[7] 1 PERSONALITATEA LUI ALEXANDRU CUZA Familia Cuza. - Familia Cuza pare a fi originară din satul Cuza sau Cues în Lorena lângă râul Mosela, unde ea în­ cepe a fi pomenită în persoana unui reprezentat al ei foarte strălucit, învăţatul cardinal Nicolae Cuza sau Cuzanus, născut la 1401 în acel sat şi mort în 1464 în oraşul Todi din Umbria. Intre alte "misiuni însemnate cu care a fost însărcinat cardi­ nalul Cuza, amintim acea din Constantinopole, unde fusese lrimis spre a negocia unirea bisericei ortodoxe cu acea cato­ tică. Deşi călugăr catolic şi deci fără moştenitori legiuiţi, s'ar putea ca să-I fi însoţit în Italia membri din familia lui, atraşi aici de însemnata lui poziţie. Ba s'ar putea chiar face pre-, supunerea că vre un membru al familiei sale să-I fi urmat în Constantinopole, unde să fi rămas, constituind ramura orien­ tală a acestei familii, stirpea din care se trag Cuzăştii mol­ doveni. In orice caz familia Cuza, se afla, în secolii următori, trăitoare în Italia şi este la dânsa o tradiţie care spune că origina ei s'ar trage din Austria, tradiţie ce corespunde lo­ cului ei de baştină. Cei de pe urmă reprezentanţi ai acestei familii în Italia fură baronul Nicola Cuza şi comandorul Sal­ vator Cuza, ambii morţi în decursul ultimelor decenii ale vea­ cului trecut şi cu moartea cărora familia Cuza s'a stins în Italia, în linia ei bărbătească 1. Lăsând însă la o parte aceste simple presupuneri asupra, 1 Dintre femei a mai rămas până. azi doamna Maria Felice Berso; iar din aliaţi Duca dela Verdura a cărui soră a ţinut-o comandorul Salvator şi Marchizul Bal/estero de Botuţiordano ginerile surorei celor doi fraţi Cuza: Nicola şi Salvator, (toţi în Palermo). (După o scrisoare a d-lui Angelo de Gubernatis din 24 Aprilie 1900). Pe aceşti urmaşi l-am întrebat dacă nu există în familia lor vre-o tradiţie, după care vr'un membru al familiei lor să se fi strămutat în Răsărit, şi mi s'a răspuns că asemenea tradiţie nu există. [8] 8 ---------- ISTORIA ROMAN.LLOR originei familei Cuza, presupuneri ce nu au nici o temelie isto­ rică, să venim la Cuzăştii din Moldova. Cel dintâi boier cu numele de Cuza ce apare în documentele moldoveneşti este Dumitru Cuza, pomenit de documente în ranguri de boierie între anii 1677-1706. Aşa în 1677 găsim pe comisul Dumitru Cuza dăruit cu satul Vlăicenii de către Antonie Roset. La 1696 întâlnim pe acelaş Dumitru Cuza cu rangul de vel-stolnic însărcinat cu o cercetare. Intre anii 1701-1708 găsim pe Du­ mitru Cuza înaintat la boeria de vel-spatar 2. Dumitru Cuza care se însurase cu Safta fiica lui Todiraşcu Ion Sulger avu de fii pe Miron, pe Teodor şi pe Velişco. Miron, din al căruia sânge se trage domnitorul Alexandru Cuza, fu căsătorit cu fata lui Neculai Costin cronicarul. Miron Cuza, e amintit în docu­ mentele la anii 1728 şi 1729 3. Dumitru Cuza este ucis de M. Racoviţă din bănuiala de amestec în mazilirea căpitanului Fănuţ. Din cei patru copii ai lui Miron Cuza, cel mai mare Ioan sau Ioniţă Cuza este pomenit în documente din anii 1765 şi 1768 ca stolnic 4. Acest Ioniţă Cuza merse cu o delegaţie de alţi boeri moldoveni la Focşani la generalul rus Rumianzov spre a cere ca la tratatul ce era să se încheie în 1774 să se restitue domnia Moldovei pământenilor. Avu şi el ca şi bunul său Dumitru o soartă tragică. Anume pe timpul lui Constantin Moruzi, (1777-1782) Turcii, în aşteptarea unui nou războiu cu Rusia, din cauza neîndeplinirei condiţiilor tratatului de Cuciuc-Cainargi, se purtau straşnic prin Moldova şi luau mă­ surile cele mai pripite, spre întărirea cetăţilor dela Nistru. Mulţi soldaţi turci, dezertând din corpul Ienicerilor, se răs­ pândesc în Moldova ca tâlhari, . şi generalii turci primesc ordi­ nul ca să-şi ia cvartirile de iarnă în această ţară. Pe lângă aceste, se mai cere gospodarului o contribuţie de 135 de pungi, cu toate că plătise haraciul pe 4 ani înainte 5. Se înţelege • 1677, Acad. Română XLV, 23; 1696, Arhiva SI. Spiridon, III, 10 şi 14; 1701-1708, Acad. Rotn., XLV, 152, SI. Spiridon. Sârbii VIII, 11 şi Popricanii, V, 115. D. Ghibănescu care a dat la lumină un mare volum asupra Cuzeştilor 1912 nu a putut scrie mai sus de Dim. Cuza originea acestei familii. In această lucrare la p. CLXIV mai multe doc, asupra lui D. Cuza. Cuza pare a fi fost străin deoarece nicăieri nu se vorbeşte de rudenille sau de părinţii lui apoi boieria lui de Comis tot un străin îndcgetează. Ibidem. • Doc. d-lui E. Vărnav Soţraceşlii III, 18 şi Ţiganii IV, 8. • SI. Spiridon, Domneşti! X, 10. Doc. d-lui Al. Hinna, Vaslui 34. Do­ cumentele citate aici mi-au fost comunicate de d. Ioan Tanoviceanu. D-sa, stu­ diind aproape toate documentele cunoscute până azi din Moldova, chiar şi multe din culegeri private, se poate· susţinea cu siguranţă, că Dumitru Cuza din 1677 este primul boier cu acest nume ce apare in Moldova. • Mai multe extracte de documente din anul 1778 in N. Iorga, Acle şi Fragmente, II, p. 148-150. Adauge raportul lui SI. Priest către aţacerile străine, 3, şi 17 Sept. şi 26 Oct. 1778 în Documentele Hurmuzaki, Suplemeniul 1, 1, p. 969-970. Chestia cu Rumianzov in Ghihănescu, Cuzeşiii, p. CXCVI, care veni peste ei; citez isvorul de unde iese această ştire. Uciderea lui Cuza, Ibidem p. CXCVIII. [9] PERSONALITATEA LUI ALEXANDRU CUZA 9 cum în o aşa stare de lucruri, ţara trebuia să fiarbă în greu­ tăţile şi netocmelile ce căzuse asupra ei. Insuşi domnul e nevoit să se jeluiască la Poartă, contra neorânduelilor comise de oşti­ rile împărăteşti: "că el nu mai poate . răspunde la nemăsu­ ratele cereri ale capilor acelor oştiri şi că locuitorii, călcaţi în toate chipurile de către miliţii, nu găsesc o scăpare decât pă­ răsind ţara" 6. Mai mulţi boieri, între care Manole Bogdan şi spatarul Ioniţă Cuza, pârăsc pe Moruzi la Poartă că ar fi hain. Domnul stoarce prin chinuri dela Bogdan mărturii scrise; iar • Raportul lui Si. Priesi e, ar. străine 17 Aug. 1778 Ibid. p. 969. [10] 10 ISTORIA ROMANILOR lui Bogdan şi lui Cuza le taie capetele. S'ar părea mCI că învinuirea de trădare nu este adevărat căci un raport al lui St. Priest, ambasadorul francez din Constantinopole, spune că: "dorinţa lui Const. Moruzi de a se face plăcut Porţei şi de a se pune la adăpost de soarta predecesorului său (Grigore Ghica), a împins pe domnul Moldovei a căuta crime la câţiva boieri"; iar firmanul Sultanului către Moruzi, îl laudă pen­ tru pedeapsa ce a dat'o .Jrainllor boieri Manole Bogdan şi spatarul Cuza", adăogând că, "s'a găsit între scrisorile lui Bogdan câteva cuprinzând multe spre facere de turburări; pentru care aceşti doi făcători de rele, Manole Bogdan şi spă­ tarul Cuza, au luat căzuta răsplată" 7. Ioniţă Cuza avu trei copii; din care doi rămân fără urmaşi bărbaţi, iar al treilea, N eculai Cuza căminarul care fusese învăţat la carte de dascălul Bălan dela Golia este bunul domnitorului Moldovei. Neculai Cuza avu de copii pe Grigore, pe Gheorghe şi pe Ioan Cuza. Ioan Cuza vornicul, căsătorit cu fata lui Cozadin, Sultana, avu de fii pe Dumitrache Cuza mort de tânăr din un accident de călărie şi pe Alexandru Cuza, viitorul domn al ţărilor române unite 8. Alexandru Cuza inainte de domnie. - Alexandru Cuza s'a născut la Bârlad în 20 Martie 1820, din un tată român şi o mamă greacă, născută şi crescută în Constantinopole, femee ce, după spusa contimporanilor, era de o deosebită inteligenţă, dar care nu ştia .româneşte. Copilăria şi-a făcut-o la moşia pă­ rintelui său, Bărboşii din judeţul Fălciu. El fu aşezat, spre învăţătură, întâi în pensionatul lui Cunin din Iaşi 9, unde învă- , Raportul lui St. Priest c. al. străine 26 Noemvrie 1778. Ibid. p. 990. Firmanul din anul Hegirei 1192, publicat în Românul din 10 Ianuarie 1862. Cf. nişte stihuri ale lui Enache Cogălniceanu asupra morţei silnice a vornicului Emanoil Bogdan şi a spătarului Cuza, publicate în a doua ediţie a Leiopiseţilor ţărei Moldovei de M. Cogălniceanu, III, Bucureşti 1874, p. 281 şi urm. După aceste două din urmă izvoare, cei doi boieri ar fi fost ucişi, din pricina unor pâri mincinoase, aduse de ei contra domnului, la paşa de Bender. S'ar putea ca aceste pări să fi fost relative tot la jafurile tolerate de Moruzi care nu pu- i' tea face altfel, cu toată tînguirea lui. Imprejurarea nu se poate limpezi, do­ cumentele (stihurile şi firmanul) fiind foarte răstrânse in rostirile lor. 8 După arborele genealogie al familie Cuza, arbore ce consună cu docu­ mentele. - Grigore Cuza, unchiul domnitorului, este acel bărbat de caracter şi de moravuri aspre ce a jucat un rol aşa de însemnat in deosebitele împrejurări politice ale ţărei, El a prezidat între altele întrunirea din 1848, făcută în Iaşi, la Hotelul de Rusia. Biografia lui ar fi o lucrare. foarte interesantă. - Gheorghe Cuza este tatăl lui Costache Cnra, el însuşi tatăl d-lui 1. C. Cuza, promotorul ligei antialroolice şi sprijinitorul monopolului alcoolului. Asupra dascălului Balan vezi Ghihănescu, Cuzeşti, p. CCHI. • Intrun rând Cuza luă parte aici la o bătălie cu .Iidanu, Iiindcă băeţii luase unui .Jidan bătrân căciula din cap. Când Cuza fu să iee pe Elena Rosetti, mama fetei o întrebă pe care Cuza îl iei, pe acel ce a bătut .Jidanii? La răs­ punsul afirmativ al fetei; "să-J iei i spuse bătrîna, căci trebue să fie iubitor de Hristos" (după arătarea principesei Elena Cuza). [11] PERSONALITATEA LUI ALEIXANDRU CUZA 11 ţau deodată cu el: V. Alecsandri, Neculai, Ioan şi Panaite Docan, Mateiu Milo, Nicu şi Evghenie Alcaz, Alex. Mavro­ cordat şi M. Kogălniceanu. După ce stătu aici până la 1831, fu trimis la Paris, spre a-şi desăvârşi cursurile liceale, până ce luă bacalaureatul în litere 10. După sfârşi rea studiilor secundare, voi să înveţe medicina; dar neputând suferi disecţiile, se dădu jurisprudenţei, fără însă să fi obţinut vreun titlu academic. El fu însă numit membru al societăţei economiştilor din Paris 11. Nu mult după întoarcera lui din străinătate, el se căsători cu Elena Rossetti, fiica postelnicului Iordache Rossetti şi a Caterinei fiica logofătului Dumitru Sturza; căsătoria fu cele­ brată la Soleşti, în jud. Vasluiului, în 30 Aprilie 1844. El intră apoi ca şlen (membru) la judecătoria ţinutului Covurlui. Dar în 1848, după revoluţia din Paris, începând fierberea în tine­ retul Moldovei, Cuza luă parte la ea, şi în 24 Martie acelui an, el se afla în casele lui Mavrocordat din Iaşi, împreună cu acei ce uneltiau mişcarea îndreptată contra lui Mihail Sturza. El fu prins împreună cu cei mai mulţi din tovarăşii lui de cugetare, legat cot la cot, şi dus la cazarmă, unde fu bătut şi rănit la un 'picior, rană de care el a suferit mult timp. A doua zi fu pus în o butcă jidovească şi trimis sub pază la Galaţi, împreună cu tovarăşii lui: Manolache Costache Epureanu, Gri­ gore Romalo, Vasile Canta, Dumitru Filipescu, Alecu Moruzi, Dumitru Răducanu Rossetti şi alţii. Ajunşi la Galaţi, după ce fusese ţinuţi sub un regim foarte aspru la cazarmă, trebuiră să fie duşi peste Dunăre, în surgun la Măcin. Soţia lui Cuza ce alergase după el la Galaţi, cumpără prin mijlocirea consu­ lului englez din Galaţi, Cuningham, pe marinarii greci, supuşi englezi care trebuiau să conducă bărcile peste Dunărea. Când erau pe fluviu, surguniţii dând şampanie ofiţerului ce-i conducea şi soldaţilor, îi îmbătară şi îi făcură să se strămute în alte bărci; iar marinarii cumpăraţi apucară, în loc de direcţia Mă­ cinului, acea a Brăilei, unde ajungând mai curând decât barca cu soldaţii, surguniţii o rupseră de fugă în toate părţile. Cuza ce era rănit şi nu putea merge aşa de iute, fu prins din urmă de ofiţerul care ajunsese şi el cu barca la Brăila. Cuza i se jălui cât ne neomenos se purtase cu el tovarăşii săi care, ştiin­ du-l rănit, îl părăsise, şi că spre a-şi răsbuna împotriva lor, el voeşte să-i arate locul unde ei s'au ascuns. Ofiţerul mulţumit, dete braţul lui Cuza, spre a-i uşura mersul. Cuza îl duse la locuinţa consulatului englez, proteguitorul surguniţilor şi, când intră pe uşă, scoase pălăria şi mulţumi ofiţerului pentru întovă-: 10 Diploma originală din 10 Decemvrie 1835 dela Sorbona, sub No. 6287, subsemnată de ministrul Guizot, se află în păstrara d-lul Th. Rossetti. 11 O scrisoare a lui V. Alecsandri C. Cuza diu 20 Mai 1862 tn hirtiile Rosetti. [12] 12 ISTORIA ROMANILOR r�şire. Acesta, văzând atunci bandiera englezească, înţelese, ca 'a fost păcălit. Dela Brăila, după ce stătu câtva timp adăpostit în casa con sul ului englez, plecă cu vaporul la Pesta şi de acolo veni înpreună cu tovarăşii săi la Cernăuţi, de unde Manolache Costache umbla să întrunească o legiune de oameni de strânsură, cu care să intre în Moldova. Cuza însă îi spunea să nu aibă încredere în asemenea oameni; şi într'adevăr într'o zi acei indivizi dispărură, după ce prădară bine pe tinerii Mol­ doveni. Ivindu-se holera la Cernăuţi, Cuza se duse la Viena. Pe atunci în Moldova venise; rânduit din partea Porţei, Talaat Efendi, ca să cerceteze pricina dintre ţară şi domn. Deşi holera bântuia în toată furia ei, Ioniţă Cuza, tatăl lui Alexandru, celui chinuit din cauza principelui, veni la Iaşi spre a-şi depune pâra contra domnului, înfruntând molima; dar este prins de ' ea şi, întorcându-se la moşie bolnav, îşi dă duhul în mâinele soţiei sale 12. . La Viena, Cuza împreună cu N. Pisoschi şi cu Dumitru Rossetti, cumnatul lui, asistară fără voie, fiind surprinşi, la lupta între armata ce refuza să meargă contra Ungurilor, şi care era sprijinită de studenţi, şi regimentele credincioase împă­ ratului. Dela Viena Cuza se duse la Paris, apoi la Constanti­ nopole, de unde se întoarse în ţară cu Grigore Ghica Vodă ce fusese rânduit domn în Moldova, în 1849'3• Grigore Ghica numi pe Alexandru Cuza director al mini­ sterului de interne, apoi parcalab la Galaţi, unde Cuza avu durerea de a saluta pe Grigore Ghica, când la 1856 părăseşte ţara. Strălucita serbare ce organiză în onoarea lui, nu era dată atât acelui ce-l pusese în dregătorie, cât reprezentantului ideei unirei care şi în sufletul lui Cuza aprinsese mântuitoarea ei flacără. Cuza. păstrează dregătoria de parcalab în timpul caimacamului Teodor Balş şi până la acea a lui Vogoride, când dă răsunătoarea lui demisie care atrage luarea aminte a ţărei asupra persoanei sale, ce îndrăznia să înfrunte aşa de făţiş temuta autoritate din ţară ce se sprijinea pe înfricoşata putere a Turciei şi a Austriei 14. Cu toate că Vogoride caimacamul căutase să câştige pe Cuza în partea lui, numindu-l, în timp ce era parcalab la Galaţi, şi adiutant al său, şi înaintându-l în scurtul răstimp de 10 zile dela rangul de sub-locotenent la acel de locotenent, apoi la 12 G. Sion, Alexandru Cuza, Ianuarie 1859, publicat şi mai târziu în Romdnul din 25 Ianuarie 1892. ', .. i ,. Toate acestea după arătarea principesei Elena Cuza şi a fraţilor, ei Dumitru şi Theodor Rossetti, Comp. I. G. Valentineanu, Aleqerea, detronarea şi fnmormdntarea lui Cuza Vodă, Bucureşti, 1898,p. 25 şi 96. " Cf. Papadopol Calimach, Amintiri, (manuscris în Acad. română) p. 128. [13] PERSONALITATEA LUI ALEXANDRU CUZA 13 căpitan şi în sfârşit la maior 15, Cuza nu se uită la această cur­ tenire a stăpânului ţărei, ci înfocat unionist cum era, el făcu o mai mare slujbă acestei tendinţi, prin demisia lui, decât dacă dela început, declarându-se de partizan al ei, s'ar fi pierdut în mulţimea celor care protestau. Demisia lui Cuza se întemeia pe următoarele motive: 1, că s'ar fi publicat listele electorale netrecându-se în ele per­ soane cu drepturi şi punându-se în ele acele fără drepturi; 2, că se schimbase privighitorii vrednici, înlocuindu-se cu oameni nedestoinici; 3, că în lipsa lui din Galaţi, s'a călcat casa unui cetăţan, în puterea unui ofis ne ajuns la cunoştinţa lui care ar fi fost totdeauna stavilă unor aşa nedreptăţi şi nu unealta neruşinată a ocârmuirii; 4, că se răspinsese fără drept pe toţi acei ce reclamau înscrierea în comitetele electorale şi 5, că fusese înlăturat din alcătuirea comitetului şi trimis în Basarabia, toc­ mai în momentul când, după glăsuirea firmanului, trebuia să preşideze zisul. comitet. "Toate aceste, urmează Cuza, fiind lovituri pedeoparte în dreptăţile pământenilor, iar pe dealta în înţălesul înaltului firman, bazat pe tratatul de Paris şi nevăzând nicio măsură luată spre a lor stavilare, din contra acele de spăi­ mântare . predorninând şi sporind în tot ţinutul Covurluiului, mă văd silit cu o vie părere de rău, în protiva dorinţei ce am de a sluji patriei într'o vreme aşa de gingaşă, a vă cere derni­ sionarea mea din funcţia de parcalab, fiind o tristă povară sub un asemene sistem" 16. Cuza trimite copia acestei demisii consulului francez, Vic­ tor Place, rugându-l a o comunica comisiunii din Bucureşti, ca un nou document în sprijinul dreptelor reclamaţii ale ţării, contra actelor aşa de arbitrare ale guvernului" 17. Comitetul central unionist înţelege de îndată însemnătatea acestui act şi-l împărtăşeşte în copie tuturor comitetelor din judeţe, ară­ tându-le "marea senzaţie ce a făcut demisia motivată a părcă­ labului de Galaţi şi sprijinul însămnător ce l'a dat protestărei generale ce s'a trimis la Bucureşti" 18. Victor Place transmite această demisie, nu numai comisiunii din Bucureşti ci şi comi­ telui Walewsky, atrăgându-i luarea aminte asupra împrejurării, că "prefectura Galaţilor este cea mai însămnată din Moldova is Cele 3 decrete: întâiul din 24 Aprilie care-I înalţă la rangul de 10- cotenent ; al 2-lea din 28 Aprilie la acel de căpitan şi al 3-lea din 3 Mai la maior, vezi în Acte şi documente privi/oare la Renaşterea României de D. A. Sturza, D. C. Sturza şi Ghenadie Petrescu, IV, Bucureşti, .1889, p. 415, 451 şi 485. Cuza intrase în oştire cu rangul de cadet pe timpul lui M. Sturza şi fusese înaintat sublocotenent de Grigore Ghica, în 1849, când îl numi se şi director al ministerului de interne. 16 Din 24 Iunie (6 Iulie) 1857. Acte şi Documente citate, V, p. 47. 11 Din aceiaşi dată, Ibidem p. 50. ,. Circulara din aceiaşi dată, IMd. [14] 14 c LSTORIA ROMA.NILOR /.(w, _ /'; ..1; �b. /'�6- ... �-"J &.0'",,' ,1, "aM, �,i; '.... "'7'� {j).,M1'�wYJ...n. �,- .. _",,,.a .,.. ... t.· �"" ... -c4�-"..u, ,Patu." ",<'-""11- ��� :u-.ft'" '7",,,"p, 7'" � ?",-,'l)"J 4 "'1;'7.'/ ,,,< m �,{ '%u#�,,_' �..,�- a I:UN� 1'..-., -7"_'''' ,," .· .... "_"4_nM�14�,, .,...t'�? ,;..� ... �.< .;._. � .. :k":7"h /,,/�,�- ","-; v':;"'''Y'''''' " ,w"'7wm::," afJ!'7"'" -t-", ,.,.-""', ...... ,-:;� i:.n.- �r'� '?" .... '" �Y;""'(,:.M-r", d "",."./,&6<" .... '0 ... " {$L"":r"" _ .. -"';/,,;d�' ,,. d''''r/ ,:77'7'-�":7"'" --,:,0;u.J'- 0\ ''''r(;i); ... ,. //�0�"'''' ��.<. #.-.m-e.,...,,, u�nr-h •. u�· #f/�Ir'­ .�,/� __ '-"'J:�: ... .,.-;'" «4 k� �"'7"'''7-'';'; "7-. udir�q· '�'·"'f "i -;,�,. �.";';'� ,'" ,,,-,,,,,,>40 ... ,:::"".� �. ,{;.",,,,,' '-:;hlâ''''' ,�u do< /, ..... ,&,(;:}. .. _ "o ,. Actul:Adunării Ţării Româneşti către Alexandru Ioan Cuza, că a fost ales. Domn al Munteniei, - 25 Ianuarie 1859. Fotografie. � Colecţia Academiei Române. [21] I .'. \ [22] 22 ISTORIA ROMANILOR Nu. e vorba, era să se îrnpărtăşască din această viaţă, deocamdată numai o mică frântură din corpul poporului român, clasa mai înaltă a societăţii, şi unde şi unde, câte un element ce pătrundea din straturile inferioare către regiunile cele mai de sus. In clasa însă chemată la conducerea evenimentelor, se făcuse încă. de mai mult timp o rupere, o sfâşiare. O parte, cea mai numeroasă din această clasă, de şi nu se dădea îndărăt, în faţa unui progres politic şi cerea unirea împreună cu mino­ ritatea, era departe de a fi călăuzită de aceleaşi idei şi în privirea progresului social, a lepădării sincere şi neprefăcute a privilegiilor şi în îmbrăţişarea principiilor egalităţii, proclamate şi hotărîte de actul de naştere al poporului român - Convenţia de Paris. Fondul cultural pe care se împlânta, ca un arbore străin, noua concepţie a vieţii de stat, decretată de areopagul european, era un straniu amestec de idei, de năzuinţi şi de interese din cele mai protivnice, pentru a căror unificare, în senzul propăşirii către o stare mai bună, era să încleşteze o luptă uriaşe între elementele trecutului şi acele ale viitorului. Era uşor de decretat pe hârtie transformarea unui popor; de a înlocui, în articole, privilegiile cu egalitatea, fărădelegile cu libertatea, neştiinţa cu lumina, barbaria cu civilizaţia; dar era greu, cumplit de greu, de a face să pătrundă aceste principii în viaţa reală, şi să prefacă însuşi formele ei, învechite şi ruginite, în forme nouă frumoase şi strălucitoare. Dela 1821, până la urcarea lui Cuza în scaun, se petrecuse de sigur adânci schimbări în societatea română; dar aceste schim­ bări atinsese numai formele vieţei culturale şi naţionale. Se luminase întrucâtva mintea; se ridicase conştiinţa română; se implantase în inima unui număr de oameni, dorinţi şi aspi­ raţiuni vagi după un ideal naţional, întrevăzut însă numai în neguri şi zugrăvit mai mult ca întruparea unui vis politic. Re­ forme sociale nu se făcuse aproape de loc, sau acele ce se încer­ case, întorsese desvoltarea înapoi, în loc de a o duce înainte . . In privirea socială, poporul român se află mai rău decât toate celelalte popoare din Europa. Privilegiile şi neegalitatea se în­ făţişau încă în toată goliciunea lor, şi toate încercările de a le răsturna nu făcuse decât a le întări încă mai mult pe capul masei poporului. Tocmai aici stătea greul problemei. Convenţia de Paris ataca grava chestiune a transformării sociale a poporului român. Ea nu învoia deplina realizare a dorinţei politice - unirea ­ dar legiferase în chip lămurit desfiinţarea privilegiilor, a boieriei, a monopolurilor şi breslelor, şi ceruse îmbunătăţirea soartei clasei celei mai numeroase a poporului. Convenţia de Paris care trebuia aplicată dela 1859 înainte, cerea deci o transformare radicală a stării sociale a poporului român, adecă o prefacere [23] PERSONALITATEA LUI ALEXANDRU CUZA 23 şi răsturnare de a totului tot a reţelei de interese, pe care se În­ temei ase până acuma a ei clădire. Lupta mai domoală petrecută cu transformarea ideilor, era să se ascută şi să se imponcişeze, de îndată ce tărâmul ei se cobora din lumea cugetării în acea a faptelor reale. La această luptă crâncenă şi îndărătnică, dată de noua concepţie civilizată a vieţei de stat contra formaţiilor unui Întunecat trecut, era să presideze domnia lui Cuza, şi condu­ cătorul de căpetenie al falangei răsturnătoare era să fie tocmai - prin caracterul lui -- noul domnitor al ţărilor române. [24] II PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN I Ministerele Vasile Sturza şi 1. Filipeseu. - Domnitorul, deo­ camdată numai al Moldovei, păşi îndată după alegere, la alcă­ tuirea unui minister. Se zvoni întâi, că el era să fie compus, sub preşidenţia lui Anastasie Panu, din C. Hurmuzache, A. Cantacuzino, Leon Sturza, Leon Ghica şi generalul Milicescu; dar această întocmire nu isbuti, şi ministerul se constitui, sub celălalt fost caimacam naţionalist, V. Sturza ca preşedinte, din Manolache Costache Epureanu, V. Alecsandri, C. RoUa, D. Mi­ clescu şi generalul Milicescu 1. Se spunea că Domnitorul nu ar fi isbutit în prima lui încercare fiindcă "Panu ar fi refuzat a primi însărcinarea din pricină că Domnitorul nu voia să îmbră­ ţişeze părerea lui Panu, de a pleca îndată cu guvern şi armată spre Bucureşti; că exploatatorii situaţiunilor politice spuneau lui Vodă Cuza: ce-i în mână nu-i minciună; domnia Moldovei o ai; să nu o pierzi în apele Buzeului. Cuza înlăturând pro­ gramul de acţiune al lui Panu, organizat până în cele mai mici amănunţimi. Panu refuză de a forma primul cabinet al nouei domnii" 2. Tot pe atunci se făcuse domnitorului aproape aceiaşi propunere de către principele Grigore Sturza, după cum se vede aceasta din scrisoarea lui, .publicată în Steaua Dunării, 1 Steaua Dunărei, 12 Ianuarie 1859. . • Dimitrie A. Sturza in Prefaţa la 30 de ani de domnie ai regelui Carol, p. XIII. Cam acelaş lucru este susţinut şi de 1. C. Brătianu, când spune, în şedinţa din 11 Fevruarie 1863 (Mon. of. num. 62, 1863 supl.). "Domnilor, sunt încredinţat că pricina pentru care nu aţi venit la Bucureşti cu batalionul acela, a fost că şi d-voastră şi noi am fost prea prudenţi". Nu trebue să uităm apoi că Panu susţinuse a se inscrie de candidat la domnie şi principele Grigore Sturza, după ce subsemnase procesul verbal de la Elefant, şi că deci domnitorul era in drept a-i bănui intenţiunile, dacă in adevăr o astfel de propunere i s'a făcut din partea lui. VoI. XII p. 291. [25] j I PRIMUTJ AN DE DOMNIE AL LUI ALEXA�DRU IOAN I 25 prin care îi făgădueşte sprijinul său ca să fie ales şi în Muntenia 3. Dacă domnitorul refuză ambele propuneri, el o făcu mai întâi din cauza poveţei lui V. Alecsandri care îl oprise, din îndemnul lui Napoleon al III-lea, nu cumva să îndrăsnească a mai face vreun pas în afară de Convenţie. Apoi era prea firesc lucru, a cugeta, că partizanii foştilor domni, caimacamii din Muntenia, �� i 1Iv� I� re"" � 1lA t!&� Jb--" "-=-� w.. 7/ �(; . � h-, P 1NJ' .f) \f I'Y-', � t, . ( 'r' t?�( a:::v, v · ti �e<:::Y � I tp;t/' w::v � tA 1K'.%.&::::"�:2f�.............. tf.e.... =e=> V--6. � +r=r � � � t·� ��I'�� ��-?Y��!!J.. ��fr � »<,» 9< ==r= � � tu. � <4 ""--' �er "'-' "" � � l I4rJrz� 1;;;;-;(/< �' c9, fAA) A.�� I� '(J(J\I'fr ��II-<- I �� � � f/'� fMA;;lt' J � cnt.... p"- 1fr.-.? Textul original autograf al jurământului depus de Cuza-Vodă ca domnitor al Moldovei. - Fotografie. Colecţia Academiei Române. din care unul se aştepta chiar să fie ales el, nu ar fi lăsat aşa fără nicio împotrivire încălcarea Munteniei cu armele, din partea Moldovei, şi că trebuia numaidecât să se verse sânge, ceeace ar fi putut aduce o intervenire armată chiar din partea Turciei singură, deoarece ea nu putea fi îndatorită a respecta Convenţia cea siluită de Români. Domnul, prin mintea căruia au trebuit să treacă asemenea idei, nu putea să compromită, prin un demers a VoI. XII p. 297 nota 283. [26] 26 ISTORIA ROMANILOR ------------------------------ ca acel ce se spunea că i rar fi pretins Panu, nu numai unirea, dar existenţa chiar a ţărilor române. Rezultatul pe care Panu voia să-I aducă pe calea silniciei, fu realizat prin puterea împrejurărilor, şi Cuza fu ales domn şi în Muntenia. Indată ce luă frânele ocârmuirii şi ale acestei ţări, domnul numi un minister alcătuit, sub preşidenţia lui I. Filipescu din partidul boieresc, şi care fu alcătuit din Barbu Catargiu, I. Cantacuzino, Gr. Filipescu, şi generalul Vlădoianu din acelaş partid, către care se adăogau N. Golescu (min. de interne) şi D. Brătianu (de externe) 4 din partidul progresist, ba chiar dintre cei mai înfocaţi oameni ai săi ce jucase un rol în revoluţia din 1848. In Moldova, ministerul număra exclusiv numai oa­ meni din partidul progresist. Dacă domnul procedase altfel în Tara Românească si alcătuise un minister de fuziune din ambele partizi, el făcu aceasta, fiindcă într' o ţară nouă, nu voia să se dea drept reprezentantul numai al uneia din cele două partizi, şi tindea să păstreze o poziţie neutră acuma chiar la început 5. Cea întâi măsură a noului domn fu de a cere dela ţările lui, câte un ajutor hănesc, şi anume în Moldova o dare de 5.000.000 de Iei, iar în Muntenia care era mai mare, un împrumut de 8.000.000 ce trebuia să fie acoperit în ţară. Această dintâi chemare a domnului întâlni în ambele adunări un fel de împo­ trivire, care deşi nu părea îndreptată contra capului statului, nu-l atinse mai puţin, pricinuind răsturnarea ambelor sale ministere. In Moldova darea fu cerută de domnitor, printr'un ofis al său din 30 Ianuarie 1859, care motiva nevoia, "pe starea cea rea în care s'ar afla casa statului şi pe mijloacele trebuitoare pentru noua organizare" 6. Darea trebuia să fie impusă pe pro­ prietatea Ionciară, spre a coborî în acest chip condiţia foştilor privilegiaţi către acea a ţăranilor. Ministerul de finanţe Gr. Balş îndreptăţia, prin cuvintele următoare, această dare nouă şi până atunci neauzită în Moldova: "Dacă se face o împrotivire a se impune o dare pe proprietate, cu ce drept se urmează a se lua darea dela locuitorii ţărani, când art. 46 din Convenţie ros- • Monit. of. al ţărei Rotn., 26 Ianuarie 1859. fi Că această a fost cugetarea domnitorului, de a împăca partizele prin interesul ţărei, O spune Manolache Costache în şedinţa din 6 Fevr. 1863, Mon. of. 3 Martie 1863, supl.: "Guvernul a vroit să dispară aceste tabere, căci cel întăi minister, după 24 Ianuarie, a fost un minister ce a avut misiunea a face încercare să se tntrătească Românii şi în care a figurat bărbaţi ca Barbu Ca­ targiu şi Dimitrie Brătianu ; vedeţi dar că domnitorul însuşi, la venirea sa în Ţara Românească, a avut cea întâi ţintă, ca să desfacă taberile şi să fie în­ frăţire". • Monit. of. al. Mold., 12 Febr. 1859. [27] PRIMuL AN DE DOMNIE AL LUI AIJEXANDRU IOAN 1 27 teşte egalitatea înaintea dărilor" '? 7. La desbaterea asupra acestui proiect, se pun înainte motive naţionale, nevoia de a se realiza unirea, de a se merge la Focşani, precum propusese Kogălniceanu în răspunsul la mesajul domnitorului, şi mai mulţi oratori de­ clară, că s'ar opune la această dare, dacă ar fi să se acopere cu ea dificitul. Principele Grigorie Sturza care iea cel din urmă cuvântul, aprobă cererea ocîrmuirei, "dacă este a se îndeplini cu ea, votul din 24 Ianuarie." Darea deci păruse a fi votată în scopul de a sluji la apărarea ţării, la îndeplinirea ţintelor naţio­ nale, şi nu pentru a intra în cheltuielile ordinare ale ţării. In această cugetare păruse a se întâlni şi dreapta şi stânga din adunarea Moldovei. Mai mulţi Însă din membrii dreptei, Între alţii Cazimir, voise să Înlăture darea şi să o înlocuiască cu un Împrumut, până la aşezarea noului sistem de impozite. La vot Însă propunerea de Împrumut căzu, şi În urma acestei răs­ pingeri, propunerea de dare, făcută de minister, trebui să în­ trunească unanimitate a voturilor, spre a nu da aparenţa unei împrotiviri la cerereadomnitorului, făcută în scopuri patriotice. Se vede Însă că majoritatea adunării se căi În curând de repejunea cu care lucrase, primind fără nici o pregătire, o lo­ vitură atât de puternică În starea sa de mai Înainte. De aceea nu ne vom mira de Împrejurările cărora dă naştere aceeaşi che­ stiune a dării, readusă pe tapet în adunare, abia o lună de zile după unanima ei încuviinţare. Anume art. 37 din Convenţie glăsuia, că legile de interes particular fiecărei ţări să fie supuse comisiei centrale, spre a se cerceta, dacă nu cumva contravin organizării comune a Princi­ patelor-Unite. La epoca însă când .se votă legea pentru ridicarea dării (30 Ianuarie 1859), comisia centrală încă nu era înfiinţată. Ocârmuirea însă având mare nevoie de bani, şi voind să pună legea în lucrare, fără a aştepta constituirea zisei comisii, obţinu dela domn decretul de sancţionare şi promulgă legea în numărul 33 al Monitorului, din 24 Februarie 1859. Pentru a acoperi însă lipsa cooperării comisiei centrale la întocmirea acestei legi, ea fiind publicată într'un text mult mai desvoltat decât acel propus adunării şi votat de ea, se prevedea în el un articol, care spunea, că "deocamdată legea se va executa provizoriu şi că va fi supusă comisiei centrale, după a ei constituire (paragr. 14, art. II)" 8. Ne poate părea stranie această procedare de a se promulga o lege într'un alt text decât cel votat, de adunare; dar viaţa parlamentară era abia la răsăritul ei, şi nu trebue să o mustrăm pentru o lipsă de cunoştinţă în mişcarea tuturor roţilor ei. Textul mai pe larg avea caracterul unui regulament cuprins în lege, 1 lbid. • Să se asărnăluiască ambele texte in Monit, 01. al Mold.: 22 Fevr. şi: 24 Febr. 1859. [28] 28 ISTORIA ROMANILOR şi se întâmplă uneori ca regulamentele, nu numai să desvolte, ci chiar să modifice înţelesul legilor. Cu sau fără acel adaos, se năştea însă întrebarea, dacă legea putuse fi sancţionată şi promulgată înainte de a trece n prin comisia centrală? Legea fusese votată în scopul realizării ) unirii, prin întrunirea la Focşani a adunărilor ţărilor surori, scop ce el însuşi lovea în Convenţia de Paris. Prin urmare nu se cuvenea a se face mare caz de nerespectarea unei dispoziţii din Convenţie, când legea însăşi era menită a călca acel act. Apoi ce înţeles avuse urgenţa şi votarea pripită a legii, dacă era să se aştepte constituirea şi funcţionarea comisiei centrale, o ză­ bavă nedeterminată? In sfârşit nu era mai mult ca sigur, că comisia centrală, organul unirii, eşită din adunările ce vota se în unanimitate această dorinţă, - limanul de scăpare al popo­ rului român, - prin îndoita alegere, nu putea să se opună la procurarea mijloacelor trebuitoare, spre realizarea ţintei mân­ tuitoare, şi că ar fi încuviinţat legea aplicată în mod provizoriu? , Cu toate că aceste argumente se înfăţoşau în chip firesc tuturor minţilor nepărtinitoare, găsim pe Ioan Cantacuzino for­ mulând, în o şedinţă din luna Aprilie, o moţiune de blam contra ministerului care ar fi călcat Convenţia, promulgând legea de dare, înainte de a fi trecut prin comisia centrală. Acest motiv curat de formă nu putea fi cel adevărat, şi ziarele progresiste ale timpului susţin, că "moţiunea de blam nu era decât o revo­ care din partea boierilor a dărei de 5.000.000 asupra proprietăţei,? dare ce trebuia să tragă o dâră atât de adâncă în starea clasei privilegiate; că acea moţiune era un mijloc de a lua cu o mână ceeace dăduse cu cealaltă, şi aceasta pe o cale legală, aceea a respectării constituţiei hărăzite ţărilor române, prin Convenţia de Paris. . f Moţiunea de blam este însă sprijinită de însuşi partidul naţionalist contra oamenilor săi, şi Kogălniceanu, unul din fruntaşii acelui partid, pune umărul la răsturnarea lui Vasile Sturza, fostul caimacam naţionalist, căruia cu puţin timp mai înainte tot el făcuse a se vota un act de recunoştinţă din partea adunării, că a bine meritat de patrie 10. Kogălniceanu atacă mi­ nisterul, nu pe temeiul neconstituţionalităţii legii de dare, ci pe acel că el nu dăduse dovezi de purtare într'adevăr naţională; că nu luase nici o măsură, pentru a asigura votul din 24 Ianuarie, învinuindu-l că "ar fi trecut venitul acelei dări la cheltuelile or- • Steaua Dunărei, 4 şi 11 Mai 1859. G. Costache Epureanu, criticând mai târziu disolvarea adunărei moldovene, spune că nu s'a arătat adevăratele motive ale acestei măsuri; nu s'a spus bună oară că "votase 5.000.000 impozit fonciar ca o consacrare a art. 46 din Convenţie şi în urmă l'a desvotat". Steaua Dunărei, 9 Fevruarie 1860. ,. Menit. 01. al Moldovei, 1 Fevruarie 1859. [29] PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN 1 29 dinare ale statului" 11. lnvinuirea era în orice caz prematură, întrucât nu se încasase din darea plănuită niciun singur ban. Nu e vorbă la vot,' Kogălniceanu se abţine: dar Panu, pe care l-am văzut mai sus sprijinind înscrierea principelui Gr. Sturza, printre candidaţii la domnie, pecât şi alţii din partidul stângei, Alexandru Ioan Cuza Domn al Principatelor Unite în 1859. Colecţia Academiei Române. votează moţiunea lui Cantacuzino 12, care moţiune primindu-se de adunare, ministerul Vasile Sturza îşi dă demisia în 8 Mar­ tie 1859. Vom avea prilejul de a întâlni mai adeseaori asemenea 11 Desbaterile asupra moţiunei de descuviinţaro în Menit. of. al Molâ. 9 şi 11 Martie 1859. 12 Şedinţa din 30 Aprilie, Ibidem, 6 Mai 1859. O bună analiză a întregei chestiuni în Steaua Dunărei, 6 Martie 1859. [30] 30 ISTORIA ROMANILOR împrieteniri de voturi Între membrii partidelor opuse. Alăturea cu alte'[împrejurări precum susţinerea înscrierii principelui Gri­ gore Sturza Între deputaţi, apoi între candidaţii la domnie, apoi schimbarea de text în legea promulgată, ea ne va arăta, că viaţa parlamentară era încă la răsăritul ei; că nu se întâlnia o cunoştinţă deplină a regulilor ei; iar pe de altă parte, că luptele de partid, cu toată natura arzătoare a chestiunilor pipăite, nu aveau încă acel caracter de înverşunare care nu mai caută nici dreptate, nici adevăr, nici formă, nici fond, ci numai interesul grupării sprijinite; că era încă loc pentru înălţarea minţii dea­ supra interesului momentan, cătându-se numai la acel superior al ideilor atinse i că era încă o doză de idealism în începător­ nicele lupte parlamentare, pe care timpurile de mai târziu tre­ buiau să o înlocuiască desăvârşit cu precumpănirea intereselor de partid, dacă nu chiar individuale. In Ţara Românească, deşi lucrurile luară o altă decurgere, se ajunse la acelaş rezultat: răsturnarea ministerului. Adunarea din Ţara R?mânească era compusă din mai multe elemente pro­ tivnice nouei stări de lucruri, decât adunarea moldovenească. MajoritateaVedea .eu ochi foarte răi, alăturarea cu partizanii ei devotaţi. Ioan şi Grigore Filipescu şi Barbu Catargiu, na­ ţionalişti, şi progresişti înfocaţi ca N. Golescu şi D. Brătianu. Ofisiui domnesc din 21 Februarie motiva, nevoia împrumutului de 8.000.000. de lei vechi într'un chip cam deosebit de cum se făcuse pentrui.darea din Moldova; anume, pe lângă deficitul însămnător, încă şi pe aceea că, În împrejurările de faţă, guvernul ar trebui să aibă la dispoziţie mijloace, spre a întâmpina ne­ prevăzute cheltuieli 13. Se accentuau deci În destul de limpede, chiar dela început de către guvern, scopurile naţionale care)n Moldova nu răsărise, decât din desbaterile adunării. Aceeaşi lipsă de unitate în vederile' partizanilor se regăseşte şi în ţara Românească, deoarece la desbaterea asupra urgenţei, mai mulţi din membrii dreptei se rostesc în contra, cerând co­ municarea proiectului, pe când principele Dim. Ghica ce apar­ ţinea aceleiaşi grupări, se lupta pentru primirea urgenţei. Când veni proiectul însuşi la vot, se formulară trei propuneri: 1. Una de încuviinţare fără nicio condiţie. 2. Ca să se dee creditul, văzându-se explicaţi unile date de majoritatea ministerului. 3. Ca să se dee creditul, ca un semn de încredere în domnitor şi de dragostea de care adunarea e pătrunsă pentru alesul ei; dar că. întrebuintarea lui să se facă de alt minister, acel în fiintă ne­ hucurândiI-se de încrederea adunării. Intâia propunere pornia dela partidul stângei, unit cu câţiva din acei ai dreptei; a doua ra Monitorul oficial al Ţărei Româneşti, 12 Martie 1859. [31] ,PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN r 31 şi a treia dela deosebite frânturi ale acestui din urmă. Şi aici deci se întâlneste aceeasi desbinare în păreri. .;( La vot trece propunerea întâi," însă bine înţeles numai cu majoritate, şi anume cu 28 de glasuri pentru şi 19 contra. Adu­ narea găseşte de cuviinţă a explica domnitorului acele 19 bile negre, "acele 19 pete pe pagina cea mai furmoasă a istoriei de astă-zi a naţiei noastre", cum le numia principele Dim. Ghica. In desbaterea asupra acestei adrese, se lămureşte însă şi mai bine poziţia ministerului faţă cu adunarea. Anume, principele Ghica susţine că o asemenea adresă trebuie numaidecât trimisă, "pentruca domnitorul să cunoască neliniştea ce domneşte în ţară, când se văd la cârma .admiinistraţiei interioare acei oameni care, la 1848, au prejudecat chestia proprietăţii ce în curând are să vină în desbaterile adunării; oameni ce nu mai pot avea un vot liber, fiind legaţi prin antecedentele lor" 14. Principele Ghica deci tintea oamenii din 48, în vorbele sale. D. Brătianu mai era apoi învinuit de deslănţuirea prea mare a necuviinţelor presei. In propunerea pentru adresa explicativă a celor 19 bile negre, formulată de Gh. Lenş, se spunea între altele, pe faţă, că "politica din lăuntru a ministerului a împiedecat singură votul unanim al adunărei" 15. Chestiunea se complică, din pricina crizei comerciale şi agricole foarte ascuţită, care îngreuie mult situaţiunea. Cei mai mulţi neguţitori erau în ajunul de a înceta plăţile. Partidul dreptei se folosi de această împrejurare, spre a atribui primejdia economică nouei stări de lucruri şi nesiguranţei pricinuite prin schimbarea stă rei obşteşti care ar fi adus retragerea creditului din partea pieţelor străine şi îngreuierea tuturor operaţiilor. Mai ales se accentua împrejurarea că oamenii noi susţineau în toate-părţile că Regulamentul Organic s'ar fi desfiinţat, şi această părere trebuia să aducă anarhia, în lipsa unei legi de ocârmuire. Lucru straniu, teza aceasta care tindea tocmai a discredita spiritul de reforme îndrumat de Convenţia de Paris, era sprijinită în adunare de ministrul finanţelor Barbu Catargiu, 16. 14 Monitorul oficial al Ţ'ărei Rom., 27 Martie 1859. Tot principele Ghica întăreşte mai târziu aceste cuvinte, când în şedinţa dela 27 Iunie 1859 (Ibi­ dem), 12 Septemvrie 1859), spune că: "înainte de a răsturna ministerul Fili­ pescu, fusese la ministrul de interne (N. Golescu), rugându-l să pună un capăt propagandei prin sate; dar în loc de a-l asculta, răul a mers tot crescând". is Ibidem. 18 Martie 1859. " Spre a judeca despre spiritul ce insufla asemenea invinuiri, aducem părerea reprodusă în VoI. XII p. 314, rostită de un individ implicat în complo­ tul urzit contra vieţei domnului, croitorul evreu Şaiti care declară că Cezianu i-ar fi spus că : "comerţul merge rău de tot, şi aceasta numai din pricina alegerei lui Cuza; că acel ce s'ar găsi să-I cureţe de pe drum, ar face un mare bine ţărel", Atuiniiaiorul rom în, 15 Iulie 1859. E destul de neaşteptat ca ministerul de finanţe să judece lucrurile în fond, în acelaş fel, cu acei ce unelteau să cureţe pe domnitor din drum. [32] 32 rSTOR.IA ROMANILOR pe când membrii partidului naţional, deputaţii V. Boerescu, 1. Brătianu şi publicistul, Winterhalter, îşi dădeau toate silin­ ţele, spre a distruge această legendă, susţinând bunăoară Win­ terhalter, că criza ar fi datorită disproporţiei dintre import şi export în 1858; iar Brătianupunând-o în sama taxei pe ex­ port care ar împiedeca cumpărarea productelor ţărei în străi­ nătate. El sustinea că "criza este de natură curat economică; că ea s'ar fi putut întâmpla şi sub regimurile cele mai stator­ nice, şi că împrejurările politice nu au contribuit în nimic la a ei manifestare" 17. Martian o atribuia prea marei sporiri a câştiurilor moşiilor 18. Pentru a se preîntâmpina nenorocirea ce ameninţa co­ merţul, se propune un împrumut de 200.000 de galbeni, cu care să se vină în ajutorul comercianţilor. Caracteristic, pentru lipsa închegă rei partidelor şi în chestiile economice, ca şi în cele politice, este iarăşi că şi aici se reproduce o desbinare a voturilor. Pe când doi naţionalişti I.. Brătianu şi N. Golescu combat propunerea, alt naţionalist V. Boerescu o sprijine, ală­ turea cu Ministrul care o făcuse. Barbu Catargiu 19. . Argumentele aduse de Catargiu întru susţinerea propu- nerei lui, de a se veni în ajutorul comerţului, zdruncinat prin nesiguranţa lucrurilor, părere ce corespundea aşa de bine cu simţimintele ascunse ale majorităţei, arată într'un chip înve­ derat, alăturea cu propunerea formulată de Lenş, că această majoritate nu voia să scape de întreg ministerul care înota în apele ei, ci numai de acei doi miniştri naţionalişti care fusese introduşi de domnitor, în ministerul provizor al Ţărei Româ­ neşti, în momentul când luase frânele ocârmuirei. Dar pentru a-şi ajunge ţinta, majoritatea trebuia să răs­ toarne întregul minister, şi propunerea lui Lenş pentru adresa explicativă trecând, ministerul îşi dă demisia în 27 Martie 185920.. 17 Winterhalter in Românul, 7 Martie 1859. Brătlanu în şedinţa din 10 Martie. Monitorul Oficial \ al parei Rom., 11 Martie. şi 4 Aiprilie 1859. 18 Analele economice, No. 1, "1860, p. 7. ' ,. Şedinţa din 13 Martie. Monitorul oficial al Ţ'ărei Rom., 10 Aprilie 1859. 2. Naţionalul, 5 Martie 1859, spune că, "adresa către domn voia să cu- prindă -un vot de neîncredere pentru ministerul de interne şi acel de externe' Ziua, 3 Martie 1859, spune că, "intre miniştri, sunt doi oameni din 1848 care se vede i că au păr de lup şi tot ameninţă ţara cu comunismu şi răst urnări imaginare". Dimitrie Brătlanu alergase la Iaşi, cerând domnului să disolve adu­ narea. Place c. Walewsky 17 (5) Martie 1859. (Acte p. 303) spune: "le prince a repondu que jamais il ne consentirait it une disolution, et que d'ailleurs il serait meme monstrueux de sa part, de debuter par tuer I'assernblee, sa mere, qui l'avait entante Iul-meme, peu de jours aupravant". Că nu tot ministerul se simţia atins prin votul adunărei, se vede, dacă comparăm cele două scrisori trimise. de doi miniştri în aceeaşi zi domnitorului, la Iaşi, asupra rezultatului votului privitor la imprumut. Aceea a lui Barbu Catargiu spune că: "s'il y a eu un nombre de voi x qui ont empeche que le vote fut unanime, la cause en ă ete un simple rnalentendu, que I'assemblee s'est empresse d'expliquer le Ien- [33] PHIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDIlU IOAN t 33 Iată unde eşi se Încercarea domnitorului de a Împăca par­ tizele muntene; de a juca rolul omului nepărtinitor, în ţara străină ce-l alesese de cap al ei. Politica de fusiune, încercată de Alexandru Ioan I în Muntenia, fusese o zadarnică silinţă. Românul analizează astfel această politică: "Ministerul este compus din două elemente extreme, ca şi camera: de o parte d-l Barbu Catargiu şi cu ai săi; de alta d-l N. Golescu şi cu ai săi. Ce fusiune se poate Încăpea între Golescu şi Cartagiu? Ce Înfrăţire de idei, ce unitate de acţiune poate rezulta din deli­ beraţiile unui minister compus din elemente aşa de eterogene? Ministerul de fusiune n'a putut produce decât o administra­ ţiune de fusiune. Ministerul din lăuntru a numit ca prefecţi oameni tineri, luaţi dintre acei ai partidului naţional. Aceste numiri nu au putut Însă decât desplăcea colegului său dela finanţe care au numit Îndată sameşii sau secretarii dela judeţe, din legiunea reacţionarilor celor mai declaraţi. Aşa dar, şi În administraţie, dualismu, antagonismu, lupte şi prin urmare lipsă de unitate, paralizie şi inerţie. Unul zice ceala; cealalt zice hoisa ; aşa În cameră, aşa În minister, aşa în administraţie" 21. Ziarul Dâmbooiţa ce se afla sub redacţia lui Dimitrie Bolinti­ neanu, comentând votul de blam dat ministerului Filipescu­ Golescu, pentru a putea Înlătura oamenii dela 1848, ea aminte, că "cele ce s'au cerut la 1848, prin proclamaţie, s'au acordat În anul 1858 de şepte mari puteri. Acum vine Întrebarea: pri­ mim, ori nu Convenţia? Dacă primim ideile, nu putem să îm­ brâncim persoanele. Astăzi acele principii sunt legale; nu videm pentru ce persoanele nu ar fi legale. Când îmbrâncim persoa­ nele de la 1848, nu facem de cât să îmbrâncim ideile din Con­ venţie" 22. Ministerul moldovenesc căzuse din pricină că Îndrăznise să propună o dare pe proprietatea fonciară, susţinând că altfel cu ce drept s'ar lua dări dela ţărani? iar ministerul din Mun­ tenia fiindcă (ministrul său de interne) ar fi Încurajat revolte ţărăneşti în scopul de a face să izbândească ideile din 1848 asupra chestiunei rurale. Ambele ministerii, lăsând la o parte amănunţimele, căzuse, fiindcă, în totul sau în parte, se ară­ [ase [auoriioare elementului ţărănesc. Şi că aceasta era cauza mai adâncă a desbinărei partizilor ne-o spune chiar un membru al dreptei, când În o broşură din 1866, reflectând asupra stă rei demain"; iar D. Brătianu arată că: "ieri s'a adoptat o propunere subscrisă de 25 de membri care este o scuză pentru cei 19 votanţi în contra creditului şi o blamă pentru minister". Scrisori din 1 Martie 1859, Hârtiile Rossetti, repro­ duse în Arhiva din Iaşi, XII, 1901, p. 176-177. , 21 Românul, 10 Martie 1859, suplement. 