea presei române, și anume prin două lucrări mai ales: Un articol al lui Al. D. Holban în Viitorul din Iași și o broșură al lui D. Popasu, absolvent în științele politice dela Halle. Acest din urmă sfârșea lucrarea lui cu părerea, că „numai atunci când Evreii se vor desnațio- naliza, când se vor desbrăca de legea lui Moise, vor putea năzui la cetățenia română” ²⁹. Tot atunci în 1863, publica și Al. Pe- limon romanul său Jidovul rătăcitor în Moldova și Bucovina, în care el arată cum Evreii otrăvesc poporul prin alcol amestecat. Lui HoJban îi răspunde Silberzweig iar lui Popasu un anonim care subsemnă un Român și care pare să fi fost în adevăr român, de oarece el pune mâna pe răul adevărat care bântuie societatea românească de pe atunci și care de atunci în loc de a se micșora, a tot sporit mereu: „Credința Românului e că cine învață carte trebue să fie funcționar și visul său îndată ce se apucă de învățătură este funcțiunea, cu hotărîre de a întrebuința toate mijloacele spre a înainta, a se boieri, a se chivernisi. A fi lipscan, postăvar, peptănar, bancher, tăbăcar, tâmplar, fierar, curelar, era privit, dacă nu ca o desonoare, dar ca un ce foarte scăzut, foarte umilit de către clasele înnalte ale societăței. Starea de agricultor chiar nu era mai onorată”. Apoi numărul Evreilor în orașele Moldovei era de fel de a pune în îngrijire pe toți. In Dorohoi, Botoșani și Fălticeni ²⁷ L’Emancipation israăile en Roumanie par un. Israelite roumain, Paris, 1861. Aceste cuvinte nu se află în nici un act oficial al timpului. In mesajul său însă din 1865, Domnitorul spune, că ,,va luă măsurile necesare pentru emanciparea Românilor de rit israelil”. Mon. of., 7 Dec. 1863. Evreii se grăbesc a mulțămi Principelui. Vezi adresa de mulțumire în Le Courrier d’Orient, 21 Ian. 1865. ²⁸ Mon. of., 22 Noembrie 1861. ²⁸ Viitorul, 2 Iunie 1863 și D. Popasu : Sunt sau nu Evreii folositori Principatelor Unite, București 1864. i Digitized by C^OOQlC 236 ISTORIA ROMANILOR ei întreceau poporația creștină; în Piatra și Roman ajungeau la jumătate. In celelalte capitale de județe mai puțin. In Iași erau lângă 40.000 de Creștini 34.000 de Evrei⁸⁰. Astfel se pune chestia israelită la noi în țară și se îndru- mează cele două păreri care până la un punt se manifestă sub forma de partide politice: antisemiți și filosemiți. Vom vedea încă cum această plecare pentru sau contra Evreilor nu cadrează cu partidele politice cele cunoscute ale conservatorilor și libe- ralilor, de oarece se întâlnesc adese ori, în sânul aceluiași partid, păreri potrivnice. Numai în timpurile din urmă s’a ivit un partid hotărît antisemit, acest al naționaliștilor despre care ne vom ocupa atunci când se va ivi pe scena istoriei. Legea comunală mai are însă o însemnătate prin raportul în care trebue să intre cu legea rurală, încât la a ei desbatere cugetele începură din nou a fi neliniștite de stafia pe care cu toții păreau că voesc s’o îndepărteze spre a-i lăsa liberi și se ocupă de celelalte proiecte. In mersul acesta de altfel destul de liniștit al adunării cade ca o bombă neașteptată o moțiune de blam pentru mi- nistru adusă de deputatul Neculai Docan în ședința din 17 Martie, moțiune motivată mai mult de împrejurări personale anume că Kogălniceanu jignise pe Docan prin administrația județului Dorohoiu, întărind-o cu un alt motiv mai abitir, arestarea mitropolitului Moldovei. Moțiunea eși sprijinită de 7 deputați dar la propunerea urgenței nu se găsesc cei 15 depu- tați ceruți de regulament; ba încă, spre înveselirea adunărei, numai 6 din cei 7 se scoală pentru a o susținea. Adunarea și trece cu o mare majoritate la ordinea zilei, asupra moțiunei lui Docan. Se vede deci că până acuma, de și Kogălniceanu nu era Veniaminul majorităței, totuși ea îl tolera, neputând face altfel, de oarece el se purtase în conformitate cu făgăduiala dată, de a se mărgini în cel mai strict constituționalism și de a se supune votului adunărei în toate împrejurările. Cum se face că deodată lucrurile se schimbă, și Kogăl- niceanu devine ținta loviturilor adunărei; că votul de blam care fusese răspins de ea, se năpustește asupra ministerului? Stafia ce umblase până atunci numai prin fundul cugetelor, se arătase iar la lumina zilei; ea își făcuse intrarea în adunare și trebuia, pentru a o alunga și a readuce pacea în conștiință, alungat și fermecătorul ce o trimisese acolo, pe urzitorul făp- j . I I i i j c i t I ț i t ! i i i i 3 I 3 1 i i ! ³⁰ Din lucrările statistice ale Moldovei, Cap. V, Populațiunea pe 1859 și 1860 Iași p. 109. Din tinerii recrutați în Iași în 1860, erau 1488 de Creștini și 1375 de Evrei. Mon. of. 16 Noemvrie 1860. Digitized by Google DELA SECULARIZARE PANA LA LOVITURA DE STAT 237 turei ei, Kogălniceanu. Era legea rurală care fu adusă de el în desbaterea adunărei, tocmai în ziua aceea când se răspinsese moțiunea Docan: 13 Martie 1864. Această împrejurare explică și activitatea extraordinară a adunărei și tolerarea unui minister uricios. Ea voise să-și câștige titluri îndestulătoare în fața țărei și a opiniei publice spre a putea înfrunta, fără a fi bănuită, pericolul legei rurale Adunarea începe prin a cere amânarea desbaterilor, până după Paști, lucru la care se opune primul ministru, spunând că până la Paști mai sunt 35 de zile, și dacă va fi nevoe se va prelungi sesiunea. „Dacă voiți să amânați legea rurală, atunci voi fi în drept să presupun că blamul pe care ați vrut să mi-1 dați odinioară, era pentru că v’am prezintat cea mai impor- tantă din toate legile”³¹ ³². Se vedea cum Kogălniceanu care până atunci fusese așa de împăciuitor, acuma devenia de odată aprins, învinuind de două ori cu nedreptate pe cameră : mai întâi, fiind că votul de blam fusese înfățoșat numai de o neîn- sămnată minoritate (7 deputați) și răspins mai de toată adu- narea; apoi fiind că legea rurală fusese prezintată de minister nu înainte, ci după răspingerea moțiunei lui Docan. L. Catargiu intervine atuncea și cere amânarea pentru 10 zile, până să vină mai mulți deputați moldoveni, duși în congediu, amânare care se primește. In răstimpul acestei amânări, se iea în desbatere legea organizărei judecătorești și budgetele. Până însă ca aceste să se voteze, se prelungește autorizarea guvernului de a urma în finanțe cu statu-quo³³. La discuția asupra budgetului, se dau mai multe voturi defavorabile guvernului; între altele, i se răspinge o sumă de 500.000 de lei, cerută pentru cheltueli di- plomatice (presa străină)³⁴. Cu prilejul desbaterei asupra adao- sului de leafă la prefectul de Iași, se pune iarăși înainte starea decăzută a acestui oraș, și Kogălniceanuu „cere să i se arate un singur vot ce s’ar fi dat pentru vindecarea ranelor lașului ? Guvernul v’a prezintat un proiect de lege pentru vindecarea acestor rane. Nu vă place această lucrare? Propuneți o alta”. Și într’adevăr, se făcuse multă vorbă despre îmbunătățirea stărei foastei capitale a Moldovei. Comercianții din Iași, în rina de 19 lanuar 1863, ceruse prin un proces-verbal, între ³¹ De aceea și broșurile de mai târziu nu lipsesc de a apăsa asupra icestei împrejurări. Așa Le Panslavisme, le prince Couza, la Roumanie, la Russie, ^aris 1866, p. 10, se întreabă : „Si on peut considărer comme retrograde, aveugle t absorbăe par Fesprit du privilăge, une assemblde qui a proposă, debatu et rot6 Ies lois (urmează enumerarea lor)?" ³² Șed. din 16 Martie. Mon. of., No. 116, 1864. ³³ Șed. din 1 Aprilie. Mon. of., No. 181, 1864. ³⁴ Șed. din 10 Martie. Ibid., No. 172, 1864. Digitized by 238 ISTOBIA BOMANILOE altele, și prefacerea lașului în porto-franc⁸⁵. Se instituise o mare comisie însărcinată să studieze și să propună mijloacele de îmbunătățire pentru Iași³⁶ ³⁷, și ea ceruse, în întâiul loc, adăo- girea garnizoanei până la 5.000 de oameni și sporirea școalelor”. Kogălniceanu primia orice propunere, numai nu acea privi- toare la curtea de casațiune. Legea propusă pentru îmbunătă- țirile lașului se înfundă însă în saltarele Camerei. Se declama mult pentru foasta capitală a Moldovei; dar nu se făcea nimic. Lăsat în voia întâmplărei, urmările fatale și neînlăturate des- prindeau câte una frunzele coroanei lui,, ca din arborele lovit de vânturile de toamnă. Decăderea economică a orașului se rostia tot mai mult. La primirea făcută de domnitor în Iași, în ziua de 18 Septembrie 1864, el spune, că „i-a părut rău pentru pier- derile cauzate în averile orfanicești, prin deprecierea clădirilor ipotecate din Iași”³⁸. După votarea budgetului ministerului de interne, se în- trerupe, nu se știe pentruce această lucrare, și se procede la votarea legei cumulului, a concesiunei drumului de fier din Muntenia și cată a se reîncepe iar desbaterea legei organizară judecătorești ce fusese întreruptă prin alte voturi. Deodată, Kogălniceanu cere ca, înainte de a se intra în acea desbatere, să se dee un vot asupra unui credit de 8.000.000 de' lei, pentru.' concentrarea oștirei într’un lagăr³⁹. Poziția schimbată a mi-, nisteriului față cu camera, dela înfățoșarea legei rurale, se vede de îndată. Se întâmpină întâi, că nu ar fi bine a se întrerupe desbaterile unei legi, prin alte chestiuni, spre a nu se pierde șirul ideilor, ca și când lucrul nu se făcuse până acum în repe- țite rânduri. După o lungă desbatere, cererea de precădere a votărei creditului este răspinsă. Kogălniceanu cere atunci să se pană acest proiect pentru a doua zi. Grădișteanu însă îi răs- punde, că „până nu vom fi în stare normală, nu putem discuta legea lagărului”. Ce însamnau aceste cuvinte? Inviderat că ele se raportau la legea rurală, încât se părea că adunarea se temea a da concentrarea trupelor, în mânile acelui minister care, prin legea rurală, voia să împroprietărească pe țărani pe întreaga întindere de pământ posedată acuma de ei. Numai așa se poate explica îndăărtnicia, cu care adunarea refuză luarea în desbatere a proiectului* lagărului, mai ales că ministerul mo- tiva grabnica necesitate a acestui credit, prin situațiunea ex- ³⁶ Românul, 19 Ian. 1863. ³⁰ Mon. of., 23 Oct. 1863. ³⁷ Românul, 21 Decembrie 1863. Procesul Verbal al comisiunei din 28 Noemb. 1863, publicat în Reforma, 1 Ianuarie 1864, conține între altele: complectarea Universității din Iași prin facultatea de medicină, înființarea unei școale reale și readucerea școalei militare. ³⁰ Mon. of., 2i Sept. 1864. ³⁰ Șed. din 8 Aprilie. Mon. of., No. 19. 1864. Digitized by Google DBLA SECULARIZARE PÂNĂ LA LOVITURA DE STAT 239 terioară a țărei. Și că lucrurile erau cunoscute de adunare, ne o dovedește arătarea lui Brătianu, unul din cei mai vajnici opozanți care spune, că „se aude vorbindu-se de luni întregi, că se concentrează trupe la fruntariile noastre din partea Aus- triei, Rusiei și Turciei; se aude că se strâng conferenți; că are să se pună în discuțiune chestiuni care sunt cu totul de dreptul autonomniei noastre; că neutralitatea noastră e amenințată și câte altele” ⁴⁰ ⁴¹. Și aceste zvonuri aveau oarecare temeiu. Anume, de și domnitorul oprise banda de Poloni ce voise să treacă înar- mată în Rusia, el nu răspundea cererilor Rusiei și a Austriei^ de a expulza sau extrăda pe refugiații Poloni și Unguri ce se grămădeau tot mai mult în România, sub loviturile ce le pri- miau în cele două împărății mărginașe; pentru Poloni mai ales dela 29 Februarie, când Austria, punând Galiția în stare de asediu, împiedica scăparea Polonilor în acea țară. Nu se puteau împiedeca manifestări dușmane puterilor mărginașe, mai ales că cei mai mulți din membrii camerei, dușmani domnului, căutau să le încurajeze, în scopul de a crea domnului greutăți diplomatice. Așa la aniversarea izbucnirei revoluției polone, în ²²/₁₀ Ianuarie 1864, se face o slujbă bisericească, în catedrala din București, la care vine o mulțime de lume, mare parte cu- rioși, dar care nu dădeau mai puțin acestei sărbări, ostilă Ru- siei, un caracter de participare națională. Apoi dintre căpitenii, principele loan Ghica pe care un ziar străin îl da chiar de pre- ședinte al adunărei și A. Panu, fost ministru, vin să dee acestei sărbări un caracter de oficialitate, pentru acei ce nu cu- noșteau bine împrejurările țăreiSe vorbia prin ziarele străine, despre organizarea de bande armate polone și ungurești, me- nite a trece granițele; despre adunări de armate numeroase austriace și rusești la granițele române, de note amenințătoare trimise de cele două împărății principelui Cuza, prin care-1 soma să pună un capăt acestor neorândueli; de aflarea chiar a generalilor unguri revoluționari, Tiirr și Klapka în București; ba chiar de acea a lui Kossuth⁴². Pentru a judeca însă despre adevărata ținută a puterilor vecine față cu România, repro- ⁴⁰ Șed. din 13 Aprilie. Mon. of., No. 217, 1864. ⁴¹ Le Sitele 7 Fevruarie (26 Ianuarie) 1864 care reproduce Gazeta de Breslau din 3 Februarie (22 Ianuarie) 1864. ⁴² Vezi Le Pays ²²|ₓₒ Martie 1864 : bandele de voluntari. Le Nord ²³jₙ Martie 1864 : adunare de armate la granițele României. Le Globe ²⁴|₂ Martie 1864: Klapka și Turr. La Patrie ²⁷|T₅ Martie 1864. Le Nord ²⁷|ₗ₅ Martie 1864 : note amenințătoare. Mai vezi și Le Pays ³⁰|i₈ Martie 1864, Le Nord ²®|I₇ Aprilie 1864. — Invalidul rus ¹#|₈T Martie 1864, după ce constată că principele și-a făcut datoria cu banda lui Milcovski, spune ,,că-i place acuma a se face organul intrigilor străine; că spiritul francez și exemplele date de Franța, întorc din nenorocire mințile reprezentanților națiunei române, care după ce au început cu prigonirea călugărilor greci, acuma proteguesc în chip fățiș pe revoluționarii poloni'’. Digitized by OOQ Le 240 ISTORIA ROMÂNILOR ducem părerea organului oficios al imperiului austriac, Gazeta de Viena, care spune, că „nici Austria, nici un alt stat, nu cu- geta a-și face dreptate singură, spre a se apara de desordinile negăduite ce se petreceau în Principate”⁴³; iar Rusia ordona generalului Kotzebue, să declare principelui României, ca de și nu va calea granițele ei, nici nu le va respecta, în cazul când atacurile Polonilor ar veni din hotarele Principatelor⁴⁴. Mai era apoi vorba a se ocupa teritoriul României, și pentru ches- tiunea mănăstirilor închinate, și mai ales pentru a se împiedica aproprierea veniturilor acelor mănăstiri, sechestrate de guvernul român ⁴⁵. Era deci destul de firesc față cu aceste zvonuri multiple de ocupare militară a României, că ministerul să fi făcut ches- tiune ministerială, din grabnica votare a creditului pentru lagăr. Kogălniceanu, văzând greutățile ce i le făcea camera la vo- tarea creditului, spune : „Tot se vorbește de moțiune de blam, de pozițiune anormală. Fie aceasta o chestiune ministerială; dați-ne un vot de blam și scăpați de noi”. Costaforu și principele D. Ghica, susțin că „chestiunea lagărului ar fi o chestiune de con- fiență în minister și că ei nu au confiență în acest minister”. Adunarea, primind aceste păreri, răspinge a cerceta legea la- gărului înaintea celei a împroprietărirei țăranilor; iar minis- terul, de și amenințase cu chestiunea ministerială, nu pune amenințarea în lucrare și rămâne la locul lui⁴⁶. Votul de blam. — După răspingerea chestiune! lagărului, se intră iarăși în desbaterea legei organice judecătorești, iar în ședința din 13 Aprilie, după ce această lege se votează, să iea în desbatere proiectul de lege rurală⁴⁷. Se cetește raportul comitetului delegaților, care respinge principiul de căpitenie al proiectului guvernului, împroprietărirea sătenilor pe întreaga întindere de pământ cultivată de ei după legile în ființă și se ⁴³ Wiener Zeitung, ²²|I₀ Aprilie .1864. ⁴⁴ L’Opinion naționale, U|T₈ Aprilie 1864. ⁴G Morning Post, 5 Mai (23 April) 1864: „Russia comes out wich a proposition to occupey the Principatities with a military force... for violation of the Roumain Gouvernement of the rights and property of the greek church”. Memorial diplomatique 8 Mai (26 Avril) 1864: „La Russie surtout ^tait d’avis qu’il fallait employer les moyens comminatoires, pour empdcher le gouvernement roumain de s’emparer des revenus des monastăres grecs. De lă, le bruit, suivant lequel, soit Ia Russie, soit la Sublime Porte se disposait â intervenit militai- rement en Roumanie’*. Dar cum putea domnitorul să mulțumească pe toate puterile, când luând el măsura de a expulza niște agitatori unguri, precum un așa numit comite de Schertoz, consulul Franței care-1 luase sub protecția lui, protestează. Vezi scrisoarea lui de Schertoz publicată în L’Opinion naționale, ²³|ᵤ Sept. 1864. Un alt agent expulzat era Ungurul Frigies, Ibidem, 3 Sept (22 August) 1864. ⁴⁰ Ședința din 10 Aprilie Mon. of., No. 198, 1864. ⁴⁷ Ibid. No. 203, 1864. Digitized by Google DELA SEOULABIZABE PÂNĂ LA LOVITURA DE STAT 241 admite această împroprietărire numai pentru locul de casă și grădină și pentru minimul de întindere considerat ca fix, al pământului cultivat de acel ce ar avea o vacă, rămânând ca săteanul să se înțăleagă cu proprietarul pentru vitele în mai mult ce ar poseda. Asupra acestui punt, ministerul declară că face iarăși chestiune ministerială, consimțind din potrivă a sta la toc- mală pentru celelalte, precum modul despăgubirei, garanțiile de acordat, etc. Fără însă a urma mai departe cu desbaterea proiectului, se prezintă deodată o moțiune de blam contra ministerului, subsemnată de cei mai mulți din deputați. Ea era motivată pe faptele care întovărășise prezentarea proiectului de lege rurală, la 13 Martie; anume, se imputa guvernului și în special sufletului său, Kogălniceanu, că „s’ar sluji de chestiunea ru- rală ca de o armă de răzbunare și de învrăjbire între clasele agricole și proprietari; că a cugetat a exercita o presiune asupra adunărei, prin oficiala și întinsa publicare, însoțită de circulări de natură a da caracterul unui act definitiv proiectului său, declarat de comitetul delegaților ca o iluziune; că a pus să se facă rugăciuni prin sate, spre a face să se. niveleze societatea, pogorând pe cei ridicați și ridicând pe cei împilați; că înarmase pe săteni, preumblând chiar o samă din ei pe străzile Bucu- reștilor, spre a spăimânta pe deputați; că adunarea, prevăzând lucrul, căutase să desființeze ministerul prin răspingerea legei lagărului, sperând că se va retrage; dar că el persistând de a rămânea , la putere iar ea, neputând a desbate legea rurală cu un așa minister, rostește deplina ei neîncredere în el”. Din aceste învinuiri, era adevărată publicarea proiectului în monitor, care publicare Kogălniceanu o apăra, prin dorința lui de a da în cunoștința publică un proiect de o așa însămnătate, invocând exemplarul Angliei. Mai era adevărată și trimiterea circulărilor. Citindu-se în adunare un exemplar din una din ele, Kogălniceanu nu tăgăduește pe deplin existența ei, ci spune numai, că ar fi fost un brulion ce nu s’ar fi tipărit; la care i se răspunde că se află tipărită la tipografia statului. Asupra cuprinsului acestei circulări, pe care procesul-verbal al ședin- țelor nu-1 redau, aflăm însă că ea conținea ordinul cătră pre- fecți, de a face a se ține rugăciuni în biserică, pentru înăl- țarea celor împilați și coborârea celor înalțați” ⁴⁸ *. ⁴⁸ Cuprinderea textului a fost destăinuită în parte de principele D. Ghica în cuvântarea sa în ședința din 13 Aprilie. Mon. of. No. 207, 1864. ⁴® Asupra înarmărei sătenilor, atâta pare a fi adevărat, că Kogălniceanu împărțise la câteva sate puști, spre a se apăra de făcători de rele. Până în- trucât aceste măsuri fusese exploatate în sensul unor presiuni, nu se poate limpezi. Tot așa stă lucrul cu faptul, dacă sătenii ce înconjurau Mitropolia în ziua desbaterei, venise din propria lor îmboldire, sau aduși de guvern. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi, XHL 16 Digitized by C^OOQlC 242 ISTORIA ROMANILOR Nu se poate deci tăgădui, că Kogălniceanu căutase să apese asupra adunărei, prin agitația maselor, spre a înfrânge împrotivirea ei la primirea principiului deplinei împroprietăriri⁴⁹. După primirea urgenței asupra moțiunei de blam, venind în dezbatere cuprinsul ei, se întimpină de ministerul de finanțe, că prin această moțiune se tinde numai la amânarea desbate- rilor legei rurale; ca să se voteze însă legea și pe urmă adunarea poate să dee votul de blam ministerului, pe motivul că nu ar vra să-i încredințeze aplicarea legei. Prin o așa procedare nu s’ar pune în pericol țara care se află în o mare agitație, în aș- teptarea votului adunărei. Deputatul lorgu Ghica arată însă atunci adevăratul motiv, pentru care camera nu trebuia nici să primiască a desbate legea rurală cu ministerul în ființă. Ghica spune anume, că: „este o deosebire între modul cum se înfă- țoșa acest proiect la 1862 și acuma; că atunci era vorba și dis- cuția între două partizi în adunare, ministerul arătându-se nepărtinitor între amândouă. Astă-zi se pune chestiuneă între guvern și adunare; iar guvernul a declarat că face din primirea principiului său, împroprietărirea deplină a săteanului, ches- tiune ministerială. In asemenea stare de lucruri, adunarea nu poate lua asupra ei răspunderea situației ce s’ar face, dacă s’ar arunca în țară două proiecte, unul înfățoșat în numele guver- nului și celalt în numele puterei legiuitoare. Cel întâi element al ordinei, adică siguranța ar lipsi. Oricâtă bună credință ar avea domnul ministru, după ce proiectul guvernului s’ar răs- pinge, însăși prezența d-sale ar fi un element de desordine în țară” ⁵⁰. Adunarea deci se temea ca proiectul guvernului, mai favorabil sătenilor, decât acel a’ adunărei, să nu provoace, dacă ar fi răspins, o revoluție în țară în contra proprietarilor. De aceea adunarea nici nu voia să între în desbaterea chestiunei, cât timp nu ar fi la cârmă un guvern care să fie înțăles cu ideile majorităței asupra legei rurale⁵¹. Din puntul ei de videre, adu- narea nu putea face altfel, decât să caute a răsturna minis- terul, înainte de a desbate această lege. Kogălniceanu însă dă pe față cugetările guvernului, care nu erau decât întruparea cugetărei domnului, spunând, că „adunarea nu vra să trateze chestiunea sub un punt de videre național și să o apere ca o chestiune națională; că el vra să facă o lege pentru țară, iar nu pentru proprietari. D-voastră pri- viți chestiunea ca o chestiune de avere, cum a spus-o principele ⁶⁰ Ședința.din 13 Aprilie, Mon. of. No. 207, 1864. ⁵¹ Broșura La France, le prince Couza et la liberte en Orient, Paris, 1864, spune curat la p. 14 : ,,Au lieu de cela, le jour meme ou le ministere prdsentait le projet de loi rurale, il l'envoyait dans tous les districts, avec ordre de le lire en chaire dans les dglises, en declarant que prince voulait que la loi soit et que les paysans n’avaient ă espdrer qu’en lui. D’ou l’irritation de Vassem- blde et un vote de blâme contre Ie proc^dd du ministere. Quelques uns y voyaienl une menace de jacquerie^. Digitized by Google DELA SECULARIZARE PANĂ LA LOVITURA DE STAT 243 Dimitrie Ghica; noi ca Români o vom trata azi, mâni, însfârșit până când vom fi pe aceste bănci, ca o chestiune din cele mai mari, dela care atârnă toată avuția, neatârnarea și forța a acestor 5 milioane de Români ce locuesc în această țară și pe care d-voastră îi priviți ca pe niște paria, și când îi videți aici în curtea Mi- tropoliei, ziceți că sunt aduși de poliție. Iată, domnilor, cum noi miniștrii voim să tratăm această chestiune. Dați-ne un vot de blam, și mai mult încă spânzurați-ne; dar bine voiți a gândi că nu dați un vot de blam guvernului ci legei rurale, ci vi s’a înfățoșat de mine, Kogălniceanu, și dovadă este, că cu ocazia acestui vot ați analizat și criticat toate părțile legei mele” ⁵². Și într’adevăr, cum spunea Kogălniceanu, neînțălegereâ între guvern și adunare provenia din pricina legei rurale. Nu că adunarea ar fi refuzat în principiu împroprietărirea. Ea re- venise dela îndărătnicia din 1862; nu mai susținea libertatea mutuală a brațelor și a proprietăței, ca mijloc de deslegare a chestiei rurale. Deosebirea însă, asupra căreia nu se putuse obținea nici o înțălegere, fusese câtimea pământului încuviințat. Adunarea invoia cel mult, pământul trebuitor pentru o vacă, adecă minimul ce se putea încuviința locuitorului, ca o măsură egală pentru toți, rămânând ca pentru prisosul trebuincios să se înțăleagă locuitorul cu proprietarul, pe când guvernul cerea prin proiectul lui minimul de 2¹/, fălci neprrn palmași, 4 fălci pentru mijlocași și 5^2 fălci pentru fruntași. De aceea și videm că partizanii proprietăței atacă în modul cel mai vio- lent legea lui Kogălniceanu. O broșură din acel timp spune, că: „țăranii devin proprietari fără despăgubire, căci bonurile nu vor ajunge niciodată a avea vreo valoare. Și mărturisim că s’ar căuta lung timp în istorie, până să se întâlnească un astfel de exemplu de turbare politică. Pentru a se da naștere unei legi de așa fel, trebuia mintea unui nebun”⁵³. ⁵² Ședința din 13 Aprilie, Mon. of. No. 217, 1864. Să se observe, că Kogălniceanu care bănuește boierilor că ar privi legea rurală ca o chestiune de avere, susține că pentru țărani ea ar fi o chestiune dela care atârna avuția la 5 milioane de Români”. In zadar căuta să se îmbrace lucrul în altă haină decât aceea pe care o purta : o luptă de clase bazată pe interesul individual. ⁸³ La v&itt sur la Roumanie. La Haye 1864, p. 98. Aiurea, la p. 43, autorul anonim vorbește de ,,la loi spoliatrice de Kogălniceanu”. — Nu este deci exact ceeace susține C. A. Rossetti, (ședința adunărei deputaților din 12 Februarie 1882. Mon. of., 13 Februarie 1882), că ,,în preziua loviturei de stat, camera înțelese și încuviință tot ce i se cerea; ea încuviință pământurile țăra- nilor, concedă- totul într’un chip mai plin de foloase decât toate binefacerile ce putea să le aducă o lovitură de stat. D. Kogălniceanu chiar în ziua acea spunea de pe înălțimea tribunei: ,,să mă trăsnească D-zeu în ziua în care voi călca libertatea acestei tribune”. Mai întâi nu fu nici o preziuă la lovitura de stat, deoarece ea fu făcută, în ziua chiar de 2 Mai, în care adunarea fusese con- vocată ; apoi în acea zi nici vorbă nu a mai fost de legea rurală, ci s’a des- bătut numai asupra înfățișărei legei electorale; în sfârșit jurământul lui Ko- gălniceanu fusese făcut nu în ziua de 2 Mai 1864, ci cu doi ani mai înainte Digitized by 244 ISTOBIA. KOMÂNIWB Moțiunea de blam este primită cu o mare majoritate, și ministerul își dă demisiunea. Domnul însă nu i-o primește și arată în mesajul său cătră cameră, că „nu a putut primi acea demisiune, fiindcă adunarea nu intrase măcar în discuțiunea chestiunei celei importante a îmbunătățirei soartei muncito- rilor, pe care țara întreagă o așteaptă cu o legiuită nerăbdare, în însuș interesul asigurărei proprietăței fonciare. De aceea însărcinează pe minister a prezenta adunărei legea electorală prin care singură, România poate dobândi o adunare în care interesele tuturor claselor societăței se fie pe deplin reprezentate”⁶¹ * * ⁶⁴ * *. Fiind însă că sărbătorile se apropiau, de aceea domnul proroagă adunarea până la 2 Mai, când este convocată în se- siune extraordinară, spre a discuta și vota proiectul de lege electorală. Mesajul domnesc punea adunarea în o foarte grea po- ziție. I cerea să voteze legea electorală, adecă să subsemneze ea însăși decretul ei de desființare, și aceasta, pentru ca adu- narea cea nouă să înzăstreze țara cu o lege rurală, pe care acea în ființă nu voia, în ruptul capului, să o vadă introdusă în aevea lucrurilor ⁶B. La 2 Mai, când se întrunește iarăși adunarea, imediat după cetirea scurtului și cam poroncitorului mesaj, se formu- lează o moțiune care, întemeindu-se pe faptul, că adunarea nu avea încredere în ministerul Kogălniceanu, până la desle- garea acestui conflict constituțional, ea va lucra în secțiuni și va pregăti un răspuns la mesajul tronului, refuzând deci a lua în desbatere legea electorală. Kogălniceanu întâmpină, această moțiune cu următoarele cuvinte: „Domnitorul refu- zând să primească dimisia cabinetului, s’a gândit să facă apel la țară, însă singuri d-voastră ați recunoscut în mai multe rân- duri că această adunare nu reprezintă pe deplin țara (mur- mure, protestări energice din partea multor deputați); d-voastră ați cerut de atâtea ori reforma legei electorale și această dorință în sesiunea din 1862. Iată cum se scrie istoria de oamenii politici! — Și stră- inătatea înțelese, că votul de blam fusese motivat „par la prăsentation de la loi rurale qui tend â rendre tous Ies paysans proprietaires”. Le Nord *’/T₅ Aprilie 1864.—L’Europe ²⁷/I₅ Aprilie 1864, nu poate crede însă că adunarea să fi dat votul asupra chestiunei de fond, ci mai urmând asupra acelei a despăgubire!, ⁶⁴ De la 1859 până la 1863 sporise în chipul următor, foarte neînsemnat numărul alegătorilor : 1859—4138 1860—4104 1861—4599 1862—4975 1863—5049 Analele statistice 13—16, 1863. p. 153. ⁸⁵ Marțian în revista economică a anului 1864, Mon. of.ₜ 30 Sept 1865 pune în gura partidului dreptei, cuvintele : „Nu putem să ne subscriem sentința de moarte, înainte de a hotărî asupra legei rurale”. Digitized by Google A DELA SECULARIZARE PANA LA LOVITURA DE STAT 245 s’a votat în toate sesiunile. Domnitorul are dreptul să facă apel la țară, însă la țara reprezentată după o nouă lege electo- rală și, precum camera declară că nu mai poate discuta cu mi- nisterul actual, așa și noi miniștrii zicem, că nu putem primi a se rosti adunarea decât asupra legei electorale și a creditelor până la 15 August, când are se vină o nouă cameră, căci pe aceasta avem s’o disolvăm” ⁵⁶. Se înțălege că urgența asupra moțiunii este primită îndată; dar când ea fu să se pună la vot, fără a se mai discuta, Kogăl- niceanu citește mesajul de disolvare. Se face un mare zgomot în adunare prin care pătrund cuvintele lui Lascar Catargiu, președintele ei, că propunerea s’a primit și adunarea s’a disolvat. In timpul acestor lupte atât de ferbinți dintre minister și adunare, unii din partizanii proprietății lucrau și într’un alt chip la apărarea drepturilor lor, de amenințările legei de împroprietărire. Anume Constantin Suțu, tatăl deputatului Gri- gore Suțu, trimisese la Constantinopole pe doctorul Lambert, cu însărcinare a protesta din toate puterile contra legei rurale și a cere intervenirea armată a Turciei, pentru a scăpa Prin- cipatele de domnul și de guvernul lor de atunci care duceau țările le peire. După ce revine asupra învinuirilor aduse și de adunare, „că guvernul publicase proiectul în monitor, că făcuse rugăciuni prin biserici și înarmase până și pe țarani — în una din scrisorile sale, Suțu încheie astfel considerațiunile sale: „Pentru aceea, dacă prea puternicul împărat are milă de aceste provincii și nu voește â le trada în mânile unor talhari de drumul mare, care au drept plan și bază ruinarea societăței și răpirea marei și micii averi a tuturor claselor, precum a făcut-o cu ave- rile mănăstirești, să se milostivească, înainte de 2 Mai, să ne izbăvească de biciu, prin biruitoarele sale oștiri, și să scape provinciile de lepra sanculotismului, al căruia șefi sunt prințul și adiutantul său, primul ministru, visul dracului”. Mai jos, aceeași scrisoare adaoge, că „astăzi s’a răspândit vestea, că directorul drumului de fer Kiustendje a încheiat cu guvernul otoman, să transpoarte 10.000 de oștire la Rusciuc, care să treacă Dunărea și să între. Dee domnul, dee domnul”, exclamă Suțu. Ca o urmare a acestei dorinți, găsim, în o scrisoare a doc- torului Lambert, arătarea că Suțu îl rugase să intervină pe lângă Savfet pașa, în cazul când s’ar deschide vr’o căimăcămie”⁵⁷. ⁶⁷ . ;■ l' “ Ședința din 2 Mai 1864. Mon. of., No. 209, 1864. ⁶⁷ Corespondențe între Suțu și D-rul Lambert în V. Kogălniceanu, Acte relative la 2 Mai, București, 1894 p. 28—61. Comp, comunicatul care arată modul cum Lambert a fost prins și cum s’a găsit asupra lui hârtiile. Mon. of. 11 Mai 1864. Digitized by LjOOQIC 246 ISTORIA ROMANILOR Votul de blam din țară trebuia deci să fie susținut la nevoie de o intervenire turcească, — cel puțin în mintea unora din partizanii proprietăței. Disolvarea camerei însă nu fu de astădată urmată de un nou apel la țară, ci de un șir de acte încălcătoare Conven- ției care constitue așa numita lovitură de stat. Ca toate faptele istorice, și lovitura de ștat era o urmare fatală a împleticire! evenementelor. Adunarea nu putea „sub- scrie sentința ei de moarte înainte de a hotărî asupra legei ru- rale” ; iar domnitorul în zădar ar fi apelat iarăși la țară, după vechea lege electorală. Adunarea însă refuzase a vota noua lege electorală. Ce-i rămânea de făcut decât, sau abdicarea, sau aplicarea mijloacelor eroice, lovitura de stat, pentru care i stătea, ca model, împăratul proteguitor al României, împă- ratul Francezilor. Dar apoi această idee fusese hrănită în deosebite rânduri de domnitor; nu era străină cugetărei lui; apoi ea fusese des- bătută în deosebite rânduri de organele timpului; era deci întrevăzută ca ceva putincios, atât de acei ce o primiau cât și de cei ce o răspingeau. Așa am văzut că zvonuri de planuri dictatoriale ale domnului apăruse dela căderea ministeriului loan Ghica în Moldova, că ele se reînoise pe timpul înființărei taberei dela Ploești și revenise pe tapet pe timpul vizitei dom- nitorului celei d’intâi la Constantinopole în 1860. Apoi memo- randul trimis de el Porței, da destul de limpede pe față, dacă nu planurile, cel puțin dorințele lui⁵⁸. In timpul desbaterilor furtunoase din 1863, se întărește și mai mult domnitorul în ideea, că cu actualii reprezentanți ai intereselor poporului, trebile, nu puteau merge, și am văzut cum pe de o parte el singur trimite Porței un memoriu în care cere dictatura pe 5 ani, iar pe de alta ministrul său N. Crețulescu îl sfătuește la acelaș pas⁵⁹. Și presa străină începe a arăta, că deslegarea crâncenă lupte între domnitor și opoziția din adunare ar putea fi o lo- vitură de stat, și aceeași idee se vede tratată și de către zia- rele românești. Așa Reforma întreabă, că „la ce va să ducă guvernul trebile ? la dictatură; dar această vorbă s’a uzat astfel, încât astăzi nu mai sparie nici chiar copii. Dictatura fără un motiv puternic care să o justifice și să o legitimeze, fără consim- țimântul și autorizarea țărei, ar fi o armă periculoasă, o armă care, în cele din urmă, s’ar întoarce în contra acelui ce s’ar servi I ⁵⁸ Mai sus p. 38, 42, 83-84, 115. Principele N. Suțu Mtmoires, Vienne, 1899, p. 390 : ,,Le coup d’Etat etait de longue date prdpard, dans l’esprit du prince et du premier ministre qu’il avait choisi pour l’accomplir”. ” Mai sus, p. 163-164, 96-97. Digitized by Google DELA SECULARIZARE PANA LA LOVITURA DE STAT 247 cu dânsa” ®°. In timpul sesiunei din 1863—1864, chiar pe la începutul anului din urmă, pe când ministerul caută să măgu- lească adunarea și să o aducă la votarea legilor trebuitoare organizărei țărei, ziarul oficios vienez Memorial diplomatique aduce la lumină o destăinuire de mare însămnătate, anume cererea dictaturei pe 5 ani făcută Porței de domnitor în 1863 ⁶⁰ ⁶¹ * ⁶³, și puțin timp după aceea Buciumul din Iași raportează con- vorbirea petrecută între capii partidului extremei stânge, Bră- tianu și Rossetti cu Kogălniceanu, privitoare la scopurile de răsturnare a domnului din partea celor d’intâi ®². Ințălege ori- cine, față cu asemene destăinuiri, cât trebuia să crească în- verșunarea ascunsă între domn și adunare, cu toate aparențele de lucrare liniștită a ambelor puteri la ridicarea statului. Cu cât sesiunea înaintează și cu cât încep a se rosti deosebirile în păreri, cu atâta ideea loviturei de stat este sprijinită și sfă- tuită de unele organe prietene tronului. Așa Buciumul nu în- cetează, aproape în fiecare zi, a provoca pe domn la această măsură, după el, mântuitoarea de neam. „Dă, zicea el într’un rând, prea înălțate doamne, să se curme odată acest parla- mentarismu totdeauna protivnic intereselor poporului, tot- deauna protivnic intereselor statului român, totdeauna pro- tivnic demnităței naționale. Să se disolve camera, și să se pro- mulge legile cele mari prin auguste plebiscite ale Măriei Tale ®³, Ziarul Convențiunea, de și protivnic guvernului lui Kogălni- ceanu, deșteaptă pe adunare, nu cumva să. facă greșala de a nu vota legea rurală, care ar da o armă în mâna guvernului pentru distrugerea constituției. „Cât timp țăranii vor avea încredere în guvern și mai ales încredere în Alexandru loan I, revoluția de jos nu va putea fi. Revoluția de sus va putea fi, dacă se vor înăbuși de adunare drepturile ce Convenția le-a închizășluit claselor de jos” ®⁴. După votul de blam, Conven- țiunea mustră aspru camera, pentru greșala făcută și prevede că sfârșitul încurcăturei va fi lovitura de stat ®®. Ceeace însă a ⁶⁰ Le Nord, 31 Oct. 1863 : „Si le prince ne parvient pas â scinder l’op- position, il ne lui restera d'autre mesure que le coup d’Etat". Reforma, 7 Aprilie 1863. ⁶¹ Memorial diplomatique din 17 Ianuarie 1864. Mai sus, p. 169. ⁸² Buciumul din 8 Februarie 1864. Mai sus, p. 165-166. ⁶³ Buciumul, 28 Martie 1864. ⁸⁴ Convențiunea, 23 Martie 1864. ⁸⁵ Ibidem, 18 Aprilie 1864. Deși ideea loviturei de stat nu se ivise în chip năprasnic în mintea domnului, când cu evenimentele de la sfârșitul sesi- unei din 1864, și ea clocea de mult în fundul ei, totuși este o exagerare a susținea cum o face broșura O aruncătură de ochi asupra slărei actuale a Româ- niei, de I. K. București, 1870 p. 18, că: „lovitura de stat fusese pregătită cu 2—3 luni mai înainte, când se înmulțise posturile și se crease mii de func- țiuni, pentru a avea mulți partizani". Din expunerea făcută se mai vede însă, că nu de la Kogălniceanu au pornit ideea loviturei de stat, precum o susțineam noi în cuvântarea noastră de primire în Academia română asupra lui Mihail Digitized by 248 ISTORIA ROMÂNILOR Digitized by încurajat mai cu samă pe domnitor la sfârșirea Convenții fură cuvintele împăratului Napoleon din mesajul cătră corp; rile legiuitoare, din Noembrie 1863, în care spune, că: „situ țiunea Principatelor nu răspunde până acuma, o spunem cj părere de rău, speranțelor ce se pusese pe noua orânduială lucrurilor întocmite prin Convenția din 19 August 1858. 1 înțălegeri grave au izbucnit între domnitor și adunare, cân unirea și conlucrarea tuturor ar fi fost neapărată pentru a o ganiza țara căreia Europa îi încredințase grija de a-și pregă ea însăși viitorul. Dacă devine necesar ca să se intervină din noi pentru a modifica constituția Principatelor-Unite, guvernul în pârâtului va fi dispus a se înțălege cu Poarta și cu celelalț puteri garante, pentru a ușura reformele ale căror oportunitate ar fi recunoscut’o” ®⁶. Lovitura de stat, ca și secularizarea ave rilor mănăstirești, se arătau a fi urmările unor îndrumări ș încurajări ale Franței. Kogălniceanu și după care s’a luat și d. G. G. Burghele în conferința sa ținutul la atheneul din Dorohoi. Vezi Mihail Kogălniceanu d. G. G. Burghele, Bucii rești 1901, p. 57. ⁶⁶ Asupra aceste legături între cuvintele lui Napoleon și actele de ² * * 2 Mai, Memorial diplomaliques 9 Aprilie 1865 spune : „Le langage du gouve nement fran^ais 6tait pour l’Hospodar, un encouragement du coup d’Eta^I dont il avait vainement solicite l’autorisation â Constantinople il y a un an”Jf Lrirrani-.EdHoni Grorgir Joanid. Harta Principatelor Unite în timpul lui Alexandru loan I Cuza, 1859. — Colecția Academiei Române. Xenopol. Voi. XIII. Digitized by Google Digitized by Google TABLA ILUSTRAȚIILOR Pagina Diploma de bacalaureat a lui Alexandru loan Cuza...................... 9 Numirea lui Alexandru loan Cuza ca pârcălab la Galați în 1856 ... 14 Alexandru loan Cuza însărcinat și cu împlinirea îndatoririlor de Hat- man 1858 ...................................................... 17 Actul Adunării Țarii Românești către Alexandru loan Cuza că a fost ales Domn al Munteniei — 25 Ianuarie 1859 .........................20—21 Textul original autograf al jurământului depus de Cuza Vodă ca domnitor al Moldovei ................................................... 25 Alexandru loan Cuza Domn al Principatelor Unite în 1859 ............. 29 Deschiderea Camerei Române de către Alexandru loan Cuza la 29 Fe- vruarie în București............................................ 73 Barbu Catargiu ..................................................... ¹⁰⁵ Infanterist moldovean din timpul lui Cuza-Vodă...................... i$5 Harta Principatelor Unite, 1859. Digitized by Google Digitized by Google TABLA DE MATERIE Pagina Capul I. — Alexandru loan I, Domnul Principatelor Unite (1859—1866) . 5 I. Personalitatea lui Alexandru Cuza .................................... 7 Familia Cuza ................................................................ 7 Alexandru Cuza înainte de domnie............................................ 10 Caracterul lui Alexandru Cuza............................................... 16 II. Primul an de domnie al lui Alexandru loan I............................ 24 Ministerele Vasile Sturza și I. Filipescu............................ 24 Ministerele lui loan Ghica și Const. Crețulescu ............................ 35 Comisia Centrală și desbaterea Constituției........................ 44 Primele reforme............................................................ 56 Disolvarea adunărilor....................................................... 67 III. Dela întâia până la a doua disolvare (6 Dec. 1859—29 Ian. 1861). . . 72 Adunările cele noue ........................................................ 72 Călătoria Domnitorului la Constantinopole................................... 80 Căderea ministeriului Kogălniceanu în Moldova ..................... 94 IV. Dela a doua disolvare până la Unire (29 Ian.—11 Dec. 1861) . . . 101 Interpelarea lui Lascar Catargiu .......................................... 110 Unirea .................................................................... 120 Capul II. — Alexandru loan I, Domnul Constituțional al României 1862—1864............................................................ 130 I. Dela Unire până la sesiunea ordinară din 1862 (11 Dec. 1861—3 Dec. 1862) 131 Moldova și căderea lașului................................................. 131 Omorul lui Barbu Catargiu.................................................. 137 Chestia armelor sârbești................................................... 145 II. Dela sesiunea din 1862 până la al doilea minister Kogălniceanu (3 Dec. 1862—12 Oct. 1863) ........................................................ 149 Sesiunea furtunoasă ....................................................... 149 Coaliția monstruoasă....................................................... 157 Frământările țării și străinătatea ........................................ Igg Costangalia................................................................ 171 III. Al doilea minister Kogălniceanu. Secularizarea (12 Octomvrie—11 De- cemvrie 1863) I74 Venirea lui Kogălniceanu la minister................................ 174 A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XIII. Digitized by Google p: 252 ISTOBIA BOMANILOB Pagina încercările Românilor de a relua mănăstirile închinate : a) Până la Bibescu................................................ 176 b) Dela Bibescu până la Vodă Cuza ................................ 184 c) Sub domnia lui Cuza............................................ 193 d) Secularizarea.................................................. 199 IV. Secularizarea. Chestia juridică..................................... 206 Ințălesul închinărei............................................... 207 Fraude............................’................................ 210 Condițiile închinărilor............................................ 214 Dreptul public .................................................... 219 V. Dela secularizare până lâ^lovitura de Stat (13 Dec. 1863—2 Mai 186/) 227 Sesiunea ordinară din 1863—1864 ............................... . 227 Votul de blam ..................................................... 240 Digitized by Google Digitized by Google TOKIft Dacia IYîaiahă A, b. XENOPOL FOST PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN IAȘI, MEMBRU ACADEMIEI ROMANE. MEMBRU TITULAR AL INSTITUTULUI DIN FRANȚA. (* 1847—11920) EDIȚIA lll-a, revăzută de autor „fiu sunt vremile sub cârma omului, d bietul om sub vremi", MiROH COSTIH* VOLUMUL XIV DOMNIA LUI CUZA VODĂ 1859-186'S PARTEA A DOUA EDITURA «CARTEA ROMÂNEASCĂ», BUCUREȘTI 501.-980. Digitized by LjOOQle Digitized by Google Digitized by Digitized by kjOOQle CAPUL III CUZA VODĂ ȘI LOVITURA DE STAT Digitized by CjOOQIC 1 LOVITURA DE STAT Măsuri lăuntrice. — In 2 Mai 1864 îndată după dizol- varea adunării, Domnul dă o proclamație în care arată cum „că toată dorința lui de a duce România pe calea propășirei, a fost cu neputință a o face, din pricina unei neîmpăcate opo- ziții ce a întâlnit în adunare. Unirea țărilor surori săvârșităj averile mănăstirilor închinate, a cincea parte a pământului românesc înnapoiată domeniului național, niște’ asemenea mari rezultate dobândite de guvernul meu, toate au fost uitate și drept răsplată pentru devotamentul său către cauza națională alesul Românilor n’a găsit decât ultragiul și calomnia. Cu toată înțălepciunea unui număr de deputați, o oligarhie turbură- toare a știut a împiedeca necontenit stăruințele mele pentru binele public și a redus guvernul meu la neputință. Domnitorul arată apoi cum prin blamul dat ministerului pentru legea ru- rală, adunarea lovia în el propria cugetare a șefului statului”, încheie, supunând votul poporului întreg, modificarea Con- venției și noua lege electorală. Odată cu această proclamație și cu decretul privitor la efectuarea plebiscitului, se ieu unele măsuri de siguranță: un ordin de zi către armată în care domnul arată „încrederea ce o are, că ea se va ținea la înălțimea sarcinei ce încredințează patriotismul ei”; apoi se desființează libertatea presei, suspen- dându-se capul II din partea a doua a legei asupra presei din 1 Aprilie 1862 și punându-se presa iarăși sub regimul ordo- nanței din 1 Oct. 1859¹; se trimit circulare către prefecți, pentru ¹ Urmare a acestei dispoziții este suprimarea mai multor ziare: Nikiper- cea 23 Mai 1864; Românul 10 Iulie 1864, și societatea care-1 susținea desfiin- țată (Mon. of. 10 Iulie 1864), Rossetti este ruinat. In o scrisoare către Panu, el spune: „Eu frate nu mai am ce mînca ad litteram; sunt silit să mă mut cu totul la Brăteanu, ca cel puțin să-mi dee două odăi, de mâncare și lemne” (Htrtii e Rossetti); Libertatea, sub care nume apărea tot Rominul, sus- pendată în 28 Iulie 1864. Mon. of. din această zi). Scarlat Fălcoianu și Pană Buescu sunt dați afară din profesorat, pentru amestec în politică (Mon. of., 3 Aug. 1864). Digitized by Google 10 ISTORIA ROMÂNILOR mănținerea ordinei; cerând ca pe fiecare zi să rapoarte despre starea județelor; alte circulări se înaintează către protoierii „pentru a lucra în contra intrigilor meșteșugite ce pot să unel- tiască protivnicii principiilor mărinimoase”; se mai trimit cir- culări către profesori măgulindu-i cu perspectiva dreptului de vot în noua lege electorală, și așa mai departe. In 21 Mai, ziua onomastică a doamnei, se face o mare serbare și se proclamă rezultatul votului plebiscitar, cu 683.928 de glasuri pentru și 1.307 contra, iar 50.232 abținuți, sau absenți². Noua constituție prevedea introducerea unui senat (corp ponderator)³, compus din câțiva membri de drept și 64 de membri numiți de domn, după oarecare regule. Senatul era cheia de boltă a întregei noue organizări: toată constituția era pusă sub a lui privighere, el singur avea cădere a propune îmbunătățirile de introdus; nici un proiect de lege, afară de budget, nu putea lua ființă fără aprobarea senatului; el singur avea dreptul a primi petițiuni. In afară de acest rol precum- penitor, dat unui corp numit de domn, inițiativa legilor era păstrată numai puterei executive, care le pregătia prin con- siliul de stat. In caz de a nu se vota budgetul la timp, se putea merge înainte cu budgetul existent. In caz de urgență, guvernul putea decreta orice măsuri, cu condiție a le supune aprobărei, la deschiderea sesiunei corpurilor legiuitoare. Președintele adu- nărei era numit de domn. Constituția cea nouă restrângea deci în destul de mult puterea corpurilor legiuitoare, făcând să precumpenească pe acea a domnitorului. In alte țări o astfel de restrângere a sis- temului constituțional, ar fi trebuit întovărășită de o răsfrân- gere a dreptului de vot. In România însă lucrurile se petrec altfel, și legea electorală, supusă votului plebiscitar, este mult mai largă și mai cuprinzătoare decât cea veche; aceasta din cauză că opoziția contra domnitorului, în loc de a izvori din straturile stărei a treia, era concentrată în foasta clasă privi- legiată, și votul trebuia întins, tocmai spre a aduce elemente ⁸ V. Kogălniceanu, Actele de la 2 Mai, p. 63. Asupra plebiscitului, opo- ziția timpului spune că „din 100 de subscrieri, 70 sunt mincinoase, 30 de frică- Astăzi să se dea libertatea, nu s’ar găsi 1000 de da în toată țara”. Rossetti către Panu 18 Iunie 1864 (Htrtiile Rossetti). Bolintineanu, Viața lui Cuza-Vodă, p. 31, observă : „Plebiscitul se face, ca toate plebiscitele, sub înrîurirea guvernului; dar chiar fără această înrîurire, el s’ar fi făcut cum s’a făcut; căci acele ce se făcuse erau chiar voința celor mai mulți, în dorința binelui pe care nu puteai să-1 vezi încă”? Și aiurea Bolintineanu adaoge : „că pentru opuneri dinlăuntru, toate trebuiau a se risipi, în fața a două mari principii revoluționare, pentru care se făcuse lovitura de stat: libertatea țăranilor și egalitatea drepturilor poli- tice. Nația, în majoritate, nu putea a nu primi o schimbare în propriile sale interese’ ’. * Cu toate aceste, ceva mai înainte, domnul se rostise contra inflințărei unui senat în România. Vezi o adresă a lui către Negri, nedatată (Hârtiile Rossetti). Digitized by Google LOVITURA. DE STAT 11 mai dămoale în sânul adunărei. Legea electorală prevedea două colegii f acel al alegătorilor primari și acel al alegătorilor direcți. Erau alegători primari acei ce plătiau o dare între 48—110 lei, după numărul poporației comunei, și patentării până la clasa a V-a inclusiv. Alegători direcți sunt toți Românii care vor plăti, în orice comună, o dare de cel puțin 4 galbeni și vor ști ceti și scrie. Sunt scutiți de cens: preoții, profesorii, doc- torii, avocații, inginerii și pensionarii cu 2000 de lei anual cel puțin. Eligibili sunt Românii alegători de 30 de ani care știu ceti și scrie. Comunele aleg la 100 de alegători primari câte unul direct. Numărul deputaților este de 1 la 25.000 de suflete; în total 160 de deputați² * ⁴. Răsunetul în afară. — Când vestea loviturei de stat ajunse la auzul puterilor garante și a celei suzerane, ea produse o adâncă tulburare și emoțiune, rădicând valuri cu atât mai înalte cu cât interesele erau mai jignite. Presa pe cât și notele diplo- matice începură a tuna și fulgera în toate direcțiunile, în cât se părea că actul de energie, săvârșit de domnitor în lăuntrul țărei, fără nici o opoziție aparentă, va fi curând înăbușit sub presiunea uriașă a indignației Europei. Ziarele engleze, rusești și austriace osândesc într’un glas, cu mai multă sau puțină pornire, măsurile dictatoriale ale principelui României. Așa. Daily News mustră pe domnitor, că nu a avut încredere în sfaturile Angliei, și s’a aruncat în o măsură așa de extremă, după sin- gura îmboldire a Franței. Lovitura de stat e fără îndoială o idee napoleoniană”⁵. Tot unei inspirațiuni franceze atribue Lloydul Vienez desființarea Convenției” ®. Die Presse din Viena adaoge, că „principele Cuza voește să domnească fără control; că nu îngăduie nici o voință alăturea cu a lui, și cu toate că este departe de a fi un luliu Cesar sau un Napoleon I, el in- voacă interesul masselor pentru a distruge, în România, opera congresului din Paris și a stabili acolo un regim copiat după tipul napoleonean. Totuși ne îndoim că puterile militare ale României să fie în stare a mănținea mult timp lovitura de stat a principelui Cuza. Din contra ne temem ca trupele contrac- tanților tratatului de Paris, pe care principele Cuza l’a călcat în picioare, să nu se vadă în curând silite a restabili ordinea * Legea electorală din 14 Martie 1864 prezentată ca proiect adunărei, în V. Kogălniceanu. Actele, p. 3. Domnitorul, în o scrisoare posterioară cătră P. Grădișteanu, din 18 Aprilie 1872 (Hârtiile Rossetti), caracterizază astfel actul dela 2 Mai: „Le 2 Mai a ătă â l’intdrieur une răvolution partant du trone, non pas dans le but d'augmenter le pouvoir du gouvernement et de favoriser les inUrâts d’une dynastie, mais avec le noble programme du divan ad-hoc”. Atîta se poate spune, că sporirea netăgăduită a puterilor domnitorului, s’a făcut nu din punct de vedere egoist, ci pentru a veni în ajutorul claselor nedreptățite. ⁵ Daily News, 15-20 (3—8) Mai 1864... „Is no doubt a Napoleone idea”. ⁰ Wiener Lloyd, w/₇ Mai 1864. Digitized by LjOOQle 12 lâTOltIA! ROMÂNILOR ! { •i’ în România; căci nici Austria, nici Rusia, nici Sublima Poartă nu vor putea rămânea lung timp privitoare nepăsătoare a apu- căturilor neorânduelnice ale principelui Cuza din București”⁷. Tot așa și mai însămnător se rostește Le Memorial diploma^ tique, organul oficios al guvernului austriac, care spune că „mă- surile dictatoriale luate, de principele Cuza, pun culmea silui- rilor Convenției din partea lui, și vor nevoi, după toate aștept țările, intervenirea directă a curților proteguitoare” ⁸ *. Tot așa și presa rusască aprețuește în rău lovitura de stat. Le Nord,, organul francez al intereselor rusești, la prima veste a acelui act, observă, că „e greu de a-și bate joc de tratatele și hotă- rîrile Europei cu mai multă nepăsare decât cum o face prin- cipele Cuza”; iar când este informat că poporația ar fi primit cu mulțămire lovitura de stat, adaoge că: „ea nu se gândește de sigur că suveranul ei a călcat în picioare actele europene care i-a asigurat existența politică” *. Gazetele franceze sunt împărțite, după coloarea lor politică, partașe sau protivnice împăratului Napoleon. Acele favorabile guvernului simpatizau cu actul domnitorului român. Așa Le Moniteur Unwersel în- registrează numai veștile venite din București, fără a le însoți de nici un comentar¹⁰ ¹¹. L’Europe, după ce arată că este impor- tant de a se cunoaște cum vor judeca ziarele rusești și âustriace chestiunea, adaoge, că „Turcia nu pare că trebuie se facă o mare opoziție. In acest caz principele este asigurat, cât timp va merge pe această cale, de simpatiile Franței, Angliei și ale Italiei” u. De ale Franței și ale Italiei da; de ale Angliei, era îndoelnic, după locul din Daily News reprodus mai sus. Și că Franța susținea pe domnitorul român, se vede de pe o obser- vație a ziarului La Patrie care spune, că principele Cuza de mult voia să schimbe legea electorală, și chiar dăduse Porței un me- morand în această privire, de unde a și dobândit curajul de a păși acum la îndeplinirea cugetului său. Este înviderat că el a trebuit să se acopere prin o puternică protecțiune, și aceasta nu poate fi alta decât acea a Franței”¹² * * *. Alte ziare precum Le Pays observă, că principele Cuza, nu are numai să se înță- leagă cu poporul său; el trebuie să mai dee Porței, suzerana lui, și puterilor garante, lămuriri care să le mulțămească”u. Le Siecle iea aminte, că în orice caz, nu era momentul de a pune ⁷ Die Presse din ¹⁹/₇ Mai 1864» • Le Memorial diplomatique 20 (8) Mai 1864. • Le Nord, ls/₆ și ²¹/₀ Mai 1864. l* Moniteur Universel, X⁷/₅ Mai ¹⁸/g Mai 1864. ¹¹ L’Europe ¹⁹/₇ Mai 1864. Tot așa apără lovitura de stat: VOpinion na- ționale din 22 (10) Mai 1864, La Patrie, 22 (10) Mai 1864, Le Monde, 22(10) Mai 1864. “ La Patrie ax/₉ Mai 1864. « Le Pays, ¹⁹/₇ Mai 1864. Digitized by Google viîtfi ă s de - tă mâna pe dictatură,, acuma când trupele rusești sie conceiitrează în Basarabia, și treizeci de mii de Austriaci se adună înTrăh- silvania. Nu este oare de temut ca Rusia ajutată, de după pilda Austriei ajutată de Prusia în lutlarida, să vină să se plângă la București, de atingerile aduse Convenției de PâriȘ”¹⁴? Amenințările ziarelor cu intervenirea europeană erâU ușor de scris, dar greu de pus în practică, față cu desbinarea pute- rilor europene. Anume pe atunci (Mai 1864), chestiunea du- catelor Sleswig-Holstein ajunsese în starea cea mai ascuțită,: Austria și cu Prusia atacase Danemarca și bătuse pe Daneji luând în 18 Aprilie, întăriturile dela Diippel și ocupând după aceia lutlanda, în Mai 1864. Austria se simția încurcată prin împreuna cucerire a ducatelor, iar pe de alta era ținută în loc, prin luptele naționale lăuntrice, mai cu samă prin tendințele separatiste ale Ungurilor. Revoluția poloneză, de și zdrobită prin lupta dela Weugrow, în Februarie 1864, tot nu fusese încă pe deplin stinsă; dar ea avuse de efect ruinarea desăvârșită a înțălegerei franco-ruse, Napoleon fiind silit prin nevoile po- liticei interne, a se rosti în favoarea Polonilor. Franță era de asemene ținută în loc, prin expedițiunea Mexicului care o si- lise să se aproprie de Italia și să se strice cu papa. Pretutin- dene încurcături foarte mari, înaintea cărora chestiunea Prin- cipatelor trebuia să cadă pe al doilea plan. De aceea și “mai multe ziare, chiar de acele protivnice Românie», recunosc că 6 intervenire armată ar fi greu de realizat în acele momente. Așa Die Presse, pe care am văzut-o ținând mai sus un limb'agiu atât de amenințător la adresa domnitorului României, revine lă idei mai liniștite puține zile după aceea, spunând, că „cea d’intâi condiție pentru intervenire în Principatele dunărene, Efdecă înțelegerea tuturor puterilor semnatare ale Convenției de Paris, fiind pentru moment nerealizabilă, este foarte pro- babil, că principele Cuza va fi lăsat să lucreze, până când va împinge trebile mai departe de cum a făcut-o până acum” Tot așa. mărturisește și ziarul La France, foarte puțin prieten domnitorului român, că „conferența puterilor, întrunită în a'cest moment la Constantinopole pentru mănăst’rle închinate, nu se arată dispusă a interveni în Principate,”* ¹⁶ * ¹⁸. ¹⁴ Le Sitele. V/ₑ Mai 1864. Tot așa Les Dtbats, Mal 1864, La Presse Mai 1864, La France m/. Mai 1864. “ Die Presse din *’/IS Mai 1864. ¹⁸ La France ²⁸/₁₆ Mai 1864. Mai vezi La Patrie ¹⁸/₃ Noemvrie 1864: „Le coup d'Etat du prince Couza a eu peut-toe cela d’hereux pour la Moldo-Va- lachie, qu'il a dclat£ au moment o£i les puisances qui pouvaient s’en inqui6tet, ■avaient leurs intdrdts engag^s ailleurs. L’Autriche poursuivait la guerre dano- tfHemande; la Turquie se ddbattait entre FEgypte et la Tdnisie et la Russie achevait le meurte de la Pologne”. ¹ Digitized by u ISTORIA ROMANILOR Dar să cercetăm ce poziție luase, față cu lovitura de stat. Poarta otomană care, ca suzerană a Principatelor, tot avea cuvântul hotărîtor în chestiune; Tocmai îh ziua de ²/ᵤ Mai, când domnitorul disolva adu- narea la București și decreta plebiscitul, se aduna în Constan- tinopole conferența pentru daraverea mănăstirilor închinate și, în ședința ei cea d’intâi, hotăria, pe lângă chestia pentru care se adunase, și a se trimite domnitorului o notă, în care să i se arăte, că recunoașterea secularizărei nu âr crea un precedent diplomatic, cu ajutorul căruia principele Cuza s’ar crede au- torizat a se deslega de îndatoririle impuse prin Convenția de Paris, luând în chip samavolnic măsuri ce ar atinge statutele or- ganice ale Principatelor”¹⁷. Nu știea conferența, că în momentul chiar când se redacta această dojană, domnitorul român tocmai în- deplinia actele de care se temea conferența; că el distrugea constituția încuviințată prin Convenția de Paris. Când s’în- tâlniră a doua oară delegații puterilor, în ședința a doua din ¹⁸/ₑ Mai, telegraful adusese știrea faptelor petrecute la Bucu- rești, care știre mișcase mai ales pe Poartă, totdeauna la pândă, ca nu cumva poporul român să se emancipeze prea mult de sub a ei autoritate. Ali-pașa președintele conferenței declară, că „este de trebuință a se opri încălcările principelui Cuza și a se mănținea suveranitatea sultanului și drepturile puterilor garante, dacă nu prin o ocupațiune militară (de a căreia impo- sibilitate și Turcia. era convinsă), cel puțin prin o înțălegere diplomatică”¹⁸. Ambasadorul Angliei sprijini cel întâi și cu cea mai mare energie moțiunea lui Ali-pașa. Acesta însă nu se mărginește numai a protesta în conferență contra încălcărilor domnitorului român. EI îi trimite, îndată după 2 Mai, o notă, în care spune între altele, că „nimic nu ar putea nimici puterea tratatelor și că Poarta își păstrează toată libertatea ei de lu- crare, față cu aceea ce a fost întreprins”¹⁹. Dar chiar, fără amenințările Porței ce căpătau o însem- nătate tocmai în starea de atuncea a Europei — care dacă nu învoia o intervenire comună în Principate, ar fi făcut tot atât de peste putință o oprire comună a Turciei de a încălca hota- rele lor — nu era mai puțin adevărat, că lovitura de stat, schim- barea constituției și decretarea nouei legi electorale erau o sfâ- șiere a Convenției de Paris și că trebuia dobândit bilul de in- demnitate al puterilor, asupra acestui act de o excepțională gravitate. ¹⁷ Reprodusă dispoziția conferinței în cele mai multe din ziarele timpului, bună oară în Le Nord *⁹/ₙ Mai 1864. *• Procesul verbal al ședinței a 2-a Ibidem, ¹⁹ Archives diplomatiques, 1866, II p. 288. Comp. Papadopol-Calimah, Amintiri, p. 411. Digitized by Google LOVITURA DE STAT A doua călătorie la Constantinopole. — 0 călătorie a prin- cipelui la Constantinopole se impunea numai decât, și el chiar dobândise oarecare indicațiuni, că un asemene act de curte- nire către puterea suzerană ar putea să-1 pună în stare „a ob- ținea orice”, cum spune o scrisoare a redactorului ziarului Le Courrier d’Orient din Constantinopole către secretarul domni- torului României²⁰. Tot așa se rostește și o depeșă a ministrului afacerilor străine al Franței către ambasadorul francez din capitala Turciei, în care îi spune, că „Principele Cuza, prin deferența cătră curtea suzerană și puterile garante, s’a dus la Constantinopole, spre a le supune schimbările pe care ar vra să aibă dreptul a le introduce în așezămintele moldo-valace. Noi încurajasem această călătorie, și erau siguri că ar fi de fel a produce cele mai priincioase rezultate. Maiestatea Sa Sul- tanul a văzut, în această vizită, o curtenire, căreia s’a arătat foarte simțitor, și a făcut principelui primirea cea mai măgu- litoare²¹. Se vede și din această depeșă, că Franța aprobase lovitura de stat, de oarece ministrul ei sfătuia pe domnitor ce demers să facă, spre a recunoaște actele promulgate în vir- tutea acelei lovituri. Domnitorul, urmând deci îmboldirilor din afară și unei necesități neapărate, create prin împrejurări, pleacă la Cons- tantinopole, în ziua de 25 Mai 1864. Primirea ce i se face este iarăși din cele mai alese, atât din partea Sultanului cât și din acea a ambasadorilor puterilor europene²². Totuși la început părea că el trebue să se mulțămiască numai cu onorurile, fără a obținea încuviințarea actelor sale, sau cel puțin știrbindu-se atât de mult aceste din urmă, încât să nu le mai poți recunoaște. Era mai ales combătut de ambasadorii Austriei și Angliei. Scrisoarea în Htrtiile Rosetti. Ziarul Le Courrier d’Orient primea 1000 de galbeni pe an, spre a susținea politica domnitorului (scrisoarea redactorului său din 11 Aug. 1864. Ibidem). La Perseverenta din Milano, 22 Aug. 1864, spune că „e da notorio che il Courrier d’Orient vienne considerato comme l’organo del a principe Couza a Constantinopole”. Affaires ărangeres, Documente diplomatique, Paris, 1865, p. 101. Cât țineau Turci la recunoașterea măcar formală a suzeranităței lor, se vede din faptul, că puțin timp după întoarcerea domnitorului din Constantinopole, el voind să institue o decorație, Ali-pașa scrie lui Negri asupra acestei chestiuni: „Son Altesse avait pourtant promis qu’elle nous avertirait toujours de semplables faits (adecă că ar cere autorizație); car autrement nous serions obligăs de crier et de protester, ce que nous faissons toujours avec dăplaisir”. Negri cătră Cuza ¹⁰ * * * * * * * * 10 Noemvrie 1865. Corespondența, p. 205. u Asupra strălucitei primiri a domnitorului la Constantinopole, toate ziarele timpului sunt într’un glas. Chiar și Memorial diplomatique care face la început oare care rezerve, este nevoit să recunoască și el deosebitele distincțiuni cu care domnitorul fu onorat. Vezi bună oară: Courrier de l’Orient ls/₆ Iunie 1864; Memorial diplomatique, ²/ᵣ₈ Iunie 1864. Singura măsură pe care Poarta o păzi, spre a afirmă încă odată însușirea ei de stăpână a Principatelor, fu că domnul nu fu introdus la Sultanul de ministrul afacerilor străine, ci de marele vizir. La Patrie */ᵤ Iunie 1864 Digitized by Google !6 ISTOBIA BOMANUOB . Reprezentantul Rusiei căpătase un nou motiv de a duș- măni pe domnitor. Anume principele Labanoff, titularul am- basadei: fiind absent, lăsase în locu-i pe Nelidpff, însărcinat de afacere» căruia domnitorul român, având în vedere pozițiunea lui inferioară, nu merse să-i facă vizita ce o făcuse celorlalți agenți ai .curților europene. Se formulase mai multe proiecte de . modificare a Convenției, care proiecte nici unul nu convenia domnitorului;. Adus la nerăbdare prin. opoziția ce întâlnia în cale, domnitorul declară că el se va întoarce în țară, întru, cât nu putea părăsi tărâmul pe care-1 împinsese poporul râu®, înaintea .acestei amenințări ascunse, protivnicii cedară. Am- basadorii Angliei și a Austriei se dedură pe partea Franței²⁴; numai Nelidoff mai trăgănă cu subsemnarea actului de recu- noaștere,..până la sosirea unor none instrucțiuni care nici acele nu' întârziară prea mult ²⁵. . Domnitorul obținu deci, cu mici modificări, recunoașterea statutului și a legei elecțorale, și deci a plebiscituluicare le cons- fințise. Lovitura de stat trecea în domeniul legalităței inter- naționale. Domnitorul obținuse însă mai mult decât atâta. Modificările indeplinătoare statutului conțineau încă următorul articol: „Principatele-Unițe vor putea în viitor modifica și schimba legile care privesc la ocârmuirea lor lăuntrică, cu concursul legal al tuturor puterilor statului și fără nici o intervenite din afară, exceptându-se bine Ințăles legăturile ce unesc Principatele eu imperiul otoman"²⁶. Domnitorul fu învinuit, că prin mergerea lui la Constantinopole, spre a cere recunoașterea uwdificărei Convenției, dăduse o mare lovitură autonomiei României; că el, „îndreptățind înaintea Sultanului actele sale, făcuse mai mult decât un act de vasalitate; făcuse o crimă de lez-națio- nalitate”²⁷. Este însă netăgăduit că prin acest act de vasali- . ; ᵢ;/ ²¹ L’Independence Belge2—^lvM^ (20—26 Iunie) 1864 : „Le prince Couzâ, vțpdant metțre un terme â cet< (Stat de choses, declara ă la Porte qu’il n’ătait que gorgane du pays, quand au nouveau programme politique, et qu’il ne dipen- dait pas de lui d’abandonner ce terrain”. r î • j ²⁴ Independence Belge citată: „En moins de 24 heurs, il y eut un re- virement complect. Sir Henri Bulwer a du recevoir de Londres l'ordre de suivft dans cette question la politique de la France”. Confirmat de oficiosul austriac Memorial diplomatique ¹⁸/₍ᵢ Iulie 1864 : „C'est alors que Fambassadeur anglais re^ut de son gouvernement l’ordre de se montrer plus conciliant et de s’entendre avețc son colldgue de France”. ²⁶ Invalidul rus vădind, că și Rusia e nevoită să cedeze,. explică astfeliu ținuta ei: „Rusia a tins totdeauna la emanciparea popoarelor creștine din Ră- sărit. Nu ea va fi deci nemulțumită de izbânda Românilor. Dacă ea s’a opus principelui .Cuza, a făcut-o numai» fiind că acesta apucase calea rătăcită de‘a căuta să sfărâme tratatele existente”. Vezi citația din Le Nord M/₄ₗ .Iulie 1864. Ceeace supărase în adevăr pe Ruși, fusese sprijinul pe care ei credeau că dom- nitorul român îl da Polonilor. Le Monde 6 Aug. (25 Iulie) 1864. ²⁶ Affaires ărang&res, Documents diplomatiquesf p. 93. ²⁷ Scrisoarea lui Eugenia Carada, din insula Guernesey, cătră A. Panth, 14 Iunie 1864. (Hârtiile Bosetti). La aceasta se poate observa, că și cei ce voiau Digitized by Google LOVITUBA DE STAT 17 tate personal, domnitorul a izbutit a scăpa țara lui din vasa- litatea către Poartă, și puteri, făcându-o deplin stăpână pe situația ei lăuntrică. Aceasta o și spune domnitorul, în pro- clamația sa din 2 Iulie 1864, că „România numai astăzi intră în autonomia ei din lăuntru. Până acum această autonomie era în fapt lovită în mai multe privinți; legea electorală nu o puteam schimba decât cu consimțimântul din afară. înaltele puteri au consfințit acuma, în toată întinderea, autonomia noastră din lăuntru”. Lovitura de stat, apărea din acest punct de vedere, mai ales ca făcută în interesul țărei față cu străi- nătatea. Este netăgăduit, că domnitorul făcuse prin actul din 2 Mai, cum zice Francezul, „din o piatră două lovituri”. Zdro- bise privilegiul politic și social în lăuntru și dobândise auto- nomia în afară²⁸. Cum se explică această izbândă atât de desăvârșită â domnitorului român, celui mic și slab, asupra areopagului eu- ropean, în care la început predomnise elementele protivnice lui? Credem că o bună parte trebue pusă pe înrâurirea per- sonală a domnitorului care inspira încrederea și ademenia prin înfățișarea lui. Apoi însămnătatea României, de când întrunise în ea cele două principate de mai înainte, crezută în depărtare mai tare de cum era aevea, și mulțămirea Turciei când vedea că domnitorul puternicului stat nu se refuza a-i recunoaște supremația, prin acte neîndoielnice. In sfârșit observația fă- cută mai sus de mai multe ziare, asupra neputinței unei înță- legeri de constrângere, observație ce se găsește încă mai bine formulată de redactorul ziarului „Le Courrier d'Orient” din Constantinopole, în o scrisoare către secretarul domnitorului: „Este un mare folos, de a avea a face cu mai multe puteri. Pe când ele pierd cuvinte sau hârtie, una întru a lăuda cele ce le faci, altele spre a huli și a amenința, mergi tot înainte; înnoi- rile făcute prind rădăcini; timpul le întărește și suflul mânilor diplomatice rămâne neputincios a le răsturna. Cuvintele ple- cate și acțiune energică, iată lozinca” ²⁹. Și într’adevăr, condus să răstoarne pe domnitor, tot cătră străini se îndreptase, deci tot prin acte de vaselaj vroiau să-și ajungă scopul. Vezi în Voi. XIII misiunea lui A. Păhu la Viena, Paris și Londra, p. 164. 