[7] I ISTORIA ŢĂRILOR ROMÂNE DE LA 1812 -1821 1 1. DOMNULE LUI IOAN CARAGEA ŞI SCARLAT CALIMAH După încheierea păcei din 1812 şi reintrarea ştirbitelor ţări române aub stăpânirea Porţei dânsa rândueşte la domnie în ele pe Ioan Caragea în Muntenia şi pe ScarIat Calimah în Moldova. Ioan Caraqea în Muntenia, 1812-1819. Familia Caragea era de origine fanariotă ca mai toate acele ce domniau În ţă­ rile române. Ea avea însă ramificări atât în Constantinopole cât şi În Muntenia, unde nişte vlăstare ale ei se aşezase încă de pe timpul lui Matei Basarab. Am văzut anume cum agenţii cei mai destoinici de intrigă ai lui Vasile Lupu contra duş­ manului său domnul Munteniei, erau în Muntenia chiar, fraţii' Costea, Pavalache şi Apostolache Caragea 2. Pe la 1715 întâlnim pe un postelnic, Caragea, trimis de domnul Munteniei de atunci, Ştefan Cantacuzino, în Crirneea, spre a iscodi planurile ha':' nului tătărăsccontra lui pe cât şi contra împăratului german 3. Partea Iamiliei rămasă în Constantinopole, se aruncă după obiceiul Fanarioţilor, în intrigi şidaraveri diplomatice, intrând mai întâi în postul nu prea însemnat de dragoman al amba­ sadei olandeze, în care aflăm pe un Caragea murind în 1710, şi Iăsân;d..mai ml.lIţieopii .. din. care unul ce era şi doctor În medicină, aduce mai multe slujbe rezidentului german' :Dir'- , r "r.�� :) : ' • iupra Pandec telor vezi lucrarea lui AI. Papa dopul Calimah . .. Notiţe publicate În Albina românească pe 1853, p. 245, su Prelata la codul Calimah, ediţia elin 1862, p .. VI. " Bujoreanu , 1. c .. p. 430. [24] 24 ISTORIA·· ROMANILOR Cum se face de aceste cărţi de legi fură la început redac­ -tate în limba grecească, când am văzut mai sus că Alexandru Ipsilanti, Fanariot şi el, scrisese condica lui în limba română iar Alexandru Moruzi pusese pe Cara să traducă în româneşte pe Armenopol ? Se vede că ţările române se grecizase din ce în ce mai tare, bine înţeles în clasele lor superioare, acele cu care domnul venia în atingere. Calimah şi Caragea, văzând că în încunjurimea lor se vorbeşte greceşte, îşi închipuiau, în nepăsătoarea lor neştiinţă, că limba lor era pretutindene răs­ pândită la Români, şi că judecători pe cât şi impricinati ar cu­ noaşte-o numai decât. De aceea Calimah spune în hrisovul de promulgare: "astfeliu s'a desăvârşit acest al nostru cod politicesc, alcătuit mai întâi in obicinuite aici în ţară limbă neoelinească şi apoi tradus în acea românească" 52, traducere care precum am văzut-o nu se îndeplini pe timpul lui, şi din care pricină în Moldova legiuirea lui Calimah rămase ca şi ne­ existentă până la 1833. Manolachi Drăghici arată asupra acestei împrejurări că legiuirea lui Calimah "nu se întrebuinţa la pri­ cini, că nu o înţălegea mai nici unul din judecătorii cei vechi şi nici se obicinuia a se pune paragrafuri în hotărîri, înteme­ indu-se diecii divanului, care scrie au cărţile de judecată şi ana­ foralele mai mult pe obiceiul pământului ca să iee îndreptare. Eşind apoi înaintea domnului, el cerceta pricina după pra­ vila sa şi arăta boierilor deosebirea unei hotărîri legi uite de acele făcute fără nici un temeiu după simpla socotintă a ju­ decătorilor" 53. La 1819 venind Mihaiu Sutu în domnia Mol­ dovei, boierii care simţiau atât binele unei' legiuiri ca acea a 1 ui Calimah cât şi piedica aplică rei ei, fiind scrisă într' o limbă străină, "pun prin o anafora către domn că "această condică s'au tipărit în limba grecească precum este ştiut înălţimei tale; dar fiind neapărată trebuinţă de a se tipări şi a se publicarisi şi în lnnba moldovenească, rugăm pe înălţimea. ta ca să dee poruncă de a se tipări câtă până acum s'au tălmăcit, fiind ca la jumătate, şi de a se urma tălmăcirea, care cu neîndoire va lua sfârşirea sa până se va tipări acea tălmăcită" 54. Mihaiu Suţu însă răpit de vârtejul eteriei, avea altă ceva de lucru decât a se gândi să pună pe româneşte legiuirile greceşti, şi de aceea dorinţa boierilor rămase neîndeplinită. Domnii legiuitori fu­ seseră ajutaţi în lucrarea lor de primii jurisconsulţi ai ţărilor române; logofătul Ştefan Nistor Craioveanu în Muntenia iar în Moldova o pleiadă întreagă de oameni cunoscători de legi ca Anonia, .... , grec de neam, Constantin Skeleti, Kristian 52 Vricarul, IV, p. 308. sa Drăghici, II, p. 106. 64 Anafora din 1819 Noembrle în Uricarul, IV, p. 210. [25] ISTORIA 1'ARILOR 'ROMANE DELA 1812-1821 25 Flechtenmacher sas din Braşov ce fusese adus de boierii Las­ carachi şi Grigore Sturza ca învăţător pentru copii lor şi mai ales Andronachi Donici cel mai de seamă jurisconsult al acelor timpuri 55. Logofătul Nistor pe care Caragea îl. . . . .. de om iscusit în ştiinţa şi praxa pravilelor fusese profesor la Academia gre­ cească în anul 1816. La el învătase bursierul de mai târziu al Mitropolitului Dionisie Lupu, Constantin Moroiu. Nistor ajută mult pe Caragea la alcătuirea condicei lui, 56 cum pe de altă parte Andronachi Donici pe acel care dădu mai mare concurs la aceea a lui Calimah. Andronachi Donici se pregătea de mai înnainte pentru această lucrare, tipărind în 1814 în Iaşi, o Adu tiare cuprinzătoare in scurt din cărţile impărăleşiilor pranile, menite a sluji pe de o parte pentru învăţătura legilor iar pe de alta "de mare întrebuinţare pentru un judecător fără chiar după promulgarea condicei lui Calimah în 1817 pravila lui Donici tot se păstra, cu atât mai mult că legiuirea lui Calimah fiind redactată numai În greceşte şi de cei mai mulţi judecători; vechili (avocaţi) şi împricinaţi aplicau uneori texte juridice ce putea face numai din pravila lui Donici 57. Această întnebuintare se păstră până la întroducerea condicilor noi în 1865 care explică publicarea unei a doua ediţii a pravilei lui Doniei. Scarlat Calimah însă adauge încă şi alte legiuiri mai amă­ runte la condica obştească civilă a Moldovei. Aşa el luând în privire dărăpănarea ce se aducea în averile orfaniceşti, institue aşăzământul comisiilor. epitropiceşti, cu nişte organe de pri­ vighere asupra averilor celor orbi de părinţi 5�. Tot el mai în­ fiinţază şi postul de jurisconsult în Moldova, a căruia căderi erau privigherea păzirei celor orânduite de domn prin pravila lui, asistarea la toate pricinile aduse înaintea divanului, darea de răspunsuri în scris la întrebările pe care autorităţile i le ar face asupra întălesului sau tălcuirei legilor, arătarea lipselor sau îmbunătăţirilor de făcut în legiuirile existente. El era oprit de a da consultaţii juridice feţelor particulare. Era după cum se vede un soiu de consiliu de stat concentrat În o singură per­ soană. Cel întâi jurisconsult al Moldovei fu stolnicul Constantin Scheliti, pe care documentul îl numeşte bărbat erudit şi expe­ rient în legi. El avea leafa însemnătoare de 400 de lei pe lună, fi. Din istoria legislatiei moldovene de A. Papadopol Calimah, fn Arhiva din Iaşi, VII, 1896, p. 151. •• Vezi Andrei Rădulescu, Loqoţăiul Stefan Nisior, în Revista de drept le­ gisla{ieşi ţurisprundenţă, 1910, p, 7, 10, 11 şi 12 . • , Prefata la ed. II-a a Pravilei lui Donici, editată de Constantin Mo­ ruzzi in l858: •• Hrisovul grecesc din 1817 Iunie pentru înfiinţarea lor, reprodus In traducere de Uricarul V. p. 25. [26] -==�-----�--�- 26 ISTORIA ROMANlLOR fără nici o scă dere, era numit pe viaţă, primise odată cu dre gătoria şi rangul de boierie, de cărninar, avea 21 de scutelnic şi dreptul de a purta barbă "pentru ca venerabilitatea dre­ gătoriei sale să f�e. rosţită}i prin e�terior�l său" 59'h v Calimah mal le ŞI masuri administrative spre înălţarea bunei stări a poporului. Astfel afară de acele rânduite pentru stârpirea ciumei, în care se văd poate pentru prima oară în­ trebuintate mijloace de apărare contra lăţirei acestei cum­ plite b�li 60, el mai îngrijeşte de reînnoirea şi întreţinerea po­ durilor de lemn care alcătuiau pe atunci paveluirea capitaliei Moldovei 6\ regulează modul întrebuinţărei în comun a mo­ şiei încunjurătoare Bârladului, cumpărată de orăşeni 62, spo­ reşte veniturile episcopiei Huşilor dându-i dreptul pe lângă dijma din vii şi livezi şi la oarecare taxe asupra locuitorilor din vatra târgului 63, restatorniceşte întinderea imaşului din jurul Iaşilor după semnele vechi de hotare, desfiinţând asu­ pririle ce se făceau locuitorilor din pricina păşunatului vitelor lor 64, În sfârşit lucru ce poate părea mai afară din cale pentru un domnitor Ianariot, orândueşte că dreptul la cei 2 lei des­ păgubiri de scutelnici să fie păstrat numai boierilor pământeni cu excluderea Grecilor 65. Domnul Însă fiind nu de mult venit în scaun, şi boierii, strâmtoraţi prin răpirea Basarabiei, cerând anume dda domn acest drept, el crezu de cuviinţă a nu le răs­ pinge cererea, cu toate că era îndreptată în potriva conaţio­ nalilor sei. Astfeliu fu domnia acestor doi domni gemeni din neamul Fanarioţilor, aducând aminte, dacă nu prin altă ceva, cel puţin prin timpul egal' al zăbovirei lor În scaunele ţărilor române şi prin încercările lor identice de lfgiuiri, aIte două domnii mai vechi şi mai strălucite, ale lui Mateiu Basarab şi Vasile Lupu. Şi cu toate aceste câtă deosebire Între aceste două epoce ?Rf timpul lui Basarab şi a Lupului ţările române, deşirdecăzute mult din antica lor vârtute, totuşi păstrase măcar Încă. o urmă a vechei vrednicii, dovedită, dacă nu prin lupte contra duş­ manilor comuni, cel puţin printr'o energică şi crâncenă riva­ litate lăuntrică, care' deşi ruina totuşi afirma existenţa-Ion Acuma căzute într'o prea' timpurie hătrânetă sufereau numai eât iînrâuririle încunjurătoare, fără a dovedi prin nici o reăc- '9 Ţidula domnească din 1818 lan. 1, în greceşte, publicată În traducere J:Qm,- Î!' ,-t}car'lI" V, p. 396, . , •• Ţ'idula domn cască c. clucerul Alexandru Popovict., Ureche' din 11F�, NCjlemy.13 ,.ricarUi,V, p. 191. . . .. G1 Hrisovul şi ana Ioraua dip 1&15 Sept, 21, tbtaem, p. 434 .. l";);��,Hri�ovul ;din}816 August 20 ibiâem.s». 199; 03 Hrisovul din 1813 Iunie 13, ibidem', � p.l.' . . •• Hrisovul din 1816 Maiu . .4, ibidem, Il,;p .... 22...},.. '. ,/ .. os Hrlscvul şi anaforaua din 1814 Aug. 9,ibi�err,t, IP(;' {ltr} 83" [27] lSTOHlA 'fARILORitOMANE DELA 18]�1821 27 Jiune, că vil.l.ţa tot mai licărea în sufletele lor. Pe timpul lui .Mateiu Basarab şi Vasile -Lupu găsim grecismul la începutul împlântărei sale în ţările române, servind prin ura ce inspira, de treapta de înălţare a domnilor în scaunele lor; simţimântul naţional însă viu şi lupt ând din răsputeri pentru răspingerea acestui element cotropitor. Sub Caragea şi Ca1imah, dură un veac şi jumătate de neîncetate încălcări, aflăm neamul grecesc pe deplin înrădăcinat în ţările române, umflându-şi viţele îm­ pletite şi încâlcite din cele mai hrănitoare sucuri ale pămân­ tului românesc, conştiinţa naţională înăduşită, ne mai ros­ t.indu-şi împotrivirea în lumea faptelor, ci protestând cel mult în domeniul cugetărei şi al teoriei. o O mare transformare se îndeplinise dela Mateiu Basarab şi Vasile Lupu până la Ioan Caragea şi Scarlat Calimah. Ele- o mentul grecesc căpătase în ţările române poziţia acea tare pe care timpul o întipăreşte tuturor stăpânirilor. El credea că are dreptul la dominarea şi exploatarea poporului român, că ţă­ rile române sunt un nou pământ menita întinde prea îngusta patrie a poporului grecesc modern; după cum coloniile cele vechi lăţise puterea străbunilor săi. De aceea videm bună oară in sfera le giuirilor, că pe când MateiurBasarab şi grecitul, dacă nu chiar grecul Vasile Lupu Întocmesc pravilile lor în limba românească, Ioan Caragea şi .Scarlat Calimah cred că pot, bacă trebuie chiar, să le publice în limba grecească: Şi cu toate aceste poporul român nu murise. Sub apăsarea tot mai cruntă se aduna şi se concentra tot mai mult materii zbucnitoare şi care aprinse la ciocnirea revoluţiei greceşti, dădură foc. unei lungi dâre de Jumină, ce străluci în adâncul .întunecimei ca un fulger ce spintecă negrul orizont. Conştiinţa .naţională se redeştept ă chiar sub domnia Grecilor din Fanar, .. şi împrejurările politice, ce interveniră la momentul favorabil schimbă slabul pârău -în-un şivoiu de munte iute şi pornit: ." Ciocnirea sepregăI i în.Limpul-ultimilor domnii ale Fa­ �iaruluj, Ia a căror istorie avem să păşim, pentru a scânteia apdi Cll.QPutere covârşitcare în timpul eteriei greceşti din 1821. ""1 '_'_''''_;'' 3., lJIATIMII DOMNI I!ANABIO�rI Ji�: �� � � • . . ,�; .� ;; Alexandru Sutu in Muntenia, 1813-'-1321.�:Ncesta" este :'tândtÎitidon111 dllPă'fug1il'lţti Caragea în. urma st�ruinţţlor .Ry . . 2ih€;t.,;�.BoieÎ'iî far,�.:,� cer:,lţsi$ resfa)Jilif<;3 c{QlŢlÎliil.or" părriâ'ritene . şi recomandase chiar pe băi r ânul Prescovanu din Craiova; văzând .. :�� :rll'fc�)'-fJfl{J)V, "t.Oy.lflOV r;ţQP�xbv' rrer'( �TI� iÎ;i'�IJ��;'i��':J�IXY';o".aa,o<;, b 'A-3"�vlX�<; 1;859-;,-61, .r, 5l'i'-,Ş8 .. _." ' _' i\ .' r ' .. '7 Ibidem,. A-\,11.otL .. ,.::.: , ' . . _,,_.\ yj",76 IMdern, ,p. ,86.",:; :.: ... ""'\ : ,; .. -'. " Rrol;.eşcJ1�9�tflll, ,(;ţ!scilich,(e,,\!le�, . Ablallsdei- ... Ghec"�n: ;;oi1/'/�rjdsf:ji�1I [31] rsronts, TARILOR ,ROMANE ])}<;LA 1812-18'21 31 mărginind la atîta numai destăinuirile sale, frica începe a cu­ prindepe toţi. Cum soseşte Ipsilanti, omul lui, Caravia, ce fusese 'L, [32] 32 ISTORIA ROMANILOR Ramadan ispravnicul, Grec din G�l.aţi,v at�că pe cei 8.0 de pe� guţitoriturci ce petreceau acolo, ŞH macelaresc pe toti 79. Cmd boierii auziră despre această .groaznică întâmplare, înţălesără prăpastia în care vroia să-i tărască Suţu. Moldovenii tot mai stăteau la gânduri fiindcă eteriştii se lăudau cu sprijinul Rusiei. După ce însă consulul rusesc dezaprobă pe faţă mişcarea ete­ ristă, boierii încep a părăsi pe domn, fugind cu grămada peste Prut sau în Bucovina. Suţu el însuşi îşi luă atunci de samă, şi văzu că fusese înşălat prin făgăduinţele ajutorului rusesc, ară­ tate ca aşa de sigure de Alexandru Ipsilanti. El se hotărăşte să părăsească calea cea primejdioasă pe care se alunecase şi a se retrage în Rusia 80. El protestează chiar, pentru a-şi putea aco­ peri răspunderea lui faţă cu Turcii, şi a-şi păstra chiar un mijloc de a reintra în graţia lor în cazul cînd eteria nu ar izbuti, în o scrisoare cătră boieri, că este nevoit să părăsească scaunul, ne­ putîndu-se împotrivi lui Ipsilanti, şi nevroind a părea că se răs­ cula alăturea cu el contra Porţei otomane 81. Astfeliu luară sfârşit domniile lui Alexandru şi a lui Mihaiu Suţu în ţările române, una curmată prin sfârşitul silnic, cealaltă retrăgîndu-se înaintea fricei, ambele însă moarte pentru tot­ deauna şi îngropând cu ele şi epoca fanariotă. 79 Ibidem, p. 373. Comp, Drăghici Istoria Moldovei, pe 500 de ani, II }II; 114 . •• Relaţia scrisă de Iacob Rizu asupra evenementelor din 1821. Erbl­ ceanu, Istoria mitropoliei Moldovei, p. 139. U Adresa lui M. Suţu e. mitropolit 29 Martie .1821 şi ibidem, p', 110. [33] II RĂSTURNAREA DOMNIILOR FANARIOTE 1. ETERIA GRECEAScA Grecii care căzuse sub Turci, mai ales dela cucerirea Con­ stantinopolei, suportase totdeauna cu silă şi cu răspingere jugul sub care erau încujbaţi. Nici odată nu-i părăsise speranţa că va veni un timp când vor putea redobândi pierduta libertate, cu atâta mai mult că politica marei împărăţii ruseşti se arătase în deosebite rânduri favorabilă ţintei urmărite de ei. Dintre cre­ ştinii ortodoxi, pe simpatiile cărora Rusia îşi întemeia mijlocul său cel mai energic de surpare a împărăţiei mahomedane, nici unii nu se arătau cu drepturi atât de mari la sprijinul imperiului moscovit ca moştenitorii statului bizantin. Petru cel Mare, în­ cepătorul politicei de surpare a domniei otomane, arătase pe faţă gîndurile sale favorabile Grecilor, când sub portretul său gravat în Amsterdam pusese inscripţia: Petrus 1 Russo-Graeco­ rum rnonarcha. El întreprinse răsboiul din 1711, cu siguranţă că va cuceri Constantinopolea şi că oasele sale vor odihni acolo. Mai lămurit încă fu proiectul grecesc al împărătesei Caterina a II-a, prin -care tindea a restatornici împărăţia bizantină şi a întrona acolo pe nepotul ei Constantin, hrănit înadins pentru acest scop cu laptele unor doice aduse din Grecia. In timpul războiului care se sfârşi prin pacea dela Kuciuc-Kainargi, 1774, Grecii în­ cercară chiar o răscoală în Peloponez, care fu Însă înecată de Turci în sângele cel mai scump al răsculaţilor 1. De şi prin tratatul de Kainargi Rusia fu nevoită a se lepăda . de planurile asupra Constantinopolei, ceea ce fu pentru Greci o mare dezâncântare, totuşi ei păstrată nu numai puţin visurile şi speranţele lor. Ele se adaoseră în curând prin deosebitele rc- 1 Poucqueville, Veyage dans la Grece, Paris, 1824, p. 336 Gervinus Jn­ surrecion de la Grece, trad. franc., Paris, 1863, 1, 'p. 39. A. D. Xenopol Istoria Românilor. - VoI. X. 3 [34] 34 ISTORIA ROMANII,OR voluţii lăuntrice, care veniră pe rând să izbească în împărăţia Mahomedanilor: Ali-Pasa din Ianina, Mehemet-Ali din Egipet, Pasvanoglu din Vidin şi Vahabiţii din Arabia. Mai puternic însă decât aceste mişcări a le Turcilor însuşi, care cel mult ar fi condus la o schimbare a dinastiei domnitoare, dar nu ar fi răsturnat chiar puterea otomană, lovi în vaza Turcilor şi încuraja pe Greci, dobândirea neatârnării din partea Muntenegrenilor în 17452, apoi autonomia administrativă obţinută de Sârbi în urma răs­ coalei lor sprijinite de Ruşi, prin tratatul de Bucureşti 1812 şi mai mult încă prin alegerea lui Miloş de domn al Sârbiei în 1817. Toate aceaste izbânzi reputate de creştini ridicau moralul Gre­ cilor şi împingeau pe mai mulţi din ei la căutarea mijloacelor de ,a-şi scăpa poporul de asuprirea în care zăcea. Acel care dădu-cel întâi semnul miscării ce nu trebuia să înce­ teze decât cu neatârnarea Greciei, fu'Românul macedonean gre­ cizat Riga Veleştinliul3• Devenind secretarul lui Alexandru Ip­ silanti, el înfiinţă în Bucureşti pe .Ia 1780, societatea amicilor "E1:atp[a 'twv cpD.wv" care avea de principiu: �*w � cptAoysvEla "adecă trăiască iubirea de ţară" 4. Ducăndu-se la Constantinopole cu domnul dimisionat, el -reveni în Muntenia în 1786 cu Mavro­ gheni, care-I rândui caimacam al Craiovei. După ce esă şi din această dregătorie, se apucă de lucrat pentru liberarea Grecilor întrând în corespondenţă cu ministrul Kaunizt, care însă nu-l duse la nici un rezultat 5. Se aştepta ca Ruşii să stipuleze ceva pentru Greci în tratatul din 1792, dar şi atare speranţă a lui rămase de greş. El se convinse în curând că Grecii trebuiau să se razime mai întâi pe ei inşii, şi când vestea revoluţiei franceze ajunse în Bucureşti in 1791, ideea lui Riga căpătă o nouă în­ tărire. Riga care cunoştea pe deplin limba franceză, îşi procură din Paris toate proclamaţiile, scrierile şi cântecele revoluţ-ionare, le traduce în greceşte şi le trimite la Viena spre a fi tipărite, în­ troducându-le apoi iarăşi în Bucureşti ascunse prin lăzile cu măr­ furi, şi împărtindu-Ie aici la toţi partizanii libertăţei Greciei. Tot de atunci datează şi vestitul cântec de deşteptare a poporului Grec, imitat după Marseileza franceză 6. Riga era ajutat în silinţele • Gervinus, 1, p. 67. a Originea română a lui Riga dovedită de 1. Caragiani, Studii istorice asupra Românilor din peninsula Balcanilor, p. 263 . • Gion-Ionescu, Bucureşti in timpul revolutiei franceze, Revista nouă, III, p. 243 . . , Ubiclni, La qrande carle de la Grece par Rhiqas, Revue de Geoqraphie de Ludovic Drapeyron, Paris, 1881, p. 247. a El Incepe cu cuvintele: �e6�8 1ta(�8� �WV 'E}J:fjVUlV O X'J.!rO� �.�� 86,''1' '?J/..�sy; adică : Sculaţi copii ai Elenilor Vremea glorie! ,a sosit; analog Inceputului Marseilezel : Allons enfants.ide la patrie Le jour de glotre est arrive. [35] RASTURNAREA DOMNIILOR FANARIOTE) 35 lui. de compatrioţii săi Turnavitu şi Perchaibos şi de boierii români cei mai învăţaţi ai timpului şi înflăcăraţi şi ei, pentru cauza grecească: Grigore Brancovanu, Dudescu, Scarlat Cîrn- pineanu şi Ioan Cantacuzino 7. , Francejii căutase, de îndată Ce guvernul republicei pusese mâna pe putere, după tăierea capului lui Ludovic al XVI-le, să schimbe tot personalul ambasadorilor şi consulilor lor din Răsărit, insărcinând pe noii lor reprezentanţi a se sili să propage ade­ văratele principii printre concetăţenii lor stabiliţi în acele climate". Constantin Ipsllanti , Domnul Moldovei, 8 Martie 1799-Iulie 1801 Domnul Munteniei, 1 Septemvrie 1802-August. Octomvrie-Noemvrie 1806 Stampă. Colecţia Academiei Române Cei mai mulţi din Franceji aşăzati în Răsărit, fiind neguţitori sau profesori, primiră cu drag învăţăturile agenţilor, şi în curând oraşele Turciei numărară aproape tot atâţi republicani înfocaţi câţi Franceji adăposteau în zidurile lor. In Bucureşti însă şi Iaşi nu erau încă înfiinţate consulate franceze, care după cum am văzut se primesc de Turci după multe stăruinţi de abia în 1798. Cu toate aceste nici aici nu lipsiau agenţii voluntari ai propagărei principiilor revoluţionare. l Gion, 1. C., p. 245. • Memoriul lui Brugnere şi Olivler, 7 August 1793. Hurm. Doc. Supl., II, p. 89. [36] 36 ISTORIA ROMANILOR Printre cei 25 de Francezi ce reşideau în Bucureşti se aflau şi proprietarii unei case de comerţ sub firma Magasin. univers el, anume Pellet şi Hortolan. Se vede că cetăţanul Hortolan ce şedea în Bucureşti, luase asupră-i rolul desemnat agenţilor ofi­ ciali, de a răspândi ideile republicane, şi că el se ocupase mai mult de împrăştierea lor decît de interesele lui comerciale, de oare ce casa ce reprezinta este nevoită în curând să închidă operaţiile ei. Hortolan ne spune într' o interesantă scrisoare că "spatarul principelui Alexandru Moruzi care ar avea un caracter cu totul republican şi fără ceremonii, îl primise de minune; că cu toată mulţimea supuşilor ruşi ce s'ar afla în oraş nu este decât un glas pentru republica franceză, că oameni de mâna întâi se ocupă de ea cu seriozitate şi cauza noastră câştigă pe fie ce zi prozeliţi. Mai toţi neguţitorii din Ianina şi. Albania stabiliţi aice sunt sanculoţi şi au tradus drepturile omului, pe care cu toţii le ştiu pe de rost. Câţi-va mi-au cerut căntecele cele noue spre a fi traduse în greceşte; dar nu am îndrăznit a le da,. spre a nu face să vorbească de mine. Ei se interesază mult de propăşirea Polonilor. Consulii străini răspândind înadins vestea că tu (Marie Descor­ ches, ambasadorul republicei la Constantinopole) ai fi fost închis, aş fi vrut să fi fost tu martur chipului cum ei răspingeau nişte veşti atât de absurde. S'ar fi întâmplat un valmaşag, dacă supuşii ruşii cu care vorbeau nu ar fi cedat". Şi dacă Hortolan lucra în chip mai ascuns pentru răspăndirea ideilor republicane, nu tot atât de cumpătat va fi fost prietenul său Ruffray în momentele când, stăpânit de beţia cătră care era aplecat, cânta în gura mare la Carmagnole, Ca-ira şi alte produceri poetice a le sălbătăciei jacobine 9. Tot pe atunci la Iaşi era ca secretar al principelui Mihaiu Suţu un grec Codrica care este atît de plecat către republica franceză, încît cetăţeanul Stamati, Grecul pe care republica vroia cu orice preţ al face consul în ţările române, cerea guver­ nului din Paris să-i trimită ca dar un exemplar din -Encielo­ pedie 10. Iaşii primise în sânullor pe mai mulţi Francezi din Rusia care fusese obligaţi de guvernul acelei ţări a face un jurământ contra republicei, între alţii pe înfocatul Ledoulx care în o scrisoare a lui cătră Descorches zice că "am preferat mizeria bunei mele stări, şi am părăsit teritoriul acestui despot spre a mă retrage la Iaşi, capitala Moldovei, unde mă ocup cu darea de lecţiuni. Inima mea nu aspiră decît la momentul cînd aş putea duce iarăşi pe copiii şi pe soţia mea în sînul patriei, unde • Hortolan c. Descorches 15 Oct. 1793, ibidem, Il, p, 93. Ruttra y era secretarul lui Al. Moruzi Descorches c. ar. străine, 24 Decern. 1794, ibidem. p, 101. 10 Raportul lui C. Starnati din Ianuarie 1794, ibidem, p. 113. [37] RASTURNAREA DOMNIILOR FANARIOTE 37 suntem gata a jura pe altarul ei credinţă până la ultima pică­ tură de sînge a Întregei noastre familii" 11. Vaza Franţiei sporind cu izbînzile cîştigate de republică şi uneltirile acesteia contra Rusiei prin Polonia şi a Austriei prin Ungaria alegându-şi Bucureştii ca centru de operaţii, ideile revoluţionare sporind mereu şi întărindu-se, pătrundeau tot mai adânc În grămada de străini ce se refugiau în capitala Mun­ teniei. Pe la anul 1798 Napoleon pregătindu-se a ataca Egiptul şi temându-se de o opunere din partea Turciei, cu toate că el îşi dădea toate silinţele pentrua convinge pe Poartă, că ar lu­ cra În a ei interes, se gândi a da 'acesteia de lucru, cu o răscoală a Grecilor, şi chiemă pe Riga la V�n�ţia. De-şi nu se cunoaşte nimic asupra convorbirei dintre. Rjga şi viitorul Împărat, totuşi este destul de însemnător faptul că Îndată. după Întâl­ nire sosesc În Bucureşti teancuri întregi ale unui 1anifest în limba greacă tipărit la Viena înţipografia lui Vendoti,prin care să făcea un apel călduros către poporul grecesc să se scoale, să înceapă lupta, să învingă sau să moară pentru libertate, şi care manifest sfârşeşte cu Marseileza lui Riga. Işi poate cineva Închipui ce fierbere năprasnică stârni între Grecii din Bucureşti atare provocare, ce după Împrejurările în care venia, părea inspirată de omul fenomenal ce concentra tot mai mult· în mânile sale destinele Europei. eodată Însă după această veste atît de îmbucurătoare pentru patrioţiil Greci, vine o alta care îi deprimă tot pe atâta pecât cealaltă le ridicase inima. Riga fusese prins de autori­ tăţile Austriace şi predat paşei de Belgrad, care'l pusese la în­ chisoare. Societatea amicilor din Bucureşti caută să-i dobân­ dească eliberarea, ceeace Împinge pe Turc a-l ucide. Neputân­ du-l dovedi spre a-l duce la spânzurătoare, fu împuşcat. Se zice că el căzând ar fi rostit cuvintele "aşa mor giganţii, ce am să�ănat eu alţii să culeagă" 12. Şi într'adevăr, deşi mişcarea fu oprită pentru moment.vea se trezi din nou mai târziu, până ce izbucni ca un puhoiu neoprit în anul 1821. Un alt călduros partizan al eliberării Greciei fu Constantin Ipsilanti, fiul lui Alexandru, al acelui domn fanariot care se ilustrase în. Muntenia prin ocârmuirea lui înţeleaptă şi îngri­ jitoare ?e interesele poporului. Constantin îşi pusese în minte de a înfiinţa, ca domn al Munteniei, o armată română, deocam­ dată menită a apăra tara de pustiirile lui Pasvan Oglu, dar car.e ma.i 'târziu să-i slujească spre îndeplinirea scopurilor sale. Neizbut ind cu acel prilej a obţinea învoirea sultanului, cI reîn- 11 Ledoulx c. Descorches 27 Iunie, 1794, ibidem, p. '98. " Cervtnus, 1. C., p. 87. : : I [38] 38 ISTORIA ROMANILOR cepe stăruinţele sale cu acel al revoltei Sârbilor, sprijinind pe deoparte mişcarea lor prin transmiterea banilor şia armelor ruseşti, pe de alta cerând de la Turci voia de a întocmi o armată pământească spre a le veni lor în ajutor. Poarta însă, în loc de a asculta de cererile lui Ipsilanti, se dă în partea lui Napoleon, şi destituie pe înfocatul Grec din tronul Munteniei. Ipsilanti se duce la Petersburg, unde împinge şi mai mult pe Ruşi la răsboiu contra Turcilor, care curând după aceea şi este pornit, în 1806. Ideea emancipării poporului grec cuprinsese toate min­ ţile mai deosebite ale, neamului întreg, dela bărbaţii politici până la învăţaţi. Celebrul Corais, filolog şi învăţat grec trăitor la Paris, se ocupa, pe lângă numeroasele editări de autori clasici" şi de ideea măntuirei popor!' lui său, susţinând părerea că acti­ vitatea intelectuală a Grecilor era semnul cel mai sigur al de­ plinei lor regenerări. Şi într'adevăr că cultura mintei luase la Greci un zbor însămnat. Părăsind ei discuţiile gramaticale, re­ torice şi teologice care constituise până atunci fondul învăţă­ turei lor, ei începuse a se îndeletnici cu studiul istoriei, filoso­ fiei, dreptului şi ştiinţelor politice, care deşi le erau trebuitoare din pricina posturilor ce mulţi dinei ocupau în împărăţia oto­ mană, dădură în curând şi alte roade decât ao.ele practicepen­ tru care erau întreprinse. La cultura şi deşteptarea inteligenţei gre ce contribuiră mai ales şcoalele din ţările române, pe lângă acele din Veneţia şi din insulele Mării Mediterane (mai ales Creta), cât timp ele fură sub ocârmuirea vcneţiană, căci în im­ periul mahomedan propriu zis nu se putea aproape de loc des- volta cultura grecească. . Grecii însă erau încurajaţi şi de întreaga Europă învă­ ţată a scutura jugul turcesc. Profesorii şi erudiţii tuturor ţărilor nu vedeau în Grecii timpului lor de cât coborâtorii acelorregi ai cugetării, din scrierile cărora ei supuseseră cea mai mare parte a cunoştinţelor lor, acelor modeluri de virtute şi de patrio­ tism pe care măiastralor pană le zugrăvise în trăsături atât de neperitoare. Faţă cu atâtea înboldiri şi înourajări, şi adânc convinşi că ortodoxa Rusie nu-i va părăsi la momentul hotărîtor, cum nu era să se nască între Greci încercarea de a pune în lucrare gândirile şi năzuintele lor? Ca mijloc de răscoală, ei se sprijineau mai ales pe puter­ nica rasă a armatolilor din ţările muntoase ale Turciei europene. Aceşti armatoli sau căpitani erau cu totii de origine română, pe care Turcii încă dela prima lor intrare în Europa îi găsise acătaţi pe vârfurile munţilor, aşezaţi în nişte sate sau oraşe ee păreau mai curând aninate de cer decât aşternute pe pă- ,mânt, şi care rămăsese cu locuinţa în acele regiuni, ce păreau [39] l1AS'fUflNAREA DOMNIILOR FANAlUO'fE 39 a nu putea fi călcate de picior omenesc, tocmai din pricina nă­ vălirii otomane ce reimprospătă pe acele vechi dinaintea că­ rora ei se rătrăsese. Toţi aceşti armatoli păstrase în văgăunile lor o neatârnare aproape deplină de puterea turcească; dar mulţi din ei, supuşi înrâurirei poporului grecesc, în a căror a­ propiere trăiau, îşi schimbase naţionalitatea din română în grecească, devenind cei mai buni patrioţi greci şi jărtîindu-şi viaţa pentru cauza grecească, precum am văzut că o făcuse Riga din Veleştin 13. Pe lângă ajutorul Românilor din preajma propriei lor ţări, Grecii mai dispuneau şi de puterile principa­ telor române de la Dunăre, grecizate în mare parte şi puse sub ocârmuirea unor oameni din neamul lor, aşa că revoluţia grecească fu susţinută mai ales pe umerele poporului româ­ nesc şi neatârnarea lor răsări cu deosebire din sângele Româ­ nilor. Revoluţia Grecilor, productul redeşteptării lor intelec­ tu ale, începu prin . desbateri literare şi sfârşi printr' o mişcare politică. In 1810 Mitropolitul Ungro-Vlahiei, Ignatie, întemeie în Bucureşti, unul din cele.două mari centruri ale Elenizmului în Răsărit, o societate literară, având de scop activarea eul­ turei în poporul greceşc, şi în anul următor începe a se: edita la Viena revista [ercuriul învăţat A6Y'Qi "Epf.l.ij�, organul mişcării noue culturale a Grecilor. In 1814 se înfiinţează în Atena societatea Filomuzelor care avea de scop crearea unei 1 biblioteci şi a unui muzeu precum şi a mai multor şcoli, socie­ tate ce-şi găsi sprijin în lumea învăţată şi chiar în acea politică şi diplomatică a Apusului. . Paralel cu atare întovărăşire ştiinţifică şi literară sădită 'in'sânul Greciei, se mai naşte o' alta, aceariumită eieria (hcap'CG -asociaţie), în cuprinsul împărăţiei ruseşti şi anume în Odesa, întemeiată de unul Neculai Scuf'os din Arta: şi anume pe baze francmasonice, cu statute şi organizare secretă. SCQPul ei era "unirea armată a tuturor creştinilor împărăţiei turceşti pentru a 'face să izbândească crucea asupra semilunei". Eteria se ra­ rnifică în curând, cu deosebire printre Grecii ţărilor române, Între care am văzut pe Mihail Suţu domnul Moldovei dedându-se cu totul intereselor ei. După aceea ea se întinde în Grecia, ba îndrăzneşte chiar a lăţi uneltirile sale în Constantihopole sub mâna autorităţilor turceşti. Ajungerea lui Alexandru Ipsilanti În fruntea eteriei determină izbucnirea mişcării, în Fevruarie 1821.. Alexandru Ipsilanti era fiul lui Constantin, fostul domn al Munteniei. El intrase de timpuriu în armata rusască, şi după ce pierduse 13 Originea română a armatolilor şi deci aproape a tuturor capilor .răs­ hoiulul pentru neatărnare a Grecilor a fost pusă pentru prima oară în lumină ln='ellli nentele cercetări ale el-lui Ioan Caraglani citate în nota 3 mai sus. [40] 40 ISTORIA ROMANILOR O mana In bătălia dela Dresda, fusese Înaintat la rangul de maior. Noul cap al eteriei îşi pusese dela Început toate speranţele sale în ajutorul Rusiei, cu atâta mai mult că pe atunci Grecul, comitele Ioan Capodistrias, era ministru de externe al imperiului rusesc (1816-1822). Capodistrias fiind totodată şi preşedintele onorar al societăţii Filomuzelor din Alexandru Ipsilanti şeful eteriştilor greci Stampă. Colecţia A cademiei Române' Atena, se răspândi în curând ştirea că el ar fi şi organizatorul secret al Eteriei, ceea ce contribui -nu puţin la Iăţirea miş­ cărei, Întrucât toţi Grecii credeau, că împăratul rusecc era să Ieajute în a lor întreprindere. Nu se poate tăgădui că poporul ruşilor era cuprins de l'plp mai vii simpatii pentru cauza Gre- [41] RASTURNAREA DOMNIILOR FANAHIOTE 41 cilor, împărtăşind, deşi din cu totul alte motive, sentimentele ce" se manifestau şi în apusul Europei pentru soarta Grecilor, şi însuşi împăratul Alexandru nu putea în fundul inimei lui def,�t să compătimească pentru suferineţele lor. De aceea şi agenţii ruşi nu se sfiau de loc a ajuta mişcarea Grecilor. Aşa ,comitele Capodistrias deşi reţinut prin poziţia lui oficială de .a se rosti într'un chip hotărît pentru întreprinderea Grecilor, şi care chiar printr' o scriere a lui, îi sfătuise să fie prudenţi, 1. declară totuşi eteristului Xantos că se roagă lui Dumnezeu pentru fericita ajungere a scopului comun 15. Deşi guvernul rusesc se vede silit tot din motive politice a trimite peste graniţă pe agenţii Grecilor, Perhaibos şi Galatis, el dă cu toateaceastea ordin consulului rusesc din Moldova, Pizani, de a le încuviinţa proteguirea . lui şi a le da bani, "ca fiind ei membrii unei aso­ ciaţiuni al căreia scop era sfărâmarea jugului turcesc" 16. Tot cu paspoarte ruseşti se duc la Constantinopole Neculai Suţu fratele lui Mihai, Ioan Schina cumnatul lui, fraţii Hangerli şi principele Caragea. Tot din atare' tolerare pentru Greci a Ru­ şilor se explică împrejurarea cum de ei păstrau în slujba lor, în posturi politice, eterişti adeveri ţi, precum pe Leventie, dra­ gomanul consulatului rusesc din Iaşi, şi consulul trebuind chiar să lipsească câtva timp 'trebileeancelariei, pe atunci atât de importante tocmai din pricina mişcărilor eteriste, ele rămân pe mânile Grecului 17. După o asemenea purtare îngăduitoare a Ruşilor faţă cu întreprinderile eteriste, Grecii puteau crede cu tot cuvântul că mişcarea lor va fi sprijinită şi cu armatele împăratului. 'De aceea şi pusese ei în sigiliul eteriei literele A. K. care se credea că înseamnă Alexandru şi Capodistrias 18. Cu toate acestea împăratul Rusiei era nevoit din motive politice superioare, să caute a reţinea pe Greci dela o mişcare turburătoare şi să-i desaprobe oficial, în cazul când ei ar fi în­ treprins-o. Anume împăratul Alexandru încheiease încă din 1815 cu regele Prusiei şi cu împăratul Austriei, încă de pe când se aflase împreună în Paris, aşa numita sfânta .. alianţă, acea legătură ipocrită care sub masca religiuneivroia să .apere abso­ lutismul contra dreptelor, . revendicări ale revoluţiei. Intrucât după toate probabilităţile, Alexandru al Rusiei fusese propu­ nătorul acestei legături, el nu putea acuma să patroneze o revo­ Iuţie, ori unde ea s'arIi ivit, fie chiarîn contra urgisiţilor Turci, .din partea iubitului său popor grecesc. Cu atâta mai puţin ... Obseruaniions SUI' les moyens d'umeliorer le' sort des Grecs." Corfou, 9· avril 1819. 15 Gervinus, 1, p. 164. '.8 Ibidem, pc 148. .' '.7 Arlcescu Istoria revolutiei române ·de.la N21, Craiova 1874; IV·p. 75 18 Ubicinl, Letlrcs sur la .: Turquie, II, 1). 94. ,,'. I . [42] 42 ISTORIA ROMANlT..oR putea învoi Alexandru răscoala, în 1821, cu cât în 1820 izbuc­ nise mişcări turburătoare în Spania, şi Italia, pe care 'le înăbu­ şise, conformându-se sfintei alianţe, Franţa în Spania şi Au- stria în Italia. ' , Trebuie deci făcută o deosebire hotărîtă, când e vorba de rolul Ruşilor în revoluţia grecească din 1821, între acel pri­ vat al poporului şi chiar uneltirile dregătorilor tolerate de ocâr­ muirea centrală şi acel oficial al acestei ocârmuiri însuşi.. Din punctul întâi de vedere, nu fără temeiu să jeluiau Turcii "des­ pre partea ee avusese agenţii ruşii la revolta Grecilor, învinuin­ du-i chiar cu deadinsul că ei ar fi fost adevăraţii autori ai ace­ stei nenorocite afaceri" 19. In actele oficiale ale timpului nu putem însă găsi mCI cea mai mică îndreptăţire a unei atari învinuiri. Impăratul Alexandru descuviintează întreprinderea Grecilor într' o declara­ ţie solemnă rostită în congresul dela Laibach, spunând că "voi­ torii de rău învinuesc fără cuvânt pe Rusia că ar avea cugetări duşmăneşti asupra Porţii" 20, şi comitele de Kiseleffarată că împăratul cugetă că revoluţia grecească era tot atât de prime]­ dioasă pentru liniştea obştească ca şi revoluţia din apus. Mai mult Însă decât această rosţire împărătească vorbesc faptele netăgăduite îndeplinite de Ruşi' în contra mişcării eteriste. Impăratul răspunde prin Capodistrias într'un chip cu totul desaprobător la scrisoarea lui IpsilantiP. Tot el ordonă ca Ip:.. silanti să fie şters din cadrele . armatei ruseşti, ca generalul' Wittgenstein să nu iee nici o parte directă sauindirectă la tur­ burările ivite în principate, şi ordonă ca aceste dispoziţii să se comunice ambasadorului' său din Constantinopole, spre a le da în cunoştinţa Porţei 22. Mihaiu Suţu domnitorul Moldovei, ce­ rând apoi adăpostire în Rusia, când amestecul său în mişcarea Grecilor era obşteşte cunoscut, primeşte un răspuns dojenitor în care între altele se spune că "nici odinioară această vinovată revoltarisire nu va putea să cheme numele Rusiei întru ajutor. 19 Depeches inâdiies du cheualier de Genlz aux hosp idars de VaTach.ie, p ti­ bliees par le comte de Prokesch-Osten fils, Paris, 1877, II, p. 142 . •• Şi boierii' moldoveni aveau cunoştlntă ide declaraţia lui Alexandru şi trăgeau din neamestecul Ruşilor argumente în contra revoluţiei greceşti. Vezi o scrisoare a boierilor c. mitrop. Veniamin din 3 Iulie 1821, în Erbiceanu, Ls­ toria mitropoliei Moldouei Şi Suceoei, Bucureşti, 1888, p. 127. Adaoge Generalul' Peve/X.iselet!, de A. Papadopol Callrnah in An. Ac. Rom., II, Tom. IX, 1886, p. 70 . ., Scrisoarea lui IpsiIanti şi răspunsul lui Capodistrias in Prokesch-Osten, Geschichle des Abţ alls der Griechen vom turkischen Reicb, Wien 1868, III, p. 61-67. Reprodusă în traducere de Aricescu, II, p. 102-107 . •• Document reprodus după Gazeta de Augsburg din 10 Maiu 1821, de' Codrescu, în Uricarul, VI, p. 33. Gazeta de Petersburg din 22 Septemvrie şi Les Debats din 10 Septemvrle acelaşan publică decretul îndepărtării lui Ip­ siIanti din armata rusească Uricarul, ibidem, p. 34. [43] RASTURN AR'EA DOMNIILOH .F ANAmOTl<] 43 mai ales acuma când partea cea de miază-zi a Europei priveşte urmând una după alta din toate, părţile cârtirile cele de revo­ luţie" 23. Consulul rusesc din Moldova somează în 28 Fevruarie pe I psilanti ca să se retragă în Rl1Şi/ şi să nu mai turbure liniş­ tea Porţei %4. Tot el comunică-mfitropolitului Veni amin cartea de blestem zmulsă de Turci de la patriarhul grec contra revo­ luţiei greceşti pe care mitropolitul ordonă să se citească în toate bisericile 25. In sfârşit îndeamnă pe Moldoveni în numele împăratului să menţină supunerea către [egiuita stăpânitoare 26. Intreprinderea lui IpsiIanti, părăsită de Ruşi în voia în­ tâmplării, nu putea să aibă nici un sorţ de izbândă, căci cu cele câteva mii de oameni adunaţi sub steagurile lui şi cu 1.500.000 de lei bani contribuiţi de patrioţii greci, din care însă 600.000 luaţi cu deasila dela vestitul banchier din Moldova din aceste timpuri, Andrei Pavili 27, nu se putea răsturna îm­ părăţia otomană. Revoluţia grecească pornită deci fără timp, într'un mo­ ment când politica marilor puteri îi era aşa de potrivnică, tre­ buia, cu toată simpatia de care se bucura la popoarele europene, să sfârşească într'o jalnică tragodie, cum o numeşte în bătae de joc vornicul Alexandru Beldiman. Bătuţi la Drăgăşaniîn Muntenia, sfărâmaţi desăvârşit la SC41eni în Moldova , Gre­ cii trebuiră să sfărşească în curând în ţările române Visul lor de libertate, şi dacă el re învie în Grecia însuşi, aceasta fu da­ toritîn cea mai mare parte braţului energic al armatolilor ro­ mâni ce interveniră în lupta pentru ceea ce ei credeau a fi Pa­ tria lor. Evenimentele posterioare, de care nu avem a ne ocupa aici, aduseră prin tratatul dela . Adrianopole recunoaşterea neatărnării Greciei şi constituirea ei în regat, în 1829. 2. ŢĂRILE ROMÂNE FAŢĂ CU REVOl,UŢIA GRECEASCĂ Care fu, purtarea Românilor faţă cu revoluţia ce izbuc­ nise în ţările lor pentru interesul cauzei greceşti? Dacă mişcarea Eteriştilor ar fi fost sprijinită de Ruşi, precum .pretindeau la început acei ce o conduceau, fără în­ doialăcă şi Românii s'ar fi dat în partea ei, întrucât ar fi putut 21 Răspunsul reprezentantului Husie i c. M. Suţu, din Martie' 1821.,1:':1'- biceanu, p. 112. Traducere veche. . •• Erbiceanu, ibidem. . ' 20 Ibidem, p.114. Ordinul mttropolltuluipentru cetire, p. 116. In cartea -de blestem cetim : "şi .însuşl elciuljambasadorul) Ruslei Îl dat încredinţare că nici o ştiinţă sau împărtăşire are rosteneasca stăpânlre în această pr-icină". 26 Proclamatia consulului rusesc. dln Iaşi Plzanlv rlată din carantlna de la Sculeni, 28 M�rtic 1821;'ibidcm, p.' 111.'" . .' . . ".' 27 Ci scrisoare li lui Peste! c. Klsselef', reprodusă de U ricaru', VIII, p.3?8. [44] IS'I;ORIA ROMANILOR, .spera să scape de sub jugul turcesc alăturea cu, Grecii, Românii .însă se convinseră în curând, atât din veştile venite de, peste hotar, cât şi din faptele petrecute în ţară, că Rusia, descuviinţa întreprinderea lui Ipsi1anti; că chiarrdacă din unele împreju­ rări' petrecute mai înainte se părea că-Rnşii vorrsprijini miş­ carea, la momentul hotărîtor împăratul nu vroi să se amestece în turhurările iscate. .. . .' In asemenea condiţiuni ar fi fost o nebunie ca Românii să sprijine revoluţia greceascăvşi ��. aceea chiar; de la început găsim o mutuală neîncredere între Greci şi boierii români. Aceştia nu erau iniţiaţi în secretul conspiraţiei şi nici nu aveau de gând să se' răscoale contra Turcilor .28. Ipsilanti cunoscând simţimintele Moldovenilor faţă cu scopurile sale, şi tratează pe boieri-cu toţul altfeliu de cum ar fI făcut-o, dacă s'ar fi aşteptat: ca interesele Grecilor să fie îm­ brăţişate de ei. El îi primi în Iaşi cu o mândrie rece, după ce-i făcuse să aştepte mult timp în anticameră .29. ' , Laînceput însă Moldovenii trehuiră să se prefacă in faţa Grecilor,care încălcase înarmaţi o ţară lipsită de orice apărare. De aceia vedem pe Mitropolitul. Veniamin încingând sabia lui Ipsilanti. în biserica Trei-Erarhilor 30, 'şi dăruindu-i un soldat înarmat pe a sa cheltuială, precum şi 4· telegari şi o sumă de 10.0000 de lei 31. Mai itârziu însă; după plecarea lui .Ipsilanti din Iaşi, acelaşi mitropolit se rosteşte contra. revoluţiei, dând urmare cererii consulului rusesc de a face să se citească în 'toate bisericile anatema patriarhului contra întreprinderii ete­ riştilor 32. Şi întoarcerea mitropolitului nu era încă decât sem­ nul întoarcerii întregei, ţări. . Şi într'adevăr că Moldovenii aveau temeiuri puternice, de a nu merge alăturea cu răscoala grecească. Mai întâiu ei se expuneau fără nici un sorţ de izbândă unei lupte cu Turcii, care putea.aduce asupra capetelor lor cele mai cumplite nenorociri; apoi adunătura de toate neamurile 'ce se îngrămădise în jurul lui Ipsilanti comitea, cu toate ;f�gădllip.ţile lui de înfrânare33, tot felul de nelegiuiri, încât Moldovenii răspingănd pe Greci din sânul lor scăpau de două rele de odată, unul actual,pră­ dăciunile şi �afurile, şi unul eventual, răsbunarea turcească. 2. I(1layy'tJ� <1>�}.·�fJ.(t)v. AoxlfJ.o; :atoptlt}.�fJ.(t)y, p. 88. Ordinul trimes mttropolttului de locotenentul .lui Ipsilanti Gheorghe Baln, 26 Fevruarte 1821. Erbiceanu, p� 105 . . i ai S,crisorile de mulţămire ale lui Ipsilanti c. mitrop. Veniamin din .28 Fevruarie şi 12 Martie 1821, ibidem, p • .105-.106. . .� Apostila mltropolîtulul pe cartea de blestem, ibidem, p, 76 . •• Proclamatia lui Ipsllantidln 23 Fevruar!e, Artcescu, II, p. 92, repro­ dusă in facsimil de N. Iorga, Studii şi Doc., VII, p. 84. [45] RASTURNAR-EA DOMNlnOR FANARIOTJ� 4-5 Grecii anume instituise în cele mai însemnate din oraşele Moldovei ocărmuiri eteriste, cu scopul de a supune toate pu­ terile vii ale poporului interesului lor. In Iaşi, Ipsilanti lasă, după ce-l părăseşte, spre a se îndrepta către Bucureşti, ca gu­ vernator pe unul Pende'deca sub privigherea Trei-Sfetitanului, un arhimandrit grec, capul eteriştilor din Moldova şi a unui diacon grec, anume filosoful Ştefan, om erudit ce venise În Moldova cu mult mai înainte pentru învăţătura copiilor dela şcoala domnească, rânduind agă de oraş pe alt dascăl, Hriso­ chefal şi ispravnic pe paharnicul Pomerul,administrând ţara cu sabia în mâni prin Mavrofori şi Arnăuţi 31. In Botoşani Pen­ dedeca rânduise de ispravnic pe Grigore Rizu, ajutat de doi comandanţi eterişti, căpitanul Balaşu şi căpitanul Spiru. Ga­ laţii îi încredinţase lui Caravia care săvârşeşte, ca întâiul act al ocârrnuirii sale, un măcel tot atât de crud pe cât şi de fără scop asupra neguţitorilor turci ce trăiau aici 35. Administraţia orânduită de Greci nu era decât organi­ zarea unei prădăciuni sistematice a ţărei. "Drumurile se îm­ pănau de eteristi, colindând satele după cai, arme şi hrană ce strângeau de pe la locuitori, în cât nu ştiau oamenii în ţara lor unde s'ar adăposti, ca să scape de prădăciuni şi de primejdia vieţei; mult mai siguri 'fiind acei pe care vremile îi apucară în fundul pădurilor şi în munţi, de cât prin oraşe şi sate. Toată lumea o rupea de fugă" 36. Cel întâiu care izbuteşte a încunjura straşnica pază cu care eteriştii încinsese Iaşii, tocmai spre a împedeca desgoli­ rea lui, este vistiernicul Grigoraş Sturza.După coborîrea în jos a lui Ipsilanti, împuţinându-se însă străjile în Iaşi, o mulţime de alţi boieri părăsesc oraşul, unii din ei trecând în Bucovina, alţii în Basarabia 37. O seamă din ei însă mai inimoşi se duc în jos, încotro mergeau şi eteriştii, dând jălbi la paşii dela Dunăre, şi rugându-se a trimite oştiri turceşti în ţară, spre a-i scăpa de focul În care încăpuse. Intre aceştia se deosebea mai ales, prin ţinta lui energică şi nespăimântatăvvornicul Tudor Balş, ală­ turea cu el mai fiind vornicul Ioniţă Sturza, spătarul Petrache Sturza, boierii Cuzăşti, căminariul Iordache Rîşcanu, cămi • .. Drăghlcl, Istoria Moldovei pe 500 de ani, II, p. 117. 35 Ibidem, p. 120. Ge.vinus, p. 184. a. Drăghici, p. 118. Arătarea lui Drăghici întărrtă prin scrisoarea boie­ rilor, cătră paşa de Brăila, fără dată, Erhiceanu, p. ml: "Fuga întârnplată fără veste şi împrăştierea de pretutindeni dela Focşanl până la laşi, a târgurilor şi a satelor de pe la drumuri din cauza fricei panice". Pendedeca roagă in 15 Mai pe arhlmandrltul Giuşcă să liniştească pe Ieşeni ca să nu fugă, "idem, p. 375. Mitropolitul linişteşte pe locuitorii mai multor sate, despre trecerea caretelor şi butcelor cu boierii fugari, 21 Martie, ibidem, p. 108. OI Vezi o scrsoare a boierilor din Basarabia, 20 Martie 1821, Erbiceanu p. 108. Alta a celor din Bucovina,2 Iunie, ibidem, p. 128. [46] 46 ISTORIA ROMÂNILOR nariul Cerchez şi sardariul Iancu Stavăr, Mergând o deputăţie dinei la paşa de, Brăila, compusă din Tudor Balş şi arhimandri­ tul Ghenadie Ruset, ei cad la întoarcere în mânile Grecilor; si numai ca prin minune scapă de a nu plăti cu sângele lor tră­ darea făcută către cauza grecească prin chemarea Turcilor 38. Deputăţia moldovenească ducea cu ea la paşa de Brăila un arz către Portă, în care se ruga să se hărăzească Moldovenilor "prin înalt vrednic de închinăciune hatişerif, pronomiile obi­ ceiurilor ce din vechi au avut norodul Moldovei, care din în vreme şi-au pierdut mai de tot fiinţa lor, din întrebuinţările cele rele ale domnilor greci, ce au fost orânduiţi oblăduitori pământului", cerând ca să se învoiască Moldovei următoarele drepturi: luarea în stăpânire a moşiilor mănăstirilor închinate sub în datori rea de a răspunde embaticul către locurile sfinte; purtarea trebilor înlăuntrul ţărei să fie încrdintată boierilor pămănteni, şi în sfârşit să se orânduiască domn dintre pămân­ teni, precum şicapuchihaia din Constantlnopole'<". Eteriştii cu Ipsilanti în frunte aveau cel mai mare in­ teres a nu spăimăntă poporaţia ţărilor române, fără' de ajutorul căreia i se lua cu totul putinţa împotrivirii. Ipsilanti crezând că ocârmuirea lui Pendedeca era de vină la pribegirea în masă a locuitorior, .trimite în Iaşi pe generalul 'său Gheorghe Canta­ cuzino spre a linişti pe orăşeni". Cantacuzino cum vine în ca­ pitala Moldovei caută să împrăştie temerile pământenilor, şi retrage lui Pendedeca ori-ce autoritate ocârmuitoare 41. Văzând însă că toate silintele lui de a însufla încredere Moldovenilor sunt zadarnice, şi' că' aceştia au cerut ajutorul Turcilor, se trage din Iaşi,chip pentru a nu expune oraşul gro­ zăviiloruneilupte ; în, realitate însă, fiindcă nu se credea în si- guranţă în sânul unei poporaţii duşmane 42. ' In curând însă, opoziţia Moldovenilor contra Grecilor trebuia să ia o formă mai rostită. "Inştiinţându-se anume boierii din' ţara de sus prin vornicul Tudor Balş, că Turcii erau să vină în principate ca să bată pe Greci, s'au întâlnit şi ei la hotar cu acei din Cernăuţi, ce fugise mai înainte şi unindu-sehatma­ nul Răducanu Ruset vistiernicul Alecu Balş şi alţii, au pus la , as Drăghici, II, .p, 118--119; Boierii c.vpaşa de Brăila, fără dată, Er­ blceanu, p. 9f1. 39 'V.' A. Ureche, Documenlele re'atioe ·10. anii 1820-'-1831. Memoriile Academiei române, Tom. X,p. ,306.' ,. Proclamaţia lui Ipsilanti din Târgoviştea, 18 Mai 1821, Uricarul, 1 YI p. 4'1.. 9 ," "'Proclamaţia hii Cantacuzino din Iaşi, 25 "Maiu, ibidem, V, p,' 83.,O'l'1. dintilc.Pendedeca din lagărul dela Stînca; 8 Iunie, ibidem, p. 85. Un alt jordln ca să nu se [ee caii locuitorilor din 23 Maiu, ibidem, p. 77.'-!; ;i!\'.I 42 Proclamatta 'lui Cantacuzino din 1 'Iunie, Uricarut., V, p, 8'). Invinui­ riie aduse de el pământenilor că s'ar fi aliat cu Turcii, ibidem, p. 79 'şi, �N, [47] RASTURNAREA DOMNIILOR FANARIO'l'E 47. cale să ridice satele şi să pornească asupra Grecilor cu răsboiu, punându-i Între două focuri, până vor curăţi ţara de- ei. Por­ nindu-se deci capii partidei moldovene, care erau cărninariul Ştefanachi Gherghel şi paharnicul Istrati dela Zvorăşti, au început a ridica puşcaşii şi locuitorii cu arme, propăşind tot pe malul Siretului în jos, până s'au strâns ca la 3.000 de oa­ meni sub steagurile lor. Inştiinţându-se Botoşănenii de apro­ prierea lui Gherghel şi a lui Istrati cu atâta popor, s'au înarmat şi neguţitorii cu oamenii boiereşti de prin ogrăzi, şi mergând la isprăvnicie au luat administraţia din mâinile Rizului, izgonin­ du-I din târg şi rânduind ocârmuitor pe Varnav; apoi au pus oraşul în apărare despre Greci, întărindu-Lcu străjii la toate drumurile", Aceste începuturi de răscoală pornite de boieri, nu au însă urmări mai serioase, din pricină că ţăranii văzând că nu pot trage vre-un folos din asemenea mişcare, expunându-se numai la pericole şi suferinţi,pentru interesul boierilor, se împrăştiară 43, . . Tot pe ratunci aflăm pe ispravnicul ţinutului Neamţul, spătarul Sturza, îndemnând pe locuitorii de sub ocârrnuirea lui a se răscula contra Grecilor . Din proclamatia dată de el, se vede că era pe deplin conştiut de relele şi primejdiile adunate pe capul tărei lui, prin mişcarea eteristă. După ce spătariul "arată cum aceşti făcători de răle, Greci, sub cuvânt de a-şi aduce în slobozenie patria şi ţările lor, ne-au robit pe noi, pri­ cinuindîn toată starea nenumărate .rele şi pătimiri cu feliuri de silnicii şi' prădăciuni, jacuri şi cruzimi, încât spaima cuprin­ zând pe toţi, s'au spart sate, târguri şi ţinuturi întregi şi număr nenumărat de oameni s'au împrăştiat, lăsând şi case şi averi; cu un cuvânt ţara întreagă s'au hrentuit; până şi cei mai Întâi boieri, razimul ţării şi părinţi a toată obştia, au fost siliţi a se împrăştia, el adăugă că peste toate aceste nenorociri, ne vedem îngroziţi de o alta şi mai mare şi mai înspăimăntătoare şi care cu totul e nevindecată, anume vom putea cădea în prepus către prea puternicul nostru stăpân, că am fost hrăniţi în acelaşi cu­ get de răzvrătiri, de bună vreme ce-i privim şi suferim întru tăcere şi supunere", Spătarul Sturza ştiind apoi că "aceşti răi sunt urgisiţi de toţi împăraţii Europei şi prea puternicul nostru stăpân îi are hotărâţi sabiei", îndeamnă pe concetăţenii săi să nu peardă prilejul ce le-a mai rămas de scăpare. "Inarmaţi braţul vostru dela cel mai mic, începând cu ori-ce fel de arme aveţi: puşcă, coasă, lance, topor şi să mergem unde ne vom " Aceasta imi pare adevăratul motiv' al neurmărl i revoluţiei şi nu lipsa de mâncare arătată de Drăghici, II, p. 119-.t21, cel totdeauna părtinitor bo­ ierilor. Mâncare ar fi găsit trupele lui Gherghel şi Istrati, precum au găsit a­ cele a lui Vladimirescu. [48] 48 ISTORIA ROMANILOR întâlni cu alţi simpatrioţi, şi să .izgonim numai decât pe tâl- harii .aceştia din .păm,ântul nostru 44;" ; " Prin pana' eloquentă a spătarului Sturza-se rosteau lim­ pede şi horărît cugetările, temerile şi conştiinţa, mijlocului de Înlăturare a primejdiei simţite îndeobşte de poporul român. Se vede din ea că revoluţia grecească era privită de partea in­ teligentă a poporului ca o împrejurare ce putea aduce asupra lui urgia turcească, şi că singurul chip de a o înlătura era ca ţara să arate că nu este împărtăşită la asemenea nebunească între- prindere.,' , , Iată deci cum era privită în Moldova, unde ea se ivi în­ tâi, revoluţia grecească. Să cercetăm cum se petrecură lucru­ rile în Muntenia. Aici protestarea apucă pe. o cale deosebită sub condu­ cerea unei însemnate figuri, acea :l lui Tudor Vladimirescu. Acesta era un fiu al poporului, născut în comuna Vla- dimir, judeţul Gorj între anii 1770 -1780 45. , El învăţase puţină carte la preotul din satul lui, mai târ­ ziu în Craiova. După ce fusese câtva timp îngrijitor la moşia unui boier de peste Olt, Tudor intră întăii în însuşirea de vătaf la plaiul Muntelui de sus, apoi se puse cu prilejul răsboi ului dintre Turcia şi Rusia, dintre anii 1806 şi 1812, în slujba ace­ stei diri urmăvînrolănd sub el mai multe sute de volintiri. Se vede 'că Ruşii făcură să i se dee un rang de boierie, întrucât îl aflăm curând după 1812 arătat cu titlul de sluger. El mai fu decorat şi cu ordinul Vladimirului, ,şi ridicat la rangul de parucic . sau ofiţer în armata rusească 46., Compromis în ţară prin participarea lui cea energică la lupta în contra Turcilor, el trebui să fugă la Viena, după încheierea păcii. Intorcându-se mai târziu în Muntenia, el devine' în 1815 vatavul plaiului Clo­ şanilor. Până la această vreme, Tudor adunase ceva avere şi anume o moară pe vadul Topolitei cumpărată în 1808 şi o alta la Cloşani făcută de Tudor în 1820; apoi o casă cu vie în dealul .Govorii, două mari case şi prăvălii înCernet, moşie şi alte aca­ returi la Vladimir, aceste din urmă moştenite dela tatăl său şi mai multă avere mobilă, preţeluite toate împreună prin diata .. Proclamatia" publicată după original de Th, Codrescu în Uricaru - XV p. 254 . •• Numele de Vladirnirescu îi vine de Ia locul na terii sale, de şi impre­ jurarea că, a fost decorat cu ordinul Vladimirului ar putea "aduce şi explicarea lui din .nurtarea acelei decoraţii, fum face Gervinus, ,1, p.l79 . .. Cronica revoluţiei, din 1821 de. Ioan Dârzeanubivserdar în Trom­ pela Carpalilor,1868, p. 1575, spune că ar fi dobândit gradul de maior. Vezi N. Iorga Studii şi Doc ., XII, p. 511. [49] � � Slugerul Tudor Vladf mirescu , care in fruntea pandurilor a făcut revoluţia din 1821 contra Grecilor "din Muntenia . Litografie. Colecţia Academiei Române. ? !=' x " = o -o � � � ;:o o g, I� =. g >-:3 CI p;j < I� � ?< � > O O JS: .z .... ...... t"' '0 p;j "'.1 > z > p;j ..... O >-:3 c< r:J:J � ţd Z >­ ţd tg ţi> � � Z ,.... .... t< O ţd ;;. � ţd .... O 1-3 tol � --l [58] IŞTORIAROMANILOR cum îl numeau ele, şi faţă cu mişcarea obştească, ce puteau face ispravnicii, a cărora trupe ele însă-şi treceau la răsculaţi 65. iAstf�,ltl;}i .. rJ;hliJs�je Tudor v stăpâ� peste cele c�nci j�qeţe .dir­ Oltel1lla;,şl/iI;l1cepu sa se pregateasca spre a. veni la,Bucureşh. ; JQ.a�inte de a o face, Tudor trebuia însă să-şi asigure po- ziţia; lujpOl ... itică faţă. cu. p.u .. teri�e ce �veau asup.ra �1unte�:li(:i drepturi de';-amestec. El sene lUI Derviş paşavmuhafizul Vidi­ nului; o carte din partea atot. norodului Valahiei.t-în 'care/se jălueşte cum, "domnii ţărei diriijiT?ună cu boierii greci şi români unindu-se cu toţiiine au prădat. şi ne au 'despoiat, încât am rămas numai cu sufletele rugându-ne să se trimită jalba. noa­ străicătre prea puternica împărăţie, pentru ca să se milosti­ veasdă asupra ticăloşiei noastre şi să trimită uuom credincios împărătesc să vină aici în ţară la Bucureşti, să cerceteze .să 'vază' nevoile care le tragem de către aceşti lupi nemilostivişi să ne facă" dreptate ;şi iară să fie ştiut înălţimei tale,. că ridi­ carea noastră ne este pentru altă ceva nici într'un chip, .decât numai asupra boierilor care ne-au mâncat dreptăţile noastre"?". Tot astfel-trebuia să fi fost formulată şi tărrguirea lui Tudor către împărăţia rusască 67. . . Acelaş motiv al răscoalei este repetat de Tudor şi în toate învinuirile ce el le aduce în scrisorile sale către reprezentanţii -ocârmuirii muntene. Aşa în aceea trimisă clucerului Constantin Ralet, ispravnicul judeţului Mehedinti. Tudor întrabă pe boieri: "dacă nu le ajunge cât au prădat şi despoiat pe ticăloşii ţărani, până când au rămas mai jos decât morţii din mormânturi? Că norodul cel ars şi fript de boieri, este amărât şi înfocat a­ -supra lor" 68. In altă scrisoare a lui Tudor către boierii divaniti el spune că : "de capul lui nici cum riu a plecat, fără cât tot noro­ dul cel amărât şi dosădit al acestei ticăloase ţări, văzând 'că stă­ pânirea sub care sunt încredinţaţi i-au adus la acea mai desă­ 'vârşită prăpădenie şi ne mai putând suferi arzi mea focului care le-au, pus peste capete cu toţii într'un gând s'au hotărît ca să se scoale" 69. De asemenea-în adresa lui către zabetul dela Ro­ manaţi, arată cum: "toată raiaoa împărătească dintraceastă ţară; nemai putând suferi prăzile şi jafurile ce li s'au făcut de - a. Aşa bunăoară" Arnăuţi i din trupa lui Solo�on. Arlcescu, I, p. 29. "a .Iăluirea cătră Derviş paşa şi arzul cătră Poartă în Dârzeanu Trotn­ 'peta, 1868, p. 1579, reprodusă şi de Artcescu, II, p. 31--·32. O altă formulare a tânguiri lor norodului, vezi în memoriul anonim asupra revoluţiei din 1821 publicat .. în- revista d-lu i Gr.· Toci lescu, II,; p. 38Ş� • " Aceasta nu .s'a -păstrat ; este însă amintită în o .depesă a comitelui Ca­ podistrlas c. Pini din Fevruarle 1821, reprodusă de Prockesch-Osten, JII,p.58, :şi de Uricarui, II, p. 117. " Din 28 Ianuarie, 1821 in Dârzţanu, Trompeta, p. 1577, Aricescu, II, p�47.·< .-- .. Din 4 Fevruarie, Dârzeanu, idem, Aricescu, p. 52. II �I .." 1 I ' [59] RAs'rURN AREADOMNITLOR ]<'ANAIUOTg 'Of) cătremai 'marii lor, s'au sculat împotrivăle 70. Tot aşa' declară Tudor şi bulibaşilor (ofiţerilor) boiereşti, trimişi asupra lui, că "eu fraţilor şi cu cei de neamul meu nu m'am sculat împotriva împărăţiei, ci văzând necazul săracilor locuitori şi obidindu-rnă de suspinurile lor, şi privind tirania în care .. i ţinea nernilosti­ virea boierilor, n'am' mai putut suferi şi de o parte am jăluit Ia înaltul Devlet, iar despre altă parte pentru ca 'să punem mâna pe boieri, ne-am sculat cu armele" 71. De nicăieri însă cugetarea lui Tudor nu .reese mai limpede şi mai eloquentă ca din scrisoarea lui către vornicul Neculai Văcărescu,' cel' tri­ mis de căimăcarnii din Bucureşti, pentru înăduşirea cu orice­ preţ a răscoalei. Respingând învinuirea că el ar fi pricinuitorul mişcărei, Tudor spune vornicului: "ci pre semne dumneata pre nord, cu al cărui sânge s'a hrănit şi s'a poleit tot neamul boieresc îl socoteşti nimic, şi numai pe jăfuitori îi numeşti patrie, şi cum nesocotiţi că pre mine mă categorisesc numai tagma jăfuitorilor, iar pe jăfuitori îi categorisesc toate neamurile? Dar cum nu socotiţi dumneavoastră, că patria se cheamă noro-­ dul, iar nu tagma 'jefuitorilor şi cer ca să-mi arăţi dumneata ce împotrivire am arătat eu asupra norodului? Că eu altă nu sunt decât numai un om luat de nordul cel amărât şidosădit din pricina jăfuitorilor, ca să le fiu chivernisitor în treaba ce­ rerei dreptăţilor, iar tagma jăfuitorilor, căci nu le place una ca aceasta, a ridicat arme de moarte asupra patriei şi a ticălosu­ lui norod T". Din aceste deosebite şi repetate rostiri se vede deci cum Tudor, cu toată înţelegerea lui cu parte din boieri, menţineă neatins scopul mişcării sale, care era de a îndrepta fără-de-Ie­ gile sub care gemea încujbat poporul în Muntenia de către acei' pe care el îi cuprindea sub denumirea de tagma jăfuitorilor. Boierii însă care se deprinsese a nu vedea în despoierea ţăranului decât dreptul lor şi care nu erau capabili de a se convinge că apăsarea locuitorului ar putea fi un păcat şi O nedreptate, con­ siderând în răscoala lui Tudor numai neorânduelile comise de bandele lui tratau de tâlhari atât pe şef cât şi pe a lui înto­ vărăşire şi imputau lui Tudor că : "învaţă pre toţi cu mic cu mare ca să se scoale asupra boierilor, să-i piarză şi să le iee averile 73. E drept că jafurile tot mai dese comise de bandele lui Tudor dădeau până la un punct dreptate boierilor. Mai toţi cei ce-l încunjurau şi anume nu numai oamenii de rând, dar chiar dintre căpitanii lui, erau cuprinşi de ideea că acuma le-a venit timpul să se îmbogăţească, că precum luase până atunci; '0 Arf cescu, p. 77. 