22 Dâmbooiţa din 8 Martie 1859. A. D. Xenopol. Isteria Românilor. - Voi. XIII. 3 [34] 34 ISTORIA ROMANILOR de mai înainte, arată, că "termenii de partid liberal şi de partid naţional erau un abuz de limbagiu. Chestia rurală provocase desbinarea în adunare" 23. Era prea firească această ţinută a adunărilor, faţă cu reformele impuse de Convenţie şi cerute de partidul naţional. Căci din cine se alcătuiau aceste adunări? Acea din Moldova era rostirea voinţei a 1724 de alegători, din aproape 2.000.000 de suflete, care alegători reprezentau numai clasa avută a so­ cietăţei; cea din Ţara Românească era trimisă numai de 2072 de alegători, din 2.500.000 de suflete. Bine înţeles, că depu­ taţii erau şi ei numai reprezentanţi ai marei proprietăţi. Este de luat aminte, că Convenţia de Paris era încă mai restrânsă, în fixarea dreptului de vot, decât Regulamentul Organic. Ne­ putând lua cenzul ca condiţie de drept electoral, de oarece, boierii nu plăteau dări, trebuise să iee de, normă venitul, pe i când Regulamentul Organic, primind şi pe acei cu pitace de boierie, întindea dreptul de vot şi la cei fără avere şi fără ve­ nit 24. Tribuna caracterizează astfel procedarea europeană: "Con­ venţia pe de o parte şterge privilegiul, iar pe de alta însărci­ nează pe privilegiaţi cu facerea nouelor legi de egalitate" 25. Totuşi este o exagerare, în sprijinirea ziarelor timpului, că "ne­ fiind reprezentată în adunări decât o singură clasă, nu ar fi în ele o luptă de principii, ci numai una de persoane" 26. Era şi o luptă de principii; căci, de şi adunările erau recrutate din o singură clasă, această clasă era ea însăşi împărţită, tocmai pe temeiul principiilor, în două tabere deosebite, vrăjmaşe una alteia, şi reprezentând, prin ideile ce susţineau, interesele a două clase deosebite, încât în realitate adunările aveau a­ celaşi caracter, ca şi când ar fi fost recrutate din aceste două clase însăşi. Poporul de jos,. de şi nereprezentat direct, avea în sânul adunărilor o falangă de oameni, înfocaţi, convinşi şi elocvenţi, care apărau cu atât mai bine interesele sale, cu cât 2' La uerii« sur la Roumanie, La Haye 1864, p. 8. Că un membru al dreptei scrisese broşura, se vede de pe următorul loc: "peuple eminemment agricole, avide d'ordre et de palx etranger a tot prejuge de race, exempt de tout fanatisme, ne connaissant ni privllege, ni orgueil de caste". (p. 1). Cum s'a putut scrie asemene falşă caracteristică, e aproape de neînţeles. In ţările române, nu fusese cunoscute privilegiile şi mândria de castă?!! 2. Tribuna 10 Mai 1859. Monitorul Oficial al Ţărei Româneşti, 21 Februarie 1860. Pe 1860, numărul alegătorilor sporise in Muntenia cu 372 de inşi. Comp. Nationalul, 26 Decemvrie 1859. 25 Tribuna 18 Iunie 1859. Un boier progresist, Em Kreţulescu. La Rou­ manie en 1859, Paris 1859, p. 59, judecă tot astfel legea electorală a Con­ venţiei: "La Convention organise plus solidement l'aristocratie Ionciere, dans un pays qui doit tous ces malheurs it la constitution feudale de la proprlete. Cette loi livre le sort du pays it une poignee d'hommes, que l'esprit de caste, les intrigues de I'etranger, l'ambition et l'ignorance peuvent rendre un [our infidele it son mandat, et cela snffit pour la condamner". ' 2. Steaua Dunărei, 12 Mai 1859. [35] , PliIMUL AN DE DOMNIE ATJ LUI ALEXANDRU IOAN 1 35 o făceau numai din convingere ideală, şi fără nici un interes personal, ba chiar împotriva acestuia. Bine înţeles, apărătorii principiilor noui, fiind excepţia între boieri, ei erau în mino­ ritate în adunare. Rom/inul caracterizează astfel viaţa politică a acelui timp: "în ţară .la noi, nu ar fi decât două partide: Trecutul şi prezentul (sau mai bine zis viitorul); cel d'intâi llL. vr�lLsă ne ducă înapoi la cele ştiute; celălalt �t� a merge Tară preget şi fără şovăire pe tărâmul naţional şi Tegal, con­ form Convenţiei din 19 August" 27. Şi dacă este ceva exage­ rare în a se susţinea că partidul trecutului doria reîntoarcerea lui înapoi, lucru ce tocmai devenise cu neputinţă, prin Con­ venţia de Paris, cel puţin el voia să împiedece cât mai mult grăbirea reformelor şi să le reducă-la cât mai puţin se putea. Ministerele lui Ioan Ghica şi Const. Creţulescu. - Miniş­ terul moldovenesc căzuse în ziua de 8 Martie iar acel munte­ nesc în 27 al aceleiaşi luni. Ele fusese înlocuite, acel din Mol­ dova prin Ioan Ghica ca preşedinte; cu C. Hurmuzachi, Eug. Alcaz, Lud. Steege şi D. A. Sturza; V. Alecsandri păstrând portofoliul externelor; acel din Muntenia prin Const. Creţu-, lescu ca preşedinte, cu N. Creţulescu, Ioan Cantacuzino, Se, Fălcoianu şi C. Steriadi ad-interim la finanţe 28. Lucru vrednic de însămnat pentru propăşirea ideei unirei, este faptul că domnitorul însărcinează pe un Muntean cu al­ cătuirea ministerului moldovenesc. Cu toate că Ioan Ghica mai slujise în Moldova ca profesor la Academia Mihaileană în 184129, şi că Regulamentul Organic prevedea prin articolul 427, că "Rom;îniiseivor împărtăşi în Moldova de aceleaşi drep­ turi pe cât şi Moldovenii .în Ţara, Românească", pasul dom­ nitorului nu era mai puţin însărnnător, întru cât era făcut în scopul anumit de a răstrânge legăturile de înfrăţire. Tot pe atunci, ivindu-se o vacanţă în scaunul deputa­ tului de Bacău, se pune la el candidatura tot a unui Muntean, A. Golescu care şi este ales. Era cel întâi Muntean ales într' o adunare moldovenească, şi însămnătatea faptului se oglindi în cuvântările înflăcărate, rostite în adunare pentru sărbăto­ rirea lui 30. Mai târziu Muntenia vra să întoarcă politeţa, pro- - 27 Românul, 4 Aprilie 1859, Naţionalul adaoge mai târziu (18 August 1860) către aceasta caracteristică a vieţei partidelor din ţările române, încă luarea aminte că: "partid individual care să se fondeze pe un singur om, la . noi nu există încă. Sunt bărbaţi stimaţi în societate, ai căror capacitate nu este contestată; dar nu avem până .acum nici unul, al căruia prestigiu să fie aşa de mare, încât numele său singur să poată servi de drapel". 28 Monitorul oficial al Moldovei, 9 Martie 1859; Monitorul oţic. al Ţ'ărei Rom., 30 Martie 1859 . • 9 Mai sus VoI. XI p. 244 . s 0 Monitorul oficial al Moldovei, 7 Martie 1859. Patria, 9 Martie 1859. [36] 36 ISTORIA ROMANILOR punând la Buzău candidatura lui Grigore Cuza, unchiul dom­ nitorului care însă nu poate primi, fiind bolnav. Programul noului minister moldovenesc, Ioan Ghica, era conform cu proclamaţia domnească .. El făgădui a mai cu deo­ sebire, "cea mai curândă înfiinţare a reformelor, legiuirilor şi aşezămintelor potrivite cu Convenţia" 31. Un mesaj al domnitorului cerând să seproceadă la consti­ tuirea comisiei centrale, adunarea alege pe lângă alţi doi mem­ bri, pe L. Catargiu şi pe M. Kogălniceanu, cunoscuţi tocmai ca polii opuşi în toate ideile lor, şi mai ales în deslegarea ches­ ti unei ţărăneşti ce trebuia să vină în desbaterea comisiei. De ce principiu fusese călăuzită adunarea, când alesese persoane cu păreri aşa de diametral opuse? Noi credem că de nici unul, oglindindu-se şi aici lipsa acea de unitate de acţiune în pur­ tarea partizilor politice, pe care am avut prilejul a o însămna de mai multe ori până aice.Adunarea se închina de astă dată înaintea meritului şi a capacităţei, fără a se uita la urmările unei atari alegeri, pentru interesele ce apăra. Dar cum s'a spus, oamenii pe atunci uitau uneori că sunt apărătorii intereselor şi se plecau înaintea ideilor. Ministerul Ioan Ghica se ţine de făgăduinţa dată, de a îndruma reformele în sensul aplicărei Convenţiei şi procedează mai ales cu multă energie în apărarea în afară a drepturilor de autonomie recunoscute Moldovei prin acel act al puterilor. Aşa se desfiinţează dispoziţia lui Vogoride de a se aplica, în Moldova, convenţia telegrafică încheiată de Turcia cu Aus­ tria, şi se restatoruiceşte acea intervenită deadreptul Între Moldova şi Austria în 11 Octomvrie 185532• Agenţii austriaci din Moldova refuzau apoi de a primi hârtiile autorităţilor care purtau eticheta "Principatele-Unite", cu toate că acest titlu fusese recunoscut ţărilor române de către însăşi Convenţia de Paris, ministerul dispune ca, la caz de asemene refuz, che­ mările să se facă prin foile publice, după care să se proceadă la tratarea pricinelor, în nefiinţa părţilor, potrivit legilor 33. Ministerul mai protestează contra actului de navigaţie pe Du­ nărea încheiat la Viena în 1857, fără participarea Moldovei 34. 31 Monitorul oficial al Moldovei, 11 Martie 1859. 32 Incheierea consiliului de miniştri, încuviinţată de domnitor în7 Aprilie. Monitorul oficial al Moldovei, 28 Aprilie 1859. 33 Monitorul oficial al Moldovei, 24 Martie 1859. Acelaş fapt se întâmplă şi în Ţara Românească, unde consulul austriac taie chiar cu creionul roşu titlul de pe o adresă a curţei apelative din Bucureşti, Sleaua Dunărei, 8 Mai 1859. Comp. Monitorul oficial al Ţărei Rom., 22 Aprilie 1859, Nationalul, 7 Mai 1859 şi Anunliaiorul român, 6 Mai 1859. 34 Vezi protestarea energică şi oarte bine argumentată a lui Lud. Steege, ministru ad-interim la afacerile străine, în Cliesliunea Dunărei, acte şi documente, Bucureşti 1883, p.34 7. [37] PlUMUL AN DE DOMNIE AL LUIAL'EiXANDRU IOAN 1 37 �, ( El pune apoi sechestrul pe veniturile mănăstirilor închinate, spre a trage subvenţia cea oprită, prin o carte vizirială. Autoritatea în lăuntrul ţării se întăreşte faţă cu abu­ zurile clerului, punându-se un capăt hirotoniilor protivnice ca- noanelor 35. r Se urmează înainte cu închegarea tot mai puternică' a principiului unirei: întâi prin instituirea unei comisii care să întroloace uniformele ambelor oştiri române 36; al doilea, se hotăreşte ca garnizoana din Iaşi să fie alcătuită din oştire mun­ tenească şi cea din Bucureşti din oştire moldovenească. Cu acest prilej, la trecerea batalionului 1 din regimentul al III-lea muntean, prin Bârlad şi Vaslui, poporul îi face o primire căl­ duroasă. In Iaşi este întâmpinat de elevii seminarului dela Socola, şi archiereul Neofit Scriban îi urează fericită sosire, prin o frumoasă şi patriotică cuvântare 37. In sfârşit ministerul Ioan Ghica îşi face un nume bun şi printre răzaşi, dându-Ie sprijin în procesele ce le aveau cu deosebite feţe mari: (răzăşii de Năneşti cu banul An. Ioan, cei de Mastacăn cu Iancu Eni; cei de Matca cu Macri) 38. Ministerul Ioan Ghica se retrage însă puţin timp după a "lui alcătuire, anume după 50 de zile de funcţionare, în 27 Aprilie 1859. Motivul retrage rei lui, care era necunoscut or­ ganelor timpului, este următorul: In ziua de 24 Martie, 16 zile după intrarea ministerului Ioan Ghica în trebi, Kogălni­ ceanu propune moţiunea lui pentru neretribuirea cu lefi fixe a comisiei centrale, în care moţiune revine iarăşi asupra do­ rintei Românilor de a vedea realizată dorinta divanurilor ad-hoc, unirea desăvârşită sub un principe străiit. Ministerul moldo­ venesc primeşte propunerea care se votează cu o mare majo­ ritate. Domnul se simte jignit de această împrejurare. El spune în un ordin către consiliul miniştrilor: "Au venit vremea să ne exprimăm asupra grăbitei adezii a ministeriului, fără discuţie, ce a provocat votul rnajorităţei adunărei la amendamentul d-lui Kogălniceanu şi, că profesia noastră de credinţă, desăvârşita unire a Principatelor sub un prinţ străin, este una din cele mai vii dorinţi a noastră, pri­ vind-o ca o tărie mântuitoare tărilor surori. Am cerut noi în vreme acest bine dela puterile 'garante, precum am comunicat ştiinţă şi adunărei, şi nu ne vom opri a o cere la tot prilejul ce se va face favorabil. Cererea de către noi a îndeplinirei a­ cestei dorinţi ni se pare a fi o adevărată putere morală ce de- t I I 1859. 3. Vezi adresa c. mitropolit. Mon. of. al Moldovei, 3 Aprilie 1859, 36 Patria, 30 Martie 1859. 37 Patria, 26 Apr. Menit. 0/. al Ţărei Rotn., 1 Mai. Rotnânul, 28 Aprilie a s Steaua Dunărei, 27 Aprilie 1859. [38] 38 ISTORIA ROMANILOR vine legitimă. Din partea adunărei însă, când ea trebue să fie pe tărâmul constituţional, când are un domn din sânul ei şi ales cu unanimitate de ambele ţări surori, ar părea a fi o do­ leanţă în potriva chiar a domnului şi o imprudenţă pe care vrăjmaşii nu ar lipsi a o reprezenta ca un rebelion în potriva tuturor puterilor garante. Este oare prudentă o asemenea ur­ mare, acum în mijlocul conferenţelor, şi avem cu ce preface această cerere în factum care ar trebui sprijinită prin putere, dacă s'ar refuza? 39" Această dojană adresată ministerului îl face să se re­ tragă. Organele timpului, necunoscând împrejurările, atribuiau căderea ministerului Ioan Ghica tot intrigilor camerei 40, şi de aceea încă de pe atunci, văzându-se nestabilitatea guver­ nului din pricina camerei, se naşte, în mintea' mai multor băr­ bati de ordine ideea unei lovituri de stat 41. Bolintineanu ne spune asupra acestei împrejurări, că "această stare de lucruri care nu permitea unui minister să trăiască, dacă nu era din casta cea nouă, fiind o piedică chiar la desvoltarea generală a naţiei, se născu în opinie ideea unei lovituri de stat, idee ce se răspândi în jurul tronului 42. Dar ea se urcase chiar la el. Tot Bolintineanu ne spune că, "de câte ori domnul mergea la Iaşi şi se întorcea la Bucureşti, revenia cu alte simţiminte mai puţin liberale. Odată el spuse chiar: "eu nu mai Sunt tot acela; acum cunosc pe Români; n'am fost om de stat; voi fi 43". "Ideea loviturei de stat se născu la retragerea ministe­ rului lui Ioan Ghica" 44. 39 Din 2 Aprilie 1859 (Hârtiile Rossetti, reprodusă în Arhiva din laşi XII, 1900, p. 72). Vezi o scrisoare a lui Docan c. Domnitor din 28 Martie 1859 in care i spune că "la proposition de Cogalnitschano n'est rien moins qu'une declaration de decheance du Prince". Arhiva, XII p. 179. O altă scrisoare a aceluiaşi, fără dată însă cu puţin posterioară şedinţei din 24 Martie, cu amen­ damentul lui Cogălniceanu, spune: "on acssaye ces [cur-el de faire une ma­ [orite qui decreterait que la commission mterlmaire doit reprendre les renes du gouvernement, [usqu'ă ce que I'Invesţiture qui-disait-on, est contre balancee Boit secondee ; la nouvelle de I'ouvertnre des confererrces a dejoue tous ces projets". Victor Place c. Walewsky 12,Mai (30 Aprilie) 1859. (Acie cit. p. 314): "La persistance de I'assmblee il demander I'union sous un prince etranger, lui a donc paru comme une sorte de sommation reiteree il tenir parole, et il n'a pu pardonner au ministere son adhesion.rsurtout vau point de vue du prince etranger, Le prince Couza s'est promptement habitue- au pauvoir et, malgre les promesses de patriotisme et de devouement' dont il a ete prodigue ă son debut il lui serait tres penible de l'abandonner. J'avais eu, des le 26 Janvier, en rendant compte de son election, une sorte pe pressentiment de cette marche que suivrait son esprit". Comp. VoI. XII p. 308 . •• Steaua Dunărei, 27 Aprilie şi 4 Mai 1859 . • 1 Anghel Demetrescu, Discursurile lui Barbu Catargiu, Bucureşti, 1886, p. LII . .. Bolintineanu, Viaţa lui Cuza- Vodă, p. 48 . • 3 Ibidem, p. 40 . •• Ibidem, p. 48 [39] PRIMUL AN DE DOMNIE ÂL LUI ALEXANDRU IOAN I 39 In 28 Aprilie se constitue al treilea minister moldove­ nesc sub Emanoil Costache Epureanu ca preşedinte, cu Lascar Catargiu, Teriachiu, P. Donici, păstrându-se generalul Mili­ cescu la răsboiuşi V. Alecsandri la externe 45. De şi alcătuit din naţionalişti, ministerul se apleca spre dreapta; aceasta însă nu înseamnă că se schimba coloarea politică a guvernului. Era mai mult o schimbare de persoane decât una de principii, şi nici nu putea să fie altfel, fiind date normele politice ce că­ lăuzeau pe domnitor. Curierul Principatelor-Unite, organul ofi­ cios al guvernului, explică această schimbare a oamenilor ce veneau la guvern, şi pentru ce domnul nu se aruncă în braţele uneia din cele două partizi mai bine desemnate ale ţărei : "Sunt în ţara noastră două tabere de oameni, acei ai trecutului cari reprezintă sistemul vechiu de ocârmuire, şi alţii, oamenii pro­ gresului, reprezintând idei de libertate, progres şi demnitate naţională. Dacă cei d'intâi, prin stăruitoarea lor legătură cu tot ce a fost până acum, nu pot da garanţii pentru starea pre­ zentă, cei de al doilea, prin o sistematică dispoziţie de a nu ţinea în samă împrejurările politice în care se găsesc ţările noastre, devin cu totul imposibili. Ambele tabere fac cu neputinţă o adevărată aplicaţie a sistemei constituţionale 46". Domnul se feria deci de ambele partiziextreme,' atât de dreapta cât şi de stânga, şi căuta să-şi alcătuiască ministerul din progresişti moderaţi cari împărtăşiau mai mult saitl mai puţin ideile lui 47. Ministerele nefiind însă luate din majoritatea camerilor, duceau o viaţă efemeră, expusă la bunul plac al majorităţilor. Aşa înţălegea Alexandru Ioan 1 să-şi îndeplinească făgăduinţa dată la urcarea lui pe tron de a fi domn constituţional. Numai pentru ministrul de externe, V. Alecsandri, domnul făcea o excepţie :şi-l menţinea Într'una, cu atâta mai mult că el nici nu era în ţară, ci colinda pe la curţile europene, pentru a apăra intere­ sele Românilor. Dar în adunare însuşi nu erau majorităţi bine definite. Steaua Dunărei spune despre cea din Moldova: "For­ rnatu-s'a în sânul adunărei în curgere de 4 luni, o majoritate, fie liberală, fie reacţionară chiar, care să lucreze anumit după un ţel fix, fie oricare, numai să fie unul? Nu a fost o majoritate ci numai fracţiuni" 48. Aceiaşi observaţie o face ministrul eul- •• Mom. Of. al Molâ., 28 Aprilie 1859. Generalul Mlllccscu este înlocuit, ia 27 Mai cu generalul Adrian, Ibid. 30 Mai 1859. 4. Curierul Principatelor Unite, 28 Mai 1859. <7 Aceasta ne pare a fi adevărata ţintă a domnitorului şi nu atâta com­ -baterea partizilor una prin alta, aşa numitul sistem de basculă, atribuit dom. nitorulul de opoziţia timpului, şi care învinuire este reprodusă şi de N. Suţu în Memoires (mai sus p. 15 nota 21) p. 368: "Le systeme adopte par le prince consistait il se servir egalement des partis contraires, pour les opposer l'un .ă l'autre et pour s'appuyer indistinctement, du cote ou la balance signalait un defaut de poids". Comp. Monit, of. al Mold., 5 Fevr. 1859 . •• Steaua Dunărei, 17 Mai 1859. [40] 40 ISTORIA ROMANILOR telor din Ţara Românească asupra adunărei de acolo, vorbind de cea din 1859: "Preocuparea dominantă e să se rapoarte la persoana şi nu la principii; în ea nu exista nici o busolă şi de aceea unii din dreapta votau contra altora din aceeaşi parte, '{ şi nu s'a văzut ca să aleagă o adevărată opinie liberală; nu era, o majoritate" 49. In Muntenia imediat după constituirea ministerului Cre­ ţulescu, în 29 Martie 1859, se descopere complotul cel cu maşina infernală 50. Această descoperire răspândeşte o spaimă şi o indignare în sânul întregei poporaţii, dovadă cât de iubită era pe atunci, persoana domnitorului 51. Ţinându-se un Te-Deum pentru apărarea zilelor lui, stau faţă la el consulii Rusiei, Fran­ ţei, Prusiei, Greciei, Olandei şi Belgiei, care "spontan au asistat la această serbare" 52; numai acel al Austriei, nu. Intre alte felicitări primite de domnitor dela deosebitele corpuri consti­ tuite ale statului şi dela persoane private, corpul ofiţeresc al oştirei muntene trimite domnitorului o adresă, în care îi arată, că "armia a fost cea d'intâi care şi-a arătat devotamentul său către domn, pe care l'a sigilat cu jurământul fidelităţei şi al onoarei, şi-l felicitează pentru scăparea sa nevătămată, îno­ indu-i jurământul de credinţă şi de onoare" 53. In 13 Aprilie domnitorul, întemeindu-se pe votul adu­ nărei din 27 Februarie" care încuviinţase, cum am văzut, cu majoritate, împrumutul de 8.000.000 de lei, face o chemare către .ţară, spre a se acoperi acest împrumut prin o subscriere natională la nevoile tărei 54. , Ne întrebăm, cum a putut ministerul şi domnul să pună în lucrare legea de împrumut, în baza numai a votului adu- \ nărei, şi fără a fi trecut prin comisia centrală, care nici la a­ ceastă dată nu era încă înfiinţată, când abia cu o lună în urmă, la 6 Martie" ministerul Moldovei primise un vot de blam din partea adunărei acelei ţări, pentru calcarea aceleiaşi formalităţi. Nu e vorbă, din cauza neîndemânărei comunicaţiilor, nu se prea ştiea bine în Muntenia cele ce se făceau în Moldova şi vice­ versa. Aşa, Românul, în revista sa politică din 9 Aprilie, spune: "că ministerul trecut din Moldova căzuse la 6 Martie, fiind că n' a pus în lucrare votul adunărei din 28 Ianuarie. prin care .9 Şedinţa de 24 Martie 1860. Mall. 01. al Ţ'ărei Rom., 15 Aprilie 1860 suplement. Vezi mai sus VoI. XII p. 228, 292 şi acest volum p. 28, 30, 32, 36, exemplele aduse pentru lipsa închegărei partizilor. 'o Mall. 01. al Tărei Rom., 2 Aprilie 1859. Vezi VoI. XII p. 314. 51 Românul, 5 Aprilie 1859. ;2 Mall. of. al Ţ'ărei Rom. 3 Aprilie 1859. 53 Jbid. 6 Apr. 1859. 54 Chemarea foarte frumos şi patriotic alcătuită, publicată In Mall. of. al Ţ'ărei Rom.', 17 Apr. 1859. r j { [41] PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALE,XANDIW IOAN I 41 s'a încuviinţat un credit de 5.000.000.de lei, în scop de a pre­ găti armarea şi a întruni adunările la Focşani". Votul de blam fusese însă dat tocmai fiind că acel credit fusese pus în lucrare, fără a trece prin comisia centrală. Dacă această susţinere gre­ şită a Românului poate să ne dee o idee, despre modul cum se strămutau pe atunci veştile dela o ţară la alta, şi deci să ne arate cât de greu era, în asemenea condiţiuni, a se închega uni­ rea şi contopirea ambelor ţări în o comună cugetare, ea nu poate explica cum organele statului care ştiuse cum lucrurile se petrecuse în Moldova, înfruntau încă odată primejdia în Muntenia. Se vede limpede, că ele nu se temeau de a întâlni şi în adunarea munteană aceeaşi împotrivire; şi lucrul se ex­ plică, dacă luăm în privire, că acea din Moldova nu răsturnase ministerul, din cauza călcărei dispoziţiei art. 37 alConven­ ţiei, ce nici nu putea fi încă aplicat, nefiind comisia centrală încă constituită, ci din pricina că o încurca se în o înfundătură, din care nu putuse eşi decât votând o dare uricioasăpe pro­ prietatea fonciară, prima ştirbire în privilegiile clasei din care eşia, pe când în adunarea munteană era vorba de un împru­ mut care era să fie acoperit din dările existente, fără a se atinge Întru nimic felul lor. De aceea si vedem că al treilea minister moldovenesc, acel al lui Manolache Costache Epureanu, înfă­ toşază în 30 Aprilie un proiect pentru un credit de 8.000.000 în adunarea moldovană, care credit însă trebuia să fie acoperit prin un împrumut ca şi acel din Muntenia. Nevoia acestui credit era încă mai viu accentuată decât al celui cerut dela adunarea munteană, anume pe faptul, că "budgetul nu s'ar putea în­ tocmi în grabă, fiind de nevoie a se reforma aşezarea dărilor; iar pe de alta, că este trebuinţă a se organiza armia şi a se În­ truni miliţiile principatelor amânduror în un câmp de manevre, potrivit art. 43 din Convenţie" 55. Noul credit se votează, după o cuvântare foarte călduroasă a principelui Grigore M. Sturza care felicită pe domn pentru întărirea armatei. Principele a­ minteşte că împărtăşirea Piemontului la războiul Crimeei au adus rolul său cel însemnat în chestiunea unirei Italiei, şi se întreabă, dacă şi Românii ar fi dat ajutor în acel război care-i privea mult mai de aproape decât pe Italieni, oare cauza lor naţională nu dobândea de atunci virtutea care îi lipseşte astăzi; nu s'ar fi luat în serioasă consideraţie dorinţele divanurilor ad-hoc? El arată apoi, că vremile nu sunt mai grele astăzi, decât cu patru veacuri înnainte, când Românii erau sfăşiaţi prin lupte pentru domnie, pe când astăzi ambele principate au proclamat cu entuziasm unirea lor prin alegerea unui singur domn. Nimic nu ne poate scuti de a organiza puterea armată, '5 Monit. 0/. al Mold., 5 Mai 1859. [42] 42 ISTORlA ROMANILOR pentru apărarea ţărei noastre şi pentru susţinerea demnităţei naţionale. De aceea, se întreabă oratorul, au degenerat urmaşii acelora care combăteau cu atâta glorie, sub Ştefan cel Mare sau sub Mihai Viteazul? Nu, respunde el, poporul nu a dege­ nerat, însă din nenorocire el doarme, de când ocârmuirile vi­ trige au înlocuit pe eroii noştri naţionali. Să-I deşteptăm din somnul acel greu, să-i dăm pilda patriotismului, să-I conducem la fapte mari, şi atuncea poporul român va dovedi, că este tot acela care, cu câteva veacuri mai înainte, a biruit la Racova şi la Călugăreni" 56. Proiectul de împrumut se votează aproape în unanimitate, şi el nu mai este trimis comisiunei centrale care se constitue şi începe a funcţiona dela 10 Mai înainte, fără ca nimine din adunare să mai facă guvenului o imputare din această călcare a convenţiei. Rezultă deci în chip invederat, că opoziţia din adunarea moldovenească fusese îndreptată, nu în contra lipsei formale a legei de impozit, ci în contra impozitului însuşi pe proprie­ tatea fonciară singură, şi că răsturnarea ministerului lui Va­ sile Sturza fusese datorită acestei măsuri, menite a egaliza, prin anticipare şi prea timpuriu, condiţia claselor poporului în privinţa dărilor. Cuvântarea elocventă a principelui Sturza desvălea încă un colţ nou al cugetării claselor conducătoare, scopul de a a­ păra la nevoie, cu armele în mâni, rezultatele dobândite până atunci în redeşteptarea vieţei naţionale. Pe lângă această măsură a înfiinţărei lagărului se mai făcuse, pentru întărirea armatei, următoarele: se adusese ins­ tructori francezi, învoiţi de Napoleon, încă de pe când dăruise armele şi se organizase. statul major 57. Lagărul dela Ploeşti este înterpretat în chipuri deosebite. Place, consulul francez din Iaşi, vede în el "un mijloc al domnitorului de a zdrobi tot ce s'ar împotrivi planurilor sale de dictatură. In zadar prin­ cipele caută a-şi ascunde cugetarea; sunt încredinţat că a lăsat să fie pătruns şi că aceste sunt visurile de care se leagănă" 58. Atunci pentru prima oară, se ivise cum am văzut, zvonurile despre scopurile dictatoriale ale domnului. Dar aceste erau mai mult vorbe: scopul lagărului era altul. Este mai întâi invederat că tabăra dela Ploeşti nu se în­ tocmise numai spre a se înfiinţa o măsură ordinară prevăzută pe Convenţie, căci atunci ce zor era de a se face un grabnic �, împrumut, fără a se aştepta votarea budgetului anual? Scopul înfiinţărei lagărului era şi el în legătură cu războiul dintre Franţa şi Austria care fusese declarat la 16/29 Aprilie 1859, iar decretul .. Ibid . .. Steaua Dunărei, 25 Noemv. 1859 . •• Place c. Walewsky 8 Iunie (28 Mai) 1859, Acte, IX, p. 32. [43] PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN 1 43 pentru întocmirea taberei se dă în 14/26 Aprilie 59. O broşură asupra războiului scrisă de un Francez, puţin timp după a lui început, spunea: "doar nu pentru a ajuta pe Austria se ridică poporul român şi se îndreaptă către lagărul cel straşnic (for­ midabile) din Ploeşti 60. Gândul autorului este că poporul ro­ mânesc se ridică pentru Franţa, şi este posibil ca Napoelon să fi cerut lui Alecsandri această măsură, în schimb pentru spri­ jinul dat, cauză pentru care poetul diplomat şi spune, că nu poate destăinui toate amărunţimile misiunei sale din Paris 61. Apoi A. Papadopol-Calimah, om iniţiat în secretele politicei exterioare a domnitorului, spune că tabăra dela Ploeşti era menită a nelinişti pe Austria şi a o sili să ţină o armată în Tran­ silvania, spre a înlesni astfel lui Napoleon războiul contra îm­ părăţiei Habsburgilor 62. In acelaş timp apoi (Iunie 1859), Kos­ suth pleacă în Italia, unde se ducea spre a organiza o legiune maghiară; iar unul din emisarii săi încheiese cu principele Cuza, căruia îi promitea Bucovina, o convenţie, în puterea căreia Principatele-Unite ar fi devenit oţminunată bază de operaţii, spre a lovi Ungaria pe din dos, şi el însuşi începuse cu Mihail Obrenovici fiul lui Miloş, tratări, având de scop o înţălegere de acelaş fel cu Serbia" 63. Tot pe atunci (Mai 1859), de sigur tot după inspiraţia lui Napoleon, se încheia, între generalul ungur Klapka şi reprezentantul român Alecsandri, convenţiile cele două prin care guvernul român se îndatoria a da, patrio­ ţilor unguri, voia de a întocmi depozite de arme în ţările ro­ mâne, arme ce ar fi date de Francezi Ungurilor, peste cele 10.000 de puşti trimise oştirei române. Ungurii făgăduesc conlucrarea lor la ocuparea Bucovinei de către Români; iar pentru a împăca pe Românii din Ardeal, Ungurii le promit concesiuniIe cele mai largi, anume: "ca limba oficială să fie stabilită în comi­ tate, după o înţelegere comună; iar unirea Transilvaniei cu Ungaria să fie proclamată, numai după votarea ei de dieta naţională din Ardeal; dacă însă dieta ar cere autonomia, Un­ gurii să nu se opună" 64. In afară însă de această ţintă politică, tabăra dela Ploeşti mai produse şi alte efecte lăturalnice. Ea ridică moralul po- •• Incă în 20 Aprilie nu se ştia ceva sigur asupra acestui lucru în Mol­ dova. Steaua Dunărei, 20 Aprilie 1859, spune că "se vorbeşte că M. S. Domnul ar fi concentrat oştirile la Ploeşti" ; încă o dovadă, despre modul cum se făceau comunicaţiile în acel timp. Vezi mai sus p. 41. ,. La guerre d' Italie par Charles Adam, Paris, 1859, p. 198. "Vezi Convorbiri Literare citate în VoI. XII p. 309, nota 317 . • 2 Amintiri, p. 263 Place c. Walewsky 9 Mai (21 Aprilie) 1859, nu ştiea despre această îmboldire a Franţiei, nimic. "Ce camp dont je ne comprends pas encore le but ni I'utilite". (Acte IX, p. 321). -6' Debidour; Histoire diplomatique de l'Europe, Paris II, 1891, p. 195 • •• Ludovic Kossuth, Schriţten aus der Emigration, II, p. 232. Reprodus locul şi de T. Codrescu în Uricarul XIII, p. 319. [44] 44 ISTORIA ROMANILOR porului şi deşteptă În el încrederea în sine. Aşa Steaua Dunărei . scrie: "Ni se spune că investitura ni se dă; iarăşi cum va pofti; răspundem, să facem mai repede tabăra dela Ploeşti" 65. Dâm­ booiţa adaoge: "Fiţi încredinţaţi, că nu vom ajunge la ţelul de fericire, libertate şi mărire, pe cât timp nu vom putea spri­ jini cu arma în mână dorinţele ce exprimăm" 66, iar Tribuna gândeşte că : "de nu vom avea curajul a ne bate într'o zi pentru noi şi pământul nostru, vom fi siliţi mai târziu a ne bate pentru străini, în folosul străin şi să murim pe pământ străin" 67� Bo­ lintineanu scrie: "Tabăra dela Ploeşti fu de o mare utilitate, pentru redeşteptarea spiritului militar, adormit până atunci pe patul de trandafiri ce-i aşternuse guvernul de sibariţi ai trecutului. Oştenii, văzându-se adunaţi pentru prima oară mulţi, începură a se recunoaşte şi a-şi da valoarea lor ostăşească, Po­ porul român vedea cu bucurie pe ai săi sub arme, adunaţi şi pe picior de luptă. O tabără română el nu mai văzuse dela ta­ băra lui Tudor Vladimirescu. Asupra acestor tabere, pe stindard, de arme, pe vârfurile coifurilor planau cugetările de vitejie şi de putere care, ca nişte păseri cereşti, în tot timpul căderei şi a robiei Românilor, nu voise a se coborî pe pământ, unde nu mai străluci au decât baionetele şi decoraţiile străine" 68. Comisia centrală si desbaterea constitutiei. - Cu înfiin­ ţarea comisiei centrale' din Focşani, se adaoge o nouă roată la carul constituţiei române care, în loc de a merge mai bine prin acest adaos, nu face decât a o încurca în a ei funcţionare. Era, cum se spune în zicătoarea poporană, o adevărată a cincea roată la căruţă. Cu toate aceste, sunt interesante de studiat lucrările acestui nou aşezământ, în ceeace priveşte raporturile lui cu celelalte corpuri constituite ale statului, şi mai ales cu persoana domnitorului. Comisia centrală, a căreia şedinţi se deschid în ziua de 10 Mai 1859, avea după Convenţie, rolul de a pregăti legile de interes comun ambelor principate şi de cercetat acele de interes special, spre a vedea, dacă ele nu contravin dispozi­ ţiunilor constitutive ale nouei organizări. Acea comisie era alcătuită din 16 membri 8 Moldoveni şi 8 Munteni, jumătate 65 Steaua Dunărei, 20 Mai 1859. 66 Dâmbooiţa, 5 Mai 1859. "' Tribuna, 6 şi 7 Iunie 1859. 68 Viata lui Cuza- Vodă, p. 36. Domnitorul ordonase să se Incorporeze şi grănicerii în tabăra de la Ploeştl. Cei din Focşani se revoltă. Se bănuia Rusia de amestec In această mişcare. Walewsky arată lui Place că domnul nu trebuia să provoace asemenea fapte; dar nu desaprobă, cum făcea Place, lagărul însuş, de oarece el ştiea cum stau lucrurile. Walewsky c. Place 13 (1 Ianuarie 1859). Acte, II, p. 328. Asupra revoltei grănicerilor, mai multe documente în Hâriiile Rosselti, publicate în Arhiva din Iaşi, XII, 1901, p. 173. [45] PIUlvIUL AN DE "DOMNIE Ar� LUI ALEiXANDRU IOAN 1 45 numiţi de domn, jumătate aleşi de adunări. Fiind numărul lor păreche, votul preşedintelui era precumpănitor. Mesajul de deschidere al lucrărilor \)comisiunei, îi punea în vedere însemnătatea rolului ei, în unificarea legilor ambelor tări surori 69. , Comisia centrală răsfrângea, în sânul ei, partizile "poli­ tice care împărţiau ţările române în două tabere deosebite: partida trecutului numită în polemica ziaristică a timpului şi partida regulamentului (organic), a statului quo, sau reacţio­ nară, şi partida viitorului: naţionalişti, liberali sau progre­ sişti. In desbaterile parlamentare erau denumite cu termenii de dreapta şi stânga. Precum în adunări, aşa şi în comisia centrală, predomina elementul dreptei, ceeace se vede bunăoară din refuzul lui Ko­ gălniceanu de a lua parte în comisia de răspuns la mesaj, refuz motivat pe aceea, că "proiectul de răspuns trebuind să fie făcut în simţul majorităţei, el nu socoate a face parte din ea" 70. A- .celaş lucru reiesă la alegerea preşedintelui, Radu Rossetti, ales '/ cu 8 voturi contra candidatului progresist St. Golescu care , are numai 7. Organele timpului consideră comisia centrală ca un "aşăzământ conservator în chestiuni sociale"; iar unul din ele chiar întrebuinţează o caracteristică mai ascuţită, a­ nume că "această comisie, ca şi adunările, ar fi compusă din elemente reacţionare" 71. Cum am observat-o şi mai sus, nu se poate susţinea că partidul dreptei tindea la mănţinerea stărei trecute, cu privilegiile şi apucăturile ei, de oarece lucrul era peste putinţă faţă cu Convenţia de Paris: dar el se silea a în­ târzia pe cât se putea mai mult momentul când trebuia să pună el însuşi toporul la piciorul arborelui secular, din roadele căruia trăise atâta timp, şi pe de altă parte mai doria ca refor­ mele să fie cât mai dulci cu putinţă. Nu era decât prea firesc lucru c� să caute a apăra, cum şi pe cât putea, poziţia în care se afla, mai ales când conducerea trebilor îi era dată pe mână. Un semn al acestei năzuinţi se vede, în răspingerea re­ formei legei electorale (propusă de partidul stângei), pe motivul sprijinit de principele Grigore Sturza, anume că "adunările 69 Monit. 01. al Ţărei Rom. 11 Mai 1859. Membrii comisiei erau pentru Moldova, P. Rossetti, Gr. M. Sturza, Radu Rossetti, Grigoriu (Văsescu), Kogăl­ niceanu, Mallnescu, Steege şi 1. Sturza; iar pentru Muntenia: Arghiropol, Eră­ iloiu, Filipescu, Florescu, Golescu, Tell, Arsachi şi Predescu. 70 Protocolul com. centrale, No. 9, 26 Mai, în Steaua Dunărei, 10 Aug. 1859. Neposedând o culegere complectă a protocoalelor, citez până la 8 Iulie după reproducerea lor în St. Dun.,; deacolo înainte, după colecţia protocoalelor însuşi. 71 St. Dun., 18 şi 30 Mai 1859. Nationalul citat de Stea. Dâmbonila spune şi ea, că "majoritatea comisiei centrale este compusă din oameni ai trecutului", şi articolul în care se afla această rostire este reprodus, cu mare aprobare, de Curierul Princip=Unite, organul guvernului, 21 Iunie 1859. [46] 46 ISTORIA ROMANILOR .. fiind alese pe 7 ani, ar fi fost destul timp pentru a se gândi la reformă, şi că dacă această reformă s'ar face acuma, s'ar da prilej guvernului de a disolva adunările şi a-şi constitui, în nou ele adunări, majorităţi după placul său" 72. Şi majoritatea comisiei centrale, răspingând proiectul, arată că-şi însuşeşte atare argumente. Nu se uita însă la absurditatea legei electo­ rale, întocmită de Convenţia de Paris, fără cunoştinţa împre­ jurărilor, lege care restrângea dreptul de vot numai la posesorii averilor mari, excludând cu totul orice capacitate necăptuşită cu avere; că erau colegii electorale compuse din doi sau trei alegători şi că acel al proprietăţei mai mari din Ismail nu avea decât unul singur 73. A se menţinea asemene stare de lucruri încă 7 ani, înainte de a se reforma, nu însamna altă ceva decât, că partidul trecutului nu 'voia să întindă dreptul de alegere, spre a nu scăpa din mână conducerea trebilor, tocmai în mo­ mentul' când erau să fie reformateaşăzăinintele, după cu totul alte principii, decât acele ce predomnise până acuma în viaţa statelor române. In şedinţa din 29 Mai a adunărei Ţărei Româneşti, 1. Brătianu propune ca comisarul pentru comisia dunăreană, să fie un om special, şi în orice caz să nu fie boier. Creţulescu îl Întreabă ironic, că ceînţelege el prin boier? "Boierii, răspunde Brătianu, sunt acei pentru care lucrează alţii" 74. Boierii, adecă partidul dreptei, doriau tocmai să măntină, cât se poate mai mult timp, această preţioasă poziţie, ca alţii să muncească, iar ei să trăiască; şi de aceea refuzau ei a se atinge de legea electorală. Tot la această încheiere duce următoarea împre­ jurare. Se hotărâse a se face o catagrafie, spre a se şti pe ce temelie să se aştearnă noua întocmire a dărilor. Boierii dau pe un cap dosul la înscriere, spre a ascunde ştiinţele şi a ză­ dărnici lucrarea. Asupra acestui fapt, avem nu numai arătările ziarelor timpului, ci însuşi acea oficială a comisiei din Iaşi care se jălueşte, că "nu poate lucra, din pricină că proprietarii şi chirigii lipsiau de acasă, sau când erau, pretextau că stau la masă, sau dorm după prânz. Delegatul guvernului e nevoit să-i someze să aştepte comisia" 75. Cât de puţin se gândeau '" Şedinţa corn. centrale din 2 Iunie. Protocolul XI, steaua Dun., 14 August 1859. ,. Constatat în chip oficial în Monil. Of. al Mold. 16 Martie 1860. "La districtul Ismail se observă că colegiul proprietarilor primari este compus din un singur delegat; prin urmare nici o formă de birou n'a urmat. Alesul Costin Vărnav prezentase certificatul operaţiunilor electorale care spunea, că "D-I Costin Vărnav s'a ales deputat al colegiului alegătorilor primari din distr. Ismail cu majoritate de 1 voi", Kogălniceanu observă că "videm pe d-l Vladimir Stoica subscris ca preşedinte colegiului, subscris ca secretar, şi tot d-sa formează ma­ joritatea de un vot, sau unanimitatea". Comp. Ibid., 24 Martie 1860. 74 Vezi Tribuna, 21 Iunie. rs Si. Dun., 26 şi 27 Aug. 1859. [47] PIUMllL AN DE DOMNIE AI, LUI ALEXANDRU IOAN I 47 boierii a se supune nouei orândueli a lucrurilor, ne o arată în- v suşi preşedintele comisiei centrale, Radu Rosetti, omul însăr­ cinat a conduce corpul acela ce era menit tocmai să transforme sistemul vechiu, în acel nou de viaţa civilizată. Acest înalt dregător al statului declară, prin ziare, sub însuşi a lui sub­ semnătură, "că la cel d'intâi abuz de putere, din partea unui agent al guvernului, va aplica legea talionului" 76, adecă va răspunde, pe calea violenţei, la abaterile din partea agenţilor guvernului. Omul din guvern ameninţă pe guvern cu revoluţia. Când fură să se desbată bazele ce trebuiau puse, spre a se întocmi noua constituţie a Principatelor-Unite, principele Grigore Sturza, întemeindu-se pe art. 32 din Convenţie care prevedea revizuirea Regulamentului Organic, susţine că acest Regulament trebue luat de temelie, la întocmirea nouei con­ stituţii, lucru invederat peste putinţă, de oarece tocmai partea constituţională a Regulamentului Organic fusese cu totul obo­ rătă prin Convenţia de Paris şi se proclamase principii de orga­ nizare cu totul protivnice principiilor regulamentare. Aceasta o recunoaşte chiar un alt membru al dreptei, Florescu, care spune, "că se miră cum de se confundă Regulamentul cu Consti­ tuţiunea. Partea Regulamentului Organic care putea intra în cadrul unei constituţii, se află desfiinţată prin Convenţie" 77. Regulamentul cuprindea şi o parte administrativă, şi numai la această parte ţintea articolul din Convenţie care vorbea de modificarea Regulamentului. Când deci mai mulţi din membrii dreptei din Comisiunea centrală, precum principele Grigore Sturza, Brăiloiu, voiau să facă din Regulamentul Organic te­ melia nouei constituţii, ei nu făceau decât a se încleşta de for­ maţiunile trecutului, aşa de greu de părăsit pentru cei ce se folosise din ele, şi când ne aducem aminte despre cele ce se spusese, că domnul răspinsese regulamentul ce i se înfăţoşase de mitropolit în ziua jurământului 78, ne putem închipui ce efect a trebuit să facă în ţară asemene propunere şi în ce lumină a trebuit să pună ea pe membrii comisiei centrale. Dar să cercetăm acuma altă împrejurare: purtarea dreptei faţă cu alesul ţărei din 5 şi 24 Ianuarie. Am văzut, că acea ale­ gere fusese impusă, majorităţilor din adunările moldovene şi muntene, de evenimente şi că, după alegere, venindu-şi oa­ menii în fire, se făcuse uneltiri spre a se împiedeca a ei recu­ noaştere 79. "Ambele partizi, trecutul şi viitorul, se întoarseră " Tribuna, 22 Oct. 1859. 77 Şed. din 8 Iunie. Protocolul XIV. Steaua Dunărei, 7 Sept. 1859. Asupra caracteristicei ambelor acestor părţi din Reg. Org.: partea administrativă şi cea constituţională, vezi Istoria Românilor din Dacia Traiana, XI p. 95 şi urm, 7' voi. XII p. 303. 79 Vezi VoI. XII p. 313, 314. [48] 48 IS'l'OIUA ROMANIIJOR iarăşi către soarele ce erau deprinse a adora şi se gasiau iarăşi ca mai înainte spate la spate" 80. Această reacţiune psicolo­ gică explică purtarea dreptei din sânul comisiei centrale, faţă cu domnitorul. După lungi desbateri asupra regulamentului lăuntric al lucrărilor, care ţin aproape o lună de zile, se încep în şedinta a 12-a din 4 Iunie, acele privitoare la răspunsul la mesajul do�­ nesc. Proiectul redactat de o comisie luată din majoritate, nu atinge prin nici un cuvânt chestiunile multiple de reforme in­ terne, de care domnul se ocupase în mesajul său, şi se măr­ gineşte exclusiv, în a aduce aminte domnitorului făgăduinţele date, când se suise pe tron, de a fi numai o verigă care se lege trecutul de năzuinţele viitorului: unirea ţărilor române sub un principe străin. Apăsa proiectul asupra împrejurărei, că electivitatea capului statului va expune neîncetat principatele la desmădulare : că numai ereditatea va pune în frâu ambi­ ţiunile rivale; că principele străin va lega aceste două ţări mai aproape cu. Europa. In temeiul acestor consideraţiuni, comisia "roagă pe Inălţimea Sa, ca fără a lăsa să se piardă momentele favorabile, să facă a se ajunge la scopul dorit" 81. Se încinge asupra acestui proiect de răspuns, o desbatere foarte vie care ţine mai multe şedinţe, şi în care minoritatea luptă din răsputeri, pentru răspingerea lui. Ludovic Steege iea aminte, că desele repeţiri ale dorinţei principelui străin, în faţa solemnelor· declaraţi uni ale domnitorului, se pot asă­ mălui cu indiscretele stăruinţi spre a se plăti o datorie, când datornicul o cunoaşte bine şi vrea s'o plătească, şi când cea mai simplă civili tate cere ca să se Iese onestităţei sale toată iniţiativa". Grigoriu (Văsescu) găseşte, "puţină curtoazie, ca în cea d[intâi· comunicare ce avem cu domnul, în cea d'intăi adresă ce-i facem, să nu găsim alta a-i spune decât, că dorin­ ţele noastre vor fi împlinite numai atunci când se va scoborî de pe tron, pentru a face loc unui alt domn; că din abnegaţia plină de cel mai curat patriotismu al domnului, nu se cuvine comisia să-şi facă o armă de dis credit înaintea ţărei, pentru însuşi domnul ei; că este periculos de a se considera cumplita criză a îndoitei alegeri, prin care am trecut, ca ceva provizoriu; că proiectul trebue respins, ca unul ce n'ar fi decât un act de ostilitate contra domnitorului". Mălinescu şi Tell, ambii membrii ai partidului stăngei, (cel din urmă şi membru în comisiunea de răspuns) îngăimează în două înţelesuri deosebite: Măli­ nes cu primeşte proiectul, însă este de părere a-i se adăogi câteva cuvinte privitoare la reforme; Tell conchide că s'ar putea schimba 80 Rotnânul, 26 Martie, 1859. 