165. ⁴⁸ Domnitorul însuș aprețuește lovitura de stat ca o lovitură contra străi- nului. (Scrisoarea către Grădișteanu, din 1872, citată pag. 11 nota 4). Cf. Dimitrie A,. Sturza, în Introducerea la Actele de la 2 Mai, de V. Kogălniceanu, p. XIII: ,Lovitura de stat, a produs două acte stabile și un rezultat efemer. Actele care au rămas fundamentale și purtătoare de roade sunt: legea rurală și lispoziția puterilor din 16 (28) Iunie acelaș an, că Principatele-Unite să poată n viitor modifica legile care privesc administrația lor din lăuntru, fără nici o ntervenire”. Ca un act de recunoștiință pentru purtarea Sultanului cu acest )rilej, domnitorul vru să înființeze un batalion de Zuavi, care să poarte numele jadișahului. Mon. of. 30 Mai 1864. ⁸⁹ Scrisoarea din 5 Ianuarie 1865. (Hârtiile Rossetti). A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XIV. 2 Digitized by LiOOQle 18 ISTORIA ROMANILOR de principiul că norocul stă pe partea îndrăzneților, lucrase și acum Alexandru loan I. Lovitura de stat și răsturnarea. — Ne trage rândul să mai amintim o urmare a loviturei de stat, nu asupra țărei, ci asupra însuș autorului ei. Ea ațâță încă și mai mult uneltirile pentru detronarea domnitorului. Se făcuse demersuri în această privire încă dinaintea lo- viturei de stat. Hotărîrea, luată încă din August 1863 de pro- tivnicii domnului, de a cerca tărâmul exterior, înainte de a se arunca în întreprindere, fu pusă în lucrare în Martie 1864, când Anastase Panu, însărcinat cu această delicată misiune, plecă din Iași. Corespondența dintre emisarul comitetului de răsturnare și președintele lui, principele Dimitrie Ghica, con- ține întâi stăruinți călduroase cătră Panu, ca să-și dee toate ostenelele, spre a izbuti să discrediteze pe domnitor. Panu însă observă lui Ghica, că a fost o mare greșală din partea ma- jorităței, să dee un vot de blam guvernului pentru legea rurală; că prin aceasta, ea ar fi pierdut toate simpatiile oamenilor po- litici francezi. Se mai tânguește principele contra purtărei în- doelnice a partidului stângei din care, spune el, loan Brătianu stă mai mult la țară, D. Brătianu, cu toată inteligența și ones- titatea Iui, nu se poate desface de ideile lui Mazzini, iar Rossetti nu este decât un amator în politică. Această reținere a parti- dului stângei, se explică însă prin faptul, că el nu putea să iee o poziție prea rostită contra legei.rurale, cu toate că și stânga doria răsturnarea domnitorului; de aceea și vedem pe Panu mustrând pe Ghica, pentru prilejul cu care se dăduse votul de blam. După ce lovitura de stat este recunoscută de confe- rența din Constantinopole, se înțălege că misiunea Iui Panu nu mai avea nici un obiect, de oarece el voia să încerce pute- rile asupra cazului detronărei domnitorului. După lovitura de . stat și plecarea domnitorului la Constantinopole⁸⁰, Dimitrie Ghica conjură pe Panu, prin scrisori desperate, să plece îndată din Paris în capitala Turciei, spre a combate acolo păsurile domnitorului; dar Panu care simțise în cotro mergeau lucru- rile, refuză a se duce, și Ghica recunoaște de bune temeiurile aduse de el și se unește cu părerea lui de a căuta să lucreze nu mai prin presă contra domnitorului³¹. Panu se pune în legătura ⁸⁰ Vezi 12 scrisori ale lui Dim. Ghica c. Panu dela 23 Martie (4 Aprilie) până la 8 Iulie 1864, pe când acesta era în Viena și Paris, scrisori ce au intrat, în originalul lor, în stăpînirea domnitorului, probabil cînd Panu înebunește. (Ntr- tiile Rossetli). ³¹ Karada în o scrisoare c. Panu, trimisă lui la Paris din insula Guernaeg în 8 Iunie 1864, aprobă și el neplecarea lui la Constantinopol, pe motivul „c& n’ar fi avut ce face acolo ; lucrările oculte pe lîngă străini nu se cuvin oamenilor libertăței; ei nu pot întrebuința decât presa sau revoluțiunea”. (Hîriiile RosstUi). Asupra revoluțiunei iată însă ce zice Ghica în scrisoarea lui c. Panu din 30 Digitized by Google LOVITURA DE STAT 19 cu Martin dela ziarul Le Siecle, Forcade, dela revista La Se- maine Financiere, prin mijlocirea unui prieten al său d’Alton Shee, și este ajutat în aceste stăruinți prin Eugeniu Carada care era și el în Paris la aceeași dată ³². Tot acolo se afla și prin- cipele Grigore Sturza care scrie lui Panu, în 7 Aprilie 1864, să stăruiască la St. Marc Girardin, ca să redacteze o circulară către adunările europene, în scopul probabil de a apăra pur- tarea adunărei în chestia legei rurale. Era inviderat că misiunea lui Panu, pe lângă curțile eu- ropene, nu mai putea fi îndeplinită, din momentul ce domni- torul obținuse dela conferența din Constantinopole recunoaș- terea loviturei de stat. De aceea și spune Panu, în o scrisoare a lui de mai târziu cătră D. Ghica, că „misiunea mea era cu totul alta, când am plecat la Paris; lovitura de stat a schimbat totul”³³. Văzând deci protivnicii domnului că nu mai e nimic de făcut pe calea diplomatică, se întorc pe acea a uneltirilor lăuntrice³⁴ Așa o scrisoare din 18 Iunie 1864, a lui C. A. Rossetti, cătră A. Panu spune, că „peste 10 zile dela 2 Mai se putea face ceva, chiar acuma s’ar putea; dar ne am temut și ne temem să nu provocăm o invaziune; căci acum o să ni se zică, că s’a votat și că ei știu că am fost împinși de Franța; d-ta știi că la Decembrie 1863 și Ianuarie 1864, am fost și noi împinși de reprezentantul Franței să-l răstrunăm și știi că tocmai de aceea n’ai voit, n’am voit. Nu știu ce va fi mâni; dar știu că la 26 Mai stil vechiu am putut să facem pozna; puteam chiar azi, dar n’am voit”³⁵. Când domnitorul pleacă la Constantinopole, pentru a cere aprobarea reformelor sale, opoz’ț’a sere iară-și: „Nu se Aprilie (12 Mai) 1864: „ Je crois que les răvolutions se font par les nations, mais non par le chambres”. Ibidem. M Scrisoarea lui Martin redactorul ziarului Le Sitele c. Panu și mai multe scrisori ale lui D’Alton Shee în Hîrtiile Rossetti. Adresa lui Carada, însemnată de Panu pe o notiță, era Carrefour de l'Observation, 1. (Ibidem). “ Brulionul unei scrisori a lui Panu c. Ghica, 9 Septemvrie 1864. (Hîr- tiile Rossetti). M Cum observă și Annuaire des deux Mondes, 1866—1867, Paris, p. 573 : „Les moyens des răsistance parlamentaire n'ătaient plus possibles; â partir du coup d'Etat, on commence â ourdir des complots auxquels prennent part la droite et la gauche”. * Hîrtiile Rossetti. Cele ce se pun în această scrisoare, despre intețirea consulului francez la răsturnarea domnitorului la 1863 și 1864, își are expli- carea în faptul că, pe atunci, se credea în Franța că el devenise organul inte- reslor rusești. Așa Redactorul dela Courrier d’Orient scrie secretarului domitoru- lui, că un consul (fără îndoială Tillos din București), vra să facă a trece pe Cuza drept Rus. Bordeanu seceretarul lui Negri se silește a convinge pe amba- sadorul francez din C-pole, că Cuza e bun Francez (scrisoare redactorului Le Courrier d’Orient cătră secretarul domnitorului, 6 Fevruarie (21 Martie) 1864 în Hîrtiile Rossetti). Vom reveni și mai tîrziu asupra acestei învinuiri. Digitized by Google 20 ISTORIA ROMANILOR cuvine să cerem dela străini îndreptarea situației pe care Cuza a creat-o țărei. Cuza a plecat la C-pole; va îi o ocaziune favo- rabilă de acțiune”³⁶ *. Tot pe atunci se tânguiește Rossetti cătră Panu, că boierii nu dau bani spre a se agita contra lui Cuza⁸⁷. Ideea de a-și face dreptate singuri, fără a recurge la interve- nirea străină, se mai vede din o scrisoare a lui Panu, cătră principele D. Ghica, din 9 Septembrie 1864, în care se spune, că „România trebue oare să se plângă străinătăței pentru în- călcarea drepturilor ei? Ea trebue să-și facă dreptate singură. De altfel dacă ne plângem, se va trimite o comisie în țară, și atunci rămas bun autonomiei”³⁸ *. O broșură apoi susține că purtarea principelui Cuza a fost de plâns ; dar nu e treaba străinătăței de a o pedepsi. Poporul român este singurul său judecător; deputății s’au lăsat să fie alungați. E treaba lori Dacă însă se va scula poporul român, cu atâta mai rău pentru el” ³#. Altă broșură exclamă : „să alungăm pe acel ce ne apasă⁴⁰1 O a treia : să ne mântuim de tiran” 1 Dacă însă se plănuia răsturnarea din lăuntru, acei ce o uneltiau erau îngrijați ca nu cumva puterile să nu intervie în favoarea lui Cuza. Una din broșurele amintite rostia aceste temeri: „Turburările nu vor lipsi de a izbucni mai curând sân¹ mai târziu, și cine ne zice că puterile vecine care au consimțit a nu interveni împrotiva acestui autocrat în miniatură (auto⁴ erate au petit pied), nu se vor grăbi a o face dacă, poporul român vă izgoni pe acel care-1 înșală și-1 apasă”⁴². Dar se mângâiata, de această perspectivă, „sperând că Românii nu vor vedea tăgăduindu-li-se dreptul care a fost recunoscut Grecilor, de a tăia răul din rădăcină, înlăturând pe un principe care nu știeâ să-i înțaleagă, care sărăcia prezentul lor și le compromitea viitorul”⁴³. ‘ Este ușor de înțăles cine erau acei care complotau răs- turnarea domnitorului. Erau membrii clasei lovite prin refor- mele lui. Poporul, întru cât se poate vorbi de el, în starea de atunci a României, mai curând încuviința decât descuviința lovitura. C. A. Rossetti, unul din capii opoziției și a uneltirilor ’• Scrisoarea lui E. Carada din Guernesey c. Panu, 6 Iunie 1864, (Btrllik Rosetti), ¹⁷ Rossetti c. Panu 16 Iulie 1864. {Htrtiile Rossetti). Pentru a înnegri pe Cuza« el este învinuit că nu ar fi luat inițiativa subscrierei pentru inundați. Rossetti c. Panu, 3 Iulie 1864. {Ibid.). « Ibid. •• La France le prince Couza et la liberte en Orient, Paris, 1864, pag. 22. ⁴⁰ Suppression du r^gime constitutionnel en Roumanie, 1864, p. 13. ⁴¹ Dissolution de Vassembl^e roumaine et expulsion des d^put^s, Paris, 1864, p. 25. ⁴⁸ Suppression de regime cinstitutionnel, p. 24. ⁴³ Notes sur les Prindpaut^s-Unies de Moldavie et de Valachie. Parii, 1864, p. 31. Digitized by Google LOVITURA DE STAT 21 de: răsturnare, recunoaște el singur, că „ura în contra dreptei a fost atât de mare, încât toți erau fericiți de lovitura de stat; fiindcă s’a dat, ziceau ei, în cap boierilor” ⁴⁴ *. Cât despre massele adânci ale țărănimei, pentru care domnitorul își pusese în cumpănă tronul, ele rămâneau neîn- țălegâtoare și nemișcate, nici de turburarea în care se pusese țara, nici chiar de îmbunătățirea soartei lor, ce era să se în- deplinească prin această turburare. Lut inform, nefrământat de gânduri, nedeșteptat mici măcar de îmboldirea interesului, individual, el rămânea nepăsător la tot ce se petrecea; dar această a lui nepăsare era explicabilă: era bpera veacurilor de nedreptate și de apăsare. Lovitura de stat, ori câte urmări însămnate ar fi avut asupra situației lăuntrice și afarnice a Principatelor, fusese determinată în primul loc de răspingerea legei. rurale de către adunare. Legea rurală care fusese cuiul în jurul căruia se în- vârtise toată domnia lui Cuza-Vodă, determină și actul cel mai cu grele urmări al acestei domnii. Dar pentru a înțălege întreaga ei însămnătate, trebue să expunem istoricul darave- rilor seculare ce se desbătuse în totdeauna între proprietarii mari și locuitorii săteni. Legea rurală din 1864. — Lovitura de stat de și a avut mai multe urmări însămnate asupra stărei Principatelor-Unite, totuși fusese făcută mai ales în vederea legei rurale, pe care domnitorul nu voi să o lese expusă nici măcar la desbaterile unei camere aleasă după noul sistem electoral, ci o promulgă în virtutea articolului din statut care prevedea, că „decretele ce până la revocarea adunărei se vor da de domn, după pro- punerea consiliului de miniștri și a consiliului de stat, vor avea putere de lege”. Ar fi fost însă firesc lucru a videa promulgată legea rurală îndată după 2 Mai. Și cu toate aceste ea nu este decretată decât la 15 August. Cauza acestei întârzieri stă în greutățile pe care domnitorul le întâmpina pe de o parte cu chestia mănăstirilor închinate, de a'ta cu aceea a loviturei de stat, care ambele acte trebuiau să fie recunoscute de Europa. El nu voia deci să mai adaugă și o greutate lăuntrică la cele două ce apăsau încă din afară asupra țărei pe care domnia, îndată însă ce lovitura de stat căpătă sancțiunea Europei, Alexandru loan I, decretă și promulgă legea rurală. ⁴⁴ Rossetti c. Panu, 31 Mai 1864. (Htrtiile Rossetti). Și un boier de samă principele Suțu, M^moires, Vienne 1899, p. 398, spune: „Bien des personnes seus^es, et je me place moi m^me â leur suite, avaient fini par appeier de leurs voeux le coup d’Etat. I/expărience de 5 annăes de răgime constitutionnel avait dămontră que ce răgime avait plongă le pays dans le chaos et le conduisait au bord du prăcipice”. Digitized by Google 22 ISTORIA ROMÂNILOR Această lege, promulgată în ziua de 15 August 1864“- declara pe sătean de proprietar fost și actual al locurilor su, puse stăpânirei lui, în întinderea hotărîtă de legile în ființă, adecă de Regulamentul Organic, mănținând vechiul principiu, că niciodată pământul locuitorilor nu putea întrece % din în- treaga întindere a moșiei. Se desființază claca, dijmele, pod- vezile, zilele de meremet, carăle de lemne și toate sarcinele de acelaș fel, în schimbul unei despăgubiri plătită de țăran pentru desrobirea brațelor sale. Prețul acestei răscumpărări a muncei, nu a pământului, de oarece țăranul era privit ca po- sedându-1 ab antiquo în deplină proprietate, era fixat la 1521 de lei vechi 10 parale pentru săteanul cu 4 boi și 1 vacă; 1148 de lei pentru acel cu 2 boi și 1 vacă și 816 lei pentru cel numai cu 1 vacă, sau cum se zicea, cu palmele⁴⁶. Sumele aceste trebuiau răspunse în timp de 15 ani, ca- pete și procente. împroprietărirea însă stânge orice îndatorire a stăpânului pentru viitor; el nu mai este ținut, cum era după Regulamentul Organic, a procura pământ însurățeilor. Se punea acestora în perspectivă cumpărături pe moșiile statului, fixându-se prin lege chiar prețul pogonului la 5 galbeni, plătitori tot în 15 rate anuale. Legea mai prevedea chipul punerei ei în lucrare pentru stâlpirea părților țărănești, precum și modul despăgubirei pro- prietarului, prin bonurile rurale. Legea din 1864 mănține deci câtimea de pământ încu- viințată săteanului de Regulamentul Organic și deci consfin- țește pentru totdeauna îngustarea vieței materiale a țăranului român; îl silește să urmeze mai departe a se lepăda de cultura vitelor și a se înjuga tot mai mult la munca proprietarului, pentru păstrarea și a celor ce le avea. Ba prin înlăturarea în- datorirei stăpânului de a încuviința pământ însurățeilor, se îngreuia încă starea țăranului. Dar autorii legii, Cuza și Ko- gălniceanu, crezură că nu se putea face altfel, de îndată ce se admitea principiul pe care era întemeiat întreaga legiuire: ■ eliberarea atât a muncei țăranului cât și proprietatea de reci- procele lor îndatoriri. E adevărat că se liberase brațele țăra- nului ; însă aceasta se făcea pentru o sumă deocamdată destul de greu de răspuns: 1521 de lei 10 parale pentru fruntaș și în proporție pentru ceilalți, preț care nu e vorba adese ori nu răs- pundea la adevărata valoare a pământului, și nemulțămia deci și pe proprietari. Dreptul țăranului de a primi pământ la ma- jori tatul lui din cuprinsul .moșiei se înlătura curat, fără a se încuviința săteanului nici o despăgubire pentru această des- ⁴⁶ Mon. of. 15 Aug. 1864. Raporturile dintre boieri și țărani a fost cer- cetată în mai multe locuri în voi. precedente. <• Alte prețuri pentru moșiile de munte. Digitized by Google LOVITURA DE STAT 23 ființare a dreptului său. Boerului se dădea o despăgubire în- semnată pentru oborârea clăcii; țăranului numai pentru acea a pământului dacă ar avea drept așa muniții însurăței (sătenii ajunși majori)⁴⁷. Să se adaogă pe lângă aceste, că de multe ori se împări țiră țăranilor pământurile cele mai rele și neproductive, și atunc- se va putea aprețui condiția reală creată țăranului prin legea din 1864. Dar aceste urmări erau să iasă la iveală numai cât mai târziu. Deocamdată sătenii fură cuprinși de o mare bucurie la vestea că li se dăduse pământ, pe când proprietarii se aș- teptau din protivă ca aplicarea legei să aducă asupra lor mari nenorociri. încă din 1862, când era să se voteze prima lege rurală, Vasile Alecsandri, unul din prietenii cei mai devotați ai dom- nitorului, se j ăluia în o scrisoare cătră dânsul, că n’a găsit cum- părători pentru moșia sa Pătrășcanii și că nu-i poate plăti banii ce-i datoria: „Nesiguranța, spune el, care domnește la noi pri- vitor la viitoarele reforme ale legei rurale, ține capitalurile în o teamă tot atât de ridiculă pe cât și de fatală pentru daraveri” ⁴⁸. In 1864 Alecsandri revine asupra acestei legi, criticând de astă dată aplicarea ei. El spune, că „ar fi trebuit să se dee un termin, înainte de a se pune în lucrare; că arendașii cei mai mulți pă- răsesc moșiile cer reduceri; iar proprietarii nu pot lua cultura asupra lor, de oarece nu au bani; căci pentru împrumuturi, se cer procente neauzit de mari, 24—36 %”⁴⁹. De și legea rurală trebuia să se pună în lucrare dela 23 Aprilie 1865, țăranii căutau să se folosiască de libertatea lor încă din toamna în care legea fusese promulgată, și mulți din ei refuzau a mai lucra la boieresc, ceeace pricinui în mulți o mare teamă și îngrijire, amenințată fiind recolta anului viitor. Chiar secretarul domnitorului, Baligot de Beyne, scrie stă- pânului său, că „de și nu vra să meargă atât de departe ca oare- care persoane care prezic mari desordine, ca urmare a foametei relative ce amenința România, totuși este sigur, că dacă aceste 15 ultime zile nu sunt întrebuințate la arături și la sămănatul ⁴⁷ Aceștia bine înțeles considerau despăgubirea ca plată a pământului și nu a răscumpărat brațelor. Că suma de plătit era mare pentru țăran, se vede din cuvintele lui Văsescu la consiliul județean din Dorohoiu 29 Noemvrie 1864, (Mon. of. 2 Septemvrie 1865): „Având în privire, că afară de impozitele directe cătră stat, mulțimea locuitorilor urmează să plătească, în anul viitor, însemnate sume după noua lege rurală, pentru răscumpărarea îndatoririlor ce au avut către proprie tari”. Asupra acestei mari neconsecvenți în dauna sătenilor și în folosul proprietarilor a atras pentru întâia oară luarea aminte Radu Ro- setti, Pentru ce s’au răsculat țăranii, p. 421. ⁴⁸ Scrisoarea lui V. Alecsandri către domnitor, 20 Mai 1862 în Htrtiile Rossetti. ⁴⁸ Alecsandri către Baligot 29 August 1864. Ibidem. Digitized by Google ISTORIA ROMANILOR ii porumbului, cu zecile de milioane va trebui socotită pierderea țărei, și aceasta într’un an, în care înecările au pricinuit până acuma chiar atâtea nenorociri și unde budgetul deplorabil și și mai deplorabila reorganizare financiară a d-lui Steege are să aducă, cu tot împrumutul, un deficit urieș”⁶⁰. Tot așa scrie domnitorului și colonelul Cantacuzino, că „numai prezența Alteței voastre va înăbuși, prin încrederea ce insuflă, .rostirea nemulțămirei care câștiga din ce în ce mai multă întindere. In deobște lumea este foarte îngrijită asupra rezultatului apli- cărei legei rurale. Se teme de efectele indirecte ale acestei legi asupra tocmelelor de bună voe, și pretinde că nu a fost cu putință a se face ca țăranul să lucreze”⁶¹. Că această teamă s’a îndeplinit până la un punt, se vede din o broșură mai nouă care spune, că „în anul promulgărei legei rurale, 1864, lucrarea câmpului care trebuia să se facă în acel an în felul clăcei, fu aproape nulă. Țăranul refuzase a lucra, și guvernul nu-și dă- duse osteneala a explica reforma; apoi anul mai fiind și ploios, recolta fu târzie și stricată” ⁶². Chiar expunerea situației României dela 2 Mai—18 De- cembrie 1864, înfățoșată senatului și adunărei în Ianuarie 1865, arată privitor la legea rurală, că guvernul a fost și este departe de a-și ascunde gravitatea perturbației momentane, produsă în toată economia națională, prin schimbarea naturei foastelor relațiuni dintre proprietari și, săteni. Aceasta este din nenoro- cire consecvența reformelor mântuitoare” Economistul Marțian adaoge, că „orice să zică cineva, adevărat e că proprietățile mari au exportat mai mult și nouă măsură de o cam dată, pe vreo câțiva ani va împuțina producția. O criză tranzitorie, se va simți fără îndoială”⁶⁴. Raportul comisiunei mixte a senar tului și a adunărei din 1865 stăruiește mult „să se aplice mai curând legea rurală, de oarece de altfel eficacitatea acelei, legi ar fi îndoelnică”⁶⁶. In sfârșit circulara ministrului de externe, Bălăceanu, lămuritoare a turburărilor dela 3(15). August 1865 spune, că „din această falșă credință că reforma anunțată mi era să fie numai decât aplicată, au rezultat din nenorocire oare- care scădere în venitul fonciar; pe de altă parte țăranii, cu- prinși de bucuria desrobirei lor, au răspuns prin o regretabilă nelucrare la măsurile luate în al lor interes”. Despre scăderea venitului fonciar vorbește și raportul directorilor Bă'ncei de Moldova (Banque de Moldavie) care declară, că este nevoie a se suspenda plata dividendei pe anii 1864—1865, din cauza ⁵⁰ ⁵¹ * * ⁵⁴ ⁵⁵ ⁵⁰ Baligot cătră domnitor, 12 Aprilie 1865, Ibidem, ⁵¹ Colonelul Cantacuzino cătră domnitor, 31 Martie 1865, Ibidem, « La Question d*Orient et la nation roumaine, Paris, 1867, p. 12. ⁵⁸ Vasile Kogălniceanu, Acte, p, 86. ⁵⁴ Analele economice 1864 în Mon, of. 1 Oct. 1865. ⁵⁵ Mon. of. 13 Oct. 1865. Digitized by Google LOVITURĂ DE STAT 25 să „veniturile unora din moșiile ipotecate au căzut așa de tare, să nu mai acopăr anuitatea de plătit” ⁶⁶. „Criza agricolă ar fi fost însă mai puțin gravă, dacă, pe lângă neajunsurile neapă- rate ale unei perioade de tranziție, nu s’ar fi adaos înnecările, seceta și epidemiile” ⁵⁷. Bine înțăles ca protivnicii domnitorului nu lipsiră de a exploata aceste încurcături, pentru a lovi în el, ceeace se făcea însă prin gazetele străine, în țară nefiind cu putință o agitație prin presă. Se înțălege dela sine că ziarele austriace, precum La Correspondance generale și Le Memorial diplomatique, nu mai puțin și acele rusești ca Le Nord ponegriau din răsputeri opera lui Alexandru loan I; dar și multe din ziarele franceze, precum le Temps și mai ales Les Debais criticau chiar cu înver- șunare legea rurală și arătau pierzătoarele ei efecte. Acestui din urmă ziar însă îi răspunde foarte bine Le Cowier d’Orienl din Constantinopole, observând, că „el se miră ca tocmai Les Debals să cadă așa de rău asupra principelui Cuza, pentru îm- proprietărirea sătenilor, când nu avusese destule cuvinte de laudă pentru fapta identică a împăratului Alexandru al Rusiei⁵⁸. De notat este că femeile fură acele ce se plecară mai întâi de a asculta de lege. Anume trei boierese din județul Ilfov, doamnele de Ruckman, Lahovari și Băleanu dădură de bună voie pământurile cuvenite sătenilor⁶⁹. Ori cum ar fi fost re- zolvită chestia rurală; ea găsise o deslegare, și ar fi trebuit ca poporația țărănească să fie deșteptată asupra nouei con- diții în care intră viața ei economică; și să se fi îndrumat ac- tivitatea ei așa, ca să se poată întocmi în sânul nouei stări a lucrurilor⁸⁰. Că Regulamentul Organic care el pusese temelia acestei noue îndrumări economice în gospodăria săteanului, iă nu fi luat nici o măsură în această privire, lucrul se explică )rin nepăsarea acelei legiuiri față cu nevoile țăranului. Că nici iomnia lui Vodă Cuza nu conține nici o măsură luată în pri- nnța arătată s’ar explica din scurta ei durată după aplicarea egei rurale, chiar în cazul când s’ar fi putut gândi la așa ceva. In total deci legea rurală este departe de a fi pus . capăt rizei agrare cum a pus secularizarea capăt acelei a stăpânirii * • Reprodusă de Memorial diplomatique, 11 Iunie 1865. ⁴⁷ Vezi L* Europe din Frankfurt, 29 Sept. 1863. M Răspunsul lui Le Courrier d’Orient 28 Sept. 1864 ziarului Les Dâ>at n 10 Sept. 1862. Le Monde, Le Constitutionnel și alte cîte-va organe sunt vorabile legei rurale. •• Depeșa lui Kogălniceanu c. domnitor 19 Sept. 1864 (Hîrtiile Rossetti). D. Aricescu împroprietărise pe sătenii de pe moșia lui, Budiștenii, jud. Bu- ilui, încă dinaintea promulgării legei rurale, anume în 10 Iunie 1862. Mon, , 30 Iunie 1864. •• •• Că lucrul nu s’a făcut nici de atunci încoace timp de 40 de ani de lesvoltare conștiută, s’ar părea mai neexplicabil, dacă în istorie ar fi ceva e să nu-și aibă explicarea. Digitized by VjOOQle 26 ISTOBIA BOMANTLOB grecești. Ea a fost numai un popas pe calea veacurilor în des- legarea acestei prea însemnate întrebări. Legea rurală se poate chiar spune că nu a dat o soluție economică nevoilor țărănești întru cât ele se întoarseră din noji aproape la aceeași formă în care existau la început. Țăranul recăzu iar în ghiarele proprie- tății mari, robindu-și către ea munca pentru nevoia întreținerii traiului. Când tot din lipsă de imaș comunal și de întindere îndestulătoare a propriului ogor se iea dela proprietar pământ de hrană pentru vitele lui, cerând și pentru el și să-i muncească pentru plata acelui pământ țăranul recăzu tocmai în starea în care se afla pe timpul Regulamentului Organic adică în acea stare pe care un aspru critic al legei din 1864 o numește neoio- băgia. Totuși legea din 1864 a avut meritul încă nemăsurat de a face să răsară în sufletul obijduit al țăranului ideea că și el are drept la pământul țării, idee care pătrunzând și în spi- ritul clasei conducătoare primenite, va deveni isvorul tuturor îmbunătățirilor viitoare în starea săteanului român. Pentru a înmănuchia însemnatele urmări ale loviturei de stat, Ie aflăm întâi în democratizarea politicei a societăței române, cel puțin în principiu dacă nu în realitate. Convenția de Paris dispusese înlăturarea privilegiilor și egalizarea con- dițiilor sociale, pe când prin legea ei electorală menținuse pri- vilegiul politic. Lovitura de stat prin noua lege electorală chiamă toată țara la drepturile politice; al doilea, lovitura de stat răstoarnă Constituția impusă României prin Convenția de Paris care nu mai avea nici un înțeles dela înfăptuirea Unirii; emancipează asțfel pe România de epitropia puterilor, dându-i dreptul de ași modifica așezămintele lăuntrice după cum va chibzui mai bine. Prin această dispoziție s’a făcut cu putință chemarea dinastiei străine în 1866. Lovitura de Stat înzestrează România cu o legislație nouă, modernă, care oricâte neajunsuri ar fi avut, totuși a devenit adevăratul organ al îndrumării egalității. In sfârșit lovitura de Stat a dat pământ țăranilor iar legea prin care s’a realizat această uriașă măsură a îndrumat cel puțin dacă nu a creat chiar pe țăranul cetățean⁶¹. ⁶¹ O foarte bună și amănunțită cercetare a legii rurale cu luarea în pri- vire a celor mai mulți din acei ce au criticat-o se află în teza de doctorat în Litere a domnișoarei Lucreția Rădulescu-Pravăț: Activitatea lui Mihail Kogălni- ceanu până la 1866, 1913. Capitolul final (al VUI-lea): Legea rurala, p. 147—202. Digitized by Google II DELA LOVITURA DE STAT PÂNĂ LA DESCHIDEREA ULTIMEI LEGISLATURI (2 Mai 1864—4 Decemvrie 1865) Călătoria lui Kogălnieeanu în Oltenia. — Dela lovitura de stat înainte, se simte tot mai mult mâna domnitorului în conducerea daraverilor publice — iar acțiunea opoziției se trage pe dedesupt, apucând tot mai mult calea complotului care la sfârșit, izbutește a răpune pe acela ce deocamdată o răpusese pe dânsa. Pentru a îndreptăți însă „punerea sa deasupra legilor”, cum singur domnitorul caracterizează actul de la 2 Mai,¹ el împreună cu consiliul de stat se apucă de lucru, și în scurt timp iese la lumină o sumă de legi noi, menite a desăvârși organizarea țărei, unele din ele, nu e vorbă, cam pripit în- tocmite, după cum nici se puteâ altfel, în graba ce se pusese de a se îndreptăți lovitura de stat, prin a ei productivitate pe tărâmul legiferărei². Așa se promulgă legile de expropriere pentru cauză de utilitate publică, de constrângere corporală, de măsuri și greutăți, pentru introducerea juriului, de nstruc- țiune publică, a sinodului, a impozitului băuturilor spirtoase, condica penală cu procedura ei, pe lângă altele mai mici și în sfârșit cele două mai însemnate legiuri din domnia lui Alexandru loan I, pe lângă acea a secularizărei: unificarea legiuirei civile din ambele țări, prin introduceiea codului Na- poleon și legea rurală. Se poate părea în destul de straniu ca legea rurală să fi fost aproape pricina căderei lui Kogălniceanu dela minister, el care fusese mâna dreaptă a domnului în îndeplinirea tuturor ¹ Mesajul din 6 Decemvrie 1864. Mon. of. din acea zi. * Domnitorul spune chiar în acel Mesaj, că „ceeace nu s'a făcut în 5 ani i'a făcut acuma în 5 luni. Uită însă spornica activitate a camerei dinanintea oviturei de stat. Vezi Voi. XIII p. 227. Digitized byUiOOQle 28 ISTORIA ROMANILOR îndrăznelelor timpului din urmă. Cu toate că vremile erau foarte grele, adăogându-se pe lângă frământările lăuntrice, produse de lovitura de stat și de legea rurală, noua complicație în chestiunea mănăstirilor închinate, precum și alte greutăți, totuși domnitorul era aproape să răspingă din a lui colaborare pe ministrul, în care până atunci se sprijinise atât de mult. Pricina acestei hotărîri a domnului stă în un simțimânt ce ne vine cam greu de înțeles la Alexandru loan I, un soiu de gelozie față cu ministru său care ce e drept se purtase așa, încât atrăsese asupra lui o mare parte din recunoștința pe care țărănimea o arăta pentru a ei împroprietărire. Anume, Kogălniceanu, pentru a se bucura de efectele ce legea rurală era să le producă tocmai în primul¹ moment, asupra । massei poporului, cedând unui simțimânt de dorință de mărire, întreprinde o călătorie în Oltenia. Pretutindeni fu primit cu cea mai mare înflăcărare, „Țăranii din Slatina, ne spune Magheru, îi ridicase arcuri de triumf și, când se duceau să vadă pe Kogălniceanu, spuneau că merg să vadă pe Măria Șa care le-a dat pământ. Trei zile, cât a stat aici, a fost un adevărat principe. C’est un peu louche”, sfârșește Maghferu scrisoarea sa ³ ⁴. Tot așa spune și Bonet, șeful inginer francez dela lucrările publice, că „a lăsat Craiova în entuziasmul cel mai nebunesc. Cuvântări, lacrimi, luminății, banchete, tot .fusese pus în lucrare. Căliman este un prefect prea ghibaciu. Recu- noștința Craiovenilor către d. președinte al consiliului s’a arătat la lumină, prin un ceasornic de 900 de galbeni”. Adaugă însă Bonnet, că „trebue să facă această dreptate lui Kogălnîceânu, că în totdeauna a repurtat în public meritul Alteței Șale și că a^ vorbit către țărani un graiu foarte împăciuitor”*/ Se vede însă că rapoartele ce se făceau domnitorului asupra călătoriei triumfale a ministrului său, erau colorate mai mult în sensul rapoartelor lui Magheru, decât în acel al scrisorilor lui Bonnet. Domnitorul se supără adânc pentru această uzurpare, din partea ministrului, a gloriei cele mai mari a domniei lui, pentru izbutirea căreia el presimția poate că pusese această domnie chiar în cumpănă. Cum se întoarce Kogălniceanu din Oltenia, domnitorul începe a-i arăta neîn- credere. Așa el ordonă, ca toate deslegările ce le-ar da în chestiunea rurală, să treacă prin consiliul de miniștri. Kogăl- niceanu întâmpină că o asemene măsură ar fi peste putință de aplicat, deoarece ar însemna să se delege administrația țărei consiliului miniștrilor. El scrie domnitorului: „Mai bine decât a statornici un asemenea principiu, să se schimbe ministrul care a ajuns atât de nenorocit, încât să nu mai aibă voie a ³ Scrisoarea lui Magheru, 29 August 1864. Htrtiile RossettL ⁴ Bonnet c. Baligot, 29 August 1864. Ibid. Digitized by Vj ooq ie DELA LOVITURA DE STAT PÂNĂ LA ULTIMA LEGISLATURA 29 aplica legile ce sunt de competința sa,' adică cele administra- tive. După întoarcerea mea din nenorocita călătorie ce am făcut-o la Craiova, am găsit situațiunea cu totul schimbată, cel puțin în ce mă privește pe mine, și asprele imputări. ce în fața con- siliului de miniștrii mi-ați, adresat, în conflictul stârnit între mine și ministrul justiției, N. Crețulescu, mi-au dat dovadă că eu nu mai eram președintele de consiliu decât, cu numele și deabia. mai eram ministru. Mai multe depeși ce am primit dela L V., toate scrise într’un ton de viderată neîncredere, mă. pun în tot dreptul de a crede, că numai pot conta pe buna voință a I. V. Faceți mai bine I. V. o excursiune în Valahia Mică, spre a vă încredința de infamia calomniatorilor”®, într’o scrisoare către Neculai Bălănescu, Kogălniceanu ește încă și mai lămurit. El spune, că „Alteța Sa s’a folosit de cea dintâi împrejurare, pentru a arăta toată a ei nemulțumire, că hu am fost fluerat în excursiunea mea din Oltenia. Ova- țiunile de care îmi vorbești, crede-mă că am fost cel. dintâiu a nu le primi. Am ordonat, înainte de a intra în un județ, prefecților, să nu-mi facă nici o primire oficială, nici măcar acea neapărată, precum aflarea prefectului la intrarea distric- tului. Dar, reprezentant al unui principe ce dăduse liber- tatea unui popor, mi-ar fi fost cu neputință a nu întâmpina o bună primire din partea poporațiilor. Ele mi-a făcut o primire minunată; dar aceasta ar fi făcut-o oricărui ministru, vizitând țara, ..ca delegat al principelui. Pretutindeni am făcut lauda domnitorului, pretutindene i-am ridicat vaza; pretutindene am atribuit lui și numai lui singur, tot meritu marelor fapte înde- phnite. Nici un alt strigăt nu a fost rostit decât acel de Ale- xandru loan I și cel întâi care l’am dat am fost eu. E în voia d-lui Crețulescu (Neculai) de a zice împotrivă; este în voia lui de a întrebuința clevetirea, spre a veni în locul meu. II cedez cu plăcere. Librecht, sub cuvânt de a vizita poștele parcurge districtele pe care le-am vizitat eu. II desfid să con- state, că, în cca mai mică împrejurare, am lipsit datoriilor mele de ministru devotat și credincios. Judecă însă, dacă pot merge înainte, cu un coleg așa de puțin delicat? Judecă mai ales, dacă chiar de pe acuma sunt uitate slujbele pe care le-am adus, la ce pot să mă aștept pentru poimâini? In plin consiliu am fost apostrofat, precum nu poate să fie un ministru. Eram hotărît să-mi dau îndată dimisia. Prieteni sinceri m’au sfătuit însă să nu o fac, și aceasta în vederea frumoaselor legi pe care le-am făcut împreună și care ar cădea în desobicinuință, sau ar fi răsturnate a doua zi după alcătuirea unui nou minister. Chiar de pe acuma protivnicii noștrii au început a se mișca, în vedrea apropiatelor alegeri. Ei pregătesc și o protestare în ⁶ Raportul lui Kogălniceanu din 10 Septemvrie 1864, Ibid. Digitized by Google 30 ISTORIA ROMANILOR i contra legei rurale. S’ar părea că A. S. este foarte sigură pe alegeri, deoarece pregătește o schimbare de minister și ea crede că d-1 Crețulescu este omul în stare să-i dee o bună adunare de deputați. Pe tine te rog să te duci la Ruginoasa și să ho- tărești chestiunea. Sau să aibă încredere în mine și să fiu tratat ca președinte al consiliului, sau să mă lase să mă duc în liniște. Sunt convins că au început a se sătura de mine. Ei bine, să mi-o spună pe față. In împrejurările actuale — și ele sunt mai critice de cum se crede — principele are nevoie de un minister care să inspire și să primească o încredere reciprocă. Această încredere eu nu cred s’o mai posed. Nu voi lua cu mine altă părere de rău, decât aceea de a vedea că, odată noi duși, . toate faptele noastre cele mari și toate lucrările noastre se vor duce și ele pe gârlă” e. Totuși lucrurile se împăcară, și Kogălniceanu rămase la putere, urmând mai departe a lucra pentru ca legea rurală se devie o realiate. O scrisoare a lui, din 16 Septembrie 1864, arată această, schimbare în situația lui⁷. Adunarea eea nouă. — Lovitura de stat aduse însă nu numai deplinirea organizărei țărei prin legile enumerate și schimbarea stărei clasei țărănești prin împroprietărire; ea mai avu încă un efect covârșitor asupra foștilor privilegiați. Prin noua lege electorală, se schimba cu totul caracterul reprezen- tărei naționale; dar totodată se aduseră toate puterile reale în mâinile domnului. Mai întâi corpul ponderator al căruia membri, în marea lor majoritate, erau numiți de domn, se în- țelege că trebuia să fie un organ supus voințelor lui. De altfel nu se poate zice, că senatul Iui Alexandru loan I era alcătuit din oameni fără vază și fără valoare. Erau în el bărbați ca I. Strat, Al. Văsescu, M. Kogălniceanu, Hristian Teii, Ludovic Steege, Savel Mânu, N. Crețulescu, N. Rosetti-Bălănescu, Teodor Balș, Barbu Belu, Ștefan Catargiu (fostul caimacam), Costin Catargiu, Scarlat Crețulescu, N. Docan, C. I. Filipescu, I. I. Filipescu. Gh. Ghica generalul, C. Năsturel Herescu, C. Hur- muzaki, Nicolae Milu, Scarlat Rosetti, Al. Sturza, AL Terea- chiu, Barbu Vlădoianu, etc. ⁸ Deși senatul conținea reprezen- tanți ai vechilor familii, persoanele ce-1 alcătuiau fusese numite din rândul acelora favorabile domnitorului sau câștigate lui, tocmai prin această numire. De aceea și opoziție în senat mai că nu se întâlnește. Numai neînduplecatul I. I. Filipească vo- tează contra răspunsului la mesaj; Sc. Rosetti combate legea • Scrisoarea lui Kogălniceanu din 4 Septemvrie 1864. V. Kogălniceanu, Acte, p. 82—83. ⁷ Hârtiile Rossetti, • Lista senatorilor, astfel cum s’a alcătuit corpul la început, vezi în Pro- gresul foaia publ. oficiale, Iași, 5 Dec. 1864, Digitized by LjOOQle DELA LOVITURA DE STAT PANĂ LA ULTIMA LEGISLATURA 31 numitei mitropoliților din partea capului statului, ca necano- nică; iar cinci senatori și anume P. Carp, I. I. Filipescu, Gher- man, Radu și Sc. Rosetti votează contra indigenatului lui Cesar Librecht, directorul poștelor și telegrafelor și favoritul domnului ⁹. Fizionomia adunărei este însă cu totul stranie și neo- bicinuită, dacă o asemănăm cu cea de mai înainte. Numele mari au dispărut aproape cu totul, pentru a face loc unor oameni ce niciodată nu s’ar fi putut întâlni cu deputăția sub vechea lege electorală. Așa întâlnim nume ca Toma Furduescu, Dicu Erbaciu, Stan Teodorescu, Vasile Niculescu, Neculai Gazanacli, Toader Bordașu, loan Anuș (Arman), Coman Chițoîu, C. Zatreanu, I. Zoiade, Tănase Popescu, D. Rădulescu, D. Frumușanu, Crăciun Cozmescu, Bilciurescu, Caramanlău, De- parațanu, Avedic Goilav (Arman), loan Baciu, Poplica, Tran- dafir, Simigiu. Moraitu, Nanaescu, Paraschiv, Droc, Zugră- vescu, Ipceanu, Rufu, Sâmboteanu, Roșea, Titorov, Iliescu, Crasnaru. Băzășanu, Roibu, Gaiță, etc.; iar dintre numele mai cunoscute, întâlnim numai pe Costachi Negri, N. Lambrino, N. Cantacuzino, C. Ralet, Scarlat Lambrino, Al. Florescu, A. Teriachiu, V. Romalo, N. Lahovari, Hr. Teii și Gr. Cuza, 11 pe 160¹⁰. Nici un singur membru din fosta opoziție nu fusese ales¹¹. Era o săritură nemaipomenită. Dela clasa privilegiată, organul legiferărei trecuse deodată la acele ce până atunci su- ferise numai măsurile, fără a desbate nici una din ele. Lovi- tura în clasa boierească era o lovitură de moarte¹². Se înțelege că în starea de cultură de atunci a României, întinderea drep- tului electoral, în loc de a spori ca în alte țări pe protivnicii guvernului, făcuse din adunarea deputaților numai un birou de înregistrare pentru propunerile stăpânire!, așa că sistemul constituțional la noi începe chiar dela a lui introducere pe deandoasele. Domnul, pentru a-și întări autoritatea, lărgește cercul electoral. Pe când în alte țări se făceau revoluții din partea poporului, pentru a dobândi această lărgire, la noi revo- luția trebui să plece de sus, pentru a întări prin ea puterea icârmuirei. Organele timpului nu se pot împiedica de a expune ade- văratul caracter ai acestei reprezentații naționale. Reforma, ⁹ Șed. din 5 Fevr. și din 10 Martie 1865, Mon. of., 20 Ian. 16 Fevr. 1865 28 Martie 1865. ¹⁰ Enumerarea tuturor deputaților în Progresul, 1 Dec. 1864. ¹¹ Le Temps 10 Dec. 1864 : ,,On n'a pas laiss6 ă Topposition un seul droit, ou elle put faire dlire un ddpută”. ¹² Era o transfomare radicală. Ori cum ar fi fost începuturile, se poate di judecata ziarului La France 11 Dec. (30 Nov.) 1864 : ,,Criticele cu care e întâmpinată lovitura de stat ar fi îndreptățite, dacă această supremă inițiativă ar fi dat Românilor mai mult decît le lua pentru moment'. Digitized by LjOOQle 32 ISTOBIA BOMÂNILOB organ de altfel favorabil guvernului, nu stă la gânduri spre a spune despre noii deputați, că „dacă sunt puțini dintre ei care se bucură de o celebritate oarecare prin antecedentele lor dacă puțini din ei sunt oratori distinși, teoretici profunzi sau practiciani experimentați, în schimb însă sunt oameni onești și buni patrioți”¹³ ¹⁴ ¹⁵. Deaceea, cu toată supărarea adunărei pe deputatul C. Aricescu, pe care chiar îl exclude din sânul ei, nu prea calomniase el adunarea, când scrisese' în Concordia din Pesta, că „în ea sunt numai 5—6 deputați care pot vorbi; ceilalți sunt incapabili; că ei pot fi lesne influențați, după cum s’a dovedit acesta cu ocazia formărei comisiei budgetare și â comisiei de răspuns la mesaj; că votul pe față presupune deputați independenți, iar nu funcționari sau aspiranți la func- țiuni, oameni timizi ce se tem chiar de a rosti o părere”¹¹. Intre deputați erau și vreo 20 de țarani, despre care tot Con- cordia, însă de astă dată prin propria ei redacție, spune, că „ar fi niște ignoranți a căror serviciu nu poate fi decât spre stricare și compromisiune, neputând servi nici guvernului, nici chiar cauzei clasei lor”¹⁸. Deaceea bunăoară, proiectul de răs- puns la adresa tronului este votat cu unanimitatea celor 120 deputați prezenți¹⁶. Ținuta deputaților este foarte stângaci; ei se tem de a rosti cea mai mică părere protivnică guvernu- lui, și când unul se încumeta s’o facă, era îndată țistuit de majoritate; adeseori miniștrii trebuiau să-i încurajeze a-și rosti, cugetările¹⁷. Mesajul cetit de domn la deschiderea adunărei, 6 De- cemvrie 1864 caută să îndreptățiască măsurile îndeplinite de guvern. „El spune, că luptele și frământările compromisese țara; că din afară se spunea cuvântul de anarhie, iar în lăun- tru luatele din cameră amenințau să iasă pe stradă. A trebuit să se iee o energică hotărîre”. Arată, după aceea, cum prin recunoașterea actelor dela 2 Mai din partea puterilor, țara a dobândit deplina ei autonomie; apoi enumeră legile cu care guvernul a înzestrat țara, ca organizarea judecătorească, legea comunală, cea relativă la juriu, codul penal, codul Civil, sinodul ¹⁸ Reforma, 7 Decern. 1864. Comp. 3 Decern. 1864; „Cu toate că nu cunoaștem decît pe vre’o cîți-va din cei 160 de reprezentanți". Erau oameni absolut necunosuți. ¹⁴ Șed. din 29 Ianuarie 1865 Mon. of. 28 Fevr. 1865. ¹⁵ Reprodusă de Regenerațiunea 28 Ian. 1865. ¹⁸ Șed. din 4 Ian. 1865. Mon. of. 10 Ian. 1865. ¹⁷ Câte-va scene curioase se petrec în ședința din 30 Dec, 1864, Mon. oț.ₜ 21 Ian. 1865. Teii, un vechiu parlamentar, observă într’o zi, asupra modului cum adunarea își înțelege rolul: „nu-mi aduc aminte să se zică undeva, în regulament, că atunci când guvernul primește o opinie, numai atunci să se voteze". Șed. din 23 Fevruare, Mon. of. 21 Martie 1865. Trompeta Carpalilor, 6 Iunie 1865, observă că adunarea are identic aceiași bază ca și plebiscitul. Unde putem găsi o cameră mai guvernamentală decât actuala?" Digitized by Google DELA LOVITURA DE STAT PANĂ LA ULTIMA LEGISLATURĂ 33 instrucțiunea publică obligatoare și gratuită, sistemul metric, exproprierea pentru cauză de utilitate publică, camerele de comerț, casa de consemnații, legea de recrutare, legea pentru cumpărări de imobile din partea străinilor, legea rurală, rea- lizarea împrumutului de 48 de milioane, chestia mănăstirilor închinate intrată în faza despăgubire!. Asupra finanțelor arată că deficitul neînsemnat, față cu bogățiile nedesvoltate ale țărei, a provenit în mare parte din cauza marei datorii moș- tenite dela guvernele trecute; apoi prin creațiunile houi, pentru care fostele adunări nu s’au îngrijit a procura și veniturile necesare. „Cât despre mine sfârșește mesajul, aceasta este cea mai frumoasă zi a vieței mele, pentrucă după ce pentrii un minut, spre a salva națiunea și societatea română, am fost nevoit a mă pune mai pre sus de legi, astăzi mă văd în feri- cita pozițiune de a pune în aplicare noile instituțiuni ale Ro- mâniei, încredințându-le inimei, inteligenții și patriotismului unei adevărate reprezentațiuni naționale”. Sesiunea adunărei se scurge în cea mai deplină liniște ¹⁸; ea se ocupa de câteva egi mai însemnate, precum deaceea pentru autocefalia bise- •icei române, acea pentru numirea episcopilor și a mitropo- iților, pentru distrugerea morilor pe cursul Dâmboviței și coji- truirea cheiurilor acestui râu, legea pentru așezarea impozi- ului fonciar după modificările intervenite în starea proprietăței, egea privitoare la perceperea veniturilor directe, și alte câteva. )ealtfel marea și statornica îndeletnicire a adunărei și în. parte i a senatului, este votarea indigenatelor și a numeroaselor ereri de pensiuni care nu se mai sfârșiau” ¹⁹. Cum se face că în mersul atât de regulat al desbaterilor in cursul sesiunei ordinare, dintre 6 Decembrie 1864 și 13 lartie 1865, ministerul Kogălniceanu să se retragă în ziua de 6 Ianuarie²⁰? Ziarele puse sub regimul ordonanței din 1859, p abțin de a da orice soiu de informații, asupra cauzelor acestei itrageri²¹, Desbaterile adunărei ne dau însă destăinuiri asupra ricinei ce a determinat criza, și anume ea a provenit din tonul rea autoritar, pe care președintele consiliului îl avea față cu eputații, la cea mai mică a lor încercare de emancipare. Așa ¹⁸ Numai odată ca prin minune, președintele chiar al adunărei, Al. Flo- scu, combate legea pentru distrugerea morilor pe Dâmbovița. Șed. din 4 Martie 65, Mon. of.₉ 9 Aprilie 1865. ” Suma totală a pensiiilor votate în această seiune a fost de 492,850 de . Vezi rezumatul lucrărilor camerei în ziarul Opiniunea națională 25 Martie 1865. ⁸⁰ Ministerul fusese întîi descomplectat prin retragerea lui Steege și N. ețulescu, Mon. of. 22 Ian. 1865. Retragerea lui Kogălniceanu, Ibidem, 26 Ian. 65. ²¹ Reforma din 25 Ianuarie și 2 Fevruarie 1865 înregistrează numai retra- rea, fără nici un comentar. Regenerațiunea, 28 Ianuarie 1865, spune, că „nu ate da nici un cont asupra cauzelor acestei schimbări, neavînd nici o infor- ițiune”. A. D. XenopoL Istoria Românilor — Voi. XIV 3 Digitized byC^OOQlC 34 — ISTORIA BOMANILOB cu prilejul retragerei miniștrilor Crețulescu și. Steege, retra- gere ce precedează cu câteva zile pe acea a Kogălniceanului, deputatul Grigore Cuza, unchiul domnitorului.și unul din rarii membri ai foastei adunări ce fusese ales în adunarea cea .nouă rostește câteva cuvinte de părere de rău, asupra dimisiei celor doi miniștri, Kogălniceanu dă încă o lecțiune așa de aspră bă- trânului deputat, asupra faptului, că nu este cuviincios de a se lua cuvântul asupra unui mesaj, încât se spunea că adunarea, imdignată de tonul ministrului, voia să-i dee un vot de blam**. In ședința din 28 Ianuarie, deputății Teii și Aricescu își dau dimisia din mandatele lor, cel întâi pe motivul că fusese chemat la ordine fără cuvânt de vice-președintele D. Guști; cel de ăl doile, fiind că biuroul modificase, în trecerea din procesul verbal, un re- zumat al discursului său, în care găsia oarecare cuvinte atingătoare pentru demnitatea camerei²³. Kogălniceanu care intervine în des- batere, spune între altele că „nu era dator biroul să se țină de extractul omiopatic al D-lui Aricescu; că biuroul are dreptul a șterge, nu numai cuvinte și fraze, dar chiar acele idei, emise cu intențiunea de a aprinde pasiunile; că prin urmare D. Ari- cescu n’are dreptate să fie violent și nici vrâsta d-sale nu poate să-l justifice. Toți suntem maturi; cine se simte nematur să ’și dee demisiunea; nevârstnicia afară, nu aice, precum și acei care suni ușori la minte” Se vede că aceste cuvinte au ofensat pe mai mulți deputați și că această jignire a afost adusă la cu- noștința domnitorului, care trebuia să dee o satisfacție camerei, jărtfind ministerul, la care am văzut, că din cauza incidentului călătoriei la Craiova, domnitorul nu prea ținea și nici Kogăl- niceanu nu era mulțămit de modul cum îl trata principele. Cum spune ziarul francez La Patrie : „se crede cu dreptul, că energia d-lui Kogălniceanu făcuse mari servicii țărei în timpul evenementelor care precedară și urmară lovitura de stat; ea era însă nu la locul ei în toate privirile, față cu o cameră a cărei devotament nu putea fi supus nici umbrei unei îndoeli. Ca- racterul ccl prea aspru al președintelui consiliului stârnindu-i numeroși protivnici în sânul senatului și a consiliului de stat, principele trebui, cu toată părerea sa de rău a renunța la. con- ” Le Courrir d’Orient 4 Martie (20 Fevruarie 1865). La Patrie 8 Martie (24 Fevr.) 1865. ²³ Aceasta înainte de a cunoaște camera cele scrise de Aricescu în Con- cordia, în urma cărora votează excluderea lui. Vezi mai sus. nota 14. M Spusele ministrului sunt reproduse de Correspondance g^n^rat de Vien- ne, organul cel mai dușman al domnitorului României, în numărul său din 16(4) lan. 1865, în chipul următor: ,,Elles ont accept^es Ies dămisslons et j'accepte de mâme celles d’un tas d’idiots et de cretins qui ont peut Ctre envle de suivre votre exemple. II faudrail une plume bien autrement habile et exerc^e pour rendre le tumulte qui suivit cette inconcevable et grossîere aposlrophe”. Cu toată exagerarea lucrului, se poate vedea, că cuvintele lui Kogălniceanu ne- mulțumise adunarea. Digitized by deputăție domnului, spre a-i mulțămi pentru satisfacția ce i dat-o adunărei, prin schimbarea ministeriului „mai ales că iceastă schimbare a venit în urma unui incident foarte regre- tabil, iscat în această adunare în ședința din 23 Ianuarie”. Președintele însă oprește pe deputatul Borănescu a desvolta iceastă moțiune, „de oarece nu se cuvine a rădica chestiuni de blam pentru un minister căzut”²⁶. In sesiunea extraordinară ce se deschide după Paști, la 2 Mai și ține până la 25 Iunie, se repetă aceleași împrejurări । aproape ca și cea în ordinară, și anume căderea ministeriului Bozianu ce înlocuise pe Kogălniceanu la 26 Ian. 1865. Schim- barea se făcu tot din pricina neînțălegerilor dintre adunare și minister; anume cu prilejul votărei legei pensiunilor mai apoi cu acel al votărei legei organizărei judecătorești, se schimbă ’ cuvinte cam grele între ministerul justiției G. Vernescu și de- putatul Teii, în care ministrul, între altele, rostește și acele de lecțiune ce ar trebui dată deputaților ce se abat dela calea bunei । cuviinți. Adunarea protestează în mare număr contra acestei atingeri a demnităței ei, și domnul care nu voia cu nici un preț să supere o cameră atât de ascultătoare, îi dă de a doua oară satisfacție, chemând la minister pe N. Crețulescu în ziua de 14 Iunie 1865.²⁷. Atât sesiunea ordinară cât și cea extraordinară se pe- trecuse deci în cea mai desăvârșită liniște, cu toate că două ** La Patrie din 8 Martie (24 Fevruarie), 1865. ⁸⁹ Șed. din 23 și 26 Ianuarie. Mon. of., din 26 și 27 Fevr. 1865. Se mai itfibiiia căderea lui Kogălniceanu și la alte împrejurări care poate se vor fi idaos către conflictul cu camera, pe care-1 credem că a fost hotărîtor. Anume ► ceartă cu membrii consiliului de stat, de la o chestiune de preseanță asupra elor ai curței de casație la sărbarea din 24 Ianuarie, și că la balul dela teatru lin aceiași zi, loja cea dintîi fusese dată consulului francez, cu toate că nu era el mai vechiu din consulii streini. Vezi Journal des Debats ¹⁹/₇ Fevr. 1865; La ^atrie 9 Martie (21 Fevr.). De la retragerea lui Kogălniceanu din minister, el nu lai iea o parte lucrătoare la viața politică. Este numit mai târziu de domnitor lembru în senat; dar membru tăcut ce nu mai intervine decât rare ori și într’un Mp necolorat în desbaterile acelui corp. Cu toate aceste Kogălniceanu se consi- era tot ca „omul de la 2 Mai și învinsul dela 11 Fevruarie”, iar Lascăr Ca- irgiu reprezenta partidul ce a triumfat în 11 Fevr. (Kogălniceanu, discurs din dința din 5 și 7 Decemvrie 1890. Ediție separată București 1891, p. 411), ogălniceanu, cu toată disgrația în care căzuse la domnitor, păstră totdeauna intru el o adîncă simpatie. Vezi scrisoarea lui cătră Papadopol Calimah în trișori dela prieteni ale acestuia, Manuscris din biblioteca Academiei romîne, p. ►2: „Ce prince martyr, victime de son ddvouement pour Ia cause du progres non as de la răaction; car en v^rită n’aurait-il pas răgnă jusqu’â la fin de vie, s’il avait voulu retenir l’ancien regime”? ⁸⁷ Șed. din 31 Mai și acea din 8 Iunie 1865, Mon. of. 2 și 10 Iunie 1865. mp. Trompeta Carpaților 26, Iunie 1865. Demisia lui Bozianu și numirea Crețulescu Mon. o/. 15 Iunie 1865. Digitized by kjOOQle 36 ISTERIA ROMANILOR ministere fusese schimbate în decursul lor; dar această schiin-., bare se făcuse de domn, tocmai spre a mănținea buna armonie, ce domnia între el și cameră; ea se făcuse în mod preventiv, înainte ca conflictele chiar să fi izbucnit. De aceea, cu drept cuvânt, putea spune comisiunea mixtă a senatului și a cameră ce, după noua constituție, trebuia să expună domnitorului nevoile țărei după fiecare legislatură, că „deplina înțălegere ce a existat între senat și adunare la votarea legilor prezentate de guvern, sunt cea mai vie dovadă, că între corpurile cele mai înalte ale statului domnește una și aceeași idee: organizarea țărei” ²⁸. Se. înțălege dela sine ce efect trebuia să facă priveliștea unei astfel de reprezentanții naționale asupra vechiului partid al dreptei. Organele care devenise în străinătate ecoul nemul- țămirilor ei, aprețuiau în chipul următor rezultatul dat de noua lege, electorală : „Este, aproape indiferent de a se ști dacă dreptul electoral va fi mai mult sau mai puțin restrâns, de vreme ce mandatarii corpului electoral nu vor mai avea asupra mersului trebilor țărei decât o neînsemnată înrâurire” ²⁹. Ba chiar, lucru în destul de straniu, opoziția mergea până a învinui pe Mol-, doveni de a fi autorii măsurei demoralizatoare a loviturei de stat, prefăcându-se.că-i părea rău că se îndeplinise unirea sub un principe din acel neam. O corespondență din București, către Memorial diplomatique din Viena, spune, că „este du? reros pentru mine care am fost un mare partizan' al unirei, să. viu să constat astăzi, că Muntenii plătesc foarte scump această unire și că singurul efect, singurul rezultat al intrărei Moldo- venilor în această țară, a fost o corupție care, plecând dela guvern, a cuprins toată societatea, biciu care sporește pe fiece . . zi și care sparie toate partizile. Mari și mici învinovățesc^ glas tare pe Moldoveni. Oameni schimbători și fără principii, deprinși a trăi în o neorânduială scandaloasă, crescuți de Ji- dovi galițieni care au devenit îndreptătorii și adese ori stăpânii • averilor lor, adăpați cu toate viciile Slavilor și ale Turcilor ve- cini lor, Moldovenii au dat năvală în Muntenia, ținându-se de principele Cuza, au pus mâna pe toate, funcțiile cele mari, ci- vile și militare, au importat aici toate obiceiurile de agiotaj și șantaj din Iași; au făcut din București și din fiecare minister un iarmaroc urieș, deschis la toate concurențele. Proteguiți de principele Cuza, căruia slujesc de sprijin, Moldovenii, intrați ca biruitori în urma alegerei domnului moldovan, tratează astăzi pe Munteni ca biruiți și sapă în fie ce zi fără a o ști, clă- direa unirei. Toți Muntenii fără excepțiune regretă astăzi cele *• Mon. o/. 13 Oct. 1865. ” Le Timpi, 26 Decemv. 