71 Memoriul anonim în Revista Tocilescu, II. p. 386. " Fără dată. Dârzea nu, Trompeta, p. 2003. Aricescu, II, p. 74. " Memoriul anonim în Revista lui 'I'ocilescu, II, p. 384. . ( [60] 60 ISTORIA ROMANILOR alţii de la ei, aşa acum trebuiau să iee ei dela alţii. "In fie­ ce district se formau cete, parte de Sârbi şi Bulgari, parte de săteni armaţi unii cu puşte, pistoale şi săbii luate dela proprie­ tari, alţii cu topoare, coase şi lănci, făceau rechiziţiuni de cai, arme şi bani, despoind pe călători, jăfuind chiar bisericile. Ochiul lor era mai ales ţintit asupra proprietarilor şi arendaşi­ lor" 74. Tudor văzând că oştirea lui ameninţa a se preface în­ tr'o bandă de hoţi, Începu a pedepsi cu asprime abaterile ei, ucigând pe mai mulţi din căpitanii lui pe care îi prindea cu ja­ furi, Între alţii pe doi căpitani bulgari, a căror capete le trimite boerilor ce fusese prădaţi de ei, şi care se adăpostise în satul Buceşti 75. In scrisoarea de Îndreptare cu care Tudor însoţeşte trimiterea capetelor căpitanilor, el spune că "de-şi' nu este din sânge evghenist, totuş vsimte durerile celor .evghenişti, că cu­ getul său nu a fost nici 'este a se urma unele ca acelea, că a tăiat pe acei doi, trimiţându-le capetele, spre Încredinţare, pe care să poruncească a le pune la răspântii spre pilda şi a altora" 76. Mulţi din�,ţ0varăşii, lui Tudor, văzând-măsurile luate de el spre a menţinea orânduiala între ei, se desfac de oştirea lui şi se apucă de prădat În' voia lor în toate părţile. Tot aşa fac Însă şi panduri ocârmuirii trimişi sub căpitanii Iordache şi Farmache spre 'a combate răsvrătirea lui 77. Tot pe atunci şi oştirea eteristă sub Ipsilanti' intrând În hotarele Munteniei, se Încinge în toată ţara un foc cumplit, dinaintea căruia fuge din toate părţile populaţia înspăimântată 78. Era greu a se deosebi în vălrnăşagul neorânduelii, tendin­ ţele deosebite ale elementelor pornite, şi nu era lucru prea afară din cale ca răscoala lui Tudor să fie amestecată cu aceea a Gre­ cilor, de-şi Tudor îşi dăduse toate 'silinţele spre a arăta ţintele # lui deosebite: acea a Grecilor de un caracter politic Îndreptată contra stăpânirei otomane; a lui proprie, pornită contra boie­ rilor jăfuitori, cu anume arătare că nu este Îndreptată împotriva ocărmuirii turceşti, . 7" Artcescu, I, p. 13;', după 'memoriileluiDArzeanil şi Cioranu. ,,', 'Vezi memoriul lui Iordache Oteteleşanu, unul din boierii prădaţi. Ari­ cescu, II, p. 77. Mai. multe amăruntimi în l=Ioria lui Tudor de Izvoranu, Re­ /lista lui Toci lescu, II, p. 400. 76 Din 3 Martie 1821, Aricescu, II, p. 8H. 77 Dârzea nu, In Trompeta, p. 2008. " Amăruntiml asupra prădăciunllor vezi în Aricescu , cap.: Desordinile ArnăuţiIor şi a Pandurilor, I, p. 134-142. Despre fuga locuitorilor vezi cartea d ivanului , c. .vornicul Sarnurcaş, 11 Fevruarie, ibidem, Il, p. 73. Anajoraua d ivanului cătr!i"'Calimah 16 Fevruarie, ibidem, p. 67 --72. Laurencon p. 87, spune despre trupele lui Ipsilanti: "Les bandes d'Arnautes d'Ipsilanti battaient les campagnes et ramenaient cha que jour des troupeaux de boeuts, de moutons, de cochons et quantlte de volaille de tous geme. Les paysans pilei; maltraites voyant leurs habita:tions ruinees, leurs rneuhles bri ses, leurs bes iaux devenus la proie. de ces bandits, fu vaient dans les bois et sur les montagnes avec leurs femmes et leurs cntants, traînant apres eux la misere et le d'scspoir". [61] · Lupta celor 97 de eterişti greci contra a 1500 de Turcii in mănăstirea Slatina la 25 şi 26 Iulie 1821 r.. ... a't1111"Q i'n !':lnl1n� ..-lin tlmnnl �i".p..l!11 r.olpC'.ti� Acariem ie! RomAne � f;; 1-3 q � Z ... � . ... g ;;:: Z H H t"' O ţl:l �. Z ... ţl:l >-< O "'l t'j ::: [62] 6,2 JSTOlUA. ROMA�lLOR '. Rusia însă care, din pricina îndatorirei luate asupră-şi prin, sfânta alianţăvfusese silită să ,'descuviiiqţeze' chlar vrevo-". luţj:i grecească, a căreia ţintă convenia tendinţei generale a por1tic�i sale, cum era ea· să primească pe acea a Vladimirescu-, lui, .c.are: tocmai era pornităjiumaţ, dintr'un spitir de răzvră-' tire contra, unei Jegiuite ocârmuiri'tşi'jintra cuntât mai mult în prevederile aC,eleia:lianţe? Impăratul AI�xandru, ce' fusese încunoştiinţat despre scopul mişcării Vladimirescului, din însuşi scrisoarea acestuia" trimite prin ministrul Capodistrias către consulul rusesc' Pini din Bucureşti, un ordin în care arată că el nu vede în mişcarea luiTudor decât "o funestă asemănare: cu evenimentele ce au prăvălit Spania î)1 cariera sângerăiidă a' revoluţiilor şi care atrag în acest minut asupra regatului ambelor 'Sicîlii nenoro­ cirile nedespărţite de serioase Jrnăsun represive, .poate chiar biciul războiului"; .Impăratuf-aprpbă măsura luată de Con sul care somase pe Tudor a veni la Bucureşti, şi' declară pe Vladi­ mirescu degradat din rangul de ofiţer ce-l ocupa în armata ru­ sească, retrăgându-i şi ordinul Vladimirului cu care îl decorase : ba 'chiar autoriză pe consul ca în cazul când răscoala ar lua pro­ porţiuni ameninţătoare.săJndemne pe căimăcami a cere ajuto­ rul oştirilor turceşti, ceeace tocmai boierii. nepricepându-se. ce să mai înceapă, pretinsese dela consu �:: 1, împărătesc 79" Dacă însă Ruşii aveau ipteres,� înăhusi fnişcarea lui Tu­ dor, Turcii trebuiau să fie conduşi de alţe gânduri faţă cu dânsa. Tudor înştiinţase-cum am vazut chiar dela început pe' Poartă că .nu tinteste de loca se răscula alăturea cu Grecii încontra stăpânirei, eia protesta numaicontravitrigei ocârmuiri 'a,Mui:l� teniei.: care tocmai fiind în mânile Grecilor, protestul lui Tudor trebuia să apara; ca îndreptat împotriva lor;,. 'Tudor era qe'ci aliatul" nu, duşmanul Turcilor, şi aceştia. întălesese adevăratul' caracter-al mişcării Românilor. Astfel paşa de Vidirr raportează sultanului pricinile răscoalei, adăogând că sunt adevărate' -s Nota din Fevrharie 1821 cătră consulul Huslei în Prokcsch-Osten, JII, p, 58. Aricescu, II, p. 117. \'ezi şi o scrisoare a lui Pini c. Samurcaş, cairna­ ca'mul Craiovei în care Îi spune că întreprinderea' lui Tudor este dcsaprobată de Impăratul, Lahovarl Hârtii vechi, Con», /it., XX, p. 937., 'Dacă Pestel c. Kisselet, IJl'Îcarul, vui, p. 372, spune că Pini s'ar fi împotrivit la 'cererea boie­ rilor, aceasta ntl s'a putut în! âmpla decât înainte ca el să fi primit, ordinul împăratnlui'. Cererea boierilor pentru învoirea chiemării Turcilor., Aricescu, Il p. 119. Un act diplomatic asupra negocierilor dintre Huşi şi Turci din 1821 spune că Rusia "cerea chiar intervenirea armatelor otomane, dar pentru a, împiedeca abaterile lor, pretindea ca ele să fi însoţite de. agenţi ruseşti (\yort" getreuer Auszug ans den în dem Iahre 1821 zwischen Hussland und der Pforte aufgekommenen Differenz,en, Paalzow, Aktensliicke mI' orientalischen Frage, Berlin, 1854, 'II, p. 1). Nu se poate purie deci nici un temeiu pe versiunea ce· umbla pe la 1821 că Tudor ar fi fost împins de Ruşi la răscoală, Memeriul lui Izvorunu, Revista lui Tocilescu, II, 'p', 399'. [63] RASTURN1\R:EA}.D(j)MNŢILOR, FANARIOTE 63 plângerile lui Vladirnirescu contra boierilor 80. Părerea obştea­ scă în Constantinopole era că nu stătea nici o legăturăţntre mişcarea lui Tudor şi acea a lui Ipsilanti, dintre care cea din urmă era întreprinsă de Greci şi cea dintăi în contra lor 81. To­ tuş se pare că după întâlnirea lui Tudor cu Ipsilanti, Turcii începură a se îndoi de scopurile Rornânului, întrucât se află o notă trimisă de guvernul turcesc căimăcamului Moldovei, 'Ştefan Vogoride, în care se spune despre Tudor că ar fi un om rău ce ar fi ridicat steagul răscoalei, alăturea cu Alexandru Ipsilanti şi Mihai Suţu 82. In deobştie însă Turcii, mai ales la începutul răscoalei, erau convinşi de neimpărtăşirea la ea a Ro- 'Eteriştt greci din armata lui Alexandru Ipstlanti. Cel din faţă (stânga) cu părul mare este Carabuli aghiotantul Căpitanului Iordaki Gravură in aramă. Colecţia Academiei Române mânilor. După un moment apoi de îndoială, ei revin iar la con­ vingerile lor, şi dacă se întâmplă neorândueli, jafuri şi neomenii comise de oştirile turceşti în ţările române, aceasta se fac de trupele lor, care nu ascultau de ordinele severe şi repetate de a cruta raiaua împărătească. După ce Tudor pune stăpânire pe judeţele de peste Olt el se pregăteşte a pleca spre Bucureşti, unde "adunarea popo­ rului" trebuia să aştepte sosirea omului împărătesc cerut de el prin scrisoarea către Poartă. Apropierea lui de capitală insuflă o groază nespusă celei mai mari părţi din boierimea muntenească şi chiar multor oră­ şeni, groază îndestul de îndreptăţită, întrucât toate neorân­ duelile comise de bandele Înarmate ce cutreerau Muntenia erau puse în socoteala lui Tudor, cu' toate silinţele sale de a le înfrână. Fuga Bucureştenilor era cu atâta mai firească, eu cât tot pe .0 Raport din 13 Aprilie 1821, Erhiceanu, p. 373. 81 Ger v inus, 1, p. 187. . ., Ordinul fără dată în Erhlceanu, p. 97. [64] l:STORIA ROMANUiOB atunci şi Ipsilanti cobora din Moldova către capitala Munte­ niei. Dintre boierii ce se credeau ameninţaţi, se grăbiră a pune hotarul între ei şi ţara lor, spătarul Brăncoveanu, banul Gri­ gare Ghica, banul Barbu Văcărescu, logofătul Ştefan Belu, vistiernicul Ioan Manu şi mai mulţi alţii. Acei înţeleşi însă cu Tudor, anume vornicul Grigore Băleanu, vornicul Mihai Manu, vornicul Iordachi Slătineanu, logofătul Scarlat Grădiş­ teanu, vornicul Neculai Golescu logofătul Fotachi Ştirbei, logofătul Alexandru Filipescu, vornicul Alexandru Nenciulescu şi alţii până la numărul destul de însemnat de 56, rămaseră în Bucureşti, între ei câţiva de origine greacă, de acei ce nu vroiau să iee parte la revoluţia lui Ipsilanti, precum M. Vilara, Dionisie Fotino istoricul şi Neculai Caţacatu. Parte din popor văzând fuga boierilor se lua după. ei şi în curând drumul către Braşov înfăţişa un lung şir de fugari, care pe întrecutele căutau să apuce graniţa 83. Fuga făcându-se pe un timp de zăpadă, vânt şi ploaie, pe drumuri desfundate, pline de cete de hoţi,. bieţii fugari întâmpinau în goana lor rele mai mari Încă decât acele de care se temeau a fi cuprinşi în Bucureşti. Un document contimporan, scrisoarea unuia Stan Popovici refugiat în Sibiu spune că "cine ar putea să afle ce este, fiind multă amestecătură de oameni? Cel mai rău este că multe cete .de hotomani sunt cu cuvânt că's ai unuia şi ai altuia şi pe cine întâlnesc pe drumuri îi jăfuesc de arme, haine, cai. A ajuns vremea că cine se scoală mai de dinairite, acela e mai mare" 84. Tudor cum se apropie de Bucureşti, trimise încă din 8 Martie o înştiinţare către poporul bucureştean ca toate stările mari şi mici să se alipească de mişcarea lui. Până la 16 însă când ajunsese în preajma capitalei, nici un răspuns nu-i se făcuse. El dădu în acea zi o proclamaţie în care spunea că ,.,dela o vreme încoace din pricina unirei pămitiienilot boieri cu cei după vremi trimişi domni cu totul s'au stricat dreptăţile poporului, avân­ du-le numai spre folosul lor". Invită deci pe toţi a se uni cu obştescul norod; căci acei ce vor urma astfel, nici cum nu Vor rămânea căiţi sau boieri sau ostaşi sau .or i cine a fi, iar care se va împotrivi, în viaţă se va căi 85 ea Arlcescu, I, p. 182. după Dârzeanu, Comp. memoriul anonim în Re­ vista' Tocllescu, II, p. 387-390 . • , Recordon, p. 143. Scrisoarea din Sibiu în Iorga Studii şi Doe., VIII, p. 142 . • s Aricescu, II, p. 121 spune că publică această proclamaţie după ori­ ginalul păstrat de Cesar Boliac. O altă versiune dată de Albina Pindului, re­ produsă în Urlcarul, II, p .. 52, pune în locul frazei din text cea mult mai ener­ gică : din pricina mârşavei legături a boierilor pământului cu trimişii după vremi de către Poarta otomană domni greci. Noi credem că versiunea Albine! a fost anume parafrazată spre a potrivi mai bine răscoala Vladimiresculul cu ideile noastre, cu atât mai mult că acea dată de Aricescu, ca luată de pe original, se [65] nASTURNAREA n.OMNllL()RFANARIOTE Sava, deşi avea sub el 2000 de Arnăuţi, nu se opune la intrarea lui Tudor, ci seretrage numaidecăt înMitropolie care era întărită, aşteptând ca evenimentele să-i dee putinţă dea lucra după cum îl povăţuia interesul său, sprijinirea lui Calimah 86. . După ce Tudor intră în Bucureşti în fruntea unei trupe de mai bine de 5000 de oameni, el dă în 20 Martie o a doua proclamaţie, în care spune că scopul său este de a ocărmui pe toţi cei ce au încins arma din partea tot norodul, spre zdrobirea şi încetarea ori cărui jaf şi oricărei nedreptăţi ce au cercat până acum, din pricina oblăduitorilor domni ce au stătut mai di­ nainte; că cea mai de temeiu hotărîre a lui este ca nici într'un chip să nu înceteze din cererea dreptăţilor ţării, făgăduindu-le a vărsa sânge împotriva oricărui vrăjmaş ce se va arăta călcăr acelor dreptăţi; eu "găsind in Bucureşti multi patrioti boieri în­ tru asemenea bune cugetări cu ale norodului asemănate, am hotărît ca un voitor de dreptăţi să recunosc uremelnica stăpâ­ nire a ţării, supuindu-se toţi cei ce au încins armele la legile şi pământeştile obiceiuri ce Ii se vor arăta de către stăpânire prin mine, dacă. voi cunoaşte că SU111 inir'adeoăr folositoare pa­ triei şi â: mare trebuinţă obştei norod ilui", Ordonă deci tuturor locuitorilor a se supune ocârmuirei şi cei care vor vroi dintre ei, să vină sub steaguri, "cunoscând însă şi aceasta că aveţi să slujiţi ca nişte ostaşi numai' pentru dohândirea dreptăţilor voastre iar nu pentru vre-o folosire de bani". Pe mazili, bresle, companişti şi străini îi îndeamnă a-şi "răful rămăşiţele tetra­ miniei (1 luni) lui Ghenarie, iar pe birnici a istovi rămăşiţele din Fevruarie şi Martie, po talere 18 de lude; ale diminiei lefilor tot pe aceste luni po talere 12 şi 60 de bani de lude şi banii mezel­ hanelei de primăvară po talere 17 şi.60 de bani de lude, şi cu toţii de orice treaptă şi orânduială să slujiţi izbăvitoarelor oş­ tiri ale tărei, după cum se va orândul, cu dări şi cărături de trebuincioase zaharele", Exceptează bineînţeles dintre birnici pe toţi acei ce veniau în oaste, având a se "scădea sătenii din lude cu analoghia cislelor lor, iară după ce veţi istovi toate aceste rămăşaguri (rămăşiţe) spre întâmpinarea trebuincioa-: selor ale izbăvirei, să ştiţi fără îndoială că mare uşurinţă are să vi, se facă, nu numai Întru răspunderea.dăjdiilor, ci şi Întru toate. celelalte dări şi orândueli, cum şi jafurile vor lipsi cu totul, şi veţi înţelege înşivă scăparea robiei Întru care v'aţi aflat până acum" 87 potriveşte aproape din cuvânt în cuvânt cu traducerea germană contlmporanj , publicată de Gazeta de Augseurg 28 Aprilie 1821, reprodusă de Uricarul, VI, p. 26, In ambele aceste din urmă nu se află cuvântul de Greci. 86 1 aurer con, p. 7:'-76. " Dărzeanu fnTrompeta, p. 2221, reprodusă şi de Arlcescu, II, p. 121L A. D. Xenopo]. Istoria Românilor: - VoI. X. 5 [66] 66 . ISTORIA ROMANIL�n � ! i î I i Această din urmă proclamaţie a lui Tudor vădeşte în­ ţelegerea lui cu bci srii din partida naţională, care de aceea nici nu fugiră din Bucureşti, precum o făcură ceilalţi. Alte acte Însă pornite chiar din tabăra boierească, întăresc şi mai mult atare înţelegere, şi fiindcă întreaga manifestare a acestui fapt se în­ tâmplă nurrrai câteva zile după intrarea lui Tudor în Bucureşti este invederat că nu a putut interveni o împăcare a lui Tudor cu boierii, ci a trebuit să existe o înţelegere de mai tnoin 'e. Ade­ vărate erau deci cuvintele lui Tudor din Întâia lui proclamaţie, că avea făgăduită din partea unor boieri conlucrarea lor la mişcare. Am văzut într'adevăr că Tudor intrase în Bucuresti în 16 Martie, şi 4 zile numai după aceea, în 20 a acelei luni, 'el dă proclamatia prin care declară că boierii patrioţi i-au îmbră­ ţişat cauza. Chiar încă din 18 Martie, adecă numai 2 zile dupa ocuparea capitalei de Vladimirescu, boerii rămaşi aici trimit o tânguire către cabinetul de Petersburg, în care ei caută să îndreptăţească răscoala lui Tudor, spunând că poporul împins la desperare prin jafurile âsmnilor străini, cei mai mulţi din con': tribuabilii României Mici fură siliţi a se revolta, ne mai pu­ tând suferi nedreptăţile şi neomenoasele cereri şi plăţi 88. In 23 Martie boerii toţi, în număr de 56 dau lui Tudor o carte de ade­ verire, prin care recunosc "că pornirea dumnealui sulgerului Tudor Vladimirescu nu este ră şi vătămătoare, nici în partea fiecăruia, nici patriei, ci folositoare şi izbăvitoare, pe care ca pre unul de hinele ţării voitor şi de trebuinţă obştiei norodului l-am primit toată politia Bucureşti cu drag şi cu braţele des­ chise, şi-i făgăduim sub jurământ că nici odată nu vom cugeta impotriva vieţei şi a cinstei lui"89. Prin venirea lui Tudor în Bucureşti în mijlocul boieri mei aliate cu el, mişcarea pornită de dânsul trebuia să sufere o adâncă schimbare în al ei caracter. Ea nu se mai putea mentinea ca răs­ coală pornită în contra elementului boeresc pentru revendi­ carea drepturilor poporului, întrucât chiar boierii decoraţi de Tudor cu numele de patrioţi tot boieri erau, şi dacă ei vroiau să sprijine mişcarea lui Tudor, erau să o facă pentru un interes al lor oropriu şi nu numai dintr'un simţirnânt de omenie către ţăranii apăsaţi. Acest interes era mai întâi apărarea însuşi a capetelor lor de urgia turcească, arătând că . mişcarea Românilor nu avea nimic comun cu acea a Grecilor. Se adăogea însă o a doua împrejurare care schimba cu totul caracterul mişcă rei şi- i dă­ dea din unul social ce-l avuse până atunci unul politic şi mai •• Publicată după ortglnal de Arleescu, II, p. 126 . •• După Condica .Arnioe! Stalului No. 93, ibidem, p. 132. ,. . , III, [67] RĂSTURNAREA DOMNIILOR FANARIOTE 67 ales naţional: răspinqerea Grecilor din capul ţărilor române şi răsturnarea reqimu'ui ţonarioi. A m văzut cum încă În tânguirea boierilor către Rusia se atribuia pricina turburărei, jafurilor comise asupra popo­ rului de către domnii străini. Acest gând reese încă şi mai lim­ pede din jalba trimisă de boieri în 27 Martie către Poartă, unde ei spun, că "dacă ţara îşi pierduse privilegiile ei şi dacă popo­ rul în desperarea lui alergase la arme, aceasta o făcuse nu din pricina boierilor ţ ămânicni precum bănuia norcâul, ci din aceea a oblăduitorilor domni ce au stătut, cărora din slăbiciune si de nevoie trebuia să ne plecăm; că boierii băştinaşi au fost si­ liţi acuma după datorie a asculta dreptele plângeri ale ticălo­ sului norod". Boierii deşi nu Îndrăzneau să spună gândul lor pe faţă, rugându-se numai ca .,puternica împărăţie să se milos­ stioească a le învoi să facă despre el o arătare mai deplină'w", totuş din opoziţia între boierii pământeni şi oblăduitorii domni ce au stătut, care cu toţii erau Greci, se vedea prea bine Înco­ tro le mergea gândul. Tudor el însuşi îşi schimbă purtarea după noua fază în care intrase revoluţia începută de el. Proclamatia lui din 20 Martie este semnul cel mai văzut al acestei prefaceri. Carul revoluţiei devenise acel al ocârmuirei boereşti, omul anarhiei trebuia să devină acel al ordinei. In loc de asmuţare a poporului în contra hoierilor, el declară pe aceştia de patrioţi; în loc de scutire de dări el îmbie pe popor a-şi îndeplini toate datoriile âupt; vechiul cbieei, punând numai în perspectivă o uşurare vii­ toareŞi înactele lui exterioare se simte că un gând nou îi ocupa mintea. El învăţa pe panduri să spună Turcilor, trimişi în cer­ cetare de paşii dunăreni, "că se răsculase pentru qcnirea Greci­ lor din ţară şi pentru uşurarea poporului de dăjdiiIe cele multe şi grele" 91. • Atunci Tudor rosti pentru prima oară cu conştiinţă nu­ mele de Grec în manifestările cugetărei lui; atunci şi pornirea lui se îndreptă contra regimului străin. Că ţinta adevărată a răscoalei lui, îmbunătăţirea soartei poporului de jos, se Întu­ neca în gândul lui cine o va putea tăgădui? Dar cine ştie, poate că în mintea lui Tudor lucise, odată cu schimbarea rolului său, speranţa ademenitoare de a-şi însuşi cu deadinsul titlul cu care până atunci poporul numai îl saluta se ? ,. Reprodusă după Condica Arhivei statului No. 123, p. 196, de Aricescu, '. 'p. 134. " După spusa lui P. Poenariu, răposatul membru al Academiei române, traducătorul cărţilor greceşti ale Iul Tudor, Aricescu, 1, p. 210-211: II, p. 139. de aceia se explică cum de von Miltilz c. rege 21 Ap. 1821 scrie că "Vladimi­ resco pretend seulement eliberer la Valachie de la se. vltude des Grees", N. Iorga. Acie şi Fraq., II, p. 576. - ., [68] IsroUIARoMANILon" r,'l Mişcarea lui Tudor, socială. la început, fu împinsă de boerii cu care el se aliase pe iărâmul politic şi national. i; Schimbarea caracterului mişcărei lui Tudor trebuia Însă să-I pună în vădită duşmănie cu Ipsilanti, Acesta coborâ către Bucureşti tocmai în timpul când Tudor ocupase oraşul. El in­ tră in capitală 9 zile după Tudor, în 25 Martie, oprindu-se în mahalaua Colentina, şi găzduindu-se în casele lui Vodă Ghica 92. Am văzut că Tudor dela începutul mişcărei sale, încă înainte de a fi lucrat alăturea cu boierii, rostise limpede gândul său faţă cu puterile suzerane şi proteguitoare, că răscoala lui nu ţinteşte la nimic contra puterii otomane. Cu atâta mai mult se legase el în acelaş sens după ce intrase în Bucureşti şi devenise capul puterii executive în ocârmuirea boerească. Cum s'ar fi putut el înţelege cu Ipsilanti, a căruia răscoală tindea tocmai la răsturnarea puterei turceşti? Deşi trebuia să fie convins că între el şi Grec apropierea era peste putinţă, totuş nevroind să se încaere cu el acuma, când nici poziţia lui faţă cu puterile străine nu era asigurată, şi când o luptă cu Ipsilanti putea să-i ruineze mica oştire ce o adunase în jurul său, se hotărâ să-I în­ tâmpine cu destulă curtenire. Când Ipsilanti, venind către Bu­ cureşti, poposr la satul Vărăşti, Tudor ordonă ispravnicului de Ilfov ca să-i pregătească gazdă şi tain, ceeace ispravnicul îndeplini prin zapciul plăşei de Dârnboviţa de jos, Constantin Izvoranu, care ne raportează împrejurarea în memoriul lăsat de c193• Capii răscoalelor Românilor şi ai Grecilor trebuiau să se întâlnească, şi din cea dintăi schimbare de vorbe era să reeasă adânca divirgenţă li scopurilor lor. Deşi felul convorbirei dintre Grec şi Român este redat în deosebite chipuri de deosebitele izvoare, totuşi este învederat că înţelesul vorbelorpreschimbate nu poate fi altul decât acela, că Tudor trebuie să fi spus lui Ipsilanti că întrucât Ruşii, de care Grecul se fălise că va fi aju­ tat, îi dezaprobase chiar întreprinderea, Românii nu puteau să-şi primejduiască interesele lor cele mai scumpe pentru revo­ luţia grecească, gândire cuprinsă în cuvintele mai scurte, atri­ buite poate cu drept cuvânt laconismului lui Tudor; că "În Grecia este locul Grecilor. iar în Romania acel al Românilor" 94. '2 <1>tA"WOlV p, 112. Ilie Fotino, Tudor Yladtmtrescu şi Ale:candru Îpsi­ ia r. ti, traducere de T. M. Georgescu, Bucureşti, 1874, p, 62 . •• Memoriul lui Izvora nu în Revista lui Tocilescu, II, p. 402. ,. Variantele asupra acestei convorbiri vezi reproduse după izvoarele contlrnp -rane de Ar lcescu, 1, p. 201. Faţă cu asemenea mărtur}I şi mai ales cu loglea lucrurilor, nu putem considera decât ea apocrif şi inventat de Greci pre­ tinsul discurs al lui Tudor cătr : Panduri şi pe care Arlcescu II, p. 51 şi :1, p, 139 pare a-l da ca adevărat, prin care Tudor declară oştlrei sale încă ina­ inte de a veni la Bucureşti când deci nici nu intrase in atingere cu Grecii, că ";,răscoala lui este din porunca împăratului rusesc şi că priveşte nu numai .la mântui rea noastră ci la a întregului neam grecesc". Acest pretins discurs se şi află numai la scriitorul grec Ilie Fotino, 1. 1'" p. 48.\ t I , 1 , [69] HASTURNAREA DOMNIILOR FANARIOTE: 69 "Dacă Tudor întâmpina cu hotărît gând de respingere pe, revoluţionarul grec, elementul grecesc din Bucureşti îl îm­ brăţişa dimpotrivă cu o mare căldură. Dascălii dela şcoala dom­ nească organizară o procesiune religioasă în care vestitul das­ căl C. Aristias, devenit mai târziu unul din sprijinitorii renaş­ terii Românilor, purta steagul, şi care străbătu străzile capi­ talei spre marea spaimă a locuitorilor, care vedeau în ea numai o provocare a cumpliţilor Turci 95. Căpitanii Iordache şi Sava trecută la Ipsilanti ; cel întâiu, Românul grecizat, cu toată inima, luptând până la urmă ca un erou pentru liberarea Gre­ -cilor : cel al doilea, Grec adevărat,numai de formă, rămânând -şi după aceia tot omul lui Calimah, domnul rânduit de Turci pe ambele ţări române şi care era un Fanariot potrivnic din In­ teres de căpătuială revoluţiei pornite de propriul său popor. , Sava însă trebuia s? se prefacă a fi măcar deocamdată c':! 1 psilanti. El şi făcu o slujbă însemnată. Anume, trădătorul cauzei greceşti sluji de instrument şi trădărei Ce puse un capăt vieţei Vladimirescului. El păstrase încă, poziţia întărită dela Mitroplie ; Tudor era la Cotroceni, iar Ipsilanti la Colentina, Încât Bucureştii înfăţişau atunci priveliştea cea stranie de a fi adăpostul unei întreite revoluţiuni, fiecare cu alt caracter şi alte scopuri, duşmănindu-se în ascuns, deşi în formă trăiau în pace 96. " ' " " , 1 psilanti, după ce stătu câteva zile la Bucureşti, se retrase, când auzi despre venirea Turcilor, la Târgovişte, spre a fi într'o poziţie mai apărată şi într'un loc mai apropiat de graniţă, peste care să poată găsi scăpare la caz de nevoie. Dar şi . Tudor fu nevoit să părăsească Bucureştii, căci cum am văzut întâlnirea lui eu Ipsilanti îl pusese într'o lumină cam îndoioasăfaţă cu Turcii ';apoi el trebuia să iee în băgare de seamă şi sentimentele unora din căpitanii săi, Bulgari şi Sârbi, care credeau că, miş­ carea lui Tudor era îndreptată în contra Turcilor, pe care, îi urau din instinct şi din dorinţa de a procura, neatârnarea cât mai deplină popoarelor lor. Se mai temea în fine Tudor. şi, de Sava omul lui Calimah, care trebuia să-I duşmănească;. mai ales dela alipirea lui către boierii munteni care cereau înlătura­ rea Fanarioţilor şi deci pe acea a lui Calimah, domnul căruia' Sava înţelegea să slujească. Tudor avea de gând să treacă OI:' tul spre a se întări în caz eventual în mânăstirile din Muntenia mică, pe care le cuprinsese încă dela începutul răscoalei. Cu toate acestea crezând el că la sfârşit tot va izbuti a convinge pe Turci că nu este duşmanul ci aliatul lor în contra Grecilor, �'--:---"�' <, • , • • ', Memoriul anonim în Revista lui Tocllescu, II, p. 392, compvArtcescu 1, 'p. 19:1, c rre culese ştiinţele sale din însuşi gura lui Aristias. Mai vezf şI Ilie Fotlno, p. 71 şi t',,'ljllOlV II, p. 134. ' ,� •• Cornp. Laureneon, p. 79. [70] 70 ISTORIA ROMA�ILOTt nu apucă în linie dreaptă către Olt, ci se îndreptă către Piteşti, . sprea a putea lovi pe Greci în coastă, la caz de înţelegere a lui .cu Turcii. Inainte de a pleca din capitală, Tudor puse pe boieri. să subscrie un protest către capetele încoronate ce se aflau În-·· trunite pe atunci în congresul dela Laibach, contra încăIcărei Munteniei de Turci şi a jafurilor comise de eterişti într'o ţară ce nu avea nimic de împărţit cu dânşii 97. După aceia plecară cu toţii, în ziua de 15 Maiu, şi anume Tudor către Piteşti, iar boerii spre hotarele Austriei, unde căutară adăpost contra 10-­ viturei turceşti ce se aştepta pe fiece zi. • Sava se folosi îndată de retragerea lui Tudor în direcţia arătată, spre a pârâ gândul aceluia lui Ipsilanti 98. Sava lucra astfel ca un meşter în trebile intrigei; căuta să scape de Tudor prin Ipsilanti; pe acest din urmă erau să-I respingă Turcii, şi aşa pe drumul curăţit de piedici era să vină Calimah în domnie; care era bine înţeles să' încarce cu onoruri şi binefaceri pe aceL ce-i înlesnise calea. Ipsilanti nu stătu la gânduri pentru a pierde pe capul Românilor. Relaţiile în care Tudor se afla cu subal·· ternii săi îi înlesni îndeplinirea ţintei sale. �m văzut cum chiar dela început Tudor avuse de în frânat abaterile ostaşilor săi, şi acele abateri nu făcură decât să sporească, cu toate asprele­ pedepse impuse de Tudor celor ce le comiteau. Când Tudor ajunse în Bucureşti, nedisciplinatele sale trupe comiseră o­ sumă de jafuri, vânzând apoi pe preţuri de nimic obiectele pră··· date. Laurencon ne spune că el însuşi a cumpărat pentru 40--50 de lei şaluri care valorau 1200-1500 99. Tudor pedepsea mereu. cu moartea pe toţi cei ce-i prindea cu asemenea fapte; dar fiecare' pedeapsă înstreinâ mai mult de el pe cei rămaşi, a căror gând umbla tot după jaf şi despoiere, căci aceasta fusese singura îmboldire care-i adunase în jurul lui Tudor, mai ales dacă luăm' în considerare că o bună parte din pandurii lui erau Bulgari, Sârbi şi Albanezi, oameni străini de ţara şi de interesele popo-· rului, pe care se prefăceau a le apăra. Tocmai pe când primej-­ dia se apropia de el, în drumul său către Piteşti, Tudor mar prinzând pe câţiva ostaşi şi căpitani cu fapte nelegiuite îi dă­ duse morţei şi pe aceştia. Oştirea lui întreagă începuse a mUT-' mură, semn că simpatiile care o adunase în jurul său se stinsese că nemulţumirea îi luase locul, şi că dacă Tudor se mai menţi., nea în fruntea ei, era numai prin efectul deprinderei şi a autori-o tăţei căpătate, a cărora ultime îărămături ameninţau a fi ră­ pite de cruzimile lui Tudor cu proprii săi tovarăşi. ., După arătărtle lui P. Poenaru In Aricescu, 1, p. 224, ss Chiriac Popescu In Romănul, 1862, No. 307; asupra motivului .retra­ gerei lui Tudor cătră Piteşti vezi Laurencon, p. 92-93. • DO Laureneon, p. 76: "plusieurs Pandours m'offrirent pour 40 ou 50 pias- .trcs des shalis qui en valaient hien 1200 it 1500, des bijoux, des montres pour r+en". I I of- [71] RASTURNAREA DOMNIILOR FANARIOTE 71. Ipsilanti însărcină pe Iordache cu prinderea lui Tudor şi aducerea lui înaintea sa. Căpitanul eterist ajungând în tabăra lui Tudor mai desprinsese pe ultimii ofiţeri ce mai ţineau cu Vla­ -dimirescu, arătăndu-le corespondenţa lui cu Turcii, ceeace ho­ râ pe toţi să dee pe capul lor pe mâna eteriştilor. Iordache luă prins pe Tudor din mijlocul oştirei sale, fără ca un singur glas să se ridice pentru el şi-I duse sub pază la Târgovişte. Tudor ştia ce-l aştepta aici. Se împlinise gândul pe care deseori îl ros­ 'tise el în grelele încercări prin care trecuse: "că de când s'a îmbrăcat cu cămaşa morţei, nu se mai temea de ea, ci o aştepta în fiece zi". Nu este probabil că printr'o judecată, fie chiar de formă, Tudor să fi fost osândit la moarte, întrucât modul cum el fu trecut peste hotarele vieţei semăna mai mult unui omor decât unei osânde. După miezul nopţii îl secaseră afară din Mitropolie, îndreptându-se cu el afară de şanturile cetă ţei. A­ junşi lângă iazul unei mori, aici îl aşteptau doi Greci, Varnava 'şi Parga, care trebuiau să îndeplinească sarcina de omorîtori. 'Când i se spuse să-şi facă ultima rugăciune, Tudor văzându-l 'înarmaţi numai cu săbii şi pumnale îi întrebă cu durere: "n'a­ veţi măcar un pistol". De abia sfărşise, şi ca fiarele se repeziră asupra lui cei doi sicari, Iovindu-l fără alegere în toate părţile fără ca nici una din lovituri să curme nodul vieţei. Corpul lui Tudor era forfecat în bucăţi şi el tot încă răsufla 100. Cu Tudor se stinse mişcarea românească şi in Muntenia, "şi rămase lupta încinsă numai între disperaţii Greci şi înfuria ţii Turci. Figura acestui martir al nevoilor poporului de jos este fără îndoială din cele mai interesante. Eşit din sânul său el avuse la început in vedere mântuirea ţăranului din robia boierului, 'fără alegere dacă acesta era Român sau Grec. Luptând Însă "contra ocărmuirii sub care gemea, el se răsculase implicit contra -regimulul neomenos al domniei fanariote. Dela inceput Însă Vladimirescu înţelesese că răscoala lui nu are nimic de împărţit 'cu aceea a Grecilor, şi că ar fi expus ţara lui fără nici un scop rrăsbunărei turceşti dacă ar fi luat parte la mişcarea grecească. De' asemenea el căuta să ferească pe cât se putea mişcarea lui de abateri nelegiuite, căci el dorea trainica Îndreptare a rele­ lor, dela schimbarea stărei legale, iar nu numai momentan dela patimile răsbunătoare. De îndată însă ce Vladimirescu Începe -a lucra alăturea cu boierii, el inspirându-se de interesul lor, dă mişcărei sale un caracter mai rostit contra domniei fanariote, -schirnbând ţinta revoluţiei sale din socială în naţională şi politică. Şi era firesc lucru ca să fie astfel. Clasa boierească, oricât de degenerată era ea. mai păstrase singură conştiinţa incălcărei -naţionalităţci române de către elementul grecesc. ' 1"". Vezi amănunţlrnlle In Aricescu, 1, p. 242-257. [72] 72 ISTORIA ROMANILOR 'Această opoziţie a claseiboereşti contra Grecilor nu era doar o izbucnire neaşteptată. Ea coceă de mult în inima ei şi se manifestase de mult în decursul timpurilor. Recapitulăm pe scurt această prea însemnată serie isto­ ricăa căreia rezultat conduce acum la emanciparea ţărilor române de stăpânirea grecească. " Cea dintăi rostire a nemulţumirei poporene, provocată, prin apăsarea grecească, se întâmplă în Muntenia sub domnia lui Radu Mihnea, 1616 şi de acolo .răscoalele se repetă sub, Alexandru Iliaş, 1618 şi Leon Tomşa 1633, acest din urmă răsturnat de capul partidului naţional, Matei Basarab. In Mol­ dova întâlnim de asemenea revoluţii contra Grecilor pe timpul lui Radu Mihnea, cel strămutat aici după răscoala din Muntenia, apoi sub Moise Movilă, ceeace aduce în scaun pe Vasile Lupu+" chip reprezentant şi el al partidului naţional. Dar Vasile Lupu. fiind el însuşi partizan al grecilor, este răsturnat printr'o nouă; revoltă naţională sub Gh. Ştefan. Mai târziu ceva, în. 1679, în-­ tâlnim în Moldova răscoala cea primejdioasă pentru Greci a lui Mihalcea Hâncu şi .Durac Sardarul, pornită contra lui Duca .Vodă în a doua lui Domnie 102. , .Cu cât Însă se întăreşte elementul grecesc, cu atâta scade puterea de împotrivire a Românilor, şi pe timpul Fanarioţilor se întâlnesc din ce în ce mai puţine răscoale propriu zisev înlo­ cuitefiind ele cu mişcări mai puţin expunătoare; cornploturii şi trădări. Aşa, pe lângă desele pribegiri şi pâri la Constantino­ pole, întâlnim numai răscoalele, după cât se vede nesângeroase ale boierilor contra lui Constantin Mavrocordat, când cu încer­ cările lui de reformă, trădarea boierilor contra lui, Nicolae Ma­ vrocordat, pe care-I dau În mâna Nemţilor, şi o răscoală it Tă-, tărăşenilor contra lui Scarlat Calimah, care are însă uri caracter cu totul altul decât o revoluţie contra Grecilor i03. Opoziţia contra copleşitorilor străini tot stârneşte, dar se retrage din do­ meniul faptelor în cel intelectual, în cronicarii Ţărilor Române .. , care încorporează în rostiri vii puternica antipatie ce o sim-. ţeau pentru .Greci, , Partidul naţional înjghebat la Români din reacţia minţii! tot mai redeşteptată a poporului contra stăpânirilor străine .. austriacă, rusească şi grecească, va repurtă acuma la 1821 ceai Întâi a lui izbândă aducând izgonirea acestora din urmă şi pu­ nând iarăş conducerea destinelor româneşti în mâna.... Totuş mişcarea boierimii pentru revendicarea vieţei neatârnate nUi ar fi avut nici un răsunet, nici o însemnătate fără sprijinul mas-. selor care dă tuturor revoluţiilor acea coloare energică şi ame- ,., Mai sus,' vol. VI, p. 1l5, 102 Ibidem, VII, p. 245. 10' Ibidem, vol. X, p',18. ':,(' [73] RASTURNAREA DOM N IILOU FANARIO'l'E 73 ninţătoare, îmbinată totdeauna cu manifestările puterei bru­ tale. Fără revoluţia lui Tudor Vladimirescu, cererile boierilor .ar fi fost puse la o parte precum se mai făcuse. Când Turcii însă văzură că un popor întreg cerea resta­ tornicirea vechei sale stări, ei se hotărîră să o încuviinţeze, -spărieţi de răscoala Grecilor şi nevoind să mai provoace după înăduşirea ei, o nouă turburare între Români pentru redobân­ direa domniilor naţionale. De altfel să nu credem că numai faptul răsculărei Grecilor ar fi împins pe Turci a le retrage În- .crederea şi a Înlătura regimul fanariot. Rămăsese doar destui Greci credincioşi Porţei, şi Turcii încredinţase domnia Mol­ -dovei, părăsită de Grecul trădător Mihai Suţu, unui altui Grec in care aveau Încredere, Calimah, instituind de căimăcarni în Moldova pe Grecul Ştefan Vogoride şi În Muntenia pe Grecul 'Constantin Negrea. . 'Numai teama de revoluţia românească care oprise tot­ deauna pe Turci de a preface ţările române În paşalâcuri, îi .împinse şi acum a asculta de dorinţele lor. Işi aminteau doar 'Turcii ce puteau Românii când erau aduşi la desriădăjduire, şi atunci aceştia culeseră roadele sărnânţelor bătrâne sădite tl.'f]!llllV p. 207. Laureneon, p. 199. Comp." o scrisoare a lui Dilli1tiie Sturza c. mitrop.Veniamin, 26 Noemvrie 1821. Erblceanu, p. 178, şi alta a ierom. Gherontie c. acelaşi din 22 Noemvr!e, ibidem, p. 175. 113 Aşa o relaţie a lui Isaia Giuşcă arhimandrîtul c. mitrop. Venîarnin 18 Iulie 1821. Erbiceanu Istoria mitropoliei, p. 144, spune: "Ienicerii fac pră­ dăclunt şi paşii nu le pot veni de hac". Vezi mai multe ordine ale sultanului c. comandanţii oştirilor turceşti ca locuitorii ţărilor române să nu fie supăraţi. Aricescu, II, p. 44-48. 114 Dărzeanu în Trompeta, p. 2857, Ilie Fotino, p. 146. 116 Fapt arătat de Drăghici, II, p. 126 pentru Moldova şi de Izvoranu, Revista Tocilescu, II, p.: 405 pentru Muntenia, întărit şi de Laureneon cine spune, p. 92: "Les Juifs servalent d'espions aux Turcs et leur denoncerent beaucoup d'Indivtdus qui Iurent mis li mort"; " , -1 �. [78] 78 iSTORIA ROMANILOR Pela Octomvrie după stingerea rascoalei, oştirea tur­ cească în loc de ase micşora, se mai adauge, trimitându-se la Iaşi un corp de 6000, la Bucureşti unul de 4000 şi altul la Craiova de 2000 de Manafi, soldaţi renumiţi chiar între Turci pentru cruzimea şi ne disciplina lor. Fărădelegile comise de ei nici că se pot descrie, mai ales pentru a sătura mârşavele lor pofte, pen­ tru care nu crutau nici cea mai crudă vârstă 116. In afară de jafurile comise de soldaţi, ţările române mai erau supuse şi la grele contribuţii pentru întreţinerea oştirilor turceşti, ca şi când înăduşirea eteriei greceşti tot în interesul ţărilor române ar fi fost întreprinsă. In Bucureşti tainurile ce se luau de Turci erau însemnate, şi numai porumb se consuma pe lună 2.200 de chile şi lemne câte 6000 de cară, în timpul iernei din 1821-' 1822 pe care Turcii o petrecură în Muntenia. In Moldova cererile erau încă şi mai urcate: 7500 de chile de popuşoiu.: 40;000 de cară de lemne şi tot atătea de fân, 4.500 de oi şi 7.500 de vaci, zaharea însumând în totul o cifră de trei milioane de lei, cerută de Turci ca provizie de iarnă, pe lângă că mai luase, dela intrarea lor în ţară până la căderea frigului, 120.000 de chile de grâu, cel mai mult fără plată de pela privaţi, aşa între al­ tele dela vistiernicul Alecu Balş 1.400 de chile, dela vornicul Tudor Balş 800 de chile şi aşa mai departe 117. Când se apropie însă timpul ridicării oştirilor din Bucu­ reşti (22 April) şi Iaşi (28 Iunie 1822), prădăciunile se îndesară şi sporiră într'un grad neauzit, de oarece Turcii nu . vroiau să iasă necăpătuiţi din ţările Ghiaurilor. Pentru a putea prăda în tot largul lor, fiarele sălbatice ce purtau nume de oştiri împă­ răteşti întrebuinţează focul, pentru ca la înspăimântătoarea lui lumină să se poată deda jafului fără nici o oprire. Mai în fiecare zi izbucnea câte un foc într'o parte a Iaşilor, şi tot aşa şi în Bucureşti. Un martor ocular spune în 16 Decemvrie 1821, că "focurile în Iaşi care mai Încetase de câteva zile, iarăşi au început, adăogindu-se şi prădăciunile, mai vârtos acum de când au început a se ridica oştirile împărăteşti" 118. Mânăsti­ rile, care devenise ca totdeauna adăpostul averilor celor scăpate prin fugă, fura jefuite pe întrecutele de Turci, spre a răpi toc_o mai comorile ce ascundeau. Astfel, afară de Secul a căruia atac era oarecum îndreptăţit prin adlpostireaîn el a rămăşiţilor 116 Mal multe arnărunttmt în Artcescu, I, p. 325. Comp. Isaia arhlrn. c. paharnicul Constantin, 6 Iulie 1821, Erbiceanu, p, 130: .,0 sută de Turci au fost in Sâneşti Duminică; râzlllc au făcut in destul; femel, fe e, copii ş-au făcut râs". Vezi tot în Erblceanu Ia p. 162, 167, 169. 201, 204 şi 209 mai multe alte dovezi despre jafurile Turcilor. 117 Von Miltitz c. recte. 25 Apr, 1822. N. Iorga A'le şi Prag .• II, P- 639� .,. Artcescu, 1, p 325 Arhl-n, Leon Asachl c. mltrop, Venlamln, 15 De­ «emvrie 1821 in Erlnceanu, p. 187. [79] RASTURNAREA DOMNIILOR FANARIOTE 79 eteriei, mai fură prădate fără nici un motiv Slatina, Râşca, Vă­ ratecul şi Agapia 119. Ba Turcii se amestecă chiar în religia ţă­ rilor române, oprind toaca şi clopotele pela biserici a. căror sunet jignea auzul lor cel drept credincios 1::'0. Turcii tăgăduiau însă aceste grozăvii şi ambasadorul englez Lord Strafford pentru -a ieşi din nedumerirea veştilor contrazicătoare trimite o cerce­ tare Ia Bucureşti; care constată neorândueIiIe îngrozitoare pe care Ienicerii le comit în Principate în despreţul ordinelor Sul­ tanului, precum şi stoarcerile făcute de paşi în unire cu caimaca­ mii. Lordul Straff'ord mustrând pe Reis Eff'endi pentru contra­ zicerile între asigurările Porţei şi realitatea lucrurilor, dregă­ torul turc nu se supără de loc şi răspunde cu un cinism neauzit că "dacă ar fi dat ordin public de retragere a trupelor turceşti pe care le cunoaştem mai bine decât Excelenta-Voastră, ele s'ar fi putut opune sau mai rău decât atâta ar fi înecat ţările în foc şi sânge în nainte de a le părăsi" 121. Faţă cu atare purtare harbară şi neornenoasă a Turcilor, Românii se văzură siliţi, cu toată experienţa de mai înainte despre rodurile protecţiunei ruseşti, a întoarce cugetele lor ia­ răşi către Rusia, aşteptând dela ea izbăvirea lor din nenoro­ cirile în care zăceau cufundaţi 122,. Dar cel puţin acuma Românii şi dacă suferiră, plătiră .prin suferinţele lor un bine nespus: mântuirea lor de copleşirea fanariotă şi reintrarea domniilor lor în calea naţională, pe care trebuia în curând să păşească întreaga lor desvoltare. Am văzut cum poporul român, şi mai ales clasa cea mai cultă a boierilor, se folosise de revoluţia Grecilor spre a cere dela Turci reintroducerea domniilor pământene; şi am arătat totodată cum energica sprijinire a acestei cereri prin revolta Vladimirescului silise pe Turci a o încuviinţa de astă dată; dar pentru ca o atare năzuinţă să iasă la lumină, ea trebuia să fie vie în sânul poporului român. Nu se trezi atunci pentru prima oară ideea revendicării vieţii naţionale: ea existase în tot timpul domniei fanariote, de şi se retrăsese înaintea cople­ şirei, tot mai mult din lumea practică în aceea a cugetării. Dacă sunt - numai slabe - urmele protestăriIor violente contra stăpâ- 110 Paharn. Constantin c. mitrop. Veniamin, 16 Decemvrie, ibidem, p. 188. La PO"}] dată s'a ridicat numai o parte din Turci: cei mai mulţi rărnaseră în Bucureşti şi Iaşi până la datele indicate mai sus. Pentru Iaşi vezi un doc, din 11 Iunie 1822 care aminteşte pe Turci In capitala Moldovei, ibidem, p. 207. - 120 Pahar. Constantin c. mltrop. Veniamin30 Decemvrle 1821, ibidem, p. 198. - 121 Alta din 26 Decemvrie, ibidem, p. 194. '" Iordache Roset Rosnovanu c. mitrop. Veniamin, 30 Septemvrie 1821, ibidem, p. 157. Comp. şi o tânguire a locuitorilor din Muntenia c. consi.lul rusesc 21 Iunie 1821. Urie.irul, VI, p. 50. [80] 80 lS'l'OltIA ltOMANILOR mrei Grecilor în decursul chiar al epocei fanariote, găsim din potrivă manifestate în destul de viu porniri potrivnice în gân­ durile oamenilor, care numai aveau puterea trebuitoare spre a deslănţui faptele. Opoziţia teoretică contra elementului gre­ cesc, păstrată în mişcarea literară naţională din decursul epocei fanariote, şi pe care o vom studia mai la vale, îşi avea rădăcina -ei, ca orice mişcare literară, în simţimântul poporului întreg. Pe Când în Muntenia biserica fusese copleşită .de Greci încă dela începutul constituirei ei 123, în Moldova ea păstrează cu statornicie, chiar sub domnii fanarioţi, principiul că nu pu­ teau fi arhipăstori decât membrii clerului românesc. De aceea se şi manifestă. o opoziţie în contra uzurpărei tronului mitropo­ litan de către un Grec, în singura dată când o asemenea se în­ tâmplă. Anume în timpul răsboiului dintre Ruşi, Austriaci şi 'Turci în anii 1738-1739, mitropolitul Moldovei Anton ducân­ du-se, la eşirea oştilor, împreună cu Ruşii, se alege în locul lui 'Grecul Nichifor "spre acoperirea numelui de hainlâc a lui An­ ton". Soborul Moldovei însă prevăzuse ca condiţie anumită la această alegere, ca pe urma lui Nichifor să vină iarăşi un pă­ măntean. Nichifor însă, după ce stă tu câtva timp mitropolit vrol să vândă scaunul unui altui Grec. Soborul atunci se opuse 'cu energie şi alese în 1750 pe Iacob Putneanul, Român de obâr­ şie. care făcu să se hotărască printr'o carte sobornicească din 1752, că de acolo înainte să nu se mai aleagă mitropolit străin 124. Pe această carte se întemeiază apoi soborul pentru a respinge în 1786 pe episcopul de Roman, care era Grec. dela scaunul arhipăstoresc, la care fusese desemnat de mitropolitul Leon, la moartea acestuia 125. Din atari împrejurări reesă în chip lămurit că conştiinţa naţională a poporului român nu perise în epoca Fanarioţilor : că din potrivă ea ţinând pasul cu redeşteptarea omenirei, care împingea până la Dunăre valurile sale reînvietoare, se trezi a tot mai mult cu cât domnia fanariotă părea că se împlântă mai adânc în sânul ei. La 1821, tocmai când era să se prilejească o împrejurare din cele mai priincioase pentru a ei manifestare, ea fierbea cu deosebită putere în mintea oamenilor, şi de aceea îşi şi găsi rostirea dela primul semnal al revoluţiei greceşti, cău­ tând să facă începutul prin reintroducerea domniilor pămân­ lene. Astfel, precum implântarea stăpânirei fanariote fu un efect al unei lungi desvoltări anterioare şi nu productul unor evenimente m omentane, şi răsturnarea ei Tu provocată de o '" VoI. TII al acestei istorii, p. HI4 şi urrn. 124 Erbicea nu, Istoria Mitropoiei, p. 24. Gavril Calimah pus mitropolit după Jacob în 1758, de şi greclzat, era Român de neam frate cu domnul Ioan Calimah. . ". Carte fără dată In Erhiceanu, istoria Miiropo'iei, p. 38. [81] HAS1'URNAREA DOMNIlLOR 1!'ANARIO'l'E 81 mişcare înceată dar necontenit propăşitoare a idcei naţionale, -care îşi avea originea ei în deşteptarea minţei româneşti prin 'marele avânt literar şi cultural din veacul al XVII-le şi care 'fusese numai comprimat, nu înăduşit, prin domnia Fanarului. Manifestarea simţimântului naţional în sfera politică -nu fu decât efectulcultivărei lui în sânul poporului şi al reac­ 'ţiunei lui contra unei forme culturale care-i primejduia existenţa. Substratul lui trebuie deci căutat în cultura românească din epoca Fanarioţilor, şi el va fi expus când ne vom îndeletnici -cu această întrebare. . Nu numai însă izvorul, din care trebuia să iasă ca o bogată 'vână roditoare cererea înapoerei domniilor pământene, adunase undele sale chiar în timpul stăpânirei fanariote, ci însuşi acea­ "stă vână ţâşnise din când în când chiar în domnia grecească. Aşa încă de pe timpul lui Mateiu Basarab, când domnitorul -partide] naţionale ajunse la cârma ţării, boerii ceruseră ca el 'să fie întărit de Poartă spunând cu hotărîre că "nu vor mai primi de acolo înnainte Grec să le fie domn" . Lucrul se repetă iaa alegerea Brâncovanului când boierii cer iarăşi "domn din pământ", Tot aşa urmează boerii când cu încheierea păcii dela Passarovitz 1718 când se roagă de Austriaci că dacă ţara lor ar i În Însuşi arătarea lui Dudescu făcută lui Kreuchely consul prusian­ din Bucureşti. Vezi Kreuchely c. Miltltz, 6 Ian, 1822 Hurm. Doc. V, p. 132:­ "Un seul voyage it Paris du temps ou Bonaparte y tenait encore son menage, cont 1 un logotete Dudesco la somme de 75000 ducats comme il me l'a de­ clare lui meme". Comp. alte rapoarte ale aceluiaşi c. acelaş, din 15 şi 29 Mai 1822, ibidem, p. 1112 şi 220. Un document publicat de Ureche, Isi. Românilor.. XI, p. 2�17, arată cum s'a vândut Întreaga avere a Dudescului pentru datorii, dăndu-i-se o mică pensie. Mai este Încă o dovadă a călătoriei Dudescului la Napoleon În memoriile lui Lagarde : Voyafe de Moscou il Vienne par Kieu, Odessa.. Buk aresi, Ham' IlS 'adi, Paris 1824, p, 329-50, citat În N. Iorga, Extri.its, în Hurm. Doc mente, X, p. 549. . ". Memoriul lui Felix de Beaujour, 16 Ianuarie 1802, Hurm. Doc. Supl. r, 2, p. 209. 130 Raportul lui S-te Luce din 30 Aprilie 1803, ibidem, p. 282. Nu este exact Însă că boierii fugiseră de frica lui Ipsilante. Ei fugiseră din cauza Pas­ vangiilor: Zilot Românul, p. 81, Dionisie Ecleziarhul in Papiu, Teza r, II,. p. 203, Ruffin c. aff. streine, 26 Maiu 1802. Hurm. Doc. Supl., 1, 2, p. 223._ rm Firmanul in Papi u, Tezai.r, II, p. 307--,314. [83] RASTURNAREA DOMNIILOR ]'ANAlUOTE 83 dar a rămas o urmă a existenţei ei în corespondenţa lui Napo­ Ieon T care răspunde cam răstit lui Champagny, că "nu înţe­ lege ce urau acei indivizi, şi ca ei să-i facă cunoscut ce ar putea face pentru dânşii" 132. La moartea lui Alexandru Suţu în Muntenia, înainte 'Ca Alexandru Ipsilanti să fi făcut pasul hotărîtor, prin trecerea Prutului, o parte din boerii munteni voiau să ceară restatorni­ cirea domnilor pământeni, pe când altă parte, acea legată cu Grecii susţinea pe Fanarioti 133. In timpul răscoalei Grecilor speranţele pentru a obţinea În sfârşit mult dorita înturnare la viaţa şi ocârmuirea naţională întinseră iarăşi cu putere aripile lor. Boerii de şi cu mult respect formulează către Poartă cererile lor de reforme, arătând În tânguirea ce o trimit nevinovăţia lor În răscoala întârnplată, şi rugăndu-se "ca să le întindă mâna cea puternică. miluindu-i eu punerea în bună rânduială, ca să vieţuiască sub umbrirea pragului prea puternicei împărăţii în sânul păcei şi liniştei şi să poată cu înlesnire împlini toate datoriile către puternica şi hrănitoarea împărăţie". Se mai roagă de sultan " ca să se mi­ lostivească să asculte glasurile nevinovatului norod şi să-i hără­ zească prin alt vrednic de închinăciune hatişerif pronomiile şi obiceiurile ce din vechi le-au avut, care din vreme În vreme şi-au pierdut mai de tot fiinţa lor d1n tnirebu 'nţătile cele rele ale domnilor greci ce au fost orânduiţi oblăduitori pămân­ tului". In urma acestei fierbinţi şi umilite rugăminţi, care tre­ bue să răsune cam straniu la urechile noastre, deprinse a vorbi un aIt graiu cu statele ce ne înconjoară, boierii aştern însămna­ tele lor cereri care sunt: Să fie despăgubiţi de daunele suferite din pricina revo­ luţiei greceşti. Grecii şi Arnăuţii să nu mai aibă voie a agonisi vre-o proprietate. Să se reîntoarcă moşiile mânăstirilor închinate ocârmuirii pământeşti. care să fie îndatorită a răspunde o sumă ca embatic către locurile sfinte. Să se alcătuiască pravile în limba patriei. Reprezentanţii ţărilor române la Poartă să fie boeri ro­ mâni, şi în sfârşit punctul de căpetenie: , ss Pompiliu Eliade, De t' Inţluen :e [rancaise, p. 234, spune că se vorbeşte -de suplica boierilor în dosarul dela Arhivele n aiiona'e, din Paris, AF, IV, 204, 'No. 3869. Răspunsul lui Napoleon în Coresponden 'a lui, VII, p. 669. Compară 'Vaillant, L'empire c'est la pix, Paris, 1856, p. 121. 198 Laurencon, Nouuelles observ tions s 'r la Valachie, 1822, p. 65. La p , 45 'Laurencon, care spune că un boier i-ar fi arătat că ţara ar dori un guvern n i­ "ţional. Laureneon fusese adus profesor în Bucureşti in 1819. Ureche. IsI. Rom. X, p, 3.6. [84] 84 . ISTORIA, lWMANlLOH -------------- Să se orâtuluiască domni oblăduiiori în neamul boetilot: români 134. Rusia însă care doria să reguleze pe cât se poate mai mult ea singură şi fără amestecul Portei soarta ţărilor române, mustră printr'o notă din 22 Ianuarie pe divanurile lor pentru tânguirea trimisă către Turci la care mustrare boerii răspund că ei nu au cerut dela Turci decât respectarea pronomiilor garantate de însuşi Rusia prin tratatele ei cu Pc arta , adăogcnd numai aceasta ca să fie eliberaţi de jugul [anarioi 135. Mitropolitul Veniamin al Moldovei, care se refugiase la satul Colincăuţi din Basarabia, aflând despre dojana făcută de cabinetul rusesc divanului Moldovei pentru tânguirea tri-· misă către sultan, scrie fratelui său, vornicului Negel, bănuind' boierilor că s'ar fi nemulţumit pe Rusia. Vornicul Negel caută să liniştească pe fratele său despre urmările boerilor, spunându-i: Între altele ca "să nu se turbure că au scris arz cerând lipsi rea domnilor greci, de unde se vede că mitropolitul mustrase pe­ boeri şi pentru acest punct. Anume Veni amin ce fusese cam compromis în ochii Turcilor prin împărtăşirea lui la începutu-. rile eteriei, pentru care şi fugise în Basarabia la venirea Tur-­ cilor, îşi pusese toate speranţele sale în Rusia, şi temându-se ca nouile cereri ale boerilor către Poartă să nu nemulţumească pe cabinetul rusesc, bănuia boerilor chiar şi cererea restator;-" nicirei domniilor părnântene 136. . . Mitropolitul Veniamin, acel prelat atât de însemnat pen­ tru contribui rea lui la renaşterea învăţământulni şi în deobşte­ chiar a culturei În Moldova, în politică segândise prea mult la el şi prea puţin la ţară. La începutul eteriei fusese cu Grecii., încingând sabia lui Ipsilanti; după ce eteriştii se trag în jos, el urmează sfaturilor Rusiei şi publică anatema patriarhuluf contra Grecilor. Apoi la venirea Turcilor,. părăseşte Moldova; spre a-şi pune persoana la adăpost; şi în sfârşit nu vede că nu,..· mai în restatornicia domniilor pământene stătea mântuirea­ neamului său, ci de teama a nu displăceâ Rusiei, descuviinţează, marele act politic săvârşit de boeri. . Deşi mitropolitul Veniamin nu se învoia, boerii pribegi' din Basarabia şi Bucovina, înţelegând prea bine că atunci sau niciodată era momentul cel mai potrivit spre a redobândi auto- 13·' Imi este cunoscut numai arzul boierilor moldoveni, Erhiceanu, IsI. Mitropoliei, p 214 Altă formulare a lui poate un al doilea mai arnărunţ it, în Uriccrui, VI, p. 123-134. Acel al boierilor munteni tr huie să fi fost asărnănător. la. 'favap!wu"oV (oyov Iarăşi posedăm numai protestarea Moldovei, Erbiceanu, J. C., p. 202. Este nostimă împrejurarea că aceastăprotestare contra domniei gre ceşti este redactată in greceşte.' . 136 Răspunsul lui Negel c. mitropolitul Venlarnin din 1822. .Erblceanu. Isi. Mitrop., p. 233, Fratele său îl mustrase şi în alt rând pentru sprijinirea ete­ riel altă scrisoare a lui Negel c. Veniamin tot din 1822, Îdem, p; 223. [85] RASTURN AR:EA DOMNIILOR ;FAN ARIOTE 85 nomia ţărilor române, se sfătuesc între ei să nu se mulţămească numai cu arzul făcut, şi să trimită o deputăţie la Constanti­ nopole, care să reînoiască şi din viu graiu rugăminţile lor. El însărcinează deci pe vornicul Tudor Balş a merge la căimăcamul Moldovei, Ştefan Vogoride, spre a-i cere o scrisoare de.recoman­ daţie către seraschierul Silistrei, prin care trebuia să se mijlo­ cească primirea deputăţiei la curtea sultanului. Ştefan Vogoride fiind însă dintre Grecii cei rămaşi credincioşi Turcilor, spera să prefacă în domnie căimăcamia lui, şi primeşte deci foarte rău pe Tudor Balş, expeduind seraschierului SiIistrei, în locul unei scrisori de recomănduire, o pâră împotriva boerilor, în care arată că "ei gândindu-se numai la interesul lor ar cere să se orânduiască domn pe unul dintre ei, fără a căuta Întâi la în­ dreptarea şi ·desfacerea celor, făcute, care cereri sunt numai de mărirea ce au în capul lor" : Mai învinovăteşte apoi pe "boerii .de la> er. A: Gliiwf.�oevod. Teză,' de lieeIlIă,'I;iŞi/\ ţŞS,7. !) XXIII""-XXX. ' ,,"" ' ' .' r: [104] 104 ISTORIA ROMANILbH doveni, postelnicul Balasache, stolnicul Firali, comisul Sul­ geropol, cămăraşul Panaiotachi şi căminarul Panaiodor 26. Cu toate acestea pe timpul fanarioţilor veneau mulţi Greci în ţările române, şi nu sunt neîntemeiate plângeri le cronicarilor asupra necontenitei adăogiri � acestui element, şi dacă ei chiar în acest răstimp nu ocupau cea mai covârşitoare parte din boeriiIe cele mari ale statelor române, ei se introdusese în un mare număr de posturi mai mici, şi anume mai ales în acele prin care se strecurau daraverile băneşti, precum ispravniciile de pe la tinuturi, însărcinate cu strângerea dărilor şi cu adunarea pro­ viziilor cerute de Turci pe preţuri reduse şi cu alte multe daraveri aducătoare de câştig 27. In aceste posturi mai mici, dar din care se puteau trage mai mari foloase, se grămădeau Grecii ce veneau după domni, precum pe de altă parte ei luau în Întreprindere vămile, ocnele şi chiar unele dări indirecte când erau scoase în vânzare 28. Tot ei apoi speculau pe ţărani cum am văzut cu cumpărarea timpurie a recoltei, plătindu-le datoriile către vi­ sterie; ei împrumutau pe domni cu banii trebuitori pentru căpătarea tronului şi aşa mai departe. Era obiceiu, mai ales în Muntenia, ca să se numească în judeţe câte doi ispravnici, unul chip pentru ocârmuire şi finanţe celălalt pentru judecăţi, în realitate însă unul Român şi altul Grec. Aşa alături cu Clucerul Socolianu care până ..... a fost ispravnic 30 de ani în şir, 22 la Vâlcea, 7 la Gorj, şi 1 la Roma­ naţi, găsim pe rând Greci: Constantinidis, Iuchi, Parţeponis, Mavrodoglu, Chrisoscoleos Ştefan, toţi cu titluri de boieri români 2). Că dregătoriile ţinutale erau mai cu deosebire ocupate de Greci, ne-o spune mai Întâi Boscovici, care întâlni la intrarea lui în Moldova în Galaţi un cârmuitor Grec, şi la eşirea din tară la Cernăuţi găseşte de asemenea ca staroste de Cernă­ �ţi pe boerul Grec, d'e origine franceză, Milu 30. Potrivit cu aceste fapte raportate de Boscovici, ne spune şi Neculcea la Domnia lui Grigore Ghica în Moldova 1727-1733, "că toate •• En. CogHniceanu în Lelop iseţ«, III. p. 261, 21 Raicevlc. p. 153 spune că grija prlnclpală a Ispr avnicllor este înca­ sarea contrtbutujor şi procurarea proviziilor cernte de Poartă. Tot aşa şi Thornton. Etat actuel de ia T'urqul»; traduit par"" Paris, 1812, II, p. 499 . •• Lahovary, Hârtii Vechi în Conv. literare XXVI 1.893, p. 571. '. Vezi cum era luată în Intreprindere darea untului din Judeţde Olteniei de Dim. Arnan cn alţi tovarăşi, Greci şi Români, cum şi d irea Vlnărtclulul şi vărnl le. Coresp. lui Dim, Aman, de N. IOI aa p. 11, 28 şi 80. " Boscovic, Giornale, p. 127 şi 153. Comp. p. 91: "La Moldavla una provincia tnlta �hristiana, guvernata di. un principe greco, scelto dilla Porta, il quale ha la piugran parle de i suoi officiali parimente Greci" In 1798 găsim pe un Grec Arrnagu pârcălab la Galaţi, Urirarul, XI, p. 118. [105] dregătoriile dela margine tot Greci le ţineau" 31. Tot aşa arată şi Enache Cogălniceanu că "Scarlat Ghica avea pela ţinuturi tot oameni greci" 32. Laurencon adaoge că în judeţe erau pre­ tutindeni câte doi ispravnici, unul Român şi celălalt Grec 33. Arzmagzarul (tânguirea) boerilor Moldovei din 1822 prin care cer restituirea domnilor pământeni, spune Între altele că "cele mai mari şi mai câştigoase boerii şi cele mai multe isprăvnicii şi celelalte slujbe ale ţărei le popreau Grecii" 34. Dacă Grecii împănase ţările române pe din jos de unde mai ales izvora sămânţa banilor, şi gura pe unde ei erau vărsaţi în lacomele ale Turcilor pungi, tot sub paza lor era. Am văzut că postelnicia adică ministerul trebilor din afară era tot deauna pe mâna unui Grec 35, încă dinaintea epocei Fanarioţilor, şi în timpul lor de sigur că lucrul nu putea să urmeze decât tot astfel. Deşi postul de mare vistiernic era în deobşte încredinţat unui Român, al doilea vistiernic, care conducea în realitate vistieria, era totdeauna un Grec 36. Mai important este însă că agenţii domnului din Constantinopole erau recrutaţi tot dintre fanarioţi 37. Intre aceştia şi postelnicul grec se ferbeau Însă afacerile băneşti menite a sprijini şi a întări domnia, şi aceste afaceri erau tratate chiar în secret de toţi ceilalţi boeri 38, Încât daraverile băneşti a ţărilor române erau lăsate în între­ gimea lor pe mâna străinilor: domnul cu postelnicul, vistier­ nicul şi capuchehaii săi de sus, ispravnicii, zapcii, creditorii şi exploatatorii de jos. Ne întrebăm ce mai rămânea din ţară în propria ei îngrijire, mai ales când ştim că vechea ocârmuire nu era decât o exploatare bănească a locuitorilor? Doară îndepli­ nirea poruncilor ce veneau din partea elementului domnitor. De aceea şi boerii cei mai cu vază erau totdeauna postel ni cii sau capuchehaii, precum era Ramadan sub Neculai Mavro­ cordat, care "era mai ales şi mai la cinste decât toţi", şi capu­ chehaia Stavarache sub Ca1imah şi Stefan Racoviţă despre care Stavarache cronicarul spune că "era ca al doilea domn" 39. Boe­ rul muntean Hagi Stan Zi am biv postelnic spune în o· scrisoare J. 1 RIDZULTATELE EPOCEI FANARIOTE 105 Il Letopiseţele, II p. 413 şi ITI, p. 240 Ţinuturile de margine Hau; Cemăuţli, Soroca, Făldul, Covurlulul şi Tecuclul. Hrlsovul Gr. Ghlca din 1728 in tjrtcarul, 1, p. 47. 