[82]
ISTORIA ROMANILOR
cu care fu îmbrăcat el şi întovărăşirea lui erau prin excepţiune
de ceeace se făcea obicinuit, blănite cu blană de cacom. La audienţa
ce i se dădu se făcu înaintea lui plata Ienicerilor, şi grajdiul întreg
al padişahului cu toate hamurile cele împodobite cu pietre scumpe
fu întrebuinţat spre a-l aduce dela casa unui fost bei din Moldova
unde el luase gazdă când se coborâse din corabie 15. Acest fost
bei al Moldovei era Constantin Duca, care avea un prea frumos­
palat pe malurile mărei, şi iscusitul candidat ştiuse să atragă în
gazdă la el pe omul acela cătră care se întorceau acuma toţi ochii
din Constantinopoli 16.
Duca însă nu mai stătea aşa de bine cu Brancovanu. Dela
moartea soţiei sale în 169717, ce nu o aşteptase să treacă podul
de pungi de bani pe care tatăl ei trebuia să'I aştearnă între Con­
stantinopole şi domnia Moldovei, relaţiile între el şi fostul lui socru
se răcise. Brancovanu vroia deci să dee domnia unui Todires din
Galaţi. Vizirul însă care fusese după cât se vede cercetat de' am­
basadorul german, răspunse oamenilor lui Brancovanu, că dacă
va fi să mazilască pe Antioh nu va da domnia altuia fără cât numai
lui Duca. Brancovanu văzând că fostul său ginere, susţinut de
ambasadorul german, avea mari sorţi de izbândă, îi dă şi el spri­
[inul.său bănesc, 100 de pungi de bani, pe lângă altele împrumu­
tate de Duca din Constantinopole, cu care cumpără din nou dela
Turci domnia Moldovei; iar Cantemir cu toate slujbele aduse
împărăţiei, se duce la Constantinopole, spre a mânca şi el pânea
amară a maziliei, îndulcită numai cât prin speranţa de a se putea
întâlni iarăşi cât de curând cu tronul pe care'I părăsea (Septem­
vrie 1700) 18.
Constantin Duca a doua oară, 1700'-1704. - Constantin
Duca revine în scaun făcând cum am văzut iarăşi alte cheltueli
la Constantinopole, garantate şi de astă dată tot de domnul Mun­
teniei. Impreună cu acele împrăştiate în domnia dintăi şi pe care
nu apucase a le istovi de plătit, se făcuse o mare sumă de bani.
Pentru a-şi îndestula creditorii domnul scontă de mai Înainte
dările domneşti, scoţându-le la mezat, precum era obicinuit. El
scoasă însă de astă dată şi văcăritul tot la mezat, ceeace se părea
mai straniu contimpuranilor, întru cât din această dare încasată
.n regie ar fi tras un venit mult mai însămnat, Nevoia Însă silindu'L
15 De Feri ol cătră regele, 26 Fevruarie 1700, Hurm , Doc. Supletnent, 1"
p. 349.
16 Relationen des Grafen Oettingen aus Constantinopol, 23 Fevruarie
şi 18 Septemvrie 1700, Hurrn. Frg, III, 496.
17 Vezi un raport italian din acel an În Hurm. Doc. V, 2, p. 290.
1. Vezi o scrisoare din 24 Sept. 1700 în Hurrn. Frg.· III, p. 496 şi una
franceză din 23 Sept. 1700, În Hurrn. Doc. Supl. 1, p. 352. Duca vine În scaunul
Moldovei în 14 Sept. 1700, Vezi În "Ştiri despre veacul XVIII" de N. Iorga în,
An, Ac. Rom. II, tom, XXXII, 1909 după o corespondenţă olandeză (III).
, I
I
I
I
[83]
MOLDOVA DELA CONSTANTIN DUCA PANA LA FANARIOŢI 83
nu putea să aştepte. Tot odată domnul îndesea cu scoaterea dă­
-rilor ţărei, sporind sferturile dela 4 la 8 şi îngreuind darea mazililor.
Cum căpătase domnia, trimisese în grabă caimacamilor po­
runcă să prindă pe Iordache Ruset vistiernicul şi pe Bogdan hat­
manul, mai ales în scopul de a le stoarce bani, cu care să mai uşu­
reze datoriile sale. Aceştia izbutesc să scape din închisoarea în
'care fusese aruncaţi şi să treacă în Polonia. In curând însă nevoile
politice aduc pe domn să părăsască gândul său de răsbunare contra
acelor doi boieri şi să-i recheme în ţară şi la cinstea lor de mai
înainte. Anume Antioh Cantemir după ce fusese pus, nu ştim
pentru ce cât va timp la închisoare, este iertat de sultanul şi lăsat
liber la casa lui din Constantinopole, ceeace auzind Duca Vodă
se "îmbracă cu o cămaşă de ghiaţă" 19, şi se grăbeşte a micşura
numărul duşmanilor lui, atrăgând din partea lor pe boierii pri­
begi. Insă dacă domnul se întorsese acuma cătră Iordache vis­
tiernicul, acesta tot îi păstrase o ascunsă vrăjmăşie. Văzând el
că Duca călcase legătura văcăritului făcută de Antioh Cantemir
şi scosese iar această dare pe ţară, îndeamnă pe ascuns pe mai
mulţi boieri, precum pe Vasile Costache vornicul împreună cu
fraţii lui Lupu, Solomon şi Costache, pe Mihaiu Racoviţă spa­
tarul, pe Ilie Ţifăscu spătarul şi pe alţii, în număr peste tot de
vr' o 50, să fugă în Muntenia la Brâncovanu. Alţii fug în acel aş
timp la Unguri, recum Ilie Cantacuzino, Ioan Sturza, Balş şi
Ursachi, iar alţii în Polonia, între care banul Macri, Gheorghiţă
-comisul şi Pilat şatrarul. Domnul văzând că această pribegire cu
grămada a boierimei sale îi "aprindea poalele în toate părţile" 20,
lasă la o parte pe creditorii săi, pentru care scosese dările acele
.înmulţite şi asupritoare, şi trimite banii adunaţi din ele la Con­
.stantinopole, spre a dobândi un ordin cătră Brancovanu a-i ex­
.trăda pe boierii pribegi. El şi dobândeşte un firman căruia însă
Brancovanu se supune numai pe jumătate, păstrând la el tocmai
pe cei mai periculoşi din boierii fugiţi. Brancovanu deşi ajutase
.el lui Duca la suirea în scaun, o făcuse numai de nevoie, precum
am văzut, şi doria să procure domnia unuia din pribegii rămaşi
pe lângă el, cu atât mai mult că fostul său ginere nu se gândi a
-de loc la plata datoriilor pe care domnul mute an le garanta se
.pentru el în Constantinopole.
Brancovanu dorind să înlăture dela scaunul Moldovei si
pe Duca, dar să nu Iese a încăpea în el nici pe Cantemireşti,
'se pune bine şi el cu dnşmanul său cel mai neîmpăcat, cu 101'­
'dache Ruset visternicul, acăruia moarte o ceruse el până acuma
'în repeţite rânduri, propunându-i încuscrirea cu el. Vistier­
nicul Iordachi "măcar că era om înţălept, iară firea îi era de
Grec lacom la cinste, nu socoti nici la Dumnezeu, nici la ru-
1) Neculcea în Lelopiscţ s, Il, p. 297.
20 Neculcea în Leiopise;e, II, p. 291<.
[84]
84
ISTORIA RlOMANILOR
şinea de oameni, nici la osândă', ci primi îndată tocmala, să­
vărşi logodna şi trecu cu suflet cu tot în tabăra lui Brancovanu
părăsind pe Cantemireşti, cu care totuşi trăise şi suferise atât
timp. Cugetă cronicarul şi nu fără cuvânt că "nu numai Ior­
dache, ci toţi Grecii, mai drepţi şi mai bune slugi nu-i alt neam
în lume, până este stăpănul în cinste şi în putere, iar cât se,
slăbeşte sau se micşurează cinstea stăpănului, îndată o lasă şi
aleargă la altul" Y J ordache vistiernicul recomândă atunci mi­
tropolitului Hrisant drept candidat la domnie pe Mihaiu Ha­
covită, cu care Iordache se rudea prin soţia lui.
Pe când aceste 1 ucruri se puneau la cale chiar sub ochii
Ducăi, care nu vedea nici auzi a nimic, Brancovanu era chemat
la Adrianopole, chip pentru a fi mazilit, dar care mazilire se
Întoarse la o adevărată închinare a Turcilor la pungile lui Bran­
covanu şi la întărirea domniei lui, şi încă pe viaţă. Intrebându-l
vizirul despre pricina pentru care Moldova ar fi aşa de pustietă,
Brancovanu nu scăpă prilejul de a atribui lui Duca răua stare
a provinciei, şi această pâră a Brancovanului unită cu împre­
jurarea că solul rusesc, kneazul Galiţin, la întoarcerea lui prin
Moldova botezase un copil al lui Constantin Duca, aduce ma­
zilirea acestuia şi înlocuirea lui cu Mihaiu Hacoviţă noulpro­
teguit al lui Brancovanu. Se ştie că vizirul propusese lui Bran­
covanu domnia peste ambele ţări, dar că el sf'ătuindu-se prin
scrisoare cu unchiul său Constantin stolnicul, refuzase această
onoare.
Când Duca Vodă mazilit ajunse la Adrianopole, Bran­
covanu era încă acolo şi Antioh Cantemir de asemene, aţinându-se
după domnie. Acesta din urmă se aştepta ca boierii şi mai ales
Iordache Ruset, prietenul casei sale, să'I ceară de domn, ceeace
i-ar fi micşurat chetuiala pe care nu prea avea de unde a o
face. Iordache Ruset spre a-l putea mai uşor înşăla îl şi asigură
că va fi pe voia lui, numai să stee liniştit. Vicleanul Grec chemă
însă atunci la el pe compatriotul său Panaitache Morona po­
stelnicul, spunându-i că boierii au de gând să ceară de domn
pe Mihaiu Racoviţă o persoană ce convinea mult mai mult po­
stelnicului decât Antioh Cantemir cu care era duşman dela
domnia Ducăi Vodă. Morona face îndată un arz (jalba) la Poartă
scriindu'l însuş pe turceşte, În care limbă era meşter, şi pleacă
cu toată mulţimea boierilor prin mijlocul oştirei către sultanul.
Se mirau Ienicerii văzând acea gramadă de oameni înaintând
aşa fără frică spre cortul padişahului. Acesta fiind nou ales în
tron, după răsturnarea lui Mustata, primeşte cu bună voinţă
plângerea boierilor şi învesteşte pe Racovită cu domnia, care
are şi norocul de a face acest pas numai cu prea puţină chel-
21 Ibidem, p. 302.
[85]
MOLDOVA DELA CONSTANTIN DUCA PÂNÂ LA FANARIOŢI Ş5
tuială. Agaua Ienicerilor care proteguia însă pe Antioh Can­
temir, cum aude de această numire, se răpede în cortul vizi­
rului, stăruind la el ca să pună domn pe Antioh Vodă, care ar
[urui multi bani. Mihaiu Racovită însă îmbrăcase caftanul, si
'domnia lu'i nu se mai putea strica (Septemvrie 1704). "Iar cu
un sfert de cias mai înainte de venia Ienicer-aga la vizirul, lua
iar Antioh Vodă domnia Moldovei" 22. Domniile tărilor române
stăteau acuma în clipita ochilor turceşti!' .
Domnia aceasta a doua a lui Constantin Duca ne dove­
deşte în intrigile boierilor un fapt însămnat. Grecii nu mai erau
duşmăniţi ca atare de către vre o partidă de boieri din ţară, ci
numai individual precum se duşmăneau între ei şi boierii de
ţară. Pe Iordache Ruset il vedem devenind în şir favoritul,
tot deauna nesincer, a trei domnii, toate duşmane una alteia:
ale lui Antioh Cantemir, Constantin Duca si Mihai Racovită.
Apoi acest Iordache Ruset este la început în duşmănie cu ce­
lalalt Grec influent, Panaitache Morona, cu care se împacă însă
în urmă. Prin urmare, elementul grecesc se infiltrase atât de
tare în acel românesc, în cât deosebirea de naţionalitatea în­
cepuse să dispară, şi interesul personal începuse a bate pe acel
de rasă. Puterea de împotrivire a ţărei înaintea elementului
cotropitor al Grecilor se stăngeă pe zi ce merge, şi aceştia de­
veneau un factor tot mai însămnat În toate afacerile tărei si
mai ales în intrigile pentru punerea şi scoaterea domnilor, î�
care ajunsese aşa de mari meşteri. Apoi Duca era nu numai fe­
cior de Grec, ci el însusi era tot cu fire de străin, vorbind de
minune limba grecească 23, şi cu toate aceste el avea la înce­
putul domniei sale o puternică partidă de boieri de ţară care'I
sprijineau şi'I cereau. Conştiinţa, tot deauna obscură, a peri­
colului înstrăinărei domniei în condiiţiile de supunere cătră Turc
în care se aflau ţările române, se Întunecase cu totul. Şi mai la
urmă ce deosebire era între domnul străin şi acel pământean,
când şi unul şi altul tot atâta mâncau ţara, tot aâta o despoiau,
tot atâta calcau toate drepturile în picioare? Si într' adevăr că
domnia ajunsese într'o stare atât de destrăbălată, în cât mai
la urmă era indiferent în mânele cui încăpea slugărnicile ei frâne.
Iată ceeace pregăti a şi apropia necontenit mai mult epoca fa­
nariotă.
22 Ibidem, 308. Asupra datei mazilirei lui Duca vezi Nec. Cos tin în Lelo­
piseţe, II, p. 57 Neculcea pune anul 1703, iar Mustea, 1704, şi intrarea lui în
Iaşi, chiar în 1705, Letopiseţele, II, p. 308, şi III, p. 33. Nu posedăm nici un.
document care să poată hotărî această neţmpăcare.
Z3 Nec. Costin, în Letopiseţe, II, p. 46.
[86]
86
ISTORIA ROMANILOR
,,2. DELA MIHAIU RACOVIŢA LA DIMITRIE CANTEMIR,
1704-1711
l\'lihaiu Racoviţă, 1704-1705. - Brancovanu ajunge ia­
raşi a tot puternic asupra Moldovei, precum fusese pe vremile
domniei Întâi a lui Constantin Duca. Mihaiu Racoviţă fiind
boier drept moldovan, râdicat pentru Întâia oară la domnie,
·crezu să atragă simpatiile mulţimei ne făcând pe marele, ci din
potrivă tratând pe toţi, mici şi mari, cu aceeaşi omenie. Pe când
Neculai Mustea laudă pe domn pentru atare purtare 24, Necul­
cea îl huleşte spunând că "nu sămăna curtea a nimic de atâta
-obrăznicie ce era" 25. Neculcea Însă este protivnic lui Racovita
fiind că era de casa lui Antioh Cantemir, şi fusese pus pe izvodul
boierilor urgisiţi de cătră Mihaiu Racoviţă 26. Deşi Racoviţă
se arată la Început cu bune scopuri în domnia lui, el nu le poate
ţinea, căci schimbarea a trei viziri şi a şapte chihai, care ce­
reau necontenit daruri noue, îl săcătuesc cu totul de bani. El
fu deci nevoit să scoată dări grele pe ţară şi să aplice pedepse
foarte aspre la acei ce se ascundeau de a le plăti, ceeace-i surpă
putina popularitate câştigată în primile zile ale domniei lui.
U Il om însă fără dare de mâna cum era Mihaiu Racovită tre­
buia să cadă în curând în discredit la Turci, şi Antioh Ca�ltemir
.se folosi în curând de această pierdere a lui Racoviţă în ochii
lor, pentru a cere şi dobândi el domnia Moldovei, după mai
puţin de un an de domnie a lui Racoviţă 27.
Antioh Cantemir a doua oară, 1705 -1707. - Branco­
vanu văzând că nu mai poate sprijini pe omul său în domnia
Moldovei, şi nici că poate împedeca reînturnarea lui Antioh,
se hotărăşte cum spune cronicarul "să Întoarcă obrazul cătră
-el", El trimite în Constantinopole pre vărul său, paharnicul
Stefan Cantacuzino, care se leagă din partea Brancovanului
cu Antioh Cantemir cu jurământ înaintea patriarhului, ca să
nu'şi mai mestece domniile unul altuia, şi Brancovanu să dee
fratelui lui Antioh, Dumitraşcu Cantemir, câte 10 pungi de bani
pe an, ca să nu mai umble după domnia ţărei Munteneşti. Tot
2< Letopiseţele, III, p. 34.
25 Ibidem, II, p. 309.
26 Ibidem, II, p. 317-318.
" Şi aice găsim in cronicari o nepotrivire în dată privitoare la suirea lui
Antioh Cantemir a II-a oară în scaunul Moldovei. Neculcea Letopiseţe, II, p.
312 pune 7213=1705, iar N. Mustea, ibidem, III, p. 36, 7�14 Fevruarie 15=
1706. Această depe urma dată nu poat, ti exactă intru cât într'o scrisoare a
'lui Racoţi c. amb. franc din Constantinopole dm fi Ianuarie 1706, Antioh Can­
temir -ste arătat ca domnind in Moldova, Hurm. Doc. VI, p, 28. Neculai Costin
Letopiseţe, II· p, 58, spune că Antioh Cantemir ar fi venit cu a doua domnie
.în ziua sfinţilor Constantin şi Ileana, 21 Mai 170.').
[87]
�lOLDOVA ,DELA CONSTAN'l'IN ,DUCA PANA LA FA;\lAR.IOTl 87
odată se mai încheie atunci şi alte prieteşuguri. Panaite Mo­
rona postelnicul lui Hacoviţă care fugise în Polonia de frica
lui Antioh, este luat în garanţie de cumnatul lui Cantemir;
Bogdan, care acuma devenise vornic din hatman ce era mai
înainte, şi trimis chiar întru întâmpinarea înaintea domnului
la Măcin. Acesta îl iartă de toată duşmănia ce-i purtase până
atunci. Brancovanu care, după cum ştim se împăca se cu Ior­
dache Ruset vistiernicul, încă dela a doua mazilire a lui Con­
stantin Duca 28, făcânduşi-l şi cuscru, impune lui Cantemir Îm­
păcarea şi cu dânsnl şi iertarea combaterei candidaturei sale
când cu alegerea lui Mihaiu Hacoviţă.
Certele şi împăcările între boieri se făceau acuma fără;
a mai fi motivate de nici un principiu. Ele se întâmplau curat
numai din jignirea sau mulţămirea interesului personal. Duş­
manul de ieri devenia prietenul de mâni şi din protivă, numai
dacă întorcea împreună cu faţa şi punga dela el sau către dânsul
Cât de mult se corupsese clasa boierească! Mai înainte tot mar.
stăruiau măcar în urile si înversunările lor, urmăreau cu o sta­
tornicie extraordinară l:ăsbunările unor ocări aduse, până şi
asupra copiilor şi a nepoţilor acelui ce le făcuse. Interesul mârşav
al banului nu mâncase încă cu totul caracterele; era încă acea
mărime a barbariei, care cerea sânge pentru sânge, ochiu pentru
ochiu şi dinte pentru dinte, iar nu l şitatea timpurilor căzute,
care răscumpără cu bani, şi ocară şi moarte şi desonoare! IfL
asemene morcilă Însă se cufundase societatea boierească 29,
şi această corupţie îngrozitoare era efectul înrâurirei ce se lăţia
din Constantinopole asupra tărilor române asemene ciumei ce
ni-o trimitea din când în când infloritele maluri ale Bosforului.
Şi cum să nu imiteze o societate supusă apucăturile acelei do­
minante, când aceasta dădea tonul în toate, şi când este ştiut
că omenirea se abate mult mai uşor la deprinderile rele şi co­
rupte decât la cele bune şi virtuase? Lăţirea acelei înrâuri erai
cu atât mai firească cu cât reprezentanţii cei mai de seamă ai
corupţiei orientale, Grecii Fanarului, îşi înfigeau pe fiece zi
mai adânc otrăvitele lor rădăcini în pământul mănos al naţiei
române.
Deşi Domnul Moldovei, Antioh Cantemir, era prin ex­
cepţie un domn nelacom de bani, totuşi fiind el încunjurat de.
oameni ca Panaitache Morona, Iordache vistiernicul Cupariul
şi Ilie vistiernicul Cantacuzino, toţi trei boieri jacaşi şi despoi­
tori, apoi având şi datorii de plătit la Constantinopole, el este
nevoit să pună pe ţară dări foarte grele, Între altele fumărit
28 Mai sus, p. 471.
•• Neculai Cost in, Lelopiseţe, II, p. 54, atribue şi el toate rălele timpului
conrupţiel boierilor când zice: "ci de vom socoti la dreptate domnii toţi sur. t
buni şi ar face tuturora dreptate, numai tot vina t oierllor care sunt î ndernnător i.
spre stângerea unul altuia".
[88]
$8
ISTORIA ROMANILOR
câte un galbăn de fiece fum ce eşi a din o casă; apoi vădrărit
câte 2 bani de vadra de vin, dare încă necunoscută până atunci
în Moldova, şi care de acea fu încercată de astă dată numai
asupra ţăranilor. Mai scoate şi cornăritul, câte un leu de boul
de negot.
Cătră acest timp veni domnilor romam un ordin foarte
grabnic dela Poartă, anume de a duce o mare câtime de che­
restea la Tighina şi la Cetatea Albă, pe care cetăţi Turcii sim­
ţiau nevoia a le întări din nou, faţă cu progresele armelor lui
Petru cel Mare asupra Svedejilor. Antioh ne putând aduce lem­
nele la timp este pârât de Mihaiu Racoviţă care stătea mazil
la Tarigrad prin un arz adresat direct sultanului, în care fostul
domn se plângea că cu nedreptul a fost el învinuit că ar fi scos
două dări pentru bairamlâcuri pe care l1U le .. -ar fi înaintat Portei.
Vizind care era proteguitorul lui Antioh îi face îndată cunos­
cut să trimită nişte boieri la Constantinopole, care să susţină
învinuirea adusă lui de Mihaiu Racoviţă. Antioh găseşte de în­
dată ce-i trebuia, nişte boieri vasluieni "buni de gură şi de pâ­
rât", care fac în divan o larmă ne mai pementiă, înaintea că­
reia trebui să arnutască bietul mazil. El este dat rămas de Turci
şi Antioh Cantemir' mai tare se întări în domnia Moldovei. Bran­
covanu văzând triumful lui, vra să întărească în mod mai trainic
legăturile sale de prietenie cu dânsul , logodind pe un fiu al lui
cu o fată a lui Antioh.
O schimbare însă din acele neaşteptate ce se petreceau
de astăzi până mâini pe malurile Bosforului, face să se întunece
steaua lui Antioh şi aprinde iar cu razele speranţei pe acea a lui
Mihai Racoviţă. Anume vizirul Baltagi Mohamed, proteguitorul
lui Antioh, este scos şi înlocuit cu Ciorlu-paşa Silihtarul, pa­
tronul lui Racoviţă. Nu trebuia mai multe nici mai puternice
motive pentru a provoca schimbarea domniei în Moldova, de cât
schimbarea aceluia ce o ţinea în mâini. Intâmplându-se ca în
acest an - acel de pe urmă al domniei lui Antioh - domnii
românii să fie rânduiţi a merge la Tighina spre a grăbi lucrările
de întăritură, Antioh Vodă nu aduse cu el salahorii trebuitori
spre repărarea şanţurilor cetăţi. Văzând el pe Munteni şi Turci
lucrând şi săpând mereu, i s'a făcut ruşine de nelucararea lui,
şi a pus 'întăi pe slujitori apoi chiar pe boierii lui la săpat! Pentru
a le da însă exemplu, săpa şi bietul domn deavalma cu ei. Iată
unde ajunsese reprezentanţii tronuri lor acelor care susţinuse
altă dată cu atâta vrednicie numele neamului românese! Să
lucreze ca salahori la şanţurile Turcilor! ! "Pe când însă Antioh
Vodă săpa la Tighinea, alţii îl săpau pe el la Poartă" 30. In 20
30 N. Cost.in în Letopiseto, II p. 61. Un raport olandez arată ca ueaştepta: ă
mazilirea lui Antioh Cantimi!·. N. Iorga, "Stiri despre veacul al XVIII-lea în An.
A c, Rom. II, tom. XXX II, 1909, p. VII.
[89]
r
I
MOLDOVA DELA OONSTANTIN DUCA PANA LA FANARIOŢI SQ
1 ulie 1707 îi soşeşte de odată şi fără de veste mazilia, iar Mihai
Racoviţă este rânduit din nou în efemera domniei a ţărei Mol­
dovei.
l\tIihaiu Racov ita a doua oară, I 707 - I 709. - Mihai u
Racoviţă fusese pus in domnie de către noul vizir Ciorlu paşa
Silihtarul, însă să nu se creadă că prietenia acestuia cătră domnul
mazil şi slujba ce-i făcuse fusese desinteresată. Tot banii fie nu­
măraţi, fie făgădui ţi închegase prietenia şi adusese slujba, căci
precum spune Neculai Costin : "Turcului să-i dai bani şi să-i
scoti ochii" 31. Aceste datorii contractate de Racovită la Constanti­
nopole, îl silesc să pună grele dări pe ţară, iscodin'd tot obiceiuri
noue şi neauzite până atunci. Astfel impune desetina de stupi
şi de mascuri şi breslelor, adecă boierilor atât în dregătorii cât
şi mazili, neguţitorilior, preoţilor şi slujitorilor, în aceeaşi mă­
sură ca şi ţăranilor, adecă câte doi potronic; 32. Imediat după ce
încasează această dare caută să împace pe boierii supăraţi, le­
gând-o iarăşi cu nn straşnic blăstăm. Nici nu trece însă anul, şi
mitropolitul desleagă juramântul ; iar desetina este iarăşi luată
"ţărăneşte" dela boieri şi dela mazili.
Asemene urmări ale domnului nu puteau plăcea boierilor,
care s'ar fi învoit a jăfui ţara adecă pe ţărani, însă nu înţălegeau
să fie despoiaţi şi ei.
Mihaiu Racoviţă însă adaoge mult şi pogonăritul pe vii,
urcându'I la un galbăn de pogon. De abia însă oamenii îşi gătise
de cules viile, şi iată că altă dare li se aruncă pe cap: vădrăritul
câte 4 bani de vadra; "iar încă bine nu se plătise de vădrărit,
şi iată că le-au eşit peste toată ţara şi Iumărit, de tot hornul câte
doi ughi, pe care dacă au înţăles ticăloşii părnănteni, mulţi şi au
stricat căscioarile de le au risipit din temelie; alţii risipeau hor­
nurile de prin căscioarele lor; căci câte horuuri avea omul în
casele lui, pe tot câte 2 ughi, şi măcar că era iarna, iară bieţii
oameni şi babele şi altă sărăcime, pusteiau casele şi fugeau în
lume plângând cu lacrimi şi suspinând, că altă căscioară nu
plătea nici doi orţi" 33. Din această pricină au sărăcit şi acei ce
31 Letopiseiele, II, p. 61. Mihai Racoviţă vine în laşi în 13 Noemvrie, 1707,
Din eroare, poate ele tipar, Letopiseţele dau anul 1708, vezi II, p. 63.
32 Neculcea în Letopiseţe, II, p. 318. Potronicul-s t; bani (ibidem p. 408).
Pentru un timp ceva mai posterior (Const. Mavrocordat) avem explicarea acestei
diterenţi în impunerea desetinei "boiereşti şi ţărăneşti". Anume Neculcea, Lelo­
piseţe, II, p. 415, spune că: Const. Mavrocordat au stricat obiceiul şi legătura
ce făcuse Grigorie Vodă de da boierii şi mănăstirile la 10 stupi un leu; iar aetlma
făcu de au dai ţărăncşie la 10 stupi 22 de potronici", Dacă admttemaceiaşi urcare
pe timpul lui Mihaiu Racoviţă, atunci avem diferenţă de la 1 leu = 120 bani la
22 de potrontci-« 122 bani.
33 Nec, Costin în Leiopiseţele, II, p. 64. Scrisoarea Anei Racoviţă repro­
dusă în original text grecesc de D. RllSSO "Din corespondenţa doamnei Ana
Raconită", 1911 p, 10. "of] o.vo.p-iJ �oo Xa.pa.�Cl[OO".
[90]
90
ISTORIA ROMANIJ�OR
luase această dare "la cochii vechi" 34, căci împrumutase banii
dela Turci spre a răspunde suma domnului, şi la încasare răma­
seră păgubaşi. Cu toate aceste stoarc ri ale poporului Racoviţă
era în veşnică lipsă de bani, după cum �'2 vede lucrul din o in­
teresantă scrisoare (grecească) ieşită din pana scriitorului
Doamnei Ana soţia de a doua a lui Mihaiu Racoviţă cătră
cumnata sa Victoria soţia lui Scarlat Rossetti în care doamna
se roagă de cumnata sa să se .....
Ilie Cantacuzino şi cu alţi boieri pribegind în Muntenia,
încep a influenţa pe lângă Brancovanu "ca să se Întoarcă cu
·obrazul mai mult spre Antioh Vodă la prieteşug", în cât ameste­
cările domniei lui Mihaiu Racoviţă la Poartă reîncep cu un nou
avânt şi o pun în pericol.
Tocmai pe atunci Petru cel Mare îşi câştiga o vază ne mai
pomenită până atunci, prin răpunerea lui Carol al XII-lea, regele
Svediei, în câmpiile dela Puliaoa, în 27Iunie 1709. Victoria îrnpă­
cratului Moscului asupra d şmanului dela Nord, reînsufleţi iarăşi
în el planurile sale cătră Sud, îndreptate încă de mult timp contra
împărăţiei musulmane, Ş pe care fusese nevoit să le pună la o
parte pentru timpul cât ţinuse luptele cu SveduI. Petru cel Mare
reie cu energie uneltirile sale contra d şmanilor creştinătăţii şi
reînnoeşte legăturile încercate odată de predecesorul său,
împăratul Alexei, cu domnii ţărilor române. Mihaiu Racoviţă
văzându-şi domnia atât de duşmănită la Constantinopole, unde
trei candidaţi, Constantin Duca şi cei doi Cantemireşti, se aţineau
-după ea, sprijiniţi aceşti din urmă şi pe ajutorul lui Brancovanu,
primeşte propunerile pe care Petru cel Mare i le face atât lui
-cât şi lui Brancovanu, şi se ajunge cu împăratul ca să fugă la el,
socotind să se Întoarcă în curând iarăşi în domnie însă sub pro­
tecţia pajurilor ruseşti 35.
Brancoveanu, pentru a acoperi propriul său joc cu Ruşii,
pâreşte pe Mihaiu Racoviţă la Poa tă, că s'ar fi hainit cătră
.dânşii, şi Turcii ieu îndată măsurile cele mai tainice spre a pune
mâna pe domnul Moldovei, temându-se de a nu-l scăpa cumva în
Rusia. Mihaiu Vodă simţând vulcanul pe care se afla, începu
.să 'şi pregătească trăsuri şi cai spre a fugi cătră Cernăuţi, unde
trebuia să'1 aştepte un corp de Muscali care să-I iee în Rusia. El
nu putea însă pleca atunci din pricină că tocmai se afla în Iaşi
un capegiu cu mulţi Ieniceri veniţi pentru banii birului. Raco­
viţă însă trimisese pe socrul său, Dediu spatarul, cătră Cernăuţi
.spre a se înţelege cu Ruşii şi a-i pregăti fuga. Tocmai Însă
34 Cochii vechi vine dela ungur eseul Kotţţe-uetuje = mezat. Se poate judeca
despre seriozitatea documentului lui HuruI, "cancelar a Dragoş Vodă" numai de
pe faptul că acest document numeşte Cochii vechi (adecă cu ochii vechi !) pe dre­
gătorii cei mari rămaşi in Dacia, şi anume in Iaşi după Aurelian. Şi mai sunt
:âncă oameni care susţin autenticitatea unui asemene product.
35 Neculcea in Letopiseţe, II, p. 321.
[91]
MOLDOVA 'DELA ,OONSTANTIN ,DUCA PANA LA FANARIO'TI 91
pe când capegiul plecând cu banii spre Galaţi, păruse a lăsa loc
liber lui Racoviţă, un alt Turc venit de olac din Constantino­
pole, cade pe neaşteptate asupra domnului, îl mazileşte, îl prinde
şi-l porneşte cu mare urgie cătră Ţarigrad (R Noemvrie 1709) 36 •.
Moldova se afla acuma într'o poziţie grea. Mazilirea lui
Racoviţă nu era un fapt ordinar, provenit din o schimbare a
proteguitorilor săi din Constantinopole, sau din o aterdisire
mai mare la mezatul acestei ţări. Cumplita vorbă de hainlîc
răsunase prin aer. Se temeau boierii şi ţara ca pedeapsa să nu se
întindă dela domn şi asupra lor. Se vorbea de un paşa ce era să
fie trimis de Turcii spre a stăpâni ţara ameninţată de Muscali.
In aşteptarea unei asemene deslegări a crizei, boierii se pregătiau
a pribegi, locuitorii a se bejăni la munte. Caimacamii răm şi
după mazilirea lui Racoviţă trimit însă la Brancoveanu ca să'l
întrebe veştile ce s'ar mai auzi. Acesta îi linişteşte trimiţân­
du-le ştire că s'au rânduit un nou domn în Moldova, şi că acel domn
este Neculai Mavrocordat, fiul vestitutui Exaporitul. Boierii
care în mare parte se temeau de reînturnarea lui Antioh, pri­
mesc cu bucurie numirea acestui domn nou în scaunul ţărei lor"
Neculai l\'Iavrocordat, 1709 -1711 37. - Si acest domn era
Înrudit prin alianţă cu vechea stârpe a voevozilor Moldovei.
Anume tatăl său Alexandru Mavrocordat Exaporitul avuse
drept şoţie, cu care făcuse pe Niculai, pe Sultana, fata Casan­
drei fiicei lui Alexandru Iliaşi, nepotul lui Petru Rareş 38, în
cât cu drept cuvânt se putea lăuda Mavrocordat că prin sângele
său depe mama lui se coboria din vestitul domn al Moldovei;
Alexandru cel Bun. Depe tată, Mavrocordat îşi trăgea originea
din insula Chios, unde bunul său, Panţiris Mavrocordat trăia
ca un om nobil, însă sărac şi fără vază. Pe atunci era în Constan­
tinopole un grec Scarlatos, intreprinzătorul căsăpiilor împărăteşti
El avea o fată pe care o logodise cu Mateiu Basarab domnul
Munteniei. Inainte însă de a veni în Bucureşti spre a săvârşi
nunta, ea se îmbolnăvise de vărsat, care o sluţise într'un chip
înspăimântător făcându-o între alte să piardă şi un ochiu. Când
.6 Vezi un raport din Bender 10 Noemvrie 1709, în Hurm. Doc. VI, p.
3,71. "Superne die eductus est hospodar Valachicus in de in Turciam cum uxor e
et illis et cum aliquot dominus valachicis quibus compedes in pedibus posuerint,
pro hoc quod Succos 400 Moschi ceperunt, in Valahia; non est moda hospodar
in Iassi". Comp. o scrisoare a lui de Feriol, din 22 Noemvrie ibidem, Supl., 1, p.
372: "A I'egard du prince de Moldavie, on I'amene dans les fers pour son intelli­
gence, que le roi de Suede a fait voir qu'il avait avec le Czar". Neculai Costin
pune deci greşit mazilirea lui Racoviţă la 14 Octomvrie 1710, Letopiseţele II, p. 78.
37 De şi Mavracordat e numit domn îndată după mazilirea lui Bacoviţă
în 14 Octomvrie 1709, el nu vine în Iaşi decât în 25 Ianuarie 1710 .
a 8 Neculai Costln, Letopiseţele II, p. 81 comp, Mag. isi., IV, p. 39, Vezi şi,
cronicul lui Daponte în Erbiceanu Cron, greci, p. 17.
[92]
92
IS'fORIA HOMANILOR
----------------------------------------------------
dânsa râdică vălul înaintea viitorului ei soţ, acesta o trimise
numai de cât îndărăpt la tatăl ei, une Ruxanda perdu în­
curând speranţa de a se mai mărita vre-o dată. Pe când dânsa
.stătea desperată de nenorocirea ce o lovise, în casa tatălui ei,
vine într'o zi un neguţitor cu mătăsurii, frumos şi elegant, ca să-i
arăte mărfurile lui. Era Panţiris Mavrocordat, care căuta să
îşi mai râdice poziţia prin calea negoţului. Nu ştim dacă Ruxanda
cumpără stofe multe dela nobilul neguţitor; de sigur însă că
imensa ei bogăţie îl cumpără pe dânsul şi că ea deveni soţia
lui 39. Mavrocordat ajuns de odată bogat şi fiind un om de o
mare inteligenţă, începu a juca un rol la Constantinopole. El
avu doi fii, pe Alexandru şi pe Ioan, din care cel dintăi vestit
în istoria Orientului, prin postul de dragoman al Porţei, ce'l
ocupă după moartea lui Panaite Nicusia. Alexandru Mavrocordat
după ce studiază filosofia şi medicina în Padova 40, se Însoară
cu Sultana şi dă ns ştere lui Neculai, care vine în anul 1709 pe
scaunul tărei Moldovei.
Tatăl visase de mult acest tron pentru fiul său, cerându-l
ca o recompensă(! !) pentru încheierea păcei dela Carlowitz 41.
De accea nu putem crede cele ce spune N eculcea că bătrânul
Exaporitul auzind că fiul său au obţinut domnia Moldovei;
ar fi căzut într'o mare desperare, şi-ar fi rupt părul din C1p şi
si ar fi blăstămat ciasul în care o asemene nenorocire s'au abătut
asupra casei şi familiei lui 42. Caracterul Exaporitului amestecat
din ambiţie şi lăcomie nu putea să-i Însufle asemene simţiminte,
potrivite pentru un Constantin Cantacuzino, un Ilie Sturza 43,
iar nu pentru dânsul care toată viaţa lui nu umblase decât du­
pă bani, onoruri şi glorie 44. Reputaţia lui, de altfel bine meri­
tată de om foarte învăţat, Însuşire ce a fost tot deauna adânc
preţuită de Români, ca fii ai Apusului, face Însă pe cronicar să-i
.atribue şi acest merit, de a fi despreţuit efemerele străluciri,
plătite cu atâtea pericule ale tronurilor române.
39 Curra, H isloirc de la Moldauie, Neufchâtcl 1781, p. 102 şi urrn.
10 Nicolai Comneni Papadopol, Ris/aria gymnasii pa/avini, Venetiis, 1726,
II, p. 319.
41 De Castagneres c. rege, 30 Aprilie 1699 Hunn. Dac. Supl, l. p. 348
42 Neculcea în Letopiseţe, II, p. 324.
e a Mai sus, p. 206 şi 316.
44 Iată portretul lui A. Mavrocordat făcut de un contemporan, ambasa­
dorul francez de Ferlol într'o scrisoare a sa din 10 Ianuarie 1710. Suplemeni,
I, p. 374: Monsieur Mavrocordato n'a ete regrette de personne, non pas meme
des siens. Il a ete deux fois ambassadeur et il s'etait en quelque maniere reudu
necessaire it la Port.e, n'y ayant par de plus habile interprete que lui il etalt
mediocre polrtique, mauvais medecin, et plus pedant que savant. Ses grands
biens etaient venus de la tyrannie qll'il avait exercce sur les Grecs et sur les Latins
et ses pensions equ'Il avait tirecs de I'Empereur, du Czar et des princes de Vala­
quie et de Moldavie". Francejii ne fiind prietenii lui Mavrocordato, îi tăgă duesc
.chiar meritele pe care le avea: ghibăcia şi învăţătura.
[93]
MOLDOVA DELA CONS'l'AN'fIN DUCA PANA LA F,\NARIOŢI 93
Neculai Mavrocordat avusese de luptat, la dohandirea
domniei, cu Antioh Cantemir. Vizind chemase pe Antioh şi-i
ceru 300 de pungi. Acesta însă putu oferi numai 150. Atunci
vizirul dădu domnia fiului Exaporitului, care se oferea să chel­
tuească 400 şi anume 200 de pungi sultanului şi alte 200 în da­
ruri la vizir şi la ceilalţi mari demnitari ai Porţei 45.
Neculai Mavrocordat era Grec, de tot străin de tară,
neştiind de loc limba ei şi graind numai prin talmaci 46. El avea
deci neapărată nevoie de a se încunjura de oameni de ai lui,
în care putea avea încredere şi cu care se putea înţălege; luă
deci cu dânsul pe mai mulţi Greci din Constantinopole, ceea ce
face pe Mustea, exagerând lucrul, să spună "că să se pustiise
1;('n8rnl în Tarigrad, cât numai muierile lor rămăsese, iar Grec,
umblai mult pănă ce dai de unul acolo; iar ai ce sosind umplu­
tau curtea domnescă, prin toate odăile şi prin târg pre la gazdă'?".
Dintre boierii pe care îi pune în dregătorii la venirea lui, era mai
cu vază grecul Ramadan postelnicul, apoi Ilie Cantacuzino din
pricina înrudirii sale cu Constantin Brancovanu. Spune Neculcea
'că, "uşa îi era închisă tare, nime nu întra la dânsul; a doua şi a
treia zi când chema câte un boier, la doue trei cuvinte, iar în­
tr'al chip nu putea nime să meargă la dânsul, şi din spătărie
în colo mai înainte nume nu putea întra, nici boierii, nici mazilii,
fără de cât numai Ramadan postelnicul, Spandonachi cămi­
narul şi Sculi camaraşul din lăuntru, ce era şi talmaciu; că
Neculai Vodă nu ştia limba moldovenească şi era un lucru prea
cu năcaz boierilor şi ţărei" 48.
La o săptămână după suirea lui în scaun scoate din slujbă
şi pune la închisoare pe Sturza vornicul de ţara de sus şi pe
spătarul Ilie Catargiu, ceea ce pune pe boieri în groază, neştiind
mai ales nimica asupra pricinei acestei mânii a trufaşului domn.
După ce le ie câte 4 pungi de bani, îi sloboade, lăsându-i însă
disgraţiaţi. Câte-va zile după aceea boierii trebuiau însă să vadă
încă alte scene şi mai adânc lovitoare în vaza şi onoarea lor.
Venind anume un Grec la divan şi jăluindu-se domnului că ar fi
fost bătut şi îmbrăcat în suman de mai mulţi boieri, între care
sulgerul Gavril Costache, Ioniţă N eniul şi Raţă postelnicul,
domnul pune să bată pe aceşti boieri la scară înaintea divanului
dându-le câte 200 de toege. Boierii se spărieră în culme şi începură
a fugi în toate părţile, spre a scăpa de urgia ce le căzuse după
gât, care în ţara Ungurească, care în cea Leşască.
Această purtare aspră a lui Neculai Mavrocordat cu boierii
nu era întâmplătoare, ci pornea dintr'un plan chibzuit de mai ina-
" Scrisoare din Conslantinopole din 17 Decemrvie 1709, ibidem, I, p. 373.
Neculcea urcă exagerat această sumă la 1000 de pungi. Lelopiseţe, II, p. 324.
'" N, Mustea în Letopiseţele, III, p. 45. Comp. Neculcea ibidem, II, p. 326.
" Letopiseţele III, p. 45.
48 Ibidem, II, p. 326.
[94]
94
ISTORIA ROMANILOR
inte. In însuşirea lui de dragoman al Porţei timp de 12 ani, dela
pacea de Car!ow�tz, când .tatăl său îmbătrânin?, se retrasese
din acea dregatone, Neculai Mavrocordat avuse timpula se con
vinge despre rolul pe care boierii îl jucau faţă cu domnul în
tările române; văzuse în repeţite rânduri intrigile lor, atât la, ,
punerea cât şi la scoaterea domnilor şi dorea să le înfrângă
puterea, să-i domolească şi să-i reducă din element dominant
la unul supus şi ascultător. Pentru a-şi putea însă îndeplini
ţinta, trebuia să'şi caute în Moldova un alt punt de razim, pe
care să-şi 2 şăze râdicătorul cu care vroia să răstoarne pe boieri.
Fiind că în ţările române n'au existat nici odată o puternică hur­
ghezie, reprezentanta industriei şi a comerţului, apoi Mavrocor­
dat îşi căuta sprijinul în poporul cel de jos. Chiar la venirea lui
în scaun se vede această îndoită ţintă a lui pusă într'o vie lu­
mină, anume apărarea clasei de jos şi împilarea hoierimei. Anume
Mihaiu Racoviţă rânduise înainte de a se mazili o dare pe ţară,
îngreuietă prin năpăşti, adecă prin adaoşaguri la darea, rânduită
dela început. Mazilirea lui Racoviţă se întâmplă tocmai pe
când boierii zlotaşi strângători ai dărilor, se răspândise prin ţi­
nuturi spre a ei încasare. Căimăcamii rânduiţi de Neculai Vodă,
crezând că va avea, după obiceiu, nevoi de bani în Ţarigrad,
spre a-şi pune la cale domnia, ordonă ca să se urmeze înnainte
cu încăsuirile, Neculai Mavrocordat, încă depe când era la
Constantinopole, scrie că el nu cere ca ţara să-i trimită nici
un ban, şi să se înceteze cu ori ce adunare de dări din ea. Acest
ordin era prevestirea unei calamităţi cumplite ce era să cadă pe
capul bieţilor boieri însărcinaţi cu strângerea dărilor, căci venind
domnul în ţară, ordonă ca boerii să înapoiască banii ţăranilor
dela care îi împlinise. Cei mai mulţi din boieri dăduse banii
pela cei care îi împrumuta se în trebuinţele ţărei pe timpul lui
Mihaiu Racoviţă. Domnul nu vroia să audă nici o îndreptare,
ci cu o asprime ne mai pomenită ordona numai decât restituirea
sumelor încasate. Boierii îşi vindeau avutul: moşii, case, robi,
spre a plăti ţăranilor banii luaţi, şi aceştia văzându-se încura­
jaţi veniau într'un număr nesfârşit la Iaşi, umplând străzile,
strigând şi văicărindu-se cu sau fără drept, că boierii i-au mâncat
şi i-au sărăcit. Care boier, nu mai avea de unde răspunde banii
era pedepsit, închis şi chiar torturat. "Acest fel de scopos, spune
Neculcea, începuse Neculai Vodă asupra boierilor, de le făcea,
iar ţărei, prostimei vrea să-i arăte milă şi dreptate şi vrea să-i
ţie de parte" 49.
Nu se ştie la ce rezultat ar fi ajuns o domnie începută în
asemene condiţii. Vom vedea însă mai încolo cum Fanarioţii,
de şi la început îndrumează în ţările române o politică nouă şi
îndrăzneaţă, sunt nevoiţi să o părăsască mai târziu şi să s'apropie
., Lciopiseţele, II, p. 327 Comp. N. Cost.in, Ibidem, II, p. 82-83.
[95]
MOLDOVA DELA CONSTAN'l'IN DUCA PANA LA FANARIOŢl se
iaraşl de elementul boieresc, fără de care ocârmuirea acestor
ţări era o problemă peste putinţă de deslegat. Cât despre Neculai
Vodă, el nu avu timp, cel puţin acuma, de a experimenta urmă­
rile purtărei sale, de oare ce fu mazilit înainte chiar de a fi îm­
plinit un an în scaunul Moldovei, în Noemvrie 17105°.
Pricina căderei sale stă în relaţiile ce se incordau pe fie ce
zi mai tare între Ruşi şi Turci, aceşti din urmă inteţiţi prin re­
fugiatul dela Bender, Carol al XII-lea regele Svediei, şi în neîn­
crederea crescândă a Porţei în purtarea lui Brancovanu.
La început Neculai Mavrocordat se pusese în rele rela­
ţiuni cu regele Svediei. Firea cea înaltă şi ne supusă a mân­
-drului domn nu putea să se împace cu apucăturile de stăpân
pe care Carol al XII-lea credea că poate să le impună simplului
bei al unei provinicii.
Apoi frânturile de oaste pe care Carol al XII-lea le mai
.aveă pe lângă el, petrecând iarna în ţinutul Cârligăturei lângă
Iaşi, prădase acea regiune într'un chip îngrozitor. "Nu rămânea
nime nici cu bou, nici cu vacă, nici cu stup, nici cu fâneţe, nici
cu pâne, ci călcau ţarini le cu caii lor" 51. Urmase tânguiri unul
asupra altuia şi pâri la Constantinopole.
Totuşi Mavrocordat se îngriji dela o vreme de pârile lui
Carol al XII-lea, mai ales că duşmanii lui din Constantinopole
.se puteau uşor folosi de denunţurile regelui svedez. Domnul
Moldovei era în bune relaţii cu noul ambasador al Franţiei, mar­
chizul Des Alleurs, care trecuse prin Maramureş şi Moldova,
pentru a merge la postul său la Constantinopole. Des Alleurs
venind prin munţi, în mijlocul iernei din anul 1709, întimpină
in mersul lui nespuse greutăţi. Intr'un raport pe care'l face re­
gelui, asupra acestei călătorii, el spune: ,,:lnainte de a trece
din Maramurăş în Moldova, am văzut dispărând din ochii mei
un car cu 6 cai sub ghiaţa unui râu, care avea 12-15 picioare
-de adâncime. Despre acest car n'am mai putut afla nici odată nimic,
-deşi aveam în el tot ce posedam mai bun, astfel că echipajul
meu se reduse prin asemene întâmplare numai la 4 mici gemăn­
dane. Fui nevoit a năimi 300 de tărani din care 200 deschi­
deau drumul, iar cealaltă sută purta hrana pentru mine şi fân
;pentru caii mei, din care mai mulţi au rămas prin zăpadă. In
timp de 5 zile n'am văzut nici ceru nici pământ. A şesea zi
le văzui împreună precum şi alţi oameni de cât acei depe lângă
5. Scrisoarea lui de Feriol din 21 Noemvrie 1710, Hurm. Dac. Suplement,
1, p. 380 : "N. Mavracordat Bey de Moldavie a ete deposc' : Cantemir a ete mis
-ă sa place".
" N. Costin, în Letopiseţe, II, p. 86. Petrecerea acestei armate lângă Iaşi,
este confirmată de un document francez din 16 August 1710, Hurm. Dac. supl.
,[, p. 73. "Les gens du palatin de Kyovie campent il une heure de Iassv, entre
lassy et Krasnctarg (Târgui-Frumos)".
[96]
9f)
ISTOHJ A HOM ANIL0H
mine, anume acei pe care domnul Moldovei îi trimitea în aju­
torul meu" 52. Des Alleurs spune regelui că nu poate de cât "să
se laude de buna primire ce i-au făcut-o domnul Moldovei"?",
şi de atunci se urmau între ambasadorul Franţiei şi Neculai
Mavrocordat relaţiuni prietinoase.
Mavrocordat intervine pe lângă Des Alleurs, ca să'l îm­
pace cu regele Svediei şi cu palatinul Kioviei, comandantul
Leşilor din Moldova, ceeace Francezul izbuteşte a face 54.
Pericolul din această parte era înlăturat, când de odată
el se reînnoi de unde tocmai Mavrocordat nu se aştepta. Anume
regele Svediei se convinsese cât de Ialşă era prietenia pe care
Brancovanu i-o arătase, îngrijindu-se de oştirea lui şi că Domnul
Munteniei nu acel al Moldovei, umbla în înţălegere cu Ruşii
în contra Turcilor, dela care singuri Carol XII-le t putea să mai
spereze restabilirea poziţiei sale. Repetatele sale pâri în contra
Brancovanului unite cu uneltirile dusmanilor aceluia din Con­
stantinopole îndemnase pe Turci a se' desface de domnul mun­
tean. Pentru a o face însă cu siguranţă, şi a nu provoca numai
fuga lui în altă ţară, prefăcându'l din un duşman ascuns în unul
pe faţă şi mai primejdios, Brancovanu trebuia prins. Acest gând
umblase de mai multe ori prin mintea Turcilor. Se afla pe atunci
la Poartă unul Jsmail Efendi capuchihae al hanului tătăresc,
foarte prieten cu Dumitraşcu Cantemir. El înspiră Porţei ideea
de a încredinţa unui Român prinderea lui Brancovanu, pe care.
un Grec nu avea mijloacele de a o face, neavând relaţii cu
boierii. De aice se trase mazilirea lui lVIavrocordat.
Nu se poate tăgădui că Neculai Mavrocordat recomanda
bine pe domnii fanarioţi în Moldova. O însuşire erninentă a lui,
şi în care el nu sămăna tatălui său Exaporitului, era nelăcomia
de bani. După ce cheltuise 400 de pungi pentru căpătarea dom­
niei, este destul de neinteresat, pentru a nu cere nici un ban
dela ţară, şi ordonă înapoierea tuturor sumelor adunate prin
jaf de cătră Mihaiu Racoviţă. Aceeaşi îngrijire de vistieria ţărel
o arată Mavrocordat şi după intrarea lui în domnie, punând
să se iea sămile vistiernicilor mai des şi pedepsindu-i cu închi­
soarea şi cu plata neajunsului, când îi prindea cu lipsă De ju­
decăţi iarăşi căta cu multă râvnă. El singur ţinea divanurile
ordonând părcălabilor să nu închidă pe fie cine, ci să-i sorociască
la divan înaintea lui. Si atâta de aspre erau judecăţile mai ales
în contra boierilor jăcaşi, că se temeau toţi a sta la pâră înaintea
lui, şi preferau să se împace, de mai înainte. Mavrocordat era
însă şi bun administrator. El pune în orânduială nevoile oraşelor,
de a avea ims.şe slobode în jurul lor, pe care le perduse mai îna-
c e Scrisoare din 25 Martie 1710, ibidem, 1, p. 377.
53 Alte scrisori din aceaşi dată, ibidem, p. 376.
r" Scrisori din 3 şi 26 August 1710, ibidem, p. 382, 384.
[97]
MOLDOVA DELA CONSTANTIN DUCA PANA LA FANARIO'fl 97
inte prin daniile de moşii ale domnilor .căţră b.oieri .şi �1ân��tiri.
Neculai Mavrocordat 55, alesese pe bOIerII cel mal cinstiţi pe
care-i pusese capete peste toate ţ�nuturi�e, şi făcuse n�ai mu�te
cărţi pentru înterneerea de slobozii, adeca de sate noua, scutite
pe câţi-va ani de dări.' �pre. a atrage în ţară oameni �in afară
şi a reîmpopora mva�gllllie �l, care �rau mai ales :pustIet�. Ne�
culai Costin rezuma III urmatorul ChIP scurta domnie a primului
Fanariot: "Şi erau veseli toţi pământenii, mulţămind lui Dum­
nezeu că ne au trimis domn bun şi milostiv, că era linişte mare
şi pentru dări şi de cai de olac; nime boul omului sau carul sau
pânea să iee cu sila la jicniţa cum lua la alţi domni; ba sta tăr­
guI făinei, iezit de pâne din toate părţile; eftinătate şi bivşug
în toate bucatele. Numai mâncătorii aveau voie ră, că nu putea
mânca cum În zilele de mai Înainte altor domni; ci În puţină
vreme au fost acea bucurie bieţilor pământeni Moldoveni, că
s'au mazilit Neculai Vodă, după ce a domnit un an" 56. Neculcea
cel În deobşte atât de pornit În contra străinilor, nu poate face
altfel decât să mărturisească şi el că În urma măsurilor Înţelepte
luate de Mavrocordat "s'ar fi fost Întemeietţara de oameni,
numai n'au ţinut mult domnia" 57. Chiar atunci când aceşti
doi îl ţin de rău sau când îl judecă Neculai Mustea, care este
cel mai aspru cu dânsul, nu găsesc alt ceva de mustrat decât
răutatea lui faţă cu boieriiţărei: "că dăduse voie până şi ţă­
ranilor de se râdicau cu pâră asupra boierilor de nici îi băga În
samă. In divan suduiau mojicii pe boieri, şi cum eşia la divan
de se jăluia un taran pre un boier, Îndată da pre boier pe mâna
taranului, fără de nici, o judecată sau dreptate. Care de ar fi
făcut aceasta cu vre o cuvinţă, s'ar cădea a-l lăuda şi a-l numi
că era drept judecător, neveghind nimărui voie, arătând drep­
tatea tuturor cum se cade unui domn, dar aceasta o facea el,
numai tot ca să defaime şi să rnşineze neamul boieresc, mierân­
du-se ce va mai face, ca să Îngrozească pe boieri" 58. Şi este
ceva adevăr În această imuptare. Neculai Vodă nu numai că
apăra pe ţărani, dar asuprea pe boieri într'un chip pozitiv, şi
altă dovadă nu este de nevoie pentru acest fapt, de cât ordinul
cel nedrept impus boierilor zlotaşi de a restitui ţăranilor banii
încasaţi dela ei, când ei plătise cu acele sume datoriile contrac­
tate de mai înainte În interesul ţărei şi a domniei.
Astfel erau intâile apucături ale întâi ului domn fana-
b5 Şliri din Jolkiew 17 Martie 1711. Hurm. Doc. XVI, p. 378, Nikolai Ma­
vracordat a ete depuse. Ceci a ete Iait pour mettre la porte en etat de saisir
de la personne de Brankowan
56 Letopiseţele, II, p. 99. Ştirile asupra ucrăruor interne a le lui Mavr o­
cor dat sunt luate din N. Costin, ibidem, p. 78-99.
" ibidem, II, p. 327.
" Nec. Must ea, ibidem, III, p. 46. Alex. Amiras, nu spune mai nlmică în
cele câte-va rânduri ce le dă domniei întăi a lui Neculai Vodă, ibidem, III, p. 105.
A. D. Xenopol. Istoria Rc mânilor, - VoI. VII/.
7
[98]
98
ISTORIA ROMANILOR
riot. In domniile lui viitoare vom învăţa a'I cunoaşte mai de
aproape, decât în acest scurt răstimp cât străluci steaua lui deas
supra tronului ţărei moldoveneşti. De o cam dată constatăm
că Neculai Mavrocordat punea iar? şi în lucrare politica lui Ioan
Vodă cel Cumplit, cu deosebire numai cât, că pe când acesta
o practicase din simţimântul şi iubirea lui pentru clasele in­
ferioare, Grecul o punea în lucrare numai din interes şi din calcul
politic. .
Ura boierilor contra domnului ce-i prigonise atât de rău
izbucneşte la mazilirea lui. La plecarea lui din Iaşi clasa boie­
rească organizază o mişcare turburătoare, care să manifesteze
faţă cu domnul detronat simţimintele ce fusese până atunci
ascunse de frică în inimile multora. Poporul de jos, lucrând şi
aice ca totdeauna în chip neconştiut şi nerational, se face în­
strumentul răsbună rei boiereşti contra unui domn care tocmai
apărase interesele sale în potriva boierilor. Neculai Mustea ne
spune "că se vârâse atunci o mare frică între Greci, care cu'
toţii se ascunsese prin casele domneşti şi nici unul afară nu cu-'
teza să iasă : iar acea poghibală necurată, Spaudoni, sfetnicul
lui Neculai Vodă, s'au îmbrăcat muiereşte cu tarpuz în cap,
cum poartă muierele grece, şi au intrat în râdvanul domnesc
cu doamna într'un loc şi cu muierile, pentru ca să nu'lcunoască
nime, pe carele cu ochii mei l'am privit, arătându'l alt Grec.
Si aşa au eşit din Iaşi cu mare cinste, acel Grec cinstit şi sfetnic
ce era, că într'alt chip de ar fi eşit la iveală ales acela, pe loc
îl vra fi omorât înaintea lui Neculai Vodă fără de nici o frică" 59.
Mavrocordat înţălese uşor că răscoala, de şi îl cruţa pe.
el, apărat de marea lui vază care tot nu'l părăsise deşi se co:..CY
borâse în rândul muritorilor, ţinea mai sus decât în uriciosul
ministru. Istetul domn trase de aice o învătătură de care vom
videa că se va' folosi în a doua lui domnie. .'
3. DIMITRIE CANTEMIR 1711 60
Apropierea Între Români şi Ruşi. - A fost o vreme în,
istoria Românilor când ei considereau pe Ruşi ea pe egalii lor, t-
când tratau cu ei ca cu un popor de aceeaşi putere, când ţarii
Moscovei cereau în însoţire pe fiicele domnilor români. De a-
tunci a trecut mult timp; dar nici odată nu s'a văzut în istoria
popoarelor, chiar într'un răstimp şi mai îndelungat, o atare
răsturnare a poziţiilor respective, o sporire atât de nemăsurată
a puterilor unuia şi o dărăpănare atât de deplină a fiinţei c�-.
luilalt, încât rolurile să se schimbe aşa de a totului tot, ca prie-
tinii de altă dată să se întâlnească acuma ca stăpânul, cu robul,
69 N. Mustea, Ibidem, III, p. 47.
, 60 Compară scrierea mea: Războaele dintre Ruşi şi Turci şi inriurirea lor
asupra Ţărilor Rom ne, Iaşi, 1880, I, p. 4-48.
[99]
MOLDOVA DELA CONSTANTIN DUCA PANA LA FANARW'I'I 99
Aşa stătuse Românii faţă cu Huşii pe timpul lui Ştefan cel Mare;
aşa se înfăţoşau ei acuma pe timpul lui Cantemir.
Cele mai vechi relaţii politice şi de familie ale Românilor
cu Buşii cad pe timpul marelui domn al Moldovei, care căsă-
D. Cantemir
torind pe fiica lui Elena cu Ioan cel tânăr fiul ţarului Moscvei
Ioan Vasilievici al III-lea, indrumează şi legăturile politice a­
cestor două state. Anume Stefan cel Mare ie oparte foarte ac­
tivă Ia relaţiile cuscrului seu cu ducele Litvaniei, dându-şi mai
cu osebire mari silinţi spre a împăca neînţelegerile izbucnite
Între ei, şi a putea apoi îndrepta puterile lor spre ţinta vieţei
eroului român, lupta în contra păgânilor. In curând însă, după
această lucrare diplomatică a lui Stefan cel Mare, relaţiile cu
[100]
100
IS1'ORIA ROMANILOR
\,
tarul Moscovei, împrietinite prin o incuscrire, se strică şi pe
tărămul politic din pricina unei induşmăniri de familie 61.
Ţara Moscului, fiind întracele vremuri foarte depărtată
de Homâni, numai atunci când. istoria ţărilor lor urca câte o
culme din viforoasa lor cale, se întindeau vederile lor până la
acea împărăţie şi căuta să se pună ou-ea-în-legătură. Pe atunci
nu Ruşii cercetau pe Români, ci Românii. pe Ruşi în trebile po­
litice,şi de aceea şi găsim a doua atingere între aceste două
popoare pe timpul unei noue străluciri agloriei romăneşti, pe
acel al lui Mihaiu Viteazul, când eroul muntean se pune în În­
ţălegere cu ţarul Rusiei Boris Godunov spre a ataca împreună
pe Leşi 62.
Pe timpul lui Vasile Lupu găsim pe Domnul Moldovan
izbutind prin o ghibace negociare diplomatică a determina pe
ţarul Ruşilor, să se oprească de a da ajutor Cazacilor contra Tur­
cilor, prin care face ca Azovul să cadă în stăpânirea acestor
din urmă P.
Pe când Însă ţările române robite de Turci perdeau pe
fie ce zi din puterile lor, în intinsele stepe ale Rusiei creştea şi
se desvolta mereu colosul încă copil al împărăţiei moscovite.
In curând el trebuia să scuture pe rând toate lanţurile care 1'0-
bise tânăra lui existenţă, mai întăi ale Tătarilor, după acea
ale Svedezilor şi ale Turcilor, şi apoi să se îndrumeze cu crucea
în mână la răpunerea acelora ce altă dată îl stăpânise,
Ruşii intrase în legătură cu Turcii aproape în acelaş timp
în care ei se încuscrise cu Românii, P� la 1495 -1499, sub sul­
tanul Baiazet II întâlnim pentru înatâi oară ambasade ale
marelui principe al Moscovitilor Ioan al III-lea Vasilievici la
Constantinopole, care cer pentru neguţitorii ruşi libertatea co­
merciului. Privilegiile acestora fură reînoite de Selim I (1514-
1520),': care însă refuză a mijloci încheerea unei păei între Ruşi
şi Tăţ,arii Crimeei. Dacă însă până atunci relaţiile între Ruşi
şi Turci fusese pacinice, deşi foarte 'reci,' ele încep a se înăspri
din pricina a două popoare ce locuiau între ele, Cazacii şi Tă­
tarii, care trăind numai din prădăciuni pustiau mai în fie-care
an Rusia şi Polonia, ţările cele mai apropiete de dânşii. Ruşii
pentru a răsbuna pustierilo suferite, mai ales dela Tătari, se 01'­
ganizau în bande de voluntari care devastau la rândul Ior ţările
tătăreşti dela Marea Neagră, supuse ale Porţei otomane, încât
prin aceste Irecări mutuale izbucnise într'un mod indirect un
adevărat răsboiu într ambele împărăţii. Statele' apusene ale
Europei care erau în lupte cu Turcii, şi mai cu deosebire Ve-
61 Vezi amărunţimile acestor împrejurări în VoI. IV, al acestei istorii.
6. VoI. VI.
63 VoI. VII p. :�6,
[101]
MOLDOVA DELA CONSTANTIN J:lUCAPANA JJA FANARIOTI 101
neţienii, căutau prin toate "mijloacele a -e- atrage pe Ruşi Într' o
legătură în potriva duşmanilor comuni ai creştinătăţei şi, lucru
curioz, încă de pe atunci ambasadorii veneţieni puneau o va-
I.J)EJvflî. TllTVS
S .JWS SI:i1.CJ
i,et}I(JLDj\,\rli'�
Î'ETlU-;M.1UJS SOI
:§.��,�Ţq�{�t/�B.IN";
D. Cantemir
Ioare mult mai mare, decât pe puterea materială a Rusiei, pe
acea morală a ei, izvorătă din comunitatea de religiune cu po­
poarele din Turcia. Astfel Giacomo Soranzo în o scrisoare cătră
[102]
102
ISTORIA ROMANILOR
senatul veneţian din 1576, se rosteşte în modul următor: "Sul­
tamil se teme de moscovit din pricina că acel mare duce este de
hiserica grecească ca şi poporaţia din Bulgaria, Serbia, Bosnia,
Morea şi Grecia, care îi este devotată în gradul cel mai mare,
fiind că se ţine de acelaş rit grecesc şi va fi în totdeauna gata
a lua armele. în mâni şi a se răscula, pentru a se libera de sclăvia
turcească şi a se supune stăpânirei lui" 64.
Deşi ambasadorii veneţiani descoperise depe atunci vii­
torul nerv al politicei ruseşti, se pare că Ruşii ei înşii nu aveau
conştiinţă de puterea lui. Relaţiile lor cu popoarele balcanice
se mănţineau încă numai în sfera religioasă. Ruşii recunoşteau
de cap al bisericei lor pe patriarhul grecesc din Constantinopoli,
plăteau pentru călugării din mănăstirile muntelui Athos tributul
pe care erau îndatoriţi a-l răspunde cătră Poartă, şi călugării
din muntele Sionului primeau dela marele principe un ajutor
de 500 de galbeni pe an.
In privirea politică Însă Ruşii erau foarte rezervaţi faţă
cu închinătorii lui Mohamed; deşi cercetaţi de mai multe ori
din partea Veneţiei, ei nu vroesc să se lege la nici o întreprin­
dere în potriva Turcilor, şi reţinerea Ruşilor în această privire
era foarte firească. Ei erau încurcaţi în neîncetaterăsboaie cu
Polonia şi cu Svedia. Atât de puţin se interesau ei de cele ce se
patreceau la sudul împărăţiei lor, încât în, 1642 ei cedează, precum
am văzut, stăruinţelor lui Vasile Lupu prin care cetatea Azovul
trece în mânile păgânilor. Este curios de notat că Turcii pusese
pe domnul Moldovei pe capul Ruşilor ·"pentru că era de aceeaşi
religie ;cu el", şi Lupu izbuteşte în misiunea lui arătând mai ales
Ruşilor că "în cazul unui răsboiu între ei şi Turci din pricina
Azovului, Turcii ar măcelări îndată pe toţi închinătorii bise­
ricei greceşti' din împrătia lor, lucru' pe care proiequiiorul lor
firesc ţarul Ruşilor, ar fi departe de a dori".
In' anul 1645 vine la tronul rusesc Alexei Romanov, care în­
drumează o politică mai activă în potriva Turcilor. Tătari atacând
cetatea Cazacilor, Cehrinul, şi aceştia cerând în zadar ajutor dela
Poartă, se întorc cătră Ruşii, care se grăbesc a le implini cererea,
punând apoi ei înşii mâna pe Cehrin în 1676. Din această pricină
Turcii declară chiar Ruşilor răsboiu în 1677, cea întăi luptă drectă
între acest e două popoare; dat' sunt răspinşi cu mari pierderi;
Răsboiul eşind în deobşte defavorabil Turcilor, ei cer singuri
pacea, care se încheie la Radzim, în 1681 şi prin care pace Ruşii
dobândesc Kievul şi Ukraina; cetăţi să nu se zidească nici de
o parte nici de alta între Bug şi Nipru : Tătarii să fie opriţi dela
prădăciuni în Rusia; Turcii recunosc ţarului titlul de împărat
şi locuitorilor Rusiei libera peregrinare la Ierusalim 65 •
• 4 Albert, Relazioni deg1i ambascatori veneli al Sena/o, Seria III, 5, p. 206·
es Zinkelsen, Geseh des osm, Reiches, V, p. 86.
[103]
:MOI,DOVA DELA CONSTANTIN DUCA PANA LA FANARIOŢI 103
Şi din această pace se vede că Rusia încă nu se pătrun­
sese de ideea care mai târziu este invocată de dânsa ca misiunea
ei istorică de căpitenie, eliberarea creştinilor ortodoxi de sub
uricioasă stăpânire a păgânilor. Deşi toată lumea din Europa'
recunoaştea şi preţuia această a ei putere, ea încă nu făcea din'
ea nici o întrebuinţare. Se părea că dormea ca leul În pustiu, i
când de o dată era să fie deşteptată de mirosul prăzei ce se a­
propia şi să se răpadă năpustit asupra ei spre a o înghiţi.
Acei însă care arătară mai de aproape Rusiei În cotro'
trebue să tindă toate silinţele ei, fură Românii. Cu ce plătir ă'
ei asemene învăţătură, vom vedea mai târzin. Stim cum în răs­
hoiul din 1672 dintre Turci şi Poloni, Stefan Petriceicu şi Gri-'
gorie Ghica trădând pe Turci către Leşi şi pricinuind o pier-:
dere însemnată stăpânilor lor sub zidurile Hotinului, sunt ne­
voiţi să caute sprijin contra păgânilor la principii creştini, şi
anume la cel mai puternic din cei ortodoxi, Ia ţarul Ruşilor,'
către care ei trimit o solie ce nu esă încă la nici un rezultat, din
pricină că domnii români sunt destituiţi.
Ceva mai târziu În 1688, Şărban Cantacuzino reînoeşte
încercarea lui Petriceicu, însărcinat de împăratul Leopold a'
trata cu principii creştini, pe care i-ar găsi dispuşi Ia o alianţă
comună În contra Turcilor. Nici această solie nu esă însă la vre­
Ull rezultat, cel ce o trimisese murind prea timpuriu 66.
Petru cel Mare. - Rămăsese păstrată lui Petru cel Mare,
după ce devine singur stăpănitor al împărăţiei moscovite, să'
pună în lucrare din partea Ruşilor politica aceea de care atâta
timp se temuse Turcii, şi pe care toată Europa o recunoştea ca
arma cea mai puternică de întrebuinţat în lupta în contra 0-
tomanilor. Deşi prima ei încercare nu izbuti, ea nu rămase mai'
puţin farul conducător al întregei purtări politice a Rusiei în'
viitor, acel far care nu numai o scoase la liman, dar o conduse
încă şi la uriaşa ei mărire. .
Acest mare principe, îndată ce se sui pe tron, recunoscu
că o împărăţie întinsă ca acea a Rusiei, fiind închisă din toate
părţile din spre mare era împiedecată În chipul cel mai serios
În desvoltarea comerţului ei, mijlocul cel mai puternic de îm­
bogăţire a popoarelor. El se hotărâ deci cu orice preţ a deschide
Rusia În spre cele două mări mai apropiete, Marea Baltică în­
spre mează-noapte şi Marea Neagră înspre miază-zi. Pentru.
a'şi deschide drumul către marea Baltică, trebuia să cucerească
nişte ţări ce erau în stăpânirea Svediei. Spre acest scop Petru
se uni cu Polonia şi Danemarca, contra tânărului rege al Sve-'
diei Carol al XU-Iea. Pentru a-şi deschide calea în spre sud, el
Întreprinde expeditiile sale contra Azovului, intrănd pentru a
indruma această întreprindere în contra Porţei, în liga sfântă
, "VoI. VII p. 210-211 şi 251-252.
[104]
104
ISTORIA ROMANILOR
'.
a apusului Eu.rop�i. Tl�rcii Însă ştiau pr�a bÎl�e, �ă v d�l� stăpâ�
nirea Azovulm ata ma m mare parte liniştea impărăţiei lor. El
văzuse pe timpul domniei Cazacilor şi a duşmăniilor lor cu Poarta
că aceştia în puţine zile puteau cu corăbiile lor să ameninţe
chiar Constantinopolea. Cu cât mai mult trebuiau să se teamă
ca această însămnată cetate să încapă în mânile unui duşman
mai puternic şi mai organizat. Tocmai atare teamă a lor se
împlineşte; căci după ce Petru cel Mare face în 1695 o zadar­
nică încercare în contra Azovului, în a doua, întreprinsă în 1696,
el reuşeşte a-l cuceri. De îndată preface toate moscheele Tăta­
rilor în biserici, şi celebrează cu mare pompă sfinţirea catedralei,
consacrând astfel şi în mod religios izbânzile pravoslavnicului
său popor. El ie măsurile cele mai energice pentru înfiinţarea
unei flote, măreşte şi întăreşte portul dela Taganrok, impune
fie-cărui proprietar de 10.000 de şerbi să construiască câte o
corabie, ne scutind nici chiar pe clerici dela o asemene înda­
torire, cere dela Veneţia marinari şi constructori de corăhii..
care în curând fac să plutească pe apele mărei de Azov 14 co­
răbii mari, 9 galere şi 40 de brigantini. Turcii deşi vedeau cu
cea mai mare nemulţămire propăşirea Rusiei pe o apă ce fusese
până atunci un adevărat lac turcesc, totuşi erau nevoiţi să Iese
răsboiul cu dânsa mai cu totul pe mânile Tătarilor, căci ei per­
deau bătălii peste bătălii în marele lor răsboiu cu puterile a-­
pusului, pierderi care pregăteau tratatul de Carlowitz din 1699,
ce lovi atât de greu în puterea lor.
Indată după încheierea acestei păei între cele trei puteri
aliate Veneţia, Germania, Polonia şi Turcia, se preface şi ar­
mistiţiul dintre Rusia şi împeriul otoman într'o pace formală,
şi însărcinatul din partea Rusiei cu tratarea de pace merge pe'
o corabie rusească la Constantinopole. Teama cea mai mare a
Turcilor, stăpânirea rusească pe marea Neagră se înfăţoşa ast­
fel într'un chip văzut şi oare cum viu înaintea ochilor lor. In
25 Iulie 1702 se subsamnă tratatul de pace, în care între altele
se recunoaşte corăbiilor de negoţ ruseşti dreptul de a trece prin
Dardanele şi celor de răsboiu dreptul de a pluti pe marea Neagră.
Azovul rămâne al Rusiei, care se îndatoreşte însă a dărâma
cetăţile dela Nipru. Ţarul este scutit de tribut către hanul tă­
tăresc şi se consfinţeşte încă odată libera peregrinare a Ruşilor
la Ierusalim. Scopul lui Petru cel Mare din acest tratat se vede
foarte limpede, anume: stăpânirea mărei Negre, scop pe care
Europa în deobşte îl şi atribuia pe atunci acestui monarc, după
cum se vede din o scrisoare a lui Leibnitz către prietenul său
Thomas Brunet: "Petru gândeşte acuma numai a nelinişti pe
Turci; plăcerea lui cea mare este marina, pe care a învăţat-o
fiindcă are de ţintă a se face stăpân pe marea Neagră".
Incercarea lui Petru de a cuceri provinciile dela sudul gol­
fului de Finlanda: Estonia, Livonia, Carelia şi Ingria dela Sve--
[105]
MOLDOVA DELA CONSTANTIN DUCA PANĂ LA FANARIOŢI 1 Of)
dezi, prin o alianţă cu Polonia şi Danemarca, îl încurcă într'un
răsboiu cu Carol al XfI-Ie regele Svediei. Un talent militar nea­
şteptat se desvăli în tânărul principe, şi Ruşii primiră la Narva
o lovitură, de care erau să se sfarme toate planurile lui Petru.
In loc însă de a se folosi de această izbândă şi de a urmări pe
Ruşi în lăuntru ţărei lor, Carol al XTJ-Ie se întoarce împotriva
regelui August al II-le al Poloniei, şi dă timp lui Petru nu numai
a recâştiga Ingria şi Carelia prin mai multe izbânzi dohândite
asupra generalilor lui Carol dar îl lasă chiar să arunce în ţările
de abia cucerite temelia viitoarei capitale a împărăţiei ruseşti.
Carol al XII-le după ce bate pe regele Poloniei August al
II-le, se întoarce iarăşi împortiva lui Petru, apucând de astă
dată de a dreptul spre Moscova, prin Ukraina, înşălat pe de-o
parte prin făgăduinţa de ajutor a lui Mazeppa, hatmanul Ca­
zacilor, pe de alta prin aşteptarea de a găsi în o ţară îmbelşu­
gată, hrană îndestulătoare pentru oastea sa. Petru pune însă
să pustieze Ukraina, în cât oastea lui Carol cade curând în cea
mai grea lipsă. Mazeppa pe care regele Svediei îşi puse atunci
toată speranţa, aduce acestuia bani în deajuns, dar hrană nu.
a foamete cumplită începe a secera cu miile soldaţii lui Carol,
care îşi vede în curând armata redusă la jumătate din ceeace
era, fără cai, suferind de lipsă şi de frig, în mijlocul unei ierni
foarte grele. In loc de a asculta de sfaturile generalilor săi şi
chiar de acele ale lui Mazeppa, care cunoştea locurile, şi de a
se întoarce îndărăt, prea încăpăţânatul Carol se hotăreşte a
merge înainte cu ori-ce preţ şi ajunge în fine, mai cu totul pierdut
snb zidurile cetăţei Pultava. Asaltul dat nu reuşeşte, şi Carol
al XII-le trebue să se hotărească la un asediu în regulă. Petru
însă vine cu o armată numeroasă şi bine pregătită în ajutorul
cetăţei sale, şi după o luptă cumplită, învinge cu totul armata
lui Carol al XII-le, omorându-i vr'o 9.000 de oameni şi prin­
zând mai pe toţi cei ce rămăsese în viaţă. Carol scapă cu vr'o
1500 de ai săi şi trece Nistrul în Moldova.
Regele Svediei fu foarte bine primit de autorităţile tur­
ceşti, şi se aşeză în Bender, de unde începu a înteţi necontenit
pe Turci, spre a-i porni cu răsboiu în contra dnşmanilor săi 67.
Ţarul Petru văzând că au răpus pe duşmanul de la Nord,
îşi îndreaptă iarăşi ochii către Sudul cel încântător, şi începe
a pune în lucrare politica devenită apoi tradiţională a Rusiei,
adecă uneltirile de răscoală a creştinilor supuşi împărăţiei o­
tomane. El intră în legături cu Mihaiu Racoviţă al Moldovei
.şi cu Brancovanu al Munteniei, ceeace aduce prinderea de către
" Asupra p et reccrci lui Carol al XII-lea la Bender şi a silinţelor lui de a
înpinge din nou pe Turci contra Ruşilor vezi Cronica lui Carol al XII-lea de
Alexandru Amiras, editat de N. Iorga cu un hogat cornentar în textul italian
-ce s'a păstrat, Studii şi Doc. IX, p. 43-111.
[106]
106
ISTORIA ROMANILOR
--------------------------------------------.--------
Ruşi pe .pământul Moldovei a unui corp de armată svedez.
Regele Carol al XII-le descoperind îndată înţălegerea dintre
tarul Ruşilor şi domnul Moldovei, îl denunţă Porţei, şi Mihaiu
Racoviţă este mazilit şi dus cu toată familia lui la Constanti­
nopole. Brancovanu mai ghibaciu izbuteşte a înşăla pe regele
Svediei, îngrijind tocmai pe atunci în toate modurile de armata
lui, iar pe Turci prin aceea că el însuşi păreşte la Poartă pe co­
legul său în domnie şi trădare, de complotarea lui cu duşmanii
împărăţiei 68.
Brancovanu însă, urmând mai departe dublul său joc cu
Ruşii şi cu Svedezii, este demascat în sfârsit de Carol al XII-le
care îl denunţă Porţii ca pe un prieten dev'otat 'al ţarului Petru.
Atunci Turcii se hotărăsc a prinde cu ori ce preţ pe domnul
Munteniei, dar neîndrăznind se încredinţeze această însărcinare
lui Neculai Mavrocordat, îl rechiamă mai mult de cât îl mazi­
Iese, trimiţând în locul lui pe proteguitul hanului Tatarilor,
Dimitrie Cantemir, care vine în Moldova, cu hotărâre a luată
de a prinde şi trada Turcilor de viu pe Constantin Brancovanu.
Aceasta vroia să facă; ce a făcut vom vedea-o în rândurile ur­
mătoare.
, Dimitrie Cantemir. - Dimitrie Cantemir vine în Iasi în
ziua de 10 Decemvrie 1710 69. Când ajunse la Galaţi el se întâlni
aice cu Neculai Mavrocordat care se ducea cătră Ţarigrad, şi
între ambii domni, cel fost şi cel viitor se făcu o legătură întă­
rită prin jurământ, că adecă Cantemir să nu dee voie boierilor
a pârâ pe Neculai Mavrocordat pentru administraţia lui, iar
Neculai Mavrocordat să sprijine la Poartă domnia lui Cantemir
şi dacă ar vroi să capete vr'un scaun, apoi să fie acel al Munteniei
iar nu al Moldovei, Pentru a aminti o plastică expresie a lui
Neculcea, şi această legătură fu ţinută de ambii domnii "cum
ţin cânii Vinerile" De abia ajuns la Ţarigrad, Mavrocordat pâ­
răşte pe Cantemir, că "el când au venit în ţara Moldovei, au
găsit mai bine de jumătate de boieri haini la Muscali, şi prin­
zându-i i-au închis, iar Dumitraşcu Vodă cum au luat dom­
nia a şi răpezit de olac înainte şi i-au slobozit pe toţi, şi
încă pe care era mai mare hain iau făcut caimacam 70.
Anume domnul care puţin timp după închiderea lui Sturza şi
Catargiu, pusese la opreală şi pe bătrânul Iordache Ruset vistier­
nicul, căruia îi luase 12 pungi de bani,ţinându-l închis până.
Ia mazilirea lui, când Turcii trimisi de Cantemir îi dau drumul
şi'! pun chiar caimacam: Neculai Mavrocordat se vede că în­
chisese pe Ruset nu din pricina hainirei lui către Ruşi cât din
aceea că intriga în contra domniei lui în favoarea lui Antioh
'8 Mai sus, p. 90 .
s 9 N. Costin, în Letopiseţe, II, p. 99 Alex. Amiras, ibidem, III p, 105.'
7. Neculcea în Lelopiseţe, II, p. 334.
�
I
;J
I
[107]
MOLDOVA DELA OONSTANTIN DUCA PANA LA FANARIO'l'I 107
Cantemir. Acuma însă Mavrocordat, aşteptându-se ca Dimi­
trie Cantemir să-i răsplătească pâra lui la Constantinopole, cu
o tânguire din partea ţărei pentru modul cum o ocârmuise, vroia
să compromită dinainte în ochii Turcilor pe boierii jăluitori,
arătându-i ca pe nişte partizani ai Ruşilor.
Cantemir însă nu rămâne mult timp dator rivalului său.
El trimite cum află despre călcarea jurământului din partea
Grecului, o deputaţie de boieri la Constantinopole care să se
tânguiască pentru jafurile făcute de Mavrocordat în Moldova,
deşi tocmai în această privinţă administraţia lui nu putea fi
învinuită. In să asemene pâre aveau nevoie oare de a se sprijini
pe adevăr? Mavrocordat speriat prin tânguirea adusă în contra
Iui, caută scăpare în casa ambasadorului francez, prietenul său,
care spunând regelui său că a fost nevoit să'l primască, nu ex­
primă altă teamă decât că-I va costa câteva pungi 71.
Dacă însă denunţarea lui Cantemir asupra lui Mavrocordat
că ar fi jăfuit ţara nu era adevărată, nu stătea tot astfel cu pâra
domnului mazil contra celui din scaun. Nu ţinuse într'adevăr
mult timp credinţa lui Cantemir către Turci. La început el se
arată foarte răvnitor pentru apărarea intereselor lor. Cum vine
în scaun caută să se pună bine cu boierii, de care avea nevoie
pentru îndeplinirea însărcinărei sale, iertându-le darea dese­
tinei; apoi cere voia dela vizirul ca să prindă pe Brancovanu.
Acesta Însă trimite răspuns lui Cantemir să mai aştepte ceva,
până Brancovanu va plăti cele 500 de pungi de bani pe care-i
le ceruse, în cât se vede ce bine făcuse Brancovanu de pusese
un termen de cinci luni pentru plata lor, şi cât de minunat. cu­
nostea acest domn lacoma fire a Turcilor. Cantemir foarte bine
informat de tot ce se petrecea la Ruşi, transmitea toate ştirile
Porţei, şi chiar paşa de Bender, deşi mai apropiat de oştirile
ruseşti, tot deja Cantemir îşi trăgea informaţiile sale cele mai
sigure. .
Cantemir însă este în curând câştigat de ţarul Ruşilor,
care trimite în solie la el pe medicul grec Policala 72, şi purtarea
lui de până acum sinceră cătră Turci îi dă putinţa de a-i înşăla
cu mai mare uşurinţă. Anume el cere voie dela Turci ca "să se
facă a se ajunge cu Muscalii, şi ce ar vedea şi ce ar înţălege de
toate să faca ştire Porţei 73.
Astfel cu acest meşteşug, Cantemir putea să între în
71 Des AJ"ur, cătră regele, 10 Maiu 1711. Hurm. Doc. Suplement, 1
p , 395.
s e Carra Hist, de la Moldavie el de la Valachie, p. 72.
13 Neculcea , în Letopiseţe, IT, p. 355. Un doc, din 1740 de la Gr. Ghica
Voevod vorbeşte de "vremea când a venit Petru împăratul Mochicesc cu oştile
sale Împotriva prea puternicilor noştri stăpâni fiind atunci domn, Dimitrie Can­
temir şi hăinându-se de prea puternica împăraţie". Ghlbănescu, Surete şi lzvoade
IX. 217.
[108]
108
ISTORIA ROMANILOR
(
înţălegere chiar �ăţiş� cu Ruşii, Ţ�rcii crezând c� el, se preface
numai pentru a iscodi pe duşmanii lor. Nu numai atat, dar Ca­
puchehaia lui Cantemir din Constantinopole, un Grec Iane, lua
scrisorile ambasadorului rusesc ce era aruncat în închisoarea
celor şepte turnuri, şi le transmitea lui Cantemir, iar acesta le
trecea ţarului.
Ce motiv împinsese pe Cantemir a se lepăda a cu atât gră­
bire de Turcii şi a trece cătră duşmanii lor?
După Ioan Neculcea motivul ce l'ar fi aruncat pe. Cantemir
in partida Ruşilor, ar fi fost temerea de intrigile lui Brancoveanu,
care simţind că Cantemir fusese trimis în Moldova, anume în
scopul de a'l prinde pe el, "să nu-şi tocmească lucrul la Constan­
tinopol, să nu'l răpue pe dânsul şi să'l mazilească" 74. Acest
motiv nu'l putem admite ca hotăritor. Cantemir a trecut aşa de
grabnic la Ruşi, în cât Brancovanu nici n'avuse timp a îndruma
stăruinţele sale contra domnului Moldovei. Cantemir el însuş dă
în istoria împărăţiei turceşti cea scrisă de el, un alt motiv, bine
înţăles mai puţin egoist: "In luna Schewal al anului Hegirei
1122 Cantemir a fost trimis în Moldova, cu ordinul de a prinde
pe Brancovanu, prefăcându-se de prieten alsău, sau în vre un alt
chip, şi s1-1 trimită viu sau mort la Constantinopole, şi când va
pune stăpânire pe principatulValahiei, să iee în mâini guvernarea
acelei ţări, iar pentru Moldova să propună un alt princepe a
cărui aprobare rămâne păstrată curţei suzerane. Pentru împli­
nirea mai grabnică a acestui plan, sultanul dă ordin hanului de
a pune în slujba lui Cantemir atâtea mii de Tatarii câţi va fi
de nevoie. Pe lângă aceasta sultanul făgădueşte lui Cantemir
că-i dă principatul pe viaţă şi nu-i va cere nici tribut, nici pescheş,
cât timp va sta în Moldova, După ce aceste făgăduinţi au fost
întărite prin un hatişerif, Cantemir a venit în Moldova, împreună
cu hanul Tătarilor. Insă puţine zile după venirea lui, primeşte o·
scrisoare dela chehaia marelui vizir, Osman Aga, în care i se
cerea îndată, pentru sultan şi vizir, pescheşul obicinuit la fie
care întrare în domnie şi o mulţime de zaharea pentru oştile
cele turceşti. Pe lângă aceste să pună podurile în stare cu cea mai
mare grăbire şi să procure Cazacilor şi Svedejilor locuinţi pentru
iarnă, iar el singur să se afle în primăvară cu oamenii săi la Ben­
der şi alte cereri tot aşa de îngreuietoare. Cunoscând deci Can­
temir de pe acestă roadă cât de puţin era de aşteptat dela ne­
credincioşi, el aruncă legătura cu Turcii şi crezu mai de cuvinţă a
suferi împreună cu Hristos de cât a spera bogăţiile cele înşă­
loare ale Egiptului. El trimise deci un sol credincios la ţar pentru
a-i oferi slujbele sale şi acele ale principatului său" 75.
" Ibidem.
ve Cantemir, Geschichie des osm. Reiches deutschc von Schmidt, Hamburg.
1745, p. 565.
[109]
MOLDOVA IlELA CONSTANTIN DUCA PANA LA FANARIOTI 109
Nu putem şti pănă întru cât sunt adevărate arătările lui
Cantemir. Atâta putem constata, că ele nu sunt adeverite prin
nici un izvor contimpuran, în cât s'ar părea a fi fost închipuite
de domnul scriitor spre a îndreptăţi trădarea lui.