1864 (1 Ianuarie 1865). ■ Digitized by Google DELA LOVITURA DE STAT PANA LA ULTIMA LEGISLATURA Ș7 ce au făcut în. privirea Moldovei și nici unul nu ar mai vota astăzi pentru unire, dacă ar fi să reînceapă” ³⁰. De și se poate pune în îndoială afirmările prea genera- lizate a le autorului acestei jălanii, totuși ea ne arăta până unde mergea ura contra domnului în păturile desmoștenite de el de atâtea bunuri? Pe lângă aceste tânguiri mai mult sau mai puțin în stare de a fi crezute, protivnicii principelui mai răspândeau în ga- zetele străine felurite vești care să înegrească pe cât se poate situâțiunea, spre a face cât mai rău văzută domnia lui Alexandru loan I. Așa ei scrieau, ba că o revoluție era gata a izbucni în București, ba că un complot fusese descoperit contra vieței principelui; când că era să se proclame starea de asediu; când că se făceau preumblări militare pe stradele Bucureștilor — că în sfârșit în toate se pregătiau pentru o nouă lovitură de 5tat.ce era să proclame ereditatea și regalitatea³¹. Chestiunea religioasă și acea a mănăstirilor închinate.— ³rin puternica inițiativă luată de domnitor și prin energica sxecuție din partea ministrului său Kogălniceanu, chestiunea nănăstirilor închinate fusese hotărîtă de fapt în România, >rin luarea averilor lor pe sama statului. Trebuia acuma să e obțină recunoașterea acestui act din partea Europei care lela început ținuse cu molătate firile lui, dar care, nu e mai >uțin adevărat, ea singură își însușise dreptul de a limpezi da- averea. De îndată ce vestea secularizărei ajunse în Constanti- ppole, reprezentanții puterilor protivnice consolidărei Româ- ilor, cerură adunarea în conferență a tuturor ambasadorilor, răspunsese însă la convocare numai 5 (lipsind Franța și Italia), ei hotărîră să impună domnitorului respectarea protocolului III, iar Fuad pașa trimite domnitorului o notă, în ziua de > (13) Ianuarie 1864, în care spune, că „Sublima Poartă, ca izerană a Principatelor și ca semnatară a Convenției din Paris, găsește în nevoia de a declara formal Alteței Voastre, că nu cunoaște votului adunărei nici un caracter de fel a aduce pă- ibiri drepturilor și stipulațiilor existente; ce se consideră iul vot ca nul și neexistent și că mănține sus și tare estiunea mănăstirilor închinate pe tărâmul său legal care te acel al protocolului din 1858” ³². Tocmai pe atunci, pentru apăsa asupra Europei, se aduce în desbatere în adunare legea matei care, prin amendamentele adaose, iea caracterul unei î i I ⁸® Memorial diplomatique, »/₈₇ Ianuarie 1865. ⁸¹ Ibidem, toată luna lui Ianuarie. Correspondances Havas 10 și 12 Ian.* ⁵ 5. — Unele ziare străine precum l’Opinion naționale ¹⁸/ₜ Ian. și Le Constitu- nel 4 Fevr. (23 Ian.) 1865, protestează contra acestor vești neadevărate. ⁸⁸ Reprodus de La France, ,⁴/₁₂ Fevr. 1864. Digitized by Google 38 IST0EIA EOMANIIXJB sculări generale a ponorului români, ceeace aduce concentrarea de puteri turcești dincolo de Dunărea, dar nu mai puțin dă de gând conferenței asupra celor ce s’ar putea întâmpla, în caz de a se silui voința Principatelor, în afacerea mănăstirilor închinate³⁸. La France și spune, că „scrisoarea lui Fuad pașa a produs în întreaga țară o adâncă mișcare, și că toți Românii se pregătesc de luptă, pentru a apăra o cauză dreaptă și națională”³⁴ * Pe la începutul lui 1864, patriarhul Constantinopolei crezu că pusese mâna pe un nou mijloc de presiune contra Româ- nilor, din cauza unei altei măsuri luate de domnitor. Anume reforma serviciului poștelor ce se efectua tocmai» pe atunci, necesita Introducerea în el a calendarului gregorian, spre a se pune în armonie cu poștele occidentale. Această veste fu transmisă în Constantinopole, așa că Alexandru loan l avea de gând a schimba cu totul calendarul ortodox prin acel catolic, și a adăogi la formula crezului pe filioque. Mare mișcare și scandal între clerul grecesc. In 5 Februarie, patriarhul Constantinopolei scrie mitropolitului Nifon, atrăgându-i luarea aminte asupra păsurilor eretice ale domnitorului. Mitropolitul însă răspunde patriarhului, în 30 Aprilie 1864, că guvernului român nici nu i-au trecut prin gând asemene lucruri³⁶. Patriarhul văzând că-i scapă acest mijloc de a agita mai cu putere contra guvernului din București, revine iar la chestia mănăstirilor și cere restituirea veniturilor sechestrate de gu- vernul român⁸⁶. Conferența tuturor ambasadorilor întrunindu-se în afa- cerea mănăstirilor închinate, în ziua de 2 Mai 1864 (tocmai pe când la București domnitorul răsturna Convenția, despre. care vestea încă nu apucase a ajunge la Poartă), văzând marele pregătiri armate ale Românilor și temându-se de a crea com- plicațiuni prea grele, se hotărește a recunoaște în princip se- cularizarea, cu toată nota destul de aspră ce în acelaș timp o trimite principelui³⁷. In conferența din 6 Mai, de și se luase cunoștința de purtarea de răsvrătire a principelui contra ac- tului fundamental al constituirei principatelor, puterile stăruesc în mănținerea recunoaștere! actului secularizărei, numind o comisiune care să adune elementele pe care să se poată sprijini o evaluare a sumei de despăgubire. Franța mai ales obținuse acest rezultat, arătând pericolul ce ar putea rezulta, din reve- nirea asupra unui vot dat de adunarea din București și primit “ Vezi Voi. XIII p. 230, 231. ¹⁴ La France, Ibidem, M ’ExxXTjdacTixT) p.âpip.va sxxkYjatwv xa^ ’Ev KcovaTavTtvoitoksiț 1866, p, 58. ³⁴ Copia unei note din 16 Martie 1864 (Htrtiile Rossetti), Comp. Reformat 8 Mai 1864. ” Vezi p. 13, 14. Digitized by Google DELA LOVITURA DE STAT. PANĂ LA ULTIMA LEGISLATURA 39 cu. înflăcărare de întreaga țară³⁸. Rusia singură nu se unise cu celelalte puteri, cerând aplicarea protocolului XIII³⁹. Această ținută a marei puteri nordice, încurajază pe Greci la împroti- vire. In întâmpinarea lor către președintele conferenței Aii pașa- cei 4 patriarhi, reprezentantul muntelui Athos și acel al munr telui Sinai spun, că „ei consideră propunerea de despăgubire ca cea de pe urmă insultă adusă bisericei grecești; că în nici un caz sfințiile lor nu-și pot permite să primiască expropriarea bisericei, nici de a se mulțămi cu o despăgubire” ⁴⁰ ⁴¹. Negri oferia întâi 100 de milioane, dar fu nevoit să se urce până la 150.000.000 lei turcești, mai ales în urma arătărei ambasadorului englez care-i spusese, că va sprijini despăgubirea, dacă ea va fi ur- cată la acea sumă La această părere se alipesc pe rând toate puterile, afară de Rusia care rămâne de o cam dată în ținuta ei protivnică, mănținând cererea sa a aplicărei protocolului. La sfârșit însă și Rusia, neputând susținea poziția ei izolată, primește și ea principiul despăgubire!, mai ales după ce Negri face propunerea oficială a sumei de 150.000.000⁴². Călugării greci văzând că pierd pricina, vrau cel puțin să urce mult cifra despăgubirei și cer, ca fixarea ei să fie dele- gată comisiunei rânduite de cohferențe; dar tot ei adaog că nu pot aduce documentele cerute de comisiune, pentru a în- dreptăți cererile lor, de oarece, în 1863, poliția din București răpise aceste acte, spărgând cu toporul lăzile mănăstirilor. Negri întâmpină la aceste arătări, că „dacă reprezentanții lo- curilor sfinte refuză prezentarea documentelor, o fac numai fiindcă că nu le pot înfățoșa, de vreme ce din ele s’ar vedea, că donațiile au fost făcute mănăstirilor băștinașe și nu locu- rilor sfinte, și apoi s’ar mai descoperi și condițiile sub care aceste donații au fost făcute și care condiții nu au fost puse în lucrare”⁴³. Dar călugării greci, amețiți prin pericolul în care se videau încăpuți, pierd cumpătul și comit greșeli. Așa, după ce declarase, că documentele fusese răpite, trei din reprezentanții locurilor sfinte consimt, la sfârșit, a arăta documentele, mărturisind deci că nu au fost luate, și că le posed; unul din ei însă stă- ruește în refuzul său, la care se întorc apoi și acei ce se oferise •' ' I : r I ■ -i ■ V * : J.- M Memorial diplomatique 12 Fevr. 1865» L* Indfyendance Belge 1—2 Ian. 1865 spune: „L’affaire des couvents dddides est tranchee en principe. On ne n^gocie plus que sur la quantitd de Pindemnitd â servir au patriarche”. După cum se vede de pe data acestui ziar, puterile erau mai de înainte înțelese asupra recunoaștere!, secularizărei, și când se întrunesc la 2 Mai, o fac mai mult de formă. De acea se și hotărâ lucrul aproape fără desbatere. *• Negri cătră domnitor 14 și 30 Aug. 1864. Corespondența, p. 199. ⁴⁰ Declarația patriarhilor în Le Nord #/₂R Oct. 1864. ⁴¹ Negri cătră domnitor ul„ Aug. 1864, Coresp. p. 196. w Negri cătră domnitor ⁸/ ₀ Sept. 1864. (Htrtiile Rossetti) și ²⁰/y Sept. 1864. Coresp. p. 199. ⁴« Negri c. domnitor, 15 Octombrie 1864. Coresp., p. 202. V l.' Digitized by Google 40 ISTOBIA BOMANILOB a le arăta. Prin această șovăire, se dovedește în chip învederat susținerea lui Negri, că nu convenia călugărilor greci a arăta actele de dăruireNegri văzând pe călugări așa de rău prinși, cere imediat dela domnitor ca să de pună cele 150.000.000 de lei, de oarece, „dacă oferta nu ar fi serioasă, se înțălegecă con- ferența s’ar putea ușor întoarce iar la protocolul XIII, lucru ce trebue înlăturat cu orice preț, cu atât mai mult, că puterile ar fi mai mult plecate spre Rusia decât spre noi” Comisiunea rânduită de conferență necăpătând, dela nici una din părți, nici un act pe baza căruia să poate lucra, se disolvă⁴⁴ * ⁴⁶ ⁴⁷ ⁴⁸, și con- ferența iea afacerea iarăși pe sama ei, pentru a hotărî lucrul pe calea autoritară⁴⁷. Rusia cearcă atunci o ultimă intervenire în favoarea Grecilor, cerând ca să poată călugării măcar sta în mănăstirile secularizate, propunere ce este însă răspinsă⁴⁸. Acela ce sprijinise mai ales pe ambasadorul francez, în inte- resul cauzei române, fusese Aii pașa. Marchizul de Monstier cere lui Negri, ca să obțină dela domn o scrisoare de mulțămire cătră înaltul dregător turc⁴⁹. Totuși hopul nu era încă trecut, de .oarece încă în Aprilie 1865, Negri scrie lui Baligot: „mă găsesc în focul cel mai înspăimântător al chestiei averilor mă* năstirești; avem a face cu protivnici de samă” ; iar în altă scri- soare cătră domnitor, reprezentantul adaoge: „sunt foarte grele ședințele conferenței și-mi trebue toată răbdarea, pentru a mă mănținea cum mi-am propus-o, în marginile celei mai de- pline moderații față cu Rusia și cu călugării însuși”⁶⁰. ¹ După ce însă se face împrumutul la societatea generală din Constantinopole și se depune un acont die 6.000.000 la banca otomană, chestia este cu desăvârșire hotărâtă de conferență ambasadorilor și în privirea despăgubire!⁶¹, încât propriu zis iea sfârșit în principiu. Cele ce mai urmară depășesc domnia lui Alexandru loan I. ⁴⁴ Negri c. domnitor, 30 Oct. și 10 Noemvrie 1864. Coresp. p. 214, 217.. ⁴⁶ Negri c. domnitor, 25 Noemvrie 1864. Coresp., p. 206. ⁴⁶ Le Sticle, 1 Fevruarie 1865. ⁴⁷ Memorial diplomatique, 12 Fevruarie 1865. ⁴⁸ Lf Europe din Frankfurt 21 Fevruarie 1865 \ La France 22 Fevruarie 1865; rEpoque 22 Martie 1865. ⁴⁸ Negri c. domnitor, 12 Aprilie 1865. Coresp., p. 240: „C’est dans Aii pacha que j’aî trouvă tout l’appui dăsirable dans cetee affaire”. Corespondența lui Negri cu domnitorul era ținută în limba franceză. ⁶⁰ Negri c. Baligot 14 Aprilie 1865; Negri c. domnitor, 17 Aprilie 1865 (Hîrtiile Rossetti). In 28 Martie 1865, Negri scrise lui Aii pașa, că locurile sfinte refuză indemnitatea și cer restituirea veniturilor (Hîrtiile Rossetti). In mesajhl din 6 Decemvrie 1865, domnul vestește adunarea despre apropiata deslegare a chestiei mănăstirilor închinate. Mon. of. 6 Decemvrie 1865. ⁴¹ împrumutul fusese realizat încă la 6 Sept. 1864. Vezi Correspondance g^rale de Vienne din 16 Sept. 1864. Acontul fusese depus la banca otomană încă pela Decemvrie 1864. Vezi Le Patrie 14 Decemvrie 1864, și o depeșă a’ 141 Negri c. AU pașa din 8 (20) Septembrie 1864. (Hîrtiile Rossetti). ₜ Digitized by Google r DELA LOVITURA DE STAT FANA LA ULTIMA LEGISLATURA 41 Domnitorul Alexandru loan I însă nu se mulțămia n,u- mai cu înlăturarea călugărilor greci din mănăstirile României. El doria să mântue biserica țărei în deobște de supremația gre- cească, pentru a zmulge astfel și ultimele vițe pe care rădăci- nele domniilor fanariote Ie mai lăsase încă în pământul Ro- mâniei. Prin o lege din Ianuarie 1865, se declară biserica ro- mână de autocefală, păstrând numai comunitatea credinței cu biserica grecească⁸²; apoi, prin o altă lege, se înlocuește vechea alegere a mitropoliților și episcopilor, prin numirea lor de către domn⁵³; se organizază totodată un sinod auto- cefal al bisericei române în care intrau și preoți de mir și chiar fețe laice⁵⁴. Patriarhul, pentru a răsbuna căderea locurilor sfinte în chestia mănăstirilor, adună în Constantinopole sinodul patriar- hicesc, în 15 Aprilie 1865, care condamnă deslipirea bisericei române de cea grecească și hotăreșțe a se cere dela domn a se opri pe calea prăpastiei pe care apucase. Se trimite în România un delegat al patriarhiei, purtător al hotărîrei sfântului sinod și care avea misiunea de a arăta domnului purtarea sa necanonică, atât în ceeace privia mănăstirile închinate cât și în. privința noirilor bisericești. Delegatul patriarhului este mai întâi purtat dela ministru la ministru, până ce în sfârșit acel al cultelor îi spune, că nu poate să-1 recunoască și nu are ce trata cu el. Atunci Cleobulos se adresează cătră episcopi, prin o circulară, în care cere sprijinul lor contra domnului țărei, iar pe de alta se în- dreaptă către consulii puterilor străine. El este izgonit sub excortă peste Dunărea⁵⁵. Câtva timp după aceasta domnitorul, pentru a nu se da actelor sale pe tărâmul bisericesc alt înțăles decât acela pe care-1 aveau în adevăr, trimite patriarhului Cons- tantinopolei o scrisoare care, de și în tonul mângăios, cucernic și respectuos al unui fiu al bisericei ortodoxe, susține cu pu- ⁸² Mon. of. 23 Fevruarie 1865. ⁵³ Mon. of. 16 Mai 1865. ⁶⁴ Contra acestor două reforme bisericești interne se rostesc și mai mulți călugări pămînteni: Filaret Scriban, Neofit Scriban, Josif Bobulescu și Athanasie locțiitor de scaun la Roman, care protestează la puterile garante contra acestor noiri ale domnitorului. (Copia protestului se află în păstrarea lui C. Erbiceanu). Ei sunt arestați la Focșani și aduși sub escortă la Iași. w Ziarele străine conțin amănunțimile misiunei lui Cleobulos La Patrie ²⁰ * ²² * * * * * * 20 (8) Mai 1865: „Clăobule avait pour mission de blâmer Ies derniărs actes accomplis en Roumanie, tant en ce qui concerne la săcularisation que Fătat Findăpendance dans laquelle s’ătait placăe Făglise moldo-va la que”. Le Consti- '.utionnel 26 (14) Mai 1865; L’Opinion naționale 27 (15) Mai 1865; La France 22 (10) Iunie 1865; Le Monde 28 (16) Iunie. încă cu 4 ani mai înainte preotul Srigore Musceleanu pledase pentru sistemul sinodal inagurat de domnitor. Vezi Timpul și necesitatea clerului mirean tn societate, București 1860. Foarte nostimă «te descrierea pățăniilor lui Cleobulos în București, făcută de el însuș, în un 'aport cătră patriarhul. Vezi Exxkeatacmx’q ptepipiva citată mai sus nota 35. Patriarhul întrebuințase toate mijloacee spre a constrânge pe Români; între iltele apelase și la sinodul rusesc. Ibidem, p. 65. Digitized by Google 42 ISTORIA ROMANILOR tere principiul, că „răspinge cu energie orice amestec al oricărui sinod străin, al oricărei biserici străine și al oricărui cap al unei biserice străine în afacerile din lăuntru și în disciplina bisericei române” ⁸*. Toată această desfacere a legăturilor ce uniau pe poporul român cu biserica din Constantinopole era bine privită de par- tizanii catolicismului. Ziarul Le Monde spune, că „seculari- zarea mănăstirilor, declararea autocefalei bisericei române, re- forma calendarului și prefacerea vicariatelor apostolice catolici în episcopate, sunt făgăduinți făcute poate lără voie, dar totuși foarte lămurite a unei apropieri succesive cătră unitatea ca- tolică și a emancipărei de Rusia”⁸⁷. Lucrul nu era așa în cu- getul domnului care nu se gândia să scuture jugul Grecilor, spre a-și lua după gât pe acel al Latinilor; dar nu e mai puțin adevărat, că nu numai catolicii crezuse a videa în purtarea domnitorului o apropiere de biserica lor, ci și Orientalii. Tot Le Monde adaoge că reprezentantul Rusiei din București, ame- nințând pe principe cu excomunicarea patriarhului Constan- tinopolei, domnul i-ar fi răspuns cu mare liniște: „Ei bine I. atunci ne vom întoarce spre Roma”⁸⁸, și aceste spuse pot fi adevărate, fiind date grelele împrejurări și caracterul domni- torului, încât ele nu contribuiră puțin a determina și pe Ruși • la o politică mai puțin protivnică în afacerea mănăstirilor în- ■ chinate. Rezultatul tuturor acestor măsuri fu fără îndoeală scu- turarea desăvârșită a jugului lăuntric cât și din afară, pe care biserica grecească îl apăsa de atâtea secule asupra capului ță- rilor române, și mântuirea lor desăvârșită de orice înrâurire grecească de a«upra vieței românești. Una din seriile istorice cele mai însămnate din trecutul poporului român, înrâurirea grecească, își găsi sfârșitul prin măsurile religioase ale lui Ale- xandru loan I. ⁶⁶ E curios, că nu am găsit scrisoarea aceasta reprodusă în Monitorul romîn. Ea se afla în mai multe ziare străine, precum în L’Europe 15 Septemvrie 1865 în extract, și în Le Courrier d’Orient în întregime 21 Octomvrie 1865. Ea este datată din București 26 Iunie (8 Iulie) 1865. ⁶⁷ Le Monde, 22 (10) Ianuarie 1865. ⁶⁸ Ibid., 17 (5) Iulie 1865. Cabinetul și presa rusească erau protivnice tuturor măsurilor religioase luate de Alexandru loan I. L’Opinion naționale, 4 Fevruarie (25 Ianuarie) 1865, spune, că „Findăpendance de FEglise roumaine a 6tă salute par des cris de colăre de la part des joumaux de Moscou et de St. Pdtersbourg”. Comp. Bolintineanu. Viața lui Cuza-Vodă, p. 38. Ziarele rusești puneau veștile de catolicizare a României în legătură cu tendințele domnitorului de a proclama regalitatea: Așa Le Nord 22 Fevruarie 1864 spune: „Le prince n’aspierait ă rien moins, qu’â obtenir la couronne royale de Roumanie, â subor- donner le rit grec au culte romain. dans Ies Principautăs et ă se convertier lui- mâme au catholicisme, en ăchange de Faide que lui fourniraient Ies puissances catholiques, pour son ălăvation au trone”. Digitized by Google ■ j LOVITURA DE STAT 43 ■ ;< Capitulațiile și ereditatea. — Lovitura de stat și organi- ■ ' ? ■ zarea României tot mai mult după modelul european, ceeace i. implica o tendință tot mai rostită de emancipare din epitropia ; în care ea fusese ținută de Europa până acuma, trebuia șe aducă , în curând pe guvernul și pe principele ei în un conflict nou, । ; . de astădată cu toate puterile și nu mai mult numai cu unele . j •' „ din ele. ■ ' : •’ ' ; i Am văzut cum chiar dela început se luase măsuri pentru ! ; ! restrângerea prea întinselor drepturi puse în lucrare de consuli, . ■ ? întru apărarea intereselor supușilor, și câte lupte avuse de sus- i ținut deosebitele guverne strecurate la cârma țărei, pentru a , ■ obținea acele izbânzi. Acuma, întroducându-se un codice penal și o nouă lege a falimentelor, aceste două legiuiri cătară a fi . t. ; aplicate și străinilor, ceeace împreună cu așezarea lor la dări, — i făcuse de odată o vajnică spărtură în pozițiile privilegiate de care ei se bucurase în totdeauna în țările române. Supușii în- cepură a protesta și a cere proteguirea consulilor lor; aceștia : ; raportasă cazurile ambasadorilor, și în curând conferențele ce ■ I se adunase întâi pentru mănăstirile închinate și apoi pentru " , i' lovitura de stat, trebuiră să se ocupe și de această nouă dara- vere. Este însă de observat că, dacă în celelalte două chestiuni, ambasadorii aveau a se rosti asupra unor daraveri ce nu atin- geau statele lor decât indirect, în aceasta a capitulațiilor erau în joc chiar interesele supușilor lor, și de aceea nu ne vom mira, j i dacă vom vedea pe Franța care ne proteguise în totdeauna \ . până atunci, trecând de odată în tabăra protivnicilor noștri. fii După o înțălegere stabilită între ambasadorii din Cons- .< tantinopole, marchizul de Moustier, reprezentantul Franței, tri- mite pe la Februarie 1865 o notă principelui român, în care : ₍ₗ îi atrage luarea aminte asupra faptului, că tratatul de Paris, . ■ mănținând pentru Principateie-Unite principiul respectărei tra- tatelor încheiate de suzerana lor, Poartă otomană, cu puterile, străine, cere desființarea mai multor încălcări făcute de gu- vernul român Ia drepturile care regulau poziția străinilor în țările supuse Turciei. Această notă este urmată de un demers colectiv al tuturor consulilor puterilor străine, în ziua de ¹⁹/S₍ । Martie 1865 ⁵⁹. Pentru a avea o idee, până unde mergea ames- tecul consulilor în daraverile juridice ale României, aducem j împrejurarea că consulul elin din București dispusese vânzarea . - imobilului unui supus elin din Craiova, înștiințând această vânzare prin ziarul Românul, și dispunând ca ea să se facă . w Memorial diplomatique 17 (5) și 19 (7) Martie 1865; La France 20 (8) Martie 1865; Correspondance g&ntrale de Vienne 22 (10) Martie 1865; Journal fes Dtbats, 28 (16) Martie 1865, Vezi și o scrisoare a lui Baligot de Beyne lin 13 (25) Aprilie 1865 (Hîrtiile Rossetti), în care amintește numai lucrul, spu- lând că a relatat exact lucrul domnitorului în depeșa cătră Negri din 24 Martie 1865, depeșă ce nu a venit la a mea cunoștiință. Digitized by Google 44 ISTORIA ROMANILOR îri fața unui dregător consular din acelaș oraș — fără a lua de loc în băgare de samă principiul dreptului public și al codului Caragea, că imobilele sunt supuse legei locului unde se află, mai ales în privirea formalităților pentru transmiterea pro- prietăței ⁶⁰. L’ Independance Belge observă, că greutatea cea mare ce se opunea desființărei capitulațiilor în România, era faptul că nu se putea încuviința vasalului ceeace se refuza su- zeranului. Totuși lasă să se întrevadă o soluție care să împace cerințele administrative interioare ale României cu mănținerea neapărată a capitulațiilor în toate părțile imperiului otoman” ⁿ. Conferențele din Constantinopole și încuviințază câteva mă- suri excepționale în favoarea României, la care măsuri numai Austria se opune ®². Chestiunea era foarte grea de rezolvit. Pe deoparte tra- tatul de Paris garanta Românilor autonomia deplină în condu- cerea daraverilor lăuntrice, și această garanție fusese încă în- tărită, prin actul adițional la statutul din 2 Mai. Pe de altă parte însă se stipulație în Convenție, că tratatele încheiate de puterile străine cu Poarta otomană vor fi aplicabile și țărilor române, întrucât nu ar jigni dreptul lor de autonomie, stipulație elastică ce lăsa loc putinței unor Interpretări deosebite și con- trazicătoare. Românii aduceau ca argument de căpetenie, în sprijinul neaplicabilităței capitulațiilor în România, faptul că ea era o țară creștină și nu musulmană ca Turcia; că legiuirea ei era întemeiată pe dreptul roman (cod. Calimach și Caragea, iar acum codul Napoleon). Cum spunea Bolliac în Trompeta Carpaților: „Capitulațiile aceste făcute penftu a garanta capul dintre umere și galbenii din punga suditului străin din Turcia musulmană, sunt ele aplicabile în România creștină, unde su- diților le merge mai bine decât pământenilor, unde Românul samănă și suditul culege, unde Românul privighează și suditul se odihnește?”⁶³. Se întâmpina că justiția nu era încă la înălțimea cerută. Aceasta era adevărat; dar și în această privire se făcuse în- semnate progrese. Așa se încetase cu intervenirea ministerului în daraverile judecătorești; se înființase curtea de casație cu magistrați neamovibili; se făcuse o lege de admisibilitate și înaintare în funcțiile judecătorești; se întocmise facultățile de ⁸⁰ Românul, 8 Oct. 1862 (a patra pagină, la anunciuri). w Independance Belge, 27 (15) Martie 1865. Tot așa spune și La Patrie încă din 1862: On ne cruț pas opportun d’y donner suite, dans la crainte que la Porte ne sougeât â s’en prdvaloir et ă rdclamer en sa faveur des modification de mâme genre”. •* •* La France, 20 (8) Mai 1865, Cf. Trompeta Carpaților 28 Mai 1865.: „Astăzi în 1865 se deliberează în Constantinopole, pentru a se trage cu buretele peste toate aceste imunități, garantate cu 10 ani în urmă. M Trompeta Carpaților, 28 Mai 1865. Digitized by Google r DELA LOVITURA DE STAT PANĂ LA ULTIMA LEGISLATURĂ 45 drept din Iași și din București; se luase măsuri asupra pentru moralizarea judecătorilor. Și apoi oare Europa de mult avea ea o justiție așa de bună? Nici cu 50 de ani în urmă, justiția ei era aproape aceeași cum fusese în România cu vreo 5 ani înapoi. Toate aceste argumente sunt sprijinite mai ales de V. Boerescu, în o broșură publicată de el, după îndemnul și înțe- legerea cu domnitorul w. Este curios că Austria care combătea cu atâta înverșu- nare emanciparea României de tratatele turcești, încheie cu dânsa o convenție deosebită pentru extrădarea dezertorilor și a delicvenților ⁶⁵. Tot în anul 1865 se ia măsura de a nu se mai trece în budget suma necesasă la plata tributului către Poartă w. Din toate părțile, poporul român, sub îmboldirea domni- torului său, tindea la emancipare; dar aceasta nu se putea ajunge desăvârșit, decât odată cu neatârnarea deplină a Ro- mâniei. Domnia lui Alexandru loan I însă a dat un puternic avânt acestei serii și a dus-o până la un punct îndestul de înalt în a ei desvoltare. Se înțelege însă că orice tendință de scuturare a lanțu- rilor din partea poporului român, trebuia să întâmpine în Austria o neîmpăcată dușmănie care se ascuți mai ales, când monarhia habsburgică, văzând că tendința se îndreaptă către restrângerea căderilor consulare, și deci spre îngustarea foloaselor materiale pe care Austria le trăgea din România. De aici se explică patima înverșunată și tonul cel batjocoritor și plin de veninul turbărei, pe care organele presei austriace și anume acele patronate de guvern le revarsă, atât asupra persoanei domni- torului, cât și asupra țărei și poporului român, dela primele lui încercări de emancipare ®⁷. • M V. Boerescu, Memoire sur la jurisdiction consulaire dans les Principautes- Unies roumanies, Paris 1865. Scrisoarea lui Boerescu către domnitor din 10 Aprilie 1865 spune: Je viens de terminer le memoire que Votre Altesse m’a ordonnă de faire. Je n’ai fait que suivre dans ce travail les inspirations de Votre Altesse, Je n'ai fait que dăvelopper les id^es que Votre Altesse a bien voulu me com- muniquer, lors de notre demier entretien”. (Htrtiile Rossetti). w Din 25 Mai (6 Iunie) 1865. Mon. of. 24 Iulie 1865. Vezi Correspondance generale de Vienne, 23 Ian. 1865. •⁷ Iată câteva exemple de stilul gazetelor austriace: Correspondance generale, 6 Decemv. 1865 : ,,Si ces niaiseries boufonnes n’ătaient mises en circu- lation que par les agents subalternes de leur clientele credule et imbecile, je me serais abstenu de les reproduire. Je m’arrăte â cd joii Schantillon et vous fais gră de trois colonnes de cette prose nauseabonde"... Ibidem 23 Ian. 1865: „Quand au colonel Couza, tout en voulant imiter le C^sar frangais, il n’arrivera jamais qu’â parodier tristement le general Soulouque de desopilanie memoire". 1 Fevr. 1865; „Au mois de juindernier, quand ildtaitallă im* lorer l’approbation du sultan au coup d’Etat et se prosterner ă ses pieds”. 1 Fevr. 1865 : „Vous savez â quol vous en tenir sur les travaux du plus paresseux, du plus indigne du plus Jaineant des hospodars". 25 Fevr. 1865: „N'est il pas scandaleux, de voir des gens qui occupent les plus hautes fonctions dans le gouvernement, qui se pa- Digitized by așa față cu Bulwer și Ignatieff, Opinion naționale, 21 Noemv. 1865. La Patrie । Decemv. 1865, Le Monde, 4 Dec. 1865. Digitized by ^OOQlC , 54 ISTOBIA ROMANILOR care îl soma de a stabili și de a regula ordinea publică în Moldo- Valahia”⁹⁴. Cât despre efectul scrisoarei asupra Românilor, el fu de a trezi indignarea întregei țări. „Presa locală fără ex- cepțiune de partizi, ne spune un ziar francez, s’au înțeles a vesteji în termeni ai căror energie nu voim s’o imităm, un act care nu poate decât să sporiască greutățile situației, încu- rajând pe neprietenii ordinei publice” ⁹⁸. O asemenea misivă nu putea rămâne fără răspuns. Gu- vernul românesc îi face două: O circulară din 15 Septemvrie a ministrului afacerilor străine către guvernele europene, în care arată că „răscoala din ¹⁵August nu a avut nici o însem- nătate prin ea însăși; dar căpătă o asemene prin uneltirile opoziției politice. Ținta ei este de a răsturna starea de lucruri existente, deoarece ea nu se poate hotărî a vedea locul ei de altă dată ocupat prin oameni din toate clasele poporului. Apoi schimbarea radicală operată în România, de către principe prin legea rurală, codul penal și codul civil, nu se putea în- deplini fără sguduire. Legea rurală a apucat chiar pe cei mai mulți nepregătiți și deaceea a produs agitații, cu toate că gu- vernul deșteptase de mai multe ori publicul despre curânda ei aplicare. De aici o reducere în venitul fonciar. Apoi țăranii au răspuns prin o regretabilă neacțiune la o măsură luată în a lor interes. Criza agricolă a fost în sfârșit sporită prin inun- dații, secete și epidemii; dacă adăugăm la toate aceste nepu- tința de a se îndeplini reforme sociale, administrative și ju- decătorești fără a se lovi privilegiuirile și deci a se jigni multe interese, își va face cineva o idee despre criza prin care țara a trebuit să treacă, pentru a ajunge cu un minut înainte la locul pe care-1 rîvnește între națiile civilizate. In asemenea condiții, lipsa domnitorului nu putea decât să reînvie iarăși speranțele dușmane. Partidul uneltirilor crezu prilejul favorabil pentru a exploata în folosul său îngrijirea și neliniștea rezul- tate din situație. El nu a cruțat nici o silință spre a trezi nemulțumirea. El a bătut la toate ușile, din fericire fără iz- bândă. Erau capi; nu s’a găsit însă soldați. Cu toate acestea și cu toată mica însemnătate a acestei mișcări, guvernul nu avea mai puțin imperioasa datorie de a o reprima dela cea dintâi a ei arătare, și dacă cu această represiune el a desfă- șurat un prisos de enrgie, nu este motiv de a-1 mustra; căci lipsa capului statului îngreuind răspunderea ministerului, îi impunea o privighere și o energie afară din cale”. Circulara B< Ind^pendance Belge, 27 (15) Sept. 1865. Europe, 29 (17) Sept i..6’. „un blâme incisif et rigoureax au gouvernement de Fhospodar”. M Opinion naționale, 28 (16) Oct. 1865. Vezi bună oară Trompeta carp& ților 30 Sept. 1865. Digitized by Google DELA LOVITURA DE STAT PANĂ LA ULTIMA LEGISLATURA 55 adauge, că principele amnestiase pe toți făptașii cu prilejul zilei de 30 August (12 Sept.)⁹⁶. Acest act al ministerului românesc este foarte neghibaciu alcătuit; el are aerul de a spune că poporul întreg trebuia să fie nemulțumit cu reformele introduse și că deci era stof de exploatat în țară pentru o mișcare revoluționară; când ade- vărul era, că o singură clasă fusese lovită prin schimbările făcute; iar restului poporului ele fusese spre folos. Deaceea se și contrazice această circulară, când la sfârșit spune că mișcarea avea căpitani, dar că nu au găsit soldați. Cum n’ar fi găsit, dacă toată țara ar fi fost nemulțumită cu noirile introduse? Al doilea răspuns, acel al domnirorului însuși la scri- soarea vizirială, trimis tocmai în 29 Oct. (10 Noemb. 1865), ⁹⁷ este dimpotrivă mult mai temeinic, mai bine cugetat și dă prilej capului statului de a apăra, cu energie și isbândă, au- tonomia României față cu încercarea Porței de a se amesteca din nou în dara verile ei lăuntrice. Domnul începe prin a se plânge de publicitatea dată de Poartă scrisorei vizirului care apăruse în Journal de Constan- tinopole, aproape odată cu trimiterea ei. Apoi se întreabă, dacă prin procedarea urmată, Poarta a crezut că susținea acțiunea unui gevern regulat și menținea neatins principiul de auto- ritate, al căruia respect interesează tot atât liniștea împărăției ca și pe acea a României ? Ie aminte, că „Principatele au dreptul a se ocârmui singure, fără amestecul nici uneia puteri străine și că un drept de intervenire al Porței ar putea avea loc numai în cazul când ordinea fiind compromisă, ar fi urmat înțelegere între puteri pentru restabilirea liniștei; că ordinea nu a fost compromisă reiesă din faptul că mișcarea a fost îndată înă- bușită. A se rosti apreciări de felul acelora conținute în scri- soarea ministrului Porței, ar putea fi răstălmăcit ca o încu- rajare a unor asemene acte. In loc de a fi expresia brutală a unei nemulțumiri generale, a fost o simplă mișcare locală, neînsemnată, care a avut de pretext niște măsuri de igienă, ca acele ce au fost luate în Constantinopole la ivirea holerei. Domnul adaugă că nu înțelege, din care isvor și-a cules Poarta informațiile și cum, fără o mai întinsă cercetare, a putut arunca blamul asupra unui guvern, pe care Poarta însăși adseori l-a lăudat pentru silințele și tendințele sale. Dar, dacă guvernul nu ar fi pășit cu energie la restabilirea ordinară, cine ar fi făcut’o? Poate Poarta cu puterile garante? Ferească Dum- V ’ 5 ; *• Circulara, lucru curos, nu este publicată de Monitorul oficial. Ea este reprodusă și analizată, de ziarele străine L'^urope, 29 (17) Sept. 1865 și L’Opi- nion naționale, 30 (18) Sept. 1865. M întârzierea este motivată de domn prin faptul că ar fi fost bolnav. Digitized bytjOOQle ISTORIA ROMANILOR nezeu, ca înalta poartă să fie constrânsă ,1a, o așa nevoie, căci atunci ar fi atrasă în niște complicații ale căror urmări sunt' afară de orice prevedere omenească”. Domnul se foloșește de prilejul acestui răspuns, pentru a comunica, înscris Porței și a, da publicităței vorbele ce le rostise pretutindene către înalti dregători ai Sultanului, la vizitele sale în Constantinopole.: „Vedeți, zice el, totdeauna cu ochii mulțumiți evenementele și actele ce pot mări prosperitatea României. A ridica pe Români, a consolida instituțiile lor, a încuraja desvoltarea pu- terilor lor, a dirigui aspirațiile lor, a le menținea privilegiile și imunitățile, a face să se respecte drepturile lor, pentrucă și ei să știe mai bine a respecta drepturile altora, este a lucra tot atât de bine în interesul imperiului otoman pe cât și în acel al României însăsi; este a da tot deodată României încheg, zășluiri serioase, pentru a sa liniște și înflorire, iar imperiului otoman tot închezeșluiri și nu mai puțin serioase pentru secu- ritatea și puterea sa. Cu domni, cărora înalta Poartă nu știa totdeauna a cruța drepturile și demnitatea, Bucureștii și Iașii erau nevoiți a căuta razimul lor, în influenți exterioare și nu este de trebuință a aduce aminte care au fost rezultatele acestei politici; dar cu.un domn ce înțelege ca România să.se bucure deplin de drepturile de autonomie și de indepedența interioară dobândite țărei din vechime, drepturi recunoscute și consfin- țite prin tratatul de Paris și prin Convenție și care vrea să respecteze, cum a proclamat-o și dovediț-o în toate împreju- rările, niște legături deopotrivă folositoare imperiului otoman și Principatelor-Unite; cu un domn care va fi sigur a găsi la Constantinopole considerația cuvenită țărei ce el reprezintă pre- cum și aceea a pozițiunei sale personale — înalta Poartă va putea totdeauna conta pe România, și niciodată vreo primejdie, nu-i va veni din partea ei. Așa a fost odinioară politica tradi- țională a divanului. Să-și arunce ochii guvernul imperial în trecut și să-și aducă aminte, care au fost relațiile înaltei Porți cu întâii domni români, care au căutat închezășluirea lor în suzeranitatea ei, va culege mari învățământe din înțe- leaptă și pătrunzătoarea politică, a glorioșilor sultani din veacul XV și XVI; va înțelege cât atunci existența Moldovei și a Valahiei ca staturi, era socotită de prețioasă pentru imperiul otoman și pentru ce sultanii Baiazet I, Mahomet II, Selim I și Soliman II, departe de a înăbuși o naționalitate care ar fi putut fi la discreția puternicilor lor arme, au vrut din potrivă să-și facă din ea un zid de apărare, să respecteze a ei neatâr- nare interioară și să întărească autonomia și privilegiile popo- rului român. Și azi voi ținea tot acest limbagiu Alteței Voastre; interesele sunt tot așa de strâns legate ca și în trecut; orice primejdii ce ar amenința pământul sau autonomia noastră, este deasemenea o amenințare pentru Imperiul otoman. Și mie Digitized by Google DELA LOVITURA DE STAT PÂNĂ DA ULTIMA LEGISLATURĂ 57 mi-a părut rău de asprimele ce au trebuit desvălite; dar nu mă sfiesc a vă declara că, de câteori un fapt se va înfățișa înaintea mea ca evenementele dela 3 August, voi ști a răs- punde la încrederea poporului român, menținând cu energie ordinea publică; că de câte ori liniștea României va fi com- promisă, ori de unde ya veni primejdia, eu nu voi consulta decât datoria mea, drepturile mele și interesele noastre comune, îmi iubesc prea mult țara, înțeleg prea bine valoarea legătu- rilor noastre cu înalta Poartă, pentru a le sacrifica vreodată unei îngrijiri de o responsabilitate, pe care voi ști pururea a o primi, oricât ar putea fi de grea. Pururea m’am povățuit și mă voi povățui în actele mele numai de interesele țărei mele, și aceste interese sunt, în ochii mei, nedespărțite de acele ale împărăției otomane”. După această lecție politică și întrezărirea scopului de a-și apăra țara contra primejdiei ori de unde ar veni, vorbe ale căror înțeles mai adânc și adevărat nu putea să nu fie pătruns de Poartă, cu toate precauțiunile luate de domn, spre a îm- blânzi pe cât se putea aceste rostiri, domnul sfârșește lunga lui misivă, prin o frază măgulitoare, prin care căuta să arunce un văl, asupra prea rostitelor sale cugetări de mai înainte ⁹⁸ ⁹⁹. Organele străine, de și aprețuesc în chip deosebit acest răspuns al domnului român, lăsa să se întrevadă, chiar când sunt protivnice, măestria lui. Așa Examiner, spune că „prin- cipele ar fi întors Porței o replică foarte ascuțită”. La France, comentând scrisoarea, spune, că „a se încuraja partidele la răscoală, la înjosirea autorităței capului statului, prin o inter- venire nelegală și ne la locul ei; a se constitui judecător între principe și națiunea lui, cu prilejul unor nemulțămiri mai mult sau mai puțin reale, este a lăsa pe cei nemulțămiți să întrevadă speranța unei schimbări, care ar atârna numai cât de a lor ma- nifestare”. Le Constitutionnel spune că „tonul puternic și vrednic al acestui document a produs o foarte bună întipărire”; iar La Correspondance generale de Vienne îl califică de „capodoperă de nerușinată sumeție” și Le Nord adaoge, că „talentul de pa- lavre (ergoterie) a domnului s’a manifestat într’un chip stră- lucit, îh răspunsul pe care l’a dat lui Fuad-pașa” ". ⁹⁸ Scrisoarea este reprodusă în Mon. of., 11 Noemvrie 1865. Vezi și Archi- ves diplomatique, 1866, II, p. 272—277. ⁹⁹ Examiner 2 Decemvrie 1865 „a very sharp reply”; La France 10 De- cemvrie 1865; Le Constitutionnel, 24 Noemvrie 1865; La Correspondance generale, 27 Noemvrie 1865; Le Nord, 28 Noemvrie 1865. Mai vezi și L’Europe 29 Noemvrie 1865; Le Monde 3 Decemvrie 1865 și Le Temps, 5 Decemvrie 1865. Acest din urmă ziar, nu preq favorabil domnitorului, după ce arată „qu’il 6tait evident que retoile du prince Couza palissait et qu’iî devait essayer du moyen de dis- traire les esprits, en faisant vibrer la corde du patriotisme⁰ recunoaște totuși Digitized by protesta contra învoirei trecerei ar- melor pe pământul României. (Noemvrie 1862). Bănuiala revine încă mai rostită când domnitorul oprește cu puterea trecerea bandei polone pe teritoriul țărei și o silește să depună armele (Iulie 1863), când atunci domnitorul fu învinuit de unele ziare că ar lucra ca și când ar fi vasalul Rusiei. Gazetele'franceze atacă; pe întrecutele pe domnitorul român. începu chiar a se vorbi, că el ar avea scopul de a ceda tronul ducelui de Leuch- tenberg din casa rusască¹⁰⁷. In chestiunea armelor, domnitorul apărase autonomia țărei; în acea a Polonilor, neutralitatea ei. Ba purtarea sa ul- terioară cu Polonii îi atrage chiar din partea Rusiei, bănudi de complicitate cu revoluționarii. Anume în 22 Ianuarie 1864, Polonii din București celebrează cu mare pompă aniversarea revoluției lor, ceeace aduce pe consulul rusesc, baronul Offen- berg, a protesta cu mare vuet contra îngăduitei din partea guvernului a unei demonstrații anti-rusești¹⁰⁸. Proclamarea stărei de asediu în Galiția de cătră Austria în urma intervenției Ru- siei, în scopul de a tăia Polonilor locul de scăpare, îi împinge' a-1. căuta în Principate, ceeace adaoge aice numărul lor în chip »’ Voi. XIII p. 145, 168, 171. ¹⁰ Le Sitele, 7 Fevraar 1864. Ibidem, 30 Martie 1864: ,»Gn dcrit de Jassy que Ies rdfugids polonais y sont nombreaux depuis la proclamație» dt’ Fdtat de stege en Gallicie. Le prince Couza a noblement r&istd aux retlamations du gouvernement russe qui demandait -leur extradition”. Digitized by Google DELA LOVITURA DE .ȘTAT PANA LA ULTIMA LEGISLATURA îl însămnător¹⁰°. Bine înțăles că ei nu se puteau ținea liniștiți, și uneltirile lor contra Rusiei dădeau loc la felurite zvonuri, care puneu pe guvernul român în o lumină neprietenească față cu imperiul nordului. Așa se vorbia prin ziare despre or- ganizarea de bande revoluționare în felul aceleia a lui Milcovski. Principele iea chiar măsuri de a se aresta, prin colonelul Duca, pe capii cei mai cu vază ai străinilor turburători de liniște, cău- tând și aice să împace ospitalitatea cu neutralitatea¹¹⁰. Până acuma deci nu se putea accentua nimic serios, contra principelui, în învinuirea lui de ruso-filismul Ba ținuta Rusiei în chestiunea mănăstirilor închinate și după legea de secularizare, din protivă trebuia să nemulțămiască adânc pe domnitorul român și să-l împimgă în tabăra opusă Rusiei. Această purtare neprietenească a Rusiei se mănține și cu pri- lejul loviturei de staț și a legei rurale, combătută mai ales de ziarul Le Nord; ba până la răscoala dela 3 August, când Rusia cere Turciei trimiterea unor comisari în România și, ne putând obținea această măsură, inspiră scrisoarea cea jignitoare a lui Fuad Pașa cătră domnitor¹¹¹. Cu toate aceste zvonurile de. plecare: a domnului, cătră această putere se întăriau pe fie ce zi și deslipiau tot mai mult pe Franța de el. Ele se accentuară - mai ales dela data când puterile căutară să impună din nou, prin conferența ambasadorilor din Constantinopole, respec- tarea mai severă a capitulațiilor¹¹². In orice caz intrigile contra, domnitorului izbutiră a face pe cabinetul francez să creadă . că el se plecase cătră politica rusască, din care pricină Napo- leon se îndepărtă de el, ceeace contribui nu puțin la slăbirea. ¹W Le Pays, 22 Martie 1864; Le Globe, 24 Martie 1865: „Hs ajoutent que ia Russie a fait la mâine sommation au prince Couza en ce qui concerne les Polonais”. Die Presse din Viena, 20 Martie 1864; La Patrie, 7 Aprilie 1864; Leș gouv. de Russie et d'Autriche ont reclamă â Bucarest contre Fhospitalită donnăe par le prince Couza aux ămigrăs polonais et hongrois”. însemnate sunt mai ales declarațiile ziarelor oficioase austriace și rusești: așa Wienner Zeitung care spune că „este pozitiv că nici Austria, nici ori care alt stat (Rusia) nu are de gând a-și face dreptate singur, pentru a se garanta contra desordinilor netăgăduite ce se petrec în Principate”. (Reprodus locul de La Patrie, .24 Aprilie 1864). Atât Austria cât și Rusia aveau deci motive de plîngere contra ocîrmuirei române. Invalidul rus 19 (31) Martie 1864: „Guvernul Principatelor, uitând interesele adevărate ale țărei proteguește pe Polonezi”. Deutsche Petersburger Zeitung din aceeași dată: „Elementele revoluționare se adună în Principate și găsesc • acolo un loc liniștit și îndemănatec - pentru a cloci proiecte criminale”. Le Nord 8 Aprilie 1864: „Fassemblement d'hommes et d'armes qui. font des < Principautes le câmp et Farsenal de Farmăe răvolutionnaire”. Le Nord, 29 August 1864. Știrea e cu atâta mai vrednică de crezut, că este dată de un organ-rusesc. • Mai sus p. 53. । Mai sus p. 43. . . ': l I i Digitized by Google 62 ISTORIA ROMANILOR poziției sale în România. Dovada cea mai bună despre această convingere a Franței precum și despre faptul că fusese inspi- rată prin eroare, reiesă din o convorbire petrecută, după de- tronare, între fostul domn al Principatelor-Unite și ducele de Grammont, ambasadorul francez din Viena, la Dobling, în ziua de 24 Aprilie 1868 : Principele Cuza (la propunerea ducelui de a relua tronul României) : „Aveți siguranță că interesele franceze nu ar pierde nimic ? Ducele. Da. Pr.: Cu toate aceste la Paris m’a crezut intrat în legă- tură cu Rusia, cu toate că rezolvisem chestiunea mănăstirilor închinate în folosul României și contra Rusiei. Ducele : S’a făcut multe prostii (betises). Dar, am crezut-o; am lăsat să fim înșălați. Pr.: Dați-mi voe să vă spun un lucru : anume că orice s’ar întâmpla, nu voi consimți niciodată a reintra în România prin o intervenire străină, tot atât de puțin prin ajutorul Franței ca și prin acel al Rusiei. Nu aș vroi să ajung altfel decât prin țară. Ducele: Cu d-voastră principe am fi siguri că înrâurirea rusască nu ar predomina în România. Pr.: Cu toate aceste m’ați crezut Rus, la Paris. Ducele: Cunoaștem astăzi adevărul; am fost rău infor- mați, am făcut prostii. Vă repet, căderea voastră ne a fost ne- plăcută și vă veți aduce aminte de sigur limbagiul ce ați ținut părăsind România; ați pledat pe lângă noi cauza principelui străin. Pr. : A unui principe străin oricare; pledam chestia de principiu. (La revenirea propunerei ducelui de a primi coroana Ro- mâniei). Pr. : Cât despre mine, nu voesc cu nici un preț să re- încep misiunea de altă dată; dar dacă aș vedea țara mea ame- nințată de o mare primejdie, dacă un mare interes românesc ar cere conlucrarea mea, dacă ar trebui să plătesc cu persoana mea, în acea zi aș fi gata, orice s’ar putea întâmpla”¹¹⁸. Această convorbire, interesantă și pentru caracterul domnitorului, va arăta că învinuirea adusă lui de ruso- filism, care este repetată de Fevruariști când cu răsturnarea lui Alexandru loan I, era o iscodire neîndreptățită¹¹⁴. ¹¹⁸ Convorbirea fusese reprodusă de secretarul principelui Baligot In Htrtiile Rossetti se află și notița originală scoasă cu creionul în timpul când e preschimbau vorbele. ¹X⁴ Se răspândise vuetul, după căderea lui, că ar avea de gând să se ducă . la Petersburg de unde se va întoarce în România cu armate rusești sub generalul Kotzebue. Fostul domnitor scrie atunci principelui Carol scrisoarea în care pro- testează contra acestei intențiuni ce i se atribuia, precum protestează șl în o scrisoare trimisă lui Napoleon prin ambasadorul francez din Viena 12 Iulie 1867 (Htrtiile Rossetti). Digitized by Google DELA LOVITURA DE STAT PANA LA ULTIMA LEGISLATURA 63 Nu e mai puțin adevărat că ea a contribuit mult lâ căderea domnitorului. In istorie nu lucrează numai ideile adevărate. Ba s’ar părea chiar că eroarea, falșul și minciuna joacă un rol mult mai mare în viața popoarelor. Desfășurarea evenimentelor se face pe baza ideilor. Este absolut indiferent, dacă acestea conțin adevărul sau contrapartea lui. '• i Digitized by Google III DELA RĂSCOALA DIN AUGUST PÂNĂ LA ABDICARE (4 Decemvrie 1865 -11 Fevruarie 1866) Chestiunea abdicărei. — De abia se liniștise vuetul din jurul corespondenței dintre domnitor și vizir, privitor la răs- coala dela 3 August 1865, și în 4 Decemvrie se deschid camerile. Prin mesajul său, domnitorul înștiințază întâi camera, că „după un an.de încercare, văzând că ea i-a dat dovezi de devotament despre care este mândru și dovezi de încredere la care răspunde prin încrederea lui, îi încuviințează prin noul regulament dreptul de interpelare, sperând că deputății ori face întrebuințare de nouele lor drepturi, cu înțălepciunea de care nu s’a depărtat în cursul sesiunei trecute”. S’a ridicat în sânul adunărei mai multe întâmpinări contra acestui nou regulament, octrpiat de domn în loc de a fi votat de adunare¹; dar art. 16 din statutul dela 2 Mai, prevedea că „regulamentele interioare ale adunărei elective și ale corpului ponderator se pregătesc prin îngrijirea guvernului”. Mai departe, mesajul amintește emanciparea bisericei ro- mânești de supunerea grecească, plata primei rate din despă- gubirea proprietarilor cuvenită lor după legea rurală, venirea în ajutorul sătenilor în lipsă, prin răul an agricol², prefacerea cursului justiției prin aplicarea noilor codici și a organizărei judecătorești, concesiunea băncei de circulațiune și de scont, acea a drumurilor de fier dela Galați la hotarele Austriei și dela București la Giurgiu, punerea în circulație a mai multor poduri de fier. Cu prilejul enumărărei acestor lucrări, domnul se feli- cită de curentul capitalurilor străine, ce a început a se apleca ¹ Pâcleanu în ședința Camerei din 10 Dec. 1865 Mon, of. 16 Decemvrie 1865. * Instrucțiile asupra împărțirei ajutoarelor în Mon. of.₉ din 21 Noemvrie 1865. Digitized by Google DELA RĂSCOALA DIN AUGUST PANĂ LA ABDICARE (j& cătră România, arătând că în toate țările din lume, se între- buințează capitaluri străine, pentru înaintarea civilizației. După aceea amintește convențiile încheiete cu puterile vecine, anume convenția telegrafo-postală cu Austria, Rusia și Serbia și con- venția de extrădare cu Austria³. Anunță pe adunare că ches- tiunea mănăstirilor închinate este aproape de a se rezolvi. Vor- bind de răscoala din 3 August, domnitorul, după ce atinge schimbul de scrisori cu Poarta, adaoge că demonstrațiile ce a primit dela toate districtele, dovedesc acordul și încrederea reciprocă a tronului cu țara; „poporul și domnul său sunt strânși uniți într’una și aceeași gândire, liniștea și prosperitatea scumpei noastre patrii”. Legând de această cugetare referitoare la per- soana lui, firul ideilor sale, domnitorul încheie mesajul său cu declarația următoare: „Fiți convinși că eu nu aș vrea o pu- tere care nu s’ar întemeia decât pe forță. Fie în capul țărei, fie alăturea cu d-voastră, eu voi fi totdeauna cu țara și pentru țară, fără altă țintă decât voința națională și marele interese ale României. Eu voesc să fie bine știut că nici odată persoana mea, nu va fi o împedicare la orice evenement care ar permite de a consolida edificiul politic la al cărui așăzare am fost fe- ricit a contribui. In Alexandru loan I, domn al României, Ro- mânii vor găsi totdeauna pe colonelul Cuza, pe acel colonel Cuza care a proclamat în adunarea ad-hoc și camera electivă a Moldovei marile principii ale regenerației României și care, fiind domn al Moldovei, declară oficialmente înaltelor Puteri garante când primia și coroana Valahiei, că el primește această îndoită alegere cu expresia neîndoelnică și statornică a voinței naționale pentru unire — însă numai ca un depozit sacru” ⁴. De astădată, domnul care până atunci nu privise nici odată cu plăcere necontenitele reamintiri din partea adunărei, a promisiunei sale de a lucra pentru principele străin, atingea el singur chestiunea, ba la un prilej atât de solemn ca acel al mesajului, înaintea țărei și a lumei întregi. înainte de a ne întreba despre pricina acestei schimbări n cugetul domnului, să videm dacă rostirea ei era sinceră, sau Iacă era numai o prefăcătorie ⁵ ? Dacă spusele cu care domnitorul își încheia mesajul nu r fi fost rostirea adevărată a cugetărilor sale, și dacă domni- orul ar fi avut de gând a se mănținea înainte indefinit la cârma tatului, atunci cuvintele lui ar fi fost o neiertată greșală, de A ⁸ Convenția telegrafică cu Austria, Mon. of. 9 Dec. 1865; cea cu Rusia id. 19 Dec. 1865. * Mesajul în Mon. of. din 5 Decemvrie 1865. ⁸ Așa susțineau ziarele protivnice domnului, precum Le Nord 19 (7) cern vrie 1865 și Le Memorial diplomatique 24 (12) Decemvrie 1865, spunând principele Cuza nu făcea de cât imita purtarea regelui Leopold al Belgiei ; 1848. A. D. XenopoJ. Istoria Românilor. — Voi. XIV. 5 Digitized by VjOOQle 66 ₜ .... . , XSTOEI^.rRp.MAN^ oarece ele erau menite a-i slăbi puterea tocmai pe care ar fi dorit să o mănțină. In adevăr cum spune Bolintineanu: „cei care auziră de abdicare și care până atunci îl serviau cu cre- dință ce dau speranțele despre întărirea dinastiei,: crezură că se compromit mai ținând cu o domnie osândită la moarte de ea însăși, și înturnară ochii în acea parte de unde putea veni o nouă viață. Dela hotărîrea lui de a abdica, nu mai fu consi- derat ca domn. Puțini nu îl tradară” •. Dacă domnitorul ar fi hrănit visuri dinastice precum i se imputase pe timpul când adoptase pe copiii săi firești, atunci de sigur că ar fi căutat a deprinde mințile încet încet cu această idee; căci singurul mijloc de a împăca oamenii cu o gândire, este de a o repeta la prile- juri bine alese; era deci cu totul straniu ca domnul să caute a-și întări poziția lui pe tron, aruncând în mintea hunei ideea abdicărei sale. Și că locul din mesaj unde vorbia de ea, fusese introdus de însuși principele și era deci rostirea propriului său gând, ne o spune întâi logica lucrurilor, întrucât nu ne putem închipui ca miniștrii săi să-l fi sfătuit a vorbi astfel; apoi avem mărturisirea lui A. Papadopol Calimah, ministrul său de ex- terne de atunci, care ne spune, că „pasajul cel vestit, în care domnitorul amintește promisiunea făcută la a lui alegere, a fost schițat de însuș domnul în ședința consiliului de miniștri ținută la Palat în ziua de 2 Decembrie 1865” ⁷. Apoi domnitorul trimisese încă din 1 Octombrie 1865 împăratului Napoleon o scrisoare, în care îi împărtășia intenția lui foarte hotărîtă de a abdica, și intervinea pe lângă împă- ratul pentru o înțălegere asupra alegerei unui principe menit a domni asupra României. Fusese însărcinat cu ducerea acestei scrisori Al. Cantacuzen, fostul ministru al finanțelor⁸. Toate ⁰ Bolintineanu, Viața lui Cuza Vodă, p. 118. ⁷ Amintiri, p. 436. ⁸ Copia scrisoare! domnitorului către împăratul Francezilor trebue Să se afle între hârtiile luate de la domnitor, când cu a lui detronare. Nu am putut consulta acele hârtii. Iată însă ce urme am putut afla în alte acte: o scrisoare a lui Baligot de Beyne cătră principele Carol din 10 (22) Noemvrie 1866 (Hâr- tiile Rossetti), prin care fostul secretar al domnitorului detronat cere restituirea hîrtiilor lui, spune : „J’insistais aussi pour avoir copie d’une longue lettre adres- see le 1 Octobre 1865, par le prince Couza â l’empereur Napoleon, lettre dans laquelle son Altesse faissait part â sa Majestd imperiale de son intention bleu arrdtde d’abdiquer, et sollicitait d’Elle une sorte d’entente pour le choix d'un prince destine â regner sur la Roumanie. Quelques membres de la commislon manifestărent le d6sir de voir cette lettre qui r6sumait tout le rfegne du prince Couza. Or, avec l’autorisation du ministre (D. A. Sturza), je la tirais du carton. Le commencement et le fin de cette lettre furent lus â haute voix par un de ces Messieurs et non sans une certaine dmotion; de la s’engagea entre Ies commissaires et moi une conversation fort curieuse sur le projet d’abdiquer et sur le prince que son Altesse voulait prdsenter ă la nation roumaine”. AL Papadopol-Calimah în Amintirile lui, p. 440—442 aduce mai multe telegrame preschimbate între domnitor și Cantacuzen, trimisul său la Paris. In una Can-₍ tacuzen spune: sympathids et plussieurs fois confirmdes pendant l’entretion Digitized by Google DELA KĂSCOALA DIN AUGUST PANI LA ABDICAKE 67 rostirile lui Cuza posterioare detronărei lui, confirmă aceeași părere. In scrisoarea adresată generalului Golescu a doua zi chiar după detronare, 12 Februarie 1866, domnitorul căzut repetă cele ce spusese când era încă în scaun : „Știți că prin- cipiul proclamat de corpurile statului a fost și este încă unica mea țintă, un principe străin putând singur după părerea mea asigura soarta României”. In o a doua scrisoare cătră Golescu, trimisă în momentul când fostul domnitor părăsia țara, adaoge : „Eu din însuș a mea voință vin să declar solemn că în împre- jurările actuale, orice Român oricare ar fi evenementele, care nu ar concura, din toate puterile lui, la realizarea dorinței na- ționale a principiilor proclamate de marile corpuri ale statului, este un trădător către nație” ’. In sfârșit reproducem și un loc din scrisoarea fostului domn către P. Grădișteanu, din 18 Aprilie 1872, interesant și prin faptul că ea arată cum domnul carac- terizază însuș faptele săvârșite de el: „O cameră de bărbați nedestoinici de a se dirigui și supuși adese ori celor mai pier- zătoare înrâuriri, uitând interesele țărei pentru a le jărtfi la sterpe preocupări de persoane sau de politică care compromit viitorul, răspingând legile cele mai folositoare: legea rurală, concesia drumurilor de fer. Dacă este să se numească 2 Mai, o lovitură de stat în contra străinului și în favoarea neatâr- nărei noastre naționale, o mărturisesc cu mândrie; dar în lăun- trul țărei, 2 Mai a fost o revoluție plecată dela tron, nu în scopul de a spori puterea ocârmuirei și de a favoriza interesele unei dinastii, ci în nobilul program al divanurilor ad-hoc. Neatâr- narea lăuntrică a României fiind asigurată, egalitatea politică și socială aclamată de 3.000.000 de cetățeni zmulși din șărbire și înzestrați cu drepturile de cetățeni și de proprietari; egali- tatea civilă înființată prin promulgarea unui nou codice, con- cesiunea unor mari lucrări de folos public, drumuri de fier, poduri înlesnesc circulația și înzecesc daraverile comerciului și * pour S. A. S. et pour le sort du pays”. Altă telegramă din 22 Ianuarie 1866 cătră Alecsandri : „Dites Cantacuzene assure Ma]este que le fin du message n'est pas une phrase, mais l’expression d'une decision bien arretăe”. Mai vezi șț scrisoarea lui Cuza adresată princepelui Carol în 20 Aprilie 1867. (Vezi Cap. final) precum și răspunsul princepelui Cuza la scrisoarea principelui Carol din 4 Martie 1870 (Ibidem), O depeșă din 3 Fevruarie 1866 a cabinetului princiar către agentul țărei la Paris, spune: „Prince remercie chaudemant Cantacuzăne. S. A. espere que Cantacuzăne aura expliquă ă Sa Majestă le retard de la lettre et exprime regrets, que l'agent n’ait pas et£ assez heureux pour pouvoir remettre lui mâme cette lettre ă l'Empereur”. „Aceste telegrame, spune Pap.