32 Lelopiseţele fII. p. 240. Comp. p. 217. a. Nounelles ob eroations ; p. 15. a. Uricarul, VI p. 127 • a 5 V,,'U'T\UI VIII, D, 126 . .. Laurencon, p. 17 . ., Vezi o 1 stă de mai multl capuchehal greci din epoca fanariotă în P. Răşcanu, op, cit., p. XXVI-XXVII. a. Ra cev ch, Osseroazioni, p. 151-152. OI Neculcea în Letopise.e, II, p. 326; En. Cogălniceanu, ibidem, III, p. 244. [106] 106 , '/ .; - ,.' ISTORIA ROMANILOR din 17�6 că "postelnicia o aveau numai aproape boerii greci, fiind la Ţarigrad cea Imai cinstită boerie şi aici în ţară cu toată puterea" 4.o·d "d ită d u tânaui "'1 " . lată eCI a even a pe ep m . angmreacromcan or, ca Grecii ar lua pânea din. gura Românilor şi ar schimba obiceiu­ rile tărei .. 'De aceea să nu ne mirăm dacă întâlnim in tot decursul epocei fanariote acea rivalitate neîmpăcată între Români şi Grecii proaspăt veniţi din Constantinopole. Am văzut în cursul expunerei istoriei domniilor fanariote de câte ori boerii părnân­ teni căutau să dăuneze Grecilor.Tie prin plângeri aduse. la Poartă contra asupritoarei lor ocârmuiri, fie prin pribegire din ţară care să documenteze Porţei acelaş lucru, de oarece acuma nu mai îndrăzniau .a recurge la mijloace de silnicie ... Grecii însă pe lângă jaful asupra ţărei mai zădăreau pe boeri prin mai multe acte pe cât de violente pe atât de batjo­ coritoare. La început găsim chiar sânge vărsat de, domnii fana­ rioţi, şi mai mulţi boeri pier; în Muntenia, jertfa închinărei lor către Nemţi. în timpul răshoiului acestora cu Turcii din 1716----:-. 1718. Aceast�asprimeera însă oare cum înţeleasă în timpul unui răsboi 41. Curând. ,Jl1sa, după ,aceasta Ianarioţii . încep anu mai. pune sub cuţit pe aeei ,ce se răsculau, în ,car� rezervă nuse poate.vedea altăceva decâtconştiinţa că fără nici un drept se, întroduceau ei îudomniileacestor ţări, căci cât .despre cru­ zime n'avem decât să .neiamintim pe acele .sălbatece comise de Mavrogheni, chip pentru a înfrâna t�lhăriileşl înşelătoriile din Bucureşti. Afară, de moarte însă câte alte necazuri şi în­ josiri.l Aşa Mavrocordatbate ClJ.. biciul la scară ca TP�. Ţigani pe doi boeri. mari ai Moldovei;. slugerul Gavril Costache şipostel­ niculIoniţă NeniuI, pentru a răsbuna ocara unui Grec, pe care e,iîndrăsnisea'I îmbrăca în suman, spre a-şi.bate joc de el. 42 Gheorghe Mitrea vistiernicul, . sub. învinuirea Ialşă că, şi-ar fi u,şit bani obşteşti, este.Inchis la. Seimenivlegat . cu, .frânghii ŞI se pun puştile cele mari (tunurile) peste el 43 • Sub Ioan Ma­ vrocordat, fiindcă nu se aflau în vistierie banii trebuitori spre ai.pJăHm.�care�u,l,9.oJ:l).niei, :dup�.,�a�rt9cmai pn mare. Turc s� ostenise .din Constantinopole, bOlerp Sandu Sturza ŞI AndreI Ruset Iogofeţ�, M"anolache Costac�le ,r.i S��du; ,l;l.a,co,:�ţă:vornici; Teodor Paiadi spatar, LupustolmcŞI 'maI'lllUIţI alţll sl:J:nt dUŞI [ ., '. \ < .'." • ,. 4. Iorga, Studii şi Do'., VIII, p. 12, \', ,.... 1,' '; ,,4�, Geldc, p,e u;rOl�,boie):" :U,ci,s �$t,e, .spăţarul Ipl1iţ( Cu,za,şj)â,1,lzurat cu-mare grăbire "nepricestuit, încălţat, îmbrăcat şi : nu se, ştie dacăfu'll.�ey,�r" NecuI� cea, II, p. 390 de un domn român, d'n, epo�a ..fanarlotă j\-IHiairi .. ,Racoviţă, Ia 171.8 îl). ţimp,ul. răsboil,lIui: cu r-:;remţ,ii. • , " . . ',:,,; . 42 Necuicea,' în Lelopiseie, II; p. 326 .. 4S ibidem p. 327. [107] REZULTATELE EiPOCEI FANARIOTE 107 la Beilic unde paşa conăcea, închişi şi ameninţaţi cu pierderea vieţei, dacă nu vor răspunde banii până a doua zi, ceeace numiţii boerii sunt nevoiţi să facă din averile lor 44. Grigore Ghica bate pe Constantin Balş medelnicerul la tălpi şi cronicarul adaugă că "acest domn făcuse obiceiul de a bate pe boieri la tălpi tur­ ceşte" 45. Am mai putea aduna încă multe de aceste asprimi su­ ferite de boerii români dela domnii fanarioţi, din care, alăturea cu pornirea totdeauna gata a boerimei pământene către pâri şi desţărare, se vede uşor că ţările române fusese într'adevăr copleşite de Grecii fanarului, dar nu înăduşite, că viaţa ce părea că amorţise la suprafaţă, se mai mişca încă în adâncurile fiinţei lor. De aceea nu ne vom mira dacă cu toată apăsarea seculară a elementului grecesc, fu destul numai să se facă o ştir­ bitură în muntele ce acoperea elementul comprimat, pentru ca acesta să izbucnească ca un vulcan de mult încătuşat şi să arunce departe de el coaja străină. . Fanarioţii simţind adeseori puterea elementului boeresc, se sileau însă şi al câştiga prin blândeţe, nu numai a-l înfrâna prin asprime şi de această nevoie neapărată pentru liniştea lor se şi convinseră tot mai mult cu cât înainta epoca fanariotă. Am văzut că Mavrocordatii vroise să deschidă era fanariotă prin o politică democratică, căutând să-şi întemeieze puterea pe poporul de jos, în loc de stratul nesigur şi şovăitor al boerilor. Aşa făcuse Neculai Mavrocordat, aşa mai ales fiul său Constan­ tin, prin plănuitele sale reforme în favoarea ţăranilor. In cu­ rând însă ei înşii se convinseră că zădarnice erau încercările lor, şi că elementul boeresc neputând fi suprimat, trebuia pe cât se putea câştigat. Fanarioţii următori MavrocordaţiLor se siliră, pe cât le permiteau grelele nevoi de bani în care se aflau a cruţa pe boeri dela unele dări indirecte, sau de a le da înapoi, sub formă de mile domneşti, pe cele luate precum face bună oară Mateiu Ghica şi apoi Hangerli cu acel văcărit cumplit, care deşi pierdu pe ţărani, îmbogăţi pe boeri. Şi Bauer ne spue că boerii erau adese ori scutiţi de dări 46. Din aceste repetate scutiri sin­ guratice boerii îşi formară în curând pretenţia la un drept de a fi apăraţi de dăjdii. In anaforaua îndreptată către domnitorul Ioan Sandu Sturza din anul 1827 boerii cer dela domn, ca să le .. En. Cogălnlceanu, ibidem, III, p. 204 . .. Neculcea, ibidem, II, p. 441. 46 Memoires, p. 265: "Les boyards sont tous exempts de vinarit el de dismarit et patent l'oierit sur le meme pied que les ecclcs'astiques, ancienne-. ment tous les trois ans, plus tard tous les ans, mois exemptes souoenl de la paie". Fanarioţi nu lipsiau însă de a împodobi răpitoarea lor ocârrnuire cu prin­ cipII economce. Ei susţineau că este bine a se înteţi poporul Ia muncă prin grele dări, spre a împiedeca a lui lenevire. Zallony, Essai, p. 54). Munca boierească nu prea vroiau Fanarioţii s'o trezască căci ea ţintea numai la răsturnărl. [108] 108 ISTORIA ROMANILOR întărească privilegiile de care s'au bucurat în toate timpurile, şi falsificând istoria într'un chip vădit, îndrăznesc a spune că "neamul boeresc şi .toţi hoerii, după dreptăţile cele din început Iegiuite şi în urmă dobândite dela o învechime a anilor, pentru jertfire, au fost şi sunt osebiti şi în veci vor rămânea sub acest pronomion de a nu fi nici od .niocră supăraţi cu nici un tel de dure şi îndatoriri sub orice cuvânt, nume şi închipuire; căci nu numai persoanele lor slobode de toate dările, dar încă şi casele şi dobitoacele lor toate şi viile şi livezile cu pomăt nu au să dee ocâtiuuirei nimic, nici supuse la. vre un fel de plată, precum din învechime s'au şi legiuit" 47. Tot fanarioţii au introdus sis­ stemul vânzărei boerilor pe bani la oameni din popor. Cel în­ tâi cunoscut ca aducând această înnoire este Matei Gheno despre care At. Comnen Ipsilanti spune că "a creat prin postelnicul său Alexandru Suţu în timp de 3 luni, în Bucureşti, 30 de Stol­ nici, 20 de paharnici şi 30 de serdari dintre oamenii proşti şi neştiutori" 48. Politica externă a Fanarlcţilor. - După ce am schiţat sistemul de ocârmuire turcească căptuşită cu cea grecească în ţările române şi am arătat cum Fanarioţii erau priviţi atât de ţara nepolitică cât şi de cea politică, ne rămâne de atins încă o. însemnată întrebare pentru a caracteriza pe deplin siste­ mul de ocârmuire al elementului fanariot, anume conducerea politicei exterioare a împărăţiei turceşti care-i încă puse pe mâni, şi urmările ce O asemenea conducere le avu asupra soartei ţă­ rilor române. Fanarioţii ajunseră să pună în mâinile lor conducerea politicei externe a Porţei prin următoarele împrejurări. Turcii în tendinţa lor de stăpânire numai prin putere, tendinţă ce se moştenise din generaţie în generaţie, nu se îndeletniceau cu învăţătura limbilor străine. După scăderea energiei lor primi­ tive : puterea turcească venind însă în legături cu acele euro­ pene, ea fu silită a primi unul după altul ambasadori dela deo­ sebitele puteri creştine, care ne ştiind nici ei limbile Mahorne­ dani1or, trebuiră să se slujească de tălmaci 49. Grecii aflaţi în Constantinopole practicase de mult această meserie în dara ve­ rile comerciale ale Turcilor, şi ei se arătară gata de a mijloci şi acele politice. Cel întâi dragoman oficial oarecum al Porţei otomane este Panaite Nicusia în 1669, după moartea căruia ob­ ţinu marele dragomanat Alexandru Mavrocordat Exaporitul, care ştiu să dee acestui post, prin canalul căruia se lucra mai ales politica din afară a Turcilor, rolul ce i se cuvenea, acela n Uriearul, II, p. 198 . •• 1. c. mai sus (p. 42 nota 52), p. 478 . .. Zallony, Essci, p. 14-17. [109] RIDZULTATELE EPOCEI FANARIOTE 109 l 1 I J o;: ., I I de a fi alăturea cu marele vizirat dregătoria cea mai însemnată a curţei otomane. n-. atunci înainte politica exterioară a împă­ răţiei turceşti fu monopolizată de Grecii din Constantinopole, care căutau să obţină prin toate mijloacele postul de dragoman, spre a trece apoi din el, ca mulţumită pentru slujbele aduse, în domniile române. Aice transferând ei deprinderile din postul ce ocupase, se îndeletniceau mai departe cu politica exterioară, trimiţând iscoadele lor la toate curţile europene, ceeace-i punea în putinţa de a transmite Porţei totdeauna veştile cele mai nouă şi cele mai sigure. Un raport veneţian ne spune anume că "dom­ nitorii din Moldova şi din Muntenia susţin pe însăşi a lor chel­ tuială corespondenţi la toate curţile vecine şi încă la unele dela nord, pentru a informa Poarta despre toate noutăţile. Ei întreţin corespondenţii lor prin necontenite trimiteri de Tătari ca curieri, expunând Turcilor deşi nu totdeauna şi'n chip temeinic, fap­ tele şi presupunerile politice pe care le culeg din deosebitele părţi, cu mult mai înainte ca ştirile să ajungă la Poartă prin miniştrii înşişi" 50. Alt raport francez atrage luarea aminte asupra faptului că "cele două curţi din Moldova şi Valahia exer­ cită o mare înrâurire asupra guvernului turcesc prin aceea că sunt posturile cele mai înnaintate şi mai bine luminate ale Im­ părăţiei Otomane" 51. Inainte de a intra în cercetarea felului politicei externe a Fanarioţilor, trebue să facem o băgare de seamă care ne va ex­ plica întreaga lor purtare faţă cu împărăţia ce avea naivitatea a le încrede conducerea intereselor ei celor mai de seamă. Nu trebue să uităm anume că Fanariotii erau de altă rasă şi credinţă decât stăpânii cărora slujeau, ba că erau chiar coborâtorii generaţiei zdrobite prin cucerirea otomană, ei înşii supuşi unei stăpâniri străine şi barbare, şi că în inima lor trăia Însă puternică şi vie amintirea trecutului lor liber şi de sine stă­ tător. Silit plecase elementul grecesc grumajii sub stăpânirea otomană şi acuma căuta cel puţin să se folosească din supune­ rea lor. Pentru ce ar fi lucrat Fanarioţii cu sinceritate la mă­ rirea şi întemeierea împărăţiei turceşti? Doar spre a o aşeza şi mai trainic pe capetele lor. Ei nu erau deci legaţi prin nici o fibră a inimei către stăpânii lor, ci numai calculele interesu­ lui îi împingea să le presteze neapăratele lor slujbe. Interesul acesta care putea fi altul, pentru un neam desmoştenit de ţara lui, urgisit în a lui închinare, despreţuit în a lui fiinţă, decât acel element, fără patrie şi el, al banului. De aceea să nu ne mi- 60 Girolamo Giustiniani c. do; e 17 Martie 1769 Hurrn, Doe. IX, 2, p. 67. Exemple N. Barti agentul lui Caragea la Viena care scrie greceşte, Iorga, Studii şi Doe., VI ·I,p. 57. " Pasant c. Talleyrand 1 Oct. 1800. Hurm, Doe. XV.I, p. 761. [110] 110 ISTORIA ROMANILOR răm dacă vedem pe Fanarioţi trădând pe întrecutele monar­ hia mahomedană, şi anume pentru răsplata aceea pe care ne-am obicinuit a o privi ca cea mai înjosită, banul, cu atâta mai mult când ei aveau înaintea lor exemplul Turcilor chiar, care şi ei vindeau propria lor ţară iarăş tot pentru bani. Sunt poziţiuni nenorocite în viaţa individuală ca şi în istoria popoarelor, în care împrejurările împing la fapte degră­ dătoare. Fanarioţii erau puşi prin situaţia lor în mijlocul impe­ riului otoman, în o asemenea stare, că trebuia ca noţiunile onoarei, constiintei, credintei în toate ale lor ramificări să se înstrăineze d� il l�r conştiinţă, şi ei să devină nişte oameni egoişti, calculatori, meşteri în arta de a înşăla, doritori de câştig şi soco­ tind cea mai degrădătoare faptă omenească, trădarea, o nimică lângă luciul aurului. Istoria are menirea de a înţelege şi a explica trecutul. Toate faptele omeneşti îşi au cheia lor şi toate îndată ce le-am înţeles ne par că aşa au trebuit să fie, şi zadarnice sunt plân­ gerile sau mustrările unor fapte acuma îndeplinite nu e vorba de a lumea prin istorie, ci de a înţelege cele ce au fost. Sunt popoare întregi care trăesc din prădăciuni. Oare numai lipsuri morale îi împing la aceasta, şi nu mai curând pricini economice? De asemenea ar fi cu totul neistoric a imputa caracterului per­ sonal al Fanarioţilor, trădarea necontenit reîmprospătată a in­ tereselor turceşti, precum şi jaful pus în lucrare de ei asupra ţărilor române. Dacă erau trădători trebuiau să fie aşa, căci nu puteau lucra pentru ei sau neamul lor decât trădând pe Turci; dacă jefuiau ţările române trebuiau să o facă, de oarece şi ei erau jăfuiţi de Turci, şi dacă Turcii erau lacomi de bani, iarăş trebuiau să fie aşa întrucât viaţa lor era întocmită prin funda­ mentala ei constituţie, a trăi pe socoteala altora, şi ne mai având acuma virtutea a răsbi prin arme pe statele de o potrivă lor, jăfuiau pe întrecutele pe acele pe care nenorocirea le aruncase în a lor stăpânire. Apoi Turcii uitau aşa de lesne .... ci era aco­ perit cu luciul aurului. Aşa cunoşteam din vremuri mai vechi cum Grigore Ghica domnul Munteniei, după ce trădă pe Turci în bătălia dela Leva este iertat prin stăruinţele însoţite de bani ale dragomanului Panaite Nicusia 52. Apoi am văzut cum Tur­ cii deşi destitue pe Mihai Racoviţă din a doua lui domnie în Moldova sub bănuială de plecare a lui către Ruşi, ducându-l încărcat de fiere la Constantinopole, îl iartă puţin timp după aceea şi'l însărcinează cu o nouă domnie tot în Moldova 53. Cu toate că Turcii taie pe Alexandru Ghica dragomanul lor pentru trădarea făcută de el în timpul răsboi ului din 1738-1739, fiii 52 Mai sus volumul VII, p. 197. 53 Volumul VIII, p. 90 şi VoI. .IX p.37. [111] 111 lui ce ar fi 'trebuit să rămână urgisiţi din cauza faptei părinte­ lui lor, se reaflă în favoruri şi capătă domnii în ţările române. Mihai Suţu este disgraţiat când fuge în Rusia, după aceea iertat şi învestit iar cu dragomănia, apoi cu domnia. Fraţii Moru­ zeşti prinşi de asemenea cu uneltiri viclene, sunt surguniţi, apoi rechem aţi din surgun şi învestiţi ca domni şi dragomani, ba unul din ei este chiar numit conducător al negocierilor în delicatele daraveri dela Bucureşti, şi numai după a doua lui trădare i se taie ca pul 54. Apoi când vedem pe Turci atât de nepăsători de pro­ priile lor interese, încredinţându-le din nou unor oameni pe care îi ştiau şi-i dovedise de trădători, să ne mirăm că sămânţa acestora încolţea necontenit din nou? Totuş dela o vreme Poarta se convinse că familiile greceşti începuse a gravita către Rusia, pricepând însîârşit şi ei ceeace nu mai era acuma de mult timp un secret pentru nimene. Ei luară măsura de a nu mai încredinţa posturile de dragoman şi domni în ţările române decât la patru familii greceşti, pe care ea el credea cu deosebire devotate in­ tereselor împărăţiei, anume acele a lui Scarlat Calimah, Ale- xandru Suţu, Mihail Suţu şi Alexandru Moruzi 55. . Tocmai însă când Turcii crezuse că şi-au asigurat slujbele credincioase ale celor patru familii privilegiate; tocmai când acestea credeau că au monopolizat bogatele venituri ale ţărilor române, trebuia să se întâmple catastrofa care să pună un ca': păt întregei comedii. Dar să intrăm în cercetarea politicei exterioare a neamu­ lui fanariot. Ori în ce parte vom urmări atare politică sprijinită de dragomanii şi domnii Ianarioţi, nu vom afla altă ceva decât întrebuinţarea ei la apărarea propriilor lor interese. Alexandru Ghica dragomanul Porţei în unire cu fratele său domnul Moldovei, Grigore, în timpul răsboi ului Turcilor cu Ruşii din 1738, lucrează în contra intereselor turceşti şi numai în vederea de a-şi păstra neatinse poziţiile lor ceeace desco­ perindu-se de Turci, ei taie capul dragomanului, iar Grigore scapă de moarte numai prin un dar de 100.000 de lei 56. Am văzut apoi cum Grigore Ghica pentru a-şi face nume bun la Turci, falşifică veştile politice ce le transmitea Porţei otomane, privitoare la răshoiul încins între Austriaci şi Ruşi pe de o parte, Svedeji şi Francezi de alta, colorând astfel în­ ştiinţările sale Încât ele să 'fie întotdeauna plăcute Turcilor, fără a căta dacă prin a-ernenea schimbare a situaţiei adevărate :���.'----�:T�ţ _.� ts::;:::aJi7 " VoI. IX p_ 284. :. 65 Regulare împărătească pentru aşezarea celor patru familii greceşti ce au a domni pe rând în Moldo-România, hrtsov tradus din greceşte în Uricarul 1, p_ 107. 56 VoI. IX p. 63 [112] 112 ISTORIA ROMANILOR --------------------------- a părţilor răsboitoare nu făcea Turcilor o slujbă din cele mai rele; dar ţin�a lui era de a se pune bine cu Poarta ca să-şi pă­ streze domnia. Tot acel Ghica după ce este mazilit şi se duce la Constan­ tinopole devine cel mai aprins sprijinitor al intereselor svedeze şi prusiene, care tindeau la învrăjbirea Turcilor cu Rusia şi Austria, pentru ca Svedia să poată răsbuna căderea lui Carol al XII-lea, iar Prusia să se întindă pe socoteala Austriei. Ghica fără a se ocupa deloc dacă interesele streine ce reprezinta erau sau nu folositoare puterei pe care o slujia, se făcuse organul lor, numai fiindcă prin mijlocirea puterilor nordice spera să-şi pro­ cure iar un tron în ţările române. Şi că numai atare mobil şi nu alte consideraţii dictau a lui purtare, se vede de pe aceea că îndată ce el simte că Poarta nu intră de loc în vederile Pru­ siei şi a Svediei, ci din potrivă se apropie de Rusia, el părăseşte pe acele puteri şi caută să'şi ajungă scopul umblând să înşele pe Constantin Mavrocordat domnul Moldovei sfătuindu-l a urma el politica părăsită de dânsul, spre a compromite pe acel domn în ochii Porţei-". Dacă mai târziu găsim pe fiii lui Grigore Ghica, Scarlat şi Matei, partizani ai Austriei iar pe Constantin Mavrocordat şi Constantin Racoviţă ai Francezilor, Prusienilor şi Polonilor 58, atare alipire a domnilor fanarioţi de interesele unor puteri anu­ mite nu se face doar din pricină că ei ar fi fost atraşi către ele prin deosebirea principiilor şi a unei linii de purtare politică, ci numai din aceea că fiecare putere îşi avea Grecul ei la Con­ stantinopole, pe care'l menţinea alipit de interesele ei prin re­ petate bacşişuri şi făgădueli de sprijin în dobândirea râvnitelor posturi de dragoman sau domni ai ţărilor române. Şi prea fericiţi erau Turcii când jocul purtat de Fanarioţi cu politica exterioară a împărăţiei lor le aducea numai greutăţi ce se puteau descurca, şi nu le pricinuia pierderi nevindeca­ bile. Adese ori însă Fanariotii vindeau chiar interesele reale ale îrnpărţiei ce reprezintau şi trădarea lor se rezolva de astă dată în pierderi uriaşe pentru Poarta otomană, bucăţi întregi de teritoriu ce se deslipeau de corpul ei şi mergeau să se adaoge către întinderea duşmanilor ei. Aşa luceafărul Fanarioţilor, Alexandru Mavrocordat Exaporitul vinde pentru bani Austriei în pacea de Carlovitz 1699, insemnata pentru Turci provincie a Transilvaniei, cu toate că, după bazele tratatului de pace, starea ocupaţiei militare ei nu ar fi trebuit să o piardă 59. Dacă. Neculai Mavrocerdat se arată din potrivă în tot decursul vieţei lui credincios Turcilor, nu tot aşa urmează şi fratele său Ioan ., Ibidem, p. 89. o. Ibidem, p. 116 . •• VoI. VI II, p. 45. [113] REZULTATELE EPOCEI FANARIOTE 113 care, după ce înşală pe boerii munteni luându-le 400 de pungi spre a face pe Turci să nil cedeze Oltenia Nemţilor, dă acestora concursul său cel mai călduros spre a le ajuta să pună mâna pe acea regiune şi cere dela Nemţi învoirea de a se putea re­ trage în Austria la caz de disgraţie 60. Dragomanul Dimitrie Moruzi însărcinat cu negocierile dela Bucureşti, vinde Ruşilor Basarabia când o întârziere numai de câteva zile ar fi pus pe Turci în poziţie de a putea cere ei ceva dela Ruşi, din cauza în­ duşmănirei acestora cu Napoleon cel Mare, şi chiar Grigore Alexandru Ghica, dacă nu au vândut Bucovina, desigur că au compromis apărarea ei prin neghibacea lui alipire de Rusia, pe lângă că din scrisorile lui către răşluitoarea Moldovei, se vede că el ţinea mai mult la domnia lui pe ţara chiar ştirbită decât la feri rea Moldovei de ciuntirea ce i se făcea. Nu se poate deci tăgădui că, dacă în privirea ocârmuirii lăuntrice Fanariotii n'au făcut decât a continua trecutul cu toate relele, nedreptăţile şi jafurile lui, politica lor externă, trădătoare către Turci, avu pentru ţările române efectul de a le desmembra după ce le despoiese. 2. STAREA ECONOMICA Regimul tuteesec->- Starea economică a unei ţări va atârna în mare parte dela legăturile de daraveri în care ea se află cu ţările celelalte. Ea va fi cu atât mai înapoiată cu cât va avea mai puţină atingere cu viaţa celorlaltor ţări. Munca naţională ca şi cea individuală nu capătă o valoare mai spornică, decât atunci când poate fi preschimbată pentru productele altei munci; căci în lumea materială ca şi în cea intelectuală, scânteia pro­ gresului nu răsare decât din atingerea şi frecarea elementelor deosebite. O ţară deci care va fi închisă comerţului exterior, va li lipsită de ,cel mai puternic izvor de înavuţire, şi tocmai în acest punct suferi au mult ţările române în epoca de care ne ocupăm. Comerţul exterior al ţărilor române se restrânsese mult, sub stăpânirea turcească, din ceeace era în vremile mai vechi 81. Calea mării fiind închisă ţărilor române prin cucerirea porturilor lor prin Turci, comerţul grânelor- cu statele maritime italiene se stânse, şi Turcii confiscară În folosul lor toate izvoarele de producţie ale ţărilor române. Ei considerau aceste ţări ca Ke- lc,l,pl (grânarilll) împărăţiei lor. / Poarta otomană pretindea întâiu să-şi îndestuleze trebuinţele ei, şi numai dacă mai rămânea ceva locuitorilor, să fie volnici a ee VoI. IX p. :'2 . .. \'01. VI, cap. Starea Economică. A. D. Xenopol, Isloria Românilor. - VoI. X 8 [114] 114 ISTORIA ROMANILOIl vinde şi în alte părţi. Pe fiecare an veniau cumpărători greci cu firman dela Poartă pentru a cumpăra 5-600,000 de oi, a căror carne este dintre toate mai pe placul Turcilor, plătindu-le, bine înţeles, în puterea firmanului atâta câtIe convenea. Dacă principele se opunea, de îndată era denunţat că unelteşte o răscoală cu Ruşii sau cu Nemţii. Capanlîii amestecaţi din Turci şi Greci, veneau după neguţitorii de oi, şi cumpărau cu acelaşi sistem brânza, untul, săul, mierea, carnea afumată, pe preţurile ce le plăcea să dee. Şi era foarte primejdios a ascunde bucatele, căci Turcii trimi­ teau adeseori ca mijloc de iscoadă neguţători de alt neam care să nu pară emisari de ai lor şi care dădeau preţuri bune. Atunci însă vai de ţări dacă . . . . . să vândă ce ascunsese de vânzare turcească 62. Tot aşa şi Lajii. Aceştia erau un fel de neguţători sui generis din Trapezunt, toţi foşti Ieniceri, şi cum îi caracterizează consulul austriac Raicevici, "cea mai obraznică canalie ce se poate închipui, în stare de a comite tot felul de ne­ orîndueli, făcându-şi o glorie din ucidere şi trădare'v". Speculau mai ales grâne, pe care le cumpărau iarăşi pe preţurile ee le convenia. Toţi aceşti neguţători specialişti se asemănau într'un punct, acela că în loc de a cumpăra dela producători îi dezbră­ cau de productele lor. Adeseori mai : aduceau ca poclon în ţară, ciuma după ei. Dacă Galaţul şi Brăila înfăţoşau oarecare mişcare aceasta provenia din neguţitoria impusă poporului român, şi nu din. o desvoItare comercială a acestor două oraşe. Prin ele nu se mij­ locea nici un comerţ liber cu niminea, Marea Neagră fiind pe atunci un lac turcesc, închis corăbiilor tuturor naţiunilor, nu numai celor de răsboiu, dar şi celor de negoţ. Aşa Brăila este descrisă ca un port turcesc în care ar veni multe caice cu grâne, care apoi se încarcă spre Constantinopole. De asemenea Gala ţii sunt arătaţi ca un port îndestul de mare, în care s'ar afla totdeauna multe vase 64. Totuşi Galaţii erau departe de a avea întinderea şi însemnă­ tatea pe care o au astăzi. Ba de când ţările române căzuse sub regimul turcesc, desigur că acel port pierduse din ceea ce fusese mai înainte, bună oară pe timpul lui Ivancu Rotislavovici, pe când mij locea comerţul cu Mesembria. De când însă Turcii su­ grumase împreună cu domniile şi toate arteriile de viaţă ale ţă­ rilor române, Galaţii (şi Brăila) căzuse la rolul unor locuri de înncărcare pentru neguţitoreştele prădăciuni ale Turcilor. Aşa Iezuitul PhiIipp d'Avril, care a vizitat Moldova pela 1692, nu- 62 N. Iorga, Studii şi Doc., VI, p. 50l. 6S Ra icevich, Osseruazioni, p. 115, 120 şi 122. " Boscovich, Giornale, p. 91. Un raport'[dm 1813 al amb. prusis n spune: "Talldis que le despotisme turc pese sur ses sujets en Ies rorcant de vendr e lenrs productious ... pour Constantinoplc. 1 I J , [115] REZULTATELE E,POCEI FANARIO'l'E 115 meşte Galaţii "un orăşel mic aşăzat pe Dunărea" 65, şi tot aşa îl caracterizază Jules de Hagemeister, cu câţi-va ani înainte de a începe înflorirea lui. El spune despre Galaţi "că ar conţinea nu­ mai 12,000 de locuitori, dar uliţele sale strâmte, glodoase şi murdare reamintesc pururea obârşia sa turcească" 66. Dela des­ chiderea mărei Negre prin tractatul dela Adrianopole, 1829, şi apoi dela declararea Galaţilor de porto-franc în 1834, oraşul se desvoltă cu o mare repejune. Pe când în 1836 nu număra decât 1450 de case, 10 oteluri, 2 banchieri, 43 comercianţi şi 14 samsari, în 1841 el numără 2882 de case, 32 oteluri, 8 bancheri, 62 de comercianţi şi 31 de samsari !l7. Dar Galaţii tot sufereau din princina greutăţei pluti rei pe Dunăre. Iată ce spune Ha­ gemeister asupra acestui punct: "Intrarea Dunărei din mare este destul de grea. Fiind malul mărei foarte jos, năsipurile adu­ se de vânturi umplu uneori gura Sulinei, ceeace sileşte chiar pe corăbiile mai uşoare a descărca o parte din sarcina lor. Iată pentru ce caicele ce staţionează la gurile fluviului iau uneori până la 1.000 de lei turceşti pentru transportarea unei singure încărcături. Incovăieturile Dunărei învoind rareori plutirea cu vânt, foarte adese corăbiile sunt suite în susul apei prin tragerea cu frânghii, operaţie care cere prea multe braţe; apoi fiind că toate năvile ce plutesc pe Dunăre sunt presupuse infectate de epidemii, nu le este învoit a se ţinea aproape de coastele Basarabiei, Moldo­ vei sau Munteniei, care sunt mai joase şi mai puţin pietroase decât coasta turcească; afară numai dacă este pe ele câte un păzitor sanitar". 68 Toate aceste piedici au fost înlăturate de la aşăzarea comisiunei europene prevăzută prin tractatul de Paris din 1856. Intreaga desvoltare a porturilor dunărene române datează deci din vremuri de tot apropiate şi în tot timpul epocei fana­ riote aceste însemnate centre mijlocitoare ale comerţului român erau ca şi neexistente din pricinile ce am arătat. Cu toate piedicile puse de Turci comerţului ţărilor române, acesta nu înceta de a fi însemnător către regiunile acele ce aveau nevoie de productele naturale, atât de bune şi de frumoase, ce creşteau pe bogatele lor ogoare. Grâul nu se putea exporta pe uscat din pricina greutăţii transportului, şi apoi el nu era cerut de statele continentului european, mult mai puţin poporate pe atunci, şi producând atâtea grâne câte se cereau de consumaţia lor lăuntrică. De aceea agricultura era foarte puţin întinsă, şi G5 Philllppe d'Avril, Voyage elI divers eiais d'Europe ei d'Asie, în Papiu Ilarian, Tesaur de monument/, III, p. 192. 66 .Iules de Hagemeister, Memoires sur le cotnmerce des poris de la nou­ uelle Russie, de la Moldavie ei de la Valachie, Odessa, 1835, p. 80 . • 7 N. Soutzo. Notions stotistiques sur la Moldatrie, Jassy 1849, p. 144 . n s Hagemeister, 1. c., p. 74. [116] 116 IS1'ORIA ROMANILOlt toţi călătorii se mira de puţinătatea pământului cultivat din Moldova şi Muntenia 69. Cu atât mai mult se exportau însă vitele şi caii din ţării' române, aceşti din urmă mai ales din Moldova, păstrându-şipână târziu în epoca fanariotă reputaţia lor cea din vechi stabilită. Vitele cornute erau de o nespusă frumuseţă, aşa că ele loviau atenţia călătorilor ce se întâmpla să le vază păscând în libertate în grasele păşuni din bătrânele păduri. Aşa Boscovici ne spune că trecând prin codrul dela Bordea către Iaşi, rămase înminunat de mărimea şi frumuseţa arborilor, prin care circulau o mulţime de vite, a căror mărime, grosime şi putere extraordi­ nară nu se mai sătura a admira. Caii vestiţi de buni, mai ales prin iuţeala lor, erau căutaţi pentru cavaleri a uşoară din Austria, Prusia, Germania, Polonia, Transilvania şi, lucru destul de .curios, chiar şi de Imperiul Mahomedan, care cu toate acestea poseda regina rasei, acea arabă 70. Bine înţeles către această din urmă piaţă erau expeduiţi tot după sistemul cunoscut al vânzării silite, ba uneori chiar impunând fără altă formă ţărilor române o dare în cai. Numărul cailor exporta ţi către ţările cumpărătoare varia între 6-20.000 pe an, preţul lor fiind de la 13-35 lei. Boii şi vacile se exportau din Moldova către Polonia prin mijlocirea neguţitorilor armeni, de unde apoi treceau în Silezia, Moravia şi Brandenburg. Din Muntenia prin Bcsnia către Ve­ neţia; apoi în 'Ungaria şi Transilvania. Numărul capetelor ex- '9 Boscovlch, Giorna'e, p. 113. Chiar Polonii trimiteau boi la păs'ut tn Moldova. Un r port al lui " otosk c. amb. prusian Sttibsch, N. Iorga în An. Ac. Rom., II, tom., XXXII, 1910, p. 52 (4). 70 Raicevich, Osseroazioni, p. 84 şi 124. Del Chiaro, S l'e moderne riuo­ luzioni delia Valacia, p. 5. Carra, Hisioire, p. 122. Bauer, Metnoires, p. 241. Un călător, Joseph Bohrer, Bemer ungen au] einer Reise von der t risc eti CI' nze uber die Bu onine, d rch Ost OCEI FANARIOTE 125 mari, trebue luat drept termin de comparaţie preţul unei chile de grâu, care pe la sfârşitul veacului trecut valora 6 lei: Pretul după con­ dici În lei şi bani vechi o blană de samur O blană de singeap Un ceasornic de aur. Un ceasornic cu lanţ O bucată pânză de Olanda 11/2 carate diamant. . O ocă de cofcturi . . . O ocă de praf de puşcă Geamul . 500 150 1100 120 150 250 60 100 6 5 --70 Raportul la chila de grâu 83 25 17 20 25 42 10 17 1 1 1/9 Lăsând la o parte obiectele acele a căror valoare nu se poate determina cu precizie, constatăm numai împrejurarea ce poate părea extraordinară pentru timpurile noastre, că o bu­ cată de pânză de Olanda costă cât 10 chile de grâu, când azi în mijlociu ar putea costa cât trei; oca de cofeturi era tot atât de scumpă ca şi o chilă de �râu, de asemenea oca de praf de puşcă, iar geamuri nu puteai cumpăra mai mult de nouă pentru valoarea unei chile de grâu, pe când azi poţi cum­ păra SO. Din aceste câteva date preţioase păstrate de sămile vis­ tieriei Moldovei putem Încheia cu siguranţă că traiul simplu oarecum animalic, al omului era uşor şi lesnicios; dar că el trebuia să dee o mare parte din munca produsă de el, de în­ dată ce dorea să-şi ridice viaţa din hăugaşul de toate zilele. Valoarea banilor. - Până acum am văzut toate cifrele, aduse pentru a reda preţurile tuturor obiectelor de consumaţie în ţările române, însemnate prin moneda leului vechi. Leul ajunsese de pe atunci o unitate monetară închipuită, fără re­ prezentare reală, cum era şi În timpurile din urmă înaintea introducerei sistemului monetar nou, când se spunea că irmi­ licul umblă 14 lei sau galbenul 37 lei, fără să existe o monedă divizionară de valoarea unui leu. Această unitate monetară este cunoscută şi în timpurile noastre, drş! merge mereu spre uitare; ea valorează astăzi aproximativ a treia parte din leul nou sau 'rar/cui, adică 33 de bani noi. Dacă am crede că şi pe timpurile de care ne o­ cupăm, veacul t.rer ut, leul vcchiu aveă aceiaşi valoare ca şi astăzi, am Încăpea În cea mai mare greşală şi am Închide cu [126] 126 ISTORIA ROMANILOR totul putinţa de a pătrunde în adevăratele valori indicate de acele timpuri. . . Banul nu este decât un măsurător al valorei, măsură­ tor nu e vorbă ce are o valoare intrinsecă, în cât odată cu funcţia lui de a măsura valoare, el poate fi dat şi în schimb pentru ea. Nu e mai puţin adevărat însă că moneda în sine nu are o valoare absolută, ci că aceasta se schimbă după tim­ puri şi împrejurări. Dacă moneda este un măsurător de minune al valorilor unui timp, pentru două epoce deosebite ea pierde această însuşire, şi trebuie ea însăşi măsurată cu altă ceva, spre a se judeca despre schimbarea operată în valoarea ei internă. Cu alte cuvinte valoarea de cumpărătură a monedei se schimbă cu timpul. şi este învederat că cu aceeaşi câtime de argint sau de aur bătută în forma rotundă a monedei se cumpărau alte câtimi de aceleaşi obiecte pe timpul Romani­ lor, în Veacul de Mijloc, în epoca fanariotă şi astăzi. . Unde să găsim însă la rândul său măsurătorul comun al valorei monedei, adică acel element mai constant încă în va­ loarea lui decât aurul şi argintul? Am putea mai la urmă să luăm orice lucru ca element de măsurare, bunăoară preţul unui ceasornic, şi raportând Ia el toate celelalte nevoi ale vieţei să le judecăm ca eftine sau ca scumpe. Această întrebuinţare însă a unui lucru rar dintr'o ţară ca element de măsurare al val orei ar fi ceva greşit; căci nu fiecare individ ştie ce este un ceasornic, nici îşi dă seama de valoarea lui. Intâia cerinţă este. deci ea lucrul luat drept măsurător al valorei să fie cunoscut obşteşte, a căruia oste­ neală de producere să fie uşor apreciată de oricine. Astăzi în unele comitate engleze, costul unei măsuri de fier, s'ar putea foarte bine să fie luat ca măsurător al valorilor şi cu mult mai nimerit chiar decât preţul cerealelor, care sunt pentru po­ pulaţia Anglei nişte lucruri ce se cumpără şi nu se produc, deci a căror eftinătatesau scumpete relativă va fi măsurată după câştigul ce-l dă îndeletnicirea sa obicinuită. In ţările române însă, unde agricultura este şi a fost în totdeauna munca po­ porului, nuputem.găsl alt măsurător mai bun al valorilor unor timpuri deosebite decât preţul grânelor, al făinei sau al căr­ nei ; de vreme ce poporul producând de aceste lucruri, ştie ce valoare trebue să le dee,câtă muncă a pus el, în pregătirea lor, şi deci poate să preţuiască dacă e scump sau eftin ceeace i se dă în schimb. Elementul statornic al măsurei valorei va fi deci. munca, adică preţul lucrurilor produse de munca generală a unui popor. Rămâne acum să lămurim pentru ce nu luăm ca normă preţul făinei de păpuşoi, ci pe acel al grâului, al făinei de grâu şi al cărnei, [127] RmzULTATEhE E:POCEI FANARIOTE 127 I � ! �I ! I 1 , I 1 Făina 'de păpuşoi pentru timpurile din care datează să­ mile Moldovei - sfârşitul secolului trecut - ajunsese pe atunci temelia hranei locuitorilor, şi anume a clasei productive, a ţăranilor. Este însă de observat că ei produceau şi tot ei o Consumau încât ea nu avea o valoare de schimb. Putinele cum­ părături ce se făceau prin oraşe pentru hrana cl�sei mai de jos, nu pot fi luate în băgare de seamă. Păpuşoiul nu se ex­ porta de loc, nici măcar către Constantinopole, încât preţul lui nefiind determinat de nici o piaţă de desfacere lăuntrică nici de una din afară, înţelegem cum acest preţ trebuia să Iie cu totul atârnător de întâmplare, şi mai ales din lipsa con- curenţei, foarte neînsemnat. . Grâul, carnea şi făina de grâu aveau din potrivă chiar în ţară o valoare de schimb, prin faptul că fiind produse de câmp erau consumate de oraşe apoi erau vândute şi peste hotare încât aveau o valoare de schimb. Ele singure deci pot alcă .. tui elementul de temelie al măsoriştei valorei în ţările române. IIi sămile Moldovei dintre anii 1786-1796, preţul mij­ lociu al unei chile de grâu era de 6 lei; oca de făină de grâu, costa 7 bani, iar oca de carne de vacă 15 bani. Prin urmare cu o bucată de un galben de aur (6 lei) puteai cumpăra atunci o chilă de grâu, 100 oca de făină sau 48 ocale de carne. A­ stăzi nu poţi cumpăra cu aceiaşi monedă decât 1/4 chilă de grâu care în mijlociu costă 4 galbeni; de asemenea nu poţi plăti decât 24 oca de făină sau 12 ocă de carne. Prin urmare puterea de cumpărături a galbenului la sfârşitul veacului trecut era-de 4 ori mai mare decât astăzi, de oarece cu un galben puteai cumpăra pe atunci de 4 ori atâtea obiecte de acele luate drept măsurător comun al yalorilor unor timpuri deosebite. Pentru a stabili însă valoarea adevărată a banilor de a­ tunci, exprimată în monezi actuale, nu este îndestul a constata numai această putere mai mare de cumpărătură a galben ului, ci mai trebue ţinut seamă şi de 0. altă însemnată prefacere, a, nume de raportul necontenit schimbător între aur' şi argint şi anume între moneda de aur, galbenul, şi cea de argint, leul. Am văzut că pe vremile Brancovanului, galbenul cel care avea curs mai obişnuit în ţările române, anume unghiul sau galbenul unguresc, valoara 1 % lei sau taleri. Cu timpul însă adăogirea necontenită a argintului pe pieţele monetare europene, mai apoi şi în Răsărit aduse scăderea necontenită a valorei leului în raport cu galbănul. Aşa pe timpul răsboiului din 1736-1739, Neculcea ne spune că galbănul unguresc va­ Iora 4 lei; la 1775 el ajunsese la 4 lei şi 8 creiţari 100; în 1786 100 Cronoqraţul lui Dionisie Eclesiarhul în Tezaurul de monumente al lui Paplu Ilarian, II, p. 106: galbănul olandez valora pe . atunci ceva mai mult, 4 lei 15 crclţarI şi acel de Veneţia 4 lei 20 cr. Mai târziu :galbănul austriac [128] 128 IS'.rORIA IWMANILOR valora 5 lei în 1196,7 Iei. în 1802,8, în 1821 11) 101, în sfârşit pe vremea reg�lamentului organic 31 % şi mai târziu 37 de lei 102. Această scădere a banilor de argint şi adăogire a galbănilor nu a scăpat de a fi observată de contemporani. Aşa în anaforaua din .1802 se îndreptăţeşte urcarea birului ţărei şi prin scăderea banilor de argint şi adăoqirea qa'benilor "care scădere sau adăo­ gire se socoteşte la alişveriş în preţul mărfurilor ce vin de peste hotar to ate în această ţară al treile", adecă o treime 103 • Dionisie Eclesiarhul arată că la data când seria el, 1815, banii s'ar fi suit la preţ, "stambulul 8 lei, misirul 7 lei, Iunducliul 11 lei şi cei mai mici asemenea s'au ridicat la preţ, şi de ce merge toate se suie din zi în li, şi până când nu se ştie. Bine înţeles că o asemenea scădere a banilor faţă cu puterea lor de cumpă­ rătură părea lumei contimporane ca scumpire a obiectelor, şi de aceea acelaşi Dionisie adaogă aiurea că "scumpetea se tot înalţă cu mare preţ din zi în zi la toate celea, mai vârtos banii (adecă cei de aur) se ridică tot cu adaos" 104. Scrisoarea grecească de înştiinţarea sosirei sale a lui Alexandru Moruzi către Divanul Moldovei din 7 Noemvrie 1802 vorbeşte de ase­ menea de adăogirea cheltuelilor (din pricina scumpetei lucrurilor) provenite din stricarea monedelor 105 (de argint). sau unguresc. şi acel olandez erau privite ca una şi aceiaşi monedă. In Ma­ nualul administrativ întâlnim. adeseori denumirea de galb ;n austro-olandez, d.e., n,p. 143. 'o, N. Sutzo. Notions staiisti ques sur la Moldauie, p. 132 şi Sătnile nis­ tieriei Moldovei. 102 Regulamentul Organic dispune prin ari. 81 că: preţul tuturor mone­ delor de aur sau de argint ce vor intra în Moldova se va statornici după a lor de sine curată şi adevărată valoare, potrivit cu acea a galbănului de O­ landa care cuprinde 60 de grăunţe de aur şi C9/15 grăunte de aliaj In preţ de 31 Yz lei galbănul sau 12 sorocoveţi, după cursul de astăzi a galbănului şi a soro­ covătului. De aici Inainte Incep în Moldova cele două cursuri: al vistieriei şi al pietei CI dlntâ'u păstrează în totdeauna nartul fixat plin Regulament de 31 Yz lei galbănul ; iar cel de al doilea urmând Inainte depreţiarea argintului, ajunge Intâiu la 35 şi apoi In 1848 la 37 de lei galhănul. La fixarea cursului vistieriei prin Regulamentul Organic. acesta fusese luat după cursul pieţei din acel timp, şi de aceea fu impus ca obligatoriu. In 1852 leul suferind în piaţă o depreţiare şi mai mare (�albănul ajunsese 37 de lei), după tânguirea obştiilor cursnl vistieriei rămase impus numai în daraverile cu statul, lăsăudu-se celor privaţi deplina libertate. Vezi jurnalul statulu! administrativ extraordinar din 19 Noemvrie 1852 în Manualul administrativ, II. p. 144.- In vremurile vechi din potrivă găsim argintul mai scump ca aurul sau leul In valoare mai mare ca galbănul, Leunclavius, Annales Sulianorum Othomanidorum, p. 116-118, ne spune că coroana de aur valora 52 de asprr. sultaninul şi zechinul (galbănul) veneţian 54 de aspri,. iar leul de argint 60 de aspri şi fiorinul german, tot de argint, 5G de aspri. '.3 Uricariul, 1. p. 5. Comp. o alta din 1814, ibidem, I, p. 35. '.4 Papiu IIarian, Tesaur, II, p. 224 şi 234. '.5 Publicat In o traducere veche în C. Erbiceanu, Istoria M itropoliei M oldonei , Bucureşti 1888,' p. 69. [129] REZULTATELE EPOCEI FANARIOTE 129 Moneda tărilor române suferea deci o îndoită depreciare din pricina înmulţirei ei, mai întâi aurul el însuşi se deprecia faţă cu obiectele, apoi argintul, care se producea în o câtime mult mai mare decât aurul se deprecia el însuşi faţă cu aurul, încât pentru a pătrunde în adevărata valoare a banilor de atunci şi a o exprima în monedă actuală, trebue să ţinem seamă de această îndoită depreciare a instrumentului de schimb. Galhă­ nul de astăzi nu mai poate cumpăra decât 1/4, de chilă de grâu, şi el cuprinde 37 de lei, pe când galbenul pe atunci putea cum­ păra o chilă de grâu întreagă şi cuprindea numai 6 lei. Moneda de atunci avea deci o putere de cumpărătură de 4 X 6=24 de ori mai mare decât astăzi; cu alte cuvinte leul uecliiu de atunci valora cât 24 de lei vechi de astăzi, adica cât 8 lei noi 106. Dar pentru a nu !:!reşi cumva în nişte calcule În care pu­ tinţa eroarei este aşa de aproape, să reducem cu a treia parte acest rezultat şi să primim ca leul vechi de atunci răspundea la 16 lei vechi de astăzi sau la ceva mai mult peste 5 lei noi 107. Să refacem acuma, după ce am arătat care era adevărata va­ loare a banilor cu 100 de ani în urmă, sumele aflate si care ne păreau aşa de mici. Rezultatul exprimat în moned� actuală va fi: Veniturile Moldovei în 1796 erau, în fr .. Veniturile Domnului sau lista lui civilă. Veniturile totale ale Moldovei. . . . . . Venitul total al ţărei Munteneşti Turcii luau numai din venit ţărei Mold. Turcii luau din Muntenia din venit. total 4.614.485 4.500.000 11.015.100 17.750.000 3.779.000 7.647.000 Prin urmare veniturile generale ale ambelor ţări române se urcau la aproape 30.000.000 de lei noi, din care aproape jumă­ tate intra în punga Turcilor, iar restul slujea mai ales pentru a căpătui pe domn. De aceea de sigur nu exagerează Zalony când spune că fiecare domn din ţările române se ducea din domnie cu cel puţin 10.000.000 de franci, chiar dacă nu domnise decât 2 anP08. 106 Direct ne dămuşor samă de acest raport. Chila de grâu costa pe atunci 6 lei vechi, astăzi 50 de franci; deci un leu vechiu de atuncÎ=8 franci sau 24 lei vechi de acum. Greutatea se iveşte numai când considerăm bucata de aur, aalbănul, cu care pe atunci se putea cumpăra o chilă, iar astăzi numai % de chilă, şi s'ar părea deci că moneda avea pe atunci numai de 4 ori puterea de cumpărătură de astăzi. Tocmai atare greutate s'a încercat a se lămuri prin consideratiile din text. 107' Pe timpul lui Brancovanu chila de grâu valorănd numai 1'/, le! am găsit că valoarea leului vechiu era pe atunci aproximativ 16 lei noi. Volumul VIn, p. 170, nota 45. 10' Essai sur les Phanariotes, p. 64. A. D.:Xenopol. Istoria Românilor. - VoI X. 9 [130] Dacă luăm în consideraţie că România astăzi, cu O putere de producţie cel puţin de 50 de ori mai mare, nu are un buget decât de 500.000.000 adică de 16 ori mai mare decât în veacul tre­ cut, atunci nu mai se poate face o idee despre jaful şi despoerea cărora erau supuse ţările române din partea domnilor fanarioţi. Indelungatele veacuri de nedreptăţi şi suferinţi pe care le petrecuse poporul român ar fi trebuit dela o vreme să-i secă­ tuiască puterile, să facă din el o turmă de proletari, să-I reducă cel puţin la starea cea mizerabilă în care se aflau fraţii săi din Transilvania. Faptul însă că fiecare domn putea reînoi cu folos jafurile predecesorilor săi, că Turcii puteau să impună pe întrecutele dări şi angării nouă peste cele vechi, ne arată că poporul asupra căruia asemenea despoiere sistematică se punea în lucrare, era un popor ce avea de unde să răspundă greutăţile cu care era apăsat. Şi într'adevăr, dacă cercetăm starea ţăranului în pri­ virea economică, vom afla sub o aparenţă de sărăcie exterioară, o bună stare materială care ne va pune în uimire. Buna stare a poporului. - O anafora din anul 1805 prin care boierii cer de la domnul de atunci al Moldovei, Alexandru Moruzi, ca să reguleze din nou raporturile lor cu ţăranii, ne arată între altele şi ce sunt datori a da stăpânii către ţăranii aşezaţi pe moşiile lor, spunându-se că proprietarul este înda­ torit de obiceiu a pune la dispoziţia plugarului: 8 fălci frun­ taşului pentru 16 vite, 6 fălci mijlocaşului pentru 12 vite şi 3 fălci codaşului pentru 6 vite 109. Iată fără îndoială o bogăţie în vite care astăzi nu se mai întâlneşte la ţăranul român, şi vitele formând atunci articolul de căpetenie de export al ţărei, înţe­ legem cum posesiunea unor vite atât de numeroase trebuia să aducă buna stare şi îndemânarea în casa ţăranului. Cu toate acestea, nicăeri în lume nu se întâlnea o popo­ ratie în aparenţă, mai lipsită de cele trebuitoare zilnicului trai decât în Muntenia şi Moldova. Casele lor erau în Muntenia mai adeseaori bordeie subterane, în Moldova constituite din păreţi de nuele unse cu lut, fără garduri, fără puţuri, fără gră­ dină 110. Şi aceste locuinţe mizerabile se aflau încă de obiceiu de­ parte de drumurile mari, care erau aproape lipsite de aşezări J t ISTORIA ROMANILOR 130 109 Uricarul, IT, p. 136. 110 Carra. p. 172 Comp. şi Voya,qe en divers etats d' Europe el d' Asie en­ trepris pour d icouorir un nouoeau chemitt a la Chirie, conlenanl plusieurs remor­ ques curieuses de pliv»! ue de qeJqraphie d'hvdroqraphie el ti'histoire, Paris 163�, par Ph, Avril de la Compagnie de .Iesus (col. Sturza n. 3853), p. 2892: ,.tous ceux qui ne dcmeurent pas dans quelques. villes rle dctense sant contraints de se Iaire des loaes sous terre pour eviter la fureur de ces ennemis implacables du nom chretien". Se află şi in Tesaurul lui Papiu I1arian. [131] REZUllrNrELE ffiPOCEI FANARIOTE 131 omenesti în tot lungul lor, deoarece pe drumurile mari pe unde se purtau oamenii ocârmuirei, aceştia puneau în lucrare o răş­ luire sistematică a tututor obiectelor de care aveau nevoe, fără nici o despăgubire pentru acel dela care le împlineau 111. Agricultura se făcea de ţăran numai strict atâta pe cât avea nevoie, ştiind bine că nici pe aceasta nu va fi stăpân, şi că i-o va răpi ocârmuirea sau sateliţii ei. Toată bogăţia ţăranu­ lui, vitele lui, erau înfundate la vremea dărilor în creerii munţi­ lor, în păduri şi văgăune neumblate, de unde numai puteau scăpa de ghiara răpitorilor. Această împrejurare se cunoştea de ocârmuire; de aceea când nu găsea la casa omului avere în­ destulătoare spre a împlini dajdia impusă, se tortura individul până ce declara unde-şi avea ascunsă averea, adică vitele lui. Dar cu toate siluirile, schingiuirile şi caznele oamenilor ordinei, ţăranii tot izbuteau a scăpa din mâinile lor cea mai bună parte din averea lor, şi apoi această avere de sine mişcătoare se re­ producea aşa de uşor că, deşi, distrusă într'un an prin execuţia dărilor, ea se .refăcea în curând pe grasele păşuni ce stăteau la îndemână tuturor. Tot de aicea se explică şi desţărările oa­ menilor din Muntenia şi Moldova. Dacă ei fugeau, o făceau mai ales spre a-şi pune averea, adică vitele la adăpost. Dacă nu ar fi avut nimic ce pierde, pentru ce ar fi fugit? . Muntenia şi Moldova ne oferă deci şi în epoca Fanario- ţilor, ca şi În acea ce o precedase imediat, tabloul unor ţări cu locuituri înstăriţi, peste care se năpusteau pe întrecutele ban­ dele de hoţi care sub numele de Turci, domni şi Greci se sileau să-i despoaie şi să-i desbrace. Iată cum era ţara şi cum era ocârmuirea acelor timpuri. Dacă însă ocârmuirea se muncea cu gândul cum să jă­ fuiască mai bine pe ocârmuiţii ei, bine înţeles că nu-i rămânea nici timpul, nici mijloacele de a se Îngriji de buna stare mate­ rială a poporului. In întreaga întindere a ţărilor române nu se afla un pod sistematic, şi numai unde era peste puţintă de a trece apele prin vad, se Întâlnea câte un pod umblă tor 112. Dru­ murile erau aşa cum le croise nevoile primitive. In oraşele chiar, de reşedintă de care domnii tot trebuiau să se îngrijească ca de capitalele lor, stradele principale erau acoperite cu nişte bârne în curmeziş care le dădeau chipul unor poduri. Când ploua mult, hârnele se desprindeau şi pluteau pe noroiu ca pe o gârlă 111 Boscovich, Giornale, p. 108. Călătorul spune tot acolo că un misionar venind din Rusia cu mai mulţi neguţători mari, făcea un mare încunjur, spre a ocoli drumurile mari şi a-şi apăra căruţele şi caii lor de a fi luate in slujba domnească. 112 Ioseph Bohrer Bemerkunqen .auţ einer Reise von der ttirkischen Grame. (vezi nota 9). Boscovich, p. 112, ne spune că mergând către Vasluiu, trecu apa Bârladului prin vad, sprtjinindu-i trăsura un oarecare număr de ţărani. [132] 132 ISTORIA ROMANILOR de lavă. Sub aceste bârne se adunau toate murdăriile şi toate infecţiile. Adeseori animalele moarte putrezi au sub ele113• .. Inţelege oricine cum în asemenea condiţii igienice, boalele molipsitoare trebuiau să se întinză în largul lor, şi o descriere a ciumei din 1821, făcută de un martor ocular, va încheia în chipul cel mai potrivit această expunere a stărei economice a tălor române. . "Ciuma se lăţise în Iaşi, casele erau închise; numai în ogrăzi ardeau movile de gunoi aprinse, spre afumarea tuturor lucrurilor ce se introduceau. Pe stradă, fiecare căuta să se ferea­ scă de celălalt, ade se ori într'un chip de tot comic, spre a înlă­ tura atingerile, şi pe figuri se vedea expresia abaterei, a grijei şi a fricei, Numai de departe vorbeau cunoscuţii unii cu alţii, comunicându-şi veşti despre ciumă şi îngrozându-se mutual cu o secretă plăcere lăuntrică, exagerând înadins lucrurile. Foarte neplăcută era singurătatea pe stradele, cele de obiceiu aşa de frecventate. Ceea ce producea întipărirea cea mai respingătoare, erau carele de obicei înjugate cu boi care duceau morţii, bol­ navii sau pe cei presupuşi molipsiţi către mănăstirea Hlincea. Din partea superioară a oraşului aceste transporturi trebuiau să treacă pe Uliţa Mare. Un arnăut călărea înainte şi nu avea nevoe să strige de două ori ca oamenii să se ferească. Seriozi­ tatea cără uşilor care se apucau pentru bani de o daraveră aşa de primejdioasă, mai totdeauna erau beţi, flamurile roşii şi negre ce fâlfâiau pe cară, roşaţa cea închisă şi arzândă a bol­ navilor, expresia cea extraordinară şi groaza din faţa celor mo­ lipsiţi şi lacrămile tăcute ale celor ce întovărăşeau pe mor'ţi sau pe cei ce trebuiau să moară, pe lângă care adesea ori cănele credincios mergea în tăcere - toate aceste sunt lucruri ce nu sunt făcute pentru a inspira veselia" 114. 3. STAREA FINANCIARĂ Am văzut că ţinta întreagă a politicei turceşti, urmată faţă cu ţările române, rămase şi în epoca fanariotă ceeace fusese înainte, anume stoarcerea lor bănească, şi că domnitorii fana­ rioţi, uneltele Turcilor întru îndeplinirea acestei ţinte, nu puteau chiar dacă ar i'i vroit, sii urmeze altă pui tr re ; du încă fiind ei înşii împinşi de nevoile lor băneşti a adăogi jafurile lor la acele a le stăpânilor ce-i trimeteau I 113 Reise eines jungen Russeti. (Vezi mai. sus, p. 100. nota 14), p. 103. Podiren străzilor cu lemn începuse tnnalntea epocei F�w\l'L)ţilor. Vezi ... 1672 reprodus de N. Iorga în An. Ac. Rom., II, tom. XXXII. 1910, p. 53 (19), U4 Kosmali, Har mlose Bcmerkunqen auţ einer Reise iiber Petersburo, M oskau Kieto nacli Jassy, Berlin 1822 (Bibl. Acad. col. Sturza No. 4144, p. 122). I " I I [133] REZULTATELE :EJ'OCEI FANARIOTE 133i . Dacă cercetarea stă rei politice şi economice a: dovedit această teză în chip obştesc, aceea a stă rei financiare va adăogi puterea lămuritoare a cifrelor la expunerea mizeriilor acelui timp. b v 1 hiţ tărei fi . tă '} Vom lua de aza a se 1 area starei manciare a ţari or române, ţara Moldovei, despre care posedam cunoştinţi mai amănunţite, prin aflarea câtorva condici ale vistieriei de veni­ turile şi cheltuelile ţărei, îndeplinind apoi expunerea şi cunoştiin­ ţele ce ne-au rămas prin scriitorii timpului asupra Munteniei!". Toate condicile vistieriei Moldovei sunt scrise în limba română curată şi fără de greşeli, de unde se vede că ţiitorul lor a fost Român. Lângă fiecare total însă se vede o însemnare în limba greacă, care reproduce în cuvinte suma arătată în' cifre, şi provine de sigur dela domnul grec ce ocârmuia ţara 116, Lucru ce poate părea cu atâta mai neînţeles, cu cât aceste condici sunt depe la sfârşitul epocei fanariote, este lipsa aproape totală a termenilor de origine grecească ce ele înfăţişează, fiind pline dinpotrivă dela un capăt la altul de cuvinte de origine turcească, care îngreuie uneori înţelesul lor, prin faptul că unele din aceste cuvinte au căzut chiar la Turci astăzi în deso­ bişnuinta şi că nu se mai poate şti ce ele înseamnă. Explicarea acestei împrejurări ne-ar părea a consta în aceea că partea ofi­ cială a limbei fiind străbătută de cuvinte turceşti din vremuri vechi, de pe când Grecii încă nu putuse impune înrâurirea lor ţărilor române, ea rămase tot astfel şi în epoca fanariotă. In-' râurirea grecească, venită mai târziu, se mărgini la părţile mai puţin înţelenite a le limbei, pătrunse în oierI!��]62.Ia:r'Atha" nasie Comnen Ipsilanti adaoge că Mateiu Ghica sosind la Bucu­ reşti făcu în timp de 3 luni: 30 de stolnici, 20 de paharnici şi 50 de sărdari dintre proşti, făcând să piardă vistieria şferturile ce mai înainte se luau dela ei 163. O listă a tuturor boierilor Moldovei din anul 1810 arată 3 logofeţi de ţara de jos, 2 log. de ţara de sus, 8 vornici de ţara de jos, 4 de ţara de sus; 2 vornic.L9.LQbştiei, 2 hătmani, 3 vistier­ nici, 3 postelnici, 2 agi';-�7 -cre spătari, 23 de bani, 10 comişi, 27 de căminari, 22 de paharnici, 31 de sărdari, 3Q de stolnici, 33, , U· 1 I -4�"\ . li' �zcaru" '. p .. ) /' <"_ Ibidem, l.....p. 24. ,.9 Ibidem, Uricarul, I, p. 47 şi XIV, p. 237 Corup. voI. VI al acestei istorii, p. 1 03. In vechime mazilii nu ascultau decât de poruncile domneşti, iar nu de acele ale lspravnlcllor. Uricarul, XV, p. 307. '0' Ibidem, I, p. 7. Bauer, p. 266, defineşte Mazilii: "On appelle ainsi ) es descendants des boyards qul ne sont pas en place. Constantin Mavrocordato choisit d'entre eux les descendants de la premiere et de la seconde classe et en �orma une classe ă part sous le nom de Neamuri. [155] REZULTATELID EPOCEI FANARIOTE 155 să se cisluească cu ceilalţi săteni, poruncim domnia mea d-sale veI vistiernicului, pe unii ca aceia ce vor cere cisla, îndată să se scoată din tabla mazililor şi să se dee la bir cu ţara, ca să se cisluiască, şi niciodată să nu mai fie puşi în orînduiala ma­ zililor" 167. Care era condiţia socială a mazililor la începutul veacului nostru, se poate vedea depe aceea că erau însărcinaţi cu paza cirezilor de vite ale neguţitorilor de peste vară, şi în toamnă le duc la salhanale, unde şed până le isprăvesc de tăiat, precum şi la alte slujbe de rând 168. Iată deci ce transformări suferise boierimea română în decursul veacurilor. La origine clasă de nobili, îndatoriţi la ] prestarea slujbei militare, mulţămiţi numai cu titlul lor de nobili şi nerâvnind îmbrăcarea dregătoriilor publice, dobândind ca mulţămită a vitejiei lor răsboinice întinse moşii din pământurile domneşti. Era epoca nobleţei fără slujbe şi fără titluri. Mai târziu, cu peirea puterei militare a ţărilor române,">, cu care merge paralel îngustarea tot mai mare şi la sfârşit stân- ). gerea pământurilor domneşti, nobilii se aruncă tot mai mult pe dregătorii şi se deosebesc în două clase: de boieri cu boierii şi de boieri mazili. Cătră sfârşitul epocei fanariote o altă trans­ formare se operă în tagma boierească. Domnii greci văzând că sprijinul lor cel mai puternic Îl pot avea numai în clasa aceasta, înmulţesc mereu rândurile ei, dar ne mai găsind locuri unde să-i aşeze, le împărţesq.numai titluri în loc de dregătorii, care tit­ luri Însâ'-efâ'u şiceltdmbinate cu o mulţime de foloase. Clasa boierilor mazili, Întră în această perioadă iarăşiîn rândul ţăra­ nilor, din care eşise la urma urmelor întreaga boierime. Acuma coborâtorii marilor familii române purtau sumanul şi opinca în picioare, iar în locul lor se înălţau familii străine, venite să se desfăteze în averile adeseori răpite dela ei, în ţara care, dacă mai exista, datorea aceasta numai sângelui vărst de străhunii lor. Dar cine poate căuta dreptatea în istorie! el. ( Î t'raiul boierilor. - Cum trăia partea oare-cum mai cultă a poporului român, clasa boierească? Fie care din boieri vroind să facă pe marele, şi anume acei deopotrivă să se Întunece unii pe alţii, iar acei mai mici să ajungă pe cât Ee poate pe acei mai mari, apoi lupta pe acest tărâm în o societate înapoiată în cul­ tură neputându-se îndeplini decât în sfera materială, înţălegem cum întrecerea mutuală a boierilor trebuia să se facă numai pe calea desfăşurărei exterioare a avuţiilor, adecă pe aceea a pompei, a fastului şi a luxului. ,., Uricarul, IV, p. 81. 