Cauza care l'au îndepărtat pe Cantemir de Turci este de
căutat aiurea. Era convingerea adânc înrădăcinată în el despre
starea de decădere în care se aflau Turcii, izvorită din serioaza
şi indelungata lui îndeletnicire cu istoria Otomanilor. Acest
spirit într'adevăr profetic văzuse chiar dela începutul decăderei
poporului turcesc. care porneşte depe timpul său, un povărniş
pe care el nu se va mai putea opri, şi în Ruşi el privea pe moşte­
nitorii fireşti al împărăţiei Mohamedanilor, Istoria lor cea scrisă
de .dânsul se împarte, conform cu convingerea lui, în două perioade:
acea a creşterei sale pănă la anul 1672 şi acea a decăderei, scurtul
răstimp dela acea dată pănă la 1711, unde se opreşte scrierea lui
Cantemir. Cuvintele cu care el sfârşeşte prima perioadă sunt
însămnătoare : "Aceasta fu cea de pe urmă victorie, din anul
Hegirei 611 pănă la 1083 prin care se aduse împărăţiei Otomanilor
. vre un folos, sau prin care se adause vechilor margini ale îm­
periului vre un oraş sau vre o ţară. După aceasta şi mai ales pe
timpul împăratului Leopold din Germania, urmară bătălii
înfricoşate, pe care urmaşii cu greu le-ar putea crede, dacă nu ar
fi adeverite prin autenticitatea unor documente oficiale, şi
puterea Otomanilor a slăbit foarte tare prin perderea mai multor
regate, prin peierea unor oştiri întregi, precum şi prin răsboae
lăuntrice. şi împărecheri. 76 Fiind deci adânc convins Cantemir
că rezultatul răsboiului ce trebuia să izbucnească va eşi în
. defavoarea Turcilor, înţălegem cum se face de el se îndepărta
de ei. Este în orice caz destul de neaşteptat de a vedea în
acele timpuri şi mai ales în Ţările Române o purtare politică
izvorâtă din o convingere stiintifică.
Si într' adevăr că răsboi'ul er� neînlăturabil, cu toate silinţele
ambasadorilor germani de a'l împiedica, din teama ce o aveau de
a nu încurca iar şi pe împărăţia lor înt'un răsboiu cu Turcii,
tocmai în momentul când era să se hotărască importanta chesti­
une a succesiunei Spaniei 77. Turcii fusese mai ales loviţi prin
îndrăzneala lui Petru cel Mare, de a pătrunde în hotarele Moldo­
vei, spre a prinde oştirea svedeză. Aceasta era plângerea lor de
căpitenie contra Ruşilor şi motivul lor cel mai de frunte, din
acele mărturisite, pentru declararea răsboi ului. Alte două mai
erau; zidirea unor cetăti în afară de teritorul rusesc cu toate
protestările Porţei, şi împedecarea reîntoarcerei lui Carol al XII-le
în Svedia prin Polonia, ţară ce nu era în stăpânirea Ruşilor 78.
Iti ibidem, p. 408.
77 Vezi mai multe rapoarte ale amb, germani din Aprilie 1771 în Hurm,
Doc. VI, p. 73 şi urm,
7. Scrisoarea lui De Feriol din 21 Noemvrie 1710, ibidem, Supt. 1, p. 388.
[110]
110
IS1'ORIA ROMANILOR
\
Toate aceste motive le vedem însă că nu sunt îndestulătoare
pentru a explica izbucnirea răsboiului, afară de cel dîntăi care
poate fi însă ocazia şi nu pricina determinătoare .a duşmănii lor.
Cauza adevărată sta şi aice aiurea, anume în faptele anterioare ale
lui Petru cel Mare, în cucerirea Azovului, în crearea unei flote
ruseşti pe marea Neagră, în tratatele pe care Turcii siliţi prin
nenorocirile lor fusese nevoiţi să le încheie cu Ruşii, şi prin care
le concedau libera navigare prin mările turceşti, toate aceste
câştiguri şi concesiuni făcute unei puteri de care Turcii se temeau
mai mult de cât de ori care alta, căci ea singură poseda putinţa
de a arunca flacăra răscoalei chiar în sinul împărăţiei lor, prin
îndemnarea creştinilor de a se lepăda de supunerea cătră ei şi
de a se alipi cătră ţarul cel drept credincios. Si această aţâţare
la răscoală era chiar pusă în lucrare de Ruşi. Ei provocase la
defecţiune pe Racoviţă şi pe Brancoveanu, din care pe unul
Poarta pusese mâna, pe celalalt vroia să pună acuma.
Cu toate aceste uneltiri periculoase, Turcii ce de abia
răsuflase de cumplitele pierderi încercate în timpul răsboiului
ligei sfinte, păreau că nu îndrăznesc a declara răsboiu Ruşilor.
1 n 1709 N oemvrie cu toate că Turcii chiar atunci destituise pe
Mihaiu Racoviţă, pentru alipirea sa cătră Ruşi, ei reînoesc
tratatul cu aceştia, şi actul de reînoire este trimis de sultanul
cu o scrisoare autografă catră ţal'. Văzând purtarea pacinică
a Turcilor cătră Ruşi, Carol face o ultimă încercare şi trimite
pe Poniatowski cu un memoriu cătră sultanul, în care el acuza
pe marele vizir de a fi cumpărat de Ruşi, şi de a lucra în contra
interesului chiar al poporului turcesc. Poniatowski izbutind
să dee memoriul chiar în mâna sultanului, într'o Vinere la eşirea
din moschee, acesta cetindn'l se convinge de cele arătate întrînsul
Ali pa şa este scos din vizirat care este încredinţat lui Baltagi
Mohamed paşa, duşman înverşunat al ţarului, care face să, se
declare încă în Noemvrie 1710 împăratului Ruşilor răsboiu.
Acesta de şi în aparenţă vroia pacea, în inima lui ar fi fost prea
nemultămit dacă Turcii ar fi consimtit la cererile sale, căci el
îşi pusese în gând a alunga pe Turci din Europa, şi pentru 'a
realiza o asemene ţintă lupta era neapărată.
Petru cel Mare publică îndată un manifest pentru a răs­
punde declaraţiei de răsboiu. In acest act ţarul nu se plânge atâta
de nedreptăţile făcute lui de Turci prin adăpostirea duşmanului
său în împărăţia lor, ci ie rolul de apărător al popoarelor creştine,
care ar zace în robia Mulsumanilor. "Gem apăsaţi de jugul
barbarilor Grecii, Valachii, Bulgarii şi Sârbii, şi dovedesc prin
adânca lor mizerie cât se ţin Turcii de toate tratatele lor" 79.
vv Reprodus de Zinkeisen 1. c. V, p, 412, noLa 1;' "Gemnnl Barbaroru m
jugo opressi Graeci, Valachi , Bulgari Serviique, quanta cstillis religo pact.orum
deterrimaesuac miseriae cxperilllltllr",
[111]
MOLDOVA DELA CONSTANTIN DUCA PANA LA FANARIOTT 111
Astfelînaugurează Petru cel Mare politica sa în contra în­
chinătorilor lui Mahomed, ascunzând adevăratul ţel al răsboa­
elor sale in Răsărit sub masca fatarnică a eJiberărei crestinilor
de sub jugul mohametan. Petru cel Mare, precum este cel 'd'întăi
Văcar
. {Co l ecţia deo'stampe a Ac. Române 1729)
care avu gândul a deschide Rusia din spre mare, este şi cel d'ântăi
care întreprinde împotriva Turciei răsboiul sfânt, o adevărată
cruciată în aparenţă, în care Ruşii se arătau că lupta numai cât
pentru comunitatea religiei şi răspândea sângele cel mai scump
al copiilor lor pentru o cauză umanitară, pe când în realitate
I
r
[112]
112
ISTORIA HOi\{A:'>iIT,OR
ei căutau, la umbra acestui pretext închipuit să-şi îndeplinească
interesele lor cele mai de căpitenie.
Caracterul de sfânt al acestui răsboiu se vede şi din pre­
gătirile lui. In 21 Fevruarie 1711, se ţine în catedrala din Moscova
° sărbare religioasă în faţaţarului. Două regimente din garda
imperială erau înşirate înaintea bisericei, şi ele în locul steagului
lor cel obicinuit purtau unul roş cu inscripţia: "în numele
Mântuitoriului şi al creştinătăţei", De asupra acestei inscripţii
se afla o cruce încunjurată de raze, cu legenda: "în acest semn
vei învinge". Petru era atât de sigur pe izbânda în cât el spunea
adese ori "că vra să fie îngropat în Constantinopole". Din aceasta
se vede că Petru avea de sigur ca ultimă ţintă ° ostenelelor sale
capitala de pe malurile Bosforului şi poate restatornicirea împă­
răţiei bizantine.
Cantemir trebuia să urmeze şi el de o camdată până la
apropierea Ruşilor o politică ca acea a lui Brancovanu, adecă să
Iăţărească supunerea cătră Turci, ceea ce îi era cu atât mai uşor
de făcut, cu cât el primise chiar dela Turci învoirea de a se
preface că s'ar ajunge cu Muscalii. El condusese însă negociările
sale cu Ruşii aşa de secret încât nici un boier, nici chiar hatmanul
său Neculcea nu ştia de ele, ci gândea că se va trage Cantemir
în jos cătră Huşi, spre a se apropia de oastea turcească ce înainta
asupra Dunărei 80.
Trecerea lui Cantemir făţiş la Ruşi. - Momentul se apropia
în care domnul Moldovei trebuia să se pronunţe într'un chip
hotărât. Anume vizirul văzând că ciocnirea între el şi Ruşi se
apropia pe zi ce merge, trimite ordin lui Cantemir ca să prindă
pe Brancovanu. Neculcea îl sfătueşte ca să dee ascultare ordi­
nului, să se tragă în jos, ci să poate ca Turcii să bată pe Ruşi
şi atunci Tatarii ar prada ţara. Cantemir îi răspunde însă în
aparenţă cu amărăciune: "Voi toţi fugiţi dela mine la Ruşi şi mă
lăsaţi pe mine singur la Turci". Cantemir atunci dă pe faţă hai­
nirea lui şi cere dela generalul rus Scheremetev ca să-i trimită
un corp de oştire spre paza lui, ceea ce Rusul se grăbeşte a în­
deplini, trimiţind la Iaşi 4000 de călăreţi parte Ruşi, parte
Moldoveni în leafă.
Cantemir pentru a îndreptăţi faţă cu ţara însămnatul
lui pas, publică şi el un manifest în care între altele spune că :
"Noi Dimitrie Cantemir din mila lui Dumnezeu domnul ţărei
Moldovei cătră mitropolitul, episcopii, boierii, căpitanii şi toţi
slujitorii pământului moldovenesc, facem ştiut că întru cât duş­
manii creştinătăţei, Turcii n'au respectat tratatul încheiet de
predecesorul nostru Bogdan, prin care ţara se obligă a plăti
eu Neculcea în Lelopiseţe, II, p. 341: "Atunci am ştiut şi eu că au fost
scris Durnltraşcu Vodă să vie Muscalii, că eu tot gândeam că vom purcede în
jos spre Huşi, precum stătutsern".
[113]
MOLDOVA DELA CONSTANTIN DUCA PANA LA FANARIOTI 113
sultanului numai 4000 de galbeni, 40 de cai şi 24 de şoimi pe an,
şi au introdus în ţara Moldovei tot soiul de asupriri, dărămând
sau ocupând cetăţile ei învoind Tatarilor a o prăda, luând În
robie pe fiii şi soţiile noastre spre a'şi face râs de ele, sporind
pe fie ce zi tributul până aşa grad că au devenit cu neputinţă de
răspuns, noi ne am unit cu împăratul milostiv şi credincios al
Rusiei, Petru Alexievici, care au ridicat arma spre a mântui
pe creştini din jugul robiei mohometane. Prin urmare tot omul
din această ţară să iee armele spre a-i veni în ajutor, căci care
nu va urma astfel i se vor confisca averile" 81.
Cantemir însă luase de mai înainte măsura de a-şi asigura
printr'un tratat formal poziţia lui faţă cu viitorii stăpâni ai
ţărei sale. Il încheese încă până. a nu intra Ruşii în ţară, la 13
April 1711, în oraşul Lusk, prin mijlocirea lui Luca vistiernicul,
În cuprinderea următoare:
1. Ţara Moldovei cu Nistru să-i fie hotarul şi Bugeagul
cu toate cetăţile tot a Moldovei să fie; numai de odată prin cetăţi
să se aşeze Muscali oşteni pănă s'a întemeia ţara, iar apoi să
lipsască oastea moschicească.
2. Bir să nu plătească ţara nici un ban.
3. Pe domn să nu'l mazilească Împărăţia până la moarte
pe urmă din fii lui să fie pe care şi l'ar alege ţara.
4. Neamul lui să nu iasă din domnie, numai când s'ar
haini, sau şi-ar lepăda legea, atunci acela să se lipsască şi să se
pună din fraţii lui.
5. Pe boieri să nu-i mazilească domnul din boierii până
Ia moarte, sau cu mare vină să-i scoată.
6. Vama ocnei şi altor târguri să fie venitul domnilor,
iar alte dări să nu fie.
7. Mazilii şi mănăstirile să-şi stăpănească ocinile, moşiile
şi vecinii săi, şi să'şi iee şi dese tina de stupi şi de mascuri şi go­
ştina de oi de pe moşiile sale.
8. Zece mii de oaste să fie gata în ţară şi impărăţia să
le dee leafă din visteria împărătescă.
9. Din Muscali să nu se amestece la boeriile Moldovei,
nici să se însoare în ţară, nici moşii să nu cumpere.
10. Domnul să nu fie volnic a pierde pe boieri, ori ce gre­
şală ar face, fără sfatul tuturor şi iscălitura mitropolitului".
Câte-va alte condiţii se raportară la starea de lucruri
creată prin răshoiu ; cea mai însămnată este următoarea:
"Pace Muscalul cu Turcul să nu fad; iar de s'ar întâmpla
să facă pace şi să rămână Moldova tot sub stăpânirea turcească,
atunci să aibă împăratul moschicesc a da lui Dumitraşcu Vodă
8l Acesta est e înţelesul manifestului ce se află reprodus în limba latină
în 'Hurm. Doc, Supl. J, p. 396. Un rezumat al său, nu prea exact, este dat de
o scrisoare germană din Moldova, din 29 Iunie 1711 Hurm. Doc. VI, p. 79.
A. D. Xenopol, Istoria Românilor. - VoI. VIn.
[114]
114
ISTORIA ROMANILOR
două părechi de curţi în Stoliţa şi moşii pentru moşiile din Mol­
dova şi cheltuiala pe zi în toată viaţa lui şi oamenilor lui să nu-i
Iipsască, şi de nu i-ar plăcea acolo şi s-ar trage într'altă ţară
creştinească voInic să fie a merge" 82.
Dacă Rusia asigura cel puţin lui Cantemir mănţinerea
lui şi a familiei sale în chip ereditar în tronul Moldovei, să videm
ce sprijin primea ea în schimb atât dela acest princepe cât şi
dela colegul său din Muntenia pentru susţinerea luptei în contra
Turcilor.
Baluze către Rege 8 Iulie 1711 spune din contră că D.
Cantemir ar fi răpit dela neguţătorii turci 100.000 de oi şi 30000
de boi pe care i-ar fi dat Ruşilor, şi că gospodarul Valahiei ar
fi fost dispus a face tot astfel dac că încă n'a făcut-o (J-Iurm. Doc.
XVI p. 382). Care versiune să fie adevărată? Noi credem că
tot aceea a cronicarului de oarece alt raport al lui Baluze (ibidem
p. 383) spune ca: .J'armee moscovite courrait le risque de
souffrir encore bien d'avantage dans ce pays desert et ruine par
les Tatars et qui ont ordre de bruler et de desoler tout le pays entre
le Dniester et Danube et dans lequel elle pourrait trouver, si elle
n'y prende garde, un sort pareil a celui du roi de Suede a Poltava",
de unde în atare pustie şi ruină să se fi aflat 30.000 de boi?
Brancovanu şi Cantemir făgăduise ţarului zaharea şi
ajutor armat, mai ales călărime, de care armata acestuia era
lipsită. Pentru cumpărarea proviziilor trebuincioase, Brancova­
nu primise 300 de pungi şi Cantemir 130. Domnul Munteniei şi
adunase o mare câtime de proviant, pe care însă, când aude
despre trecerea pripită a lui Toma Cantacuzino în lagărul rusesc,
se opreşte de a-l expedui la Prut. Cantemir nu putuse găsi nimica
În Moldova, ,;fiind lipsă de pâne pentru lăcustele ce era pe
aice si mai înainte cu vro 2-3 ani si întracel an mânia lui Dum­
nezeu, cât nici earbă pe câmp, ni�i frunze pe păduri, unde că­
dea lăcusta nu rămânea" 83. Din ambele aceste pricini aromata
lui Petru cel Mare rămase lipsită de proviziile pe care el se în­
temeiase când deschisese războiul în contra Turcilor, ba pe care
îl întreprinsese mai ales în urma asigurărilor repetate ale dom­
nilor români, că va găsi în ţările lor o bogată aprovizionare.
Generalul rusesc Miinnicli care trăia pe timpul lui Petru cel
Mare, spune despre el în memoriile sale că "se lăsase a fi înşălat
prin făgăduinţele gospodarului moldovan Cantemir, în speranţa
" Neculcca in Lelopiseţe, II, p. 377. Ath. Cornncn. lpsilanti, 1. c. p. 'J56.
In colecţia tratatelor Mitilineu p. 74 acest tratat este reprodus în altă cuprindere
mai puţin bătătoare la ochi În ce priveşte îngrijirea de interesele ruseşti,
cu alte cuvinte mai neinteresat. Această versiune este însă luată după
publlcaţia oficială rusească. Polnoe Sobranie Zaconoui, IV, p. 659. Noi credem
că adevăratul text este acel dat de Neculcea, hatmanul lui Cantemir. Data şi
locul încheierei tratatului sunt îndicate de Carra, Histoire de la Moidanie el de la
Y alachie, Neufchâtel, 1781 p. 73. .
83 N. Must.ea în Lelopiseţe, III, p. 53.
[115]
MOLDOVA DRLA CONSTANTIN DUCA PANĂ LA FANAfl.lOTI 115
de-a găsi magazii de proviant, a trece Nistrul şi a merge cătră
Dunărea cu o armată de 40.000 de oameni, lipsită cu totul de a
le mâncărei" 84. Tot asemene spune şi raportul secretarului
Fleischmann cătră consiliul de răsboiu datat din Isaccea în 29
Cioban
(Col ecţia de stampe a Ac. Române, 17:29)
Iulie 1711, că "Petru care se bazase pe făgăduinţele lui Cantemir
găsi Moldova pustietă" 85. Alexandru Amiras cronicarul moldo-
" Mu nnichs 'Laqebucti in E. Hermann Beitrăqe zur Gesch. des russischen
Reiclies, Leipzig. 1843. p. 123. Corup. N. Mustea în Letopiseţe, III, p. 49.
85 Hurm. ])oc. VI, p. 84.
[116]
116
IS'fORIA ROMANILOR
venesc atribue tot acestei împrejurări nenorocirea lui Petru dela
Prut: "atunci a văzut împăratul Ia ce l'au adus sfatul lui Dumi­
traseu Vodă şi a lui Basarab Vodă, care numai cu vorba l'au în­
tărit să vie asupra Turcilor, iar ajutor de bucate sau oameni
nici unul nu i-au dat", şi Radu Popescu consună cu Amiras când
spune: "Muscalii fiind că nu aveau zaharea gătită, nădăjduin­
du-se în zahareaua ce făgăduise Brancovanu să le trimită
şi nu le-au trimis, era pocăltiţi de foame" 86. In sfârşit Carra
spune "că generalii lui Petru cel Mare, răzămându-se pe cuvântul
Brancovanului, nu adusese hrană decât pentru 20 de zile" 87.
Toate aceste arătări, care atribue într'un glas lipsei de ajutor de
hrană din partea Românilor căderea armatei ruseşti Ia Prut,
ne fac să nu putem da crezare lui Neculcea care, singur din toate
izvoarele timpului, caută să scuzezepe Cantemir şi în această
privire, spunând că domnul său ar fi declarat ţarului că "Mol­
dovenii ar putea duce în răsboiu numai 3000 de oameni şi că
zaharea nu ar fi" 88. '
Cu oamenii de oaste lucrurile sta tot aşa de rău, cel puţin
în Moldova, căci Brancovanu de şi adunase un număr în destul
de însemnat - se vorbea chiar de 22.000 de oameni - stătea însă
în aşteptare în lagărul dela UrIaţi. In Moldova Cantemir în­
sărcinează pe Luca vistiernicul, omul său de încredere să strân­
gă oameni cu plată. Auziind de leafă, începură a se grămădi Ia
oştire în mare număr; însă nu numai slujitori, ci şi ciobotari.
croitori, blănari, cărcimari şi câte alte bresle de a rândul. "Slu­
gile lăsau pe boieri argaţii lăsau pe stăpâni şi câtă altă prostime
mulţi au mers de au luat bani şi s'au scris la steaguri, mai mulţi
fără de arme, că nu aveau de unde să mai cumpere, că şi arcarii
sfârşise arcele, săgeţile şi săhăidacele ce au avut în dughenile
lor, ce îşi făcea suliţi din crengi ascuţite şi pârlite la vârf, se în­
călăra cine cum putea. Dar ce oştean să fie prostimea, mojicii
ce nici odată pre cal n'au încălecat, nici armă în mână n'au prins
de când erau ei, nici în oşti n'au slujit, ci numai cât perdeau
banii, bându-i pe Ia crâşme ziua, iar noaptea se duceau pe la
drumuri de jăcuiau pre oameni de ce aveau şi la drumuri şi Ia
hejănii, şi furiş iar mai apoi şi făţiş, alţii umblau de stricau
prisecele oamenilor, iară Ia oaste n'au mers" 89.
Această perspectivă aştepta pe ţarul Moscovei, la care
el bine înţeles era departe de a se gândi. Petru cel Mare vine
se Letopiseiele, III, p. 10 Mag. isi. IV, p. 24.
" CaITa, p. 154 .
as Leicpiseiele, II, p. 338 .
aa Combină locurile din Nec. Costin, Letopiseţele, II, p. 112, Neculcea,
Ibidem, p. 345, N. Mustea, Ibidem, III, p. 49-50.
1
[117]
MOLDOVA DELA CONSTANTIN DUCA PANA LA FANARIOTI 117
curând după trimitirea avangardei sale, în Iaşi în ziua de 11
Iunie 1711 unde este primit şi îmbrăţoşat cu drag de întreaga
poporaţie. El arată lui Cantemir cele mai mari onoruri, îl sărută
pe cap pe când domnul îi sărută mâna, şi luându'l în braţe îl
Ardelean pe gânduri
(Din colectia de stampe a Ac. Române 17"9)
râdică în sus cu o mână, iar la ospăţ îl pune în fruntea mesei.
Petru se arată foarte bine voitor cătră boieri, pe care îi tratează cu
mâna sa cu câte un pahar de vin. După aceea se face un banchet
la împăratul unde boierii beau pentru prima oară "vin fran­
ţozesc" (şampanie), şi cum au băut, cum au înmărmurit toţi
[118]
118
ISTORIA ROi\ENILOR
de beţi. In curând însă era să se schimbe râsul în plâns şi veselia
în întristăciune" 90.
Anume Petru cel Mare mai făcuse încă şi alte greşeli de
cât aceea de a se încrede aşa orbiş în nişte făgăduinţi fără nici
o garanţie, anume lăsase un corp mare de armată contra Tătarilor
Crimeei şi altul la nord cătră Livonia. Apoi el îşi mai îndepăr­
tase şi puţina cavalerie de care dispunea, încredinţând-o lui Toma
Cantacuzino, spre a merge să calce Brăila. In curând se arătară
urmările unei asemene conduceri neghibace a răsboiului, Lipsa
de hrană slăbeşte puterile armatei; acea de fân, pe pământul
pustiet de lăcuste a Moldovei, face să se peardă şi puţinii cai
ce mai rămăsese pe la artilerie.
Lupta dela Stănileşti. - Şi cu toate aceste la început
Turcii, de şi foarte numeroşi, nu aveau încredere în puterile
lor, atâta le slăbise moralul înfrângerile suferite dela Nemţi.
Ei se temeau chiar să treacă Dunărea, şi erau dispuşi să. ofere
pacea Ruşilor, dacă Cantemir şi cu Toma Cantacuzino, acei care
prin purtarea lor se compromisese într'un chip irevocabil faţă
cu Turcii, n'ar fi încurajat pe împăratul la luptă cu ori ce preţ.
Turcii pe de altă parte fură' îmbărbătaţi prin scrisorile unui
boier moldovan, din partida adversă lui Cantemir, care scriea
vizirului, că Ruşii sunt puţini şi lipsiţi de indestulare. Petru
cel Mare văzând nehotărârea Turcilor de a veni asupră-i, crede
că ei erau încă mai puţini în puteri în cât astfel ambii duşmani
înaintau unul asupra altuia, nu în credinţa că este mai tare, dar
în aceea că protivnicul e mai slab de cât el.
După o luptă de avangardă la balta Pruteţului, Ruşii
sunt cu totul încunjuraţi de Turci la Stănileşti. Impăratul vă­
zându-se în pericol de a fi prins, întrebă pe Neculcea, dacă nu
ar fi cu putinţă a-l scoate cu o mică gardă în Ungaria. Neculcea
îi răspunde că e împărat şi lucrul ar fi peste putere. Petru atunci
pune pe Seremetev să scrie o scrisoare vizirului ca din partea
generalilor ruşi, în care le dă a înţălege că împăratul n'ar fi
în lagăr, oferind pacea Turcilor.
Mai multe împrejurări împingeau pe Turci, să nu se poată
folosi de victoria lor, şi să piardă din mâni prilejul neauzit de a
prinde nu numai pe împăratul, dar pe regeneratorul Rusiei.
Fatalitatea însă înscrisese în cartea destinelor omeneşti viaţa
pentru Rusia şi moarte pentru Turcia. Mai întăi era teama de
înfurierea Ruşilor, care luptase În întâlnirile cu Turcii ca nişte
desperaţi; apoi generalul Reni care plecase în spre Brăila cu
Toma Cantacuzino, putea să le taie retragerea. Ceea ce însă
mai ales hotări pe vizir să primească pacea, fu împrejurarea că
sultanul neştiind cum stau trebile pe câmpul ele răsboiu, scrisese
eu rvecuiceu, Ibidem, II, p. 352 Comp. N. Costin, Ibidem, p. 113. Asupra
zilei când intră Petru în Iaşi, vezi Carra , p. 73.
[119]
?l'fOLDDVA DELA CONSTA.NTIN ,DUCA PA.NA LA FAXAHIOŢI 119
vizirului că dacă i s'ar propune pacea să o primească, numai de cât,
şi Ienicerii aflând de acest ordin refuzau de a mai ataca coloanele
ruseşti; toate aceste Întărite de Ruşi şi prin de ruri Însemnate
făcute vizirului, adunate dela toţi ofiţerii armatei din iniţiativa
Popă de sat
(Colecţia de stampe a Ac. Române 1729)
împărătesei Caterinei. Neculcea spune că i s'ar fi dat pănăjla
800 de pungi nl.
91 Lctooiseieie, II, p. :363. Raportul unui Svedez cătră Anton OUl despre
lupta dela Stănileşti, 29 Iulie 1711 în Hurm. Doc. VI, p. 88: "ansehuliche
Gesch(>nke au Gold und .Iuwellen",
[120]
120
ISTORIA ROM A:-.ILOR
Vizirul primeşte să suspende lupta pentru câte-va oare
şi să trateze de pace. Regele Svediei când aude despre această
nebunie, de a vorbi de pace cu un duşman pe care '1 avea pe
deplin în puterea lui, aleargă la vizirul, conjură, protestează,
ameninţă, toate însă în zădar. Cumplitul Baltagi Mohamed.
duşmanul neîmpăcat al Ruşilor de departe, se înmuiese neaşteptat
de îndată ce făcuse cunoştinţa mai de aproape cu ei, şi mai ales
cu aurul lor. El răspinge stăruinţele desperate ale lui Carol al
XII-le, mulţămindu-se a dicta Ruşilor nişte condiţii, care pentru
o pierdere obicinuită ar putea părea în destul de grele, dar care
erau nimica în asămănarea cumpenei neauzite din care scăpa pe
ţarul, Condiţiile păcei încheiete în ziua de 22 Iulie 1711 sunt acele
că Ruşii pierd Azovul, Podolia şi dreptul de a avea un ambasador
în Constantinopole şi altele de mai puţină însămnătate. Turcii însă
cereau numai de cât pe Cantemir pe care ţarul izbuteşte să'l
scape cu mare greutate, ascunzându'l în fundul butcei împărătesei
El se duce în Rusia împreună cu 24 boieri compromişi prin tre­
cerea în partea Ruşilor. Toma spatarul care izbutise să iee Bră­
ila, auzind despre răpunerea lui Petru la Prut, trece pe la Braşov
în Austria, de unde şi el se duce la Ruşi, şi este numit general 92.
Astfel se sfârşise împreună cu expediţia şi marele pla­
nuri ale lui Petru cel Mare. Dar Rusia nu perdu inima din pricina
acestei înfrângeri. Ea urmări mai departe gândirea marelui ei
împărat, care ca una ce era rodnică şi plină de viitor, ajunse la
sfârşit ţinta acea pe �are Petru cel Mare o întrevăzuse în visurile
sale.
Petru cel Mare se întorcea prin Polonia şi se opri la Varşovia
unde ospătă la regele August. O damă de spirit, soţia hatmanului
Sniavsky, îndreptându-se cătră el îi spuse: "Mult mă mir eu de
voi împăraţii şi craii cum de nu vă ţineţi de cuvânt şi ne amăgiţi
pre noi. Aşa mai anţert ne spunea nouă tuturor Leştelor craiul
Svedului, să ne gătim cu toatele S1 mergem să iernăm în Sto­
liţa mosohicească înpreună cu dânsul, şi noi când ne găteam
să mergem pe cuvântul lui, el ne au amăgit şi n'au mers în
Stoliţa ci s'au dus la Tighinea. Şi acum Impărăţia ta ne ai zis
să ne gătim să mergem la Ţarigrad, şi noi ne bucuram tare că
om merge de om vedea Ţarigradul, şi când noi ne găteam, Măria
ta n'ai vrut să mai mergi ci te ai întors înapoi".
Astfel ironica gură a unei frumoase femei aminti lui
Petru cel Mare, că soarta are susurile şi josurile ei, şi că puţin
lipsise ca el să se coboare poate încă şi mai adânc de cum căzuse
nenorocitul Corol. .
92 Vezi un raport a lui Fabri cătră Şteinville din 2 August 1711, în care
se vorbeşte despre adăpostirea lui Toma În Braşov, Hurm. Doc. VI, p. 89. Asupra
scăpări! lui Cantemir în Rusia vezi şi o scrisoare a lui .... către Voltaire 1730, N.
Iorga, Aete şi Frq. I, p. 101.
[121]
I
I
�.
J
MOLDOVA DELA CONSTANTI]\; DUCA PANA J�A FANARIOŢI 121
4. UOl\L\NII ŞI RUŞII.
In alipirea lor de politica rusească Constantin Brancovanu
şi Dimitrie Cantemir, domnii români, urmase nu numai îmbol­
direa unui sinţimânt personal, ci acelui al popoarelor lor şi CUi
Ardeleancă din Făgăraş
(Colectia de stampe a Ac. Române 1729)
deosebire al clasei dominante, celei boiereşti. Aşa dacă este să
credem cele ce spune Neculai Mavrocordat, în denunţarea către
sultan contra lui Cantemir, boierii moldoveni trecuseră mai
mult de jumătate în partea Muscalilor, încă din vremile domniei
[122]
122
ISTORIA ROlVlÂNU.oR
sale, şi pe de altă I?arte vvedem }nv �u!lteni� că partida Cauta­
cuzinestilor, ne putand rabda tragananle lUI Brancovanu, trece
fătis l� Rusi sub conducerea lui Toma spatarul. Când Neculcea
sfătueste pe Cantemir să se tragă în jos şi să se conforme ordinului
porţei � de � prin?� pe �ra�lco,:,anu, domnu.l îi l�ăspu.nd�: ,:voi
toti va chivernisiţi ca sa rarnaiu pentru VOI la pagam, ca v am
crezut credinţa voastră şi aţi fugit cu toţii şi eu am rămas sin­
gur" 93. Potrivit cu aceste vorbe, atunci când Cantemir de­
clară boierilor că s'au unit cu Muscalii, ei îi răspund cuvintele
pline de însemnătate: "Bine ai făcut Măria ta, de te ai închinat
că noi ne temeam că te-i duce la Turci; şi avem de gând că de
te-om vedea că mergi la Turci, să te părăsim şi să ne ducem să ne
închinăm la Muscali" 94. Dar nu numai boierii erau multămiti
cu închinarea lui Cantemir, ci chiar poporul de şi acesta nu' .avea
nici o însemnătate politică. Cronicarii descriu într'un glas marea
bucurie a poporului şi rapoartă această bucurie faptului că
unirea se făcuse cu un împărat creştin în potriva Turcilor. Neculcea
descrie în chipul următor primirea lui Petru în Iaşi: "Iar căi­
măcamii împreună cu alţi boieri şi orăşăni bătrâni mai de cinste
şi cu Gedeon mitropolitul şi cu tot c1irosul bisericei i-au eşit
cu toţii înainte afară din Iaşi, frumos tâmpinându'I, l'au primit
cu toată inima şi i s'au închinat cu mare bucurie ca unui împărat
crestin, dând laudă lui Dumnezeu că doară îi va cerceta cu mila
sa şi-i va scoate de sub jugul robiei Turcilor" 95. Neculai 1\IJuslea
povesteşte acelaş lucru cu cuvinte şi mai aprinse: "Frumos lucru
şi cu minuni era tuturor a privi atunci împărat creştin aice la noi;
şi fără de nici o mândrie grăia cu toţi. Mers-au întăi la mitro­
polie de au văzut biserica şi casele şi au Ş3zUt cât-va de au
vorbit cu mitropolitul chir Gedeon ce era pe acele vremi ; apoi
au mers pe la toate bisericile şi trăgeau clopotele pe la toate
mănăstirile; mergând el prin târg, eşia norodul de'l privi a
multămind lui Dumnezeu cu multă bucurie că le-au trimis
împărat creştin, nădăjduind că vor eşi de sub jugul păgânilor".
Aiurea acelaş cronicar adaoge că "lucrul se îngroşia şi ţara toată
era cu Muscalii" 9�. Acsinte Uricariul, de şi desaproabă această
plecare atât de nesocotită cătră Ruşi, constată totuşi existenţa
ei : "dar n'au vrut să înţeleagă nimene că erau umflaţi mai toţi
pămânienii cu nădejdiile cele deşerte, neştiind voia lui Dumnezeu
cum va fi, cât cu nesocoteala lor când se ţineau că sunt scăpaţi
de sub jugul robiei, atunci erau să cază nu numai la mai mare
robie ci şi la peire desăvârşit" 97. In Muntenia, de şi mai înde-
93 Leiopiseţeie, II, p. 342.
bidem.
"" Ibidem, p. 346.
96 Ibidem, III, p. 51 şi 8.
97 Letopiseţele, III, p. 137.
[123]
1
I
I
I
ti
:MOLDOVA DELA OON.s'.rANTI� DUCA PANA LA FANARIO'I'I 123
părtată de Ruşi, era însă O puternică partidă, condusă mai ales
de Cantacuzineşti, care sprijinea interesele ruseşti şi care trece
chiar în partea lor împreună cu Toma spatarul.
O asemenea îndreptare a spiritului public cătră Ruşi este
uşor de înţăles pentru timpul în care ne aflăm. In ce stare se
Ardelean din Haţeg
(Colectia de stampe a Ac. Române 1729)
aflau ţările române, pe la începutul veacului al XVIII-le? In­
stinctul de păstrare naţională, dacă nu dispăruse cu totul, era
de sigur în ajunul de a se stânge sub domniile cele ce se schimbau
mai pe fie-care an, şi care nereprezentând de .... cât înterese personale
[124]
124
ISTOlUA ROMANILOR
rupsese ori-ce legătură între domn şi popor, şi prin aceasta dă­
duse o lovitură de moarte vieţei naţionale a ţărilor române. Dis­
păruse acuma timpul în care domnul şi naţiunea se simţi au ca un
singur tot, în care interesul unuia era legat de interesul celei­
lalte, în care cuvântul de patrie identificându-se cu acel de moşie,
domnul îşi apăra ţara lui ca proprietatea sa cea mai scumpă.
Moşie era ţara şi acuma; dar domnii în loc de a fi proprietarii
ei şi de a simţi durere pentru dânsa, erau numai cât nişte arendaşi,
care căutau prin toate mijloacele să se folosească din exploatarea ei
Un singur lucru mai rămăsese dela străbuni: religia; dar
aceasta era identică cu acea a Rusiei, în cât cel puţin din asemene
pricină, în marea ei majoritate, ţara nu putea să vadă în Ruşi vre­
un pericol pentru existenţa ei. Interesul naţional dispăruse :
acel religios nu opunea nici o stavilă. De aice înţălegem uşorţcum
de aproape întreg poporul se aruncă cu atâta orbire în braţele
Ruşilor. Petru cel Mare era nu numai creştin, ci şi împărat.
Miceleţări române erau să facă ele greutăţi spre a se pleca îna­
intea unei asemne măriri? Erau ele doar deprinse a se închina.
Plecase de atâtea ori capul înaintea Polonilor, Ungurilor, Ger­
manilor şi Turcilor, în cât' a-l mai pleca odată înaintea Ruşilor
nu le părea de loc straniu, cu atâta mai mult ca acuma nu erau
să se închine nici unui păgân', nici unui catolic, ci unui creştin
adevărat, care mergea să se-roage la aceleaşi biserici, se împăr­
tăşia la aceiaşi preoţi, postea'<şi 'şi făcea crucea în acel aş fel.
Cuvântul de împărat apoi fărmeca pe poporul român cu desă­
vărşire, Acest cuvânt îl auzise el din cea mai fragedă .copilărie,
îmbrăcat în tot farmecul poveştilor; îi umplea sufletul cu ideea
măreţiei; răsuna la urechile sale cu puterea magică a figurilor
închipuirei; îl umplea de spaimă când îl vedea ca duşman, de o
fericire nespusă când îl vedea ca prieten. Inaintea împăratului
domnul dispărea ca stelele la lumina soarelui, cu atât mai mult
când acest împărat venia să mântue pe poporul român de ju­
gul cel cumplit în care era prins.:'
Şi într'adevăr că poporul român. căzuse faţă cu Turcii
într'o adevărată robie. Nu numai că domnii se schimbau după
placul sultaiiului şi că fie-care din ei trebuia să plătească sumi
însămnate vizirului, dregătorilor şi femeilor chiar din haremul
sultanilor, sumi pe care le scoteau de pe spetele ţărei; dar afară
de această ambele ţări erau sistematic exploatate de Turci, cu
nesfârşite dări în bani şi în natură, cu cărăturile, salahorii şi câte
alte angării toate, care se scoteau câte una nouă mai la fie ce
săptămână, şi care nu mai dădeau răsuflare nici un singur mo­
ment norodului prăpădit. In sfârşit ele mai erau date şi în prada
şi jaful pe faţă a Tătarilor, supuşilor Porţei. Apoi când Petru
venea şi proclama prin tratatul încheiet cu Cantemir, că ţara
nu va plăti bir nici un ban, că domnia nu va putea avea alte
venituri decât vărnile şi ocnele, am voi să vedem pe poporul
[125]
MOLDOVA DELA CONSTANTIN DUCA PANA LA FANARIOŢI 125
român stând în nepăsare, el care în naivitatea lui copilărească,
credea în făgăduinţele împăratului, şi se aştepta Ia o eră de
fericire, după acea de adâncă nenorocire în care zăcea!
� Era însă în ambele ţări câte o partidă de boieri nu e vorbă
mult mai puţin numeroasă, care părea chiar din principiu a fi
AI deleancă împodobită
(Colectia de stampe a Ac. Române 1729)
opusă Ruşilor. In ori ce caz ea cerea să aştepte domnii, să vadă
întâi cum le-a merge acestora, spre a nu arunca ţările Iorlîn o
alianţă aventuroasă, şi a aduce, la caz de neizbândă, asupra ca­
petelor lor urgia păgânilor.
[126]
126
IS'l'ORIA ROMANILOR
In Moldova ea era condusă de doi capi mai însemnaţi,
Iordache Ruset vornicul şi cronicarul Neculai Costin. Iordache
Ruset protestase chiar dela început contra alipirei cătră Ruşi
pentru care este arestat şi dus în Rusia înainte de catastrofa
dela Prut 98. Această partidă cerea să mai fi îngăduit Cantemir
cu plecarea cătră Ruşi "până li s'ar fi văzut puterea cum le-a
merge" 99. Neculai Costin bănueşte lui Cantemir că "ştiindu-se
pre sine a fi foarte învăţat, n'au socotit ca să întrebe sfat de
boierii cei bătrâni ci cu mintea sa cea crudă au socotit de au
trimis pe Pricopi căpitanul din ţara leşască Ia împăratul Mos­
cului"loo, din care pricină adaoge el "au purces toate lucrurile
ţărei de 'ntăiaşi dată spre risipă şi fără socoteală" lO1. EI îşi dă
părere desăvărşită asupra politicei lui Cantemir prin următoa­
rele cuvinte: "Acest bine au agonisit ţărei Dumitraşcu Vodă
cu socoteala lui grabnică, de nu se va mai îndrepta în veci" 102.
Neculai Costin este atât de protivnic Ruşilor, în cât singur
el se face rezumatul cronicei scandaloase a timpului, raportând
un fapt pe care l'ar fi comis ofiţerii ruşi la o masă dată
de Petru cel Mare. După ce au mâncat cu toţii carne, deşi era
postul sfinţilor Apostoli, mesenii îngreuindu-se au mas acolo;
"iar peste noapte aceea n'au scăpat fără pagubă mai nici un
boier şi nefurat de Muscali, cui pistoale, cui rafturi, cui epăngele,
nici boier, nici slugă" 11)3.
In această partidă protivnică Ruşilor, percepem pare că
ultimele accente ale instinctului de păstrare a poporului român
de pe atunci. Inainte ca ori ce faptă să fi îndreptăţit un asemene
simţimânt, partea mai aleasă a minţei româneşti întimpina cu
neîncredere jărtfa, în aparenţă atât de neinteresată, pe care
Huşii o aduceau pe altarul creştinătăţei. Presimţirea necon­
ştiută a nenorocilor viitoare tresărise în fundul sufletului po­
porului român, şi 'l deştepta să fie cu luare aminte, ca cel ce
vinea cu crucea în mână spre pretinsa lui mântuire să nu'I În­
groape încă mai adânc de cât barbarii de acăror stăpânire vroia
să'1 mântuiască.
Şi cu toate aceste o. privire cât de superficială aruncată
pe scopurile cu care Ruşii se apropiau de ţările române, ar fi
fost în deajuns spre a preface acel instinct în o convingere de­
plină, despre pericolul mult mai mare ce s'apropia de ele, cu
precumpenirea Rusiei în lumea Europei orientale.
Tratatul lui Petru cel Mare cu Cantemir destăinueşte în­
treaga politică a Ruşilor faţă cu noi; el ne arată într'un chip"
98 Neculcea în Letopiseţe, II, p. 348.
99 Ibidem, p. 342.
, •• Nec. Costin, Ibidem, II, p. 102.
,., Ibidem, p. 112.
,.2 Ibidem, p. 123.
,.3 Ibidem, p. 114.
[127]
�­
*' ,\
\
MOLDOVA DELA CONSTAN'rrN DUC�'\ PANA L,A FANARIOTI 127
preciz şi lămurit care au fost de la început tendinţele Rusiei
'asupra ţărilor şi naţionalităţei noastre, şi cine ştie cu câtă sta­
tornicie Ruşii urmăresc politica lor, nu se va mira dacă va vedea
urmărind cu statornicie în decursul vremilor aceleaşi principii.
Mai întâi acest tratat, deşi încheiet între două ţări ce până
Ardelean
(Colectia de stampe a Ac. Române 1729)
atunci nu fusese în nici o legătură mai strânsă, în loc a se măr­
gini la relaţiunile lor din afară, se îndeletniceşte în mare parte
cu acele lăuntrice, cu poziţia boierilor, cu drepturile mănăstiri­
lor, şi altele de aceste. Se vede bine în acestă orânduire a trebilor
lăuntrice, pe de o parte nevoia unei ţări mici, când intra în legă-
[128]
ISTORIA HO�fANILOH
tură CU O mare împărăţie, de a-şi asigura starea sa împrotiva unor
viitoare încălcări; pe de alta se vede nu mai puţin tendinţa
Rusiei de a regulamenta această stare, de a se amesteca în da­
raverile din lăuntru a ţărei ce se punea sub scutul şi apărarea
ei, într'un cuvânt a substitui suzeranităţei Turciei protecioraiul
său. Dacă Însă Turcia pusese în lucrare asupra ţărei Moldovei
o înrâurire abuzivă, Rusia voia să întemeeze pe a ei pe baza
unui drept, şi acest drept era consfinţit prin tratatul cu Can­
temir.
Un alt punt insămnat este aşazarea moştenirei în domnie
în locul alegerei ce fiinţase până atunci. Fiind însă că în ţară
era o mare partidă de boieri protivnica acestei înoiri, partidă
condusă de Iordache Ruset vornicul, apoi împăratul încuviinţă
boierilor dreptul de alegere cel puţin dintre fiii domnului re­
posat. Introducerea acestei stabilită ţi, măcar relative, tot era
un bine pantru ţară; dar condiţia fusese admisă de Petru după
cererea anumită a lui Cantemir care vroia să tragă cel puţin
atâta folos din unirea sa cu Ruşii 104. Cât de interesat era însă
împăratul rusesc de a-şi atrage şi pe boieri în partea sa, se vede
din articulele care hotăriau privilegiile boierilor, şi care de sigur
nu au fost întroduse în tratat după cererea lui Cantemir.
Partea însă cea mai desamă a întregului tratat este cu­
prinsă în art. VIII care prevede întreţinerea unei armate mol­
dovene pe socoteala vistieriei ruseşti, precum şi condiţia cea­
laltă, ca până când se va întemeia oştirea moldovenească să
fie cetăţile ei ocupate de "oştiri moschiceşti", cuprinsă în art I.
Prin această condiţie Rusia tindea la o şărhire directă a Moldo­
dovei, căci ori cine înţelege ce ţintă şi scop putea să aibă ocu­
parea cetăţilor moldovene de oştirile ruseşti "până la intemeie­
reaţărei", un termin aşa de nehotărât; apoi dacă Rusia se oferea
cu atâta generozitate a plăti din vistieria ei armata moldove­
nească, de sigur că cu aceeaşi neinteresare s'ar fi apucat a-i face
şi educaţia militară, pentru care iară şi s'întelege dela sine că
trebuia să pună în fruntea ei comandanţi ruşi. Ce era însă să
devină domnul Moldovei în mijlocul unei armate, chiar naţio­
nale, plătite şi comandate de Ruşi? De sigur că numai un in­
strument ascultător şi supus În mânile politicei ruseşti. Şi apoi
în asemenea împrejurări ce valoare se mai poate pune pe ar­
ticolul care asigura Moldovenilor ne amestecarea Muscalilor în
boieriile ţărei şi oprirea lor de se căsători în ţară sau de a cum­
păra moşii? Un tratat nu este decât o învoire momentană, care
se poate schimba după împrejurări. Văzând Ruşii Moldova că-
10' Munichs Taqebucli in E. Hermanns Bei/rage zur Geschichle des rus­
sischen Reiclies, p.122: "Nachstdem unterhielt Peter auch ein geheimes Ver­
hăiltniss mit den Hospodaren der MoIdau und WaIachei, Cantimir und Can­
tacnzen, die diese Provinzen zu ihr en Familien zu r.nngen sich hemuhten",
J
I
I
(1
[129]
MOLDOVA DELA CONSTANTIN DUCA PANA LA FANARIOŢI 129
zută sub ei într'un chip atât de deplin, nu s'ar fi grăbit ei oare
de a înlătura cât mai curând şi slabele stavile opuse rusifică­
rei ei, chiar dacă le am presupune în destulă bună credinţă pentru
a respecta sfinţenia tratatelor?
Până acuma şi Ţările Române fuseseră exploatate nu-
Căruţaş
(Colecţia de stampe a Ac. Române 1729>'
mai III chip economic; de fiinţa poporului însuşi, de existenţa
lui ca formă de gândire particulară în omenire, nu se apropiese
încă nici un pericol, cel puţin intenţionat. Cu�.înaintarea Ruşi­
lor cătră hotarele lor, acel pericol cumplit,. moartea naţionali-
A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. VIII.
[130]
130
ISTORIA ROMANILOR
tătei lor, lua o formă preciză şi hotărâtă, şi dacă comunitatea
religiunei împedecă pe cei mai mulţi de a'l vedea şi înţălege
instinctul conservărei totuşi vorbi cu destulă putere din unele
spirite mai alese, prevestind Românilor prin protestările lor
primejdia ce-i păştea. Semn că poporul românesc deşi încătuşat,
deşi jăfuit şi despoiat, totuşi simţi a tresărind în adâncul fiinţei
sale puternica îmboldire spre viaţa, semn că dânsu. nu era menit
să piară aşa de timpuriu.
Din punctul acesta de vedere este interesant de constatat
că garanţiile pe care ţările române le crezuse de nevoie a fi
luate contra păgânilor de Turci, sunt înscrise şi în tratatul lor
cu provoslavnicii Ruşi. Neînvoirea Ruşilor de a cumpăra moşii
sau de a se însura cu fete de Moldoveni, sau de a se amesteca
la boieriile ţărei, nu este decât sub altă formă oprirea Turcilor
de a se aşaza în ţară sau a face geamii a tratatelor încheiete de
Mircea şi Bogdan. Şi este în ori ce caz vrednică de însemnat
această măsură ocrotitoare, luată faţă cu .un popor ce profesa
aceeaşi religiune, într'un timp când forma religioasă a gândirei
absorbea cu totul celelalte ale ei manifestări.
Este drept că de o cam dată planurile Ruşilor asupra ţă­
rilor române nu putură fi aduse întru îndeplinire. Nenorocirea
lui Petru cel Mare dela Stănileşti, nu numai că-i taie aripele
sale, îndreptate în sborul lor cătră Constantinopole, dar încă
prin perderea Azovului nimici toate strădăniile de până atunci
ale ţarului Ruşilor.
Cu toate aceste prima atingere mai de aproape a Ruşilor
cu Românii lăsă urme adânci în istoria acestora. Care fură ele?
Este o idee foarte răspândită în poporul nostru de când
au început a se scrie istoria lui, anume acea că politica lui Bran­
covanu şi Cantemir ar fi provocat venirea Fanarioţilor. Se pre­
tinde anume că Turcii ne mai având încredere în domnii pă­
mânteni că unii ca aceştia se dăduseră în partea Ruşilor, se ho­
tărăsc de atunci înainte a trimite în ţările noastre Greci din
Fanar, în care Poarta putea să se încreadă mai mult. Cu alte
cuvinte hainirea lui Brancovanu şi Cantemir slujesc de apă­
rare Turcilor pentru încălcarea capitulaţiilor noastre, şi ei ar
fi avut dreptul a ne trimite domni străini, de vreme ce acei pă­
mânteni se arătase duşmani împărăţiei lor 105.
Această apărare adusă Turcilor este pe cât de ne înte­
meietă pe atâta şi prea târzie. Dacă este vorba de amestecul
ros Vezi spre exemplu F. Aaron, Manual de istoria principalelor dunărene
Bucureşti 1839, p. 132. 1. Eliade. Prescurtare de istoria Romdnilor. Dintre căr­
ţile de şcoală mai noui însemnăm Mlhăilescu, Elemente de Geografie, ed, III, Bucu­
reşti 1877, p. 148. In mai multe scrieri străine, se vede reproduă această părere.
The Danubiens principalities by a brilisli resident, London 1854, I, p. 294. Ellas
Regnault Histoire politique et sociale des principauies dannubienties, p. 57. Des­
trilhos. Confidences sur la Turquie, Paris 1858, p. 176, etc.
[131]
MOLDOVA D.ELA CONS'.rANTIN DUCA PANA LA FANARIOTI 131
lor în domniile române, apoi acesta este fără seamăn mai ve­
chiu; se urcă în Moldova până la Petru Rareş şi în Muntenia
încă cu mult mai timpuriu. Până la ce grad de destrăbălare a­
junsese aceste domnii sub sistemul amestecului turcesc am vă­
zut'o cu prisosinţă în volumurile ce preced. Mai jos nu puteau
cădea domniile ţărilor noastre nici în epoca fanariotă, căci nu
putea fi o degradare mai mare decât acea în care ele ajunsese.
Nici măcar atâta nu este adevărat că trădarea lui Bran­
covanu şi Cantemir schimbă în mânile Turcilor neamul dom­
nilor pe care ei îi trimiteau în ţările române; că văzând că Ro­
mânii s'au hainit trimiseră Greci în locul lor. Cu mult timp încă
înainte de epoca fanariotă, întâlnim străini şi cu deosebire
Greci în tronurile române. Lăsând la o parte pe Radu fiul lui
Mihnea cel Turcit din Muntenia (1611-1616) şi pe Alexandru
fiul lui Iliaşi celui ce de asemene îmbrăţoşase religia mahome­
dană şi domni în mai multe rânduri în ambele ţări pe la înce­
putul veacului al XV!I:·le, care domni deşi pe deplin grecizaţi,
erau totuşi fii de domni români, istoria ţărilor române înfăţi­
şază străini, cei mai mulţi Greci, încă înainte de epoca fana­
riotă. Aşa în Moldova întâlnim între 1561 şi 1563 pe vestitul
aventurier, grecul din Samos, fostul căpitan din armata lui
Carol al V-le, ortodoxul devenit protestant, Iacob Eraclid Des­
potul. Ceva mai târziu găsim tot în tronul acestei ţări pre Iancu
Sasul (1580 -1582), despre care ambasadorul german din Con­
stantinopol stătea la îndoială dacă nu era mai curând Neamţ
decât Român, întru cât vorbea limba germană mai bine decât
toate celelalte; apoi pe Mihnea al III-le (1658-1659) cămă­
tarul cu numele adevărat Gioan-Bey pretinsul fiu natural al
lui Radu Mihnea. Dacă aceştia însă pretinsese a fi şi dănşii fii
de domni sau înrudiţi cu stirpea domnească, întâlnim pe alţii
care nici nu mai pretextau asemene înrudire. Aşa mai întâiu
familia Ghiculeştilor de un neam cu Vasile Lupu, Arbănaşi ca
şi el, şi a căror străbun purtase neguţitorii prin Iaşi înainte de
domnia lui Vasile Vodă, apoi acea a Duculeştilor acăror trun­
chiu iarăşi fusese luat la curte de acelaş domnitor; Dumitraşcu
Cantacuzino .Jiireşi din Grecii cei de frunte ai Ţarigradului"
şi Antonie Ruset care se numea mai înainte Chiriţa Draco, nici
măcar atâta nu puteau pretinde ca Ghica şi Duca, că erau boieri
crescuţi, trăiţi şi slujiţi în ţările române. Ei erau greci veniţi
de a dreptul din Ţarigrad pe tronul acestor ţări şi singurul lor
titlu era înrudirea lor cu vre {il familie boierească română. Dacă
însă s'ar părea că Poarta tot respecta întru atâta dreptul la
domnie, că nu'l încuviinţa fie şi într'un grad ori cât de depărtat
decât la membrii familiilor române, apoi exemplul Italianului
Gaspar Graţiani pe tronul Moldovei (1619-1620), care nu se
afla absolut în nici o legătură cu vre o familie română, fie dom­
nească, fie boierească, şi acărui singur titlu la dohândirea dom-
[132]
132
ISTORIA ROMANILOR
ni ei acelei ţări fusese numai dragomanatul său la Turoi.l'", ne
ar dovedi în curând că nu respectul dreptului de urmare la tron îi
făcea să trimită mai cu osebire în ţările române domni din acei ce
se atingeau într'un chip oare care cu familiile naţionale, ci alte
împrejurări, şi mai ales aceea că pretendenţii cu mai mulţi sorţi
de izbândă se recrutau cu deosebire din aceşti de pe urmă. Chiar
Neculai Mavrocordat, care este rânduit domn în Moldova din
dragomanatul Portei, se coboria prin muma lui din vechii domni
ai Moldovei, încât numirea lui în scaunul acestei ţări nu este
prin nimic mai extraordinar decât acea a celorlalţi principi greci
ce fuce înaintea lui. Si cea mai vie dovadă că cu venirea lui Ma­
vrocordat nu se inaugurează un nou sistem în domnia ţărilor ro­
mâne, provocat prin trădarea lui Brancovanu şi Cantemir, este
împrejurarea că Neculai Mavrocordat vine domn În Moldova
pentru întâia oară inainte de Dimitrie Cantemir. Domnia Fa­
narioţilor nu fu deci adusă prin tradarea lui Brancovanu şi.
Cantemir. Imprejurarea că în decursul veacului al XVIII-le,
Grecii din ceeace erau excepţia, devin regula În tronurile ro­
mâne, că ei incurg din ce În .ce mai deşi, că cele câte-va fami­
lii române ce mai luptau la început spre a aduce zisele tronuri
în mânile lor mai târziu dispar cu totul, lăsând câmpul liber
Grecilor, nu arată altă ceva decât urmarea unui principiu odată
admis, care aducea roada sa firească, aceea de a deveni pre­
domnitor.
Epoca Fanariotilor a fost adusă prin cu totul alte Împre­
jurări, pe care le-am văzut tot adunându-se şi sporind cu cât
timpurile înaintau. Originea ei este datorită, nu unei acţiuni
provocată din partea asupritorilor noştri, ci unei desvoltări
fireşti şi organice a întregei noastre istorii.
Nu este deci de căutat în fapte interne rezultatul însăm­
natelor Împrejurări petrecute cu prilejul răshoiului ruso-turc
din 1711. Urmările adevărate ale acestui răsboiu au venit din
partea Ruşilor. Aceştia au recunoscut în Români pe acei cre­
ştini pe care apropierea de împărăţia lor şi legăturile lor mai
slabe cu Poarta îi expuneau mai întâi privirilor lor, când îşi
aruncau ochii în viitor pe intinsul câmp al politicei ruseşti. Ideea
din vestitul lor memorandum: "gem Grecii, Valahii, Bulgarii
şi Sârbii" în care creştinii sunt încă aruncaţi la o laltă, capătă
în mintea lor o aşezare luminoasă şi sistematică. Ei văd că pen­
tru a ajunge la Sârbi, Bulgari şi Greci, trebue să treacă întăi
prin Români. Asupra acestora îşi vor îndrepta ei privirile; de
dânşii se vor îngriji ei mai mult; pe dânşii Îi vor avea în vedere
în toate tratatele lor ulterioare, pentru a-i scăpa tot mai mult
de sub uricioasa supremaţie turcească, nu Însă pentru a-i lăsa
106 VoI. VI, p. 70 şi 72.
[133]
MOLDOVA DELA ,CONSTANTIN DUCA PANA LA FANARlO'l'I 133
liberi să se desvolte după firea şi tendinţele lor, ci pentru a-i
pune sub a lor stăpânire. Căci dacă politica turcească umbla
să ne stoarcă numai cât averea, acea rusească avea O ţintă mai
Negustor de porci
(Colectia cle stampe a Ac. Române '729)
adâncă, acea de a lovi în existenţa chiar a poporului nostru,
a stânge în el ori ce spirit de lucrare neatârnat şi de desvoltare
naţională, într'un cuvânt a ne face Ruşi.
[134]
CAPUL II
FENOMENE GENERALE A L.E VIETEI ROMÂ.NEŞTI
DE L.A MATEI BASARAB ŞI VASILE LUPU
PÂNÂ LA FANARIOTI
1
STAREA POLITICĂ, ECONOMJCĂ
ŞI CULTURALĂ
1. STAREA POUTlCA
Cu cât mai mult se învechea stăpânirea mohametană, cu
atâta mai adânc se înfigeau rădăcinele abuzului şi ale fărde­
legilor în ţările române, şi cu cât sporea încălcarea păgână,
cu atâta slăbea şi se prăpădea puterea lor de împotrivire. Răs­
timpul de aproape 80 de ani pe care'I studiăm acuma, nu se
deosebeşte de cât doar în mai rău de acela ce l'am încheiet la
1633, în privirea jafurilor şi a neomenii1or comise de Turci a­
supra poporului român. Dar pe când în periodul de mai înainte­
se întâlneşte din când în când câte o protestare cu arma în mână
contra acestor ne îngăduite încălcări, în aceasta pe care o petre­
cem acuma, predomneşte principiul "capul plecat sabia nu-l
taie". Pe când înainte de 1633 întâlnim figuri ca acea a lui Mi­
hai Viteazul, Ioan Vodă cel Cumplit sau chiar şi a nebunului
Mihnea al III-le, în ace] ce urmează lui Matei Basarab şi Va­
sile Lupu nu se mai găseşte nici un singur suflet care să îndrăz­
nească a-şi pune viaţa în cumpănă pentru mântuirea ţărilor
de necinste şi de înjosire. A păsarea purta roadele ei fireşti: după
stoarcerea, zugrumarea; după strivirea trupului, acea a sufle­
tului.
Şi cu toate aceste corpul mult chinuit al naţiei româneşti
nu murise încă. Opoziţia care nu îndrăznea să se mai urce până
la Turci, încă ridica capul contra altui element, roada neapa-
[135]
STAREA ECONOMLCA, POLI'l'ICA ŞI CUIB'DRALA 131J
rată a domniei turceşti, contra celui grecesc care înfiltrându-se
încetul cu Încetul în slăbita lui fiinţă, ameninţa să o descompună.
(Colectia de stampe a Ac. Române I729)
In această epocă vedem urmându-se înainte acea luptă inte-
[136]
136
ISTORIA ROMANILOR
resantă în contra elementului grecesc, începută încă dinaintea
lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. Crâncenele scene petrecute
în Muntenia sub domnia lui Grigorie Ghica, Radu Leon, Anton
din Popeşti şi Gheorghe Duca, iar în Moldova în a doua şi a treia
domnie a acestui din urmă, a căror actori erau cele două tabere
ale boierilor naţionali, adese ori sprijiniţi de popor, şi veneticii
Greci cu partizanii lor, ne dovedesc că poporul românesc vroia
încă să'şi apere individualitatea lui. Aceste lupte ieau mai ales
în Muntenia, (ţară ce au arătat tot dea una mai mult simţ po­
litic decât Moldova, care din contră au întrecut pe sora ei în
manifestări culturale), un caracter de tot ascuţit şi culminează
în duşmănia memorbilă a familiei Cantacuzineştilor, greacă
şi ea prin temelia ei, însă romănizaţi, în contra domnilor Greci
şi a sateliţilor lor. Deşi atare duşmănie îşi avea pricina ei ze­
mislitoare în nedreapta ucidere a capului respectat şi respectabil
al acelei numeroase familii, postelnicul Constantin Cantacu­
zino, totuşi în desvoltarea ei se îndreptă tot mai mult în contra
elementului străin ce se întroducea în tară.
- Patriotismul pe atunci era Însă departe de a fi un simţi­
mânt abstract şi mai ales desinteresat, după cum se cristali­
zază el astăzi une ori în câte o figură excepţională. El era mai
curând suma. şi rezultanta întereselor individuale, ceeace se
vede chiar din denumirea patriei cu acelaş cuvânt cu care era
însămnată şi proprietatea privată a pământului: moşia. De
aceea să nu nisă pară straniu când videm că cronicari şi docu­
mente învinuesc jie Greci din următoarele două motive: mai
întâi fiind că ar înlocui peboierii ţărei în dregătoriile 101' şi nu
le ar lăsa nici un mijloc de chiverriisală : al doile că ar asupri
ţările române eu nesuferite jafuri 1 .-
- Din aceste două pricini determinătoare a opoziţiei boie-
rilor, nu era atât de gr� vă uzurparea dregătorillor pe cât abu­
zurile băneşti, care se răsfrângeau şi asupra boierilor' ce - erau
'supuşi la multe din numeroasele dăriale acelor timpuri. Dintre
boieriile ce se dădeau în de comun Grecilor, aflăm numai pos­
telnicia atribuită lor într'un chip regulat, şi În legătură cu ea,
şi dregătoria de capuchihae la Constantinopole. Aşa în Mol­
dova, asupra căreia avem ştiri mai amărunţite, întâlnim în
domnia Întâi a lui Constantin Duca postelnic pe Vlasto; sub
Antioh Cantemir postelniope Manolache Ruset fratele lui Iordache,
iar fratele lor Mihalache Chiriţa îmbracă dregătoria de . capu­
chihaia la Poartă; în domnia a doua a lui Constantin Duca a­
flăm ca postelnic pe Panait Morona, iar pe timpul lui Mihai
Racoviţă în întâia domnie, se întoarce În postelnicie iarăşi Mi-
1 Documentul dat de Radu Lcon, chip pentru isgonirea Grecilor între
vinele puse în socoteala lor spune şi că "dacă vin în ţară se apucă de dregătorii".
Maq. isi. I, p_ 131.
[137]
STAREA ECONOM1iCA. POLITICA ŞI CULTURALA 137
halache Ruset; Antioh Cantemir în a doua lui domnie are de
postelnic'[po Grecul Mascut; Mihai Racoviţă numeşte În a­
ceastă dregătorie pe fiul lui Iordache Ruset, anume Neculai,
(Colectia de stampe a Ac. Române 1729)
iar tatăl său Iordache, deşi nu capătă nici o boierie, adecă o
dregătorie, rămâne a tot puternic pe lângă domn; sub Neculai
Mavrocordat este Ramadan veI postelnic şi boieria tot puternic,
[138]
1 :38
ISTORIA ROMANlLOR
fără de care nu se facea nimic În ţara . Moldovei iar Dimitrie Can­
temir avea de postelnic pe un Grec neaoş, Sfraioti Dracomana,
adus proaspăt cu el din Constantinopole 2.
Dintre celelalte dregătorii Întâlnim une ori vistieria În­
credinţată unui Grec, precum vestitului Ghinea Ţucalas pe
timpul lui Matei Basarab, sau pe Iordache Ruset şi Mavrodin
sub Duca din Moldova. Pe lângă aceştia se mai întâlnesc une­
ori, Însă mai rar Greci şi în alte slujbe, precum Hrisoverghi co­
mis mare, Macri ban mare şi alţii. De altfel toţi boierii sunt
români pe un cap, chiar sub domnii Greci ?ux't '&ţoX'�Y, pre­
cum sub Neculai Mavrocordat, care pusese pe lângă Ramadan,
postelnicul, omul său de încredere, ca boieri pe Ioan Buhuş
logofăt, Neculai Costin vornic de ţara de jos, Ioan Sturza vornic
de ţara de sus, Antioh Jora hatman, Ilie Catargiu spătar, Ga­
vril Miclescu paharnic şi Ilie Cantacuzino vistiernic, care mu­
rind după o săptămână este înlocuit cu Gheorghiţă Mitrea 3.
In tot timpul acesta de predominare a grecismului, În­
ceput cu domnia lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, nu se văd
deci dregătoriile ţărei decât prin excepţiune În mânile Grecilor
şi aceeaşi constatare o vom face şi în epoca Fanarioţilor, cel
puţin pentru posturile cele mari ale divanului, Prin urmare nu
prea este exactă tânguirea boierilor că li s'ar răpi pânea din,
gură prin ocuparea dregătoriilor de către Greci. Şi apoi Grecii
care vineau în ţările române, erau departe de a se ţinea deose­
biţi de poporul în sinul căruia se aşăzase. Grija lor cea d'intâi
era să se Încuscrească cu vr'o familie boierească, care le des­
chidea şi lor calea la onoruri şi bogăţii, uneori chiar mai sus, la
domnia ţărilor române. Trăind Între Români şi slujind în dre­
gătoriile lor, ei deprindeau în curând limba românească şi dacă
generaţia întâi putea să Iese a se recuno : şte străinul în toate
apucăturile lui, a doua şi a treia, amestecată acum cu sânge
românesc nu mai învoi a o atare deosebire; si cu toate aceste
asemene familii romanizate deveniau cu atâta mai periculoase
naţiei româneşti cu cât ele aveau totdeauna odrasle rămase cu
desăvârşire străine în părţile greceşti de unde ele venise. Aşa
Ruseteştii din Moldova aveau numeroşi reprezentanţi, rămaşi
Greci Ia Constantinopole.
Pricina adevărată a nemultămirei boierilor cu străinii de
care domnul se Încunjura era o a'uă. Deşi ei nu aveau o poziţie
oficială însărnnată, ţara era cu toate aceste dată pe mânele lor,
prin banii pe care ei ca creditori îi storceau din spinarea po­
porului, adesa chiar din acea a boierilor. Dacă tânguirea aces­
tora privitoare la râpirea dregătoriilor de către Greci nu se
2 Ioan Neculce in Letopiseie, II, p. 281, 283, 297, 308, 313, 325, 326, şi;
333.
'. Ibidem, p. 325.
[139]
STAREA ECONOMICA, POLITICA ŞI CULTURALA 139
adevereste a fi în tocmai exactă, cu atâta mai conforme cu a­
·devărul ' sunt arătările lor că Grecii "amestecă domniile şi vând
ţara fără de milă şi o precupesc cu camete, că nu socotesc să
umble după obiceiurile ţărei, ci strică toate lucrurile bune şi
.adaogă legi rele şi asuprite, şi încă şi alte slujbe (dări) le au
mărit şi le-au râdicat foarte ca să-şi îmbogăţească casele lor" 4.
Iată unde stătea adevăratul izvor de nemulţumire al ţărei
·cu elementul grecesc. Fiind postelnicia şi slujba de capuchihae
pe mânile Grecilor, adecă tocmai relaţiile cu ţările străine şi
cu Poarta, unde se înfundau nenumăratele sume de bani luate
din ţară fără de nici o socoteală şi fără a se mai da vre odată
samă de ele; mai încredinţindu -se une ori şi vistieria tot ace­
luiaşi neam de oameni.. înţălegem cum de boierii băştinaşi, lo­
viţi prin despoierea pe cât şi prin concurenţa ce le o făcea ele­
mentul străin în exploatarea ţăranului, trebuiau să fie adânc
nemulţămiţi cu o asemene stare de lucruri. Că stoarcerea ţă­
rilor de bani şi nu întroducerea lui în dregătoriile lor faceă urât
·elementul grecesc, se vede şi din aceea că erau duşmăniţi şi
de poporul de rând, care nu avea nimic a face cu dregătoriile,
de care nu se putea . atinge. Amintim numai scenele petrecute
.atât la sui rea cât şi la eşi rea lui Vasile Vodă din scaun, pre cât
.şi răscoala Hânculeştilor pe timpul domniei a doua a lui Duca
Vodă.
Opoziţia în contra elementului grecesc fiind motivată Însă
numai de abuzurile băneşti, era firesc lucru ca ea să se piardă
în marea de corupţie în care înnotă de atâta timp poporul ro­
mânesc. Banul fiind singurul mijloc de a izbuti în toate, el de­
venise adevăratul Dumnezeu al timpului. Era destul să promiţi
-cuiva bani spre a face ca urgia trecută, duşmănia învechită,
ura neîmpăcată, toate să cadă şi să dispară ca prin farmec Îna­
intea strălucirei lor. Aşa era în Constantinopole, unde Turcii
nu se sfiau a-şi vinde interesul propriei lor împărăţii pentru a
îndestula setea lor de aur; aşa trebuia să fie cu atâta mai mult
în ţările române. De aceea în curând se împăcau urile cele mai
învreşunate, de îndată ce din această împăcare putea izvorâ
un folos material. Iordache Ruset care fusese totdeauna de casa
Cantemireştilor, şi pe care Antioh Cantemir îşi pusese toată
speranţa spre a redobândi domnia, la mazilirea a doua a lui
Constantin Duca, văzând că sorţii lui Mihai Racoviţă celui
.sprijinit de Brancovanu sunt mult mai fericiţi, nu se sfieşte a
părăsi familia a căreia pâne o mâncase în totdeauna, se împacă
îndată cu postelnicu 1 Ducăi, Panaite Morona, ce era rău cu
4 Doc. citat în nota 1. Deacea observă foarte brne un ambasador venetiau :
."Gl'e2ii bogaţi căpătaseră averea lor prin împrurnutarea cu camătă făcută dom­
.nilor Români". N. Iorga, "Un călător italian În Turcia şi Moldova" Îl! An. Ac.
Rom. II, Tom. XXXIII, 1!l10, p. 45 (11).
[140]
140
ISTORIA ROMANILOR
Cantemir şi fusese duşman personal lui Ruset, şi trădând in­
teresele lui Cantemir dă întregul său sprijin alegerei lui Raco­
viţă 5. De aceste desfaceri şi legări de prietenie, făcute numai
Femeie de boier din Moldova. Sec. XVIII
(Colectia de stampe a Ac. Române)
şi numai în interes bănesc, se întâlnesc cu sutele în cronicele
noastre şi când le citeşti îţi vine să te întrebi dacă oamenii pe
atunci uitase cu totul noţiunea de cinste? Şi cum să nu o fi uita t
5 Mai sus, p. 84.
[141]
STAREA ECONOMICA; POLITICA ŞI CUIJTURALA 141
când chiar jurămintele cele mai sfinte, erau făcute astăzi nu­
mai pentru că mâni să fie călcate?,
Intr�o aSel?ene sţ�re a societ�ţei, und.� t�ată lumea 'alerga
ca turbata dupa agomsirea banului, unde jăfuirea celui slab de
r
:
/'
/
i
Boier din Moldova, sec. XVIIl
(Colecţia de stampe a Ac. Române)
cătră cel mai tare se urma pe o scară întinsă, de la treptele cele
mai de jos pănă la cele mai înalte, înţălegem cum noţiunea chiar
a jafului şi a nedreptăţei trebuia să dispară. Ajunsese lumea la
acea răsucire a minţei sănătoase, la acea falsificare a conştiinţei
juridice, ca să privască jaful şi despoierea ca ceva firesc, nedrep-
[142]
142
ISTORIA ROMANILOR
lalea ca dreptate. Si când toată lumea fura, toată lumea înşăla,
toată lumea despoia, mai era oare locul să se facă deosebirea
între Grec şi Român?
Astfel se desfăcură cu încetul şi partidele la început atât
de bine caracterizate şi atât de duşmane una alteia a Grecilor
şi boierilor de ţară. Precum apăsarea turcească amestecase şi
stinsese partidele teritoriale ale Băsărăbeştilor şi Drăculeştilor
din Muntenia, tot aşa deosebitele împrejurări analizate până
aici împăcară elementele rivale ale Românilor şi Grecilor, unin­
du-le împreună într'o singură clasă de apăsători, care despoia
tot mai cu furie poporul îngenunchiat. Astfel se deschise calea
larg bătută Grecilor din Fanar, care nu întârziară de a trimite
legiunile lor întregi, după ce recunoaşterea făcută de ei în ţările
române le arătase pe acestea ca pe o pradă sigură şi uşoară de
dobândit.
Se sfărămase deci una după alta stavilele care se opusese
copleşirei neamului românesc. Strivit încă de mult în ţara lui
de leagăn, frumoasa Transilvanie, prin cucerirea ungurească,
el căutase să dee o fiinţă desvoltărei sale în ţările dela Dunărea.
Aici însă braţul său obosit de crâncena luptă contra duşmanului
din afară, căzuse amorţit şi scăpase spada din mâni. Impotri­
virea lui contra copleşirei lăuntrice prin elementul grecesc, la
început îndestul de energică, slăbise şi dânsa şi bătuse în re­
tragere. Ţările române aşteptau să primiască ultima lovitură,
care ori de unde i-ar fi venit, ar fi fost ucigătoare. Dacă ea nu
izbi în aceste momente, fatal când ne li psa u nu numai dorinţa dar şi
putinţa de a lupta, aceasta fu datorit împrejurărilor exterioare
care ne apărară atunci când nervul împotrivirei fusese cu de să­
vârşire tăiet, şi corpurile ţărilor române nu mai înfăţoşau decât
nişte leşuri aproape în descompunere pe care s'ar fi putut ră­
pezi fără teamă oricare din vultanii ce ne înconjurau. Tratările care
precedară pacea de la Carlowitz ne arată cât de aproape trecuse
moartea de hotarele române; căci dacă Moldova ar fi încăput
sub Polonia, după urieşele sforţări făcute de aceasta spre a o
dobândi, împărţirea regatului ei între cele trei puteri care îl
înghiţiră ar fi adus Moldova întreagă, nu numai jumătatea ei,
sub stăpânirea rusască, şi atunci întărirea poporului român prin
unirea ţărilor surori ar fi fost împiedicată ; ar fi făcut peste pu­
tinţă frumoasa şi neaşteptata lui desvoltare din veacul în care
trăim. Istoria poporului român ar fi încetat înainte de a se naşte sau
ar fi rămas numai un fragment fără înţăles asemene acelor trun­
chiuri admirabile pe care antichitatea le-au lăsat timpurilor
noastre, gâcitori nedeslegate a ceeace a putut să fie. Imprejurarea
ce ne au scăpat a fost pe lângă rivalitatea aliaţilor în luptă,
stăruinţa îndărătnică a Turciei de a nu ne ceda împărăţiilor
vecine, de oare ce ajunsesem, tocmai prin apăsarea în care ne
ţinea, un element neapărat traiului şi fericirei poporului otoman.
[143]
S'fA,REA EOONOMICA, POLITICA ŞI <CULTURALA 143
Din aceste împrejurări se vede cât de drept [udecase Stefan
cel Mare, când sfătuise pe fiul său Bogdan să se închine Turcilor.
Cât timp aceştia fură puternici, ei cu toate abuzurile neome­
noase cărora supus eră ţările române, apărară existenţa lor.
Când puterea turcească începu a închide aripele sale, statele
Boereasă
(Colectia de stampe a Ac. Române 17:>9)
romane .se gândiră tot mai mult la chipul de a nu peri împreună
cu ea, ŞI când ea începea, spartă din toate părtile, să se afunde
în valurile timpului ele se desprinseră depe coastele ei, ca barca
de scăpare de corabia ce se va frânge, şi încercară cu propriile
[144]
144
ISTORIA ROMANILOR
lor puteri, unite într'un singur corp, a răsbate prin furioasele
talazuri cătră un liman de scăpare, îndepărtat dar sigur.
a atare decădere a ţărilor române trebuia să aibă de ur­
mare sporirea până la nemăsuratele a fenomenelor constatate
În perioada precedentă, năpădirea boierimei tot mai mult la
dregătorii ca singurul mijloc de a-şi susţinea casele, sporirea
şi căderea din ce în ce mai jos a clasei mazililor care rămâneau
uitaţi la moşiile lor, şi dispariţia proprietăţei mici, fără încetare
absorbită de jafurile domnilor şi nedreptăţile boierilor.
Fenomene sau forme noue nu se pot întâlni în această
epocă, de vre-o 80 de ani, cât trece dela Matei Basarab şi Vasile
Lupu până la Fanarioţi, în relaţiile politice dintre domn şi boieri
sau în acele sociale dintre aceştia şi muncitori, căci istoria acestei
perioade se asamănă ca două picături de apă cu partea dela
sfârşit a acelei precedente. Aceleaşi schimbări prăpăstuite în
ocârrnuire, aceleaşi jafuri, aceiaşi despoiere. Diferenţa poate
consta numai în grad, nu în natură. Aceleaşi fapte petrecute
de mii de ori Iăsară o întipărire mult mai adâncă, şi lovitura
biciului mai ades repetată înfipsese mai văzut urma sa sânge­
roasă pe corpul poporului român. Interesul se coneentră în această
epocă asupra unor altor împrejurări. J storia ţărilor noastre
înfăţoşază priveliştea curioază ca de şi ea este străbătută de
curente culturale îndestul de însămnate, totuşi mişcarea for­
melor sociale rămâne staţionară, nu ţine de loc pasul cu des­
voltarea culturei care începe a le cuprinde din ce în ce mai mult.
Este cu toate aceste ştiut că formaţiile sociale şi politice atunci
se transformă mai curând, când întră în mai mare fierbere lumea
gândiriIor. Dar gândirile ce încep a se mişca în mintea poporului
român sunt de o aşa natură în cât ele nu puteau înf'luinţa asupra
lumei reale. Ele aveau de scop regenerarea neamului în mintea
poporului român, cunoştinţa firei şi originei sale; erau deci de o
natură teoretice-istorică şi nu aveau nici o tendinţă practică.
De şi această mişcare culturală avu efectul cel mare de a sprijini
ideea naţională, tocmai în momentul când un străinism mult
mai periculos de cât slavonismul se întroducea în sinul popo­
rului român, totuşi ea nu putu avea asupra formelor şi aşăzărnin­
telor sociale absolut nici o înriurire, ca una ce nu Ia schimbarea
lor ţintea sforţările ei. Dar înainte de a paşi la studiulcuIturei
poporului român din această perioadă, să cercetăm mai adânc
starea lui materială.
2. STAREA ECONO:lUCĂ.
Perioada în destul de scurtă a istoriei ţărilor române expusă
în acest volum, şi care cuprinde un răstimp numai de vr'o 80
de ani, înfăţoşază o particularitate care de mult nu se mai
întâmplase în domniile lor. Anume păstrarea mai îndelungată a
[145]
STAREA ECONo,MICA, POLITICA ŞI CUIIrURALA 145
,ocârmuirei de cătră trei domni ce se strecoară pe scaunele lor:
Matei Basarab, care domneşte în Muntenia 21 de ani (1633 -1654)
Vasile ;,Lu pu în Moldova 19 ani (1634 -1653) şi Constantin Bran-
-covanu, iar în Muntenia, 25 de ani (1689-1714). Intâlnim
-deci împrejurarea cu totul extraordinară, că cele două domnii din
Episcop
(Colecţia de stampe a Ac, Române 1729)
-Muntenia să însumeze împreună 46 de ani din acei 80 în care
ele se petrec. Moldova, de şi mai puţin fericită şi mai supusă la
repezi schimbări, totuşi trăieşte şi ea a patra parte din răstimpul
.arătat sub o singură domnie.
A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoL VIII.
10
[146]
146
ISTORIA ROMANILOR
Cu toate că jafurile nu încetară nici măcar se micşurară
în timpul duratei Într' o întinsoare a celor trei domnii excepţionale;
totuşi ţările române câştigară mult în economia lor prin liniştea
comparativă mult mai statornică în care ele trăiră în timpul
unor domnii mai îndelungate. Aşa sub Matei Basarab şi Va­
sile Lupu, viaţa lor este turburată numai cât În răstimpurile
dela 1637 -1640 prin întăiul rând de lupte între domnii rivali,
apoi În ultimii doi ani ai ocârmuirei lor 1652-1654; pe când
atât cei trei ani începătornici ai domniei lui Matei Basarab­
şi Vasile Lupu, 1634-1637, cât şi răstimpul mai îndelungat
dela 1640-1652, îl petrec ambele ţări în o deplină linişte. Mai
însămnată în această privire este domnia lui Constantin Branco­
vanu în Muntenia care în timpul de 25 de ani, afară de scurte
turburări, izbuteşte a apăra ţara lui de Încălcările oştirilor stră­
ine. De aceea cronicarii laudă într'un glas stăpânirea acestor
domni în ceea ce priveşte bunele lor rezultate pentru viaţa
poporului. Anonimul românesc vorbind de domnia lui Matei
Basarab spune că "ţara Românească se bucura cu mic cu mare
şi da laudă lui Dumnezeu, pentru domn bun, şi avea pace şi
odihnă despre toate părţile şi fieşte care avea hrană din destul" 6.
De asemene şi Căpitanul mărturiseşte că "s'au nevoit Matei
Vodă de au dres ţara foarte bine iarăşi după orânduiala ei,
boierii, slujitorii, ţăranii, cât tuturora le era bine În zilele lui"
precum am auzit pre bătrânii noştri, mărturisind că ţara iubea
pe domn şi domnul pe ţară, pentru că era linişte in dotnia lui
şi nu se vedea nici se auzia morţi sau prăzi precum se făceau
şi se fac la alţii, şi gândul domnului era să plătească ţara de datorii
şi să se odihnească toţi la moşiile lor, şi aşa ziceau bătrânii noştri
că în şese ani în visteria lui grămada de bani s'au strâns, până
ce au plătit datoriile şi cheltuelele ce le făcuse spre aşăzarea
în domnie; după aceea au strâns avuţie" 7.
Acelaşi tablou de fericire îl aruncă Miron Costin, despre
starea Moldovei sub Vasile Lupu înainte de turburările ce puseră
un capăt stăpânirei lui. "Fericită domnia lui Vasile Vodă în
care de au fost cândva această ţară cu tot binele şi bişugul
şi plină de toată averea şi mare îmbelşugate, trăgănată până
la 19 ani" 8.
Pricina acestei stări atât de prospere a Moldovei Miron
Costin o atribue faptului că Vasile Vodă domnia "cu mare li­
nişte şi. pace (în timpul răsboi ului Turcilor cu Perşii); fără de
grijă era ţara din toate părţile. Sta toţi de neguţitorie şi de a-o
gonisită. Plină era tara de aur ce curgea din Polonia cătră Mol­
dova pe boii de negoţ, pe cai şi pe miere. Putea voi zice, adaoge-
u Mag. isi. IV, p. 321.
, Ibidem, 1, p. 292.
, Letopiseţele, 1, p. 273.
[147]
ST:AJREA ECONOMICA, POLITICA $1 CULTURALA 147
'cronicarul, că sărac nu se afla, fără de care nu'şi vra să aibă.
Aşa în bine şi în desmierdăciune era ţara Leşască şi ţara noastră
i.şi Ia mare zburdăciune erau ţările aceste, căci ţările care se suie
.până la mari bişuguri, zburdează hirea omenească, şi zburdă-
Egumen
(Colectia de stampe a Ac. Române 1729)
ciunea naşte păcatul, iar pe păcat urmează mânia lui Dumne
zeu". Miron Costin sfârşeşte însă această zugrăvire a bunei stări
.a Moldovei cu obsevaţia că "deşi lăcomia nici atunci nu Iipsia
[148]
ISTORIA ROMANILOR
148
cu dări grele, ci având locuitorii vreme de agonisită biruiau
toate greutăţile despre domnie" 9.
In 'aceste cuvinte ale lui Miron Costin găsim noi desle­
garea contrazicerei ce pare a exista Între tablourile fericirei ţă­
rilor române schiţate de cronicari şi rapoartele contimporane
ale ambasadorilor germani din Constantinopole. Rezidentul
Schmidt spune anume despre Muntenia că pe lângă impozitele
obicinuite, nu ar lipsi şi cele extraordinare "care ar împinge
pe mulţi supuşi a fugi în Transilvania", şi aiurea, acelaş diplo­
mat adauge despre ambele ţări că "înălţimea nesuferită a dă­
rilor şi abuzurile comise la a lor Încasare, când executorii [ă­
fuesc poporul numai În propriul lor interes şi fără de folos pentru
principele ţărei, o despoporează prin emiqrări ce sunt ţoarie
dese din ambele principate, şi anume din Moldova cătră Polonia
şi din Valahia spre Transilvania" 10. Jafurile nici că puteau să
lipsască într'un sistem despotic de ocârmuire precum era acel
al timpurilor pe care le studiărn, şi obijduirea trebuia să cadă
mai ales asupra poporului de jos. Liniştea Însă de care se bu­
curau Muntenia şi Moldova, îmbogăţind pe locuitori, îi punea
în putinţă a birui cum 'spune Miron Costin asemene îrnpilări.
Acei însă din ei care nu vroiau să 'sufere nedreptatea şi doriau
să'şi mântue averile câştigate.r de lăcomia ocârmuirei, treceau
în alte ţări. Astfel se împacă ceeace pare a fi contrazicător între
spusele cronicarilor şi acele ale documentelor, privitor la starea
economică a tărilor române.
Dacă în�ă starea Moldovei erâ asămănătoare cu acea Mun­
teniei în cursul cel mai întins alstăpănirei ambilor domni înge­
mănaţi, cătră sfârşitul acelei a lui Lupu şi de acolo înainte starea
Moldovei se strică din ce în ce şi cade tot mai jos, până la sfâr­
şitul epocei pe care o cercetăm, pe când a Munteniei cu toate
că şi ea este turburată întru câtva prin răscoala semenilor, îşi
revine iară în fire pe vremile Brancovanului şi Întră în epoca
fanariotă mult mai puternică, mai avută şi mai îmbelşugată
decât sora ei dela nord. De aceea, cum vom vedea-o în decursul
epocei fanariote, domnia Munteniei va fi pururea preferată a­
celei a Moldovei, cu toate că această din urmă întrecea pe cea
d'intâi în întindere, În timpurile când nu intervenise încă ciun­
tirile ce o îngustară.
In deobşte soarta Moldovei a fost în tot decursul istoriei
9 Ibidem, p. 275, 277 şi 283,
1) Două rapoarte ale lui Schmidt din August 1643 în Hurm Doc. IV, p.
598 şi 672. Fuga locuitorilor din Muntenia este adeverită şi de documente de
ţară. Aşa unul de la Constantin Brancovanu din 1709 vorbeşte de nişte "megieşi
slobozi de moşie din Silistea care în zilele lui Mateiu Vodă eşlnd birultalerului
au fost fugiţi cu toţi moşnenii, iar dăjdiile pentru ei le au plătit Bunea vistiernicul"
şi au căzut tot oamenii de acolo să fie rumâni cu toate moşiile lor Bunei vister­
nicului. Condica Ioqoţcţiei lui Brancoueanu, p. 935.
[149]
s'rAREA EOONOMICA, POLl'l'ICA ŞI CULTURALA 149
Românilor mai nenorocită decât acea a Munteniei: întâi ex­
pusă mai-de a dreptul cumplitelor năvăliri ale Tătarilor şi Ca­
zacilor şi mai des lovită şi încalcată de oştiri străine, întru cât
Polonia se mănţinu mai mult timp decât Ungaria ca putere
neatârnată faţă cu Turcia, disputându-i adese ori supremaţia
asupra nenorocitei ţări; mai târziu sfâşiată şi desmădulată,
pierzându-şi două părţi din corpul ei, una cătră Austria şi alta
către Rusia, şi la sfârşit trebuind tot ea să aducă pe altarul idea­
lului de viitor jărtfa neapărată cerută de unirea ţărilor surori,
iată soarta plină de bântueli a acestui colţ al patriei române.
De aceea dacă vr 'o frântură din neamul Românilor merită a
fi iubit, cultivat şi respectat este. de sigur acel nobil popor al
Moldovei, care în vremile vechi s'au. înălţat el în culme prin
figura neasămănată a lui Ştefan cel Mare, mai încoace a fost
răstignit el mai mult decât toţi pe crucea suferinţei, şi la sfârşit
a mers el în fruntea tuturor când a trebuit să-si desmormânteze
neamul. .,
Când Vasile Lupu părăsi Moldova, dânsa prădată de Tă�
tari, Cazaci, Uunguri şi Munteni nu mai înfăţoşa decât o întinsă
ruină: "Nespusă pradă ca această este ţărei, şi poate dela Ioan
Vodă (cel Cumplit) cu puţin mai mică, alergând de aceste cum­
plite vremi de acum, cu care toate primejdiile acestui pământ
covârşite sunt" 11. Cazacii mai ales pradă ţara cumplit "împră­
ştiindu-se prin vălcelele munţilor, prădând pe locuitorii oră­
şeni şi săteni, răpindu-le femeile şi copiii, pustiind bisericlie
şi mănăstirile, pretinzând că ele ar fi încuviinţat scăpare şi
adăpost protivnicilor ] or" 12 .:
După ce am schiţat astfel în trăsături generale mersul
stărei economice în perioada ce o cercetăm, să întrăm în câteva
amărunţimi, şi mai Întâi să cercetăm de unde veni au nesfârşit
tele bogăţii adunate de cei trei domni cu durată mai întinsă
a domniei.