-Calimah, dovedesc îmnânarea scrisorei lui Vodă Cuza, împăratului Napoleon și cronica palatului Tuileriilor (?) dovedește că împăratul Napoleon se gândi despre candidatura domnului străin la tronul României, după scrisoarea Iui Vodă Cuza. Memoriul era ținut secret. Mulți credeau că declarația din mesaj era numai o frază. Agen- tul Tillos nu primise nici o instrucție de la Paris”. , • Românul, 14 și 15 Fevruarie 1866. Vofft de la Roumanie, 1 Martie 1866. Les Prîncipautte-Unles devant la conference, Paris, Marș 1866, p. 48. Digitized by Google 68 ISTORIA ROMÂNILOR ale industriei. Și ca isprăvite a acestui program, marea idee care trebuia în cugetarea mea, în speranțele mele, să încunune cariera mea politică, acea pe care o expuneam în mesajul meu din Decembrie 1865, abdicarea mea și instituirea unui prin- cipe străin prin alegerea nației românești”¹⁰. Fără îndoială că nu s’a găsit încă mijlocul de a pătrunde în tainele conștiinței omenești; dar se poate cel puțin indirect conchide din rostirile exterioare asupra imboldirilor ce le deter- mină, și după dovezile adunate ni se pare peste putință de con- chis altfel, decât că Alexandru loan I, când rostise cătră adunare însămnătoarea hotărîre de a se retrage din domnie, nu făță- râse numai o închipuire înșălătoare ci adusese la lumină chiar fundul cugetului său. Ce împrejurări însă împingea pe domnitor la părăsirea paterei ? Cu toate că dela început chiar, la urcarea lui pe tronul îngemănat al ambelor țări române, el declarase că se suie în el numai pentru a lucra la deplina realizare a principiilor for- mulate de divanurile ad-hoc, deci la aducerea unui principe străin, nu se poate tăgădui că el își pusese ca țintă îndeplinirea întregului lor program, cătră care el alipi pe acel tras de Con- venția de Paris — transformarea societăței românești din starea sa medievală în una modernă și civilizată. Era firesc lucru ca el să-și pună ambiția lui în aducerea la îndeplinire a acestor transformări și să nu se mulțumiască, după a lui întronare, numai cu stăruința pentru principele străin, iar el să se co- boare de pe înălțimea la care fusese urcat, fără a lăsa alte urme de trecerea lui pe ea, decât aceea de a fi fost o neînsemnată verigă între trecut și viitor. Era peste putință, omenește vor- bind, ca colonelul Cuza devenit domn al ambelor țări române, să nu-și pună ambiția lui întâi în realizarea unirei desăvârșite, și după ce aceasta îi izbuti, să nu pună umărul și la aducerea la îndeplinire a celorlalte măsuri prevăzute de Convenție: in- troducerea egalităței civile și politice și îmbunătățirea soartei țăranilor; apoi și altă chestiune pe care o moștenise nedeslegată dela vremile mai vechi, desrobirea mănăstirilor și a bisericei din lanțurile grecismului. Când soarta îl adusese în fruntea țărilor române în o epocă de probleme atât de grele și de com- plicate, putea el, dacă se simția înzestrat cu vlaga și cu des- toinicia trebuitoare, să nu cerce a lor deslegare, ci să lucreze ¹⁰ Scrisoarea princepelui Cuza către P, Grădișteanu din 18 Aprilie 1872, din Florența, (Hîrtiile Rossetti). Locul de la sfârșit în textul francez al scrisoare!, sună : „Et comme achevement de ce programme, la grande id^e qui devait, dans mes esperances, couronner ma cariere politique, celle que j’esposais* dam mon message de Ddcembre 1865, mon abdication et Tinstitution d’un prince dtranger par,le choix de la nation roumaine”. Digitized by Google DELA RĂSCOALA DIN AUGUST PANĂ LA ABDICARE 69 numai cât pentru a ceda tronul unui altuia care să le deslege în locul lui? Oricine cunoaște sufletul omenesc, oricine își dă samă de farmecul luptei cu greutățile și de adânca mulțămire sufletească de ale fi învins; oricine știe ce este ambiția, mai ales când ea este călăuzită de simțimântul altruist de a face binele semenilor; oricine va privi la toți conducătorii omenirei care nici unul nu și-a părăsit rolul, ci toți a căutat să-1 întindă cu cât creșteau izbânzile în jurul lor, va conveni că ar fi fost a se cere o lepădare de sine supra omenească de a lăsa la o parte prilejul lucrărei personale și a se mulțămi numai de a sluji de treaptă pentru înălțarea altuia. De aceea îl și videm pe Ale- .xandru loan I atât de supărat și de pornit contra tuturor acelor ce, în cursul domniei lui, voiau să-1 vadă înlocuit, pe când el era tocmai în toiul deslegărei marilor chestiuni pe care împre- jurările le impusese domniei lui. De aceea se supără el pe mi- nisterul loan Ghica din Moldova când acesta aderează la pro- punerea lui Kogălniceanu prin care amintia din nou domni- torului făgăduințele sale priviitoare la domnul străin⁸; de aceea este atât de adânc rănit de desbaterea reînnoită a principelui străin în adunarea din 1863 și alternativa în care fusese pus, sau de a abdica sau de a se pune deasupra legilor la sfârșitul sesiunei din 1864, îl împinge la lovitura de stat; căci el avea încă de rezolvit poate chestiunea cea mai grea a întregei sale domnii, chestiunea rurală. Acuma însă, la începutul sesiunei din 1866, pozițiunea domnitorului se schimbase cu totul. Toate reformele cele mari, unirea, secularizarea averilor mănăstirești, legea rurală, schim- barea sistemului electoral și democratizarea societăței, ega- litatea civilă întemeiată pe nouii codici, emanciparea bise- ricei — fusese îndeplinite, și tocmai această îngrămădire prea mare de acte însămnate apăsa asupra lui. Făcuse prea mult și ce-i mai rămânea de făcut, în limitele putinței de atunci, era numai lucrare de a doua mână. Cum observă Trom- peta Carpaților „el gârbovise cu desăvârșire prin producția sa uriașă de 5 ani, și din ziua când a consacrat viața lui producă- toare prin plebiscitul național recunoscut de Europa întreagă ca act solemn, ca manifest inviolabil al deplinei autonomii, Vodă Cuza ajunsese la apogeul său, cu toate forțele sale pro- ducătoare sleite, nu se mai putea mănținea pe această culme, pentrucă nu mai putea produce nimic egal cu ceeace produsese. Două fulgere numai a mai putut da spre rechemarea splendoarei sale trecute : independența bisericei și scrisoarea cătră Poartă” u. Pe lângă această împrejurare, se mai adaoge și nemul- țămirea aruncată în țară prin reformele lui care loviau de o camdată aproape în toate interesele. In afară de partidul boie- * u Trompeta Carpaților, 24 Fevruarie 1864. V Digitized by kjOOQle 70 ISTOBIA. EOMÂNILOB resc ce se simțise zdrobit prin măsurile egalitare luate de dom- nitor, partidul stângei ce tot sporia în număr cu c^it țara se deștepta, nu-i putea ierta sugrumarea libertăților publice și mai cu samă pe acea a presei ce rămânea tot încătușată sub regimul ordonanței din 1859. Adusese nu e vorba oameni noi în adunare; dar acești oameni, îndată ce se văzură în trebi, se deșteptară și trecură în partea fruntașilor apărători ai drep- tului poporului față cu ocârmuirea, precum se văzu aceasta prea bine din ținuta adunărei în a doua ei sesiune, acea din 1865—1866. Numărul oamenilor pe care se răzămase domnia lui, se subția necontenit, încât cum ne spune Bolintineanu, „nația a fost indiferentă la căderea lui Cuza, fiindcă după 2 Mai guvernul devenise absolut”. Cătră acelaș rezultat ducea însă și alte părți ale purtărei lui: adoptarea copiilor, cunoscuți de toată lumea ca adulterini, lovise prea în fața moralei publică, chiar în o țară cu moravurile rătăcite precum era România. Apoi era în destul de firesc lucru a se presupune că adoptarea se făcuse în scopul „de ă se de- clara un copil de moștenitor al tronului”¹². Caracterul domni- torului nepăsător și temător de obosală, lăsase în curând pe acei ce-1 încunjurau mai de aproape să pună mâna pe condu- cerea trebilor. Se introdusese un regim de camarilă în care erau a tot puternicii Librecht, Docan, Pisoschi¹³ ¹⁴ ¹⁵. Bolintineanu spune că, această camarilă a pierdut pe domnul Cuza. De cum ea începu, se simți o mare schimbare chiar și în caracterul dom- nului. Toată curtea cu miniștrii împreună recunoșteau autori- tatea ei. De aici se numiau și se destituiau funcționarii; de aici se opria de multe ori acția miniștrilor sau se elibera”¹¹. In sfârșit finanțele nu se puteau îmbunătăți cu nici un preț, și fiecare budget se solda cu deficite și se echilibra cu împru- muturi, producând nemulțămiri în toată lumea; iar funcțio- narii, neplătiți cu lunile și dajnicii amenințați necontenit cu noue sarcini. Așa era poziția lui lăuntrică. In afară nu stătea mai bine. Afară de puterile acele care totdeauna îl combătuse, precum erau Austria și Rusia, acuma și Franța, puternicul lui sprijin în toate vremile de grea cumpănă prin care trecuse, îl părăsise. Dela nota înserată îm Moniteur du soir din 21 Sept. 1865“, în care se resfrângea supărarea curței franceze, chip pentru izbucnirea turburărilor din 3 August, raporturile cu Franța I ( I I I i I । î ( 1 î I ( I i i 5 I I i ¹² Via(a lui Cuza Vodă, p. 117 și p. 125. ¹³ Asupra lui Librecht, origina lui vezi Friederic Damă, Histoire coniempo* raine de la Roumanie, Paris 1901. Dacă nu ne am referit mai des la rezumatul în destul de bine făcut din domnia lui Cuza al lui Damă, este fiind că tocmai era numai un rezumat care nu putea fi utilizat în^o scriere mal pejarg. ¹⁴ Viața lui Cuza Vodă, p. 128. * ¹⁵ Mai sus p. 59. Digitized by Google [ DELA RĂSCOALA DIN AUGUST PANĂ LA ABDICARE 71 merseră tot înrăutățindu-se și, lucru curios, învinuirea de că- pitenie ce se aducea domnitorului era plecarea lui cătră Rusia; când pe de altă parte cabinetul rusesc îl învinuia de prea mare supunere la politica franceză. Chiar scopul lui de abdicare, manifestat prin mesajul din Decembrie 1865, se interpreta ca o manoperă menită a aduce un principe rusesc, pe ducele de Leuchtenberg în fruntea României. Așa Le Temps spunea, că „domnitorul știea că, prin această declarație, el măgulea pe Rusia și că s’ar apropia de dânsa. Rusia în adevăr, nu trebue s’o uităm, ține un suveran gata și, în ziua când Cuza ar abdica, principele de Leuchtenberg ar fi acolo. Insă cu el, Rusia ar domni cum a domnit cu gospodarii și cu căimacamii de altă dată. Iată în cotro bate vântul pentru moment. Declarația lui Cuza sub o formă de patriotismu nehotărît și de genera- litate, conține o amenințare la adresa Turciei, Austriei și a Franței”¹⁶. Și dacă Le Temps este un organ protivnic dom- nului, nu este el singur care pomenește despre zvonurile ce um- blau pe atunci. Le Siecle, organ prietenesc, spunea și el, că „na- ționalitatea română ar fi în primejdie, dacă s’ar lăsa mai mult timp să se răspândească vuetul, că domnitorul ales de ambele adunări ar fi dispus a lăsa vacantă puterea executivă. Astfel de situațiuni nu pot să se prelungiască fără pericol. Se vor- bește de principi ruși, austriaci, de federații. Cel mai bun lucru ar fi de a se mănținea unirea cu o putere executivă cu desă- vârșire națională” ¹⁷. Că guvernul francez, cu împăratul Na- poleon în frunte, credea în întoarcerea domnitorului român cătră politica rusască, reiesă cu prisosință din convorbirea de mai târziu a ducelui de Grammont cu domnitorul detronat, în o întrevedere a lor din Viena; dar din aceeași convorbire reiesă și recunoașterea Francezilor că ei fusese înșălați asupra scopurilor domnitorului¹⁸. Ori cum însă ar fi fost lucrurile, îste un fapt stabilit, că la începutul lui 1866, tocmai când se plănuia răsturnarea domnitorului, acesta fusese părăsit de spri- 'inul Franței și lăsat în voia soartei. *• Le Temps, 11 Ianuarie 1866 (30 Decemvrie 1865). Ziarul revine [asupra hestiunei în numărul său din 12 Ian. (31 Dec.) 1866. „Ce chef de la Roumanie urrait jetă les regards vers St. Pătersbourg et fait briller aux yeux de la Russie espoir de mănager, par son abdication, des chances au duc de Leuchtenberg”. *’ Le Sit.de 28 (16) Ianuarie 1866. Tot pe atunci o broșură franceză, Le rince Couza, la Russie, Paris 1866, acuză pe domnitorul romîn de a fi devenit, rin lovitura de stat, unealta Rusiei. Ziare care, apără pe domnitor sunt La ’atrie 15 (3) Iunie 1866 și Le Monde 13 (1) Ian. 1866. Chiar și acei protivnici s puneau în socoteala domnitorului jocul politicei rusești, se mirau de a lui ho- irîre. O broșură Les Principautes Vnies devant la conferance, Marș 1866, Paris, 21 spune: „Qui pourrait croire que le prince qui a si audacieusement violă s libertăs publiques, se souvient de l'engagement qu’il a pris le jour oii il ignait la double couronne d’Etienne le Grand et de Michel le Brave” 1 ” Mai sus, p. 62. Digitized by Google 72 ISTORIA ROMÂNILOR Domnitorul, cuget deștept, nu putea să nu-și dee seama de situația în care se afla în lăuntrul .și în afara țărei. El își considera menirea ca împlinită, și era deci firesc lucru să cugete acuma a pune pecetea pe activitatea lui de până acuma, înde- plinind făgăduința dată de el la urcarea lui pe tronurile țărilor române, și așa se explică pe deplin cugetarea cu care el încheia mesajul său din 6 Decemvrie 1865. Domnitorul crezuse desigur că împărtășind fostului său proteguitor, împăratului Napoleon, scopul său de a abdica, va isbuti să înlăture nourul ce se lăsase între soare și între el. El nu se gândise, că atuncea când mintea este preocupată de o cugetare, toate cele ce intră în conștiință sunt colorate în lumina ei, și că deci manifestarea dorinței lui de a părăsi scaunul va fi interpretată tot în sensul vederilor înșelătoare ce prinsese rădăcină la curtea Franței. Că depeșele agenților trimiși de domn pentru a expune lui Na- poleon neașteptata hotărîre, vorbesc de rostiri simpatice la adresa domnitorului¹⁹, aceasta se explică ușor, dacă luăm în privire că politica și diplomația totdeauna au ascuns adevărul și că au fățărit ceeace nu este. Sesiunea adunărei. — Cu toate că domnitorul se arăta că ar fi luat dictatura, nu pentru a-și mări puterea, ci pentru a face ca poporul întreg să se folosească de ea, lucrul eșise astfel, și în realitate actul din 2 Mai adusese asupra țărei gu- vernul personal, absolutismul însoțit de urmările lui: domnia încunjurimei capului statului, în loc de a lui proprie, ceeace trebuia cu atât mai mult să se întâmple în România, fiind dat caracterul stăpânitorului ei, neharnic la treabă²⁰, iubind numai loviturile mari și actele strălucite, nu și munca acea stăruitoare și încordată la care trebue să se supună acei ce-și iau sarcina de a conduce soarta popoarelor. Bolintineanu spune că „domnul uitase, că țelul pentru care se făcuse 2 Mai nu era pentru a lua puterea din mâinile unei clase privilegiate și a o da unui om, ci pentru a o da tuturor”. Dar lucrul nu era decât prea firesc, dacă ținem seama de natura omenească și de pornirile firești ale sufletului, totdeauna tinzător a domina, îndată ce poate să o facă. Poate domnul se înșală el însuși, când credea că a dat poporului conducerea țărei, pe care în realiate și-o luase el; de aceea și vorbește el în mesaj de do- vezile de devotament pe care i le-ar fi dat camera căreia, pentru a o recompensa de blânda ei purtare, îi încuviințează dreptul de interpelare. O trata ca pe un copil care s’a purtat bine și respectuos față cu părinții, neopunându-se la voințele lui, primindu-i toate propunerile, votându-i toate legile și creditele, ¹⁹ Mai sus, p. 66, nota 8. ⁹⁰ Vezi asupra acestei metehne a caracterului lui Vodă Cuza, Voi. XIII, p. 18, 19. Digitized by Google r DELA RĂSCOALA DIN AUGUST FANĂ LA ABDICABE 73 i deci abdicând dela rolul de control pe care îl avea în con- tituția țărei. In răstimpul însă cât trecuse dela închiderea adunărilor, lin Iunie până în Decemvrie, se petrecuse o însemnată schim- jare în spiritele membrilor lor; mulți trecuse în opoziție, din pricinele de nemulțumire arătate mai sus, încât când adunările sunt convocate pentru a doua oară în Decemvrie 1865, mulți iin deputați acei sfioși care se temeau la început să rostească măcar o părere protivnică guvernului, se întorsese acum plini de curaj și de hotărîre, de a combate nu atât guvernul, cât pe domnitorul ce el reprezenta. Și lucru în destul de straniu, opoziția nu se forma în senat, unde erau mult mai numeroase spirite alese, ci în adunare, printre Roibii și Gaițele din care se alcătuia. Pe când Senatul votează, cu o opoziție numai de 4 voci și 2 abțineri, un răspuns la mesagiu care mai ales ves- tejește pe autorii mișcării din 3 August, în cameră lucrurile iau un cu totul alt demers. Aici se știa mai dinanite²¹, de către oamenii din guvern, că se formase o opoziție între membrii adunărei, deoarece se naște în sânul ei o desbatere foarte ascuțită dela alegerea delegaților secțiunilor pentru comisiunea de răspuns la mesaj, înainte ca vreun deputat să fi deschis măcar gura în adunare, și cu toate că din sesiunea trecută erau hotărîți guvernamentali. Ministerul combate modul cum fusese aleși acei delegați, fără să fi fost pusă alegerea lor Ia ordinea zilei. După lungi desbateri, în care Scarlat Voinescu explică sprijinirile guvernului prin aceea că el „s’ar teme de persoanele alese”, guvernul obține anularea alegerilor făcute, cu o majo- ritate în destul de mare, 63 contra 38, ceeace totuși dovedia aflarea în adunare a unei opoziții îndestul de respectabile²². Intre acei ce combătuse teoriile constituționale ale gu- vernului, se deosebise mai cu seamă Constantin Boerescu, fratele ui Vasile. In 26 Decemvrie el este revocat din funcția de avocat :for, pe motivul că fiind profesor universitar și deputat, nu ir avea timpul a veni pe la minister²³. Această lovitură per- onală dată lui Boerescu îl înverșunează și mai mult în com- •aterea guvernului. Apoi la 17 Decemvrie, Manolache Costache Ipureanu ce fusese însărcinat de domnitor cu președinția adu- ărei, conform articolului din statut care dădea domnitorului urnirea acelui președinte, în discursul prin care ia în stăpânire :aunul președințial, introduce o frază care desigur nu a putut i lovească în mod plăcut auzul domnitorului. Vorbind de cui final din mesaj, noul președinte al adunărei spune, că i cetit nu fără emoțiune pasajul final din mesajul tronului, 1 ²¹ Șed. din 23 Dec. 1865. Mon. of. 6 Ian. 1866. ²² Mon. of., din 16 Decemvrie 1865. ²³ Desbaterile din 16 Decemvrie Mon. of., 21 Decemvrie 1865. Digitized by Vj ooq Le 1 I 74 - - > • > ISTORIA⁻ROMÂNILOR" unde Măria Sa aduce aminte de marile voturi ale divanurilor ad-hoc și ale camerei elective din Moldova. Mișcarea ce am simțit cetind aceste cuvinte, a fost în adevăr mare, văzând mai ales, că mai toți acei oameni care de 20 de ani s’au luptat pentru drepturile țărei și au figurat în acele adunări, nu mai au nici un rol politic în țara noastră” M. In loc de a raporta adânca lui emoțiune la mărinimoasa hotărîre a domnitorului, Epureanu avea aerul de a regreta lipsa din corpurile legiuitoare a acelor oameni ce atâta timp făcuse zile amare domnitorului, prin înverșunata lor opoziție în contra lui și prin tendințele lor de răsturnare. Aceste rostiri ale lui Epureanu îl pusese, chiar din ziua întâi, în o lumină îndoioasă în ochii domnitorului. Trei zile după rostirea acelui discurs din partea lui Epureanu, se petrece o împrejurare care trebuia să îndepărteze și mai mult pe adu- nare de guvern: anume deputatul Pâcleanu combătuse ale- gerea lui Caliman fost prefect de Dolj, pe motivul că atunci când cu subscripția deschisă în Craiova spre a dărui lui Kogăl- niceanu un orologiu (când cu călătoria lui în Oltenia), banii ar fi fost adunați de Căliman, dar nu s’ar fi răspuns ceasorni- carului Strosch ce ar fi procurat acel orologiu. Căliman trimite martori lui Pâcleanu spre a-1 provoca la duel și anume pe căpitanul Scheleti și pe el însuși prefectul de poliție al capi- talei, M. Marghiloman. Pâcleanu refuzând a se bate, pentru niște cuvinte rostite de el ca deputat, este atacat când intra în cameră, de către fiul lui Căliman, cu un baston cu șiș, scă- pând de a fi străpuns numai prin fericire de lovitură. Pâcleanu aduce chestiunea îaaintea camerei, amintind omorul lui Barbu Catargiu, al căruia făptuitor n’ar mai fi fost descoperit. Mai mulți deputați cer modificarea regulamentului și învoirea de a veni înarmați la adunare. C. Boerescu cere chiar ca fiecare deputat sa fie păzit acasă de un polițaiu, și în sfârșit se pro- pune a se cere dela domn, modificarea regulamentului camerei care dispunea votul pe față și înlocuirea lui cu votul secret, spre a pune la adăpost viața deputaților. Bănuiala în contra guvernului se năștea, cum spune Le Temps din faptul că „un mare funcționar al său (prefectul M. Marghiloman) era ames- tecat în acest nou atentat”²⁴ ²S. Dispozițiile Camerei față cu guvernul se văd îndată din alegerea unui vice președinte, alegere ce venise la ordinea zilei. ²⁴ Ședința din 17 Decemvrie. Mon. of. 24 Decemvrie 1865. Le Consiliu- lionel din 4 Fevruarie (25 Ianuarie) 1866, spune despre acest discurs, al lui Epu- reanu : ,,A peine investi de la presidence, M. lepoureano ouvrit la session par un discours qui părut suspect”. ²⁴ Ședința din 20 Decemvrie Mon. of. 31 Decemvrie 1865; Comp, rapor- tarea chestiunei în Le Temps din 15 (3) Ianuarie 1866. Digitized by Google DEDA RĂSCOALA DIN AUGUST PANĂ LA ABDICARE 75 Pâcleanu, victima atentatului este ales cu 100 de voturi, contra lui N. Catargi, candidatul guvernului ce nu obține decât 20. Cel întâi proiect adus de guvern în desbaterea adunărei era acel al unui împrumut de 40.000.000, menit a acoperi deficitul din anul trecut și a scoate statul din greutățile finan- ciare nedescurcate în care se afla. Ministerul cere urgența, asupra căreia se încinge o desbatere foarte vie, opoziția cerând ca împrumutul să fie votat odată cu bugetul, spre a-și da seamă de situația financiară a țărei și de mijloacele de a întâmpina noua sarcină pusă pe capul ei. Urgența trece însă cu o majo- ritate numai de 10 voturi (69 contra 59)²®. Puține zile după aceea însă, președintele consiliului de miniștri, N. Crețulescu, își da aerul de a vesti camerei un ce foarte îmbucurător, anume că guvernul renunță la desbaterea cu precădere a împrumutului și consimte a se trata împreună cu bugetul, cu condiție însă, ca adunarea să-i încuviințeze imediata contractare a unui împrumut provizoriu de 6.000.000. împrumutul acesta mai mic se credea că se va putea realiza mult mai ușor decât cel mare, și guvernul se afla în o lipsă așa. de simțită, încât nu se sfia a arăta, că „nu poate plăti astăzi nici amploiații nici pensionarii; sunt de plătit mai multe bonuri care nu pot suferi întârziere. Apoi d-lor și d-voastre ji senatul are să-mi ceară peste puțin diurnele și nu voi avea ie unde să le dau”²⁶ ²⁷. Acest împrumut și trece în cameră și mume cu o majoritate în destul de mare : 91 de voturi contra 21. Asupra acestei șovăiri în raportul dintre majoritate și ninoritate (aceasta din urmă fiind când de 38, când de 50, :ând de 21 de voturi),²⁸ videm repetându-se și la sfârșitul iomniei lui Alexandru loan I, cu toată schimbarea în ele- nentul alcătuitor al adunărei, faptul constatat la începutul celei domnii, anume lipsa de închegare a unei vieți de partide politice și gruparea voturilor după interesele momentane atinse, ' au după întipăririle personale ale deputaților. Și lucrul era u atâta mai firesc cu adunarea cea nouă, alcătuită din oameni e nu puteau avea, în marea lor majoritate, nici o coloare olitică. Cu toată această șovăire, adunarea se arată în deobște mlțămită când se lovia în minister. Așa în ședința din 28 ecemvrie 1865, C. Boerescu, în o chestie personală, învi- ²⁶ Mort. of., 17 Decemvrie 1865*. ²⁷ N. Crețulescu în ședința din 15 Decemvrie, Mon. of., 24 Decemvrie 65. ²⁸ Acelaș lucru se repetă și la votarea răspunsului la mesaj, unul din lendamentele minorităței fiind respins cu 91 voturi contra 28; altele cu 95 itra 22, altele cu 116 contra 8, pe când proectul în total fu primit cu 88 itra 44₄ Mon. of., 14—18 Ianuarie 1866. Digitized by 76 ISTOBIA ROMANILOR [ nuind pe ministrul de interne, generalul Florescu, că ar fi dat antreprize fără licitație, fără publicitate, fără concurență, cuvin- tele lui sunt acoperite de zgomotoase aplause din partea adu- nărei ²®. In curând însă desbaterea răspunsului, la adresa tronului era să aducă la lumină pe deoparte mai multe din abaterile guvernului dela calea constituțională, mai multe călcări de legi și măsuri omnipotente, pe de alta era să mai detragă încă din simpatiile rămase nu numai guvernului, ci chiar dom- nitorului. Deputatul ce atacă mai cu violență politica de bun plac, este C. Boerescu care, în un lung și înfocat discurs, pune în lumină o sumă de călcări de legi, mai ales pe tărâmul finan- ciar, tocmai partea ce mai ușor de atins a ocârmuirei. El atacă concesiunea Godillot, prin care se încuviință, cu un contract pe bună înțelegere, furnituri pentru armată de mai multe zecimi de milioane, arătând că această importantă concesiune nu fusese anunțată prin monitor; către concesiunea dată de stat se mai adausese și alta din partea primăriei de București în valoare de 15.000.000 pentru niște piețe și hale, dată în acelaș mod ca și furniturile armatei; niște poduri pe șoseaua Foc- șani-Râmnicul-Sărat date în antrepriză unui Evreu, cu 15% peste deviz; aprovizionarea cu pietriș pentru altă sosea, cu 400 de lei stânjenul cubic în loc de 160, cum se plătea mai înainte. Se cumpărase apoi un șlep pentru suma de 1.600.000 de lei cu un credit extraordinar, fără votul camerei, ceeace era învoit după constituție numai în cazul de împrejurări grab- nice și extraordinare, în care nu putea intra procurarea șle- pului, și așa mai departe. La toate aceste învinuiri precize, miniștrii nu răspund decât prin vorbe lăt ralnice care nu atingeau delocc hestiunile, dovadă că învinuirile erau adevărate³⁰. De acest discurs se leagă demisionarea Iui Epureanu din președinția adunărei și îndepărtarea deci încă a unui fruntaș dintre sprijinitorii dom- nitorului. In deobște președintele adunărei se arăta îngăduitor către Boerescu care, cu toate aceste lovia cu măciuca nu numai în guvern, adică în miniștrii responsabili; ci în sistemul de ocârmuire inaugurat prin lovitura de stat, deci în un act per- sonal al domnitorului. Lucru se vede întâi la un incident: anume Boerescu atacând purtarea ministerului ca neconstituțională, fusese adus a pune în desbarere constituția. N. Crețulescu capul cabinetului îl întrerupe, cerând dela președinte să-1 oprească de a merge pe această cale, păstrată numai desbaterilor sena- . I; ” Mon. of., 8 Ianuarie 1866. •• Discursul lui C. Boerescu în șed. din 3 Ianuarie. Mon» of., din 14 Ian. 1866. Digitized by Google DELA RĂSCOALA DIN AUGUST PANĂ LA ABDICARE 77 tului, păzitorul constituției. Epureanu însă observă ministrului, că oratorul nu ar fi atins constituția decât pentru a dovedi că purtarea ministerului a fost neconstituțională. Apoi Epu- reanu lasă pe Boerescu în deplină libertate, să atace toate actele săvârșite dela închiderea sesiunei precedente în coace, în chipul cel mai violent, fără măcar a încerca să modereze pe orator. In seara de 3 Ianuarie Epureanu după sfârșitul ședinței, își dă demisia, desigur cerută de domnitor care nu înțelesese să aibă un conducător al desbaterilor atât de nepărtinitor. In 4 Ianuarie se anunță adunărei demisia lui Epureanu și înlo- cuirea lui cu Nicu Catargiu⁸¹. Intre aceste ministerul căutase în zadar să realizeze îm- prumutul de 6.000.000 de lei încuviințat lui de adunare. Cre- țulescu arată în ședința din 1 Fevruarie, că nu a putut găsi bani nici în țară, nici la Londra unde se adresase, aici mai ales din cauza că suma era prea mică. El revine deci la cererea ca să voteze împrumul de 40 de milioane în timpul cel mai scurt, deoarece ar fi în tratări cu niște reprezentanți ai unor case de bancă care i-ar fi pus un termen de 4 zile spre a afla rezultatul³¹ ³². Se naște iarăși o discuție furtunoasă, în care opoziția, condusă și acuma tot d. C. Boerescu, caută să arăte că nici cu acești 40.000.000 nu se va putea echilibra bugetul, deoarece exercițiul lui 1865 se va încheia cu un alt deficit de vreo 25.000.000; că după constituția în ființă o echilibrare a bugetului, chiar dacă ar fi făcută de camere, ar fi un ce ilu- zorie, deoarece ministerul poate întrece toate creditele până la % din suma lor, și apoi poate face cheltueli extraordinare într’un chip nelimitat. Cu toată înverșunata opoziție, urgentă se votează cu 75 de voturi contra 36 și împrumutul este adoptat cu 84 de voturi contra 29In cursul desbaterilor se făcuse destăinuiri însemnate asupra situației financiare. Cre- țulescu spusese, că „să nu se uite că lipsa e mare; nu se pot plăti decât neapăratele trebuincioase, cum hrana soldaților; iar lefile și pensiile nu sunt de unde să se plătească. Nu intră bani în vistierie; nu se știe pentruce, dar nu intră”. Otete- leșanu, ministrul de finanțe arătase apoi, că „veniturile reale ale țărei nu ar fi decât de 125—130 de milioane” M. Cu toate aceste bugetul pe 1866 era întemeiat pe un venit de 165.000.0001 ³¹ Monit. of., din 3 și 4 Ian. 1866. N. Blaremberg unul din cei mai aprigi protivnici ai domnitorului, amestecă adevărul cu adoase dela el, când spune, că „perrsonne n'a oubliă îeu Manolochi Costachi enlevă de son fauteuil mânu militari, par un aide de câmp princier, (?) au moment o€i il pr^sidait, pour avolr accordâ la libertd de la parole ă l’opposition; Essai compari sur les Instttution de la Roumanie, Bucarest 1866, p. 746. M Mon. of., 11 Fevruarie 1866. ⁸⁸ Șed. din 2 Fevruarie Mon. of., 15 Fevruarie 1866. ⁸⁴ Șed. din 1 Fevruarie. Mon. of., 11 Fevruarie 1866. Comp. Expunerea de motive a budgetului pe 1866. Mon. of., 15 Decemvrie 1865. Pe 1865 fuse de 159.000.000; deci se mai sporia cu 6.000.000. Digitized by Google 78 ISTORIA. ROMANILOR După votarea împrumutului, se mai desbate legea măsu- rilor și a greutăților, cu a căreia prilej opoziția găsește mijlocul de a ataca iarăși cu putere guvernul, spunând că prin con- cesiunea dată d-lor Leon Lemettre și Bergmann se crea un monopol în favoarea lor, îndatorindu-se pe toți comercianții a cumpăra măsurile numai dela ei, cu prețuri uriașe, când dacă s’ar fi lăsat concurența liberă, s’ar fi putut obține prețuri mult mai mici; apoi aceste măsuri s’ar fi putut prea bine face în topitoriile statului, sau a le școalei de arte și meserii dela Iași. Atacurile sunt așa de temeinice, că guvernul cere amânarea punerei în aplicare a legei și desființarea concesiunei Lemettre³⁶. Restul sesiunei până la catastrofa din 11 Fevruarie se petrece mai în liniște, cu votarea de pensiuni sau alte legi interne de ordin secundar. Dar, cu toate că adunarea de astă dată își arătase colții, cu toate că se rostise în ea grele cuvinte la adresa guvernului, cuvinte ce treceau întotdeauna peste capetele miniștrilor pentru a lovi mai sus, guvernul păstrase în ea o majoritate covâr- șitoare care înăbușia toate propunerile opoziției sub voturile ei. Nu este mai puțin adevărat că opoziția ivită în sânul unor oameni care în anul întâi se temeau chiar și de umbra lor era un semn caracteristic ăl timpului. Totuși nu din corpurile legiuitoare trebuia să se urzească faptele ce puseră un capăt domniei lui Alexandru loan I. Ele se plănuiau în ascuns, în taină adâncă și de acolo erau să izbucnească deodată și să fie încununate cu o deplină izbândă, lucru ce se explică poate mai mult încă decât din ghibăcia uneltirilor, din nepăsarea tuturor acelor ce înconjurau pe domnitor și în primul loc, din nepăsarea lui însuși pentru soarta ce-i era păstrată. Răsturnarea. — In tot timpul domniei sale, Alexandru loan I fu săpat de protivnicii săi. înălțat pe tron prin o aiurare momentană, acei ce o făcură își veniră curând. în fire, și înce- pură a unelti a lui răsturnare, pe când el încă nici nu se așezase bine în scaunul țărilor surori. Așa am văzut întâi cum se zvonește vorba despre un complot, apoi despre un altul. Mai târziu se îndrumeăză o lucrare prin camere, pentru a-i proclama căderea, acțiune însă ce trebui să amorțească, față cu recunoașterea alegerei lui. de puterile europene. Dacă se aduse de atâtea ori pe tapet chestia principelui străin, lucrul se făcu tot spre a se mântui de domnia „parvenitului”. Dela un timp, se adaug pe lângă uneltirile interne și încercările de a atrage puterile garante în scopurile urmărite de răstur- ³⁵ Ședirița senatului 22 Ianuarie, Mon. of., 4 Fevruarie 1866. Digitized by Google DELA RĂSCOALĂ LA ABDICABE ,S?9 nători, și misiunea lui Pariu în străinătate caracterizează aceste noi apucături.' In sfârșit lovitura de sțat, fiind recunoscută de Europa și ea punând un capăt mijloacelor mai mult 'sau mai puțin legale de întrebuințat pentru â scăpa de o domnie ce devenise atât de urâtă, proțivnicii Ini Alexandru loan I apucară pe singura cale ce mai puteau încerca, aceea a com- plotului și a uneltirilor ascunse. ¹ Pe când în adunare și în senat se desbătea cu mai multă sau mai puțină amărăciune soartă creata României prin ocâr- muirea domnitorului, în întunerecul tainicilor întâlniri se sta- bilia înțelegerea între conjurați și se hotăria artacarea afară din tron a lui Alexandru loan I pe calea surprinderei. Este de observat însă că totul se făcea departe de lumina zilei; că nu se mai încercă nici măcar q arătare de răscoală ca aceea dela 3 August, din cauză că deși erau oarecare princini de nemulțumire cu domnia lui Alexandru loan I, ele nu erau destul de puternice spre a împinge poporul la o sculare silnică. Conjurația în contra domnitorului, caută să se ascundă întâi sub niște forme literare, înjghebându-se, câteva săptămâni după lovitura de stat, o societate literară și politică, care avea de scop mărturisit apărarea regimului constituțional, iar de scop ascuns împrotivirea pe toate căile la măsurile arbitrare și despotice. Această societate se compunea din G. Gr. Can- tacuzino doctor în drept și demisionat din postul de magistrat al curței de apel, prin o demisie răsunătoare după lovitura de stat,³⁶ Grigore Cantacuzino, Neculai Racoviță doctor în drept, Panaite latropol doctor în medicină, Nicolai Castacopol licențiat în drept, Apostol Mănescu licențiat în drept, loan Fălcoianu licențiat în matematici, Emanuel Crețulescu licențiat în drept, loan Sturza fost consilier la curtea de Casație, G. C. Filipescu, Gr. Lahovary doctor în drept și consilier la Casație G. Lahovary inginer, G. M. Ghica fost ministru, Vladimir Ghica fost ofițer în oștire, G. Economu doctor, în drept con- silier la curtea de apel, N. Blaremberg licențiat în drept. Această societate numită societatea progresului, însă nu face mult să propășească mișcarea îndrumată, din pricina ele- mentelor ce o alcătuiau, care nu erau oameni de acțiune. Tot pe atunci, Iunie 1865, se subsemna următorul act între mai mulți fruntași politici ai României; Grigore Brâncoveanu, I. C. Brătianu, Const. Brăiloiu, Dimitrie Ghica, Aiiastase Panu, ³⁸ ³⁸ Iată un loc din acea demisie (din 5 Mai 1864): ,,Astăzi dar când san- ctuarul puterei legiuitoare este violat; când constituția și legile țărei sunt căl- cate în picioare și înlocuite cu decrete, a conserva încă funcția ce ocupam âr fi o uitare culpabilă a jurământului meu, jurămînt care-mi impunea a respecta aceea ce astăzi se desprețuește de alții”. Blaremberg, Essais, p. 725. Textul românesc, redat după brulionul păstrat de G. Gr. Cantacuzino^. Este primul său act politic. Digitized by Google 80 ISTOBIA ROMANILOR C. A. Rossetti și Gh. Știrbeiu : „Subsemnați! considerând situa- țiunea țărei, politică și geografică și interesele ei din lăuntru și din afară și având încă în vedere și voturile date în 1857 deadreptul de către națiune, prin subscrierea celor 4 puncte, precum și voturile date de către divanurile ad-hoc din 1858, și de adunarea din țară din 5 Ianuarie 1859, — am luat între noi legământ ca, la caz de vacanță a tronului, să susținem ■ prin toate mijloacele alegerea unui principe străin din o di- nastie domnitoare din Occident. Astfel dar ne legăm pe onoare, să votăm un principe străin și să stăruim în acest vot până îl vom dobândi” ³⁷. Se încerca o apropiere între societatea progresului și elementele politice; dar prima încercare nu izbuti. Abia după 3 August 1865 se îndrumă, o acțiune mai energică. După mai multe tratări, se alipiră pe lângă grupul societăței progresului, persoanele ce subsemnase legământul din 1865 precum :• C; A. Rossetti, loan Brătianu care trebuia însă să apere, înaintea guver- nului francez, fapta a căreia îndeplinire se aștepta din zi în zi; Dimitrie Ghica, principele loan Ghica fostul beiu de Samos care deveni în curând sufletul și conducătorul mișcărei,⁸⁸ I. Bălă- ceanu, Lascar Catargiu, Petrache Mavroeni, G. Mărzescu, (acești din urmă din Moldova care era mult mai slab reprezentată în conjurați), și alții. Era însă o piedică foarte serioasă la uneltirile de răsturnare pe calea complotului, anume ținuta armatei care se crfedea că este plecată către domnitor.- Con- jurații însă izbutiră să atragă în partea lor câțiva ofițeri, deși nu dintre căpitenii: coloneii Haralamb, D. Crețulescu, I. Că- linescu, Berendeiu și Gheorghiu; maiorul Lecca, cel mai înfocat dintre conjurații militari, și căpitanii Pilat, Mălinescu, Lipo ianu, Handoca, Costescu și Candiano-Popescu. Vreo 8 luni se frământară închegările dintre conjurați și secretul pare a fi fost destul de bine păstrat, deoarece nici guvern, nici domnitor nu sunt deșteptați asupra uneltirilor ce se urziau. De pe la Decemvrie 1865, însă începură mișcările mai însemnate din care abia pătrunseră câteva până la auzul domnitorului⁸⁸. In ziua de 24 Ianuarie se dă un bal la teatru, Baronul de Offenberg, consulul rusesc, deșteaptă pe miniștri să nu lase ” Trei zeci de ani de domnie a Regelui Carol; București 1897, p. XIV. ³ ³B Al. Papodapol Calimah în o scrisoare entuziastă către domnitor, după a lui răsturnare, spune despre loan Ghica : „je devais cela â ce vil et mfs6- rable intrigant, pour avolr organism le 11 Fdvrier”. (Nedatată, Hîrtiile Rosselli). Kogălniceanu spune de asemene, că „noi Maiștii nu aveam nici o rațiune să apărăm pe d. loan Ghica, unul din cei mai energici autori ai lui 11 Fevruarie și din cei mai îndărătnici dușmani ai domnitorului căzut”. (Cuvântarea asupra programului de la Mazar-pașa 27 Ianuarie 1883. Ediție a parte, București, 1883, p. 6. ’• Romlnul, 13 Martie 1866. Digitized by Google DELA RĂSCOALA DIN AUGUST PANĂ LA ABDICARE 81 >e domnitor să meargă la acel bal, de frica unui atentat, domnul însă, nepăsător și fatalist precum era, nu ascultă de fat; se duce la teatru unde stă până la 2 ore din noapte. Alexandru Cuza în 1866 6 A. D. Xenopol. istoria Românilor. — Voi. XIV Digitized by Google 82 ISTORIA ROMÂNILOR Tot în acea noapte, consulul italian, Cavalerul de Stramhio, spune lui Al. Papadopol-Calimah: „Domnule Ministru, țara voastră stă pe un vulcan; regret că sunt consul și nu pot să vă spun mai multe”. Aceste cvuinte fură raportate a doua zi de Calimah, domnitorului, fără ca ele însă să-1 poată scoate din nepăsarea lui. La 8 Fevruarie, aniversarea zilei când dom- nitorul intrase pentru întâia oară în București, se dă un alt bal la Curte, cu al căruia prilej conjurații se pregătiau a ridica sau a asasina pe domnitor; dar ei se temură a executa planul și lăsară lucnfrile pentru noaptea de 10—11 Februarie¹⁰. In ziua de 10 Fevruarie pe la orele 7 seara, când dom- nitorul se coboria la masă, un băiat de prăvălie pătrunse pâim în palat și întâmpină pe scări pe domn, spunându-i, că 4000 de oameni au să năvălească în cazarma dela Malmaison, să iee puști și să se răpadă asupra palatului; că armata și chiar garda palatului erau câștigate. Domnitorul voi să dee băia- tului o mulțumită, dar el refuză a primi banii. Aceasta lovi pe domnitor care chemă pe colonelul Zefcari și pe I. G. Va- lentineanu șeful siguranței. Băiatul adusese vestea unei re- voluții ce era gata se izbucnească; dar de revoluție nici vorbă nu putea fi, după starea liniștită a poporului. Domnitorul însă se mulțumește a ordona să se îndoiască garda palatului. El nu știa că însuși garda lui era câștigată. Pe la orele 4 de noapte conjurații intră în palat, se urcă la apartamentul domnului, găsesc dormind pe sofa pe un amic al său și îl arestează. Merg înainte. La camera unde dormia suveranul ușa era închisă¹¹. Soldații cu baionetele o ridic, o deschid. Domnul deșteptat înaintează către conj urători cu revolverul în mână. I se zice să abdice și i se prezintă decretul. Stil parlamentar și chiar eleganță în expresie se puseră de amândouă părțile. Domnul nu se apără, nu descărcă pistoalele în pieptul inamicilor săi. Ceru decretul de abdicare și subscrise pe umărul unuia din con- jurați. Decretul spunea: „Noi Alexandru loan I conform do- rinței națiunei întregi și angajamentului ce am luat la suirea mea pe tron, depun astăzi u/₂₈ Fevruarie 1866, cârma guvernului în mâinile unei locotenenți domnești și a unui minister ales de popor”. Pe urmă se lasă cu totul în dispoziția conspiratorilor care îl îmbrac în vestminte civile, îl trec printre două rânduri de soldați, ce înturnau spatele, îl pun într’o trăsură și-l duc, ⁴⁰ Papadopol-Calimah, Amintiri, p. 448. ⁴¹ Vezi Valentineanu, Alegerea, detronarea și înmormtntarea Iui Cuza Vodă, p. 112, Bolintineanu, Viafa lui Cuza Vodă, p. 117. Mon. of., 11 Fevruarie 1866. Unele versiuni spun că și camardinierul, cîștigat, retrăsese zăvoarelor. In deobște rapoartele asupra acestor amărunțimi variază, ca în totdeauna. Nu stăruim asupra descoperirei adevărului în aceste lucruri mici, ceeace ar fi fost peste putință, dar și la urmă indiferent. Nu din aceste împrejurări neînsemnate se țesă istoria. Digitized by Google DELA RĂSCOALA DIN AUGUST FANĂ LA ABDICARE 83 vizitiu fiind Chiriță, la casa lui Ciocârlan de unde prinsul trimite o scrisoare către unul din locotenenți, Golescu⁴². J Filosofia domnitorului se vede și în această scrisoare. El uită și siluire și rușine, și urmează înainte rolul său de apărător al intereselor țărei, ca și cum nu l’ar fi despărțit un abis moral de acei ce-1 detronase. El spune în scrisoare, că „astăzi fiind cârmuirea constituită, socot că nu mai urmează nevoia de a se prelungi poprirea mea. D-ta știi, că principiul proclamat de corpurile statului au fost și este țelul meu; căci numai un principe străin, după a mea părere, p'oate închezășui riitorul României. Socot de prisos a mai adăogi că, precum ia prinț domnitor al României, am lucrat pururea pentru a ■ealiza această dorință, asemenea și ca prinț român, nu voi :onteni un minut de a face tot ce va atârna dela mine pentru iceasta. Doresc, d-le General, după împrejurările urmate, a nă porni din țară cât mai în grabă. Să trăiască România” îi In a doua scrisoare tot către Golescu, scrisă când pără-> ește țara, fostul domnitor adauge : „Eu, din propia mea voință, viu a declara solemn că, a împrejurările de față, orice Român, supt orice împrejurare, :’ar concura spre dobândirea obștescului țel, adică principiul roclamăt de corpurile statului, este trădător către națiune” ⁴S. In seara aceleași zile fostul domnitor trece granița către Irașov. Domnia lui se sfârșise. In cameră și pe stradă bucurie mare, entuziasmu, aplause. iarele, chiar și acele ce fusese partizanele lui, cât timp dom- ise, se întorc spre a-1 lovi; așa bunăoară Trompeta Carpaților tre îl numește trădător către Rusia. Românul înalță până . cer fapta patriotică a celor ce scăpase țara de tiran și mai es caută a îndreptăți purtarea armatei, spunând că „opi- unea acestei foi în privința datoriilor unui militar se știe . este cu totul opusă aceleia ce este în genere ordinară în tirile permanenete. Nu înțelegem și nu știm cine pbate înțe- pe cum un militar poate fi îndatorat a-și ținea jurământul u către guvern care ar călca jurământul său; și când acea leare ar fi recunoscută prin o aclamare generală, armata nu fi datoare să respecte jurământul făcut aceluia ce ar fi călcat iertățile țărei. Susține că răsturnarea lui Cuza ar fi fost efectul or porniri spontanee și nerezistibile ale poporului indignat”⁴³ ⁴⁴. ⁴³ Bolintineanu, Viața lui Cuza Vodă, p. 120. ⁴³ Românul, din 13 și 15 Fevruarie 1866. r ⁴⁴ Românul, 17 Fevruarie 1866 : „Cei ce au văzut însă și au fost față nărețul act din 11 Fevruarie, cei ce au asistat la spectacolul sublim al unei iuni conduse de drepturile și datoriile ei. aceia numai pot numi lucrurile pe nele lor”. Digitized by Google 84 ISTOBIA ROMÂNILOR La aceste susțineri ale gazetelor protivnice regimului' căzut, N. Crețulescu întâmpină cu o întrebare: „Dacă în ade- văr autorii lui 11 Fevruarie erau convinși de acea ură, de acea desperare, de acea indignare a poporului și a armatei, pentru ce să se ascundă în întunerecul nopței și să nu se pună la lumina soarelui în capul acelui popor și să facă o revoluție?”®. In deobște în istorie, stările sufletește momentane explică în mare parte evenementele singuratice din ale căror înlănțuire ea se produce. Pentru a înțelege cum a fost cu putință că „un domn să fie prins de particulari în palatul său” cum rezumă pe scurt Bolintineanu fapta din 11 Februarie și mai ales cum se putea ca această faptă violentă să treacă fără nici un răsunet în masele poporului; „că omul care liberase cinci milioane de țărani de clacă, care luase dela o clasă drepturile politice și le dăduse tuturora, să fie prizonierul acestui popor pe care-1 liberase de biciul ciocoiului”⁴⁶ ⁴⁷ ⁴⁸; pentru a înțelege cum aceste împrejurări, s’au putut întâmpla în felul cum s’au întâmplat, trebue să analizăm stările sufletești atât ale domnului și a conjuraților cât și acele ale poporului din București și din orașele țărei, precum și acea a țăranilor. Predispunerea sufletească a domnitorului s’a analizat mai sus când s’a cercetat seriozitatea gândului de abdicare și aceeași paralizare a voinței lui, reflexul împrejurărilor în care-1 adusese cursul domniei și care-1 împinsese la hotărîrea de a părăsi domnia, îl împiedică de a ridica brațul cu mai mare energie, când aceasta fu să i se răpească. Săpat de boală și frământat de gânduri, Alexandru loan I era „desgustat despre tot, chiar de domnia personală ce o câștigase cu atâta greutate. El pier- duse cea din urmă energie; nu era amețeala iluziilor, ci aba- terea descurajărei”⁴⁷. Această amorțire a simțimântului con- servărei personale îl stăpânește și în noaptea care trebuia să-l arunce de pe tron în cădere și străini. El nu avu curajul de a se împotrivi dușmanilor săi. „Neron urmat de asasini trimiși de revoluționari după dânsul, în casa desrobitului său, se roagă de amicii săi să-1 pătrundă cu sabia. El singur se pătrunde, când nimene nu voește, și nu lasă decât un cadavru inami- cilor lui. El preferă a muri decât a cădea în mâinile protiv- nicilor. Domnul Cuza nu descarcă pistoalele în pieptul vrăj- mașilor săi, subscrie decretul de abdicare și pleacă capul înaintea conjuraților”*⁴⁸. Este drept că situația în care domnitorul fu găsit, alături cu muma copiilor lui ce nu-i era femeie, adause mult, prin ⁴⁶ Românul, de la 12 Fevruarie 1866 și broșura 11(23 Fevruarie) 1866 de N. Crețulescu, București 1866, p. 4. ⁴⁴ Viata lui Cuza Vodă, p. 119 și 121. ⁴⁷ Bolintineanu, Viața lui Cuza Vodă, p. 117. ⁴⁸ Ibidem, p. 121. .1; i Digitized by Google DELA RĂSCOALA DIN AUGUST PANA LA ABDICARE 85 deprimătorul simțimânt al rușinei, la pierderea energiei și a neteamei de moarte, de care de altfel dăduse totdeauna dovezi în cursul vieței lui. Pe partea domnitorului purtarea este pe deplin explicată din răsfrângerea neapărată a împrejurărilor asupra sufletului său. Pe partea conjuraților nu se pot pune numai simțimânte egoiste care să-i fi împins la grava lor hotărîre. Căci în orice caz ei își puneau viața în cumpănă, îndrăsnind să pășească la îndeplinirea faptei, și ce puteau ei aștepta ca răsplată? Erau deci împinși de dorul de a scăpa țara de o domnie care răpise libertățile în folosul unei camarile urâte, și care prin destră- bălarea ei financiară ducea, după cum credeau ei, statul Ia ruină. E drept că între ei erau militari, care jurase credință domnului și pe care acuma o călcau, și că fără această complicitate a militarilor, lovitura ar fi fost peste putință. Oricât ar fi căutat să se îndreptățească în ochii lor și oricât căutară ziarele favo- rabile mișcărei a-i îndreptăți încă în urmă, este peste putință ca ei să nu fi simțit o umbră lăsându-i-se pe conștiință, când călcară pragul palatului. Și că lucrul a fost așa privit în sferele militărești, se vede din protestarea unui număr îndestul de mare de ofițeri, între care doi generali, Florescu și Mânu, 7 coloneii, 7 locoteneți-coloneli, 12 maiori, 40 de căpitani, 38 de locoteneți și 48 de sublocotenenți, care cer dela principele Carol, reabilitarea onoarei armatei, prin o cercetare care să constate care sunt ofițerii ce s’au făcut vinovați de trădare în noaptea de 10—11 Fevruarie?⁴⁹. Prin urmare nu este exact " Originalul în Hârtiile Rossetti. A fost publicat între alții d. I. G. Valon- tineanu, Alegerea, detronarea și moartea lui Cuza-Vodă, București, 1898, p. 115. Iată lista tuturor subscriitorilor protestului, Generali: Florescu, Gheorghe Mânu. Coloneii: Solomon, Boteanu, Baruț, Petrescu, Păucescu, Roznovanu, Vispescu, Lt.-Coloneli: G. Catargiu, Brăescu, Racoviță, Coresi, Hekt, Do nici, Holban. Maiorii: Ciudin, Arion, Ciupagea, Algiu, G. Schelet!, Paianu, Slăniceanu, Dumi- trescu, Munteanu, Costescu, Galiță. Căpitani: Ghenovici, Popovici, Luchian, Guriță, Eurino, Polizu, Armășescu, Agarici, Brăescu, Poenaru, Niculescu, Sche- leti, Varnav, Teleman, Baldovici, Teleman (cavalerie), Singurof, Cociturescu Gr. loan, Dimitrescu, Burileanu, Parpale, Bot eseu, Cojăcăreanu, Vasilescu, Bălă- ceanu, Pruncu, Holban, Silion, Drăgulinescu, Bărsescu, Bănescu, Popescu, Pe- riețeanu, Hâncu, Ghidionescu, Scheleti, Nicolau, G. Popescu. Locotenenți: Al. Catargiu, Anghelescu, Deriviliu, Baldovici, Berlescu, Nicolaide, Lipan, Macri, Drugănescu, Georgescu, Walter, Chirițescu, G. G. Lipan, lonescu, Sobieschi, Catacaț, Nuțescu, Munteanu, Orășanu, Homoriceanu, Irimia, Ghica, Pleșoianu, Lupu, Teodoru, Orezeanu, Petrescu, Algiu, Bosie, Leca, Papadopol, Gheorghiu, Veropol, Petrov, Tereu/.escu, loan Herescu, Tudosie, Astrovanu. Sublocotenenți: Chirculescu, Caracostea, Veltz, Nuta, Economu Anghelescu, Alexandrescu, Pop- dan, Al. Nanu, Costescu, Dimitrescu, Gamba, Vintilă, Păulescu, Sebastian, Chiu- lescu, Trestian, Dunca, Arăpescu, Carapancea, Lăzărescu, Bobulescu, Mavrodin, Măicănescu, Teleman, Niculescu, Plesnilă, Popescu, Căuc^anu, Holca, Găină, Dumitrescu, Notara, Neuman, Verghi, Bela, Macarovici, Vasilescu. Tot așa cali- fică și fiul domnitorului fapta din 11 Fevruarie în ce privești? purtarea mili- tarilor, în scrisoarea lui cătră alegătorii săi, din col. III, județul Mehedinți : „„Nu-mi este permis să fac parte din o adunare care de sigur va fi iarăși pre- Digitized by Google 86 ISTORIA ROMANILOR ceeace spune Românul, că nația întreagă și armata erau'in- dignate de purtarea domnitorului și doria a lui răsturnare. Dacă lovitura a izbutit, s’a întâmplat numai mulțumită ghi- băciei cu care conjurații au știut să pună mâna, în acea noapte, pe toate elementele cărora domnul încredințase paza lui per- sonală. » Mai greu însă este de explicat o altă împrejurare. Cum de conjurații s’au mulțămit numai cu răsturnarea domnitorului și i-au cruțat viața; ba chiar nu s’au temut a-1 păstra o zi în- treagă în o casă din București, aproape fără pază, și ce împre- jurare a putut să le dee deplina siguranță, că nimene nu se va scula spre a-1 zmulge din mânile lor? Credem că purtarea con- juraților trebuie pusă pe sama izbânzei. Le reușise așa de bine lovitura, încât ei nu avusese nici o nevoie de a întrebuința vio- lența. încrederea în ei crescu odată cu reușita și era firesc lucru ca ei să nu se gândiască mai departe la urmările ce puteau să vină, după cum nu se gândise când făcuse primul lor pas. Nu trebuie deci să credem că conjurații, adânci psicologi, ar fi so- cotit de mai înainte efectul pe care faptul îndeplinit era să-l aibă asupra mulțimei, și că fiind încredințați de a ei nepăsare, nu mai luase nici o măsură de precauțiune; căci înțălege ori cine, că cea mai elementară cugetare asupra viitorului cu pu- tința, ar fi cerut așa ceva. Dar dacă conjurații procedase astfel, nu din convingere, ci mai mult din aiurare și amețiți de însuși mărimea loviturei izbutite, ei nimerise foarte bine, căci poporul trebuia, după starea lui sufletească, să. rămână în adevăr ne- păsător la căderea domnitorului. Bolintineanu explică astfel nepăsarea poporului din ca- pitală : „Interesele cele mari ale nației amenințate de a se ceda Austriei, pierderea libertăților, risipa financiară ce se imputa, sângele vărsat în ziua de 3 August, toate acestea contribuise spre, a face nația indiferentă la soarta domnitorului. Domnul Cuza fuse perdut, nu în noaptea călcărei palatului, ci mai îna- inte; îndată ce sistemul absolut și toate rălele care purceseră' din el făcuse pe nație indiferentă” ⁶⁰. Nu credem că liberalismul să fi închegat până atuncea atâtea interese, încât jignirea lui să fi răcit inimele poporului de către domn. Ideile înflăcărează foarte rar masele, afară decât atunci când ele se încorporează în formele interesului. Dar o împrejurare mat ales pusese regimul personal al domnitorului în o lumină nefavorabilă: stăruința rălei stări a finanțelor, cu * ⁵⁰ * * zidată de acel nelegiuit (Dim. Lccca fostul maior), care a trădat pe domnitorul încredințat pazei sale”. Scrisoare din 1 Fevruarie 1888 reprodusă din Epoca de T. L. Maiorescu, în Introducerea la Discursuri parlamentare, Bucureșt, 1897. ⁵⁰ Viața lui Cuza Vodă, p. 117. Se ivise iarăși vorba despre cesiunea Ro- mâniei cătră Austria în schimb pentru Veneția ce era să fie dată Italiei. Ibidem. p. 11^. Digitized by Google DELA RĂSCOALA, DIN-AUGUST"?ANĂ- LA ABDICARE 87 toate că conducerea trebilor fusese luată aproape de doi ani pe sama tronului și nu mai putea avea scuze în neorânduitul mers al adunărei. Aici se atingeau interese reale: funcționari neplătiți cu lunile, creditori ai statului neîndestulați; foloase împărțite fără rost unor persoane străine și naționalii răspinși dela câștigul de dobândit din întreprinderi; mereu cereri de împrumuturi noue care afundau țara în datorii și amenințau necontenit cu creșterea dărilor. Toți oamenii jigniți prin aceste stări de lucruri făceau însă parte din ceeace începuse a alcătui așa numita țară, adecă aceia tocmai pe care Alexandru loan I îi atră- sese, din jîntunerec și nuli- tatea politică, cătră vază și lumină. Lumea era deci nemulțămită cu domnia lui; și cu toate că nemulțămirea nu mergea până acolo ca să stârnească o revoluție pentru a îndepărta pe dom- nitor, era în destul de ros- tită pentru a împiedeca una care să nimicească răstur- narea făcută și să-1 reașeze pe tronul din care fusese scos. In acest sens au drep- tate acei care susțin că „greutățile financiare au pus un capăt domniei lui Alexandru loan I’ ’⁵ Cine va ceti Românul de a doua zi de cădere, ar putea crede că o înflăcă- rare ne mai pomenită cu- prinsese pe popor la auzul vestei detronărei domnito- rului. Și în adevăr în sfe-, rele oficiale se și făcuse ma- nifestări de bucurie foarte Docioiul N. Kretzulescu Colecția Academiei Române. rostite.Mai ales adunările își arătase împărtășirea lor prin zgomo- toase aplause. Ce e drept că aceste aplause nu puteau lipsi, întru ⁵¹ ⁵¹ Se pot foarte bine aplica cuvintele principelui Al. Cantacuzin, din o cri soare cătră domnilor din 5 (17) Noemvrie 1865 : ,,En finances Ies folies ont oujours une fn triste. Le quart d’heure de^Rabelais arrive toujours; on ne saurait l’^viter”. (Hîrliile Rossetti). Digitized by Google ■3 J 88 DELA RĂSCOALA DIN AUGUST PANĂ LA ABDICARE cât odată cu împărtășirea abdicărei lui Alexandru loan I, se vota alegerea lui Filip de Flandra și soarele ce răsăria nu putea să nu fie salutat cu strigăte de bucurie. Dar se știe ce valoare se poate pune pe asemene arătări. Apoi chiar când ele nu ar fi împinse de interesul schimbărei, tot încă oamenii se ieau pa oile în asemine împrejurări și ei scuipă ușor locul unde a să- rutat ieri. însuși Românul însă se însărcinează a arăta că acest entuziasm nu ținuse mult, de oarece câteva zile după aceea, el dojănește poporul „pentru nepăsarea lui și pentru grabnica stângere a focului ce-1 însuflețise”⁵². Dacă vorbim însă de popor, o facem numai pentru Bu- curești. In masele țărănimei nu se puteau întinde nemulță- Costache Negri Colecția Academiei Române. mirea pentru modul cum banii publici erau adminis- trați ; și netăgăduit este ca deocamdată, după scurta ei aplicare de un an, mai mult bunurile decât relele legei rurale trebuise să lo- viască mintea țărănimei. Prin urmare dacă dânsa ar fi avut conștiință de viața ei, ar fi fost peste putință să nu să fi născu măcar o părere de rău pentru căde- rea domnului liberator; dar țărănimea era o masă inertă fără rost și fără simțiri, în care nimic din cele ce se petreceau în aevea ucrurilor nu putea avea răsunet. Se bucurase ea nu e vorbă întru câtva la ves- tea desrobirei; dar bucuria ei era fără înțăles pentru prefacerea 'în adevăr îndrumată; Se bucura numai, fiindcă credea că de acum nu are să mai muncească la boier, bucurie copilărească și fără fond de adevăr. Când auzi de căderea domnitorului — și lucru trebui să se întâmple destul de târziu după împlinirea faptului— ce putea ea să facă, și deci ce ar fi dorit să facă? Nimica, întru cât lipsia pe de o parte percepția reală a lucrurilor, pe de altă parte organizarea, fără de care masele oricât de adânci samănă cu marea nemișcată de vânt. Țăranii deci tăcură și primiră schimbarea făcută, fiindcă nu puteau face altfel. Compară Romtnul din 12 Fevruarie cu acel din 16 Fevruarie 1866. Digitized by LaOOQle DELA RĂSCOALA DIN AUGUST PANA LA ABDICARE 89 Puterile europene fură bine înțăles adânc mișcate de evenimentul neașteptat petrecut în Principate. Dar Europa se găsia iar înaintea unui fapt îndeplinit și deci nu era să se ocupe atâta cu ceeace se făcuse, cât cu ceeace trebuia să se facă de acum îninte. Puterile se întruniră îndată în conferență, spre a vedea cum să preîntâmpine primejdiile ce puteau să se nască din noua zvârcolire a poporului român care dăduse și până atunci destul de lucru diplomaților europeni. Nu se poate în- cheia mai bine domnia lui Cuza-Vodă decât cu cuvintele rostite de Kogălniceanu pe mormântul Domnitorului său că „nu gre- șelile ci faptele lui Cuza-Vodă aduseseră a lui detronare”. Digitized by Google Digitized by Google CAPUL IV CULTURĂ IN DOMNIA LUI ALEX. IOAN I. Digitized by Google Digitized by ezia O zi frumoasă, în care cântă : Azi Românul dovedește Că-n sfârșit s'a deșteptat Și că-n faptă vredniceșle Libertatea ce-a visat” ¹⁷. G. Baronzi, unul din poeții cei mai spornici ai timpului, ebrează pe un haiduc din vremile vechi, răsbunător al po- rului împilat, în un poem ce cuprinde între altele următoarea ■ofă: Strigă ura 1 să trăiască Toată țara românească Pe străini să-i biruiască Și din sînu-i să-i goniască?¹⁸ ' G. Tăutu își bate joc de toate elementele rele și putrede societăței în poezia Vă place cum eu cânt, sau reamintește Ireptățile vechi în Răfuiala unui țăran de către un arendaș 3, iar pe de altă parte în Românul și Lăutarul el chiamă pe ntean: să vină la noi Să scăpăm de-ori ce nevoi¹⁸. ¹⁷ Steaua Dunărei, 2—3, 5, 8 Ian. 3 și 11 Iunie 1859. ¹⁸ Corbea Haiducul, de G. Baronzi în biblioteca populară. București, 1859. ¹⁸ Steaua Dunărei; 23' Ian., 20 April și 14 Mai 1859. Digitized byVjOoqIc 102 ISTORIA ROMANILOR loan Pavlof spune domnitorului: ! S : fii doamna ca Ștefan, și nunule de Mare Sl-ți spune-n Rom inia și-n dr agul ei popor Să duci steagul unirei departe de hotaze I Și nația română spre falnic viitor ; ¹⁴ j iar C. Radulian pune în domnitor speranța regenerării țăranului român : Pă noi ăștia țăranii Ce am trăit multe strădanii Pâ i-acum când domnul sfântul Ne-a trimis pe Cuza blândul Avocatul lonescu din București exclamă: Numai este despărțire Dumnezeu ne-a dat unire Tot el face o Odă la tabăra din Ploești. Un anonim întreabă: Până când frate Muntme Să te lupți tot cu nevoi; Până câ d măi M 1 ovene Injugate-or ca pe boi?“ Sofia Cocea, acea tânără femee pe care am văzut-o lup- tând alăturea cu bărbații pe tărâmul gazetăriei politice, închina o poezie Stelei Dunărei, organul de căpitenie al năzuiuților timpului, spunând în ea: „Steluță dragă Chiar acuma de peire Tu Moldova ai scăpat’*⁴¹ * * ⁴⁴ precum și alte poezii de acelaș caracter. Mavrodol caută să reînvie spiritul național pe calea poe- ziei dramatice, scriind o dramă : Vlad Țepeș Și tot pe atunci publică Bolintineanu o nouă serie de legende istorice în ver- suri, precum Baia, Codrul Cosminului, Cetatea Albă, Bucovina, Moldovenii la Merienburg, Călugărenii, Dumbrava-Roșie, ele.; dar aceste balade sunt mai pre jos de minunatele sale crea- țiuni din 1852, atât ca avânt al gândirei cât și ca formă, iar limba lor este tot mai încărcată cu neologisme²®. Mai publică Bolintineanu și Amintiri de călătorie în care presură preta- •• Steaua Dunărei, 22 Ianuarie 1859. ⁴¹ Voicu piu jarul său Entuziasmul țăranului român, Buc. 1859. ⁴⁴ Românul, 27 Ianuarie și 30 Iulie 1859. ⁴⁴ Steaua Dunării, 4 Aprilie 1859. ⁴⁴ Ziua, 2 Aprilie 1859. ⁴⁴ Buureștl. 185 . ⁴⁴ Bătăliil: Românilor de D. Bolintineanu, București» 1859. Digitized by Google CULTURA INTELECTUALA 103 idene povestiri istorice, precum bună-oară cu prilejul des- ierei Giurgiului, acea a luptei lui Mihai Viteazul cu Turcii, podul din acel loc²⁷. O altă Descriere de călătorii a lui Al. dimon caută să atragă luarea aminte a boierilor asupra fru- useței țărei lor. El îi întreabă că de ce își petrec cea mai mare rte din viața lor în București sau trec hotarul în străinătate nu se duc să-și împrospăteze puterile în mândrii munți ai rei noastre²⁸? O a treia Descriere de călătorie făcută de unul leodor Margot, prin munții Țărei Românești, stărue pe lângă sămnarea frumusețelor firești și asupra amintirilor istorice și iheie cu cugetarea patriotică că : „Aci se fini victoria noastră acesta este tabloul acestei mărețe, avute și roditoare țări s care o locuim, cunoscută de popoarele Europei sub numele • Valahia, dar care pentru noi păstrează și va păstră pentru tdeauna dulcele și gloriosul nume de România”²⁹. Tot pe unei" o femee Amelia' V... publică o nuvelă națională, sub Jul Amelia StefănescuS⁰. Tot atunci apare și Darea de seamă asupra procesului exilului C. DA Aricescu ce fusese surgunit în 1849, din cauza spunsului la un imn dedicat generalului rus. Buhamfel, care in înălța pe Ruși. Aricescu răspunsese acestui imn, prin Blăs- nul României contra apăsătorilor ei, în care spunea între altele : „Ajungă-vă blăstămul Poloniei ce geme Sub jugul de sclăvie Sub knutul de urgie Cu care-o 'nfășurați. Și voi copii ai țărei Boieri, nu dați uitărei: Polonia cea mare Fu sclava prin trădare Și azi zace-n mormânt” “. In anul 1860, apar, pe lângă poezii singuratice de felul itat, de care mișună organele timpului, culegeri mai mari blicate în volumuri și care împărtășesc acelaș caracter. Așa prefața la volumul de versuri tipărite de G. Meitani, autorul spune, că „iubirea de patrie ce necontenit văzuse suspinând rul mumei ce o moarte secerătoare culcă la pământ, și vi- -ile vrâste de roze,.' acestea fură obiectul cântărilor mele”, iată cum cântă el patria, în poezia închinată părintelui său : Făcuși să știu ce este a patriei iubire Respectul cătră Sancte în mine ai sădit Iubita libertate și-a țărei fericire Fcuși să fie visu-mi perpetuu favorit. ” Călătorii pe Dunărea și în Bulgaria de d. Bolintineanu, București, 1859. ” Impresiunii de călători în România de Al. Pelimon, București, 1859. *• O viatorie tn cele 17 districte ale României de Teodor Margot. •• Steaua Dunărei pe 1859, Nr 1 și urm. w Procesul și Exilul meu la Snagoo de C. D. Aricescu, Buc. 1895. Digitized by CiOOQlC ]Q4 ISTORIA ROMANILOR , In poeziile lui de iubire, Meitani este încă și mai radical în limbă: , Numai tu scumpă te arăți rebelă învingi natura, junime belă Dar faci să sufăr, crudo, amar 1 Iar în Patria nu, se mai uita nici la limbă, nici la înțăles, ci scrie: Astea plină de-înîocare și c-o mînie fierbândă Zise.juna cea femee cu un glas tremurător Și’apoi repede se scoală ca lumina strălucindă Și s’abate spre un arbor ce sta colo zimbitor”. G. Baronzi tipărește două culegeri de poezii patriotice, în care se cuprind bucăți ca La România, La Zeul tiraniei, Sa? fletul și Sclavul, La Zeul Cârpacilor, Cântecul deputatului, în care cânta : Pentru, cele patru punte Votul nostru să ne dăm; Ruga Românului în care se roagă: Doamne scapă țara mea De uitare cea nedreaptă;. sau în Făt-Frumos, în care adresându-se domnitorului, spune: „Făt-Frumos, Române mare Iți dau două țărișaore Două țări surori iubite Sub domnia ta unite⁰. Pe ici pe colea își întrerupe avântul patriotic, spre a-și cânta durerile personale, precum în Dorul nevindecat, sau Ce e mai dulce in lume. In poeziile de iubire, limba lui Baronzi e mai plină de neologisme decât în acele către țară. îmi place, mă’ncântă ăst dulce, azil Dar far de amoruri mă crez în ezilM. Mai înfocat decât ce de până acuma, cântă C. D. Ari- cescu faptele mari străbune, fără a se înălță însă nici măcar până la Bătăliile Românilor ale decăzutului mare poet mun- tean. In o limbă împestrițată de neologisme, Aricescu scrie un șir de balade asupra lui Vlad Țepeș precum: Ospățul lui Țepeș, Soldatul român sub domnul Țepeș, Vlad Țepeș și solii, Țepeș și călugării greci. Un alt ciclu este închinat lui MUuu Viteazul; apoi găsim poezii ca România renăscândă, 9 Iunie ” Cînturi intime de G. Meitani, București 1860. “ Danubianele și zinele Carpaților de G. Baronzi, București 1860. Aetiaș caracter ..aproape au și poeziile lui A. Biru, Rouă tn lacrimi, București 1860. Digitized by Google CULTURA INTELECTUALĂ 105 $48, Lui Napoleon IIIₜ 24 Ianuarie 1859. In Dimineța pₑ ucegi* Aricescu cântă : । i ■ Poeții contimporani din timpul domniei lui Alexandru loan Cuza. Colecția Academiei Române. Abia Traian Divul cu pierderi colosale Pe fiica lui Zamolxis putut-a subjuga De bravi colonizate aceste țări vestite Paladiul Romei fură și citadela sa ³*. ³⁴ ³⁴ Șoimii CarpațUor, poezie istorică de C. D. Aricescu, București 1860. Digitized by VjOOQIC 106 ISTOBIA BOMANILOB Al. Pelimon .se urcă chiar la. o epopee în 12 cânturi, .