168 Ibidem, IV; p. 86 Comp. p. 80.: ,Ispravnicii ţinuturilor să nu fie voInici de sine a rândul pe mazllil nici la o sluţbă mai mică". [156] 156 ISTORIA ROMANILOR De aceia şi toţi observatorii străini ai moravurilor noastre din epoca fanariotă notează �ăzuinla după �ux .ca trăsăt�ra� de căpătenie din viaţa hoerimei romane. Strălucirea se răsfăţa, nu atât în exteriorul sau interiorul locuinţelor, cât mai ales în hainele cele peste măsură de bogate, în giuvaerurile cele rare şi scumpe, în trăsurile cele elegante aduse din Viena, în caii cei frumoşi, îmbrăcămintea vezeteilor, numărul enorm al servito­ rilor, care, de şi fiind robi Ţigani nu erau plătiţi cu leafă, dar nu mai puţin costau prin întreţinerea lor. Raicevici ne spune că cheltuiala ce} mai mare se făcea pentru postavuri fine, stofe străine şi mai ales blănuri 169. El mai adauge că fiecare familie se crede obligată a-şi reînnoi îmbrăcămintea la Paşti, la Crăciun şi la Inăltare, din care pricină mulţi din cei mai puţin închipuiţi se ruinează 170. Nu trebue deci să ne mirăm de cele ce arăta Zal­ lony, că unii boeri ar avea închise în haine, valori până la 150.000 de franci 171. Bine înţeles că dacă bărbaţii ei însăşi puteau, după sistemul îmbrăcămintei de atunci, să fie luxoşi în haine, cu cât mai mult trebuiau să-i întreacă femeile. Principele de Ligne, care fusese trimis de Impăratul Iosif al II-lea al Austriei în Moldova cu un corp de armată, în timpul răsboiului din 1788-1792, des­ crie astfel îmbrăcămintea boieroaicelor moldovene, şi anume nu costumurile lor de paradă, ci aşa cum erau în casă la ele: "Fe­ mei pline de graţii mai toate din Constantinopole şi de familii vechi greceşti, 172 şed în nepăsare pe divanuri cu capul aruncat de tot înapoi sau răzimat pe un braţ de alabastru. Bărbaţii care le fac vizite stau mai de tot culcaţi pe lângă ele. O fustă foarte uşoară, scurtă şi strâmtă abia le acopere graţioasele forme şi o ţesătură de gaz desernne iză de minune frumoasele rotunzi mi ale sânurilor. Ele poartă pe cap o stofă neagră sau roşie ca focul, strălucitoare de diamanturi, cu care este împodobit felul acesta de turban sau de bonetă. Mărgăritare de cea mai frumoasă albeaţă împodobesc gâtuI şi braţele lor; câteodată acestea sunt acoperite cu reţele de gaz garnite cu sechini sau jumătăţi de gal­ beni ; am văzut uneori şi până la 3000 de aceştia pe acelaş veş­ mânt. Celelalte haine ale lor sunt făcute din stofe cusute cu aur şi cu argint, cu margini de blănuri preţioase, precum şi veş­ măntul boerilor care nu se deosebeşte de acel al Turcilor decât prin căciula P.:l care o pun deasupra unei chitii roşii şi care sea­ mănă cu turbanul. Femeile boierilor ţin în totdeauna în mâni ca şi sultanele un fel de metanii de diamanturi, de mărgări- ... Ralcevlch, p. 122. 170 Rnlcevich, p. 2;'8. Tot aici spune el despre tntroducerea mo lei tră­ surilor de Viena, cu toţii Intrccăndu-se care va avea pe cele mai f.um oasc, in Zallony, p. 50. 172 Boict o aicele române având 1 Dată deprinderea de a vorbi greceşte. principele de Ligne le luase pe t oateidrep; Grcce. .. [157] .. RE'ZULTATELE E.POCEI ]'ANARIOTE 107 1 I 1 I 1 I tare, de mărgean, de lapislazuli, de agat sau de lemn rar, care le slujesc spre a-şi ţinea cumpătul şi le păstrează agerimea de­ getelor, ale căror unghii sunt colorate cu carmin, mai făcându-şi cum se spune din numărarea boabelor şi un f'eliu de graiu tainic pentru iubirile lor" 173. Uneori dorinţa de a întuneca pe celelalte mergea atât de departe, încât unele boierese nu se sfiiau a pune în umbră prin bogăţia giuvaerurilor lor chiar pe doamna princepelui. Atunci însă îndată le venea pedeapsa. Ele erau depărtate de curte, până când doamna îşi comanda la Viena sau la Paris alte giuvaeruri şi mai de preţ. Iubirea luxului cuprinsese ca o adevărată epidemie pe oamenii bogaţi din ţările române, şi deveni una din pricinile de căpetenie de stoarcere şi jăfuire a poporului 174. Importul mărfurilor străine sporind prin adăo­ girea luxului, eşirea banilor din ţările române apuca acuma această nouă cale, tocmai în ajunul momentului când trebuia să înce­ teze răvărsarea lor în pungile turceşti. Desfăşurarea luxului în ţările române întreţinu deci aceea scurgere a avuţiilor către părţile străine, care împiedeca şi de atunci înainte formarea de economii; ba dinpotrivă întroduse ruina în gospodării. Raice­ viei ne spune că luxul activa mult importul în Muntenia şi Moldova, întroducându-se din Rusia blănuri de jder, cacom, vulpe, samur şi altele; din Asia prin neguţitori greci, stofe de mătase simple sau cusute cu aur şi argint; din Lipsea posta­ vuri şi catifele: ornice şi giuvaeruri din Franţia, Anglia şi Olanda.l" Comunicarea cu Apusul, mai ales cu marele centru comercial al Lipscăi, făcându-se tot prin ne guţitori greci, care mergeau în fiecare an deşi procurau mărfurile trebuitoare, aceşti neguţă­ tori adoptară de la un timp întrebuinţarea hainelor nemţeşti in locul acelor orientale, care pe încetul apoi îşi făcură drumul în clasa boierească 176 si desbrăcară astfel societatea românească de veşmântul orientului, înainte de a-i curăţi şi interiorul ei de obiceiurile şi deprinderi'e lui. Alte mijloace de traiu luxos erau grădinile împodobite cu arbori străini crescuţi în florării cum erau ace'e. ale, lui Filaret Episcopul Râmnicului 177, sau mâncări şi băuturi din străinătate cum făcea boierul Barbuceanu Stirbeiu pela 1784. Acest Stirbeiu este şi poate cel întâiu boier român care a mers la băi străine şi anume la Carlăspot (Karlsbad) descriind în interesante scrisori călătoria lui, poftirile ce le-a 173 Scrisoarea principelui de Ligne către marchiza de �oigny din 1 Oct. 1788 reprodusă în traducere română in Mag. Isi. pentru Dacia, IV, p. 366. 174 Zallony, p. 70. Numai calpace albe (un solu de cope iş al capului). 176 Halcevlch, p. 133. 176 Ioseph Bohre , (Mai S1IS, p. 347. nota 8), p. 17. 171 Extracte din scrisorile lui Filaret 1791 în Coniribuii la Istoria, lite­ raturii române de N. Iorga In An. Ac. Rum., II, Tom. XXIX, 1906, p. 11. [158] 158 ISTORIA ROMA�ILOR primit la Pesta, Viena şi Praga, şi mai ales minunata lui petre­ cere la băile unde Ee dusese şi despre care spur:e că "aşa traiu n'a trăit el de când e" iar aiurea adaogă că "adevărat este fe­ ricită viaţă să trăiască cineva şi întraceste locuri" 178. Mai obişnuiau cucoanele a ţinea pe brate câni mici de tot şi flocoşi şi este nostimă scrisoarea unui boier din Craiova care cere pentru "Muemuzel Văcărescu", doi câni ce aşa fel dela neguţitorul Hagi Pop din Sibiu 179. Apoi mai aduceau din stră­ inătate şi "muieri practicoase care să aibă ştiinţa a face toaleta şi a îngriji pentru haine, săplătorie şi rochii" 180. Petreeert. - Societatea înaltă a acestui timp fiind bogată şi r eavînd nevoie de a munci spre a trăi, trebuia să-şi caute desfătarea în jocuri şi petreceri; dar ce sărace erau acestea, şi cât de mult trebuia să apese urâtul asupra oamenilor acelui timp! Una din petrecerile cele mai obicinuite era preumblarea în trăsuri, la deal şi la vale, pe stradele oraşelor şi mai ales ale capitalelor. Un călător Kosmali, care a trecut prin Iaşi în 1822, ne spune că, "în timp de uscăciune noroiul se preface în praf, care stârnit de vânt sau de copitele cailor se ridică în nori ne­ străbătuţi. Ar crede cineva că el ar trebui să împiedece pe dame de a eşi din casă. Nu este însă astfel. La zile de sărbătoare şi Du­ minicile ele se preumblă oare întregi în trăsurile lor deschise, până ce praful acopere atât sulimanul celor date I=e obraz, cât şi pe acele ce din întâmplare mai păstrează faţa lor firească, cu un colorit nu prea ademenitor. Cu toate acestea este plăcut de privit la lungul şir de trăsuri înhămate cu cai frumoşi, tre­ când în pas unadupă alta". In Bucureşti aceste preumblări erau îmbinate cu o petrecere foarte stranie. Laurencon ne spune anu­ me că "marele ton este de a merge după masă la Herestrău (Kilistri), iaz la jumătate de milă de oraş, unde este foarte la modă a se scuipa în iaz spre a face roate pe apă. Nu ar crede-o cineva adaogă Francezul, dar e aşa" 181. Când era noroiu, bo­ erii aveau altă petrecere: puneau pe Ţiganii lor de pe capră să dea biciu cailor, spre a-i face să sară, şi să stropească din cap până în picioare pe nenorociţii trecători, care înot au până în genunchi în noroiu, şi care adese-ori se simtiau onoraţi de a­ ceastă bătae de joc, şi salutau cu un "sărut mânile" pe acei ce-i umpleau de tină, rra Un boier oltean la Karlsbaâ, 1792 de N. Iorga. In An. Ac. Rom., II, tom. XXIX, 1906, p, 7-10. 179 N. Iorga, Studii şi Doc., VII1, p.49. 180 Ibidem, p. 55. Asupra luxului vezi şi D. Russo, Din corespondenta Doamnei Ana Racouiţă, 1911. 181 Laurencon, p , 37. [159] • y I REiZULTATELE EPOCEI FANARIOT.E 159 Domnul şi boierii nu ieşeau niciodată pe jos, ceeace ar fi constituit cea mai mare înjosire. Intr'un rând Romanzov gene­ ralul rus propune lui Ghica a face o preumblare pe jos prin oraş la care Domnul îi răspunse: "Cum, dar ce ar zice supuşii mei dacă ar vedea pe suveranul lor mergând pe jos !" 182. In afară de preumblări mai treceau boierii vremea şi cu vizitele, în care cucoanele primeau musafirii întinse pe diva­ nuri, iar boierii, stând turceşte cu picioarele îndoite sub ei 183, şi apoi cu balurile care luase un mare avânt mai ales dela în­ trarea Ruşilor în ţările române, în timpul răsboiului din 1769-74. In aceste baluri date de generalii ruşi şi înapoiate de boierii români, se întroduseră din ce în ce mai mult modele şi obiceiurile noue, care pe încetul schimbară cu tot felul vechilor desfătări. Unde se mai auzea acuma de acele hore sau de brâuri urieşe, conduse de câte un vornic sau postelnic, în care boieri şi ju­ pânese se prindeau în danţ afară prin ograda curţei domneşti, eşind chiar pe stradele învecinate? 184 Dacă se mai jucau dan­ ţurile naţionale, se făcea mai mult spre a mulţămi curiozitatea ofiţerilor ruşi, care la rândul lor învăţau pe Români poloneze, cadriluri şi alte danţuri europene 185� Miloradovici, unul din co­ mandanţii ruşi din timpul răsboiului dintre 1806 -1812, atâta se dăduse în petreceri, încât neîngrija cu totul de trebile răsboi ului, şi cerea dela Petersburg să i se trimită maistri de danţ, care să înveţe pasurile pe boieroaicele muntene, în loc de arme cu care să răpună pe Turci 186. La mesele ce să dădeau adese-ori prin casele marilor boieri se părăsise de asemene vechiul obiceiu ca femeile se mănânce a parte, ci ambele sexe benchetuiau împreună. O mulţime de slugi apărau pe musafiri de supărătoarele muşti; după fiecare fel de bucate se vărsa apă de trandafiri pe mânile musafirilor de către tinerile roabe, iar altele îngrijau necontenit să ardă în colţurile sălei de mâncare felurite mirodenii. Se mai reînnoiau apoi din când în când şi reprezentaţiile de gimnastică şi de circ uri venite însă acuma nu mai mult din Răsărit, ci din Apus. Aşa pela 1793 circul Matthieu dădea re- 182 Kosmali (Mai sus la acest volum, p. 132, nota 114), Comp. Dora d'Tstrla, Gii Al uinesi in Rumenia, p. 317. 183 Adam Reale Voyage en Allemagne, en Poloqtie, en Moldavie el en Tur­ quie, traduit de l'Anglals par M. Aug. Paris 18, p. 1818. Reise eines jungen Rus­ sen, p. 4 Comp. scrisoarea principelui de Ligne. 184 Mai sus, vol. V 1:1 p. 174. 185 Reise eines iunqen Rass in (Mai sus la acest volum, p. 100 nota 14), p. 91. Reise de russiech, ausserordenl i-heri Ges'lnds itnţt. (VIai SIJS P. 119 nota 86) p, 94 şi 127, unde se spune că un bolcer ţinea o bancă de cărţi. Comp. voI. VIII, p. 17'1. .184 Adam Reale, p. 23. [160] 160 ISTORIA ROM.A.NIU>R prezentaţii foarte vitale 187. Mai întâlnim şi spectacole teatrale date de o trupă germană, a cărei limbă însă nu era înţeleasă aproape de nimene, precum şi altele italiene, probabil. de opere; tot pe atunci aflăm şi pe mai mulţi diletanţi, boieri şi boieroaice române, jucând în traduceri greceşti mai multe bucăţi dramatice, precum Saul de Allieri şi Brutus de Voltaire, jucate în 1819 şi 1820188• Tot pe atunci boierul Balş traducea Zaira lui Voltaire spre a sluji la acelaş scop 189. Pe lângă călătoria lui Ştirbeiu Ia Karlsbad, mai întâlnim şi alte călătorii Ia Paris făcute de boierul Dudescu, după cât se vede în interese politice, în care călătorie însă Dudescu cheltueşte aşa de mult, după cum am văzut că se minează cu desăvârşi re. Mai mult însă decât călătoriile care erau foarte rari . . . . jocul de cărţi . . . . . boiereşti. Aşa în 1793 găsim pe un tată amărît că fiul său îl sărăcise cu cărţile" 190 La aşa grad ajunsese această patimă că Domnitorul Ioan Ca­ ragea găsii de cuviinţă a înfiinţa Casa Eoqheniştilor care avea de scop epitropisirea feciorilor de boieri ca să-i împiedice de a pierde averile lăsate de părinţi. 191 Jocul care mai ales mânca averile boierimei era Caisul, care cum spune Caragea "stângea locuitorii" 192. O viaţă atât de lipsită de orice lucrare şi plină de atâta trândăvie trebuia să desfacă viaţa de familie şi să favorizeze mult moravurile uşoare, mai ales sub grozava sete de bani, care muncea toate clasele societăţei. Raicevici ne spune că ga­ lanteria domneşte Între femei care iubesc viaţa nelucrătoare şi de a fi toată ziua numai în vizite. Principele de Ligne se mira cu toate acestea cum se puteau deda femeile Ia asemnea abateri când erau încunjurate de atâţia servitori, care nu le lăsau sin­ gure nici un moment, piedecă însă prea uşor de înlăturat prin bani sau poruncă. Moravurile fiind aşa de destrăbălate, înţele­ gem cum de nu se mai clevetia nimenea unul Pe altul, şi că fapta trebuia să fie foarte scandaloasă spre a da loc la vorbe asupra ei. 193 Cu deosebire în timpul venirei Ruşilor, moravurile boieroaicelor române ajunsese o adevărată ruşine. Dar dacă femeile erau foarte deprava te, ele slujiau numai de mijloc de petrecere, fără a se bucura la barbaţi de nici o con- '87 Reise der russ. ausserorod. Gesatulschaţt, p. 97. 10. Bibliografie grecească din epoca fanariotă. adunate de Gh. Sion Ghe­ rei în Revista lui Gr. Tocilescu, II, p. 246. Pentru trupele germane şi italiene, vezi Recordon, p. 92, Laur encon, p. 36. ] •• Bohrer, p. 3. 19. Iorga, S uâii şi Doe., VII, p, 27. ,., Ureche, Societatea sub Caragea in An. Ac. Rom., II, tom XXII, 1901, p. 102 (84). . 19' Ibidem, p. 112, (94) asa Raicevich, p. 257. Scrisoarea principelui de Llgne, in Mag. Isi. V. p. 365. [161] RF�ULTATEl.E El'O'CEr" YANAHIO'fE 161 11 sideraţie. In atare privire moravurile orientale nu fusese schim­ bate. Un călător ungur, comitele Vincenz de Batthyani, care trece prin Moldova în 1805, spune că la o masă dată de un boier din Botoşani, nimene nu vorbea cu femeile, care simptom trist al stărei sociale se întâlneşte în toată Moldova 194; .' Se înţelege că în o asemenea stare a societăţei superioare, cea de jos nu putea să fie altfeliu. Aşa ne spun călătorii ce' au trecut prin ţările române, 'că în crâşme se obişnuia a se ţinea fete tinere, care servind să şi ademenească pe muşterii. Raicevici spune în chip sentenţios că mai toată crâşma e un lupanar 195. Numărul prostituatelor era peste seamă de mare. Se propu­ sese ca ele să fie supuse unei dări a căreia venit se calcula a fi de 100.000 de lei pe an. Despărţirile curgeau gârlă şi pentru motivul cel mai de râs, mai ales în înalta societate 196. Această conrupere a moravurilor de familie nu era însă decât una din verigile întinsei coruptiuni ce cuprindea ca un lanţ nedescurcat întreaga societate românească, şi anume cu atâta mai mult cu cât se înălţa dela baza piramidei către creştetul ei. Până la ce grad de pierdere a vrednici ei ajunsese clasa boerilor români ne poate arăta întâi împrejurarea raportată la domnia lui Neculai Mavrocordat, când boerii divan ului cu mitropolitul în frunte tac de frica domnului ştiinţele lor în pro­ cesul egumenului de Hangu cu visterniceasa Maria Cantacuzino, dând dreptatea fără ca să o aibă reprezentantului patriarhului de Alexandria; apoi încă şi mai mult în tăgada făcută de mi­ tropolit şi episcopi înaintea lui Racoviţă, despre mărturisirile făcute înaintea lui Mavrocordat, rărnânând mai mult ca nişte copii prinşi cu minciuni decât ca nişte oameni copţi şi conducă­ tori de popoare. Nu mai puţin caracteristic este şi celălalt fapt petrecut sub Grigore Ghica, când fu strămutat în Mol­ dova din Muntenia, şi care furios pe rivalul său' Constantin Mavrocordat pentru săparea şi strămutarea lui din tronul Mun­ teniei în acel al Moldovei, ordonă boerilor moldoveni care toc­ mai subsemnase o mărturie pentru Constantin Mavrocordat că fusese domn bun şi nu luase nimic din ţară peste obiceiu, să dee de îndată, sub ameninţarea capului, alte mărturii in' care să-I arăte pe. Mavrocordat ca pe un domn spărgător de ţară. Bieţii boeri simţeau adânc ruşinea unei asemenea deziceri, şi se mirau cu ce obraz vor tăgădui astăzi ceeace afirmase eri. 19" Reise durcli eiueti Theil Unqarns, Siebenbu rqens, der Moldau und Eu­ k ooina im Jaltre 1805 vom Grafen Vincenz Batthyani, Pest, 1811, p. 111; "die Frauen unterhielt Ni emand was in der ganzen Moldau gewo hnlich is' , ein trauriges Symptom", ef. p. 120: "Das scho ne .Geschleeht ist hler fast orienal lsch behan­ d It. Die Weiber kommen in GeselIschaft ohne jedoch wie bei uns einer Huldi­ ung zu genlessen", "fi Helcevic i, ibid. cr. Del Chiaro, p. 2.f. J96 Ureche, 1. C., p. 113 (95). A. D. Xenopol. Iato ria Românilor - VoI •. X [162] 162, ISTORIA ,ROMMHLOR Sub ameninţarea pierderei vieţei însă, obrazul lor trebui să roşească şi .Iură nevoiţi să subsemneze O a doua mărturie direct' protivnică celei întâi 197. Dacă însă aici putem scuza până la un punct pe boeri şi arunca vina nemoralităţei comise pe absolutizmul domnilor, cum vom putea oare privi aceastălaltă faptă, din cele mai in­ fame pe care poate să le comită un om şi un tată, făcută de unul din fruntaşii boierimei muntene. Pe timpul ocupaţiei ruseşti din 1806-1812 venind în Bucureşti generalul rus Miloradovici, se spunea că acel boier îi vânduse pe propria lui copilă spre a dobândi postul de preşedinte al divan ului, şi a putea apoi despoia ţara pe întrecutele. Isprăvile lui devin atât de vădite încât mai mulţi boeri se jeluesc împăratului rusesc, care după o cercetare făcută, ordonă surgunirea lui la Ecaterinoslav, cu toate că el se oferise a despăgubi ţara cu 120.000 şi apoi chiar cu 150.000 de lei 198. , Mai găsim atunci şi un alt tovarăş vrednic al acelui boer, bărbatul unei nepoate a lui Varlam, vice-prezidentul diva nu­ lui şi vistiernic. Anume venind în locul lui Miloradovici gene­ ralul Cutuzoff, un bătrân de vre-o 70 de ani, acesta vede în un bal dat în onoarea sa pe nepoata lui Varlam, soţia unuia Gu­ liano şi cere dela Varla m să i-o prezinte. Se spunea că a doua zi Gul iano dusese el însuşi pe femeia lui şi o lăsase iarăş În iatacul lui Cutuzoff 199. Varlam era mare vistier şi postul său putea fi pierdut! Ne amintim de scena cumplită în fond, deşi hazlie în formă de pe timpul lui Hangerli în care boierii invitaţi de căpitan-paşa ce era în Bucureşti să vină la bal cu soţiile lor, presupunând scopurile infame ale Turcilor, aduc în locul acelora, femei de strânsură din Bucureşti, îmbrăcate şi recomandate de boieroaice muntene 200 •. Până la aşa grad ajunsese Întuneca rea simţului moral în oamenii acelui timp, încât ei nu se mai sfiau a mărturisi pe faţă jafurile lor, socotindu-Ie ca ceva firesc şi nu ca o faptă ne- '"' VoI, IX p. 17 şi 53. 198 Vezi Memoriile lui Langeron în Documente privitoare la Istoria Ro­ mânilor. Suplementnl, vol. III, p. 134. ,.Le boyard C. Ph. profita de cette im pardonable faiblesse de Miloradovitsch, lui prostitua sa fille, s'empara de sa eonfiance, surprit par lui celle de Michelson, reussit a rendre Ipsilanti suspect, etenfin a I'eloigner, brouilla Michelson avec lui et fit deposer et persecutcr Var­ lamme". Adaoge Langeron într'o notă: "Cette jeune personne, par ses qua-· Iites aimables ne merltait pas alors d'6tre victime de cet infame calcul de son pere; mais jeune et sansexpertence, elle ajouta foi trop legerement a la' pro- , messe que lui donna solenellernent Miloradovitsch de l'epouser, promesse qu'Il oublla en quitant Bucarest". te s Memoriile lui Langeron,. p. 329. 2 •• VoI. IX p. 228, [163] � :/ I REZUJ"TATELEffipoCEr FANARIOTE 163 legiuită, ce ar trebui ascunsă. Boscovici ne spune despre comi­ sarul dat spre a-l întovărăşi în călătoria lui prin Muntenia, şi care era un tânăr Grec iubitor de vorbă, că îi mărturisi cu o mare francheţă, că principele nestând în scaun decât prea puţin timp şi. dând atâta de mult spre a-l dobândi, el mai Întâi şi apoi Grecii ce-l întovărăşesc trebuiau să caute bani prin toate mijloacele, jefuind, şi despoind pe cine le cad în mâni 201. De aceea, faţă cu o asemenea stare a societăţei ce reese din toate părţile, nu credem ca să fie exagerat înspăimântătorul tablou ce-I aruncă despre Muntenia generalul comite de Lan­ geron, ofiţer francez în serviciul rusesc, şi care tablou trebuie să se potrivească din cuvânt în cuvânt şi asupra Moldovei. Chiar dacă aceste spuse erau numai iscoade, încă ele sunt caracteristice pentru starea morală a unei societăţi in care ele se putea ivi. "Nici o descriere nu poate să se apropie de ade­ văr, când cauţi să arăţi cine erau dregătorii Munteniei. Peste­ măsura nemoralităţii ba chiar a fără-de-Iegilor lor este tot atât de întristătoare pe cât şi de respingătoare pentru omenire. Mai înrâuriţi de Grecii Fanarului, din care chiar un mare număr s'a aşezat în Bucureşti, mulţi boeri munteni au deprins înjosirea, lăcomia, cruzimea şi devotamentul lor pentru Turci. Cuvintele de ordine, dreptate, cinste, curăţenie sunt adeseori uitate în Muntenia. Toate dregătoriile se cumpără adică se plăteşte dreptul de a comite în ele toate orimele Iără pedeapsă. Fiecare loc îmbogăţeşte în puţin timp pe acela ce-I obţine, şi la sfârşitul unui an trebue să-I părăsească şi să-I treacă unui altuia. Şi acesta este încă unul din abuzurile acestei ocâr­ muiri monstruoase că un individ nu rămâne nici odată mai mult de un .an în o dregătorie oarecare; atunci vine la Bucureşti să se dedee la un lux tot atât de fără frâu pe cât ŞI de rău gust, risi­ peşte în curând roadele prădăciunilor sale şi după doi ani de ne­ lucrare, cumpără din nou un loc, se îmbogăţeşte iarăşi, pentru a reîncepe din capăt aceiaşi viaţă. Iată cercul viţios al traiului boerilor din Muntenia. Prădăciunile, furturile, cruzimile dregă­ tcrilor munteni nu sunt nici secrete nici măcar colorate prin un pretext oarecare 202. Tara este împărţită în ţinuturi, ocârmuite de un dregător numit' ca în Rusia ispravnic. Aceste locuri au' o taxă mai mare sau mai mică, după ceeace ele pot aduce boierilor. care' le plătesc membrilor divanului. Aceşti ispravnici sunt despoti în jurisdicţia lor,şi nu se tem nici odată de vre-o-an­ chetă, pe care ştiu totdeauna să o înlăture, fără teamă de vre-o pedeapsă, totdeauna înconjurată prin venalitatea superiorilor lor. Ei iau, fără ruşine şi chiar fără taină, dela fiecare ţăran: 2.i Boscovi ci p. '109. , 2.' Acest punct este confirmat .prin spusele lui Boscovici despre -arătărlle tănărulul comisar. Nota precedentă. [164] ISTORIA ROMANILOR scule, vite, bani. Fiecare familie trebue să plătească, divanului o capitaţie oarecare. Ispravnicul o îndoeşte, împătreşte, înze­ ceşte, fără a fi îndreptăţit la aceasta prin nici o lege, prin nici o poruncă, şi împarte suma răpită cu membrii divan ului. Dacă ţăranul îndrăzneşte să se opună acestor stoarceri neomenoase, sau a se plânge împotriva lor, el este închis, bătut şi chinuit cu nişte cazne îngrozitoare, în care adeseori îşi dă sufletul, sau prin o rafinare de cruzime a călăilor săi, el vede torturând înain­ tea lui pe femeia şi copii săi. Cea mai mică dregătorie de is­ pravnic aduce dela 7-'-8000 de galbeni pe an. Capul poliţiei Bucureştilor se numeşte agă. Adese ori el este proteguitorul tâlharilor, tăinuitorul furturilor, şi această cinstită slujbă îi aduce pe an un venit dela 15-20.000 de galbeni 203. Spătarul întreţine o miliţie de Arnăuţi pentru a urmări şi prinde pe hoţii de drumuri mari şi păduri; aceşti Arnăuţi fac însă ei în­ şişi meşteşugul tâlhăriei, împărţind câştigul lor cu spătarul, care adună astfeliu pe an până la 15.000 de galbeni. In sfârşit divanul, compus din un vistiernic, care este cel mai întâi membru al lui, şi de trei sau patru sfetnici, primeşte pe faţă o plată dela fiecare dregător, şi astfel vistiernicul îşi face un venit de 30- 40.000 de galbeni pe an. De aici provine căutarea deosebită a acestui loc. 201 Un alt Francez de seamă sintetizează În cuvin­ tele următoare acesată cumplită decădere morală: viciile de care sufere poporul român provin din lunga apăsare sub care a trăit; din ea se explică plecarea lui spre beţie, lenea lui: lipsa de legături fireşti ale inimei, şi aceea a ideilor morale, corupe­ rea moravurilor. Ce alt caracter se putea însă forma într'un popor care de mai mult de un veac trecu dela ocârmuirea Dom­ nilor Fanarioţi la ocupaţiile ruseşti. Mai ales clasa superioară pierduse sub raportul moral; în ea domnea o corupţie obştească o depravareputredă care nici nu avea scuza patimilor nici semnele de fudulie şi de înjosire împrumutate dela Fanar, şi mai ales ideea cea nenorocită că lăcomia fericită era o martoră jalnică de destoinicie şi de superioritate de spirit. Insuşirea pământului şi a ... părea că era să întărească această stare ne­ norocită. S'ar părea că aici este . . . . . un principiu de slă­ bire care răpeşte fructelor gustul, florilor parfumul, fiarelor sălbăticia, oamenilor energia şi activitatea. Rasele animalelor sunt slabe, lemnul plin de umezeală şi gata de a putrezi. Bine­ înţeles că aceste metehne fireşti ar putea fi înlăturate de munca -. 203 Amintim cele spuse de Zallony, p. 84 că principele însuşi nu împie­ (lecă pe ţărani de a prăda pe boieri până ce presupune că au adunat avuţii în­ sămnate. Atunci trimite potera de-I prinde, spre a lua in folosul său cele ce gă­ seşte la ei. 300 Memoriile generalului comite de Lanqeron in "Documentele prlvttoare !:t istoria Homăntlor, Suplement. III, p. 182. [165] RJl)ZULTATELE EPOCEI FANARIOTE 165 I I ţ W omenească, dar unde s'o găseşti'? Această corupţie nu era de loc înfrânată prin aparenţa de mare religiozitate a timpului. Re­ ligia se menţinea mai mult prin un obicei învechit încât nu se poate spune că practicile religioase, ca posturile, mergerea la biserică, icoanele prin case, miluirea clerului de care se folosea mai mult cel grecesc. spovedania şi împărtăşania practicate de toată lumea erau nişte arătări numai ipocrite. Toate aceste forme erau crezute ca neapărate pentru mântuirea sufletului: dar ele se desfăcuseră cu totul de pe întovărăşirea lor morală de care erau prinse în religia creştină. Până acolo mergea bigotis­ mul norodului încât oamenii erau chiar siliţi a merge la biserică. Aşa găsim în afară de Mavrogheni care luase asemenea măsuri numai spre a-şi arăta străşnicia, şi pe Alexandru 1 psilanti din Muntenia ordonând preotului din satul Albeni şi pârcăla­ bului judeţului să facă un jug de lemn la biserică şi cine nu va merge la biserică, să aibă preotul voia şi puterea de a-i pune în jug, iar cine nu se va supune, să fie dat pe mâna căpitanului, spre a i se da cea mai mare pedeapsă" 205. In toată societatea ţărilor române, şi mai ales în straturile ei superioare. o religiositate exterioară şi în fond o corupţie În­ spăimântătoare, care măcina ca şi carii măduva morală a Între­ gului corp, iată tabloul ce ni-l înfăţişează şi din acest punct de vedere epoca fanariotă. 'O, Iorga; Studii' şi Doc., VI, p. 490- şi 496. [166] II INVĂŢĂMÂNTUL GRECESC IN EPOCA FANARIOTĂ 1. ISTORICUl, ŞCOAI.ELOR Invătământul grecesc începu în ţările române, cum înce­ puse şi acel slavon, prin predarea scrierei şi a cetirei de către călugării greci, ce se adăpostiau tot mai numeroşi prin mână­ stiri, ucenicilor ce se aflau în ele. Acest metod de învăţătură, pe cale mai mult privată, se menţine şi mai târziu, după în­ fiinţarea scoalelor regulate, prin dascălii greci privaţi, ce predau limba lor şi cunoştinţele legate de dânsa prin casele boierilor, pregătind astfeliu pe copii la înţelegerea cursurilor făcute în şcoli în limba grecească. Astf -liu Cantemir ne spune că Vasile Albanul a deschis rnânăstirile sale călugărilor greci, pentru ca să în­ veţe pe fiii boierilor limba şi ştiinţa grecească 1. De aceşti das­ căli privaţi întâlnim în tot decursul epocei fanariote alăturea cu acei ce predau învăţăturile lor de pe catedrele şcoalelor, şi mai ales în răstimpurile destul de dese când şcoalele erau desorganizate din pricina greutăţei împrejurărilor prin care tre­ ceau deosebitele domnii". Cea întâi şcoală regulată din ţările române în care se predau cursuri de limba greacă, pare a fi fost acea înfiinţată de Vasile Lupu în Trei-Erarhi, în primul loc pentru învăţătura limbei slavone, dar despre care Cantemir spune, că Vasile Vodă ar fi întemeiat cel întâi o şcoală grecească în Iaşi, raportând după cât se vede la întreaga instituţiune caracterul unei părţi 1 Descr, Moldovei, p. 153. z Chiar pentru sfârşitul epocei fanariote ne spune Laurencon, p. �3 ; "Les premiers negoctants (Lipscani) ainsi que les banquiers sont Grecs; de meme les maîtres de langue qui s'y trouvent en grand nornbre, les hoyards en ayant tous -chez eux POUI' enseigner des le bas ăge la languegrecque il Ieurs enfants". r ti I [167] lNVĂŢĂMĂN'l'UL GRElCEiS'C lNEPOQA }'ANARIOTĂ 161 din învăţăturile ce se predau în ea la început, sau acel pe care şcoala îl avea fără îndoială pe timpul lui. In ori ce caz chiar dacă la origine în şcoala lui Vasile Lupu nu se va fi învăţat greceşte, mănăstirea în care ea se afla, Trei-Erarhii, fiind Jn­ chinată sfântului Munte, şi grecizându�se în curând, călugării slavoni ce erau în ea fură alungaţi şi înlocuiţi cu călugări greci; Un document din 1656 dela Gheorghe Ştefan, urmaş lui Vasile Lupu, spune că "nu de mult acum nici un folos bun nu s'au făcut dupre acel aşezământ, căci după aceea dascălii slavoni s'au izgonit dela mănăstire şi în locul lor s'au adus din ţara Grecească, care călugări nici un folos de învăţătură pământu­ lui nostru nu aduc" 3. Să vede că stăpânii mânăstirei cu pri­ lejul tulburărilor petrecute la sfârşitul domniei Arbănaşului, vor fi schimbat împreună cu călugării şi limba invătăturei care deveni cea grecească, şi despre care Gheorghe Ştefan, crescut în ideile vechi ale slavonismului, judeca că nu ar fi nici de ur folos spre învăţătură. Deşi nu se poate urmări mai de aproape soarta şcoalei lui Lupu dela acea dată înainte, o găsim existând pe timpul lui Antioh Cantemir, 1705-1707, care dă un hrisov din 1706, prin care impune o dare de 1320 de galbeni pe an asupra mă­ năstirilor şi anume 720 celor libere şi 600 celor închinate, din care 1200 să fie daţi în vistierie, iar 120 să fie hărăziţi şcoalei în fiecare an, "spre a fi de folos locuitorilor ţărei Moldovei la învăţătura copiilor de boieri şi mai ales a copiilor săraci care vor vroi să înveţe" 4. Suma însă neînsemnată de 120 de galbeni ne arată că hrisovullui Antioh era mai mult o fală şi că şcoala nu putea să se afle în o stare înfloritoare. Ori cum să fi fost însă şcoala domnească în răstimpul dintre Vasile Lupu şi Fanarioţi, dascăli privaţi se întâlnesc necontenit în Moldova. Aşa sub Constantin Cantemir (1685- 1693) pe Ieremia Cacavela învăţând carte pe însuşi copii dom­ nului. Tot aşa dascăl privat era şi Neculai Cheramevs, care moare în Iaşi în 1672, şi este înmormântat în biserica sfin­ ţilor Apostoli (Bărboiu) din Iaşi. In Bucureşti deşi şcoala grecească se înfiinţează ceva mai târziu decât în Moldova, sub domnia lui Şărban Cantacuzino, ea apare încă dela început mai deplin organizată decât acea din Iaşi. Sevastos Chimenitul ce fusese dascăl viitorului patriarh al Ierusalimului, Hrisant Notara, deschide pentru întâiaşi dată asemene şcoală în capitala Munteniei întitulându-se de întâiul profesor al frondistiriului (colegiului) U ngro- Valahiei. Pe lângă 3 Uricarul, III, p. 279. Vezi şi Volumul VII al acestei istorii, p, 21 nota 26. 4 Hrisov reprodus în traducere franceză în M�moire el pieces justifica­ tives pour les couvenls d eâies, Constantinople, 1868, p. 20-24. [168] • Volumul '1 1, p. 210. • Nicolai Mavrocordati laudatio in Legrand Genealogie des Mavrocor­ dato de Ccnstantinople, Paris, 1886, p. 34 : "fundasti in Moldavia Iitterum se­ minaria ut sapientia tuis stipendifs viverct". Despre Muntenia spune numai că ar fi întemeiat: "pauperibus xenodochia ut miserum hospes esset, aegrts nosocomia ut mortem ipsarn vivere cogeres". 7 Axinte Uricarul, Domnia a doua a lui Neculai vodă Mavrocordat în Leiopiseţe, II, p. 179� Şi panegiricul lui Mavrocordat, Legrand, 1. C., p. 85. vorbeşte de limba slavonă : "duo quoque fundavlt gymnasla zrecae Ilnguae alterum et alterum ill yricae". el mai întâlnim, pe timpul Brancovanului, de sigur tot ca dascăl la acea şcoală, pe Ieremia Cacavela, pe care apoi îl ve­ dem trecând în Moldova pentru a învăţa pz copii lui Constantin Cantemir 5. Aceste sunt începuturile şcoalelor greceşti încă din perioada ce precedează pe acea a Fanario ţilor. Să cercetăm ce deveniră asemenea aşăzăminte sub regimul domniei lor. Neculai Mavrocordat care deschide în ţările române era fanariotă, se îngrijeşte şi cel întâi de întemeierea mai spornică a învăţământului grecesc, şi anume întocmind în Iaşi, unde domnia îl aduse la început, şcoala domnească cu propria lui cheltuială. Când el se strămută în Muntenia, la 1716, este pro­ babil că el află aici şcoala grecească, ce fusese atât de bine îngrijită sub domnia Brancovanului, într'o stare înfloritoare, deoarece găsim pe panegiristul lui Mavrocordat, că după ce-l laudă pentru întemeierea şco alei din Iaşi, în privirea aşeză­ mintelor făcute de el în Muntenia, pomeneşte numai de ospi­ ţiuri şi spitaluri "în care chiar moartea să fie silită a trăi", iar despre întocmirea unei şcoli în Bucureşti, ca acea din Iaşi, nu spune nimic, ceeace de sigur nu ar fi lipsit a arăta în cazul când ar fi avut loc 6. Axinte Uricarul adaoge că Mavrocordat ar fi înfiinţat în Iaşi "nu numai şcoală, ci şi o tipografie, a­ ducând meşteri tiparnici de slove greceşti şi sloveneşti, şi au făcut case bune la sf. Sava, şi au aşezat tipografia acolo, în­ cepând în scurtă vreme a şi tipări cărţi. Adus-a şi dascăli de carte elinească şi unul de cartea cea de obştie grecească şi un dascăl ca să înveţe carte slovenească şi altul să înveţe pe înţeles moldoveneşte, şi au rânduit dascălilor plată ca să iee pe an din veniturile domneşti, şi au făcut testamenturi cu mare bles­ tem şi legături ca să fie stătătoare şi neclătite acele socoteli; şi acele şcoale şi tipografii le-au dat în sama prea fericitului patriarh de Ierusalim Dosoteiu, care venise în Moldova spre a-şi cerceta mânăstirile, ca să fie purtător de grijă şi chiver­ nisitor, şi când se va duce din ţară, să le poarte de grijă epi­ tropii sfinţiei sale, pe care îi orânduise din egumenii mânăsti­ rilor ce sunt închinate la sf. Mormânt şi dintr'alţii de pe la alte părţi" 7. II!!TORIA ROMANILOR 168 1, I Il �, il [169] lNVAŢĂMANTUL GRECESC IN .IDPOCA FANARIOTA HiQ Scoala din Bucureşti avea după fraţii Tunusli de asemene trei profesori pentru limba grecească, din care doi pentru gre­ ceasca veche şi unul pentru apla. Chiar dela început încă sub Brancovanu întâlnim în ea pe Sevastos şi Cacavela, ambii profesori de limba elenică. Cursurile slavoneşti însă erau despăr­ ţite în Bucureşti de acele greceşti. Pe când aceste se ţineau în încăperile dela sf. Sava, acele slavone erau urmate în depen­ dinţele bisericei sf. Gheorghe vechiu din Bucureşti. Şi la cursul de slavonie din Bucureşti erau doi profesori, unul mai mare si altul mai mic 8. , După cât se vede sub domnia lacomă şi destrăbălată a lui Mihaiu Racoviţă (1716-1727) în Moldova şcoala domnească se desorganiza, deoarece domnul avea de cheltuit banii pentru alte lucruri decât pentru şcoli. Ele fură reorganizate de Gri­ gore Ghica, despre care ne spune cronicarul Moldovei, Alexandru Amiras, că în al doile an al domniei lui "prin mijlocul lui Hri­ sant patriarhul de Ierusalim aflându-se aice la Moldova, au aşezat şcoalele de învăţătură pentru carte în oraş în Iaşi, cu cheltuiala sa: şcoală elinească, grecească şi moldovenească cu dascăli învăţaţi, din care şcoale nu numai cât săracii ce nu a­ veau cu ce plăti învăţătura, ci şi feciorii boierilor celor mari şi mici şi ai tuturor de obştie au eşit învăţati, şi încă şi din alte ţări veniau copii săraci de învăţau, dintre care nu puţină pomană i-au rămas, de vreme ce nici la o ţară nu era mai proastă învăţătură decât la Moldova". Insemnată este spusa cronicarului că învăţau la şcoala domnească şi copii săraci, ce nu aveau cu ce plăti învăţătura, prin urmare era nu numai o şcoală pentru clasele înalte ale societăţei, ci şi pentru poporul de rând. Această mărturisire este adeverită şi de hrisovul însuş al lui Grigore Ghica, dat în a treia lui domnie în Moldova, în anul 1748, şi care spune că .meobicinuindu-se mai dinainte vreme a se ţinea şcoală de învăţătură, era multă prostie, că deşi cei puternici şi bogaţi cu puterea lor ţineau dascăli pentru copii lor, totuşi nici ei cu învăţătura cea desăvârşită nu se procopseau, rărnânând cei mai mulţi tot neînvăţaţi, iar prostimea cu lotul se află lipsită de podoaba tnnăţăturei" 9. Sub această prostime trebuie înţeles, ca şi mai târziu, fiii de neguţitori, mazili sau străini, Greci săraci, iar nu acei de ţărani, care erau primiţi numai în şco alele de carte românească, trebuitoare • Istoria Ţărei Româneşti de fraţii Tunusll , trad. de Gh. Sion Bucureşti. 1863, p. 45. 9 Alexandru Arniras In Lctoţiiseţe, III, p. 162. Vezi şi N. Mustea, ibidem, III, p. 32. Hrlsovul lui Ghica din 1748 şi Uricarul, 1, p. 58. In această şcoală reorganizată a învăţat şi istoricul grec de mai târziu Athanasie Comnen Ip­ silantl, Vezi scrierea lui (cităm mai sus, VoI. IX p. 33 nota 69 p. 465. Notăm .-li' Grecii venlau in şcoaleJe din principatele române pentru a învăţa greceşte. [170] 1'i0 IS'1'ORIA !fOMANlLOR spre a deveni preoţi în sate 10. Mai adaoge hrisovul amintit că dascălii' şco alei domneşti aveau următoarele lefi : cel mare elinesc 360 de lei pe an, al doile 120, acel slavonesc 130 şi a­ cel românesc 100 de lei. Veniturile din care se plăteau aceste lefuri şi alte ale şcoalei cheltuieli erau orânduite de Grigore Ghica să se tragă din birul de un galben pe un an impus preo­ ţilor, singurul pe care-I plăteau şi anume în favoarea şcoalelor. După mazilirea lui Grigore Ghica, venind în 1733 În Mol­ dova Constantin Mavrocordat, acest domn care era învăţat ca şi tatăl său şi mai ales avea o foarte bogată bibliotecă pentru acele timpuri, de peste 1000 de volumuri 11, se îngrijeşte de şcoala de slavonie, (aşa se numeau şcoalele româneşti de preoţie, deşi În cele mai multe nu se va mai fi învăţat limba slavonă) din Iaşi, ce se afla pe atunci despărţită, ca şi cea din Bucureşti, de şcoala grecească. El dispune prin un hrisov al său din 1734, că "mitropolitul să aibă a purta de grijă şi necontenită. cer­ cetare asu pra dascălilor, ca să pună nevoinţă asupra ucenicilor să-i înveţe precum se cade şi să-i procopsească, că cei ce se vor face preoţi dintre dânşii să fie învăţaţi şi pedepsiţi, să poată citi orânduiala bisericei după cum se cuvine, şi pentru ucenicii dela amândouă şcolile, cei care se vor sili la învăţătură şi vor fi săraci, lipsiţi de cele trebuincioase, încă să aibă de grijă mitropolitul a-i ocroti şi a-i chivernisi de cele ce vor trebui, pre unii cu leafă, pre alţii cu Îmbrăcămintea, pre alţii cu hrana pentru ca să nu se lase de învăţătură din acea pricină" 12. Această îngrijire a lui Constantin Mavrocordat pentru şcoalele de preoţie se explică uşor când vedem că domnul pe de altă parte ia măsuri energice pentru a cultiva pe preoţi, a-i face să înveţe carte, deoarece mulţi din ei intrau În această tagmă fără a-şi însuşi măcar pregătirea neapărată a cetitului cărţilor bisericeşti. Cronicarul Enache Cogălniceanu ne spune anume că acest domn "frământa în tot chipul pe preoţii dela oraşe şi dela sate. Poruncit-au de au adus şi cărţi pe înţeles,româ­ neşti, din ţara Românească, căci în Moldova nu se aflau Evan- 10 Asupra acestui punct Însemnat aducem o dovadă mai tărzie, hrisovul lui Alexandru Ipsilanti din Muntenia, 1776; Erbiceanu Cronicarii Greci, p. XVlT, unde se spune: "iar aceşti copii să fie ai bunilor patrioţi de ai boierilor ce se numesc maziliţi. sau şi străini săraci, dar nici de cum de ai pliuţaritor sau ţăranilor; iar copii comercianţilor sau a breslasllor să înveţe numai gra­ matica". 11 Hurrn. Dac. Supt, I, 1, p. 655 "une bibliotheque magnifique et abon­ dante". ·CL Daponte op. Erbiceanu, Cronicarii Greci. p. 193. • 12 Hrisovul lui Constantin Mavrocordat din 1734 publicat de C. Erhi­ ceanu În Istoria mitropoliei Moltlouei şi Suceoei, Bucureşti, 1888, p. 13. Pe­ depsi de la 7ta[lJEyw = a învăţa. Grecii 1nvăţ an ITI ai ales prin bătae. Apropie cuvântul năuc, dela nauka= sloveneşte învăţătură . . Invăţătura slavonă vndrrcr ,pe Români. cum în greceşte li pedepsi. IatA cultura ce am luat dela aceste două popoare! [171] lNVA'!'AlIfANTUL GRECESC IN EPOCA FANARIOTA 171 gh elii , Apostoli şi Liturghii, dând poruncă mitropolitului acele cărţi să le cetească pe înţeles pe la biserici; mai poruncind domnul mitropolitului şi episcopilor să facă tipografie fieşte care în eparhia lui ca să se tipărească cărţi pe Înţeles; de care nu putem scrie câtă frică trăgeau bieţii preoţi, că se a­ pucase la bătrâneţe să înveţe carte 13. Cu toată îngrijirea lui Mavrocordat pentru şcoli, el le făcu un rău, desfiinţând darea pe preoţi şi dispunând ca şco alele să fie Întreţinute din veni­ turile obşteşti ale vistieriei, care întrebuinţate în cheltueli mai neapărate, lăsau şcoalele în părăsire. Grigore Ghica,când re­ vine în domnia a treia în Moldova, reîntroduce prin hrisovul său din 1748, birul preoţilor, mai adăogând că din banii ce erau să prisosească peste plata lefilor să se întreţină şcolarii să­ raci, către care scop şi patriarhul Ierusalimului contribuie din veniturile mânăstireşti, Însă lucru caracteristic numai cu 100 de lei 14. In Muntenia Constantin Mavrocordat în a treia lui domnie, 1735-1741, reorganizează şcoala grecească făcând să se predee În ea pe lângă cursurile obişnuite, eline, greceşti, slavone şi române încă şi altele anume: italiene şi turceşti 15, vroind după cât se vede a răspândi instrucţia aceea ce se cerea dela dragomanii Constantinopolei. Constantin Mavrocordat vrea să dee o desvoltare deosebită studiului limbei greceşti, dispu­ nând prin un hrisov din 1745 ca numai aceia să poată îmbrăca dregătorii publice, care vor avea cunoştinţa acestei limbi 16. Tot el mai trimite în a patra lui domnie În Muntenia, 12 feciori de boeri la Veneţia, în şcoala grecească de acolo, la învăţătură 17. Se vede însă că şcoalele domneşti nu înfloriau, cu toate măsurile luate de deosebiţii domni de până acum în a lor fa­ voare şi ceeace le lipsea nu erau atâta dascăli procopsiţi, sau veniturile trebuitoare, ci numărul ucenicilor în cursurile prin­ cipale, acele superioare, care era foarte restrâns c şi acest rău cată să-I îndrepte măsurile luate de Ioan Calimah om Învăţat şi de origine român, în Moldova (1758--1761), prin un hrisov al său din 1758. După ce domnul spune că "şi politiceşte şi hi­ sericeşte de folos este învăţătura iar mai ales cea elinească, de 13 Letopiseţele, III, p. 198. " Doc. din 1748 în Uricarul, 1, p. 58-64. O dovadă că şcolarii erau ajutaţi se află pe o carte păstrată şi astăzi în bibl. Seminariului Veni amin din Iaşi, anume pe Flavii Ariani Nicodemiensls graece, text grecesc ce a servit în şcoală. Un şcolar însamnă pe ea în greceşte: "am luat 3 galbeni dela părln­ tcle meu şi 2 dela aţutorinţa şcoalei, care au făcut 5. 1801 Martie 15. Xenopol şi Erbiceanu. Sărbarea şcolară dela Iaşi, Iaşi 1888, p. 390 No, 24. 15 'I'unusli , p. 188. ,. Reproducem în Traian, 1869, No. 29 şi de Misail în Buletinul in­ strucţiunei publice, 1865-66,' p. 5l. 17 Genealogia familiei Canlacuzinilor, original, p. 138. [172] " Uricarul, 1, p. li1-71. 19 Alt hrisov dela Ioan Calimah din l751>, ibidem, II, p. 51. an VoI. IX p. 128.' unde ca dintr'un izvor celelalte toate' au eşit, adaoge că s'au interesat de starea şcoalelor din capitala Moldovei, şi au rân­ duit o cercetare care să se Iacă de către Iacov mitropolitul Mol­ dovei, şi marele dascăl Kritia Kaisi care se afla pe atunci în Iaşi, poate ca dascăl al copiilor domnului. Cercetarea aduce ca rezultat, că şcoala domnească s'ar afla în proastă şi rea stare, Însă nu din pricina dascălilor ci din alte două: întâia că ucenicii cum deprindeau ceva carte, părăseau şcoala înainte de a fi să­ vârşit studiile, ceeace desgolea cursurile superioare; apoi con­ curenţa pe care şcoalele private ţinute de dascălii caselor boe­ reşti o făcea celei domneşti. Se propun deci ca mijloc de îndrep­ tare. două măsuri, anume Întâi ca ucenicii să nu poată părăsi şcoala domnească, decât după săvârşirea cursului de şase ani, şi a doua, ca să se impună învăţătorilor privaţi a da lecţii numai în casele unde vor fi alcătuiţi, fără a avea învoire a ţinea şcoală şi cu alţi băeti. Se vede că cursur'Ie erau din potrivă foarte frecventate în părţile lor elementare, de pe aceea că mitropolitul cere să se sporească leafa dascălului al treilea de greceşte (adecă de apla), căci ar avea multă osteneală pentru mulţimea uce­ nicilor. Lipsa deci de învăţăcei pe care acelaş raport îl arată ca existând în clasele mai înalte, se explică de acolo că ele erau părăsite de cea mai mare parte din elevii săraci, care nu aveau nevoe de cunoştinţele ce se predau în ele şi mai ales de limba elină, iar cei bogaţi căutau o învăţătură mai îngrijită la das­ călii privaţi. Acest hrisov interesant mai conţine ştirea că în ţară adecă în afară de Iaşi, erau şcoli moldoveneşti şi slav 0- neşti, menite pentru învăţătura slujbei religioase, trebuitoare formărei de preoţi; şi domnitorul Ioan Calimah rândueşte chiar să se mai înfiinţeze o atare şcoală şi în mănăstirea Putna, unde s'ar afla un dascăl prea destoinic spre această treabă 18. Tot el mai deschide şi o şcoală în Botoşani, după cererea oră­ şenilor, la început probabil numai ca şcoală de slovenie şi ro­ mânie, către care vom vedea că se adaog mai târziu, de către Grigore A. Ghica, şi cursuri elineşti şi greceşti 19. Năvălirea armatelor ruseşti în ţările române, în 1769 face ca şcoalele greceşti să se închidă pentru tot timpul cât au ţinut ocupaţia rusească. După ce însă Rusia ia măsuri pentru încorporarea principatelor în imperiul său 20, mitropolitul Ga­ vril Calimah dorind să vadă re deschise cursurile învăţăturilor, trimite în April 1771, o adresă către feldmareşalul Romanzov, în care îi spune, "cum în anul 1770 din întâmplarea vremilor şi din boala ciumei împrăştiindu-se atât dascălii cât şi ucenicii, f I I j .. ISTORiA ROMANILOR i72 [173] lNVĂ'.rĂMĂNTUJ� GHECE�C IN EPOCA �'ANARlO'rA 173 au rămas şcoalele fără lucrare neputând a se scoate nici banii dela preoţi tot pentru aceste pricini". Ţara Moldov.ei f.iind îr:să intrată, în urma ocupărei ei de către armatele ruseşti, a [urămân­ tului prestat de toate treptele poporului şi a organizărei cerute de beeri, cu totul sub oblăduirea Rusiei, mitropolitul cere dela comandantul trupelor ruseşti un ajutor bănesc spre între­ ţinerea şcoalelor în lipsa încasărei contribuţiilor preoţeşti. Feld­ mareşalul în răspunsul său se fereşte de a atinge cererea mi­ tropolitului, spunându-i numai că el nu ar vroi să intre în cer­ cetare .asupra însemnătăţei limbei greceşti pentru învăţătură. Nu numai atâta, dar Ruşii prefăcuse casa Academiei, în local unde se ţinea divanul boerilor, şi mitropolitul se roagă atunci de generalul rus ca cel puţin să se restitue casa şcoalei, putându-se întrebuinţa spre adunările divanului casele atâtor boeri 21. După încetarea duşmăniilor şcoalele din ambele capitale se reînfiinţează pe aceleaşi baze ca şi mai înainte în privirea învăţăturilor, dar încunjurându-le de mai multe măsuri spre a le asigura existenţa. In Moldova Grigore Ghica rândueşte în­ tâi o epitropie asupra şcoalelor sub preşedinţia marelui vistier­ nic, care să aibă de grijă a strânge tot venitul din care trebuiau să se întreţină şcoalele. Acea domnească era pusă sub direcţia supremă a marelui dascăl "al filosoficeştilor patimi" care tre­ buia să se aleagă de către domn şi mitropolit. El avea dreptul a numi pe toţi dascălii inferiori şi să le orănduiască lefile şi obiectele ce aveau de predat. Tot el avea de ales şi de hotărît numărul şi persoanele ucenicilor întreţinuti pe socoteala domniei. Dascălii de pe la ţinuturi aveau să fie aleşi de epitropi şi toţi dascălii aveau dreptul la caz de neplata a lefilor lor să reclame în justiţie pe epitropii şcoalelor. Mai orândueşte hrisovul că ni­ meni dintre ucenici să nu se suie nici la o cinste dacă nu va poseda atestatul de săvârşirea cursului, iar acei dintre ei ce vor dobândi un asemenea testimoniu vor fi considerati de domn în cinstea lor îndată după boeri (în caz când nu ar fi din această clasă) şi li se făgăduia a-i boieri "după averea procopselei lor". De asemenea mai îndemna Domnul şi pe mitropolit ca să nu mai sfinţească de preoţi decât pe acei ce vor poseda atestate dela şcoalele preoţeşti de săvărşirea învăţăturei 22. Grigore Al. Ghica lăţeşte şi prin ţinuturi învăţătura lim­ bei elineşti şi a celei greceşti, ce până atunci fusese mărginită numai în capitală. El înfiinţează la şcoala din Botoşani pe lângă cursurile preoţeşti ce se predau în limba română, şi două altele pentru elineşte şi greceasca modernă. De asemenea înfiinţează 21 Vezi aceste trei documente In Arhina Românească a lui M. Cogăt­ niceanu, Inşl, 1860, J, p. 231-236. RO Acest însămnat hrisov din 15 Noemvrie 1775 In Uricorul, T, p. 71--7fL [174] in Galaţi, în mânăstirea Mavromolu, cursuri greceşti pe lâng� acele moldoveneşti, ce existau de mai înainte 23. Aflăm apoi că exista un dascăl din Râmnicul Vâlcei la scaunulepiscopiei unde din vechime fusese în tipografie 2.1. Domnul însă îngrijeşte şi de şcoala românească biseri­ cească din Iaşi dela Sfântul Neculai, unde se învăţa carte românească şi cântările bisericeşti, dând-o şi pe aceasta sub îngrijirea epitropiei. Prin un hrisov din 1776, rândueşte celor doi dascăli dela această şcoală, anume Gheorghe hiv . (fost) is­ pravnic de aprozi, dascălul de cântări, şi Gheorghe Evloghie biv izbaşa, acel de carte, precum şi vătafului mai multe foloase pe lângă lefile ce le aveau, anume câte 4 liuzi scutelnici şi unul vatafului, apoi tustrei împreună să aibă scoşi din dare la vremea, desetinei câte 300 de stupi, la vremea vădrăritului câte 400 de vedre de vin şi la acea a goştinei 100 de oi 25. Dela această şcoală de preoţie şi psaltichie ne-a rămas un program al orelor şi cursurilor din 181426• ' Grigore Ghica mută şcoala domnească din mănăstirea Sf. Sava în nişte case zidite anume pentru ea de lângă mitro­ polie, pe un loc cumpărat de mitropolitul Gavril, către care se mai adaoge spre a-l lărgi o bucată de loc din acel al bisericei sf. Gheorghe (vechea mitropoliej s". Dela el înainte şcoala gre­ cească domnească din Iaşi poartă numele de Academie. Exis­ tenţa ei este acum înainte" mai asigurată prin atribuirea regu­ lată şi trecută în obiceiul pământului, de a fi întreţinută atât ea cât şi şcoalele episcopale de pe la episcopii de limba elinească şi moldovenească, precum şi acele preoţeşti slavone-române sau române curat de prin restul ţărei, din birul impus preoţilor în sumă de 4 lei pe an plus 4 arale la leu răsura, pentru osteneala protopopilor însărcinaţi cu strângere a dărei. Cu toate aceste măsuri de indestulare materială a trebuinţelor şcoalelor, ele sufereau de o lipsă ce cu greu putea fi înlăturată, anume acele preoţeşti nu găseau dascăli români destoinici care să înveţe 174 IST01UA ROMA�ILOR , i ea Vezi hrisovul dela Gr. A. Ghica din 1765, Uricarul I, p. 113, Că se învăţa şi româneşte in şcoala din Mavromolu, vezi un hrisov din 1803 asupra ei' dela Alexandru Moruzi 1803. Uricarul I, p. 117. " Mai multe acte publicate de G. 1. Lahovary în Conv. literare, XXIfI, 1889, p. 385. 25 Hrisov din 1776 Mai in Uricarul, VII, p. 52. 26 Se află reprodus la sfârşitul VoI. X alUricarullli. " Un "hrisov al .lul Alexandru Calimah de 1796 C. Erbiceanu, Ist. Mi­ trop., p. 41-42 spune "am văzut domnia mea un hrisov din 1766 Oct. dela fericitul întru pomenire domn Grigorie Al. Ghica Voevod pentru punerea la cale a Academiei de aice din oraşul Iaşii. care arată că s'au zidit din temelie lângă 'mitropolie prin a d-sale cheltuială". Sub Calimah urmaşul lui, Ghica se mai lărgeşte prin cumpărături locul Academiei. Vezi un act de cumpărătură â unui loc pentru şcoala din 1767 'in C. Erbiceanu, Istoria Mitropoliei, p. 73. 'ţJ I [175] lNVAŢAMANTULOllEctEiSC 1N F.;POCA FANARIOTA 175 pe ucenici, încât raportul mitropolitului Iacov Stamate (17'92�- 1803) spunea că ,;venitul acesta după starea şcoalelor de acum şi după lipsa dascălilor care este afară, poate fi de ajuns" 2Ş. Numărul bursierilor în şcoala domnească se hotărîse a fi de 24 care primeau leafă pe lună, unii 10, alţii 5 lei. Aceşti interni pu­ teau să şadă şease ani în şcoală, trebuind să iasă după aceea "sau învăţaţi, sau neînvăţaţi pentru lenevirea lor". Se făceau două cercetări ( examene) pe an, dându-se celor mai buni şi daruri (premii). Şcoala avea doctorul ei care căuta pe ucenicii bolnavi. Nici ucenici, nici dascăli nu puteau fi supuşi la bir, nici la opreală; iar acei ce făceau abateri erau judecaţi de boerii epitropi. Se afla şi o bibliotecă pentru păstrarea căreia era rân-' duit un epistat sau păzitor al cărţilor care răspundea' cu leafa lui de lipsa vre unui volum. Neguţitorii de mărfuri străine adu­ ceau şi cărţi (1ibrari nu erau) şi erau datori să dee câte un exem­ plar gratis bibliotecei academice, iar pentru cărţile scumpe li se răspundea preţul pe jumătate 29• . In Muntenia învătământul este reîntocmit în 1776 de că­ tre Alexandru Ipsilanti. El găseşte anume în Bucureşti şcoala domnească având numai doi dascăli, unul de gramatică şi unul de ştiinţi, şi dispune ca ea să fie înzestrată cu nouă profesori, doi de gramatică, doi de matemateci din care unul să predea şi.istoria, unul de ştiinţele fizice, unul de teologie şi trei pentru limbile latină, franceză şi italiană. Se vor întreţinea pe soco­ teala statului 75 de studenţi săraci câte 15 de fiecare din cele 5 clase în care erau împărţite cursurile. In şcoală nu puteau in­ tra fiii plugarilor ţărani, "cărora li este dată agricultura şi pă­ storia ca ocupaţie obligătoare", iar copii de neguţitori să fie primiţi numai la. învăţarea gramaticei. Hrisovul mai dispune înfiinţarea a două şcoli inferioare de greceşte, una în Craiova şi alta. în Buzău, unde se învăţa numai gramatica, şi a căror ucenici puteau apoi trece la şcoala domnească din Bucureşti, 'precum şi instituirea de dascăli de limba ţărei şi de cea slavonă În toate orăşelele, pentru formarea de preoţi 30. Şi în Bucureşti se afla o bibliotecă în palatul mitropolitului, despre care ne spune Raicevici că deşi bogată în cărţi greceşti, latine şi franceze, nu prea era cercetată, deoarece era prada pulberei şi a insec- telor 31. . La 1803 se mai înfiinţează şcoli de limba elinească şi ro­ 'mânească afară de Galaţi, Botoşani şi episcopii, încă la Focşanf, 2' Raport nedatat în Uricarul, III, p, 12-22 . . 29 Raportul' citat. ac Vezi' acest hrisov. însămnat şi pentru modul predărei materiilor, reprn­ dus .după Ath. Comnen Ipsllanti (vezi vol. IX p. 33 nota 69)p, 527 şi 529. -Vezi şi Const. Erbiceanu, Cronicarii greci, p. XVII. 81 Raicovici, p. 245, nota. [176] 176 ,1STORfA ROMANILOR Bârlad şi Chişinău şi se urcă numărul bursierilor dela Academia din Iaşi la 40, cheltuindu-se în totul pentru hrana lor 3500 de lei pe an 32. In anul următor se înfiinţează o şcoală mai înaltă de preoţi, românească, în mănăstirea Socola de lângă Iaşi, stră­ mutându-se mai cele de aicea în mănăstirea Agapia, şi care poartă numele de şcoală de catehesie şi este originea seminarului dela Socola. Tot în timpul domniei fanariote se mai înfiinţează şi cursurile de inginerie practică în limba română, şi anume în Iaşi. predate de Gh. Asachi încă din 1813 iar în Bucureşti de Gh. Lazăr în 181633• Dacă aruncăm acuma o ochire Îndărăt asupra istoricului şcoalelor în timpurile Fanariotilor, observăm întâi că centrele de cultură greceşti înfiinţate în ţările române încă dinain­ tea introducerei domniei principilor greci, nu sunt nici odată aşezate în chip statornic, ci supuse ca toate lucrurile în ţările române la schimbări şi strămutări, care acuma înălţa şi Înzestra invăţământul grecesc, acuma iarăş îl afunda şi întu­ neca. Chiar după ce Grigore A. Ghica şi Alexandru Ipsilanti aşează pe baze mai trainice acest învăţământ, încă el rămâne şovăitor din pricina ocupărilor repetate ale ţărilor române de oştirile ruseşti care nu se îngrijeau de ale şcoalelor. Cu toată această existenţă întreruptă, învăţărnântul gre­ cesc se menţinu în ţările române, şi reînflorirea lui după fiece catastrofă îi dădea tot noue puteri şi îmboldiri. Apoi pe lângă şcoalele domneşti din Bucureşti şi Iaşi, lucrau poate cu încă mai mare efect dascălii privaţi ce învăţau pe copii boerilor cartea grecească, şi singuri chiar îi puneau în stare de a urma cu succes cursurile mai înalte din Academie, care fiind predate in limba grecească, ba une-ori chiar în cea elină, nu puteau fi nţelese de Români până ce nu-şi însuşise limba în care trebuiau să le asculte. Este deci netăgăduit că înrâurirea socială pusă în lucrare de elementul grecesc şi care cerea ca modă şi bun ton cunoştiinţa limbei domnitorului, făcea din învătământul limbei greceşti o nevoe neapărată a societăţei acelui timp, şi din acest punct de vedere au însemnătate şcoalele în care el era predat. Am schiţat până aici istoria exterioară a învăţământului grecesc în ţările române. Ne rămâne acuma spre a-l putea ju­ deca şi a preţui, să analizăm natura şi caracterul lui, să cerce­ tăm ce obiecte se învăţau şi cu ce metodă erau ele predate, cine 32 Hriso:v. dela Alex. Moruzi din 1803 Mai în 24, Uricarul, III, p. 22. 33 Hrisovul de întemeiere a şcoalei din Socola din 1804, Uricarul, III, p. 37. Hrisovul lui Scarlat Calimah din 1814 Iunie În 20, ibidem, III, p. 46 spune că, tn mănăstirea Socola de lângă Iaşi s'au aşezat şcoală pentru eate­ hesie acelor ce vor să primească darul preoţiei. Vom reveni asupra acestor de pe urmă şcoli la capitolul culturcl româneşti in epoca Fanarioţilor. [177] INVAl'ĂMĂNTUL GREC�C lNE,POCA VANARIOT.A 177 erau profesorii şi elevii. Astfeliu ne vom da seamă despre gradul de înrâurire ce l-a putut avea acest învăţământ asupra minţei acelor dintre Români ce se puteau adăpa din el. 2. INVĂŢĂM!NTUl, GRECESC o cercetare a cărţilor şi manuscriptelor rămase de la das­ căţii greci din epoca Fanarioţilor ne va da putinţa de a afla cu ce soiu de cunoştinţi se îndeletniceau aceşti reprezentanţi ai culturei greceşti şi deci cam ce Învăţături răspândeau şcoalele lor în ţările române 34. In primul loc se îngrijeau Grecii de predarea limbelor şi mai ales a acelei greceşti, atât nouă cât şi veche, sau mai bine zis a limbei eşite sub pana învăţaţilor din arhaizarea limbei vorbite. Gramatica ocupa locul cel dintâi în preocupările di­ dactice, predăndu-se cursurile ei după manuale prelucrate de autori germani, precum aceea a lui Iacob Willeri din Lipsea 1749, sau după autori greci, bună oară aceea a lui Sguduri ti­ părită la Veneţia în 1763, sau a lui Teodoru din Bucureşti 1768 sau a lui Teodor Gazi iarăş din Veneţia 1769, sau o prescurtare, mai lesnicioasă a acestei din urmă lucrată de C. Caraion, din care se află mai multe ediţii, între altele una îngrijită de Pa­ lizoi Contos şi tipărită în Buda în 1787. PoIizoi avea Însă şi un curs al său propriu tipărit în Viena la 1800. Pentru sintaxă se urma cu deosebire acea a lui Lecapen precum şi alta mai întinsă, sintaxul gramaticei la cele opt părţi ale vorbirei de Alexandru Bizanţul 35 • Studiul limbei eline se făcea prin mijlocirea acelei greceşti noue, mai ales prin dese şi repetate traduceri din elină in apla. Astfel un manuscript din 1788 conţine versiuni de ase­ menea natură; un altul din Bucureşti 1815, traduceri în apla din epistolele lui Sinesiu, din Libaniu despre drepturile de moş­ tenire în favoarea Elenei, din Isocrat, Sf. Athanasie, Lucian şi alţi autori Încă. Un al treilea caet, nedatat, cuprinde pe lângă epistolele lui Teofil Coridaleu, interpretări din elină în apla din discursurile lui Grigore Nazianzul şi a lui Grigore Teologul, 34 Preţioasele notiţe conţinute În acest capitol sunt aproape toate da­ torite neobositel activităţi a lui Constantin Erbiceanu fost profesor la semi­ narul Veni amin din Iaşi şi la facultatea de teologie din Bucureşti care prin întlnsele sale cercetări desmorrnântă această parte culturală atât de tnsămnată din epoca fanariotă C. E. a inceput publicarea descoperirilor sale in Revista teo­ logică din Iaşi şi apoi le-a complectat In o sumă de alte publicaţii dtate şi mai Inainte. Le-am orânduit şi completat el şi cu mine În publicaţia noastră Săr­ barea şcolară din Iaşi, 1888. os Xenopol şi Erbiceanu, Sărbarea şcolară dela Iasi, acte şi documente, faşi, 1888. Cap. I, abecedare şi gramatici. epistolare. p. 351 şi urrn., No. 5, 13, 17, 23. 28, 30, 34, 38 şi p. 405. No. 64. A. D. Xc,"opol. Istoria Românilor. - VoI. X. [178] 178 I�TORtA R01ORECElSC IN -EPOCA FANARIOTA 179 1774 probabil în laşi, unde s'au aflat exemplarul, care învăţă­ tură introductivă se întrebuinţa şi în Bucureşti; un rezumat de arta retoricei de Alexandru ExaporituJ, urmată de alt curs de retorică de ierodiaconul Macarie, trebuitoare mai ales predi­ catorilor, traduse din limba latină. Ambele aceste cursuri sunt redactate în formă de întrebări şi răspunsuri între profesor şi învăţăcel, însemnându-se întrebările prin o (oLolXcrxaAo�) şi răspunsurile prin -f.1 (f.1a{}Y)"C�� -",:.