81 Proiectul în Steaua Dun., 18 Aug. redactat de Radu Rossetti, C. Bră­ i loiu (raportor), Florescu, Chr. Tell şi Predescu, [49] PJUMUL Al\' DE DOM'NI.E AL LUI ALEXANDRU IOAN I 49 veri care rostiri nepotrivite. Şi aici vedem repeţindu-se ceeace am constatat de mai multe ori, anume că partidele încă nu erau constituite pe temeiul principiilor, sau pe o comunitate de in­ terese statornice, ci şovăiau încoace şi în colo. Dintre membrii comisiei de redacţiune, Florescu şi Brăi­ loiu raportorul, apără proiectul, spunând că nu văd temeiul îm­ putărilor, de a lovi în domnitor, ce se face lucrărei lor, întru­ cât "domnul singur a declarat în toate actele sale, că voeşte a conduce pe poporul român la realizarea dorinţelor sale: unirea sub un principe străin; că stăruinţele comisiei centrale, pentru îndeplinirea acestei făgăduinţi, nu ar fi decât un sprijin mai mult ce i se adăuga din partea ei, către puterile garante". Lu­ dovic Steege răspunde însă, că "cererea unui principe străin ar fi în contra Convenţiei şi că ar fi periculoasă a se face într'un moment, când puterile nu sunt înţelese nici măcar asupra ale­ gerei îndoite a domnului pământean". Principele Grigore Sturza întimpină că "tot aşa de protivnic Convenţiei este această în­ doită alegere însăşi"; cea întâi dată, când se punea în îndoială din partea unui Român legalitatea alegerei domnitorului comun, faţă cu rostirile Convenţiei. Principele Sturza însă merge mai departe. El lămureşte şi mai limpede înţălesul pe care trebue să-I aibă răspunsul la mesaj al comisiei centrale, anume că "domnul oricât timp ar guverna, nu poate fi privit decât ca depozitarul demnităţei domneşti şi că este chemat a stăpâni ţara noastră, până când Europa ne va da un principe străin". Spre a înţelege pe deplin senzul acestor desbateri asupra. chestiunei principelui străin, cu prilejul răspunsului la me­ sajul domnesc, trebue să le cercetăm şi în a doua lor ediţie care se . face cu prilejul desbaterei unui articol din constituţia votată de comisia centrală, pentru organizarea principatelor. Aceste desbateri au loc ceva mai târziu, dela 31 Iulie înainte; dar ele sunt însufleţi te de acelaş duh şi vădesc şi mai bine ţinta urmărită de acei ce susţineau şi acuma ideea unui principe străin. Situaţia faţă cu Europa era aceeaşi şi la această reîno ire a desbaterilor, de oarece, de şi conferinţa de Paris recun os­ cu se îndoita alegere, Poarta nu-i trimisese încă firma nul de investitură, din cauză că, precum s'a arătat mai sus, Poarta aştepta, pentru a se hotărî să vadă cum va eşi războiul încins între Franţa şi Austria. Apoi în nici un caz nu putea fi vorba de încuviinţarea unui principe străin, de oarece de abia sepu­ tuse obţinea şi cu mare greutate, ba nici aceasta încă deplin, acea a principelui indigen comun. In constituţia proiectată de comisia centrală, art. 74 reproducea ideile rostite de principele Grigore Sturza la des­ baterea răspunsului la mesaj; anume că : "îndată ce se va putea dobândi un principe străin, puterea constituţională se va exer- A. D. Xenopol. Istoria Românilor - VoI. XIII. 4 [50] 50 ISTORIA ROMANILOR 7 cita de Măria Sa domnitorul Alexandru Ioan 1 în numele prin­ cipelui străin, până la instalarea acestuia" 82. Kogălniceanu în combaterea acestui articol arată întâi cum el, dela începutul carierei sale, încă în scrierea sa Histoire de la Dacie, publicată la Berlin în 1837, a fost pentru princi­ pele străin; cum aceeaşi idee a sprijinit-o în divanul ad-hoc ; a repetat aceeaşi convingere, propunând o moţiune cu acest înţăles, înainte de alegerea domnitorului actual. Şi astăzi e tot de aceeaşi părere; dar crede că rostirea ei, în constituţia ce are să fie lucrată de comisia centrală, nu este la locul ei. Ko­ gălniceanu cere ca această comisie, înainte de a rosti un ase­ menea principiu care poate periclita totul, faţă cu situaţia ex­ terioară a principatelor, să se grăbească a pregăti acele insti­ tuţii sociale care să întărească naţiunea şi să-i dea garanţii care să intereseze la facerea şi la apărarea unirei pe toate cla­ sele societăţei. Venind apoi la principele Sturza, Kogălniceanu interpretează astfel articolul trecut în constituţie, după stă­ ruinţele principelui: "Mulţi cetind acel articol, ar putea zice ce el este scris, încât să i se poată da simţul următor: n' am putut să fiu eu domn; ei bine să nu fii nici tu !" După o lungă desbatere, stânga izbuteşte atâta numai, ca acel articol săfie strămutat, din corpul constituţiei, în ane­ xele ei, şi aşa se votează actul de majoritatea memhrilor co­ misiunei centrale 83. Pentru a caracteriza şi mai bine poziţia principelui Gri­ gore Sturza faţă cu domnitorul şi simţimântul ce-l împingea la susţinerea articolului pomenit, aducem încă faptul că, mai târziu, când cu prilejul votărei unei adrese către domnitor, în care se cenzura purtarea ministerului moldovan, propu­ nându-se a se adăogi o frază, prin care să se spună, că "comi­ siunea face această mustrare, spre a nu pierde încrederea dom­ nitorului", principele Sturza este în contra unui asemenea adaus precum este şi în contra unei adrese de felicitare, pe care co­ misia voia s'o trimită domnitorului de ziua lui, spunând Sturza că felicitările de cătră corpurile constituite nu se fac prin a­ drese 84. (Comisia nu era însă în acelaş oraş cu domnitorul). Dacă privim în ea însăşi propunerea comisiei centrale, de a privi constituirea desăvârşită a ţărilor române numai în .2 Proiectul de constituţie al comisiei centrale se află publicat ca anexă la Protocolul XXIV, şedinţa din 8 Iulie. Vezi culegerea protocoalelor corn. cen­ trale . • 3 Vezi Protocolul XXXV, şedinţa din 31 Iulie 1859, Comp. Protocolul LV. Organul gnvernamental, Curierul Principatelor-Unile, (5/24 Mai 1859) combătea şi el aceste principii ale majorităţii comisiei centrale. El spunea între altele, că, "dacă Românii cereau în divanurile ad-hoc unirea cu un principe străin, făceau acesta mai ales pentru că credeam că anevoe ne vom inţelege asupra alegerei unuia dintre noi şi ne temem ca aceasta să nu devie un măr de discordie". '4 Protocolul XXXVIII, din 5 August şi XLIV din 27 Aug. 1859. Y • I I [51] PIUlVIUL AN DE DOlVI.NlE {'IL LUI ALEXANDRU IOAN 1 51 unirea lor sub un principe străin, iar domnia alesului naţional numai ca ceva provizoriu, - o asemenea propunere nu însămna altă ceva, decât o înfruntare a voinţei Europei, făcută tocmai de autoritatea aceea a căreia scop era "custodia dispoziţiilor constitutive ale Convenţiei de Paris, întrucât tindea la răs­ turnarea ordinei politice consacrate de Europa" 85. "Votarea unui articol ca acel de care e vorba, era o neiertată greşală; căci cum vra comisia centrală ca domnitorul să-i îndeplinească dorinţa, când această cerere fusese răspinsă de Convenţia de Paris, în puterea căreia lucra tocmai comisia centrală"? 86.­ "Şi într'adevăr art. 33 din Convenţie prevede că comisia cen­ trală este chemată a privighea la intacta păstrare a dispozi­ ţiilor constitutive ale nouei organizări a principatelor. Cum putea ea atunci să propună principele străin şi ereditar care nu fusese admis de Convenţie"? 87 Acelaş lucru îl susţinea şi Ştefan Golescu, în comisia centrală, când spunea că "este foarte probabil că, lucrând contra sfaturilor date de puterile bine­ voitoare de a nu face nici un pas contra Convenţiei, după ale­ gerea îndoită, vom desface cu mânile noastre edificiul pe care l'am rădicat cu atâta greutate în ziua de 24 Ianuarie" 88.Ioan Brătianu, în şedinţa din adunarea naţională a Ţărei Româ­ neşti, din 27 Iunie, adresându-se dreptei întreabă: "cine a avut cugetul primejdios şi vătămător, în împrejurările actuale, de a cere prinţ străin şi unirea absolută? Tot d-voastră şi co­ misiunea centrală, în care dreapta este în majoritate" 89. Şi însuşi domnitorul împărtăşia acest chip de a vedea. Răspun­ zând în Focşani la o felicitare pe care i-o făcea preşedintele comisiei centrale, cu prilejul trecerei. domnitorului către tabăra dela Ploeşti, domnul îi răspunde: "Convenţia să ne fie linia din care să nu eşim; a o calca fără timp, ar fi o trădare de ţară" 90. Că argumentele aceste erau acele temeinice, se vede de pe modul cum sprijinitorii francezi ai cauzei române, mai ales neobositul St.-Marc Girardin, privea lucrurile în Journal des Debats: "Poarta combătea alegerea ca protivnică Convenţiei din 19 August. Să ne înţelegem bine: Dar, există o unire care e protivnică Convenţiei; aceea e marea şi solemna unire ce, propunea Franţa încă dela Conferinţele din Viena, unirea sub un principe străin, unirea decretată şi proclamată de întreaga Europă. Dacă camera română ar fi votat această unire, dacă tot odată ar fi numit vre un principe străin, atunci Poarta Oto­ mană ar fi fost în dreptul de a se plânge şi de a reclama" 91. a. Tribuna, 27 August 1859. / .6 Româtuil, 15 August 1859. " Tribuna, 3 Sept. 1859 . •• Protocolul XXXV . •• Monitorul oficial al Ţărei Rom., 22 Sept. 1859. a. Ibidem, 6 Iunie 1859. il Journal des Debals, 22 (10) Iunie 1859. [52] 52 . ISTORIA ROMANILOR Organele progresiste însă mai sprijineau şi argumentul adus de Kogălniceanu în această chestiune. Steaua Dunărei. cerea ca "comisia centrală să pregătească acele instituţiuni sociale care să facă unirea iubită tuturor claselor societăţei" .92 Nationalul, organul lui Vasile Boerescu, de şi aprobă răspunsul la mesaj, întru cât nu ar conţinea decât o simplă dorinţă, se ridică în contra articolului 34 din Constituţie, "fiind că aceasta ar fi o lege, şi o lege trebue numai decât să fie executată. Dar fiind că o astfel de execuţie este imposibilă astăzi, un asemenea vot ar contribui numai a paraliza guvernul actual, a-l dis credita şi a-i răpi orice energie, spre a lucra în simţul Convenţiei şi a aduce complicări politice, desbinări în ţară, poate chiar in­ vaziuni; că dacă membrii comisiei centrale doresc în adevăr unirea, nu trebue s-o compromită prin declaraţii neoportune. Au destule mijloace spre a--g.. prepara; spre a pune naţiunea pe drumul ce duce spre unire. Dee-ne instituţii liberale, asimi­ leze cât mai mult legile ambelor principate; uniască cât mai mult vămile, poştile, monezile, telegrafele şi chiar administra­ ţiile, contopind cât mai mult institutele unui principat într'ale celuilalt; facă în fine cât mai mult şi mai intimă unirea de fapt, şi apoi unirea de drept va veni dela sine, va veni pe nesimţite fără sacrificii şi fără zgudueli" 93. Sub iuţirea momentană a minţilor provocată prin des­ baterea asupra art. 34, nu trebue să ne mirăm dacă se naşte zvonul că 150 de boieri ar fi cerut înscris dela Poartă ca să nu încuviinţeze investitura domnitorului, zvon ce avu într'un mo­ ment îndestulă tărie, spre a aduce pe Kogălniceanu a propune în comisia centrală, o lege care declara de trădător pe oricine ar chema o intervenire străină în daraverile ţărei. Nu e vorbă mai mulţi boieri protestează contra unei atari învinuiri, pe care ei o titluesc de clevietitoare 94. Se înţeleg de asemene rostiriIe pornite ale organelor par­ tidului progresist, bunăoară ale Stelei Dunărei care spune, că "boierii strigă unire şi încă cu principe străin! Ştim că toată lumea cunoaşte, că d-Ior strigă unire, ca să o compromită şi ca, împreună cu ei, să compromită şi fapta din 5 şi 24 Ianuarie. Dvlor ar vrea cu toată inima a provoca confuzia, intervenire străină şi apoi, în apă tulbure, după obiceiul vechiu, să păs­ cuiască domnii, privilegii şi altele" 95. Naţionalul de asemene se întreabă: "cum se face oare, că astăzi cei mai vechi amici ai unirei complete şi ai principelui străin, acei care au fost cei 92 Steaua Dun., 10 Decemvrie 1859. 93 Naţionalul, 26 Iulie şi 2 August 1859: 94 Ibidem, 2 şi 23 August şi 3 Septemvrie 1859. Am văzut că uneltiri în acest senz se făcuse: de altfel. Vezi VoI. XII p. 313-314. 95 St., Dun. 2 Iunie 1859. [53] 1 I PRIMUL AN DE DOMNlE AL T,UI ALE,XANDRU IOAN 1 53 maiardenţi apostoli ai acestei idei, care s'au expus pentru dănsa, se opun astăzi la realizarea ei actuală, în vreme ce alţii amici foarte echivoci ai acestor principii, şi care până la 24 Ianuarie conspirau în contra lor şi persecutau pe adepţii unirei astăzi din contra au devenit cei mai exaltaţi apostoli, cei mai radicali revoluţionari. Cauza este că cei d'intâi nu vor să piardă unirea prezentă, grăbind realizarea unei uniri complete, în vreme ce cei de al doilea vor o unire completă, spre a pierde şi unirea prezentă" 96. Toate aceste idei, reale sau închipuite, îşi făceau drumu în clasa mai cultă a oraşelor, (căci de sate nici putea să fie vorba ca să aibă vre un răsunet în ele) şi îndepărtau tot mai mult pe partizanii propăşirei, de elementele ce se ţineau de forma­ ţiunile trecutului. Poporul, în înţelesul mai îngust al cuvân­ tului (mărginindu-l la o parte. din poporaţia oraşelor) se în­ depărta mereu din partidul dreptei şi se alipia tot mai mult de progresişti şi naţionalişti şi de supremul lor reprezentant, domnitorul ţărei, De aceea şi Tribuna exclamă, cu prilejul chestiunei petiţiei celor 150 de boieri, că "sub numele de Ro­ mâni, se înţăleg adevăraţii sprijinitori ai tronului lui Alexandru Ioan 1, ale căror braţe vor alerga la glasul său, întru susţinere alesului ţărei, şi a autonomiei" 97; iar Steaua Dunărei zice: "Lucreze cum vor voi majorităţile adunărilor sau a comisiei centrale. Noi avem încredere în domnitorul nostru care, cu veto al său, poate nimici toate creaţi unile lor. Ţara aşteaptă totul dela el, şi nu dela adunări eşite din o clasă de privile­ giaţi" 98. Aceste cuvinte sunt reproduse şi aprobate de Curie­ rul Principatelor- U nite 99. Ca un semn caracteristic al simţi­ mintelor celor două clase, faţă cu domnitorul, să însămnăm împrejurarea, că în ziua de Sf. Alexandru, Tecuciul tot este iluminat, afară de casele câtorva mari proprietari, boieri 100. Să fie oare toate aceste învinuiri adevărate? Se fi vrut dreapta ruperea unirei, reîntoarcerea stărei vechi, reînfiinţare privilegiilor? Şi să fi întrebuinţat ea manopera principelui străin, spre a aduce interveniri străine în ţară? Toate aceste sunt exagerări, până la un punt îndreptăţite, prin încordarea luptei. Ele trebue reduse la adevăratele lor proporţii. Mai întâi, se putea ca privilegiaţilor să le fi părut rău după starea lor de mai înainte, întrucât cum zice Curierul Prin­ cipatelor-unite, organul guvernamental al timpului, "nu lesne se poate deslipi cineva de oarecare poziţie excepţională ce crează 96 Nationalul, 26 Iulie 1859. 97 Tribuna, 30 Iulie 1859. 98 SI. Dun., 2 Iunie 1859. 99 Curierul Princip=Unite, 18 Iunie 1859. '00 Si. Dun., 7 Sept. 1859. [54] ISTORIA ROMANILOR unele interese într'un stat" 1Ol. Cât să fi voit reîntoarcerea ei, i aceasta era absolut peste putinţă chiar de cugetat. Apoi unirea fusese votată tot de boieri în 1857 în divanul ad-hoc, şi ar fi fost curios ca acuma ei să o renege. Principele străin iarăşi îl doriau într'adevăr; dovadă că l'au adus atunci când au putut să o facă, în 1866. Dar dacă aceste nu puteau fi sco­ purile dreptei, la ce tindea punerea înainte, fără cale şi fără rost, a principelui străin? Ea tindea a micşura pe domnul român, a nu-l încuraja să iee o prea mare închipuire de a lui putere, de oarece dreapta începuse a ghid încotro tindea acti­ vitatea lui. Domnitorul, eşit din rândul boierimei mai mici nu avea destulă autoritate personală spre a se impune tuturor, şi dreapta doria să accentueze pe cât se putea neatârnarea ei. Era în adevăr un domn român, altul decât ei (căci fiecare se crezuse demn de această menire); dar acest domn român trebuia să fie, după constituţia ţărilor române votată de co""z misia centrală, numai un locţiilor al domnului străin. Vechiai v-, compeţire: pentruce el şi nu eu îşi schimbase formula, în acea rostită de Kogălniceanu, dacă nu eu, nici tu; sau cel puţin dacă eşti, să fie numai un caimacam 102. Prin urmare şi purtarea să-i fie potrivită cu poziţia! Să nu se arate prea straşnic, căci n'avea pentruce. Ţara să rămână tot în statu quo în care se afla, până la realizarea dorinţelor ei desăvârşi te, şi atunci se va vedea ce se va chibzui. Iată punctul de vedere al partidului boieresc, şi pentru a-l susţinea, el închidea ochii şi, orbit, nu vedea primejdia ce putea izvorî pentru ţările române, din politica patronată de dânsul. Domnitorul văzând îndărătnicia adunărei în cererea prin­ cipelui străin, scrie lui Napoleon III şi după ce-i relatează împrejurările, sfârşeşte spunând, că "fără interes personal, ele gata a părăsi puterea sau a o apăra cu energie, după cum Maiestatea Voastră crede că este mai potrivit, spre fericirea ţărei mele". Tot atunci trimite o altă scrisoare lordului Malmes- 101 Curierul Princ.-Unite, 28 Mai 1859. 10' Această băgare de seamă a fost făcută de Tribuna Română într'un articol intitulat: "Conservatorul progresist" din 17 lan. 1860, în care spune: "In chestiunea domnului, conservatorii vechi ne putând să facă ca se plinească vorba Românilor: scoală tn să şed eu, au venit la desperare de a zice, nici tn, nici eu, ci un domn străin". Les Principoutes deuanl la conţ erence, Paris, 1866, p. 25 arată că principele D. Ghlca spunea unui diplomat: "Comme il n'y a pas- une de nos grandes familles de boyards en decă comme an dela du Milcov, qui n'ait fourni un hospodar a l'une des deux provinces, pourquoi les rejetons de ces familIe ne deviendraient ils pas hospadars a leur tour? Que I'on fasse choix de I'un d'entre eux - et il le faudra bien- tous Ies autres se retourneront a I'instant contre lui et travailleront a le detruire. Que si par aventure, le pouvoir venait a echoir a un homme nouveau, la position serait plus difficiIe encore, et je ne sache pas qu'on prince de genle qui pourrait s'en tirer; mais ou u'en rencontre pas tous Ies jours a souhait". [55] PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN 1 55 burg, în care arată speranţa "că Anglia nu va voi, ca com­ plicaţiile din Iaşi să devină armă în mâinile partiziIor şi un tărâm favorabil pentru intrigile ruseşti". Se înţelege că domnitorul a primit încurajare de împotrivire, dinpartea ambelor puteri 103. o altă desbatere însemnată urmată cu prilejul .votărei constituţiei, fu acea privitoare la viitoarea capitală 'a ţărei unice, pentru care noua constituţie era croită. Ea avu loc în şedinţa din 1 Octombrie a comisiei centrale, privitoare la art. 145 din constituţie care prevedea, că Bucureştii aveau a fi capitala României. Radu Rosseti, preşedintele comisiei cen­ trale, combate, acest articol, pe cuvânt, că ar fi prematur de a determina capitala, când unirea deplină nu este încă efec­ tuată. Capitala României trebue să fie consecinţa unirei do­ bândite, iar nu unirea consecinţei capitalei. Dându-şi apoi mai pe faţă ascunsele cugetări, Rosseti se teme ca "între mai multe mii de familii cărora art. 145 le ameninţă existenţa, cum s'ar putea conserva favorabilă ideea în numele căreia i se face această ameninţare" ; că ar dori ca art. 145 să fie pur şi simplu eliminat, "pentrucă tot ce am zice în acest obiect, fie pro fie contra, este neghină rea de desunire ce cade pe câmpul sacru al unirei ce datorim să cultivăm". Grigore Stutza susţine Bucureştii drept capitală, oraş ce prin viaţa sa comer­ cială, prin existenţa unei burghezii, prin centralizarea unei poporaţiuni pământeşti, prin poziţiunea sa geografică şi stra­ tegică, este menit a fi capitala României, în vreme ce în Iaşi lipsesc toate aceste elemente". Kogălniceanu, dorind să îndul­ cească puţin lucrul, propune un amendament, din care dis­ pare cuvântul de capitală, anume că "reşedinţa obicinuită a domnului şi a marilor corpuri ale statului să fie oraşul Bu­ cureşti"; dar în susţinerea amendamentului, se vede că eli­ minarea cuvântului adevărat fusese numai cât o platonică mângâere pentru capitala Moldovei. Kogălniceanu sprijini pro­ punerea lui, pe motivul că Bucureştii sunt chiar dela sine, prin puterea imprejurărilor, desemnaţi de capitală a viitoarei ţări unitare. Aici s'a întocmit Regulamentul Organic; aici con­ sulii străini şi-au ales reşedinţa; aici s'a aşezat comisia inter­ naţională, când a fost să se privigheze alegerile divanurilor ad-hoe. "Bucureştii sunt deci capul oraşelor româneşti, sunt inima României, fie administraţia lor unită, fie despărţită". Kogălniceanu arată apoi cum în 1828 Ioan Sandu Sturza fu surprins de Ruşi în Iaşi, şi susţine că, chiar în cazul când ar trebui ca Moldova să rămână separată, încă Iaşii nu ar mai putea fi capitala ţărei, ci ar trebui să fie strămutată la Roman. ,.3 Copiile acestor scrisori în H ârtiile Rossetti, [56] .56 ISTORIA ROMANILOR .. Argumetul de căpetenie al lui Kogălniceanu este însă, că Bucu­ reştii cuprind o poporaţie compactă românească, o clasă de mijloc bogată şi puternică care poate da naştere unei opinii publice, care poate controla un guvern, care în fine poate da un substrat intelectual vieţei naţionale. Mălinescu adaugă la argumentul lui Kogălniceanu încă explicarea, că "Iaşii ar fi .0 comoară de Evrei la care comoară el nu ar ţinea de loc". Argumentele erau hotărîtoare. Nu este însă mai puţin însemnat a nu se întâlni În comisia centrală altă potrivire, decât acea acoperită şi înconjurată a preşedintelui ei, precum nici în organele timpului vreo protestare contra coborîrei Ia­ şului. Toată clasa conducătoare a tărei, singura ce avea rost, era gata să facă acest sacrificiu ideei mântuitoare, şi fiindcă răul era numai în perspectiva viitorului, de care omul de rând nu se prea îngrijeşte, până nu-l vede cu ochii şi nu-l simte cu inima, deaceea se putea chiar desbate lucrul în public, fără ca pentru aceasta masa poporului din Moldova să se arate mai îngrijită. Primele reforme. - In timpul ce aceste desbateri se urmau în sânul comisiei centrale, ministerele din Iaşi şi Bucureşti urmau înainte cu reformele în starea lucrurilor, începute de ministerele ce le precedase. Acel din Bucureşti proceda prin legi, din care unele, precum întinderea recrutărei la toate cla­ sele societăţei, este supusă la cercetarea comisiei centrale; altele precum întinderea capita ţi ei şi asupra claselor privilegiate, 104 este aplicată, fără a mai trece prin comisie, ceeace face ca această instituţie să arăte domnitorului că guvernul său ar aplica ad libitum art. 37 din Convenţie. Alte măsuri, precum înfiinţarea unui biurou statistic (11 Iulie),105 reforma siste­ mului numirei administratorilor (sub-pref'ectilor), din alegere în numire directă, considerate fiind ca acte ·de ocârmuire şi nu de Iegiuire, numai fură trimise în cercetarea comisiei centrale 106. Mai radical lucra ministerul moldovenesc. Bazându-se pe art. 47 din Convenţie, care dispunea că "până se va pro­ ce de la revizuirea legiuirilor existente, aceste vor fi menţinute numai în dispoziţiile care nu vor fi protivnice Convenţiei de faţă", ministerul moldovenesc procedase la desfiinţarea unor privilegii, pe cale de simple ordonanţe domneşti. Aşa, prin 10' Dispoziţia din 30 Iunie luată de ministerul de finanţe C. Sterlade aprobată de Domn. Anuntiatorul Român 4 Iulie. Ioan Brătianu ceruse această măsură egalitară încă din 14 Mai la desbaterea budgetului; "să supunem pe toţi cetăţeni la dări şi să intrăm în Convenţie". Monit. of. al Ţărei Rom., 25 Mai 1859. 105 Patria, 16 Iulie 1859. 10H Monit. of. al Ţărei Rotn., 12 Sept. 1859. Răspunsul ministerului al adresa de mustrare a comisiei. tu«, 2 Oct. 1859. i � i � [57] PHIMUL AN DE DOMNIE. AL LUI ALEXANDRU IOAN 1 57 una din 30 Mai, se întinde îndatorirea lucrărei la şosele asupra tuturor locuitorilor, deci şi a claselor privilegiate, învoindu-se răscumpărarea îndatorirei, prin o taxă de 16 lei pe an 107. O alta din 31 Mai desfiinţează slujbaşii volnici ai boierilor, su­ punându-i la dare, sau îndatorind pe acei ce voiau a-i păstra, a răspunde darea lor către vistierie �08. Se mai desfiinţează nedreapta lege din 1853 prin care pensiunile se dădeau numai funcţionarilor mai mari, de la 200 de lei pe lună în sus 109. Cât de şovăitoare era însă aplicara ideei egalităţii se vede depe următoarea împrejurare: Colonelul Libobratici este scos din oştire, pe temeiul unei hotărâri judecătoreşti, pe când maiorii Guriţa, Fotino şi Bincovici sunt loviţi de aceeaşi aspră măsură, numai în urma unei dispoziţii ministeriale 110. Apoi forma pri­ vilegiului era aşa de înrădăcinată în obiceiuri, în cât neconştiut se aplica chiar la cazuri noi. Se votase o recompensă pentru pompierii răniţi la 1848 în Dealul Spirei; dar această recom­ pensă luase forma privilegiului, scutindu-i de capitaţie 111. Dacă fondul acestor dispoziţii trebuia să mulţumească partidul stângei, forma în care erau luate nu-i convenia deloc. Deaceea şi vedem pe Kogălniceanu atăcând în comisia centrală ministerul moldovenesc, pentru apucarea căei ordonanţelor, întru reformarea aşezămintelor ţărei. Cel puţin, spunea Kogăl­ niceanu, dacă ministerul este convins de legalitatea drumului apucat, de ce nu a avut curajul faptelor sale să fi mers până în capăt cu desfiinţarea privilegiilor, pe cale de măsură ad­ ministrativă? Pentru ce nu a aplicat bunăoară, tot pe calea de ordonanţe, şi recrutarea la toate clasele; de ce n'a întins capitaţia asupra priviIegiaţilor; de ce nu a desfiinţat obligaţia ţăranilor, de a apăra de lăcuste lanurile boiereşti? 112 Aceasta era însă numai o formă oratorică. In fond partidul stângei era îngrijit de calea apucată de ministeriiIe moldovene, de a re­ forma ţara pe calea ordonanţelor; căci, după cum spunea Steaua Dunărei "nu putea el suferi să se calce Convenţia nici chiar pentru bine; căci ceeace se face astăzi pentru bine, mâni se va putea face, pentru rău" 113. Tot din acest motiv se ridică Kogălniceanu contra modului cum voiau să se mulţămească pompierii din 1848, pe calea privilegiului, cale pe care "doria ,o, Menit. of. al' Mold. 4 Iunie 1859. Aceste dispoziţii aplicându-se şi străinilor, consulul francez (Place c. Secretarul de Stat. 2 Iulie (20 Iunie 1859), protestează, în baza capitulaţiilor, care opresc impunerea contribuţiilor personale pe capul străinilor (Acle, IX" p. 347). 108 Ibidem, 6 Iunie 185\ '09 Anuriţiatorul român, .. )0 Octomvrie 1859. 1)0 Steaua Dun., 11 Noemvrie 1859. 111 Protocolul XXXIV, 30 Iulie 112 Protocolul XXIX, 18 Iulie. Comp. SI. Dun. 15 Sept. 1859 şi Tribuna, 16 Iulie 1859. l13 Steaua Dun., 3 Sept. 1859. [58] 58 J8TORIAROMANLLOR să O vadă inmormântată odată din viaţa poporului român" 114. Şi cu toate aceste, cum se putea aplica altfel decât prin or­ donanţe Convenţia de Paris care menţinea legile existente, nu mai întrucât nu erau contra principiilor Convenţiei? Era să se aştepte facerea şi votarea legilor, cu complicata maşină gu­ vernamentală a Convenţiei; era să aştepte facerea catagrafiei şi reînoirea sistemului impozitelor, spre a se stabili egalitatea înaintea dărilor? Dar se putea dispune provizor ca, de o cam dată, toţi cetăţenii să fie supuşi la dările existente, la capitatie, şi pentru aceasta nu era nevoie nici de legi nici de catagrafie; nu era doar vorba de a se înfiinţa dări noue, ci numai de a se întinde, pe cele existente asupra tuturor claselor societăţei­ un regulament administrativ era îndestulător. Cine aveau in­ teres de a cere îndeplinirea formelor? Partidul trecutului. "Pri­ vilegiul zicea că, mai înainte de toate, trebue păzite formele şi formele aduc amânări, iar privilegiul în amânare caută o punte de scăpare 115. Dar să protesteze partidul propăşirei contra acestei ega­ lizări a claselor, era tot un semn al neînţelegerii depline a in­ tereselor ce apăra. De aceea şi Kogălniceanu protestează În­ găimat în contra reformei pe calea ordonanţelor. Pe de o parte vedea că nu se poate face lucrul altfel; pe de alta se temea de urmări. Ori şi cum ar fi fost Însă toate aceste măsuri, ele trebuiau să pună pe gânduri pe acei deprinşi până acuma, cu regimul privilegiuriIor. Ce minunat îşi bate joc Revizorul fără leafă al Stelei Dunărei, de starea psicologică a celor loviţi În nişte deprinderi ce devenise pentru ei a două fire! Anume Nicu Pavli întreprinzătorul îndestulărei Iaşului cu carne, publică o în­ ştiinţare prin care spune că va da părţi de carne mai bună (muşchiu, piept) în proporţie cu ceeace fiecare va cumpăra. Revizorul leagă de această neobicinuită vestire, următoarele cugetări care, în forma lor glumeaţă, caracterizază o întreagă perioadă şi un întreg sistem de viaţă a poporului român: "Din vorbele dumisale întreprinzătorului, s'ar putea înţălege, că fie­ care de acum Înainte să mânânce carne pe paralele sale, negu­ ţitor, meseriaş, popă, amploiat; Într'un cuvânt s'ar declara că mulţimei 'să nu i se mai dee numai ciolane şi fleică 1l6, iar celor în putere muşchiu şi pieptul cel gras, ci fiecăruia să se dea cu bun cu rău, pe banii săi, o parte din zidirea cornorată lăsată de D-zeu. Se vede că: s'a Întors maşina lumei, sla În­ tors cu capu'n jos; toate merg din împotrivă, anapoda şi pe 11< Protocolul XXXIV, 30 Iulie 1859. 115 Curierul Principe-Unite, 7 Iunie. Comp. 20 Aug. 1859. 116 Fleică înseamnă pe dialectul moldovean carne proastă; nu are înţe­ lesul din Muntenia [59] PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN 1 59 dos. In adevăr toate merg spre peire; pretutindene revolu­ ţionari şi răsturnători rânduelelor apucate din vechime" 117. Ocârmuirile ambelor ţări mai ieau apoi următoarele mă­ suri-pentru a Întări neatârnarea lor de puterile străine: Apos­ toleanu directorul ministerului dreptăţei face un referat energic contra faptului, că conşulul austriac Înscrisese o ipotecă pe casa unui supus austriac spre a garanta interesele unor mi­ nori, iarăşi supuşi austriaci. Apostoleanu susţinea că, după § 396 al condicei civile, nemişcătoarele sunt supuse legilor ţărei. Ministerul mai protestează contra obiceiului de până atunci, ca delictele comise de supuşii austriaci În Moldova, să fie ju­ decate de tribunalele austriace din Bucovina, luând măsuri ca lucrul să nu se mai petreacă 118. Ost deutsche Post amen'nţând Moldova pentru aceste măsuri şi spunând, că nu e bine a su­ păra pe leu, Steaua Dunărei, făcând aluzie la bătaea suferită chiar atunci de Austriaci, răspunde că e probabil că articolul a fost scris Înaintea bătăliei dela Montebello 119. In 5 Iunie curtea de apel din Iaşi face o încheiere, prin care răspinge asistenţa dragomanului austriac în camera de chibzuinţă, ba­ zându-se pe art. 327 din Regulamentul Organic care prevedea, ca deliberările să se facă cu uşile închise şi după retragerea părţilor şi a apărătorilor lor. Dragomanul ne voind a părăsi sala, curtea suspendă judecarea procesului şi cere deslegarea de la minister care nu numai că aprobă, dar chiar felicită pe ju­ decători pentru măsura luată 120. Ceva mai târziu, În ţara Ro­ mânească, directorul departamentului Justiţiei, G. Creţeanu, opreşte pe caprarii austriaci de a mai intra armaţi în pretoriul Tribunalelor. Un caprar întâmpinând că a jurat împăratului să nu scoată sabia, Creţeanu îi răspunde, că jurământul său poate să aibă tărie În ţările Împărăteşti, iar nu În a noastră. "Dacă s'ar fi ţinut acest limbagiu şi de guvernele trecute, ob­ servă Nationalul, de mult s'ar fi desfiinţat acest abuz, ceeace face a se vedea şi mai mult adevărul: la legi noui, oameni noi". Către sfârşitul anului, comandirul de graniţă dela Burdujeni, Musteaţă, răspinge cu putere o Încălcare de hotar din parţea 117 Steaua Dun., 21 Ianuarie 1860. 118 St. Dun., 27 Mai 1859. 119 tu«, 28 Mai 1859. 12. Ibid., 12 Iunie 1859. Se urmă inainte sistemul din 1852 când des­ coperindu-se un complot revoluţionar in Transilvania şi aceasta având rami­ ficări şi în Bucureşti, guvernul austriac trimisese aici pe judecătorul Zax din Sibiu "care fără a-i păsa de guvernul Ţărei Româneşti, numai cu ajutorul ser­ genţilor dela graniţa austriacă au călcat locuinţa în care se adunau, au prins pe conjuraţi. Bariţ. Părţi alese, II p. 723. [60] 60 ISTORIA . ROMA�ILOR Austriacilor 121. Aceste măsuri erau cu atât mai Însemnate, cu cât tocmai pe atunci, puterea aceea care ajutase mai mult la regenerarea şi emanciparea noastră, Franţa, cerea prin consulul său Place, dela secretarul de Stat al Moldovei stricta respec­ tare a jurisdicţiei consulare, impusă de art. 8 din Convenţie şi, pentru uşurarea căreia, el nu primise nici o instrucţie dela guvernul său. El cerea deci respectarea următoarelor drepturi ale străinilor: 1) neviolabilitatea domiciliului, fără asistenţa consulului; 2) neviolabilitatea persoanei, afară de flagrant de­ lict şi, În acest caz chiar, cu prevenirea consulatului şi predarea vinovatului; 3) necompetinţa autorităţei locale de a se opri sau sechestra averea mobilă sau imobilă a străinilor; 4) necom­ petinţa de a-i declara faIiţi sau de a le regula falimentele; 5) ne­ competinţa de a se amesteca În succesiuni sau tutele; 6) ne­ competinţa de a desnaţionaIiza pe copiii minori ai unui străin mort; 7) dreptul străinului de a nu fi supus impozitului per­ sonal; 8) citatia către un străin să se facă prin consulul său; 9) În materii criminale anchetele să se facă faţă cu consulul; 10) Consulatul să asiste la deIiberările judecăţilor În care sunt implicaţi străinii; 11) dreptul consulatelor de a judeca ei pe supuşii lor; 12) necompetinta autorităţilor locale de a reţinea paşpoartele străinilor. Toţi consulii se Înţeleg a remite o notă identică guvernului moldovan în această chestiune. Ministerul' răspunde consulilor că se miră de cererea lor, de a se aplica riguros capitulaţiile, când tratatul şi Con venţia de Paris spun lămurit, că ele se. vor aplica numai Întru cât nu vor jigni auto­ nomia lăuntrică a Principatului 122. Dacă se schimbase poziţia umilită pe care ţările române o aveau înainte faţă cu Austria, nu mai puţin se ridicase ele şi faţă cu împărăţia suzerană, cu Turcia. Mai mulţi Turci din judeţul Suceava sunt pedepsiţi cu Închisoarea, pentru ne 0- rânduelele comise de ei. Apoi se iea măsura de a se face o ca­ tagrafie a tuturor OtomaniIor şi a se îndepărta peste graniţă toţi acei ai căror paşport ar fi expirat 123. In Calafat era un de­ pozit de lemne turceşti, păzit de un soldat turc. Ministerul de interne, în înţălegere cu acel de externe, dispune a se transporta acele lemne la Vidin 124. Ministerul apoi somează pe toţi dregătorii telegraf'o-postali 121 Naţionalul, 27 Aug. 1859. Sleaua Dunărei, 10 Decemvrie 1859. In textul Naţlonalulul, gazetă din Bucureşti, stă: Ia legi nouă. Nu se introdusese încă pe atunci obiceiul, prin nimica îndreptăţit, de. a se pune acestui adjectiv, Ia femeninul plural, terminaţia rnasculină, nu se zicea încă: legi noi. 122 Victor Place c. secretatui des/al al Moldovei 29/" Iunie 1859. Acte IX, p. 341. Place c. Walewsky 29/17 Iunie 1859. Ibid., p.344. Răspunsul ministrului Donici 27 Iunie (4' Iulie) 1859, Ibid., p. 350. 123 Tribuna, 20 Iunie 1859. 124 Steaua Dun., 2 Sept. 1859. [61] I ! f PlUMUL AN DE DOMNlE AL Lur'ALEXANDWJ IOAN 1 61 ca, sau să renunţe la protecţia străină, sau la postul ce ocupau. Această măsură face pe mulţi străini să doriască a obţinea na­ turalizarea, pe când mai înainte "lipsa de încredere în guver­ nele trecute abţinea pe străini dela, indigenat" 125. Nu trebue să ne mire de a găsi, faţă cu această dispoziţie, pe Cesar Li­ brecht, străin, numit în postul cel însemnat de inspector ge­ neral al poştelor şi telegrafelor din Moldova 126, de oarece mai mulţi străini erau pe atunci însărcinaţi cu organizarea de 0- sebitelor ramuri: Bonnet cu căile de comunicaţie, Dodun des Perrieres cu închisorile, Du Coudray cu finanţele; apoi mi­ siunea militară franceză. Chiar unele măsuri interne tot vădeau aceeaşi tendinţă de a emancipa mersul trebilor de toate pie­ dicele ce le stătuse până atunci în cale. Astfel fu acea de a se lua administrarea averilor mănăstirilor chinovii (pământene) Neamţul, SecuI, Agapia, Varatecul, Adam şi Vorona de către ministerul cultelor 127, precum şi alta mai gravă, prin care se atingea mănăstirile închinate: Anume mănăstirea Golia din Iaşi, închinată mănăstirei Vatopedului din muntele Athos, "a­ vuse din timpuri immemoriale asupra-şi îndatorirea de a ţinea un ospiţiu pentru zmintiţii la minte; dar nenorociţii care se trimeteau spre vindecare aice erau aşa de maltrataţi, prin ţi­ nerea în butuci şi fiere, încât' unora au fost de nevoie a' li se tăia picioarele cangrenite din această cauză, iar alţii prin ase­ mene maltrataţi au şi murit în acel ospiţ". Mai multe guverne anterioare încercase în deosebite rânduri a aduce pe părinţii greci din mănăstirea Golia la o purtare mai creştinească faţă cu sărmanii bolnavi; dar toate silintele fură zădarnice. Mi­ nisterul Epureanu ia o măsură radicală, anume înfiinţază un spital regulat, de o camdată numai de 15 crivaturi, care să fie întreţinut din veniturile monastirei 128. Şi în Muntenia se luase măsuri pentru înfrângerea cerbiciei mănăstirilor închinate. A­ nume se dispusese a li se aplica hotărîrea divanului din 1855, de a da 1/3 din veniturile lor la nevoile statului, iar ceeace s'ar fi> cuvenit să răspundă pe anii anteriori să se amortizeze prin o repartiţie asupra câştiurilor. Egumenii refuzând, ministerul le notifică că "spre a supune pe cuvioşiile lor la legile ţărei, guvernul nu are trebuinţă de primirea sau recunoaşterea mă­ surei de către dânşii", şi-i ameninţă cu scoaterea afară din ţară la caz de refuz 129. 125 Ibid. 15 Sept. şi 5 Oct. 1859. ". Despre Lib echt se va vorbi şi mal JOs. 12' Decret din Iunie 1859, Monit. -oţ, al. Mold. 10 Iunie 1859. 128 Incheierea Ministrului trebilor străine publicată în Monii. of. al Mol­ dovei, 8 August 1859. Mănăstirile închinate, fiind privite ca averi străine cădeau în competinţa acestui minister. Comp. Steaua Dunărei, 12 Aug. şi Patria, 10 Aug. 1859. "9 Monii. of. al Ţ'ărei Rotn., 25 Aprilie şi 4 Mai :1859. Această ţinută energică nu fu însă dusă până la sfârşit. [62] 62 ISTORIA ROMANlLOll Se mai iea o măsură de unificare a programelor, la toate pansionatele private,' cu acele aleşcoalelor publice, amenin­ ţându-se acele ce nu se vor supune, cu Închiderea lor. Aceste măsuri aduc o protestare violentă din partea directorilor zi­ selor pansionate, şi .întervenirea consulilor străini. Dar mă­ sura este totuş adusă la îndeplinire şi pansionatele trebuiră să se supună. Şi Într'adevăr cum spune d. V. Alexandrescu (Ureche) în' un articol din Steaua Dunărei, că în acele pansio­ nate, afară de câteva noţiuni de limbă şi literatură franceză, nu se învaţă mai nimic şi mai ales nici o cunoştinţă de istorie sau literatură naţională. Un român îşi poate face instrucţiunea ori unde, iar educaţi unea, dacă şi-o face în patrie, ea trebue a avea de scop ca să-I formeze român". In aşezământul scolar al lui Grigore Ghica se prevedea, prin art. 261, că "învăţă­ turile pansionatelor vor fi conforme şi asemănate cu acele ale scoalelor publice. Dar cum se putuse cere până acum ca străinii să respecteze legile ţărei? Acuma însă lucrul se face şi legea devine lege pentru toţi 130. Deasupra Însă a tuturora acestor acte, menite a apăra autonomia ţărilor române şi a le pune inima la loc, înălţindu-le vrednicia, se ridică purtarea domnitorului, ceeace se vădeşte tocmai În partea cea mai delicată a daraverilor externe, rapor­ turile cu Turcii. El începe prin a revoca pe Aristarchi din postul de agent al Munteniei pe lângă Poarta Otomană, funcţie pe care Grecul o păstra se şi după ce colegul său, Fotiade, fusese revocat din acea de agent al Moldovei, pe timpul căimăcămiei de trei 131. Aristarchi refuză la început a se supune, spunând că postul său atârnă de puterile garante şi că menţinerea sau suprimarea lui ar sta în puterea conferenţei. Când însă i se tăie leafa, atunci înţălese că se trecuse vremile vechi 132. După ale­ gerea lui Cuza şi În Muntenia, domnul trimise două deputăţii la Poartă, spre a cere confirmarea care, după Convenţia de Paris, trebuia să se dee până într' o lună. Trecând patru, fără ca Turcii să se poată hotărî la un răspuns, domnitorul ordonă deputaţilor să se întoarcă îndărăpt, spunându-Ie în ordinul de rechemare, că "nu rămâne decât a aştepta, dela buna voinţă neobosită a puterilor, soluţiunea ce v'aţi dus s'o căutaţi acolo">. Când, după pacea de Villafranca, Turcia văzând speran­ ţele ei stânse, se hotărăşte a trimite investitura, o face prin '3. V. A. Urechia, Istoria şcoalelor III 1894, Bucureşti p. 170. Pe atunci d-sa nu adusese Încă familia Ureche. Conf. Steaua Dun., 25 August 1859. ,3' Istoria Românilor Voi. XII p. 285. ,.. Decret din 28 Ianuarie, Monit, of. al Ţărei Rom., 6 Fevruarie 1859. Comp. Naţionalul, 5 Fevruarie 1859. ,33 Patria, 18 Iunie. Cauza întârzierei, era cum s'a spus, aşteptarea re­ zultatului războiului franc o-austriac. VoI. XII p. 315. [63] PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUi ALEXANDRU IOAN I 63 două firmane. După cetirea celui din Muntenia, la 20 Septern­ vrie 1859, domnitorul rosteşte cuvintele următoare: "Arătaţi Maiestăţei Sale Sultanului omagiul celui mai adânc al meu respect şi asigurarea despre tot zelul meu pentru fericirea ţărei ; asiguraţi-l de asemene pe M. S. că Românii ştiu a fi credincioşi tratatelor" 134. Dacă inima Românilor creştea la auzul acestor cuvinte, pe care ei poate nu crezuse niciodată că le vor putea rosti când-va, cu cât mai mult trebuiau ei să se înalte, când vedeau chiar cu ochii manifestându-se în afară puterea ascunsă ce-i insu­ fleţia acuma, întrupată în tabăra dela Ploeşti! Se concentrase aici, în decursul lui Iulie, 10 batalioane de linie a 750 de oa­ meni, un batalion de grăniceri de 800 de oameni, două de ar­ t lerie de 14 tunuri cu câte 250 de oameni, 6 excadroane de Iăncieri cu 170 de călări, 7 excadroane de dorobanţi de câte 180 de oameni, în totul vreo 12.000 de ostaşi. Pretutindene pe unde trupele treceau, ele erau sărbătorite, salutate cu în­ focare, primite în gazdă cu bucurie, os pătate şi dăruite cu îm­ belşugare. Se vedea un popor întreg care renăştea spre încre­ derea în sine, la atingerea cu manifestarea puterei sale, armata ce o reprezenta. Domnitorul însă, pe lângă ţinta politică ce urmărea, mai căuta, prin tabăra dela Ploeşti, "să pună în atingere armatele surori, spre a le contopi în acelaş simţimânt de patriotismu şi demnitate naţională" 13&. La inspecţia pe care domnitorul o face taberei, inainte de a se aşeza în mijlocul ei, el spune cuvintele: "Sunt mul­ ţămit . de d-voastră şi vă stă în mână, ca într' o zi ţara noastră să vă poată datori mărirea" 136. Domnitorul apoi mai credea că prin oştirea adunată, la vreme de nevoie "să poată a se îm­ potrivi unei năvăliri turceşti; căci Turcia deprinsă a fi tratată ca un copil răsfăţat, putea să-şi permită o cutezanţă care să fi rămas nepedepsită, dacă ar fi izbutit" 137. Pe lângă această măsură, eminentă pentru închegarea legăturilor de unire, se mai fac încă următorii paşi în aceeaşi direcţie. Cesar Librecht este numit, pe lângă inspectoratul poştelor şi al telegrafelor din Moldova, şi la acel din Muntenia, unifi­ cându-se astfel administraţia acestei însemnate ramuri din viaţa statului 138. Se numeşte, în 31 Oct., Costache Negri, agentul Moldovei, gerant ad-interim şi al Ţărei Româneşti la Constau- 134 Steaua Dun., 10 Octomvrie 1859. 133 Patria, 17 August 1859. 13. Tribuna, 6 August 1859. 137 St.-Marc Girardin în Jourtial des Debais 28 (16) Iulie 1859. 13. Mon. of. al Ţărei Rom., 1 Mai 1859. Comp. Steaua Dun., 22 Mai 1859. Aceeaşi măsură era să fie aplicată şi inspectoratului şcoalelor. [64] 64 ISTORIA ROMAXTJ,OH tinopole 139. Această unificare, de o cam dată ascunsă sub Însu­ şirea de ad-interim, a reprezentanţei Principatelor-Unite la Poartă. într'o singură persoană, avea o mare însărnnătate po­ litică; era însă urmarea firească a unităţei domniei care nu mai putea fi reprezintată, faţă cu puterea supremă, prin doi agenţi deosebiţi. Municipalitatea din Bucureşti face o nouă pecete, în care se pune vulturul şi zimbrul 140. Se propune în comisia centrală o lege pentru unificarea autorităţilor poliţie­ neşti şi municipale din ambii Focşani, cei moldoveneşti şi cei munteneşti 141. Ministerul din Iaşi trimiţând o lege în desba­ terea comisiei centrale, pe când domnul se afla în Bucureşti, arată că o trimite în numele domnului care ar lipsi din ţară. Comisia centrală dispune a se pune la dosar comunicarea mi­ nisterului moldovenesc, întru cât "nu se poate spune că, atunci când domnitorul se afla în Bucureşti, el ar lipsi din ţară" 142. Oricât ar fi fost de nemultămite unele din organele tim­ pului cu mersul trebilor, nu se poate tăgădui că poporul român urca mereu calea ce era să-I scoată din turma robilor şi să-I aşeze în rândul popoarelor. Unitatea lui morală şi adminis­ trativă făcea paşi tot mai hotărîţi; vrednicia naţională se În­ tărea pe fiece zi; egalitatea se îndruma şi ea cu destulă tărie şi ajuta a preface starea antediluviană a societăţei româneşti, în una mai conformă cu principiile civilizaţiei. Să vedem cum stăteau lucrurile cu altă idee, îmbinată cu prefacerea stărei poporului român, cu ideea de libertate, acea formă a vieţei ce este mai totdeauna înăbuşită de toate ocărrnuirile, şi anume să cercetăm această îm�';rejurare Ia una din întrupările ei cele mai gingaşe, la libertatea presei. Nu trebue să ne mirăm dacă aflăm, în această privire, ţările române sub două regimuri' deosebite: în Moldova o li­ bertate foarte întinsă, iar în Tara Românească sistemul aver­ tisementelor. In Moldova, libe�tatea presei fusese introdusă de principele Grigore Ghica şi, după. o scurtă înlăturare pe timpul căirnăcămiei lui N. Vogoride, fusese reîntrodusă de căimă­ cămia de trei, şi sub acest regim o aflase Cuza la a lui întronare. In Ţara Românească presa nu dobândise niciodată libertatea. Nu e vorbă, Alexandru Ioan Iabrogase regimul aspru al presei din ]39 Mon. Of. al Ţiuei Rom., 16 Noemvrie 1859. Prin scrisorile lui din 10 şi 14 Decemvrie 1859, Negri Înştiinţează pe Domnitor că Îndoita lui numire a fost recunoscută de toate puterile şi numai Poarta mai face greutăţi. In 5 Ianuarie 1860, Negri arată că şi Poarta l'a recunoscut. Corespondenţa lui C. Negri cu domnitorul (copiile scrisorilor scrise de mâna lui Negri, În biblioteca Academiei române) p. 1, 4 şi 7. ]40 Steaua Dun., 2 Septembrie 1859. ]41 Protocolul LXX lI1.· Proiectul de lege În Protocolul LXX V lI . • 42 Protocolul XL V. [65] PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU IOAN 1 65 Tara Românească, a doua zi după prima lui sosire în Bucureşti, în 22 Fevruarie 1859, întorcându-se acolo provizoriu legea din Moldova 143. De şi această stare era de a dreapta Miloovului numai o îngăduială, totuşi gazetele luară În curând şi aici. un avânt foarte mare care nu prea plăcea clasei conducătoare. Am văzut că unul din motivele răsturnărei ministerului Fili­ pescu-Golescu în ziua de 27 Martie, fusese şi licenţa cea prea mare a presei, ocrotită de D. Brătianu, ministrul de externe. din acel minister 144. In 27 Aprilie foile din Bucureşti sunt în­ ştiinţate de ministerul Creţulescu "să aibă a-şi infrâna tonul; la din contra ocârmuirea va fi nevoită a lua măsuri" 145. Mi­ nisterul şi prezintă după aceea, adunărei muntene, o lege asupra presei, care este Însă răspinsă de adunare, pe motivul, nu că adunarea ar descuviinţa-o, dar pe acela că fiind o lege de interes comun ambelor principate, iniţiativa ei trebue să plece dela comisia centrală. Lucru destul de straniu, domnitorul, salutat de adunarea muntenească, în ziua de 5 Iunie, răspunde că "e fericit că s'a răspins legea asupra presei, prezentată de ministerul său; că mai bine e ceva licenţă" 146. Şi mai straniu este însă faptul, că ministerul nu ia această descuviinţare for­ mală a domnitorului drept un semn de disgraţie şi urmează înainte a rămânea în treburi, încă un simptom al lipsei de prin­ cipii În viaţa parlamentară a timpului aceluia, cel puţin în sensul cum este ea înţăleasă astăzi. Tot pe atunci, ministerul de interne din Moldova intentând un proces de presă Stelei Dunărei, pentru un articol împotriva comisiei centrale, re­ nunţă la acest proces, probabil după cererea domnitorului şi de sigur nu fără a lui învoire 147. Din aceste două acte se vede că domnitorul era pe atunci partizan al libertăţei ba chiar al oarecărei licenţe a presei. Cu toate aceste, ocârmuirea şi cu domnitorul sunt nevoiţi să expulzeze peste hotar pe Carini, redactorul (supus străin) al ziarului Libertatea, pentru un ar­ ticol contra lui Napoleon şi apoi pe unul Grossmann, dela ziarul ,.3 Naţionalul, 26 Februarie 1859. St. Dun., 2 Martie 1859. 