Din venitul Munteniei care era de 300.000 de lei pe an,
numai din veniturile domneşti şi se va fi urcat împreună cu
acelelalte (biruri) la 600.000 şi la caz de nevoie, prin adăogirea
lor, la 1.000.00013, Matei Basarab cheltuia pe an 130.000 de
lei trihutul urcat de el din 60.000 ce era mai înainte, la care tre-
Il Miron Costin, în Leiopiseţe, I, P: 293.
12 Paul de Aleppo în Arh, isI. I, 2, p. 77. Comp. Reniger c. imp. 12 Iulie
1653 În Hurm. Frg. tu, p. 194.
13 Paul Straslnng ne spune anume că cei 300.000 de lei erau încasaţi numai.
din dările indirecte: "De provinciae reditu a me interogatus aff'irrnahat irecenia
per mii/ia aureorum ex piscium salis, cerae, melis, armentorum et gregum decimi­
colligi, praeier censum parata pecunia numerari solitum (birul) et trrbuta extras
orrlinurn indicata". (Motuunenta Hutiqariae hisiot ica ; Strasburg PăI 1631-1633·
iki kovetsege Rakocz Gyor-gy, p. 100).
[150]
150
ISTORIA ROMANILOR·
buie adaos încă vr'o 170.000 de lei pe an daruri la Turci, de care
am văzut însă că domnul muntean era cam sgârcit şi 200.000
de lei leafă mercenarilor săi; împreună deci până Ia 500.000 de
lei pe an, rămânându-i o sumă egală economie. Mateiu era însă
şi bun gospodar şi el poseda încă din boierie Întinse proprietăţi
Călugăriţă
(Colecţia de stampe a Ac. Române 1729)
pe care le cultiva şi exploata cu îngrijire şi care adăogeau şi din
izvor privat veniturile sale.
Moldova care era pe atunci mai bogată decât Muntenia
Însuşire pe care o pierde mai târziu din pricina cumplitei ei soarte
aducea lui Vasile Lupu ca venituri ordinare cel puţin 600.000
[151]
s'rAREA ECONOMICA, POLI'rICA ŞI CULTURAI>A 151
de lei si împreună cu acele scoase pe alături care trebuiau să
fie mai' mari decât în Muntenia, din pricina cheltuelelor mai nu­
meroase făcute cu intrigile sale contra rivalului său, se vor fi
urcat la 1.200.000 de lei 14. Din aceste să duceau împreună eu
Ţărancă
(Colecţia de stampe a Ac. Române 1729)
tributul de 75.000 fără îndoială 400.000 de lei în pungile Turc>­
lor, 200.000 pentru lefegii, rămănând domnului un câştig curat
1" Raportul tcz idcntulni Schmidt din 20 August 1643 în Hurrn Doc. 1, �
p. 674-67.5, "der lV!o'''Qeo, dann el' grosseren Tribut nnd weniger Einkommens
hatt".
1 i
1
, i
[152]
152
ISTORIA ROMANILOR
de 600.000 de Iei pe an ceva mai mare decât acel al domnului
muntean 15.
De aceea să nu ne mirăm dacă videm pe ambii domni
-români, cu toate că fac cheltueli atât de însărnnate cu spriji­
nirea religiei creştine şi cu mănţinerea lor în scaune, Lupu încă
.şi cu intrigile contra lui Matei, că mai adună încă avuţii aşa
de urieşe. Despre Vasile Lupu am arătat mai sus marile sumi
vărsate de el în interesul bisericilor greceşti: despre Ma­
tei Basarab ne spune Paul de Aleppo că numărul zidirilor ri­
-dicate sau re întocmite de el, atât în ţară cât şi În părţile străine,
se urca la 150; şi tot aşa ne spune şi Constantin Căpitanul că
"Mateiu Vodă au înfrumuseţat ţara cu tot feliul de zidiri, mă­
năstiri, biserici, case domneşti" 16. Matei Basarab, cu toate
<aceste părăduitoare dărnicii, ajunse să adune o însămnată a­
vuţie, după cum spune Căpitanul, pe care o ţinea Închisă În as­
-cunsul unor "băşti zidite de peatră şi de mortar dela temelie
până la acoperiş" 17. Cât despre Vasile Lupu, medicul său Sco­
gardi scrie rezidentului Schmidt că averea domnului s'ar urca
la 2.000.000 În bani şi aproape tot atâta în scule 18. Deşi poate
fi oare care exagerare în această cifră, totuşi observăm că dacă
Lupu economisise pe an câte 600.000 de lei, cu toată Întreţine­
rea curţei lui şi zestrele cele mari date fetelor lui tot a putut
În 19 ani să adune o atare avere. Paul de Aleppo vorbeşte ast­
fel despre averile Lupului, după spusele păzitorilor ce le trans­
portase: "Ele consta din grămezi şi tesaure de aur şi de argint
-de o valoare necalculabilă, armure, garderobă, giuvaere, blăni
de samur, perle şi alte lucruri preţioase, mai mult de cum ar
putea avea un Împărat sau rege. La primul transport al averei
lui Vasile dela cetatea Hotinului la Cameniţa erau cu dânsul
< câţiva compatrioţi de ai noştri în calitate de păzitori, care ne
. spuseră că depe mal lucrurile fură Încărcate În o sută de cară
fie-care tras de 12, 10 sau 8 cai şi aceste toate erau numai aur, ar­
gint şi rarităţi. Principele avea un număr de comori pe sub pă­
mânt, .vechi ca de 20 de ani, şi pe care acum le scoase; erau între
altele 35 de blăni de samur, dintre care una, făcută pentru săr­
bătoarea Paştilor, era toată cusută cu aur, împodobită cu perle
şi pietre de mare preţ, custând în totul 35.000 de galbeni. El
'>
15 Codex Batuiinus ed. Ureche, An. Ac. Rom, II tom. XVI 1895 p. 138.
"Moldavia pro solo tributo centum millia Imperal ium quotannis penditur, pro
munerlbus autem speclatim mittend!s Il11peratori et vezeriis, nec ducenta
millia aureorum sutticiunt».
16 Paul de Aleppo în Arh. isi, 1 2, p. 88 Const. Căpitanul în Mag. isi, I, p .
. 293. Mai sus, VoI. VII p. 12.
17 Căpitanul în Mag. isi. I, p. 292 Paul de Aleppo, 1. c. p. 106.
18 Raportul lui Schmidt citat în nota 10: "Mir hat der doctor Scogardy
-elnsmals geschrieben dass sein Fiirst zwey Million gelts und auff schier sovill
wehrts in Kleinodien beysarnben habe. Ist zuverwundern, adauge rezidentul,
-dnss aus der Moldau ei n Woywoda sovill Reicht hurub schopf'en ko nne".
[153]
STA.REA ECONOMICA, POIJITJ.CA SI CULTURALA 153
mai posedă mari tesaure în Polonia, Germania, Veneţia şi aiu­
rea" 19. Zestrele pe care Lupu le dădu fetelor sale dovedesc iarăşi
puterea lui de bogăţie. El fădu acelei măritate după Radziwil
cât şi celei luate de Timuş câte 150.000 de lei în bani, 50.000 în
scule, afară de mobile şi îmbrăcăminte 20, care se vor fi urcat
Ar deleancă la oraş
(Colecţia de stampe a Ac. Române 1729)
faţă cu luxul portului celui de atunci, tot în mărgărintare şi
pietre scumpe, iarăşi la 50.000 de lei. Tot atâta vă fi dat el şi
celei mai mari, soţiei generalului Coniecpolski, încât totalitatea
" Paul ele Aleppo, l. c. p. 85.
20 Dell' Haye c. dogele, 14 Octomvrie 1652, Hurm. Dac. V, 2, p. 2.
[154]
ISTORIA ROMANILOR
15�4 ___
averei date ca zestre fetelor lui, se urca Ia cifra urieşă pentru
acele timpuri de 750.000 de lei.
Matei Basarab lăsă şi el o avere de cel puţin 1.500.000
de lei, de oare ce urmaşul său Constantin Şărban se împacă
-cu Turcii a le plăti pentru moştenirea reposatului domn 900
de pungi (450.000 de lei) afară de blănuri şi alte lucruri de preţ 21,
date în natură, şi bine înţăles că Şărban nu dăduse Turcilor
toată averea lui Matei.
Tot aşa de mare era şi averea Brancovanului. Cu toate
nesfârşitele sumi vărsate de el în timp de un pătrar de veac în
mânile Turcilor, averea adunată de el se urca la milioane. Când
el se simţi clătinăndu-se, îşi trimise comorile ce le avea în casă
la Braşov, şi aceste se alcătuiau din 48.000 de galbeni în nume­
rătoare conţinuţi în 16 pungi închise în R gente de piele şi din
26 de lăzi pline cu juvaeruri, argintărie, arme bogate, şăle, frâne
şi alte unelte de călărie împodobite cu pietre scumpe 22, care
după mulţimea şi scumpetea lor în acele timpuri pot fi pretuite
la o sumă tot atât de mare ca şi acea în bani. Depozitul din Bra­
şov se urca deci la mai mult de 100.000 de galbeni sau 150.000
de lei 23. La capuchihaia lui din Constantinopole Brancovanu
trimisese, văzând greutatea timpurilor, 30.000 de galbeni 24.
La banca Veneţiei Brancovanu mai avea depuşi 220.000
de galbeni 25. Dacă mai socotim încă şi averea de tot însămnată
21 Ballerino cătră dogele 16 Septcmvrie 1654 Ibidem, p. 11.
22 Lista banilor şi argintăriilor sechestrate, 30 Noembrie 1714 apud Giu­
rescu şi Dobrescu 1. e. p. 275, Alte socoteli în f'lorlni, ibidem p. 303. Steinville
c. consiliul de războiu, 18 August 1714 Hurm. Doc, VI, p. 134, dă numai 48.000.
23 Galbănul unguresc numit de Români în prescurtare şi ughiu valora
pe atunci 1 Y2 taI eri sau lei. Vezi condica de cheltuell a visteriei de la 7202-7212,
f3ucureşti, 1875 passim, d. e. p. 438 : "ughi 5170 fac laleri 7755". Că talerul şi
leul erau aceeaşi monedă, vezi ibibem p. 27: 49764 de ughi=74646 de lei adecă
gălbănul e-I Y2 lei. Gălbanul sau zlotul venetic adecă de Veneţia umbla mai
mult, anume 2 Y2 lei. Condiea,p. 8' .,2500 de taI eri s'au dat, în zloţi venetici 1000,
M. S. vizirului bani gata". Despre altfel de galbeni, sau mai curând de cei olandeji,
care ţineau mijlocul între .cei ungureşti şi veneţient vorbeşte relaţia lui Antonio
Marnuca delia Torre din 28 Ianuarie 1680. Hurm. Frg. III, p. 223: 21/4 Lăvren­
llialer aber eiuen Ducaten ausmachen". Cuvântul Lo wenthaler arată că moneda
leului era caracterizată prin figura unui leu, de unde numele dovedeşte încă
odată identitatea leului şi a talerului din combinarea ambelor denumiri. Gal­
bănul unguresc valora 200 de aspri sau bani, ceea ce se poate vedea aproape pe
fiecare pagină a condicci de cheltuială a visteriei Brăncovanulul. Aşa la p. 93 se
spune că se scoate bir pe ţară 26,350 de bani care se arată a fi 1317 Y2 ughi
sau 1976 taleri 33 bani, de unde se vede că galbănul umbla 200 de bani, iar ta­
lerul 133 şi o fracţie, care se lepăda în socoteli.
24 Scrisoarea lui Andrea Memmo c. dogele: 1 Iulie 1714, în Reoista Isto­
rică, II, p. 143.
25 Raport veneţian 1 Apr. 1753 Hurm. Doe. IX, 2, p. 6 repetă arătarea
Ibidem, p. 17-34 mai ales p. 34. Un document italian din 12 Iunie 1697, Hurm.
Doe. V, 2, p. 286, spune că Brncovanu dăduse ca zestre fiicei sale măritate,
-după fiul lui Alexandru Mavracordat "cento borse et altre docente in gloe, fuori
[155]
STAREA ECONOMICA. POLI'rICA ŞI CULTURA l,A 155
ce a fost ascunsă de familia lui, precum şi acea răpită la a lui
Călugăr
Boier
Preot
de sat,
Femeie
de boier
(Trachten-Cabinet von S ebenbtn gen, Anul 1729, pag. 101 Co!t'ct!a de stampe a
Ac, Române)
de viJlagi e sue t erre che gli da per sostenimento atinuale, che il moderne princip
ha mollissimi oilkuii betii e possessioni nella vas/asa provincia di Vallachia". Un
raport al ambasadorului francez Girardin c. regele. din 6 Decemvric 1688, ibidem
Suplemeni, I, p. 273. spune că : "ils ont choisi Brancovanu comme le plus ricbe
el le plus capable de les commander".
[156]
l"f,
ISTORIA ROMANILOR
detronare ajungem uşor la cifra de 2.0GO.000 de lei, averea mo­
bilă a lui Brancovanu. Aceasta era numai averea mobilă a lui
Brancovanu.· El mai avea încă 56 de moşii 'şi numeroase vii
aşezate pe dealuri; 5 rânduri de case în Bucureşti, unul În
Târgovişte şi în Ardeal trei mari posesii teritoriale 26.
Şi cu toate aceste dărnicia principelui muntean întrecea
pe înzecitele pe acea a lui Vasile Lupu. Mai întâi după cum am
văzut Brancovanu fu nevoit a face daruri urieşe spre a se măn­
ţinea în scaun apoi el mai cheltui pentru biserici atât din Mun­
tenia, cât şi mai ales din Răsărit şi inzestrările lor cu venituri
din Muntenia, sume într'adevăr de necrezut, şi te miri de unde
mai scotea domnul cel săcătuit de Turci atâţia bani, spre a
face atătea nenumărate ofrande religioase.
Astfel el zideste din temelie mănăstirea Horezul, turnul
bisericei Doamna. din Bucureşti, casa cea domnească şi alte două
rânduri de case lângă biserică, rezideşte clopotnita cea mare
-din Bucureşti, care fusese dărămată de un trăsnet, adaogă mă­
năstirea Argeşului împodobind' o cu odoare, face din nou eleşteul
-cel mare de. lângă Bucureşti la fântâna Ţiganului, zideşte la
Râmnic o mănăstire nouă şi alta la Vâlcea mănăstirea Manoil,
aduce apă cale de două poşte în Focşani, adaoge un rând de
·chilii la mănăstirea Sf. Gheorghe din Bucureşti, nişte case la
mănăstirea dela Potlogi, ridică marile şi luxoasele sale palate .
.la Bucureşti, Potlogi, Târgovişte, Mogoşoaia şi altele mai mici 27.
In privirea celor străine, construeşte o biserică în Făgă­
raş, una la Ismail în Bugeag, alta la Galata în Constantinopole,
'împodobeşte cu o coroană de pietre scumpe titva sfântului Mi­
.hail Sinadski din muntele Atos. Fiind apoi aduse aceste moaşte
în Muntenia, în două rânduri, spre a izbăvi ţara de lăcuste "care
·de pe pământ se făcură nevăzute înaintea .lor", cum afirmă do­
cumentul Brancovanu pentru a mulţămi mânăstirei ce trimesese
poporului său acest ajutor, îi face mertic pe an 6.000 de bani,
iar călugărilor ce venise cu capul sfântului, le dă o mulţămită
de 600 de bani. Mai face apoi mertic anual de 4.000 de bani,
plus 3000 pentru cheltuiala fraţilor ce veniau să-I primiască,
mănăstirei Trigni din ţara Turcească; asemene mânăstirei Dio­
niziatu din muntele Atos 8.000 de bani pe an, Vatopedului
au Giurescu şi Odobescu 1. c. p. XXVIII. Lista tuturor moşiilor posedate
de Brancovanu şi acelea cu cari Îşi Înzestra copiii, Ibidem, p. 244-În număru
arătat de 56. Văduva lui Brancovanu rămâne aşa de bogată, că atunci cănd Ioan
Mavracordat cere de la boierii din Muntenia 200 de pungi, chip pentru a scăpa
Oltenia de a fi cedată către Austria, ea dă singură suma lnsamnată de 60 de
pungi. Documentul va fi citat în VoI X.
27 Radu Popescu în Mag. isi, IV, p. 196-198,221, 329-345. Clopotele
dela biserici se turnau În Transilvania. Vezi scrisoarea lui M. Basarab către
[udele Braşovului în N. Iorga An. Ac. Rom. II, tom. XXI 1899, p. 200(92)
:Socotelile Braşovului.
[157]
S'fAREA ECONOMICA, POLITICA ŞI CULTURALA 157
20.000 şi trepădătorilor, adecă călugărilor ce veniau în Mun­
tenia să iee darul, câte 2.000 de bani. Mânăstirei sf. Pavăl tot
de acolo îi dă venit din sarea domnească 150 de lei; mănăstire!
Ţăran şi
ţărancă in
costum de
iarnă
Ţăran şi
ţărancă in
costum de
vai ă
(Trachten Cabinet von Siebenbiirgen 1729, pag. 108. Colecţia de stampe a
Ac. Române)
-din Sarai dela Ţarigrad 150 de lei dela ori ce vamă; acelei dela
Pauliciani ce se cheamă Bendel 9.000 de aspri şi trepădatorilor
11.000, celei a sfinţilor dela Belgrad îi dă o moşie de 700 de stân-
[158]
158
ISTORIA ROMANILOR
jâni cumpărată dela Stoica, fiul lui Ştefan Sternescu din Văl-,
cele; mitropoliei din Ardeal 6.000 de aspri pe an, şi altele multe,
încă 28.
Condica vistieriei de pe timpul Brancovanului, care ni'
s'au păstrat, ne dă însă mijlocul de a pătrunde mai adânc în,
chipul cum se făcea ocârmuirea financiară a acestui timp şi a.
pune în mai vie lumină colosala apăsare cărora ţările române ­
căci ceeace vom constata despre Muntenia poate fi aplicat şi
Moldovei - erau supuse din partea Turcilor 29. Vom vedea din
ea unde se duceau cele mai limpezi din veniturile ţărei, şi ne
vom convinge uşor că poporul român plătea adese ori cu sân­
gele său pentru a îmbogăţi pe de o parte pe domni, pe de alta
pe 'Turci, iar că el nu se folosia absolut cu nimic din produsul
nămolului de dări cu care era împovorat.
Condica conţine numai răfuiala aşa numitelor venituri ale
ţărei, adecă acea a dărilor directe, luate de la locuitori, nu a
celor impuse pe avere precum zecimele dela stupi, oi, mascuri,
venitul salinelor, vămilor şi darea cea însămnată a văcăritului
sau darea pe vitele cornute întrodusă de Brancovanu 30, şi
care deveni cu timpul un biciu atât de îngrozitor - toate a­
ceste din urmă dări alcătuind veniturile speciale ale domniei.
Veniturile ţărei erau acele obicinuite ce se da de ţară"
atât în slujbele interne pentru mersul ocârmuirei cât şi mai ales
în slujba externă, cerută de supunerea ţărei către împărăţia
otomană. Şi aceasta din urmă covârşia până într' atâta pe cea
de 'ntâi, în cât o absoarbe mai cu totul, şi veniturile ţărei nu
par a avea altă destinaţie decât a sluji îndeplinirei nevoilor tur­
ceşti. Abia dacă Ia o suiăde condeie atribuite Turcilor, se întâl­
neşte unul cheltuit în o trebuinţă lăuntrică. Şi pe când aceste
din urmă de abia se urcă Ia sutimi de lei, acele d'intăi se cifrează
nu numai cu miile dar cu zecile de mii.
De nicăire nu reiesă atât de clar şi de amăruntit adânca
robire în care ţările române căzuse sub Turci pe Ia sfârşitul vea-.
eului al XVII-le, decât din condica vistieriei de pe timpul lui
Brancovanu. De nicăire, nici din descrierile cronicarilor, nici
din însărnnările documentelor contimporane, nu se poate do­
bândi o cunoştinţă aşa de exactă despre explotarea neomenoasă
căreia ţările române fusese supuse din partea Mohametanilor,
as Documente needite din condica logofeţiei de pe timpul Brancovanu­
lui, p. 151, 157, 158, 183, 261, 2/3, 487 şi 506,
29 C. Dapontcs în catalogul istoric al Românilor ediatat de C, Erbiceanu,
în Cron. greci, p. 174-175, spune că "toată strănsoarea banilor lui Brancovanu
provenea din stupi, oi, boi, cai, porci, grădini şi pământ uri şi din veniturile,
domneşti ale cămărei, nu ale visteriei". Fără îndoială că era bun gospodar ca
şi Mateiu Basarab, dar ştiea să întindă şi coarda impozitelor, dovadă Iscodirea,
urieiosu\ui oăcăril,
9. Neculcea, în Letopiscţe, II, p. 274.
[159]
STAREA ECONOMICA, POLI'.rICAŞI CULTURAIJA 15l:l
desi cronicari şi documente nu sunt nici săraci, nici reci în a­
'ceastă privire. Insă ce poate vorba faţă cu elocvenţa zdrobi­
toare a cifrelor? Si condica lui Brancovanu conţine cifre dela
-un capăt la altul. '
r-='------- .. - ... >=.A .--_.=�=�, --"""""'�---........,
I
'Femeie din Muntenia în sec. XVIII. - Trachten Cabinet von Siebenbărgen
1729. pag. 107
(Colectia de stampe a Ac. Române)
Această condică enumeră două soiuri de dări, acele im­
<,puse spre întimpinarea nevoilor ţărei, şi acele împuse spre în­
-destularea cerinţilor turceşti. Acele de 'ntâi se scot pe fie ce
lună, sunt luate numai dela birnicii ordinari ce întrau la cislă
. şi se urcă la cel mult 1200 -1900 de lei pe lună, pentru toate
-cele 18 judeţe ale Munteniei. Insămnarea cheltuelei făcută din
[160]
160
IS'IDRIA ROMANILOR
ele este totdeauna însămnată fără nici o arătare a felului ei :
că "s'au dat toţi banii la vel vistier pentru cheltuială ţărei"·
pe luna cutare, notându-se de asemene dacă îi prisoseşte sau
nu-i se ajunge cu ceva. Este înviderat că o asemene dare nici
nu poate fi privită ca o sarcină, atâta era de uşoară.
Cu totul altfel stau lucrurile cu dările cele mari, şi repe­
tate adesa câte 2 sau 3 într'o lună pentru mulţămirea cererilor
nesfârşite ale Turcilor, care ar fi adese ori ridicule dacă nu ar
fi aşa de despoitoare.
In Septemvrie 31 1695, esă pe ţară rânduiala mierei şi a
cerei, Ia care satele dau 14.478 de Iei, cumpărându-se din banii
adunaţi 341 cânta re de miere şi 9.000 de ocă de ceară, şi plătin­
du-se apoi chiria corăbiei care să transporte această marfă până
Ia Constantinopole. Se mai dau şi darurile neapărate Ia Turcii,
care făceau ţărei onoarea de a veni să iee acea contribuţie,
150 de lei lui Mumpar-Emin, 100 de Iei şi o pacea de samur­
ordinară de 20 de lei, lui Balgi-başa. Petru ţară se plătesc din.
această dare lefile slujitorilor pe Martie, în sumă de 5.445 de lei..
La Octomvrie În afară de birul ordinar pentru cheltuiala
vistieriei de 1710 Iei, se scoate birul Vozianilor, atât dela bir­
niciiţărani, cât şi dela bresle: boierii cei mari, boierii mazili..
slujitorii, preoţii, neguţitorii, aprozii, armaşii, Chiprovicenii (ne­
guţitori ambulanţi) 32, logofeţii de divan şi Braşovenii, În sumă
totală de 48�090 de Iei, mai mare aproape de două ori decât
birul scos în timpul anului întreg pentru cheltuiala vistieriei.
Din aceşti bani se cheltuesc 5373 de Iei lefiIe slujitorilor pe A­
prilie, 5.000 de Iei postavul dat aceloraşi de Paşti şi vr'o 2.000
de Iei la nunta oător-vaboieri. Tot restul de vr'o 36.000 de lei
este dat Turcilor, şi este nostim de a reproduce felul cheltue-.
lelor din care o mare parte constă în daruri făcute dregătorilor
Turci. Aşa 10.000 de Iei se dau datoria lui Mohamet Celehi Chiur­
cibaşa; 8,500 se trimit unui Evreu şi unor neguţitori frânci
luaţi de capuchihaele domnului cu împrumut; 1368 1/2 Iei se
dau Gebegiilor (fabricanţi de arme) din Baba; 350 de lei Ser­
hatliilor sau soldaţilor de graniţă dela Ruşava; 500 se dau lui
Mustata aga dela Dohancale, cu care i se implinesc banii ce avea
să iee ; 8.000 de lei se' dau havalelelor dela Dohan Gecet, dela
Nostrat Cherman şi din BuzboraCherman Cales. Se mai chel­
tuesc apoi încă 1500 de lei pe 63.000 păpuşi de sfoară trimise Ia
Dimurcapi; 540 de Iei pe 6.000 ocă de cânepă dată lui Hagi­
Ibraim ca să facă sfoară; 2.000 de lei poclonul vizirului şi a-­
nume: "un cojoc de samurvizirului, de 1.200 şi unul chehaei
lui, de 800 de lei; 1950 de lei cheltuiala boierilor când s'au dus.
Ia Odriu (Adrianopole) cu poclonul lui Mohamet Celebi; 500
m Anul începe in condică cu această lună.
32 Aşa numiţi de .la oraşul Chiprovaci din Bulgaria. Val, VII p. 72 ...
[161]
S'L'AREA ECONO;\lICA, POLITICA ŞI ,CULTUHALA 161
de lei daţi lui Ali-paşa; 515 lei s'au trimis la doi sultani dela
Bugeac ca dar; 800 de lei patriarhului, Împrumutul făcut pen­
tru împlinirea poclonului hanului; 435 de lei unui agă al căi­
măcarnului ce au venit dela Odriu; 199 1/2 lei cheltueala căruţei
tefterdarului ; 98 de lei s'au dat la 5 cai ce s'au dat lui Mohamet­
Celebi când s'au dus; 56 de lei la 3 cai ce s'au pus la cucia tef­
terdarului; 190 de lei s'au trimis lui Iani căpitanul pentru 3
postavuri şi 3 atlaze ce s'au dat la Poartă caimacamului; 851
de lei la vel postelnic şi' la vel cămăraş şi la oamenii ce au
mers cu dânşii la Ţarigrad. Nostime şi hazliisunt numeroasele
daruri cuprinse în rubrica numită poclonul hanului: 800 de lei bani'
gata hanului; 60 de lei pentru 2 postşai (un soiu de posta�,,)""
2 atlaze ce s'au dat iar hanului; 600 de lei pentru un cojoc'Jâec i
samur ce s'au dat iar hanului; 2151/2 lei pentru o căruţă ce s'au
dat iar hanului; 110 lei pentru 4 cai ce s'au pus la căruţă; 45
de lei pentru un postşai şi o odibă (un fel de ştof'ă) ce s'au
dat mamei hanului; 300 de lei bani gata vizirului hanului; 300
de lei pentru tin cojoc de samur ce s'au dat iar vizirului hanului;
30 de lei pentru un postşai şi un atlaz ce s'au dat iar vizirului
hanului; 30 de lei pentru un postşai şi un atlaz ce s'au dat has­
nadarului hanului. Aceeaşi sumă pentru aceleaşi daruri făcute
isagiului,capegi-başei, tefterdarului, chilargi-başei şi imbri­
horului hanului; ,300 de lei luiCalga sultan al hanului; 300 de
lei un cojoc de samur lui CaIga sultan al hanului, 30 de lei un
postşai şi un at1az aceluiaşi, 30 de lei un postşai şi un altaz
vizirului lui Calga sultan, 30 de lei hasnadarului aceluiaşi; 100
de lei agăi Mârzanului ; 82 de lei la un contăş ce s'au făcut agăi
Mârzanului ce au venit aice pentru poclon, însă contăşul de
postşai cu pacea de jder şi cu zagara de samur şi cu cepreage
de fir; 15 lei pentru un altaz ce s'au dat iar agăi Mârzanului
ce au venit pentru poclon; 15 lei pentru un postfeld (un soiu
de postav) şi postşifturi ce s'au dat la oamenii acestui Mărzan 33.
In Noemvrie se scoate pe lângă birul obicinuit în sumă
de 1710 lei, o dare pentru nişte cherestele cerute de Turci în
valoare de 7.200 de lei care se cheltuesc iarăşi parte în obiectul
ce se cerea, parte în daruri pe la deosebitele feţe turceşti ce se
frecau prin ţară cu această treabă, între alţii şi 911/2 lei "co­
conului lui Ali paşa, când au adus teşchereaua de cheresteaua
ce scrie mai sus, însă cu un rând de haine ce i s'au făcut şi cu
ce s'au dat la oamenii ce au venit cu dânsul" 34.
In Decemvrie se scoate darea obicinuită în valoare de
1680 de lei, iar pentru plata havalelelor turceşti se scoate de
40 de ori pe atât anume 68.12'Lde lei, care se dau gebegiilor dela
Diu, lui Ibraim chehaia. lui Ahmet chehaia, lui Mohamed aga,
aa Condica visteriei, p. 73-76.
3' Ibidem, p. 79.
A. D. Xenopol, Istoria Românilor. - VoJ. ·VIII.
11
[162]
[STOlUA r:OMANU..Qll
lui Ali chehaia ot Dogan Ghecet, lui Şaban Odobaşa, lui Al
pa şa ot Giurgiu, beşliului tot de aici, lui Abdula Ali, la Sala­
horii ce au slujit la Demircapi, lui Mehemet., Celebi, Evreului
Cordova din Odriu şi lui Alexandru Mavrocordat pentru plata unor
datorii făcute de capuchehai la Constantinopole; se mai dau
apoi daruri hanului, vizirului şi chehaei acestuia, şi de abia se
pot detrage vr'o 10.000 de lei în cheltuiala ţărei, anume 5.300
de lei lefile slujitorilor pe Iunie şi 3000 clucerului pentru chel­
tuiala jicniţei, şi alte câteva cheltueli mai mici.
La Ianuarie după birul obicinuit de 1970 de lei se scoate
pentru nevoile Turcilor aşa numitul bir al lui Ali-paşa de 29.888
de lei, care se cheltueşte după chipul cunoscut şi din care se
reţin bieţi 450 de lei de către ciohodarul "mai marele peste ci 0-
botele şi papucii domnului", spre a reînnoi încălţămintele curţei,
Pe Februariu se scoate iarăşi birul vistieriei de 1970 de
lei şi pe lângă el două biruri pentru Turci, unul pentru sursat,
adecă pentru de ale bucătăriei sultanului care se dă lui casap­
başa în sumă de 3.562 de lei, şi al doile pentru aprovizionarea
garnizoanei din Brăila în sumă de 8.845 de lei. Intre cheltuelele
nostime făcute din aceşti bani, în semnăm pe lângă multe po­
stşaiuri şi post-Ielduri date capigi-başă: 'venise să rădice banii
şi oamenilor săi, 21 de taleri şi 4 coţi p(;;;,,�. mahut ce s'au făcut
contăşul agăi, cotul pe taleri 5 şi cheltuiala lui taleri 1; apoi
700 de lei o blană de samur ce s'au blănit contăşul agăi şi în
sfârşit 2 taleri la un işlic ce s'au făcut unei slugi a capegi-başăi,
Intâmplându-se tocmai atunci să moară feciorul cadiului, i se
dă 400 de taI eri pentru înmormântare.
Pe Martie se scoate darea obicinuită în sumă de 1957 1/ �
de lei. Pentru Turci se rândueşte un bir spre cumpărarea de
cai, care se urcă la cifra de 17.2381/2 de lei. Tot în această lună
însă se scoate şi birul cel mare al haraciului. în sumă de 108.3011/2
de lei din care se dau 10.000 de lei poclon sultanului, 2.500 sul­
tanei validele, 5.000 vizirului, 1.000 chehaei vizirului, l.OOO
caimacamului, 500 tefterdarului, 500 lui Reis-effendi. Se mai
cumpără încă pentru însămnătoarea sumă de 11.100 de lei, 9
blăni de spinări de samur, o blană de pântece de -jder şi 12 pa­
cele de samur spre a se dărui dregătorilor Porţei. Restul nu­
mai cât este întrebuinţat în plata haraciului.
Pe Juna lui Aprilie se rândueşte birul obicinuit în sumă de
l.455 de lei; afară de el însă se mai impune ţărei o dare în na­
tură de 2.893 de boi împreună cu 2.893 de lei cheltuiala trans­
portului şi a îngrijitului lor. Tot în această lună se mai cere dela
ţară trimiterea a 240 de cară în podvoadă la Turci de dus spre
Belgrad.
In Mai se scoate birul ţărei de 1440 de lei şi unul pentru
oastea turcească de 1.393 de lei care ne ajnngând însă pentru
a întimpina toate nevoile se cheltueşte mai mult 1.336 de lei
[163]
STAREA ECONOlUCA, POLPrrCA ŞI CULTURALA 16.'3
şi 33 de bani. Tot în această lună Turcii mai cer 5.000 de cân­
tare de pesmeţi pentru care se impune ţărei un bir de 4.650 de
lei.
In' Iunie se scoate pe lângă birul ţărei de 1.455 de lei, trei
altele pentru Turci: unul de 10.025 de lei numit al împrumu-
In costum de iarnă
(Colecţia de stampe el Ac. Române 1729)
tărei, din care se plătesc mai multe pocloane Între altele 5.000
de lei vizirului şi o blană de samur, 1.000 de lei chehaiei lui, plus
altă 1.000 de lei pentru blana lui, 400 de lei pe 100 cântare de
lână, şi 280 de lei pe 500 de doniţi cu lopeţile lor ce se trimit
[164]
164
I!"TORIA IWiVIANILOR
la Giurgiu după firmane. Se mai ie o a doua dajdie pentru
6.000 de oi în valoare de 7.500 de lei şi a treia de 22.005 de lei
cheltuiţi în mare parte (15.000 lei) în plata şăicelor ce transportau
proviant la oastea turcească până la Belgrad.
In Iulie se scoate birul ţărei de 1560 de lei, iar pentru sluj­
bele Turcilor se scoate o dare în natură de 2.280 de vaci şi 2.280
de oi şi alta în bani de 40.560 de lei, pentru zahareaua Carne­
niţei, care se cheltueşte parte în cumpărare de provizii pentru
garnizoana turcească din acea cetate, parte pentru deosebite
daruri, blăni de samur, jder, postşaiuri, postfelduri, date la
felurite obraze turceşti care veniau prin ţară cu prilejul acelei dări.
In August se scoate darea obicinuită de 1169 de lei şi
afară de ea se mai rânduesc alte două dări, una de 4974 de lei
şi alta de 7857 de lei pentru cheltueala ţărei spre a îndeplini
toate lipsele din cursul anului. Pentru Turci se răndueşte poe­
lonul hanului de 16.757 de lei, care tocmai pe atunci trecea prin
ţară, şi trebuia îmblânzit pentru a o prada mai putin, şi cu această
dare se încheie anul 1695 la 1 Septemvrie al anului următor 35.
Dările se încasau după porunca domnească de căpitanii
deosebitelor localităţi sau de alti slijbaşi fără alegere. A­
dese ori pentru a le răspunde mai grabnic autoritatea însărci­
nată cu strângerea lor împrumută câte o dată dările dela un
om cu stare căruia apoi îi răspundeau căpitanii banii strânşi
dela locuitori 36,
Un izvod al lui Gheorghe �,teran 1654 conţine veniturile
şi cheltuelile pe luna Iunie a acelui an, reproducând aceeaşi
despoiere sistematică a Ţării din partea Turcilor. Din 77.575
de ughi încasaţi se chcltuiau : 55.�JG haraciul ; 5.693 chelt,
agăi; 1.332 unui paşa. adecă 62.060, de ughii daţi Turcilor şi
numai 15.000 cheltuiţi pentru Ţară, Alt izvod, nu se ştie pe ce
lună, arată 111.511 la venituri cu următoarele cheltueli; 3.740
lui Capegilar Ch. haesi, 7.071 poc!onuJ sultanului, 1.000 lui
Săianuş Paşa, 1.600 lui Hussain aga, 8000 poclonul vizirului,
733> lui Chiauş Pa a, 3.712 lui Panaioti dragomanul Porţei,
1.660 lui Michiş (un evreu din Constantinopole), 1.000 omului
lui Ahmed aga, şi 51.000 leafă oştirii 37.
Dacă socotim toate aceste sume împreună găsim că pentru
ţară s'a scos biruri în valoare de vr'o :3:2,000 de lei, iar pentru
slujbele turceşti acea de 422.254 de lei, afară de 4.273 de boi
şi vaci şi 2280 de oi luate în natură şi întrebuinţarea gratuită
as Vezi Condica visteriei, p. 64-154. De aceea să nu ne mirăm de rostirile
lui Brâncovanu însuşi care în Foietul NOI'el uc 16nD la data 4 Noemvrie spune
că "Sămbăta a purces Stoian Vătaf'u cu banii datornicilor cu carul la Tari­
grad" repetând asemenea notlţa de mai multe ori. Odobescu, Fotetul Nouel, în
Renisla Română 1861 p. 674.
36 Dac. din 1721 N. Iorga Sliul ii si Doc. V, p. 139
.7 Iorga, stuau şi »«. 1 V p'. :;J 3 şi :"67.
[165]
STAREA ECONOMICA, POr,ITICA 1;;1 CULTURALA 165
a 240 de cară. Din suma 422.000 de lei scoşi pentru nevoile tur­
ceşti trebue să deducem ca cheltuiţi în folosul ţărei câte 6.000
de lei pe lună aproximativ lefile slujitorilor şi a mutafareca­
lelor (furnisorii oştirei) care fac pe an 72.000 de lei, apoi vr'o
28.000 de lei cheltuiţi pe apucatele, pentru deosebite slujbe,
Ţărancă
(Colecţia de stampe a Ac. Române 1729)
când rămănea câte ceva neînghiţit de nevoile'îturceşti, în totul
deci vr'o 100.000 de lei cheltuiţi din banii scoşi pentru Turci
în interesul ţărei. Impreună cu cei 32.000 de lei, scoşi anume
pentru nevoile ei, închee suma de 123.000 de lei. Rămâne deci
cheltuiţi în interesul Turcilor 322.000 de lei plus costul vitelor
[166]
1('0
ISTORIA ROMANILOR
cornute, şi acel al oilor şi vr'o 2.000 de Iei cel puţin chiria care­
lor 38, ceeace Însumează peste tot în cifră rotundă 360.000 de Iei.
Birul pe care ţara era obligat a-l plăti era de 270 de pungi
de bani adecă 135.000 de Iei. Turcii jăfuiau deci ţara cu 225.000
de lei pe an. După urcarea haraciului de Brancovanu, deşi a­
cesta era mai mare cu 115.000 de Iei jăfuirea ţărei se mănţinu
la aceeaşi înălţime, şi acesta era jaful cel ordinar, pe lângă acel
extraordinar căruia era supus personal domnul şi care era răs­
puns din veniturile lui speciale ce nu sunt arătate de condica
vistieriei.
Această necontenită recurgere la bani a lui Brancovanu,
se rezolvă în o straşnică apăsare birnică a Munteniei, cum se
poate vedea lucrul din urcarea necontenită a dărilor şi din nu­
meroasele şi asprele măsuri luate pentru a lor încasare, Ni s'a
păstrat anatiţtirul (răfuiala) "care s'a făcut în vistierie să se
scrie toate dăjdiile şi orânduelile câte ies din ţară, Ia Iieşte care
cum şi în ce chip ies şi alte obiceiuri, vânzări de bănii şi de
pârcălăbii şi de dijmarituri şi oerituri şi de toate dăjdile şi sluj­
bele precum S;:J fac cărţile domneşti a fie cărei slujbe după a ei
obiceiu în rânduială ca să se poată şti fie când; care (anatif'tirul)
s'a făcut în zilele prea luminatului nostru Domn 10 Constantin
Basarab Voevod pe vremea ce a fost Şărban Vistier.Mare în
anul 1699" 39.
Dar dacă s'ar fi luat bani şi avuţii numai pentru nevoile
Domnilor; gătuiţi a stoarce de hămesiţii Turci! Câţi însă nu
se luau ca căptuşală acestor hrâpiri din partea strângătorilor
care nu cruţau nici un mijloc pentru a îmbogăţi şi punga lor
pe lângă acelea ale Domnului şi ale Turcilor. Un foarte intere­
sant document care vrea să stăvilească abuzurile ne arată cum
se petreceau lucrurile în realitate. In acel act din 21 Iulie
1715 cetim că.ide atunci înnainte aveau să lipsească obiceiurile
cele rele (care deci dăinuiseră totdeauna sub domnia Brancova­
nului, 26 de ani) să nu se jăfuiască nimic nici să se prade fără
dreptate, ci domnia vinde slujbele iar nu zulumurile 40 iar alte
jafuri colac şi treapede să lipsească. Cel bănuit de bucate
ascunse să-i dea lege S1 jure ca să se îndrepteze iar să nu-l
căznească cu bătaia, şi dela omul sărac ce va avea numai o·
litră sau două şi de sărăcie va fi ascuns, aceluia să-i se iea
dijmăritul drept. Şi dela care om va fi având o litră sau măcar
şi două să plătească numai litrele, iar padon sau pui de găină
sau ocâ de vin sau de orz să nu ia nimic. Aşişderea şi purcei
cei mici care vor fi de-o lună să nu-i ie nimic; iar care va fi
SI. Preţul unui bou 9 lei (Condica p. 6:J), miei 7 lei (p. 61) şi 5 Ici;
"Taca (p. 135), oaea 1 leu (p. 129). 1!'�4o;:t_
ae N. Iorga, Studii şi Doc, V, p. 337.
4. Zulum = apăsar e; Şăincanu, Lnlluentc orient ale, vocabular, IT, p 1:�1_
[167]
STAREA ECONOMICA. POLITICA ŞI CUurURALA 167
de două sau trei luni să facă doi unul. Să ia de vin de oc (ocă)
bani 5 iar de pui de găină sau de orz să nu să ia bani, numai,
cu ce vor avea săraci, să-i îngrijească de mâncare. 41 Prin o altă
poruncă din 1695 Brancovanu dispusese ca boierii rânduiţi pe
In costum de vară
(Colectia de stampe a Ac. Române 1729)
[a judeţe să facă oamenilor cislă dreaptă "să nu sâ plângă
nimeni cum că unii s'au încărcat peste putinţă iar alţii s'au
pus uşor" -dovadă deci că se obişnuia căile nedrepte croite pe
hatâr, suveranul Românilor din toate timpurile .
.. N. IOJ'ga, Studii şi Doc, v, p. 34:;-<\44.
[168]
H18
ISTOR.IA ROMANILOR
Faţă cu O asemenea despoiere sistematică a ţărei de asu­
prirea turcească, pe care Brancovanu în tot timpul domniei
sale s'a silit pe cât se putea a o hrăni, pentru a ascunde astfel
jocul său cu Nemţii; faţă apoi cu imensele sume cheltuite de
Brancovanu atât pentru sprijinirea domniei cât şi pentru con­
strucţiile sale şi milele încuviinţate mănăstirilor, faţă nu mai
puţin şi cu însămnatele avuţii adunate de el, nu rămâne nici o
îndoială că poporul din Muntenia a fost supus a suporta nişte
sarcini mai grele decât acele ce ar fi putut apăsa fără pericol
economia traiului său. Din acest punct de videre ţara nu câştigă
mult cu stabilitatea domniei, căci dacă schimbarea mai repede
a domnilor atrăgea după sine cheltueli însemnate, nu mai puţin
mari fură acele făcute de Brancovanu pentru păstrarea puterei.
Viclenii Turci găsise mijlocul de a stoarce ţările române în ori
ce chip, fie când domnii se schimbau, fie când ei stăteau pe loc.
In cazul întâi ei plăteau pentru schimbări; în' al doilea pentru
rămânere. Domnia lui Brancovanu totuşi fu pentru Muntenia
un mare bine, mai ales prin aceea că mai mult de un pătrar ds
veac dânsul o apără de încălcările străine.. El se purta totdeaune
astfel că înlătura ocuparea armată a ţărei sale, şi mai alea
ştiu să îndepărteze din ea teatrul războiului, purtându-se ast­
fel cu Turcii şi cu Nemţii; că ambii" îl aveau de prietin şi nu
vroiau să-i creeze greutaţi, acele din partea Turcilor fiind în­
lăturate la vreme de nevoie şi cu un dar făcut, cui şi când se
cuvinea. Astfel afară de năvălirea lui Haisler, întâmplată
în anul d'intâi al domniei sale, şi de vr'o două treceri ale Turcilor
şi Tătarilor prin ţară spre a' merge la Belgrad, a cărora pericol
de pradare îl înlătură iarăşi prin daruri mănoase, nu întâlnim
în întreaga lui domnie nici o abatere de oştiri străine în Muntenia.
Această linişte comparativă a locuitorilor explică buna stare
în care ei se aflau, cu toate havalelele şi jafurile Turcilor; căci
rodirea pământului lecuia îndată rănile pricinuite de lăcomia
asupritorilor 42 •. lată pentru ce poporul regreta atât de mult ma­
zilirea lui Brancovanu ; de aceea Neculai Mustea spune că la
plecarea lui "tot poporul lăcrăma ca după un părinte, fiind în
mare bişug ţara lor în 27 de ani ce au domnit el ;!plină era acea
'2 lată cum descrie Paul Strasburg (vezi mal sus p. 149) p. 100, rod.rea
Munteniei: "Valac"iae solo nuJlum fertiJius esse in orbe chrlstiano affirmare
ausim. Nam pascua uhivis laeta et pinguia numerosos greges et armenta f'ecun­
dant. In sylvis ac nemoribus Ierare et aucupurn magna copia. Lana, linum,
pelles, incolt abunde suppetant Fodinae salis uberes et inexaustae Plsces Danu­
bius, Hierasus valiaque flumina producunt majori quantitate quam ulla alia
Europae provincia. Equorum genus praestantissimum faciunt. Apes sua sporite
nulla cura parant, MctaJlorum venis abundant et aurcam arenarn fivi hahent ;
vineas leviter colunt ; splnarurn fascicul o terram arant. Mutua commercia cum
Transalpinis Polonis, Turcis et lJlyricis exercunt ; monetamque veteram et incor­
mptarn servant Tandem benigno caeli � positu gaudent et saluherrimo a�re
antur" .
[169]
S'l'AREA ECONOMICA, .POI,ITICAŞl CULTURALA 169
ţară de oameni cu hrană şi cu agonisită, precum se pomeneşte
că au fost şi la noi în zilele lui Vasile Vodă 43. Din potrivă Mol­
dova care slujia de mai mult timp drept câmp de luptă între
Poloni şi Tătari ajunsese într'o stare îngrozitoare încât am vă-
In costum de vară
(Colecţia de stampe a Ac. Române 1729)
zut că împăratul german în condiţiile ce trebuia a se impune
Turcilor cerea şi Moldova, mai mult pentru a mănţinea prin­
cipiul.că Ungaria trebuia cedată cu toate cele ce se ţineau de ea.
decât pentru un câştig economic pe care-I ştia peste putinţă
•• .Leiopisetele, III, p. (;2.
[170]
110
ISTORIA JWMANILOR
de reliazat în această ţară "cu totul pustiită şi care va custa mai
:mult decât va putea aduce" 44.
Intr'un cuvânt şi cercetarea acestei perioade din istoria Ro­
mânilor nu face decât să întărească ştiinţele adunate asupra stărei
JOI' economice din acea care o precedase. In decursul ei şi din
pricina aceloraşi cauze se produc aceleaşi efecte, întărindu-se
tot mai mult cele doue răle care au mâncat şi au corupt viaţa
poporului român, aruncarea boierilor asupra câştigului pro­
venit din dregătorii şi neîncetata absorbire a proprietăţei mici
şi libere de cătră cea mare şi puternică 45.
44 Mai sus, p. 36.
" In acest capitol am reprodus o mulţime de valori exprimate ÎII 1110-
nedele timpului: leul şi qălbănul. Pentru a avea o idee clară despre a lor impor­
tanţă, trebuie să căutăm a ne da samă despre valoarea monedei de atunci, ÎIl
raport cu aceea cunoscută din vremile de acuma. Comparaţia nu se va putea face
decât raportănd valoarea monedei la o alta mai constantă acea a obiectelor de
hrană şi anume a celui de căpetenie, grăul. De şi în deobşte intregul raport all
tuturor valorilor se schimbă cu timpul, din pricina unei sume de cauze ce nu se
pot nici aminti aici, totuşi suntem nevoiţi, pentru a ne face măcar o idee despre.
adevărata valoare a monedelor vechi, să măsurăm pulerea lor de cumpărătură
eu acea a monedelor actuale. OI'i cât ar fi de aproximativ numai rezultatul do­
bândit, totuşi are imensul folos, de a actualiza, pentru a zice aşa, valorile vechi,
şi a ne da astfel putinţa de a înţălege adevărata lor importanţă.
Din nefericire nici una din numeroasele cifre conţinute în condica visteriei!
lui Bracovanu nu ne dă preţul unei chile de grâu. Găsim reproduse de două ori.
valoarea oborocuhii de grâu, (la p. 125 şi 148); Însă măsura oborocului nu este'
cunoscută, La p. 138 găsim însemnat că 2176 % tal eri s'au dat de s'au cumpărat
2500 de chile de a le Brăilei de orz şi 400 de chile de grâu iar de a le Brăilet",
Raportul preţului oborocului de orz Ia a celui de grâu este dat de condică 30·
de bani Ia 50 de bani sau 3: 5 (p. 62). Păstrănd această proporţie şi admiţând.
pentru chila de orz 99 de bani iar pentru cea de grâu 150 avem pentru 2000·
de c ile de orz 1690 de lei, iar pentru 400 de chile de grâu 458 Iei 80 bani;
111 total 2145 lei 86 bani, sumă apropiată de acea dată pe ele Împreună în con­
clică. Chila de grâu deci pe timpul Branconanului valora lnlre 1. leu şi 1 % lei sau'
1 qalbăn. Acest rezultat este Întărit prin faptul că În decursul veacului al XVIII-lea
ehila de grâu a costat 2 lei până Ia 1774, urcându-se după războiu de o dată la.
.oj, Vezi Carra. Histoire de la Moldauie el de la Vulachie, Neufchatel, 1781, p ..
162. De acea cu drept cuvânt se poate susţinea că Înaintea lui Brancovanu pe t.impuk
lui Mihai Viteazul chila de grâu valora numai 1 Ieu. Vezi voI. V, p. 318.
Admiţind pentru a Înlătura pe cât se poate multiplele cauze de erori, că
valoarea absolută a chil ei de grâu pe atunci era numai jumătate din ceea ce este
astăzi încă videm că valoarea leului de atunci, exprimată în monedă actuală
era însemnată. căci cu 1 % Iei pe atunci se putea cumpăra ceea ce astă-zi se­
eumpără cu 25 (jumătate din 50 preţul obicinuit al unei chile de grâu astăzi)·
ele franci. Leul nechiti valora aproximativ deci 16 lei Ilai.
Reproducând acum În bani de astăzi valoriile expuse În acest capitol, am
�ăsi bună oară că zestrea dată de Vasile Lupu fiecărueia din fetele lui era de
-4.000.000 de franci, sau împreună la toate. trei 12.000.000 franci; că averea
lui V. Lupu chiar dacă s'ar evalua numai la 2.000.000 de lei valoare de atunci..
reprezinta 32.000.000 franci. Tot aşa cu acea a lui Brancovanu de 2.000.000'
lei. Venitul Munteniei de 1.000.000 era egal cu 16.000.000, iar al Moldovei de
1.200.000 cu 19.200.000 de franci. Turcii În sfârşit ridicau din Muntenia ca tribut
ş'i prezenturl mici 360.000 de lei adecă 5.560.000 de franci, afară de darurile cele
&II sutele de pungi făcute marilor dregători şi despre a căror cifră ştim numas
atăta că trebuie să fi fost uriaşă.
[171]
STA,REA EOONOMICA, POLITI,CA ,ŞI CULTUHALA 171
Până la acest timp ovreii se imulţiseră în ţările române. Că­
lătorul Italian Magni ne spune că la 1672 a întâlnit la curtea
lui Duca Vodă în Moldova, un medic evreu. Acest neam de
oameni încă nu se îndeletnicea cu comerţul mărunt; Magni
mergând la piaţă spre a-şi cumpăra provizii, nu g!'iseşte acolo
neguţitori evrei. Ei eran pe atunci arendaşi de impozite adeseori
mărite pentru a se plăti domnul de datoriile cătră ei. Magni
îi descrie astfel: "Evreii care locuesc prin părţile acestea au
născocit şi înnoit, cum fac pretutindeni, nesfârşite angarii, ai
cărora arendaşi Iăcându-se, se sluji au de ele pentru a suge
sângele bieţilor supuşi, ajutaţi fiind de autoritatea domnului.
Ei sunt în cea mai mare parte din Polonia şi întrebuinţează
cele mai hrăpăreţe meşteşuguri pentru a apăsa în folosul lor
pe oricine e silit a le trece prin mâni".
Mai afară din cale este însă de-a găsi cam în acelaşi
timp evrei în Câmpulung din Muntenia. Un Braşovan din
acest oraş scrie, în 26 Aug. 1706 că şi la noi sunt multe şi
cumplite nevoi, că sunt în ţara noastră (în Măntenia) şi streini
-de alte neamuri şi Braşoveni, şi Armeni şi .Iidoviv.
3. ClJJ�TURA, l\IORAVURI, OBICEIURI
In această epocă de trecere dela slavonism la grecism
poporul român trebui să se oprească pe loc, spre a recunoaşte
noua cale pe care era să se avânte. Se desmorţise în el puterea de
viaţă ce amijise atâtea veacuri sub apăsarea uriaşă a unei forme
de cugetare greoae şi barbară, Deşi înlăturarea slavonismului
deşteaptă deocamdată gândirea românească, până ce grecismul
să apuce a se împlânta în locu-i, totuşi trezirea naţională, cu
toate că dă roade neperitoare în domeniul gândului, nu fusese
în destul de energică pentru a transforma moravurile şi obiceiu­
,riIe apucate din vechi. Poleirea schimonositoare a civilizaţiei
,greceşti nu apucase apoi a se infiltra în sinul vieţei româneşti,
în cât ea păstra, în o lume cu aspiraţiuni şi gândiri schimbate,
tot caracterul moştenit din vremurile de mult.
Lipsa totală de propăşire intelectuală în care poporul
,român zăbovi din pricina predomnirei slavonismului, lăsă ideilor
'religioase aceeaşi stăpânire neîmpărţită asupra spiritelor şi cori­
ştiinţelor.
Indeletnicirea de căpitenie a cestui timp rămase tot re­
ligiunea. Chiar lui Paul de Alleppo, om al bisericei, îi părură
boierii munteni peste măsură de religioşi. In toate dimineţele
4S 1672 Magni in Iorga, An. Ac. Rom. II, tom XXXIII 1!)11, p. l'
,(24); 1706 Iorga, Socotelile Braşovului, in An. Ac. Rom., II, Iorrn. XXI,
1899, p. 219 (142).
[172]
172
lSTOHIAROMANILOR
se duceau la ·biserica curţei de asistau la "Op{}pov ; după acea
se urcau la domn şi căutau de pricini în divan, apoi se coboriau
la liturghie şi nu lăsau biserica până aproape de amiază, când
plecau la prânz. Aice stăteau apoi până se aduceau lumânările,
semnul sculării. Mulţi din ei însă cufundaţi prea adânc în viile
domnului, nu se puteau scula şi erau duşi pe braţe de servitori.
A doua zi dimineaţa veniau să sărute mâna domnului, pentru
a-şi cere iertare de cele spuse sau făcute cu necuviinţăîn timpul
beţiei. La sărbătorile mari precum la Paşti, Crăciun sau Bo­
botează, boierii şi domnul îşi petreceau ziua şi noaptea în bi­
serică, şi după aceasta cumplită oboseală căutau desfatarea în
bogatele libaţii, în caredeşertau, ca vrednici coborâtori ai Da­
cilor, pahare de câte o ocă din o singură răsuflare.
"In sara zilei de Paşti, (tocmai pe atunci când se afla Paul
.în Muntenia), toţi preoţii din diferitele târguri însoţiţi de săr­
mani, de cântăreţi şi de corişti se adună în bande, purtând icoane
şi umblă prin politie toată noaptea, vizitând casele boierilor
şi dorindu-le bucurie pentru sărbători. Fie-care om sărută icoana
şi le dă câte ceva, şi abia eşiţi unii că alţii îi urmează, şi aşa dela
însăratele până la revărsatul zilei. Tot aşa fac şi lăutarii, din
care cei mai mulţi sunt din Turcia -. La Bobotează se adună aice
din toate părţile ţărei Româneşti şi din ţările limitrofe, mii
de egumeni, preuţi, călugări, diaconi cu mitropolitul de Târ­
.nova şi alţi mitropoliţi atraşi de speranţa gratificaţiunilor. In
ţara românească sunt mai ales numeroşi asemene clerici de in­
dustrie.
. . Ţara Românească cuprindea pe timpul lui Matei Basarab
400 demânăstiri, zidite cu strălucire, din peatră, a căror egu­
meni împreună eu episcopii obicinuesc a veni înaintea sărbă­
torilor Naşterei, aducând beiului mici daruri. Ei rămân până
după Bobotează, trăind la mesele ce le dă beiul şi din ofrandele
lui. In ajunul fie-cărei sărbători însărnnate se trag toate clo­
potele şi se adună o mulţime de popor la biserici. In atari zile
este obiceiul beiului a face câte o masă pentru cler şi călugări,
alta pentru sărăcimea oraşului şi pentru călători şi după ospăţ
se împărţeşte fie căruia câte o pomană.
La Paşti fiind şi Patriarhul Macarie la biserică, toţi boierii
ti rugară să le citească o rugăciune de iertarea pacatelor, şi se
aruncară cu toţii la pământ .înaintea lui. Nici un boier nu venia
la biserică, în timpul cât stătu Patriarhul în Tărgovişte, până
ce nu făcea vizita' sa patriarhului, îngenunchind înaintea lui
.şi isărutându-i mânile".
. Aceeaşi stare de bigotism întâlnim şi în Moldova, a cărui
domn l-am văzut mai sus făcând atătea ofrande măreţe hise­
ricilor greceşti. Religiositatea atât de mare în aparenţă era însă
cu .totul superficială. De şi onorau pe Dumnezeu prinsărbări
şi rugăciuni nesfârşite, îşi băteau în fie-ce zi' oc de . numele lui
[173]
STARmA ECONOMICA, POLI'i'ICA ŞI CULTURALA 173
.Juându-I în deşert" în jurămintele lor, tot atât de des călcate
pe cât şi făcute. Insuş clerul unei atari societăţi nu putea fi mai
de treabă decât dânsa, şi un document al acestui timp din 1649,
conţine asupra purtărei călugărilor triste destăinuiri. Spune
Matei Basarab în această scrisoare românească trimisă "ju­
deţului cu 12 prăgari şi vouă tuturor orăşăniIor şi preuţiIor şi
diaconilor de în oraşul domniei mele din Argeş, şi vouă rumâ­
nilor mânăstirei din satul Flămânzeştii, că au înţăles domnia
mea cum purtaţi mănăstirea domniei mele şi călugării mei de
val, cu cuvintele grele şi răle cum nu s'ar cădea, de-i măscăriţi
şi le aruncaţi năpăşti că va umblă cu femeile, de faceţi mănă­
stirea şi călugării de râs şi de .mascara cum nu s'ar cădea" 47
Deş] evlaviosul domn ie sub scutul său pe călugării mânăsti­
rei, spunând că "nici o răutate dela ei nu s'au văzut, ci'şi pă­
zesc lucrul şi biserica cum se cade", ameninţind pe toţi acei ce
i-ar năpăstui căvor plăti cu capul calomniile lor, totuşi nouă ne
vine greu a crede că orăşenii să se fi jăluit aşa domnului, fără
nici un cuvânt. Apoi cum s'ar fi putut reţinea călugării dela
fapte imorale, când trăiau aşa de bine şi de resfăţat şi, după
cum spune cronicarul raportat mai sus, "când este omului bine
zburdă hirea .într'nsul" � Şi călugării bine 'hrăniţi şi adăpaţi cu
"adaose de băutură" le venea a zburda, şi de aceste ale lor zbur­
dăciuni se plângeau orăşenii din Argeş.
Iată trista privileşte ce o înfătoşază biserica acestui timp.
Cu, o autoritate nemărginită asupra poporului, dânsa nu se Io­
Iosia spre altă' ceva din această poziţie covârşitoare decât spre
căpătuirea membrilor ei şi spre câştigul bănesc, mulţărnindu-se
a recita şi a psalmodia rugăciuni stereotipe, cele mai de multe
ori în o limbă neînţăleasă; de altfel ne îndeletnicindu-se de
loc cu moralizarea poporului, menirea supremă a bisericei, ba
din contra îmbiind pe oameni prin exemplul dat de organele
ei la fapte şi viaţă nemorale. Această caracteristică loveşte cu
deosebire în călugări, căci clerul mirean, deşi nu era mai deosebit
decât cel pustnicit în îndeplinirea menirei sale, cel puţin nu în­
făţoşa lumei priveliştea uricioasă a unor oameni cu Dumnezeu
în gură şi cu diavolul în inimă. De aceea şi vedem că încă depe
atunci exista antagonismul între călugări şi preoţii de mir, după
cum se cunoaste aceasta din documentul de mai sus,· în care
şi preoţii şi diaconii se jăluesc domnului pentru purtarea că-
lugărilor., .
Cu toate aceste biserica era singura înde'etnicire nein­
t�resată intelectuală a acestui timp, neinteresată bine inţăles
din partea închinătorilor nu a servitorilor ei. De aceea întâlnim
foarte multe zidiri, reparări şi înfrumusc ţări de biseric i şi rr.ână­
stiri şi s'ar putea scrie volumuri întregi pentru a se ÎI:�iIa clă-
" ArI!. isi. 1, 1, Il, 106,
[174]
174
ISTORIA ROMANILOR
I
i
1
dirile de acest soiu ridicate cu cheltuiala ţărilor române dacă
din această înşirare s'ar putea trage altă încheiere decât bigo­
tism şi părăduială. La aceate zidiri lucrau meşteri atât Români
cât şi străini, mai ales Greci între care vor fi fost şi Aromâni
din părţile sudice ale Balcanilor, cunoscuţi în toate timpurile ca
iscusiţi arhitecţi. Aşa la zidirea mânăstirei Hurezul de Branco­
vanu găsim ca meşter mare pe Istrati Lemnarul care va fi fost
Român, pe Vucacin Caragea piertarul, un Sârb, iar ca zugravi,
pe meşterii daţi ca Greci, Constantin şi Ioan precum şi pe Ro­
mânii Andronic, Stan, Neagoe, Ioachim, Preda şi Marin. 48 De alt­
fel toate petrecerile oamenilor eraumai ales aruncatepe partea fu­
zică cu foarte puţină împărtăşire a inteligenţei.Procesiuni şisăr­
bători religioase, parade militare, mese nesfârşite cu tobe, surle
şi lăutari, care produceau mai mult vuet pentru ureche decât
armonie pentru suflet, vânători şi alte petreceri de acelaş fel,
iată în ce omenirea acelui timp îşi găsia desfătarea. De altfel
petrecerile curţei chiar nu se deosebeau mult de acele ale po­
porului de rând, precum Se poate prea bine vedea din descrierea
veselii lor ce se făcură la nunta fetei lui Gheorghe Duca cu Ştefan
fiul lui Radu în 1676. "Şi s'au veselit două săptămâni cu fe­
liuri de muzici şi de jocuri şi pehlivani şi puşti, şi giucau două
danţuri prin ogradă curţilor domneşti şi pe ulţii cu toţi boierii
şi toate giupănesele, şi un vornic mare purta un cap de danţ,
iar alt vornic mare alt cap de danţ, îmbrăcaţi înşarhanale dom­
neşti. Numai mirele şi mireasa, fiind feciori de domni, nu jucau
la danţuri pe afară, ci numai în casă, iar la-danţ numai boieri
jucau, cât nu era nuntă ci minune". Se poate mai desăvâr­
şită caracteristică a timpului, decât cele două lanţuri de boieri
şi jupănese mari frământând praful curţei şi al uliţelor cu pi­
cioarele lor ? 49�
Luxul cel extraordinar desvoltat de curte trebuia să aibă
înriurire şi asupra vieţei boierilor, cu atât mai mult că şi agonisita
lor trebuia să crească în timp de linişte şi sub Iavorul domnilor.
Pe lângă strălucirea hainelor, cele mai multe căptuşite cu scumpe
blănuri, ei mai ales puneau o îngrijire deosebită în întocmirea
îndămănatecă şi încăpătoare a locuinţelor lor. Foarte bogate,
luxoase şi lucrate cu gust arhitectonic sunt palatele şi bisericile
lui Brancovanu. Stilul lor este acelaşi la clădirile religioase ca
şi la cele profane, cu boltă în formă mai ales arabă răzemată
pe stâlpi groşi dar frumos proporţionaţi, adese ori răsuciţi, care
cu toată puterea lor le dau' un aspect uşor şi elegant după cum
se vede lucrul în ruinele păstrate din paraclisul şi palatul dela
M.QgQşpai::t. Paul de Aleppo ne spune iarăşi' că palatul postel­
nicului Constantin Cantacuzino'. dela moşia lui Filipeştii, era
" Iorga, Hârtiile mănăstirei Horezul, Bucureşti, 1907, p , II, III, IV.
'9 Neculcea În Lelopiseţe, II, p. 238.
[175]
S'l'AREAECONOMICA, POLI'l'ICA ISI CULTURAI,A 175
o zidire princiară care uimea simţirea şi era mai frumoasă de cât
zidirile din capitala Otomanilor. El spune: "Postelnicul are o
încăntătoare baie caldă din frumoasă marmură, la care apa se
aduce pe roate, din râul ce slujeşte de asemene prin nenumă­
rate canal uri pentru udarea Iivezilor şi a grădinilor. Camerile
sunt în tocmai după modelul celor din Constantinopole. In a­
devăr toţi aristocraţii munteni posed vile admirabile din puntul
de videre al arhitecturei. Fie care din ei mai are câte o mănăstire
a sa, bine înzestrată. Toţi revalizază prin frumuseţa zidirilor
şi a aşăzământurilor. Aice se încheie toată mândria şi ambiţia
lor. Când se întâmplă că vre unul din ei să fie destituit, el se
retrage la vila sa, petrecându-şi restul vieţei între zidirile şi în
vecinătatea mânăstirei sale". Mănăstirea postelnicului era de
asemene foarte bogată, după descrierea aceluiaşi călugăr. "Ea
avea o înaltă cupolă centrală şi trei altare, fiecare acoperit ia- .
răşi cu câte o cupolă. Pe din lăuntru biserica era zugrăvită cu
tablouri precum: Glorificarea lui Dumnezeu din ceriu, cu fe­
lurimi de făpturi şi animale de apă şi de uscat; glorifica rea lui
Dumnezeu în sânţii săi cu virgine săltând ca judecători, cu bă-'
trâni şi tineri, bătând tobele şi cântând din fluere şi alte ase­
mene picturi toate admirabile şi purtând pecetea unui bun me­
şter, tot acel ce lucrase şi în Moldova la mână stirea lui Vasile
beiu (Trei-Erarhi). Tot aşa coperiţi cu tablouri religioase erau
păreţii scărei ce conducea la uşa bisericei, interiorul ei, clo­
potniţa pe din lăuntru şi pe din afară şi trapezul sau sala de
mâncare a călugărilor". Sunt înteresante subiectele zugrăvi te
pe păreţii acestei din urmă săli. "Pe păretele din fund judecata
din urmă. Ceilalţi trei păreţi arată pe Dumnezeu creând ceriul
şi pământul. Eva răsărită din coasta lui Adam; cum dânsa dă
lui Adam din pomul cel oprit, cum se acopăr cu frunze de smo­
chin, îngerul păzind după alungarea lor uşa raiului, cum în­
gerii învaţă pe Adam a lucra pământul. Pe Un alt părete era
zugrăvită istoria fiului risipitor". După cum se vede aceleaşi
teme tratate şi de Michel Angelo în capela sixtină. Cum vor fi
fost ele însă executate ? Fără îndoială departe de aceia idea­
lizare a formelor, concepută de genialul maistru italian sub ins­
piraţia antichitătei. Cu toată asigurarea lui Paul de Aleppo că
ele proveniau dela un bun meşter, vor fi înfătoşat şi ele carac­
terul neestetic al picturei bizantine a acelui timp, în care ideea
era totul iar forma nimic, adecă tocmai tăgăduirea cerinţelor
artistice. Tot în colori vii descrie şi Bandinus trimisul Papei în
Moldova pe la 1646 întocmirea lăuntrică a palatului princiar
din Iaşi.vspunânrl că: "strălucea prin tapete, covoare, poale
de mătase, aur şi argint, scaunele erau coperite cu stofă de in
şi împodobite cu cuie de argint şi de aur" .Del Chiaro adaugă
despre curtea lui Brancovanu că hamurile cailor erau împo­
dobite cu paf'tale de aurv bătu te cu pietre scumpe, că tacâmurile
[176]
176
de masă erau de aur şi cupa din care bea Domnitorul de asemeni
de aur zmălţată cu pietre de smarand şi rubin; covoarele aş­
temute prin odăi erau hlăni 'scumpe care costau fiecare mai
multe mii de lei. De câte ori ieşiă Domnul la preumblare era
urmat şi întovărăşit de 30-40 de boieri care de care mai mân­
dru gătit 50.
Inventarul averei mobile a Doamnei Voica sotia lui Mihnea
cel ucis la Sâbiiu în 1516 ne dă o idee despre lucrurile de preţ
posedate de casele bogate. Acest inventar numără 11 cupe de
argint aurit împodobite cu deosebite flori, 6 scatelii de argint
auri te, 4 chisele mici de argint, 4 icoane ferecate cu argint,
10 pahare de argint, o cană mare de argint aurită, 10 linguriţe
de argint, o olgindă,72 de piete de granat, o blană (de) pur­
pură aurită turcească cu 36 noduri de argint aurit îmbrăcată
cu C2COm (zibelină) : a doua blană dejider iarăşi cu faţa aurită
şi cu 35 de noduri, a treia blană de pântece de Vulpe; a patra
blană veneţiană cu faţa galbenă şia 5-a blană de atlas aurit
cu 37 de noduri de argint; 4 rochii de femee două de purpură
turcească una de ati as aurit şi una galbenă de ati as gros 51.
Cu deosebire se punea. un mare preţ pe posesiunea unor
cai frumoşi, care custau adese ori sume foarte mari. Astfel ne
spune Paul de Aleppo că careta domnească a lui Vasile Lupu
era trasă de 6 cai suri şi că domnul trimise să iee pe patriarhul
spre a merge la mânăstirea Galata în o sanie trasă de 4 cai negri,
spre a contrasta cu albeaţa zăpezeicăzute în acea zi. Vasile
Lupu în toate ceremoniile apărea călare pe unhărmăsarturcesc
de o mare valoare, împodobit cu o mulţime de galoane şi de
pietre scumpe. La sfinţirea apei, la Bobotează, se aduseră spre
a fi stropiţi şi harmasarii lui Matei Basarab, coperiţi cu bogate
harşale de brocart de aur cu perle şi pietre scumpe. Patriarhul
îi stropi pe rând în număr de 20, fie-care în preţ de 1000 de gal­
beni. In urma tuturor veni un comişel călare pe un catâr şi un
altul pe un măgar, în scop de a produce râsul şi veselia specta­
torilor 52.
Mesele erau foarte luxoase şi zgomotoase. Tacămurile :
Iinguri.Turculiţe şi cuţite erau de argint sau chiar de aur. Scaunul
bei ului, îmbrăcat cu catifea, stofă prea scumpă în acele timpuri
şi ţintuit cu cuie de argint poleite. Iată descrierea unei mese
.0 Codex Bandinus ed. Urechia În An. A Rom. II, XVI 1899, p. IV.
OeI Chiaro. Sulle moderne riooluiioni p , 147.
" 1514 Hurm. Dac. XV, 1, p. 226. '
52 ArI!. isi. I, 2, p. 93, 108--109. Comp un izvod de telegari din veac.
XVII; 6 telegari galbeni la careta lui Vodă 5 tel. murgi la careta doamnei; 6 cai
pagi la Iamandi şi 6 tel. murgi la hatmanul Buhuş, 6 tel. albi la Vasile Pahar"
nicul, 6 tel. roibi la Gavriliţă 'Hatmanul; 6 tel, roibi la vornicul Ghlanghea 6 tel.
negri la Sturza paharnicul, 6 tel. murgi la Enache cluceru N. Iorga. Studii şi
Dac. VI, p. 24-25.
[177]
S'l'AREA JDOONOl\lICA, POLITI,CA ŞI CULTURALA 177
domneşti la care au luat parte şi Paul de Aleppo : "Toate tal­
gerile stau acoperite cu altele asemenea lor până la timpul mesei
când se ridică. Primul bucătar când vine cu o mâncare dusă
de servitori, o prezintă beiului ridicând acoperişul; dacă place
beiului, el o pune înainte în tăcere şi mănâncă: dacă nu, ridică
ochii în sus şi bucătarul o ia. Spătarul sta în tot timpul de-a
dreapta beiului ţinând în mână sceptrul regal. Paharnicul stă
de. asemenea lângă el, şi de câte ori prezintă câte un pahar beiu­
lui, gustă mai întâi din el, apoi i-l dă. La fie-care 3 sau 4 pahare
de vin, lua beiul şi câte unul de bere. La banchetele de Dumi­
necă cântă şi muzica, de asemenea şi la toate serbătorile cele
mari". Paul de Aleppo au asistat şi la un asemenea ospăţ săr­
bătoresc în Muntenia la Matei Basarab. El spune că "de câte
ori se aducea dela cuhne un fel de bucate, băteau tobele, su­
nau trimbiţele, şi se auzea ascuţitul ţipet al fluerilor. De câte
ori beiul ducea păharul la gură sunau iarăşi trâmbiţele şi se des­
cărcau tunurile de se cutremura pămăntul. Beiul sta cu capul
gol şi închina adesă pahare de câte o oca de vin. Mai întâiu fură
închinate trei cupe în onoarea serbătorei, apoi alte trei în nu­
mele bei ului. Nimene nu puteă scăpa să nu bee, sub nici un
cuvânt, şi toţi cei admişi de masa domneasca erau deprinşi cu
acest obiceiu ... pahar de vin se bea unul de boieri" 53. Poporul
de jos nu se lăsă mai pre jos cu băutura la petreceri. Găsim un
curioz catastih de cât s'a cheltuit când a murit Aqripina ;
25 tal eri când a murit, una bute de vin; 15 taleri la 20 de zile
şi poloboc de vin; 15 tal, la 40 zile şi poloboc de vin; 15 tal.
la '/2 an şi poloboc de vin; 20 taI. la un an şi poloboc de vin.
(Veacul XVI Ghibănescu, Ispisoace şi Zapise II, 1, p.37),
Pe lângă sărbările religioase şi mesele, se mai desîătau cla­
sele înalte şi în vânăt ori, care se făceau pe o scară foarte in­
tinsă în ţările pe atunci sălbatice, pline de păduri şi de fiare de
·tot felul. Asupra acestor petreceri cinegetice ne spune tot Paul
de Aleppo că "vânătorile cele mari se obicinuesc aice în ajunul
Naşterei domnului şi în Sâmbăta luminată, Iind obiceiul ca
în acele zile să se pună pe masa domnului bucate pregătite din
propriul lui vânat. Intovărăşirea militară la o asemenea vâ­
nâtoare se suia până 10.000 de oameni. Sara se întoarseră cu
un vânat imens, fiind urmaţi de cară de porci sălbateci, urşi,
vulpi, becaţi şi alte" .
sa ArI!. isi, 1, 2, p. 190 Paul Strasburg 1. c. spune că păharul în sănătatea
domnului se bea în genunchi: MonumentaHunqariae historica. Strasburg Pal.
1631-1633, iki kovetsege es Rakoczy Gyorgy, p. 100 : "Quoties praecipui mag­
nates et boiari Valaciiae domino ac principi suo vitam et successus pro poculo.
voverant toties more apud illos recepto ordine in genua procumbentes ebibebarit".
Berea se constată ca cunoscută în Moldova Încă de pe vremea lui Lăpuşneanu.
Un doc. din 1560 Hurm Doc. XV, 1, p. 558 vorbeşte de "peyerbre'yer 50 das
Byer mit Khostl ichen Khreyttern vermtschen'".
A. D. Xenopol, Istoria Românilor.- VoI. VIU.
r
I
[178]
178
ISl'OJUA ROMANILOR
Se mai făceau din când în când şi parăzi militare, mai
ales în Muntenia, unde numărul oştirilor era însămnat. Paul
de Aleppo care nu mai văzuse nici odată atâta armată îrnpreună..
exagerează numărul ei, arătând a fi fost de 100.000, ceeace ee
explică prin faptul că poporaţia Munteniei ar fi imensă şi că
toţi fugarii din Turcia scăpând aici, unde lesne se câştigă mulţi
bani, se adună un foarte mare număr de soldaţi plătiţi. Domnul
asista la asemenea reviste militare din cerdacul ce era făcut în jurul
turnului dela poarta curţei domneşti. După sfârşitul' revistei
calicii veniau să ceară mila domnească, şi domnul arunca bani:
în mijlocul lor, râzând şi veselindu-se de luptele şi bătăile ce se
năşteau dela apucarea lor - scene foarte caracteristice pentru
barbaria moravurilor timpului 54. Asemenea neorândueli erau
însă provocate de domn spre deosebita 1 ui petrecere; altfel'
poliţia era în destul de severă, ceeace era neapărat cu nişte oa­
meni atât de sălbătăciţi, Noaptea nu avea voie nimene să umble
pe stradă, pe cât timp era aprins un fanar În curtea domnească
Mari serhări se făceau mai ales la nunţi, cu deosebire la
cele bogate. In o descriere a celei dintre Timuş fiul hatmanuluf
Cazacilor şi frumoasa Ruxanda fiica lui Vasile Lupu, deşi că­
sătoria în sine politică nu trebuia să placă nici domnitorului
şi cu atat mai mult pentru domniţa Ruxanda, se dădură totuşi
serbări strălucite care rţinură mai multe zile, petrecându-se cir
lovituri de tun, cu muzică militară, şi de altfel mai ales de Turci
şi de Ţigani, Adesea în palatul, cum am văzut, bogat mobilat,
Timuş asistă la danţurile 55, fetelor În odaia logodnicii şi anume
la sârhă, după cântecul Tiganilor. In ziua nunţi chiar se reîn­
cepură danţurile la care luau parte tinerile fete şi Iamiliia boie­
rilor bogat gătită şi chiar Domnul.
Muzica lui Timuş alcătuită din un orgănist, un trombon şi trei
vioare cântă arii leseşti după care danţau cazacii. Se înţelege că.
nici mâncarea nici băuturile nu fură cruţate. Le dădură o mulţime
de daruri nu numai mirilor ci şi întovărăşirii lor şi după patru zile
de zgomotoase petreceri, Timuş cu soţia lui părăsită Moldova.
Cine era prins umblând prin oraş după aprinderea acelui
Ianar era bătut de străji până la moarte. Stângerea f'anarului­
în revărsatul zilei era semnul vestitor al învoirei circulaţiei.
Cât despre poporul de jos starea lui era tot aceea în care
din nenorocire îl videm şi astăzi, cu foarte mică deosebire. Paul
de Aleppo ne descrie bunăoară locuinţele ţăranilor, construite
din bârne, având ca mobile nişte laviţe aşăzate împrejur, cu
o masă la mijloc. In fiecare casă o sobă mare, a căreia extc-
54 "11'11. isi. I, 2, p. 90.
o, 1652 Bunn. Doe. Sup/. II, 3 p. 34. Un sol polon delegat de Sigj�JI)lIll(l
la nunta lui Bogdan din Moldova in 1513 refuză să meargă acolo căci; nu voia
ca din o horă de fete să ajungă in hora tătarilor. Ibidem, II, 3, p. 97.
[179]
i
S'l'A,REA ECONOMICA, POI,I'fICA ŞI CULTURALA 119
rior formează un fel de pătrat de lut verde sau roş menit a primi
fumul în el, sprijinit pe doi stâlpi, cu. un capac de fier în.vârf, care
se numeşte în limba poporului cabtlur (cuptor). Şi la cei bogaţi se
afla în casă câte un asemenea, făcut însă din olane lustruite.
Pe când din casele clasei culte cuptorul a dispărut de
mult, sau a fost relegat în bucătărie, el se ridică încă astăzi în
locuinţa ţăranului. La noi au făcut progrese numai clasele su­
perioare. Temelia naţiunei, partea muncitoare şi într'adevăr
productivă, a rămas tot în starea în care se afla pe timpul lui
Matei Basarab şi Vasile Lupu, în acea în care se afla chiar pe
timpul lui Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş; ba am putea urca
această identificare mult mai sus, căci nu ştim în ce se va fi
deosebit locuinţa, portul, mobilierul, uneltele şi hrana sălba­
tecului Dac, de acele cu care să slujeşte astăzi sprijinitorul
vieţei noastre celei în atât ea priviri atât de civilizate!
Starea femeilor era destul de înapoietă. Dovada cea mai
bună de puţina băgare de seamă de care ele se bucurau la băr­
baţi, ne o dă testamentul din 1652 al Elinei Cantacuzino văduva
vestitului Postelnic, anul în care evlavioasa femee pleacă la
Sfântul Mormânt din Ierusalim şi în care testament după ce
va pune pe Constantin Stolnicul mai mare peste toţi copiii ei
adaugă următoarele poveţe ce astăzi ne pot părea foarte stranii,
anume leagă sub blăstămul ei părintesc pe toţi fiii ei, "să nu plece
urechile sub ascultarea cuvintelor jupăneselor lor, însă de cele
proaste şi vrăjbitoare care fac fraţilor neviaţă, nici să se amestece
ele în vorba voastră când veţi avea între voi au pentru moşii
au pentru alte trebi; ci să-şi păzească fiecare treaba ei, ci voi
singuri să vă tocmiţi şi să vă împăcaţi". Să se noteze că aceste
sfaturi coborâtoare pentru femei era dat de o femee! 56.
De aceea, deşi femeile apar adese ori în documente ca
impricinate, ele nu sunt mai nici odată enumărate între marturii
de Întărire. O excepţie după cât ştiu unică este un zapis din'
1668 a lui Dumitru Prăjescu dat lui Gavril Tăbărţă căruia îi
botezase un copil şi-i dăruia 1/2 sat din Răsboieni, în care
figurează pe lângă mai mulţi bărbaţi ca Dumitraşcu Boul, Toader
Prăjascul, Toader Grama, Dumitraşcu Septilici, Vasile Ciolpan
şi Miron Brute şi jupăneasa Maria Prajescu jupăneasa lui Toader
Prajescu. Această participare a unei femei la un act de danie
s'ar putea explica prin faptul că era şi ea vecină cu moşia Răs­
boeni, ca să nu râdice mai târziu vre-o pretenţie 57 •
•• Testamentul reprodus pentru Întâia oară de noi la sfârşitul vol , IV
al ediţiei 1, Istoria Românilor de unde l-a reprodus N. Iorga În Documenlel
.Cantacuzinitor p. 104-110 .
., Ghibănescu, lspisoace şi Zapise, In, 2. p, 54 Cornp. p. 129 şi 130.
[180]
180
IS'fORIA ROMANILOR
In privirea socială băgăm de seamă că clasele nu erau
încă ajunse în starea de caste cum devin mai târziu pe timpul
Fanarioţilor.
Aşa undoc. din 1674 ne arată că Mihai negustorul era gi­
nerele lui Postelnicul Andronachi. Nu era deci pe atuncia încă
ruşinea de a se încuscri breasla boierească cu cea negustorească 58.
e e Ibidem, p. 122 şi 124. Mai multe amărunţ imi asupra vietii sociale in
N. Iorga, Femeile in trecutul Românesc, 190!).
[181]
II
MIŞCAREA LITERAHĂ
1. CRONICARI ŞI SCUUTORI REl.IGIOŞI IN MOLDOVA
Introducerea limbei române în biserica şi În canceleriile
'domneşti, făcută de Matei Basarab şi Vasile Lupu, provocă
în curând şi în literatura lumească o mişcare de propăşire. Pe
când înainte de aceşti domni şi pe timpul lor predomnesc pro­
ducerile religioase, după ei, aceste, deşi urmează mai departe a
se arăta mănţinând în sfera religiunei cugetarea şi rostirea ro­
mănească, ele sunt Însă lăsate în umbră de producerile literare
de caracter lumesc. Din aceste în primul loc punem însămnă­
rile istorice.
Era firesc lucru că dela cele d'intâi fapte memorabile pe­
trecute în ţările române să se fi început şi însămnarea lor, spre
a le lăsa amintirei. Mai ales prin mănăstiri călugării cărturari,
luându-se după pomelniciIe ţinute în fie care mânăstire, adăo­
geau la simplele numiri înşirate, una sau alta din faptele vred­
nice de aducerea aminte făcute de acei domni. Asemene încer­
cări. de însămnare a faptelor istorice poartă mai mult carac­
terul unor răbuşe scrise decât acel al unei istorii: numele dom­
nilor, câte-va bătălii sau zidirea unor lăcaşuri sfinte, după care
urmează arătarea morţei, fără nici o altă îmbrăcare a acestui
schelet. Astfel sunt cronica înainte de Radu cel Mare din Mun­
tenia şi aşa numita cronică putneană din Moldova 1. Că aceste
însămnări sunt cu mult posterioare faptelor trecute în ele, se
vede depe ne exactitatea datelor vechi ce ele conţin, încât a­
ceste cronici nu pot fi mai vechi de veacul al XVI-lea, deci poste­
rioare cu cel puţin 200 de ani primelor timpuri ale statelor ro­
mâne. De îndată ce cronicele încep a însămna fapte trăite, ele
devin din contra de o mare exactitate, şi controlarea lor cu do­
cumentele contimpurane nu le dă mai nici odată de greş.
1 Cronica munleană, în Mag. isl, IV, p. 231 şi urm. Croncputneană in
Arh. ist. III, p. 6 şi urm.
[182]
182
ISTORIA ROMANII,OR
Pentru a întâlni însă însămnarea faptelor istorice turnate
într' o povestire continuă cu legătură Între ele şi descrise În­
tr'o formă literară cu oare care căldură în expunere, cu apreţuiri
dacă nu critice cel puţin morale asupra evenementelor, trebuie
să ne coborâm În epoca pe care o studiăm, în veacul al XVII-lea,
şi mai ales după Matei Basarab şi Vasile Lupu.
O cronică însămnată atât prin conţinutul cât şi prin forma
ei este acea scrisă în Moldova de Grigore Ureche după 1644, când
dânsul devine vornic mare 2 precum se intitulează el în predo­
slovia adecă precuvântarea scrierei sale. El spune anume că:
"şi eu Grigore Ureche care din mila lui Dumnezeu am fost vornic
mare, cu multă nevoinţă am cetit cărţile şi izvoadele şi ale noas­
tre şi celor străini şi am aflat cap şi începătură moşilor, de
unde au izvorât în ţară". Aceste spuse ale lui Ureche însuş
în precuvântarea lui cred că trebue să hotărască şi controversa
dacă această cronică este de atribuit lui Grigore Ureche sau
lui Nistor tatălui său. Şi noi credem, că întru cât precuvântarea
..este după stilul, limba şi ideile ei, Învederat scrisă de aceeaşi
mână ca şi corpul cronicei, nimica nu se poate îndreptăţi a bănui
adevărul arătărei lui Grigore Ureche care se dă el drept autor
.al acestei cronici. Apoi mai găsim încă un argument în urmă­
toarea împrejurare: La domnia lui Aron Vodă cronica con­
ţine povestirea fugei lui Ureche logofătul, şi anume în cuvin­
tele: "Inţelegând Ureche logofătul de venirea lui Aron Vodă
şi de poronca ce trimisese prin Oprea armaşul, nu cuteză să'}
aştepte în ţară, ştiind câtă groază şi răutaţi făcuse mai înainte
.în domnia d'intâi şi acum a doua oară mai de mari cazne se va
.apuca. Ci dacă s'au aşezat Oprea la odăile dărăbanilor, aflând
Ureche vreme şi cale deschisă de a se depărta şi de a eşi din
ţară, au învăţat pre gazda sa, cine va întreba a doua zi de dânsul,
să spue că s'au dus a casă la Cârligătură". Cu greu ar fi putut
păstra Nistor Ureche despre propriile lui nenorociri atâta răceală
şi mai ales impersonalitatea în povestiri; să vorbească de el însuş
ca de o a treia persoană, când din protivă cronicarii noştri obi­
cinuesc a aminti lucrurile intămplate lor ca vorbind de ei înşii.
Aşa Neculcea aduce în mai multe rânduri de fapte ce îl ating,
precum când l'au pus Antioh Cantemir spătar mare: "şi pe
mine Ioan Neculcea din sulgeriea cea mare ce eram m'au pus
.spătar mare", sau aceea unde arată "că tâmplându-se de eram
.şi eu de casa lui Antioh Vodă, m'au fost pus Mihaiu Vodă şi
pre mine întracel izvod să mă prindă" 3. Tot aşa credem că
ar fi trebuit să vorbească Nistor Ureche despre propriile lui
• In 1632 Ureche era spătar şi merge împreună cu boierii pârâsi contra
aui Alexandru Vodă la Poartă. Miron Cost in, in Letopiseie, I, p. 2(J:!.
a Letopiseţele, IT. p. 313 şi 318.
[183]
1
MIŞOA.REA LI'fEHARA
1�3
1
->.
I
[184]
• Părerea că Nistor Ureche ar fi autorul cronicei a fost atinsă fără a
desvolta de Hasdeu în. Arb, ist. 1, 1, p. 117 nota; Aran Densuşanu a reluat'o şi
a căutat să o întemeeze în Istoria Litnbei şi a liicralurei romane, Iaşi 1882, p. 164
-:168., Ea a fost combătută mai ales de I. C. Sbiera în studiul său Griqore Ureche,
Coniribuţiuni pentru o biografie a lui, p. 314-324. Chronicul lui Ureche publicat
Întâi le M. Kogălniceanu în 1852 în Letopiseţul Ţării Moldovei a fost reprodus
.ără schimbări însă cu un bogat şi preţios cornentar de Emil Picot, Chronique
d' Urechi Paris, 1878 şi în timpul din urmă în o foarte îngrijită restitnire critică.
a t extului care însă îndreaptă mai mult limba decât fondul', de I. V. Popovicl
In Chronique de Gregorie Ureche, 1911 Bucureşti. '
. , � Letopiseţele, 1, p. 215.