în care celebrează tot cucerirea făcută de Traian, fără ca în cele 6.000 de versuri din care epopea se alcătuiește, să se întâlniască cel mai mic avânt al gândirei; iar limba este înțesată cu cuvinte noue, fără nici un miez poetic, precum; orgoliu, sacerdot, pa- rare, consolare și chiar grinsâ ca dinții (grinca des dcnts). El sfârșește poema lui cu strofa : Roma, Roma totdeauna A atras a lui privire. Prin vegherea lui, Fortuna Pașii ’ndrcaptă spre mărire. Astă țintă dar aleasă Fu romana colonie. > Roma-Dacia, mireasă, Născu marea Românie. “ Poeziile lui Zamfirescu publicate în Revista Carpaților nu se deosebesc, de cele analizate până aici, nici prin fond nici forma ⁸®. Pe acest pustiu intelectual, galvanizat numai cât de sim- țimântul iubirei de țară, se înalță s’ar părea, ca niște miraje înșălătoare, câteva lucrări de adevărată valoare, atât ca cu- prins cât și prin limba curată și fumoasă în care sunt alcătuite: câteva fabule de A. Donici și minunata novelă doamna Kiajna de Al. Odobescu, publicate și unele și cealaltă în Revista Car- paților. O lucrare acum uitată, dar care are meritul unui pu- ternic avânt al gândirei, de și limba cam lasă de dorit, este un poem scris de Romul Scriban, pe când era student la Turin, intitulat: O noapte pe malul Dunărei. Reproducem sfârșitul acestei frumoase concepțiuni poetice: „De tine e legată a Daciei ființă; Căci Dumnezeu te puse, în nalta sa voință. Să fii aici o poartă de-aramă și granit De-a pururi încuiată de-un braț nebiruit. Infernul nici odată nu va putea să facă In aburi sau în neguri a ta profundă apă Și s’o ridice-n aer în* forme mari de nori Sub bolta presurată de stele și de sori. Și secuii nici odată nu vor putea să sece izvorul tău cel vecinie și apa ta cea rece. Elema-i temelia ne-nvinsei Românie Eternă ca și dânsa e unda-ți albăstrie. Nici omul, nici natura nu vor putea surpa; Nici spațiul, nici timpul n’o vor putea seca. “ Traian și Dochia de Al. Pelimon,, București, - 1660. In critica fScptft acestei epopei în Atheneul Romln 2 Fevruarie 1861, criticul se ocupă numai da încălcarea din partea autorului epopei a condițiilor clasice ale unei forme epice, fără a spune nici un cuvânt asupra concepțiunilor poetice și a limbei autorului ei. M Revista Carpaților, I, 1860, Iași sub direcția lui G. Slon. Digitized by Google CULTURA INTELECTUALA 107 Rostogolește dar etern a tale valuri Prin aste văi rîpoase, prin aste negre maluri; Mugește cu putere o rîu neperitori Din ziuă pân-în sară, din sară păn-în zori”! •’ Aproape cu acelaș avânt al gândirci este scrisă meditația ¹ noapte pe ruinele Sucevei³⁶, de un anonim și Oda la deschi- erea universitâfei din Iași 26 Octomv. 1860, de loan lanov, oetul melancolic al acelor timpuri care trebuia să devină mai ârziu veselul și hazliul autor de cântecele comice”. Nimic nu ne poate da o idee mai lămurită a lipsului de imț pentru frumusețea limbei, decât următoarea strofă din n poem al lui Adrian : Ștefan și Tătarii, care strică o descriere o destul de vie și de mișcătoare a unei lupte, prin un cuvânt lepotrivit pus tocmai la sfârșit și care dărâmă tot efectul. „Fulgeră din arcuri săgeți veninoase Scântei se mișcă pe. coiful lucios Lancea s’ascute*n păgânul os; Tatarul s'opune, dar apoi slăbește Cade șl-n țărlnă groaznică, cumplită Arborul se luptă, se pleacă, s'agită”. * Tot atât de puțin simț pentru limbă are și Sofia Hrisos- oleuu și lucru straniu, această femee care scrie foarte curat i frumos în proză, în versuri s’abate la o limbă ca următoarea : „Și cred că virtutea este răsplătită Că meritul astăzi este onorat Că simțirea este de toți prețuită Că spre-a fi ferice omul e creat” °. Pentru a videa însă până la ce exagerare se mergea în tricarea limbei, să reproducem adio al lui Năstăsanu, când deacă spre a studia pictura în străinătate. El spune țărei de are se despărțește : „De și facția ce-1 oprimă au stat și stă încă bslacol lâ niște asemene aspirații, însă noi prin asiduitate i indiferența la insidiile lor vom învinge, și tu vei continua ” Atheneul român de V. Alexandrescu No. 18, 20 Fevr. 1861. Poemul icepuse a se publica în No. 14 din 1860. ⁴⁴ Steaua Dunărei 69, 1860. •• •• Atheneul român, No. 6, 4 Noemv. 1860. lanov spune, în închinarea Itră Papadopol-Calimah: | „Obosit de grea durere Și de-al inimei suspin îmi plec capul în tăcere La al soartei crud destin”. ⁴⁴ Ibidem No. 6, 4 Noemvrie 1860. ⁴¹ Asupra Sofiei Hrisoscoleu vezi un articol de Emillgar în Arhiva din își, 1902, Ianuarie—Fevruarie. ⁴¹ Atheneul român No. 1, 15 Sept. 1860. Digitized by Lj ooq ie 108 . ISTOBIA ROMÂNILOR . marșa ta cătră progres care te va conduce la nidul (nid=cuib) său natural dela capitol”⁴³. Alăturea ca această direcțiune plecată spre modernizarea și stricarea desăvârșită a rostului limbei, mergeau alte două: Poetul Grigore Alexandrescu Colecția Academiei Române. una mai moderată, primind oare care cuvinte noue în țesătura vânjoasă a vechiului graiu; alta cu desăvârșire arhaică, re- înoind rostiri uitate și turnând cuvinte noue în forme vechi. ** ** Ibidem. Tot așa găsim în Imnele poetice ale lui G. Boteanu, București 1860, unul dedicat Demoazelei A. In acelaș an aflăm pe Alexandru fon Hu* lubeiu reeditând Suspinele unei matroane din istoria Românilor ce fusese tipă- rite încă în 1847 în Gazeta Transilvaniei. Hulubeiu împarte gratis această scriere junlmei studioase. Digitized by CjOoqic CULTURA INTELECTUALĂ 109 Direcțiunea moderată era reprezentată prin prozatori însăm- nați, precum între alții prin Mihail Kogălniceanu; cea arhaică se întrupă de o camdată în marele meșter al penei române, Alexandru Odobescu. Bine înțeles, că dacă în proză se putea, ba trebuia chiar până la un punct, să se primiască înnoiri, nu era tot astfel pentru graiul poetic care nu poate decât prea arare ori suferi întrebuințarea de cuvinte noue, nefrământate și neînfrățite încă cu gândirile poporului. In această de pe urmă sferă marele plăsmuitor al limbei poetice rămâne aproape singur Vasile Alecsandri. Seriile istorice produse de aceste direcțiuni, astăzi au ajuns aproape la a lor încheiere : Direcția exagerată cătră neo- logisme a fost mai cu totul părăsită și mai stăruiește numai încă în câteva ramuri de cunoștinți științifice; cea prea arhaică iarăși a fost îndulcită pe cât se putea în proză; iar în poezie ne am întors și ne întoarcem tot mai mult la limba plină de miez și de icoane frumoase a poporului. In decursul anului 1861 se menține curentul literaturei patriotice, ba se întărește amestecându-se în el și glasul până acuma mut al poeților mai de seamă ai neamului românesc: Gr. Alexandrescu care scrie, dacă nu cu un deosebit avânt, cel puțin cu un ton mai adânc, o poezie înclinată Unirea Prin- cipalelor : „Timpul trec e, omul piere, dar a patriei iubire E averea cea mai rară, cea mai scumpă, moștenire Ce de la părinți de merit, nobilii fii o primesc”. Apoi Donici apare cu fabulele sale, toate aceste producții mai de samă fiind publicate de marea revistă întemeiată la începutul lui 1861 de -un grup de literați, Revista română ce apare în București, de acelaș caracter, dar mai bogată și mai luxos editată decât Revista Carpaților din Iași, Gh. Tău tu publică în Atheneul român mai multe poezii patriotice, precum Țara mea în 24 Ianuarie 1861 ⁴⁴. Pe lângă aceste producțiuni urmează încă mai departe șirul acelor sarbede și de nici o samă, precum bunăoară o povestire nesărată a unor intrigi de bal mascat, însoțite de o poezie Adio la Carnaval, în care, se găsesc versurile: „Adio Carnavale, adio bal-mascat Adio sări frumoase ce voi m'ați amuzat”.⁴⁵ Un poet nou G. Crețeanu apare la orizon; dar el aparține» nu rasei celor puternici, ci celor șubrezi. In o poezie patriotică el cântă: „Nemicul ce ne apasă nu e cel din afară Corupție e nemicul ce sapă această țară”; ⁴⁴ Atheneul român 14 și 15; 16 și 24 Ian. 1861. ⁴⁵ Impresii de carnaval, Focșani 1861. Digitized by Google 110 ISTORIA ROMANILOR iar pe albumul unei domnișoare el spune: „Prea puternica-i magie Tot așa de radioasă De suavă și frumoasă Să te ție”. Zamfirescu cântă mai mult durerile inimei, însă într’o limbă cu totul stricată prin neologisme neiertate. Așa în Moartea unei pasere el spune: „Nefericita-nvinsă de plăgi și d’horroare (sic) își pierde echilibrul, dispare-n infinit Dar tot liberă moare Căci libera-a trăit î” Tot așa suspină și Radu Pătărlăgeanu în poezia lui Cântec: Cântă, cântă, angerelă S’aud glasul tău frumos Să întreci pe filomelă Și eu să fiu orgolios”. Cel mai exagerat din toți versificatorii acestui an este de sigur d. I. Sacellariu care ascunde o lipsă desăvârșită de inspirație sub un nămol de cele mai îndrăznețe neologisme „Aproape de bariera într’o vale pomiferă” sau „Apoi prompt în patu-mi s’aruncă a lene” sau Exemple abundante avem în fața noastră sau Și ochiu-i d’adoare Varsă-în al meu suflet supreme alegrețe (allăgresses). G. Sion urmează înainte cu fabule, iar G. Baronți cu poezii patriotice⁴⁶. In literatură sub forma prozei, însămnăm un roman sau o'novelă satirică asupra funcționarului, însămnat cu terminal înjositor de slujnicar, scrisă de Al. Pelimon și bine aprețuită de cel mai autorizat organ al timpului, Revista română care spune despre această lucrare, că este o novelă umoristică plină de spirit și vervă; nu numai că e o bună scriere literară, dar are și o mare însemnătate morală” ⁴⁷. Cu cât vremea înaintează, cu atâta se adună tot mai multe elemente culturale^ care împing mințile mai departe pe calea “ G. Pătărlăgeanu [In oare de repaos, Buc. 1861. Ceilalți in Revista Car- paf Hor, II, 1861. ⁴⁷ Nenorocirile unui slujnicar de Al. PeHmon. Buc. 1861, CI. Revista română, I, 1861. Digitized by Google -CULTURA INTELECTUALA 111 ropășirei. Cu toate că pe unele tărâmuri'mișcarea înainte nu e simte, totuși fără îndoială ea, în totalitatea 'ei, .cugetarea omânească sporia în întindere și cuprins și că, chiar acolo unde ropășirea nu se manifesta vădită, se pregătia în ascuns rețeaua e gândiri pentru înălțarea nivelului intelectual. In decursul lui 1862, poezia patriotică s mănținief ba larele evenement al unirei desăvârșite a țărilor ^române pare -i da un nou avânt. O mulțime de ode apar în ziarele timpului pre a sărbători acest act mântuitor. In afară de aceste poezii nai mărunte, Al. Pelimon poetul epic al timpului, înzăstrează Poetul Dimitrie Bolintineanu Colecția Academiei Române. teratura română cu o a doua epopee asupra lui" Mihai Vilea- ul, pe care-1 cântă în 1060 de strofe fiecare de câte 4 ver- uri scurte. Poema cuprinde 22 de cânturi și^p concluziune. Arsurile sunt cam astfel de a rândul: A plecat în Oltenia La Sultan a protesta Pentru toată România Suferindă care sta. IU Sumă alți Români de fapte Mari prin inimi și bravuri Nu tiranilor deșarte Mîni, servile creaturi* Digitized by Google 112 ISTORIA BOMANILOB sau Precum paserile trece (sic) Păduri, râuri, mări și munți La așa asalt se-întrece Animați creștinii frunți. sau Și luase Radu știre Ca-o revoltă-a eclatat Domnul Mihai cu oștire, Era viu și deșteptat etc. Și cu toate aceste, în introducere, autorul ne spune, că „a vrut să dee o poemă originală în versuri, în o limbă de tot populară” ⁴⁸. Tot în felul lui Pelimon însă mult mai bine ca limbă, scrie G. Baronzi, Legenda României, un fel de poemă în 54 de strofe, câte de 10 versuri fiecare, câteva din ele cu versuri destul de izbutite, precum în descrierea eroinei: „Ochii ei ca două stele Strânse-n cearcăn de rubin (?) Svârlă fulgere din ele Pe un cer limpede senin; Și pe buzele-i vrăjite înfloresc neîncetat Garofiți îmbălsămate Cu miroase ce îmbat; Iar sprinceana pe la ochiu Parcă-i scrisă cu deochiu**. Tot în 1862 apare o nouă serie de Poezii patriotice de Bo- lintineanu. De și în ele se mai întâlnește câte o adiere a geniului sau, în deobștie concepția e slabă; mai mult versuri decât poezie. Așa Ștefan cel Mare ține următoarea cuvântare boierilor din Vaslui: „La mărinimia care am avut Pentru toți, răspundeți ce fel ați făcut? Voi primirăți cîrma ca să o slăbiți Apărați corona ca s’o umiliți. Ca să cază domnul ați voit să piară Și neatârnarea într’a noastră țară!”⁸⁰ Doi poeți noi apar în zarea literaturei române: Stăn- cescu și Grandea. Cel întâi este foarte lăudat în prefața scrisă de cătră I. G. Valentineanu care privește volumul nou de ver- suri ca un evenement literar de întâia mână, apărând mult asupra înaltei valori a poeziilor Strigoii și Fiul ingrat. Ca să ⁴⁸ Gloriile Româniilor sub Mihai Viteazul de Al. Pelimon, 1862. ⁴⁸ Legenda României de G. Baronzi, București 1862. ¹⁰ Legende noui de D. Bolintineanu, București 1862. Digitized by Google CULTURA INTELECTUALA 113 ie poată videa, cum critica pe atunci stătea la acelaș nivel cu producerea, cităm următoarea strofă din Strigoii: „O sinistră mână are Și un aer de fior Totul e o spaimă mare Acest monstru-ngrozitor”; iar din Fiul ingrat versurile: „Și acel loc odată atât de frumos A rămas acuma un lac infectos”. Neologisme ca, obscuritate, lugubru, sumbră, imprimat, destinat, etc., etc., se întâlnesc, la fiece pas. Bine înțăles că și Stăncescu plătește tributul neaparat patriotismului, cu poe- ziile sale: România către Moldova, Geniul bun și Geniul rău al României, Inturnarea Expatriaților, La Aquila română, etc. ⁵¹ Al doile poet ce este primit iarăși cu simpatii de critică și de public, este Haralamb Grandea. Precum Stăncescu fu- sese recomandat de Valentineanu, astfel Grandea este susținut in primii săi pași de G. Sion care, în prefața la volumul lui, Spune că aceste poezii sunt primele aspirațiuni ale unui geniu ce vine să ne încânte. Poeziile lui Grandea sunt fără îndoială superioare multor din contimpuranele lor și limba lor, de și pătată pe ici pe colea de neologisme (selba-pădure, teroare, doliu, grotesc, suav, debil, etc.) este în deobște mult mai curată. Ele păcătuesc însă prin o îngrămădire de diminutive care le dă o bolnăvicioasă gingășie. (In o poezie de câteva versuri găsim următoarele: voinicel păstorel ușurel garofițe chipușor în- gerel, mititel)⁶². Mai publică poezii și Depărățanu⁸³; iar Tăutu își adună poeziile lui în un volum⁶⁴. Ambele aceste culegeri nu sunt su- perioare celor analizate. Și încercările poetice ale lui Hajdeu, ie și se deosebesc ca concepție poetică sufăr de boala neolo- gismelor. In Po iretul el spune: Piptorul ca hoțul prinde acea clipeală Penelul ca pumnarul zimbire-a pironit Ca sângele din rasă, pe pânza infernală Rămas-a mărturie surâsul amăgit. ar în Memoria Raisia M... Ika el cântă: Mă-mpinge dorul meu tot una Să răscolesc măcar lacuna Ce-o simt în tristu-mi firmămînt. ¹¹ Citera, poezii de D. Stăncescu cu o prefață de I. G. Valentineanu, bucurești 1862. ** Preludele de Haralamb Grandea, București, 1862. •• Doruri și amoruri de Depărățeanu, București, 1862. M Poezii de G. Tăutu, Ianuarie, 1862. A. D. Xenopol. Istoria Românilor» — Vol;'. XIV. 8 Digitized by LjOOQle 114 ISTOBIA ROMANILOR Tot așa și Ștefan Vârgolici cel cu limba așa de neaoșă de mai târziu, în Călugărul spune: Ce cauți tu copile! Floarea nuₑ mai este 1 Ea acum ornează sîntul paradis S'amestecă-n corul umbrelelor celeste Unde viața-i numa un etern surîs⁸⁵. Mai apar și câteva romane, două mai slabe ca concepție și îngrozitoare ca limbă, Elena de Bolintineanu și Misterele Bucureștilor de M. Bujoreanu⁶⁶; altul cu totul superior, re- producând o intrigă interesantă, pe un fond social minunat zugrăvit. Este romanul Ciocoii vechii și noi de N. M. Filimon. Meritul acestei alcătuiri este cu atât mai mare, cu cât este o scriere cu tendințe și nu izvorește numai din neînteresată con- templare a frumosului. In prefața lui, autorul ne spune, că el dedică lucrarea lui „ciocoilor condeiului care ați mâncat starea stăpânilor voștri. Sunteți putrejunea și mucegaiul ce sapă din temelie împărățiile și domniile. Vouă care ați furat cu sfanțul din funcțiunile cele mici și cu miile de galbeni din cele mari, iar acum când v’ați cumpărat moșii și palate, stropiți cu noroi pe făcătorii voștrii de bine, vouă va dedic aceasta carte”⁶⁷. , . Tot în Revista română apare un Studiu asupra lui V. Alec- sandri, marele poet român, în care se analizază și se reproduc un număr însemnat din creațiunele lui cele mai frumoase, atât, ca simț patriotic cât și ca închipuire poetică. Ce deosebire inco-: mensurabilă între concepțiile lui Alecsandri care fac să răsune, în plin toată arfa simțimintelor, și acele ce atingeau abia câte" o strună descordată a minunatului instrument 1 In Deșteptare^ Alecsandri strigă poporului român: „Numai tu popor român, să zaci vecinie în orbire Numai tu să fii nevrednic d* acest timp reformator Numai tu să nu iei parte la obșteasca înfrățire ■ La obșteasca fericire La obștescul viitor! .......... Se reproduce apoi proietica lui cântare din 1844, când prăznuind Desrobirea Țiganilor, făcută în acel an pe moșiile statului, Alecsandri spune : Fală-n lume și mărire pentru tine-n veci să fie O Moldovo, țară mândră; tu ce dai întăi dreptate! Brațul tău ce sfarmă astă-zi un jug aspru de robie Ție însuș pregătește viitor de libertate! ¹¹ Lumina din Moldova, revistă de Hajdeu, Iași, 1862. •• •• Ambele din 1862, București. ’ Ciocoii vechi și noi de N. M. Filimon, publicat întăi în Revista fandhi pe 1862. apoi în volum în 1833. SI nu se amestece N. M. Filimon cu Al.^Pell- mon autorul epopeelor analizate mai sus. Digitized by Google CULTURA INTELECTUALĂ 115 Unde mai răsunase accente atât de pătrunzătoare, ca în Ilarul mănăslirei Pulna, în care V. Alecsandri încheagă, în ile mai mândre colori, o legendă scumpă Românilor: „Ura-n ceruri se ridică 1 Urlă dealul, clocotește; — Să trăiți copii — le zice Ștefan ce-acutn se gătește. Zbârnie coarda din arcu-i, fulgeră săgeata-n vînt, Trece, piere mai departe și-ntr-un paltin vechiu s'a frînt. — Acolo va fi altarul t zice falnicul monarc > Ce seînchină și se pleacă pe războinicul său arc. —Să trăiască domnul Ștefan mii de glasuri îl urează șrpoporul jos în vale umilit îngenuchlază" ⁶⁸. ion Ghica și Vasile Alecsandri Colecția Academiei Române. Revista română II, 1862. Față cu aceste avînturi poetice, 'aducem o ⁽ Dăscălesc u, publicată și ea în Revista română, 1862, Eu devin ateu ește cu cuvintele : Insă ori cum fie, scumpă Românie Ori cît e de mare suferința ta Zile mai ferice că sunt date ție Inima-mi voește încă a spera. Digitized by Google 116 ISTORIA ROMANILOR In Revista Română mai publică și Al. Donici, pe lângă fabule, și o poezie patriotică Dorințele Românilor și, după cât se pare și cea d’intâi Epigramă scrisă de un Român, La mor- mântul unui doctor: Sub astă piatră zace un doctor învățat Prin moartea lui de moarte pe mulți el a .scăpat Anul 1863 vede apărând pe tărâmul literaturii estetice, în primul rând reeditarea a două opere însemnate: Doinde și Lăcrămioarele de V. Alecsandri și Meditații și Elegii de Gr. Alexandrescu. Mai apar apoi în un volum câteva piese de teatru ale marelui poet moldovan: Lipitorile Satului, prin care, cum observă Revista Română, se biciueau nu numai despoitorii satelor ci și acei ai oamenilor bogați și acei al averilor mănăs- tirești, Rusaliile în satul lui Cremene, Zgârcitul râsipitor, Ultra- demagogul și Ultra-retrogradul, precum și în Revista română câteva din nouele balade poporane adunate de Alecsandri din colecția hărăzită Azilului Elena Doamna, cu prilejul mărirei acelui așăzământ în 1862; „copii găsiți ai geniului român dă- ruiți copiilor găsiți îngrijiți de doamna României” Această împrospătare a unor producțiuni eminente ne dovedește o înălțare a gustului public în materie de poezie și, cu toată stăruința producerilor inferioare, ne arată o ridicare a nivelului intelectual, cel puțin în unele straturi ale societăței mai culte. De altfel se întâlnesc și poezii de feliul al doile, bunăoară acele a le lui Constantin Stefanide⁶¹. Apoi acele publicate în Călindarul pe 1863, între care una Anul nou, spune: Ciocoismul fără milă Impilă ca un dușman Sugând sîngele, Strigoiul, Muncitorului țăran. Mai sunt și altele tot pe struna patriotică, precum: Omagiu Pompierilor din 48, La frații mei Români, Visul lui Ștefan cel Mare, Moartea lui Mihai Viteazul. In Vântul rău H. Grandca spune: Vai de țară Că e vântul rău, amai Și ne bate din Fanar 1 Anul e însă mai ales productiv în drame istorice, toate fără rost ca fond și scrise în o limbă din cele mai împestrițate, ** Revista Română, II, 1862, p. 461.J •• Doine și lăcrămioare, Suvenire și Mărgăritarele de V. Alecsandri, edi- ția II, Ianuarie 1863; Meditații și Elegii, Satire și Fabule de Gr. Alexandrescu, ediția IV, București 1863 (celelalte ediții sunt: I, 1838; II, 1842, III, 1847). R/suri din luna, București 1863. Digitized by Google I ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- CULTURA. INTELECTUALĂ 1.17 precum Elena Dragoș, în care nu înțălegem pentru ce se dă acest nume Elenei fetei lui Ștefan cel Mare, cea măritată după fiul lui loan ducele Moscovei și ale căreia suferinți și lupte for- mează subiectul piesei. Alte drame de acelaș fel sunt: Petru Rareș, Turnul lui Bul și Vochița Doamna melodramă de G. Asaki, Un ajutor la timp, dramă de G. Tăutu; apoi o dramă pe o temă grecească Căderea Misolonghii de Temistocle Finali⁶². Se mai publică apoi și urmarea romanului Misterele Bu- cureștilor de G. Baronzi și Misterele căsătoriei de C. D. Aricescu •*. Bolintineanu scrie apoi, fără nici un fond istoric, Viețele lui Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, ⁶⁴ încât și aceste lucrări au mai mult caracterul de romane istorice. Al. Pelimon publică un roman al căruia temă este lupta contra elementului evreesc, spunând în el că „fabricarea spirturilor și a rachiu- rilor în mare cantitate, beția sau boala care ucide pe țărani și care rachiuri se vând mai mult de Evrei, este un ce revoltător, un ce de groază”. Este una din cele d’intâi scrieri în care se combate alcoolismul⁶S. Anul 1864, cu adâncele lui turburări politice, trebuia să aducă o înapoiere în mersul desvoltărei literare. Al. Depără- fanu scrie o dramă într’o limbă într’adevăr îngrozitoare⁶®. uam tot așa e și o piesă în 4 acte ce zugrăvește timpurile lui Țepeș alcătuită de A. Dimitriade ⁶⁷. Și cu o culegere de poezii a ui Al. Pelimon, în care se regăsește aceeași nepăsare de cură- ;enia limbei pe care am însamnat-o la celelalte ale lui publi- ații. Ea conține, pe lângă o majoritate de poezii de iubire și âteva patriotice precum : Steaua Ciahlăului, La zidurile Cetăfei Neamțului, Mihai Bravul și Boierul Manta, Libertatea ®⁸, etc. Un nou poet C. Fundescu, imitând în totul pe Pelimon, Inta în poezia Răsunet: O junime, viitorul astei țări infortunate Tu ești candela vieței, tu ești demn (sic) de libertate Căci prin țara noastră noi sperăm a înălță. N'au fost faptele străbune, moliciunea nepăsărei Ci amorul României, vitejia și amoarea; Tara care nu le are nu mai poate exista ⁰⁹ Poeziile patriotice nu sunt cele mai multe din acest volum. Dintre romane și novele, cităm una cu caracter național, ăreia întâmplări sunt arătate ca petrecute între Români “ Toate din 1863. " Ambele din 1863. “ Toate din 1863. Jidovul cămătar în Moldova și Bucovina, de Al. Pelimon, București 1863. •• Grigoare Vodă domnul Moldovei (1777) București 1864. ⁵⁷ Virtutea strebună fapt național în 4 părți de C. Dimitriade, București, • Flori de Moldo-Romania de Al. Pelimon, București 1864. ¹ Flori de câmp de C. Fundescu, București 1864. Digitized byVjOOQle 118 ISTCK1A BOMĂNILOB și Greci pe timpul lui Tudor Vladimirescu, scrisă tot de AL Pclimon⁷⁰, și o alta Radu III, de N. D. Popescu, rodnicul autor de mai târziu de novele pe tema națională ⁷¹. Dintre reeditări aflăm numai una a unei bucăți mai de samă : Arghir și Elena, frumoasa alegorie a lui Barac ’² ⁷³. In sfârșit cel de pe urmă an al domniei lui Alexandru loan 1,1865, vede apărând reeditarea poeziilor celor bune din prima perioadă a lui Bolintineanu ⁷S *, precum și pe de altă parte un nou volum al lui H. Grandea ⁷⁴; apoi poezii de Niculeanu ⁿ, și Catastihul amorului de Stoicescu ”, și un volum de Adrian ⁷⁷. Acest din urmă, în niște satire destul de bine închipuite, își bate joc de starea lucrurilor de atunci, spunând în Dumnezeu și lumea: Nu e deci dreptate, a fugit din lume; în Pungulița mea: Zin, zin, zin, pungă cu haz Tu joci rolu~n țară az 1 In Stos: Te-am bătut, ’dăjpunga-ncoaceI In Visul meu de aur : Aș dori să văd ciocoii pînă mîne toți crăpați. In Nu se poate cu versul final îndestul de isbutit. Nu se poate ori vrio^dată și la noi ca să videm Strălucind cel soare dulce de frăție și dreptate; In această mîndră țară libertate să avem; Să^scăpăm do tiranie ce Romînului dă moarte? Ia vezi nu 1 ia nu_se poate I Adrian are și poezii patriotice, Ștefan și Tătarii, Paul Chinezu, Vochifa, Amorul lui Ștefan, La România, etc. ⁷⁰ Catastrofa întîmplată boierilor în muntele Gavanul de Al. Pelimon, Bu- curești 1864, ⁿ Radu III, novelă originală de N. D. Popescu, București 1864. ⁷² București 1864, ⁷³ Poezii de Bolintineanu, 2 volumuri 1865 București. Mal apare un volum do Poezii abia cunoscute de Bolintineanu, București 1865. ⁷⁴ Miosotis de H. Grandea, București 1865, precedate de o prefață de G. Sion și de o critică de Mauriciu Fiiigel de economie politică la Cincinatti în Stateie-Unite (! 1) ⁷⁵ Poezii de N. Niculeanu, București 1865, Prefață de lacob Negruzzi în ediția lui Ș ara ga. ⁷⁴ Catastihul amorului de Toma St oi ce seu, București 1865. Mai iesă șl Poezii de Prodănescu, București 1865. ⁷⁷ Versuri de Adrian, București 1865. Poeziile lui apăruse In deosebite ziare prin 1859—1864 și fusese adunate în volum fn 1865. Digitized by CULTURA INTELECTUALA 119 Miosotis ale lui Grandea au acelaș caracter ca și Prelu- dele; iar poeziile lui Niculeanu, de și conțin un puternic avânt al gândirei care le fac interesante, sunt și ele prea încărcate cu neologisme și la fiecare moment năbușesc iarăși simțirea deslănțuită; (rezignare, corupțiune, pudoare, teribil, etc.). El cântă însă cu multă simțire: Că n'avem nici morminte pe care să venim Cu umbrele străbune să plîngem, să vorbim. In o poezie dedicată unei doamne el îi spune : Negreșit ai ochii negri și sprincenele arcate Fața albă și pe umeri două plete aruncate D’un negru posomorit; Dar ce vrei! Sunt un sălbatec, de-o natură necioplită Mie-mi trebue un suflet, iar nu piele lustruită Ca să nu mor de urât 1° Cum spune de el lacob Negruzzi: „în versurile lui Nicu- leanu se reflectă caracterul său pasionat și violent, suferințele sale die natură deosebită și descrise cu simțire, în unele locuri cam obscur, după' cum îi 'erau și gândirile, dar totdeauna cu expresiuni energice”. Artele. — Pentru a complecta expunerea desvoltărei idei- lor poporului român din Principate în ceeace privește miș- carea estetică, trebue să aruncăm o privire asupra artelor. După cum era și firesc, mersul pe acest tărâm trebuia să fie mult mai încet decât pe acel al producere! frumosului prin graiu, întru cât la acel din urmă nu erau de lipsă și de- prinderile tecnice pentru a da ființa concepțiunilor, lucru nea- părat la artele propriu zise. In sculptură și arhitectură nu avem de însămnat aproape nimic, întru cât statuaria nu exista de loc, iar arhitectura era reprezentată numai prin străini. Totuși se poate însămna măcar în teorie deșteptarea interesului pentru frumosul arhitectonic, în două studii: unul înserat în Revista Carpaților asupra Mă- năstirei Sinaia, altul în Revista română asupra Catedralei dela Curtea de Argeș, apoi în studiul lui D. Berindeiu asupra Bucu- reștilor tot în Revista română. In privirea picturei găsim oarecare începuturi. Cei întâi pictori români, propriu ziși-și nu mai mult simpli zugravi de icoane, sunt în Țara Românească Aman iar în Moldova Gheorghe Panaiteanu. Ambii se încearcă în alcătuirea de tablouri cu su- biecte naționale, urmând mai departe direcțiunea apucată încă de Asâki cu ajutorul unui pictor italian⁷⁸. Așa Aman alcătucște tablourile: O plecare a lui Mihai Viteazul la bătălie. Fuga Tur- ’• Ist. Romtnilor din Dacia Tralană,' voi. XL p. 268. Digitized by kjOOQle 120 ISTORIA ROMANILOR cilor după Călugăreni, Vlad Țepeș și soliiⁿ; iar Panaiteanu dă ființă tablourilor : Dochia și Troian, Alexandru cd Buli primind coroana dela împăratul Păleologu, Bătăliă dela Mdrien- burg, Cea dela Baia, Ștefan cel Mare la mănăstirea Neamțului, Testamentul lui Ștefan cel Mare — aceste după indicațiile lai • G. Asaki, iar după propria-i inspirațiune: Cele două 'surori (Moldova și Muntenia) și Muma română⁸⁹. In 1860 guvernul Munteniei publică un concurs pentru alcătuirea unui tablou istoric asupra Luptei dela Focșani între frații Buzești și Tă- tarii. Revista Carpaților observă, asupra acestui concurs, că el nu și-ar putea ajunge scopul, întru cât nu ar fi cine să con- cureze Tot pe atunci se mai publică concurs pentru poezia unui imn național românesc, și G. Sion dobândește premiul®. In 1860 se face însă începutul unui învățământ pictural, prin înființarea școalelor de frumoasele arte din Iași și București. Se mai trimite Năstăsanu ⁸⁸ la învățătura picturei în străină- tate; în 1860 Aman scrie în Revista Carpaților un studiu teo- retic Despre pictură⁸³; în 1864 se face o expoziție de picturii, fără îndoială cea d’intâi în țările române de către pictorii Aman, . E. Crețulescu, Honoră Olivier, Tătărescu, Tene Henri, Panai- teanu Bardasare și Papazoglu, îndemnând pe guvern a încu- raja această întreprindere, prin cumpărarea câtorva tablouri M, iar în 1865 găsim pe pictorul Tătărescu scriind o carte asupra esteticei corpului omenesc ⁸⁶. Tot în 1860 se înființază și școa- lele de muzică și de declamație, ceeace ne aduce a ne îndelet- nici cu desvoltarea muzicei și a artei dramatice în țările române. Asupra muzicei, ea era reprezentată prin trupe de operă italiană care jucau piesele precum se putea, în niște teatre lip- site de cele trebuitoare în costumuri și decoruri, cu orchestre slabe și necomplecte. Din când în când, câte un concert dat tot de străini, mai adăogia o varietate în petrecerea muzicală. Este de însamnat însă pentru cultura muzicală a timpului, că se întâlnește în el, un critic muzical cu cunoștințe neaștep- tate și gust deosebit, anume N. M. Filimon, autorul romanului Ciocoii vechi și noi, care cu curaj și competență arăta părțile slabe ale reprezentațiilor teatrale, atât opere cât și drame sau ” Tribuna, 23 August 1859. ⁸⁹ Curierul Principalelor Unite 16 Iulie 1859. Vezi asiipra acestor tablouri lucrate în parte după comanda minis teri ului instrucției publice, raportul pre- ședintelui adunărei cătră domn, 30 Iunie 1860 Mon. of., 10 Aug. 1860. ⁸¹ Mon. of. al Țărei Rom., 3 Fevruar 1861. Revista Carpaților II, 1861, p. 235. ⁸⁸ Mon. of. al Țărei Rom., 21 Dec. 1861 Comp. Țăranul romtn 11 Fe- vruarie 1862. ⁸⁸ Am reprodus maî sus al său Adio la țară In prilejul plecărei, vezi p. 107, ⁸⁴ Revista Carpaților, 1860 trim. II, p. 230. ⁸⁸ Reforma, 26 Ian. 1864. Tromp. Carpaților 6 Iunie 1865. ⁸⁸ Precepte asupra proporțiilor corpului omenesc, de Tătărescu. Buc. 1865. Digitized by Google 4 CULTURA INTELECTUALA 121 comedii; critica fără milă voacele și jocul artistelor, și călăuzia gustul public cu un talent și o pricepere care i fac onoare ⁸⁷. Pe tărâmul muzicei naționale însămnăm culegerea Me- lodiilor. române de Berdescu ⁸⁸. Cu înființarea conservatoarelor, șe pune temelia răspândirei muzicei în straturile mai de jos ale orașelor⁸⁹. In 1865 se deschide un curs pregătitor pentru formarea de coruri bisericești ⁹⁰. Teatrul, așăzământul artistic menit mai ales a ridica nivelul intelectual al poporului, de și propășește în personalul trupelor care din ce în ce recrutează elemente mai destoinice, totuși ducea o viață lâncedă, din pricina înstrăinărei cugetărei claselor superioare, deprinse cu teatrele din străinătate și cu răsunetul de pe scenă a limbelor străine. Ele lăsau aproape totdeauna lojele teatrului românesc deșerte, și umpleau numai pe acele ale operei italiene, chiar când trupele străine nu erau la înălțimea cerințelor artei; dar era de bun gust a merge la operă și oarecum rușine de a asista la reprezentările teatrului românesc. La 1859 în Iunie, după sfârșirea întreprinderei lui Milo, întră în ea C. A. Rossetti care-și dă cele mai mari silințe pentru a înălța scena românească; dar este nevoit să se retragă la sfâr- șitul anului, după ce pierde sume însemnate în această afacere. Multă osteneală își dăduse mai ales Rossetti spre a scoate teatrul din „babilonul limbistic” în care se afla căzut, fiind convins că orice osteneală de regenerare a teatrului național va rămânea fără efect, va fi nulă, când se va scăpa din vedere că limba formează una din primele baze ale edificiului național⁹¹. O altă cauză de lâncezire a teatrului era vârtejul vieței politice care răpea la ea toată încordarea minților și nu mai îngăduia bună oară ziarelor a se mai îndeletnici cu producerilfe scenice, cu singura excepție a Naționalului și a lui Filimon. Se poate spune deci și de teatru, ca de toate manifestările na- ționale pe tăiâmul frumosului, că el propăși ca element pro- ducător, fără însă a se adânci în conștiința națională și fără a găsi în ea încurajarea de care au nevoie asemene manifestări. ⁸⁷ N. M. Filimon începuse a scrie criticele sale încă din 1857 în Naționalul și le urmează pănă în 1860, la încetarea ziarului. ⁸⁸ Melodii romine în țoală originalitatea lor de A. Berdescu Buc. 1862. ⁸⁸ Cei întăi profesori ai conservatorului din București sunt: A. Flechten- macherfiul jurisconsultului Moldovei Christian, Carol Salvatori, Ed. Wachmann, Visarion, Mateiu Millo; iar ai celui din Iași: Franz Gaudella, Burada, Gros, Viniarsz, Pascali, Mezetti, Soltys, Galino și Dimitriade. Vezi D. Ollanescu, Tea- trul la Romîni, Partea II, al doilea memoriu, Buc. 1898, p. 71. ⁸⁰ ⁸¹ * ⁸⁰ Mon, oț., 23 Ianuarie 1865. ⁸¹ Naționalul din 15 Ian. 1861 (Bălășescu). Comp. D. C- Ollanescu, Teatru} la Romîni, Partea II al doilea memoriu, București 1858, p. 55. Digitized by VjOOQie 122 I8T0BIA BOMANILOB Științele morale. — Sub acest titlu vom cuprinde încer- cările de cercetare pe tărâmul istoric, sociologie, juridic și alte scrieri de acest fel. In ele se văd licărind spiritul critic care începe a tinde la stabilirea adevărului în sfera faptelor ome- nești, care deși pornesc dela legile precize ale faptelor fizice, totuși împărtășesc în studiul lor caracterul comun de a voi să stabi- lească conformitatea ideilor expuse cu aevea lucrurilor, se ’nțe- lege că cele mai multe din aceste scrieri urmăresc și ținta na- țională, care chiar uneori copleșește pe acea de urmărire a ade- vărului. Precum în literatură am văzut că preocuparea de că- petenie era naționalismul iar frumosul rămânea pe al doilea plan, așa și în această parte critică a cercetării acelaș simți- mânt întuneca partea curat științifică. Chiar pe la începutul anului 1859, apare a doua ediție a Daciei literare, revistă scoasă de Mihail Kogălniceanu în 1841 .și care conținea,' pe lângă ’ reproducerea de multe documente istorice, și articole înălțătoare de suflet pe tărâmul istoric pre- cum : George Șincai de M. Kogălniceanu, Necrologul lui Ștefan jCel Mare, Bătălia-dela Războeni de Kogălniceanu și altele .încă. Privitor la istoria poporului român, lucrările anului 1859 arătă tendința de a ridica prezentul prin înălțarea trecutului. Așa M. Cioran, adiutantul lui Tudor Vladimirescu, în scrierea lui asupra Revoluției din 1821, spune că „am crezut de cea mal sfântă datorie a lăsa națiunei mele aceste însămnări care pot ajuta într’o zi istoria patriei”; iar asupra revoluției lui Tudor, adaoge că „oricât de nenorocit a fost sfârșitul ei, tot Tudor a fost acela care, după împilarea trufiei strămoșești, a ridicat cel d’intâi stindardul național” ⁹². I. G. Valentineanu publică pe de o parte un studiu asupra Administrației guvernului dela Balta-Liman, iar pe de alta traduce broșura franceză Austria și Principatele române. In cea dintâi el spune că : „oricine a luat vreodată trista sarcină de a scrie nefericirile patriei sale, acela numai va putea să înțeleagă simțimântul de adâncă umilire ce am încercat,, voind a da o aruncătură de ochi asupra admi- nistrației țărei dela 1849 până astăzi”⁹³. In scrierea lui el cri- tică domnia lui B. Știrbeiu. Valentineanu este dat judecății pentru această scriere. In introducerea la traducerea broșurei franceze, Valentineanu spune: „Este timpul ca să ,nu mai fim .. nepăsători despre lucrul .public; este timpul ca.'să fim și noi odată Români și stăpâni în țara noastră; este timpul ca străinul să înceteze de a mai veni să ne porunciască în pământul nostru și să se facă stăpân pe lucrul românesc; este timpul să ne cu- noaștem cine suntem și să știm a ne prețui mai bine; căci altfel • • Revoluția lui Tudor Vladimirescu de M. Cioran, București, 1859. • • Despre administrația guvernului dela Balta-Liman de I. G. Valenti- neanu, București, 1859. Digitized by kjOOQle CULTURA INTELECTUALA 123 cum vom putea păstra cele ce posedăm? Numai astfel cred, vom putea merge cu mândrie pe calea glorioasă, progresistă și măreață ce ni s’a deschis prin domnia lui Alexandru loan I și a ne împlini înalta misiune ce Providența a rezervat-o fru- moasei noastre țări” ⁹⁴. Urmărind aceeași țintă, Valentineanu mai publică o cu- legere de documente cu comentare asupra Timpurilor caima- camiilor,⁹⁶, și o culegere de notițe biografice asupra tuturor oamenilor mai cu vază ai timpului. In această de pe urmă scriere, el cere ca „guvernul nostru de astăzi să se pronunțe; este el pentru viitor sau este pentru trecut. Dacă este pentru viitor, atunci cate să îmbrățoșeze oamenii viitorului; dacă însă este pentru trecut, atunci să declarăm cu mâhnire că națiunea nu-1 va însoți pe tărâmul acesta”. Prin aceste cuvinte Valentineanu își rostia nedumerirea provocată de politica de fuziune urmată de domnitor în primele timpuri ale ocânnuirei sale în Muntenia ". Tot pe atunci se petrece o desbatere interesantă pentru punctul de vedere național, din care se concepeau toate lucru- rile.' Anume’ învățatul basarabean B. P. Hajdeu, strămutat în Iași, scrisese în Foifa pentru istorie din 1859, un articol în care dădeau un răspuns negativ la teoria deplinei stârpiri a Dacilor în urma cucerirei romane ⁹⁷. Hrisoscoleu și Neofit Scri- ban găsesc de cuviință a răspunde la acest articol, sprijinind teoria lui Șincai și Petru Maior⁹⁸. Tot atunci Epitropia așă- zămintelor brancovenești, în unire cu Eforia școalelor, pu- blică un premiu pentru un tratat despre coloniile romane în Dacia după documente ". Se mai tipărește în acel an, un ma- nuscript care conținea un vechiu letopiseț al Țărei Românești ¹⁰°, precum și voi. III din Istoria generală a Daciei de D. Folino în traducerea lui G. Sion¹⁰¹. Mai iesă de sub tipar și Actele pro- prii a contribui la mărirea conduitei politice a lui loan Heliade Rădulescu, care aveau și ele de scop tot înalțarea luptătorilor pentru regenerarea țărei¹⁰². In legătură cu această mișcare literară patriotică stă și dispoziția luată de domn, de a se rea- duce oasele lui N. Bălcescu, mort în Palermo. N. lonescu în- M Austria în Principatele rorfalne traducere de I. G. Valentineanu, Bucu- rești, 1859. w Documente relative la administrația guvernului interimar, 1856—1858 de I. G. Valentineanu. București 1859. • • Biografiile oamenilor mari scrise de un om mic, Paris 1859. ” Perlt-au Dacii în Foita pentru istorie, Iași 1859. • • Răspunsul lui Hriscoleu și a lui Neofit Scriban la articolul d-lui Haj- deu, Perit-au Dacii, tn Steaua Dunărei, 3 și 7 Septemvrie 1859. ” Tribuna, 23 August 1859. Istoria Țărei Românești editată de G. Tottnid, Buc. 1859. * " Istoria generală a Daciei de Dionlsie Fotino, Trad. de G. Sion, Bucu- eștl, 1859. »“ Ibid. București 1859. Digitized by Google 124 ISTOBIA ROMANILOR sărcinat cu această misiune nu o poate îndeplini, de oarece rămășițele marelui patriot român fusese aruncate, ca acele ale unui om sărac, în groapa comună¹⁰³. Apoi societatea medicilor și naturaliștilor din Iași lasă să pătrundă raza patriotismului în recele ei îndeletniciri, nu- mind ca membri onorari ai ei pe Hr. Teii, St. Golescu, Eug. Predescu, Gh. Arghiropol, C. A. Rossetti, I. Brătianu, V. Boe- rescu, N. T. Orășanu, I. G. Valentineanu, S. Voinescu, I. Mar- ghiloman și N. Chinezu, „considerând meritele lor pentru con- solidarea libertăței”. Alegerea era cu atât mai însamnată, cu cât prin ea se „onora” barbați din țara soră și era deci o închi- nare adusă ideei unirei¹⁰⁴ *. Nu mai puțin însemnată este în a- ceeași direcțiune, prefacerea ortografiei din buchi chirilice în litere latine. încă din 23 Octombrie 1858 eforia școalelor dih București adoptase alfabetul latin. In ședința din 11 Iunie 1859, comisia centrală hotărește ca protocoalele ei să fie tipă- rite cu litere¹⁰⁸. In 10 August 1859 și Monitorul oficial al Țărei Românești începe a tipări decretele 6u latine, lăsând cirihcele pentru celelalte comunicări¹⁰⁶. Anul 1860 ne aduce mai multe lucrări pe tărâmul acesta ăl literaturii critice: Un studiu asupra Gramaticei lui Șincai de A. Papiu Ilarian, Euenementele din 1821 de Colonelul Voi- nescu, Răsbunare sublimă sau istoria morței lui Constantin Cantacuzino postelnicul, Chestiunea proprietăței un studiu foarte bine documentat al lui I. Missail¹⁰⁷. De lin caracter analog și tinzând aproape la acelaș rezultat este scrisoarea lui C. Era- clide asupra Elementului monarhic care apără acest principiu ca garanție a stabilităței și a dreptăței sociale și încheie cu cu- vintele : „Să nu uităm că, în cele de pe urmă ranguri ale spcie- tăței, există o massă de oameni asupra căreia au apăsat, cu toată a ei rigoare, o opresiune tradițională și care a gemut timp îndelungat sub varga și biciul unui regim brutal”¹⁰⁸. ¹⁰³ Mon. of. al Țărei Rom., 15 Octomvrie 1859. N. lonescu îndeplinește misiunea lui tocmai în 1861. Ibid. 31 Octomvrie 1861. Cf. și Steaua Dunărei, 25 Octomvrie 1859. ¹W St. Dun. 9 Decemvrie 1859. ¹⁰⁶ Naționalul, 15 Ianuarie 1859., 17 Oct. 1859. ¹⁰³ Monitorul citat. In 1860, ministerul din București, sub loan Ghica publica o tabelă de echivalența literilor cu buchiile. Mon. of. al. Țărei Rom., 8 Fevruarie 1860. In Moldova prima înștiiințare oficială tipărită cu litere se afla în Mon. Moldovei din 19 Decembrie 1859. Dar înnoirea este curînd pără- sită și se revine la cirilice, păstrîndu-se latinele numai pentru, titluri: Cartea de confirmații, Ministerul de cultura și instrucpione publica, Ministerul din lăuntru. In 18 Mai 1860 se află pentru ultima oară instrupcione; de acolo înainte instrucțiune publică. încă în 1865 suplimentul la Monitor, destinat comunelor, se tipărește cu cirilice. ¹⁰⁷ Toate aceste publicate în Revista Carpaților, I. 1860. ¹⁰⁸ Despre elementul monarhic în sistemul reprezentativ de C. Eraclide. Iași 1860. Digitized by LaOOQle CULTURA INTELECTUALA 125 Mai apare un studiu al lui Missail asupra Genezei ideei unirei, în care se reproduc frumoasele poezii ale lui Alecsandri și Alexandrescu prevestitoare ale marelui eveniment¹⁰⁹. Anul 1860 vede încă începuturile unui curent care trebuia să aducă o puternică întărire a vieței românești, întrucât tre- buia să conducă mai târziu la înființarea Academiei române. Anume încă din 24 Februarie 1857, C. G. Florescu ceruse ca o comisiune de învățați să prelucreze dicționarul limbii ro- mâne¹¹⁰ ¹¹¹. In 1860 se publică, în Revista Carpaților, un articol în care se arată nevoia înființărei unei Academii române, și ca o urmare a acestui îndemn, găsim că în prima sesiune a adunărei muntene din 1860, după inițiativa ministrului Neculai Kretzulescu, se hotărăște o sumă de bani spre adunarea mate- rialului pentru istoria Românilor,¹¹² constituindu-se în acest scop o comisiune compusă din Laurian, loan Maiorescu, Floriari, Cernăgescu, Odobescu și Sion. Această comisiune, mergând mai departe cu gândul decât scopul pentru care fusese con- vocată, alcătuește un proiect de statute pentru Societatea aca- demică română, proiect înaintat ministrului Neculai Kretzu- lescu în 1860. După acest proiect, societatea avea să cuprindă două secțiuni: istoria cu arheologia și literatura cu lexicd- grafia, urmând ca mai târziu să i se adaugă și o secțiune a științelor naturale. Scopul ei cel mai apropiat era adunarea materialului istoric și îmboldirea pentru cultivarea limbei. Bu- getul noului așezământ se urca la 304.000 de lei pe an¹¹³. Până să se hotărască asupra acestui proiect, ministerul mol- dovenesc publică un premiu de 5000 de lei pentru cea mai bună scriere asupra limbei române¹¹⁴. Tot pe atunci Evan- gheliu Zappa dăruește ministerului cultelor din Muntenia, un fond de 5000 de galbeni, pentru încurajarea cui turei limbei române, și în baza acestei danii, ministerul publică două premii, ¹W Atheneul romîn 6, 4 Noemvrie 1860. In anul 1859 apăruse o tradu- cere a scrierei unui profesor grec din Atena. Discurs pentru Elenismu între Valahi în care G. G. Papadopulo (tradus de Tabacopulo, Buc. 1859), susținea că întreaga cultură românească este datorită Grecilor. G. Sion criticând acest dis- curs în Revista Carpaților, 1, 1860, p. 155, arată, că ,,pe cât timp Elenismul a fost în putere, n’a fost decît pentru el; iar lumina și civilizația ne-a venit dela Apus”. ¹¹⁰ Istoria școalelor de Ureche, III, p. 220. ¹¹¹ Revista Carpaților, I, 1860, trim. p. 156. ¹¹² Tot pe atunci Bolintineanu, ministrul instrucției publice din Muntenia publică un apel cătră acei ce ar poseda documentele istorice, spre a le comu- nica ministeriului, Reforma din 12 Ian. 1860. Adunarea moldovenească încu- viințează lui V. Alexandrescu (Ureche) 300 de galbeni, spre a cerceta documente în Spania Mon. of. al Mold. 95. 1860 supl. ¹¹³ Revista Carpaților, II, 1861, p. 15. ¹¹⁴ Raport prezehtat adunărei Moldovei 39 funie 1860, Mon. of. al. Mol- dovei, 10 August 1860. Digitized by vioOQie 126 ISTOBIA BOMANILOB unul de 200 de galbeni pentru o gramatică, altul de 300 pentru litera A din dicționar¹¹⁵. Anul 1861 vede apărând, în marele organ $1 timpului, Revista română, un număr însemnat de scrieri, foarte bune ca fond și îngrijite ca formă, în deosebitele ramuri de cuge- tări, cele mai multe referitoare la poporul român. Găsim în ea o cercetare istorică asupra lui Lupu Mehedinjana de G. Crețeanu ce scrie studiul său în o bună limbă românească, pe care se credea dator s’o schimonosească numai când o turna în versuri. Tot el mai publică un studiu asupra Libertăței, cu aplicare la țările române; un alt studiu asupra Daciei vechi, de loan Ghica; Libertatea muncei de P. Bucscu în care susțineâ că munca prin clacă este o barbarie a timpurilor trecute: Impozitele de A. Gianni; Lucrările publice de Aninoșanu; Bucu- reștii de D. Berendei; Spătarul Clănău de Gr. Lahovary; Eve- nimentele dela 1821 de loan Missail; Libertatea inslrucțiunei de E. Bacaloglu al căruia valoare științifică de mare însemnă- tate vom studia-o mai jos. In sfârșit Revista română mai publică, în acest ap 1,861, și studiile istorice și literare de interes deosebit ale lui Alexandru Odobescu asupra Cântecelor populare și acele asupra Poeților Văcărești, Foletuluinovd sau călindarele lui Brâncoveanu, Manuscriptelor și cărților vechi aflate tn mănăstirea Bistrița, precum mai dă la lumină emi- nenta Istorie a lui Mihai Viteazul de N. Bălcescu, atât de măeastră ca formă și de caldă ca iubire de țară și de neam. Se mai publica și Mișcarea Românilor din Ardeal, de N. Băl- cescu și Necrologul lui Ștefan cel Mare cu un comentar de Radu lonesculla. Tot acest an mai vede apărând în o ediție aparte Cu- vântarea lui M. Kogălniceanu contra alegerei de deputat â cnea- zului A. Moruzzi, cuvântare ținută în 5 Decemvrie 1861, și a căreia răsunet se vede din retipărirea ei în o broșură’deo- sebită;¹¹⁷. Mănăstirile închinate de I. Brezoianu,¹¹⁸ și Inde- pendența constituțională a Transilvaniei de A. Papiu Ilarianⁿ, despre care ne vom ocupa și mai jos. u‘ Monit. of. al. Țăeel romtnești 25 Oct. 1860 și 4 Aprilie 1861. VeM și Revista Carpaților, 1 Ian. 1861. Tot pe atunci și așăzămintele Brancoveneștl publică un premiu de 300 de galbeni, la fle-care 2 ani, pentru autorul celei mal bune cărți românești, și 150 de galbeni pentru premiul al II-lea (accesit). Vezi regulamentul acestor premii în V. A. Ureche, Istoria școalelor, p. 222. ⁿ® Revista romîna, I, 1861. Tot atunci apar îh Revista Carpaților H 1861, două lucrări ale lui Missail: întărirea naționala și Trădarea Basarabiei, In această de pe urmă găsim fraza pusă în gura Basarabienilor, că „nutrim odată speranța de a fi reuniți iarăși cătră patria desbinată și a forma apoi numai una și aceiași națiune”. Iași 1861. București 1861. Iași 1861. Digitized by Google CULTURA INTELECTUALA 127 Ca scriere mai mult de polemică însemnăm Despotismul și Constituția de C. D. Aricescu. După ce autorul arată în ea relele despotismului și nevoia guvernului constituțional ca o trecere către idealul republicei, provoacă pe „Românii cei buni să se grupeze împrejurul stindardului lor dela 24 Ianuarie 1859. Alexandru loan I cunoaște astăzi pe amicii unirei și pe devotații tronului și ai patriei; în doi ani a avut timpul a studia toate partidele, a se încredința unde este puterea și viața și care sunt aspirațiunile a cinci milioane de oameni”¹²⁰. Tot în acest an, întâmplându-se se ardă o bibliotecă din Stok- holm în care se spunea că s’ar fi fost aflat niște cărți privi- toare la Români, ministrul de culte român intervine la gu- vernul francez ca să-i mijlocească informații relative la această chestiune. Consulul Tillos comunică guvernului răspunsul con- telui de Mandstrom, prin câte se arată.că în adevăr a ars biblioteca bisericei din Strenguas și îi comunică un catalog al acelei biblioteci spre a vedea dacă conținea vreo scriere privi- toare la Români¹²¹ In 1862 apaf în Revista română, Ziaristica de Missail, Miliția romană și Purismul limbei române de directorul școalei din Brașov, Munteanu, scrise în o limbă de tot latinizată, după sistemul Românilor de peste Carpați, bunăoară : „Rea- lizarea acestei dorinți nu numai că e o necesitate imperioasă cerută de cultura limbei noastre : și dicționarul carele va conținea toate vorbele romane e totdeodată singurul mediu ce poate răsfrânge cu suscces pe pumnătorii romanităței limbei și a naționalităței noastre”. Trebue notată deosebirea între direcțiunea înnoitoare în limbă din colo și dincoace de Carpați. Acolo o reîntoarcere la limba latină; dincoace o împrumutare nesăbuită de cuvinte franțuzești. Direcțiunea transilvană nu a prins niciodată ră- dăcini în țările române; când s’a manifestat aici, a fost tot prin elemente de peste munți, care deși ca profesori aveau o înrâurire asupra tinerei generații, totuși nu au putut învinge puterea mediului, mai tare decât acea a imitației. Se mai publică un studiu însemnat asupra Mănăstirilor închinate¹²² de către arheologul Cesar Bolliac, care contopește în un singur tot argumentele și documentele privitoare la acea mare chestiune națională. Se retipărește în..a doua ediție Curierul de Ambe Sexe a. lui Heliade¹²³. Th. Codrescu tipărește voi. V al Uricarului sau culegere de documente privitoare la istoria Românilor¹²⁴. In Călindarul antic al preotului Grigore Musce- ¹M Despotismul și Constituția de C. D. Aricescu, București, 1861. ¹¹¹ Mon. of. al Țărei Rom. 2 Aprilie 1861. ¹M Mănăstirile închinate, de Cesar Bolliac, București 1862. Ediția II, București 1861—1862. Voi. V, Iași 1862. Digitized by 128 ISTORIA ROMANILOR leanu, se. adună inscripțiile de pe la mănăstirile Țărei Româ- nește!¹²S ¹²⁶. Papiu Ilarian începe publicarea însemnatei sale cu- legeri de documente pentru istoria Românilor¹²⁸. In Lumina din Moldova, B. P. Hajdău scrie după izvoare un studiu critic asupra Desțărărei lui Petru Rareș, studiu care împreună cu acel asupra întrebărei: Perit-au Dacii introduce un nou sistem în tratarea istoriei Românilor, acel întemeiat pe cercetarea izvoarelor¹²⁷. Tot în acest an se adună articolele politice și celelalte încercări ale Sofiei Hrisoscoleu născută Cocea din Fălticeni, ale căreia scrieri, minunate ca formă și înălțătoare de suflet, inaugurează în un chip strălucit mișcarea feministă în România, împrăștiate prin ziare, fură adunate de soția lui Aricescu, lulia Aricescu și publicate în un volum¹²⁸. In 1863 avem în privirea literaturii critice și a istoriei, însemnăm mai întâi articolul din revitta Română: Cornițele Cavour de G. Crețanu, în care se pune în lumină rolul bărba- tului de stat italian în constituirea statului român, un studiu asupra Fabulistului Alex. Donici¹²⁹ un altul asupra Mânăsti- rilor închinate de Gr. Bengescu, Școalele și învățăturile la Ro- mâni, de Missail și Soveja Ziarul unui exilat politic din hâr- tiile rămase dela Alecu Rusu. Se mai traduc Revoluțiunile Ro- mânilor de Del Chiaro. A. Papiu Ilarian urmează înainte cu publicarea Tezaurului și B. P. Hajdeu cu aceea a Arhivei Istorice a României. Domnitorul publică un premiu de 100 gal- beni pentru traduceri din autorii latini și eleni¹³⁰. Istoria însă se îmbogățește în 1864 cu mai multe studii eminente datorite lui B. P. Hajdeu. Așa studiile critice asupra istoriei române : Luca Stroici părintele filologhiei române, Filo- sofia portretului lui Țepeș și Analize literare externe, în care Hajdeu analizează valoarea ca isvoare a unor scrieri privitoare la Istoria Românilor precum: Raicevici, Wolf, Crusius, Eu- tropius. In studiul consacrat acestui de pe urmă, Hajdeu caută să reducă mărturisirea lui; privitoare la colonizarea Daciei, („infinitas copias hominum eo transtulerit”) la proporțiile nece- sare spre a nu contraveni teoriei sale asupra persistenței Da- cilor sub stăpânirea romană. Tot în acest an apare volumul al II-lea al Arhivei Istorice a României, care alăturea cu Te- ¹²⁵ Calendar antic, de Gr. Musceleanu, București 1862. ¹²⁶ Tezaur de Monumente, voi. I, 1862 București. ¹²⁷ Lumina din Moldova, 1862. ¹²⁸ Precedat de o biografie și un portret al Sofiei sub titlul: Sofia. Hrl* soscoleu, de d-na A. 1862 București. Această însemnată figură literară și patrio- tică a trecutului nostru a fost reamintită în un studiu de Emilgar. Vezi mal sus nota 41. ¹²⁹ Apărut întâi în Independența română din lunile Decemvrie 1862 Șl Ianuarie 1863 și retipărit în Revista Română, ¹⁸⁰ Mon. of., 17 Iunie 1863. Digitized by Google CULTURA INTELECTUALA 129 urul lui Papiu ILarian constituesc primul început de publicare itică a documentelor privitoare la istoria Românilor. Mai >ar apoi și două dicționare, unul Elino-Român de loanid, crat după Bizantie și unul Latino-Român de M. Moldovanu. Iar în 1865 în scrierile critice și istorice apare volumul IlI-le din Arhiva istorică de B. P. Hajdeu, cuprinzând mai uite studii critice decât documente. Apoi monografia consa- ată lui loan Vodă cel Cumplit, în care acelaș autor, expunând : o bogată cercetare documentată istoria ultimului erou al oldovei, aduce indirect laude ocârmuirei lui Alexandru loan Mai iese două conferinți asupra lui Ștefan cel Mare de Radu nescu, colaboratorul Revistei române. Cultura generală și științifică. — Deși îmboldirea cultu- lă ne venea aproape înteagă dela Franța, totuși este de semnat puținătatea traducerilor din această limbă, traduceri începuse de mult în țările române, dar care nu se adaogiră proporție cu sporirea înrâurirei franceze în țările noastre, tot decursul domniei lui Alexandru loan I, traducerile sunt ține și nu se pun pe românește decât arareori opere mai semnate și de o valoare literară mai deosebită. Așa găsim roape numai următoarele opere franceze prefăcute pe limba nână: Cristianismul și puterea lui trad. de C. G. Florescu 59, Proiect pentru educația fetelor de Fenelon, trad. de Radu pescu, 1859, Robert Diavolul, Favorita și Nabucodonosor, librete opere traduse de I. G. Valentineanu; acel din urmă în aborare cu N. Fotino 1859,. Operele lui Franklin trad. de ireanu 1859, Lauda lui Marc-Aureliu, trad. de G. Crețescu, >6, Resbelul și civilizațiunea de Frangois Bouvet trad. de na Sergiescu 1859, Martirii lui Chateaubriand traduși de one 1859, Fidanțata din Lamermoor trad. de Bonache, Tem- de austriace în Italia de Felice Ornisi trad. de Simion 1861» tannicus de Racine trad. de Văcărescu 1861, Robinson în ila sa, trad. de Baumann 1861, Istoria poporului roman' Titu-Liviu trad. după traducerea franceză de Antonnelli 1, Istoria lui Cicerone de Lamartine, trad. de colonelul T.. imir 1862, Femeile în Orient de Dora d’Istria trad. de un nim 1861, Istoria măcelurilor din Siria de Fr. Lenormant [. de Cleopatra Tabacopulo 1862, lulia și Leontina sau lepciunea și vanitatea trad. din franc, de Adelina Olteana J, Retragerea celor 10.000 trad. de N. Alexandrescu (după ceza) 1862, Memoriile lui Garibaldi trad. de I. Nicolau 1862, veva de Brabant trad. de Pleșoianu 1862, Istoria martirilor lăței după Esquiros trad. de Catopol 1863, Parisul în America aboulaye trad. de Serurie 1863, Istoria generală de Duruy de Cernătescu, 1863, Mitologia Grecilor, Romanilor și tenilor trad. de N. Preda 1863, Baladele lui V. Hugo trad. X XenopoJ. Istoria Românilor. - Voi. XIV 9. ■ ■' < Digitized by 130 ISTORIA BOMANILOB de Negruzzi 1863, Sumariul Istoriei universale a culturei de A. C. Crețulescu (de sigur o traducere sau o prelucrare după franțuzește) 1863, Mizerabilii de Victor Hugo, trad. de Bolin- tineanu 1863—1864, Ballo in Maschera trad. de G. Asaki 1864, Istoria descoperitei Americei trad. de Costiescu 1864, Tratat de morală de Rendu trad. de Pop 1864, Novele de Paul de Koc!î, trad. de Gheorghiu 1864 și Columba de Alexandru Dumas trad. de losif Vulcan, Pesta 1856. In afară de aceste traduceri din limba franceză, mai aflăm câteva din germana, precum o Metodică sau pedagogie trad. de Anton Vellini 1859, Parazitul sau meșteșugul de a se face norocit, comedie în 5 acte de Schiller trad. de Winterhalter, 1859, Faustul lui Goethe trad. de Skeletti 1862 și Ifigenia în Taurida de Goethe, trad. de Ilariu Pușcariu 1862, Moartea lui Wallenstein de Schiller trad. de E. M. Iași 1864, apoi un Tratat de istorii morale după autorii elini și romani 1859, Istoria Țărei Românești de Fotino și acea de frații Tunsuli trad. de G. Sion 1859—1864. Față cu această săracă Importare de idei străine pe calea tiparului pe românește, ne întrebăm cum s’a putut intro- duce așa cu toptanul civilizația occidentală, mai ales în forma ei franceză, în țările române? Ea era adusă de a gata de către numeroșii Români ce învățau la Paris, unde aceștia însu- șindu-și cel puțin cunoștința limbei franceze, puteau între- buința scrierile aducătoare de idei ale acelui popor de a dreptul și fără nevoia unor traduceri. Apoi în țară chiar, pensionatele și guvernantele franceze răspândeau tot mai mult cunoștința acelei limbi. Toată lumea se silea a-și însuși cuprinsul cărților franceze în original chiar și nu prin traduceri. De aici se explică alcătuirea unor dicționare francezo-române și româno-franceze în destul de cuprinzătoare;¹³¹ se mai explică apoi împestrițarea limbei române cu neologismele arătate mai sus, precum și nevoia alcătuirei unor dicționare speciale spre a deprinde lumea cu acele neologisme¹³². Dacă traducerile nu erau însă de seamă, apoi ideile apu- sene, introduse în mintea acelora ce nu știu franțuzește, erau și ele puține și înguste, și deaceea și toți oamenii ce joacă în țările române un rol politic sau literar trebuiau neapărat să cunoască limba franceză. Era instrumentul neapărat pentru manifestarea superiorităței intelectuale. Oamenii politici ce i-am văzut perindându-se la putere sau înălțând glasul prin adunări ¹³¹ Dicționar româno-francez de I. Costinescu, 1859; Dicționar țroMh român de T. Codrescu, 1859; Dicționar-francez de R. de Pontbriand 1862. ¹³² Dicționar de ziceri radicale de Cernavodeanu, 1862. Dicționar de ciwlnlt noue de V. Popescu 1863. și Dicționar de cuvinte străine împrumutate de Ro- mâni de G. M. Antonescu, Buc.. 1863. Digitized by Google CULTURA INTELECTUALĂ 131 mnoșteau cu toții limba franceză¹³³, ba cu toții își făcuseră hiar învățăturile în Franța. Mai toată corespondența între >amenii de seamă cu domnitorul se făcea în limba franceză, necum s’a văzut din o mulțime de acte reproduse până aici, )intre autori poate să nu fi cunoscut această limbă preotul fusceleanu; poate și unul Anania Melega care scrie cartea a cu titlul foarte curios ce se vede a fi fost o rea traducere in franțuzește Construcții și meditații asupra omului căzut^. Scrieri românești care să fi îndreptat cugetarea spre ite regiuni decât spre țară și nevoile ei, se întâlnesc dease- lenea foarte puține, mai ales pe tărâmul ideilor mai obștești, .șa se află un studiu asupra lui Lucrețiu poetul latin de V. Jexandrescu (Ureche),¹³⁵ și de acelaș un altul asupra Epo- eelor grecești sub titlul Omer existat-a;¹³⁶ un alt studiu mai itins asupra Satirei latine de Al. Odobescu, Principiul criticei 3 Radu lonescu, Istoria minunilor de latropol¹³⁷. Intr’o direcțiune însă era peste putință a nu se introduce eile din țările străine și mai ales dela izvorul culturei noastre n Franța, anume în cunoștiințele științifice. Toate cărțile j școală privitoare la această ramură de cultură sunt traduse n franțuzește sau luate mai liber după manuale franceze sau sfârșit răspândind în formă originală numai ideile franceze, ja sunt Zoologia, Botanica, Mineralogia Geologia de Baraș rectorul foaiei Isis sau Natura care dela 1858 se nevoia să spândească în poporul român științele naturale¹³⁸. Tot așa toria naturală de Baraș, Antropologia și medicina populară doctorul Basero, Contemplația naturei după Charles Bonnet Ananescu, Descoperirea Americei trad. de Stoicescu, Fizica uală și Meteorologia de Marin, Geografia antică de Șaicariu, ementele de filosofic după Pascal, Despre Anatomia descrip- ă de doctorul Polizu, Medicina legală de Auerbach, Cosmo- ifia elementară fără nume de autor, Agronomia de P. Buescu,. spre Astronomie de I. Fălcoianu, Despre vitele bovine de P. .eseu, Drumurile de fier de I. Ghica, Eclipsele din anul 1863 I. Fălcoianu, Idee generală despre Geologie de Gr. Ștefănescu,¹³⁹ janizarea poliției sanitare de An. Fătu, Moneda de Aurelian, cartea aparentă de Felix, Armele portative de maiorul G. ¹⁸⁸ Despre ei spune cu drept cuvânt ziarul rusesc Le Nord din 3 Aprilie 6 : „Des essaims de jeunes gens vont â Paris, y âtudier au milieu du plai- et en reviennent dans le pays, d^putds, hommes d’Etat”. La Voix dela manie adaoge: „que nos hommes politiques n'ont imite de la culture dentale que le clinquant et la forme”. ¹⁸⁴ București, 1863. ¹⁸⁸ Atheneul român, Iași II, 1861 No. 1, 5. ¹⁸⁸ Revista Carpaților I, 1860, p. 233. ¹⁸⁷ Toate trei în Revista româna, 1861. ¹⁸⁸ Sub direcțiunea lui Baraș și Ananescu. ¹⁸⁰ Aceste 5 din urmă în Revista rom, 1861. Digitized byCOOQlC 132 ISTORIA ROMANILOR Mânu, Calendarul de I. Fălcoianu ¹⁴°. In sfera dreptului no- tăm : Dreptul roman după Makeldey de B. T. Chițu și Insti- tuțiile dreptului roman de C. Bozianu (1861), Disertațiune juri- dică G. Atanasiu (1862), Dreptul constituțional de Codrescu (1864) Tablou chronologic al jurisconsulților romani după Duprâs aine (1864). Tot pe atunci începe a se introduce instrumentele de fizică și de chimie, și doctorul Theophil Gluck, medicul spi- talelor Brâncovenești, se laudă că spitalul său ar poseda cel mai bun microscop din țară M¹. îndeletnicirea cu științele trebuia însă să conducă la aplicarea principiilor lor spre studiul țărei noastre, și mai multe studii apar în această direcțiune. Așa cunoștințele juridice provoacă următoarele publicații: Expli- carea codului civil de V. Boerescu 1859, Studii practice asupra dreptului criminal de C. Eraclide 1865, Juriul, de N. Gr. Raco- viță, Probele de G. Gr. Cantacuzino¹⁴⁰ ¹⁴¹ ¹⁴² *. Mai ales dela promul- garea codurilor noui în 1865, se îndrumează o activitate mai spornică pe acest tărâm. Codurile civile, penale, procedura pe- nală de V. Boerescu, Comentarele codului civil de Crețulscu; Explicarea codului Calimach de Mărzescu 1865, Originea legis- lației romane de Missail 1865 Studii de drept de Pantazi Ghica 1865. Cunoștințele agronomice se răspândesc prin calendarele bunului cultivator de I. loneșcu, apărut în toți anii în timpul domniei lui Alex. loan I. Cunoștinți economice aplicate la țara noastră sunt întâi răspândite prin însemnata scriere a lui loan Ghica, Convorbiri economice (1865). Doctorul lulius Baraș arată în 1861 importanța scrierei germane a lui T.