144 Mai sus p. 35. 145 Monit. of. al Ţ'ărei Rom., 27 Aprilie 1859. Dar nici în Iaşi rostirea cugetărilor nu era aşa de liberă, precum se părea. Ioan Ionescu este împiedicat, în anul 1859, de a urma mai departe cu ţinerea cursului său de Economia po­ litică, fiindcă criticase în el mai multe măsuri luate de guvern. Inchiderea era bazată pe motivul că s'ar fi alunecat în politică. Urechia, Istoria şcoalelor, p. 169. 146 Patria, 18 Iunie 1859. Lucrul putând părea neobicinuit, reproducem şi cele spuse de Nationalul, 7 Iunie 1859, în darea de samă asupra primirei ca­ pului statului care "felicită camera pentru răspingerea proiectului de lege asupra presei prezintat de ministrul său". Place c. Walewsky, 30 (18) Iunie (Acte, IX, p. 347), observă cu acest prilej: "Lorsqu'un Prince qui se dit constitutionnel, f'elicite publiquernent la chambre d'avoir rejete une loi, presentee par son minis­ tere, on a le droit de se demander s'i! n'est pas fou". '" Steaua Dun., 10 Iulie 1859. A. D. Xenopol, Istoria Românilor. - VoI. XIIl. [66] 66 LSTORIA ROMANILOR german din Bucureşti, pentru un alt articol contra împăratului Austriei 148. In curând însă guvernul muntean găsi de cuviinţă a lovi, şi în foile române şi anume în ziua de 24 Septemvrie declară prin o măsură poliţienească şi fără judecată, de suspendate ziarele Românul şi Nichipercea. Aceste două organe atacase pe N. Creţulescu ministrul de interne, şi anume Românul prin pana principelui Dimitrie Ghica, pentru o maşină de curăţit lacul Cişmegiului, a lui Kinezu, pentru speculaţiile casierilor cu banii publici şi a lui Voinescu, pentru că fusese scos, după cum pretindea el, fără drept, din prefectura de Buzău. Nichi­ percea îşi bătea joc de N. Kreţulescu, când acesta luase asupra Iui şi ministerul de externe, retrăgându-se titularul. Ziarul umoristic zicea: "Toti Românii adevărati iubesc unirea sau cel puţin zic că o iube�c. Ei bine, dar, pe a��st principiu pe care eu unul îl ador, am îndrăzni, cu voia dumneavoastră, a pro­ pune şi unirea portofoliilor în mâna unui singur ministru, şi aceasta din două puncte de vedere: întâi că am scăpa de ne­ buneasca convoatiză, de gelozie, de pizmă, de intrigă, de de­ sacorduri, şi al doile, căci e mai lesne a găsi un om capabil şi integru, decât şapte. Iar dacă ni s'ar cere candidatul nostru, fără linguşire o mărturisim, că am recomanda pe onorabilul doctor în medicină şi hirurgie, domnul N. K. (Neculai Kre­ ţulescu ministrul de interne) care promite două avantaje: unul politic şi altul ştiinţific. Dacă în cel d'intâi nu va reuşi, cum e probabil, suntem siguri că vom trage un profit din cel de al doile, fiind anul foarte bolnăvicios" 149. N. Creţulescu ordonă suspendarea foilor ce uitase atât de mult respectul datorit ocâr­ muirei 150. Se face o suplică din partea naţiei către domnitor contra închiderei gazetelor 151, şi o întrunire în sala Bossel,. în ziua de 27 Septembrie, care întrunire este însă spartă de po­ liţie, arestăndu-se cu acest prilej mai mulţi partizani ai ideilor noui: C. A. Rossetti,M. Kinezu, G. Serurie, N. Oraşanu şi G. Valentineanu. Domnitorul, urmând principiul constituţional, încuviinţează restrânge rea libertăţei presei, cerută de minis­ terul său, 152 pe când tot pe atunci gazetele din Moldova sunt scutite de port la poştă 153. Ca un semn al legă turei ce uni a par­ tizile naţionale şi progresiste din ambele ţări, Kogălniceanu se 148 Naţionalul, 19 Iulie 1859. ,49 Nichipercea, 2 Septemvrie 1859. Nouă ce suntem deprinşi cu alt­ feliu de polemice, aceste cuvinte ni se par jucării. Oamenii timpului însă se simţeau foarte atinşi prin asemenea necuviinţi. 15' Monit. of. al Ţărei Rom., 25 Septembrie 1859. 151 Steaua Dun., 10 Octomvrie 1859. 162 Decret din 2 Oct. Mon. of. al Ţ'ărei Rotn., 4 Oct. 1859. 153 SI. Dun. 28 Oct. 1859. [67] , PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXANDRU ,IOAN I 67 oferă a apăra pe cei închişi dela întrunirea din 28 Sept 154. Curtea, cu toate că magistraţii ei erau amovibili, achită pe cei învinuiţi, descuviinţând astfel fapta ministerului Creţulescu 155. Incă dela 1 Septemvrie izbucnise o criză ministerială în Bucureşti, prin retragerea ministrului de externe Scarlat FăI­ coianu, apoi a celui de războiu şi în sfârşit prin acea a preşe­ dintelui consiliului N. Creţulescu care înlocuise pe C. Cretu­ lescu în preşidenţie. In 11 Octomvrie se alcătueşte un nou minister sub Ioan Ghica la interne şi preşedinte, V. Alecsandri la Externe, C. Go­ lescu la culte, G. Creţanu la justiţie, Cornescu la războiu, Ste­ riade la finante si Bălăceanu la control 156. Cauza căderei ministerului Creţulescu fusese În primul loc' spargerea întrunirei dela Bossel ş' arestarea provocatorilor ei; apoi neizbutirea îrnprumutului de 8.000.000 de lei, din care se sub scrise, până la căderea lui Creţulescu, abia 859.829 167; însfârşit nerealizarea aplicărei măsurei, de a se îndatori mă­ năstirile închinate la răspunderea unui sfert din veniturile lor către casa statului, măsură care trăgănăndu-se, fusese ză­ dărnicită prin interveniri politice, pe. când în Moldova, unde se lucrase mai răpede, ea izbutise. Disolvarea adunărilor. - In ziua chiar a convocărei adu­ nărilor din Moldova şi din Muntenia, după cetirea unui foarte lung mesaj ce conţinea proiecte de reformă pentru reorgani­ zarea tărilor, ambele adunări sunt disolvate. Această măsură se luase aşa din senin, fără ca vr'un motiv actual să o fi îndrep­ tătit. Acel dat de ocârmuire era, că adunările avuse menirea de' a alege pe domn, iar nu de a organiza ţările; că ele fusese adunări constituante şi nu legiuitoare. Adevărata pricină a disolvărei adunărilor fusese însă alta: Cât timp poziţia exterioară a domnitorului nu era asigurată, prin recunoaşterea îndoitei alegeri de către puterile europene, el trebuia să sufere toate capriciile adunărilor care-l înălţase, prin voturile lor, pe scaunul Principatelor-Unite: de altfel domnitorul avea destule temeiuri de a fi nemulţămit de ţinuta 154 Ibidem, 14 Noemvrie '1859. '55 Monitorul of. al Ţărei Rom., 12 Oct. Steaua Dun. 23 Noernvrie 1859. Instrucţiunea acestni proces, cel întăi proces politic din ţările române, a apărut şi In o broşură: l nlrucţia procesului întâmplat la 28 Septembrie în sala Bossel, Bucureşti 1859. Vezi şi Reforma lui C. Valentineanu, 1 Noemvrie 1859. 156 M otiilorul citat In nota precedentă. 157 Ibidem, 16 Septemvrie 1859. Numai cât mult mai târziu ajunge această sumă la 3.073.645 de lei, maximul ce s'a putut 'obţinea a se subscrie. (Raportul lui Steriade către domn. Ibidem, 27 Mai 1860). In şedinţa din 29 August 1860. (Ibidem, 16 Septemvrie 1860). C. Frlipscu, cu prilejul unui alt Imprumut pentru arme, propune iar o subscriere naţională. "Dacă acea de an n'a reuşit, spunea el, a fost din pricina că nu era pentru arme". [68] lor: alcătuite în majoritate din partidul dreptei, dacă ele nu se împotrivise chiar făţiş reformelor, doriau să meargă cât se poate de Încet. Ministerele, de şi nu aşa de rostite În coloarea politică, Încât să pună o desbinare între ele şi adunări, nu iz­ butise, chiar cu această purtare Împăciuitoare, să se mănţină la guvern 158. Reforme se făcuse câteva; ele erau însă neîndrăz­ . neţe şi reţinute, temându-se oarecum de a apărea da lumina zilei. Pe de o parte răsturnarea ocârmuirilor, pe de alta pur­ tarea comisiei centrale în votarea art. 34 al Constituţiei când cu cererea principelui străin, indispusese pe domn în potriva acestui fel de reprezentare a poporului, precum îl indispusese şi respingerea propunerei de schimbare a legei electorale. De îndată ce fusese recunoscut de Poartă şi de puterile garante, domnitorul crezu că poate să se emancipeze de sub epitropi a în care-I ţinuse până acuma adunările, din a căror vot el ajunsese domn. Monitorul oficial al Moldoveilăniureşte într'un articol de polemică cu Steaua Dunărei, pentru ce adu­ nările care, după părerea lui, nu erau menite a înzestra ţările cu legi, nu fusese disolvate până atunci. "Factul îndoitei ale­ geri încă nu era consacrat de Europa. Adăogându-se către a-:­ ceasta, complicaţiile politicei europene din anul trecut, nu ar fi fost iertat unui guvern naţional, să lipsască ţara de repre­ zentanţii săi, ai căror prezenţă putea să fie cerută dela un mo­ ment la altul" 159. Ba domnitorul simţind cât i se întărise po­ ziţia, prin recunoaşterea alegerei sale, iea în mesajul de disol­ vare a adunărilor, un ton ameninţător, faţă cu "acele capete în care mai rămăsese oarecare sperări şi visuri personale care ar trebui să se stângă, întru cât atât ţara cât şi Europa s'au pronunţat în chestia politică a Principatelor" 160. Domnul putea cu atât mai mult să înalţe glasul, cu cât disolvarea adunărilor fusese aprobată de ambasadorii puterilor din Canstantinopole 161. Dacă însă puterile încuviinţau acea măsură, opinia pu­ blică din ţară părea împărţită între două simţiminte tot atât de puternice: bucuria că lovise în partidul dreptei şi teama pentru acest act de o netăinuită autoritate. Aşa Românul, de şi ceruse el însuşi disolvarea adunărilor, ca nereprezentând năzuinţele ţărilor, susţinea că "disolvarea ar fi trebuit să se facă asupra unui fapt, de oarece numai atunci apelul la ţară ar fi avut un înţăles, ea având a hotărî între puterea executivă şi majoritatea adunărei". Steaua Dunărei împărtăşeşte acelaş mod de a videa. Si ea combătuse adunările, căci dacă lucru­ rile mergeau rău, nu era din pricina puterei executive, ci mai mult din acea a adunărilor . 68 ISTORIA ROMANILOR rse Vioreanu în Naţionalul, 17 Septemvrie 1859. 150 Mon. Of. al Moldovei, 15 Fevruarie 1860. , •• Ibidem, 17 Decemvrie 1859. tu Negri către Domnitor, 14 Decemvrie 1859, Corespondenta p. 4. [69] ,PRIMUL AN DE DOMNU; AL LUI ALEXANDRU IOAN 1 69 Numita foaie găseşte o dureroasă privelişte în adunarea din Moldova. Cu toate aceste, este de părere că "disolvarea a produs în întreaga ţară o adâncă şi întinsă nemulţămire". Un articol de polemică din Monitorul oficial atinge această contrazicere, iar Dâmbooiţa organ oficios, aprobă deadreptul disolvarea 162. Alt motiv, încă mai adânc, al disolvărei adunărilor reiesă din următoarele împrejurări: Prin întărirea domnului în capul ambelor ţări române, se făcuse o însămnată strămuta re în dispoziţiile constituţiei cuprinse în Convenţia de Paris. Comisiunea centrală care se arătase aşa de puţin plecată domnitorului, nu mai avea în­ sămnătatea ce i-ar fi revenit în ipoteza celor doi domni. "Dacă această comisie ar fi fost să funcţioneze sub doi domni şi aşa zicând între două cară guvernamentale, cărora le ar fi fost cârmace comună, de bună samă că la nevoie ar fi putut sări din locul de onoare de lângă arnândoi domnii ca să se pună în partea unuia numai, să-i dee strămutare şi să meargă un car mai tare, târând şi pe celalt după dânsul ; însă acum, când pe capra carelor, legate între sine prin o osie comună, stă unul şi acelaş domn, comisia centrală nu are loc decât îndărăptul carului" 163. Această foarte nimerită asămăluire caracterizază prea bine schimbarea de poziţie a domnului faţă cu autoritatea aceea care singură mai înainte reprezenta unirea ţărilor române. De când unirea se întrupase Într' o singură persoană, acea în­ samnată şi impunătoare a domnului comun, rolul comisiei centrale se întunecase cu totul. Aceste consideraţi uni fac pe domnitor să răspingă, de şi sub o formă îndulcită, lucrarea cea mai de samă a comisiei centrale, proiectul de constituţie care propunea realizarea imediată a unirei de fapt, prin con­ topirea ocârmuirilor şi a adunărilor şi prin înfiinţarea unei singure capitale în Bucureşti, pe lângă că revenia la ideea unui principe străin. Această propunere putea aduce ţările române în greutăţi exterioare; căci dacă Europa, după stăruinţele Franţei, trecuse cu vederea călcarea Convenţiei, prin îndoita alegere a aceluiaş domnitor, nu era înţălept acuma a o zădări . din nou, prin o nouă lovitură dată actului internaţional, pe l82 Românul, 1-4 Ianuarie 1860, Steaua Dunărei: cererea de disolvare 4 şi 12 Mai 1859; critica dlsolvărel, 9 şi 15 Decemvrle 1859. Monitorul oficial al Moldovei, 17 Decemvrie 1859; Dâmbouiţa, 6 Ianuarie 1860. Disolvarea adu­ nărilor prilejise un articol violent în Steaua Dunărei, 18 Ianuarie 1860 din partea lui Dim. A. Sturza, fost ministru, ceeace i atrase două procese de presă, in care fu apărat de Kogălniceanu, dar condamnat la 2 luni de închisoare în o mănăstire. Sentinţa se execută cu mare grăbire (Monitorul of. al Mold., 21 lan. 1860). In 20 Ianuarie, Sturza telegrafiază din Piatra: "Astă-zi merg în închisoare, de unde trimit salutare amicilor mei politici." (Steaua Dun., 20 Ianuarie 1860). "8 Tribuna, 7 Sept. 1859. [70] i" Reprodus între altele de Steaua Dunărei, 8 Dec. 1859. 165 Negri către Domnitor, 14 Dec. 1859. Corespondenta p. 4. 166 Mori. of. al Molâ. 7 Mai 1860. care se razama întreaga nouă clădire a vieţei româneşti. De aceea domnitorul, În răspunsul său din 30 Noemvrie 1859, la adresa prin care comisia centrală îi comunică proiectul de cons­ tituţie, spune că: "aplaudă din toată inima la simţirea naţio­ nală ce v'au inspirat În redacţia acestui act; însă oricât de pu­ ternică ar fi dorinţa de a videa realizate aspirările politice ale ţărei, noi trebue înainte de toate să ne ferim de a compromite interesele sale de faţă, prin adoptarea de măsuri hazardate. Prin urmare voi lăsa Întrebuinţarea proiectului la un timp ce va fi mai favorabil. Până atunci guvernul meu va lua din el, indicaţii preţioase pentru pregătirea legilor. Ceeace voeşte România acum, este ca să ne ocupăm cu revizuirea codicilor, cu organizarea finanţelor, a justiţiei şi a tuturor ramurilor ad­ ministrative, punându-Ie în armonie cu Convenţia. Guvernul meu este gata a ajuta pe comisiunea centrală întru Îndepli­ nirea datoriilor sale speciale care îi sunt hotărît arătate de Con­ venţie, În planul general al reorganizărei noastre" 164. Când Alexandru Ioan I răspingea constituţia votată de comisia cen­ trală, el lucra În sensul vederilor politicei europene, şi amba­ sadorii din Constantinopole sp�n lui Negri, că şi constituţia din Focşani era protivnică Convenţiei, şi că bine a făcut domnul când nu a primit-o" 165. Politica domnitorului era de a înainta cu prudentă şi de a nu juca totul pe o carte: el ţinea deci în mare samă ra­ porturile lui cu puterile garante. Comisia centrală şi adunările compuse în majorităţile lor, din aceleaşi elemente, îl împingeau însă pe calea măsurilor îndrăzneţe şi pripite, pe care el, după felul cugetărei sale, nu le putea urma. Era pus deci În cum­ pănă: trebuia să ţină sarnă, sau de voinţa reprezentatiei na­ ţionale, sau de acea a Europei. El preferă pe aceasta din urmă şi de aceea disolvă adunările şi deci şi comisia centrală, ema­ naţiunea lor. Epureanu În şedinţa din 25 Aprilie 1860 spune, că,:,trebuiasă ne ferim de un conflict ce ar fi izbucnit între guvern ce rămânea pe tărămul Convenţiei şi comisiunea cen­ tral�"Ge s'ar fi mănţinut pe acel al constituţiei votate de dânsa şi-care călca Convenţia. Alt mijloc de a evita acest conflict nu era, dţ,<;l1t disolvarea adunărilor" 166, şi tot aşa cugeta şi dom­ nitorul în o scrisoare către Negri în 'care Îi spune: că "din tri­ buna camerilor elective şi de pe jeţurile comisiunei centrale s'a făcut-apel într'un chip mai mult sau mai puţin acoperit, când la" .n.ăzuiÎiţele unioniste, linguşind pe unii prin piedicile arun­ cate îndeplinirei reformelor constituţionale şi căutând a îm­ pinge ipe alţii În exagerări primejdioase sau ne la timpul lor, 70 ISTORIA ROMANILOR [71] PRIMUL AN DE DOMNIE AL LUI ALEXAN:dRU IOAN J 71 pentru a ne pune în alternativa de a jigni sau Convenţia sau simţimântul naţional. Proiectul de constituţie lucrat de comisiunea centrală este o dovadă despre aceasta. Astfel am fost nevoit să disolv camerile care, urmând mişcărei naţionale, întrunise pe capul meu coroana ambelor principate" 167. Partidul dreptei simţi îndată că disolvarea adunărilor era o lovitură care-l ţinea. Văzând însă că trebuia să se supună puterei împrejurărilor şi să lupte cu armele cu care era atacat, înaintea unui tribunal până atunci necunoscut În ţările ro­ mâne, opinia publică, înfiinţază, cu Începutul anului 1860, o foae în Bucureşti, care să reprezinte interesele şi modul său de a vedea în mersul trebilor. Foaeafu botezată Conservatorul progresist, căutând, prin titlul său, să se arate ca reprezentând ambele curente, a păstrărei trecutului şi a îndrumărei pe calea viitorului. Românul salută apariţia acestui ziar cu cuvintele: .Jesă În sfârşit, şi pentru întâia oară, şi partida cea veche în faţa naţiunei, cu stindardul său, şi recunoaşte astfel a ei su­ verani tate" 168. Alexandru Ioan I, la sfârşitul anului său întâi de domnie, iea o poziţie mai rostită faţă cu partidul dreptei, răspingând proiectul său de constituţie şi disolvând adunările. Cu minis­ terii alcătuite din partidul propăşirei; moderate, precum era Ioan Ghica în Muntenia şi Em. Costache Epureanu în Moldova şi aşteptând ca nouele alegeri să-i dee adunări mai mlădioase, el gândea că a sosit în sfârşit momentul ca stărpele lupte ce-i paralizase orice mişcare până atunci să înceteze; că timpul muncei rodnice sosise prin care el trebuia să spargă drumul larg şi mare al propăşirei, prin pădurea înţălenită a vechilor deprinderi. Să urmărim domnia lui, în această nouă perioadă a evo­ luţiei sale. "7 Memoriul Domnitorului către C. Negri transmis agenţilor puterilor în 1 Mai 1861. Archioes dlplomali ques 1861, IV, p.263. Principele N. Suţuvîn Me­ moires, p. 379 spune despre domnitor: "Le prince etait furieux contre Ia Consti- tution et m'assura qu'elle ne verrait jamais le jour". r " , •• Rotnânul, 9 Ianuarie 1860. [72] III DELA îNTÂIA PÂNĂ LAA DOUA DISOLVARE (6 Dec, 1859 - 29 lan. 1861). Adunăl'ile cele noue. Disolvându-se adunările din am­ bele ţări, se procede la noue alegeri care dau un rezultat prea puţin deosebit de acel aladunărilor trecute. Organele timpului calculează În deosebite chipuri elementele din care nouele adu­ nări se alcătuiau 1. Un lucru era netăgăduit: nici în aceste ca­ mere, guvernul nu putea să se sprijine pe o majoritate sigură. Adunările erau, ca şi cele disolvate, absolut neatârnate de mi­ nisterele care presidase ale lor alegeri, şi era prea firesc lucru ca să fie aşa, întrucât "colegiile electorale alesese pe aceiaş bărbaţi' din adunările trecute" 2. Această situaţie politică, creată prin o lege electorală de tot restrânsă, nemulţămia pe partidul progresistă care se credea sigur a dobândi majoritatea, de îndată ce s'ar fi lărgit ceva cercul electoral, Un glumeţ îşi bate joc, cu mult spirit, de sis­ temul absurd de reprezentare al ţărei, răstrâns numai la elasa cea mai bogată, ca şi când ea singură ar fi avut interese de apărat. El spune: "IHteresându-mă a cunoaşte mai de aproape nu­ mărul total al familiilor ce compun naţiunea română, mă ho­ tărâi a lua în mână numărul 2 al Stelei şi, reculegând toate so­ mele indivizilor cuprinşi îl); listele electorale publicate după Monitor, m-am convins că naţiunea română în Moldova se con­ stitue din numărul de 1300 de indivizi" 3. Grigore Cuza ob- t: 1 Românul,24 Fevruarie 1860, socoteşte: 28 din dreapta, 22 din stânga şi 17 guvernamentali, pentru adunarea munteană. Dâmbooiţa citată de St. Dun., 14 Martie 1860. alcătueşte următorul tablou comparativ al adunărilor muntene din 1859 şi 1860: 1859-74 deputaţi, 21 ultraconservatori 23 conservatori 10 liberali 20 ultrallb. 1860�68 ,,' 10' ,,25 19 14 ... Vezi şi Nationalul, 23 Martie 1860. • Naţionalul, ale cărui cuvinte sunt reproduse, aprobându-le de Conser­ vatorul progresist 21 Iulie 1860. Comp. Steaua Dun., 26 Octomvrie 1860. 3 SI. Dun., 2 Martie 1860. [73] DELA INTAIA PANA LA A DOUA DISOLVATIE 73 servă că: "a se spune că ţara a fost atinsă, prin măsura disol­ vărei adunărei, este a exagera lucrurile, Întrucât ea nu parti­ cipă la viaţa publică; că adunarea era ma� mult reprezentanta 'O:; .... l\'t{", 4 Şedinţa ([fU 25 Aprilie 1860. Mon. 01. al Mold., 7 Mai 1860. 5 SI. Dun., 15 Fevruarie 1860, spune că domnitorul trecând prin Buzău spre Bucureşti, ar fi rostit către preşedintele Tribunalului cuvintele următoare: "domnule ştii că legea electorală este îndestul de restrănsă ; vă recomand să n'o mai restrângeţl, ci D-v. lărgiţi cât veţi putea. cercul alegătorilor, care cu cât vor fi mai mulţi, cu atât adevărul se va vedea mai bine.' Nu respingeţi pe alegători, nu-i şicanaţi". Se vede cât de colo că era 11 aceste vorbe puse de or­ ganul progresist ÎI! gura domnitorului care nu putea îndemna Ia călcarea legilor. • Şedinţa din 11 Iunie 1860. Mon. of. ol Ţ'ărei Rom. 20 Iulie 1860. 7 Şedinţa din 14 Martie 1860. Mon .. of.al Mold, 24 Martie 1860. Comp. Steaua Dunărei, 14 Martie 1860.' .� • Steaua tiun., 11 şi 14 Martie 1860. Mon, 01. al lYloldovei, 14, 23, 24 Martie; 6 Aprilie 1860. Comp. Nationalul, 31 Martie 1860. La Iaşi guvernul combătuse candidatura doctorului G. Cuciureanu, sprijinind pe C. Negruzzi, directorul statisticei Si. Dun., 25 Fevruarie 1860. [75] DELA. lNTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 75 purtarea ministrului În alegeri. Această scrisoare era cu atâta mai neaşteptată, cu cât În adunare se preschimbase grele vorbe Între Kogălniceanu, sprijinitorul propunerei de anchetă, şi Gr. Balş, ministrul Învinuit de apăsare În alegeri. Acesta tratase destăinuirile lui Kogălniceanu de infame calomnii; iar Kogăl­ niceanu răspunsese, că dacă ancheta va dovedi arătările lui, atunci Balş va trebui privit ca un ministru trădător 9. Actul domnitorului se înţălege însă, dacă luăm în privire, că el doria să întăriască în adunare elementul moderaţilor, al centrului, singurul care după părerea lui, urma o politică înţă­ leaptă. De aceea în răspunsul domnitorului la deputăţia parti­ dului dreptei din Ţara Românească, primită de el în ziua de 3 Fevruarie 1860, el Îi spunea: că "va rămânea tare în linia lui de conduită care constă În a opri pe aceia care ar voi să pră­ văliască ţara într'o cale hazardoasă şi să facă să meargă Înainte pe acei care ar voi să împiedece cursul progresului, ţinând ţara În vechea sa stare, sau cutezând mereu a o face să meargă înapoi"!". Această politică a domnitorului care nu se sprijinia pe nici una din partidele cele mai rostite şi voia să constitue o nouă alcătuire moderată, expunea ministerele a avea "doi duş­ mani În loc de unul", cum iea aminte Dâmbooiţa 11. Politica domnitorului era Însă firească; căci cum spune Ulysse de Mar­ sillac, în La Voix de la Roumanie : "Principele Cuza când a venit la putere, s'a găsit În faţa a două partide extreme, Între care era tot atât de periculos de ales: Ideile vechilor boieri nu puteau conveni tendinţelor sale liberale; de altă parte era, în Mun­ tenia, o fierbere ce trebuia liniştită. Oameni a căror bună cre­ dinţă nu putea fi bănuită, dar a căror înţălepciune putea da loc la îndoială, voiau să-I târască În nişte Întreprinderi care ar fi compromis viitorul naţiunei. El căută Întâi înlăturarea primejdiei în o împăcare, dar nu izbuti şi rămase tot În greaua poziţie de mai înainte. Afară de răul nemulţămirei partidelor extreme, puterea executivă era expusă la o vecinică luptă cu acea legiuitoare. De aici disolvările de adunări şi schimbările necontenite ale ministerelor" 12. Tot aşa spune şi Bolintineanu că "domnitorul nu se hotărî a merge nici cu liberalii, nici cu boierii, nici nu avea o partidă a sa credincioasa şi capabilă" 13. Domnitorul căuta Însă, pe cât se putea, a urma o poli- . • St. Dun., "2::: Martie 1860. Tot aici se află şi scrisoarea domnitorului, re- produsă după Monitor. 10 Steaua Dun., 15 Fevruarie 1860. De şi cuvintele domnitorului nu sunt luate din un izvor oficial, ele au putut fi rostite, tntru'căt sunt aproape iden­ tice cu acele spuse de el la primirea din Iaşi, cu prilejul întoarcerei sale din Constantinopole. Vezi mai jos, pag. 83. 11 Dâmbooiţa, 2 Aprilie 1860. 12 La Voix de la Routnanie, 19 Octomvrie 1861. 13 Viata lui Cuza Vodă, p. 33. [76] . 14 Mon. 01. al Ţărei Rom., 25 Ianuarie 1860. Românul, 7 şi 8 lan. 1860; Mon. of. al Moldovei, 25 Ianuarie 1860. Sieaua Dun., 26 lan. 1860. Cu câteva zile mai înainte domnitorul graţiase pe Goncescu şi pe Pascu pentru condamnă­ rile lor, în procesele de presă cu Kogălniceanu. Trib. română, 21 Ianuarie 1860. Anume Kogălniceanu care apăra pe D. Sturza, în procesul de presă intentat lui de guvern, făcuse el însuşi proces de presă celor două feţe arătate mai sus, unul pentru o broşură, A bas la maqsue, din Independance Belge; altul pentru un articol defăimător din Buciumul (Si. Dun, 18 lan. 1860). Opoziţia avea deci două măsuri: putea fi otensată, dar nu putea ofensa. 15 Mai sus, p. 65. 16 Mall. of. al Ţărei Rotn., 22 Noemvrie 1860. 11 Ibid., 1 Decemvrie 1860. Comp. Nationalul, 11 Decem. 1860. ,. Monitorul oficial al Moldovei, 30 Sept. 1860. tică împăciuitoare. Se foloseşte de aniversarea zilei de 24 Ia­ nuarie, pentru a închide în Ţara Românească procesul turbu­ rărei din 28 Septemvrie şi a revoca toate avertisementele făcute ziarelor; iar în Moldova, pentru a anula toate osândirile pentru delicte de presă 14; Deşi domnul voia să fie omul timpului său, să se ţină de principiul rostit de el altă dată, că mai bine ceva licenţă în presă, decât sugrumare 15; de şi el iertase toate delictele provenite din tipar, este nevoit mai târziu, faţă cu tonul tot mai pornit al ziarelor, a restrânge frânele, şi în cuvântarea lui rostită în ziua de 19 Noemvrie 1860 în Bucureşti, spune miniştrilor, că "până se va face o l,!lgiuire asupra presei, se pot sluji de ordo­ nanţa în fiinţă, spre a pune o stavilă la orice abuz al presei" 16. Această încurajare şi are de efect, curând după aceea, suspen­ darea iarăşi pe cale poliţienească a ziarelor Independenţa şi Nichipercea în 30 Noemvrie 1860, ceeace aduce o interpelare în adunare, din partea lui Rossetti, asupra acestei măsuri 17. Cu prilejul răsturnărei ministerului Epureanu, se des­ lănţuiesc patimile politice într'un grad până atunci neauzit în ţările române. In afară de o scenă violentă dintre Balş şi Kogălniceanu, adunarea însărcinând o comisie compusă din C. Hurmuzaki, A. Panu şi T. Balş, cu cercetarea dărei de samă făcută de minister asupra activităţie sale, raportul acestei co­ misiuni conchide la darea în judecată a ministerului, pe ace­ leaşi motive pe care le adusese şi cenzura comisiei centrale contra acestui minister. Kogălniceanu Însă izbuteşte a domoli por­ nirea şi reduce @crul numai la des cuviinţa rea faptelor minis­ terulai, ca neconstituţionale 18. Se vede că viaţa parlamentară se hrănea din ce în ce mai mult din urile şi răsbunările personale, sporite la nemăsuratele, prin combaterea în alegere a deputaţilor care cu toate aceste izbutiau. Retrăgându-se ministerul Epureanu în ziua de 3 Aprilie 1860, domnitorul urmând calea constituţională, însărcinează pe vice-preşedinţii adunărei, Hurmuzaki şi Mavrogheni, cu al- 76 LSTORIA ROMANILOR [77] DELA îNTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 77 cătuirea unui cabinet. Dar ei nu se pot înţălege cu domnitorul asupra aplicărei constituţiei care decreta unirea efectivă, lucru privit de domn ca absolut primejdios 19. El se adresează atunci la partidul dreptei şi caută să compună un minister sub Lascar Catargiu şi St. Cantacuzino; dar nici ei nu se pot întâlni cu domnul în păreri, din pricină că voiau să ciuntească pro­ gramul conţinut în mesajul. din ajunul disolvărei 20. Văzând domnitorul că nu se poate înţălege nici cu dreapta, nici de astă dată. chiar cu centrul, se hotăreşte să se plece mai mult spre progresişti, şi chiamă la preşidenţia consiliului pe Mihail Ko­ gălniceanu. Deşi fruntaş al partidei progresiste, Kogălniceanu era foarte prudent şi ştiea să se plece împrejurărilor. El accentuase tot­ deauna nevoia de a se proceda, pentru efectuarea unirei, pe calea reformelor, spre a face unirea iubită şi bine primită de popor; se apropiase de domnitor, prin combaterea ideei prin­ cipelui străin în comisia centrală şi, cu toate că vota se şi el constitutia, cu unire efectivă, recunoscu îndată temeinicia în­ timpinărilor domnului-contra acestei prea timpurii realizări. Kogălniceanu îşi compune ministerul, în ziua de 3 Mai 1860, din: Eug. Alcaz, M. Jora, Damaschin Bojinca, Gh. Adrian, Arhiereul Melhisedek şi D. Cozadini, şi în 5 a aceleiaşi luni ca­ binetul citeşte programul său adunărei 21. _Elementele cele noue din ţară aplaudează în unanimitate. la venirea acestui minister în fruntea trebilor. Steaua Dunărei spune: "că în venirea la cârma statului a unuia din redactorii săi, se vede testimoniul cel mai eclatant că sacrele principii de ljpertate şi de dreptate au încetat de a mai fi cauza guver­ nelor din ţara sa" 22; iar femeia patrioată Sofia Hrisoscoleu (născută Cocea) din Fălticeni,scriea înflăcărată, la vrâsta de 20 de ani: "bucură-te acum, o tu patrie nenorocită, căci ranele tale în curând vor fi vindecate de fii tăi cei buni" 23. In pro­ gramul său, Kogălniceanu apasă mai cu deosebire asupra ne­ voiei a trei reforme de căpitenie: legea electorală, chestia ţă­ rănimei şi mânăstirele închinate 24. Ce se întâmplase, în acest răstimp, în ţara soră? Eve­ n�ente de acelaş fel ca şi acele din Moldova, aduc răsturnarea ,. Si. Dun., 9 Aprilie 1860. 2. Ibid., 26 Aprilie 1860. 21 Mon. of. al Moldovei, 30 Aprilie 1860, adaos. Comp. Si. Dun., 3 Mai 1860. De la 3 Aprilie până la 3 Mai Epureanu gerase afacerile. Melhisedek trebue să se retragă, in urma unei interpelări a lui Grigore Cuza, unchiul domnitorului, ca unul ce fiind călugăr, nu putea îmbrăca dregătorii lumeşti. ,2 Si. Dun., Ibid. 2' Românul, 26 Iunie 1860 . •• Si. Dun., 5 Mai 1860. [78] 78 ISTORIA ROMANILOH cabinetului Ioan Ghica, tot din cauza. înoălcărei libertăţilor parlamentare. Anume principele Gh. Şîirheiu fusese arestat de prefectul de Dolj, în timpul alegerilor, sub cuvânt că ar fi fost rostit vorbe ocăritoare la adresa capului statului. Dreapta făcând răspunzător ministerul pentru abaterea prefectului, propune un vot de. neîncredere în minister. Stânga se foloseşte de prilej şi generalizează votul, pentru toate nele­ giuirile comise de minister 25 In' şedinţa din 30 Aprilie 1860, votul de blam este primit, unindu-se dreapta cu stânga în a lui susţinere 26. Se vede că domnitorul, văzând că în Moldova a fost nevoit a se pleca spre progresiştii cei mai declaraţi; că în fruntea co­ misiei centrale era de asemenea un progresist, St. Golescu, cearcă şi în Muntenia de astă dată un minister compus din oa­ menii cei mai înaintaţi În ideile lor. In 28 Mai 1860, el alcătueşte ministerul muntean din N. Golescu ca preşedinte, cu V. Boerescu, D. Brătianu, I. Bră­ tianu, C. A. Rossetti, 1. 1. Filipescu şi D. VIădoianu 27. Adu­ narea însă răspunde la această constituire, prin alegerea lui Barbu Catargiu, cel mai de frunte din membrii dreptei, la vice­ preşidenţia adunărei 28. Ministerul ultra-liberal din Ţara Românească avu însă o viaţă foarte scurtă - nici 40 de zile, - dela 28 Mai până la 5 Iulie. El cade din următoarea împrejurare: Cesar Boliac fusese ales deputat. La validarea lui, se pune chestiunea mora­ lităţei lui, întrucât fusese învinuit de consulul austriac şi de un paşă turc, că ar fi substras nişte obiecte preţioase încre­ dinţate lui de Unguri: Cu prilejul desbaterilor pătimaşe asupra acestei chestiuni, ministrul de culte C. A. Rossetti spune că, "preşedintele vrea să pună la vot �xcluderea unui deputat, acuzat de bănuială de către un guvern inimic al autonomiei şi noţionalităiei noastre". V. Boerescu ministrul de justiţie, auzind cuvintele rostite de colegul său şi prin care se atăca, de către "Nationalul, 1 Mai 1860. 26 Menit. of. al Ţărei Rom., 6 Iunie 1860. Comp. Nationalul. 5 Mai 1860. Conservatorul progresist 1 Iunie 1860 care însă se pierde în consideraţi uni de tot nehotărăte asupra prlclnei căderei ministerului. Această unire a stângei cu dreapta In interesul sprijinirei legalltătei sau a altor idei mari, precum fusese unirea, era aspru criticată de Molqouoeme, profesorul francez de la Academia din Iaşi. EI spune într'o scrisoare către A. Putui din 1012� Aug, 1860: "Vot1'e erreur it vous tous, hommes politiques, et princlpalement it vous, c'est de ne vouloir pas mettre la questlon sociale en premier ordre et de vous attacher presque exclusivement it la question politique. Vous avez fait la faute enorme de donner la main au parti ultra-conservateur, dans la but de le faire servil' au trlornphe du principe de l'union . (Hârtiile Rosetti). " Monii. 01. al Ţărei Rotn., 30 Mai 1860. Cottsero, proqr. citat, arată frica cea mare ce cuprinsese lumea, (adecă pe foştii privilegiaţi) la venirea la putere a omenilor din 1848. , • Nationalul, 5 Iunie 1860. , 1 t I [79] DELA IN'TAIA PANA LA A DOUA DISOLVARJlJ 79 un organ al guvernului, în'fplină adunare, una din puterile'Iga­ rante a �istenţei principatelor române (Austria), se răpede la tribună şi arată, că "d. Rossetti ar fi vorbit ca deputat şi nu ca ministru". Abia se sfârşise cu această scenă şi alt ministru, 1. Brătianu "având parola", cum se spunea pe atunci, susţine că "internunţul Austriei, vizirul şi ceilalţi ambasadori nu au nici o autoritate in notele lor; pentru onoarea noastră nici nu ar trebui citite. Protestez de a se lua notele turcesti ca acte într'o cauză ce înfierează drepturile române". Boerescu ministrul jus­ tiţiei, suindu-se iar la tribună, observă că "încă dela început d. I. Brătianu a spus că iea cuvântul ca deputat, iar nu ca membru al guvernului. E adevărat că guvernul e absolut indiferent la această chestie; dar distincţia nu poate fi aşa de absolută, încât să nu se confunde vorbele zise ca deputat cu cuvintele zise ca membru al guvernului. Astfel cuvintele d-Iui Brătianu contra Porţei Otomane, nu numai guvernul nu le iea asupră-şi, dar şi protestă în contră-le" 29. Domnitorul nu putea lăsa ca ministrii lui să atace, dela tribuna adunărei, puterile semnata re ale tratatului de Paris, şi se vede că el a cerut dimisia ministerului, de oarece este dată chiar în acea zi. N. Golescu, întrebat în adunare asupra cauzei retragerei cabinetului, răspunde, că "nu ar .!;;.'{ista o perfectă înţălegere între domn şi miniştri, relativ la întinderea respon­ sabilitătei ministeriale" 30. Din aceste cuvinte se vede, că mi­ niştrii ce ataca se puterile garante, căutase să acopere purtarea lor cu responsabilitatea ministerială, spunând că vorbele lor nu legag nici pe capul statului, nici pe ţară; dar domnitorul era de altă părere; anume că aci nu era vorba de o chestiune internă, ci de una externă, în care nu mai răspundeau miniştrii, ci domnul şi deci ţara. Această desbinare în păreri aduse re­ tragerea cabinetului. Noul minister se constitui sub M. Costache Epureanu, cu Costaf'oru, V. Boerescu, 1. I. Filipescu, Adrian şi Gh. VIă­ doianu 31. Şi acesta era tot un minister progresist, după cum este şi salutat de organul lui Boerescu care adaoge, că "oare care diţicultăţi personale au dat loc la disolvarea cabinetului dintâi; dar principiul nu sufere nimic; mai mulţi membri ai cabinetului celui vechiu (Boerescu, Filipescu, VIădoian, Adrian) fac parte şi din cel nou" 32. Observaţia Naţionalului ne arată 29 Şedinţa din 5 Iulie 1860. Monit. of. al Ţ'ărei Rom. 4 şi 5 Aug. 1860. Consero, proqr., 20 Iulie 1860, după oblcielul său, se întinde în consideraţluni abstracte asupra căderei ministerului ultra-liberal şi declară chiar că "nu se va ocupa cu cauzele acestei căderi. Ceeace îl preocupa era aproape exclusiv chestia proprietăţei şi împroprietărirea ţăranilor. Vezi şi Românul, 5 şi 6 şi 7 Iulie 1860. 30 Rotnânul, 9 Iunie 1860. al Mon. of. al Ţărei Rom. 25 Iulie 1860. 32 Nationalul, 14 Iulie 1860. [80] 80 ISTORIA ROMANILOR că era mai mult o prefacere decât o schimbare a ministeriului, desfăcându-se el numai de elementele prea înaintate prin ideile lor. Sub cele două ministere progresiste, Kogălniceanu în Mol­ dova şi Epureanu În Ţara Românească, şi cu o comisie ceri­ trală compusă În majoritate din elemente de acelaş fel, tre­ buia să se îndrumeze reformele de nevoe, pentru a scoate -ţă­ rile române din starea lor cea veche, consfinţită prin Regula­ mentul Organic, şi a le împinge pe calea cea nouă, aşternută lor prin Convenţia de Paris. Adunările, sub presiunea acestor împrejurări, căutau şi ele a se da după curent, şi de aceea mi­ nisterele lui Kogălniceanu şi a lui Epureanu şi au o dăinuire ceva mai lungă decât cele ce le precedase, cu toate că Kogăl .. niceanu, în scrisoarea lui de rămas bun dela redacţia Stelei Du­ nărei, spunea în chip profetic, că "în aceste grele timpuri de tranziţie şi de patimi, oamenii nu şed mult la putere" 33. In asemenea condiţiuni se începe o mai spornică lucrare în sensul desvoltărei poporului român şi anume în cele 3 direcţii în care şi până acuma se îndrumase activitatea elementelor conducătoare: 1) pe calea susţinerei vrednici ei şi autonomiei ţărilor române; 2) pe acea a Întărirei din ce în ce mai mult a legăturilor de înfrăţire, şi 3) pe acea a aplicărei principiilor de egalitate, dreptate şi libertate, prevăzute de Convenţia de Paris. Călătoria domnitorului la Constantinopole. - Societatea ro­ mânească se transforma prin o l!!crare, înceată dar necontenit propăşitoare. In afară bântuiau frământările politice, încrimi­ nările mutuale, răsturnările şi patimile viforoase ale luptei de toate zilele. Ţările române păreau supuse la lovitura unor furtuni năprasnice ; dar aceste, pe lângă răul pe care-I făceau, udau pământul 'cu apă mănoasă care, pătrunzând în lăuntrul lui, umezia păturile roditoare, din care era să răsară mai târziu un bogat săceriş. In privirea punctului dintăi, vedem pe preşedintele M. Costache Epureanu spunând, în expun.erea situaţiei financiare pe 1860, în adunare, că "Inalta Poartă,"'neţinând sarnă de sin­ cerile protestaţii ale Românilor pentru tratatele lor, şi privind dorinţele noastre legitimf cu un ochiu indoelnic, dădu un re­ zultat nefast pentru prosperitatea ţărei, prin mănţinerea căi­ măcămiei provizorie un timp atât de îndelungat" 34. Asemenea tânguire în protiva purtărei Portei, nu fusese rostită niciodată până atunci, într'un chip oficial. Dar nu numai faţă cu Turcia trebuia Iirmată autonomia şi libertatea ţărilor 33 Si. Dun., 3 Mai 1860. 34 Monit. of. al Mold., 27 Martie 1860 adaos. Şi Epureanu ca ministru, atăca o putere garantă, Însă modul cum o făcea era absolut altul de cât cum o făcuse Rossetti şi Brătianu. Mai sus p. 78-79. [81] DELA tNTAIAPANA LA A DOUA DISOLVAR� 81 române, ci faţă şi cu celelalte puteri. Jurisdicţia consulară mai ales ridica necontenit greutăţi în mersul trebilor, şi am văzut mai sus încercarea ministeriiIor trecute de a răstrânge întin­ derea ei. Aceste încercări adusese, probabil, după stăruinţele Austriei şi ale Angliei, nota colectivă a tuturor consulilor, între care chiar al Franţei pentru menţinerea neatinsă a acelei ju­ risdicţii, notă despre care s'a vorbit mai sus. Guvernul însă îşi dădu în curând samă despre falşa poziţiune în care se aflau consulii puterilor străine, acreditaţi în Principate, prin berate turceşti, şi el începe a face demersuri, ca de acum înainte ei să fie trimişi de adreptul în ţările române 35. Puterea care inau­ gurează recunoaşterea acestei dorinţi şi deci autonomia ţărilor române şi în raporturile internaţionale, este Piemontul. Ca o măsură complinitoare a acestei noue ere în viaţa politicei ex­ terioare a Principatelor, se înfiinţază o agenţie diplomatică la Paris şi una la Turin 36. Jurisdicţia consulară pierzănd din în­ sămnătatea ce o avea mai înainte, supuşii străini se îngrămă­ desc tot mai mult, lepă@ndu-se de protecţiile respective 37, la cetătenia română. . Mare şi neaşteptată era această privelişte pentru ochii Românilor ce abia păreau că pot suporta lumina orbitoare ce le lua de odată vederile. Kogălniceanu, ca ministru ad-interim la instrucţie, putea cu drept cuvânt să spună, într'un răspuns lui Zaharia Columb, reprezentantul comitetului şcolar, la îm­ părţirea premiilor a anului 1860 : "In adevăr, în anii aceia când în câteva luni am putut fi profesor de istoria românească, nu era lucru uşor şi nepericulos de a grăi adevărul, de a vorbi în favoarea libertăţii naţionale şi cetăţeneşti. Cine ar fi crezut, că cu ochii noştri vom privi, că însuşi noi vom dobândi aceeace deabia cu câţiva ani mai înainte era un mare curaj de-a rosti, de a dori" 38 ! Această înălţare a ţărilor române în vaza lor, în însem­ nătatea lor, reiesă într'un chip într'adevăr strălucit, atunci când domnitorul merge la Constantinopole, spre a se înfăţoşa în persoană Sultanului. Era aceasta o datorie de îndeplinit, 35 Monit. citat În nota prec. Comp. mai sus, p. 59 . .. Nationalul, 14 August 1860. Domnitorul trimisese, după 24 Ianuarie 1859 pe Alecsandri la Paris, la Londra şi la Turin; pe Ludovic Steege la Viena şi Berlin, iar pe C. Negri la Constantinopole. Prima agenţie statornică este însă acea din Paris înfiinţată, la Început, cu titlu de Corespondant du qouuememcnt de Moldavie fI Paris et ă Londres, şi primul ei titluar este Ioan Alexandri fratele poetului. Dela 7 Sept. 1860 el ia titlul de Agent des Principouies-Unies ă Paris el fI Lonâres, La 11 Septernvre 1860, I. Alexandri capătă dreptul de a corespunde prin cifre cu domnitorul. A. Papadopol Calimah. Amintiri, p. 257 şi 283. Vezi şi VoI. XII p. 309. 37 Mai fiecare număr al Monitorului Moldovei şi Ţărei Româneşti conţine asemenea lepădări. '8 Monţ, of. al Molâ., 29 Iulie 1860. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. XII! 6 [82] 3' Reprodus din Le Levant, ziar al Porţei ce apărea în Bruxelles de Deutscher Correspondent, Bucureşti, 18 August 1860. 40 Negri către Domnitor, 14 Decemvrie 1859, 15 Fevr., 13 April 14 Mai, 16 şi 26 August 1860. Corespondenta, p. 4. 17. 55, 30, 30, 62, şi 67, Comp. Papa­ dopol-Calimah, Amintiri, p. 288. faţă cu puterea de care atârnau şi pe care congresul european ce le recunoscuse dreptul la existenţă, o mentinuse ca sUzerană a Principatelor-Unite. Dar, de Şi Alexandru Ioan se ducea, ca vasal să facă un act de curtenie suzeranului său, cât de deo­ sebit se aşternură relaţiile de astă dată între sultan şi domnul Principatelor t Orice urmă de înjosire care să amintească po­ ziţia precumpănitoare a împărăţiei turceşti şi acea închinată a capului ţărilor române, dispăru; ba din potrivă, Sultanul, prin măsurile ordonate de el şi prin purtarea sa personală, căută să înalţe pe domnul acelor ţări, pe care predecesorii săi erau deprinşi a le strivi sub călcăiul lor. Inainte ca domnitorul ţărilor române să facă această că­ lătorie, se întâmpla se ca marele vizir să vină în oraşele turceşti de lângă Dunăre. Domnitorul trimise pe ministrul de externe, să complimenteze pe marele vizir. Organele presei turceşti arătau părerea de rău, că domnitorul nu s'a dus în persoană, spre a se înţălege cu marele vizir asupra ceremonialului primirei sale în Constantinopole 39. Nu numai că Alexandru Ioan I ştiu să-şi păstreze vaza personală cu acest prilej, dar el 19ă măsurile cele mai amănunte, pentru a asigura vizitei sale un cu totul alt ca­ racter de cât îl avuse acele ale predecesorilor săi. C. Negri fixază programul împreună cu ambasadorul francez, şi Savfet-paşa asigură pe reprezentantul Principatelor-Unite, că principele va fi primit cu cele mai mari onoruri şi anume că va intra, nu pe poarta cea mică, ci prin acea a Sultanului; cere ca Cuza să pri­ mească numai decât a fi găzduit la palatul Emirgian, ceea ce-l va pune pe picior ..