• Vezi Letopiseţele l, p. :58 Densuşanu, nici această dovadă nu vra s'O iee
In sarnă ; ba reproduce din greşală locul lui Neculai ,Costin aşa că-ar zice': "că
Ureche s'au fost alunecat după Misail c,ălâgărnl"/lst. litnbei p. 165) ceea ce nu
păţănii, şi amintirea lui în a treia persoană nu a putut fi făcută
decât de fiul său Grigore, care trebuia să vorbească astfel
despre tatăl său, spre a părea nepărtinitor. Hotărâtor însă ră­
mâne arătarea precuvântarei că "eu Grigore Ureche care am
fost vornic mare am scris acest letopiseţ", şi până nu se va do­
vedi că precuvântarea nu aparţine cronicei, ceeace cu greu va
izbuti, nu se va putea pune în serioasă, îndoială paternitatea
lui Grigore Ureche asupra cronicei Ce poartă numele său. .Im­
prejurarea că cronica se opreşte la: 1594, epocă îndestul de în­
depărtată de data redacţiunei, pe la 1645; în cazul când admitem
pe Grigore de autor al ei, nu dovedeşte nimic; căci deşi croni­
carii iubeau a se coborâ până la timpurile lor, se poate ca Gri­
gore Ureche să fi fost nevoit prin împrejurări, poate prin boală
sfârşită cu moarte, a urma mai departe de acel an 4. De aceea,
nu se poate deduce nimic nici din fraza "şi de acolo (din scrii­
torii străini) luând mult şi lipîndu-le, cu ale noastre vremi po­
trivind, am scris acest letopiseţ". Este ştiut căprecuvântările
cronicilor erau scrise într'adevăr înainte de începerea lucrărei,
nu ca prefeţele noastre care se scriu după ce cartea este isprăvită,
Când Grigore Ureche a început a scrie, el nu ştia că va fi, îm­
piedecat de a ajunge până la vremile lui, cu care vroia să li­
pească pe cele mai vechi. Şi Miron Costin crede că poate se vor
fi rătăcit izvoadele lui Ureche dela Aron Vodă încoace 5. Miron
Costin contimporanullui Grigore şi nu a lui Nistor Ureche, când
făcea o asemene arătare nu putea avea în vedere decât pe Gri ..
gore Ureche, şi nu pe Nistor, care nu ar fi putut scrie "dela Aron
încoace", întru cât murise de mult. In sfârşit mai însămnăm
şi spusele lui N eculai Costin, care vorbind de basmurile lui
Simion Dascălul şi Misail Călugărul asupra originei Românilor
adauge că "dupe care s'au fost alunecat şi răposatul Grigore
Ureche vornicul". Mi se pare că mai bine trebuia să ştie Ne­
culai Costin posterior numai cu 50 de ani lui Ureche decât noi
ceşti de astăzi care au fost autorul cronicei, Nistor tatăl, sau
fiul său Grigore 6. '
�84
ISTOţUA ROMANILOR
[185]
lo.
s
Ij\
� �.
:It:.
'"
'" .. �
.' �.� .. o.'J:<m ffU",1l1 ' ... fJ.V JYI��llIlU • .L l' ��U;!' ! l.11,.T lor J> �vX�,ww .�J04\1$Y�8
7J. -"'!.fU:. � ff.JU1t'D. �'C u,}' .JJaJTJL;,'IJ'- )"1-'0f} r6lr fU.'fJ9{40 • şurr» ,ţfl'}"UJo.J"U�,II"a'"
, "" "H> . I .. g. �. ... 4o.. 1.
Trupul şi suţletul, din Do Cant.emr, Dlucuul, Iaşi 1198
[186]
186
ISTORIA ROl\fANlLOH
Din aceste câte-va împrejurări noi suntem de părere că
Grigore Ureche este autorul cronicei de care ne ocupăm pe care
-deci a scris'o după anul 1642 când era încă tot spatar mare 7,
pe când în 1644 este aflat ca vornic mare 8. Această discuţiime
prezintă interes pentru determinarea datei la care trebue pusă
.redacţia croniceişi care este fără îndoială, sau depe timpul
sau posterioară lui Vasile Lupu, pe când dacă ar fi scrisă de
Nistor Ureche, ar trebui urcată data redacţiei ei la începutul
veacului al XVII-lea. '
Grigore Ureche era un om învăţat pentru timpurile lui;
el studiase în şcolile polone şi cunoştea limbele polonă şi latină,
intrebuinţând la alcătuiarea cronicei sale şi scrieri străine, pre­
cum pe Dlugosz, Cromer, Bielski şi alţii. Şi Ureche se adăpase
la cultura polonă care înviorase încă de mult ştiinta românească
-cu învăţătură mai înnaltă. Intăile atingeri culturale cu Polonii
sunt documentate de prin veacul al XVI-lea. In 1582 găsim
învăţând în Lemberg pe Constantin Verei fiul lui Sima Vameşul
-moldovan, după unii italian sau' Grec, şi în 1585 Consiliul
Sniatinului primeşte pentru educatie de Ia Petru Romanul din
Iaşi pe unul din copii 10. ,
t.;" Grigore Ureche arată în cronica lui simţiminte în alte cărora
.adesa le corespunde o frumoasă rostire. El spune bunăoară
în precuvântare că au scris istoria Moldovei "ca să nu se înnece
.anii cei trecuţi şi apoi să nu se poată şti ce s'au lucrat, să se
asemene hiarelor şi dobitoacelor mute şi fără minte". El are
conştiinţa despre starea de decădere în care i se afla ţara pe
vremile lui, spunând că mersul ei s'ar asemăna cu "puhoiul apei
care se tămplă ca de sârg se adauge şi iarăşi de sârg scade şi se îm­
puţinează". Decăderea ţărei lui o atribue Turcilor "care se
vedeau ca o negură ce toată lumea acoperea şi cu care Moldo­
venii făcură răsboae minunate; de multe ori i-au şi biruit; mai
.apoi i-au şi supus sub jugul lor, de câte-va ori i-au asudat roco­
şindu-se şi nu fără multă moarte şi pagubă în oameni până se
aşăzară". Cu mult drag zăboveşte el asupra luptelor eroice ale
lui Ştefan cel Mare în a căror descriere stilul lui atinge adese
ori o nobleţă şi o frumuseţă neîntrecută, aşa în admirabila des­
,criere a luptei dela Răsboeni care sf'ărşeşte cu cuvintele: "şi
pedestrindu-se oastea ca să nu nădăjduiască de fugă ci numai
la arme, şi au dat răsboiu Luni Iulie în 26 şi multă vreme trăind
războiul neaJes, de ambe părţile osteniţi. Şi Turcii tot adău-
este exact, căci Neculai nu Iasii pe Ureche nedeterminat, ca tatăl său Miron Cos tin
.car e aminteşte numai Pe Ureche vornicul, ci specifică anume pe Grigore Ureche.
, Wickenhauser, Moldouilza, I, p. 108.
• Arh. isi J, 1. p. 120.
• Vezi în studiul lui Sturza citat la nota 4 izvoarele folosite de Urech�.
o. 324-'\57. Adaugă culegeri de Barwinsk i "Ştiri nouă asupra familiei' (;reche;'
,Î1l Prinosul Sturdza, p. 144 şi urrn. '
m N. Iorpa , Relaţiile comerciale cu Lemberţjul r, p. 68 şi 83.
[187]
'lE '''3'';Yf ,
TfÎÎntCH€lll.
K :,f ;KiS'M' ,r.'f;l.,. 'At 'fHn'l,H'f& • Afli'
no,l?HI<4 • UIti 'fOAn IHA'flSl�A4 •
Uti: "1(MIfI1A'fl{,,i'ti' )..OMHh Îw':
K roHCTAHTHHI. GACĂfAh1.
K06tO.lJ.
Tl'iOu1.l1, bUZdU 17vu, (C. Brancovanu)
[188]
188
ISTORIA RO�1ANILOR
gându-se CU oaste proaspătă, iar Moldovenii obosiţi şi ne ivin­
du-se ajutor nici de O parte, au picat nu fieşte cum, ci până la
moarte luptându-se; nici biruiţi de arme, ci străpşiţi de mulţi­
mea Turcilor". Admiraţia lui Ureche pentru cea mai mare figură
a trecutului nostru este fără margini : "Minunat lucru, exclamă
el "îIltr'un loc, după poticala lui d'intâiu, cela ce nu avea voi­
nici de oaste, ci strângea păstorii din munţi şi argaţii de se'n­
trarma, amu iară se râdică asupra biruitori lor ! Cel ce întai se
vedea că au pierdut ţara, acum prin domniile altora ţara şi-o
lăteste !". '
, , Pe lângă iubirea vitejiei pe care el ca un coborâtor al tim­
purilor ce le descria, trebuia s'o resimtă în inima lui, chiar acele
încare Grigore Ureche scriea cronica lui se deosebeau prin crân­
cene lupte, acele dintre Vasile Lupu şi Matei Basarab; lupte;
mi' e vorba purtate nu spre a apăra ţările române de încălcările
străine, ci mai curând spre a le arunca prin mutuala lor sfâşiere
în prada acelora, dar care nu mai puţin decât acele vechi putea
să facă a tresări în inimile de viteji resunetul bărbăţiei. De aceea
Ureche la domnia lui Ştefan cel Mare, uită principiile pe care
le proclamă: "nici fără cale răsboaie să facă, că Dumnezeu celor
mândri se pune împotrivă", şi laudă pe idealul său pentru aceea
că "având inima aprinsă spre lucruri vitejeşti, îi părea că un
an ce n'au avut treabă de răsboae, are multă pagubă, socotind
ca şi inimile voinicilor în războae se ascut şi truda şi osteneala
cu care se deprindea oastea o a doua vitejie", fericindu-se că
întreprinderile lui Ştefan, care nu toate erau întemeiete pe drep-
tate, eşiau însă "cu noroc", .
Potrivit cu timpul în care trăia, Grigore Ureche este a­
dânc pătruns de ideea religioasă. Dacă Ştefan cel Mare repoartă
izbănzi aşa de strălucite, această se întâmplă mai ales fiind că'!
"ajutora Dumnezeu şi prea curata maică a sfinţiei sale". In
toată scrierea lui se vede domnind ideea proniei cereşti, care
răsplăteşte binele cu bine şi rău cu rău, idee decât care nu este
mai f'alşă în istorie, unde tocmai nedreptatea se arată aşa de
adese ori că biruind şi răpunănd cele mai drepte cauze, dar care
idee este firească şi neaparată in cugetarea adânc religioasă a
cronicarului moldovan. Tot religiositatea lui îl face să justifice
omorul lui � acob Eraclide Despotul, spunând că "dacă Dum­
nezeu l'ar fi îngăduit mai mult timp la domnie, nu vrea putea
fi într'alt chip, să nu primenească şi legea şi să nu râsipească
şi ţara".
Grigore Ureche era boier mare şi coboritor din una din
cele mai vechi familii moldovene 11. Cu toate silinţele sale de a
11 Un străbun al lui Petru Ureche este pomenit într'un document din 1407
ca trimis de mitropolitul Iosif să dee egumenului de Neamţ toate averile atărnă­
toare de mănăstirea Bistriţa (Arh. isi, 1, .1, p. 140). Oană Ureche este arătat in
[189]
'i; c'13r1n
OCMOfA4CUHKidLo
K;" ;.d "''II 1- <r;{.11 rAi 'l"l1n'1'� 'T"l. I.fHl
nop'i?tttfA. WH <rOA'T"'1. KI�<rls'",U 3
flFi ,,'6/V1I1I1A<r'i,dri J.wMru • leS ;
K el) B C T I RT " fi r. r; J e j t J , 'la
&OSlo),A •
MrI'Tpono'; 4>i'�n; :rrol.'J''1 1l�/A. KV:
eG�lOc'I�Q
mti tA'irrnn1>p; 1- C4>i1<rA 6;rtfnil.lI�A &!?:
..t- A"�H AIA� 3,,),,;,1; Al?MIt1: ... 3CI1•
Octoiiiul, Buzău 1700, (C. Brantovunu)
[190]
ISTORIA IWMANILOR
fi nepărtinitor, el pleacă simpatiile sale tot cătră boierii din care
făcea parte. In luptele boierilor contra domnilor, el de obiceiu le
dă lor dreptate şi justifică răscoalele lor contra cruzimelor dom­
nilor, deşi aceştia erau stăpâni şi boierii slugi. Aşa Ia omorul
lui Ştefăniţă fiul lui Petru Rareş, Ureche argumentează astfel:
"Mulţi vor să zică cum Ia această faptă ce însămnăm să fi fost
boierii vicleni, de au ornorât pre cel mai mare al lor. Iară eu
răspund Ia ceasta, că Dumnezu pre cel mai mare l-au lăsat şi
judeţul ceresc al său pre pământ i I-au dat, şi precum iubeşte
el să vază pre Dumnezeu în ceriu judecător blând faptelor lui,
aşa să se arăte şi el celor ce sunt sub a lui stăpânire, şi cum
nu sufere Dumnezeu strimbătatea, aşa şi el să nu facă altuia".
Tot această plecare a sa cătră boieri îl face a nu vedea mărimea
lui Ioan Vodă cel Cumplit, pe care-I ponegreşte pe cât poate
pentru asprimea cu care se purta cu boierii şi călugării, şi despre
care nu spune că au perdut lupta dela Cahul din pricina tră­
dărei boierilor, ci numai atâta arată ca ceva nesigur că "s'ar
zice ca o samă de Moldoveni să se fi închinat Ia Turci la înce­
putul războiului"; când pe de altă parte el laudă foarte mult
mizerabila domnie a lui Petru Schiopul, care "era boierilor
ca un părinte, şi era un domn blând ca o matcă fără ac".
Stilul celui Întâi cronicar moldovan căci până la el avem
numai lucrări impersonale, cronice şi nu cronicari este în deobşte
frumos, lesne curgător, înţăles şi plin de energie. O sumă de
/ rostiriI?las.ţLc� ş!Ae. comparaţii potrivite şi frumoase îl înfloresc.
'-CifăÎn ca exemple a "feliilui cum mânueşte limba următoarele
două: Cel d'intâi arată puterea lui de descriere şi se referă la
seceta cea cumplită din 1585: "Iar în anul 7093, în zilele lui
Petru Vodă, mare săcetă s'au făcut în tară, cât au secat toate
izvoarele, văile, bălţile, şi unde prindea 'mai înainte peşte acolo
ara cu plugul şi pre multe locuri au căzut smidă (peatră). Co­
pacii au săcat de uscăciune; dobitoacele nu aveau ce paşte vara,
(li le-au fost dărămând frunza, şi atâta praf au fost cât se strân­
gea troiene Ia garduri când bătea vânt, ca şi când eră troiene
de omăt« 12. Al doiIe exemplu al modului cum Grigorie Ureche
Închega în limbă cugetările sale, este vestitul portret al lui Ştefan
------_._-
14,(2 ca făcând parte din sfatul lui Ştefan al III-lea, (Arh. isi, I, 1, p. '/<1 şi 23).
Vezi şi un Doc. din 1445, în Uricarul, IX p. 137. Al treile Ureche este Nistor, tat,,!
lui Gr igore, mare logofăt sub Aron Vodă, în 1592, şi după aceea mare vornic Îl!
1604. (Arh. isi. 1, 1, p. 177) şi în 1606, Ibidem, III, p. 70 74 şi Melchisedek Cron ,
Romanului, I, p. 301 .
.. Leopiseţele, I, p. 203. Observăm că descripţia, de şi foarte plastic»
NU cere numai de cât că descriitorul să fi văzut fenomenul, cum susţine
Densuşanu , spre a sprijini părerea sa că Nistor Ureche şi nu Grigore ar U
putut face o atare descrierea a săcet.ei din 1585. O descriere este şi o treabă de
imaginaţie. Apoi se păstrase în memoria bătrânllor de fa care Grigorie îşi culegea
informaţiile, aminilirea acelei cumplite, u scăciuni şi cronicarul reproduce cele
ee i S6 spusese.
[191]
MIŞCAREA LITERARA
cel Mare, una din cele mai maestre zugrăviri ce a eşit din COIl­
deiul omenesc :"Era acest Ştefan Vodă om nu mare la stat,
mânios şi degrabă vărsa sânge nevinovat. De multe ori la os­
peţe omoria fără judeţ. Era întreg la minte, nelenevos şi lucrul
său ştia să '1 acopere şi unde nu cugetai acolo îl afIai. La lu­
cruri de răsboae meşter, unde era nevoia însuş se vâra, ca vă­
zându-l ai sei să nu îndărăpteze. Şi pentru aceea rar răsboiu
de nu biruia. Aşişderea şi unde biruiau alţii, nu perdea nădej­
-dea, că ştiindu-se căzut jos se rădica deasupra biruitorilor- 13.
-Contimporană cu Ureche este o prea însemnată lucrare care,
deşi numai traducere şi nu originală, are meritul cel mare de-a
ţi pus pe limba română una din cele mai mari scrieri ale anti­
-chităţii ; Istoria lui Irodot. Că traducerea datează din anii 1645�
1649 se vede depe aceea că traducătorul, unde e vorba de Insula
Creta, spune: "pe care nu o pot Turcii lua acum". Este ştiut
însă că Creta a fost asediată de Turci mai întâi între anii arătaţi,
când a putut să se împotrivească, iar la 1669 a căzut în a lor
stăpânire.
Apoi stilul şi limba sunt acele ale scrierilor moldovene
contimporane Cu toate că ne vine foarte greu de înţeles cum
de un moldovan din acele vremuri s'a putut îndeletnici cu o
lucrare atât de lungă şi de grea pe tărâmul curat al gândirii,
lucrul e aşa şi nu poate fi pus la îndoială că avem o traducere
foarte bună şi frumoasă a celor 9 muze ale lui Herodot făcută
la jumătatea 'veacului al XVI-lea. Titlul românesc, al cărţii
este : "Istoria cea uechie şi de multe feluri a marelui învăţaL
lrodot dela cetatea Halicarnas; care istorie în 9 ţ ărţi se imparte
carele se chiamă muze, adică zâne pentru dulceaţa cuointetor 14
Al doilea însămnat cronicar este Miron Costin, a căruia
soartă tragică am arătat'o la domnia lui Constantin Cantemir
al Moldovei. Originar şi el dintr'o veche şi nobilă familie mol­
dovenească care purta şi numele -de Mironeşti, Miron Costin
-era fiul lui Alexandru Costin postelnicul şi fratele lui Velicico.
El se născu în 1633 în luna Octomvrie, şi fu dat de timpuriu,
depe la vârsta de 7 ani, la şcoala latină din oraşul Bar în Po­
lonia, unde el singur spune că umbla pe la tl(îA,O 1�. Tot în Po­
lonia îşi făcuse şi tatăl său educaţia lui. Pe la 'sfârşitul domniei
lui Vasile .Lupu familia Costinilor, care fusese rău duşmănită
.şi prigonită de Arbănaş se împacă cu el şi este reprimită în ţară.
unde Miron Costin se Întoarce în vârstă cam de 20 de ani. EI
pare chiar a fi îmbrăcat sub Vasile Lupu dregătoria de comis,
Sub Gheorghe Ştefan îl aflăm sulger mare, şi el este apoi mes-
ra Ibidem, p. 145.
,. A rost aflată şi bublicată de K. Iorga intr'un volum de 512 pagini 8'
;:ln 1909 .
.. Ibidem, p. 289.
[192]
192
IS'I.'ORIA ROMANILOR
tecat În deosebitele daraveri ale domniilor lui Gheorghe Ghica,
Ştefăniţă fiul lui Lupu, şi la toţi ceilalţi numeroşi domni până
la Constantin Cantemir, care '1 taie pe el precum şi pe fratele
său Velicico în anul 169116• Deşi rolul politic mai însămnat la
lui Miron Costin începe abia: după moartea lui Ştefănită În 1661,
cronica lui încetează cu domnia acestuia, adecă 30 de ani Înaintea
morţei sale, încă o dovadă că nu este neapărat ca cronicarii
să'şi întindă povestirea lor până în momentul când ei scrieau ;
căci Miron Costin ne spune într'un loc că el scria cronica lui la
bătrâneţă. "Viaţa mea Dumnezeu ştie cu .ce dragoste eram pu­
rurea la istorie, iată şi până la această vrâstă". Aşa dar Miron
Costin deşi scria la" bătrâneţe se opreşte înletopiseţul lui cu
aproape 30 de ani Îndărăt.
Şi dânsul ca şi Grigorie Ureche este impins a scrie istoria
ţărei sale din izvorul de unde răsare îndeobiceiu asemene În­
deletnicire, adecă curata şiadâhca iubire de ţară. El spune în
precuvântareă fut:-';';r nceputul ţărilor acestora' şi neamului mol­
dovenesc şi muntenesc şi câţi sunt în ţările ungureşti cu acest
nume de Rumâni şi până astăzi, de unde sunt şi diri ce semin­
ţie, de când . şi cum au descălecat în aceste părţi de
pământ, a scrie multă vreme În cumpănă au stătut sufletul
nostru. Să înceapă osteneala aceasta după atâtea veacuri dela
descălecatul ţărilor cel dintăiu, dela Traian împăratul Râmului,
cu câte-va sute de ani preste mie trecuţi, se sperie. gândul. A
lăsa iarăşi nescris, cu mare ocară Înfundat neamul acesta de
o samă de scriitori este inimei durere. Biruitau găndul să
mă apuc de această osteneală". Chiar din acest loc se vede însă
cu cât mai vastă este concepţiunea lui Miron Costin despre
neamul românesc decât acea a lui Ureche, atât în timp cât şi
în spaţiu! Sub Români el înţălege tot poporul asămănător sub
raportul etnic, deşi despărţit politiceşte: Moldovenii, Muntenii
şi Ardeleni "că tot un neam şi odată descălecaţi sunt", şi aiurea
în poema polonă el adaoge că "îp. câte'şi trele-ţările poporul
se făleşte cu numele de Rumâni, şi nici se poate îndoi cineva
cum că se trage din Roma" 17. In timp, el se urcă până la ze­
mislirea lui în sânul marelui popor roman din care se trage.
cu toate că această origine a Românilor din străhunii Romani,
nu este străină nici lui Ureche, spunând şi dânsul că "dela Râm
ne tragem", şi căutând chiar să dovedească această înrudire cu asă­
mănarea câtor-va cuvinte. La primul cronicar moldovan însă
această idee este atinsă numai în treacăt, pe când al doilea face
tu Vezi şi hiogratiu lui Miron Cost.in de V. A.Ureche, :fll Operile complecle
a!e lui MironCostin, J, p. 282 .şl urm
li Arli, isi. I, 1, p. 161.
[193]
Legătură de evanghelie (1692) dela Mânăstlrea Hurczl
A. D. Xenopol, Istoria Românilor - Voi. VIII.
[194]
194
ISTORIA ROMANILOR
-:--�--,�-------------�----,,-----,-�--,,--,,-,--�...;j�;;�t!
din ea obiectul unui studiuspecii:t1,cartea pentru descăTec:ătuir
întăi al Moldovei.1R. • / """
. Ideea aceasta a originei romane a poporului român a a­
părut, înnainte de a' o arăta cronicarii noştri, în scrierile mai
multor scriitori străini dela care ,ai nostri au luat-o. Enumerăm
din acei scriitori pe următoriir'(deşi suntem departe de a-i fi
istovit. pe .toţi : Cinnamus.v papa Inocentiual III-lea, Aeneas
Sylvius Piccolomini (papa Piusal II-lea): Ahtonio Burgio, Ant.
Veranciu, împăratul' Ferdinand, Ap.dtonicus, , abatele Rugieri,
Francois de ,Pavie, Ioan Baptiste M.QJl'talbanus şi-o scriere ger-
mariă din 1665. ,":'y 'i: , , '
',::.Daca Însă Miron Costin completea.zăpe,Urecheîn acest
"P�'Îlt'o,el se scoală cu mare putere contra bârîelilor comentato­
t!1oţ'şi adăugitorilor lui Grigore Ureche, care susţineau, după
un: iz.vor unguresc, că Românii' sunt vcoborâtorii unor tălhari
da.t("d.e împăratul Râmului din temniţele împărăţiei sale lui
, Laşlău .craiul unguresc; ajutor contra Tătarilor+", Aceşti 'ad­
��a:totLerau .Istratie Logofătul, Simion Dascalul. şi' MisaH"Că-·
oi lugărul;e'are împrumutară unul dela altul acestbasm ocăritor.
:1 "Pre acest" SimiondascaJul, spune supăratulMiron Costin,
Istratie.·logofătul l'au fătat cu basmele lui şi MisailCălugărul
,dela Simion au. născut, cela fiu, cestalalt nepot. De aceste
basme să dee samă ei şi de această ocară&��eşţe şagă a�scrie ,
oCi;g:ă vecinică .UlW! neam; că scrisoarea este un lucru vecinic. ,
Când ocărăsc într'o zi pe cineva, este greu arăbda : dar încă în
veci?" .
In vorbele raportate mai sus ale lui Miron Costin că po­
.porul român din câte'şi trele ţările române tot de-un neam este,
se vede rezultatul introducerei oficiale, a limbei române în bi­
serică şi cancelarii. Itolul mai . însemnat al acestei limbi dela
" Cinnamus (1162) Mai sus, VoI. II. Inocenţiu al III-lea (1204) Ibidem
Aeneas Sylvius (1405-1464), "Români� ar fi' Italieni însă foarte stricaţi" ap.
Iorga, Studii şi dOI:. III, p. LXXI; Antonio Burgio nunciul papal (1526):
"Moldavia et Transalpina a son la .Valachia, colonia di Romani". Hurrn. Doe.
II, 3, p. 524. Antonlu Veranciu (1544) se miră de marea mulţime de inscripţii
romane din Transilvania. Din lipsa lor din Moldova închee că această Ţară a fost
ocupată numai vremelnic de Romani. Ibidem, II, 4, p. 366; Impăratul Ferdinand
(1548): "Valahi gentiles Nicolai Olahi alb ipsei rerum dominae urbe Romae
oriunde nunc quoque sua linqua Romani (adecă Română) vocantur". Ibidem»
II, 4, p. 441; Andronicus, biograful lui Ludovic Grittl (1550): "nunc se
Romani vocant, sed nihil romani habent praeter linquam, et ipsam vehementer
depravatam" Iorga Studii şi Doc. III, p. LXXVI; Abatele Rugieri (11)68) in
Iorga, Acte şi Frg. 1, p. 16. Fran!(ois de Pavie (1585) : "Ce peuple a ete colonie du
Romains" Ibidem, 1, p. 38 şi 42; Montalbanus, Rerum turcicarum commen­
tadus, 1634 p. 90: "Vallachi et Moldavi Romanis ..... se praedicant, propriam
idiome a latino passum declinans, italoque non absimile". Hungarische, Sieben­
burgische, Moldau- Vallach, Turk, Talar, Persian Chronica (1665) p. 4.
Tot aşa susţine Dlugozs (sec. XV) şi Cromer (sec. XVI).
,. Letopisetele tărei Moldovei, 1 apendice p. 3-4.
[195]
MIŞCA:nEA LITERARĂ
195
Matei Basarab şi Vasile Lupu înainte, mai ales pe tărâmul
religios, trebuia să aibă neapărat de urmare desvoltarea ideia
unităţei poporului român. Când se traduc şi se tipăresc acuma
cărţi româneşti pentru învăţătura bisericească ele sunt îndrep­
tate cătră tot poporul acela ce putea să le cetească în această
limbă, deci cătră tot poporul românesc. Aşa Varlam mitropo­
litul Moldovei grăeşte în cuvântul său din Cazania tipărită în
1643, "cătră toată seminţia romănească, dorind dar şi milă şi
pace şi spăsenie a toată săminţia românească" pretutindene
unde se află pravoslavnicii Întru această limbă" 20,
Pravilele lui Vasile Lupu sunt îndreptate de asemeni
"către toţi cei ce sunt creştinipravoslavnici cine va ceti. să în- ..
ţeleagă" Mai lămurit în această, privinţă este Liturghia tipă­
rită de Dosoftei în 1679 care spune în "cuvînt depreunâ cătră
toată seminţifa., rumâniască" că roagă pe D-zeu să dea" pace,
sănătate a toată săminţia românească tutinderia ce se află într'a­
ceastă limbă pravoslavnică; că dăruim şi noi acmu de odată
Iimbei rumâneşti sfânta Liturghie, scoasă pre limba românească
ca să înţeleagă toţi care nu înţeleg sârheşte sau eli- neşte" 21.
Faptul odată existent în lumea realităţei trebuia, să'şi .gă­
sască rostirea lui teoretică, şi aceasta fu formulată pentru prima
oară de Miron Costin, care proclamă. marele şi însămnatul ,I;l,�
devăr că Moldovenii, Muntenii şi Ardelenii toţi de un neam sunt.
româneasc, că alcăiuesc deci una şi 'aceeaşi unitatenaţională. .
Il! ace�st��idee, rostităpentru întăia oară de .Miron Costin;
stau rădăcifiele intelectuale' ale unirei Românilor, atât acelei
îndeplinite pănă acuma cât şi acelei ca va să fie. Dacă Mihai u:
Viteazul puse prin .cuceririle celor trei ţări române, privazl,tL!',
unităţci neamului romănesc;'Mirci:h Cosfin IH:o�la:mând�ideeai�'),)i
cestei unităţi, um�l�l ac.elc?dl'�u .�u .1abloul ce-i lipşia:cşi.s.cph:"1
ţarea trasa de, elpnn cateva Imn, timpul ce trece o .totrotun- .:
zeşte, până când formele lui depline Se vor arata ochilor înmi­
nunaţiîn întreg şi măestrul lor chip. Ori .cât ar fi de .departată
acea zi' binecuvânta! ă, să trăim numai în .aşteptarea .ei, căci
fără imaginea ei adânc săpată în gândul şi' inima noastră, nu
avem pentru ce să ne sbuciumăm pe pământ! .,'
Odată cu această mare idee a iLIAitJit�jJ;lf:amului româ- II
nesc, Miron Costin mai atingea încă, o ali a tot atât de. însăm­
'nată, aceea că suntem coborâtori dinr.oporul roman.
Aceast ă amintire trăiaTncă, deşi sIăbită'"'prin imensitatea
timpului strecurat, în mintea poporului românesc, după CUm
20 Precuvăntare la cartea de învăţătura Duminicil' (cazania) din 164�;
Bibtioqaţa Românească ueclie r, p. 1:19.
" pravil lui Lupu 1646, Bibliografia citată 1, p. 186. Liturghia lui Dosof-
teiu, 1679 1, p. 223-224. .
[196]
22 Mag. isi, IV, p. 231.
se vede din reproducerea tradiţiei poporane, . despre întâiul
descalecat al ţărilor române conţinut în Cronica anonimă a tărei
Româneşti, care în partea ei cea mai veche este opera unui spirit
cu totul necărturar, ceeace reiesă si din modul confuz cum
originea Românilor este reprodusă. 'Spune această cronică că:
�,d'intăiu s'au coprins (pământul ţărei Româneşti), de Ro­
mânii, care au purces dela Romani, şi au venit spre miază-noapte;
deci trecând apa Dunărei, au descălicat la turnul Severinului,
alţii în ţara Ungurească pre apa Mureşului şi pre apa Tisei, a�
jungând până la Maramureş: Iar acei ce au descălecat la Tur­
nul' Severinului, s'au tins pre supt poalele muntelui până în
apa Oltului; alţii s'au pogorăt pre Dunărea în jos, şi aşa ăm­
plându-se tot locul de ei, au venit până în marginea Nicopoli.
Atunci s'au ales dintr'nşiiboieri care au fost de neam mare şi
puserăbanoveţi un neam ce le zicea Basarab, să le fie lor cap
adecă mari bani. Şi aşăzară întâiu să fie scaunul la Turnul-Se­
verinului, al doilea scaun s'au pogorit la Strehaia al treilea scaun
s'au pogorât la Craiova. Şi aşa find multă vreme au trecut, tot
ei oblăduind acea parte de loc" 22. Oricine vede în această în­
găimeală, nu ştinţiculese din scrieri asupra colonizărei Daciei
prin poporul Romanilor, ci amintirea acestui mare evenement
zemislirea poporului românesc, păstrată în memoria lui. Şi a­
tare punt este însămnat, de . oarece ne dovedeşte că această
idee măreaţă, care facea din noi o fărâmă a apusului aruncat
aice în răsărit, a fost păstrată de poporul romănesc. Trunchiul
şi rădăcina ei săteau neatinse, de şi înăbuşite de nămolul de
:spini adunaţi pe ea prin valmaşagurile timpurilor. De îndată
însă ce era să fie curăţită şi împrospătată, era iarăşi să odrăs­
lească cu putere, ca una ce nu încetase nici odată a primi din
păturile poporane seva cea de viaţă dătătoare. De aceea şi pri­
mii cronicari care scriu mai cu deamăruntul istoria poporului
român, se. îndeletnicesc chiar dela început cu această idee, a
aceea ce mai ales lovise mintea lor, ca cu aceea ce avea mai
adânc şi mai îndepărtat răsunet în trezit a lor conştiinţă. Ei
o întăresc încă şi o expun după scriitorii străini pe care îi con­
suită, dând numai o formă nouă unei vechi gândiri. Aşa Ureche
ne spune că "scriu alte istorii pentru ţara noastră Moldova,
cum au stătut pustie peste 600 de ani, trecând preaice. Traian,
împăratul Râmului, a căruia să cunosc semnele puterei lui pre
unde au tras troian, peste multe ţări, trecând cu oştile lui. peste
câmpi şi peste ape" .Şi mai departe adaoge Ureche ca o do­
vadă a acestei origini a neamului moldovenesc, "că şi limba
sau graiul nostru din muIte limbi este făcut, şi ne este ameste­
cat graiul nostru cu al vecinilor depe împrejur, macară că de
la Râm ne tragem şi cu a lor cuvintene-i amestecat graiul".
196
ISTORIA ROMANILOR
[197]
Piatra de pe mormâniul lui C. Brâncooeanu (Ia biserica Sf. Gheorghe nou
Bucureşti)
[198]
198
ISTORIA ROMANILOR
zM.i!.o� �os!in îns� şi ai�e. este cel î?tâiu 5are aşază �ceasţă idee
într'.';in�c� mal tememlC,. expu�and, ra�bqa�le lUI T[aJ�;n cu
Dacii, rapunerea acestora ŞI colonizarea ţărei. Este de msamnat
că Miron Costin, "condus de bunul său" simţ, înţălege aşa cum a
fost această colonizare, spunând că "Traian prestew.u,ţi,·j?intre
Dachi au descălecat Râmleni pentru ca să nu mai poată a-şi
râ<:{ica ca-puf' Dachii împotriva împărăţiei". Dela Miron Costin
înainte originea noastră din Romani capătă un .sprijin în: cro­
nica lui, copiată şi răspândită în sute de exemplare printre toţi
Românii cărturari. Această idee nu mai este lăsată numai în
paza nesigură a tradiţiei, slăbite prin nesf'ârşitul timp, sau în
expunerile străinilor, ci devine un adevăr răspândit în întreaga
Românime, adevăr care se mănţine neatins în tot decursul pe­
rioadei de înstrăinare a gândirei româneşti, în epoca Fanario­
ţilor. Deşi Românii se grecizară până într'un mare grad în
decursul acestui răstimp, ei tot pastrară adănca convingere că
sunt unpopor de viţă romană, şi când această idee fu apoi re­
luată din nou şirproolamată cu mai mare putere de renaşterea
transilvană, ea găsi un puternic răsunet în Românii priricipa­
telor. Pregătirea minţei româneşti, pentru primirea acesfei, idei
mântuitoarevIu însă începută de Miron Costin, şi aice st ă a
doua mare Jnsămnătate .a cronicarului .nostru şi a scrierei sale
"pentru descălecatul întâiu". ,1
.Şi. .Miron Costin este fatalist ca şi Ureche, şi fatalismul
ambilor îşi are rădăcini în credinţa lor despre atot puternicia
lui Dumnezeu, El este convins că faptele omeneşti sunt deter­
minate prin \lJ.t>in,ţ� supremă,că "măcar câtă nevoinţă pune
omul, soroc;lJ;l}ui Dumnezeu cum este rânduit a'l clăti nu poate"
El repetă îii;�IDj;ti multe rânduri că "gândul omului e neşţiutor
de sine-Ia c'eip.ţrge şi la ce întămplări soseşte, că esteneştiu­
toare firea 0fu�j}ea.scă de primejdiile 'sale, că sunt alunecoase
lucrurîle.răsbO,i;lelor ..• .şi-în puterea lui Dumnezeu mai mult stau,
. că c<aţievoie .fstc· fie-căruia a se feri de ce este să-fie", şi altele
asemenea. Mirort',Costin a nimerit Însă o formulate a .acestuf gând
într'o fraza? 'ce va rămânea celebră prin eonJ�iziunea, fîumu­
seţa şipoezia. ei ;. "Nu su . t vremile sub cârma omului ci biei ul
om sub vremi'.'. Această c'ugeiare care leapădă forma religioasă
şi se străpoaŢţ� numai pe 1mamurrstoric, rămâne şi astăzi a­
devărătă, asfăzî+când puterea lui Dumnezeu .a fost înlocuită
în mintea oamenilor prin legile tot atât de fatale ale desvol-
tărei popoarelor. f" �::;;. ,
Miron 'Costin este partizan ai monli\rhiei;'<şi nici nu .putr ă
fi ali fel. în timpul şi ţara unde" ţI ăia: Şi el primeşte pe domn
cum l'a dat Dumnezeu, că "domriul, ori bun ori rău, la toate
primEjdiile lui ferit tnbu('şte;;'că ori cum este delll Dumnezeu
este, precum zice sf. fcriptură/; nu este nici o putere făI ă numai
dela Dumnezeu". Cu toate acestea el ar vrea ca domnii să fie
[199]
:M.IŞCA.REA LITERARA
buni, "maică fără ac" cum le zicea Ureche, caci "unde este
frică nu încape dragoste" şi de aceea exclamă el: "fericiţi acei
domni, cărora ţările lor le slujesc din dragoste, nu din frică, că
frica face uriciune şi uriciunea cât de târzie tot izbucneşte".
Potrivit cu însuşirile cu care Miron Costin ar dori să fie
împodobit domnul unei ţări, el ii cere să asculte totdeauna de
.sfatul boierilor "cu care vorovind o treabă, se frământa cu vo­
roava lucrul, şi unul una altul alta răspunzând se lămureşte
II'
Mânăst rea
< la 1850 (După o aquarelă de pictorul Freinvald)
'lucrul care-i mai spre îndămână. Iar ceeace fac domnii singuri
-din gânduri le lor sau din şoapte, răr lucru este de folos" 23.
. Bine înţeles că nici putea să-i treacă prin mintea lui Miron
-Costin ca să dee vre-un rol poporului de jos la conducerea sta­
tului. De aceea el lăsă îngrijirea de cei mici celor mari, adaugând
că "cu cale estea hi frică celor mai mici de cei mai mari". Miron
'Costin- însă deşi partizan al deosebire' de clase şi deci a privi­
legiului, înţelege ca să respecte dreptatea şi faţă cu cel mic. El
spune că "atunci când se pârăşte un curtean cu un ţăran, mai
de cinste se cade să fie curteanul şi la cuvânt şi la căutătura
domnului; dar judeţul să nu se abată din calea sa cea dreaptă".
23 v, A, Ureche ioperile lui M. Cos/in, 1, p. 364) exclamă la acest loc:
"iată pare-mi-se limpede şi lămurit - mai puţin numele = constituţionalismuJ
modern". Constituţionalismul este încă impus domnului, pe când sfatul stă in
.ooi a lui a-I primi sau nu, Deosebire câtă i ceriul de pământ.
[200]
200
ISTORIA ROMANILOR
Intr'un cuvânt ideile lui Miron Costin asupra statului erau
acele patriarhale. In fruntea piramidei sociale un dom bun,'
milostiv 'şi" îîi1e�pt, conducând poporul, nu numai după pro­
priul lui gând, ci luminat de sfatul boierilor. SUD el o clasă de
privilegia ţi, oameni de treabă, care să în gri ească de-interesele,
I celor mici ce nu aveau să conducă statul, ci să fie condusi si săl\
asculte. ' ,
Cine va bănui lui Miron Costin acest vis frumos, când
realitatea. înspăimântătore trebuia prin reacţiune să trezască
în mintea lui un miraj înşălător ?
Ca scriitor Miron Costin mlădie mai usor încă decât Gri­
gore Ureche limba românească; stilul. I'ăueste mai curgător.. şi
cu toate aceste mai străbătut de gândiri şi de cugetări p!'..Qprii,
decât povestirea lui Ureche. Am putea spune că cronicarul cel
d'intâiu ali Moldovei este mai obiectiv în expunere decât acest
de-al doilea, care reflectează mai adese ori asupra faptelor, ce
le întâlneşte, rosteşte hotărât simţimintele ce i le inspiră eveni­
mentele ţărei, adese-ori chiar cu, o mare amărăciune; este în­
tr.un cuvânt-mai subiectiv în aşternere decât predecesorul.său.
Cu, toate.aceste şi el se' sileşte pe cât se poate a păstra nepăr­
tenirea istoricului, şi spune într'un loc că "noi măcar că amIi
datori cu, pomenire lăudată mai mult lui Ştefan Vodă (Gheor­
glie) dela care mai multă milă am avut decât dela' Vasile Vodă
dela care multă urgie părinţii noştri au petrecut, iară dreptatea
scocotind, nu pot scrie într'alt chip", căci adaugă cronicarul
"nimica nu strică credinţa aşa celor ce, scriu letopiseţele cu
făt�rie, când veghe voia.unuia şi pogoarălucrul cu hulă aliuia"24.
�' A1. treilea cronicar al Moldovei în acest veac este fiul lui
Miron, Necuiai Gostin; Şi dânsul era învăţat tot în şcoalele po­
lone, şi cunoştea limbele latină şi leşască. Aşa el însuşi arată în
letopiseţul său că Neculai Mavrocordat l'a trimis întru întim­
pinarea marchizului Desalleurs ambasadorul Franţei ce trecea
prin Moldova cătră Constantinopole "pentru limba Iatinească" ;
iar într'un alt loc spune că acelaş principe l'a trimis înaintea
lui Potoţchi, voevodul Galiţiei, care trecea .din Ungaria în Po­
lonia şi au venit prin Iaşi, "pentru limba leşască" 26. Neculai
Costin în dosehire de tatăl său vra însă să arăte această a lui
învăţătură, începând istoria descălecatului întâiu dela facerea
lumci, şi arătând o sumă însărnnată de scriitori străini consul­
taţi de el. Şi în descrierea evenementelor Moldovei el arată o
cetire şi o cunoştinţă mai apropiată a cărţilor sfinte, pe care le
citează mai des, când se potrivesc sentinţele lor cu morala În- ,
tâmplărilor ce le povesteşte .
.. Leiopiseţele, 1, p. 315.
cn Neculai Costin, în Letopiseţele, II, p. 85 şi 8t\.
[201]
MIŞOAREA I,TTERARA
;;01
1
Şi acest cronicar ca şi Grigore Ureche şi Miron Costin este
adânc religios, partizan al monarhiei absolute şi al boierilor.
El laudă pe domnii aceia sub care era bine boierilor; este însă
în destul de nepărtinitor chiar cu. aceia ce le făcea rău. Aşa de­
spre Duca Vodă după ce descrie toate cruzimile şi jafurile lui,
nu se poate împedica de a mărturisi că " numai o bunătată avea
Duca Vodă şi soţia lui, că erau foarte curaţi amândoi, aşa că
în casa lor "să vrea putea cânta sfânta liturghie". Şi ca să nu
se creadă că ar apăsa prea mult condeiul asupra acestui domni­
tor, spune că "este cu greu a nu se scrie aceste lucruri, că spune
sfânta scriptură că de vor tăcea oamenii pietrele vor răspunde".
Apoi invoca de marturi a celor ce le scriea nu numai "aceşti pă­
rnânteni pătimaşi, ci străini de alte ţări împrejur, Turci, Tă­
tari, Greci Sârbi, Albaneji şi Latini şi alţi toţi cât s'au târnplat
Stăreţia mănăstirit Hurezi, (Brăncoveanu) clopotniţa şi chil iil e de sud.
într'acele vremi, de au văzut toate năcazurile Moldovenilor",
şi într'adevăr am văzut că misionarul catolic Petru Parcevici
adevereşte în totul spusele cronicarului asupra jafurilor neo­
menoase cărora Moldova era expusă pe timpul lui Duca Vodă.
N eculai Costin a mai scris şi o operă de filosofie morală luată
după un autor strein: Ceasotnicul Domnilor din care cităm ca
povaţă aceea îndreptată contra femeilor că: "stăpania muierii
nu-i alta fără cât cu picioarele să mânânce şi cu mânile să
umble.' 26
Veacul al XVII-le produce în Moldova pe lângă scrii­
torii amintiţi pe tarâmul istoriei naţionale şi unul mai însămnat
în sfera cugetărei religioase, anume pe mitropolitul Dosoţteiu,
Pe la anul 1649 întâlnim pentru întâia oară numele lui camonah
.6 Letopiseţele II, p. 21, 27. Asupra Ceasornicului ,:,ezi N. Iorga. Istoria
literaturii romdne in sec. al XVII I, I, p. 68 şi urm ,
[202]
202
ISTORIA ROMANILOR
la mănăstirea Probota, unde el se îndeletnicea cu studiul limbei
latine, greceşti şi polone şi cu cetirea vechilor documente sla­
vone ale Moldovei. In 1658 îl aflăm episcop la Huşi şi în anul
următor în aceeaşi demnitate la Roman, şi în sfârşit în 1671
se urcă în scaunul mitropolitan, în care însă nu stă de cât doi
ani, părăsind el Moldova în 1673 împreună cu Petriceicu Vodă.
Iertat după aceea de Dumitraşcu Cantacuzino, urmaşul lui
Petriceicu, el se întoarce în scaun, unde însă încetează de a se
mai amesteca în daraverile politice, spre marele folos al lite­
raturei româneşti, cătră prelucrarea căreia Dosofteiu îşi în­
dreaptă de atunci în nainte toate puterile sale cu cea mai mare
sârguinţă. El întocmeşte o tipografie nouă la mitropolia Iaşilor,
cu ajutorul lui Ioachim patriarhul Moscovei 27, în care tipografie­
Dosofteiu tipăreşte aproape toate cărţile alcătuite de el.
Tipografiea întemeiată de Vasile Lupu se risipise _ cu totul
în cât MironCostin, care scria letopiseţul său cătră bătrâneţe
spune, într'un loc că "aş fi lipit aceste semne (a ceriului de rău
prevestitoare) la rândul său, că era trecut rândul la izvodul cel
curat; şi scriitorii care izvodesc puţini se află, iară tipariu nu
este" 28.
Când Sobieschi întră în Moldova pentru a doua oară
în 1686 şi veni până la Iaşi, în retragerea lui se duse şi mitro­
politul Dosofteiu cu dânsul, trecând întâi la castelul Zolkiew
lângă Lemberg, de aici în Rusia la patriarchul Ioachim al Mos­
covei, care mijloci la ţarul Petru cel Mare să-I numească în 1703
episcop al nou cuceritului oraş al Azovului. Se vede însă că Do­
softeiu nu primi acest post şi muri în Moscova puţini ani după
aceea.
Activitatea lui Dosofteiu se mişcă mai ales pe tărămui,
religios, unde el însă adaugă o notă literară la concepţiunile
religioase, anume punând în versuri româneşti psaltirea, luând
ca model pentru această lucrare. psaltirea în versuri polonă a
lui Ion Kochanovski 29. Celelalte lucrări ale lui, precum tra­
ducerea Liturghiei, Molitvelnicul, Parimiile de peste an, întră
în mişcarea generală a întroducerei tot mai depline a limbei
româneşti în slujba bisericească, a căreia însemnătate am a­
rătat-o mai sus. El mai are încă o lucrare în versuri, anume un
poem asupra succesiunei domnilor Moldovei, tipărit împreună
cu Molitvelnicul din 168l.
Să arătăm înrâurirea ce a putut s'o . exercite stihuirea
românească a lui Dosofteiu asupra minţei româneşti. Pânăla
27 Aceasta o spune Dosoţleiu în titlul cărţei sale Parimiile de peste an,
1682. Vezi Psa/lirea in versuri Întocmită de Dosoţtein mitropolitul Moldoniei ,
pnblicată de I. Blanu, Bucureşti, 1887, p. XII.
2' Letopiseţele, I, p. 353 .
.. Psaltirea lui Dosoţteiu, de I. Blanu, p. XXVIII.
[203]
MIŞCAREA LITERARA
203
Dosofteiu limba română cunoştea ca vers numai poezia popo­
rană. Afară de cele câteva stihuri alcătuite de Miron Costin
asupra descălecatului ţărei Moldovei 30, care poate să fi pre­
cedat cu vre-o 2-3 ani pe acele ale lui Dosofteiu, nu se află
în nici o scrisoare română anterioară, limba înlănţuită în for­
ma mai strânsă a versului. Dar acele şese versuri ale lui Miron
Costin erau numai o floare pusă în fruntea cărţei sale, care trecea
neobservată faţă cu însemnătatea scrierei însăşi. Lucrarea lui
Dosofteiu se prezintă mai întâi în totalitatea ei ca o poemă în-
C. Brancoveanu cu familia în ctitoria sa, (Mănăstirea Hurezi).
treagă ; apoi prin materia ce conţinea, poate cea mai cetită a
timpurilor de atunci, trebuea să se'ntroducă între toţi oamenii
ştiutori de carte, să devină poporană. Poezia are însă puterea
aceea de a atrage luarea aminte asupra organului gândirei, a­
supra limbei în care dânsa este rostită, pe când proza mai mo­
destă, lasă să străbată prin ea limpezala gândirei, dispărând
adesa în dărăptul ei. Proza este aerul prin care vedem fără ca
3· Letopiseiete . 1, p. 214.
[204]
204-
Is'rbRIA ROMANILOR
şi dânsul să fie văzut. Poezia, şi Ea mijloc străveziu al gândirei e :
este apa limpedelui izvor, care îţi dă cunoştinţă, prin tremu­
rarea ei, şi de mediul prin care priveşti. Poezia pune în mişcare
gândirea în îmbrăcarea ei concretă sub formacuvântului; ar­
monia versului, acel element muzical al poeziei, încă din limbă
fac parte, în cât este invederat că poezia încântă nu numai prin gân­
dirile ce le provoacă în noi ci şi prin limba în care ele sunt ros­
tite. Dacă proza poate să ne facă a iubi gândirea rostită prin
ea, poesia ne va face să iubim şi gândirea şi limba, şi dacă . scrie­
rile lui Miron Costin, Dimitrie Cantemir şi Grigorie Ureche fă­
cură pe Români să-şi iubească neamul, versurile lui Dosofteiu
îl împinseră să'şi iubească limba, întărind prin aceasta şi mai
mult iubirea neamului însuşi. .
2. SCRIITORII ERUDIŢI MOLDOVENI.
Dimitrie Cantemil'. - In scriitorii moldoveni cercetaţi pana
aice am aflat mai mult talent literar îngemănat cu concepţii
noue şi simţimânt patriotic, fără ca ei. să poseadă vre-o: pr�­
gătire ştiinţifică mai serioasă pentru cariera istorică. Moldova
însă ne poate arăta şi oameni învăţaţi în adevăratul înţeles al
cuvântului, erudiţi ce s'ar fi putut măsura cu asemenii lor din
apusul Europei, şi trebue să expunem şi lucrările lor, deşi ele
poate nu vor fţ avut o înrâurire atât de pătrunzătoare în sânul
poporului român, care prin lipsa lui de cultură stătea mai în-
depărtat de sfera erudiţiei. .
Cel întâiu mare învătat moldovan din veacul al XVII-le
este principele. Dimitrie Cantemir, a căruia încercare de poli­
tică rusească am studiat'o mai sus, Deşi fiu şi frate de principi
necărturari, Dimitrie Cantemir ajunse pentru timpurile. în care
trăia, unul dinînvăţaţii cei mai de frunte, şi această reputaţie
şi-o doI'lândi mai ales prin două scrieri latineşti care se răspân­
diră adânc în lumea învăţată: apuseană. Acestea erau: Desctipiio
Moldaoiae cea dintâiu scriere geografică: şi statistică asupra
Moldovei şi mai ales Histotia incremenlorum aique âecremen­
totum Aulae Olhomanicae. (Istoria Otomanilor) care pentru
timpul său când istoria Turcilor era cu totul necunoscută avea va­
loarea unei neaşteptate destăinuiri. Cantemir avuse de dascal
în Iaşi pe Ieremia Caca vei a , care în o scrisoare de mulţumire
trimisă lui Cantemir pentru împărtăşirea scrierei sale "Divanul
lumei cu înţăleptul", zice că ar fi "plugarul care la holda minţei
tale am ostenit". La suirea tatălui său Constantin Cantemir
în scaunul ţărei Moldovei, Dimitrie fu trimis la Constantino­
pole ca ostatec împreună cu fratele său Antioh 31, de unde se
31 Bethune către Croissy 8 Aug. 1686; "Ie hospodar de Moldavie a son
enfant comme otage il la Porte". .
[205]
MIŞCAREA ,LITERARA
205
întoarse numai pentru scurt timp înaintea morţei tatălui său,
când atunci fu proclamat de domn pentru câte-va zile. Răspins
însă de Constantin Duca, Dimitrie Cantemir se duce iar la Con­
stantinopole, unde urmează înainte spornicele sale studii până
la 1711, când vine pe tronul Moldovei. Se vede că talentul său
înnăscut mai ales pentru limbi, îl pusese în putinţă a învăţa
atât la dascălul său din Iaşi cât şi la acei ce-i avu în Constan­
tinopole numeroasele idiomuri, pe care le poseda, anume: tur­
cească, araba, persana, elena, greceasca, latina, slavoria şi fran­
ceza. Dintre ştiinţi el se dădu mai ales studiului istoriei, filo-
Neamul hoerllor din Brâncoveni (Mână stirea Hurezf)
sofiei si matematicilor. Muzica de asemene fu una din îndelet­
niciril� sale favorite, şi Neculai Costinraportează despre el, "că
ştiind bine din tamburu, îl chemau agii la ospeţe pentru zi­
cături".
El se bucura de o mare reputaţie de învăţătura ceeace
mărturiseşte şi Neculai Costin, când; mustră pe Dimitrie Can­
temir, că "ştiindu-se foarte învăţat n'au vrut să iee nici odată
sfat dela boierii cei mai bătrâni". Reputaţia lui însă era încă
mult mai mare în străinătate, unde el după ce trecu în Rusia
fu numit membru al Academiei de sfiinti din Berlin si al celei
din Petersburg, care se întemeie de' Pet�u cel Mare după stă­
ruinţele lui.
[206]
206
ISTORIA R.OMANILOR
Hronicul a toată tara Românească, cum intitulează însuş
Cantemir scrierea lui, este o lucrare de mare însămnătate, care
se deosebeşte în totul de Letopiseţele cronicarilor moldoveni.
Aice nu mai avem a face cu o cronică, ci cu o lucrare istorică
în adevăratul înţeles al cuvântului, plină de o vastă şi bogată
erudiţie, şi în care izvoarele sunt analizate, confrontate, lumi­
nate sau combătute unele prin altele, cu o sârguinţă şi o destoi­
nicie care te pune în uimire. Simţi că ai înainte un învăţat care
posedă de minune toată ştiinţa trebuitoare, pentru vasta lu­
crare pe care o întreprinsese. Aceasta nu era nimic mai puţin
decât încercarea de a schiţa istoria Românilor, dela prima lor
urzire ca Daci şi apoi ca Romani pe părnântul Daceii, şi în urmă
dovedirea. stăruinţei lor în acea ţară din an în an, până la înte­
meierea principatelor, punând în legătură istoria Românilor cu
acea a tuturor popoarelor barbare ce au trecut peste-Dacia,
apoi cu acea a tuturor statelor cu care dânşii au venit in atin­
gere, precum Româno-Bulgarii, Turcii, Poloni, Muscalii, Tătarii
şi U ngurli. ,
, Deşi, astăzi încercarea lui Cantemir ar putea fi supusă
la multe=şi întemeiete critici, totuşi nu e mai puţin adevărat
că pentru timpul său ea constitue una din lucrările cele mai de
oăpitenie ale istoriografiei de atunci, şi că numai limba în care
dânsa a fost scrisă, .• cea românească, au împedecat'o de a con­
tribui la renurnele european al lui Cantemir în tin grad asemă­
nător cu vestita lui istorie a împărăţiei otomane. .Când vezi pe
de o parte imensa lui erudiţie în complicatele zvoare ale isto­
riei originei neamului românesc, şi pe de aItă parte aceeaşi în­
suşire documentată în conoştinţa acelor ale istoriei turceşti,
atunci rămăi într'adevăr înminunat înaintea bogăţiei nesfâr­
şite a ştiinţei acestui bărbat, unul din luceferii Europei dela sfâr­
şitul veacului al XVII-le şi începutul celui al XVIII-le.
Deşi scrierea lui Cantemir e o lucrare de erudiţie, totuşi
ea este aşa scrisă că cetirea ei să fie uşoară şi plăcută ori cui,
şi afară decitaţia câtor-va texte latineşti" şi greceşti, care însă
sunt toate puse pe româneşte 32, ea nu înfăţişază nici o greutate
la înţelegere. Deşi atinge o sumă de chestiuni ce nu stau în le­
gătură cu istoria Românilor, precum răsboiul Troei prin care
vrea să ajungă la urzirea poporului roman din rătăcitorul Enea
totuşi toate aceste excursiuni pe alte tărâmuri înfăţişează un
3' Se impută lui Cantemir că ar avea o limbă "esotică, nenaturală şi greoae
până la desgust, intervertită şi încurcată până la neănţeles", Densuşanu, Isto­
ria limbei şi a lileraturei p. 181. Aceasta este nedrept. Limba lui e curat româ­
nească. Singura abatere, provenită din lunga lui îndeletnicire cu limba latină.
este inversiunea ne obicinuită în româneşte de a străpurta verbul la sfârşitul fra­
zei: exemplu: "dar nu ai istoriile cetite, nici ai cronicile cercetate". (Opere V,
p. 51). Dar şi inversiuni de aceste se Întâlnesc mai des în scrierile lui filosofice;
Însă nu iri 'hronicul Moldovei.
[207]
MIŞOAREA LITERARA
.,207
interes prin sine însuşi şi prin modul cum sunt tratate, de sigur
mult mare decât urcarea lui Neculai Costin la împrăştierea nea-
mului omenesc pentru a ajUl;ge. �a desc��E�atul înt�i. . .
Cantemir îsi propune mtam spnjinirea tezei lui Miron
Costin adecă de a dovedi unitatea neamului românesc prin
cornurritatea originei lui spunând în unul din numeroasele locuri
în care atinge ace.astă întrebar� că "vestiţi� Ron;ani sunt .moşi�
şi strămoşii noştn a Mo�dovemlor, ��ntemlor ŞI Ardelemlor �l
a tuturora ori unde se afla; precum ŞI singur numele cel de moşie
arată Români ohernându-se, şi limba cea părintească care din
latinească se trage, neştirbit martur este".
C. Brânconearui cu Maria Doamna Cu fii lor: Constantin, Ştefan, Radu şi
Matei (In paraclisul Mânăstirti Horezi)
A doua teză nu mai puţin însemnată se referă la stăruinţa
Românilor în Dacia gTraiană, dela zămislirea lor până în tim­
purile când constituesc state în ea. Cum spune Cantemir, Ro­
mânii din Dacia de astăzi care sunt Moldovenii, Muntenii şi
Ardelenii sunt din neamul lor hireşi Romani dela Italia de Traian
Impăratul aduşi, şi ei au locuit necurmat în Dacia precum a­
.stăzi locuesc. Aiurea iarăşi adaogă prea frumos: "şi Traian marele
împărat săditorul şi răsăditorul nostru este." 33.
Conform cu această concepţie Cantemir şi întreprinde
expunerea trecutului întregului neam românesc.
" Pentru aceasta Cantemir avea de luptat cu scriitorii străini,
duşmani în deobşte şi rău voitori, care cei mai mulţi tăgăduiau
aa Hronicul.
[208]
208
ISTORJ AROMANILOR:
Românilor onginea lor romană, sau cel puţin traiul lor neîn­
trerupt pe părnântul vechei lor patrii.
Cantemir însă întreprinde această îndoită luptă înarmat
ca şi protivnicii săi cu toate armele ştiinţei, ferecat din cap
până în picioare cu citaţii greceşti şi latineşti, şi putând deci
lupta ca unul de o potrivă cu cavalerii ştiinţei de atunci.
Cum se face însă, că deşi hronicul a toată ţara Românească
este menit mai ales spre a răspinge bârfelile învăţaţiIor străini,
el este scris de Cantemir nu în limba universală a ştiinţei de
.atunci, ca istoria Împărăţiei otomane, ci în limba română? Este
'învederat că Cantemir vroia să facă cunoscută această istorie
inainte de toate poporului său. El spune undeva În Hronicul
lui: "însă aceste toate fiind de noi în limba latinească scrise
şi a,lcătuite(el scrisese Hronicul întâi în 'latineşte) socotit-am
că' custrâmbătateîncăşi că păcat va fi de lucrurile noastre decii a
înnainte mai mult străinii decât ai noştri să ştie. De care lucru
acum de iznoavă osteniriţă luând, din limba latinească pre cea
il noâstqă.zlatineascărle prefacem". Simtinrăntul . de iubire de
neam'al 'Jui -Cantemirrstrăbate din mairtiulte locuri ale scrierii
lui. Ei}'spune aiurea: ". ,;Intr'acestaş chip zicem�i noi făcând,
pre cele .cu vechimea vremilor îngropate .a vechelorisţoriei co­
lJloare, la lumină a le scoateşi la' treaba de obşte a le arăta
v'om sili şi' cele româneştiprec)lill Românilor ,se cuvine v'om
��Y�dP,:34.C;ât de .adânc este convins Cantemir de această idee
şe,.v'edet;depe aceea că el nu se mai satură ao repetaIa fie
tepagi:nă, a. arăta toată Însemnătatea ei,însă .ca .un .adevărat
înv'ăţat,spr� ,a nu deveni obositor, tot împodobită -înnouecu­
ge.tăti.Une .ori .când simţimântui îl năbuşia,gândirealui-rece
şi ştiinţifică se urca la o adevarată poezie, din care raportăm
numai următorul loc care dovedeşte că Cantemir,când vroia,
ştia să închege gândirealui în cea .mai frumoasă rostire: "In­
tr'acest chip dară pre Romano-Moldo-Valaehii noştri, Roma
maica din lăuntrurile sale născându-i i-au aplecat şi i-au crescut.
Traian părintele cu obiceile şi armele româneşti învăţăndu-i, a Da­
chiei adevăraţi moştenitori i-au pus şi cu curat sângele fiilor săi pre
Dachia, care mai îninte barbară era au evghenisit'o" 35. Cante­
mir este părtaş al ideei că toţi Dacii, au fost stârpiţi de Traian
şi că poporul român de astăzi este coboritorul direct al legio­
narilor romani 36. Curăţenia sângelui roman explică eminen­
tele însuşiri ale Românilor. "Că de va socoti cetitorul nostru,
zice el însă cu socoteală cumpănită, afla-va în Românii aceştia
ce nu va putea afla la multe alte neamuri, şi în mici domniile
lor chivernisele şi cumpătări cu multul mai isteţe şi mai ner-
34 Hronicul ed. Toci/eseu, p. 9,
35 Ibidem, p. 15,
36 Ibidem, p, 190.
[209]
llHŞCAHEA LITERARĂ
209
voase decât la mari crăii şi împărăţii, precum vedem că puternica
împărăţie a Turcului ce împărăţii şi cu domnii şi-au supus aşa
cât nici una nu li se cunoaşte că doar au fost odată slobode,
necum stăpânitoare, precum este împărăţia Ţarigradului, (să
nu pomenim de cele nenumărate din Asia), Grecia, Macedonia,
Peloponezul şi toate ostroavele mărei Medeterane (puţine din­
tr'aceste deosebind), crăiia Ungurilor, pre aceste zic, mare şi
puternice stăpâniri aşa le au supus, aşa le au dămolit, cât precum
am zis,nici semn nu au rămas, carele să poată fi dovada cei
de mult a lor puteri şi elefterie; iară aceste a le noastre două
ţări, cu ajutor-ul lui Dumnezeu, măcar că supuse şi ascultătoare
sub monarchii turceşti, însă nici stăpânirea, nici slobozenia lor
C. Brancov eanu şi Antonie Vodă şi
Maria Doamna Nea gu Postelnicul
(In biserica dela holnila mâuăst uii Hurezi)
n'au lăsat, că după multe săngeroase şi româneşti războae,
nici odată piciorul din hotarele sale afară nu şi-au scos, ci în­
fipţi şi nezmulşi au rămas; că deşi împărăţiei Turcului bani a
da obligate sunt, însă bisericile, legea, judecăţile, obiceele l1C­
smintite şi nebetejite şi le au păzit" 37.
Hronicul lui Cantemir are deci de scop a întări în Ro­
mâni nervul vieţei lor, arătându-i ca un popor de viţă Înaltă,
care au ştiut să'şi păstreze neatinse unele scumpe drepturi, îm­
bărbătându-i deci la luptă şi în viitor, spre "nebetejita" pă­
strare a aceloraşi bunuri. Şi într'adevăr că în starea de decadenţă
in care ajunsese Românii, de mare nevoie le erau asemene cu-
31 Ibidem, p. 100--107. Hronicul era menit să fie tipărit ; clar moartea ajunsese
pc Cantemir înainte de a o putea îndeplini. El fu tipărit abia în 1835�3() de Mi­
tropolitul Venlamin şi G. Săulescu .. Vezi Iorga, 'si. titernturii Române ·111 seco­
lul XV 111, 1, p. 291 nota 2.
A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. - VoI. VIII.
[210]
210
ISTORIA ROMANILOR
vinte care se le mai pună inima la loc, şi să le arăte din ceeace
au putut, cele ce ar putea, dacă ar fi şi acum cum fusese înai nte,
Au mai rămas dela Cantemir şi două capitole răsleţe din
partea modernă a Hronicului său, acele ce povestesc întârn­
plările timpului său în Moldova şi în Ţara Românescă. Aceste
două capitole sunt: Vita Consianiini Canietniri. (a tatălui au­
torului) păstrat, numai în textul latinesc şi Evenimentele Can­
tacuzineştilor şi a Brancooenilor păstrate în o traducere rusască
făcută, după cât se vede, pentru a da în cunoştinţa curţii ruseşti
aceste lămuriri prin interesante întâmplări. In aceste de pe
urmă scrieri Cantemir găseşte prilejul a apăra purtarea lui faţă
cu Poarta şi cu Brâncovanu pe care nu avea nici un motiv de a-l
privi cu prietenie mai întâi din cauza politicei apoi dinaceea că
prin căsătoria lui Cantemir cu o Cantacuzinească el intrase în
tabara duşmanilor Domnului Muntean 38.
Nu numai în istorie însă se îndeletnici bogata minte a
domnului român, că şi în cele filosoficeşti îşi înmuie a ei pană ..
Divanul adecă judecata înţăleptului cu lumea sau a sufletului
cu trupul este o scriere complexă care toată are de ţintă a în­
drepta pe om spre o viaţă desfăcută de înşălătoarele ale lumei
bunuri. Partea întâi este un dialog a înţăleptului cu lumea, tr.
care această caută să'I ademenească pe ce'l d'intăiu spre a se
deda la desfătările vieţei, a căror nimicnicie înţăleptul o dove­
deşte cu izbândă la fie-ce pas. Tema este îndeobşte înteresant
tratată şi une ori se întâlnesc cugetări noue şi fericite, precum
bună oară atunci când înţeleptul arată la ce au eşit pentru Alex­
andru toate cuceririle lui. "C �i el atâta rotunzală a pământu­
lui călcând şi atâta împărăţii supuind, după moarte loc mai
mult de şepte palme nu i-au rămas, şi pe acela nu el, ci pa mântul
pe dânsul l'a stăpânit; căci ţărna pe peptul lui s'a suit, ochii
i-au umplut, gura i-au astupat şi cu această pildă aducându-i,
că nesăturându-se de slavă să se sature de lut" 39. O înţelegere
între suflet şi corp nu se" poate stabili "căci firea ta, zice înţă­
leptul cătră lume, cele pământeşti, iar a mea cele cereşti caută,
şi atâta osebire fac cât apa din foc; şi de va putea focul cu apa
într'un loc a locui şi doue rotunde gloanţe unul peste altul să se
sprijine şi eu cu tine prieteşug voi putea alcătui" 40. Inţăleptul
devedeşte apoi lumei că greşită îi este socoteală ce o face despre
lungimea vieţei omului, în care el ar avea în destul timp a căuta
şi de cele cereşti şi de cele pământeşti; căci mai întâi omul nu
trăeşte atâta timp cât vieţueşte, de oare-ce jumătate din viaţă.
se Cantemir spune in Evenimentele, voI. V ed. Acad. p. 43 : "cum s'a purtat
Cantemir după venirea lui in Moldova pentru creştină tate, aceasta este cunoscută
cabinetului imperial".
a. Divanul în Operile lui Canlemir Ed. Academiei, V, p. 53 .
•• Ibidem, p. 93.
[211]
MIŞCAREA LITERARA
211
lui o petrece în somn, iară somnul este asemenea morţei "căci
în: pat dormind în chipul celui ce în năsăle zace mă fac, mintea
simţirea perzând, cu ochii nevăzând, cu urechile neauzind, mi­
rosul neadulmecând, gustul nepricepând şi mai vârtos toate a
le trupului organe amorţând şi slăbănogindu-se, Aşişderea eu
afundat în piIotă, el îngropat în gropniţă, el acoperit cu ţărnă,
Palatul Mogoşoaia (C. Brancoveanu) (Fatada dinspre intrare)
cu cu obialul; el în patru scândun a scriului, eu în patru păreţi
ai casei, al mortului suflet viu şi al meu suflet viu rămâne. Şi
precum eu dormind, numai vinele cele vii mi se clătesc şi se bat
semn iarăşi de deşteptare arătănd, aşa la mort viile a le sfintei
scripturi precum iarăşi va învia adeveresc. Şi aşa amândoi, el
[212]
2]2
din groapă, eu din aşternut; el di1:, scriu, eu din casă; .el dim
moarte, �u,din somn ne vom scula 41.
Partea a doua şi a treia a divanului lumei conţine o serie
de exemple asupra purtărei morale a omului, În care se poate
vedea că >cunoştinţa scrierilor sfinte nu era mai puţin la În­
demânăînvăţatului domn de cât autorii greci şi romani. cronicele
turceşti, arabe şi persia ne şi numeroşii scriitori mai noi.
"A doua lucrare morală filosofică a lui Cantemir este aşa
numita istorie ieroqliţică, vrednică de numele ei, prin cirnili­
turile necontenite ce le conţine dela Început la sfârşit. Este o
satiră politică, îndreptată contra Muntenilor, şi mai ales contra
dusmanului lui C.,Cantemir, Constantin Brancovanu, în care
toate personajele/sunt figurate prin animale Încât are aerul
'u'Q.eiîritin,se fabule. Cetirea acestei satire e cu atâta mai grea
pentru' I}pi, cu cât necunuscând amărunţimi1e întâmplărilor,
ea ră,p1�n� pentru noi în mare parte neînţăleasă. Insă chiar
pentrU' contimpura nii lui Cantemir, priceperea acesteitbucăti
în care se amestecă cunoştinţe din felurite ştiinţi pe care le
poseda', Cantemir, deşi alcătuită în limba română, rămase cu o
înrâurire tot atât de restrânsă asupra Românilor caşi acele scrise
în limbile străine 42 şi din care acele redatate în latineşte şi fu­
seseră cerute:' de Academia din Berlin a cărui membru fusese
ales î'n 1:716. ,
, ' Spata'1'.1l1Neculai, Milescu, - Ne mai rămâne de cercetat
ofigtuăliterarăde tot extraordinară prin păţeniile ei, şi care
deşi nu au exercitat o' înrâurire atât de mare culturală asupra
ţărilor române, totuşi este interesantă, prin soarta ei cea mult
băntuită, prin întinsele sale cunoştinţi şi prin rolul ce juca în
viaţa culturală a Europei încunjurătoare, Această, este Neculai
Milescu, spătarul, boier din ţinutul Vasluiului 43. El era născut
probabil în satul Mileşti, care astăzi nu se mai află, în ţinutul
Vasluiului, cam pe iiI.' anul 1625. Nu se ştie prin ce împrejurări
el ajunse încă de copil În Constantinopole unde fu învăţăceluf
lui.GavrilVlassios, cunoscut ca mitropolit de Naupact şi Arta,
care-I , introduse în cunoştinţele Întinse pe care i le vedem pe
, . ;:::" :,,�{,.�;,,�'.? � ... �-'/' "-:", ,..,
'"",,' Ibidetîi; p.: 9/.·
42 O încercare reuşită de explica re a istoriei ieroglifice e teza de licenţă
a lui G, Constantinescu. Vrajbadinlre Canlacuzineşti, Cantemit eşti şi Brancouatur
1688-1705, cu o introducere şi explicare a adevărului cuprins în istoria iero­
glifică a princepelui Dimitrie Cantemir, Bârlad, 1899 Altă explicare a acestei
scrieri enigmatice în N. Iorga Isi. lit, Rom. în sec. XVIII, I, p. 329 şi unn.
" " Ştiinţele asupra acestui om extraordinar le-am cules din următoarele
studii: B, P, Hasdeu, 'articolele asupra spătarului Milescu în foiletonul
ziarului Satirul, din 1866 No. 12, 13 şi 14. Apoi în Traian 1870, No. 7, 8, 9, 11
13" şi 14 apoi câte-va cuvinte asupra lui în Columna lui Traian din 1872 p. 274
E. Picot. Noles bioqraţiques el biblioqraţiques sur Nieolas spalar Mi/eseu ambas­
sadeur du Tsar Alexatidre Mihailonici en Chine, Paris 1883, Toate izvoarele re­
produse' de: mine sunt împrumutate' din aceste scrieri.
[213]
MIŞCAREA LITERARA.
21"1
urmă, în teologie, filosofie; istorie şi literatură 44. După aceea el
trecu în Italia unde maidesăvărşi încă studiile sale în ştiinţele
naturale si în matematici. El se Întoarse din străinătate
în Moldova pe la sfârştul domniei lui Vasile Lupu. Sub
urmaşul acestuia Gheorghe Ştefan, Neculai spătarul fu foarte
bine văzut şi tratat, întovărăşind pe domn în expediţia Între­
prinsă de el Împreună cu Racoţi pentru a înăbuşi În Valahia
revoluţia seimenilor. El rămase tot în favoare pe lângă Gheorghe
Ghica şi ajunse la culmea influenţei sub Ştefănită fiul lui Vasile
Lupu. Se vede Însă că aceste favoruri ameţise pe boierul mol-
Palatul Moqoşoaia (C. Brăncoveanu) (Faţada principală dinspre lac)
dovan, care îşi puse în gând să dobândească chiar tronul, ceeace
însă nu numai că-I aruncă în disgraţie, dar încă îl făcu să-şi
piardă nasul, prin cunoscuta operaţie a însămnărei care se prac­
tica asupra aspirantilor la onoarea supremă. De atunci înainte
spătarul începe a purta supranumele deCârnul. El fugi astfel
sluţit în Muntenia unde domnea Grigore Ghica, care în con­
sideraţia bunelor legături în care Milescu stătuse cu tatăl, său
când era domn în Moldova îl numeşte capuchihae al său la Con­
stantinopole. Aice el se îndeletnici iarăşi cu învăţătura, în cât
.. Insuş Nicolal spătarul : arată aceasta hi .scrierea lui' Enchiridion "sa­
piens vir ac pius Gabriel. Blassius, meus .. oltm.cpooressoe.dn urbi -impenatenia"
[214]
214
ISTORIA ROMANILOR
ajunse unul din marii cărturari ai veacului al XVII-lea. Radu
Leon nu păstră pe Milescu mai departe în slujba lui, şi el dis­
graţiat de domnii ambelor ţări române, se duse la electorul
de Brandeburg, Frideric Wilhelm, care primi foarte bine pe
învăţatul Român. Se spune că la curtea acestui principe un medic
german ar fi izbutit prin o operaţiune a face să dispară în parte
urmele uricioasei ciuntiri care-l desfigura. Se mai spune însă
că el nu putu prelungi mult petrecerea lui la curtea electorului,
care primind rele informaţii asupra emigratului moldovan, îl
izgoni din statele sale 45. Eşind din Brandeburg, Neculai Mi­
lescu se duse în Pomerania, unde întâlni la Stettin pe fostul
său domn' Gheorghe Ştefan, care trăia aicea sub protecţia re­
gelui Suediei Carol al XI-le. Fostul domn al Moldovei trimise
pe tovarăşul său de surgun la curtea regelui Suediei, spre a-i
sprijini interesele sale. Aice Neculai Milescu făcu cunoştinţa
lui Arnauld de Pomponne, ambasadorului Franţiei la curtea
Suediei, care cunoştinţă procură învăţatului Român prilejul
de a-şi face un nume şi între învăţa ţii Europei apusene. Anume
pe atunci se agita în, Franţa o mare întrebare dogmatică un:
calvinist, predicatarul Claude, publicase o carte în care combătea
prezenţa reală a corpului şi sângelui lui Hristos în taina împăr­
tăşeniei. Catolicii nu lăsară ne combătută, o asemenea erezie,
care lovia în una din dogmele fundamentale ale religiei lor, şi
cei doi mai însemnaţi conducători ai .Iansenismului din Port­
Royal, Antoine Arnauld şi Pierre Nicole fură însărcinuiţi cu com­
baterea doctrinei lui Claude. Acesta îşi forma se un argument mai
ales din mărturisirea credinţei patriarhului de Constantinopole,
CiriI Lucari, care după cum se ştie îmbrăţoşase doctrinele pro­
testante şi fusese combătut încă în .sinodul întrunit la Iaşi pe
timpul lui Vasile Lupu, în 1642. Era de neapărată trebuinţă
pentru Jansenişti a arăta că nu mărturisirea lui Lucari con­
stituia fondul credinţei ortodoxe, ci care era tradiţia adevărată
păstrată în sânul acestei biserici. Ambasadorii francezi din păr­
ţile Răsăritului şi mai ales Nointel din Constantinopole şi Pom­
ponne din Stockholm fură rugaţi să procure redactorilor r[,s­
punsului la erezia lui Claude, ştiinţa asupra credinţei păstrate
în biserica răsăriteană, Pomponne făcând cunoştinţa Milescului,
găsi în el omul cel mai destoinic a-i da răspunsurile pe care el
le cerea. Milescuse şi Însărcinează a redacta un memoriu asupra
întrebă rei prezenţei reale în împărtăşanie în biserica grecească,
pe care-I scrie în greceşte şi în latineşte, şi-l dă prietenului său,
ambasadorului francez, care se grăbeşte a-l comunica domnilor
dela Port-Royal. In acrisoarea, cu care însoţeşte trimiterea me­
moriului, Pomponne mărturiseşte "că a fost surprins de a găsi
.5 De' la Neuville, Relatioti -eurieuse ei nounelle de Moseouie, Paris, 1608
reprodusă în partea relativă la Milescu de Hasdeu in ArII. isi. 1, 1, p. 137.
[215]
MIŞCAREA LITERARĂ
215
un om aşa de vecin de Tartaria, atât de învăţat în limbi şi cu o
cunoştinţă atât de generală despre toale lucrurile". El vorbeşte
bine latineşte, dar el pretinde că studiul său principal fiind gre­
cească, ar fi mult mai învăţat în ea. El cunoaşte destul de bine
istoria şi mai ales acea a bisericei, şi fiind că el a studiat foarte
mult întrebările care sunt între religia noastră şi acea grecească
şi chiar Între cea luterană şi calvinistă, l'am crezut d'ntre cei
Palatul Mogosoaia (colonada loggi)
mai în stare a cunoaşte părerea Grecilor. Am fost prea mulţămit
a vă putea trimite răspunsul lui la care lucrează şi pe care sper
să-I am înainte de a închide pachetul. El este în deobşte unit ClL
noi asupra tuturor punctelor şi nu se deosebeşte decât asupra
purcederei duhului sfânt. De aceea şi vine el în toate serbăto­
riIe la liturghie la mine, şi afară de crez, unde uită pe Filioque,
nu este mai bun catolic de cât el". Intr'adevăr că Miles'Cu,fşi
dă lui Pomponne lucrarea lui, scrisă atât în greceşte cât şi în
[216]
216
ISTORIA ,ROMANILOR
latineşte, în care tratează cu deamăruntul chestiunea transsub­
stanţiaţiei în biserica grecească, scriere pe care învăţa ţii Jan­
senişti o tipăriră la sfârşitul volumului lor, ca o dovadă a celor
snstinute de ei 46 •.
, Murind Gheorghe Ştefan la Stettin în 1668, Neculai Mi­
lescu nu avea pentru ce să mai stee în Svedia. Neculcea ne spune
că sub domnia lui Iliaşi fiul lui Alexandru (1666 - 1669) el
reveni în Moldova, pe care însă o părăsi la venirea lui. Duca,
retrăgându-se de astă dată la curtea ţarului Alexie Mihailo­
viei. In 1672 îl aflăm la Moscova. Principele Vasile Vasilievici
Galicin'<şi boierul Artimon : Sergico .Mateev luară îndată pe în­
văţatul desţărat sub proteguirea lor, şi îipfocurară un loc de
traducător la cancelaria ambasadorilor iar Mateev îi mai în­
credinţă şi creşterea copilului său. El scrie în Rusia o mulţime de
cărţi didactice, parte de o natură mai generală, precum un dic­
ţionar ;gl[ee-::latin-ruscsc şi 'e .. aritmetică în care el intercalează
Însă maiirnult părţi .cahalistice. In 1673 el scrie un întins co­
mentarţ .. �lViziuniIorprQfetului .Daniil, întitulat Cresmologul sau
cartea �rdfeţmor.Ace�IWi de pe urmă lucrare fusese întreprinsă
după ordinele iil1păratului, .0are nu întâr;ziâs�:a afla despre pe­
trecerea' acestui om învătat În orasul lui, Mai.urmară alte scrieri
ale lui" precum io cronologie a principalilorfmpăraţi ai lumei
sub numele de Vasiliologicon, o culegere a locurilor din autorii
greci piivitoare Ia-cele 7 muze şi la cele "7 arte liberale, o tra­
ducere 'a cărţei sibilelor, o descriere a sfintei Sofia din Constan­
tinopole.i.şi un tratat asupra hieroglifelor. Când ne gândim că
toate aceste lucrări, cele mai multe documentând o vastă eru­
diţie, fură isprăvite îrr- scurtul răstimp de doi ani, rămânem
uimiţi !înainte'a vârtoşieivla lucru aînvăţatului român.
Cătră jumătatea anului '1674 Neculai MiIescu fu însăr­
cinat de împăratul Alexei cu omisiune importantă, anume cu
o ambasadă la împăratul Chinei. El trebuia întâi să se ducă la
Gantimurprincipe tunguz care venise' în 1667 în Rusia şi primise
creştinismul după aceea .se stabilise la Nercinsk în Siberia.
i
.io :Cartea Junseniştilor este .iut.itulat.ă : La perpetuite de la tog de l'eglioC,
ca/llOlique touchanl l' Eucharisiie, deţendue contre le liore du sieur Claude, Paris
Lavreaux, 1669. in această carte se află reprodusă la p. 404-405 a ediţiei în 4°
şi la p. 592-594 a ediţiei în 12° scrisoarea lui Pomponne, iar la sfârşitul ei se
afla tratatul lui Milescu intitulat în latineşte, "Enchiridion sive stella orientalis
.id et sensus ecclesiae orientalis scilicet graecae de transsubstantiatione corporis
dominis aliisque controversiis a Nicolao spatario Moldovalacone, barone el olim
generaJl Wallachiae conscriptum, Holmiae, anno 1667 mens fbr". Din numele ce
şi'l ia Milescu,; a Nicolao spatario Moldovalacone" pus în cazul ablativului, Picot
despărţind rău ultimul· cuvânt anume în Moldavo-Lacone admite că familia lui
s'ar putea trage din Laconia (Nicolas Spatar 11llilescu, p. 2, note 20), care origine
grc(jcască 'i este daU, şi de unii scritorigreci precum l:&&a�, Nsoe).,blvt1t-lj,
<l>t).,o).,oŢla. p. 399. o foarte bună combatere a originei greceşti a lui Neculai
Milescu vezi în C. Erbiccanu "China supusă" in An. Ac. Rom. II, Ton). XXIV
1902 p. 147 (2) şi urm. .
[217]
MIŞC.AltEA LITERARĂ
217
Dela �l trebui� s� treacă. în China, unde să regulc ze poziţia
acestui nou principe creştin, pe care Chinejii îl reclamau ca
supusul lor; să hotărască apoi chestiunea titluriler ce erau să-şi
dee de acum înainte împăratul Rusiei şi fiul cerului; să dobân­
dească răscumpărarea prinşilor ruşi şi să determine limba în
care urma să se ţină corespondenţa între ambii monarhi. Mai
trebuia să studieze şi sub raportul geografic ţările prin care
era să treacă. După cum vedem însărcinările Milescului, nu erau
nici puţine nici ne însemnate.
In 28 Februarie 1675 ţarul subsemnă scrisorile cătră fiul
cerului şi în 4 Martie spătarul Milescu părăseşte Moscova. El
Paraclisul dela Curtca . Mogoş oaia (C. Brancovan u)
era întovărăşit de doi Greci slujbaşi în Rusia, Constantin Iva­
noff sin Grecianin şi Teodor Pavloff sin Livanoff şi de doi dregă­
tori dela cancelaria ambasadorilor, Nichifor Venintoff şi Ioan
Favoroff. Milescu ajunge în 30 Mart la Tobolsk unde mai a­
daoge întovărăşirei lui şase nobili din localitate, un preot, un
tâlmaciu şi 40 de servitori cazaci călări şi pedestri. Dură ce se
topiră zăpezile, în ziua de 2 Mai, ambasada plecă cătră Ienisseisk
unde ajunse în 9 Iulie; de aice poposi la Il kutsk în 5 Scptem­
vrie, unde înt âlni pe Gantimur, care îi dădu preţioase relaţiuni
asupra Chinei. După ce trecu lacul Baical, ajunse în Decemvrie
la Nercinsk. De aice înainte Milescu întră în ţara Amurului, pe
care o descrie foarte pe larg în ziarul călăt oriei sale, şi în 13 Ia­
nuarie 1676 ambasada trecu graniţa chineză, mai călătorind
încă patru luni în imensul imperiu, înainte de a ajunge la ca­
pitala lui, Pc king, unde întră în sfârşit în 15 Mai 1676 după un
an, o lună şi 11 zile de călătorie! ! Milescu se puse îndată în
[218]
218
ISTORIA ROMANILOR
legătură cu Jesuitul Verbiest, care preda astronomia şi geo­
metria împăratului, şi puţine zile după sosirea lui, Verbiest îi
procura o audienţă la împăratul, unde tot odată îi sluji de tăl­
maciu.
Ambasadorul Rusiei petrecu trei luni şi jumătate la Pe­
king, unde se puse să studieze limba chineză pe care cu deose­
bita lui uşurinţă în învăţarea limbilor, .nu întârzie a şi-o însuşi.
In 1 Septemvrie 1676 Milescu părăsi Pekingul luând cu el o
'Scrisoare pe care fiul cerului o îndreptase cătră împăratul Mos­
covei, ajunse la 3 Mai 1677 la Selingisc, la 16 a aceleiaşi luni la
Irkutsk, la 7 Iunie la Ieniseisk şi la 5 Ianuarie 1768, el reintră
'la Moscova de unde plecase cu trei ani fără două luni mai înainte.
Cum se întoarse în capitala Rusiei el întreprinse redactarea
călătoriei sale, mai ales acea prin ţara Amurului, pe care Ruşii
doriau s'o cunoască mai cu deamăruntul, şi după aceasta mai
dădu şi o descriere a Chinei, lucrată nu numai după propriile
sale întipăriri ci şi după călătoriile deosebite făcute înainte de
el. Spre a ne face o idee despre repejunea fenomenală cu care
Milescu lucra, e destul să spunem că în 17 Noemvrie 1678, în
mai puţin de un an el sfârşise aceste două mari lucrări, din care
'numai cea de pe urmă conţine 59 de capitole.
Această călătorie a boierului moldovan umplu de admi­
Tare pe contimpurani. Ambasadorul francez De la Neuville,
trimis în Rusia în 1689, pentru a urma negociările ce se tratau
între Rusia, Suedia şi Brandeburgul, făcu cunoştinţa spătarului
.şi vorbeşte de el cu multă căldură în relaţia călătorii sale din
Moscova. După ce povesteşte viaţa de mai înainte a spătaru ui,
vine la călătoria lui, spunând că "ţarul îl trimisese la China, pen­
tru a descoperi mijlocul de a stabili pe uscat comerţul acestei
ţări cu Moscova. El puse doi ani în a lui călătorie, pe care o
scoase la capăt numai cu cele mai mari greutăţi; dar având
mult spirit, el îşi însemnă aşa de bine starea locurilor pe unde
trecu încât el făcu pe Galicin să spereze că la o a doua călătorie
ar pune lucrurile în stare de a merge în ţara aceea tot aşa de
uşor ca şi în altele. "Spătarul m'a şi asigurat că în ultima lui
călătorie (se vede deci că Milescu s'au întors în China) nu pusese
decât 5 luni de zile şi că o făcuse cu tot atâta îndemânare şi
uşurinţă ca şi în Europa noastră. Aş fi dorit mult să fi vrut el
să'rni spună toate amărunţimile călătoriei lui, a cunoaşte dela
el numita munţilor, rîurilor şi ţărilor pe unde el trecuse; dar el
se temea de a destăinui asemene lucruri pe care le credea un
secret al împărăţiei ruseşti. El spera să găsească însă un drum
şi mai scurt în o nouă călătorie pe care vrea să o întreprindă't-".
41 Vezi această relaţie pe larg in Hasdeu Arh. isi. 1, 1, p. 137-139. Cornp.
scrisorile preschimbate intre Neculai spătarul şi patriarhul Dosofteiu al Ierusa­
limului in Catalogul istoric al Romeilor a lui C. Dapontes, Erbiceanu, Cron,
greci, p. 104-107.
[219]
MIŞCAREA Ll'l'ERARA
219
El face probabil aceasta de pe urmă a lui călătorie între
anii 1684 - 1689, pentru care răstimp se pierd urmele spăta­
rului Milescu în Rusia. Prin repetatele lui călătorii în împărăţia
chineză el ajunsese a fi omul cel mai în stare li cunoaşte rela­
ţiile acelei îndepărtate ţări. Toţi oamenii mai însămnaţi care
dori au să aibă cunoştinţa asupra imperiului ceresc se îndreptau
cătră Milescu, aşa între alţii patriarhul de Ierusalim Dosoteiu.
Milescu însă păstra faţă cu toţi rezerva pe care o arătase am­
basadorului francez. Patriarhul îi scrise pentru a'l întreba a­
supra acestei împrejurări încă pe la sfârşitul anului 1689, şi
Palatul Mogoşoaia (C. Brancovianu) (Fatada principală. dinspre lac).
Milescu îi respunde abia după patru ani, în luna lui Iulie 1693,
şi atunci scuzându-se că nu-i poate da decât ştiinţi sumare a­
supra Chinei, spre a nu trăda secrete de stat. Mai erau cu el în
corespondenţă şi alţi capi ai bisericei orientale, între cari ar­
himandritul sfântului Mormânt Hrisant Notata. Din convor­
birile sale cu Milescu şi din notele pe care acesta i le comunică,
Hrisant scrise o relaţie istorică asupra cucerirei Chinei de cătră
Tătari. De câte ori prelatul ave a nevoie de vr'un document,
el se îndrepta cătră nesecata erudiţie a prietenului său Milescu.