şcolar). Retorica lui Macarie se întrebuinţa şi în şcoala din Bucureşti. Era şi un soiu de retorică deosebită, numită "înălbitoare" , care avea după cât se vede mai ales în vedere sofismele şi arta de a face să treacă minciuna drept adevăr, tnălbiiui toate lucrurile. Cel mai răspândit manual era acel alcătuit de Anastasie Papa-Vasilopol din Ianina,din care s'a reaflat un exemplar la Iaşi şi altul la Bucureşti 39. In legătură cu retorica dar şi cu filosofia, şi alcătuind oarecum trecerea dela studiul limbei la acel filosofic, era lo­ gica, care se vede că se cultiva cu mare stăruinţă, dacă judecăm după numeroasele manuscripte şi cărţi de logică ce se Întâl­ nesc. Dintre cele mai însemnate vom enumera; tratatul de logică al ieromonahului Nectarie din Mitilene din 1710; un metod conducător la logica lui Aristotel de preotul Sguduri din Ianina, autorul şi a gram ati cei mai sus amintită; logica, alcătuită' bine înţeles tot după Aristotel, de Ion Forneu din Agrafa, după acea latină a lui Inecciu : vestitele comentarii şi Cercetări la logica lui Aristotel de marele dascăl al veacului al XVIII-lea Teofil Coridaleu, tipărite În Veneţia. In Bucureşti întâlnim pe lângă unele din manualele aflate şi la Iaşi, încă O altă introducere în logică compusă de dascălul Metodiu din Ianina 40. Din filozofia propriu zisă s'a regăsit comentariile lui Cori­ daleu la cartea lui Aristotel despre suflet; metafizica după cei vechi şi cei noi compusă de Petru Psalida din Ianina în 1798; psihologia a aceluiaşi dascăl din 1795; metafizica după filosofii noi, mai ales după Baumeister, tradusă în limba elenă cu multe adausuri de Ioan Forneu din Agrafa .Exemplarul aflat în Iaşi poartă pe el data de 1801 cu însemnarea, că "acum a fost pentru' Întâia dată prescrisă şi bine corectată în şcoala domnească gre­ cească din Moldova Daciei'"; conducătorul în filosofie a lui Coridaleu; metafizica unui dascăl vestit ale acelor timpuri Evghenie Bulgaris ; istoria ratională a filosofiei şi filosofia mo­ rală, această din urmă cuprinzând următoarele părţi: 1) idei 39 Ibidem, p. 360 No. 5, p.363 No. 17, (ef. 1:"&c.<, viosHtY"fpnj 'ftAOAOl'tc.< p. 441), p. 364 No. 19, p. 404 No. 62, p. 364 No. 20, p. 400 No. 39, p. 360 No. 6, p. 406 No. 75. - _ '0 Ibidem, p. 359 No. 3.59 No. 2 şi 3, p. 403 No. 56, p. 363 No. 17, p. 364 No. 21, p. 401 Ni>. 48. [180] 180 ( ISTORIA ROMĂNll,OR introductive; 2) elementele morale : , a) sufletul, b) corpul, c) faptele morale, d) virtuţile şi viciile; 3) fericirea absolută: a) frumosul, b) binele absolut, c) atributele binelui absolut; '1) mijloacele de a ajunge la fericirea adevărată; a) yvGi&t cro:v"COy b) consilii, c) lupta pentru bine. Autorul se vede că cunoaşte des­ voltarea filosofică a veacului al XVIII-lea din Germania şi Franţia, precum şi cu deamănuntul filosofii greci şi pe clasicii latini şi greci pe care îi citează la tot momentul. In şcoala din Bucureşti întâlnim de asemenea metafizica lui Baumeister, şi anume spunându-se că acel filosof german astăzi cu totul uitat, ar fi fost profesor la gimnaziul din G6rJitz. Prelucrarea care se învăţa în şcoala din Bucureşti era alta decât acea între­ buinţată în Iaşi, anume o traducere a lui Dimitrie Neculai Darvari 41. După ce elevii terminau toate aceste învăţături, şi înar­ maţi cu toate cunoştinţele trebuitoare pentru a putea bine scrie, erau învăţaţi a alcatui epistole asupra deosebitelor ma­ terii, şi nu numai de acele de corespondenţă obicinuită. Era oare­ cum punerea în practică a cunoştinţelor teoretice dobândite, o aplicare a logicei şi retoricei care nu-şi prea putea găsi întrebuin­ ţarea în libera vorbire şi de aceea era pusă în scrisoare. Să nu ne mirăm deci de luarea aminte ce se da epistolelor În învăţămân­ tul grecesc. Cei mai mari dascăli greci alcătuise modele de epi­ stolare care erau studiate şi comentate cu aceeaşi râvnă cu care se studiau şi comentau clasicii greci. Aşa găsim pe un dascăJ din Bucureşti, Diamandi, scriind observări la epistolele prea înţeleptului Neofit Sinesiu din Peloponez În anul 1753, şi o ex­ plicare în limba apla a aceloraşi epistole, precum şi nişte însem­ nări la o altă culegere de epistole celebre ale lui Coridaleu, fă­ cute de un dascăl originar din Dristra, chir Teodor, care muri în Bucureşti în 1788. Se află însă şi manuscriptul elinesc al epistolelor lui Sinesiu cu data de 1805 Bucureşti; nu mai puţin şi acel al tipurilor epistolare ale prea înţeleptului Coridaleu 42. Pe lângă limbile greacă şi elină care se învăţau prin cursurile arătate, se mai studiau în şcoalele greceşti şi limbele latină şi franceză. Se găsesc Între mai multe manuale care slu­ jeau la învăţătura limbei latine, şi Eutropii breviarium hlsto­ riae romanae cu traducerea grecească, tipărit în Iena în 1723; Palaefati, de incredibilibus, culegere de mituri din poetii latini, servind de text pentru traducere în limba greacă; colloquia Langiana de Curiis, Braşov 1802, din care text latin se făceau interpretări în apla, precum se vede din însărnnările făcute .. Ibidem, p. 359 No. 4, 7a, 7b, p. 401 No. 45, p. 3G1 No. 9, 10, 11, p. 363 No. 18, p. 394, No. 12. 42 Ibidem, p. 352 No. G 73, 76, p. 356, No. 25, p. 358, No. 37. [181] �NVĂŢĂMĂNTUL GRECESC IN EPOCA. FANARIOTĂ 181 . printre rânduri. Ca lexicon slujia acel al lui Schrevellius greco­ latin şi latino-grec. S'au mai aflat un manuscript din 1740 de metrică şi gramatică, în care se află mai multe lecţii scrise lati­ neşte cu traducerea grecească, precum şi o gramatică greco­ latină ex variis collecta "a Gheorghio Demetrio", alcătuită partea latină în paralel cu acea greacă, spre a înlesni învăţă­ ceilor greci studiul limbei latine, precum şi o gramatică latină scrisă latineşte: supplementum in universam grammaticarn Iinzuae latinae. Limba latină se învăţa bine înţeles şi ea prin mijlocirea acelei greceşti noue. Că unii din dascălii greci ştiau latineşte, se vede de pe deosebite traduceri făcute de ei din această limbă. Aşa găsim Theatrum politicum, nu ştim al căruia autor, despre datinele principilor, "tradus din limba latină in limba noastră apla de către cel mai mic între predicatori, preoţi, Ioan Avramiu în Bucureşti" 1716, şi traducerea matema­ ticei scrise în limba latină de Christian Wolf, făcută de dascălul Neculai Cercel, ambii traducători Români de origine 43. Pentru studiul limbei franceze găsim o gramatică a acestei limbi cu text latin, intitulată grammatica gallica brevis et fa­ eilis, tipărită în Varşovia în 1763; apoi les principes generaux et raisonnes dela grammaire francaise par Restaut, Paris 1737 ; o altă gramatică a limbei franceze cu text grecesc de Vendoti, Viena. In şcoala din Bucureşti întâlnim manuscriptul în limba franceză al unui profesor grec care dădea lecţii în această limbă, şi care manuscript cuprinde diferite exemple culese din autorii francezi clasici. In un alt manuscript al mitropolitului Filaret, se văd mai multe extrase în limba franceză culese din deose­ biţi autori, privitoare la istoria bisericei. Unul Panaghiot cu­ lege iarăşi mai multe sentinti din autori greci, latini şi francezi sub titlul de "culegere admirabile lucrată şi scrisă de mine în­ sumi în timpul studiului trecut" 44. Mai amintim şi un lexicon foarte curios în mai multe limbi, şi anume cuvintele elenice explicate prin apla, latină, italiană, franceză, persiană şi turcească, lucrat de Luca dela Roc­ cas în Constantinopole între anii 1769 - 1780, şi a cărui ma­ nuscript original, plin de ştersături şi corecturi, umple g vo­ lumuri, şi se află la biblioteca din Iaşi, adus la şcoala dom­ nească de aicea de către vre-un profesor din Răsărit 45. Alăturea cu limbile se mai predau în şcoalele domneşti şi ştiinţele numite pe atunci epistimuri. " Ibidem, p. 352 No. 4, p. 363 No. 9, p. 356 No. 24, p. 358 No. 39 şi 41, p. 366, No. 6, p. 390 No. 22, p. 407 No. 79, p, 408 No. 84 . .. Ibidem, p. 353-35.'; No. 11, 7, 21, p. 405 No. 68, p. 409, No. 87. n Ibidem, p. 354 No. 15. [182] 182 ISTORIA ROllfANItoR Mai întâi se învăţa matematică. Se găsesc printre cărţile de şcoală: o aritmetică în legătură cu geografia prelucrate de marele dascăl Nichifor Teotochis, la care el adause şi o expli­ care a logaritmelor după Gassendi; Trigonometria tradusă din acea latină a Englezului Scotus; tratatul introductiv în ele­ mentele matematicei de Germanul Christian Wolf, tradus de Neculai CerceI şi pus în rânduială de (elevul) Ilie Neculai Ruset, în Moldova Daciei, în şcoala elenică de ştiinţi, în anul 1801, cuprinzând aritmetica, Iogaritmele, geometria şi trigonometria, pe unde cerea trebuinta cu figuri explicative. Se mai află un rezumat al Geometriei lui Vlod, tradus din franceză în gre­ cească de Ioan Forneu din Agrafa; mai multe aritmetici de Dimitrie PanaiotatulGovdela, din care una tipărită în 1818; elementele Geometriei lui Euclid şi elemente de algebră Între altele unul al aceluiaşi Govdela, care se întitulează pe el : "doctor în artele libere şi în filosofie" . In sfârşit se găsesc mai multe exemplare ale unui tratat de cosmografie, intitulat: In­ terpretări sau memorii sinoptice în tratatul despre ceriu a înţe­ leptului Coridaleu ce a fost arhiereu în Naupact şi Arta 46. Dintre celelalte ştiinţi se învăţa întâi geografia, a căruia studiu l-am găsit îmbinat cu acel al matematicei; apoi un tratat despre cele geografice şi sferice de Hrisant Notara profesorul copiilor lui Neculai Mavrocordat, mai târziu patriarh de Ieru­ salim, scris în Bucureşti pentru fiul lui Neculai, Scarlat, şi tipă­ rit în Paris în 1716. Exemplarul s'au aflat la Iaşi, dăruit de Arghira soţia lui Toma din Castoria şcoalei domneşti de aici. Se mai află elemente de geografie adunate din vechi şi noi, expuse după Nichifor Teotochis, precum şi tratate de geogra­ fie pentru cunoştinţa ţărilor române, unul tradus din Bauer, memoires historiques et geographiques sur la Valachie sub ti­ tlul: "descrierea Valahiei cuprinzând poziţia, Ieliul ocârmui­ rei, veniturile anuale şi cheltuielele, cu enumerarea ţinuturilor şi a satelor ei, acum întâi tradusă din franţuzeşte în limba noa­ stră grecească apla şi imprimată în tipografia dela Cişmea, la izvorul maicei domnului, pe timpul prea înălţatului domn Ne­ culai Petru Mavrogheni Voevod, Bucureşti 1789 Iunie 17 la Dimitrie tipograful". Alt tratat de geografie al tuturor ţărilor locuite de Români aste acel al lui Dimitrie PhiIipid, tipărit în Lipsca în 1816.' S'a mai găsit în baştile mitropoliei din Iaşi, prin urmare aparţinând şcoalei domneşti şi itinerarul la To­ bolsk în Siberia şi descrierea riurilor ei, tradus din ruseşte în 46 Ibidem, p. 365 No. 1, 2, 4, p. 366, Nu. 6, p. 368, No. 10, 12, p. 367; No. 8, p. 368, No. 9, ri, p. 389, No. 16. , 1 r , , [183] lNVAŢAMANTUL' GRECIDSQJ IN EPOJJJA FANARIOTA 183 'limba greacă la anul l69,3 de întreprinzătorul autor al acelei călătorii, Neculai Spatarul Milescu 47� Fizica se studia de asemene, dacă judecăm după aflarea unui manuscript de acustică şi a unuia despre meteori şi alte tratate de fizică în deobştie, precum şi scara capitulilor din tomul I al fizicei lui Nichifor Teotochis 48, S'a mai regăsit oarecare tratate de medicină, cartea lui Ioan Dominic Santorinul despre friguri tipărită în Veneţia în l745, interpretarea la aforismele lui Hipocrat făcută în limba apla de Balan din Ianina, precum şi un manuscript de medi­ cină practică care conţine şi un lexicon de plante medicinale în patru limbi: elină, italiană, turcă şi greacă modernă 49, S'a mai aflat şi un tratat latinesc de istoria naturală urmat de o .introducere în istoria universală 50, Şco alele domneşti din Bucureşti şi Iaşi nu erau menite a da numai mireni, ci şi clerici învăţaţi pentru ocuparea 10,­ curilor mai înalte de prin biserică; de aceea se învăţa în ele şi teologia, pe lângă că precum am văzut chiar învăţământul .profan era adeseori atins de religie. Ca urmare ale unui în­ văţământ religios special s'a găsit în caetul unui şcolar din anul l709, pe lângă Olintiacele lui Demosten traduse în apla, şi canoanele naşterei domnului; apoi o "sfătuire foarte simplă dar trebuincioasă şi îndemnare frăţească către începători care vroesc să se facă preoţi", evident o scriere religioasă menită pentru acei ce îmbrăţoşau atare carieră, însă nu pentru preoţii români ci pentru acei greci, deoarece sfătuirea e scrisă în gre­ ceşte. S'a mai găsit cartea în deobştie cunoscută ca manual de şcoală: interpretările în teologie ale lui Damaschin din l78l ; legile rituale, engomiul prea învăţatului mitropolit al Euchai­ telor la cei trei Între sfinţii părinţii noştri dascăli ecumenici Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Crisostom, carte de asemene cunoscută ca manual şcolar, şi care cuprinde pe lângă textul original şi o traducere în apla. Tot cărţi de şcoală erau şi cuvintele sfântului Grigore Teologul, apologeticul fugirei în Pont al lui Grigore Nazianzul şi interpretările din a doua carte a apocalipsului şi altele mai multe 51. In şcoala din Bucureşti " ibidem, p. 369 p, 373, No. 12, p. 369 No. 5. Catalogul' din lucrarea citată aice, dă ,.descrierfaValahiei" drept o lucrare originală indicând că ară­ tarea traducerei ei din franţuzeşte s'ar Ii făcut numai "spre a o recomanda". O comparaţie amărunţită cu memoriile lui Bauer ne convinse că este într'adevăr o traducere a lor, p. 372, No. 6, p. 368 No. 1. 4. Ibidem, p. 373 No. 7-11. 49 Ibidem, p. 369 No. 3, 4, p. 373 No. 13. 50 Ibidem, p. 373 No. 14. " Ibidem, p. 376 No. 8, 12, p. 377 No. 15, 17, p. 378 No. 20, p. 379' No. 23, 26 şi 27. [184] 184 ISTORIA ROMANILOR găsim un manual al dascălului Doroteiu către ucenicii săi despre post; altul despre unele nedumeriri şi deslegări alcătuit de Zaharia şi care slujea de asemene drept carte de şcoală; sen­ tinţele distinse ale lui Grigore Teologul, carte pe care au în­ văţat Matei Creţulescu şi care pe lângă subscrierea lui gre­ cească mai adaoge cu litere cirilice luna Octomvrie; un manual de introducere în deasa comunicare din 1772; expunerea cre­ dinţei fericitului Ghenadie Scolarul patriarhul Constantinopo­ lei; un manuscript despre erezii, un altul despre sfintele si­ noade; un rezumat al sfintelor canoane de Constantin Harme­ nopol . şi câte mai multe 5:.\. După aceste rămăşiţi lăsate de îndeletnicirele atât ale şcolarilor cât şi ale profesorilor, şi dacă am admite că toate materiile din care s'au găsit urme se învăţau cu seriozitate, ar rezulta atunci fără îndoială că academiile greceşti erau nişte puternice Ioculare de cultură. Intr'adevărprogramul lor ar cu­ prinde în aşa caz următoarele obiecte îndestul de numeroase şi de însămnate: limbile elenă, greacă modernă, franceză şi latină (uneori şi cea italiană şi chiar cea turcească); retorica, filosofia şi anume logica, metafizica, morala, istoria filosofiei. Apoi din matematici, aritmetica, algebra, geometria, trigono­ metria şi logaritmele, pe lângă fizică, meteorologie, geografie. noţiuni de medicină şi teologie. Să supunem însă învăţământul grecesc unei cercetări mai amărunţite, spre a ne convinge care din aceste studii erau acele mai de seamă, acele ce se urmăreau cu tot dinadinsul, şi dacă altele din ele nu sunt numai aparente. Este învederat că studiul limbei greceşti şi anume a celei moderne era partea cea mai realizabilă a programului şcoalelor domneşti şi deci şi cea mai realizată, aceasta cu atâta mai mult cu cât şcolarii cei mai mulţi veniau pregătiţi în cunoştinţa ei dela dascălii privaţi ţinuţi în casele boiereşti, sau pentru copii de Greci, din practicarea acestei limbi în casa părintească. Şi cu toate aceste metoda predărei era aşa de defectuoasă încât copiii îşi pierdeau mai tot timpul cât îl petreceau în şcoală cu învăţarea ei, reprezentată prin acea a gramaticei. Este cu­ noscut că în timpul veacului de mijloc Grecii s'au îndeletnicit numai cu studiul limbei lor, frământându-l şi întinzându-l În­ tr'un chip cu totul abnorm, aşa că el se pierdu în nişte amă­ runte, în deosebiri prea subţiri şi o mulţime de megăituri, care sfărâmă numai frumosul arbore al limbei, fără a culege măcar roadele ce le-ar putea da. Se'ntelege că învăţământul grecesc din ţările române nu se putea deosebi de acel obşteşte urmat de toţi Grecii în ori şi ce ţară ei se aflau. Până la ce grad de it ibidem. p, :192 No. 6, 11, 17, 23. 25, 27, :W. [185] lNVATAMANTlJL UREC}<}SC IN EPOCA FANAltlOTA 185 pedantism ajunsese studiul limbei grece, ne dau dovadă lu­ crările gramaticale alcătuite de Greci asupra limbei lor. Rai­ cevici ne spune ca unul din dascălii de pe timpul său din Mun­ tenia avuse talentul de a scrie un volum în quarto asupra unei a patra părţi din gramatica greacă a lui Teodor Gazi, şi spu­ sele lui Raicevici se adeveresc prin faptul aflărei manuscrip­ tului între cărţile mitropoliei din Iaşi 53. Un alt autor, de sigur tot un dascăl de limbă, scrie un volum de mai bine de 500 de pagini "despre cele relative la particula 'el" 54. De aceea şi hrisovul însuşi al lui Alexandru Ipsilanti prevede ca obiect de studiu de căpitenie în curs de nouă ani de zile numai pe acel al limbei, iar ştiinţele să se înveţe la sfârşit în cei trei ani ce mai rămâneau spre a săvărşi cursul. El hotăreşte anume ca "elevii începători să se exercite trei ani într'una numai la gra­ matică, apoi să se facă început şi la limba latină, după care să se exerciteze împreună timp de trei ani în limbile greacă şi latină, ocupându-se cu cei mai renumiţi scriitori din fiecare. După îndeplinirea celor şase ani, în urmă trei ani să se dedee dimineaţa la poetică şi la retorică (adică tot la studiullimbei) cu exerciţii grece şi latine, şi mai ales la studiul moralei lui Aristotel". După aceşti nouă ani de pregătiri limbistice, intrau pentru restul de trei ani în studiul ştiinţelor 55. Asemene În­ târziere în învăţătura limbei nu putea proveni decât din răutatea metoadei de predare întrebuinţată, şi pe care mitropolitul Iacov o caracterizează în colori destul de vii, în raportul său asupra mersului învăţământului timpului său (1792-1803) când spune că "până acum în şcoalele noastre se învăţa cu numiri şi cu canoane şi cu mulţime de cuvinte, însărcinând mintea uceni­ cilor şi poruncindu-le acele numai date lor să citească şi ca papagalii să le înveţe pe de rost, nimica cu totul ştiind sau înţelegând din cele ce învaţă, din care pricină mai şi zece şi doisprezece ani îmbătrânesc în gramatică ucenicii" 56. Acest raport este însă prea însemnat prin ideile sănătoase pe care le cuprinde asupra învăţăturii în deobşte. Mitropolitul Iacov este însuş de părere ca învăţământul să nu pornească "cu întuneca rea dela cele neştiute la cele ştiute" ci din potrivă dela cele cunoscute la cele necunoscute. Dascălii trebue să se sco­ boare la priceperea şcolarilor ca să se poată să-I înţeleagă 53 Raicevici Osseroazioni, p. 212. Corup. Xenopol şi Erblceanu, Sărba- rea şcolară din lasi, p. 357 No. 30. " ,. Ihpi �wv TIpat n" ibidem, p. :i57 No. 31- "�o. Erbrc ea nu Ci cnicorii greci. p. XVIII-XIX . e e Raportul mitropolitului Iacov în Uricarul, III. p. 15-16. Ar crede cineva că Mitropolitul Iacov cunoscuse Emile al lui Rousseau. Pest alozzl este contimporan cu el. Dar pentru a avea idei sănătoase trebue de a avea o minte bine cumpănită şi fără II împrumuta dela alţ.ll. [186] 186 ISTORIA ROMANILOR făcându-se, cum zice Mitropolitul, şi ei ca ucenici începători". Vorba dascălului "să pornească din cuget nu din carte" ca să dea învăţături mai multe vieţei, La traduceri să se urmă­ riască mai mult înţelesul sau "noima" decât vorbele. Iacov e de părere să se dee o mai mare întindere epistimurilor adică ştiinţilor căci "o academie fără epistimuri e ca o casă fără fe­ reşti". Este destul de straniu ca Mitropolitul să recomande în lipsa unui dascăl de epistimuri elin, un filosof de altă limbă paradosind pe limba franţuzească". Critica învăţământului fanariot de Mitropolitul Stamati ne dovedeşte, că Raicevici nu va fi exagerat mult starea lu­ crurilor când spune că "modernii doctori greci sunt în deobşte foarte neştiutori şi nu se ocupă toată viaţa lor decât cu mă­ runţişuri gramaticale, fără nici o văpsea de ştiinţă, de litera­ tură frumoasă sau de gust ales" 57. Constantin Mavrocordat văzând întârzierea copiilor în învăţătura gramaticei puse pe medicul său, Constantin Caraion, să alcătuiască o gramatică grecească scurtă şi uşoară 58. Domnul grec gândindu-se foarte drept, că şcolarii români ar putea mai uşor deprinde grama­ ticagrecească, dacă ar cunoaşte întâi pe acea a limbei lor, Însărcinează pe Dimitri Eustatievici dascăl din Braşov care învăţase în Kiew, ca să. alcătuiască o gramatică românească. Braşovanu izbuti să scrie cea d'intâi gramatică a Iimbei ro­ mâne în 1757 într'un chip aşa de deplin, încât încercarea lui îi face cea mai mare onoare. Se vede însă că lucrarea lui Bra­ şovanu rămase fără de nici un efect, deoarece pe lângă că nu se dădu tiparului, după cum se plănuise, apoi s'a înmulţit prea puţin prin copiare, aşa că astăzi nu ni s'a păstrat decât două exemplare 59. Deşi îndeletnicirea cea atât de amănunţită cu limba şi gramatica avea de ţintă cu deosebire învăţarea limbei vechi, numai prea puţini erau acei ce ajungeau să şi-o însuşească cu 51 R'licevid. p. 212. " l;�&a. N soz)J,W"fj�-fJ q,�),o"ol[�' p. 557 Xenopol şi Erblceanu Sărbarea, p , 354 No. 17. " Iată titlul acestei prime gramatici româneşti găsită de C. Erbiceanu care a dăruit pretiosul exemplar Academiei Române: ,,Inlru mărirea sfintei cei de o [iinlă făcătoare de oiaţă şi nedespărţită Troiţă a Tatălui, Fiului şi sfin­ tului Duh, gramatică românească aţierosiia prea milostioului domn şi oblăâuitor a toată Ungro- Vlahia, domnul Ioan Constantin Neculai Voevod. acum tntâi iz­ oodită prin Dimitrie Eustatie Braşooanul, melod prea folositor şi prea trebuincios, Întărit cu pilde prea folositoare aşezată in orânduială dreaptă şi izoorâtă in Bul­ garia Braşovului În anul 1756 Septemnrie L Vezi Xenopol şi Erbiceanu 1. c., p. 251 No. 1 Dimitri Eustatievici spune dedicaţia către domn ca ,.precum voinţa Inălţimeitale de mult fiind spre aducerea întru fiinţă pre acest metod în dia­ lectul românesc" adăogănd că "domnul ar avea de scop a o da tipărirei". Ma­ vrocordat perzând tronul în anul 1758, gramatica lui D. E. rămase uitată. AI doilea exemplar se află tot în biblioteca Acad. Rom. [187] • lNVĂŢĂMANTUL (}RJB(:}j)&<{ IN ;EPOCA FANARIO'rĂ 187 desăvârşire. Cei mai mulţi care aveau altă. ceva. de făcut în viaţă decât de cetit autorii elini, nu se vor fi dedat la studiu ei cu sîrguinţa trebuitoare, şi apoi odată băncileşcoalei pă­ răsite, se lspădau de orice îndeletnicire cu dânsa. Folosul real cu care se alegeau elevii din studiul limbei greceşti era cunoş­ tinţa în destul de temeinică a limbei moderne, cu atâta mai mult că ea fiind şi acea a predărei, şi limba vorbită în socie­ tatea mai cultă, ei puteau să o deprindă mai cu înlesnire şi din zilnica întrebuinţare. De aceea am văzut că cei mai mulţi şcolari părăsiau şcoala după puţini ani de studiu, ne vroind să asculte cursurile superioare care se mărgineau mai mult la predarea limbei eline. Cât despre limbile celelalte, nu credem că progresul în ele să fi fost aşa de simţitor. In adevăr am văzut că după hrisovul lui Ipsilanti limba latină se învăţa numai în răstimpul de trei ani, şi alţi trei mai mult incidental, de şi fără îndoială că trebuia să fie mai grea pentru ucenici decât cea greacă limba lor oare cum firească. Dacă se întâlnesc câtiva dascăli care traduceau cărţi din latineşte, aceştia erau de aceia ce-şi făcuse studiile mai înalte prin Italia, şi numai prin excepţie vor fi fost ei pro­ duetul şcoalelor domneşti din Iaşi sau Bucureşti. Dela cunoştiin- . ţele câtorva excepţiuni nu se poate trage nici o încheiere asupra obştimei învăţăceilor. Nu e vorbă atât hrisovul lui Ipsilanti cât şi raportul mitropotitului Iacov conţin părerea cam greu de înţeles, că în cazul când profesorul de ştiinţi nu ar putea ţinea cursul său în greceşte, să-I predeeîn latineşte sau în limba fran­ ceză, ceeace pare a presupune că elevii posed au în destul aceste douălimbi, spre a putea urma cursurile de ştiinţi în ele. Noi cre­ dem că. o asemene părere este cu neputinţă de susţinut. In­ tr'adevăr limbile franceză şi italiană se studiau încă mai puţin timp decât cea latină, anume numai după mesele în curs de trei ani ultimii din cei nouă consacrati studiilor literare. Cum vroim ca în aceşti trei ani de studii, afară de unele excepţii, să'şi fi însuşit elevii aşa de bine acele două limbi şi "să devină aşa de tari încât să poată asculta cursurile în ele" 60. Observatori vred­ nici de credinţă ne arată tocmai slăbiciunea acestei părţi a în­ văţământului. Aşa Carra ne spune că "tinerii boieri meniţi pentru slujbele publice fie la curtea gospodarului, fie în judeţe, îşi dau oarecare osteneală pentru a învăţa turceşte, latineşte, franceza şi italiana; dar foarte puţini din ei îşi insuşesc intru câtva limbile străine". Recordon adaoge că studiile tinerilor băieţi se mărginesc a-i pune să înveţe, dela vrâsta de opt ani până la două-zeci, greceasca modernă şi în deobşte încă oare carecunoşlinţi a greceştei vechi, a francezei, de geografie şi arit- 60 Cum susţine C. Erhiceanu Cronicarii. greci. p. XXXVT. [188] 188 ISTORIA ROMANILOR metică" 61. Noi credem că atât dispoziţia din hrisovul lui Ip­ silanti cât şi părerea identică a mitropolitului Iacov erau numai o aiurare pedagogică, precum nu este de mirare de a se întâlni în aceste timp.iri atât de înapoiete în principiile unui învăţă­ mânt raţional. Cât despre ştiinţi, deşi ele se învăţau în academiile gre­ ceşti din ţările române, nu credem că să se fi ajuns prin ele la un mare rezultat. O singură dovadă, însă aceea hotărîtoare, din domeniul matematicei, vroim să aducem. Am văzut că se gă­ sesc urmele unor cursuri din această ştiinţă ce ar părea depline: aritmetică, algebră, geometrie, trigonometrie şi logaritmi. Faţă cu un asemene studiu ar trebui fără îndoială să întâlnim ingi­ neri hotarnici în epoca fanariotă. Toate documentele însă de hotărnicii care sunt în destul de numeroase nu conţin pomeni­ rea unor astfel de oameni de ştiinţă întrebuinţaţi la măsurarea sau stâlpirea moşiilor, deşi nevoia unor asemene nu va fi lipsit în desele certe pentru hotare care umplu analele judecătoreşti mai vechi ale principatelor române.--Şi dovada cea mai bună că ingineri hotarnici n'au existat în timpul Fanarioţilor, este înfiinţarea unor şcoli cu cu.rsuri româneşti pentru producerea lor, în ambele ţări, aproape de capătul acelei epoce : a lui Asaki în Iaşi, a lui Lazăr în Bucureşti. Deaceea şi elevii şcoalelor domneşti din Iaşi şi din Bucu­ reşti nu prea erau învăţaţi în sfera ştiinţelor, cel puţin dacă judecăm după atestarea unor călători. Unul din ei Christoph Wilhelm Ltrdeke, care trece prin ţările române în 1764, spune că . trăgând la gazdă la o mănăstire din. Moldova, fu ospătat aice câteva zile destul de bine. "Sara după cină venind vorba de poezie, eu spuseiu că în Anglia ar fi fost poeţi însemnaţi, Ia care observaţie călugării începură a râde cu mare haz, răs­ punzând că limba engleză ar fi aşa de aspră şi de nedestoinică, Încât nu s'ar potrivi de loc pentru poezie. Ei vorbeau greceşte, latineşte şi italieneşte. Mai întrebată dacă Anglia ar fi în Londra sau LOtt·.pal (studenţi). Cartea ,e află în biblioteca seminarului Veruamin din Iaşi. " Ibidem, p. 38P, No. 11, p. 39(\, No. 21, p. 351, No. 3, p , 393, No. 5. 'f I r [193] lNV ĂŢĂMiNTUL GRECESC IN EPOCA ]<'ANARIOTĂ 193_ Atanasie în sala domnească după liturghie" ; apoi încă alte cu­ vinte de laudă către Constantin Brancovanu 76. Alt manuscript a .sentinţelor lui G!igore Teologul. poartă p� el s�bsem�areagre­ cească a lui Matei Kretulescu din 1725 ŞI dupa ea, msemarea lunei Octomvrie în româneşte cu litere cirilice. Nişte interpre­ tări la întâia olintiacă a lui Demosten poartă următoarea în­ semnare în greceşte: 77. "Fi nitui celor două. rapsodii terminate în anul mântuirei 1784: în Octomvrie, ziua Mercuri în Bucureştii Valahiei în timpul profesorului prea învăţatului domn Tudor, pe când era domnitor prea înălţimea sa D. D .. Mihai1.,Suţu Voe­ vod, şi s'au scris de mâna lui Ghiţă adecă Gheorghiu, din Bucu­ reşti" înviderat un elev care prescrisese discursurile. Pagina întâi a precuvântărei la cartea despre suflet a lui Coridaleu, poartă pe ea Însemnarea: "din a le lui Eliad Manase 1768 Mai în 3"; apoi mai jos: ,,1744 Noemvrie 26 am început tratatul despre suflet şi am terminat studierea lui în anul mântuirei 1745 la 22 Noemvrie în Bucureşti; proprietatea şi osteneala mea, Dîa-. mant Petala Ce se zice şi Vritu din Târnovul Larisei" un student grec care învăţase acel tratat la şcoala din Bucureşti. Din aceste notiţi răzleţe reesă cu înviderare că şcolarii academiilor din Iaşi şi din Bucureşti erau în parte fiii de boieri români; că afară de ei mai erau mulţi copii de Greci şi că pe lângă aceste două clase se mai adăpau une ori la învăţături şi oameni din clasele mai de jos ale societăţei 78.. . Erau însă şi scoale româneşti, acele de preoţie în care se învăţa cetitul şi scrisul, cetitul anume din psaltire precum şi cân­ tările bisericeşti. Dacă în unele din ele se predă gramatica, această învăţătură se dădea în greceşte, ceeace era tot deauna primit cu silă de copiii de români. Găsim în această privire un fapt ca;­ racteristic, anume copilul Gheorhge fuge În Ardeal dela una din aceste şcoale de preoţie cu cursuri şi de greceşte, pentrucă "nu fusese trimis să înveţe greceşte ci numai cântările româneşti" 79. Aceste şco ale româneşti se ţineau pela mânăstiri ; una este amin­ tită la Domniţa Bălaşa 80. Ca mijloace de învăţătură erau pe lângă cărţile de. şcoală şi biblioteci mai cuprinzătoare, precum aceea a lui Neculai Ma­ vrocordat sporite şi adaose de fiul sau Constantin. Altă biblio- ,. Ibidem p. 395, No. 13, 16. 77 Ibidem, il. 39\3 No. 17, p. 399, No. 36, p. 401 No. 45. 78 Conform cu acest rezultat găsim pe Recordon, Lettres sur la Yolachie, spunând despre scoala din Bucureşti de pe la 1815: "l'ecole publique de Bu­ carest compte il peu pres 300 ecollers dont un grand nombre sont etrangers et la plupart de ces derniers Grecs". ,. Iosif episcop de Argeş c. Bagi Pop din Sibiu 20 Iulie 1796 în N. Iorga, 'Scrisori bisericeşti in An. Ac. Rom., II, tom. XXVIII, 1906, p. 223 (31) . •• "Scrisoareaî dln 23 Aprilie 1799 ibidem, p. 218 (36). A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. X. 13 [194] 194 ISTORIA ROMANIWR tecăeste amintită în scoala din Sf. Sava, cum şi la mânăstiriJe Mărgineanu şi Horezl{l 81. 3. REZULTATELE CULTUREI GRE'CEŞTl Cultura grecească reprezintată prin şcoli, biserică şi modă trebuia în curând să dobândească .precumpenirea in sânul po­ porului român. Clasa, mai înaltă a societăţei, umplută in toate părţile de elemente greceşti începe a se da după chipu aces­ tora, a le imita apucăturile şi obicei urie şi a le vorbi limba. Şi dacă cultura grecească îndrumase stăpânirea ei încă din vremile anterioare domniei fanariote, cu cât mai mult trebuia să devină acum covârşitoare, când toate puterile vii a le popo­ ruluierau puse în slujba elementului grecesc? Toată clasa boe..,. rească parte bărbătească pe cât şi femeiască, era ţinută, dacă vroia să-şi ţină vaza, să cunoască limba stăpâni lor şi de aceea aproape toţi oamenii mai de samă din ţările române cunoşteau şi vorbeau această limbă. Aşa Carra ne spne că "greceasca vulgară este limba mai poleită a curţei gospodarilor şi a gu­ vernatorilor ţinutali" 82, şi Laurencon adaoge că "în societatea cea mai bună se vorbeşte greceşte sau alte limbi străine" 83. Despre sexul femeesc, care nu putea învăţa în şcoalele pu­ blice, ştim că "toată învăţătura ce i se da era de a şti vorbi, ceti şi scrie grecească modernă 84. Potrivit cu asemenea ară­ tări şi întâlnim în deobşte pe boerii timpului cunoscând limba grecească, bine înţeles cea modernă, pe când cunoştiinta celei vechi este mult mai rară. Astfel mai mulţi din cronicarii noştri mai noi ştiu limba grecească, precum Neculai Canta care po­ seda o gramatică grecească, purtând însemnat de mâna lui în greceşte că volumul era în a lui stăpânire 85. De asemenea şi Enache Cogălniceanu, după ce pune în româneşte, pe un manus­ cript grecesc despre legile nunţei, însemnarea cum că această filadă mi-a dăruit-o mie Dimitrie Caracu în 1798 April 21; adaoge locul unde se afla, şi subsemnătura lui în greceşte: �ta�poop6ft"fJ (mahalaua Pera din Constantinopole, astfel nu­ mită de Greci) I(!)&vvo� K(!)Y(A�&VO� 86. Tot aşa ştie a grece­ şte şi Andronache Donici pravilistu Moldovei; Ilie Rosetti fiul marelui vornic Neculai, căruia dascălul grec Anastase 81 VoI. IX p, 90. Scrisoarea lui Cantacuzino c. patr. din Constantinopole 18 Apr. 1714 La hovary în ConlJ. literare, XXVf; 1892, p. 1074. Comp; alte scrl­ sori a lui C. .Brancovanu, ibidem,' 'p. 843, 82 Carra Histoire, p. 196, ; ., Laurer-e in, Nouoelles obseravalions sur la v alachie, p. 22 . .. Recordon, Lettres sur la Ytilachie, p. 112 . s , Xenopol 'şi Erbtceanu, Sărbarea scolară dela, 1 aşi, p, 357; No. 34, s c Ibidem, p. 375 No. 5. [195] lNV ĂŢĂMĂNTUL. GRECESC IN lEROCA iF ANARIOTĂ 195 scrie în 1798 o scrisoare grecească. Acest Ilie Rosetti era acel ce prescrisese şi pusese în rânduială cursul de matema­ tică tradus de CerceI 87. Tot pe atunci întâlnim pe unul Ştean banu care scrie în greceşte o epistolă adresată, nu se vede cui, în care se enumera titlurile mai multor cărţi, pe care alcătui­ torul scrisoarei ce le cerea dela acel către care era îndreptată. De altfel cum se înţelege uşor, corespondenţa între Grecii din Ţările Române se urma în greceşte chiar atunci când ea se purta Între feţele din dregătorii şi pentru trebi ale ţărei. Aşa întreaga corespondenţă a Domnitorului Munteniei Ioan Caragea .....• : . ., . .' este scrisă în greceşte 88. Pe volumul I din Concordantiae graecae din 1718 se află notita în limba greacă: "din ale lui Constantin Zagorianul" 89. In 1799 găsim pe postelnicui Constantin Racoviţă dând mână­ stirei Sf. Spiridon un act de exoflisire în limba greacă 90 •. In 1821 Gheorghe Paşcanu răspunde în limba greacă unuia din "caimacamii tărei Moldovei, ca să-I ierte dacă nu poate aduna răspunsurile boerilor fugiţi în Bucovina asupra întoarcerei lor în Moldova, de oarece ei ar fi împrăştieţi 91. Spătarul Cauta într'o scrisoare către mitropolituţ Veniamin din 1821 Noem­ brie 1, prin care îi descrie jafurile comise de Turci în Moldova, amestecă cuvinte şi fraze greceşti în o limbă dealtmirrtrelea bună românească, arătând astfel ştiinţa lui în idmioil de modă a timpului 92. Scrisoarea boerilor moldoveni îndreptată din Cer­ năuţi către reprezentantul Rusiei din 1822 este redactată în greceşte. De sigur nevroind a o scrie româneşte, limbă ce ar:f,j' fost neînteleasă împuternicitului Rusiei, ei o dădură pe acea din limbile străine ce le stătea mai uşor la condeiu, pe acea gre'" ceas că 93. Iordache Ba lş trimete în 1812, o scrisoare că tre.uni­ tropolitul Veniamin în care, pe lângă data lunarăscrisă în gre­ ceşte, mai intercalează în fraze greceşti în cursul cuvintelor româneşti 94. MItropolitul Veniamin era un bun cunoscător al. 1imhei greceşti. " Mai sus, p. 18l. •• Sărbarea şcolară, p. 361 No. 8. Cornp. Corespondenţa lui Dim. Arnan, ed. N. Iorga, p. 29-32. 89 Ibidem, p. 386, No. 2, 9. Uricariul, XII, p. 357. 91 ,C. Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 128. '" Ibidem, p. 171: Se află cuvintele sevas (respect) şi erqnomosine (re­ eunoştinţ.ă). Tată bună oară un exemplu de stilul românesc al spatarului : "E­ vropa se îndeletniceşte cu chiiele şi nimerele şi noi am obosit în pătimiri şi pră­ dăciuni". EI pune în greceşte următoarea frază: iv ltPO�!1E�Y(J)!1tY" &ru. �." p.t'tpto't'tJ'ta 'tOv ).,61(00' (Dacă aşteptăm dela cumpatarea lupului măntuireaj. aa Ibidem, p .. 202. '" Ibidem. n.' �07.Ii 'doreşte "să petreacă postul mare 1Y{t'ttljj� lia3hattpoV 'tov �vap(J)1tOV 't-1jv a� o:ftaV 'tp:ljp.tpoV h VEltp6\V t� tvaa't:aaa-j (sănătos ca fiecare om, iar sfintele trei zile a le învierei) le vom tace la laşi". [196] 196 JiSTORIA ROM:-ANII,OR � . De asemenea în Muntenia toată clasa superioară a socie .. tăţei era grecizată; ba, dacă se poate, din pricina bisericei mai tare încă decât în Moldova. In afară de persoanele ce le am aflat cunoscând limba greacă pe timpul lui Brancovanu 95, şi din care cele mai multe ajunseră cu viaţă şi în epoca fana­ riotă, mai dăm încă drept exemple despre cunoaşterea acelei limbi pe Grigore Brancovanu, care dărueşte în 10 Martie 1812 "iubitului său văr Alexandru Mavrocordat", un manual de legi tradus de paharnicul Mihail Fotinopol din 'Hio pe limba apla; apoi tra­ duce el din latină în elină cursul de filosofie a lui Heineccius, pus mai târziu pe româneşte de Eufrosin Poteca; mitropolitul Grigore al Munteniei, discipolul lui Veniamin Costache, care-şi făcuse educaţia în epoca Fanarioţilor, duce cu el în Muntenia mai multe cărţi greceşti dăruite lui de superiorul său, Veniamin'". Boerii Văcăreşti ştiau cu toţii greceşte. De asemenea ştiau greceşte, şi unii chiar elineşte, boerii : banul Grigore Băleanu, care a lăsat mai multe manuscripte de traduceri din greceşte, Constantin Câmpineanu, banul Radu Golescu şi fii săi Neculai, Gheorghe şi. Constantin, toţi cunoscători ai limbilor greceşti, modernă pe cât şi antică; Scarlat Grădişteanu şi fratele său Şărban ,Gheorghe Hotineanu care traduce în greceşte pe Ahil în Cipru de Metastasio, precum în deobşte toată boe­ rimea ambelor ţări române, din care cei anume însemnaţi nu sun t decât ° slabă spicui re 97. Către sfârşitul epocei fanariote, domnita Ralu fata cea mai mică a domnitorului Munteniei Ioan Caragea, persoană cu gusturi artistice, care admira şi cul­ tiva muzica lui Mozart şi a lui Beethoven şi era hrănită cu scrierele lui Goethe şi Schiller, se apucă de înfiinţat cu concur­ sul câtorva tineri şi tinere din societatea boerească un teatru în apartamentele ei, unde se reprezenta în limba grecească tra­ gedii· traduse din deosebiţi autori moderni, precum Orest al lui Alfieri, M oartea fiilor lui Brutus de Voltaire şi câteva idile precum Dophnis şi Chloe.Mai târziu domniţa puse să se zidi as că un teatru la Cişmeaua roşie în colţul străzei Victoriei şi a Fântânei, cu scenă, staluri şi mai multe rânduri de loje, teatru ars în 1825. Ea trimise pe Aristias la Paris ca să studieze pe vestitul Talma şi până să poată întemeia teatrul grecesc, aduse din Viena o trupă germană care reprezinta opere şi drame şi în care era, .ro VoI. VIII. p. 244. . •• Xenopol şi Erbiceanu, p. 383, No. 3, p.403, No. 56. 97 Asupra Văcăreştflor vezl A. 1. Odobescu, Poeţii Văcăreşli din Revista Română 1886, p. 482. Asupra celorlalţi vezi 1. Heliade Rădulescu, Echilibrul tnire antiteze. Bucureşti 1859, p. 75. I I ! [197] ilNV:Ă.Ţ:Ă.MANTUL GR.IDCESC tN EPOCA FANARIOTA 197 şi vestita Dally, cântăreaţă şi tragediană de un mare merit a acelor timpuri 98. •• • • Aşezământul care reprezl�ta v ma� cu deos,ebire cultura, biserica era de asemenea grecizata, ŞI anume m toate acele locaşuri' sfinte care prin închinare încăpuse în mâinile călugă­ rilor greci. Dar chiar şi autorităţile centrale, mitropolia şi epis­ -copiile se greciase şi ele în Muntenia, pe când în Moldova ele putură să se menţinea ceva mai neatinse de curentul ce cople­ sise întreagă ţară. . In Muntenia slavonismul este părăsit în chip oficial şi în biserica centrală de mitropolitul Teodosie, (1659-1669) 99. Răsturnat însă din scaunul mitropolitan de Grigore Ghica şi înlocuit cu Grecul Dionosie, acesta întrebuinţează toate trei limbile la ceremonia hirotonisirei lui, anume simbolul cre­ -dinţei se află transcris în limba greacă şi slavonă, iar confesiu­ nea tradiţiei bisericei în greceşte şi româneşte 100. După rein­ stalarea lui Teodosie (1675-1708), sub Şerban Cantacuzino, el-se sileşte iarăşi a menţine românismul în biserică, şi toate actele de alegere ale episcopilor ce se făcură pe timpul lui sunt scrise în româneşte , iar simbolul credinţei ce se rostea de ei la a lor hirotonosire în acel tradus de el în româneşte. La 1709 murind "Teodosie Se alege Antim Ivireanu, tipograful cel vestit al Bran- ,covanului, la scaunul mitropolitan, care deşi de origine străin şi spirjinind grecismu, numai puţin se interesa şi de biserica românească, între alta punând de a doua oară în româneşte textul crezului pe care-l rosti în această limbă la a lui sfinţire în anul 1709101• Şi sub Antim (1709-1716) se află toate ac­ tele de alegere scrise şi rostite în limba română, ceeace se ur­ mează tot aşa şi sub Mitrofan (1716-1720), Daniil (1720- 1732) şi Ştefan (1732-1734), toţi trei de origine română. Chiar când vine mitropolit, Grecul Neofit, în 1738 strămutat în Mun­ tenia din scaunul Mirelor, încă actele hirotoniei lui sunt scrise româneşte, deşi fără îndoială că va fi rostit crezu în limba 98 Vezi Ioan Ghica, Scrisori că/re Vasile Alexatuiri, Bucureşti, 1884 p. 37. Tragediile jucate sub patronajul domniţei Ralu au fost tipărite mai târ­ ziu, la 1820. Vezi Bibliografia grecească dela sfârşitul epocei fanariote adu­ nată de Gh. Sion Gherei in Reoista lui Gr. Tocilescu II, p. 426. T. T. Bura d a I ncepuiul teatrului în Moldova, in Arhiva din laşi 1905, p. 58 spune că pe la anul 1814 s'ar fi jucat in greceşte de către nişte tineri boieri, Moartea lui Cesar de 'Voltaire şi. .... Brutus de Alfieri, arătare nesprijinită pe nici o atestare contim­ porană. Comn. asupra teatrului grecesc dela Începutul veac. al XIX-lea, Ra­ miro Ortiz, Per la .... del teatroAlţieriano in Rumanla .1911, p. ,6 şi urm, ' •• Condica .sântă a mitropolieiUngro- Vlahiei publicată de arhiereul Glle­ modle Enăceanu, Bucuresti, ,1'886. p. 24. 100 Ibidem, p. 41.' T:'" ' 101 Ibidem, p, 100. [198] 198 ISTORIA ROMANILOR greacă 102. Dela acest mitropoli L Înainte biserica munteană se grecizează tot mai mult în părţile ei mai Înalte. De câte ori se întâmpla să vină câte un Grec în fruntea mitropoliei Ungro­ Vlahiei sau în acea a vreunei episcopii, ceremonia hirotonisirei şi mai ales partea ei cea mai de seamă, rostirea crezului şi a COJ1- fesiunei tradiţiei bisericei, se făceau în greceşte, precum tot în această limbă se redacta şi actul de alegere. Când Românii ocupau scaunele păstoreşti, aceste acte se făceau în româneşte. Adese ori însă chiar episcopi români rostesc rugele sacramen­ taIe. în greceşte si actul hiritoniei lor este scris în greceşte. Aşa bunăoară Metodie episcopul Buzăului 1741, Grigore episcopul Râmnicului 174-8, Cosma episcopul Buzăului l 764, Parfenie al Râmnicului 1764, toţi Români fac toate actele hirotoniei lor în româneşte 103; pe când Rafail episcopul Buzăului 1757, Dosoteiu Filitis a Buzăului 1786, Filaret mitropolitul 1752, Dosoteiu Filitis ca mitropolit 1753, şi mitropoliţii Ignatie 1810 şi -Nectarie 1813, toţi Greci, săvărşesc acele acte în limba gre­ cească 104. Dar şi episcopul Filaret al Buzăului 1748, mitropo­ litul Grigore 1760 şi Constantin episcopul Buzăului, deşi Ro­ mâni, rostesc închinarea în limba greacă 105, iar Chesarie epis­ copul Râmnicului 1774 spune în greceşte crezul şi confesiunea, iar actul său de alegere este scris în româneşte lC6. Biserica moldovenească este departe de a fi aşa de gre­ cizată ca acea a Munteniei. O singură dată în decursul întregei ei istorii se urcă un mitropolit grec pe scaunul arhipăs­ toresc : anume mitropolitul român Anton ducându-se cu Ruşii în anul 1739, după răsboiul terminat prin pacea de Belgrad, . se . aduse pe scaunul mitropolitan al Moldovei şi Sucevei pe Grecul Nichifor "nu că doar nu se afla la acea vreme vreunul din episcopii tărei vrednic de păstoria mitropoliei, ci mai vâr­ tosca să acopere numele ce de hainire al lui Antonie". Gre­ cul însă fu urcat în scaun, "ClI această tocmeală ca după dânsul alt strein să nu mai fie, apucându-se că el va alege pe urma lui pe unul din episcopii pământeni, ca să nu se strice obiceiulţărei. Iar dacă l'au supus vârsta bătrâneţelor, de au slăbit din fire, fiind Îndemnat de oamenii săi, s'au apucat ca. să ia o sumă de bani dela unul din străini, Grec, care se cerea să încapă la mitropolie. Ci stând împotrivă, apărându-se cu obi­ ceiul: ţărei şi cu tocmeala ce avusese cu proin mitropolitul Ni chifor, s'au scăpat scaunul de alţi străini". Soborul Moldovei în 'conformitate cu aceste temeiuri hotărăşte în 1752, sub .".' r , '.2 Ibidem, p: 127. Scris 'este simbolul în condicii !n limba română. '.3 Ibidem, p. 132, 155, 175. 188. '.4 Ibidem, p. 169, 215. 253, 275. 356. , •• Ibidem, p. 144, 148, 282. , •• Ibidem, p. 191. [199] p \ I � I !NVAŢAMAN'l'UL G:RIWESC îN }�POCA FANARIOTA 199 mitropolitul Iacob, ca "din pămâ�teni �ă se aleagă mitropolit, iar străini nici odată să nu se pnmeasca" 107. ' Cu toată atare hătărîre, în 1758, odată cu suirea lui Ioan Calimah în tronul Moldovei, se urcă în acel arhipăstoresc fra­ tele domnului Gavril Calimah, fost mitropolit al Tesalonicului, care deşi de �rigin� ro�ână ca şi fratele său, �r� de sigur�u totul grecizat, pricină ŞI pentru care el este privit ca al doile mitropolit străin în Moldova 108. In 1786, la moartea mitropo­ litului Gavril Calimah, o seamă de boieri partizani ai Greci: lor erau să pună ca mitropolit pe egumenul dela mânăstirea Barnovski; Iacob, Grec de neam' dar cei mai mulţi dintre boieri protestează atât la domn cât şi la Poartă în contra acestei încălcări al obiceiului pământului, arătând cum o singură dată numai. la hainirea lui Anton, s'ar fi ales mitropolit grec, Însă .în condiţiile arătate de mai sus a actului sobornicesc din 1752, a căruia înţeles boierii îl reproduc în protestul lor, cerând dela domn ca să nu încuviinţeze atare rânduire 109. Intervenind însă tocmai atunci ocupaţia rusească, în răsboiul dintre 1788-1792, Rusia aşează mitropolit în Moldova pe Ambrosie, arhiepiscopul de Pultava, punând astfel cu puterea un Rus în fruntea mi­ tropoliei 110. Printre episcopii Moldovei iarăşi întâlnim un singur Grec. 'şi anume Iacov, la scaunul Romanului, unde stă însă numai 7 luni, murind de o boală naprasnică în 1786. Modul cum acest .călugăr străin au încăput în tronul episcopal este in­ teresant de cercetat, căci va oferi o vrednică paralelă pe tă­ râmul bisericesc a celor ce se petreceau pe acel politic. în timpul epocei Fanarioţilor. Iacov era arhimandrit al mănăstirei Bar­ novski din Iaşi, şi la moartea mitropolitului Gavril, împins de patriarhia de Constantinopole, care dorea să reducă şi Moldova 'în aceeaşi stare de supunere în care se afla Muntenia, şi de domnul de atunci Alexandru Mavrocordat al II-lea, Firariul (1783-1786); caută să pună mana pe mitropolia Moldovei. Pu­ ternica împotrivire a clerului şi a boierilor pământeni îl im­ pedică cum am văzut de a-şi ajunge ţinta. Se abate atunci asupra episcopiei de Roman, pe care izbuteşte a o dobândi cu toată împotrivirea boierilor. Insă eu ce preţ ajunsese Iacov-a 'călca în picioare asezărnântul ţărei! Chiar acei ce-l sprijinise, precum domnul Mavrocordat, domnite Sultana oita lui, câţiva • 101 Actul sinodal Iăcut la Iaşi �n 1752 .Ianuarle 1 în C. .Erb lceauu , .Is­ toria mitropoliei Moldovei. şi �5'ucellei, Bucureşlj, 188ir,'p. 24 reprodus şi de Uri. carul, IT, p. 241. ,. -- ... , 10' Arhlereul Filaret Scriban, Istoria bisericească a Românilor, Iaşi, 1871, pag. 170. 10�, Erblceanu, Ist. mitr., p. 38. ,,:, . , ... 110 Scriban, Isi. bis, p. 170. [200] 200 ISTORIA ROMANILOR boieri influenţi, aplicând sistemul cunoscut al jefuirei, storsese de bani pe lacomul episcop. Domnul îi luase suma uriaşă de 50,000 de lei, când venitul întreg al episcopi ei nu era decât de 7,500. Darurile făcute domniţei erau în bani de 7,500 de lei, "bez un inel de smarald de 1,000 de lei şi o floare de diamant". Apoi alte daruri la deosebite persoane influente, precum spatarului Caragea 12.000, portarului Nicodim 2.000 şi alte sumi potrivite tuturor celor mai mici, care contribuise fie şi numai cu ascultarea lor la Întronarea episcopului. Ce icoană minunată în mic a celor ce în mare se petreceau la Constanti­ nopole 111 ! Nu puţină bătae de cap căşunădjvanului regularea acestei triste moşteniri lăsate de efemera trecere a Grecului pe scaunul episcopiei Romanului. Cu toate că în mitropolia Moldovei şi în episcopia Ro­ manului Grecii nu pătrunseră decâtînlr'un singur rând, în­ rîurirea grecizărei bisericei moldovene îşi află răsunet în con­ dica mitropoliei ieşene. Astfel deşi singurul mitropolit grec al Moldovei, Nichifor, scrie actul dimisionărei sale, din 1750 Oc­ tomvrie 7, în limba română, văzând că nu-şi poate vinde scau­ nul unui altui Grec şi roagă prin el pe domn să "facă din părnânteni mitropolit după cum este drept" în acelaş an se găseşte actul de hirotonie al lui Iacov scris în condică întâi în greceşte, însă fără subsemnături, şi după aceea redat în tra­ ducere română cu semnăturile păstorilor bisericeşti, Tot din acel an se mai află şi actul de hirotonie al lui Dosoteiu episcop de Rădăuţi scris iarăşi, în două limbi, cu sub semnăturile tot pe textul românesc. Actul de alegere al lui Inocenţiu, episcopul Huşilor din 1752, este scris româneşte numai, cu toate că ar­ hiereii iscăliţi în el sunt aproape toţi Greci. Tot aşa româ­ neşte . sunt redactate actele de alegere ale mitropolitului ti": tular al Sevastiei, la care se rânduieşte un _ egumen grec dela mănăstirea Golia, şi acel al mitropolitului Sinadiei, hirotonisiţi în Iaşi după ordinul patriarhului. Actul de hirotonie însă ar lui'!Gavril Calimah, din 1758, este iarăşi scris ., În greceşte cu traducere română iscalită.. .. 1. ,." ••• Cu toate că si biserica moldovenească resimtise inrâurirea grecizărei încunjurătoare, precum uuse putea altfel, totuşi în­ străinarea ei era departe - de _ ti fi aşa de deplină ca aceea a Munteniei, care se prefăcuse cum. am văzut în părţile ei su­ perioare aproape cu totul dup:�chirt\rl: glf�.c,esc. Un. document foarte curios întăreşte neatârnârea,: pe care tot deauna mitro­ polia şi episcopiile moldovene, au păstrat-o faţă cu elementul grecesc, Prin el arhimandritnl şi egumenul bisericei Sf. Neculai 111 Melchiscdec, ebron. Romanului, l I, p. 115---138, care aduce toatc' documentele. [201] j i I � I lNVATA!lIA'\''l'UL GHECESC IN EJ>OCA FANAHIO'l'A 201 (zis şi Păpăuţi) din Botoşani, recunoaşte că a primit egumenia acelei mânăstiri dela patriarhia de Antiohia căreia era închinată, se declară de membru nedeslipit al acelei patriarhii, şi renunţă la dreptul de a cere vreoda!ă rangul �e e!!i�c�p �n Mo�dova. Atare renuntare bine înteles ca a trebuit sa-i fie Impusa de domn, după 'obi�eiulţărei, de oarece, deşi Român, devenise egumen al unei mânăstiri închinate 112. Paralel cu atare neatârnare mai mare a bisericei moldovene de predominarea elementului gre­ cesc în ţară chiar, întâlnim şi o poziţie a ei mai liberă faţă cu patriarhia de Constantinopole, decât cum stătea biserica munteană. Intr'un arz către Poartă din 1786 găsim pe boieri arătând că "am apucat de la părinţii şi strămoşii noştri că nu s'au întâmplat să aştepte voia dela patriarhie ca să poată domnul şi pământul alege mitropolit" 113. In Muntenia din contră alegerea mitropolitului se făcea totdeauna cu învoirea patriar­ hului P>. In rezumat rezultatul cel mai lămurit al culturei greceşti asupra poporului român, era grecizarea societăţei mai înalte reprezintată prin cler şi boieri, după cum se vede lucrul din obiceiul de a subsemnă numele pe greceşte primit de o mul­ ţime de feţe din tagma boierească că; Ntx6),ao� M1tpyxo�avo�, Po�avoa XapaAafJ-1tlo�, rp"l)y6pto� rxlxa�, Ll"I)f.L�'t'pw� Af1avt�, EA€YX"l) Llovo€crxa, N(XOAaO� TpEcrV€a, EAh1) xoV't'€cra rouo€crxa, �'t€Ţavo; m1t€�XO�, (Bibescu) ZfJ-apavoa Moupyaoavxa �a't'p€p paca, eOf1a� lIpa'ttavo;, E1ttcr'ta 't1)� 't'wv 1tocr't'wv, (Toma Brătianu îngrijitorul poştelor), Ntx6),ao� Pwcrjho�, Kwvcr't'aV'ttvo� O't''t'€'t'€Atcravo�, Kovor. KaV't'axou�"I)v6�. Iwavv1); �"C1)p1ta{"I); (Ştirbei) B6pv(x6�, Tp. Ka).).w€crxo;, Kwvcr't'. IIpatA6t (Brăiloi) �"C6Avlxo�, A),€�(Xvopo� N€V't'�OUA€crxO�, EA€V"l) IIp atAo"l) , Keovcr. M1ta),a"C�avou (Bălăceanu) (rp"l)y6pw� rpao€cr"Cavo� (Grădişteanu), rp. (A(1t1t€crxo�, Aou�avopa IIou�opavxa, (Puţureanu), Iwavv"l); �Aa't'lV(ăvo�, I. rO),Ecrxo�, A),€�avopo� N€V't'�oo (Nenciu); Tot aşa găsim scrisoarea unor boieri români în 1822 sub semnată greceşte �f1'tpcXvpa KoAŢ€crxa. Tot greceşte iscăleşte �a6"Ca IIpay­ xo6avxa M1tav€crcra, y€v1Jf.Lh"l) IIaAcrex (Safta Brancovanu băneasa, născută Balş) 115. Toate aceste ne arată că aproape toată boierimea .munteană y,prbia şi scria greceşte. Cunoştinţa şi Întrebuinţarea limbei greceşti era preţuită ca acea a unei limbi mai nobilă, mai cultă,' şi aducea lepădarea idiomului naţional, ca unul ce nu ar fi destoinic a reproduce idei mai deosebite şi bun numai pentru mijlocirea nevoilor de rând. 11' Acest document precum şi toate acele raportate asupra mitropoliei Moldovei, în Condica sfântă a Molâonei needită În arhiva mitropoliei din Iaşi. m Arzul din 23 Martie 1786 În Erbiceanu, Istoria mitropoliei Moldovei, p. 39. '" Condica sfântă a mitropoliei Ungro- Vlahiei, passim. 11G N. Torga, Studii şi Doc., VIII, p. 39--77. Adaoge IX, p. 122 VoI. X p. 41. 2 [202] 202 ISTORIA ROMANILOR Aceasta era părerea în primul loc a dascălilorşi cărturarilor greci, din care unul Lazaris Ţingala scrie chiar un tratat, dedicat lui Scarlat fiul lui Neculai Mavrocordat, în care caută să dovedească că limba elină este cea mai destoinică pentru învăţarea ştiinţelor, cerând ca ea să nu fie înlocuită cu altă limbă în principatul Valahiei, mai ales nu cu cea română, şi combate chiar greceasca modernă ca organ de predare 116. Dar şi între oamenii ţărilor, şi anume dintre cei mai luminaţi, întâlnim care se potrivesc în idei cu dascălii greci, şi care chiar nu ştim prin ce procedare a minţei lor, aiu­ rite de grecism, merg până acolo a considera limba grecească ca limba firească a poporului român. Cum ar putea fi altfel înţeleasă tânguirea mitropolitului Iacov Stamate (1792-1803), care deplângând modul nepedagogic al predărei limbei greceşti, arată cum "ucenicii mai zece şi doisprezece ani îmbătrânesc în gramatică, în vreme când neamurile Europei, tot această limbă, măcar de le şi este străină, ca pre una ce le este foarte trebuitoare atât mai cu înlesnire. o Învaţă de cât noi, Încât În, cinci ani pre cei mai adânci singrafi prea cu amăruntul îi înţeleg" 117. Vra să zică Românilor limba grecească nu le era străină! De altfel această cultură a poporului grecesc trebuia să rămână stearpă şi fără rodire În sfera cugetărei, de cât doar în puţinele excepţiuni ce străbăteau mai departe către clasi­ cismu. Intradevăr limba grecească modernă, aceea care mai ales se introducea prin şcoli şi se răspândea prin practică în ţările române era şi ea săracă în idei, afară de cât în acele fără spor ale cunoştinţilor teologice. Aproape ca şi slavonismul efi. întuneca mintea şi nu o desţălina, şi avea asupra poporului român numai efectul negativ, de a împedeca prelucrarea pro­ priei lui limbi, singura în care el putea răsădi, cultiva şi cu­ lege câmpul mănos al gândirei. Nu se poate câtuşi de puţin asemăna studiul limbei greceşti din ţările române, cu al celor clasice din Apusul Europei. Aice limbile străine erau zemisli­ toare de idei, pe când limba grecească modernă din Muntenia şi Moldoya învălea numai cu o pătură străină pustiul ce se lăţea peste orizontul lor intelectual. De aceea nu se observă nicăiri în ţările române efectele constatate în apusul Europei ca datorite studiului clasicităţei, şi mai ales productul său cel mai de sarnă, spiritul de critică, fiincă lipsiă izvorul din care Il' Tratat aflat de C. Erbiceanu, In biblioteca senunariului din Bucu­ reşti, Xenopol şi Erbiceanu Serbarea şcolară; p. 407, No. 80. Cât de mult era preţuit acel ce avea "condeiaş nu numai românesc dar şi grecesc", se vede rincipilor şi a dragomanilor sunt aleşi mai cu deosebire din cei ce ştiu franţuzeşte. Aşa întâlnim în 1807 ca agent lui Alexandru Moruzi fostul principe al Moldovei (1802-1806) pe un Grec albanez, -Ioan Ghica, din familia Ghiculestilor care se rostia foarte bine în limba franceză 12!!. ' Potrivit cu asemenea schimbare a limbei diplomatice şi ve­ dem pe dascalii greci îndeletnicindu-se cu cunoştinţa limbei fran­ ceze. Astfeliu Gheorghe din Bizanţ traduce în 1750 scrierea lui Montesquieu: considerations sur les causes dela grandeur et dela decadence des Bomains ; Doroteu din Hios directorul colegiului din Const. era învăţat în şcoalele franceze; Iosif Misiodax pro­ fesor la Iaşi în 1765 traduce aritmetica lui la Caille, iar în 1780 Ionas Spermotis profesor la Ambelachia traduce algebra ace­ Iuiaş autor francez. Atanasie Psalidas, profesor la lanina pe la 1755, vorbea franţuzeşte, şi cătră acel aş timp fraţii Zosima fac o donaţie colegiului din Ianina în scopul de a se plăti un profesor de limba franceză. In 1815 Jules David este numit profesor de franceză la colegiul din Hios. Incă din 1782 vestitul editor al autorilor vechi, Adamantius Coray, se stabileşte în Paris pentru a putea să se devoteze în totul scopului vieţei lui, publicarea vechilor autori elini 129. de Gentz. Prokesch-Osten, Depeches inedite» des chevalier de Gentz au x lIOSPO­ dars (le Yalactiie, Paris 1876, Tom. I. Dimitrie Moruzzt delegatul turcesc la pacea de Bucureşti. Hurm. Dac. Supl., II. p. 58R. Mitiaiu Suţ i (mai jos nota 140). Alexandru Moruzz] despre care călugărul englez Adam Reale, )!oyaqe en Al. lemaqne, Poloqne, CIl Moldaoie, Turqiie, lraduit par ••• , Paris, 1818, p, 18, Spune că i-ar fi vorbit franţuzeşte Grigore Calhnah care de şi vorbea italiana şi franceza, numai din motive de etichetă se înţelege cu Boscovici prin t al- maciu, Boscovich Giornate, p. 237. , 12V Hurm. os«, Supl., 1, .p. 725, 734, 754, 774, 872. .r' •• Hurm, Dac. SupL, II, p. 14, 17, 49, 134, 177, 271, 274, 277, 371. ". Chassiotts, l, C" p. 39, 41, 48, 51, 63, 100. 1" l' 1" .!' _..-------------------- [207] lNVAŢAMANTUL G'RECESC rNEC IN EiPOCA FANARIOTĂ 215 eului trimiţând pela 1750 pe Gh. Râmniceanu la Viena care se întoarse cu învăţătura de carte latinească şi este boierit cu "şă­ trăria la 1756 de către Constantin Mavrocordat 161. Pe lângă gazetele germane amintite mai sus, pe lângă creşterea unor fete la Ursulinele din' centrul german al Sibiului, găsim bună oară că Beizadea Alexandru Mavrocordat (Firariul) pela 1768 era un bun cunoscător nu numai al limbii franceze ci si al celei germane şi că el era chiar căsătorit cu o germană diiI Strass­ burg. Mai aflăm apoi pe Vasile Rati din Bucovina care învăţase la. Viena şi se întorsese liber cugetător : fraţii Sturza din care cel mai mare Scarlat studiase doi ani în Lipsea şi Întors înapoi în Iaşi ridicase aici o casă în stil apusan; Alexandru Ghenca nepotul episcopului de Roman învăţase în Saxonia 162. Pela 1800 aflăm pe Ioan Cănănău, învăţând la Berlin cu scopul de a se perfecţiona în limba germană. El sta în gazdă la pastorul •••••••• 163. Intre anii 1804-1813 găsim pe Gheorghe Asachi învăţând în Lemberg, Viena şi apoi în Roma, iar în 1809 aflăm pe Costache şi Grigore Cantacuzino învăţând la Viena. 164 Apusul se apropia tot mai tare de ţările române dela Dunăre atraaere din partea acestor din urmă. Locuitorii lor ti ndeau tot mai mult să-si lumineze mintile la soarele intelectual ce strălucea tot mai 'tare acolo unde 'cel fizic apune, şi în acest puternic şivoiu în care intrase cugetul românesc, cele mai puternice unde pentru Românii din princi­ pate erau acele ale civilizaţiei franceze care venia să invioreze pe Latinii dela Dunăre. La început altoirea acestor două fice aşa de apropiată prin rasa amândorora fusese făcută de o mână străină. Curând însă ea se întări şi se chitui mai bine când con­ ştiinţa identităţii de neam veni să aducă la putere covârşitoarea înrăurire franceză în ţările române, înrâurire ce nu s'a mai putut stânge cu toate schimbările întârnplate vieţii politice şi culturale. 5. IDEILE HEVOUJŢIEI FRANc}�ZI� Tot pe calea înrîuririi greceşti se introduc şi cele întâi idei ale marei mişcări ce zgudui Franţa la sfârşitul veacului al XVIII-le care idei apoi se strămută dela sine în o ţară în care limba franceză era cunoscută şi care trebuiau să le schimbe suflet şi corp Până aici am. stabilit o serie de fapte cari au 161 Hârtii vechi de G. 1. Laho vury În Con/J. Iii. XXII, Hib8, p. 253, m N. Iorga, Isi. /il. rom. în sec. XVIII-lea, II, p. 31 şi 27. 163 Mai multe acte din 1800-1803 în N. Iorga Acte şi Documente, p, 36:�. vn şi 379. 