§gal cu principele Napoleon şi cu marele Duce Constantin. Fuad-paşa ce fusese câştigat de domnitor, prin o scrisoare de condoleanţă, trimisă dregătorului turc, cu prilejul morţei fiului său, după sfatul dat de ambasadorul francez lui Negri, se jălueşte chiar acestuia, că domnitorul ceruse dela adunare un credit de 1.000.000 de lei, spre a merge la Constan­ tinopole, credit ce s'ar putea interpreta că ar sluji spre a face daruri 40. Cât se schimbase lucrurile t In 22 Septemvrie 1860, Alexandru Ioan I pleacă către Constantinopole din Galaţi. Era aşteptat aici, de trei zile, de doi coloneIi turci, trimişi de Sultanul. Nu se trimisese grade mai Înalte militare, numai din cauză că şi Cuza nu fusese decât colonel În armata română. Corveta de războiu Beyrui, din marina otomană, fu pusă la dispoziţia principelui. Bolintineanu care a însoţit pe prin­ cipe În călătoria lui, ne descrie primirea domnitorului român 82 IST0-RIA ROMANILOR [83] DELA îNTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 83 de către autorităţile turceşti, primire ce nu se deosebea aproape ..,) întru nimic de aceea a unui suveran neatârnat. La intrarea în Marea Neagră, când domnul se apropie cu barca de corvetă, ea se ilumină deodată sub flacările unui foc bengalic, şi când o părăsi, în portul Constantinopolei, coborându-se în caic, cor- ve ta .salută prin o descărcare de tunuri. O gardă de soldaţi turci prezentară arma la debarcarea domnului. El fu găzduit în palatul dela Emirgian. Hrana atât a domnului cât şi a întregului său personal, se dădu pe socoteala Porţei. Indată ce se aşăză în palat, domnitorul primi vizita ambasadorilor puterilor euro- pene şi a ministrului afacerilor străine ale Porţei. La vizita făcută de Alexandru Ioan I Sultanului, acesta îl aştepta în picioare, în mijlocul salonului şi făcu câţiva paşi întru întâm­ pinarea domnului care era îmbrăcat în uniformă românească. Domnul fiind puţin răcit şi tuşind de câteva ori, Sultanul se informă de sănătatea lui şi-i arătă dorinţa de a-l vedea de mai multe ori, în timpul cât va sta la Constantinopole. La eşire, vizirul petrecu pe domn până la uşa serailiului. La vizita pe . care domnul o înapoi ministrului de externe, muzica turcească execută arii româneşti. Sultanul trimise domnitorului o sabie de onoare împodobită cu pietre scumpe de o foarte mare valoare. Se dădu o reprezentaţie la teatrul dela palat, la care domni- torul asistă în lojă, alăturea cu Sultanul, şi aşa mai departe 41. Ce scop urmărise domnitorul în vizita lui? Se spunea prin ţară, în cercul acelora care nemulţămise pe domn, cu răs­ turnările ministeriale, că el avea de gând să trateze, cu repre­ zentanţii puterilor străine din capitala Turciei, suprimarea Con­ venţiei şi înlocuirea ei cu dictatura 42. Asemene zvonuri le am văzut că erau răspândite încă de mai înainte în ţările române. Dacă ele erau deocamdată neîntemeiate, scopul vizitei sale nu era acel al unui simplu act de curtenire, cu toate că dom­ nitorul şi încunjurimea lui căutase să-i dee acest caracter. Aşa Bolintineanu credea că domnul nu putea să ceară unirea dela Turci, fără a jărtfi autonomia ţărilor surori. Insuş domnul, la reîntoarcerea lui, lămureşte lumei adunate în saloanele pa­ latului din Bucureşti, pentruce se dusese la Constantinopole: "Nu am mers acolo, spune el, spre a căuta mijlocul de întărire din întru, căci realizarea legitimelor dorinţi ale Românilor atârnă de ei înşişi. Aş socoti coborât neamul românesc, dacă afară din ţară ar fi avut nevoia sau aş fi cătat mijloace de a ajunge 41 D. Bolintineanu, Călătoria domnului Principalelor-Unite în Constanti­ nopole, 1860. Asupra modului cum fusese primiţi Al. Ghica şi M. Sturza, cu fesul pe cap şi sărutarea papucului şi cu mânile la piept, vezi Drăghicl Istoria Moldovei, pe 500 de ani, II, p. 193. Pentru Grig. Ghica şi Ştirbeiu, Albina Romanească, 10 Iulie 1849. Vezi şi T. Codrescu. Magazin istoric şi literar, 1876. Comp. VoI. X p. &7 . •• Steaua Dun., 31 August şi 3 Sept. 1860. Nationalul, 22 Septemvrie 1860. [84] 84 ISTORIA ROMANILOR la ţelul dorit. Mergerea Ia Constantinopole a fost o simplă vi­ zită de curtoazie" 43. Arătările domnitorului nu sunt tocmai exacte; dar el nu putea mărturisi lucrurile precum fusese În­ tr'adevăr. Anume el vroise întâi să pună o condiţie acestei vi­ zite, adecă, primirea unirei desăvârşite de către Poartă şi re­ vizuirea legei electorale. Ambasadorul francez însă sfătueşte pe Negri, să determine pe principe a face vizita întâi şi f după aceea să facă cererea de revizuire 44. De aceea vom vedea că mai târziu tot dela Poartă şi dela puteri, principele va cere a se dobândi aceste lucruri, şi nici că se putea altfel. Vorbele principelui căutau să acopere o cugetare pe care o avuse, dar care din împrejurări rămăsese deocamdată nearătată. De altfel, această vizită avea o mare însemnătate, prin măgulitoarele distincţii al căror obiect fusese domnul şi prin care el făcuse ţărilor române o slujbă covârşitoare, înălţându-le în proprii lor ochi şi În acei ai Europei. In curând se văzu rezultatul bunelor relaţii închegate între Sultan şi domnitorul Românilor. Se obicinuia până atunci, ca paşpoartele eliberate de cancelariile române pentru Turcia, În loc de a fi numai vizate de autorităţile otomane, să fie pres­ chimbate de ele în paşpoartele turceşti, pentru a se menţinea ideea încorporărei Principatelor în împărăţia otomană. C. Negri cerând, după vizita domnitorului, suprimarea acestui obiceiu, ministrul. de externe al Turciei încuviinţează cererea reprezen­ tantului român 45. Dacă Însă domnitorul era râvnitor a apăra vaza şi dem­ nitatea poporului său, el era foarte băgător în samă a nu atinge prin nimic susceptibilitatea puterilor care subscrisese actul de renaştere al ţărilor române. Am văzut mai sus cum se expulzase din ţară cei doi zia­ rişti, italian şi german, din care cel dintâi ponegrise pe Na­ poleon, cel de al doilea pe Francisc Iosif; de asemene cum domnul ceruse dimisia ministerului ce atacase, în adunare, pe Austria şi pe Turcia 46. Pe la Aprilie 1860, episcopii catolici primise ordin dela papa, a ceti în bisericile catolice o afurisenie contra regelui Italiei. Guvernul lui Alexandru Ioan 1 opreşte această cetire, de ambele părţi ale Milcovului, pe motivul, "că ar fi un rege garant şi de un sânge cu noi". Puţin timp după aceea, voind să se dee un banchet, pentru a se celebra unirea Italiei centrale cu Savoia, fapt neplăcut lui Napoleon, guvernul vrea să-I oprească prin politie, şi atunci ideea banchetului este pă- '3 Monit. of. al Ţărei Rom., 18 Oct. 1860 . .. Negri c. Cuza, 9 Iulie 1860. Corespondenta, p. 54 . • s Naţionalul, 23 Oct. 1860 . •• Mai sus, p. 65 şi 79. [85] DELA lNTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 8i) răsită 47. Către sfârşitul anului 1860, două corăbii sarde vreau să descarce la Galaţi mai multe lăzi cu arme, destinate'îpentru armarea unei bande de Unguri ce, în acelaş timp, se formase în ambele ţări, din adunarea emigranţilor. Kogălniceanu iz­ buteşte să-i facă prin stăruinţi a părăsi Moldova, şi interpretat în adunare asupra acestei împrejurări, răspunde, că a refuzat să-i extrădeze, spre a nu lovi în reputaţia de ţară ospitalieră de care totdeauna s'a bucurat România; dar pe de altă parte a căutat să-i determine a părăsi ţara noastră, spre a nu jigni întru nimica principiul neutralităţei care trebue să fie sfânt pentru noi 48. Părerea ministrului reproducea cugetarea dom­ nitorului care spusese, într'o cuvântare rostită la 10 Decemvrie 1860: "Ungurii au socotit că a venit momentul de a-şi dobândi şi ei naţionalitatea lor, şi că ţara noastră ar putea servi de bază a operaţiunilor lor. Suntem neutri şi nu putem îngădui astfel de întreprinderi, sub nici un pretext, căci atunci nu ştim pentru ce alţii ar respecta neutralitatea noastră". Adresându-se apoi către ministrul de războiu adaoge: "complectaţi cadrele, îngri­ jiţi de echipamente şi, dacă este nevoie, treceţi chiar peste cifra budgetară. Astăzi ţara îşi are steagul ei, şi Românii se vor strânge în .jurul lui pentru a-l apăra" 49. Dacă însă autoritatea domnitorului se întindea şi se în­ tăria în afară, şi în lăuntru era nevoe a o înălţa deasupra unei puteri care, de când cu emanciparea poporului român, începuse a lua apucături de neatârnare, nepotrivite cu starea lu­ crurilor, precum şi cu întreaga istorie a ţărilor române - au­ toritatea bisericească, întrupată în persoana mitropolitului. So­ fronie Miclescu, mitropolitul Moldovei, era unul din cei mai înverşunaţi protivnici ai noului ordin de lucruri şi ai domnului, reprezentantul său. Domnitorul se hotărî să dee capului bisericei o lecţiune care să-I înveţe - pe el şi pe toţi cei ce cugetau ea dânsul- că, dacă mitropolitul este suveran în trebile bise­ riceşti, nu poate fi decât ascultător şi supus în cele lumeşti. Pentru a lovi minţile, domnitorul alege ziua cea mare de pri­ mire, după întoarcerea sa din Constantinopole, cu care prilej el putea atinge şi alte abateri de domeniul moral, de îndreptat ., Românul, 19 Aprilie 1860. Banchetul se plănuia a se da în Bucureşti. In Iaşi nu fusese nici o mişcare în această privire; căci cum spune Steaua Dunărei: "jupân Leib şi jupân Solomoniki nu prea simpatizează cu triumful Italienilor" . •• Şedinţa din 15 Decemvrie 1860. Monit. 01. al Molâ., 19 Dec, 1860. '9 Menit. of. al Ţărei Rom., 12 Decemvrie 1860. Această chestie a armelor ungureşti complicase chestia unirei (vezi mai jos pag, 12�). Indemnul domnito­ rului ca să se treacă peste cifra budgetară, cu tot avântul său patriotic, este ne­ constituţional şi se poate adăogi Ia celelalte arătări aduse mai sus despre practica acestui regim. [86] tocmai pe aceeaşi cale, a dărei lor în cunoştinţa obştească şi a mustrărei prin organul său cel autorizat. El arată întâi, că vizita făcută sultanului, "a avut un deplin succes; că va atârna numai de patriotismul şi de pru­ denţa şi concordia noastră, pentru ca în curând aspiraţiile noastre cele mai fierbinţi să se realizeze. Pentru aceasta trebue însă ca guvern şi ţară să ne dăm mâna şi să ne ocupăm serios de Îm­ bunătăţirea stărei lucrurilor din lăuntru, cu stârpirea abuzu­ rilor şi cu întemeierea legalităţei. Exemplul respectului către lege trebue să-I dee mai întâi acei ce sunt chemaţi a o aplica. Cu părere de rău însă trebue să mărturisesc, că am primit mai multe tânguiri asupra unora din tribunalele ţărei. Chem cea mai mare luare aminte a d-voastră, d-le ministru al Justiţiei, . asupra acestor abuzuri care trebue să dispară cât mai curând. Vă invit mai cu deosebire să fiţi fără cruţare pentru judecă­ torii care au călcat datorinţele lor. Curtea de confirmaţie dă asemene loc la multe tânguiri. Mi se spune apoi că unii membri ai curţilor nu se deosebesc prin o mare exactitate întru a-şi îndeplini îndatoririle lor, la oarele hotărâte. Am aflat că unele dăţi, preşedintele a fost chiar nevoit de a se duce pe acasă, spre a pofti pe judecători de a veni la curte, .ca să complec­ teze sesiunea. Aceasta nu o voi mai tolera, de acum Înainte. In fie care Duminică, deosebitele curţi şi tribunale îmi Vor înfăţoşa raporturile lor despre pricinele cercetate, despre cele amânate, precum şi despre cauzele pentru care ele nu s' au cercetat" . După aceste cuvinte, cu care nu prea erau deprinşi ma­ gistraţii moldoveni, întorcându-se către mitropolit, îl apostro­ fează într'un chip tot atât de energic pe cât şi de neaşteptat: "Prea sfinte Mitropolite ! Ţara v'a încredinţat toiagul arhi­ păstoresc ca să o conduceţi pe calea morală şi a mântuirei su­ fleteşti. Eu sunt convins că prea sfinţia voastră aveţi conştiinţa acestor mari şi frumoase datorinţi; dar sunteţi rău încunjurat şi rău sfătuit. De un timp încoace clerul înalt a părăsit cu totul misiunea sa; în loc de a fi cel întâi a da exemplul respectului către lege şi autoritate, el s'a pus în stare de revoltă. Nu vom mai tolera o asemene stare de lucruri, jignitoare fericirei şi progresului ţărei. Trebue ca în viitor capetele cele mai Îndă­ rătnice să se supună legei. Am mai multe motive pentru a Vă adresa asemene cuvinte". Aice domnitorul aduce aminte mi­ tropolitului, cum s'a opus totdeauna încercărilor miniştrilor, de a întroduce morala şi disciplina în mănăstiri, la care mitro­ politul a răspuns prin cărţi de afurisenie care au provocat re­ volte între călugări; că guvernul pedepsind pe aceşti revol­ tanţi, mitropolitul a protestat; că guvernul a cerut destituirea stareţului dela Neamţ, găsit vinovat de mai multe Încălcări, în urma unei anchete rănduite de minister În unire cu rnitro- f 1 tI j n 1 I , I 86 ISTORIA ROMANILOR [87] DELA lNTAIA PANA LA A D�)uA DISOLVARE. 87 politul; dar că acest din urmă refuzase destituirea 50; că mi­ tropolitul, în doi ani de a rândul, se ferise a serba ziua onomas­ tică a domnitorului, ducându-se la ţară în acel timp. "Ca simplu individ - spuse domnul - eu nu cer şi nu am trebuinta de rugăciuni de comandă şi făcute fără voie; însă ca şef al sta­ tului, cer şi pretind ca mitropolitul Moldovei să se roage pentru domnul Românilor". In sfârşit mai mustră pe mitropolit pentru abuzul despărţeniilor, "în care toate legile, şi cele dumnezeeşti şi cele omeneşti, s'au calcat în picioare de decasteria prea Sfin­ ţiei Voastre". Intorcându-se apoi cătră Kogălniceanu şi prefă­ cându-se a fi supărat pe el, îi spune: "de aceia domnule pre­ şedinte al consiliului şi ministru de culturi ad-interim, ne videm silit a vă arăta nemulţămirea noastră, pentru molătatea şi indulgenţa cu care aţi răbdat starea de nesubordonare în care s'au pus unii din membrii clerului înalt; chiar de mâne veţi lua măsurile cele mai energice, pentru ca legea şi autoritatea să fie respectate de toţi fără deosebire. Am respectat şi voi respecta drepturile atât ale fiecărui cetăţean cât şi ale fiecărei puteri a statului; însă voi şti a face să se respecte şi drepturile care sunt date Domnului. Naţiunea ne-a delegat suveranitatea ei, ca să facem fericirea a cinci milioane de Români, iar nu ca să ne oprim din această cale mântuitoare, prin consideraţiuni cătră câţiva răsvrătitori sau ambiţioşi care nu se pot împăca cu noul ordin de lucruri. Suntem domnul Românilor şi prin urmare suntem datori a ocârmui astfel, ca fericirea întregei naţii să nu mai fie sacrificată la câţiva nemulţămiţi". O urmare a acestei cumplite Iilipice fu suspendarea mi­ tropolitului, darea lui în judecată, pentru abuzurile comise şi internarea lui la mănăstirea Slatina" 51. Pe lângă această plecare a capului bisericei sub puterea statului, se urmează înainte cu măsurile luate încă sub minis­ terele anterioare, secularizindu-se încă câteva schituri şi mă­ nastiri, atât în Moldova cât şi în Muntenia, pe motivul că "mo­ nahii ce conţin sunt călugăriţi contra canoanelor şi au o pur­ tare abătută dela morală" 52. Apoi se centralizază, prin un decret din 19 act. 1860, veniturile tuturor mănăstirilor ehi­ novii, adecă pământene, în casa statului, şi se ieau încă şi alte măsuri, pentru a se pune biserica sub autoritatea statului. Aşa se reformă programul seminarelor, fără a se consulta autori­ tăţile bisericeşti şi se proiectează o lege pentru numirea epis­ copilor şi a mitropoliţilor, pe care clerul o consideră ca neca- su Intre altele, stareţul rupsese marca ţărei depe frontonul scoalei din mănăstire. Kogălniceanu, în şedinţa din 31 Iunie 1860, Menit. of. al Mold., 31 Oct. 1860. " Ibiâ., 7 Noemvrie 1860. 02 Ibiâ., 16 Aug. 1860. Comp. Naţionalul, 29 Sept. 1860. [88] 88 ISTORIA ROMANILOR nonică, întrucât, în locul alegerei propriu zisă din partea cle­ rului, se substitui a numirea din partea domnitorului. Toate aceste măsuri treziră protestări din partea organelor ecleziastice 53. In ce priveşte pe cel de al doile punt, răstrângerea tot mai mult a legăturilor dintre ţările surori, amintim următoa­ rele măsuri luate de guvernele ce se succedau la cârma lor : Incă dela 1 Ianuarie 1860, prin o măsură administrativă provizorie, se procede la unificarea vămilor care trebuiau să nu mai fie date în arendă, ci căutate în regie. Administraţia centrală era să fie în Bucureşti, cu o sucursală în Iaşi, adeve­ rindu-se şi pe calea practică întăietatea capitalei Ţărei Ro­ mâneşti, susţinută în teorie de Kogălniceanu În comisia cen­ trală 54. Se iea apoi măsura ca autorităţile Moldovei şi ale Ţărei Româneşti să corespundă direct, ca aparţinând uneia şi ace­ leiaşi ţări, şi nu mai mult prin organul ministerilor afacerilor străine 55. Alecsandri şi Panu punându-şi candidaturile de de­ putaţi în Muntenia, unul la Buzău şi celalt la Craiova, cad amândoi. Dâmbouiţa regretă această cădere, arătând că ar putea fi luată ca o manifestare contra tărei surori 56. Mai târziu însă Kogălniceanu, punându-şi candidatura la Focşani, unde era combătut de guvern, colegiul din Brăila îi propusese a fi can­ didatul său, ceeace Kogălniceanu refuză, dorind a rămânea deputatul Moldovei 57. Adunarea moldovenească Întreabă pe cea muntenească, cum a procedat la alegerea membrilor comisiei centrale, şi dacă a admis ca acei membri să urmeze a face parte din adunare, sau dacă trebuia înlocuiţi - aceasta spre a lucra ca şi dânsa şi a Întări principiul unirei 58. Măsurile de unificare administrativă se întroduceau însă mai ales în trebile militare, Convenţia însăşi prevăzând contopirea ambelor corpuri de apă­ rare ale ţărilor române. Aşa se unifică legile gradelor militare din ambele principate 59; se crează o şcoală militară comună; se promulgă proiectul de recrutare, întocmit de comisia cen- 5' Nationalul, 27 Oct, 1860. Vezi protestele: Acele ale mitrop. Sofronie, din 10 Dec. 1860, din măn. Slatina, care caIifică actul guvernului, de a lua în administraţie averile măn. chinovii, de "act nelegal nedrept şi nemoral", protest publicat în Documente pentru istoria bisericească a naliunei române de arh. VarahiiI Lateş, lan. 1860; critica reformei seminariiIor, in Clerul român faţă de ari. 46 din Convenţie de Neofit Scriban, Buzău, 1860; şi acea a proiectului de lege, de acel aş : Neleqalitatea şi deţectuozităţile proiectului de lege pentru alegerea mitrop, şi a episcop., laşi, 1861. (Extras din ziarul Trecutul 4, 7 şi 8) . .. Expunerea lui M. Costache, Monit. of. al Molâ., 31 Martie 1860. Comp. Ibid., 4 lan. 1860 şi 23 Decemv. 1859. 55 Dispoziţie din 1 Martie 1860, Monit. oi. al Ţărei Rom., 4 Martie 1860 . ee Dâmbouita, 24 Fevr. 1860. 57 Steaua Dun., 1 Martie 1860. 68 Monit. of. al Mold., 28 Martie 1860 . s 9 Decret din 30 Iunie 1860. Ibid., 10 Aug, 1860. [89] DELA INTATA PANA LA A DOUA DISOLVARE 89 trală şi votat de ambele adunări 60; se unifică ministerul de războiu din ambele ţări, deocamdată sub forma, că ministrul de războiu din Ţara Românească să gereze şi afacerile celui din Moldova; mai târziu Însă întocmindu-se un singur minister de .războiu pentru ambele ţări, cu reşedinţa în Bucureşti-­ iarăşi o afirmare a acestui oraş de capitală a României viitoare 61 ; se unifică intendenţa, comanda şi instrucţia ambelor armate; ceeace nu era decât o urmare a administratiei lor comune 62. Ridicarea şi' întărirea oştirei .ambelon ţări era pe de o parte cel mai bun mijloc de a le asigura păstrarea drepturilor câş­ tigate, precum şi speranţa cea mai puternică a realizărei do­ rinţelor viitoare. De aceea, orice măsură în favoarea acestui aşăzământ, făcea să propăşască atât tendinţa către emancipare, cât şi acea către unire. Se trimit câţiva ofiţeri pe câmpul de batae al Marocului ; alţii în şcoalele militare din Metz şi St.-Cyr : se înfiinţază şcoalele ostăşeşti la toate companiile, excadroa­ nele şi bateriile; se votează de adunarea munteană un credit de 5.000.000 de lei menit pentru cumpărare de arme; în sfârşit se înfiinţază un regiment de geniu 63. Dar cu cât se răstringeau mai mult firele vieţei comune, cu atâta se simţia mai mult neputinţa de a se menţinea jumă­ tatea de unire, încuviinţată de Convenţia de Paris. Aşa se ştie, că vama între ţările române fusese suprimată încă de pe vre­ mile lui Bibescu, cel întâi pas făcut pe tărâmul real al unirei şi unificărei intereselor lor 64. Printre legile financiare menite a spori mijloacele budgetare, se propusese în Muntenia şi o taxă de 5 lei pe vadra de spirt. De şi legea este promulgată în Muntenia, guvernul de aici suspendă aplicarea ei, până la votarea aceleiaşi legi şi în Moldova, întrucât altfel spirtuoasele moldovene ar fi făcut o concurenţă ruinătoare celor din Mun­ tenia 65. Apoi mecanismul legislaţiei era de o nespusă compli­ care şi aducea multe trăgănări. Legile de interes comun tre­ buiau să fie propuse de comisia centrală, trimise apoi la ambele adunări care, dacă le amendau, trebuiau să se întoarcă la co­ misia centrală; cele de interes . special trebuiau iar să fie pro- 60 Decret din 21 Iulie 1860. Monii. 01. al Mold., 2 Aug. 1860. 61 Decret din 26 Iulie 1860. Ibid., 31 Aug. 1860. Monii, 01. al Ţarei Rotn., Sept. 1860. 62 Decret .. din 30 Aug. 1860. Moti. 01. al Mold., 31 Aug, 1860. 63 Nationalul, 28 Febr. ; Monit. of. al Ţărei Rom., 24 Mai; Mon. 01. al Mold., 4 Iulie; Monit. of. al Ţărei Rom., 16 Sept. ; Ibid., 11 Noemv. 1860. Şed. din 29 Aug. în Monit. of. al Ţărei Rom. citat. Toate aceste măsuri care tindeau tot odată la îmbunătăţirea şi la unificarea oştirei, precum şi altele mai mărunte, sunt cuprinse în Monitorul oastei pe 1860; rezumate de generalul Florescu, în Expunerea imbu­ nătăţirilor în armată, Bucureşti, 1861. 6. Isi. Românilor din Dacia Traiană XI, p. 163. 54 Decret p. suspendarea aplicărei legei din 1 Oct. 1860. Vezi Nolionalul, 6 Oct. 1860. [90] 6' Vezi mai sus, p. 40. 67 Şedinţa din 20 Iunie 1860. Depeşa adunărel din Bucureşti cătră cea din Iaşi înlMonil. of. al Mold., 27 Oct. 1860. 68 Şed. din 28 Iunie 1860. Mon. of. al Mold., 18 Noemvrie 1860. 69 Nationalul, 23 Iunie 1860. 7. Mon. of. al Mold., 16 Iulie 1860. 71 Nationalul, 23 Oct. 1860. puse de guverne şi să fie de asemenea cercetate de comisia cen­ trală, poate amendate şi reîntoarse la adunări. Mijloacele de comunicaţie, fiind primitive şi încete 66, se înţelege câtă zăbavă trebuia să aducă o asemene organizare în mersul trebilor. Toate măsurile se încercară spre "a se mai îndrepta răul. Aşa, adu­ narea moldovenească votează trimiterea a doi delegaţi în adu­ narea munteană, spre a asista la desbatere şi a aplana dificul­ tăţile politice dintre ambele ţări, care delegaţi să aibă vot în adunările unde erau să fie trimişi. Această hotărâre Însă nu este pusă în lucrare, văzându-se că e nepractică. Adunarea munteană, la rândul ei, când cu votarea legei curţei de casaţie, cere ca sau adunarea moldovenească să primiască amenda­ mentele ei, sau vice-versa 67, iar deputaţii moldoveni C. Gr. Ghica şi d-rul Gh. Cuciureanu propun ca, pentru votarea acestui proiect, menit a crea un aşăzământ comun, prevăzut de Con­ ventia de Paris, adunarea moldovenească să se strămute la Bucureşti, spre a lucra împreună cu acea din Ţara Românească­ altă îndrumare care arată tot Bucureştii de capitală a statului unitar.vPrimul ministru, Kogălniceanu, se opune însă acestei propuneri, "fiindcă a se întru ni adunările, ar fi a se face o lo­ vitură de Stat şi, spre a o face, ar trebui să avem mijloacele necesare. Ocazia trebue prinsă de păr; dar ocazia aceasta nu are păr; trebue să ne silim a face să-i crească părul, ca să avem de unde o apuca" 68. De aceeaşi părere este şi Naţionalul care ia aminte că: "a brusca unirea, este a o compromite" 69. Pe cât se putea însă, ambele guverne lucrau totdeauna în acelaş sens. Aşa se adoptă, în Moldova, regulele stabilite în Muntenia pentru naturalizare, spunându-se anume, că "guvernul Mol­ dovei a luat de regulă a lucra într'un chip identic cu acel din ţara soră" 70. Tot pe atunci Aristide Pascal ce luase direcţia Naţionalului, pe cât timp Boerescu era ministru, cere unifi­ carea legislaţiei civile a ambelor ţări, prin adoptarea în Mun­ tenia a codului Calimah, cu mult superior codului Caragea 71. Apropiindu-se a doua aniversare a îndoitei alegeri a domni­ torului, în Ianuarie 1861, primul ministru al Moldovei, Kogăl­ niceanu, propune a nu se mai sărba ziua de 5 Ianuarie a ale­ gerei din Moldova, "întru cât această zi ar fi fost absorbită de 24 Ianuarie şi, a se păstra ambele sărbări, ar fi a se consacra un separatism care din ce în ce mai mult trebue să dispară din legile, din deprinderile şi chiar din analele noastre contim- 90 LSTORIA ROMANILOR [91] DELA lNTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 91 purane" 72. Şi într'adevăr că această deosebire începuse a nu mai fi aşa de bătătoare la ochi. După căderea lui M. Costache Epureanu în Moldova, domnitorul îl însărcinează cu formarea cabinetului muntean, când tot pe atuncea Kogălniceanu era preşedintele consiliului în Moldova, Încât în ambele ţări, capul cabinetului era moldovan, fără ca această împrejurare nici măcar să fi fost băgată în samă de oamenii timpului. Dar M. Costache fusese numit ministru, fără a fi deputat. Colegiul Brăilei îşi face o onoare de a-l alege, lucru ce face pe ministru să rostiască, în adunarea din Bucureşti, cuvintele: "sunt acuma îndoit de mândru, că pot să mă sui aici, ca făcând parte din adunarea reprezentanţilor Ţărei Româneşti. Regret însă că sunt singurul. Vă promit a face totul prin putinţă, spre a ajunge a se realiza dorinţa tuturor" 73. Dacă însă în privirea acestor două curente, acel spre emanciparea politică şi acel spre contopirea în o viaţă comună se întâlnia în spiritele tuturora, aceeaşi neoprită pornire, nu stăteau lucrurile tocmai tot astfel în privirea celui de al treilea care tindea la prefacerea stă rei lăuntrice, la îndrumarea liber­ tăţei şi a egalităţei, impusă de Convenţia de Paris, Aici pă­ rerile se desbinau adese ori, şi trebuiau serioase opinteli, pentru a face ca legile întâi să fie primite, apoi pentru ca ele să treacă în realitatea lucrurilor. Se propusese o lege pentru stârpirea lăcustelor. Rămă­ şiţi din vechiul spirit de neegalitate între boieri şi ţărani apărură şi în acest proiect. La 10 ţărani, proprietarii cei mari erau da­ tori să dea numai 2 oameni din partea lor, de şi holdele boiereşti erau mult mai întinse decât acele ale ţăranilor. Comisia cen­ trală modifică însă această lege, în sensul ca să se dee guver­ nului putere discreţionară, pentru stârpirea acestui flagel. Prin­ cipele Gr. M. Sturza, făcând oarecare rezerve asupra creditului de încuviinţat guvernului Întru aplicarea legei, Cogălniceanu îi răspunde că: "dacă d-voastră voiţi să lăsaţi ţara mai curând la discreţia lăcustelor, decât la acea a ministerului, n'aveţi decât să răspingeţi proiectul de lege" 74. Guvernul Moldovei pentru a egaliza mai curând con­ diţia locuitorilor înaintea dărei, pune în aplicare darea de 5 milioane asupra proprietăţei fonciare, dare votată de adunare, încă din 1859, şi care trecuse acuma prin comisia centrală. In­ casarea acestei dări întâlneşte însă cele mai mari greutăţi. Până la 29 Octomvrie l860, se încasase numai trilunia întâi, în sumă de 1.791.812, cu toate că legea impunea să se încaseze întreaga 72 Referat c. domn, din 27 Decemv. 1860. Mon. of. al Mold., 29 Dec. 1860, reprodus de Mon. of. al Ţărei Rom., 30 Dec. 1860. 73 IbM., 19 Ianuar 1860, adaos. 7' Mon. 01. al Mold., 25 Oct. 1860. Comp. SI. Dun., 24 April 1860. [92] 92 ISTORIA ROMANILOR sumă în 1860; dar contestările nesfârşite asupra taxărei şi ce­ rerile de reducere întârziau strângerea banilor. Ministerul fi­ nanţelor tot schimba mereu alcătuirea comisiilor de verificare, spre a putea înlesni operaţiile; dar silinţele lui se zădămiciau, faţă cu reaua voinţă şi şicanele persoanelor impuse 75. De aceea şi domnitorul, în mesajul său de redeschidere a adună­ rei din Moldova, din 4 Decemvrie 1860, spune că: "cea mai mare greutate a fost de a se iniţia ţara la un sistem de dări, bazat pe egalitate, când până acuma sistemul era acel al privilegiilor şi al scutirilor" 76. Când fu să se voteze o lege definitivă de impozit fonciar, proiectul comisiei centrale care propunea 5 % din venitul curat, fu redus de adunarea muntenească la 31/2 la %. Barbu Catargiu îşi dăduse chiar mari silinţi, spre a împinge reducerea la 3 % 77. Cu prilejul acestei desbateri, partidul dreptei sprijinise chiar părerea că, fiind timpul înaintat şi deputaţii grăbiţi a se în­ toarce pe la casele lor, să se echilibreze budgetul provizoriu tot- cu veniturile cele vechi, iar votarea legilor de impozite să se facă în sesiunea viitoare; cu alte cuvinte se căuta o amânare a acestor legi. Stânga însă;" şi mai alesvl. Brătianu, protesta cu energie contra unei asemenea propuneri. El cerea, ca mai întâi să se proceadă la "regularea nouelor impozite; să se iasă din starea regulamentară, spre acea convenţională, iar adu­ narea să stee zi şi noapte la lucru, spre a vota legile de con­ tributii" 78. Comisia centrală lucrase cu mare hărnicie si tri­ mise,' una după alta, toate acele legi la ambele adunări, şi anume cea de 5 lei la vadra de spirt, acea de sporire a taxelor de timbru, acea asupra dărei proprietăţilor de mână moartă, acea a pa­ tentelor şi acea a contribuţiei de poduri şi şosele ; iar adunarea nu se desparte, până ce toate legile nu sunt votate 79. Aplicarea legei asupra patentelor dă loc, în Muntenia, chiar la o mişcare turburătoare, în Ploeşti şi Craiova, unde neguţitorii atacă primăria şi prefectura, sunt răspinşi de ar­ mată şi lasă mai mulţi răniţi şi câţiva morţi pe stradele ora­ şului. Tot pe atunci se răscoală poporaţia din Bolgrad şi Is­ mail, în Moldova, contra legei recrutărei 80, încât în toate părţile, 75 Monit. Of. al Mold., 29 Oct., 9 Noembrie şi 14 Decembrie 1860. Până acolo se ajunse, că se mituiră comisarii, spre a scăpa de a fi înscrişi; constatat lucrul în chip oficial. Ibid., 18 lan. 1861- 76 Ibid., 9 Decemvrie 1860. 77 Şedinţa din 2 Septemvrie 1860. Monit. of. al Ţărei Rotn., 24 Septernvrle 1860. 78 Şedinţa din 19 Iulie 1860. Ibid., 14 August 1860. 79 Şedinţa din 3 şi 7 Septemvrie 1860. Ibid., 20 şi 23 Sept, şi 20 Octomvrie 1860. Nationalul, organul ministrului Boerescu, 27 Noemvrie 18jJp,recunoaşte că în sesiunea trecută, adunarea a dat dovezi că ştie a lăsa în izolare pasiunile şi a lucra serios". 80 Ibid., 18 şi 22 Noemvrie 1860. Comp. Nationalul, 17 Noemv. 1860. [93] DELA IN'l'AIl\. PANA LA A DOUA DISOLVARE 93 introducerea principiului egalităţei întâlneşte împotriviri, chiar şi în păturile acele, în folosul cărora acest principiu fusese în­ trodus. Totdeauna se întâmplă nemulţămiri, când cată a se trece dela o stare de desordine la una orânduită, de oarece de desordine pot să se folosască şi acei ce de obiceiu sufăr din cauza ei. Nu se poate tăgădui că sesiunea deschisă la începutul anului 1860 fusese rodnică în lucrări şi că răspunsese aşteptărie ros­ tite de domnitor, în mesajul de deschidere: "că se va ocupa cu îmbunătăţirile materiale şi morale care să vindece răul unui trecut jalnic şi dureros" 81. Pe lângă aceste schimbări în starea de lucruri de până atunci, se mai făcuse şi paşi spre îndrumarea democratizărei societăţei române. Prin un comunicat din 7 Mai 1860, Kogălni­ ceanu opreşte întrebuinţarea titlului de Excelenţă faţă cu mi­ niştrii, şi dă ordin ca aga să nu mai umble prin oraş întovărăşit de un alaiu de jandarmi. Tot Kogălniceanu se consultă cu de­ putaţii ţinutali asupra numirei prefecţilor. pin această măsură, luată în sensul coborârei a tot puterniciei ministeriale, se va desvolta cu timpul amestecul deputaţilor în administraţiile locale 82. Ministerul din Moldova caută Însă să fie şi nepărtinitor, chiar cu preţul convingerilor sale, numai spre a mulţămi, pe cât se putea, pe toate partizile. Se propusese În adunarea mol­ dovenească, ca să se dee foştilor caimacami leafa cuvenită ca­ pului statului, pe cât timp ei slujise, şi pentru care nu fusese remuneraţi. Deputatul Grigoriu (Văsescu), unul din reprezen­ tanţii partidului progresist, propune un amendament, ca să se dee o recompensă şi anume acelor dintre . caimacami care bine merita se de patrie - adecă lui V. Sturza şi A. Panu, cu excluderea lui St. Catargiu. Kogălniceanu, cu toate că el fu­ sese acela ce propusese moţiunea că V. Sturza şi A. Panu bine meritase de patrie, se opune la amendamentul lui Grigoriu, spunând că: "istoria va hotărî care din caimacami cum au lucrat; dar că nu se cuvine 'ca parlamentul să facă personali­ tăţi" 83. Cu toate aceste concesiuni făcute de guvern partidului dreptei, el tot nu era mulţămit şi, într'o desbatere asupra şcoa­ lelor, Radu Rossetti zice, că' "din cauză că şcoalele produc numai jumătate de învăţaţi, de aceea ziua de ieri, ori cât de rea şi de amară a fost, tot este mai bună decât ziua de azi". Pri­ mul ministru îl puse îndată la loc, susţinut de M. Costache şi chiar şi de principele Gr. M. Sturza. In deobşte acest din urmă era cel mai Înaintat din partidul 81 Mesajul din 6.Martie 186Q. Monit, 01-. al Molâ., 7 Martie 1860 ...... 82 Si. Dun., 7 şi 26 Mai 1860. Notăm inceputul acestei serii, pentru acei pe care i-ar interesa a ei urmărire. . .3 Şedinţa din 23 Iunie 1860. MOt!. oţ . al Mold., 14 Noemvrie 1860. [94] 94 ISTORIA ROMANILOR dreptei, şi adesea Îl vedem apărând cu căldură ideile progre­ siste, după cum am văzut că O face, când apără legea recru­ tărei ; tot aşa şi cu impozitul fonciar şi cu celelalte măsuri ega­ litare. In deobşte înăsprirea ce existase Între el şi Kogălniceanu în comisia centrală, face loc unor simţiminte mai apropiate. Aşa vedem pe Sturza complimentând într'un rând pe Kogăl­ niceanu, că rămăsese şi ca ministru tot atât de liberal, precum fusese ca deputat. Altă dată propusese un amendament, pentru sporirea lefei primului ministru (pe atunci Kogălniceanu), cu 2000 de lei pe lună 84. Căderea ministeriului Koglăniceanu în Moldova. - Dacă însă lucrurile păreau că se mai împacă şi că ambele partizi erau să-şi dee mâna la întocmirea nouei organizări a ţărilor române, în adâncul conştiinţelor şi de desubtul acestor aparenţi liniştite, clocea teama nespusă a partidului trecutului, pentru reforma stărei ţăranilor. El se înfiora de un atac aşteptat în contra pro­ prietăţei. Toată polemica ziarelor timpului: Conservatorul pro­ gresist pe de o parte, de alta ziarele liberale: Steaua Dunărei, Românul, Naţionalul, Dâmbooiţa, Reforma, Tribuna, aduc ne­ contenit pe tapet această chestiune, cu toate că ea nu era încă venită la ordinea zilei. Chiar in adunări, uneori ea străbătea, ca din senin şi fără a fi motivată, ca o stafie şi o spărietoare cumplită ce neliniştea pe foştii privilegiati care şi de acee se purtau, când mândri şi neînduplecaţi, când dărnoi şi împăciui­ tori, sperând pe o cale sau pe alta, se amâne cât se poate mai departe ameninţarea de a fi despoieţi de proprietăţile lor! Aici era pricina adevărată care desbina partizele; aici era să se dee lupta hotărîtoare. Unul din efectele cele mai apropiate ale acestei stări a spiritelor, fu căderea ministeriului Kogălniceanu, pe care cu toate aceste l'am văzut destul de bine primit şi trăind în armonie la început cu adunarea, căreia-i şi făcea toate concesiile cu putinţă. Kogălniceanu însă era un partizan hotărât al îmbună­ tăţirei soartei ţăranilor şi, prin mai multe circulări, el 'caută să însufle deosebiţilor dregători o purtare omenoasă şi ţărmu­ rită de legi şi faţă cu acest element până atunci atât de ho­ ropsit. Aşa, prin o circulară din 18 Noembrie, după ce Kogăl­ niceanu cere dela prefecţi ca să continească cu bătăile date ţăranilor, adaoge, că "a venit timpul ca şi ţăranul să fie con­ siderat ca cetăţean; ca şi el să fie apărat in persoana, în cinstea şi în' averea lui; că trebue să se iee măsuri pentru a linişti pe ţărani care, În multe locuri, ar fi inteţiţi În contra ocârmuirei, 84 Şedinţa din 19 Mai 1860. Mon. 01. al Molâ., 8 Iunie. 1860 Şed. din 11 Iunie 1860. Ibid., 5Septemvrie 1860. [95] DELA îNTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 95 şi a-i face să aibă încredere în viitor" 85. Art. 46 al Convenţiei reclamă îmbunătăţirea soartei ţăranilor. Mâna părintească a Domnitorului şi concursul luminat şi patriotic al puterilor le­ giuitoare va face ca, cu o zi mai înainte, făgăduita îmbună­ tăţire să devie un adevăr. Până atunci însă legea actuală "care regulează relaţiile reciproce între proprietăţi şi locuitori trebue să fie păzite cu sfinţenie de ambele părţi, veţi avea o neador­ mită privighere ca legea să nu se calce. Nu atâta legea cât ne­ păzirea ei a adunat asupra capului locuitorilor români nomolul de suferinţi şi de împilări ce i-au adus în îngenunchiare. Veţi apăra dar pe muncitorii de pământ după orice asuprire, după orice siluiri, îndatorire peste cuprinderea aşezământului şi veţi avea recurs la asprimea legilor pentru nemijlocita pedepsire a asupritorilor ori cari ar fi ei; însă pe cât veţi avea a apăra pe ţărani, pe ceilalţi veţi privighea ca să-şi îndeplinească în­ datoriile". Prin această circulară, imi tată încurând de minis­ terul N. Golescu din Muntenia, Kogălniceanu dădea pe faţă simpatiile sale pentru clasa ţărănească. Şi tocmai acest mi­ nistru era să reprezinte guvernul, în timp când adunarea era să desbată proiectul de lege rurală, alcătuit de comisia cen­ trală şi trimis ambelor adunări, din Iaşi şi din Bucureşti 86. Se înţălege deci interesul partidului dreptei, de a scăpa de acest minister, periculos intereselor sale de proprietate. Loviturile contra lui Kogălniceanu le începe Radu Rossetti, protivnicul său din 1859, din comisia centrală. In şedinţa din 17 Decemvrie 1860, Rossetti interpelează pe primul ministru asupra pro­ cură rei postavului armatei, pe care Kogălniceanu o avuse ca întreprinzător, înainte de a intra în minister, încă de pe timpul căimăcămiei. Organul satiric Nichipercea făcuse mult haz pe socoteala lui Kogălniceanu, râzând de "patriotismul lui cu cotul". Principele Grigore Sturza apără pe Kogălniceanu, arătând, că un mare fabricant nu poate fi oprit de a ajunge ministru, şi că întru cât ministrul declară că s'a lepădat de concesie, îndată ce a intrat în minister, nu i se mai poate face nici o imputare. Asupra acestei d'intâi lovituri, adunarea trece curat la ordinea zilei 87. Al doilea atac contra lui Kogălniceanu aduce însă că­ derea lui. Anume venind înaintea adunărei chestiunea sus­ pendărei şi arestărei mitropolitului Miclescu, adunarea' numeşte o comisie pentru cercetarea îrnprejurărei, care comisie depune în 17 Ianuarie 1861 raportul făcut de Lascar Catargiu care->­ întemeindu-se pe faptul că "alesul ţărei la chiriarhia bisericei, 8' Mon. 01. al Mold., 22 Noemvrie 1860. " Prin mesajul către adunarea din Bucureşti din 28 Noemvrie 1860, domni­ torul anunţa şi prezentarea legei rurale. Mall. of. al Tărei Rom., 3 Decemvrie 1860. 87 Şedinţa din 17 Decemvrie 1860. Proces-Verbal al adunărei deputaţilor Moldoveni, No. VII. Comp. Viitorul care atacă pe Kogălniceanu pe aceeaşi temă, 18 Ianuarie 1861. [96] !:l6 IS't'ORIA ROMANILOR cu acelaşi mod ca şi domnitorul, nu poate fi niciodată ames­ tecat cu funcţionarii statului numiţi. de către domnitor, func­ ţionari ce singuri- pot fi revocabili sau suspendibiIi; că apoi canoanele bisericeşti recunosc în persoana chiriarhului puterea exclusivă, spre mănţinerea disciplinei În cler ; că mitropolitul care este după lege indatoritul apărător al driturilor bisericei, acei care s'au sustras dela nemijlocita lui autoritate, după ca­ noane, sunt călcători de legi" - sprijine concluzia dărei În judecată a ministerului Kogălniceanu,' pe ' motivul călcărei arti­ cuI ului 45 din Convenţie 88. După cum se vede, comisia se punea pe tărâmul egalităţei de putere Între capul bisericei şi capul statului; cu alte cuvinte, că biserica ar alcătui un stat În stat. Ea nu împărtăşia părerea domnitorului şi a ministrului său, că mitropolitul este În rea­ litate un slujbaş al statului care nu se poate opune autorităţei civile, în pricinele atingătoare de căderile ei. Şi este observat, că teoria comisiei era un lucru nou, chiar în tradiţiile statului român, de oarece în totdeauna mitropoliţii ţărilor române ce­ da se pasul şi recunoscuse autoritatea domnească 89. In urma acestui raport ministerul Kogălniceanu îşi dă dimisia, în ziua chiar a depunerei lui, 17 Ianuarie 1861 90. Tot acestei împre­ jurări atribue organul conservator, Unirea, faptul căderei lui Kogălniceanu, când zice că : "e cel din urmă minister ce a făcut sacrilegiul de a subsemna o hârtie de exil şi de moarte politică unui mitropolit şi preşedinte al adunărei, fără a mijloci mai întâi o sentinţă judecătorească" 91. Este Însă curios că această învinuire nu se desbate mai departe în adunare şi că, în toată daraverea privitoare la mi­ nisterul Kogălniceanu, ea nu apare nicăieri, nici în acuzare, nici în apărare. Tot aşa de nelămurită rămăsese Însă şi pricina surgu­ nirei mitropolitului. Nu e vorbă, în afară de învinuirile aduse mitropolitului de Însuşi domnul, când cu publica lui împroş­ care 92, Kogălniceanu adăogia că mitropolitul se făcuse vinovat de trădare, stăruind la Rusia pentru un principe străin pravo­ slavnic 93. Dar, de şi Kogălniceanu pretindea, că posedă do­ vezile acestei trădări, el nu le-a dat pe faţă. De aceea şi ziarul Românul întreabă: "Pentru ce ministerul n'a publicat dove- ee Raportul din 1? Ianuarie 1861 nu se vede nicăieri reprodus în desbaterile adunărei. El este publicat în Viitorul, 21 Ianuarie 1861. sa Asupra poziţiei inferioare a mitropolitului faţă cu domnul, în vremile mai vechi, vezi Istoria Românilor .âiti Dacia Traiană, VI; p. 221. 00 Mon of. al Molâ.; 18 Ianuarie 1861. 91 Unirea, 18 Martie 1861. 92 Mai sus, p.8? 93 Aceasta le spune Kogălniceanu tocmai în şedinţa din 20 Ianuarie 1865. Mori. 01., 23 Fevruarie 1865. [97] DELA lNTAIA PANA LA A DOUA DISOLVAR� 97 zile trădărei mitropolitului? Dacă nu le-a publicat, pentru ce când s'a deschis adunarea, n'a mers înaintea ei, să-i expue toate faptele şi să depue toate dovezile pe biuroul ei? Pentru ce n'a făcut-o, cel puţin, când s'a depus în adunare o propunere contra lui? Dacă nu a făcut-o ministerul atunci, pentru ce nu a făcut-o, când s'a cetit în cameră raportul comisiunei care a pus pe mi­ nister în acuzare"? 94 Noi, credem că învinuirea de trădare, de conspiraţie cu puterile străine din partea mitropolitului, nu era întemeiată, cu toate afirmările lui Kogălniceanu. Adevărata cauză pentru care Kogălniceanu a dărâmat pe mitropolit, după cum însuşi o mărturiseşte, în o scrisoare publicată în ziarul Trecutul, este că: "domnul ţărei este o fiinţă mai presus de toţi cetăţenii. Nimărui nu este iertat a se pune faţă în faţă cu dânsul. Aceasta însă s'a încercat a face mitropolitul, ca un alt ales al naţiei; de aceea l'am dat jos" 95. Pentru a da însă o arătare de legalitate răsturnarei mi­ nisterului Kogălniceanu, adunarea găseşte de cuviinţă, să adaugă încă alte învinuiri, pe care se vede că ea punea mai mult temeiu, decât pe surgunirea mitropolitului. Altfel nu se poate explica, cum de această ultimă învinuire ce părea atât de grea, rămâne la o parte din actul de acuzare formulat de Radu Rossetti, în proiectul de răspuns la adresa tronului. Acel ce se însărcină cu desvoltarea din viu graiu a vinelor puse în socoteala lui Ko­ gălniceanu, fu Grigore Balş, ministrul de altă dată care fu­ sese aşa de rău acuzat de Kogălniceanu, în anul trecut, când cu ingerinţele în alegeri 96. Kogălniceanu pus în nevoie de a se apăra, o face în de­ cursul a trei şedinţi 97, şi analiza acestor desbateri furtunoase poate să ne lămurească asupra stă rei daraverilor politice din acel timp . . Cea d'intâiu învinuire adusă lui Kogălniceanu, era că ar fi supus pe proprietari la contribuţia pentru cutia sătească, cu toate că adunarea votase numai supunerea lor la darea bi­ rului obştesc, impunând astfel o dare nevotată de adunare şi deci călcând Convenţia. La aceasta Kogălniceanu răspunde, că proprietarii fac parte din comună; că cheltuelele cutiei să­ teşti, care slujesc la facerea podurilor, plata Monitorului, plata vornicului şi a secretarului se făceau mai mult În interesul pro­ prietarului; în sfârşit că darea cătră cutia sătească este � numai o zecime adiţională la contribuţia personală. 94 Românul, 30 şi 31 Ianuarie 1861. 95 Trecutul, 4 Fevruarie 1861. 9' Mai sus, p. 74. 9' Şedinţele din 15, 16 şi 19 Fevruarie 1861 în Procesele verbale ale adunărei. Moldovei, No. XXI, XXII şi XXIII. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. XIII. [98] 98 ISTORIA ROMANILOR H r i I Al doilea punt de acuzare era, că ministerul ar fi ameninţat cu' nerecunoaşterea cununiei celor ce ar trage sorţi, uzurpând astfel drepturile bisericei. Kogălniceanu răspunde, că el dis­ pusese, ca acei tineri ce se vor căsători, fără a f tras sorţi, nu vor putea opune faptul insurătorei, ca o dispensă de armată. Dacă s'ar urma astfel, nici un Evreu nu ar fi supus slujbei militare. Al treilea: că nu s'ar fi impus moşiile mănăstirilor ne­ închinate la plata contribuţiei fonciare, violându-se egalitatea înaintea legei şi creându-se privilegii. Kogălniceanu întâmpină, că moşiile acestor mănăstiri fiind sub adrn'nistraţia ministe­ rului cultelor, ar fi însămnat a lua din un buzunar şi a pune în celalt. Al patrulea: că s'ar fi înfiinţat câte o închisoare în fie ce sat, făcută de oameni pe calea beilicului, prin propria lor muncă. Kogălniceanu arată că, desfiinţându-se bătaia, ea tre­ buia înlocuită prin un mod de înfrânare a delictelor. Al cincelea: că nu ar fi publicat listele tuturor celor su­ puşi la contribuţie, înainte de a procede la încasări, violân­ du-se legea. Cogălniceanu răspunde, că legea era peste putinţă de aplicat, de oarece prevedea că încasările să se facă chiar în acel an, şi nici un tipograf nu se obliga a da urieşele liste, ale tuturor contribuabililor din ţară, înainte de 6 luni. Al şaselea: că a înfiinţat' fără lege judeţele săteşti. Mi­ nistrul iea aminte că, dacă a făcut-o aceasta, a fost pentru a scăpa odată pe ţăran de judecata proprietarului, adese ori parte şi judecător tot odată. Al şaptelea: că a călcat în picioare libertatea individuală, arestând şi dând în judecată pe preşedintele municipalităţei din Iaşi, Balica. "Dar am făcut-o, răspunde Kogălniceanu, fiind că a fost necuviincios faţă cu ministrul ţărei lui. Dar de ce nu protestaţi oare contra zilnicelor încălcări ale Iibertăţei individuale a ţăranilor, zilnic încălcate nu numai de subprefect şi de jandarmi, dar şi de gospodarii moşiilor, de vechili, de va­ taji şi de feciorii boiereşti. Dacă merit un blam, este că n'am întrebuinţat toată energia, pentru ca articolul 46 din Convenţie să devină un adevăr, nu numai pentru cei tari ci şi pentru cei slabi" . Toate aceste învinuiri şi la care Kogălniceanu răspunse energic, avură doar de rezultat de a pune mai bine în lumină, prin răspunsurile date de el la ultimile două punte, măsurile luate de dânsul în favoarea ţăranilor, care măsuri constituiau ultima şi cea mai de căpetenie a lui vină, celelalte fiind aşter­ nute numai spre a sluji acestei din urmă ca fund de tablou. Aceasta suna, că ar fi făcut mai multe circulări provocătoare pentru ţărani. Radu Rossetti formula astfel acest cap de acu­ zare: "Tot prin o circulară, o întreagă parte a locuitorilor pă­ mânteni care poartă cu supunere toate sarcinile statului, s'a [99] DE,LA !NTAIA PANA LA A DOUA DISOLVARE 99 văzut denunţată la animadversia unei alteia căreia, de către căzutul minister, nu se făgăduia, nici mai mult, nici mai puţin, decât fericirea" 98; iar Grigore Balş, în cuvântarea lui, spunea: "Vă îndemn să bine voiţi a ceti circulara d-lui Kogălniceanu cătră prefecţi, din ziua de 18 Noembrie, pe care circulară toată ţara a declarat-o de provocătoare, spre a vedea dacă 'Viaţa şi proprietatea puteau să fie ocrotite, sub ministerul domniei sale, după asemenea provocări" 99. Iată ce răspunde ministrul la această gravă învinuire: "Decl�.r cu francheţă că sunt pentru îmbunătăţirea soartei ţă­ ranilor; că În această îmbunătăţire văd fundarea naţionalităţei române. Până când ţăranii nu vor fi cetăţeni, noi nu vom avea naţie. Dar domnilor t am voit să se creeze o aşa stare de lucruri, în cât cel de pe urmă ţăran să aibă conştiinţa datoriilor şi a drepturilor lui. Cât timp îl vom lăsa în poziţia în care se gă­ seşte, asuprit, bătut, tratat ca un dobitoc, nelegat cătră ţară prin nimic, ce sprijin 'Vom putea aştepta dela dânsul în oara pericolului? Este timpul, ca înaintea interesului privat, să gândim la interesul cel obştesc; ca înainte de a ne ocupa de moşiile cele mici, să ne ocupăm de moşia cea mare, România, cum făceau părinţii noştri. Chestia Orientului este plină de nouri şi de fulgere; trebue să ne ferim de trăsnetul ce ne ame­ ninţă; Însă cu de să ne ferim? Socotim poate că şi în 'Viitor trebue să ne mărginim a primi pe cuceritorii noştri cu capetele pe tipsie, şi la ducerea lor să-i întovărăşim cu buchete de Iă­ crămioare? Socot că aceasta nu o mai vroim ! Ei bine, aceasta va fi, în câtă vreme ţăranii, greul poporului nu vor avea inte­ rese vitale, materiale, pentru a sări şi a-şi apăra moşia în contra străinilor năvălitori. 