Există încă o scrisoare pe care spatarul o trimise lui Notara în
Februarie 1694 în care vorbeşte despre un memoriu asupra
[220]
i. ISTORIA; I{OMANLL011
Sciţilor, pe careMilesctri-l.făcuse: într'o singură noapte. In 1697
-Milescu sfârşeşte traducerea voluminosului tratat al ereziilor
şicredinţa ortodoxă acreştinilcr, în limba rusească din cea gre­
.cească, îneare fusese redactat de.-Simion arhiepiscopul Tesa­
lonicului, In anul. 1'iOOprin uri' ucaz' din 18 Iunie, Petru cel
Mare întroduce în Rusia studiul limhei chineze, la 'care' hotărâre
, este peste putinţă cai Milescu să nu fi avut o parte. Mileseu se
'pare afi murit:cătl!ăanull7c14 48., ' ,
-: -Drspoziţia: Românilor de arse deda la studii erudite; de
a deveni adevăraţi' -oârneni de' ştiinţă, are' importanţă şi din un
alt punt de vedere de cât acele de a fi contribuit la luminarea
secolului-lor. 'Eal1e/3râtă:.,·că Românii, în adânculmintei 1Qr,
'au rămas-totdeauna 'ltI1ip(;p�,r':civiliza,ţiş.i predispus a-primi Ior-
mele civilizaţiei. Dac,aY:ei::�Il,�tărttit mult timp în ,cătuşele bar­
hariei, aceasta s'au",întâmp.!�t;, din pricina unor împrejurări co­
vărşitoare, a căroţîI11ătV(ăr� nu stătea- în puterea nimărui. De
îndată însă ce se.Întâlrt��'ţl'.nişte condiţii ptielfilceo;:,'fitea internă
;a' Românului; de odrasJffi'a ăpusului',stra,hătell' în afară şi 'dădea
naştere la niştepradllţtecJţ:toJulri�aşteptate,' ca Petru Cercel,
Dimitrie Cantemir,sau,��tulai CârnuL Tot din această pre­
'dispoziţi� fjre�scăiiH�illanului, pentru primirea şi asimilarea
productelor. 'civilţzaWol'"se ,va explica 'plecarea şi talentul lor
(jeosebit:;pt�l}tJ:ustu;gitlJ Iimbei g\eceşti,.,ţămăşiţă a unui popor
cult"Îll"'timpul Fanarioţilor ,precum'şi.feri(?menalalui putere
-de.a-şi însuşi-formele civilîzaţieiapuserreIn veacul în care trăim,
Iată ce însămna şi.ce însarrtnărnarea idee că suntem de origine
romană, '�,' ' ' , ..
�-.,. 3., SCRII�rORII., MUNTENI.
�;':f;10.,:, . . .' . .
,:t;'/. Moxa. - Dacă poporul român 'din Muntenia au arătat în
ioa te timpurile istoriei salevşi mai ales în acea mai nouă, mai
mult simţ politic de cât acel din Moldova, în privirea culturală
Moldovenii au lăsat totdeauna în urmă pe fraţii lor din ţara
cealaltă şi mai ales în timpurile. mai vechi ale istoriei.
Deşi poate au contribuit la această deosebire şi acea a dis-"
poziţiei fireşti, fiind Moldovenii mai plecaţi cătră lucrări din
domeniul intelectual, totuşi noi credem că pricina determinantă
a fost înrâuririle deosebite cărora au fost supuse dela început
cultura moldovenească si acea muntenească. Moldova era în
apropiere de Polonia, ţară pe atunci relativ în destul de cultă,
48 In toată expunerea vieţei lui Neculai Milescu am urmat une ori chiar
'textual pe Picot. Tot lui Neculai Milescu atribuie N. Iorga o Istorie a împăraţilor
turceşti conţinută într'un manuscris descoperit şi publicat de D-sa în Studii şi
Doe. IX; p. 162-213,
[221]
'şi boierii moldoveni se deprinsese încă" de limpU:riu 'a-şi trimite
copiii lor la învăţătură în şcoalele polone.· Astfel încă. de pe
la 1401 găsim pe episcopul Cracoviei, Iundând o bursă pentru
învăţăceii moldoveni, ce Veneau să studieze' Ia Academia din
acel oraş, şi am văzut că într'adevăr toţi cronicarii moldoveni
învăţase în şcolile polone: , ' ,...
Muntenii aveau în preajma ţărilor lor numai Transilvania
si Ungaria; dar aceste două ţări, căzute şi ele sub regimul barbar
� 1 Turcilor, lăsase în părăsire cultura literară şi scoalele care
.:parac isul Curţei din Brâncoveni,', cu ruinele imprejmuirei curţei (Brancovanu)
de când în când apăreau în Transilvania, mai ales dela înte­
meirea reformei în coace erau mai mult elementare de cât nişte
focare mari de învăţătură. De aceea nu ne vom mira dacă vom
.întâlni în deobşte cronicarii munteni inferiori celor moldoveni
şi dacă găsim vre'o execepţie, aceasta nu însamnă că regula
nu este adevărată.
Cea mai veche cronică în limba românească, în Muntenia
este anterioară timpului lui Matei Basarab, anume aceea a
. călugărului Mihail Moxa sau Moxalie, scrisă cătră anul 1620
'după îndemnul episcopului Teofil dela Râmnicul Vâlcei, A­
. ceasta nu este o cronică propriu zisă ci mai curând o istorie a
lumei dela zidirea ei până la luarea Constantinopolei de Turci,
1453, cu oare care indicări şi peste acea dată, până la 1489. In-
[222]
IS'l'OHIA ROMANILOR
suş autorul arată că scrierea lui "a fost scoasă din deosebite
cărţi slavoneşti şi alte izvoade". Cu toate aceste nu avem a face
cu o simplă traducere a unor texte slavone, ci mai curând cu
o prelucrare, după cum se poate vedea aceasta de pe mai multe
analogii, unele din ele nu prea nimerite, aduse de Moxa pentru
a explica noţiunile mai străine ce le întâlneşte. Aşa vorbind
despre Servius Tullius el spune: "pe acesta d'intâiu îl chema
Serbie iară româneşte şărb, că născuse dintr'o roabă". Ceva mai
jos el pune în legătură cuvântul românesc capişte cu capitolul
dela Roma: "şi puseră bisericei nume capitol, ci de atunci până
acum noi chemăm bisericile româneşte capişte", Vroind să ex­
plice dregătoria sfetnicilor (consuli) ce înlocuită în Roma pe
regi, îi asămălueşte ;,cu judetii şi pârgarii cum zicem noi" 49.
Tot la această încheiere că Moxanu se ţinu cu traducerea lui
de litera textelor ce le avea înainte, ne duce şi faptul că el pre­
tutindeni caută să redee noţiunile mai străine prin de acele cu­
noscute Românilor. Aşa vorbeşte în mai multe locuri de boierii
Romei, într'un loc chiar de păicalabii din Roma. Un ministru
al împăratului de răsărit Iustiu îl titlueşte Moxa de ban mare,
cea mai mare boierie în Mu.nteniâ ; pe altul postelnic. Apoi stilul
săujiretutindene unde nu �enumeră numai înşirarea mai mult
cronologică ii faptelor şi se poate arunca în descrieri, îl arată
ca stăpân pe pana lui, şi cu toate că inspirat de izvorul consultat,
reproduce în deplină libertate ..ideile împrumutate." Astfel de­
spre un .,postelnic" dela curte�Yîmpăratuluirustin§pune cro­
nicarul. că "cela ce avea cerbice ţapănă şi trufă iute şi cu limbă
ascuţită, el se muie ca boul de jug" 50. "Moxa descrie astfel
caracterul lui Vasile. fiul lui Roman împăratul Răsăritului:
"întrrr toate se nevoia sl'l'şi .samene moşu-său Machedoneanului,
că gustările nu iubia fără .: vreme nice'şi la beţie odihnia, ce purta
arme grele în tot ciasul prijur el, şi pavezele, coifurile, săgeţile,
suliţele, platoşele şi toate armele lui erau mai dragi de cât mese
tinse pline de veselie şi de vin dulce; sunetele armelor şi resunul
coardelor de arc mai iubia decât glas de alăute". Aiurea înl âl­
nim un portret invers, colorat însă cu aceeaşi putere, anume
acel al lui Constantin fratele lui Vasile că "ne mică nu'şi sămăna
frăţine-său, "nu iuhia sunete de sabie şi buci ne semne de răz­
boae, nici chiote de gloate, nici glas de oaste, ci numai că bea
şi mânca cu mueri frumoase şi cu fluere, jucări şi cântece" 51.
Intr'un loc esclamă cu energie: "o pizmă! de început vrăjmaşă,
fiară cumplită, tălhariu, scorpie veninoasă, şarpe muşcătoriu,
săgeată fără fier, sulităascutită, viată fără pace, cât rău faci
şi pe câţi munceşti 52.' ' ,
s s H isdeu, Cuointe din bălrâni , II, p. 313 şi urrn (p. 356).
s n Ibidem, p. 372.
51 Ibidem, p. 395.
52 Ibidem, p. 371.
[223]
MIŞCAREA LITERARA.
223
Că aceste însuşiri ale stilului său nu sunt numai repro­
duceri ale textelor slave, ci în mare parte datorite propriei lui
creaţiuni, se vede mai întâi de pe turnarea lor dintr'o singură
fiertură a gândului său, apoi de pe aceea că în puţinele bucăţi,
'care provin înviderat numai din concepţia lui, se întâlneşte a­
ceea şi bogăţie de idei şi pompă a expresiei. Aşa cu ocazia ex­
punerei propăşirei Turcilor în Europa contra împărăţiei bizan­
tine, el intercalează unele notiţi relative la ţările române pre­
'Cum despre luptele lui Mircea cel Mare, moartea acestuia, des­
călecarea Moldovei etc. Una din descrierile cele mai frumoase
este acea a luptei celei d'intăi a lui Mircea cu Turcii: "Se ridică
zice el, Baiazit cu Turcii spre Rumâni; deci se loviră cu Mircea
Voevod şi fu răsboiu mare cât se întunecă de nu se vedea văzduhul
-de mulţimea săgeţilor, şi mai perdu Baiazit oastea lui cu totul,
iar paşii şi voevozii periră toţi; aşa de se vărsă sânge mult cât
erau văile crunte" 53. Tot astfel este stilizată şi următoarea
notiţă asupra alcătuirei cărţei sale. intercalată de el între dom­
niile lui Mihail Duca şi Cantacuzino. "Până aicea s'au scos din­
tr'alte cărţi slavoneşti pre limba noastră vieţile şi petrecerile
împărăteşti re au fost de începutul lumei până la Mihail feciorul
Ducăi; atunce au fost numărul anilor 6613; ce cum nu poţi
ajunge naltul ceriului nici adâncul pământului, nici marginile
lumei, şi cum nu se pot număra stelele ceriului, aşa nu se poate
afla adâncul scripturelor. Şi este zisa sfinţi ei tale o prea înţelepte
părinte chir Teofil episcopul de Râmnic ! Iată şi eu robul sfin­
ţiei tale, mai micul şi mai apoi de toţi şi ticălosul călugărul Mi­
hail Moxa, cât mi-au fost ştiinţa şi am priceput eu, am nevoit
.şi am scris, deci se cade să punem şi noi odihnă c-mdeiului ca
un trăgătoriu vâsla, că precum jăluiaşte cine e pre marea să
vază pristanişte, aşa şi scriitorul păzeşte să vază sfârşitul. Deci
'să punem şi noi negoţul corăbiei noastre să stee în vadul păs­
carilor. Când au făcut păscarii vad de odihnă furtunelor el au
fost an 5555, iar când am sosit ei la acest vad, el au fost nu­
merul anilor 7129 (1620) în luna lui Septemvrie". 54.
După acest fragment scris din propria îmboldire a lui Moxa
se vede că dânsul ţinea pana lui cu oare care destoinicie, că
mânuia limba nu ca ucenic ci ca meşter pentru acele timpuri,
-care căutau, cum zice Cantemir, mai mult să facă fapte decât
să le scrie.
Cronica Anonimă. - In domeniul propriu zis al croni­
cilor intrăm cu o lucrare anonimă compusă din mai multe părţi
'deosebite atât prin timpul cât şi prin modul redacţiunei lor,
şi care compun prin o alipire mai mult mecanică intregul cro-
53 Ibidem, p. 402.
fi' Ibidem, p. 399-40(',
[224]
224
ISTORIA ROMANlLOlt
nicei de care vorbim. Această cronică anonimă începe, după
o scurtă întroducere în care se expune tradiţia primului descă­
lecat al Românilor dela Traian, cu o enumerare pe scurt a vieţei
celor mai vechi domni ai Munteniei, conţinând însă indicaţii
cu totul greşite atât în privirea numelor domnilor şi al şirului
lor, cât şi în acea aanilor în care se pune domnia lor. După aceea
. urmează o povestire susţinută, caldă şi adeseori frumos stili­
zată a domniei lui Radu cel Mare, dată mai mult sub forma
unei biografii a patriarhului Nifon, dela care trece la domnia
lui Mihnea, apoi a lui VIăduţ şi în sfârşit a lui Neagoe Basarab
care toate aceste domnii se cunosc a fi scrise de una şi aceeaşi
mână, atât de pe stilul lor frumos şi înflorit cât şi de pe necon­
tenitele amintiri despre sfântul Nifon, care domină în această
scriere, de sus, întreaga expunere. De pe terminul întrebuinţat
pentru a desemna ţara Munteniei, pe care o numeşte ţara Pa­
noniei, în tot decursul acestor deosebite domnii 55, se dovedeşte
însă într'un chip învederat că autorul acestei părţi a cronicei
nu era Român, căci dacă era Muntean trebuia să numească tara
lui tara Românească, iar dacă ar fi fost Moldovan trebuia 'să-i
zică ţara Muntenească, în nici un caz însă Panonia. Titlul de
igemon 56, dat voevodului Radu, ne arată însă că acest scriitor
trebuia să fie Grec, şi această provenienţă a autorului scrierei
se arată lămurit în următorul loc al ei. Expunând anume viaţa
simplă şi modestă a sfântului Nifonîn muntele Athos, autorul'
arătă cum sfântul "tuturor fraţilor la toate slujbele le ajuta, la
moară mergea de măcina, la magherniţă ajuta, la magazin
aşişderca şi la alte posluşanii, la toate cât striga osteninţele
lui, cum şi eu l-am văzut făcând lucruri ca aceste". L'a văzut
prin urmare cineva care locuia împreună cu el în muntele Athos,
Si într'adevăr că autorul acestei descrieri a vietei si minunilor
sfântului Nifon, în care se găsesc intercalate şi c'âteva fapte
istorice petrecute în acel răstimp în Muntenia, este Gavril Protul
arhimandritul Muntelui Athos, Grec de origine, după cum îl
arată numele si starea lui.
Ea· a fost intercalată de autorul cronicei anonime schim­
bându-inumai începutul şi adăogând la sfârşit data morţei lui
Neagoe Basarab, după traducerea mai veche ce se află făcută
din acelaş timp cu sfaturile lui Neagoe cătră fiul său 57.
Indată ce se sfârşeşte în cronica anonimă biografia lui
Neagoe, stilul se schimbă şi din aprins religios, cade într'o sacă
şi rece cronologie, care seamănă de minune cu partea cea veche
66 Aşa la domnia lui Radu p. 237-242,; la acea a lui Mihnea p. 245, ş�
la acea a lui Neagoe p. 253 a Magasinului istoric.
se Ibidem, p. 242.
67 Comp. Mag. isi. IV, p. 234-267 cu biografia lui Nifon publicată de
Hasdeu în Arh. isi, 1, p. 133-150 Comp, VoI. VI al acestei istorii.
[225]
MIŞCAREA LITERARA
225
ce precedează domnia lui Radu cel Mare. Aceeaşi însărnnare
a anilor cât au domnit fie-care domn; aceeaşi arătare regulată
a mănăstirilor ce au zidit fie-care din ei. Este invederat că acel
ce a scris această parte de după Neagoe a vrut să complecteze
şi restul istoriei ţărei Româneşti, spre a înfăţoşa cetitorului
un ce complect; dar lipsindu-i datele precize asupra primei
perioade a istoriei Munteniei, au umplut'o mai mult cu pro­
duetul închipuirei sale, sau cu iscoadele unei tradiţii încurcate
prin timp.
Urmează după această parte, alcătuită după cum s'a văzut
de un scriitor care au intercalat în lucrarea lui biografia lui Nifon
şi a lui Neagoe, istoria lui Mihai Viteazul, care se vede a fi o
prelucrare de pe acea scrisă în limba română de cancelarul, a­
decă logofătul lui Mihai Viteazul, şi pe care şi Walter o între­
buiţă în traducerea ei poIonă la alcătuirea biografiei domnului
muntean 58. Apoi urmează o cronică din ce în ce mai amănun­
ţită a domnilor următori până la anul 1688 sub domnia Bran­
covanului. Din acest an, la care se opreşte cronica, în timpul
domniei Brancovanului, se vede că a fost sfârşită chiar atunci
de oare ce de altfel, ea ar fi urmat înainte cu povestirea fap­
telor ce se aratau tuturor contimporanilor ca aşa de însemnate.
Că cronica s'a scris pe timpul Brancovanului se vede şi de pe
însămnarea făcută de cronicar la începutul domniei lui: "de
aice începem de câte s'au întâmplat în zilele acestui domn SI).
Şi se vede că toate izvoarele ce le avea cronicarul la îndămână
au fost prelucrate, întocmite şi întregite de el, astfel ca să pre ...
zinte o istorie deplină a ţărei Munteneşti dela originile ei până
pe vremile sale.
Caracterul acestei cronici de unde începe a fi o lucrare
proprie a autorului ei, dela moartea lui Mihai Viteazul, este
mai ales desemnat printr'o ură pronunţată în contra elementu­
lui grecesc. Mai ales din ea se culeg toate ştirile interesante a­
supra luptelor Românilor cu Grecii care precedară epoca fa­
nariotă. Dânsa ne face să asistăm la sângeroasa dramă a morţei
postelnicului Constantin Cantacuzino şi la luptele crâncene pro­
vocate de ea între partida Cantacuzinilor, care reprezenta şi
interesele naţionale, cu elementul năvălitor. Simţimântul na­
ţional al cronicarului este totdeauna viu şi treaz în inima lui
totdeauna hulind şi ocărând pe duşmanii neamului românesc,
şi cu toate că din cetirea ei nu dobândim decât un săcerişprea
sărac de idei, totuşi povestirea faptelor este însufleţită de acel
simţimânt dătător de viaţă al unui om cu durere pentru ţara
lui. In această privire cronica anonimă a ţărei Româneşti este
5. Walter, Res gestae Mihailis in Papiu, Tesaur de monumenle, I, .p. 4.
59 Mag. isi. V, p. 29.
A. D. Xenopr l, Istoria Românilor. - VoI. VIII.
15
[226]
6" Vezi cronica căpitanulut in Mag. isi. II, p. 35. Acest Constantin Fili­
pescu . era însă fiul lui Pană Filipescu şi a Mariei fata lui Const. Cantacuzino.
In acest caz se înţelege cu greu duşmănia aratată de Cronica Căpitanului contra
familiei Cantacuzino. Vezi discuţia in C. Giurescu. Contribuţiuni /a stuâiutCroni­
cilor muntene p. 11 şi urrn.
61 Mag. ist, L. 179 .
. 6. Ibidem, I, p. 224.
63 Ibidem, I, p. 285.
,64 Ibidem, I, p. 280.
o producţie insămnată a . timpului în caredânsa fu alcătuită.
Ea: contribui.asusţinea, măcar în teorie, acea împotrivire contra
elementului grecesc, care,în lumea practică slăhia pe zi ce mergea,
atât din pricina întărirei covârşitoare a acestui element, cât
şi din acea' a contopirei lui tot mai .intimă în naţionalitatea ro­
mână.:.
,; Căpitanui. � A treia cronică a Munteniei este acea a lui
Gonsianiin Dăpitanul, fără îndoială acelaşi cu Constantin Că­
pitanul Filipescu pe care după arătarea însuşi a autorului l'a
ttimes Şărban Cantacuzino în Transilvania ca să împace şi să
aducă Iînapoiiîn 'ţară pe Grigore Băleanu 60.
,); Căpitanul se: deosebeşte 'mult de cronica .anenimăo.utât
în;;c:tIipulalcătuirei câLşi mai ales, În tendinţele ei. Autorul se
vede Jl]iouÎ1oscutşi scrieri străine. Aşa pentru timpurile mai
v�hii,reb3Jducea.dese ori istoria imperiului bizantin şi a Perşilor
chia» "acolo'. unde nu: stă nici într'o, legătură cu istoria 'Româ­
nilor; rlu:pă 'cât se. vede, pentru: a lungi astfel capitolele sale,
prea d!'lşafte'.de fapte privitoare la Români. El atinge însă şi
istodaHQmânilor .din celelalte-părţi. ale Daciei, istorisind bună
oa�ă: descălecarea lui Dragoş .şi alte împrejurări istorice ale.
Moldovei; chiar când ele nu stau în legătură cu istoria Munteniei.
Părţile cele .mai timpurii ale istoriei munteneşti le scrie,
ca .şi cronica anonimă,' după izvoade mai vechi, cum se vede'
aeeasta-dintrun Ioa al-cronicei sale 'la domnia lui Pătraşcu cel.:
Bun , ,unde spune că j.nu. scrie letopiseiul cu a cui poroncă: au
aşăzat-Pătraşcu VOdă pe crăiasa Isabela în Ardeal" 61. Aiurea
la domnia lui Mihai Viteazul spune că "nici "un istoric de ai
nostri sau străin nu adeverează că Mihaiu ar fi fost fiul lui .Pă­
traşeu cel .Bun" 62. Despre Alexandru Iliaşi spune că nu are ce
scrie, .,'de vreme ce nici noi n'am găsit" 63., '
Pe unde-i lipseau, izvoarele, lua, ştiinţa dela bătrâni din
vremile lui. Aşa la domnia lui Radu, fiul lui Mihnea Vodă, spune
că ar fi "auzit din bătrâni că acest domn era înţelept foarte şi
învăţat: greceşte, latineşte, frânceşte, carele la 'Padova .au în-
văţat" 64. '
Căpitanul a scris cronica lui, după Matei Basarab" de'
oarece vorbind despre mână stirile cu care acest domnitor au
împodobit Muntenia, spune că aceste zidiri, "se pomenesc până
226
ISTORIA ROMANILOR
[227]
MIŞCAREA LITERARĂ
227
azi" 65. Fiind însă că el arată la domnia lui Radu Leon (1664-'-':'
1669) cum "au văzut cu ochii 66, bătaea dată de slujitori lui
Pascale gramaticul, apoi el cată pe acel timp să fi fost cel puţin
ridicat din copilărie. De asemene Căpitanul arată cum au văzut
pedeapsa cea în batjocură făcută pe timpul lui Anton Vodă din
Popeşti (1669-1672), lui Stroia Leurdeanu 67. Pe vremea lui
Duca Vodă (1674-1679) era om făcut, de oarece ne spune că
încă mai înainte i se tâmplase să fugă cu căimăcamii din loc în
loc prin "ţară pe la conacuri, din pricina ciumei, cu glume şi
cu râsuri" 6b. El scrie cam pe la jumătatea domniei lui Şărban
Cantacuzino până unde ajunge cronica lui, spunând de acest
domn că "dacă ar fi descris toate cruzimele lui, nu ar fi avut
hârtie să le rânduiască pe toate" 61>.
Şi Căpitanul este protivnic Grecilor pe care nu lipseşte
a-i ocări, unde-i vine condeiul. Insă el este şi duşmanul Can­
tacuzineştilor, pe care îi ponegreşte şi-i combate în mai multe
rânduri într'un chip duşmănesc, precum am arătat'o mai sus.
Altă cronică dintre cele muntene, a căruia autor este de
asemene cunoscut, este aceea a lui Radu Greceanu, care încercă
să scrie un fel de istorie critică a Munteniei dela descălecarea
statului până pe vremile Brancovanului, Titlul lucrărei sale
este Letopiseţul dela âeseălecarea cea d'iniăi a Românilor şi aşă­
zarea lor în ţara Românească 70, raportănd însă acel descălecat
întâi, nu ca cronicarii moldoveni la colonizarea romană, ci la
coborârea lui Radu Negru din Făgăraş. Greceanu vroia să sta­
bilească cronologia ţăreiMunteneşti, luând în ajutor hrisoa­
vele şi pisaniile (înscripţiile). Dar încercarea lui de a desbate
complicata cronologie a primilor domni în Muntenia, îl încurcă"
în <> mulţime de greutăţi, din care nu putea eşi decât reprodu­
când într'un chip arbitrar datele documentelor ce le avea înainte.
Anume vroind el să lămurească chestiunea descălecărei lui Radu
Negru, dă de inscripţia mănăstirei din Cămpulung, care" ştim
că pune din eroare de cetire a vechei inscripţiuni la. rezidirea
mânăstirei de Matei Basarab, ca dată a zidirei vechei mână­
stiri aceea de 1215. Din hrisoave însă Greceanu întâlneşte pe
65 Ibidem, I, p. 293.
•• Ibidem, I, p. 356.
67 Ibidem, I, p. 358.
68 Ibidem, II, p. ll.
69 Ibidem, II, p. 24.
70 Originalul acestei scrieri se află la Stefan Greceanu, strănepotul cro­
nicarului. Comp. articolul său din Revista română, 1862, p. 247. Let.opiseţul
merge până la anul 1656, şi ar fi de dorit ca St. Greceanu care posedă manus­
criptul original să 'I dee publicităţei. El conţine un material preţios asupra timpu­
rilor mai apropiate. Numele familiei Grceanu vine de la moşia lor de baştină
Grecii. Familia este amintită pentru prima oară pe vremea lui Leon Tomşa
(1632), în un hrisov nepublicat din anul 1704, în păstrarea lui Ştefan Greceanu.
[228]
228
Mircea cel Mare ca fiu al lui Radu, şi el neştiind că a fost un
al doilea Radu pe Ia 1377, care într'adevăr era tatăl lui Mirc.ea 71
îşi închipue că Mircea cel Mare, trebue să fi fost fiul lui Radu
Negru. Mircea cel Mare însă zidise mânăstiriIe dela Tismana,
Cozia şi Cotmana, zidire adeverită prin hrisoave, şi înscripţiuni.
Fiind că aceste, care sunt depe Ia sfârşitul veacului al XIV-lea
nu se potriviau de loc cu închipuirea Greceanului, despre re­
laţiile de fiu şi de tată ale lui Radu Negru cu Mircea cel Mare.
(1215-1386, tatăl şi fiul despărţiţi prin 171 de ani!) apoi el
caută să potrivească cu dea sila datele documentelor cu greşita
lui închipuire.
Aşa despre mânăstirea Tismana, Greceanu citează un
hrisov din 6800-1292 emanat dela Mircea Vodă fiul lui Radu.
Cetirea datei documentului, care se păstrează şi astăzi În arhiva
statului din Bucureşti este cu totul falşă. In el Mircea cel Mare
vorbeşte într'adevăr de "mânăstirea Tismana pe care sânt re­
posatul părintele domniei mele 10 Radu Voevod din temelie
a râdicat'o iar sânt reposatul frate al domniei mele 10 Dan Voe­
vod cu multe lucruri au întărit'o". Data însă ce se citeşte foarte
limpede pe acest hrisov, nu este aceea atribuită lui de Radu Gre­
ceanu.rle 6800, ci aceea de 6895-1387 luna lui Iunie în 27 zile 72.
Tot aşa face Radu Greceanu pentru a potrivi şi zidirea
mânăstirei Coziei, cu greşita lui închipuire a fiIiaţiei lui Mircea
cel Mare din Radu Negru. EI spune că la această mână stire s'ar
afla o înscripţie din 6809-1301, şi un hrisov al aceluiaşi prin­
cipe care vorbeşte "despre balta dela săpatul pănă la gura Ial 0-
miţei"; apoi o inscripţie din 6810-1302 şi o a doua tot dela
Mircea din 6811-1303. Hrisovul invocat de Greceanu care vor­
beşte de "balta dela săpatul până la gura Ialomiţei", se află şi
astăzi în arhiva statului din Bucureşti, şi pe el Se poate ceti data
6895-1387. Apoi tot acolo se află hrisovul chiar de întemeiere
a Coziei, în care Mircea spune că "a bine voit a râdica din, te.,.
meIie mănăstirea Cozia" şi acest hrisov este din 6896-1388
Mai în 20.
Despre mânăstire Cotmana, Radu Greceanu pretinde că
"Mircea Voevod cel d'întâi a zidit mânăstirea Cotmana în dom­
nia lui la leat 6809-1301"; spunănd că "pisania mănăstirei
ade,:erează" această dată. Deşi nu posedăm inscripţia care să
amintească zidirea însăşi a mânăstirei, totuşi avem încă pe acea
a unui clopot din 1385 dela Dan Voevod fratele lui Mircea, şi
dacă aceasta nu ar fi de ajuns, putem aduce însuş hrisovul de
Întemeiere a Cotmenei din 6896-138873 •
.. Vezi voI. III, p. 72.
72 Arh. isi. III, p. 191.
73 Critica lui Greceanu a fost făcută pentru prima oară de Hasdeu în
Istoria critică, 1, p. 127 şi urrn.
[229]
MIŞCAREA LITERARA
229
Dacă încercarea lui Radu Greceanu de a stabili cronologia
primilor domni trebuia sa dee de greş, fiind o întreprindere ce
rămâne încă aproape riedeslegată chiar pentru timpurile noastre,
din protivă ne poate fi foarte folositoare expunerea ce ne-au
lăsat' o. "domniei Brancovanului, întitulată : Incepătura istoriei
vieţei luminatului şi prea creştinului domnului ţărei Româ­
neşti, Ioan Constantin Basarab Voevod de când Dumnezeu cu
domnia l'au încoronat" 74. Ca istoriograf oficial al domnului,
bine înţeles că Greceanu "veri care are fi fost opiniunile scrii­
torului asupra faptelor şi împrejurărilor", trebuia să subordone
judecata sa la opiniunile personale ale şefului său. Nu trebuie
să ne miram dacă adese ori în scrierea sa videm pe Radu însu­
şindu-şi cu totul simţimintele de dragoste sau de vrăjmăşie ale
prinţului şi că uită câte odată datoria nepărtinirei 75.
Radu Gceceanu era însă un scriitor ce 'şi iubea ţara şi
acest lucru ne interesează mai ales în analiza scrierilor ce se
îndeletniceau cu trecutul poporului român, caci în curând sub
·0 nouă a păsare străină poporul românesc va avea nevoie de
reîmprospătarea acestui simţimânt, reîmprospătare pe care- va
lua-o din letopiseţele sale. Intr'un loc Radu Greceanu spune:
"deci şi acest neam românesc până au fost dragoste în mijlocul
lor, Dumnezeu încă au fost cu dânşii, că nu i-au calcat pre dânşii
alte limbi străine şi au făcut -rnulte vitejii şi au trăit în bună
pace" 76. Aiure bănuind unora din boieri purtarea lor neiubi­
toare de moşie, probozăşte "pre acei răi pământeni din viclenele
lucrări ale cărora aduseră viitoare răutăţi şi primejdii asupra
.acestui ticălos pământ 77. In un al treilea loc el jăleşte, "adunarea
.atător oşti într'această ticăloasă ţară şi atâtea rele viind pe ea
·ce alta se aşteaptă fără istovul de pustierea ei"?", şi aşa mai de­
parte, cronicarul lasă să străbată la fie ce pagină iubirea lui
de ţară şi durerea pentru suferinţele ei, în cât şi Radu Greceanu
este de numărat între acele minţi luminate şi Încălzite de fla­
căra simţimăntului, care radiară apoi din ele căldura patrio­
tismului în vremurile răcite pentru el a stăpânirei străine.
Radu Greceanu desvoltă Însă o însămnată activitate şi
pe tărâmul scrierilor religioase. Impreuna' cu fratele său logo-
14 Publicată în Mag. isi. însă numai până la 1700 în 48 de capitole, pe
-cănd manuscriptul întreg original posedat de Ştefan Greceanu, cuprinde ist o­
ria lui Brancovanu pe 19 ani adecă până la 1708 în 80 de capitole, afară de pre­
.Iaţa care nici ea nu este publicată în Mag. isi. Exprimăm şi aice dorinţa ca acest
preţios izvor să nu rărnănă mai mult timp necunoscut. Comp, Revista română,
1862, p. 254.
" Aşa îl judecă cu adevărată nepărtinire, strănepotul său Ştefan Greceanu
"in Revista romdnă, ibidem.
7. Citat ca motto de Greceanu din letopiseţul cel nepublicat. Revista
.română, 1862, p. 245.
77 Mag. ist. II, p. 130.
78 Ibidem, p. 140.
[230]
�30
ISTORIA ROMANILOR
fătul Şărban Grcceanu traduc biblia în întregimea ei, (care se
tipăreşte în anul 1688 în Bucureşti, sub domnia lui Şărhan Can­
tacnzino), cel mai însămnat monument a literaturei religioase
la Români, atât prin întinderea cât şi prin limba ei cea minu­
nată 79.
Tot Radu Greceann traduce încă după indemnul Bran­
covanului scrierea grecească a lui sfântu Ioan Zlataust sau
Hrisostom adecă Gură-de-aur, asupra virtuţilor şi viciurilor
omului, căreia îi dă titlul frumos şi poetic de Mărgărintare, în
1691, precum şi Pravoslavnica mărturisire, tradusă tot din gre­
ceşte de acelaşi scriitor, împreună cu fratele său Şărban, cu
ajutorul "la unele cuvinte şi noime", a Stolnieului Constantin
Cantacuzino sfetnicul cel mai ales a lui Brancovanu.
Tot el mai privighiază şi traducerea Evangheliilor în
româneste, făcută de fratele său Sărhan în unire cu Atanasie
Moldovanu Tomaidul şi tipărită în 1693 în tipografia Mitro­
poliei din Bucureşti.
O a patra cronică munteană este acea a lui Radu Popescu
biv. veI vornic care se călugăreşte sub numele de Rafail Monahul
în care cronică expune evenimentele Munteniei de unde le pă­
răsise Radu Greceanu adecă dela 1699-1728. Radu Popescu,
este duşman Cantacuzineştilor şi lui Brancovanu pe care tocmai
atâta îl înălţa Radu Greceanu. Radu Popescu care fusese
râdicat la marea vornicie de Neculai Mavrocordat este un a­
pologet al acestui domn, cel întâi reprezentant al Fanarului
în Ţările Române.
4. SCRIITORII ERUDIŢI IN MUNTENIA.
Fragmentul anonim. - Există încă o cronică, originară
din Muntenia a cărui autor nu este aratat dar care se poate afla
" Hasdeu atribuie traducerea bibliei din 1688 spătarului Milescu în­
temeindu-se pe arătareamitropolitului Gheorghe. Uricarul, 1, p. 204. Comp.
Fabricius, Biblioteheca qraeea, II, p. 789. Nu inţălegem atunci însă pentru ce nu­
mele Milescului să nu se afle nicăieri în această carte, pe când după dedicaţia
ei în versuri se vede subsemnat Radu logofăt: apoi în postscriptul ei se vede
adaos şi fratele său Şărban logofăt. Filştih traducătorul german al cronicei lui
Radu, contimporan cu el (1727), spune "der Autor dieser Hist oria, Radul Secre­
tarius aus Graetschan mit seinem Bruder Scharhan haben die Bibel aus dem
Grtechischem ins Walachische iibersetzt. Zum ersten anno 1688 ist selhige gedruskt
worden zu Bukarest". Reprodus de St. Greceanu, Revista română, 1862 p. 253,.
nota. Del Chiar o, iarăşi un contimporan şi om prea bine informat, spune de ase­
menea, Istoria delle moderne riooluzioni della Yolachia, 1718, p. 43 : "Tra le altre
opere che al giorno prezente vedon si stampate nella Valachia vi sono le sequenti,
cioe : Vecchio enuovo testamente secondo la versione de LXX ridotto nella
valaca lingua per opera di due fratelli nobilli Valachi delia familia Grecian" ..
Credem mai curând atare mărturisiri contimporane decât arătările mitropolitului
mai îndepărtat al Moldovei. Cf. Gaster. Crestomaţia Română, p. 27.
[231]
MIŞCAREA LITERARA
231
şi care ajunge aproape pe Cantemir În bogăţia izvoarelor con­
sultate şi În pătrunderea înţălesului lor.
Aceasta, un fragment din o istorie a începutului vieţei ro­
mâne, care se îndeletniceşte cu cucerirea Daciei şi starea ei sub
'Romani până la venirea Hunilor, este aşa de bine şi de judicios
alcătuită, încât mai mulţi scriitori moderni au fost induşi a o
.atribui eruditului spatar Milescu 80.
Dar chiar dela o cercetare pripită a acestei scrieri se vede
că ea; nu poate fi productul unei minţi moldovene, precum era
Neculai Milescu 81. Astfel ne loveşte întâi împrejurarea că au­
torul zice într'un loc că "aflându-ne încă acolo în Moldova, am
.aflat la Ioniţă Racoviţă care era comis marevIetopiseţul care
zic că este făcut de un Ureche vornicul,: om învăţat se vede că
au fost şi au tocmit de câte se pare că au scris el". Cum ar fi
putut să scrie învăţatul Moldovan Milescu despre vestitul cro­
nicar al Moldovei în termini aşa de îndoielnici. Se putea oare ca
boierul din Vaslui, care trăise la curtea lui Vasile Lupu şi Gheor­
:ghe Ştefan alăturea cu Grigorie Ureche, să nu fi fost sigur nici
măcar pe existenţa lui? Oricine vede chiar numai din acest
loc, că are a face cu un scriitor din Muntenia, pentru care oa­
menii şi lucrurile din Moldova îi erau străini. Apoi el adaoge
.mai jos că "acest letopiseţ (al lui Ureche) luându'l, carele am
pus de s'au prescris, l'am adus aice, ca să se afle în ţară". In
. iară, deci cu deosebire de Moldova de unde'l adusese, adecă la
�l în Muntenia, unde era ţara lui ţara 1tC('t'��tXYjV, a casă
la el, Mai face deosebire intre locuitorii ţărei sale şi Moldovenii
într'un alt loc unde zice: "însă Români se înţeleg nu numai
-ce şti de aice; ci şi cei din Ardeal. care încă şi maî jfeaoşi sunt,
'şi Moldouenii şi toticâţi şi într'altă parte se află şi au această
limbă. Este evident că scriitorul vorbeşte în primul loc de Ro­
.mânii ţărei Munteneşti despre care îneă spune că nu ar fi numai
ei eei de aiee cu acest nume şi că în el s'ar cuprinde şi Ardelenii
-şi Moldovenii, Vorbind apoi despre iscodirea lui Eustratie lo­
gofătul şi Simion dascalu că neamul Moldovenilor s'ar trage
.din temniţele Romei observă: "că Moldovenii de poftesc aceea,
ale acelui poveşti să ţie şi să creadă, voInici să fie şi neamul
şi ijdermia lor dela acei tălhari şi furi să mărturisască, I şi că
.aceste puncte povestesc le puteţi vedea în letopiseţul lor, mai
ales ce zic de âânşii", Apoi astfel s'ar fi rostit un Moldovan
.asupra neamului lui?
. Rămâne deci neîndoielnic că autorul acestui preţios frag-
80 Astfel Hasdeu şi Picot.
81 Ea poartă titlul: Istoria Ţiirei româneşti dintru început; a fost publicată
de Ioanid la 1858 in Istoria Moldo-României şi a doua oară de Kogălniceanu
in a doua ediţie a Letopiseţelor Ţ'ărei Moldovei, I, p. 85 şi urm. N. Iorga a publi­
-cat din nou acest fragment în Operele lui Constantin Cantacuzino, căruia îi atri­
buie această scriere, după cum vom vedea, cu drept cuvânt.
[232]
83 Fragmentul citat la Kogălniceanu, p. 96�97.
82 Am urmat în această analiză pe acea făcută de V. A. Ureche, în studiul
său asupra fragmentului anonim publicat în Revista Istorică a lui Gr. Tocilescu,
III. p. 67-75. - .
ment, tezaur al erudiţiei muntene, era nu spatarul Milescu, şi
nici măcar un alt Moldovan, ci un om din Muntenia.
Data acestei scrieri, trebue să fie nu mult timp după 1667,
de oarece aminteşte în textul ei pe Topeltin Laurenţiu din Me­
diaşi "om învăţat şi destul de ămblat carele nu demult s'au pus
a scrie însă pre scurt că face într'o cărticea ce-i zice latineşte
"Răsăriturile şi apusurile Ardelenilor, care cărticea o a făcut
şi o a tipărit la Lionul dela Franţa la anul dela întruparea cu­
vântului 1667". Se poate însă dovedi, şi pe altă cale, data a
cestei scrieri. Anume în locul unde vorbeşte de aflarea cronicei
lui Ureche, spune că au găsit'o în casa lui Ioniţă Racoviţă când
era comis mare. Ioniţă Racoviţă se întâlneşte însă într'un hrisov
din 1685 în însuşirea de mare vornic de ţara de jos, demni­
tate superioară celei a comisului, pe care Racoviţă o avu se de
sigur înaite de 1685. Data redactărei cronic ei anonime trebue
deci pusă între anii 1670 - 1680 82.
Scopul ce şi-l pune scriitorul în lucrarea lui este de a îm­
bogăţi şi inălţa mintea Românilor cu cunoştinţă despre trecutul
lor şi în deobşte despre acel al omenirei. De aceea el îndreptă­
ţeşte în acest mod abaterea gândului pe care o face către răs­
coala Evreilor pe timpul împăratului Titus: "Acestea ce zicem
până aice, pentru alţii doară să pară că am eşit din vorbă; însă
nu gândesc că fără cale sunt puse, de vreme ce aceste şi mult
mai multe decât aceste, măcar de am putea şti luminând mintea
noastră cu cele ce în lumea mari fapte de mari oameni scrise au
rămas şi acestea voia lui Dumnezeu îngăduindu-le, că iar prin
oameni milele sale să săvărşască şi să rămăe cunoscute rodului
(norodului) omenesc toată învăţătura şi ştiinţa, descoperin­
du-le şi în lumină puindu-le şi lăsându-le ca să putem încă cu­
noaşte şi să ştim lucrurile bunilor şi a răilor, a vrednicilor şi a
nevrednicilor, ale legiuţilor împăraţi şi ale tiranilor; ca pe cei
buni şi vrednici să lăudăm şi se binecuvântăm şi pe cei răi şi
cruzi să-i ocărâm şi rău să-i pomenim; aşişderea ca relele să
gonim şi să fugim, iar bunele să îmbrăţişăm şi să urmăm" 83.
Sfinte cuvânte pentru timpurile acele, în care omenirea răsări­
teană şi eu deosebire poporul român pierduse cu totul cumpăna
morală, Ia care distinsa minte a anonimului scriitor vroia să'I
readucă pe calea intelectuală.
Autorul ia cu căldură apărarea poporului românesc contra
bârfelilor aduse de străini susţinând cu multă convingere, ră­
zămată pe spusele autorilor vechi şi noi, că Românii se trag din
poporul Romanilor. "Iar noi într'alt chip de ai noştri de toţi
I
232
ISTORIA ROMANILOR
[233]
MIŞCAREA LITERARA
233
câţi suntem Români, ţinem şi credem, adeverindu-ne din mai
aleşii şi mai adevăraţii bătrâni istorici şi de alţii mai încoace,
că Valahii cum le zic ei, iar noi Românii sunt adevărati Romani
în credinţă şi în bărbăţia, din care Ulpiu Traian au aşăzat aice
în urma lui Decebal după ce de tot l'au supus şi l'au pierdut.
Insă Români înţeleg nu numai ceştia de aici, ci şi din Ardeal
care încă şi mai neaoşi sunt şi Moldovenii şi toţi câţi şi într'altă
parte se află şi cu această limbă, măcar fie ceva şi mai osebită
în nişte cuvinte de amestecătura altor limbi, cum s'au zis mai
sus, iar tot unii sunt, că dară pre aceştia, cum zic, tot Români
îi ţinem, că toţi aceştia dintr'o fântână au izvorit şi cură' 84.
Anonimul răspunde celor ce susţin că coloniştii romani
au părăsit Dacia cu Aurelian (el îl numeşte Galien care îna­
devăr părăsise Dacia) că nu este de crezut că o aşa de. mare
mulţime de norod să fi părăsit o ţară întreagă, că împăraţii
romani având nevoie de legiunele lor, spre a apăra provinciile
mai sudice ale împărăţiei de năvălirile] cumplite ale Goţilor,
vor fi luat legiunele şi din Dacia; şi cu acest prilej vor fi dus
cu ei, şi din locuitori o sarnă "ca să-i aşeze acolo, însă care mai
sprinteni şi de aşazat vor fi fost", şi din aceşti Romani stră­
mutaţi, în parle, peste Dunăre el îşi explică originea Cuţovla­
hilor, pe care el cel întâi dintre toţi scriitorii români îi amin­
teşte şi-i revindică şi pe dânşii către neamul românesc !85.
El nu lipseşte de a răspunde Grecilor, care ar ponegri
chiar prin numele ce i-l aplică, pe acest vlăstar al neamului
românesc, spunând că "Grecii acestia după cum râd de Ro­
mâni şi-i grăesc aşa de rău, au socoteală mare, pentru că văzând
şi ei toată altă lume râzând de dânşii şi batjocorindu-i, au stătut
şi au obosit şi ei prin gunoaele lor, ca cocoşii, părând-le că au
rămas ceva vlagă şi de ei, unde văd zugrăviturile celor vechi
ai lor, ci între dânşii îşi fac mângăere şi bucurie, soţii părându-
, le că au pre cineva batjocurei lor',' 86. Precum însă Grecii aşa şi
Ungurii hulesc pe Români arătând povestea acea ponegritoare
că neamul lor s'ar trage din tălharii şi furii din temniţele Romei
Aceasta o fac Ungurii "pentru că pururea şi nevindecaţi au
stătut vrăjmaşi şi pizmaşi Românilor şi.atâta.cât de ar: fi putut
i-ar fi supus pe toţi sub jugul lor, cum şi pre mai multă parte
din câţi se află acum în Ardeal i-au supus şi i-au făcut iobagi,
.cum le zic ei. Se vede că în Ardeal sunt şi alţi nemeşi Români
mulţi şi Maramureşul tot. Iar afară dintr'aceia, mare parte şi
din boierii lor încă sunt şi se trag din Români. Şi numai stă­
pânirea acei ţări şi astăzi fiind calvină şi ei slujind la curte, s'au
calvinit, şi aşa tot Unguri se chiamă; schimbându-şi credinţa
'4 Ibidem, p. 111.
85 Ibidem, p. 107.
86 Ibidem, p. 107-108.
[234]
234
ISTORIA RO�ANILOR
şi au schimbat şi numele de Români" 87. Asemene vederi largi
asupra naţionalităţei româneJ· care pe de o parte ajung până
în munţii Pindului, pe de alta ourmăresc sub vestmântul un­
guresc, dovedesc că anonimul nostru era pe cât o minte deştep­
tată prin studiu şi cetire, pe atâta o inimă caldă şi românească
care bătea tare pentru poporul său. .
El este însă şi un cugetător înţălept care nu vra sa 1111-
pingă la extrem ideea romanităţii poporului român. El admite
că nu toţi Dacii au putut să fie stârpiţi de Romani la cucerirea
ţărei lor, ci că au mai rămas mulţi care au luat cu timpul limba
şi deprinderile romane, apoi chiar în urmă el concede că au putut
să se amestece în naţionalitatea română alte neamuri străine,
precum: "Sârbi, Greci, Arbănaşi, Frânci sau alte limbi, încă
că aceste neamuri de tot Ieliul viind ei aice şi căsătorindu-se şi
amestecându-se cu locuitorii pământului şi aşăzându-se, fiind
dintr'aceia mai mulţi vrednici şi destoinici, au rămas moşteni
şi cu numele de se chiamă Români". Această constatare îl îm­
pinge la o frumoasă gândire: "că nici un rod de oameni osebit
în veci nu poate rămănea în lume, nici felurite de limbi în mii
de ani tot acelea neschimbate şi nemutate pot sta, că nimic sub
soare este stătător, şi toate câte sunt în curgere şi în mutări
sunt zidite de vecinica lui Dumnezeu înţălepciune şi putere".
Astfel este acest spirit distins, vrednicul reprezentant al
erudiţiei şi ştiinţei în Muntenia, măsurat şi cumpătat în jude­
căţile lui, primind sau răspingând părerile contimporanilor după
o amăruntă şi conştiincioasă cumpănire, şi pe care cu toată pu­
ţinătatea scrierei rămasă până la noi din învăţata lui pană, nu
stăm la gânduri a'l pune alături cu confraţii săi în erudiţie din
Moldova ; spatarul Milescu şi Dimitrie Cantemir. Şi Muntenii
deşi într'o măsură mai mică, avură reprezentanţi intelectuali
ai ideei naţionale, şi ei putură să soarbă din scrierile lor cugetări
şi simţiri româneşti pe lângă că fără îndoială şi lucrările scrii­
torilor moldoveni au pătruns la ei, precum se vede lucrul din
copia letopiseţului lui Ureche făcută de învăţatul anonim al
Munteniei şi luată cu el în acea ţară.
CONSTANTIN CANTACUZINO AUTORUL LUI. Autorul
acestui prea însemnat fragment este fără îndoială învăţatul boier
dela curtea lui Brancoveanu Constantin Cantacuzino Stolnicul.
Asupra acestui boier iata ce găsim în Genealogia Cantacuzinilor :
"Din copilărie el era cu totul dedat la învăţătură; în lim­
ba elinească era un mare filosof. După ce a venit în vrâstă s'a
dus în Evropa, iar pentru învăţătură la Roma a invăţat limba
latinească şi italienească în care limbi era desăvârşit spudeu.
El pentru practică, a petrecut câţiva ani la Vie:na,Jn Veneţia şi
Varşovia şi pe la alte Crăii ale Evropei". Adaoge· genealogia
87 Ibidem, p. 109.
[235]
MIŞOAREA LITERARĂ
235
că "Stolnicul Constantin nu era iubitor de boierii şi că de aceea
a rămas el în toată viaţa lui cu rangul destul de mic de stolnic".88
Greşeşte însă Geneologia când dă oraşul Roma ca loc
de învăţătură a lui Constantin Stolnicul. Ela zăbovit vreo doi ani
şi mai bine în Padova care era pe atunci centrul învăţăturilor
clasice. Preţiosul Caet de Studii al Stolnicului ne dă mai multe
ştiri asupra petrecerii lui în acest oraş, unde stătea în gazdă
la un preot catolic Alviz Florie căruia îi plătea pentre întreţi­
nere suma destul de însemnată de 15 galbeni pe lună.
Luă lecţii de limbi dela Academicul Dalacfa, iar de logică,
filozofie şi fizică dela Albanie Albanezul!
Aceste începuturi ale învăţăturii lui Constantin Stolnicul
cad în luna Aprilie 1667. In 1668 el lua lecţii de matematică şi
geometrie dela dascălul Bonvici.
Tot în acest timp găsim pe Constantin Stolnicul cumpă­
rând mai multe cărţi după o însemnare a lor din 1 Iulie 1667,
elineşti caOmer, Luchian şi Aristoteles, acest din urmă custând
suma foarte râdicată de 131 livre şi 15 soldi ; latineşti ca Titu
Livius, Valeriu Maxim, Martial, Institutele lui Justinian, Quintus
Curtius, Terentiu, Oraţiu, Virgilu, şi dintre cărţile nouă de
filosofie Erasmus, apoi mai multe gramatici şi câteva cărţi
religioase. In 1669 Stolnicul se strămută la Veneţia unde iea
gazdă împreună cu un german Martin Hermann la "jupâneasa
Virghinia Romano", Din Veneţia în Viena şi apoi după cum
arată Geneologia care comlpectează carnetul, în Varşovia. 89.
ConstantinStolnicul care se bucura de reputaţia de om învă­
ţat, este întrebat de generalul comite Marsigli asupra mai multor
date de care avea nevoie pentru alcătuirea unui tratat istoric
natural şi geografic asupra Daciei. Stolnicul îi trimite ştirile
scrise în limba italiană, iar asupra istoriei mai amănunţite a
ţării sale Stolnicul îi răspunde că pentru a o face îi trebue timp
şi osteneli mari "care lucru îl fac după putinţa şi româneşte pentru
a elucida mai bine analele acestei provincii; dar până acum nu
e gata". Este inviderat că Constantin Stolnicul îşi abătea gândul
•• Genealogia Caniacurinilor ed. Iorga p. 292 şi Grecul Dapontes, "filosoful"
dela curtea lui Constantin Mavrocordat recunoaşte învăţătura lui Constantin
Stolnicul. Vezi Erbiceanu, Cronicari Greci care au scris despre Români, p. 173.
Tot aşa Neculai Papadopulo ....... care dădu a carte lui Constantin Stolnicul
Legrand, Epistolaire grec, p. 9 .
•• Carnetul de studii publicat de N. Iorga în Operile lui Constantin Can­
tacuzino, p. 1-12. Călătoria lui Constantin în Italia se adeverşte şi din un act al
Vlădicăi Teodosie pentru averea rămasă pe urma Elinei Cantacuzino in care act
cetim: "pre acea vreme (pe timpul lui Radu Leon) ducându-se fiul Elinei la
Veneţia pentru învăţătura cărţii". .
Documentele familiei Cantacuzino publicate de N. Iorga. p. 124.
[236]
236
IS'l'ORIAROMA;NlLOIţ
către fragmentul pe care l-am analizat mai sus şi pe care numai
el l-a putut scrie. Că a rămas trunchiat se datoreşte vremilor de
sâlnicie în care a trăit. 90
5. CULTURA GRECEASCĂ
Desvoltarea culturală a poporului român în forma ei na­
ţională avu o mare însemnătate. Ea trezi în mintea lui nişte
idei care trebuiau să devină izvorul întregei sale propăşiri in viitor.
care îndată ce-i atinseră fiinţa, cutremurară în ea iarăşi coarda
vieţei ce părea că amorţise sub lovitura vitrigelor destinuri.
Originea lui romană apărea pe orizontul său întunecat ca un
astru scânteitor, ce în curând avea să umple întregul firma­
ment cu strălucitoarea lui lumină, să pătrundă şi să transforme
întreaga lui existenţă, să-I râdice din pulberea în care căzuse
iar la conştinţa de sine şi la vrednicia pierdută. Cât de dragă
cât de iubită deveni ideiea iobârşiei romane pentru sufletul
poporului' român, se vede din numeroasele exemplare, în care
fUră copiate şi recopiate cronicele ce o pomeneau 91.
Asemene trezire a conştiinţei riaţionale, era cu atâta mai
neapărată pentru poporul român, cu cât aproape odată cu
dânsa se înfiltră în sânul său o nouă formă de cultură străină,
înflorirea intelectuală a elementului grecesc, care se încuihase
până atunci atât de adânc în fibrele naţiunei 9�.
.. Este foarte însemnată împrejurarea că poporul român se
înarmează cu pavăza naţionalităţei lui, tocmai în momentul
când era ameninţat cu acest nou pericol de cotropire. Mai toţi
scriitorii analizaţi pană aici sunt posteriori lui Vasile Lupu
şi Matei Basarab, de pe timpul cărora grecismul împlântă ră­
dăcini mai adânci în viaţa românească. In această perioadă scurtă
dar însămnătoare care se petrece dela domnii îngemânaţi până
lft 'mtroducerea domniilor fanariote, se petrec două serii de fapte
memorabile pe tărâmul istoriei româneşti, una pe acel politic,
urmarea revoluţiilor contra predomnireigreceşti, alta pe acel al
ideilor, trezirea conştiinţei naţionale prin scriitorii moldovenii
şi munteni. Capitalul de idei adunat în acest răstimp rămâne ca""'
un bun obştesc al poporului român, şi adăogit mai târziu cu
alte îmboldiri noue şi, proaspete, va alcătui fondul acel puter­
nic cultural dinaintea căruia se frânse atot puternici a grecismului.
9. Răspunsurile lui Const: Stolnicul la Întrebările' generalului Marsigli
publicate de N. Iorga în Operile lui Const. Cantacuzino, p. 41-89. Locul reprodus
se' află la p. 44.
91 S'a regăsit până acuma 31 de manuscripte a operilor lui Miron Costlrs
Vezi ed, V. A: Ureche.
e e Vol. VI, p. 21 vol. VII. p. 9.
[237]
MISCAREA LITERARA
237
Cât timp predomnise slavismul, apăsarea greoae dar ne­
conştiută a unei gândiri străine, Românii Îşi susţinuse naţionali­
tatea lor tot Într'un chip neconştiut,prin cărţile religioase scrise
În limba lor, din care le răsuna numai graiul strămoşăsc, fără
nici o reflectare asupra firei lui particulare. Slavonismul era
Însă numai o formă de gândire, neîmhrăcată cu o ţintă politică,
cu scopuri de dominare şi de asuprire. Cu totul altfel grecismul.
Acesta venia mai ales pentru a sprijini puterea politică; nu mai
era scop prin el însuş, ci slujia de mijloc pentru a întări o stăpâ­
nire străină. El lucra deci cu conştiinţă asupra naţionalităţei
române, cu tendinţa tot mai rostită pe cât se înfigea mai adânc
de a supune poporul şi politiceşte elementului reprezintat prin el.
Unui atare pericol, mult mai mare de cât acel al slavo­
nismului, poporul român opuse o putere de acelaş fel, o lu­
crare şi ea conştiută, redeşteptarea cugetă rei şi a simţimântului
naţional.
După ce am arătat pregătirea la luptă din partea Ro­
mânilor, să schiţăm şi Începuturile atacului din partea culturei
greceşti. Vom vedea Însă că pe când avântul spiritului român,
atât de puternic în veacul al XVII-lea, scade mereu şi pierde din
încordare, apăsarea culturei greceşti devine din ce În ce mai rostită,
mai năbuşitoare cu cât intrăm mai adânc În perioada fa­
nariotă, şi fără Îndoială că la sfârşit ar fi izbutit a răpune
cu totul cugetarea românească, dacă tocmai În acel criticmo-'
ment, o Împrejurare neaşteptată nu ar fi spulberat de pe capul
ţărilor române apăsarea grecească şi ar fi dat iarăşi avânt cu­
getărei naţionale.
Ori ce atingere Între două popoare are înrâurire şi asupra
minţei lor. De aceea originile împlântărei culturei greceşti În
sânul poporului român, trebue căutată, ca sămânţa cel puţin.
aproape odată cu prima aşăzare mai numeroasă a Grecilor în
Muntenia şi Moldova.
Am văzut Însă cum elementul grecesc sporia din ce în
ce mai mult în Ţările Române'; cum el dela o vreme începe a
fi simţit ca o apăsare şi cum Românii căutară În zadar să-i scu­
ture jugul; cum această înrăurire deveni covârşitoare pe tim­
pul lui Matei Basarab şi Vasile Lupu şi tot aşa de atunci înna­
inte numărul Grecilor sporea necontenit În Ţările Române
întărind odată cu acel spor şi precumpănirea culturală a ele­
mentului grecesc. 93.
93 Intrun zapis din 1657 (Între Matei Basarab şi Brancovanu) găsim
iscăliţi greceşte: 'E,paq,a /;,0 N 'tjltot'fwpi:l� tsp0fJ-6yaXo�. 'HS'OltS"t)A lspop:oyaXo�.
hpoatthoY NtltolJ'tjfJ-0�' ca martori. Iorga, Studii. şi Doc. V, p. 185. In 1642
apare cea dintâiu tipăritură grecească în Moldova, o filadă zburătoare, cuprin­
zând hotărârea sinodului de la' Iaşi în acel an. Filada a fost descoperită de Henrt
Ormont. Vezi E. Legrand Biblioqraphie iiellenique III, 1895 şi Erbiceanu în An.
Ac. Rom. II, tom. XXIV, 1901 p. 103 (21) şi Revista Teologică' 1, 1883 şi II
1884.
[238]
2138
ISTORIA ROM.ANILOR
Gândirea grecească se înfiltra în sânul Românilor mai
cu samă pe calea religioasă, Întru cât pe atunci religia era pâr­
ghia cea mai de samă a culturei. Precum pentru limba slavonă,
astfel şi pentru cea grecească, mână stirile slujiră la început
drept cuiburi de unde ea începu a prinde la putere. Eşind după
aceea din biserică, cunoştinţa ei începu a se răspândi şi în so­
cietate. Dascalii privaţi care se întroduceau prin casele boiereşti
pentru a învăţa pe copii carte grecească, tot din mână stiri eşiau,
pricină pentru care şi Cantemir ne spune că "Vasile Lupu a
luat măsuri ca în toate mână stirile cele mari să se primiască mo­
nahi greci, care să înveţe pe fiii boierilor limba şi ştiinţa grecea­
scă" 94.
Nu e vorba chiar în ajunul împlântărei culturei greceşti,
se întemeiese şcoli mai înalte de slavonie. Cu toate silinţele
însă ale domnilor ce le înfiinţază, Matei Basarab şi Vasile Lupu,
ele nu se putură menţinea mult timp cu scopul pentru care
fusese create, reînviarea slavonismului deperitor, ci Imbrăcară
în curând forma generală a gândirei ce începea să predomnească
în ţările române, se grecizară şi ele, precum începuse să se gre­
cizeze biserica, precum întra se în apele greceşti şi clasa supe­
rioară a societăţei române.
De şi Vasile Lupu el însuşi nu a înfiinţat o şcoală grecea­
scă, după cum din eroare arată Cantemir, transportând la ori­
ginea scoalei domneşti, caracterul pe care'l avea pe timpul lui n5,
totuşi este ştiut că chiar sub urmaşul lui Vasile Lupu, Gheorghe
Stefan, călugării slavoni ce descăleau în şcoala din Trei-Erarhi,
fusese înlocuiţi cu călugări greci, despre care un hrisov al lui
Stefan ne spune că nu ar fi de nici un folos la învăţătură 96,
întru cât boierul moldovan de sistemul vechiu, cum era Gheorghe
Ştefan, trebuia să considere şi să aibă respect numai dinaintea
învăţăturei de carte slavonă.
Intre acei dascăli greci care "nu ar fi de nici un folos"
întâlnim cu toate aceste un om foarte învăţat pe Paisie Li­
garidis originar din Chios, care învăţase şi în Italia, şi care după
ce ajutase la traducerea pravilei celei mari lui Dionisie Panonia­
nul "micul şi prostul praj de sub picioarele mitropolitului Ungro­
Valachiei", trecuse în Moldova probabil după detronarea Lu­
pului, de oare ce pe la 1655 îl întîlnim ca mare dascal la şcoala
din Iaşi 97.
In nişte timpuri însă aşa de turburate şi sub schimbări de
domnie aşa de prăpăstuite ca acele prin care trecură ţările rornâ-
'4 Cantemir Deser, Mold. p. 154 .
• 5 Cantemir, Ibidem, p. 153. Cel mult s'ar putea admite înfiinţarea unui
curs de greceşte .
•• Hrisov din 1656 în Uricarul, III, p. 279.
'7 l:&{).a<; Neoen'tjy�y.1j <l>�),oAOita, BtOipacptat, h 'A {).'ljyatc;. 1868, p. 315.
Mai 'sus, p. 166.
[239]
MIŞCAREA LI'l'F,RARA
239
ne, nu trebue să ne mirăm de loc dacă după înflorirea şcoalelor
şiaînvăţăturilor întâlnim de odată iarăşi lipsa şi întunecarea lor.
Aşa pe timpul lui Constantin Cantemir ne spune Miron Costin,
că ar fi lipsa de şcoale şi tipar în Moldova 98. r
Dacă însă şcoalele sedesorganizau din când în când, în­
văţămăntul grecesc nu era numai de cât atins prin ele, căci el
în afară de forma lui publică în şcoala domnească, se mai întâl­
nia şi sub una privată, reprezintată prin dascalii din curtea dom­
nului sau din casele boiereşti. Aşa în Moldova întâlnim pe marele
dascal din Creta Meletie Seriqos, ţinând pe timpul domniei
grecizatului Alexandru Iliaş (1631-:1633), o predică, bine în­
ţăles în limba grecească, la sfinţirea de mitropolit a lui Var lam,
Duminică în 23 Septemvrie 163299•
Ce va fi căutat acest dascăl grec în Iaşi decât că sefi fost
învăţătorul copiilor domnului celui atât de iubitor de trebile
greceşti? Tot ca dascali nu ştim de şcoală sau privaţi întâlnim în
Iaşi pe Neculai Cheramevs care moare aici în 1672, fiind În­
mormântat în biserica sfinţilor apostoli numită şi Bărboiul tw,
apoi pe Teodor Trapezuniul care moare tot în laşi în 1695 şi
pe acăruia piatră mormântală din biserica Sf. Sava se spune că
"el venise nu de mult din ţara grecească spre a învăţa limba pe
Ungro-Valachi" 101 .
Brancovanu se amestecă mult în trebile bisericii răsăritene
şi ocrotia necontenit în ţara lui pe membrii clerului grecesc,
care avea nevoie de a fi adăpostiţi. Aşa el face să se aleagă în
anul J694 de patriarh al Constantinopolei Dionisie . . ...
fără ştirea mitropoliţilor, clericilor şi a norodului. Dionisie însă
fiind destituit mai. târziu se întoarce în Valahia unde şi moare
la Târgoviştea 102. Capuchihaia lui· Brancovanu la Poartă era
grecul Vlasto 103.
Pentru a reveni la şcoale, chiar pe timpul lui Constantin
Cantemir, pe când se spune precum am văzut că nu erau şcoale
în Moldova, găsim la curtea domnului, ca dascal al copiilor săi
Antioh şi Dimitrie, pe Ieremia Cacavela originar din Creta şi
care'şi desăvârşise studiile în Lipsea. Celebrul său şcolar tri­
miţindu-i mai târziu în semn de recunoştinţă scrierea lui "Di­
vanul lumei cu înţăleptul", Cacavela se numeşte în răspunsul
său de mulţămire "plugarul care holda minţei sale au ostenit"
98 Letopiseţele, 1, p. 323 .
• 9 Notiţă aflată la sfârşitul unui manuscript al lui Evastratie logofătul din
1632, publicată de 1. Bianu, în Col. lui Traian, 1882, p. 212.
100 �ă&a. î, c. p. 322.
rm C. Erbiceanu, în Revista teologică, III, p. 270.
,.2 Ath. Comnen Ipsilante. (1. c, mai sus) p. 449. cf. Bărbaţii culţi greci şi
români de C. Erbiceanu în An. Ac. Rom. II tom. XX .. 1905 p. 140 (6).
'.8 Ipsilante cit. p. 454.
[240]
240
lSTOHIA ROMANILOR.
arătăndu-se mândru că "puţina sămânţă a smeritei sale di­
dascalii întru învătătură cu miile înmultită a răsărit roadă" 104.
Nu se ştie pe când se va fi grecizat şcoala slavonă a lui
Matei Basarab din mânăstirea Târgoviştei, Este însă probabil
că şi ea se va fi întors pe grecie destul de timpuriu, de oare
ce întâlnim în Muntenia, încă înainte de a veni în Moldova, pe
Paisie Ligaridis şi pe lângă el pe unul Ignatie Petriţ, care lu­
crau ambii la traduceri de cărţi greceşti, făcând de sigur şi pe
dascalii de greceşte în Târgoviştea 105.
In ori ce caz pe timpul lui Şărhan Cantacuzino învăţă­
mântul în Bucureşti era cu totul grecizat. Del Chiaro, contim­
poran cu acest principe spune despre el, că "favoriza desvol­
tarea învăţăturei, dând lefi minunate dascalului de limba greacă
care învăţa pe copiii nobililor gramatica, retorica şi filosofia" 106.
Unul din aceşti dascali era pe la 1687 tot acel Ieremia Cacavela
pe care '1 găsim apoi trecând în Moldova la Constantin Cantemir
El traduse după îndemnul lui Brancovanu în 1689 în limba
greacă modernă cartea de istorie a lui Plaiina : "de vita sum­
morum pontificum" 107.
Mai trăii la curtea lui Cantemir şi medicul erudit Andrei
Liciniu precum se ştie Miniot pe care Cantemir îl trimite în
solie la împăratul Leopold.
Dacă însă Şărban Cantacuzino sprijini după cât se vede
cel întăi în chip oficial învăţământul grecesc, Constantin Bran­
covanu îl aduse la o înflorire aşa de puternică, precum el de abia
mai . ajunse pe timpurile cele mai strălucite ale culturei fanariote.
Reorganizatorul şcoalei greceşti din Bucureşti fu vestitul
dascăl Seoastos Chimenitul, chemat de Brancovanu în 1689,
probabil după ce Cacavela îl părăseşte, ducându-se la Cantemir.
Sevastos era originar din Trapezunt, învăţase atât în Constan­
tinopol cât şi în Italia şi fusese dascal la şcoala greacă din ca­
pitala împărăţiei otomane. Chemat în Bucureşti, Sevastos pre­
feră leafa însămnată o�rită lui de Brancovanu, la cei 200 de
lei pe an pe care-i primea de la embaticurile unor biserici din
10' Operile lui Cantemir, ed, Acad. Rom. V, p. 45-46. Scrisoarea lui
Cacavela este redată de Cantemir în româneşte. De şi dascălul grec ştiea pro­
babil ceva româneşte, de oare ce Cantemir îi trimite tocmai o scriere românească
a lui, totuşi credem că textul scrisoarei lui Cavavela a fost grecesc, pus pe ro­
mâneşte de Cantemir, din pricina identităţei stilului ei cu acel al scriitorulni ro­
mân. Asupra dăscăliei lui Cacavela în Moldova .rnai vezi l:&&a. 1. c. p. 383
IIaltall6ltooAoo Bpstoo, N iOSAA-qYtl<.-1J <PtAOAOjta, 1, p. 202.
10' VoI. VII, p. 139.
106 net Chiaro, Sulie modernerivoluzioni delia Valachia, 1718, p. 144
Comp. Engel, Geschichle der Walachey, p. 329. Genealoqia Cantactulnilor original.
p. 315 spune şi ea că "Şăr ban Cantacuzino făcu întăi şcoala elinească în Bucureşti
care până astăzi(1787) se ţine cu cheltuiala. dlnvrsterle".
. 10' Xenopol şi Erbiceanu, Serbarea şcolară de la Iaşi, Iaşi, 1885, p�·397.,
No. 22. Adaogă Ert.iceanu 1. c. p. 150 (10\
[241]
MISCAREA I,1TERARA
�41
'Marmara 108. Brancovanu el însuş adânc cunoscător al litera­
turei eline ţinea în cea mai mare onoare pe învăţatul dascal,
punându'l să şadă mai sus decât toţi boierii 109.
Boierul învăţat, mai mic în rang decât ceilalţi de oarece
era numai stolnic se bucură totuşi de favoarea protocatedriei
adecă avea dreptul de a avea rândul asupra tuturor boierilor.
Pe atunci patriarhul ecumenic Calinic înfiinţând şcoala cea
mare patriarhală din Constantir opole, Domnitorii Moldovei şi
ai Mu nteniei ieau asupra lor întreţinerea catedrei de filosofie
şi literatura, cel din Moldova dând 500, Brancovanu 1000 .... 1l0.
Cât timp dăscăli în Muntenia, dela 1689-1702 data mor­
ţei sale, el desfăşură o însămnată activitate literară, alcătuind
Q mulţime de scrieri din care s'a păstrat mai multe exemplare
manuscrise lU. Pe lângă el mai figurau ca profesori Ioan Comnen
care devine mai târziu mitropolit al Dristrei sub numele de
Filoteiu; el propune ştiinţele fizic o-matematice dela 1689-
1700, fiind tot odată şi protomedicul domnului; Gheorghe Maiota
profesor de limba latină şi învăţător al fiilor lui Brancovanu
dela 1690-1710; Gheorghe Ipomeneu trimis de. Brancovanu în
Patavia pentru a studia medicina şi petrecând după aceea în Bu­
cureşti, Gheorghe Trapezundiacul profesa la Academie Pana­
qhiot Sinopeos dascal în şcoala domnească între anii 1697-1710,
toţi aceştia mai fiind şi ajutoare la tipărirea cărţilor greceşti
-de cătră marele director, censor şi corector al tipografiei, mai
târziu (1705)' mitropolitul Antim Ivirianul P". Renumele şcoalei
Brancovanului era foarte mare. O descriere a ei contimporană
10' l:ciil-a 1. c. p. 377 In 1687 Sevastos încă nu părăsise Constantinopolea.
Vezi o notiţă în greceşte pe un manuscript, d- po. tică şi de gramatică a lui Se­
vastos, care se află în biblioteca tacultăţlei de teologie din Bucureşti, No. 20:
"Cel mai mic Între studioşi şi care ţi-am fost ţie (lui Hrisant Notara) profesor,
de şi eşti nobil însă nu ai fost profesor. (Subsemnat) Seoastos Trapezunlul 1687
Noemvrie în Constaniitiopole": In o a doua notiţă pe acelaş manuscript găsim
:,insemnat să .. s'au prescris această carte prin mâna lui Sevastos Trapezuntul
-Chimentul ce au fost intăiul profesor al ţroniistiriului (colegiu) Unqroulabiei În
'Bucureşti pe timpul hegemoniei prea piosului şi prea gloriosului domnitor a toată
Ungrovlachia domnul domn Constantin Basarab Brâncovanu, 1699 Oct. în '11".
Intăiul profesor trebue înţăles în rang, nu în timp.
,.0 Constantin Dapontes Catalogul 'oamenilor insămnaţi publicat cu tra­
-ducere română de C. Erbiceanu, Cronicari greci care au scris despre Români în
-epoca Fanarioţilor, Bucureşti, 1890 .. p. 203. Comp. Geneoloqia Cantacuzinilor ed.
N. Iorga p. 292. Că Brăncovanu -ştiea greceşte vezi un raport al dragornanulul
.Alois Volde cătră Eugeniu de Savoia, 6 Aug. 1708: ,,(il principe di Vallachia)
.si spiego con chlara voce in lingua greca". Hurm, Doc.VI, p. 69.
HO Ath. Comnen Ipsilanti 1. c. p. 447.
111 Asupra activităţei literare a lui Sevastos Chimenitul, vezi Erbiceanu,
.. Cronicarii greci, p. XXIV-XXV.
H2 Status praessens ecclesiae graceae in quo etiam causae exponuntur cur
Graeci moderni novi testamenti editiones în graeco-barbara lingua. factae ac­
-ceptare recusent etc. ab Alexandro Hellado natione graeco, impressus 1714',
;p. 12-13. Comp. Erbiceanu, Cronicarii greci, p. XXVI. .
A. D. Xenopol. Istoria Românilor - VoI. VIII.
16
[242]
242
ne spune că "nu ar fi de mirare dacă 'şi da titlul de-Academie,
căci ar fi pe lângă ea doi profesori de filosofie şi teologie, afară
de espicop, şi doi hipodidascali care se numesc magistri pe la­
tineşte. Mai sunt apoi şi trei medici ai domnului (tot profesori),
din care cel mai nou este un Italian care au venit în locul lui
Comnen. Numărul învăţăceilor trece adese ori peste. 200" 113.
Cât de temeinică era mai cu osebire învăţătura limbei greceşti,
se vede de pe aceea că ucenicii români erau în stare' să ţină cu­
vântări în public şi înaintea domnului, în această limbă, precum
între alţii Şărban Cantacuzino fiul marelui vistiernic care ro­
steşte o asemene cuvântare în ziua sfântului Atanasie 5J Iulie
1697, în sala domnească după liturghie 114. Altă cuvântare a­
supra martirului Ştefan găsim tipărită în 1701 de fiul lui Con­
stantin Brancovanu, Ştefan 115. Mai aflăm apoi şi poezii făcute
spre' lauda domnului de elevii cii-a Academia domnească a Bu­
cureştilor Ungro-Vlahiei l:16•
Nu nu mai însă prin şcoala grecească se ilustră domnul
Munteniei ci şi prin tipografie. Asupra acestui lucru ne spune
Helladius contimpuranul său că în Grecia nu se aflau tipografii
.pe acel timp şi. că numai Cu mare greutate, din pricina prigo­
nirilor turceşti, călugărul Metaxa izbuti a aduce în anul 1627"
din Anglia o tipografie în ConstantinopoleP". După cât se vede
însă această nu ţinu mult, de oare ce găsim pe timpul lui Vasile
Lupu pe Greci "rugându-se de domnul Moldovei ca să. facă în
Iaşi o tipografie pentru Greci, oraş. ce ar fi mai îndepărtat de
Turci. Lupu şi corespunde dorinţei lor înfiinţând tipografia
în care se tipăresc mai multe cărţi, fără a se arăta anul şi locul'
ediţiei, ca să nu deştepte pe Turci. Moldova .însă fiind prădată
de Tătari şi principele plin de datorii trebuind să fugă, nici umbră
din acea tipografie nu a mai rămas", păstrându-se numai ti­
pografia românească care ar' fi subsistat până pe timpul când
scriea Helladius, după 1714118• Grecii însă găsind în curând'
113 Heladius, 1. c. p. 17: "Neque mirum est Bucurestium acaderniam vo.·
cari ...... Numerus studiosorum quandoque CL, quandoque CC superat" ..
114 Xenopol şi Erblceanu, Serbarea şcolară, p. 395 No. 16.
115 Reprodusă de C Dapontes, în Catalogul istoric al Românilor C. Er­
bie ea nu, Cron, greci, p. 174-181.
116 Xenopol şi Erbiceanu 1. c. p. 387, Nr. 4: 01 €v Booy.oops'tt<p 't'iJ<;:
'Oonpo�),cxXtcx,; cxOS-sv't�)t-l],; 'Axcxasp.tCX'; ,!,OL'tL'tot".
117 Helladius, Slatus ecc/esiae, p. 1: "Notum enim exploratumque omni-·
bus doctis ac eruditis est; totum orientum ac ipsam universam Graeciam prorsus.
carere typographarum prelis". Asupra tipografiei aduse de Metaxa, vezi p. 4.
118 Helladius, p. 9-10. Cartea cea mai de samă grecească tipărită pe
timpul lui Vasile Lupu poartă titlul redat de Helladius în latineşte: "Episto­
lae ad diversas Graecorurn ecclesias Meletii Patriarchae Alexandrini quibus­
controversiaenonnulae ejus tempestatis solvuntur", tipărită în format în 4°'
cu Caractere petit-arrtlqua (p. 10). De şi Helladius nu numeşte pe domnul Mol­
dovei, arătarea 'lui că el a fugit din Moldova; care a fost tot odată prădată de­
Tătari se rapoartă la Lupu. Şi Cantemir, Dese. Mold. p. 153 spune că "Vasile,
[243]
MIŞCAREA LITERARA
241
un sprijin şi în Muntenia nu, lipsesc de a întemeia şi aici o ti­
pografie trebuitoate pentru răspăndirea scrierilor lor, Şărban
Cantacuzino care înfiinţază şcoala grecească în Muntenia, face
şi o tipografie grecească în care se tipăreşte între altele Mer­
cada, istoria unei evreice botezate şi măritate după un Grec
din Valahia, poemă scrisă în versuri 119, După Cantacuzino, Bran­
covanu care desvoltă încă mai mult aşăzămintele greceşti în­
temeiate de înaintaşul său" precum adusese pe Sevastos Chime­
nituI pentru şcoală astfel chiamă în 1690 din Constantinopole
pe Antim Ivireanul pentru, a întări tipografia, care şi ie sub con­
ducerea lui o desvoltare extraordinară, ajungând să producă
tipărituri în toate limbile orientului creştin: româneşte, gre­
ceşte, slavoneşte şi chiar arăpeşte 120, TipografiiIe din Muntenia
erau mai ales un puternic instru,ment de propagare a creştinis­
mului, întru cât toate cărţile tipărite în ele pe socoteala dom­
nului erau împărţite gratuit pe la închinători pentru, întărirea
credinţei 121, Odată însă cu religia creştină se răspândea şi cul­
tura grecească tipărindu-se în acele tipografii şi alte scrieri decât
cele religioase ale învăţaţilor greci 122.
In 1708 Brancovanu pentru a asigura în chip trainic exi­
stenţa aşăzămintelor sale culturale, le dărueşte prin un hrisov
suma însemnată de 30.000 de galbeni din banii pe care îi avea
depuşi la banca din Veneţia, cu condiţie ca acest capital să ră­
mână acolo stătător, iar din dohânda lui de 900 de galbeni să
se dee la 3 preoţi lei 100 pe an, la un cântăreţ lei 100, la 2 diaconi
lei 50, la un aprinzător de candele lei 20 şi la 2 dascăli care
Albanul ar fi intemeiat in Moldova o tipografie grecească". Helladius greşeşte
-când spune că nici umbră din tipografia Lupului nu a mai rămas. Se constată
tipărirea de cărţi greceşti şi anume cu indicarea locului "în Cetăţuia din Iaşi"
'Şi a anului tocmai pentru epoca intermediară între Vasile Lupu şi timpul când
scriea Helladius. Aşa se află combaterea propoziţiilor clericilor papali şi a prl­
matului papei de Nectarie patriarhul Ierusalimului care poartă astfel data şi
locul tiparului: ,,'t01to&sratJ. v5v 1tpWtov olV tlfj as�aatJ.[tJ. 1tatpt'xpXt1t4j tWV &jtWV 1tal
iv36�wv 1ttJ.l 1ttpwt01tOPOI.€WY 'Attootol.WY 't'ij 1t1ttootJ.Sy'tJ T(wtCobta. 1ttJ.ta eo q;X1t�
(1682) �'tot 'toi> };w't'tJp[OY h tJ.'tJvl 'Iooi,.[<jl, €v rtao[<jl oiJc; Mol.3a�la .. ". Xenopol şi
Erbiceanu, 1. c, p. 375, No. 6. ° scrisoare a unor călugări din Liov către Sof­
ronie Pcciatckt din 17 Fevr. 1642 care scrisoare se află la biblioteca din Kiev spune
'că Vasile Lupu ar fi cerut de la ei .
119 Hella dius, p. 11.
12. Headius, p. 12-13 şi 17: "Libros ecclesiasticos etiam in lingua ara­
.blca anno MDCC una cum N. et V. Testamenti cura patriarchae Antiochiae
Bucureşti prodierunt". Cf. Biografia mitropolltulul Antim Ivireanul de episco­
!pul Melhisedec in Didahiile ţinute in Mitropolia din Bucureşti de Antim Ivi­
rea nul 1709-1716, Bucureşti, 1888, 1, p. VI şi urrn.
121 Helladius p. 20: "Omnes hos libross quos supra dixlmus gratis chris­
tianis distribuntur quare in purimis eorum subscriptum constat: ,,3t3WY'tat Xa­
;Piop.a 'torc; iboi�tOt Xpto'tttJ.Yi)tC; itc; cJ.>oXt1t�Y ,w'f'�l.stay ••
122 Aşa patriarhul Gherasim al Alexandriei roagă prin o scrisoare pe Con­
stantin Brâncoveanu să-i tipărească o retorică. Scrisoarea reprodusă în catalo­
,gul lui C. Dapontes, în C. Erbiceanu eron. greci, p.99.
[244]
244
ISTORIA ROMANILOR'
se află la şcoala domnească la Sf. .Sava din Bucureşti lei 300.
şi anume 200 celui mare şi 100 celui al doile, care să înceapă a
primi această leafă dela 1 Septemvrie 1708123•
Tot atunci Brancovanu pune 'să reîntocmiască clădirea
şcoalei din Mână stirea Sf. Sava, aşezând în zidul ei o inscripţie
amintitoare în 20 Iulie 1709 în care, spune că Domnul făcuse
şi alte case si tocmele ca să fie şcoale de învăţat carte, întru
pomenirea veşnică a numelui său 124.
Faţă cu O activitate atât de spornică pe tărâmul culturii
greceşti, nu trebue să ne mirăm dacă lui Brancovanu îi merse
vestea că ar fi grec,.cum o spune în mai multe rânduri, după
execuţia lui, ambasadorul Olandez. Aşa când ambasadorul ra­
portează după ruşinea făcută Brâncovanului de a-l fi preumblat
în cămaşă prin mahalaua grecească, el adoage v.iunde stau frun­
taşii grecilor compatriotii lui". Aice ambasadorul adaoge că "a­
ceastă aspră execuţie va sluji de groază. şi exemplu celorlalţii
greci care ocârmuise Ţările Moldovei şi Munteniei şi le vor 0-
cârmui de acum înnainte" 125.
Efectul întărirei culturei greceşti în ţările române se văzu
în curând: întâlnim în perioada pe care am studiat'o mai mulţi
Români cunoscători ai limbelor greceşti atât nouă cât şi veche­
mai întâi chiar principii cei maiînsămnaţi ai acestui timp, Bran­
covanu şi Cantemir, iar ca persoane bisericeşti mitopolitul Var­
lam al Molodvei şi Ştefan al Munteniei, dintre care acest din
urmă îndeamnă pe călugărul Daniil Panoneanul să traducăpra­
vila cea mare, după ce cercetează el însuş mai multe colecţii
de canoane, înlătnrând pe cele tipărite de teama ereziilor ce
ar fi putut conţinea, şi oprindu-se la culegerea manuscriptului
a lui Alexie Rodinul, critică şi alege ceea ce dovedeşte că mitro­
politul Ştefan era cunoscutor al limbei greceşti vechi, acea a
tuturor acestor culegeri 126 de asemene cunoşate limba greacă
şi Mitrofan episcopul Huşilor. Dintre boieri ştieau greceşte în
Muntenia Constantin Stolnicul Cantacuzino moşul Brancova­
nului, marele învăţat român care între altele ştiea cu de: ăvâr-«
şi re limba. elină. .Mai erau Mihai spatarul fratele stolnicului
Constantin de asemene om învăţat prin ţări străine, cunoştea
geografia şi architectura, întemeiază în Bucureşti spitalul Colţ ea
123 Condica logofeţiei Brancovanului, needită la Arhiva Slatuluip. 841'
Se vede că Cecca din Veneţia nu dădea decât 3 % dobândă pe an. Aceasta ne-o­
şi spune Dapontes în Catalogul său Erbiceanu Cronicarii greci, p. 172 că : "stră­
nepoţii lui Brancoveanu ieu până astăzi de la banca Veneţlei din banii depuşi
de domn, procente de numai 3 %, 60 de pungi" .
• 124 N. Iorga, Ist, lit, rom. în sec. XV 111, 1, p. 39.
125 Iorga. Dac. Brâncooeneşti, p. 144 şL148 .... comp alt raport care dă lui;
Brâncovanu acea şi calificare de grec, citat de N. Iorga, în Ad. Acad. Rom. IIL
Tom. XXXI, 1909, p_ VIII.
126 VoI. VII, p. 139.
[245]
MIŞOA�EA 'LITERARA.
245
şi mai multe mânăstiri în Muntenia, precum: Râmnicul, Sinaia,
Zitireciul peste Olt şi altele. MateiCreţulescu care, în testa­
mentul >" său din 1719, amestecă fraze greceşti în frumoasa
lui limbă românească şi dispune a se da Domnului Munteniei
Neculai Movrocordat frumosul şi scumpul său atlant de geo­
grafie pe care-I cumpărase la Viena cu 48 de zloţi; împarte între
băieţii săi "cele 124 de cărţi filosofeşti, gramaticeşti, politiceşti,
bisericeşti, latineşti, elineşti, italieneşti iproci", cumpărate de
el când fusese la Viena, şi dispune că femeea lui Zoiţa să îngri­
jiască de învăţătura fiilor săi micii Iordăchiţă şi Matei, pe­
depsindu-i (rrcxloEvO), greceşte=a învăţa) cu învăţătura lim­
bilor latină şi italiană "pentru, ca numele lui să fie slăvit la curţile
cele mari". Apoi cronicarul Radu Greceanu, şi fratele său Şăr­
ban precum şi Şărban Cantacuzino. In Moldova Evstratie lo­
gofătul dat ca traducător al cărţei de învăţătură a lui Vasile
Lupu; Ilie Stolnicul bărbat învăţat ce cunoştea logica lui Por­
firiu şi Aristotel şi "sofist desăvârşit" cum îl numeşte Cantemir;
spatarul Neculai Milescu 128. Se întâlnesc foarte des fraze. gre­
ceşti intercalate în textele române ca în testamentul lui Matei
Kreţulescu 129.
Unii din amatorii de cultură grecească nu şi-o însuşise
pe deplin şi comiteau greşeli de ortografie şi de limbă când scrieau
greceşte. Aşa mitropolitul Dosofteiu scrie cu mai multe lipsuri
cuvintele "smeritul Dosofteiu mitropolit Moldovei" pe un ma­
nu,script al sintagmei lui Vlastari, şi tot el scrie cu multe gre­
şeli rânduiala spovedaniei care cuprinde 6 file din acelaş ma­
nuscript 130. Alăturea cu necărturarul în limba grecească mi­
tropolit Dosofteiu vor fi fost şi alţii poate mulţi. Astfel mai
găsim o copie a mineelor lunei lui Noemvrie, scrisă cu o mulţime
de greşeli de un necunoscut 131. Invăţătura sistematică a limbei
grece încă dinaintea de epoca fanariotă se constată în chip văzut
din manuscriptul unui şcolar din anul 1709, în care între altele
se află traducerea În limba ap1a a Olintiacelor lui Demosten.
Tot aşa în manuscriptul care cuprinde cuvântările ţinute În
127 Testamentul. lui Matei Kreţulescu, publicat de N. Iorga, în Doc,
privitoare la familia Cantacuzino, p. 198 şi 211.
12, Pentru Constantin Stolnicul veni Genealogia Cantacuzinilor, origlnal;
p. 317-319 şi VoI. VII, p.189 Mihai spătarul Genealogia p. 375. Şărban Can­
tacuzino este acel ce au ţinut discursul de laudă pentru Brâncovanu (Mai sus
p. 227). Mateiu Creţulescu sârguitorul elev al academiei greceşti de la care au
rămas mai multe lucrări. Vezi Xenopol şi Erbiceanu, Serbarea şcolară de la Iaşi;
p. 392 No. 16 şi p. 396, No. 17 şi 18. Radu şi Şărban Greceanu, vezi mai sus p.
215 Eustratie logăfătul VoI. VII, p. 139, Ilie Stolnlcul, Cantemir Istoria ieroqti­
ficiJ ed. Acad. p. 64. Spătarul Neculai Milescu, mai sus, p. 201.
, 12. 1687 Uricarul, IX, O. 131 ; 1666 Doc. Caniacuzinilor, p. 69; 1684 Ibidem
p. 110; 1691 Ibidem, p. 154; 1727 Ibidem, p. 215-217 ...
, •• Xenopol şi Erbiceanu, Serbarea şcolară, P. 374, No. 2.
,., Ibidem, p, 379, No. 25.
[246]
246
ISTORIA ROMANILOR
onoarea Brancovanului, găsim şi interpretări juxta-lineare din
stagiritul şi din canonul Botezului făcute de elevul Mateiu Cre­
ţulescu 132.
Cu cât se înrădăcinase Grecii şi cultura lor în ţările ro­
mâne, cu atâta ele devineau tot mai mult centre de cultură gre­
cească. Grecii neputându-şi răspândi gândirile şi ideile din pro­
priile lor ţări, găsesc în Muntenia şi Moldova un tărâm mai puţin
expus prigonirilor otomane, din care puteau lucra pentru, în­
tărirea şi lăţirea religiei lor, singura formă în care se mai sileau
să mănţină stăpânirea asu,pra popoarelor împărăţiei otomane.