-Liviu Maiorescu, Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Formla. Tot pe atunci guvernul Sardiniei dăruește pentru muzeul științelor naturale din București o colecție de animale și de minerale¹⁴⁴ *, iar generalul Mavros dăruește statului o colecție de antichități și de monede¹⁴⁸. începutul colecției fusese făcut în 1835 sub domnia lui Alexandru Ghica, când fratele domni- torului, Mihalache Ghica, se apucase să facă primele săpături. In deobște arheologia este una din ramurile cultivate mai cu stăruință de către învățații Români, și lucrul se explică, dacă luăm în privire că întreaga noastră renaștere era datorită stu- diilor asupra trecutului nostru. In Muntenia mai ales se ilu- strează prin descoperiri și colecții arheologice maiorul Papazoglu, Cesar Bolliac și Alexandru Odobescu. Tot pe atunci o comi- siune franceză (Maurei) descopere în Dobrogea ruinele cetății ¹⁴⁰ Aceste 3 din urmă în Revista rom. 1863. ¹⁴¹ Mon. of., 26 Ian. 1865. ¹⁴² Aceste două din urmă în Rev. rom. 1861. ¹⁴⁸ Rev. Carpaților 1861, p. 711. ¹⁴⁴ Mon. of. al Țărei Rom., 16 Oct. 1859. ¹⁴⁶ Ibid. din 23 Mai 1859 supl. Digitized by Google CULTURA INTELECTUALĂ 133 Transmis, iar alți doi Francezi, Buissiere și Baudry, sunt însăr- cinați de guvernul lor să asiste la săpăturile făcute in Mun- tenia ¹⁴⁶. In ziua de 1 Septembrie 1865 se face inaugurarea mu- zeului de antichități, când doctorul Turnescu rostește cuvin- tele : „Când națiunile încep a simți că trăiesc, când ele încep a-și întrevedea viitorul, atunci își rapoartă cu iubire atențiunea asupra trecutului și reculeg cu religiozitate suvenirile lui de glorie și chiar de durere. Respectul pentru asemenea suvenire, iubirea lor sunt în un popor dovezi manifeste de profundă vitaliate. Trăiește poporul și se simte trăind când își iubește trecutul și vai de acel popor care nu posedă suvenirul tre- cutului său I După cum mormintele reci și tăcute ce ne încon- jură ca indivizi sunt legături de respect și de iubire între noi fi pământul ce le cuprinde, așa și fiecare popor, ca să fie lipit ;u inima lui de țara ce o locuește, trebue să întâlnească în ea iuvenirile seculilor, amintirea gloriei și a luptelor străbune, mor- nântul strămoșilor”¹⁴⁷. Tot în domnia lui Alexandru loan I se face cea întâi excur- iune botanică de către școala de medicină din București sub onducerea profesorului de botanică Hoffmann¹⁴⁸. Intrunindu-se n congres de statistică la Berlin, România trimite în 1863 și a delegații ei¹⁴⁹. Cele întâi prelegeri poporane sunt inaugurate a 1858, în Iași, de Ștefan Miclea asupra Fizicei, însoțite de xperiențe; iar în 1859 T.-L. Maiorescu ține în București prima ii conferință tratând despre comunism ¹⁵°. In 1862 se înființează i București societatea de științi¹⁵¹, din sânul căreia iese mai mite lucrări științifice, parte de vulgarizare a cunoștințelor iințifice, pe care le am enumerat mai sus, parte originale, mținând aplicațiuni de ale științei generale la cunoștiința Ro- âniei. Așa este, în această de pe urmă direcțiune; Calcarul la Repedea de Gr. Cobălcescu. A fost însă și un om de știință deosebit înzestrat care a atribuit la îmbogățirea cunoștințelor generale științifice euro- ne cel întâi care a început să plătească înapoi datoria pe 'e poporul românesc o contracta necontenit priii împrumutarea riinilor dela civilizația apuseană. Acesta a fost Emanuel Baca- lu care, învățând la Leipzig și la Paris, publică mai multe ¹⁴⁸ La France 9 Mai 1865; L’International, 11 Mai 1865. ¹⁴⁷ Vicomte de Grammont. De Uadministration provisoire en Valachie, irest, 1840, p. 137. Mon, of, al Țărei Rom,, 3 Sept. 1865, ¹⁴⁸ 25 Aug. 1861 Mon. of. al Țărei Rom. 23 Fevruarie 1862. ¹⁴⁸ Mon. of. 20 Aug. 1863. ¹⁶⁰ Miclea începe prelegerile lui, la Iași, în Duminica Tomei 1858. (Ure- Istoria școalelor p. 169), iar Maiorescu în 20 Sept. 1859 în București (Re- , 24 Sept. 1859). ¹#¹ Vezi Revista rom., II, 1862 p. 407. Digitized by V,OOQ1C 134 1ST0BIA B0MANIL0B lucrări originale de fizică, de chimie și de matematică, în ipai multe reviste germane și franceze¹S² ¹⁵³ ¹⁵⁴ * * * * *. Așa în Schomlich’s Zeit- schrift fur Mathematik und Physik 1859, Grunert’s Arhiv der Mathematic und Physik, 1860, Greifswald, Annalen der Physik und Chemie von Poggendorf 1860, Berlin, Journal fur prakti sche Chemie 1860—1861, Les Mondes III 1863, V, 1864, VII 1865, Cosmos, a abatelui Moignet, XX. In sfera medicinei se ilustrează întâi doctorul Turnescu care aplică compresiunea digitală la vindecarea unor anevrisme, căpătând pentru reușita acestei operații o mulțumire dela socie- tatea de științe din București¹⁶³. El mai era cunoscut și în Franța ca operator dibaciu pentru Elephantiasis Alți tineri studenți în medicină care deveniră mai târziu ilustrațiuni ale țărei, erau Marcovici, Calenderu și Obedenaru ce izbutiră a fi primiți ca interni în spitalele din Paris¹⁶⁶. Tot la contactul Românilor cu civilizația apuseană și anume în scopul de a se da în cunoștința ei tezaurele lor intelectuale și a sprijini astfel acțiunea politică atât de însemnată reprezentată în foile apusului, se fac mai multe publicațiuni în limba franceză. Așa Asaki traduce Legendele sale istoricei. Antonin Rocques publică în limba franceză Legendele și doinele populare române¹⁶¹. Alecsandri tipărește o Gramatică română cu text francez și cu o introducere istorică asupra limbei române de A. Ubicini¹⁶⁸. Tot pe atunci filoromânul italian Vegeâ Ruscala laudă Revista română în ziarul l’ Instruczione publica din Turih¹⁶⁰. întinderea ideei române peste hotarele țărei.— Ideia uni- tăței morale și intelectuale a tuturor Românilor fusese unul din cei mai puternici ridicători ai vieței românești¹⁶⁰, și ea se născuse odată cu primele licăriri ale culturei în mintea Românilor. Nici din domnia lui Alexandru loan I ea nu putea să lipseasccă, ci dinpotrivă trebuia să se întărească cu atâta mai mult cu cât se mărea lumea ideilor. Gazetele din Prin- cipate se interesează tot mai mult de cele ce se petrec ia Românii de peste munți. Așa Românul publică în decursul anului 1859 mai multe știri despre mișcările politice ale Ro- ¹⁶⁸ Vezi Biografia și lucrările lui Em. Bacaloglu de C. Istrate, București 1896, unde sunt reproduse toate lucrările lui. Mon. of., 25 Martie 1862. ¹³⁴ Gazette des Hopitaux, Paris 11 Oct. 1859. ¹⁵³ Courrier d’Orient 1 Fevr. 1865. ¹⁵⁴ Novelles historiques de la Roumanie par G. Assaki, lassy, 1859. ¹⁴⁷ Legendes et doines roumaines par Rocureanu, Buc., 1865. Mircesco, Grammaire de la langue roumaine, precăd^e d’un apperțu historique sur la langue roumaine par A. Ubicini, Paris, 1863. ¹³⁴ luniu 1866. ¹⁴⁴ Vezi Ist. rom. din Dacia traiană N. p. 312 și XIII p. 187. r Digitized by Google CULTURA INTELECTUALĂ 135 mânilor de acolo, în scopul de a se declara de națiune politică¹⁸¹. Athanasie Marienescu publică poezii poporane din Transilvania care trebuiau, prin asemănarea lor cu acele din țările române, să întărească cu atât mai mult conștiința unităței neamului¹⁸². Intâmplându-se o mare lipsă în Banat în decursul anului 1860, C. A. Rossetti face o propunere în adunare, adoptată în una- nimitatea ei, ca să se dee ajutor de 3000 de galbeni lo- cuitorilor din Banat, ca să știe că acest mic ajutor le vine dela frații lor de dincoace de Carpați¹⁸³. Naționalul reproduce articolul gazetei Transilvaniei de Andrei Macovei privitor la autonomia Banatului¹⁶² * ¹⁶⁴. In ședința din 1 August 1860, Tur- navitu propune adunărei să încuviințeze un ajutor de 500 de galbeni școalei române din Brașov, propunere ce iarăși întrunește aproape unanimitatea voturilor¹⁶⁵. Un articol al lui Bariț, asupra chestiunei limbilor din Ardeal, este reprodus de ziarul Naționalul din București și în numărul următor acestuia, unul Valerian scrie un articol asupra planului Maghiarilor de a se înfrăți cu Românii¹⁶⁶. Sub minis- terul Panu din Moldova se subvenționează câțiva studenți din Bucovina ca să-și urmeze studiile în Ardeal, și tot pe atunci se face o chemare către librarii și tipografii din țările române ca să dăruiască cărți școalelor din Cernăuți, Brașov, Sibiu, Blaj, Arad, etc.¹⁶⁷. De anul nou 1861, Românul scrie: „Frații noștri din Transilvania, ușurindu-li-se jugul ce-i apăsa mai înainte au început a da frumoase probe de apărarea naționalităței, limbei și drepturilor sale politice. Ca și în 1848 atenția fra- ților noștri se aținteșe acuma asupra noastră. Ei se interesează foarte mult de noi, îmbrățișează cu o căldură extraordinară pericolele noastre; se cuvine dar ca noi să ne interesăm de ei”¹⁶⁸. In privirea românilor din Ardeal, Văsescu, în ședința din 9 Februarie 1861, zice : ,,Eu cred că am face o mare greșală, dacă am asimila pe Români din Transilvania cu ceilalți străini. Ei nu sunt străini: origina, limba, credința, tendințele, aspi- rațiile lor sunt ale noastre și ale noastre sunt ale lor. Când un Român din Transilvania voește să intre în familia românească din Principate, trebuie să fie deajuns o simplă declarație”. Deaceea în proectul de naturalizare a lui A. Papiu, se introduce : Fraza : „Considerând că un Român este de drept membru natural il familiei românești, în orice parte a României”¹⁶⁹. Chiar mo- lfll Vezi d. e. Romînul, 5 Fevruarie 1859. ¹⁶² Poezii poporale, Colindele de Ath. Marin eseu, Pesta, 1859. XM Ședința din 25 Fevruarie. Mon. of., 126, 1862. ¹M Naționalul, 9 Oct. 1860. Ibidem, 4 August 1860. Ibidem, 15 și 17 Septembrie 1860. ⁱe⁷ Ibidem, 19 Septembrie. 1861. Comp. Ureche, IsL Școalelor p. 264. Romînul, 1 Ianuarie 1861. Procesele verbale ale adunărei deputaților din 1861, No. XIX, p. 243. Digitized by C.OOQIC 136 ISTORIA ROMANILOR nitorul Oficial al Țărei Românești reproduce articole din gazeta Transilvaniei, precum acel privitor la conferențele din Sibiu sau acele ce se raporta la petiția din Hațeg¹⁷⁰. In 1861 A. Papiu Ilarian publică în Iași scrierea sa asupra Independenței constituționale a Transilvaniei, scriere ce este curând editată și în limbile franceză, italiană și germană. Vii- torul ziar din Iași atrage luarea aminte a publicului, asupra acestei scrieri referitoare la frații noștri de peste munți ce ne sunt atât de puțini cunoscuți până acuma”¹⁷¹. Cu prilejul unirei efective a țărilor române, Țaranul român chiar rostește pe față dorința de unire politică a tuturor Ro- mânilor : „Trăi-vom, zice el, noi care am luptat pentru această unire mai mult de 20 de ani, ca să videm realizat și celalalt vis de aur al nostru, o adunare națională una și singură pentru întreg poporul românesc?”¹⁷² Pe de altă parte Concordia din Pesta numește Principatele-Unite „țara făgăduinței”¹⁷³. In o notă din un articol al Revistei Române se citește: „Exceptăm pe Românii din celelalte provincii care, chiar de posed mai mult patriotismu, în privința asta sunt despărțiți prin niște bariere prea tari de comerciul ideilor și al progresului nostru. Le este aproape peste putință să capete scrierile și ziarele noastre¹⁷⁴ *. In 1862 pe de o parte se publica în Brașov poeziile lui Andreiu Mureșanu care trec munții și înflăcărează pe Români cu patriotismul înfocat și desnădăjduit al Românilor de peste munți¹⁷⁸; iar pe de altă parte un scriitor de acolo alcătuește o novelă pe o temă istorică din istoria moldovenească¹⁷⁶..Re- vista Carpaților primește în coloanele ei articolul lui Castore Gemenul din Abrud, asupra dorinților Românilor din Munții Apuseni¹⁷ ⁷. Dacă însă legăturile cu Transilvania porniau mai mult din Muntenia, Moldova se gândea singură la bucata ruptă din trupul ei, Bucovina, și Hașdeu în o poezie făcută cu prilejul deschiderei reuniuneii de leptură din Cernăuți, spune: „Zota, Sbiera, Rusu, Calincîuc, Costin Tineri și bătrâni vă urez pe toți Unițivă tot unghiul, uniți-vă cu mine Ai bătrânei Rome împrăștieți nepoți**.¹⁷⁸ ¹⁷⁰ Mon. of. al Țărei Rom. 17 Ianuarie și 22 Fevruarie 1861. ¹⁷¹ Ed. franceză Ia București 1862. cea italiană la Turin 1862 tradusă de Ureche, revăzută de Vegezi Ruscala (Tribuna 10 Martie 1862); cea germană Ia Breslau 1862, Cf. Viitorul 15 Iulie 1861. ¹⁷² loan lonescu în Țăranul român 17 Decemvrie 1861. ¹⁷⁹ Concordia din Pesta, 28 Septemvrie 1861. ¹⁷⁴ Destinatele Românilor, Revista romtna, II, 1862, p. 509. ¹⁷⁶ Din Poeziile lui Mureșeanu, Brașov 1862. ”• Petru Rareș, novelă istorică de Ath. M. Marienescu, Sibiu 1862. ¹⁷⁷ Revista Carpaților II, 1861, p. 55. ¹⁷⁹ Lumina din Moldova, 1862. Digitized by Google CULTURA INTELECTUALĂ 137 Cu prilejul unirei efective a țărilor române, Românii de peste munți dau domnitorului României celei noue o sabie, de onoare, și Reforma care raportează faptul, adaoge că șărbă- rile pentru 24 Ianuarie 1862 vor rămânea adânc în mintea tu- turor Românilor dela Tisa până la Nistru¹⁷⁹. Reforma scrie în acelaș an, dojănind pe Românii din Principate, că „frații noștri de peste Carpați luptă cu mai mult foc și putem zice că se interesază mai mult ei de noi, decât noi de ei. Cândva sosi oare momentul ca să-i imităm”¹⁸⁰.? In 1864, mitropolitul Calinic Miclescu cere dela minis- teriul cultelor un sprijin bănesc pentru studenții de peste Car- pați și anume pentru înființarea unei Academii române de drept în Transilvania și anume de o camdată 500 de galbeni; 200 la 10 stipendiști obicinuiți, iar 300 la doi care să meargă mai departe, spre a deveni profesori¹⁸¹. In 1864 se vede că punând speranța în războiul ce tre- buia să izbucnească pentru Sleswig-Holstein, Reforma scrie cuvinte cu aceleași tendinți: „Toți acești 15.000.000 de Ro- mâni de care vorbim astăzi și care sunt în ajunul de a se grupa de a se constitui ca o rasă și o națiune aparte, distinctă, cu o limbă, o istorie și putem spune și o patrie unită, vor fi zicem o dovadă că sunt toți, fără nici o amestecătură de alt sânge, decât roman” ¹⁸² *. In decursul lui 1864 o nouă lipsă se arată în Banat și adu- narea votează iarăși un ajutor, de astădată mai mare, de 6000 de galbeni¹⁸S. Tot pe atunci începe a se trezi și interesul pentru frații mai îndepărtați de peste Balcani, din Macedonia. Anume Cos- :ache Negri scrie ministeriului afacerilor străine din Iași, că ,ar trebui ca schitul Prodromul din Muntele Athos să slujască îi la instrucția a o mulțime de tineri Macedoneni, care de și sub iresiunea elementelor grecești ce voesc a predomina acolo, unt geloși a conserva limba și tradițiile nației lor mume”¹⁸⁴. Românii din Macedonia încep și ei a închega legături u acei din Principate. Așa în 1862, I. C. Maxim (mai târziu iembru al Academiei române), scrie o gramatică macedo- omână, în o limbă alcătuită de el, împestrițată cu cuvinte i forme macedonene pe un fond daco-român. Gramatica este prelucrare a gramaticei lui Boiadji și este alcătuită pentru itrebuințarea acelora ce știeau grecește, conținând textul în ¹⁷⁹ Reforma, 4 și 11 Ianuarie 1862. ¹⁸⁰ Ibidem, 6 Decemvrie 1862. ¹⁸¹ Ureche, Ist. școalelor, p. 264. ¹⁸² Reforma, 23 Ianuarie 1864. ¹⁸⁸ Ședința din 26 Fevruarie 1864. ¹⁸⁴ Românul, 1 Ianuarie 1861. Digitized by Google 138 ISTOBIA ROMANILOR două limbi, română și grecească, cu explicările în limba gre- cească. In Introducere, se luptă mult contra predominei limbei grecești în cultura Românilor din Macedonia, și se îndeamnă aceștia ca, pentru a se cultiva, să-și aducă aminte că, „școa- lele Daco-Romanilor ne stau deschise; în ele feciorii noștrii va se învația în trei sau patru ani mai mult decât învația în acele grecești în zece sau în cinci-spre-zece ani”¹⁸⁵ ¹⁸⁶. Gra- matica este dedicată Iui Anastase Panu „fost locotienent de principe și mai multe ori prim-ministru în Moldavia, cu speranție mai bune oferă această carte auptorul”. In răspunsul lui Panu la deputăția ce-i înmânase gramatica, el spune, că „ar trebui să aplicăm toate puterile de a reînvia pre frații noștri, pe con- cetățenii aceștia ai națiunei romane, căzuți în letargul (sic) în care i-au aruncat injuriile timpului; că s’ar cuveni ca stră- nepoții lui Traian să dee azil și creștere junilor Macedoneni, și din veniturile mănăstirilor să li se dee o subvenție de 12.000 de galbeni, pentru înființarea unor stabilimente de învățătură, dându-ni-se patronarea asupra acestor stabilimente: să stă- ruiască Principatele-Unite pe lângă puterea suzerană ca să se permită Macedonenilor a avea școalele lor și a servi slujba dum- nezească, în bisericile lor, în limba lor proprie, după cum se învoește aceasta poporului grecesc, de și este numai o minoritate în Turcia, față cu poporațiile române și slave; să li se încu- viințeze dreptul de a-și alege păstorii lor sufletești, începând dela Archiepiscopul autocefal al lustinianei Prime (Ohrida)¹⁸⁶. Răspunsul lui Panu conține deci un întreg program care însă nu știm dacă a fost început să fie pus în practică pe timpul domniei lui Vodă Cuza. In orice caz este interesant a constata, că în timpul acestei domnii, s’a înjghebat cele d’intâi legături dintre Daco și Mace- dono-Români și s’au ivit ideile acele care trebuiau să caute a se realiza în vremile mai none. O nouă îmboldire cătră Românii din Macedonia se do- bândește în 1863 prin apariția călătoriilor lui D. Bolintineanu la ei. Dacă rezumăm activitatea minței românești pe timpul domniei lui Alexandru loan I o găsim desfășurându-se pe toate tărâmurile. ¹⁸⁵ Repede idee de gramatică macedono-rumănească compusă de I. C. Mas* sim, București 1862, p. XXX. ¹⁸⁶ După un brulion nesubsemnat din Hârtiile Rosetti. Tot acolo se află scris, cu aceeași mînă, brulionul unei petiți a Macedo-Romînilor către Împăratul Napoleon. Alte lucrări macedo-române tipărite în București, în timpul domniei lui Vodă-Cuza sunt: Abecedarul macedono-român Ed. Gogu, București 1865 și o alta Gramatica româna tra-Românii din dreapta Dunărei, București 1865. Digitized by Google CAPUL V STAREA ECONOMICĂ Digitized by CjOoqIc Digitized by Google I STAREA ECONOMICĂ De și desvoltarea unui popor sau acea a omenirei nu atârnă excluziv de acea a substratului economic, cum o susține teoria socialistă a istoriei, totuși nu se poate pune îndoială, că desfășurarea vieței materiale va avea o înrâurire din cele mai rostite asupra prefacerilor ideilor, și de aceea expunerea unei perioade istorice nu ar fi deplină, dacă nu și-ar întinde cerce- tările ei și asupra factorului economic. După ce am schițat desvoltarea societăței românești pe timpul lui Cuza-Vodă, pe tărâmul social, politic și cultural, ne trage rândul a coborî privirile noastre cătră partea mai in- ferioară dar mai puternică a vieței, condițiile materiale ale traiului oamenilor. Vom îndruma această cercetare pe calea trecerei dela elementele morale către cele materiale, de oarece în istorie, ca și în’ natură, totul se leagă în o închegare nedespărțită, și numai mintea noastră, în nedestoinicia ei de a cuprinde ab- solutul din o singură aruncătură, e nevoită să despartă ceeace este unit, spre a-și putea da samă de rostul lucrurilor. Moravuri administrative. — Magistrații erau obicinuiți a ua mită sau, cu un cuvânt mai dulce, daruri dela împricinați, }i acest obiceiu se înrădăcinase atât de adânc, încât se părea i fi o datorie de îndeplinit față cu împărțitorii dreptăței. Dom- litorul și cu miniștrii săi luptase chiar dela început contra icestei fără-de-legi; dar se loviră totdeauna de cuvântul mi- âmei lefilor. Prin budgetul din 1860, sporindu-se în chip în- lămnător lefile magistraților pre cât și în deobște ale tuturor iregatorilor \ ministrul de justiție Damaschin Bojinca, prin o ârculară din 7 Iulie 1860 cătră magistrați, le spune că „de- icum înainte nici un pretext ridicat sub cuvânt de neajunsul morarului nu va fi primit nici de cum, și cea mai mică aluziune a făgăduială dela împricinați, sub nume de prezenturi, va atrage ¹ Mon. of. al Moldovei. 17 Martie 1860. Digitized by Google 142 ISTOBIA BOMANTLOB — punerea sub judecată” ². Domnitorul adaoge cătră această mă- sură, dispoziția cuprinsă în mesajul său din 6 Decemvrie 1859, că „ministerul justiției să constate averea magistraților când, vor intra în funcțiune, precum și creșterea sau micșurarea ce s’ar întâmpla acestei stări”³. Privigherea care, trebuia să se pună în lucrare asupra magistraților era de lipsă la toți func- ționarii ; și ei sunt deșteptați în mai multe rânduri a înceta cu primirea de pocloane ⁴. Kogălniceanu, în circulara Iui din 20 Iunie 1860, spune că „va întrebuința toată activitatea, toată energia, toate puterile sale, spre a privighia moralizarea și înăl- țarea administrației, și vai de acela care-și va mârșăvi funcțiile. Cuvântul că leafa nu ajunge trebuia să dispară de acum din țara românească și darul este o mită când vine dela împricinat cătră funcționar” ⁵. Nu se poate tăgădui că în ceeace privește magistrații, de atunci a început seria suitoare a moralizărei lor, care a tot sporit până în zilele noastre, când a devenit aproape obșteasca. Cu toate că lucrul nici departe nu se poate susținea despre toți ceilalți funcționari, totuși nu poate rămânea nici o îndoială, că moralitatea lor a crescut și că această urcare își trage înce- putul din primii ani ai domniei lui Alexandru loan I. In privirea raportului administrației cu poporul, pre- domina până la aceste timpuri față cu clasa de sus, hatârul și păsuiala, față cu cea de jos violența și fără-de-legea, și om de jos era tot omul mai mic în vază și rang decât un altul cu care avea afaceri. Obrazul era totul. Cu Introducerea princi- piilor de viață civilizată, organele superioare ale ocârmuirilor moldovene și muntene își dau toate silințele spre a face să în- ceteze această stare de lucruri, și cu toate că și aici, ca și în încercările de moralizare, rezultatul nu se putea aștepta de îndată, totuși nu rămâne îndoială că repetatele măsuri și ame- nințări făcute dregătorilor administrativi, vor mai fi stâm- părat răul, și că de atunci a început mișcarea suitoare în măsura în care legea se aplică pentru toți, țel care, nu e vorbă, încă nici azi nu este ajuns. Am văzut cum se scutiau și se reduceau contribuțiile celor cu stare ⁶. Se videm cum se încasau ele dela cei de jos? Un om din Hârlău e bătut de jandarmi, pentrucă nu putea plăti contribuția și e silit a se preumbla prin oraș cu o traistă de bolovani atârnată de gât. Deosebirea între timpul de acuma și cel de mai înainte se vede din aceea, că polițaiul este dat Ibidem, 9 Iulie 1860. Ibidem, 7 Decemvrie 1859. Mon. of. al Țărei rom., 7 Martie 1860. Mon. of. al Mold., 30 Iunie 1860. Vezi voi. XIII. p. 91,92. Comp. Steaua Dun., 18 Iunie și 14 Iulie 1859» Digitized by Google j STAREA ECONOMICA 143 judecăței pentru această fără-de-lege. Un subprefect din plasa Siretiul de jos bate niște oameni ce vroiau să se tânguiască prefectului contra lui, fiindcă-i obligase a alege neghina din grâul unui proprietar. Nu știm dacă subprefectul a fost pedepsit; în orice caz fapta lui a fost dată la lumină de ziarul Tribuna ceeace era tot mai bine decât a rămânea înfundată și a chema și altele după ea ⁷. Sameșul dela Neamț, I. Grigoriu, este închis și bătut de ministrul Gr. Balș, sub pretext de lipsă de bani, în ziua în care se făcea alegerea ministrului, pentrucă acel sameș combătea alegerea. Această faptă, dată în public în adunare împreună cu altele, aduce retragerea ministrului, etc., etc.⁸. De asemene caută să se înfrâne hatârurile și păsuielele. Ko- gălniceanu, în o circulară a lui, din Octombrie 1860, spune că „dorind a face să înceteze odată păsuielele în încasarea banilor, fie din contribuții, fie din împliniri, vă fac cunoscut, domnule prefect, că în viitor după două deșteptări rămase fără rezultat, o a treia deșteptare se va face prin Monitor; rămânând și a- ceasta fără urmare, hu-mi va rămânea decât a încredința ad- ministrația districtului unei altei mâni” ⁹. Bătaia începe a fi oprită prin măsuri administrative: apoi în Muntenia, pe timpul ministeriului ultra-liberal, ea este desființată dintre pedepsele codului penal. In Moldova Kogăl- niceanu mai ales își dă toate silințele, pentru a stârpi acest abuz din moravurile ocârmuitoare. In o circulară din 18 Noembrie 1860, el spune, că „au ajuns vremea ca și țăranii să fie priviți ca cetățeni, ca ei să fie aparați în persoana, cinstea și averea lor”¹⁰. Și astăzi se petrec nelegiuiri mai ales față cu poporul de jos; și astăzi se văd păsueli față cu oamenii influenți. Astăzi însă, când aceste fapte sunt descoperite, ele trezesc indignarea publică și făptașii sunt mai totdeauna dați judecății. înainte de domnia lui Alexandru loan I și de introducerea principiilor de viață europeană în sânul societăței noastre, asemene acte se puteau îndeplini la lumina zilei, fără a atrage măcar o do- jana din partea ocârmuirei, fără chiar a chema răzbunarea publică. Pe timpul domniei primului domn al României, se face începutul seriei suitoare care trebuia să ducă din starea cea veche în acea de astăzi. Astfel deci se desfac cu încetul, în- cepând din domnia lui Cuza-Vodă, moravurile administrative de elementele economice, încăpând din ce în ce mai mult sub stă- pânirea celor morale — o serie din cele mai interesante de ur- mărit în desvoltarea poporului român. ⁷ Tribuna română, 21 și 23 Iulie 1859. * Ibid., 16 Iulie 1859. Comp. Voi. XIH, p. 74. ⁹ Mon. of. al Mold., 10 Ianuarie 1861. ¹⁰ Mon. of. al Mold., 22 Noembrie 1860. Digitized byUjOoqIc Funeționarismul. — 0 altă serie de fapte care pune îii legătură elementele morale și intelectuale ale societăței româ- nești cu acele materiale, este acea privitoare la desvoltarea și întărirea din ce în ce mai mult a curentului cătră dregătoriile statului, ca mijloc de existență individuală și părăsirea paralelă a îndeletnicirilor în adevăr producătoare de avuții ale industriei, comerțului și agriculturei. Dacă în privirea moralizărei funcționarilor am putut con- stata o serie suitoare spre progres și civilizație, aceastălaltă a sporirei curentului cătră dregătorii va reprezenta, în mersul ei suitor, o decădere necontenită a puterilor de viață ale po- porației românești, o paralizare din ce în ce mai rostită a des- toinicei ei de a-și agonisi cele de trebuință prin munca liberă și vrednică de om. Tendința aceasta însă nu-și are începutul, ca acea către moralizarea funcționarilor în timpul domniei lui Alexandru loan I. Pornită din vremuri mult mai vechi, ea se întărește și prinde puteri noue pe timpul domniei lui. Pentru a-i înțelege mersul, trebue să expunem în câteva cuvinte desfășurarea ei înainte de timpul despre care ne ocupăm. In vremurile de mai înainte dregătorii se recrutau numai din clasa boierească și, prin darea unei dregătorii unui om de rând, el era înălțat în clasa boierilor. Fiind deci onoare și vază mare a fi boier, fiecare om trebuia să tindă a ajunge în această stare. Cum spune prea bine Const. Crețulescu, în o broșură ă lui tipărită în 1860 : „Cea d’intâi instituțiune funestă fu acea a nenumăratelor foloase cu care s’a crezut neVoiți străbunii noștri a încuraja serviciul statului. Deosebit de remunerarea recunoscută ca de ajuns în toată lumea — de un salar pe timpul serviciului și de o pensie pe viață (scutelnicii) — la noi ca ni- căiri se acordau excluziv servitorilor statului și copiilor . lor; drepturile politice, nobilitatea și un număr mare de scutiri. O asemenea instituțiune avu de consecvență primară neapă- rată, de a înăbuși Ia noi desvoltarea de orice alte forme de cul- tură. Profesiunea serviciului public fu înzestrată cu atâtea foloase, de care toate celelalte profesiuni erau desmoștenite, încât putem zice că acele erau lovite de prescripțiune. De aici, știițele, literatura, artele, industria, comerciul, — atâtea diferite cariere care în alte societăți fac carierei politice o concurență din cele mai fericite, ca mijloc de a procura avere, conside- rațiune, chiar celebritate, la noi fură cu totul condemnate. Tot Românul cu oarecare cultură intelectuală, cu oarecare ambițiune, nu se mai putea deda decât la cariera serviciului statului și Românii rămaseră în cea mai absolută ignoranță și barbarie! O luptă de viață și de moarte între numeroșii as- piranți fu sorgintea primară a corupției moravurile noastre” u. ¹¹ Const. Crețulescu, Trecutul și Era noua, București 1860, p. 13. Digitized by STAREA ECONOMICA 145 Se înțelege că faptele arătate de Crețulescu se accentuară încă atuncea, când se organizară școalele într’un chip într’un câtva mai sistematic, pe timpul Fanarioților. Se luară dela o vreme măsuri, ca „nimene dintre ucenici să nu iasă la nici o cinste, de nu vor poseda atestatul de săvârșirea cursului, iar acei dintre ei ce vor dobândi un asemenea testimoniu, vor fi considerați de domn în cinstea lor îndată după boieri (în cazul când nu ar fi din această clasă), și li se făgăduia a-i boieri după averea procopselei lor” ¹² *. învățătura devenia deci un mijloc de a se înălța în rândul boierilor, intrând tot odată într’o slujbă dă- tătoare de pâne. Onoare, vază și asigurarea traiului, iată ce aduceau cunoștințile dobândite în școală. Copiii plugarilor ță- rani, „cărora le este dată agricultura și păstoria ca îndeletni- cire îndatorită”, erau opriți a umbla în școalele mai înalte care deschideau drumul cătră funcțiunile publice; puteau însă intra în acele de preoți de pe la sate. In academii însă se primiau, pe lângă odraslele boierești și de acele ale neguțitorilor, ma- zililor și preoților, încât astfel și țăranii, în a doua generație, puteau să-și deschidă calea către dregătorii, adecă spre boierii u. Prin această poartă deschisă claselor de jos, se furișară multe elemente în rândurile dregătorilor, ceeace aduse sporirea nu- mărului lor într’un chip însămnător, mai ales prin năvălirea . Grecilor în posturile țărilor române. Nestatornicia acestor pos- turi adaogă încă numărul năzuitorilor, fiecare crezând că cu sprijin le poate dobândi. Ajungând ele a fi date pe bani, schim- . bările se făceau ca și acele ale domnilor, cu o mare (repej une. Constantin Radovici din Golești ne spune, despre ultimele timpuri ale epocei fanariote, că „toți capii deosebitelor ramuri vând dregătoriile mai mici; spătarul polcovniciile, căpităniile și alte asemene iraturi (venituri din slujbe); vistiernicul săme- șiile, isprăvniciile, până și zapcilâcurile. Aceștia toți caută să stoarcă, prin despoieri dela popor, suma cu care își cumpără posturile. Apoi toate aceste dregătorii, dela cea mai mare până la cea mai mică, se schimbau pe tot anul, aducând tot sugă- tori noi și flămânzi în locul acelora ce nici nu apucase bine a se sătura” ¹⁴ După primele încercări de înființare a școalelor națio- nale, făcute de I. Sandu Sturza și Grigore Ghica, școale des- ființate în curând prin războiul din 1828, ele se reîntemeiază ¹² Hrisov pentru școale al lui Grigore Al. Ghica Voevod țârei Moldovei din 15 Noembrie 1775 în Uricariul lui Th. Godrescu I, pag. 71—76. Comp, mai sus Voi. X p. 173. ¹⁸ Hrisovul grecesc al lui Alexandru Ipsilante, 1776, în Const. Erbiceanu Cronicarii greci, p. XVIII. Comp, mai sus X, p. 175 și XI, p. 243. ¹⁴ însemnare a călătoriei mele, de Constantin Radovici din Golești, făcută în anii 1824, 1825, 1826, Ruda 1829, p. 65. A. D. XenopoL Istoria Românilor. — Voi. XIV. 10 Digitized byCiOOQle 146 ISTORIA ROMANILOR mai trainice, sub ocârmuirea provizorie a comitelui de Kis- seleff, și în Regulamentul Organic găsim că ținta urmărită de aceste școale românești, este tot una cu acea a fostelor academii grecești din epoca Fanarioților. Limba română se întroduce anume în școale, „pentrucă toate trebile publice erau să fie tratate în această limbă”; deci școalele erau menite a da oa- meni destoinici pentru căutarea trebilor publice — adecă func- ționari. Tot Regulamentul Organic înființază un colegiu menit- pentru învățătura a 100 de elevi, copii de funcționari, între- ținuți pe socoteala statului — mai folosind pe funcționari și în acest chip¹⁵ ¹⁶. Alexandru Ghica în Muntenia și Mihaiu Sturza în Mol- dova, în anii 1835 și 1842, ieau dispoziția ca nimene să nu mai poată întră în funcțiile statului fără atestate de urmare a cur- surilor învățăturilor, și anume: pentru postul de scriitor, ates- tatul săvârșirei cursului primar; pentru cap de biurou, acel de gradul al II-le; iar pentru cap de secție, acel de gradul al IlI-le¹⁶. Acei ce săvârșiau aceste cursuri erau primiți în funcții, să fi fost și ei și din clasele mai de jos ale societăței; dar pentru a se păstra principiul, că numai boierii pot ocupa dregătoriile, li se dădea, odată cu a lor numire, câte un mic rang de boierie. De aici se explică cum se face că la sfârșitul domniei lui Mihaiu Sturza, găsim în Moldova 3750 de boieri, când la începutul ei erau numai 853. Mai tot sporul era reprezentat prin oameni din straturile de jos trecuți prin școale și înălțați prin funcțiile lor, la boierii¹⁷. Părerea că școalele erau menite a crea func- ționari prinde tot mai adânci rădăcini cu cât se desvoltă mintea românească. Așăzămânul școlar al lui Grigore Ghica din Mol- dova, din anul 1851, prevede la § 9, că „învățătura publică, fie ea oricât de prețuită de persoanele singuratice, aibă ea ori câtă atragere în sine însăși, trebue să rămână pe o treaptă îna- poiată, dacă ocârmuirea nu o va privi ca condiție neapărată a ocupărei funcțiunilor¹⁸. Când vine Alexandru loan I la domnie, el găsește acest curent cătră funcțiuni care exista de mult, sporit și întărit încă prin înființarea școalelor naționale. Principiul egalităței care învoia acuma fiecăruia intrarea în școale și deci în funcțiuni, fără a mai avea nevoia întovărășirei unui titlu de boierie, pe de alta trebuința de a avea funcționari destoinici, întărește ¹⁵ Art. 421, Regul. Org. al Mold. Pentru Muntenia vezi Analele parlamen- tare ale României I, 1890, București, p. 355. Comp. Istoria Românilor citată, XI, p. 185. ¹¹ Buletinul oficial al Țărei Rom., 1835. Manualul administrativ al Mol- dovei I, p. 67. Comp. Ist. Românilor, XI, p. 247. ¹⁷ Mai sus XI, p. 207. ¹R Manualul adm., II, p. 305. Digitized by Google STABEA ECONOMICĂ 147 încă puterea curentului. Este însă de observat, că dacă până acuma erau de lipsă funcționari spre a ocupa posturile, de acuma înainte posturile vor sluji spre a așăza funcționarii care roiau tot mai numeroși din școalele statului. Apoi, cum spune Bo- lintineanu, „cu introducerea sistemului constituțional, func- țiile nu vor fi date pentru interesele seviciului public, ci oa- ■ menilor de partidă, de zestre favoriților și ceeace este mai trist, ele vor servi a regula alegerile, a păstra simpatiile corpurilor pentru guvern și a renaște, ca o fatalitate, regimul corupției” ¹⁹. întărirea curentului cătră funcțiuni provenia pe de o parte dela organele statului, de alta însă și dela părerea ob- ștească, cu toții văzând de o camdată numai nevoia nemij- locită, nu și primejdia mai îndepărtată. Ziarele progresiste ale timpului împărtășesc teoria așăzământului școlar al lui Grigore Ghica. Așa Naționalul, cu prilejul primirei unor tineri netitrați la concurs pentru niște posturi, alăturea cu alții ce avea titluri: exclamă, „Iată cum se încurajază instrucția pu- blică; iată cum se recompensează acei ce și-au petrecut o parte din viața spre a studia”²⁰! Steaua Dunărei pe de altă parte susține, că „guvernul nostru trebue să înțeleagă, că niciodată nu vom putea avea amploaiați buni și apți spre a îndeplini cu demnitate funcțiunile ce li s’au încredințat, cât timp nu se va da cea mai mare întindere învățăturei publice”²¹. Tot așa și bărbații de samă. Ministrul primar, M. Cos- tache Epureanu, în o cuvântare la împărțirea premiilor, făcând aluzie la vremile vechi, spune copiilor: „Decretul vostru de boierie pe temeiul căruia veți fi chemați la funcțiile statului, fie la cele mai înalte, trebuie să vă fie învățătura”. Steaua Du- nărei reproducând aceste cuvinte le dă deplina ei aprobare ²² ²³. Mai mult încă, însuș Kogălniceanu este cuprins de ideile tim- pului său. La împărțirea premiilor din 1860, fiind el ministru ad-interim la instrucțiunea publică, introduce o noire carac- teristică pentru menirea ce se credea că au școalele atunci. In cuvântarea rostită de el spune, că : „chiar astăzi, elevii ce și-au săvârșit cursurile de învățătură în școalele noastre, au să treacă de pe băncile lor în rândul funcționarilor statului și în niște posturi de natură a satisface ambiția a multor mai înaintați în vrâstă”²⁸. Ministrul împărtășind domnitorului, în București, măsura luată de dânsul, primește chiar în ziua îm- părțire! premiilor deplina sa aprobare care și este cetită în public. Astfel se punea, într’un chip văzut în lumină, legătura între ¹⁹ Viața lui Cuza Vodă, p. 7. ²⁰ Naționalul, 9 August 1859. ²¹ St. Dunărei, 9 August 1859. ²² Patria, 13 Iulie 1859. St. Dunărei, 8 Iulie 1859. ²³ Mon. of. al Mold., 14 și 29 Iulie 1860. Digitized by OOQ Le 148 ISTORIA ROMANILOR școală și funcțiuni, legătură care în mintea oamenilor de atunci părea a fi neapărată. Fiindcă funcționarii trebuiau să iasă din școale, se con- vertia judecata aceasta în cealaltă, că școalele sunt menite a da funcționari, de și se comitea o greșală elementară de lo- gică, în conversiunea acestei judecăți. Școalele fiind menite a da funcționari, pregătirea din ele trebuia să fie corespunzătoare scopului pentru care erau menite. Programul tuturor acestor școale este acel clasic, cu greceasca și latina, istoria, geografia, aritmetica, algebra, geo- metria și științele naturale. Pe când însă se sporiau cu trei nu- mărul școalelor menite a da funcționari, gimnaziul Mateiu Basarab din București, acel din Buzău și acel din Ploești, și lăsa tot un singur institut de agricultură, la Pantelimon, pentru întreaga Țara Românească, o singură școală de arte și meserii la Mavrogheni, două școale comerciale la București și la Brăila și o școală technică la București. Programul acestor școale, în aparență menite a da o instrucție practică, era alcătuit tot mai mult din învățături teoretice. Așa bună oară în școala de agricultură dela Pantelimon, se învăța sub profesori speciali: 1) fizica, chimia și agronomia, 2) botanica și horticultura teo- retică, 3) zoologia și arta veterinară, 4) cultura duzilor, tot teoretică, 5) contabilitatea, 6) geometria și agrimensura, 7) o limbă străină — ca materii principale; iar agricultura prac- tică era lăsată directorului — ca ocupație secundară, pe lângă atribuțiile sale. Se înțelege că elevii eșiți din o asemene școală, cu învățături aproape excluziv teoretice, nu erau să se apuce de agricultură, când părăsiau băncile ei, ci-și căutau cariera în vreo funcțiune. Apoi chiar când școala era organizată mai mult spre practică, precum era bună oară școala de arte și me- serii din București, cu ateliere de fierărie, tâmplărie, lemnărie, pietrărie și turnătorie, dar și cu un program destul de bogat de cunoștinți teoretice, spiritul timpului împingea pe ucenicii adăpostiți în ea a se folosi mai curând de cunoștințele lor teo- retice spre a întră în funcțiuni, decât de acele practice care le puteau da o carieră neatârnată²⁴. Aceste idei se mănțin în tot decursul domniei lui Cuza- Vodă. Așa în 1864 Reforma spune că „guvernul s’a arătat curte- nitor cătră junimea studioasă, prin numirea câtorva studenți în posturi, și iată că o mulțime de juni năpădesce la școli. Con- ²⁴ Toate aceste științi asupra școalelor din Țara Românească din anul 1860 sunt luate din bugetul instrucțiune! publice din acel an. Credem de prisos a cerceta lucrurile mai cu deamănuntul și în Moldova, neavând scopul de a scrie o istorie a școalelor, ci numai de a caracteriza o direcțiune ce era comună ambelor țări. Digitized by Google j STAREA ECONOMICĂ 149 jurăm guvernul pentru legea administrației în favoarea a mii de suflete candide care în cursul celor mai frumoși ani ai vieței asudă ziua și noaptea” ²⁵. Raportul comisiunei mixte a camerei și senatului, prevăzută de constituția loviturei de stat, adaogă la aceste considerații, altele de aceeași natură, anume, că „ob- servând desele schimbări ale funcționarilor, comisia iea îndrăz- neala a exprima dorința de obștie simțită că acest mare prin- cipiu să nu fie sacrificat nici chiar în ramura administrativă, pentrucă numai astfel se va asigura viitorul funcționarilor celor buni” ²⁶. Să se observe spiritul în care este rostită dorința sta- bilităței funcționarilor, anume în interesul lor, pentru a le asi- gura viitorul și nu pentru a împiedeca, prin aceasta stabilitate, prea marea îmbulzală la funcții. Pe partea opoziției ziarului Românul dă aceeași notă, dovadă că toată lumea împărtășia acelaș fel de a gândi. „Școalele sunt goale, zice el, pentrucă ușile cancelariilor guvernului sunt deschise neștiinței” ²⁷. Față cu asemenea păreri obștesc împărtășite, în zadar răsunau câteva glasuri înțelepte care căutau să deștepte lumea asupra primejdioasei îndreptări a spiritului public. Ștefan Făl- coianu, vice președintele consiliului general de instrucție, spune în ședința din 10 Septemvrie 1865 : „Trebue, dacă obligăm pe fiul săteanului a veni la școală, să știm să-1 învățăm spre a nu mai face din acei ce vin la ea, oameni pierduți pentru agricul- tură, comerț și industrie; spre a nu mai face până și din școa- lele primare, atâția prăsitori de candidați la paragraful bud- getului” ²⁸. De asemene Trompeta Carpaților arată că „orga- nizarea, economia sunt străine vieței noastre. Noi am fost și suntem pentru ideile abstracte și nici de cum pentru științele pozitive: poeți, filosofi, advocați în toate părțile; matematici, economiști, financiari, nicăeri. Noi n’avem nici ingineri, nici arhitecți, numai legiști; noi suntem numai legiuitori. Aceia care învață cum să se îndoiască averea statului și a particu- larilor, cum să se organizeze comunicațiile, comerciului aceia vor face bine statului; dar aceia care nu au învățat decât cum să iee averea unuia, spre a o da celuilalt, aceia nu au învățat nimic folositor” ²⁹. Constantin Crețulescu spune de asemene, că „ceeace este mai descurăjător este, că videm oamenii de stat din ce în ce în ce ademeniți a se felicita de înmulțirea posturilor servi- “ Reforma, 1 Iulie 1864. M Mon. of., 13 Octomvrie 1865. Este înspălmântător'de constatat’numărul magistraților destituiți fără motive văzute, în decursul anului 1864 după lovitura de stat. Monitorul din acel an pasiun. ²⁷ Românul, 3 Noembrie 1863. ²² Mon. of., 21 Septemvrie 1865. ²² Trompeta Carpaților, 16 Mai 1865. Românii se țineau tot îndepărtați de comerț. Comercianții cei mari din Consiliul comunal din București din anul 1865 erau : Vlasto, Gudgiu, Atanas, Zerlendi, Calenderol, Georgief, Parfeni, Avram Manoah (nici unul Român de baștină). Mon. of., 12 Noembrie 1865. Digitized by Google 150 ISTORIA ROMANILOR ciilor publice, ca de un semn îmbucurător; că nu găsesc a arăta tinerimei un scop mai nobil pentru frecventarea școalelor, decât pentru căpătuirea posturilor”³⁰. Marțian deplânge plecarea Românilor numai către carie- rile statului; critică administrațiunea instrucțiunii publice care „a căutat totdeauna mai mut de binele profesorilor decât de acel al învățăceilor, din care preocupare el explică sporirea așa de repede a facultăților, cu toate că în unele nu se afla decât 10 tineri, și aceia însă bursieri câte 50 de galbeni pe an”. Cu prilejul unei mașini agricole stricată și ne mai între- buințată, neavând cine să o dreagă, Marțian observă că „pentru junii noștri ce învață ceva carte, singura carieră ce râvnesc este avocatura și funcțiunile publice; iar ocupațiunile pro- ductive, precum mecanica le lasă pe mâinile străinilor. Marțian era apoi un sprijinitor al luminilor și mai ales le reclama pentru massa poporului. „Se instruim masele, zice el; să primenim decadența morală a clasei noastre de sus, cu noul și nealte- ratul element al poporului, ca să prevenim totala ei putre- zire” !³¹ Deocamdată funcțiile nu cereau decât cunoștinți mai ușoare. Carierile technice nu erau întrebuințate decât puțin în viața statului și unde erau de trebuință asemenea elemente, se aduceau străini. Se observă deaceea o lipsă simțită de ingi- neri români, și ministrul lucrărilor publice din 1862 spune, în un raport al său, că „pe când la studiul dreptului se dedeau o mulțime de tineri, la acel al științelor pozitive, numai din întâmplare s’a aplicat câte unul, și aceasta e privită ca o ha- zardare de a se angaja pe o cale care nu avea nimica în per- spectivă” ³². In curând însă și profesiunea inginerului începe a deveni atrăgătoare; se organiză ierarhia inginerilor cu lefile respective; cariera Inginerească devine și ea bănoasă și intro- ducerea culturei științifice urmează în curând îmboldirea ob- ștească către funcționarism, sub forma de specialitate. Se constată, conform cu aceste împrejurări, că numărul școlarilor sporia mai ales în învățământul secundar care des- chidea el singur cariera funcțiunilor, fără a mai fi neapărată nevoie de cursuri superoare, afară decât pentru puține posturi. Așa pe când în școalelele rurale scade numărul băeților de la 58.060 în 1862 la 49.328 în 1863; și în cele urbane dela 11.391 în 1862 la 10.379 în 1863; pe când în învățământul superior numărul studenților dă iarăși înapoi dela 320 în 1862 la 212 în 1863; numărul elevilor din școalele secundare crește ³⁰ Trecutul și era nouă de G. Crețulescu București 1860, p. 24. ³¹ Mon. of., 1 și 3 Oct. 1865. ⁹² Mon. of., 4 August 1862. Digitized by Google STAREA ECONOMICĂ 151 Din această împrejurare, prin stăruința elementului evreesc ca element străin în sânul corpului națiunei ronâne, el devine cu deosebire interesant de studiat și deaceea trebue să-i con- sacram câteva pagini. Pe la începutul Domniei lui Alexandru loan I, numărul Evreilor era încă mic în Muntenia; dar începuse a se înmulți prin emigrare din Moldova⁹⁶. Dimpotrivă erau foarte numeroși în această de pe urmă țară, unde se înmulțise sub domniile anterioare și încă de pe timpul Fanarioților. Asupra acestui fapt, aducem următoarele date: „La Fălticeni în 1859, pe Ulița-Mare la deal nu mai rămăsese Români decât economul Eftimie, starostele Trăsnea și alții câțiva; în colo tot Jidani și iar Jidani”³⁷. In Dorohoiu „Jidovii năbușă cu totul popo- rația românească”³⁸. Tot așa și în Galați, cu tot numărul cel mare de Greci, nici Evreii nu erau puțini. Bolintineanu care întovărăși pe domnitor în 1860, în călătoria lui spre Constan- tinopole, când trecu prin Galați și văzu marele numră al Jido- vilor, rosti cuvintele profetice : „Jidanii ce vin la noi sunt mulți și toți străini: în curând vom fi înecați” ³⁹. Despre numărul covârșitor al Evreilor din Iași ne poate da o idee tabloul tinerilor înscriși la recrutare pe anul 1860 care tablou constată 1488 de creștini și 1375 de Evrei. Ținând seamă de împrejurarea, că mulți Evrei se vor fi dosit dela înscriere, căpătăm rezultatul, că încă din 1860, aproape cu jumătate de veac în urmă, numărul Evreilor din Iași era egal cu acel al creștinilor⁴⁰. M Naționalul 96, Noemvrie 1860 spune ca ceva neobicinuit: „aflăm că Mulți Evrei din Moldova trec la noi” După Analele statistice ale lui B. T. Marțian I, 1860, p. 49—53 erau în Ilfov 3589 de Evrei, în Brăila 593, Prahova 324, Dolj 277 și Râmnicul-Sărat 200; în celelalte județe mai puțini. Astăzi sunt cel puțin de 10 ori pe atâta, dacă nu de 15. Asupra introducerei și a spo- rului elementului evreesc în Moldova, vezi mai sus, voi. IV, p. 108 și XI p. 15 și 178. ⁸⁷ Steaua Dunărei, 31 Iulie 1859. ⁸⁸ Steaua Dunărei, 25 Martie 1859. ⁸⁸ Călătoria domnului Principatelor-Unite la Constantinopole, București 1860, p. 25. ⁴⁰ Mon. of. al Moldovei, 16 Noemvrie 1860 dă următoarele cifre pentru recrutare, pe despărțiri: I, 172 creștini, 84 Evrei; II, 288 cr., 213 Ev,; III, 363 cr., 198 Ev.; IV, 260 cr., 360 Ev.; V, 260 cr., 310 Ev.; VI, 225 cr., 210 Ev. Total 1488 cr., 1375 Ev. --- Iată după broșura Din lucrările statistice ale Moldovei, Cap. V, Populațiunea pe 1859 și 1860, Iași, p. 109 și urm., numărul poporației deosebitelor orașe 1859 și 1860 după religiuni: Creștini și Evrei: Creștini Evrei Creștini Evrei Dorohoiu 7.200 8.700 Focșani 15.500 2.500 Botoșani 19.200 19.400 Tecuci 8.500 800 Fălticeni 4.300 6.800 Galați 22.300 2.600 Piatra 13.600 7.500 Bârlad 12.900 2.500 ■ '1 ( Roman 8.400 4.200 Vaslui 4.900 2.300 Bacău 15.600 5.400 Huși 12.300 3.100 Iași 40.200 creștini, 34.300 Evrei. Digitized by Google 152 ISTOBIA EOMÂNIBOB dela 2059 în 1862 la 2778 în 1863³³ * *. Și cu toate aceste, nu se înmulțise într’un chip anormal școaele secundare. In 1863. gimnaziul Mateiu Basarab este prefăcut în liceiu cu 7 clase; Sf. Sava se reduce din 8 tot la 7 clase, întrucât în anul următor urma să se înființeze universitatea și în București. Seminarul din Buzău se întocmește cu 7 clase ca și acel din Moldova dela Socola. In Craiova se preface gimnaziul în liceu cu 7 clase și se mai crează un gimnaziu în Galați. Se crează burse la internatele de fete, etc.M. Deși se fac adause, însuși ministrul ce se fălea cu aceste creațiuni, Bolintineanu, constată mai târziu, în amintirile sale, că „nici o organizare nu se întâlnește în instituțiile noastre menită a garanta viitorul. Toți nășteau și creșteau pe bugetul statului. Comerciul, agricultura, industria, orice alte mijloace afară de funcții erau lăsate străinilor. Aceasta adaugă și numărul și patima nemulțumiților care formează nămolul partizilor de opoziție. De aici născu spiritul de adaos la cheltuelele statului în personal și materila, înmulțirea func- țiilor și mărirea salariilor, inaugurată de loan Ghica, apoi de Epureanu și complectată de Kogălniceanu după 2 Mai” “. Este curios de constatat că chiar oamenii ce în lăuntrul lor erau convinși de contrarul, erau nevoiți să se supună puterei împre- jurărilor. Străinii. Evreii. —JMăvălirea clasei culte a Românilor către funcțiuni, lăsase din vremuri mai vechi, o mulțime de locuri libere, pentru a fi ocupate de străini. Observase încă de mult călătorii și scriitorii ce au scris despre Români, că aceștia consideră numai plugăria ca ocupație vrednică de ei și că lasă negoțul și meseriile pe mânile străinilor. Deaceea când vine Alexandru loan I la domnie, el găsește în țările române o mulțime de străini ce îngrijeau de daraverile economice ale acestei regiuni, trăgând din ele foloasele cele mai mari. In Muntenia, Greci, Bulgari, Sârbi, Nemți și Unguri; în Moldova mai ales Evrei. Din aceste elemente neromânești, Evreii stă- ruiau în însușirea lor de străini, pe când acele de religie creș- tină dispăreau cu timpul în sinul poporului român. Se înțelege însă că, atunci când ei se asimilau cu Românii, le luau obi- ceiurile, și copiii neguțătorilor bulgari greci, sârbi sau chiar unguri și nemți, deveniți Români, năzuiau și ei după funcțiuni, și trebuia ca alți străini proaspeți să-i înlocuiască în ocupațiile productive ale părinților lor. Evreii însă neasimilându-se, ră- mâneau totdeauna pe lângă îndeletnicirea lor aducătoare de bogății și sporiau comândul lor din tată în fiu, din generație în generație. ³³ Vezi Tabloul din Analele economice 13—16, 1863, p. 21. ³< Discursul lui Bolintineanu ministrul cultelor în Dâmbovița, 6 Iulie 18M< ™ Viafa lui Cai za Vodă, p. 50. Digitized byLiOOQlC STAREA. ECONOMICĂ 153 Potrivit cu acest număr însemnat al Evreilor și ei având dreptul a cumpăra case în orașe, multe proprietăți urbane trecură în mâinile lor. In Iași din 1520 de proprietăți mai mari, 515 erau ale Evreilor: în Botoșani din 992 erau vreo 52 mănă- stirești, iar 460 evreești⁴¹. Evreii se îndeletniceau mai cu deosebire, cu negoțul de bani și cu acel al băuturilor spirtoase, cele două căi principale prin care ei au făcut se treacă avuțiile Moldovenilor în mâinile lor, pe lângă că puseră cu încetul stăpânire și pe celelalte arterii ale vieței economice ce mai rămăsese printre Români. In privirea negoțului de bani, contactul cu străinătatea puse pe evrei în cea mai favorabilă poziție. Boierii, amețiți de frumusețile țărilor apusene și moda eșind în curând să fie mers „în lăuntru”, ipotecele curgeau pe moșiile boierilor, ipoteci luate de Evrei pentru împrumuturile făcute de ei, fie din banii lor adunați prin economie, para către para, fie din bani străini. Procentele fiind mari și adăogite necontenit la capete, moșiile erau scoase în vânzare, și așa dispărură una dupe alta marile averi boierești moldovene, intrând în mâinile clasei mai de jos, care nu e vorba, cumpărau cele mai adeseori acele moșii con- tractând alte datorii, încât adeseori apăsarea nu era scuturată. Datoria ipotecară a țărilor române se urca pe la 1859 la 11.000.000 de galbeni (sau 407.000.000 lei) din care 4.000.000 pentru Moldova și 7.000.000 pentru Muntenia⁴². Pentru a sc ușura grelele dobânzi care ruinau pe împrumutați; se proiecta de pe atuncea înființarea unui credit fonciar; dar un articol deșteptător și putem adăogi profetic, asupra acestui așezământ, spunea: „că acest credit trebuia să fie întrebuințat numai în scopuri de economie; altfel instituția va deveni un institut de expropiere pentru marea majoritate a datornicilor pro- prietari” ⁴³. Dacă moșiile rămaseră în mânile pământenilor, aceasta s’a întâmplat numai din pricina dispozițiilor ocroti- toare ale legilor vechi care împidicau pe străini a agonisi proprietăți rurale; dealtfel ar fi avut și ele soarta caselor din orașe, din care aproape jumătate erau de pe atunci în stă- pânirea străininlor. Cum se face că în țara Românească ruinarea boierimei și desfacerea averilor mari nu se îndepliniră pe o scară atât de întinsă ca în Moldova; ca acolo mulți coborâtori ai ve- chilor familii păstrează încă moștenirile lor? Credem că pri- ⁴¹ Mon. of., al Moldovei, 25, 31 Ianuarie, 3, 10 și 16 Fevruarie 1861. ⁴² Expunerea de motive pentru proiectul de împrumut de 60 miₙoane de franci. Mon. of., al Țărei Rom., 30 Septemvrie 1860. ⁴³ Mon. of. al Țărei Rom., 31 Martie 1860. Prevederea s’a cam realizat. Astăzi datoria ipotecară a moșiilor și caselor în toate rangurile întrece un miliard, și nu știu dacă a 10-a parte din împrumuturi a fost întrebuințată la îmbunătățirea fondurilor. Digitized by Google 1₅1 ISTOBIA ROMANILOR cina hotărâtoare a fost sistemul de cultură a pământului. In Muntenia, lucrarea în părtășie cu țăranii aducea mai totdeauna un venit sigur, fără nevoirea unui fond mare de exploatare, pe când în Moldova cultivarea pe seama proprietarului aducea adeseori trebuința de capitaluri mari care, în anii slabi, se rezolvau în ipoteci pe moșii; apoi procentele urcate îndepli- neau ruina și a celor puțini care nu banchetuiau averile lor și nu le împrăștiau la cele patru vânturi. O altă deosebire între Muntenia și Moldova este că în cea dintâi creditorii fiind elemente străine asimilabile, averea bănească a țărei rămânea în mare parte tot în mâinile Românilor (sau al Românizaților); în Moldova, încăpute în pungile neamului neasimilabil al Evreilor ele eșiau din patrimoniul poporului român. Dacă însă prin comerțul banilor în condițiile arătate, Evreii se îmbogățiau pe socoteala clasei avute, acel al bău- turilor spirtoase le aducea în mână averea celor mici, dar care prin mulțimea lor răscumpărau puținătatea lor economică. Negoțul cu rachiu era vechiu în țările române. La început el se importa în Moldova din Polonia și numai de pe timpul lui Constantin Moruzzi (1777—1782) se pomenește despre exis- tența de velniți în Moldova, pentru sprijinirea cărora și spre a face pe placul boierilor proprietarilor lor, domnul oprește intrarea rechiului leșesc⁴⁴ *. Consumația acestei băuturi sporia necontenit și mai ales dela introducerea fabricărei ei din gjâne, pe la 1844. La suirea lui Alexandru loan I în scaun, între- buințarea ei era aproape obștească în Moldova, mai mult sau mai puțin cunoscută în Muntenia, unde era înlocuită cu țuica sau rachiul de prune. Relele efecte ale consumărei rachiului de către sătenii din Moldova se observase încă de pe atunci, și Steaua Dunării numește prea bine această băutură: „otrava țăranului⁴⁶. Răspândindu-se tot mai mult viciul pierzător al beției, productele velnițelor găsiau o piață de desfacere tot mai îmbelșugată și numărul povernelor sporia pe zi ce merge. In 1860 erau în Moldova 200 care produceau în mijlociu fiecare câte 10.000 de vedre de rachiu pe an, deci o producțiune totală de 2.000.000 de vedre, mai toate consumate ca băutură, ceeace făcea aproape de o vadră de cap pe an, proporție uriașă, dacă ținem seamă că copiii în deobște nu beau și femeile mult mai puțin decât bărbații⁴⁶. Tribuna își pune întrebarea, „dacă este iertat de moral a fonda un venit numai pe cumplita demo- ralizare, adică pe beția acelei mai trebuincioase clase a popo- rului”?⁴⁷. ⁴⁴ Mai sus IX pag. 183. ⁴⁶ Steaua Dunărei, 13 Aprilie 1860. ⁴⁴ Ibidem, 15 Ianuarie 1860. ⁴⁷ Tribuna română, 14 Ian. 1860. Digitized by Google STAREA ECONOMICA 155 Steaua Dunărei observă deasemenea, ca fiii lui Izrail, exploatatori ai acestei patimi teribile, duc îndobitocirea otră- vitoarei lor băuturi prin toate ramificările societăței și îi absorb chiar pâinea de toate zilele⁴⁸. Pe lângă această răspândire a beției, crâșmele ținute de evrei, slujiau mai ales la hotar, Ia săvârșirea a felurite delicte, precum contrabande, furturi, oplo- șirea și înlesnirea trecerei Jidovilor vagabonzi de care era inun- dată țara și care năvăliau fără nici o oprire⁴⁹. Am văzut că față cu îngreuierea datoriei ipotecare, se vorbia de înființarea unui credit fonciar. Față cu înmulțirea Jidovilor, a velnițelor și a crâșmelor, nu se lua nici o măsură; ba chiar prin taxa de 5 lei la vadră asupra spirtului, adăogându-se veniturile statului, această sporire nu putea fi rău văzută, cu toate drep- tele observări a le gazetelor. Să venim acuma la poziția Evreilor, în țările române, la începutul domniei lui Alexandru loan I. Din vechime Evreii erau îngăduiți a-și exercita religiunea, industria și comerțul în țările române; erau îngăduiți a se așeza în sate: nu puteau ținea moșii în arendă nici cumpăra imobile rurale și nici măcar vii, iar case în orașe puteau cumpăra. Regulamentul Organic, cea dintâi organizare mai sistematică a țărilor române, exclude pe Evrei dela drepturile politice, admițând la împământenire numai pe străinii de rit creștin⁵⁰. Și el păstrează oprirea Evreilor de a lua moșii în arendă. Anul 1848 cu ideile lui liberale, aduse și pe acea a emancipărei Izraeliților — termen cam nepropriu. Această idee este susținută de Kogălniceanu în Dorințele par- tidei naționale din Moldova ; dar ea rămâne fără nici un rezultat, revoluția fiind înăbușită. O lege din 1852 reînoiește învoirea Evreilor de a ținea crâșme prin sate⁵¹. Dar până atunci, cetățenia română nu era un bun așa de căutat, deoarece mulți Români chiar se puneau sub pro- tecțiunea străină. Nici măcar la Convenția de Paris nu se văd stăruinți de ale Evreilor de a fi primiți în cetățenia română, deoarece și ea păstrează, deși încheiată sub ochii Evreilor din Paris, cetățenia română numai creștinilor. Deaceea, o foae evreească ce apărea în Iași în tipografia H. Goldner și sub redacția lui B. Feldmann, intitulată Gazeta română-evreiască, ⁴⁸ Steaua Dunărei, 24 Martie 1860. ⁴⁸ Mon. of. al Mold., 9 Iulie 1860. Gezeta germană Bukarester Intelli- genzblatt, 2 Decemvrie 1859 spune despre Evrei: ,,Es ist wahr, der moldanische Iude ist ein fataler Mensch, und sein Schaher weit entfernt ein solider Handel zu sein”. ⁵⁰ Art. 1431 Codul Calimah. Insă legea Munteniei din 15 Martie 1840 oprește pe Izraeliții din Valahia să cumpere locuri în afară de barierile ora- șelor. Anexa X a Reg. Moldovei: Despre Indigenat art. I. și Anexa P. cap. L. ⁶¹ Manualul administrativ II, p. 41 Dr. Felix, Istoria igienei în România, Partea I, al doilea memoriu, p. 100. Digitized by Google • 156 ISTORIA ROMANILOR în profesia ei de credință din numărul 1, din 12 Martie 1859, își mărginește scopul activităței ei numai la literatură, comerciu și industrie „întrucât edificiul politic rămânând închis Iudeilor locuitori în Principatele-Unite, am socotit a fi de prisos cu reproducerea în jurnalul de față, de articole politice”. Faptul este numai constatat de toaia evreiască, fără nici un comentar, fără nici o protestare ⁶². Conform cu această tendință a Evreilor îi vedem în 1860 Aprilie, cerând, ca limba de predare în școa- lele lor să fie acea germană. Ministerul respinge această cerere ca protivnică art. 97 din așezământul școlar⁶³. Ei caută apoi îmbunătățirea soartei lor pe alte căi. Așa ei stăruesc și obțin desființarea taxei Jidovilor la 1 Ianuarie 1860, o dare îndestul de apăsătoare ce atârna asupra lor și pentru răspunderea căreia li se încuviințase din vremuri mai vechi sporirea prețului cărnei cușer. Prin această măsură se adusese comerțul cărnei în deobște, în cele mai multe din orașele moldovenești, în mâinele Evreilor, de oarece ei vânzând carnea cușer cu 70 de parale oca, iar pe ei costându-i numai 14 ca preț de cumpărătură, ei câștigau așa de mult, încât pe lângă plata taxei erau puși în poziție de a vinde carnea trif (necurată pentru ei) creștinilor cu un preț așa de jos, că punea pe acești din urmă în neputință de a concura cu ei la vânzarea acestui lucru de hrană, pe care puteau să-1 lase cu un preț foarte jos creștinilor, scoțându-și profitul din cușerM. Desființarea taxei Jidovilor ar fi trebuit să aibă de urmare suprimarea facultăților lor de a putea urca prețul cărnei cușer, ceeace ar fi silit a ridica pe acel al cărnei trif și le-ar fi răpit avantajul în. concurență cu creștinii. Lucru însă nu se făcu, cu toate că ziarele cerură această măsură. Astfel rămase comerțul cărnei confiscat de Evrei în mai tota- litatea orașelor moldovene. Evreii însă se convinsese în curând că, față cu schimbarea situației țărilor române care fă use chiar pe mulți supuși ai marilor state europene, să prefere cetățenia română, aceleia de care se ținuse până atunci, trebuia să-i îndrume și pe ei la dobândirea drepturilor politice și a renunța la poziția până acum atât de râvnită de ei de Unterthan ⁵⁵. Ei încep a se mișca în acest sens, când cu desbaterea constituției în comisiunea centrală. Cu acest prilej dau Jidanii primul asalt, bine înțeles teoretic la cetățenia română. O broșură scrisă de un Izraelit român intitulată Emanciparea Izraeliților în România apare în ⁵Î Se află câteva numere din această gazetă în biblioteca din Iași. ³⁸ V. A. Ureche. Istoria școalelor, III, p. 234. ⁶⁴ Patria, 24 Iunie 1859. s& Acest cuvânt desfăcut de Români în articol și substantiv, după limba lor. dădu naștere poreclei date de ei Jidovilor de Târlani (Unterthan=un târtari). STAREA ECONOMICĂ 157 Paris în anul 1861 ⁶⁶ și apără cu mult foc această cauză înaintea părerei obștești. Este primul pas al Evreilor prin care cer ega- lizarea drepturilor, prima verigă a seriei însemnate ce se des- voltă încă sub ochii noștri. Părerile autorului anonim fură îmbrățișate cu mare căl- dură de toată presa izraelită, și președintele Alianței izraelite din Paris, Carvalho, scrie redactorului unui mare ziar (nu se spune care) ce reprodusese broșura, că „lucrarea va fi luată de bază la negocierile ce ar fi întreprinse pentru a sprijini dorințele coreligionarilor români”. Broșura exprimă credința, că „noua constituție a Principatelor va ținea drept onoare de a înscrie marele principiu al egalităței religioase, civile și poli- tice care este primul semn al libertății unei națiuni și siguranța progresului și a prosperității sale. Avem de chezăș al speran- țelor noastre simpatia manifestă a unor bărbați eminenți dintre Români și cuvintele atât de frumoase ale principelui, căruia voința națională a încredințat puterea și care, mai a doua zi după a lui întronare, răspunde unei deputațiuni, că „nu vreau să văd în Principatele-Unite nici creștini, nici Jidani, ci numai Români” ⁶⁷. In această broșură, Izraelitul român pledează pentru egalizarea deplină a Jidanilor în România, și combate toate argumentele religioase, economice și politice ce de pe atuncea se aduceau în contra acestei egalizări. Dela această broșură înainte, se pune pe tapet chestiunea izraelită în țările române, și lucrul se explică, dacă pe deoparte luăm în privire, că atunci le vine Evreilor pentru întâia oară în gând să se folosească de schimbarea de regim în Țările Române, pentru a-și îmbu- nătăți și ei poziția; iar Românii ai căror simțământ național se deșteptase mai cu seamă dela 1857 încoace, încep a pricepe mai lămurit primejdia împlicată în o asemene pretenție⁶⁸. Deși rezolvirea împărtășirei Evreilor la drepturile poli- tice trebuia așteptată dela constituția țărei care deabia intra în desbatere, totuși poziția lor se îmbunătăți încă din ceeace era mai înainte. Ei capătă dreptul de a avea școale confe- sionale, pe temeiul principiului toleranței religioase proclamat de Convenția de Paris ⁶⁹. Lovitura de stat și noua constituție întocmită de domn aduse din nou în desbatere chestia jidovească. Jidanii gândind ⁶⁸ L’ânancipation isradite en Roumanie par un Israelite roumain, Paris, 1861. ⁶⁷ Deși nici un act oficial al timpului nu reproduce astfel de vorbe ale domnitorului, ele a putut fi rostite, dacă luăm în privire cele ce spune Ale- xandru loan I, tot relativ la Jidani, în mesajul său din Decemvrie 1864. Mai jos.