2000 de boieri nu fac o naţie t Acesta e un adevăr ce nu se poate contesta. Am avut îndrăzneala, în circulările mele, a vorbi ţăranilor de drepturile lor, de dem­ nitatea lor de Români; le-am vorbit de gloria strămoşilor lor, de timpurile lui Ştefan cel Mare şi ale lui Mihai Viteazul, când şi ţăranul simţi a că are o patrie şi alăturea cu boierul se bătea pentru apărarea ei" 100 t Este învederat că această de pe urmă împrejurare, cir­ culările lui Kogălniceanu pentru ţărani, au adus a lui răstur­ nare, căci toate celelalte învinuiri nu sunt nici serioase nici Întemeiate. De aceea, cu drept cuvânt, arată Kogălniceanu, că pri­ cina răsturnărei lui stă în aceea, că : "a îndrăznit a face să atârne 98 Opinia minorităţei în Procesul verbal al şedinţei din 4 Fevruarie 1861 No. XII, p. 202. Radu Rossetti. Pentru ce s'au răsculiai ţăranii p. 348 este de părere că "toate aceste măsuri erau bune şi Kogălniceanu ştia să le justifice de minune, dar nici una nu era legală". 99 Şedinţa din 13 Fevruarie .1861. Procesul verbal No. XX, p. 259. 100 Locul reprodus se află la p. 301 a desbaterilor. [100] 100 ISTORIA ROMĂNILOR fericirea României de fericirea ţăranului. Nu actele noastre ministeriale, nu cuvântările mele sunt vinovate, ci opiniile noastre în chestia socială. Frica cea mai mare a acuzatorilor mei este că, fiind ministru, în timpul ce are să se trateze chestia rurală, aş putea să mă slujesc de influenţa guvernului, pentru a pune în lucrare o presiune asupra deslegărei acestei chestiuni şia face să prevaleze opiniile mele. De aice hotărîrea de a găsi de rău şi de a osândi sistematic toate faptele ministerului, pentru a ne da j os, înainte de a veni chestia ţăranilor pe tapet". Ko­ gălniceanu aratase adevărul, pe care acei ce-l răsturnară aveau interes a-l ascunde, căci nu le convenia să desvăliască, prea pe faţă, sentimentele ce-i împingeau la răsturnarea ministerului. După apărarea lui Kogălniceanu, adunarea hotărăşte să despartă răspunsul la mesaj de acuzarea ministerului, şi în­ sărcinează o comisie de şepte membri care să instruiască pro­ cesul lui 101. Darea în judecată era tot atât de serioasă ca şi acuzarea; dar partidul dreptei îşi ajunsese ţinta: nu numai că ministerul era înlăturat, ci încă şi prin lumina în care-I pu­ sese, credea că l-a îndepărtat din treburi poate pentru totdeauna. Ca şi când acest cuvânt ar putea fi rostit vreodată în politică! 101 Şedinţa din 17 Fevruarie 18Gl. Proces verbal No. XXII, p. 330. " [101] IV DELA A DOUA DISOLVARE PÂNĂ LA UNIRE (29 lan. - 11 Dec. 1861) A doua disolvare. - Aceiaşi soartă, ca şi ministerul lui Kogălniceanu în Moldova, o avu acel al lui Epureanu în Mun­ tenia. Şi acest djn urmă fusese luat, tot după sistemul urmat de domnitor, de a nu-şi alege ministerele din majorităţile adu­ nărilor, sistem caracteristic pentru domnia lui Cuza şi care a fost notat de mai multe ori de oamenii timpului. Aşa ziarul Unirea observă, că: "se compunea ministerul totdeauna în afară de majoritatea adunărei". Principele Dim. Ghica spune, în şedinţa din 13 Mai 1861, că: "obiceiul la noi este de a nu se lua ministerul din majoritatea adunărilor'"; iar principele Gr. M. Sturza arăta, în şed. din 1 Febr. 1861, că: "în zadar am căuta să aruncăm. faptele miniştrilor ca imputare conservato­ rilor ori proprietarilor; căci ei nu pot avea solidaritatea ac­ telor unui minister, pe câtă vreme ministerele la noi n'au fost, ca în statele constituţionale, sprijinite pe o majoritate parla­ mentară" 1. N einţălegerlle între minister şi adunare în Mun­ tenia izbucniră mai ales dela chestiunea răscoalei din Craiova. Se bănuia ministerului, că aplicase legea patentelor, înainte de a fi fost votată de ambele adunări, ca lege de interes comun; că tot aşa se făcuse cu legea scăzământului arendaşilor şi că, fără motiv, se procedase cu atâta asprime la înăbuşirea miş­ cărei din Craiova, de oarece, după cum se vedea din hotărîrea Curţii de apel- care cu majoritate de 5 glasuri contra 4 achi­ tase pe cei mai mulţi din preveniţi şi numai pe câţiva îi con­ damnase la uşoare pedepse - "nu fusese acolo un spirit de răscoală, ci numai o izbucnire de nemulţămire contra prefec­ tului Gr. Marghiloman"; că deci trebuia, ca acei ce au atras macar un minut bănuiala că ar fi existat un asemene spirit să-şi iee cuvenita pedeapsă. Epureanu, în loc de a da satisfa­ cere camerei, destituind pe prefect, îl numeşte judecător la 1 Unirea, 21 Fevr. 1861, Mon. of. al Ţărei Rom., 20 Mai 1861. [102] 102 ISTORIA ROMANILOR curtea din Bucureşti 2. Adunarea ceruse întâi rânduirea unei anchete care să vadă cum s'au petrecut lucrurile. Ministerul însă declarase, că nu primeşte asemene numire, neprevăzută în Convenţia de Paris. Atunci adunarea cere dosarul răscoalei, Ministerul refuză a-l da, întâmpinind că afacerea trecând îna­ intea înaltei curţi care judeca pe atunci ca al treile grad de jurisdictie în fond, cauza ar fi încă pendentă înaintea justiţiei şi parlamentul nu ar putea să se amestece în trebile judecă­ toreşti. Adunarea supărată pentru refuzul ministerului de a se supune controlului ei, întroduce, în răspunsul la mesajul de deschidere, un paragraf în care blamează purtarea ministe­ riului, în chestiunea turburărilor craiovene, care paragraf este votat cu o mare majoritate de 42 din 62, compusă din stânga şi dreapta întrunite 3. Ministerul răspunde acestui vot de ne­ încredere, prin o măsură foarte gravă: disolvarea adunărei, pe motivul că ea s'ar fi amestecat în atribuţiile judecătoreşti, calificând faptul dela Craiova, înainte de a se fi dat asupra lui hotărîrea definitivă. Disolvarea se face în ziua de 29 Ia­ nuarie 18614• Domnitorul voia să îndreptăţască pasul său, arătând Porţii depăşirea adunărei peste atribuţiile ei. Prin o scăpare din vedere, domnitorul uitase pentru un moment rolul pe care-I jucase până acum, de apărător al autonomiei şi vred­ niciei ţărei. Agentul său din Constantinopol, C. Negri, se în­ sărcinează a i-l reaminti. El îi scrie, că: "ceeace este în pro­ priile sale atribuţiuni nu ar trebui să fie supuse apreţuirei şi desbaterei altora" 5. Este curios, că domnitorul care se mân­ drea atâta şi cu drept cuvânt de spiritul său- de neatârnare faţă cu Poarta, să nu fi văzut singur acest lucru; dar cu cât va deveni mai ascuţită lupta din lăuntru, cu atâta domnitorul va căuta mai mult sprijin În autoritatea suzerană şi se va în­ depărta de primul său avânt. Disolvarea bine înţeles că, ză­ dărind ambiţia, supăra foarte adânc pe membrii care vota se blamul şi ei îşi puseră toate puterile, spre a fi realeşi în noua adunare. In zădar se silise ministerul Epureanu, pe de o parte' prin presiuni electorale, pe de alta prin graciarea lui Oraşanu şi Valentineanu de osânda ce o făceau pentru delicte de presă 6, a schimba majoritatea. Ea revine încă mai compactă decât înainte şi, în 16 Aprilie 1860, cea întâi măsură a nouei adunări fu darea în judecată a ministerului Epureanu. Măsura se vo­ tează cu 35 de glasuri contra numai a 15, ceeace arată, că par- 2 Mon. of. al Ţiirei Rom., 1 Fevr. 1861. Viitorul, 25 lan. 1861. • Desbaterile şedinţei din 28 lan, 1851 în suplimentul Monit. citat şi nota prec. Comp. Roinânul, 19 lan. 1861 şi Unirea, 25 Fevr. şi 7 Martie 1861. 4 Raportul către domnitor, publicat Între alte ziare şi de Rotnânul, 1 Fevr. 1861. • Negri C. Cuza, 5 August 1861. Corespondenta citată, p. 160. • Graţiaţi în 4 Aprilie 1861, Mon. of. al Ţărei Rom., 10 Aprilie 1861. [103] DELA A DOUA DIZOLVARE PANA LA UNIRE 103 tidul guvernamental, scăzuse încă din ceeace fusese şi că opo­ ziţia sporise. Şi nici că se putea altfel, de oarece cum spune Trecutul "aceeaşi o mie, două de oameni care au scos din urnă pe deputaţii cu care guvernul nu se împăca, Vor trimite, de nu tot pe aceiaşi deputaţi, cel puţin unii şi mai puţin liberali". Dar ministerul şi disolvase adunarea, numai spre a se răsbuna pe ea 7. In 17 Aprilie ministerul îşi dă dimisia 8. Atât ziarele liberale cât si cele conservatoare criticau disolvarea aceasta de a doua a' adunărei, si în cercurile con­ ducătoare ale ţărei această măsură fu în deohşte rău privită. Este de observat apoi, ca disolvarea fiind o prerogativă a dom­ nului, opoziţia trecu de astă dată încă mai mult peste capetele miniştrilor, spre a atinge persoana domnitorului. In comisia centrală, patru membri: Brăiloiu, Teodor Brătianu, I. Can­ tacuzin şi Arsachi propuseră o moţiune de neîncuviinţare a disolvărei ; moţiunea este însă răspinsă de majoritatea comisiei 9. In timpul ce adunarea munteană era disolvată şi se fă­ ceau alegeri pentru acea care trebuia s'o înlocuiască, adunarea din Moldova votase, în 27 Martie 1861, o propunere ca, pentru desbaterea chestiunei rurale, să se întrunească ambele adunări în Bucureşti. Era iarăşi un mijloc pieziş, de a realiza unirea efectivă a ţărilor române, mijloc încercat încă odată fără iz­ bândă, când cu votarea legei curţei de casaţie 10. Când se în­ truneşte adunarea munteană ea se ocupă, odată cu darea În judecată a cabinetului Epureanu, şi de propunerea adunărei moldovene. Când adunarea moldovenească înmânase domni­ torului adresa ei, cuprinzătoare a acestui vot, el răspunsese: "Simt toată seriozitatea pasului ce aţi făcut. De şi vă pot asi­ gura de buna voinţă a Inaltei Porţi şi a puterilor garante, to­ tuşi nu este de tăgăduit că avem nevoe de multă prudenţă şi înţălepciune pe lângă patriotismu" 11. Când propunerea vine în adunarea munteană, ea este votată în unanimitate. Şi mi­ niştrii votează pentru 12. Dacă domnitorul nu s'a opus de astă dată atât de ca­ tegoric la rostirea dorinţei de a se întru ni camerile, ba chiar a îngăduit acest vot prin miniştrii săi, în deosebire de cum se 7 Trecutul, sub Redacţia lui Ioan Strat şi Gh. Mărzescu, 4 Febr., 1861. 8 Mon. Of. al Ţ'arei Rotn., 20 Aprilie şi 2 Mai 1861. Unirea 4 April 1861. Ministerul Epureanu este judecat de Curtea de casaţie în 20 Iunie 1862 şi este achitat. Mall. of. 29 Sept. 1862. 9 Unirea, 21 Fevr. şi 4 Martie 1861. Românul, 24 Fevr. 1861 (articol de Dimitrie Brătianu). . 10 Mai sus p. 90. Vezi două depeşi din laşi în Mon. of. al Ţ'ărei Rom., 31 Martie şi 1 Aprilie 1861. 11 Mall. of. al Molâ., 3 Apr'Iie 1861 (şedinţa din 27 Martie 1861). 12 Şedinţa din 14 Aprilie. Mall. of. al Ţ'ărei Rom., 2 Mai 1861. suplement. [104] 104 ISTORIA ROMANILOR purtase când cu legea curţei de casaţie, aceasta o făcuse pentru că, după cum vom vedea la analiza politicei externe privitoare la chestiunea unirei, pe atunci negociările care se urmăreau în Constantinopole, păreau a conduce la o deslegare favorabilă a acestei chestiuni, şi părerea obştească era că unirea desă­ vârşită a Moldovei cu Muntenia va fi încuviinţată de puteri. Această părere îşi făcuse drumul prin cugete, din următoarele Îm­ prejurări: Primul ministru al Moldovei, A. Panu, în depeşa tri­ misă colegului său în Bucureşti, în 27 Martie 1861, spune că: "atunci când a av .it onoarea a fi chemat de către Inălţimea Sa, pentru a forma cabinetul, ar fi aflat negociări întinse pentru unire şi a văzut atunci o persistenţă, o convicţiune din partea Inălţimei Sale, ca să vadă realizându-se mai în grabă acest mare act naţional. Unirea mi-a zis Inălţimea Sa, este credinţa mea politică; ea este ţinta de mântuire a naţiunei române, la care părinţii noştri au căutat a ajunge şi la care sper că vom putea ajunge. Eu trebue să fac unirea; căci sunt dator către naţia care m'a ales şi cătră istoria către care trebue să am o responsabilitate" 13. De aceea şi Panu primise ministerul în Moldova, spunând anumit, că dacă nu va reuşi a realiza acest vis a Românilor, îşi va da dimisia 14. Această credinţă în apropiata realizare a unirei era cu atât mai firească de a fi întâlnită în ţările române, cu cât şi ziarele străine o întăreau. Aşa Le Constituiionnel din Paris sa­ lută cu plăcere "prefacerea operată în intenţiile guvernului otoman care prefacere ar constitui un progres însămnat, în calea arătată oare când Turciei de puterile occidentale. Acest prim pas, aşa de cu francheţă făcut, este de bun augur; el va ajuta poate a repara nişte greşeli, pe care guvernul turc în­ cepuse acum a le expia"; iar pe de altă parte Wanderer din Viena vestia acelaş evenement, însoţindu-l, conform politicei austriace, cu următoarele comentarii: "Afară de aceasta, va fi de un mare interes a observa purtarea Principatelor dună­ rene, acuma desăvârşit unite, fiindcă pentru principele Cuza nu mai poate exista nici o raţiune a ascunde mai mult timp adevăratele lui intentiuni". Le Courrier d'Orieni din Constau­ tinopole dădea ca pozitive următoarele ştiri, anume că Poarta primise unirea ministeriilor şi a camerilor, o lege nouă elec­ torală prezentată de guvernul Principatelor unite şi strămu­ tarea comisiei centrale şi a curţei de casaţie la Bucureşti 15. 13 Depeşa în Mon. of. al Ţărei Rom., 28 Martie 1861. 14 Unirea, 7 Martie 1861. Cu prilejul acestor vorbe de vis al Românilor, aplicat unirei, Trecutul, 18 Martie 1861, glumeşte cu spirit; "cum că noi Românii ne găsim într'un somn adânc, acesta e mai mult decât singuri. Şi în adevăr, după legile naturei, visul nu se produce decât când doarme cineva şi d, Panu, la intrarea sa în minister a spus că unirea este visul Românilor. Românii deci dorm şi visează la unire". 15 Citate după reproducerea lor în Romdnul, 16, 17, 18 şi 23 Aprilie 1861. I [105] DELA A DOUA DIZOLVARE PANA LA UNLREI 105 In urma tuturor acestor stiri, nu trebue să ne mirăm, dacă vedem un ziar din Iaşi scriind, că "întrunirea adunărilor pentru a delibera în comun legea rurală, şi a perdut impor­ tanţa, după ce ştim că unirea deplină a ministeriilor şi a adu­ nărilor ni s'a acordat dela Constantinopole: că M. S. Sultanul a adresat o iradea către 1. S. domnul, prin care octroiază ţărei cererile făcute într'un memorandum prezentat aici din vara Barbu Catargiu Colecţia Academiei Române. trecută; că un mesajer turc se aşteaptă poimâni în Bucureşti, şi că în sfârşit domnul Panu este chemat de M. S. a se afla acolo în-capitala României" 16. Şi într'adevăr că Panu, Mavrogheni şi D. Sturza fusese chemaţi în Bucureşti, şi această chemare se pusese în legătură ,. Tribuna română, 20 Aprilie 1861. [106] 106 ISTORIA ROMA.NILOR cu alcătuirea primului minister unionist, ceeace făcuse că Panu să fie atât de sărbătorit În Bucuresti 17. Cu toate aceste aparenţe atât de favorabile, lucrurile ieau o altă Întorsătură În Constantinopole şi recunoaşterea unirei este amânată, Domnitorul se vede nevoit a recurge iarăşi la constituirea unui minister deosebit pentru Muntenia. De astă­ dată ministerul este luat, prin excepţiune, din majoritatea adunărei şi alcătuit sub preşedenţTa lui Barbu Catargiu, din: C. Brăiloiu, principele Dimitrie Ghica, Ioan Cantacuzino, A­ postol Arsache şi Constantin FiIipescu. Ministerul intră în lu­ crări În ziua de 30 Aprilie 186118• LqQIu la care l.ymea nu se prea aştepta, este că primul act al ministerului partidului dreptei, să fie revocarea ordonanţei asupra presei, "rămânând ea li­ beră sub paza numai a legilor ţărei" 19. Măsura era un mijloc de a câştiga pe stânga în favoarea ministerului, ca una ce lu­ crase Împreună cu dreapta la răsturnarea lui Epureanu. Mi­ nistrul Mălinescu, din cabinetul de mai târziu al lui Golescu, bănueşte această măsură de nesinceră, ca una ce era în contra principiilor partidului ce o luase 20. Ministerul Catargiu are încă o foarte' scurtă durată, nu­ mai 12 zile, de oarece în 11 Mai el îsi dăduse acum dimisia, semn caracteristic pentru relaţiile dreptei cu domnitorul. Şi mai caracteristică este însă, că demisia ministeriului este de astă dată motivată şi anume pe faptul, că domnitorul refu­ zase: 1) schimbarea membrilor comisiei centrale numiţi de el; 2) schimbarea prefectului poliţiei capitalei; 3) schimbarea câtorva prefecţi; 4) desfiinţarea înaltei curţi şi înfiinţarea curţei de casaţie; 5) imediata punere În desbatere a chestiei rurale; 6) de asemene a legei electorale. Din aceste punte, erau mai de samă: 1, 5 şi 6. In privirea celui d'intâi, Catargiu cerea revocarea din comisia centrală, a lui N. Golescu. Arghiropol, Anghelescu şi Predescu, membri din partidul stângei, care luase apărarea lui Epureanu contra învinuirilor ce i se adusese 21. Chestiile cele­ lalte două erau într' o strânsă legătură, şi domnitorul avea in­ teres ca ele să nu fie rezolvite de un minister şi o adunare con­ servatoare. De şi încuviinţarea unirei fusese amânată, tot se aşteaptă din zi În zi a ei realizare, şi domnitorul doria ca chestia rurală să fie luată În desbatere de adunările Întrunite. Dar domnitorul ar mai fi dorit un lucru, ca să se modifice şi legea electorală. Greutatea Însă era de cine să se facă această mo- 17 Mon. of. al Mold., 5 Mai 1861. Viitorul, 29 Aprilie 1861. 18 Monit. of. al Ţărei Rom., 1 Mai 1861. Unirea, 2 Mai 1861. 19 Declaraţia lui B. Catargiu în şedinţa din 4 Mai în Motiit. of. al Ţărei Rom., 9 Mai 1861, suplement. 2. Şed. din 26 Iunie, Mon. of. al Ţărei Rom., 30 Iunie 1861. 21 Viitorul, 20 Mai 1861. [107] DELA A DOUA DIZOLVARE PA.NA LA UNI'RE 107 dificare? Stipulaţiile electorale fusese anexate către Convenţie, ca parte întregitoare, şi puterile se arătau mai ales foarte în­ grijite tocmai asupra acestui punt. Aşa Negri spune, într'o scrisoare cătră domnitor, că "puntul principal ce interesează conferenţa este modificarea legei electorale" şi de aceea el cere domnului, să-i trimeată proiectul, ca să se statueze de odată asupra tuturor puntelor 22. Prin memorandul trimis către puteri, la începutul lui 1861, domnul apăsa foarte mult asupra nea­ junsurilor legei electorale şi, cu toate că nu cerea modificarea ei de către puteri, se putea interpreta această stăruinţă a lui prea amănunţită de a-i arăta rălele, că o cerere indirectă de a se procede, odată cu încuviinţarea unirei, şi la schimbarea sistemului alegerilor, mai ales că, precum vom vedea, dom­ nitorul era convins de neputinţa absolută ca legea electorală să fie serios reformată de adunările în fiinţă. De aceea şi Vii­ torul impută domnitorului că "ar fi cerut, prin memorandum către Poartă, reforma legei electorale" 23. Domnul avea însă dreptate de a crede aşa ceva, de oarece Unirea, organul dreptei califică de demagogic proiectul comisiei centrale care întindea dreptul de vot tuturor acelor ce plătiau 48 de lei dare şi nă­ dăjduia, că un asemene proiect va fi răspins de ambele adunări. Acelaş ziar apoi spune, despre petiţia din 11 Iunie din câmpul Filaretului, care cerea @rgirea dreptului electoral, că ar fi răs­ turnătoare a proprietăţei 24. Organele liberale din potrivă spri-' jiniau lărgirea dreptului de vot. Tribuna română susţine, că "ţăranii nu pot aştepta îmbunătăţirea soartei lor dela boieri, ci numai dela alesul şi iubitul Românilor şi dela gţirea bazei electorale"; iar Trecutul adaoge, că "de şi ţăranii nu au cul­ tura necesară, spre a putea desbate într' o adunare chestii de stat, totuşi ar avea destul bun simţ ca să se opună, dacă nu prin discuţie, cel puţin prin vot, unei legi făcute în interesul unei singure clase 25. Ori cum ar fi fost lucrurile, trei întrebări mari preocupau ţările române la începutul anului 1861: unirea, legea electo­ rală şi chestia rurală. Ca şi în vremile divanului ad-hoc, unirea era dorită de toată clasa conducătoare, fără deosebire de partid; iar chestia rurală era în strânsă legătură cu legea elec­ torală şi, din pricina lor, pe faţă sau pe ascuns, se încingeau luptele şi se desbina pătura superioară. Poziţia guvernului, în 22 Negri c. Cuza, 3 Iunie 1861. Corespondenta, p. 106 şi 117. Domnitorul cere comisiei centrale pregătirea acestei legi. Mon. Of. al Mold. 27 Mai 1861. 23 Viitorul, 11 Mai 1861. Viitorul este organul partidului dreptei; Trecutul al stângei. 24 Unirea, 13 Iunie şi 15 Iulie 1861. Autorii acestei petiţii sunt daţi judecăţei ; achitaţi prin şedinţa din 1 Oct. 1861 pe motivul că ei nu ceruse alt ceva decât lărgirea dreptului electoral. Românul, 4 Oct. 1862. 25 Trib. rom., 30 April 1861. Trecutul, 8 Iunie 1861. [108] 108 LSTORl.A ROMĂNILOR mijlocul acestor lupte, era foarte grea, şi guvernul era în rea­ litate domnitorul care schimba ministerele după placul său. Cu dreapta nu se putea împăca; cu stânga extremă iarăşi nu. Ar fi vrut să constitue un partid de centru, moderat, care să primească ideile sale în Întregul lor, Înaintate în ceeace privea reformele lăugtrice, reţinute şi cumpătate în daraverile ce a­ tingeau gxterrorul. Dar acest partid nu se putea improviza, şi de aice se �xplică acea schimbare atât de nestatornică a repre­ zentanţilor puterei esecutive. Poporul, bine înţăles, că era cu domnul, contra partidului dreptei, şi avem despre această ţi­ nută a lui, o preţioasă şi convingătoare mărturisire, în arătarea organului acelui partid, Unirea, care spune, că "tribunalele n'ar fi fost mai nici odată favorabile lui Barbu Catargiu, (adăo­ gând) fiind că ar fi fost pline de oamenii coteriei" 26. Retrăgându-se Barbu Catargiu, domnitorul însărcinează cu alcătuirea ministerului pe Ştefan Golescu - o uriaşă să­ ritură dela ultra-conservatori la ultra-liberali - care-şi com­ pune cabinetul său din Arghiropol, Mălinescu, C. Bălcescu, Bolintineanu şi colonelul Semeşescu 27. Noul minister se com­ punea tocmai din bărbaţii pe care Barbu Catargiu voise să-i eliminege din comisiune centrală. Se putea deci prevedea în ce raporturi vor sta noii miniştri cu adunarea ce sta sub influenţa lui Barbu Catargiu. Cât de porniţi unul contra altuia, erau B. Catargiu şi St. Golescu, se vede de pe aceea, că cel d'intâi refuză de a semna decretul de numire al noului minister 28; refuz însă ce lovia şi în domnitor, punându-l în un impas constituţional. Ministerul lui Golescu, tot în vederea apropiatei unm, se dă numai ca un minister de tranziţie şi de scurtă dăinuire 29. Ceeace însă supăra cu deosebire adunarea, în constituirea noului minister, era primirea lui Mălinescu şi a lui Bolintineanu în el, fiind. ei priviţi de dreapta, ca "adversarii proprietăţei şi ai ordinei sociale", şi modul cum fusese privită chemarea lui la cârmă se vede de pe aceea, că adunarea alege îndată pe Brăi­ loiu, Cantacuzino şi Arsachi ca membri în comisia centrală, 2. Unirea, 27 Mai 1861. Apoi, cum foarte bine observă, Anghel Derne­ trescu: "ministerele urmau unul după altul cu repeziciune (fără ca unul din ele se izbutiască a avea, în acelaş timp, încrederea domnului şi a parlamentului. Par­ lamentul era al dreptei, cu principiile căreia domnul nu se împăca. El înclina mai mult către stânga, însă nu către stânga extremă. Ministerul constituit de dânsul, în mod arbitrar, nu se bucura de încrederea adunărei. Din acest cerc vicios domnul nu putea să iasă. In aceste frământări se dărăpanau puterile în o zadarnică luptă şi ţara rămânea mai mult pe loc, decât să meargă înainte". Discursurile lui Barbu Caiarqiu, Bucureşti, 1886, p. LI. 27 Monii, of. al Ţărei Rom., 15 Mai 1861. '8 Unirea, 20 Mai 1861. •• Monitorul citat în nota 27. [109] DELA A DOUA DIZOLVARE PĂNĂ LA UNIRE 109 bărbaţi ce făcuse parte din cabinetul trecut 30. Barbu Catargiu vrea însă să silească pe ministerul Golescu, să aducă îndată în desbaterea adunărei chestia rurală, temându-se ca nu cumva să modifice legea electorală, şi de aceea propune, ca "orice minister ce nu ar grăbi soluţia chestiei rurale, înainte de în­ chiderea adunărei, să nu aibă încrederea ei. Propunerea este votată cu mare maj oritate 31. Ministerul neprimind această re­ zoluţie şi fiind şi acuzat că a îngăduit sub semnarea petiţiei din 11 Iunie, prin care se cerea lărgirea bazei electorale şi se blama adunarea actuală, capătă un vot de blam, în 24 Iunie, primit cu 32 de voturi contra 2332• După acest vot, ministerul nu se mai duce pe la adunare, nu-i mai comunică nimic până la 10 Iulie, când e�irând terminul sesiunei parlamentare, adunarea se închide. Această anomalie constituţională, ca un minister blamat să rămână alăturea cu adunarea care-I des­ cuviinţase, a fost bagată în samă de ziarele timpului 33. Dar lucrul era firesc, ministerele ne fiind luate din majoritatea adu­ nărei şi ele fiind numai ale domnului. Ce se întâmplase, în acest răstimp, în Moldova? Minis­ terul Panu (cu Hurmuzaki, Mavrogheni, Cuciureanu, Rolla şi D. A. Sturza), al omului ce avea o reputaţie nebănuită, fusese primit chiar de adunare cu oarecare bună-voinţă, mai ales că primul său act era pe placul ei. Anume hotăreşte chestiunea mitropolitului, pretextul ce adusese răsturnarea lui Kogălni­ ceanu, şi anume: mitropolitul demisionează; se stânge contra lui orice urmărire; se dispune desfiinţarea proceselor-verbale ale adunărei, referitoare la punerea lui sub judecată şi i se dă o pensie de 200 de galbeni pe lună 34. Această blândeţă faţă cu un om se fusese învinuit de trădător cătră ţară, indispunea pe mulţi. Sofia Hrisoscoleu află ex.E!icarea revocărei urmărirei mitropolitului, în faptul că era înrudit cu primul ministru. "Deplâng, zice ea, această hotărîre a consiliului, pentru că ea se atribue d-lui Panu, ca unul ce este rudă cu învinovăţitul mitropolit. O deplâng, pentru că am fi dorit ca ilustrul membru al căimăcămiei de trei, la a doua sa ivire pe scena politică, să fi început prin vreun act demn de reputaţiunea sa, şi nu prin a cere scăparea unui criminal de asprimea legilor" 35. 30 Unirea, 16 Mai 1861. 31 Mon. of. al Ţ'ărei Rom., 27 Iunie 1861, suplement. Unirea, 21 Iunie 1861. 32 Ibid. Comp. Românul, 3 şi 4 Iulie 1861. Ministerul Golescu răspundea, în privirea subsemnărei petiţiei, că asemenea imputare este stranie din partea oamenilor unui minister ce desfiinţase ordonanţa asupra presei. Mon. of. al Ţărei Rotn., 30 Iunie 1861. 33 Trecutul, 1 Iulie 1861. 34 Mon. of. al Mold., 21 Ianuarie 1861. S5 Articolul Camera din Iaşi de Sofia HrisoscoJeu în Românul, 20 Aprilie 1861. [110] 110 ISTORIA ROMÂNILOR Interpelarea lui Lascar Catargiu. - In curând Însă această daravere fu uitată, faţă cu zvonul de care am vorbit, despre apropiata realizare a unirei, zvon adus la crezare, mai ales prin chemarea lui Panu la Bucureşti. Această veste, după unii fiind îmbinată cu acea a unei conferenţi ce trebuia să se ţină la Paris, spre a se da această încuviinţare, Lascar Catargiu cere în adunarea moldovenească, ca guvernul să comunice adunărei, "dacă cu prilejul conferin­ ţelor ce aveau a se ţinea la Paris, luase măsuri a se încunoş­ tiinţa din nou pe puteri, despre viile aşteptări ale ţărei de a vedea realizate dorintele rostite de divanurile ad-hoc". Aceste ştiri fiind telegrafiate la Bucureşti, Barbu Catargiu propune imediat ca să se adreseze o mulţămire deputatului ce ridicase această chestiune; iar principele Ştirbeiu repetă aceeaşi între­ bare în adunarea munteană. Bolintineanu răspunde lui Ştirbeiu, că "în urma demersurilor şi stăruinţelor necurmate ale 1. S. domnitorului, Poarta a încuviinţat unirea deplină a ambelor Principate. Puterile se vor întruni în conferinţă, pentru a ho­ tărî această chestiune" 36. Răspunsul nu se potrivea însă cu întrebarea; căci Catargiu şi Ştirbeiu întălesese, dacă se va face demersuri pentru principele străin. Domnitorul care singur cunoştea pe deplin starea nego­ cierilor întru dobândirea unirei, ştiea tot odată ce periculos era, pentru obţinerea unui rezultat favorabil, reinvierea ches­ tiunei principelui străin. Trebuia deci căutat de înăbuşit pe cât se putea atare manifestare, şi din contra, să se arăte, că ţara s'ar fi l�pădat acuma de această năzuinţă şi că era mul­ ţămită cu unirea sub principele pământean pe care îl dobân­ dise. De aceea ocârmuirea pe de o parte înserează în M oniiorul Oficial al Ţărei Romăneşti un comunicat, prin care spune, că "cele din urmă ştiri ale agentului ţărei la Paris sunt că chestia principelui străin este neadmisibilă; că nimene nu s'a gândit la aceasta şi că va fi opoziţie la o asemene propunere ori de unde ar veni" 37; iar pe de alta nu ne vom mira, dacă vom vedea manifestându-seîn Principate o mişcare pentru susţinerea dom­ nului băştinaş, mişcare a căreia legătură cu guvernul, ba poate chiar inspirare din partea lui nu se poate cu totul tăgădui. Dar mai este apoi de luat în bagare de samă şi ambiţia domnitorului, care acum tocmai era în ajunul de a izbuti, după silinti urieşe şi o frământare atât de îndelungă, să realizeze unirea, nu putea fi dispus a se coborî de pe tron, pentru ca altul să se folosască de munca şi de chinurile lui. Mai doria apoi ca prin unire să ajungă mai departe, la realizarea câtorva reforme mari, de 36 Chestiunea întreagă cu depeşa din Iaşi în Mori. of. al Ţ'ărei Rom., 20 Mai 1861 (Şedinţa adunărei din 18 Mai). 37 Mon. Of. al Ţărei Rom., Iulie 7 1861. [111] DELA A DOUA DIZOLVARE PANĂ LA UNIRE 111 care mima lui era alipită, şi pentru a căror îndeplinire tocmai unirea deschidea o lu@inoasă perspectivă. De aceea vedem, bună oară, că ziarul Dâmbooiţa care, sub direcţia lui Bolintineanu, era şi el organul oficios al gu­ vernului, ba trecea chiar de subvenţionat din partea lui, sus­ ţine, că "să se convoace o singură adunare constituţională care să nu poată atinge unirea, dar care să decidă despre ereditatea în familia alesului dela 24 Ianuarie". V iilorul, ziarul dreptei, adaoge chiar, după reproducerea locului din Dâmboviţa, pă­ rerea, că "ideea pare avea o origine mult mai înaltă decât o slabă pană de publicist" 38. La V oix de la Roumani e, a lui Ulysse de Marsillac, iarăşi un organ oficios al guvernului, după cum îl numea Viitorul, combate de asemenea ideea că "nu s'ar putea găsi o dinastie între Români" 39. Mai mult decât atâta: se sub­ scrisese două petiţiuni din partea poporului, una pe câmpia dela Filaret în Bucureşti, alta, tot în cuprinsul celei din Bu­ cureşti, pe câmp ia dela Frumoasa, la Iaşi, prin care petiţii se cerea răspingerea domnului străin şi constituirea statului unitar sub alesul din 5 şi 24 Ianuarie, cu o reprezentare adevărat na­ ţională, prin lărgirea dreptului electoral. O alta asemene pe­ tiţie circula prin ţinuturi 40. Când se prezintă înaintea domni­ torului deputaţia însărcinată a-i înmâna petiţia sub semnată în 11 Iunie pe câmpia Filaretului, domnitorul se preface a do­ jeni pe autorii ei. El le spune, că "se miră de un asemene .de­ mers; că voiau pe semne să se �xercite o presiune; că asemene mişcarea ar putea fi calificată de revoluţionară; sfătueşte pe toată lumea să aştepte cu lwişte şi încredere realizarea dorin­ ţelor ţărei, care în curând nădăjdueşte că vor fi încununate cu succes; dar că nu va mai suferi asemene urmări care, de­ parte de a întări tronul ridicat de Români, îl slăbesc şi duc naţia la peire" 41. Oficial domnul era ţinut a reproba o asemene manifestare, mai ales că-I punea în poziţia de a avea aparenţa de a se apleca cu totul către liberali, ceeace nu era în interesul său politic. Este însă interesant de constatat, că nu numai foile mai mult sau mai puţin în legătură cu guvernul şi petiţiile care putuse fi provocate de el, sprijiniau ideea principelui naţional, ci şi ziare neatârnate, ba până la un punct chiar neprielnice ocârmuirei, susţineau aceeaşi părere. Aşa C. A. Rossetti, în Românul, spune: "Noi dar facem apel la toată naţiunea, nu 38 Viitorul, 13 Aprilie şi 2 Mai 1861. 39 La Voix de la Roumanie, 25 Mai 1861: "Quoi, voilă une nation de cinq millions d'hommes et parmi elle, il ne se trouve pas un seul prince digne de la couronne ? Quoi, tant d'intelligence et de patriotisme, repartis sur une race admirablement douee, ne suffiraient pas a creer une dynastie"? .0 Ibid., 28 Iunie şi 1 Iulie 1861. Comp. Românul, 8 Iulie 1861. " Mon. 01. al Ţ'ărei Rotn., 19 August 1861. [112] 112 ISTORIA ROMANILOR să se supună condiţiilor noastre, ci să le desbată în public şi să le lepede, sub scriind în public petiţia ce circulă în ascuns pentru guvern străin, sau să le aprobe în public, subscriind petiţia noastră către alesul naţiunei" 42; iar Tribuna română spune că "fericeşte pe Români, că n'au dobândit unirea cu principe străin, mulţămind mai ales diplomaţiei engleze că nu a dat România de moştenire unui principe străin" 43. Prin ur­ mare chiar, în afară de interesul politic momentan, de a nu se accentua într'un moment nepotrivit dorinţa după principele străin, chiar în afară de faptul că domnului îi era displăcută o asemene dorinţă, în momentul tocmai când era pe puntul de a realiza una din ţintele domniei lui, partidul stângei nu mai împărtăşia cu aceeaşi înfocare principiul domnului străin, sau cel puţin găsia, că acuma cererea lui nu era la timp. Partidul dreptei din protivă care provocase această des­ binare de păreri, prin interpelarea lui Lascar Catargiu, se în­ tărta şi se încorda cu atât mai mult, cu cât vedea că în ţară îşi făcea drum ideea domniei pământene ; aceasta ar fi însămnat aşăzarea desăvârşită a familiei Cuza pe tronul ţărilor române, poziţia era mândră şi prea frumoasă pentru a nu părea rău aproape fie-cărui membru din sînul acelui partid, că nu o ocu­ pase el, şi-l făcea să-şi iasă din fire la ideea că un Cuza să o do­ bândească. Numai o aşa stare psicologică explică rostirile zia­ relor conservatoare ale timpului şi mai ales tonul acestor rostiri. � Aşa Viitorul spune, că "întemeierea statului român nu se va putea face, decât când se vor realiza dorinţele divan­ rilor ad-hoc. Domnul Panu care pentru mulţi în România re­ prezintă principiul Unirei cu principe străin, nu va scăpa so­ cotim prilejul ce ni se înfăţişază" 44. Acelaş organ exclamă chiar: "ce este unirea, dacă se va face fără principe străin" '? Apoi intrând mai adânc în chestiune, caută, în cuvinte acoperite însă străvezii, înlocuind pretutindene termenul de domnitor prin acel de administraţie, a arăta într'un lung articol, că "e� perienţa ce am făcut-o de mai mult de doi ani, n'a făcut decât a ne convinge cu mai mare tărie, că singurul mijloc de a ne organiza iute şi puternic, este, de a înceta odată de a fi o po­ poraţie şi a începe a deveni o naţie. Printul Cuza el însuşi a arătat că este gata a se coborî de pe tron, spre a realiza deplin dorinţele poporului". Observăm pe lângă intenţiunea jigni­ toare a rostirei, şi forma nerespectuoasă, dând domnitorului ţărei titlul de prinţul Cuza, ca şi când nişte străini ar fi vorbit de el. Aiurea Viitorul adaogă, că "nu am putut opri a indica 42 Rotnânul, 12-15 Iunie 1861. Circulă anume şi o petiţie pentru prin­ cipele străin, patronat de partidul dreptei. 43 Tribuna română, 4 Mai 1861. .. Viitorul, 29 Aprilie şi 1 Mai 1861. [113] DELA A DOUA DIZOLVARE PANA LA UNIRE 113 ideea unirei cu un prinţ pământean ca o ţintire personală a unei ambiţii căreia îi lipseste până şi umbra unui titlu, spre un asemene scop"; şi înc"f'într'un alt loc, amintind înălţarea lui Napoleon cel Mare, se întreabă: "care sunt titlurile de a se crea ereditatea pentru un domn pământean; unde e geniul unde dovezile de ordin" 45? Cu prilejul petiţiei dela Frumoasa, acelaş organ susţine că "geloşii subscriitori ai acelor petiţii cer mănţinerea unei stări regretabile, în care ne aflăm de mai bine de doi ani". Cu alte cuvinte se punea în socoteala ales ului ţărilor frământările în care ele se obosise. "Că subscrierea acelor petiţii nu este decât un act de servilism făcut puterei şi că este o mare îndrăzneală de a nesocoti însuşi făgăduinţele alesului din 24 Ianuarie" 46. Apoi se mai întreabă Viitorul că ce drept are mulţimea de a face cereri ce sunt rezervate numai ţărei legale? Cu prilejul acestei distincţii de ţară legală şi ţară nele­ gală, L Morariu, întreabă, la rândul său, în Trecutul: dacă ţara legală, adecă cei vreo 2000-3000 de proprietari mari, consti­ tuesc naţiunea română; dacă puterile europene, când s'au ocupat de poporul român, au avut în vedere numai soarta acestui pumn de proprietari; dacă numai ei supoartă greutăţile statului, când aceşti proprietari privilegiaţi nici un pot exista ca naţiune, fără cele 5.000.000 pe care îi reprezintă fără voia lor" 47? Dară însă asemene manifestări prin presă puteau fi nu­ mai supărăcioase, pentru conducerea, din partea domnitorului, a negocierilor privitoare la unire, altfel ar fi stat lucrurile, dacă reînoirea chestiunei principelui străin ar fi apucat a se face pe cale oficială, precum prin interpelare anunţată în adunarea Moldovei. Prin o asemene manifestare, se putea compromite cu de săvârşire chestia unirei, tocmai în momentul, când ea părea mai aproape de a ei încuviinţare. Inţelege oricine, cât a trebuit să se cutremure domnitorul care, de doi ani acum trăia într'un vecinic neastâmpăr şi o vecinică frământare, aş­ teptând deslegarea acestei ţinte care era singura îndreptăţire a ocupărei tronului de către el. De aceea să nu ne pară straniu modul cum adunările fură tratate de ministerile din Iaşi şi din Bucureşti. Panu anume opreşte pe mai mulţi deputaţi a complecta numărul regulamentar, încât nici o şedinţă nu se mai poate ţinea, până la 22 Mai, capătul sesiunei 48. Aceiaşi tactică este urmată şi la Bucureşti, dela votul de blam, dat ministerului Golescu, înainte (22 Iunie) . .. iua., 13 Aprilie şi 2 Mai 1861. 46 Ibid., 28 Iunie 1861. 47 Trecutul, 1 Iulie 1861. 48 Viitorul, 23 şi 27 Mai 1861. Unirea 20 Iunie 1861 (corespondenţă din Iaşi). Comp. Procesul verbal al adunărei moldovene din zilele de 17, 18, 19, 20 şi 22 Mai în Culegerea proceselor verbale ale aâunărei Moldovei pe 1860- 1861. A. D. Xenopol. Istoria Românilor - Val. XIII. 8 [114] 114 ISTORIA ROMANILOR Interesul acestor fapte stă în aceea că opoziţia trecea iarăşi peste capetele miniştrilor pentru a lovi în persoana dom­ nului. Cauza acestor porniri este de aflat în darea pe faţă a asa numitului Memorandum, trimis de Alexandru Ioan 1 a­ gentului său din Constantinopole, spre a-l înfăţoşa Porţei şi ambasadorilor puterilor garante. Şi în adevăr că acest act era fără îndoială de fel a jigni adânc pe foştii privilegiaţi. In el, Domnitorul arată întâi, cum el a ştiut a reţinea puternica mişcare către unire, ce începuse cu alegerea lui, care mişcare voia să meargă mai departe, ameninţând să complice războiul Italiei cu o serioasă conflagraţie orientală. Această purtare a domnitorului, tinută de el în interesul Europei, ex­ punea guvernul lui la izbucnirea unor nemulţumiri lăuntrice, ceeace era cu atâta mai rău, cu cât având a aplica principiile civilizătoare ale Convenţiei şi a desrădăcina abuzurile unui trecut deplorahil+", avea nevoie de tot prestigiul, pe care nu­ mai încrederea în alesul ţărilor putea să i-l dee; apoi alegerea lui, lovind în ambiţiile multor altora şi recunoaşterea ei în­ tâmpinând greutăţi la oarecare puteri, chiar după dobândirea învestiturei dela Poartă, tot rămăsese în tară minti nemul­ ţămite cu noua stare a lucrurilor. Pe lângă aceste cauze de În­ greuiere, se mai adăugia complicata maşină guvernamentală şi faptul că Convenţia, concentrând reprezentaţia naţională în mânile unui mic număr de vechi privilegiaţi, aceştia se folosiau de nerealizarea unirei, spre a ridica adese ori glasuri, personal interesate, Îmbrăcate în mantia interesului obştesc. Dovada a fost proiectul de constituţie al comisiei centrale, pe care dom­ nitorul a fost nevoit a-l respinge şi apoi a disolva adunările care, cu toate aceste îl aleseseră pe el. Dreptul adunărilor de a pune în acuzare pe miniştri a devenit un izvor de abuzuri, la nişte adunări, ale cărora majorităţi se compuneau din vechii pri vilegiaţi, regretând trecutul şi conduşi cu iscusinţă de nişte năzuitori la tron. Aşa a fost atacată dispoziţia luată de mi­ niştrii lui, de a întinde legile de .impozite la toate clasele socie­ tăţei deocamdată prin ordonanţe, spunând că se calcă Con­ venţia, impunându-se o dare, fără să fie votată de adunări, când prin acele ordonanţe nu se făcea decât a se Înlătura pri­ vilegiul, de a nu plăti toţi locuitorii dările existente, mai ales că complicata maşină guvernamentală trebuia să .întârzie foarte mult votarea nouelor legi. Când foştii privilegia ţi nu puteau face altfel, trăgănau la nemărginire desbaterile; apoi răsturnau minister peste minister, aşa că mersul propăşirei era împie­ decat, prin repeţitele crize de guvernământ. Se poate întreba, întrucât o aşa purtare a foştilor privilegia ţi le este ea folosi- 49 In reproducerea memorandulu! de ziarele partidului dreptei aceste cuvinte sunt subliniete şi urmate de punte de exclamaţie. 1 1, r I 1 ' [115] DELA A DOUA DIZOLVARE PANA' LA UNIRE 115 toare, sau singurul lor scop este mai mult a-şi sătura patima lor uricioasă şi personală 50? Apoi cum se poate spera o sinceră aplicare a art. 46 din Convenţie, când aceasta depărtează de reprezentaţia naţională, pe toţi acei ce aveau de aşteptat ceva dela reformele sociale impuse de ea, şi se încredinţează desba­ terea organică a marilor principii civilizătoare, chiar în mâna acelora pe care îi lipseşte dela avantajele excluzive de care s'au bucurat până acum? Analizând apoi legea electorală impusă de Convenţie, domnitorul arată neputinţa aplicărei ei, din cauza prea răstrânsului număr de alegători şi citează mai ales cazul ridicol al colegiului din Ismail, compus din un singur alegător care alegându-se el singur, în colegiul direct ce el concentra în persoana sa, trimitea astfel el singur un deputat în adunarea generală. După această analiză a elementelor guvernamentale pe care Convenţia le punea la îndămâna domnului, memorandul arată neputinţa în care se afla acest din urmă, de a conduce afacerile şi cere, ca leac al acestei stări de lucruri, unirea mi­ nisteriilor şi a camerilor şi reforma legei electorale". Dacă în puntul cel dintăi, acel al unirei, urmează memorandul, foştii privilegiaţi se arătau a nu găsi un motiv de nemulţămire, ei nu puteau de loc să încuviinţeze reforma sistemului electoral, mai ales că domnitorul rostia îndoiala, dacă această reformă ar putea fi îndeplinită de adunările române, de oarece cu greu se putea aştepta ca reprezentanţii actuali ai naţiunei să îm­ pingă abnegaţia până acolo, încât să se sinucidă ei înşii poli­ ticeşte, şi că deci nu ar fi mijloc a se aştepta reforma legei elec­ torale dela deputaţii eşiţi din colegiile de astăzi, Este însă tot atât de greu puterei executive, a lucra cu un sistem electoral protivnic transformărei sociale stipulate de Convenţia de Paris. In scopul deci de a arăta faptele ce se petrec astăzi în principate, domnitorul însărcinează pe agentul său să aducă la cunoştinţa puterilor garante cuprinderea memorandului".. Domnitorul nu prea ştiea el singur cum să proceadă, pentru a împăca două interese tot atât de mari: reforma legei electorale şi apărarea autonomiei ţărei. El era adânc convins că, a aştepta reforma legei electorale de către adunările de foştii privilegiati, era ceva peste putinţă. A cere însă atare reformă dela puteri, era a lovi în autonomia ţărei. Dar în deobştie auto­ nomia era foarte greu de păstrat în această împrejurare; căci chiar dacă s'ar fi modificat sistemul electoral de adunările tă­ rilor române, totuş el făcând parte din Convenţie, modificarea 50 Tot aşa judecă şi principele N. Suţu (Memoircs, Vierme, 1899, p. 366) : La lutte des partis dans I'arene des assemblees devai t paralyser tout progres, rendre steriles des sessions enticres et faire perdre un temps precieux pom les interets publics". [116] 116 ISTORIA ROM.ANII .. dR trebuia să fie încuviinţată de puteri şi deci se lovia încă şi mai greu în autonomia ţărilor, inpunându-se un vot, dat de adu­ nările ţărei, în o daraveră absolută internă, la controlul areo­ pagului european 51. Domnitorul, cumpenind toate aceste greutăţi, revine ceva mai târziu asupra cugetărilor ce-l predomnise, când alcătuise memorandul şi, într' o circulară către agenţii săi din streină­ tate, el le cere să stăruiască numai pentru unire şi să caute a convinge pe puteri că nu e de neapărată trebuinţă şi reforma stipulaţiilor electorale. El le spune anume, că "spera că ele­ mentul moldovenesc, va contribui a constitui cu deosebitele fracţii din adunarea munteană, un partid liberal moderat, în jurul căruia vor veni să se grupeze sprijinitorii bunei rândueli, ai propăşirei şi ai ocârmuirei mele; că până nu va face prin­ cipele această încercare, orice preschimbare a temeliei electo­ rale este de prisos" 52. Cu toate că memorandul nu conţine nici o aluzie la lo­ vitura de stat, cu toate aceste, expunerea faptelor, de şi tindea în primul loc la obţinerea unirei, nu lăsa mai puţin să se între­ vadă adânca nemulţămire a domnitorului cu starea de lucruri din Principate, şi putea deci fi interpretată şi în înţelesul unei interveniri pentru schimbarea constituţiei şi deci a unei lovituri de stat, pentru care implicit părea a-şi cere învoirea 53. Acestui memorand, Poarta răspunde de ocamdată prin o circulară a marelui vizir, în care ea se arată dispusă a lua în băgare de samă cererile făcute prin el, şi în care circulară dre­ gătorul turc adaoge o nouă lovitură clasei conducătoare din ţările române. Se spune anume în ea, că "dacă cu elementele conservatoare din care adunările se aflau alcătuite, nu se poate 51 Papadopol-Calimah, Amintiri (Manuscript în Acad. Română), p. 324. s a Scrisoare nedatată în hârtiile Rossetli. Că aceasta era adevărata inter­ pretare a memorandulul, se vede şi din o altă circulară a domnitorului către agenţii săi din străinătate, în care el spune: "Mais je n'ai jamais eu la pensee de donner a la revision des stipulations electorales, la măme importance qu'a l'U­ nion. Moins encors ai-]e pu songer a subordonner I'Unlon a une reforme de la loi electorale". (Copie fără dată, Însă anterioară lui 11 Decemvrie 1861, în H ârtiile Rossettiş. ss Vezi şi M ernorial diplamatique, 17 Ianuarie 1861, Cestiunea Unirei la Constaniitiopole de D. B. 1861, p. 1: "Revizuirea legei electorale nu figura ca o cerere în acest memorand". Asupra redactărei acestui memorand, iată ce găsim în hârtiile lui Baliqot de Bevne, secretarul domnitorului: "Le projet de memoire a ete prepare dans le mois de Juin 1860, quatrc mois avant le voyage de S. A. le Prince a Constantinopole. Depuis ce moments l'attitude des chambres legislatives s'est heureusement modiflee. (Se gândeşte la perioada de lucrări spor­ nice ale adunărilor, din timpurile ministerilor lui Kogălniceanu şi Epureanu. Mai sus. p. 91-92). Du reste, les parties essentielles du passage commun aux deux parlaments, ala loi electorale, meritent detre conservcs : ' lescauses subsistent; elles peuvent a I'ocasion produire le meme effet". (O notă a lui Baligot în Hârtiile Rosetti). [117] DELA A DOUA DIZOLVARE PANA LA UNIRE 117 introduce, cu nici un preţ, liniştea şi neinteresul, fără de care asemene instituţii nu pot să aducă decât turburarea şi le­ targia; dacă acest element ce este pretutindene în altă parte privit ca acel al ordinei şi al conservaţiei, pune în Moldo­ România piedeci mersului afacerilor şi îmbunătăţirei stărei so­ ciale a poporaţiilor, oarece se va întâmpla, când se vor deschide porţile adunărilor la un partid, ale căruia principii politice nu tind la nimic mai puţin, decât a răsturna tot ce este drept şi a pune în locu-i revoluţia" 54? Noua agitare în chestia principelui străin nu era decât un răspuns al dreptei la acest memorand. Domnitorul însă ce ştiea, că unirea cu principele străin, nu era cu putinţă de dobândit şi care, cum am văzut, nu era de loc dispus acuma chiar a-i ceda locul, sprijinit pe partida înaintată care agita în favoarea unei dinastii române, era în largul lui pentru a combate pe protivnicii săi. Iată care ne pare a fi înţălesul ade­ vărat al acestor însămnate frământări. Kogălniceanu chiar mergea mai departe în înţălesul ce îl da mişcărei foştilor privilegiaţi. La întrebarea ce şi-o punea: oare pentruce susţin cu aşa energie reprezentanţii dreptei cererea unui principe străin, el răspundea: Vechia partidă spunea: "Tara a cerut în 1857 unirea cu prin­ cipe străin; nu se îndeplineşte această cerere. Altfel de unire însă nu voim. Preferim a ne întoarce la separatism" 55. Chiar de nu vor fi cugetat aşa susţinătorii principelui străin, stă­ ruinţa pentru dobândirea lui, când dreapta ştiea bine, că această cerere era rău văzută de puterile europene, putea duce la re­ zultatul temut de Kogălniceanu. Ori prin câte valmaşaguri trecuse însă chestia unirei, realizarea ei se apropia; dar cu cât visul de altă dată tindea a se coborâ în aevea lucrurilor, se vedea tot mai mult adevărul cugetărei rostită de Kogălniceanu, în cuvântarea sa de apă­ rare, că "dacă principiul se proclamă cu entuziasm, rare ori el se păstrează, când vine oara de a-l pune în lucrare. Atunci glasul interesului material stânge glasul entuziasmului" 56. Lu­ crul se adeveri acuma în ce priveşte Moldova şi mai ales ca- . pitala ei Iaşii. Acest oraş nu cugetase de loc la scăderile eco- '4 Memorandul şi Circulara publicate pentru întâia oară şi cunoscute în ţară, prin foaia Unirea; pe urmă în Viitorul din 6 şi 8 Iulie 1861 şi apoi în celelalte ziare. Data lui este după Archives diplomati ques, Paris, 1866 p. 78, acea de 19 April (1 Mai 1860; circulara lui Ali paşa este din 7 Decembrie 1860. Ibid., p. 188. O combatere a Memorandului, din partea separatistului Panaite Balş, comunicată de el, în 5 Mai 1861, ambasadorului englezBulwer din Constantinople, vezi în V. Cogălniceanu, Actele dela 2 Mai, Bucureşti 1894, p. 41. se M. Kogălniceanu, Proiectul de Constituţie elaborat de comisiunea centrală din 1859, VoI. I Iaşi. 1866 Introducere. 