Dărnicia şi proteguirea pe care toţi călugării şi învăţaţii greci o
găsiau pe lângă domnii ţărilor române, atât pe lângă cei de ori­
gine greacă cât chiar lângă acei Români, înlesnia încu,ibarea
tot mai temeinică a culturei greceşti în sânul poporului român.
a câtime nenumărată de cărţi greceşti eşi din tipografiile mun­
tene şi moldovene, prin care Grecii apărau dogmele ortodoxe
contra încercărilor de surpare făcute de călugării catolici chiar
şi în domeniul Răsăritului, mai ales prin călugării lor din Ieru­
salim. Aşa am văzut mai sus cartea lui Nectarie pentru comba­
terea primatului papei. Neculai Cheramevs dascăl grec din Iaşi
alcătueşte de asemene două scrieri de polemică religioasă ve­
stite pentru acele timpuri, altă combatere a primatului papei
şi o răspingere a nedreptelor calomnii 133. Cea întâi tipografie
de cărţi greceşti în Moldova fu înfiinţată de Duca Vodă în mâ­
năstirea Cetăţuia. Din această tipografie iesă pe lângă cărţile
citate şi altele sprijinitoare ale ortodoxismului, precum scrierea
lui Simion Tesalonicul contra ereziilor în 1683 a lui Maxim
Peleponezianul manual contra Latinilor 1690, combaterea lui
Sirig din 1690134•
Tot pe atunci întâlnim şi mai multe cărţi tipărite în Ve­
neţia, însă cu cheltuiala domnilor greci ce stătură pe tronul
ţărilor române. Astfel Epitomele istoriei universale de fraţii
Glichi şi Neculai Leondari 1677, dedicată lui Antonie Ruset
domnul Moldovei, în prefaţa căreia se spune că : "ţie ţi se cu­
vine luminate doamne dedicaţia acestei cărţi, pentru că eşti
nu numai de o îndurare dumnezească dar şi de însuşiri minunate
pentru un bun ocârrnuitor. Ca apărător al gloriei Romeilor (Gre­
cilor) te vestesc fiii sfintei biserici ortodoxe orientale şi obşteşte
într'un glas te proclamă" 135. Altă carte tipărită tot în Veneţia
"" Ibidem, 345 No. 16.
'3' �&,'joa 1. c. p. 323.
'34 Ibidem, p. 381. Cea dintâi carte ieşită din tipografia Cetăţuiei este a
lui Nectarie : Despre suprematia papei 1682 N. Iorga, Ist. Lit, Rom. În sec. al
XVIII, I, p. 22 nota 1.
135 'Emtof1� t9J_ [sp01\oof1t1\9J� totoplw;. 1677, 'Eysol't]o't]. Erbiceanu in
Revista teologică, III, p. 248.
[247]
MIŞCAREA LITERARA
247
în 1684, Epitomele istorice de mitropolitul Monemvarini, e
dedicată lui Gh. Duca Voevod "domnul Ungro-Vlahiei, Craiovei
şi altor părţi, gloria gintei elenice, onoarea tronului, renume ne­
muritor al demnităţei prezente şi coroană a toată Ungro-Vlahia'
scriere ce conţine între altele şi o schiţa re a întâmplărilor ţărilor
române sub Petru Schiopult'".
In Muntenia întreagă activitatea tipografică se învârti în
jurul unui singur nume, a meşterului tipograf Antim Ivirea nul ,
care este apoi numit pe rând egumen al Snagovului, episcop
de Râmnic şi în sfârşit mitropolit al Ungrovlahiei de cătră Con­
stantin Brancovanu. Inălţarea lui în vredniciile eclesiastice nu'I
făcură nici odată să'şi părăsască vechea lui îndeletnicire, şi cu
cât el se urcă în treapta ierarhiei bisericeşti cu atâta el se deda
cu mai mare râvnă la tipărirea cărţilor.
Tipărirea de cărţi în limba arăpească, făcută atât în Iaşi
în mână stirea Cetăţuia cât şi în Bucureşti de cătră Antim, în
mănăstirea Sneagovul avea de scop a sprijini propagarea creş­
tinismului Între mai multe popoare din Asia de această limbă"
din eparhia patriarhului Antiohiei, pentru care ele se tipăriră.
Deşi această limbă nu era cunoscută de zeţari, care erau cei mar
mulţi. Români, totuşi este de admirat nu numai exactitatea
reproducerei tipografice dar chiar şi frumuseţa ei" 137. '
Dintre tipăriturile muntene însămnăm slujba cuvioasei
Paraschiva 1692, Evanghelia elinească şi românească 1693,
Psaltirea lui David 1694, discursul cătră Constantin 1697, tra­
tatul despre cele 3. mari virtuţi, credinţa, speranţa şi iubirea,
de Visarion Macri 1699, Psaltirea 1700, Proschinitariul muntelui
Atos 1701, cuvântările lui Sevastos Chimenitul 1701, cuvântul
cătră Ştefan 1701, cuvântul cătră prea curata fecioară 1703,.
învăţăturile dogmatice ale lui Sevastos tipărite după .moartea
lui în 1703, vieţele paralele ale lui Plutarc 1704, Tomul hucu­
riei 1705 etc. 138
rac B�ph[OY ;Cl�op�ltby 0100 H:p(j�a�ot M"tjtP01tOA['tOD Moysfl-p().().l(X� ÂOpo&�o!}o
EvstohJ0"tj, 1684. Domnia lui Petru Schiopu a fost publicată în traducere de C,
Erbiceanu, în Revista teologică, III, p. 252.
137 �a&(). p. 382, 385 şi 413. Emile Picot, Notice sur Anlhime d' luir
în Nouveaux melanges orientaux, mernoires, textes et traductions publies par
les professeurs de I'ecole speciale der langues orientales vivantes il l'occasion
du 7-me congres international des Orientalistes reuni il Venise en Septemvre
1886, Paris 1886, p. 521 şi urm. Dintre tipăriturile arabe •... din Muntenia amintim
Ceaslovul tipărit greceşte şi ara peşte în 1702 şi Liturqia qreco-arabă cu o notiţă
de Const. Stolnicul Cantacuzino. Vezi 1. Bianu "Din cărţi vechi", în Prinosul
Siurdza p. 190.
18. Patriarhul Dosofteiu, autorul cărţei T0fl-0� ,,"(().1tYJ<; cere iertare de la
cetit ori pentru greşelile ce ar întâmpina "fiind că zeţarul ar fi de altă limbă",
Erbiceanu în Revista teologică, IV, p. 143. Nu putem însă a!ţmite împreună CUl
Picot, 1. e. că nici -Antim nu ştie a ară peşte.
[248]
248
ISTORIA ROMANILOR
Antim Ivireanul fiind însă originar din Georgia, se în­
grijeşte după ajungerea lui în scaunul mitropolitan a lăţi creş­
tinismul şi în patria lui. El trimite în Caucaz pe ucenicul săul
cel mai de frunte, Mihail Stefanovici TransiIvăneanul, care pune
să se tipărească acolo biblia în limba georgică în anul 1711. La
sfârşitul ei se citeşte următorul epilog în limba română scrisă
cu caractere georgice :
"Precum cei străini doresc moşia să-şi vază când sunt
într'altă ţară de nu pot să şază, şi ca cei ce pe mare bătuţi de
furtună, roagă pe Dumnezeu de linişte bună; aşa şi tipogra­
fii de cărţei sfârşire, laudă ne'ncetată dau şi mulţămire" 139.
Faţă cu o activitate atât de însemnată literară pe tărâmul
grecismului şi în care numai prin excepţie se mai întâlneşte câte
o tipăritură slavonă, este învederat că slavonismul trebuia să
se piardă aproape cu totul. De aceea lucru caracteristic pentru
triumful culturei greceşti, pe când până atunci traducerile se
făceau numai din limba slavonă, dela Matei Basarab şi Vasile
Lupu înainte ele se fac exclusiv numai din acea grecească, limba
străină care capătă precu,mpănirea culturală dela jumătatea
veacului al XVII-le înainte şi care devine în curând limba curţei
a bisericilor avute şi a societăţei înalte şi mai cultivate. Când
vin Fanarioţii, ei nu au decât de clădit mai departe pe o temelie
aşternută lor încă de domniile ce fusese mai înainte.
Brancovanu ţinea însă lângă el şi elemente culturale din
apus de care avea nevoie, fie ca medici pentru căutarea să­
nătăţii, fie ca secretari pentru corespondenţa latinească şi ita­
lienească cu curţile străine. Printre medici cităm pe Iacob Pi­
Iarino italian, urmat apoi de Bartolomeu Ferrati. care era şi
arheolog, Secretarul latin al Domnitorului era unul Nicolo Folos
de Wolf, iar pentru Iimbele celelalte italia nul Del Chiaro care
:scrise o carte foarte interesantă asupra Munteniei 140. .
S'au păstrat în Bucureşti două exemplare din această
Evanghelie, tipărită în 1710 la Tiflis, acelea oferite de Antim
Domnitorului; cu dedicaţie scrisă şi purtând subscrierea însăşi a
lui Antim în următoarea frumoasă şi .însărnnătoare cuprindere:
.. ,Aciastă sfântă(�arte (Evanghelia) iaste roada ce nouă, care
pământul Iverilor, adăpându-să din râul. împărăteştilor sale da­
ruri întru acest au a odrăslit, luând şi acest pământ norocire
să se îmbogăţască cu tiparele limbi sale - precum cu tiparele
arăpeşti s'a îmbogăţit Aravia, cu cele elineşti Elada, şi cu cele
româneşti Ungro-Vlahia, mulţămită o aduce Ia Măria Ta, ca şi
celelalte trei eparhii; de vreme ce credincioasa şi creştinească
.şi mare însufleţire a stătut a fi râul cel cu curgerile de
139 Picot 1. c.
140 Dovezile în N. Iorga. Istoria Lit, Rom. În sec. al XVIII-lea, 1, p. 41-42
[249]
MIŞCAREA LITERARA
249
aur dintru carele au curs aceste patru izvoare, ale Rumânilor,
ale EIinilor, ale Arabilor, ale Iverilor tipare, -- asemene râu lui
celui dintâi al grădinii desfătării, dintre care au eşit cele patru
râuri Fison, Gheon, Tigr şi Efrat, iară adăpările tiparelor care
cunosc începătura din viteijească-ţi voinţă dau pretutindeni
stătătoare şi veşnică rodire.
Şi pentru aceasta va rămâne Măriei Tale şi slavă şi po­
menirea nemuritoare, de vreme ce este izvorul şi pricina acestui
bine" 141.
'41 J. Bianu, 1. c. p. 193-194.
[250]
• ·',1 •
ADAOSE SI INDREPTARI
,
Eu Elina, fata răposatului Şarban Voevod şi a doamnei
!Elinei, care am fost jupăneasă răposatului Constantin Canta­
,cuzino vel post., adeverez cu această scrisoare a mea pentru că
.ajungând eu la vârsta băti âneţelor cugetat-am din inima mea
cătră prea bunul Dumnezeu ca să călătoresc cătră Ierusalim
.să mă închin acolo sfântului loc unde au fost îngropat prea­
.curat trup al sfinţiei sale, să plâng mulţimea păcatelor mele.
Drept aceia fiind eu gata asupra purcesului, am chemat pe toţi
-cei dela inimă a mea iubiţi copii Constantin, i Mihaiu, i Mateiu,
i Iordache, dându-le poruncă şi învăţătură precum să cade tu­
turor celor ce iubesc fii lor, poruncindu-le a păzi toate câte sânt
scrise aici mai jos.
Intăi fiii miei să vă îmbrăcaţi cu frica lui Dumnezeu şi -a
.celuia unuia să slujiţi şi lui să vă închinaţi, şi să iubiţi unul pre
.altul, Iăcuind Într-o dragoste frăţescă după cum stă zis că unde
vor fi fraţi adunaţi în numele meu, acolo sânt şi eu prin mij­
locul lor. Şi iar cine va lăcui cu dragoste în mine voiu lăcui şi
eu într-însu]. Că unde este dragostea acolo este şi pacea. Drept
.aceia fiii mei să lăcuiţi toţi împreună ca cum aţi fi într'un suflet,
.să nu se despartă unul de altul nici cât, că să cinstească cel mai
mic pre cel mai mare cum se cade. Aşijderea şi cel mai mare
.să iubească pre cel mai mic, după cum este zis: iată acum ce
.este mai bine şi mai frumos decât a lăcui fraţii împreună. Drept
.aceia dragii mei fii iată că aleg din mijlocul vostru pre fiul mieu .
Constantin, supuindu-I a fi în locul mieu ispravnic, adecă să
aibă el voe a căuta casa mea şi de toate satele şi.moşiile şi ţi­
.ganii mei, veri câţi vor fi, au, de moşie au de cumpărătoare;
numai el singur să aibă a porunci tuturor câţi se vor afla supt
-oblaştia casei mele, şi să iee sa ma părcălabilor şi de dânsul să
asculte toţi. Aşijderea şi ce ar fi venitul casei, adecă dela Eate,
moşii ţigani, mult puţin ce ar fi, el să strângă şi dintr'acest venit
'să aibă a plăti datoriile câte au mai rămas, însă cele făcute pentru
-casa noastră. Şi plătindu-se, tot ce ar mai rărnânea, să se strân-
[251]
ADAUS.,; ŞI ÎNDREPTĂl\I
251
gă tot la un loc punându-se în socoteală bună, până ce ar da Dum­
nezeu să mă învârtejesc din calea ce am purces. Atunci iar cu
socoteală se vor face toate precum se cade. Pentru aceste toate
poruncesc vouă, iubiţilor mei fii, Mihaiu, Mateiu şi Iordache,
legându-vă cu mare numele lui Dumnezeu, ca de acum înainte
să aveţi a asculta toţi de al vostru frate mai mare Constantin,
să-I cinstiţi şi să vă plecaţi; că fiul meu Constantin, în urmă
nevoii care au tras pre zilele lui Grigorie Voevod, strângându-ne
toţi care dupre unde am fost izgoniţi, şi fiindu-ne casa rămasa
de toate şi căzută la mare datorie, atunci am ales şi am pus pre
dânsul de au căutat de toate nevoile casei. Mai vârtos în zilele
Ducăi Voevod, când am căzut la a doua nevoie încă fiind domnia
la Cocorăştii de Grind. Atunci o sa mă de coconi au scăpat la
Ardeal; iar Constantin au rămas aici la mare grijă, supuindu-se
la toate trebile casei în tot felul, de au ţinut moşiile şi au plătit
datoriile şi multă folosinţă au cunoscut pentru dânsul de au slu­
jit casei şi fraţilor lui cu dreptate de atunci până acum. Aşij­
derea şi de acum înainte încă l'am pus şi l'am lăsat ca să caute
de aceste toate câte scriu aici mai sus. Iar de mi să va tâmpla
dela Dumnezeu moarte în calea ce merg, care este de obşte tu­
turor, atunci voi aceşti 4 fraţi şi cu nepoţii miei, feciorii lui Dră­
ghici spătariul cu mare înţălepciune să vă strângeţi toţi la un
loc de taină, să alegeţi din oamenii casei noastre sau din prie­
tenii noştri unul sau doi, să fie oameni buni şi cu frica lui
Dumnezeu şi să facă împărţala satelor, moşiilor, ţiganilor, însă
5 părţi mari, veri câte vor fi, multe, puţine; însă osebit din
scaunul caselor Mărgininesc, împreună cu Filipeştii şi cu moşia
Surcile dela Bălţaţi şi dela Călineşti şi dela Cucleş. Aceste toate
să aibă a le ţinea numai 4 fraţi: Constantin, Mihaiu, Mateiu
şi Iordache. Iar doi fraţi ce au fost mai mari, Drăghici şi Şarban,
să nu aibă nimic treabă acolo, pentru că fiind şi mai mari şi
ajungând noi vremi bune şi noroci te, făoutu-le-au soţul mieu
câştig bun, cu care câştig şi-au făcut lor osebi sate, moşii, ţigani
şi case de piatră, unul la Măgureni, altul la Drăgăneşti. Şi a şa
fiind ei întemeiaţi dela soţul meu socotit-au dumnealui cu mine
împreună încă dintr'aceste vremi de i-am osebit dintr'aceste
sate ce scrie mai sus, ca să nu aibă ei nimic treabă, fără numai
aceşti 4 fraţi, pentru că au rămas mici şi ne-căutaţi de noi: caci
am căzut la vremi grele şi nenorocite supt multe patimi şi nevoi
şi grele prăzi. Aşijderea semnez ca să se ştie şi pentru partea
fiului meu Sărban Voevod, ca aducându-l Dumnezeu a fi domn
ţării Rumăneşti, socotitam eu singură ca să nu ţie parte prin
toate satele împreună cu ceştialalţi, ci am ales din toate moşiile
mele nişte sate întregi, care sânt scrise la altă carte a mea, şi
le am potrivit să fie tocma cu ce i-ar fi venit partea lui din toate
satele, să aibă a le da cocoanelor lui şi mie nepoate zestre, să
le moştenească ele cu bună pace, iar într'alte sate, moşii să
[252]
252
ISTORIA RONIAKILOR
/
nu aibă treabă. Iar osebit de aceste sate şi de scaunul Mărgininesc
câte vor rămânea să. aibă a 'le ţinea numai ceilalţi 5 fraţi, precum
.scrie mai sus. Pentru- că eu singură aşa am tocmit de bună voia
mea, mai vârtos luând izvod dela moaşa mea răposata jupăneasa
Maria ot Coiani care au făcut şi au tocmit prin zilele tătâns­
mieu, răposatul Şarban Voevod. Iar pentru ţiganii câţi sânt
.ai casei mele, au de moşie au de cumpărătoare, să aibă a se îm­
părţi pre 6 fraţi, tocma unul ca şi altul şi să ţie fireşte care a
lui pre deplin. Aşijderea feţii mei vă mai adaog încă învăţătura
·de cele ce ştiu că v'au învăţat şi tatăl vostru şi v'au legat cu
blăstărn, acum dar şi cu aceia urmez şi vă leg subt blăstărnul
lui Dumnezeu şi subt blăstămul mieu cel părintesc să nu vă
plecaţi urechile voastre supt ascultarea cuvintelor jupăneselor
voastre, însă de cele proaste şi vrăjbitoare care fac fraţilor ne­
viată, nici să se amestece ele în vorba voastră când veti avea
'întie voi au pentru moşii au pentru alte trebi, ci să-şi păzască
fieşte-care trebile. Iar de veţi avea care cumva, la mijlocul vostru
-ceva bănuială ca nişte oameni, iar voi singuri în taină să vă
tocmiţi şi să vă împăcaţi precum ştiţi, că şi noi v'am ţinut pre
toţi la un loc neosebiţi; aşa şi voi să îngăduiţi unul altuia, ca
nu care cumva să stricaţi numele cel bun şi veţi cădea în po­
nosul, luând pildă dela cei ce au fost aşa cum procopses. Acum
fiii mei după aceste toate întăresc cu blăstărn mare cum de veţi
ţinea această tocmală şi învăţătură ce am făcut eu, iar voi să
fiţi blagosloviţi de Dumnezeu şi de noi şi să fiţi fericiţi şi pro­
copsiţi în toate ; iar carele nu va ţinea ci să va ispiti care cumva
să strice si să calce tocmela mea, acela să fie blăstămat de sfântul
Domnul 'nostru Is. Hr. şi de singură Maria precista să fie pî­
rît la vremea judecăţii aşijderea şi de noi şi să fie de 3 ori
proclet şi afurisit de 325 sfinţi părinţi din Nikea şi să lăcu­
iască cu Iuda şi cu Arie. Şi am scris eu bătrînul sluga dum­
nealor Stoica Ludescu logofăt însă cu învăţătura bunei stăpânei
mele jupănesei Elina star postelniceasa în satul dumisale Gor­
.Mărgineni ot Prahova, meşiţa Septemvrie 1, 7190 (1682).
[253]
TA,BLA ILUSTRAŢIILOR
Pagina
-1. C. Brancovanu . . . . . . . . . . t)
2. C. Brancovanu cu cei patru fii ai săi . . . . . 9
,3. Stema Tării româneşti, din Noul-Testament, 1703 12
4. Stema lui C. Brancovanu din Psaltirea arabă dela 1706 13
5 .. D. C�ntemir . 99
,6. D. Cantemir. . . . . . 101
7. Văcar (col. de stampe a Ac. Române 1729). 111
8. Cioban (idem) . . . . . . . 115
9. Ardelean pe gânduri (idem) . 117
'ro. Popă: de sat (idem) 119
11. Ardeleancă din Făgăraş (idem) 121
i2. Ardelean din Haţeg(i�em). . 123
13. Ardeleancă împodobită (idem) 125
14. Ardelean (idem) . 127
15. Căruţaş (idem). . 129
16. Negustor de porci (idem) 133
17. Princesă de Valachia (idem) 135
18. Princesă de Valachia (idem) 137
19. Femeie de boer din Moldova sec. XVIII (Idem) 140
"20. Boer din Moldova sec. XVIII (idem) 141
'21. Boereasă (Idem) 143
22. Episcop (idem) 145
'23. Egumen (idem) 147
24. Călugăriţă (Idern). . 150
'25. Ţărancă (idem) . 151
:26. Ardeleancă la oraş (idern) . . . . . . 1.')3
27. Călugăr, Preot de sat, Boier, Femeie de boer, Trachten-Cabinet von
Siebenbtlrgen. Anul 1729, pag, 101 (idem) 155
'28. Ţăran şi ţărancă în costum de iarnă. Ţăran şi ţărancă in costum de
vară. (Trachten-Cabinet von Siebenbtirgen 1729 pag. 108 (idem).. 157
:29. Femeie din Muntenia in sec. XVIII. (Trachten-Cabinet von Sieben-
btirgen 1729, pag. 107 (Idem) 159
[254]
30. In costum de iarnă (idem)
31. Ţărancă (idem) . • • . .
32. In costum de vară (idem)
33. In costum de vară (idem)
34. D. Cantemir, Divanul, Iaşi 1698
35. Trupul şi sufletul, din Cantemir, Divanul, Iaşi, 1698
36. Triodul, Buzău 1700 (C. Brancovanu)
37. Octoihul, Buzău 1700 (C. Brancovanu) . . . . . .
38. Legătură de evanghelie (1692) dela Mănăstirea Hurezi
39. Piatra de pe mormântul lui C. Brancovanu (Ia biserica Sf. Gheor-
ghe nou Bucureşti) .
40. Mănăstirea Hurezi la 1850 (după o aquarelă de pictorul Freinnold) .
41. Stăreţia mănăstirii Hurezi (Brancovanu) clopotniţa şi chiliile de sud
42. C. Brancovanu cu familia în ctitoria sa (Mănăstirea Hurezi) .
43. Neamul boierilor din Brâncoveni (Mănăstirea Hurezi) . . . .
44. C. Brancovanu cu Maria Doamna cu fiii lor Constantin, Ştefan, Radu
şi Matei (în paraclisul Mănăstirii Horezi) .... . . . . .
45. C. Brancovanu şi Maria Doamna. Antonie Vodă şi Neagu Postelnicul
(în biserica dela bolniţa mănăstirii Hurezi). . . . . . . . .
46. Palatul Mogoşoaia (C. Brancovanu), faţada dinspre intrare
47. Palatul Mogoşoaia (C. Brancovanu) faţa principală dinspre lac
48. Palatul Mogoşoaia (colonada loggi) .
49. Paraclisul dela Curtea Mogoşoaia (C. Brancovanu) . . . . .
50. Palatul Mogoşoaia (C. Brancovanu) faţada principală dinspre lac
51. Paraclisul Curţei din Brancoveni, cu ruinele împrejmuirei curţ ei
(Brancovanu). .
I
I
I
,.'
254
ISTORIA ROMA.NILOR
163
165
167
169
183
I
185
187
189
�
193
f
197
199
201
203
205
207
209
211
213
215
217
219
221
1
),
r'
�
'1
�
[255]
,. .: s-
TABLA DE JV\ATERIE
'Prefaţă . . . . . . • . . . . . • . . • . .
,.capull.� Domnia lui C. Brancovanu 1689-1714
1. C. Brancovanu în Muntenia , , . .
l."Brancovanu partizan al Turcilor .. . . . ,
"'0 Primele momente.. . . ., ..,..
'2. ,Brancovanu înclină către politica germană .
Urmările victoriei Germanilor dela Szalankemen.
lntrigile franceze .•. . . . . . . .
3. Brancovanu prieten al ambilor împăraţi.
Perioade mai de linişte.
Sultanul în Muntenia ..
Lupta dela Zenta . . .
4. Pacea dela Carlowitz. . .
5. Brancovanu şi răscoala lui Racoţi
-6. Brancovanu şi Ruşii. . .
Trecerea spătarului Toma la Ruşi .
'1. Personalitatea lui Brancovanu .. , .
Ca om politic . . . . . . . . . .
II. Istoria Moldovei dela C. Duca până la Panarioţi 1633-1711
1. Dela C. Duca la Mihai Racoviţă 1693-1703 ..
C. Duca 1693-1703 . . .. . .....
C. Duca a doua oară, 1700-1704. . . . .
'2. Dela M. Racoviţă la D. Cantemir 1704-1711
Mihai Racoviţă 1704-1705 .
Antioh Cantemir a doua oară 1705-1707
Mihai Racoviţă a doua oară 1707-1709
Neculai Mavrocordat 1709- 1711 .
:3. Dimitrie Cantemir 1711 .
Apropierea între Români şi Ruşi ..
Petru cel Mare .• . . . . . . . .
Trecerea lui Cantemir făţiş la Ruşi ..
Lupta dela Stănileşti ..
·4. Românii şi Ruşii .. . . . .
t"'agina
5
"ii.
7
7
7
7
18
18
23
27
'27
31
��3
:>5
49
58
63
74
74
77
77
77
82
86
86
86
89
91
98
98
103
112
118
121
[256]
256
/
I-STORIA IROMANILOR
Capul 11.- Fenomene generale ale vieţii româneşti dela Matei Basarab şi
Vasile Lupu până la Fanarioţl . .
1. Starea politică, economică şi culturală ..
1. Starea politică '. . . . . . .
2. Starea economică . . . . . .
3. Cultura, moravuri, obicen.ri ..
II. Mişcarea literară • . . . . .
1. Cronicarii şi scriitorii religioşi în Moldova
2. Scriitorii erudiţi moldoveni.
Dimitrie Cantemir . • • . .
Spătarul Neculai Milescu .. ,
3. Scriitorii munteni .
Moxa .• ',' .
Cronica anonimă- .
4. Scriitori erudiţi în Muntenia'
Fragmentul anonim .. . .
Constantin Cantacuzino autorul lui ..
5. Cultura grecească • .
Adaose şi Indreptări .
Tabla ilustraţiilor.
134
134
134-
144
171
181
181
204
204
212
220
22()
22�
23()
23()
234
236-
25()
253
[7]
I
CAPUL I
DOMNIA LUI C. BRANCOVANU
HlIl9-17J.'>
1
C. BRANCOV ANU ÎN MUNTENIA
1. BRANCOVANU PARTIZAN AL TURCU .. OR
Primele momente. - Constantin Brâncovanu urmează lui
Sărban Cantacuzino în Domnie tocmai când marele războiu al
ligei sfinte contra Turcilor era în toiul lui, ceea ce pe de-o parte
îi îngreuie situaţia, pe de alta însă îi dă putinţa de a se men­
ţinea în Domnie prin o purtare în care el se arata plutaş desă­
vârşit spre a trece prin cheile "Toancele" 1 şivoaiele ce îl ducea.
In 1683, cu 6 ani înainte de urcarea lui Brancovanu pe
treptele domniei, Turcii suferise marea lor înfrângere sub zi­
durile Vienei, înfrângere dela care datează prăvălirea cu paşi
mai repezi a destinelor lor. Curajul însuflat creştinilor prin de­
săvărşita lor izbândă, dă un mare avânt armelor lor, care înain­
tează din victorii în victorii până la Dunărea. După ce Turcii
mai pierd şi Granul, ideea unei legături anti-otomane ie naştere
iar în mintea popoarelor europene, şi în 1684 se încheie la Linz
tratatul mutual de alianţă Între Imperiul German, Polonia şi
Veneţia, în care câte-şi trei aceste puteri se obligau a se ajuta
una pe alta contra duşmanului comun şi a nu încheia nici
odată pace una fără cealaltă. Liga sfântă îşi pusese în gând,
ca o nouă cruciată să mântuie odată Europa de barbaria mu.­
sulmană
1 Numele unor repejişurt primejdioase pe cursul Bistriţei Moldovene.
[8]
8
ISTORIA ROMANILOR
/
C. Brancovanu
[9]
C. BRANCOVANU îN MUNTEXIA
9
Impăratul german în curând după aceasta ia cetatea
.Neuhăusel şi altele mai mici din Ungaria nordică, şi Turcii, cău-
C. Brancovanu cu cei patru fii ai săi
tând aiurea vina acestor pierderi decât în propria lor bicisnicie,
[10]
10
ISTORIA ROMANI�OR--
/
acuză de trădare pe principele Ardealului, Emerik Tokoly, îl
dau afară din scaunul lui, şi 'I duc la Constantinopole. In 1686
imperialii ieu vestita cetate Buda sau Ofen, foasta capitală a
regatului ungar de altă dată, care reintră în stăpânire creştină
după 144 de ani de robie sub Mahometani. In 1687 Turcii pierd
o bătălie mare în câmpia Mohaciului, acolo tocmai unde cu 161
de ani mai înainte zdrobiseră pe regele Ludovic al II-lea cu
întreaga lui armată. Precum lupta acea câştigată de ei le des­
chisese drumul spre apusul Europei, astfel acuma aceasta pier­
dută le arată calea îndărăt pe unde venise. Adevărat însă că
întinderea lor peste Europa fu mult mai repede şi mai prăpăs­
tioasă decât retragerea lor din această parte a lumei. Veniţi
ca un puhoiu furios al cărui ape au crescut peste noapte, ei
scad cu încetul, lăsând în urma lor băltoace şi mlaştini, care
pun spre a se usca un timp îndelungat, din care cea depe urmă
acea din Constantinopole, cu toată arşiţa cea trecut peste ea
în timpurile din urmă se mai menţinea încă. Precum sultanul
atribuia repetatele sale pierderi unui om nevinovat de ele, lui,
Tokoly, astfel acuma poporul musulman înspăimântat de
loviturile sub care cădea, se urca la însuş sultanul, căruia îi a­
tribuia, cu tot atâta dreptate, înfrângerile suferite. O revoluţie
din Constantinopole pune un capăt domniei lui Mohamed al
IV-lea, care este înlocuit cu Soliman al II-lea (8 Noemvrie 1687),
ca şi când n'ar fi fost de ajuns izbânzile creştinilor şi ar fi tre­
buit ca însişi Turcii prin svârcolirile lor lăuntrice să'şi sape
groapa în care trebuiau să se afunde tot mai mult.
Folosindu-se de aceste turburări interne, armatele im­
periale Înaintează necontenit, supun pe Apafi principele Tran­
silvaniei, pf care'l lasă în scaunul lui, îndatorindu-l la primi­
rea unor garnizoane germane în toate oraşele ţărei şi la plata
unei despăgubiri de răsboiu de 700.000 de fiorini; după aceasta
cuceresc Slavonia, luând aice cetăţile Erlau şi Muncacz, şi îm­
păratul gândind că au sosit momentul pentru a restahili regatul
unguresc, încoronează pe fiul său, arhiducele Iosif, ca rege moş­
tenitor al acestei ţări în 7 Decemvrie 1687. Ungurii se mântuise
de stăpânirea turcească, nu însă spre a redobândi vechea lor
libertate, ci spre a cădea din o robie în alta, din acea turcească
În acea germană, lucru ce nu era decât prea firesc, întru cât nu
Ungurii ei înşii, ci Nemţii cu aliaţii lor zmulseseră Ungaria din
ghiarele Osmanilor. .
. In acelaş timp aliaţii împăratului german căutau să-şi;
întindă şi ei .armeleJn părţile ce-i interesau. Veneţianii ocupă
Moreea, iar Polonii sub Sobiesky înaintează în Moldova, precum
am văzut mai sus, dar nu se pot mănţinea din pricina Tăta­
rilor. Tot pe atunci 1687, încheindu-se pace între Polonia şi
Rusia, şi această din urmă putere este atrasă în sfânta alianţă,
şi porneşte o expediţie în contra Crimeei, încât veacul Turcilor
[11]
a. iBRANOOV ANU IN MUNTENIA
11
părea că a sunat şi că ei trebuiau să fie striviţi sub împătrita
furtună ce se ridicase asupra lor.
In 6 Septemvrie 1688 imperialii ieu Belgradul, şi aceste
victorii aprind atât de tare capul oamenilor politici din Viena,
încât ei resping orice propuneri de pace, visând numai. cât re­
-constituirea imperiului bizantin al cărui tron am văzut că'l pro­
misese lui Şărban Cantacuzino, spre a mănţinea pe acest pre­
ţios element în alianta anti-otomană.
Tocmai pe atunci 29 Octomvrie 1688 intâmplându-se să
moară Sărban Cantacuzino, se urcă Constantin Brancovanu în
scaunul' Munteniei.
Izbânzile Nemţilor care lăsau Românilor o mai mare li­
bertate din partea Porţii, făcuse ca Constantin Brancovanu să
nu fie cerut domn dela Poartă, ci să fie ales după vechiul 0-
biceiu al ţărei. Boierii grăbiră să o facă pentru ca nu cumva
să pună Nemţii mâna pe ţară şi să-i impună vre un domn, care
nefiind primit de Turci, să nu se încingă un răsboiu chiar în
ţara lor, care să o pustieze şi să o dărâme. Apoi dacă nu s'ar
fi grăbit să bată fierul înţălegerei cât era cald, puteau să se des­
bine iarăşi gândurile de asupra Brancovanului, pe care acuma
cu toţii îI voiau, şi prin lupte între deosebiţi candidaţi să arunce
ţara de asemenea în nevoi. Mai ales se temeau boierii că din pri­
cina trăgănării Turcii să nu numiască un - domn străin şi dea­
ceea se nevoiau ei cu toate mijloacele să rădice în scaun Domn
din pământ şi-l luară pe Brâncovanu pe a lor chezăşie "că străin
nu pohtim ci am avut mai înainte străin şi multă pagubă au
făcut Ţărei". Pe fiul lui Şărban, Iordache Cantacuzino, nu vroiau
să-I aleagă, fiind că era nevrâstnic, şi dominat de muma lui, o
aprinsă partizană a politicei germane, cu toate că ea împăr­
ţise mulţi bani la seimeni şi bulubaşi, spre a aduce alegerea fiu­
lui ei 2 •
. Brancovanu, fiind ales de ţară, trebuia să inspire puţină
încredere Turcilor. Insămnatele daruri hăne şti cu care
bogatul boier muntean împacă însă temerile lor îi fac să-I
confirme, cu atât mai mult că ei se temeau ca răspingându'l,
dânsul să nu se arunce în partea Germanilor. Un raport al am­
basadorului francez cătră regele spune că "rugămintea celor
şese boieri, veniţi cu stăruinţi pentru Brancovanu a fost spri­
jintă de 400 de pungi, din care 200 au fost date vizirului, 150
marelui hasnadar, 50 chehaei şi rămăşiţa, celor mai mici, mai
făgăduind Brancovanu încă alte 300 de pungi, pentru cam­
pania viitoare 3. Ambasadorul francez se încearcă în zadar a
combate candidatura lui Brancovanu, susţinând pe acea a
2 Anonimul În Mag. isi. V, p. 94 şi 97.
3 De Girardin către rege din 6 Decern x rie 1688. Hurm., Doe. suplement,
1. p. 273.
[12]
12
ISTORIA ROMANILOR
ungurului Tokoly, care făgăduise Francezilor ajutorul său în­
treg în contra Nemţilor. Vizirul intârzie a încuviinţa audienţa
ambasadorului, până după ce confirmarea lui Brancovanu fu­
sese acuma trimisă în Valahia, scuzându-se atunci cu faptul
îndeplinit. Astfel Turcii erau în stare pentru bani să-şi înstră­
ineze simpatiile singurului aliat,· regele Franţei, pe care norocul
Stema ţării româneşti din Noul-Testament, 1703
îl aruncase în partea lor, şi aceasta în momentul cel atât de critic
pentru ei, când întreaga Europă părea că vrea să se prăbuşască
peste capetele lor.
Recunoaşterea relativ aşa de uşoară a lui Brancovanu de
Turcii în nişte momente atât de grave, trebuia să-I împingă la
o altă purtare cătră Nemţi decât a predecesorului său, mai
4 Această observaţie o face şi D. Obedeanu, Grecii în Ţările Române, 1900,
p. 184.
[13]
c. BHANC.OVANU IN MUNTENIA 13
Stema lui C. Brancovanu din Psaltirea arabă dela 1706
[14]
ISTORIA ROMANILOR
(
ales că el cunoştea soarta cea atât de schimbătoare a izbânzilor
răsboinice. Şărban Cantacuzino trimisese cu puţin înaintea
morţei sale o solie la Viena compusă din Constantin Bălăceanu
ginerele său şi Şărban Vlădescu. Ei nu apucase încă a ajunge
la Beciu, numele dat Vienei în cronicarii noştri luat după. . . .
când moartea surprinse pe stăpânul lor. De îndată Brancovanu
trimite de 01 ac după ei să le vestească schimbarea întâmplată
în domnia ţărei. Bine înţăles că o asemene prefacere trebuia
ca să mărginească solia rriuntenească numai la nişte făgăduinţi
cu totul generale. BăIăceanu însă, ginerele răposatului domn,
căruia nu-i convinea sui rea în scaun a lui Brancovanu, şi care
ar fi vrut să vadă în acel scaun pe cumnatul său Iordache Can­
tacuzino, spre a putea stăpâni el ţara în timpul domniei unui
copil, pârăşte pe noul domn la Viena, că ar ţinea cu Turcii. Im­
păratul german trimite atunci la Bucureşti pe comitele Czaki
care pare că ar fi cerut lui Brancovanu mai multe îndatoriri.
între altele şi pe aceea de a răspunde o sumă lunar la vistieria
imperială. Domnul, pentru a nu indispune pe Nemţi, chiar la
Începutul domniei sale, se vede că a făgăduit acest punt, a
cărui neîndeplinire formează mai târziu una din pricinile de
nemulţămire a Nemţilor cu purtarea Brancovanului. Bălăceanu
Însă stărueşte pe lângă generalul Haisler, ca să treacă cu ar­
mata în Muntenia, sperând că domnul va fugi de frică peste
Dunăre. Haisler trece pe la Cerneţi şi vine la Craiova. Branco­
va nu însă ştiind că Nemţii nu se vor putea mănţinea mult în
ţară, se retrage din Bucureşti numai până în Ruşi pe apa Râm­
nicului, iar "Nemţii intrând în Muntenia, se întind din munţi
până la Argeş cu pradă şi jaf, sparg pivniţele boierilor, mănâncă,
beau, risipesc şi strică, desbracă oamenii unde-i găsesc şi fac alte
multe răutăţi" 5. Brancovanu ştiind că pentru a scoate pe Nemţi
ar trebui să sufere intrarea Turcilor şi a Tătarilor, vroeşte să
apere ţara da atare nenorocire şi caută să-i facă să o părăsască
prin bună înţălegere, arătându-se de partizanul lor şi pre­
textând că numai apropierea Turcilor şi faptul că împăratul
încă nu izbutise să-i răpună de tot, îl făcea de frică să-şi dee
aparenţa de a sta pe partea lor. Pentru a întări prin fapte spu­
sele sale, el poartă de grijă zaharelei oştirilor nemţeşti. Haisler
pentru a se lămuri mai bine asupra scopurilor lui Brancovanu,
îi cere o întrevedere, care se şi face la Drăgăneşti, De şi con­
ferenţa Între ei ţine mai multe oare, ei par a nu se fi putut în­
ţălege, de oarece Haisler stărueşte a rămânea în Muntenia.
Neculcea ne spune că au stat boierii mult de Brancovanu ca
să se închine Nemţilor, iar el n'au vrut: numai stolnicul Con­
stantin era de părerea domnului, că să nu se lepede de Turci �.
6 Căpitanul în Mag. ist., II. p. 144. Anon. rom. ibidem, V, p. 111.
ti Neculcea în Letopiseţe, II, p. 261.
[15]
C, BRANCOV ANU IN MUNTENIA
15
Tătarii însă orânduiti de Turci intră în tară si Nemtii o pără­
sesc, iar Brancovan� se sileşte prin bogate daruri a-i face să
iasă cât mai curând din ea scurtând astfel suferinţele popo­
rului 7.
Pe când Brancovanu neputându-se întălege cu Haisler,
se făcea indoielnic Ia Viena, trebile sale se încurcau Ia Constan­
tinopole, din pricina stăruinţelor protivnice ale Francezilor.
Soliile mutuale ale lui Brancovanu şi împăratului fură luate
de ambasadorul francez ca un semn vădit al înţelegerei stabi­
lite Între ei, şi-l împinse la intrigi de tot soiul pe lângă Turci.
pentru a lui destituire. Ludovic al XIV-lea, scriea tot atunci
ambasadorului său că "Turcii ar fi făcut mult mai bine să dee
Valahia comitelui Tokoly, decât unuia mult mai puţin capabil
de a face rău împăratului" 8. Turcii însă nu îndrăzneau să înde­
plinească cererea Francezilor, fiind că Muntenii se opuneau cu
energie Ia numirea lui Tokoly şi se jurau să-şi dee până şi că­
meşa, numai să nu se întâmple una ca aceasta. Francezii îşi
închipuiau pe Brancovanu mult mai legat cu Nemţii de cum
era în adevăr. Wohner secretarul ambasadorului francez scrie a
cătră ministrul afacerilor străine că "noul ales este foarte bogat
şi în strânsă legătură cu casa de Austria, corespunzând cu co­
mitele Veterani". Tot pe atunci Brancovanu era săpat încă
ŞI de hanul tătărăsc care cerea ca preţ al ajutorului dat sulta­
nului în lupta cu Polonia principatele Moldovei şi al Valahiei,
pentru cei eloi fii ai săi, în aceleaşi condiţii în care le ţineau
şi principii creştini 9.
Brancovanu se afla în cea mai critică poziţie, duşmănit
de toţi, fără un sprijin nicăirea. Nici atâta măcar nu putea şti
în cotro să se arunce cu hotărîre, întru cât tocmai în decursul
anului 1690, izbânzile Nemtilor cam încetează si Turcii chiar
repoartă mai multe victorii' în contra duşmanilor lor sub con­
ducerea viteazului vizir Mustafa Kupruliul, care îmbracă a­
ceastă demnitate în Noemvrie 1689. Anume chiar în această
iarnă fură scoşi imperialii din Sârbia şi din Muntenia, aice după
cum am văzut prin intervenirea Tătarilor.
7 Generalul Haisler intră în Muntenia în Fevruarie 1680. Vezi două ra­
poarte din Viena din 12 şi 19 Fevr, 1689, Hurm, Doc., V, 2, p. 170, iar Gre­
ceanu spune că Tătarli au părăsit ţara pe la 15 Fevr., Mag. ist., II, p. 153. Anon.
rorn., ibidem II, p. 149, se înşală deci când arată că eşirea lui Haisler, s'ar fi
făcut după Înţelegerea avută cu domnul.
• Regele cătră Girardin, 21 lan., 1689 Hurm., Doc. supl., 1, p. 274. Gion,
Ludovic al X J V-lea şi Brancovanu, Bucureşti, 1884 p. 167, care întrebuinţase docu­
mentele culese de Odobescu, înainte de a lor publicare, reproduce astfel locul din
scrisoarea regel ui: acesta sigur ar fi putut pricinui împăratului o mulţime de
neajunsuri, iar nu necunoscuţii care sunt astăzi pe tronul principatelor. Gion
să se fi înşălat oare, sau textul a fost schimbai în publicarea documentelor?
a Wohner secretarul ambasadei franceze cătră ministrul afacerilor străi­
ne al Franţiei din 5 Mart 1689, Hurm., Doc, supl., 1, p. 275.
[16]
16
ISTORIA ROMANILOR
Aceste progrese ale Turcilor trebuiau să reţină şi mai mult
pe Brancovanu dela o politică plecată cătră Germania, şi el
era împins dela sine a făţări cel puţin sprijinirea intereselor tur­
ceşti. Insă înverşunata duşmănie a ambasadorului francez, mai
ales în urma întrevederei lui Brancovanu cu Haisler dela Dră­
găneşti, îi făcea nesigură poziţia lui şi în Constantinopole. Aice
el însă ştiea că banul este a tot puternic. El pune atunci în lu­
crare pungile sale, cumpără pe hanul tătărăsc cu 200 de pungi.
pe marele vizir, pe muma sultanului, pe Reis Efendi, pe marele
dragoman Alexandru Mavrocordato şi în sfârşit lucru mai cu­
rios chiar pe W ohner secretarul ambasadorului francez, care
denunţat de acesta regelui, se sinucide 10. Astfel izbuteşte
Brancovanu a îndepărta pericolul cel iminent de asupra capu­
lui său.
Brancovanu căutase până acuma sprijinul său în Con­
stantinopole, şi înţăleaptă fusese această politică; căci Nemţii,
deşi victorioşi în multe rânduri asupra Turcilor, nu-i răspinsese
decât din Ungaria. In Transilvania, deşi Turcii pierduse mult
tărăm prin închinarea lui Apafi cătră Nemţi, totuşi nici aceştia
nu puteau privi ţara ca deplin ajunsă în stăpânirea lor, întru
cât ei înşii lăsase în capul ei pe domnul pus acolo de Poartă,
mulţămindu-se cu a lui închinare. Cât despre Muntenia ea era
mai ales prin vecinătatea Tătarilor, încă pe deplin în puterea
Turcilor, şi încercarea lui Haisler de a pune stăpânire pe ea
trebuise să fie părăsită înaintea oardelor nenumărte, pe care
hanul le trimisese din ordinul Porţei. In asemene împrejurări
a se da pe faţă în partea Nemţilor ar fi fost o mare greşală, pe
care înţăleptul Brancovanu nu o comise.
In curând însă trebuia să se înfăţişeze împrejurarea în
care Brancovanu să fie pus la grea încercare asupra indreptării
de dat purtării sale.
In 15 April 1690 moare Apafi, şi Poarta încurajată prin
răspingerea lui Haisler din Muntenia, vra să pună iarăşi deplină
stăpânire pe Transilvania. Căpătând din nou încredere în To­
koly, cel reţinut la Constantinopole, şi care era aşa de călduros
sprijinit de ambasadorul francez, ea îi încredinţază încă odată
tronul Ardealului şi însărcinează pe Brancovanu să dee ajutor
i e Vezi dovezile în GiOIl, 1. c. p. 283-285. El reproduce, traducând, ur­
mătorul loc din scrisoarea ambasadorului cătră rege din 18 Noemvrie 1689:
Purtarea jupânului Wohner n'a fost cinstită. Ori că n'a înţăles de loc afacerile
Valahiei şi Moldovei, ori că prea mult bogatul principe al Valahiei l'a cumpărat
şi l'a trecut în partea intereselor sale". Este curios că acest interesant loc a
fost suprimat din publicaţia Academiei. El este înlocuit numai prin următoarea
frază în parentez: ,,(Monsieur de Castagneres se plaint au Roi de la conduite
deloyale du Sieur Wohner"). Vezi supl. I. 282. Această împrejurare unită cu
acea însămnătă în nota precedentă ne face să credem că textul a fost modi­
ficat în puhlicarea documentelor!
[17]
C. BHANCOVANU IN MUNTEN[A
17
r
lui Tokoly, spre a reintra în ţara de peste munţi. Brancovanu
trebuia să se hotărască a face sau nu un pas, care era menit să'I
pună în duşmănie vădită cu una din cele două puteri răsboi­
toare, şi el nu stătu mult la gânduri pentru a se rosti în favoarea
Turcilor. Pleacă deci cu armata lui şi cu acea adunată de Tokoly
în ziua de 8 August 1690, cătră hotarele Transilvaniei, unde
întâlnind în ziua de 21 a acelei luni, armata imperială la Zer­
neşii, ea este cu totul bătută. Generalul Haisler este prins, iar
Constantin Bălăceanu, cumnatul lui J ordache Cantacuzino
pretendentul tronului muntean, care trecuse dela intrigi la duş­
mănii făţise contra lui Brancovanu, rămâne mort pe câmpul de
răsboiu. Tokoly pune mâna pe Braşov şi se îndreaptă prin Ţi­
găneşti asupra Sibiului 11.
S'ar părea că această lovitură dată imperialilor de cătră
Brancovanu, căci izbânda în acel răsboiu fusese datorită mai
ales cazacilor voevodului 12, trebuia să întoarcă vederile poli­
tice franceze dela protivnici a ce i o arătase până atunci. Urmarea
împrejurărilor nu face din contră decât să o întărească. Tokoly,
anume nu se poate mănţinea în Transilvania dinaintea mar­
'chizului de Baden, cu toate că el apucase a se încorona din nou
-ca principe al Ardealului în satul Cristiani. El scapă în Valahia,
unde trupele sale comiţând o sumă de nelegiuiri adaogă încă
.a inăspri relaţiunile între Tokoly şi domnul Munteniei, care
'cunoştea toate uneltirele puse în lucrare de To kcly, spre a-i
lua locul pe scaunul Munteniei. Dacă el îi ajutase a reintra în
Transilvania, cu toată ura şi duşmănia pe care o hrănia în. con­
tra lui, aceasta o făcuse mai întâi find că aşa cereau interesele
politicei sale, ce nu vroia să se desbine de Turci, apoi fiind că
procurând acestui rival periculos tronul Ardealului, îndeparta
compeţirea lui pentru propriul său loc. De îndată însă ce Bran­
. covanu văzu că Tokoly nu se poate mănţinea în Translilvania,
-el se temu iar de reînceperea săpărei sale din partea Ungurului,
şi în asemene împrejurări înţălegem că Brâncovanu trebuia să
nu fie prea mulţămit a-l vedea pe duşmanul său luând iarăşi adă­
post în Muntenia, unde şi-ar fi putut crea partizani între boieri,­
.şi de aceştia nici odată n'au fost lipsă în ţările române - care
-erau nemulţămiţi cu regimul lui. De aceea Brancovanu stărui
şi chiar cheltui mult la Poartă, pentru a dobândi rechemarea
lui Tokoly din ţara lui, stăruinţi pe care ideile preconcepute
ale Francezilor le interpretau mereu în sensul unei politici prie-
11 Greceanu În Mag. isi., II, p. 161-165, confirmat prin De Cast agneres
c. regele, 9 Sept.., 1690. Hurrn., Dac. Supl., I, p. 291. Zinkeisen V, p. 169,
spune că lupta ar fi avut loc la Tohani în ziua de 12 August. Diferenţa de dată
"este de pus În sania acelei a călindarului. Tohanii şi Zerneşti sunt două sate
.apropiate.
,. Neculcea Letopiseţe, II, p. 262.
A. D. Xenopol, Istoria Românilor. - Vol. VIII.
jJ.jrrJ.,C( /96:1.
>J } ,; ',//�'
[18]
113
ISTORIA ROMANILOR
tinoase împăratului. "Sunt încredinţat, spune ambasadorul fran­
cez cătră Ludovic al XIV -lea, că Reis Efendi a primit bani dela
principele Valahiei pentru a face să iasă Tokoly din ţara lui,
şi vizirul mi-a spus că este peste putinţă ca aceşti doi principi
să trăiască împreună, după silniciile pe care trupele lui Tokoly
le făcuse în Valahia. Am aflat într'o vizită pe care am făcut'o
de atunci hanului tătăresc, că principele Valahiei nu lucra contra
lui Tokoly nu mai în propriul său interes, dar că el favoriza şi
facţiunea lui Apafi, partizanul Nemţilor. Atunci am crezut că
sosise momentul de a vorbi pe faţă contra principelui Valahiei.
Sunt încredinţat că ar fi un mare bine de a'l destitui, şi am
aruncat chiar asupra acestei împrejurări câte-va cuvinte ma­
relui vizir". Mai târziu ambasadorul francez merge până a pro­
pune vizirului o persoană care ar avea toate însuşirile spre a
înlocui cu folos pe Brancovann 13. Tokoly şi cu ambasadorul
francez se aşteptau ca prinderea generalului Haisler să le dee
multe dovezi a legăturilor pe care princii Moldovei şi ai Valahiei
le stabilise cu imperialii 14. In contra aşteptărei lor nu se desco­
pere nimic asupra generalului Haisler; ba chiar când Branco­
vanu veni faţă în faţă cu el în cortul lui Tokoly, pretinşii prie­
tini se insultară 15. Diplomaţia franceză rămase păcălită, ceeace
bine înţăles departe de a o îmbuna cu domnul român, nu făcu
decât s' o învenineze şi mai rău în contra lui, deşi până acum.
nu avea nici un motiv serios de a'I duşmăni.
2. llRANCOVANU lNCUNĂ CĂTRĂ POLITICA GERMANĂ
Urmările victoriei Germanilor dela Szalankemen. - Cu
anul 1691 începe iar a se îmbunătăţi soarta armelor creştine
şi deschiderea acestei noue faze se începe prin strălucita vic­
torie a imperialilor la Szalonkemen re purtată de ei la 19 August,
puţin timp după moartea sultanului Soliman al II-lea şi întro­
narea lui Ahmed al II-lea în 23 Iunie 1691, un rău augur pentru
domnia acestuia din urmă. O sută de mii de Turci sub condu­
cerea vizirului Mustafa Kupruliul, care rămâne mort pe câmpul
de bătae, sunt sfărâmaţi de un număr pe jumătate de mic de
creştini, conduşi de marchizul de Baden. Douzeci de mii de
morţi şi 154 de tunuri pierdute şi mai mult de cât toate Încre­
derea În steaua lor cea bună ocrotită de profetul, iată care fură
pierderile nereparabile Încercate de Turci În această bătălie.
Urmarea acestei victorii fu că imperialii puseră mâna pe Ora dia
13 De Castagneres c. regele, 2 lan. �i 21 Mai 1691. Hurrn., Doc, Sup!., r.
p. 293. Asupra prădăciunei Munteniei de trupele lui Tuko ly, vezi Greceanu în
Mag. isi., II. p. 193.
14 De Castagneres c. regele, 10 Sept. 1690, Hurm., Doc. Su pl, 1, p. 202,.
15 Istoria Ţărei Itomăneştl dela 1689 încoace, în Mag. isi, II, p. 114.
[19]
C. BRANCOVANU IN MUNTENIA
19
r
Mare (9 Iunie 1692), după care urmeaza Iarăşi o perioadă de
linişte apatică, provocată prin prea marile încordări făcute de
ambele pă rţi.
Această victorie fu pentru Brancovanu un semn pe care
prevăzătorul domn nu'l trecu cu viderea. Era lucru limpede
'că creştinii încălecau pe Turci; că mai curând sau mai târziu
soarta cea fericită trebuia să surâdă Germanilor. Brancovanu
trebuia să înceapă a pleca cătră Nemţi cumpăna politicei sale,
care atârna se până acum atât de tare în partea Turcilor.
Nu e vorba chiar şi până atunci ghibaciul domn al Mun­
teniei, pe cât putuse se arătase în toate împrejurările că duş­
măneşte pe Nemţi numai din nevoie, dar că le-ar fi pe deplin
plecat cu inima. Aşa încă depe când imperialii cu Haisler 0-
cupase Muntenia, am văzut pe Brancovanu îngrijind cu mare
râvnă de aprovizionarea oştirilor lui, deşi nu se poate înţălege
cu generalul german. După retragerea lui Haisler întâmplată
în luna lui Fevruarie 1689, Brancovanu trimite cătră împăratul
în ziua de 2 August aceluiaşi an, o scrisoare în care îl asigură
despre profundul său devotament, că nu el ar fi schimbător,
'ci grelele împrejurări ale ţărei sale l'ar sili să urmeze pur­
tarea pe care o ţinea, spre a o apăra de o totală ruină şi ni­
micire, şi'l roagă să nu dee crezare calomniilor răspândite a­
supra lui de duşmanul său Constantin Bălăceanu 16. Impăratul
ordonă ca unul din trimişii principelui să s'intoarcă îndărăt
şi să arăte stăpânului său ce nu-i plăcea Împăratului În faptele
lui, ca să se îndrepteze 17. Aceste punte negre în purtarea lui
Brancovanu erau: "că ar fi pus În lucrare o mare asprime în
'contra unuia Byrwuly şi ar fi refuzat a-i învoi să facă cele ce
impăratul îl Însărcinase; că s'ar fi rostit cu acest prilej în chip
necuviincios asupra împăratului; că nu ar lua în băgare de samă
protecţia pe care impăratul o dădea princesei văduve a defunc- .
tului Cantacuzino 18; că nu ar fi plătit suma ce se legase cătră '
solul său a răspunde anual 19 ; că ar fi procurat numai cu mare
greutate câţi-va boi trupelor imperiale dela graniţă; că ar fi
înlăturat cu vorbe goale unirea sa cu trupele imperiale; că ar
urma o corespundenţă activă cu duşmanii impăratului şi câte
alte de aceste, care ar dovedi puţina mănţinere a credinţei
jurate" 20. Impăratul impune solilor lui Brâncovanu următoa­
rele puncte pe care stăpânul lor ar avea a le ţinea, dacă vroia
16 Textul acestei scrisori latine în Hurm., Doc, V, p. 278.
17 Comunicarea îrnp, cătră comitele Jorger şi baronul Dorsch din 17 Sept.
1689. ibidem, V. p. 282.
18 Scrisoarea prin care imp ie în protecţia lui pe această doamnă este
'din 31 lan. 1689, ibidem, p. 218.
19 Vezi mai sus p. 14.
2. Raportul comitelui Jorger şi Dorsch c. împ. despre negocierile cu solii
'munteni, Hurm., Dac. V, p. 285.
[20]
20
ISTORIA ROMANILOR
!
să fie privit drept prietenul Germanilor: 1) Brancovanu să în­
grijască de aprovizionarea oştirei imperiale ce era să ocupe Va­
lahia; 2) să dee principele şi boierii pentru miliţii 800.000 de
guldeni in numerătoare; 3) din această sumă să se scadă; va­
loarea a 1500 de cai pe care Muntenia se obligă a-i preda În preţ
nu mai mare de 30 de guldeni calul; 4) să Iese tot deauna prin­
cipele ca ostateci, la generalul german ce va întra în Muntenia,
câte doi boieri din cei mai însămnati ai tărei 21.
Cu toate aceste tratări şi legături 'eare ar părea că Iere­
case puternic pe Brancovanu de interesele Germailor, el
căuta numai să-i înşăle, căci în realitate pe atunci ţinea tot cu
Turcii. Interesul său cel mai de căpitenie era de a pune înapoi,
pe Tokoly în Transilvania, spre a scăpa de periculoasa lui corn­
peţire, şi aceasta nu se putea face fără a lovi în politica germa­
nă. Incă de prin Ianuarie 1690 venise T6k61y în Muntenia, şi
o scrisoare naivă a unui boier muntean, postelnicul Mihail Bă­
jescul cătră egumenul unei mănăstriri, ne spune că în fiecare
noapte conferea Brăncovanu cu T6k61y, scriind împreună cărţi
Ia împărăţia Turcului, ca să vină mai degrabă; că "din gură
s'au plecat Neamţului măcar cu dare, iar dela inimă vedea-vei.
în primăvara ce va să-i lucrez" 22. Şi într'adevăr că în bătălia
deja Zernesti se văzu cu cine fusese Brancovanu sincer cu Nem­
ţii sau eu 'Turcii. Impăratul Înfuriat pentru necalificabila tră­
dare a lui Brâncovanu, rupe orice SOlU de tratări cu el.
Până la 15 Sept. 1691, când Brancovanu după victoria
imperialilor la Szalankemen, crede că au sosit timpul de a serie
o scrisoare de iertare Împăratului, nu se mai Întâlneşte nici un
soiu de corespondenţă Între ei 23. Găsim numai o tânguire a
boierilor pribegiţi din Muntenia, cătră împăratul, În care plăn­
găndu-se contra jafurilor neomenoase ale lui Brancovanu, a­
ting şi a lui necredinţă "şi ce fel de meşteşuguri hicleane au
'arătat cătră oastea Împărătească, va fi putut lumina sa a pri­
cepe" 24.
Bine înţăles că pentru a drege o asemene greşală, ca par­
ticiparea Ia lupta dela Zerneşti, trebuia ca Brancovanu să a­
ducă dovezi pipăite despre plecarea lui cătră Nemţi. Cu cuvinte
şi prote stări aceştia nu se mai puteau mulţămi. Brancovanu
de aceea şi face pasuri foarte însernnătoare, pentru a se apropia,
" Punctuaţiunile prescrise de împ, Hudolf solilor munteni Brăiloiu:' şi,
Iogot. Şărba n 1689 (înainte de 1 Noernvrie), ibidem, V, p. 308.
22 Scrisoarea e din 8 Fevruarie 1690, ibidem, V, p. 310.
23 Scrisoarea lui C. Brancovanu cătră comitele Marsigli rugându'l să ex­
pedieze mai departe o scrisoare a lui cătră îrnp, Leopold, 15 Sept. 1691, ibidem'
V, p. 387. Din nefericire scrisoarea cătră Împăratul nu se mai află. Ar fi curioz
de ştiut cum scuza ghibaciul domn lupta dela Zerneşti.
24 Petiţiunea a 19 boieri munteni cătră guvernul imperial contra lui Bran-­
covanu, 1690, ibidem, V, p. 363.
[21]
C. BRANCOVANU !N 1IUN'l'ENIA
21
r
,
Î
de Nemţi şi a câştiga iar încrederea lor, pe care o ştieă cu drept
cuvânt pierdută. -
Această schimbare a politicei sale () face după consultarea
avută cu unchiul său Constantin Stolnicul, cel mai înţălept
din boierii curţei sale, acela pe care Brancovanu îl privi:'! ca
pe părintele său, şi ale căruia sfaturi urmate până acuma de
Brancovanu, îi eşise totdeauna spre priintă 25. De şi Nemţii
aveau toate motivele de a fi supăraţi pe el, experimentând
totuşi în propria lor persoană eminentele însuşiri politice ale
acestui bărbat şi ajutorul cel însămnat pe care ar putea să le
dee în luptele lor cu Turcii, uită toate ocările suferite şi îndată ce
Brancovanu le întinde mâna spre împăcare, ei se grăbesc a i-o
strânge cu căldură. Tratările sunt reluate întâi cu generalul Vete­
rani comandantul oştirilor din Transilvania şi cu consilierii împă­
părăteşti, comiţii Erbs şi Marsigli. Cel dintâi fusese prins de
Brancovanu împreună cu Haisler în lupta dela Zerneşti. Pri­
mul pas al domnului muntean cătră reînoirea legăturilor cu
Austria fu eliberarea acestuia, pe care Marsigli îl şi trimite la
Viena spre a stărui ca împăratul să primească solia Branco­
vanului, având în înfăţişarea lui Erbs via dovadă a schimbărei
gândurilor domnului român faţă cu curtea imperială 26. Ve­
terani spune în scrisoarea pe care o trimite cătră Kinskv prin
Erbs, că "acesta vine la Viena spre a ruga cu umilinţă pe maies­
tatea sa să primească iarăşi pe Valachi în bunele sale graţii
şi să încuviinţeze audienţa solilor munteni ce ar zăbovi în Viena
de mai mult timp" 27. Nu că s'ar fi crezut în o sinceră intoarcere
a domnului muntean cătră casa de Austria, dar nevoia în care
Germanii se aflau de slujbele lui îi făceau să închidă ochii. Ve­
terani însuşi, care recomandă atât de călduros amiciţia lui Bran­
covanu, nu se poate împedeca de a califica de vulpi atât pe dom­
nul român cât şi pe sfetnicii lui. De astă dată însă Brancovanu
făcuse cauzei imperiale nişte slujbe reale, mijlocind corespon­
denţa, cea atât de îngreuiată prin starea de răsboiu, între cur­
tea de Viena şi ambasadorul ei din Constantinopole, pe cât şi
cu agentul olandez, comitele Colliers; apoi el comunicase Nem­
ţilor o sumă de ştri insămnate asupra mişcărilor şi a pregă­
tirilor turceşti, ştiri dobăndite nu numai prin capichaile sale cât
mai ales prin paşii dela Silistra, Nicopole, Vidin, Baba şi
Belgrad întreţinute totdeauna în bune dispoziţii prin grase
ee Vezi mai sus.
'" H i isl er f osese schimbat de Tokoly îndată după luptă pentru femeia lui
Helena Zrigny, deţinută Ia Viena cu copiii ei. Vezi, Greceanu, Mag. isi, II,
p.163.
27 Veterani cătră Klnski. 8 Dec. 1691, Hurrn. Doc. V, p. 399. Comp. scri­
soarea lui Brancovanu cătră Veterani din 22 Noemvrie 1691, ibidem, p. 397.
Solii lui Brancovanu aşteptau Ia Viena încă din luna Sept.emvrle data scri·­
soarei sale de scuză cătră împăratul;
1
i
I
!
ILI
[22]
22
ISTORIA ROMANILOR
/
(
bacşişuri 28. Când comitele Marsigli trecu prin Bucureşti, Bran­
covanu căută să'I convingă personal despre devotamentul său
la cauza imperială, primindu-l într'un chip mai strălucit de
cum îi era ordonat de Poartă şi închinând la ospăţul ce'l dădu
în onoarea lui o sănătate împăratului cu glas înăbuşit (sotto
voce). In conferinţa avută cu comitele, Brancovanu îi descoperi
lucruri însămnate şi-i făcu propuneri atât de favorabile, încât
Marsigli luă îndatorirea de a le sprijini şi a le face să treacă
-dacă ar fi prezentate împăratului în scris de Brancovanu, şi
trimise la Viena cu o solie anumită. Brancovanu mai ales punea
'în lumină slujbele făcute de el cauzei imperiale prin purtarea
lui faţă cu Tokoly şi cu Tătarii, şi ca dovadă a planurilor pe
care el le combătuse, arăta lui Marsigli corespondenţa secretă
a lui Tokoly, pe care pusese mâna prin uciderea ordonată de
el, a secretarului lui Tokoly, un oare care Bertodi. Brancovanu
tăgăduia şi garanta că nu va învoi trecerea nici a lui Tokoly
nici a Tătarilor cătră Transilvania, cu toate că poziţia geogra­
fică cea nefavorabilă a ţărei sale, aşăzată între Germani, Turci
şi Tătari, nu ar face cu putinţă o asemene împotrivire fără în­
sărnnate jertfe, pe care ţara lui le făcuse şi până atunci, pre­
·cum se putea videa aceasta din cumplite pustieri prin bandele
lui T6k61y. La observarea comitelui că ar fi mai bine a oferi
celor mari din proprie îmboldire cele ce ei doresc, decât a a­
ştepta cererea lor, răspunse Brancovanu că el este hotărît a
'se declara de principe tributar împăratului, şi aceeaşi hotărîre
fu repetată comitelui Marsigli de stolnicul Constantin Canta­
cuzino, care adaogă că domnul său ar avea intenţia de a trimite
doi reprezentanţi la congresul de pace dela Viena. Marsigli sfătui
atuncea pe stolnicul că ar fi bine a dobândi învoirea acestei
trimeteri dela Poartă cu care urmau tratările pentru pace,
ceeace s'ar putea obţinea prin dragomanul lenache Porfiriţă
ce era tot odată şi capuchihaia lui Brancovanu, şi că Marsigli
's'ar îndatori a determina pe împăratul la primirea unor ase­
mene reprezentanţi 29.
Această din urmă propunere a Brancovanului era însăm­
nată. ŞWI el că unul din puntele de căpitenie ale tratărilor
era pozitia viitoare a principatelor, de soarta cărora el, ca dom­
nul unuia din ele, trebuia să se intereseze, mai mult de cum o
făcuse Şărban Cantacuzino, cel ameţit prin perspectiva tro­
nului Ţarigradului. In cererea lui Brancovanu de a lua şi el
parte la trată rile de pace, se documentează conştiinţa vie în
Munteni că! ara lor nu putea fi numai obiect de desbatere, ci
"\'c3i �i Giur escu şi Dobrescu, Documente priuitoare la Constantin
Brancouanu, p. XI - XII unde sunt aduse şi izvoarele.
" Toate ac este conţinute în scrisoarea lui Marsigli din 5 Octomvrie 1691
-cătră imp. Hurm. Doc. V, p. 392.
[23]
C. BRANCOVANU îN MUNTENIA
23
avea dreptul ca subiect să iee parte laea J câud eravorba de vii­
toarea ei soartă. Se arăta că şi pe atunci, ca în toate timpurile,
Românii n'au pierdut nici odată cu totul conştiinţa pozitiei
lor în sânul imperiului otoman; că ei ştieau că sunt o ţară a­
parte, adusă prin împrejurări în legături cu acel Stat, iar nu o
simplă provincie, o dependenţă a acestuia.
Dorinţa lui Brancovanu de a lua parte la tratările de pace
fu pe lângă altele, unul din cele mai puternice motive care'l a�
propriase de Nemţi, prin mijlocirea cărora putea singur spera
de a fi primit în conferinţă. El mai stărueşte încă odată pe lângă
Marsigli, Ia a doua vizită a acestuia în Muntenia în N oemvrie
1691, când este primit şi tratat de Brancovanu, încă cu mai
multă distincţie, îi destănuieşte tot felul de lucruri ce puteau
să intereseze cauza imperială, şi la sfârşit îl roagă ca curtea din
Viena să stăruiască la Poartă pentru cererea lui. Comitele, con­
vins de astă dată de sinceritatea lui Brancovanu îl recomandă
călduros împăratului 30.
In afară de acest interes politic îl mai împingea către Ger­
mani şi un sentiment de mândrie personală, jignită în fiecare
moment de umilirile pe care i le impuneau Turcii. Brancovanu
care era aşa de curtenit de împăratul German, trebuia să în­
covoaie şira spinării înnaintea tuturor Turcilor. Când împă­
ratul turcesc va trece prin Muntenia în 1699, Brancovanu va
trebui să descalece şi să îngenuncheze, iar când acest împărat
trecea pe tângă el, trebuia să plece capul la pământ. Tot aşa
şi înnaintea unui Paşă sau a hanului tătăresc, era nevoit SB. facă
adânci temeneli şi să le sărute chiar piciorul. Pe lângă acele
lovituri aduse vredniciei lui de om şi stăpânitor, atât averea
lui cea însemnătoare cât şi viaţa lui erau necontenit în primej­
die. Din potrivă Împăratul German, cu toate că şi el îi cerea
tribut, dar îl numia În scrisori: Prea strălucit principe, Înalt
iubit 31.
Intrigile franceze. - . Purtarea lui Brancovanu cea atât de
favorabilă Austriei nu putea însă să treacă nebăgată în samă
de numeroşii săi duşmani, care, sub conducerea ambasadorului
francez pândeau toate ocaziile spre a'I putea răsturna. Acesta
cumpără În interesul lui pe Ienache Porfiriţa, capuchehaia lui
Brancovanu, dar tot odată şi dragoman Împărătesc. Grecul deşi
primea lefuri grase din ambele părţi, şi anume dela Brancovanu;
pe lângă o leafă fixă Încă şi un bacşiş de vr'o 12 pungi de bani,
Îşi vinde fără nici o mustrare "pe ambii săi stăpâni pentru o'
30. Toate aceste interesante amănunţimt sunt luate din rezumatul Iăcu t
de Hurrnuzaki, a mai multor documente, din care majoritrrtea lipseşte din.
colecţia lui cea mare. Vezi, Frg. III, p. 366 - 370.
31 Giurescu şi Dobrescu op Cit. p. 184.
[24]
24
ISTORIA ROMANILOR
!
mică sumă cătră ambasadorul francez. Ei îşi dau impreună toate
-silinţele spre a dovedi Portei uneltirile lui Brancovanu cu Nem­
tii, ceeace lui Ienache, omului de încredere al domnului mun­
tean, îi vinea cu deosebire uşor. Aşa el dă în două rânduri în
mânile chehaei vizirului două pachete cu scrisori trimise a­
gentului german de Veterani, prin mijlocirea lui Brancovanu.
Pe de altă parte el deschidea scrisoarile trimise de guvernul
imperial rezidentului său, le reţinea săptămâni întregi la el,
spre a comunica Turcilor conţinutul lor, şi apoi le remitea am­
basadorului pecetluite cu sigilul său. El mai reţinea regulat ga­
zeta tipărită în Viena, şi pe care Brancovanu o trimitea amba­
.sadorului german, spre a comunica mai întâi Turcilor conţi­
nutul ei.
Pe lângă această periculoasă unealtă a intrigilor fran­
ceze, De Castagneres mai câştigă în favoarea lui şi pe Reiss E­
fendi, pe care'l cumpără cu suma destul de mare de 15000 de
galbeni, sumă ce nu provinea din caseta regelui francez, ci dela
preoţii catolici din Palestina, dată lui pentru a stărui în inte­
resele lor, dar pe care ambasadorul o întrebuinţa cu un dublu
scop. Pe lângă aceşti doi, mai lucra încă în contra lui Branco­
vanu şi Constantin Cantemir, prietenul lui TokOly,- Cantemir
căpătase dela De Castagneres făgăduinţa tronului Munteniei,
cu toate că ambasadorul francez gândia mai curând a da acel
tron iubitului său Ungur. Mai mulţi boieri români, care din
Ardeal unde erau pribegi, trecuse în Constantinopole, vin în
.ajutorul lui De Castagneres, spunându-i că îşi toceşte în zadar
mijloacele, stăruind pentru întronarea Ungurului în Muntenia,
pe care nici odată Românii nu o vor primi; dar că mai bine el
să sprijine candidatura unui altui boier român - gândindu-se
de sigur fie-care la el. Ambasadorul francez, care dăduse banii
primiţi dela preoţii catolici lui Reiss Efendi, nu mai dispunea
,decât de păcătoasa sumă de 30 pungi, spre a îndruma nou ele
sale planuri.
Ori cum să fie, Brancovanu se îngriji de acele intrigi nes­
fârşite în care'l înlănţuiau duşmanii săi, îngrijire cu atât mai
firească, cu cât el singur ştia că, acele aşa numite intrigi con­
ţineau o bună doză de adevăr. Din partea lui Cantemir Vodă
plecase o deputaţie Ia Constantinopole, care împreună cu pri­
begii munteni să înegrească pe cât se va putea domnia lui Bran­
·covanu. Acesta se hotărî să dee o a doua puternică lovitură
,care să spargă şi s'i risipească toate uneltirile duşmane; vârî a­
,dânc mâna în vistieria lui şi trimise Ia Constantinopole pe doi
boieri ai săi, Vergu şi Brătăşanu, care izbutiră în curând cu pu­
terea magică a banilor să tocmească trebile lui Brancovanu aşa
de bine la Constantinopole, precum nu fusese nici odată. Cro­
nicarul Neculcea spune că .Jiopul fiind mai greu, Brancovanu
.trebui să cheltuiască până la o mie de pungi de bani". Vergu
[25]
C. BRANCOVANU tN MUNTENIA
25
ar fi putut spune, parodiind pe Cesar; "veni, emi, viei" ; veniiu,
cumpărăiu, învinsăi" 32.
Se spunea că nu puţin contribuise la victoria lui Bran­
covanu şi portul cel nemtesc al unuia din pârâşii lui, Preda Pro­
roceanu, care'l adoptase în timpul cât stătuse pribeag prin părţile
germane. El umbla spune cronica anonimă cu "chică nemţască, nu­
mai legată sus sub işlic şi purta cisme nemţeşti cu pinteni lungi"33.
Când si-au luat islicul înaintea vizirului chica lui dădu acestuia.
o dov�dă pipăită că numai contra Nemţilor nu putea fi acei
care adoptau modele lor. Toţi aceşti boieri sunt daţi pe mânile
Brancovanului care îi judecă şi-i pedepseşte care cu moartea,
care cu bătaia şi închisoarea 34. Brancovanu îşi tocmeşte atât
de temeinic atunci trebile la Constantinopole, încât izbuteşte
chiar a scoate pentru omul de încredere al Porţei, Constantin
Cantemir, un ordin de mazilie şi a da domnia Moldovei lui Con­
stantin Duca ce era să-i devină ginere. Şi apoi să mai fi avut
inima a sluji cu credinţă Turcilor!
Nu numai atâta, Brancovanu se hotăreşte să meargă mai
departe. Râdicând mănuşa pe care i-o aruncau duşmanii săi,
el se hotăreşte a împedeca chiar pentru tot deauna reîntoar­
cerea lui Tokoly în Transilvania şi a sprijini la Poartă candi­
datura lui Neculai Bethlen, cu toate că acesta era partizan al
Germanilor. Dar ce lucru era cu neputinţă la Turci, de îndată
ce se înfăţoşa cererea cu punga în mână? Ambasadorul francez
scrie asupra acestei împrejurări regelui său: "Transilvanenii
vrăjmaşi lui Tokoly, propun de principe al ţărei lor pe un oare
care Neculai Bethlen. Principele Valahiei, care e cu trup cu
suflet în partida curţei de Viena, garantează Porţei cu suma
de 300000 de scuzi pe care Transilvanenii se oferă să-i răspunză,
dacă Turcii ar aproba proiectul lor. Acestea se potrivesc foarte
cu călătoria unui popă grec la Adrianopole, care au adus cu
el sume însămnătoare la toţi dregătorii Porţei din partea Va­
lahilor" 35. Mai grav însă deveni lucrul pentru Francezi, când
însuş împăratul luând această cauză în mână, adecă surparea
lui Tokoly, trimise pe comitele Marsigli la Constantinopole în
as Gion, Branconanu p. 236. Observăm iarăşi o nepotrivire între docu­
mentele franceze astfel cum au fost consultate de Gion şi publicarea lor în
Suplementul 1 al colecţiunei. Gion reproduce următorul loc din scrisorile - din 14
şi 22 Mart 1691: "Am aflat că şi pe hanul tătăresc l'a cumpărat, Căimăca­
mul e cumpărat; în seraiu până şi muma sultanului e cumpărată. Trimişii prin­
cipelui Valahiei au aruncat bani în dreapta şi în stânga". Nimic aşa nu se în­
tâlneşte în textul acelor scrisori publicate la p. 294 a suplimentului I.
33 Mag. isi., V, p. 120. Asupra introducerii portului străin la Români
vezi mai sus.
34 Ibidem, p. 123-124, unde sunt descrise caznele lor.
3. De Castagneres cătră regele din 23 Iulie 1691. Hurm., Dac. suplement:
I, p. 297, Popa cel grec este popa Neculai dela Sinopc de preste Marea Neagră,
credinciosul lui Brancovar-« .. Anonimul rom. în Mag. ist., V, p. 121.
[26]
26
ISTORIA ROMANILOR
Noemvrie 1691, ca să stăruiască pentru îndepărtarea Ungu­
rului, cauza princială a împedecărei încheierei păcei între am­
bele împărăţii. De Castagneres văzându-se în pericol recurge
în desperare de cauză la mijlocul lui Brancovanu, cumpără pe
.sume însărnnătoare pe muftiul şi pe aga ienicerilor şi face în
sfârşit, după multă bătae de cap şi de inimă, ca propunerile
Nemţilor să fie răspinse.
De şi curtea împerială lucra acuma mână în mână cu Bran­
covanu, ea tot îl observa având bănueli asupra lui din purta­
rea lui de mai înainte. In 1691 împăratul Însărcinează pe sfet­
nicul său Quarrient să treacă în mergerea lui spre Constantino­
pole prin Bucureşti, pentru a afla care sunt intenţiile princi­
pelui Munteniei, de ce credit se bucură el la Poartă şi dacă şi
până întru cât s'ar putea avea încredere în el 36. Quarrient după
ce vine în Bucureşti, unde este prea bine primit de Brancovanu,
prezentăndu-se după sfatul domnului, pentru a nu trezi pre­
pusuri, ca un ncguţitor olandez, face împăratului asupra lui
Brancovanu un raport din cele mai favorabile în care îi spune:
"Prinţul Moldovei (Constantin Cantemir), care este duşmanul
jurat al regelui Poloniei, la din contra foarte bine văzut şi prie­
tenul intim al ambasadorului francez, foarte legat şi cu Tokoly
este sprijinit atât de Reiss Efendi cât si alti ministri Turci;
toţi aceştia sunt plecaţi coroanei franceze, până la un aşa grad,
Încât ei cred că vor putea aduce la ruină şi cădere pe principele
Valahiei, ceeace s'ar putea întâmpla, dacă acesta nu ar fi spri­
jinit prin marea iubire a supuşilor săi, nu mai puţin Însă prin
însămnatele daruri făcute dregătorilor Portii şi prin aproprierea
armatelor imperiale, cu atâta mai mult că Tokoly nu numai că
i-au devăstat ţara în chipul cel mai cumplit, dar încă şi zilele
aceste s'au arătat în contra lui ca cel mai înverşunat duşman,
la care contribue şi ambasadorul francez şi Reiss Efendi pe cât
pot din partea lor. El stă şi cu generalii Maiestăţei Voastre ce
'comandă în apropierea ţărei lui în cea mai bună înţălegere, iar
.de altă parte, cum stau lucrurile astăzi, el nu se arată nesupus
nici cătră Turci; gândeşte însă să-şi caute sprijinul său desă­
vârşit la acela ce va fi mai tare şi care'l va putea protegui în­
tr'un chip mai statornic" 37.
Astfel stătea Brancovanu cătră sfârsitul anului 1692,
în bune relaţiuni cu Nemnţii şi cu Turcii, diil care unora făcea
slujbe eminente, iar celorlalţi le hrănea cu îndesate pungi năse­
ţioasa lor corupţie.
Tot în anul acesta Brancovanu mai linistindu-se de va­
lurile prin care trecuse, şi izbutind să pună în lociIllui Constantin
S6 Un doci.utcut din 6 Dccciuvrie 1691, extras ele Hurmuzachi În Frli.,
III, p. 373, C8T'''''''' '" ',flă reprodu- În colecţia cea mare.
37 Raportr ' ,,,; Quurrtent (':tI",) îrnp. elin Mai 1692 Hurm., Doc., V, p. 411.
[27]
C. BRA,NCOV ANU IN MUNTENIA
Cantemir pe Constantin Duca domn în Moldova, trimite pe
domniţa Maria cu muma ei doamna Stanca la Iaşi, unde se ce­
lebrează nunta cu mare veselie. Astfel Brancovanu prin în­
crederea Turcilor şi mai ales prin faptul că el procurase domnia
Moldovei ginerelui său, conducea prin el şi destinele acestei
ţări, încât în realitate el era domnul ambelor principate. Tre­
buia acuma păstrată poziţia dobândită cu atâta trudă, şi pentru
a se putea face aceasta era de nevoie un ochiu nu mai puţin ve­
ghetor şi o minte nu mai puţin ageră.
3. BRANCOVAND PRIETEN AL AMBELOR IMPĂRĂTII
Perioade mai de linişte. - Brancovanu însă se exercitase
îndestul în cei patru ani ai domniei lui, spre a căpăta o mai mare
deprindere şi destoinicie în învârtirea meşteşugurilor de care
avea nevoie spre a se susţine. Cu Nemţii, care puteau deveni
periculoşi în cazul când Turcii erau să fie cu totul răpuşi, căuta
să păstreze relaţiile cele mai bune, îndatorindu-i pe cât, ba chiar
mai mult poate de cât îi învoia poziţia sa de supus al Porţii,
arătându-le că tocmai spre a-i sluji mai bine, trebuia să se poarte
cătră ' dânsa cu respect şi ascultare. Şi într'adevăr că Nemţii
trăgeau mult mai mare folos din această prefacere a lui Bran­
covanu, decât dacă s'ar fi declarat pe faţă de aliat al Germa­
nilor şi de duşman al Turcilor. Atunci în loc ca Brancovanu să
le fie de vr'un folos, le-ar fi pricinuit numai încurcătură, întru
cât ar fi trebuit ca stându-i în ajutor cu oameni şi bani, să de­
tragă asemene mijloace de la câmpulcel mare de operaţii al
răsboiului unguresc. Astfel însă cum stătea Brancovanu,. pe
lângă că neperzând încrederea Turcilor, putea să afle dela dre­
gătorii lor multe taine care interesau pe Germani, apoi el mai
ajuta trupelor acestora cu provizii şi chiar cu contribuţii în
bani, când îi era cu putinţă sau i se cereau cu mai mare stăruinţă.
Cătră Turci, pe care fără îndoială Brancovanu îi trăda,
poziţia lui era ceva mai grea; el trebuia să se scuze neîncetat
că din pricina temerei pe care o avea despre Nemţi, făcuse cu­
tare sau cutare acte în favoarea lor; mai ales vinea lucrul greu,
când Brancovanu era îndemnat să iee parte la vr'o expediţie
pe graniţă, ne mai vroind el acuma, cu nici un preţ, să reînnoi a­
scă, în dauna noilor săi prieteni, izbânda dela Zerneşti. Dar
atunci, precum şi pentru a combate intrigile ce se ţeseau în contra
lui la Constantinopol, mai ales prin meşteri le mâni aleamba­
sadei franceze, el avea la indămână un mijloc care nu da nici
odată de greş; împingea inainte pungile sale de bani, care aveau
puterea minunată de a spulbera toate uneltirile, de a îndepărta
toate prepusurile, dea spăla pe Brancovanu de ori ce imputare,
fie ea chiar cea mai întemeietă şi de a-l face pe el pânză albă
[28]
28
ISTORIA ROMANILOH
.şi nepătată, compromiţând şi primejduind pe acei ce luase în­
.să rcinarea de a'I înegri.
In Iunie 1693 'Turcii pregătise O nouă expediţie contra
Germanilor, care trebuia să treacă prin Muntenia asupra Ar­
dealului, la care era să iee parte şi hanul tătărăsc. O asemene
veste făcu pe întreaga poporaţie a ţărei, să încremenească de
groază ştiind ce poate să o aştepte. Brancovanu însă văzând
-că este peste putinţă a înlătura furtuna, se duse spre Giurgiu
Întru întâmpinarea vizirului, trecând fluviul cătră Rusciuc.
Aice vizirul primi pe Brancovanu cu mare cinste şi îl îmbrăcă
-cu caftan. A două zi eşind cu boierii în plimbare cu caicele pe
Dunăre, şăicele turceşti descărcară mai multe tunuri înaintea
lui. Sosind după aceea şi hanul, se ţinu un sfat de răsboiu la
-care fu poftit şi Brancovanu, punându-i-se un scaun între aga
Ienicerilor şi marele defterdar. Brancovanu Întrebat pe unde
să loviască Ardealul oştile împărăteşti, socoti că pe la Teleajnu,
care părere fu primită în unanimitate de întregul sfat. După
-eşirea dela el, Brancovanu fu urcat pe un cal frumos înşăuat
şi urmat de 12 boieri îmbrăcaţi de Turci în caftane, fu trimis cu
mare alaiu la conacul său 38.
Pe când însă vizirul .se pregătea să apuce pe Teleajnu în
.sus, îi veni vestea că o puternică oştire germană se îndrepta
asupra Belgradului, ceea ce'I nevoi a părăsi, spre marea bucurie
.a lui Brancovanu, expediţia contra Ardealului şi a alerga în
.apărarea cetăţei ameninţate.
Inţălegem furia ce trebui să cuprindă pe ambasadorul
'francez, când află despre purtarea cea atât de prietinoasă a
Turcilor pentru domnul Munteniei. Ambasadorului nu-i putea
intra în minte ca nişte mari dregători, pe mânile cărora era Iă­
.sată întreaga soartă a unei mari împărăţii, să'şi vândă aşa con­
ştiinţa lor pe mârşavul ban. El scrie desperat cătră regele său:
"Turcii sunt aşa de orbiţi în ceeace priveşte pe Brancovanu,
'în cât nu văd după faptele lui că este trup şi suflet cu imperialii.
Vizirul l'a tratat cu o mulţime de onoruri, l'a primit în toate
-consiliile de răsboiu, despre hotărârile cărora Brancovanu nu
va lipsi a înconştiinţa pe generalul Veterani" 39. Ambasadorul
francez căuta să scape de Domn în orice chip. Prin Aprilie 1693
-el urzi o intrigă cu mai mulţi boieri munteni spre a răsturna
pe Brancovanu, atrăgând şi pe capuchehaia Moldovei - D. de
Chateauneuf ..... , cu cinci boieri să pribegească în Ardeal
'şi apoi în Moldova, de unde veniră la Adrianopole spre a arăta
<că Domnul nu numai despoae pe supuşii sei, dar are înţele-
3. Greceanu în Mag. isi., II, p. 205 - 208. O amintire a călătoriei domnu­
lui spre Vidin pentru a întâmpina pe vizirul care trecea pe acolo cu oastea vezi
lin Foletul Novel, (Calendarul de pe timpul lui Brancovanu 1694) ibidem •
•• Ferlol cătră regele. 5 August 1693, Hurm., Doe, Suplemeni, 1, p.310.
[29]
C. BRANCOVANU îN MUNTENIA
29
gere publică cu duşmanii Sultanului şi că stă în negociate cu
Curtea din Viena spre a da toată Tara Impăratului; că este nea­
părat a se lua grabnice măsuri, căci altfel peste puţin Muntenia
va fi dată duşmanului. Aceşti boieri fură găzduiţi în casa am­
basadorului francez, de unde ei prezentară plângerile .....
marelui vizir. Planul ambasadei franceze era tot de a pune pe
Emerik Tokoly în scaunul Munteniei. Dar Brancovanu care
.simţiă uneltirea lucră aşa de bine, că cei cinci boieri îi fură pre­
.. daţi şi trimişi în ţară cu lanţuri de gât 40.
Politica franceză cu toate aceste trebuia să se mai potoale
· din aprinderea ei contra Brancovanului, din motivul că dânsa
fu nevoită în curând să părăsască pe Tokoly, în vedere? căruia
mai ales până acuma combătuse cu atâta stăruinţă pe domnul
român. Turcii anume se săturase de Tokoly, pe care îl ajutaseră
în atâtea rânduri şi totdeauna fără izbândă. Mai ales îi găsi au
-ei o ne iertată vină, aceea "de a cere mult şi nu da nimica" 41.
Acest păcat de moarte nu i-l puteau erta Turcii, şi fiindcă di­
plomaţia franceză era tot aşa de reţinută asupra darurilor, con­
venind cel mult a jărtfi câte ceva numai când o afacere era ter­
minată, apoi Turcii lăsară încetul cu încetul cu totul în pără­
-sire pe bântuitul Ungur. Francezii temându-se a-şi compromite
influenţa stăruind pentru un om mort politiceşte, îl părăsiră
.şi ei. Turcii ne mai sprijinindu-l, nici măcar despre cele de tre­
buinţă traiului său, el ajunse o adevărată sarcină pentru am-
basada franceză, care trebuia să-i poarte acuma de grijă. De
.. aceea nu fu cu totul nemultumită, când Turcii luară măsura
de a surghiuni pe Tokoly la Nicomedia. Aice el lepădă religia pro­
testantă şi îmbrăţişă catolicismul, înşălat de Iezuiţi care îi pro-
· mi seră că vor dobândi pentru el o pensie dela curtea Franţei.
La atâta se mărginise acuma, în loc de coroană, ţinta ambi­
ţiosului Ungur. Văzându-se însă înşălat de Iezuiţi, el publică
',0 furioasă retractare, "trist şi ridicul sfârşit pentru cavalerul
.ungur, care debutase cu atâta sgomot şi cu atâta sălbătăcie" 42.