164 Pentru Assachi mai jos, p. 297 Pentru Cantacuzlneştd, Documentele familiei Cantacuzino, ed. N. Iorga, p. 230. [216] 216 ISTORIA ROMÂNILOR -conduslla închegarea partidului naţional în ŢărilcHomâne. In timpul ce această serie îşi desfăşura inelele, o alta veni să se altoească pe dânsa şi să deschidă mai largi orizoane minţei regenerate a poporului român. Această nouă serie se referă la ideile Revoluţiei franceze, cari introduseră în cugetarea Ro­ mânilor principiul de libertate şi mai ales acel de egalitate ce trebuiau să îndrepte minţile către clasa împilată a poporului de jos. Şi în vremuri mai vechi întâlnim asemeni porniri ge­ neroase; dar ele sunt datorite îmboldirilor întâmplătoare ale -simţimântului, şi nu celor statornice ale concepţiilor intelec­ tuale. Acuma, dimpotrivă mişcarea altruistă se întrupeazăîn idei cari cuprind minţile şi sufletele din ce în ce mai mult. Această nouă îndrumare a cugetelor răpeşte pe cei ade­ meniţi de ea, către alcătuirea unui partid nou care contra­ .stează tot mai mult, cu rândurile acelora ce rămăseseră inţe­ leniţi în vechile deprinderi. Viaţa politică a poporului român îşi lăţeşte valul; fluviul ce o purta se desface în mai multe braţe, asemenea apelor ce se apropie de mare. Noua alcătuire mintală era productul unei adieri ce ajun­ -sese până la noi, din uraganul deslănţuit departe în Apus de marea Revoluţie franceză. Ne trage rândul a urmări încolţirea şi desvoltarea acestor idei nouă în sânul poporului român, pentru a vedea cum s'a 'îndrumat din ele despărţirea vieţei politice române în cele două mari partide istorice, Între care ea se frământă şi astăzi: par­ tidele cunoscute mai târziu sub numele de cel conseruaior si cel liberal.' ., Grecii şi Revoluţia franceză. - Frământarea gândului pă­ răsise, în Franţa, domeniul ideal al frumosului şi se coborîse, dela jumătatea veacului al XVIII-lea înnainte, în măruntaele vieţei de toate zilele, spre a supune unei aspre critici, normele după cari acestă viaţă se conducea şi a îndruma desăvârşita ei prefacere. Intâi1e raze ale unei asemenea îndrumări se răspândiră şi în Ţările Române din scrierile Iilosofilor francezi, cari pă­ trunseră în ele pe la sfârşitul veacului al XVIII-lea. Aşa scrie­ rile lui Voltaire erau cum am văzut, cunoscute în Principate. Nu mai puţin se introdusese în Ţările Române şi câteva exemplare din Enciaopedia franceză. Anume.iagentul francez din Ţările. Române, grecul Constantin Stamati, cere dela. Mi­ nistrul' de externe al Franţei, Le Brun, ca să trimită această carte compatriotului său Codrica, secretarul principelui Mihai 'Sutu 165,' '65 Raportul lui C. Stamati din" Ianuarie 1795, Hurm. Doc., Supi., 1, 2, p. 113. [217] lNVAŢAMANTUIJ GRECElSC IN EPOCA FANARTO'fA 217 Un al doilea exemplar este adus de negostorul francez Vincent Pech pentru Principele Ipsilanti care nevoind să plă­ tească preţul acestei cărţi, din cauză că pe vasul pe care ve­ nise se furase câteva volume, negustorul e nevoit să reclame plata la Poartă 166. In afară de acest îndemn scris către ideile nouă asupra organizărei vietei, Românii mai vin în atingere vie cu ele, pe de o parte prin numeroşii Greci din ţările lor, cari simpatizau cu ideile revoluţionare franceze, în speranţa propriei lor mân­ tuiri; pe de alta prin acea a Francezilor însăşi cari, dela uciderea lui Ludovic al XVI-lea şi predomnirea Iacobinilor re­ publicani, fuseseră aruncaţi ca "sfărămăturile dintr'un vulcan'" până în îndepărtatul Răsărit. Cu privire la cei dintăi, la Greci, observăm că "Revo­ luţia franceză avuse, ca cel dintăi al ei efect, în peninsula Bal­ canică şi în Principate, de a deştepta" şi, până la un punct oarecare, de a moraliză naţia grecească; căci ea pusese Gre­ cilor un scop. Până atunci singura lor năzuinţă era de a trece Dunărea pentru a face avere, dacă se putea, la curţile Gos­ podarilor. Acuma o înflăcărare, o dorinţă de a Învăţa, de a fi folositor, pune stăpânire pe minţi, şi o idee răsare' în fundul tuturor conştiintilor , acea de patrie 167. Grecii anume se cutremurară dela un capăt la altul al răspânditului lor neam, la auzul marei mişcări ce izbucnise În Paris. Bucureştii şi Iaşul erau de mult centre însemnate ale grecizmului, şi cu prilejul nouei însufletiri, tot în ele se con­ centră mai cu seamă mişcarea Grecilor. Sufletul ei însă era un Aromân grecizat, Riga Veleştinliul, aşa precum întreagă Revoluţia grecească din 1821 fu condusă şi sprijinită de Ar­ matolii aromâni din munţii. Pindului. Că Riga a fost Român se vede Întâi din numele său de origină: Veleştinliul, adică din Veleştin, sat din Tesalia de lângă Volos, şi anume din provincia aromânească Vlachia a doua (B) .. �X[� � od)'t€p�) 168. El se subscriă Pjjy�� B€)..€o .. tt\l)..jj�" după cum se vede aceasta din lucrarea sa cea mai de seamă: Marea hartă a Greciei, ti­ părită la Viena în 179716!l, prin care el voia să arate compa­ trioţilor săi şi, străinătătei, până unde se întindeă neamul slă­ vitului popor al Grecilor, de care şi Riga ca şi toţi -Aromânii i s e Hul'Iin c. Talleyrand 11 Noembrie 1802, Ibidem, p. 249. 16' Pompiliu Eliade. De l'inţluence ţrancaise sur l'esprit public en Rou­ manie. Paris 1898, p. 201, comp. Gervinus. Insurreciion el Regeneration'de la Grece, Trtul, ţraneaise par Minsen el Sgonta, Paris, 1863, p, 107. '" Heuzey, Mission arclieoloqi que de Macedoine, p. 451. , •• Ubicini, "La grande carte de la Grece", par Rhigas în La Remie âe Geographie a lui Ludovic Drapeyron, VIII, 1881, p. 241-253. [218] 218 ISTORIA ROMANILOR acelui timp, credea că se ţine. Grecii îi prefăcuseră �ume.le lui "în, Pfjycx<; 6 epcxto<;, dela numele antic al Velestinului : pavoolia M'ij}.}.tp sv B�€y. , 173 Gion-Ionescu, Istoria Bucureştilor, p, 607. Culegerea poeziilor lui Riga nu 'am' putut-o afla nici în biblioteca din Iaşi. nici în aceea a Academiei Ro­ mâne. Existenţa ei' este însă arătată de Papadopol Calimah în articolul său':' Harta Moldovei Il/erată de Riga 1797, articol' publicat În Convorbiri liI-erarc XVII,'�884, p. 326. . , .. [219] 1 1 I I , I I t l ţ INVĂŢĂMĂNTUL GRECESC IN EPOCA FANARIOTĂ 219 ÂEU'CE 1tCdOE(; 'Cwv 'E),A�VWV '0, XCapO(; "CYje; 06�YJ; ij)"6EV (Sculaţi fii ai Elenilor Timpul gloriei a sosit). o altă izbucnire poetică a lui Riga este chemarea că tre poporul grecesc, un fel de "Deşteaptă-te Române". (I)i),ot l.lOU e;u[i1tc<:"Cptw"Cca ÂOOAOe; va f.LE"Ca we; 1tOtE Twv &xptWV MovcrOUAf1cGVWV TYje; 'Enaooe; 'Cwv "CupcGvvwv '? (Iubiţii mei compatrioti Până căd vom fi noi toţi Sclavii cruntilor Osmani Ai Eladei cruzi tirani?) ln culegerea poeziilor lui Riga se găsesc multe îndem­ nuri de acestea, spre ridicarea poporului grecesc. El era apoi în legătură cu Francezi cunoscuţi ca înflăcăraţi .Iacohini, pre­ cum. : Emile Gaudin, secretarul ambasadorului francez din Con­ stantinopole 174; cu Marie Descorches primul ambasador al. re­ gimului teroarei; cu Hortolan negustor francez din Bucureşti din tagma Jacobinilor şi cu alţii încă. ln sfârşit Riga întemeiase în Bucureşti prima societate pregătitoare a mişcă rei revoluţio- nare � hCl.�p�c<: "Cwv cplAwv, (Eteria prietenilor), în care fă­ ceau parte nu numai Greci, dar şi Bulgari, Albanezi, Români şi chiar vestitul paşă revoluţionar Pasvantoglu 175. Sfârşitul lui Riga pune pecetea pe activitatea lui revo­ luţionară. Trecând el prin Triest eu nişte proclamaţii revolu­ ţionare pentru creştinii din Turcia, este prins de guvernul austriac şi predat Turcilor, cari pun să spânzure pe tovarăşii lui Riga. Când ii veni rândul, el trânti prin o puternică lo­ vitură pe gâde la pământ şi luptă cu atâta energie, încât Turcii Iură nevoiţi să'I îrnpuşte. Se zice că înainte de a'şi da sufletul. el ar fi rostit cuvintele: "Aşa mor giganţii; ee am semănat eu, alţii vor culege". Lui Riga i s'a pus o statue uriaşe în Atena, înnaintea Universitătei, unde se mai află şi statua altui martir al revoluţiei greceşti, patriarhul Grigorie. Este destul de curios de notat, că ambele statui au fost ridicate cu chel­ tuiala unui Aromân bogat din Cairo, numit Averoforiginar din comuna arornână Arminciul (Metzowo) de pe Pind . . 174 Ernile Gaudin, Du souleoemeni de la Gr ecie el des provinces chretiennes de la Tttr quie d' Europe, Paris 1822, p. 25. 17> Ubicini în art. citat, mai sus, nota 169, dă chiar textul unor scrisori ale lui Riga către Pasvantoglu; dar pune în îndolală autenticitatea lor. [220] 220 ISTORIA ROMANILOR Efectul înteţirilor lui Riga se văzu întâiu în anul 1795, când Greci din Principate începură a unelti o răscoală contra · Turcilor, sub conducerea ascunsă a principelui Alexandru Ma­ vrocordat '?". Apoi către sfârşitul lui 1797, pe când Riga se afla la Viena unde tipăreă Marea Hartă a Greciei, "un ma­ nifest tipărit în greceasca vulgară şi care se spunea că venise din armata lui Pasvantoglu, a fost împărţit în Valachia. El (conţinea un apel la popor şi tabloul vechei libertăţi a Greciei. Poarta care pusese mâna pe câteva exemplare, descoperise că această proclamaţie, fusese tipărită în Viena. Ea ceru deci îm­ păratului Austriei să aresteze pe cei 3-4 Greci cari şedeau acolo, ceeace se şi făcu îndată" 177. Intre cei arestatţi era şi Riga care plăti. cu viaţa a lui îndrăzneală. Tot atunci Han­ gerliu descoperea, că în Bucureşti unul Turnavitul, Grec supus francez, care apărase interesele republicei pe când ea nu avea · încă reprezentanţi în Principate, avea corespondenţă în Viena cu făcătorii de proclamaţii 178. In tot timpul Muntenia şi Moldova erau vizitate de Greci 'ce fuseseră sau învăţaseră în Paris, cum este bunăoară acel de care vorbeşte S-te Luce într'un raport al său şi care În- · trebat de el, de unde avea dreptul a purta rozeta legiunei de 'onoare, îi răspunse că el învăţase la Fontainebleau şi că toţi 'elevii acelei şcoale aveau acest drept. Consulul adaoge: că mai mulţi Greci compatrioţi ai săi stabiliţi în Bucureşti il cunos­ 'cuseră în Paris, unde era În slujba lui Ali-Efendi. S-te Luce mai spune, că "Grecii ce se întorc din Paris se dau drept a­ genţi ai guvernului" 179. Este învederat că asemenea purtări ale Grecilor Între Paris 'şi capitalele Ţărilor Române, ideile vânturate de ei nu puteau -rărnânea fără înrîurire asupra încunjurimei româneşti, în care · ele se răspândeau 180. 176 C. Stamati c. Comitetul salutei publice, 6 Iunie 1796 Hurm., Doc. Supl., I, 3, p. 426: "Le vice consul russe fit arrăter il y a 15 mois (deci in 1795) 11 Iassy, en plein jour, le citoyen Irancais Durosoy avec sa famme, qui allait 11 Constantinople pour communiquer au citoyen Deseorches un projet de conjuration et de revolte que des Grecs, diriges par le Prince Alexandre Mavrocordato, formaient contre l'Empire Ottoman". Denunţarea lui Durosoy vezi Ibidem, Supt, 1, 2, p. 134. 177 Flury c. Af. străine, 14 lan. 1798, Ibidem, I, 3, p, 484. 1" E. Gaudin (în scrierea citată In nota 174), p. 21. 17' S-t Luce c. Talleyrand, 13 August, 1805. Hurrn., Doc., Supl., 1, 2 p. 318-319. 1.0 Kreuchelv c. Miltitz din 1822, Hurm., Doc., X, p. 198, spune foarte bine, că "Les Gre�s et par eux les Valaques commencerent a lparlerpolitique ă I'epoque de la Revolut.ion franc;qise". [221] tNVAŢAMANTUL GRECESC IN E.POCA FANARIOTA 221 Reprezentanţii francezi al ideilor noue. - Mai însemnată încă decât atingerea Grecilor celor molipsiţi de furia revolu­ tionară era acea a însuşi agenţilor Franţiei celei noue. . După ce guvernul republican pune mâna pe putere în Franţa, prin descăpăţânarea regelui, se apucă de organizat o reprezentaţie diplomatică potrivită cu noua stare de lucruri. Destitue deci pe ambasadorul regalist dinConstantinopole, Choiseul-Gouffier, şi îl înlocueşte cu cetăţeanul Semonville care schimbă tot personalul ce'l înconjura sau stătea sub ordinele lui. Republica, una şi nedespărţită, "cerea dela agenţii ei mari şi mici, ca să culeagă, în ţările pe unde erau acreditaţi, no­ ţiuni privitoare la comerţ, arte, agricultură, la istoria naturală, la medicină şi chiar la politică, în care s'ar putea amesteca fără a deştepta luarea aminte sau a provoca gelozia. Ei mai trebuiau să cerceteze plecările-principilor în privirea Revolu- ţiei franceze şi să adune cunoştinţele trebuitoare asupra na­ turei guvernelor şi a mijloacelor de întrebuinţat, spre a izbuti în negocierile ce ar fi să întreprindă. In sfârşit ei erau datori să propage adevăratele principii printre concetăţenii francezi, stabiliţi în aceste climate" 181. Bineînţeles că propaganda nu se putea mărgini numai în . cercul concetăţenilor francezi şi că ea trehueă să treacă şi la naţionalii în sânul cărora aceştia îşi petreceau viaţa, cu atât mai mult că ideile de libertate şi egalitate proclamate de Re­ voluţia franceză erau atât de ademenitoare, pentru toate su­ fleteleînselate după aceste neperitoare bunuri. Deaceea şi în­ tâlnim, curând după schimbarea reprezentaţiei Franţei din Ră­ . sărit, manifestări de simpatie pentru Republica franceză ple- cate chiar din sânul poporului. român. Pe atunci se stabilise în Bucureşti cea dintâi casă de negoţ franceză sub firma Horioian el Peilei, nişte republicani convinşi cari căutau să strecoare mai mult ideile revolutionare decât mărfurile prăvăliei lor. ' In o scrisoare a cetăţeanului Hortolan către cetăţeanul Descorches, scrisoare care poartă în fruntea ei deviza Sancu­ loţilor: "Liberte, egalite ou la mort" şi este datată după ca­ lendarul republican: "le 27 vendemiaire an 2 dela Republique francaise une et indivisible", înfocatul republican francez din Bucureşti, aduce următoarele ştiri desigur cam exagerate asupra plecărei locuitorilor din Bucureşti către Revoluţia fran­ ceză, dar cari ştiri totuşi trebue să conţină un. sâmbure de a­ devăr: "Cu toată mulţimea supuşilor şi a proteguiţiJor ruşi ce se află în Bucureşti, nu este decât un glas pentru Republica, 181 Memoriul naturaliştilor Brugneres şi] Olivler, 7 August 1793. Hurm, Doc., Supt.; 1,.2, p.8.9. [222] 222 ISTORIA ROMANILOR. franceză. Oameni din ranqurile (ele mai de sus. se ocupă serios de ea, şi cauza noastră câştigă pe fiece zi noi aderenţi. Mai toţi negustorii din Ianina şi Albania stabiliţi aici sunt San­ culoţi. Câţiva mi-au cerut cântecele pe care ei voesc a le tra­ duce în greceşte. Nu am îndrăznit a le da, spre a nu face să se vorbească de mine. Ei sunt desnădăjduiţi că nu le pot avea. Să le dau oare? Ei se interesează mult şi de progresele Polo­ nilor, Fără a te cunoaşte, cetătene Descorches, toţi, in deob­ ştie toţi vorbesc de tine şi, când se întâmplă să audă câte o. vorbă care să'ti fie protivnică, aş vrea să fi fost tu singur martor cu câtă pornire ei răsping asemenea clevetiri absurde. Intrun rând ei puseră atâta căldură în desbateri, că dacă su­ puşii ruşi nu ar fi lăsat'o mai pe jos, s'ar fi întâmplat vre-o poznă. Poate să te miri de aceasta; dar nu e mai puţin ade­ vărat, că aşa stau lucrurile. Şi aceşti oanemi sunt stabiliţi şi bogaţi, ei nu caută a face vuet; dar ei sunt neînduplecaţi când e vorba de republică şi de tine. Spătarul, ruda principelui ce e şi vizirul acestei ţări, m'a primit cu cea mai mare dragoste. şi caracterul său republican îl făcu să Iese îndată la o parte toate ceremoniile" 182. Dacă această scrisoare vorbeşte mai mult de Greci şi dovedeşte încă odată cât de mult pătrunseseră la ei ideile revoluţionare, ea totuşi lasă a se înţelege, ca şi oameni din cei mai sus puşi, adică boierii români, împărtăşeau simpa­ tiile de care vorbeşte. Intre aceşti boieri unul este chiar anume ară tat, căci Spătarul de care e vorba şi despre care Hortolan care nu'i dă numele, se laudă, că lăsase îndată la o parte toate ceremoniile adică se iiiise cu el, cum se tuia Hortolan cu su­ periorul său cetăţeanul ambasador Descorches, nu era alt cineva decât marele si învătatu 1 boier român Enache Văcărescu lB�. Către aceiaşi timp prin 1794, un alt republican înflăcărat, alungat din Rusia, trecuse în Iaşi, unde da lecţii. Jacques Le­ doulx în o scrisoare către cetăţeanul Descorches îşi face pro­ fesia de credinte de adevărat republican şi declară ambasa­ dorului, că "e gata a jura credinţă pe altarul patriei până la ultima picătură a sângelui întregei sale famili" lS�. Un astfel de profesor nu se poate să nu fi spus nimic elevilor lui, despre cel mai scump ideal al sufletului său. I 18' Hortolan către Marie Descorches,' 15 Oct. 1793, Ibidem, p. 94. 183 Cunoaştem cine era Spătarul acelui an 1793, din mai multe docu­ mente din domnia lui Al. Moruzzi Voivod in Muntenia 1793--1796. Vezi anume două pitace domneşti adresate: "Cinstit şi credinciosului boierul domniei mele Enache Văcărescu vel Spătar şi Const. Fi1ipescu biv vel Vistier". V. A. Ureche, Documente inedite din Domnia lui Al. C. Moruzti W., Bucureşti, 1895, p. 270-" :471. !. 184 Ledoulx c. Descorches, 24 Iulie 1783. Hurrn., Doc., .supl., 1, 2. p. 98_ [223] JNVĂTĂMANTUL GREiCESC lNE,POCA I<'ANAHIOTA 223 Un alt ra port fran�ez acel al lui Par!'ant, vi�e,.consul d�n Ia .. i cu atât mai vredmc de crezut cu cat e mal moderat in r0�tiri, spune că ,,?ri. cUl,n.var fi �ucrurile, iu.b�re� Apentr� l3;uşi nu e obştească, CăCI el au tacut ŞI nemulţumiţi ŞI înşelaţi. Este chiar de băaat de seamă, că Revoluţia franceză pentru mica parte de boieri car� pot raţio�la nu e�te cu totul Jips�tă d� farmec. Ei iubesc sa le vorbeşti de ea ŞI nu se pot împiedecă de a o aproba în parte şi de a admira cel puţin minunele să­ vârsite de dănsa. Cu timpul mai ales tineretul urmând înainte studiile la care a început să se dedea, nu rămâne. îndoială, că priincipiile franceze nu vor pune în sfârşit şi aici în lucrarea dulcea si bineîăcătoarea lor lumină" 1%. A�aliza psihologică a acestui document ne va dovedi că el este rostirea celui mai sfânt adevăr, căci ne putem uşor în­ chipui că boierii din Moldova, în traiul lor cel închis, trebueau să asculte cu înseta re povestirile faptelor eroice militare, pe cât şi scenele cumplite petrecute în Paris, mai ales când erau co­ lorate cu exagerarea firească unor oameni ca înfocatulpatriot Ledoulx ; şi că aceşti boieri, deşi nu puteau aproba toate fap­ tele revoluţiei, admirati pe unele din ele. Era tot aşa de fi­ resc că boierii cei tineri a căror minte era tocmai deschisă, 'prin profesorii francezi, spre apreţuirea unor asemenea fapte, să fie tot mai încântati de izbânzile revoluţionare şi mai aplecati 'a se închina lor. Tot pe atunci alt agent al Republicei, Flury, scrie mini­ -strului francez, că "va aduna în curând pe toţi noii cetăien! francezi 13G şi, sub drapelul tricolor, îi va pune să jure iubire către ţara lor, ură pentru regalitate şi orice soiu de tiranie. Le va aduce tot odată la cunoştinţă adevăratele datorii ale unui republican către patria şi guvernul său" m. Şi acesta se făcea în Muntenia, sub ochii unui despot şi ai unui tiran din cei mai neţărrnuriţi. Cuo asemenea propagandă, cum să nu se molipsească şi Românii de ideile noue ! Apoi Francezii făcuseră din Bucureşti şi Iaşi nişte centre, din cari să aprindă revoluţia pe de o parte în Polonia pentru a paraliza pe Ruşi, de alta în Ungaria pentru a stăpâni pe Austriaci, Instrucţiile consulului francez C. Stamate spune lă- i ee Nrrta lui Parrant asupra st ărel obşteşti a Moldovei, 11 Iulie 17:)8, Ibidem, p 18" Adauge un raport de mal t trz'u al lui Martin .c. Champagny, 27 Sept. 1810, în care cetiin: "l,es Francais que se trcuvent a Ivssv sont pour la plupart Ins+ltuteurs : mai comme beaucnup d'entre eux ne le sont que par circonstance, il s'en faut bien qu'Ils aient tous la capar i te requlse", Rap. cons, francez 'Bibl. AC'1d. Tot aşa spnne şi Fometty c. Rl chelteu , 3 lan. 1817: ," Tl est peu de' Frane ils en 'Moldavle. La plupart se li vrentiă I'Instructlonv . . Ibidem. 186. Mulţi străini, mal ales Grect, ce se puneau sub protectia Franţei. 181. Flui'Y către Afacerile străine, 1 1\'la'rtie1708, Ibidem, 1, 3, p, 495 [224] 224 ISTORIA R,OMANILOR murit, că "titlul său de consul ar fi numai în aparenţă, pentru a masca adevăratul lui caracter, şi că ţinta de căpetenie a lui. este de a născoci prin toate mijloacele încurcături Austriei şi Rusiei, uneltind şi făcând să rodească În provinciile lor măr':" ginaşe germenii de nemulţumire care au existat şi există contra despotismului istovitor a acestor două curţi imperiale" 188. De aceea şi capitalele Moldovei şi a Munteniei deveni­ seră adăpostul Polonilor ce pe atunci fuseseră sfâşiaţi prin a 3-a şi ultima împărţire a ţărei lor. O colonie întreagă de Po-. loni, în frunte cu generalul Dombrovsky, erau refugiţi în Bu­ cureşti, unde chiar agenţii francezi erau nevoiţi=a le mai în­ frâna pornirile, pentru a nu grăbi prea tare lucrurile. Tot aşa trebuea i Stamate să caute a se purta şi cu Ungaria 189. Culmea înrâurirei Republicei franceze şi a ideilor noue se ajunse însă pe vremile Directorului, când Flury este trimis în însuşire de consul general al Franţei în Bucureşti. Şi a lui în­ sărcinare este mai mult politică decât comercială. Ca şi lui Sta­ mate, i se punea ca însărcinare de "a unelti şi a face sa ro­ dească germenii de nemulţumire pe care îi ştieă că există în contra monarhiilor vecine" 190, ceeace era cu atât mai trebuitor pentru Franţia, cu cât starea de războiu în care se afla cu Austria şi Rusia o împiedeca de a avea reprezentanţi în aceste împărăţii, şi ei trebueau să fie înlocuiţi cu consulii din Prin­ cipate. Flury trebueă mai ales să sprijine revendicările Polo­ nilor, arătându-le adâncile păreri de rău ale Republicei fran­ ceze pentru distrugerea statului lor. Mai trebuea să provoace nelinişte în Ungaria pentru a slăbi pe Austria 191. De aceea se şi înfiinţează atunci un vice-consulat în Iaşi, în care se nu­ meşte ca titular pe chibzuitul Parrant 192. Victoriile lui Napoleon cu strălucita lui campanie din Italia şi încheerea păcei dela Campo-Formio în 1797, aduce culmea strălucirei Franţei republicane, în Principatele Române. Pri­ cinuindu-se un neaj uns din partea ocărmuirei muntene şti unui proteguit al Frantiei, Flury cele şi obţine îndată cea mai stră­ lucită reparaţie. Capul gardei princiare care arestase pe pro­ teguitul francez, trebui să vină la consulat să ceară iertare şi apoi fu dat afară din slujbă, iar banii 250 de lei fură resti­ tuiţi nedreptăţitului 193. Un alt supus ce nici măcar nu era Fran- 188 InstructiHe din' 15 Fevruarle 1796, Ibidem, 1, 3, p. 411: ;,Le citoyen Stamatedoit se· considerer comme un veritable agent politique, dont, le titre de consul general ne doit servlr qu'ă voiler sa verltable destmatlon, aux gens auxquels il est inutile' d'en confier I'objet."; t •• Ibidem, p. 412. 100 Af. străine c. Flury, 24 lan; 1797. Ibidem, 1, 3, p.457. 191 Instrucţii1e lui Flury, 27 Fevruarie 1797,.Ibidem, p. 462. 102 Delacroixc. Flury, 29 Martie 1797,'Ibidem, p. 467. mFlury c. Af. străine; 14 lan. 1798. Ibidem, p. 484; [225] lNVATAM.AN'.rUL GlREGES'€ fNEFO€A FANARIO'fA 225 eez, ci, un Grec din Insula Gorfu, fiind supărat În' negoţul său pninsîachideree pră:vă�iei, Flurycere şi obţine tot atât de grabnic pedepsirea' lui Cafegi-başa care închisese dughianavşi consulul trimite pe oamenii' lui să o redeschidă în numele Republicei feanceze 194. FIm)" având a merge în audienţă: solemnă la palat, la domnitorul Hangerliu, h0t�răşte' el singur ceremoniaiult cu care urma: să fie primit. Prineipele consimte cu cea mai' mare bu­ năvoinţă! 'la: toate onorurile cerute de consulul france-z, şi ÎTt ziua; de' 24f Mai. 1i798 acesta merge însoţit de secretraul său la Palat.. în! caseta domneasca, încunjurat de garda Palatului ş:i de o mulţime de boieri călări. "C:onsuiui fli· întrodus în sala tmmului, unde- domnitorul' îl' aştepta, şi unde se aşezaseră lângă tron doua jilţuri pentru consul şi- secretanrl său. Când consulul intnă, domnul' îşi descoperi capul; Ajuns lângă domn, Flury îi dădu: beratul' Porţei pentru recunoaşterea lui şi scrisorile sale de acredîtare dela guvernul francez. Principele cett aceste două acte, apoi! consulul rosti. o cuvântare la care domnul răspunse: După aceea acoperindu-se, corrvorhi cu cei doi Francezi. Con­ StiUl} fU; recondus acasă' la el cu acelaş ceremonia!' ca' şi la ve­ nire 195: Flu:ry' se gândeşte, cât de folositor ar fi .pentm Franţa de a avea. un corespondent exact şi credincios şi în Craiova; daT nevoind' sa întindă: prea mult coarda cheltuelelor, eli stă­ rueşte pe lângă Hangerliu, să încredinţeze; unei persoane de­ votate Francezilor locul de medic al principelui la Craiova, care ar îndeplini şi pe acel de viceconsul francez. Flury roagă pe l1'lin�'strul de externe al Franţei să-i trimită pentru acel agent un ceasornic de aur cu lanţ; mai cere alte doua ceasornice şi anume dela' fabrica Lepine care ar fi foarte preţuită în Bu­ cureşti, şi anume unul' pentru marele Cămăraş care, spune con­ sulul, conducea' relaţiile externe, altul pentru un medic ce se bucura: de o mare vază în toată ţara şi care a îngrijit gratuit de cetăţeniî Polonezi care' se duceau in Italia la armata Di­ rectbrulhi196• Credem că se înşală consulul francez când' vorbeşte de cămăraş că ar fi condus relaţiile externe şi vra să spuna postelnic care pe atunci era Iordache Şuţu. Medicul de care vorbeşte ca' de- o faţă' cu mare înrâurire este vestitul doctor al acelor timpuri Constantin Caracaş 197. ,.4 Flury c: Af'. străine, 9 Mantie- 1798. Ibidem, p. 494. 195' FluJ!Y' c. 'I'alleyrand; 14' Mai' 1:798 şi descrierea audleuţel din 1798. Ibidem, p. 503 şi 563. , •• F·!ury' c. Talleyrand, 9 Iulie' 1798. Ibidem, 1, 3, p. 53{). '.7 PentFu IGrdaţherŞuţu'ca postelnic vezi Ureche, Isi. Românilor, vol. vru, li89Jf,i,i p. 426: HFisov' dela, HangerHU. F'entru Constantin' Caracaş; Ibidem, p. 46 şi' 175, A!supra aeestni doctor vezi şi studitil Iti!, Ioncscm:Gion in' Portrete is­ torice, Bucu'Fc"şti., 1894. A. D. Xenopol. Istoria' Românilor. - VoI. X. 15 [226] 226 1JSTORIA iROMANILOR Flury însă întinde relaţiile sale prietinoase şi la întreaga boierime munteană. Consulul şi secretarul său Dubois de Saint­ Maurice fac vizite la cea mai mare şi mai respectată parte a boierilor din Bucureşti, care cu toţii le întorc vizitele şi sunt apoi poftiţi de consul la o masă. Le mai dă şi o petrecere de sară, la care boierii vin, şi anume, spre mai mare cinste a con­ sululului, cu femeile lor, ceeace supără (fait Iumer) mult pe consulii rus şi austriac care nu izbutiseră niciodată a aduce la ei vre o boieroaică română, cu toate că erau însuraţi. După Paşti, adauge consulul francez, am fost poftiţi la toate moşiile boierilor şi la o vânătoare pe moşia marelui boier Brâncovanu, întâiul în această ţară 198. Aceste repetate sărhătoriri ale reprezentanţilor Franţiei nu păreau că prevestesc o catastrofă, în care influenţa franceză trebueâ a se întuneca pentru câtva timp, şi de sigur că nici Flury, nici secretarul său, nici vice-consulul Parrant din Iaşi nu se aşteptau ca dela mese, dela baluri şi dela vânători, să fie disgraţiaţi de domnitor, prinşi, legaţi şi trimişi la Constan­ tinopole în închisoarea celor şapte turnuri 199. Hotărîrea năprasnică a lui Napoleon de a ataca Egiptul, prin Octomvrie 1798, explica în destul acest schimb al vân­ tului politic; căci cu toate silinţele diplomaţiei franceze de a convinge pe Turci, că atacul Egiptului se făcuse în interesul lor, Turcii nu voiră să asculte de ele şi declarară războiu Fran­ ţei, îngropând pentru moment în a lor duşmănie şi toate a­ rătările exterioare de prietenie ale Românilor către agenţii Franţei dela ei. Se înţelege că încetarea relaţiilor diplomatice nu au stâns şi ideile născute din atingerea revoluţionarilor francezi cu Prin­ cipatele Române, şi că aceste idei urmară înainte a cloci sub spuză, după cum mai înainte luminaseră din flăcări. Dar ra­ porturile cu Franţa se îmbunătăţită din nou în 1802. Pe noi însă nu neinteresează legăturile politice dintre Poarta Otomană şi nici chiar acele dintre domnii Principatelor cu primul consul apoi dela 1804 înainte, cu împăratul Napoleon, şi care avură urmarea Cea mai fatală asupra soartei Moldovei: pierderea Ba­ sarabiei 200. Lucrurile pe cari căutăm să le punem în lumină sunt ra­ porturile lăuntrice Între boieri - singura clasă pe atunci în- 10' Fragment de scrisoare nesubsemnată, dar care e de sigur a lui Du­ bois de Salnt-Maurice către un prieten, 23 Fevruaric 1798. Hurrn., Doc., supl. r, 2, png. 171. '" Mai multe acte din 1798, privitoare la disgraţla Francezilor. Ibidem, lf, 3, p. 539-562. Compară istoricul arestărei lui Parrant, 1, 2, p. 234-239, . 200 Asupra ac.cstui punct, că noi am pierdut Basarabia din cauza polltlcet schimbătoare a lui Napoleon, care lucru a fost pus penlru întâia oară în lumină de mine, vezi Istoria Românilor din Dacia Truiană, IX, p. 2;0-296. [227] lNVĂŢĂMĂNTUL GREC:EJSC !N EPOCA FANAlUOTĂ 227 semnată în Ţările Române, - şi ideile franceze, reprezentate prin agenţ�î:sr�nţei din ele, sau culese de Românii din capi­ tala acestei ţări. După restabilirea bunelor relaţii între Turci şi Francezi, vaza lor creşte iarăşi în Muntenia şi Moldova, mai ales sub înriurirea cea covârşitoare a numelui lui Napoleon care se În­ coronează ca împărat şi apoi câştigă seria cea mare de izbânzi începute cu zdrobirea Austrei şi a Rusiei la Austerlitz, şi sf'âr­ şite cu încordata luptă cu Rusia, din care iesă pacea neaştep­ tată dela Tilsit. Ca un semn văzut al recâştigărei vazei de către Francezi ne dă dovada audienţa cea sărbătorească a consulului francez S-te Luce la principele Ipsilanti în 1803, cu care imprejurare boierii partizani a-i Franţei fură foarte mulţumiţi de "a se în­ grămădi. iarăşi în jurul reprezentantului Franţei, întrecându-se în protestări de prietenie pentru Francezi şi pentru ambasa­ dorul lor" ZOl, cum fusese şi pe timpul lui Flury. Mai mulţi boieri partizani ai Franţiei între care Constantin Ghica, sim­ ţind politica cea cu două feţe a lui Constantin IpsiIanti domnul Munteniei cel devotat Ruşilor şi duşman al Francezilor, cer dela ambasadorul francez din Constantinopole învoirea guver­ nului de a se strămuta cu familiile şi toate averile lor, în Frantia. Ministrul de externe al Franţei răspunde generalului Le Brun, "şi dacă acei ce doresc să se aşeze în Franţa se bucură de multă eonslderatis şi dacă au averea.este firesc lucru ca noi să ne arătăm gata a-i primi" 202. Boierii nu dădură urmare cugetu­ lui lor; dar simpatiele lor pentru Francezi, se dau la lumină, cu prilejul nouei stricări a relaţiilor dintre Ruşi şi Francezi, când Ipsilanti "oprind pe boieri de a mai vizita pe S-te Luce, mai mulţi boieri nu ţin sarnă de această poruncă şi sunt ma­ ziliţi din slujbele lor pentru neascultare'Y'". Se înţelege că după ce Ruşii declară războiu Turcilor şi ocupă Principatele, precum şi în tot timpul războiului din 1806- 1812, apoi după aceea în timpul campaniei lui Napoleon în Rusia şi mai apoi, sub înrirurirea căderei Franţei; zdrobită de ",1 Relativ la Sot Luce şi asupra audienţei lui; 30 Aprilie 1803 Hurrn., Doe., SlIp/., 1, 2, p. 281. Tntr'un raport ceva. mal posterior cctlm : ;,,?ans l.a elasso des boyards, il y en a queJques uns qm sont non seulcment anus, mars entthousiastes du norn Irareuls et qui sont P16's â se [eter dans les bras d'une pulssance protectrice r.lus desinteressee que celle que les tient aujourd'hui en tutelle. C'est â coup !ur le plus petit nombre que se trouve maintenant at tache il la Russie dont la domination n'est rien moins qu'aimable".- Rapport de Parrant, I;ssy, \."Nov. 1805. Rapoarte consulare franceze. Manuscris înBibl. Academiei. . . .p2 Generalul Brune c. Talleyrand, 23 Oct. 1803 şi răspunsul mlnlstruluâ către ambasador din 20 Decemvrie 1803. Hurm., Doc., supl., 1; 2, p. 289 şi 292 ... Brune c. Talleyrand, 15 Aprilie 1804, Ibidem, p. 298. [228] 228 -------------------------------------------- alia ţi, pozitia oficială a Francezilor fÎl zrlrunciaată 'îri'f,ăcile Române. De aceea Ha trebue .să ne mirăm .dacă ;găsim pe lboieni şovăind în simpatiile lor către Franţa, căci primejdia ruseaseă îi făcea să se .deştepte din visurile 101' senti:mentalecătre rea­ Hltatea lucrurilor. Indată-după manifestările de simpacie jară­ tate Francezilor cu atâta voiciune, .găsim pe consulul 'Hein­ hardt.-din Iaşi-scriind rninistrnlui .săuveă pe "când Grecii ar , ţinea la Franţa, boierii români ar H toţi -Ruşi". Mai adaoge consulul că un boier tânăr .din acei ce se arătaseră rnai îaainte ca înfocat partizan ai Franţei, i-ar fi spus limpede şi Iămnrit că'"dacă Napoleon vine la noi, vom fic.u .dânsul, ,după cum suntem acum. cu împăratul Rusiei. Toţi cei ce vor !Veni la noi v-or fi bineveniţi, căci trebue să ne gândim la siguranţa 'noastră şi a familiilor noastre când Ruşii vor fi să intrercăci 'dacă Rusia îşi pierde fnrlurirea, Turcii nevor tăiăcapat, oţîncazul când protecţia Frantiei mu poate înlocul pe aceea .a R-usiei". Consulul 'încheiă deci, eu tot cuvântul, ,,:că nu. v-om ,puite'a aveă aci partizani decât prin putinta-de a le face hine sau crăU"2M. Ori cumar fi statînsă lucrurile cu arătarea ·sm.tăl'au·ne­ ehibzuită a simţămintelor 'Românilor faţă cu Francezii. ,ideile sămănatede ei dela întâile atingei ale-spiribului (H�:V;(î)luţionar cu Românii sporiră jntr'ama, prin cunoştinţa ,tot mai 'r:ăspâIn­ dită a Iimbei franceze între ;Români,care Înlesnea cetinea eăr­ ţilor, 'şi dela un timp :priRcăIătoriile .anor Jaoieri "şi prin .tri­ miterea binerilor Români în Paris Ia .învăţătură. Dintre aceste călătorii amlacimîntâi îpe aceea a ,borierl!l:lu·j Neculai Dmlescu la Paris ,îR anul 1803 pentru a ,cere pf(i).haID,�l lui Napoleon restatofiilicirea :domniilor pămân.tene; ,a,p(i)i !p.e ,aceea a lui Iordache Oatargiu. 205. Ointres-tudenţi �găsim întâi pe :Gheorghe Bog�an care învaţă dreptul la Paris ltotprin 1803. Acest Bogdan .era ,făr.ă indoială Hulhoier:nlui ,învătatcuacelaş .nume., despre ,car,e ,Carra ne spune în 17'J7, că ,,;a1" fi ;un ,om minunat prin :eloc;venţa :saşi cunoştinţa limbile!' str,�\,i.ne". Biografia lui Asachi adoage IC'ţi ,.acest rGh. Bogdan fu ceil,intâiu boier moldovean care a tre.cu:t peste marginile ţărei, de oarece el refuzase a scoate şlicul înnaintea Domnitorului, care-itrimise răspunsul că i-l va scoate .Împreună cu .capul, E.l s'a dus Întâi :JaParis unde s'a aţl'llcat, Cllm am văzut de studiat j.urisp.rundenţa şi apoi la Roma unde a şi mut'Î't 206, b. ,.'. Reinh�rdt c. Tall()�rand, ·16 Aug., 24 Sept., 1 şi 26 ,(i)eL,O. ,NoiV, t8D(l .Rapo.rtur,icorisulare 'fr':;t,nceze, HiN. Acad. , '2.5 Mai sus.p.4'2 şi 48. ' 206 Rally c. Talleyrand 12 ;Martie '1808 '''ln Hurm .. -Doc. Supl" 'l'I, ,p.26.5 : ,.M, Georges Bogdan noble moldave, venu ici pour raison de sanM et !pour y etudicr la iuri�prundenee ,�e 'p)aint 'd',unvpliconsiderable qulon,lui a fait il l'hdtel d"Ir)ande". CL C'lrra, Hisloire,p. "t89:Biogra:�ia llui ':A.sachi 'iiniNouelele istorice ale Români-ei, i186'7. [229] lNVATAMANTUL GRECESC tN EPOCA FANARIOTA 229 1806 întâlnim un alt fiu de boier Furnaraki. Ceva mai târziu găsim tot acolo pe Petre Manega care trece în 1818 bacalaureatul in litere la Sorbona; pe Gh. Bibescu care iea o inscripţie la drept în 1819; pe Barbu Ştirbeiu care iea trei inscripţii în 1819 şi 1820207, pe Barbul Catargiu care, bătut la falangă de Grigore Ghica 0822-28) pentru că dăduse cu cuţitul în un rival al său, se duce la Paris spre a învăţa pictura, ceeace însă n'a făcut; Neculai Rosnovea din Moldova, numit vistiernic de Mihai Şuţu, ştiindu-l favorabil Eteriei către care fusese atras de grecul Minos Minard bibliotecar la Institutul Franţiei s'". Românii care stu­ diază aiurea în Apus sunt Gh. Asaki, la Roma în 1804209• Ioan Cănănău la Berlin în 1801, pe care Constantin Ipsilanti îl sfă­ tueşte să se aplice la studii atât în interesul său propriu cât şi pentru a deveni când-va folositor ţărei lui 210. Alt fiu de boier care învaţă la Viena este poetul Ioan Văcărescu 211. Spătarul Neculai Brăiloiu căpătase în 1822 voea să-şi trimită copiii în luminata Europă ca să studieze, cum spune spătarul în o scri­ soare. grece8scă, ştiinţele în limbile străine. Neguţitorul Bagi Pop din Sibiu îi recomandă ca cea mai bună şcoală Academia din Viena. Cel mai mare din fiii lui Brăiloiu începuse a învăţa franceza depe când familia lui se refugiase în Sibiu din cauza Eteriştilor. Copiii erau să înveţe amândoi matematica, filosofia. limbile german i, franceză şi italiană. Brăiloiu Întreabă pe Pop cât l'ar costa aşezarea copiilor săi Ia învăţătură 212. Ideile de libertate şi de egalitate răspândite de înrâurirea Franceză în Moldova şi Muntenia trebuia de la un timp să încolţească şi să dea roade, şi ţara cea dint âi în care ele se arăt ară în forma unui partid politic este Moldova, dupăcum vom vedea-o În volumul următor. >07 Asupra tuturor acestora, vezi Pompiliu Eliade, Histoire de' l'Esprft public en Routnanie, p. 221, 254, dupăcondicele şcoalelor din Paris. 1" Ion Ghica, Srrisori către Vasile Alexandri,4914, p. No. '18. 1.8 Mai fU" p. 2' 5. 110 C. Ipsilantl c, Ar maşul Ioan Cănănăn, student la Berlin, 11 Iunie 1801 tn N. Iorga Acte şi Documente, II, p. 228. Mărturia pastorulul Hauchesorne: gazda lui Cănănău, Octomvrie 1802: "Arrive en 1800 Septernvrle pour se per­ fectionner dans la Iangue allernandc". Ibidem, p.' 374. Mai vezi şi mernonlul lui Cănănău, 17 Fevr. 1803. Ibidem, p. 377 şi o scrisoarea lui Haugwifz, 21 Fe� vruatle 1f03. Ibidem, p, 379. !li Albina Românească, 1829,p. 182. sra N. Iorga, Studii şi Doc., VIII, p. 63. [230] [231] CAPUL XI CULTURA ROMÂNEASCĂ îN VEACUL. AL. XVIII-LEA [234] ISTORIA ROMANILOR 234 --------------------------------------- terială, precum a tins intotdeauna stăpânirea bisericească. Pentru a-şi ajunge scopul, trebuia să detragă pe poporul român dela religia lui străbună şi să-I alipească de confesiunile lor. Ro­ mânii şi mai ales clerul lor, momit prin făgăduinţele unor uşu­ rări ale nevoilor, sale, se lasă a fi ademenit cel puţin în parte de asemene nadă. Dacă însă atât trecerea Românilor către alte con­ fesiuni cât şi foloasele izvorâte pentru ei din o asemene trecere sunt lucruri secundare în desvoltarea poporului român, atinge­ rea Românilor cu bisericile apusene aduse pentru ei un rezultat însămnat, anume adaose capitolul lor cultural, le deschise şi îmbogăţi mintea, care crescu şi se desvoltă tocmai sub îmbol­ direa încercărilor de reforme religioase 2. La: început catolicismul întrebuinţa arma brutală a prigo­ nirei pentru a sili pe Români să-şi lepede credinţa străbună, şi silniciile puse în lucrare de biserica latină asupra poporului român îl siliră să părăsească Transilvania în două grupe mari, cari mers eră să intemeieze peste munţi, în câmpie, statele Mun­ teniei şi Moldovei 3. Dacă o parte din nobilimea română-căută mântuirea prin fugă, acei rămaşi sub stăpânirea maghiară trebuiră să-şi lepede credinţa, prefăcându-se Întâi în catolici, dupăaceea în Maghiari, şi astfel poporul român fu descăpăţinat ; clasa lui su­ perioară trecu pe nesimţite la poporul domnitor, rămânând neschimbat numai stratul de jos, ţăranii şi nobilimea inferioară, care trebuiră însă să plătească păstrarea credinţei lor cu cea mai straşnică robie. Biserica latină, după ce înghiţise nobleţa română, s'ar fi apucat fără îndoeală şi de clasa de jos, dacă nu ar fi fost ea În­ săşi înghiţită în Transilvania prin mişcarea reformatoare. Dar şi confesiunile ce înlocuiră catolicismul păstrată tendinţele lui; cea luterană, împărtăşită mai ales de Saşi. in chip mai liberal, pe calea convingerei şi a invăţăturei prin însuşi acea a dogmelor religioase redate in limba românnească 4. Cu totul altfel Calvinii. Prin o afinitate firească, această doctrină netolerantă se alipi de netoleranta naţiune maghiară şi Întărită astfel prin a ei hultuire începu a îndrepta asupra poporului român o lucrare violentă de Întoarcere la credinţele nouă, asemănătoare acelei patronate mai înainte de catolicism. z Dintre numeroasele scrieri asupra intrebărei unirei Românilor cu hise­ rica romană, nici una nu este aşa de cornplectă cn monografia lui Eudoxiu de Hurmusaki, Gescliichie der romănischeri Kirche in Siebenbiîrgen, conţinută în Fragmenle zur Geschichle der Rumănen, II. Bucharest, 1881, şi Pe care am ur­ mal-o în mare parte în expunerea noastră . . "VoI. III, p. 32 şi urm. . .' Biserica luterană se împărţi întâi după naţiuni In două părţi la 1557. Saşii aleseră de superlntendent pe Martin Hebler iar Ungurii pe Francisc David. Vezi Benkă, Transiluania, II, p. 128. Despărţirea ce era la începutul admi­ nistrativă devine în curând dogmatică Ungurii îmbrăţoşând calvlnismul. [235] M;IŞCAREA Cpt.TURALA îN TRANSILVANIA 235 Astfel dieta din 1556 decretează stărpirea tuturor Învă­ ţăturilor ce ar fi contra doctrinelor reformate şi calvine şi se impune poporului român pe unul popa Gheorghe, renegat român, ca episcop superintendent calvinesc. Dieta din 1568 provoacă pe domnul ţărei, Ioan Sigismund, a înfrâna pe Românii ce nu ar vrea să asculte de episcopul românesc de legea calvină, şi ar urma tot pe vechii lor preoţi. Dieta din 1588 prescrie ca episcopii de rit grecesc să nu poată face vizitaţiuni pe moşia nimănui, ceeace însemna a scoate pe preoţii români de sub privigherea episcopilor ortodoxi. In dieta din Octomvrie 1600, după căderea lui Mihaiu Viteazul, se dispune ca nici un popă românesc să nu mai poată intra în Transilvania. Această răstrângere şi prigonire a cultului ortodox, celui de nimene apărat, trebuie să ne mire cu atât mai puţin, cu cât chiar acel catolic era declarat ca su­ primat, bisericele catolice ruinate, închinarea dupre acel rit învoită numai în lăuntrul familiilor, şi lucru care explică toate aceste măsuri, averile bisericeşti secularizate şi confiscate în favoarea principelui şi a capilor reformei (dietele din 1607 şi 1610) 5. Paralel cu asemnne persecuţii întâlnim şi încercări de uşurare a poziţiei clerului român. Gavril Batori în 1609 dispune libera strămutare a membrilor clerului românesc; Gavril Be­ thlen în 1614 scuteşte pe preoţii ortodoxi din ţinutulFăgăra­ şului de dijmele câmpului şi a vitelor. In 1659 mitropolitul Sava Brancovici care făcuse principelui Acatius Barcsai însemnate servicii politice, obţine întinderea acestor scutiri asupra în­ tregului cler românesc din Transilvania, bine înţeles numai faţă cu riscul, nu cu stăpânii moşiilor. Mihail Apafi, tot după stă­ ruinţele lui Brancovici, întinde scutirea şi mai departe, dela pământurile clericilor la acele ale bisericilor. Toate aceste seu­ tiri erau însă mai mult pe hârtie şi de ochii lumei. In realitate statele Transilvaniei care şi-ar fi văzut îngustate veniturile prin asemene măsuri, se îngrijiau ca ele să nu fie niciodată aduse la îndeplinire 6. Când s'întâmpla câte un mitropolit român care să încerce a lupta contra calvinizărei bisericei ortodoxe, el era de îndată urgisit şi pedepsit în chipul cel mai grav. Aşa în 1638 se suie pe sacunul arhipăstoresc vrednicul micropoli; Ilie Jotisi, venit din Muntenia la principele Gheorghe Racoţi cu o recomanda ţie din partea lui Mateiu Basarab, prietenul principelui Ardealului. Luând la serioz rolul de arhipăstor al bisricei ortodoxe, el caută ! ,)" • Vezi Gheorghe Baritiu. .Părţi alese' ,din Istoria Transiloaniei, 1. Sibiu, 1889, p. 1:30-136. • Vezi toate aceste scutlrl cu arătarea izvoarelor in Hurmuzakt; Fr .:",' 1, p. 4 şi urin. [236] să se opună propagandei.cal-v.ine, ; dar este deştituit.ş! încă de cine? de În.suş sinodul .plFe0lţl1il>:f rCilmâ,rn � Îrt lM3,7. Sirtodul alege în lMUrl lui pe, Ştefan' Simiotl(€Hlie,i., tot atât de supus pe cât de: aprig fusese predeceseeul său. Pdn actu] său de aelegere i: se impt\llJlll:ea seeviciul Dumnezeesc în, limba ro­ mână, î'm sc@;pul de a rupe biserica ortodoxă din Transilvaaia GliiJl} legăturile. cu celelalte din, ţările vecine �; apoi întredueerea G3J'1tehismului calvinese;;' darea 'impărrtăşeniei la c(j}piii. dela. 14 anÎJ înainte; neînchi'nâI1ea la icoane etc. Către aceste condiţii, impuse li>:iiscricei româneşti, se mai adauge de Apafi � 1689 al,;lre 4, care-il suprimă cu totul orice autonomie, şi fac din biserica română o dependenţă: a eelei calvine, din mitropolitul românesc o sll!lgă aseultătoare a superintendentului cal-vin. Intre: alte se prevede ca "episcopul românesc săi atârne de acel ostodox al Ttansilvaniei (aşa se numea snperinbendentul), nu numai1D ordinaţiunea preoţilor sau în destituirea celor nevrednsei, 1n v;izitărite! eclesiastice şi' în hotărăreă chestiunilor celoe grele, dar chiar şi 111' convocarea şi! conducerea sinoadelor. După înehh­ derea acestora, să compară mitropolitul în persoană cu câţiv'3 membri în sinodu] calvim, unde să seiee, Îln serioasă, revizuire toate notăJrîi:ile\ luate şi unde s:ă aibă mitropolitul: prilejul :il; îrrvăta Ililiai: bine preceptele adevăratei religinni" ţadecă. a celei! calvin.e)" 9. Biserica română mai cearcă încă odată împotrivirea contra apălsarei c3!lrvhte în persoana mîtropolitului Sava Bsancoviel ('Nii5{}-1680) care este şi el destituit, tot prin sinedul pf(l'(i)�ilo,r români!, avuncat în închisoare, bătl!lt până la sânge: şi averea l'Uf confiscată. Scapă numai cu mare greu de urgia în care căzuse'. prin sllăruinţadolliill!uluil Muntenieii, Şărban Cantaczuino, prilc­ teilHl, lui ApaH.Cronic3!rul ungur Cserei spulile că lkancovici ar' fÎi �ost, ucis Îlnbătae,lo;.losifBudai care urmează lui Brancovid deMa 1680'--1HJ82-recunoaşte chiar pe faţă principiile calvi'nismului. Uvmă.rile unei) stări de atare silnicie' contra bise'Ficei 011- todoxe a Românilor sunt uşor de întrevflzut.. Preo�ii rOlllilâni adbptau. sau se pli;etiăceaUi că acloptă, confeSIUlilea calvină,. pentru a, scăpa de' prigonire,. mai ales în bogatele În pQpo:raţie română ţinuturi ale Făg,ăraşului şi Huniedoarer. Numai slujba bisericească mai păstvase ca-racterul ci 01lÎen- 1lali, spre a înşălă. pOpOfut Se repeta, şi în, Transilvania suh ve· giuml Vi.berulwi examen aleelaş, fenomen pe care-l întâlnim sub 1 Vezi diplomullui Gheorghe 1 Racoţi din acel an în Şinc:!i, III, p.37--4.0. (>riginalul j"tinesc în Cipariu, Arh., p. 611. • H,urmuzaki, Frag., II, p. 12. Papiu lIarian, Istoria Romdnilor din Dacia 5upl'rilJart'i, Viena, 1852, lI, p. 52' crrde fără cuvânt că îinp'unerea limbei ro­ mâne se făcea cu scopul de a "produce eresuri între Români". " Cjparfu, ArhilJ., p. 632'; Reproduse' şi în' Acte şi l'raqmenie, P:. 67. 10 Apud Sincai, III. p. 131. . [237] MIŞCAREA CUII!'URALA tN' TRANSILVANIA 237 f��'3:tiSlil1ul ttmrc:esc;, că awume O samă de popor işi părăsia re- 1ii;gt:1:spre a aentrulatinizarea "Slujbei 'bisericeşti, care în statea -denecultură a' poporului român speria mult mai mult decâtaoea a dogmelor, şi asigurând pe toţică.drepturilefăgă­ duite celor uniţi vor fi încuviintate. El izbuteşte în' curând a aduce vre .. o ·600,de clerici şovăitori iarăşi la hotărîrea de a primi mentineeea unirei. Intâmplându-se să -moară .Carol al VI-le, la .suirea în .troa a Mariei informationibus, ·sume oppre.sam ,eausam .ad .De.um vivum eum 'omni'hQs meis appelem", Intr'un .altproiest .repnod.us ·:de :I.Moldovanu·, A.ele sinodale, Rla;', 1869, II, p. 88, chiar exclamă :in desperare: "Heu !miseram :nostram nullibi, D. A. Xenopol. Istoria Românilor VoI. X. t- [242] i� 242 , '," IH'.rOn:lA 'nO,MANI'LOR . 1; I i • Episcopul Micu sustinând drepturile Românilor uniţi spri­ jinea pe acele ale întregei naţiuni române despre care se aştepta că va trece toată la unire, în cazul când se vor recunoaşte cere­ rile lui, Deaceea în numeroasele sale proteste episcopul vorbe­ şte de naţiunea valacă, uitând chiar uneori a o mai însoţi de de­ terminativul "de rit greco-catolic", căci calda şi vasta lui gândire îmbrăţoşase întreg poporul românesc, pe care prin unire vroia să-I scoată din rândul robilor către vrednicia omenească. Dela 1437, de mai bine de 300 de ani, nu răsunase atare cuvinte la urechile poporului român. De trei veacuri uitase el a mai rosti cererea lui,' încremenitoare pentru naţiile privilegiate ale Ar­ dealului, că şi el are dreptul a trăi în Transilvania, şi a lua parte la conducerea soartei ei ca a patra naţiune stăpânitoare. Acest glas ridicat pentru întâia oară după o atât de lungă amorţire de episcopul Micu, deveni de atunci înainte crezul politic al poporului român, şi toate revoluţiile, toată viaţa lui de mai pe urmă, în jurul lui se învârtesc. , Impărăteasa comunicând dietei cererile episcopului, un strigăt de indignare porneşte din rândurile ei, la vederea cute­ zanţei episcopului românesc de a cere nu numai egalizarea na­ ţiunei sale cu acele privilegiate ale Ardealului, dar până şi parti­ ciparea ei la ocârmuirea supremă. Dieta răspunde împărătesei. că "plebea română, deşi şezătoare în ţară din vremuri vechi atât din pricina constituţiei sale Iisice cât şi din acea a tcndinţilor sale şi încă din alte motive mai puternice, nu ar fi vrednică a fi Înzestrată cu privilegii naţionale. Schimbătoare şi fără de tăl, ar cutriera ea ambele ţări vecine, Valahia şi Moldova, lepădân­ du-se acolo de unirea jurată aici, şi la care ar ţinea numai cu numele, întrucât credinţa ei tot către Răsărit se pleacă. Deaceea şi principii Ardealului nici odată nu au înzestrat naţiunea ro­ mână cu privilegii, ci au declarat-o numai de tolerată în ţară. Pierderile de oameni încercate de naţiunile recepte prin bătălii, năvăliri şi pustieri, au fost într'adevăr împlinite prin colonizări aduse din ţările române; dar aceste se aşăzară în Ardeal cu con­ diţia anumită ca să fie şărbi domnilor pământului, să sufere toale îngrădirile legale şi să stee aici numai atâta timp cât le-ar plăcea regnicolilor a-i suferi" 26, Ioan Micu mergând la dietă în momentul tocmai când se desbătea această chestiune, şi comunicându-i încă un protest tors in Europa audl tarn sortem". Voluminoasa colecţie \ .. " documente privltoare la unire a Iczuitulul Nilles nu rcnro duce nici unul din cele 24 de proteste ale lui Micu, de şi le au avut prin mâni şi le aminteşte, Il, p. 512, 2. Supptlcatio st rtuu-n 'I'r m sll vaniae ad imperatricem contra Valachos, 1744, reprodus ii In extract de Hurm, Prag, II, p. 119, Comp. Ioan V, RUSSII, Compendiu de Istoria Transilvaniei, Sibiu, 1861, p. 37'7. [243] MIŞCAREA CULT'UR'AbA IN TRANSILVANIA 2.43, şi mai aprips, era aproapelsă;:fleÎ1runcilt pe fereasrtă 27. Impă­ răteasa nevroind să provoace O' prea adâncă nemulţumire în rândurile protestantilor Transilvânieij.: în momentul când Fri­ deric al II-le regele Prusiei reînoia atacul 'Austriei prin al doilea război silezic în August 1744, consimte la o împăcare cu dicta, prin care în formă să se recunoască Românii ca cetăţeni legali ai ţărei ; în realitate însă să rămănă tot în condiţia de mai înainte întrucât nobilii lor trebuiau să se contopiască cu nobiJii celor­ laltor naţiuni, iar Românii plebei să nu fie primiţi în această comunitate şi să nu poată constitui o a patra naţiune recunoscută; cu alte cuvinte să urmeze înainte a fi exploataţi şi storşi în fo­ losul popoarelor privilegiate cu toată unirea lor cu biserica ro­ mână 28. Mitropolitul Micu fusese învins, şi toată străduinţa lui de 14 ani (1730-1744) rămase zadarnică. El izbutise numai cât a apăsa unirea mai tare pe capetele Românilor, fără a le procura şi uşurările corespunzătoare. . Statele Transilvaniei învingătoare vroiau să-şi răsbune acuma contra lui Micu; îl acuzarăla Viena de toate turburăriie întâmplate, şi el, citat a se înfăţoşa fuge la Roma. Din toată mişcarea pentu unire se folosise cel mult clerul în unele priviri, fiind mai puţin obijduit decât înainte. Poporul român, şi mai ales cel de jos rămase în starea de până atunci. Dar preoţii singuri fără popor nu puteau eşi la nici un capăt; căci în comunele ce se deslipi au de unire; se alegeau de îndată preoţi ortodoxi, şi cei uniţi rămaşi fără poporeni erau expuşi a peri de foame 29. Aceasta se şi întâmplă. Văzând Românii că unirea nu le aducea nici o îmbunătăţire în soarta lor cea amărâtă, ei încep a vse lepăda de dânsa cu grămada. Catolicii atunci recurg la măsuri silnice, între care şi acea a unei preumblăr­ militare a mai multor regimente puse sub comandageneralulu­ baron de Bucov şi însoţită de o numeroasă artilerie 30. Mai impune apoi o taxă specială asupra Românilor neuniţi 31, cău­ tând, prin atare mijloace silnice, să-i constrângă acuma cu pu- 27 Baritiu, p. 417. '0 Al Vl-lea articol al legei din 1744, rezumat de Hurmuzaki, Fraq., II, p. 124 . ., Breuis Yolacliorum Transvlooniam incoleniium hisloria in qua populi oalachici in Transyluania siatus 'cioitis el ccclesiasticus, profani ilem ac socri ritus. praeci que uera Unionis cllm Romano-Cathnlicis itule ab anno 1698 ad­ ieniaiae el ad praesens USq'LC lempus magno nisi uariis modis procuratea, momenla 'enarrantur ac exhibenlur, auclore Petro Bod de Felso-Teernaloti nerbi Deo' minislro, Manuscript litografiat în bibl, Acad. No. 5539, p. 508 ;"Factaest investlgatlo, quod et qui essent UIti ti , non' uniti? Pluribus in' pagis ne unus quldem In­ ventus, nonnullis unus et alter ex consanguineis poparum et alia necessitate juncti" . . ' ., 3., Bod, 1. c., p. 519:' "fofmidinem nt injiccrent Valachis 'tnillites ple­ rumque tormentis instructi circumcursabant provlnclarrr". ' , 31 Bod, p. 540: "Valachos non unltos ea t.itulo quod sint non uniti a Dyonisio impositam esse fflxum" ' [244] 244 ISTORIA ROMAN,lI,OR terea, după ce nu izbutise a-i înşăla prin mincinoase adernenirk Atare măsuri nedrepte şi silnice provoacă o puternică: emigrare a elementului românesc către Muntenia si către Moldova, unde cel puţin conştiinţa Iar era să fie lăsată 'în pace; ba câţiva din fruntaşii mişcărei anti-unioniste se duc până la Petersburg, spre a cere dela împărăteasa Caterina a II-a apărarea religiei orto­ doxe. Impărăteasa Maria Tereza îngrijită de despoporarea tărei, caută să înlăture cel puţin motivul religios, şi recunoaşte con­ fesiunea' ortodoxă din Transilvania, numind un mitropolit orto­ dox (neunit) pe lângă acel unit al, ţărei, numind la 1783 pe Ghe­ deon Nekitici de cel întâi mitropolit ortodox al Transilvaniei, după, 84 de ani de lipsă al unui atare cap bisericesc. Micu fusese urmat în episcopia unită de Atanasie Rednie, om pe atât de blajin şi supus pe cât fusese de aprig şi neîndu­ plecat predecesorul său. In vederea acestor însuşiri şi fusese el denumit de episcop, cu taate că obţinuse numai 9 voturi în sinod contra lui Grigore Maior, clerical român cel mai popular din Ardeal, care obţinuse un număr de 90. Grigore Maior făcând opoziţie lui Rednic fu închis în Muncaciu .. Totuşi mai târziu scapă şi apoi ajunge chiar mitropolit. Grigore Maior vrea să calce până la un punct măcar pe' urmele marelui său predecesor, şi da' mari silinţi pentru răspăndirea unirei, stăruind însă totodată a se încuviinţa Românilor şi drepturile corăspunzătoare. Adese­ ori el arăta prea neascuns simţimăntele sale de milă şi îndurare către Românii asupriţi. Asemene purtare nefiind plăcută au­ torităţilor transilvănene, mai ales faţă cu mişcarea ce începuse a se produce între Ramâni, aduce demisionarea lui, fără îndoială silită, din mitropolie în ţ 78232'. Românii din Transilvania Încercase în toate modurile a scăpa de' soarta neomenoasă în care îi ţinea stăpânirea maghiară. După repeţite revoluţii îrrtreprinse în deosebite timpuri, totdeauna Însă pentru acelaş motiv, ei căutase mântuirea de asuprire în vânzarea conştiinţei lor. Ne reuşindu-le nici acest mijloc des­ perat, ei se hotărîtă să recurgă iarăşi la violenţă, ceeace aduse revoluţia din 1784. 2. REVOLUŢIA LUI HORIA In 1780 murind Maria Tereza, fiul ei Iosif al II-lea ia s.ingur în mână conducerea statului, asupra căruia împărţise tn timp de zece ani puterea cu mama lui. Acest monarh, unul' din S. Se crede că Grigore Maior aI: f,i luat o parte activă la revoluţia lui Horia. Asupra acestei împrejurări nu există nici un document Gh. Bariţiu. 1. C., p. 515 spune numai atâta că demlslonarea lui Grtgore Maior; "trebue să: fi avut şi alte cauze necunoscute până acuma". [245] MIŞCAREA CUL'l'URALA IN' '1'RANSILV ANIA 24:5 Siufletele cele mari, ce au stătut pe trenurile popoarelor, vroia. să realizeze p:e calea reformelor două idei pentru care în Franta, treb.ui să se: verse şiroae întregi de sânge preţios, anume: t0r leranţa re1ig�oas'ă şi egalizarea condiţiilor claselor sociale. Cum ia în mâini conducerea împărăţiei, el dă în 1781 vestitul edict de toleranţă, după, care confesiunea religioasă nu mai putea fi o piedică pentru îmbrăcarea unei dregătorii, şi prin care se deschise şi Românilor putinţa de a ocupa funcţiuni publice. E.I mai prefăcu şi dările, impunând o contribuţie asupra pămân­ tului, care atingea tocmai: pe nobili, şi în sfârşit vroeşte să în­ lăture pretutindene şărbirea ţăranului. "ruşinea veaeului în care trăim", cum obicinuia să zică. Incă de pe când era coregent cu mama lui, întreprinse 0 călătorie prin statele austriace, spre a cunoaşte prin el însuş starea socială a locuitorilor, şi vizită în 1773 şi Transilvania. Intrând pela Sibiu, viitorul împărat încunjură Ardealul întreg. începând dela Haţeg .şi mergând peste Braşov la Bistriţa şi Rod­ na, pentru a se întoarce la Sibiu prin Gherla, Cluj şi Turda şi a pleca apoi prin Maramureş către Galiţia. In tot parcursul călătoriei sale fu întâmpinat mai ales de Români iobagi, care se ţineau în genunchi dealungul drumurilor, întinztnd [albe către regent" din care el adună până la cifra uriaşă de 19.000. 10sif caută să mângâe şi să însufle speranţă nenorocitului p0por, oprindu-se la fiecare, luându-i tângni:rea şi adeseori vorbind către el şi câte un cuvânt în Iimba română 33. In 1780 Iosif al Il-lea ajungând împărat, pe lângă celelalte reforme însemnate introduse de el, decretează şi desfinţarea io­ băgiei şi anume in Boemia în 1781, în Galiţia şi Lodomeria în 1783. Nohilimea ungară nemulţămită cu împăratul, fiindcă refuzase de a jura respectarea constituţiei ungureşti şi transil­ vane .şi ordonase introducerea limbei germane în cancelariele ungureşti în locul celei latine, opune o împotrivire mai puternică decât pe aiurea încercărilor lui Iosif de a se atinge de drepturile ei asupra şerbilor pământului. Impăratul spre a-şi da bine sama de împrejurări, întreprinde o a doua călătorie în Transilvania în anul 1783, făcând şi acuma înconjurul tărei, ca şi în acea în­ deplinită cu 10 ani mai Înainte. Convingâadu-se el de greutăţile ce ar întâmpina o imediată desrobire a ţăranilor în Ardeal, el se mulţămeşte a le uşura întrucâtva starea prin un decret din 16 August 1783, prin care li se învoieşte a se însura fără a cere voia stăpânului, şi opreşte pe acesta de a mai scoate pe' iobag • ,a, eiil'ătol'ia regentulut Iosif! din 17173; rezumată după, povestirea ci de către Hcidendorf, tâlmaciul' pentru româneşte ce-J însotta, publicată in Magar zin fur siebenbărqische Laruieskunde, XVIII, p. 445-495; [246] 246 ISTORIA ROMANILOR din casa ce locuia fără sentinţă judecătorească 34. Se înţlHege cât de mult trebuiră sa fie ridicate inimile Românilor, prin inte­ resul ce împăratul îl arăta pentru soarta lor, şi tnsperanţele ce încolţiră pentru ei din asemene măsuri, luate de capulstatului, stă pricina de căpitenie a izbucnirel revolutiei. - Şi întrr'adevăr că stofă care să se aprindă era adunată şi grămădită de veacuri în sufletul poporului român. Starea cea cumpli tă în care am aflat pe ţărani zăcând în Ardeal pe timpul când Mihaiu Viteazul il cucerise, se înrăutătise încă, dacă se putca35. - Fără de legile impuse ţăranilor proveneau din două izvoare, apăsarea guvernului şi aceea a stăpânilor moşiilor. Ţăranii trebuiau să întreţină pe spetele lor toate garni­ zoanelegermane din ţară, fiind expuşi şi la prădăciunile unor mercenari nedisciplinaţi. Apoi toţi dregătorii statului, neavând nici o leafă hotărâtă până la anul 1730, trăiau numai din amenzile şi jăfuirea poporului 36, Cu mult mai grele, înmulţite şi nesuferite erau asupririle cărora erau expuşi ţăranii din partea domnilor teritoriali. Aceştia aveau întâi asupra ţăranilor [urisdicţia supremă, atât pentru a-i scoate depe moşii cât şi pentru a-i bate, închide, şi chiar pedepsi cu moartea 37. Stăpânul fiind şi judecător al ţăranului, acesta era oprit a reclama în contra lui. Robia economică în­ trecea încă pe acea juridică. Iobagul trebuia să muncească dela 4-6 zile pe săptămână stăpânului său, chiar şi în zilele de sărbă­ toare ortodoxă, nerespectate de religiile recepte ale Transilvaniei. Dacă se înmulţia familia iobagului, toţi băieţii ce-puteau munci erau luaţi deavalma cu tatăl la lucrul boierului; adese-ori erau ţinuţi într'una în locuri depărtate câte 3-4 săptămâni, aşa că nu mai putea griji de nimic în propria lor gospodărie. Femeile şi fetele iobagului erau întrebuinţate la curte la tors sau la ţesut sau chiar şi la slujbe de rând. După ce aproape tot timpul să­ teanului era răpit de nobil, el mai era supus şi lao sumă de dăjdii către stăpân. Ii dădea în bani pe an câte 2 fiori ni 33 de cruceri, un stânjin de lemne şi o cofă de unt; unii din iobagi erau în­ datoriţi a cumpăra vin de al boierului pentru 25 de Iiorini şi a-l plăti numai decât, fie bun sau rău. La naşterea unui prunc J. boieresc fiecare iobag era dator a aduce plocon câte o găină; lIIt •• Bariţiu, 1. C., p. 47?, a. VoI. V, p. 237 . •• Bariţiu, p. 476 . • 7 N. Densuşanu.' Renoluţtunea lui Horia fn Transilvania şi Ungaria. Bucureşti, 1881, p. 63, aduce patentul lui Iosif al Ll-Iea din 1785 Dccemvrle In 12 care-destitnţază abia acest drept ,rtemăsurat:,;jul'e qladii luictenus per>. quoscun que privalos exercito 'dchinc peniius abroga/o". ' , , , , "';\ [247] MIŞCAREA .CUIll'URALA IN TRANSILVANIA "247 la Paşti două coaste afumate de porc sau o găină; la Sf. Ggeorghe un miel gras; la Crăciun o găină şi 10 ouă; vara câte doi pui, două măsuri de ovăs, 200 de culbeci şi o bucată de răşină. Din pescuitul făcut de iobagi domnul lua din doi peşti unul. La vânat nu avea voie să umble, căci nu putea purta armă, sub pedeapsă .de a pierde mâna dreaptă. Iobagii erau datori să cumpere carnea dela vitele căzute ale boierului; preoţii erau datori să ierneze câinii lui de vânat; la podurile domnului să plătească vamă chiar şi când se purtau prin trebile lui; nu puteau să-şi macine făina nici chiar acasă, ci numai la moara stăpânului plătindu-i o taxă pe măsură; gunoiul dela vitele lor trebuiau să-I care pe ogoarele domnului. Femeile iobagilor pe lângă că cultivau cânepa şi inul stăpânului până ce-l prefăceau în pânză, mai erau da­ oare a-şi duce la timpul cuvenit gâştele în curtea hoierului ca să le smulgă acolo şi să rămână boierului penele şi puful " şi câte de aceste impuneri care ar fi ridicule, dacă nu s'ar fi prefăcut în lacrimi de sânge pentru nenoror-itul ţăran. Pe lângă asuprire Românul era dispreţuit şi batjocorit în toate modurile. Natiunea română era declarată numai de tolerată în Ardeal, cât timp le va plăcea popoarelor privile­ giate; preoţii ei erau bătuţi ca şi simplii iobagi, şi aceştia erau mai jos puşi decât iobagii singuri 39. Se întâlneau de sigur între Români oameni care să simtă insulta poate chiar mai ascuţit decât asuprirea. . Şi cum puneau nobilii asemene drepturi în lucrare, se do­ vedeşte din scrisoarea împărătesei Maria Tereza trimisă guver­ natorului Tran, ilvaniei, cu prilejul călătoriei fiului ei, prin care îi cere să cureţe drumurile de cadavrele celor ucişi prin ştreang, roată şi ţapă, şi care erau lăsate să putrezească de a lungul drumurilor, spre spaima călătorilor 40. Pe unde era statul proprietar, se arendau moşiile la no­ bili care exercitau asupra iobagilor statului aceleaşi abuzuri comise de privaţi asupra şărbilor lor. De aci se explică cum de revoluţia izbucni tocmai între ţăranii din munţii Abrudului, localitatea minelor de aur, de pe nişte proprietăţi ale statului austriac. Aceşti ţărani trebuiau S1 fie cu atât mai simţit ori la apăsări, cu cât ei, apăsaţi de munţi, trăiseră totdeauna o viaţă mai liberă şi mai ales nu intraseră niciodată în iobăgia no- as Vezi Bariţiu, p. 475-478 şi p. 41)4. 