5' Şedinţa din 15 Febr. 1861, Proces Verbal XXI, p. 271. [118] 118 ISTORIA ROMANI.LOR nomice, pe care trebuia să le aducă realizarea unirei. Acum când începu a se vorbi de apropiata strămuta re a capitalei în Bucureşti, poporul din Iaşi se trezi pare că din o lungă aiurare şi măsură toată insămnătatea jărtfei, făcută de el pentru patria comună. Mai multe glasuri se râdicară, spre a opri ceeace acuma era peste putinţă de reţinut, şi, lucru curios, tot din partidul dreptei răsunau acele glasuri, pe când stânga, hotărâtă a merge înainte până în capăt, nu se uita la ruinele pe care unirea tre­ buia să le îngrămădiască, spre a se înfăptui. Aşa ziarul dreptei Viitorul, spune că, "noi Moldovenii pierdem material prin ane­ xarea noastră către Valahia; pierdem istoria noastră, coroana noastră, capitala noastră. Se zice că se pregăteşte o suplică către cameră din partea Ieşenilor, prin care se cere, ca curtea de casaţie să se instaleze la Iaşi" 57. La această tânguire, iată cum răspunde ziarul Tribuna română, tot din Iaşi şi el, însă reprezentând ideile liberale: "Unde este o istorie moldovenească separată; unde e coroana, unde e capitala? Istoria Moldovei e una cu a Valahiei; coroana e sfaramată bucăţi în mânile străi­ nilor ce au rupt Bucovina şi Basarabia dela sinul Moldovei; iar capitala, acest oraş jidănesc, este mai mult decât se pare în mâna străinilor 58. Dar că lucrul era aşa şi că Iaşii pierdeau prin unire, o văd chiar comercianţii din Bucureşti care, la ban­ chetul dat lui Panu, când se credea că el venise în Bucureşti spre a forma ministerul unionist, spun în toastul ridicat pentru a saluta pe ministrul moldovan, că "noi comercianţii din Bu­ cureşti cunoşteam câte sacrificii va costa deplina unire, pe fraţii noştri comercianţi de peste Milcov şi pe toţi Românii de acolo de toate treptele. Te rugăm d-le Ministru a le spune, că ne vom sili a-i face să găsască o compensare în frăţia şi a­ moarea noastră" 59, cuvinte fără îndoială de plătonică mân­ găiere. Ceva mai târziu, mai mulţi unionişti se duc la vechiul reprezentant al separatismului, N. Istrati, şi-l roagă să le facă o suplică, prin care să se arăte, că "de şi unirea a fost totdeauna dorită de Moldoveni, însă aceasta a fost numai unirea morală, iar nu şi acea materială; că ei au cerut numai unificarea legilor şi a aşăzămintelor, iar nu alipirea teritoriului lor către teri­ toriul Valahiei" 60. Câtva timp după aceasta, găsim în Viitorul un articol întitulat Bucureştii capitală, în care se spune, că: "de vrem unirea cu curăţenie numai pentru ea, n'avem să cău­ tăm folos în parte; căci de altfel n'ar mai fi unire ci anexare, lipire a unei părţi la alta. Ferească Dumnezeu de una ca aceasta. 57 Viitorul, 29 Aprilie 1861. 68 Tribuna română, 4 Mai 1861. 5' Reprodus toastul de Viitorul, 9 Mai 1861. 60 Scrişoarea din Iaşi din 12 Mai 1861 publicată în ziarul Unirea, 30 Mai 1861. [119] DELA A DOUA DIZOLVARE PANA LA UNIRE 119 Mintea Moldovanului cea de pe urmă s'ar putea trezi" 61 ! Tot pe atunci C. Negruzzi scrie o broşură, în care susţine pă­ rerea, că "o unire adevărată şi nefăţarnică va fi numai atunci, când vom avea Galaţii de capitală a tărei" 62. Aici nu mai era luptă pentru Iaşi ci numai pornire contra Bucureştilor. In loc de căderea unui oraş, se cerea căderea a două. Această nouă îndreptare a spiritelor dă naştere chiar unui simţimânt de neprietenie, în unele straturi ale poporului moldovan, contra Munteniei. Anume, ministrul Epureanu, fiind dat în judecată în Ţara Românească, adunarea de aici cere ca autorităţile moldovene să pună sechestrul pe averea lui, pentru că neîngrijise de a lua garanţii ipotecare dela întreprin­ zătorii ocnelor muntene. Autorităţile din Iaşi se opun la această cerere, pe motivul că ministrul de finanţe muntean trebuia să depună o garanţie, pentru obţinerea sechestrului. Mai ca­ racteristic este încă alegerea lui Epureanu ca deputat, de către colegiul marilor proprietari din Bârlad, cu toate că el era pus sub judecată în Muntenia 63. Ministerul Golescu, de si adunarea se închisese, totuşi întru cât căpătase un vot de blam şi nu putea sta la cârmă cu acea desaprobare, se retrage, şi domnitorul iarăşi recurge la partidul dreptei, pentru a-şi întocmi un minister care se al­ cătueşte, în ziua de 19 Iulie 1861, din principele Dim. Ghica ca preşedinte, 1. Cantacuzino, A. Plaghino, Se. Falcoianu, A. Arsachi şi Gr. Valeanu 64. In Moldova ministerul Panu nu se retrage din cauza ne­ izbutirei de a realiza unirea, cum spusese când intrase la pu­ tere, ci din alte împrejurări. Anume un Arnăut, Popa Cons­ tantin, maior în armata rusască, venise în Iaşi pentru o pri­ cină a lui şi ceruse dela ministrul justiţiei, RolIa, să-i aducă nişte acte dela un tribunal de judeţ. Având Rusul o purtare puţin cuviincioasă, în audienţa ce o ceruse la ministru, acesta îl dădu afară. Popa Constantin provocă pe RolIa la duel; iar Consiliul miniştrilor dispuse darea lui afară din ţară. Când fu să se execute hotărârea, Popa Constantin se opuse cu putere, împuşcă un ofiţer şi un soldat, şi numai, după o luptă înver­ şunată, fu rănit şi prins. Domnul care era în Bucureşti, simţi îndată greaua poziţie în care-I pusese afacerea lui Popa Costea. Pe de o parte se temea de a nu-şi înduşmăni pe Rusia, tocmai în momentul când avea mai mare nevoie de sprijinul ei, în chestia unirei; pe de alta, avea de apărat onoarea ţărei. El 61 Viitorul, 19 Iunie 1861. 62 Despre Cap italia României, de K. N..... zzi. Iaşi, 1861, p. 3. 63 Unirea, 27 Noembrie 1861. .. Menit. of. al Ţ'ărei Rom., 21 Iulie 1861. [120] 120 ISTORIA ROMANILOR scapă din încurcătură, ordonând preşedintelui divanului, ca în 24 de oare Popa Costea să fie judecat şi condamnat la moarte ceeace se şi face; iar după aceea domnul îl graciază. Când primi vizita consulului, totul era sfârşit. Ministrul Panu însă îşi dădu dimisia 65. Ministrul nou se constitue în Moldova, în ziua de 5 Oct. 1861, luat fiind tot din rândurile dreptei, şi anume din prin­ cipele Moruzi ca preşedinte cu I. N. Cantacuzino, principele A. A. Cantacuzino, L. Ghica, C. N. Suţu şi principele 1. Ghica 66. Aceste două ministere, D. Ghica în Muntenia şi Moruzi în Moldova, conduc trebile până la realizarea unirei desăvâr­ şi te, în 11 Decemvrie 11361. Unirea. -- Inainte de a păşi la expunerea acestui fapt, trebue să ne întoarcem puţin indărăpt, pentru a vedea, cum îndeplinirea lui s'a desfăşurat în ascuns, între diplomaţii pu­ terilor Europei, dela hotărârea cărora atârna, la urma urmelor, soarta ţărilor române. Am văzut mai sus, cum Napoleon sfătuise pe Alecsandri, ca Românii să nu cerce a da o nouă lovitură Conven tiei de Paris. Prin urmare cererea unirei desăvârşite, adecă acea a adună­ riIor, a ministerelor şi strămutarea capitalei la Bucureşti, nu era bine văzută de puteri, cu toate argumentele foarte reale ale neputinţei conducerei trebilor, cu sistemul de organizare al Conventiei de Paris. Treb�ia deci lucrat cu mare dibăcie, pentru a se putea dobândi învoirea la un act, în contra căruia se opuneau, din nevoi politice, chiar puterile care favorizau desvoltarea popo­ rului român. Toată greutatea acţiunei trebuia concentrată în Con­ stantinopole, de oarece tot Poarta era puterea care trebuia să rostiască cuvântul hotărâtor, mai ales faţă cu principiul integrităţei împărăţiei otomane, proclamat de tratatul de Paris şi sprijinit de puteri, ca o nevoie neînlăturată a politicei euro­ pene. Asupra lui Constantin Negri, reprezentantul Principa­ telor în capitala 1 urciei, cădea deci sarcina cea grea, de a sluji de organ domnitorului, pentru realizarea acestui punct din pro­ gramul ce-şi propusese. Prin urmare, vedem confirmată părerea rostită de noi mai sus, că numai prin Constantinopole se putea ajunge la unire, şi că atunci când domnitorul spusese, că nu se cuvinea să caute realizarea dorinţei Românilor aiurea decât în ţară, şi că Sultanului îi făcuse numai o vizită de curtoazie, 65 Tribuna română, 17, 24 şi 28 Sept. 1861. .. Monit. of. al Mold., 5 Oct. 1861. i H I 1\ r [121] DELA A DOUA DIZOLVARE PANA LA UNIRE 121 el rostise numai o frază sunătoare care căuta să acopere neiz­ bânda primei sale încercări 67. Chestiunea unirei se pune într'un chip mai rostit dela trimiterea memorandului. Se adauge la 6 Ianuarie 1861 o notă către Negri, cu însărcinarea de a o comunica Porţei. In ea domnul se plânge, că "de şi pusese la mijloc răspunderea sa personală, prin acte ce nu erau totdeauna simpatice ţărei, dar prin care el căuta a-şi atrage buna voinţă a puterilor, cu toate aceste tot este mereu bănuit" 68, dând a înţălege astfel că de acum înainte, el va lua sfat mai mult dela interesele ţărei, decât dela cele europene. Negri comenta această notă în sensul, că ţara cere unirea şi că ocârmuirea ei devine cu neputinţă, dacă nu i se încuviinţază această dorinţă. Poarta răspunde lui Negri care comunică răspunsul domnitorului, că ea "ar fi dispusă a recunoaşte această cerere, în măsura putincioasă", ceeace Negri înţălegea că ar tinde la o mărginire a unirei numai pe timpul cât va trăi Alexandru Ioan 1, precum recunoscuse şi îndoita lui domnie. Lavalette, ambasadorul Franţei, întăreşte lui Negri adevărul presupunerei lui, spunându-i, că "ar fi de altfel greu­ tăţi nerăsturnabiIe, şi că mai bine ar fi a avea o unire sub aceste condiţii, decât de loc; că el crede chiar, că această răstrângere ar avea puţină însămnătate, pentru că odată unirea dobân­ dită, nu cred că ea ar mai putea înceta de a exista, cu toate restrângerile Porţei : şi apoi, adaugă marchizul, trebue să se dee Portei măcar această mângâiere, despre acăreia zădăr­ nicie Turcii sunt mai bine convinsi decât noi" 69. Greutatea neînvinsă, de care vorbi a reprezentantul Franţei, era teama Porţei că, dacă se înfrângea Convenţia de Paris în acest punt, să nu se întindă apoi răsturnarea la întreg tratatul din 1856, pe care se întemeia existenţa Turciei, şi această teamă era cu atâta mai firească, cu cât ea vedea pe Franţa apropiindu-se de Rusia. Apoi se mai temea Turcia, ca unirea să nu atragă după dânsa pe principele străin. Această din urmă teamă era inspirată Turcilor, de însuş organele politicei ruseşti, de oarece Le Journal de Si. Peiersbourq, din 11/23 Iunie 1861, scriea, că "este inviderat, că pentru Moldo-Valachia, unirea de fapt nu este decât o treaptă în scara propăşitoare care-şi are puntul ., o circulară a lui Thouvenel din 19 Mai (1 Aprilie 1861, Archives diplo­ matiques, Paris, 1866, p. 190) spune că: "lorsque le prince Couza, avait ete a Constantinopole, au mois d'Octobre passe, il avait attire l'attention de la Porte sur les obstacles qui surglssaient pour lui, de la necessitc dans laquelle il se trouvait, de traiter avec deux chambres et deux minlsteres. La Porte ne lui fit pas immediatement connaitre ses intentions. Comp. mai sus, p. 83-84. '8 Nota domnitorului din 6 Ianuarie 1861 în Archives diplomaliques Paris, 1866, p. 170-174. 6. Negri c. domnilor, 2 Februarie şi 2 Aprilie 1861. Corespondenta p. 75 şi 103. [122] 70 Le journal de Si.-Petersbourg, 11 (23) Iunie 1861. Comp. Annuaire Diplomatique de l' Empire de Russie, St.-Petersbourg, 1862, p. 162. 71 Negri c. domnitor, 2 Februarie şi 2 Martie 1861. Corespondenţa, p. 83 şi 87. 72 Negri c. domnitor, 2 Februarie, citat. -a Negri c. domnitor, 2 Februarie citat. Coresp. p. 80: "Chestia unirei a fost foarte mult împiedicată de aceea a armelor". Vezi şi o scrisoare a dom­ nitorului c. Negri, din 6 lan. 1861, publicată în Consiiluţirmalnl, din 13 Februarie 1861. şi mai sus, p. 85. . 74 Negri c. domnitor, 18 Octombrie 1860. Corespondenta, p. 70. 7. Negri c. domnitor, 18 Martie şi 14 Mai 1861. Coresp., p. 19 şi 34. 76 Negri c. domnitor, 2 Oct. 1861. Ibidem, p. 128. 77 Monit, of. al Mold., 22 Noembrie 1861. de purcedere în îndoita alegere a principelui Cuza şi a căreia termin mai îndepărtat este chemarea unui principe străin 70". Adaoge însă reprezentantul domnitorului român, pe lângă această veste cam deprimătoare, şi o rază de speranţă: anume Turcia ceruse un împrumut, şi Franţa putea să-i impună unirea, ca preţ al realizărei lui 71. Poarta însă mai era jignită şi de tonul prea mândru al comunicărilor domnitorului, ton cu care nu era de loc deprinsă 72. Se mai ivise apoi tocmai atunci şi chestia corăbiilor cu arme sarde care căutase a fi debarcate la Galati, pe când două cete de Unguri trecuse Carpaţii ; înviderat o miş­ care contra Austriei, în care mişcare puterile, şi mai ales Turcia, amestecau pe România. Trebui mult să lupte Negri şi dom­ nitorul, spre a înlătura acest prepus neîndreptăţit de pe capul ţărei 73. Negri, la observarea ambasadornhj] austriac, că gu­ vernul lui Cuza ar tolera comitete revoluţionare în Galaţi şi a se debarca arme pe teritoriul Principatelor, se foloseşte cu mare dibăcie, pentru a pune în cauză jurisdicţia consulară, spunând, că ce poate face gu vernul care se loveşte pretutin­ dene de protecţia de care se bucurau supuşii străini, de care el nu s'ar putea atinge 74. Austria se arătă atunci destul de bine­ voitoare, propunând să se numească o comisie care să studieze modul cum ar putea fi înlăturate greutăţile, neascunzând însă teama că, dacă s'ar încuviinţa această uşurare Principatelor, ar trebui a se face acel aş lucru şi Turciei, ceeace nu convenia puterilor, din cauza înapoierei stărei în care se afla împărăţia otomană 75. Până şi chestia evreiască pusese piedică unui sprijin mai înfocat din partea puterilor partizane unirei. Ambasadorul Franţei observă lui Negri, că "măsurile contra Evreilor din ţară trezesc protestările presei europene care acuză pe Români de intoleranţă" 76. Şi cu toate aceste, chiar atunci, în Moldova, se luase măsura de a se învoi Evreilor ţinerea de şcoli confe­ sionale, pe temeiul tocmai al principiului toleranţei proclamat de Convenţia de Paris 77. Poarta propune, ca mijloc de a tăia toate greutăţile, o măsură care tocmai trebuia să le sporiască mai mult, afirmând ISTORIA R,OMANILOR 122 1 1 I ! I I [123] DELA A DOUA DlZOLVARE PANĂ LA UNIHE 123 încă mai puternic autoritatea ei asupra Principatelor: anume trimiterea unui comisar turc care să se încredinţeze, dacă în­ tr'adevăr poporul vroia unirea desăvârşită, Poarta căuta să motiveze acest demers, tot în felul acela pseudo-liberal, pe care-l întrebuintase si Austria, când ceru la 1857 convocarea divanurilor ad-hoc, pentru a afla dorinţele poporaţiilor române, spunând că nu ar fi demn pentru puteri a reforma opera lor, fără cererea poporului. Negri întâmpină, că lucrul nu s'ar putea face decât cu consimţimântul puterilor; căci în Convenţie nu ar exista nici un articol care să încuviinţeze o asemene mă­ sură 78. Dar Negri merge mai departe .în ţinuta lui energică şi hotărâtă: anume răspăndeşte pretutindeni vorba, Însă pentru a nu lega ţara, numai ca părere personală a lui, că principele n' ar putea face altfel decât a proclama unirea, în cazul când ea nu ar fi încuviinţată; căci nu ar fi alt mijloc de a ocârmui şi de a mănţinea liniştea. Această declaraţie o repetă mai ales faţă cu ambasadorul Angliei, Bulwer, spunându-i că Poarta ar face bine să se decidă în privirea unirei; căci dacă nu, prin­ cipele s'ar vedea nevoit, faţă cu încordarea spiritelor, a trece peste consimţimântul ei. Marchizul de Lavalette, combătea pe de altă parte trimiterea unui comisar car� nu ar face decât a aduna în jurul lui pe toţi nemulţămiţii din ţară şi a îngreuiea încă si mai mult pozitia 'domnitorului. Dar marchizul mai a­ trăgea luarea aminte a Porţei, asupra împrejurărei, că comi­ sarul otoman ar putea să-şi atragă demonstraţii neplăcute din partea poporaţiei. Negri adăogând lui Lavalette, că întârzierea învoirei unirei ar putea arunca Principatele în o cale plină de întâmplări şi de neplăceri pentru Turcia - cu alte cuvinte ameninţa cu revoluţia, - ministrul Franţei ia pe Negri cu el la Ali-paşa, pentru ca să-i repete aceste cuvinte 79. In urma tuturor acestor demersuri, Negri scrie domni­ torului, că "are temeiu de a crede, că zdravenile sale declaraţii, în ceeace priveşte unirea, au produs un efect priincios. Am deprins pe toată lumea de aici cu ideea, că dacă sublima Poartă nu ar lua în curând o hotărîre categorică, în privirea unirei, Inălţimea voastră, împins de nevoie, aţi proclama-o dela sine, nu mai târziu decât la deschiderea adunărei. Adaoge că e sătul de trăgănările Porţei şi că dacă se va pune înainte tot vecinicul ei principiu de a câştiga timp, trebuie pripite lucrurile, pentru ca să vină la o deslegare. Ideea trimiterei unui comisar e cu totul părăsită". In cazul când unirea nu ar fi primită, Negri cerea să fie rechemat 80. 78 Negri c. domnilor, 8, 12 şi 18 Martie 1861. Ibidem, p. 87, 92 şi 96. 79 Negri c. domnilor, 12 şi 18 Martie 1861. Ibidem, p. 91 şi 96. 80 Negri c. Cuza, 24 Martie 1861. Ibid., p. 98-100. Era vorba de adu­ narea convocată după disolvare, care adunare era să se deschidă la 10 Aprilie 1861. Zvonul despre energia desfăşurată de Negri, pătrunde şi în ziarele tim­ pului. Vezi bunăoară Tribuna română, 30 Aprilie 1861. [124] 124 ISTORIA ROMANILOR Toate aceste împrejurări fac pe guvern să creadă că unirea era să fie încuviinţată. De aceea şi Panu, în Moldova, intră în minister cu toată convingerea, că va, putea aduce unirea la îndeplinire; iar în Muntenia, ministerul Epureanu votează alăturea cu unanimitatea camerei, primirea propunerei adu­ nărei moldovene, de a se întruni ambele corpuri legiuitoare, pentru deslegarea chestiei rurale. - Aşteptarea însă era zadarnică: Turcii se prefăcuse a primi cererile din memorandum, pentru a nu displăcea puterilor priin­ cioase Românilor; dar aplicau acuma sistemul trăgănărilor, aşteptând să iasă ceva din el, Negri văzând că Lucrul nu înain­ tează de loc, reîndoieşte silinţele. Comunicându-i-se ştirea despre votul privitor la întrunirea ambelor adunări în chestia rurală, el t,xplică ambasadorilor importanţa acestei �gi şi mai ales nevoia de a fi hotărâtă în acelaş sens în ambele ţări; astfel s'ar putea întâmpla desordini periculoase, dacă Într' o ţară ar fi hotărâtă într'un chip mai priincios decât în cealaltă; că mai l� urmă el ar fi mulţămit dacă Poarta ar stărui în politica ei de trăgănare, căci ar da prilej domnitorului de a proclama unirea dela sine. Ambasadorii Franţei, Angliei şi Austriei con­ jură pe Negri, să nu facă ceva pripit şi să mai aştepte, ca toate lucrurile să fie în regulă; iar Ali paşa roagă pe Negri, să con­ jure pe domnitor să mai aştepte puţin. Negri văzând această stăruinţă a ambasadorilor, sfătueşte pe domn, să le facă pe plac 81. In curând însă se naşte o nouă cauză de amânare, mai întâi din desbaterea locului, unde avea să se ţină conferinţa: Parisul sau Constantinopiile ; apoi după ce aceasta este limpe­ zită, se iveşte o a doua, mai gravă: anume, la conferinţă trebuia să iee parte şi Sardinia, putere semnatară a tratatului de Paris; dar ea se prefăcuse în regatul Italiei; însă Prusia, Rusia şi Austria încă nu recunoscuse noul regat. Negri, văzând, că acuma amâ­ narea nu mai provinea dela Turci, ci dela puterile europene însăşi, şi având cel mai mare interes ca Italia, atât de prietenă tendinţei Românilor, să figureze în conferinţă, este de părere "de a fi cu mare prudentă, până la descurcarea afacerilor ita­ liene" 82. Tocmai atuncea însă zvonindu-se în ţară despre a­ propiata întrunire a conferenţei, se începe agitaţia pentru prin­ cipele străin de care s'a vorbit mai sus, lucru cu desăvârşire neprimit de nici o putere, nici chiar de Franţa, după cum se vede aceasta din o depeşă a lui Alecsandri, agentul Principa­ telor din Paris, către Negri, în care îi spune, că "ideea unui 81 Negri c. Cuza, 2 Aprilie 1861. Ibid., p. 101-103. Cf. 18 Iunie 1861 p. J 22. Ali pa şa roagă pe Negri, "de prier, de supplier le prince, de maintenir l' ordre et de patienter encore un petit peu". 82 Negri c. Cuza, 3 Iunie şi 8 Iulie 1861. Ibid., p. 116 şi 126. Comp. Viitorul, 1-5 Iulie 1861. [125] DELA A DOUA DIZlJLVARE PÂNĂ LA UNIHE 125 principe străin este cu neputinţă", şi tot aşa declară Lavalette lui Negri în Constantinopol, că "Franţa este pentru unire, însă contra principelui străin" 83. In asemene împrejurări înţălegem contra-manifestările pentru principele baştinaş, chiar în cazul când ele ar fi fost inspirate de guveru. Intre aceste, venind luna lui Iulie, cu căldurile ei cele mari, toţi ambasadorii plecau în congediu pe întrecutele, şi era invederat, că chestia unirei trebuia să sufere o nouă întâr­ ziere, până pe la sfârşitul lui Septemvrie. Atunci se întruneşte conferinţa pregătitoare a ambasa­ dorilor din Constantinopole, şi Poarta care trebuia acuma să se rostiască, primeşte unirea, însă cu condiţii. Mai întâi, ea cerea, ca hotarele Principatelor să nu poată fi strămutate şi . să nu se sporiască armata 84. Tot atunci şi ambasadorul austriac primeşte instrucţiuni, ca să ceară ca unirea să fie desfiinţată la moartea lui Cuza, pe când cel de Franţa este din potrivă înştiinţat, că se rupe conferenţa, în cazul când asemenea ce­ rere ar fi primită" 85. Poarta mai cerea încă o ascuţire a stipu­ laţiilor privitoare la ocuparea armată a ţărilor române, în caz de turburări. Conferenţa răspingând această cerere, pe mo­ tivul că chestia fusese regulată de Convenţie, reprezentantul Turciei cere, ca să refere lucrul la sfatul cel mare al imperiului, iarăşi un mijloc. de trăgănare. Negri, desperat de această pre­ lungire, arată lui Ali paşa, că boierii renunţase la privilegiile lor, numai în vederea unirei şi că, văzând ei că nu se realizază, crează greutăţi domnitorului, şi tot aşa fac şi liberalii: că este cu neputinţă de măn ţinut ordinea, mai ales acuma când con­ îerenţa a pus unirea în perspectivă 86. In sfârşit Poarta se hotăreşte a alcătui firma nul pentru unire care mănţinea următoarele 5 condiţii: 1) unire numai pe timpul vieţei lui Cuza; 2) suspendarea comisiei centrale pe acest timp; 3) hotarele principatelor să rămână neatinse; 4) să se înfiinţeze două consilii provinciale, unul pentru Mol­ dova şi altul pentru Muntenia; 5) unirea să înceteze la moartea 83 Negri c. Cuza, 18 Iunie şi 2 Iulie 1861, lbid., p. 120-122. 84 Negri c. Cuza, 25 Sept. 1861. Ibid., p. 126. as Negri c. Cuza, 2 Oct. 1861. Ibid., p. 127. 8. Negri c. Cuza, 18 şi 23 Oct. 1861. Ibid., p. 66 şi 131. A. Pa pado Calimah în Amintirile lui (Manuscript la bibI. Academiei Române) p. 327, spune că Negri ar fi adresat un ultimatum lui Ali paşa în cuprinderea următoare: "Le prince Couza m'a charge de declarer respectueusernent it V. A. que s'il n'obtient point aujourdhui merne, vu la Iorce majeure de la chose, et par tele­ praphe, l'acquiescement de la Sublime Porte it l'Union, demain it Midi, il la proclamera a Bucarest". In Scrierile sale diverse (Manuscript la bibl. Acad.) p. 40, adaoge chiar că a doua zi, întrebându-l Ali paşa, cum stau lucrurile, Negri ar fi scos ciasornicul şi ar fi spus: "it l'heure qu'Il est, l'Union a du etre deja proclamee". Corespondenţa lui Negri nu confirmă această versiune. [126] 126 I.sTORIA ROMANILOR lui Cuza, prevăzându-se dispoziţii foarte amănunţite, asupra modului de procedare pentru a o desface 87. Numai guvernatorul pentru Moldova fusese înlăturat; toate celelalte punte fusese menţinute, în această unire con­ diţională. In zadar protestase domnitorul contra acestei răs­ trângeri a unirei numai pe timpul vieţei lui. In o depeşă ră­ masă necunoscută şi destăinuită numai de ziarul din Paris Le Constiiuiionnel, domnitorul spunea Porţei: "Mărginind anu­ mit durata unirei la acea a gospodaratului meu, înfăţoşând această unire ca o necesitate supărătoare, decurgând din în­ doita mea alegere şi ca o concesiune ..f!.senţial excepţională şi trecătoare, pregătind chiar, în momentul ce ea ne este încu­ viinţată, tot ce trebue spre a o desfiinţa la sfârşitul domniei, al căreia termin ar putea fi grăbit de o mână criminală, se osân­ deşte guvernul meu şi ţara întreagă la tristul rol de a trăi de azi pe mâne, fără a putea întreprinde ceva definitiv şi stătător, şi se răpeşte autoritatea ce izvorăşte din credinţa în durata lui şi, fără de care, nici o ocârmuire n' a putut vreodată să-şi Îndeplinească menirea, şi cu atât mai puţin reorganiza o so­ cietate, demoralizată prin IQngi nenorociri politice" 88. Dela reînceperea lucrărilor ambasadorilor, Septemvrie 1861, domnitorul se putea aştepta la o deslegate favorabilă a chestiunei unirei. De aceea el şi iea oarecare măsuri, În vederea acestei îndepliniri. Ministerul muntean iea dispoziţii ca, prin întălegere cu preşedintele consiliului din Moldova, în preve­ derea unirei definitive a Principatelor şi spre înlăturarea oare căror piedeci la punerea ei În lucrare, să se numească o comisie mixtă, compusă din 8 membri Moldoveni şi 8 Munteni, care să proceadă, fără întârziere, la unificarea legiuirilor şi regula­ mentelor adminstrative 89. Domnitorul, în răspunsul său la fe­ licitările aduse de generalul Golescu, preşedintele comisiei cen­ trale, în ziua de 16 Oct. 1861, spune: "Dela suirea mea pe tronul României, unirea a fost statornicul obiect al preocupaţiunilor mele. Cunoaşteţi că Inalta Curte suzerană şi puterile garante, ale căror generoase simpatii sunt dovedite, se ocupă în mo­ mentul de faţă cu realizarea acestei a noastre dorinţi care sin­ gură poate consolida viitorul Principatelor" 90. Era chiar peste putinţă de a mai ocârmui fără unire. Poporul o cerea, cameriIe de asemenea; apoi chestia rurală nu se putea hotărî deosebit şi agitaţia în jurul ei devenia periculoasă. Nici un minister nu ar mai fi putut ţinea piept curentului, şi de această situaţie 87 FirmanuI reprodus în Mon. of. al Ţărei Rom., 3 Fevr. 1862. şi în Archives diplomatiques, Paris, 1866, p. 200. 88 Le Constitutionnel, 2'/15 Noernbrie 1864. 8. Mon. of. al Ţărei Rom., 9 Sept. 1861. .0 Moti. of. al Molâ., 16 Oct. 1861. [127] DELA A DOUA DLZOLVAREPANĂ LA UNIRE 127 a trebuit să se convingă la sfârşit şi puterile chiar Poarta când a consimţit în sfârşit la realizarea acestei dorinţi 91. In 25 Noembrie, Teodor Calimaki, secretarul lui C. Negri, soseşte la Galaţi cu firma nul pentru unire. Să se observe că nu Negri singur aducea firma nul, ci secretarul lui, ceeace face pe Ţăranul român să spună, că "conduita d-lui Negri are în­ sămnătatea ei, pentrucă ne atinge pe toţi într'un chip foarte plăcut" 92. In 3 Decembrie domnitorul, în mesajul de deschidere al adunărei, spune, că "după 3 ani de silinţi neîntrerupte, sun­ tem de astădată bine întemeiati a crede, că unirea este în fine dobândită pentru noi", şi de aceea el declară, că a aderat la votul ambelor adunări, de a desbate în comun proiectul de lege rurală 93. După cetirea mesajului în adunarea moldovenească, dom­ nitorul adaoge, că "unirea e încheiată. Inalta Poartă şi pu­ terile garante au aderat la unirea Principatelor. Ne vom duce deci în curând la Bucureşti; iar cauza pentru care nu ne du­ cem astăzi, este că sunt de regulat mai multe chestiuni !9cale" 94. Spre a linişti spiritele în privinţa firmanului care încu­ viinţa cum am-văzut o unire condiţională de mai multe res­ tringeri, domnitorul adaogă: "unirea va fi aşa după cum o dorim noi", urmând în aceasta principiul �xpus de Negri, în nota sa din 16 Noembrie 1861 cătră ambasadori, anume că "nu ne vom supune la nimic ce ne ar fi impus, şi aceasta chiar în puterea art. 22 şi 23 Tratatului de Paris şi a art. 2 din Con­ venţie" 95. Este învederat, că domnitorul proclama unirea într'un chip mai !..arg, decât o încuviinţa firmanul primit de puteri, şi că deci el făcea un pas îndestul de îndrăzneţ, trecând iarăşi alăturea cu voinţa Europei 96. In 11 Decembrie Alexandru Ioan 1 dă o proclamaţie, arătând în chip oficial îndeplinirea unirei: "Unirea este în­ deplinită, zice el: naţionalitatea română este întemeiată. Acest fapt măreţ, dorit de generaţiile trecute, aclamat de corpu­ rile legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s'a recunoscut de Inalta Poartă şi de puterile garante şi s'a înscris în datinele naţiunilor. Dumnezeul părinţilor noştri a fost cu ţara, a fost cu noi. El a întărit silinţele noastre, prin înţălepciunea poporului 91 Voix de la Roumatiie, 24 Oct. 1861. 92 Unirea, 1 Dec. 1861. Ţăranul român, 3 Dec. 1861. 93 Mon. 0/. al Ţărei Rom., 4 Dec. 1861. 94 Mon. of. al Mold., 4 Dec. 1861. 95 Reprodusă de Ţăranul român, 17 Decembrie 1861. 96 Deaceea Văsescu în desbaterea posterioară a răspunsului la mesaj din 1863 (şed. din 7 Fevruarie 1864 Mon. oţ., supl.) spune: "dv. ştiţi în ce condiţii, în ce stare ni s'a dat unirea de către străini şi vă aduceţi aminte, în ce mod a proclamat-o Alexandru Ioan 1 dela această tribună". Vezi mai jos pag. 161. [128] 128 LSTORIA ROMANILOR şi a condus naţiunea către un fanic viitor. In zilele de 5 şi 24 Ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în alesul noii­ unei, aţi inltuni speranţele voastre într'un singur domn; alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie" 97. Adunarea din Bucureşti izbucneşte în o zgomotoasă bu­ curie la cetirea acestei proclamaţii. Adresa de răspuns la ea sfârşeşte cu cuvintele: "Depunem la picioarele tronului oma­ giile noastre de recunoştinţă şi de devotament, şi vă urăm să vă înzilească Dumnezeu, pe acest tron care nu va mai putea fi zdrobit, decât cu viaţa a cinci milioane Români" 98; şi În­ suşi Barbu Catargiu nu poate face altfel decât a rosti cuvin­ tele: "Să trăiască domnitorul nostru care singur, prin a sa stăruinţă, ne a dat această zi atât de strălucită" 99. In adunarea moldovenească bucuria era îmbinată cu oare­ care neliniste. Când Panu rosti cuvintele: "ziua de astăzi este cea de pe u�mă în care deputaţii moldoveni se adună şi lucrează în adunarea Moldovei" 100, el zicea rămas bun la vechea viaţă politică a ţărei care se jărtfise pentru binele întregului neam. De aceea şi răspunsul adună rei moldovene la proclamaţia unirei nu se poate împiedeca a turbura notele de veselie, cu una de îngrijire, solicitând dela domn "luarea aminte asupra necesi­ ţilor de a regula provizoriu, până la întrunirea camerilor, ne­ apăratele interese locale ale Moldovei" 101. Adunările sunt prorogate în ambele ţări şi li se dă în­ tâlnire la Bucureşti, pentru ziua de 24 Ianuarie 1862, aniver­ sarea primului pas prin care unirea, acum săvârşită, se avân­ tase pe orizontul vieţei româneşti 102 • • 7 Mon. of. al Ţărei Rom., 11 Dec. 1861. Mon of. al Mold., 12 Dec. 1861. Proclamaţia este publicată şi în Archives diplomaii ques, 1866, II, p. 20'9. .8 Mon. of. al Ţărei Rom., 15 Dec. 1861. •• Unirea, 1-5 Dec. 1861. 100 Procesul-oerbal al şedinţei din 12 Dec, 1861. 101 Unirea, 1-5 Dec. 1861. 10' Mon. of. al Ţărei Rom., 15 Dec. 1861. [129] CAPUL II ALEXANDRU IOAN 1 DOMNUL CONSTITUŢIONAL AL ROMÂNIEI 1862-1864 A. D. Xenopol- Istoria Românilor. - VoI. XIlI. 9 [130] [131] 1 DELA UNIRE PÂNĂ LA SESIUNEA ORDINARĂ DIN 1862 (11 Dec. 1861-3 Dec. 1862) Moldova şi căderea Iaşului. - Unirea ef�ctivă a ţărilor române având a trece în domeniul faptelor, ar fi trebuit pe cât se putea cruţată Moldova şi capitala ei, în aceste momente de grea cumănă pentru ele. In loc de aceasta, prin o nechib­ zuinţă a ministrului cultelor din Moldova, principele Alexandru Cantacuzino, minţile sunt turburate în laşi într'un chip În­ sămnător. Anume ministrul luase măsura, de a se încredinta di­ recţia şcoalei centrale de fete, până acuma ocupată de pro­ fesorul Verdeanu, unei profesoare de franceză, d-na Gros, care era şi străină. Consiliul şcolar protestează la domn contra a­ cestei lovitgri date inamovobilităţei corpului didactic (4 Ia­ nuarie 1861). Ministrul destitue pe trei profesori din acel con­ siliu: Columb, Petrescu şi Mărzescu. Elevii interni din Aca­ demia Mihăileană se răscoală şi refuză a intra în clase. Mi­ nistrul vine el însuşi la Academie, insultă pe elevi cu cuvântul de mojici, imputându-le, că ar vra să desfiinţeze şcoalele. Va­ sile Gheorghian 1, elev din clasa a V-a, urcându-se pe o masă, şi adresându-se către ministru, îi spune: "Domnule Ministru, noi nu putem să stricăm şcoalele; dar ce putem face, noi aceştia mojici care stăm pe aceste bănci, este de a ruga pe Dumnezeu să trimită blăstăm asupra acelor care au de gând să strice şcoa­ lele". Şi elevele din şcoala centrală protestează contra impu­ nerei unei directoare străine, şi una din ele, Cornelia Boerescu, răspunde la mustrările nouei directoare: "Sunt fiică de Român 1 Avocat şi bărbat politic din Iaşi, reposat de curând, 1901. Cuvintele le-am reprodus după spusele lui Gheorghian însuşi. In Tribuna, 17 Martie 1862, sunt redate cam altfel, dar cu acelaş înţeles, [132] 132 ISTORIA ROMANILOR şi noi am supt lapte de Român dela mamele noastre". Cetă­ ţenii din Bucureşti trimit fetei un orologiu, cu inscripţia cu­ vintelor ei 2. La Academie, prefectul vrea să aresteze pe Gheor­ ghian. Elevii se opun. Pentru a-i linişti, sunt împroşcaţi cu tulumbele; şcoalele răsvrătite sunt închise pentru câtva timp, tocmai în ajunul plecărei adunărei la Bucureşti 3. In asemene turburare a spiritelor, se începe seria de dis­ poziţii, menită a înlocui cele două capitale de până acuma, prin una singură. Cea întâi măsură, pentru unificarea administraţiei am­ belor ţări, fu instalarea unui minister provizor pentru Mol­ dova, după dimisia ambelor ministere din Iaşi şi din Bucureşti, până la înfiinţarea unui minister comun. Ministerul provizor fu alcătuit, sub preşidenţia lui Iancu Cantacuzino, din Al. Can­ tacuzino şi Leon Ghica, fostul preşedinte de consiliu - Al. C. Moruzi şi ministrul lucrărilor publice D. A. Sturza având a merge la Bucureşti, în vederea întocmirei ministeriului unic 4. După constituirea ministerului comun pentru Principa­ tele-Unite, sub preşidenţia lui Barbu Catargiu, acel provizor din Iaşi este desfiinţat, şi se păstrează numai directorii de de­ partamente, deosebiţi pentru Moldova, spre a nu se aduce de odată perturbări în afaceri fi. Directorii de departamente din Moldova purtau titlul de director ministerului (din lăuntru, de justiţie &) pentru de­ partamentul Moldovei 6. Preşedintele consiliului, Barbu Catargiu explică, în şedinţa din 14 Februarie, pentru ce a fost nevoit să urmeze astfel, "neputând, spune el, strămuta aşa de repede toate cancelariele Moldovei la Bucureşti, spre a nu aduce o prea mare desordine în lucrări şi a nu face să strige Moldova, că unirea a fost pentru ea o prăpastie" 7. In curând însă se în­ cepu această strămutare a cancelariilor. Mai întâi, se face acea a arhivelor care sunt concentrate în Bucureşti, rămânând în Iaşi numai o sucursală a acestor depozite, sub ordinele capului arhivelor statului din Bucureşti 8. Le desfiinţează apoi casa ministeriului cultelor din Iaşi şi se centralizează veniturile mă­ năstirilor la visteria din Bucureşti 9. In 17 Aprilie încetează 2 Tribuna citată. • Tribuna română, 11, 24 şi 28 Ianuarie şi 12 Fevruarie 1862. Comp. Mon. of. al Mold., 15 Ianuarie 1862. • Decret din 4 Ianuarie 1862. Mon. 01. al Mold., 16 Ianuarie 1862. 5 Jurnal din 26 Ianuarie 1862. Mon. of. al Principalelor-Unile 31 Ia­ nuarie 1862. Monit. afic. al Molâ., 7 Fevruarie 1862. Tribuna română, 12 Fe­ vruarle 1862. 6 Jurnal din 1 Fevruarie, Monil. of. a/ Mo/d., 1 Fevruarie 1862. 7 Monit. oţ., 20 Fevruarie 1862, suplement. • Mori, oţ., 26 Martie 1862. Cel întâi cap al arhivelor centrale e Gri­ gore Bengescu. • Decret din 22 Martie 1862. Mon. of. partea Mold., 29 Martie 1862. I [133] DELA UNIRE PANA LA SESIUNEA ORDINARA 133 ----------------------------- directoratul afacerilor străine al Moldovei, şi lucrările ce tre­ buiau să rămână în Iaşi, precum �iberarea paşpoartelor.. trec la prefectura Poliţiei 10. Prin legea din 15 Iunie, se desfiinţează curtea de întăritură din Iaşi, înlocuind-o cu Tribunalul Iaşi Secţia a III-a 11. La 31 Iulie se mai desfiinţează directoratul ministerului de interne 12. De asemene se centralizează admi­ nistraţia poştelor, suprimându-se acea din Iaşi 13. Tot atunci se suprimă şcoala militară din Iaşi, contopindu-se cu acea din Bucureşti. Cu toate aceste, Kogălniceanu ceruse, când cu des­ baterea privitoare la scandalul şcoalelor din Iaşi, ca să se În­ fiinţeze aici cât mai multe şcoale. "Aici, zicea el, poporaţia este mai mult străină şi oraşul se află la 1/2 de oară departe de Prut şi este deci o datorie naţională a susţinea şcoalele în Iaşi. Nu voim centralizarea şi În învăţământul public" 14. In 3 August se desfiinţează ultimul directorat ce mai rămăsese În Iaşi, acel al ministerului justiţiei 15. La 4 August, se centra­ lizază oficiul statistic în Bucureşti 16, şi la 18 Septembrie se desfiinţază direcţia sanitară din Iaşi şi se institue consiliul sa- nitar superior din Bucureşti 17. . Paralel cu această treptată desfiinţare a centrelor de ser­ vicii din Moldova, merge şi ştergerea deosebirei formale, În care se manifesta până atunci separata ei existenţă. Monitorul Oficial al Moldovei poartă acest titlu până la 9 Februarie 1862; de acolo înainte se schimbă în Monitorul oficial partea Mol­ dovei ; apoi se preface în o simplă Foaie de publicaţi uni oficiale. Până la 31 Iulie, această foae oficială publică dispoziţiile di­ rectoratelor moldoveneşti, încetând la acea dată, cu ultimul directorat, şi asemene publicaţii. Vechiul titlu de capitală, mai este dat Iaşului în câteva acte, chiar după 24 Ianuarie 1862, când de drept încetase de a mai fi capitală. Aşa în un tablou statistic de născuţi şi morţi, se trec acei din Iaşi sub rubrica de Capitala Iaşi, în ziua de 3 Februarie; programul examenului de iarnă este tipărit în frunte, cu titlul de examenul diiiCapitola Iaşi, în 6 Februarie; bud­ getul cheltuelelor spitalului izraelit se arată iar ca din Capi­ tala Iaşi, în ziua de 7 Februarie 18. Dar lista alegătorilor Mol­ dovei, publicată în numărul din 24 Martie ale Foaei publica- 10 Foaia publicatiilor Oficiale, 17 Aprilie 1862. 11 tua., 30 Iulie 1862. 12 Decret din 19 Iulie, care fixează această desfiinţare pentru 31 a acelei luni. Ibidem, 19 Iulie 1862. 13 tua., 31 Iulie 1862. 14 Şedinţa din 19 Martie. Mon. of. al Principatelor Unite, 22 Iunie, su- plement. 16 Jurnalul consiliului de miniştri. Mon. 01., 3 August 1862. 18 Ibid., 4 August 1862. 17 tua., 18 Septembrie 1862. 18 Monit. of. al Molâ., 3, 6 şi 7 Februarie 1862. [134] 134 ISTORIA. ROMANILOR ţiunilor oficiale, nu mai conţine, ca suprascripţie a rubricei Iaşului, decât oraşul Iaşi; apoi examenul de vară pentru partea de dincoace de Milcov se publica iarăşi, la 16 Iunie, sub in­ dicaţia de oraşul Iaşi 19. Ultima desprindere a Domniei din Iaşi este părăsirea palatului domnesc din Iaşi pe care Cuza Vodă dis­ pune să nu mai fie luat cu chirie dela Sft. Dumitru înainte ur­ mând a fi găzduit în Palatul Administrativ când va vizita Iaşul. Pentru a se despăgubi Iaşul de căderea lui dela rangul de capitală la simplu oraş de provincie, urmare neapărată a înfiinţărei unirei, se ivi ideea de a se aşăza în el curtea de ca­ saţie. Deputatul de Dorohoi, P. Cazimir, propune, în şedinţa din 18 Februarie, instalarea înaltei curţi în Iaşi, până la în­ fiinţarea căilor ferate, propunere repetată de deputatul Vă­ sescu, în şedinţa din \:) Martie. Această propunere însă, com­ bătută de însuşi fruntaşii deputaţilor moldoveni, Kogălniceanu şi Panu, cade, întrunind numai 36 de bile pentru, contra 52 20. Cu prilejul acestei chestiuni se făcuse în Iaşi oarecare mişcare, provocată de separatişti. N. Istrate A. Cerne preşedintele mu­ nicipalităţei şi 1. Corjescu, P. Cornescu, C. Corjescu, P. Cristea, D. Lăzărescu şi Baldovici membrii ei, trimit o depeşă lui P. Cazimir, prin care îl încurajază a susţinea propunerea lui. Por­ tretele lui Kogălniceanu şi Panu sunt arse, şi li se trimite o de­ peşă, în care li se spune, că "întru cât au tradat cauza Iaşului, Ieşenii niciodată nu-i vor mai alege ca deputaţi". O petiţie este alcătuită de C. Rolla, înfocatul unionist de altă dată şi este trimisă spre sub semnare în Iaşi şi în judeţe 21. Generalul Balş pune casa lui la dispoziţie pentru sub semnarea petiţiei. O scrisoare din Iaşi, din Septembrie, arată că "nu este de negat că guvernele care s' au succes dela 24 Ianuarie, au făcut cu ştiinţă sau pe neştiutele, numai fapte de acele care puteau fi exploatate de reacţiune contra unirei. Loviturile date fostei capitale a Moldovei sunt grele şi profunde."] s'a redus la nula, când nu i s'a închis chiar cu totul, calea de progresare. Şcoa­ lele stau tot în tristele condiţii de mai înainte. Cu strămutarea şcoalei militare la Bucureşti, s'a obrintit şi mai rău buba. Pă­ rinţii nemulţămiţi, profesorii lăsaţi pe pavea, în timpul când se grămădeau toate nevoile iernei. Brutarii, măcelarii, hăcanii loviţi în micile lor interese; toţi strigă. Ce ştie pietrarul, tâm­ plarul, din ce cauză e silit să moară de foame, lipsit fiind de a a Mon. 01. par/ea Mold., 24 Martie 1862. Foaea publicaţiunilor oţiciale 10 Iunie 1862. 2. Şedinţa din 16 Martie. Mon. oţ., No. 65, 1862 suplement. Comp. Tri­ buna română, 27 Februarie 1862. Prin urmare nu este exact că s'ar fi îngăduit Iaşului strămutarea Curţel de casaţie şi că făgăduinţa nu s'ar fi îndeplinit. 2' Domnitorul în o scrisoare c, Docan cumnatul lui RoUa, dojăneşte pur­ tarea acestuia. Rolla trimite domnitorului o depeşă de scuză. (Hârtiile Rossetli). [135] JJELA UNIRE PANA LA SESIUNEA OR Î mulţi şi bine plătiţi. Mai observa Kogălniceanu, în cursul desbaterilor, că "subsecretarii de stat în Anglia rămân toată viaţa, încât de şi se schimbă mi­ nisterele, rămâne continuitatea lucrărilor; iar la noi schim­ bările se fac dela ministru până la cel mai de j os, ceeace îm­ piedecă continuitatea în lucrări", adevăr deci de mult rostit şi recunoscut, dar niciodată respectat. Legea consiliului de stat este votată în şedinţa din 21 Ianuarie 186416• Se iea apoi în cercetare legea contabilităţei, unde iar pa­ siunile politice se deslăntuesc, cu prilejul votărei articolului privitor la budget, parte din adunare sprijinind părerea că budgetele sunt ale ţărei şi trebuie votate în toate împrejurările; iar parte, că refuzul lor este singurul mijloc de a menţinea, pe calea constituţională, ministerul ce ar voi să se abată dela ea. Fulgerile opoziţiei erau însă îndreptate mai mult contra minis­ terului în fiinţă, decât în general şi din principiu. Kogălniceanu caută să liniştească pasiunile, punându-se pe tărâmul Conven­ ţiei care spunea, că "la caz de nevotare a budgetelor, se poate merge cu budgetul anului trecut; că de o camdată şi până va veni în desbatere constituţia cea nouă, trebue să ne mănţinem în Convenţie" 17. In 3 Martie se împlinea însă terminul sesiunei ordinare, începută la 3 Noembrie şi care era de 4 luni. Prelungirea se face de guvern numai până la 1 Aprilie adecă pe 28 de zile, şi ministerul cere ca în acest răstimp, să se voteze toate celelalte nu- 16 Mon. 01., No. 80, 1864. 