Pe când un duşman al lui Brancovanu dispărea de pe scena
luptelor, puterea lui căpăta un nou sprijin în dragomanul cel
mare al Porţei otomane, Alexandru Mavrocordato Exaporitul
Acest Grec care exercita o influenţă din cele mai însărnnate
· asupra soartei imperiului otoman, dându-i-se pe mâni firul ne
gocierilor care aduseră pacea de Carlowitz, fusese în legătură
şi cu predecesorul lui Brancovanu, Şărhan Cantacuzino, căruia
'0 Relaţia amb. olandez, 17 Aprilie 1693 în N. Iorga, Documentelele lui
Brancooarui p. 112.
" Castagneres cătră regele 15 Ianuar 1693 ibidem, Hurrn. Doc. Supl. I,
p. 304.
". Gion, BrallcolJallll, p. 285, notă. Din această scriere am imprumutat
"ştirile relative la ultimul rol al lui Tokălv.
[30]
30
IS�ORIA ROMANILOR
reposatul Il rămăsese dator cu o sumă de bani, răsplaiasluj­
belor sale pe lângă Poartă otomană. Brancovanu văzând că
acest dragoman er� mereu tns3rc!n,at de .Tu.rci cu. conduc�rea
negocierilor pentru încheerea păcei.între el ŞI putenle creştine,
se gândeşte. �.ă şi-l �lipească. Fiind de !rebuinţă, pen.trujl, în­
tocmi condlţnle,' o întrevedere personala a domnului cu dra­
gomanul, şi domnul neputându'l vizita în Constantinopole,
dragomanul se hotărâ să vină în Bucureşti. Ori cine înţălege că
Încasarea banilor datoriţi lui de fostul domn era numai un pretext
menit a da o faţă oare care acestei întrevederi 43. De acea cro­
nicarul nici nu cunoaşte aceasta aşa numită daravere bănească
şi arată că Alexandru Mavrocordato a fost poţtii de Branco­
vanu la: nunta fiicei sale Stanca cu Radu fiul lui Iliaşi Vodă,
cu care dragomanul se rudea prin femeea lui, adaogând apoi
cum "cu mare dragoste şi cinste l'a primit Constantin Vodă,
în casele din curtea domnească l'a conăcit, pentru ca să aibă
în toată vremea împreunare şi vorbă, între care mi se pare că
mai multă dragoste s'au întărit de cât era mai înainte" 41.
Nici că putea Brancovanu să'şi încredinţeze interesele mai
bine de cum o făcuse. Mavrocordat va duce de acum înainte
până la pacea dela Carlowitz destinele imperiului otoman în
mânile sale. El va fi mai tare chiar pe cât sultanul în împărăţia
a căreia existenţă se găsia primejduită prin cumplitul răsboiu
ce se deslănţuise pe capul Mahometanilor, şi a căruia împăcare
era pusă în mânile trufaşului Grec.
De aceea de acuma înainte Brancovanu poate să doarmă.
mai liniştit, răzămat pe de o parte de protecţia Exaporitului,
pe dealta ştiind mai stâmpărată duşmănia Francezilor în contra
lui. Pentru vr'o trei ani se Iiniştise trebile şi din partea Moldovei,
pe scaunul căreia stătea în loc de duşmanul său Constantin
Cantemir, ginerele său Constantin Duca. Insă Brancovanu nu
putu păstra mult timp pe rudenia sa pe scaunul Moldovei. In­
trigile Tătarilor îl răsturnară, înlocuindu'l cu fiul lui Cantemir,
Antioh, în 1696.
Nici odată însă, chiar în timpul perioadei celei - mai si­
gure şi mai liniştite a domniei sale, Brancoveanu nu lăsă în pă­
răsire interesele sale. Tot dea una fu ca un soldat cu arma în
mână, pus de strajă în faţa duşmanului, şi această neobosită
activitate, această pândire necontenită a tuturor intrigilor spre
'" In anul 1696 găsim trecute în condicile vistiei iei o sumă de ,,2.000
taleri (sau lei) s'au trimis la Alexandru Ter zimanul în datoria 'ce are dela Şer­
ban Vodă". Condica de venituri şi cheltueli ale vistieriei dela 7202-7212, Bucu­
reşti, 1878. p. 174: (Cornp. p. 276). Această insămuare dovedeştepe cât că Mavro­
cordat avea într'adevăr de luat bani dela reposatul predecesor al lui Brancovanu
pe atâta însă că Jiu avea nevoie să vină în Muntenia 'spre a-i încasa.
4< Anonimul în Maq. ist., V, p. 116. Comp , scrisoarea lui Fabre cătră De
Castagneres 10 Noemvrie1692, în Hurm., Doc., Suplemenl J, p. 301.
[31]
C. BRANOOVANU IN MUNTENIA
31
a le putea sfărăma în faşa lor, explică cum se face de fu în stare
'Să menţină puterea un timp atât de îndelungat.
In 1695 Sultanul Mustata al II-le care urmase lui Soli­
man. în tronul împărăţiei mahomedane, vroeşte a mai ridica
vaza armatelor sale, punăndu-se el însuşi în fruntea lor, spre
a face o expediţie în Ungaria, şi norocul îi este favorabil. Tre­
când Dunărea la Belgrad în 25 August acelui an, el ie cetatea
Lipa cu asalt; după aceea mai cucereşte cetăţuia TiteI, bate
apoi pe generalul Veterani pe care'l surprinde cu un corp numai
de 6000 de oameni lângă LllgoŞ, unde nefericitul general piere
de o moarte eroică, şi după aceea pune mâna pe Lugos şi apoi
.pe Sebeş,
Sultanul în l\IIuntlo'nia. -- Brancovanu fusese rânduit să
păzască cursul Dunărei la Cerneţ, pe unde aveau să urce în sus
şăicile turceşti încărcate cu previziuni. El trimite mai mulţi
boieri care îndeplinesc cu credinţă această periculoasă însăr­
cinare. Când fu să se întoarcă sultanul îndărăt, el trecu prin
-coasta Munteniei tăindu-o dela Cerneţ până la Calafat in dreptul
Vidinului, unde trecu Dunărea. Brancovanu trebuia să vină
în persoană pentru a face onorurile cuvenite stăpânului său.
Mult se sfătuiră însă boierii cu Brancovanu, dacă domnul trebuia
.sau nu să meargă întru întârnpinarea sultanului. Lucrul de care
el se temea era mai ales să nu fi căzut cumva în mânile padi­
'şahului câteva din scrisorile pe care le trimisese lui Veterani
care murise după cum am văzut pe câmpul de bătae dela Lugoş.
La sfârşit însă se hotărâ Brancovanu a juca totul pe o carte şi
a eşi înaintea sultanului, ştiind bine că ar fi tot atât, ba poate
mai periculos încă, a nu se arăta. Sultanul, îngâmfat peste mă­
-sură de triumfurile repurtate, de abia îşi mai coboria ochii pe
-omenirea cea prosternată la picioarele sale. Şi Brancovanu făcea
şi el ca toată lumea. "Când era la conac şi sta oastea de făcea
.alaiu şi intra împăratul în corturi, domnul descăleca şi înge­
nunchia, şi când trecea împăratul se pleca cu capul la pământ" 45
Si într'adevăr avea şi pentru ce să. plece capul.atât de tare, căci
ştiea el doară că numai cu atât se alegeau în adevăr Turcii mai
.lămurit din supunerea lui politică.
Şi într'adevăr Brancovanu considera atât de puţin pe
-cumpliţii lui stăpâni, încât chiar pe când ei erau cu sultan cu tot
pe pământul Munteniei, îndrăzneşte a face un act, care la ori
ce popor din lume ar fi fost în deajuns spre a pierde pe Branco­
vanu . pentru totdeauna. Anume răscumpără dela Turci mai
" Anonimul în Mag. ist., V, p. 143. In calendarul pe 1695 se găsesc in­
sernnări scrise de mâna lui Brancovanu, "Sept. 2(" ne-a venit firman să mer­
gem înaintea împăratului"; "Oct 3 - Joi am trecut Oltul pe la Turnu şi a
trecut împăratul Dunărea de a mers la Nccopo (Nlcopole)",
[32]
32
ISTORIA ROMANILOR
mulţi prinşi Nemţi, luaţi de ei în bătăliile din acel an 46. O a­
semene faptă era făcută înviderat în favoarea Germanilor pe
care Brancovanu, ştiindu-i cârtitori din pricina înfrângerei su­
ferite, vroia să-i îmbuneze prin un semn văzut al simpatiei sale.
Cum de însă Turcii nu simţiră aceasta! Orbirea lor se poate
explica numai prin efectul pe care aurul cel mult, vărsat de
Brancovanu pentru răscumpărarea prinşilor, îl făcu asupra la­
comelor lor minţi. Sau chiar dacă bănuiră ceva erau ei să răs­
pingă tărgul cel strălucit, pentru a se convinge de credinţa
celui ce'l oferea.
Totuşi în această păsuire a lui Brancovanu din partea
Turcilor s'ar putea găsi şi o nevoie politică. Din provinciile ro­
mâne numai Valahia le mai rămăsese SUPUS8, fie şi numai pe
jumătate. Moldova din cauza Polonilor şi a Tatarilor careşi
făcuse din ea câmpul lor de bătae, era atât de pustietă şi de să­
răcită, încât nu mai aducea Porţei aproape nici un folos. Ardealul
era cuprins de Nemţi, încât din ţările dunărene singură Mun­
tenia mai ajuta şi într'un mod foarte însămnător, la purtarea
răsboiului în contra Germanilor. Aceasta ne spune şi cronicarul
Radu Greceanu că "în vremile acele ajungând ţara Moldovei
la mare slăbăciune de multe şi nespuse călcări şi prăzi, când de
Tătari, când de Leşi, şi ţara Ardealului fiind în stăpânirea Nem­
ţilor, rămas'au tot greul pre această ţară, şi numai de aiee se,
cereau toate cele ce trebuiau'<".
Oare ar fi fost întălept din partea Turcilor să-şi înstrăi­
neze şi pe Brancovanu ? Nu ştim dacă Turcii îşi vor fi dat samă
de această împrejurare. In orice caz răul producea de astă dată
un bine, şi corupţia lor le făcea un serviciu real.
Cu cât răsboiul deveni a mai crâncen pentru a lua odată
un capăt, cu atâta el se trăgea mai mult de asupra Munteniei
spre părţile Ungariei, unde trebuia să se hotărească; cu atâta
pericolele politice se îndepărtau de asupra lui Brancovanu şi
el putea mulţămi mai în linişte pe Turci pe de o parte prin îm­
plinirea tuturor poroncilor lor relative la ajutoarele cerute, pe
Nemţi pe de altă destăinuindu-le toate mişcările oştirilor tur­
ceşti, pe care ei aveau un interes aşă de mare a le cunoaşte.
Mustafa văzând că sub conducerea lui armatele sale au
răsbit pe creştini, se pune a doua oare în fruntea lor în anul
1696, şi trece Dunărea pe la Belgrad îndreptându-se asupra
Temişoarei. Imperialii primesc lupta lângă râul Bega, care luptă
desi fu foarte crăncenă si sânzeroasă, rămase totusi cu un re­
zuÎtat nehotărât, mai ales din pricină că sultanul 'nu se folosi
de mişcarea îndărăt făcută de Nemţi, spre a-i sparge şi a-i pune-
46 Greceanu în Mag, ist., II, P: 322.
" GreceanuMa?, isi" IL p. 324,
[33]
pe fugă. Totuşi Turcii, rămânând stăpâni pe câmpul de bătae
puteau susţinea că victoria stătuse pe partea lor.
Brancovanu fusese silit să împlinească o sumă de porunci
ale Împărăţiei, precum repararea unor cetăţi din Banat, pro­
vizii nenumărate care trebuiau transportate tocmai la Bel­
grad, apoi pe lângă aceste lucrări şi cereri În natură, Turcii mai
luase încă şisumi mari de bani. Mai rău Însă era că ţara trebuia
să sufere trecerea în tot lungul ei a răpitoarelor oarde tătărăşti,
dinaintea cărora tot norodul era deprins a fugi înspre munţi,
fugă care acurri când Turcii aveau nevoie de ajutorul ţărei, ar
fi putut deveni periculoasă domnului, făcând cu neputinţă În­
deplinirea poruncilor. "Numai multa nevointă şi chivernisire a
domnului a făcut de au ajutat Dumnezeu şi s'au rădicat toate
acele peste putinţă poronci" 48. -
Cănddcmriuf stârşia de îndeplinit slujbele împărăţiei, mai
lua puţin răgaz din munca cea încordată făcând câte o preum­
blare pe la moşia 'sa la Obileşti Sâl1 la viile sale dela Piteşti. Dar
nici aceasta nu'-i tic nea adese ori, fiind zmuls din mijlocul li­
niştei sale prin o nduă cerere a Turcilor.
1
II
i
i
1
i
I
C. BRANCOVANU tN MUNTENIA
33
\
1
{
1
I
J __ upta (leJaZenta. -- In 1697 se ÎIlti'ţmpIă luptahotărâ"
toare care tr�b*ia, să aducă izbândă desăvârşită pe partea cre­
ştinilor. Anume Sobiesky regele Poloniei murind în 17 Iunie
1696, principele electoral de Saxonia ce era general pe câmpul
de răsboiu fu ales' În locul lui, 'iri "contra ducelui de Conti can­
didatul Francezilor la tronul'<Polohiel. 1n locul electorului fu
chemat' În capul ():ştirilor / gerimirie. v�stitul general Eugeniu de
Savoia, marele geniu milita!' al' Vf!a'cului al XVII-le. Cum veni
acesta înrnijloculoştirilorel lntrcduse o disciplină mai severă
î'n locul destrăbălărei de,pâ,năatunci.Reputaţia lui cea mare
apoi ridică moralul soldaţilor _ şiÎ� curând o victorie strălucită
trebuia să confirme marele aşteptări ce se puneau în el. Turcii
trecuseră iarăşi Dunărea . cu ',100.000 deoamehi. Eugenia nu le
putea opune decât un număr mult mai mic. Totuşi CI primi lupta
In câmpia mlăştinoasă a Tisei, în o poziţie foarte bună. pentru
apărare, lângă saftilZenla, În ziua de 11 Septemvrie1697) �e7
zultatuI bătăliei fu zdrobitor pentru Otomani. Mai bine de 20.000
din ai lorvîntrecare însuş' marele vizir şi mai mulţi mari dem- ,
nitari .rămaseră, pe câmpul de bătae, pe lângă vr'o alţi 10.000'
care găsiră ' moartea,' În valurile râului. Sultanul ce se: afla de.
ceea parte de Tisa Încălecă. îndată şi o rupse de fugă,ile 9prin:-,
du-se decât sub zidurile Temişoarei. Tot lâgăriILcăzil În' mânile,
creştînilor. Toate corturile între . care celmare'şishălticit al,
sultanului însuşi', 87 de' tunuri, enorme "câtimi de pulbere de
}
I
\ '
.. Grecll'Jnu în Mag. isi., II, p. 324.
A. O' Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. VI/I.
3
[34]
34
ISTORIA ROMANILOR
puşcă, muniţiuni şi proviant de tot soiul, între care 15.000 de
boi, 7.000 de cai, mai multe mii de cămile, 6.000 de cară şi că­
ru ţi, sute de steaguri, stindarde, toată muzica imperială şi
în sfârşit vistiria �rmatei cu mai multe mii de pungi de bani şi
chiar marea pecete a împărăţiei găsită pe peptul mortului vizir,
iată roadele acestei strălucite victorii. Principele Eugeniu în­
cântat de curajul trupelor sale şi atribuindu-şi cu multă mode­
stie un rol numai foarte mic în repurtarea izbânzei, spune în
raportul trimis de el cătră împăratul, că "această victo­
rioasă acţiune s'a sfârşit cu despărţirea zilei de noapte şi soa­
rele însuşi n'a vroit să se coboare sub orizont, până ce n'au vă­
zut cu strălucitorul seu ochiu deplinul triumf al armelor maie­
stăţei voastre imperiale".
Pregătirile pentru această luptă memorabilă costase însă
mult pe biata Muntenie. "Putea zice cineva că nu va să mai
rămăe în tară nici bou, nici oae, nici cal, nici nimic, afară de
bani ce se 'dau pe unde se orânduia, şi boierii erau la mare grijă
că nu vor putea scoate la cap"4�. De abia domnul isprăvise toate
poruncile şi se retrăsese spre a mai răsufla puţin la viile sale
dela Piteşti, şi iată că soseşte un agă de la Constantinopole cu
.,poruncă ca domnul să meargă cât mai curând spre Cerne ţi, spre
il pune mâna pe nişte hoţi care trecând Dunărea prădase ce­
tatea turcească Orşova. Tocmai când domnul ajunsese la Cer­
neţi îi vine din Constantinopole trista veste a morţei ficei sale,
soţiei. lui Constantin Duca, pe care ciuma o răpise .În floarea
vârstei. Fiind el acolo şi îndeplinind ordinile turceşti pentru
prinderea hoţilor, sosi de olac Stoian vataful de călăraşi cu, cea­
laltă veste îmbucurătoare inimei domneşti despre înfrângerea
Turcilor la Zenta,şi "înţălegând de această ştire veselitoare
de izbânda creştinilor şi de stângereapăgânilor, au dat slavă
lui Dumnezeu şi maicei sfinţiei sale" 50
Lupta dela Zenta avu de urmare încheierea păcei. După
o trăgănare de mai bine de un an a tratărilor pentru armistiţiu
acesta. se încheie în 15 Octomvrie 1698, şi negocierile pentru
pace încep acuma într'un chip serios, ne fiind turburate prin
vuetul de pe câmpul de răsboiu. In timpul relativ scurt de trei
luni congresul întrunit la Carlowitz încheie pacea între pute­
rile aliate (afară de Rusia) şi împărăţia Otornanilor, care se
subscrie, în 26 Ianuarie 1699.
Cu încheierea acestei păei se schimbă cu totul poziţia şi
politica lui. Constantin Brancovanu. Inainte însă de a trece la
noua evoluţie a acestei politici, să expunem peripeţiile nego­
ciărilor care au adus încheierea păcei de Carlowitz, negociări
ce au pus de nenumărate ori în pericol existenţa ţărilor române ..
• , Greceanu în Mag. ist., II, p. 331.
6. Ibidem, r. 3·10.
[35]
C. BRANOOVANU IN MUN'l'ENIA
35
dar pe care norocul tot le scoase la sfârşit din prăpastia care
părea că trebuie să le înghită.
Turcii bătuţi la Viena şi în curând răspinşi şi din cea mai
mare parte a Ungariei se găndesc la sfârşit că ar fi bine să ceară
pace dela creştini; căci dacă Turcii sunt foarte aprigi când le
merge bine, ei se dămolesc de tot îndată ce norocul le este pro­
tivnic. Pe la sfârşitul lui 1686 ei încep a încerca pe imperiali
asupra primirei unor negociări, în vederea de a restabili cu
dânşii bunele relaţii. Alexandru Mavrocordat Expaporitul, ma­
rele dragoman al Porţei de la moartea lui Panaite Nicusia, în­
tâmplată în 1673,îndrumează aceste relaţiuni într'un chip
foarte ghibaci, cerând dela principele de Baden, pe atunci co­
mandantul. suprem al oştirilor germane, eliberarea unui om al
său prins de Germani şi oferind în schimbul lui alţi prinşi Ger­
mani ce se aflau la Turci 51. Propunerea fiind primită şi cores-:
pondenţa deschisa marele vizir trimite în Noemvrie 1686 o
scrisoare aceluiaşi comandant în care îi propune adunarea unui
congres 52. După mai multe schimburi de scrisori, propunerea
fiind primită de creştini, Turcii trimit în Septemvrie 1688 doi
plenipotenţiar! însărcinaţi cu negociările, anume pe' Zulficar
Efendi şi pe 'dragomanul cel mare Alexandru Mavrocordat.
Ei sosesc în -lagărul ·dela Belgrad în 8 aceleiaşi luni, însoţiţi de
o pompoasă întovărăşire de vr' o 100 de persoane, cu o mulţime
de cară şi de cămile pentru aducerea bagajelor lor. Ei Sunt duşi
de aice fără grabă până la Pottendorf lângă Viena, unde ajung
cam cătră jumătatea lui Noemvrie.
Impăratul le încuviinţază o audienţă tocmai în 20 JanuarIe '
1689, pentru ceremonia căreia seprescrisese nişte regule foarte
amănunţite, Intre altele se dispusese ca Mavrocordat, care fiind
creştin nu era impus de religia lui a-şi ţinea capul acoperit,
să-şi.Ieecoiful sau încă din anticameră şi să apară înaintea îm-:
păratului cu capul gol. Ambii soli să aibă a face trei reverenţe
"foarte adânci", una la intrarea pe uşă, alta la mijlocul sa­
lonului şi a treia când se vor apropie de împăratul, căruia să-i
sărute poala mantalei 53. Bieţii Nemţi care avuse atâtea înjo­
siri de suferit dela Turci, îşi răsbunau şi ei acuma, imitându-i
'." ," ,,,,, Scrisoarea tut Mavrocordat.o din 29 Sept. 1686 .. Hurm. Doc., V,p
118.
. ., Scrisoarea marelui 'vizir SoJiman din Noemvric 1686, ibidem, p. 12:3.
Comp, răspunsul prmclpelul de Baden din 17 Ianuar 1687, ibidem, p. 128 .
sa Raportul dragomanului Lachowitz din 8 Fevruarie 1685, ibidem, p. 153
Nu înţălegem ce interes pot 'aveanesfârşitelc rapoarte şi rezoluţii imperiale fie: :
eare cuprinzând câte 6 şi 8 tîlc asupra cercmonialulni cu care trebuiau să fie
[36]
36
ISTORIA ROMANILOR
în ceremonialul pe care aceştia îl impuneau în totdeauna so-,
!ilor si ambasadorilor imperiali.
'După săvârşirea acelei ceremonii, se încep negociările de
pace Între delegaţii împăratului cătră care se adaog mai târziu
şi acei ai aliaţilor săi, şi solii turceşti, care ţin răstimpul foarte
îndelungat de aproape un an de zile. Cu toate că 54, pricopseala
..... şi de o parte şi de alta nu conduse la nici un rezultat,
totuşi aceste conferenţe sunt de cel mai mare interes pentru
istoria noastră, Întru cât ele arată care erau scopurile uriaşilor
ce se luptau în preajma ţărilor române, asupra acestora. Intre
condiţiile cele d'intâi ce apar pe tapet În chestiunea negociări­
lor, se vede cererea Germaniei de a i se ceda principatele Va­
lahia şi Moldova. "Cea d'întâi, ne spun instrucţiile comitelui de
Caraffa cătră plenipotenţiarii germani, au aparţinut din ve­
chime Ungariei, şi acuma din nou prin deputaţii veniţi la îm­
păratul (acei trimişi de Şărban Cantacuzino înaintea morţei
sale, care ajung aice însoţiţi de omul lui Brancovanu), au cerut
iarăşi încorporarea în zisul regat, oferind chiar plata unui tribut.
Se va cere deci numai decât de la Turci cesiunea zisei provincii
în toată întinderea ei până la râul Siret şi Milcov, cu cetăţile
sale mărginaşe: Thuz (poate Turnu), Giurgiu şi Brăila, care
acuma sunt ocupate de Turci. Cât despre Moldova, deşi această
provincie este cu totul ruinată şi menţinerea stăpânirei ei ar
costa, din cauza năvălirilor tătare, pe împărat mai mult de cât
veniturile ei, şi deci nu ar fi de un mare interes şi' folos a ei do­
bândire, totuşi să se ceară şi dânsa a fi cedată împăratului" 55.
De abia începuse a se intra în fondul trătărilor şi Polonia
apare şi ea pe scenă. Principele Liubomirsky scrie împăratului
o scrisoare, în care mareşalul polon "imploră graţia maiestăţei
sale pentru biata lui patrie, care atâta contribuise cu sângele
ei la succesele creştinilor, ca să fie cuprinsă şi ea în pacea ce se
va încheie, conform. convenţiei dela Linz, şi anume cu îndepli­
nirea cătră regatul Polonilor a următoarelor condiţii: Să li se
restitue Cameniţa ; să fie asiguraţi în contra prădăciunilor Tă-­
tarilor; să li se dee o despăgubire de răsboiu potrivită cu chel ..
primiţi solii turceşti? Pentru ce s'au cuprins atâta loc cu publicarea unor do­
cumente de o valoare nulă pentru istoria Românilor şi chiar pentru acea gene­
rală de una cu totul îndoielnică? Tot aşă şi cu colecţia de documente publi­
caţie făcută de N. Densuşeanu în care aflăm documente de 6-8 şi 10 pagini.
tratănd exclusiv afaceri ungureşti, şi acelea de un interes foarte mic, numai
fiindcă cuprinde la sfârşit subsemnătura unui ban de Severin 1 1 Dar se înţelege
că astfel de pnhllcaţil sporesc numărul coalelor tipărite?
•• Văcărescu - Istoria imperului Otoman în Papiu Tezaur, II, p, 269.
o. Instrucţ ille comltelui de Caraffa din 11 Ianuarie 1689 Ibidem, p. 19,4
Comp. referatul identic a comitelui Starhemberg cătră tmp. din 28. Februarie
1689, ibidem, p. 234. Comp. propunerile de pace ale solului polon 18 Dec. 1690
in C. Giurescu şi N. Dobrescu p. 43.
[37]
C. BRANOOVANU îN MUNTENIA
37
tuelele făcute si s;:\ li se cedeze Moldova dela J aşi în sus după
cum ar poseda-o acuma 56.
Aşa dar chiar dela începutul negociărilor întâlnim două
pretentii contrare ale celo r doi aliaţi, asupra uneia din ţările
române, Moldova. Nu e vorbă Nemţii se arătau că nu ar prea
ţinea la ea, şi Polonii cereau de o cam dată încorporarea ei numai
până la Iaşi. Vom vedea însă cum în decursul trătărilor Nemtii
îşi schimbă părerile asupra valoarei acestei ţări, şi Polonii a­
supra întinderei ce trebuia încorporată. Chestiunea, care la în­
ceput se părea că ar putea uşor să fie împăcată între Nemţi şi
Poloni, deveni cu timpul între aliaţi un adevărat măr al discor­
diei care avu de rezultat, că Moldova şi cu dansa şi Valahia nu
căzură în partea nici unuia din cei doi compeţitori, ci rămase
tot în stăpânirea Turciei, scăpând astfel ţările române de pe­
ricolul ce le ameninţa.
Să reluăm Însă firul negociărilor.
Polonii în curând îşi ieau de samă că pretenţiile lor ar
fi prea mici faţă cu însămnătatea rolului pe care trebuiau să'l
joace la încheierea păcei. Crezând însă şi că Turcii ar fi mai cu­
rând dispuşi a ceda lor provinciile române de cât Nernţilor,
găsim că pe la Fevruarie 1690, ei care ceruse până atunci nu­
mai Moldova până la Iaşi, îşi întind pretenţiile lor asupra în­
tregei ei întinderi 57, De Castagneres scrie asupra acestui lucru
regelui că "Poarte era hotărâtă a nu face pace nici armistiţiu
cu Germania, dar că ar fi foarte dispusă a cumpăra cu ori ce
preţ pacea dela Poloni. Regele polon crezu împăcarea atât de
uşoară încât spori pretenţiile sale" 58. Şi aiurea acel aş amba­
sador adaoge că colegii săi din Polonia care stăruiau din răs­
puteri a împăca pe Poloni cu Poarta prin o pace separată, spre
a detrage sprijinul acestei ţări în lupta Turcilor cu Germania,
i-ar fi scris că regele Poloniei departe de a mănţinea cererea lui
cea dintăi asupra jumătăţei Moldovei, la care se redusese mai
înainte, pretindea acuma întreaga provincie, şi că toate silinţele
Jor de a-l reîntoarce dela acest gând rămăse zădarnice 59.
Turcii Însă nici nu vroiau să audă de cesiunea provinciilor
române. Atâta numai se obliga în special Mavrocordato de a
lucra la Turci aşa, ca să poată obţinea pentru imperiali câte-va
locuri în Transilvania, care deci şi ea trebuia după pretenţiile
Turcilor să rărnână tot sub stăpânirea lor 60 •
•• Scrisoarea lui Llubomirsky. 2 Februarie, 1689, ibidem, p. 219 .
., Răspunsul ambasadorului Poloniei la propunerile amb. Porţel din 19
Februarie 1689. Hurm. Doc. V, p, 231. Comp. De Casatgneres cătră marchizul
Bethune, Februarie 1690, ibidem. Supliment, I. p. 282 .
.. De Castagneres cătră regele, 11 Februarie 1690, ibidem, 1. p, 283 •
se Acelaşi din 23 Mart 1690, ibidem, p. 284.
1. Raport despre conferenţele din zilele dela 11 Martie - 27 Mai 1689.
Hurm, Doc., V. p. 260: "Wegen Siehenbiirgen der Mavrocordato sich dahin
[38]
38
18TORIAROMANIWR.
Impăratul urma un' dublu joc îndestul de periculos. Pe
de o parte el vroia să rupă provinciile române din supunerea
Porţeivşi pentru aceasta avea nevoie de ajutorul Polonilor, care
prin atacurile lor. asupra Moldovei ocupau cel puţin pe Tătari
şi 'i împedccau de a se revărsa asupra ţărilor germane ; . pe de
alta nu promitea nimic sigur Polonilor, asupra pretenţiei lor
de a li se ceda Moldova.: argumentând necontenit că Moldova
după toate izvoarele vechi ar fi aparţinut Ungariei, şi stăruind
ca Polonia să rărnână în alianţa încheietă până la sfârşitul răs­
boiului, şi atunci, dacă vor izbuti a smulge acele două provincii
din stăpânirea Porţei, se vor împăca asupra drepturilor lor
respective 61. Inţălegem cum o asemene perspectivă de a îm­
părţi prada, după luarea ei prin sforţări comune, cu un aliat
mai tare, nu putea conveni Poloniei, care se temea ca Germania
să nu iee totul pe partea ei, sub cuvântul din fabulă că "pe
dânsa ar chema-o leu" .
. .Nişte tratări urmate în asemene condiţiuni, în care pe
partea aliaţilor domnea .cea mai deplină neînţălegere şi dorinţa
unuia de a circonveni pe celalalt, pe când Turcii se închideau
Într'un refuz absolut de a ceda provinciile române puterilor
creştine, nu puteau să izbutească la nimic. Cu toate aceste se
exercitase apăsarea cea mai energică asupra plenipotenţiarilor
otomani. Ei fusese trataţi mai curând ca nişte prinşi decât ca
nişte ambasadori; fusese duşi sub pază întâi la Pottendorf', apoi
la Viena, de aice la Comorn, pretutinden eIipsiţi adese ori până
şi de cele trebuitoare vieţei şi împedecaţi dea, şi le procura din
ţara 10r62• Cu toate aceste ei stăruiră în îndărătnicia lor, şi îrn­
păratul fu nevoit Ia urma urmelor, să le dee drumul," spre a. se
întoarce de unde. venise. In Noemvrie '1689 împăratul .înştiin­
ţază pe papă despre ruperea negqciărilor începute cu Turcii 63.' .
. De abia însă se. dusese ambasadorii turci din imperiul
germ�n, ŞI ei se întorc, i'pdărătpentru areîncepe iarăşi nespor­
nicaIor Iucrare. .Cu. prilejul suirei sultanului Soliman în tronul
împărăţiei, el trimite .înideputaţie pe aceeaşiambadasori; care.
rămăn din nou, în Viena-pentru a relua iarăşi firufnegccierilor
separatim gegen Graten Caraffa vernemben lasszen, weszmassezen el' das Werkh­
dahinzu dirigir-en sich hemtîhen wolle, daruit Euer Kays, Maies .. gleichwohlen
ein Paar Plăcz" in Sicbenbtirgen erhalten mogen": '. :
61 Rezoluţia imperială asupra cererilor amh. Poloniei e Iuiliel68'9, ibidem.'
p.268.
62 Mai multe scrisori şl.tânguirt ale soIi1or turei asupra modulni .cum,.erauJ
trataţl, ibidem, p, 235, 243, 280. !. . _, ", " '.
: h":6� .Scrisoarea împ .. cătră. papă din 26 Noembrie 1689, ibidem, p,.291. La,
2 Noemvrfe pare it se fi' ţinut. cu Turcii ultima conferinţă. Vezi· protocolul ace­
steia, ib,iderr:" p. 286. �o�pară şi.raportul lui I?.rgei· cătră imp. asu'pra; congelliărei;
plenipotenţ1arnor turcl m Hurm., Frg. III, p. 331, unde Mavrocordat, "spr:ach,
seine Hoffnung ausdaheim nocIi mehr 'als aus,wiirtig dem J<:aiserlichen Inter,esse.
nut�el:;,.3U;-konnell:'�: Fl.aportuLeste din,.13 becemvrie 1689.
[39]
1
C. BRANCOV AN.tr IN MUNTENIA
întrerupte. Aceste şi urmau însă fără armistiţiu, sub bubuitul
tunurilor, şi schimbau de caracter pe fie-ce zi, după veştile so­
site de pe câmpul de răsboiu ; un mijloc tocmai ca ele să nu mai
iasă nici odată la capăt. Aceaşi nestatornicie în înţălegere se
urmează şi pe partea creştinilor, care şi ei schimbă intenţiile
lor. unul cătră altul după progresul sau regresul armatelor lor.
Când Austriacii simţau că au nevoie de Polonezi, sau când in­
trigele franceze erau pe cale de a izbuti la încheerea unei păei
separate cu Polonia, imperialii se prefăceau a ceda faţă cu dânsa
şi-i făgăduiau că dacă numai vor izbuti a cuceri Moldova, vor
măn ţine-o de sigur în stăpânirea ei la încheierea păcei 64. Când
cursul răsboiului se schimba şi soarta armelor le era mai favo­
rabilă, atunci iarăşi aminteau Polonilor drepturile netăgăduite
ale Ungariei asupra Moldovei, şi cu toate că şi atunci repetau
, făgăduinţa de a le ceda Moldova, legau această cesiune de con­
simţirea Ia cesiune a dietei ungureşti, adăogând că numai de
aceea ar vroi împăratul să dobândească consimţimântul adu­
nărei ungureşti - lucru de care de altfel ar fi pe deplin sigur­
pentru ca cesiunea provinciei cătră Polonia să fie mai trainică
şi mai temeinică 61;. Impăratul însă uita 'să spună ce era să se
îmtâmple în cazul când dieta ar fi refuzat cesiunea. Pentru ori
ce om cu mintea limpede - cea ce lipsia tocmai interesaţilor
Poloni - era inviderat, că împăratul făcând pe de o parte să
atârne cesiunea Moldovei de învoirea dietei ungureşti, pe de
alta argumentând necontenit asupra drepturilor Ungariei la
stăpânirea ei, nu avea de gând să dee provincia Poloniilor. El
voia numai să-i momească până la sfârşitul răsboiului, să-i re­
ţină în legătura de care avea nevoie pentru a smulge mai fa­
vorabile condiţii dela Turci, Între altele tocmai cesiunea am­
belor ţări române, şi apoi după aceea să Întoarcă spatele Polo­
nilor, lăsându-i să ţipe cât vor vroi asupra rei ei credinţe a îm­
păraţilor. Şi monarhul punea chiar acest gând al său în lucrare;
căci În răspunsul său la ultimatul Turciei din 30 August el nici
nu pomeneşte de pretenţiile aliaţilor săi, şi stipulează cu pri­
vire la ţările române un drept comun de suzeranitate a împă­
ratului cu sultanul turcesc 66.
Această purtare trădătoare a Austriei faţă cu interesele
polone ajunse în sfârşit a străbate în mintea cea orbită de Iă-
•• Schrlîtltche Propositionen des Pollschen abgesandten, 30 luni 2690,
Hurm., Frg., III, p. 337 .
• 5 Vezi documentele următoare: Relation euber die Vorschlăge Prosky's,
30 Iunie 1690, ibidem, p. 342. Kayserliche Comunicatio an Siemansky 10 Iuli
1690, ibidem, p. 344-345. '
•• Responsio caesarea ad declarationem ablegatorum Portae, 23 August
1690, Hurrn. Frg., III, p. 336: "Valachia el MoI da via sub utriusque impe­
rii protectione ita maneant ut quemadmodum una pars Ilsdem fruitur, deinceps
Ha et altera frui liceat". Frumoasă perspectivă pentru ţările române I I
[40]
40
ISTORIA. ROMANILOR
comie a Polonilor. Castelanul de-Caliş, Crupiensev ; rosteşte în
conventul dela Stroda, un discurs fulgerător contra politicei
germane. ,,')i ce ieste în adevăr de sperat dela casa Austriei, sfâr­
şeşte castelanul În o strălucită peroraţiune? Că nu mă înşăl,
v' o dovedesc acele domnii cărora această lacomă dinastie] au
răpit libertăţile lor, precum vra să le răpească pe ale noastre ..
Vă este cunoscut că acea gintă în tratările din anii trecuţi, până
acolo merse cu aroganta ei, în cât să ne refuze nouă şi să'şi a­
tribue sie Valahia şi Moldova, ţări în care nici odată nu i-a călcat
piciorul. Aceste sunt mulţămitele pentru sângele nostru vărsat
înaintea Vienei, aceasta este răsplata pentru milioanele noas­
tre cheltuite, pentru corpurile bravilor noştri compatrioţi, care
zac calde încă în câmpiile Ungariei" ! 67. ,
Regele Sobiesky, silit de simţimântul public, lucrează diu
răsputeri la Viena şi la Roma spre a dobândi un răspuns mai
lămurit. Deşi înteţit necontenit de Francezi a încheă c pace se­
parată cu Poarta 68 el nu putea să o facă, căci Turcii răspundeau,
Polonilor, că principiile Coranului se opun la cedareacătră duş­
man a unor teritorii ce nu ar fi cucerite de ei cu armele. Polonii
însă ocupa se nu numai Camenita, pe care . Turcii se arătau
plecaţi a li-o ceda, pentru a scăpa de greutăţile ce aducea a­
supră-Ie stăpânirea acelei cetăţi, dar încă şi Suceava, Cernăuţii,
Hotinul şi Soroca, încât astfel puteau cere Moldova superioară,
sau cel puţin acele patru cetăţi fără a lovi în principiile Cora­
nului. Turcii Însă invocau Încă un alt argument pentru a În­
cunjura pretenţiile polone anume acela că Moldova ar fi "vol­
nică, că ar fi Turcilor Închinată şi nu luată cu sabia". De aceea ..
se sileau Polonii în chip desperat de a ocupa cât mai mare parte
din Moldova "Proiectul regelui ne spune un document din 13
Iulie 1608 este de a păstra Suceava şi Câmpulung şi de aj luă.
alte nouă punte pentru a pune mâna pe partea Moldovei dela
Hotin până la munţii Transilvaniei şi de a cuprinde încă odată
Iaşul" 69.Acum la nevoie îşi aduceau aminte Turcii despre adevă­
ratele relaţii în care se aflau ţările române faţă cu împărăţia lor.
Dar să fi susţinut mai înainte vre un domn, atare părere, de sigur
că 'rar fi costat capul.
�). . Toate stăruinţele ambasadorilor francezi pentru a de­
termina pe Poartă la cesiunea măcar aunei părţi din Moldova,
rămaseră zădarnice 70. Inţălegem deci în ce poziţie se afla Po-
Fi Discursu! rostit de Crupiensky în 29: Iunie ;1.690. Hurrn. Doe., V, p. 328 .
• 8 Vezi Regele către de Castagneres 13 Iunie )690, Hurrn. Doo . .xVI.
p. 254. .', ' ' '
" •• Neculcea în Letopiseţe, II. p. 289, Hurm., poe. XVI, p: 269.
'0 De Castagneres cătră regele din 6 Mart 1693,. ibidem, Suplement, I, p.
308: "Je pris de la. occasion d'engager les Turcs il fa,c.iIiter la conclusion de ce
traite par la" cession dela Moldavie, ou du, moinş .d'unej.artre de cette province
mais ils m'orrt dit unanimement que ce qu'iIs, aVflient offert au)( Polonais :elait
ce qu'ils p,ouvaient raisonnablement. exi�er. (la .. rort,(;).res�1l ,de Cameniek).
[41]
lonia. In neputinţă de a dobândi împlinirea dorinţelor sale, ce­
·darea Moldovei, prin o pace separată, era silită, cu toate ame­
ninţările ei de a se desface din alianţă, să meargă alăturea cu
Germanii, dela care spera cel puţin, pe calea protestărilor şi
a indlgnaţiei, să capete ceeace nu putea ajunge cu silinţele ei.
Trist spectacol al unei lacome neputinti l Şi acest al doile rând
de tratări se rupe însă fără rezultat şi ambasadorii turceşti cer
din nou voia pe la Septemvrie 1691 a se reîntoarce în căminele
lor. Cinci luni însă după aceea, În Fevruarie 1692, Îi aflăm tot
în Austria, rugându-se mereu să fie congediaţi 71.
Atâta câştigase Nemţii din îndelungata petrecere a lui
Alexandru Mavrocordat printre dânşii, că izbutise a'I câştiga
cu totul în interesul lor. El trimite în 5 Octomvrie 1691 o scri­
soare comitelui Kinsky, În care făgădueşte "că În viitor va a­
dăogi şi traducerile latine şi dacă e de nevoie şi pe acea a ul­
timei scrisori. II roagă de a ierta lungimea asiatică a scrisori­
lor, puntele esenţiale reeşind cu evidenţă. Mai roagă pe comitele
Kinsky să pună scrisorile sale sub o altă adresă, atunci când
.i le-ar trimite prin o a treia mână, pentru că partaşii secretului
său nu ar fi mulţi, şi cu atât mai mare primejdia". Este înviderat
că e�vorba în această scrisoare de comunicarea cătră comitele
Kinsky a ordinilor şi instrucţiunilor guvernului turcesc pe care
cinstitul dragoman găsia de cuviinţă a le trăda Germanilor,
bine înţeles nu fără o grasă răsplată. După cât se vede el le co­
munica în copii turceşti, lăsând traducerea lor pe sama secre­
-tarului turcesc al guvernului imperial, lucru care nu prea fiind'
pe placul Germanilor, aceştia îi cer să le trimită alăturată şi
traducerea latină. De aceeaşi scuzază el "prolixitatea asiatică"
a acelor acte 72.
C. BRANCOVANU 1N MUNTENIA
41
71 Scrisoarea lor cătră Kinsky Hurrn. Dac. V, p. 390. Acea din 25 Fe­
'bruarie 1691 ibidem, p. 405.
,. Transcriem această interesantă scrisoare care dovedeşte pe deplin pur­
tarea trădătoare a lui Alexandru Mavrocordat cătră Turci, ce-i încr edinţaseră
cele mai mari interese ale împărăţlei lor. Ea se află în Hurrn. Dac. V, p. 393 :
."Mi fu resa dai sig" capitano la benignissima 2-a di V. Ecco con I'anneso, Pergo
S. D. M. di compensare cotesto favore con miile allegrezze daconto di ehi ama.
Attorno le copie in latin o non mancaro per I'avvenire -di aggiongerle, e se tos­
ero necessari e, anco dell ultima lettera ad ogni ceno la mandaro facendole puntual­
mente ; la ragtone dell'omissione non e stata altra se non I'apprensione mia di non
dar disgusto a qualcuno, che ha l'honore d i servirle, dipendero pero. dai suo cenno;
.la supplico di nuovo di perdonare alla prolissita asiatica, I'assentiale e manifesto;
mi fara gratia di mettere la sua lettera sotto altra coperta, quando venisse per
terza mano, affinche non siano molti li partiei pi , e maggior il perlcolo ; del ri­
mamente di nuovo mi rafermo di tutto cuore di vostra Eccelenza hummo sere
-(hummilissimo servo) (subsemnat) Alessatidro Muurocordalo m. p. a di 15 (5)
Ottobre di Pottendorf.
. AI conte Chinski. Ne mirăm cum faţă cu asemene mărturisiri a lui însuş
Alexandru Mavrocordat, Al. G. Sturdza L'Europe orientale, role de Maurocor­
.dalo, 1913 Paris p. 31.
[42]
42
ISTOlUA HOMANlLOH
La începutul tratărilor, înainte de luna lui Martie 1689,
Austria se arăt� cu totul mândră şi răspingătoare, întru cât
urmărea încă ga�ndirea inspirată ei prin despresurarea Vienei,
de a alunga cu totul pe Turci din Europa. De îndată însă ce
în acea lună izbucni răsboiul Palatinatului între Franţa şi Ger­
mania, aceasta, lovită din două părţi, Începu a dori tot : mai
mult Întocmirea păcei cu Turcii. De aice se explică siluirea fă­
cută ambasadorilor turceşti pentru a-i aduce de nevoie la pri­
mirea condiţiilor germane. Această trebuinţă a împăratului care
creşte pe fie ce zi cu victoriile Francezilor În părţile Rinului.
unită cu Îndărătnicia Porţei de a nu ceda principatele, ca unele
ce nu fuseseră cuprinse de armatele duşmane, şi pe de altă parte
cu pretenţiile exagerate ale Polonilor, care acuma se urcaseră
până a cere ca amândouă principatele (de sigur însă Moldova
se numara ca concesie extremă' încuviinţată din cauza intre­
punerei ambasadorului francez partea superioară a acestei Ţări
dela o linie ce unia Neamţul cu Soroca 73) să intre în a lor stă­
pânire, împing pe împăratul a se lăsa cu Încetul de pretenţiile
sale asupra ambelor ţări române. Deşi el Încă susţine că ele fu­
sese În totdeauna nişte anexe ale coroanei ungureşti, totuşi,
începe a recunoaşte că Austria (care reprezintă pe Ungaria)
nu ar fi exercitat nici odată o sezeranitate reală asupra lor
înaintea răsboiului ce se purta atunci, şi de aceea împăratul,
consimte a împărţi numai suzeranitatea asupra Moldovei şi a
Munteniei cu sultanul 74. Cu această nouă propunere este În­
sărcinat ambasadorul englez care luase rolul de mijlocitor al
păcei. Pentru a asigura mai bine reuşita ei, sfatul imperial pro­
pune împăratului să atragă în interesul austriac pe plenipo­
tenţiarii turci, sau cel puţin pe cel mai de samă din ei, drago­
manul Alexandru Mavrocordat, prin făgăduinţa unei multă­
mite de 100.000 de guldeni, cu atât mai mult că prinderea unei
asemene nade În persoana dragomanului grec era asigurată prin
faptul că el singur propusese de a merge la Poartă cu proiectul'
de tratat spre a dobândi aprobarea sultanului. Tocmai pe atunci
Însă pe când Mavrocordat devenia obiectul sau mai curând
complicele planurilor de corupţie austriacă, el s'înălţa în fa­
voarea orbiţilor Turci care îi încuviinţau pe lângă leafa sa în­
semnătoare de prim dragoman şi veniturile insulelor Milo, An­
dro şi Micone 75. Mavrocordat pentru a putea conduce mai la
73 De Castagneres către rege 1 Aug. 1693. Hurm, Doc. XVI, p. 295 .
.. Relatio der am 17 Marty 1691 in turcicis gehaltenen Conferenz în Hurm,
Frg., III, p. 358. nota; ,;Die Ursach aher warumb dises votum zu auszlassung
bemelten worth "sub protectione utriusque imperii" eingerathen ist das Euer
Kays. Măy, auf diese Lănder als ein altes appertinenz des Kiinigreichs lJngarn
zwar alieze it eine fundirte praetension, niemals a er vor diesem Krieg die wir­
kIiche protection gehabt haben".
" Două acte din 1691, ibidem, p. 359-360.
[43]
C. BRANCOVANU IN MUWfENIA
43
adăpost de pericol negociările sale cu curtea germană, în felul
cum înţelegea el să servească pe stăpănul său sultanul, şi tot
odată pentru a dobândi la caz de compromitere un adăpost în
Germania, capătă dela împăratul prin cardinalul KolIonitsch
învoirea de a locui unde va vroi în ţările împărăţiei. După ce tra­
tările ieau un capăt în Austria, ele reinvie în Constantinopole
unde ambasadorii Angliei Houssey şi Harbord şi acei ai Olandei
Collier, Heamskerk şi Hop ieau în mânile lor mijlocirea împă­
ciuirei între Poartă şi împăratul german, pe când hanul Tătari­
lor sub influenţa franceză 76 caută să aducă încheierea unei păei
separate între .Poloni şi Otomani. Această din urmă era acuma
Însă dorită şi de Turci, cărora diplomaţia franceză întărită prin
victoriile dela Rin le impunea tot mai mult felul său de a videa
S'înţelege însă că Poarta doria să încheie pacea cedând numai
Cameniţa, fără a recunoaşte Polonilor nici măcar dreptul a­
supra locurilor din Moldova pe care le aveau în stăpânire. Pen­
tru a sili pe Poloni la primirea păcei Turcii îi ameninţa cu Tă­
tarii ceeacejarunca bine înţeles pe Poloni iarăşi cătră împăratul,
încât diplomaţia franceză trecea astfel peste ţinta ce-şi propu­
sese, înlăturând tocmai rezultatul pe care vroia să-I ajungă.
Moartea regelui Sobiesky, luptele şi rivalităţiIe ce sfâ­
şieră din nou naţia polonă când fu să se aleagă urmaşul său,
din care partida franceză vroia pe principele de Conti, iar cea
germană pe August de Saxa; apoi după alegerea chiar a a-
cestui din urmă, starea de slăbăciune a 'regatului polon care nu-i
mai învoi a a pune nici măcar 10.000 de oameni pe picior de
răsboiu, făcură pe Austria să câştige un tărâm din ce in ce mai
'solid pentru încheierea păcei, după interesele sale. Aceasta cu
atâta mai mult că pe când Polonii se duşmăneau şi se sfâşiau
intre ei, armatele Imperiale repurtau victorii in contra duşma­
nului comun. Intru cât sfârşitul răsboiului era să fie hotărât
numai de armatele Austriei, era firesc lucru că şi incheierea
păcei care trebuia să'l urmeze să fie numai cât opera ei singură.
Am văzut că prin ultima propunere a Austriei de a pă­
-stra asupra principatelor numai un drept comun de suzerani­
tate cu sultanul, ea renunţase la�încorporarea lor. Deacolo până
la excluderea lor deplină din pământurile'[pe care pacea tre­
buia să le adaugă casei Habsburgilor, nu era de cât un pas. Acest
pas fu făcut de Austria. Ea primi ca bază de negociare propu­
nerea Turciei care admitea posesiunea actuală a locurilor ocu­
-pate milităreşte 77, ceeace excludea Moldova şi Valahia din ţă-
,. Responsio Caesaris ad regem Poloniae 9 Sept. 1693, Hurm., Frg. III,
p. 397.
" Scrisoarea imp. cătră regele Poloniei 27 Sept. 1698, Hnl'J11., Doe. V,
p. 507: "possessionem insuper locorurn occupat orum quae omnium huiusque
cum Ottomanis tractatuum sumrna et finis fuit".
[44]
44
ISTORIA ROMANILDU
fi
II
II
I
riIe ce trebuiau cedate. In zădar tună şi fulgeră Polonia, care
părea că recăpătase toată energia ei în momentul pericolului;
în zadar reaminti ea în cuvintele cele mai elocvente sângele
vărsat pentru eliberarea Vienei 78. Aceste erau lucruri acuma
învechite, de care lumea în genere, şi mai mult încă cea diplo­
matică, abia îşi mai aducea aminte. Polonia văzându-se ame­
ninţată a eşi din această pace cu mânile aproape goale, caută
să mai intrâzie ceva negocierile şi întrunirea congresului, vroind
prin o desperată încordare a puterilor sale să mai întindă ocu­
paţia ei în Moldova 79, speriind a pastra partea aceasta, con­
form principiului pus ca temelie Ia încheierea păcei. Francezii
deşi încheaseră cu Austria pacea dela Ryswickîn Octomvrie
1697, urmează înainte a sprijni, deşi mai pe ascuns, cererile
Poloniei, căci boala lui Carol al II-le regele Spaniei deschidea
aşteptări la succesiunea acelei ţări, care era să fie desbătută
, iarăşi cu armele în mâni de cei doi mari compeţitori, regele Fran­
ţieişi împăratul german, ambii bărbaţi ai celor două surori ai
regelui moribund. Pacea dela Ryswick nu era în realitate de
· cât o încetare momentană a duşmăniilor care trebuiau însă să
se sfârşască nu prin o pace, ci prin un răsboiu neînlăturat i--
· acel al .suecesiunei spaniole.
Impăratul german ref'uzănd şi intârzierea negociărilor,
Polonia se hotărăşte a trimite reprezentantul său la congresul
· ce trebuia să se întrunească la Carloiuitz, prescriindu-i în in­
strucţiile lui de a aduce înaintea congresului cererile Poloniei
în trei propoziţii formulate una după alta, ca trei batalioane ­
cele de pe urmă - pe care o oştire bătută le mai aruncă în foc
spre a cerca cel puţin acoperirea retragerei sale. Intăi trebuia
să ceară cesiunea Valahiei şi a Moldovei împreună cu Bugeagul
precum şi Cameniţa în starea ei neatinsă. Dacă această pro­
punere ar fi răspinsă, atunci Polonia să ceară în al doile rând
cedarea Cameniţei şi a întregei Moldove împreună cu Bugeagul.
In sfârşit reprezentantul trebuia, în caz de răspingere şi a a-
· cestei cereri, să pretindă cesiunea Cameniţei neatinsă precum
şi a acelor locuri din Moldova, care erau încă atunci ocupate
de Poloni, precum Cernăuţii, Suceava, Hotinul şi Soroca. La
aceste de urmă cereri ambasadorul nu putea cu nici un chip
să renunţe în totul său în parte, de cât în urma unei autorizări
speciale din partea regelui 80.
Toate aceste pretenţii ale Polonilor, nefiind susţinute
şi de puterea trebuitoare spre ale da greutatea cerută, erau
78 Vezi mai multe scrisori ale Polonilor cătră împ. 21 August. 13 Sept.
1698, Hurrn., Doe. V, p. 505-506. 17 Oct. 1698, ibidem, p. 510.
,. Copia Iitterarum regis Poloniae ad summum pontificem 21 August,
1698, Hurm, Frq, III, p. 425 .
•• Instructio regis Poloniae ad tractatum pacis 1698 Hurm, Frg., IIT,
p. 435-437.
[45]
(J. BRANCQV ANU IN MUNTENIA
45
să fie puse la o parte de împăraratul. Dacă acesta mai avea
vre-o îngrijire, ea nu provinea din partea Poloniei, ci din acea
a Rusiei şi a Veneţiei care şi ele căutau să constrângă pe îm­
păratul a se îngriji mai mult de interesele lor, şi nu precum avea
de gând, numai de acele ale casei de Austria. Luarea Azowului
de Ruşi le inspirase aceiaşi idee cu care se legănase câtva timp
şi Austria la începutul răsboiului, anume alungarea Turcilor
din Europa. Impăratul însă întimpină, şi nu fără cuvânt, că
dacă nu s'ar folosi acuma, cât timp soarta armelor le era favo­
rabilă, spre dobândirea unei păei avantajoase, cine ştie'[cum
s'ar putea schimba lucrurile în viitor? Atunci Ruşii cer ca� cel
puţin să li se adauge pe lângă Azow şi cetatea Kertsch. Im­
păratul răspinge şi această pretenţie, pe motivul că nu ar fi
fost ocupată de Ruşi în timpul răshoiului, şi deci nu ar întra
în principiul admis pentru baza negocierilor, stăpânirea ar­
mată 81. Ruşii cedează atunci şi trimit plenipotenţiari la Car­
lowitz în August 1698, unde însă ivindu-se nişte alte neînţe­
legeri, privitoare la cetăţile dela Nipru a cărora descurcare ar
fi adus o întârziere în încheierea păceii tratările Ruşilor cu Tur­
cii se desfac de acele ale celorlalţi aliaţi şi se încheie între Ruşi
şi Turci un armistiţiu pe doi ani, care conduce mai târziu (1702)
la întocmirea păcei şi între aceste două împărăţii 82•
După ce se Înlătura se astfel piedeca cea mai serioasă
la înaintarea negociărilor, ele se urmăresc cu o mai mare stă­
ruinţă de Austraci; căci după renunţarea lor la principate,
mai aveau o singură greutate de învins, acea relativă la cesiu­
nea cătră ei a Transilvaniei, care nici ea nu era ocupată cu ar­
mele şi deci nu intra în principiul admis. Polonia temânduse
a nu rămânea izolată, întru cât Rusia ce o sprijinise până atunci
încheiese armistiţiul, se hotărăşte să se mulţămească cu Carne­
niţa şi cu renunţarea Porţei la pretenţiile sale asupra Podoliei
şi a Ukraniei şi să restitue Porţei Moldova în toată întregimea ei.
Dacă Turcia recunoştea Austriei stăpâinirea netăgăduită
dobândită prin arme asupra Ungariei, nu era tot astfel cu
Transilvania, a cărei ocupare armată era departe de a fi de­
plină. Austria însă ţinea mult la stăpănirea acestei ţări şi un
interesant document ne destăinueşte motivele ce împingeau pe
Austria, a căuta dobândirea ei cu ori ce preţ. "Mai întâi pier­
derea Transilvaniei însămna în ochii cabinetului imperial ro­
birea şi deplina supunere a Valahiei prin Turci, şi deci răs­
pingerea pentru totdeauna a influinţei austriace de asupra prin­
cipelui şi a poporului acestui stat vasal al Turciei. AI doile po-
81 "Fundamentul11 uti possidetis sine limitatione". 9-le Relatlon der Kai­
serl. Bevolhnăchtlg en an den Kaiser, 22 Noemvrie 1698, Hurm, Frg., lE, 1>
411'-412 .
a a Arruistrţiul se incheie în 25 Decevtie 1698, ibidem, III, P: 413
[46]
46
ISTORIA ROMANILOR
sesiunea Transilvaniei era un zăvor sigur împins contra covăr­
şitoarelor pretenţii ale Ruşilor, care de o cam dată păreau că
ameninţă numai Crimeea cu înghiţirea, dar în cazul reuşitei
acestei întreprinderi ar întinde dorinţa lor de cucerire şi asupra
Basarabiei, exercitând o presiune tot atât de păgubitoare a­
supra Austriei ea şi asupra Poloniei" 83. "Profetică pătrundere,
exclamă Hurmuzaki care analizază acest act, căreia viitorul
. nu-i dădu decât prea curând dreptate, însă căreia nu-i stătu
din nenorocire în sprijin în tot deauna şi energica faptă" ! Au­
stria deci, dacă combătea atât de tare pe Poloni în dobândirea
principatelor române, o făcea nu atât în viderea acestei, pu­
teri însăşi, cât de teama colosului moscovit, care de pe atunci
începuse a întinde în toate părţile braţile sale de polip, şi pe
care Austria îl presimţia din instinct că va deveni când-va un
pericol pentru propria ei existenţă.
Pentru a deprima până la gradul dorit teama şi îndărăt­
nicia comisariIor turceşti, lordul Pagett ambasadorul englez şi
principalul mijlocitor al lucrărei de împăciuire, puse în lucrare
mijlocul tot deauna fără de greş în împărăţia turcească, anume
făgădueli însămnate băneşti ambilor plenipotenţiari otomani
Mehmet Efendi şi Alexandru Mavrocordato, prin care izbuti
a-i determina să nu să mai opună la cesiunea şi a Transilvaniei 84
Ideea lui Pagett fu primită de curtea imperială, cu condiţia însă
ca mulţămita să fie dată după săuârşirea afacerei. Inţălesul de
dat acestor cuvinte aduse nişte tratări foarte curioase, privi­
toare la modul cum să se dee bacşiş urile, Între ambasadorii
germani şi acei ce luase asupră-le rolul de mijlocitori. Curtea
imperială înţălesese să dee banii abia după ratificarea şi chiar
83 Pr othocollum conferentiae bey Irer Excell , Graf'en Kinsky, 21 Septem­
vrie 1698. Hurm., Frg, III. p. 453.
8' Asupra acestui act de tradare comis din partea plenipotenţiari!or turci
şi mai ales, aceeace interesază istoria română din partea lui Alexandru Ma­
vrocordat, avem o mulţime de dovezi. Iată eate-va din ele: Lettre du comte
Schlik au comte Kinsky, 5 Noevrnbre 1698: "Milord (Pagett) m'a de nouveau
parte avec heaucoup d'empressernent sur une promesse d'arqent en ţaueur des
plenipotentiaires turcs et qu'i! croyait qu'elle ne saurait etre Inîerleureă celIe
qui avait ele faite autrefois par le chevalier Houssey, Il me demanda s'i! en
pouvait etre sure ? Je lui ai replique que la recompense naturellement suivat
le service, il pouvait entre temps faire esperer". Lettre du cornte Kinsky a lord
Pagett, 14 Decembre 1698: "Je ne doute pas qu'en la âistribuitoti des larqesses
mperiales destinees aux ministres lurcs au cas que la palx s'ensuive effective-
ment, les amhassadeurs imperlaux n'y suiveut la direction de votre Excellence
qu'ils attendront sans doute. Lettre de Iord Pagett au comte Kinsky lO/ao Decembre
1698: "Touchant la distribution des largesses imperiales dont votre Excellence
tait mention, la discretlou et prudence des ambassadeurs plenlpotentialres de
sa Majeste imperiale est telle que sans direction ils en disposeront sans doute tres
it propos", Lettre de lord Pagett au comte Kinsky 27 Janvier 1699: "Votre Ex­
cellence retlechira it la promesse qu'on a avancee aux ambassadeurs turcs, des
marques de la largesse qu'i1s pourraient recevoir de la genereuse Iiberalite .de
sa M. imperiale". Toate aceste scrisl)ri In Hurm, Frg., III, p, 471-472 nota f.
[47]
C. BRANCOV ANU IN MUNTENIA
punerea în lucrare a tratatului prin tragerea nouelor grăniţi
între ambele împărăţii. In Octomvrie 1700 marele ambasador
al imperiului german comitele IVol/gang Oeitinqen, ducându-se
la Constantinopole pentru a activa lucrările de delimitare, duce
cu sine mulţămitele făgăduite foştilor plenipotenţiari. EI nu
vroia însă să le dee lordului Pagett până după stâlpirea grani­
ţelor. Acesta pune cele mai mari stăruinţi pe lângă comitele
Oettingen ca să-i dee banii îndată, pentru a-şi libera cuvântul
dat ambilor plenipotenţiari, de oare ce mulţămita fusese pro­
misănu pentru efectuarea delimitărei, ci numai pentru încheerea
păcei. Ambasadorul având ordin expres dela împăratul să nu
sloboadă banii până nu se va tremina afacerea, caută să tră­
găneze cu vorba pe lordul Pagett. Acesta nu mai dă răsuflu lui
Oettingen, vizitându'l în fie care zi, sau trimiţându-i fără în­
cetare secretari de ai săi spre a'l ruga să nu cumva să părăsască
Constantinopole fără a fi răspuns sumele făgăduite, rugându'l
pe ambasador să le dee direct persoanelor interesate.
Poporul din Constantinopole pricepând însă că intere­
sele turceşti fusese trădate de ambii plenipotenţiari, se por­
neşte atât de tare asupra lor încât vroia să-i facă bucăţi. Nu
era deci atunci momentul ca ei să primească sumele lor făgă­
duite, a căror plată dacă s'ar fi simţit ar fi putut să-i coste viaţa.
Ei se roagă deci de ambasadorul german să nu li se dea acum
mulţămitele, spre a nu-i expune unui pericol iminent şi a le
păstra pentru alte timpuri 85.
Iată unde ajunsese corupţia turcească! Căci aice nu era
vorba de punerea sau destituirea unui principe român, pentru
care ei cereau să fie plătiţi, de oare ce făceau o slujbă celui in­
teresat, ci de ruperea unei bucăţi din împărăţia lor, care apă­
rată mai cu tărie, le-ar fi putut rămânea. Ei vânduse aice nu
nişte ţări, care le fusese în tot deauna străine, ci însuş pământul
lor câştigat şi păstrat cu şiroae întregi ale sângelui străbun.
La acest târg înjositor ie parte şi ilustrul grec, acăruia cobo­
rât ori exercitară o înrâurire aşa de hotărâtoare asupra soartei
ţărilor române, Alexandru Mavrocordat, Eţ b.n1C')Pfr�r;WY. S'ar pu­
tea spune în apărarea lui, că el ca creştin sprijinise cauza aces­
tora, dacă acest sprijin al său rar fi dat, şi nu rar fi vândut
imperialilor.
Condiţiile tratatului, subsemnat În ziua de 26 Ianuarie
1699 care interesează ţările române erau următoarele: Impă­
ratul anexază Ungaria afară de Banatul Temişoar -i, apoi Tran­
silvania, cea mai mare parte a Slavoniei şi Croaţia nănă la râul
Urina, iar Polonia restitue Moldova şi păstrează Cameniţa n
85 Vezi un lung raport al comit elui de Oettingen căt ră împ. 24 Octomvrie
1700. Hurm., Doe. VI, p. 6.
[48]
48
�I
ISTORIA ROMANILOR
stare neatinsă, renuntând Turcii pentru totdeauna la preten­
ţiile lor asupra Podoliei şi a Ukrainei 86.
Asupra soartei Valahiei nu se hotărăşte nimic în actul
de pace. Brancovanu anume care adusese cele mai mari slujbe
irnperialilor mai ales prin o exactă transmitere a corespodenţei
între curtea imperială şi agenţii ei din Constantinopole 87, vă­
zând că Muntenia nu poate scăpa de sub suzeranitatea turcea­
scă, se rugase mult de plenipotentiarii germani ca să nu să sti­
puleze prin tratat nimic în favoarea lui, ceea ce rar fi com­
promis În ochii Porţei 8S. Nu numai atâta: domnul muntean,
spre a'şi acoperi mai bine înţălegerile sale cu imperialii, cere
dela aceştia după încheierea păcei ca să dobândească un firman
de la Poartă care să impună lui Brancovanu o purtare prieti-.
noasă faţă cu Austria 89• Şiretenie naivă; dar cu izbândă faţă
cu naivii Turci!
Pacea de Carlowitz însamnă o nouă perioadă în istoria
orientului european. Turcii pierd prin ea aproape jumătate din
teritoriuJcuprins de ei în această parte a lumei; pe lângă U­
kraina şi Podolia, a căror stăpânire era până la un punt dispu­
tată, ei înapoiesc creştinilor Ungaria, Transilvania, Croaţia,
Slavonia şi Dalmaţia la nord, iar Morea la sudul împărăţiei
lor. Cea mai bună parte din aceste ţări sporesc puterea casei
de Austria care nu restitue Ungariei libertatea pe care ea o pier­
duse sub Turci, ci supunând' o stăpânirei sale ca o ţară tur­
cească cucerită, adauge întinderea şi puterile ei la puterea şi
întinderile sale.
Domnia Austriei peste Transilvania avu cea mai mare
înrâurire asupra soartei poporului român: peste Carpaţi prin
urmările sale culturale, dincoace de ei prin acele politice. Dela
pacea de Carlowitz, Austria începu a simţi în Rusia duşmanul
cel neîmpăcat al intereselor sale, şi cu toate şovăirile politice
datori te unor influenţi mai mult personale, de atunci se accen­
tuează tot mai mult rivalitatea politică Între aceste două mari
puteri, care rivalitate a constituit totdeauna cea mai temei­
nică a noastră apărare, mai ales într'un timp când decăderea
86 Zinkeisen, Gesch, des osm. Reiches, V, p. 211. Vezi tratatul cu Polonia
reprodus in extenso in, Hurm., Doc. V, p. 524.
81 Lettres de lord Pagett au comte Kinsky , 13 et 24 Mars 1698; de
Kinsky il. lord Pagett 10 Mai 1698; de Kinsky au general Rabutin 10, 17,24
Mai et 18 Oct. 1698; Hurrn, Frq., p. 453.
88 Vezi o scrisoare a lui Brancovanu cătră comitele Kinsky din 17 Oct.
1698 şi alte două documente în, Hurm. Dac. V, p. 511-514, V. Obedeanu Grecii
În Ţara Românească p. 230, susţine după Gion, că Brancovanu ar fi avut un,
reprezentant al său, dar că numele nu i se ştie, Lucrul este îndoielnic cu
toate că Brâncovanu umblase mult să dobândească această favoare, mai sus.
Hurm., Dac.
89 Relation Oettingens an den Kaiser, 11 Ianuarie 1700, Hurm, Frg, III,
p. 477.
[49]
C. BRANCOVANU IN :MUNTENIA
49
morală şi materială a poporului nostru nu învoia o împotrivire
prin sine însuşi. Pacea de Carlowitz aduse rezultatul cel prea
fericit pentru noi, de a nu fi fost smulşi atunci de sub suzera­
tatea turcească, ci lasaţi acolo, nu e vorba îngropaţi într'o mo­
cirlă, dar de noroiul căreia era să ne spele limpedele izvor al
regenerărei noastre morale şi intelectuale, care ne cuprinse în
veacul în care trăim. Dacă Moldova ar fi încăput sub puterea
Poloniei, sfârşitul acestei nenorocite ţări ar fi însemnat şi sfâr­
şitul a jumătăţei din însuş trupul nostru prin înghiţirea lui în
Rusia. Iar Valahia întrând sub Austria, după drepturile Un­
gariei, ar fi fost atribuită acesteia la constituirea vestitului dua­
lism, şi soarta ei ar fi acuma acea nu de invidiat a Transilvaniei.
Putinţa de a constitui un singur corp din ţările surori ar fi fost
înlăturată pentru totdeauna, şi istoria poporului românesc s'ar
fi înmormântat încă din acele timpuri de neagra Întunecime.
Tratările ce au premers încheierei acestei păei ne arată toată
adâncimea prăpastiei peste care am trecut, şi precum se infioară
un om când îşi aduce aminte de pericolul de moarte de care a
scăpat, astfel ne înfiorăm noi astăzi când videm cât de mult
se apropiese peirea de hotarele noastre.
5. BRANCOVANU ŞI RASCOALA LUI RACOŢI
Liniştirea lumei europene de sbuciumăriIe răsboi ului uni­
versal care o frământase atâta timp, şi anume prin păcile de
Ryswick Între Franţa şi Germania (Octomvrie 1697), armisti­
ţiul cu Rusia (Decemvrie 1698) şi pacea de Carlowitz între Tur­
cia şi puterile sfintei alianţe (Ianuarie 1699) ar fi trebuit să aibă
de urmare o domnie mai puţin bântuită pentru Constantin Bran­
covanu. Aceasta însă nu se întâmplă din princinele următoare
Mai întâi prin încetarea răsboi ului, intrigile duşmanilor
contra lui Brancovanu capătă un nou avânt, Turcii putându-le
da acuma mai multă luare aminte de cum o făceau în timpul
ce lupta îi ocupa din toate părţile. Aceste intrigi erau purtate
întâi de domnul Moldovei Antioh Cantemir, fiul lui Constantin,
care nu putea uita că tatăl său riscase a fi destituit din cauza
lui Brancovanu, şi care în anii cei d'întâi ai domniei lui se temea
de ginerile Brancovanului, Constantin Duca, care stătea la
Constantinopole. Vom videa mai apoi cum moartea soţiei lui
Duca, Maria, îl aruncă şi pe acesta în lagărulprotivnicilor dom­
nului Munteniei, fostului său socru. Mai periculoasă însă fusese
.altă înstrăinare, anume acea a dragomanului celui mare, Alex­
andru Mavrocordat, care. doria să 'şi vadă răsplătită conlu­
crarea lui la încheierea păcei de Carlowitz, pe care am văzut'o
cu ce fel de credinţă o condusese, prin un tron al ţărilor române
dat fiului său Neculai. La început Mavrocordat umblase după
A. D. Xenopo l. Istoria Românilor. - Voi. VIII.
[50]
50
ISTORIA ROMANILOR
scaunul Moldovei. In acest scop el făcuse să se admită în tra­
tatul Încheiat cu Polonii la Carlowitz, mai multe conditii sti­
pulate de Poloni în favoarea Moldovenilor, pentru a câştiga
simpatiile lor, care purtare a lui Mavrocordat se explica prin
acea că el vroia să-şi dobândească un titlu la recunoştinţa Po­
lonilor, spre a nu-i avea de protivnici la candidatura fiului său
la tronul Moldovei 90. Neputând izbuti în acest plan din cauză
că Antioh Cantemir, cel de curând numit de Poartă, se bucura
de o prea bună opinie la Turci, Mavrocordat începu a unelti
contra lui Brancovanu pentru a da fiului său domnia Munteniei.
Brancovanu simţind de aceasta, taie de îndată pensiunea ce
o servea pe an ambiţiosului Grec, ceeace nu face de cât să'l
înverşuneze şi mai tare contra domnului muntean.
Pe când Brancovanu se lipsia de ajutorul şi de influienţa
acestui om atot puternic la Poartă, el se înduşmănea şi cu un
alt mare dregător al împărăţiei turceşti. Anume muftiui Fiez
Ullah Effendi vroind să'şi mărite fata, avea nevoie de bani
pentru a sărbători nunta. Cătră cine se putea el îndrepta mai
bine de cât cătră beiul Munteniei, a cărui pungă ştia că sta la
porunca Turcilor? Peste aşteptare însă Brancovanu năcăjit,
refuză de a-i da cele 50 de pungi de bani de care avea trebuinţă.
Se vede că Brancovanu se baza prea mult pe prietenia Ger­
manilor, care nu-i putea fi Însă de folos la caz de pericol. A­
ceasta se şi văzu în curând; căci scump trebui să plătească
Brancovanu economisirea acelor 50 de pungi cerute de muf­
tiul. Capul religiei ofensat face pe vizir să cheme pe Branco­
vanu la Constantinopole. Asupra acestei Împrejurări iată ce
spunea lui Del Chiaro, Iacob Pilarino, protomedicul lui Bran­
covanu, care fusese În aceeaşi Însuşire şi in slujba lui Şărban
Cantacuzino 91. "In luna lui April vine dela Poartă un imbrihor
cu un firman prin care Brancovanu este chemat la Adriano­
pole. Chiar a doua zi, se vede că de -teamă, Brancovanu este
apucat de nişte friguri, care se schimbă curând Într'un orbalţ
ce'l reţine două săptămâni dela călătorie. După ce se însănă­
toşază pleacă spre Adrianopole, mergând foarte Încet, aşa că
ajunge acolo abia după o lună, pe când obicinuit nu trebuiau
mai mult de zece zile. Adevărată pricină a unei atari întârzieri
00 De Castagneres cătră regele, 30 Aprilie 1699, Hurrn., Doc, Suplement;
l, p. 348.
91 Del Chiaro, p. 115: "La relazione de tal fatto non puo essere piu
esatta ne piu sincera sendo mi stata partecipata daI virtuosissimo sigor Jacobo
Pilarino (sogetto ben noto alla republica Iett eraria) gia protomedico în Vala­
chia del principe Sarbano Cantacuzino e poscia del Brancovanu". Călătoria lui
Brancovanu la Constantinopole este adeverită înseşi de însemnările cu mâna lui
Brancovanu pe Foletul Novel din 1699 care arată locurile din Rusia pe unde
a trecut, iar sub data de 9 Maiu că "am mers la Vizir de am îmbrăcat cat­
tanu" iar la 15 aceleaşi luni arată că "am mers la oastea împăratului de am
îmbrăcat caftanul".
[51]
C. BRANOOVANU IN MUNTENIA
51
era că principele bazându-se pe mijlocirea prietinilor sai şi mai
ales pe marile sumi de aur pe care le răspândea, spera să obţină
un ordin de reîntoarcere a casă. El avea însă doi straşnici şi
puternici duşmani, pe lângă care nici o stăruinţă nici o rugă­
minte nu avea nici un efect. Unul din ei era Rami paşa pe a­
tunci mare vizir, celalalt era bătrânul Mavrocordat, favoritul
sfetnic al aceluiaşi vizir. Scopul lor, chemând pe Brancovanu
la Poartă, era de a-l despoia de averile sale (care se vede că se
socoteau la sumi mult mai mari de cum erau în adevăr) şi apoi
a'l depune din domnie. Proteguitorii săi, şi ei favoriţi ai sul­
tanului erau: Câzlar-aga, Ali Silihtar-aga, care. mai târziu a­
junse mare vizir, şi Hasan pa şa cumnatul sultanului". Bran­
'covanu lovind cu punga din apropiere nimici şi duşmăniile lui
Mavrocordat şi a marelui vizir. Sumele vărsate de el trebue a
fi fost foarte mari; căci el dădu numai saultanului si vizirului
câte 200 de pungi, fără a vorbi de daruril e cătră prietenii săi,
care trebiua întăriţi în prieteşug precum trebuia slăbită duş­
mănia protivnicilor.
In afară de aceste daruri extraordinare el mai sporeşte
tributul încă cu 230 de pungi pe an, ceeace împreună cu cele
270 date până atunci, îl urca la 500 de pungi pe an 92. In schimb
pentru aceste daruri colosale, Brancovanu este tratat cu cele
mai mari onoruri, şi în loc de a fi dat de duşmanii săi jos de
pe tron, el este întărit în domnia lui din nou şi de astă dată
pe întreaga lui viată( ?). Această întărire pe viaţă era o vorbă
cu totul goală, numai groasele bacşisuri împinseseră pe Turci a-i
prelungi Domnia pe un timp aşa de neobişnuit, şi care de cât
va timp iscodiseră mucarelul ", adică reînnoirea domniei la trei
ani. Acest obiceiu fusese întradevăr tot numai pentru a stoarce
bani, dar întru cât Brancovanu plătia aşa de bine, nu avuseseră
nevoie a-l schimbă. Dacă-I întăriau acuma pe viaţă, aceasta o
făceau numai pentru a răsplăti extraordinara lui credinţă măsu­
rată la Turci după numărul pungilor vărsate în mâinile lor, căci
altă măsură era, la Turci, lucru necunoscut. Brancovanu iarăsi
călcase pe grumajii neprietenilor săi. Intors în ţară domnitonil
năcăjit prin sarcinile prea grele pe care se îndatorise a le răs­
punde, pare "a-şi schimba firea şi a se face mai rău, mai cum­
plit". El pune împrumuturi silite şi dări pe boieri şi mânăstiri,
-cu atâta mai mult pe poporul de jos, în cât "săraca de ţară n'avea
putere să le împlinească şi se văita şi blăstăma" 94. Şi într'adevăr
o. Vezi cronica lui Radu Popescu in Mag. ist., IV, p. 22 Cronica ano­
nimă, ibidem., V, p. 169, confirmate ambele aceste arătări prin o scrisoare a
lui De Feriol cătră regele, din 4 Iulie 1703.Hurm. Doc., Suplemenl, 1. p. 357.
03 Cantemir, Descriptio Moldaoiae, p. 52.
o' Radu Popescu, Mag. isl., IV, p. 22. O însemnare cu mâna lui Bran­
-covanu pe Foletul Novel din 1699 la data de 8 Februarie spune; "Mercuri a venit
.Dumltraşcu Racoviţă şi cu Barbul Cornea dela Udriu (Adrtanopole) cu vestea
[52]
dacă cercetăm condica vistieriei lui Brancovanu pe anul 1703,
când Brancovanu se supune la sporirea tributului, găsim că
. în acel an cifra dărilor este mult mai mare de cât bu nă oară
în anul 1695. Pe când în acest de pe urmă an suma totală a
dărilor se urcă la 488,000 de lei, în 1703 ea se ridică la 630000
adecă cu un adaos de 142,000 de lei 95, adaos adus în cea mai
. mare parte prin sporirea haraciului cu 230 de pungi pe an adecă
cu 115.000 de lei. Tot atunci spre a se putea plăti de urieşele
datorii contractate spre a face darurile trebuitoare când cu
vizita lui la Adrianopole, el măreşte şi veniturile domniei prin
introducerea unei noue dări, năcăritui sau darea impusă pe
vitele cornute. lată cum găsim motivată introducerea acestei
nouă dări în o scrisoare a lui Brancovanu din 1705; "ajun­
gând Ţara aceasta la mare greu de vreme ce s' a dus numele
la Poartă cum că în aceasta, ţară, s'a strâns atâta om şi atâta
dobitoc şi din Ţara Turcească şi din Ţara Ungurească şi din
Moldova de este plină de oameni şi dobitoace, şi că acest nume
mare ce s'a făcut ticăloasei ţări ne au încărcat dările cât este
peste putinţa săracilor. Că având mare păs şi supărare le au
scos sama a doua de vite şi pe câte-va avea să plătească".
Se pusese câte 3 orţi de vită. Braşovenilor însă le iartă un
ort, având a plăti numai doi adecă 22 de aspri sau bani 96.
Cu toate lacrimile vărsate de popor la luarea lui Bran­
covanu la Constantinopole, care lacrimi erau fireşti chiar la
un popor apăsat, însă care se deprinsese de atâţia ani cu el, şi
cu toate că Brancovanu, pare a fi posedat într'un Înalt grad
arta de a "jumuli găina fără a o face să ţipe" 97, pentru sfâr­
şitul domniei sunt adevărate cuvintele cronicarului muntean,
care spune că "cea mai ră de toate fu adaosul haraciului, care
l'au făcut la Turci pentru trebile casei lui, care din 270 de pungi
ce plătea ţara când s'au pus în domnie le-au făcut 500 de pungi
au rămas cu blăstăm, de blastămă săracii şi vor blăstăma în
veci 1" 98.
Sultanul Mustafa, care încuviinţase lui Brancovanu dom­
nia pe viaţă este Însă răsturnat prin una din acele năsprasnice
i
!
02
ISTORIA ROMANILOR
că mi s'a dat domnia cu patişerif în toată viaţa noastră", şi la Febr. 17 Insam­
nă că; a tras împăratul hatul la baratul (a pus iscălit ura pe hatişerif) care
ne-a făcut să ne fie domnia pe toată viaţa noastră". Odobescu p. 670-671.
9' Condica vistieriei dintre anii 7202 - 7212, Bucureşti 1875 p. 684-
730. La p. 726 găsim două dări impuse boierilor şi mânăstiriJor de 43.000 de lei.
Al. Cornnen Ipsilanti p. 451 spune că darea veche era de 280 de pungi
la care se adăugată 120, în total 400.
Socotelile Braşovului de N. Iorga. An. Acad. Rom. II, tom XXII 1899
p. 253 (145) Repetate plângeri şi alte scrisori 13 lan. 1707, ibidem., p. 254
(146); 22 Sept. 1708 ibidem, p. 258 (150) vezi Studii şi Doc. IX.p. 32.
97 Del Chiaro, p. 163.
9. Radu .Popescu în Mag. isi., IV, p. 29.
[53]
C. BRANOOV ANU tN :MUNTENIA
53
revoluţii ale statelor despotice, şi în locul lui se suie Ahmed
al III-lea, în 22 August 1703. Sultanul nou, dorind să'şi facă
. un nume bun între supuşii, recunoaşte întărirea lui Branco­
vanu, - lucru vrednic de amintit - fără cerere de noue da­
ruri B9.
In acest răstimp se făcuse o strărnutare de prietenie între
Brancovanu şi domnii ce se succedau pe tronul Moldovei. După
Antioh Cantemir duşmanul domnului muntean, 1696 - 1701.
venise în acest de pe urmă an Constantin Duca de a doua oară
în domnia Moldovei, 1701 - 1703. Şi la această domnie Bran­
covanu ajutase pe fostul său ginere; dar legătura înrudirei ne
mai unindu-i acuma, domnul Munteniei cere dela Duca îna­
poierea banilor cheltuiţi pentru dânsul. Din această pricină
urmează desbinarea între ei, iar Brancovanu se apropie de fos­
tul său duşman, Antioh Cantemir, care'l săpa pe Duca la Poartă.
Tocmai pe atunci Brancovanu este chemat la Adrianopole,
şi Turcii încântaţi de măreaţa lui dărnicie, ascultă de cererea
lui de a mazili pe Duca şi propun lui Brancovanu, să iee el
· domnia ambelor ţări române. El însă cerând sfat prin scrisoare
dela unchiul său Constantin Cantacuzino, refuză această o­
noare, şi propune pe Mihail Racoviţă, care şi este numit pe
dată de Poartă (1703 ;- 1705). La 1705 însă Antioh Cantemir
izbuteşte iarăşi a dobândi domnia Moldobei. Brancovanu pentru
· a înlătura cel puţin pe acest duşman din concertul celorlalţi
· aduce la împlinire împăcarea pe care încă mai dinainte el o do­
rise. Jură Antioh Cantemir şi cu trimisul lui Brancovanu, Ştefan
Cantacuzino, înaintea patriarhului că nu se vor mai pârî am­
bii principi unul pe altul, că Brancovanu să nu mai ajute la dom­
nie lui Mihail Racovită si să dee lui Dimitrie Cantemir, fratele
lui Antioh, câte 10 pu'ngi de bani pe an pensie, pentru ca acesta
să nu stăruiască la scaunul Munteniei. Această pace spune Ne­
culcea, în stilul său plastic, a fost ţinută de ambii domni "cum
ţin cânii Vinerile" 100.
Brancovanu îşi asigurase domnia la Poartă, nu pe viaţă
cum suna pompoasa lui întăritură, dar cel puţin pe câţi-va
ani prin zdravăna lovitură de pungi de bani, aplicată cu o mână
de meşter tocmai în momentul când duşmanii săi îşi frecau .mâ­
nele şi strigau: izbândă. Poziţia lui la Poartă părea asigurată.
când se ridică din nou în contra lui diplomaţia franceză a că­
reia furie părea că se stinsese atât prin disgraţia IuiTokoly, cât
şi prin schimbarea lui de Castagneres din postul de amba­
sador francez la Constantinipole,
Franţa nu încetase a săpa pe Germani pe lângă Poartă,
chiar după încheierea păcei ei cu împăratul, din cauză că, doria
99 Cronica anonimă în Mag. isi., V, p. 170.
'00 Letopiseţele Il, p. 312.
[54]
101 De Feriol ambasadorul Franţ.iei la Constantinopote cătră rege, 27 Ia­
nuarie 1704, Hurm., Doc., Supl , t, p. 358.
·să le strice pe cât se putea mai mult, în vederea nouelor com­
plicări, cărora trebuia să dee naştere succesiunea Spaniei. A­
ceste şi izbucnesc în anul 1701 şi ţin ne întrerupt în tot timpul
domniei lui Brancovanu, până la 1713 şi 1714, când sunt ter­
minate prin păcile dela Utrecht şi Rastatt. Franţa avea deci
interes a stârni iarăşi cât se poate mai mulţi duşmani Germa­
nilor în Orient, şi ambasadorii ei din Constantinopole îşi dă­
deau toate silinţele spre a porni din nou pe Turci contra împă­
ratului. Aceştia însă, spărieţi prin cumplitele pierderi Încercate
in răsboiul ce abia se sfârşise, nu îndrăzneau de loc a înfrânge
tratatul încheiet, pretextând că sfinţenia lui şi legea lui Maho­
met i-ar împedeca a-şi călca cuvântul. Că lucrurile nu erau
tocmai astfel şi că numai frica, iar nu profetul îi reţinea, se vede
de pe plăcerea nespusă cu care ei ascultau veştile venite dela
Rin despre victoriile Francezilor şi însămnatele pregătiri de răs­
boiu pe care le puneau la cale sub inspiraţia acestor veşti 101.
Partida protestantă din Ardeal care se temea de stăpânirea
catolicilor, se rescoală curând după încheierea păcei dela Car­
lowitz, contra împăratului, nevroind să recunoască trecerea
acestei ţări sub monarhia Habsburgilor. Ea pune în fruntea
ei, În locul lui Tokoly, a căruia soartă am văzut unde'l dusese,
pe un alt nobl ungur, Francisc Racoţi, fiul fostului principe
al Ardealului Gheorghe al II-le Racoţi. Trecând din Polonia,
unde fusese reţinut în prinsoare, în Transilvania, el ridică aice
în anul 1703 Iunie in 7, steagul răscoalei contra noilor stăpâ­
nitori ai ţărei, Germanii. Francezii, văzând că nu pot împinge
pe Turci la duşmănie făţişă contra imperiului, se folosesc de
răscoala lui Racoţi, pentru ca prin ea cel puţin se aducă greu­
tăţi duşmanilor lor. Ei sprijin răscoala prin un ajutor bănesc
de 200.000 de lei pe an şi caută să câştige simpatiile personale
ale capului ei, prin darul însămnat al proprietăţei Iazatzlov,
cumpărată de Ludovic al XIV-lea dela văduva lui Sobiesky
pentru preţul de 700.000 de Iivre, peste care mai adaogun pre­
ţios tacâm de argint, precum şi 100.000 de livre în numărătoare.
Pentru a'şi putea organiza şi aproviziona armata, Racoţi avea
mare nevoie de concursul domnilor români. Brancovanu însă
care avea cu atât mai mare interes a nu se strica cu puternicul
său vecin împăratul Germaniei, acuma când el răpusese pe
Turci, refuză lui Racoţi ori ce concurs, şi atrage astfel asupra
capului sau iarăşi fulgerile ambasadorului francez.
Pe atunci domnul de Castagneres fusese înlocuit la Poartă
prin marchizul de Feriol, om peste măsură pornit şi duşman
personal al lui Brancovanu, ambele împrejurări care încă înăs­
priau relaţiile Franţei cu domnul român. Sângele prea ferbinte
54
ISTORIA -ROMANILOR
�
1
\
[55]
C. BRANCOV ANU îN MUNTENIA
al ambasadorului îi făcuse chiar la Poartă o poziţie cam grea
şi nepotrivită cu rolul său de stăruitor pe lângă Turci În contra
Germanilor. Chiar la prima lui audienţă (5 Ianuarie 1700) se
petru cură nişte scene aşa de curioase, încât toată lumea diplo­
matică a timpului fu scandalizată în gradul cel mai extrem'P",
Este de observat că marchizul de Feriol muri nebun şi
deci putem să ne închipuim cu câtă înverşunare combătu acest
om, de pe atunci cam sărit din minţi, pe principele Munteniei
pe care îl ura şi personal din următoarea Împrejurare. Feriol
înainte de a fi numit ambasador la Constantinopole, slujise
ca militar în armata ungurească a lui Tokoly. Relaţiile cele rele
ale lui Brancovanu cu Tokoly fiind cunoscute, şi Feriol trăind
În o încunjurime care ura atât de mult pe principele Munteniei,
înţălegem cum şi el se apleca se cătră acel aş simţimânt, mai ales
în timpul frecărilor mai ascuţite dintre Brancovanu şi Tokoly
când acesta răspins din Transilvania se retrăsese din nou în
Muntenia şi dat fiind şi grăuntele de minte sărit din loc a
ambasadorului francez.
Curând după răscoala lui Hacoţi şi vedem apărând la
lumină uneltirile lui Feriol contra principelui Munteniei, care
nu se dădea de loc În apele politicei franceze. Aşa îl videm mai
întăi acuzând pe domn că ar fi trimis 24 de cară cu pulbere de
tun generalului austriac Rabutin, în Transilvania 103. Intr'un
alt rând ambasadorul scrie marelui vizir că "întreaga Transil­
vanie fiind revoltată şi principele Racoţi aflăndu-se în ea cu o
parte din puterile Ungariei, imperialii nu ar putea să se mănţină
în ea, dacă principele Valahi ei nu le ar procura hrană. Aceasta
mă face să rog cu stăruinţă pe Excelenta voastră ca să trimi­
teţi de îndată ordine foarte severe principelui Valachiei pentru
a-l opri de a duce provizii în Ardeal sub nici un pretext, şi de
a nu suferi ca Nemtii să vină a lua de aceste din tara lui" 104.