39 Monumenla comitialia reqni Transiluaniae, 1, p. 520, anno 1554 : "nemo rusticofum Hungarorum nisi vera passione septem proborum hominum, Vala­ ehus autem lribus puniri debeat" ap. Densuşanu, 1. C., p. 65 . •• Scrisoarea din 11 Mai 1773: "cadavcra omnium deltnquentlum.laqueo­ rota, aut veramorto traditorum, non sine horrore et aversione in viis publieis itinerantium conspectul expositorum, statim et indillate amrnoveantur ac lnhu­ mentur" ap, Densuşanu, p. 97. [248] ,"bmloL Ei Iuseseră pururi ţărani ai Coroanei, îndatortţi numai ladăci uşoare dn inatură, ca .piei de wulpi, ,de jderi, miere şi .aătele. Dela o vreme Însă li se schimbase dările .în 'bani "Care adăugindu-se mereu, le ingreuiarăstarea şi se luă apoi dreptul .de cârciumă ca un drept regalian şicârciumile începură a fi arendate la oameni. Ţăranii la început sparseră niştebuţi,văr­ sând băutura, ceeace li aduse pedepsirea cu greleamende. 'fă'­ ranii se plâng· de mai multe ori la Viena contra acestei Incăl­ cări şi trimit chiar în trei rânduri deputăţii până rîn capitala Austriei, în anii 1779, 1780 şi 1782; Intre aceşti deputaţi În­ tâlnim şi pe Neculai UrsuHoria viitorul cap al revoluţiei. Pentru a înţelege până la ce grad ajunsese cuţitul la osul ţă­ ranului, amintim că deputaţii, oameni cu desevărşire sărmani şi representanţi ai unor comune ruinate, făcură totdeauna că­ lătoria la Viena şi îndărăt pe jos, punând 4 săptămâni la dus şi tot atâtea la Întors. Impăratul trimitea mereu ordine către ocârmuirea locală ca �ă :îndrepte fără de legile; dar repeta­ tele tânguiriale locuitorilor ne arată cât erau ele de băga le în samă. In 1783 -- 1784 Neculai Ursu merge pentru a patra oară la Viena şi este primit in audienţă de împăratul, care după ce ascultă,' plângerile lui, dă ordine severe ca săInce­ teze numai decât toate prigonirile îndreptate improtiva Ro­ mânilor. Tot atunci împăratul,dori.nd să sporească numărul regiment-dor din Transilvama, orândueşte să se facă o nouă 're­ crutare de grăni�eri. Ţăranricredeau că prefăcuţi în ostaşi-grăniceri vor scăpa de iobăgie, după cum se mântuise acei ce intrase în cele două regimente create pentru 'întâia oară .în 1761, care căpătaseră pământ în proprietate, fusese liberati de Îndatoririle iobagi.ale şi de jurisdicţia seniorilor, îndatori ţi fiind numai la serviciul mUitarşila paza graniţelor. De cum-eşi ordinul de recrutare în Transilvania, o mul­ ţime -de ţărani alergară să se înscrie. In puţin -timp fură tre­ cuţi prim registrele armatei locuitorii a81de comune româ­ neşti. Ţăranii începură a 'se lăuda în toate părţile că de acuma înainte vor scăpa -de nehili, că ei vreau �ă sluj ească numai Îm­ păratului şi că dacă nobilii ar vroi ssă se împotrivească vor şti ei ce 'să facă numai să capete arme la mâni. Nobilimea transilvană auzind de aceste ameninţări, vro­ eşte întâi să împedece pe iobagi cu bătăi şi închisori să nu meargă la recrutare. VăZ3.11d însă că nu poate izbuti, cere dela . baronul Brukental, guvernatorul civil al Ardealului, ca să in­ tervină la autorităţile militare, spre a conterri vcu recrutarea. După o înţelegere aguvematorulut civil cu comandantul mi­ litar, baronul Preiszvrecrutarea este oprită şi .nu num.aiatâta, [249] MIŞCAHEA :€)i&LLillURALĂ lN..:'L'RANSILVANIA 24J9c se publică prin! toate comunele că şi acea făcută, până acum era, nulă, întrucât nu. fusese ordonată de împăratul. Speranţa de scăpare ce lueise un moment pe 0dzontul intunecat al vieţei ţăranului român, se stângea; dar limanul! întrevăzut de el scormonise încă, odată adânc în sufletul lui dorinţa, de- atâtea ori trezită, de a scutura de pe grumaji- în­ jesirea. şi ruşinea seculară. Niculae Ursu zis Horia, căpetenia Românilor din Transilvania cale s'a revoltat contra Ungurilor in 1784. GraVUIă in aramă din timpul acela. Colecţia Academiei Române. In asemenea stare sufletească a poporului românesc, cu­ vintelelui Horia care-I înteţiă necontenit la răscoală, trebuiau să aibă un răsunet deosebit. El spunea că împăratul îl îmhiase să sîărâme cu puterea lanţurile iobăgiei, întrucât nobilii ar refuza a se supune ordinilor lui. Spre încredinţarea acestor vorbe- arătă Horia o cruce de aur şi un pergament pe care: pretindeaeă i le dăduse' împăratul 41. H Toale acestea erau iscodiri de ale lui Horia, spre- a hotărî pe. ţărani. El cumpărase crucea şi pergarnentul dela un anticar din Viena şi, este. Inve- [250] 250 ISTORIA ROMANILOR Revoluţia porni din satul Mesteacănul din comitatul Za­ randului, a căruia locuitori mergând sub conducerea lui Crişan către Alba Iulia spre a fi înscrişi ca militari şi a li se da arme, uciseră pe doi subprefecţi ce vroiau s� aresteze pe capul lor. Ţăranii adunându-se după această faptă la biserica din Curechiu, Crişan le spune, că întru cât nobilii s'ar opune ca ei să capete­ arme, să pornească cu toţii în contra nobililor pe care să-i Cloşca, tovarăşul lui HoIa, rare s'a revoltat contra Ungutfler in 1734. Colecţia Academlet Române. şteargă de pe faţa pământului, ne având nici o frică despre partea împăratului care ar învoi această măsură. Ţăranii odată porniţi, se revarsă ca o lavă asupra nobi­ Iimei transilvane, putând odată şi ei să-şi dea liber avânt do- derat că şeful statului nu putea să tncurajeze o revoluţie In propriile lui ţări. Vom vedea cum se acredita mai târziu şi de nobleţ a maghiara, legenda că' impăratul la propunerea lui Horia de a sfărâma cu putere lanţurile tobăglet,: i-ar fi spus: "Thut ihr das!" Un nobil Ribiczei din Zarand arată, însă tocmai, In 1830, că i s'ar fi raportat această împrejurare de către căpitanul Sed lor din regimentul Carol de Toscana, căpitan ce era ,Ia Viena In timpul uudicnţcl lui Horia, de şi nu spun" că să fi fost faţă la audienţă. Densuşanu, p. 111 Ba­ ritiu, p. 480. ' f [251] MIŞCARJM CULTURALA IN THANSn,VANlA 251 ----------- rului lor secular de răsbiinare, taie şi ucid, ard şi pustiesc, pradă şi distrug, răspândind groaza cea mai cumplită în toţi nobilii Ardealului; şi lăţindu-se tot mai mult din cuibul din care por­ nise, cuprind întreg comitatul Zarandului, apoi acel al Hunie­ doarei : străbate după aceea în regiunile învecinate ale corni­ tatelor Albei şi Clujului din Transilvania, şi în comitatul Ara­ dului. Cu toată furia lor deslănţuită, ţăranii păstrează o cum­ pătare morală vrednică de însemnat, faţă cu femeile nobililor maghiari, Nu le siluiau, nu-şi băteau joc de ele, ci le botezau şi după aceea le cununau cu dea sila cu iobagi români, ascu­ ţind Însă această măsură adeseori prin nevoirea femeilor no­ bile de a se duce după ucigătorii părinţilor sau a soţilor lor 4�_ Tot atât de caracteristică este altă împrejurare. Deşi Românii ucideau în furia lor pe tot nobilul ce le eşiă înainte, execu­ ţiile cu sânge rece a celor prinşi din vălmăşagul luptei nu se făceau niciodată de Români, ci totdeauna de către Ţigani. Chiar şi în turbarea cea mai neţărmurită, Românul îşi păstra înăs­ cuta lui nohleţă. Ţinuta armatei imperiale faţă cu revoluţia românească trebuia să o încurajeze, în loc de a o înfrâna, şi să întărească in mintea tuturor, Români agresori cât şi Unguri loviţi, ideea că împăratul nu o reproba. Nobilii snopiţi cer apărarea ocâr­ muirei civile, şi baronul Brukental chiamă spre a o putea în­ cuviinţa ajutorul armatei. Impăratul însă care ştieă cât de a­ dese ori se abuzase de sprijinul oştirei numai spre ocrotirea intereselor nobiliare, impusese anume baronului Preisz ca să nu intervină în nici o afacere din Transilvania decât în urma unui ordin anumit al sfatului de răsboi din Viena.r-Intemeiat pe această oprire, baronul Preisz refuză intervenirea armatei, cu toate groaznicele scene ce se petreceau sub ochii săi. Ţăranii sorb din-această pasivitate a puterei militare nouă încurajare spre, a urma mai departe răsbunarea. începută; iar în inimile Ungurilor pătrunde frica şi ·groaza că vor fi cu toţii măcelă­ riţi, fără ca ocărmuirea să ia a lor apărare. i Totuşi şi nobilii se înarmată după vechiul obicei al ţărei dar .neîndrăznind să atace ei trupele cele mari de Români din munţi, îşi răsbună în mod tot atât de, sângeros, dar cu mai mare nedreptate, asupra' fie cărui ţăran, vinovat sau nu, ce le cădea în mâni. Astfel Transilvania întreagă era aprinsă de un răsboiu de stărpire între două popoare; măcel Îngrozitor de rase, Între asupritori şi asupriţi.ş 4.2 Astfel nobila CateJ'ina Csicsar' este mărrtată" după Teodor Cleşu, soldat . licenţiat care după actele oficiale se vede că ucisese pe bărbatul şi pe copiii el. Densuşanu, p. 167. . [252] 252 i[S'1XntIA ROMA'NILOR Impăratul Iosif al Il-lea .declarase -chiar atnncreăsbotu Olandei pentru libera navigare pe râul Şelda1:E'scaut).ştirea -desprezăscoală într'un moment aşa de critic îl surpninse ln 'cru:pul cel mai neplăcut. La început el dă 'ordin foarte aspru . 'O)leOl;ghe Crfşan din 'Că'TJpeniş, care ,s'a revoltat .eontra Ungurilor ia ,1784,; Colecţia Academiei Române. spre a-se înăduşi mişcarea, trimiterea mai multor corpuri de -armatăşi un premiu de 300 de galbeni pentru prinderea celor .:t1reicapiai mişcărei : Horia, Cloşca :şi. Crişan, Primind însă după aceea rapoarte despre cruzimile săvârşite de 'nobili -asupra [253] MIŞCAREA CULTUR,ALA iN TRANSILVANIA 253 ţăraniler nevinovaţi. şi eugetâ!!Ji�asupra adevăratelor pricini âlc răscoalei, el revoacă măsurile luate, desaprobă execuţiile su­ mare săvârşite în contra ţăranilor" numeşteobrăznicie ordinul dat de Brukental pentru înarmarea nobilimei, întrucât acesta era un drept excluziv împărătesc, şi dispune publicarea unei amnistii obşteşti, din care sunt scoşi numai capii răsvrătirei. Impăratul dorind însă să cunoască adevăratele cauze ale mişcărei şi ştiind că dela nobleţea Transilvaniei' nu va putea afla nimic adevărat, însărcinează pe comitele I.ancovilz,guver­ natorul Banatului cu cercetarea împrejurărilor. In instrucţia către el, împăratul spunea că cu toate ordinele sale cele mai severe nu a putut niciodată să afle adevărul, ocârmuirea Ar­ dealului ascunzându-i în totdeauna lucrurileioăoomisiunile În­ sărcinate a face dreptate ţăranilor s'au mulţumit a-i maltrata, spre a înăduşi plângerile lor, acoperind fără de legile funcţio­ narilor: că singură înlăturarea iobăgiei, apăsare ce desonorează omenirea, ar fi în stare a readuce iarăşi .tara la ordine şi la linişte 4.1. De cu totul altă părere erau nobilii Transilvaniei. Ei sus­ ţineau in memoriile şipetiţiele lor, că plebea română nu are conştiinţa de ce este drept şi echitabil, că creşterea ei e înrău­ tăţită ; principiile religiei creştine necunoscute atât ei cât şi preoţilor ei. Părinţii 'noştri cunoscând natura acestei plebe au judecat că numai prin pedepsele cele mai aspre o poate aduce la ascultare. Domnii pământeşti aveau dreptul săbiei asupra supuşilor lor, şi numai cu astfel de lege a fost cu putinţă să ne bucurăm în cursul multor veacuri de cea mai dulce pace. Slăbirea acestei autorităţi au provocat pe ţ�rani la răscoală. Se speria mai ales nobilimea Ardealului, când gândeă .că re­ voluţia se putea întinde şi în celelalte părţi ale Ungariei, lo­ cuite de Români,şi apoi adauge ea, cât de mare estenumărul Românilor în Moldova, Muntenia şi niaiîn tot Iliricul? Nu se va putea spera o îndreptare radicală dacă nu se vor pedepsi comunele după vechiul drept" dacă nu se va precede . după toată asprimea Iegilorcoatra capilor, pentru că atât de dură este ginta Românilor, încât numai prin vpedeapsa 'cu moarte au putut fi înspăimântaţi. In-cenformitatecuasemene 'principii nobilii deci propu­ neauca mijloc pentru a face să înceteze revoluţia, ca armata să capete autorizarea a interveni fără ordin .c;x.pres.şiîn caz ,,3 Rescriptul lui Iosif .alTl-Iea din .H) Noemvrie 1784: "von.ii:�Ii(h aber mussdas allcmAnsehen nach noch 'imtner,'bestehendetoba!1iat soweit es sich auf die Personen erstrockct, wenn 'hiertn "lWeinersidem.p. 95, .6 At. Marenescu (1. c. mai sus, pag. 240 nota 24), p. 41, [262] 262 IS'fOHIA ROMANILOR spre a se adăpa CU învăţăturile teologice au, fost IoaÎlPola/â>. .nritropolitul ce urmeazăînscaun lui Atansie Anghel.işi.careera-un ioan ce-şi. iubea poporul- şi vroia să-I ridice din starea degradată .în care se afla. Pataki fusese trimis cu cheltuiala iezuitului He­ venesius întâi la şcoala din Cluj, apoi de aici la Viena şi la Roma, şi. dobândise cel întâi dintre Români doctoratul în teologie 66. Dela înfiinţarea stipendiilor lui Micu, trimiterea la Roma era o încununare obicinuită a studiilor, pentru cei mai destoinici .' din ucenici, , Cel întâi Român stipendist trimis la Roma de episcopul Micu .Iu Petru Aron din Bistra în 1743; după el se, mai duseră Griqore (Gauril) Maior, Siloestrti (Simion) Caliani şi Petru Iacou 67. Petru Aron fu rânduit la întoarcerea lui dela' învăţături vicariu general al mitropoliei, şi la eşirea lui Micu, obţinu scaunul mi­ .tropolitan în ,1752. Acesta deschise cursul învăţăturilor la se� .minarul .din. .Blaj , în temeiul unui rescript: împărătesc, .în 'anul .175468• In' curând şcoala Înflori cuputere ; peste 300 de învăţăcei o cercetau, şi mai ales studiulIimbei latine era foarte bine în- grijit.'Se adunase şi o bibliotecă de vr' o 300 de volumuri, mai ales latineşti, din care 182 din biblioteca lui Patakişi 72 din acea .a'lui MicuS". " .. Tot pe atunci se mai întâlnesc ca: . Români • învăţaţi Alexandru Reânic de origine nobil din satul Giuleştii din Mara­ mureş, care călugărindu-se roapătă numele de -Atanasie, şi -de­ Vine mai pe urmă mitropolit. El învăţase la Viena filosofia şi teologia 70; Geroniie Coiorea din satul Totoiu în comitatul' Albei, învăţat în, teologie din Sâmbăta Mare în Ungaria 71; Manase Neagoeprofesor de sintaxă la seminariuldin Blaj, învăţat în .aceaşi: şcoală ca-şiCotorea?": călugărul Isaia care, învăţase Ia 'K:ievdimbiIe slave, şi tradusese vvedeniile-sfântului: Gl'igore t3• Pela 1760 se.înfiinţază în Blaj şi o tipografie cu litere cirilice, sub .povăţuirea unui tipograf Sandudin Moldova, încât se vede repetându-sevşi- acuma.vîmprumutarea meşterilor .tipografi în litere-cirilice din ţările române, spre învăţarea Ardelenilor, pe care am-întâlnit-o în vremile vechi 74� i ••. :.,.66·NiI1es., '1, p. 8'7. Comp. xcv �i Ci,paritl. Acte şi fragmente, pl.24L Ca precedent cultural mai vechiu notăm pe un învăţăcel român Gheorghe Baistal care În anul 1619 trecn la catolicism pentru a putea învăţa În Collegium Ger­ manicum et hungartcum.: N. Iorga, Scrisori şi inscriptii ardelene -şi maramure- şene, p. 23.5. . ., "Cipariu. Arte si ţroqmente, p. 96. ti. Actele' pentru deschiderea şcoalei din Blaj, ibidem, p, 217=224; ., Ibidem, p. 106 şi 22,1. '" Ibidem, p, 99 şi 101. 7" Ibidem, p. 101. 72 Ibidem, p. 105. '3 Ibidem, p. 107' " Ibidem, p. 109. Vezi VoI. al VII·lea al acestei istorii, p. 68. t , I [263] :MIŞCAREA CULTURALĂ. IN TRANSILVANIA 263 Deşi studiile se întemeiase în Blaj, tot urmau înainte a se trimite tineri aspiranţi la preoţie sau călugărie în şco alele ca­ tolice. Aşa în 1773 mitropolitul Grigore Maior trimite la şcoala din Sâmbăta Mare pe Ioan Bob şi pe unul Geţi, din care cel dintâi ajunge mai pe urmă mitropolit 75: Tot pe atunci înfiirr­ ţază Maria Tereza un seminar în Viena, pentru 50 de clerici de legea grecească, în care aveau loc şi 9 stipendişti români' din Ardeal. "De acolo au început mai ales Între Români a se înmulţi preoţii cei învăţaţi şi iscusiţi" 76. Studiile cele mari istorice. � Din numărul necontenit crescător al Românilor ce începuse să se dedeie învăţăturilor, trebuia dela o vreme să se aleagă nişte cugete mai deosebite care să reverse asupra poporului lor roadele ştiinţilor adunate de ei. Cel întâi care nu păstra numai pentru elluminile dobândite, ci aducăndu-şi aminte de poporul său, vroi să i le impărtăşască şi lui, fu Samoil Micu, sau Klein, nepotul lui Inocenţiu, trimis în anul 1766 împreună cu Ştefan Pop la Viena în Colegiul Pas­ maneic, unde învăţă timp de şase ani, filosofia şi 'teologia, şi se întoarce ca profesor de morală şi etică la seminarul din Blaj 77 • Micuoscrise o mulţime de lucrări, cele mai multe bisericeşti, care au rămas netipărite ; dar şi câteva, de o mare' însemnătate pentru idesvoltarea minţei şi a simţimântului : naţional al po­ porului român. Aşa în limba latină o scurtă Notiţă asupra Isto­ riei Românilor, dela originea lor până la veacul al XVII-le; în acelaş idiom Elementele limbei daco-romatie, care sunt apoi complectate de Şincai, şi în care textele române sunt scrise cu litere latine; an oi în româneşte Istoria politică şi bisericească a Ro­ mânilor din Ardeal, după care Petru' Maior alcătui în mare 'parte pe a sa, şi Istoria Românilor din Ardeal, din Ţara Românească şi Molodva cu tniâmpiăiile Domnilor, în care scrieri el' apără pe de o parte originea romană a Românilor, pe de altă stăruiriţa -lor în Dacia-Traiană. El mai puseitemelia cea mai de seamă latalcăturirea Dictionarului român, loiin,: unguresc şi german, care mai târziu se tipări în Buda?". Cu toate Că Samoil Micu pare aIiîncepătorul în Ardeal al istoriei erudite, şi reflexive a Românilor, el 'totuş a avut câţi-va predecesori în această 'cale. Aşa în 1743 Petru Bod scrie Brevis Valachorum Tronsiluaniam incoleniiiun historia, în care autorul apără originea română a 75 Cipariu, 4cte. 'şi fragmente, p. 132. 76 Ibil/.�m"p,181. ' 77 Ibidem, p. 115; 122 şi 125. , , 78 Papiu Ilarian, Viaţa lai Gheorghe Şincai, Bucureşti, 1869, p. 15 Ath. Marian Marienescu, Viata lai Petra Maior, Bucureşti, 1883, p. 38, comp. Arune Pumnul, Lepturarui românesc, Viena, 1864, IV. IL 21., Istoria Românilor in limba română fu tipărită in Buda în 1806. " [264] 264 IS'l'ORIA ROMANILOR Valahi lor . Scrierea însă nu fu tipărită. Pe tim pul episcopatul ui lui Grigore Maior, un cleric din Blaj, al cărui nume nu s'a păs­ trat, alcătueşte un tratat De orlu el progressu connersione Va­ lahorum episcopis ibitn arhiepiscopis el tneiropoliiis eorum, în care pe lângă chestia religioasă de care se ocupă, tratează şi despre originea română a poporului românesc. In 1746 Geronte Catina apără aceeaşi origine în cartea sa Despre schismaiicia Grecilor, spunând că "fiind noi sânge adevărat al Râmlenilor cu cât ca strămoşii noştri în vremea împăratului Traian de acolo s'ar fi trimis în părţile acestea" 79. Ceilalţi doi fruntaşi ai culturei româneşti din Ardeal, Gheorghe Şincai şi Petru Maior fură trimişi la Roma în anul 1774 de mitropolitul Grigore Maior. Şi ei ca şi Micu se ocupară mai mult cu desbaterea trecutului Românilor, decât cu învăţăturile pentru care fusese trimişi, şi după ce se întorc, mintea lor răpită către înălţarea neamului, îi detrăgea dela îndeletnicirile lor bi­ sericeşti, Încât simtindu-se nedestoinici pentru menirea călugă­ rească şi neputând suferi purtarea absolută a mitropolitului Ioan Bob, cerură şi obţinură demiterea lor din mănăstirea Bla­ jului 80. Şi cât de puţin se lăsase a fi cuprinsă mintea lui Şincai ,de ideile catolice şi iezuitice în mijlocul cărora crescuse, se vede depe deplina lui libertate de cugetare în trebile bisericeşti. Despre scopurile pristavilor bisericei catolice asupra Românilor se ros­ teşte fără Încunjur, că ar fi numai spre a-şi umplea pungile lor, iar el să rămănă robul acelora pe care i-a stăpânit cândva stră­ bunii lui 81. Arătând organizarea IezuiţiIor, a căreia secrete le cunoscuse de când fusese la Roma bibliotecar în colegiul de pro­ paganda fide, el spune că "între ei se alegeau oameni sau bogaţi, sau iscusiţi, sau frumoşi, aceşti de pe urmă pentru a izbuti lângă femei" 82. Deşi cucernic creştin Şincai îşi bate joc de înşălătoriile clericale, vină ele ori de unde, din Apus sau din Răsărit, precum bunăoară de nelăsarea pătrunderei nici a păsărilor măcar de sex femeiesc în mânăstirile muntelui A tos, 83 sau de indulgenţile vândute de patriarhul Dosoteiu al Ierusalimului, din care şi tatul său, Ioan Şincai, cumpărase una cu 40 de lei, spre a i se pune pe piept când va muri, ceeace fiul său a se face nu îngădui, "ştiind bine că darul lui Dumnezeu nu se poate vinde pe bani" �4. 7" ':'-i. Iorga. 1.'1. iii. rom, În sec. al xv i u-u«, IT, p. 177. so Actul de demisiune a lui Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Mator �i German Pelerlaehi din l�) Ianuarie 178·j în Papiu , v iaţa lui Şincai, p. 8". ai Şincai, Cronica Rom/inilor, Iaşi 1853, II, p. 214. sa Ibidem, p. 30h . • ;3 Ibidem, III, p. 160. a Ibidem, 197-·1!18, [265] :MIŞCAREA CUL'rUR.ALĂ IN TRANSILVANIA 265 Tot aşa de liber cugetător se arată Şincai în privirea unirei bisericei române cu acea catolică. El arată toate nelegiu­ irile, înşelătoriile şi prigonirile puse în lucrare de capii Catolicis­ mului sprea impinge pe Româm a-şi lepăda în parte religia stră­ moşească :"că acele patru punturi necumva le ştiu Românii cei proşti şi neînvăţaţi, dar chiar dintre cărturari mulţi nu le înţăleg, ci numai pleve vorbesc; că unirea numai popilor au folosit, că aceştia au dobândit puţină scutinţă, iar poporul român au slujit numai Catolicilor spre a învinge pe calvini" . El mai arată apoi ceeace era un mare curaj chiar a închipui numai cât pe timpul lui că cei mai mulţi nobili unguri din Transilvania erau de o­ bârşie Română : apasă apoi pe ţărani cu mare aprindere des-' criind miseleasca lor stare în toată a ei goliciune 85. Şincai nu era deci o minte croită pentru supunerea oarbă ce se Cere elementului clerical. Spirit neatârnat, înzestrat cu criteriul cunoştinţei, el nu putea rămânea în biserică, cu toate că prin ea, ajunsese a se lumina, ci "ştiind năravurile popeşti" 86 se lepădă de a lor. tagmă. Menirea lui era o alta. Inalta lui cu­ getare, puterea sa de gândire era să o pună în slujba unei cauze încă şi mai sfinte, desgroparea istoriei unui popor uitat şi a­ părarea vremurilor sale trecute contra critic ei şi a hulei celor de faţă. . Cunoscând el însemnătatea limbei pentru existenţa unui popor, el prelucră şi în avuţi' Elementele limbei daca-române iz­ vodite de prietenul său Samoil Micu, în care scriere ca şi acest din urmă,· Şincai să sileşte a curăţi limba română de termin ii de obârşie nelatină, pentru a o readuce la curăţenia ei dela început. El întreprinsese însă o lucrare mult mai însemnată: expunerea an pe an a întămplărilor vieţei poporului român de pe vremile Dacilor până în acele în care el trăia 87, şi anume nu ca o simplă povestire, ci pe baza izvoarelor, pe care le ci­ tează în totdeauna, supunându-le adese-ori unei judicioase cri­ tici. Pentru timpul lui şi Între Români, o asemene operă, de o concepţie tot atât de vastă pe cât şi de temeinică, este o adevărată minune. Deşi cronica lui Şincai nu văzu lumina zilei în întregi­ mea ei decât în 1853, când fu editată în Iaşi după îndemnul şi cu cheltuelile domnitorului Grigore Ghica, totuşi părţi din ea apăruse încă de pe timpul lui în Transilvania, ca adaos la 85 J bidem, II, p. 13(5. Comp. Papiu IJarian, Viata lui Şincai. 86 Ibidem, II, p. 135. , 87 Şincai ajunse cu scrierea numai până la anul 1778. El însă plănuise a o urma până la 1808, anul In care Incepuse a se tipări. Titlul sub care a­ pare In călindarul pe anii dela Hristos 1807-1809, Buda, este: "Chronica Ro­ mâniior care Începe din anul 86 ditţiă naşterea domnului Hristos şi se va sti­ vârşi In anul 1808 În carele ali inceput a se tipări". [266] 266 ISTORIA ROMANILOR ' călindarele din anii 1808 şi 1809, când fiI oprită de a .urma mai departe de către censură, ce se spunea, fi rostit urmă-. toatea sentinţă asupra ei : "că lucrarea ar fi demnă de foc iar autorul deţapă"88., . " , ,O a doua încercare de a publica cronica lui Şincai fiI fă­ cuţ}ide, mitropolitul Veni amin în 1843 sub domnia lui Mihai Sturza în Moldova, apărând atunci din tipografia mitropoliei volumul .I, aniiBf până la ,999 după Hristos, sub privigherea, arhimandritului Gherrnan Vida inspectorul zisei tipografii 89. , Lucrarea ,IMi Şincai fiI însă cunoscută de o mulţime' de Români învăţaţi ai acelor timpuri, încât fără îndoială ideile cuprinse în ea avură un răsunet în mintea insătată de cuno­ ştinţi a contimporanilor lui din care pricină Şincai şi trecea în acele vremi drept un om fenomenal. ' II Un lucru reiesă mai cu deosebire din lucrarea lui Sincai, care caracterizează şi schiţa mai scurtă a lui Samoil Micu, a­ nume că el se "îndeletniceşte cu' istoria întregului popor român,' nUl'CU acea a unei provincii. Obiectul cercetărilor lui Şincai;' este neamul românesc şi nu atâta ţările de el locuite.. Din a­ cest .punct de vedere, scrierea lui Şincai este un' pas înainte făcut, către întrolocarea poporului român într'un singur trup, După ce putinţa introlocărei Românilor în o singură cugetare se dăduse prin-introducerea limbei române 'în biserică, şi prin îndegetarea.din': partea marilor scriitori ai veacului al XVII-lea a unei obărşii comune, venea' acum Şincai care dădea acestei idei o aplicare, deocamdată în domeniul inteligenţei, întrunind InccrcetareaIui soarta întregului popor românesc, chiar şi a, acelui din Macedonia 90, şi îndrumând astfel mintea lui dela unirea povestirei faptelor la acea a îndeplinirei lor, dela istorie la -viaţa reală .. :) Dacă, prin chipul cum Şincai concepe istoria poporului' român se făcea un pas înainte în ideea unităţii neamului ro-, mânesc el reînviază şi întăreşte pe de altă parte celelalte idei care-i slujise. de temelie.' Arnărunţita lui cercetare pune în o lumină mult mai vie de cum o făcuse predecesorii săi, scriitorii români de pe tărâmul istoric, originea romană a poporului român. Această origine recunoscută altădată de scriitorii străini, acum dercând Rornânii însuşi începuse să o revendice, găsia contra-' as ""Opusigne, auctor patibulo dignus". Vezi Papiu Ilarian. Viata lui Şincai, p. 27. Asupra tipărire! cronicei in căllndare vezi, ibidem, p. 23 . •• Se află, un, exemplar din această ediţie foarte rară în Bibl, Academiei, coLGh. Popescu, N-ro66f ' ", -: •• ' Scrisoarea lui' Şincai către 'Engeljn Engel, Neuere Geschichte der lVa lachey,p. R4-92." , , [267] lVIIŞCAH.EA CUL'l'1JUALĂ IN 'l'R�A.NSILVANIA 267 zicători 91, şi trebui deci ca istoricii' Ardealului să o susţină cu o putere şi un excluzivism, care deşi mai mult patriotic decât ştiinţific; fu singur în stare a atrage luarea aminte a celor ne­ părtinitori asupra părerei apărate de ei, şi a o face la sfârşit j să triumfe. Petru Maior, deşi însufleţit de aceleaşi simţiri ca şi Şincai şi Klein, procede pe o altă cale pentru a le da în­ trupare. Nu povesteşte ca Klein, nici nu invo acă expunerea lui În reproducerea integrală a documentelor ca Şincai. Ca un istoric modern, el citează, critică, analizează '" şi precizează izvoa­ rele scoţând din ele tot miezul interesant pentru istoria nea­ mului său. Cât de minunată este analiza absolut nouă şi ne­ făcută de nimeni până la el a vestitului loc din Flavius Vopi­ scus, care raportează ... de colonişti şi cât de bine reduce el în pulbere toate isvoadele curtizanului lui A urelian 92 •. Ca şi Şincai, Petru Maior nu se sfieşte a susţinea două păreri con­ trazicătoare, pentru a sprijini originea romană curată şi nea" mestecată a poporului român: pe de o parte că toţi Dacii s'au retras înaintea Romanilor; pe de alta că Daco-Romanii nu au eşit din Dacia la venirea barbarilor.. Pentru a dovedi stăruinţa Românilor în Dacia în timpul năvălirei barbarilor, ei caută şi regăsesc pe Români sub toate numirile acelora, sub Sciţi şi Tribali, sub Daci şi sub Goţi, sub Pacinaţi şi. sub Cumani, şi cu toate aceste se silesc de a-i feri pe cât pot de amestec cu ei, şi când sunt nevoiţi să recunoască înriurirca slavă, ei vor- besc de "pângăril'ea neamului românesc" 93. . . Atât Micu cât şi Şincai şi Petru Maior îşi dau apoi cele mai mari silinţi, spre a spăla ve Români de ruşinea de a fi fost supuşi altor popoare, arătănd bunăoară că dacă Ungurii au robit pe Românii Ardealului, aceasta au făcut-o călcând le­ găturile sub care Românii primise stăpânirea ungurească ; că Între statele române ale Moldovei şi Munteniei şi acele vecine ale Ungariei şi Poloniei nu a fost relaţiuni de supunere şi va­ salitate, ci de alianţă; silinţi de laudă pentru acele timpuri de înjosire ale neamului românesc, şi care aveau de scop a trezi iar În el simtimântul vredniciei pierdute, de a-l scutura din: " Un critic anonim din Viena combate în două rânduri Istoria lui Petru Maior. Sulzer în Gesch, des transalpinischen Dakien, Wien, 1781 (III, -p. 156) spune despre gramatica lui Mlcu-Şincai "că nu al' merge ca să se scrie limba română cu litere latine'. In 1823 apare în Halle o broşură: Erweis dass die Walacben nichi riimischer Abkunţt siria, atribuită lui Eder. Susţinerea orlglner romane a Românilor de scriitorii străini, vezi mai sus, vol. 1. p: 216. 92 Vezi voI. III, p ..... Caractetul de polemist al lui Maior se vede şi din cearta lui cu Kopitar, Vezi Animaduersiones ele Petru Maior 1814 contra ar­ ttcolului elin Wiener Litleratur Zeilunq. El revine cu o a doua criticii Reţlexiones 1815 şi închee ClI o a treia Contemplaiio 1816. 93 Petru Maior, Istoria pentru Începutul Românilor în Dacia, ediţia din 1832, p. 174. [268] 68 ISTORIA ROMANILOIt amorţeala în care era cuprins, de a-l aduce Iar la viaţa liberă si măndră. , Astăzi nu mai avem nevoie de atari răsuciri ale adevărului fiindcă ne-am sculat iarăşi din morţi şi am .reînviat la o viaţă conştiută: din potrivă trebue să ne cunoaştem trecutul aşa cum el a fost, spre a ne sili pe cât se poate a nu-i mai să­ măna în părţile sale cele rele; a pune cât mai curând cea mai mare îndepărtare între ceeace eram şi ceeace suntem. Şi apoi ce ruşine este de a fi fost impilat, nedreptăţit,martirizat şi călcat în picioare? Au doară singuri noi în Europa am fost robiţi sau reduşi în vasalitate? Ungurii însăşi, care caută să se mândrească CU supunerea neamului românesc, nu a fost ei supuşi Turcilor, şi mai rău încă decât noi, fiind Ungaria re­ dusă în paşalăc timp aproape de două veacuri? Marele şi pu­ ternic imperiu german nu a fost şi-el tributarul Porţei? Anglia apoi a fost vasală Franţei, Prusia Poloniei, şi această de pe urmă ţară a dispărut chiar în mormântul săpat de altele ce altădată tremurau înaintea ei; In asemene suiri şi coborâri ale neamurilor omeneşti." În această privire rmăreată a legănărei cumpenei istoriei, mintea omului poate învăţa cât de fatale sunt evoluţiile istorice, inima lui poate să se cutremure de spaimă, gândirea lui să fie îm­ pinsă la cugetări măreţe, nici când însă să i se arunce în obraz sângele ruşinei, căci "nu sunt vremile sub cârma omului ci bietul om sub vremi". Pe lângă îmbărbătarea poporului român prin arătarea unui trecut cu atâta mai gloris cu cât era. mai îndepărtat, scri­ itorii cei mari ai Ardealului mai aplică încă unrîdicător pu­ ternic la înălţarea neamului românesc, derivat tot din originea lui romană. Acesta era luat tot din lumea simţimintelor, a­ nume ruşinea de a fi căzut aşa de jos, când neamul se coboria din o aşa de mâtuiră obârşie. Simţimântul ruşinărei, cel mai puternic din toate mijloacele pedagogice, era pus în lucrare de acei mari învăţători asupra marelui copil ce-l aveau înaintea lor, poporul român, spre a-l îrnboldi astfel din lăuntru către muncă pe tărâmul culturei. Aşa Petru Maior spune în "cu­ vântul înainte al istoriei pentru începutul Românilor în Dacia", că "văzând Românii din ce viţă strălucită sunt prăsiti, toţi să Se îndemne strămoşilor săi întru omenie şi în bunăcuviinţă a le urma". Sincai exclamă în mai multe locuri ale cronicei sale, cum "ne�mul românesc, uitându-şi viţa şi sămânţa, geme sub jugul altor neamuri" 94. Tot aşa şi Samoil Micu în introdu­ cerea la Istoria Românilor spune că: "mult este a fi născut Roman, cum învăţăm dela însuşi Pavăl apostolul, carele măcar ., Şincai, Chronica Românilor, II p. 214. [269] MIŞCAREA CULTURALA IN TRANSILVANIA 269 că era din sământă Jidov, tot se lăuda si cinste ISI ţinea că încai cu numirea este născut Roman, şi cu' adevărat 'a se naşte din sânge roman mult este" 95. Odată îmboldirea dată toti ceilalti scriitori ardeleni care călcară pe urmele celor trei Iruntaşi, 'făcură din aceste Învă­ ţături catehismul renaşterei Românilor. Toţi. pe întrecutele îndemnau pe poporul românesc a-şi lumina mintea, a se trudi pe ogorul culturei, singurul mijloc prin care ar putea să se emancipeze de sub jugul străin. Aşa găsim pe Molnar oculistul, scriind pe la 1788 o Gra­ inaiică germano-română şi pe. la 1799, o Retorică Română. El mai traduce şi o parte din Millet, Hisioire Universelle, în .pre­ faţa căreia el emite cel Întâi părerea că limba română trebue îmbogăţită cu cuvinte împrumutate dela marea noastră limbă latină. Radu Tempea care dă deasemenea' la lumină o Gra­ matică Română în 1797 în· precuvântarea căreia se vede ten­ dinţa de a aplica asupra limbei româneşti principiile marilor învăţători, de a readuce viaţa noastră la asămănare cu cea romană: "care lucru' cu greu va fi, spune el, a aduce limba aceasta în curăţenia şi originalul ei, adică în limba veche râm­ leneană, căci de ar aduce-o cineva, în curăţenie, ar fi tocmai latinească sau italieneasca" 96. Iorgovici din Banat în Observa­ ţiile sale de limbă românească, tipărite în Buda în 1799, rosteşte marele principiu că "limba şi naţia cu acelaş pas păşesc", şi întreprinde şi el o curăţire a limbei româneşti de străinismele ce îi înnăbuşiau geniul. Cumplită Înfruntare avu de întâmpinat Iorgovici pentru întrebuinţarea literilor latine în scrierea' română precum şi pentru sprijinirea părerei că Românii veniseră în ţările dela Dunăre sub conducerea lui Traian şi că ar fi. în ele mai vchi locuitori decât Ungurii 97. . Fabulele lui Tichindeal nu sunt numai o traducere a cu­ legerei lui Obrodo�ici profesorul de Iranţuzeşte din Ţările R 0- mâne, care el însuş traclusese din Esop pe limba sârbească. Ele sunt amestecate cu "cestiuni care agitau pe atunci socie­ tatea şi naţia românească; el a destăinuit o sumedenie de du­ reri ale poporului, a propoveduit deşteptarea naţională, com­ bătând desbinarea şi îndemnând pe fraţi la iubire, stârnind râvna la lucru, invocând descendenţa noastră latină şi inspi­ rând tuturora credinta neclintită a triumfului în viitor. Deaceea se explică succesul aproape extraordinar al acestui volum de " Istoria Românilor t.ipărf t ă în Buda 180G, în prccuvănt are care se află reprodusă, afară de fraza finală, şi. în .4 clele şi fragmentele lui Cipariu. p. 138. "6 Reprodusă Papiu Il a rian, Viaţa lui Şincai. p. 'i:�. Cornp. N. Iorga lst . lit. rom. În sec. XVI1I-lea. II, p. 290. . "' Iosif Vulcan. Dimitrie Cichi ndeal , discurs ele recep l ic în Ac. Rom. 189:�, p. 8. I I [270] 270 ISTORIA HOMANILOR tabule traduse, şi deaceea Eliade a spus despre ele că vor fi pentru Români pentru totdeauna tablele legei aduse din pu­ stiu" 98. După Ţichindeal aflăm pe unul ... Gherghel ot Ciokotici din Maramureş care tipăreşte cu cheltuiala unui aromân din Clisura în Macedonia, a lui Const. Darvari, care era; "avuitor de mai multe case în Viena şi .. , zelos spre cultura Română naţiei sale" (sic) în anul 1819 un cod al manierelor elegante însemnat mai întâi pentru că întrebuinţează literile latine; apoi prin cugetările serioase şi inspirate de un adânc foc de neam, . precum într'un loc unde Gherghel esclamă : "începători aşa de măreţi cum sunt strămoşii strămoşilor noştri, nemernicilor stră­ nepoţi ai lor, Românii din Dachia Veche!" şi de asemeni îm­ boldiri e plină cărticica 99. Alt lucrător în câmpul ideei naţionale pe tărâmul limbei Incă mai cuminte şi mai înţelept chiar decât dascălii cei mari este Budai Deleanu. Pe lângă epopeea .lui comică de multă valoare, Ţiganiada, Budaia mai scris şi Temeiurile qramaiicei româneşti în 1812 care însă nu s'au tipărit, şi un dicţionar românesc-nemţesc pentru tipărirea căruia el capătă în 1818 învoirea cenzurei. Introducerea istorică la acel dicţionar este foarte însemnată. Budai Deleanu arată în ea cum limba ro­ mânească e compusă din mai multe elemente slavone, greceşti, ungureşti, albaneze; dar că elementul de căpetenie al ei este cel roman. Cuvintele străine deşi nu sunt neapărate sunt bune pentru a varia vorbirea. Ai crede că Budai Deleanu este un filolog din zilele noastre şi nu un adept al înfocatei şcoale la­ tiniste. Dar el adoage că pentru îmbogăţirea limbii, precum Grecilor le este slobod în lipsele sale, să împrumute dela limba elinească, şi Sârbilor şi Ruşilor dela limba slavonească cea din cărţi (vechea slavă) aşa şi noi toată cădinta avem a ne ajuta cu limba latinească cea desăvârşită, ba şi din surorile limbei noastre, cea italienească, cea franţuzească şi cea spaniolească 100. Din sânul acestor învăţaţi ardeleni ieşi în 1795 planul u­ nei Sccieiăii ţilosoţiceşii a neamului românesc, care se puse în legătură cu Enache Văcărescu din Muntenia. Societatea voia să scoată o publicaţie periodică sub titlul Vestiri ţilosoţiceşti, care să răspândească învătăturile care ascut puterea minţii "ca să putem cugeta în adev�r luminat despre cele cereşti văzute "Iosif Vulcan, o p . cit. în nota precedentă, as Extractele din această carte publicate de Pumnul în Lvplurariu, Comp, N. Iorga, Isi. lil. rom. în sec. XVIII-lea, lI,p. 2GL 100 Asupra lui Budai Deleanu, vezi N, Iorga, Isi. lit, rom, În sec, XVIII-lea. I!. p. 298 şi 310, [271] MIŞCAREA CULTUR,ALA 1.::-l' TRANSILVANIA 271 şi nevăzute alcătuirei". Erau să iasă câte două coale pe săp­ tămână. Dacă iniţiatorii căutaseră întovărăşirea Bucureştilor, o făcuseră "în aşteptarea unei bogate prenumerări a celor 'pr�a cinstiţi şi de innalt neam arhonzi". Se vede însă că aceşti-din urmă nu se prea grăbiră cu sprijinirea întreprinderei, şi anume cum darea celor 15 fiorini nemtesti ceruti înainte, din care' cauză Ve.stirile nu .ieşirănici socie't�tea nu �e' putu menţine a In!. Intrunind ,într' o' singură' cugetare renaşterea Românilor si unirea lor Iabulistul Tichindeal scrie în 1814:' "Ce dulceată şi privire ar fia'vedea'aşa mare număr de Români în Banat, :Jligaria, Ardeal, România, Moldavia şi Bucovina, că se iubesc ca fraţii şi se omenesc" şi apoi: ;,să fim noi toţi Românii una; nu este aici Grec sau Latin, unit sau neunit ; una trebue să fie' naţia românească; Mintea, mărită naţie daco-românească în Moldova, în Ardeal si tara Românească, mintea! când te vei lumina cu învăţătură', cu luminatele fapte bune te vei uni, mai aleasă natie pe pământ nu va fi înaintea ta" I02.Unele cărţi conţin îndemnări tot atât de însemnătoare. Aşa una cu titlul straniu de Arătarea despre starea acestor noui tnircâncere (sic)" şcolasticeşti institiiiri ale iărei româneşti, sâtbeşii şi greceşti, Budă 1813, care carte cuprinde Între altele o chemare către 'Români, "mlădiţa nobilă ale (sic) vestitilor Români din Banat sau Un­ garia, şi ori unde vă aflaţi, ca să ajute (sic) fondul şcoalelor bănăţene". Această cărticică mai conţine şi un fel de Deşteaptă-te Române: Din somn sculati-vă Odată deşteptati-vă. Altă cărticică Jucăria norocului sau Istorisire pentru prin­ cipul Meşnicoţ], tălm,ăcită pe limba românească de Lazăr Asaki, 1816, contine îndemnul: ;,Mă rog să hine-voiti a nu da cutezaro (sic) către' Ulai multe osteneli a t�lmăcirei ithiceştilor (moralelor) cărţi, cu oare îndeletnicindu-se iubitorii de cetire, patrioţii limbei româneşti, să se indemne a li următorii strămoşilor săi Romani, acăror mărel/! fapte până astăzi e toată lumea in dreptate sunt Iăutrate". Unul Petrovici care traduce o Pedagogie şi o' Metodică în 1816, şi după multe stăruints pentru a' o putea' tipări, este ajutat de directoriul şcoalelor bănăţene, Neculai Popovici, pune în dedicaţia ce i-o face, că: .meputănd afla pe nimenea căruia, fiindu-i Cultura iubitei naţii româneşti de inimă, lipită. să-mi dea mână de ajutor, începui a cumpeni pe toţi iubitorii de cultură naţională, nădăjduind că vom da de unul, şi cu adevărat 101 Inştiinţarea socfctăţii în anexa III-a a Vie/ei lui Şincai de Papiu, p. 83' rea Invăţătura dela fabula 154 şi post-scriptul scrierilor lui Ttchindeal tipărite de Eliad în Bucureşti, 1838. ' [272] 272 ISTORIA RQMANILOR nădejdea mea nu fu deşartă, căci te-am găsit pe D-ta, care de mai mulţi ahi prin ostenelile întru plămădirea bunului de comun şi al patriei, ţi le-ai ştiut agonisi '. . . . . D-ta eşti cel dintăi care ai alergat, gata fiind a da ajutor unui naţionalist" 103. Scriitorii Ardealului dăduse prin cercetările şi îndemnurile lor o puternică îmboldire culturei poporului românesc. Ceeace ei se silise apune cu deosebire în lumină era originea romană a poporului român, împărechiată cu îmbierea nepoţi1or de a se urca iarăşi la virtutea străbunilor. Ideea romană, nervul cel mai puternic al întregei noastre" desvoltări, iată opera lor cea mai de seamă. Susţinută cu o mare' energie, adese ori chiar cu neso­ cotinţa adevărului şi a ştiinţei; ei avură marele merit de a o pune în deplină lumină, şi atât de adânc pătrunse această convingere în minţile Ardelenilor, încât nici astăzi nu se pot lepăda cu totul de exagerările ei. ' Hultuită pe mintea românească care şi în principate în­ ce puse a se trezi la lumină şi a ridica fruntea, până atunci afun­ dată în noianul grecismului, această idee mântuitoare deveni ridicătorul cel mai puternic al culturei neamului românesc, pârghia cea mai spornică a civilizărei sale. R straniu să nu se găsească în Ardeal cântece haiduceşti cum vom afla de acestea în ţările române, căci doar şi acolo. împilarea şi nedreptatea sugrumau viaţa săteanului şi el avea cuvânt să-si reverse focul sufletului în versuri de revoltă. E drept că în' Ardeal amărăciunea se revărsase În o mare mişcare sângeroasă, care şi fusese cântată şi de popor în cântecele în­ chinate lui Horia. 104 Găsim' însă multe plângeri asupra vietei de caiană, adecă pentru luarea Ia oaste, afară de cele de dor care se întâlnesc în toate ţările locuite de Români. Poezii reflexive,' însă de caracter popular, se întâlnesc mai multe în Ardeal unde cărturarii s'au ţinut totdeauna mai aproape de poporul din care ieşiseră şi aceste poezii făcute pentru massă, slujiau la hrana lui intelectuală, fiind cetite de toţi cei ce puteau s'o facă şi ascultate chiar şi de neştiutori de carte. Ele devenită deci un puternic mijloc de cultură al poporului, co­ borând în ..... mai de jos ideile desfăşurate de marii învăţători ai Românilor de peste munţi. 103 Aceste notite sunt luate din V. A. Ureche, 1. C., p. 438. Comp. Ser­ barea şcolară dela Iaşi de A. D. Xenopol şi ·'C. Erbiceanu. TerminuJ de naţio­ nalist este pentru a doua oară Întâlnit alei. 104 N. Densuseanu, Reoolulia. lui Hotia. [273] II CULTURA ROMÂNEASCĂ IN ŢĂRILE ROMÂNE 1. IN MUNTENIA In deosebire de cultura slavonă, care găsind spiritul ro­ mânesc în stare de amorţire şi nedeşteptat, se întinse şi cuprinse aproape toate sferele manifestărei lui, acea grecească care se suprapuse lui, după ce se trezise la conştiinţa de sine în veacul al XVII-lea, nu-l mai putu copleşi în întregimea lui. Cultura, gândirea şi limba grecească se întroduseră în zilnica întrebuin­ ţare a claselor superioare ale societătei, deveni limba saloanelor şi a schimbului de idei mai înalte, cuprinse slujba bisericească în mânăstirile şi bisericile bogate, deveni organul propunerei în şcoalele domneşti şi în cele mai mari de prin ţinuturi şi se arătă uneori chiar în uricile domneşti precum şi în câteva pro­ duceri literare. In multe însă şi însemnate părţi ale vieţei poporului român cugetarea şi limba românească rămaseră în putere. Aşa în bi­ sericele sărace de pe la sate şi oraşe şi în şcoalele corespunzătoare de preoţie 1, în documentele oficiale, în actele private şi mai cu osebire în scrierile istorice, în care mai ales se oglindea conştiinţa naţionalitătei, şi care rămân şi în decursul veacului al XVIII-lea ceeace apăruse în al XVII-lea, : apărătoarele conştiute ale nea­ mului românesc. 1 Hecordon. Lellres sur la Valachie, p. 315, spune despre acele şcoli: "Les e nf'ants des basses classes des villes ainsi que ceux des campagnes vont il des especes d'ecoles qul se tiennent le plus souvent il la .porte des eglisesr.Ils y ap­ prennent il lire el: il ecrlre le valaque". In şcoalelc mici din oraşe se învăţa îndeobşte româneşte şi greceşte. Aşa protosinghelul Naum. Rârnniceanu spune că "în copilăria lui a învăţat la Bucureşti greceşte şi româneşte". Cunântarea de primire în Ac. Rom. a lui C. Erbiceanu, 1900, p. fJ. A. D. Xcnorol. lstori a Românilor. - VoI. X. 18 [274] 2 Vezi vol, IX p. 88. • COndica sfântă a mitropoliei Unqro- Vulahiei, Bucuresti, 18861 r, 'p, 119. , Xenopot şi Erbiceanu, Sarborea=şeotaiş. dela Iaşi, p. 331, No, 11. 5 Condicamitropolie'i; p. 187.-188.' • Xenopol şi Erbiceanu, Sărbareaşcolarli dela l asi . p. 333. No. 20. Să cercetăm aceste manifestări, în care mai ales se oglin­ deşte gândirea românească. Limba românească urmă înainte a se menţinea în biserica ţărilor dunărene, fiind cum am văzut sprijinită existenţa ei, de nevoie, chiar de domnii fanarioţi 2. O sumă însemnată de cărţi bisericeşti româneşti văzură lumina în decursul veacului al XVIII-le, în care tipografiile din Neamţ în Moldova şi din Râmnic în Muntenia lucrară pe întrecutele şi aproape neîntrerupt la înzestrarea bisericei române cu toate cărţile trebuitoare slujbei. Urmând înainte activitatea literară bisericească care îşl luase avântul depe timpul însemnaţilor mitropoliţi din timpui Brancoy,a,II4Iui/l,Şte,f:1:n, T�,qcldş.ielş� ,�nt,iIn: 1 v,Îref:lnl:lh se, traduc mereu cărţi bisericeşti, COn;l�l�ct�ndu-se tot mai mult cele tre­ buitoare slujbei româneşti. oNşâlDartiiJ:mitropolitul (1720-1732) traduce o parte din Triod şi anume cea mai însemnată, rânduiala săptămânei patimilor, care se tipăreşte cu cheltuiala preotului Neculai dela biserica sf. Neculai din Prund din Bucureşti, şi se împarte gratuit pe la biseriei'', şi tot pe atunci se tipăreşte alt Triod în episcopia Râmnicului sub îngrijirea episcopului Da­ maschin oare' Uşi tălmăcise 4. In 1750 episcopul Râmnicului Grjgor�tipăreşte Octoihul, tradus de mai înainte de episcopul Damaschin şi de arhimandritnl Ghenadie dela Cozia 5. Ajuns mai târziu mitropolit (1760-1787), Grigore, devine în mijlocul culturei greceşti a timpului, un far pentru românism, împreună cu mai mulţi ucenici ai .săi râvnitori, precum Cosma episcop de Buzău, şi mai târziu mitropolit, care pune să se tipărească "dum­ nezeeştele şi sfintele Liturghii ale lui Ioan Zlataust, ale lui Vasile cel Mare şi a Prezdeşceniei" în tipografia episcopiei, în anul 17696• Chesarie şi după el Filaret episcopi de Râmnic, se apucă de tradus din elineşte cărţi bisericeşti, precum Evanghelia 1760,. Apostolul şi învăţături pentru spovedanie 1760, Triodul sau slujba postului mare 1761, Cazania şi cuvintele sf. Simeon Te­ salonicul 1765, Psaltirea 1767. Penticostarul 1768, Liturghia 1780 şi altele Încă. Cea mai însemnată lucrare a mitropolitului Grigore a fost traducerea celor 12 Minee, adecă slujbele sfinţilor din toate zilele anului, şi care alcătuesc în totul 12 mari volumuri înfolio, t�părite toate În tipografia Râmnicului, de ucenicii lui Gngore, ŞI' anume. sub îngrijirea episcopului Chesarie, pentru Mineele pe lunile dela Octomvrie până la Aprilie; iar după moartea lui, sub aceea a lui Filaret , pentru acele dela Aprilie 274 ISTO.RIA .ROMÂNILOR [275] CUIJl'URA ROMk'iEA>SCA îN TARIT;E ROMANE 275 până la Septemvrie. 7 După isprăvirea Mineelor în 1781, Filaret a mai publicat: Cazania adecă cuvinte de citit în biserică la 'sărbători şi Duminici 1781, Molitvelnicul sau carte de rugăciuni preoţeşti la deosebite slujbe religioase publice şi private 1782, Cuvintele sfântului Teodor Suditul, Catavasieriul, (cântări înainte de a se începe liturghia, după utrenie) Psaltirea, Cazania din nou şi Evanghelia' 1784, Penticostarul 1785, o nouă ediţie a Mineelor 8 şi Triodul 1786, Liturghia, slujba sfântului Stelian în 1787 si altele mai multe 9. ' Motropolitul Dosoteiu Filitis (1793-1810), deşi de origine -din Ianina, însă românizat, pune să se traducă Chiriacodromiul. El dispune prin testamentul său ca să se cumpere moşia Lungu­ leţul, din venitul căreia să se trimită tineri la învăţătură "din care s'au folosit mulţi doritori de învăţături din acele vremuri" 10. In 1811 se traduce şi tipăreşte a doua oară Octoihul, în tipografia episcopiei Râmnicului 11 înrdeptându-se tălmăcirea de Iosif episcopul Argeşului. ' Dar nu numai cărţi de religie propriu zisă se puneau pe româneşte, ci şi studii asupra bisericei. Aşa arhimandritul Ma­ carie al mănăstirei Bistriţa traduce la anul 1787 în limba română, voluminoasa Istorie bisericească a lui Teodoret, care se înde­ letniceşte cu cele dintâi timpuri ale bisericei creştine 12. Dacă asemenea scrieri şi tipărituri bisericeşti contri­ buiau a sprijini şi răspândi în sânul poporului cugetarea româ­ nească în forma trainică a gândirei închegate în scrisoare, alte producţiuni ne vor arăta că, pe lângă păstrarea graiului, mai răsfrâng încă din ele şi simţimântul naţional. El ce părea că trebue să fie fost cu totul înlăturat sub apăsarea domniei străine, se arată viu şi puternic, manifestându-se pecât era cu putinţă, tocmai ca o reacţiune contra acelei apăsări. Aşa dacă cercetăm întâi cronicarii munteni care scriu în decursul veacului al XVII-lea in limba română, şi nu sunt decât oglindirea credincioasă a Arnănunt.lmi asupra tipăririi mineelor 'in K. Iorga, Scrisori bisericeşti În "in .• -l c, Itom., II, tom XXVIII, 1906. p. 191 (9). s Asupra acestei a doua ediţie a mineelor vezi o corespondenţă între Hagi Constantin Pop neguţitorul sibian şi Iosif egumenul de Argeş, în N. Iorga (1. c. nota 7 mai sus), p. 204 (22) şi o scrisoare a lui Dosoteiu Filitis în N . .Iorga, Conlribuţiuni în An. Ac. Rom., II, tom XXIX, 1906, p. 9. 9 Condica ,sfântă,p. 197. Schiţe biografice din oiaţa milropolilului Utuţro­ v tatue), Ftlarel al ] L-lea, 1752 şi ale altor persoane bisericeşti de episcopul MeI· chisedek, Bucureşti, 1887 passim. Asupra însemnatelor introduceri scrise de editorii Mineelor, vom reveni mai jos. Asupra activităţii literare religioase a lui Ftlaret, vezi şi Alexandru Moruzzi de V. A. Ureche, în Con/J. lilerare, XXVIII 1892, p. 620. 10 Condica mitropoliei, p. 28,') şi 341. 11 Xenopol xi Erbiceanu, 1. ,C.; p. 336, No. 4(1. 12 Manuscriptul descoperit de C. Erbiceanueste un in-Iolio de 1112 pagini. Vezi Biserica ortodoxă română anul XII-lea, 1889, No. X, p. 673. [276] J.) Mag. isl., V, p. 94, 97, 100, 105. 14 N. Iorga, Note de pe manuscrisul original al Cronicei Greceanuţni in A n, Ac. Rom. II, tom XXI, p. 7. . H Mao, isi., IV, p. 128 si 147. gândirilor poporului asupra împrejurărilor prin care trecea, găsim bunăoară în istoria ţărei Româneşti dela 1689 încoace fragment scris după cât se vede pe hmpullui Ştefan Cantacuzino (1714-1716), conştiinţa deplină şi trează privitoare la stăpâ­ nirile străine sub care Muntenia fusese în mai multe rânduri, căci cronicarul vorbeşte într'un loc despre teama Ce aveau boierii partizanii Brancovanului, ca nu cumva Turcii să nu-i primească domnia "şi să rânduiască domn străin în Muntenia, pe când ei doriau să aibă domn din pământ. In arz ul pe care aceşti boieri îl trimit către Poartă, ei spun curat că iau pe Brancovanu pe seama lor, "că străin nu pohtim, că am avut mai înainte străini şi multă pagubă au făcut ţărei". Vorbind mai apoi.cronicarul de solia trimisă de Brancovanu la împăratul german, arată că au primit-o cu cinste "ca pre nişte Români din ţara Românească, nu ca pre alţii din alte ţări, şi le-au dat gazdă în Beciu", din care cuvinte se vede că cronicarul se mândreşte cu neamul său, ca vrednic de a primi cinste chiar şi dela împăraţi. Cronicarul are idei asupra intereselor obşteşti pe care le pune deasupra celor individuale, spunănd "că cel ce gândeşte să-şi rescumpere patria din robia tirănească, întâi trebue să caute folosul cel de obşte; iar a începe cineva lucrul căutând numai folos osebit, şi nu de obşte, cearcă pe urmă ocară" 13. Este invederat că atare cuvinte nu puteau izvori din pana cronicarului, dacă el nu ar fi reflectat la ţara lui, şi că atunci când au scris cuvântul de patrie, la patria lui s'a gândit. Cronicarul Radu Greceanu vorbeşte chiar într'un loc de "telpizia sau blestămăţia cea grecească" M. Cronica lui Radu Popescu, deşi scrisă româneşte, nu este decât apologia domniei lui Neculai, ba chiar a lui Ioan Mavrocordat, alcătuită Întocmai ca si retorice le istorii ale Grecilor, fără nici o năzuintă după adevăr,' ci numai în scopul de a înălţa şi lăuda. Şi Radu Popescu avea un motiv prea puternic de a vedea în Neculae Mavrocordat, nu pe domnul străin, ei pe binefăcătorul său per­ sonal, Întrucât fusese totdeauna în favoare la el, si fusese chiar ridicat în timpul domniei lui la rangul de mare' vornic, după cum el singur ne arată. Nu e vorbă, Popescu simţindu-şi vina caută să o înlăture, spunând în un loc că "a pomeni toate bu­ nătăţile prea deplin câte avea domnul nu mă lasă obiceiul istoriei, pentru ca să nu dau bănuială de colachie, care româ­ neşte se chiamă ciocoinicie" ]5. Ori cine însă ve ceti istoria lui Popescu, nu va putea, cu toată valoarea netă!!ăduită a primului domn grec, face altfel, decât să arunce asupra Popescului tocmai bănuiala de care el se temea. 1: 276 Is'rORIA ROiVIANILOH [277] CUL'l'URA nOMANEASCĂ iN TARILE ROMANE 277 Dacă însă cronicarii începutului timpurilor fanariote sunt, în Muntenia, cam săraci în manifestarea şi deci în întărirea, prin răsfrângerea lui, a sâmţimântului naţional, cu atâta mai puternic răsare el din acei ai sfârşitului acelei epoce, care strălucesc prin o puternică protestare în contra înjosireitărei şi a încălcărei străine. Dionisie Eclesiarcul care povesteşte intâmplările Mun­ teniei dela 1764 până la 1815, apasă mai ales asupra nenorocilor cărora ţara lui fu expusă în acest răstimp, descriind nu numai faptele domnilor sau răsboaiele întâmplate pe corpul Mun­ teniei ci si suferintele încercate de ea din aceste două siruri de împrejurări. Deşi reţinut în rostirile lui, deşi nu declamă mai niciodată, se cunoaşte că tablourile zugrăvite de el pornesc din o pană muiată în otrava durerei, că cele ce sunt scrise de mână sunt şi simţite de inima lui. Pe cât de linguşi tor este Radu Popescu, care nu găseşte în toate faptele lui Neculai Mavrocordat nici un singur punct negru, pe atâta de drept şi nepărtinitor în raportarea evenimentelor este Dionisie. Dacă el laudă domnia lui Alexandru 1 psilanti, ştim că o face cu· drept cuvânt, precum tot conform cu adevărul sunt expuse faptele asupritoare ale domniilor lui Mavrogheni,Alexandru Moruzi şi Hangerli. Am văzut la expunerea acestor domnii că dela el avem preţioasele ştiri asupra modului barbar cu care se încasau dările de pe la oameni, asupra chipului ascuns cum boierimea era scutită de ele, asupra scenei revoltătoare a simţului moral petrecută între căpitan-paşa şi boieroaicele române, şi câte alte notrti de mare preţ. Fără în­ doială că citirea unei asemene scrieri din partea oamenilor tim­ pului, tnibuia să trezească în ei compătimirea pentru suferinţele, ruşinea şi ocările poporului din care făceau parte, şi dorinta de a le vedea înlăturate si schimbate în bine- tocmai elementele primordiale ale simtimântului iubirei de ţară 11\. Dacă 'Însă Dionisie Eclesiarhul nu mişcă mai mult obiectiv prin descrierea vie şi amăruntită a evenementelor dureroase ce lovi au în poporul muntean, alt cronicar, cu ceva posterior lui, cunoscut sub pseudonimul de Zilot Românul, adauge pe lângă icoane tot atât de credincioase ale unei desperate stări, o îmbrăcare elocventă a cugetărei, care te mişcă până în adâncuJ inimei şi te revoltă în contra unor barbarii' impuse fără nici o umbră de dreptate unui popor asuprit şi martir. Toată cronica lui dela un capăt la altul este inspirată de un singur gând, pro­ testarea în contra stăpânirei străine, protestare care se resfiră când în cugetări de precizie stilistică care te pune în uimire, când în versuri încă şi mai expresive. In deosebire de Dionisie Ecle­ siarhul, el nu vede nici în Ruşi limanul scăpărei, şi descrie pUL [fi Cronoqraţul lui Dionisie Ecleeiurliu ; este publicat de Papiu Ilariu în Tesaurul de monumente istorice, II, p. 161-234. [278] 278 ISTORIA ROjlA::i'ILOR tarea lor silnică şi abuzurile ocârrnuirei lor cu nu mai puţin foc decât acele ale armatelor turceşti sau ale domnilor din Fanar. 1 s'ar putea găsi poate ceva patimă în cugetările sale; atare neajuns' era însă un merit pentru un timp de urgie, când binele era aşa de rar şi răul regula obştească. Nu era pe atunci timpul de a alege adevărul, dar nici acel de a uita, faţă cu binele întâmplător şi excepţional, gârla răului necontenit curgătoare. Trebuia din potrivă imprimat în mintea generaţiei timpului urgisirea cum­ -plitului prezent şi năzuinţa după a lui îndreptare. Tocmai acestei nevoi atât de ascuţite a acelor vremuri corespunde cu-prisosinţă cronica lui Zilot Românul, fără tăgadă celui mai de seamă cro­ nicar al tărei Muntenesti 17. In 'afară de cronicari, intersul pentru ţară şi neam şi deci Cugetarea naţională, mai reiesă şi din o scriere geografică, un fel de paralelă pentru Muntenia, a descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir aflată numai în manuscris. După o scurtă introducere istorică în care vorbeşte de Dachi, de Traian, de colonizarea romană "cu mult norod din Italia", arată apoi că Moldovenii ar numi Munteni pe locuitorii Ţărei Româneşti, că toţi locuitorii s'ar numi încă pe ei înşii Români pentrucă "după biruinţa ce a făcut-o Traian asupra Dachilor a lăsat oşti romane pe aceste locuri", după aceea vorbeşte de limba sârbească din biserică, şi cărţile Românilor. Despre locuitori spune.că sunt de laudă, de iscusirea minţii cea deobşte dar că fiind lipsiţi de procopseala învăţăturii ei stau îndărăpt din Iipsirea meşteşu­ gurilor iar nu din grosimea minţilor". Deplânge nestatornicia în care trăeşte ţara. Despre şcoale arată că sunt nuinai trei elineşti ; sunt şi şco ale româneşti dar lipsite de cărţi, nu numai de meşte­ şugul gramaticei, filosofiei şi altor epistimii, ci şi de citirea' .. . . . . învăţătura a sfinţilor Părinţi, că numai cei ce învaţă elineşte înţeleg. Limba ce o vorbesc Românii este cea Iatinească şi italienească stricată. Deşi sunt cuvinte deosebite Între Transil­ văneni şi cei din ţară Românească, şi între aceştia şi Moldoveni, limba lor, este precum şi ei izvoreşte din Italieni şi din Romani". Descrierea mai conţine oarecare ştiri asupra negoţului, a ho­ tareJor, a Domniei, a dregătorilor şi altele. Insemnate însă sunt în ea punctele ce ating naţionalitatea şi ridicarea neamului românesc, care dovedesc că un foc lăuntric ardea gândirea celui ce a scris-o. 1!' 