17 Şedinţa din 24 Februarie. Mon. 01., No, 130, 1864. [232] 232 18'TORIA -ROMANILOR meroase legi de organizare, precum legea comunală, acea a 'consiliilor judeţene, codul penal, organizarea judecătorească, legea instrucţiunei, budgetele şi, peste aceste cele două mari legi, cea rurală şi cea electorală, cu care trebuia să se închee lucrările şi viaţa chiar a adunărei. Lascar Catargiu arată neputinţa de a se efectua o lucrare atât de însămnată într'un timp atât de scurt. El spune, că "precum ministerul vine şi ne prelungeşte numai pe 20 de zile, voi prelungi şi eu votarea de credite zi cu zi, lună cu lună, şi când d-lui ne va înfăţoşa acel buchet de legi ce ne-au făgăduit, atunci îi voi da şi eu buchetul budgetului" 18. Discuţia se înveninează prin Costaforu care spune membrilor guvernului, că "de sigur, după ce va trece acest termen ridicul de 28 de zile, şi veţi vedea că nu am îndeplinit toate lucrările cerute, ne veţi disolva, ca să arătaţi ţărei, că adunarea nu-şi face datoria; apoi socotiţi d-voastre că noi suntem nebuni, să ne lăsăm să ne disolvaţi şi apoi să vă daţi gloria să mergeţi prin ţară, să ziceţi că toată iarna n'am făcut nimic; că n'am votat decât proiectele rele, cum numiţi d-voastră legile pe care le facem; că n'am votat încă budgetul; că vrem s'aducem de­ sordinea în ţară ; că n'am votat nici legea proprietăţei cum o înţălegeţi d-voastre, nici legea electorală cum o înţălegeţi d-voastre. Ei bine nu vă vom lăsa să ne disolvaţi". Kogălniceanu între­ rupând pe Costaforu prin un ironic: "Aşa! Vom videa", Cos­ taforu se Înfierbântă şi urmează mai departe: "Ne veţi disolva atunci când nu veţi avea cum face altfel; dar noi nu vom da budgetul, până când nu vom organiza ţara şi, după ce vom organiza ţara, după ce vom da un vot de blam ministerului, dacă se vor uni şi alţii cu mine, atunci vom da budgetul, po­ trivit cu noua organizaţie" 19. De si cuvântul de blam fusese rostit cu rezerva "dacă se vor uni şi alţii cu mine", ministerul pune chestiunea de în­ credere, şi camera răspinge cu mare majoritate propunerea lui Boerescu, dovadă că până atunci, cu toate împunsăturile mutuale, armonia aşa prefăcută cum era ea Între guvern şi adunare, nu se zdruncinase. In sesiunea prelungită, se votează mai multe legi însăm­ nate, Însă din ce în ce mai puţin discutate, mai ales că ţinân­ du-se şedinţi şi sara, adunarea începuse a fi obosită. Pe lângă votarea mai multor credite şi recompense naţionale (lui Vail­ lant, Grigore Alexandrescu şi Alexandru Donici fabulistul-­ acestui din urmă, peste pensia legiuită ce o primia), se numeşte o comisie care să cerceteze toate rămăşiţele datorite statului 18 Şedinţa din 3 Martie. Mon. oţ., No. 137, 1864. Mesajul de prelungire. Ibidem. Această figură oratori că foarte potrivită şi cu o nuanţă fină de ironie, arată trecutul oratoric al lui Lascar Catargiu, în o lumină favorabilă. 19 Şedinţa din 3 Martie 1864. Mori. of., Ibidem. [233] DEiLA SE,CULARIZARE PANA LA LOVITURA DE STA'l:' 233 din deosebitele lui ramuri de venit, din care rămăşiţi mai multe priviau pe unii deputaţi, arenda şi ai moşiilor statului. Se mai votează următoarele însămnate legi : legea -contabilitătei, cea comunală, acea a drumurilor de fier pentru Moldova, legea pentru inmormântări, legea pentru cumul, organizarea jude­ cătorească, drumurile de fier din Muntenia şi codul penal 20. Cu prilejul votărei legei comunale, se iveşte o interesantă desbatere privitoare la drepturile Jidanilor "pământeni" În comune. Boerescu, Manolache Costache şi Costaforu sprijin pe Jidani, pe motivele cunoscute, că În secolul nostru de lu­ mină şi de civilizaţie nu se cuvine a se mai face deosebire de religie, rămăşiţă a unor timpuri de fanatism şi de netolerantă. Vernescu Însă şi mai ales primul ministru Kogălniceanu, combat aceste păreri şi Întinderea drepturilor electorale comunale la Jidani, spunând, că "dacă se va vota articolul, cum o cere d. Boerescu, a doua zi va' fi măcel în Moldova. Ce fel: acei oameni care se ţin depărtaţi de lumea noastră, care nu trimit copiii în şcoalele noastre, care nu se îmbracă ca noi şi nu-şi taie nici per­ ciunii _. acei oameni să aibă ţara În mâni" 21! Kogălniceanu punea deci chestia pe tărâmul, că drepturi pot fi acordate nu­ mai străinilor ce voesc şi pot să se asimileze cu Românii. Ko­ gălniceanu, se referă În combaterea Jidanilor la Lipitorile sa­ tului de V. Alecsandri, poate unicul caz, în viaţa parlamentară mai veche a Românilor, în care o lucrare literară fu invocată în susţinerea unui interes politic 22. Văsescu combate mai ales cu mult haz pe oratorii munteni, spunând că unirea, conto­ pând viaţa ambelor ţări, este drept ca să iee şi Muntenia ca zestre Jidanii pe jumătate, şi se bucură de împrejurarea că, între 1860-1864, mai bine de 6.000 de Jidani moldoveni se aşăzase în Bucureşti. Adunarea răspinge însă toate amendamentele favorabile Jidanilor şi hotăreşte, ca "până ce ei vor arăta că au simţi­ minte şi moravuri româneşti, să fie admişi la mica impămân­ tenire numai acei Jidani ce vor dobândi în armată rangul de subofiţer, şi acei ce vor fi făcut studii universitare sau vor înte­ meia mari stabilimente industriale" 23. Antisemitismul ca partid politic se născu În ţară atunci când Evreii începură a năzui la cetăţenia română. Până la domnia lui Cuza Vodă, situaţia Românilor băştinaşi era aşa de rea încât Evreii nu tindeau de loc a se naturaliza Români; ba chiar este 20 Legea contabilităţei votată în şedinţa din 9 Martie, Mon. of., No. 152, 1864; legea comunală 9 Martie, No. 1.54; legea consiliilor judeţene 10 Martie, No. 160; codul penal şi procedura penală, 11 Martie, No. 161. Se în­ ţelege că la o aşa votare repede discuţia trebuia să fie foarte restrănsă. 21 Şedinţa din 5 Martie, Mon. oţ., No. 144, 1864. 22 Şedinţa din 6 Martie, Mon. oţ., No. 146, 1864. 23 Şedinţa din 6 Martie, Mon. oţ., No, 148, 1864. [234] 234 ISrrORIA ROMANILOR I cunoscut că foarte mulţi Români îmbrăţişau supuşia străină. De aceea şi Kogălniceanu, în scrierea lui din 1848 Dorinţele partidei naţionale .din Moldova, precum şi Heliade, în procla­ matia dela Islaz, cu articolele privitoare la Emanciparea Is­ raeliţilor, tindeau nu atât a răspunde unei dorinti a jidanilor, cât a lua o poziţie vrednică de popoarele apusene, atunci când vroiau să se pună prin revoluţie în rândurile lor. Nici măcar la Conventia de Paris nu se văd stăruinti de ale Evreilor de a fi primiţi în cetăţenia română, de oarece şi ea păstrează, deşi încheiată sub ochii Evreilor din Paris, ce­ tătenia română numai crestinilor. De aceea si o foaie evreiască intitulată Gazeta româno-e�reiască apărută în' Iaşi, sub redacţia lui B. Feldman, în numărul întâi din 12 Martie 1859 zice, că se va ocupa numai cu literatura, comerţul şi industria, "întru cât edificiul politic a rămas închis Iudeilor locuitori în Prin­ cipatele Unite". Dar foaia nu protestează, nici nu face vreun comentar asupra acestei închideri. Evreii se considerau de Ger­ mani şi cer în Aprilie 1860 ca limba de predare în şcoalele lor să fie cea germană, cerere pe care ministerul o respinge ca pro­ tivnică asezământului scolar 24. Evreii căutau pe' atunci nu drepturi politice ci uşurări economice. Aşa după ce ei obţinuseră în 1852 învoirea de a ţinea cârşme prin sate 25, mai dobândiră în 1860 desfiinţarea taxei Jidovilor, pentru răspunderea căreia li se încuviinţase din vremuri mai vechi sporirea preţului cărnei cuşer. Prin această măsură se adusese comerţului cărnei în deobşte, în cele mai multe din oraşele moldoveneşti, în mâinile Evreilor, de oarece ei vânzând carnea cuşer cu 70 parale oca, pe când pe ei îi costă numai 14 parale ca preţ de cumpărături, ei câştigau aşa de mult în cât (pe lângă plata taxei, erau puşi în poziţie de a vinde carnea trif (necurată pentru ei) creştinilor pe un preţ atât de mic, că punea pe aceşti din urmă în neputinţă de a concura cu dânşii la vânzare a acestui lucru de hrană 26. Desfiinţarea taxei Jidovilor ar fi trebuit să aibă de ur­ mare suprimarea facultăţei de a putea urca preţul cărnei cuşer, ceeace i-ar fi silit a ridica pe acel al cărnei trif şi le-ar fi răpit avantajul în concurenţă cu creştinii. Lucrul Însă nu se făcu, cu toate că ziarele cerură această măsură, şi aşa comerţul cărnei rămase confiscate de Evrei în mai totalitatea oraşelor moldo­ vene, cum este şi astăzi. Evreii se convinseră însă în curând, faţă cu schimbarea 24 Câteva numere din gazeta româno-eoreiască se află la Biblioteca din Iaşi. Compară V. A. Ureche, Istoria şcoalelor, III, p. 234. ee Manualul administrativ, II, p. 41 Dr. Felix, Istoria Iqenei in România, Partea I, memoriul II, p. 100. 26 Patria, 24 Iunie 1859. [235] DELA 'SEQULARIZARE PANA LA LOVITURA DE STAT 235 situaţiei Ţărilor Române prin unirea lor într'un singur stat, că ar fi bine să renunţe la poziţia până acuma atât de râvnită de ei, de Unterthan. De aceea îi vedem pe Jidani dând primul asalt la cetăţenia română, bine înţeles pe cale teoretică, în o broşură scrisă de un Israelit român, intitulată Emancipaţiunea Israeliţilor în România şi apărută în Paris în 1861. Broşura nu este agresivă şi spune, că "avem de chezăşi al speranţelor noastre simpatia manifestă a unor bărbaţi eminenţi între Ro­ mâni" şi frumoasele cuvinte ale Principelui că, "nu vrea să vadă în Principatele Unite, nici Creştini, nici Jidani, ci numai Români" 27. Dacă însă nu li se recunoaşte această cerere, ei dobândesc totuşi o nouă concesie, aceea de a avea şcoli confesionale 28. Cu prilejul loviturei de stat, Evrei pun în lucrare uneltiri ascunse spre a dobândi "cele ce doreau, ceeace motivează cea dintâi campanie antisemită din partea presei române, şi anume prin două lucrări mai ales: Un articol al lui Al. D. Holban în Viitorul din Iaşi şi o broşură al lui D. Popasu, absolvent în ştiinţele politice dela Halle. Acest din urmă sfârşea lucrarea lui cu părerea, că "numai atunci când Evreii se vor desnaţio­ naliza, când se vor desbrăca de legea lui Moise, vor putea năzui la cetăţenia română" 29. Tot atunci în 1863, publica şi Al. Pe­ limon romanul său Jidovul rătăcitor în Moldova si Bucovina, în care el arată cum Evreii otrăvesc poporul prin alcol amestecat. Lui Hol ban îi răspunde Silberzweig iar lui Popasu un anonim care subsemnă un Român şi care pare să fi fost în adevăr român, de oarece el pune mâna pe răul adevărat care bântuie societatea românească de pe atunci şi care de atunci în loc de a se micşora, a tot sporit mereu: "Credinţa Românului e că cine învată carte trebue să fie functionar si visul său îndată ce se apucă de învăţătură este funcţiunea.' cu hotărîre de a întrebuinţa toate mijloacele spre a înainta, a se boieri, a se chivernisi. A fi lipsean, postăvar, peptănar, bancher, tăbăcar, tâmplar, fierar, curelar, era privit, dacă nu ca o desonoare, dar ca un ce foarte scăzut, foarte umilit de către clasele înnalte ale societăţei. Starea de agricultor chiar nu era mai onorată". Apoi numărul Evreilor în oraşele Moldovei era de fel de a pune în îngrijire pe toţi. In Dorohoi, Botoşani şi Fălticeni 27 L'Emancipaiioti israelite en Roumanie par un Israelite roumain, Paris, 1861. Aceste cuvinte nu se află in nici un act oficial al timpului. In mesajul său însă din 1865, Domnitorul spune, că "va lua măsurile necesare pentru emanciparea Românilor de rit israelit": Mon. oţ., 7 Dec. 1863. Evreii se grăbesc a mulţămi Principelui. Vezi adresa de mulţumire in Le Courrier d'Orient, 21 lan. 1865. 28 Mori. oţ., 22 Noembrie 1861. 2' Viitorul, 2 Iunie 1863 şi D. Popasu: Sunt sau nu Evreii ţolositori Principatelor Unite, Bucureşti 1864. [236] 236 ISTORIA ROMANILOR ei întreceau poporaţia creştină; în Piatra şi Homan ajungeau la jumătate. In .celelalte capitale de judeţe mai puţin. In Iaşi erau lângă 40.000 de Creştini 34.000 de Evrei 30. Astfel se pune chestia israelită la noi în ţară şi se îndru­ mează cele două păreri care până la un punt se manifestă sub forma de partide politice: antisemiţi şi filosemiţi. Vom vedea încă cum această plecare pentru sau contra Evreilor nu cadrează cu partidele politice cele cunoscute ale conservatorilor şi libe­ ralilor, de oarece se întâlnesc adese ori, în sânul aceluiaşi partid, păreri potrivnice. Numai în timpurile din urmă s'a ivit un partid hotărît antisemit, acest al naţionaliştilor despre care ne vom ocupa atunci când se va ivi pe scena istoriei. Legea comunală mai are însă o însemnătate prin raportul în care trebue să intre cu legea rurală, încât la a ei desbatere cugetele începură din nou a fi neliniştite de stafia pe care cu toţii păreau că voesc s'o îndepărteze spre a-i lăsa liberi şi se ocupă de celelalte proiecte. In mersul acesta de altfel destul de linistit al adunării cade ca o bombă neaşteptată o moţiune de blam pentru mi­ nistru adusă de deputatul Neculai Docan în şedinţa din 17 Martie, moţiune motivată mai mult de împrejurări personale anume că Kogălniceanu jignise pe Docan prin administraţia judeţului Dorohoiu, întărind-o cu un alt motiv mai abitir, arestarea mitropolitului Moldovei. Moţiunea eşi sprijinită de 7 deputaţi dar la propunerea urgenţei nu se găsesc cei 15 depu­ taţi ceruţi de regulament; ba încă, spre înveselirea adunărei, numai 6 din cei 7 se scoală pentru a o susţinea. Adunarea şi trece cu o mare majoritate la ordinea zilei, asupra moţiunei lui Docan. Se vede deci că până acuma, de şi Kogălniceanu nu era Veniaminul majorităţei, totuşi ea îl tolera, neputând face altfel, de oarece el se purtase în conformitate cu făgăduiala dată, de a se mărgini în cel mai strict constituţionalism şi de a se supune votului adunărei în toate împrejurările. Cum se face că deodată lucrurile se schimbă, şi Kogăl­ niceanu devine ţinta loviturilor adunărei; că votul de blam care fusese răspins de ea, se năpusteşte asupra ministerului? Stafia ce umblase până atunci numai prin fundul cugetelor, se arătase iar la lumina zilei; ea îşi făcuse intrarea în adunare şi trebuia, pentru a o alunga şi a readuce pacea în conştiinţă, . alungat şi fermecătorul ce o trimisese acolo, pe urzitorul Iăp- 30 Din lucrările statistice ale Moldovei, Cap. V, Populati unea pe 1859 şi 1860 Iaşi p. 109. Din tinerii recrutaţi în Iaşi în 1860, erau 1488 de Creştini şi 1375 de Evrei. Mon. of. 16 Noemvrie 1860. [237] DELA SEQULARIZARE PANA LA LOVITUl1A DE STAT 237 turei ei, Kogălniceanu. Era legea rurală care fu adusă de el în desbaterea adunărei, tocmai în ziua aceea când se răspinsese moţiunea Docan: 13 Martie 1864. Această împrejurare explică şi activitatea extraordinară a adună rei şi tolerarea unui minister uricios. Ea voise să-şi câştige titluri îndestulătoare în faţa ţărei şi a opiniei publice spre a putea înfrunta, fără a fi bănuită, pericolul legei rurale 31. Adunarea începe prin a cere amânarea desbaterilor, până după Paşti, lucru la care se opune primul ministru, spunând că până la Paşti mai sunt 35 de zile, şi dacă va fi nevoe se va prelungi sesiunea. "Dacă voiţi să amânaţi legea rurală, atunci voi fi în drept să presupun că blamul pe care aţi vrut să mi-l daţi odinioară, era pentru că v'am prezintat cea mai impor­ tantă din toate legile" 32. Se vedea cum Kogălniceanu care până atunci fusese aşa de împăciuitor, acuma devenia de odată aprins, învinuind de două ori cu nedreptate pe cameră: mai întâi, fiind că votul de blam fusese înfăţoşat numai de o neîn­ sărnnată minoritate (7 deputaţi) şi răspins mai de toată adu­ narea; apoi fiind că legea rurală fusese prezintată de minister nu înainte, ci după răspingerea moţiunei lui Docan. L. Catargiu intervine atuncea şi cere amânarea pentru 10 zile, până să vină mai mulţi deputaţi moldoveni, duşi în congediu, amânare care se primeşte. In răstimpul acestei amânări, se iea în desbatere legea organizărei judecătoreşti şi budgetele. Până însă ca aceste să se voteze, se prelungeşte autorizarea guvernului de a urma în finanţe cu statu-quo 33. La discuţia asupra budgetului, se dau mai multe voturi defavorabile guvernului; între altele, i se răspinge o sumă de 500.000 de lei, cerută pentru cheltueli di­ plomatice (presa străină) 34. Cu prilejul desbaterei asupra adao­ sului de leafă la prefectul de Iaşi, se pune iarăşi înainte starea decăzută a acestui oraş, şi Kogălniceanuu "cere să i se arate un singur vot ce s'ar fi dat pentru vindecarea ranelor Iaşului? Guvernul v'a prezintat un proiect de lege pentru vindecarea acestor rane. Nu vă place această lucrare? Propuneţi o alta". Şi într'adevăr, se făcuse multă vorbă despre îmbunătăţirea stărei Ioastei capitale a Moldovei. Comercianţii din Iaşi,în ziua de 19 Ianuar 1863, ceruse prin un proces-verbal, între 31 De aceea şi broşurile de mai târziu nu lipsesc de a apăsa asupra acestei împrejurări. Aşa Le Panslauisme, le prince Couza, la Roumanie, la Russie, Paris 1866, p. 10, se întreabă: "Si on peut considerer comme retrograde, aveugle et absorbee par l'esprit du prlvilege, une assemblee qui a propose, debatu et vote les lois (urmează enumerarea lor)?" 32 Şed. din 16 Martie. Mon. oţ., No. 116, 1864. 3' Şed. din 1 Aprilie. Mori. oţ., No. 181, 1864. 34 Şed. din 10 Martie. iua., No. 172, 1864. [238] 238 ISTORIA ROMANILOR altele, şi prefacerea .Iaşului în porto-franc 35. Se institui se o mare comisie însărcinată să .studieze şi să propună mijloacele de îmbunătăţire pentru Iaşi 36, şi ea ceruse, în întâiul loc, adăo­ girea garnizoanei până la 5.000 de oameni şi sporirea şcoalelor 37. Kogălniceanu primia orice propunere, numai nu acea privi­ toare la curtea de casaţiune. Legea propusă pentru îmbunătă­ tirile Iasului se înfundă însă în saltarele Camerei. Se declama inult pentru foasta capitală a Moldovei; dar nu se făcea nimic. Lăsat în voia întâmplărei, urmările fatale şi neînlăturate des­ prindeau câte una frunzele coroanei lui, ca din arborele lovit de vânturile de toamnă. Decăderea economică a oraşului se rostia tot mai mult. La primirea făcută de domnitor în Iaşi, în ziua de 18 Septembrie 1864, el spune, că "i-a părut rău pentru pier­ derile cauzate în averile orfaniceşti, prin deprecierea clădirilor ipotecate din Iaşi" 38. După votarea budgetului ministerului de interne, se în­ trerupe, nu se ştie pentruce această lucrare, şi se procede la votarea legei cumulului, a concesiunei drumului de fier din Muntenia şi cată a se reîncepe iar desbaterea legei organizărei judecătoreşti ce fusese întreruptă prin alte voturi. Deodată, Kogălniceanu cere ca, înainte de a se intra în acea desbatere, să se dee un vot asupra unui credit de 8.000.000 de lei, pentru concentrarea oştirei într'un lagăr 39. Poziţia schimbată a mi­ nisteriului faţă cu camera, dela înfăţoşarea legei rurale, se vede de îndată. Se întâmpină întâi, că nu ar fi bine a se întrerupe desbaterile unei legi, prin alte chestiuni, spre a nu se pierde şirul ideilor, ca şi .când lucrul nu se făcuse până acum în repe­ ţite rânduri. După o lungă desbatere, cererea de precădere a votărei creditului este răspinsă. Kogălniceanu cere atunci să se pună acest proiect pentru a doua zi. Grădişteanu însă îi răs­ punde, că "până nu vom fi în stare normală, nu putem discuta legea lagărului". Ce însamnau aceste cuvinte? Inviderat că ele se raportau la legea rurală, încât se părea că adunarea se temea a da concentrarea trupelor, în mânile acelui minister care, prin legea rurală, voia să împroprietărească pe ţărani pe întreaga întindere de pământ posedată acuma de ei. Numai aşa se poate explica îndăărtnicia, cu care adunarea refuză luarea în desbatere a proiectului lagărului, mai ales că ministerul mo­ tiva grabnica necesitate a acestui credit, prin situaţiunea ex- 35 Românul, 19 lan. 1863. 36 Mori. oţ., 23 Oct. 1863. 37 Românul, 21 Decembrie 1863. Procesul Verbal al comisiunei din 28 Noemb. 1863, publicat în Reforma, 1 Ianuarie 1864, conţine între altele: complectarea Universităţii din Iaşi prin facultatea de medicină, înfiinţarea unei şco ale reale şi readucerea şco alei militare. 38 Mon. oţ., 21 Sept. 1864. 3D Şed. din 8 Aprilie. Mon. oţ., No. 19. 1864. I i [239] DIDLA SEquLARIZARE PANA LA LOVITURA DE STAT 239 terioară a ţărei. Şi că lucrurile erau cunoscute de adunare, ne o dovedeşte arătarea lui Brătianu, unul din cei mai vajnici opozanţi care spune, că "se aude vorbindu-se de luni întregi, că se concentrează trupe la fruntariile noastre din partea Aus­ triei, Rusiei şi Turciei; se aude că se strâng conferenţi; că are să se pună în discuţiune chestiuni care sunt cu totul de dreptul autononmiei noastre; că neutralitatea noastră e ameninţată şi câte altele" 40. Şi aceste zvonuri aveau oarecare temeiu. Anume, de şi domnitorul oprise banda de Poloni ce voise să treacă înar­ mată în Rusia, el nu răspundea cererilor Rusiei şi a Austriei, de a expulza sau extrăda pe refugiaţii Poloni şi Unguri ce se grămădeau tot mai mult în România, sub loviturile ce le pri­ miau în cele două împărăţii mărginaşe; pentru Poloni mai ales dela 29 Februarie, când Austria, punând Galiţia în stare de asediu, împiedica scăparea Polonilor în acea ţară. Nu se puteau împiedeca manifestări duşmane puterilor mărginaşe, mai ales că cei mai mulţi din membrii camerei, duşmani domnului, căutau să le încurajeze, în scopul de a crea domnului greutăţi diplomatice. Aşa la aniversarea izbucnirei revoluţiei polone, în 22/10 Ianuarie 1864, se face o slujbă bisericească, în catedrala din Bucureşti, la care vine o mulţime de lume, mare parte cu­ rioşi, dar care nu dădeau mai puţin acestei sărbări, ostilă Ru­ siei, un caracter de participare naţională. Apoi dintre căpitenii, principele Ioan Ghica pe care un ziar străin îl da chiar de pre­ şedinte al adunărei şi A. Panu, fost ministru, vin să dee acestei sărbări un caracter de oficialitate, pentru acei ce nu cu­ noşteau bine împrejurările ţărei 41. Se vorbia prin ziarele străine, despre organizarea de bande armate polone şi ungureşti, me­ nite a trece graniţele; despre adunări de armate numeroase austriace şi ruseşti la graniţele române, de note ameninţătoare trimise de cele două împărăţii principelui Cuza, prin care-I soma să pună un capăt acestor neorândueli; de aflarea chiar a generalilor unguri revoluţionari, Tiirr şi Klapka în Bucureşti; ba chiar de acea a lui 'Kossuth 42. Pentru a judeca însă despre adevărata ţinută a puterilor vecine faţă cu România, repro- 40 Şed. din 13 Aprilie. Mon. oţ., No.217, 1864. 41 Le Siecle 7 Fevruarie (26 Ianuarie) 1864 care reproduce Gazeta de Breslau din 3 Februarie (22 Ianuarie) 1864. 42 Vezi Le Ptujs 221,0 Martie 1864: bandele de voluntari. Le Nord 23'1" . Martie 1864: adunare de armate la graniţele României. Le Globe 24[2 Martie 1864: Klapka şi Turr. La Patrie "[t5 Martie 1864. Le Nord 21[,5 Martie 1864 : note ameninţătoare. Mai vezi şi Le Pays 30[,8 Martie 1864, Le Nord 291'7 Aprilie 1864. - Invalidul rus 19131 Martie 1864, după ce constată că principele şi-a făcut datoria cu banda lui Milcovski, spune "că-i place acuma a se face organul intrigilor străine; că spiritul francez şi exemplele date de Franţa, întorc din nenorocire minţile reprezentanţilor naţiunei române, care după ce au început cu prigonirea călugărilor greci, acuma proteguesc în chip făţiş pe revoluţionarii poloni": [240] 240 IS'I'ORIA ROMANILOR ducem părerea organului oficios al imperiului austriac, Gazeta de Viena, care spune, că "nici Austria, nici un alt stat, nu cu­ geta a-şi face dreptate singură, spre a se apara de des ordinile negăduite ce se petreceau în Principate" 43; iar Rusia ordona generalului Kotzebue, să declare principelui României, că de şi nu va calca graniţele ei, nici nu le va respecta, în cazul când atacurile Polonilor ar veni din hotarele Principatelor 44. Mai era apoi vorba a se ocupa teritoriul României, şi pentru ches­ tiunea mănăstirilor închinate, şi mai ales pentru a se împiedica aproprierea veniturilor acelor mănăstiri, sechestrate de guvernul român 45. Era deci destul de firesc faţă cu aceste zvonuri multiple de ocupare militară a României, că ministerul să fi făcut ches­ tiune ministerială, din grabnica votare a creditului pentru lagăr. Kogălniceanu, văzând greutăţile ce i le făcea camera la vo­ tarea creditului, spune: "Tot se vorbeşte de moţiune de blam, de poziţiune anormală. Fie aceasta o chestiune ministerială; daţi-ne un vot de blam şi scăpaţi de noi". Costaforu şi principele D. Ghica, susţin că "chestiunea lagărului ar fi o chestiune de con­ fienţă în minister şi că ei nu au confienţă în acest minister". Adunarea, primind aceste păreri, răspinge a cerceta legea la­ gărului înaintea celei a împroprietărirei ţăranilor; iar minis­ terul, de şi ameninţase cu chestiunea ministerială, nu pune amenintarea în lucrare si rămâne la locul lui 46. , .. Votul de blam. - După răspingerea chestiunei lagărului, se intră iarăşi în desbaterea legei organice judecătoreşti, iar în şedinţa din 13 Aprilie, după ce această lege se votează, să iea în desbatere proiectul de lege rurală 47. Se ceteşte raportul comitetului delegaţilor, care respinge principiul de căpitenie al proiectului guvernului, împroprietărirea sătenilor pe întreaga întindere de pământ cultivată de ei după legile în fiinţă şi se 43 Wiener Zeitung, 22110 Aprilie 1864. 41 L'Opinioti nationale, 25IT3 Aprilie 1864. "Moming Post, 5 Mai (23 April) 1864: "Russia cornes out wich a proposition to occupey the Principatities with a miJitary force ... for violation of the Roumain Gouvernement of the rights and property of the greek church". Memorial diplomali que 8 Mai (26 Avril) 1864: "La Russie surtout etait d'avis qu'Il fallait employer les moyens comminatoires, pour ernpecher le gouvernement roumain de s'emparer des revenus des monasteres grecs. De la, le bruit, suivant Iequel, soit la Russie, soit la Sublime Porte se disposait a iutervenir mllital­ rement en Roumanie". Dar cum putea domnitorul să mulţumească pe toate puterile, când luând el măsura de a expulza nişte agitatori unguri, precum un aşa numit comite de Schertoz , consulul Franţei care-I luase sub protecţia lui, protestează. Vezi scrisoarea lui de Schertoz publicată În L'Opinion nationale, 23ln Sept. 1864. Un alt agent expulzat era Ungurul Frigies, Ibidem, 3 Sept. (22 August) 1864. 46 Şedinţa din 10 Aprilie Mon. oţ., No. 198, 1864. 47 Ibid. No. 203, 1864. [241] DELA. SEOlJLA.RIZARE PANA LA LOVITUHA DE STAT 241 admite această împroprietărire numai pentru locul de casă şi grădină şi pentru minimul de întindere considerat ca fix, al pământului cultivat de acel ce ar avea o vacă, rămânând ca săteanul să se înţăleagă cu proprietarul pentru vitele în mai mult ce ar poseda. Asupra acestui punt, ministerul declară că face iarăşi chestiune ministerială, consimţind din potrivă a sta la toc­ mală pentru celelalte, precum modul despăgubirei, garanţiile de acordat, etc. Fără însă a urma mai departe cu desbaterea proiectului, se prezintă deodată o moţiune de blam contra ministerului, suhsemnată de cei mai mulţi din deputaţi. Ea era motivată pe faptele care întovărăşise prezentarea proiectului de lege rurală, la 13 Martie; anume, se imputa guvernului şi în special sufletului său, Kogălniceanu, că "s'ar sluji de chestiunea ru­ rală ca de o armă de răzbunare şi de învrăjbire între clasele agricole şi proprietari; că a cugetat a exercita o presiune asupra adunărei, prin oficiala şi întinsa publicare, însoţită de circulări de natură a da caracterul unui act definitiv proiectului său, declarat de comitetul delegaţilor ca o iluziune; că a pus să se facă rugăciuni prin sate, spre a face să se niveleze societatea, pogorând pe cei ridicaţi şi ridicând pe cei impilati ; că înarmase pe săteni, preumblând chiar o sa mă din ei pe străzile Bucu­ reştilor, spre a spăimănta pe deputaţi; că adunarea, prevăzând lucrul, căutase să desfiinţeze ministerul prin răspingerea legei lagărului, sperând că se va retrage; dar că el persistând de a rămânea la putere iar ea, neputând a desbate legea rurală cu un aşa minister, rosteşte deplina ei neîncredere în el". Din aceste învinuiri, era adevărată publicarea proiectului în monitor, care publicare Kogălniceanu o apăra, prin dorinţa lui de a da în cunoştinţa publică un proiect de o aşa insămnătate, invocând exemplarul Angliei. Mai era adevărată şi trimiterea circulărilor. Citindu-se în adunare un exemplar din una din ele, Kogălniceanu nu tăgădueşte pe deplin existenţa ei, ci spune numai, că ar fi fost un brulion ce nu s'ar fi tipărit; la care i se răspunde că se află tipărită la tipografia statului. Asupra cuprinsului acestei circulări, pe care procesul-verbal al şedin­ ţelor nu-l redau, aflăm Însă că ea conţinea ordinul cătră pre­ fecţi, de a face a se ţine rugăciuni în biserică, pentru Înăl­ ţarea celor împilaţi şi coborârea celor înalţa ţi" 48. 48 Cuprindere a textului a fost destăinuită în parte de principele D. Ghica în cuvăntarea sa în şedinţa din 13 Aprilie. Mon. of. No. 207, 1864. 49 Asupra înarmărei sătenilor, atâta pare a fi adevărat, că Kogălniceanu impărţise la câteva sate puşti, spre a se apăra de făcători de rele. Până în­ trucât aceste măsuri fusese exploatate în sensul unor presiuni, nu se poate limpezi. Tot aşa stă lucrul cu faptul, dacă sătenii ce înconjurau Mitropolia în ziua desbaterei, venise din propria lor Imboldlre, sau aduşi de guvern. A. D. Xenopol, Istoria Românilor. - VoI. XIII, 16 [242] 242 ISTORIA ROMANILOR Nu se poate deci tăgădui, că Kogălniceanu căutase să apese asupra adunărei, prin agitaţia maselor, spre a înfrânge împrotivirea ei la primirea principiului deplinei împroprietăriri 49. După primirea urgenţei asupra motiunei de blam, venind în dezbatere cuprinsul ei, se întimpină de ministerul de finanţe, că prin această moţiune se tinde numai la amânarea desbate­ rilor legei rurale; ca să se voteze însă legea şi pe urmă adunarea poate să dee votul de blam ministerului, pe motivul că nu ar vra să-i încredinţeze aplicarea legei. Prin o aşa procedare nu s'ar pune în pericol ţara care se află în o mare agitaţie, în aş­ teptarea votului adunărei. Deputatul Iorgu Ghica arată însă atunci adevăratul motiv, pentru care camera nu trebuia nici să primiască a desbate legea rurală cu ministerul în fiinţă. Ghica spune anume, că: "este o deosebire între modul cum se înfă­ ţoşa acest proiect la 1862 şi acuma; că atunci era vorba şi dis­ cuţia între două partizi în adunare, ministerul arătându-se nepărtinitor între amândouă. Astă-zi se pune chestiunea între guvern şi adunare; iar guvernul a declarat că face din primirea principiului său, împroprietărirea deplină a săteanului, ches­ tiune ministerială. In asemenea stare de lucruri, adunarea nu poate lua asupra ei răspunderea situaţiei ce s'ar face, dacă s'ar arunca în ţară două proiecte, unul înfăţoşat în numele guver­ nului şi celalt în numele puterei legiuitoare. Cel întâi element al ordinei, adică siguranţa ar lipsi. Oricâtă bună credinţă ar avea domnul ministru, după ce proiectul guvernului s'ar răs­ pinge, însăşi prezenţa d-sale ar fi un element de desordine în ţară" 50. Adunarea deci se temea ca proiectul guvernului, mai favorabil sătenilor, decât acel al adunărei, să nu provoace, dacă ar fi răspins, o revoluţie în ţară în contra proprietarilor. De aceea adunarea nici nu voia să între în desbaterca chcstiunei, cât timp nu ar fi la cârmă un guvern care să fie înţăles cu ideile majorităţei asupra legei rurale 51. Din puntul ei de videre, adu­ narea nu putea face altfel, decât să caute a răsturna minis­ terul, înainte de a desbate această lege. Kogălniceanu însă dă pe faţă cugetările guvernului, care nu erau decât întruparea cugetă rei domnului, spunând, că "adunarea nu vra să trateze chestiunea sub un punt de videre naţional şi să o apere ca o chestiune naţională; că el vra să facă o lege pentru ţară, iar nu pentru proprietari. D-voastră pri­ viţi chestiunea ca o chestiune de avere, cum a spus-o principele 50 Şedinţa din 13 Aprilie, Mori. of. No. 207, 1864. 51 Broşura La Fratice, le prince Couza el la liberle en Orient, Paris, 1864, spune curat Ia p. 14 : "Au lieu de cela, le jour meme ou le ministere prcsentait le projet de loi rurale, il l'envoyait dans tous les districts, avec ordre de le lire en chaire dans les eglises, en declarant que prince voulait que la loi soit et que les paysans n'avaient a esperer qu'en lui. D'ou l'irritation de l'assem­ blee et un vote de blâme contre le procede du ministere. Quel ques uns y voyaicnt urie tnenace de [acquerie": [243] DELA SE,aULARIZARE PANA LA LOVITURA nE STA'r 243 Dimitrie Ghica; noi ca Români o vom trata azi, mâni, însfârşit până când vom fi pe aceste bănci, ca o chestiune din cele mai mari, dela care atârnă toată avuţia, neatârnarea şi forţa a acestor 5 milioane de Români ce locuesc în această ţară şi pe care d-voastră îi priviţi ca pe nişte paria, şi când îi videţi aici în curtea Mi­ tropoliei, ziceţi că sunt aduşi de poliţie. Iată, domnilor, cum noi miniştrii voim să tratăm această chestiune. Daţi-ne un vot de blam, şi mai mult încă spânzuraţi-ne; dar bine voiţi a gândi că nu daţi un vot de blam guvernului ci legei rurale, ci vi s'a înfăţoşat de mine, Kogălniceanu, şi dovadă este, că cu ocazia acestui vot aţi analizat şi criticat toate părţile legei mele" 52. Şi într'adevăr, cum spunea Kogălniceanu, neînţălegerea între guvern şi adunare provenia din pricina legei rurale. Nu că adunarea ar fi refuzat în principiu împroprietărirea. Ea re­ venise dela îndărătnicia din 1862; nu mai susţinea libertatea mutuală a braţelor şi a proprietăţei, ca mijloc de deslegare a chestiei rurale. Deosebirea însă, asupra căreia nu se putuse obţinea nici o înţălegere, fusese câiimea pământului încuviinţat. Adunarea invoia cel mult, pământul trebuitor pentru o vacă, adecă minimul ce se putea încuviinţa locuitorului, ca o măsură egală pentru toţi, rămânând ca pentru prisosul trebuincios să se înţăleagă locuitorul cu proprietarul, pe când guvernul cerea prin proiectul lui minimul de 21/2 fălci neprrn palmaşi, 4 fălci pentru mijlocaşi şi 51/2 fălci pentru fruntaşi. De aceea şi videm că partizanii proprietătei atacă în modul cel mai vio­ lent legea lui Kogălniceanu. O broşură din acel timp spune, că: "ţăranii devin proprietari fără despăgubire, căci bonurile nu vor ajunge niciodată a avea vreo valoare. Şi mărturisim că s'ar căuta lung timp în istorie, până să se întălnească un astfel de exemplu de turbare politică. Pentru a se da naştere unei legi de aşa fel, trebuia mintea unui nebun" 53. 52 Şedinţa din 13 Aprilie, Mon. of. No. 217, 1864. Să se observe, că Kogălniceanu care bănueşte boierilor că ar privi legea rurală ca o chestiune de avere, susţine că pentru ţărani ea ar fi o chestiune dela care atârnă avutia la 5 milioane de Români". In zadar căuta să se îmbrace lucrul în altă haină decât aceea pe care o purta: o luptă de clase bazată pe interesul individual. 53 La oerite sur la Roumanie. La Haye 1864, p. 98. Aiurea, la p. 43, autorul anonim vorbeşte de "la loi spoliatrice de Kogălniceanu". - Nu este deci exact ceeace susţine C. A. Rossetti, (şedinţa adunărei deputaţilor din 12 Februarie 1882. Mon. oţ., 13 Februarie 1882), că "în preziua loviturei de stat, camera înţelese şi încuviinţă tot ce i se cerea; ea încuvlinţă pământurile ţăra­ nilor, concedă totul într'un chip mai plin de foloase decât toate binefacerile ce putea să le aducă o lovitură de stat. D. Kogălniceanu chiar în ziua acea spunea de pe înălţimea tribunei: "să mă trăsnească D-zeu în ziua în care voi călca libertatea acestei tribune". Mai întâi nu fu nici o preziuă la lovitura de stat, deoarece ea fu făcută, în ziua chiar de 2 Mai, în care adunarea fusese con­ vocată; apoi în acea zi nici vorbă nu a mai fost de legea rurală, ci s'a des­ bătut numai asupra înfăţişărei legei electorale; în sfârşit [urământul lui Ko­ gălniceanu fusese făcut nu în ziua de 2 Mai 1864, ci cu doi ani. mai înainte [244] 244 ISTORIA ROMANILo.R Moţiunea de blam este primită cu o mare maj oritate, şi ministerul îşi dă demisiunea. Domnul Însă nu i-o primeşte şi arată în mesajul său cătră cameră, că "nu a putut primi acea demisiune, fiindcă adunarea nu intrase măcar în discuţiunea chestiunei celei importante a îmbunătăţirei soartei muncito­ rilor, pe care ţara întreagă o aşteaptă cu o legiuită nerăbdare, în însuş interesul asigurărei proprietăţei fonciare. De aceea însărcinează pe minister a prezenta adunărei legea electorală prin care singură, România poate dobândi o adunare în care interesele tuturor claselor societăţei se fie pe deplin reprezentate'P'. Fiind însă că sărbătorile se apropiau, de aceea domnul proroagă adunarea până la 2 Mai, când este convocată în se­ siune extraordinară, spre a discuta şi vota proiectul de lege electorală. Mesajul domnesc punea adunarea în o foarte grea po­ ziţie. 1 cerea să voteze legea electorală, adecă să sub semneze ea însăşi decretul ei de desfiinţare, şi aceasta, pentru ca adu­ narea cea nouă să înzăstreze ţara cu o lege rurală, pe care acea în' fiinţă nu voia, în ruptul capului, să o vadă introdusă în aevea lucrurilor 55. La 2 Mai, când se întruneşte iarăşi adunarea, imediat după cetirea scurtului şi cam poroncitorului mesaj, se formu­ lează o moţiune care, înterneindu-se pe faptul, că adunarea nu avea încredere în ministerul Kogălniceanu, până la desle­ garea acestui conflict constituţional, ea va lucra în secţiuni şi va pregăti un răspuns la mesajul tronului, refuzând deci a lua în desbatere legea electorală. Kogălniceanu întâmpină această moţiune cu următoarele cuvinte: "Domnitorul refu­ zând să primească dimisia cabinetului, s'a gândit să facă apel la ţară, însă singuri d-voastră aţi recunoscut în mai multe rân­ duri că această adunare nu reprezintă pe deplin ţara (mur­ mure, protestări energice din partea multor deputaţi); d-voastră aţi cerut de atâtea ori reforma legei electorale şi această dorinţă în sesiunea din 1862, Iată cum se scrie istoria de oamenii politici! - Şi stră­ inătatea înţelese, că votul de blam fusese motivat "par la presentation de la loi rurale qui tend it rendre tous les paysans proprietaires". Le Nord 27/'5 Aprilie 1864, - L' Europe 27/'5 Aprilie 1864, nu poate crede însă că adunarea să fi dat votul asupra chestiunei de fond, ci mai urmând asupra acelei a despăgubirei. 54 De la 1859 până la 1863 sporise în chipul următor, foarte neînsemnat numărul alegătorilor: 1859-4138 1860-4104 1861-4599 1862-4975 1863-5049 Analele statistice 13-16, 1863, p. 153. 55 Marţian în revista economică a anului 1864, Moti. oţ., 30 Sept. 1865 pune în gura partidului dreptei, cuvintele: "Nu putem să ne subscriem sentinţa de moarte, înainte de a hotărî asupra legei rurale". [245] DEi,A SECiULARIZ,ARE PANA LA LOVITURA D.E STA',I' 245 s'a votat în toate sesiunile. Domnitorul are dreptul să facă apel la ţară, însă la ţara reprezentată după o nouă lege electo­ rală şi, precum camera declară că nu mai poate discuta cu mi­ nisterul actual, aşa şi noi miniştrii zicem, că' nu putem primi a se rosti adunarea decât asupra legei electorale şi a creditelor până la 15 August, când are se vină o nouă cameră, căci pe aceasta avem s'o disolvăm" 56. Se înţălege că urgenţa asupra moţiunii este primită îndată ; dar când ea fu să se pună la vot, fără a se mai discuta, Kogăl­ niceanu citeşte mesajul de disolvare. Se face un mare zgomot în adunare prin care pătrund cuvintele lui Lascar Catargiu, preşedintele ei, că propunerea s'a primit şi adunarea s'a disolvat. In timpul acestor lupte atât de ferbinţi dintre minister şi adunare, unii din partizanii proprietăţii lucrau şi într'un alt chip la apărarea drepturilor lor, de ameninţările legei de împroprietărire. Anume Constantin Suţu, tatăl deputatului Gri­ gore Suţu, trimisese la Constantinopole pe doctorul Lambert, cu însărcinare a protesta din toate puterile contra legei rurale şi a cere intervenirea armată a Turciei, pentru a scăpa Prin­ cipatele de domnul şi de guvernul lor de atunci care duceau ţările le peire. După ce revine asupra învinuirilor aduse şi de adunare, "că guvernul publicase proiectul în monitor, că făcuse rugăciuni prin biserici şi înarrnase până şi pe ţarani - în una din scrisorile sale, Suţu încheie astfel consideraţiunile sale: "Pentru aceea, dacă prea puternicul împărat are milă de aceste provincii şi nu voeşte a le trada în mânile unor talhari de drumul mare, care au drept plan şi bază ruinarea societăţei şi răpirea marei şi micii averi a tuturor claselor, precum a făcut-o cu ave­ rile mănăstireşti, să se milostivească, înainte de 2 Mai, să ne izbăvească de biciu, prin biruitoarele sale oştiri, şi să scape provinciile de lepra sanculotismului, al căruia şefi sunt prinţul şi adiutantul său, primul ministru, visul dracului". Mai jos, aceeaşi scrisoare adaoge, că "astăzi s'a răspândit vestea, că directorul drumului de fer Kiustendje a încheiat cu guvernul otoman, să transpoarte 10.000 de oştire la Rusciuc, care să treacă Dunărea şi să între. Dee domnul, dee domnul", exclamă Suţu, Ca o urmare a acestei dorin ţi, găsim, în o scrisoare a doc­ torului Lambert, arătarea că Suţu îl rugase să intervină pe lângă Savfet paşa, în cazul când s'ar deschide vr' o căimăcămie" 57. 56 Şedinţa din 2 Mai 1864. Mon. oţ., No. 209, 1864 . • 7 'Corespondenţe între Suţu şi D-rul Larnbert în V. Kogălniceanu, Acte relative la 2 Mai, Bucureşti, 1894 p, 28-61. Comp. comunicatul care arată . modul cum Larnbert a fost prins şi cum s'a găsit asupra lui hârtiile. Mon. of. 11 Mai 1864. [246] 246 ISTORIA ROMANILOR V otul de blam din ţară trebuia deci să fie susţinut la nevoie de o intervenite turcească, - cel puţin în mintea unora din partizanii proprietăţei. Disolvarea camerei însă nu fu de astădată urmată de un nou apel la ţară, ci de un şir de acte încălcătoare Conven­ ţiei care constitue aşa numita lovitură de stat. Ca toate faptele istorice, şi lovitura de stat era o urmare fatală a împleticirei evenementelor. Adunarea nu putea "sub­ scrie sentinţa ei de moarte înainte de a hotărî asupra legei ru­ rale" ; iar domnitorul în zădar ar fi apelat iarăşi la ţară, după vechea lege electorală. Adunarea Însă refuzase a vota noua lege electorală. Ce-i rămânea de făcut decât, sau abdicarea, sau aplicarea mijloacelor eroice, lovitura de stat, pentru care i stătea, ca model, împăratul proteguitor al României, împă­ ratul Francezilor. Dar apoi această idee fusese hrănită în deosebite rânduri de domnitor; nu era străină cugetărei lui; apoi ea fusese des­ bătută în deosebite rânduri de organele timpului; era deci întrevăzută ca ceva putincios, atât de acei ce o primiau cât şi de cei ce o răspingeau. Aşa am văzut că zvonuri de planuri dictatoriale ale domnului apăruse dela căderea ministeriului Ioan Ghica în Moldova, că ele se reînoise pe timpul înfiinţărei taberei dela Ploeşti şi revenise pe tapet pe timpul vizitei dom­ nitorului celei d'intâi la Constantinopole în 1860. Apoi memo­ randul trimis de el Porţei, da destul de limpede pe faţă, dacă nu planurile, cel puţin. dorinţele lui 58. In timpul desbaterilor furtunoase din 1863, se întăreşte şi mai mult domnitorul în ideea, că cu actualii reprezentanţi ai intereselor poporului, trebile, nu puteau merge, şi am văzut cum pe de o parte el singur trimite Porţei un memoriu în care cere dictatura pe 5 ani, iar pe de alta ministrul său N. Creţulescu îl sfătueşte la acelaş pas 59. Şi presa străină începe a arăta, că deslegarea crâncenei lupte între domnitor şi opoziţia din adunare ar putea fi o lo­ vitură de stat, şi aceeaşi idee se vede tratată şi de către zia­ rele româneşti. Aşa Reţortna întreabă, că "la ce va să ducă guvernul trebile? la dictatură; dar această vorbă s'a uzat astfel, încât astăzi nu mai sparie nici chiar copii. Dictatura fără un motiv puternic care să o justifice şi să o legitimeze, fără consim­ ţimântul şi autorizarea tărei, ar fi o armă periculoasă, o armă care, în cele din urmă, s'ar Întoarce în contra acelui ce s'ar servi 58 Mai sus p. 38,42,83-84,115. Principele N. Suţu Memoires, Vierme, 1899, p. 390: "Le coup d'Etat etait de longue date prepare, dans I'esprit du prince et du premier ministre qu'il avait choisi pour l'accomplir". ss Mai sus, p. 163-164, 96-97. • [247] DE,LA SEqULARIZARE PANA LA LOVITURA DE STAT 247 cu dânsa" 60. In timpul sesiunei din 1863-1864, chiar pe la începutul anului din urmă, pe când ministerul caută să măgu­ lească adunarea şi să O aducă la votarea legilor trebuitoare organizărei ţărei, ziarul oficios vienez Memorial diplomatique aduce la lumină o destăinuire de mare însărnnătate, anume cererea dictaturei pe 5 ani făcută Porţei de domnitor în 186361, şi puţin timp după aceea Buciumul din Iaşi raportează con­ vorbirea petrecută între capii partidului extremei stânge, Bră­ tianu şi Rossetti cu Kogălniceanu, privitoare la scopurile de răsturnare a domnului din partea celor d'intâi .62. Intălege ori­ cine, faţă cu asemene destăinuiri, cât trebuia să crească în­ verşunarea ascunsă între domn şi adunare, cu toate aparenţele de lucrare liniştită a ambelor puteri la ridicarea statului. Cu cât sesiunea înaintează şi cu cât încep a se rosti deosebirile în păreri, cu atâta ideea loviturei de stat este sprijinită şi sfă­ tuită de unele organe prietene tronului. Aşa Buciumul nu în­ cetează, aproape în fiecare zi, a provoca pe domn la această măsură, după el, mântuitoarea de neam. "Dă, zicea el într'un rând, prea înălţate doamne, să se curme odată acest parla­ mentarismu totdeauna protivnic intereselor poporului, tot­ deauna protivnic intereselor statului român, totdeauna pro­ tivnic demnităţei naţionale. Să se disolve camera, şi să se pro­ mulge legile cele mari prin auguste plebiscite ale Măriei Tale 63. Ziarul Conoenţiunea, de şi protivnic guvernului lui Kogălni­ ceanu, deşteaptă pe adunare, nu cumva să facă greşala .de a )Cnu vota legea rurală, care ar da o armă în mâna guvernului pentru distrugerea constituţiei. "Cât timp ţăranii vor avea încredere în guvern şi mai ales încredere în -Alexandru Ioan I, revoluţia de jos nu va putea fi. Revoluţia de sus va putea fi, dacă se vor înăbuşi de adunare drepturile ce Convenţia le-a închizăşluit claselor de jos" 64. După votul de blam, Conven­ ţiunea mustră aspru camera, pentru greşala făcută şi prevede că sfârşitul încurcăturei va fi lovitura de stat 65. Ceeace Însă a 60 Le Nord, 31 Oct. 1863 -: "Si le prince ne parvient pas il scinder l'op­ position, il ne lui restera d'autre mesure que le coup d'Etat". Reforma, 7 Aprilie 1863. 6l Memorial diplomati que din 17 Ianuarie 1864. Mai sus, p. 169. 62 Buciutnul din 8 Februarie 1864. Mai sus, p. 165-166. 63 Buciutnul, 28 Martie 1864. 64 Conoenţiunea, 23 Martie 1864. 65 Ibidem, 18 Aprilie 1864. Deşi ideea loviturei de stat nu se ivise în chip năprasnic în mintea domnului, când cu evenimentele de la sfârşitul sesi­ unei din 1864, şi ea clocea de mult în fundul ei, totuşi este o exagerare a susţinea cum o face broşura O aruncătură de ochi asupra siărei actuale a Româ­ niei, de I. K. Bucureşti, 1870 p. 18, că: "lovitura de stat fusese pregătită cu 2-3 luni mai înainte, când. se înmulţise posturile şi se crease mii de func­ ţiuni, pentru a avea mulţi partizani". Din expunerea făcută se mai vede însă, că nu de la Kogălniceanu au pornit ideea loviturei de stat, precum o susţineam noi în cuvântarea noastră de primire în Academia română asupra lui Mihail [248]