^p. 159, 160. Alianța izraelită se înființase în 1860. ⁶⁸ La Queslion isra&ite en Roumanie, Paris, 1869, p. 1—15. ⁸⁸ Mon, of, al Moldovei, 22 Noembrie 1861. Digitized by Google 158 ISTOBIA BOMANILOB că a venit momentul pentru a dobândi împărtășirea la drep- turile pământenilor, se vede că au pus în lucrare mijloace, ascunse, spre a dobândi această poziție, cu prilejul schimbărei autoritare a constituțiunei din partea domnitorului. Românii simțind uneltirile făcute, porniră iarăși o campanie prin presă în contra lor, în care se deosebiră mai ales două lucrări: Ar- ticolul d-lui A. D. Holban din Viitorul din Iași și o broșură a lui D. Popasu absolvent în drept și științele politice dela Universitate din Halle. Acest din urmă, antisemit înfocat, pune ca dilemă la începutul lucrărei sale, că ,„sau noi respingem cu energie și dispreț impertinentele pretențiuni de emancipare ale Evreilor și ne silim a scăpa prin mijloacele cele mai nimerite și mai urgente, chiar de Jidanii pe care îi mai avem din neno- rocire, sau noi renunțăm la independență, ba chiar la existență statului și a națiunei române, pentru a deveni sclavii, iloții disprețuiți ai Jidanilor”. O conviețuire nu ar fi cu putință decât „atuncea, când Evreii se vor desbrăca de legea Iui Moisi; când se vor denaționaliza și vor putea deveni adevărați cetă- țeni ai unui stat” «°. Aceste învinuiri, Evreii se grăbesc a răspunde și anume celor aduse de Holban prin o scriere a doctorului Silberzwaig, președintele uniunei izraelite din Iași, iar lui Popasu prin o broșură anonimă din București subsemnată „Un Român”⁹¹. In această din urmă se spun, pe lângă argumentele trebuitoare cauzei și unele adevăruri care întăresc, și din partea această, caracteristica situației economice a țărei. Mai întâi broșura tăgăduiește că tot comerțul, toată industria, toate capitalurile ar fi în mâinile Evreilor. „Adevărul și tristul adevăr, urmează ea mai departe e că mare parte din comerț, industrie și capi- taluri sunt în mâinile străinilor: Greci, Bulgari, Armeni și Germani. Domnul Popasu ar fi trebuit să pună străini în loc de Evrei”. Pentru Muntenia nu se poate tăgădui temeinicia acestei observațiuni, deoarece Evreii erau pe atunci aici, în număr mult mai mic decât în Moldova, și străinii erau repre- •• Vezi Viitorul, din 1863 și broșura Sunt sau nu Evreii folositori Prin- cipatelor-United de D. Popasu, București 1864. Ni se pare că aici se găsește pentru întâia oară emisă părerea cea adevărtă și sănătoasă a deslegărei chestiunei evreești; sau dacă deslegarea pe această cale pare cu neputință, argumentul cel mai hotărîtor contra cererilor lor; căci la Evreii religia este mai mult decât o credință; este o formă de viață națională. Nu poate însă nimeni să aparțină deodată la două legături naționale. •l Chestiunea izraelită în România de doctorul Silberz^aig Iași 1864 (nu am putut găsi broșura). Evreii în Romania ce sunt și ce pot să fie de un Român, București 1865. Evreii mai sunt sprijiniți în foile române, bunăoară în Reforma de articolele lui Vaillant 8 Dec. 1864 și urm. Deasemeneâ în Convențiunea, unde sunt apărați contra imputărilor lui Kogălniceanu, 28 Ianuarie și 14 Fe- vruarie 1864. Digitized by Google 9TAKEA ECONOMICĂ 159 zentați mai cu seamă prin alte elemente ⁶² *. Dar se întreabă broșura mai departe : „din ce cauză s’au grămădit atâția străini în țările noastre? Pentruce tot comerțul, toată industria, toate capitalurile se află în mâinile lor? Pentruce oare Românul nu mai este decât agricultor, amploiat sau servitor? Străinii nu au cucerit țara cu sabia, nici au fost ocrotiți prin legi, pentru a pune mâna pe comerț, industrie și capitaluri. Ei s’au aruncat cu activitate și stăruință în toate ramurile comerțului și ale industriei, au muncit fără a obosi, au trăit cu economii și au ajuns a se înavuți, a face capitaluri și a cumpăra moșii și un mare număr de case prin orașe. Era aceasta culpa lor? Din contră credința Românului era că cine învață carte, trebue să fie funcționar, și visul său, îndată ce se apuca de învățătură, era funcțiunea, cu hotărîre de a întrebuința toate mijloacele spre a înainta, a se boieri și a se chivernisi. A fi lipscan, pos- tăvar, pieptănar, bancher, tăbăcar, tâmplar, fierar, curelar, era privit, dacă nu ca desonoare, dar ca un ce foarte scăzut foarte umilit, de către biurocrați și de clasele înalte ale socie- tăței. Starea de agricultor chiar nu era mult mai onorată” ⁶S. Deși aceste argumente nu pot aduce deslegarea chestiunei evreești, totuși ele au meritul de a pune și mai viu în lumină cauzele pentru care elementele străine și cu deosebire Evreii au ajuns să îngenuncheze pe Români pe tărâmul economic. Evreii se sileau să dobândească drepturi, arătându-se în lăuntru ca buni patrioți, precum o fac bunăoară atunci, când societatea izraelită Cultura provoacă pe Jidani la subscripție pentru armată, în vederea că domnitorul promisese că se va ocupa de chestiunea izraelită și că ei sperau deci să dobân- dească emanciparea lor măcar în parte⁶⁴. Și într’adevăr că domnitorul îm mesajul său din 6 Decemvrie 1864 spune, că „ținând seamă de împrejurările locale, guvernul va lua măsu- ⁶² într’un comitet pentru a veni în ajutorul inundaților, comitet compu din marii comercinnți din București, figurează ca fruntași ai conerciului capi- talei următoarele nume : Miron Vlasto, Constantin. Derussi, Mihail Călifar, Joși/ Halfon, George Coemzopol și Garabet Anuș, (Mon. of., 11 Martie 1865). Nici un român. ⁸³ In aceste polemici sunt și părți hazlii? Așa Tribuna din 25 Mai 1864 spunând că în Elveția Evreii sunt mai rău tratați decât la noi, broșura „Ro- mânului” răspunde, că ce au nevoe Românii să iee exemple dela brânzari. Nu numai că Svițera nu este mai înaintată ca noi; dar chair e departe de a putea intra în comparație cu noi”(? I) ⁶⁴ Reforma, 15 Ianuarie 1864. Statutele societăței izraelite din Iași 1864 Iași Aprilie, aprobate de guvern, pun ca scop al societăței: „dobândirea de drepturi cetățenești din partea Izraelitului. Va stărui a propaga românismul între Izraeliții din Moldova. întrucât știm că dobândirea dreptului de cetă- țenie este numai o chestie de timp, von sprijini patria și vom lupta chiar de astăzi pentru dânsa cu toată energia”. Digitized by Google 160 ISTOBIA ROMANILOR i ile cuvenite pentru emanciparea Românilor de rit izraelit”M. Buna voința a domnitorului pentru Evrei se vede și de pe aceea, că ziarul Constituțiunea atacând religia izraelită, primește un avertisment ®®. Dacă însă domnitorul se arăta plecat a încuviința Jidanilor oarecare drepturi, țara se opunea acestei tendințe, și legea care învoia străinilor dreptul de a cumpăra imobile rurale, mărginea această învoire numai celor de rit creștin, și aceasta cu toate plângerile ambasadorului francez din Constantinopol pentru această restrângere ®⁷. Chstiunea izraelită fusese însă numai pusă pe tapet în domnia lui Cuza. Seria produsă prin desvoltarea ei este încă în plină putere în zilele noastre*). Starea financiară. — După ce am analizat câteva între- bări care stau în cea mai strânsă legătură cu starea economică, dar care izvorăsc din alte împrejurări decât din această stare însuși, să trecem acuma la cercetarea condițiilor materiale care înconjurau viața poporului român, spre a ne da seamă de mijloacele ce-i stăteau la îndemână, spre a se îndruma pe calea civilizației. Dacă privim întâi la mijloacele de care dispunea statul, găsim chiar dela început însă temelia unei grave descumpeniri între venituri și cheltueli, care descumpenire își are obârșia în înlăturarea de către Convenția de Paris a măsurilor ocro- titoare în această privință, și îngăduirea deci a pătrunderei spiritului strict care predomina în conducerea daraverilor private și în acea a daraverilor publice ®⁸. Aceasta se vede chiar în anul întâi al domniei lui Ale- xandru loan I, când bugetul Munteniei sare deodată de la 40.000.000 în 1859 la 74.000.000 în 1860 iar acel al Moldovei dela 22.000.000 în 1859 la 44.000.000 în 1860;«» iar bugetul școalelor din Moldova se urca deodată dela 1.700.000 la 18.000.000 în 1860 ⁷⁰. Și dacă acest spor s’ar fi făcut în timpul unei situații înfloritoare a caselor publice, tot ar fi mers. Dar în ce stare de destrăbălare ele se aflau la începutul domniei lui Alexandru w Mon. of., 7 Dec. 1864. Evreii se grăbesc a mulțumi domnitorului pentru făgăduința conținută în mesaj. Adresa lor e reprodusă de Courrier d’Orienl 21 (5) Ian. 1865. •• La Patrie, 27 (15) Ian. 1865; UOpinion naționale, 16 (4) Fevruarie 1865. ⁰⁷ Legea din 20 August 1864. Cf. Negri c. Cuza, 14 Sept. 1864. Cores- pondența, p. 197. •• Domnia lui Cuza Vodă. Voi. I, p. 10—11. Ediția din 1103. Iași. •• •• Mon. of. al Țărei Rom., 13 Octombrie 1860; Mon. of. al Mold., 5 Decemvrie 1859. 10 August 1860. Comp. Analele economice, 1862, No. 9—12, p. 191; Tribuna română, 20 Decemvrie 1859. ⁷⁰ Mon. of. al Mold., 26 Iulie 1860. CL Bugetul școalelor pe |860. •) Aceasta în 1914 când A. D. Xenopol își redacta lucrarea. N. E. Digitized by Google STAUSA ECONOMICĂ 161 loan I ne-o vor arăta câteva spicuituri culese pe ici pe colea în izvoarele timpului. Casa militară a Moldovei eră deșartă; ofițerilor nu li se plătise lefile pe mai multe luni, și soldații umblau goi și desculți. Tot așa stătea și casa școalelor care nu răspunsese de % de an lefile învățătorilor dela sate ⁿ. Co- misarii de control la finanțe iarăși nu fusese plătiți de 7 luni⁷². Statul cerșetorca ofrande dela privați și nu se rușina când i se oferiau. Așa Teodor Balș i hărăzește într’un rând 200 de galbeni, iar călugării dela Neamț 4.000; mai multe sumi se subscrise fără procente la împrumul de 8.000.000 de lei⁷³. In Moldova o cerere de împrumut de 5.000.000 lei cade⁷⁴, deoarece era sigur, că nu se va găsi de unde să se împrumute, lipsind creditul,⁷⁶ și așa mai departe. Și cum se făcuse sporul bugetului? Nu se dobândise întâi veniturile trebuitoare și apoi să se întocmească, după ele, sporul cheltuelilor, ci se votase mai întâi cheltuelele și pe urmă, ne- putându-se găsi mijloacele de acoperire, se recurse la măsuri' extraordinare. Ministrul de finanțe mărturisește singur, că a fost „silit, spre a nu impovora cotitatea contribuției și â mi recurge la uri împrumut, să întrebuințeze întâi toate rezervele exercițiului 1859” ⁷$; ■ : Așa se echilibra însă bugetul numai pe hârtie. De atunci a început seria cheltuelelor peste puterile țărei, care s’a trăgănat până în zilele noastre, și a căreia început poate fi pus în bugetul anului 1860. Creșterea cheltuelilor era datorită mai cu seamă sporirei neîncetate a nuriiărului funcționarilor și adăogirei lefilor lor. Complicările contâbilităței franceze cereau această sporire, pentru înzestrarea îndestulătoare a serviciului țărei. Se proclama chiar un principiu fatal pentru starea finanțelor noastre, anume că „trebue să- ne ferim de o administrație puțin costisitoare, și că pe cât se va cheltui mai mult, pe atâta țara va fi mai bine administrată, principiu în contra căruia în zadar luptase unii din oamenii bine cugetători ai timpului. Așa Winierhalter ne arată, că în virtutea acestui principiu salinele care costau în 1860 suma de 1.171.120 de lei, în 1861 înghițeau cu exploa- tarea lor, 3^972.471 de lei; iar sporul de venit ce se câștigase cu această administrație mai costisitoare era numai de 995.900 de lei, încât în realitate era o pierdere de 1.895.451 de lei⁷⁷. ⁷¹ Generalul Milicescu în ședința din 30 Ianuarie. Mon. of. al Mold. 12 Fevruarie 1859. ⁷² St. Dunărei, 30 Mai 1859. ⁷³ Tribuna, 16 -Iulie 1859. ⁷⁴ Mon. of. al Țărei Rcm., 5 și 10 Aprilie 1859. ⁷⁵ Mon. of. al Mold., 12 Fevruarie 1859. ⁷⁴ Winterhalter în Românul, 23 Noemvrie 1862. ⁷⁷ Idem, Ibidem, 30 Noembrie 1862, confirmat prin expunerea de motive A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XIV. 11 Digitized by^ooQle 162 ISTOBIA BOMĂNILOR Pentru a se echilibra budgetul, se recurgea la evaluări cu totul fantastice care urcau veniturile numai pe hârtie și tre- buiau să lese numai decât un deficit în casa statului. Așa ve- nitul contribuțiilor directe se sporește în evaluarea dela 53.000.000 Ia 76.000.000; timbrul dela 27.000.000 la 38.000.000: salinele dela 26.000.000 la 29.000.000 și a-șa mai departe ’⁸. Este ade- vărat că veniturile se adauseră dela un timp, prin întinderea lor asupra întregei poporații și apoi prin sporirea feiiului lor. Dar nu se ținea samă de mai multe împrejurări : mai întâi, că niciodată impozitele nu produc îndată ce sunt aplicate, tot ce se poate scoate din ele; apoi de răua voință a foștilor pri- vilegiați care căutau în toate modurile să scape de a lor plată. Se făcea un abuz de tot deochiat cu cererile de iertări de dări, pe baza certificatelor de sărăcie, așa că ministrul finanțelor este nevoit să publice, că asemene certificate nu vor mai fi luate în băgare de samă, de nu vor fi fost întărite de municipalități, pentru a pune un capăt principiului, că „a abuza de averea statului nu este a abuza” ⁷⁹. De aceea și domnitorul, în mesajul ele deschidere a adunărei Moldovei din 4 Decemvrie 1861, spune, între altele, că „greutatea cea mai mare a fost de a se iniția țara la un sistem de dări bazat pe egalitate, pe când până acuma era bazat pe privilegiu” ⁸⁰. Atât de înrădăcinat era vechiul sis- tem în cugetul oamenilor, că găsim pe un boier din Roman, Teodor, dând o hârtie, în care spunea, că „preferă să fie spânzurat decât să plătiască birul” ⁸¹. Ministrul Mavrogheni ne spune, că „răul cel mare în finanțele noastre este: neîncasarea contribuțiilor, păsuiaia autorităților și lipsa unei contabilități regulate”⁸². Dar nu numai contabilitatea nu era regulată; nici adunările nu-și făceau datoria de a vota budgetul la timp. Domnitorul, în me- sajul său din 4 Decemvrie 1861 spune, că „dela suirea mea pe tron, un singur budget s’a putut vota și acesta numai 6 luni după începerea exercițiului” ⁸³. In zădar convoacă domnitorul adunarea înaintea termenului ei legal de 23 Decemvrie 1862, pentru a se putea vota budgetul pe 1863. Până să se tipăriască, se intră în sesiunea ordinară și se începe noul exercițiu (1 lanuar 1863) tot cu budgetul nevotat. Din pricina acestor împrejurări starea financiară mergea tot mai rău; cheltuelele sporiau fără a li se găsi mijloace de a bugetului pe 1863 a ministrului de finanțe A. Cantacuzen, cetită în ședința din 10 Noembrie 1862. Dezbaterile adunărei pe 1862—1863. :tⁱ Expunerea proiectului de buget pe 1863, citată în nota prec. ⁷⁰ * * * * * ⁷⁰ Mon. of. al Țărei Rom., 23 Decembrie 1861. ** Mon. of. al Mold., 9 Decemvrie 1861. Kogălniceanu în cuvântarea de apărare a ministeriului său în ședința din 15 Februarie 1861. Procesul verbal al adunărei Moldovei No. XXI, p. 272. ⁵³ Mon. of. al Mold., 14 Noemvrie 1861. Mon. of. al Țărei Rom., 4 Decemvrie 1861. Digitized by Google STAREA ECONOMICĂ 163 întâmpinare; dările și câte erau nu se încasau, și rămășițele se adunau din an în an tot mai numeroase. Ministrul de finanțe este nevoit să facă mărturisirea cam stranie, că „veniturile din dările directe ar fi supuse îndoielei și unor variațiuni neîn- lățurabile”, când este cunoscut că cele mai sigure venituri sunt tocmai acele directe și că variațiunea este însușirea veniturilor indirecte. „Că în afară de veniturile școalelor de 6.832.293 de lei, din 35.935.618 de lei, venituri din contribuțiuni directe prevăzute prin budgetul Moldovei pe 1860, s’a încasat numai 28.036.559” ⁸⁴. Pentru a se acoperi nevoile arzătoare ale sta- tului, guvernul cere, în ședința din 4 Mai 1861, un împrumut de 4.000.000 de lei, „trebuitor spre a plăti amploaiații și sol- dații și a se îndestula bolnavii cu hrană, lipsa tezaurului pro- venind din neîncasarea arenzilor moșiilor mănăstirești și acea a impozitului fonciar” ⁸⁵. In zadar și acum se ridicase mai multe glasuri, pentru a protesta contra unui asemene sistem. Barbu Catargiu ac- centuază, fără răsunet, „spaima ce o simțim cu toții, pentru mulțimea covârșitoare a cererilor de pensie”, iar principele D. Ghica adaoge, că „vina acestei stări de lucruri este a acelora care aii luat oameni ce aveau încă praful băncilor pe coate și i-au pus în toate serviciile statului, trimițând la pensie pe acei care puteau servi încă” ⁸⁶. Setea de a se- înfrupta din fondul pensiunilor era așa de mare că se vedeau pensionari care, după ce primiau pensiunile lor regulat cuvenite, mai cereau pensii viagere sau chiar împărțiri dela cutia milelor⁸⁷. Scarlat Cre- țulescu adaoge, că „pe când se aștepta o mai bună cumpenire a întrebuințărei veniturilor statului, se ivi înmulțirea de pos- turi cu lefuri însămnate, din care o mare parte nu sunt decât sinecuri” ⁸⁸. Mai ales budgetul instrucțiunei creștea fără nici o proporțiune, iar Brătianu declara că el răspunde de această sporire, întru cât țara are nevoie de instrucție” ⁸⁹. După cele spuse până aici, se înțelege dela sine în ce stare trebuiau să se afle finanțele statului. Funcționarii adese ori nu erau plătiți de 6 luni⁹⁰. Prin legea din 5 Martie 1862, s’a creat ca sistem financiar, datoria flotantă, de care toate sta- ⁸⁴ Mon. of. al Mold., 8 Aprilie 1861. ⁸⁶ Mon. of. al Țărei Rom., 9 Mai și 13 Iulie 1861. ⁸⁶ Ședința din 13 Mai 1861. Mon. al Țărei Rom., 20 Mai 1861. Vezi mai sus cum Kogălniceanu numește în funcții pe premianți, p. 147. ⁸⁷ Numele funcționarului care cerea împărtășire dela cutia milelor, vezi Mon. of. al Mold., 23 August 1861. Copii lui trăesc încă. Fabulistului A. Donici îi face o pensie viageră pe lângă aceea ce o primea pentru slujbă. Vezi cele ce le spune Prijbeanu în șed. din 20 Martie 1862. Tot așa se face cu Catinca Fotino. Vezi ședința din 3 Aprilie 1862. ⁸⁸ Românul, 1 Noemvrie 1862. ⁸⁹ Unirea, 25 Fevruarie 1861. u Românul, 21 Februarie 1861. Digitized by Google 164 ISTOBIA BOMANILOB tele caută astăzi să scape pe cât se poate. Bonurile de tezaur erau însă menite a întâmpina cheltuielele, până la încasarea veniturilor. Ba ministrul se fericește despre izbânda operațiu- nilor, arătând, că „publicul subscriea mai curând la bonuri cu scadențe mai lungi de 3 luni, fiind dobânda 10%. îndată ce ele sunt plătite, sumele sunt din nou reîmprumutate. Suc- cesul acestei operațiuni este asigurat și putem spera, că bo- nurile de tezaur vor permite a învinge crizele care au necesitat împrumuturi oneroase de bancă” ⁹¹. E drept că bonurile de tezaur feriau pe stat de a recurge la străini pentru împrumuturi, lucru ce se considerau pe atunci ca primejdios⁹². Erau însă oameni prevăzători care desaprobau în deobște orice fel de împrumuturi. loan Brătianu spunea cu prilejul unei cereri de acest fel: „Mergând tot așa, și îngrămădind credite peste cre- dite, împrumuturi peste împrumuturi, nu facem alta ceva pentru finanțele statului, decât ce au făcut feciorii de boierii cu ave- rile lor”. Cu toate aceste tot Brătianu am văzut, că aprobă orice cheltueli, când era vorba de instrucția publică⁹³ ⁹⁴. Secularizarea averilor mănăstirești, aduce de odată un spor însămnat în veniturile statului, vr’o 20.000.000 de lei, și s’ar putea aștepta ca situația financiară să se fi îmbunătățit. Adaosul însă fu înghițit și se trecu chiar mult peste el, prin săritura cea vajnică făcută de cheltuelele budgetare de odată dela 1863 la 1864. Pe când pe 1862 cheltuelele erau de 124.000.000 și de 127.000.000 pentru 1863, pentru anul loviturei de stat ele se urcă de odată la 204.000.000 din care 166.000.000 ordi- nare iar 38.000.000 extraordinare. Pentru 1865 budgetul șe reduce în chip simțitor la 159.000.000 de lei venituri și 158.000.000 cheltueli; dar tot în disproporție cu mijloacele realeM. Nu numai că veniturile țărei, cu tot adaosul averilor mănăstirești, nu ajungea spre a lor întâmpinare; dar budgetul trebue șă fie echilibrat prin un împrumut de 18.000.000, menit a se plăti primele sumi datorite proprietarilor din obligațiile rurale. Se în- țelege că un urieș deficit se punea în perspectivă, și ministrul de finanțe Bălăceanu se silește să-1 justifice prin considerațium retrospective; „că el ar provenii încă din 1860, când la reorr ganizarea țărei s’a sporit cheltuelele, fără a se căuta și veni- turile din care ele să fie întâmpinate; ba încă aceste din urmă s’au micșurat, desființându-se taxa de export” ®⁶. Să se adaogă ⁹¹ Referatul ministerului de finanțe. Mon. of. 15 Septemvrie 1862, Cf. Țăranul român, 25 Fevruarie 1862. ⁹² Românul, 11 Fevruarie 1862, care reproduce un articol de Grenier din Le Constitutionnel. M Ședința din 26 Fevruarie 1862. Mon. of., supl. ⁹⁴ Expunerea ministrului de finanțe, Steege, făcută în ședința din 23 Decemvrie 1864. M Raportul ministrului de finanțe ad-interim Bălăceanu, publicat în Mon. of., 13 Iulie 1864. Comp. Ibid., 14 Ianuarie 1865. Taxa de export se Digitized by Google 8TABEA ECONOMICA 165 apoi neîncasarea rămășițelor, în lipsă de agenți îndestulători; iar când se înmulți numărul lor, din sporul cheltuelelor înca- sărei. Rămășițele îngrămădindu-se necontenit, ele nu mai pu- tură fi încasate, urcându-se la sumi prea mari pentru contri- buabili⁹⁶. Până la 1 Noembrie 1865 ele erau de 54.000.000 de lei, mai mult de a ¹/₄ parte din veniturile totale ⁹⁷. Cu tot sporul personalului perceptorilor, sistemul încasă- rilor era vicios, perceptorii fiind plătiți cu lefi fixe. In 1865 se scad aceste lefi și se încuviințează o remiză dela sumele în- casate ⁹⁸. Să se adaogă cătră aceste împrejurări, stăruința nea- junsurilor vechi, nevotarea budgetelor la timp (pentru prima oară se făcu lucrul de camera chemată în 1864—1865 în urma decretărei nouei legi electorale), evaluarea exagerată a veni- turilor ", nedeprinderea părței avute a societăței cu plata im- pozitelor și tendința nenorocită a tuturor autorităților de a urca cheltuelele, sporind funcțiunile și retribuțiunile lor. Fie- care crea iune nouă: consilii comunale, județene, camere de comerț, căutau să obțină, lefuri cât mai mari. O circulară a ministrului de externe, Florescu, din 1865 atrage luarea aminte a prefecților asupra faptului, că „înființarea comunelor a des- lănțuit o mulțime de dorinți spre îmbunătățiri care nu stau în raport cu mijloacele județelor, precum: înființarea de școli de comerț, agricultură și de gimnazii în mai multe orașe se- cundare”¹⁰⁰. Aceiași circulară deșteaptă comunele, să „facă a înțelege pe preoți și pe ceilalți slujbași, că mai cu deosebire, reînfiinfase, hotărându-se de astădată, cu înțelepciune, desființarea ei treptată cu începere dela Octombrie 1864, potrivit cu urcarea celorlalte impozite. Analele economice No. 13—16,- 1863, p. 223 și No. 16—20, 1864, p. 219. M Jurnalul consiliului de miniștri, 15 Septemvrie 1863, Mon. of., 13 Septemvrie 1863. Ministrul finanțelor în ședința din 20 Noemvrie 1863 {Mon. of., supl. 39, 1864) spune: „Avem creanțe a diferiți debitori ai statului pe sume de 8.000.000 de lei, osebit de rămășiți ale căror sumă e fabuloasă, dar ale căror ncasare nu e mai puțin problematică. De s’ar încasa rămășițele și creanțele Private, statul și-ar plăti datoria”. (In 1864 capitalul datoriei publice era de 12.000.000 de Iei). ⁰⁷ Iată tabloul acestor rămășiți neîncasate: Din contribuții directe.. 15.000.000 „ indirecte.... 8.000.000 ,, domenii .... 20.000.000 (din cauza legei rurale) ,, poștă și telgraf 5.500.000 ,, diverse .... 5.500.000 Total . . . . 54.000.000 w Mon. of., 5 Fevruarie 1865. •• Asupra acestu punct iată o dovadă pozitivă. Venitul total al proprie- ței foncire, după statistică, era de 170.259.825. Impozitul fonciar fiscal de însuma .cifra de 6.809.592 din care se percepea numai'/« adică 4.539.728. buget se evaluase cu toate aceste impozitul fonciar tot la 5.000.000 deci cu ință în mai mult cu 460.272 de lei. Vezi ședința din 12 Fevruarie 1865. Mon. , 12 Martie 1865. ¹⁰⁰ Circulara din 25 Septemvrie 1865. Mon. of., 28 Septembrie 1865. Digitized by kaOOQle 166 IST0BIA EOMANILOR în anul ce d’întâiu a organizărei, trebue să se caute, ,și să se tindă mai mult la o bună stare a casei comunale, decât la mă- rirea salariilor lor”. De pe atunci încep apoi a se fade cheltueli exagerate cu personalul tecnic, după cum se poate vedea lucrai din sporirea necontenită a costului unui chilometru de șosea. In 1862 era 899 de lei; în 1862 de 1133; în 1864 de 1706, iar în 1865 de 3145 !lw. Legile pensiunilor erau apoi absolut îngreuietoâre .peiltrir stat. După cea muntenească, un funcționar civil putea să se retragă la pensie după 8 an’., iar militaru chiar după 6 ani, cu dreptul la¹ '₂ lefei; după 16, respectiv 12 ani, cu %; iar după. 24, respectiv 18 ani, cu leafa întreagă¹⁰¹ ¹⁰². De aceea și videm că venitul casei pensiunilor era. numai de 5.822.000 de lei, iar serviciul ei de 7.626.000 de lei; încât statul trebuia să dee o subvențiune de 1.804.000 de lei¹⁰³. In zădar Vernescu susține, în desbaterea legei pensiunilor, că numai reținerile să le con- stitue fondul, fără adaos din partea statului. Proectul modificat urcă subvențiunea statului la 3.200.000 de lei și, numai în cazul când nici această subvențiune nu ar ajunge, să se rețină din. pensiuni¹⁰⁴. ■ ■ • Cât'era de deprinsă lumea a recurge lâ ajutorul statului^ se vede de pe cererea stranie a unuia Cordescu din Buzău care; se roagă de Senat să fie ajutat la măritarea unei fete. Nu e vorba, se ridica unde și unde câte un glas pentru economii și anume în ramura instrucției, în care partidul liberal nu admitea de loc vre o restrângere a cheltuelilor. Așa Baca- loglu spunea, în ședința din 18 Septemvrie 1865 a consiliului general de instrucție; „Greutatea la școalele primare este, că. dacă voim să avem școale bune, costă scump. Faceți socoteala și veți vedea, că numai școalele primare ar trebui să custe 24.000.000 de lei. Toți dorim îmbunătățirea instrucției; numai, eu cred că este bine s’o moderăm puțin; să aibă o margine, așa că dorința noastră să fie concordantă cu mijloacele de care ■dispunem”¹⁰S *. Trompeta Carpaților adaoge sfatul, că „toate leîile mai sus de 500 de lei să fie reduse în proporții bine cum- penite; iar ministerul de interne se ceară dela toate comunele și județele, revizuirea budgetelor lor” ¹⁰°. In sfârșit Constantin ¹⁰¹ Scrisoarea lui Baligot dc Beyne c. Cuza, 26 Martie 1865. Cf. Raportul comisiunei mixte, Mon. of., 13 Octomvrie 1865. Hârtiile Rossetti). Ghilometrul și metrul pătrat întrebuințate în măsurători, întâi în Mon. of., 28 Octomvrie 1863. ¹⁰² Raportul lui Hasnaș în ședința din 6 Noembrie 1863, Mon. of., 1864ᵣ No. 4, supl. ¹⁰³ Ședința din 16 Decemvrie 1863. Mon. of., 1864 No. 34, supl. ¹⁰⁴ Ședința din 26 Decemvrie 1863 și cea din ‘8 Ianuarie 1864. Mon. of.* No. 36 și 63, 1864. ¹⁰⁵ Mon. of., 26 Septemvrie 1865. ¹⁰g Trompeta Carpafilor, 3 Fevruarie 1866. Digitized by Google STAREA. ECONOMICA 167 Boerescu în ședința din 2 Fevruarie 1866 a camerei deputaților, •caracterizază astfel politica financiară a tuturor ministeriilor ce se perindau la cârma statului: „Știți cum face guvernul actual și cum au făcut toate guvernele noastre? Tocmai ca acei particulari care cheltuiau fără a ști unde se află; se îm- prumutau fără margini și fără repaos, până când într’6 zi se pomeniau cu averea pierdută”¹⁰⁷. ¹ ; Și starea era în adevăr îngrijitoare : lăzile vistieriei erau goale, și creditul statului nici nu exista. Bancherul Halfon nu ■vroia să împrumute statului câteva milioane, decât zălogin- du-i-se venitul vămilor; mandatele se scontau cu pierdere de .25 %¹⁰⁸, și ministrul de finanțe singur mărturisia, că „în toate bilele sute de creditori încunjură ușile casei publice și cei mai mulți sunt siliți a se întoarce neîndestulați”¹⁰⁹. începuse apoi era concesiunilor către străini a deosebite lucrări și aprovizionări. Cea d’întâi este concesiunea podurilor de fier făcută companiei engleze Barklay et Stanford, pentru ^construirea a 19 poduri care custau 18.000.000 de franci, sumă ■ce urma să fie plătită în 16,ani câte 1.443.000 de franci pe'an. .Alte concesiuni fură acele cătră Lemettre și Godillot pentru furnituri ale armatei, toate concesiuni scumpe și ruinătoare, ■cum nici putea să fie altfel în starea de lipsă de credit al statului¹¹⁰. Datoria publică apoi sporește necontenit: In anii d’întâi ■ea este neînsamnată. Așa în 1862, după unire, ea se urcă la ■28.000.000 de lei vechi plus 20.000.000 datorie flotantă, și toată contractată în țară. Cea întâi datorie publică contractantă¹ în străinătate, cu care iar se începe o serie însemnată în analele noastre financiare, este aceea făcută pe piața Londrei¹¹¹, la bancherii Stern Brothers de 48.000.000 de lei vechi. Către aceasta se adaogă acele pentru despăgubirea călugărilor greci de 150.000.00 de lei turcești sau 93.000.000 de lei de țară; se mai face împru- mutul de 18.000.000 pentru plata cuponului întâi al datoriei rurale; apoi datoria pentru podurile de fier 54.000.000; în sfârșit deficitele acumulate de 42.000.000 — în total o datorie pu- Jjlică de ceva peste 250.000.000 de lei vechi. ¹⁰⁷ Mon. of., 13 Fevruarie 1866. ¹⁰⁸ Brătianu în ședința din 14 Ianuarie 1863. ¹⁰⁹ Ședința din 28 Noemvrie 1863. Mon. of., 17 Ianuarie 1864, supl. uo Asupra caracterului împovărător al acestor concesiuni. Vezi: O aruu- i • n . . . ■ ’ ■ . < ■ ■ . ■ • Românul, 3 .Martie 1866 zice că „e o foaie nesubvenționată, dar guver- namentală, având aceleași credințe politice ca bărbații din capul statului”. Tot așa este privit Românul de’protivnica sa, Trompeta Carpaților, 14 Martie 1866/ • - Românul din 17 și 22 Martie 1866. Ibidem, 21 și 22 Fevruarie 1866.. ... P Prelungirea se face prin decretul din 5 Martie 1866, Monit. Oțic., 6 Martie 1866. Motivul prelungirii era că în timpuri de grea cumpănă „trebue să stăm In permanență”. ’■ ¹²lAșa_ o considera Românul, 18 Martie 1866, loan Negură, deputatul de Bacăul's^une în Dareă de seamă către alegătorii colegiului' din ? districtul Bacău din 15 Oclomvrie¹1866, că „adunarea numai pela sfîrșit se numi constituantă”; In această darc de seamă întâlnim unul din cele dintâi atacuri personale tn po- lemicile politice. Negură califică pe I. Brătianu de „un pitic gângav cu ochi scli- pitori”. Digitized by Google^ LOCOTENENTA DOMNEASCĂ 193 Nu e vorbă, ministerul dădea drept cauză a disolvărei, că „adunarea, în ședința din 17 Martie, făcuse încercarea de a nega Locotenenței domnești una din prerogativele ei cele mai esențiale, acea de a putea consulta națiunea¹⁸. Dacă cercetăm desbaterile adunărei din ziua arătată, găsim că numai un singur deputat, Christian Teii, tăgăduise acest drept guvernului, spunând, că „fără un mandat din partea Domnitorului (Contele de Flandra ce fusese ales de adunare și nu dăduse încă răspunsul negativ), Locotenența nu avea dreptul să disolve Corpurile legiuitoare”; cuvinte ce fură în- tovărășite de vorba „protestăm” pornită din rândurile de- putaților. Dar nu se luase nici un vot asupra acestei chestii și nici nu se știea dacă protestările plecaseră dela o majotitate sau numai dela o minoritate¹³ ¹⁴. Românul aflând de tăgada de- putatului Teii spunea, că „d-sa voește să facă din această adu- nare o convențiune națională franceză”, și apoi adaogă că „gu- vernul poate înțelege câtă dreptate avem noi când ceream afir- marea revoluției din 11 Fevruarie prin convocarea unei cons- tituante” ¹⁵. Ori cum ar fi stat însă lucrurile cu pricinile disolvărei, faptul se îndeplinise, și să vedem acuma modul de procedare la alegerea nouei adunări. Ea se face tot pe temeiul legei elec- torale a Statutului, produs al loviturei de stat celei atât de urgi- site de oamenii dela 11 Fevruarie. Această lege electorală era foarte liberală, dacă este asemănată cu acea a Convenției; căci coborîse dreptul de alegător destul de adânc în rândurile masselor. Aduna- rea din 1866 s’a ales deci tot după legea lui Cuza Vodă din 1864, și din aceasta a ei recrutare se explică caracterul ei absolut progresiv și liberal. De și compusă în majoritatea ei din oameni de nuanță conservatoare, ea nu mai înfățișa oase sfinte în rân- durile ei decât în o măsură aproape tot atât de restrânsă ca adunarea aleasă după lovitura de stat și care fusese disolvată pentru a face loc acesteilalte¹⁶ * *. Am văzut cum pe de altă parte, dreptul Principatelor de a chema în capul lor Dinastia străină se întemeia tot pe Statut și pe anexele lui. Din aceste consta- ¹³ Proclamația care îndreptățește disoivarea. Mon, Of ic., 14 Martie 1866. ¹⁴ Desbaterile din 17 Martie publicate în Mon, Ofic., 22 Aprilie 1866, com- pară broșura lui G. Aricescu : Disolvarea Camerei electorale 1866. | ¹⁵ Românul din 18 Martie 1866, Camera din 1864, care se prelungise pînă j atunci era considerată de Trompeta Carpaților din 28 Aprilie 1866, ca ,,o cameră națională, democratică, venită prin votul universal” și ea protesta contra di- Solvării ei „ca una ce era aleasă după legea cea mai liberală care se poate închipui”. ¹⁰ In adunarea din 1864, întâlnim bunăoară în ședința din 5 Martie 1866, {Mon. Of., 3 Aprilie 1866) din 130 de nume de deputați, numai 3 aristocrați: Lambrino Sc., Lambrino N. și Lahovari N. In adunarea din 1866 șed. din 6 Mai {Mon. Of., 8 Mai 1866), aflăm din 160 de nume d? deputați numai 19 din fami- iile cele mari. A. Du Xenopol, Istoria Românilor. — Voi. XIV. 18 Digitized by Google 194 ISTORIA iROMANILOR țări învederate reiesă, că întreaga noastră organizare. politică nouă, cea din 1866, își are rădăcinile ei în lovitura de stat din 1864 a lui Cuza Vodă. Plebiscitul cel nou. — Cu toate că guvernul din 11 Fe- • vruarie se slujise de legea electorală a Statului pentru alegerea adunărei, nu se mai luă nici o măsură în privirea constituirei. unui nou senat. El este, curat vorbind, lăsat la o parte, uitat. Declarat de închis prin jurnalul consiliului de miniștri care hotărâse disolvarea adunărei, senatul nu mai este nici con- vocat, nici disolvat de Locotenența domnească. Nu numai atâta. Lovitura de stat fusese atacată de oa- menii răsturnării, mai ales din pricina plebiscitului, despre, care am văzut că ziarul Românul spunea că ar fi fost o devi- ziunc, întru cât nu se putea cere pentru un act încuviințarea, unei țări a căreia locuitori erau neștiutori de carte¹⁷. Recursul la voința acestui popor neștiutor este însă aplicat de Loco,- tenența domnească când, după ce Contele de Flandra refuză ’ tronul românesc, guvernul pe de o parte face pregătirile tre- buitoare pentru alegerea nouei adunări, pe de alta ordonă un alt plebiscit care să se rostească asupra alegerei Principelui Carol: de llohenzollern, noul Domnitor pe care Locotenența voea să-lî câștige a primi Domnia. Acuma ziarul oficios al guvernului < nu mai găsește derizoriu a apela la comițiile primare, ci din potrivă socoate, că „plebiscitul va da rândul națiunii a vorbi în deplină libertate și în deplină cunoștință de sine”¹⁸. Dar de aceste rostiri contrazicătoare să nu ne mirăm, acolo unde intră în joc interesele politice; căci vom întâlni în cursul vo- lumurilor viitoare nenumărate repețiri ale acestei încălecări a^rațiunei de către pasiune și interes. De unde provenea însă această contrazicere atât de gravă, în purtarea Locotenenței? loan Ghica în o circulară către a- genții țărei la curțile străine crede, că „poate unul din moti- vele ce au îndemnat pe Contele de Flandra a refuza Principatul României a fost împrejurarea, că el îi fusese oferit de o adunare a căreia formare putea să bănuiască calitatea ei, adăogând apoi că oricare ar fi autoritatea unei adunări viitoare rezul- tând din liberul sufragiu, nu poate să echivaleze cu întipărirea unei manifestațiuni exprimată de a dreptul de națiunea întreagă"¹’ ¹⁷ * ¹⁷ Vezi Domnia lui Cuza Vodă, Voi. II p. 449 și urm. (Documente)* Iași, 1903. Românul, 2 Aprilie 1866. ¹⁰ Circulara din 5 Aprilie în Mon. of., 15 Aprilie 1866. Jurnalul caro ordoni plebiscitul, din 30 Martie. Ibidem 2 Aprilie 1866. Tot acelaș lucru îl susține șl Românul, 16 Iunie 1866 : ,,însuși votul prin care adunările rămase dela Cuza Vodă aleseseră pe Filip I de Domnitor, a fost slăbit numai fiindcă fusese dat de ele”. Digitized by Googlej^j LOCOTENENTA. DOMNEASCA 196 Alt motiv pentru culegerea voturilor prin plebiscit era, că „nu se putea aștepta Constituirea unei noue adunări spre a se hotărî despre încetarea vacanței tronului, mai ales când evenimentele dela 3 Aprilie din Iași dovedeau că acea vacanță turba ambițiile și încuraja uneltirile. Mai era apoi de temut ca să nu se bănuească viitoarei adunări că a fost sugrumată de presiunea poporului din București și că a votat sub ame- nințarea baionetelor” ²⁰, adecă teama , ca să nu se creadă, că unirea care favorizase atât de mult numai pe foasta capitală a Munteniei, a fost mănținută prin presiunea poporației ei. Și cu toate acestea, lucru și mai straniu, Locotenență fu silită de voința Conferenței europene care nu primi să re- cunoască consultarea țărei în massă, ci numai prin reprezen- tanții ei, a face ca plebiscitul, acea „manifestare directă a na- țiunei” să fie ratificată de adunare, adecă de manifestarea ei indirectă. loan Heliade Rădulescu spune asupra acestui vot întăritor al adunărei: „Adunarea nu poate vota contra deci- ziunei națiunei dela care purcede, și cu atât mai puțin să se pună ca o autoritate mai presus de națiune spre a confirma de sacră prin vot, decizia suveranului actual care este nația” ²¹. Dar puterile cereau această confirmare și nu era vorba de a se desbate temeinicia acestei hotărâri; trebuea ascultat 1 întreaga purtare a Locotenenței care nu putea cere ca alții să respecte ceeace ea însăși nu respecta, era lipsită de lo- gica cea mai elementară. Neculai Crețulescu, unul din oamenii devotați lui Cuza Vodă, în o broșură ce a făcut mare zvon pe acele vremuri, spune, că „dacă oamenii dela 11 Fevruarie au crezut că trebue a se servi de legile Statutului, ei ar fi trebuit să respecte Statutul și toate instituțiunile emanate dela el; dar ei au pășit la lucru cu o Cameră creată de acel oribil Statut, fără a conserva și se- natul”²². Aceeași băgare de seamă ar fi putut-o întinde au- torul și asupra Consiliului de Stat și mai cu seamă asupra în- trebuințărci plebiscitului. In o ședință de mai târziu deputatul ieșan Gh. Mârzescu observă, că „atunci când ne vine bine ținem că Statutul există, iar când nu ne vine bine, îl răspingem”²³. Este destul de curios de băgat de seamă, cum de oamenii ce veniră acum la cârma statului nu înțeleseră că cea dintâi lucrare ce trebueau să facă, era tocmai aceea cerută de organul lor de încredere Românul, anume chemarea unei Constituante care i-ar fi scutit și de aparența de uitare în care lăsaseră se- ” Vezi Jurnalul Consiliului miniștrilor, publicat în Mon. O/ic., 12 Aprilie 1866.1' M Vezi ziarul Legalitatea, 30 Aprilie 1866. M N. Kretzulescu, 11 Fevruarie 1866, p. 11. " Mon. Of., 17 Iunie 1866. Digitized by CiOOQle 196 ISȚORIA, ROMANILOR natul. Se putea anume, în lipsa totală .de orice dispoziții pri- vitoare la prefacerea întocmirei fundamentale a statului, se putea, zicem, concepe chemarea unei singure adunări, pentru a întreprinde această lucrare, și Constituanta s’ar fi rostit și asupra alegerei Principelui Carol care nu ar fi trebuit să fie supusă unui mod de votare discreditat de însuș acei care îi cereau Ofițerii români care au detronat pe Cuza Vodă, la 11 Fevruarie 1866. ' Colecția Academiei Române. aplicarea. Când deci Românul pretinde, că „a se conserva se- natul ar fi a se contrazice, a nu fi logică adunarea nici cu che- marea ei specială, nici cu actele ei, el însuși înfăptuea păcatul de care învinuea pe alții” M. Nu e vorba, protivnicii Domniei lui Cuza Vodă căutau să strămute chestia pe tărâmul moral. Așa Neculai lonescu spunea în ședința din 1 Mai, că „legea ²⁴ Românul, 16 Iunie 1866. Digitized by Google LOCOTENENTA domneasca 197 Statutului, lege despotică, a dat rezultate bune, fiindcă a fost aplicată în un spirit liberal”²⁶, dar acestea erau numai vorbe, cum'tot vorbe era și critica plebiscitului lui Cuza Vodă față cu acel al Locotenenței. Și unul și altul nu erau și nu puteau fi îndeplinite, ca toate plebiscitele, decât sub înrâurirea gu- vernului ²®. Ba sunt oare cari indicii că plebiscitul lui Cuza fusese lăsat poate ceva mai liber decât acel pentru alegerea făcută sub Locotenență, de oarece în cel dintâi tot întâlnim 1307 nu și 52.000 de abțineri cari pot fi considerate tot ca vo- turi protivnice, pe când în plebiscitul Locotenenței, găsim nu- mai o cifră cu totul neînsemnată care se rostise împotriva Prin- cipelui străin; 224 de glasuri contra, și nici o abținere. Cât despre modul cum fură luate voturile pe timpul Locotenenței. avem arătările lui loan Heliade Rădulescu, marele nume din 1848, care spune că a votat cu prefectul de poliție alăturea care l-ar fi conjurat și silit moralmente a vota pentru Prin- cipele străin, când convingerile lui, nu numai intime dar și arătate, erau pentru Domnia națională?⁷. Ori cum ar fi fost însă culese voturile, în ambele plebiscite, ele slujiseră a înde- plini două acte folositoare desvoltărei poporului român; căci, cum spune Tribuna Română în întâiul ei număr, când reapare în 1866: „Aceste două decrete au purces ambele, deși indirect, din aceeași sorginte, adecă din voința majorităței poporului român. Amândouă se văd că sunt consecvențele educațiunei politice a plebei române în timpurile noastre, de oarece prin plebiscitele din 1864 și 1866 generațiunea prezentă a națiunei române din Principat, a repudiat atât predomnirea oligarhiei feudale în România cât și Domnia electivă”²⁸. Situația exterioară. — Ceeace este interesant pentru înțele- gerea rostului acelui timp este reîntregirea partidului național în vederea primejdiilor în care țara i se părea pusă prin domnia lui Cuza Vodă, și în care într’adevăr intrase prin a lui detronare. Situația exterioară a Principatelor devenise din cele mai grave, în urma celor petrecute în București. Chiar în confe- rința întâi ținută în 26 Fevruarie 1866 (10 Martie stil nou), după schimbarea stărei lucrurilor din Principate, prin înpu- ternicitul turc „citi o notă în care amintind stipulațiile inter- naționale privitoare la Principate, se împotrivi la toate hotă- ririle cari ar putea , să le atingă. El ceru să se iee, ca bază “ Mon. O/., ti Mai 1866. ⁸⁶ Bolintineanu, Viața lui Cuza Vodă, p. 31. ²⁷ Ședința din 1 Mai. Mon. Of., 7 Mai 1866. Textul plebiscitului în Aus tem Leben Konig KarVs von Rumbnien, I, p. 57. Că Heliade era contra Princi- pelui străin, se vede din multe articole publicate sub iscălitura lui în ziarul Le- alitatea, 1866. ²⁸ Tribuna Română, 11 August 1866. Digitized by Google 198 ISTORIA ROMANTT.OR a deliberărilor, tratatul de Paris și toate actele ulterioare cari fac parte întregitoare din el; că din aceste deliberări să fie. cu totul înlăturată întrebarea numirei unui principe străin, sub. orice formă sau numire ar fi propus, precum și principiul ere-, dității și acel al consultărei dorințelor țărei, fără ca mai înainte puterile să fi publicat în chip oficial holărîrea nerevocabilă de a nu primi alegerea unui Principe nebăstinaș”²*. In a doua conferință din 28 Fevruarie (12 Martie) se ia , în desbatere întrebarea unirei, și Turcia cere aplicarea firma- nului ei din 1861 care admitea unirea mimai pentru, timpul £ vieței lui Cuza, iar la încetarea Domniei liii, să'se convoace' ~ două adunări, una în Muntenia și alta în Moldova, care să proceadă la alegerea de gospodari deosebiți pentru ambele țări”³⁰. r. întemeiat pe aceste protocoale, guvernul Porței cerea, ca puterile să trimită comisari în Principate spre a cerceta rezultatele experienței făcute cu unirea. înțelege oricine pericolul unui asemenea amestec al puterilor, care pe deoparte, ar. fi. nimicit cu desăvârșire toate izbânzile pe calea autonomiei dobândite dela 1856 încoace, pe de alta, ar li pus unirea în mare cumpănă, prin culegerea de către -comisari a nemulțumi- torilor cu chipul cum ea se înfăptuise, care nemulțumiri în Moldova erau multe și reale, și ar fi putut găsi în mințile diplo- mâților europeni un răsunet mult mai puternic de cum ar fi trebuit să-1 aibă. Puterile se înțeleg în sfârșit în 2 Mai 1866, să nu mai trimită comisari cercetători în Principate, și să aștepte hotă-, , rîrea asupra menținerei sau ruperei dela adunarea ce era să se convoace în București. Conferința din Paris dispunea însă în chip amenințător, că „dacă majoritatea deputaților moldo- veni sau a celor munteni s’ar rosti contra unirei, acest vot' va avea de urmare despărțirea celor două Principale. După, ce această întrebare va fi hotărîtă, se va proceda la alegerea gospodarului care, după art. XIII al Convcnțiunei, nu putea cădea decât asupra unui băștinaș”M. Cum spunea deputatul Sihleanu: „Țara era între două, pericole: nația alese pe Carol prin plebiscit, iar puterile cereau alegerea unui principe indigen și prin adunare”³²; sau cuin adaugă ziarul Desbaterile, organ conservator din București; „Țara noastră, în cei 7 ani trecuți nu a putut să contopească toate ambițiunile, să împace toate interesele, să lege toate rănile. In afară de tranzițiunea în care suntem, multe speranțe ’• Proloicolul reprodus în D; A. Sturdza, Charles I Rol de. Roumanie, Chro-. ■ nique, ades et documente, 1, 13Q6—1871, p. 14, •• Ibidem, p. 28. M Protocolul din 2 Mai 1866. Ibidem, p. XXII, comp. pp. 135 și 141. M Șed. din 1 Mai. Mon. Of., 7 Mai 1866. Digitized by Google LOCOTENENTA DOMNEASCĂ J99 pe care credeam moarte s’au deșteptat și micile și mizerabilele interese particulare încep a ridica glasul lor; căci nu se rtiai aude vocea puternică a unei mari cugetări, a unei mari spe- ranțe. într’un cuvânt, fără Prinț străin unirea este în pericol”³⁸. Și într’adevăr, dacă după refuzul Comitelui' de Flandra, nici Principele Carol nu putea primi? Unirea se rupea dela sine; căci era învederat, că experiența cu un Principe din țară era absolut cu neputință în starea de atunci a spiritelor. In o situație așa de primejdioasă, înțelegem pe deoparte încetarea desbinărei dintre liberali și conservatori; pe de alta loviturile date pe întrecutele logicei și consecvenței politice. Mișcarea separatistă din Iași. — Primejdia se și arată în -curând în o mișcare turburătoare iscată în Iași în ziua de 3 Aprilie 1866, care tindea pe față la desfacerea unirei. In acea zi, după eșirea lumei din biserica Mitropoliei, unde se adunase o mare mulțime de oameni, gloata plecă cu Mitro- politul Calinic Miclescu în frunte, însoțit de marele boier icșan Neculai Roznovanu, de cumnații acestuia, cnezii Moruzi, din care Constantin era supus rusesc; de Teodor Lățeșcu, Neculai Ceaur Aslan și Arnăiitul Inge Rober³⁴, spre palatul admini- •strativ, strigând și sbierând: jos unirea! Răspinsă de trupele ce erau așezate în piața palatului, mulțimea să întoarce la casele Roznovanului unde, fiind urmărită, se întâmplă o încăerare în care mor vreo 2 soldați și vreo 15 dintre răsculați, iar nu- mărul răniților nu s’a stabilit niciodată cu siguranță. Mișcarea fu îndată înăbușită⁸³ ⁸⁴ ⁸⁵ ⁸⁶. După strigătele scoase de mulțimea întărâtată, se vedea -că mișcarea era îndreptată contra unirei, și era deci un răsunet al partidului separatist ce se înjghebase în Iași în urma căderei fostului centru al Moldovei³⁶. Capul adevărat al mișcării era boierul Neculai Roznoveanu care vâna pentru el domnia Mol- dovei despărțită. Bine înțeles că făptuitorii mișcării căutară mai târziu să-i dee ală înfățișare decât acea pe care o avea în adevăr. Ei pretindeau că voiseră să facă numai o manifestare contra celor ■doi Munteni, Ștefan Golescu prefectul județului Iași și I. Cor- nescu colonelul, comandant al garnizoanei, precum și în contra subsemnărei plebiscitului privitor la principele Carol de Hohen- zollern, subsemnare ce se făcea la Palatul administrativ și că ⁸³ Desbaterile, 26 Fevruarie 1866. ⁸⁴ Instrucția mai întinde învinuirea și asupra lui lacovache Stoianovici, Baragini și avocatul Panaite Cristea. Vezi Românul 30 Aprilie 1866. ⁸⁶ Descrierea pe larg a mișcării în Trompeta Carpaților, 27 Aprilie 1866‘ Compară actele oficiale asupra ei în Mon. O/. 5 Aprilie 1866. ³⁸ Vezi Istoria partidelor politice : Separatiștii noi, p. 423 și capitolul din Domnia lui Cuza Vodă de mine „Moldova și căderea lașului”, XIII, p. 131. Digitized by Google 200 ISTORIA ROMANILOR „guvernanții nu s’au sfiit a alerga, în numele libertăței, în numele naționalităței, la plumb, la baionetă și la colomniile cele mai ridicule, pentru a înnăbuși manifestarea dorințelor unei populațiuni întregi” ⁸⁷. Cu toate aceste din rostirile scrise ale altor capi ai miș- cărei și anume din acele ale supusului rus, cneazul Constantin Moruzi, se poate vedea că adevărata cauză a mișcărei era sfă- râmarea unirei; căci spune Principele Moruzi în o scrisoare publică către loan Ghica președintele consiliului de miniștri, sub guvernul Locotenenței, că „Europa nu acceptase niciodată unirea cu un Principe străin de casă suverană, precum au dorit-o și cum o doreau toți cei ce sunt de bună credință; iar unirea sub un Principe pământean este o păgubitoare înșe- lăciune pentru Moldova”. Dacă însă era așa și dacă protestarea avea numai scopul de a înlătura unirea sub un principe băștinaș, pentruce atuncea mergea acea grămadă, de oameni, să „mani- festeze răspunsul Ia plebiscit” (sic) care tocmai căuta reali- zarea unirei sub Principele străin?. Apoi comitetul dela care plecase toată întreprinderea,-se constituise cu mhlt înainte .ohiaț* de a se fi îndrumat plebiscitul, pe atunci pe când această con- sultare a poporului nu putea fi țintită. Dar în realitate, nu era vorba de un principe străin sau pământean. Unirea era urgisită în ea însăși, pentru a desface Moldova ca Principat separat, și a pune în capul ei pe boierul Roznovanu. Lucrul reiesă în destul de limpede din un loc înfocat, ale aceleiași scrisori, în care patima covârșește prudența rostirilor.: „Să nu credeți, zise Principele Moruzi, că ați sfârșit lupta sânge- roasă. Eu vă spun că nici nu a început. Credeți că veți putea săvâși crima ce se numește unire; credeți că ea va putea avea viață*! Nu, nu, niciodată 1 S’a schimat persoana fără a se schimba sistema. Ați făcut se înțeleagă Moldovanul ce-i.ră- mâne de așteptat dela unire. Toate clasele societății nu văd în unirea d-voastră decât o desăvârșită calicie: proprietarul, deprecierea fondului său; comerciantul, moartea creditorului; lucrătorul pământului, împătrirea birurilor și micșorarea veni- turilor. Credeți că veți putea menține unirea întemeiată numai pe interesul câtorva indivizi din Moldova? Unirea âr fi putut să se facă, ar fi trebuit să se facă*; însă: nu . personificată, tn''* anarl ie, în revoluție și în calicia obștească”⁸⁸, O altă broșură mai cuprinzătoare, a unuia Moraru .din Cernăuți, pledează mai pe larg pentru sfă: â narea unirei. Autorul ei care se vede a fi un Moldovan spune, că „cea :mai pericu- loasă fază prin care a trecut Moldova a fost acea din 1859, când acei prelinși liberali a făcut fuziunea în țară și au reușit ⁸⁷ N. C. Aslan. Iașii și d. C. N. Brăiloiu, Iași, 1866, p. 26. ³⁸ Scrisoarea Principelui Moruzi către primul ministru. Iași, 1866. Digitized by Google LOCOTENENTA DOMNEASCA 201 de au ales pe Cuza de Domn al Principatelor-Unite. Acesta a adus țara la sapă de lemn, impunând o suferință mizerabilă Moldovenilor dela opincă până la vlădică, dela bordeiu până la palat. Guvernul revoluționar care detronase pe Cuza a cerut dela cameră și dela senat să proclame de domn pe Filip de Flandra, fără să aibă acea cameră și acel senat autorizația poporului pentru numirea unui Principe străin și fără a con- sulta mai întâi ambele țări, dacă mai primesc o asemenea unitate a fi și sub un Prinț străin”. După mai multe aprețuiri rău voitoare la adresa Muntenilor, Moraru închee, că „Moldo- venii au avut dar dreptul a cere separațiunea teritoriului lor de Valahia îndată după abdicarea lui Cuza ; iar Muntenii îm- preuilă cu o fracțiune de Moldoveni; doresc a apăra pe poporul moldovan nevinovat, când acest popor nu mai vrea de fel unirea nici cu Prinț străin, nici cu Prinț indigen, pe amândouă țările. Să meargă deci' sănătoși Muntenii în țara lor; facă ei acolo ce vor voi cu pretinșii liberali moldoveni; iar țara Moldovei s’a îngrozit de benefisurile unirei și să o ferească Dumnezeu deasemenea benefisuri. Noi Moldovenii adevărați vom cere a fi despărțită Molodva de Valahia pentru totdeauna”⁸⁹. încă mai închietoare este apărarea unuia din capii miș- cărei dela 3 Aprilie, acea a lui T. Boldur-Lățescu, care se pune și el tot pe tema separatismului. El susține, că mulțimea sub conducerea Mitropolitului se îndrepta în spre palat, ca să „spună Locotenenței domnești ce se afla acolo, cu încredere dorințele sale; că mulțimea striga: trăiască Moldova, trăiască Convenția de Paris (care prevedea despărțirea Principatelor); că întrucât un prinț străin cu independența noastră complectă și cu avantaje reciproce pentru ambele Principate este o so- luție imposibilă, atunci Convenția (cu desbinarea Țărilor Ro- mâne) rămâne religia și inima fiecăruia Moldovean. Orice om înzestrat cu următoarele însușiri, fie Roznovanu, fie Petru sau Pavel, îl voi dori de domn al Moldovei, îl voi recunoaște de Prințul meu”⁴⁰. Mișcarea din Iași însă nu era nici cum pretinde procla- mația guvernului „opera numai a unei cete de perturbători, a vreo 500 de inși salariați, de către o fracțiune compusă din străinii fără căpătâiu, din Evrei și din servii casei Roznova- nului”⁴¹. Vor fi fost și de aceștia; dar mișcarea era și izbuc- a® Expunerea situației Moldovei dela 1869 și pentru tristul evenement din Iași dela Aprilie, prelucrată după adevăr de loan Moram din ocolul Moldovei. Cernăuți, 1866. Broșura lui Moraru apare pe la 15 Septemvrie acel an, când se anunță împraștierea ei prin țară de ziarul Românul, 26 Sept. 1866. ⁴⁰ Adevărul adevărat sau relația evenementelor petrecute in lași la 3 Aprilie 1866 de T. Boldur Lățescu. Cernăuți, 1866. ⁴¹ Proclamația lui Ștefan Golescu, prefectul de Iași, din 4 Aprilie 1866. Mon. Of ic., 5 Aprilie 1866. Digitized by Google 202 ISTOBIA BOMAxiLOB nirea unei nemulțumiri a lașului , ceeace nu era decât în deștul, de firesc, dacă ne gândim la decăderea în care strămutarea, capitalei adusese pe fostul centru al Moldovei.. Iată cum descriu. organele timpului starea acestui oraș: „Inchipuiască-și oricine, ■ un oraș cu o populațiune de vre-o 80—90.000 de locuitori din, cari o mare parte Ovrei vagabonzi, venetici din Rusia și Ga^ liția, fără căpătâiu, fără meserii, murdari, râioși, păcătoși , și? lipsiți de orice mijloc de existență; închipuiască-și rămășița,, scoțând vreo 2—3000 de funcționari stăpâni și seivi murind., de foame în căsuțele lor mizerabile, suferind torturi mai rele^șag decât o’mie de morți, din cauza lipsei hranei și a lucrului, dm j cauza frigului și a boalelor. Nu faci un pas fără a nu da de- un cerșetor. Nu este zi în care să nu auzi crime, nouă. Inclii-,i serile sunt pline cum nu a mai fost. închisoarea preventivă are;. 500 de arestați; închisorile prefecturilor sunt tixițe. Peste acestea, holeră, tifos și an rău; lipsă absolut dc lucru și toate ramurile- în care s’ar putea câștiga ceva acaparate de Evrei. Lipsă ab- solută de credit și de speran ă în viitor”⁴². , ' Această mișcare turburătoare dela . 3 Aprilie era . bănuită 'f a fi fost sprijinită de Ruși, rhai ales din împrejurarea, că între •, capii ci ce mai dc seamă se întâlnea și cneazul. Constantin.Moruzț,/ supus rus. O dovadă că această învinuire nu era lipsită de’ temciu nc-o dă tocmai gazeta separatistă a lui Lățescu, carte- | răspundea Românului ce repeta fără. încetare imputările de.y c vândut străinilor și creațiunii rusești, spunând acea gazetă? că „ea speră în o modificare a afacerilor Europei, în vreun¹-' eșec ce ar primi străinii adică. Franțujii cari au trădat Mol-; dova în prada Munteniei, și care ar aduce oarecare ușurare? ,’ la suferințele nenorocitei noastre țări”. O dare de seamă a - răscoalei făcută de o foaie ieșană spune, că „poporul striga t jos unirea; Rușii vin în ajutorul nostru; Locotcnenții erau .' liniștiți, căci știa de cu scară, că banii rusești avea să facă, scandaluri”. Se scria tot pe atunci în ziarele străine că se. pregătește. în Moldova un memorandum în care rusofilii vreau să adune sute de mii de iscălituri, pentru a le da reprezen-, tontului Rusiei, când s’ar ținea vreun Congres sau vreo Con- ferință”⁴⁸. Asemenea bănuială de amestec al Rușilor își face cale. în un chip nu prea chibzuit și în adresa guvernului către de- canul corpului consular prin cuvintele, că „mijloacele și spri- jinul secret de cari dispunea cneazul Moruzzi au adus învăl- mășeala întâmplată”, și aduce o complicație diplomatică. Ofîen- ⁴> Vezi zip.ul ieșean Const itufi unea sub redacția lui lordache Bcidimaot, G Negruzzi, V. Pogor, C. N. Șuțu. Gh. Mârzcscu. Numărul din 5 Oct. ¹d66. ⁴¹ M'.idova din 25 Aprilie. Românul din 4 Mai 1867. Comp. Vocei Na[to\. nală din lași, 5 1866. Digitized by Google LOCOTENENTA DOMNEASCA iQ3 berg, consulul rusesc, luând cuvintele ca țintând pe statul său, răspunde lui Ion Ghica, protestând contra unor atare rostiri cari ar putea aduce bănuiala amestecului Rușilor în afacere ce le este cu totul străină. Ghica caută să tălmășească spusele lui în sens neofensător pentru Ruși și așa incidentul este închis Chestia strămutărei Curțci de Casație la Iași. — Că mișcarea din 3 Aprilie fusese rostirea văzută și până la un punct pro- vocată a unei stări de reală nemulțumii c a lașului, se vede și de pe urmarea mai departe a spiritului ce însuflețise, deși pe alte căi desbrăcate de violență. Modul cum se înfăptuisc de Cuza Vodă nu avuse pentru orașul jertfit în interesul obștesc al țărei și al neamului, nici cea mai mică băgare în seamă. Viața întreagă a stalului cen- tralizându-se în București, ea se retrase cu totul din fosta capitală a Moldovei, care trebui să plătească scump această descapitalizare. îndată după strămutarea tuturor așezămintelor din Iași, și a sufeiințelor economice ce căzură asupra orașului, oamenii politici se gândiră la chipul de a lecui măcar întru- câtva rănile aduse fostei capitale a Moldovei. îmbunătățirea țărei orașului Iași se crezu a se putea aduce prin strămutarea în el a Curțci de Casație, și iată cum această idee renăscu și apoi se dcsvoltă în mințile contimporanilor. In anul realizărei unirei 1862, se înființase și Curtea de Casație, și pentru motiv de economie se ivi ideea de a se instala noul așezământ în palatul domnesc din Iași ce rămăsese aproape gol prin strămutarea autorităților la București. Nu e vorba această strămutare trebuia să fie numai provizorie, până la așternerea unui drum de fier între Iași și București. Pro- mnerea fu sprijinită în 1862 de depatații Lascar Catargiu, Ă Cazimir, Gh. Văsescu și Gh. Ghica și combătută de Anastase ?anu și M. Kogălniceanu deputați ai lașului, apoi dintre Mi- niștrii de B. Șlirbeiu și I. C. Brătianu. Propunerea căzu cu 52 de voturi contra, având pentru ea numai 35 “. Kogălniceanu care mai ales după arderea Iui în efigie de către Ieșeni, avea pe suflet suferințele lașului, făcu în 22 Oct. 1863 un raport către domnitor, în care îi propune, că „guvernul și adunarea să fie puși în poziție de a putea com- pensa măcar în parte sacrificiile vechei capitale a Moldovei și anume consultând spre acest scop însuși poporația din Iași despre tiebuințete ei”. Se înființează prin decret domnesc, o comisie ieșeană, sub preșidenția Mitropolitului, din icpiczenlanții tuturor autorităților, cătie cari se adaug și acei ai câtorva ⁴⁴ Corespondența diplomatică în Mon. Of., 10 Aprilie 1868. ⁴⁵ Vezi Domnia lui Cuza Vodă, XIII, p. 134. Digitized by 204 ISTORIA ROMANILOR corporații din Iași, care comisie să-și dee părerea, asupra îmbu- nătățirilor ce s’ar putea aduce în starea orașului⁴⁸ ⁴⁹ ⁵⁰. Românul observă asupra acestei comisii, că ar fi alcă- tuită din 40 de persoane mai toate. oficiale și bănuia, că gu- vernul ar fi voit a face mai mult o manoperă electorală, decât o îngrijire serioasă de soarta lașului”⁴⁷. Tulburările politice provenite din pricina coaliției mon- struoase, a loviturei de stat și a urmărilor ei, zădărniciră însă lucrările acestei comisii, chiar în cazul când ar fi avut scopul a face ceva, și că orice îmbunătățire a stărei lașului rămase o zadarnică așteptare. Cu drept cuvânt bagă de seamă organul ieșean Tribuna Română, redactat de Neculai lonescu, că „dela 1863 până astăzi (21 August 1866) Ieșenii au păzit o discretă tăcere asupra dorințelor lor în genere, și asupra do- rințelor particulare pentru Curtea de Casațiune”⁴⁸. Turburările din Iași dela 3 Aprilie 1866 aduseră pe Lo- cotenența domnească în Iași pentru a liniști lucrurile a evita rumperea unirei și împiedecarea alegerei Principelui străin. Atunci reînvie chestia Curței de Casație prin arătările lui Lasear Catargiu făcute în ședința adunărei din 29 Iunie 1866, că „noi trebuind a liniști pe Ieșeni, le-am promis între altele și stră- mutarea Curței de Casațiune în orașul Iași, și am alcătuit un proiect de lege depus în Cameră. Lasear Catargiu adaogă, că îndată ce am ajuns în Iași, am chemat toate corporațiile și am luat angajamente de a răspunde cerințelor lor”⁴⁹. Proiectul de lege al Locotenenței domnești se întemeiază pe considerațiile, că „guvernul trecut uitând că lașul s’a pus totdeauna în capul mișcărilor naționale și a făcut sacrificii însemnate pentru consolidarea și întărirea României, a luat măsuri care au zdruncinat interesele acestui oraș, în vreme când, în urma strămutărei capitalei la București, ar fi trebuit să caute a ușura pierderile ce trebueau să provină din această schimbare. Având în vedere dorințele exprimate de Ieșeni către domnii Locotenenții domnești N. Golescu și Lasear Catargiu, cu ocaziunea mergerei lor acolo, am hotărât a lua mai multe măsuri administrative în folosul lașului, ca strămutarea școalei militare, încuviințarea de 500.000 lei pentru dregerea pava- giului, complectarea facultăților la Universitatea din Iași și altele, iar ca măsură mai însemnată strămutarea Curței de Casațiune în Iași” ⁶⁰. In preziua deschiderei adunărei constituantei, 27 Aprilie 1866, se ține o consfătuire la Primăria de București, în care ⁴⁸ Raportul și decretul din 22 Oct. 1866 în Mon. Of,, 23 Oct, 1863. ⁴⁷ Românul, 25 Oct., 1863. ⁴⁸ Tribuna Română, 21 August, 1866. ⁴⁰ Mon. Of., 5 Iulie, 1866 (p. 652, col. 4). ⁵⁰ Jurnal din 18 Aprilie 1866. Mon. Of., 23 Aprilie 1866. Digitized by Google LOCOTENENTA. DOMNEASCĂ 20g se desbate între altele și chestia așezărei Curței de Casație la Iași. Deputatul lașului Gh. Mărzescu raportează astfel ceva mai târziu cele petrecute în acea consfătuire : „Când s’au adunat în localul primăriei deputății Moldovei cu acei ai Țărei Ro- mânești, aceștia erau foarte îngrijiți de atitudinea celor dintâi. Deputății munteni, în număr de 50, pentru a liniști spiritele spuneau celor moldoveni, ca să nu se îndoiască că promisiunile date de Locotenența domnească au să fie realizate și să se liniș- tească, pentru că toate se vor vota. I. C. Brătianu care președea ședința întrebă pe Gh. Mărzescu, „dacă nu ar vrea să se facă un proces verbal pe care noi toți deputății munteni să-1 sub- semnăm că vom vota dorințele voastre”. Mărzescu însă, în- demnat de un imbold cavaleresc, îi răspunse, că „nu are tre- buință de un asemenea proces-verbal și că-i este destul cuvântul confraților lui” ⁶¹. Când Principele Carol vine în Iași, cetățenii îi făcură o primire destul de călduroasă; dar nu lipsiră a-i înmâna și o tânguire, în care ei arătau: „cum se vede că orașul lor este ținta unei sistematice prigoniri; că guvernul de azi a obștit prin foaia oficială⁶², un șir de măsuri de îmbunătățire ce-și propunea să facă lașului; dar când a trebuit ca ele să se rea- lizeze, s’a ridicat o furtună de batjocuri Ieșenilor; că s’a desființat școala de arte și meserii, școala de muzică, școală de bele-arte; că cel puțin dacă nu se acordă îmbunătățirile promise, să nu se iee și ce a mai rămas. Cutezăm a Vă ruga, urmează plângerea, prea înalte Doamne, să binevoiți a înde- plini toate promisiunile făcute lașului, pentru realizarea cărora guvernul s’a angajat atât de solemn, între altele cea mai de căpetenie din toate transferarea Curței de Casațiune care s’ar putea opera cât de curând”⁶³. ⁵¹ ⁵² ⁵³ * * * * ⁵¹ G. Mărzescu în ședința din 13 Martie 1867. Mon. Of., 17 Martie 1867 (p. 366, col. 3—2). Comp. N. lonescu în șed. din 29 Iunie 1866. Mon. Of., 5 Iulie 1866 (p. 563, col. 5). Numărul deputaților munteni de 50 este dat de Românul, 21 Martie 1867 care spune : ,,Deputății constituantei în număr de 50 au promis în sala Primăriei că vor împlini cererea politică a Romînilor de peste Milcov. Nu este niciun Român care să nu știe, că deputății munteni au vrut a lua acel angajament prin un proces verbal subscris de toți; dar deputății de peste Milcov au declarat că le este destulă iubirea de patrie și simțimântul de frăție al depu- taților de dincoace de Milcov". ⁵² Jurnalul din 18 Aprilie 1866 citat în nota 50. Poporul din Iași, 18 August 1866 arată că primirea Principelui în Iași a fost cam rece; aceasta din cauza mi- zeriei în care eră orașul. N. lonescu fracționistul antidinastic își bate jodc de Principe în Tribuna Română din 31 Mai 1866 spunând: „iaca așa! Principele a mulțămit Ieșenilor în românește". ⁵³ Petiția Ieșenilor către M. S. reprodusă, între alte multe ziare, de Trom- peta Carpaților, 2 Septembrie 1866. Memoriul Municipalităței în ziarul Poporul 25 August 1866. Compară și dorințele alegătorilor ieșeni. Ibidem, 22 Sept 1866. Petiția era subscrisă după Tribuna Română, 26 Aprilie 1866, de 800 persoane. Consiliul comunal era compus din C. Balaiș, T. Codrescu, T. Tăutu, C. I. lorga. Digitized by kaOOQle 206 . ISTORIA, BOMÂNILOB . In afară de această petiție, municipalitatea lașului mai face un memoriu pe care îl dă Principelui și în care consiliul ■ comunal caută să îndreptățească mișcarea dela 3 Aprilje, ca pricinuită de apăsarea și nedreptatea trecutului. Se jăluește 'î apoi că Universitatea în loc de a fi complectată i s’a redus Fa- i cullatea de Teologie; că s’a suprimat școala de muzică, cea v de sericiultură; arată după aceea decăderea comerțului ieșan . 