17 Cronica lui Zilol Homânul a fost publicată de Haşdeu În Columna lui; Traian pe 1883; apoi în ediţie separată, Bucureşti,1884. Genealoqia Canlacu-, zineştilor scrisă de Mihai Cantacuzino este mai mult o istorie de familie, şi numai arare ori iea caracterul de cronică, iar Istoria Itnpărăţiei otomane de Enaclie Văcărescu, o lucrare de istorie universală ce numai arare oria trage I'n­ tămplărl româneşti. ' " Această descriere geografică a Ţ'ărr-l Româneşti a fost tipărită în 1901 [279] CULTURA ,HOMANEASCA îN ,!'AHILE ROMANE 279 Dacă ne întoarcem. acum la scriitorii bisericeşti, găsim pe câţiva din ei trecând cu gândul lor peste sfera religioasă, şi-atingând şi în struna răsunătoare a patriotismului, ceeace fac) bine .înteles alunecându-se şi ei petărâmul istoriei, izvorul cel mai mănos al acelui frumos simţimânt. In primul loc să cităm pe Chesarie episcopul Râmnicului (1773 --'.-. 1782), care în­ grijind a se tipări cele' douăsprezece Mineetraduse de mitro­ politul Grigore, îmbogăţi pe fiecare din ele cu câte o prefaţă originală, în care desbate: deosebite Întrebări ce-i veneau' sub) condeiu. In prefata Mineului pe Noemvrie, tipărită în anul 1778 episcopul Chesarie aruncă o repede ochire asupra istoriei po­ porului român. El o împarte în patru perioade: 1) perioada' ante-romană ; 2) epoca răsboaelor dela cucerirea romană până la. Radu Negru, 3) epoca zidirei mănăstirilor rdela Radu Negru până la Matei Basarab, şi 4) epoca traducerei cărţilor bisericeşti dela acest domn până în vremile lui. El laudă foarte ocârinuirea înţeleaptă a lui Alexandru" Ipsilanti, arătând câte .rane ale trecutului ,ea' vroia: să tămăduiască. Chesarie revine asupra isto­ riei în prefata pe luna Ianuarie tipărită în 1779; arătănd aice cum "linia neamului romanesc din vechi se trage din. slăvitul neam 'al Romanilor, a căror slavă a strălucit până unde şi-au întis şi soarele razele. Iar dela întemeierea Dakiei curge istoria ei prin râpi şi pietre' ascunse, având ţărmurile ei fără limanuri asemănându-se stăpânirea ei cu apele cele ce dimineaţă pană la o vreme curg în sus, iar delavreine îşi întorc curgerea lor în jos (fluxul şi refluxul). Intru astfel de . grabnice mutări s'au aruncat soarta Ţărei Româneşti" 19. ' ' Mai Însemnat şi mai bogat decât episcopul Râmnicului aflăm pe un simplu protosinghel Naum Râmiiiceanu, care des:" voltă În tot timpul vietei sale 1764-1839 o spornică activitate literară şi didactică. Cu toate că-şi dobândi cultura mai su­ perioară în academia grecească din Bucureşti, şi ajunse să mă­ muiască aproape tot aşa de bine pana grecească ca şi pe acea, românească, totuşi el se folosi de cunoştinţele sale numai spre a le întoarce-tîn' favoarea neamului său. Cugetările asupra lui reiesă foarte limpezi din o notă pe care el o pune pe unul din manuscriptele sale greceşti : Propedeuticele gramaticale scrise înainte de 1812. El spune aici "că domnii fanarioţi, prin fap­ tele lor cele.diavoleşti. încetul cu încetul ne-au supus cu totul cererilor lor, .ne-au impopulat (sic) necazului, tie-au slăbit braţul de N. Iorga în Studii şi Doc., III, p. 46-54. Ea se crede că a fost scrisă pe timpul Fanarioţilor. 19 Schite biografice din oiaţa mitropolitului Ungro- V/ahiili, Filare/, II de episcopul Melchisedek, p. 20, 25; cornp., p. 31. [280] �80 IS'l'ORIA ROMANILOH armelor, ne-au răcit dragostea patriei şi cu un cuvânt cu totul ne au adus mai rău decât pe noroadele cele din Africa şi din America. Prea vechii străbunii noştri prin biruinţă nouă ne au câştigat slobozenia; iar noi am adus ţara la cea mai rea stare şi tiranie. Ah ! .Dachie ! Dachie! fii tăi plâng şi suspină ca un pom. ce îngrădire. n' are; cine trece pe cale rumpe şi te .lasă de jale!" 20. Râmniceanu scrie între alte multe cărţi de con­ ţinut didactic, .atât româneşte cât şi greceşte, şi un cronic al Românilor dela 1764 - 1810 în limba grecească. Deşi acest cronic este mai mult un fel de cronologie a evenimentelor, fără comentare, se vede uneori pătrunzând din recea expunere a evenimentelor, accente. de durere asupra suferintilor poporului 21, Simţimântele lui însă care trebuiau să fie moderate în o scriere menită a fi pusă în mânile Grecilor, îşi găsesc deplina lor răsu­ flare atunci când, răsculându-se Grecii, Românii scapă de ei. In anul 1821 Naum Râmniceanu îşi dă drumul întregei sale uri contra poporului grecesc, cu atâta mai mult că se ameste­ cau şi motive personale în manifestarea acestui simţimânt, men­ ţinerea cu toate meritele lui netăgăduite în rangul inferior de, protosinghel, în tot timpul stăpănirei greceşti, menţinere ex­ plicabilă numai prin faptul că ocârmuirea, cunoscăndu-i cu­ getele, nu vroia să-I înainteze. El intitulează deci pe cea dintăi poezie a lui, scrisă în timpul eteriei, "Tânguirea ţărei Vala­ chiei asupra jafului şi dărăpănărei ce i-au făcut străinii ialhari Greci". El caracterizează foarte just revoluţia grecească ca '"o zaveră fără rost numai să ne jăfuiască, ţara să o prăpădească". Anticipând strigătul apocaliptic al lui Mureşanu, el cântă unde­ va' "Români ticăloşi şi nevrednici, până când aşa nemernici, să trăiţi şi chinuiţi, nu vă destentati odată?" 22. Şi aşa mai de­ parte în toate poeziile făcute de el cu prilejul revoluţiei gre­ ceşti,' se arată înfoca:t patriot şi minte deşteaptă, precum fu­ sesede sigur şi înainte de câte ori se înfăţişa prilejul de a se manifesta . . Omul care a susţinut mai mult cugetarea românânească în ultimul period al domniei fanariote este însă banu Enache Văcărescu. El se cobora din o familie a căreia origini legenda le urcă până la descăleca rea Munteniei, dar care există fără îndoială de pe timpul lui Pătraşcu cel Bun şi a fiului său Mi­ hai Viteazul, şi pierdu mai mulţi din membrii ei jertfe ale cru­ zimilor timpului. Aşa Enache Văcărescu, bunul aceluia ce stră­ luci în epoca Fanarioţilor, fratele vitrig al soţiei lui Constantin Brancovanu, peri împreună cu domnul sub sabia călăului în 20 Vezi C. Erbiceanu, Cronicari greci, care au scris despre Români În epoca fanariotă, Bucureşti, 1890, p. XLVI. 21 Ibidem, p. 266, 274, 276. 22 Ibidem, p. LIX, LXII, LXIII. [281] CULTURA HOMANEASCĂ iN TARnA� IWMANE 281 Constantinopole. Fiul acestui Ştefan Văcărescu căzu şi el jertfa otrăvii mestecate din porunca lui Constantin Racovită domnul tărei Munteneşti în 1761, care nu putea' suferi firea mândră şi împotrivirea Văcăreştilor la jafurile orănduite de el. Nepot, şi fiu al acestor doi martiri este banul Enăchiţă Văcărescu. El primi o creştere' foarte îngrijită, învăţând limba grecească şi cea elină dela vestitul dascăl al acelor vremuri, Neofit Cavso­ calivitul, şi latineşte dela un german numit Weber, mai învă­ ţând şi limbile italiană, franceză şi turcă, aceasta din urmă in Constantinopole. Inzestrat cu bogate cunoştinti şi mai ales po­ sedândcu deplinătate limba elină, el ajută lui Alexandru Ipsi­ lanti 1774-1782 la întocmirea legiuirei sale, extrăgând-o din acea bizantină, punând-o pe româneşte şi scriind la ea şi fru­ moasa precuvântare a domnului către norodul Munteniei. Văcărescu scrie însă si minunate versuri în limba română pe teme mai ales amoroasa, şi în 1787 o Gramatică românească, lucrare cu totul originală, de oarece nu cunoştea nici pe acea a lui Braşovanu, nici pe acele cu câţi-vaani anterioare a le scriitorilor ardeleni 23. In precuvântarea acestei gramatici, pe care el singur o crede a fi cea dintăi scrisă pe limba românească, se miră "cum se poate ca în timp de 1681 de ani dela cucerirea Daciei de Traian împăratul Romanilor, să nu se fi găsit nimene care să grijască să cuprindă starea limbei prin mijlocul vreunei gra­ matici şi să adune termenii filosofiei prin vreun dicţionar, ca să poată tălmăci cu înlesnire cărţile de ştiinţă în limba ro­ mânească, şi să nu mai pună în aşa osteneală pe locuitorii acestor eparhii, ce vor pofti să fie ştiutori de ştiinţă şi de filo­ sofie, ca să înveţe altă limbă străină întru care se află aceastea. De am cădea în vină, urmează modestul autor, căci am făcut, un om plin de amathie şi neştiinţă, această îndrăzneală, să scot acest fel de carte în văzală, desvinovătirea îmi este iubirea patriei, a vecinătăţii şi a Românilor ce vorbesc această limbă". Adaoge încă Văcărescu, că "mă aflu în osârdie ca să aduc, de voi avea viaţă, şi un dictionar la videre; iar de nu mă voi învrednici, las cJironomie şi pe tii mei cei trupeşti şi pe fii mei '" Iată titlul deplin al gramaticei Văcăresculul : "Observaţii' sau b6gtiri de seamă asupra rcqulelor şi or âtuluelilor gramaticei româneşti, adunate şi c/I­ că/uite acum întâi de dumnealui l enache Văcărescu cel de acum diclieoţilax bi­ sericei cei mari a Răsăritului şi mare uistier al principatului Yolachiei, Se hiJ­ răzeşte de însuşi la prea cinstitul, sţinţiiul de Dumnezeu iubitor episcop sfintei episcopii Râmnicului. Nil' Filaret, Tipărite cu porunca şi blaqoslonenia sţ inţiei sale, acum în domnia prea inuăţatului şi prea luminatului principe a toatei Unqro­ Vlachii Nicolae Mavrogheni Voeuod, În arliieria sţinţitului şi aiesului de Dum­ nezeu mitropolit şi arhiepiscop a ţârei Kir Grigorie la .1787 În tipografia sţintei episcopii a Râmnicuiui de Gheorghe Popa Constanditi tip, Râmniceanu" Comp. mai sus, Gramatica Braşov anului, p, 641 ; acele de peste Carpaţi, p,. 717 şi 72:>. [282] 282 ISTOHIA HOMANILOR cei gramaticeşti ca să clironomisască dragostea, râvna şi silinţa mea cea pentru binele; cinstea şi folosul simpatrioţilor şi a patriei" căci, adaoge Văcărescu, gramatica aceasta este în limba patriei .noastre .' .În care cuvântăm marelui Dumnezeu preas- lăvindu-l întru închinăciunea Toiţei cea de o fiinţă în care păstrăm vieţuirea aceasta vremelnică şi nădăjduim do­ hândirea acelei statornicii nestrăduite a o câştiga :;1. Şi această g8ndire o ... Văcărescu şi în frumoasele şi nepreţuitele sale versuri: Urmaşilor mei Văcăreşti Las vouă mostenire Creşterea lim'bei româneşti Şi-a patriei iubire. Pe timpul domniei lui Mavrogheni, Văcărescu ternându-se a nu fi priceput de cumplitul domn, pe care-I ura şi-l deconsi­ dera, îi cere voie să, se retragă peste Dunăre în cetatea Nico­ poli, unde "la adăpost de lumeştele furtuni ale întâmplăriIor şi de multele feluri de răsboae ce desăvârşit au turburat toată liniştea patriei mele, unde şi despre o parte aflându-mă lipsit de toate trecerile de vreme cele veselitoare de suflet şi afundat în valurile întristărilor, şi pentru patimele ce sufăr iubiţii mei simpatrioţi, m'am îndemnat a scrie o adunare istorică a prea puternicilor împărăţi otomani" 25. Pe lângă toate aceste manifestări însemnătoare ale eul­ turei naţionale se adauge către sfârşitul epocei fanariote o alta încă şi mai de seamă, anume crearea unei şcoli de inginerie şi agrimensură., cu cursuri. româneşti. Imprejurarea este cu atâta mai vrednică de amintire cu cât, precum ain văzut,limba română se privea ca nedestoinică pentru învăţături mai înalte, şi cu deosebire pentru acele ale ştiinţilor şi era întrebuinţată numai pentru predarea cunoştinţelor cu totul elementare a le scrisului şi cetitului în scoalele de preoţie 2r. Atare şcoală se înfiinţă în 181827 În Bucureşti după exern- 24 Partea finală nu se află în volumul tipărit ci numai ,în manuscrisul original al Gramaticei care se află în Acad, Horn. 25 Toate, ştiinţele' asupra -Iui Enache Văcărescu sunt 'luate din articolul lui A. r. Odobescu, Poeţii Văcăreşii în Reoislţ: română, 1861, p. 481-531. "Is­ toria prea puternicilor împăraţi otomani 'Începându-se (a scris) În vremea prea luminatului împărat sultan Abdul Hamid oeleatul 1202 şi mântuitorului 1788 în Nicopoli al .Buloariei, s'a sfârşit în zilele prea puternicului împărat. Selim 'al treilea la vcleat1794 şi 1208 În luna lui Şioal" s'a publicat de Papiu în Tesaur, vol. II. 26, Mai sus, p. 201. " 2,' Anaforaua boierilor rând uiţi a face alegerea dascălilor 'acestei şcoale esti! din 1817" 15 Dec. Data prhnită până acuma la 1816 este deci' greşită. N,. Iorga, Cărţi şi scriitori Români in An. Ac. Rom. II, tom XXIX, 1906, p. 187 (23). [283] I f I ! I CULTUR--\. :ROMANEASCA IN ŢARILE ROMANE 283 plul celei dela Iaşi întemeiată de G. Asachi, prin învăţatul Ro­ mân din Transilvania, Gheorghe. Lazăr. Trebuinta unei asemene şcoli speciale se ivi din pricina următoare. Cu cât se învechiau şi se prefăceau stăpânirile mo­ şiilor, cu atâta se năştea mai mult trebuinţa de a le stâlpi, şi delimita într'un chip mai precis, şi atare operaţie dădea naş­ tere la o sumă de procese Încurcate care nu se puteau des­ bate în cunostintă, decât de oameni ce ar fi unit .stiinta. ce­ tirei vechilor' hri�oave cu acea a măsurărei pământului' după regulele ştiinţei, şi cunoaşterea terminologiei naţionale a însem­ nărei hotarelor 28. Este învederat că atari îndeletniciri nu se puteau împreuna decât în mintea Românilor, şi nu in acea a Gre­ cilor, cărora citirea şi întelegerea vechilor hrisoave trebuia să fie în deobşte o piedică de neînvins. In Moldova se înfiinţase o atare şcoală prin Gh. Asaki cu trei ani mai înainte, şi Gheorghe Lazăr fiind tocmai ipe atunci răspins din un concurs la un scaun de episcop, pentru motivul că ar fi -preă învăţat şi ar avea idei prea înaintate, adânc jignit prin nemeritata lui cădere, se hotărî să-şi pără­ sească ţara şi să treacă în Muntenia pentru a deschide acolo o şcoală ca acea ce se afla în Iaşi. El propuse-deci planul. său epitropiei de atunci a şcoalelor, ce era compusă din mitropo­ litul Dionisie Lupu, banul .Constantin Bălăceanu, vornicul iIor­ dache Golescu 'şi logofătul legist Ştefan Nistor. .BanulJlrălă­ cea nu -care era cel mai influent din boierii ce alcătuiau eforia, cu toate .I3ă Golescu şi Nistor îl Întreceau eu mult înînvăţă­ tură, nu se dumerea însă să înţeleagă cum s'ar putea preda ştiinţele în limba 'românească. Lazăr căuta să'l convingă că ştiinţa este, ca şi' adevărul, una şi aceiaşi în toateIimbile, numai să ştie cineva ao expune pe înţeles. Bătrânul boier .însă vroi să se convingă, şi supuse pe Lazăr la o încercare, a­ nume ca el să măsoare un loc al lui, spre a vedea dacă mă­ soriştea lui Lazăr s-ar potrivi cu acea a unui inginer neamţ făcută mai înainte. Incercarea eşind în favoarea lui Lazărvîn­ fiinţarea şcoalei îi fu învoită, şieforia .ceru 'încuviinţarea dom­ neascăca şcoala să se deschidă în încăperile mânăstirei sf. -Sava din Bucureşti, care fusese anume zidite pentru şcoală încă de Constantin Brancovanu. După multe greutăţi;! provenite din 28 Decât de mare nevoie era cunoştinţa acestei terminologii, în deobşte netr aduct.ibilă, se vede din aceea că. Grecii renroducean cu termini româneşti scrişi greceşte noţiunile ei. Aşa scrleau : Ia'tto5pc.H, BlAtat KoopCJ.'to5pat, etc. Vezi Lnoăţătura practică pentru a măsura întinderea câmpu/ui, traducere din cartea germană a geometrului Ogrey din Hanovra" 1 '{98 Xenopol şi Erbiceanu în Săr­ barca şco/ară, p. 366, No. 5. Această carte grecească de măsorişte a pământului dovedeşte că se Incercase şi şcoalele grcceştt ,a .produce ingineri dar mi. isbutise : atât din slăbiciunea învăţăturei matematice cât şi din necunoşt.lnţa llmbei române, [284] 284 IS'l'ORIA JWMANILOR 1 I , I I I \: 1 faptul că acele încăperi erau ocupate parte de călugări greci parte de garda princiară a Arnăutilor şi Sârbilor, care locuiau acolo cu familiile lor, Lazăr putu în sfârşit să-şi înceapă cur­ surile sale. Cei dintăi auzitori ai lui fură mare parte de învă­ ţăceii dela şco alele bisericeşti româneşti din Bucureşti: dela Udricani, dela sf. Gheorghe şi dela Colţea; apoi prăvăliaşi de prin oraş, scriitori de pe la cancelarii şi puţini din elevii, chiar unii profesori, din şcoala grecească. Intre aceştia erau: Petrache Poenaru, Simion Marcovici, Eufrosin Poteca, Pandeli, Costachi Moroiu şi Christian Tell, a cărui părinte, neguţitorul Alexandru Tell Cunoscuse în Transilvania atât pe Lazăr cât şi pe alţi bărbaţi învăţaţi ai acelei ţări, precum pe Molnar, Tempea, 10r­ govici, şi care luând pe fiul său de la şcoala grecească şi dân­ du-I în acea a lui Laz�r, îndemnă şi pe alţii la aceeaşi mă­ sură, aducând astfel la cursurile acestuia scolari mai înstaro a-l înţelege 29. Mergea lumea la lecţiile lui' Lazăr şi-l asculta ca pe un profet. Propunea foarte popular, uneori era vesel şi glumeţ, şin lecţiile sale presăra, felurite anecdote şi oamenii mergeau încântaţi Ia şcoală 30. Lazăr căuta mai mult decât de matematici şi de agrimensură, să insufle elevilor lui plăcerea de a auzt tratându-se în limba românească tot felul de cuno­ ştinti, iar mai înainte de toate să le inspire simţul naţional, să fie trufaşi de numele de Român. "Aşa vorbind Lazăr se primbla prin diferite regiuni ale ştiinţei semănând în calea cunoştinţilor istorice şi geografice descrierile cele mai curioase. Când vorbea de naţionalitatea Românilor, arăta marele fapte ale strămoşilor lor, făcea să cunoască luptele şi virtuţile pa­ triotice ale bărbatilor care au ilustrat natia, unii cu eroismul lor ca Mihai Vitea�ul, Ştefan cel Mare, Vla'el şi Mircea cei min­ toşi, alţii prin avântul ce au dat limbei române în cultură, ca Văcăreştii, Petru Maior, Şincai şi alţi apostoli ai regene­ rărei Românilor". Cum că Lazăr a căutat să răsădiască în mintea Româ­ nilor din Muntenia ideile desvoltate de învătaţii de peste munţi; că el s'a făcut şi în Bucureşti apostolul ideei romane, se cu­ noaşte din cuvântareaţinută de el Ia sfinţirea mitropoIitului Dionisiu Lupu în anul 1819. Infocatul patriot exclamă în ea: "oare când s'ar ridica duhul din ţarina (Romanilor) şi ar privi peste strănepoţii marelui Cezar, slăvitul A ureliu şi înaltului Traian oare în ziua de azi mai cunoaşte i-ar? Negreşit i-ar căuta în palaturile cele mari împărăteşti şi i-ar afla în vizuinile şi bor­ deiele cele mai proaste şi încenuşate; i-ar căuta în scaunul 29 Comp. Ion Ghica Scrisori că/re V. Ale xoruţri; p. 50. 30 Vezi şi o scrisoare despre Gh. Lazăr care conţine amintirile lui Ale­ xandru TeU, tatăl lui Christian TeU elevul lui Lazăr, în Conn, literare, XXXVI. 1902, p. 1145. [285] CULTUHA HOMANEASCA iN TARII'E HO!\IANE 28·) puterei şi i-ar afla amărâţi sub jugul prostimei; i-ar căuta pros­ lăviţi şi luminaţi, şi cum i-ar afla? rupţi, goi, amărâţi şi ase­ mănaţi dobitoacelor, de tot căzuţi în prăpastie, bine gătiţi spre slujba vrăjmaşilor omenirei, râpitorilor casei părinteşti. Ajungă lacrimile patriei, ajungă jugul robiei, vreme este acum să se ridice din ţarina sămintile căzuţilor săi strănepoţi : aducerea aminte de mărirea strămoşească cere mântuirea lor". Din aceste cuvinte reiesă ideea romană în toată rodnica ei formulare, ca un ridicător puternic pentru Români din decăderea în care se aflau. Ba Lazăr nu se teme chiar de a merge atât de departe in focul cuvântărei sale, încât să atingă pe străinii, care cu toate aceste pe atunci erau atot puternici în ţările române. Şcoala lui Lazăr ţinu cinci ani, până când evenimentele din 1821 puseră un capăt existenţei ei, iar Lazăr se retrase înapoi în satul său de naştere, Avrig, unde muri doi ani după aceea 31. Alăturea cu Lazăr însă luptau pentru înobilarea limbei române şi mai ales pentru răsturnarea prejudeţului că nu s'ar putea învăţa în ea cunoştintile mai înalte, Eufrosin Poteca şi Petru Poenaru, care ambii fiind numiţi pe rând dascali la şcoală grecească din Bucureşti (cel de pe urmă chiar în anul când vine Lazăr) predau obiectele învăţăturei în limba română, iar nu în cea grecească, făcând pe elevii lor să propăşască mult mai repede în cunoştinţile lor 32. Deşi nu se poate susţinea ca Lazăr să fi trezit pentru prima oară la Românii din Muntenia conştiinţa naţională, pe care am constatat-o că nu încetase nici odată a exista în min­ tea lor, ba chiar, se întărise tot mai mult cu cât propăşia a­ păsarea străină, totuşi nu se poate tăgădui că ideile răspândite prin spornicalui activitate au întărit încă acestă conştiinţă şi i-au dat o formă mai limpede şi mai precisă, acea în care ea fusese întrupată de scriitorii ardeleni. 2. IN MOLDOVA Si în Moldova limba română, cu toate că răstrânsă mai cu deosebire la bisericile sărace, se menţine ca limbă liturgică 31 Asupra activltătei lui Gheorghe Lazăr vezi discursul de recepţie al lui Petru Poenaru în Academia Rmână; Analele societăţei academiei române, IV, 1872, p. 111 şi urm. Comp. Ioan Heliade Rădulescu, 'Viata lui Lazăr în Cu­ rierul de atnbe sere 1839.' 32 Pe timpul lui Caragea epitropia şcoalelor compusă din mitropolitul Nectarie, Grigore Brancovanu, Constantin Bălăceanu şi Dimitrie Moscu, pro­ pune pentru învăţarea limbei latine în şcoala grecească de profesor pe unul La­ dislav Erdeliotul, despre care spune anaforaua epitropiei din 17 Oct. 1817. (Ur;­ cariul X, p. 441) că "mai vărtos acest dascal fiind din părţile Transilvaniei. are ştiinţă şi de limba rumăneoscă cu care un puţin ajutor poate a da u ceni cilor a putea mai În grabă a le face orice talmacirt spre înţ.elegere". [286] 286 IST01UAROMANILon neîntreruptă în tot decursul epocei fanariote. In tot acest răstimp se întâlnesc tălmăciri româneşti, făcute bine înţeles acuma nu mai mult după originale slavone, ci după acele greceşti sau eline. Un cărturar care mai păstreazăproduceri din limbile slave este Bartolomeu Măzăreanul egumen întâi ăl mânăstirii Putna apoi al SolcăirMăzăreanul dă el insuş o listă a traducerilor sale la sfârşitul unui letopiseţ al ţărei Moldovei alcătuit de el după Ureche, Costin şi Neculcea "în 1773. Măzăreanul începuse activitatea lui de traducător încă din 1755 cu punerea pe ro­ mâneşte cu o scriere iCU titlul grecesc. . . . . . .. tradusă însă tot din ruseşte 33. Cât despre traducerile din greceşte, încă pe timpul lui Neculai Mavrocordat, se traduce psaltirea lui David cu tălcu­ irea fiecărui psalm, cu pascalie pe 197 de ani, care traducere se închină domnului, însă nu se tipăreşte decât în 1743 de către Duca Sotiriovici' tipograf din Tasosîn oraşul Iaşi, pe vremea domniei .a doua a lui Constantin Mavrocordat în Moldova. In­ semnatul elenist Iacov Putneanul mitropolitul Moldovei, unul din" bărbaţii cei mai râvnitori.pentru ridicarea bisericei, tradu­ ce mai "multe cărţi elineşti de religie în timpul arhipăstoriei sale (1750...,.--1758). Dintre numeroasele sale tipărituri 'însernnărn :, 'Fârnoşania tipărită de acelaşi Sotiriovici în Iaşi în 1752 sub domnia lui Constantin Racoviţă; Sinopsis adecă adunare de multă, învăţătură 1756; Liturghia.rtipărită cu cheltuiala tot a mitropolitului Iacov pe timpul domniei lui Ioan Calimah. Sub acelaş domnmai tipăreşte urmaşul lui Iacov, mitropolitul Gavril; Ceaslovul prin tipograful m.itropoliei Grigorie Staicovici în anul 1763. In 1766 tot mitropolitul Gavril pune să se tipărească Indreptarea-păcătoşilon cumse, cade să se ispoveduiască ; în 1772 un alt ceaslovîn tipografia. lui Mihail Stralvenski. In 1782 găsim pe un călugăr Ilarion din mănăstirea Neamţului traducând din limba elină Exaimeronul, care însă nu s'a tipărit,' ci a rămas păstrat numai ca manuscript. In 1785, un an înaintea morţei lui, mitropolitul Gavril mai tipăreşte .. Enhologhionul sau molit­ velnicul, L� .1794. găsim ul1 ciaslovmaretipărit de "protoiereul stăpânilor . Moldo\;eJ�Yal�hlei, 'şi ,;1 Basarabiei' (Mihail Sfrial­ braţki în tipografia lui din Dubăsari. Mirtopolitul Iacov al II-lea Stamati, iarăşi unul din marii sprijinitori ai culturei bisericeşti (1792�1803),' pune î�tâj pe episcopul de' Hotin, Arnfilochie, să .alcătuiască o geografie pentru propăşit�a studiului episti­ milor ce-i stăteau mult la inimă 34. Amfilochie în urma acestui 33 Arhimandrit'u[ Bartolomeu Măzăreanul .. de. Dimitrie Dan în An. Ac: Rom: II, tom XX)\III, .1911,p. 252 (11) şi 283 (41). Comp,' N.. Iorga Isi. lit. rom. În sec .. X:v1f!c(ea, IT, p.5�7· 3·' Mai sus, p. 11':!i. [287] CULTURA HOMANEASCA, ÎN :rARII,E RO;\:[ANE 287 indemn pune pe, româneşte, Geografia lui Bouffier în '795. ,El lasă la 'o parte geografia matematică şi adaoge câteva ştiri pri­ vitoare la Moldova, precum o listă de produsele streine ce intră în ţară şi o cronologie. a Domnilor ei, 35. Pune să se tipărească mai multe cărţi religioase, din care însemnăm una de polemică dogmatică: Infruntarea Jidovilor asupra; legei şi a obiceiurilor lor, cu dovediri din sfânta scriptură, în anul 1803. In mănăstirea Neamtului, unul din focolarele cele mai însemnate de cultură bisericească, călugării Gherontie şi Grigore traduc Tâlcuirea la cele, patru Evanghelii a lui Teofilact arhiepiscopul Bulgariei .şi o tipăresc în Iaşi la 1805. In anul următor 1806 mitropolitul Veniamin, care des voltă o însemnată activitate culturală, atât pe tărâmul bisericesc cât şi pe acel al şcoalelor, pune să se traducă Credinţa provoslavnică a lui Damaschin, una din, cele mai răspăndite cărţi, de şcoală bisericeşti în tipografia mitro­ poliei din Iaşi. Tot aice tipăreşte el în 1807 Tâlcuirea ,celor ,7 taine. In 1808 se tipăreşte în Iaşi Datoria şi stăpânirea Blago­ cinilor şi protopopilor din timpul exarhului Gavril. Ocupându-se Moldova de armatele, Ruşilor, găsim tipărită în 1809, desigur .din îndemnul lor, o carte de rugăciuni româneşti şi molebine {te-deumuri) ce se cântau la prilejuri pentru împăratul Rusiei. Un călugăr cunoscător al limbei ruseşti şi greceşti traduce vieţile sfinţilor, cu alegere din ambile limbi, şi o tipăreşte ,în mănăstirea Neamţului în 1811. Tot aice se mai tălmăceşte Chiriacodro­ miullui Nichifor Teotokis ş� se dă în tipar în acelaş anvIn 1812 se întoarce Veniarnin şi reîncepe lucrarea întreruptă. El pune să .se tipărească cele Nouă cântări din psaltire.vaşăzate după .rân­ duiala tipicului bisericesc, cum se cetesc în sfântul şi marele Post şi peste an în zile proaste şila praznice domneşti, Iaşi 1815 ; o culegere de, învăţături bisericeşti cuprinzând: Adunarea, pe .scurt a Dumnezeeştilor dogme ale credinţei, alcătuită de prea înţeleptul Athanasie dela Paros; Intrebările şi răspunsurile teologice ale lui Athanasie cel Mare; Istoria pentru împărechierea cea. pentrupurcedarea sfântului Duh de arhiepiscopul Novo­ gradului, Teofil Procopovici şi Cuvântul pentru purcederea .sîântului Duh al ieromonahului.iMacarie Macri. Toate aceste -lucrări, traduse din elineşte de episcopul Iosif al Argeşului, sunt tipărite de mitropolitul Veniamin în mănăstirea Neamţului, în 1816. In acelaşi ah iesă din aceiaşitipografie, tot sub îngrijirea lui Veniamin, Intrebătoarele răspunsuri adunate din sfânta scriptură cu octoih de canaane, Apologia adecă cuvânt împotriva as N. Iorga Lsl, lil, rom. în sec. XVIII-lea II, p. ' 380. Titlul Geografie lui Amlilochie este :' De obste Gheoqraţie 'pe limba moldouenească, scoasă din Gheo­ grafia lui Buţieru, Pentru părerea d-lui Iorga, că Mitrop. Iacov ar fi avut amestec în traducerea geografiei, pare a vorbi ... ; .... de principii, pedagogice a lui Amti­ Iochie eu Mitropolitul: "dela cele ştiute la cele neştiute". [288] 288 ISTORIA ROMANILOH socotelelor celor fără D-zeu, tradus de Gherontie 36. In 1718 esă tot din teascurile tipografiei din mânăstiriea Neamţului, Tâlcuirea pe scurt tălmăcită din cea pe larg elinească a lui Calixt Xantopol la antif'oanele celor 8 glasuri, făcută de stariţul mânăstirei Chir Silvestru, după îndemnul lui Veniamin. Stariţii Silvestru şi Ilariu mai tipăresc în aceeaşi mânăstire în anul 1818, Noul testament precum şi Cuvintele şi învăţăturile lui Efrem Sirul şi în acelaş timp lucra şi tipografia mitropoliei din Iaşi, scoţând la lumină Adoleschia filoteos sau îndeletnicirea iubitoare de D-zeu, tradusă de arhiepiscopul Evghenie Bulgarul şi Cartea folositoare de suflet tradusă din elineşte de mitropolitul Venia­ min, ambele în 1819. Pe lângă aceste tipărituri care răspândeau cunoştinţa învăţăturei religioase în clerul românesc, o mulţime de alte lucrări făcute iar de mitropolitul Veniamin însuş, sau după îndemnul lui, rămas eră netipărite şi se păstrează astăzi încă în manuscripte prin bibliotecile seminariului Veniamin sau ale universităţei de Iaşi 3� Această spornică producere pe tărâmul limbei româneşti avea de efect întărirea gândirei proprii a poporului român, însă pe cale mai mult indirectă şi instinctivă, pe când toate aceste scrieri bisericeşti nu rostesc prin nici o vorbă plecarea către neam. Tot ce se găseşte în acest răstimp ca cugetare politică se referă numai la provoslavnica Rusie şi se pune ca temei ocara lui Napoleon al Frantiei, pe care-l porecliau în batjocură Ră­ parte (protivnicul lui Bună-parte-eBuona-parte) deasemeni acea a lui Voltaire; deci cultura şi înrâurirea franceză care stăpâniau cu toate acestea tot mai mult cu puterea ei covârşitoare mintea românească 3R. Dacă însă glasul cultural obştesc părea că nu resfrânge iubirea de ţară acel al unui mare reprezentant al ei, Mitropolitul Veniamin împlinea această lipsă cu autoritate. In prefaţa Isto­ riei Scripturii Noului Testament din anul 1824, Mitropolitul ocupându-se cu neologismele, rezolvă această problemă tot cam în sensul lui Budai Deleanu spunând că "dacă nu se va înnapoiă (adecă restitui) limbeii române cuvintele uitate sau părăsite care se păstrează parte prin cărţile şi documentele vechi, parte în gura poporului, şi dacă nu se vor întrebuinţa acestea în locul celor străine, precum au făcut toate naţiile ce au voit a se cultiva a" Se mai tipăreşte, după aceiaşi traducere o ediţie în Bucureşti în 1815 Xenopol şi Erblceanu, l. C., p. 340, No. 71 imp., p. 338 No. 55. 37 Asupra tuturor acestor cărţi şi manuscripte, care au fost adunate din deosebite biblioteci atât publice cât şi private la expoziţia ce au Insoţit sărbarea împlinirei a jumătate de veac a !nfiinţărei învăţi'imântului superior In Moldova toate notiţele conţinute în text fiind luate de pe originalele cărţi însăşi, vezi Xenopol şi Erbiceanu, Sărbarea şco/ara de/a laşi, 188.), cap. XVIII, cărţi bise­ riceşti, p. 330 şi turn. 3, N. Torga, 'si. lil, rom. In sec. XVlll-lea II, p. 398. [289] CULTURA lWMÂNEASCA îN ŢÂRILE RO.\fANE 28 \il (sic) apoi se va împresura graiul naţional (poate acest cuvânt este întrebuinţat aici pentru întâia oară) din an în an până ce va lipsi cu totul, şi prin aceasta va pieri naţia românească, precum au pierit toate naţiile ce şi-au părăsit limba lor" 39. Nu trebue să uităm de a aminti că însuşi domnii greci îngrijiau de cultura bisericească sub forma ei română, precum am arătat-o mai sus . . Dacă însă biserica moldovenească ne arată .în deobşte un fel de nepăsare faţă cu neamul românesc, istoriografia Mol­ dovei rămâne si înainte ceeace fusese în veacul al XVII-lea, reprezentanta j'deilor naţionale şi a protestărei contra copleşirei străine. Pecând însă în Muntenia conştiinţa naţională se resfrânge în istoriaţărei mai puternic către sfârşitul epocei fanariote, precum se vede aceasta din eminentele scrieri ale lui Dionisie Eclesiarhul şi Zilot Românul, în Moldova protestarea este mult mai energică la început şi slăbeşte cu cât se inrădăcinează mai mult domnia grecească, şi protestareaaceasta încetează cu totul odată cu istoriografia ei cu Enache Cogălniceanu, în anul 1774. Nu este de mirare dacă domnia lui Neculai Mavrocordat a găsit aproape numai apologişti între cronicarii români. Era o domnie asa de deosebită de ceeace fusese cele de mai înainte, încât cei mai mulţi cronicari uită că e Grec, pentru a-şi aminti numai bunătăţile lui, mai ales din domnia cea d'întâi. Aşa Ne­ eul ai Costin care arată la domniile lui Duca si Cantacuzino că erau Greci, nu aminteşte atare împrejurare pentru Neculai Mavrocordat 40; ci găseşte pentru el numai cuvinte de laudă, spunând că "erau veseli toţi pământenii, mulţămind lui Dumnezeu că le au trimis domn bun şi milostiv" 41. Axinte Uricariul tot în sensul acela scrie şi domnia adoua a lui Neculai Mavrocordat. Şi era firesc lucru să nu se întâlnească opoziţie în cronicarii timpului contra domniei primului Fanariot, întrucât am văzut până la ce grad se deosebea în bine ocârmuirea lui de aceea a domnilor de mai înainte 42. Cu Ioan Neculcea însă care scrie în .plina eopcă fanariotă, după 1743, până unde ajunse cu con­ deiul, dăm peste cea mai crâncenă opoziţie teoretică pe care o întâlnim în deobste în tările române contra Grecilor. Neculcea este departe de a' fi cel' mai învăţat din cronicarii moldoveni; din potrivă el este cel mai puţin cărturar din toţi; dar cum spune 39 Reprodus citatul, ibidem, p. 406. eo Neculai Costin în Leiopiseţe, II, p. 5, 11, 78--99. -n Ibidem, p. 99. " Cronica lui Ax int e Uricarul care expune numai domnia a II-a a lui �eculai Mavrocordat este publicată în Letopiseţele ţărei Moldovei de M. Cogăl­ ·mceanu, 1852 II, p. 133-192. A doua domnie a lui Mavrocordat vezi vol. IX p. 9; întâia în voI. VIII, p. 91. D. A. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. X. 19 [290] 290 ISTORIA ROMANILOR el în precuvăntare, "nu i-au trebuit istorii străine să cetească si să scrie, că erau scrise în inima lui" 43. , Şi într'adevăr Neculcea scrie nu numai cu mintea ci şi cu inima. Pretutindene o simţi largă şi deschisă bătând pentru poporul lui ; pretutindene întâlneşti accente duioase, tânguiri şi plângeri asupra stărei desperate a ţărei, asupra suferinţilor po­ porului; pretutindene protestări energice împotriva îrnpilărei străine, împotriva Grecilor ce se încuibau tot mai tare în sînul patriei lui. Şi să nu se creadă că Neculcea era împins numai de o pătimaşă pornire la hulirea acelui neam. Când întâlneşte Greci de treabă, li recunoaşte însuşirile. Aşa despre Iordache Canta­ cuzino spune "că măcar că era Grec, om străin dar era om bun" . Deasemene la domnia lui Grigore Ghica exclamă: "Un domn străin şi câtă milă au arătat"! Despre Neculai Mavrocordat, deasemene, deşi arată "că era foarte mândru şi nu primea să vorbească cu el, şi că neştiind moldoveneşte era lucru prea cu năcaz şi boierilor şi ţărei, nu lipseşte totuşi a mărturisi că prin măsurile lui cele înţelepte ar fi umplut ţara de oameni, dacă domnia lui cea d'intâi n'ar fi tinut asa de scurt. Tot de asemene la domnia lui de a doua fericeşte Moldova că în mijlocul greută­ ţilor ce venise asupra ei, prin hainirea lui Cantemir, a venit la domnie Neculai Vodă; "că de venea alt domn mai prost, ar fi fost prea rău de Moldova", arătând după aceea cu de amăruntul toate faptele bune ale domnului grec 44. Şi dacă pe Ioan Neculcea nu-l aluneca ura spre nedrepte huliri, nici recunoştinţa nu-l ademenea spre laude nemeritate. Aşa cu toate că fusese ridicat din hătmănie la rangul de vornic mare de către Grigore Ghica, el nu lipseşte a critica domnia lui, mai ales în privirea dărilor celor grele pe care le impusese poporului, atribuind aceste asu­ priri mai cu deosebire firei vesele şi uşoare a domnului, care se lăsa a fi condus de câţiva curtizani greci şi moldoveni ce-i avea pe lângă el 45. NecuIcea aşa dar se vede a fi fost pecât se poate de nepărtinitor, şi el urma fără a-l cunoaşte principiul pus de Cicero pentru cel ce mânueşte pana lui Clio, că istoria să nu indrăz­ nească a spune neadevărul, dar nici să se teamă de adevăr 46. Când deci dela un astfel de om auzim tânguiri şi plângeri asupra stărei pe care o avea înaintea ochilor, să fim siguri că ele erau adevărata reproducere a realităţei, iar nu zădarnice declamări. Ei bine Neculcea vede în sporirea necontenită a elementului grecesc un pericol pentru ţară, însemnând totdeauna cu băgare 43 Letopiseţele II, p. 194. 44 Ibidem, p. 213, 326-:J27, 377 şi 408. 40 Ibidem, p. 407 şi 412. 46 Ne qui falsi audeat, ne quid veri non audeat historia. Cicero, De arat, II, p. 15. [291] CUL'l'URA ,ROMANEASCA 1N 'J'ARlLE ROMAl\E 291 de samă adăogirea lui 47. Dar el cunoştea că înmulţirea Grecilor în Moldova este fatală şi neînlăturabilă, şi ce frumos îmbracă el această cugetare! "Aşa socotesc eu cu firea mea această porastă : când a vrea Dumnezeu să facă să nu fie rugină pe fier şi Turci în Ţarigrad şi lupii să nu mănânce vite în lume, atunci poate nu vor fi nici Greci în Moldova şi în ţara Muntenească. Focul îl stângi, apa o iezeşti şi o abaţi în altă parte, vântul când bate te dai în lături într'un adăpost, soarele intră în nouri, noaptea cu întunecimea ei trece şi se face iar lumină, iar de Grec să scapi nu e cu putinţă" 48. Firea lacomă de câştig a Grecului o zugrăveşte minunat Neculcea aiurea, unde spune că "mai bune slugi ca Grecii nu este alt neam pe pământ, însă până când este stăpânul în cinste şi în putere; iar cât se slăbeşte sau se împuţinează cinstea stă­ pânului îndată îl lasă şi aleargă după altul" 49. Fiind deci Grecii atât de lacomi de bani, cum să nu sugă ei ţara străină în care se incuibau, şi pentru care nu puteau avea nici o simpatie, nici o durere? Această gândire hrănită în Neculcea prin jafurile repetate pe care le avea înaintea ochilor şi unită cu conştiinţa lui despre neputinţa de a înlătura pricina ce le aducea, face pe cronicar să mustre pe poporul său cu cuvintele amare, că Moldovenii nu s'ar mai sătura de domni; "iar acum de când au stătut domni străini, le ajunge de nu le vine şi alt amar şi mai cumplit. Ca­ puchihaile fiind Greci, cât zic că au cheltuit atâta le dau şi n'are gură cineva să zică ceva. Turcii ce vin tot cu velacoaze, ceasornice de aur, Iuzăi, cai cu harşăle şi rafturi, sute de lei, mii dughi le dau; 1700 până la 1900 de pungi de bani se ie din ţară acum, iar mai înainte mai mult de 400 sau 500 nu se lua, şi altfel era ţara întemeiată ca acum. Oh, oh, oh, ! vai, vai, vai de ţară! Ce vremi cumplite au ajuns şi la ce cumpănă au căzut 1" 50. După ce descrie cu mare desgust viaţa desfrânată a dom­ nului Grec Dimitraşco Cantacuzino, arată că "de bătrân ce era dinţi în gură nu avea; dimineaţa îi încleia de-i punea în gură, iar sara îi descleia cu uncrob şi-i punea pe masă, şi carne în toate posturile cu Turcii împreună mânca 1 Oh 1 oh 1 oh! să­ racă ţară a Moldovei, ce nenorocire de stăpân ca aceasta ai avut! Ce sorţi de viaţă ţi-a căzut? Cum a mai rămas om trăitor în tine? De mare mirare este cu atâtea spurcăciuni de obiceiuri ce se trag până azi în tine" 51. Când Neculcea vedea, şi nu fără 47 Aşa la domnia lui Mihalu Hacoviţă, spune că "veniră câţiva Greci eu el, că Grigore Ghica adusese mulţi, iar sub Constantin Mavrocordat mai 3- dăogându-se şi alţii se făcură o grămadă". Letopiseţele II, p. 387, 413 şi 415. 48 Ibidem, p. 253. 4' Ibidem, p. 302 . s 0 Ibidem, p. 417 . • 1 Ibidem, p. 249. [292] lSTOHL\ IWMANILOU ---------------------------------------------------- cuvânt, în Greci peirea ţărei lui, să ne mirăm oare că el în deobşte îi urăşte? Deaceea bunăoară cu ce gust descrie el ruşinea făcută de Flonodr armaşul Grecului Mavrodin paharnicul, care bătut şi desbrăcat, au fost pus pe un cal cu faţa spre coada calului, pe care o ţinea în mână drept frâu, şi preumblat aşa pe uliţile Iaşiului 52. Neculcea personifică în el simţimântul de răspingere sădit în sufletul poporului român contra elementului grecesc, şi îl personifică cu o 'putere şi o coloare foarte vie. El este însă şi singurul cronicar din Moldova în care acest simţimânt se în­ făţişază într'un chip aşa de ascuţit, precum l'am întâlnit în Mun­ tenia în Zilot Românul. Tot aşa de înălţătoare pentru sufletul românesc este şi altă scriere a lui Neculcea : O samă de cuvinte" culegere de legende eroice din trecutul Moldovei, ca aceea a aprodului Purice, a altarului Mânăstirii Putna, fuga lui Petru Rares, si altele. 'Deşi nu aşa de elocvent în rostiri ca Ioan Neculcea, mai rece şi mai cumpătat în gândiri, totuşi şi Neculai Mustea arată contra Grecilor un cuget împrotivitor. El înseamnă pretutindene despre domni dacă erau pământeni sau străini. Aşa despre Dumi­ traşcu Cantacuzino, Antonie Ruset, Gheorghe Duca spune că sunt Greci ţărigrădeni, pecând pe Constantin Cantemir îl în­ seamnă, oarecum spre lauda lui, că ar fi pământean din părinţii lui. Cu toate aceste şi Mustea este drept faţă cu Grecii, şi când întâlneşte dintre ei oameni cum secade, nu lipseşte a o însemna. Aşa despre Antonie Ruset spune că "era Grec ţarigrădean însă bun şi milostiv", arătând şi faptele lui cele de seamă 53. Şi Mustea simte nenorocirile ţărei lui, şi pana lui se încălzeşte când descrie grozăviile năvălirilor tătare sau asupririle şi cruzimile lui Duca, sau suferinţele pricinuite prin scoaterea dărei celei îngreuie­ toare a văcăritului 54. El atribue nenorocirile Moldovei, după cum era înadevăr, deselor schimbări de domni, "care umblete ale boierilor fără cale si nesocotire erau, nesocotind ei că tot spre căderea şi spre slăbiciunea ţărei erau toate rocoşiturile asupra domnului lor" 55 Amărăciunea cronicarului contra Gre­ cilor .izhucneşte deodată la doinnia tocmai a lui Neculai Mavro­ cordat, căruia am văzut că chiar Ioan Neculcea îi cunoaşte meritele. După Mustea, Mavrocordat ac fi fost nu numai mândru cu pămăntenii, .meîmblânzit şi străin de firea moldonenească", ceeace arată şi ceilalţi cronicari. dar ar fi fost şi asupritor. ceeace am văzut că nu este adevarat. Pornirea cronicarului în contra lui Neculai Vodă şi a Grecilor lui, se vede mai ales din un loc 52 Ibidem, p. 252. '3 Letopiseţele, III, p. 20, 26. 54 Ibidem, p. 18, 22, 28, 71, etc . ss Ibidem, p. 41. [293] CUVruRA ROMANEASCA îN ŢARITJE ROMANE 293 unde cu ascuţişul ironiei vroeşte să lovească în ei. Mustea spune anume că "Mavrocordat a venit în Moldova cu o mulţime de Greci cât rămăsese Fanarul pustiu şi numai muierile lor rămăsese acolo; iar Grec umblai mult până dai peste unul" 5C. Mustea impută lui Mavrocordat că s'ar fi slujit numai de Greci în domnia lui, având boieri români numai de formă, că toţi banii din ţară se strângeau prin zapcii greci, că omul său cel mai de încredere era "poghibala spurcată de spandoni", şi cu ce gust descrie el rocoşirea ţărei în contra acestuia la plecarea lui Mavrocordat din ea 1 La domnia lui Mihaiu Racovită cronicarul arată cum acesta scosese văcărit numai pe boieri, după sfatul Grecilor ce erau pe lângă el; "s'au făcut ca să calce pre boierii de ţară precum li- i obiceiul lor" 5'. Cronica anonimă a tărei Moldovei (1662-1723) care a fost tradusă în greceşte de către biv-vel sulgerul Alexandru Amiras în anul 1729 din porunca lui Grigore Ghica, este scrisă deasemene de un om cu iubire de ţară, deoarece la cele câteva cuvinte asupra domniei lui Mihaiu Racoviţă spune despre domn că "era din neam vechiu din boieri de ţară, om înţelept, ne măreţ şi cinstitor, apropiat de către to-ţi boierii şi arăta către patria sa dragoste" 58. Conştiinţa naţională însă scade puternic la acest cronicar; domnii greci nu sunt aleşi din cei români, şi cu toate că despre Ghica spune că neştiind moldoveneşte "care lucru mai greu nu poate fi când nu ştie domnul limba ţărei unde este" 59, îl laudă dealtfel în toate chipurile şi-l arată ca un model de imitat. Spătarul Ioan Canta care descrie evenementele Moldovei dela 1741 până la 1769, bănueşte şi el domnilor adăogirea ele­ mentului grecesc, precum lui Matei Ghica despre care spune că "adusese multime de Greci cu dânsul". Lui Constantin Ra­ covită îi împută că "neştiind vicleşugul Grecilor" au scos văcăritul pe ţară, care bani din această dajde i-au mâncat Grecii fără nici o dreptate". Văcăritul legându-se apoi cu bles­ tem arhieresc, Grecii îl desleagă prin mijlocirea patriarhului, sub domnia lui Scarlat Ghica. Pe Grigore Alexandru Ghica îl lauda fiind că "Greci nu adusese mulţi", şi în deobşte în tot cursul cronicei sale, care este foarte pe scurt însămnată, el aţinteşte necontenit ochiul său asupra Grecilor, mărginindu-se însă la observaţiile raportate, şi fără a însoţi expunerea lui de plângeri sau lăcrămări în feliul acelora ale lui Neculcea 60. La ultimul cronicar moldovan din epoca fanariotă, care merge cu cinci ani mai departe decât Canta (1733-1774), E- 56 Ibidem, p. 45. 57 Ibidem, p. 79. 08 Ibidem, p. 102. , .. Ibidem, p. 151. so Ibidem, p. 181, 182, 183, 187. [294] 294- ISTORIA ROMANILOR nache Cogălniceanu, se pare că opoziţia contra Grecilor, ce tocmai pe acel timp se aprindeă mai viu în Muntenia, ar aţipi cu totul în Moldova. Acest cronicar povesteşte mai multe fără de legi ale domnilor fanarioţi, precum jaful făcut asupra boie­ rilor de Ioan Mavrocordat, când aceştia plătiră pentru el mu­ carelul, împunerea de dări urieşe pe popor făcute de Grigore Ghica în a doua lui domnie si altele de aceste 61, fără a arăta nici un soiu de indignare pentru asemene fapte, ci le povesteşte ca nişte împrejurări ce s'ar fi cuvenit să fie. Numai într'un rând arată el oare care pornire sufletească, anume asupra lui Constantin Mavrocordat, şi atunci însă din punt de vedere boie­ resc şi nu naţional, anume că ar fi dat prea mare volnicie ţăranilor 62. Departe de a exclama că mai curând ar lipsi ru­ gina de pe fier decât Grecii din Moldova, el găseşte prea fi­ resc lucru că Grigore Ghica să fi pus ispravnici şi din Greci, de oarece adusese mulţi cueI 63. Dacă vreodată Cogălniceanu putea să-şi arate şi părerile lui asupra neamului străin, apoi fără îndoială că aceasta trebuia s'o facă cu prilejul povestirei pribegirei în masă a boierilor pe timpul lui Constantin Raco­ viţă, pribegire întreprinsă de răul miniştrilor Greci ai domnului, Stavarache şi Enache 64. Cu toate aceste el nu-şi manifestează simţi mintile prin nici un cuvânt, fiindcă ele erau străine de sufletul său înstrăinat. Astfel istoriografia moldovenească, care ridicase atât de sus simtimântul national sub condeiul lui Ioan Neculcea, a­ junge a 'dispărea la sfârşit, ca acele râuri din pustiurile Africei şi se înghit de căldura năsipului. Tot ca un cronicar trebuie privit, Însă pentru părţile istoriei contimporane cu el, şi Ma­ nolache Drăghici care scrise Istoria Moldoviei pe .500 de ani. Deşi tipărită în 1856, ea a fost de sigur cunoscută cel puţin de prietenii şi cunoscuţii săi. Drăghici este încă aprins de iubire' de ţară, Încât dă o vrednică pereche lui Zilot Românul şi Dio­ nisie Eclesiarhul. Inălţarea simţimântului naţional, este însă susţinută în Moldova prin alte creaţi uni literare, de o valoare cu atât mai mare, cu cât ele alcătuesc monumente neperitoare a le cuge­ tărei şi limbei poporului român. In primul loc este vestitul Ne­ crolog al lui Ştefan cel Mare, un fel de cuvânt de îngropare al marelui domn, alcătuit de un autor necunoscut, însă învederat nu la moartea lui, ci ca o târzie aducere aminte în veacul al XVIII-lea. Intre alte rostiri care îndegetează atare timp ca pe ., Ibidem, p. 213 şi 218 . • , Ibidem,p. 197-198 . • a Ibidem, p. 217 . .. Ibidem, p, 228. [295] Cl'I/lT1L\ JlO)1ANEASCA îN ŢAHILE HO:MANJfi Gh. Mlssail În Buletinul instrucţiunei publice, 1R60, p. 172. se r:hesiza În,.ăliillzrei publice. p, 12. Incă din 181!) mit ropolit.ul Venia­ min vroise să, aducă la seminarul Socolei pe un învăţat din Lemberp, Budai, rugând prin o scrisoare pe tatul lui Gh, Asaki "proloiereull.azăr Asakievici, ce se afla pe atunci tot În Lemberg, a vedea ce matirnă poate să paro dosască în şcoala Socolei şi în ce limbi, şi cu ce s'ar mulţămi". Uricarul VIT, p. 60. [303] CULTURA lWMANEASCA îN ŢARILE ROMANE 303 Iaşi cu profesorii săi 87. Atare sprijinire a culturei române din principate cu Români de peste munţi care se îndrumă în Mun­ tenia prin Gheorghe Lazăr, în Moldova prin profesorii aduşi de Gheorghe Asaki, întări încă ideile pe care se întemeia reinvierea naţionalităţii române, mai ales că apăsarea grecismului trebuia să loviască mult pe învăţa ţii transilvăneni, nedeprinşi cu ea. Aşa Vasile Popp reflectând la revoluţia grecească, care izgoni înapoi pe dascalii ardeleni, afară de Vasile Fabian care rămase în Moldova spune că: "părintele Veniamin, mitropolitul Moldovei şi Mihaiu Sturza inspectorul şcoalelor au lucrat cu mari jertfe ca să stator- nicească limba română în patria lor. Nu numai profesori tran­ silvăneni au chemat la sine, dar şi mănăstirea Socola cu toate veniturile ei muzelor o au închinat. Si batăr că locuiau acele muze la câmp (pentrucă în politie se răsfătau cele străine), totuşi mari roduri ar fi adus, dacă acea nefericită revoluţie, a căruia urme şi până astăzi se văd în Moldova, nu le ar fi alungat din .dulcea lor odihnă" 88. Deşi încercarea de a reînvia cultura românească în prin­ .cipate prin ajutorul acelei de peste hotare, se zdrobi în ambele ţări de furia revoluţiei deslănţuite în 1821, ideea rămase, şi fiind reînnoită mai târziu în vremuri mai liniştite, adause cătră izvorul ce începuse a picura în ţările române, unda mai bogată ce vuia cu putere dincolo peste munţi. Conştiinţa naţională a poporului român fusese deci co­ pleşită, nu însă ucisă nici înăbuşită de cultura fanariotă. Trezirea -spiritului românesc din veacul al XVII-lea se perpetuase prin o lungă serie istorică, ce când apărea mai la suprafaţă, când se retrăgea mai spre fund, până ce îndurătoarele vremuri. ri­ dicară depe sânul ţărilor române, apăsarea stăpânirei s.trăme. Atunci veni şi poporul românesc în apele lui adevărate Şl e1?oca românismului îşi deschidea însîârşit calea, după secoli lungi de 'Înstrăinare a gândirei româneşti. 81 Buletinul inetrucţiunei publice pe 1865-1866. p. 174 - 178. Comp. Oareşi care trăsuri din niaţa răposa/ului pharnic Vasile Fabiati sau Bob in Foaia pentru minte. 1840, No. 31--34. "' In disertaţia dela inceputul psaltirel lui Pralea citată de d-1Erbi­ .ceanu, 1. c., p. 52. [304] TRANSLATIO TESTAMENTI PIE DEFUNCTAE PRINCIPISSAE PAGONAE CANTACUZENAE Cum ego me vidissem in hae aegritudine valde infirmam, verebar ne sit haec ultima hora temporalis meae vitae in hoc vano mundo, destinavi existens adhuc in sana mente ac con­ sideratione scribendum hoc testamentum curare, ut notum sit, ubi et quid alicubi remansit. Ne consequantur post meum obitum, cum res innotae essent, lites, neque fiat iniuria alicui, sic ergo secundum meam conscientiam significo : In primis hoc dico, consulo, admoneo, obtestor, jubeo et sub interdictione omitto inobedientem meae postremae vol un­ tati. Meis filiis Rudolfo et Constantino cum illorum a Deo data familia ut semper vivant christefideliter in fratern a unione et charitate, similique modo consulant ac mandarent suis adhae­ rentibus atque descendentibus, siquidem unio ac charitas Ira­ terna aedificat et auget domos ac familias. Itaque consequenter prout aio, habebant meam maternam benedictionem, quam tota ex anima illis do a Deoque supplico. Primo mea debita haec sunt: sexcenti floreni (600 fl.) hungarici quos accepi a D-no Paulo Coronense mercatore cui pro pignore meum argentum in mea necessitate dedi et ohli­ gationem pro eorum interesse, sicut scriptum est, illud argentum nominatim, quod sacerdoti Eustathio protopresbytero Eccle­ siae Bulgarensis coronensis notum est. Secundo debeo sexcentos florenos D-nae comitissae Te­ lekianae, cui pro pignore duos agrifundos dedi qui jacent in Transilvania trans Alutam, sine alio interusurio, quemadmo­ dum et mea obligatio sonat. Tertio ac postremo mutuo accepi a mea nuru Anna, uxore mei filii Constantini Cantacuzeni quatuor millia florenorum ger­ manicorum, cui meam obligationem dedi sine interesse. Notum sit et hoc, quod aurea crux Constantiniani ordinis adamantibus atque rubinis ornata una cum memorato argento sit qua pig- [305] TESTAMENTUL PRINCIPESEI PAGONA CANTACUZINO 305 nus et onmes sub meo sigillo obsigillata Coronae remisi in ma­ nibus protopresbyteri Eustathii quatuor cistas cum tela et va­ sibus stannensis et ahensis meo sigillo sigillatas (so der Satz im akt). In nostro pago Recse adhuc existentes fes prout noturn est, remissae sunt apud inspectorem, siquidem mei fiIii pos­ sesores sunt, istas paucas res reperire et asquirere poterunt. Remanet unum aureum repetitum horologium una cum aurea catena in Viennae. Reliqui in pago Hecse aliquam ci stam cum tela aliisque rebus obsigillatam, quam Coronarn ad proto­ presbyterum Eustathium deportandam curavit. Itaque ut mea debita persolvantur jubeo meum filium Constantinum solli­ cita re apud suam Majestatem ut notae restantiae meae pen­ sionis persolvantur sicque pignora redimi poterit. Ac ille pro 111ea anima, obstrictus sit eleimosynas clare quemadmodum et jussi. Insuper''omitto ac mando meo filio Constantino post meum obitum ut curam habeat in mea Iamulitia, quae mihi ficleliter servierunt utpote Bucor, Catherinam et Stancam puellam etc., ne illis molestias inîerat, ac si voluerint in pagum Recse reclere assistat eis, ut eo pervenire possint. Propter pagos in Valahia existentes mei filii qua legitimi possessores si cut parentes unanimiter et simul possideant. Litteras quas maxima cum supplicatione scripsi propter meam pensionem ut quartales restantiae a Sua Majestate per­ solvantur ad liberationem meorum debitorum faciat Sua Ma­ jestas misericordiam ut quotannis bis mille florenorum nomine pensioriis meis filiis eorumque Iiberis concedatur, propter me­ rita Cantacuzenae domus, porrigat meus Iilius Suae Majestati, incumbatque ut definiatur haec res. Eosque sub magna male­ dictione relinquo, qui se meae huic sententiae opponerent, ob­ sequentes vero benedictionem Dei et meam in aeternum con­ sequitur. Pagona principessa Cantacuzina L. S. Translata fuit Vienae 9 Ianuarii 746. Asarias ieromonachus sancti La presente scrittura osia sepulchri el confesor attestor. testamente dettatomi dalla sudetta signora principessa 1'ho scritto !io Vladislas cleMalaesco. Parthenius Paulovicz praepositus patriarchalis ac .paŢo hus Viennensis ecclesiae Graecorum, attestor quod· test;ame;n tum . per me a verbo ad verbum translatum est -ex original Valachîci idiomatis. - D. A. Xenopol. Istoria Românilor. - Voi. X. 20 [306] ']'STORfA ROMANILOR '(Autentificat 'de notarul Theophilus ' Heroldt. 'Autentîfica 'rea' notar'uhiicertificâtă' de assesorul' C. R. 'al mitropoliei' Vienei). Collationirt und mit dem hierortigen 'Alde gleicnlaute'Fid befunden. 'Wien den 20 April, 1881. 'E'dmund Widlitzka Kanzlel Arhtvs J')j'l'e<'t.or des Relchs-Krtegs-Minlsterhnu. 'Traducerea Testamentiilui bine credlncinasel defuncte, principesei Păuna Cantacuzlno. C,Vă,zându-mă :În această boală 'foarte slăbită şi' -ternându-mă ca să nu mă 'ajungă: ultlmul 'ceas al vieţei pământeşti, m'am hotărît, fiind încă în întregimea m'ihţ�i;;mele să scriu acest testament, ca să fie cunoscut ce şi unde îmi sunt averile mele. Ca să nu se nască' dup moarte, din neştiinţa' lucrurilor, procese , şi să 'se 'fa'că 'cuiva' nedreptate. Aşa dar dispun după conştiinţa mea următoarele: Mai, tntăr aceasta o zic.ipovăţ.uesc, srătuesc.ornă rog' şi poroncesc şi las, şub blestem spre ascultarea voinţei mele cel-ei de pe urmă. Că fiii mei Radu si Constantin cu familiile date lor de Dumnezeu să trăiască tot'deauna creşt.lneşte şi 'într'o unire Iraternă şi iubire, să-şi întărească casele şf'farrtiliile. Aşa dar după Cum spun; să aibă a mea maternă blnecuvăntarc, -pe'eare le-o+dau din toată iuima. 'Mn.it'Înt'âi datoriile mele sunt .următoarcle : 600 de fiorini ungureşti pe '. care i-am primit, dela d-l Pavel neguţitor din Braşov şi căruia ca amanet i-arn 'depus a' mea arglntărie la nevoile mele şi cu -îndatorire de procente după cum heste"scris. "acea argintărie anume care, este cunoscută preotului Eustatiu . dela -"hlseriCa·:'S'ch'eilor din' Brasov. '.A.Vâoilea'·'am de'da'V 600, de Iioriui comitesei 'I'eleki căruia ca amanet l-am dat-două. moşii care sunt în Transilvania dincolo de Olt, fără dobândă, după -curn. sUft5'sinetul meu. . :-I\î 'tr'�i1ea . şi cel de pe' Urmă am primit împrumut dela a mea noră. soţia ,: 'fiuluiHi1'eli· Constantin: Cantacuzino, patru mii de Iiortni nemţeşti, căreia i-am dat sinetul meu fără dobândă. Să mai fie cunoscut şi aceasta că cruceaordi­ nului Constantinian, împodobită cu diamante şi rubine împreună cu amintita ar, glnbăuie-să 'fie ca 'amanet, .şi toate lucrurile pecetluite cu pecetea mea le-am trimis la Braşov în mâinile preotului Eustatie şi patru lăzi cu pânzărie şi vase de cositor şi de aramă pecetluite cu a mea pecete (aşa fraza în act). In satul nostru Rece' lucrurile ce mai sunt după cum este cunoscut şi sunt tncredinţato inspectorului, după cum fii mei au în posesiune, aşa vor putea "găsi şi l.d'a de sufletul meu pomană, precum am p'��oncit. Afară de aceasta luai 'ordon şi dispun ca fiul meu Constantin să se îljgrijaşcă <ţ:llpămdartea' mea' de 'slugile ce m'au servit cu credi'llţă, de Bu­ 'ctirl' e!Î.tinca 'Şi"o'oplla; Sta,nea, etc.-'easă ;nu: li se } întâmple supănări şi dacă iar >!Vlfea, 's:if!se':1!nW'3rcilfîriisatFtl1' iRe;ce 's� \'le'vină1ÎI1 ajutor spre aceas>ta. Pentru satele eXistente in Valahia .fiii mei ca legiuiţi stăpâni să le stăpâ­ �ească impreună şi în comun. [307] TESTAMENTUL PRINCIPESEI PAGONA CANTACUZINO 307 Scrisoarea pe care cu mari rugămlnţi am scris-o pentru pensia mea, ca trimestrele restanţe să se plătiască de lVI. S. spre achiturea datoriilor mele şi să facă M. S. milă ca In fiecare an să deie câte o pensie de 2000 de florini 'fiilor mei şi copiilor lor, pentru meritele casei Cantacuzlneşti, să o deie fiul meu Maiestăţei Sale, şi să silească ca acest lucru să se fad. Las mare blestăm contra acelora ce se vor opune acestei a mele votnti, in!' hinecuvântare acelor ce o vor asculta. Păuna principesă Cantacuzino A fost trudusă din originalul român (care s'a pierdut) la Viena în 9 Ianuarie 1746. [308] I I h TABLA ILUSTRATIILOR , Ion Caragea Domnul Munteniei 1812-1818 .. . . . 9 Pecetea Munteniei pe timpul lui Ion Caragea. . . . 11 Mlhatl Grigorie Suţu Domnul Moldovei 1819-1821 . 31 Constantin Ipsllanti Domnul Moldovei 1799-1801 şi al Munteniei 1802-1806 35 Alexandru Ipsilanti , şeful eteriştilor greci. . . . . . . . . . . . . .. 40 Slugerul Tudor Vladimirescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 49 Lupta eteriştilor greci, sub comanda cămlnarului Sava contra Turcilor In Bucureşti, la 19 August 1821. . . . . ., 57 Lupta celor 97 etcrişti greci contra 1500 de Turci în mânăsti rea Slatina la 25 şi 26 Iulie 1821 . . . . . . e • • • 61 Eterjştj greci din armata lui Alexandru Ipsilantl 63 Episcopul Ioan Iuocent!u Klein de Szad . 240 Niculae Ursu zis Horia. . 249 Cloşca tovarăşul lui Horia . 250 Gheorghe Crişan • . . . . • 252 Prinderea lui Horia şi Cloşca 254 [311] TABLA DE M�r:ERtE , Pagina '-,-- "'C!lpul 'IX. ---"Istoria 'ŢărHor"Românc dela -paeea 'deilBueureştj,până Ia- răs- turnarea Fanarioţller '1812�lB21 5 L Isloria Ţărilor române dela 1812-1821'. . . . . 7 1. Domniile lui Ioan Caragea şi Scarlat Caltmah 7 Ioan Caragea in Muntenia, 1812-1819. . . 7 2. Legiuirile lui Ioan Caragea şi Scarlat-Calimah ' 19 '3. Ultimii Domni Fanarloţi . . , , . . . . . 27 'Alexandru Suţu in Muntenia 18-18-1821 ' 27 Mihail 'Şuţu in' Moldova 18'19-1821 . 29 II. Răsturnarea Domniilor Fanariote. . ' . . 33 1. Eteria grecească. . . . . . , , . , . , 33 2. Ţările române raţă Cu revoluţia grecească 43 3. Restabilirea Domniilor pământcne , . . . 7:;1 Capul X. -- Rezultatele Epeeel Fanariote . . . 90 1· Starea politică, economică, f inanciară şi socială a Rottuinilor din Principale 93 1. Starea polttică : . . , , . . . , . . 93 Rele urmări ale stăpâni rei turceşti, . 93 Mărturisirile streinilor. • . . . . . 99 Efectul apăsării asupra poporului 102 Politica externă a Fanartoţllor . . 108 2, Starea economică . 113 Regimul turcesc . 113 Numărul poporaţ.ie] . . 119 Valoarea obiectelor. . 122 Valoarea banilor. . . 125 Buna stare a poporului, 130 3. Starea financiară . . . 132 4, Societatea şi Moravurile 146 Supunerea sub cei mai mari 146 Deosebirea rangurilor. 149 Boeriile titulare . 151 Traiul boierilor. . 155 Petreceri • . . . 158 [312] 312 ISTORI� R�ANILOR II. Invăţămânlul grecesc în epoca fanariotă 166 1. Istoricul şcoalelor . . 16G 2. Invăţământul grecesc 177 3. Rezultatele culturei greceştr . . 194 4. cultura apuseană . . . . . . 203 Democratizarea învăţămăntului 212 Dorul de emancipare. . 214 Alte înrăurir i apusene . . . 214 5. Ideile revoluţiei franceze. . . 215- Grecii şi Revolut.ia franceză. 216 Capu] XI. - Cultura Românească in veacul al XVIII-lea . 232 1. Mişcarea culturală în Trunsitoania , , . . . 233 1. Unirea bisericei române din Transilvania cu acea catolică. 233 2. Revoluţia lui Horia . . . . . 244 3. Cultura românească în Ardeal 259 Urmările cele rele ale Unirei 259' Studiile cele mari istorice. . 263 II. Cultura românească în Ţările Române. 273 1. In Munteuia . . . . . . . . . . . . 273 2. In Moldova . . . . . . . . . . . . 285- Translatio testamenti ple defunctae prmcipissae Pagone Cantacuzenae 304 Traducerea Testamentului bine credincloasel defuncte principesei Păuna Cantacuzino. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 306