Reprezentantul Franţei avea şi omul său gata de it înlocui pe
Brancovanu, anume pe Constantin Duca, pe care-I vom vedea
că din timpul domniei sale de a doua în Moldova se pune rău
cu domnul Munteniei. Duca se refugiază pe la începutul anului
1706 în casa ambasadorului francez şi acuma Feriol îl recomanda
călduros regelui său, spunându-i că "el ar fi de cea întâi nobleţă.
numerând Între străbunii săi împăraţi greci 105. Priucipele Va­
lahiei, acest prieten al Nernţilor, îl persecută. Hog umilit pe
Maiestatea voastră să'mi trimită o scrisoare pentru marele vizir
102 Zinkeisen V, p. 342-345.
Ioa De Feriol cătră regele, 15 Sept. 1704, Hurm., Doc. Supl., 1. p.358.
104 De Feriol cătră marele vizir, 17 Decemvrie 105 ibidem, p. 362.
105 Am văzut mai sus originea lui Duca, "Grec de la Rumelia care îşi
începuse cariera prin a sluji în o prăvălie din Iaşi". Numele său fusese însă
purtat şi de un împărat bizantin. .
[56]
ISTORIA H01fANlLOR
. .
prin == să spun� c� l\�aiestatea voa�tră c�m.�aşt.e �e mult le­
gătunle actualului prmcipe valah cu imperialii, ŞI ca interesele
turceşti vvor �uf�ri ţotdeauna cât. timp acest pr�lcipe va sta pe
tronul sau, ŞI ca prm urmare Maiestatea voastra ar dori şi cere
.ca dânsul să fie destituit" 106.
Răsboiul de succesiune spaniol începând a merge rău pentru
Francezi, aceştia stăruesc cu atâta mai mult ca Poarta să de­
clare răsboiu Austriei. De Feriol însărcinat să cerce necontenit
pe Turci asupra acestui punt, întreabă într'o zi pe vizirul pe
cine ar prefera: pe Unguri sau pe Nemţi. Vizirul răspunse că
Turcii priveau pe Nemţi ca pe duşmanii lor fireşti, şi că dorin­
ţele lor erau pentru principele Racoţi, dar erau obligaţi să pă­
zască un fel de neutralitate. "Spuseiu atunci vizirului că s'ar afla
printre supuşii padişahului, care mai îndrăzneţi de cât vizirul,
n'ar păstra această neutralitate. Vizirul mă întreabă cine ar putea
fi acela? Arătăiu atunci pe principele Valahiei, care deşi supus
şi tributar al sublimei Porţi, dădea Nemţilor care erau în Tran­
silvania, hrană, arme şi cai în contra chiar a ordinilor Por­
ţei" 107. Feriol reveni a necontenit asupra acestei chestiuni. In­
tr'un alt rând întreba el pe vizir că "dacă Turcii erau aşa de scru­
puloşi asupra neutralită ţei, cum se face de se învoia principelui
Valahiei ca să vină în ajutorul Nemţilor cu hrană, cai şi cu toate
cele de care aveau trebuinţă? Vizirul îmi zise că acest principe
făcuse acest lucru în răsboiul precedent, însă după consimţi- " ,
mântuI Porţei, de oare-ce altfel nu s'ar fi putut susţinea. Răs­
punsăiu că el după cât se vede păstrase obiceiul şi în timp de
pace, că într'adevăr el ar face pe neguţitorul, ne dând nimic
fără bani; dar că de şi era supus şi atârnat de Poartă, făcea
lucruri pe care marele vizir n'ar fi îndrăznit să le întreprindă" 108.
Toate aceste denunţări nu erau însă numai ponegriri, ci
adevărate în cea mai mare parte. Brancovanu făcea înainte po­
litică germană, sprijinind pe Nemţi în contra resculaţilor Un­
guri. S'au reaflat mai multe din scrisorile lui Brancovanu cătră
ambasadorul extraordinar, Quarrient, din care unele sub pro­
pria snbsemnătură a principelui, în care '1 complimentează cu
cea mare curtenie, îi spune că "plăcutele cuvinte din scrisorile
ambasadorului îl confirmă încă mai mult în ferma opinie pe
care în tot deauna au avut'o despre iubirea lui sinceră şi ne­
strămutată cătră dânsul, că şi el îi răspunde cu aceleaşi sim-
minte pe care ar dori să i le dovedească cât mai curând prin
fapte, şi îi mulţămeşte pentru frumosul dar de 6 cai ce l'a primit
(.,. De F�riol cătră regele 27 Februarie 1703. Hurrn, Doe. Supl. p. 1. 364.
10" De Feriol cătră regele 15 Aprll 1706, ibidem, I, p. 365. :
108 DjJ Feriol cătră regele, 17 Sept. 1706, Hurm. Doe., VI, p. 51. In acest.
an perduse Francezii cele două mari bătălii dela Ramillie s şi dela Turin, după
ce în a nul 1704, perduse pe cea dela H ochslădt.
[57]
C, BRA,NCOVANU îN MUN'I'ENIA
57
de curând" 109. Printr' o altă scrisoare Brancovanu asigură pe
Quarrient că "pentru a satisface călduroasa lui dorinţă în tre­
bile acele care se ţin de slujba Maiestăţei sale împăratului, pen­
tru care este însufleţit de o râvnă deosebită, nu va lipsi în viitor
a'l informa despre succesele rebelilor din Ungaria, rugându'l
să păstreze cu băgare de samă secretul acestor ştiri 110. In sfârşit
Într'o a patra scrisoare cătră acelaş personaj, Brancovanu se
scuzază că n'au putut încă răspunde �suma de bani ce datoria
curţei imperiale, la care se îndatorise, şi că despre proviant ar
fi greu a'I transporta acuma. fără a atrage luarea aminte a duş­
manilor, care n'ar lipsi, cum s'a Întâmplat în mai multe rân-­
duri, a'I denunţa la Poarta lll. Mare parte din corespondenţa
acestui timp se învârteşte În jurul acestor două chestii; plata
celor 50.000 de scuzi făgăduiţi de Brancovanu împăratului şi
proviantul al cărui preţ era să-I scadă din tribut 112.
Cu toate că ambasadorul lui Ludovic al XIV-lea era foarte
bine informat, el nu putea dovedi nimic, şi Turcii mi prea do­
riau să fie convinşi despre hainirea supusului lor: mai întâi.
fiindcă nu ar fi îndrăznit să'l pedepsască spre a nu displăcea
Nemţilor, de la care Turcii primise o aşa de neuitată lovitura;
apoi greşelele însuşi ale lui Brancovanu erau un vecinic iZVOl­
de câştig pentru dregătorii Porţei, de oare ce domnul acope­
ria pe fie-care din ele cu o suma de pungi de bani corespunză-­
toare cu greutatea ei. De aceea Turcii pentru a-şi face une ori
faţă cătră Francezi, trimiteau lui Brancovanu câte o mustrare,
bună oară atunci când el opreşte oştirea lui Racoţi bătută, de
a găsi scăpare pe pământul Munteniei 113, Mai făcuse apoi Bran­
covanu încă o slujbă însemnată Porţei. Anume Turcii se obli­
gase prin un articol secret al păcei de Carlowitz a plăti împă­
ratului suma de 200.000 de scuzi ca cheltueli de răsboiu, care,
condiţie, din cale afară ruşinoasă pentru Turcii cei deprinşi a
lua tot deauna, nici odată Însă a da bani, trebuia să fie înde-.
pIinită În acelaş secret' de domnii Munteniei şi- Moldovei 114. Se'
vede că Brancovanu, spre mai uşoară răfuire a acestei dara-,
veri, o luase asupra lui, şi mântuind pe Turci de. atare datorie
le făcuse o slujbă mare şi care merita răsplată. Toate aceste­
împrejurări îi făcea să mai închidă ochii asupra faptelor dom-
',.' Vezi cele doue scrisori subsemnate de Brancovanu, ibidem; VI, p. 36-·
51. 'Subsemnătura domnului este. reprodusă în facsimile.
110 Brancovanu cătră Quarrient, 1707, ibidem, p. 58. .
.< 111 Brancovanu cătră Quarrient, 19 Iulie 1707, ibidem, p. 60 şi instrucţiiIe.
camerei aulice seJngrijesc "Dan den wallachische Ftust: .dabey nieht .perlclltlre­
oder zu leiden 'Iiabe", Sept. 1707 Giurescu şi Dobrescu. I. c. p. 156.
112 O mulţime de acte în Giurescu şi Dobrescu, 1. c. p. 154 şi urm.
,J'i llŞ' Raportul lui Talman rezrdentul imperlal-dln 6 Mart 1704,' ibidem, p e , 22 ..
114 Ferio! oătră regele 27 Septemvrie 1700 Hurm, DoccSuptement« 1';11_
353.
[58]
ISTORIA ROMAN1LOR
58,
nului muntean, când ele devineau prea străvăzii. Erau afaceri
de negoţ precum le califică însuş ambasadorul Frantiei. Ceeace
venia apoi în folosul lui Brancovanu era şi împrejurarea că
Turcii "văzând izbânzile repetate ale împăratului şi pierderile
lui Racoţi, se răciseră despre el, mai ales după pierderea a cetăţi­
lor Gurghiului, Deva şi Huniedoara, prin cuprinderea cărora Ger­
manii izgoniseră pe răsculaţi În ultimi le lor adăposturi". Această
scădere a răscoalei îndepărtase şi pe Francezi de Racoţi 115. Răs­
coala Ungurului se stânse ca râurile ce se pierd în 'năsip. Alte
interese vajnice se arătau la orizont" care trebuiau să înrâurească
purtarea lui Brancovanu. Cu Germanii se închease aproape şirul
şovăirilor Domnitorului Muntean, căci ei doar ajunseseră prie­
tenii Turcilor. Altă putere se înduşmănise acuma cu ei şi jocul
în doi peri al lui Brancovanu trebuia să se reînnoiască din spre
răsărit precum mai în nainte se perindase din spre apus. Anume
Rusia intrând în rivalitate cu Poarta, trebuia ca Brancovanu
să-şi caute să şi asigure tronul în noua primejdie împinsă asu­
pra capului său prin atingerea duşmănească a celor doi urieşi
ce se răpeziau unul asupra altuia ameninţând să zdrobească
pe Domnul Muntean ce de abia scăpase teafăr din conflictul
Turco-German.
Trebuia să intervină o purtare mult mai periculoasă şi
mai hotărătoare a lui Brancovanu, care să aducă pierderea lui,
şi nu numai nişte simple plecări cătră interesele Germaniei,
putere ce mai la urmă era chiar acuma prietină Turcilor. A­
ceastă purtare se raporta la politica lui Brancovanu cătră Ruşi.
6. DRANCOVANU ŞI RUŞII
Inceputul relaţiilor lui Ilraneovanu cu Ruşii. - După
moartea împăratului Leopold întâmplată în 5 Mai 1705 şi sub
domnia lui Iosif 1, relaţiile lui Brancovanu cu Germanii se mănţin
destul de strânse din princina răscoalei lui Racoţi şi a ajutoa­
relor pe care Nemţii le obţineau dela Domnul Muntean, deşi
mai mult pe sub mână. După ce Racoţi . . . se pierduse şi Ta­
kdly, raporturile lui Brancovanu cu Nemţii, deşi mai puţin
sistematice, tot urmează mai departe a rămânea simpatice, cum
se vede aceasta din hotărârea camerei aulice dată asupra ce­
rerei de adăpostire a lui Brancovanu la caz de primejdie 01'­
donând camera aulică generalilorco mandanţi din Transilvania că
să primească şi să sprijine pe domnul muntean la caz de nevoie 116.
Din spre Germani se liniştesc lucrurile aproape cu de­
săvârşire, când o nouă bulboană începe a sufla din spre Ră-
115 Corup. N. Iorga, Francisc Racoţi II. in An. Ac. Rom. II, tom.
XXXIII 1910 care expune cu arnănunţlmi cee rezumate in text.
116 1711 Gnirescu şi Dobrescu. 1. c. p. 381.
[59]
C. BRANCOVANU !N MUNTENIA
59
ţ
t
sărit. Imperiul rusesc intrat sub conducerea genială a lui Petru
cel Mare, începe a îndruma politica aceea care'l conduse cu în­
cetul Ia mărimea şi însemnă tate a de care se bucură astăzi 117. Una
din ţintele acestei politici era şi deschiderea Rusiei în spre Sud:
cătră Marea Neagră, pentru care şi ţarul Petru întrase în liga
sfântă, şi cucerise, în lupta contra Turcilor, Azovul dela aceştia:
în 1696. Intărirea acestei cetăţi prin nişte lucrări întinse şi con­
struirea unei flote pe marea de Azov desvăleau în destul planul
lui Petru, care era de a se face stăpân pe pânza de apă în­
tinsă la sudul împărăţiei sale. Turcii care împreună cu celelalte
puteri înţăleseseră scopul împăratului rusesc, se silise în zadar
prin pacea dela Constantinopole, din 1702, să smulgă Azovul
din stăpânirea Ruşilor. Aceştia încuviinţază multe alte con­
cesiuni, însă păstrează cetatea, devenind astfel o nouă amenin­
ţare a Turcilor dinspre Nord-Est, precum Nemţii erau pentru
ei una de cătră N ord- Vest.
Turcii însă chiar dela începutul arătărei Ruşilor pe scena
politică prinseră o mare teamă despre acest popor, din pricina
comunităţei sale de religie cu supuşii creştini din împărăţia lor.
După încheierea păcei lor cu Turcii care le asigură stă­
pânirea Azovului, Ruşii se întorc cătră Nord, unde ţarul Petru:
vroia să descătuşeze imperiul său din spre Marea Baltică, pre­
cum îl deslănţuise cătră sud prin deschiderea lui în spre marea
Neagră, şi se apucă la luptă cu valorosul dar prea îndrăzneţul
rege de Svedia Carol al XII-le, care îşi frânge cu totul cariera
lui în câmpia dela Pultava, în 1709, scăpând de aice Ia Tighinea
în Moldova.
Scopurile ţarului Petru de a ataca pe Turci şi a-i alunga:
chiar din Europa nu era un secret pentru nimene, şi ele fură
numai .întârziete prin lupta lui cu regele Svediei. De îndată ce
acesta fu bătut, piedica ce se opusese realizărei planului ţarului
dispăru, şi armatele sale triumfătoare trebuiau acuma să îna­
inteze asupra Constantinopolei.
Brancovanu, care era cel mai interesat în această ches-.
stiune, urmărisec.u mare luare aminte toate peripeţiile prin,
care trecuseră relaţiile puternicului ţar cu Turcii şi apoi cu Sve-.
dezii. Ştiind el că ţarul se împăcase cucei dintăi numai cât.
de nevoia celor de al doile, se aştepta acuma după bătălia dela
Pultava, ca împăratul Moscului se re deschidă focurile sale a- l
supra împărăţiei . otomane. Trebuia, calculândsorţii prohahili.
ai luptei, să caute. a-şi îmbunaşi peţarul Moscoyei,precum fă- ..
cuse în răsboiul dintre Turci şi Nemţi, cu aceşti din urmă. A-·
117Expunerea mai amăruntă a politicei ruseşti şia răsboiului lui Petru
cel .Mare cu Turcii precum şi a influenţei sale asupra ţărilor române va fi Iă-.
cută 'mai jos, la istoria lui Dimitrie Cantemir. Aice numai atâta pe cât e de ne- ..
voie spre a tnţălege soarta lui Brancovanu.
[ :
1
[60]
60
ISTORIA ROMANIJ.OR
ceeaşi purtare politică, care aplicată cu ghibăcie, îl dusese nea­
tins prin greaua cumpănă a răsboiului ligei sfinte, credea el că-I
va mântui şi în vălmăşagul ce ameninţă să izbucnească între
împărăţia Moscului şi ace a mahometană.
Iată motivul adevărat care împinse pe Brancovanu a se
apropia de Ruşi şi pe care cronicarul Radu Popescu II întrevede
cam confus în cuvintele următoare: "Văzând Brancovanu că
Turcii nu stau la vorbele lor şi pre Nemţi că s'au împăcat cu
Turcii, de nu era nici un razim şi nici un ajutor despre dânşii,
au început a se ajunge cu Muscalii" 118.
Indată după acea memorabilă bătălie, - aşa raportează
Talaba, ambasadorul lui Racoţi cătră Ruşi, celui francez din
Constantinopole, - principele Valahiei trimise deputaţi ţaru­
lui în numele tuturor provinciilor creştine care sunt sub stă­
pânirea turcească cu nişte scrisori care conţineau trei articole
principale:
1. Felicitează pe ţar pentru izbânzile pe care Dumnezeu
şi dreptatea cauzei sale i le dăduseră, dorindu-i urmarea lor
înnainte.
2. Roagă pe ţar de a nu întări sau prelungi pacea cu Turcii,
dar a o încheia eu ori ce preţ cu Svedezi, spre a dobândi pu­
tinţa de a mântui pe creştini de Turci, după cum le făgăduise de
mult timp, asigurându-l că aceste provincii erau acuma dis­
puse a lua armele contra păgânilor.
3. Mai roagă pe împăratul Ruşilor ca să ajute Ungurilor,
spre a putea prin acest mijloc să întreţină bune relaţiuni cu Ma­
jestatea sa regele Franţiei, care este singurul principe ce poate
favoriza pe Turci, sau prin puterile sale, sau prin miniştrii săi
dela Constantinopole şi este în acelaş timp suveranul cel mai
în stare de a încredinţa pe regele Svedei de a face pacea cu
ţarul P".
Ţarul răspunde lui Brancovanu.
Ad 1.: Că ar mulţămi principelui Valahiei pentru bunele
lui intenţiuni şi'l roagă să stăruiască în ele. Pentru a-i arăta re­
cunoştinţa lui, trimite prezenturi atât principelui Valahiei cât
şi puternicei familii a Cantacuzineştilor, între altele şi un por­
tret al său împodobit cu pietre scumpe pentru principele. Ta­
laba adăogea tot odată că pe cât timp Poarta ar lăsa pe prin­
cipele Valahiei de acum în scaun, sau ar pune pe unul din fa­
milia Cantacuzineştilor, ea ar trebui să se aştepte la o revo­
luţie în aceste ţări, mai ales în timp de răsboiu.
118 Mag. ist., IV, p. 22.
119 Des Alleurs cătră regele despre misiunea în Rusia a lui Talaba, 24
Ian, 1711.. Hurm .. Doe., Supl., I. p. 392. Puntul al 3-le este pus din eroare intre
cererile lui Brancovanu.. care dacă ar fi stăruit pentru.Unguri.. nu înţălegem ce
motiv ar fi avut Talaba de .al duşmăni şi al denunţa la Turci. Acest punt a fost
cerut de însuş Talaba Ruşilor cum o dovedeşte răspunsul ţarului la ei.
[61]
C. llRANCOVANt' IN MUWrENIA
61
Ad 2.: Ţarul arată principelui Valahiei că prelungirea
păcei cu. Turcii nu trebue să-I pună în îngrijire,' că acesta era
un mijloc de a ascunde scopurile sale Turcilor, spre a-i împedeca
de a da ajutor regelui Svediei care se retrăsese în statele lor;
dar că după ce va sili pe acel rege să primească pacea, va găsi
el destule pretexte pentru a rupe cu Turcii, chiar de n'ar fi
altele decât acela de a mântui de jugul lor provinciile care, sunt
de religia lui; că acesta ar fi un motiv îndestulător, şi că trebue
să spereze că Dumneze va ajuta nişte scopuri aşa de drepte şi
aşa de întălepte.
Cât despre cel de al treile punt, care privea la misiunea
lui de Talaba el nu se raporta la Brancovanu.
Am văzut mai sus în repeţite rânduri că ceeace se putea
lua drept intrigi şi ponegriri ale duşmanilor în relaţiile lui Bran­
covanu cu Nemţii, erau curatul adevăr. Tot aşa şi aice, deşi
această denunţare eşia din o gură suspectă, trimisul lui Racoţi
şi duşmanul domnului muntean, care avea interes a compro­
mite pe Brancovanu, totuşi noi credem că aceste spuse sunt a­
devărate, fiind ele întărite prin alte izvoare mai vrednice de
credinţă. Aşa o relaţie din Bender din 10 Noemvrie 1709, după
ce arată cum Racoviţă a fost mazilit din pricina plecărei sale
cătră Ruşi, adauge despre Brancovanu că "s'ar spune şi despre
el că ar avea înţelegere cu Muscalii şi că sultanul chemând-l
la Constantinopole, domnul ar fi refuzat a se duce şi s' ar fi în­
chis în cetatea sa Târgoviştea unde ar fi apărat de o armată �
de 22.000 de oameni" 120. Cronicarul Neculcea apoi adaogă că
"nu numai Mihai Vodă se ajunsese cu Muscalii, ci şi Brancovanu
şi toată Sârhimea mai înainte luase înţălegere cu Moscul şi
trăgeau nădejdea lui din cias în cias cu bucurie" 121.
Vom arăta la istoria Moldovei (fum domnul acestor ţări,
Mihai Racoviţă, întrase în legături cu Petru 1 în acelaş an
în care Talaba pune pe acele ale domnului Munteniei. Păzin­
du-se mai puţin bine decât experimentatul Brancovanu.cel este
descoperit, aruncat în fiere şi dus la Constantinopole, după de­
nunţările duşmanului de moarte al ţarului Rusiei, regele Carol
al XII-le. De Feriol care raportează această împrejurare re­
gelui său, face reflexia că "ar fi de dorit că maiestate a sa sve­
deză să. facă tot aşa şi principelui Valahiei" 122. De o cam dată
Brancovanu ştiuse să îmbuneze pe ilustrul refugit. El primise
şi în Muntenia parte din soldaţii svedezi ce scăpase împreună
cu regele lor în Moldova, îi găzduise şi le dăduse hrana care a­
dese ori le lipsi a la Bender 123. Curând însă regele Svediei pă-
,"O Hurm., Doe, Supl., 1, p. 370.
12' Letopiseţe, II, p. 321.
122 De Feriol c. regele, 22 Noemvrie 1709 .. Hurm, Doc, Supl., 1, p. 372.
123 Cantemir. Intimplările Cantacuzinilor şi Brallcovellilor.§ 22 şi urm. Se
spune că atunci ar fi râdicat militarii syedeji turnul Colţei cel dărămat de curând.
[62]
62
ISTORIA ROMANILOR
trunse jocul ghibaciului domn şi convingându-se că şi el uneltia
cu ţarul, il denunţă Turcilor spunându-le că: "Muntenii sunt
buni prieteni cu Muscalii şi ce văd şi ce aud despre Turci toate
le scriu la Muscali" 124. Hanul Tătarilor de asemene spune Tur­
cilor că "Brancovanu Vodă domnul muntenesc este domn bogat
şi puternic, are oaste multă şi este de mult prea bun prietin Mus­
calilor, Nu trebueşte la această vreme lăsat să fie domn, că poate
să se hainească şi să facă sminteală oştilor împărăteşti, ci tre­
bueşte prins, că el de bună voie nu va veni la Poartă. Nime
Însă nu e harnic să'l prindă fără cât feciorul lui Constantin Vodă
cel mai mic (adecă Dimitrie), care este mai sprinten decât fra­
tele său Antioh Vodă, ci să-I pue împăratul domn la Moldova
că el va chivernisi lucrul din Moldova şi va prinde pe Brancovanu.
Că Neculai Vodă (Mavrocordat care pe atunci domnia în Mol­
dova) este Grec şi nu va putea face această slujbă" 125.
Dar nu numai atâtea sunt dovezile înţălegerei lui Bran­
covanu cu Rnşii. El primise dela ţarul 300 de pungi de bani
spre a-i face zaharea în ţară 126, pe care bani vom vedea că-i.
restitue mai târziu, când vede că încrederea lui în a tot pu­
ternicia oştirilor moschiceşti dăduse de greş. Totuş nu putem
primi cele ce spune Neculai Mustea că "domnul Munteniei de
a pururea trimitea oameni la împăratul Moscului îndemnându'l
să se râdice asupra Turcilor, că-i- va da zaharea" 127. Branco­
va nu era prea înţelept şi prea purtat în asemene treburi, ca să
se compromită aşa făţiş cătră stăpâni! lui, Turcii.
Vizirul, care după 'atâtea denunţări avea ochiul pe Bran­
covanu, vroia să'I cerce şi să'! despoae tot odată, cerându-i 500
de pungi, de care împărăţia ar avea nevoie în lupta ce se pre­
gătia, Brancovanu, mai şiret decât vizirul, se obligă fără Îm­
potrivire a răspunde această sumă, însă nu Îndată, de oare-ce
ţara ar fi fost săcătuiră, ci până în cinci luni, sperând că până
atunci Ruşii venind, el se va mântui odată cu supunerea cătră
Turci şi de îndatorirea ce o luase asupra lui 128.
Pentru a. înşăla pe Turci, Brancovanu se prefăcea pe de'
altă parte a ţinea cu dânşii şi căuta anume să compromită pe
domnul Moldovei Dimitrie Cantemir, despre care ştieacu ce­
scopuri duşmăneşti venise în domnia Moldovei, cu toată că şi
Brancovanu urma o politică identică cu a lui Cantemir. El îi
trimite în solie pe unul Corbea care să-i arăte prietenie şi să-i
124 Neculceaîn Leiopiseţe II, .P: 329.
126' Ibidem p. 330-331. . .
"8 Ibidem p. 350. Tot pe atunci ţarul spre a'şi arăta buna-voinţă cătră
biserica Munteniei, dărueşt.e mai multor lăcaşuri sfinte frumoase exemplare de­
cărţi de religie romăneşti de o mărime colosală, din care s'au păstrat acea dă­
ruită de el mănăstire! Horezul, exemplar ce se află la muzeul din Bucureşti"
127 Letopiseţele, lJI, p. 38�
;2. Neculcea in 'Letopiseje,' II, p. 331. ..
[63]
C. BRANOOVAN,l)' tN MUNTENIA
63
spună, însă numai din gură şi nu pe scris, că Brancovanu îl
elicitează pentru întrarea lui sub protecţia lui Petru, arătăndu-i
şi legăturile în care el însuş s'a afla cu Ruşii, spre a dobândi
încrederea lui Cantemir. Domnul Moldovei care nu mai avea
nici un motiv de a uri pe Brancovanu, de când se dăduse în
partea Ruşilor, şi deci nu mai putea avea de scop prinderea
domnului muntean, îi arată că el au trecut la Ruşi, şi sfătueşte
pe Brancovanu să se ferească de Turci care ar vra să'l prindă
(fusese el doar însuş însărcinat a o face). Brancovanu vroind
însă să'şi acopere jocul faţă cu Ruşii denunţă cele spuse de Can­
temir craiului Svedei, prietenul Turcilor, adăugând că domnul
Moldovei ar umbla să dee pe Svedezi pe mânile Ruşilor. Craiul
trimite scrisoarea la Adrianopole. Tot pe atunci Petru cel Mare
venind în Iaşi, Brancovanu îi scrie că el şi Cantacuzineştii se
ţin de cuvântul lor; dar că nu pot trimite chiar atunci zaharea,
vizirul şi hanul fiind aproape. La asemene mijloace nedemne de
oameni alerga Brancovanu spre a-şi întări clătinatul său tron.
Brancovanu adunase oştirea şi stătea cu dânsa gata în lagăr
la Urlaţi pe Cricov în judeţul Prahova, nu departe de
Ploeşti, ca să se poată în grabă întru ni cu Ruşii în caz de in­
trare a lor în Muntenia, şi destul de departe de Dunărea şi apro­
piat de munţi spre a nu cădea îno cursă ce iar fi întins'o Turcii
de peste fluviu. El fusese invitat de cătră aceştia a porni în
contra Ruşilor, însă scăpase de atare nevoie care l'ar fi silit a'şi
da cărţile pe faţă, prin un dar de 300 de pungi de bani 129. Tot
pe atunci el scriea hanului că'l aşteaptă să vină spre a-i trimite
zaharea "muncindu-se să înşăle pe amândouă părţile" 130.
Trecerea Spătarului Toma la Ruşi. - Până acuma Bran­
covanu condusese îndestul de bine duplul său joc, menit a a­
ştepta rezultatul luptei între Ruşi şi Turci, şi apoi a se da în
partea învingătorului, dovedind apoi acestuia prin purtarea sa
anterioară că tot deauna simţise şi fusese pentru el; ceeace nu
iar fi fost greu, întru cât ar fi putut spicui tot deauna din cele
două feţe ale purtărei sale dovezi pentru partea în care s'ar fi
aruncat.
Se înţelege dela sine că nu fără teamă şi bătae mare de
inimă stătea Brancovanu în lagărul său de la Urlaţi, când de
odată aude o veste cumplită; capul cel mai mare al oştirei sale
după el, generalul cavaleriei sale, spatarul Toma Cantacuzino
fiul Agai Mateiu şi nepot lui Constantin Stolnicul fugise cu
vre-o 70 de boieri şi apucase cătră Prut, încotro se îndrepta
oastea rusască. Această grupă de boieri, având în fruntea ei
pe Cantacuzineşti, nu mai putea suferi întârzierea lui Branco­
vanu de a se declara pentru Ruşi, precum făcuse Cantemir în
129 Radu Popescu în Mag. ist., IV, p. 23.
130 Genealogia Cantacuzinilor, original, p. 327. (ed. N. Iorga, p. 321).
I
[64]
ISTORIA ROMANILOR .
Moldova. Scopul ei era ca, făcând acest act de curaj înaintea dom­
nului lor, să'l compromită În ochii ţarului, şi la viitoarea izbân­
dă a Ruşilor, de care toti acei boieri erau mai siguri ca de lu­
mina zilei, să dee domnia Munteniei unuia din membrii acelei
însămnate familii, şi anume spatarului Toma care se pusese
În fruntea întreprinderei. Spătarul ajunge În lagărul lui Petru,
i se închină şi'i cere un corp de armată cu care să iee şi să ardă
Brăila. '[arul îi dă acest ajutor constând din un corp de cava­
lerie de 12.000 de oameni sub generalul Reni, cu care spătarul
se învărtejeşte iute în dărăpt, calcă cetatea turcească şi ie o
mulţime de pradă din ea. Brancovanu compromis de astă dată
desăvârşit în ochii Turcilor, care trecuse Dunărea mergând în
contra Ruşilor, pe când piciorul acestora nu călcase Încă în.
Muntenia, văzând primejdia ce o adusese asupra capului său
nebunia cu scop a spătarului său, se hotărâ de Îndată a lepăda
legăturile cu Ruşii cei îndepărtaţi, şi a se arăta iar de prieten
al Turcilor. El opri zahareaua cea cumpărată din banii ruseşti
a merge spre Fălciu, În cotro o pornise şi o trimise înapoi cătră
oştirea turcească; iar el desface lagărul său dela Udaţi şi bolnav
de năcaz se retrage în Târgoviştea. Din mustrare de cuget însă
Brancovanu, trimite după sfârşitul răsboiului şi pacea dela Huşi,
banii, cele 300 de pungi, îndărăt Muscalilor 131.
Lipsa zaharelei şi a fânului fu cauza determinantă a ne­
norocirei lui Petru cel Mare dela Prut. Cum ar fi putut el uita
vre o dată necredinţa şi trădarea lui Brancovanu care tocmai
îi pricinuise această nenorocire. Ţarul Petru exclamase Într'un
moment de desperare: "Iuda cel de Brancovanu m'au vândut
de am răpus oastea şi am păţit aceasta" 132. De acuma inainte
Brancovanu nu va avea un mai mare dnşman în lume de cât
fratele său Întru Hristos, împăratul Ruşilor. Ruşii îl vor sapa
necontenit la Constantinopole şi vor determina acea cumplită
catastrofă care puse capăt domniei şi vieţii lui.
.' Radu Popescu adună În următoarele cuvinte îndoitul
'joc al politicei lui Brancovanu, şi rezultatul la care au ajuns
"Constantin Vodă, la aceste lucrări ce au făcut, avea două so-­
coteli, una că Îndemnase preţarul ca să vie asupra Turcilor,
care de va bate pre Turci să fie isbânda MuscaIilor, să se arăte
cu faţă curată.vcă din îndemnarea lui s'a făcut biruinţa asupra
vrăjmaşilor creştinătăţii; altă socoteală avea că scrise tot deauna
la Turciîndemnându-i să meargă fără grijă, că sunt oştile Ru-­
şilor' putine şi Ilărnănde, şi în aceste socoteli gândea să facă ca
. 131 Neculcea În Leiopiseţe, II,p. 352-'-354. Neculai Must.ea, ibidem, III,.
p. 51. Relaţiile Cantacuzineşt.ilor erau mai vechi decât anul 1711 ; Ele datează, ',
cel puţin din 1707. Vezi Documentele Caniacuzineştilor de N. Iorga p. 262-·
2n. .'
132 Neculcea, 'ibidem, JI,"p. 324.
[65]
C. iBRANOOVANU IN MUNTENIA
65
să nu scape de bine, ori o parte va birui ori alta; dar săracul
a scăpat de amândouă părţile, că Muscalii l'au cunoscut de vi­
clean şi înşălător de creştini, Turcii încă l'au cunoscut hain îm­
păratului, văzând că Toma spătarul fiind credincios al lui şi
boier mare şi din neamul lui, s'a dus la ţarul" 133.
"Merge ulciorul la apă până se sparge". Acest adevăr ex­
primat alegoric de fabula se îndeplini acuma asupra capului
lui Brancovanu. Duşmanii lui văzându'l atât de rău compro­
mis prin participarea lui la politica rusască, ridică cu toţii iarăşi
capul şi punând umărul la răsturnarea domnului muntean, a­
jung în fine să desrădăcineze acest arbor bătrân, care de 27 de
ani înfigea tot mai adânc viţele sale în scaunul Munteniei.
Şi mulţi mai erau aceşti duşmani, care'l răpun pe Bran­
covanu, din toate părţile, şi din lăuntru şi din afară. La Con­
stantinopole era combătut cu Înverşunare de cătră ambasa­
dorii Rusiei şi a Franţei, cel d'întâiu pentru purtarea lui Bran­
covanu în răsboiul turco-rus, al doilea pentru a fi consecvent
cu politica predecesorului său, cătră care se adăogea neconte­
nitele ştiri despre bunele relaţii ale lui Brancovanu cu Nemţii,
cu care Francezii purtau încă răsboiu. Acuma Însă după pacea
dela Carlowitz rostul ambasadorilor era cu totul altul În Con­
stantinopole. Turcii bătuţi de creştini, suferind dela ei oaşâ de
întinsă desmădulare a împărăţiei lor, ştieau acuma de frica re­
prezentanţilor acelor state a căror putere o simţise. Cătră toţi
se purtau acuma Turcii cu o deferenţă care trebuia să pună în
uimire pe acei ce cunoşteau brutalitatea cu care în timpurile
lor de strălucire ei tratau pe trimişii puterilor creştine. Amha­
sadorul Franţiei ,Des Alleurs Însă susţinea candidatura lui Ne­
cuI ai Mavrocordat, rânduit domn în Moldova după fuga lui
Cantemir (1711) şi care voia să ajungă acuma Ia tronul Mun­
teniei. El legase cu Grecul prietinie încă de pe când trecuse prin
Moldova pentru a veni să'şi ocupe postul său la Constantino­
pole. Des Al1eurs face, după stăruinţele sale puse pe lângă re­
gele Svediei care stătea la Bender, ca acesta să ierte pe Mavro­
cordat pentru purtările ce le avu se faţă cu el şi să nu să mai plângă
Porţei contra lui 134. Aceste bune relaţii se urmăreau mai de­
parte, şi Des Alleurs săpa acuma pe Brancovanu, dacă nu din
alte pricini, apoi pentru a face îndatorire proteguitului său,
lui Neculai Mavrocordat, de a i procura scaunul mai bogatei
Muntenii. Cătră aceste stăruinţi ale ambasadorilor Rusiei şi
Franţei se mai adăogeau pârile lui Talaba agentul lui Racoţi
şi al lui Poniatovsky, şi acel ale regelui Svediei, care ambii, mai
ales acest din urmă, aveau puternice motive pentru a urâ pe
133. Mag. isi., IV, p. 24.
13' Scrjsorile lui Des Alleurs cătră de Feriol din 12 Mart 1710 şi cătră regele
din 20 August 1710. Hurm. Doc. Supl., 1, p. 375 şi 384.
A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. VIII.
[66]
66
. J:STORIA.ROMAXILOH
Brancovanu. Neculai Mavrocordat punând însă marile lui bo­
gătii moştenite dela tatăl său în sprijinul cauzei sale, unelti­
rile acestui grup de duşmani deveneau din cele mai periculoase.
Al doilea ciucur duşmănesc ce atârn a asupr a capului lui
Brancovanu era compus din un alt stăruitor pentru domnia
tărilor române, cu toţi sprijinitorii şi sateliţii săi. Acesta era
Mihaiu Racoviţă fostul prietin şi proteguit al lui Brancovanu,
care se stricase însă cu el din următoarea împrejurare. Când
venise Mihaiu Racoviţă în a doua lui domnie în Moldova (1707-
1709 Brancovanu îşi alese de noră pe fica postelnicului Ilie Can­
tacuzinodin Moldova care era cam rău văzut de Racovită.
Domnul Munteniei ceru celui din Moldova să învoiască casei Îui
Ilie Cantacuzino să vină la Bucureşti spre a sărbători nunta.
După nuntă Însă Cantacuzino nu se mai Întoarse în Moldova
ci rămase pe lângă Brancovanu pe care îl determină a-şi "în­
toarce obrazul dela Mihai Racoviţă mai mult cătră Antioh
Cantemir ce stătea mazil la Ţarigrad", şi cu care Brancovanu
se împacă cum am văzut înaintea Patriarhului. Ne pune în
mirare îndrăzneala lui Brancovanu, care face să se mazilească
Racoviţă, denunţând la Turci uneltirile acestuia cu Muscalii,
când el însuş în acelaş timp trimitea lui Petru 1 acele scrisori
de care Talaba vorbeşte în relaţia sa către ambasadorul francez.
Inţălegem deci cu câtă ură trebuia să lucreze acuma Mihaiu
Racoviţă contra lui Brancovanu când putea să-i întoarcă, şi
încă cu dobândă, acuzarea căreia el însuşi căzuse mai înainte
jertfă din partea domnului Munteniei. Prin căsătoria lui Du­
mitru Racoviţă fratele lui Mihaiu cu fata lui Mihaiu Cantacu­
zino ambele familii duşmane lui Brancovanu se apropiaseră
încă şi prin legătura de înrudire.
Mai periculoasă însă decât aceste duşmănii din afară erau
acele din lăuntru, provenite din desbinare a domnului chiar cu
acele ramuri din familia Cantacuzineştilor cu care el până acuma
fusese în cele mai strânse legături, anume cu moşul său Con­
stantin stolnicul şi cu spătarul Mihaiu Cantacuzino, din care
cel d'intâiu fusese în tot timpul lungei sale domnii omul său
cel mai înalt de încredere, sfetnicul a cărui vorbe totdeauna
Brancovanu le ascultase 135. Pricina acestei desbinări stă în îm­
prejurarea că copiii lui Brancovanu ajungând mari, fiii lui do­
bândise şi ei poziţiuni insămnate în ţară, iar fetele măritându-se
adusese gineri, şi ei cu pretenţii, în familia bătrănului domn.
Aceste elemente noue nu puteau vedea cu ochi buni precum-
135 Neculai Mustea, Letopiseţite, III, p. 50 intărit prin Genealogia Can­
tacuzinilor, p. 319 care spune că pricina desbinărei stolnicului Constantin de
Brancovanu a fost că ajungând fiii ambilor vârstnici, căutau să se încalece cu
influenţa lor. Toma Cantacuzino era fiul Agăi Mateiu, al 6-le fiu al postelni­
eului Constantin şi deci vărul Braucovanului, ibidem, p. 377.
[67]
C. BRANCOVANU IN :MUNTENIA
67
penirea stolnicului Constantin în toate trebile ţărei, şi prin in­
trigi reuşiră a'l înlătura câte puţin din covârşitoarea lui poziţie.
Stolnicul se supără şi supărarea lui se îndreptă nu în contra
autorilor intrigilor, ci în contra aceluia ce le plecase o ureche
prea lesne ascultătoare 136.
Cât timp trăise Şărban Cantacuzino vornicul, fiul lui Dră­
ghici spătarul, "om prea straşnic şi cuminte nimine nu îndrăs­
nise a pune zavistie Între Brancovanu şi Cantacuzineşti, fiind
că şi unchiul lui, Constantin stolnicul, şi Mihaiu spatarul nu
eşiau din cuvântul lui, iar după moartea lui (întâmplată cam
pe la 1712) curând după aceasta au intrat vrajba între Bran­
covanu şi Cantacuzineşti". mai ales dela fuga lui Toma spa­
tarul, Brancovanu bănuind că această catastrofă i-ar fi venit
cu stirea stolnicului Constantin. De acea nici Brancovanu nu
avea cuget bun asupra Stolnicului Constantin şi-a fratelui a­
cestuia Mihaiu. El căută de mult să scape de ei, prin moarte,
şi era deci vorba numai de care din ei va surpa pe celalalt. Ge­
nealogia Cantacuzineştilor raportând aceste duşmănii ameste­
cate, socoate că tot poate cineva vinui pe Constantin Stol­
ni eul pentru că mai de hulit este fapta cea săvârşită decât cea
ce ei socoate că putea să se întâmple 137.
Brancovanu era bătrân şi obosit de luptă, tocmai acuma
când ar fi avut nevoie de toată energia primilor săi ani spre
a înlătura greaua cumpănă ce se apropia de el. Apoi pungile
nu mai puteau avea efectul de mai înainte. Ameninţarea din
partea Rusiei făcuse să tresară până în fundul inimei Turcilor
simţimântul primejdiei. Instinctul le spusese mai clar încă de­
cât calculele politice că în Ruşi se manifesta un duşman, nu
numai al puterei, ci chiar al existenţei lor, dar această presim­
ţire instinctivă avea şi un motiv raţional, anume acela că în ţarul
Ruşilor se sculase asupra împărăţiei turceşti proteguitorul firesc al
popoarelor ortodoxe care alcătuiau marea majoritate a supuşilor
sultanului în părţile. europene. Turcii, deşi învingători în lupta
dela Prut, înţălesese că nu era să se încheie, odată cu primul,
şi ultimul act al luptelor lor cu reprezentantul ortodoxismului.·
Ei vroiau deci să stârpească, din rădăcină chiar, uneltirile în­
drumate de acesta în imperiul mahometan, şi trebuiau deci
prin o pedeapsă cumplită să vâre groaza în toţi acei care ar În­
drăzni să mai dee mâna cu duşmanul de moarte al împărăţiei lor.
Iată cauza mult crud ului exemplu pe care sultanul vroi să'I dee :
cu Brancovanu.
Deşi Turcii nu au nevoie de dovezi spre a jărtfi pe un om
temerilor sau răsbunărei lor, totuşi ei căpătară asupra lui Bran-
13' "Son premier ministre" cum îl califică un raport al lui Wackerhart
din 1698, Doc.rBrancouanu, de N. Iorga, p. 9.
131 Geneologia Caniacuzinilor, ed , N. Iorga, p, 309.
[68]
68
ISTORIA ROMANILOR
covanu cele mai zdrobitoare probe, anume însăşi corespondenta
lui cu Nemţii şi cu Ruşii, lu�tă �in arhiva SJ. de unul din n�­
merosii aderenti ai Cantacuzll1eşhlor. Radu Popescu spune a­
nume asupra 'acestei însămnate împrejurări. "Astfel de a­
jutorinţă a făcut Stefan Cantacuzin vărului său Constantin Vodă.
In loc să-i facă bine pentru binele ce au avut casele lor dela dân­
sul, el cu acest fel de lucru îi ajuta şi-i răsplătia. Cu toate a­
ceste, ce se nevoia Stefan pentru stângerea vărului său, lui Con­
stantin Vodă, n'ar fi putut nici el nici feciorii lui; numai hoţul
cel bătrân, tată său Constantin stolnicul, ştiind toate tainele
nepotu-său Constantin Vodă, pentru că i le spunea toate, a­
.vându'l ca pre un unchiu şi ca pre un tată, au ştiut şi cărţile
dela Nemţi şi dela iVI uscali, care îi făcuse acei împăraţi hrisoaue
să fie el şi ţiciorii lui prinţipi, cneji, şi liuitulu-le de unde au
fost le au dat imbrihorului" 138.
Din acel moment peirea lui Brancovanu era hotărâtă Ş!
se deshătea în Constantinopole numai modul de a-l prinde ŞI
a-l împedeca de a fugi în ţara nemţască. Că Brancovanu nu
află nimica despre îngrozitorul pericol ce se apropia de capul
său, nu este de mirare, când toată încunjurimea lui era o haită
de trădători, care se bucura de pe acuma de bucăţica de pradă
ce era să-i cadă în gură din dărăpănarea strălucitei sale case.
Pentru a-l adormi şi mai bine, Turcii se prefac, acuma
când interesele politice nu mai ocupau cu atâta ascuţime curţile
orientului, a discuta cu Brancovanu nişte întrebări teoretice,
vroind să convingă pe domnul muntean că sultanului se cuvinea
singur titlul de împărat roman, pe care '1 uzurpase acel al Ger­
maniei. Şi dovada lor era foarte simplă, ba chiar în destul de
logică: "Dela August, cârmuitorul lumei, puterea universală
trecu la Constantin cel Mare, care zidi Roma nouă şi mută scau­
nul împărăţiei la Constantinopole. Prin moştenire, acest drept
de domnie universală merse până la ultimul Paleolog, care muri
vitejeşte pe zidurile cetăţei primului Constantin. După Paleo­
logu, tronul bizantin căzu cu toate drepturile sale în mâna sul­
tanilor victorioşi. Deci sultanii sunt moştenitorii împăraţilor
Romei, şi prin urmare ei au dreptul domniei universale, iar nu
împăratul aşa numitului sacru imperiu roman al naţiunei ger­
mane" 139.
Şi nu se poate tăgădui că Turcii aveau cel puţin tot atât
dreptul de a se considera de moştenitorii lui August, ei care răs-
138 Radu Popescu în Mag. ist., IV, p. 32. Şi Genealogia Caniocuzinilor
p. 330 (ed. Iorga, p. 303) spune că Constantin stolnicul poseda toate copiile co­
respondenţei lui Brancovanu cu împărăţiile vecine. Comp. Ath, Cornnen Ipsi­
lante p. 461.
139 Scrisoarea marelui cancelar al curţei otomane cătră Brancovanu pri­
vitoare la această chestiune din anul 1712, Hurm. Doc., Supl., I, p. 425.
[69]
G. BRANOOVANU IN MUN'I'ENIA
69
turnase imperiul de Răsărit ca şi urmaşii oardelor barbare care
pusese un capăt celui de Apus. Turcii însă se apucau acuma
de făcut teorii asupra dreptului lor la monarhia universală,
lucru ce nu le venise nici odată în gând, cât timp o avu se de
fapt. Acuma căutau să înlocuiască cu teoria faptele ce le scă-
pau din mâni în toate părţile. .
Nu ştim ce va fi răspuns Brancovanu la această stranie
misivă. Fără îndoială Însă că Turcii vroiau s '1 momească, s 'J
inşăle dându-i spre cugetare asemene ghicitori, când pe de altă
parte puneau totul în lucrare spre a-l stânge de pe faţa pămân­
tului. Vom vedea cum Turcii schimbă în 1710 pe Neculai Ma­
vrocordat din Moldova, şi rânduiră ai ee pe Dimitrie Cantemir
înadins ca omul cel mai harnic spre a prinde pe Brancovanu.
Dimitrie Cantemir în loc însă de a da el de gât sultanului pe
acel ce uneltea cu Ruşii contra împără-ţiei sale, trădă el însuşi
pe Turci şi trece în partea lor într'un chip încă mai văzut de
cât domnul Munteniei.
Mihaiu Racovită însă stătea fără domnie la Constanti­
nopole. El luă asupră-şi de a trăda pe Brancovanu viu în mă­
nile vizirului, "om păgân rău peste samă de nu folosia nimărui
dare", cum îl caracterizază cronicarul 140 • Racovi ţă ce se afla
în legături de familie· cu Cantacuzineşti 141, trimite ştire Can­
tacuzineştilor din Muntenia spunându-le că mazilirea lui Bran­
covanu este gata; numai să răspundă ei dacă nu cumva va fugi
.sau nu se va întâmpla vre-o răscoală. Mihaiu Cantacuzino ie
toate asupra lui, numai să vină firmanul de mazilire, jurândn­
se pe capul lui că'I va da pe Brancovanu viu în mânile Turcilor
Vizind auzind asemene Iăgădueli din gura lui Racoviţă, ce­
re acestuia un zapis înscris, că dacă se va întâmpla altfel, să
clee sama. Dorinţa de domnie orbise atâta pe compeţitor, în
cât nu stătu la gânduri de a da acel înscris, care nu însămna
nimic mai pu-ţin de cât să-şi vadă capul pe tipsie la caz de neiz­
bândă.
Vizirul trimite atunci pe Mustafa aga cu puţini oameni
şi cu două firmane, unul de mazilie pentru Brancovanu, altul
îndreptat cătră toată boierimea ca să dee de grumaji pe domn.
In timpul ce Mustafa călătoria cătră Muntenia, fiica lui Bran­
covanu se îmbolnăveşte foarte greu şi moare, puţine zile Îna­
intea catastrofei ce era să se întâmple. In delirul ce o apucase
înaintea morţei, ea spunea că vede o mulţime de Turci, care
vin să iee pe tatul ei şi să '1 ducă la Constantinopole 142. Pre­
:zicereprea adevărată a nenorocirilor viitoare.
1<0 Neculcca în Letopiseţe. II. p. 384.
141 Cron. anonimă în Mag. ist., V, p. 177.
'" Del Chiar o, p. 179.
[70]
143 Del Chiaro, p. 179.
144 Nec. Mustea în Letopiseţe, III, p. 61.
"6 Andrea Memmo bailul vaneţian cătră dogele, 13 Iulie 1714 în Revi­
sta p. Istorie II, p. 143 Comp. Steinville cătră consiliul de răsboiu, 18 August
1714. Hurm. Doc., VI, p. 135.
146 Brancovanu avu 4 băeţi şi 7 fete. Băeţii erau: 1. Constantin cel mai
mare, însurat cu fata vornicului Lupu Balş din Moldova; 2. Ştefan însurat cu,
Mercuri înaintea Paştilor în ziua de 4 April 1714 aga des­
calecă în Bucureşti la curţile domneşti, prinde toate porţile şi
declară pe Brancovanu de mazil143• Domnul auzind această veste
înfiorătoare sare la fereşti, strigănd din răsputeri pe armata
sa: "Slujitori, slujitori, unde sunteţi? nu mă lăsaţi" ! Boierii
"însă se retrăsese cu toţii, luând şi pe slujitori.
Aga trimiţând să cheme pe câţiva din boieri. aceştia ieu
pe domn în chizăşia lor că nu va fugi şi îl pun sub pază, până
a doua zi când soseşte imbrihorul care trebuia să'I ducă la Con­
stantinopole. "Mare jale era a privi cineva atunci un domn
vestit ca acela, îmbătrânit în domnie; bocete şi ţipete în fetele
şi nurorile lui; ci pre toţi i-au strâns cu mare pază şi groază la
un loc şi pre feciori şi pre gineri, şi nimic zăbovind ci tot în
grabă l'au gătit să'l pornească mai curând" 144.
Când eşi Brancovanu din Bucureşti (24 Mart 1714), tot
norodul, cu mic cu mare, alerga după el vărsând lacrimi îm­
belşugate. Părea că ar fi întovărăşit carul lui de moarte! Şi
într'adevăr unde se ducea Brancovanu aiure decât la o sigură
peire.
Ajuns la Ţarigrad el fu aruncat în închisoarea celor şepte
turnuri, şi anume în o cameră întunecoasă aşezată adânc sub
faţa pământului. Aici fu supus torturei împreună cu toată fa­
milia lui spre a destăinui unde îşi ţinea ascunse comorile sale,
despre care se povestea în Constantinopole lucruri de necrezut.
Ceeace întrecea însă orice cruzime era, că aceste cazne se aplicau
tatălui înaintea copiilor şi a mamei, şi acestora înaintea părin­
telui lor 145.
Cu o zi înainte de execuţiune se prezentă înaintea lui Bran­
covanu Bostangi paşa şi i spuse că dacă până în 5 luni ar da
20.000 de pungi, nu numai că va fi iertat dar încă va fi şi re­
stabilit în domnia ţărei sale. Se cerea lui Brancovanu nimic
mai puţin de cât 10.000.000 de lei. Atâta n'avea nici el. Luând
această propunere absurdă ca o insultă adusă nenorocirei lui,
Brancovanu nu se putu stăpâni de a vorbi grele cuvinte la a­
dresa sultanului. Dar inima lui începuse a se împietri atât la
durerile fizice cât şi la acele morale .şi într' adevăr că această
impietrire îi era de nevoie.
Duminică în ziua de 15 August fostul domn al Munte­
niei fu dus împreună cu trei fii ai lui: Constantin, Radu şi
Mateiu şi ginerele său Enache Văcărescu 146, la un ChIOSC de
70
I,STORIA ROMANILOR
[71]
C. BRANOOVANU IN MUNTE·NIA
71
lângă malul mărei, unde se afla sultanul. Acesta poftise ai ce
pe ambasadorii mai multor puteri, anume ai Rusiei, Germaniei,
Franţiei, Angliei, Veneţiei, Olandei şi Svediei, căci sultanul
vroia ca cumplitul val al urgiei sale să inunde toată Europa
cu spaimă şi îngrijire.
Inaintea chioscului se afla o mică piaţă unde victimele
erau să fie executate. După ce sultanul îi mustră prin câteva
cuvinte pentru necredinţa lor, "gâdele îi puse de îngenun­
chiară unul lângă altul la oare care îndepărtare. După ce le dete
voie să facă o scurtă rugăciune, el sbură dintr' odată capul gi­
nerelui lui Brancovanu; după aceea pe acel al feciorului celui
mai mare, apoi al celui al doilea. Când ro. să ridice sabia pentru
a tăie capul celui mai tânăr, în vârstă numai de 16 ani, acesta
îngrozit de moarte se rugă de sultanul să'I ierte, făgăduindu-i
să se facă Turc. Iar tatăl auzind vorbele fiului său îl mustră
şi-i spuse să moară mai bine de o mie de ori decât să se lepede
de legea lui. Atunci copilul zise gâdelui "vrau să mor creştin
loveşte", şi îndată gâdele îi răteză capul şi lui ca şi celorlalţi.
In sfârşit omorâ şi pe părintele lor. Trupurile lor fură aruncate
în mare, iar capetele lor fură preumblate prin târg, apoi ex­
puse înaintea marei porţi a seraiului unde stă tură trei zile 147.
"Ce inimă impetrită ar fi fost aceea să nu plângă atunci? Hai
lume! cum se înşală oamenii şi nu se pot sătura de dragostea
Balaşa, fiica vistierului Ilie Cantacuzino tot din Moldova; 3. Radu care fu
logodit cu fata lui Antioh Cantemir; 4. Mateiu. Fetele: erau 1. Statica mă­
rttată după Radu Iliaşi ; 2. Maria după Constantin Duca; 3. Ilinca după Scarlat
Mavrocordat; 4. Saţla după Iordache Creţul eseu ; 5. Anca după Enache Vă­
.căr escu ; 6 Balaşa după Manolache Lambrino; 7. Smaratida după Şărban Lo­
gofătul. Din căsătoria lui Constantin primul fiu cu fata vornicului Balş născu
nepoţelul de care vorbesc cronicarii. Acest nepnţ el fu Constantin Logofătul, care
avu de fii pe Neculai Branconorui şi pe Manole Branconanu, Neculai nu avu
copii, iar Manole, Însurat cu Zoe D. Sturza, născu pe Grigore Brancooatui Iun­
datorul spitalului ce poartă numele lui, şi o fată, nevasta marelui ban Băleanu
,şi muma lui Neculai şi Emanoil Băleanu. Grigore Brancovanu şi nevastă-sa Safta
Balş n'avură copii. Această de pe urmă avu o soră măritată după un Mavro­
.cordat cu care avuse o fată, Zoe. Pe această fată o adoptă Grigore Brancovanu
.şi o mărită după principele Gheorghe Bibescu. Din această căsătorie a Zoei Ma­
vrocordato Brancovanu cu principele Bibescu născură 1. principele Grigore
Bibescii Brancovanu însurat cu Ralu Musurus; 2. pr. Nicolae Bibescti însurat
-cu Elena ducesă de Elchingen 3. pr. Gheorghe Bibescii Însurat cu Valentina de
Caraman-Chimay; 4. pr. Alexandru Bibescii însurat cu Elena Epureanu; 5. Dom­
niţa Eliza măritată după I. A. Filipescu; 6. Domniţa Caterina măritată după
generalul I. Em. Florescu; 7. Dornniţa Zoe măritată după G.Gr. Cantacuzino.
După genealogii particulare în Gion Ludovic XIV şi Brancouatui p. 394 nota
19 corectată de principele Gh. Bibescu. Domnia lui Bibescti 1 p. 456 tabloul
-genealogiei. Comp. pentru copiii Brancovanului. Genealogia Caniacuzinilor, p. 440
ş! urm.
147 In afară de cronicarii care istorisesc această tragică întâmplare, ea
-est.e atestată de mai mulţi marturi oculari, precum bailul Veneţiei Andrea Memmo
în o scrisoare a lui cătră dogele din 31 August 1714 (Revista pentru Istorie II,
:p. 144). Am reprodus în text povestirea călătorului francez La Mettraye VoyaYe
[72]
72
Is'roRIA ROMANILOR
ta, şi la ce sfârşit îi aduce pre cei ce urmează voei tale? Fum
şi umbră, visuri şi păreri este cinstea ta !" 148.
Astfel peri Constantin Brancovanu.
Domnia Brancovanului caracterizază mai bine de cât
ori care alta sistemul politic căruia erau supuse prin puterea
împrejurărilor ţările române, acela cu două feţe. Deşi toţi domnii
care au vrut să se mănţină au fost nevoiţi a'l aplica mai mult
sau mai puţin, poate că dela Vlad Dracul nu s'a mai întâlnit
un alt domn care să'I practice cu mai multă statornicie. Toată
domnia Brancovanului nu este decât o vecinică cotigire Între
cele două puteri, cea dela Nord şi cea dela Sud ce se băteau a­
supra capului său; mai întăi Austria cu Turcia, apoi Rusia
cu această din urmă. Tendinţa lui supremă era însă d'a sta bine
cu amândouă deodată, învârtitură gimnastică care-i izbuti de
multe ori în lunga sa domnie. Aşa am văzut bunăoară cum
Turcii singuri îl scuzau cătră Francezi, că el fusese nevoit a
făţări prietinia cătră împăratul spre a se putea menţinea în
scaun, şi Germanii pe de altă parte uită până şi lovitura făţişă pe
care li o dă la Zerneşti, de îndată ce el le făgădueşte sprijinul
său ascuns în potriva Turcilor. In relaţiile sale cu Ruşii şi cu
Turcii se caracterizază şi mai bine şovăitoare a lui purtare. El
ie bani dela Ruşi spre a le aduna proviant şi dă Turcilor 300
de pungi spre a nu fi îndatorit să păşască contra noilor săi prie­
tini, Pe de altă parte stă cu oştirea lui adunată la Urlaţi fără
a se da pe faţă în partea Ruşilor, aşteptându-i să vină mai întăi
în Muntenia pentru a se hotărâ atunci. Când vede însă că Toma
Cantacuzino au trecut la Ruşi, se sparie şi părăseşte pe aceştia,
dând toată zahareaua cumpărată din banii ruseşti oştirilor su­
zeranului său, dar restituind Ruşilor banii ce-i primise dela ei.
Brancovanu caută să'şi aibă totdeauna portiţa deschisă
spre a se da în partea celui mai tare. Până însă să se desemneze
în luptă, care din cei doi protivnici era să rărnână deasupra, el
trebuia să se mişte între două ape, să cotigească, să ţină cum­
păna, până ce momentul critic va fi sunat. Nu se poate tăgădui
că Brancovanu În lupta dintre Nemţi şi Turci documentă
că poseda atare artă într'un grad cu totul înalt, şi dacă în acea
dintre Ruşi şi Turci, el dădu de greş, vina nu fu atâta a lui cât
en Europe. Asie, Aţrique, La Haye, 1727, Il, p. 206, care era în zina de 15 Au­
gust 1714 În Gonstantinopole. Este curios că povestirea Iui La Mottraye în pri­
virea copilului celui mai mic al lui Brancovanu consună aproape din cuvânt
în cuvânt cu acea a cronicarului Moldovan Neculai Must.ea, Letopiseţele, III, p ..
62. Brancovanu muri în vârstă de 61 de ani. El domni 27 de ani şi era de 34
de ani la suirea în scaun Del Chiaro, p. 147. Adauga. Vtll elongue către Vol­
taire 1730 în N. Iorga Acte şi Fragmente II, p. 101 multe alte descrieri ale
sângeroasei drame în Iorga - Constantin Vodă Brancouanu P: 51- 81 Rapoarte
olandeze ibidem p. 128 - 151 Rapoarte germane în Giurescu şi Dobrescu , p. 259·
şi urm.
," Nec. Mustea Letopiseiele, III, p. 63.
[73]
C. BRAN"COVANUtN MUNTIDNIA
73
a desvoltărei prea răpezi a unor împrejurări, pe care nimene
nu le putea prevedea.
Acest sistem politic care este nevoit să lovească prea în
faţă toate principiile cele mai elementare a le moralei şi bunei
credinţi, care este împins a nu mai cunoaşte nu numai sfinţenia
cuvântului dar nici chiar acea a jurământului, era din neferi­
·cire singurul pe care ţările române îl mai puteau întrebuinţa
ca armă în crâncena şi desperata lor luptă pentru traiu. Aşă­
zate între nişte vultani cumpliţi şi având o poziţie pe jumătate
neatârnată, ele trebuiau să îngrijască, ca fiecare fiinţă vieţui­
toare, de păstrarea existenţei lor sub îmboldirea instinctului
de conservare. La început ele luptase cu arma în mână pentru
mântuirea vieţei lor, şi vitejiile săvârşite de ele înminunase
lumea. Era epoca eroică, acea a lui Ştefan cel Mare. Mai târziu,
când puterea otomană începu a mai slăbi şi se înălţă în faţa ei
ace t a Germaniei, vitejia de şi se mănţine, începu a se împăre­
chia cu cotigirea în spre cel mai tare; era epoca lui Mihaiu Vi­
teazul. Când nervul împrotivirei fu cu totul tăiat, înstinctul
conservărei îmbrăcă această de pe urmă formă, arma celor slabi
şiretenia vulpei în loc de curajul leului, politica cu două feţe,
care'şi găseşte suprema ei expresie în persoana lui Brancovanu.
Stefan cel Mare, Mihaiu Viteazul, Constantin Brancovanu, în­
.samnă la câte un secol îndepărtare, o schimbare radicală în mij­
loacele de a asigura nevoia de traiu a poporului roman.
Acest popor ajunsese, prin vitrigile timpuri prin care tre­
cuse, a nu mai avea nici o ţintă pe pământ. Trecuse vremile acele
în care el tindea spre lăţirea teritoriului său, spre mărirea şi
întărirea fiinţei sale, tendinţă înăscută la toate popoarele. Do­
rinţa lui supremă ar fi fost acuma de a fi lăsat în pace să'şi
ducă fără turburare fizica lui existenţă. Ce amestec putea el
vroi în lupta celor mari, din care numai urmări răle izvoriau
pentru dânsul? Ţările române ar fi dorit să păstreze neutra­
litatea în mijlocul mişcărilor duşmăneşti ce se'ncingeau la mar­
,ginile lor. Asemene lucru însă era cu neputinţă, căci aşăzarea
lor geografică între cei doi luptători, atrăgea numai decât pe
unul din ei ca să se folosască de bogatele şi rodnicele lor ogoare.
Am văzut câte slujbe nenumărate făceau ele Turcilor. Branco­
vanu este învinovăţit de Francezi mai ales cu acea că ar pro­
cura Nemţilor proviant din ţara lui, şi Ruşii când se apropie
de ţările române le cer înainte de toate ajutoare în de a le mân­
cărei. Ele trebuiau deci, vrând nevrând să iee parte la luptă ;
dar pentru a micşora pe cât se putea sorţii primejdiei, aplicau
sistemul politic caracterizat mai sus.
Dacă din istorie putem trage învăţături asupra direcţiei
de dat purtă rei noastre în viitor, după îndreptarea luată de ea
în trecut. atunci vedem că totdeauna zădarnice au fost silinţile
ţărilor române de a rămânea neutrale în lupta urieşilor ce le,
[74]
74
încunjurau. Tot aşa vor rămânea lucrurile şi de acuma înainte,
de oarece o asemene poziţie nu le este invoită din o pricină
firească, peste putinţă de schimbat, aşăzarea lor geografică,
şi împrejurările mai noue au confirmat încă odată vechea lege
din trecut.
7. PERSONALITATEA LUI BRANCOVANU
Ca om politic. - Constantin Brancovanu este una din
rarele excepţii cari întârzie peste sorocul obişnuit pe scaunul
domniei sale, în care el stă vr'o 25 de ani. Acest simplu fapţ
ne arată că el trebue să fi fost o fire de om deosebită, ca să
se poată mănţineă în scaunul cel şubred al unei ţări române­
a patra parte dintr'un veac. Deşi nu poate fi îndoială că meş­
teşugurile puse în lucrare de el pentru cauză, Poarta Otomană
îi învoiră în mare parte această îndelungată zăbovire pe tronul
Munteniei, totuşi dacă ne gândim la vremurile grele în care el
a domnit, când Poarta purta două mari războae care trebuia
să aducă asupra domnului român cele mai mari greutăţi, şi că
aceste împrejurări provocase în Moldova schimbări peste schim­
bări de domni, trebue ca mintea lui Bra ncovanu să fi fost de-o
ghibăcie cu totul afară din cale, pentru ca el să stea în tot
acest răstimp de strajă pe tronul muntean, care tremura sub
loviturile sale ca o sârmă întinsă între doi pari, pe care Bran­
covanu săvărşia voltele şi săriturile lui ca cel mai deplin acro­
bat politic ce au stătut vreodată în capul popoarelor.
A şovăi şi a cotigi neîncetat pentru a se de partea celui
mai iare, iată caracteristica acestei politici urmată de Domnii
noştri în vremurile de zbucium ale ticăitei noastre soarte, po­
litică necunoscută pe atunci când vlaga şi conştiinţa poporului
era încă vie în el.
Şi de acum înainte când prin o soartă priincioasă am
ajuns iarăşi stăpâni pe voia noastră, să nu mai umblăm în clă­
tinări şi aşteptări îngăduite numai celor slabi şi bicisnici ci cu
pieptul deschis să ne aruncăm în vâltoare când e vorba de a
ne apara traiul de a aduce la îndeplinire visul nostru de veacuri.
Braneovanu ca ziditor de lăeasuri. - Domnia lui Cons­
tantin Vodă nu este însemnată numai ca izvodiri politice. Ea
mai are şi o însemnatăte culturală din care o parte acea re­
feritoare la clădiri arhitectonice o vom analiza-o aici, lăsând
ca partea ei curat intelectuală s'oanalizăm odată cu starea de
cultură a întregei epoce de care se ţine.
Brancovanu în privinţa patimei de zidiri samănă mult
cu strămoşul său Neagoe Basarab din a cărui spiţă se trage 149.
149 Familia Brancovanu este oi'iginară din Brancovicii sârbi. Vâlcu Bran­
covici.perind într'o luptă contra Turcilor, fiul său al cărui nume nu s'a pă-
[75]
C. B.RANOOVANU tN MUNTENIA
75
In deosebire însă despre evlaviosul Domn din care a răsărit
după bunica lui, el n'a îmbogăţit atât lavrele streine ale mâ­
năstirilor greceşti cât propria lui ţară cu clădiri frumoase şi
aceste sunt nu numai de a cele închinate bisericilor ci ele, slu­
[iau şi pentru îndemânatica şi luxoasa lui locuinţă.
Dintre locaşurile sfinte, Brancovanu ridică întâiu mâ­
năstirea Hurezul nu departe de Râmnicul Vâlcei lângă mână­
stirea Arnota a lui Matei Basarab. Drept conducotor al lucră­
rilor însărcină pe Pârvul Contacuzino fratele mamei lui fiind
înlocuit după moartea acestuia cu Cernica Ştirbei. Meşterii lu­
crători atât ai acestei mânăstiri cât şi ai celorlalte clădiri ale
lui Brancovanu fură Manea zidarul (adecă arhitectul) sârbul
Vucasin pietrarul şi Istrati lemnarul, iar ca zugravi lucrară
grecii Constantin şi Ioan şi patru români: Andrei, Stan, Neagoe
şi Ioachim care spun în inscripţia pusă de ei că "au zugrăvit' o
cum alta nu este" Clopotele se aduc dela Viena din magazia
lui Frantz Zechender.
. A doua mănăstire clădită de Brancovanu este :;; sezată în
cealaltă parte a Ţării, lângă Râmnicul Sărat, mai mult' în formă
de cetate pentru a fi spre apărare de năvălirile Tătarilor. A
treia mănăstire este Mamul lângă Drăgăşani, prefăcută în piatră
din o clădire de lemn ridicată de Buzesti. In afară de aceste
mânăstiri Brancovanu mai zideşte şi o biserică în Făgăraş, SI.
Gheorghe Nou din Bucureşti unde corpul său jărtfit pe ma-
o Iurile Bosforului fu înmormântat, Mănăstirea Brancoveni lângă
Piatra Olt, Biserica dintr'o zi din Bucureşti, SI. Ion grecesc
tot de acolo şi mânăstirile Surpatele în Judeţul Vâlcea, Vifo­
rât a lângă Târgovişte, reînnoeşte apoi mănăstirea Dealul cea
zidită de Radu cel Mare. Pe lângă aceste clădiri special bise­
riceşti, Brancovanu mai adaoge câte un paraclis la toate pa­
latele şi chiar la con � eul lui unde poposiă în desele lui strămu­
t ări prin ţară.
Dintre palatele lui Brancovanu însemnăm întâiu Curtea
Domnească din Bucureşti ce se râdica acolo unde se află astăzi
Pi 1 ţa SI. Anton, Palatul din Târgoviştea, Curţilele din Potlogi
sat lângă gara de astăzi Titu, Curtea din Brancovanu, cea din
Sâmbăta de jos şi în fruntea tuturora frumosul palat dela Mo­
goşoaia lângă Bucureşti. Pe lângă aceste reşedinţe, mai multe
conace.
Arhitectura tuturora acestor clădiri atât lumesti cât si
religioase are un caracter unitar aşa că s'ar putea cuprinde î�l
rostirea de stil Brancovenesc.
strat, vine la sora lui în Muntenia, soţia lui Neagoe Basarab, şi rămănănd aice
devine stârpea din care se trag Brancovenil care-şi romanizară numele lor din
Brancovici în Brâncovanu, Comp. Geneologia Caniacuzineştilor, ed. Iorga p. 80
Preda Brancovanu cel ucis de Mihnea fusese însurat cu o nepoată a lui Mateiu
Basarab de unde vine înpreunarea numelui de familie de Basarab-Brancovanu.
ibidem p. 72.
[76]
,'76
<"JSTOJUA RO:\UNILOR
.Stilul este bine înţeles un derivat al celui bizantin, cu
.coloanele în trup scurt prevăzute uneori. cu .baza în formă de
potiruri de acantă cu capitelurile foarte variate însă de formă
.bizantină, chiar şi atunci când, ca la palatul din Mogoşoaia, ele
imitează pe cel corintian,
Aceste coloane susţin arcuri de bolţi pe care. se reazimă
o superstructură masivă. Şirul de bolţi alcătuesc galerii fieex­
terioare, dătătoare de lumină pentru lăuntrul clădirii, fie inte­
rioare. Forma este înviderat arabă şi română cu acela Ş fel de
. construire dela palatele şi bisericile maureşti din Spania ca
Alcazarul, Generaliful, Alhambra. Deosebirea este în eleganţa
mult nai mare a zidirilor arabe născută din înnălţimea şi sub­
ţietatea mai mare a coloanelor faţă cu greutatea mai rostită a
masivelor suportate ceeace le dă o arătare de uşurinţă în ducerea
greutăţii ce le apasă.
Această formă care predomină în toate arhitectura clă­
dirilor lui Brancovanu se reaăsest e in oermen încă în nainte de el,
bună oară în formele arhit€cto�ice al� mănăstirii Comana a lui
Radu Şărban, Corpul coloanelor este apoi vărgat de săpă­
turi, nu drepte (canelate) ca la coloanele greceşti, ci în spirală
ca la turnurile dela Mănăstirea Curtea de Argeş, 2 şa că fac e­
fectul C8m nearhitectonic şi protivnic legii stabilitaţii, de a
cădea una asupra celeilalte. Pe la baza fiecarei bolţi trece câte
Un drug de lemn sau de fier care închide forma ei rotundă, ne­
răspunzând însă unei nevoi practice, ci numai în scopul de a
odihni privirea pare a fi coarda ce strânge arcul bolţei.
Arhitrave şi frize împodobite lipsesc, şi superstructura coloa­
nelor până la acoperământ e netedă, tăiată numai de un brâu
chiar sub strasină care este esită afară mult mai mult decât la
clădirile apusene. Toate Iereştile, uşile şi alte amărunţimi sunt
înconjurate de chenare foarte frumos săpate în linii geometrice
sau forme vegetale în care predomneşte foaia de acantă.
In deobste arhitectura tuturor clădirilor lui Brancovanu
lasă întipărirea uşurintei şi eleganţei formelor, mulţămeşte o­
chiul şi are caracterul adevărat artistic, caracter ce nu se în­
tălneşte la pictura noastră veche, care, cum vom vedea-o la
vale, este toată urâtă şi nu a putut da na ştere unui stil românesc
ca cel ce a răsărit din arhitectura veche a ţărilor române 150.
150 Asupra clădirilor lui Brancovanu, vezi mai multe studii în Buletinul
Monumcnielor istorice; Hurezul in 1, 1 şi 4; II, 1, 2, 3, 4, III, 1, 4; Curţile­
dela Doiceştr, II, 3; palatul dela Mogoşoaia, II, 4 ;-Potlogii, III, 2; Conacel e
IV 2 .. Adaugă şi Virgiliu Drăghiceanu, In amintirea lui Constantin Brancouanu.
Buc .. 1914 passim.
r
[77]
Il
ISTORIA MOLDOVEI
DELA CONSTANTIN DUCA PÂNĂ LA FANARIOŢI
1693-1711
1. DELA CONSTANTIN DUCA LA l\HUAI RACOVIŢĂ 1693-1703
Constantin Duca, 1693-1696. - Ginerile lui Brancovanu
vine în Moldova prin postul sfântului Petru, însoţit de o bună
parte din creditorii săi, între care mai mulţi Greci 1.
Cu venirea lui în scaun se schimbă de îndată poziţia familiei
şi partidei Costineştilor, care din persecutaţi şi pedepsiţi ce fusese
sub Cantemir, devin ei o urgie pentru duşmanii lor. Era firesc
lucru ca Duca să se razime pe partida protivnică Cantemireştilor,
Întru cât aceştia numărau doi candidaţi la domnie, pe fiii răpo­
satului domn: Antioh şi Dimitrie. Constantin Duca cum vine în
Iaşi, mărită pe sora sa Elena după fiul lui Miron Costin, croni­
carul Neculai Costin, căruia îi dă şi hătrnănia 2.
Bogdan hatmanul şi Iordache Ruset vistiernicul fugise îna­
intea noului domn. Costineştii, ajunşi la putere, răsbună într'un
chip cumplit moartea lui Miron şi a lui Velicico, luând la prigonit
familiile celor doi fugiţi, jăfuindu-le casele şi cofiscându-le avuţiile.
Implinindu-se Însă terminul pentru datoriile nebuneşti făcute
de Duca în Ţarigrad, creditorii a căror număr se mai adăugea pe
zi ce mergea, încep a cere tot cu mai mare stăruinţă răspunderea
lor. Fiindcă Brancovanu era garant pentru ele, grăbeşte pe Duca
cu plata banilor, şi acesta neputând găsi sumele trebuitoare, întro­
duce şi în Moldova darea acea uricioasă scoasă de Brancovanu
în Muntenia, văcăritul ", Moldova care era cu totul sărăcită prin
1 Neculcea în Letopisete, II, p. 272.
, Neculcea.în Letopisete II, p. 274. Comp. N. Mustca , ibidem, III, p. 28.
• Neculcea ibidem.
[78]
78
ISTORIA ROMANILOR
faptul că Leşii ocupau rartea ei �nuntoasă,. i�r Turcii şi Tătarii
şesurile ei, simte mult mal greu de�at �u�tema l�trodu�erea acest.�l
dări ce aduce asupra domnului blastamul întregei poporaţii.
"Lacrimile săracilor, observă Însă cronicarul, nici soarele nici vântul
nu le pot usca" 4. Intr'al treile an al domniei lui Duca Turcii trimit.
vro 900 de cară cu provizii luate din Muntenia la Cameniţa 5, cu
paza transportului cărora este Însărcinat domnul Moldovei. Leşii
aflând despre aceasta, prin o arătare plecată din Iaşi dela duş­
manii domnului, trimit În grabă un corp de oştire care atacă trans­
portul, împrăştie pe paznici şi râpesc tot proviantul 6. La grea
cumpănă ajunse atunci domnia lui Duca Vodă, de oarece seras­
chierul Deltaban p işa dela Obluciţa îl denunţă Porţei, ca pe un
om necredincios, şi în orice caz ca nedestoinic de domnie. Socrul
său Însă, Brancovanu, îl scapă de mazilire, cu toate silinţele puse
de hatmanul Bogdan şi Iordache vistiernicul pentru a exploata
lucrul cu ajutorul lui Caraiman pa şa de Cameniţa, vărsând şi sume.
însămnate de bani în Constantinopole.
In curând însă neînţeleptul Duca mai adună încă şi alţi
nouri pe capul său. 'El pune să ucidă pe un rezident al comitelui
T6Jr6ly care stătea în Iaşi, şi purta corespondenţă cu Frantia prin
Moldova, şi în sfârşit face o greşală şi mai mare, care cu greu putea
fi îndreptată chiar şi de banii lui Brancovanu : anume Turcii tri­
miţând în Iaşi pe un capigiu care să iee banii haraciului şi tot odată
să cerceteze despre purtarea lui Ducă Vodă, şi să '1 mazilească
dacă '1 va simţi umblând cu vicleşug, Duca Vodă pentru a scăpa
de pericolul ce'l ameninţa, nu se apucă de nimic mai puţin, decât
cheamă vr'o câteva sute de ostaşi ce încunjurau cetatea Neam­
ţului, cea ţinută de Poloni, şi 'i pune să atace într'o dimineaţă
casa postelnicului Constantin Ciobanul, unde Turcul era găzduit,
îl prinde şi'l omoară împreună cu cei mai mulţi din întovărăşirea
lui. Brancovanu se temu a stărui şi de astă dată atât de mult pentru
ginerele său compromis atât de rău prin uciderea Turcului. El
îl sfătueşte însă să atace pe Leşii care ţineau cetăţile Moldovei,
şi dacă ar izbuti în ceva faţă cu ei, îşi va crea un titlu de recunoştinţă
la Turci. Duca trimite de sârg un corp de Moldoveni sub hatmanul
Antioh Jora, care înlocuise pe cumnatul domnului Neculai Costin
cu care Duca se certase din pricina răului sfat ce i'l dăduse cu
4 Asupra starei Moldovei vezi un raport al lui Alex. Zeni din 1) Mai 1693.
Hurm. Dac. V. 2, p. 246: "Il moderno nuovo principe di Moldavia riglio de
quondam Duca si trouva in un paeso tutto desolato et gia tutta la provincia
si trova alli estremi che va agonizzando, mentre spesso dalli Tartari a da Turchi
e sta ta visitata".
fi In Condica veniturilor şi cheltuelilor Munteniei, p. 137, găsim în acest an
7203-1695, scoasă într'adevăr o dare de 45.500 de lei pentru zahareaua Came­
niţei.
a Vezi un raport din 18 Ianuarie 1692 asupra acestei împrejurări. Hurm.
Doc., V, 2, p. 235.
[79]
Ţ
l
;vlOLDOVA DELA OONSTANTIN nUOA PANA LA FANARIOŢI 79
uciderea Turcului. Jora bate pe un căpitan al generalului Iablo­
novsky, anume pe vestitul Turculeţ care se deosebise prin mul­
tele izbânzi repurtate asupra Turcilor 7. De şi această victorie a
lui Duca Vodă contra Leşilor, nu'l scuteşte de mazilire, totuşi
izbuteşte măcar a-i scăpa viaţa, pe care Turcii de altfel înfu­
rieţi pentru uciderea capigiului lor, nu ar fi lipsit a-i o râpi. Tot
îi stătuse spre folos sfatul lui Brancovanu.
Duca sărhătoria tocmai într'un mare ospăţ victoria repur­
tată contra Polonilor, când îi sosi vestea de mazilire. Doamna
Maria auzind aceasta, începu a plânge şi a "boci în gura mare,
munteneşte, de zicea: aolio ! aolio, că va pune taica pungă de pungă
din Bucureşti până în Ţarigrad şi zău nu ne va lăsa aşa, şi iar ne
vom întoarce cu domnia îndărăpt" 8. Cât de minunat caracte­
rizază bocetul principesei timpurile în care trăia!
Duca Vodă care avea atâta nevoie de sprijinul lui Branco­
vanu trebuia să urmeze în totul după inspiraţiile lui; mai ales
în privirea politicei interne. De aceea şi zice cronicarul Neculcea
că "Constantin Vodă întru această domnie d'intâi era domn
numai cu numele, că'l stăpâneau Muntenii, şi pe cine ziceau Mun­
tenii să-i boierească îi boieria, şi ce ziceau Muntenii aceea făcea" 9.
In relaţiile sale exterioare era nevoit în aparenţă să se abată puţin
dela politica lui Brancovanu, de teama Polonilor, care ţineau
cuprinsă jumătate de ţară, şi el urma deci înainte, ca şi Cantemir,
a mijloci corespondenţa Între ambasadorul francez din Constan­
tinopole şi acel din Lehia. Ba chiar Duca făcea mai mult pentru
Francezi: le mijloceă şi corespondenţa cu Tokoly : însă el avea
de grijă de a deschide totdeauna scrisorile ce-i treceau prin mână,
slujindu-se spre a săvârşi această operaţie de iscusinţa unui Grec
franţuzit numit "Neculai Deport, om învăţat şi telpiz" (viclean)!",
şi comunicând socrului său conţinutul lor, apoi repecetIuindu-le
la loc şi trimeţându-le la destinaţie. Intr'adevăr că Duca Vodă
era omul lui Brancovanu în Moldova, şi că domnul muntean în
timpul stăpânirei ginerelui său în această ţară, era domn pe am­
bele provincii. Dar el şi plătea pentru amândouă.
Antioh Cantemir, 1696-1700. - Fiul lui Constantin Cante­
mir obţinuse numirea sa cu deosebire prin stăruinţele hanului
7 Acest căpitan este numit În mai multe documente c onttmporaue "Turkul
famossissimo cap o Valaceo", 10 Ianuarie, 1696. Hurm. Doc. V, 2, 279. "Turkul
terore de Tartari", 24 Aprilie, 1697, p. 280.
8 Neeulea în Letopiseţe, II, p. 280. Duca fu despus cătră sfârşitul anului
1695, P. VoIa c. Barbarini, 10 Ianuarie 1696 aduce ştirea mazilirei lui Hurm.
ibidem Doc. V, 2, p. 279.
9 Letopiseţele, II, p. 281.
10 Ibidem, p. 275, ştire întărită şi prin De Castagneres c. rege, 29 Fevruarie
1694. Hurm. Doc. Supl. 1, p. 321 : "qu'un nomme Nicola de la Porta (schimbat
de Neculcea în Deport ) avait Intrecepte quelques unes de mes lettres que ['avais
ecrites en Pologne.",
[80]
80
ISTORIA ROMANILOR
. Tatarilor şi ale lui Cerchez Mohamet paşa, imbrihorul. Brancovanu
primise cu această numire o îndoită lovitură: depunerea ginerelui
său şi înlocuirea lui cu un duşman vădit; dar el trebui să se supună
şi să îndoiască încă privigherea şi paza cu care 'şi încunjura mult
clătinatul său scaun.
De îndată ce boierii pribegiţi aud de mazilirea lui Duca,
ei vin în Iaşi din cetatea Neamţului unde stăteau cu garnizoana
polonă, şi apucând pe domn încă neplecat, îl mustră şi îl insultă
înaintea capigiului, şi după aceea pun şi ei mâna pe ceeace pot
din averea domnului, spre a se despăgubi de jăfuirea pe care acesta,
o făcuse în averile lor. Odată cu Bogdan hatmanul şi Iordache
Ruset visternicul se întorc însă în favoruri şi ceilalţi Cupăreşti
din care Manolache Ruset este numit postelnic, iar fratele lui, Mi­
halache Chiriţa, ie postul de capuchihae la Constantinopole. El
inaugurează însă foarte rău această nouă carieră, primind puţin
timp după îmbrăcarea ei o zdravănă bătaie în plin divan dela
Turci, numărate 80 de toege, pentrucă, domnul său nu trimisese
20 de pungi de bani hanului Tătarilor 11.
Cantemir cu toate aceste spre a nu fi necontenit duşrnănit
de periculoasele pungi ale lui Brancovanu, vra să se împace cu
el şi trimite de-i cere pe fiica lui în căsătorie. Domnul muntean
îi impune însă drept condiţie să ucidă pe Iordache Ruset vister­
nicul şi să alunge din toate dregătoriile pe ceilalţi Cupăreşti, ce­
rere la care Antioh Cantemir neputându-se învoi, zădărnicita Îm­
păcare aprinde şi mai rău între ei flacăra urei. Incepe atunci o
săpare rnutuală la Constantinopole, care nu putea decât a fi foarte
spre folosul Turcilor, îmbogăţiţi din două părţi prin darurile dom­
nilor rivali.
Antioh sămăna în multe priviri cu tatăl său, cu care se lovia
si prin putina lui ştiinţă de carte. Neculcea face astfel portretul
lui: "era om tânăr ca de 20 de ani, mare la trup, chipeş, cinstit
şi la minte aşăzat, judecător drept; minciunile şi telpizlâcurile
nu le iubia, la avere nu era lacom, obicee nouă nu primea să le
facă prea peste samă : era vănător şi slujitor bun după firea tă­
tâne-său ; spre partea celor răi era straşnic să nu greşască fieşte
cine şi fără de vreme cu dânsul ; era credincios la jurământ şi
'si tinea cinstit horba" 12.
, 'Potrivit cu acest caracter al său şi videm pe Antioh Can­
temir că ie măsuri măcar întru cât era prin putinţă spre îndrep­
tarea nenorocitei sale ţări, silindu-se mai ales să o împoporeze.
El mută slujitorii ce ascultau de domnie şi nu erau supuşi boiereşti,
din oraşele în care stăteau pe la marginele ţărei, pe la vadurile
Nistrului şi ale Prutului, care mai ales se despoporase din pricina
11 De Castagne r e : cătră rege din 13 Mai 1696, p. 340 Hurrn Doc, Supl. I,
p. 340.
12 Letopiseiele, II, p. 282.
[81]
MOLDOVA DELA CONSTANTIN (DUOA PANA LA FANARIOŢI 81
Tătarilor. Oamenii noi ce veniau în ţară îi aşăza cu ruptoare adică
cu tocmeală ştiută, ca să dee bir numai de patru ori pe an 13. Aceste
măsuri însă le putu lua Antioh numai după incheerea păcei dela
Carlovitz, trecerea Cameniţei cătră Leşi şi strămutarea Tătarilor
Nogai din Bugeac înapoi la Don, sperând că de acolo înainte
urmând să fie pace între împărăţiile vecine venise timpul de În­
dreptare a stărei locuitorilor. Mai ales se bucurase domnul şi ţara
pentru părăsirea Cameniţei de Turci, luăndu-se prin cesiunea
acestei cetăţi cătră Leşi de pe capul Moldovei un adevărat cuib
de vecinici nenorociri. Antioh Cantemir fu însărcinat de Poartă
cu deşertarea acelei cetăţi de Turci şi cu predarea ei în mânile
Leşilor, şi lucrul nu era de loc uşor de făcut, fără vre o turburare,
faţă cu graba Leşilor de a-şi ocupa agonisita şi cu zăbava Turcilor
de a'şi părăsi pierderea. Spune Neculcea că pe când se întorcea
Antioh Vodă dela săvârşita predare a Cameniţei, întâlni un urs
foarte mare, rătăcit prin şesurile Nistrului. "Şi săriră toată oastea
moldovenească şi muntenească şi nu'l putea ucide şi au dat în câte
va rânduri în Nistru şi iar ieşia afară, şi gonindu'l p.� Nistru cu
un pod, se suie pe pod şi oamenii spărieţi săriră de pe pod în apă.
Câţiva oameni s'au împuşcat, slobozind focuri să'I lovească şi
îmbulzindu-se oamenii se loviau ei în de ei. Nu era curat; trei
patru ceasuri toată oastea l'au gonit şi de abia l'au ucis". Acest
urs era imaginea vie a Turcilor pe care Leşii de atâta timp îi go­
ni se din Cameniţa şi pe care abia acuma ajunsese să-i răpue.
Prin slujba eminentă săvârşită de Antioh Cantemir cu atâta
ghibăcie pe cât şi noroc, el câştigase mult în ochii Porţei otomane,
şi fratele domnului Dimitraşcu care stătea la Constantinopole,
încep.i a amesteca el pe Brancovanu spre a lu domnia Munte­
niei. Acesta văzu în curând că dacă mai stătea Cantemir mult pe
tronul Moldovei, putea să devină un pericol pentru poziţia lui.
O împrejurare mai ales face pe Brancovanu să s'îngrijască şi
mai mult de soarta lui şi să grăbească încă silinţele sale spre a
răsturna pe Cantemir. Anume Dumitraşcu se însurase cu fiica
lui Şărban Cantacuzino pe care o luase cu el la Constantinopole.
Această domniţă, frumoasa Casandră, fusese Însă crescută în
Transilvania, şi cunoştea multe asupra relaţiilor lui Brancovanu
cu Nemţii 14, şi domnului muntean nu-i convinea de loc ca dovadă.
vie a uneltirilor sale să stee cu vaza de cumnată de domn pe ma­
lurile Bosforului. Brancovanu se puse deci pe lucru din răsputeri,
pentru a răsturna pe Cantemir. Tocmai pe atunci împrejurările
îl slujiră de minune. Anume ambasadorul cel mare al Germaniei
comitele de Oettingen mersese la Constantinopole, unde fusese
primit cu cele mai mari onoruri din partea Turcilor. "Caftanele
13 Ibidem, p. 293. O scrisoare a lui Antioh c tre Patriarhul de Ierusalim
intăreşte această a lui purtare. Vezi în Conv, literare, XXXI, 1892, p. 951.
• ,4 Neculcea în Letopiseţe, II, p. 297.
A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - Voi. VIII.
6