4 sub concurența jidovească. Municipalitatea cere: 1) ca ungerea . j M. S. Domnitorului să se facă în Iași; 2) ca Domnitorul șă re- $ șadă în acest oraș 6 luni pe an; 3) îngrijirea de biserici; 4) com- I plectarea Universității; 5) școala de industrie; G) vânzarea , > proprietăților statului numai Românilor; 7) colonizarea cu Jj Români împrejurul lașului; 8) strămutarea Curței de Casație *11 în Iași; 9) luarea dreptului Evreilor de a specdla cu lucrurile ^1 de mâncare și de băutură; 10) un munte de pietate, și alte câteva. H 1 Principele Carol, pe care o ține la primirea oficială a au- Ș I țorităților ieșene, ce se face în casele Mavrogheni, spune, că, , I „în ceeace privește lașul care a fost unul din centrele principate,, '■ U ale marelor și frumoaselor idei naționale și care a sacrificat, totul pentru a da națiunei românești o mai mare putere,, unirea», . 1 cu îl consider ca a doua capitală a României și sunt decișr,â* 1 reședea regulat în el, dacă voi putea, o parte a anului, îndaț.^.-. 1 ce chestiile de organizare generală interioară mi-o vor permite, 1 Strămutarea școalei militare, deși de un folos secundar, ;cșțe ■ | totuși o dovadă de îngrijirea guvernului meu, și dacă permut ;1 tarea Curței de Casațiune nu a putut până acuma să se înde? t 4 plinească, sper totuși că viitoarea reprezenta țiune naționale ¹ , va ținea seamă de dorințele' d-voastră” M. Aceste făgăduit^. j ori cât era de sus locul de unde plecau, fiind îngrădite cu con- ! diții potestative și lăsate în speranța voturilor adunărei, nu . I puteau încălzi mult inimele Ieșenilor. Dar Principele Carol care jurase pe Constituție, cum bagă de seamă organul ieșan Consiliu {urnea, „nu putea să facă totul, și dacă a spus, că spe- rează că viitoarea adunare va strămuta Curtea de Casațiune; trebue ținut samă de condițiile regimului constituțional”®. De aceea amărăciunea Ieșenilor se dă pe față în răspunsul pri- marului D. Guști la toastul Principelui, dela banchetul dela Teatrul național. Guști reflectând mai mult la durerile trecu- tului decât la speranțele viitorului, spune, că „lașul a suferit mult; dar să aruncăm un văl asupra trecutului și să bem acest pahar în sănătatea Măriei Sale” ⁵⁰. ' Al. Șcndre, Economul Al. lonescu, C. Panaitescu, P. Idieru, N. Măcărescu șl G. Hristofor. Legalitatea din 9 Sept. 1866 dă iscăliturile lor pe memoriu. ⁶⁴ * * ⁶⁴ Reproduse de Trompeta Carpaților, 2 Septemvrie 1866. P ⁶⁶ Constitufiunea din 4 Septembrie 1866. Tribuna Română mai ascuțită, tratează această făgăduință de vorbă. • . U *• Trompeta Carpaților, 6 Sept. 1866. Digitized by ^OOQlC LOCOTENENTA DOMNEASCA 207 La votarea constituției, când se ajunge la art. 104 care vorbește de Curtea de Casație, deputatul lașului, Gh. Măr- zescu propune un amendament, că acest corp judecătoresc să fie așezat în Iași. După o foarte lungă desbatere, se hotă- rește ca asemenea dispoziție să nu fie înserată în constituție. ci să alcătuiască obiectul unei legi a parte ce fusese chiar for- mulată de guvern încă din 18 Aprilie, și care lege era să se ice în derbatere îndată după votarea Constituției⁵⁷. Când această ⁶⁷ ⁶⁷ Sed. din 28 Iunie. Mon. Of., 2 Iulie q>. 344, col. 2) și 3 Iulie (p. 646, col. 3). Digitized by 208 ISTOBIA. BOMANILOB lege vine la rând, se repetă cele ce se petrecuseră în 1862, când așezarea Curței de Casație în Iași fusese combătută de Panu și Kogălniceanu; anume tot uri leșan, deputatul N. lonescu este acel ce combate mai cu înverșunare strămutarea Casației la Iași. Adunarea primește cu 58 de voturi, contra 39, amen- damentul lui C. Boerescu care propunea în locul strămutărei o despăgubire de 10.000.000 de lei lașului⁶⁸. Strâmtorarea în care se afla casa statului face pe guvern să ceară dela Principe nesancționarea acestei legi de despăgubire, și ministerul se îndatorește a propune din nou strămutarea Curței de Casație într’o nouă legislatură. Jurnalul Consiliului de miniștri arată, pe lângă motivul financiar, că „de s’ar sancționa proiectul votat de Adunare, s’ar închide lașului și județelor de prin prejur speranța pentru o îmbunătățire imediată, atât de urgent re- clamată” ⁸®. Trebue însă luat aminte că strămutarea nu fusese pro- pusă numai de Moldoveni și combătută de Munteni, cum curge legenda obicinuită 9°. Dacă N. lonescu este singurul Moldovan care o combate, sunt câțiva Munteni care o sprijin, cum se vede aceasta din subscrierile puse pe amendamentul lui Gh. Mărzescu care ceruse introducerea principiului așezărei Casației în Iași în art. 104 din Constituție. Pe lângă 16 deputați mol- doveni care subscriseseră amendamentul, găsim în el și pe ur- mătorii deputați munteni: G. Lahovari, N. Blaremberg, C. Blaremberg, N. Golescu, C. Cantacuzino, G. Serurie, C. Raco- viță (deputat al Buzăului), N. Slăvescu (Argeș), Vladimir Ghica (Olt), A. G. Golescu și St. Golescu ®. Nu a fost deci strămutarea Curței de Casație , la Iași o chestie pusă între Moldoveni și Munteni în deobște pe tărâmul separatismului, ci una care a împărțit toată adunarea în două tabere, din care bine înțeles că majoritatea Muntenilor trebuea M Șed. din 29 Iunie, Mon. Of., 5 Iulie 1866 (p. 654, col. 4). ⁶⁹ Mon. Of., 5 Iulie 1866. C. Cristodulo Cerchez, într’o întrunire a comi- tetului electoral conservator din Iași, spune, că ,,transferarea Curței de Casați- une nu este dorința numai a lașului ci a întregei țări de dincoace de Milcov". Constituțiunea, 28 Sept. 1866. Comp. Lățescu în Moldova, 27 Ian. 1867 : „strămutarea Curței de Casa- țiune a fost și este împiedicată de opozițiunea turbată a celor mai mulți Munteni”. ⁶¹ Intre deputății Moldovei cari subsemnaseră amendamentul lui Măr- zescu, și care sunt în număr de 16, este și Dimitrie Ghica (Roman), care nu trebue amestecat cu Principele Dim. Ghica din Muntenia, care acesta era contra strămu- tărei. Șed. din 21 Iunie, Mon. Of., 2 Iulie (p. 644, voi. 2). Comp, lista tuturor de- putaților, după ținuturile unde au fost aleși, în Voacea națională din Iași, 20 Apri- lie 1866. Programul electoral conservator din țară spune, în apelul său : „Nu tre- bue să uităm că acei 15 deputați (cu Mărzescu 16), care cerută la constituantă transformarea Curței de Casațiune, au avut pe lângă ei alți 24 de deputați din România de peste Milcov, și că unul din aceștia, N. Blaremberg în numele cole- gilor săi s’a ridicat cu o nobilă indignațiune contra tristelor argumente invocate de deputatul moldovean, adversar al proiectului, N. lonescu, Constituțiunea, 28 Sept. 1866. Digitized by LjOOQle LOCOTENENTA DOMNEASCA 209 să hotărască votul. Știm însă că din această majoritate 50 de deputați munteni se oferiseră să se îndatorească în scris la cons- fătuirea dela Primărie, a vota și strămutarea Curței de Casație. Ește evident că cei mai mulți nu se ținură de cuvântul dat; ; .1 , dar numai cu acest preț se face politică. ■ Motivele pentru care se combătea strămutarea Curței de Casație în vechea capitală a Moldovei erau întâi stinghirirea , ■' ce s’ar aduce întregei Oltenii prin îndepărtarea atât de mare /j de ea în care s’ar așeza Casația; apoi împrejurarea că centrul afacerilor judecătorești ar trebui să fie acolo unde este centrul A; întregei vieți românești, întru cât Casația e nu numai o instanță judecătorească ci și una «politică care ar fi chemată a judeca și pe miniștri în caz eventual. Tot așa stă lucru cu dreptul de cenzură pe care era chemată a-1 pune în lucrare asupra ma- : gistraților inferiori, precum și cu dreptul de a ataca, în inte- ! ■ resul legei, hotărârile tribunalelor. Toate aceste atribuțiuni ; trebuind a fi exercitate în înțelegere cu ministrul Justiției, ' ’ cereau numai decât aflarea Curței în apropierea acestui mi- i nister, iar nu la distanță de zile întregi, cum ar fi când s’ar așeza ’ în Iași, în lipsă de drumuri de fier care să înlesnească comu- i; nicația⁶². Curtea de Casație era apoi menită a unifica legile și prin influența ce are aplicarea lor asupra obiceiurilor, a uni- ■ fica și obiceiurile, aceasta a doua natură a omului, încât astfel Curtea fiind un agent perpetuu de asimilare, un puternic le- gământ de unitate, ar avea și o misiune politică de îndeplinit⁶³ ⁶⁴. ; ¹ In sfârșit Curtea de Casație ar avea o legătură legală cu minis- terul de Războiu pentru casa dotațiunei oastei, cu acel de In- strucție pentru consiliul general al Instrucției publice și mai ; la urma urmelor așezarea Casației în Iași nu ar aduce nici un folos real lașului, decât, câștigul câtorva posesori de oteluri ,ti evreeștiM. Acei ce sprijineau strămutarea la Iași a Curței de Casație se puneau pe tărâmul unirei. Așa N. Blaremberg spunea, că „este un interes care trebue să primeze pe toate celelalte: acel al naționalităței române, acel al unirei. Dacă voim să cimentăm această unire, trebue să îndepărtăm tot ce poate avea chiar aparența unei anexiuni. Pe lângă realizarea altor cereri, sin- i gura satisfacție ce se poate da imediat lașului este transferarea |; ⁰² Reflexiune asupra proiectului de strămutare în Iași a Curței de Casațiune, București, 3 Martie, 1867, (p. 10—12). ⁴⁸ Strămutarea Curței de Casațiune, Buc., 1866 (tipogr. Rasidescu), p. 9. A doua ediție a acestei broșuri adăogată cu o introducere istorică/București 1866 (tipogr. națională). ⁶⁴ Comp, afară de cele două broșuri citate în notele precedente, și cuvân- tarea lui N. lonescu, calificată de „admirabila” de însuși protivnicii lui (! I), rostită în ședința din 29 Iunie Mon. Of., 8 Iulie 1866. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XIV. 14 Digitized by Google 210 iSTOKLĂ.’ ROMÂNILOR Curței de Casațiune. Să presupunem chiar că aceasta ar fi'Un sacrificiu. Oare el poale fi pus în cumpănă cu acela ce Fa făcut lașul în favoarea unirei? Să redăm lașului oparte din splem doarea lui trecută, și să și dovedim că unirea nu e absorbțiune^ și atunci edificiul nostru politic va fi tare, căci va fi întemeiat pe iubire și afecțiune” ®⁶. Chestia îmbunătățirilor de încuviințat lașului, ca răs- plată pentru jertfirea lui cea cam neprecugetată pe altarul unirei, deșteptă mai multe păreri cari mergeau chiar uneori mai departe decât strămutarea Curței de Casație. Așa mai întâi cităm dorințele rostite de grupul fracționist⁶⁶ al alegătorilor; ieșeni, care stăruise mult nu numai asupra strămutărei Casa- ției ci și asupra celorlalte punte din memoriul Municipalităței ⁰⁷.‘ Unul din subscriitorii rezumatului deliberațiunilor gru- pului fracționist, avocatul Gh. Cigaras, în o broșură a parte,’ cere pentru îmbunătățirea stărei lașului instituirea în el a unei administrațiuni civile centrale pentru Moldova, de care săa- târne toate prefecțiunilc, și care să aibă singură dreptul dea prezenta, pe prefecții din districtele ei, pe cât și pe acei ăi la- șului ; apoi, înființarea unei casierii centrale de care să atârne toate caseriilc Moldovei, acestea pe lângă strămutarea în Iași a Curței de Casație. Se înțelege că instituirea unei ocârmuiii civile separate pentru Moldova atrăgea numai decât pe acea a unui cap al acestei ocârmuiri care având singur dreptul de a recomanda prefecții și casierii nu însemna altă ceva decât guvernatorul separat pentru Moldova, pe care îl propuneau' Rușii tocmai pentru a paraliza cererile de unire ale Țărilor Române ⁶⁸. Alt apărător al aceleiași teme este D. M. Cațichi, vechia maior, care cere întâiu o condiție sui generis pentru ridicarea' lașului, anume, „ca toți deputății moldoveni să fie îndatorați, în anul înaintea deschidere! adunărei, să vină să asculte odată sfânta Liturghie în Mitropolia din Iași și să facă o vizită Mi- tropolitului, sub pedeapsa pierderei a jumătate din diurnă în folosul Primăriei ieșene”. Pe lângă această condiție, pe care “ Șed. din 29 iunie, Mm. Of., 5 Iulie (p. 652, col. 3). ’ • • Vom vedeă în curând c? era Fracțiunea. • » Rezumatul deliberațiuii^or urmate ta întrunirea alegătorilor din în sala Primăriei. Iași, 1866. Se văd sub emnați în ele: Dr. An. Făt’’, P. Snciu, pro*, univ., A. Șendre avocat, A. I. Cht^rghiu, D. Tăcu, Arh^reii Scrihan șf Bobulescu, Arh’.mandrHu? Clement, N. C. Aslan. Gr. Cobă’-cscu, A. Racoviță f?rG. Cigaras avocat. A. D. Holban inginer, V. Gheorghian ziarist, Sandu; Dudescu, Cristca avocat, M. Buznea proU^or, preotul Gh. lonescu, eo-' Ionel Gh. Pavlov și C. Aslan. • • Broșura lui Cigaras este EcniUbml Unirei 1866. Comp. Voi. XIII/ p. 125. Digitized by Google LOCOTENENTA DOMNEASCA 211 Cațiachi părea a pune un mare preț, el nu uită nici instalarea în Iași a Curței de Casație⁶⁹. Tot așa găsim pe deputății lașului Dimitrie Tăcu și Teodor Latcș cari cer pe lângă introducerea în Constituție a princi- piului Domniei naționale strămoșești, și strămutarea Curței de Casație în Iași⁷⁰. Un Bucureștean C. N. Brăiloiu găsește de cuviință a cri- tica eu asprime cererile lașului în un articol publicat în zia- rul conservator Ordinea, sub titlul „Memoriul Municipalității ieșene” ⁷¹. N. C. Aslan îi răspunde în o broșură citată mai sus, în care apără și manifestația dela 3 Aprilie, spunând între altele : „Cum? se sfarmă unirea, fiind că înțelepciunea și eoni taIea Românilor ar fi decis a nu lăsa în părăsire lașul, de unde au purces toate razele mărețelor idei de astăzi, și a se veni în ajutorul unui oraș mare, a unei vechi capitale, care cere ușurarea pentru suferincțelc sale provenite în mare parte din simțimântul lui de abnegație? Intr’o populațiune de 100.000 de oameni cu tradițiuni politice, cu interese materiale nimicite din cauză că nobile simțiminte patriotice i-au împins la îndeplinirea unei mărețe idei naționale, oare poate fi permis ecuitățci și recu- noștinței de a se folosi de fapte îndeplinite prin puterea bru- tală, pentru a târgui cu cerințele leale ale unei populațiuni suferinde, mai cu samă când îndeplinirea acelor cereri nu va- lămu decât închipuita unitate guvernamentală a d-lui Brăiloiu”⁷²? Brăiloiu făcuse greșeala în articolul său, de a amenința lașul spunând, că „municipalitatea lui va cugeta și nu va cuteza să deschidă o lupta între Iași și București”. La clubul național din Iași în ședința dela 2 Aprilie 1866, sub președinția lui V. Pogor, Titu Maiorescu propune pentru înflorirea lașului alte mijloace decât strămutarea Curței de Casație, de care el nu pomenește prin nici un cuvânt. Maio- rescu cerca ca „lașul să devină centrul de științi al României, precum Bucureștii trebue să rămână centrul ei politic. Toate școalele superioare, școala militară, școala de arte, facultățile dc Litere și Științi, școala de Medicină, afară de o școală de Drept ce este necesară Capitalei, trebue transferate la Iași. Prin aceasta, tinerii de dincolo de Milcov vor fi siliți să cunoască bine această parte a României și apoi, întorcându-se în Capi- ⁰⁹ Reformele necesare pentru Principatele Unite de d. M. Cațlchl, vechia maior. Iași, 1866. ⁷⁰. Darea de seama la alegătorii Municipiului Iași din partea foștilor depu- tați T. Lateș și D. Tăcu, Iași, 1866. ⁷¹ Adecă memoriul dat Principelui când cu venirea lui în Iași. Mai sus, nota 53. ⁷² Vezi broșura citată mai sus, nota 37. Altă broșură tot pe tema lui Brăi- Joiu. este aceea a Bucureșleanului G. Brătianu, urzită însă mult mai ghibaciu pe teze generale, intitulată Viitorul nostru este în Unire, București, 1866. Digitized by VjOoqLc 212 istoria bomănllob tală pentru a ocupa funcțiuni, vor lucra în cunoștință de cauză la tot ce priveșțe România din stânga Milcovului. Apoi va re- zulta un mare folos pentru învățătură care se va putea mai mult mai bine dobândi în un oraș liniștit și depărtat de fră- mântările politice ale Capitalei” ⁷³ * ⁷⁵. Din aceste fapte și cugetări bine adeverite rezultă cu siguranță împrejurarea, că în afară de manifestarea mai mult neserioasă dela 3 Aprilie, fierberea în Iași în toate straturile sociale, o adâncă jignire asupra modului cum se înțelesese a se aduce unirea la îndeplinire, cu centralizarea întregei vieți a statului numai în București. De aceea poate cu drept cuvânt bagă de seamă organul ieșan Constituțiunea, că „s’a calomniat lașul cu 3 Aprilie; căci să vorbim drept: lașul dacă voea era în stare să facă o altfel de demonstrațiune” ⁿ. Se poate zice, că partidul propriu zis separatist ce se ivise în Iași, încă dinainte die înfăptuirea unirei, își jucase ultima carte în ziua de 3 Aprilie 1866, și că de atunci viața lui cea de altfel de tot scurtă, apu- sese pentru totdeauna ⁷fⁱ. Din el însă rămăsese totuși un vlăstar înfrățit, acel al revendicărilor moldovene și mai ales ieșene care va avea o mult mai trainică putere de viață, ca unul ce este întemeiat pe fapte netăgăduite ce lovesc în simțimântul dreptăței altoit pe jig- nirea intereselor. Se înțelege că este o tranziție între apusul partid sepa- ratist și acel al revendicărilor ieșene, căci cererile foastei ca- pitale a Moldovei se pot coborâ, dela acele care ar răspândi măcar ceva și cătră periferie din prea multă viață adunată numai în centru. Dintre aceste cereri, chiar strămutarea Curței de Casație în Iași nu era de fel de a periclita această unitate; căci Casația fiind un singur așezământ — strămutat aiurea decât în capitală, ducea cu sine acolo unde era să fie transferat, în unicitatea lui chiar, ideea unirei. Dar dacă această strămutare părea îndoelnică în rezultatele ce era să le dee, de sigur că pă- rerea lui Maiorescu asupra prefacerei lașului în centru de cul- tură al României putea fi realizată spre binele țărei întregi. Vom vedea însă cum, dacă școalele din Iași propășiră, aceasta fu mai mult o urmare a desvoltărei învățământului în România, decât acea a unei îngrijiri deosebite pentru foasta capitală a ⁷³ Vezi darea de seamă a cuvântării iui Maiorescu în Vocea Națională, 16 Aprilie 1866. Este după cum credem cea dintîi manifestare politică a lui T.L. Maiorescu. ⁷ⁱ Constiluț lunea, 5 Oct. 1866. ⁷⁵ Tot așa consideră și T. L. Maiorescu, Discursuri parlamentare, I, 1897, p. 13, mișcarea din 3 Aprilie, când spune despre ea, că „epoca deosebire! exploa- tate între Moldoveni și Munteni ajunsese acum pe sfârșit”. In numărul ce din 7 Iunie 1866, Trompeta Carpaților vorbește încă de existența „unui mic partid separatist în Moldova, cu lordache Beldiman în frunte”. Digitized by Google LOCOTENENTA DOMNEASCA 213 Moldovei. Ba de mai multe ori chiar și ceeace avea din trecut, ca Universitatea, Conservatorul, școala frumoaselor arte, școala centrală de fete, fură puse în primejdie de a fi absorbite de București, prin mai departea urmare a plecărei fatale spre cen- tralizare a întregei vieți românești în capitala țărei. De aceea și partidul revendicărilor ieșene nu poate dispărea, și în el în tot se oglindește, din când în când, și câte o rază furișată din vechiul partid separatist. Alegerea Principelui Carol. — Nu ne vom ocupa cu greu- tățile diplomatice ce au trebuit învinse pentru a aduce la în- deplinire întronarea Dinastiei străine în România, al 4-lea și ultimul punt din dorințele rostite de Divanurile Ad-Hoc, ci numai din ținuta partidelor față cu Principele pe care împre- jurările istorice îl aduseră în fruntea statului român ⁷⁶. Am văzut mai sus, că mai mult sau mai puțin sinceră, chemarea unui Principe străin era o dorință obștește mărtu- risită, și în contra căreia nu se rădicaseră decât puține glasuri din sânul păturei culte. De altfel ambele partide „istorice” ce se înjghebaseră în viața politică românească, mărturiseau acest crez politic, și coaliția monstruoasă contra lui Cuza Vodă, ori de ce îmbol- dire ar fi fost împinși acei ce o alcătuiră, tindea nu numai Ia răsturnarea Domnitorului român, ci și Ia înlocuirea Iui cu o Dinastie străină. Prin această întâlnire a ambelor partide în o cugetare și o voință comună se reîntregi iarăși partidul na- țional ce fusese atât de desbinat în cele două ramuri ale lui: conservatorii și liberalii dela 1848 înainte. Dar precum la 1821, la 1857 și la 1859, aceste două brațe ale marelui fluviu își amestecaseră iarăși apele într’o singură matcă, astfel și acuma, cu toată umflarea lor tot mai mănoasă sub adaosul vremurilor, despărțite iarăși sub Domnia lui Cuza Vodă, ele se întruniseră din nou pentru a înlătura Domnia națională și a realiza în sfârșit dorința întocmirei statului român sub oblănduirea unei mari familii europene. Chemarea Principelui Carol de Hohenzollern la cârma României nu fu opera unuia din cele două partide politice, ci a am- belor împreună. Precum era compusă Locotenența domnească și ministerul din reprezentanții ai ambelor taberi, așa și agenții ⁷⁶ De nicăeri nu se pot mai bine cunoaște aceste greutăți decât din Me- moriile Regelui Carol I, apărute în câteva ediții germano sub titlul Aus dem Leben Kânig Karl’s von Rumânien, von einem Augenzengen, Stuttgart, Voi. I. Memoriile au apărut și în traducere română și franceză. O culegere bogată de acte interne șl externe dela 1866 încoace este conținută în volumul lui D. A. Sturdza, Charles I Roi de Roumanie. Bucarest, reeditată acum în o nouă formă în 3 voi. Regele Carol I al României, Acte și cuvântări, 1909. Aceste două publicații nu înlocuesc însă prețioasele Memorii. Digitized by 214 IȘTOBIA BOMANILOB trimiși pc la Curțile europene pentru îndrumarea și rezolvirea acestei mari probleme fură luați nedeosebiți de toți oamenii politici. Dacă loan Brătianu fu acela ce se puse în mai mare lumină în aceste grele negocieri, aceasta se datora destoiniciei și capacităței sale deosebite, altoite pe un e'ement ce nu este de Ioc de desprețuit în relațiile cu oamenii: „exteriorul sau simpatic” ”. Prin urmare când. e vorba ținuta partidelor țărei față cu alegerea Principelui Carol, s’ar părea că neavând de constatat decât unanimitatea cugetelor tuturor, nu ar fi loc pentru des- voltări mai cuprinzătoare. Totuși această alegere întâlni în Principatele Unite o împotrivire datorită la început unor manifestări individuale, care însă se înmănuchiară în un partid politic. De și totdeauna restrâns în număr, acest partid nu încetă totuși de a juca un rol oarecare în viața statului român din acel timp. Se văzu chiar din subsemnarea plebiscitului, că centrul împotrivirei contra Principelui străin era lașul, cu toate că și în București am văzut cum unele voinți ca acea a lui loan Heliade Rădulcscu care spunea, că „nu vrea ca două corpuri în care curge sânge românesc să fie puse sub un cap în care curge sânge străin” ⁷⁷ ⁷⁸, trebuiră îndoite prin stăruinți care aproape cotigeau silnicia. In Iași însă se arată numărul cel mai maro de voturi contra Principelui străin. In Muntenia era protivnică acestui principiu gruparea din jurul Trompetei Carpaților cu Cesar Boliac în frunte care publică nenumărate articole contra acestei înnoiri politice în viața românească. Ca încheere a combaterci sale, Boliac spune, că „noi am fost contra Principelui străin, am fost contra ple- biscitului” ”. Mai însemnată este pornirea cugetelor moldovene contra Principelui Carol I. Opoziția contra Dinastiei din familia pru- siană se înfățoșa în Iași sub două forme: Una din ele răspingea numai pc Principele nelatin, primind pe unul de viță latină; cealaltă era protivnică ori cărei Domnii străine. ⁷⁷ Aus dem Leben Konig KarPs von Rumanien, I, p. 4: „Bratlanu hat den besten Eindruck a uf den Prinzen und die furstliche Familie gemacht, sowohl durch sein einnehmendes Aussere, als durch die_staatsmănnischen Eigenschaftcn dic er bcwiesen hat”. ⁷⁸ Ședința din 1 Mai 1866, Mon. Of., 6 Mai 1866. Ziarul Legalitatea înte- meiat de Heliade în București, deși nu este sub direcția lui, conține însă mal în fiecare număr un articol contra Principelui străin, d. o. în 17 Aprilie 1866: „Noi care nu voim să înstrăinăm domnia Românilor, suntem pentru respingerea ori- cărui Domn străin”. Cu toate acestea, după ce Hohcnzollern depuse jurământul pe Constituție, Legalitatea inspectând-o în totul, spune: „să trăiască marele reprezentant al României, Carol I” (4 Iulie 1866). ⁷⁸ Trompeta, 16 Mai, 1866. Digitized by 29. ³⁴ Barițiu, l. c. p. 25—27. Digitized by^OOQlC 232 ISTOBIA ROMANILOR voie de a se înființa. Comisia literară română fu alcătuită la început din Timotei Cipariu canonic dela Blaș, loan Popasu protopop, Gheorghe Barițiu ziarist, Gavril Munteahu director gimnazial, loan Pușcariu pretor cesaro — crăesc, Andrei Mu- reșanu translator, I. F. Negruțiu protopop autor, Vutemian protopop și loan Codru Drăgușanu ajutor de pretor, în total 9 persoane. Doctorul Paul Vasici era delegat al guvernului. După aceasta primă încercare care se vede că ieși spre mul- țămirea guvernului, statutele societăți fură aprobate și se începu a funcționa regulat dela 1861 înainte. „Dacă nu ar mai fi făcut nimic Românii în 1860 spre desvoltarea și consolidarea vieții lor naționale, posteritatea tot le» ar fi datoare cu recu- noștință pentru înființarea Asociației”. Din lucrările ei în timp mai bine de jumătate de secol se vede cum Românii și-au îm prumutat ideile prin aceeași limbă maternă cum s’a desvoltat la ei simțimântul umanitar cum s’a deșteptat tot mai mult conștiința națională, cum a înavuțit, netezit și purificat limba neamului, cpătând convingerea că și în această limbă se pot cultiva prea bine științele și artele, că se poate legifera și ad- ministra b țară și că nația română a intrat cu limba ei în con- certul popoarelor neolatine, cele mai civilizate ale Europei. Tot pe atunci se deschide cu mare greutate și mulțămită unor subvenții de câte 200 de galbeni dați de principatul român și gimnaziul din Brașov unicul ce da învățătură secundară în limba română și, dacă lucrul acesta așa de mic în aparență are așa însemnătate pentru Transilvania, este că acolo ini- țiativa privată trebuia să înlocuiască îngrijirea care în vremile noastre cade de obiceiu în sarcina Statului și acum inițiatorii trebuia să cerșească banii trebuitori de un popă el însuși ne- știutor de carte, dar care înlocuia luminile ce-i lipsiau prin căldura inimii și iubirei neamului³⁵. Tot pe atunci începu să se tipărească Gazeta Transilva- niei și Foaia pentru Minte, cu litere latine se înlătură oprirea intrării de carte și tipăritura din principate, înlesnindu-se iar atingerea întru cât două mari ramuri ale poporului român care se manifestaseră pe calea simțimântului și a facerii de bine prin harazirea banilor din partea principatelor pentru gimnaziul din Brașov. Aceste danii făcute Transilvănenilor din partea Românilor din Moldova și Muntenia începură mai demult, încât sprijinirea gimnaziului brașovan era numai urmarea mai departe a unei serii acum începute. încă din 1846 Graful Scarlat Rosetti (ai căruia părinte fusese înălțat Ia acest rang de împăratul Carol al Vl-lea și care convenise de mai mult timp împreună cu alt boier la apele mi- nerale din Transilvania, cumpărase în comuna Vâlcele (El- “ Barițiu, l. c. III, p. 22—33. Digitized byLiOOQle ISTOBIA ROMANILOR DE PESTE MUNȚI 233 Idpatak) loc de casă parohială și casă de școală iar Neofit mi- tropolitul Ungro-Vlahiei, spătarul Costache Ghica, Alecu și Dimitrie Filipescu și câteva boieroaice muntene rădicaseră o biserică de piatră în aceași localitate. Pe la 1855 graful Rosetti depune la episcopia din Sibiu 1000 de fiorini cari să șe; dee ca premiu pentru cea mai bună Istorie a Românilor, având tot el a suporta costul tiparului. Neprezentându-i până în 1860 încă nici o lucrare istorică, Graful Rosetti schimbă premiul pentru traducere de autori vechi anume 1000 de fiorini pentru Tacit, adăogând câte 500 de fiorini pentru Suetonius și lor- nardes. S’a găsit în aceste vremi așa de turburate numai Ga- vril Munteanu directorul gimnaziului de Brașov care să facă traducerea lui Suetoniu.; Se ,mai făcuseră și ahtă încercare de a se traduce autori latini. Așa loan Antonelli profesor la Blaș tradusese în 1851 pe Tit Liviu. loan V. Rusii alcătui tot pe atunci o Istorie a Transilvaniei pe care o tipărise mai târziu (în 1864). Tot pe atunci se tipărește la Iași Cronicul lui Șincai iar în 1855 apare la Blaș studiile filologie ale lui Cipariu asupra limbei române, intitulat Acte și Fragmente și în 1854 Istoria bisericească pe scurt de Basiliu Ralea și în 1860 acea mai cu- prinzătoare a lui Șaguna în doua volumuri³⁶. Aceste erau slabele reînceputuri de cultură românească și valurile cele atât de răscolite ale vieții politice și al îngrijirii atât, de vajnici pentru viitorul neamului. In Banat însă se urma mai departe lupte înverșunate pentru scoaterea Românilor din jugul bisericei sârbești și, după Eftimie Murgu se iviseră alți bărbați ca frații Mocioni și Godsu care să ducă mai departe lupta, ajutați fiind și de marele ocrotitor al vieții naționale românești din acele timpuri, episcopul Andrei Șaguna care pe atunci sprijinea la Viena cauza poporului său și îndemna constituirea unei mitropolii românești neatârnate în țările de peste munți. Dacă adăogim la cele spuse nici împrejurarea că Românii erau mâncați în Banat de Sârbi prin biserică, de germani prin școală și viața socială, în Maramureș, Ugocea, Satumare (Cri- șiana) prin maghiarizm și rutenizm tot așa în Bihor unde preoții abia uneori ținea predici la poporul român în limba maghiară ³⁷, atunci vom putea prețui în adevărata eb valoare întocmirea Asociației Transilvane pentru cultura și limba română. Diplome imperiale din 20 Octomvrie 1860. — Din lucrările întâiei sesiuni a senatului imperial ieși Diploma împărătească din 20 Octombrie 1860 care introducea coristituționalizmul în viața politică a monarhiei austriace. Cu toate că aceste diplome H; I ■ •• Barițiu, l. c. IV p. 99—103. ³¹ Barițiu, l. c. p. 35—36. Digitized by Google 334 • ISTORIA ROMANttOR primea teoria individualităților istorico-politic și deci făgăduia ■Românilor dreptul de a se constitui în tun coip aparte, totuși ca le aducea un câștig însemnat prin declararea autonomei : Ardealului. Românii care alcătuiau majoritatea locuitorilor țătui nădăjduiâu că vor putea lua în mână prin majoritatea Iot și dieta conducerii provinciei autonomă și deci favoriza elementul românesc care să se bucure și el de veniturile țării strâns mai mult din sudoarea poporului român³⁸. Șaguna, văzând schimbarea situației politice a țării, .'con- voacă în Octomvrie 1860, după închiderea lucrărilor senatului imperial al doile sinod al bisericii orotodoxe române- Din des- baterile lui, Șaguna și cu alți bărbați fruntași ai Românilor, luară curajul a cere dela împăratul nimic mai puțin decât nu- mirea unui Român de cancelar în Ardeal³⁹. Cum lesne ne putem închipui această cerere a Româ- nilor nu fu ascultată și guvernul austriac numi în posturile de guvernator și cancelar al Ardealului tot unguri și anume gu- vernator pe Emeric Micio iar cancelar pe Francisc Kemeny, adecă doi oameni din acee nație pe care o știa cea mai duș- mană a monarhiei austriace și nu dintre Românii care fi erau supușii cei mai credincioși — aceasta din pricină că Austria se temea de turburătorii Unguri și cum am văzut nu avea în- credere în Români. Sinodul fusese numai îndrumarea pentru adunarea, unei conferinți naționale care se deschise sub preșidenția ambilor capi bisericești în 1 Ianuarie 1861, și era alcătuită din 159 de membrii. Se hotărește ca să se declare nația românească de nație politică; că toți Românii sunt frați de sânge fără a se privi, la ritul de care se țin (cel unit sau cel ortodox). Tot în această conferință se votează și bazele legii electorale celei nouă anume ca proprietatea de pământ fără privire la întăbulare, venitul anual de 50 de fiorini, situația de preot, învățător, avocat, ingi- ner, doctor, farmacist să dee drept de a fi alegător⁴⁰. In urma acestei conferințe naționale românești, se deschide o alta mixtă compusă de Maghiari, Sași și Români în 11 Fe- vruarie la Alba lulia în care se repetă tesa punerea la urmă â Românilor chemându-se pentru cei 500.000 de Unguri trăi- tori în Ardeal 24 de deputați, pentru cei 200.000 de Sași 8 și pentru cei 1.400.000 de Români tot 8, din acelaș motiv care determinase și numirea a doi unguri în fruntea guvernului țării. Reprezentanții Românilor și mai ales cei doi capi bise- ricești sprijini părerea susținută și de Unguri în preajma re- voluției lor din 1848 că „naționalitatea e mai scumpă decât ³⁸ Ion Lupaș, l. c. p. 195. ³⁸ Barițiu, III, p. 64. ⁴⁰ Ibidem, III, p. 76—77. Digitized by Google ISTOBIA ROMANILOR IDE TESTE MUNȚI 235 libertatea și că ei -nu vor putea deshate chestia unirei cu Un- garia decât după oe Românii vor fi recunoscuti de nație poli- tică a țării, principiu pus încă de marea adunare din Blaș”. Șaguna adăoga că „nația română înțelege sub libertate «tarea cea normală a patrii sale constituționale care să-i asigure viața, onoarea și averea ei; iar sub luminare înțelege folosirea darului vieții constituționale bazat pe egala îndreptățire cu privire la religia și naționalitatea sa, și la cultura și întrebuințarea limbii sale naționale” Mai căută Șaguna să arate binele ce rezultă pentru mo- narhia austriacă din diversitatea popoarelor și a limbilor ee o alcătuesc, temă pe care îi greu de sprijinit decât doar prin sofisme .meșteșugite⁴¹ ⁴². Ungurii bine înțeles au apărat și aici și, lucru neașteptat prin organul lui Haynol episcop diecezan al Romanilor uniți păstrară legea din 1848 cu unirea Transilvaniei cu Ungaria și toate consecințele ei și această rezoluție a și fost votam cu 27 de voturi, 24 ale Ungurilor și 3 Sași să și alipească de ei. Din punctul de vedere unguresc desbaterea unei legi electorale pentru Transilvania era ceva de prisos, lucru ce tocmai Românii cereau din răsputeri, întemeindu-se pe diploma îm- păratului din 20 Octombrie 1860 care declară Principatul Tran- silvaniei despărțit cu totul de Ungaria și constituit în chip au- tonom. Ungurii, după închiderea conferinței mixte,, aleargă la Viena pentru a stărui să fie o singură dietă, aceea din Pesta, ceea ce însămna ca împăratul să-și calce însuși a lui Diplomă ⁴³. Dieta Transilvaniei din 1883—64. — Constituția din 20 Octomvrie 1860 a făcut să se retragă ministerul absolutist al lui Schwartzenberg și să se întocmească cu unul constituțional sub Schmerling, om cunoscut pentru principiile sale plecate către această formă de ocârmuire. Schmerling însă era centralist hotărât și lui i se părea că chiar constituția din 1860 înclina prea mult spre federalizm. Noul ministru propunea modificările aduse, să strângă mai mult puterea la centru, creând un par- lament compus din 343 de membri. Pentru a măguli și ademeni Ungaria, i se recunoaște dreptul de a trimite ea singură 85 de deputați, pe când marele principat al Transilvaniei avea să trimită numai 26, Croația 9., Dalmația 5 și a. m. d. Patenta însă în loc de a îmblânzi pe Unguri, îi dispun încă și mai rău contra guvernului central. Ei cereau curat și fără încunjur restituirea constituții din 1848, și mai ales unirea ⁴¹ loan Lupaș, l. c. p. 199. ⁴² Ibidem, p. 200. ⁴⁸ Barițiu, l. c. III, p. 98. Digitized by Google 236 ISTOBIA BOMANILOH Transilvaniei cu Ungaria. Pentru a constrânge pe guvernul din Viena, Ungurii refuză de a plăti contribuțiile care se în- casau numai pe calea execuției și nu se supun la recrutarea armatei. In 1861 rămășițele de dări din Ungaria se urca la 30.000.000 de fiorini! Românii în imensa lor majoritate și cu puține excepții dintre Maghiari cereau mereu prin petiții către guvernul central autonomia țării lor, împărtășirea lor la dieta Transilvaniei și în parlamentul central. Ungurii prin răspun- surile lor combăteau din toate puterile aceste năzuinți ale ro- mânilor și când aceștia invocau numărul lor covârșitor pentru dobândirea unor drepturi .-echivalente, Ungurii-le răspundeau că toctoai acest număr al lor prea mare i-ar face primejdioși, pentru monarhie, căci unirea principatelor române în un singur Stat ar îndemna fără îndoială neamul spre visul Românilor: Imperiul Daco-Roman. Se mai întâmpina că Românii nu ar putea răzbi numai cu numărul masselor lor brut, și că le ar trebui și dovada culturei intelectuale și a proprietăței de pământ. In această privire Românii răspundeau victorios că votul lor major nu ar fi de disprețuit, iar în ce privește pământul, cele 250.000 de familii de țărani români stăpâniau ¹/ᵢ din pământul Ardealului iar cele 5000 de familii nobile maghiare numai Apoi în Săsime, iarăși întinderea cea mare a pământului era în mâinile poporului român și nu în acele ale Sașilor⁴⁴ ⁴⁵. Acest rezultat fusese obtinut în urma legilor de împroprietărire din 1848 — 1854. Părerile din conferința mixtă din 11 Fevruarie fiind aș- ternute monarhului; el hotărește în 26 Martie 1861 să răspingă opinia majorității acelei comisiuni care sprijină unirea Tran- silvaniei cu Ungaria și obligă pe guvernul țării să facă alegerile în Transilvania pe baza unui cenz de 8 fiorini minimum plătit de orice locuitor, de orice neam și limbă ar fi. Ungurii nu voiau cu nici un preț să primească această bază pentru alegeri și de aceea, când împăratul ordonă prin rescriptul său din 26 Martie 1861 ⁴⁶, alegerea dietei transilvane și deschiderea ei pentru ziua de 4 Noembrie, guvernul acelei țări, în loc să se supună răspunde prin un protest motivat foarte lung, că nu ar putea șă o facă. Tot pe atunci se desbătea chestia națională a Românilor și în dieta din Pesta și în casa Magnaților. In aceasta din urmă unul din cei 3 senatori Români rosti cuvintele memorabile, „Unde ar fi ajuns până acum Ardealul, această Spartă mică (trebuia să fie mare), dacă ar fi avut atâția cetățeni liberi câți iloți a avut” ⁴⁶. Dieta din Pesta care refuzase a trimite deputați la par- lamentul din Viena fu dizolvată și rămânea acum să se întru- ** Barițiu, L c. III. p. 88. ⁴⁵ Ibidemm p. 107. ” loan Lupaș. L c. p. 206. Digitized by Google ISTORIA ROMANILOR DE PESTE MUNȚI 237 neașcă cea din Ardeal aleasă după dispozițiile rescriptului im- perial și pentru convocarea cărei împăratul dă un nou rescript în ziuă de 20 Septemvre 1860 după care se dispune deschiderea dietei pentru 1 Iulie acelaș an. împăratul dispunea tot odată că, regularea legală a referințelor de Stat ale nației române și ale confesiunilor ei, trebuia să formeze una din primele pro- bleme ale diete” ⁴⁷. Se adună în grabă un congres la Sibiu în sco- pul de a aduce mulțămiri împăratului pentru buna voință ce ⁴⁷ Ibidem. p. 213. Digitized by Google 238 IS-TO-RIA ROMÂNILOR' arătase, poporului român și se alege o; comisie del& ihși' âăt® rtb< conducerea lui Șaguna să> pregătească textul adresei’ de mtdță*' mire ⁴⁸. 0 delegație’ de 10 persoane-tot eu Șaguna^ îh- frunte' înmâna împăratului) la; Viena: acea adresă în' Ziua de 4 Mai 1Î863Î Delegația este și de altfel bine primită. Ministrul Schemer- ling' îi dă o masă la care principele Colorado și primarul Vienei închină paharul în sănătatea Românilor. Se părea deci' din toate aceste fapte că Românii vor ajunge să răpună pe Maghiari; Dieta Transilvană alegându-se după normele electorale fixate de rescriptul împărătesc din 26 Martie 1861, Românii izbutiră a avea în ea majoritatea relativă fiind deputățiilor în număr de 46 față cu 43 de Unguri și 32 Sași. împăratul mai chemând pe lângă deputății aleși și câte 11 senatori din sânul fiecărei nații numărul reprezentanților lor era de 57 pentru Români, 54 pentru Unguri și 43 pentru Sași⁴⁹, număr ce nu era în: proporție cu acel a! poporației: 500 000 de Uuguri, 200.000; de Sași și 1.400.000 de Români (și acest număr era luat după părtinitoarele statistici maghiare). Deputății maghiari însă’ sfă- tuiți de luliu Andrassy și Coloman Tisza hotăresc să nu, ia parte la acest „Conventicul sau scuptcina „Valacă”. Ceeace reținură pe Maghiari mai ales departe de dietă fusese învoirea rescrip- tului imperial să se folosească în desbateri fără alegere toate trei limbile țărei, iar legile dietii să fie redactate iarăși în toate trei limbile. Numai trei deputați unguri apăruse în dietă: Co- rnițele I. Belti, I. Nemeș și armanul Lazlofy ⁸⁰. In urma acestei abțineri rămăsese în dieta Transilvaniei numai deputății Ro- mânilor și ai Sașilor. Această ținută a Maghiarilor pusese în îngrijiri pe Sași de oarece îi lăsă în fața unei majorități române, dar ea neliniștește și pe Români care se temeau ca hotărîrile luate de o dietă știrbită să nu fie valabile. Deputatul sas Traus- ohenpils recunoaște că „a sosit timpul ca această țară să fie o patrie adevărată și pentru nația română care a fost atâta vreme abia tolerată în principatul ardealului; căci prin aceasta se face mimai un act de dreptate din partea acestei diete”⁸¹. După desbateri de o săptămână proiectul comisiei care încu- viința nației confesiunilor Românilor egalitate deplină cu cele- lalte nații și confesiuni ale Ardealului se votează în unanimitate. Tot atunci se aleg 26 de deputați din dieta ardeleană pentru parlamentul din Viena. împăratul întărește și sanc- ționează acel articol fundamental în ziua de 26 Octomvrie 1863 făgăduind că „acel articol vă fi observat de el însuși cât și se ,⁴⁸ loan Lupaș, l. c. p. 211. ⁴⁸ Ibidem, p. 215. ⁵⁰ Barițiu, l. c. III, p. 170; 196. ⁶¹ loan Lupaș, l. c. p. 219. Digitized by Google ISTORIA ROMANILOR DE PESTE MUNȚI 289 va face? să fie observat de toți, credincioșii lui”⁵². Cât de scurt trăia avea să ducă această împărătească făgăduință.! Incă; din anul precedent pe la 1860; cereau; împăratul^ dela Cornițele Banatului ca să i se supună un- proiect de lege prin care drepturile locuitorilor Ungariei care nu vorbesc limba maghiară, relative la desvoltarea limbii și a naționalității lor, să.- fie- stabilite acurat și cu precizieM, după acest act mai ur- mează o. a- doua sesiune a dietii ardelene în decursul anului .1'864. In acest răstimp schimbările exterioare aduseseră zdrun- cinarea cabinetului. Schemerlihg și cu dânsul și clătinarea tu- turora foloaselor dobândite de Români în contra tendinței cotropitoare a Ungurilor. înainte însă de a trece la expunerea acestei deslegări,. atât de tragic a conflictului româno-maghiar, trebue. să arătăm însemnătatea, dietei transilvane din 1863—1864 pentru viața și soarta poporului român din această țară, și deci pentru soarta întregului , neam care este strâns legată de baștina lui din cetatea Carpaților. Pentru întâia Sară în lungul •șir de 6 secoli Românii apăreau iarăși în congregația ardealului cum se petrecea lucrul pe la începutul stăpânirii maghiare. Nu numai atâta se reînoiră de guvernul central al Vienei și împăratul Austriei dreptul poporului român de a constitui a' patra nație politică a țării și confesiunilor de care el se ținea punerea pe aceeași treaptă cu vechile religii recepte. Nația românească înceta de a mai fi privită numai ca tolerată. în Ar- deal „pentru folosul primei'nații și al regnicblilor” Disprețul cu care ea fusese tratată până atunci făcu loc unei considerări din ce în mai' de seamă documentată prin toastul rădicat în cinstea delegațiilor ei la banchetul oferit în Viena, și mai ales prin faptul până atunci, neauzit ca împăratul însuși să sub- semne numele său cu scrisoare românească,, Franciscu losiju. Se hotărîse de dietă și împăratul sancționase dispozițiile ca limba română să poată fi întrebuințată' după voință în des- baterile dietei și să fie îndatoritoare publicarea și în ea a hotărî- rilor și legilor votate de dânsa. In tribunale era să răsune tot această limbă, în trebile Românilor, în școale era să fie propuse științele prin organul ei, faptele române puteau păși mai libere la lumina zilei și naționalitatea română, putu însfârșit răsufla. De și deputății, români nu pătrunseseră în dietă în pro- porție cu numărul poporației lor, totuși începutul care tot le dăduse, o majoritate relativă și care ajunsese a face ca și Sașii să fie pe partea lor, de oarece articolul cel fundamental despre reala îndreptățire a nației române trecuse cu unanimitate, lăsa ⁶² Cartea de documente-dela Dieta Ardealului; 1864. Citată de loan Lupaș,. /. c. p. 2?3. ⁸² Barițiu,./. c. p. 186. Asupra lucrărilor dietei transilvane vezi voi. III a lui T. V. Păcățianu, Cartea de aur. 1862—1864). Digitized by C^OOQlC 240 ISȚOEIA ROMANILOR să se întrevadă o propășire neîncetată a numărului reprezen-' tanților români , cari erau să țină pasul cu îmbunătățirea stărei lor economice. Ardealul era să ajungă cu timpul sub condu- cerea acelui popor căruia el aparținea în realitate după număr și vechime. Soarta poporului român era să fie schimbată. Nu era să mai cerșească ci să comande, nu era să mai plângă și să se- vaiete, ci să cânte și să se veselească; era să-și desvolte pu- terile trupești și sufletul, după nevoile sale ca să devină uh sprijin puternic al întregului neam. Evoluția istorică a vrut însă să stângă facla abia aprinsă și să arunce pe poporul român iar în întunerecul asuprimii iar în primejdia pierderii naționalităței sale. A mai fost doar în istorie de aceste întunecări a stelelor strălucitoare de pe cerul românesc; dar evoluția lui suitoare care-1 duse spre destinuri vrednice de înnalta lui ființă a aprins fără încetare altele pe întinsa lui țară Mai vezi și acuma această strălucire însă de un moment a soartei lui întunecate a arătat încotro se vor îndrepta pașii viitorului, precum lu- mina revărsată de spada lui Mihai Viteazul! care și ea a apus, a arătat calea către ținta supremă a strădaniilor neamului- românesc. Prăbușirea finală. — încă în a treia sesiune a parlamen- tului din Viena se manifestase o discordanță între modul cum monarhul și acei în care privia însuși parlamentul imperiului pe deputății transilvăneni. Pe când împăratul arăta simpa- tiile lui pentru acești și pentru reprezentanții ei mai ales în discursul de deschidere în care arăta bucuria sa pentru pro- gresul pe care activitatea constituțională o făcuse în marele său principat al Transilvaniei, mare parte din parlament privea pe deputății acelei țări ca niște oaspeți supărăcioși cari ar fi adus abținerea Ungurilor dela lucrarea comună. Și era invi- derat că pentru interesul monarhiei era de preferat împărtă-, șirea Ungariei la parlamentul din Viena decât frântura ei, Tran- silvania. Dreptul nații bine înțeles fu pentru acesta din urmă, dar în chestii politice dreptul cel tot deauna lăsat îndărăptul interesului iar interesul îl stăpânește puterea. Monarhia era să fie mai tare prin alipirea Ungariei de ea decât prin aceea a Transilvaniei, deci era natural să se găsească în parlamentul vienez și partizani ai dualismului. Această ideie se manifestase în sânul poporului maghiar ca formă de organizare nouă a mo- narhiei habsburgice, din momentul ce Ungurii simțiseră în- toarcerea simpatiilor monarcului către Români și cuvântul căzuse de mai multe ori că în desbaterile furtunoase ale tim- pului. Acuma în a treia sesiune a parlamentului din Viena, ideia dualismului revine cu mai mare putere alipită de stă- ruința îndepărtării parlamentului de grupul transilvănean. Și Digitized by Google ISTORIA ROMANILOR DE PESTE MUNȚI 241 în această sesiune acel care iea apărarea noului sistem de or- ganizare acel dualist, nu este doar un Ungur din cari erau câți vrei și în parlamentul din Viena, ci era german din Stiria, Mau- riciu Kaiserfeld. El apără cu căldură și convingere sistemul dualist. De- putatul german părea preocupat mai ales de o împrejurare anume precumpănirea numerică pe care o aveau popoarele negermane în parlamentul central al căror număr mai ales dacă ar fi urmat-o Ungurii putea ușor forma nu numai majo- ritatea dar chiar ²;₃ din glasurile totale ceeace ar fi pus pe de- putății germani în proporție de inferioritate față cu celelalte popoare ale monarhiei și ar fi primejduit caracterul german de până acum al monarhiei; aceasta ce căula tocmai a fi salvat prin sistemul centralist⁵⁴. Dacă se separa parlamentul în două, unul al Ungariei și altul al Austriei, aceasta din urmă se putea răzima pe o ma- joritate germană în propria ei țară. Interesul dualist era deci reclamat nu numai de Unguri și chiar și de unii austriaci ce făceau din cauzele arătate interesul împărăției. Pe când însă în parlamentul austriac se dădea pe față tendințele dualiste, tratări de acelaș fel se urma în taină cu aristocrația maghiară, tratări care tindeau înainte de toate la răsturnarea lui Schimerling, protivnicul Ungurilor. Cu toate aceste manifestări favorabile Ungurilor răsă- rite în parlamentul din Viena, împăratul urma linia lui plăcută Românilor, înființând în 26 Decemvrie 1864 mitro- polia ortodoxă în care numi ca titular pe favoritul său epis- cop român, Andrei Baron de Șaguna și despărțind deci bise- rica ortodoxă română de cea sârbească din Carlowitz. Mitro- politul mergând în fruntea unei deputății și mulțămind capu- lui Statului primi din partea monarhului următorul răspuns măgulitor: ,,Mă bucur că am putut împlini dorințele Româ- nilor din Ungaria, Transilvania și Confiniile militare prin reînființarea mitropoliei. Recunosc credința și alipirea Româ- nilor către tron de care și au dat probe neîndoioase în cele mai grei? împrejurări. Mă mai bucur că pot saluta de arhie- piscop și Mitropolit pe un bărbat prea meritat pentru tron și patrie, în care Eu pusesem și toți Românii greco-orientali avem deplină încredere” Oⁱ Erau în parlamentul din Viena 343 de deputați din care 84 germani, ⁸⁵ 85 Unguri, 26 ardeleni, 9 croato-sârbi, 54 Boemi, 22 Moravi, 38 galițieni, 25 Lombardo-Veneția ni. Dacă socotim încă pe Germanii dietei ardelene (11) și pe acei ce se mai alesese ca Unguri și în alte părți ale-monarhiei, precum pe de altă parte și unic locul german ca în Stiria, Carintia, Carniolia pătrunsese și Slavi printre germani, putem socoti 100 de Germani față cu 243 de nc- germani. Comp. Barițiu, III, p. 286. M Barițiu, L c. p. 297. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. — Voi. XVL 16 Digitized by kaOOQLe ** 242 ISTOBIA BOMANILOB. Câteva zile după rezoluția aceasta privitoare :Ja mitro- polia românească, împăratul sancționează prin un fescript 5 Ianuarie 1865 și articolul II al legii votat de dieta transil- vană privitor la folosirea celor trei limbi în afacerile oficiale ale țării Ca un răspuns la aceste favoruri împărătești în- cuviințate Românilor, Ungurii deschid în Viena un ziar nou „cu care preparau terenul pentru o apropiere și împăciuire”⁸⁷, cu germanii ceeace nu se putea face fără jărtfirea poporului român. Care din cele două curente era să iasă învingător, aceasta avea să o hotărască, ca totdeauna în istorie, nu oamenii, ci puterea împrejurărilor. Anume pe atunci începutul anului 1865 relațiile între Austria și Germania se încordaseră tot mai mult, din pricina Condominiului distiictilor Schleswig și Holstein răpite în. comun dela Danemarca în răsboiul din 1864. Cu toate că deocamdată convenția dela Gastein (14 August 1865) păruse a stâmpăra încordarea atribuind fiecăreia din cele două state câte un dis- trict spre ocârmuire și anume Prusiei Schleswigul iar Austriei Holsteinul, neînțelegerile izbucniră curând din nou, mai ales din cauza deosebirei conducereii daraverilor lăuntrice din partea celor doi guvernatori, Gabluiz acel al Holsteinului favorizând prea mult partidul liberal danez pe care Prusia voia tot să-l comprime. Bismark se jăhii la Viena; primi însă un răspuns așa de aspru încât se văzu în curând că numai un răsboi putea să pună un capăt falsei atenții a condominiului din districtele cucerite. Așa stăteau lucrui ile exterioare pe la sfârșitul lui 1865. Austria văzând încotro mergeau trebile cu Prusia, se gândi a se apropia de Ungaria, lucru după care și Ungurii um- blau cu mare râvnă. Ungarii fac pasul cel întâi poftind pe îm- păratul la cursele dela Pojon (Pressburg), unde monarhul du- Cânda-se, i se face o primire din cele mai călduroase. Ca un răspuns la aceste drăgălașii, Francisc losif dăruiește Acade- miei de Științi din Pesta 15.000 de fiorini după care Academia voește să mulțămească împăratului prin o delegație îh care ia parte și Francisc Deak. împăratul spune că va "primi de- putăția în reședința lui din Budapesta. Urărilor de bună ve- nire ale primarului, împăratul răspunde că „este hotărît a în- destula pe poporul coroanei Ungariei și că va convoca dieta spre a‘ afla dorințele lor, căci numai din înțelegere între monarc și această parte a împărăției lui atârnă binele și puterea patriei”. Vivate entuziaste izbucniră la cuvintele împăratului. Urrnaiă, audiențele a o mulțime de deputății între care și a academiei, *• Ibidem, p. 298. •’ Ibidem, p. 299. Digitized by Google ISTORIA ROMANILOR DE PESTE MUNȚI 243 apoi o masă mare, retrageri cu torțe și alte sărbătoriri care pecetluiau împăcarea lui Francisc losif cu Ungurii.In aceiași zi monarcul oprise activitatea tribunalelor militare și amne- stiase pe toți delicvenții politici cari erau foarte numeroși. Totuși se vede că împăratul nu părăsise cu totul încă pe Români, de oarece tot atunci el înființează în Viena Curtea de Conturi pentru Transilvania numind ca președinte al ei pe L. B. Pop român și mai mulți alți români ca membrii. Ca un semn al întoarcerii împăratului către Unguri urmează însă numirea lui Gheorghe Mailat cancelar pentru Ungaria, iar Fran- cisc Haller cancelar pentru Transilvania, ceeace aduce demisia ministerului Schmerling. Cancelarul Transilvaniei fusese însă numit în chip provizoriu și oarecum ca subordonat acelui Un- guresc ⁵⁸, iar la minister urmă în locul lui Schmerling, cornițele Beleredi. Mai mulți magnați unguri sunt chemați în audiență privată de monarh în care se zvonise că el le-ar fi declarat că interesele superioare ale monarhiei și chiar ale casei sale ar cere ca el să se împace cu Ungurii. Pe lângă Unguri însă fu chemat la o audiență și mitropolitul Șaguna. Despre cele vor- bite de el cu monarhul nu s’a răsuflat nimic. Cu toate aceste se înțelege că audiența nu putea avea alt scop decât de a mân- gâia pe Români cu vorbe și asigurări vagi, că poziția câștigată de ei nu va fi atinsă. S’ar părea după niște destăinuiri nevrute ale lui Șaguna, că împăratul i-ar fi zis că „dacă Ungurii vor face concesiuni, atunci și lor se vor face, adecă vor fi sacrificați fără milă” ⁶⁹. In urma acestor semne de rău prevestitoare urmează îndată mai multe fapte care le întăresc. împăratul prin res- criptul său din 1 Septemvrie 1865 (pe când începuseră fre- cările între guvernatorii austriac și prusiac ai Schleswigului și Holsteinului) disolvă dieta Transilvaniei care votase des- părțirea Transilvaniei de Ungaria și egala îndreptățire a celor trei limbi și convoacă o alta la Cluj dc astădată pentru 29 Noem- vrie care urma să fie aleasă nu mai mult după dispozițiile din 1861 ci dună acel vechi ale legii din 1791. In această dietă com- pusă din 189 de membri abia pătrunsese 34 de Români și 25 de Sași, elementul maghiar fiind într’o covârșitoare majoritate. Se ivi atunci în elementul român o mare și adâncă desbinare de păreri. Gh. Bariț propuse neparticiparea Românilor la dieta din Cluj și inaugurarea politicei de pasivitate; iar Șaguna in- vocând principiul fiere possum sed juvare non. sfătui ca Românii să iee parte la dietă și să apere acolo interesele lor Se înșelau pasiviștii dacă credeau că prin imitarea aceea ce ⁶⁸ ⁶⁸ Barițiu,^/. "c. p. 313. ⁸⁹ Ion Lupaș, Șaguna, p. 231. •• Ion Lupaș, Ibidem, p. 233. Digitized by k^ooQle 244 ISTORIA ROMANILOR făcuseră Ungurii vor obținea aceleași rezultate, căci puterea lor nu cântăria atâta cât acea a Ungurilor și împăratul în criza exterioară ce se îngreuia pe fiece zi, avea nevoie de.puteri. In dietă, Șaguna și grupul românesc atacă constituție- < nalitatea dietei cu deosebire pe motivul că fiind ea aleasă pe 9 baza legii din 1791 „care este pentru Români o reminiscență I jalnică căci e reflexul unei instituțiuni bazată pe sistema po- 1 litică a celor trei națiuni recepte și nu recunoaște națiunea română ca egal îndreptățită și deci de a fi un factor al consti- S tuție.i țării” ⁶¹. Deputății Unguri cer ■ darea în judecată a lui I Șaguna pentru aceasță îndrăzneală. Deși lucru nu s’a făcut, 1 dieta a votat unirea Ardealului cu Ungaria. 1 In acest timp răsboiul cu Prusia devenind tot mai neîn- lăturat și deci tot mai neînlăturată și nevoia împăcării Impăra- ' tului cu Ungurii căci nu putea împăratul, în momentul când trebuia să facă front Ia doi dușmani de odată, Prusia spre nord și Italia spre sud-vest, să lase în spate o Ungarie nemulțămită care amenința iar separarea ei de Austria. Se elaborase în Iunie 1866 un proiect de regularea relati’lor dintre Ungaria și Austria'pe baza modificării legilor din 1848. Lovitura dela Sadova 3 Iulie 1866 desăvârși apropierea și zmulse împăratului toate concesiile în favoarea Ungurilor. Se orga- nizează dualismul austro-ungar prin care Ungurii capătă mână liberă asupra provinciei lor Transilvania, pe care o .vor hățui . și o vor tortura de acum înainte cum le va plăcea spre a putea ajunge la marea țintă urmărită de micul popor maghiar de a-și mări numărul prin desnaționalizarea elementului românesc M. Românii din Transilvania cu tot paralelismul desvol- tării lor cultural cu acei din principate, în privirea politicei urmează calea lor aparte căci dacă cultura unui popor este hotărîtă de factori sufletești și deci poate resfrânge în ea uni- J tatea rasei, viața politică este determinată de împrejurări, și ; aceste trebuiau să fie cu totul altele la cele două grupe de Ro- mâni, cei dela nordul și apusul și cei dela sudul și răsăritul Car- paților, tocmai din cauza strătăierii corpului lor național de uriesele stăvili ale acestor munți. Dacă în tot decursul istoriei lor, desfășurarea vieții ro- mânești în țările de peste piscuri urmă altă cale decât aceea 1 a Românilor din poalele lor, dela 1848 încoace această soartă ■ nu este numai deosebită ci chiar protivnică. ■ Am văzut anume că în acel an pe^când revoluția'Româ- I nilor contra Ungurilor ieșiră triumfătoare, cu ajutorul Rușilor, M în țările române ea fusese cu totul zdrobită de Turci din în- V Ibidem, p.’ 234.